ZAMFIRESCU, O. VII.ocr._pypdf2

DUILIU ZAMFIRESCU 


O P E R E 
vn 
Edifie îngrijită, 


studiu introductiv, note, 
comentarii fi indice de 


AL. SÂNDULESCU 
CORESPONDENŢA 
A—M 


Universitatea Bucureşti 


Academia de ştiinţe sociale şi politice 
Institutul de Istorie şi Teorie literară 
„G. Călinescu" 


SCRIITORI ROMÂNI 


EDITURA MINERVA 
Bucurețti, 19 8 4 


STUDIU INTRODUCTIV 


Mai există opinia potrivit căreia scrisorile, chiar şi acelea trimise 
de scriitori, nu ar conţine decît o strictă valoare documentară. Se mo- 
tivează, printre altele, că acestea nu sînt opere de „ficţiune”, că, oricît 
de interesante si de „stilizate*, nu pot fi luate în considerare decît ca 
surse de informaţie, oferind, în cel mai bun caz, datele unui portret 
moral. Sigur, o corespondenţă literară nu este o operă de «ficțiune', 
aşa cum este un roman sau o nuvelă. Dar în acelaşi timp va trebui 
să observăm că nici notele de drum, nici jurnalele, nici memoriile nu 
se constituie propriu-zis ca opere ale imaginaţiei. Vom elimina atunci 
din istoria literaturii pe Saint-Simon, pe Goethe (cu a sa Călătorie în 
Italia), pe Stendhal (pentru Jurnalul său şi pentru Memoriile unui turist)? 
Vom renunța la O sama de cuvinte ale lui Ion Neculce şi la Scrisorile 
Iui Ion Ghica, pentru că respectivii nu şi-au transformat amintirile, expe- 
riențele şi impresiile într-o operă neapărat „literară" ? Şi apoi însăşi 
noţiunea de ficțiune să fie oare atît de restrictivă ? Simplul fapt de a 
scrie (mai ales la un scriitor!) nu înseamnă, fie şi inconştient, a intra 
oarecum în planul ficţiunii ? Atunci cînd un memorialist realizează o 
suita de portrete caracterologice, cînd un călător descrie un peisaj sau 
un tablou de moravuri, cînd autorul unui jurnal face confesiuni echiva- 
hnd cu analiza psihologică, factorul creator, adică selecția, invenţia, stilul, 
intr-un cuvînt, ficțiunea, capacitatea de a vedea generalul în particular, 
sint fără îndoială prezente. Chiar dacă ne par greu de clasat, fiind si- 
tuate în zona a ceea ce s-a numit „literatură de frontieră”, nu putem 
trece asemenea scrieri în subsolul documentar, numai pentru că ele se 
înrudesc puţin cu reportajul, cu istoria, cu istoria culturii, cu eseistica. 


VII 


Lucrurile nu stau altfel nici în cazul corespondenței. Că scrisorile 
lui Cicero şi ale lui Voltaire reprezintă opera lor cea mai rezistenta, 
prin prospeţime şi farmec literar, a devenit un loc comun al istorici 
literare. Dar aceasta nu vrea să spună că au fost anulate Catilinarcle 
marelui orator şi povestirile patriarhului de la Ferney. Ştim foarte bine 
că dacă n-ar fi existat romanul Madame Bovary, corespondența lui Flau- 
bert n-ar mai fi avut probabil acelaşi interes literar. însă la. fel de 
adevărat e şi faptul că Cicero, Voltaire, Flaubert ar fi cunoscut un 
destin mai puţin strălucit în posteritate fără tezaurul lor epistolar, carej 
le-a sporit în bună măsură gloria şi ni i-a făcut mai apropiați, mai 
moderni. Principiul cauzalităţii, adesea invocat pentru a se demonstra 
caracterul secundar şi minor al scrisorii, nu ne poate împiedica de a-i \ 
recunoaşte acesteia calităţile, evident, cînd de se fac simțite — şi a o 
introduce în circuitul valorilor. O operă nu o anihilează pe alta, ci i se 
alătură în competiţie, în lupta cu timpul. Prin valenţele ei, arta episto- 
lară, ajunge uneori să influențeze ierarhia scrierilor unui creator, daca 
nu cumva să-i confere nota lui dominantă. Cînd G. Călinescu spunea: 
„corespondența e cea mai trainică operă a lui M. Kogălniceanu", 
constata în fapt rezultatul trecerii unui secol, în care paginile cele mai 
vii ale conducătorului Daciei literare se dovedeau a fi scrisorile. Ace- 
laşi sentiment al valorii îl avea E. Lovinescu față de corespondenţa lui 
Duiliu Zamfirescu. 

„Ficțiunea",  înțeleasa în mod restrictiv, credem că nu deschide 
orizontul cercetării, ci, dimpotrivă, amenință a deveni o prejudecată, 
potrivit căreia tot ce n-a fost scris cu intenția de poem, nuvelă, roman, 
urmează a trece în dosarele de arhivă. Or, a nu vedea că Doamna de 
Sevign£, Voltaire, Diderot, Flaubert, la noi, Alecsandri, Kogălniceanu, 
Odobescu ş.a., în corespondență depăşesc nivelul pragmatic a ceea ce 
s-a numit Jettre d'affaire”, al informaţiei seci, înseamnă a refuza sa 
accepți realitatea. Ar fi şi trist dacă scriitorii ar fi expediat numai 
astfel de scrisori... 

Arta epistolară a lui Duiliu Zamfirescu a fost intuită chiar din anii 
tinereţii sale, cînd cei de la Convorbiri literare, în speță N. Petraşcu, 
îşi iau îngăduința să publice (în 1888) citeva misive particulare ale 
proaspătului diplomat de la Roma, tocmai datorită farmecului lor lite- 
rar. Ei fuseseră frapaţi, fără îndoială, de spontaneitatea şi aerul degajat 
al descrierilor, de nervul epic ce dădea viață unei simple întîmplări, 
în care nota de umor se întîlneşte cu darul de a schița gestul, atitudinea 
caracteristică a unui personaj. i 

Publicate cu totul sporadic în timpul vieţii lui Duiliu Zamfirescu 
şi imediat după aceea, scrisorile lui încep a deveni cunoscute odată cu \ 


vin 


apariția colecţiei de Studii şi documente literare a lui I. E. Torouţiu şi 
Gh. Cardaş (1931—1940), unde se comunicau importante fonduri de 
corespondenţă (epistolele adresate lui Iacob Negruzzi, N. Petraşcu, Si- 
„ion Mehedinţi, N. Iorga). Ecoul în critica timpului este minim. Doar 
profesorul ieşean Octav Botez notează cîteva observaţii, care aveau să se 
mai facă de aici înainte şi care defineau noul portret al lui Duiliu 
Zamfirescu. Acesta „ne apare subt o lumină mult mai simpatică în 
corespondență, simplu, sincer, modest, conversîndide obicei pe un ton 
familiar şi, cînd e vorba de contemporani, exprimîndu-se judicios şi 
adesea pătrunzător în aprecierile sale" (In jurul corespondenței lui Duiliu 
Zamfirescu). * Criticul se referea mai ales la scrisorile către Nicolae 
Petraşcu, prieten din tinerețe al diplomatului de la Roma şi față de 
care adoptă, într-adevăr, un ton familiar, degajat, natural, străin de 
constrîngerile vreunei retorici. 


Colecţiei Torouţiu îi urmează în 1936 publicarea de către Emanoil 
Bucuţa în Revista Fundațiilor regale a scrisorilor către Titu Maiorescu 
şi în 1937 a dialogului epistolar dintre cei doi oameni de litere. Intere- 
santă, în prefața editorului, este istoria conservării şi transmiterii acestei 
corespondențe către posteritate. Ea a fost păstrată cu grijă de Titu 
Maiorescu, apoi de fiica acestuia, Livia Dymsza, care a purtat-o cu sine 
pe drumurile străinătăţii, ca la întoarcerea în țară, după primul război 
mondial, s-o predea lui Şt. Neniţescu, iar acesta lui Emanoil Bucuţa, 
primul editor al celebrului — putem spune — dialog epistolar. După 
publicare, manuscrisele au fost depuse la Biblioteca Academiei Române, 
tmde se găsesc şt azi. 


Dacă de la Duiliu Zamfirescu avem aproape 200 de scrisori, încît 
se poate presupune că nimic nu s-a pierdut, de la Titu Maiorescu n-au 
parvenit pînă la noi decît 42 (la care se mai adaugă cîteva, descoperite 
mai tîrziu). Al. Duiliu Zamfirescu, fiul scriitorului, îl informează pe 
Emanoil Bucuţa, aşa cum o va face şi cu semnatarul acestor rînduri 
peste aproape patru decenii, că cea mai mare parte a fondului de cores- 
pondență ce se găsea în casa de la Faraoane, lîngă Focşani, a fost ri- 
dicată (şi probabil distrusă) de ocupanţii germani în 1916. Astfel se 
explică marele decalaj numeric dintre scrisorile celor doi dialoganți. 

Primul care remarcă interesul excepţional, de ordin documentar şi 
de ordin artistic, al corespondenţei dintre Duiliu Zamfirescu şi Titu 
Maiorescu este Mihail Sebastian. El ne dă şi o primă caracterizare a 
tandemului ce avea să fie comparat pe bună dreptate cu Schiller-Goethe : 


* Adevărul literar ţi artistic, nr. 676, 1933. 


IX 


„Ce fericit cuplu intelectual, Duiliu Zamfiresc şi Titu Maiorescu.' 
Sunt nenumărate trăsături de artă şi de sensibilitate care îi unesc. Ace- 
eaşi mîndrie simplă, aceeaşi claritate de gîndire, aceeaşi eleganță for- 
mala, nesilită, necăutată, venind parcă dintr-o egală necesitate de echi- 
libru în cugetare şi de măsură în cuvinr^." „Rareori — continuă tînărul 
şi agerul comentator — două temperamente artistice, două psihologii, 
două inteligenţe îşi pot corespunde aşa de armonios." * 

Valoarea documentară se întrețese cu cea artistică, textul oferin- 
du-ne cu mult mai mult decît informaţii istorico-literare. în ceea ce-l 
priveşte pe Duiliu Zamfirescu, el îi apare ca „un prozator cu autentică 
vocaţie epistolara" (este pentru prima dată cînd se face această remarcă 
fundamentală !), „un intelectual de variate preocupări", „un critic cu 
intuiții juste pînă la preciziune". Şi nu în cele din urmă, un scriitor, 
ca atunci cînd relatează despre o recepţie unde a participat şi F. Bru- 
netiere : „E — notează M. Sebastian, alegînd un exemplu dintre multe 
altele — o pagină minunată de observaţie, de umor, de pătrundere psi- 
hologică, de evocare plastică”. 

Din acelaşi an (1937) şi aceeaşi lună (aprilie) datează articolul lui 
G. Călinescu, Duiliu Zamfirescu ţi Titu Maiorescu în scrisori şi care va 
fi reluat în Zstoria literaturii române. In ampla sa viziune epică marele 
critic făcuse, în mod exagerat, din Duiliu Zamfirescu un monument de 
grandomanie, de fals aristocratism, de lipsă de idei şi mediocritate. 
Portretul său, şarjat, este unul ironic, poate pentru a realiza contrastul 
(în cazul de faţa cu marii clasici) încă o dată revelator în cadrul unui 
roman, cum poate fi considerata, într-un sens. Istoria literaturii române. 
G. Călinescu procedează prin îngroşarea liniilor (negative) şi prin ex- 
pedierea calităţilor pe care i le recunoaşte, totuşi fie şi „en passant'\ 
cum ar fi spiritul de observaţie, simţul nuanțelor, al intimităţii sau 
chiar talentul de... scriitor: „Sunt şi rînduri foarte frumoase, de pildă, 
acelea despre Olanda sau acestea pe care le reproducem mai jos cu 
privire la o reuniune mondenă..." (Se referă la scena unde fusese pre- 
zent F. Brunetiere, semnalată şi de M. Sebastian.) In general însă, 
G. Călinescu are părerea că „cele mai multe scrisori se v£d a fi 
compuse în vederea destăinuirii personalității. Duiliu Zamfirescu pune 
aici ceea ce crede mai nobil în el." Sau: „în stilul corespondenţei e 
adeseori un ce silit, o încercare de a fi distins sau de a avea humor" 
„Impresiile lui despre Italia sunt în general plate." Curiease aprecieri 
despre o corespondență cultivată de Titu Maiorescu însuşi aproape trei-, 
zeci de ani şi ?poi de către el păstrată cu grijă şi despre aceea (igno- 


* Reporter, iu. 14, 4 aprilie 1937. 


rata) cn N. Petraşcu, de o naturaleţe şi un farmec narativ care-l divulgă 
„ai în t9* ]9**% P***'"'*'- La toate Acestea, ca şi la multe alte obser- 
vaţii nedrepte si dure („romanul lui Duiliu Zamfirescu nu e creațiune", 
părerile scriitorului despre contemporani sînt „răutăcioase, invidioase şi 
uneori stupide") aveau să răspundă Şerban Cioculescu şi mai tîrziu Eugen 
Lovinescu. ( 

Cu studiul O față nouă a lui Duiliu Zamfirescu, publicat în Revista 
Fundațiilor regtle (1 august 1937), Şerban Cioculescu, într-o mai mare 
măsură decît Mihail Sebastian, trasa un hotar în exegeza consacrată 
autorului Vieţii la fara şi adîncea un drum în ceea ce priveşte literatura 
epistolară, a cărei valoare fusese argumentată de către el printre primii, 
prin publicarea în 1935 a corespondenţei dintre I. L. Caragiale şi Paul 
Zarifopol. Şerban Cioculescu vede în corespondenţa lui Duiliu Zamfi- 
rescu cea mai prețioasă „din cîte dispune literatura noastră”, o reali- 
zare plenară a scriitorului, aşa cum n-a izbutit s-o facă în operă: 

„Cu scrisorile lui Duiliu Zamfirescu, de caracter privat, se lumi- 
nează, într-adevăr, revelator, o personalitate artistică de prim ordin. 
Mai mult încă, ceea ce scriitorul n-a reuşit să realizeze în opera sa, şi 
anume înseşi posibilitățile sale majore şi multiple, spre a le cristaliza 
într-o operă definitivă, apare pentru prima oară în plină lumină. Din 
citirea acestor admirabile scrisori, fără a fi însă prelucrate meşteşugit spre 
a da impresia de artificiu şi de inautenticitate — suntem nevoiţi a recu- 
noaşte prima realizare de sine, desăvîrşită, a 'lui Duiliu Zamfirescu." 

Şerban Cioculescu este de asemeni primul exeget care descoperă în 
corespondența autorului Vieţii la fară un senzaţional jurnal de creaţie. 
Criticul remarcă ideile estetice (raportul dintre subiectivitate şi obiecti- 
vitate, realismul, antinaturalismul), precum şi opiniile despre contem- 
porani, unele nedrepte ca, de exemplu, despre Caragiale, dar altele ju- 
dicioase, ca aceea despre nuvelele de inspiraţie rurală ale lui Slavici. Ca 
şi Mihail Sebastian, Şerban Cioculescu îl distinge în corespondență pe scri- 
itor, mai exact sensibilitatea artistică. Nu numai atmosfera din saloanele li- 
terare pariziene (a cărei valoare descriptivă n-a putut să n-o recunoască şi 
G. Călinescu), dar peisajul îşi găseşte în diplomatul de la Roma un 
pictor înzestrat cu înclinații impresioniste în maniera de a surprinde 
transparenţa tremurătoare a aerului şi abia simțită degradare cromatică. 
Autorul Vieţii lui Caragiale conchide cu ideea, care va face carieră, că 
scrisorile „îl înfăţişează pe Duiliu Zamfirescu sub un aspect omenesc 
mcintător, foarte îndepărtat de rigida imagine a personalităţii sale 
sociale. Puţine corespondențe au darul să restabilească figura morală a 
unui scriitor şi să-i sporească valenţele sufleteşti." 


XI 


Noi argumente, şi nu o dat$ polemice la adresa lui G. Călinescu, 
va aduce Eugen Lovinescu în volumul Titu Maiorescu şi posteritatea 
lui critică (1943), unde aflăm cel mai aureolat portret al epistolierului 
Duiliu Zamfirescu, considerat, fără nici o rezervă, ca cel mai important 
din literatura română. „Adevăratul lui destin — spune criticul «Sbură- 
torului» — nu e de ordin poetic/epic sau dramatic, ci epistolar. Publi- 
carea corespondenței lui cu Titu Maiorescu şi a celei cu N. Petraşcu 
şi lacob Negruzzi a integrat în literatura noastră un nou "gen literar, 
genul epistolar, dîndu-i dintr-o dată un reprezentant de valoare." 

Parcă şi mai convins decît Şerban Cioculescu şi Mihail Sebastian, 
E. Lovinescu afirmă ideea că „locul de preeminență, pe care atîta şi 
l-a dorit [scriitorul] în literatura de imaginaţie, l-a obţinut postum, 
într-o activitate nedestinatl publicităţii” ; activitate şi ea literară, întrucît 
„dincolo de document, ea se impune şi prin însuşirile stilistice, prin in- 
vestigație psihologică, prin bogăţia de senzaţii, dacă nu şi de idei”. 
Polemizînd mereu cu G. Călinescu, Lovinescu demonstrează că scriitorul 
diplomat era un spirit fin, cultivat, o sensibilitate mereu trează, calități 
care se găsesc la polul opus faţă de convenţional, mediocritate şi pla- 
titudine. Comentînd, la un moment dat cu un entuziasm exacerbat, co- 
respondenţa lui Duiliu Zamfirescu (acesta ar fi cel mai important şi 
chiar, singurul nostru epistolier), Lovinescu ajunge să definească specificul 
însuși al literaturii epistolare, materia cea mai bogată şi sugestivă oferin- 
du-i-o scrisorile autorului Vieţii la țară: „Arta epistolară nu consta 
într-un «efort», ci în capacitatea de a produce involuntar, cu necesitatea 
indiferentă a bradului ce dă răşină, alimentată de o sevă continuă şi 
fatală ; ea e efectul unei stări sufleteşti ce reclamă nevoia comunicării 
directe a unor senzaţii, a unor impresii. Dacă — ţinînd seama de 
raporturile de subordonare — am putea bănui în corespondenţa cu Titu 
Maiorescu o oarecare aplicație în compoziţie şi în stil caligrafic, în scri- 
sorile către N. Petraşcu nu mai putem avea aceleaşi bănuieli; facilitatea 
elegantă a expresiei ne dovedeşte o producţie spontană a spiritului, con- 
diție indiferentă în creația propriu-zisă, indispensabilă în arta epistolară." 

Nici valoarea documentară a acestei corespondențe — precizează 
criticul — nu stă mai prejos: „,...dintr-însa scoatem materialul informa- 
tiv cel mai bogat asupra junimismului literar epigonic de după 1885, 
referințele cele mai exacte asupra lui Titu Maiorescu din aceeaşi epocă, 


prilejul de a înjgheba un portret psihologic al lui Duiliu Zamfirescu, J 


necunoscut sau depreciat pînă acum..." Scriitorul a fost cu mult mai 
adînc şi în gîndire şi în sentimente decît s-a crezut. Provocările lui 
epistolare, afectuoase şi abile, arată că l-a iubit pe Titu Maiorescu mai 
mult decît toți prietenii din tinereţe ai acestuia şi toți discipolii crescuți 


xa 


sub aripa lui. Inmadevăr, putem spune şi noi, împreuna cm TL l#«inescu, 
că „pri' publicarea corespondenței lui Duiliu Zamfirescu aafedştigjU «un 
„Ð, iar literatura a inaugurat un gen printr-o operă de înafc& "«doare 
estetică şi etică". 

Un al treilea moment al receptării corespondenței lui Duiliu Zam- 
firescu a fost în 1967 cînd apărea ediția noastră de Scrisori inedite, 
care scotea la iveală, mai mult decît colecția I.E. Torouţiu şi ediția 
Bucuța, chipul tînărului şi al foarte tînărului scriitor, al omului (în rela- 
țiile sale de familie), prin publicarea unor loturi masive de epistole către 
Duiliu Ioanin (prieten încă din adolescență), Elena Miller-Verghy şi 
Trandafir Djuvara. Se reiau în discuție acum toate fondurile epistolare 
cunoscute, autorul raidurilor de față abordînd chestiunea în studiul 
O corespondență de tip flaubertian, iar mai tîrziu în teza sa de doctorat 
Literatura epistolară (Edit. Minerva, 1972). Comentînd amintitul volum 
de Scrisori inedite, Vladimir Streinu schița un portret complex al scriito- 
rului : „Şi astfel putem vedea un Duiliu Zamfirescu nu numai construit, 
artificios, sfidător, distant, rece şi poate inuman, ci şi prirhigen, spontan, 
sociabil, şi fără îndoială afectuos, nu numai disociat de semeni, dar şi 
solidar pînă la problematism moral cu familia, cu prietenii şi mai ales 
cu destinul patriei lui şi al omenirii”. 

Folosind-o ca principală sursă documentara în monografia sa din 1969, 
Mihai Gafiţa recunoaşte şi el valoarea critică şi literară a corespondenței 
lui Duiliu Zamfirescu : „Această corespondenţă însăşi, considerată separat, 
echivalează cu o operă literară de sine stătătoare, cu caracter tot mai 
mult eseistic”. Dar caracterul ei este plurivalent, căci introdusă în circu- 
laţie, din păcate cu întîrziere, ea a devenit o operă de referință atît 
pentru literatura epistolară, cît şi pentru istoria ideilor estetice de la noi. 


Dispunînd acum de un volum considerabil mai mare de scrisori decît 
acela de care dispuneau I. E. Torouţiu, Em. Bucuţa şi subsemnatul 
(în 1967), avînd, prin urmare, corpusul integral (care nu exclude, fireşte, 
îmbogățirea lui în viitor), putem deduce portretul moral al scriitorului 
şi arta sa de epistolier, mai complet şi mai aproape de adevăr, evitînd 
exclusivismele de care a avut parte, mai ales în timpul vieţii, şi putem 
urmări evoluţia unui destin literar, cu mai toate fațetele lui, în raport 
de sine şi de contemporani. Omul ni se înfăţişează şi el, deopotrivă, 
par lui-meme şi într-o lumină mai simpatică, aşa cum s-a observat, nu 
iară a-şi ascunde asperităţile, ce se îngroaşă cu timpul. Cele peste 1000 de 
pagini de corespondență evidenţiază trei mari etape ale biografiei lui 
Duiliu Zamfirescu : 1. Intre 1876, de cînd ştim că datează prima scri- 


XIII 


soare, pînă în primăvara lui 1888, cînd tînărul diplomat pleacă la Roma, 
ca secretar de legație; 2. Din 1883 pînă în 1906, anul întoarcerii în 
țară, cînd este numit secretar general în Ministerul Afacerilor Străine, şi 
3. Din 1906, pînă la sfîrşitul vieţii, survenit în 1922. 

Din prima etapă, se păstrează scrisoți către Gr. H. Grandea, redac- 
torul ziarului Războiul, unde adolescentul focşenean trimitea versuri; 
către Al. Macedonski, din momentul debutului în Literatorul; către 
Elena Miller-Verghy, „Mamitica"”, în al cărei salon literar, Duiliu era 
prețuit, alături de B. Delavrancea şi A. Vlahuţă ; către o verişoară, cam 
de aceeaşi vîrstă, Ecaterina Munteanu, despre care s-a spus că i-ar fi 
servit ca unul din modele pentru Țincuţa din Viața la fară. Dar cea 
mai bogată şi mai semnificativă corespondență a acestei perioade este aceea 
adresată prietenului Duiliu loanin, un veritabil confident. Ea se consti- 
tuie ca documentul fundamental pentru portretul tînărului şi foarte tînă- 
rului Duiliu Zamfirescu, necunoscut de mai vechea exegeză critică. 

Din Focşanii natali, unde îl aflăm pentru scurte răstimpuri, dar 
mai ales de la Hîrşova, unde este numit supleant de ocol (procuror), 
după ce-şi obține licența în drept, şi la Tîrgovişte, unde îndeplineşte, 
pentru cîteva luni, aceeaşi funcție, el simte permanenta nevoie a dialo- 
gului intelectual şi a confesiei sentimentale. Semnatarul (ca să nu spunem 
eroul) scrisorilor e un romantic, îndrăgostit de natură, de solitudinea 
silvestră, un meditativ. îi citeşte bineînțeles pe romantici (şi preroman- 
tici), pe Rousseau, Lamartine, Musset, Hugo (din care şi traduce), o 
atenție specială acordă spaniolului Emilio Castelar, a cărui lucrare, L'art, 
la religion et la nature en Italie, pare să fi reprezentat o primă inițiere 
mai adîncă asupra patriei artelor. Lecturile, -ca şi predispoziția vîrstei, 
deschisă tuturor orizonturilor, îl îndeamnă la reflecţie filozofică, 
fiind atras de explicația darwinistă a lumii şi chiar de ateism. într-un 
tîrziu, la Roma, va dori să devină „un apostol al socialismului", visând 
la o societate din care să dispară proprietatea privată — impulsuri ge- 
neroase, care însă nu vor avea nici o consecință în ideologia şi opera 
scriitorului. în schimb, la Hîrşova, ca şi la Tîrgovişte, el îşi apropie şi 
mai mult viața oraşului de provincie, tipologia funcționarilor umiii, 
care-i va inspira schițele Din Dobrogea, Arhivarul, consumă cîteva pasa- 
gere experiențe sentimentale, ce vor lăsa urme în nuvelele Noapte bună 
şi Două case potrivite, jalonează reportajul ce se va intitula Mănăstirea 
Dealu. Ca un alt Ovidiu, tînărul magistrat are la Hîrşova sentimentul 
exilului, pe care-l accentuează dragostea pentru o fată inaccesibilă, Eliza, 
care, între timp, se căsătoreşte, se îmbolnăveşte de tuberculoză şr^moare. 
Confesiile, uneori zilnice, către Duiliu loanin, capătă alură de jurnal, 
în care descoperim un tînăr pasional şi un elegiac. Duiliu trăieşte efectiv 


XIV 


o dramă a imposibilului şi apoi durerea de a fi pierdut pentru totdeauna 
ființa iubită. Cîteva nuvele şi poezii ale acestei perioade îi vor fi dedicate 
(Blaue Donau, In albumul doamnei E.D., Amintiri din vremuri), Eliza 
devenind o imagine a dragostei ideale. Cu siguranță că ea I-a marcat 
pe scriitor şi că suavitatea şi gingăşia fetei vor Si de regăsit la cele mai 
reuşite personaje feminine ale nuvelistului şi romancierului. Nu în aceeaşi 
măsură este afectat omul, în a cărui structură interioară, alături de 
latura sentimentală, descoperim şi una epicureică, o anume pornire spre 
„ştrengării", ce va invada cu bună dispoziţie paginile multor scrisori 
(mai ales către Trandafir Djuvara şi N. Petraşcu). Dar disponibilitatea 
lui sufletească se va dărui altor cîteva episoade de trăire profundă, cu 
reverberaţii în corespondenţă (ca şi în operă), ca episodul de peste cîțiva 
ani, Montalba (cîntăreața italiană de operă), ca acela de prin 1894—1896 
cu fermecătoarea Alisa de Raditz şi cel final, pe care singur avea să-l 
numească Malvina. Duiliu este, în felul său, un frumos şi trist Don Juan. 

Simţindu-şi lipsa vocației ca împărțitor al dreptăţii, tînărul se 
întoarce curînd în urbea natală şi apoi la Bucureşti, unde începe să 
colaboreze intens la ziarul România liberă. Scrisorile care se păstrează (din 
păcate — în afara unor fragmente — nu şi acelea către Montalba) din 
aceşti ani sînt, explicabil, puţine. Poet, primit cu mari elogii de 
AI. Macedonski, de care din 1883, după epigrama antieminesciană de 
tristă memorie, se desparte zgomotos, nuvelist din ce în ce mai productiv 
şi foiletonist prolific, vîslind tot mai mult în apele junimiste, profesor 
la Liceul Sf. Gheorghe şi, din 1885, ataşat în Ministerul Afacerilor Străine, 
Duiliu Zamfirescu se pregătea pentru ceea ce se cheamă în limbajul 
diplomaților cariera exterioară. Publicase între timp volumul de poezie 
şi proză Fără titlu (1883), romanul (foarte criticat) În fața vieții (1885), 
intrase în cercul „Junimii", bucurîndu-se de simpatia şi apoi de prietenia 
ocrotitoare a lui Titu Maiorescu, în sfîrşit, îi apăruse foarte interesantul 
volum de Novele din 1888. E anul cînd guvernul junimist, cu P. P. Carp 
la Externe, reconfirmă numirea sa ca secretar de legaţie, făcută de 
liberali, cu un an înainte, şi e trimis la Roma. Intra într-o lume necu- 
noscută, într-un mediu prin excelență ceremonios şi oficial, strălucind 
ele uniforme şi decoraţii, cu viața reglementată de conveniențe, mediu 
în fața căruia urma să-şi dea adevăratul examen de tînăr „de lume". 
Şi Duiliu Zamfirescu era un asemenea tînăr, de o distincţie fizică şi 
intelectuală remarcată încă din ţară, avea o anume prestanță şi o este- 
tica a comportării, dar nu era un superficial-vanitos; e adevărat, cu 
toate ca nu dispunea de o situație materială strălucită, îşi manifesta 
repulsie față de „boema română", prin care vrînd-nevrînd trecuse ca poet 
îi gazetar, nu era însă un simplu beneficiar al norocului şi cîtuşi de puţin 


XV 


un aristocrat prin origine (cum se va pretinde mai tîrziu) şi nici prin 
concepţia sa despre activitatea umană. Voia un singur lucru — să se 
realizeze în societate pe un plan înalt, intelectual şi prin forța meri- 
telor personale. Desigur că aceasta nu depindea numai de el. Diplomaţia 
avea să-i impună cu severitate normei* ei de viaţă şi să-i cultive o 
conduită socială care, uneori, întîlninduse şi cu o exacerbare a eului, 
s-a dovedit de-a dreptul rigidă şi de rău augur. Asupra ei comentatorii 
mai vechi au stăruit întruna, transformînd-o într-o coordonată esențială 
a biografiei şi operei scriitorului. Duiliu Zamfirescu a fost văzut mai 
mult în ţinuta lui marţială, în fracul impecabil de la recepţiile diplo- 
matice, şi mai puţin în zbuciumul, său lăuntric de om al condeiului, 
dăruit, cu o nobilă pasiune, literaturii. Corespondența din perioada Roma 
ne deschide o poartă şi un drum (pe care l-au întrevăzut M. Sebastian, 
Şerban Cioculescu, Eugen Lovinescu) tocmai spre acest iubitor al scrisului, 
rămas încă în penumbră, înconjurat multă vreme, ostil, de prejudecățile 
criticii. 


Chipeşul secretar de legaţie începe să pătrundă în cercurile mondene, 
pe care le priveşte, cel puţin deocamdată, cu superioritatea zîmbetului 
ironic. Amator de aventuri galante, cum va fi mai toată viaţa, ia parte, 
în vacanțe, la escapadele societăţii napolitane, a „lumii bune", „distinse”, 
cu  distracţiile, cancanurile, rafinamentele şi  superficialitățile ei. Rela- 
tări ample, şi nu o dată picante, se găsesc mai ales în scrisorile către 
N. Petraşcu. Foarte curînd, în 1890, se căsătoreşte cu Henriette Allievi, 
fiica unui personaj deosebit de influent în viața economică şi politică 
italiană, senatorul Antonio Allievi, ceea ce-l propulsează pe tînărul 
român o dată mai mult în mijlocul înaltei societăţi. Diplomaţia, care, 
grefată pe un caracter predispus la egolatrie, îi va imprima acel aer 
distant şi scorțos, latură negativă detestată mereu de -contemporani, con- 
stituie, în acela$i timp, o împrejurare prielnică pentru creator. în afară 
de faptul că a putut călători — cum avem să vedem — şi cunoaşte 
direct atîtea din comorile de frumusețe ale naturii, artei şi civilizației, 
el a venit în contact cu o seamă de personalități literare europene 
(F. Bruneriere, Pierre Loti), a avut posibilitatea să vadă mai limpede cum 
se dezvoltă mişcarea de idei artistice a timpului. Lecturile lui literare 
devin mai bogate şi sînt mai la zi — cel puţin în materie de roman e 
decît ale lui Titu Maiorescu. 

Norocoasă sub raportul realizării sociale şi a împlinirii intelectuale, 
cariera diplomatică are însă şi neajunsurile ei, de care se plînge nu 
o dată. Ceremoniile şi recepţiile devin la un moment dat obositoare; 


XVI 


„fiind coboriîtor dintr-o familie „de viță" (cum va pretinde mai tîrziu), 
înaintarea la rangurile superioare e dificilă. Sc mai adaogă şi episodul 
afacerii Văcărescu", în care fusese fără voia sa implicat şi care-i aduce 
o mutare disciplinară la Atena şi Bruxelles. Cîteva scrisori către Trandafir 
Djuvara şi C. L'sarcu exprimă indignarea unui nedreptăţit. Cu trecerea 
anilor, deşi îşi petrecea concediile la Focşani şi la Bucureşti, este apăsat 
de singurătate, simțindu-se izolat de viaţa literară din patrie. Această 
împrejurare îl face să creadă că este ignorat de contemporani (ceea ce, 
în parte, pare a fi fost adevărat) şi-l îndeamnă la căutarea unor com- 
pensaţii, care - să-i restabilească echilibrul. Una dintre ele este, fără 
îndoială, corespondența, expresie acută a necesității de a comunica, de 
a-şi confrunta opiniile cu prietenii din ţară, prilej de a se autodefini, 
de a-şi schița autoportretul moral. 

Omul Duiliu Zamfirescu al perioadei italiene e un spirit cumpănit, 
în fond un epicureu, gustînd cu măsură plăcerile vieţii, plin de afecţiune 
pentru familie şi de solicitudine față de confrați (a se vedea scrisorile 
către Constantin Zamfirescu şi I. N. Roman). Liniştea interioară i-o 
tulbură cîteodată numai vechea lui propensiune de insaţiabil Don Juan, 
ca în anii 1894—1896, cînd se află realmente cutremurat de dragostea 
pentru Alisa de Raditz şi pe care e nevoit s-o curme, adus la realitate 
de situația lui de soț şi de tată a trei copii. E aceasta o postură umană 
de asemeni inedită pentru istoriografia mai veche. Sub fracul şi plastronul 
scrobit şi în atîtea rîndori incomod al diplomatului, descoperim un 
suflet de „pater familias" în care înfloresc în taină gingăşia şi tandrețea, 
sentimentul ocrotirii duioase. Duiliu Zamfirescu trăieşte din plin senti- 
mentul paternității şi satisfacția de a-şi creşte copiii. Scrisorile către 
Elena Miller-Verghy, dar şi către Trandafir Djuvara şi Titu Maiorescu 
ni-l înfăţişează debutonat, natural ca pe orice „Vasilache de tată”, cum 
se numeşte singur, cu o blîndă autoironie. 

La Roma sau Bruxelles, diplomatul suferă de singurătate, şi în 
acelaşi timp, de dorul de patrie. Oricît ar fi călătorit, oricît l-ar fi 
absorbit îndatoririle profesionale, preocupările literare şi viața de familie, 
Duiliu Zamfirescu nu poate ieşi de-a binelea din izolarea lui morala 
decît atunci cînd porneşte spre ţară. Ajuns aici, se bucură fireşte de 
revederea alor săi, dar nu poate să nu constate că politica e o „comedie 
pe perete”, „clasa diriguitoare, o gaşcă de pehlivani", în timp ce „ţăranu, 
sâracu, e zdrențăros, casele satelor sunt coşare, copiii sunt hămesiţi”. 
Acum scriitorul are oroare de politicianism, de burghezia arivistă şi 
vulgară, se vede chiar ca un „apostol al socialismului”. Gînduri fru- 
moase, ce vor fi parțial încorporate în operă (Tănase Scatiu), dar în 
planul vieţii de toate zilele, fără vreun efect real. 


XVII 


Concediile şi scrisorile sînt oricum ieşiri din singurătate intermitente. 
Convorbirile literare şi cenaclul „Junimii" erau departe; limba maternă 
însăşi era parcă una de taină, căci diplomatul vorbeşte în familie italiana 
i franceza, copiii fiind puşi să înveţe abia mai tîrziu româneşte. După 
erele prestate la legaţie, după ceremoniile şi recepțiile, care, toate, se 
consumă sub semnul protocolului, scriitorul nu se regăseşte pe»sine decît 
în preajma închipuirilor sale, în fața hîrtici albe, care aşteaptă să se 
acopere de versuri sau de întîmplările personajelor de la Ciulniţei, undeva 
în marginea de sus a Bărăganului, pe meleaguri de care se lega însăşi 
adolescența autorului. Cea mai importantă ieşire din singurătate, avînd 
un caracter de permanenţă, este opera literară. Focul pasiunii creatoare, 
căpătînd proporţii creseînde în lungul stagiu diplomatic, reprezintă unul 
din aspectele ceie mai interesante şi mai de substanţă ale corespondenței. 
Facem de astă dată cunoştinţă cu scriitorul în laboratorul său, cu preocu- 
pările şi frămîntarile lui, prin intermediul unui excepțional jurnal de 
creație, semnalat şi de Şerban Cioculescu. Privite din acest unghi, scri- 
sorile lui Duiliu Zamfirescu dezvăluie într-un chip unic în literatura 
noastră psihologia creatorului, a unuia care şi-a scris opera într-un mediu 
cu totul străin de universul ei, folosind exclusiv experienţa de viață 
şi amintirile tinereţii petrecute în ţară. 

„Faceţi bine că mă deşteptaţi din cînd în cînd — i se adresează lui 
Titu Maiorescu — fiindcă, departe de mişcarea noastră literară, mă 
coprinde uneori descurajarea. Daca vă gîndiţi cîteodată la stranlele îm- 


' Înconjurat 


prejurări ale vieţei mele, puteți înțelege mai uşor lacunele ei.' 
de o altă lume decît aceea a universului său originar, scriitorul ajunge 
să „se simtă acasă" numai atunci cînd stă de vorbă cu eroii săi. „Ştiţi 
că de aproape 12 ani — îi scria lui Mihail Dragomirescu — viaţa 
noastră românească eu o trăiesc singur, vorbind cu persoanele imaginare 
ale romanelor şi cu copiii mei, care însă nu înțeleg mai nimic din limba 
lor." 

Vocaţia de scriitor a autorului Vieţii la fară şi psihologia procesului 
său de creaţie nu pot fi înțelese în afara acestei condiţii morale, pe 
care mai toți comentatorii au trecut-o prea uşor cu vederea. 

Scrisul îi apare lui Duiliu Zamfirescu, în anii lui italieni, ca o 
parte organică a vieţii, ca o coordonantă necesară a existenței lui spi- 
rituale : „Mie îmi trebuie să scriu cum îmi trebuie să mă hrănesc, să 
dorm, să iubesc. Trăiesc cu oamenii din mintea mea ca şi cum am fi cu 


toţii acolo, sau cu toţii aici." Plăcerea de a scrie „n'est pas Henfantement' 
mais l'amour lui-meme", e o „fericire neţărmurită", care compensează] 


de tot în lume", o descărcare, o refacere a echilibrului interior, modificat 


XVIII 


„ permanență şi uneori destul de grav de condiţia tristă a omului: 
jsju e nici o consolare mai mare în această vale de lacrămi decît de a 
împînzui videniile fantaziei tale pe răbdătoarele lanuri ale sferturilor de 
hîrtie. Pot cetitorii şi criticii să zică ce-ar pofti. Ca amorul, scrisul 
este plăcut în sine, pentru scris, iar fructul lui puţin importă. Mai cu 
seamă scrisul de romanuri, unde fiinţele au continuitate." In momentul 
creaţiei, diplomatul şi omul de lume dispar, obosiţi ei înşişi de conven- 
ţiile şi  constrîngerile profesiunii, cedînd locul scriitorului, dăruit artei 
sale. Pe acesta lumea l-a cunoscut mai puţin sau deloc, neînchipuindu-şi-l 
cuprins de o asemenea fervoare literară, ce ajunge la neconformism şi 
dezinteres: „Acum trăiesc cufundat în atmosfera romanului pe care-l 
scriu, o atmosferă limpede, de ţară, în care găsesc scăpare de toate 
mizeriele vieţei. Vă spun drept — i se adresa, ca de obicei, lui 
Titu Maiorescu — că dacă n-aş avea copii şi obligaţiuni sociale de împli- 
nit, aş rilmîne al 2-lea secretar cu plăcere toată viaţa mea. Parcă nu 
ştiu eu cît plăteşte gradul prin el însuşi. La Ciulniţei, unde se mişcă 
lumea mea închipuită, nu e iertat să intre nici miniştrilor plenipotenţiari, 
nici miniştrilor secretari de stat, nici uneia din gloabele anemice şi 
nervoase ce umplu lumea cu vanitatea lor goală." Şi, contopit cu plăs- 
muirile lui, Saşa, creație exclusiv a ficţiunii, îi apare ca o ființă aievea, 
ce parcă ar fi făcut parte din propria-i viaţă: „Am trăit un an şi 
jumătate cu lumea mea închipuită în aşa bună prietenie, încît acum îmi 
pare rău că mă despart de dînsa. O să faceţi cunoştinţă cu o persoană 
de acolo, Saşa. Eu am trăit cu dînsa în foarte bune raporturi, aşa de 
bune, încît mai de nu mă înamorasem de ea. Şi, ciudat: toate celelalte 
figuri din încercările mele precedente se legau ca umbrele de cîte o ființă 
reală, văzută sau întrevăzută ; aceasta nu are nici Un raport cu nimeni. 
Ea s-a înfiripat pe paginile albe, cu de la sine putere" (către Titu 
Maiorescu). 

Scrisul, ca proces psihic, îi dă lui Duiliu Zamfirescu o stare de febră 
intelectuală, bucuria se naşte împreună cu chinul creației : „Eu sunt prins 
de cîtăva vreme de o adevărată furie de a scrie. Am intrat în sufletul 
romanului adînc (e vorba de Lume nouă şi lume veche, pe care, evi- 
dent, îl supralicitează) ; îl duc spre sfîrşit cu putere; e o adevărată 
vina care gîlgîie, — şi cu toate astea niciodată n-am fost mai neli- 
niştit, mai nesigur, mai torturat de rezolvarea problemelor sufleteşti ce, 
fireşte, se ivesc în calea unui roman." Uneori, e asaltat de o mulțime 
de „subiecte interesante, în oameni şi lucruri demne de studiat", absorbit 
parca de un vîrtej al imaginaţiei, alteori se află în impas, cuprins de 
tristețe şi disperare : „Cu scrisul stau prost de tot. îmi pare că sunt 
“a un lemnar care-şi închipuieşte că e sculptor. îmi răsar în minte nişte 


XIX 


lucruri aţa de minunate, mă opresc să le cioplesc, ca sa caut în ele 
statua, şi dau cu barda, ciopîrțesc, pînă stric tot materialul: lemnar 
prost. (Şi, Doamne, ce lucruri frumoase văd cîteodată!) Sentimentul la 
care am ajuns acum, în multe ale viaţii dar mai cu seamă în literatură, 
este disperarea" (către N. Petraşcu). * 

Cînd citim asemenea rînduri, parcă ascultam îndepărtate ecouri ale 
corespondenței lui Flaubert. Sigur, scriitorul român nu ajunge să trăiască 
drama profundă a creației, care-l mistuie pe autorul Doamnei Bovary, 
dar nu e mai puțin adevărat că scrisorile lui constituie poate cel mai 
semnificativ material din literatura noastră pentru ceea ce înseamnă 
psihologia artistului. Nimeni la noi, cel puțin în secolul XIX, n-a lăsat 
mărturii mai bogate şi mai vii despre scris ca formă specială a activității 
umane şi despre modul în care el se produce. Marele interes pe care-l 
relevă corespondența perioadei italiene, în afara portretului moral şi a 
virtuţilor literare, îl reprezintă aceste confesii artistice, parte componentă 
fi memorabilă a jurnalului de creaţie, unanim apreciat. 


Din dorința fireasca de a comunica neîntrerupt cu prietenii din 
țară, mai ales cu Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi şi N. Petraşcu, autorul 
raportează asupra stării sale de spirit, asupra planurilor literare şi a 
stadiului în care se găseşte cu elaborarea lor. El îşi scrie singur biografia 
operei şi efectuează prima ei radiografie, venind în ajutorul criticii cu 
date esențiale. Astfel, în romanul Viața la fara, intitulat inițial Pe arătură, 
voia să încerce „a arăta geniul românesc sub toate formele lui... avînd 
ca inspirație morală un realism trist, o viață uniformă, dar senină, 
a muncitorului de pămînt”. Foarte preocupat se arată față de relațiile 
dintre Matei şi Saşa, ezitînd între soluţia căsătoriei şi a despărțirii lor. 
Observaţia aparține unui prozator care teoretizează, printre primii la 
noi, obiectivitatea : „Dar eu foarte adesea mâ păzesc de natura mea în 
estetică. Eu nu trebuie să intru acolo decît numai în proporţia în care 
intră căldura în dinamică, să fiu adecă tot, dar să nu par nimic”. Şi 
acum şi altă dată, scriitorul se găsea în vederile lui Flaubert (pe care 
altminteri nu-l gusta), reformulîndu-i ideile antiromantice despre înă- 
buşirea pasiunii, răceală, imparţialitate. 


In relatările despre romanul Tănase Scatiu se simte spiritul polemic 
acut, care a dd% cum se ştie, la o anumită simplificare a personajului. 
Autorul uită legea obiectivării epice, desprtf care vorbise cu atîta com- 
prehensiune, fiind animat acum numai de sentimentul repulsiei şi al 
detestării: „Am să judec pe pîrliții de arendăşei, ajunşi bogaţi, deveniți 
factori, politici, falşi, în întîia şi a doua generaţie”. 


XX 


Dacă am reconstitui întregul dialog (şi elementele există) între 
Duiliu Zamfirescu, pe de o parte, şi Titu Maiorescu şi lacob Negruzzi, 
pe de alta, ne-am găsi în fața unei veritabile discuţii literare, în care 
tonul e dat cel mai adesea de scriitorul de la Roma. Fiind mai tînăr, 
el simţea nevoia să se confrunte, să afle ecoul gîndurilor şi operelor 
sale, apoi, izolarea de confrații din ţară, singurătatea îl îndeamnă la 
confesii, la împărtăşirea sinceră a impresiilor şi convingerilor. Cînd se 
referă la literatură şi în genere la probleme de estetică, scrisorile lui 
Duiliu Zamfirescu (mai ales cele adresate lui Titu Maiorescu) devin 
articole de critica, în care mărturia se însoţeşte cu judecata de valoare. 
Informîndu-şi cu regularitate prietenii despre geneza operei sale, era cu 
neputinţă să nu facă şi aprecieri asupra ei, să nu încerce a se autocarac- 
teriza. Cititorul obişnuit cu  imaginea< scriitorului infatuat (justificată 
doar în parte) nu bănuieşte cîtă modestie şi cit spirit autocritic îl 
însuflețeau totuşi pe acesta în anii săi de prodigioasă activitate literară : 
„Eu am multe cusururi, îi scria lui Titu Maiorescu, foarte multe. Dar 
unul din cele mai mari este o pornire fireasca către a face să se asemene 
indivizii de prin novelele mele şi un fel de a spune cam stereotip". Ca 
orice artist autentic, Duiliu Zamfirescu e veşnic nemulțumit de sine, 
avînd rezerve mai ales față de operele de tinereţe, care au şi rămas, 
dealtfel, în timpul vieţii scriitorului doar la primele ediţii. 

Nu trebuie să ne mire dacă alături de modestie şi nemulțumire se 
strecoară şi egoismul de creator, care supralicitează propria valoare. El 
ni se pare firesc şi într-un fel emoţionant prin sentimentul patriotic din 
care izvorăşte. Romanul în război nu este, fără îndoială, cel mai izbutit 
din ciclul Comăneştenilor, dar evocarea anumitor momente dramatice 
ale Războiului de independenţă l-a putut face pe autor să creadă că 
aici ar fi punctul cel mai înalt al artei sale: „Cele două pagini în care 
trupa aşteaptă ora atacului şi momentul în care Şonţu face un pas 
înapoi şi pune mîna pe garda săbiei sunt chintezența întregii mele 
puteri de creațiune. Mai mult decît atît nu pot să fac. Orcum vor fi 
privite de critici aceste două pagine, ele reprezintă pentru mine cea 
mai puternica emoțţiune artistică ce mi-a dat-o pînă astăzi autosugestiunea 
ele scriitor” (către Titu Maiorescu). Ceea ce ne surprinde, cu toate expli- 
cațiile pe care le-am da, este oscilația lui Duiliu Zamfirescu între mo- 
destie şi infatuare, lipsa de măsură atunci cînd se compară cu marii 
scriitori ai literaturii universale. Impacientat că acelaşi roman, In război, 
are o temă similară cu aceea din Război şi pace de Tolstoi şi că faptul 
ar putea stîrni suspiciunile criticii, scriitorul ajunge la o concluzie în 
care jenează aplombul, atitudine ce se va instala tot mai stabil odată 
cu timpul .- „Cine va ceti romanul meu din cei ce au cetit pe al lui 


XXI 


Tolstoi va vedea deosebirea esenţială dintre amîndouă : creațiunea mea e 
latini, pe cînd a sa e slavă. De vor fi asemănări, acelea vor fi datorite 
(aptului că, la urma urmei, sufletul omenesc este acelaşi peste tot." 

Cînd vine vorba de confrații de generație, Duiliu Zamfirescu îşi 
pierde şi mai mult spiritul de obiectivitate, minimalizînd în mod regre- 
tabil pe (Caragiale, Slavici, Delavrancea, Coşbuc. Amestecînd criteriile 
de apreciere, judecăţile lui despre aceştia sînt în mare măsură umorale, 
bizuite, fie pe considerente etice, fie pe diferențe de temperament artistic 
şi de orientare critică. In anumite cazuri, cum se va vedea, el îşi 
revizuieşte sau îşi nuanţează opinia, dar tonul de superioritate ne face 
să credem că, în asemenea împrejurări, pasionatul scriitor îi cedează locul 
diplomatului cu morgă, îmbătat de fumuri aristocratice: „Tot văd pe 
d-nul Negulescu că mă pune într-o supă cu Slavici şi Caragiale. Eu n-am 
nimic comun cu aceşti domni. Slavici şi-a închipuit toată viața că a dat 
icoana sufletească a țăranilor, în amorurile şi poezia lor vagă, iar de 
fapt a plăsmuit ființe himerice, false din punct de vedere al asemănării, 
monotone şi neclarificate din punct de vedere al tipului. Caragiale e 
superior lui Slavici, dar nici el nu se leagă cu mine prin nimic" (către 
Titu Maiorescu). înclinația aceasta criticistă, cel mai adesea nemotivată, 
şi părerea superlativă despre sine vor ieşi la iveală pe deplin după în- 
toarcerea scriitorului în ţară, în 1906, culminînd cu discursul de re- 
cepţie la Academie, care a provocat ştiutul scandal în presa timpului. 


O vie şi statornică admirație a avut Duiliu Zamfirescu pentru 
Eminescu, şi temeiurile ei le dezvăluim pe larg jn capitolul de Note şi 
comentarii. Tot acolo am discutat opiniile negative şi contradictorii 
despre Caragiale şi Slavici. Nu lipsesc, fireşte, consideraţiile, numeroase, 
despre Titu Maiorescu, dar el fiind unul din eroii principali ai dialogului 
epistolar, simţim nevoia să ne mai oprim o clipă asupra personalității 
lui atît de iubite — acesta e cuvîntul — de către diplomatul de la 
Roma pînă înspre amurgul dureros al prieteniei lor. 

Schimbul de scrisori dintre scriitor şi critic se desfăşoară într-o 
atmosferă deosebit de prielnică sincerităţii şi libertăţii de opinie, în care 
cel mai tînăr pare să aibă mereu iniţiativa. El îşi împărtăşeşte impresii, 
formulează observații asupra operelor, comentează mişcarea literară, e 
polemic, înverşunat şi, nu o dată, subiectiv, în timp ce criticul e mai 
reticent, mai stăpîn pe sine în răspunsuri, aprobînd sau dezaprobînd 
ferm, cu sobrietate — şi uneori casant — pe mai tînărul său preopinent. 
Dialogul acesta purtat peste două decenii le-a oferit reale satisfacţirin- 
telectuale amîndurora, dar mai cu seamă lui Duiliu Zamfirescu, cel care 
era în primul rînd interesat să se confrunte, să capete o confirmare 


XXII 


^ un gir, să-şi dezvăluie în faţa unei autorităţi critice tumultul gîndu- 
rilor şi sentimentelor sale de creator. Dacă n-ar fi existat corespondența 

Titu Maiorescu (cea mai substanţială din punct de vedere estetic), 
opera lui Duiliu Zamfirescu ar fi fost lipsită de aerul dens al ideilor, 
de fermentul polemic şi de acel stimulent pe care-l dau receptivitatea 
şi înţelegerea unui mare critic. Ceea ce impresionează la autorul Vieţii 
la ţară în raporturile sale epistolare cu Titu Maiorescu este admiraţia 
afectuoasă, care nu exclude fermitatea propriilor convingeri, chiar cînd 
ele sînt greşite, familiaritatea unită cu deferenta, ce mențin pe de o 
parte, egalitatea partenerilor în discuţie, pe de alta, deosebirile lor de 
vîrstă şi de situație socială. Marea preţuire pe care o avea pentru critic 
îl îndeamnă pe Duiliu Zamfirescu să-i scrie pe un ton amical, amin- 
tindu-i de îndatoririle literare, aproape date uitării în agitația vieții 
publice. Criticul era chemat respectuos la uneltele sale: „Eu pricep 
că d-voastră, ajuns la plina maturitate a facultăţilor sufleteşti, visați 
poate o lucrare temeinică şi absolut personală, şi* sper că nu numai 
visaţi, dar că şi lucraţi, însă nu trebuie pierdut din vedere că d-voastră, 
ca Dombey & Fils, aveţi o casă cu renume vechi, care trebuie dusă 
înainte : aceea a criticei senine, pătrunzătoare. Aştept, prin urmare, să-mi 
spuneţi într-o viitoare scrisoare că alegătorii gorjeni, cari v-au lăsat la 
o parte, ca să aleigă pe un vechi primar certat cu Justiţia, au făcut 
un mare bine literaturei." 


Lui Titu Maiorescu i-a închinat scriitorul rîndurile cele mai entu- 
ziaste,  neocolind exagerarea  ditirambică, dar  caracterizînd în esență 
aportul său covîrşitor la înflorirea culturii româneşti. Relaţiile dintre 
cei doi mari epistolieri se mențin cordiale, chiar dacă în subtext apar 
divergențe literare, din ce în ce mai subliniate, pînă la întoarcerea lui 
Duiliu Zamfirescu în ţară, cînd prietenia lor intră într-o nouă şi dra- 
matică etapă. Momentul discursului de recepţie din 1909 şi al afacerii 
Stratilescu din 1913 vor duce la ruptura totală. Pentru istoria acestui 
sfîrşit dureros trimitem de asemenea pe cititor la capitolul de Note și 
comentarii. 

Departe de mişcarea literară din țară, Duiliu Zamfirescu s-a interesat 
în permanenţă de ea, spunîndu-şi cuvîntul despre mai toate aspectele şi 
mai toți scriitorii ei importanţi. Judecăţile lui sînt, într-adevăr, uneori 
eronate, dar totdeauna sînt probe, pornind din convingere, ca în cazul 
C. Dobrogeanu-Gherea, pe care, deşi adversar, îl aprecia tocmai pentru 
talentul său critic: „Dar în polemică, Drag.fomirescu] devine confuz 
Şi lipsit de sare ; pe cîtă vreme, celălalt (Gherea, n.n.) e picant şi mai 
cu seamă limpede". Arareori obiectiv față de confrații din generația lui 
(a-l adăugăm şi pe Al. Vlahuţă pe care-l stima, cu deosebire pentru 


XXIII 


romanul Dan), Duiliu Zamfirescu s-a arătat plin de entuziasm la 
apariția primelor nuvele de I. Al. Brătescu-Voineşti şi I. A. Bassarabescu, 
şi a primelor articole ale tînărului, pe atunci de 19 ani, N. Iorga. Im- 
presiile, exprimJte spontan, vin din paitea aceluiaşi scriitor însingurat, 
care se bucură sincer de talentele generaţiei tinere. Mai tîrziu, revenind 
in ţară, îşi va potoli entuziasmul. 

Intră într-o altă etapă a vieții lui, din păcate mai puţin literară. 


Ceea ce trebuie să reținem din ansamblul consideraţiilor critice for- 
mulate de către Duiliu Zamfirescu în corespondență, uneori pozitive, 
alteori atît de nedrepte, credem că este dorința lui de înnoire a literaturii 
române, de lărgire a orizontului ei tematic destul de limitat în viziunea 
sămănătoristă şi poporanistă. Este ideea de bază care va străbate şi 
discursul de recepţie la Academie din 1909. 

Diplomatul, trăind o viață întreagă încorsetat de convenții, detesta 
convenţia în literatură, omul de lume, obosit de ipocriziile lustruite şi 
artificialitatea cercurilor pe care le frecventa, milita în artă pentru 
adevărul vieţii, pentru autentic, veridic şi pentru sobrietate. De aceea 
îl irită entuziasmul facil pe care-l manifestase presa „față de /storia 
unei coroane de oțel, carte convenţională, strisă într-o limbă moartă, 
jumătate de cronicari, jumătate de provincialisme", de aceea dezaproba 
(din păcate, generalizînd pentru întreaga lor operă) tipurile idilice de 
țărani din anumite nuvele de Slavici şi Delavrancea. Duiliu Zamfirescu 
a putut jigni şi scandaliza (cu ocazia discursului academic), însă a pus 
in circulație (fie şi în parte, prin publicarea tardivă a scrisorilor) idei 
fundamentale, pe care le va fructifica pe deplin abia romanul românesc 
dintre cele două războaie. Corespondenţa adresată lui Titu Maiorescu şi 
lacob Negruzzi ne relevă pe unul din cei mai importanți teoreticieni ai 
romanului şi ai realismului din literatura noastră de la sfîrşitul veacului 
trecut. Atît prin structură, cît şi prin faptul de a fi trăit multă vreme 
în contact direct cu fenomenul literar european, autorul Vieţii la fara 
a fost mai receptiv decît oricare dintre confrații lui români la descope- 
ririle genului romanesc din secolul al XIX-lea, şi în special față de cei 
trei mari scriitori ruşi: Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, care constituiau 
adevăratul miraj al epocii. In acelaşi timp, el a cunoscut literatura 
franceză, de la romantici şi de la Stendhal, Balzac, Zola şi Flaubert 
pînă la contemporani ca Paul Bourget şi George Ohnet, a citit în 
versiuni franceze, italiene şi chiar engleze pe englezi şi americani (Dickens, 
'George Eliot, Tennyson, Edgar Poe, Bret Harţe) şi a luat contact Ia 
sursă cu literatura italiană prin poezia lui Leopardi şi Carducci (din 


XXIV 


care traduce), şi prin romanele lui Ruffini, Fogazzaro şi d'Annunzio. 
A fost poate primul nostru romancier de cultură europeană. Aceasta i-a 
înlesnit să distingă între realismul clasic de tip tolstoian şi naturalismul 
zolist, contra căruia se pronunțase încă din tinerețe, între analiza psiho- 
logică dostoievskiană şi psihologismul anost şi obositor din romanele lui 
Paul Bourget, i-a dat posibilitatea comparațiilor largi şi a unor disociații 
menite să-i consolideze propriile convingeri şi procedee de romancier. 

Pentru Duiliu Zamfirescu, romanul este „arta de a şti să spui lucruri 
posibile”, căci „peste tot unde e viață, unde sune mişcări sufleteşti, 
romanul e gata". El teoretizează un realism obiectiv, oarecum în spiritul 
procesului-verbal stendhalian: „Fiindcă pasiunea vorbind, curge necon- 
trolată... un dialog între doi oameni care nu sunt de hîrtie trebuie să 
cuprindă repetiţii, gîndurile naive sunt foarte aproape de cele banale 
şi aşa mai departe". Prefigurîndu-l pe viitorul său adversar, G. Ibrăileanu, 
epistolierul de la Roma pare să opteze pentru romanul de creație, respin- 
gînd nu analiza, ci psihologismul amintit mai înainte. Şi scriitorul 
discută lucrurile pe larg şi lămuritor, demonstrîndu-şi buna orientare în 
contexul literar european, ca şi orientarea spre realismul clasic al marelui 
secol de înflorire a romanului: „Dar efectul asupra mea — i se confesa 
“estetic tot lui Titu Maiorescu — a fost că, în urma cetirii lui Disciple, 
m-am hotărît pentru totdeauna să nu mai iac psihologie în încercările 
inele. Şi mai întîi, ce va să zică a face psihologie într-un roman? Ce 
însemnează titlul roman psihologic ? E o vorbă goală, — fiindcă orce ro- 
man bun trebuie să fie psihologic. Au oare novelele lui Bret Harţe, au 
oare Le Lys dans la Vallee, sau Eugenie Grandet, sau Illusions perdues de 
Balzac, or romanele ruseşti, nu sunt, în felul lor, psihologice? Ce este 
bunăoară o mititică novelă a lui Tolstoi, Histoire d'un musicien, sau 
Les Precoces de Dostoievski, în care autorul nu se simte un singur 
moment şi nici pomeneală nu-i de teorii ? Psihologie, studiu de suflet 
omenesc de la un capăt la altu, şi, mai mult decit la d-nu Bourget, artă. 

Fiindcă vine întrebarea: ce este un roman şi care e scopul unui 
scriitor ? Eu cred că este de a-ți da iluzia cea mai intensivă despre 
realitatea vieţii. Dacă în aceasta nu mă înşel, vine a doua întrebare: 
au oare un scriitor care, după ce ţi-a dat o scenă, vine să explice 
resorturile sufleteşti ale oamenilor săi, nu răpeşte el oare din intensi- 
tatea iluziei ?" 

Asemenea idei, exprimate pe la 1890, par să-l situeze pe teoreticianul 
romanului înaintea romancierului. 

Admirator al lui Balzac şi Tolstoi, Duiliu Zamfirescu revine adesea 
asupra societăţii, ca zonă amplă de inspiraţie, asupra celei străine, într-un 
fel cosmopolite (a se vedea scena, mereu citată de critică, unde apare 


XXV 


Brunetiere) şi mai cu seamă asupra celei româneşti, care îi apare demnă 
întru totul de interesul romancierului modern : „Cîte drame, cîte nevoi, 
cîte lacrămi, cîtă ironie nu se ascunde în lumea noastră bucureşteană, 
cu limba ei pestriță. Nu numai că se cuvine, dar trebuie să ne inte- 
resăm de ea." 

Atenţia scriitorului se extinde şi asupra lumii satului, principalul 
izvor de idilism, şi care îi apărea falsificată în literatura epocii: „Eu 
socotesc că a venit vremea s£ lăsăm dulcegăriele artificiale ale țăranilor 
amorezați şi blegi, şi să facem oameni vii în literatură, dacă se poate 
români voinici şi cinstiţi, dacă nu vițioşi sau sceptici, dar vii, cu voință 
şi muşchi". 

Oricât l-am suspecta de subiectivism în aprecierea confraților (Cara- 
giale, Slavici, Delavrancea) şi de subestimarea psihologiei rurale, va trebui 
să recunoaştem că autorul lui Tănase Scatiu a intuit bine tipul ţăranului 
român, pe care-l va realiza cu strălucire în roman Liviu Rebreanu. 
Duiliu Zamfirescu observa că psihologia ţăranului de atunci se reducea la 
două coordonate: iubirea şi dragostea de pămînt, adevăratul motor 
sufletesc ce va pune în mişcare acțiunea din Jon. De asemenea, el subli- 
niază importanța ideii de masă, de colectivitate, idee pe care o va traduce 
in scena uciderii lui Tănase Scatiu şi care va rodi uimitor în Răscoala 
lui Rebreanu :  ,.în desfăşurarea întîmplărilor, țăranii se mişcă numai 
ca mase colective, fiindcă aşa ii cred eu interesanţi, aşa sunt ei o putere 
şi numai aşa psihologia lor poate da nota caracteristică a unui ţăran.* 
Duiliu Zamfirescu este primul scriitor român după N. Filimon, dar 
poate mai conştient decît acesta, care descoperă semnificația documen- 
tului autentic (el, clasicul armonic şi neînțelegătorul cititor al Iui Stendhal 
şi Flaubert, pe care-i minimaliza!): „Ordinul de zi dat de generalul 
Cernat în preziua lui 30 august — îi explica lui Titu Maiorescu, antici- 
pînd una dintre principalele direcţii ale romanului românesc interbelic — 
nu e pus de mine ca detaliu ostăşesc, ci ca documentul cel mai sugestiv, 
artistic sugestiv, din toată campania. El e scris prost, redactat în pripă; 
dar proza lui copilărească dă detaliele cele mai emoţionante ale orga- 
nizării atacului." 


Pe aceeaşi linie a realismului se dezvoltă opinia scriitorului despre 
stil şi limba literară, cărora le acordă o mare însemnătate în caracteri- 
zarea personajelor. Autenticitatea vorbirii i se pare esenţială, iar atunci 
cînd Maiorescu îi reproşează vulgaritatea modului în care se exprimă/ 
Tănase Scatiu, romancierul se explică, invocînd profilul moral 3I eroului: 
„E adevărat că limba lui Scatiu e cam bădărană, dar eu socotesc ca 
asta e vina lui Scatiu, nu a limbei”. Că stilul autorului trebuie să se 


XXVI 


diferențieze de acela al personajelor este pentru Duiliu Zamfirescu de 
domeniul evidenţei: „în adevăr, pe cît e vorba de descrieri de lucruri 
în afară din noi, sau chiar de pornirile noastre sufleteşti, limba cea mai 
literar românească, cea mai sugestiv românească se poate întrebuința 
cu succes. Cînd însă va fi vorba de dialog, cînd va ti vorba de a da 
unei adunări de 5 persoane în jurul unei mese de ceai sau unei con- 
vorbiri de afaceri, sau unei destăinuiri de amor o atmosferă proprie, 
limba asta nu mai e îndestulătoare. Vine acum întrebarea : se cuvine să 
ne interesăm de cele 5 persoane din jurul mesei cu ceai? Eu cred cu 
tărie cX. da." 

Notabile, deşi întîmplătoare, sînt opiniile lui Duiliu Zamfirescu despre 
„arta pentru artă" şi „arta cu tendință", asupra cărora conchide în baza 
bunului-simţ, ca şi Caragiale (,...orce subiect, cu sau fără teoremă 
[demonstrație, tendință, n.n.], este după cum îl face autorul: interesant, 
dacă e bine scris; prost, dacă e rău scris"), şi mai ales în privința 
raportului dintre național şi universal, pe care-l vede în chip realist 
şi lucid, şi nu cu un patriotism îngust, rău înţeles. Trebuie să recunoaştem, 
susține el, împotriva unor poziții exclusiviste şi provinciale, că „nu 
tot ceea ce e românesc e frumos şi sunt foarte multe lucruri frumoase 
care nu sunt româneşti”. „A crea o literatură naţională, care să păstreze 
ceea ce este specific românesc, limba românului şi sufletul eroilor”, în- 
seamnă a o integra universalului, adică a o „pune totodată în legătură 
cu ceea ce este omenesc şi deci etern". Ideea nu era nouă, dar mai cu 
seamă în epocă apărea uneori minimalizată în literatura poporanisto-sămă- 
nătoristă, contra căreia frînge scriitorul atîtea  neîndemânatice săgeți. 


Oricît de „revoluţionar” în materie de roman, prin teoria procesu- 
lui-verbal şi mai ales a documentului autentic, Duiliu Zamfirescu rămîne 
un clasic (va spune-o şi el nu o dată), un om al secolului al XIX-lea, 
care nu-l gustă pe „decadentul d'Annunzio" şi care se pronunță tăios 
contra  „aberaţiunii simboliste". Paradoxal, moderniştii văzuseră în el 
un aliat. Vieaţa .nouă îi luase apărarea, cu ocazia discursului de recepţie 
pentru antipoporanism, în timp ce Viața românească îl blamase pentru 
acelaşi motiv. Se înşelaseră, cel puţin în parte, ambele tabere. Noul 
academician nu agrea poezia cultivată de Ovid Densusianu şi nu com- 
bătea realismul, teoretizat de G. Ibrăileanu. Dimpotrivă, îl prefigurase, 
pe linia obiectivitătii şi a „creaţiei”, aşa cum îl anunţase pe E. Lovinescu, 
prin pledoaria pentru romanul urban şi, într-un fel, pe Camil Petrescu, 
prin evidenţierea semnificației documentului autentic. Estetica lui Duiliu 
Zamfirescu s-a dovedit, pentru literatura noastră, în cîteva direcții 
fundamentale, precursoare. 


XXVII 


După ce se întoarce în ţară, în 1906, volumul, precum şi interesul 
corespondenței, cel puțin pentru moment, scad simţitor.  Dispăruseră 
distanțele geografice şi, din păcate, se instalau cele spirituale faţă de 
mai vechii şi mai noii prieteni. Deşi locuieşte la Galaţi, fiind o vreme 
reprezentantul nostru, cu grad Ale ministru plenipotenţiar, în Comisia 
Europeană a Dunării, deşi se găseşte zile şi săptămîni de-a rîndul k 
Focşani şi Odobşeti, unde îşi cumpărase şi plantase vii, scrisorile se 
împuţinează, se oficializează şi uneori capătă un ton de progresiva 
aroganță. Probabil şi înaintarea în vîrstă, şi demnităţile diplomatice, şi 
anumite nemulțumiri, ca respingerea romanului în război de la premiul 
Academiei, fac să iasă şi mai mult la iveală iritabilitatea, infatuarea, 
duritatea în relațiile literare. Autorul lui Tănase Scatiu suferă de mito- 
canofobie, ce-i vine adesea dintr-un fals aristocratism, de care va face 
caz în curînd. Directorii şi redactorii de reviste, Mihail Dragomirescu, 
C. Rădulescu-Motru, Sextil Puşcariu, criticii E. Lovinescu (unul dintre 
puţinii care-i consacrase un amplu şi laudativ studiu analitic) primesc 
din partea scriitorului misive confidențiale sau publice, în care le sînt 
servite aspre lecţii de conduită şi moralitate. Lipsa de tact a lui Duiliu 
Zamfirescu — am spus-o — culminează cu discursul de recepţie la 
Academie în 1909 şi cu polemicile întreţinute cîtva timp după aceea. 
Relaţiile de prietenie cu Titu Maiorescu, ce durau de aproape un sfert 
de secol, sînt grav zdruncinate, pentru ca în 1913, cu prilejul inciden- 
tului Stratilescu, să se rupă definitiv. 

Criticul nu îngăduia să fie contrazis, mai ales în idei pe care le 
susținuse o viață întreagă (ex., valoarea poeziei populare), iar scriitorul 
care în fond era animat de bune intenţii, nu ştiuse să aleagă nici locul, 
nici momentul spre a demonstra că poporanismul constituia, în ultimă 
instanță, o frînă în calea dezvoltării şi modernizării literaturii române. 
Această eroare îi atrage numeroase inimiciţii şi-i îndepărtează prietenia 
la care ţinuse cu neistovită pasiune. Părăsit şi apoi chiar persecutat de 
Titu Maiorescu, care în 1913, în calitate de prim-ministru, îl pune în 
disponibilitate pe baza unui denunț de antipatriotism, scriitorul se gă- 
seşte într-o stare de spirit care oscilează între megalomanie şi deprimare. 
Cînd cineva îl atacă într-o revistă, el îşi pierde total simțul măsurii, 
vorbind despre sine în superlative incredibile : „Eu pretind că am dreptul 
să nu fiu tratat în fugă, de cel dintîi băițaş care îşi face vîrf la plumb. 
Şi aceasta nu pentru că ocup un loc însemnat în societate, ci pentru că 
de 20 de ani dau o lucrare organică, ce nu are seamăn nici^în literatura 


noastră şi nici în alte literaturi (s.n.), aceea a studiului unei societăţi 


XXVIII 


întregi" (către Mihai Dragomirescu). Excesiva măsură administrativă a 
iui Maiorescu îl mîhneşte adînc, îl îndurerează: „Nu pot admite ca un 
om pe care l-am adorat 25 de ani — i se plîngea lui S. Mehedinţi — 
să-mi nege beneficiul probei, cu alte cuvinte, ceea ce nici Ignaţiu Loyola 
nu refuza victimelor sale, fie chiar sub formă de apă fiarta”. Scriitorul 
fusese de-a dreptul calomniat, punîndu-i-se la îndoială patriotismul, 
fără posibilitatea de a se apăra, fapt care-l făcea să sufere o dată mai 
mult. Retras în pacea viilor de la Odobeşti, el îşi mistuie durerea într-o 
singurătate orgolioasă şi meditativă, străjuită parcă de umbra fostului 
prieten: „Cîteodată mă duc la bisericuța unde e îngropat tată-meu şi 
mi se pare că nu mai sunt aşa de singur. După tatăl meu adevărat, 
am iubit pe un alt om, care m-a rănit adînc şi pe care aş vrea să-l 
pot ierta" (către Simion Mehedinţi). Cel mai bogat şi mai interesant 
capitol din viața spirituală â scriitorului se încheia acum într-un chip 
dramatic. 

Ruperea-, relaţiilor de prietenie cu Titu Maiorescu face parcă să 
iasă şi mai mult în evidență petele de umbra ale personalităţii lui Duiliu 
Zamfirescu. Acum se poate vorbi, într-adevăr, de aristocratismul afişat 
ostentativ, de comportarea distantă, care ascundeau sub înfăţişarea lor 
țanțoşă un suflet obosit, resemnat şi într-o anumită măsură neînțeles. 
Puținele scrisori din această epocă accentuează nota de filozofie (de ex., 
către Margareta Miller-Verghy), respiră o nostalgie ce nu se sfieşte să 
se comunice public în cuvinte de remarcabilă forță evocatoare a primei 
tinereţi, apuse între stejarii meleagurilor natale : 


„Răspund scrisorii d-tale (a lui P. Locusteanu, n.n.), prin care-mi 
ceri colaborarea la Flacăra, în numele culesului viilor, că toamna în 
adevăr se culeg viile, iar poezia culesului se face în alte anotimpuri, 
în genere în al tinereţii. 

în tinerețea mea cea mai neprihănită, eram vînător de sturji şi 
mierle. Plecam de-acasă la răsăritul soarelui şi mă întorceam către as- 
finit, umblînd pururea singur, călcînd sfios pe haturile viilor sau aştep- 
tind ceasuri întregi, alipit de trunchiul vreunui nuc, pînă ce auzeam 
zgomotul aripelor sturzului sau fluieratul mierlii din hîgiu. 

Am văzut tot felul de păsăruici căzute ca o săgeată pe cîte o 
ramură deasupra capului meu şi privindu-mă nedumeritej am văzut 
gaiţe cu pieptul arămiu şi aripele albastre, ţipînd şui, am văzut nevăs- 
tuici prin garduri, veveriţe prin stejari, ghionoi prin gîrneţe; am văzut 
codrul muşcat de brumă, cu lăuruşca roşie şi ghiara-găii albă, aninată 
de mărgeanul gherghinului; am văzut şi cîrduri de cucoare alunecînd 
pe albastrul cerului şi țipînd a jale. 


XXIX 


Astăzi sînt urmăritor de fiare sălbatice, cu puşca cu repetiţie cu 
termofor, în care se păstrează ceaiul cald şi apa rece; cu gonaci şi ta- 
bieturi. Dar nu mai împuşc mierle, stimate d-le Locusteanu." 

Scriitorul nu mai avea seninătatea, buna dispoziţie şi entuziasmul 
anilor din Italia. El, care detesta" politica, revenit în ţară, SP avîntă 
(lără nici un fel de talent) în politică. Junimist (literar) de o viaţă, 
se înscrie acum în partidul conservator; despărțirea de Titu,Maiorescu 
avea deci încă un motiv, în afară de cele lietrare. Despre această peri- 
oadă, dintre 1913—1914 şi sfîrşitul vieţii, nu se ştia prea mult, în 
afara amintirilor lui N. Petraşcu şi ale altora cîţiva, oarecum întîm- 
plătoare. 

Scurgerea timpului a făcut ca alături de scrisorile către Duiliu 
loanin, în care descoperim portretul tînărului Duiliu Zamfirescu, să 
apară în ultima vreme şi un alt lot considerabil, acelea către fiul său 
Al. Duiliu Zamfirescu, din care luăm cunoştinţă nemijlocit de frumosul 
sexagenar, totuşi mai puţin sever decît ne-au lăsat să credem memo- 
rialiştii. Sînt etapele extreme pe care le-a recuperat, din punct de vedere 
epistolar, istoriografia mai nouă. 

Cum ni se înfăţişează, prin urmare, autorul Vieţii la fara spre 
vîrsta senectuţii ? 

Bolnav de ficat, din care cauză a şi murit, el face crize destul de 
frecvente, o dată fiind pe punctul de a se supune unei operaţii chirur- 
gicale, îşi propunea mereu să se ducă la Karlsbad (Karlovy-Vâry) 
pentru o cură de ape minerale, însă timpul nu-i îngăduia şi se pare 
că nu va ajunge acolo niciodată. în aceşti ani, 1918—1922, sănătatea 
lui rămîne încă destul de robustă, fiind mereu pe drumuri, la Odessa 
şi laşi, în refugiu, la Galaţi, la Focşani şi la Bucureşti. în capitală, 
închiria la „Hotel du Boulevard”, ce se mai poate vedea şi azi la între- 
tăierea dintre Calea Victoriei şi bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej, 
un apartament cu luna şi pierdea sume considerabile la jocurile de noroc, 
fapt care se solda cu dese împrumuturi de la diverse bănci. Era, pro- 
babil, o compensație a singurătăţii, care nu-l părăseşte nici acum şi de 
care cînd vrea să fugă, cînd o cultivă ca pe o supremă formă a 
orgoliului : „/<? n'ose pas te dire h charme toujours plus grand de la 
solitude. Cest peut-etre la derniere forme de l'orgueil". Orgoliu care-l 
îndeamnă adesea să provoace pe careva la duel, unul avînd loc chiar, 
în 1918, cînd două gloanțe îi fluieraseră pe la ureche. De aici şi 
numele pe care i-l dăduseră cu anumită maliție contemporanii: Duelius 
Superbus. „Orgoliosul" anunța apariția la laşi a revistei îndreptarea 
literara, singura publicație condusă de el (din care, din păcate, nu ni 
s-a păstrat decît un singur număr), printre altele, cu scopul de a-i ajuta 


XXX 


pe cei cîțiva scriitori tineri şi săraci, aflați îri refugiul primului război 
mondial. Tot acum intenționa să publice un nou volum de versuri, 
avînd sentimentul că acestea reprezentau o întoarcere a tinereții poetice. 
Volumul va fi Pe Marea Neagră (1919) şi va închide între coperţile 
lui ultima dramă sentimentală a infatigabilului Don Juan. Sexagenarul 
se îndrăgostise de o foarte tînără fată, numită simbolic Malvina, căreia 
îi va închina un întreg ciclu de poezii. 

Faptul, oarecum ieşit din comun, dată fiind marea diferență de 
vîrstă, alarmase familia scriitorului, care îşi îngăduise să-i atragă aten- 
ţia. Duiliu Zamfirescu răspunde fiului său printr-o scrisoare de dureroasă 
confesiune, semnificativă şi pentru scurtul episod biografic, dar şi din 
punct de vedere al psihologiei artistului. Deşi nu poate respecta întot- 
deauna conveniențele sociale, deşi viața lui frămîntată de contradicții 
i se pare un infern, el continuă să fie stăpînit de acelaşi orgoliu, de 
mîndria sălbatică de a nu se plînge. Singura mingiiere era frumosul, 
în cazul de față frumosul feminin: o muză. De aceea dorea să nu 
mai fie sîcîit: , laissez-moi ma muse. Cest si rare, une muse!" 

în aceste scrisori către Al. D. Zamfirescu, unele simple Jettres 
d'affaire”, poetul se străvede cînd şi cînd cu privirea lui visătoare. 
După ani şi ani de la plecarea din Roma, are nostalgia peisajului meri- 
dional, a capodoperelor de artă italiene, chiar şi a acelora pe care nu 
le văzuse. îi plăcea să respire aerul tomnatic şi aromitor de la vie şi 
să evoce „zilele frumoase, cu vederea întinsă pînă la Dunăre". Con- 
deiul este al autorului care a scris Viața la fară. Dar poetul ne apare 
mai rafinat şi mai adîncit în sine, ceea ce accentuează nota de melan- 
colie, dacă nu şi de blazare. „E prea multă melancolie în viață", no- 
tează în finalul unei scrisori, primăvara aduce şi ea o „bucurie melan- 
colică". Sub acest semn, descoperim cîteva reflecții, intru totul remar- 
cabile la un poet care, totuşi, după publicarea ciclului Comăneştenilor, 
n-a mai scris versuri decît ocazional. C'nd citim asemenea propoziții: 
„Cest beau parce que ca ne dure pas" sau: Cest une forme nouvelle 
de ce triste bonheur, d'attendre quelque chose qui ne vient pas", 
realizăm o stare de spirit pe care nu cred că greşim prea mult nu- 
mind-o inefabilă. Fericirea, vrea să spună autorul, e fulgerătoare, aproape 
imperceptibilă, himerică. 

Sentimentul estetic nu la abandonat pe Duiliu Zamfirescu nici- 
odată. Şi ca să-l păstreze nealterat, singurătatea viilor lui de la Fara- 
oane i se părea cea mai prielnică. Deşi personaj monden, aproape prin 
deformație profesională, scriitorul revenea în Bucureşti fără plăcere, la 
gîndul că era silit să reia contactul cu politica, cu Academia, cu clu- 
burile — care „toate nu aduc decît dezamăgiri". Mult mai bine se 


XXXI 


simte în postura de bunic, adorîridu-şi nepoţica şi imitîndu-i copilă- 
reşte gunguritul: „Tata male o aşteaptă la Falaoane", fiind în stare 
să se ducă după ea la Polul Nord, dacă micuța, din întîmplare, ar fi 


fost un pui de pescăruş. Estetul dorea s-o crească în mijlocul cărților'% 


şi al muzicii, într-o atmosferă de artă şi rafinament, plănuind construc- 
ţia unui adevărat turn de fildeş. 

Bunicul, care tot mai credea în descendența sa din os domnesc, fapt, 
pentru care ar fi dorit ca primul său nepot să fie un masculus, ca si 
poată continua „familia Lascarilor şi a altor împărați...”, e în acelaşi 
timp şi un tată cu sufletul sfîşiat de durere, în urma pierderii celui 
de-al doilea fiu, Lascar, ucis în duel. Veşnic rnărul şi chipeşul Duilia- 
Zamfirescu îmbatrîneşte dintr-o dată: „Avec la mort de mon fils, JWj 
vieillesse est entree dans mon âme, puisque la mort” tue Teftort". Şi $ 
neputînd parcă suporta bătrînețea, scriitorul se sfîrşeşte peste şase luni 
din momentul cînd aşternea aceste rînduri. 

Scrisorile adresate Iui Al. Duiliu Zamfirescu ne furnizează şi o serie 
de ştiri despre proprietarul şi omul politic, lansat chiar în timpul răz- 
boiului. Cînd se găseşte la Focşani, podgoreanul se preocupă direct de 
tăiatul şi stropitul viei, de cules, de producţia de vin, precum şi de 


vînzarea lui. EI apreciază rezultatele culesului (într-un an, în lOc de $fa 


30 de butoaie de vin roşu, nu s-au obținut decît 14), degustă diferitele 
sorturi şi se tîrguieşte cu negustorii, repară casa devastată de ocupația 
germană (cînd s-au pierdut numeroase manuscrise şi scrisori), angajează 
oameni de serviciu, uneori portretizați în cîteva linii, şi perfectează 
tranzacţii bancare. Preţuri, calcule, contracte, procese, împrumuturi ni-l 
înfăţişează pe Duiliu Zamfirescu într-o situație de erou balzacian. Dar 
ambițiosul proprietar de vii se angajează ferm şi în politică, fiind unul 
dintre colaboratorii apropiaţi ai generalului Averescu, în partidul aces- 
tuia, numit la început liga poporului şi apoi partidul poporului. Pentru 
Duiliu Zamfirescu se deschide acum o veche rană, antipatia liberalilor. 
Aceştia îl vor acoperi de acuzaţii şi calomnii, mai ales în chestiunea 
„Reşiţa"” (scriitorul era preşedintele consiliului de administrație al numitei 
societăți, post pe care-l rîvnea Vintilă Brătianu) şi vor izbuti, cu aju- 
torul regelui, sa răstoarne guvernul Averescu, deşi acesta ajunsese la 
conducere cu o mare majoritate de voturi. Fără să aibă vocaţie de 
orator şi om politic, Duiliu Zamfirescu va deţine cîteva luni portofoliul 
Ministerului de Externe şi mai multă vreme funcţia de preşedinte al 
Camerei deputaților. Scrisorile acestor ani sînt adevărate pamflete anti- 
ferătfeniste. în acelaşi timp, ele sugerează atmosfera politică * momen- 
tului şi ne dau indicaţii utile despre lumea pe care o frecventa diplo- 
matul şi omul politic. Succesele lui electorale, unul încununat de un 


XXXII 


banchet de 50 de tacîmuri, sînt, folosind propria lui expresie, de scurtă 
durată, lăsînd după ele, mai totdeauna, un gust amar. Nu aici va 
trebui să căutăm partea de rezistență a acestor scrisori, ci în latura 
lor care ne sugerează portretul omului şi mai ales pe al scriitorului, 
parcă mai reflexiv ca altădată, mai melancolic şi mai dezamăgit de 
societatea vremii şi de politică. O singură erupție de sentiment îl smulge 
uin păienjenişul deziluziilor de tot felul: emoția unirii Transilvaniei cu 
țara. Era fericit ca român şi fericit -ca scriitor, pentru că ciclul Comă- 
neştenilor se găsea în deplin consens cu țelul suprem al națiunii române. 


Interesul corespondenței lui Duiliu Zamfirescu — s-a spus de 
mult — stă nu numai în excepționalul ei caracter istorico-literar (pen- 
tru' perioada „Junimii” de după 1885), psihologic, de revelare senzațk*- 
nală a omului şi a scriitorului, în ideile ei estetice, deloc neglijabile. 
Prin autoportretizările şi caracterizările umane pe care le conține, 
prin stil, variabil de la un destinatar la altul, ea ne promite şi alte 
satisfacţii decît cele strict documentare. încă din epocă, s-a observat 
farmecul narați?, sensibilitatea şi bogăția de senzații a scriitorului, prin 
însuşi faptul că o lungă epistolă către N. Petraşcu era publicată ca o 
însemnare de călătorie în Convorbiri literare. Dar chiar din primă lui 
tinerețe, Duiliu Zamfirescu îşi dovedea instinctul de prozator (epistolar), 
descriind o berărie de provincie cu nu ştiu ce penel impresionist, o 
scenă în" barcă pe Dunărea învolburată, cu dramatism şi totodată cu 
simț al umorului. In scrisorile de la Roma către N. Petraşcu şi Tran- 
dafir Djuvara, izbitor este tonul degajat, spontan, străin de coristrîn- 
gerile vreunei retorici. Relatînd, el povesteşte cu nerv epic, pune farmec 
şi dă viață unei simple şi nostime peripeții, unui gest sau unei atitudini, 
ce sugerează fie o situație, fie un personaj. Comentariul său către 
prietenii de aceeaşi vîrstă, mâi ales cînd vine vorba de vreo aventură 
galantă, e de-a dreptul savuros, neocolind expresia ştrengărească şi chiar 
licențioasă. Sîntem foarte departe de portretul diplomatului rigid, acre- 
ditat de contemporani. 

. Duiliu Zamfirescu este un confesiv sentimental (în scrisorile către 
omonimul Ioanin), un bonom, cu libertăți de familiaritate (în dialogul 
cu Elena Miller-Verghy), un pasional ce nu depăşeşte pragul lucidității 
(în prea puținele scrisori de dragoste), un părinte plin de tandrețe, în 
a cărui vorbă dojana abia se strecoară, uh polemist cu idei novatoare, 
dar şi cu malignități, uneori mai reuşit decît cel exprmiat public (în 
scrisorile către Titu Maiorescu), dar şi un observator de atmosferă şi de 
tipologii sociale. Oarecum timid în perioada Hîrşova, el are un ochi 


XXXIII 


ager şi o mm! sigura mai tîrziu, cînd se afla în salonul parizian al 
prinţesei  Machilda  Bonaparte-Demidow, unde nu strălucirea interiorului 
îl impresionează, ci figurile umane, eboşe pentru un virtual roman. 
Puterea de a le individualiza este absolut remarcabilă: „lată doamna 
de onoare a reginei, femeie de 40 de ani, frumoasă, fină, cu nişte mîini 
calde, ce par pururea arse de friguri, zîmbind vecinie (fiindcă e cam 
surdă, cred); iată stăpînul de casă, flăcău tomnatic, plin de spirit (şi, 
socotesc, vechi amant al doamnei în chestiune), iată cardinalul, şiret 
lunatec, un amestec de misticism şi grosolănie neînțeleasă; iată marele 
om, Brunetiere, în fond sceptic ca toți latinii erudiți, devenit apostolul 
catolicismului; iată contraste şi antiteze, iată suflete în goană după 
glorie sau fericire, toate muncite, toate subiecte de roman“. 

Sigur că în scrisorile către Titu Maiorescu, diplomatul adoptă un 
stil, aşa după cum, cu totul altul, exclusiv oficial, în misivele către 
D. A. Sturdza, C. Esarcu, Vintilă Brătianu. Fără a fi debutonat, el nu 
este mai puțin lipsit de spontaneitate şi naturaleţe, chiar de un anume 
ton „amical", atît cît îi permite diferența de vîrstă şi de situație so- 
cială. Şi prin conţinutul lor, foarte variat, scrisorile către Titu Maiorescu 
degajă un aer de eleganță formală, au o anume „ținută”, care, însa, 
nu ajunge nicicînd să le artificializeze. Paginile de jurnal de creaţie ți 
de discuţii literare sînt mai sobre (ca limbaj), pe cînd acelea de confesie 
şi de „cancanuri" nu ocolesc nota de umor şi chiar de tachinerie. Re- 
flectîndu-se în atîtea oglinzi, Duiliu ajunge un erou al propriilor sale 
scrisori — nu fără o alură romanescă — mai veridic decît cel pe care 
l-au cunoscut contemporanii. 

Arta lui epistolară, vizibilă de la modul de a nara în chip reliefat 
evenimentul şi de a se autoanaliza (să mai cităm încă o dată paginile 
de confesie sentimentală şi de jurnal de creaţie ?) şi pînă la stil, sub- 
zistă, poate şi mai pregnant, în însemnările lui de călător şi de asiduu 
vizitator al muzeelor italiene şi flamande. După Al. Odobescu, dar 
fără vastul orizont de cultură al acestuia, întîlnim- un al doilea caz în 
literatura noastră cînd scrisorile devin, cel puţin in parte, jurnal de 
călătorie. II vedem acum pe Duiliu Zamfirescu formîndu-şi gustul în 
chip nemijlocit, contemplînd peisajul meridional şi pe cel nordic, şi 
probînd, în acelaşi timp, o sensibilitate şi o bogăţie de senzaţii care se 
exprimă cînd lapidar, în fața picturii, cînd portretistic, în galeriile de 
sculptură, cînd cu vervă descriptivă şi nu o dată poetică sau ironici 
în fața atîtor aspecte ale îndrăgitei Italii şi ale Ţărilor de Jos. 

Vizitează, fireşte, mai întîi Roma şi apoi, în repetate rînduri, cu 
întinerită bucurie, Napoli, Florența, Veneţia. Nu avea în materie de 
artă o pregătire de specialist; avea, în schimb, o mare disponibilitate 


XXXIV 


de a contempla preferind emoția nudă: „Caut să mă las pe cît oi 
putea mai mult emoțiunilor directe ce-mi vin de la lucruri, fără şcoală 
şi fără muncă (s.n.) Mă duc înaintea tutulor lucrurilor celebre şi mi 
simt cu adevărat fericit cînd dau de cîte ceva care mă mişcă." La Villa 
Borghese admiră o Venere de Canova, la Basilica San Pietro in Vincoli, 
se duce, o dată, cu Titu Maiorescu, să vadă Moise al lui Michelangelo, 
la Vatican rămîne înmărmurit de frumusețea uriaşă a Bazilicii Sf. Pe- 
tru : „Apoi ieşind pe jos, m-am speriat de micimea mea față cu puterea 
liniilor Sfîntului Petru, văzut despre grădini. Ce armonie e în arhitectura 
aceea de piatră, ce cochetărie de om de geniu, care parcă vrea să arate 
că are şi muşchi frumoşi, nu numai suflet mare." 

Duiliu Zamfirescu pare amețit, ca atîția alţii, în faţa comorilor 
artistice ale Italiei, manifestînd ca şi Titu Maiorescu, în Însemnări 
zilnice, o surprinzătoare incapacitate de exteriorizare a impresiilor. In 
galeriile Florenței, la Pitti, Bargello, Uffizzi, Palazzo Vecchio, fusese 
pentru a zecea oară ca să-şi mîngiie privirile cu Botticelli, Donatello, 
Jean Bologne, Lucea della Robbia ; la Veneţia, unde-i lăsase „o amintire 
nepieritoare" Lido şi Canal Grande, admirase pe Tintoretto, Tizian, Ve- 
ronese, dar totul este comunicat oarecum în grabă, cu un comentariu în 
care se simte proaspăta lectură a lui Taine (Voyage en Italie), a lui 
Vasari şi Gregorovius. 

Scriitorul e mai bine orientat, cel puţin în primii ani după sosirea 
in Italia, în materie de istorie şi arheologie, domeniu în care îşi alcă- 
tuieşte o adevărată bibliotecă de specialitate. Studiază în versiuni fran- 
ceze şi italiene pe Th. Mommsen: Imperiul Cezarilor, pe Edward Gib- 
bon : Histoire de la decadence et de la chute de l'Empire romain, pe 
V. Duruy : Histoire romaine jusqu'â l'invasion des barbares. Nu-i lip- 
seau Tucidide, cu Zstoria războiului pelopcneziac, Cezar, cu De bello 
Gallico, Pliniu cel tînăr, cu Panegiricul lui Traian, şi Curtius Rufus, 
cu Viața şi faptele lui Alexandru cel Mare. Ca un Leconte de Lisle, el 
trăieşte poezia relicvelor, pe care o va transpune nu o dată în hexa- 
metri sau amphibrahi. La Vatican, în palatul Borghese, în Capitoliu, 
în Muzeul San Ferdinando din Napoli, abia aşteaptă să intre în sala 
statuilor şi busturilor imperiale. Cînd ajunge în fața divului Traian, 
i se umple pieptul de mîndrie pentru descendența noastră latină: 
„...pentru mine cel puțin e un nespus farmec şi o sfîntă emoțiune de 
a sta într-o sală rece, sub statuia împăratului nostru, şi a-i privi capul 
gmditor şi brațul vînjos — şi o bucurie aproape copilărească, dar 
întrucîtva artistică, de a constata că te cobori ca popor din contem- 


poranii acestui om". Columna lui Traian devine un adevărat obiect de 


XXXV 


cult, Ungă care scriitorul se opreşte adesea, călăuzit de studiul lui 
W. Froehner, La coionne trajanne. 

Emoţia arheologică şi istorică â lui Duiliu Zamfirescu generează 
cîteva caracterizări portretistice succinte, ce ne atrag atenția mai ales. 
prin deducerea dominantei morale, într-un limbaj familiar şi mucalit, 
obişnuit în scrisorile către prietenul* şi colegul de generație N. Petrașcu. 
La muzeul napolitan San Ferdinando, Eliu Adrian i se pare cam „mătă- 
hălos", „cu un cap mare de cioban"; Antonin Piui, „surîzător ca un 
papă şi'cam bleg", iar la Capitoliu, vestita Messalina îi sugerează tipul 
femeii uşuratice şi uşernice: „Dacă ai văzut vreodată la țară o leliță a 
dracului, cu testemelu pe-o ureche, cu buzele senzuale şi pomeţii -obra- 
zului ridicaţi, astfel de parcă rîde la toţi flăcăii, cunoşti tipul. Parcă o 
aştepţi să cînte ibovnicului: 


Las' să vie, Domnu-l ştie, 
Calea-n trandafiri să-i fie, 


iar lui bietu Claudiu ; 
Calea-n mărăcini să-i fie." 


In cei aproape douăzeci de ani cît a fost diplomat în străinătate, 
scriitorul a călătorit în permanență, făcîndu-şi din aceasta o adevărata 
satisfacție morala şi estetică. Muzeele şi relicvele arheologice îl atrăgeau 
deopotrivă cu peisajele, cu viața şi moravurile locuitorilor. Duiliu Zam- 
firescu avea un suflet de poet, care vibra spontan, şi care simțea nevoia? 
să-şi împrospăteze necontenit emoţiile. De aceea, îl vedem revenind la. 
scurte răstimpuri în vestitele cetăţi ale artei italiene şi în oraşele din, 
Munţii Umbriei, din apropierea Romei, sau din golful Napoli. Scriito”- 
rul nu era deloc sedentar, şi putem spune că închidea în sine, ca şi 
Alecsandri, un mic demon al călătoriei. 

La Roma îi plăcea să se plimbe pe jos înspre Villa Pamphili, sa 
admire grădinile şi fîntînile arteziene pînă la San Pietro în Montorio, 
de unde se aşterne întreaga panoramă a oraşului. în acelaşi timp, e>. 
atent şi la spectacolul străzii, al cărui pitoresc i se impune mai ales 
in zilele de carnaval, ce-i redeşteaptă pentru moment imaginea vie a 
circului roman. Ca de obicei, antichitatea îşi trimite ecourile, care se 
intilnesc acum în povestire cu o savuroasă notă umoristică: 

„Pe aici, Carnaval şi soare — îi comunică lui lacob Negruzzi, la 
4 februarie 1891. După vreo zece zile de frig, cu două de ninsoare, 
vremea s-a-ndreptat. Mascaradele umplu ulițele, în zdrenţe medio-evale, 
călări pe hîțe de cai în trei picioare, or sprijiniți pe tocuri scîlciate. 
Ieri şi azi il g-Jto dei coriandoli (pe româneşte, împroşcătură de gloanţe 


XXXVI 


de var) pre Gorso, într-un câmp de bătaie de zidari. Femei în toata 
firea, de pe la balcoane şi fereştri, îşi aruncă praf în ochi cu iscusință 
minunată. 

Băieții care trec pe sub balcoane vor ei să ridice privirea spre 
partea locului, dar îi orbesc hapurile de gips. Şi se zice că, în aprin- 
derea luptei, sunt multe de văzut. 

Mă rog, geantă latină nu-i ?..." 

Duiliu Zamfirescu vizitează îh Tepetate rînduri Florenţa, „oraşul 
florilor", „patria lui Dante, Michelangelo, Amerigo Vespucci, Machiavel, 
Benvenuto Cellini, Cimabue", copleşit de grandoarea vechilor ei tradiţii 
de cultură şi artă. La Veneţia, numele de rezonanță istorică al dogilor, 
Urseolo şi Marino Faliero i se par ca „nişte poeme întregi”, celebrul 
San Mârc îi oferă motivul unei poezii (San Marc), iar Canal Grande, 
cu gondolele uşor legănate în amurg, îi trezeşte amintirea lui Eminescu, 
care în pragul sfîrşitului trecuse pe sub zidurile fantomaticului oraş. 
Vine adesea la Napoli, unde, pentru prima-oară, îl impresionează as- 
pectele contrastante ale geografiei locului şi ale civilizației, îmbinînd 
luxul cel mai costisitor cu mizeria cea mai sordidă. întregul tablou e 
dominat de flăcările amenințătoare ale Vezuviului, la care călătorul 
priveşte uimit, ca la un peisaj ireal de gheenă. Lîngă Napoli se găseşte 
faimosul Pompei, oraşul dezgropat de sub lavă după aproape 2000 de 
ani, pe care Duiliu Zamfirescu îl vizitează purtînd sub braț Istoria 
romană a lui Th. Mommsen şi romanul istoric The last days of Pompeii 
al scriitorului englez Edward Bulwer Lytton, foarte citit în epocă. 
Impresiile. comunicate lui N. Petraşcu, destinatarul care se bucură de 
cel mai minuţios reportaj, îmbină obişnuitul ton mucalit şi sentimentul 
de surpriză cu acela de insatisfacție față de arhitectura romană, depri- 
mantă prin aglomerarea construcţiilor private, care, spre deosebire de 
temple şi monumentele publice, aveau prea puţine deschideri spre aer 
şi lumină. Clădirile acestea îngrămădite şi meschine vorbesc parca de 
condiția fundamental terestră â omului de atunci. Relatarea se desfă- 
şoară în acelaşi stil Oral şi familiar, în țesătura căruia cuvîntul necăutat 
are o prospeţime şi o vigoare ce atestă una din marile calități ale 
romancierului Duiliu Zamfirescu, simțul limbii: „Bre omule, să vezi 
lupanarele, să vezi nişte chiliuțe de odăi infame, cu fel de fel de 
măscări zugrăvite pe «ziduri; să vezi  grămada oraşului  înghesuită, 
strîmtă, fără un palmac de pămînt liber or de grădiniță; să intri în 
interiorul băilor şi să le vezi pardosite de marmură, dar joase, întu- 
necoase — se degajă sentimentul unui fel de bien-etre, surprinzător că 
trăieşti astăzi în lume cu aer mult, larg — şi ai nota exactă a celor 
1800 de ani de distanță, care, ca formulă filozofică, s-ar putea desfăşura 


XXXVII 


într-un lanț lung, a cărui o extremitate să fie vîrîtă în pămînt, iar cea- 
laltă să se ducă în văzduh: de cea dintîi ar ţine oamenii trecutului, 
iar de cealaltă, ai viitorului." 

In timpul verii, Duiliu Zamfirescu mergea în cîteva din localitățile 
muntoase din apropierea Romei: la' Frascati, unde se păstrau ruinele 
vilei lui Cicero şi de unde trimite Convorbirilor literare poezia De la 
Villa  Tusculana, la Albano, unde e lacul Nemi, cîntat de Lamartine, 
la Tivoli, evocat în poezia Jos la Tholi, ascultînd muzica celor o sută 
de fîntîni din grădina feerică a Vilei d'Este. După ce se căsătoreşte, 
îl găsim la Oriveto, în Umbria, la Varedo (proprietatea socrului său) 
şi la Bellaggio, lîngă lacul Como. Asupra acestor locuri scriitorul nu 
insistă, mărginindu-se de obicei la date extrem de sumare. Emoţia spo- 
reşte însă pînă la entuziasm pe țărmul însorit al Mediteranei, la Ostia 
şi Porto d'Anzio şi apoi în golful Napoli, pe care Duiliu Zamfirescu, 
în pofida faptului că suferea de „rău de mare”, îl colindă insulă cu 
insulă şi localitate cu localitate. De pe litoral, de la Sorrento, Amalfi 
şi Castellammare di Stabia, ajunge în larg la Capri, Ischia şi Procida. 
Poezia antichităților se uneşte acum cu aceea a naturii, ce ni se pare 
a se fi păstrat pe alocuri mai bine în corespondență decît în volumele 
de versuri. Scrisorile devia adevărate reportaje lirice, comentînd peisajul 
<u o însufleţire şi o vioiciune pe care le vom întîlni mai rar în Imnuri 
păgine şi Alte orizonturi, unde stilizarea clasică produce uneori o sen- 
zaţie de răceală şi de căutare pedantă. 

Porto d'Anzio îi prilejuieşte un scurt poem vitalist, aproape de 
necrezut la „recele" şi echilibratul neoclasic : „O, Doamne, de ce n-aţi 
mers şi la Porto d'Anzio? — i se adresează lui Maiorescu. A înne- 
bunit natura. Curge seva în vinele arborilor şi a florilor cu o putere 
de viaţă extraordinară. Tot malul mărei e aşternut cu un fel de planta 
grasă, care s-a ascuns toată sub flori, roşii, violete, azurii, de cînd treci cu 
drumul-de-fier printre ele îți pare că vor să-ţi intre pe fereastră, atîta 
sunt de vesele şi de ştrengărite. Marea se desfăşoară la orizont, pe sub 
bolta seninului, ca o lungă iluzie de cîmpie, şi ici, «proape, pe nisip, 
se joacă cu sutele de copii, ce rîd valului pitulați şi plecaţi înainte ca 
nişte boboci de giîscă. E viaţă, şi s-a isprăvit.” Peisajul emană o .at- 
mosferă poetică", de voluptate şi eleganţă, pe care un senzual ca Duiliu 
Zamfirescu nu putea să n-o recepteze : „E pace, smerenie pe ape şi-n 
văzduh; florile atîrnă de ramuri cu o lene grasă, parfumată, ca o 
mînă de femeie ieşită din baie. Lămiile par de ceară. Trandafirii prin 
brazde zîmbesc ca nişte fete prietene şi aşteaptă degetele fine ale necu- 
noscutei zîne să-i rupă de pe crăci..." 


XXXVIII 


Locul cel mai tipic meridional, care a trezit în sufletul poetului 
vechi elanuri romantice, cristalizate sub semnul eternului feminin, este 
insula Capri, a cărei imagine de eden stilizat şi exotic reprezintă una 
din cele mai frumoase pagini de călătorie ale corespondenței: „Revenind 
Ja Capri, nu ştiu cum o fi Olympul, dar ştiu că eu dacă aş fi însăr- 
cinat să aleg o reşedinţă zeilor, aici i-aş pune sa locuiască. Inchipu- 
ieşte-ți o stîncă sălbatică şi goală ca un cap de vultur, care la mijloc 
ar fi strînsă ca o talie de femeie, toata cioplită, bănci, bănci, pe care 
cresc cu îmbelşugare măslinii, smochinii, lămiii, viţa cea  răstignită, 
scoruşii şi un soi de smochini, zişi de India, cu foaia grasă şi ghim- 
poasă ; apoi, ici şi colo, magnolia, floarea cea mai delicată şi mai ideală 
ca parfum, care creşte cîteodată în pomi mari şi stufoşi ca merii 
noştri; pune în acest peisagiu vilele pompeiane, elegante, discrete, fără 
o seîndură de acoperiş ; populează insula cu o rasă de femei greco-ro- 
mano-sarazină, cu ochi imenşi, pielita obrazului bronzie, dinţii ca lap- 
tele, mergînd drepte ca nişte trestii — şi peste toate revarsă lumina 
soarelui Italiei, şi poate te vei apropia de adevărul realului." 

Entuziasmul călătorului se temperează şi scade pînă la dispariție 
cînd vine în contact cu realități în care natura şi legile frumosului i se 
par ofensate. Atunci bucuria se transformă în indignare, iar frazele, 
uneori învăluite într-un abur de poezie, dobîndesc tonuri sarcastice de 
pamflet. Ajuns la Monaco, de astă dată în voiaj de nuntă, după ce 
consemnează foarte sobru localităţile văzute în treacăt (Nissa, Beaulieu, 
Bordighera, San-Remo), descrie capitala micului principat, care i-a lăsat 
o rea impresie prin vulgaritatea mediului şi spiritului mercantil: „Fai- 
mosul Monte-Carlo, care de pe cornişe pare aşa de frumos, văzut de 
aproape e oribil. Stilul cazinului şi al hotelurilor e degradator pentru 
un ochi civilizat, grădinile sunt pripite şi nefireşti; lumea, interlopă; 
cafenelele, scîrboase, aşa că, dacă n-aş fi convins că organizatorul acestei 
necuviințe era un samsar ordinar, aş fi tentat a crede că era un om de 
geniu, atît e de bine reprezentat în aerul din afară sufletul dinlăuntru." 

Transferat pentru puţină vreme ca secretar de legaţie la Bruxelles 
(1892—1894), Duiliu Zamfirescu vizitează Belgia şi Olanda, admirînd 
în muzee pe Rubens, Ruysdael, Wouwerman, Fr. Hals şi Memling. 
Comentariul urmează aceeaşi manieră telegrafică. In mod mai deosebit 
par să-i fi reţinut atenţia peisajele lui Breugel şi celebra Lecţie de ana- 
tomie a lui Rembrandt. Deprins cu azurul Mediteranei, scriitorul se 
plînge la Bruxelles de ploaie şi de urît. „Dacă n-ai trăit niciodată la 
Bruxelles — i se adresează Elenei Miller-Verghy — să nu trăieşti: 
e frig şi umed, fără a fi iarnă. Evviva Italia!" Ceţurile îl ţin închis 
in casă, împrejurare, dealtminteri, fericită pentru creator, care lucrează 


XXXIX 


acum înfierbîntat la cea mai bună operă a lui: Viața la țara. Totuşi, 
demonul călătoriei nu-i dă pace şi-i vedem centinuîndu-şi notele de 
drum. Un alt peisaj, mâi neobişnuit, îl atrage cu farmecul său misterios 
şi tăcut de îmbătrînit ev mediu. Epistplierul, pîndit uneori de o anu- 
mita convenție, prin cultivarea excesiva a eleganței şi distincției, a unui 
sentiment de bien-etre ce i-l dădea mediul turistic internaţional jde pe 
Riviera italiană, dovedeşte acum un spirit de observaţie parcă mai apli» 
cat, care ţinteşte esenţa, şi anume, atmosfera de vechime şi solitudine, 
de gravitate reflexivă şi melancolică a nordului flamand: „Dacă n-aţi 
fost la Bruges — îi scria lui Titu Maiorescu — vă rămîne de văzut un 
lucru interesant. Niciodată, nici chiar în catacombele romane, nu am 
simțit trecutul filfiind pe deasupra noastră cu atîta putere de evoca- 
țiune ; cum ţi se întîmplă cîteodată să visezi că zbori si să ai senzaţi- 
unea aproape reală a zborului, aşa aveam eu senzaţiunea trecutului în 
mine, cînd trăsura mă ducea de-a lungul canalului, pe un drum cam 
rău, sub umbra ulmilor plecați pe cale. Din distanță în distanţă, 
porţile monumentale ale oraşului, cum erau în veacul al 14-lea; cîte o 
moară de vînt, pe maidanele pustii, aținînd drumul norilor; cîte un 
colț de beguintge, de o nespusă originalitate, legat de lume printr-un 
pod de cărămidă, o alee de sălcii, o poartă pustie; iarbă crescută 
printre pietrele caldarîmului, pe acoperişuri, pe fața apei; lume bătrîni, 
rară; o tăcere solemnă, în care răsună muzica clopotelor (carillons) cu 
tonuri albe ca a cîntureţilor de la Sfintul Petru." 

In Olanda îl impresionează civilizația materială, abundența, o pu- 
ternică pulsație a vieții. Pagina de reportaj epistolar, destinată lui 
Maiorescu de asemenea, prefigurează cartea lui M. Sadoveanu de mai 
tîrziu: „Aş vrea să vă pot spune impresia mea în total, desfăcută de 
orce  şiretenie .de stil, francă şi întreagă, aşa cum e ţara ce mi-a dat-o. 
Nici un loc din cîte am văzut pînă acuma nu mi s-a părut aşa de 
original : de la o frontieră la alta e o idilă neîntreruptă, livezi şi numai 
livezi, înconjurate de apă, de enorme cantități de apă, ce se desface în 
ramuri, în crLngi, în fire, pînă la şipote fugătoare pe sub ierburi. Escoul, 
Rinul, Amstel, gîturi de mare intrate adînc în uscat, sunt arterele ce 
aduc sîngele belşugului pe acest pămînt... Supînul, sau mai bine stăpîna 
acestor locuri (fiind doamnă), este vaca. Liberă, ea colindă în pace 
pajiştele verzi, îmbrăcată într-o scurteică de tol, ca o persoană de 


consideraţie." 


Forfota străzii şi a locurilor de petrecere are sub condeiul scriito- 
rului român ceva din violența de colorit, din vitalismul exuberant şi 


comic al pictorilor olandezi: 


XL 


„In sfîrşit, pe la vreo 10 descălecăm, într-un cafe chantant. Aici, 
dă, Doamne, bine... femei dropicoase, îmbrăcate ca baletistele; un neno- 
rocit de italian care' cînta în franțuzeşte «z'ai vou des brounes, z'ai 
vou des blondes» (j'ai vu des brunes etc.) şi mai presus de orice ex- 
presie, publicul beat la cataramă, de o beție mută, dîndu-şi pe față 
veselia numai prin jocul mîinilor, cu nişte mişcări atît de comice, cu 
nişte obrazuri aşa de bete şi de strîmbe* încît numai un alt bețiv şi 
olandez, ca şi publicul, Adrian Brouwer, a putut să-i zugrăvească." 

Asemenea pagini îl divulgă de la distanță pe scriitor şi încă unul 
înzestrat cu un viu simț al observației şi cu un dar al descripției nuan- 
țate şi caracterizatoare. A le trece la subsolul documentar, cum se mai 
obstinează partizanii exclusivismului ficțional, ar fi o eroare. Căci în 
afara calităților pe care le detectează criticul, aceste note de călătorie 
oferă plăcerea lecturii, senzație pe care ne-o dau majoritatea scrisorilor 
lui Duiliu Zamfirescu. Avînd dinainte fixate cîteva repere biografice, 
corespondența lui se citeşte ca un roman, care e cînd pasional, cînd 
confesiv, cînd de moravuri, cînd pitoresc şi colorat, într-un limbaj 
colocvial, cînd, şi mai cu seamă, de idei literare, cînd artist şi de 
inițiere muzeistică. Mai presus de orice, el este romanul unei admirabile 
prietenii, una dintre puținele celebre din literatura noastră, al unei 
iubiri intelectuale, încheiate spectaculos şi dramatic. Prin puternicii fer- 
menți de modernitate, mai ales în privința lărgirii orizontului tematic, 
a teoriei romanului şi realismului, care, toate, au fost cu prisosință 
confirmate în timp, această corespondență merita să intre în circulație 
mai devreme, fragmentar, chiar în timpul vieții dialoganților, cînd ea 
ar fi contribuit într-o şi mai mare măsură la emanciparea prozei noas- 
tre. De aceea, din acest punct de vedere, ni se pare o descoperire 
oarecum tardivă. Dar alcătuită acum într-un corp unitar, ea nu ni se 
impune mai puțin ca o altă operă fundamentală de o largă rezonanță 
a lui Duiliu Zamfirescu şi în acelaşi timp a literaturii române. 


AL. SANDULESCU 


NOTA ASUPRA VOLUMELOR VII-VIII - CORESPONDENŢA 


Ediţia noastră vrea să fie o ediţie de corespondență generală, cum 
spun francezii, adică pe cît posibil completă. Ea reia, fireşte, confrun- 
tîndu-le încă o dată cu manuscrisele, în cazul cînd acestea există, 
scrisorile către N. Petraşcu, Iacob Negruzzi, Simion Mehedinţi din co- 
lecţia I. E. Torouţiu şi scrisorile către Titu Maiorescu din ediția Ema- 


“jiune, noil Bucuţa. Cu excepţia unei selecţii (ngiðèsieyie.efectuată de noi in 


voi. Cele mai frumoase scrisori („Biblioteca pentru toți", 1975) majori- 
tatea epistolelor din ediţiile citate n-au mai fost tipărite de 40 sau 
50 de ani. Lor li se adaugă acelea publicate de noi în voi. Scrisori 
inedite (în 1967), şi în sfîrşit un lot considerabil de scrisori inedite, 
adresate unui numtr de peste 25 de corespondenţi, nume noi, necunoscute 
m edițiile anterioare. Chiar şi la cei ce figurează acolo, sumarul se îmbo- 
găţeşte cu scrisori descoperite sau publicate recent (către Academia 
Română, Trandafir Djuvara, Mihail Dragomirescu, Al. Macedonski ş.a.). 
Astfel, relaţiile politice, literare şi de familie ale lui Duiliu Zamfirescu 
apar mai aproape de realitate, mai complexe. înainte de a i se fi 
adresat lui Al. Macedonski, debutantul îi scrie lui Gr. H. Grandea, 
directorul Războiului; atît de hulitul scriitor în Ardeal (mai cu seamă 
după discursul de recepție, la Academie) întreține o corespondență 
cordială cu Ilie Dăianu, redactor al ziarului Răvaşul şi cu Sextil Puş- 
cariu de la Luceafărul; scriitorul prea irascibil se supără (epistolar) nu 
numai pe Mihail Dragomirescu, dar şi pe Eugen Lovinescu, diplomatul 
şi omul politic trimite misive protocolare nu numai lui C. Esarcu, dar 
şi lui D. A. Sturdza, B. P. Hasdeu, Vintilă Brătianu, Ion Kalinderu, 
Al. Tzigara-Samurcaş. Omul extrem de devotat familiei scrie neîncetat 
alor săi: tatălui (Lascăr Zamfirescu), soției (Henrictte), fratelui (Con- 
stantin), copiilor (Al. Duiliu şi Lascar). 


XLII 


Cînd am descoperit şi răspunsurile (semnificative) le-am reprodus 
în note, ca în cazul cel mai revelator, al acelora venind de la Titu 
Maiorescu, dar şi de la Iacob Negruzzi, D. C. Ollănescu-Ascanio, Mihail 


Dragomirescu. 

In cadrul ediţiei noastre, scrisorile au fost orînduite alfabetic, după 
numele  destinatarilor, şi cronologic în cadrul fiecărui compartiment. 
Atunci cînd am avut elemente suficiente pentru a determina data unor 
scrisori nedatate de autor, le-am inclus în cronologia obişnuită; cînd 
n-am deţinut aceste date (în cazuri foarte puţine), scrisorile „fără dată” 
au fost aşezate la sfîrşitul compartimentului respectiv. 

In reproducerea textului ne-am străduit să păstrăm cît mai fidelă 
icoana lexicală, parfumul de epocă şi acela uşor dialectal moldovenesc 
al limbii scriitorului. Astfel, am respectat formele gramaticale şi de 
pronunție specifice, formele alternante şi chiar unele forme grafice a 


căror actualizare ni s-a părut hazardată. 


Exemple : 

— Păstrarea sufixului — iune, — iuni în neologisme ca: afirma- 
țiune,  explicaţiune,  emoţiune,  intenţiune,  indiscrețţiuni,  legaţiune, oca- 

Sicuațiuni. 

— întrebuințarea  desinenței — e la nominativul substantivelor şi 
adjectivelor feminine cu tema ş şi ; în exemple ca: birje, cenuşe, coaje, 
drăgălaşe, grije, laşe, loje, papuşe. 

— Păstrarea formei de plural a substantivelor feminine de tipul: 
maşine, pagine, strade, şi feminine şi neutre, mai ales în formele, arti- 
culate :  delițiele,  discuţiele,  domeniele,  intenţiele,  judecătoriele,  limbele, 
liniele. 

— Folosirea nominativului singular articulat fără — /, la substan- 
tivele neutre şi masculine : fesu, raportu, domnu etc. 

— Genitiv-dativul substantivelor şi adjectivelor feminine terminate 
fie în — ei: depărtărei, finei, imprimărei, întregei,  legaţiunei, limbei, 
lunge'i, naturei, originei etc, fie în — ii: corespondenții, depeşii, Elizii, 
inteligenţii,  planeții. 

— Genitiv-dativul plural al unor substantive cu terminația — elor: 
contrarielor, economielor, originalelor, premielor, pălărielor, soldelor, dar 
operilor. 

— Pronumele relativ plural: cari. 

— Pers. I singular şi pers. III plural de la verbul „a fi": sunt. 


— Articolul genitival a invariabil, în exemple ca: „Dreptul este a 


lui Popovici". 


XLIII 


Alte forme gramaticale, lexicale şi de pronunție specifice : acopere- 
mint, aqueducunie, adeseaori, aniversară, comerciu, coprinde, congediu, 
conferență, compta,  comptabilitate,  consenuență, curagiu,  descuragiare, 
dezavantagiu,  dezesperante,  discolorat, dischide, disfacere, distăinuirea, 
diştept, ieu (a lua), lacrămi, mahometan, meziu,  ministeriu,  miragiu, 
îiiînilc, mine, musteţi, niscariva,' novele, obicinuit, orcite, orunde, oțel, 
pacinică, paserea, pui (eu), puie (a pune), rămii (eu), sălb^tăcie, simți- 
minte, sințenie, scbinteia, seri, stinge, şurup, turbure, tutulor, fiu, ţifră, 
văz, vecinie, viu (eu), videa, zadarnic, zbor (a zbura, pers. III pl. 

Formele alternante : cetir-citit, complecta-completa,  dentii-dintii, fe- 
bruariu-februarie, ianuariu-ianuarie, iuniu-iunie, prieteni-prietini, rădicau-ri- 
dicau, trimit-trimet. 

— Păstrarea grafiei influențate de limbile italiană şi franceză a 
unor nume proprii de localităţi: Nizza, Venezia, Constantinople (dar şi 
Constantinopoli), ca şi de persoane: Rascolnicoff (dar şi Rascolnicov), 
Neklioudofi, Turgheneff. 

întrucît ni s-au părut simple forme de grafie, am adoptat ortografia | 
actuală, scriind în loc de aşi ) aş, aşea ) aşa, cbiemat ) chemat, crayon ) ' 
creion, consciință ) conştiinţă, quantitate ) cantitate, quitanță ) chitanţă, |! 
quartierelor ) cartierelor, equilibru ) echilibru, filosof ) filozof, gymna- 
ziul > gimnaziul, polyloghie ) poliloghie, psychologie > psihologie, .-; 
răsleț ) răzleţ. 

Deşi în majoritatea cazurilor Duiliu Zamfirescu scrie feară şi resboi, ; 
am adoptat formele de fară şi război, potrivit grafiei din scrisorile ulti- 
mei perioade şi a edițiilor Viața la fară şi In război. 

în text am folosit paranteze drepte [] în următoarele împrejurări: 
a) cînd am reconstituit un cuvînt în cazul în care înţelegerea sa era di- 
ficilă : Card/ucci], M[aiorescu], b) cînd am indicat ani probabili la scri- 


sorile fără dată şi cuvinte probabile în scrisorile-bruioane conținînd cu- K 


vinte nedescifrabile ; c) cînd am indicat însemnările făcute de Titu Ma- 
iorescu pe scrisorile primite de la Duiliu Zamfirescu ; d) cînd a trebuit 
să omitem o propoziţiune, o frază sau un pasaj, din cauza caracterului 
prea intim, licenţios. 

Construcţiile gramaticale sau logice greşite din text le-am notat 
chiar acolo cu [sic]. 

Am corectat punctuația defectuoasă. 

Notele conţin indicaţiile bibliografice, sursele de arhivă şi publicările 
succesive şi încearcă să precizeze fapte de istorie literară (evenimente 
biografice, identificarea unor opere sau persoane la care se-.raportează 
textul, a publicaţiei în care a apărut o anumită scriere), să explice fapte 
de istorie politică (ex., afacerea Văcărescu), să dea referințe biografice 


XLIV 


«> 


despre anumite personalități politice, culturale şi literare. De asemenea, 
ele argumentează datările, în cazul scrisorilor nedatate, şi menționează 
omisiunile din text făcute de noi din motivele arătate mai înainte. Cînd 
ni s-a părut necesar, spre a elucida o anumită împrejurare biografică sau 
o anumită opinie mai deosebită a scriitorului, am extins nota la dimen- 
siunile comentariului  (ex., atitudinea lui Duiliu Zamfirescu față de 
Caragiale, «drama de la Veneția", prototipurile din Viața la fară şi 
Tănase Scatiu, respingerea de la premiu a romanului În război, istoria 
şi ecourile discursului de recepție la Academie etc). 

în cadrul notelor, grupate pe destinatari la sfîrşitul volumelor, am 
tradus şi expresiile sau textele în limbi străine, în special din italiană, 
de care limba epistolierului a fost influențată, fapt explicabil prin lungul 
său stagiu diplomatic la Roma. 

Alcătuirea acestei ediții se întemeiază pe cercetări pe care le-am 
întreprins, desigur cu intermitențe, de-a lungul a două decenii, timp în 
care am fost ajutați în depistarea surselor şi studierea unor probleme 
biografice controversate de descendenții direcți ai scriitorului, ca Al. Duiliu 
Zamfirescu şi soția sa Lucia Zamfirescu, ca Henriette Mândrea, de rude 
colaterale ca Ştefan Slăvescu şi Marin Simionescu-Rîmniceanu, către 
care se îndreaptă omagiul nostru postum. De asemeni, un sprijin 
constant ne-au dat colegele de Biblioteca Academiei R. S. România şi 
Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti, unde se conservă principalele 
fonduri epistolare Duiliu Zamfirescu. Manuscrisul a beneficiat de lectura 
atentă şi de observațiile totdeauna la obiect ale redactorului de carte, 
Margareta Feraru. Tuturor le exprimăm încă o data sentimentele noastre 


de gratitudine. 


AL. S. 


Către Academia Română 


D-le preşedinte, 

Am onoare a trimite. Academiei un Codice latino-moldav. 
găsit de mine în Roma, cuprinzător de 85 de versiuni [sic !] 
din Sfînta Scriptură, date pe româneşte de călugărul Silvestro 
Amelio? din ordinul Minorilor conventuali de la Foggia 
(Provincia St. Angelo din fostul regat de Nearjole), trimis 
de Propaganda ca misionar în Moldova, Valahia. Tartaria 
şi Transilvania, în anul 1725. 

Importanţa acestui codice stă în încercarea de a scrie 
româneşte, în prima jumătate a veacului al XVIII-lea, cu 
litere latine. Deşi limba nu e totdeauna gramatical corectă, 
ea e totuşi interesantă din punct de vedere lexic şi glotologic, 
prin aceea că ne dă graiul viu al timpului, prins de auzul 
unui italian şi notat cu semne latine. 

O încercare schiloadă de a scrie româneşte cu litere latine 
o face Psaltirea calvinească din 1697 „a lui Szvent David", 
din care dl Bianu reproduce cîţiva psalmi în interesantul 
său studiu asupra Psaltirei lui Dosoftei.' Nici nu se poate 
închipui ceva mai comic şi mai trivial decît această biată 
limbă românească, mestecată de ungurii calvini: 


Ferikat jeszt' kuj de sziromanul 
Si de nistotosui 

E; mile, ke Domnul pre jel enke 
Iare el va czine, 

£n nevoia sza si en czara sza 
Lafe bune v'ave... 


Faţă cu această caricatură, traducerea  franciscanului 
Amelio devine aproape frumoasă : „Szy le dzysa lor o ăse- 
mănătură : Kăutaz smokynul szy tozy kopaczyi: ka kand 
aduk roda den syne sztyzy ka ieste vara aproape..." 

Spre a înţelege mai bine însemnătatea codicelui de faţă 
trebuie sa ne aducem aminte cî. primele încercări de a se 
nota limba pamîntească cu litere latine se fac în Ardeal, de 
către Samoil Micu, care, scriind în latineşte asupra idiomului 
daco-român, însemnează textele româneşti cu litere latine. 

Samoil Micu, profesor de morală şi etică la seminarul 
din Blaj la 1772, scrie, prin urmare, cu 50 de ani mai tîrziu. 
După dînsul, mai mulți alți români uniţi, iubitori de neam, 
ca Gheorghe Şincai şi Petru Maior, scriu cu caractere latine, 
după întoarcerea lor de la Roma ; dar toţi aceştia se depăr- 
tează în timp de încercarea noastră.‘ 

Interesant este că chiar în literatura noastră bisericească, 
dacă lăsăm la o parte Psaltirile istorice şi lucrările mitropo- 
liţilor Varlaam şi Dosoftei, nu erau multe cărţi traduse 
înainte de 1700. Părerea istoricilor români şi în special a 
d-lui Bianu (în discursul său de recepţiune la Academie) 
este că pînă pe timpul lui Constantin Brâncoveanu întreg 
serviciul bisericesc se făcea în slavoneşte. 

Aşa, în Muntenia, mitropoliți şi episcopi însemnați ca 
Daniit (contemporan cu autorul nostru), Grigorie, Filaret al 
Rîmnicului, Dosoftei Filitis traduseră si publicară pe rînd 
Rînduiala  săptămînei patimelor, Octoihul, Slujba sfinților 
din toate zilele anului, Cazania, Molitfelnicul, Psaltirea etc. 
după anii 1720 şi cele mai multe după 1750. 

în Moldova, mitropoliţii Iacob, Gavriil, Stamati, Venia- 
min, însemnați în cultura bisericească, lucrează după anii 1750. 

Codicele de faţa e scris pe vremea papei Benedict XIII 
şi a domnului român Mihai Racoviţă în a 3-a sa domnie 
asupra Moldovei, cu aproximativ 77 ani după Codicele Ban- 
dinus,' care începe a fi scris Ia 2 martie 1648, la Bacău, 

Papa Benedict XIII (Fra Vincenzomaria Orsini, din or- 
dinul Dominicanilor) era napoletan de origine, fiind despre 
tată Orsini-Gravina, iar despre mamă, Frangipani, aşa încît 
s-ar (putea crede că ar fi o corelaţiune între napoletanul 
dominican devenit papă şi napoletanul franciscan trimis 
misionar. Dar cu toată modestia şi umilinţa lui Benedict XIII, 
cine nu ştie ce depărtare este, în ordinea ierarhică a bisericii 


romane, între un papă, ieşit din una din cele mai ilustre 
familii ale lumii. şi un biet misionar franciscan !... Afară 
de asta, Codicele amelian a fost scris în 1725, dar el a fost 
desigur pregătit înainte, căci în 1725 autorul era deja olim 
Praefecto, în toate cazurile a trebuit să stea destul timp în 
ţara Moldovei pentru a-i învăţa limba. S-ar putea presupune 
ca a început a învăţa româneşte în Transilvania (deoarece 
epoca răspunde perfect cu năzuinţele iezuiţilor de a atrage la 
catolicism pe toți românii de peste munți), dacă limba sa 
nu ar fi dialectal moldovenească, după cum era a mitro- 
politului Dosoftei, spre deosebire de a mitropolitului Varlaam. 

E, prin urmare, probabil că franciscanul S. Amelio a 
trecut sau a trăit prin Moldova ca misionar încă din a 
doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat, pe vremea papilor 
precedenţi, Inocenţiu XIII şi Clement XI. Cu nici unul din 
aceştia nu pare a fi fost în legătură. Inocenţiu XIII (Michel- 
angelo Conţi) era roman ; Clement XI (Gianfrancesco Al- 
bani) era urbinat; nici unul, nici altul nu aparţineau ordi- 
nului franciscan al Minoriţilor Conventuăli. 


Cercetările făcute de mine pînă acum Ia direcţiunea ge- 
nerală a Ordinului (Conventus Generalis Sedalium terţii 
ordinis S. Francisci Assisensis, Piazza S-ti Apostoli, Roma) 
au dat acest rezultat că franciscanul Silvestro Amelio, baca- 
laureat în teologie, a fost trimis în misiunile din Moldova la 
6 septembrie 1719, ca prefect, sub administraţiunea părintelui 
general Carlo Jacobo Romnilli din Bergamo. 

E curios că memorialul bisericii catolice din Iaşi (publicat 
de V. A. Urechiă în studiul asupra Codicelui Bandinus)' nu 
înscrie numele lui S. Amelio în seria episcopilor. La epoca 
corespunzătoare găsim, la nr. 26, pe un Iosaphat Parysiewicz, 
min. conv., 1717 ; apoi, la nr. 27, pe un Thomas Szklubic 
Zaleski sau Raleski, dominican, 13 aprilie 1732. Nomencla- 
tura aceasta este însă plină de lacune, căci, după cum o 
recunoaşte memorialul însuşi : „costretti dalie orribili vicende 
da quel Paese sofferte, i Vescovi dimoravano per lo piu in 
Polonia". * 

Omul nostru însă nu pare a fi fost dintre episcopii ce 
locuiau în Polonia, căci el învățase limba moldovenească şi, 
după cum o spune în prefaţă, voia să îndemne şi pe alţi 
confraţi a o cunoaşte. 


Ar fi de cea mai mare importanța de a se găsi, fie în 
arhivele Ordinului, fie în ale Propagandei, corespondenţa 
acestui misionar relativă la Ţările Române. Dar arhivele 
Propagandei au fost absorbite de Vatican şi nu se mai pot 
cerceta decît cu învoire specială şi cu mare greutate. 

Nu trebuie uitat că tocmai atunci se începe în Principate 
epoca fanarioţilor, cea mai tristă stapînire străină ce a căzut 
vreodată peste români; nu trebuie iarăşi uitat că tot atunci 
iezuiţii dau cele mai aprige asalturi la conştiinţa românilor 
din Transilvania. 

între preoţii greci, cari prigoneau limba, şi preoţii catolici, 
cari turburau sufletele, bietul popor rămînea nedomirit. 

Limba liturgică oficială, în epoca fanarioţilor, rămîne 
cea românească, dar atît de redusă, încît în mănăstiri, sub 
înrîurirea egumenilor greci, aproape nu se mai aude, iar în 
oraşe e gonită aproape din toate bisericile bogate şi, ca tot 
ce era băştinaş, fuge spre ţară şi spre cei săraci. 

De aici a luat-o, probabil, franciscanul Amelio.’ 


MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE 
SECRETARUL GENERAL 
[imprimat] 


[1908] 


D-le preşedinte şi d-lor membri, 

Am primit comunicarea oficială de alegerea mea în Aca- 
demie,' Va trece timp pînă ce voi putea să vorbesc de 
prietenul scump pe care soarta m-a chemat să-l înlocuiesc ; 
iar eu simt nevoie să vă spun chiar de acum ce mare preţ 
pun pe această alegere. 

Ga tot ce naşte din necesitatea organică a unei societăţi, 
Academia a crescut puternică şi s-a dezvoltat ca o institu- 


4 


ţiune constitutivă a statului, pe care-l ajută pe de o parte 
în cercetarea originelor sale, documentîndu-i trecutul, iar pe 
de alta, în formarea caracterelor şi îndrumarea lor către 
studii serioase. Ea are, prin urmare, un rol impulsiv şi mo- 
derator. Ea apreciază meritele şi încununează pe poeţi, iar 
tot ea înlătură pe cei nechemați. 

Cu stială şi recunoştinţă viu dar să iau loc printre dom- 
niele-voastre. Deşi ajuns dincolo de culmea vieţii, vă aduc 
o inimă curată şi o mare năzuinţă către idealitate. Cu aceste 
foarte modeste însuşiri, vă făgăduiesc să vă fiu un bun coleg. 


Către Alcalay 


Odobeşti, 11 septembrie 1909 


D-le Alcalay, 

îți trimit aci o nouă prefață la ediția a 3-a a Vieţii la 
țara. Te rog să-mi dai o corectură după ea. 

Prin altă scrisoare îţi restituiesc corecturile textului, pe 
cari nu am timp să le examinez. 


Al d-tale, 


Duiliu Zamfirescu 


Către Ion Bacalbaşa 


Odobeşti, 15/28 iulie 1912 


Stimate amice, 

O idee care mă munceşte de anul trecut începe să ia 
formă, şi cred că pot să ţi-o anunţ, deoarece două acte sunt 
gata. Vreau să biruiesc eu pe public, iar nu el pe mine. 

E vorba de o piesă în 4 acte, care se va numi, probabil. 
Poezia depărtării.* Cred că pe la 15 august s-o pot pune 
la dispoziția d-tale, copiată pe curat. 

Dacă repertoriul permite, aş dori să binevoieşti a o 
înscrie, pentru a fi jucată Ia începutul stagiunei. îmi datoreşti 
această compensație. 

Am văzut din ziare că te-ai întors sănătos din străinătate, 
şi m-am bucurat: trebuie fier tare, ca să reziste la Direcţiunea 
teatrelor româneşti. 

Cu afectuoasă strîngere de mînă, 


Al d-tale, 


Duiliu Zamfircsco 


Davila' mi-a cerut autorizare să joace O amică la 
Constanţa şi la Sinaia. l-am dat-o. Am făcut rău ? 


Către Ioan Bianu' 


LEGATION ROYALE DE ROUMANIE 
[imprimat] 


Roma, 14/26 mai 1897 


Dragă Bianule, 

Părintele Don Niccolo Franco, grec unit, amic al părin- 
telui V. Lucaci, adresează Legaţiunii aci-alăturata cerere, 
din care reiese că părintele Franco este apucat să plătească 
suma de 700 frs., valoarea unei litografii comandată aici de 
părintele Lucaci, pentru care Liga,’ pare-se, a dat aproba- 
iunea sa. 

Fiindcă ştiu că eşti în Ligă, te rog să fii aşa de bun şi să 
te interesezi de această afacere. Aici, oficial, nu putem să-i 
dăm nici un curs, iar pe de altă parte, părintele Franco, fiind 
om sărac, trebuie să fie scos din bocluc. 

Aşteptînd un cuvînt din parte-ţi, îți strîng mîna cu 
veche şi cordială prietenie. 


Devotat, 
Duiliu Zamfirescu 


Roma, 4/16 septembrie '98 


Dragă Bianule, 


Am primit ieri ultimele publicaţiuni ale Academiei, şi 
mă grăbesc a te înştiinţa şi a te ruga să exprimi cui în 


drept mulţumirile mele, cu rezerva părţii ce ţi se cuvine 
personal. 

Lucrarea d-tale asupra bibliografiei româneşti vechi mi 
s-a părut de cel mai mare interes. Pînă acum n-am putut 
să mă bucur decît de icoane. 

Profit de ocaziune ca să-ţi mărturisesc că nu cunoşteam 
lucrările folositoare ce ai publicat pînă acum, decît în mică 
parte. Dealtfel, experienţa vieţii îmi dovedeşte pe fiecare zi 
că oamenii cari în adevăr lucrează nu se cunosc îndestul. 
Psaltirile sunt foarte interesante pentru studiul formării lim- 
bei noastre de astăzi. 

îmi rezerv plăcerea de a citi studiul d-lui Hîjdeu' cînd 
voi avea puţin timp. Se pare că e plin de lucruri noi asupra 
originei statului nostru şi coprinde scîntei divinatorii geniale ; 
aşa cel puţin mi se scrie. Adevărat e ? Curioasă este însă 
prefața dedicatorie. 

La revedere, dragă Bianule, cu sănătate şi tinereţe. 


Al d-tale, 


Duiliu Zamfirescu 


VIA CONDOTTI, 6 
[imprimat] 


Roma, 17430 iuniu 1902 


Iubite amice, 

Nu am avut noroc să te găsesc la Academie astă-vară, 
spre a mai vorbi şi a-ţi cere oarecare lămuriri. Dă-mi voie 
să ţi le cer acum prin scris : 

Aş dori să am lista din urmă cu adresele exacte ale 
membrilor Academiei. 

Apoi, pentru frate-meu, aş dori să am publicaţiunea în 
care se coprind premiele ce urmează a se da în anul 1903. 


Rogu-te a mi le trimite pe amîndouă. 

Te-am felicitat, îmi pare, de numirea definitivă în Aca- 
demie. Sunt, personal, fericit că ceea ce am vorbit adesea 
cu d-l Maiorescu şi cu alţi amici, în privinţa meritelor d-tale 
pentru a intra în Academie, sta adeverit. 

Cu o amicală strîngere de mînă, 


al d-tale devotat, 


Duiliu Zamfirescu 


Odobeşti, 1/14 iunie 1911 


Iubite amice, 


Plecînd vineri seara din Bucureşti, nu am putut veni la 
d-na Bianu. Te rog să te faci interpretul sentimentelor mele 
de gratitudine, pentru onoarea ce mi-a făcut, invitîndu-mă 
la dejun. 


Vei binevoi a comunica d-lui Bianu tînărul că băieţii mei 
se întorc în ţară la răstimpuri diferite, — Lascar pe la 12/25 
iunie, Alexandru pe la 12 iulie stil nou. Cred că pînă la 
1/14 iulie nu veţi fi la Predeal (mai cu seamă dacă ţine 
frigul de acum), aşa că o întîlnire între flăcăii noştri nu e 
cu putință decît dacă ai mei vor veni, de aici, la Sinaia şi 
Predeal, ceea ce e probabil. 


Al d-tale devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


10 


COMISSION EUROPEENE DU DANUBE 
tmprimat] 


Galaţi, 13/26 mai 1912 


Măi Răule, 

Mă gîndesc la Academie cu dragoste şi părere de rău că 
nu sunt statornic tn Bucureşti. Am însă o sesiune foarte 
încărcată, iar pe turbaţii ăştia nu pot să-i las singuri, că te 
pomeneşti că votează într-o bună dimineaţă să mute Dună- 
rea în Norvegia. 

In schimb însă lucrez la raportul lui Murnu.' Cînd te 
înhami la o asemenea lucrare, nu ştii niciodată unde are 
să iasă, şi numai acum văd limpede munca depusă de tradu- 
cător, după munca depusă de raportor. 

Ti-am fost vorbit de îndoiala mea, în urma unei con- 
vorbiri ce avusesem cu acel blînd şi simpatic autor ce se 
numeşte Brătescu-Voineşti. Nu ştii dacă a ajuns la vreo 
înţelegere cu Murnu ? în răstimpuri, am recitit şi unele no- 
vele din volumul său,’ care sunt bune. îți mărturisesc, însă, 
că nu pot sta alături de lucrarea lui Murnu, fiind dat, mai 
cu seamă, caracterul premiului nostru şi o infinitate de alte 
considerente specific româneşti, precum lipsa de elemente 
clasice în tînăra noastră literatură, aberaţiunea simboliştilor * 
(pe care Omer îi ucide) etc, etc. 

lată acum ce pot face eu pentru tine : sesiunea Comisi- 
unii europene se închide sîmbătă 18 mai stil vechi; a doua 
zi, duminecă (şi poate şi luni), mă duc Ia ţară, unde am 
treabă; la 21 e sărbătoare. Prin urmare, în mod sigur, 
miercuri 22 mai voi veni în Bucureşti, unde voi rămîne 
pînă la finele sesiunii Academiei. Dealtminteri, eşti un infam, 
care verşi lacrămi de crocodil, deoarece fiecare zi lipsă 
reprezintă 30 lei noi economie pentru venerabila damă nu- 
mită Academie. 


Fii om de treabă, dacă poți, 
şi nu uita pe amicul tău, 


Duiliu Z. 


it 


COMISSION EUROPEENE DU DANUBE 
[imprimat] 


Galaţi, 16/29 mai 1913 


Dragă Bianule, 


Nici într-un caz nu pot veni înainte de 21 (Sfinţii Con- 


stantin şi Elena), cînd probabil nu se ţine şedinţă. Dacă ne J 
întrunim în ziua de 22, vom lua chiar atunci o hotărîre şi f" 
deci vom avea tot timpul să citim rapoartele premielor.i 


în şedinţa publică de la 24, vineri. 


Fii bun şi convoacă pe domnii membri ai Cornisiunet 


marelui premiu Năsturel' pentru 22, la orele 3, cînd vom | 


discuta pînă seara, dacă va fi nevoie. Eu cred însă că lur 
crurile sunt destul de limpezi. 


Al tău cu veche prietenie, 


Duiliu Z. 


Către Vintilă |. Brătianu 


Roma, 19 mai 1891 


Domnule Bratiano, 

în numele lui socră-meu' şi al meu personal, te rog sa 
primeşti un omagiu depărtat de condoleanţă, pentru moartea 
părintelui dumitale. Lui Ion Bratiano, ca cetăţean, toţi 
românii îi poartă doliul.,' şi avem nevoie să ne mîngîiem 
unii pe alţii. 

Fie-i țarina uşoară cum i-a fost sufletul mare. 


Duiliu  Zamfiresco 


Către D. Caracostea 


B-DUL. COLȚEI, 35 
[imprimat] 


20 mai 1909 


Stimate domnule, 

Vă rog să mă iertaţi dacă răspund cam tîrziu telegra- 
mei ce aţi binevoit a-mi trimite în numele colaboratorilor 
revistei Vieața nouă.’ Am fost lipsă şi, întors în Bucureşti, 
m-au luat nesfîrşitele treburi zadarnice, de care nu poţi 
răsufla. 

Vă mulţumesc cu recunoştinţă şi vă rog să fiţi inter- 
pretul acestor simțimînte pe lîngă colegii d-vstre. 

Telegrama ce mi-aţi adresat mă răzbună de atîtea arti- 
cole pătimaşe ce se publică pe socoteala mea.' Prostia ome- 
nească este insondabilă. Pînă şi veterinarii s-au emoționat, 
probabil fiindcă Mioriţa e oaie... Vezi Locusteanu. 

Vă rog să primiţi, stimate domnule, încredințarea înaltei 
mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfiresco 


14 


Către Ercole Carini 


Roma, Palazzetto Doria 
le 17 Mars 1892 


Cher Monsieur Carini, 

Sitot que je suiş arrive de conge, j'ai envoye appeler 
M-me Silvain, la maîtresse de piano dont je vous ai parle. 
Cette dame etait absente: elle est a Palerme visiter TExpo- 
sition. Je ne manquerai pas, â son retour, de Pinteresser â 
votre oeuvre, en lui disant tout le bien que j'eri pense. Elle 
est plus a, meme que moi de vOus mettre en relation avec 
le magasin et un editeur de musique. 

Chez moi, votre composition a ete trouvee charmante et 
on la joue souvent. 

Mes hommages respectueux â Madame Carini et une 
bonne poignee de main pour vous, 

de votre devoue, 


Duiliu Zamfiresco 


Către Carol I 


[1913] 


Sire, 

Maiestatea-voastră a fost indusă în eroare cînd a iscălit 
decretul prin care sunt pus în disponibilitate pe temeiul unui 
raport al colonelului Stratilescu.' Nu am proferat nici un 
fel de injurie la adresa iubitei noastre armate, în care am 
doi fraţi şi un copil sub drapel, ci, întîmplător, şi fără nici 
un gînd rău, am constatat că rechiziţiile s-au făcut în mori 
sălbatic. 

Servesc pe majestatea-voastră de 28 de ani în corpul 
diplomatic : sunt ministru plenipotenţiar de cl. I ; sunt mem- 
bru al Academiei Române, prin urmare s-ar fi cuvenit sa 
fiu tratat cu oarecare blîndeţe. Eram în drept să cer ca 
şeful meu să mă apere, sau cel puţin să-mi comunice ra- 
portul d-lui colonel Stratilescu, ca să mă apăr eu. Cel din 
urmă om din societate cînd este acuzat are drept să cu- 
noască actul de acuzaţie şi să fie ascultat. 

Vin cu cel mai profund respect să rog pe majestatea- 
voastră a-mi face dreptate. Ştiu că momentele sunt grave, 
dar lucrul cel mai grav, pentru fiecare om, este onoarea sa. 


16 


Către Cristu Cridim (Cr. I. Dumitrescu)! 


Galaţi, 19/26 octombrie 1912 


Stimate domnule, 

Răspund scrisorii d-vstre din 10/23 oct. că voi face tot 
posibilul să trimit ceva de publicat //usrrației naționale. 
Nu mă pot însă opri de a dezaproba despărţirea în două a 
puterilor ce lucrau la /lustrația română. Sub forma nouă, 
veţi muri şi unii şi alţii. 

Interesul meu pentru o asemenea publicaţie stă tocmai 
în lipsa politicii — prin urmare, într-o înţelegere mai uşoară 
a tuturor scriitorilor — şi mai cu seamă într-o conlucrare 
comună pentru a da icoane originale din viaţa artistică şi 
din pitorescul ţării noastre. 

Primiţi, vă rog, salutările mele, 


Duiliu Zamfirescu 


17 


Către Ilie Dăianu * 


ACADEMIA ROMANA 
[imprimat] 


Bucureştif imprimat], 
11/24 decembrie 1909 


Prea onorate domnule protopop. 

Avînd nevoie de o informaţiune sigură, recurg la bună- 
tatea d-voastre, în urma recomandării colegului meu, dl. 
Bianu. 

Aş dori să obţin un certificat de naştere al femeii Ma~ 
ria Morar, care actualmente se află în serviciul meu şi pe 
care vreau s-o cunun cu bărbatul cu care trăieşte nelegitim 
astăzi. 

Pe foaia aci-alăturată veţi găsi indicaţiuni precise de 
data naşterii, biserica unde a fost înscrisă etc. 

Sunt gata să suport orce cheltuială pentru scoaterea cer- 
tificatului. 

Vă mulţumesc foarte mult şi vă rog să primiţi încredin- 
tarea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


18 


B-DUL COLTEI, 35 
[imprimat] 


Bucureşti, 23 dec. 1909/5 ian. 1910 


Stimate domnule protopop; 

Răspund scrisorii d-voastre din 1 ianuarie st. nou. mul- 
țumindu-vă = de osteneala ce v-aţi dat. Vă voi trimite în 
curînd informațiuni suplimentare, pentru a găsi, în Regis- 
trele bi sericei greco-catolice, actul femeii ce serveşte la mine. 

întru cît priveşte cealaltă chestiune, a colaborării mele 
la numărul comemorativ al Râăvaşului pentru părintele Bu- 
nea,' surit gata a vă servi, deşi, în general, nu prea mă 
amestec în asemenea promiscuităţi literare. Vă rog să-mi 
spuneţi cam ce doriţi de la mine — dacă bunăoară numai 
un aforism literar, sau un întreg articol. Pentru aceasta, vă 
rog să-mi comunicaţi de cîte pagini de tipar dispuneţi. 

Graba cu care răspund este datorită faptului că revista 
Răvaşul a fost mi se pare singura care, în discuţiunea ridi- 
cată de discursul meu de recepţiune, a păstrat o notă demna 
în presa din Transilvania. 

Primiţi, vă rag, încredințarea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


Bulevardul Colţei, nr. 35 


19 


B-DUL. COLȚEI, 35 
[imprimat] 


Bucureşti, 24/6 ianuarie 1910 


Onorate domnule părinte, 


Mi se pare foarte greu a răspunde la apelul d-voastre, 
acum, cînd iau condeiul, spre a mă ţine de ceea ce am fă- 
găduit, în adevăr, caracterul revistei d-voastre este semibi- 
sericesc, iar eu nu suntpopă nici de doi bani. 

Pentru a mă conforma indicaţiunii ce mi-aţi dat, pregă- 
team o mică novelă de 5 pagini, care se petrecea la Roma, 
în Villa Borghese.' Am citit-o tinerilor scriitori de la Con- 
vorbiri, în adunarea lor de acum 8 zile, cari mi-au luat-o 
cu forţa pentru revista lor. M-am lăsat a fi violentat fiindcă, 
în adevăr, povestea mea nu era deloc bisericească, fiind vorba 
de sărutarea unei americance... 

Vă trimit, prin urmare, versuri.’ Dacă vi se potrivesc, 
le veţi primi ; de unde nu, îmi veţi scrie din nou, şi voi 
căuta altceva. 

Primiţi, va rog, respectuoasele mele salutări, 


Duiliu Zamfirescu 


B-DUL COLȚEI, 35 
[imprimat] 


Bucureşti, 25/10 martie 1910 


Stimate domnule protopop, 
Fireşte că poeziile ce v-am trimis nu se potrivesc cu pu- 
blicaţia ce vreți să faceţi. Asta am înţeles-o şi v-am şi 


20 


spus-o. E însă peste puterile mele a scrie lucruri de ocazie — 
mai cu seamă cînd nu cunosc ocazia. Pe părintele Bunea 
nu l-am cunoscut, nu l-am auzit vorbind, nu l-am cetit. 
Cum voiţi dar să vorbesc despre el ? 

Ca să vă dovedesc toată bunăvoința de care sunt însu- 
fleţit, vă trimit o mică schiţă' în care Roma, Traian şi 
seminariştii români se împletesc cu vremurile noastre. 

Eu nu pot lua model pe nimeni. Bun sau rău, sunt aşa 
cum sunt. 

Dacă nici acum nu ne potrivim, vă rog să-mi restituiţi 
paginile ce vă trimit, rămînînd ca altă dată să ne înţelegem 
mai uşor. 


Al d-voastre devotat, 


Duiliu Zamfirescu 


Pentru orce întîmplare extraordinară, vă înştiinţez că 
peste cîteva zile plec din țară, pentru o lună. Adresa mea 
va fi Paris, Rue Mozart, 72 (Passy). 


21 


Către Trandafir Djuvara 


1 


Bucureşti, 30 iunie j 12 iulie 1887 


Dragă Trandafire, 


Pe o temperatură de 40 grade la umbră şi apăsat de 
conştiinţa neliniştită a unui om care nu şi-a făcut datoria de 
amic, iau condeiul să-ţi scriu : 

Uf ! cald mai e !... 

De-abia ieri am isprăvit examenele ; deci vei“ pricepe 
în cîtă fiertură am fost şi de ce nu ţi-am scris pînă acuma. 

Bre omule, halal de d-ta că ai lăsat cuptiorul ăsta de 
oraşiu şi te-ai dus pe malurile bătrînului Istru.' Tot trebuie 
să fie mai răcoare pe-acolo. Şi unde pui norocul că ai căzut 
într-un moment important din viaţa blioţilor. Să te videm !... 

De pe aicea am grămadă de noutăţi să-ţi comunic. Mai 
întîi, ministrul' pleacă mîine spre Constantinopol „pentru 
tratări comerciale" zic telegramele ce le-am expediat astăzi; 
pleacă cu expresul, via Roustchouk-Varna. Ce-o mai fi în 
sacul său de drum, Dumnezeu ştie. Printre altele va căuta, 
desigur, să vadă mai de aproape şi poziţia amicului minis- 
tru din partea locului, precum şi va inspecta consulatul, 
spre a se convinge prin sine de isprăvile ce le-a lăsat pro- 
tegiatul său. Partea aceasta din urmă a spus-o lui Romalo, 
cînd l-a expediat de aici. Romalo' a plecat din Bucureşti 
săptămîna trecută, şi în locul său a rămas aici Esarcu,' în 
aceeaşi cameră cu mine ; morga şi vechile apucături ale lui 
de care vorbeaţi cu toţii par foarte scăzute: poziţia lui e 
orcum nedefinită, dar totuşi e o poziţie. M-am gîndit ade- 
seori dacă ar fi făcut cineva din noi comediele lui, desigur 


22 


astăzi i-ar zăcea oasele la umbra Văcăreştilor. îţi închipuiai 
vreodată să mă ştii nas în nas cu amicul ? Jamais! Ce-i şi 
roata lumii acesteia ! întru cît ma priveşte, îţi spun drept 
că oftaturile lui şi smerenia ce i se impune aci mă fac să-mi 
fie mai mult milă decît scîrbă. En fin /.. 

Despre noi, am vorbit personal cu ministru, şi mi-a spus 
că nu face nici o mişcare pînă după întoarcerea sa din con- 
gediu, cînd are să facă o învîrtire mai importantă între 
secretari. 

în locul ministrului nostru, va veni interimar probabil 
dl. Sturdza, deşi Tomescu mi-a spus că decretul e făcut 
în alb. A 

Congediele sunt regulate cam cum dă Dumnezeu. Singur 
Mavrodi a plecat. Eu nu am libertate decît de la 15 iulie. 
Petraşcu' tocmai la 1 august. De la divizia noastră, Zam- 
firescu pleacă mîine spre străinătate. 

Voinescu de la Odessa cere un interpret fiindcă actualul 
ar fi înnebunit. Cred şi eu : cu un aşa şef!... 

încolo, pace. Ghica, cu aceeaşi indiferență, fumează, cu 
ţigara pe-o margine de buză; Papiniu e de-o urgenţă 
fffffortisimjă ; conu Costache, hărțăgos în formă şi bun în 
fond, umblă după vechea sa tradiţie, cam hăisa ; Rossi îşi 
căneşte părul; Pavidelli, mustăţile ; Petrescu, prostia — şi 
la toţi se cunoaşte căneala, şi aşa Ministerul Afacerilor Stre- 
ine continuă a fi cel mai al dracului şi mai ştrengar dintre 
toate. 

Viaţa noastră, încolo, cum o ştii: cu crailicurile ce ne 
mai luăm şi noi. [...]! 

Portretul celor doua surori gemene ce mi l-ai trimis a 
fost foarte apreciat de cunoscători. Tocmai în ziua în care 
am primit scrisoarea, m-am întîlnit cu Hajdeu, care, fără 
nici o vorbă, l-a pus în buzunar, zicînd că vrea să-l arate 
lui Sefendache, cu care una din ele seamănă la cap. 

Sunt silit să mă opresc, că nu mai am unde spune la 
prostii. Tot ai noroc. 

Pe la mititei n-am putut să mă duc, tot din cauza ne- 
voilor cu examenul; mă voi duce însă desigur. Pe Alecu” 
l-am întîlnit o singură dată la gară. E tot aşa de opozant, 
ba mai foc. Prin Minister toată lumea amică te doreşte şi 
te salută. Esarcu, care m-a văzut scriind, mă însărcinează 
să-ţi spui complimente din parte-i şi-ţi doreşte să nu te plic- 


23 


tiseşti; Petraşcu te salută cu dorinţa de a te revedea Ceriu/ 
meu ! Să te vad la serboaice ![...]'' 
Te sărut ca un bun şi devotat amic, 


Duiliu Zamfirescu 


Bucureşti, 18/30 sept. 1887 


Dragă Trandafire, 

Trebuie să încep şi eu ca d-ta, cerîndu-ţi iertăciune că 
de astă dată am întîrziat a-ţi răspunde. Trebuie să ştii însă 
că literalmente nu am vreme să răsuflu de munca la care 
sunt înhămat, şi acum numai printr-o fericită încurcătură, 
care ne sileşte să aşteptăm pe d-nu Sturdza. pot să-mi scot 
nasu din dosar şi să-ţi scriu. 

Prin minister de-abia se aşezaseră lucrurile pe şeartul 
lor, cînd deodată ordin de concentrare pe toată linia: Ma- 
vrodi., Th. Zamfirescu, Petrescu, Lenş, Georgescu, Andro- 
nescu şi nu ştiu mai care trebuiesc să plece... Din divizia 
noastră pleacă şi Maioru în congediu, aşa încît în curînd 
voi avea s-o duc singur pe umerile falnice (0) ce stau sub 
capul amicului ce-ţi scrie. 

Ceea ce urmează este, negreşit, „vino !" 

Lucrarea la care sunt înhămat acuma seste proiectul de 
Convenţie de delimitare a frontierei româno-austro“-ungare. 
Chiar azi am isprăvit prolegomenul, sau, cum s-ar zice, ex- 
punerea de motive, care are 40 pagine (coală întreagă) de 
copie. Şi cu toate astea îţi spun că lucrez cu tragere de 
inimă, fiindcă ştiu că ministru se interesează direct de această 
lucrare, şi, în definitiv, tot e mai bine să ştii ce ai de făcut 
decît să nu ştii ceea ce nu ai de lucru. 

Mă pregăteam (ca să sai de la una la alta) să-ţi trimit 
Independența în care se zice că reprezentantul Rcîmâniei, 
d-nu Djuvara, la Belgrad, se pare că este acreditat şi pe 
lîngă Administraţia băilor de la Mehadia, fiindcă foarte des 


24 


îl întîlneşte lumea prin partea locului. Eu, care ştiam din 
scrisoarea d-tale cauza, nu m-am mirat deloc. Ceea ce însă 
ai uitat să-mi spui, ca un mizerabil şi crai ce eşti, este un 
lucru pe care chiar acum, întorcîndu-mă de la dejun, l-am 
aflat de la un oarecare fante de treflă — alias Minovici — 
anume că o pereche de ochi negri, cari stau pe un fond de 
obraz alb, nu ar fi tocmai străini de acele vizite pe la băile 
reumaticilor. Mă rog, zi-i crai şi lasă-l ! Dacă aşa ne-a făcut 
părinţii, ce-o să-i faci ?.. [..]! 

Pe aici, cum ne ştii. Am avut plăcerea de a auzi într-o 
seară pe secretarul Legaţiei serbe, Marinovici (cu care stau 
la un otel), spuind că Ristitch e încîntat de d-ta, şi sub 
auspiciele d-tale convenţia cu Serbia are multe şanse de 
izbindă. Se părea că complimentul e sincer, fiindcă trebuie 
să-ţi spui în parantes că junele, deşi foarte de treabă om, 
pare cam naifle, deci nu poate fi bănuit de pişicherlic. 

Pe acasă pe la d-ta, am fost de mai multe ori în timpul 
vacanței, dar m-am lovit nas în nas cu porţile de fier. De 
cînd s-au întors, am fost în ziua de Sf. Alexandru şi i-am 
văzut pe toţi sănătoşi. Alecu e concentrat. Lunea trecuta 
l-am văzut apasă pe dînsu. Era furios că-l lua de la treabă, 
avea ghinduri pe gît, jse temea de umezeală, înjura şi cînta 
cu harmonica. Le făgăduia să-şi răzbune pe concentrare cu 
un discurs fulgerător la viitorul mesagiu. Apoi îşi trăgea 
ciocul pe sub ferestrele vecinei, înjurîndu-i băiatul de tată — 
şi, în sfîrşit, cum îl ştii pe Alexandru : inteligent, crai, vor- 
băreţ şi cu haz la toate. [...]' Scrie-mi cînd vii precis. 

Ministrul nostru se zice că soseşte săptămîna viitoare de 
la Aix. Eu îl aştept, fiindcă a făgăduit că după întoarcere 
se ocupă şi de noi. în viderea aceasta n-am putut să ma 
mai angajez la şcoală. [...] ` 

Te îmbrăţişez. Răspunde. 


Duiliu 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 


[imprimat] 
Roma, 27 septembrie 1889 
Iubite Tafirel, 
Nu mi-e ruşine obrazului sa las să treacă atîta vreme 
fără a-ţi scrie — îmi zic, ori de cîte ori mă gîndesc Ia d-tâ. 


Dar ia aşa, dau zi după zi, fără să ştiu bine cum, şi mă 
pomenesc spre toamnă cu scrisoarea nencepută. Nădăjduiesc 
că mă vei ierta. 

Ştiu că ai fost în congediu, sau mai bine îmi închipu- 
iesc, fiindcă am văzut că evenimentele însemnate, de familie 
şi de interese, s-au petrecut de la plecarea mea: Alecu’ s-a 
însurat, Eforia vă caută gîlceavă etc, etc. De altă parte, 
slujba trebuie să te ţie vrînd-nevrînd, priponit în Balcani': 
aşa că, cu tot congediul, cred că acum eşti întors Ia post. 

Eu nu m-am mişcat din Italia de un an şi jumătate. Vara 
asta am petrecut-o pribeag pe la Castellammare, Sorrento, 
Amalfi, bătînd golful de Napoli şi Salerno ca un pescar; 
apoi m-am apropiat de Roma, prin castelele romane : Anzio, 
Albano şi Frascati, gata de a veni în capitală la orce mo- 
ment. 

Am tot nădăjduit că poate să veniţi vreunul din vechii 
mei prieteni pe tărîmurile astea, dar aşteptarea mi-a fost 
zadarnică. Alecu a fost prin Roma, dar incognito. Eu nu 
l-am întîlnit, şi-i atît mai bine pentru el, căci nu m-aş fi 
putut opri de a mă repezi spre el, cu toată discreţia firei 
mele. Ministru însă l-a văzut la Pincio. Dacă care cumva 
te vei hotărî să ieşi din burlăcie, nu uita că Italia e drumul 
care duce la Roma mai de-a dreptu, şi dacă ai vroi să vii 
burlac, ar fi şi mai bine, căci am fi craii dracului prin ţara 
soarelui. 

Romalo, care fusese numit prim-secretar aici, a fost mu- 
tat la Constantinopole, iar Gr. G. Ghica de acolo vine la 
noi. 

Dintre bucureşteni, am zărit pe aici astă-iarnă cîte unu, 
doi, dar tot nişte ramoliţi. Singur bietu Maioresco cu ne- 


26 


vasta a venit om întreg. Am petrecut o săptămînă împreună 
ca în vis, în apriliu. 

De două luni sunt singur cuc. M-am năpustit asupra 
literaturii, vai de ea. Lucrez fel de fel de fleacuri, dar mai 
cu seamă un roman, care se uita țintă la nemurire. în 
vremile din urmă mă bîntuie clasicismul. Mă măgulesc cu 
credința că eşti abonat la Convorbiri, şi deci ai cetit hexa- 
metrele La Villa Tusculana. * 


Despre crailîcuri, cum mă ştii: n-are dracu pe altu. La 
Sorrento, bunăoară, situația mă obligă s-o iau pe coarda 
sentimentală. ]* 


La revedere, Tafirel. Pe la 15 st. vechi cred să plec în 
congediu. 


Al d-tale devotat amic, 


Duiliu Zamfirescu 


Focşani, 22 decembrie '89/3 ian. '90 


Dragă Trandafire, 


Am primit scrisoarea d-tale de cîteva zile, dar aici şi 
bolnav. Influenţa m-a onorat cu prezenţa sa, şi chiar s-a 
instalat la mine pe mai multă vreme. Acum sunt mai bine, 
dar în locul meu au căzut ceilalţi : tată '-meu, mumă -mea 
şi toţi copiii. Noroc numai că la ceilalţi cazurile sunt mai 
uşoare. 


Cît am stat în Bucureşti, de-abia am avut vreme să-mi 
revăd toate cunoştinţele. Şi cînd zic toate, e o vorbă în 
vînt; fiindcă de-abia am putut da cu ochii de cele mai 
tinere şi de cele mai oficiale. Multe comedii se mai pregăteau 
pe socoteala corpului nostru, dacă mai sta guvernul trecut.’ 
Am aflat de o mulţime de persoane, din cei ce s-au scobit 
12 ani în dinţi pe la Capsa, ca mergeau pe la femei (din 
cele prietene şi nouă) cerîndu-le să li se dea demnități de 
miniştri plenipotenţiari, agenţi, secretari etc* etc. Şi lucrul 
era deja făcut în parte, dacă nu se schimbau treburile. 

Acum parcă s-au mai moderat lucrurile. Despre cei nu- 
miţi de vechea noastră excelenţă' pâre a nu îndrăzni să 


27 


se mai lege nimeni. în special de dumneta n-am auzit vor- 
bindu-se absolut nimic. Maioresco numai m-a întrebat dacă 
eşti tot la Sofia şi ce faci. La care am răspuns ca un vechi 
prieten ce-ţi sunt. 

Despre piesa lui Mitică,* tot stau şi mă mir dacă e cu 
putinţă, la o vîrstă matură, un scriitor de talent să mai 
caute a plagia. Eu cred că este o simplă uşurinţă flin partea 
sa că n-a pus „localizare", şi sunt sigur că, dacă îl vei în-* 
treba, îţi va spune. în toate cazurile, lucrul nu merită să 
fie relevat, chiar dacă el ne-a prelucrat pe noi într-un timp 
în care de-abia ne cunoştea.“ Sunt sigur că acest sentiment 
îl împărtăşeşti şi dumneta. 

Am văzut cu vie plăcere că ţii sus szindardele patriei; 
cel puţin aşa spui dumneta. De o categorie de stindarde, 


acele ale demnităţii şi ale renumelui ţării, m-am convins eu \ 


însumi, din rapoartele publicate şi din reprezentaţiunea ce 
ai dat-o, că merg bine ; să vedem însă cu celaltă categorie 

cum stai. [...] "7 
Pe la 13, stil nou, de ianuariu plec la Roma. Congediul 
mi-a fost de scurtă durată şi n-am înţeles nimic de el, fi- 
ind bolnav. Acum trebuie neapărat să plec, fiindcă ministrul 
e singur cuc. Â propos. Am văzut pe m-me Bruzzesi de vreo 
două ori în Bucureşti. Nostimă e, nostimă cu foc, dar tot 
bine ai făcut că n-ai luat-o. Te îmbrăţişez frăţeşte. Cîte o 
dulce gnuflă lui musiu Marcel şi Radu.’ Scrie-mi la Roma. 
D. Zamfiresco 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Roma, 2 martie 1890 


Dragă Trandatire, 
Ca vechi şi nepreţțuit prieten ce-mi eşti, mă cred dator 
să-ţi comunic înaintea altora apropiata mea căsătorie. Iau, 


28 


bre omule, o italiancă. Se numeşte Henriette Allievi şi e 
fiica senatorului şi director gl. al Băncii Generale din Roma, 
Allievi.' E o persoană bună, cuminte (şi cu oarecare dare 
de mînă, ceea ce nu strică). 

Căsătoria va avea loc sîmbătă, 8 martie st.nou. 

Iartă-mă că nu ţi-am mai scris şi că chiar acum îţi scriu 
aşa de puţin, dar îți poţi închipui cîte am de făcut. După 
ce mă voi întoarce de la Nizza, unde ne ducem pentru 
foarte scurt timp, îţi voi scrie mai lung. 

Ministrul' meu, cu care adesea vorbim prieteneşte de 
dumneta, e bolnav de un picior. 


Te doresc din toată inima şi sper să ne vedem cît mai 
curînd la Roma. 


Duiliu Zamfiresco 


Un baccio şi cîte o gnuflă lui Marcel şi Radu, precum 
şi domnişoarei — mai puţin baciul. 


Roma, 24 decembrie 1890 


Dragă Trandafire, 


Dacă nu ţi-am scris imediat după primirea stihurilor, nu 
e fiindcă te-am uitat. Noua mea calitate de babac de fami- 
liune îmi impune sarcini şi îmi acordă privilegiuri pe care 
holteii sau văduvii nu le au. 

Dar iar bine că mai aveţi de unde scoate versuri. Am 
scris lui Ollănescu' că mă bucur din inimă de acest certifi- 
cat de neramoliţiune. în ambele scrisori sunt lucruri nostime. 
Muza de la Sofia. fie Sfetcâ, fie Cetâ, e încă vergură, după 
cît văd. Ar trebui să vie subiscălitul pe acolo ca să o „pă- 
pădească”. 


Din inspiraţiunile dumitale am văzut însă un lucru ne- 
drept ce s-ar fi pregătind la minister, anume : înaintarea lui 
Kretzulescu în caz de eventuală vacanţă la Constantinopol. 


29 


Nu găseşti ca ar fi necuviinţă să-l treacă înaintea mea? 
Dreptul este a lui Popovici. Dar din momentul ce-l lasă la 
o parte şi ia seria noastră, cu Mavrodi la Bruxelles, nu 
pricep pentru ce o a doua nedreptate cu mine. îţi spun 
drept că de n-aş fi eu în jbc, aş scrie verde ceea ce gîndesc 
amicilor de la Bucureşti. Dar fiind vorba despre tine însuţi, 
ştii ce greutate e să te adresezi la oameni cu care erai prie-*, 
ten dezinteresat. 

Dar, în fine, să lăsăm vremea să netezească drumurile t 
ea nivelează totul în lumea asta. 

Mă întrebi de roman. Ce să-ți răspund ?.. Am sfîrşit şr 
trimis la Bucureşti o lungă dandana, pe care o chibzuiesc 
şi scriu din '88.' Dar cine ştie ce-o ieşi din ea. Probabil că 
au să mă înjure criticii şi criticaştrii cum le-o veni la gură, 
mai cu seamă cei radicali şi socialişti. Dar eu le-am dedicat 
mai dinainte un capitol de drag. E bine înţeles că lucrurile 
astea sunt scrise de la prieten la prieten. 

Eşti abonat la Convorbiri ? Ai văzut că, din nenorocire, 
foametea literară dă viaţă la poezii ca a lui Şoimescu şi 
proză ca a lui Sulioti ; dar alături e o critică ca a lui Pe- 
traşcu,' în privința căreia chiar de ar fi ceva de zis, ră- 
mâîne totuşi o lucrare care vrea să spuie ceva şi cu tendință 
originală. 

Te îmbrăţişez din inimă. Sărutări copiilor. 


Duiliu Zamfiresco 


Doresc să ştiu dacă ai vreun portret de-al meu. 


Roma, 11 mai J8% 


Iubite Trandafire, 
Mă gîndesc de atîta timp să-ţi scriu, ca să-mi descarc 
sufletul în jileteca unui amic, însă vremea trece fără să-i 


prinzi de veste : pe de o parte venirea noului ministru, pe 
de alta indispoziţia fetiţei,' aşa că de-abia acum pot să 
reiau firul corespondenţei. 

Ai văzut înaintarea lui Kretzulescu, şi sunt încredinţat 
că te-a supărat şi pe d-ta. Eu înțeleg toate lucrurile ome- 
neşti şi chiar călcările de lege, cînd sunt făcute în sprijinul 
unei cauze nobile, sau cînd cel ce le face e un om sans foi 
ni loi; dar cînd le face fratele Esarcu, care totdeauna 
umbla cu dreptatea şi legea în gură, îţi pare rău de lume 
că e aşa de goală şi de falsă. Şi chiar pe actualul ministru 
l-aş fi înţeles, dacă mi-ar fi zis curat „uite, măi frate, nu 
ştiu ce să mă fac de conu Make ; dar îţi făgăduiesc că voi 
căuta să-ţi dau ce ţi se cuvine îndată ce voi putea”. însă 
nimic. 

Eu i-am scris foarte cuviincios, dar foarte limpede, că 
fapta aceasta o pricep în Insulele Sandwich, la guvernul 
reginei Tananaramacapipilau, — dar nu la ministru unei 
ţări civilizate. 

în fine, asta ne e lumea. Colegul Mavrocordat, care 
s-a întors din congediu alaltăieri, îmi spune că ministrul 
i-ar fi zis că la cea dintăi mişcare mă va înainta.” Să vedem. 

Pe aici am ajuns de ne pipăim în fiecare dimineaţă mă- 
dularele, ca să vedem de nu cumva ni s-a întîmplat ceva. 
Ba prăfărie care saltă în aer cu 265 000 kilos de pulbere, 
ba 1 Mai cu morţi şi răniţi [...].* greu e să-ţi păstrezi pielea 
în veacul ăsta negăurită ! Dealtfel sănătate, mila Domnului. 
Numai fata e cam bolnăvioară, din cauza dinţilor. Spune, 
te rog, lui Radu şi lui Marcel, că o să le trimit portretul 
domnişoarei în curînd. 

Răspunde-mi şi spune-mi cum îţi pare începutul roma- 
nului din Convorbiri. 


Cu frăţească dragoste, 


Duiliu Zamfiresco 


încă o vorbă: azi am trimis pe adresa d-tale o sută 
franci, o veche havalea cu care te supărasem mai acum 
cîţiva ani, şi îmi pare că tot mai e încă ceva, nu ştiu 15 
ori 20. Dacă îţi aduci aminte, te rog frăţeşte spune-mi 
fiindcă pot şi sunt fericit să mă achit de un aşa dulce amic. 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] i 


Roma, 26 mai 1891 


Iubite Trandafire, 

Două cuvinte spre a-ţi spune că am primit telegrama, şi 
a-ţi mulţumi de buna amintire ce-mi dovedeşti. De-abia ai 
venit la Minister, şi am înţeles că am acolo un prieten. 
Fie ca împrejurările să prelungească cît mai mult starea 
d-tale în Bucureşti. 

Sărutări de mîni d-nei Perieţeanu şi cu bine, poate chiar 
la revedere, 

Duiliu Zamfiresco 


Roma, 8 iuniu 1891 


Dragă Trandafire, 

Am stat mult la îndoială dacă trebuie să-ți scriu sau nu. 
Cred însă că e bine s-o fac, spre a lămuri cîteva lucruri. 

înţelegi chiar de la-nceput că e vorba de numiri şi miş- 
cări în corpul nostru diplomatic. Ştii cum mi-a trecut îna- 
inte Kretzulescu : mă tem să nu-mi mai treacă acum şi alt- 
cineva, fiindcă văd că jurnalele vorbesc de noi mişcări. 

în contra mea, dragă Trandafire, nu poate să existe ni- 
mic, sau poate să existe un singur lucru, pe care probabil 
l-au exploatat inamicii mei, acela anume că am avut cîteva 
datorii în ţară. Lucrul este adevărat; dar, afară că am 
plătit cea mai mare parte şi voi plăti tot pînă într-o para, 
aş vrea să ştiu dacă cei ce mi s-au trecut înainte nu să 
găseau în condițiuni identice, ba mai rele. Eu de cînd sunt 
în străinătate n-am făcut un ban datorie, nici n-am jucat 
cărți, nici nu mi-am făcut ţara de rîs cu scandaluri dezgus- 
tătoare. Treaba mi-am făcut-o tot aşa de bine ca un altul, 


32 


dacă nu mai mult; şi în această privinţă, dacă vrei să te 
interesezi, îmi pare că sunt rapoarte confidenţiale dar 
oficiale ale d-lui Plagino ; de asemeni poţi lua informaţii 
de la actualul şef.’ M-am însurat în străinătate, dar nu 
cred că asta să fie o vină. Am luat pe fata unui om care 
are cea mai înaltă poziţie în finanţele Italiei şi care în orce 
împrejurare îmi poate face, mie şi ţărei mele, servicii se- 
rioase ; dar presupunînd că n-ar fi aşa, trebuie să dau soco- 
teală de viaţa mea privată ? Faptul că sunt însurat nu mă 
împiedică de a merge la alt post: mă duc orunde mă veţi 
trimite. 

Sunt lucruri serioase, pe cari mă cred dator a le spune 
unui prieten. Cred că trebuie să mai adaog că socotelile 
mele de la Legaţiune cu d-nul Eustațiu sunt în perfectă 
regulă. 

Acum mi-am uşurat sufletul, şi rămîne să aştept mai 
departe. 

Te rog să nu-mi iai în nume de rău explicările acestea. 
De cînd sunt la Roma, n-am scris nimănui despre înaintarea 
mea, decît numai ^ d-lui ministru Esarcu,' cînd mi-a trecut 
pe Kretzulescu înainte. 

Dacă poţi şi ai vreme să-mi răspunzi, îmi faci mare plă- 
cere, — dacă nu, nu-i nimic. 

Cu dragoste şi prietenie, 


Duiliu Zamfiresco 
în telegrama ce mi-ai trimis din Bucureşti îmi spui că 


ai primit scrisoarea ce-ţi adresasem la Sofia. Sper că vei fi 
primit şi o sută de lei ce-ţi datoram. 


10 


Roma, 2 septembrie 1891 


Iubite Trandafire, 


Primesc chiar în acest moment scrisoarea dumitale, care 
îmi face o deosebită plăcere. Eu însumi îţi adresasem o epis- 


33 


tolie în stihuri, mai acum cîteva zile, care trebuie să fie la 
Bucureşti. 

Negreşit că nu m-am ofuscat de lunga tăcere de pînă 
acum şi mi-am închipuit că erai ocupat pînă peste cap. îmi 
părea numai rău că vechii prieteni erau răzleţiţi prin toate 
unghiurile lumei şi că firul corespondenţii, el însuşi, se rupea 


sub viforul depărtărei şi al indiferenţei. Cel cu care dm fost J 


în mai regulată corespondenţă — deşi rară şi aceasta — a 
fost d. Maiorescu. Eu mă aflu într-o epocă de prisos de 
producţiune şi am nevoie de contrazicere. „Gheniul" litera- 
ricesc suflă în barca mea cu o ghiduşie nespusă." Vorba lui 
Effendi: am vreo trei romane gata, pe cari încă nu le-am 
început. 

La Venezia am fost în două rînduri: prima dată la 
sosirea reginei şi a doua oară la trecerea lui Pierre Loti,j 
care a venit să salute pe suverana noastră. în amîndoua 
rîndurile am fost împreună cu Mavrocordat şi. fireşte, m-am 
plimbat în gondolă (aceasta fiind singurul mijloc de pjimbarej 
cu regina şi cu cealaltă lume ce mai era. Mă miră şi îmi 
displace că jurnalele mă citează numai pe mine ; aceasta 
fiindcă are aerul unei supărătoare reclame. 

Eu primesc Lupta şi Independența, dar nu am văzut 
nimic. 

Noi ne-am dus la Venezia dintr-un sentiment de înaltă 
datorie către suverana ţărei, pe care dumneata uşor îl vei 
înţelege. Nu am a mă ocupa eu de ceea ce s-a petrecut la 
Bucureşti ; pe cît timp Carmen Sylva este regina României, 
iar eu un mic funcţionar al statului, în Italia, socotesc că 
nu pot face altfel. Spun aceasta fiindcă“ mi se pare ca la 
Bucureşti au fost văzute lucrurile cu displăcere. Dealtminteri, 
în amîndoua rîndurile am avut ordin telegrafic de la ministru. 
Nu-ţi mai spun că nu am cerut ministerului să mă despă- 
gubească de cheltuieli de drum, ceea ce eram în drept a o 
face, nefiind eu însărcinatul cu afaceri. 

Acum, părerea mea asupra întregei situaţiuni... E greu 
să ţi-o spun, fiindcă nici eu însumi nu o am clară. Dar 
fiindcă faci apel la mine, ca la un frate, frăţeşte îţi voi 
spune şi eu ceea ce mi se pare. A 

Regina e bolnavă, şi cu mult mai serios decît se crede 
în general. Picioarele aproape nu o mai slujesc : de pe scaun 
o duc feciorii pe braţe pînă în gondolă şi tot aşa o readuc. 


Nu mănîncă decît lapte şi cîte o smochină. în mijlocul con- 
versaţiunei generale a celorlalţi, adoarme de osteneală. Cînd 
eram eu la Venezia, suferea de dureri groaznice la ceafă 
şi de palpitaţii, provenite probabil din anemie. Dealtfel, 
îşi păstrează tot spiritul, cu formula lui transcendentală carac- 
teristică. Citeşte clar, cu aceeaşi expresie dureroasă pe chip ; 
are aceleaşi îngrijiri, ca de cea mai dulce mamă, pentru 
d-ra Văcărescu ; vorbeşte încet şi cu bunătate... Iată cum 
am cunoscut eu pe regină la Venezia. 

Cît despre d-ra Văcărescu, e o persoană sănătoasă, de 
spirit, dar mai mult pot eu să ştiu asupra unei fiinţe pe care 
o vedeam pentru întîia sau a doua oară ? 

Era în general un meziu ambiant de descurajare şi neno- 
rocire, o notă de exil, o frică perpetuă de spionaj, care ma 
revolta. Bine, frate, se poate să fie cineva vinovat pînă la 
crimă, — dar cînd acest cineva e o femeie, ca regina, şi cînd 
e suverana ţării dumitale, trebuie tratată ca suverană, — or 
atunci sfîrşeşte-o într-un fel. îţi închipuieşti că în primele 
zile se temea de noi că am venit s-o spionăm în numele 
guvernului ?... şi cu asemenea încredințare era sau se credea 
silită să ne admită la masa ei. Auzi dumneta, eu spion ! Eram 
atîta de indignat, încît nu m-am putut opri, a doua oară, de 
a lăsa să înțeleagă regina că asemenea infamii nici cînd 
împrejurările m-ar aduce să sap pămîntul ca să-mi cîştig 
viaţa nu le-aş comite. 

Despre rest nu ştiu absolut nimic. Ştiu numai că e o 
nenorocire, pentru noi românii, şi pentru cei ce suntem în 
străinătate mai mare decît pentru cei din ţară, de a vedea 
continuîndu-se acest scandal.' Ai dreptate să zici că ar fi 
timp să se sfirşească, — sau, dealtfel, străinătatea are cuvînt 
să ne puie în aceeaşi ciorbă cu sîrbii., a căror dinastie a făcut 
deliţiele presei europene atîta vreme... 

Basta. Acum la ale noastre. Fii bun şi spune-mi cînd treci 
pe la Milan. Eu, între 8 şi 10 curent, îmi voi duce familia 
la o proprietate a lui socră-meu, Varedo, care e la 12 ora 
de Milan. Telegrafiază-mi la Legaţiune data trecerei dumitale 
pe acolo, dar telegrafiază-mi cu două zile înainte, şi-ţi promit 


că ne vom întîlni. Salută pe Alexandru' şi pe doamna sa 
din parte-mi, şi nu uita pe bunul d-tale amic, 


Duiliu Zamfiresco 


11 


Roma, 20 septembrie 1891 


Dragă Trandafire, 


Sunt foarte nenorocit că nu pot veni să te văd, dar nu pot. 

Cînd ţi-am scris la Paris, nu ştiam încă despre venirea 
regelui, şi, în toate cazurile, credeam că o să meargă singur 
Mavrocordat înaintea suveranului; am primit însă ordin 
să mergem la Venezia amîndoi. După 5 zile, m.sa mi-a 
poruncit să mă întorc la Roma, avînd nevoie de cineva care 
să se găsească pe lîngă guvernul italian, deoarece Mavrocordat 
rămînea acolo. Aşa că, techer mecher, a trebuit s-o pornesc 
înapoi. De-abia am avut vreme să mă opresc o zi şi jumătate 
la proprietatea lui socră-meu, unde se află nevastă-mea şi 
copilul; închipuieşte-ţi că e la o depărtare de 40 de minute 
de Milano ! Cu cîtă plăcere îţi promiteam să-ţi ies înainte 
şi să stăm o zi, două, de vorbă... Sunt aproape 4 ani de cînd 
nu ne-am văzut. 

însă împrejurările nu vor. 


M-am gîndit chiar un moment să viu, fără a-ntreba pe 
nimeni. Dar mi-am luat de seamă : dumneta ştii să nu sunt 
trh en odeur pe lîngă excelențele de astăzi,' fiind bănuit 
de junimist. E o enormă gogomănie, fiindcă eu nu fac 
politică, dar, în fine, aşa e. 

Prin urmare, dragă Trandafire, iubite şi vechiule prieten, 
rămîne să ne vedem prin noiembrie la Bucureşti. 

Fii sănătos şi serie-mi cînd ai vreme. 


Cu frăţească dragoste, 


Duiliu Zamfiresco 


36 


Roma, 25 noiembrie 1891 


Iubite Trandafire, 

îţi poţi închipui cu cîtă vie plăcere am primit scrisoarea 
dumitale. Credeam că erai supărat că n-am putut veni la 
Milano pentru ziua fixată. Văd însă că eşti şi rămîi bunul 
prieten de altădată. 

Am fost atît de fericit că am văzut pe Alexandru! şi pe 
madame Djuvara ! Eu n-am făcut nimic, dar absolut nimic, 
pentru d-lor, nici chiar n-am putut exprima toată plăcerea 
ce simțeam de a-i şti că sunt la Roma. Mon cher ami, cînd 
eşti peste nouă mări şi nouă țări de obiîrşia ta, chiar faptul 
de a şti că mai sunt de ai tăi cari trăiesc sub acelaşi cer cu 
tine îţi face plăcere. Dealtminteri femeia mea nu era în 
stare să sărbătorească îndestul pe amicii mei, fiind indispusă. 

Văd din scrisoare că Radu şi Marcel sunt la Berlin. Nu 
ştiam, şi-mi pare bine că i-ai trimis să se facă oameni într-o 
ţară cumsecade. Chiar astăzi răsfoiam nişte fotografii şi am 
dat de portretul lui Duduie & Comp. O mulţime de prostii 
plăcute mi-au venit în minte, între altele ascuţirea cuţitelor 
spre a-l claponi. Bietul Duduie, avea conştiinţă de însemnă- 
tatea operaţiei şi mai cu seamă de utilitatea socială a mădu- 
larului ameninţat, fiindcă se opunea foarte categoric la orce 
ştirbitură a persoanei sale. Timpul trecut pare o demult 
poveste. Noroc că suntem cu toţi în picioare, şi încă drept 
în picioare. Te rog să arăţi respectuoase sărutări de mîni 
doamnei Perieţeanu şi complimente afectuoase domnului Pe- 
rieţeanu. 


Despre restul lucrurilor, în cari intră politica şi celelalte, 
ce să-ţi spun ?... Dumneta eşti deasupra, fiindcă eşti atît de 
trebuitor Ministeriului. încît nu pricep că te-ar putea înlocui 
cineva. Chiar mai ieri aveam nevoie să consult culegerea 
de Convenții ce ai publicat şi mă uitam cu plăcere la suma 
de muncă şi de inteligență ce e pusă în acea lucrare.' Orcîte 
intrigi s-ar face în contră-ţi, ar fi inutile. Cît despre mine, 
văd că lucrurile stau altfel. îţi mulţumesc de tot ce ai 


37 


binevoit să spui ministrului.‘ Te rog să-i mai repeţi, în 
numele meu, că fiind stăpîn, e liber să facă ce-o vrea cu 
mine, dar îl rog o dată pentru totdeauna să se încredinţeze 
că n-am scris prin gazete, că jiu sunt autorul, nici inspira- 
torul faimoaselor corespondențe, că n-am trampat în nici 
o intrigă. Măi frate, cînd o să ia sfîrşit comedia £sta ?.. 
E adevărat că n-am scris nici în contra Văcăreştilor. Dar aş 
dori să ştiu cine ar fi primit să se facă, în locul meu, din 
secretar de legaţie, spion ? Din mila lui Dumnezeu, astăzi 
s-au mutat din localul Legaţiunei. Sper că domnul Esarcu 
o să vie la Roma, şi-o să vadă d-lui însuşi ce delicată pozi- 
ţiune avem noi, între familia fostului ministru şi Minister 
— şi aceasta cu atît mai mult cînd steteau chiar la Lega- 
țiune. * 


Despre restul intrigilor, mă scîrbesc, dar Ie găsesc natu- 
rale. Ziditorul lumei a lăsat pe pămînt atîtea nulităţi, încît 
arma obicinuită cu care se parvine în societate e natural 
să fie hula şi calomnia. Credeam însă că actualul ministru 
îşi cunoaşte ţara şi oamenii. Atît pentru acum. 

Te rog, dragă Trandafire, să mă ierți că m-am zbiîrlit; 
la vorbă bună, vorbă bună se cuvinea. Dar am fost atît de 
mîhnit să văd că toate gazete[le] guvernamentale, pînă şi 
Independenţa, mă acuzau pe nedrept, şi Ministeriul a tăcut. 

Mai fii bun şi scrie-mi ce se face Mavrocordato. Am 
auzit că se desparte de femeie, — adevărat e? Eu doresc 
absolut să viu în congediu, atît pentru afacerile mele parti- 
culare cît şi pentru dorul de ţară. 


Cu frăţească dragoste, 


Duiliu Z. 


Despre publicarea traducerilor lui Mitică, am văzut o 
bibliografie de Maiorescu. în Convorbiri, care, sub o formă 
cumsecade, îl omoară.' Eu am scris două rînduri în privința 
aceasta, spunînd că era mai bine să nu se publice nimic decît 
astfel de laudă. 


B 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Roma, 19 decembrie 1891 


Iubite 'Trandafire, 

Aci alăturat trimit o cerere de congediu către Minister, 
de o lună şi jumătate. Cred că o să mi se acorde cu în- 
lesnire, deoarece de la noiembrie 1889 n-am avut o zi de 
libertate. Atît interese de familie cît şi nevoia de a-mi re- 
vedea ţara şi părinţii mă fac să nu întîrziez mai mult. 

Trebuie însă să-ţi explic un lucru: fiindcă nevastă-mea 
e în ultimele luni ale sarcinei, voi fi silit să mă găsesc la 
Roma în ultimele zile ale Iul februariu, aşa că va trebui sa 
plec de aici cel mai tîrziu pe la 15 ianuariu '92, stil nou. 
Dacă pînă atunci e speranţă să vie noul titular, &l Esarcu, 
sau d-l Mavrocordato, bine ; de unde nu, rămîne să viu de 
Paşte. 

Cred că d-nul Esarcu e destul de grăbit să revadă Roma, 
on revient toujours â ses premiers amours. Ce zici ? 

Fii bun şi răspunde-mi mai cu de-amănuntul, daca ai 
vreme. Sper că de astă dată n-o să te mai mancarisese 
Patru ani, sapristi, de cînd nu ne mai vedem. 

Dacă eşti destul de mărinimos, mai adu-mă aminte din 
cînd în cînd cucoanelor că mult mi-au mai fost dragi, 
bată-le vina lor. 

Cu dragoste frăţească. O să mai cetim ceva cînd ne-orr* 
vedea. 


Duiliu Z., 


3» 


14 


Roma, 26 dec. 1891 


Dragă Trandafire, 


Sper că vei fi primit cererea mea de congediu. Am abso- 
lută nevoie să viu în ţară: mama e de doi ani bolnavă şi 
mereu îmi scrie că vrea să mă vadă. 


D-1 Esarcu a venit ieri dimineaţă. D-lui nu pare dispus 
să rămîie singur. L-am rugat să ceară pe cineva la minister, 
fiindcă eu mai mult decît pînă la 10, maximum 15 ianuariu 
stil nou, nu pot să stau. 


D-sa mi-a spus că dl Mavrocordato e transferat la 


Constantinopole. Cred că de astă dată îmi vine şi mie 
rîndul.’ îmi eşti prieten, spune-mi ce crezi ? 
Sărbători fericite, ani mulţi şi sănătate, 
AI d-tale devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


15 


- Roma, 10 ian. '92 


Iubite Trandafirel, pardon dragă de atîta tăcere, însă 
pînă ieri nu ştiam dacă şi cînd viu. Trebuie să ştii că am 
luptat cu ministru parcă aş fi avut de subjugat cetatea Ibra- 
ilei, pe cînd era cetate. Hain bărbat !... Să-ţi spun drept, tare 
e la voinţă. 

în sfîrşit l-am biruit, şi astă seară plec, calea Pontebba- 
Viena. Mă duc de-a dreptul la Focşani, din cauza mamei, 
care e bolnavă. După vreo săptămînă, adică pe la vreo 
20 stil nou, sper să fiu în Bucureşti, spre a-mi revedea vechii 
40 


şi bunii prieteni, dintre care cel mai bun şi mai nostim este 
Tafirel. 

Treaba slujbei îmi pare că se pune pe cale bună. Mi- 
nistrul mi-a scris că cel dintîi loc vacant e al meu. Cam 
tîrziu, dar în fine... Despre d-ta, sunt indignat. Deja am 
schimbat cîteva păreri cu d. Maiorescu, ştii în ce direcţii de 
idei. La mulţi ani, cu bine, 


Duiliu Z. 


16 


Bruxelles, 1/13 iuniu 1593 ' 


Dragă Trandafire, 

în grabă, cîteva rîndun. îţi trimit o poezioară de patru 
strofe, din recolta din '92, şi, ca un negustor de vinuri 
cinstit (lucru rar !), îţi spun că mai toată talia anului acesta 
a fost bună. Atena şi starea sufletească în care mă găseam eu 
acolo m-au predispus la o înţelegere intimă, şi aş îndrăzni 
să zic chiar personală, a priveliştelor ce înfăţişează natura 
Greciei vechi. După cum vezi, e un simplu tablou pe care 
ţi-l trimit pentru singurătatea munţilor în cari te afli. De 
ți se pare bun, dă-l la revistă ; de nu, rupe-l. 

De se va publica, te rog să atragi luarea-aminte a corec- 
torului asupra exactei punctuaţiuni şi mai ales asupra vorbei 
tragudie, care, după cum ştii, însemnează cîntec. Mă aştept 
ca zeţarul să culeagă zragedie şi atunci tot sensul dispare. 

înţelegi. fără îndoială, ce-am vrut să zic prin triremele 
ce visează la izbînzile lui Hermes Demiurg (SnuaoupY6c; 
= Creator) : toată isteţimea grecilor vechi se manifesta pe 
mare, unde triremele şi quinqueremele purtau făclia geniului 
lor naţional. personificat în zeul Mercur (Hermes). Şi aşa 
mai departe. Cine o şti ce reprezenta Hermes o să înţeleagă 
sensul ; cine nu, o să zică „asta e o frază confuză". Şi punct. 


41 


îmi faci o nespusa plăcere scriindu-mi. Eşti singur, şi 


vorba cu un vechi prieten e dulce. 


îţi urez de dregere complectă a balamalelor, spre răpu- 
şi te doresc, îmbrățişîndu-te cu afecţiune, 


nerea sexului, 


Amurg) 


Se lasă noaptea, limpede şi calda, 
Răsare luna palidă pe cer 

Punînd pe valuri braţe ce se scaldă 
Şi-n toată firea aer de mister. 


Pe-un soclu rupt o veselă bacantă 
Şi-nvăluie, de două mii de ani, 
In haina umbrei, pururi elegantă 


Splendoarea umerilor diafani. 
* 


Mişcînd din flamuri, vechile trireme 
Adorm în pacea lungului amurg, 
Infiripînd un vis din altă vreme : 
Izbînzile lui Hermes Demiurg. 

* 


La umbra lor, pescarul trage-o plasă 
Şi cînta-ncet cu glas adormitor, 
Duioasa lui tragudie de-acasă, 
Visînd şi el un vis în viitor. 


Duiliu Zamfirescu 


Atena 


Duiliu 2. 


17 


Bruxelles, 11/23 iuliu 1893 


Dragă Trandafire, 


Mii de mulţumiri pentru afectuoasele cuvinte ce binevoieşti 
a-mi trimite de departe. Nici o felicitare nu putea să-mi fie 
mai scumpă decît a bunului prieten ce-şi aduce aminte de 
mine or de cîte ori are să-mi spuie ceva plăcut. Din parte-mi 
vei şti că nu uit ospitalitatea frăţească ce-am găsit în inima 
şi casa bunului meu amic. Te rog să exprimi aceste senti- 
mente şi d-lui şi d-nei Perieţeanu. 

Nu mai puţin sunt mulţumit că-ţi place sonetul. Dar 
mai frumos decît sonetul am un băiat, şi mai frumos decît 
băiatul o fată, cari amîndoi' îţi trimit bezeuri pe vîrfurile 
degetelor lor trandafirii. 

Spune, te rog, lui Radu şi Marcel, că nenea Duilie le 
trimite sărutări. 

îţi adresez rîndurile astea la Bucureşti, fiindcă nu pot 
ceti numele moşiei. O fi Ezna ? o fi Iazma ?... Domnul ştie. 

Cu bine şi frăţească îmbrăţişare de la amicul 


Duiliu 2. 


Bruxelles, Joseph II, 76, 
10/22 ianuariu '94 


Dragă Trandafire, 

Trece vremea şi ne ia la vale !... Cîte lucruri mi-au adus 
aminte prieteneasca dumitale scrisoare, lucruri dispărute, 
uitate, parcă n-ar fi fost trăite de mine... 

Ai dreptate să mă socoteşti prieten de inimă. Dacă toate 
s-au schimbat împrejurul meu, cred că sufletul a rămas, cu 
liniele lui fundamentale, bune şi rele ; o adiere parfumata 
vine din trecut şi mişcă pînza pe care viaţa prezentă a 


43 


lâ sat-o să cadă pe impresiunile de atunci; la această amintire 
regăsesc viaţa trecută şi mă întorc la dînsa, cu sfială, dar 
totodată cu plăcere. 

în strada Primăverei am petrecut ceasuri fericite între un 
acord de vioară, o gnuflă Duduei sau lui Radu, o respec- 
tabilă plăcintă cu brînză şi un venerabil pahar cu vin. Dis- 
cuțiele omerice de la masă îmi sunt încă vii în memorie, cu 
răposatul Brătianu' (pe care nu îndrăznea nimeni să-l cheme 
decît domnul Brătianu, chiar în lipsă) ; vorba de la minister, 
cu Mitică Ollănescu;' glumele, hazurile, amorurile; tele- 
gramele cifrate anapoda; un.flaşnetar care trecea regulat la 
acelaşi ceas, cu aceeaşi tiroleză, pe sub ferestrele ministe- 
riului ; prietena din faţă, moartă sărmana ; prietenele cele- 
lalte, cum dă Dumnezeu — ştii, o imensă pată de cerneală, 
strînsă în îndoitura unei scrisori, cu contururi adeseori îru- 
moase, mai totdeauna stranii, pe care timpul ar fi discolo- 
rat-o.' Pe mine, împrejurările vieţei m-au dus în altă di- 
recţie : noi afecţiuni, nouă legături, acestea temeinice şi 
pentru tot restul zilelor, copiii, cu farmecul încîntător at 
noii lor existenţe ; pe dumneata cariera, creşterea băieţilor, 
interesele, te-au purtat pe calea lor firească, dar au făcut 
astfel că în timp de aproape şase ani (la aprilie) nu ne-am 
văzut. E mult, dragă Trandafire. Oare sa ne vedem în 
curînd ?.. 

Ia spune-mi, rogu-te, prin ce împrejurări moşia dumitale 
nu se mai cheamă Perişorul, ci Ezna ? Ai cumpărat vreun 
petec de pămînt ? în caz afirmativ, halal. [...]' 

Nu mă îndoiesc că prodigioasa dumitale activitate trebuie 
să fie apreciată după cum merită, mai ales în chestiunile eco- 
nomice, de convenţiuni internaţionale, tarifare etc. Publica- 
țiunea ce ai făcut, pe cînd erai la Minister, asupra Conven- 
țiunelor,' ne serveşte şi acum de călăuză. Acesta este cel 
mai frumos elogiu ce se poate aduce carierei d-tale, demna 
din toate punctele şi inteligentă. 

Cît despre publicarea unei reviste ateneiste, nu am 
primit nici un apel. Dumneta cunoşti de mult părerile mele 
asupra noilor foi literare : eu nu cred în temeinicia lor. De 
aceea am concedat un fel de monopol Convorbirilor, tacit 
şi gratuit, de la care nu mă sustrag niciodată. însă apelul 
ce binevoieşti a face la mine, într-un mod atît de insistent 
şi de prietenesc, nu-mi permite să mai rămîi în aceasta stricta 


a 


rezervă ce-mi impusesem. De aceea îți răspund că-ţi voi 
trimite ceva, pentru unul din numerile viitoare ale revistei.” 
Deocamdată nu am nimic, fiindcă am fost cufundat pînă la 
gît într-un roman, pe care Convorbirile vor începe sa-l 
publice în februariu, cred. 

Cînd scrii băieților, trimite-le sărutări de la nenea Duilie. 
Pentru un bun ginere îţi pregătesc o noră ce seamănă pînă 
acum mai mult cu un înger decît cu o fetiţă. Dar îţi fac 
concurenţă şi la băieţi, că am un flăcău de s-a dus pomina.” 
Să-1 auzi vorbind româneşte şi zicînd „tiu mama drachili !"... 

Cu bine şi afectuoase îmbrățişări, 


Duiliu Zamfiresco 


19 


Bruxelles, 11/23 februariu '94 


Dragă Trandafire, 

Ca să nu rămiîi de vorbă, îţi trimit aici alăturat o im- 
presie de călătorie, sub titlul în carantină. E o schiţă uşoară 
făr' de nici o pretenţie, pe care o supun la aprecierea dumi- 
tale, de ţi se pare că merge, public-o; de nu, la coş. 

Te rog să nu pui numele meu întreg sub articol chiar, 
fiind vorba de nişte impresiuni aşa de personale. La sumar 
poţi să-l pui, dacă socoti că e bine, fiindcă acolo dumneta 
faci ce vrei. Citeşte schița şi vei înţelege de ce să mă sfiiesc să 
o semnez cu numele întreg. 

Am primit primul număr al Revistei Ateneului şi îţi mul- 
țumesc că nu m-ai uitat. Trebuie să mă socotesc ca abonat 
sau ca ateneist-colaborator ? în cazul dintîi, mă voi grăbi a 
plăti abonamentul. 

Acesta este primul manuscript pe care, de ani mulţi, 
îl trimit la altă revistă decît la Convorbiri. E o dovadă că te 
iubesc şi că nu uit serviciile prieteneşti ce mi-ai făcut. 


Cu prietenească dragoste, 
al d-tale devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


45 


Bruxelles, 2 iuniu *94 


Dragă Trandafire, 

Te rog să arăţi d-lui şi d-nei Perieţeanu, precum şi Hoc- 
torului şi d-nei Chabudianu, partea vie ce iau din durerea 
d-lor, cauzată prin moartea d-nei Alexandrina Chabudianu. 
Dumitale îți strîng mîna cu căldură. 

Sper să-ţi pot scrie în curînd mai lung şi mai cu spor 
la toate. Pînă acuma am fost foarte, dar foarte ocupat. Daca 
dumneta eşti mai liber, îmi face mare plăcere scriindu-mi 
şi dîndu-mi noutăţi literare. Eu trebuie neapărat să sfirşesc 
zilele astea halimaua mea de roman, şi după aceea vom răs- 
foi împreună prin docomenturi ca să dăm peste vreo poezea 
mai cilibie pentru revistă. 


Cu bine şi prietenească dragoste, 


21 


[iunie 1894]! 


„.„„Deocamdată fii bun şi spune-mi dacă tipograful Re- 
vistei Ateneului este om de omenie, dacă are caractere noua 
şi proprii imprimărei de poezii. în caz afirmativ, te-aş ruga 
să-i scrii dumneta sau să-i vorbeşti, spunîndu-i intențiele 
mele şi invitîndu-l să-mi comunice aici la Bruxelles doua 
lucruri : a) preţul de coală (hîrtie bună) ; b) timpul în care 
ar putea imprima zece coli de text. Nu voi să te angajezi la 
nimic ; îți fac această rugăciune în speranţa că venind prdpu- 
nerea de la dumneta, negustorul de litere o să fie mai primi- 
tor şi mai cinstit. în sfîrşit, răspunde-mi [ce] crezi. 


46 


în momentul de faţă eu închei o nouă încercare de roman, 
care se va publica sub titlul Viața la fară.” Sper că o să gă- 
seşti într-însul icoana credincioasă a unei părți din viaţa 
noastră cîmpenească, şi tocmai de aceea deosebită de a ce- 
lorlalţi autori, ai căror ţărani sunt aşa de extraordinari. Să 
vedem. 

Mii de mulţumiri pentru modul cum s-a tipărit Amurgul: 
nu numai făr' de nici o greşeală, dar cu ortografia şi punc- 
tuaţia păzite cu o sfințenie rară. 

Spune-mi acuma, dumneta ce lucrezi ? La Mehadia, ochii 
albaştri, muzica popei, singurătatea şi munţii nu te-au ri- 
dicat deloc de la pămînt ?... 

Ce-ţi fac copiii ? S-au întors sănătoşi ? Cînd te gîndeşti 
că şi eu am un flăcău !... Eheu !... Postume, Postume: fu- 
gaces labuntur anni (aşa îmi pare că zice Horaţiu).” 

Te rog reaminteşte-mă lui Alexandru“ şi doamnei sale, 
cînd se vor întoarce de la Paris. E, în adevăr, de admirat 
hotărîrea cu care şi-a disciplinat el viaţa. Face bine. Sunt 
sigur că lucrează acum cu mult mai multă seriozitate decît 
ar fi lucrat la 24 de ani. Are să devie un advocat dintre cei 
mai remarcabili. De asemenea, nu mă uita pe lîngă dl şi 
d-na Perieţeanu, a căror amintire recheamă atîtea momente 
de fericire intimă, atîtea discuţii omerice, atîtea minunate 
baclavale şi alte bunătăţi. 

Şi acum fii fericit la ţară, în faptul zilei, cînd ciocîrlia 
saltă în aerul limpede al dimineţei, iar din brazda de cositură 
se ridică roua cu miresme către sfîntul soare, — fii fericit 
şi nu uita pe cel ce atîta doreşte de ţară şi de prieteni, 


Duiliu Zamfiresco 


Rogu-te, Mitică Ollănescu e încă în Bucureşti sau a ple- 
cat la băi? Dacă-l vezi, arată-i afectuoase complimente şi 
spune-i că aştept discursul de la Academie” şi că-i voi scrie. 
Mulţumesc. 


47 


22 


Bruxelles, 3 septembrie 1894 


Dragă Trandafire, 
îţi mulţumesc din toată inima de osteneala ce ţi-ai dat, 


trimițîndu-mi prețurile şi modelele tipografiei Basilescu. Deo- J 


camdată am renunţat la ideea de a tipări volumul de ver- 
suri pe^ cheltuiala mea, atît pentru cuvintele şi îndoiala ce-mi 
exprimi cît şi mai cu seamă pentru că dl Maiorescu a bine- 
voit să se însărcineze de a vinde romanul meu Lume veche şi 
lume nouă lui Miiller librarul. Dacă această publicare, în 
volum. va avea succes, voi ceda tot lui Miiller şi versurile, 
precum şi romanul ce apare acum în Convorbiri’; dacă nu, 


vom vedea. La apariţiunea acestui prim volum, te voi ruga 


să mă sprijini cu publicitatea revistei şi cu autoritatea d-tale 
personală ; pînă atunci, tăcere absolută, ca să nu am aerul 
de a vinde pielea ursului din pădure. 


Aici alăturat, vei găsi o traducere din Odi barbare de 
Carducci, pe care o trimisesem la Convorbiri, împreună cu 
alte traduceri din Leopardi, şi care îmi pare că s-a pierdut. 
Orcum ar fi, cred că pot s-o dau la Revista Ateneului, deoa- 
rece Convorb. au acuma, în curs de publicare, Viața la fară. 
Te rog să dai ordine să se publice aşa cum e scrisă de mine 
întocmai, adică : să nu se schimbe ortografia; să se lase 
loc mai mult între strofe ; să se puie nota din pagina a 
în josul poeziei, căutînd a o întinde pe două sau trei pagine 
(ca să nu ia loc prea mult pe una singură) şi a o tipări cu 
litere foarte mici ; a nu mă iscăli, fiindcă nu ţiu să trec la 
nemurire cu traduceri, ci a pune numai inițialele în josul 
notei.' Sper că vei gusta farmecul acestei poezii, cum l-am 
gustat eu, mai cu seamă dacă ai volumul lui Cardfucci] 
şi dacă vei citi textul italian (foarte greu) alături de cel 
roman. 


s 


Am citit cu vie plăcere cele ce-mi scrii despre băieţi : 
copiii mei sunt mici, dar totuşi pot să înțeleg, graţie lor, 
emoţiunile dumitale părinteşti. Să trăieşti şi să-i vezi mari. 


De la Mitică Ollănescu' am primit o lungă şi bună scri- 
soare din Plombieres, unde s-a dus pentru îngrijirea nevestei. 
De acolo avea de gînd să se oprească în Austria şi apoi să 
meargă la Sinaia. 

De la mine nu pot să-ţi dau ştiri multe. Am petrecut 
vara în Bruxelles, făcînd mici excursiuni la Anvers, la Bruges 
şi prin Olanda. Am întîlnit puţini români, fiindcă n-am voit 
sa mă duc nici la Spa nici la Ostenda. Am văzut cu mare 
plăcere pe œI şi d-na Păucescu.' Mie mi-e dor de ţară, aşa 
sucită cum este, şi orce amic vechi mă emoționează numai 
prin prezenţa sa. 

A propos de ţară : te rog să-mi spui cum îţi pare pînă 
acum noul meu roman din Convorbiri. De asemeni. fii bun 
şi dă-mi impresiuni asupra cutremurului (care pare că a fost 
foarte violent). 

E questo e quanto.’ 
Cu frăţească dragoste, 


D. 2. 


Cine este poetul Lecea,” autorul imenselor alexandrine 
din ultimul număr ? Amintirile d-lui Kretzulescu" sunt inte- 
resante. 


23 


Bruxelles, 10 octombrie '94 


Dragă Trandafire, 

îţi scriu puţin, dar îţi scriu fără cea mai mică întîrziere, 
spre a împiedica publicarea poeziei Au mai fost, tipărită 
în Convorbiri încă din 1888. 

în schimb, îţi trimit o traducere din Leopardi.’ De-ţi 
place, public-o ; de nu, la coş, fără umbră de supărare din 
parte-mi. Te rog însă, pentru Dumnezeu, nu mă mai iscăli cu 
un nume de un kilometru, nici chiar pe copertă, cînd e vorba 


de traduceri. Dă poruncă tipografului sa puie la sumar mu- 
mele lui Leopardi, fără să mă menţioneze pe mine. 

înţelegi bine, dragă Tafirel, că nu dorinţa de a mă as- 
cunde după deget mă îndeamnă la asta, fiindcă nimeni nu 
mă poate sili să colaborez la Revista Ateneului, dacă n-ar 
fi plăcerea mea, ci o simplă pudoare de a-mi vedea, numele 
sub fiecare traducere, în fiecare număr, din fiecare revistă. 
Cînd îţi voi trimite vreo poezioară mai cumsecade, a mea, 
atunci voi pune eu însumi numele întreg. 

Ne-am înţeles, da ? 

Cît despre Dimitrie” în loc de Duiliu, lucrul n-are nici 
o importanţă. Răul e că traducerea din Carducci a ieşit cu 
o mulţime de erori. 

Dorinţa mea de a veni la Bucureşti e atît de mare, încît 
aş vrea să fiu adus chiar la Minister (unde cu toate astea 
n-aş avea destulă vreme să lucrez pentru mine), numai să 
pot trăi cîtva timp în ţară. îmi pare însă că voi fi trimis 
în curînd la Roma.' Te rog să nu vorbeşti nimic de lucru- 
rile astea, din cauze pe care uşor le înţelegi. 

Te îmbrăţişez din inimă şi în curînd sper mai lung. 

Al d-tale bun amic, 


Duiliu Z. 


Spune-mi cum găseşti romanul Viața la fară 


24 


Roma, Via Arenda, 4 — 3/15 ian. '95 


Dragă Trandafire, 


Cu toate tribulaţiele mele, n-am putut nici măcar să scriu 
amicilor de Anul Nou. 

Deşi cam tîrziu, îţi urez cu sinceritate ani mulţi iericiţi, 
împlinirea dorințelor, noroc etc, etc. şi te rog să arăţi feli- 
citările mele d-lui şi d-nei Perietzeanu. în scurta mea tre- 
cere prin Bucureşti n-am putut să văd pe toată lumea pe 


50 


care o doream, şi dumnealor sunt printre aceştia. La viitoarea 
mea venire în ţară îmi voi face o plăcută datorie de a-i ve- 
dea. De asemenea pe dl dr. Chabudeanu cu doamna. 

îţi mulţumesc dinainte de ceea ce vei zice în revistă des- 
pre microscopicul volum de versuri. Cea mai deplină li- 
bertate în aprecieri, dragă Trandafire, fără teamă că opiniele 
literare vor putea influența prietenia noastră. E mai rău cînd 
prietenia influenţează literatura. Dacă-mi vei scrie, te rog 
să-mi spui ce socoteşti despre Viața la țară. 

Eu nu sunt încă instalat, familia mea e tot la Bruxelles, 
din cauză că copiii au avut cor şi nu pot ieşi. 

Adresa mea în capul cartonului. Te îmbrăţişez frăţeşte, 
dorindu-te. 

Al d-tale devotat amic, 


Duiliu Z. 


25 


Roma, 13/25 martiu 1895 


Draga Trandafire, 


îmi închipuiesc că te-ai întors sau că te vei întoarce în 
curînd din Paris. Sper că Alexandru e bine, fiindcă am văzut 
că a publicat o lucrare importantă asupra chestiunii noastre 
naţionale.' Scrie-i din partea mea complimente şi spune-i că 
doresc să am broşura. 

A venit vremea să mă ţin de cuvînt; iată trei sonete 
pentru Revista Ateneului. Dacă îţi plac, publică-le, dar pe 
cîtetrele deodată.' E mort poetul cred că se înțelege şi n-are 
nevoie de proza autorului spre a fi tălmăcit. în celelalte două, 
intitulate Către Donna Măria, e un nume de floare, gagia, 
care nu se poate traduce în româneşte, fiindcă nu avem obiec- 
tul. Obiectul este o floricică mititică, rotundă ca o cireşe, 
grozav de parfumată, care în adevăr că îmbată, pe cine 
mai cu seamă stă alături de o femeie frumoasă. De asemeni, 


SI 


în sonetul al 2-lea, din Donna Măria e vorba seră, une serre, 
pe care am sublîniat-o spre a nu fi citită seară. 

încolo... ce-o fi o fi. 

Mulţumesc de abonamentul la gazetă. Mă voi executa în 
curînd cu costul. Pentru mpment sunt valvîrtej cu casa; 
aştept să-mi vină familia săptămîna asta, spre a duce copiii 
Ia mare numaideciît, să se întremeze de influenţa co au avut 
în două rînduri la Bruxelles ; apoi să intru în mobilele mele 
şi noul domiciliu din Roma. 

Scrie-mi, dă-mi nuvele de Alexandru, despre copii şi de 
cele ce şe mai aud. 

Dacă vezi pe Mitică Ollănescu arată-i dulci îmbrăţişări 
şi dorinţa ce am de a-i scrie în curînd. 

Cu bună şi veche prietenie, 
devotat amic, 


Duiliu Zamfiresco 


26 


Roma, Via Condotti, 61, 
2* sept./5 oct. 1895 


Dragă Trandafire, 

Te rog sa ma ierți că n-am putut să răspund numaidecît 
bunei d-tale scrisori, spre a-ţi mulţumi de cuvintele amabile 
ce ai publicat la adresa Novelelor romane." (După cum vei 


fi văzut — dacă ai avut vreme să le citeşti — trei din ele 
au subiecte de prin lumea asta: prin urmare, romane, cu 
^, — nu române, cu â, cum s-a imprimat.) Cauza că nu ţi-am 


putut scrie e tot scrisul : aveam de finit un al doilea roman 
din cele trei, al căror început este Viața la țară. înţelegînd 
stăpînirea ce pune pe noi o lucrare de imaginaţie, sper că mă 
vei ierta. * 
Doresc mult să cunosc părerea dumitale, scriitor şi pro- 
prietar rural, asupra Viefei la ș Cetit-o-ai ? Ştiu cît e de 


52 


plicticos să urmăreşti un roman, crîmpei cu crîmpei, şi de 
aceea nu-ţi fac nici o vină dacă nu l-ai cetit. Sper în curînd 
să-l public în volum. 

Aş fi dorit să-l citeşti, atît ca să-ţi poţi da părerea, cît 
şi ca să poţi înţelege pe Tănase Scatiu, al doilea roman 
din serie, a cărui sfîrşit îl apropii. 

în aceste condițiuni îmi este cu neputinţă să încep altceva. 
Dar îţi făgăduiesc că luna viitoare, noiembrie, să-ţi trimit o 
novelă umoristică, care mă munceşte de cîtva timp şi pe 
care sper s-o dau la lume, după cum zice sfătosul Anton 
Pann. 

Altfel, dumneta ce mai faci? Ce-ţi fac băieţii? 

Am văzut cu plăcere că Alexandru a terminat licenţa la 
Paris. Sper că acuma va rămînea definitiv în ţară, unde îl 
cheamă firea sa activă şi minunatul talent oratoric cu care 
e înzestrat. Dealtminteri, şi momentul în care vine îmi pare 
interesant. 

Te rog să-mi scrii cu mai multe tereremuri la vorba. Eu, 
de aici, n-am nimic interesant de spus, fiindcă trăiesc o viaţă 
lăuntrică al cărui sîmbure este totdeauna ţara, iar viaţa exte- 
rioară n-are importanţă pentru noi. 

Pînă acuma Revista Atfeneului] n-a pomenit nimic de 
poezelele mele şi nici despre romanul publicat de Miiller, 
Lume nouă şi lume veche. 

Unde ai fost vara asta ? Ce-ţi face Esna ? Ştii că numele 
moşiei dumitale îmi place. Are ceva Tolstoi cam aşa : las- 
naia Poliana, şi e tocmai moşia lui. 

Cu bine şi veche prietenie frăţească, 


Duiliu Zamfiresco 


27 


Roma, 12/24 oct. '93 


Dragă Trandatire, 
Două rînduri, ca să-ţi mulţumesc de trimiterea volumu- 
lui Români şi unguri cu Bibliografia ches+iunei naţionale! : 


53 


foarte gentil că nu m-ai uitat. Fii bun şi spune acelaşi lucrul 
lui Alexandru (care nu ştiu de e definitiv instalat în Bucu-| 
reşti spre a-i mulţumi direct). Cetisem şi pe una şi pe alta 
în Revista Ateneului, şi îmi pare rău că nu am nici o autori- | 
tate, ca să mă văd la ediţia“ a doua printre oamenii însem- 
naţi ai Europei. însă aprobaţiunea mea din toată inima nu 
cedează nici unuia dintre sus-pomeniţii oameni miri. Cred J 
că volumul va întîmpina aceeaşi primire de la toată lumea, I 
mare şi mică ; asta trebuie să fie răsplata unei lucrări dez- ^ 
interesate, pornită dintr-o simţire caldă. | 

Rogu-te, mai rămîi la direcţiunea Rev. Ateneului sau nu Zf 
Adevărat e ce zic jurnalele de venirea d-tale în străinătate ? ° J 
Luminează-mă cu un cuvînt şi vei intra întru împărăţia ce>J 
rurilor. 


Cu bine şi veche prietenie, 
al d-tale devotat, 


Duiliu Z. 1 


Roma, 19/31 decembrie 1895 


Dragă Trandafire, 


Sorcova, morcova, să trăieşti, să-mbătrîneşti, ca un măr,'] 
ca un păr, ca un fir de Trandafir (ce eşti) etc. 

îți scriu în fugă cîteva rînduri ca să-ți urez toate ferici- - 
rile dorite, socru mare, noroc şi veselie, precum şi ca sa-țt-J 
fac cunoscut venirea pe lume al unui al 3-lea copil al meu»:] 
un băiat voinic şi frumos. 

Ai primit ultimele msle strofe ? 

Cînd îmi vei putea răspunde, te rog să-mi spui cine 
este autorul articolului O sâptâmină la Tirnova.? î«ii pare 
lipsit de sarea atică ce se cere unor încercări de spirit. 
Dumneta ce zici ? 


4 


Doresc să am numărul în care se va publica articolul 
d-tale asupra proprietăţii industriale ; de aceea te rog să-mi 
spui unde apare colecţiunea : la Berna, da ? 

Cum merge tramvaiul la urcuş? Ce face Alexandru? 
Am văzut că a intrat în Cameră. Nu am nevoie să-i urez 
succes, fiindcă pentru dînsul succesul e obligatoriu. 

De orce informaţiuni îmi vei putea da, îţi voi fi recu- 
noscător. 

Cu bine şi frăţească dragoste, 
al d-tale, 


Duiliu Z. 


29 


Roma, 28/9 sept. 1896 


Dragă Trandatire, 

Văd din jurnale că ai plecat la post; îmi închipuiam 
aceasta chiar şi fără jurnale, dată fiind situaţiunea politică 
din Constantinopole. De aceea îţi scriu la rezidența oficială, 
iar nu la Esna. 

Scrisoarea dumitale din urmă e plină de sentimente gen- 
tile şi nu-ţi pot mulțumi îndeajuns pentru liniştea morala 
ce mi-au adus asigurările ce-mi dai. Vei conveni că pentru 
un om care, de 9 ani aproape, trăieşte în afară de luptele 
şi emoţiunile politice ale ţării noastre ; care a văzut prefi- 
rîndu-se pe la Minister diferiţi şefi, din care mai toţi au co- 
mis cîte o mică injustiție sau cîte un passe-droir în paguba 
mea ; care ştie că are actualmente ca şef pe d1 Sturdza, 
din a cărui voinţă am căzut de trei ori la Academie, pentru 
un nenorocit loc de -membru corespondent — vei conveni, 
zic, că, pentru un asemenea om, ultimul refugiu este resem- 
narea, îţi spuneam că aştept de la timp, dreptul judecător al 
oamenilor, să niveleze toate cele şi să pună, ca în columbariele 
antice, pe fiecare în firida sa. Aceasta nu numai pentru ca- 


55 


ficră, ci pentru tot, şi mai cu seamă pentru literatură. 
Prin urmare, oarecare melancolie se explică, iar poveţele şi* 
amabila mînă de ajutor pe care mi-o întinzi le primesc, pu- 
nînd în practică povaţa de a lucra neîncetat şi rezervîndu-mi 
să recurg la sprijinul dumitale prietenesc atunci cînd mi se. 
va părea că e nevoie urgentă. Pînă atunci, încă o dată: 
mulţumesc. 

Scrisoarea dumitale m-a găsit la ţară, lîngă Milano, unde» 
mă dusesem pentru cîteva zile să-mi văd familia. Cele ce-mi 
spui despre băieţi mă ating, atît ca amic al tatălui lor şi al 
lor, cît şi ca părinte al băiatului meu," pe care, peste doi ani, 
va trebui să-l duc în ţară. Vezi cum se schimbă rolurile! 
Dumneta îi trimiţi în străinătate — eu în ţară. Dar lu- 
crul se explică : al meu nu ştie o boabă româneşte, şi înțe- 
legi ce monstruozitate ar fi, pentru copilul unui scriitor, sa 
ajungă la terminarea studielor fără să cunoască bine limba 
părintească ! Cred dar că sunt dator să fac sacrificiul de a 
mă despărţi de el şi a-l trimite la Focşani să facă şcoala pri- 
mară dea valma cu fiii de tăbăcari, ca să ia caracterul 
limbei şi al poporului lui, pentru totdeauna. Poate că pînă 
atunci să mă mai apropii şi eu de ţară, fie spre Pesta, fie 
altfel. Despre fată“ nu-ți vorbesc, fiindcă dumneaei este deja 
o domnişoară de aproape 6 ani, şi nu voi să am aerul că îţi 
fac curte, în predmetul junilor. Cît despre Mutzili — poate» 
nu-l cunoşti : este d-l Zamfirescu Prislea' — despre Mutzili» 
trebuie vorbit cu cel mai mare respect, chiar cînd cineva el 
ambasador ca d-voastră, deoarece Mutzili nu e un pisic, cum 
s-ar părea după nume, ci copi'ul cel mai frumos de pe celer 
5 continente, Java şi Sumatra coprinse. Deocamdată. d-sa e 
ocupat cu dinţii ; ceea ce nu-l împiedică de a fi foarte nostim* 

în fine, văd că devin şi eu plicticos, ca toţi părinţii cu, 
progenitura lor. 

în noiembrie mă duc în ţară. Am în tolbă manuscrisul 
unui volumaş de poezele.' Sunt bine hotărît să nu-l cedez»* 
deşi sunt bine încredinţat că nu mi-l va cere nimeni. Voi să-L 
tipăresc eu, cu grija şi durerea de inimă a tatălui. 

Nu-ţi mai vorbesc de perlele ce le coprinde. Este mai 
cu seamă una, care ar fi mai drept un colan, sau o beltea;; 
prin lungime, foarte a dracu'.ui !' Negreşit, vei fi printre 
cei dintîi a primi broşura. - 


S€ 


Dacă drumul pe mare, în noiembrie, nu m-ar costa o 
săptămînă de suferinţe, cu icnituri şi alte neajunsuri, aş veni 
prin Con stan tinopole, ca să te pot vedea şi să-ți strîng mîna. 


în toate cazurile, te îmbrăţişez, de acum, cu veche prie- 
tenie şi frățească dragoste. Poţi compta că pe mine nici poli- 
tica, nici vreo maladie teribilă nu mă va desface de prietenia 
noastră. 
încă o dată, cu bine, al d-tale, 


Duiliu Zamfiresco 


30 


Roma, 11/23 dec. 1896 


Dragă Trandafire, 


Nu am răspuns numaidecît la telegrama dumitale din 
urmă, sperînd să pot găsi ceva în jurnalele italieneşti cu pri- 
vire la chestiunea mitropolitului aromânilor; pînă acum 
însă, presa de aici s-a mulțumit a înregistra depeşile laconice 
din Constantinopoli, fără comentarii. în asemenea condițiuni, 
am crezut că n-ar fi de nici un folos a-ţi comunica lucruri 
ştiute şi răsuflate. 


îmi închipuiesc cît trebuie să fii de ocupat şi preocupat 
de afacerea asta. Nu cunosc pe turci de aproape, dar îi cu- 
nosc de departe, şi îmi pot închipui necazurile şi palpitaţiele 
ce ţi-au pricinuit. Dumneta însă ai avut, pe lîngă satisfacția 
ce o dă lucrul în sine, multumirea de a fi aprobat în public, 
de la tribuna Parlamentului, de către ministrul Afacerilor 
Străine şi şeful partidului liberal. O asemenea încurajare e 
nepreţuită pentru cine lucrează cu elemente de acestea im- 
ponderabile, cum e politica externă, patriotismul, naționali- 
tatea, a căror efecte se manifestă în general după lungă sca- 
denţă. Din parte-mi, ca amic al dumitale şi ca român a cărui 
adîncă iubire de ţară merge în raport direct cu pătratul dis- 


57 


tanţei, nu pot decît să-ţi urez cel mai deplin succes. în patrio- 
tismul pur, ca şi în artă, sforţările noastre îşi găsesc răsplataj 
în însăşi manifestarea lor. Aşa este. Dar cînd te gîndeşti c€ 
mare este viitorul nostru; cît de mult avem de cucerit, în 
tăcere şi pe cale pacinică ; **cât sunt de mari greutăţile ce ne Jj 
stau în cale, atunci un cuvînt de încurajare este un îndemn | 
mai mult spre a nu pierde din vedere nici un morrlent idealul 
nostru naţional. 


Trebuie să-ţi spun, cu părere de rău retrospectivă, planul -J 
ce făcusem de a te vedea la Constantinopoli. Cu ocazia 
închirierii şi probabil a cumpărării vasului Zgnazio Florio 
(afacere în care cred că am adus oarecari servicii), speram < 
să pot veni în ţară pe mare, tocmai cu Florio, deoarece, 
congediul meu, cum era hotărît atunci, corespundea cu pte»>t 
carea vaporului. Lucrurile însă s-au petrecut altfel. Minisv| 
trul,' plecat pe 15 zile, nu s-a întors la timp, ca să poţ 
pleca, şi nu s-a întors nici pînă acum, reținut de afaceri per- 
sonale, pare-se. Ştii ceva despre intenţiele guvernului şi des«| 
pre situația miniştrilor noştri plenipotenţiari cu privire 1»^ 
Roma ? 

Mai adaog că, cu toată groaza mea de mare (deoai 
sufăr ca un nenorocit), aş fi înfruntat tot, numai să 
plăcerea de a te vedea în paşalicul dumitale din StambuJ^c 
Nu-ţi voi ascunde că o vagă speranţă de a te găsi instalşț|v^ 
cu tot aparatul oriental, ciubuce de iasomie, narghilele și 
mărgăritare, sofale de polen de flori. plus un harem, doua; 
mă atrăgea cu atît mai mult. Fiindcă ştiu că în fiecare di-l 
plomat este un înţelept, epicurian sau stoic, după cum lociil“ 
oferă cadîne sau pustietate şi pietre. 


Eu, dragă  Tafirescule, aştept cu nerăbdare pe mi- 
nistru spre a pleca în congediu. Duc cu mine fetiţa, ca s-^'j 
arăt părinților, şi un vraf de poezele.' Nu ştiu care e nuşţ.! 
poetic dintre amîndoua ; mă tem însă că fata e mai fmV-3 
moaşă decît poeziele. 

Cu bine şi mare dorinţă de a te revedea. Răspunde-fR* $ 
şi primeşte o frățească strîngere de mînă de la^ devotat»! 7/* 
d-tale amic, » % 


Duiliu Zamfiresco 


31 


Focşani, 31 martie 1897 


Dragă Trandatire, 

Te rog să mă ierţi că n-am putut răspunde pînă acum 
scrisorii dumitale, plină de haz, din Constanţa. Plecarea în 
congediu e pentru mine ca mergerea la Ierusalim a hagiilor, 
iar petrecerea în ţară atît de plină de vizite, de literatură, 
de publicăciune de hîrțulii, încît îmi neglijez şi prietenii cei 
mai scumpi din străinătate. Cu toate astea, nu te-am uitat, 
şi din puţinele numere ale Imnurilor păgîne' ce am avut 
de la editor, unul a fost pentru d-ta. 

Acestea zise, dă-mi voie să te întreb ceva confidenţial: 
acum o lună şi jumătate, la Minister, Mişu m-a întrebat dacă 
aş primi să merg la Constantinopoli în calitate de consul ge- 

*neral. După cît am înţeles, la Minister voiau să-ţi fie plăcuţi 
dumitale, iar nu altcuiva. Am răspuns că nu primesc, pen- 
tru multe cuvinte, din cari două de căpetenie: a) contractul 
chiriei la Roma expiră numai în apriliu '98 ; b) nesiguranța 
vieţii la Constantinopoli, în împrejurările de faţă, mai cu 
seamă pentru cine are copii. Singurul lucru care m-ar fi 
atras ar fi fost plăcerea de a servi lîngă dumneta, sub ale 
cănr prietenești poveţe am început cariera. 

Dacă ating chestiunea asta, o fac spre a mă asigura de 
adevăr întru cît priveşte dorinţa dumitale de a schimba 
titularul de astăzi al postului, precum şi a avea un consiliu 
prietenesc. Deşi interesele mele mă ţin la Roma încă pe un 
an, atît din cauza contractului casei, cît şi mai cu seamă din 
cauza lungei lichidări a succesiunii lui socru-meu, — to- 
tuşi, fiindcă alţii pot avea mai mult sprijin decît mine în 
împrejurările actuale, şi aş putea fi mutat fără să fiu între- 
bat, te rog să-mi spui, ca un bun şi sincer prieten, care este 
părerea d-tale. Cum e casa consulatului ? e mobilată sau 
nemobilată ? ce avantagii aş avea şi eu şi ce dezavantagn, 
primind un asemenea schimb ? care e situaţia consulilor 
într-o ţară ca Turcia, unde sunt încă în vigoare capitulaţiele, 
dar unde sunt şi ambasadori, tari şi mari ca nişte împărați ? 
îţi mărturisesc că, din acest punct de vedere, la Roma sun- 


59 


tem foarte bine ; nu se face nici o deosebire între secretari 
de ambasadă sau de legaţiune, şi în tot timpul cît am fost 
însărcinat de afaceri, n-am putut să mă pîîng de nimeni. 

Dă-mi voie, dragă Trandafire, să repet încă o dată că 


nu cer şi nu doresc să fiu mutat de la Roma pentru mo- 1 
ment ; că îţi scriu în privinţa asta numai pentru lămurirea J 
lucrurilor et pour mon gouverne. Nu mă îndoiesc «ă-mi vei ;1 


răspunde cu toată sinceritatea şi-mi vei spune, contfidenţial, 
tot ceea ce poţi spune unui prieten, pus în cauză de împre- 
jurări. Sub ordinele d-tale aş fi bun bucuros să servesc 


orunde, dacă şi interesele mele s-ar potrivi cu dorinţa de a ^ 


fi împreună. 
Poimîine, 2 apriliu, mă duc din nou la Bucureşti. Da“ 


că-mi poţi răspunde numaidecît, adresează-mi scrisoarea la | 


Boulevard’ sau şi mai bine la Minister. Stau în Bucureşti 
pînă duminică sau luni (6 sau 7 apriliu), apoi mă reîntore 
în Focşani, unde stau pînă după Paşte. 
Cu veche şi bună prietenie, 
de la devotatul amic, 


Duiliu Zamfiresco 


32 


Roma, 1/13 decembrie '97 


Ce zici, dragă Trandafire, de groaznica ştire a omoriîrii 
bietului Georges Lahovary ?' Cu tot dorul meu de ţară îmi 
vine cîteodată să o dau dracului. Sălbăticia trecutului s-a 
transformat într-un precipitat politico-social de o violenţa 
de spadasini.! 

închipuieşte-ţi că împrejurările au făcut astfel ca eu sa 
anunţ ministrului' dureroasa ştire... A plecat bietul om 
valvîrtej. 

Doream să-ţi scriu mai lung şi-mi rezerv plăcerea de a 
o face cît de curînd. En attendant, aş dori să citeşti roma- 
nul meu din Convorbiri, în război. Dacă nu-l ai, abonea» 


60 


ză-te sau cere numerile în care se publică. Ţin să cunosc 
părerea dumitale — părerea nefăţarnică a unui vechi amic, 
pe care de atîția mari de ani nu l-am văzut. 

M-am gîndit de asemenea să-ţi scriu în momentul nu- 
mirii lui Pacleanu la Constantinopoli, spre a recomanda 
afecţiunei dumitale de şef şi compatriot pe vara mea Mărie 
Pacleanu' precum şi pe Mihai. Ceea ce n-am făcut atunci, 
fac acum, deşi sunt încredinţat că amabilitatea dumitale a 
ştiut deja să aprecieze calităţile amîndurora. 

Cea mai afectuoasă strîngere de mînă 


de la devotatul amic, 
D.Z. 


Duilius Zamfiresco 
Premier Secretaire de la Legation de Roumanie 
Via Condotti, Pal. Caffarelli 


33 


Roma, 4/16 decembrie 1897 


Dragă Trandafire, 

Viu chiar în acest moment de la Consulat, unde mer- 
sesem pentru satisfacerea dorinței ce ai exprimat în nota 
d-tale din urmă. Malvano mi-a afirmat în modul cel mai 
absolut că în anii '96—'97 nu s-a publicat decît o singură 
Carte Verde asupra  chestiunei Orientului, aceea pe care 
ţi-am trimis-o. în anul '96, guvernul italian a prezentat 
Camerelor documentele re^tive îa Africa, şi nimic mai mult. 
Dealtfel, din actuala Carte Verde reiese că acţiunea g[u- 
vern]lui italian începe chiar de la discălicătoare, primul 
document purtînd data de 24 mai '96. 

Dacă citeşti italieneşte, îţi pot trimite numărul din 
1 decembrie al revistei Nuova Antologia, în care se publică 
un interesant studiu asupra chestiunii, aşa mi se spune, un fel 


61 


de rezumat anticipat al actualei Cărţi Verzi. Te previu» 
spre ştiinţă, să studiul acesta a fost trimis şi d-lui Sturdza..- 
Eu (cum zice prietenul turc) nu l-am cetit, deoarece voi 
să-mi dau seamă prin mine însumi de documentele guver- 
nului italian. Ceea ce reiese (mai evident pînă acuma din 
studiul acestor documente sunt următoarele două lucruri: 
a) o bîjbîială a politicei Marilor Puteri, care, prin eufemism, 
se cheamă Concert european ; b) o acţiune calmanta a mi- J 
nistrului Visconti-Venosta, a cărui amiciţie pentru greci este: | 
evidentă. S-ar mai putea adăoga o a treia observaţiune, şi J 
anume : hotărîrea cu care guvernul german ji sprijinit pe | 
turci chiar de la început, avînd viziunea clară a împrejură- A 
rilor ce aveau să se desfăşure. Sunt încredinţat, astăzi mai“ 
mult ca orcînd, că dacă Marile Puteri ascultau poveţeleA 
guvernului german, repetînd blocul din 1886 şi reconducînd 
la Faler cele trei rîşnițe de cafea ale grecilor, s-ar fi evitat | 
războiul. Dar, cum se zice, del senno di poi son piene le ^ 
fosse.’ 

Trecînd la un alt ordin de idei, ce zici, rogu-te, de drama 
Lahovary-Filipescu' din Bucureşti ? Cu cît cunosc mai multe 1 
detalii, cu atît duelul acesta îmi apare mai condamnabil: I 
disparitatea în defavorul victimei reiese limpede ; de aceea | 
nu înțeleg pozițiunea luată de ministrul nostru de Interne. | 
Negreşit că guvernul nu trebuia să-şi piardă capul ; pe de A 
altă parte însă, un membru al guvernului nu poate faoe/3 
declarațiuni de cavalerism medieval faţă cu mormîntul des- i 
chis al victimei şi mai cu seamă față de dispozițiunile insu- , 
ficiente ale codului nostru penal. Le-am recitit într-adins % 
aceste dispozițiuni (art. 258—260). Ele sunt ridicule pentru 
timpurile noastre. Art. 259 şi 260 stabilesc deosebiri într* 
cine se bate avînd martori şi cine se bate fără martori, pu-,.°| 
nînd în primul caz un maximum de pedeapsă de 4 ani ş*șl 
recunoscînd astfel existența oficială a duelului. II 


Pentru ca să se pună o îngrădire acestei nebunii (care t»iM 
e scuzabilă, social, decît în cazuri grave), Codul penal tre^ | 
buie să asimileze omorul în duel cu omorul pur şi simplu, 
iar tentativele de duel cu tentativele de omor. "Să vezi 
atunci cum ar dispărea insanele procese-verbale cari umplu $j 


62 


jurnalele astăzi. Poate că lumea tot s-ar mai zgîria, dar noi 
am fi scutiți de fanfaronada de acum. 

în specie, articolul lui Lahovary pentru care a avut loc 
duelul nu poate nici într-un caz să fie primit ca o ofensă 
adusă onoarei cuiva. 

Pardon de atîta vorbă lungă asupra acestei triste şi 
scandaloase drame; crede-mă însă că sunt emoționat de 
atîta barbarie, prin aceea că împrejurările m-au apropiat de 
familia victimei. 

îmi dai voie să te felicit că te-ai întors cu bine la Con- 
stantinopoli ? în această delicată împrejurare, îți mărturi- 
sesc că noțiunile mele asupra prieteniei omeneşti erau într-o 
regretabilă confuziune. Numai atît, că nu erau pentru în- 
tîiaşi dată. 

Cu veche prietenie îţi strîng mîna şi aştept să-mi scrii. 

Al d-tale devotat amic, 


o 


Duiliu Zamfiresco 


34 


VIA CONDOTTT, 61 
[imprimat] 


Roma, 10 marte 1900 


Dragă Trandafire, 

Te rog să mă ierți că răspund aşa de tîrziu bunei d-tale 
scrisori din 27/8 febr. ; dar am lipsit din Roma, umblînd 
după vînturi, cum e în firea mea : am fost la Paris, ca să 
mă ocup de publicarea romanului în război, tradus în fran- 
ţuzeşte, pe care-l editează casa Ollendorff.' 

Prin urmare, la sfîrşitul lunei aceştia, stil nou, cere-1 la 
un librar din Bucureşti şi citeşte-l. Să mă ierți că nu pot să 
ţi-l trimit: nu-l am, fiindcă nu m-am gîndit să-mi rezerv un 
număr de exemplare. 


63 


Negreşit. îmi vei spune impresia ce-ţi va face, cu liber- 
tatea absolută de apreciere, care singură garantează funcţio- 
narea prieteniei literare. Eu ştiu cît face lucrarea mea pe 
româneşte, — dar în limbă străină nu mai sunt bun judecă- 
tor, deoarece dispare farmecul * graiului în care a fost con- 
cepută. Romanul în franţuzeşte se cheamă Temps de guerre. 

Am văzut fotografia lui Radu, şi mare minune m-â prins. 
Va să zică, omule, în curînd socru-mare şi bunic !... Je n'en 
reviens pas. Parcă-l văd pe voinicul călăraş de astăzi cînd 
se bătea cu Duduia şi primea de la venerabilul său unchi 
sfirleze. E o adevărată pacoste tinereţea asta, pe care n-o 
bagi de seamă decît cînd a trecut. Cine va zice că astăzi, 
10 marte, sînt 10 ani de cînd m-am însurat ?.. Dar o zic 
copiii ; o spune chica pe jumătate albă. încolo, îţi spun 
drept, mă simt tînăr şi tot cu iluzii. Oamenii nu pot să pre- 
facă sufletul nostru decît în ceea ce a venit de la oameni. 
Nu am să mă plîng de nimic. Micele neajunsuri şi mizerii 
ale carierei sunt lucruri trecătoare, şi. chiar acolo, vremea, 
11 gran galantuomo, pune pe fiecare la locul lui. [..]! 

Acum să fim serioşi şi să trecem la Galibardi: fii bun 
şi spune-mi mai limpede ce doreşti : testamentul însuşi sau 
un volum critic asupra valorii şi autenticităţii lui ? Fiindcă, 
despre Garibaldi, în Italia, toate pietrele, şi mai cu seamă 
pietrele, vorbesc. 


îmi va face deosebită plăcere lucrarea d-tale asupra va- 
lorii istoriei diplomatice.’ Nu mă îndoiesc că va deveni 
evanghelia, ca şi colecţiunea tractatelor de comerciu cu in- 
troducerea sa. 

Familia amicului nostru comun Argetoianu a fost foarte 
serviabilă la bunele d-tale cuvinte şi mă însărcinează să-ţi 
transmit salutările lor. Generalul Argetoianu a fost şi d-sa 
aici pînă mai zilele trecute. 

Arată, te rog, fiului d-tale (pe care nu mai îndrăznesc 
să-l chem Radu, de teamă să nu mă străpungă cu sabia) 
salutările acelui ce era „nenea Duiliu” şi care acum e numai 
d1 Zamfirescu ; de asemenea lui Alecu, fosta şi viitoarea 
excelenţă. lar d-tale o afectuoasă strîngere de mîrjă din 
partea vechiului amic, 


Duiliu Zamfiresco 


35 


VIA CONDOTIL 61 
[imprimat] 


4 iulie 1900 


Dragă Trandafire, A 


Am primit şi citit broşura d-tale asupra conflictului va- 
mal cu Turcia ; citisem, dealtfel, o parte dintr-însa în Con- 
Stituționalul. Nu am destule elemente ca să judec fondul 
însuşi; îmi place însă forma măsurată, discuţiunea obiectivă. 

îţi mulţumesc că ţi-ai adus aminte de mine şi profit 
de ocazie ca să te întreb de ai cetit sau nu Temps de guerre. 
Din nenorocire, nu am avut destule exemplare pentru a 
trimite la toţi prietenii. 

Mi-a părut rău că nu te-am întîlnit la a 2-a trecere a 
mea prin Bucureşti. Te-am căutat şi nu te-am găsit. 

Salutări tinerilor Djuvara, iar tatălui lor o prietenească 
strîngere de mînă de la bunul amic 


Duiliu Zamfiresco 


EXCELSIOR HOTEL—ROME 
[imprimat] 


Miercuri 19 ian./l febr. 1911 


Dragă Trandatire, 


Am primit „urarea" precum şi „randevusul"” aici la 
Roma, după ce a umblat pe la Galaţi, Odobeşti’ etc. 

Astă-seară plec la Paris (prin Milano, unde mă opresc o 
zi), iar peste 15 zile sper să fiu întors în țară. Adresa mea 
permanentă : Odobeşti (Roumanie). 


65 


Cred ca dama ce mi-a dat întîlnire â l'heure du berger 
are să-ţi mulțumească în curînd de serviciul ce i-ai făcut. 
Cu veche şi buna prietenie, 


Duiliu Zamfiresco 


37 


COMISSION EUROPEENE DU DANUBE 
[imprimat] 


Galaţi, 13/26 noiembrie 1911 


Dragă Trandafire, mulţumesc foarte mult de urările ce; 
binevoieşti a face fetei mele.' Aştept ca unul din băieţii 


d-tale să se însoare, ca să-ţi înapoiez amabilitatea. PînS:J 


atunci, îți strîng mîna, cu vechea prietenie ce ne leagă şi», 
aştept să te revăd în ţară. 
Al d-tale devotat amic, 


Duiliu Z. 


Către N. Docan' 


Focşani, 13/27 februarie 1919 


Domnule ministru şi iubite coleg, 


Profit de corespondenţa oficială, spre a vă adresa ur- 
mătoarea îndoită rugăminte personală : 

1. Fiul meu, Alexandru Duiliu Zamfirescu, ataşat de 
legaţiune la Roma şi actualmente detaşat cu serviciul în Mi- 
nister, doreşte să meargă la post. însurat de curînd şi pe 
punctul de a deveni tată, a fost împiedecat de împrejurări 
familiale şi de greutăţile călătoriei de a-şi lua postul în 
posesiune. Cred că peste o lună şi jumătate ar putea pleca. 

Vă rog să binevoinţi a-i acorda puternicul d-vstre spri- 
jin, considerîadu-l ca pe fiul unui amic, care vă va rămîne 
recunoscător de orce atenţiune veţi avea pentru acest tînăr. 

2. Din aprilie 1918, de cînd am demisionat, nu am 
avut nici timpul, nici sufletul să mă gîndesc la regularea 
drepturilor mele la pensie. Acum, cînd ne apropiem de luna 
martie, dată la care se examinează cererile de felul acesta, 
aş dori să binevoiţi a însărcina pe dl. Popescu, directorul 
comptabilităţii, cu adunarea actelor mele, rugîndu-l să-mi 
scrie ce formalităţi trebuiesc împlinite şi cui trebuie să adre- 
sez actele. 


Vă rămîn foarte îndatorat şi vă rog să mă credeţi al 
d-vstre devotat coleg şi amic, 


Duiliu Zamfirescu 


67 


CABINET DU 
MINISTRE DES AFFAJRES ETRANGERES 
[imprimat] a 


Bucureşti, 28 martie 1920 


Domnule secretar general, 

Chestiunea  strîmtorilor' avînd o importanță capitală 
pentru ţara noastră, şi fiind de actualitate, doresc să formeze 
una din tezele ce vor fi date în scris la examenul de secre- 
tar ce va avea loc mîine 29 martie. 

Vă rog să aduceţi aceasta la cunoştinţa Comisiunei. 

Doresc de asemeni ca a doua probă scrisă să aibă un 
subiect de protocol. 


Al d-voastre devotat, 


Duiliu Zamfirescu 


Către Mihail Dragomirescu 


Roma, Via Condotti, 61, 
20/1 noiembrie 1899 


Domnule Dragomirescu, 


Apelul redacţiei Convorbirilor m-a încurcat.’ Nu ştiu 
ce să spun despre dl Maiorescu, care să nu fie sau prea 
mult, pentru o lucrare destinată publicului, sau prea puţin, 
pentru mine. De aceea, desfac astăzi acest fragment dintr-o 
încercare de mai demult (încă de cînd eram la Bruxelles), 
pe care n-am publicat-o, atît fiindcă nu e sfîrşită, cît şi 
mai cu seamă fiindcă era dedicată, în gîndul meu, d-lui 
Maiorescu. D-ta vei fi băgat de seamă că pînă astăzi eu 
n-am închinat nimănui nimic, deşi adesea eram îndemnat 
s-o fac, fie dintr-un sentiment de iubire, fie din gratitudine 
sau altă pornire sufletească. 

Al d-tale, 


Duiliu Zamfiresco 


Roma, Via Condotti, 61, 
3/17 noiembrie '99 


Domnule Dragomirescu, 
Doresc să schimbaţi ultimele trei versuri din poezia 
către d1 Mfaiorescu]' astfel : 


69 


în loc de: 
Şi fi'fiie în juru-ţi, purtînd cununi de flori, 
Ce-n apa ta curată, bătând* uşor din valuri, 
Plutesc spre alte timpuri, cu alte Aurori. 


Să se pună: 
Şi filfiie în juru-ţi, purtînd mănunchi de flori, 


Ce-ţi scriu cărare albă pe linişte de valuri, 
Spre alte timpuri bune, cu alte Aurori. 


Mi se pare că metafora din versurile dîntîi e prea bruscă. 
Dacă aşa vi se pare şi d-voastre, puneţi pe cele din urmă. 


Al  d-voastre, 


Duiliu Zamfiresco 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimaţi 


Roma, 17/29 noiembrie 1899 


Stimate domnule Dragomirescu, 


Nu puteţi să-mi faceţi o mai mare plăcere decît scriin- 
du-mi aşa cum mi-aţi scris, cu inima deschisă. Ştiţi că de 
aproape 12 ani viaţa noastră românească eu o trăiesc sin- 
gur, vorbind cu persoanele imaginare ale romanelor şi cu 
copiii mei, cari însă nu înţeleg mai nimic din limba lor. 
Orce atenţiune, cît de mică, e binevenită cînd vine din 
ţară, fiindcă adesaori am impresia că sunt uitat. 

Binevenită e dar scrisoarea d-voastre, plină de senti- 
mente gentile. Dau toată aprobarea alegerilor ce aţi făcut, 
cu adăogarea tocmai a portretului lui Traian din Lydda, 
dacă mai e loc. O singură obiecţiune — de oportunitate — 
cred că s-ar fi putut ridica împotriva publicaţiunii de 5 ani; 


70 


vine prea curînd şi vine aproape în acelaşi timp cu publi- 
caţiunea pentru d-l Maiorescu. înţeleg şi împărtăşesc sen- 
timentele d-voastre faţă de d-l Negruzzi, dar manifestarea 
lor s-ar fi cuvenit să apară la termenul de 10 ani de viaţă 
al Convorbirilor tinere, sau la o aniversară personală a 
d-lui Negruzzi. care însă să nu corespundă cu aceea a d-lui 
Maiorescu. 

Cum însă lucrul pare deja hotărît, gata sunt să subscriu 
şi pentru acoperirea cheltuielilor de tipar ale acestui volum. 
Ţin mai cu seamă să reamintesc ceea ce am scris d-lui Evol- 
ceanu,' că dacă banii pentru tipărirea lucrării ce se publică 
în onoarea d-lui Maiorescu nu se ajung, mă ofer să împli- 
nesc lipsurile. 

Vă mulțumesc încă o dată şi vă rog să prezentați res- 
pecteîe mele d-nei Dragomirescu. 

AL d-voastre devotat, 
Duiliu Zamfiresco 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 2/14 decembrie 1899= 


Scumpe domnule Dragomirescu, 


Ultima d-voastre scrisoare' recere un răspuns. 
Astfel prezentată chestiunea numărului  Convorbirilor, 


se schimbă cu totul. înţeleg foarte bine că vrînd să pre- 


faceţi şi să îmbunătăţiţi imobilul, ţineţi să vărsaţi în sinul 
proprietarului gestiunea ultimilor cinci ani literari. Dar 
aceasta nu mi-o spuseserăţi în scrisoarea d-voastre, în care 
rămînea să se înţeleagă tocmai ceea ce era esenţial. 


Foarte bine. 


Părerea mea despre Caragiali — fiindcă doriţi s-o cu- 
noaşteţi — este aceeaşi ca şi acum Il ani, cînd am insistat 
71 


atîta pe lîngă dl Maiorescu să-l numească director g-ral 
al teatrelor, adică : sunt bine încredinţat că orunde va fi' 
pus. il ne fera pas long feu; cu toate astea, trebuie pus. 
Acesta este omagiul pe care-l aducem inteligenţii sale, foarte 
curioasă, ce e drept, şi, pînă la 4in punct, neromânească, 
în sensul că este atinsă de mobilitatea sceptică a raselor 
bătrîne, — dar, în fine, inteligență Stima mea pentru ta- 
lentul lui de scriitor începe de la publicarea novelelor, şi 
anume de la Făclia de Paste; fiindcă — şi aici mă despart 
de d-voastre toţi — teatrul lui este compus din ceea ce 
se cheamă franțuzeşte maquettes „şi e lipsit de calitatea funda- 
mentală a operilor de artă : reprezentarea însuşirilor caracte- 
ristice ale neamului. Căci cu mitocanii din Dealul Spirei 
şi cu nerozii care iscălesc telegrame anonime, nu s-a definit 
nimic din fondul sufletesc al românilor. Iar Năpastea, care 
ar fi o încercare în acest sens, este (şi aici iar mă despart de 
d-voastre toţi) falsă. 

Asistam mai zilele trecute la reprezentarea operei Me- 
Jisto de Boito.’ Convingerea mea adîncă despre cele ce 
spun mai sus a fost pentru un moment zdruncinată: Faust 
este aşa de puţin specific german încît cei ce l-au pus în 
muzică au fost doi latini. Dar eu şi cred că Goethe este cel 
mai puţin naţional dintre scriitorii germani. Problema do- 
rului de viaţă tînără, de iubire şi viaţă tînără este esen- 
țialmente latină, sau, mai bine, mediteraneană. întru aceasta, 
Goethe iese din sfera reprezentativă a însuşirilor poporului 
său şi intră într-a altor popoare. Firea lui ea însăşi era foarte 
puțin germană, iar dorul de Italia (după cum o spune în- 
suşi în notele de călătorie) atît de măre, încît devenea o 
patimă neînfrînată. 

Caragiali trebuie dar primit cu braţele deschise şi rugat, 
dacă se poate, să lase fleacurile şi jocurile de cuvinte, spre 
a scrie ceva trainic. 

Trecînd acum la altele, — dacă pentru numărul refor- 
mat‘ al Convorbirilor de la 1 ianuariu vă pot fi folositor, 
sunt dispus să vă trimit începutul din partea a 2-a din 
Lydda. Ceea ce am voit să fac din acest roman se va vecjea 
numai cînd va fi sfîrşit. Răul e că se sfîrşeşte greu de tot." 
Cele 11 pagine ce sunt scrise de mult mă emoţionează încă 


I2 


şi acum, şi nu ştiu de voi mai regăsi atmosfera caldă din 
trecut, spre a le continua. 

Ştirile ce-mi dați despre viitoarea serbare a d-lui M[a- 
iorescul' mă umplu de bucurie. Orce s-ar zice, parcă o opi- 
niune publică există şi la noi, care, cu cît e mai inertă, cu 
atît poate deveni mai puternică, atunci cînd o forță supe- 
rioară ajunge să deştepte şi să pună în mişcare conştiințele 
adormite. Trebuie făcut tot pentru ca mişcarea de acum să 
devie națională, spre a răsplăti astfel pe bărbatul care, de 
4C de ani, personifică geniul românesc în tot ce are el mai 
luminos, il fulgido genio dei latini del Danubio, ar zice 
un italian. Talentul, onoarea, cultul pentru frumos, echi- 
librul facultăților sufleteşti, vigoarea vieții, un anumit entu- 
ziasm juvenil plin de farmec, pe care mulți dintre vechii 
junimişti nu l-au înțeles sau l-au confundat cu iubirea de 
femei, fac din dl Maiorescu tipul rasei noastre !' 

Evohe! 


Cu bine şi toate cele dorite de anul nou. 
Al d-vstre, 


D. Z. 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 20/1 ian. 1900 


Scumpe domnule Dragomirescu, 

Cîteva rînduri în grabă, spre a vă trimite începutul din 
partea a 2-a a Lyddei. Sper să pot urma mai departe În- 
semnările bătnnului; în toate cazurile, pentru numărul re- 
format al Convorbirilor, voi fi şi eu de față. 

Deocamdată numai atît. Sunt turburat sufleteşte de 
boala unui copil, care-mi e foarte drag. 


73 


La mulţi ani, toate cu bine în familia d-vstre, şi în cele 
literare şi universitare, 


Duiliu Zamfirescu 


[1907] 
Strada Negustori, 16 


Domnule Dragomirescu, 


Ajuns seara acasă, ostenit, am deschis revista d-tale şi 
am dat de poeziile d-lui C. Pavelescu. Mi-au părut foarte 
frumoase, dar," fiindcă băiatul meu’ cînta menuetul din 
Sonata 18 a lui Beethoven (adică cea mai divină frază mu- 
zicală), mi-a fost teamă să nu s-amestece geniul mortului 
în poezia vinului — şi am recetit. 

Ei bine, Risipa, Veneţia şi Amfora sunt adevărate poezii. 
Veneţia, mai cu seamă, e o perlă. 

Sunt fericit că ţi-o pot spune : ca cea din urmă diademă 


3 


pe-o frunte de regină moartă !'... 
Al d-tale, 


Duiliu Zamfiresco 


Joi seara 


Luni, 4 iunie 1907 


Domnule Dragomirescu, 


Am cetit cuvintele ce publici în Convorbirile d-tale asupra 
romanului Tănase Scatiu, şi, fiindcă te cred om cumsecade, 


74 


îți răspund. Eram în drept să mă aştept, mai cu seamă de la 
d-ta, la o dare de seamă complectă şi serioasă. Zic „mai cu 
seamă de la d-ta”, fiindcă eram deprins să văd că nu vorbeşti 
în pripă şi după cum bate vîntul de lucrările prietenilor sau 
duşmanilor personali. Aşa mi se păreau lucrurile din lucrarea 
d-tale asupra lui Manasse, pe care am urmărit-o număr cu 
număr în Epoca.’ 

Nu-i este iertat unui bărbat ca d-ta să vorbească de 
Tănase Scatiu, fără să fi cetit chiar atunci Viața la fară, în 
care se pregăteşte în mare parte caracterul lui Tănase şi se 
vede acela al lui Dinu Murguleţ, după cum se vede, în 
embrion, firea lui Mihai şi a Tincuţei ; nu se poate să vorbeşti 
de Tănase Scatiu, fără să fi cetit romanele ce urmează, în 
război, îndreptări etc, cari, toate, alcătuiesc ramurile aceluiaşi 
trunchi. 

Ţi-am fost spus cîndva, mi se pare, că cetesc tot ce se 
scrie în româneşte, despre mine şi despre alţii, şi, în general, 
îmi pare rău de a constata întinderea prostiei omeneşti, care 
la noi ia un caracter specific militant, de necuviinţă personală. 
D-ta eşti una din victimele acestui mod de a fi, şi s-ar 
cuveni, prin urmare, cînd te atingi de lucruri serioase, să" nu 
fii uşurel şi să nu dai cu praftoriţa în cărbuni, ca să aprinzi 
focul mai tare. 

Te rog să iai cele ce-ţi spun aci ca expresiunea unui mod 
de a cugeta franc şi leal. Nu pot să continui ceea ce am 
vorbit cu d-ta, fiind foarte ocupat. Dacă, după 15 iunie, ai 
un moment liber, te rog să-mi faci plăcerea a veni să deju- 
nezi sau să prînzeşti cu mine, ca să putem vorbi în tihnă. 
Sunt multe lucruri interesante asupra cărora socot că ne 
putem înţelege. 

Adaog că sîmbăta şi dumineca sunt la ţară. 

în speranţa de a te vedea în curînd, te rog să primeşti 
salutările mele amicale, 


Duiliu Zamfirescu 


75 


STRADA NEGUSTORI, 16 
[imprimat] 


Duminică, 13/30 iunie 1907 


Domnule Dragomirescu, 
Te rog să-mi faci plăcere a veni să prînzim împreună 
marţi, 19 iunie, la ora 8 seara. Mi-ai făgăduit. 
Să vii cum te afli. Vom fi numai amîndoi. 
Al d-tale, 


Duiliu Z, 


Răspuns. 


MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE 
SECRETARUL GENERAL 
[imprimat] 


Vineri, 3/16 aug. 1907 


Domnule Dragomirescu, 

Am văzut din ziare că ţi s-a întîmplat o nenorocire şi 
am fost la d-ta acasă pentru a cunoaşte adevărul şi a-ţi 
exprima părerea mea de rău. Am găsit însă totul închis şi 
nimeni să-mi spună unde şi cum te afli, atît d-ta cît şi 
soţia d-tale. 

AAdresez, prin urmare, scrisoarea mea cam în vînt. Ţiu 
însă să ştii că am fost foarte mişcat de întîmplarea d-tale 
nenorocită, care ar fi putut să devină o catastrofă... 

Bine că a fost cu bine sfîrşitul. 


Al d-tale devotat, 
Duiliu Zamfirescu 


76 


10 


Duilius  Zamfiresco 
MINISTRE  PLENIPOTENTIAIRE 
SECRETAIRE GENERAL AU MINISTERE 
DES AFFAIRES ETRANGERES 
[imprimat] 


35, Bulevardul Colţei, 
2/15 mai 1909 


Mulţumesc foarte mult d-lui Dragomirescu pentru articolul 
publicat în revista sa.' Dacă d-sa va binevoi a ceti al 5-lea 
roman, Ceea ce nu se poate, va găsi răspuns tocmai la ne- 
domiririle sale şi la problemele ce rămîn nedezlegate. 

Mizeria morală în care trăiesc criticii români mă lasă 
rece. O vorbă bună din partea unui om de gust este mai 
atingătoare decît toate nedreptăţile celorlalți. 


D. Z.* 


11 


GRAND HOTEL DU BOULEVARD 
BERTOLA 
[imprimat] 


Bucureşti, 8/21 mai 1910 


Stimate d-le Dragomirescu, 

Doream să scriu un cuvînt pe exemplarul lui Miriză!' ce 
vă trimit. Cum însă pachetul era legat, de la Academie, şi nu 
se putea adăoga nimic, profit de împrejurare spre a vă scrie 
aparte. 

Am cetit, din întîmplare, o parte din definiția ce dați 
poporanismului în Luceafărul şi m-am mirat foarte de 


77 


a 


spiritul bănuitor cu care îmi cercetaţi intenţiile. Dacă nu 
aş fi ocupat la Galați,’ v-aş fi rugat să veniţi ia prînz la 
mine, ca să ne mai explicăm. Oamenii în general şi scriitorii 
în particular nu sunt niciodată mai aproape unii de alţii 
decît cînd sunt mai departe ; fireşte, vorbesc de oameni în 
înţelesul demn al cuvîntului. > 

Cred, domnule Dragomirescu, că este un teren pe care 
trebuie să ne înţelegem cu toţii: acela al gîndurilofy» curate, 
în artă şi literatură. Suntem cu toţii de acord că a face 
poezele, ca să ajungi subprefect sau medic de plasă, este o 
pehlivănie. încolo, fiecare cu dramul de talent pe care i l-a 
dat Dumnezeu. 

Sper că în luna viitoare, cînd s-o termina sesiunea generală 
a Comisiei Europene, să vă pot vedea. 

Vă rog să primiţi încredințarea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


GRAND HOTEL DU BOULEVARD 
BERTOLA 
BUCAREST 
[imprimat] 


22 oct. 1910 


Stimate d-le Dragomirescu, 

Venind astăzi la Bucureşti am dat peste revista d-tale, 
cu articolul d-lui Răsmeriţă' asupra stilului şi romanelor 
mele. 

Acest articol, cu citaţii trunchiate, zvîrlite cu lopata; 
fără plan, fără legătură între părți ; cu afirmaţiuni nedove- 
dite ; cu dovezi nesusținute — este nedemn de revista d-tale 
şi, dă-mi voie să o spun, nu este demn de mine. 

înţeleg că libertatea tiparului îngăduie fiecui să âiba pă- 
reri şi să le publice. 


78 


Credeam însă că în revista d-tale eu aveam dreptul să fiu 
judecat cu oarecare seriozitate. 

Dacă nu aş fi foarte ocupat şi dacă nu aş pleca astă-seară, 
aş veni la d-ta să vorbim. în toate cazurile, aş dori să ştiu 
dacă articolul în chestiune a fost văzut de d-ta. 

Cu bună prietenie, 


Duiliu Zamfiresco 


Adresa mea : Odobeşti. 


Galaţi, 4/17 noiembrie 1910 


Stimate domnule Dragomirescu, 

M-aţi înţeles rău, probabil, şi de aceea scriţi trei pagine 
ca să stabiliți buna-credință a tînărului Răsmeriţă.' 

A fi cineva de bună-credinţă e ca a fi îmbrăcat cînd 
umblă pe Calea Victoriei; cu alte cuvinte, un lucru normal 
şi curent. Am zis că articolul [este] nedemn, în înțelesul că 
nu e demn de o revistă literară critică. Şi menţin cuvîntul. 

Eu pretind că am dreptul să nu fiu tratat în fugă, de 
cel dîntăi băiţaş care-şi face vîrf la plumb. Şi aceasta nu 
pentru că ocup un loc însemnat în societate, ci pentru ca, 
de 20 de ani, dau o lucrare organică, ce nu are seamăn nici 
în literatura noastră şi nici în alte literaturi, aceea a studiului 


2 


unei societăţi întregi.’ Viaţa la fară, Tănase Scatiu, în război, 
îndreptări şi astăzi Ceea ce nu se poate au, fiecare, persona- 
litatea şi năzuinţele sale ; fiecare trăieşte cu căldura şi eloc- 
venţa sa, şi toate se confundă în bizara unitate a sufletului 
nostru românesc. Rolul criticei ar consta în descoperirea iz- 
voarelor individuale ale fiecărei creaţiuni. Aceasta ar fi cri- 


tica obiectivă. 


79 


Cînd însă cineva face de la început o afîrmaţiune neînte- 
meiată şi după aceea caută să grămădească crîmpeie de citaţii 
spre a exemplifica afirmaţiunea, se dedă la un exerciţiu şco- 
lăresc mediocru, iar nu face critic“. 

Afirmaţiunea falsă este (pe cît îmi aduc aminte) că eu 
prind foarte bine unele tablouri ale naturei, precum şi'psi- 
hologia /ucrurilor, dar nu pricep sufletele omeneşti. 

Este ştiut, este aforism estetic, că psihologia lucrurilor 
neînsufleţite este mai grea de înțeles şi de redat decît a celor 
vii, pentru cuvîntul elementar că lucrurile zac, pe cînd fiin- 
tele vorbesc. 

D-vstră, care sunteţi estet şi critic, ştiţi mai bine decît 
dl Răsmeriţă că sentimentele estetice pe care le produc în 
noi fiinţele vii sunt de ordin aristotelic (obiectul artei este 
imitațiunea naturei), pe cînd sentimentele estetice pe care le 
produc fiinţele neînsufleţite [sic !] sunt de ordin platonician 
(curat subiective, în înţeles că frumosul nu stă în operă, ci 
în noi înşine). Acesta este un postulat de la care plecînd, 
ajungem neapărat la dovada făcută, că scriitorul care pricepe 
psihologia unei pierre sau a unei porți vechi şi o redă în 
scris nu se poate apriori să nu priceapă psihologia unei 
cucoane cu nervi. O dă cu mai mult sau mai puţin talent; 
asta e altceva. Dar o înfelege. 


Mi-aş permite, prin urmare, să cred că d-l Răsmeriţă e 
de bună-credinţă, dar nu e serios ; sau că e şi de bună-cre- 
dinţă şi serios, dar foarte tînăr, — rău ce se va îndrepta, 
desigur, deoarece tinereţea trece şi cu dînsa şi... răzmeriţa. 

în grabă, al d-voastre devotat prieten, 


Duiliu Zamfiresco 


Corespondenţa la Odobeşti. 


80 


14 


[August-septembrie 1918] 


Stimate d-le Dragomirescu, 
Vă rog să binevoiţi a trece pe la mine astăzi, dimineaţă, 


după orele 9. 
AL d-voastre devotat, 


Duiliu Z. 


Vineri 


Luni, 3 sept. 1918 
Str. Toma Cozma, 7 


Stimate d-le Dragomirescu, 
Sunt fericit a vă vedea mîine, marţi, 4 sept., la orele 


2 p.m. la mine acasă. 
Al d-vstre coleg şi amic, 


Duiliu Zamfirescu’ 


16 


[Septembrie 1918]! 


Stimate d-le Dragomirescu, 
Fii bun şi treci pe la mine astăzi la orele 9V2 dimineaţa 
dacă se poate ; dacă nu, la orele 2. 


31 


Aş veni eu, dar mă tem să nu deranjez. 
Mulţumesc şi la revedere. 
Al d-tale, 


Duiliu Z. 


Marţi 


17 


Duminică [septembrie 1918]' 


Stimate d-le Dragomirescu, 


Mîine, luni, dau la tipar materia primului număr.’ Te 
rog să-mi trimiți manuscrisul astăzi dacă se poate, sau, şi 
mai bine, să-1 aduci d-ta. 

Amic, 


Duiliu Z. 


82 


Către C. Esarcu ' 


Rome, le 17 Juin 1891 


Monsieur le Ministre, 

Je viens de recevoir le brevet et les insignes de Chevalier 
de la Couronne, que Votre Excellence a bien voulu me fâire 
aceorder,’ et je m'empresse de vous remercier. Je le fais avec 
d'autant plus de plaisir, que j'ai ă vous exprimer aussi les 
sentiments d'affection que mon beau-pere' porte ă notre 
pays et ă Votre Excellence, qu'il a eu le plaisir de connaître 
chez mon ami, le tres regrette M-r Correnti. 

Veuillez agreer, Monsieur le Ministre, avec tout mes re- 
merciments, l'assurance de ma plus haute consideration. 


Duiliu Zamfiresco 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Personală şi confidențială 
Roma, 29 noiembrie 1891 


Domnule ministru, 

Primesc de la domnul Papiniu, secretar gl. interimar, o 
scrisoare prin care binevoiți a-mi spune că excelența-voastra 
doreşte a avea de la mine un raport amănunţit asupra con- 
ferenței interpalamentare a păcei, precum şi asupra rolului 


8 


ce au avut reprezentanţii noştri. Socoteam, după cum am vă- 
zut lucrurile, că cestiunea nu comporta o mai mare dezvoltare 
decît aceea pe care i-am dat-o în raportul meu no. * 

Cu toate astea, fiindcă domnia-voastră, domnule ministru, 
doriţi o dare de seamă complectă, vă rog să binevoiţi a-mi 
acorda cîteva zile, după care voi avea onoare a vă trimite 
un raport detaliat. i 

în general. caut a nu nesocoti chestiunile însemnate, atît 
de natură politică cît şi economică. Fiindcă, însă, cea mai 
mare parte din aceste chestiuni, atît prin natura lor, cît şi 
prin indiscreţiunea oamenilor, intră în domeniul publicităţei, 


m-am temut a nu păcătui prin exces de zel, scriind lucruri j 


trezite şi expunîndu-mă astfel la ironii nemeritate. Fiindcă 
însă acum ştiu că în capul Departamentului Afacerilor Stră- 
ine se află o persoană care acordă o binevoitoare atenţiune 
tuturor rapoartelor agenţilor săi, voi căuta pe viitor a serie 
mai des şi mai amănunțit. 

Tot prin aceeaşi scrisoare, d-nul Papiniu îmi comunică 
că atît majestatea-sa regele cît şi excelenţa-voastră doresc sa 


fie ţinute în curent cu ceea ce face la Legaţiune, şi în general J 


în Italia, d-nul Văcărescu şi familia sa. Iată pentru întăiaşi 
dată întrebarea neted pusă, pe cale oficioasă. 

Un moment de digresiune, domnule ministru, chestiunea, 
fiind delicată. 

în această afacere eu am, fost categoric acuzat de a £î 
corespondentul foilor de opoziţiune,' trădînd astfel secretul 
profesional, fără ca nici Monitorul oficial şi nici unul din 
jurnalele guvernamentale să fi dezminţit insinuările ce se 


făceau la adresa mea. Am scris şi telegrafiat excelenţei-voastre | 


cerîndu-i voie să-mi permită a mă apăra. Mi-aţi făcut onoarea 
de a-mi răspunde, împiedicîndu-mă de la orce apărare. Eram 


în drept să cred, după aceasta, că ziarele oficioase, care-şi ,| 


permiteau să mă amenințe cu înlocuirea, vor reveni, dez- 
minţindu-se singure. Nici una din aceste foi n-a revenit. Prin 
urmare, mă vedeam rămas acuzat, sau cel mai puţin bănuit 
şi mă întrebam dacă, neavînd încrederea guvernului, chiar 


într-o funcţiune subalternă ca a mea, mai puteam continua J 
a servi la Roma. Am fost pe punctul de a vă ruga să bine- | 


voiţi a mă transfera, dar la ideea că trebuie să explic familiei 


* Incomplet în manuscris. 


şi în special socrului meu’ că în ţara mea, un om, absolut, 
dar absolut nevinovat, poate să fie acuzat fără a fi apărat 
de cei în drept, îmi repugna cu desăvîrşire. Prin urmare, nu 
puteam decît să mă mărginesc într-o absolută rezervă, aş- 
teptînd ca timpul să puie lucrurile la locul lor. 

Aceasta este explicaţiunea tăcerei mele. 

în acest interval, d-na şi d-rele Văcărescu au veni” la 
Roma. Guvernul, după cîte mi s-a spus, le-a autorizat a 
rămînea în localul oficial al Legaţiunei, atît pe cînd d-nul 
Văcărescu era încă, nominalmente, şef, cît şi după ce a fost 
rechemat. în timp de două luni, atît colegul meu cît şi sub- 
semnatul ne-am găsit între familia ministrului titular, pe de 
o parte, şi guvern şi ţară, pe de alta. Negreşit, întîlnindu-se 
cineva în toate zilele cu aceleaşi persoane nu se putea să nu 
se vorbească şi de chestiunea ce le interesa mai presus de 
toate; dar convorbirea aceasta era o luptă continuă, de 
ambele părți, între dorința de a afla şi, la rîndul său, a nu 
spune decît generalităţi, aşa încît, în fond, era o paralizare 
reciprocă a oricărui fel de confidenţă. 

Rămînea, prin urmare, controlul oficial, convorbirile cu 
di Văcărescu şi, în fine, opiniunea publică, mediul ambiant 
al localităţei. 

încît priveşte controlul oficial, modul de a fi al doamne- 
lor Văcărescu, după venirea de la Milano, se rezumă în cea 
mai desăvîrşită rezervă, fără a primi şi a merge la nimeni 
altul decît la noul ministru portughez, contele şi c-sa Macedo, 
fără a primi corespondenți de ziare, fără a scrie sau a auto- 
riza pe cineva să scrie prin foile italiene. Cred că pot afirma 
cu aceeaşi siguranţă că corespondenţa d-lor în Italia şi ra- 
porturile cu Pallanza erau nule. Foarte adesea am găsit pe 
d-na Văcărescu plîngînd şi tînguindu-se asupra soartei. O 
caracteristică curioasă era frica de ziarele româneşti şi teama 
de a nu vedea pe d-nul Văcărescu pierzîndu-şi capul şi fă~ 
cind declaraţii publice compromițătoare. Mai cu seamă după 
ce a fost rechemat şi pe cînd se afla încă în Bucureşti, te- 
merea familiei sale părea şi mai mare. 

_ După ce d-nul Văcărescu s-a întors, am încercat să-i con- 
ving că ar fi bine“să meargă la Florența sau în altă locali- 
tate,” spre a nu trăi în acelaşi oraş cu reprezentanţii guver- 
nului. D-sa părea a împărtăşi acest mod de a vedea, dar 
roai tîrziu a decis altfel, pentru a nu fi expus să se mute 


86 


de doua ori într-un an, adică de la Roma într-un alt oraş 
al Italiei şi de acolo în ţară. L-am găsit, personal. foarte 
calm ; cam abătut, cu toate că nu voia să mărturisească sta- 
rea sa sufletească ; mirîndu-se că a fost rechemat tară să 
se ştie vinovat întru ceva. Se pare, dacă am înțeles bine 
lucrurile, că intențiunile sale sunt de a trăi retras, de a nu 
face nici un fel de demonstraţie pe cît timp a.s.r. principele 
moştenitor nu se va căsători. 

încît, despre opiniunea publică, am avut satisfacția, ca 4 
român, de a vedea că nu s-a ocupat mai deloc de această-l 
chestiune şi mai cu seamă nu a pus acea indiscreţie răutăţii 
cioasă cu care, în genere, se tratează romanurile împînzuite ;| 
la curţile regale. în raporturile cu foştii săi colegi de aici, 1 
am aflat că d-nu Văcărescu ar fi declarînd că rechemarea sal 
e datorită- situaţiunei sale politice. 

Iată, domnule ministru. ce ştiu. 

De cînd s-au mutat de la Legaţiune, am fost o dată la 
d-lor, dar mi s-a părut că sunt şi mai puţin expansivi decît în 
trecut. Un motiv absolut faţă de care orce fel de insistența 
ar lua caracterul unei incalificabile indiscreţiuni, cu care, 
dealtminteri, nu pot şi nu voi a mă însărcina. 

Sper, după cum am văzut prin unele foi politice, căj 
excelenţa-voastră o să vie la Roma. Atunci veţi putea vedea,.! 
în persoană, ce grea situaţie se face membrilor Legaţiunei p*f 
cît timp fostul ei şef se găseşte încă aci. 

lată ce am a vă comunica, domnule ministru, rugînd pf] 
excelenţa-voastră să considere această scrisoare” ca fiind c#J 
totul personală şi confidențială, şi să binevoiască a primi m^* 
credinţarea prea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu, Zamfiresco 


Excelenţei-sale 


Domnului C. Esarcu, 
ministrul Afacerilor Străine 


Către Gr. H. Grandea * 


[1878, iunie] 


Domnule redactor, 

Vă sunt necunoscut şi cu toate acestea vă scriu. Un re- 
dactor vede multe curiozităţi în viaţa sa de ziarist, dar un 
redactor însă care este şi poet, acela desigur trebuie să vadă 
şi mai multe, dar acela şi iartă multe. 

Mulţumindu-vă pentru publicarea celor dintâi versuri, 
vă rog a citi şi pe aceasta.’ 


Duiliu L. Zamfirescu 


Către B. P. Hasdeu 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Roma, 20 februariu 1889 


Domnule Hîjdau, 

Cercul filologic de la Florenţa, sub prezidenţa marchizului 
Ricci, a ţinut să aducă omagiul său de admirare Iuliei Has- 
deu, şi în seara de 18 curent a convocat pe toți iubitorii de 
frumos să asculte pe contele Angelo de Gubernatis, * care 
vorbea, în franțuzeşte, despre Julie Hajdeu, femme poete de j 
la Roumanie.” A 

Printr-o atenţiune delicată, ministrul nostru, d-nu Pla- = 
gino, a fost invitat să asiste la conferință, dar, din cauza 1 
primei sărbători ce se da anul acesta la Curte, tocmai în I 
seara de luni 18, n-a putut părăsi Roma. în adînca sa părere | 
de rău, d-nu Plagino a telegrafiat cercului următoarele: | 

„Permettez au representant de la Roumanie en Italie de '] 
vous exprimer toute sa gratitude d'avoir bien voulu le con- I 
vier ă la conference du 18 courant de Peminent professeur | 
conte Angelo de Gubernatis. Le sujet auquel il consacre 1 
aujourd'hui son noble talent denote aussi un grand coeur. 11 1 
cherche ă faire revivre meme les plus humbles parmiceux | 
qui sont tombes victimes de leur amour pour la science. 

Julie Hajdeu appartient â la grande familie latine. II est 
doux pour mon pays de constater que Jes illustrations 
de Pltalie ne perdent pas de vue leur soeur des bords du 
Danube. 

Je me serais rendu avec empressement ă Florenoe, mais 
au jour fixe je suiş retenu ă Rome par mes devoirs aupres 
de L.L.M.M. les tres gracieux Souverains dTtalie." 


88 


La această telegramă, d-nu de Gubernatis a răspuns psin- 
tr-o scrisoare, din care extrag următoarele: 

„Monsieur Ie Ministre, 

Hier soir, avânt ma lecture, le marquis Ricci, president du 
Cercle Philologique de Florence, a donne lecture de votre 
noble et sympathique depeche que Ie nombreux public a 
accueillie avec les plus vifs applaudissements. Certes, votre 
presence aurait donne plus d'eclat et d'importance â notre 
demonstrations; mais, vous etiez pour nous present et je 
vous en sais, Monsieur, un gre tout particulier. 

..Nous sentions bien tous que Roumains et Italiens, nous 
etions une seule familie, et que nous avions ă pleurer en- 
semble une creature d'elite, fleur poetique de notre belle et 
puissante race, trop tot tombee, sur son chemin douloureux.” 

Am crezut, domnule Hajdeu, că-mi împlinesc o pioasă 
datorie către cei ce nu mai sunt, transmițîndu-vă prinosul 
acesta de admirare. 

Binevoiţi, vă rog, a primi încredințarea inalterabilelor 
mele sentimente de respect. 


Duiliu Zamfirescu 


Către „L'Independance  roumaine' 


VIA CONDOTTI, «1 
[Imprimat] 


Roma, le 15 Novembre 19C 


Monsieur, 


Vous voulez bien faire appel â moi. au nom de Ia direct 
tion de L'Independance, afin de connaître mon opinion sjţy 
la litterature roumaine. ti A vf 

Je ne vous cacherai pas mon embarras. Si j'etais simpl«r| 
lecteur, je n'hesiterais pas â vous dire mes preferences et me*| 
opinions; mais mon cas est autre: je compte moi-meme 
parmi les ecrivains roumains et il me serait bien difficilej 
d'etre sincere sans manquer de modestie ou le contraire. En | 
tout cas, je devrais prouver mes affirmations ce qui serai*! 
trop long pour les resultats de l'enquete succinte que vouS! 
voulez entreprendre. 

Mais voici ce que je pourrais faire pour vous: les Con~î 
vorbiri commenceront prochainement la publication d'uaJ 
roman, îndreptări, ou ii est parle de litterature roumairțej 
precisement. Je serais dispose â vous envoyer les deux chapK| 
tres y relatifs. Seulement, je vous previens que c'est long et| 
sur tout difficile ă traduire, ă cause de nombreuses citationf| 
baroques qui y sont inserees. Si cela ne vous effraie pas»|j 
repondez-moi, je tâcherai de vous etre agreable. 

Je profite de cette occasion, un peu tardive, pour ex-.J 
primer mes remerciements au directeur de L'/ndependance, 
ainsi qu'au critique qui signe „Diogene" pour le bienveillant 
article publiee sur mon roman Temps de guerre. 

Veuillez agreer, Monsieur, l'expression de mes sentiments 
les plus distingues. 


Duiliu Zamfiresco 


Către Duiliu Ioanin 


1876 august 12, Băleşti! 


Draga Duiliu,’ 

Gîndindu-mă la imensitatea golului ce există în sufletul 
tău nu m-aş încerca_niciodată a te consola cu vorbe banale, 
sau a te ruga să uiţi fatalul trecut, căci a impune tăcere 
sufletelor în durere este — mi se pare — a le răpi ultima 
şi adevărata consolaţie. E ceva straniu, dragă Duiliu, pentru 
mine de a nu putea crede în moartea surorii tale ; ori de 
cîte ori privesc sau ating un lucru care a fost al ei, şi cari 
aci sunt păstrate cu sfinţenie datorită unui dulce suvenir, 
îmi apare acest talent precoce, stins cu mult înainte de a 
străluci şi... mi se pare că o văd, o aud întonînd (întono) 
note de acelea pe cari numai ea ştia să le scoată, şi apoi... 
iarăşi pieire. 

înţelegi că-ţi scriu de la Băleşti, — unde portretul Mariii 
înconjurat de foi de stejar cari deja s-au uscat... e pus pe 
piano, de draga ei Lina' — şi unde am venit sătul de 
zgomotul oraşului să-mi petrec cîtva timp ; dacă ai veni şi 
tu aicea, poate ţi-ar trece mai uşor orele cu toţii. 

Arată, te rog, inconsolabilului tău părinte  sincerele şi 
afectuoasele mele salutări. Rezervîndu-mi dreptul de a te 
felicita de luarea bacalorfeatului], la venirea ta, primeşte 
din parte-mi o strîngere de mînă frățească, te sărut, la re- 
vedere, 


Duiliu L. Zamfirescu’ 


91 


Focşani, în 24 iunie '79 


Draga Duiliu, 

Nu-ţi poți închipui cîtă deosebită plăcere mi-a făcut seri- I 
soarea ta, Eram tocmai în pragul uşei ; priveam nişte pi- 
caturi mari de ploaie ce cădeau de sub un cer negru şi în- 
tunecos, iar cu ochii minţii priveam departe... foarte departe ; | 
priveam acolo unde mi-am lăsat inima cu toate atenanțeltj 
dumisale. Eram jalnic, fără să mă văd însumi şi fără să-mt 
dau socoteală pentru ce. Scrisoarea ta m-a făcut să mă uit, 
în fundul sufletului şi să văd bine. Pentru ce din rîndurile 
tale se rădicau raze călduroase cari goneau răceala spiritului 
meu ? Pentru ce, chiar plătind 30 de bani, m-am simțit fe- 
ricit ? Nu pentru că-mi povesteşti de pietronisi [sic!]; eu. 
cred aşa de puţin în pericolul care te ameninţă! Mi-a pro^ 
dus plăcere scrisoarea ta fiindcă-mi vorbea de tine, de eWj 
şi de toate suvenirele mele. 

Ajungînd acasă, cele dintii momente de expansiune ait| 
fost dulci : întrebări intime, îmbrățişări, bucurii etc. ; după, 
dînsele au urmat întrebări serioase, cuvintele cumpănite şiţi 
după toate acestea, odihna de care eu aveam atîta trebuință; 
A doua zi, cam acelaşi lucru, cu deosebire că, la sfîrşit, îri 
locul odihnei a venit tristeţea... 

în privinţa Slănicului, sunt foarte îneîntat că s-a găsit 
un doctor să-ţi spuie ceea ce eu ţi-am spus totdeauna. 

Despre conu Dumitru' nu cred să-şi trimieaţă copiii, de- 
oarece a doua zi după venirea mea au plecat cu toţii la 
moşia lor Rîmniceni. Tu vino şi cît de curînd. Tata pare 
dispus a-mi da parale pentru Slănic ; şi, mai ales, în cazul 
cînd ai fi şi tu, cred că lucrurile ar merge mai lesne. 

Răspunde-mi cum te decizi. Răspunde repede şi mult; 
Dacă atît de curînd şi-a început să îmi fie dor de voi, dar 
mai tîrziu ? 

Al tău, 


Duiliu Zamfirescu 


92 


Focşani, în 14 iuliu 1879 


Dragă Duiliu, 

Mă aşteptam la o scrisoare jalnică, dar Ia atîta melancolie, 
la atîtea negre gînduri nu mă aşteptam. în adevăr, trebuie să 
dau o turnură grotescă răspunsului meu, pentru ca să nu 
deviu eu însumi şi mai jalnic. 


Dragul meu, să-ţi spun o poveste : era odată la Milet un 
filozof grec care toată viaţa lui îşi bătuse joc de femei şi 
de sentimentul omenesc cel mai cultivat pe atunci, de amor. 
Thaîsa, o curtizană milesiană, îşi propuse să facă pe filozof 
a-şi schimba părerile asupra acestui capitol şi reuşi. După 
cîtăva vreme, ceru filozofului să-i scrie un tractat asupra 
s:mțămîntului ce încerca pentru dînsa. Sărmanul grec descrise 
toate pasiunile omeneşti şi întrebuința toate cuvintele cîte 
le cuprindea limba lui Omer, numai pasiunea de care-i era 
plină inima n-o descrise, şi cuvîntul ce-i zbura veşnic pe Ia 
ureche nu-l întrebuința de frică să nu cadă şi el în rîrtdul 
simplilor muritori. Faci şi tu tocmai ca grecul: îţi scrii 
impresiele, ţi Je drăgosteşti, simţi că-ţi lipseşte ceva şi, toc- 
mai^ cînd să-ţi mărturiseşti ce-ţi lipseşte, spui că-ţi lipseşte 
sănătatea ; allons donc ! Că ai fost indispus, că ai dureri de 
cap, că poţi să ai chiar friguri, nu-ţi spune nimeni altfel; 
drumu te face şi mai bolnav decît toate boalele ; dar să 
spui într-un mod atît de sentenţios că-ţi lipseşte sănătatea !... 
Să-ţi spui eu ce-ţi lipseşte? (încet să nu ne-audă nimeni.) 
Grădina cea mare, şoseaua şi... Jenny. 

Nu-mi scrii nimic despre cura pe care o urmezi; nimic 
despre ape, despre societate. Â propos! Moşea a mers la 
Slănic ? Cum i-ai răsplătit socoteala pălărielor din baie ? 

Este adevărat că la început, pînă să faci cîteva cunoştinţe, 
pînă să te deprinzi cu locu, cu aeru, ţi-e urît de moarte, 
îndată însă ce te vei deda cu noua-ţi viaţă, o să vezi ce 
mult o să-ţi placă. Aşa am păţit şi eu. 

Ia spune-mi, oare dacă ar fi acel cineva care îţi lipseşte, 
sa alergaţi împreună pe vîrfurile Pufului, Surei etc, nu ti-ar 
părea Slănicul locaşul cel mai dumnezeiesc ? S-asculţi acolo, 


93 


umăr de umăr, obraz de obraz, zgomotul cascadei şi sa| 
strigi cît ai putea spre a fi auzit: Gom ? 

Să-mi scrii dacă te-au lăsat frigurile, dacă ai primit scri-| 
soarea lui nenea Hristache, dacă au început balurile, dac»;.* 
sunt niscaiva fiinţe bele, dae*ă s-a terminat sala de cură şir 
dacă e frumoasă etc, etc. 

Trebuie să fii foarte vesel de cohabitaţiune cu'BovonisJ 
Spune-i muîte-nchinăciuni. 

Caută de fă cunoştinţă cu un profesor din Focşani, Ccâ 
dreanu ; e nătărăul cel mai diştept din tot corpul profesoral“! 
E lung de vreo 4 metri. 

Ce să-ţi mai scriu ? Copiii, or de cîte ori văd diligent 
trecînd seara, încep a striga: Vine Duiliu loanin! vi 
Duiliu loanin ! Astfel că. în toate serile, regulat, vort 
de tine. 

Scrie-mi ce ţi-o trăsni prin cap, că eu nu ştiu ce sa-ţi 
mai spui. 

Cocobus, ştii că nen'tu iubeşte cu frenezie pe guvernant 
cu drîmba ! 

îmbrăţişări frăţeşti, 


Duiliu  Zamfirescăh 
“41 


Vîrtişcoiîn 8 octombrie 187 


Dragă Duiliu, 

îţi scriu de la domenurile noastre. Miercuri, cu treittilf 
de seară viu. Aduc cu mine o respectabilă damigeana. Fiindcă, 
s-ar putea întîmpla să nu găsesc birje la gară, ceea ce m-aîti 
ambarasa mult, te rog vino cu o trăsură. Aceasta ne-ar scuti, 
poate de boclucurile axizului. în sfîrşit, tu ai mai avut fe- 
ricirea să călătoreşti în compania unei damigene şi/ai căpătat 
învăţătura ce o dă experiența. Eu pentru prima oară fad 
acest voiagiu. Facă cerul ca nimeni să nu mă supere! 


94 


Aş mai avea multe să-ţi îndrug, de multe să te-ntreb. 
îmi rezerv acestea pentru viul grai. Pot să-ţi spun numai, 
dumitale bun, că rău ai făcut de nu ai venit la vie. între 
alte multe plăceri, ai fi avut şi pe aceea de a vedea priete- 
nul tău vînînd. Ba lasă şaga, dar m-am făcut un puşcaş 
prima-ntăi. Pîn'la revedere, te îmbrățișează 


Duiliu Zamfirescu 


Focşani, în 5 iuliu 1880 


Scumpul meu Cocobus, 


Scriindu-mi, deschizi spiritului meu poarta unui cîmp 
nemărginit, pe care o să călătoresc adesea. 

Mă tot gîndeam ce să fac ca să-ţi pot seri. Nu ştiam 
dacă eşti în Bucureşti sau la băi. Credeam că poate dorul 
ţi-o fi pus vreun par între roate, cînd ai dat să pleci de 
acasă, şi astfel ai fost silit să rămiîi. Acum, cînd ştiu unde 
eşti, să te-aţii. 

Ai dreptate să mă osîndeşti de plecarea mea din Bucu- 
reşti ; dar am fost silit să fac astfel: mi-am cumpănit zilele 
după paralele cîte le aveam. Că nu te-am întîlnit, sunt ia- 
răşi vinovat; dar aici eşti şi tu niţel: te-am căutat peste 
tot, dacă nu te-am găsit pe nicăieri... Să lăsăm, în sfîrşit aces- 
tea şi să trecem la inimă şi gînd. 


De cînd trăieşte lumea şi cît o mai fi lume, inima o să 
fie, totdeauna, lozinca stereotipă a tuturor veacurilor şi a 
tuturor societăţilor ; o să fie un etern monocord, pe care 
cei ce nu simt au să cînte fals, iar cei ce simt au să scoată, 
din această singură coardă, o lume întreagă de note, de gla- 
suri, de strigăte armonioase ; o să fie totdeauna acel nu ştiu 
ce, fără început şi fără margini, care adesea îţi umple fiinţa 
întreagă de o simţire curioasă, tremurătoare, vie, nebună, şi 
de care nu-ţi dai niciodată socoteală ; o să fie, în sfîrşit, 
mima, astfel cum o simţim bătînd în piept. Şi trebuie să 


95 


vedem noi, mai bine decît oricine, că cuvîntul acesta nu este 
o aberaţiune, nu este o abstracţiune, precum nu este nici I 
acea bucată de carne cu 4 cavităţi ; căci, poţi să zici inimă 
fără să implici iubire ? şi poţi să zici iubire fără să implici 
abstracţiune ? Atingerea a două cărnuri de sexuri diferite 
este atingerea a doi poli încărcațţi cu electricități de semne 
contrarii : pozitivul şi negativul se atrag ; dar, după* ce schin- 
teea s-a produs, corpurile rămîn fără electricitate, adică fără I 
viaţă. Aceasta o cunosc dintr-o experienţă foarte convingă- | 
toare, şi o cunoşti şi tu. Deci aceasta, în lumea noastră, nu 
e iubire ; or, iubirea nefiind în carne, nu poate fi în inima 
pe care ne-o descrie anatomia, deci e mai mult în cap, e 
mai mult în suflet, dacă vrei. Caută să-ţi explici şi tu aceasta 
cum vei şti ; sau mai bine nu mai căuta. Simte şi te mul- 
țumeşte. Noi suntem deja trecuţi de vîrsta despre care 
Rousseau vorbeşte astfel : „Si sa vivacite se rend trop im- 
patiente, si son emportement se change en fureur, sil s'irrite 
et s'attendrit d'un instant ă l'autre, s'il verse des pleurs sans- 
sujet, si la main d'une femme se posant sur la sienne le fait' 
frissonner, s'il se trouble ou s'intimide aupres d'elle ; Ulysse, 
6 sage Ulysse, prends garde â toi! les outres que tu fermais I 
avec tant de soin sont ouvertes ; les vents sont deja dechaînes : J 
ne quitte plus un moment le gouvernail, ou tout est perdu"... J 
— şi totuşi, simțim acele bizare fiori ce ne coprind adesea f 
chiar cugetul. 

Şi iarăşi, eşti mai nenorocit cînd nu simți nimic decît cînd 
simți. E curios ! Cînd simţi, ai un gol în suflet; ar trebui § 
tocmai atunci să ai ceva în plus. De-aci-ncolo încep să pui 
puncte... umple-le tu, căci ai atîtea de zis. i 

Ba. zău, măi, cum am face s-o silim să nu mai umble ca 
o caracatiţă pe uscat. Ştiu că toată viaţa o are în ochi, dar, 
la dracu ! ar putea să şi umble bine. Dar Gebauer ? numai 
Domnu s-o ia sub aripa sa ocrotitoare şi să-ţi facă parte 
de ea. 

Dar biata Eliza,' Duiliu ? Dacă ai şti cît aş vrea s-o 
văd de fericită... Cînd aş afla că porcul de Dan’ i-ar face 
vreo măgărie, oricît i-ar fi de bărbat, aş fi în stare să-i tai 
mustățile. 

îmi spui că mă aştepţi la Slănic. Dacă ar fi numai do- 
rinţa mea care ar fi de ascultat, înţelegi că aş fi fost demult 


9G 


cu voi. Sper, pe la 15, să viu cu conu Fănica, pentru o zi, 
două. Nu mă duc nici la țară. 

Aştept descrierea vecinilor. Complimente lui Ghiţică. 
Spune salutare stîncilor din parte-mi. 


Cu totul al tău, 


Duiliu Zamfirescu 


Focşani, în 13 iulie 1880, 
unsprezece ceasuri noaptea 


Cocobus dragă, 

Ţi s-a-ntîmplat vreodată să simți o trebuinţă neapărată 
de a seri, de a seri cu furie, de a-ți pune sufletu în litere, 
şi literele în 15 coli de hîrtie ? Dacă ţi s-a întîmplat, precum 
nădăjduiesc, o să rîzi puţin şi o să citeşti întreaga scrisoare 
pînă la sfîrşit; dacă nu ţi s-a întîmplat, precum nu nădăj- 
duiesc, e vai de tine. 

Se zice că noaptea aduce sfaturi bune. Se poate. Pentru 
mine noaptea e o prismă prin care trecînd toate simțurile şi 
toate gîndurile mele se răsfrîng în mii de feluri, şi se colo- 
rează în felurimi de chipuri. Mă apucă cîte un dezgust de 
totul, dar de totul, începînd de la Calea robilor de pe cer 
şi pînă în adîncimea mormintelor de pe pămînt, şi văd că 
robi sunt toţi şi toate de sus şi pînă jos şi nimic e totul de 
jos şi pînă sus. Mă apucă iarăşi cîte o furie de poezie şi de 
macrocosmism, în care-mi par toate lucrurile cu mult mai im- 
portante de cum sunt, cu mult mai demne toate ființele, cu 
suflet şi fără suflet, de o consideraţiune oarecare. Vin apoi 
ceasurile de urît, în cari spiritul, neafectat de nici o influ- 
enţă exterioară, judecă şi cîntăreşte tot, pune în paralel 
microcosmosul cu macrocosmosul, realitatea cu imaginea, ni- 
micul cu totul, pămîntul cu nemărginirea, şi ajunge a găsi un 


97 


termen de mediocritate pentru toate, termen care este ştt«J 
rupul pe care se-nvîrteşte întreaga existenţă universală. >T 

Am voit adesea să mă opresc de a mai gîndi la toat 
aceste negîndibile lucruri, dar n-am putut şi nu mă pot oprîf 
E dar cu atît mai rău pentfu mine, şi pentru tine, că eşti"! 
condamnat să-mi citeşti toate prostiile ; e cu atît mai fău dac 
avem această scînteie deosebită, care este destul de puternica! 
ca să nu se mulțumească numai cu ceea ce pricepe. Dar nu' 
poate decît atît: se mulţumeşte a nu se mulțumi. Numai! 
atît pentru mintea omenească ? Dacă aş fi fost eu putereah 
creatoare i-aş fi dat ceva mai mult decît o scînteie ; 
nu i-aş fi dat nimic. 

Fiindcă, însă, nu sunt decît un biet individ care mă îa*| 
torc de la grădină, blazat pînă în adîncimea eului meu, şipj 
mai greu cu două oca de praf decît altădată, las aceste n«h’ 
bunii pentru cîtăva vreme, şi trec la lucrurile de pe pămînt 


Astă-seară am băut două beri şi am mîncat o-nghețat 
Vecinii mei de prin prejur mîncau țtîri şi beau care ce-i 
rea stomacu, sau mai bine, care ce-i cereau tțtîrii. O mare 
pălării, stacojii, vinete, negre, galbene, verzi, albe, îşi plirnţ 
valurile sale multicolore ; înţelegi că sub fiecare pălărie tr,, 
buie să se adăpostească proprietarul său, care fiind de gen«| 
femenin ridica un uragan de nisip cu rochia şi ni-l transporta 
prin buzunare, prin pălării, pe pălării, şi peste întregelei| 
noastre ființe. Asta-i petrecerea de seară. Ziua îmi bat capul j 
cu Hematii.' Voi cu orce preț să-l gătesc pînă la octombrie»'! 


Pe cînd scriu, o buhă geme pe-o ruină de-alături. Ntl| 
aşa că-i teatral ? Ce vrei, aşa este, dar nu-i mai puțin adcvă> 
rat că buha geme. Ea pare că înțelege mai bine decît ndî| 
toți pentru ce suntem pe pămînt. Dar, iarăşi, prea-i laşejj 
Prea plînge vecinie. Era să iau o puşcă şi so ucid — ştii,“ 
cum sunt eu bun vînător ! dar am iertat-o. A ierta este deja*!] 
o virtute, şi o mare virtute. 

Noapte bună. Mă culc. Era să-ți vorbesc de multe, datfi 
dacă somnu nu-mi dă pace !... Vezi cît suntem de supuşi tre-- 
buinţelor corpului? A... corpule, corpule, de ce nu "sunt 
forța şi tu numai materia !' Să vezi cum te-aş ţine acum 
pe scaun, şi eu, forţa, m-aş culca. 


98 


în 14 iulie 


Viu de la masă. Acum sunt om ca toţi oamenii. Am 
mîncat şi am băut bine. în curînd o să vie stăpînî-mea lenea 
şi n-o să mai fiu în stare a-ţi îndruga două vorbe. 

Această stare de beatitudine gastrică mă face să mă 
gîndesc, nu fără oarecare dezgust, la starea noastră de oameni 
însuraţi; cînd ne-om vedea cu cîte 7—8 scîrbe de copii 
împrejurul mesei, unii plîngînd, alţii bătînd în farfurii, alţii 
trăgîndu-ne de barbă or de musteţi (la aceasta din urmă 
nenorocire n-o să fiu expus eu) şi, mai presus de toţi. con- 
soarta, scobindu-se-n măsele, or cîntînd Porirezu iui Sion 
„tu vezi, portretu me-he-heu" ! 

lată un tablou care n-are nici o perspectivă. Placă-i cui 
i-o plăcea această stare de fericire casnică ; pe mine mă dez- 
gustează. Toate ideile mari, toate aspiraţiunile frumoase ţi se 
îneacă într-o mare de untură sau într-o vijelie de ţipete şi de 
orăcăieli. E mult mai bun sistemu american, în privinţa asta : 
îţi iei o /Zady, ca şi cum ţi-ai închiria o fabrică de copii; 
îi plăteşti cît îţi cere, ca să-ţi fie credincioasă, pe termen 
de un an ; îţi face un copil şi apoi călătorie bună. 

Dacă ţi se-ntîmplă însă să-ţi ia inima foc vreodată, atunci 
faci apel la minte, care, în cazul acesta, joacă rol de pompier, 
şi ea, dacă poate, ţi-o stinge ; dacă nu, aspiri pe cîtva timp 
cea mai dumnezeiască fericire ce se poate simţi şi în urmă 
rămîi ca într-o casă în care a fost un parfum, şi-n care 
actualmente nu mai e decît amintirea oîfactică a acelui de- 
licios miros. Inima, în cazul acesta, îţi e ca o cădelniţă în 
care ardea odată smirnă sfîntă, dar care acum nu mai co- 
prinde decît nişte cărbuni. Cărbuni, dar cărbuni sfinţiţi î 
Dacă însă şi cărbunii, urmînd legea universală a distrucţiunei, 
se prefac în cenuşe şi cenuşa se pierde în vînt, rămîi cu un 
nemărginit gol în suflet, cu un pustiu care-ţi îmbătrîneşte 
spiritu înainte de timp. Rămiîi în mijlocul oamenilor, în 
mijlocul acestei deşerte lumi, întocmai ca lacul Asfaltit în 
mijlocul deşertului : eşti un lac, eşti o mare, care ai putea face 
ceva pentru locuitorii pămîntului, ai acestei mari stepe, dar 
eşti un lac sărat, o mare moartă ; toată viaţa ți s-a evaporat 
cînd ţi-a murit inima şi deci rămîi un... un ce ? Vine lenea... 
Iat-o ! O văz. Vine. A venit... 


In aceeaşi zi, seara 


Mă întorc iarăşi de la grădină. Am vorbit cinci ceasuri 
cu Pruncu' despre tot ce poate vorbi un om : despre poezie, 
despre filozofie, despre voiagiurj, despre mare, despre Italia 
şi despre Castelar,’ sunt ostenit. 

Nu ştiu dacă cunoşti opera lui Castelar : Amintiri de 
Italia. E în adevăr cea mai splendidă creaţie a secolului 
nostru, o operă titană, vie ; un gigant care trăieşte din oasele 
cimitirelor, din ruinele monumentelor, din viaţa trecutului, 
dar un gigant atît de gigantic, atît de mare, încît, în adevăr, 
eşti mîndru gîndindu-te că creierul omenesc în al XIX-lea 
secol poate să producă astfel de colosale lucruri. E credinţa 
brahmanilor asupra nemurirei sufletului, unită cu cugetarea 
lui Platon şi elocinţa frazei lui Bossuet; este poezia lui 
Lamartine scrisă pe lespezile înnegrite ale Coliseului ; este 
melancolia exilului şoptită visătoarei Veneţii şi nălucirelor 
mării ; este, în sfîrşit, cea mai mare şi cea mai frumoasă 
poemă care s-a scris vreodată în proză. 

Ti-am spus că sunt ostenit. Aş dori să-ţi mai scriu, dar 
nu mai pot, şi nu ştiu dacă mai ai şi tu răbdare să citeşti. 

Sărutări, 


Duiliu Zamfirescu 


Pe dînsa tot o mai iubeşti ? Tot mult o iubeşti ? Şi dacă 
o iubeşti, de ce nu faci explozie ? de ce nu-mi scrii ? 

Oare n-ai muri tu cînd ai vedea-o venind? Dar ea? 
Noroc că are nasu prea mare Gebauer. 


Noapte bună. 


Focşani, în 3 august 1880 


Duiliu dragă, 

Am primit depeşea şi scrisoarea ta după o săptărrrmă de 
la sosirea lor la ţară. M-am dus la Băleşti cu scop de a seri 
mai în tihnă ; am terminat actul întăi. 


100 


Am luat condeiu ca să-ţi scriu mult, mult, dar iată-mă la 
al cincilea rînd şi deja nu mai pot. Ţi se întîmplă adesea 
să te cuprindă un zgomot depărtat, care seamănă cu osteneala, 
dacă osteneala se poate auzi, care-ţi înfăşură creierul într-o 
Regură de suferinţă nesimţită, greoaie ? Aceasta mi se-ntîmplă 
mie adesea, şi-acum mai mult ca totdeauna. 

Dragă Duiliu, mă culc, sperînd că somnu o să-mi dea 
pacea cugetului poate şi... şi a inimei, dacă inimă oi mai 
fi avînd. 

Te-mbrăţişez de o mie de ori, 


Duiliu Zamfirescu 


Scrie-mi tu cît ţi-o lua condeiu. Complimente băieţilor. 


Focşani, în 16 august 1880 


Dragă Duiliu, 

Ştiu că cea din urmă călătorie a unui om pe lume e, 
totdeauna, de natură a-ţi inspira triste reflecţiuni. Şi îţi voi 
observa asupra acestui punct că frumoasele tale triste re- 
flecţiuni mă bucură cu atît mai mult cu cît cuget că-mi sunt 
adresate mie ; pentru că : trăind între oameni, este natural 
să avem diferite feluri de prietini, după diferitele stări ale 
spiritului şi ale inimei ; acei cu cari ne bucurăm de bucuriile 
noastre nu sunt aceiaşi cu cei cu care ne întreţinem de 
durerile noastre. Şi adevărații prieteni sunt cei pe care-i 
leagă durerea. Tot astfel îmi aduc aminte, şi trebuie să-ți 
aduci şi tu aminte, că cugetă Arnould' într-un frumos sonet 
al său, pe care m-am încercat să-l imitez. El, în tristeţea sa, 
preferă să se adreseze rozelor de iarnă, amicii cei ca şi dînsu 
trişti : 

Iarna, printre ceaţă deasă, se deschid dragele flori, 
Ca şi ochii trişti ce-n lacrămi se deschid adeseaori.! 


Etc. Etc. 


101 


Asupra credințelor tale religioase iată ce gîndesc eu: un 
Dumnezeu care nu poate să fie perfect nici înaintea creaţiu- 
nilor sale nu mai este un Dumnezeu. Dumnezeu sufere î 
sufere de cea mai mare boală a omenirii, sufere de egoism ! 
Deci el nu mai este pentru noi acea vagă concepțiune, mare 
ca şi nemărginirea, eternă ca şi universul! sublimă prin însăşi 
depărtarea sa de noi; acel calculator divin care a aruncat 
stelele în spațiu tocmai în marginea sferei atracțiunii şi 
gravitaţiunii universale, ca să poată sta atîrnate ca lampe 
de bolta cerească ; acea diafană fiinţă care stă în contempla- 
ţiune dincolo de sticla cerului albastră, şi a cărui linişte, a 
cărui seninătate se reflectă şi în seninătatea cerului nu mai 
este nimic din toate acestea. Este un Dumnezeu sfîrşit, supu* 
la aceleaşi legi dureroase ca şi omenirea, este o ființă ne- 
perfectă. Tu vrei să crezi că Dumnezeu a făcut pe om dup! 
chipul şi asemănarea sa ; eu cred tocmai dimpotrivă, că omul 
a făcut pe Dumnezeu după asemănarea şi chipul său, deci 
l-a făcut imperfect, precum însuşi este. 

Cu religiunea mea, mi se pare că poţi mai lesne şi mai 
bine să-ţi explici şi pe om şi puterea creatoare... Sper să te 
fac ateu. 

De la prima coaje a pămîntului, de la cele dintîi învîrtiri 
ale sale, de la primele raze de căldură, s-au născut unele 
fiinţe, unele infinităţi dacă vrei, imperceptibile, fără o for- 
maţiune complectă, un fel de fiinţe nebuloase, cari, urmînd 
învîrtirii generale şi razelor de căldură din ce în ce mai 
puternice, au început a se complecta, a se mări, a se mişca» 
a se nutri, a lua diferite forme, pînă în sfîrşit au luat forma 
unui gîndac, de exemplu. După aceea, urmînd aceleaşi legi, 
într-o trecere de ani, pentru cari mintea omenească nu poate 
păşi o tifră, s-au perfecţionat, luînd alte forme, altele, ajteîe. 
Această fiinţă, ca cea mai veche pe pămînt, a trebuit sa 
fie cea mai dezvoltată în inteligență, după cum omul cel 
mai bătrîn printre oameni este cel mai cuminte. lată-ne dar 
noi. Explicaţiunea este prozaică, dar este justă. lată-ne noi, 
cu egoismul nostru, pe care ni-l putem explica astfel, fiindcă 
nu ne datorim decît nouă ceea ce suntem ! 

Dacă este o ființă, un ce, în afară de om, care tir trebui 
să fie adorat, desigur ar trebui să fie soarele. Iată întru ce 
religia budistă este cea mai corectă prin toate religiunile 
lumei. 


102 


Trec acum la alt ordin de idei. 

Citind zilele astea un voiagiu în Palmira, capitala reginei 
Zenobia, am dat de portretul autorului, o damă rusă, care 
era Aristiţa în picioare, adică, mai bine zicînd, Aristiţa 
stînd jos, drapată de o haină cutată care-i cădea peste 
picioare în modul cel mai grațios, ţinînd în mîna dreaptă 
condeiul şi în stînga jurnalul de impresiuni, cu^ o privire 
vie, francă, care însă promitea în unele ceasuri să se piarză 
atît de încet, atît de afund în umbra genelor, încît mai mult 
decît o idee profană mi-a trecut prin cap la vederea acestui 
portret. Dacă ar fi al meu jurnalul, ţi l-aş trimite să-l 
vezi şi tu. 

Nu-mi mai spui nimic de fericirea ta de a respira aerul 
aceluiaşi oraş pe care-l respiră şi dînsa. Dînsa, nu cea de la 
casa de sănătate. Aceea, pentru tine, nu mai este decît umbra 
unei alteia. Zic pentru tine, fiindcă pentru toată lumea cea- 
laltă ea e mai mult decît o umbră : e un volum. 

Eu ? Eu trăiesc neafectat de nimic, nici de bucurie, nici 
de durere. Dacă ar fi ceva în sufletul meu, n-aş îndrăzni 
s-o spui, fiindcă ar fi sau prea mare sau prea mic în raport 
cu lumea din afară. Aşa, mai bine nici nu voi să ştiu ce 
mai este. A trăi sau a nu trăi, în Focşani, e totuna. 


Mă-ntrebi de ce nu m-a numit în locu lui Rădulescu: 
fiindcă n-am avut pe nimeni cine să stăruie la Minister. 

Am scris lui EconOmu, secretam Universităţii, să-mi tri- 
meată diploma. Fii bun şi treci într-o zi pe la facultate de 
vezi ce face. Voi să mă-nscriu ca advocat pînă m-o numi.‘ 

Am fost zilele trecute la vînat. Zău, nu ştii ce farmec 
deosebit are liniştea pădurilor, ce şoaptă lungă s-aude în 
căderea fiecărei frunze şi ce mărturie tristă găseşti la fiecare 
pas. sub picioare, despre destinata lucrurilor pe pămînt. Şi 
iarăşi, cînd bate vîntul, ce zgomot asurzitor, cîte glasuri 
multiple ies din îmbătrînitele piepturi ale plopilor uriaşi !... 
Prin mijlocul pădurei trece Rîmna, o gîrlă frumoasă, pe 
a cărei prund am stat cu puşca-n mînă cîtăva vreme, uitîn- 
du-mă cum curgea apa încet... încet.' Şi am gîndit în cîteva 
ceasuri la cîţiva ani! la Hereşti,' la Măgurele şi la multe 
încă. 

Mi s-a întîmplat însă o aventură. Vrînd să trec gîrla 
in spinarea unui om, s-a cufundat nisipul pe care călca şi 


103 


a intrat pînă la genunchi, astfel că eu am fost silit să sai în 
apă, încălțat cum mă aflam, ca să poată ieşi omul. 
Complimente de la Hernani. 


Sărutări, 


t Duiliu Zamfirescu 


Hîrşova, în 22 sept. 1880 


Dragă Cocobus, 

îţi serie nen'tu de la Hîrşova.' 

Hîrşova e frumoasă dar e tristă: ziduri de stînci la 
poalele cărora apa sună monotonul cîntec al călătoriei. ruine 
prin ferestrele cărora vîntul şi singurătatea se sărută ca doi 
amanți ; bărci cu pînze albe, veseli fluturi ai Dunării şi 
pescari, păsări de apă ce trec ţipînd pe deasupra noastră, 
toate acestea sunt frumoase, dar sunt triste şi de tristeţe 
aş vrea să fug ; în mine am destulă. Aici egoismul de a vedea 
natura formînd o oglindă a sufletului nu-l mai am delcjc. 
Voi să mă distrez, să mă ocup, să citesc dosare, să mîi bărci, 
dar să nu mă gîndesc. Gîndul e capriţios: zboară unde vrea 
el, nu unde vreau eu. încolo e o mizerie dormind pe malul 
unei ape. 

Am găsit arestu într-o stare ticăloşească, am pornit ra- 
poarte în privinţa aceasta şi sper să se facă îndreptăţiri. 
Funcţionarii, afară de administrator, sunt rebutul societăţii: 
proşti, invidioşi, cu procese unii contra altora, parcă sunt 
într-adins aduşi ca să strice lumea, nu s-o îndrepteze. 

Azi mă duc cu barca la o vie. 

Dacă aţi fi unul din voi, aş uita că sunt la Hîrşova, am 
vorbi, ne-am plimba, am forma împrejurul nostru o lume 
întreagă de închipuiri, care ar înlocui pe cea absentă. 

Scrie-mi tu şi Neculachi. 

Al tău, 


Duiliu Zamfitescu 
Adresa : Supleant pe lîngă Tribfunalul] Hîrşova. 


104 


10 


28 septembrie 1880 


Duiliu dragă, 

„Pentru că este dat unor oameni să nu aibă niciodată 
ceea ce au dorit şi au iubit totdeauna”, acei oameni vor 
suferi ; şi fiindcă a suferi este a trăi, noi vom trăi: ne vom 
purta în inimi amorţite dorul cel mai viu şi vom aştepta 
ca nişte viori uitate care coprind sub coardele şi sub lemnul 
lor de roză cele mai dumnezeieşti accente, vom aştepta 
arcuşul care să ne atingă sufletul ca să ţipăm, arcuşul care 
va fi ţinut de slabele mîini ale morţii. 

Nu mă crede într-un moment tragic cînd scriu. Nu cuget 
deloc să mor. Dimpotrivă; se zice că legea cea mare a 
omenirii este uitarea ; şi eu credeam aceasta şi o cred încă. 
Dacă este adevărat că totul moare în uitare, de ce eu şi tu 
nu ne-am adînci în această negură a vieţii care şterge, prin 
umiditatea sa, durere şi plăcere, lacrimă şi surîs, senin şi 
nor dupe cerul fiecăruia ? De ce n-am primi cu supunere 
această voință a soartei, cînd ştim că ea este crudă regină 
a fiecărui muritor ? Cînd, bun sau rău, drept sau nedrept, 
mergem pe drumuri diferite către acelaşi ţel : uitarea ?... 

Vezi numai : dacă nu m-aş fi înşelat şi eu ; dacă n-aş fi 
luat o utopie drept un adevăr! Dar iarăşi, e mai bine să nu 
mă fi-nşelat. 

Această coincidenţă între destinurile noastre mă leagă cu 
atît mai mult de tine cu cît vom avea adesea să ne strîngem 
mîna într-o tăcută înțelegere, să ne privim şi să le privim 
într-o adîncă contemplare, muţi, totdeauna muţi!... Şi apoi, 
dragă Duiliu, lumea, viaţa, viitorul, fericirea, poate, sunt 
sigur că o să le schimbe. Cunosc îndestul de bine pe Eliza 
şi nu mi-aş permite să-i fac această insultă, nici chiar către 
tine, cînd aş şti că m-a iubit vreodată. Dar cînd această 
presupunere este departe cît o nemărginire de adevăr, de ce 
nu mi-ar fi permis să-ți spui ce cuget ? Şi cu toate astea 
mi se strînge inima cînd gîndesc că ea poate nu m-a iubit 
niciodată. Rupe această scrisoare, căci mai tîrziu, cînd vom 
fi dat tot ceea ce aveam mai bun în noi, cînd vom deveni 
oameni maturi şi ele mame cărora copiii să le ceară socoteala 


105 


trecutului, vom roşi de aceste rînduri, primele pe care le scriu 
în felul acesta. Ce vrei ? Face cineva ce poate. Simte cum 
simte şi vrea numai ce-i este permis. 

Cel puţin dacă va fi fericită. Ştiu că Dan nu en stare 
să facă fericirea unei adevărate femei, dar printr-o onestă 
iubire, prin partea pe care i-o' cunosc de înclinare către bun 
şi frumos, va putea deveni un bărbat aproape demn de o 
femeie ca Eliza. Şi apoi, cînd visurile vor trece, cînd din 
femeia nobilă şi ideală a tinereţii va rămînea numai femeia 
onestă a maturității, poate va fi pe deplin fericită. 

Vezi tu, această idee de o fericire posibilă mă indignează ; 
şi cu toate astea i-o doresc din suflet, din adîncul inimei. 

Singura mea părere de rău este că din vîrful acestei stînci 
aveam o speranţă, priveam prin zare o lume viitoare, tră- 
geam luntrea vieţii la un mal curat. Acum rămiîi singur 
şi trist, cu deosebire trist! 

Scrie-mi cît vei putea de mult. 

Dunărea trece printr-un întuneric adînc, pe albia-i de 
piatră, către alte ţărmuri, şi valurile-i zgomotoase fac cu 
vîntul! un duo sălbatic. E un întuneric spăimos. Sunt 11 
ceasuri. 

Mi-am adus aminte ceva : cînd să fie şi la noi un obicei 
ca la francezi, ca toate rudele şi cunoscuții intimi să ureze 
fericire mirilor sărutîndu-i. 


Al tău, 


Duiliu Zamfirescu 


Spune complimente din parte-mi oricui îi vrea... 


11 


Hîrşova, 11 oct. 1880 


Dragă Cocobus, 


Sunt atîtea zile de cînd mă duc la poştă or de eîte ori 
vine vaporu şi asist la desfacerea tuturor pachetelor, din 
toate oraşele, pînă să vie rîndu celor din Bucureşti, în spe- 


106 


ranță de a găsi o scrisoare din parte-ți. Să nu ți se para 
deloc curios şi exagerat ceea ce-ţi spui... Dacă ai sta ca mine 
toată ziua să primeşti la plîngeri şi să asculţi pe toţi nebunii 
spunînd de gînd a urzit Dumnezeu pămîntu ; dacă ai fi silit 
să-ţi petreci cea mai mare parte din vreme afundat cu nasu 
şi cu spiritu în dosare, ai înţelege uşor cu cîtă bucurie primesc 
scrisorile tale şi cu cîtă nerăbdare le citesc. Hotărîtor, nu sunt 
făcut să fiu procuror. Nu-ţi mai vorbesc de penibila în- 
datorire de a asista la disecarea cadavrelor, îndatorire pe 
care mi-am împlinit-o alaltăieri cu multă conştiinţă, asistînd 
la măcelărirea unui cioban omorît de bătaie ; am fost bolnav 
puţin, dar mi-a trecut. 

Duminica trecută m-am dus la Brăila ca să-mi împlinesc 
o altă datorie către persoana mea, sau mai bine zicînd, către 
cea de-a doua persoană a mea. Scîrbă, scîrbă m-a coprins! 
m-am întors acasă cu un neam întreg de ființe după mine: 
neamu d-lui Boldur. Miseraţie ! 

Aş vrea să-ţi mai vorbesc şi alte lucruri, dar prea sunt 
dulci pentru mine, şi prea le am ascunse departe, ca să le 
pui după aceste frivole şi murdare aiurări. 

Scrie tu şi pentru tine şi pentru mine. 

Al tău, 


Duiliu Zamfirescu 


12 
Hîrşova, în 12 oct. 1880 


Dacă te-am iertat, dragă Duiliu !... Şi oare dacă ți-aş 
spune că nu te-am iertat, ți-ar fi permis să crezi ? Oare nu 
există în fundul inimei fiecărui om o secretă dorinţă de a 
ajunge cu toate cugetele lui pînă la acea dinsa la care se 
închină ? O, da, te-am iertat, şi simt că te voi iubi pentru 
aceasta mai mult, cu mult mai mult. 

Noi am rîs de amoruri cu situaţiuni dramatice ; am rîs 
de lacrărai; am rîs de plîngeri şi de aceea mi-i frică să plîng 


107 


cînd citesc, mi-i frică să plîng cînd scriu. Dar sunt singur şi 
nimeni nu-ţi va mărturisi ce sufăr. 

Mintea, da ! precum zici tu, îmi spune şi mie că ai făcut 
rău. Va urma, ca consecinţă, că nu o să o mai văd înainte 
de a se mărita. 

E trist, dragă Duiliu, e trist .... 

Ţi-am scris ieri că meseria mă osteneşte. Am văzut acum» 
cînd deschideam tremurînd scrisoarea ta, cei cinci omoriîtori» 
despre care ţi-am vorbit, aduşi în fiare, din ordinul meu, 
osteniţi, suferitori, nenorociţi ; tocmai mă dam jos de la 
tribunal, cetind sfîrşitul scrisorii tale, cînd ei, văzîndu-mă» 
se sculară cu un respect plin de frică, iar femeile lor ma. 
priveau ca pe un gîde. Ah !... mi s-a umplut inima de milă şi 
de dezgust. Dacă aş fi putut să le dau drumu, aş fi făcuţ-c* 
fără remuşcare şi fără temere de păcat. 


Seara 


Am stat la masă nas în nas cu cucoana d-lui judecător. 
Am cugetat cît trebuie să fie de dulce viaţa între doi, dar 
între două inimi, nu între două corpuri. A respira, a gîndi, 
a simţi, a suferi, a plînge, a trăi, în fine, sub acelaşi acope- 
rămînt, la aceeaşi masă, pe acelaşi căpătii, două ființe într-o 
singură respirare, într-o singură gîndire, cu aceeaşi lacrimă, 
iată ce am pierdut pentru totdeauna, şi ce nu voi mai găsi. 


Non, je n'etais pas ne pour ce bonheur supreme 
De mourir dans vos bras et de vivre â vos pieds 
Tout me la prouve, helas ! jusqu'â ma douleur meme... 


Şi astfel vom trece regretînd şi vom regreta murind. 


A doua zi de dimineaţa 


îţi scriu încet căci vaporu trece tocmai poimîine. Şi apoi 
pauzele cari le fac crezi că nu sunt pentru voi, sau mai bine 
pentru ea ? 

Aseară am recitit scrisoarea ta. în adevăr, ai trăsuri de 


maestru pe unele locuri. 


108 


„Credeam că ar fi o crimă a nu-i spune şi eu ceea ce-i 
spunea inima ei, ceea ce i-o spusese de atîtea ori, ceea ce i-ai 
spus-o şi tu poate." — Nu, dragă Duiliu. Dacă a spune 
acestea e a vorbi. a declara, cum se zice în termeni vulgari, 
prin expresiuni frumos întoarse, că-ţi arde inima, n-am 
făcut-o niciodată. Poate că i-am spus-o fără să i-o fi spus, 
Pentru aceasta nu sunt răspunzător, precum nu ai fost nici 
tu zilele trecute. O singură dată era să mă uit. Adu-ţi aminte 
la Măgurele casa aceea din colţu grădinii părăsite, în care 
aţi intrat şi voi mai pe urmă ; acolo era să fac explozie, dar 
spre mulţumirea mea actuală m-am calmat se vede. Vai ! dar 
cînd am lovit-o cu umbrela în piept de-a îngălbenit ? Dacă 
aş fi putut să sărut de-o mie de ori sinul rănit, mi-aş ierta-o. 
Vezi cît sunt de egoist ? Ce preţ scump pui ca să-mi iert 
© nedibăcie a mea. Şi bagă de seamă, un preţ plătit de 
dînsa... 

lată-mă trăind într-o lume trecută. Mi se pare, dacă nu 
mă-nşel, că această viaţă trecută o să fie bucuria vieţii 
viitoare. 

Acum spune-mi tu ce faci cu examenu ? Nu cumva ai 
de gînd să scapi şi sesiunea asta ? Scrie-mi mult. Scrisori ca 
cea de ieri le plătesc de cinci Ori pe zi. 


îmbrăţişări de la 


Duiliu Zamfirescu 


Nu-ţi mai spui să nu-i citeşti scrisorile. Aş avea aerul 
unui prud'homme. Ştiu că aceasta a fost o slăbiciune care 
nu ţi se va mai întimpla. 


13 
12 oct, [1880]! 
Dragă Duiliu, 
îţi voi seri tot ce voi încerca în aceasta luptă cu inima 


mea : cît voi putea, cînd voi putea, ce voi simţi, tu totul vei 


109 


cunoaşte. Ştii tu că în mine poetul a murit? Nu ştiu de ce 
mi se pare că nu voi mai putea seri nimic ; ar trebui, tocmai 
din contra, să strig, să tip, să plîng prin fraze. Am început 
să-mi răscolesc caietele cele vechi şi să scot bucăţi de prin» 
tr-însele. Caut să mă înşel singur. Deviu impacient. Mi se 
pare aşa de absurd a scrie versuri, a-ţi pune gîndu în ram, 
a-ţi încadra inima în rime... îmi trec deodată prin minte un. 
şir de idei, ca nişte bande sălbatice de pasări, fug îndată 
ce voi să le prind. Vai, imprudent ce eşti, de cc mi-ai scris 
cu atîta foc ? Vezi, sufăr, simt că mă doare ceva şi că cu toate 
astea cel mai mare duşman al meu ar fi cel ce-ar voi să-mi 
răpească, să mă uşureze de această suferinţă. Suferinţa e ut» 
cuvînt. îl scriu mulţi şi poate că mulţi îl cunosc ; dar puţini 
îl înţeleg cum îl înțeleg eu, puțini îl aspiră cu voluptatea 
cu care-l aspir eu. Ea a plîns; şi eu ? eu ce-am făcut? M-an* 
bucurat, căci am văzut că m-a iubit. O... egoist! Oricît ar fi 
de sănătoasă mintea cuiva, sunt ceasuri de sminteală în care 
facultăţile intelectuale şi inima îşi fac funcțiunile lor aparte. 
Niciodată n-am înţeles pe Hamlet mai bine decît acum. 

E o furtună dezlănţuită ; plouă. Simt că-mi revin iarăşi 
impresiunile de acum cîţiva ani: o frică de totul, o înr 
duioşare pentru cel mai mic lucru, o concentrare absoluta îrt 
mine însumi. O... asta trebuie să treacă ! Noapte bună. 


13 octombrie- 


Vezi cum înnebuneşte cineva ? 

E destul o furtună, un dor mai viu, un miez de noapte,] 
pentru ca admirabila alcătuire a minţii omeneşti să nu mai 
dureze. 


14 octombrie- 


E frig. Să vezi o negură curioasă: tot spaţiul pare un 
tablou vechi, printra cărui culori şterse se mai văd urmele 
unor desenuri minunate, în cel mai admirabil contur, cu 
cele mai curioase scene. în față, un mic nouraş negru are 
forma unei bărci fantastice, ridicînd şi coborînd valurile 
unei mări închipuite ; la dreapta, bătrîna stîncă a Hîrşovei 


110 


apare ca o frunte gînditoare plecată spre apă ; colo şi colo 
se ivesc prin negură catartele văpsite a cîtorva corăbii vechi 
ce odihnesc cu rostra pe mal. încet, încet, negura se ridică 
ca o cortină, cu desenurile sale, spre a lăsa să se vadă scena 
cea adevărată, pămîntul. Soarele aureşte cu razele sale toate 
variaţiunile acestui mare tablou, văile ca şi dealurile, mi- 
zeriile ca şi fericirile. 


15 octombrie 


Aseară, după ce am asistat la despachetarea scrisorilor şi 
am văzut că nu am nimic, m-am suit într-un mic yacht şi 
m-am dus la un bîlci din apropiere, care se cheamă Gura 
Ilalomiţii. Era un timp splendid: raze de soare tomnatice, 
formînd în valurile Dunării un miragiu de cel mai curios 
efect, cu seîntei de lumină fugitive, cu reverberaţiuni nemăr- 
ginite ; în dreapta şi în stînga, vegetaţiunea malurilor cu 
frunzişul galbin ; la distanţe depărtate bărci ce fugeau“ în 
josul apei ca nişte rîndunele, şi prin spaţiu cîrduri de gîşte 
sălbatice ; pe lîngă toate acestea adaogă oarecare tristețe na- 
turală pe care o ai cînd eşti de 22 ani, cînd ai iubit şi cînd 
ai uitat sau cînd trebuie să uiţi, adaogă compania unui om 
care nu te înţelege, a unei femei care nu-ţi place, şi vei fi 
tocmai ca mine cînd mergeam la biîlci. A propos de asta! 
închipuieşte-ţi o poezie care ar fi intitulată : Cînd mergeam 
la bîlci. 

Să-ţi spun ceva : este aici o fetiţă a unui bătrîn foarte de 
cinste, fratele profesorului Circă ; am găsit oarecare asemă- 
nare în vioiciunea şi umbletul ei cu acela al Elizei. Cînd 
ai şti cum mi-a bătut inima văzînd-o de departe !... Păcat că 
nasul îl are în miniatură numai. 


16 octombrie 


Sunt supărat. dragă Duiliu. Avem un administrator aici 
de a cărui întregime mintală am ajuns să mă-ndoiesc adesea. 
Poate să mă puie în oarecare discordie cu Opreanu. După 
ce am făcut tot ce-am putut ca să asigur mersul în armonie 
a instituţiunii lui cu instituțiunea mea, luîndu-mi însărcinarea 


111 


de a-i comunica toate lucrările relative la darea în judecata 
a funcţionarilor administrativi, a ajuns să-mi ceară a-i sa- 
crifica drepturi fără de care un reprezentant al Ministerului 
Public nu poate să-şi mai ţie sus prestigiul funcţiunii sale. 


16 octombrie, seara 


Am început să-ţi scriu cu creionu fiindcă-ţi scriu din pat. 
Cînd ai şti tu ce tablou măreț am văzut azi pe Dunăre! 
Ascultă numai : Era cam pe la 5 ceasuri. O linişte şi o pace 
sublimă. Cerul, cu razele soarelui în apus, reflecta seninătatea 
sufletului unui copil murind ; pămîntul avea gravitatea unui 
bătrîn mort. Cerul privea pămîntul şi pămîntul dormea... 
Dunărea părea un mare lac, pe faţa căruia penumbra sălcielor 
de pe malul opus da apelor dulcea culoare a seninului, al- 
bastrul. mult iubitul albastru al mărilor. Pe malul nostru, 
cîteva bărci piezişe îşi tăiau în lumina apei graţioasele lor 
contururi, complectînd acest tablou în cel mai fericit mod. 


17 octombrie, seara 


Mă culc. Sunt ostenit. Am lucrat mult şi am avut vreme 
să uit. Da, am uitat. Aceasta însă m-a făcut să sufăr mai 
mult. Cînd mă gîndesc la dînsa, iubirea, regretul, tristeţea 
se amestecă aşa de frumos, încît mi se pare că ea e încă acea 
ea de altădată, nefăgăduită nimănui, tăcută, fericită, privind, 
sub razele lampei sale, cum trecem noi toţi cu micele noastre 
pasiuni ; mi se pare că aş putea s-o iubesc încă, să mă uit 
la ea lung, să-i vorbesc cu indiferența prietenoasă cu care îi 
vorbeam, să mai simt acea inteligenţă deosebită înţelegîn- 
dji-mă or de cîte ori îi spuneam ceva. Dar cînd uit... ce pot 
să mai simt ? 

Vezi, dragă Duiliu, după ce se va mărita, ea nu va putea 
să mă mai iubească decît ca pe un amant, sau să mă uite 
de tot. Rolul cel deîntîi nu-mi place ; pe cel de-al doilea 
în urăsc. De aceea voi căuta să fiu totdeauna departe. Astfel, 
căutîndu-ne unul pe altul prin depărtările vremei şi aîe 
timpului, ea va ajunge să-şi formeze din visul juneţei ei o 
vedenie dulce, care să aibă oarecare asemănare cu mine, şi 


112 


eu să tot umblu căutînd ceea ce nu voi mai găsi. Ai văzut 
că pe toate ruinele cresc muşchiuri ; pe ruinele inimilor 


noastre va creşte iedera. 
Noapte bună, 


Duilţy 
18 octombrie, dimineaţa 


Astăzi vin amîndoua vapoarele : şi din sus şi din jos. 
Toate aceste nebunii ți le trimet. 


Auf wiederschen. 


14 


Hîrşova, în 18 oct. 1880 


Dragă Duiliu, 

Ti-am primit cea din urmă scrisoare şi sunt sigur că şi tu 
ai primit pe cea din urmă a mea. Scrisoarea volum, sau mai 
bine scrisoarea poemă, să nu te mai neliniştească : ea e fru- 
mos închisă şi pusă la un loc cu altele ale tale. Am închis-o 
căci mi-era frică să nu se evaporeze scumpele lacrămi ce par 
că sunt strînse într-însa. 

îţi trimit o catagrafie generală a gîndurilor mele, pe care 
eşti liber s-o citeşti sau să n-o citeşti, căci e cam lungă. 

De la Hernani' aş fi foarte fericit să-ţi pot trimite cîteva 
complimente, dar de vreo lună nu m-am mai întîlnit nici cu 
el. Acum mintea mea are rendez-vuuri ; le cunoşti bine. 

Eu cînd viu în Bucureşti ? Aceasta e greu de precizat. 
Aş fi voit să viu în noiembrie, dar după cum n-am lucrat 
nimic, n-am nici un cuvînt cu care să mă-nşel. Astfel cred 
că voi veni în ianuarie ; cel puţin atunci o să stărui să mă 
mute sau să mă-nainteze. 

Cocobus dragă, după ce se vor hotărî lucrurile în mod 
definitiv asupra jertfei Elizei, scrie-mi cînd va fi ziua de 


113 


cununie ; aş voi să fiu şi eu de faţă, mai nainte nu, căci nu 
voi să fiu umbră pentru nimeni. 

Cred că acum nu te vei mai plînge că nu-ţi scriu. 

Te-am întrebat în scrisoarea cealaltă ce faci cu examenu. 
Nu mi-ai răspuns. De ce nu-i maj dai zor, Duiliu, să fim 
la un tribunal amîndoi; gîndeşte-te numai ce am fi în stare 
să facem împreună. Lumea am mişca-o ! i 

Ministru, îmi scrie judecătorul meu, care acum e în 
Bucureşti, are cea mai frumoasă părere despre mine, şi 
a fost cel dentăi care i-a vorbit de congediu ce mi l-a promis 
la plecare. 

Cel ce va fi totdeauna al tău, 


Duiliu Zamfirescu 


A propos! îţi deschid cîteodată pe acasă scrisorile ? 
Spune-mi ca să ştiu ce rezervă să păstrez în privința ei. 


18 oct., noaptea [1880] 


Către prietenul meu 

Duiliu Ioanin 

Dragă Duiliu, încep prin a te ruga să-mi păstrezi aceste 
scrisori. Ele sunt destinate a închide într-însele toate senza- 
ţiunile şi impresiunile trecătoare ale unui mare sentiment! Să 
nu cauţi în ele nici literatură, nici calcul, nici sofisme. 

Cu cît trăiesc mai mult, cu atît mă conving că viaţa nu 
este decît o mare comedie, scrisă de o mînă nevăzută, pentru 
a cărei interpretare oamenii sunt creaţi actori. Unii dintre 
dînşii îşi ieu rolul în serios, şi îi vezi personificîndu-se şi 
suferind ca nişte nebuni; alţii, mai cuminţi, nu-şi dau tocmai 
multă osteneală şi se ataşează mai puţin de ceea ce le este 
scris să facă. Printre cei deîntîi sunt şi oamenii cari iubesc. 

Mintea care a lucrat această piesă a fost o minte de 
Dumnezeu, fiindcă ea a scris rolul iubirei, şi cei ce ştiu sa 


114 


joace bine acest rol, să-l simtă, aceia sunt artişti, dar ca toți 
artiştii, mor nenorociți. 


19 oct., noaptea 


Iubirea este, precum spunea sărmanu Niculescu, o scînteie 
smulsă din razele cereşti. Această scînteie mi-a încălzit inima, 
şi tremur, şi plîng, şi voi muri ducîndu-mi dorul cu mine. 

Simt că încep să scriu nebunii, dar sunt aşa de departe 
de dînsa, am atîta viață care trebuie să moară în această 
nebună pasiune, încît aş voi să-mi scriu cu linii de foc focul 
meu, ca să-l simți, ca să mă-nțelegi, ca să mă ierți. 

Astă-seară am vorbit mult şi mă cam doare pieptu. Se 
discuta eterna chestiune a sentimentelor. Fiindcă eu rîdeam 
de tot ce se spunea şi de toți, a trebuit să mărturisesc că 
n-am iubit încă pe nimeni. Şi am minţit, da! am avut 
curagiul să mint. Şi sunt revoltat contra mea şi contra acelor 
imbecili care mă sileau să-mi fie ruşine a mărturisi cea mai 
dumnezeiască şi mai dulce durere omenească : iubirea. 

Simt, dragă Duiliu, că astă-seară nu voi putea să-ţi scriu 
nimic. Tremur, mi-e frig, mi-e somn. 


20 oct. 1880, seara 


Acum, ca totdeauna, înainte de a mă culca îţi voi face 
raportu inimei mele. 

Răsfoind prin Musset am găsit şi am cetit pentru a o suta 
oară acest frumos Adieu : 


Adieu ! je crois qu'en certe vie 

Je ne te reverrai jamais. 

Dieu passe, il t'appelle et m'oublie; 
En te perdent je sens que je t'aimais. 


Pas de pleurs, pas de plainte vaine 
Je sais respecter Pavenir. 

Vienne la voile qui temmene ! 

En souriant je la verrai partir. 


115 


Tu t'en vas pleine d'esperance 

Avec orgueil tu reviendras; 

Mais ceux qui souffrir de ton absence 
Tu ne les reconnaiîtras pas. 


Adieu ! Tu vas faire un beau reve, 

En t'enivrer d'un plaisir dangereux ; i 
Sur ton chemin letoile qui se leve 

Longtemps encore eblouira tes yeux. 


Un jour tu sentiras peut-etre 

Le prix d'un coeur qui nous comprend, 
Le bien qu'on trouve â le connaître 

Et ce qu'on souffre en le perdant. 


Ce crezi tu ? Nu aşa că aceste cîteva strofe spun tot ce-aş 
vrea să-i spun eu dacă aş fi lîngă dînsa ? Iacă întru ce poeţii 
sunt inima omenirii. Ei nu sufăr numai pentru dînşii, sufăr 
pentru fiecare om care ştie să simtă, pentru fiecare femeie 
care ştie să plîngă. De aceea nu trebuie să ne mirăm cînd 
vedem amanți convinşi de datoria lor de a iubi, copiind o 
poezie întreagă a unui om de talent şi trimițînd-o pe la cele 
în drept, şi femei răspunzînd iarăşi, cu vorbele altui poet, 
iubiţilor d-lor. în aceasta şi unul şi altul cîştigă : 1) că nu-şi 
mai pierd vremea cugetînd la expresiile poetice pe care ar 
trebui să le găsească, şi 2) că cele găsite de poet sunt tot- 
deauna mai frumoase decît ale lor. 


21 oct., dimineaţa 


Astă-noapte a căzut o brumă de două degete. Această 
manta de toamnă, la primele raze ale soarelui se preface 
într-o lume de diamante. Pe Dunăre se ridic încet aburii, 
seminţele norilor, şi prin văi doarme trista noapte, molatică 
ca cugetarea unei asiatice înamorată. 


21 oct., noaptea 


Iată, dragă Duiliu, de 10 zile, cea deîntîi seară în care 
am trăit. Am fost în societatea unor oameni instruiți, cu 


116 


cari am alergat prin cer şi pe pămînt. Speranța şi încrederea 
în mine însumi, cari începuseră să mă părăsească, au re- 
venit iarăşi. Cred să-ncep actul III din Hernani cu o ar- 
doare tot atît de mare ca mai nainte. 

Şi oare, dacă fericirea nu va mai exista pentru noi, glo- 
rie nu mai există ?... O, da! ţi-o spui eu, cel care sunt setos 
de glorie, că fericire nu poate fi acolo unde nu se conjugă 
dulcele verb „a iubi”. 

îti mărturisesc că am momente de o furioasă dorinţă de 
a deveni celebru. Ele trec însă ca nişte gînduri străine în- 
dată ce-mi aduc aminte de tristul glas al inimei mele. 

Eu am iubit. Cum ? Deja am iubit ? Deja trebuie să vor- 
besc de inima mea ca de un mormînt? Deja am plecat pe 
lunga cale a vieţii, fără ca să-mi mai fie permis a întîlni 
alba floare de crin pe care am privit-o fără s-o sărut? Eu 
am iubit!... Minti, inima mea î Tu ai iubit singură, tu ai 
sperat singură, tu ai murit singură. Fiinţa mea trăieşte în 
urmă-ţi cum trăieşte vasul în urma unui parfum evaporat. 
Spusu-mi-ai tu vreodată cînd ai sperat ? Spusu-mi-ai cînd 
ai iubit ? Mi-ai spus numai cînd ai suferit şi-ai plîns. Atunci 
te-am înţeles. 


In 22 oct. 1880 


Ah, dragă Cocobus, cînd ai şti cîtă fericire am strîns 
în această inimă nebună, vecina unei alteia ! Eram la Viena. 
Visul mă făcea să intru pe poarta unui otel imens. Treceam 
la braţ cu o vieneză elegantă, veselă, dispreţuitoare. Mi se 
părea aşa de frumoasă, aşa de potrivită cu mine, încît o 
duceam ca în triumf. Tocmai ajunsesem la capătul unei 
scări cu rampe aurite, cînd, în urma mea, aud fiîşiitul unei 
rochii de mătase trecînd din treaptă în treaptă şi-mi simt 
obrazul ars de o respirare fierbinte, întreruptă. tremurătoare, 
care mă chema pe nume încet, adînc, pasionat; în acelaşi 
timp, o mînă mă apucă uşor de braţ şi mă ţinu în loc. Era 
ea. Am văzut-o, dragă Duiliu, mai aievea decît cum o vedeam 
cînd stam lîngă pianul ei. Era ea, cu surîsul acel dulce, cu 
privirea ei liniştită, cu buzele ei cele tremurătoare, numai 
puţin mai galbenă, mai ostenită. Ea mă ţinea în loc, şi eu 


117 


aş fî voit să rămîi; cealaltă mă ducea după dînsa cu @"- 
putere irezistibilă, neînvinsă. O... atunci am lăsat-o. Parcă o- 
văz încă stînd căzută pe o bancă şi privind în urma mea 
cu o tristeţe omorîtoare. ~* 

în lupta aceasta m-am deşteptat ca după o noapte de 
orgie. în casă era frig. M-am sculat şi am făcut focu. în' 
flacără, dulcea mea vîdenie mi s-a mai arătat, dar mai con-' 
fuză, mai depărtată. 


y“ 
23 oct., dimineața- - 


Bonjour, amil 
25 oct 


Iată două zile de cînd nu ne-am văzut. Am fost în? 
constatarea unui omor şi acum reviu ostenit, dar nu aşa“ 
de mult ca să nu-ți pot spune şi ție impresiunile mele. Pn 

Nu-ţi vorbesc nimic de cadavru. Am ajuns să am o milă“ 
un dispreț pentru această biată ființă viețuitoare care se 
numeşte om. Un om, după moarte, e mai puțin decît ceva * 
e- mai, puțin decît nimic, e un cadavru ; şi pentru această 
admirabilă alcătuială, care are drept rezultat sufletul, a 
deveni cadavru este a deveni nu mai puțin decît nimic. 


Am fost la un sat aşezat pe nişte coaste şi rîpi în Bal- 
cani.’ Nu ştiu pentru ce aceşti munți au ceva misterios’ 
într-înşii, măreț, impunător. Este o vegetație cenuşie şi peste 
tot bogată, care-ţi înfăţişează tabloul unui deşert. La rari- 
intervale se zăresc căşerii mocăneşti, cu turme de oi, imense“? 
formînd nişte adevărate oaze în mijlocul singurătăţii. în”, 
munţii Babadagului, unde e aşezat satul Topologu, pădurel*! 
sunt aproape neumblate, virgine. Căprioarele locuiesc singur* 
aceste vîrfuri. Satul, compus din 3 cătune, reflectă prin în-^ 
treaga sa construcţiune acea fatalitate ce se citeşte pe figura» 
fiecărui mahometan şi care formează farmecul trist al fru-“ 
moşului oriental. Garduri vii sau garduri de trestie, înălțate-'* 
împrejurul fiecărei case, păstrează acestor muritori cu tur- 
ban comorile lor, nişte comori îmbrăcate în şalvari şi ade- 


118 


ve 


seaori de o frumusețe sălbatică. Deşi d-lor nu le prea este 
dat de Coran să se lase a fi văzute, însă nouă muritorilor 
far' de fes adesea ni se permite să le vedem coloarea ochi- 
lor, cari, dealminterea, sunt plini de foc, şi să le admirăm 
părul. scurt ca la copii, ce le cade pînă în dreptul umerilor, 
în bucle negre ca ale nopţii. 


La Topolog am găsit un turc cu multă omenie, pe care-l 
avusesem Ia instrucţie, şi care se chema Sadiîc. M-a cinstit, 
m-a sărbătorit, mi-a povestit de la socru lui, Mahomet. E 
singurul turc pe care l-am auzit vorbind de femeia sa, sau 
mai bine zicînd de femeile sale, căci are două. Se plînge săr- 
manu că n-are copii; deci înţelegi pe ce gamă se aranja 
destăinuirea lui, mai ales că era şi doctoru de față. 

în adevăr, cînd te gîndeşti la degradarea intelectuală în 
care e ţinută femeia turcă, te revolţi contra tuturor legilor 
lor, şi-ţi vine să zvîrli cu fesu după Mahomet. Atîta egoism 
nu s-a mai văzut la nici un profet pămâîntean ! Femeile sunt 
nişte adevărate maşine de copii, nişte rîşniţe, care îndată 
ce se hodorogesc puţin trec în cămara vechiturilor. 


27 oct., noaptea 


lata-mă reîntors iar de la Topolog. 

Vei fi auzit poate de crima comisă în Brăila asupra unui 
oarecare Urseanu. Cu văduva d-sale am călătorit. O femeie 
cu nişte ochi cum n-am mai văzut de cînd sunt. De ar fi 
ciopliţi în carne de Canova’ nu ar fi putut fi mai ficşi, 
mai bine modelaţi, mai visători ; irisul pluteşte într-o va- 
poare violetă, nedefinit de dulce, care se umbreşte de genele 
cele mai brune cari au umbrit vreodată un ochi frumos. Şi 
cu toate acestea aceşti ochi sunt stupizi! O figură palidă 
şi foarte interesantă, dar care face tristă figura pe umerii 
unei sărmane femei, crescută în frica lui Dumnezeu şi a 
bărbatului său, cu 3 copii î la 20 de ani şi cu 13 fraţi îm- 
prejur. Măi, 14 copii! [sic !] nu-i jucărie. 

Astăzi, la Topolog, cînd m-am dus s-o văd, tocmai tăia 
nişte tăieţei. Nu tac ? Mă pune dracu să-i fac un compli- 
ment ; o dată-mi răspunde: „Bată-te să te bată, cum îţi 


119 


dete prin gînd asta?" Această duşe mi-a micşorat cu totul 
entuziasmu. 

înainte de a pleca de-aici, cu cîteva momente, am pri- 
mit o scrisoare de faire part, prin care mi se anunţă fidan- 
ţarea Elizei cu Ion Dănescu“ Aş voi mult să ştiu cine mi-a 
trimes această scrisoare, căcf adresa este de mînă femeiască. 


28 oct., dimineaţa 


Dragă Duiliu, astăzi m-a apucat o nouă furie de a lucra 
ceva mare, frumos. Poate pentru asta nu am decît furia, 
decît dorinţa. Mă tem să nu mi se-ntîmple şi mierea la toţi 
cei' alţi oameni, mă tem să nu fi avut prea multă dreptate 
Sainte-Beuve cînd a zis : 


II existe, en un mot, chez les trois quarts des hommes 
Un poete mort jeune, â qui l'homme survit.! 


Dar iarăşi prietenul lui şi prietenul nostru la toţi, Musset, 
i-a răspuns : 
.„„Souviens-toi qu'en nous ils existe souvent 
Un poete endormi, toujours jeune et vivant. 


Poate că şi unu şi altu au dreptate, şi că nu depinde, de 
cele mai adeseori, decît de circumstanţele în cari trăieşte 
cineva, de timpul în care s-a născut, de viaţa pe care o duce, 
spre a împlini zisele lui Sainte-Beuve sau pe ale lui Musset. 

Orcum, e trist a fi cineva omul unei epoce, după cum 
e frumos a forma epoca sa. 


Aceeaşi zi, seara 


Astă-seară am avut un apus de soare minunat. Am găsit 
o barcă rusească uşoară şi cochetă ca o trestie cu care am 
mers pînă la o moară în vecinătate, eu numai, şi Şaachir, 
credincioasa mea slugă. în josul Dunării, curentul te duce 
ca pe o frunză. Nu se vede decît o tremurare azurie miş- 
cînd toate umbrele cari se întind în og'inda apei şi cari 
formează o altă lume diafană, transparentă, platonică. 


120 


In 29 oct., seara 


Mergînd la braţ cu o femeie, noaptea, prin întuneric şi 
tăcuţi., mintea a apucat fantasticul drum al viselor, şi, prin- 
tr-o surescitare de imaginaţiune, am uitat cu cine sunt la 
braţ şi am trecut cîteva minute strîngînd mîna Elizei în 
mîinile mele. O, dragă Duiliu, dacă ar şti ea cîte ceasuri 
trăiesc eu dimineaţa cu dînsa, făcîndu-mi ţigările, sau cîn- 
tînd, sau privind albele pînze ale bărcilor, sau urmărind 
norii pe cer cum zbor duşi de vînt; dacă ar înțelege cum 
mi-am făcut din acest vis cel mai scump companion al singu- 
rătăţii mele ; cum i-am închinat, astăzi, şi pentru totdeauna, 
tot ce am mai superior, mai deosebit în mine ; dacă ar şti 
toate acestea, desigur, Eliza m-ar iubi mult. 


In 30 oct., noaptea 


E atîta vreme de cînd tu nu-mi mai scrii. Se vede că eşti 
fericit. Orcum însă, ai face fericirea la doi inşi spunîndu-mi 
şi mie fericirea ta. 


31 oct., seara 


Sunt, dragă Duiliu, la masă, singur în camera mea şi 
cu umbra mea. lată un început de fericire cum adesea am 
visat noi, tăcută, modestă, departe de orce zgomot lumesc, 
poate chiar prea departe. Dacă la această masă cu mine ai 
putea fi cel puţin tu, am uni dorurile noastre într-unui sin- 
gur şi am suporta cu mai puţină greutate sarcina care ne 
apasă pieptu. Vezi tu, inima omenească e întocmai ca un iz- 
vor pe care copiii se-ncearcâ adesea să-l oprească. Izvorul 
'"s* trebuie '* “g^> inima trebuie să sufere, şi apa gră- 
mădită prea multă la zăgazul copiilor trebuie să treacă pe 
deasupra. Astfel e şi cu noi: am simţit prea mult, simţim 
mea prea mult, şi trebuie, dacă nu să strigăm şi să ţipăm 
ca-n romanuri, cel puţin să lăsăm, curs liber pasiunei de care 
suntem coprinşi ; trebuie să ne spunem unul altuia, sau eu 


121 


trebuie să-ţi spun cît mă gîndesc, cît mă bucur, cît trăiesc 
printr-însa şi pentru dînsa. 

Ţi-aduci tu aminte astă-iarnă, cînd eram coprins de acea 
nervoasă trebuinţă de a ajunge pînă la Ida, cînd nu-ţi vor- 
beam decît de dînsa ? Mi-ai“spus o data s-o las la naiba, ca 
te-am plictisit cu atîta dragoste. Trebuie să ştii că mi“a 
trebuit toată afecțiunea, marea afecţiune care o-iam pen- 
tru tine, în acest moment de rea umoare în care ai putut 
să spui că eşti plictisit de distăinuirea celui mai adevărat 
prieten pe care îl vei avea vreodată. Iată cea dintîi şi din 
urmă oară cînd îţi vorbesc despre această chestiune şi des- 
pre afecțiunea mea pe care o ai vecinică şi neschimbata e 

Sunt departe de a stabili, prin aceasta, vreun raport 
între ceea ce simt astăzi şi ceea ce am simţit atuncea, şi 
ştiu iarăşi că vorbindu-ţi de Eliza nu voi putea niciodată 
să te ostenesc ; această amintire de rău gust mi-a venit fără 
voie şi am voit să ţi-o spui ca să nu mai am dreptu a avea 
în inimă contra ta nici cel mai neînsemnat regret. 


Dragă Duiliu, recitind după o pauză cele ce ţi-am scris 
pînă acum am încercat o deosebită plăcere găsind numele 
ei, acest nume dulce, care nu se va mai despărți de gîndul 
meu. Vai, şi cînd cuget că niciodată nu-mi va fi permis să-i 
strîng mîna în mînile mele decît cu indiferență ; cînd cu 
get că nu voi putea să-i vorbesc decît cu indiferenţă, ca 
nu voi trece pe acelaşi drum cu dînsa, drumul suferinței, 
decît cu indiferenţă, că nu-mi va fi permis nici chiar $5 
mor decît cu indiferenţă ; cînd gîndesc că nu-mi este iertat 
să-i zic niciodată „Eliza"... şi că va trebui totdeauna să 
păstrez acest ceremonial rece, stupid, al bunei-cuviinţe ; cînd 
cuget că nu-mi este permis să-i sărut nici umbra, fără a 
călca, fără a dezonora pe un om care mi-a trecut drept pri- 
eten ; cînd cuget la toate acestea, mă mir de ce smintita mea 
inimă nu moare în această furtună a soartei, de ce nu în- 
gheaţă în acest rece vînt al fatalităţii, de ce nu adoarme 
la acest trist cîntec al speranței pierdute... Vezi, singurătatea 
îmi rătăceşte mintea. 


Al tău pentru totdeauna, 


Duiliu Zamfirescu 


16 


Hîrşova, 
întîi noiembrie [1880] 


Dragă Duiliu, 

Să-mi citeşti totdeauna scrisorile de două ori. Eu pe-ale 
tale le ştiu pe dinafară. îţi cer aceasta nu din egoism, ci din 
temere că poate nu vei înţelege cît e de grozav a strînge 
în inimă, într-o inimă de 22 ani, suferințele unei frunţi 
încreţite, durerea unei inimi care deja a murit într-un piept 
gîrbov de ani. Ba nu. Ştiu, ştiu bine că tu mă-nțelegi, dar 
mi-e frică de mine singur ; mă tem că nu voi putea ajunge 
să-ţi spui ceea ce aş voi să-ţi spui; nu voi putea niciodată 
să scriu aceea ce înţeleg din mine însumi. Dufîliu, trebuie 
să ştii că mă doare ceva. Ce ? Nici nu ştiu ce. Adesea îmi 
vine să cred că mă doare mintea, că mă doare un lucru 
care e în afară de mine, sau care e atît de mult în mine 
încît este peste tot, în firele părului, în fibrele cugetării, în 
moleculele aerului care mă-nconjoară. 

Ea, desigur, dacă mă iubeşte, o plîng, o plînge, căci e 
tortură iubirea pentru care corpu sau sensibilitatea ome- 
nească nu are o măsură... Ea !... Vai, cît aş da pentru ca să 
nu mai plîngă. Vezi, aş minţi dacă aş spune că doresc să mă 
uite. Nu. Dar roag-o, Duiliu. roag-o pentru mine să treacă 
încet pe lîngă acest foc al juneței, iubirea, să-şi ostenească 
inima cu înşelăciuni, cu plăceri, cu dezgust chiar, să se su- 
pună soartei cu eroismul unui martir, şi să facă tot, tot ce 
va voi, dar să nu mai plîngă. Aceste lacrămi ale ei îmi cad 
pe inimă ca nişte picături de foc. Nu, Duiliu, să nu mai 
plîngă şi eu să nu viu s-o văd cu mîna în mîna lui, sub 
cununele de portocali, căci aş muri. 

Iată prima oară cînd îţi vorbesc de dînsu. Tu mă cu- 
noşti destul de bine ca să ştii că nu pot fi gelos de Dan. 
Dar dacă vreodată ai iubit, dacă ştii urma pe care o lasă 
o lacrimă iubită în viața celui ce o face să curgă; dacă 
cunoşti aureola de mărire şi atmosfera de fericire în care 
aş voi să ţiu vecinie acest nobil suflet, sufletul Elizii, dacă 
mă înţelegi bine, bine, roag-o să nu mai plîngă. 


îmi spui sa viu la Bucureşti! Crezi tu că, cu toată du- 
rerea ce mi-ar face, nu aş veni so văd, dacă mi-ar fi cu 
putinţă ? Vei vedea în curînd, în Monitorul oficial, cum 
judecătorul de aici e transferat în locul celui de la Macin 
şi cum acela trebuie să treacă aici ; pînă atunci sunt singur. 
Nu pot un singur moment să mă dezlipese de tribunal.. 

Tu-mi scrii foarte rar şi asta mă întristeazăi mult. Eu, 
de 20 de ziîe, n-a trecut o singură seară ca să nu-ţi vorbesc 
de mine, de ea, de visurile noastre, de tot ceea ce eram obiş- 
nuiţi a vorbi şi a cugeta împreună. 

Te văd, dragă Duiliu, cu o adîncă rană în suflet: aceea“ 
că ai legat două inimi depărtate una de“ alta prin naştere? 
prin viaţă şi prin moarte, sau mai bine că ai legat o inimă/ 
în sensul ideal al cuvîntuiui, cu un corp. Dacă aceasta este 
exact nu ştiu. Ceea ce ştiu este că Eliza te va ierta totdeauna. 
Eu ? ?... »i trebuinţă oare să-ţi spui ?' k 

Bagă de seamă că în viața noastră timpurile acestea vor 
fi însemnate în litere mari, şi ds-aş trăi încă tînăr două 
secole, scrisorile tale de astăzi niciodată nu mă vor părăsi, 

Duiliu, cînd stai alături de dînsa, ai tu ochi s-o priveşti 
şi pentru mine ? 

Scrie-mi. 

Fratele tău, 


Duiliu Zamfirescu 


17 


Ostrovu, în 6 noiembrie 1880 


Dragă Duiliu, 

îți scriu dintr-un sat rătăcit în văile Balcanilor, unde 
sunt venif pentru constatarea unei crime. Sunt tras în gazdă 
la notar. O casă de notar este tot ce-a lăsat Dumnezeu mai 
desperechiat. Dacă-ţi dă papuci, are numai unul, dacă-ți dă 
tacîmuri, are numai furculiță, dacă te pofteşte să faci ţigară, 
are tutun şi n-are hîrtie, în sfîrşit, notar, notar în toata 


124 


puterea cuvîntuîui. Cu toate astea, bunăvoința rm-i lipseşte 
şi adeseori aceasta ţine locul tuturor. 

înainte de a pleca, cu cîteva momente, am primit scri- 
soarea ta şi o scrisoare de invitaţie la nuntă. Ţi-am scris 
că nu viu şi aceasta nu pentru că n-am haine, căci acum te 
pot îmbrăca pe tine şi pe toţi copiştii de la Cameră cu giu- 
bele negre, dar fiindcă ai zis-o tu singur şi ţi-o repet şi eu: 
„sunt unii oameni cărora le este dat să nu aibă niciodată 
aceea ce au dorit". îmi e cu neputinţă, înţelegi ? cu nepu- 
tinţă de a veni. Ti-am spus pentru ce. 

Cînd vei primi aceste rînduri cine ştie dacă Eliza nu va 
fi deja frumoasa d-nă Dănescu. Vezi, dragă Duiliu, îmi e aşa 
de greu să cred că ea nu se va mai chema Eliza... încît 
mi se pare că numind-o ca mai sus, numesc pe o altă per- 
soană. 

Cît despre doamna Drăgana, îi poftesc ani mulţi şi fe- 
riciţi ca să-şi poarte cu destulă cinste papucii şi galoşii cu 
cari ne ieşea înainte cînd mergeam la Dan. 

Bădiţa Tudorache desigur e furios. De nuntă trebuie să 
ia o baie de unt de migdale şi să-şi tundă mustăţile cu 
multă îngrijire. Recomandă-i să se parfumeze cu mosc. 

Drept vorbind. adică, acest cortegiu de rubedenii tre- 
buie să fie straşnic de caraghios. închipuieşte-ţi pe biata 
M-me... soacră mare alături de cucoana Drăgana! Şi pe 
Jenny la braţ cu sora lui Dan. De Eliza nu mai vorbesc ni- 
mic. Ea este victima cea mai sfîntă printre toate aceste vic- 
time profane. După nuntă, arată-i din partea mea calde 
sărutări de mînă, în semn de oarbă supunere acestei duş- 
mane soarte. 


Scrie-mi mai mult, mult. Spune-mi cine au fost nuni 
mari, care popă i-a legat pentru vecinică nedespărțenie, cît 
era de frumoasă E'iza şi cît ar fi de frumoasă Jenny sub 
cununa de lămîi. Trimite-mi, dacă poți, un buchet din cele 
ce se vor arunca în biserică, sau păstrează-mi unu. 

Mă mir cum pot să-ți vorbesc cu atîta indiferența despre 
toate aceste lucruri. Ce vrei ? s vede că omul e făcut să fie 
mişel toată viața lui. Şi cu toate astea o iubesc cum iubeşte 
muribundul razele soarelui, cum iubeşte paserea libertatea... 


Duiliu Zamfirescu 


125 


18 


Hîrşova, în 16 noiembrie 1880 


Duiliu dragă, Er 

Sunt sub farmecul scrisorii tale, pe care am citit-o de 
15 ori, şi-ţi răspund tot cu acelaşi foc cu care-mi scrii tu. 

Am un prieten de 70 de ani, doctor. Dacă poartă părul 
etăţii lui pe frunte, în piept poartă o inimă ca a noastră, tî- 
nără, entuziastă, bună. E polonez şi prin urmare e republi- 
can. Locuiesc cu dînsu. Visînd şi discutînd împreună despre 
libertate, despre fericire, despre Dumnezeu, am ajuns, fără 
voie, să-i spui aceea ce aveam prea mult în inimă : iubirea 
mea. Despre tine i-am vorbit adesea şi te cunoaşte aproape 
ca şi mine. Astfel ieri, primind scrisoarea ta, nu m-am putut 
opri de a-i citi o parte dintr-însa spre a-l pune în stare să te 
judece bine. După aceea am vorbit mult împreună. Şi el a fost 
în vîrşta noastră, şi el a iubit, însă el a fost mai fericit şi mai 
nenorocit poate decît noi. 


— Mon ami, îmi zice el, adevărata şi cea mai mare iubire 
este aceea pe care căsătoria îşi pune pecetea nedespărțirii 
sale. Vei trăi şi vei vide. Cît suntem tineri suntem uşurei 
şi dorim amoruri tragice, amante disperate, situaţiuni inte- 
resante. Nu, amicul meu. Sufletul iubirii e în sufletul omului 
şi sufletul omului e mai presus de aceste scene din cărți. 

Vai, cum îmi repeta el aceea ce am gîndit şi eu de mii 
de ori. 

— Ascultă-mă, doctore, i-am zis, pentru ce vrei să-mi 
măreşti întristarea probîndu-mi aceste lucruri pe cari le ştiu, 
vai ! destul de bine ? 

— Pentru că ai viitor înaintea dumitale şi ai să întîl- 
aeşti multe femei. Din acestea îţi vei alege una cu care vei 
merge pe cărarea vieţii pînă la capătul ei. 

— Văd că nu mă cunoşti, i-am răspuns, şi am tăcut. 

Dreptatea cuvintelor lui am înţeles-o, dragă Duiliu, prea 
mult. Nu este iubire, cum înțelegem noi acest cuvînt, decît 
cînd înaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu, două inimi 
făcute să se-nțeleagă se unesc. Dar cînd aceste două inimi 
sunt despărțite pentru totdeauna ? Atunci, desigur, ele mor 
ca două paseri rătăcitoare, departe una de alta. 


126 


Noi eram făcuţi să fim patru fericiţi sub acelaşi acope- 
rămînt. Acum nu se mai poate sub acelaşi acoperămînt să 
fie decît doi: tu şi Jenny. Cînd îţi vorbesc aceste lucruri, 
ţi le vorbesc nu ca să fac poezie sau ca să-ţi arăt un vis de aur 
care e menit să piară cu venirea luminei; nu. îţi spui aceste 
lucruri fiindcă astfel le simt, astfel le înţeleg. Jenny e încă 
destul de tînără ca să aştepte. Un an îţi ajunge să-ţi treci 
licenţa. Pentru mine acest titlu nu preţuieşte cît o inimă 
mare şi un spirit deosebit, dar lumea şi tatăl ei nu-i 
tot de părerea mea. în vremea aceasta poţi să te convingi 
dacă simţirile tale pentru Jenny sunt preludiul unei mari 
pasiuni, sau numai o scînteie din vechiul foc, care va li- 
cări o minută şi va dispărea în cenuşa uitării. 

Dacă vei continua a o iubi tot astfel peste un an sau 
doi, îmi voi însemna cu aur în cartea vieţii mele ziua în 
care voi putea să te cunun eu, dar eu, mă-nţelegi? cu 
Eliza ; şi la masa ta voi fi ca la masa mea; sub lampa ta 
voi trece ceasuri lungi şi fericire încălzindu-mă la focul iu- 
birii voastre; copiii tăi vor fi copiii mei şi nimeni, nimeni 
nu va ridica mîna asupra lor înainte de a mă cunoaşte. 
Cine ştie, poate într-o zi voi ajunge şi eu să uit şi să te 
urmez pe această cale ; dar, desigur, această zi va fi departe. 
Crede-mă că, scriindu-ţi, am lacrămile în ochi. Această feri- 
cire, posibilă pentru tine, îmi lasă o rază de speranţă în 
inimă ; o tristă bucurie mă coprinde şi plîng. plîng cu ade- 
vărate şi calde lacrămi. 


Duiliu Zamfirescu 


lartă-mă dacă nu-ţi mai scriu, căci nu mai pot. 


19 


In 26 noiembrie 1880, Hîrşova 
Dragă Duiliu, 
ANegreşit că scrisorile mele în alte vremuri te-ar face să 


sunzi. Tot aşa m-ar face şi pe mine dacă n-aş seri sub 


127 


dictarea celor mai vii impresiuni, sub ascultarea celei mai po- 
runcitoare inimi. Cînd îmi aduc aminte că scriindu-ţi rîndu 
trecut am plins ca o femeie, îmi vine să regret acest exces 
de simţire. Şi, cu toate astea !... iată-mă astăzi scriind o po- 
ezie pe un portret... Dar ţi-o jnărturisesc că în viața mea 
nu am improvizat mai repede decît aceste două strofe. Dacă 
vrei, arată-le ; dacă nu, păstrează-le. Orce vei face, »va fi 
bine făcut. 

Cînd am văzut-o sau, mai bine, cînd le-am văzut, tot 
trecutul nostru a patru inşi a trecut ca un vis capriţios prin 
mintea mea şi am rămas, cîteva secunde, privind flacăra; 
luminării, care galbenă şi tremurătoare, pocnea în pacea-, 
unei nemărginite camere. 

Despre portretu pe care l-ai refuzat Elizii îţi repet ia- 
răşi : fă cum crezi şi ce crezi. Eşti prea mult amicul meu 
psntru ca să n-o iubeşti şi pe ea. 

Te rog, dragă Duiliu, nu-mi mai seri de la Cameră. Poli- 
tica înăbuşe frumoasele sentimente. 

Fiindcă-ţi vorbesc de politică, trebuie să-ţi spui că am 
un preşedinte nebun, dar literalmente nebun. Alaltăieri l-am 
dat afară ca pe un porc ce e. 

Zilele trecute am avut un proces în care se zice că am 
vorbit admirabil. Cuvîntul exact, în loc de admirabil, ar 
fi binişor. 

Pe fiecare zi nu fac decît şă-mi număr zilele şi ceasurile 
cari au mai rămas pînă la ianuariu. Atunci vom trăi îm- 
preună tot timpul cît voi sta acolo, şi cine ştie dacă nu 
voi şi rămînea pentru multă vreme cu tine. Dacă nu mi 
se va da un loc care să-mi convie, mă-nsoriu ca advocat în 
Bucureşti. Această hotărîre o am definitivă. Mă mîngîi cel 
puţin că toţi oamenii care au ajuns departe au început ca 
simpli advocaţi şi au plecat de jos. Aceasta e şi natural: 
cînd ai să sări un deal sau un şanţ mare trebuie să te re- 
pezi de departe. 


lată visuri de ambiţiune. Ce vrei ? M-am indignat de 
atîta slăbiciune. îţi mărturisesc că de cînd sunt aici nu am 
gîndit şi nu am trăit decît pentru dînsa. Chiar aceste pro- 
iecte au început tot în pasiunea mea ; şi cînd te hotărăşti 
să-năbuşi acest strigăt al juneţii şi al inimei, îţi vine să-ntrebi 
toate celelalte ambiţiuni şi zadarnice dorinţe întocmai ca 


128 


Marieta lui Octav pe cei de-mprejurul ei... Ştiţi voi cît de 
mult trebuie să suferi numai pentru ca să-l taci? 

Scrisoarea ta am primit-o aseară. Privind astăzi figura 
Elizii mi-a părut aşa de frumoasă, aşa de vie, încît, orcît 
de donchişotesc ar fi, nu m-am putut opri a o săruta. l-am 
strigat ca Michelangelo : „Paria ! per che non ' dar ea, 
vai, întocmai ca Mose, a tăcut. Are pe faţă umbra dulce a 
fericirii care s-a oprit o minută lîngă dînsa şi i-a spus: vei 
iubi şi vei fi iubită dar vei suferi! Ţine sub mînă o dra- 
perie, draperia de pe poarta viitorului ; spune-i să nu o ri- 
dice, căci, dincolo de această poartă cine ştie ce va vedea... 

— Acum mă uit la Jenny. Copilul de altădată astăzi 
e o frumoasă fată întrebînd cu curiozitate zodia sa dacă 
pentru dînsa destinatele i-au cules vreo floare de pe gura 
raiului. Tu îi vei răspunde. 

Aşteptam să-mi trimeţi o lungă scrisoare, cum ştii tu sa 
scrii, în care să-mi spui şi să-mi  povesteşti toată nunta, 
toate impresiile, toate valsurile cari au zburat într-o noapte 
de doliu pentru o inimă care bate sub un piept de mireasa. 

Ah, şi cînd mă gîndesc la nătărău ăla ales de oameni ca 
să fie nedespărțitul companion al bietei Eliza ; cînd cuget 
cît spirit are ea şi cîtă prostie are el, cîtă distincţiune are 
ea şi cîtă vulgaritate el, mă indign şi mă răscol contra tu- 
turor societăţilor stupide şi murdare cari vîrîd un biet su- 
flet celui mai bogat corp. Se pare că aceşti oameni sunt 
uniţi în tot numai prin legea contrarielor. Iartă-mi aceasta 
revoltă. îmi propusesem să nu vorbesc niciodată de Dan, 
dar... nu eşti totdeauna stăpîn pe cele ce-ţi propui. Sărutări, 


Duiliu Zamfirescu 


20 


In 27, aceeaşi lună [noiembrie 1880] 


Duiliu dragă, 
Fiindcă poşta pleacă tocmai mîne seară, şi fiindcă stau 
astăzi în casă tremurat de nişte afurisite de friguri, voi să 


129 


mai stau cu tine de vorbă. Iţi scriu cu creionu fiindcă-ţi 
scriu culcat. 

Am auzit că măria-sa are de gînd să introducă inamovi- 
bilitatea în magistratură. lacă o măsură foarte stupidă. Prin- 
cipiile mele sunt foarte liberale, tu le cunoşti, şi sub acest 
guvern îmi place să slujesc mai mult decît sub orcare altu, 


însă, această măsură nu o pot admite, căci, sub pretext de | 


a face magistratura independentă, o leagă pentru totdeauna 
de oamenii cari introduc această dispoziție. Pentru ce ? toc- 
mai pentru introducerea ei. Este prezumaţțiune că magis- 
traţii cari vor fi aleşi vor fi oameni de treabă. Orce om 
de treabă e recunoscător ; şi, după cum cea mai mare parte 
dintre guvernanţii de astăzi sunt advocaţi, va fi foarte na- 
tural cînd judecătorii cauzelor vor  înclina puțin către dînşii. 
Şi aceasta este atît de adevărat, încît iată guvernul cel mai 
liberal de astăzi, guvernul Republicii Franceze, simțind ab- 
soluta trebuinţă de a dizolva Curtea de Casaţie numai pen- 
tru cuvîntu că membrii ei sunt toţi regalişti şi prin aceea 
adesea fac greşeli de inimă, de simpatii, spre a o reînființa, 
după cîtva timp, cu republicani. în fine, chiar numai titlu 
de roşu, în ţara noastră va fi de ajuns ca, la venirea celei- 
lalte partide, să se simtă nevoia de a modifica legea actuală. 
Las la o parte prejudiciul care se aduce tinerilor cu merit 
de a nu putea să intre în magistratură decît cînd vreun 
coleg al lor va binevoi să moară. Unde pui apoi lipsa de 
oameni capabili şi conştiincioşi ; unde pui frica magistratului 
de astăzi, potlogar prin natură, de a nu fi dat afară ? Toate 
acestea sunt consideraţiuni cari, dacă aş fi în Cameră, m-ar 
face să strig din toate puterile mele contra acestei măsuri. 
Vezi tu, cum eşti prietin cu de-alde nenea Fusea, Ale- 
xandru Popescu e zutti quanti, afirmă-ți părerea, căci sunt 
sigur că şi o admiţi; caută a convinge şi pe Otulescu: 
strigaţi împreună şi poate cauza noastră va triumfa, daca 
nu în Cameră cel puţin în cancelaria Camerii. lată că te-am 
plictisit destul cu politica mea. Dar trebuie să mă“ ierţi: am 
un delir care mă face să simt trebuinţa de a convinge pe 


cineva. 


130 


J 


A 
| 


mmo 


Eliza ce face ? Spune-i că o iubesc mult, mult de tot. 
Cîte ceasuri i-am privit portretu, numai portretu ştie. Ea 
pare mai frumoasă decît cum era înainte. Tu de ce părere 
eşti ? Eu sunt de părere că Jenny are cei mai frumoşi ochi 
din lume după Eliza. Ha, tîlharule, nu-ți place asta! Da' 
ce-i fi crezînd, că-i mai frumoasă ? Tot ce pot admite este 
că e cel mult egală cu Eliza. Dacă-ți place. 

Nu mai pot, dragă Duiliu : se-nvîrteşte casa ca un scrîn- 
ciob. Totdeauna al tău, 


Zamfirescu 


A propos ! Argumentu pe care ni î-ar aduce adversarii, 
cu necesitatea de a avea jurisprudenţă constantă, îl combat 
cu însăşi nestatornicia firei omeneşti. Fii impozant şi con- 
vingător în argumente. Mustăţile la lucru. 


21 
In 28 noiembrie 1880 


De ieri şi pînă astăzi am fost, dragă Duiliu, în cel mai 
surd delir. Se vede că steaua mea bună a făcut să stau la un 
loc cu un bun doctor care e în acelaşi timp excelent ca- 
marad. „Nu te teme, eu nu te las să mori”, îmi zice el 
într-o românească schimonosită ; şi, în adevăr, dacă voi fi 
scăpat cu atît, astăzi sunt mult mai bine. 

îţi trimet portretele, după cum mi-ai zis în scrisoarea 
ta. Unul aş fi voit din suflet să-l opresc, dar nu am în- 
drăznit. Dacă se poate, într-o scrisoare viitoare, strecoară-l 
şi îmi vei îndulci mult amarul zilelor de astăzi. 


Zamfirescu 


131 


22 


Hîrşova, în 5 decembrie 1880 


Cocobus dragă, 


îţi scriu din casa unui prieten unde suntem adunaţi toată 
colonia română. Am jucat cîteva minute cărți, am piardut tot 
ce aveam în buzunar, şi acum, foarte filozofic, privesc restul 
universului cum rîde, cum strigă, cum soarbe din pahare 
lungi şi nesfîrşite sorbituri de ceai, luînd viaţa astfel cum 
trebuie luată, ca o povară care trebuie uşurată prin toate 
felurile de protestaţii şi de strigăte vesele. 

Şi cu toate astea, dragă Duiliu, iată-mă în mijlocul lor, 
trist, cuprins de o melancolie dulce, care mă face să visez 
aceea ce nu am: fericirea. Fericirea e departe, sau nu mai 
ee nicăierea pentru mine, sau dacă mai poate fi e lîngă mine. 

A fost nedrept cel ce ne-a croit sufletul cu astfel de 
capriţii, cel ce ne-a modelat inima dintr-un gips atît de 
moale, atît de impresionabil. Eşti într-un cerc vesel, şi sub 
aceste impresii, printr-o refracțiune de simţire, devii trist. 
Ce curioşi suntem ! ce mistere suntem !... 

lată eterna mea întrebare : Ce face ea ? 

Urmăreşte, dragă Duiliu, România liberă şi mai curînd 
sau mai tîrziu vei găsi ceva! ; nu voi să-ţi spui ce, ca să-ți 
las impresia lucrului nou. Trimete-mi şi mie numerile, pro- 
babil două. 

Sărutări şi mii de îmbrăţişări din partea prietenului tău, 


Duiliu Zamfirescu 


23 


In 15 decembrie '80, Hîrşova 


Scumpul meu, 
De două zile tac şi nu-ţi răspund, fiindcă mi-e frică să 
nu zic prea mult sau să nu zic nimic. Hotărîtor lucru, 


132 


— come hm 


p pi p m p 


m-me Ioanid e foarte departe de-a fi aceea ce am crezut-o. 
Se pare că orcît de bine s-ar lustrui arama cu aur, aliaj nu 
se face, şi, mai curînd sau mai tîrziu, extracțiunea ordinară, 
reiese. Atîta ajunge. A A 

Cel puţin sunt sigur că Eliza are un prieten cu o inimă, 
mare. Dragă Duiliu, ai o inimă mare. Aceasta nu ţi-o voi 
spune des, şi poate că-i bine nici tu să n-o ştii; astăzi însa 
nu mă pot opri de a-ţi strînge mîna de departe şi de a-ţi 
spune : ai o adevărată inimă. Caută şi mută pe Eliza de 
lîngă această bălărie cultivată în seră. Suferința care are 
o cauză vulgară este vulgară însăşi. Şi a plînge pentru m-me 
Ioanid mi se pare astăzi a se înjosi. Cu ascendentul pe care-l 
ai asupra nătărăului de bărbat-su o vei păzi de noroiul Că- 
latoridinilor şi a neamurilor lui. La trebuinţă, se poate domnu 
lua şi de urechi dacă nu va voi să-nţeleagă că fiinţa pe 
care oamenii au pus-o alături de dînsu e mai sus, e mult maL 
sus decît nivelul la care pluteşte el. Şi mai, în sfîrşit, contra 
ta şi a Elizei el nu poate să aibă o opiniune rebelă. învață 
pe Eliza a rămînea totdeauna aceeaşi, adică totdeauna nobilă., 
cîştigînd însă voinţa de a-şi exprima clar şi categoric inţen- 
țiunile. Cît pentru bietile fete cari rămîn acasă, ar trebui să. 
fim alături noi amîndoi ca să ne tragem un adevărat plan 
de bătaie contra acestui rău geniu întrupat într-o mamă. 
vitregă. Bietul bătrîn e incapabil de a avea o idee a luî 
proprie. El e mai mult de plîns decît de blamat. Sărmanul 
Hamlet ! cît de multă dreptate avea cînd striga ameninţînd 
cerul : „O Doamne, Doamne, de ce răul există în opera ta!" 
Acesta este strigătul pămîntului, strigătul planeţii noastre 
virgine către universul bătrîn şi stricat; acesta este strigătul 
tuturor sufletelor nevinovate către sufletele dezmoştenite şi 
perverse : este glasul Elizei, este glasul Jennyei. O... dacă. 
îti fiecare om există un Prometeu, el este numai Prometeul 
rebel, şi cer iertare măriei-sale pentru sentinţa pe care a 
decretat-o, în Paris-Murcie, dar aceasta este o axiomă, nu 
o sentinţă. 

Acum la alt ordin de idei. 

Ai cetit nuvela mea din România liberă ?' Spune-mi în 
scrisoarea viitoare cîte lucruri nu ţi-au plăcut şi ce ţi-a plăcut- 
Sfătuieşte pe Giurescu din parte-mi să se lase de logosuri- 
E o tristă şi banală alegere aceea a discursului funebru şi 


13% 


pentru publicitate ea nu poate fi scuzată decît cînd porneşte 
dintr-o adevărată şi vie durere şi cînd este simplă, simplă 
ca moartea. A lui nenea Hristache cred că-ntruneşte pe cea 
dentăi şi văd că-ntruneşte pe cea de-a doua. Am observat 
însă un singur cuyînt străin de tot, care m-a făcut să 
presupui că este o improvizație adevărată, netrunchiată, ne- 
observată şi nescărmănată de tine. în începutul bucății mele 
sunt o grămadă de greşele de tipar, ce vei vedea şi tu. 

După ce ţi-am cetit scrisoarea, am stat multă vreme 
pe gînduri, şi cum stăm, pe dinaintea mea treceau pilcuri 
de cucoare aduşi de primăvară în ţară, crînguri cu stejarii 
în aer şi cu viorelele pe pămînt, moara de pe Dîmboviţa cu 
spuma roatelor sale, drăgălaşa persoană a d-lui Şabechea, 
Pastele ţiganilorde la biserica din deal, Neculache beat, Dan 
în papuci umblînd prin noroi, Baronu vînînd ciori, tu vi- 
sînd, eu răzîndu-mă, şi toată panorama de la Lămoteşti cu 
variatele sale tablouri s-a desfăşurat în mintea mea ca pe 
o hartă. La tine însă, această vie amintire este populată 
de o figură scumpă, care te-a făcut să resimți cu atît mai 
mult goliciunea şi singurătatea pustiului de ieri. De ce nu 
am avut şi eu această fericire, ca să am astăzi acelaşi re- 
gret> 

Ton ami toujours, 


Duiliu Zamfiiescu 


Scrie-mi cînd luaţi congediu de la Cameră ca să-ţi adre- 
sez scrisorile acasă. 


Hîrşova, în 26 decembrie 1380 


Dragă Kocobus, 


Nu mi-ai scris de-o mie de ani. Cartea de vizită cu- 
prinde o scrisoare de-a ta, dar prea puţină. Nu ştii tu cîtă 
nevoie am de a citi rîndurile tale pline de viaţă ; cîtă plă- 


134 


cere încerc cînd zăresc printre teancurile de pachete pe cari 
le aduce poşta scrisoarea ta; cu cîtă adevărată emoţiune 
rup plicul, şi cum nu respir decît la pagina din urmă, cu 
cel din urmă rînd ? Nu le ştii acestea ? 

Ieri am fost la un prieten al lui tata, peste Dunăre, şi 
la întoarcere puţin a lipsit să nu mă-nec. Era un vînt, o ză- 
padă, o furie de apă cum ştiu bine că tu n-ai văzut încă. 
Aveam o luntre sigură şi trei lopătari, cu cari în alte vre- 
muri m-aş fi dus pe Stix : acuma mi-era frică pe Borcea! 

îți mărturisesc că niciodată n-am făcut cunoştinţă mai 
de-aproape cu moartea. Şi cu toate astea," cîteodață eram 
silit să închid ochii de tot din pricina zăpezii, şi atunci 
simțeam lîngă mine o fiinţă căreia îi era frică mai mult 
decît mie şi pe care trebuia s-o-nvelesc în şuba mea. O... 
ce frumos ! Cît e de dulce să fii fericit cînd eşti aproape 
de moarte, sau să mori cînd eşti aproape de fericire! Zic 
aproape, fiindcă nici moartea nici fericirea nu-i complectă. 
Nu ştiu dacă ai observat cum, în unele momente supreme, 
imaginația îţi e vie şi cugetările toate se personifică cu o 
repeziciune surprinzătoare. Cînd am dat însă-n Dunăre, am 
trebuit să las şi visuri şi imaginaţie şi să pui mîna pe cîrmă 
ca să treacă la lopeţi cîrmaciu. Trebuie să fi fost droîesc 
cu căciula pînă în umeri îndesată, cu mînuşi englizeşti în 
mînă şi cu cîrma, un fel de lopată scurtă, trăgînd cînd îna- 
inte, cînd înapoi, spre [a] ţine luntrea în contra valurilor. 
După ce ploaia şi zăpada m-au murat frumos şi după ce 
mi-au înlemnit mînile de frig, m-am retras iarăşi în şubă. 
Alături de mine era un curcan pe care-l aduceam de la ţară 
şi care nu-nţelegea deloc ce însemna acel zgomot drăcesc de 
apă şi acea legănare fără sfîrşit. într-un moment, un val 
răsfrînt de maluri l-a făcut să-nţeleagă, printr-o duşe foarte 
demonstrativă, natura zgomotului. Să fi văzut de-acolo pro- 
testaţii pe bietu curcan. 


în sfîrşit, am scăpat numai cu o durere de ochi. 

Gheorghe ce face ? l-a numit sau nu ? 

Peste 15 zile, dragă Cocobus, o să fim împreună, o să 
privim flacăra aceluiaşi foc, o so văd! 

Urmează a ceti România libera şi cînd vei mai găsi ceva 
cu numele meu' trimite-mi şi mie. 


135 


Aş voi să-ţi mai scriu, dar mi-i foame. Răspunde-mi pînă 
la a doua scrisoare a mea, în care îţi voi face cunoscut data 
venirii. 

Al tău, 


e 
Duiliu Zamfirescu 


Uit să te-ntreb ce faci cu examenu. Răspunde-mi. 


25 
Hîrşova, în 2 ianuariu 1881 


Cocobus dragă, 

S-ar cuveni să fiu supărat pe tine şi să nu-ţi scriu. Fi- 
indcă însă altfel m-am învăţat, altfel voi face. 

După ce vei primi scrisoarea mea, tu să nu mai scrii, 
îmi fac socoteală astfel : trei sau patru sau poate cinci zile 
pînă vei primi-o, trei sau patru pînă voi avea eu răspunsul, 
fac 10 ; pînă la 12 ianuariu sper să fiu în Bucureşti, şi în- 
ţelegi că nu aş dori să citească altcineva ce e scris numai 
pentru mine. 

Fiindcă pe zilele astea ai sărbători, întreprinde o campa- 
nie prin ulițele capitalei în scop de a face cunoştinţă cu vreo 
cameră pentru respectabilul tău prieten sau, mai bine, pen- 
tru noi amîndoi. Principalul e să fie curată şi să aibă o dor- 
meusă pe care să visăm dinaintea focului. Pentru rest, gustul 
tău va alege. Pot plăti pînă la 50 fr. dacă o fi frumoasă sau 
dacă-or fi două, ceea ce mi-ar plăcea mai mult, 60 sau 70 fr. 
Ai deplină împuternicire. O mică condiţie însă : aceea de a 
avea toată libertatea unui om în casa lui. 

Acum, ca să te pedepsesc pentru tăcere, mă opresc aici. 

Ba am uitat, nu mă opresc: 

Sărutări de mîini doamnei E.D.' Spune doamnei că astăzi 
cerul plînge, căci afară plouă. Mai spune-i că plîng pe lume 


136 


multe inimi ca cerul, dar nu tot ca dînsul pot să-şi spuie du- 
rerea în picături mari de lacrămi. 


îmbrăţişări pentru tine, 


Duiliu Zamfirescu 


26 


In 3 martie '81, Tîfgoviţte 


Cocobus dragă, 

îţi scriu cu creionu, fiindcă-ţi scriu din pat, şi-ţi scriu 
fiindcă simt trebuinţă să-ţi vorbesc. M-am apucat să continuu 
din bucăţile începute, pe cari le-am găsit prin cartoane, dar 
n-am putut să adaog două rînduri. Voiam să te văd. Cu ce 
să-ncep ? Dacă ar fi să ascult glasul inimei, aş începe prin 
a-ţi vorbi de Eliza. Am plecat fără să-i strîng mîna mai mult 
decît altă dată ! fără să îndrăznesc a mă uita în ochii ei mai 
lung decît de obicei! fără să-i spun o vorbă! fără să-mi 
facă o întrebare... La şose i-am dat o floare de ghiocel ; are 
so păstreze ? 

Vezi că fără voie înscriu în capul acestor rînduri numele 
ei. Am iubit-o şi o iubesc din tot sufletu. Atît pot să spui. 

Am ajuns la Tîrgovişte, dragă Cocobus, prăpădit de oste- 
neală şi în seara dintăi am mas la otel. Acum mă găsesc cu 
domiciliul la cucoana Marița Sardareasă, un fel de smochină 
omenească cu colţi pe frunte, care la fiecare vorbă te dră- 
gosteşte ; maică-n sus, maică-n jos, domnule procuror mamă, 
la dreapta, băiatu mami la stînga ; în sfîrşit, un putinei de 
bunătăţi. Important e că alături de camera mea este un ie- 
tăcuţ, pe care o să mi-l dea în curînd. Te aşteaptă nen'tu ca 
pe al doilea suflet al lui. Mi se pare că venind tu, mă apropii 
de Eliza. 

Poziţiile din prejurul Tîrgoviştei sunt în adevăr admira- 
bile, în momentele în care-ţi scriu, trompetele de la Mănăs- 
tirea Dealului cîntă ceasurile de culcare, şi accentele lor dulci 


137 


şi depărtate parcă invită somnul să ne adoarmă. Cîntecul 
zorilor seamănă cu glasul uitării; de aceea îţi dişteaptă în 
suflet o tristeţe inexprimabilă, un regret dulce, o simţire 
poetică, care moare cu tăcerea lor. Trebuie să ştii că la Mă- 
năstirea Dealului astăzi nu mai sunt decît vreo patru călu- 
gări, ultimele rămăşiţe ale unei generaţii care a cunoscut pe 
Cîrlova tînăr ; ceilalți au murit, iar lăcaşul cel sfțnt azi e 
cazarmă pentru şcoala divizionară. Mai jos e Mănăstirea 
Viforîta, unde se zice că ar fi iubit Cîrlova pe maica Eli- 
sabeta, pe iubita lui Lina. Această mănăstire e încă locuită 
de maici, şi încă bine locuită, căci are vreo 80 de călugă- 
rite. Cît oi putea de curînd o să mă duc să le vizitez. 

îți închipuieşti tu un amor într-o mănăstire ? Trebuie să 
fie aşa de sfînt şi aşa de dulce !... A !... tu ţi-l închipuieşti, 
fiindcă tu ai iubit într-o mănăstire. 

încolo, lumea, caraghioasă ca toată lumea de provincie. 
Sunt atîtea partide cîţi sunt şi indivizi. Cucoanele nu le cu- 
nosc încă, fiindcă n-am făcut vizite. 

Răspunde-mi şi în răspuns trimite-mi îmbrăţişările pe 
care ţi le trimet închise în această scrisoare. 


Duiliu Zamfirescu 


27 
In 18 mars *81, Tîrgovişte 


lată, Cocobus neică, că-ţi trimite nen'to ţie: o procură 
frumoasă, frumoasă, cu care să iei paralele. 

Din 70 franci vei opri 15 pentru tine şi-mi vei cumpăra 
o pereche de mănuşi şi o sticlă de eau de Lubin. 

Mănuşile ca ale lui Ot|ullescu. Restu trimite-mi-l. Dacă 
ai nevoie, opreşte mai mult decît 15 fr. Eu găsesc orcînd aici. 


Ex imo corde, % 


Duiliu Zamfirescu 


ve 


28 
Focşani, în li iuliu 1881 ' 


Dragă Cocobus, 


Leneş şi ticălos precum sunt, aş fi îatîrziat şi de astăzi 
a-ţi răspunde, dacă nevoia de a-ți destăinui ceva nu m-ar fi 
silit la aceasta. 

O seară înainte de a mă culca, am cetit scrisorile mele 
pe cari le scrisesem Elizei din Dobrogea, şi am adormit sub 
impresia lor. Peste noapte, visul m-a făcut să trăiesc cu dînsa 
cîteva ceasuri; o dată mă aflam într-un palat de construcţia 
gării noastre, şi pe cînd urcam o scară lată, măreaţă, spre 
a mă sui la dînsa s-o văd, o întîlnesc coborînd treptele cu 
capul în jos şi tăcută. Cum mă vede, mă apucă de mînă, 
fără a-mi spune nimic, şi mă duce pînă jos. Acolo se făcea 
o mică odaie goală, ale carii uşi erau închise pe jumătate 
Eu o trag spre mine uşor, încet, şi ea întinde braţele ca 
să m-apuce de gît, rămînînd însă cu figura înapoi ca să 
n-o pot săruta. Dragă Duiliu ! o fericire mai mare, o durere 
mai dulce decît acea pe care o simţeam cînd o ţineam în 
braţele mele, cînd mă lipeam de sînul ei ca s-o sărut, o mai 
mare fericire nu am gustat în viaţa mea. Şi ea atunci îşi 
lipi obrazul de mine şi o sărutare, şi a doua sărutare... dulce 
ca viaţa mea, îmi spuse că ea tot mă iubeşte. După aceea, 
ce s-a mai întîmplat nu ştiu, dar a doua zi, deşteptîndu-mă, 
mi se părea că am o bucurie, o cauză de fericire pe care am 
uitat-o şi numai stînd cîteva minute pe marginea patului 
mi-am adus aminte de dînsa. 


E multă vreme de cînd o simtire atît de platonică nu 
mi-a încălzit sufletu ; e multă vreme de cînd nu mi-a bătut 
inima. Dar acum, scriindu-ţi, o dulce tremurare îmi dă 
speranţa de a aştepta timpul cînd voi putea să-i spui ei 
ceea ce-ţi spui ţie. O... dacă n-aş muri pînă a o mai vedea, 
sau dacă n-ar muri ea... 

Acum trec la alte lucruri. 

Lina e la ţară pînă marți. Conu Fănică’ mi-a spus că 
de mîine într-o săptămînă e liber şi poate să venim. în 
acest moment, profesoara şi cu eleva cîntă o sonată divină 


139 


şi-mi dispun gîndirea tot spre lucruri poetice. Cu toate astea, 
la realităţi! 

Conu Dumitru’ mi-a dat un proces, pentru 15 sept. în 
care Ghica' îi pretinde 10.000 fr. despăgubiri. Sper în cu- 
rînd să am şi altele. 

Ieri a venit Alexandru“ legat de o sabie cît a lui Da- 
mocles. 

. îmi pare grozav de rău că nu pot fi cu tine. Să dea 
Dumnezeu să cîştig para'e, dragă Cocobus, şi dacă n-ora 
merge la vară prin străinătate să nu-mi zici d-le advocat. 

De cele mai multe ori mă duc la gară şi privesc trenu- 
rile venind şi plecînd şi adesea îmi pui gîndu în. cîte-un 
vagon care merge spre Bucureşti, iar de la Bucureşti îi ieu 
trăsura cu chirie ca să-l duc pînă la moşia ei, unde o vede, 
îi sărută urma pe unde trece şi se întoarce înapoi ostenit. 
Adeseori îl aşez şi în vagoanele cari vin spre Adjud, ca să 
vă-ntîlnească şi pe d-vs. şi să vă zică la revedere. 


Duiliu Zamfirescu 


Complimente de la ai mei toţi. 


29 


Octombrie 30, 1881, Focşani 


Dragă Cocobus, 


Aş voi să ştiu scrie cu mult mai bine decît ştiu, pentru 
a-ţi spune ce senzaţiuni curioase îmi tulbur pacea vieţii de 
provincie; ce stranii mişcări de cugetare şi de sînge mă 
stăpînesc ; ce tristeţi şi ce veselii mă apucă cîteodată! 
Aseară, Fany Martens, care e la Focşani de cîtăva vreme, 
cînta cu glasul ei simpatic, o romanță a cărei început e 
cam acesta : 


Cu mai se ridică 
Zăpada din munţi 
Şi-apar ghioceii 

Cu vesele frunți. 


140 


Fany Martens, cîntăreaţa şi curtizana, m-a făcut să 
plînge, şi atunci am întrebat pe conu Fănică, cu care eram 
în loje: „la spune-mi, simţi cîteodată în suflet o pornire 
duioasă, neînţeleasă, care te face să tremuri, să suferi, să 
plîngi, fără cauză, fără existență sigură, fără cuvînt de a 
fi şi care cu toate astea este, căci plîngi ?" — „Da, simt, 
dar nu pot să-ţi spun ce simt.” lată cum a răspuns el. 

Am ajuns la Focşani ostenit de un drum lung şi mono- 
ton. Acasă au început toţi să mă discoase, a mă cerceta, 
a risca pe ici pe colo cîte o observaţie de întîrziere, toate 
lucruri care nu erau deloc de natură a mă mulţumi. în 
sfîrşit, somnul i-a liniştit pe toţi. Pentru mine a fost mai 
nemilos: eu am visat încă mult, şi am suferit încă mult de 
despărțirea noastră. Tu şi ea sau ea şi tu, iată ce am lăsat 
în urmă. 

O, zi, dragă Duiliu, ce prăpastie nemărginită şi neex- 
plicată e inima omenească ! Pleci nepăsător şi ajungi la 
Bucureşti vesel şi mai nepăsător ; pleci din Bucureşti trist 
şi ajungi la Focşani şi mai trist ; ai inima goală şi sufletul 
liniştit, ţi se pare că trăieşti zadarnic ; ţi se umple inima, 
eşti adesea fericit, te simţi nenorocit, ai vrea să mori. Ast- 
fe, vecinie oşcilînd între aceste două extreme, ajungi să 
te încredinţezi că poate cei mai fericiţi oameni după lume 
sunt aceia care nu se ridică niciodată cu sufletul la un grad 
de simţire mai înalt. Şi încă fericiţi aceia cari au ca mine 
un prieten, prietenia, calda reverberaţiune a razelor focului 
celui puternic, a amorului. Negreşit, dragă Duiliu, toţi au 
cîntat, toţi poate că au simţit, toţi au declarat amor precum 
ar fi declarat război, dar mi se pare că noi am înțeles 
într-un chip cu totul deosebit acest mare şi prea mare sen- 
timent. 

în tristeţea care m-a coprins întoreîndu-mă acasă, am 
scris această mică poezie,’ atins de poetica frumuseţe a unui 
biet trandafir pe care mama mi l-a adus dintr-o glastră. 
Fii bun şi treci pe la Liferawru spre a o lăsa să se publice. 

îmi scrii despre dînsa că vrea să treacă la laşi să se 
angajeze pentru nu ştiu cîte mii de fr[anci] pe lună. Tu 
ai uitat se vede că Ia laşi e d. Pruncu' prefect şi că se 
poate propunerea să vie din parte-i pe sub decoru teatrului. 
Se poate ca Pruncu s-o iubească încă, căci, îţi mărturisesc, 


141 


e o femeie pe care după ce vei cunoaşte-o cu greu o uiţi. 
Şi în cazul cînd domnu de mai sus ar intra pe uşa cea 
mare, eu n-aş primi un Singur moment să intru pe cea 
mică. Tu îmi repeţi că m-a iubit 10 zile. Şi eu îţi zic: da, 
m-a iubit 10 zile. Dar cînd o femeie te iubeşte 10 zile, cînd 
te iubeşte în adevăr, nu rămîne din această bogăţie de sim- 
ţire nimic care să se reverse şi asupra zilelor ce urmează? 
Orcum, ea îşi va aduce aminte de mine ca de una din acele 
flori pe care ai pus-o aproape fără să-ţi dai socoteală în- 
tr-o carte. Cînd mai iei volumul în mînă, floarea o găseşti 
uscată, dar paginile cari au păstrat-o sunt parfumate. 


Tu spune-i aceste lucruri şi ei, spune-i-le şi iubeşte pe 
cel ce-ţi e totuna prietenul tău de suflet, 


Duiliu Zamfirescu 


30 
Focşani, 17 noiembrie 1881 


Dragă Cocobus, 

De-o grămadă de vreme nu mai am nimic de la tine. Or 
că te-ai apucat să-nveţi, or e vreo drăcie la mijloc. Caterina' 
m-a albit de note. Eu îi spui regulat că desigur au fost note 
pe cari nu le-ai găsit în Bucureşti şi le-ai comandat în 
străinătate; lucru care n-o împiedică nici pe ea nici pe 
mama de a ne face pe amîndoi leneşi împărăteşti. în sfîrşit, 
urmăreşte şi tu într-o zi şi du-te de le cumpără. Acum, după 
ce ţi-am scris, cred să fiu liniştit pentru vreo două zile. 

închipuieşte-ţi, dragă Duiliu, că în ziua de Sf. Dumitru, 
Eliza şi cu Dan au telegrafiat conului Dumitru felicitîndu-l. 
Această delicateţe sunt sigur că vine de la ea, de la acea 
sărmană fiinţă, poetică şi sfintă, de la Eliza mea. Iartă-mă 
c-o numesc astfel şi nu mă taxa de nedrept către cealaltă 
căci pentru aceea am o altfel de afecţiune, care, te asigur, 


142 


j 
'f 


îl 


e sinceră şi aceea, dar ceva mai pămîntească. Am petrecut 

cu ea aici două nopţi pline de frumuseţe, de farmec. 
Scrie-mi, scrie-i şi ei: laşi, strada Păcurari. 36. 

ca Te îmbrăţişează nen'to, 


Duiliu Zamfirescu 


31 


In 27 noiembrie '81, Focşani 


Dragă Cocobus, 

Tu eşti trist. Faci în drumul desfrunzit al vieţii o siestă, 
care în loc de a te mulţumi, prin aceea că-ţi odihneşte spiritu, 
te osteneşte. Spiritul şi inima omului să vede că e [sic] astfel 
făcut, încît numai o luptă vecinică, o alternaţie de mulțumire 
şi de nemulţumire, de fericire şi de dezgust îl mai poate mul- 
tumi, cu condițiune ca peste toate acestea să împărătească 
simțul cel atît de bătrîn şi încă atît de tînăr: iubirea. Nu 
simţi ceva prin aer tu ? Inima nu-ţi aduce de departe un 
zgomot surd, ca cele cari preced cutremurele de pămînt, 
care să fie precursoriul' unei zguduiri morale, a unei crize 
de fericire, de sensibilitate excesivă, de iubire ? Jenny, Aris- 
tiţa... care ? Eu simt, prevăd, şi dacă vei avea nevoie de 
braţul meu, pe la 5 din luna viitoare sunt lîngă tine. 

înainte de 5, Anicuţa! vine la mine. Mi se plînge că nu-i 
scrii. îmi spune să te rog ceva în privinţa jurnalului ei. 
Citeşte tu însuţi plîngerea. O aştept cu multă nerăbdare. 
Avem o odaie mare cu un pat şi o canapea pe care ne jurăm 
iubirea cea mai dulce. îmi aduc aminte de rîndu trecut cum, 
aşteptîndu-mă, adormise. Eu intram încet, încet, şi o sărutam 
pe ochi ca să nu se deştepte. Două braţe mă luau de gît şi 
mă lipeau de un sîn cald, iar un glas somnoros cerea : dă-mi 
o ţigară. Această eternă : dă-mi o ţigară vine în vorbirea 
cea dulce a iubirii, ca Pilat din Pont în Crez. Cînd i-o spui, 
ea îmi făgăduieşte cu jurăminte că n-o s-o mai zică, ceea ce 


143 


n-o împiedică ca peste un ceas să repete iarăşi: dă-mi o 
țigară. 

Ţi-a scris nen'tu că am trimis Comitetului o piesă într-un 
act şi-n versuri’ Nu mi-ai răspuns dacă aî cercetat ceva. 

Scrie-mi dacă Pantazi Ghica' e în Bucureşti, precum şi 
cine se crede să treacă la justiţie. Cînd ai vreme, cercetează 
o dată de petiția prietenului nostru Stavru Ţirrjnis despre 
care vorbeam. 

Cu tutunu merg prost de tot: pe fiecare zi cîte un 
pachet. Cînd mi-l prinde tata cîteodată, zic cîteodată, căci 
mi-l prinde rar, mi-l ia jumătate. 

Nici eu n-am mai înglindisit nimic de o lună. O lună! 
Bree... Dar mare-i Dumnezeu ! 

Spune lui Colega multe de toate. 

Te sărută nen'tu, 


Duiliu Zamfirescu 


32 
[1881] 


Cocobus dragă, 


Ieri am primit scrisoarea ta cea prea scurtă şi azi îţi 
răspund printr-una îndestul de lungă. Mai întîi să isprăvim 
cu daraverile notelor şi a statelor : 

Dacă Sandroviteh convine să le comande pe cele cari nu 
le are la Viena, dîndu-i arvună o parte din parale, atunci 
să le comande, după ce-ţi va face socoteală de cît costă totul, 
ca să ştim cît să-ţi mai trimitem. Dacă nu vrea să le comande 
decît plătite de mai nainte, atunci e de prisos să-şi mai ia 
osteneala aceasta, căci le comandăm noi direct la Francfort 
sau la Viena. în cazul acesta, tu ia pe cele cari le găseşti la 
dînsu ca: Etudes de Chopin, Impromptu şi celelalte. în 
privinţa statelor, n-am primit nimic pînă acum. Este ade- 
vărat că de la Corierul de Dambovitza' luasem 450 fr. pe 
luna iulie, cînd am demisionat. Ţie ţi-am spus oare despre 
aceasta, sau am avut aerul de a te trage pe sfoară ? Dragă 


144 


Cocobus, crede-mă că dacă ştiam că o sa ceară prezidentu 
emiterea mandatului pe numele casierului de-acolo, lăsam 
pînă veneam eu din nou în Bucureşti. Tu înţelegi că orcum 
ți-aş fi cerut parale, dacă aveam nevoie, era să-mi dai ; şi deci 
nu aveam nevoie să-ţi spui o minciună. Această afacere o re- 
gulăm la începutul lunei viitoare cînd 'ine nen'to la Bucu- 
reşti. 

Anicuţa îmi scrie că poate să vie la-nceputu aceleiaşi luni 
pentru 24 ore. Eu sper s-o ţiu vreo două, trei zile. îmi scrie 
la fiecare două zile şi se pare că mă iubeşte ca şi la-nceput sau, 
dacă nu mi-ar fi frică să zic prea mult, mai mult chiar 
decît înainte. Dacă însă aceste lucruri le-o fi punînd mai 
mult pe hîrtie decît le-o fi avînd în inimă, face rău, căci 
eu am o adevărată şi sinceră afecţiune pentru dînsa. Sunt 
momente, dragă Cocobus, în care mă revolt contra mea 
însumi şi contra acestei afecţiuni, care mi se pare adesea 
atît de rău pusă, încît nu mă pot stapîni de a-i seri şi ei, 
în cuvinte foarte vagi, amărăciunea acestor momente. O 
femeie care a pasionat atîţia oameni după dînsa, care a 
zîmbit la atîţia oameni pe cari poate îi ura ; o femeie care 
a scris la atîţia desigur lucrurile pe cari mi le scrie mie 
astăzi ; o femeie care trăieşte singură, departe de mine, în 
mijlocul atîtor tentaţiuni, e greu să presupui că mai are şi 
mai poate păstra în suflet o rază originală de credinţă. Şi, 
cu toate astea, eu cred şi ştiu că nimic nu-i mai adînc şi mai 
nepătruns decît inima unei femei, şi că e cu putinţă ca prin 
cutele acestei inimi uzate, să fi rămas ascuns amorul cel din 
urmă, cea din urmă lumină de tinerețe, asupra căreia toată 
fiinţa şi tot traiul ei să [se] concentreze pentru vecinicie. 
Vezi, amorul propriu, acel laş care ne stăpîneşte pe toţi, mă 
face a crede că ea poate iubi încă. Destul. 


Am trimes mai zilele trecute Comitetului teatral piesa 
mea în versuri, pe care o cunoşti şi tu pe jumătate. Dacă 
poţi, interesează-te, dragă Cocobus, şi vezi ce se face cu ea. 

Răspunde-mi şi trimete-mi îmbrăţişări tot atîtea cîte îţi 
trimete 


Duiliu Zamfirescu 


Lui Colega multă sănătate. 


145 


33 
[1881] 


Cocobus, X 


Cu multă durere iau condeiul, căci toată ziua nu fac decît 
să scriu. i 

Această scrisoare e începută de o săptămînă. Astăzi o 
reiau ca să-ţi spui că sunt fericit, că am văzut-o, că m-am 
uitat lung şi lung şi nesfîrşit în ochii ei. Ah !... o iubesc, 
dragă Cocobus, o iubesc ca pe lumina sfîntului soare. Dacă 
în noaptea aceasta ai fi lîngă mine, ţi-aş strînge mîna, te-aş 
săruta, te-aş bate poate ca să asculţi că o iubesc şi că e 
frumoasă, cum n-am văzut-o niciodată. Venim de la Raşca. 
La Raşca, Colega l-a ţinut pe Bovinus de vorbă, şi eu am pu- 
tut să aiurez din stele şi din lună, din inimă şi din suflet. Şi... cu 
toate astea, n-am vorbit nimic despre noi, am vorbit de tine. 
Pezevenghiu de autor romanţier, proprietarul moşiei lui Dan, 
a fost acolo !! Cînd am auzit despre aceasta, m-am uitat în 
ochii Elizei lung, ca să văd ce vrea să-mi spuie. „De ce vă 
uitaţi aşa lung la mine ?" „M-me, i-am răspuns, e o persoană 
care nu s-ar bucura tocmai mult despre această ştire." „Nu 
vă-nțeleg." Şi cum mă uitam încă adînc la dînsa, ca prinsă 
de o remuşcare îmi zise : „Ba vă-nţeleg, vă-nțeleg, dar nu-i 
nimic. Casa proprietăţii e foarte departe de a noastră..."— Şi 
după ce am ieşit de la grădină, am mers cîtetrei, Ea, Dan şi 
eu, şi am băut bere, cîte trei sticle de om. 

lartă-mă să fiu egoist, să-ți spun cît era de frumoasă 
cînd vorbea supărată de m-me Ioanid, cînd rîdea, cînd 
zîmbea, se uita la mine. A !... sunt un om egoist, dar sunt 
un fericit. Nu-mi cere nici stil, nici scris, nimic. Citeşte în 
fundul inimei mele şi vezi cît m-a înălţat această seară. 
Dragă Cocobus, mi se pare că mă iubeşte, mă iubeşte. Chiar 
pe secul de bărbatu-su îl am acum la epolipse. E urît a 
dracului, dar e băiat gentil, căci pare a nu se supăra. Miine 
ne vedem dimineaţa la şose, unde, spre nenorocirea prie- 
tenului tău, vine şi m-me Mihăilescu. Â propos de dînsa. 
Mi-a propus să mă prezinte la m-selle Keun, cea cu tatăl 
chior... Dar să-i ia dracu pe toţi ! Eu îmi simt inima plină cu 
prisos de mult adorata mea Eliza ; Eliza ! sufletul meu, viaţa 


146 


mea, ajung un om vulgar vorbind despre tine şi spunînd 
cît îmi eşti de dragă, dar îmi eşti dragă, crede-mă... 

lată trei zile de cînd nu-ţi scriu. Nenea Hristache e 
foarte neliniştit. Stai ca un porc ce eşti de două săptămîni 
acolo şi nu te-ai îndurat să-i scrii cinci rînduri. Aseară m-a 
făcut de m-am jurat de o mie de ori că ţi-am trimis scrisoarea 
ce-ţi scriu şi că aştept în curînd răspuns. 

Altele. Ieri dimineaţă am fost la şose. Am văzut-o. O 
iubesc. Vreo trei ceasuri, cît am stat acolo, n-am făcut decît 
so apăr cu pălăria de ţînţari, eu pe de-o parte, bărbatu-său 
pe de alta. Era şi Mihăileasca. M-a prezentat d-rei Keun. 
M-a primit foarte rece. Chioru însă părea încîntat. D-na de 
mai sus avea acru să fie geloasă de gentila d-ră Keun, şi 
făcea nişte farafasticuri de-ţi venea greață. Am trecut o 
dată cu dînsa pe dinaintea Elizei şi, fiindcă ea nu bănuia 
nimic, continua de a se furlandisi ca de ordinar. Trebuie să 
ştii, dragă Cocobus, că s-a uitat Eliza la dînsa cu o privire 
cum n-am văzut în viața mea, atît era de adîncă şi de cerce- 
tătoare. Dar Ja teatru, cu o seară mai nainte ! Se juca o piesă 
în care o fată iubea pe unu şi o da părinţii de pe altu. Dobi- 
tocus era plouatus. Eu. într-un moment atît de critic, nu 
puteam face decît ceea ce am făcut: să taxez piesa de stupidă 
şi pe actori de idioţi (aici era şi niţel adevăr). Lucrul acesta 
m-a înaintat groaznic în stima lui, dar asupra Elizei a 
produs o impresie penibilă. Se pare însă că a înțeles şi ea 
cînd l-a văzut pe el cît era de vesel. Efectul a fost că a 
adus-o a doua zi la şose, şi eu am putut, la despărţire, să-i 
sărut mîna, mîna ei! 

Altele. Bietul Colega a înnebunit de toată isprava. Tot 
aşteaptă nişte parale, care nu mai sosesc, ca să plece după 
dînsa la Cîmpulung. Aşteptînd, se ţine dupe Anicuţa. A adus 
pe Bonifaciu să-i facă confidenţe. [..]' 

Am dat ordin să ţi se trimită România liberă regulat. 
Primitu-o-ai ? 

J:.«.Aci? Ai să-mi scrii pe 15 foi, sau altfel eşti 
păpădit. Ai ce-mi serie. Spune-mi dacă sunt femei frumoase 
peacolo, şi dacă se prinde curtea. 

Partea sufletului, în tot ce-mi vei scrie, să fie mare, căci 
vorbind tu mi se pare că vorbesc eu. Pe fete nu le-a adus 
niciodată la moşie, de frică să nu le oprească m-me Ioanid. 
Mai zilele trecute, a făcut alte noi mizerii Elizei. Nu ştiu 


147 


cum se face, dar am ajuns iar la ea. Aş voi să nu-i spui 
numele pe aceeaşi foaie de hîrtie cu cei de sus, dar... Scrie-mi 
mult. Te sărută nen'tu. Eliza era să-ţi scrie şi ea dar n-aveam 
cum sa-i arat scrisoarea. 

Duiliu 


[1881] 


Dragă Cocobus, 

împreună cu nenea Fănică îţi scriu cu rugămintea de a ne 
trimete pentru paralele astea note. Bucăţile vor fi cele 
subliniate din alăturatul catalog. Vei observa că pentru 
exerciţiile lui Chopin există o ediţie mică, format in octavo, 
ca cele pe cari le-am luat noi fetelor acum doi ani, cu mult 
mai ieftine decît in folio. Poate că această ediţie să existe 
şi pentru celelalte bucăţi. Cu ghetele tale cele noi du-te întăi 
la Sandroviteh, * cu acesta te tocmeşti pînă la o para, şi 
dacă nu găseşti toate bucăţile la dînsu, tot cu ghetele tale 
englizeşti, te duci la Ghebauer. După ce-ţi isprăveşti cumpă- 
ră toarea du-i c... la Dacia şi H1 asigură. 

Conu Fănică zice c-am făcut ca povestea ţiganului care 
a dat o măslină unui român şi după aia i-a pus burdufu 
la partea pe care vrei s-o asiguri lui G-bauer ca să curgă 
untdelemn. îţi cerem cam multe bucăţi pentru 35 fr., dar 
tu vei trimite cîte vei putea avea pentru suma aceasta. Bagă 
de seamă că bucăţile pentru piano solo sunt lăsate la ale- 
gerea ta. 

O să-ți trimeată nen'to ţie în curînd o altă scrisoare. 

Sărutări de mîni pe la cei de-acasă. Te îmbrățișează, 


Duiliu Zamfirescu 


Aici trebuie punct şi virgulă (n. D. Z.). 


148 


35 


In 15 martie [1882] 


E atîta vreme de cînd nu ţi-am mai scris nimic. De ce, 
nici eu nu ştiu. Cu toate astea, dacă nu ţi-am scris, m-am 
gîndit îndestul la voi. Zic la voi, fiindcă tu însumezi în 
tine, pe tine şi pe ea... Mi se pare că scriindu-ţi ţie îi scriu 
şi ei; că trimeţînd scrisoarea la Bucureşti închid într-însa 
gîndirea şi inima mea, pe cari te las stăpîn să le împărți cui 
vei voi. De cînd mi-ai scris că Eliza e bolnavă, mi se pare 
că nu mai am nici un scop în această deşartă lume. Mă 
gîndesc adesea dacă s-ar întîmpla să moară ea ce-o să fac 
cu mine. Tu nu poţi să-nțelegi, dragă Duiliu, cum măreşte 
depărtarea şi nenorocirea acea dumnezeiască scînteie a iubirei 
ce fiecare muritor o are într-însul. Se pare că singură Cate- 
rina' a înţeles cauza lungelor mele tristeţi, căci mă întreabă 
cîteodată cu un interes plin de delicateţe dacă m-me Dan e 
tot bolnavă sau merge spre bine, lucru care mă cam ambara- 
sează, căci neştiind nici eu ce să-i răspund, mă mulțumesc 
a da din cap. Aceste întrebări poate că le face şi numai 
pentru frumoasa amintire ce o păstrează de ia dînsa, căci, 
vezi tu, e cu neputinţă să o atingă cineva pe această cerească 
femeie fără să nu-i păstreze îndată imaginea în inimă. O 
iubesc ca un pierdut. Mă duc. Te îmbrăţişez de mii de ori. 


Duiliu Zamfirescu 


36 


In 9 mai, noaptea [1882] 
Focşani 


Koco dragă, 


Nen'to stă de un ceas în pat, alergînd cu mintea după 
cine ştie ce rimă, şi-atît am alergat încît m-am pomenit la 


149 


Bucureşti. lată-mă dar venit la tine. Ce mai faci? Mă tot 
tineam să te-ntreb cum stai cu examenu. Sesiunea de aprilie 
a trecut şi mi se pare că tot nu te-ai prezentat. [...]' Ce ai 
mai făcut cu înaintarea la Cameră ? Bagă de seamă că mi 
se pare că o să te înaintezheu cînd oi veni în Adunare. O... 
fii pe pace ! nu va fi tocmai departe, departe. Caută de te 
fă secretar, ca eu să stărui să te fac în locu domnului care 
vine în cupeu şi are mustăţile aşezate după nas imediat în 
linie coborîtoare. Ei, ce vrei! Trebuie să mai rîd de tine 
niţel, că prea te laşi lenii de tot, de tot. Slava lui Dumnezeu, 
leneş sunt şi eu ; dar tu eşti din cale afară. [...] 

Mă-ntrebi dacă Georges e aici. Da. Azi chiar a fost Lina 
la gară şi l-a văzut. E bine. 

Aş vrea să-ţi vorbesc acum de sărmanul meu suflet, dar 
îmi rezerv această tristă plăcere pentru sfîrşit. Să vorbim 
acum de tine şi de draga ta Jenny. 

Speri, speri să fim vreodată strînşi sub acelaşi acoperă- 
mînt, cel puţin trei dacă nu patru, adică ea, tu şi eu? 
Asigură-mă, căci acest vis, dacă se va împlini, va fi pe 
jumătate împlinirea proprielor mele vise... O... dragă Duiliu. 
dacă ai şti cu cîtă căldură mă rog ca cel puțin acest frumos 
proiect să scape din înecul proiectelor noastre... Să ştiu că 
în Bucureşti aş putea să trag la casa ta ca la casa mea; să 
ştiu că Jenny mi-ar ieşi înainte cu un mucos de înger în 
braţe, care ar sămăna cu tine cînd îți rădeam sprincenele şi 
mustăţile ; să ştiu că aş putea să vorbesc de Eliza la două 
fiinţe, care, deşi ar fi pline una de imaginea celeilalte, totuşi 
mi-ar da şi mie un colț din inima lor ca să aşez în el icoana 
acestei adorate Elize ; să ştiu toate aceste, eu. care mă consi- 
deram cel mai nenorocit om, mi s-ar părea că aş putea fi 
încă fericit. 

Sărmana Eliza ! Cînd mă gîndesc cîteodată ce-a trebuit 
să sufere acel frumos corp, care ascundea un atît de frumos 
suflet, spre a ajunge în starea în care I-a adus boala. îmi 
vine să plîng de dezgust pentru sănătatea mea şi de ură în 
contra acestei vieţe goală şi searbădă ce mă munceşte. Ei... 
dar cine ştie ?... Tot ceea ce-mi e cunoscut e că, dacă această 
fiinţă se va duce din rîndul celor vii şi eu voi rămînea, voi 
fi un viu mort. 

Oh, Elizo ! scumpul meu suflet! dacă niciodată în viață 
nu mi-a fost dat să-ţi sărut vîrful buclelor şi să-ţi spui cîtă 


150 


adorare îţi păstrez în altarul credințelor mele, de ce nu-mi 
este dat să te ştiu cel puţin trăind, să te visez de departe, 
să te pot vedea din cînd în cînd şi astfel să-mi privesc zilele 
scurgîndu-se cu uşurinţă pe prundul obscurei mele destinate !... 
Ce-mi pasă dacă voi ajunge ceva, sau voi rămînea nimicul 
care sunt; ce-mi pasă dacă voi fi taxat de nebun sau de rău ; 
ce-mi pasă dacă noaptea va urma zilei şi ziua viitoare nopţii ,* 
cînd facla unui ocnaş se stinge, osînditul rămîne în întune- 
ricul pămîntului şi moare îmbrăţişîndu-şi bulgărele de sare pe 
care-l sapă. Tot astfel eu, în urma luminei ce se stinge, voi 
cădea alături de viaţa mea, pe care o privesc ca pe o stană 
de sare ce sunt silit s-o sap. Dacă ar voi Eliza să mă vadă 
înainte de a... Mi-e frică să scriu cuvîntu. 


Poate că, dragă Duiliu, îmi exagerez răul. şi ea poate sa 
se facă bine ! lartă-mă pentru prea lungile mele divagaţiuni, 
dar spune-mi cui aş putea să-mi deschid această prea plină 
inimă ce mă apasă dacă nu ţie ? Răspunde-mi şi asigură-mă, 
căci e grozav, dragă Duiliu, să ştii că moare o femeie pe 
care ai iubit-o ca un nebun, fără să-i fi putut spune o 
singură dată că ai iubit-o, sau fără s-o vezi. 


Al tău ca întotdeauna, 


Duiliu Zamfirescu 


Dă lui Kolega o strîngere de mîna şi spune-mi de ai fost 
sau ai văzut vreodată pe Anicuţa. 


37 


Focşani, 18 december '84 
Cocobus, 
Sai că mă ia la oaste ! î 
Nu ştiu dacă pe tine te-a chemat la exerciţiul de dumi- 
neca. Eu am primit pînă acum două avizuri, şi poate că mă 


151 


şi-nfaşcă, dacă domnu căpitan nu ar avea niţică temere de 
eventual viitorul deputat şi de-a pururea candidat la asemenea 
treburi. 

Drept aceasta, ca să nu mai fiu supărat, fii bun şi fă o 
cheltuială de un franc, pentr» timbru, cu care du-te la doc- 
torul Ştefanescu şi roagă-l din partea mea şi a. ta să scrie 
pe dînsu că medicamentele cari le iau mă-mpiedică» de a sta 
la cîmp, în noroi şi ploaie, pentru fericirea patriei. De-ţi stă 
prin putinţă, caută de-ţi legalizează certificatul şi trimite-mi-L 

Mai alaltăieri mă apucase patima trecutului, şi era să-ți 
scriu o lungă şi sentimentală plus filozofică scrisoare. A 
trecut... ca toate-n lume... 

Cum mai stai cu ambele dureri ale sufletului ?,. şi ale 
trupului ?... 

La mine se ţine gînjiu. 

Scrie-mi. Complimente de la ai mei la ai tăi şi urări de 
Crăciun. 

Altău, 
Duiliu Zamfirescu 


Dacă te-o mîna condeiul, după cum sper, pune pe scri- 
soare personală. 


Roma, 23 octombrie 1890 


Dragă Duiliu, 

Te-ai făcut un mare ticălos despre partea scrisului. Iată 
mai bine de 2 ani şi jumătate de cînd sunt în Italia şi n-am 
primit un rînd de la tine. Şi cîte întîmplări s-au urmat de 
atunci! 

E drept că nici eu nu te-am afanisit cu scrisorile, dar, 
orcum, te-am înştiinţat, ba chiar te-am ţinut în curent cu 
evenimente însemnate din viaţa mea. 


152 


Dar, îh fine, ce să-ţi mai fac proces degeaba... Eu îţi 
scriu fiindcă simt o absolută trebuinţă de a sta cu tine de 
vorbă, or de cîte ori un lucru nou turbură curgerea vieţei, 
sau oricînd se redeşteaptă din trecut amintirile. E probabil 
că tu simţi mai puţin această nevoie, sau că, fiind în ţară, 
eşti într-o continuitate de impresii cari slăbeşte pe nesimţite 
şi tot mai mult pe cele trecute. 

Deci să lăsăm recriminările. 

Eu am un copil. O fetiţă. Sunt la Roma de 6 zile, aştep- 
tînd pe ministru să se-ntoarcă din congediu, şi ard de 
nerăbdare de a mă întoarce lîngă ea. Noi am petrecut vara 
la ţară, în munţii Umbriei, lîngă orăşelul Orvieto, unde 
suntem din iunie, la Villa Napoleoni. Aci a născut nevas- 
tă-mea pe Giginella mea. Nu ştii, dragă Cocobus, ce sim- 
ţire puternică şi absolut nouă e dragostea de copilul tău. 
Nimic din egoismul amorului ! Eu acum mă găsesc că am un 
scop în lume. Momentele de descuragiare se răresc din ce în 
ce mai mult. Enorma cantitate a prejudecăţilor lumeşti se 
reduce la minimum de expresie. 

Fetiţa se cheamă Henriette-Eleonore-Elise-Felicită. Acestea 
sunt numele înscrise în certificatul de naştere. Dar apoi, cîte 
altele nu-i dau eu ! 

Nevastă-mea e bine. Socru-meu e un om minunat. 


30 Oct. 


A trebuit să mă duc din nou la ţară. Acum, reîntors, mă 
grăbesc a-ţi trimite scrisoarea şi un portret, rău făcut, la 
Nizza. 

Respectuoase salutări pe-acasă. 

Cu frăţească dragoste, 


Duiliu Zamfirescu 


O prietenească strîngere de mînă lui Neculachi Economu. 
Dacă în iarna asta nu vă însuraţi nici unu sunteţi nişte 
gloabe. 


153 


39 
Roma, 4 aprilie [1892] 


Dragă Cocobus, % 

Te anunţ cu vie plăcere că am un băiat. Junele s-a 
născut în ziua de 6/18 martiu iar ieri l-am botezat, cu popa 
rus,  dîndu-i numele Alexandru  (Antonio-Lascar-Cesare). 
După cum îţi poţi închipui, sunt foarte mulţumit, fiindcă 
sper că o să iasă un crai făr' de pereche şi dacă s-o putea 
şi cevaşilea autor. 

Văd că a trecut şi iarna asta şi tot holtei ai rămas. încep 
să cred că ţii casă la mahala, or te-ai făcut un pesimistru 
şi jumătate. Dar iar mă-ntore şi zic: tu eşti om înțelept, şi 
dacă nu te însori încă, trebuie să ai cuvintele tale. însă, 
crede-mă şi pe mine, un copil e mare lucru la casa omului. 

Mi-a părut foarte rău că a trebuit să plec fără să te văd. 
Sper însă că împrejurările vor face astfel încît să ne revedem 
în curînd. 

Sărutări de mîni acasă şi cu frățească dragoste, al tău, 


Duiliu 2. 


Către Nicolae Iorga 


Roma, 10/22 octomvrie 1896 


Domnule profesor, 


Primind ieri carta d-voastră din Viena, m-am grăbit a 
expune Ministrului dorinţa ce-mi exprimați, şi, părîndu-mi-se 
chestiunea interesantă, am fostîmpreună cu d1 Al. Em. La- 
hovary,' să vizităm Spitalul San Spirito. 

Vă răspund numaidecît, spre a vă da timpul de a vă 
gîndi şi a decide asupra îndoielii ce s-a născut în spiritul 
nostru cu privire la importanţa şi autenticitatea subiectului 
din frescă. 

în adevăr, la stînga altarului, într-o sală imensă, la o 
înălțime de 15—20 metri se urmează o serie de picturi pe 
zid, purtînd fiecare, în litere mari, legenda sa. Unele sunt 
bine conservate, altele înnegrite de fum şi de tăria doctori- 
ilor (deoarece sala a servit întotdeauna de spital), astfel încît 
nu se poate desluşi subiectul. Cred însă că referitoare la noi 
nu e decît fresca despre care legenda grăieşte astfel: 


Bosniae et Valachiae Rex 
Licet senio confectus 
Apostolorum limina visit 
et Sixtum IV. 

Pedum osculo 

Submisse veneratur.’ 


Nedumerirea noastră este următoarea : 

Albescola de la Rovere, ales papă sub numele de Sixt IV, 
s-a urcat pe tron la 1471 şi a murit la 1484 ; Ştefan cel Mare 
a domnit de la 1458—1504: (dacă datele mele sunt exacte). 


155 


Ştiţi d-voastră că Ştefan a venit la Roma, după cum ar 
reieşi din inscripţia de mai sus ? şi, dacă a venit,” de ce 
senio confectus, cînd domnul român a mai domnit încă 20 de 
ani după ce a sărutat piciorul papei ? Apoi de cine sunt zu- 
grăvite frescurile ? De Palladio‘ nu, fiindcă acesta era ar- 
hitect, născut la 1508 şi moft. la 1580, prin “urmare n-a putut 
cunoaşte nici pe papă, nici pe Ştefan, ca să-i facă portretul. 
Se pare că de Palladio e desinat proiectul “altarului capelei, 
iar spitalul a fost ridicat de Inocenţiu III, mărit de lueme IV, 
căzut în ruină şi reedificat de» Sixt IV-a la 1471 prin arhi- 
tectul Meo del Caprino, care construi sălile frescurilor. Zic, 
se pare, fiindcă Vasari, vorbind în volumul al XIII-lea al 
operei sale ie vize de piti eccellenti pittori, scultori e archi- 
tetti, pag. 105, despre lucrările lui Andrea Palladio, nu men- 
ționează capela de la San Spirito. 

Despre Meo, Vasari de-abia-l numeşte. Pe de altă parte, 
Gregorovius* istoriseşte că după moartea lui Mohamed al 
Ill-lea (1481), pe cînd fiii săi Bayazet şi Djem se luptau 
pentru tron, papa Sixt IV, solicitatsă urmeze lupta împotriva 
turcilor, refuză, preferind să facă o pensiune de 8 mii de 
ducați lui Andrea, ultimul dintre Paleologî, după cum, nu 
voi să pună stăpînire pe Bosnia, a cărei nefericită principesă 
a lăsat țara prin testament Sfintului Scaun (această principesă, 
fugită la Roma în 1466, muri aici în 1478, pensionară a 
papei). Tot în acest an, veni din nou la Roma şi regina 
Carlotta di Cipro, care la [14J87 muri. 

Aceasta este singura mențiune pe care o găsesc în Gre- 
gorovius cu privire la Bosnia din inscripţii. 

Să fie o regretabilă confuzie între Rex şi Regina ? 

Ştiţi d-voastră, că în titulatura domnilor noştri (mai cu 
seamă ai Moldovei) intra şi Bosnia ? 

Nu poate să fie vorba despre un domn al Valahiei, şi 
care ? 

Vă rog, despre toate acestea să-mi răspundeţi, chestiunea 
fiind interesantă din toate punctele de vedere. S-ar putea face 
cercetări în arhiva spitalului. 

în aşteptarea răspunsului d-voastră, vă rog să primiţi, 
domnule profesor, încredințarea prea distinsei mele conside- 
rațiuni. 


Duiliu Zamfiresco 


186 


Roma, 2/14 sept. 1897 


Domnule profesor, 

Spre răspuns la scrisoarea d-voastră din 27 aug./8 sept. '97, 
am onoarea a vă“ informa că arhiva Vaticanului rămîne în- 
chisă pînă în primele zile ale lui noiembrie, iar Biblioteca 
pînă la 1 octombrie. 

Aici alăturat vă înapoiez cererea adresată Prefectului Ar- 
hivelor, cu însemnările puse pe dînsa de un amic, cunoscător 
al regulelor, din care rezultă că această cerere trebuie adre- 
sată de-a dreptul papei şi consemnată d-lui subarhivist, şi 
că trebuie însoţită de im certificat al Legaţiunei, prin care 
să se constate că petiționarul este persoană sigură ; aceasta, 
pare-se, din cauza unor indelicateţe ce s-au comis cu docu- 
mente de valoare. 

Astfel stînd lucrurile, îmi pare că ar fi bine să mai aş- 
teptăm cu transmiterea cererei. 

Dacă, sunteţi hotărît să “veniţi în Roma, îmi voi face 
o deosebită plăcere de a vă cunoaşte personal şi de a mă 
pune cu totul la dispoziţia d-voastră. 

Primiţi, vă rog, domnule profesor, încredințarea distinsei 
mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


Roma, 7/19 sept. '97, Via Goito, 
Villino de Renzis 


Domnule profesor, 

Sunt de părere să nu facem nici un demers pentru obţi- 
nerea autorizaţiunii de a fi admis în arhivă înainte ca 
d-voastră să aveţi congediul în mînă. Vă promit că într-o zi 
sau două, la venirea d-voastră în Roma, vă voi obținea per- 


15ST 


misiunea necesară, mai cu samă pentru Bibliotecă, unde ad- 


misiunile sunt uşoare. 
Orcînd veţi veni la Roma, veţi fi bine venit şi bine primit. 
Am onoarea a vă reînnoi, d-le profesor, încredințarea 
prea deosebitei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


Roma, 8/20 octombrie 1897 


Domnule profesor, 

Nu am de adăugat nimic la cele ce am avut onoarea a 
vă scrie rîndul trecut, cu privire la permisiunea de a vizita 
arhiva şi biblioteca Vaticanului. 

Abatele Duchesne e cu adevărat director al şcoalei fran- 
ceze din Roma. Dacă v-a fost profesor şi credeţi că inter- 
venţiunea sa vă poate fi folositoare, Legaţiunea nu are nimic 


de obiectat. 
Primiţi, vă rog, domnule profesor, încredințarea distinsei 


mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


Bucureşti, 21 mai 1911 


Stimate domnule Iorga, 

Am primit şi cetit lucrarea ce mi-aţi trimis, Breve storia 
dei Rumeni.' Deşi nu împărtăşesc toate părerile dv. din“ca- 
pitolul I (fiind, acestea, păreri, iar nu dovezi). totuşi, găsesc 
cartea foarte interesantă în întregime, din punctul de vedere 


158 


al relaţiunilor noastre cu Italia, şi venită la vreme. Subscriu 
cu amîndoua mîinile concluziunile conţinute în paragraful 
21 din cap. VII. Menţin părerea că cel mai bun mijloc de a 
face cartea cunoscută în Italia este acela al trimiterii ei la 
toate bibliotecile şi institutele ei culturale, unde se citeşte 
foarte mult. 

Dacă vă pot da lămuriri în privinţa asta, sunt la dis- 
poziţia dv. 

Al d-voastră coleg, 


Duiliu Zamfirescu 


Odobeşti, 21 noiembrie 1911 


Stimate coleg, 

Academia face o glumă nesărată cînd îmi mulţumeşte mie 
de dania unui document la care nici n-am visat. Cine mă 
cunoaşte ştie bine că nu umblu după astfel de reclamă.! 

Daca m-am amestecat în afacerea documentului prezentat 
de d-ţa,' am făcut-o îndemnat de un simţimînt cam naiv, 
de mija, ez j'ai fait de Whistoire, en voulant faire de la 
charite. 

Tot meritul este al d-tale, şi. prin urmare, îţi trec mul- 
ţumirile ce pe nedrept mi le aduce Academia mie. 

Al d-tale devotat coleg, 


Duiliu Zamfirescu 


Către dr. C. Istrati 


27 iuniu 1887 


Iubite doctore, 

Să te păzească Dumnezeu să intri pe mîna prietenilor ! 
Sunt mai ai dracului decît chiar gazetarii !... 

Iaca eu, bunăoară, te plictisesc mereu. 

După cum mi-ai poruncit, m-am interesat de notele fe- 
titei Eustațiu şi am căpătat asigurarea că a ieşit bine la toți; 
prin urmare, astăzi, cînd vă veţi aduna, am buna nădăjde 
că-i vei da nota trecătoare, nu doar spre a urma în drumul 
scripturei, „de unde dai Domnul îţi dă", ci spre a te păw de 
cîini turbaţi (făcînd această milostenie) ca cei de la Lupta. 
Adică, la drept vorbind. prost articol! îți spui drept că 
mie mi-e scîrbă să mai citesc zoile duhului — acestor domni, 
socialişti, vă rog !' Să nu iei această indignaţie de ocazie ca 
o captatio benevolentiae. Eu insist pentru fată ca să fac 
bine unui om cumsecade, care adesea m-a îndatorat. Altfel... 

Miine viu să te calc ca să-mi comunici rezultatul. îţi voi 
fi foarte îndatorat. 

Al d-tale devotat. 


Duiliu Zamfirescu 


160 


MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE 
SECRETARUL GENERAL 
[imprimat] 


Bucureşti, 16/29 noiembrie 1906 


Iubite domnule doctor, 

Domnul Silvestre Tomsa a fost decorat, prin decret regal 
no. 186 din 19 ianuarie 1906, cu ordinul Coroana României 
în gradul de Comandor, care i s-a remis la Viena la 12 mar- 
tie 1906 (chitanţa la dosar). 

Binevoiţi, vă rog, iubite d-le doctor, a primi încredințarea 
prea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


STRADA NEGUSTORI, 16 
[imprimat] 


Bucureşti, 26 febr. 1907 


Domnule doctor, 

Zilele acestea mi's-au remis însemnele de Mare Ofiţer al 
Coroanei, ce mi-au fost conferite asupra propunerii d-voastre.' 

Primesc acest semn distinctiv cu recunoştinţă şi sunt fe- 
ricit că vine de la d-vstră. care, în timpurile noastre, sunteţi 
o figură curată şi sănătoasă, a cărei imagină va trece dincolo 
de ziua de azi. 

Binevoiţi, vă rog, domnule doctor, a primi încredințarea 
înaltei mele consideraţiuni! 


Duiliu Zamfiresco 


161 


MINISTERE DES AFFAIRES ETRANGERES 
SECRETAIRE GENERAL 
[imprimat] kä 


Buc, 1 mai 1908 


Iubitt domnule doctor, 

Am onoarea a vă prezenta pe d-l Ştefan N. Popescu, şef 
de birou în Ministerul Afacerilor Străine. D-sa are nevoie 
de protecţiunea d-voastre pentru a fi primit în Spitalul Brân- 
covenesc, unde urmează să fie supus la o operație. 

Dacă lucrul e posibil, vă rog să ajutaţi pe d-l Popescu. 

Binevoiţi, vă rog, iubite d-le doctor, a primi încredința- 
rea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


COMISSION ETJROPEENE DU DANUBE 
[imprimat] 


1/14 ianuarie 1910 


Iubite domnule doctor, 

Să-mi dai voie să-mi amintesc că d-ta ai fost primul 
membru al Academiei care mi-ai anunţat la telefon alegerea 
mea.' Această dovadă de simpatie, unită cu propria mea 
pornire pentru caracterul şi ştiinţa d-tale, mă fac să-ţi urez 
de Anul Nou toată fericirea dorită, ani mulţi, ca să-ţi vezi 
fiul devenit un bărbat demn de părintele său. 

Să trăieşti la mulți ani, 


Duiliu Zamfiresco 


162 


Galaţi, 29 martie/11 aprilie 1914 


Iubite doctore, 


Am cetit în ziare ştirea privitoare la creaţiunea unei 
Bănci franco-române, în capul căreia figurează numele d-tale, 
îmi închipuiesc că trebuie să fie opera d-lui Protopopescu. 

Ţin să te înştiinţez că la înfăptuirea acestei idei lucrez 
şi eu de mai mulţi ani. Ar fi prea lung să-ţi istorisesc prin 
cîte faze a trecut această afacere ; e destul să-ţi spun că 
astăzi unul dintre cei mai buni amici ai mei, care se găseşte 
în fruntea a o mulţime de instituţiuni financiare franceze şi 
dispune de o avere personală considerabilă, ar fi dispus să 
intre într-o afacere românească. El mi-a scris chiar zilele 
trecute, înştiințîndu-mă că pleacă într-o călătorie de 4 săp- 
tămâîni, iar la întoarcere vom relua firul corespondenţei. Eu 
aveam de gînd să merg la Paris, pe la finele lui mai (stil 
vechi), în acest scop. 

Marţi mă reîntore în Bucureşti, cînd voi veni la d-ta 
să vorbim. Chestiunea mi se pare foarte interesantă, şi, dacă 
este bine înjghebată, vă pot fi de mare folos relaţiunile mele. 

Inutil să-mi răspunzi, deoarece diseară plec la ţară, iar 
marţi dimineaţa sunt în capitală. 

Al d-tale cu afecţiune şi devotament, 


Duiliu Zamfiresco 


Către Ion Kalinderu ' 


Roma, Via Condotti, 61, 
8/20 aprilie 1898 


Onorabile domnule Kalinderu, 

Cu ocaziunea alegerei mele ca membru corespondent al 
Academiei, daţi-mi voie să-mi amintesc convorbirea ce am 
avut-o acum un an sub umbra palmierilor de la Abbazia: 
sunt încredinţat că mi-aţi acordat puternicul d-vstre sprijin, 
de aceea vă rog să-mi permiteţi a vă exprima toată recunoş- 
tinţa mea şi a vă asigura că voi căuta să fiu demn de în- 
crederea Academiei. : ge a 

Binevoiţi, vă rog, onorabile domnule, Kalinderu, a primi 
încredințarea prea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfiresco 


VIA CONDOTTI, 61 
[Imprimat] 


Roma, 14/27 aprilie 1904 


Scumpe domnule Kalinderu, 
V-am trimis opera lui Ferrero, nu ca să găsiți detalii 
relative la îmbrăcămintea şi obiceiurile romanilor, ci pentru 


164 


vederile originale ale autorului cu privire la întreaga viaţă 
a acelei epoce care, din legendară şi clasică. devine istorică 
şi umană, micşorînd pe unii, reabilitînd pe alţii, şi punînd 
peste tot un suflu de viaţă reală ce farmecă. 

întrucît priveşte lucrarea d-voastră în sine, cunoaşteţi 
desigur opera lui Guhl şi Koner, Viața grecilor şi a roma- 
nilor? (cu 864 de inciziuni), Dicţionarul de antichităţi grece 
şi romane de Rich, precum şi Dicţionarul de antichități, 
idem, idem, de Daremberg‘ şi Saglio.' Eu am pe cea dintăi 
tradusă în italieneşte şi din cea de a treia am o bună parte 
din broşurile tipărite pînă acum din 1877. Le ţiu la dispo- 
ziţia d-voastre, dacă din întîmplare nu le aveţi. 

Am primit cele 4 volume româneşti, pentru cari va 
mulțumesc foarte mult. N-am putut să le citesc pe toate, 
dar iar bine că se lucrează şi se tipăreşte !... 

Am frunzărit prin volumul lui Neniţescu' asupra Dunării 
şi sunt de acord cu d-voastră că, deşi e o lucrare de com- 
pilaţiune, totuşi e folositoare şi se cuvine să fie răsplătită. 

Chestiunea Academiei faţă de literatura românească mo- 
dernă e foarte importantă şi foarte umilitoare, şi ar putea 
forma obiectul unui studiu care s-ar chema scandalul timpu- 
lui. Cînd te gîndeşti că cei mai mari scriitori ai neamului 
nostru, Eminescu, Creangă şi Caragiale’ nu au fost şi nu 
sunt membri în Academie ; cînd mie mi se neagă un premiu’ ; 
cînd se face politică de sectari din fiecare numire, din 
fiecare sprijin ; cînd totul este organizat pentru susținerea 
şi încurajarea mediocrităţilor — te întrebi dacă n-ar fi drept 
să se revizuiască întreaga alcătuire a acestei instituţiuni, care, 
desigur, nu mai răspunde astăzi pioaselor gînduri ale dona- 
torilor, acelora ce şi-au lăsat averile pentru crearea unui 
institut de onoare, de litere şi ştiinţe, iar nu pentru crearea 
unei arhive moarte şi a unui azil de invalizi intelectuali. 

Cînd am văzut că aţi fost ales preşedinte al Academiei, 
negreşit m-am bucurat, căci, cu d-vstră, cel puţin politica şi 
sectarismul vor dispărea, şi un sens de dreptate, de estetică 
Şi de pudoare va lua locul bunului-plac. 

A fost o vreme cînd eu dispreţuiam asemenea lucruri. Azi 
insa nu le mai dispreţuiesc. Vreau să intru în Academie, 
pentru că cred că este dreptul meu şi pentru că sper, cu 
timpul, să întoarcem această instituţiune la adevărata ei me- 
nire, chiar dacă va trebui să aşteptăm ca Domnul Sfînt să 


163 


cheme în sînul său pe acei ce n-ar fi trebuit să iasă niciodată 


de acolo. 

Dar să lăsăm aceste triste lucruri. 

Zilele astea, Preşedintele Rep|ublicii] Franceze e în Roma. 
De mult n-am fost de faţă la o demonstraţiune publică atît 
de sinceră. Este evident că Aamîndoua popoarele se întorc la 
legăturile lor de prietenie de înainte de 1870, ceea ce nu poate 
decît să bucure pe toţi amicii păcei — căci apropierea dintre 
Francia şi Italia nu însemnează ieşirea acesteia din urmă 
din Tripla Alianţă, după cum acordul dintre Anglia şi 
Francia nu însemnează ieşirea Franciei din Dubla Alianţă. 

Binevoiţi a primi, scumpe domnule Kalinderu, încredin- 
tarea prea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


Roma, 10/23 sept. 1904 


Scumpe domnule Kalinderu, 

întors la Roma de 20 de zile, nu mi-am dat pace pînă 
n-am cetit lucrarea d-voastre Din viața romană!' de la un 
capăt la altul, şi sunt fericit de a vă scrie în fine, pentru 
a vă mulțumi că mi-aţi procurat ocazia de a mai învăţa cîte 
ceva din viaţa strămoşilor noştri. 

Luna lui septembrie este în general pentru mine o lună 
de pace şi meditaţiune, cînd întors singur la Roma, trăiesc 
de dimineaţa pînă seara numai între cărţi. 

Nu vă veţi mira dar dacă vă voi spune că am cetit 
lucrarea d-voastre înconjurat de texte originale, de dicţionare 
şi reviste, parcă aş fi fost chemat să-i acord un premiu. 

Vă spun numaidecît că atenţiunea mea a fost de la. 
început atrasă de partea a 2-a şi cetind, am constatat ca, 
în adevăr, aci stă partea organică a lucrării, aceea adică 
asupra căreia se poate discuta cu opinii proprii. Partea întăi 
este interesantă ca informaţiuni, dă acel „sentiment parti- 
cular de satisfacţiune ce ne procură contactul cu antichi- 


166 


tatea", cum ziceţi d-vstră în prefaţă. Prin urmare, sa-mi 
daţi voie a insista asupra părţii a 2-a. 

Nu înţeleg de ce exclamaţi „Trist rod al tiraniei!” la 
pagina 192, acolo adică unde se vede scopul moral al lucrării 
d-vstre. Adică explicaţi la pagina următoare, dar nu destul 
de convingător. Nu ca rezultat al tiraniei şi ca dovadă de 
nesiguranță în stat erau aduse scheletele la mese, ci ca un 
concept filozofic de nimicnicia vieţii : cârpe diem! 

Nu mă unesc în toate cu concluziunea lucrării d-voastre 
că tirania a ros şi a dărîmat tăria neamului roman. Momm- 
sen afirmă cu drept cuvînt că Caesar a răsturnat republica, 
fiindcă ea se clătina de la sine şi era putredă. Tirania este 
rezultatul, iar nu cauza decadenţei. Cauza stă tocmai în acele 
detalii studiate de d-vstră în partea întăi a lucrării, în po- 
doabele, toaleta şi petrecerile unei elegante, în molipsirea 
caracterului roman de putredele obiceiuri orientale, în îm- 
bogăţiri colosale pe calea cucerirei şi a fraudelor proconsu- 
lare, în viţiarea sîngelui. 

Dar în schimb toate citaţiele sunt de o exactitate ce face 
onoare erudiţiunei d-vstre. Din întîmplare, eu sunt un foarte 
vechi amic al lui Pliniu cel tînăr,' fiindcă avusesem cîndva 
ideea de a scrie o monografie a împăratului Traian (idee de 
care m-a curarisit duşmănia neexplicabilă a d-lui Sturdza) şi 
aveam nevoie de mărturisirile lui Pliniu, mai cu seamă pentru 
a răsturna acuzaţiile ce Tertulian' aduce lui Traian, cu 
privire la ordonanţele sale contra creştinilor. Am început 
a-l ceti din nevoie şi am sfîrşit a-l ceti de plăcere, ca pe cel 
mai amabil, cel mai echilibrat om al timpului său. Aşadar, 
am vrut să controlez traducerea d-vstre şi am luat scrisoarea 
către Genitor : e perfectă şi ca interpretare a ideii pliniane 
şi ca frază românească, şi mai bună decît a traducerilor 
franceze (Sacy-Pierrot., Cabaret-Dupaty), cari pe quia nequa- 
quam me ut inexpectatum festivumve delectat îl dau cu 
cela ne me fait aucun plaisir, parce que cela ne me cause 
aucune surprise, pe cîtă vreme este corect aşa cum puneţi 
d-vstră : nici o plăcere, nici o mirare, deoarece ve din feszi- 
vumve este alternatival, iar nu argumentativ, ca în tradu- 
cerea franceză. 


Ce minunată activitate aveți! Eu mă socotesc pe mine 
ca un neobosit lucrător — şi cu toate astea nu fac nimic pe 


167 


lîngă ceea ce faceţi d-vstră. Aş putea zice cu Pliniu : Vi/vum] 
remittere aliquid ex rugis ? 

Dar înțeleg prea bine că omul în puterea facultăților sale 
sufleteşti ar vrea să îmbrăţişeze universul (mai cu seamă că 
s-ar putea să fie şi blonda Ontia pe acolo), şi ce păcat că 
nu trăim în medie o sută de ani sănătoşi!... Aşa să fie! 

Binevoiţi, vă rog, scumpe domnule Kalinderu, »a primi 
încredințarea prea înaltei mele consideraţiuni. 

Duiliu Zamfirescu 


Către George Em. Lahovary 


[Septembrie 1891 ] * 


Monsieur le directeur, 


Depuis quelque temps, la presse me fait l'honneur de 
s'occuper de mon nom, â propos d'une ou de plusieurs cor- 
respondances de Venise publiees par le Consziruţionalul, en 
affirmant que je serais le mălin conteur de toutes ces nouvei- 
Ies. Dans son dernier numero, /'/ndep/endance] elle-meme la. 
repete, et demande meme mon remplacement „si le fait etait 


vrai". * 


Je regrette beaucoup pour Vindependance, mais le fait 
n'est pas vrai. II est meme faux, absolument faux, et si je me 
tais depuis si longtemps, c'est precisement parce que j'ai 
conscience de mes devoirs et ne voulais pas entrer en cor- 
respondance avec les journaux ă propos d'une question po- 
litique. Mais puisque meme votre journal, que je croyais; 
tenu, â cause de ses attaches politiques, [â exiger] de plus 
amples informations de qui de droit, enregistre ce canard 
et le prend au serieux, je me crois autorise ă sortir de ma 
reserve. Je prie donc Votre Excellence de m'accorder la per- 
mission de dementir toutes ces „serenades, conspirations et 
correspondances", qui forment un tissu de mensonges dont 
je ne comprends pas le but. 

J'espere que Votre Excellences voudra et pourra me 
repondre quelque chose ă ce propos. 

Veuillez etc. 

Maintenant meme je n'ose repondre que si Votre Excel- 
lence me donne l'autorisation de la faire. J'espere, qu'elle 
me fera l'honneur de me repondre.’ 


16» 


Către  „Literatorul” 


In 24 iunie 1881, la Tîrgovişte 
Domnilor redactori ai Literarorului 


Domnii mei, 


Trebuie să-ncep prin a va cere iertăciuni pentru lunga 
tăcere ce am păstrat pînă acum. Pricina a fost că n-aveam 
nimic terminat cu care să mă prezint domniilor-voastre. 
Astăzi vă trimit aceste trei pagini pe cari le veţi publica în 
numărul viitor. Sper că le veţi pune în capul jurnalului, nu 
atît pentru meritul lor, cît pentru cuvîntul că sunt adresate 
lui Macedonski, colegul nostru ; şi iarăşi vă rog să credeţi 
că nu sunt adresate lui Macedonski' pentru ca să aibă locul 


de onoare al jurnalului, ci pentru că voiam să fac o scrisoare 
de natura aceasta. 


Primiţi., domnilor, expresiunea viilor mele sentimente. 
Duiliu Zamfirescu 


170 


Către Eugen Lovinescu 


Odobeşti, 21 noiembrie 1911 


Stimate domnule Lovinescu, 


întorcîndu-mă la ţară, am putut citi în linişte studiul! 
d-voastră asupra a patru din romanele mele. îmi pare rău 
că nu v-aţi întins şi asupra celorlalte, Anna şi mai cu seamă 
Lydda. 

Aşa cum e pusă chestiunea — adică dovada de făcut 
contra oamenilor de rea-credinţă sau pentru cei ce nu au citit 
lucrările mele, că aceste lucrări nu sunt nici antinaționaliste, 
nici antiardeleniste — ea e tratată cu mare competinţă. 
Bine că se mai găsesc şi oameni de treabă care să nu fie te- 
rorizaţi de comitetul ariviştilor” de la Iaşi !... 

După cît am înțeles, însă, dv. aţi dat dovadă nu numai 
de curagiu faţă de oameni nesinceri, ci şi de dezinteresare 
faţă de naivii de la Românul, respingînd colaborarea remune- 
rată la ziarul de peste munți. 


Eu apreciez foarte mult această bărbătească hotărîre de 
a nu ceda din convingerile noastre atunci cînd simţim că 
se comite o nedreptate sau se atacă adevărul. Dacă ar fi 
mai multă lume curată la suflet, s-ar trăi mai uşor. Dar 
mincinoşii, ariviştii, toţi acei ce au înţeles că prin teroare 
se poate ajunge încă departe în ţara românească, sunt legaţi 
între ei, şi cu atît mai strîns cu cît sunt mai lipsiţi de talent. 
Fireşte că talentele adevărate străbat întotdeauna ; dar uneori 
ele străbat tîrziu, şi adesea le iau înainte îndrăzneţii fără 
talent, ce sintetizează un moment politic sau economic. 


171 


Eu. personal, nu mă tem de nimeni decît de propria mea 
conştiinţă. Cîţi oameni pot zice acelaşi lucru? Din nenoro- 
cire, foarte puţini. D-1 Stere se ascunde după _ Nicanor’ şi 
muşcă de unde poate. Pantelimon e mai subţire la obraz. 

Mă uit împrejur şi mă înspăimînt de cîtă laşitate văd. 
Laşitate, platitudine, încovolare de şira spinării, minciună şi 
lipsă de lealitate. Asta este marfa cu care se speculează în 
piaţă. Aşa că, chiar atunci cînd cineva nu împărtăşeşte în 
toate politica unui bărbat ca primul-ministru de astăzi, d-1 
Carp răsare deodată din mulţimea asta de pleutres, ca o 
raritate şi o frumuseţe morală incomparabilă. 

Vă rog dar să ştiţi că eu pun foarte mare preţ pe un 
om care mai degrabă renunţă la o leafă decît la o convin- 
gere ; să ştiţi şi să luaţi notă. 

Al dv. foarte obligat, 


Duiliu Zamfirescu 


Către Al. Macedonski 


Focşani, în iunie 1880 


Domnule Macedonski, 

îți scriu din Focşani, adică dintr-un oraşiu tip printre 
oraşele de provincie, care-şi are Tribunalul său, foişorul său 
de foc, cazarma sa, Curtea sa de apel — şi, prin urmare, 
şi un batalion de avocaţi — teatrul său: o miniatură, în 
seîndură şi cărămidă, a teatrului de Bucureşti, cu două 
rînduri de loji, parter şi galerie; în sfîrşit, provincia în 
toată puterea cuvîntuîui. 

Lumea, cu excepţiune de cîteva familii, lume de pro- 
vincie : caraghioasă, pretențioasă, săracă de spirit şi de gust, 
în care cîţiva nătărăi de membri de curte, or de tribunal, 
se învîrtesc ca nişte păuni, admirîndu-şi unii altora penele, 
cînd sunt de faţă, şi rîzînd, toţi de fiecare şi fiecare de toţi, 
cînd îşi privesc picioarele. Cei ce se deosebesc niţel stau mai 
la o parte. 

Cîteva femei frumoase, care ştiu prea mult aceasta, sunt 
punctul de tragere la semn a tuturor graţielor domnilor 
membri. Noroc că şi dumnealor sunt bine apărate prin con- 
vingerea cea mare pe care o au despre datoriele femeii creş- 
tine, prin citirea, de* două ori pe săptămînă, a psalmilor lui 
Da vid şi a celor 10 porunci. 

lată cercul care mă aşteaptă.’ 

E natural ca această societate care arată spiritului per- 
spectiva unui trai hibernatic, să mă facă să trăiesc mai mult 
în mine însumi. O să vă scriu cît oi putea mai des, ca să am 
cît s-o putea mai multe răspunsuri. 


173 


Chiar a doua zi după ce am venit în Focşani, am făcut 
cunoştinţa domnului Pruncu.' Am afectat o complectă ne 
ştiinţă a soartei versurilor dumisale trimise Literatorului şi 
i-am spus să cugete la noi, căci tot ce se va găsi bun se va 
publica. Avea aeru de a fi foarte-ncîntat de această scrupu- 
loasă supraveghere. Puteţi să-i publicaţi ceea ce va mai 
trimete, avînd în vedere, între altele, abonaţii cari ar putea 
să vi-i facă în Focşani, deoarece d-lui trece în localitate de 
autoritate. Lireratoru îl citea pînă acum d-l Pruncu în serate 
literare. 

Scrie-i cîteva rîriduri, ca confrate de arme, şi sunt sigur 
că-ţi va face abonaţi. 

Sper în septembrie să viu în Bucureşti spre a aduce ma- 
nuscrisu meu. 

îţi trimet a doua scrisoare din romanul început.” 

Scrie-mi cînd se pune în repetiție piesa‘ dumitale şi cum 
te-ai învoit cu Ghica.’ Ai bunătate şi-mi dă no. casei just. 
Adresa mea e foarte simplă: Duiliu Zamfirescu, Focşani. 

Comunică te rog lui Florescu: şi lui Le Roho complimente 
din parte-mi. 

Aştept răspuns, sunt al dumitale bun prieten, 


Duiliu Zamfirescu 


Fiindcă nu ştiu ce dată o fi pus Florescu la ceelaltă scri- 
soare a mea, te rog pe aceasta dateaz-o dumneata după 
ceelaltă. 


Focşani, în 2 august 1880 


Domnule Macedonski, 

Nu v-am scris de mult. Am fost la ţară. Am citit cu 
multă plăcere numerele Lirerarorului 21 şi 22. Poema "'poeme- 
lor’ este o adevărată poemă, demnă de pana unui maestru. 
Am observat genu plăcut a d-lui Dâmboviceanu şi-i fac 


174 


complimentele mele pentru o parte din poezia sa. Poezia 
Fără titlu îmi place, dar aş avea de observat autorului o 
prea mare străduinţă spre a găsi cuvinte. Dacă această lău- 
dabilă muncă ar fi, cel mult, egală cu aceea de a căuta idei, 
am avea mult de sperat de la d-nu Bacalbaşa. Nu ştiu care 
e părerea dumitale. 

Scrob' văd că nu mai scrie. De ce? — Apropos! Am 
auzit un doctor în Focşani entuziasmat de mica d-tale poezie : 
Erai tu făr-a fi tu. 

Te-am rugat rîndu trecut să-mi scrii. Dacă această mică 
osteneală nu-ţi poate procura nici o plăcere, nu te silesc 
deloc ; îți mărturisesc numai că mi-e atît de urît, încît, cînd 
primesc cîte-o scrisoare de la prieteni, îmi fac sărbătoare. 

îţi trimit o poezie,“ şi cu dînsa complimente colabora- 
torilor Lireratorului cunoscuţi mie. 

Cu totul al d-le, 


Duiliu Zamfirescu 


Vă voi trimite urmarea la scrisori în curînd." 


In 20 august 1880, Focşani 


Domnule Macedonski, 

Iţi trimit o poezie' asupra căreia am stat mult la-ndoială 
dacă trebuie s-o dau publicităţii sau nu, din cauza genului 
său prea intim, şi poate prea expresiv şi prea expansiv. Te 
rog citeşte-o, cu puțină atenţiune, şi vezi dacă simţi ceea ce 
am simţit eu scriind. 

Am observat că, în poezia din număru trecut, ai făcut 
o îndreptare. Atenţiunea aceasta îmi arată că ţii serios să nu 
treacă nimic slab. îți mărturisesc însă că cuvîntul „sumbru” 
nu-mi place deloc. Aceasta e o chestiune de gust fonetic. 
Nu am pretenţiunea a impune nimănui gusturile mele, dar 
iarăşi ţiu să nu mi se impuie gusturile altora. De aceea, fii 


175 


hun şi or de cîte ori ţi se va părea că e ceva de-ndreptat, 
scrie-mi. Prefer chiar să se întîrzie publicarea bucăţilor mele, 
decît să se treacă astfel. 

Sfirşitu din Logica poeziei' dumitale e prea bine, atît ca 
stil, cît şi ca idei: plină de spirit şi adevăruri, e una dintre 
rarele bucăţi de critică aleasă. 

Sper, în curînd, să-ţi trimet un tablou în proză. » 

Nu-ţi voi ascunde că unele strofe din Mingiierea dezmoş- 
fenitei' nu mi-au plăcut, precum iarăşi altele m-au încîntat 
sau, mai bine zicînd, m-au descîntat prin sălbatica lor 
frumuseţe. 

Salutări, 


Duiliu Zamfirescu 


Hîrşova, în 11 oct. 1880 


Domnule Macedonski, 

Nu ţi-am scris mai demult, fiindcă nici nu puteam. 
Toată ziua îmi bat capu cu petiții, cu dosare, cu apeluri şi 
cu tot felul de lucruri displăcute.' în astfel de companie, 
înţelegi bine că muza nici legată n-o mai poţi ţine. 

îţi trimet o mică proză. Şi-o mică poezie. în privința 
tidului celei dentîi am avut puţin de cugetat; însă fiindcă 
a ajuns prea comun Orfelinele şi fiindcă nu-i nici destul de 
corect, am preferat Orfanele.' Acestea, lucruri scrise din 
trecut. De ce nu mai scrii ? Lâ revedere. 


Duiliu Zamfirescu 


Am auzit că un jurnal a vorbit ceva de Hernani.’ Ce ? 
şi care ? * i ° 


Scris pe marginea filei. 


176 


£1881]' 


Domnule Macedonski, 

După cum vezi, nu mă supăr deloc şi prefer, dacă găsiți 
cu toții că e slabă poezia mea, să n-o publicați. _ 

'V-aş trimete altceva, dar n-am nimic terminat. Fiindcă 
mi-n [sic!] gînd să-mi dau demisia, sau, cel puțin, să plec 
în congediu, o să am timp mai mult şi o să pot lucra cu mai 
multă atențiune. 5 

Vă rog număru viitor al Literatorului să mi-l trimeteți 
la Focşani. 

Primiți salutările mele. 


Duiliu Zamfirescu 


Cred pe săptămîna viitoare să ne vedem în Bucureşti. * 


Domnule Macedonski, 

Pînă acum n-am primit jurnalu. 

Odată cu trimiterea lui, fii bun şi-mi răspunde dacă nuvela 
Cum a iubit Depârăţeanu, pe care am terminat-o, se poate 
publica, în întreg, cu partea care mai e o dată publicată, 
ca să fie un tot complect. Am nevoie de 15 sau 20 de pagine 
de-ale jurnalului. 

Totodată doamna Simionescu” trimete 10 fr. pentru pre- 
lungirea abonamentului pînă la sfîrşitul anului. Administraţia 
jurnalului va binevoi a-i trimete chitanţa. 

Aşteptînd răspuns, sunt al dumitale cu totul, 


Duiliu Zamfirescu 


în 27 iulie '81, 
Focşani 


Notat pe colțul din stînga, jos. 


177 


[Martie-aprilie 1882] 


Iubite domnule Macedonski, 

îţi scriu aceste linii spre a-ţi spune multe de toate şi, 
printre ele, spre a-ţi cere şi un serviciu. 

Să-ncepem cu începutu. Ştiu că eşti în foarte buni ter- 
meni cu d. Ureche.' La gimnaziul de aici e o catedră vacanta 
de limba franceză şi, fiindcă cursurile se fac dimineaţa, astfel 
că orele de tribunal îmi rămîn libere, aş putea să mă-nsăr- 
cinez cu predarea lor. Cu acest chip, aş fi cu totul la adă- 
post de fluctuaţiunile politice. Fiindcă însă nu ştiu pînă la 
ce punct eşti intim cu ministru, te rog precizează-mi aceasta, 
ca să văd dacă pot veni în Bucureşti. E chestiune de numire 
provizorie, pînă la publicarea concursului şi afacerea nu 
pare tocmai greu de rezolvat, deoarece acest concurs a fost 
de mai multe ori publicat, fără să se prezinte cineva. Aştept 
să-mi răspunzi, ca să-ţi mulţumesc prieteneşte. 

Trecem la alt şir de idei. Tot cu această scrisoare am 
trimis la redacţie abonamentul d-nei Simionescu pe un an şi 
poezia mea’ de care-ţi vorbeam cînd eram în Bucureşti. 
Judec-o cum crezi şi dă-i locul ce vei socoti că i se cuvine 
în credincioasa noastră revistă. Am cetit cu cea mai mare 
luare-aminte splendida dumitale Noapte de martie' şi cu 
toată sinceritatea te asigur că e tot ce ai făcut mai frumos 
printre frumoasele dumitale lucruri. Ştii că n-am obicei sa 
spui ceea ce nu cred. în schimb, ai permis la o mulţime de 
platitudini şi de nume ordinare să stea lîngă al dumitale pe 
picior de egalitate. 


In 20 mau [1882] 


Domnule Macedonski, 
încep sus ca să sfirşesc foarte jos. 


178 


Mi-ai făcut, cu scrisoarea d-tale, o deosebită plăcere: 
I. fiindcă mi-ai dat noutăţi despre d-ta şi al Il-lea, fiindcă 
mi-ai făcut cunoscută traducerea lui Levante în grecește. 

Astăzi îţi scriu spre a te ruga să-mi spui ce ai mai făcut 
cu ministru Cultelor. Ştiu că vei întîmpina oarecari greutăţi 
pînă la izbîndă, dar tocmai de aceea m-am adresat dumitale : 
cred că Ureche nu-ți va refuza un atît de mic lucru. Ca să 
ai mai multe lămuriri, trebuie să-ţi spui că astăzi, la catedra 
de franceză, e suplinitor profesorul de matematici, şi, dacă 
i s-ar lua această însărcinare, nu l-ar nedreptăți întru nimic, 
căci el tot şi-ar păstra catedra lui. Afară de aceasta, s-au 
ţinut pînă acum mai multe concursuri şi nu s-a prezentat 
nimeni. Te rog întrebuinţează toată trecerea dumitale pe 
lîngă ministru, şi fă-mi treabă, ca să-ţi rămiîi pentru multă 
vreme îndatorat. Concursul mi se pare că e în iuliu ; va fi 
foarte uşor să mă prezint, dar mă voi prezenta mai uşor fiind 
deja numit provizoriu. Am auzit că e un supleant de la curtea 
de aici care s-ar fi coţopenind după acelaşi lucru. 

Aştept răspunsul d-tale ca să văd ce trebuie să mai fac. 

Pînă acum încă n-am primit Liferatorii. lar a întîrziat 
mult. Mi-ai făgăduit să-mi trimeţi jurnalul cu traducţia. Dacă 
odată cu aceasta mi-ai face cunoscut şi adresa traducătorului, 
m-ai îndatora. 

Dacă aveţi nevoie de materie pentru număru viitor spu- 
ne-mi, căci am un act din Hernani (act. I) gata de tipar. 

Am văzut ieri în Românu” că era să se declame Harpista 
la Teatrul Naţional. Dacă a asistat careva de la redacţie, 
roagă-l din partea mea să-mi scrie cum a ieşit. 

lată-mă, după cum ţi-am făgăduit, ajuns foarte jos.' Mă 
vei ierta de atîta poliloghie. 

Al d-tale prieten, 


Duiliu Zamfirescu 


Către Ana Maiorescu 


Roma, 21 octombrie 1888 


Madame Maiorescu, 

Veţi primi din Venezia o ladă cu 12 pahare de şampanie. 
Vă rog să iertaţi această indiscreţie unui om care a fost pri- 
mit a împărţi cu atîta prietenie şi de atîtea ori masa dum- 
neavoastră. 

Forma paharelor am ales-o eu însumi de cînd am trecut 
prin Venezia. Sunt nişte cupe cari încearcă să imiteze un 
potir de Sansovino, naiv şi elegant. Zic încearcă. fiindcă 
fabricantul modern n-a putut să copieze decît naivitatea 
modelului, fără să dea şi noblețea inimitabilă a originalului, 
care, în definitiv, nici eu nu ştiu în ce stă, dar care există. 
Dealtminteri, meşterii de astăzi ai Veneziei nu merită re- 
numele ce-l au decît pentru calitatea cristalului, care, în 
adevăr, e minunată. Veţi vedea că cupele dumneavoastră, 
atinse, sună ca un clopot. 

Pentru formă, patru probe am făcut pînă acuma, şi tot 
n-am putut dobîndi pe cea care o vroiam. Monogramul de 
asemeni nu e cum ar trebui. Paharele de Bohemia or fabrica- 
ţiunea Baccarat sunt mult mai fine, dar... nu e Venezia. 

Sper că veţi privi aceasta ca un semn de amintire de la 
un bun şi devotat prieten, 


Duiliu Zamfirescu 


180 


Roma, 15 decembrie 1890 


Madame Maiorescu, 

îndată ce am primit scrisoarea d-voastre, am mers cu 
nevastă-mea de-a dreptul la Castellani, faimosul amator de 
antichităţi şi giuvaergiu de pe antic â ses moments perdus. 
Şi iată isprava :^ 

E bine mai întîi să lămurim chestiunea următoare : doriţi 
acest colan pentru d-voastră personal sau pentru cineva de 
aproape ? sau e vorba de un dar ceva mai original din partea 
d-nei ministrese către o persoană indiferentă ? 

în primul caz trebuie rămas la Castellani, şi atunci iată 
ce am a vă spune: 

1. collier numit anti-fisse, epoca siculă, anterioară lui 
Archimede, 1000 frs. (frumos). 

2. collier cu amfore lucrate (filigrană cu saillie, aceeaşi 
epocă şi stil), 1200 frs. (superbă). 

3. collier cu atîrnători rotunde (stil etrusc, cam greoi, 
însă caracteristic), 900 frs. 

4. collier cu amfore nelucrate (aur mat), prea frumos. 
Etrusc. 

5. collier cu măşci, etrusc (aur lucrat). 

6. collier cu crini răsturnaţi (aur lucrat), 
aceste trei din urmă de la 400—500 frs. 

Toate acestea, copii admirabile de pe originalele acestui 
maniac (foarte interesant prin cultura întinsă ce o are în mate- 
rie), pe cari le-am văzut. Dacă voiţi să cheltuiţi mai multe de 
recomandat nr. 2 ; dacă mai puţin, nr. 4. Mie personal îmi 
plac toate ; însă plăcerea trebuind fi în bună prietenie cu 
mijloacele, parcă m-aş opri la nr. 4. 

In al doilea caz, se pot găsi lucruri mai slăbuţe, imitate 
de pe imitaţiele lui Castellani, — dar şi acestea tot cam prin 
prejurul lui 400. 

Nevastă-mea are o garnitură (o brațeletă, un colan şi o 
broşe) ca cea de la nr. 1, însă nu de Castellani ci de Civil- 
lotti, un imitator de gust, care însă costă aproape mai scump 
ca celălalt. 


Aşteptăm să ne porunciţi. Castellani zicea că autorul de- 
senului trebuie să fie de 2 ori ministru, — după detalii. 


Duiliu Zamfiresco 


încă o vorbă: Am voit să vă trimet fotografiele colane- 
lor, dar proprietarul nu le dă, pentru a nu fi copiate», — o 
copilărie, fiindcă cel ce cumpără e stăpîn să facă ce vrea. 


Roma, 24 decembre 1890 


Madame Maiorescu, 


îndată ce am primit scrisoarea a doua' cu cecul de 
400 frs. am şi luat colanul indicat la nr. 4 din precedenta 
mea scrisoare. Sper că vă va plăcea. Mie îmi place foarte, dar 
foarte mult. 

Modul de transport nu e cum l-aţi indicat d-voastră, 
adică prin pachet postai, deoarece nu avem convenţiune cu 
Italia relativă la acest mod de transport. De aceea am adoptat 
sistemul scrisorii recomandate, sigur fiind că cu chipul acesta 
cutia nu va fi deschisă la frontiera austriacă. 

Vă rog să-mi răspundeţi de primire. 

Vă urez să-l purtaţi cu bine şi fericire. 


Duiliu Zamfiresco 


Madame Maioresco, 


N-o să mai zic niciodată că aveţi lucruri frumoase în 
casă. Vă sărut mînile de mii de ori pentru tava cea minu- 
nată şi cu psalmul zic: „dă, Doamne, toate din belşug în 


182 


casa cea darnică" * Femeia mea va fi foarte mulțămită şi vă 
va scrie. La revedere cît s-o putea mai curînd. 


Duiliu Zamfiresco 


Joi [5 noian. 1892]' 


[1892]' 


Madame Maiorescu, 


Ţigareta mea cea nostimă s-a rupt în două, din greşeala 
unui junimist, care m-a lovit peste mînă. Vă rog să-mi spu- 
neți de la cine e cumpărată, ca să încerc a o lipi la loc. 

Vorba lui conu Petrachi’ : Gogomani! 

Soarele ăsta mă desperează, — aşa că, ţigaretă ruptă, 
zăpadă nu, dacă n-aţi fi dumneavoastră pentru ce să mai 
stau în Bucureşti ? 

Cu respectuoasă dragoste, 


Duiliu Zamfirescu 


Marţi 


[1892] 

Madame Maiorescu, 

Aseară am uitat să vă spun că mîine, duminecă, la 2 ore, 
am audienţă la palat, şi, prin urmare, nu pot dejuna la 
d-voastră. Dacă însă de la 4 în jos, domnul Maiorescu nu 
iese şi nu e ocupat, putem face ceva ; la din contra, miercuri. 


183 


Cu frumosul de aseară n-am putut dormi toată noaptea, 
şi, ce e mai ciudat, am visat lucruri foarte urîte. Dar noi 
avem dreptate. Sper că de atunci şi pînă acum nu v-a cucerit 
adversarul. Femeia datoreşte ascultare bărbatului, da, dar nu 
şi în estetică. 

Din întîmplare. aveam cu mine cartea aci alăturată, care 
nu are nici o originalitate, dar care dezbate chestiunea cu 
îndemînare. Hrăniţi-vă cu puţinul cel dă, ca să aveţi forță 
de rezistenţă, fiindcă eu, vă spun drept, de mai continua 
aseară d-nu Maiorescu cu susţinerea părerii sale, eram un om 
pierdut pentru cauză, cu toate că simțeam că nu are drep- 
tate. 

Dumnezeu cu noi şi înainte! 


Sărutări de mîni respectuoase 
de la devotatul 


Duiliu 2. 


Bruxelles, 23/5 oct. '94 


Doamnă Maiorescu, 

Sper ca, odată cu scrisoarea mea, veţi primi şi pe a lui 
Rosei, cu desenurile şi schiţele promise. ' 

Am fost la dînsul ieri. N-am găsit pe bătrîn, care e dus 
în Italia, după lemn de nuc şi altele. Fiul lui însă mi-a arătat 
modelele de scaune, atelierul. felul de a lucra. şi din toate 
mi s-a părut că aveţi a face cu o casă serioasă. Am putut 
vedea, din atelier, că mai tot lucrul se face în lemn masiv, 
adică nu se reportează (adaogă) decît numai sculpturile prea 
proeminente, cum, spre exemplu, statuete, chipuri omeneşti 
etc, ceea ce este totdeauna o garanţie de soliditate. 

Casa Rosei lucrează mai cu seamă pentsru export.în Franța 
şi Englitera. 


184 


lată ce pot să vă spun, deocamdată, despre fabricant. 
Socotesc că puteţi să trimiteţi banii cu încredere ; de nu voi 
fi eu aici, ca să îngrijesc, cum aş fi dorit, de comanda 
d-voastre, va fi ministrul, care, în caz de neajunsuri din 
partea fabricantului, sunt sigur că se va deranja cu plăcere 
spre a vă servi. 

Rosei fiul este el însuşi desinatorul Casei, aş putea zice 
mai bine e/ singur, astfel că lucrul merge încet. Cu toate 
astea mi-a făgăduit că astăzi chiar va trimite desenurile mo- 
bilelor comandate, precum şi a celor două măsuţe în plus, 
şi tot astăzi vă scrie, dîndu-vă lămuriri asupra termenului ex- 
pedierei, precum şi al ambalajului. 

Sunt foarte fericit că vă pot servi. Sper, pînă la întoar- 
cerea curierului, să fiu încă aici; vă rog, prin urmare, să-mi 
daţi orce însărcinare veţi dori. Miine mă voi duce din nou 
la Rosei, spre a mă încredința că s-a ţinut de cuvînt. 

Văd că domnu Maiorescu e foarte ocupat. îmi pare rău 
că l-am bombardat cu trei scrisori, de la întoarcerea sa în 
țară. îl rog să nu se ocupe de cele ce i-am scris decît cînd va 
putea şi cum va putea. 

Am primit de la d-nui şi d-na Negruzzi o carte poştală 
din Sorrerito. Cred că în curînd se vor întoarce. 

Vă rog să primiţi respectuoasele mele sărutări de mînă şi 
să mă credeţi al d-voastre 

foarte devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


[1894]» 


lubită doamnă Maiorescu, 


Va rog să-mi împrumutaţi ultimele două numere din 
Convorbiri în care se publică Viața la fară. Voiam să vi le 
cer aseară, dar am uitat. 

Oare să ţie soarele ? 


185 


Fumez cu bocchinul' de la d-nul Maiorescu, şi tutunul 
îmi pare minunat... O dragoste în felul ei, pe care d-voastra 
nu o puteți împărtăşi, — afară numai dacă nu vă veţi hotărî 
să fumaţi. 

Foarte respectuos şi devotat, 


Duiliu Z. 


[Bucureşti, 12/24 fevr. 1899*] 


Scumpă doamnă Maiorescu, 

Fiindcă v-am recunoscut slova, daţi voie să vă răspund 
d-voastre. Primesc cu cea mai mare plăcere, pentru mine şi 
pentru traducere. Mai mult: vă rog să-mi permiteţi a vă pre- 
zenta pe însuşi traducător, pentru ca, pe la 9 ore, să citească 
el traducerea celor vreo două capitole ce sunt gata. Şi, 
spre a nu complica lucrurile cu răspuns la răspuns, vă rog 
să lăsaţi vorbă feciorului, da sau nu. 

Voi trece eu astăzi pe la d-voastră. 

Cu toate omagiele respectuoase ale 

devotatului 


Duiliu Zamfiresco 


10 
Frascati, Villa Patrizi, 21/2 august '99 


Scumpă doamnă Maiorescu, 


Scrisoarea d-voastre nu m-a mirat deloc ; mi-a făcut însă 
mare plăcere, atît pentru dovada de simpatie ce coprinde şi 
pentru care vă sunt foarte recunoscător, cît şi pentru că este 
pur şi simplu o scrisoare de la staţia Maiorescu. 


186 


Cutremurul de pămînt a fost urît de tot; dar, în fine, 
a trecut, fără a lăsa urme decît în pereţii casei. Băiatul meu 
mai mare a fost zdruncinat sufleteşte, dar, cu inconsecvența 
copilăriei. a uitat. A A 

Mulţumesc încă o dată de gîndul bun al telegramei, atît 
în numele meu cît şi al nevestei. 

Crîmpeiul din scrisoarea lui Rădulescu' e foarte bine 
venit, pentru a mă scoate din îndoiala în care mă aflu cu 
Scrisorile romane. Eu credeam, la început, că erau bune. 
D-voastră mi-aţi spus astă-iarnă la Bucureşti că nu vă plac; 
şi, cum eu am încredere în judecata d-voastre personale, m-aţi 
pus la grea încercare, cu atît mai mult că mă şi osteniseră 
prin încordarea minţii la lucru, lînchipuiţi-vă că eu credeam, 
nici mai mult nici mai puţin, că am scos o umbră de idee 
nouă cu privire la ştiinţa moralei, umbră numai, nebuloasă, 
încurcată, dar care, cu timpul, s-ar fi luminat. Temelia ei 
este în ethica lui Spinoza, pe care eu o văzusem atît de apro- 
piată de datele ştiinţei moderne. în aceasta şi stă umbra de 
idee nouă, în expunerea unor noţiuni morale, de cel mai pur 
optimism, care să se lege de o parte cu intuiţiunile lui Spi- 
noza, iar de alta cu dovezile experimentale moderne. Dar 
ce-i faci omului prost şi nervos !... Observaţia d-voastre era 
ca ecoul propriei mele îndoieli : ce te apuci, tu, scriitor de 
poezele şi romane, să plictiseşti lumea cu necazuri de astea !... 
Este adevărat că întreaga mea viață actuală este guvernată 
de ideile expuse în prima parte a „Scrisorilor romane, şi că 
acest fel de îndreptar m-a liniştit şi m-a aşezat în scaunul de 
a trăi pentru tot restul zilelor. Aşa cred cel puţin. Dar, de la 
a simți tu lucrurile aşa, pînă a le împărtăşi şi altora, corre 
un bel pezzo.’ 

Vă rog, prin urmare, să mulţumiţi lui Rădulescu, în nu- 
mele subsemnatului, de cuvintele simpatice dedicate Scrisori- 
lor. Nu-mi aduc aminte bine de dînsul. Cred că nu face 
parte din generaţia Dragomirescu-Negulescu' etc. Parcă am 
o depărtată imagine de un chip care ar răspunde la numele 
asta. N-o fi traducătorul lui Jmineu-imineu ?!... 

Despre Petraşcu, trebuie să vă spun că problema sufle- 
teasca a acestui om este poate singura care să mă fi făcut 
şa sufăr, nu ca lovit în interese sau în amor propriu. ci ca 
individ care vede şi înţelege pe semenii săi. Cum de pot în- 


IH 


căpea atîtea contradicții într-un singur ins e unul din” mis- 
terele firei. Eu ştiu tot ce ştiţi şi d-voastră despre dînsuL 
Dacă sunt mai rezervat în judecată, o datoresc poate faptului 
că eu l-am văzut de aproape în unele feluri de a fi, înecări 
entuziasmul artistic se ridică mai presus de toate. L-am văzut 
acum cîțiva ani la Roma, l-am văzut acum un an la Sorrento, 
şi tot mai mult mă încredinţam de sinceritatea unei Jaturi a 
firei sale. Astăzi pare că aruncă şi asupra mea indignarea sa 
politică, fiindcă nu-mi mai scrie. Orcum, e o curioasă halima 
de om, şi eu rămîn în rezerva mea față de dînsul,' după cum, 
dealtfel, am rămas faţă cu foarte mulţi din amicii de altă- 
dată ; e o măsură de poliţie sanitară sufletească, care te 
scuteşte de multe păreri de rău. 

Acum, la altele. 

Bachelin * nu mi-a trimis încă traducerea Războiului, deşi 
termenul contractului nostru era pe la mai. Contracte de 
literați !... 

La iarnă sper să public o broşură de poezii inedite. 
Dacă la Convorbiri e lipsă, v-aş putea trimite textul lor să 
alegeţi şi apoi să-l retrimiteţi tipografului. 

Văd cu părere de rău că nu treceţi graniţa spre Italia. 
Ne vom vedea însă la iarnă, desigur, în casa cea frumoasă 
din str. Mercur, unde ospitalitatea este pentru mine atît de 
dulce, cu sensul intim al siguranţei prieteneşti statornice. 

Şi dar, îmbrăţişînd din inimă pe cel ce aprobă, scump 
d-voastre şi îndrăznesc să zic şi mie, vă rog şă primiți toate 
omagiele mele respectuoase şi, dacă Trifoii' vă inspiră, să-mi 
mai scrieți. 


Duiliu Z. 


S/20 sept. 


Această scrisoare s-a primblat prin Tirol, la Trafoi, de 
unde a fost respinsă. De ce ?... Aţi lăsat dinJtinerar Tirolul ? 

Am primit de la d1 Rădulescu (îmi închipuiesc) o foarte 
gentilă rugăminte de a continua Scrisorile romane. Vă rog 
să-mi daţi adresa sa la Lipsea. Am zis îmi închipuiesc“fimdcz 
rugămintea nu e iscălită. La 1 oct. stil nou mă întorc la 
Roma ; prin urmare, îmi scriţi acolo. 


188 


Către Titu Maiorescu ' 


Hotel Metropole 


Domnule Maiorescu,’ 


îmi iau libertatea să vă fac o rugăciune: 

De cîtăva vreme a sosit în Bucureşti o familie de artişti 
italieni, cîntăreţi de mandoline, de o forţă cum rareori se-n- 
tîlneşte. Şeful ei, d-nu P. Armanini, s-a prezentat la redacţie, 
rugîndu-ne, între altele, să-i dăm mijlocul prin care ar putea 
să obţie o audienţă de la m.s. regina. Ne-am gîndit întîi să 
vi-l prezentăm d-voastră. Artistul a primit cu bucurie să 
vă dea o probă de ceea ce e în stare să facă cu instrumentul 
său, pentru favoarea de a fi recomandat reginei. Deci, dacă 
sunteţi în dispozițiuni de a asculta muzică, vă rog să-mi 
răspundeţi ca să“ vi-l înfăţişez.' V-asigur că veţi trece un 
ceas de adevărată desfătare sufletească. Familia se compune 
din cinci persoane : tatăl, muma şi trei copii. Ceasurile în 
care pot fi Ia dispoziţia d-voastră sunt: după prînz oreînd 
şi seara de la zece ore în sus. 

Totodată“ vă trimet şi un album de autografe, în care, 
mai cu seamă, o mărturisire a lui Gounod‘ e foarte măguli- 
toare pentru dînşii. 

Vă rog să-mi iertaţi aceste linii şi să puneţi interesul ce 
i-l port pe dragostea ce mi-a inspirat-o talentul extraordinar 
al întregii familii şi mai cu deosebire virtuozitatea tatălui. 
Ştiu în acelaşi timp că la d-voastră muzica e slăvită,' ca 
tot ce e frumos pe lume, şi de aceea cred să nu fiu supărător. 


Duiliu Zamfirescu 
19 august '84 


189 


Domnule Maiorescu, F 

Iată novela mea.' 

Am schimbat şi am adăogat într-însa tot, după cum 
ne-am înțeles în ziua citaniei, — numai de vorba zigresâ nu 
m-am putut despărți. Am căutat o grămadă, şi nimic n-am 
găsit care s-o înlocuiască cu feluritele calități ce are. Cusurul 
ei de vorbă prea franțuzească trebuie să i se ierte, față de 
slujba ce ne face. 

Dealtminteri, dacă găsiți ceva mai bun, vă rog să ştergeţi 
fără milă şi să înlocuiţi. 

Al d-voastre, 
Duiliu Zamfirescu 


16 octombrie 1885 


Domnule Maiorescu, 

Am comis o novelă' pe care, înainte de a o ceti soboru- 
lui, aş dori să v-o arăt d-voastre. E cu putință ? Mi-e cam 
frică de oarecare lucruri îndrăznețe ce am pus într-însa şi 
aş vrea să le videți. 

Vă rog să-mi răspundeți la ce ceas vă dau clienții pace, 
ca să viu să vă asasinez eu. 

Două vorbe de răspuns şi multă sănătate. 


Duiliu Zamfirescu 
26 august [1886] 


190 


Rog pe domnu Maiorescu să binevoiască a-mi spune cînd 
are un moment liber. Am comis o nouă crimă' şi aş vroi 
so cunoască şi d-sa. 

Orce oară — mai cu seamă dumineca — e bună. 


Duiliu Zamfirescu 


20 febr. '87 


Domnule Maiorescu, 


Vă mulțumesc foarte mult pentru cartea lui Tb'pffer,' 
şi mă^ grăbesc (?) a v-o înapoia. Să nu care cumva să credeți 
că trilogia lui Grillparzer’ v-am... hipnotizat-o. O să mă 
grăbesc în curînd să v-o înapoiez şi pe dumneaei.' Dar cînd 
citeşti nemțeşte cu dicționaru,' tot îţi trebuie ceva mai multă 
vreme decît dacă ai ceti fără... Şi unde mai pui că în vremea 
asta mai pofteşti şi la scris de noveale... Cumulard! cu- 


mulard ! 

Dar, dacă nu v-ar supăra, eu aş avea să vă spui o vorbă: 

Am comis alta !'... Vorba d-lui Stolojan.“ 

Ştiu că e teribil, dar ce să vă fac ? Trebuie s-o înghiţiţi 
Şi pe asta. Daţi-mi poruncă : în ce zi de sărbătoare să viu, 
sau, dacă sărbătorile le petreceţi la Sinaia, în ce seară? 

Aştept două linii. 

Devotat cu totul, 


, Duiliu Zamfirescu 


-VI7 iuniu '87 


191 


[7 sept. 1887] 


Iubite domnule Maiorescu, 

Cu slavă, cu cinste, cu fericire şi cu împlinirea tuturor 
poruncilor date de domnul Rebeicu. amin ! 

Rău îmi pare că n-am putut să viu să vă văd la Curtea 
de Argeş.’ Funcțiunea de mire, care îndeobşte e grea şi co- 
mică, trebuie să fie dulce şi senină cînd leagă pe un Om cu 
o atît de fină şi delicată persoană ca d-ra Rosetti. 

Nu prea am talent la felicitări, dar nici nu vă scriam 
anume ca să mi-l arăt. Voiam numai să vă explic cauza bu- 
fonă care m-a împiedecat de a veni. 

Vineri dimineaţa, am rugat pe şeful diviziei politice să 
înştiinţeze pe ministru‘ că sîmbătă o să lipsesc, şi am făcut 
greşeala să-i spui anume în ce scop. Răspunsul a fost un 
imens dosar mîncat de şoareci, asupra căruia am primit po- 
runcă să meditez vreo 36 de ceasuri şi să mă pătrund de 
importanţa ce o au tratatele turceşti în materie de conflict 
de graniţă. Bună dimineaţa am dat şi beleaua mi-am găsit. 
Ce e mai dureros însă e faptul că această chibzuire de dosar 
mi-a luat şi dumineca de ieri şi probabil să-mi ia şi S-ta Măria 
de mîne, cu cetania lui, de o perfectă inutilitate. Trebuie însă 
să am aerul solemn. Vorba lui Laurent 17-a din Mascorra'. * 
„Ayons l'air de ne pas avoir l'air". 


Deci, după o matură chibzuire, am transformat şi tele- 
grama pe care voiam să v-o trimit ieri într-o urare mentală 
şi, cu o părere de rău mai mult, am rămas aci. 


Sunteţi prea cunoscător de lume şi prea bun, ca să nu 
înţelegeţi şi să iertaţi. 
Cel ce nu ştie ura bine decît în gînd, 


Duiliu Zamfirescu 


192 


Domnule Maiorescu, 


Avem o tolbă plină. 

Dacă duminecă vă dau treburile răgaz, vă cer voie să 
vă prezint pe autorul criticei' de care v-am vorbit, care 
a făcut o lucrare meritorie din toate punctele de videre. 
Aseară am cetit-o întreagă şi mi s-a părut că trebuie, neapă- 
rat, s-o yideţi şi d-voastră. Aş aduce-o eu, dar slova e foarte 
încurcată, aşa că trebuie s-o ascultați, ca şi mine, de la 
autor. 

Apoi, subiscălitul v-a dedicat şi el un ceas de tortură: 
sunt pe isprăvitul episodului lui Longin, care, în loc de a 
ieşi o încercare de teatru, s-a întrupat în chip de roman sau 
novela mai lungă,’ din cauza detalielor, foarte frumoase, 
care nu puteau intra într-o piesă. 

Dacă dumineca viitoare ieşiţi din Bucureşti sau o aveţi 
prinsă altundeva, vă rog să-mi daţi o seară, din care însă 
sexul sa fie exclus şi să fim numai cu d-voastră, spre a nu 
speria pe noul critic şi spre a trece lucrările prin filtrul 
d-vs. mai întîi. 

Vă rog să-mi răspundeți şi să-mi iertaţi această rețetă.’ 


Duiliu Zamfirescu 


8/20 oct. '87 


[Bucureşti, noiembrie] 


a" 2 


„Vă trimit, domnule Maiorescu, aceste două „luni", ca 
sa nu fac altfel de cum mi-aţi zis. 


Negreşit că nu sunt destul de bune şi că le lipseşte mult. 
Dar şi ceea ce au nu a fost înţeles de mulţi din domnii ce 
erau vineri de faţă. Cu Caragiali m-am explicat, între două 


193 


pahare de bere, şi aproape m-am convins că el e nevinovat de 
o mulţime de comedii ce spune cu haz pe socoteala unor 
lucruri bunişoare. Ceea ce mă supără şi ceea ce-l face pe el 
să trăncănească e partea ce o iau ceilalți la o mulţime de 
trivialităţi care, cu toată hotărîrea mea de a nu mă lăsa să 
fiu influențat, mă supără, mă supără de o sută de ori. 
Apoi, domnule Maiorescu, să faci poezie cu dr. Neagoe, Re- 
muşiu şi alți doctori în cîte ceva, revine a face arhitectură 
cu Dobre Nicoîau.' 

Vă rog să-mi iertaţi această supărare copilărească, dar 
ştiţi că nu e rasă mai ciudată decît a autorilor şi amor pro- 
priu mai vulnerabil decît al poeţilor. Desigur că nu am drep- 
tate în unele, dar tot aşa de sigur e că puțini oameni înțeleg 
poezia. 

Acolo deasupra (/â-dessus) so încheiem, şi să rămînem cii 
această mîngîiere. 

Fiţi bun şi prezentaţi omagiele mele doamnei Maiorescu. 


Duiliu Zamfirescu 


Duminică 


[4 mai 1888] 


Domnule Maiorescu, 

Cîţiva prieteni binevoitori s-au strîns astă-seară la G-d 
Hotel spre a-şi lua rămas bun de la mine.’ 

Nu mă lasă inima să nu vă înştiințez şi pe d-vs. Dacă 
puteţi dispune de un minut între 9i/, şi 10, aş pleca fericit 
ştiind că mi-aţi urat şi d-vs. drum bun. 

Cu noi sunt: St. Michăilescu,'  Caragiali, Petraşcu,' 
Djuvara,' Mincu“ ş.a. 

Să aştept ? 


Duiliu Zamfirescu 


194 


10 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Roma, 25 iuniu '88 


Iubite domnule ministru, 


Abia astăzi am găsit în Monitorul oficial decretul prin 
care aţi binevoit a mă decora cu Bene-Merenti, — şi de 
aceea am întîrziat atîta a vă mulţumi. 

Acu mă grăbesc a vă exprima via mea recunoştinţă şi a 
vă asigura că, pe cît voi fi sănătos şi cu mintea întreagă, 
voi căuta să învăţ şi să lucrez. 

Binevoiţi, vă rog, domnule ministru, a primi asigurarea 
inalterabilului meu devotament. 


Duiliu Zamfirescu 


11 


Roma, 20 ianuariu 1889 


Iubite domnule Maiorescu, 


Sunt cîteva zile de cînd ştiu că aţi fost în Venezia, şi 
pînă ieri am păstrat în suflet părerea de rău că n-aţi vrut 
să dați decît un semn anonim de trecerea d-voastre pe acolo. 
Cînd am primit sulul de heliotipii, vă mărturisesc că nu mă 
gîndeam la d-vs. Credeam că, sau consulul nostru, prins de 
un acces de poezie, îmi făcea un pean de vin, sau vreun 
trecător (ori trecătoare) prieten îşi trimetea această carte 
de vizită artistică. Am zis şi trecătoare, fiindcă vrabia mă- 
lai visează şi fiindcă aveam în favorul visului meu un prece- 
dent (foarte neconstituțional) de la Olivia cea din scrisoarea 
mea de acum opt luni' care, trecînd prin Florenza, mi-a 
trimis un bust de terracotta, urît şi caraghios pe cît ea era 


19$ 


de nostimă şi hazlie. Toate bănuielile astea mi-au trecut prin 
minte foarte repede, şi după ce-am privit minunatele copii 
ce mi-aţi trimis, am reluat coperta sulului să recitesc adresa. 
Atunci am recunoscut scrierea şi am şi întrebat pe consul 
dacă sunteți în Venezia. Alaltăieri am primit răspunsul lui 
că aţi plecat ; ba îmi adaogă că aveţi şi o telegramă pe 
care nu ştiu unde să v-o trimită. 3 

Acum să-mi dați voie să vă spun, excelenţă, că n-aş 
fi -crezut niciodată că o să veniți în Italia şi să nu mă în- 
ştiințați şi pe mine. Aşa e firea omenească : tot ce doreşte i 
se pare natural. Aş fi căutat să nu fiu obositor şi indis- 
creția mea ar fi durat 24 de ceasuri. Dar să nu mai vorbim. 

Despre Venezia să-mi dați voie. în urma scrisorii d-voas- 
tre am reluat pe Taine’ şi de la prima filă m-am dus iar 
pînă la ultima ; fiindcă, afară de însemnătatea celor ce spune, 
nu e pagină în toată literatura acestui om (adică, vorba 
d-vstră, din ce-am cetit eu) mai caldă şi mai sănătoasă: îţi 
face bine s-o ceteşti. Şi, curios. Deşi eu credeam ca m-am 
înţeles cu Taine, căci am găsit note pe margine în care îmi 
ziceam mie însumi : bravo, ai gîndit ca un om mare — to- 
tuşi, recetind, am văzut cu mirare că parcă e mai mult de 
părerea d-voastre decît de a mea. în detaliuri are aceeaşi 
impresie stranie şi colorată, şi vorba vis vine şi la el de mai 
multe ori. Unde însă îmi pare că gîndeşte altfel, e tocmai 
în substanţa lucrului. Pentru el Venezia nu este discordantă 
şi nelogică. De unde o ia, de la colonia padueză, de la rămă- 
şiţa unică şi adevărată a miezului vieţei romane, pînă unde 
o lasă, e un acord perfect, cu nota dominantă originală, vie, 
dar acord. Bunăoară, pentru el impresia pa'atului ducal este 
rezultanta omogeneităţii stilului venețian, şi, deşi constată că 
regulele sunt răsturnate, că e pus plin peste gol, că goticul şi 
bizantinul se amestecă cu o îndrăzneală nebună, formula per- 
sonală şi armonică nu numai că nu se pierde, dar reiese mă- 
reaţă şi nouă, nouă de o mie de ori. Ce nu poate fantazia 
omenească cînd e pusă în nişte condițiuni de fermentare 
ca la Venezia ! Căci logic în frumos ce e? Ce e bunăoară 
logic în natură ? Afară de fatalitatea chimică, totul înoată 
în întîmplare. Ce e logic într-o pădure ?.. 


Acum, partea în care impresia mea a fost osebită e aceea 
a rezu'tatului mecanic ce a produs în suflet. La mine înrîu- 


196 


rirea colorilor, a linielor arhitectonice, a canalurilor s-a pre- 
schimbat în linişte, în cîteva crîmpeiuri de idei senine, în 
nişte arcuri lungi ca de curcubeu, sub care treceam ca fiind 
parcă altul şi uitîndu-mă eu la mine ca la un arhanghel, fără 
durere, fără patimi. 

în sfîrşit, ce să vă mai spui. Hai s-o luăm fiecare cum 
ne vine mai Ia-ndemînă. 

Rămîne însă bine înţeles că treaba nu-i pe convenţie. 
Şi îmi pare că d-vs. socotiți că a admira Lido‘ şi Canalul 
mare, or serenadele lor e convenţional. Credeţi-mă că mie 
viele de la Lido şi nisipul dinspre Adriatica, cu priveliştea 
cea de-a pururi nouă a mării, precum şi, de altă parte, su- 
tele lor de gondole, pe o noapte ideal de clară, mi-au lăsat 
o amintire nepieritoare. Atîrnă mult şi de epoca în care 
vezi Venezia. Eu am văzut-o în mai ; d-vs. în ianuariu. Dar 
e probabil că pe mine mă încîntă şi cuvintele. Lido nu ştiu 
ce-mi spune, de ducă şi de uitare, după cum în istoria Ve- 
neziei nume de dogi ca Urseolo' şi Marino Faliero* îmi par 
nişte poeme întregi. Om prost... 

Orşicum ar fi, printre multele cuvinte de dragoste ce am 
pentru Venezia, o să intre şi acela că ea v-a făcut să-mi 
scriți. 

De pe la Roma, puţine noutăţi. E şi greu să dai noutăţi 
din oraşul vechiturilor. Ar trebui să reviu veşnic la cîntecuî 
meu. ca să vă mai anin, pe ici, pe colo, cîte un crîmpei 
de soare în ceața în care trăim. O iau adesea pe jos şi mă 
duc în sus spre Villa Pamphili, pînă la San Pietro in Mon- 
torio, de unde se vede toată Roma în panoramă. în zilele 
cu soare, pe la trei ore, e cea mai minunată sărbătoare ce 
se poate da ochilor. După cîte înțeleg, d-vs. fugiți de im- 
presiei lucrurilor prea mult cîntate şi căutaţi chiar în ori- 
ginalitate colţuri personale. Eu, dimpotrivă: caut să mă 
las pe cît oi putea mai mult emoţiunilor directe ce-mi vin 
de la lucruri, fără şcoală şi fără muncă. Mă duc înaintea 
tutulor lucrărilor celebre şi mă simt cu adevărat fericit cînd 
dau de cîte ceva care mă mişcă. Printre lucrurile cunoscute, 
cari nu s-au dezminţit, e şi ţinta ciudată ce o iau zidurile 
Romei antice şi mai cu seamă a Romei papale. E un efect de 
o bogăţie de colori vii, dar stinse, nemaipomenit, şi pe ba- 
lustrada de la S. Pietro Montorio poţi sta trei ceasuri ne- 


197 


întrerupt, cu ochii prinşi de schimbările tonurilor. Apoi ştiţi 
ce uşoare şi fericite sunt gîndurile cînd ochiul caută mulțu- 
miri în fundul depărtării. Cînd îţi ridici coatele de pe mar- 
ginea zidului şi te-ntorci spre apus, dai de Academia Spaniei 
şi de mica biserică sub pietrele căreia doarme Beatrice Cenci. ' 

La revedere, că mă-mbăt de cuvinte şi mă emoţionez 
gratis. Vă doresc sănătate şi pace bună. 


Duiliu Zamfirescu 


12 


Roma, 25 martie '89 


Iubite domnule ministru, 

O rugăminte. 

Văd în România liberă că e vorba să se numească dA 
Rosetti-Solescu, actual consilier de legațiune la Roma, minis- 
tru la Belgrade. 

Dacă nu pot fi numit eu în locul d-sale, cel puțin ar fi 
de dorit să nu-mi puie pe cap un alt secretar, care să aibă 
numai beneficiele vacanțelor şi a interimatului de pe vară, 
fără să fi avut şi greutățile de pe iarnă. Interesul real stă 
în faptul că, în lipsa ministrului, pe vară, pot rămînea în- 
sărcinat de afaceri (pot rămînea însărcinat ? !), ceea ce-mi 
dă drept la o a treia parte din cheltuielile de reprezentare, 
în acelaşi timp se face şi o economie în buget de o mie de 
franci pe lună pînă la numirea unui titular. 

Acesta este interesul meu, spus drept şi cinstit. Dacă vi 
se pare că nu e o enormitate ceea ce cer, vă rog să binevoiți 
a vorbi cu excelența,’ în caz contrar, n'en parlons plus. 

în curînd voi da d-lui Negruzzi semne de viață... literară. 

Vă doresc, şi ca întotdeauna sunt al d-voastre, 


Duiliu Zamfirescu 


198 


13 
Roma, 8 april *89 


Iubite domnule Maiorescu, 

Dacă n-aş fi copil al veacului ăstuia, şiret şi cu o mul- 
time de prejudecăţi, şi dacă d-voastră n-aţi fi ministrul de 
ieri şi poate cel de mîne, v-aş spune curat şi simplu cu cîtă 
dragoste am cetit ironica şi italieneasca adresă de pe plicul 
de azi.' cu „Illustrissime"” în cap. Dar am toate cusururile 
de mai sus, şi asta mă împiedică de a v-o spune mai pe de-a 
lungu. 

După ce v-am scris rîndu trecut, rugîndu-vă să vorbiţi 
excelenţei, îmi părea rău, şi acum mă simt uşor şi vesel că 
n-am pe conştiinţă un hatîr. încerc şi eu cîteodată să fac 
ca lumea cealaltă, împins de unele neajunsuri ale vieţei, dar 
din fericire încercările nu-mi izbutesc. Cu atît mai bine. 

Acum să vorbim un minut de lucruri senine. 

Ştiţi că lumea, privită la oarecare depărtare, se reduce 
la linii, din care fleacurile pier. De aci văd ţara fără patimă, 
cu bunurile şi relele ei. Suntem o nație de chiacheroni. 
Poporul de la oraşe e stupid, iar clasa diregătoare o gaşcă 
de pehlivani. Mă apucă scîrbă cetind pachetul de ziare ce 
soseşte din ţară şi văzînd că nimic bun şi prielnic nu se 
face. Atunci, cu nouă furie mă arunc în ale mele. Scăparea 
e la artă, la lumea trecută, la fantazie, fiindcă din trecut n-a 
rămas pipăit decît ceea ce e nepieritor : frumosul, în dife- 
ritele lui manifestări, iar fantazia personală nu datoreşte ni- 
mic nimănui şi astfel se aprinde cum vrea şi pentru ce-i place, 
în acest ordin de idei, mă gîndesc de mult la un lucru de 
care n-am îndrăznit încă să vă vorbesc. Nu ştiu dacă la 
facultatea noastră de litere există vreo bursă specială pen- 
tru istorie. în toate cazurile, eu nu ştiu (cunosc)” să fi venit 
vreun laureat de-al nostru la Roma spre a studia epigrafia 
veacului al II-lea, atît de bogată şi de importantă pentru noi. 


Poate că e pretenţios ceea ce spun, — dar să reduc lucru la 
mai puţin : să studieze cu degetu pe rană vremea de co- 
lonizare a Daciei, — şi mai puţin : să înveţe istoria romană 

199 


la faţa locului. Căci e o deosebire imensă între documentul 
de hîrtie şi documentul de piatră. Coloana traiană, arcul de 
triumf al lui Septim Sever,’ villa lui Adrian” de la Tivoli, 
statuele marelui nostru împărat, busturile, pietrele de la 
Capitol cu mulţimea inscripţiilor etc, etc sunt atîtea lu- 
cruri cari dacă nu pot da o lumină particulară în discuțiunile 
ştiinţifice, pun însă fantazia istoricului în coloarea timpului, 
îl învaţă să nu judece lumile trecutului cu falsul criteriu al 
omului modern. Un exemplu : de cîte ori n-a apropiat oa- 
menii pe Napoleon cel Mare de Caesar. Amîndoi îşi au isto- 
ricii lor : unul pe Taine,“ altul pe Mommsen. Sarcina celui 
dinţii ar părea cu mult mai uşoară, fiindcă omul lui a trăit 
alaltăieri. Şi cu toate astea... ce splendid şi adevărat este 
chipul şi timpul lui Caesar, şi ce şters rămîne al lui Napo- 
leon. Căci Bonaparte s-a strecurat din timpul lui în timpul 
nostru pe nesimţite. Vezuvul n-a erupt şi n-a acoperit Pa- 
risul din 1800 ; monumentele nu au viaţa şi pecetia unui 
moment care să facă epocă ; nu există nici un colţ de lume 
“care să destăinuiască cu glasul de ruine misterul veacului. 
Napoleon e analizat cu hîrtiuţe, cu codul civil, cu fitănţii, 
— şi poate ceea ce e mai atrăgător şi mai însemnat în stu- 
diul lui Taine e îndrăznea-a cu care-l coboară prin linia 
maternă din condotierii evului de mijloc şi anume din Ma- 
latesta.' Pe cîtă vreme în Mommsen, ia să ceteşti descri- 
erea unei viile romane, ia să iei meziul social, finanţele. ban- 
cherii, bursele, — ori să te pui în curent cu ceea ce era pan- 
crațiul,' — ori să urmăreşti fapta cu faptă pe Caesar, — 
şi apoi să vii la Roma, să vezi palatele de pe Palatin. or 
casele de la Pompei, să intri în localul bursei, să vezi terme- 
le lui Caracalla,” să ieşi în campania romană spre a înţelege 
pe poeţi şi agrul, să intri în lupanare şi în casa lui Diomede 
la Pompei. în sfîrşit, să pui mîna pe marmura rece care 
le-a văzut toate astea, şi atunci să pricepi minunat epoca 
Caesarului şi geniul lui Mommsen. 

Cu toată admiraţia ce o am pentru Taine, eu tot nu am 
prins bine meziul lui 1800, pe cînd din potrivă m-am pătruns 
<e timpul căderii Republicei şi, cînd am văzut admirabilul 
cap a lui Caesar de la Napoli, am zis „ăsta-i”. 

Dar m-am întins la vorbă lungă. 


200 


Pe scurt. lată ce vream să vă spun : n-ar fi bine, aştep- 
tînd timpuri mai fericite în care să putem comanda copil 
în gips” ori marmură, să fotografiem busturile împăraților 
de la Capitol, de la Traian pînă la Aurelian, cu alte cuvinte 
epoca dominațiunii romane în Dacia (104—274) ? Parcă e 
o datorie pentru Academie ori pentru ministerul nostru sa 
aibă deocamdată atîta lucru. 

Ce ziceţi ? 

Am putea întreba mai întîi cam ce-ar costa, şi-apoi am 
chibzui. Nu cred să fie treabă mare. Dacă n-o vrea nimeni 
so facă, poate încetu cu încetu s-o fac eu... 

Vă doresc şi vă poftesc împlinirea visurilor pentru bi- 
nele literaturei. 

Al d-voastre supus şi devotat, 


Duiliu Zamfirescu 


14 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Iubite domnule Maiorescu, 

Vă rog să cetiţi întîi alăturata încercare. 

Villa Tusculana e o minunată casă de ţară, la Frascati 
(după cum se vede de pe nume), în ale cărei grădini se află. 
ruinele unei viFe a lui Cicerone. Din fruntea dealului vide- 
rea îmbrăţişează toată valea Tibrului, pînă la mare. 

Impresia mea iat-o în versurile de alături. Acum pentru 
ce Cicero şi nu Cicerone ; pentru ce Tarenţiu şi nu Teren- 
tm ;' pentru ce toată invocarea asta de nume proprii ; pen- 
tru ce hexametre etc. e de prisos să le explicăm. M-am vă- 
zut silit să pun vorba „hexametre” alături de titlu, ca să 
se poată prinde forma metrului. Dealtminteri dacă accentele 
vor fi lăsate la locul lor, cum sunt în româneşte, versul îşi 


201 


urmează drumul de la sine. Altfel, după metrica roma- 
nească a alexandrinului 


Ale turnurilor umbre... etc. 


ar trebui să se cetească versul întîi astfel : 


Tristele um/bre se lasă / pe văi de sus / de pe dealuri, 


pe cînd mergerea lui firească e aceasta : 
Tristele / umbre se / lasă pe / vâi de / sus de pe / dealuri 


Singure, / palide, pline de-o / lume / vie de / basme 


Etc, etc. 

Lucrul nu e aşa de uşor pe cît se pare. Dealtfel, încă 
o dată, e de prisos orice explicare. Cred însă trebuitoare 
amintirea că Tarenţiu (aproape contimporan cu Cicerone) 
era poetul cel mai înamorat de timpurile vechi ale Republicei. 

Acum, iubite domnule Maiorescu, vi s-a împlinit dorinţa 
de a nu mai fi ministru.’ Să videm pe Schopenhauer.' 

Al d-voastre cu dragoste şi devotament, 


Duiliu Zamfirescu 


Roma, 14 apriliu '89 


15 
Roma, 28 apriliu '89 


Iubite domnule Maiorescu, 

După ce-aţi plecat din Roma, am rămas singur şi risipit 
prin lumea asta ca un car răsturnat. Vreo două zile mi se 
părea că sunt cîinele nimănui. Pînă am reintrat iar în vadul 
vieţei zilnice, vai de om. Acu mi-am reluat iar firul neca- 
zurilor, şi, ca ucenic supus ce sunt, depăn înainte. Bun e 
Dumnezeu. 

După cum era vorba. azi trebuie să fi ajuns acasă, şi, 
sper, cu bine. Madame Maiorescu trebuie să fi făcut o groaz- 


nică consumaţie de prosciutto’ şi să fi suspinat după cioc- 
colata de la cafeneaua del Gesu, pe cînd d-voastră o mîn- 
gîiați cu morala „lasă, că fu bine”. Am bună nădejde că, 
odată ajunşi acasă, amintirile se vor limpezi, impresiele 
bune vor covîrşi pe cele rele, şi nu va rămînea nimic, nici 
chiar faimosul Pahod na Villa Adriana, care să vă supere. 
Emoţiunea puternică cu care ne-am despărţit de Mose‘ se va 
redeştepta mai clară cînd depărtarea va fi pus peste dînsa 
lacul transparent al imaginei. Vă va rămînea în minte, cum 
îți rămîne în casă un tablou de preț, îngrijit şi scuturat. 
Cînd or începe paianjinii să ţese deasupra mreaja uitării, 
să venim la Roma, iar împreună. 

Acum hexametre. 

Iată cum am îndreptat! cele două versuri : 
în loc de 


Zeii, pontificii, fraţii Arvali şi însuşi lupercii 


citeşte 
Zeii, pontificii, frații Arvali, lupercii şi Sălii 


iar în loc de 


Ochi-mi, o, Marcus Terenţiu Varone etc. 


citeşte 


Ochii-mi, o, nobile Marcus Terenţiu, cată spre tine. 


Cred că aşa nu mai e nici o umplutură, şi vorba nobile, 
pusă pe lîngă numele lui Terenţiu, defineşte natura măreaţă 
a poetului înamorat de vremuri bune de demult. Sălii pre- 
zidau la jocurile ce se dau în cinstea lui Marte. 

Acum cred că stihurile mele au să deştepte o amintire fe- 
ricită, căci va fi a d-voastre personală. Cînd ajunseserăm 
sus la villa lui Cicerone, de se videa cîmpul taberei lui Ha- 
nibal, iar la stînga grămăjuia de case atîrnate pe piatra de 
la Monte-Cavo, cu Albano în fund, marea la orizont şi vîntul 
ce cînta în ramurile molifţilor de la picioarele noastre... Era 
viaţă şi adevăr în toată această adiere a trecutului! Astea 
sunt lucruri cari trebuiesc văzute spre a fi înţelese, şi teoria 
mea că toate impresiele primite de-a dreptul de la lucruri 
se pot transmite şi altora prin scris, sufere, pe ici pe colo, 
cîte o excepţie. 


203 


De-acu, la vară, dacă o vrea Cel-de-sus. 
Vă rog să nu mă uitaţi cu desăvîrşire şi cînd aveţi un 
moment liber să-mi scriţi. — A 1 d-voastre cu totul, 


Duiliu Zamfirescu 


16 
Roma, 12 mai 1889 


Iubite domnule Maiorescu, 


lată-mă intrat acasă, după o lungă plimbare lâ Porta 
d'Anzio şi după o alta mai scurtă la Villa Borghesa. După. 
vreo patru zile de scirocco şi de întuneric, azi cerul a des- 
chis nişte ochi mari şi senini, şi se uită la lume cu bunătate 

O, Doamne, de ce n-aţi mers şi la Porto d'Anzio? A 
înnebunit natura. Curge seva în vinele arborilor şi a florilor 
cu o putere de viaţă extraordinară. Tot malul mărei e aşter- 
nut cu un fel de plantă grasă, care s-a ascuns toată sub flori, 
roşii. violete, azurii, de cînd treci cu drumul-de-fier printre 
ele îţi pare că vor să-ţi intre pe fereastră, atîta sunt de ve- 
sele şi de ştrengărite. Marea se desfăşoară la orizont pe sub 
bolta seninului ca o lungă iluzie de cîmpie, şi ici, aproape, pe 
nisip, se joacă cu sutele de copii, ce rîd valului pitulaţi şi 
plecaţi înainte ca nişte boboci de gîscă. E viață, şi s-a is- 


prăvit. ama ie 


Eu mă-ntreb cîteodată ce focu e mai adevărat, în coaja 
asta pămîntească, din ceea ce nu e al nostru absolut şi ime- 
diat, cînd văd că e destul un cadru înviorat de soare ca 
să mă schimbe cu totul şi să-mi coloreze gîndurile ? Au oare 
preocuparea spiritelor mari, sau aşa-zise, de a intra în fundul 
lui pentru ce, ori de a lăsa moştenire lumei o ladă de file 
mînjite, nu care cumva e o măreaţă nerozie, din punctul 
de vedere a nerodului care Ie urzeşte ? A vîna fericirea ab- 
solută şi eternă e o nebunie. Dar a vîna fericirea imediată şi 
relativă, aceea care vă face pe d-vs. să ziceţi faimosul „fu 
bun", nu e posibil şi mai cu seamă înțelept? Ştiu bine că 


204 


peste un ceas am să gîndesc altfel, căci simțurile au să-mi 
fie alte'e, dar ce-mi pasă de peste un ceas !' 

La Porto d'Anzio era o femeiuşcă ca un fulg, şi numa 
ce să vezi : curgea o biată fîntînă dintr-un mal şi se strecura 
pe nisip vreo zece paşi pînă în mare. 

— Hai să abatem apa, îi zic. 

— Cest une idee, hai s-o abatem. 

Şi ne punem pe săpat cu două scîndurele. Dă-i, dă-i, cu 
săpatu, pînă abatem apa. 

— Ei, acu ce mai facem, c-am abătut-o ? 

— Acu vin-o-ncoa, îmi zise ; şi o luarăm printr-un gît 
îngust şi umed, pînă ieşirăm iar pe plaje, dar într-un loc 
uscat, pe un nisip binevoitor şi discret, de unde se videau 
pe luciu aripele umflate ale bărcilor ca nişte fluturi albi. 
Ne întinserăm jos, singuri între apă şi cer, şi... o să rîdeţi de 
mine, şi-a scos pălăria cea cu mărgăritărel din cap, s-a cul- 
cat pe braţele subscrisului şi luîndu-mi mînele şi le-a lipit 
de obraji : 

— Acum spune-mi versuri, îmi zise. 

Era aşa de firesc ceea ce se urma între noi, încît acum 
cînd vă scriu rîzînd, îmi pare tot atît de natural ca şi cînd 
am făcut-o. Credeţi-mă că mi-ar fi fost ruşine de singură- 
tatea mării să fiu brutal. 

în sfîrşit, aşa e. 


Noaptea 


lar am intrat acasă, şi ceea ce spuneam mai sus s-a ade- 
verit. Nu pot zice că mă simt nenorocit, dar nu mai e vi- 
braţia de astăzi. 

Am reintrat în nota cea obicinuită, lungă, tristă ca o 
zi de ploaie. în plafonul de deasupra mea se plimbă o pe- 
reche de şoareci. Aud fîntîna din grădina de sub balcon 
ciripind, şi sunt singur... 

Reiau volumul lui Gibbon.' Dă, Doamne, să vie somnul. 


Duiliu Zamfirescu 
lată şi un efect de zi cu soare la mare. 


203 


Arizi o 


Pescar cu luntrea văpsită-n verde 

Anină-ţi pînza sus de catarg ; 

Vîntul ne-a bate şi ne vom pierde 
Spre larg, spre larg. 


Fată cu sînul ars de căldură, 

Rămiîi nebună aşa cum eşti 

Şi ia-ţi guițară, zi lung din gură 
Că mă iubeşti. 


Ce-atîta trudă şi-atitea gînduri 

Pe învechitul disc de pămînt 

Cînd mai la urmă tot patru scînduri 
Iţi ştiu de rînd? 


Rămas în lume dintr-o poveste, 
Anzio, marea m-a luminat: 
Toată morala vieţei este 

Un sărutat. 


17 
Porto d'Anzio, 18 mai 1889- 


Iubite domnule Maiorescu, 


Poate că nici vîrsta nici alte împrejurări sociale nu-mi dau 
dreptul să vă scriu aşa, ce mi-o veni sub condei. Dar, afară 
că ultimele noastre drumuri' prin antichitatea Italiei ne-a 
dat poate o fibră comună, eu îmi îndreptez glasul către 
acea vecinică tinereţe ce am văzut că formează caracteris- 
tica firii d-voastre. 

M-am întors iar la mare. în impresiele mele e un ele- 
ment de-a pururi nou şi neostenitor. 

Sunt 11 ceasuri din noapte. Viu de la un villino’ ve- 
cin, unde am petrecut două ceasuri senine, într-un salonaş 


206 


simplu, cu lumină multă, cu toate ferestrele deschise pe o 
terasă ce dă pe țărm şi în tovărăşia unei femei cu mult 
farmec.” Mi-a cetit un Stechetti' întreg, cu biografie cu tot, 
punînd acele minunate accente italiene la locul lor şi dupli- 
cînd consoanele cu o nespusă gingăşie ; o adevărată bocea 
romana.” Ce bine e cîteodată să nu cunoşti unele lucruri. 
Acest Stechetti, mort la 30 de ani, nu e un mare poet şi nici 
chiar un poet original, dar e atît de ciudat în chipul cum 
simte, încît devine interesant. închipuiţi-vă pe bietul Nico- 
leano' bolnav de piept, şi puneţi la sfîrşitul tuturor bucă- 
ţilor lui un blestem la adresa primăverei, a amorului, a co- 
piilor, şi veţi avea întrucîtva nota Posrumelor lui Stechetti. 
în aceasta e atingător, fiindcă e sincer, şi e mai atingător 
fiindcă ştiu din prefaţă că tot ce coprinde acest volum a 
fost cules de pe la prieteni, de pe la femeile ce i-au fost dragi, 
şi erau scrise (sonete cea mai mare parte) pe cîte o carte 
de vizită. prin scrisori, cu nepăsarea omului care se ştie cu 
totul nepublicabil. După aceea mi-a cetit faimoasa Ginestra 
lui Leopardi,’ cuvînt care îmi pare, după descrierile ce mi 
le-a dat, că însemnează sulfină. N-aveam nici un dicţionar 
de faţă ca să ştiu exact ce e. E o floare particulară Vezu- 
vului. Ei. aici se schimbă treaba. Eu, care din Diâ/oghi nu 
eram entuziasmat deloc pentru Leopardi, m-a biruit. în 
forma lui, devenită cam banală, de a amesteca şi a perso- 
nifica fizicul şi metafizicul â tout bout de champ, capătă o 
rotunjitură şi o estetică de convingere nespusă. Descrierea 
ia nişte ţinte de lavă ; comparaţia cînd aseamănă pe oameni 
faţă de puterile naturei, de vulcan, cu un popor de fur- 
nici pe care ar cădea un măr prea copt din copac şi l-ar 
strivi, e frapantă şi face să reiasă neputinţa omenească cu 
cruzimea unui geniu stors de suferinţă fizică. 


Şi marea foşnea mereu cu horbota sa de spumă. Pace 
în tot ţinutul apelor. Luna cea iertătoare umplea seninul 
văzduhurilor cu armonia sa de argint, întinzîndu-ţi parcă 
sufletului o punte strălucitoare spre etern. în adevăr, ce 
nepieritoare imagine rămîne în conştiinţă de la acea fantas- 
tică oglindire a luminei în fundul apelor ! Colorile cunos- 
cute pînă azi sunt absolut în neputinţă de a da adevărata 
lumină lunară, poate tocmai fiindcă ea e indirectă de la soare 
Şt nu se mai poate descompune în curcubeu. 


O parte însemnată aici e mîncarea. După ce te tăvăleşti 
prin nisip cîteva ceasuri, încep ideile poetice să se întîi- 
nească în stoluri şi se pregătesc de plecare, ca rîndunicele 
toamna : vine proza. Ce mîncăm astăzi ? Şi poet ori bancher, 
începi a mîngîia cu aripa gustultii o murenă friptă, or un ri- 
zotto de prepeliţe, parcă ar fi vorba de şoldurile Venerei 
Callypige.' Şi la deal, omule! Restaurantul îţi surîde ca 
grădinile Armidei, iar tu, Rinaldo’ burghez, dai năvală 
la aœ foamei. Dar parcă şi aici e mai puţină proză ca alt- 
undeva. Bunăoară, orcît de necuviincioasă poftă de mîncare 
ai avea, tot te simţi mai nobil, ştiind că mănînci murene 
fripte, ca orce senator roman (pardon romAn, nu român), 
ca senatorul Vediu Polione,' care ucidea sclavii ca să hră- 
nească murenele sale cu carne de om. Apoi, prepelite cu 
fel de fel de mirodenii, şi apoi fragi de Sicilia, cu o porto- 
cală stoarsă deasupra. Şi la cafea, aprinde-te ţigară şi tu 
fantazie, pe cînd la celălalt restaurant mandolinele zornăie, 
îngînate de mare. Cu bine, 


Duiliu Zamfirescu 


18 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Roma, 7 iuliu '89 


Iubite domnule Maiorescu, 


Q compris le secretaire) 

Lunga şi prea buna d-vs. scrisoare am primit-o foarte 
la vreme, pe una din acele călduri scandaloase în cari me- 
lancolia şi urîtul îți brobonează faţa de perle (nici mai mult 
nici mai puțin) lichide şi-ţi răsfrînge sufletul ca pe 6 um- 
brelă întoarsă de vijelie pe dos. Am văzut toate cele co- 
prinse, şi răspund sistematic :* 


208 


No. 1. Să rămînă numai Tu parii; e della voce etc, 
adică rîndul întîiu. 

Convin a schimba, fiindcă nu-mi dau seama de efectul 
produs de o citație cu care eu sunt deprins, iar alții nu. 

No. 2. Palma dată de onorabilul Alessio copilei sale e 
observația d-vs., şi fiindcă eu am o încredere foarte mare 
în estetica Maestrului, vă rog să faceți cum veți găsi mai înne- 
merit. Cred însă că observația e discutabilă. Alessio e un 
personagiu aproape mut. Caracterul său nu reiese din nici 
un comentar al autorului, ci se dezvăluie prin cîteva fapte ale 
lui. Trebuie să nu uităm că un bărbat gelos are momente în 
care urăşte deopotrivă pe femeia iubită ca şi pe omul iubit 
de femeie ; că aceasta e cu atît mai adevărat cînd e vorba 
de o gelozie de onoare, nu de amor curat, în care instinctele, 
se înțelege, rămîn în fond tot sexuale, dar iau un fel de apa- 
rență de demnitate socială foarte curioasă. Alessio urăşte pe 
conte, însă în fibra lui intimă urăşte şi pe Nannina. De ce-i 
dă numai o palmă şi n-o ucide sau de ce-i dă o palmă şi 
nu se mulţumeşte să-i facă numai o lecţie de morală — sunt 
chestiuni de temperament şi de meziu social. Un domn s-ar 
fi mărginit la morală ; Alessio la 30 de ani poate că ar fi 
lovit-o cu cuțitul, Alessio la 60 de ani o bate. Sunt atîtea 
soluţiuni, care atîrnă de atîtea alte chestiuni. Dar supă- 
rarea d-vs. este de rasă divină : estetica ! tonalitatea novelei! 
Aşa e domnule Maiorescu, dar vă rog să credeţi că este- 
tica este foarte adesea o formulă personală a înțelegerei fru- 
mosului aplicată lucrurilor. Mie nu numai că nu-mi face 
rău, dar, din punctul de videre al sentimentelor ce trebuie 
să deştepte în noi, brutalitatea bătrînului îmi pare morală, 
căci ea este semnul aparent al unei stări sufleteşti de chin 
şi umilire, care sfîrşeşte cu încercarea de a ucide pe conte. 
Dacă pînă la sfîrşit n-ar fi dat nici un semn de această stare 
sufletească, ar fi avut aerul unui omoriîtor, care se gîndeşte, 
rece şi sigur de sine, la crima finală. Ar fi fost, în toate 
cazurile, puţin interesant. 

Dar cine vrea să probeze prea mult nu probează nimic. 
Deci, cum credeţi. 

No. 3. Nu înţeleg, fiindcă n-am manuscrisu. Dar dacă 
e vorba numai de fraze, schimbaţi cum vreți. 


209 


Acum, la observaţia asupra sfîrşitului novelei, toată lu- 
mea e lucru important. Dacă toată lumea şi d-nu Lupu 
Costache n-au înţeles, hotărît, trebuie schimbat. Dar iarăşi: 
n-am manuscrisul. Rebusul însă se dezleagă aşa: înecăm pe 
Nannina, scoatem la mal pe conte şi*pe donna Giulia, şi cu sis- 
temul ăsta rămînem buni prieteni. Dacă care cumva se ivesc 
iar neînţelegeri în sînul familiei cititorilor, treaba se încurcă, 
fiindcă cred că nu sunt dispus să mai fac nici o concesie. 

Observaţia însuratului de Caragiali îşi are socoteala ei. 
în parte este aşa, mai cu seamă cînd e vorba de a zugrăvi 
fiinţe vii. 

Aici să punem punct, fiindcă îmi e urît să vorbesc mult 
asupra lucrurilor făcute. Fie ce-o fi cu ele. Zevzecul de Bo- 
nifaciu Florescu mă acuză într-un foileton, dragă Doamne 
literar, al Waționalului,; că am părăsit Literatorul şi am 
venit la Convorbiri, căutînd să trag un profit social (?) din 
literatură. Ce-o fi vrînd să zică ? Cine ştie mai bine decît 
d-vs. profitul social () ce am tras... Dar, în fine, lume nu e ? 
Latră fiecare cum îl taie capu. 


Acum de-ale noastre, mai bune şi mai pe-nţelese. 

îmi pare foarte rău că sunteţi bolnav.' Asta e cel mai 
nedrept lucru al firei noastre omeneşti. Dar, cu cumpăna 
răbdării d-vs., care uşurează şi îndulceşte toate nevoile, veți 
trece şi peste asta cu bine. E de dorit să fie cît mai curînd 
şi pentru secretarul particular : dacă durează boala, albeşte 
de tot, căci Joe e în cer şi Gigi” pe pămînt. 

Dar apoi cu Elveţia... Simt că-mi cresc aripi. Mă păleşte 
cîteodată dorul de ducă ca pe un beduin al Saharei, şi mă 
uit în cercul strîns de colinele Romei fără nici o nădejde. 
Ministrul' n-a plecat încă, dar cred că săptămîna în care 
intrăm se va duce, şi parcă lucrurile se aranjează spre bine, 
fiindcă Romalo nu cred să vie, aşa că rămîn de capul meu 
şi ceva mai cu dare de mînă. Nu vă făgăduiesc încă nimic, 
Ceea ce însă vă rog să ştiţi cu siguranță este că voi face 
tot posibilul să viu şi că sunt fericit numai cît mă gîndesc 
la o săptămîna trecută împreună.’ Negreşit că lucrul e între 
noi, căci ştiţi că dacă rămîn singur aici (Ch. a'Affs.)* n-am 
dreptul să ies din Italia. 


210 


Vă trimit această scrisoare la Bucureşti, sperînd că o să 
vă găsească. Vă rog să-mi scriţi din Kissingen. 
Dai Signor Tocos ringraziamenti per Signor Secretario 
particolare. 
Cu sănătate şi cu bine, 


Duiliu Zamfiresco 


19 


GD. HOTEL DES SIRENES 
ANZIO, 
PRES DE ROME 


[imprimat] 


20 iuliu 1889 


Iubite domnule Maiorescu, 

Vă scriu astăzi, cam în fugă, potrivit ordinului, şi vă 
scriu iarăşi de la Anzio, unde am venit să mă mai umbresc 
puţin. Mari oameni or fi fost străbunii noştri, dar cald le 
mai era !... 


Alineatul în care intrăm e mai greu de aşternut pe hîr- 
tie, fiindcă vremea nu-i de argumentaţie : e prea cald. De 
aceea hai drept la ţintă. M-am gîndit şi răzgîndit dacă pot 
veni să ne întîlnim, şi am conchis că nu. Omu aşa e: pen- 
tru nici una din adevăratele sale plăceri nu luptă cu hotă- 
rîre, ceea ce face că majoritatea oamenilor e nenorocită din 
neştiinţă de a fi fericit, iar nu din neputinţă. Dar ce să fac? 
N-am curajul să plec. Sunt lăsat singur, cu răspunderea, 
multă puţină cît e, pe spinarea mea. Te miri ce fleac se 
întîmplă la Roma, or cine ştie cu cine mă întîlnesc în Elveţia, 
Şi boclucul e gata. Apoi. să vă spun drept: nici n-aş fi li- 
niştit. 

Dealtfel, totul aveam gata. 


211 


Dar suntem încă tineri cu toţii, şi bun e Dumnezeu, o s-o 
facem altă dată mai în plin. 

De acum la octombrie ori noiembrie, în ţară. O să v-aduc 
o lungă tarara de cetit' Aşi nădăjduiesc să stau o lună şi V2 
or două. 

Pînă atunci drum bun şi fie-vă calea în trandafiri, dacă 


nu care cumva veţi da de gheaţă. 


Vă rog spuneţi-mi unde vă opriţi mai lung, spre a vă I 
TM 


persecuta cu două, trei scrisori, mai pe răcoare. 


Al d-voastre, 
Duiliu Zamfirescu 


îmi pare bine că v-a reuşit operaţia. Noroc şi sănătate 


Ia drum. 


20 


Castellammare di Stabia, 
11 august 1889 


Iubite domnule Maioresco, 

Văd cu plăcere că nu mă uitaţi. Faceți bine, fiindcă asta 
mă încurajează să lucrez şi să vă iubesc încă mai mult. 

De şase zile sunt la Castellammare, cu marea în faţă, 
cu muntele în spinare şi în mijlocul unui stol de contese, 
principese, baronese şi alte dihănii blazonate, cari ciripesc, 
vorbesc sau latră, după cum le e guşa şi mintea. în Italia, şi 
mai cu seamă la Napoli, toată lumea care are de la 100 frs. 
pe lună în sus e cel puțin duce. Sus, la hotelul Margherita, 
un minunat fost palat al regelui celor două Sicilii, viaţa 
aceasta se începe pe la 4 după prînz, în pădure, şi se ur- 
mează pînă la miezul nopţii, pe terasă. SuS nişte stejari 
bătrîni, cari se urcă drept la deal, pe malul rîpelor, curg to- 
rente artificiale, ce saltă din treaptă în treaptă, tocmai din 


212 


* 


fundul întunecos al Apeninilor, pînă sub un magnolia colosal, 
de unde se împrăştie în gîrlițe line pe sub boite de viță, pe 
sub lămîi şi portocali. Aci, pe cînd minorenii' bat turca la 
tennis, berbanții stau întinşi pe iarbă, la picioarele albelor 
lor stăpîne, zîmbindu-le cu surîsul plin de farmecul vieții 
al omului care vrea să placă, pe cînd ele, cu capul în- 
clinat şi ochii ficşi pe buza umedă a bărbatului, au în pri- 
vire taina vițeluşei ce-şi întoarce nările sîngerate de plăcere 
către taurul vecin. Iar peste toți natura întinde cu bunătate 
brațele verzi ale stejarilor, umbrindu-i în geniala iluzie a 
fericirei. 

Negreşit, subiscălitul nu se deosebeşte întru nimic de cei- 
lalţi. Sunt vremuri în care e o datorie să fii ticălos, cum 
zice Caragiale. Mai cu una, mai cu alta, dă-i înainte, ca fo- 
chistu de la drumu-de-fier care ciocăneşte toate roatele pînă 
dă de cea aprinsă. 

Seara, scena se mută pe terasă. A, domnule Maiorescu, 
ce minune de frumusețe ! închipuiți-vă un imens balcon de 
o sută de metri de lung, cotit şi învîrtit în jurul palatului, 
la 60° m de înălțime, din care te uiţi ca într-o oglindă 
răsturnată în tot golful Napoli. La dreapta Vezuvul cu gîrla 
sa de lavă aprinsă ; în vale, de-a lungul malului, miile de 
lumini de la Torre Annunziata, Torre del Greco etc. şi la 
dreapta de tot ruinele Pompei. Era aseară o lună care ieşea 
din gîtul munților şi împrăştia un fel de maiestate incom- 
parabil de senină pe toată scena asta, încît, cu toată luarea 
mea aminte către femei, am simțit că mă răcesc, nu mai 
fierb, nu mai tremur. Clarul de sus mă limpezise cu desăvîr- 
şire. Liniştea cea mai largă şi mai blîndă îmi cuprinse ori- 
zontul sufletesc, şi pe nesimţite trecui la a dori imaginea 
ideală a vieţei noastre, ce se prezintă în toate împrejură- 
rile de răsfrîngere întru sine şi la mai toţi oamenii cu hiper- 
trofia facultăţii de a-şi imagina propria lor viaţă. 

Luna, vinovata ! 

Şi cu toate astea luna e cîteodată foarte proastă... 

Am cu mine o carte a lui Dostoievski: Precoces, grozav 
de curioasă ; apoi nişte portrete puternic urzite ale lui Bour- 
get' şi un fel de tipuri tot ale acestuia numite Pastels, care 


213 


mă desperează. N-am văzut de cînd sunt un psiholog mai 
puternic printre critici reunit în acelaşi om cu un romancier 
mai preţios, mai banal şi mai ostenitor. Am^aduscu mine 
şi pe Gibbon, dar mai mult de dragostea cărţii, căci autorul 
s-a babalicit de tot printre istorici : e lung, descusut, fără 
nici o metodă şi mai cu seamă nu ştie să intereseze. Ce deo- 
sebire între colosurile lui de volume, pline de gol, şi între 
Istoria lui Jăger, bunăoară, pe care eu nu mă ostenesc nicio- 
dată a o ceti. 

Dar vorbă, vorbă pînă la sfîrşit, fără să vă mai întreb 
şi de gheţurile dumneavoastră. Madame Maioresco trebuie 
să fie în rai, nu în Elveţia.' Cum mai merge pofta de mîn- 
care şi... de bere ? 

Ei, cu bine, 


Duiliu Zamfirescu 


21 


HOTEL FRASCATI, 
FRASCATI, 
TUSCOLO 
[imprimat] 


Frascati, 11 sept. 1889 


Iubite domnule Maioresco, 

îmi închipuiesc că pe la 1 sept., stilul nostru, veţi fi deja 
întors de prin corhănile Elveţiei, — de aceea vă scriu la 
Bucureşti. V-am răspuns la cele trei vorbe de pe cartea 
poştală. de la Castellammare, adresînd scrisoarea la Geneva, 
poste-restante. Dacă veţi fi primit-o, după cum nădăjduiesc, 
ştiţi că, pe cînd d-voastră vă umpleaţi plămînii de azot şi 
sufletul de răsărit de soare, eu mă plimbam singur pe mar- 
ginea mărei. De la sfîrşitul lui iuliu pînă azi, nu am văzut 


214 


Roma decît 6 ceasuri, şi în vremea asta am colindat mări şi 
ţări, ca un adevărat vagabond. De la Castellammare am tre- 
cut la Sorrento.’ Aici e seninătate şi eleganţă. Natura a 
făcut o risipă de frumos ca nicăieri aiurea : munte, mare, lu- 
mină, umbră, verdeață, nisip — le-a aruncat în voia întîm- 
plărei, şi a ieşit o coastă capricioasă pe un lac limpede, cu 
o temperatură de-a pururi egală. Portocalii, cari poartă pe 
aceeaşi ramură flori caste şi voluptoase fructe, sunt simbolul 
cel mai firesc pentru forma de viaţă ce se trăieşte aici. Parcă 
chiar oamenii sunt potriviţi cu locul. Otelurile, mari, comode, 
se umplu de o societate internațională, care, fireşte, pune la 
mijloc ce are mai scuturat şi mai bun. închipuiţi-vă Quiri- 
nalul,' unde am petrecut împreună acea săptămîna fericită, 
dus jpe golful de Napoli, la o înălţime de 60 metri deasupra 
mării, cu lume nostimă, masă bună, muzică, şi... o fărîmă cte 
curte, ceea ce nu păgubeşte întru nimic situaţiei. Negreşit 
nu se petrece nimic în afundul sufletesc al omului; dar ceea 
ce este la suprafaţă are atîta farmec, încît nevoia şi durerile 
se duc vîntului. Un cap senin, cu o mare putere de viaţă 
lăuntrică, poate înflori în linişte, — nu i se împotriveşte 
nici una din vînjoasele mizerii ale traiului. între o svedeză 
voinică, harnică la vorbă şi dreaptă la suflet, şi o portugheză 
spălăcită, dar cu un spirit plin de originalitate, băteam, ca 
limba unui ceasornic, minute liniştite. Mă rog, tu pasie nu; 
tu griji pînă“ pe-acolo, iarăşi nu ; crai, crai, — apoi de ce focu 
să nu dai viaţa de-a dura pe valea plîngerilor pînă s-o opri 
la Sorrento ? 


Ei, şi cu toate astea, de cîte ori nu intram în odaia mea 
necăjit şi gol la suflet... Eu, într-o caraghioasă sistemă a 
mea de filosofie, am hotărît că una din cele 4 cauze care 
contribuiesc mai mult la nefericirea noastră este idealul. Cînd 
voi mai îmbătrîni, vă voi vorbi pe larg despre acesta. 


Acum să reluăm firul. De la Sorrento am bătut toate îm- 
prejurimele : Capri, Ischia, Procida, Misena, unde s-ar fi aflînd 
înmormîntat pilotul lui Enea,' Pozzuoli, apoi iar la Napoli 
şi iar Sorrento, — toate astea într-un mic iacht cu pînze, 
care m-a făcut să-mi blestem ceasul plecărei, — căci vai de 
mine, ticălosul, sufăr pe mare ca un nenorocit. Cînd era li- 
nişte pe apă era şi-n mine, şi viceversa, dar mai cu seamă 


215 


viceversa. Pe la finitu lui august am plecat spre Roma, unde 
m-am oprit cele 6 ceasuri de mai sus ; de aci la Anzio; de 
la Anzio la Albano! şi apoi aici. 

Sunt la Frascati tocmai de o săptămîna. Era azi o sfîntâ 
zi cum n-am mai văzut: te uitai în Roma ca-n perspectiva 
unui tablou. Pe la 6 ceasuri, Tibrul începuse să-şi facă aripi 
de aburi, şi-l puteai urmări în tot lungul lui, cum scapă din 
munţii Sabiniei, trece prin cetate printre Janicul şi Aventin. * 
se lasă la vale şi se varsă în mare tocmai în punctul unde 
asfinţeşte soarele. M-am dus la Villa Lancelotti într-adins, 
şi am Stat să mă odihnesc pe aceeaşi bancă unde astă-primă- 
vară consultam cîteştrei ghidurile, şi de unde am pornit-o 
apoi la deal pe minunatul drum de la Tusculana. Cest egal, 
Italia e ţară unică în lume. Dar cîte sunt încă de admirat, 
cari ne-au scăpat. Să vedeţi, bunăoară, grădina Villei Grazzi- 
oli, _ . curată fantasmagorie. Răul e că sunt singur. Azi, 
uitîndu-mă la bietul vultur de deasupra fîntînei cu păunii, 
mi-am adus aminte, gîndindu-mă la d-voastră, de vorba co- 
lonelului care-şi inspecta trupa : „Pompiers, fen vois beaucoup 
parml vous qui sont absents !" 


în sfîrşit. Toate trec în lumea asta. Dar bine-aţi“ făcut 
c-aţi venit la Roma. Nu se putea să am o mai clasică feri- 
cire decît călcînd pe locurile astea cu aşa oameni. De mai 
am un dor, cum zice bietul Eminescu, e să vizităm şi Venezia 
împreună. Vreau să bem din limpeziciunea colorilor lui Tin- 
toretto, să stăm în arhitectura lui Veroneseşi Tiziano, să 
admirăm împreună luxul de sănătate al femeilor lor, sa co- 
lindăm prin incomparabilul Palat ducal, pe la Academie, pe 
la Madonna dell'Orto, dei Frarri, pe canaluri, pe drumuri, 
prin aer ; ia aşa, să trăim în 1570. 

Asta îmi aduce încă o dată aminte pe nefericitul Emi- 
nescu.” A murit. Mai bine c-a murit. Era aşa de puţin om, 
încît ar fi rămas totdeauna străin între noi. Acolo unde s-a 
dus e loc de odihnă şi de răcoare. Natura a făcut două lucruri 
mari, zice Leopardi : amorul şi moartea. Pe mine moartea nu 
mă sperie ; ba chiar îmi pare uneori o supremă mîngiiere, şi 
îmi deprind ochii cînd vreau să adorm cu un chip fantastic 
de fecioară a eternităţei, — fiindcă din nefericire” ştiu. că am 
să mor într-o dimineaţă fără să pot zice o vorbă, căci anul 
ăsta sufăr mai mult ca orcînd de neregulate bătăi ale cordului. 


216 


1 
1 


* 


Mă opresc. S-a făcut tîrziu de tot, şi noaptea mintea ia 
foc. Am spus deja un număr de prostii personale. E timp să 
mă opresc. 

Dar aş fi voit să mai vorbim cîte ceva de-ale noastre. Ce 
ziceți de novela lui Caragiali ? Eu o găsesc slabă, cu o 
invențiune absurdă şi cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, 
dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inac- 
cesibilă formulei mele de etică literară. Vizitiul, dintr-un va- 
gabond foarte posibil ce e la început, se preface într-un 
caraghios sinistru, a cărui mîriă ce se prăjeşte la lumînare 
(cu tot efectul dramatic căutat de autor), e de un comic res- 
pingător. Ştiu că sunt rău judecător, dar vă spun drept că 
după ce am isprăvit novela de cetit, îmi simțeam muşchii 
obrazului strîmbați de dezgust. 

Odată cu această scrisoare, am rugat pe librarul Bocea să 
trimită la adresa d-voastre un roman italienesc a unui tînăr 
scriitor : // piacere de Gabriele d'Annunzio.’ Cred că înțele- 
geți bine cetind. E o carte plină de greşeli şi de lungimi, — 
dar închide în ea o comoară de talent. Mai cu seamă vă poate 
interesa, fiind o admirabilă icoană a Romei de azi şi a socie- 
tății ei. Descrierile şi unele analize sufleteşti sunt de maistru. 
Şi individul acesta de autor nu are decît 24 de ani şi o lungă 
viață de nebunii mizerabile şi eroice. Vă doresc din toata 
inima. 


Duiliu Z. 


Voltate.” 


Rog pe pnor. domnu secretar să-mi facă o descriere onestă 
şi bine simțită a celor de prin ţara brînzeturilor." 

Şi încă ceva : cum vi se pare asasinarea lui Paul Bour- 
get ? Pentru mine este semn de o admirabilă dezvoltare 
intelectuală. Pentru ca romanele acestui om să ajungă a 
produce asemenea efecte, trebuie ca omenirea (sau mai bine 
franțuzimea) să fie coaptă pentru orce eveniment al gîndirei. 

Chiar dacă s-ar admite că omorîtorul era nebun, scri- 
soarea lui e încă destul de clară ca să putem constata adînca 
impresie a operelor victimei. 


217 


22 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Roma, 1 octombrie 1889 


Iubite domnule Maioresco, 

Aţi sosit or n-aţi sosit ? Şi într-un jcaz şi-ntr-altul eu tot 
vă scriu, fiindcă simt trebuinţă de a vă mai spune cîte ceva. 

întors din miazăzi, am regăsit Roma cum^o lăsasem, cu 
aerul ei ostenit şi cenuşiu, dar cu timpul răcoros. Lumea 
fiind încă puţină şi vremea bună, m-am gîndit la muzeuri 
şi galerii, şi, cu ghidul lăsat de d-voastră, am revăzut Vati- 
canul. Am stat lung înaintea lui Mercur, cel ce e în loja din 
faţa lui Laocoon, pe rotondă, şi m-am învîrtit în jurul 
capului lui Joe, din sala rotundă cu mozaică, cea mai fru- 
moasă şi mai păgînă închipuire a unui om care ar deveni 
Dumnezeu. Impresia generală cu care am ieşit de astă dată 
a fost mai bună decît de rîndul trecut, fiindcă m-am dus 
anume să văd trei, patru lucruri, fără să-mi încarce mintea cu 
toţi cîinii şi alte dobitoace din Vatican. O Venere, din sala 
specială ce era închisă anul trecut; splendidul Mercur ; Joe ; 
muza Urania şi soră-sa Melpomena, — iată ce m-a atras. 
V-aduceţi aminte de Melpomena ? Ce ciudată mişcare face. 
Cu piciorul stîng rezemat bărbăteşte de o piatră înaltă, la 
prima vedere poza îţi pare aproape necuviincioasă ; dar cu 
încetul, chipul acela straniu şi mişcarea îndrăzneață a corpu- 
lui sfîrşeşte prin a te impresiona şi a-ţi lăsa iluzia unei dureri 
precedente şi a unei acţiuni următoare: e muza tragediei. 

Apoi, ieşind pe jos, m-am speriat de micimea mea faţă cu 
puterea liniilor Sfîntului Petru, văzut despre grădini. Ce 
armonie e în arhitectura aceea de piatră, ce cochetărie de 
om de geniu care parcă vrea să arate că are şi muşchi 
frumoşi nu numai suflet mare. Fără să vrei, opera te face să 
te gîndeşti la autor ; rosteşti numele lui Michelangelo aşa 
de firesc, încît dacă ar veni cineva să-ţi dovedească că 
autorul e altul, ai înălța din umeri, după cum ai înălța din 
umeri dacă ţi-ar dovedi că autorul fațadei e Michelangelo. 


218 


Niciodată profanare mai mare nu s-a comis pe lume decît 
punîndu-se un astfel de obraz unui asemenea cap. Mai bine 
decît făcea natura pe JBernini, or pe de Ia Porte, după 
Michelangelo, nu mai năştea oameni. 

Dar apoi cînd scapeţi pe gîtul uliţelor de astăzi!... 

Ia scapeţi, şi te duci la birt, şi vii la legaţiune, — fiindcă 
aşa e scris al gener nostro.’ 

Dar la legaţiune, de vreo patru zile, am cel puţin o 
petrecere: relaţiunile Monitorului oficial' asupra călătoriei 
regelui în Dobrogea. Oare cine o fi Berninul care comite 
asemenea proză ? Bietul suveran „merge la moschea Azizic 
unde imamul Osman-Tahir, înconjurat de hogi şi mulţi no- 
tabili din localitate, ţinură rugăciuni”. Apoi regele face „o 
preumblare pe stradele oraşiului care erau foarte strălucit 
iluminate" şi alte bazaconii asemenea. Conul Alecu Pencovici 
ar trebui să mai modereze zelul adverbelor de timp, de loc, 
de mod şi de cauză, ca să fie efectele mai puțin de modă. 
Serios vorbind, nu se scrie astfel despre suveranul ţării, cînd 
eşti slujbaş al statului. 


Trecîndila un alt ordin de idei, mă tot ţin de cîtăva 
vieme să vă întreb ce gîndiţi de romanele din urmă ale lui 
Bourget.' Fac asta fiindcă pe mine m-au pus pe gînduri. 
Nu mai încape vorbă că Bourget e un om de mare talent 
şi cu o cultură cu totul deosebită de a celorlalţi romancieri 
francezi. Dar efectul asupra mea a fost că, în urma cetirei 
lui Disciple, m-am hotărît pentru totdeauna să nu mai fac 
psihologie în * încercările mele. Şi mai întîi ce va să zică a 
face psihologie într-un“ roman ? Ce însemnează titlul roman 
psihologic? E o vorbă goală, — fiindcă orce roman bun 
trebuie să fie psiholog. Au oare novelele lui Bret Harte,‘ 
au oare Le Lys dans la Vallee, sau Eugenie Grandet, sau 
Jllusions perdues de Balzac, or romanele ruseşti, nu sunt în 
felul” lor psihologice ? Ce este, bunăoară, o mititică novelă 
a lui Tolstoi, Histoire d'un musicien, sau Les Precoces de 
Dostoievski, în care autorul nu se simte un singur moment 
şi nici pomeneală nu-ijie teorii ? Psihologie, studiu de suflet 
omenesc de Ja. un capăt la altu, şi, mai mult decît la d-nu 
Bourget, artă. 

Fiindcă vine întrebarea : ce este un roman şi care e scopul 
unui scriitor ? Eu cred că este de a-ţi da iluzia cea mai 


219 


intensivă despre realitatea vieţei. Dacă în aceasta nu ma 
înşel, vine a doua întrebare : au oare un scriitor care, după 
ce ţi-a dat o scenă, vine să explice resorturile sufleteşti ale 
oamenilor săi, nu ne răpeşte el din intensitatea iluziei ? 

Iată atîtea întrebări cari*de cîtăva vreme mă ţin în loc, 
ba mă dau înapoi, fiindcă m-au făcut să şterg pagini întregi 
dintr-o încercare cu care mă lupt. t 

Poate că e mult de zis, — dar eu sunt pătruns. E chip 
mai frumos şi mai omenesc în toată literatura franceza decît 
al Henriettei din Lys dans la Vallee ? e studiu mai adînc 
asupra unor naturi nevinovate şi nenorocite de poeţi, decît 
Illusions perdues, cu bietul Lucien (îmi pare că aşa se 
cheamă) ?.. 

Dar â propos de poeţi, o să vă trimit volumul lui Tolstoi 
(întitulat Chant du Cygne) în care se găseşte "Povestea unui 
muzicant, ca să vedeţi ce asemănare curioasă cu natura şi 
viaţa lui Eminescu. 


De cîtăva vreme nu mai ştiu nimic de ce se petrece prin 
ţară — şi poate că nu-i nici o pagubă. Monitorul e un izvor 
de noutăţi vechi. 

Pe la sfîrşitul lui noiemvrie sper să ne revedemAştep- 
tînd, vă doresc şi vă rog să nu mă uitaţi cu desăvîrşire. 


Duiliu Zamfiresco 


Cînd voi veni, voi aduce cu mine mai multe lucrări de 
cetit, — între altele cîteva minunate din italieneşte.! 


23 
Roma, 11 octombrie 1889 


Iubite domnule Maioresco, 


Primind scrisoarea d-vs., atît de binevoitoare, n-am nici 
mn cuvînt să nu fiu mulțumit; şi cu toate astea, de mult nu 
m-am simțit aşa de mic şi de plouat. Văd că mă credeţi 


220 


invidios, şi această opinie se pare că o aveţi de toţi scri- 
itorii. 

Sunt trist că aveţi o asemenea părere de mine. Am pro- 
cedat la o cercetare amănunţită asupra mea însumi, şi vreau 
să vă supun cu deplină sinceritate rezultatul. 

în primele timpuri, cînd „Junimea"” de la Bucureşti păstra 
încă inutila brutalitate a redactorilor lui Balzac din Mlu- 
sions perdues, care dase atît de puternice rezultate cu 20 de 
ani în urmă, grosolănia lui Caragiale şi naivitatea mea mă 
făceau să sufăr groaznic, şi dacă n-aş fi fost fricos sau aş fi 
avut aplombul pe care-l dă vîrsta şi succesele, aş fi strigat 
în gura mare or de cîte ori îl auzeam cetind piese slabe cu 
rîs mult, or masacrîndu-mă cu nedreptate ge mine sau pe 
alţii. Dar mai tîrziu, cunoscînd pe om şi vazînd marea lui 
inteligenţă, infinita nestatornicie a simţirilor sale, slăbiciunile 
acestei inteligenţe, fondul fără nici un punct de reazim, nu 
numai sentimentele mele pentru el s-au îndulcit, dar am 
sfîrşit prin a-mi fi drag şi a avea un fel de compasiune 
pentru o fire atît de fantastică şi de muncită, în care arama 
şi diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui 
inel ducal.Căci, cu toată aparenţa calculelor şi izbînzilor 
sale, Caragiale e un mare vizionar — ceea ce e de recunoscut 
spre onoarea sa. Astfel că, în timpurile din urmă, absolut 
nici o umbră de invidie nu poate să fie între noi: talentul 
lui merge într-o direcţie, — încercările mele într-alta ; — 
sau chiar de ar merge paralel, esenţa firei noastre e atît de 
deosebită, încît ne vom păstra de-a pururi formula geome- 
trică a paralelelor. ° 

Acestea fiind mărturisite cu sinceritate creştinească, să nu 
mai generalizăm. 


„Nu-ţi“ place novela lui Caragiale. — Mie-mi place foarte 
mult. Nici lui nu-i place novela d-tale, Alessio. — Mie-mi 
place." 


Ce dovedeşte “asta ? Că d-voastră una vă place mai mult 
decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Alessio. Dar cu 
asta nu s-a dovedit că O făclie de Paşte e o bună novelă. 
Negreşit, opiniunea d-voastre este un început de dovadă în 
scris, cum se zice în probele de la tribunal, — e mult; dar 
să-mi daţi voie a vă spune ceea ce gîndesc şi eu. 

Spre a deveni bun scriitor, trebuie o mare experienţă de 
lume; o banalitate ca punct premergător. Dar lumea se 


221 


cunoaşte intuitiv şi direct. Această deosebire se poate mai 
uşor recunoaşte după ce o lucrare e sfîrşită. în mai toţi 
autorii cari au studiat lumea direct, se poate constata lucrul 
următor : pe atît pe cît ei ne dau pe om în afară, lucrurile 
merg bine şi autorul poate dovedi un mare talent de des- 
criere ; de îndată ce intră înlăuntrul, firei, apare cazul: e un 
lucru studiat, te interesează, poate chiar din punct de vedere 
psihologic să fie adevărat, — dar e un caz, un lucru care 
s-a întîmplat, dar nu se poate întîmpla. Şi atît cît iei parte 
cu autorul la desfăşurarea lui te miri şi îl urmăreşti, dar 
după ce ai închis cartea nu-ţi rămîne absolut nici o impresie 
din realitatea vieței. Aşa este pentru mine Pierre Loti şi 
apoi în josul paginei Barbu Ştefănescu. 

Şi contrariul pentru cei ce cunosc lumea intuitiv. 

Acum Caragiale, sau mai bine Făclia. lacă Leiba Zibal, 
hangiul de la Podeni, şi Ghiorghi vizitiul, unul jidan, altul 
tîlhar, foarte nemulţumiţi unul de altul, după cum era dreptul 
lor, jidanul prins în friguri, Ghiorghi sănătos. Leiba vrea 
să dea simbria lui Ghiorghi şi să se scape de el. Ceea ce se şi 
întîmpla. 

Pînă aici nimic mai firesc. Ghiorghi vrea să-şi răzbune; 
iar firesc. 

De aici încolo, firesc ar fi fost ca un tîlhar ca Ghiorghi 
să ştie sări peste gard or peste zid, să intre într-o noapte 
la Leiba, să-l gîtuie şi să se sfîrşească daravera. Frica şi 
frigurile jidanului tot fireşti ar fi fost, iar cruzimea lui 
Ghiorghi ar fi putut să intre în detaliuri oribile şi dezgustă- 
toare pe cale naturală, — după cum intră, pe cale nenatu- 
rală, cruzimea jidanului cu Ghiorghi. 

Dar nu. Ghiorghi e un tîlhar fantastic. El vrea să vie 
în noaptea de Paşte ; Ghiorghi nu sare peste gard, ci sparge 
poarta, sau mai bine o găureşte etc, etc Totul alcătuieşte 
un caz, care poate să se fi întîmplat aşa. căci multe comedii 
se întîmpla în lumea asta, — dar care nu e firesc. Şi băgaţi 
de seamă că nu umflu nimic. 

Dar apoi feştila de sub mîna lui Ghiorghi. E un mediu 
fals, care-ţi lasă o penibilă impresie de inverosimil, de chinuit, 
şi nimic din iluzia realităţii. 

Apoi. domnule Maioresco, Dostoievski în Crime er Châri- 
ment tace pe eroul său să comită o serie întreagă şi groaznkă 
de omoruri care te înspăimîntă, fiindcă sunt crime, şi mai cu 


222 


seamă inutile faţă cu scopul ucigaşului. Dar una aduce atît 
de fatal pe alta, încît logica nu sufere un moment. TSpffer, 
în La peur, cît e de firesc ! Poate numai Poe rămîne fără 
control şi neestetic, dar cu ce putere de impresionabilitate 
răscumpără aceste lipsuri. * 

Aşa că, pentru mine, /Feştila intră în categoria întîia : 
e nereală şi neestetică. 

Acum, dacă cunoaşteţi adresa lui Gavarry, vă rog să 
binevoiţi a mi-o trimite, şi Domnul să vă apere de prea 
multă politică. 

Al d-voastre devotat, 


Duiliu 2.* 


Roma, 20 oct. 1889 


Iubite domnule Maioresco, 

Viu dintr-o societate în care mi s-a vorbit de d-voastră. 
Vă puteţi închipui cu cîtă plăcere am ascultat, şi cu cîtă 
mulţumire am putut zice „am onoare să cunosc de aproape 
pe d-nu Maioresco". Pînă acum eram obicinuit a auzi eter- 
nele laude ce se aduc reginei.' Fiştecare străin mai scuturat 
cu care fac cunoştinţă se crede dator a începe cu „Vous avez 
une Reine qui vous fait honneur". Negreşit, e o plăcere să 
auzi vorbindu-se de bine de regină, dar cînd lucrul devine 
formulă, sfirşeşte prin a nu-ţi mai face impresie ; aşa că, în 
timpurile din urmă, am adoptat şi eu pe cea următoare: 
„Oui, notre Reine est un grand homme”. Nu vă mai vorbesc 
de traducători de opere de-ale reginei, precum este o crimi- 
nalicească făptură care se cheamă Emma Perodi; de sculptori 
care vin să ceară portretele reginei spre a-i face bustul; 
de variante de Hubsch’ care îi dedică marşuri ; de poeţi, 
precum un oarecare Roux, ce vin cu testele de poezii etc, etc. 
Astea sunt de-ale slujbei noastre. 

V-aduceţi aminte de San Pietro in Montorio şi de Villa 
Corsicani, sus pe Janicul, de unde se vede aşa de minunat 


223 


Roma ?... ştiţi că am fost împreună, cu birjarul cel care se 
oprise să vorbească cu un prieten. Acolo, pe clina dealului, 
se află cea mai fericită locuință omenească, Villa Lautier, 
prinsă de familia fostului director al Academiei Germane, 
dr. Helbich. într-o sală cu plafonuri originale de Carracci,‘ 
avînd de o parte crîmpeie de statui, vase monumentale de 
cînd lumea, o Venera şi un Silenus, — de alta, un perete 
întreg cu Teniers,’ sub înrîurirea uverturii din Egmont — prin 
urmare, încălzit â blanc, am ascultat pe fiica d-lui Helbich, 
o creatură dezmăţată, dar de o rară originalitate, rostindu-vă 
numele. Am insistat ca să văd dacă vă cunoaşte bine, însă 
am înţeles că numai a auzit vorbindu-se de d-vs., şi mi-a şi 


spus că părintele ei vă cunoaşte, — iar părintele ei nu era 
de faţă. 
Am prins prilej a vorbi de ţară — bat-o norocu — cu 


plăcerea cu care vorbesc totdeauna. Mai era de faţă o d-nă 
Mingarini, germană de origine, un fel de bas bleu foarte 
inteligentă, doctoreasă în ştiinţele naturale, pe care astă-vară 
am întîlnit-o la Anzio ucizînd la peşti. Apoi bătrîna Hel- 
bich, un colos cît Giumbo, dar poate una din cele mai 
extraordinare deşteptăciuni femeieşti, care ştia pe Frohner” 
şi deci toată originea dacilor pe dinafară. Apoi vreo doi, trei 
nemţişori. but de carte. Mai apoi, Hebert, directorul Acade- 
miei Franciei. şi, în fine, vreo trei altoaie uscate de artiste 
englezeşti : o societate, după cum vedeţi, foarte cultă, dar 
cu un fond de naivitate, propriu tuturor naturilor alese, 
„ce se putea lesne captiva. Aşa încît, încetul cu încetul, vor- 
bind de Sinaia, ba de regină, ba de Bărăgan, ne-am despărțit 
cu hotărîrea : „quil faut aller â Bucarest connaître Monsiem 
Maioresco”'. Fără logică, dar mai bine : ce s-ar face fantazia 
şi subscrisul ? 
lacă, prin urmare, o mare plăcere pentru mine. 


A doua zi 


Am primit Convorbirile cu Alessio. în numărul acesta, 
zeţarul de la tipografie şi-a plătit cheful de a face o farsă 
de rău-gust, începînd nomenclatura plantelor cu o necuviinţă.” 
De asemenea, am primit Revista lumei latine, cu traducţia 
lui Gavarry.' E curios. De unde mă aşteptam să-mi pară 


224 


limba franceză cu mult mai atrăgătoare, substituind pe cea 
română, — nu am găsit-o decît bizară. Gavarry nu ştie destul 
româneşte. Sunt părţi bune pe ici pe colo, dar sunt altele 
în care sensul e cu totul schimbat. în sfîrşit, iar bine şi atît. 


Acum, altceva. 

De cînd sunt la Roma am un prieten, coleg, foarte plăcut 
hăiat, care din cînd în cînd se cam întrece cu vinaţurile. 
Eu, care de cînd sunt n-am fost în aşa hal, fiindcă nu pot 
să beau, am prins un mare interes al urmări pînă acasă. 
Trebuie să vă spui că e un cap luminat, scriitor în ţara lui 
(America), fire dreaptă, iubitor de femei, caraghios, — un 
om bine echilibrat în afară de capitolul băuturii. Din fericire 
nu i se întîmpla des să bea. 

lată ce fenomene regulate bag de seamă. Cînd începe a se 
încălzi bine, comentează pe Shakespeare, pe care-l ştie pe 
dinafară, şi înjură pe nemți. După ce s-a chirchilit, devine 
trist, negru la gînduri, oftează şi vrea să umble pe jos. într-o 
seară a trebuit să fac jurul Romei, afară din ziduri, de la 
Porta del Popolo pînă la Porta Pia ; altfel se ducea singur 
şi-l dezbrăca vreun borfaş. Mergînd, tace, şi numai cînd şi 
cînd îi răsare în minte cîte un fapt singuratic. Bunăoară: 
îţi aduci aminte ce diamante avea ducesa d'Aosta în tranda- 
firii de la sîn ? sau : era să mă înec acum un an la Venezia. 
Apoi, cînd urcă scările, se opreşte regulat la aceleaşi nimicuri: 
bunăoară, vede întotdeauna o literă care, în loc de a fi N 
regulat, e H greşit, din numele unui chiriaş, sau detalii 
fantastice, precum e umbra unui personagiu desinat pe pere- 
tele camerei sale, care umbră i se pare că seamănă cu logod- 
nica lui. De aci începe a rosti o elegie în versuri de Ed. Poe 
şi apoi, pe calea asta, improvizează, cu părul vîlvoiu, cu 
ochii umezi, şi geme. ” 

Concluziunea este că pentru mine excitațiunea în genere 
şi în particular excitaţiunea alcoolică, la temperamente ner- 
voase, devine o putere creatoare, prin faptul că conştiinţa 
prinde adîncul detalielor, iar fantazia le colorează într-un 
mod particular. Şi mai departe, mă întreb dacă lucrul acesta 
nu este comun mai tuturor talentelor. Zic talent, iar nu geniu 
într-adins, fiindcă geniul cred că se excitează cu de la sine 
putere. 


24 oct. '89 


Domnule Maioresco, 

Venind la Legaţiune, găsesc scrisoarea d-voastră din 
urma." > 

Ce lucruri ciudate ! Prin ce am putut să provoc o ase- 
menea explicare ? Scrisoarea d-vs. mi-a făcut rău de bună 
ce e, şi mă faceți să mă gîndesc la o mulțime de iucruri. 
încep să cred că e o mare fericire pentru un om de a vă 
cunoaşte bine, dar în acelaşi timp e o primejdie de a vă 
spune drept simțămintele de dragoste şi admirare ce inspirați. 
Eu îmi impusesem un fel de streajă gurei pentru asemenea 
efuziuni, dar iată că nu totdeauna mă pot ţine de program. 

Să nu mai vorbim. 


Duiliu Z. 


25 


Iubite domnule Maioresco, 


Azi am primit Convorbirile cu studiul asupra lui Emi- 
nescu. ' 

Pentru ca să exprim toată plăcerea mea față de par- 
tea I-a, îmi aduc aminte că primeam odată nişte scrisori 
cari începeau şi sfîrşeau cu vorbele acestea „cher, cher" 
repetate. Aşa îmi vine şi mie să zic „iubite, iubite domnule 
Maiorescu". Să nu vă surprindă aceste declarații, fiindcă eu 
mă încălzesc repede şi prea mult. Trebuie să luați numai 
partea bună a gîndului meu, aceea adică în care stă ca o 
lampă veche ce arde de veacuri cu o lumină mititică, şi pe 
care un artist puternic o înalță, aprinzînd-o pînă a-mi umplea 
tot capul de vibrații calde. 

în adevăr. Ați citat pe Aspazia lui Leopardi, parca am 
fi stat de vorbă cînd scriați. E între Leopardi şi Eminescu 
o afinitate atît de extraordinară, încît se pare că simplitatea 
durerei unuia a fost izvorul pe sub pămînt, care în vadul 
străin a lui Eminescu a ieşit la lumină, într-o dimineață 


226 


naivă de toamnă. Eu cred că nu atît simțirile lor, cît mai cu 
seamă forma acestor simțiri şi pregătirea prin studiu a acestor 
forme are o infinită asemănare la cei doi poeți. Aşa, bună- 
oară, incomparabila simplitate a lui Leopardi din poezia 
La sera del dl di festa? or Alia Luna, or La vita solitaria’ 
devine la Eminescu acea simplitate nouă şi oarecum mai 
tînără ce o admirăm.' Şi la amîndoi, cînd ne vorbesc, cu- 
minți şi senini, de durerile lor, accentele au o putere sfîşie- 
toare. Care este misterul acestei înrîuriri ? Poate raritatea, 
fiindcă oamenii ceilalţi sunt meşteşugiţi, şi adevărul, care 
este de-a pururi simplu. 

Am încercat să traduc cîteva poezii leopardiene, fără 
rimă şi fără ritm, numai spre a păstra forma întreagă şi 
coloarea vorbelor. Veţi vedea ce asemănare de nuanţe. 

Dar apoi periodul „Născut la 20 dec." etc. pînă la „Emi- 
nescu moare" etc, cu fraza „încălzit de farmecul unor femei 
de la care au rămas în poeziele lui cîteva urme de păr 
bălai, de ochi întunecaţi, de mîne reci, de un nu ştiu ce şi nu 
ştiu cum” etc ! O minune. Vorbele astea subliniate sunt atît 
de fericit găsite şi periodul întreg e atît de admirabil chinte- 
sențiat, încît îmi va rămîne ca model. 

Cît despre portretul sufletesc a lui Eminescu, adevărul 
l-aţi făcut aşa de frumos, încît orizonturile ce d-voastră le 
vedeţi limpede şi le arătaţi cu curaj vor deveni, pentru 
multe naturi încurcate în negura lor proprie şi pentru mulți 
nefericiţi, o mîngiîiere. 

Să ne vedem cu bine. 


Duiliu Zamfiresco 


N-bre, 18, Roma, '89 


26 


Roma, ianuariu 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 


întorcîndu-mă din Focşani, am voit să vă văd, dar pleca- 
serăţi la Fiume, după cît am înțeles, sau şi mai bine la 


227 


Abbazia, alergînd după soare. Adevărul e că bună ţară avem 
şi Domnul să ne-o păstreze aşa cum e, — dar la paragraful 
climei ar mai trebui adăogat ceva în buget... 

Negăsindu-vă, am rămas cam pe jos, fiindcă, deşi cînd 
vă întîlnesc nu pot să vă spun multe şi mai uşor vă scriu, 
aş fi fost bucuros să vă mai văd. 

Aşa, am plecat şi eu. Eram bun hotărît să viu la Fiume, 
fiind drumul cam acelaşi spre Italia ; dar, după ce m-am 
mai judecat puţin, am luat calea slujbei, supunîndu-mă 
soartei şi împrejurărilor, cari aşa vor. 

Dar să lăsăm astea. 

Ce ziceţi de Năpasta lui Caragiale ? Negreşit, bine. 

Eu nici nu mă mai mir de deosebirea ce există între 
capetele omeneşti, fiindcă văd în toate zilele lucruri uimi- 
toare. Am auzit pe excelenţa-voastră socotind odată pe 
Leopardi ca pe un om împrejurul căruia s-a făcut gălăgie 
degeaba ; pe Caragiale găsind că Musset e superior aceluiaşi 
Leopardi etc, etc. Naturile cari nu au în esenţa lor nimic 
contemplativ nici nu pot ajunge cu privirea la un asemenea 
zenit. D-nu Carp este un cap politic de întîia ordine; dar 
politica teoretică fiind o ştiinţă — căci e toată logică — iar 
politica practica fiind o artă, se produce fatal o disciplină 
a spiritului pe această basculă, aşa încît, ca un marinar care 
pe vasul lui, clătinat de mare, ştie să umble, iar pe pămînt 
nu, — nu mai are el forţă să se afunde în înţelegerea lumi- 
noasă a frumosului în sine. Şi aceasta e bine. Dacă ar fi 
altfel, admirabilul echilibru al facultăţilor sale s-ar rupe, şi 
din ceea ce este ar deveni un simplu om de talent. Dar cu 
toate astea d-nu Carp nu înțelege pe Leopardi. 

Şi mai puţin încă îl înţelege şi-l gustă Caragiale. O foarte 
mare inteligenţă, o mare memorie şi un talent muzical re- 
marcabil, dar o totală lipsă de fantezie sunt calităţi, unele 
reale, altele negative, cari-l fac impropriu de a pricepe pe 
Leopardi şi nestrăbătuta limpeziciune a seninului său.' 

Tot aşa sunt eu faţă cu lucrările lui Caragiale. 

Am cetit Năpasta cu băgare de seamă. Trebuie recunoscut 
de' la început că orce piesă cerifă este o năpastie pentru 
autor. Ea trebuie văzură. Dar din cît se poate judeca de la 
cetire, iată ce gîndesc : 


228 


Cu O făclie de Paşte şi mai ales cu Năpasta, Caragiale 
pare a intra într-o fază nouă, aceea a înrîurirei romanelor 
ruseşti; a lăsa amorul la o parte; a ceti partea lăuntrică 
a complexului firei omeneşti, a alege din această parte numai 
unele excrescenţe şi a le studia pînă în particularităţile lor 
patologice. Cu alte cuvinte, Souvenirs de la Maison des 
Morts, Crime et Châtiment, cu caracteristicul cap al lui Ras- 
colnicoff, de Dostoievski; Le Prince Neklioudoff şi La 
puissance des tenebres de Tolstoi. iată genul care înrîureşte 
talentul prietenului nostru. încercarea e interesantă. însă 
trebuie băgat bine de seamă. 

întăi, toată literatura rusească în felul acesta n-a în- 
drăznit să se apropie de scenă. Singura încercare este Les 
tenebres a lui Tolstoi, în care Nikita cel stupid şi incestuos 
a fost greu înţeles de lume. Lucrarea aproape [puţin] a 
lipsit să nu fie fluierată. Şi notaţi bine că asta e singura 
încercare scenara din toată literatura celor trei genii mo- 
derne : Dostoievski, Tourghenieff şi Tolstoi. Lumea de astăzi 
şi încă mai mult cea viitoare astfel înţelege lucrurile. Tot 
interesul persoanelor într-o dramă trebuie să stea în acțiunea 
lor, iar nu acţiunea în interesul ce deşteaptă o persoană, 
închipuiţi-vă ce ar deveni Rascolnicoff, ucizătorul, atît de 
interesant şi aşa de minunat studiat în roman, pe scenă ?.. 

Apoi, nici unul din romanele ruseşti — afară de Tene- 
bres — nu are ca persoană de căpetenie un ţăran. Ruşii au 
înţeles că e greu să scoţi din sufletul unui muncitor de rînd 
nuanțele atît de fine ale psihologiei moderne, dacă mai cu 
seamă depărtezi de el amorul şi dragostea de pămînt. 

Acum să venim la Năpasta. 

Anca, Dragomir, Ion şi Gheorghe nu sunt țărani decît 
doar fiindcă se cheamă Anca şi Dragomir, şi fiindcă îşi zic 
ma şi fă. Altfel, caracterele cu natura lor intimă ţin de o 
altă lume. Remuşcarea lui Dragomir şi dorinţa femeii de a 
afla adevărul şi a-şi răzbuna, după 7 ani; puterea asta de 
a-şi ţine sufletul încordat 7 ani de zile ; şiretlicu cu care e 
adus lucru ca să-l facă pe om să mărturisească crima — sunt 
meşteşuguri nefireşti pentru doi ţărani, fie ei chiar cîrciumari. 
în lumea reală, Anca, care spune lui Dragomir că-i era drag 


229 


bărbatul ei dintîi, nu l-ar fi luat, dacă bănuia că el e omo- 
rîtorul, şi dacă avea, cum se pare, cît de puţin simț moral; 
“sau dacă-l lua, ori devenea o muieruşcă de cele a dracului, 
care l-ar fi ameninţat la orjee dorinţă neîmplinită cu vorba 
filharule, ori îşi căuta de nevoi. Apoi, ia vă rog cetiţi pe 
Neklioudoff, unde numai incidental sunt cîteva figuri ţără- 
neşti, să vedeţi adevărata lor fire, pusă în mişcare de interese 
ori de amor. Căci încă o dată, afară de aceşti doi motori, 
Tesorturile la ei nu pot avea reacțiune. Persoanele astea, aşa 
“cum se prezintă, se numesc Monsieur & Madame Dragomir. 
Şi chiar cu această carte de vizită, numai Anca se poate 
prezenta. Ea rămîne în picioare. Dar Dragomir nu. Ridicat 
în rang social, spre a deveni posibil, tot interesul se poartă 
asupra lui. Şi atunci nu mai e posibil în scenă. Cît e de 
superior Rascolnicoft asupra lui Macbeth, măcar că e vorba 
de Dostoievski faţă de Shakespeare ! Şi aceasta numai fiindcă 
unul e în roman, iar celălalt în piesă ; numai fiindcă unul 
îţi aprinde fantazia, atrăgîndu-ţi luarea-aminte asupra a o 
infinitate de detaliuri sufleteşti, pe cînd celălalt te impre- 
sionează plastic. 


Dar apoi lon nebunul, ce fiselă supărătoare! lon scapă 
din puşcărie nebun, şi în rătăcirea lui prin lume se opreşte 
tocmai la casa lui Dragomir !... Şi n-are nici măcar dreptul 
de a fi şiret într-un moment lucid, fiindcă el nu ştia şi nici 
nu bănuia măcar că omoriîtorul era Dragomir. E o copilărie. 

lar din toată piesa îţi rămîne un simțimînt de răceală 
umedă. Nici o emoţiune, nici o vibrare caldă. 

Asta e impresia mea." 

Aş dori să ştiu ce tonuri ia, jucată. Dar mă credeţi că 
v-am spus în toată sinceritatea ceea ce gîndesc. 

Acum şi despre altele. 

Eu îmi pare că mă însor. lau o femeie care mi se potri- 
veşte, a cărei bunătate şi obiceiuri simple mă încîntă. Are 
şi oarecare dare de mînă, ceea ce nu strică. Părintele ei se 
numeşte Antonio Allievi; e senator şi director general al 
Băncii Generale. Ea se numeşte Henrieta.‘ 


230 


Sper, cînd voi avea norocul să vă mai văd la Roma, sa 


vă am la mine. 
Pînă atunci, Domnul cu noi. 
Al d-voastre ca-ntotdeauna, 


Duiliu Zamfiresco- 


27 


Roma, 24 februariu 1893 


Iubite domnule Maiorescu, 

Nostim om sunteţi cînd vreţi să şcriți cu haz. Văd că 
nunțile vă dau o umoare clasică din cele mai astericate, 
căreia nici pagina, nici rîndul nu-i lipseşte. Asta a făcut 
fericirea socrului meu, un cetăţean prea cumsecade, care 
găseşte vreme, între două şedinţe de banei şi de drumuri-de- 
fier, să spuie cîteva versuri latineşti pe dinafară : on ne se 
mărie pas impunement. 

Aseară, la prînz, am dat cetire cu glas tare urărilor ce 
ne trimiteţi şi am făcut să circule cele două fotografii, 
mîndru de efectul ce produceau. Madame Maiorescu a fost 
declarată, în contumacie, Romana di Roma, proprio una 
bellezia* — iar d-voastră... la bărbaţi nu se spune. Adevărul 
e că amîndoua portretele sunt vii. Aş dori să vă pot trimite 
numaidecît pe ale noastre în schimb, dar viitoarea mea s-a 
speriat de românce : le găseşte prea frumoase şi pe ea prea 
urîtă. Afară de asta la Roma nu e nici un fotograf cu 
adevărat bun. Cel puţin aşa glăsuieşte cochetăria femeiască. 
Astfel că vă rog să ne aşteptaţi pînă vom merge la Nizza 
sau la Paris, ceea ce va fi pe la jumătatea lui martie. 

Am trecut, domnule Maiorescu, prin multe greutăţi pînă 
să ajung aci. Viitoarea mea femeie e văduvă. Aparține unei 
familii însemnate, şi cred că nu mă înşel zicînd că este o 
fire cum îmi trebuie mie ca să mă ataşez de dînsa cu tot 
devotamentul. Are un tată foarte interesant şi nu are mamă, 
ceea e şi mai interesant. 


231 


îmi împlinesc o datorie şi încerc să fiu fericit. 
Aşa că pot zice ca Gil Blas de Santillane: : je vis content, 
<t suiş heureux, puisque je crois Vetre. 
Cu respect şi dragoste, 


Duiliu Zamfiresco 


Roma, 1 apriliu 1890 


Iubite domnule Maioresco, 

Mai înainte de toate, prezenta epistolie nu e un poisson 
a Amil. 

Astfel fiind, dați-mi voie să iau lucrurile de la potop. 

Vă aduceți aminte observările ce le-aţi făcut astă-iarnă, 
cetind începutul romanului’ ce adusesem cu mine. Cu toate 
preocupările mele celelalte, m-am gîndit de multe ori la ele, 
şi trebuie să vă mărturisesc că mi-au zdruncinat dulcea cre- 
dinţă ce“ aveam că începusem a dura un capo d'operă. Am 
căutat să pun^ numele socialistului meu pe obrazurile cunos- 
cute de la noi, şi declar că nu am găsit nici unul care să-i 
vie la măsură. 

Vrea să zică e fals ?... Probabil. 

C * „toate astea, eu îl văd aşa de bine, astfel precum e 
croit, încît mi se pare că l-aş falsifica dacă l-aş face altfel. 
Personagiul acesta nu este un protagonist în roman, prin 
urmare, în principiu, se poate schimba. Eu însă mă simt 
incapabil a o face, şi aceasta este un semn de inferioritate. 
A avea putere să dărîmi din propria ta lucrare o parte falsă, 
este mai greu decît a pune în locul ei o alta bună. Tre- 
buie să fii în stare a rupe pentru moment liniele tale armo- 
nice, a păstra în picioare colțurile bune şi a căuta să sudezi 
pe urmă partea reconstruită cu cea construită. E greu, cel 
puț«i.pentru niine. De aceea viu să vă propui un compromis: 
sa ma lăsaţi să sfîrşesc lucrarea întreagă, aşa cum o am eu 
c Ce LA R et a Ceea SMO cetitin si ce va fide senimbat 


= $ « tii să 
schimbăm pe urmă. Veniamin Stroescu nu e fals ca problemă 


232 


sufletească, ci e fals ca problemă socială. D-voastră ziceţi: 
un astfel de om există, e posibil, cu condiţiune de a-l face 
să iasă din Şcoala normală de institutori, bunăoară ; apoi a-l 
înainta treptat pînă la gradui de profesor” secundar ; a-l 
însura cu o profesoară ; a-l ţine într-o lipsă relativă şi în 
convingerea intimă că omul nu cîştigă cît munceşte. Cu alte 
cuvinte, a-l face : sau un burghez ordinar, care strînge cîte 


50 frs. pe lună spre a-şi cumpăra bonuri, — ceea ce nu voim 
noi; sau un nemulțumit, în care ideile umanitare izvorăsc 
dintr-o sugestiune de proprie mizerie, — ceea ce e îfi cazul 


nostru. Dar a lua un om bogat, care a moştenit avere de la 
părinţi, care e lacom de bani, care ţine casă deschisă, cu lux 
pe de o parte, cu mizerie şi desculți pe de alta ; a-l îmbiba 
de idei socialiste ; a-l pune să-şi crească copiii cum creşte 
Veniamin pe fiică-sa etc, etc. — e fals. 

Şi eu zic că e fals, dar tocmai asta vreau să fac eu. E 
fals, după cum visul e fals faţă cu realitatea, dar e real de 
a visa. 

A lua pe Morţun, pe care eu nu l-am văzut decît de 
vreo trei ori, cînd se-ntorsese de la Paris, în casă la Nicu 
Xenopolu.' dar îndestul ca să înţeleg că este un fel de nebun 
interesant; a-l presupune cu cultura Nădejdilor: şi a-l însura 
cu m-me Sofia Nădejde‘ — poate să fie fals, adică poate 
să nu fie o soluţiune firească a problemului lui social, dar 
el este aşa şi nimic nu-i mai brutal decît un fapt. Părintele 
său era un agricultor bogat, care îşi punea mînile în cap 
cînd auzea isprăvile lui fiu-su pe la Paris ; neam de neamul 
lui nu profesase asemenea meserie. Cel mai mult se poate 
presupune că starea ţăranilor la noi să fi deşteptat“ într-o 
inimă generoasă simţimente de compasiune şi revoltă. Dar 
socialismul agrar este un socialism bourgeois, în care baza 
este proprietatea individuală mai mult ca orcînd ; acesta este 
bun cel mai mult pentru un om de stat românesc. în care caz 
un asemenea socialist trebuie să înceapă de la el. în socialismul 
radical, în comunism, există o idee sublimă : ştergerea noțiu- 
nei de proprietate, care va ridica de pe capetele “omeneşti 
pîcla preocupaţiunei celei mai meschine, şi, ca un imens sac 
de lest aruncat dintr-un balon, va sălta inteligenţa omenească 
cu trei mii de metri în văzduhul înalt. 

El însă (care el este cu totul impersonal), Mortzun sau 
Veniamin Stroescu sau un altul asemeni, nu e nici un agitator 


233 


agrar consecvent, nici un socialist ideolog, care să pregă- 
tească omenirii timpul viitor. E prin urmare fals, — dar e.’ 


4 apriliu 


Am întrerupt scrisoarea, şi de-abia astăzi pot' să reiau 
firul. Ştiţi, viaţa are ghimpi şi colțuri în cari gîndirea se 
acaţă sau se îngrămădeşte, spre a rămînea omului numai 
picioarele. Guvernul schimbă tratatele de comerţ, şi Ministerul 
cere fel de fel de informaţiuni ; apoi, ministrul e bolnav de 
vreo două luni, de un reumatism articular, — aşa că pentru 
încheierea noilor convenții, Legaţiunea de la Roma pune în 
slujba guvernului trei picioare şi probabil două capete. 

Săptămîna asta e tocmai un an de cînd eraţi la Roma. 
Azi am fost cu nevastă-mea la San Pietro, şi intrînd în 
capela din stînga, unde am mers împreună, am avut impresia 
că suntem din nou cu toţii: efectele linielor Sfîntului Petru, 
cari sunt atît de dominante şi de personale, încît recheamă 
toate amintirile legate de ele. De acoîea am trecut la San 
Giovanni in Laterano,’ unde se cîntau /înguirile, stingîndu-se 
treptat cîte o făclie, pînă la a 12-a, după care a urmat un 
Miserere splendid. Anu ăsta toată muzica religioasă a fost 
minunat cîntată. între altele, faimosul Stabat Mater a lui 
Rossini,” pe care l-am auzit împreună anul trecut şi l-am 
găsit aşa de slab executat, anu ăsta a fost măreț. între prota- 
gonişti era şi Theodorini,” şi desigur nu era cea mai puţin 
sărbătorită. 

Sfirşind, un cuvînt: Caragiale ar trebui oprit. în inte- 
resul reputației sale de scriitor, de a publica fleacuri. Cele 
25 de minute cu Madame Carol," sunt glume de spus între 
prieteni, şi dacă prietenii or fi mai proşti, or rîde ; dar de 
publicat şi de iscălit, nu. 

Vă rog să aveţi încă puţină răbdare pentru fotografii. 
Zilele trecute am primit trei probe, cîtetrele proaste, dar aşa 
de proaste că nu se pot trimite în schimbul minunatelor 
d-voastre fotografii. 


Cu dragoste şi supunere, 
Duiliu Zamfiresco 


234 


29 


Roma, 27 apriliu 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 


Vă cer iertare de a vă scrie cu creionul. Am fost cam 
bolnav şi nu pot trece la masă, unde îmi sunt uneltele 
civilizate. 

Am văzut din ziare că v-aţi dus să petreceţi sărbătorile 
afară din ţară, după vechiul d-vs. obicei ; de aceea nu am 
aşteptat să-mi răspundeţi curînd la scrisoarea din urmă. 
Acum însă v-aş ruga să pierdeţi un sfert de ceas cu mine, 
spunîndu-mi ce gîndiți de cele ce v-am scris, ca să pot re- 
începe lucrul. E aproape un an de zile de cînd nu mai fac 
nimic, pierdut cu gîndu în desfăşurarea romanului început, ' 
şi omul la 32 de ani e viu, simte trebuinţă să umple golul 
spaţiului cu himere. D-voastră aveţi alte păreri: că e bine 
să laşi lucrurile să vie legate prin natura lor, fără a sili 
nimic, şi cînd nu poţi sau n-ai vreme să faci ceea ce vrei, 
faci ceea ce poţi. Cu alte cuvinte, te însori, pledezi procese, 
or aduni notițe statistice, aşteptînd un luminiş, în care să 
răsufli şi să faci ce-ţi place. Aşa e bine să fie. Dar cînd nu 
poţi face aşa ? 

Ştiţi că nici o luptă nu-i mai zadarnică decît a omului 
contra lui însuşi. Mie îmi trebuie să scriu, cum îmi tre- 
buie să mă hrănesc, să dorm, să iubesc. Trăiesc cu oamenii din 
mintea mea, ca şi cum am fi cu toţii acolo, sau cu toţii aici; 
vă spui drept. Şi viaţa reală actuală e atît de secundară, 
încît aceasta este un roman, în sensul propriu al vorbei, iar 
aceea realitatea. 

Se poate ca oamenii mari să fi lucrat cu greutate, să fi 
suferit, lucrînd., dar asta nu probează decît că eu sunt un om 
mic, iar nu că nu sunt fericit lucrînd. 

Prin urmare, daţi-mi dezlegare de a scrie. Dacă vă va 
displace la sfîrşit, vă făgăduiesc să ţiu manuscrisu şi să nu-l 
public. 

După ce mi-am sfîrşit jalba (a doua zi, de la masă) 
daţi-mi voie să vă mărturisesc cum mai alaltăieri (la 25), 
coborîndu-mă de la San Pietro in Montorio spre Via Lun- 


235 


gara, ca să reintru în oraş, am dat peste serbarea aniver- 
sării lui Torquato Tasso.’ îmi pare că am fost împreună la 
biserica Sant Onofrio. Cînd de la Villa Corsini, de pe Ja- 
nicul, te laşi spre San Pietro, dai de un drum sălbatic, ce se 
înfundă în porticul unei mici mănăstiri, prăfuită, micşorată 
de timp şi de mărimea caselor vecine, în care a trăit cîtăva 
vreme şi a murit Tasso. Din acest sfînt locaș ieşea norodul 
care venise să prăznuiască moartea poetului (295 ani de 
atunci). Domnule Maiorescu, eu ştiu că sunt exagerat în 
multe lucruri, dar mai exagerată şi mai fantastică decît cum 
e realitatea cîteodată, nu e nimeni. Era o comedie atît de 
incoloră, atît de burgheză, atît de nulă, această prăznuire 
a unui om mort, încît te întrebi cum poate să se adune la un 
loc şapte fuste, 50 de pălării, 4 căţei şi 20 de copii, fără 
ca să rezulte un amestec de colori cel puţin, o grupare fi- 
rească, pe fundul splendid al dealu'ui, şi fără ca cea mai 
mică emoţiune să se vadă pe acele feţe făinoase !... Negreşit, 
ca să faci mare la Roma e greu, fiindcă totul împrejur e 
atît de măreț încît nu mai sunt proporţii. Dar tocmai asta 
înlesneşte mişcările lăuntrice ale sufletului. E destul să stai 
pe Janicul, să prinzi cu privirea dunga orizontului ce se 
întinde ca un tăiş de sabie sub acoperişul brazilor de la 
Villa Pamphili, sau să te întorci cu ochiul spre Roma veche, 
de unde Palatinul îşi înalţă ruinele palatelor împărăteşti, ale 
căror imense ferestre caută spre munţii Albani ca orbitele 
unei gigantice scăfîrlii de mort, spre a avea acea saturație 
de impresiuni, căreia nu-i mai trebuie decît un acord de 
vioară, sau o vorbă duioasă la ureche, spre a se manifesta 
prin lacrămi. 


Şi lumea asta ieşea de la serbare cu aerul plictisit şi 
nevolnic al negustorilor romani, trecînd pe sub porticul zu- 
grăvit de Dominiquinul' cu nepăsarea cu care un dantist 
ar privi luna. D-nul Novelli, un tassist (care nu e membru 
la Casaţie), le vorbise de viaţa şi lucrările poetului, dînd 
cu bătu în Boileau care îşi permisese să zică le clinquant 
de Tasso, în Galileu, care intervenise în lupta dintre tas- 
sişti şi ariostişti, declarînd că-i displăcea „Pornato eloquio 
della Gerusalemme", şi din potrivă ridicînd în slava cerului 
pe Ugo Foscolo,' care în 1819 luase apărarea nefericitului 
poet. Şi cînd se-nfuria mai tare amicul Novelli, studenți- 


236 


mea ridică şepcile în bastoane urlînd „ei, bravo, ticălosule” ; 
panegiristul da să facă citaţii din Ugo Foscolo în engli- 
zeşte (căci discursul asupra lui Tasso fusese publicat pentru 
prima oară în Quarterly Review) — studenţii cereau să le 
vorbească în italieneşte; el începea în italieneşte, studenții 
cereau englizeşte; d-nu Novelli bea apă, studenţii „bene, 
bene" — şi aşa a ţinut necuviinţa asta pînă la coborîrea 
de pe scaun a conferenţiarului, care a fost ajutat cu gravi- 
tate de băieţi să puie o coroană pe monumentul sepulcral 
a lui Tasso. 

De aci toată lumea a pornit-o la Ghetto „per una carcio- 
folata” (prînz de anghinare). 

Bisericuța a rămas iar liniştită în urmă, cu arcurile sale, 
line în îndoitura lor, aşa cum le-a croit prea fericitul Nico- 
lai de Forca Palena. Tăcerea a venit din naltul boitei să 
păzească mormîntul. Imaginea lui Torquato Tasso a prins 
a se îngîna în forme, pentru fantazia mea, iar singurătatea 
dealului a sfîrşit prin a-mi reda formula exactă a trecutului. 
Şi cu toate astea, singurătatea era cel mai mare duşman a 
lui Tasso, după cum spune Ugo Foscolo că reiese din co- 
respondenţa poetului. De această formă de singurătate, în 
mijlocul lumii, n-am putut să-mi dau seama decît o singură 
dată : în baptisteriul din Pisa,‘ cînd păzitorul a înălţat 
glasul spre a-mi arăta puterea de acustică a bolților. ^Im- 
presia ce mi-a rămas e atît de mare, încît mi-e teamă să 
nu încep altă scrisoare, istorisind-o. 

Dar, revenind la Tasso, nu vi se pare ciudată această 
frică de singurătate la un om a cărui fantazie îi umplea 
aşa de bine viaţa. Eu eram băiat de 15 ani cînd am cetit 
Ierusalimul liberat, tradus de răposatul Eliade. îmi aduc 
aminte că mă culcam într-o brişcă veche a lui tată-meu, 
sub nişte soci, şi rătăceam de pe lumea asta pe cealaltă, 
bun prieten cu Tancred, cu Rinaldo şi pare-mi-se chiar cu 
Armida ; hotărîsem să intru la oaste şi mai multe nu, cre- 
zînd că în piele de soldat sunt mai bine văzut de eroii sus 
citați, şi poate, cine ştie, astăzi m-ar fi dat la pămînt o 
pană de curcan, dacă înţelepciunea lui tată-meu nu punea 
pe un argat să tragă brişcă la soare, strieîndu-mi astfel 
culcuşul şi despărțindu-mă de Armida. 


Bietul Tasso !... 


237 


înainte de a încheia, — cetesc din cînd în cînd nişte 
foiletoane în Lupta de un domn Iorga, şi acum în urmă 
am văzut în Convorbiri portretul Veronicăi Miele’ de acelaşi. 
La început mi se părea original, dar cînd văd că face cri- 
tica criticilor, îmi pare că intră el însuşi între criticii cri- 
ticaţi. Cine-i şi cum ? căci e apariţiune proaspătă şi cu bune 
dispoziţii. 

Vă cer iertare de atîta vorbă şi cu bine. 


Duiliu Zamfirescu 


Femeia mea roagă pe doamna Maiorescu să primească 
în schimbul splendidului său portret, una din copiile cele 
mai puțin proaste din cîte am încercat să facem. 


30 


Iubite domnule Maiorescu, 

lată că mă execut. Suntem chit, ca intenţie, căci, ca 
fotografie, fiecare trimite ce poate. Sper că acum veţi lungi 
vorba mai mult. Cele ce se petrec în politică. la noi, nu 
cred să vă absoarbă cu totul, fiindcă nu li se cuvine o ase 
menea onoare. 

Voiam să vă scriu într-o zi despre un bal dat la Villa 
Borghesa, în şalele palatului în care e astăzi aşezată colecţia 
de marmure a familiei, şi în care aţi văzut desigur pe 
Venera lui Cano va (Paolina Borghese, sora lui Napoleon I). 
Rareori se văd asemenea lucruri, şi într-o zi, cînd oi fi 
încălzit bine, o să-mi iau libertatea a vă istorisi impresiele 
mele din fir în păr. 

Noi vara asta o s-o petrecem la Spoletto, probabil, în 
Umbria verde a lui Carducci, sau ia Orvieto pe linia Flo- 
renzei, dacă va trebui să stau în apropiere de Roma ; dacă 
nu, ne vom duce la Varedo, lîngă Milano, unde familia 


238 


femeii mele posedă o proprietate. în toate cazurile, nevas- 
tă-mea nu cred să poată face drumuri lungi. Eu însă vă 
făgăduiesc să viu,’ dacă mergeţi în Valea d'Aosta, dar nu 
ca anul trecut, ci pozitiv. Nordul Italiei, afară de Genova 
şi Venezia, nu-l cunosc, şi se pare că-i foarte interesant. 
Cu această ocazie putem vizita şi Monza, rezidența de vară 
a Curţei. 

De astă dată vă cer voie să mă opresc aici. Ştiţi, eu 
nu mai zic în scrisori „vă rog să arătaţi doamnei Maio- 
rescu... etc", căci se subînțelege, şi chiar dacă nu s-ar sub- 
înţelege, d-voastră amîndoi sunteţi ca tatăl, fiul şi spiritul 
(sfînt ?) : una. — Deci, cu dragoste şi supunere, 


Duiliu Zamfirescu 


A propos, data : Miercuri, 21 [mai 1890]. 


31 


Roma, 1 iuliu 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 

Duminică seara, la 29 iuniu, am primit scrisoarea d-voas- 
tră la Orvieto, unde stau 2, 3 zile pe săptămîna. Ieri, întors 
la Roma, am avut atîtea de făcut, încît n-am găsit un minut 
liber să vă scriu. 

încep a întrevedea cu mare plăcere posibilitatea unei 
întîlniri. Orariul d-vs. l-am urmărit pe hartă şi-l găsesc 
minunat, topograficeşte. Aş avea însă de făcut oarecari ob- 
servăciuni cu privire la date şi anume : 

La 15 august eu trebuie neapărat să mă aflu la Roma, 
de la 15—30 pentru afaceri personale, cari absolut nu su- 
feră întîrziere. Socră-meu, cu care va trebui să mă duc la 
Florenza, unde e scaunul Societăţii Meridionale de dru- 
muri-de-fier, pentru afaceri zestrale, a ascultat scrisoarea 


239 


d-vs. şi dorinţa mea de a veni să vă văd, şi mi-a zis sa 
pornesc pe la 7 august de aici şi la 10 să mă aflu la Meran, 
ca la 15 să fiu înapoi. Eu mă gîndeam în mine ca sala- 
horul popei : „Sfinţia-ta ştii una, iar eu ştiu două" ; fiindcă, 
iubite domnule Maiorescu, împrejurările vieţei sunt de fe- 
lurite naturi şi se ţin pînză: pe de o parte trebuie să las 
pe femeia mea mai multe zile singură la ţară, şi eu să, plec 
la plimbare (dînsa fiind în condițiuni de a nu putea călă- 
tori) ; pe de alta, vara asta nemaifiind singur, va trebui 
să iau autorizarea primului secretar Perticari, care şi acela 
e bolnav de friguri şi va căuta să stea la Sorrento sau în altă 
parte (pînă acum încă nu a sosit, dar scrie că va veni să 
ia locul ministrului pe vacanțe — morala ?...), — aşa că 
trebuie să ţiu seama de toate astea. Ca să viu la Meran, 
cum zice socră-meu, nu se poate, fiindcă nu vreau să intru 
în discuţie cu cei de la Legaţiune ; ca să viu la 15 la Milan, 
trebuie să nesocotesc pe socră-meu şi interesele mele. Iată 
deci ce zic eu: dacă d-vs. puteţi mişca datele pe punctele 
geografice, adică în loc să plecaţi de la Meranfla] 12 august, 
să plecaţi la 5 august sau chiar la şase, să faceţi passo di 
Stelvio (fiindcă se pare că în adevăr e o minune) şi la 8 
august să fiţi la Lugano — minunată treabă ar fi, eu v-aş 
aştepta acolo, şi am sta împreună o săptămîna or pe unde 
aţi vroi, ba poate, fiind deja departe, aş mai smulge două, 
trei zile. De la Aosta la Courmayeur se merge iar în 
trăsură. 


Ce ziceţi ? Vă rog să comunicaţi această convorbire di- 
rectorului Convorbirilor,' şi dacă o va admite, eu mă voi 
considera plătit pe doi ani de colaborare de-aici încolo. 
Amintirile trebuie să le isprăvească, fiind foarte însem- 
nate în istoria literaturei noastre, — dar pentru cele 2 ca- 
pitole ce-au rămas, o lună de zile ajunge cu prisos. Dacă 
va pleca la 20 iuliu, stil vechi, din ţară e tocmai nemerit. 

Hai să vedem! Mă grăbesc să trimit scrisoarea. La 
revedere cu dragoste pe lacul Maggiore. 


Duiiiţi Z. 
Vă rog să răspundeţi numaidecît.! 


240 


32 


Roma, 8 iuliu '90 


Iubite domnule Maiorescu, 

Primesc chiar acum scrisoarea cu noul itinerar, şi mă 
grăbesc a răspunde, spre a vă ajunge la Dresda. 

Cu cîtă plăcere aş zice da... 

După cum aţi putut vedea din scrisoarea mea din urmă, 
nu pot dispune decît de un timp mărginit şi la epocă fixă. 
Femeia mea nu poate călători — cel puţin pentru moment — 
iar eu sunt un om liber numai într-o sferă determinată. 
Aşa că vă urmăresc cu privirea plecînd şi vă zic „călătorie 
bună şi fericită". Poate că la întoarcere să vă abateţi pe 
la Milano, dacă vă veţi încredința că microbul lui Koch 
nu voiajează anul ăsta, şi atunci (fine august) aş ieşi cu 
pîne şi sare, şi cu două, trei şube înaintea înghețaţilor că- 
lători ; dacă nu, la revedere, altundeva, la iarnă sau la 
primăvară, cine ştie... 

Doresc mult să vă văd, şi cînd cineva doreşte bine un 
lucru, i se împlineşte cîndva, nu indeterminat. 

încă o dată: drum bun, cu sănătate. Poate prin frig 
să scriţi ceva cald. 


Duiliu Zamfirescu 


33 


Orvieto, Villa Napoleoni, 
28 august 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 


Cu mare plăcere am cetit baedeker-ul ce binevoiţi a-mi 
trimite, cu atît mai mare cu cît credeam că o să uitaţi 
a-mi împărtăşi impresiele din noua călătorie. 


241 


Mă interesează mai mult descrierea Stockholmului. fi- 
indcă asupra acestuia insistați mai mult. Restul îl povestiţi 
cu fraze „de relais”. E drept că cu chipul acesta am o icoană 
din înălțime a ţărilor ce aţi umblat, şi, la vremuri, un bun 
povăţuitor de drum. 

Eu mi-am închipuit Norvegia aşa cum mi-o descrieţi 
d-voastră, după un obraz de femeie. Am cunoscut astă-vară 
la Sorrento o baronesă Rapp cu fiică-sa. Era iată sănă- 
toasă, naltă, cuviincioasă cît nu se mai poate, cu acel ceva 
neexplicabil cel au odăile de iarnă bine încălzite, cu un 
accent de j — înmuiat lipit de buze... în sfîrşit, Norvegia. 
Atîta cunosc din ţara asta — căci pe vremea mea nu se 
mergea la Capul Nord. Acum am auzit că fata s-a făcut 
catolică spre a lua un napolitan cunoscut mie, conte Sa- 
luzzo ; chestie de a apropia lucrurile cele mai opuse de pe 
pămînt : cei doi poli. 

Dar în fine, iată-vă îndrumat spre Bucureşti şi proce- 
sele sale. 

Eu admir mult felul d-voastre de a înțelege viaţa şi 
sunt pătruns de înțelepciunea lui. E bine omul să-şi aibă 
aşezămîntul în ţara lui şi putinţa de a fugi de la el or de 
cîte ori vrea. Procesele sunt o mare ticăloşie în viaţa noas- 
tră, şi pentru mine cea mai repulsivă sarcină ce mi-ar putea 
da cineva. De aceea, eu v-aş face un venit de 100 000 frs. 
cu obligaţia de a scrie, în Ioc de a pleda. 

Toată lumea ar cîştiga — poate chiar împricinaţii (vă 
rog să mă luaţi de urechi). 

Adevărul e că nu mai scriţi, şi e un adevăr cu atît mai 
trist cu cît lumea cealaltă scrie mai mult.’ 

Despre mine ce să vă spui alta decît că sunt la ţară, 
lîngă Orvieto, în Umbria, unde mă scol de cu noapte, îmi 
iau puşca şi plec la pădure, hotărît a ucide toate hiarele. 
Pe la 9 mă întorc, adesea fără nici o crimă pe conştiinţă, 
mănînc şi mă lupt cu încurajarea industriei naţionale, pînă 
cad alături biruit de numărul şi numele, şi preţurile, şi cali- 
tăţile mărfurilor, gîndindu-mă în fundul conştiinţei la in- 
finitatea instrumentelor de tortură cîte a mai inventat omul 
pe pămînt. Dar se zice că doctoria asta face bine la carieră. 
Mai ştii ?.. 


242 


Cît despre carieră, e destul să vă spun că de cînd sunt 
în Italia am avut 5 primi-secretari: Rosetti-Solescu, Ro- 
malo, Gr. Ghica. Perticari şi Mavrocordat, şi cu toate astea, 
de la noiemvrie 1888 pînă astăzi, eu am rămas tot singur. 
Ultima numire a lui Mavrocordat (care, personal, 
e un om prea cumsecade) este o nedreptate, fiindcă a fost 
numit secretar al 2-lea la Belgrad în urma mea. Dar, în 
sfîrşit, asta e lumea. Iar bine că noul numit e, după cît mi 
sa părut la Bucureşti, un om la locul lui — fiindcă e greu 
de tot să ai un coleg prost şi înfumurat, cum sunt cei mai 
mulţi. Pardon. 

Nevastă-mea mulţumeşte doamnei Maiorescu de adu- 
cere-aminte şi o roagă, deşi necunoscută, să-i păstreze această 
binevoitoare prietenie, de care va avea nevoie mai tîrziu. 

în curînd vă voi scrie iar, sper fără industrie naţională. 

Al d-voasţre, 


Duiliu Zamfirescu 


34 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Orvieto, Villa Napoleoni, 
4 sept. 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 


Martor îmi e Dumnezeu că n-a stat în intențiele melc 
nici de a vă ruga să-mi veniţi în ajutor, nici de a deştepta 
nota de nespusă părere de rău ce sună între rîndurile ul- 
timei d-voastre scrisori. Ca orce om, am şi eu zilele mele 


de ploaie — cum ziceţi — şi m-a înnemerit într-o asemenea 
zi prima scrisoare de la Reichenhall. începusem chiar — o 
am încă alături — o altă lungă poveste, cu soare, cu verde, 


cum e toamna în Umbria, în care, între alte lucruri, vro- 
iam să va spun, glumind, o mulţime de prostii politice şi 
literare ; dar mi-aţi scris aşa, încît parcă v-am văzut îna- 


243 


intea mea, grav, înduioşat nu ştiu de ce, şi efectul este că M 
simt, scriindu-vă, aceeaşi reţinere şi lipsă de curagiu pe care M 
am simțit-o or de cîte ori m-am găsit față de d-voastră. M 
Cu toate astea, dacă aş fi avut a vă cere sprijin în ceva,»!] 
aş fi scris anume ce, aruncînd în voia postii foaia de hîrtie,'Jfl 
sigur că nu pot s-o mai reiau, cum am făcut anul trecut, J8 
cînd cu venirea lui Romalo. ! $k 

Poate că e nevoie de mai multă lămurire. 'M 

D-voastră trebuie să înțelegeți ce simțimînt penibil se |9 
iscă în inimele noastre cînd trebuie să te cobori de la înăl- <m 
timea curată a unei simpatii, a unei puternice şi personale M 
simpatii, pe pămîntul protecției şi al interesului. Vă măr- M 
turisesc că eu m-am gîndit adesea că poate să vie un mo- m 
ment în care, ocupîndu-vă de unii şi de alții, ca critic, să M 
trebuiască a zice un cuvînt şi despre mine, şi vă spui drept « 
că m-am simțit rănit numai la ideea aceasta. Vă rog, dacă M 
aveți pentru mine puţină prietenie, să mă considerați ca J 
mort sau nenăscut, sub acest raport. Vă rog să mă lăsați 1 
a mă bucura liniştit şi de departe de ideea unei prietenii I 
absolut personale. Interesul şi slujba este trecător şi ne amă- 1 
răşte sufletul prosteşte. Or de cîte ori îmi aduc aminte că a 1 
trebuit să fac un contract matrimonial şi să discut alb şi J 
negru cu socră-meu, mă întristez. Ştiu cu toate astea că 1 
viața este plină de asemenea momente. Dar, după cum se i 
întîmpla cu femeile, că adică, trecînd pe lîngă o mulțime mm 
şi supunîndu-ne naturei noastre brutale, rămînem pentru M 
una, sau — cine ştie ? — poate chiar pentru 2 ori 3, curaţi, M 
cu o impresie de idilă, trăită într-o lume de tinereţe şi de m 
senin ; de asemenea trebuie să se întîmple cu oamenii ce ne |I 
sunt dragi. Bunăoară, simţimîntul meu faţă de tată-meu: Jil 
nu poate să fie nimic mai bun, mai omeneşte bun şi puter- >1 
nic. Daţi-mi dar voie să rămii în această sferă şi să nu 
schimb un deget din felul meu de a înţelege unele lucruri. 

Dealtminteri., iubite domnule Maiorescu, lucrul e şi ho- 
tărît. Mavrocordat e numit, şi eu — cel puţin pentru cîtva 
timp încă — doresc să rămiîi în Italia. Socră-meu e senator 
inamovibil şi Director General al Băncei Generale. Femeia 
mea are zestre 110 000 numerar şi a S-a parte dihtr-o pro- 
prietate, numită Varedo, lîngă Milan. Aceasta se ştie. Ce-o 
mai fi avînd socră-meu eu nu m-am interesat şi nu ma 


f a 


n a 


interesez să ştiu : ce-o fi are să fie. Ceea ce pot spune e 
că bătrînul e o fire cu totul aleasă. Văd că nu se mişcă 
nimic în sferele guvernamentale financiare, nu face Banca 
Națională o operațiune serioasă, fără ca bătrînul să nu fie 
ascultat. Apoi mai e preşedinte al Societății de gaz; vice- 
preşedinte al Consiliului de administrație al drumurilor-de- 
fier, membru în toate consiliile de administrație etc, etc. 

Ca om, e bunătatea personificată. Eu stau într-un apar- 
tament din palatul Doria,' în care stă şi el, astfel că trăim 
împreună şi-l pot vedea şi judeca zilnic. Venitul meu, cel 
puţin pînă acum, nu se calculează după interesul banilor, 
ci după trebuinţele noii familii. 

Aşa încît, ducîndu-mă chiar prim-secretar în alt oraş, 
aş face o nebunie, şi n-aş face-o decît silit, fiindcă nu pot 
să mă apuc de altă carieră. Aş despărţi pe nevastă-mea de 
tată-său, aş fi silit să-mi desfac mobilele cari costă o mul- 
time de bani şi aş pierde înrîurirea lui socră-meu, care nici 
într-un caz nu poate fi păgubitoare țărei mele. Plagino 
poate da lămuriri asupra bătrînului. 

lată dar că v-am spus tot. 

Astă-seară mă duc la Roma şi duminecă mă întorc. Vă 
voi scrie cele ce vream să vă spun de-ale literaturei, fiindcă 
acum mi-am descărcat sufletul. 

Al d-voastre cu bine, 


Duiliu Z. 


35 


LEGATION DE ROUMANIE EN ITALIE 
[imprimat] 


Orvieto, VMla Napoleoni, 
6 octombrie 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 


închipuiţi-vă un doctor bolnav de o boală ce nu se poate 
tămădui, închis la el în casă, dîndu-şi seama de starea lui 


245 


şi, cu toate astea, simțind trebuință absolută de a consulta 
pe un alt doctor, mai doctor decît el. 

Eu sunt prins de cîtăva vreme de o adevărată furie de 
a scrie. Am intrat în sufletul romanului, adînc ; îl duc spre | 
sfîrşit cu putere ; e o adevărată vînă care gîlgîie, — şi cu £ 
toate astea niciodată n-am rost mai neliniștit, mai nesigur, f 
mai torturat de rezolvirea problemelor sufleteşti, e£, fireşte, .| 
se ivesc în calea unui roman. Cînd cineva a ajuns să creadă 
că vede şi înţelege multe lucruri din lume, nimic nu-i maij 
pare cu neputinţă în dezvăluirea unei patimi omeneşti sau' 
a unei simple naturi omeneşti. Toţi indivizii, buni şi răi, 
sunt posibili ; toate situaţiele, naturale ; toate teoriele, false 
sau adevărate, după cum ies la lumină într-un“ timp sau 
în altul. Această convingere în idealitatea noastră vine din 
practicarea vieţei în mod continuu şi zilnic, sau din sugesti- 
unea ei. Trecînd de Ia o emoţiune la alta ; de la un om la 
alt om ; de la o ţară la altă ţară ; cetind un romancier rus, 
altul francez, un al treilea american, sau neamţ, sau englez, 
ajungi la un fel de religiune posibilistă, în care totul e J 
cu putinţă, nimic nu-i bun, nimic nu-i rău, omul fiind ace- 
laşi peste tot, şi, mai mult, scriitorul fiind el însuşi acelaşi. 
Aşa încît arta de a scrie drame, romane şi nuvele, nu este 
arta de a scrie, ci arta de a spune.’ Căci Flaubert, ca scriitor 
stilist, este superior lui Shakespeare, lui Goethe în proză, 
lui Tolstoi, lui Edgar Poe, lui Bret Harţe etc. Şi cu toate 
astea, pentru mine şi pentru o mulţime de oameni cari au 
curajul să fie sinceri în impresiuni, Madame Bovary, ca şi 
Rouge et Noir al patronului sau Stendhal, sunt lucruri lip- 
site de interes, uscate, o deşirătură de ciorap între degetele 
unei babe osoase, care caută nodurile firului. Fiindcă pasi- 
unea, vorbind, curge necontrolată; un dialog între doi 
oameni cari nu sunt de hîrtie trebuie să coprindă repetiţii; 
gîndirile naive sunt foarte aproape de cele banale, şi aşa 
mai departe. 


SO i 


Prin urmare, dacă admitem că totul este posibil în lume, | 
orce scenă, orce situaţie care să se rezeme pe lucruri cu- 
noscute de pe pămînt, şi ca a avea imaginaţie ca Alex. Du- 
mas şi stil ca Flaubert nu e destul spre a scrie un adevărat 
roman modern, ci pentru aceasta se cere arta de a şti să spui 1 
lucruri posibile, — acest „a şti să spui" devine totul. Un flă- 


246 


cău la şezătoare, care spune glume ; un soldat în cazarma, 
care istoriseşte un fapt întîmplat; un vînător mincinos care 
crede că i s-a întîmplat tocmai aşa şi face şi pe alţii să 
creadă ; un avocat care expune cu interes o cauză indife- 
renta ; un conferenţiar care vorbeşte psihologie la femei şi 
le face să-l urmeze cu luare-aminte; — apoi, un şcolar, 
între 40, care descrie ziua de Paşti cu o notă de viaţă mai 
caldă ca a celorlalţi ; un zeţar de tipografie care răsare cu 
o notă personală ; un ofiţer care îşi spune impresiele de la 
Sebastopol etc, etc .„ Adesea la aceştia nu e stil, nu e in- 
venţie, poate chiar să nu fie o mare urmare logică, dar, 
la cel ce vorbeşte, e o intonaţie, un fel particular de a ţine 
mîna dreaptă în încheietura hainei şi a mişca pe stînga, în 
contra regulelor retoricei; o expresie a fizionomiei totdeauna 
întinerită de căldura vorbei; sau, la cel ce scrie, o formă 
ciudată de a împodobi substantivele cu însuşiri plastice ; o 
repeţire a unei legături (sfpre] e[xemplu] la Leopardi con-A 
juncţiunea e (şi)) şi o punctuaţiune antisintactică, dar plină 
de efecte; o vibrare de tinereţe ştrengărească, ca la Ru- 
bempre (îmi pare) din ///usions perdues a lui Balzac etc, 
etc, cari toate au de efect aţintirea luării-aminte : asculţi 
sau ceteşti pînă la sfîrşit. Dacă-ţi rămîne ceva, bine ; dacă 
nu, nu — dar ceteşti. 


Aceasta este nota personalităţii fiecărui scriitor. 

lată-ne dar ajunşi la chestiunea adevărată : e ceva comun 
între nota personală şi subiectivitate sau obiectivitate f dacă 
da, ce e comun ? 

Şi mai întăi: ce e subiectivitate şi ce e obiectivitate ? 
Nu se face oarecare abuz în determinarea acestor două 
înțelesuri ? 

A se vedea pe sine şi lumea din afară schimbată întru- 
cîtva şi colorată după propria sa gîndire şi propriul său 
sentiment este partea scriitorului subiectiv ; dimpotrivă, a se 
vedea pe sine şi lucrurile cel înconjoară mai de aproape ca 
făcînd parte din lumea externă este aceea a scriitorului 
obiectiv. Aceasta pare a fi, chintesenţiat, definiţiunea celor 
două cuvinte. Căutînd acum să punem înlăuntrul acestui 
coprins lucrările şi pe oamenii ce le-au făcut, putea-vom 
sa determinăm exact pe cei de categoria l-a şi pe cei de a 
doua ? putea-vom să socotim pe unii cu mult inferiori al- 


247 


tora ? Scriitorii cei mai senini şi mai obiectivi, printre mo- 
derni, sunt Shakespeare şi Goethe ; dar chiar obiectivitatea 
lor nu exclude părerea a o mulțime de critici, cari socotesc 
că ei si-au oglindit în opere persoanele lor, lumea mică în 
mijlocul căreia trăiau, amiciţiele,  amorurile, interesele ce 
aveau. Nu se discută azi, împrejurul sonetelor lui Shakes- 
peare, despre amorul lui cu nevastă-sa, Anna Hathaway? 
despre inițialele W.H. puse în fruntea sonetelor, cari, după 
unii sunt inițialele contelui de Pembroke, după alţii ale con- 
telui de Southampton (/Zenry U“riothesley), după o a treia 
serie, ale unei femei, iar profesorul de estetică Barnstorff, 
german, crede că sonetele fiind o analiză filozofică în care 
Shakespeare se idealizează pe sine, inițialele W.H. însem- 
nează William Himself (William însuşi). Shakespeare să-şi 
dedice sonete sie însuşi ! Şi cu Goethe nu-i acelaşi lucru ? 
Cine nu ştie istorioara de la Francfort, cu fata preotului 
de la Sesenhim. Frederica. care chiar în primul manuscris 
a lui Faust se chema aşa, iar nu Margareta ; apoi la Weimar ? 
Carlotta de Stein, Lili etc. în ediţia franceza a lui Gerard 
de Nerval’ (Faust) sunt date lămuriri. 

Negreşit că puţin ne importă şi W.H. şi Frederica şi 
toată lumea din jurul oamenilor de geniu: lucrările lor 
singure rămîn, prin interesul omenesc ce deşteaptă în noi. 
Dar faptul e fapt. Noi ştim că poetul şi în general scriitorul 
obiectiv nu are preferinţe : toate manifestările vieţei au 
pentru dînsul, artistic vorbind, aceeaşi valoare, şi adevă- 
ratul dar al obiectivităţei cuprinde în sine pe acela al uni- 
versalitatea De aceea şi rămîne Anna lui Shakespeare şi 
sonetele mult mai prejos de tragedii, după cum Margareta, 
ca simbolizare, e mult mai puțin interesantă decît Faust. 

Dar, în fine, unde încetează subiectivitatea şi unde în- 
cepe obiectivitatea ? Cărui poet or scriitor i se poate zice 
cu siguranță : acesta este albsolut obiectiv sau absolut su- 
biectiv ? 

Astăzi încă majoritatea criticilor consideră pe Leopardi 
ca un poet absolut obiectiv ; d-voastră chiar consideraţi pe 
Eminescu ca atare, — şi eu nu sunt încredinţat defel, cu 
toată puternica înrîurire ce o aveţi asupra mea, ba chiar 
sunt încredinţat de contrariul : Eminescu, ca şi Leopardi, 
e un poet absolut subiectiv, fiindcă el revarsă asupra lumei 
coloarea gîndirei şi a sentimentului său. Lumea din afară 


248 


de noi are o existenţă proprie, şi eu pierind, ea nu piere. 
Dacă voi înveşmînta-o în felul meu de a vedea, sau voi 
acorda o valoare artistică numai lacrimei ce curge dintr-un 
ochi lînged de Venera, iar o zîmbire de fată tînără sau 
ochiul unei mame plîngînd mă va lăsa rece, atunci voi 
începe a avea preferințe şi voi înceta de a fi obiectiv. 

Dar în Eminescu există o tehnică particulară: o formă 
de vers, o rimă, amîndurora, tuturora, împărecheri de vorbe, 
ramuri care bat în geam, patimă pentru trecut, acel nu ştiu 
ce şi nu ştiu cum de care vorbeşte el însuşi. Toate acestea 
constituiesc nota personală, nu subiectivitatea, după care, 
cetind o singură poezie de-ale lui, poţi vedea numaidecît 
că ai a face cu un scriitor care se deosebeşte de ceilalţi. De 
asemenea, Creangă. 

Deci, pentru mine, nota personală este una, şi subiecti- 
vitatea şau obiectivitatea, alta. Apoi, mai departe, între 
subiectivitate şi obiectivitate se face o prea mare despărţire, 
înglobîndu-se una alteia cu multă uşurinţă şi adesea pe ne- 
drept. * 

Spre a reveni de unde am plecat: 

Eu am multe cusururi, foarte multe. Dar unul din cele 
mai mari este o pornire firească către a face sa se asemene 
indivizii de prin novelele mele şi un fel de a spune cam 
stereotip. îmi dau seama de asta, după cum îmi dau seama 
de multe alte defecte, şi mă lupt cu propria mea aplecare, 
îmi reamintesc cele de mai sus, şi şterg, şi iar adaog, şi iar 
mai şterg... în fine, sunt bolnavul care îşi cunoaşte patima 
şi o mulţime de leacuri, dar nu izbuteşte să puie bine îm- 
preună patima cu leacul. Iată de ce aş avea nevoie să 
fiu mai aproape de Bucureşti şi de d-voastră. Poate m-ați 
mai scutura puţin. 


însă nu se poate, cel puțin deocamdată. Voi urma deci 

înainte,' şi Ia citania în Convorbiri se va vedea. Totuşi, 
dacă mi-aţi scrie două rînduri, n-ar fi rău. 
Cu bine şi supusă dragoste, 

Duiliu Zamfirescu 


încă o vorbă: am primit de la redacţia Romanului o 
invitare de a colabora Ja un Almanah ce apare în '91. Ştiţi 
ceva ? să trimit vreun rînd sau nu ?' Pardon de această prea 
lungă scrisoare. 


249 


36 


Roma, 21 octombrie 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 

îmi închipuiesc că afacerile vă împiedică de la orice fel 
de altă preocupare mai nelumească, şi înţeleg bine pentru 
care cuvînt treceţi graniţa la fiecare cinci zile de vacanțe, 
şi că sunteţi tentat să rămîneţi dincolo de ea pentru lungă 
vreme, dacă împricinaţii, postulanţii, popii, dascălii şi alte 
asemeni popoare n-ar cere extrădarea d-voastre de pe la 
împărații. 

Cine e I.A.B. cu Scrisorile găsite f' Autorul nu-i destul 
de naiv pentru cele ce spune Toni, dar are croială de scri- 
itor şi trebuie cultivat. 

Eu am lucruri nouă să vă spun: de cîteva zile am un 
copil — o fetiță.’ Unde încetează ideea că trebuia să am un 
copil şi de unde începe faptul că-l am nu-mi dau bine seamă. 
Ştiu atît că a sosit în casa mea şi s-a aşezat în gînd la mine 
un prunc necunoscut, care întinde două braţe albe şi bate 
aerul cu palmele, străin şi el şi necunoscător de nimeni. Şi 
mi-e atîta de drag !... mi-e grozav de drag. închipuiţi-vă 
că, înainte de a se naşte, eu hotărîsem că trebuie să fie băiat, 
şi, cu puternica, dar cu prosteasca facultate a fantaziei mele 
de a da forme aproape pipăite creâţiunelor sale, îl şi vedeam, 
îl cunoşteam, iar ideea de a avea O fată îmi era insupor- 
tabilă. Taina firei a vrut altfel, şi cu aceeaşi putere acum 
nu-mi pot închipui cum ar fi fost dacă ar fi fost băiat. 

Şi iată că-mi aduce de la Legaţiune scrisoarea d-voastre. 
îmi rezerv să cetesc cu nouă luare-aminte partea curat de 
literatură, şi atunci vă voi cere voie să vă scriu. Deocam- 
dată, vă mărturisesc că nu am găsit destulă convingere în 
mine pentru a împărtăşi absolut frumoasele detalii privi- 
toare la subiectiv şi obiectiv. 

E mult mai greu de vorbit de Petraşcu : în urma celor 
ce mi-aţi spus d-voastră, cînd aţi venit Ia Roma, eu, perso- 
nal, nu am mai putut avea pentru el inima deschisă ca 
mai nainte. Prietenia bărbătească exclude asemenea tertipuri. 
Cu toate astea rămîne un fapt: ceea ce lucrează. Că e un 


250 


cap inteligent nu mai încape îndoială ; că e şi artistic, eu 
o cred. Pentru aceste calităţi nu trebuie căutată o explicare 
a faptelor sale celorlalte ? 

Ştiţi că nu e vîrstă mai inconsecventă, în curgerea unei 
vieţi, decît cea de la 20—30 de ani. Se pare că există o 
dîsproporțiune între dezvoltarea fizică şi etică ; fibra mus- 
culară biruieşte celula cerebrală ; dorinţele, poftele, patimele 
cresc într-o lăture fizicească aproape bestială; viaţa, în 
afară, pare făcută pentru a fi absorbită prin simţurile noas- 
tre în toate felurile. Mai toţi tinerii se aseamănă la vîrsta 
asta ; mai toţi nu au personalitate, fiindcă nu au caracter. 
Ce ţie nu-ţi place altuia nu face, din morala creştină, e o 
frază goală. EI face ceea ce altuia nu place, cu cea mai mare 
înlesnire, numai să-i placă lui. Dacă la acestea se mai adaogă 
şi vanitatea, care este o formă dezvoltată a instinctului de 
conservare, tabloul e complect. 


Fiindcă, cum se poate explica pornirea tuturor tinerilor 
către bestialităţile de tot felul ? Cîţi Ia sută merg pe drumul 
drept, fără să nu ajungă la maturitate, cu un număr de 
fapte de care li-e ruşine lor înşile ? Unii fac datorii, alţii 
joacă cărţi, alţii îşi înşeală prietenii luîndu-le amantele ori 
femeile, o mare parte beau, o altă parte le face pe toate 
împreună cu înlesnirea cu care un om îşi arată caninii, cînd 
se supără, spre a-şi proba inconştient originea sa de fiară. 
E o stăpînire a cărnei asupra restului. 

Negreşit că cine are norocul să fie născut bine şi crescut 
şi mai bine, cu o minte înţeleaptă şi cu autoritate, alături, 
acela poate trece toate crizele vieţii fără ticăloşii. Dar cîți 
sunt în asemenea condițiuni? Şi chiar cînd sunt... 

Să ne înţelegem bine că eu, vorbind cu d-voastră, rece, 
nu caut să fac lauda unor asemenea fapte şi asemenea oa- 
meni ; constat numai. Şi dacă este aşa, nu trebuie iertat 
şi ajutat un om să iasă din marginea vîrstei, cînd mai ales 
începe a da dovezi că nu e numai un jouisseur (substantiv 
franțuzesc prost) ? 

Eu cred că da. 

Ceea ce e trist şi unde nu mai găsesc o explicare de 
cauză trecătoare, este începutul acela de exploatare artis- 
tică, în profitul bunei stări. Pînă mai acum o lună nu ce- 
tisem Situația (îmi pare) din Convorbiri, iscălită A.C.’ 


251 


Fiind la ţară şi căutînd prin numerele revistei teme de tra- 
dus în italieneşte sau franțuzeşte, pentru nevastă-mea, m-am 
oprit la articolul în chestiune. Bine, rareori mi-a căzut sub 
ochi o mai trivială insinuare personală, care, sub o aparenţă 
ştiinţifică, să coprindă atîtea lieadevăruri, atîtea locuri co- 
mune. Pînă unde omul nu se încălzeşte din viaţa propriei 
sale lucrări, cînd îi dă fiinţă (chiar dacă scopul 'imediat 
este personal), e numai feerie proastă de carton, pe după 
care se vede mîna lui Mussiu Labo. Vă spui drept, m-a 
dezgustat. 

Dar acum v-a cetit un studiu bun asupra lui Eminescu.“ 
Eu cred şi aştept ceva cu adevărat însemnat de la Petraşcu, 
fiindcă sper că personalitatea sa artistică va ajunge să co- 
vîrşească pe cealaltă, grozav de puţin artistă. 

Ca încheiere : dacă are nevoie de sprijin, în Instrucție 
sau orunde, nu-l lăsați. Aşa cred eu că e bine. Dealtminteri 
d-voastră sunteţi mai bun judecător ca mine. 

Despre celelalte lucruri privitoare la carieră, fie cum 
o fi, domnule Maiorescu. Am şi eu deşteptări de ambiţ, dar 
v-asigur că-mi trec repede. 

Şi deci cu bine şi dragoste, 


Duiliu 2. 


37 


Orvieto, Villa Napoleoni, 
26 oct. 1890 


Iubite domnule Maiorescu, 


Zilele trecute a venit să mă găsească la Legaţiune tînărul 
Bogdan,' slavistul, care se află la Roma de vreo 2 săptă- 
mâîni, cu scopul de a cerceta în Biblioteca Vaticanului o 
variantă a unui manuscris slav, descoperit de d-sa în Rusia. 
Mi-a făcut mare plăcere, mai cu seamă cu gîndul cu care 
venea şi îmi pare rău că n-am putut să-l ţiu mai mult, tre- 


252 


buind eu să mă întorc la Orvieto. Sunt aşa de rari românii 
cari vi%,la Roma cu un scop serios... 

Tînărul Bogdan pare bine pregătit pentru cercetările ce 
face, şi, mai mult, a cetit şi alte lucruri, cu folos. Nu pot 
să-mi dau bine seama dacă este şi foarte inteligent, — dacă 
are intuițiunea lui Hîjdeu în căutarea firelor istorice. Orcum, 
e bine că se găseşte pe ici pe colea cîte un tînăr închinat cu 
totul timpului neguros al trecutului nostru. 

în convorbirea mea cu dînsu mi-a spus că are încă un 
frate care scrie critici.' Eu sunt blazat asupra acestui fel de 
scriitori, cari răsar la noi şi se înmulţesc ca iepurii din Ca- 
nada, — dar fiindcă e autorul unui studiu din Convorbiri 
asupra criticelor Gherea, destul de sănătos în urzeala lui, 
m-am interesat să ştiu ce-i şi ce-a învăţat, et mal men a 
pris: se pare că d-sa a descoperit că sonetul meu Bou/ e 
luat după Carducci, şi aceasta v-a spus-o şi d-voastre. Sper 
că aţi luat imediat volumul Rime Nuove spre a vă încredința. 
/ Bofue de Carducci e a cincea sau a şasea poezie. Cînd 
eu am scris Boul nu cunoşteam sonetul italienesc, fiindcă m-aş 
fi păzit de a-l boteza pe al meu tot aşa şi a-i da forma toc- 
mai de sonet. Dar, că nu e luat după Carducei şi după ni- 
meni e dovadă faptul că sonetul meu e mai bun decît al Lui 
Carducci. Ştiţi, modestia s-o lăsăm, că ea nu probează nimic 
pentru sau contra faptului. Orcine a trăit la Frascati, Albano 
sau Marino, în Campania romană, va recunoaşte exactitatea 
impresinnei mele. Din acest punct de privire, sonetul româ- 
nesc are defectul de a fi poate prea topic, însă fiecare îşi 
ia impresiele unde Ie găseşte.‘ 


Bănuiesc că d-l Bogdan criticul, cînd mă denunța, era 
faţă de Carducci în stadiul în care eram eu cînd îmi scriam 
sonetul. 


în curînd noutăţi. Al d-voastre devotat, 


Duiliu 2. 


A propos : Am apucat de-am trimis trei rînduri la Alma- 
nahul Românului,” fiindcă îmi scriau mereu. Sper că lumea 
e ceva mai puţin mohorîtă la inimă decît atît. 


253 


38 


Roma, 24 decembrie 1890 


Domnule ministru, 2 


O rugăminte de funcționar : 

Ştiu în mod sigur că la Ministerul nostru se ^ pregăteşte 
o mişcare însemnată, în care, între alții, sunt coprinşi cojegii 
mei Mavrodi la Bruxelles, şi, în caz probabil de vacanță de 
prim-secretar la Constantinopol, Kretzulescu de la Viena. 
Dacă aşa este, e o nedreptate. Presupunînd că Mavrodi, care 
era în Minister pe un picior de perfectă egalitate cu mine, 
ar putea să-mi treacă înainte, nu înțeleg pentru ce, la a doua 
vacanţă, ar fi ales Kretzulescu, care era în Minister ataşat de 
clasa a 2-a. Dacă nu e decît chestiune de post, eu voi merge 
la Constantinopole în caz de a fi numit. Chiar doresc aceasta, 
la Const. sau în altă parte. 

Pentru a explica mica contrazicere ce exista între rugă- 
mintea mea de acum şi cea din trecut, prin care exprimam 
dorinţa de a rămîne în Italia, ar trebui să vă dau mai multe 
lămuriri, şi cred că timpul d-voastre nu vă iartă să le as- 
cultaţi. 

închei această jalbă plină de urît, rugîndu-vă să mă ier- 
taţi şi să mă credeţi în fond acelaşi bun şi devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


39 


Roma, 30 ianuariu 1891 


Iubite domnule Maiorescu, 

Un prieten al meu din copilărie şi omonim, Duiliu Ioa- 
nin,' funcţionar la Cameră, îmi scrie că v-ar fi rugat să 
faceţi o bursă la Minister surorei sale, care se află acum la 
Viena, spre a sfîrşi Conservatorul, — şi că i-aţi fi făgăduit 


254 


a-i face. Tînărul e în entuziasm pentru d-voastră, fiindcă se 
parf că aţi fost de o amabilitate... rară la miniştri. Eu mă 
unesc cu el în această rugăminte, dîndu-vă asigurări că 
d-şoara loanin are un mare talent şi serioase studii pregăti- 
toare. Dealtminteri e vorba, îmi pare, numai de un an sau 
un an şi jumătate. 

Vă rog să-mi iertaţi intervenirea de faţă : e vorba de un 
prieten, — lucru aşa de rar. Eu caut să fiu om măsurat, dar 
nu izbutese totdeauna. Dealtfel, d-voastră n-aveţi nici o 
idee de feluritele scrisori ce primesc din ţară şi mai cu seamă 
de prin Focşani, spre a pune o vorbă bună pe lîngă d-nul 
ministru. Fiindcă se pare că mă bucur de reputaţia de a avea 
trecere pe lîngă d-voastră. Poşta e cîteodată o instituţiune 
foarte primejdioasă. 

Eu, pe aici, o duc bine, şi aş duce-o şi mai bine dacă n-ar 
reveni din cînd în cînd un fond de drojdie melancolică, care 
mă face indiferent la toate. Dar, în fine, e lucru trecător. 

în primele zile ale lui ianuariu vream să mă duc în Si- 
cilia, la Pafermo, Siracusa, Taormina, Messina şi Etna. Se 
pare că la Siracusa şi Taormina sunt ruine greceşti de o mare 
frumuseţe. Dar cu două zile înainte de a pleca, m-am bol- 
năvit de gît şi de friguri, — aşa că lucrul a rămas pe altădată, 
Ia ianuariu viitor, dacă voi fî tot pe aici. Ia gîndiţi-vă şi 
d-voastră, bunăoară, la vacanţele Crăciunului. 

Anul ăsta romanii vor să dezgroape Carnavalul papal (?) 
în toată caraghioasa lui pompă. En attendant, mă duc de 
asist din cînd în cînd la Caccia alia Volte, o petrecere 
minunată şi foarte originală în Campania romană. 

Fata mea e cam bolnăvioară din cauza vaccinului. Altfel 
creşte bine şi se face cea mai frumoasă de pe glob. Aşa crede 
tată-său. 

Cu bine şi fără răspuns. Mizerabilul de Claymoor' n-a 
menţionat colanul. 


Duiliu Zamfirescu 


Redeschid scrisoarea spre a vă alătura o coloană de 
jurnal, în care preşedintele consiliului nostru de miniştri e 
luat în răspăr. Pentru noi aici, şi în special pentru mine, 
lucrul e mai mult trist decît ridicul... 


255 


40 


Roma, 9 martie 1891 


Iubite domnule Maiorescu, 


Telegrame din Bucureşti, reproduse de jurnalele 'de aici, 
dau, una după alta, formarea noului cabinet şi demisionarea 
lui. O ultimă depeşe spune că regele ar fi acordat dizolvarea 
Camerei d-lui general Florescu,' iar alegerile ar avea loc 
într-o lună de acum încolo. 

Nu ştiu nimic pozitiv din toate astea. 

Dacă în adevăr regele a dat dizolvarea Camerelor şi fa- 
cerea noilor alegeri d-lor Florescu şi Catargiu  însemnează 
că le-a acordat guvernul pentru mai multă vreme. în ase- 
menea caz, poziţiunea mea aici devine nesigură. Reputația 
de junimist începuse deja să supere pe d. Al. Lahovary; 
vă puteţi închipui ce va fi cu d-nii Florescu-Catargiu.' Eu 
văd, prin urmare, lucrurile în negru : mă văd în foarte scurt 
timp transferat sau poate chiar înlocuit. Şi fiindcă acum nu 
mai sunt singur, ca să nu-mi pese, voi să ştiu ce-mi rămîne 
de făcut. 

De aceea vă rog să-mi spuneţi cum stau lucrurile şi cum 
le vedeţi d-voastră. Dacă puteţi să-mi dați oarecari lămuriri 
asupra alegerilor şi termenului lor, ar fi bine. 

De departe, lucrurile se înfăţişează poate cam exagerate. 
Un sfat bun, în asemenea împrejurări, face mult. 

Cu bine şi respectuoase salutări, 


Duiliu Zamfiresco 


41 


Roma, 21 mai 1891 


Iubite domnule Maiorescu, 


Am urmărit alegerile din urmă' cu mare nerăbdare. E o 
curată mizerie. Cunosc seninătatea cu care d-voastră priviți 


256 


asemenea lucruri, şi n-ar fi cuvînt ca eu să mă înnorez mai 
mult. £}ar ce-i faci firei! Mi-am scos tot focul pe alegători, 
în convorbirile cu d-nul Văcărescu. Mai la urma urmei, aşa 
sunt oamenii, şi e probabil că dacă Dumnezeu nu le-a trimis 
un al 2-lea potop, e fiindcă s-a pătruns de inutilitatea celui 
dintâi. 

Orce rău spre bine. Poate că, nealegîndu-vă, să aveți ceva 
mai mult timp de dat literaturei. E atîta vreme de cînd 
d-voastră v-aţi redus la rolul unei sentinele de pe malul 
Dunărei, care din cînd în cînd îşi aruncă ochii pe malul 
celalalt şi cînd vede cîte ceva mai neobicinuit se uită de două 
ori şi apoi îşi întoarce capul spre căprar spre a-i spune că 
e pace. Depărtarea malurilor micşorează lucrurile. Trebuie 
sărit în luntre şi mers la fața locului. 

Eu socotesc că niciodată societatea românească nu a în- 
fățişat un mai mare inters din punct de vedere literar. Pe 
temeliele unei idei politico-sociale a răposatului Brătianu, s-a 
ridicat o lume aproape nouă : lumea arendaşilor. La început 
discuiţi, şi, prin urmare, liberali, deveneau treptat conserva- 
tori, cu cît îşi măreau averile. în dezvoltarea socială aceasta 
a dat naştere la reacţiunea ţărănimei, care în '88 şi '89 s-a 
manifestat printr-o răscoală agrară ; în dezvoltarea politică, 
ideea aceasta a produs un efect opus scopului ei, adică a 
întărit partidul conservator, partidul ştiențificeşte conservator, 
acela anume care crede că orce măsură care este conformă 
cu raţiunea de a fi a unui lucru e o măsură conservatoare ; 
în specie a deschis o poartă largă, în viitor, d-lui Carp şi 
junei drepte ; în dezvoltarea literară, a dat naştere la clasa 
aceea curioasă de femei neliniştite sufleteşte, de bărbaţi semi- 
culţi, care vin la conferințele d-voastre, înţeleg o mulţime de 
lucruri, discută şi mai multe încă, — cred unii că cunosc 
absolut pe ţăran, cred alţii că nu-l mai cunosc deloc, fiindcă 
vor să uite de unde au plecat, şi la a cărei bază se constată 
o lipsă atavică de civilizaţie (ceea ce se întîmpla şi în po- 
porul francez şi în alte popoare şi mult mai puţin în cel 
italian). 

A studia lumea asta ar fi interesant. Aţi zis altădată, 
undeva, sau cel puţin eu ştiu, că povestuci poporane, novelete, 
ca cea din numărul din urmă al Convorbirilor, de d-na Se- 
vastos, nu mai răspund lumei cetitoare de la noi; pe de 
altă parte, genul hibrid al lui B. Ştefănescu“ excitează umoa- 


257 


rea critică a unor copii precoci (cum probabil e tînărul Iorga), 
care-l recomandă publicului ca şef de şcoală.' Oameni culţi 
şi inteligenţi, cum îmi pare că e criticul Gherea ; talente ori- 
ginale, cum e Coşbuc ; vechiul cîntăreţ al limbii Odobescu ; 
zevzecul, dar inteligentisimul de Caragiale' — şi, în fine, 
rămurele cu muguri noi,*ar trebui din nou aduse la steajer.' 
Eu pricep că d-voastră, ajuns la plina maturitate a facul- 
tăţilor sufleteşti, visaţi poate o lucrare temeinică şi absolut 
personală, şi sper că nu numai visaţi, dar că şi lucraţi — însă, 
nu trebuie pierdut din vedere că d-voastră, ca Dombey & 
Fils,’ aveţi o casă cu renume vechi, care trebuie dusă îna- 
inte : aceea a criticei senine, pătrunzătoare. Aştept, prin ur- 
mare, să-mi spuneţi, într-o viitoare scrisoare, că alegătorii 
gorjeni, cari v-au lăsat la o parte, ca să aleagă pe un vechi 
primar certat cu Justiţia, au făcut un mare bine literaturei.” 

Dealtfel, ă propos de alegeri şi de politică, ciudate lu- 
cruri se petrec în dulcea noastră ţară. Vream să vorbesc de 
actul regelui şi de chipul neînțeles cu care răspund studen- 
ţii. Oare să fie un sîmbure de sălbatecă neatîrnare, rămas 
în sîngele“ românilor de la strămoşii daci, or e curat o mo- 
jicie de bădărani ? Desigur că şi politica se amestecă printre 
copiii de la Universitate. De departe, lucrurile astea fac un 
rău nespus. Nimic nu mă miră, nici chiar ideea macabră a 
liberalilor de a aduce rămăşiţele bunului român Brătianu” 
în Bucureşti şi a le plimba pe ulițe în ziua de zece mai, — nu 
mă miră, fiindcă politica într-un stat tînăr e sălbatecă... 
precum e amorul într-un corp de 20 de ani. Dar mă miră 
şi mă întristează că o faptă generoasă, ca darul regelui, nu 
găseşte un răsunet pretutindenea în inimile tinerimei. 

Domnule Maiorescu, poate să vă par cam burghez în 
cumpănirea lucrurilor omeneşti, — mie însă nu-mi plac 
fleacurile ; nu-mi plac studenţii cari lasă cartea, ca să facă 
demonstraţii politice ; nu-mi plac liberalii cari vor să pîn- 
gărească pe un mort spre a răsturna pe conservatori; nu-mi 
plac apostolii şi martirii, — fiindcă în toate şi toți aceştia 
e un dezechilibru sufletesc. Lucrurile drepte şi lucrurile fru- 
moase sunt armonice. 


Se înţelege că un asemenea mod de a fi nu duce pe om 
departe. Dar nici nu vreau să ajung nicăierea. Sunt foarte 
fericit că pot sta deoparte, şi e probabil că aş rămînea pentru 


258 


multă vreme cum mă aflu, dacă tată-meu n-ar fi bătrîn şi 
nu m-ar aştepta alte responsabilităţi pentru viitor." 
Guvernul m-a decorat cu Crucea Coroanei. închipuiţi-vă / 
Desigur că d-nu Esarcu” nu mă cunoaşte. 
Cu bine şi respectuoasă dragoste, 


Duiliu Zamfiresco * 


42 


Iubite domnule Maiorescu, 

Două cuvinte spre a vă ruga să-mi spuneţi pînă cînd staţi 
în Bucureşti, fiindcă aş avea să vă trimet ceva, pe care aş 
voi să-l vedeţi înainte de publicare. De asemeni, aş dori să 
ştiu cum merge Madame Bengescu.’ 

Cu bine şi încotro vara asta ? 


Duiliu Z. 


24 iuniu '91, Roma 


43 


Porto d'Anzio, 3/15 iuliu '91 


Iubite domnule Maiorescu, 

Doream să răspund mai demult la scrisoarea d-voastre 
din urmă,' însă, trebuind“ să plec din Roma spre a pregăti 
mica vilă ce avem pe tărîmurile astea, am mai întîrziat. 
Acum sunt singur, dimineaţa, cu tot orizontul mărei înaintea 
ochilor, şi mă simt fericit şi senin scriindu-vă. 

Vă întrebam înainte de plecarea d-vs. din Bucureşti dacă 
o să mai staţi mult în ţară, fiindcă speram să finesc o mo- 
nografie asupra lui Gherea’ şi teorielor sale, şi să v-o trimit. 


259 


însă n-am sfîrşit-o, şi e cu atît mai bine, fiindcă mă osteni- 
sem cumpărînd la cărți şi scotocind prin toate capetele gîn- 
ditoare de pînă aici. 

lată de ce e vorba: 

Veţi fi văzut concluzia lui Gherea cu privire la pesi- 
mism.!' El afirmă că ar fi exAstind un nex intim între mi- 
zeria socială a veacului şi nota tristă a cîntăreţilor lui. Adept 
al lui K. Marx şi al interpretului său Engels în economie, el 
îşi formează teoria sa economico-literară, căutînd formula 
sufletească a poeţilor în substratul economic al timpului, 
după cum un alt critic italian, plin de pătrundere, Loria,‘ 
caută formula faptelor politice în acelaşi substrat De aci, 
neapărat, cealaltă concluzie, că şcoala d-vs. critică, cu ex- 
plicarea omului prin el însuşi. e falsă etc. 

întîmplîndu-se să-mi treacă prin mîni volumele lui Gherea 
tocmai cînd citeam pe Loria (La teoria economica della 
costituzione politica) şi notam o mulțime de fapte cari do- 
vedesc tocmai contrariul acestei teorii, am fost, fireşte, sur- 
prins de ceastălaltă teorie, şi mai îndrăzneață, şi am prins 
a gîndi mai îndelung la cîte fapte contrarii se pot opune ei. 
Şi începusem a le nota spre a vi le împărtăşi d-voastre, însă, 
tot notînd, lucrul s-a lungit; aşa că acum a devenit o tarara 
ostenitoare, din cauza unei mulţimi nenumărate de fapte, cari 
trebuiesc controlate. 

E însă foarte interesant de a vedea cum istoria dovedeşte 
la fieştecare pas că poeţii au fost cu totul neatîrnaţi de 
caracteristica economică a timpului lor, şi că dacă se poate 
trage vreo regulă din învăţămintele istorice în această pri- 
vinţă, e tocmai aceea că pesimismul stă în raport invers cu 
starea socială, sau, şi mai exact, că nu stă în nici un raport, 
în adevăr, cercetînd epocile cele mari, epoca lui Pericles, lui 
August, lui Laurent de Medici, a Elisabetei (Shakespeare), a 
lui Ludovic al XIV-lea şi, în fine, epoca moderna, de la 
Oedipul lui Sofocle pînă la // canto del Pastor nel deserto’ 
al lui Leopardi, totul stă independent de economie şi de cele 
mai multe ori în opoziţie. Aşa că, dacă istoria şi psihologia 
experimentală pot dovedi ceva, teoria lui Gherea e absurdă.‘ 
Cu deosebire intersantă e epoca florentină (1300—1450), cu 
lupta între corporaţiunile industriaşilor pe de o parte, greve 
ca în zilele noastre, mizerie, bogăţie etc, iar pe de alta, cu 
scriitori ca Dante, Petrarca şi hazliul de Boccaccio şi ceva 


260 


mai tîrziu cu Macchiavelli şi Michelangelo, contemporani: 
nimic mai disparat şi mai straniu ; de asemeni, foarte însem- 
nată e epoca lui Shakespeare şi poetul însuşi. Din fericire, 
există minunata Zstorie a literaturei englezeşti de Taine, în 
care studiul asupra lui Shakespeare e un capo d'operă, şi nu- 
mai bun de dedicat lui Gherea. 

Aici punct, fiind vremea băii. 


Aşadar, nu-mi rămîne decît, în octombrie, să vă trimit 
notele adunate. E probabil că o să mă ocup şi de unele 
date statistice, din zilele noastre, asupra suicidiului şi cauze- 
lor sale, foarte interesante. Capul serviciului statistic din 
Italia, Bodio, care e autoritate universală. mi-a dat statis- 
tica ultimilor 12 ani. Asupra a 1000 de sinucişi, de abia 
90 şi ceva se atribuiesc mizeriei ; restul provine din : maladii 
incurabile, pelagră. nebunie, amor contrariat etc. Numărul 
cel mai mare este al bolnavilor fără lecuire, ceea ce ar trebui 
să modereze entuziasmul nostru pentru progresele medicinei 
şi să fie o cauză mai mult către pesimism. 

De asemeni, foarte însemnat ar fi studiul ce s-ar face 
asupra statisticei copiilor cari încep clasele primare şi a ti- 
nerilor cari ajung să sfîrşească o specialitate ; disproporţia e 
atît de enormă încît răsare în spirit numaidecît întrebarea : 
ce se face cu tinerii cari nu sfirşesc nici o şcoală ? oare nu 
aduc aceştia în societate un contingent important de declasați 
şi de semierudiţi ? Eu cred că semierudiţiunea e una din pu- 
ternicele cauze a nefericirei oamenilor moderni, fiindcă ea are 
drept rezultat inevitabil şi imediat ateismul. Ateismul este 
starea firească a omului, cînd individul a ajuns să citească şi 
să înțeleagă bine: Biblia, Istoria universală, Elemente de 
chimie şi geologie şi Origina specielor. Dar pentru aceasta 
se cere : un curs sfîrşit şi lectură. 

în fine, o ultimă cauză de nefericire omenească este sta- 
rea de căsătorie. Să nu trageţi din această sinceră observaţie 
nici o concluzie personală pentru mine, fiindcă greşiţi cu 
desăvîrşire. Mie însă îmi pare că e aşa, din cît cunosc eu 
lumea. Şi aceasta fiindcă starea de căsătorie implică : or re- 
nuanţare în mare parte la libertatea individuală, or o viaţă 
de continuă rebeliune. Şi cînd te gîndeşti, cu toate astea, că, 
de la cei mai sălbateci barbari şi pînă la cei mai civilizaţi 
oameni, toţi trăiesc în stare de căsătorie, mai mult sau mai 


262 


puţin regulată, o adevărată desperare te coprinde față cu 
această inconsecvenţă a naturei omeneşti, şi ajungi să crezi 
că, în adevăr, starea noastră normală este nebunia, iar cu- 
minţenia e numai o înnemerire întîmplătoare de cauze dis- 
parate ale organismului nostru, după cum îmbucătura roatelor 
unui ceasornic se înnemerefte la un moment dat spre a 
mişca limba clopotului şi a suna 7 ore. : 

Prea lungă vorbă, însă îmi pare că e aşa. 

Aştept să văd ce-mi scrieţi de la Ems. Sărutări de mîni 
d-nei Maiorescu. Vă rog să-i spuneţi că atît de natural că- 
lătoreşte, încît cînd pleacă din ţară îmi pare că reintră în 
starea sa de toate zilele. 

Şi aşa cu bine, 


Duiliu Zamfiresco 


încă un cuvînt de la Roma. Astă-seară plec la Venezia, 
din porunca  stăpînirii, spre a ieşi înaintea reginei. 
Mavr|ocordatJ a plecat deja de azi dimineaţă. Nu cunosc 
nimic din proiectele majestăţii-sale.' 


Porto d'Anzio, 31 august 1891 


Iubite domnule Maiorescu, 

îmi închipuiesc că v-aţi întors la bucureştescul domiciliu, 
şi astfel încerc să vă scriu, fără teamă de a mă adresa 
agentului de la posze-restante. Zic aceasta fiindcă o lungă 
scrisoare a mea' trebuie să fie la poşta de la Kissingen. 

E scris se vede ca noi să ne găsmi ca soarele cu luna. 
Dacă ştiam că sunteţi la fruntariele Italiei, veneam negreşit 
să vă văd, fiind deja în două rînduri la Venezia, prin ur- 
mare foarte aproape. Rămîne deci să viu la Bucureşti ca 
să vă pot vedea, ceea ce cred că se va întîmpla prin noiem- 
brie sau decembrie. E probabil că Ministerul a uitat că eu 
trăiesc. Mi-a trecut înainte pe Kretzulescu şi pe toată lumea, 
şi cred că e nevoie să înfăţişez excelenţei-sale d-lui Esarcu 


262 


un certificat de viaţă, cu picioare, mîni, cap şi tot restul 
trebuitor, spre cuvenita convingere. 

De aici nu pot să vă dau decît nota monotonă a mării 
ce se loveşte de uscat cu aceeaşi gălăgioasă tristeţe seacă. în 
vreme de o lună şi jumătate n-am scris un rînd, n-am avut o 
idee, ci, cu capul pe umeri ca un ciot, am dus o viaţă ani- 
mală, scăldîndu-mă, dormind, mîncînd şi bucurîndu-mă de 
fiică-mea, ca un flăcău bătrîn de un mierloi. Dar sunt sănă- 
tos şi voinic şi vă făgăduiesc să reîncep a ceti şi a lucra 
din nou. Vă spuneam în scrisoarea rătăcită, că vreo trei 
luni în urmă atîta muncisem la un lucru de nimic, încît nu 
mai vedeam decît sferturi de hîrtie şi note. Din fericire 
m-am oprit la jumătatea lucrărei. Era o monografie destul 
de curioasă contra teorielor socialisto-literare ale lui Gherea, 
pe care vroiam să v-o trimit, ca o urzeală pentru un viitor 
răspuns ce-mi închipuiesc că pregătiți criticelor sale. Dacă 
mă înşel, mettons que je n'ai rien dit. 

Dealtfel vă făgăduiesc un roman (pe care nici nu l-am 
început), foarte frumos pentru capul meu, care îl coprinde 
vag, întreg, cum noaptea coprinde toate constelaţiunile ce- 
reşti.' Sunt de o lipsă de modestie infamă, dar vă spui ceea 
ce este : eu îl văd foarte interesant, şi asta şi e, în fond, 
fericirea de a împînzui nevoi omeneşti pe firul fantaziei 
noastre. Acuma bunăoară, că blajinele Convorbiri publică 
Lumea‘ mea, îmi e cu desavîrşire indiferent ce se întîmpla 
cu ea. Pe cînd însă puneam cele din urmă puncte din ultima 
foaie a romanului, eram umflat ca un curcan, şi apăsam con- 
deiul în sufletul nevinovatei pagine, zicînd în mine: „stai, 
d-le Maiorescu, să vedem sfîrşitul, şi-apoi să mă judeci!" 

Da' vorbă, vorbă, şi se face tîrziu. 

Miine plec la Roma, de unde, după vreo 7 zile, îmi duc 
familia la Varedo, lîngă Milano, iar eu, probabil, mă întorc 
înapoi. 

Sper că m-me Bengesco merge mai bine. îi doresc grabnică 
însănătoşire. 

De la domnu Negruzzi de asemeni nu mai am ştiri de 
multă vreme. 

Cuvenitele salutări respectuoase Ia toţi, şi cu bine. 

Al d-voastre devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


263 


45 


Roma, 26 septembrie 1891 


Iubite domnule Maiorescu 

De mai multe zile îmi făgăduiesc să răspund scrisorei' 
d-voastre din urmă, fiindcă am atîtea să vă spui, dar acum 
cînd iau peana văd că o să fie vorba de altceva. Şi anume: 
de mai multă vreme ziarele noastre mă amestecă. aproape 
zilnic, în bucătăria lor nesărată, denunțîndu-mă guvernului 
ca autor al unor corespondențe trimise Constituţionalului. ° 
E o minciună proastă, dar ca toate minciunile Jşi fac drumul 
înainte. Şi eu sunt cu miînile legate : cum o să dovedeşti un 
lucru negativ şi anonim ? însă nimeni mai bine decît cei de 
la Constituţionalul nu poate şti cît e de falsă şi de absurdă 
această acuzare, j>rin urmare să răspundă cu seriozitate că 
nu şade frumos sa se lege cineva din senin de capul unui om. 

Că ar fi mulţi domni cari ar dori să vie la Roma nu mă 
îndoiesc, dar acesta e un alt fapt care nu probează pe 
cellalt fapt că eu sunt autorul — ticălosul de Loredan, cum 
ar zice Caragiali. 

Şi barim dacă aş fi scris o iotă, domnule Maiorescu, da' 
zău nici n-am visat. 

în curînd lucruri mai senine şi mai calde, dacă nu m-o da 
stăpînirea afară,’ în care aş fi jenat faţă“ de socră-meu, 
căruia ar trebui să-i explic şi să-i dovedesc că suntem o ţară 
de canalii. 

Dar, în fine. 


Cu bine şi dragoste, 
Duiliu Z. 


46 


Roma, 4 octombrie 1891 


Iubite domnule Maiorescu, 
Cred că m-am conformat scrisorii d-voastre, trimiţîndu-vă 
un codice italian şi o monografie asupra falimentului, în două 


264 


=> 


` 


volume, de' Vidări, profesor de Dreptul comercial la Pavia. 
Art. 710 referindu-se la materia falimentelor, am socotit 
că nimic nu v-ar fi mai folositor ca această monografie. Cît 
despre jurisprudența Curței de casație italiene, cred că ar fi 
a încerca marea cu degetul vroind a găsi un fapt analog, 
pentru simplul cuvînt că Italia are Casaţiune unică numai 
în penal. Pentru civil şi comercial sunt patru Curți supreme, 
fiecare cu jurisprudența ei. 

Dealtfel, sper că librarul meu, Bocea, vă va fi scris destul 
de lămurit şi cu mai multă pricepere decît mine. 

E bine înțeles că dacă cele trimese nu simt îndestulătoare, 
orce altă poruncă e binevenită. Fericit or de cîte ori vă pot 
folosi la ceva.’ 

Despre restul lucrărilor şi despre Cabinetul negru, dacă 
există, nu pot să am decît un adînc dispreţ pentru ele. A dis- 
prețui din fundul inimei şi în tăcere este ultima armă a 
oamenilor sfioşi, şi aceea care, cînd e descoperită, face mai 
mult rău disprețuiților.’ 

Cu bine şi din toată inima. 

Al d-voastre, 


Duiliu Zamfiresco 


47 


Roma, 21 noiembrie 1891 


Iubite domnule Maiorescu, 

Numărul din urmă al Convorbirilor dovedeşte că ați în- 
ceput din nou să lucraţi. Eu mă bucur, fiindcă e totdeauna 
ceva de învățat din cele ce faceți d-voastră, şi, dacă trebuie 
să-mi spui cu sinceritate ideea întreagă, adesea mă întreb : 
de ce, cu o aşa de armonică şi superioară minte, lucraţi aşa 
de puţin ? Cunosc teoria muncei pentru proză, dar nu mă 
îndestulează, şi de aceea îmi pui o a doua întrebare: oare 
ceea ce e aşa de frumos armonizat, nu e prea armonizat ?... 


265 


Dacă mă socotiți prea îndrăzneţ, iată obrazul sa-mi daţi 
părinteşte o palmă, şi punct. 

Traducerea din Du Bois' e foarte interesanta pentru 
felul de stil ştienţific, minunat, în care îşi spune ceea ce are 
de spus; iar ceea ce are deiepus nu e nou, şi mai cu seamă nu 
e, matematiceşte sau astronomiceşte, cum zice el, dovedit, 
faţă cu adîncimea necunosctului din“ viitor. în ş'pecial, cred, 
sper că dacă o ieşi un om cu adevărat ager dintre şcolarii 
d-voastră, n-o să se mulțumească cu cele două porţi închise 
ale lui Du Bois, care în definitiv se reduc la una singură: 
esenţa materiei şi a forţei. 

Dar e interesant. 

Cu Ollănescu încaltea, e treaba pe circumstanţe atenu- 
ante : pledaţi din oficiu, cum se zice la tribunal, pentru 
traducerile  „elegantului şi cu multă înțelepciune  lumească 
înzestratului poet latin". Foarte bine. Dar eu aş fi preferat 
o sfîntă tăcere în locul acestei neîndurătoare bibliografii. 
Poate că traducerile nu vă plac mult; mie^cea mai mare parte 
nu-mi plac deloc, fiindcă poezia e diluată în ele, cu măsura 
de 1 la 1000. Ollănescu însă rămîne tot Ollănescu : autorul 
Basmului japonez, omul nostim şi senin, bunul prieten etc. 
Ştiu că d-voastră judecaţi altfel lucrurile. Aş dori să vă 
încredinţaţi că omul e mult mai bun decît cum e în general 
judecat, mult mai de talent şi mult mai inteligent. Eu nu 
l-am văzut de patru ani, şi totuşi îl am în imagine ca a 
doua zi după plecare ,* atîta viaţă şi interes poartă în sine. 
Că n-o fi statornic în politică şi cam miop în unele mărun- 
țişuri ale traiului zilnic nu dovedeşte nimic. Cîte lucruri 
ciudate nu ne e dat să vedem cît trăim! şi ce crude sunt 
cîteodată împrejurările pentru oamenii cei mai fericiţi în 
aparenţă !... 

Cît despre sfîrşitul articolului, încep să cred că e o neno- 
rocire să fii tipărit la convenabilul Socec, căci devii un om 
desăvîrşit şi din acest punct de vedere. 

Părerea mea este că aţi executat pe un vechi adept, care 
vă iubea şi vă admira.’ 

Acum, alta. 

Petraşcu, către care de mult eram în întîrziere cu răs- 
punsurile, îmi scrie că s-a hotărît tipărirea în volum, tot la 
convenabilul, a criticii sale asupra lui Eminescu. Se pare că 
d-voastră v-aţi ocupat, aţi strîns materialul şi aţi decis pe 


266 


ve se 


Socec să întreprindă tipărirea ; deci vrea să vă închine stu- 
diul său. Drept aceea, cu multă încredere, îmi trimite dedi- 
cația să o văd şi să-i spui de merge.’ Cu o egală încredere 
am tăiat ceea ce mi s-a părut umflat, şi sper că n-o să vă 
supăraţi. Fiind dat Petraşcu şi Eminescu, dedicaţia către 
d-voastră era firească, dar socotesc că adjectivele calificative 
vă sunt indiferente. Ce bine faceţi că sprijiniți pe Petraşcu. 
E un om, care ca toţi şi mai mult decît toţi, are nevoie deo 
încurajare militantă, de laudă şi vorbe bune : daţi, prin ur- 
mare, manibus plenis.“ 


Trebuie făcut ceva ca să se mişte lumea asta literară 
înainte. Ce mai ştiţi de bietu Alecu Vlahuţă ? Aflu că e 
nefericit din cauza lipsei, cu nevastă şi poate şi copii. E 
teribil lucru să nu ai, şi mai cu seamă să nu ai nici o per- 
spectivă de a avea. Cînd veți mai veni vreodată la minister, 
trebuie neapărat să-i găsiți vreo sinecură ca să poată lucra 
pentru el. Acesta este, ca om, cel mai bun dintre noi toți. 
Ştiu că are o fire greu de mînuit, — dar nu trebuie mînuit.' 

Despre venirea mea nu vă pot spune încă nimic. Voi 
veni, dar precis, cînd, nu ştiu. Deocamdată sunt singur Ia 
Legaţiune. Am auzit că Mavrocordato se desparte de prea 
cuvioasa sa cucoană şi deci greu va mai veni la Roma. Ştiţi 
ceva ? 

Cu bine şi respectuoasă dragoste, 


D.Z. 


48 


Roma, 6 decembrie 1891 


Iubite domnule Maiorescu, 

Ce ţi-e cu omul prost!... îmi vine şi mie să rid de gogo- 
măneasca scrisoare ce v-am adresat în predmetul traducerilor 
lui Ollănescu. Creştinul e mulțumit pe cele ce-i spuneți — bine, 
frate. 


267 


Dumneavoastră trebuie să ma luaţi aşa cum sunt, cu un 
rest de sentimentalitate alandala, care jnă face” cîteodată să 
sufăr pentru nimicuri. Şi doar mă hotărîsem să nu mă mai 
amestec, dar absolut nu, în lucruri cari nu,mă privesc per- 
sonal, să profit de faptul că trăiesc în străinătate, sa. lucrez 
ce-oi putea şi să las pe fiecare sadică ce-i place. însă se vede 
că nu se poate. « 

Dealtminteri friguri nu sunt; muşte, da, ca peste tot unde 
e cald ; scirocco, cînd da, cînd nu. 

Scrisoarea d-voastre îmi face o deosebită plăcere“ şi am 
s-o păstrez (cum, dealtfel, fac cu toate), fiindcă dacă vreo- 
dată posteritatea vă va acuza că, avînd mijloace cu totul 
excepţionale, aţi creat puţin, să fie un inventar autograf cu 
care să i se poată dovedi contrariul. Eu însă, în marea mea 
prietenie şi admirare pentru d-voastră, socoteam că se poate 
face mai mult. Fiindcă, să-mi daţi voie : din catagrafia lucră- 
rilor ce întreprindeţi, primesc cursul de la Universitate şi 
pregătirea unei generaţiuni nouă pentru un viitor nou, atît 
literar cît şi mai cu seamă politic ; primesc Logica ; primesc 
Criticele; primesc pe Haimann cu Lascar Viorescu, clar asta 
e treaba doamnei Maiorescu. Nu primesc însă pe moştenitorii 
lui Sturdza-Vodă şi altor vozi; nu primesc discursul rostit 
la Senat (pe care l-am primit şi cetit de parcă vă auzeam) ; 
nu primesc retipărirea lui Eminescu şi altor lucrări vechi, 
deoarece orcine altul poate corecta în locul d-voastre (zic 
aceasta ca chestie de pierdere de vreme). Pentru ca pledoa- 
rieîe şi discursurile politice să aibă o însemnătate imediată, 
cu alte vorbe mai trainică decît cea produsă asupra audito- 
riului, ar trebui să presupunem că trăim în România într-o 
epocă de aur, în care artele, filozofia. limba să fi ajuns un 
punct de creştere extraordinar. Noi putem avea această 
iluzie, fiindcă în veacul nostru înlesnirea rapoartelor cu 
străinătate ne dă o mare închipuire de noi înşine, prin aceea 
că ne face să trăim din viaţa altora, — dar e o iluzie şi 
nimic mai mult. în politica ţărei noastre, în liniamente mari, 
înțeleg un singur lucru : dobîndirea Transilvaniei. Acesta este 
unul dintre rarele idealuri ale românilor, — şi nimeni nu-l 
personifică întru sine, ceea ce dovedeşte că ideea nu are încă 
puterea fenomenalităţei, — lucru grozav de trist. De aceea 


268 


pricep primirea transilvănenilor şi lucrarea în această di- 
recţie. ° 

Dar, domnule Maiorescu, cum aţi făcut Logica, de ce nu 
faceţi Psihologia ? Cum aţi întreprins Criticele într-o vreme 
grea, de ce nu întreprindeţi alte nouă ? fiindcă dacă pe 
atunci era Bărnuţ, Maxim şi Ceaiul d-nei X, astăzi sunt 
lucruri mult mai serioase. Trebuie să ştiţi că criticele lui 
Gherea. sau mai bine concluziunile criticelor sale nu mă lasă 
să dorm.' Eu socotesc că problema, astăzi, e mult mai grea, 
fiindcă avem a face cu oameni inteligenţi şi culţi, cari pun 
frumosul în slujba Economiei politice, lucru discutabil, dar 
după mine“ fals. Aici e un tînăr profesor, Loria, care a scris 
o minunată broşură în felul lui Gherea, asupra Constituţiunei 
politice rezultînd din fapte economice. E un întreg sistem, 
interesant ca date, dar fals ca sistem. Cînd ne vom vedea 
o să vă arăt notițe interesante. * 

Asupra acestor şi alte asemenea mişcări socoteam că aţi 
putea fi foarte superior şi foarte util faţă cu ceilalţi. 

înţeleg un singur lucru : nevoie de a lucra pentru a cîştiga 
cei 40 or 50 000 frs. pe an, trebuitori vieţii. Aici vorbă nu 
mai încape. 

în fine, ştiţi că nu mai am nici o calitate, decît doar 
prietenia, pentru a ieşi din rezerva ce meritele d-voastre 
impun unui tînăr. Cred că mă cunoaşteţi îndestul ca să nu 
mă bănuiţi că prin scrisoarea mea din urmă am vrut să vă 
pricinuiesc o displăcere. 

lar acum, gînd bun la drum. Eu doream să viu chiar 
luna asta Ia Bucureşti, însă sunt singur la Legaţie şi deci nu 
pot pleca. Dacă în curgerea lunei aceştia va veni Mavrocor- 
dato sau un nou ministru, sper să vă pot însoţi la întoarcerea 
în ţară, — probabil şi la Napoli. 

Timpul e de o frumuseţe de rai. E nădejde să fie şi mai 
departe, fiindcă italienii zic că 

II tempo di Santa Bibiana 
Dura quaranta giorni e una settimana* 


sau cam aşa ceva. Şi această onorabilă sfîntă trecu mai 
alaltăieri cu senin şi pace bună. 


269 


Sper că o să-mi scriţi din nou şi să-mi telegrafiaţi zina 


şi ceasul sosirei. 
Cu bine şi respectuoasă dragoste, 


Duiliu Zamfiresco 
m 


întorc scrisoarea lui Ollănescu. Beato lui i! i 


49 


Roma, 2 martiu 1892 


Iubite domnule Maiorescu, 

lată-mă reîntors la Roma de aproape două săptămîni. Era 
trebuitor să mă întorc, fiindcă mai toţi ai casei au fost 
bolnavi. 

Dealtfel, trebuie să mărturisesc cu ruşine că revederea 
Italiei şi a Romei, numai după o lună de lipsă, mi-a făcut 
plăcere. Ce dobitoc melancolic mai e şi omul! Cu ce nespusă 
dorinţă de ţară pornisem ! După ce dărîmasem o parte din 
iluziele asupra Italiei, veneam cu imagina ţării idealizată 
poate prea mult, văzînd în minte zăpadă, sănii alunecătoare, 
vîrfuri de nasuri femeieşti ieşind anonime din gulere de blana, 
şi, mai restrîns, prietene, prieteni. strade, case, lume, birjari. 
pe cari-i cunoşteam şi pe care acum or nu-i mai găseam or îi 
găseam schimbaţi. Şi astfel o nouă operaţie de distrugere: 
noroiul dărîma imagina zăpezii, trăsurile şi caldarîmul prost 
pe aceea a sănielor, nasurile întregi iluzia vîrfurilor anonime. 
Şi pe cînd într-o parte se părăgineau toate, în cealaltă se 
reconstruia din nou : partea frumoasă a Romei, contururile 
munţilor Albani, priveliştea de la Pincio sau de Ia San Pietro 
in Montorio se încălzeau în fantazie, cu toată puterea do- 
rinţei ; la Roma era şi fata mea, deci o atractivă sentimentală 
coviîrşitoare faţă cu cele estetice. 


Acum, fie zis între noi, şi aici plouă. Dacă ar fi să dez- 
văluiesc toate secretele inimei ar trebui să mărturisesc că 
locul unde aş vrea să stau deocamdată n-ar fi nici Bucureşti 


270 


nici Roma, ci, ca eroticul prinț Cuza, mi-ar plăcea să rămîn 
între ele amîndoua, şi aş alege — împrejurimile de la Graz. 
Ce iarnă clasică mai era pe tărîmurile astea ! şi cu ce voini- 
cească îndrăzneală se ridicau brazii pe culmi, aţinînd drumul 
viscolului. Zău că parcă îmi venea să rămiîi la o staţie de 
astea, să mă bată vîntul şi zăpada, să mă latre cîinii ca pe 
un adevărat străin. Circumstanţă agravantă pentru asemenea 
gînduri, o companioană de drum, cam copticică, dar încă 
nurlie, care spuse că se chema c-tesa Kaunitz' şi că locuia 
la Graz după recomandaţia doctorilor. Mă gîndeam că am 
avea de răzbunat luarea Bucovinei, dar zic, mai ştii, cu un 
protivnic de aşa rasă să nu mai dăm ceva din ceea ce ne-a 
rămas de la părinți. 

A Şi astfel iată-mă bun platnic Ia Roma, sub ploaie şi în 
plin carnaval. Tot aştept să se aşeze drojdiele drumului, ca 
să reîncep a lucra. Pînă acum nu numai că nu mi se limpe- 
zeşte nimic în minte, dar încă Lumea veche etc. îmi face 
silă şi Tolstoi mă descurajează. Eu trebuie să adoptez sis- 
temul de a nu mai da cetire Ia nimic, care să nu fie isprăvit, 
fiindcă publicitatea de orce natură mă dezgustează de încer- 
cările mele. Mai adaogaţi că am la Legaţiune, drept şef,' pe 
omul cel mai plicticos de sub soare, şi veţi înțelege cît de gol 
mă simt de lucruri frumoase. 

Cum să vă mulţumesc de prieteneasca ospitalitate ce 
mi-aţi dat la Bucureşti ? Asta e cea mai dulce amintire ce 
am luat-o cu mine din ţară. 

Zilele cu pudră, în cari eram cu toţii de o aşa deplină 
sinceritate, îmi revin în minte fermecătoare. 

Studenţii” sunt foarte nostimi. Hotărîtor, se ridică o 
generaţie serioasă, luminată, faţă de care celebrităţile impro- 
vizate nu vor mai găsi trecere. E o mare mîngîiere pentru 
viitor. Tînărul Brătescu“ are o naivitate încîntătoare. Dacă 
nu cumva l-o pune stăpînirea să cugete asupra trebuinţei 
într-un stat de a se citi Monitorul oficial de două ori pe 
zi, — ar fi bine să-şi mai anine o coardă, două la liră. Ne- 
greşit, instrumentul are să rămiîie tăiat în nota sa caracte- 
ristică, dar s-ar mai întinde gama. D-1 Dragomirescu,” foarte 
inteligent. Aştept să văd tipărită poema sa microcosmică,' 
ca să-mi dau seamă de efect. Impresia mea la citanie e tot- 
deauna falsă, fiindcă intervin elemente străine propriei valori 
a lucrărei. 


271 


Sfîrşind, rog pe doamna Maiorescu sa primească de la 
subscrisul cutioara aci alăturată. 
Cu bine şi respectuoasă dragoste, 


i Duiliu Zamfirescu 


50 


Roma, 20 martiu 1892 


Iubite domnule Maiorescu, 

Scrisoarea d-voastre a sosit în mijlocul celei mai vii emo- 
țiuni : vineri, la 2 ore dimineața, mi s-a născut un băiat, 
voinic, sănătos şi plîngăreț cît pofteşti. Vă puteţi închipui 
dacă sunt ocupat. De două săptămîni de cînd îl aşteptăm şi 
acum mai cu seamă că a sosit, sunt absolut incapabil să leg 
două idei. Realitatea, cu braţele ei vînjoase, îmi leagă fapt de 
fapt, de dimineaţa pînă seara, aşa că mă duc să mă culc ca un 
wagon de tramways ou Von est au grand complet: nu mai 
e loc pentru gînduri; iar imagini, una singură : aceea a lui. 
Prin urmare, ce să mai vorbim de Tolstoi. Mi-l aduc aminte 
numai prin aceea că împrejurările mă fac să trăiesc fericit, 
pentru moment, după sistema lui, adică umplîn du-mi existenţa 
cu fapte, cu munca materială, ca ţăranii. 

Dealtfel, dacă socotiți că e vreun bine să-nceapă a se 
publica mai curînd, materie este pentru 2 sau 3 numere, şi, 
cu ajutorul lui Dumnezeu şi voia lui fiul-meu. nădăjduiesc în 
luna viitoare să-l reiau şi să-l sfîrşesc. 

Mulţumesc de articolul din Allgemeine Zeitung, pe care 
e probabil că-l voi pune la contribuţie. 

Femeia mea mă întreabă totdeauna de doamna Maiorescu 
şi de d-voastră, ca de doi vechi prieteni. 

Respectuoase salutări de la devotatul 


Duiliu Zamfiresco 


272 


51 


Roma, 12 mai 1892 


Iubite domnule Maiorescu, 

Vremea trecătoare curge la vale şi eu amuțesc. Am vrut 
de mai multe ori să vă scriu, dar se vede că trebuința sufle- 
tească nu era destul de puternică spre a deveni fapt. Şi-mi 
explic aceasta foarte bine, prin trecerea d-lui şi d-nei Ne- 
gruzzi pe la Roma : d-lor purtau spre mine nu numai per- 
soanele proprii, ci un mediu local încîntător, care îndestula 
nevoia de a vorbi de-a dreptul cu d-voastră. 

Acum însă, cînd scirocco, tramontana şi alte vînturiluj 
meşti au împrăştiat parfumul țărei ce venise cu d-lor, iată 
nevoia redevenind puternică şi eu supunîndu-mă ei. 

Şi mai întîi, felicitări pentru măritarea d-rei Livia.’ îmi 
închipuiesc că trebuie să fiți mulțumit, fiindcă, din cîte 
mi-a spus m-me Negruzzi, tînărul e om muncitor şi inteligent. 
Cunosc felul acesta de satisfacere sufletească, din măritarea 
surorilor mele. 

Pe aici a venit deodată căldura plicticoasă, cu vînturile 
arzătoare de la mare. Neputința de a lucra continuă, şi eu, 
care vă învinuiam pe d-voastră că produceți puțin, mă simt 
ruşinat şi fac amendă onorabilă. Vina e însă în mare parte 
a lucrurilor afară din mine : nu ştiu ce face ministrul de vara 
(e probabil că rămîne în Italia, dar nu la Roma, ceea ce o să 
mă silească să stau eu Ia Roma) ; nu ştiu ce se face cu mine 
la Minister (scrisesem d-lui Lahovary' să mă mute de aici, 
ca să se sfîrşească legenda cu Văcareştii).' Şi aşa, din nu 
ştiu în nu ştiu, nu fac nimic. Citesc jurnale, foiletoane, mai 
cîte un capitol din Gregorovius,' fără şir şi fără vlagă. O 
veşnică nelinişte mă stăpîneşte. întrevăd nişte crîmpeie de 
roman, cu lungi şesuri de ţară, dar toate învăluite într-o 
pîclă ca de Bărăgan. 


29 mai 


Reiau firul întrerupt. Ceasurile trec, pline de huietul 
vieţei, şi nimic statornic nu se împînzuieşte. M-am hotărît 
să le las să treacă fiindcă altfel ajung la „Cînd n-aveam ce 


273 


face", fel de literatură la care îmi pare că s-a oprit Caragiale 
şi Alecu Vlahuţă. Văd din jurnale că cel dintîi a ţinut o 
conferinţă, Gâşte şi gîşte literare, * în care pare că s-a ocupat 
de decadența „Junimei”. în adevăr, ar fi ciudat de“ a asculta 
o asemenea dizertaţie ornitologică, ţinută de o pasăre aşa de 
curioasă cum e Caragiale. Eu soțpt că pe el l-a îndemnat 
numai împărecherea între cele două vorbe, gâşte şi gîşte, să 
se lege de lume, fiindcă altminteri, dacă decadenţa există, ar 
fi trebuit să o constate mai întîi la el. Ce păcat că nu se 
poate face nimic dintr-un asemenea om ! Firea” l-a înzestrat 
bine şi viaţa l-a tentat cu toate prefăcătoriele şi bunurile ei: 
a fost sărac, a fost bogat; a avut slujbe, le-a pierdut; o fi 
iubit şi probabil o fi fost iubit, — dar niciodată nu^ şi-a 
uitat menirea pe care cel ce l-a zămislit se pare că i-a 
suflat-o în ureche, după ce l-a gătit, zicîndu-i, cu un picior 
în spate : „du-te şi să fii trivial!" 

Bietu Alecu’ e fire mai bună, dar are şi el slăbiciunea de 
a se auzi chemat cel dinfii poet al României, în viaţă. Asta 
îl face să intre în alcătuiri literare cu doctorul Alceu Ureche, 
Caragiale şi alții. 

E însă de notat (şi asta de departe se vede limpede) cum 
elementele noastre se aranjează şi se combină pe baza dispa- 
rităţei talentelor : Vlahuţă face versuri ; doctorul Alceu, me- 
dicină ; Caragiale, piese, — treaba merge. Dar cînd Vlahuţă 
comite novele, Caragiale, fiindcă şi el comite, face cu ochiul 
doctorului Alceu, care, în calitatea sa de Ureche, vede, dar 
se face că n-aude nimic, fiindcă nici unul din cei doi colegi 
nu fac medicină. 

Zi-i lume şi iart-o. 

Duiliu Z. 


52 
Roma, 11 iuniu 1892 


Iubite domnule Maiorescu, 

independența sosită astăzi dă o mişcare diplomatică prin 
care eu sunt pur şi simplu transferat la Atena. Mă întreb: 
pentru ce ? 


274 


Acum vreo lună scrisesem d-lui Lahovary, după cum 
rugasem şi pe domnu Negruzzisă facă a fi înaintat şi, dacă 
sunt bănuit de uneltiri cu Văcăreştii, să fiu transferat de la 
Roma. D-voastră ştiţi că toată legenda amestecărei mele în 
afacerea V. a fost o țesătură de minciuni, începînd de la 
corespondenţele prin ziare pînă în momentul de faţă. Fiindcă 
însă oamenii sunt ca gîştele : se înspăimîntă toţi cînd unul 
gîgîie, şi fiindcă, mai ales, mTse spusese că regele însuşi vede 
cu ochi rău pe orcine dă bună dimineaţa familiei V. — spre 
a îndepărta orce bănuială, am scris ministrului că mi-ar face 
o adevărată favoare, înaintîndu-mă, să mă mute. 

D-1 ministru Juisa mă mută fără să mă înainteze, şi ma 

mută după ce Văcăreştii erau plecaţi de la Roma, iar prinţul 
logodit. Pentru mine, a părăsi Roma este în toate cazurile un 
sacrificiu ; dar fiindcă aşa e cariera, dacă guvernul îţi recu- 
noaşte drepturile şi apoi te mută sau te plimbă de la un colţ 
al lumei la altul, e în dreptul său. Dar a mă vedea transferat 
de la Roma, Legaţiune de I-a clasă, la Atena, Legaţiune de 
clasa 2-a în aceeaşi calitate, pe vreme de vară, cînd se moare 
de căldură, fără să fiu prealabil înştiințat, fără să mi se dea 
răgaz de cîteva zile (fiindcă, pe cînd scriu, a sosit ordinul 
formal de a pleca imediat la post), e dovadă că ministrul nu 
vrea să fie drept cu mine. Dacă aceasta permutare ascunde 
alte gînduri, nu pot să ştiu. în toate cazurile, vă trimit aci 
alăturata scrisoare a d-lui Lahovary, din 1 ianuarie '91, ru- 
gîndu-yă să luaţi cunoştinţă de dînsa. După aceea veți 
binevoi a mi-o întoarce, recomandată, la Atena sau la Roma, 
după cum vă voi scrie ca sunt aici sau acolo. 

Eu. peste cîteva zile, voi fi silit să plec la noua destina- 
ţiune, —^ lăsîndu-mi familia la Roma. 

Puteţi, în împrejurările de faţă, să vorbiţi d-lui Lahovary ? 
Dacă da, vă rog să-mi răspundeţi, fără a lăsa nimic la o 
parte, părerea d-sale asupra cazului meu. De ar fi vorba 
numai de cîteva luni, şi la toamnă () m-ar înainta la Roma 
sau chiar în altă parte, aş primi bucuros să mă răscoc la 
Atena pe vară. 

Cu respectuoasă dragoste, iubite d-le Maiorescu, şi mulţu- 
mesc de Critici.’ Vroiam să vă scriu despre ele, dar vremea 
e a drum. 


Duiliu Zamfirescu 


275 


53 


Roma, 7/19 iuniu 1892 


Iubite domnule Maiorescu, 

Pardon că vă scriu iarăşi despre mine, dar" socotind ca 
poate să aveţi ceva a-mi răspunde, îmi iau îndrăzneala să vă 
spui că sunt şi rămîn încă pe loc toată luna lui iuniu. 

După ce numirea mea la Atena a venit ca o bombă, cu 
ordin de plecare numaidecit şi cu bani de drum trimişi tele- 
grafic, mi-am strîns tărăbuţele şi am^cerut^o săptămîna de 
răgaz ca să-mi regulez afacerile. După două zile de chibzu- 
inţă, Ministeriul mi-a acordat o lună! M-am întrebat dacă 
acest semn de omenie venea în urma unei vorbe zisă de 
d-voastră şi mi-am răspuns că nu, fiindcă în ziua în care 
am primit acest al doilea ordin, d-voastră nu primiserăţi 
scrisoarea mea. 

Odată hotărît să plec, nu mai aveam nevoie de luna 
ministerială, fiindcă voiam să găsesc pe Ollănescu acolo, ca 
să mă puie în curent cu lucrările Legaţiunei şi pe cît se putea 
şi cu viaţa locală ; afară de asta nu vream să mi se considere 
luna în chestiune ca congediu. De aceea am înștiințat Mi- 
nisterul că Ia 22 curent plec la noua destinaţiune. Răspuns: 
nu pleca ! 

Ce este această logică ? Telegrafic : „du-te", telegrafic : 
„stai !" Bine, eu sunt cinovnic al statului, dar nu sunt cîinele 
nimănui, ca să mă poarte astfel. 

Explicaţiunea se găseşte, cum se găsesc toate explicaţiunile 
gogomănielor omeneşti, în interesele meschine ale oamenilor : 
în ordinul meu de plecare se zicea că tot într-o vreme cu 
mine dl Ghica de la Constantinopole primise ordin să vie 
la Roma. Se vede că acestui domn nu-i convenea să pornească 
numaidecît la Roma şi a stăruit să întîrzieze cu o lună; 
prin urmare, a trebuit să mi se poruncească şi mie a mă 
conforma intereselor sale. Astfel că o să ajung la Atena în 
căldura lui iulie ; Ollănescu, cum m-o vedea ajuns, o să plece. 

Vă spun toate acestea ca să ştiţi şi d-voastră cum se 
petrec lucrurile. 

Din fericire, toţi ai mei sunt bine. Ei vor petrece vara la 
moşia lor de lîngă Milano, aşteptînd toamna, cînd poate să se 


276 


hotărască ceva mai statornic şi cu mine. De venit la Atena 
nici vorbă nu e, fiindcă acolo nu e post de prim-secretar sau 
de consul general, ca să zic că pot aştepta o înaintare pe loc. 
Şi a-mi muta casa acum la Atena, ca peste un an s-o mut iar 
în altă parte, nu e cu putință. De aceea voi merge singur. 

Iertați-mă de atîta lungă vorbă, dar ce e de făcut? Tre- 
buie plecat capul şi supus împrejurărilor fără murmur. 

Al d-voastre cu totul devotat, 


Duiliu Zamfirescu 


54 


Roma, 20 iuniu 1892 


Iubite domnule Maiorescu, 


Două cuvinte, spre a vă mulțumi din inimă de tot ce-ați 
făcut pentru mine. Scrisoarea d-voastre mă ajută să suport 
mai uşor cele întîmplate, şi mă îndeamnă să mă întorc senin 
la Tolstoi' şi la un început de roman Pe arătură,' pe care 
sper să-l închei la Atena. 


Rugăm pe d-na Maiorescu să primească afectuoase salutări 
de la femeia mea şi sărutări de mîni respectuoase de la mine. 

Vă mulţumesc încă o dată şi vă cer voie să vă îmbrăţişez 
cu respect şi dragoste. 


Duiliu Z. 


55 


Atena, 2/14 septembrie 1892 


Iubite domnule Maiorescu, 


A trecut vara şi cu dînsa a trecut vremea. Dintr-o parte 
a lumii în cealaltă, d-voastră umblaţi să vă odihniţi; dintr-o 


277 


parte a lumii în cealaltă. umblu şi eu, n-aş putea spune dacă 
odihnit sau necăjit, fiind şi una şi alta. Dar, lipsit de copii 
şi de familie, sentimentele mee pentru dînşii sau clarificat 
pînă la cea mai diafană transparență, şi am trecut două luni 
de zile într-o singurătate, populată de cele mai ideale videnii. 
Aşadar, nu vă veţi mira dacă veţi găsi aici versuri, cam 
şchioape şi cam confuze, dar, în fine, sincere, izvorîte dintr-o 
adevărată nevoie de „a spune ceva . 

Vi le trimit spre a vă primi cu bine la întoarcere şi spre 


a va ruga sa-mi scrieți. 
Al dvoastre devotat, 
Duiliu Zamfiresco 
56 
Atena, 28 sept.^l0 oct. '92 
Tubite domnule Maiorescu, 


Aşteptam cu nerăbdare scrisoarea d-voastre, cu descrierea 
călătoriei ce, desigur, ați făcut şi anul acesta ca-n ceilalți; 
dar, or n-aţi călătorit (ecea ce nu e probabil), or dispoziţi- 
unea sufletească nu era către descrieri. Vă rog să-mi istorisiți 
pe unde aţi petrecut vara, fiindcă modul d-voastre de a pre- 
ciza călătoria, cu ceasuri de plecare şi de sosire, are ceva 
sugestiv, care te face să fii de faţă la sosirea sau la plecarea 
trenurilor. Şi mai cu seamă să nu vă temeţi de a-mi spune 
lucruri indiferente pentru mine în împrejurările în care mă 
aflu astăzi: eu nu aştept de la d-voastră să schimbaţi curge- 
rea împrejurărilor, fiindcă înţeleg greutatea poziţiunei, prostia 
oamenilor sau mai exact patimele acelor cu cari ai a face, şi 
aştept ca vremea să aducă cele bune. Vă rog înşă să-mi scriți. 
Ştiţi de mult cu cîtă nespusă dragoste primesc tot ce vine de 
la d-voastră, poveţe, prietenie, cenzură, orce. 


278 


De la mine, deocamdată, puţine lucruri. Raporturile po- 
litice cu Grecia, încordate atît încît stau să se rupă, ma 
silesc să trăiesc într-o mare rezervă. Prin urmare, viața 
actuală, apropiere de lume vie, puţină. în schimb, multă 
seninătate sufletească, fel de fel de visuri şi de planuri & 
dormit debout, proiecte de romanuri a căror pînză se desfă- 
şoară întreagă, aşa că, dacă aş avea un mijloc de a le scrie 
deodată, aş împăna lumea cu comedii pe perete — iar în 
fund icoana vie şi drăgălaşe a copiilor. Băiatu meu are acum 
7 luni, prin urmare e un domn, cu poziţia sa socială în lume, 
cu un enorm mot pe frunte, de a cărui cunoştinţă mă bucur 
numai din auzite, fiindcă portretul ce mi Fau trimis acum 
nu mai seamănă deloc cu Bubi al meu cel mititel. în familia 
de la Roma sau urmat schimbări radicale. Socră-meu' a 
fost ales preşedinte al consiliului de administraţie al drumu- 
rilor-de-fier, al cărui prim vicepreşedinte era pînă acum ; prin 
urmare, îşi va da demisia de la Direcţia g-lă a Băncii şi va 
fi ales şi aici preş. al consil. de administraţie. Dar va părăsi 
Roma, instalîndu-se la Milan, deşi de fapt va trebui mai mult 
ca orcînd să-şi petreacă viaţa în drum-defier. El e foarte 
mindru, dar ai familiei sunt îngrijaţi, fiindcă vîrsta nu-i mai 
îngăduie să lucreze 15 ceasuri din 24 ca pînă acum, ba poate 
mai mult ca pînă acum. Rezultatul pentru mine este că va 
trebui să caut alt apartament, căci socră-meu nemaifiind în 
palatul Doria nu mai am nici un interes să stau acolo. Dar 
unde şi pe cît timp să-l iau ? A veni cu familia şi toată casa 
în Atena e mai puţin posibil ca oricînd, din cauza nestator- 
niciei lucrurilor poliuceşti. Aşteptam să se întoarcă ministrul 
la post, ca să pot pleca în congediu, dar văd că nu vine şi 
probabil nu va veni aşa curînd. 

Acestea sunt singurele lucruri care îmi turbură liniştea. 

Dar d-voastră ce ziceți de un drum la Atena spre Crăciun ? 
De n-ar fi marea cea pustie, aş îndrăzni să sper. 

Respectuoase sărutări de mîni doamnei Maiorescu şi cu 
veche şi respectuoasă dragoste, 

Duiliu Z. 


279 


Bruxelles, rue Joseph II, 76 
[decembrie 1892] 


Iubite domnule Maiorescu, 

De la plecarea mea din Bucureşti, astf%l au venit împre- 
jurările, încît, pînă astăzi, n-am putut să vă scriu. 

După cum ştiţi, hotărîrea mea de atunci era de a nu 
mişca nimic de la Roma, pînă ce Ministerul nu va decide 
ceva statornic cu privire la mine. Această hotărîre era în- 
ţeleaptă, dar nu satisfăcea pe nimeni : nici pe ai mei, nici pe 
mine. După patru luni la Atena, una în congediu, una şi 
jumătate la Bruxelles, singur, începeam să mă disvăţ de jugul 
dulce al familiei, copiii mă uitau, lumea mă dispărţea, şi, 
vorba italianului: un fico secco’ pentru lume, cînd eşti 
numai tu în joc, dar cînd sunt şi alţii, măsura cu care se 
judecă opinia altora trebuie să urmeze legea comună. Dacă, 
pe lîngă aceste consideraţiuni sentimentale, veți adăoga altele, 
de un ordin curat material, precum greutatea de a ţine două 
case, viața nesănătoasă de otel şi de club, veţi înțelege, sper, 
pentru ce am lăsat hotărîrea cea înțeleaptă, spre a urma pe 
o alta, a cărei soartă e cu mult mai nesigură. 

Cînd am plecat din Bucureşti, ministrul' a insistat de 
mai multe ori să viu la Bruxelles cu familie şi casă, şi să mă 
stabilesc, repetînd de cîteva ori fraza : „Tant que je serai 
Ministre, personne ne vous fera bouger de Bruxelles”. într-o 
ordine de lucruri cu totul normală, aceasta ar fi îndeajuns 
ca să nu am nici o temere, şi chiar aşa cum stau astăzi, vă 
mărturisesc că nu mă tem mult de o nouă transferare ; totuşi, 
pentru un om care nu lasă nimic capriciului întîmplărilor, 
firea nestatornică a şefului din Bucureşti ar fi fost un cuvînt 
puternic spre a nu veni într-o ţară nouă, cu toată familia, 
decît în urma unui decret regal. Negreşit că nici decretul, 
în cele din urmă, nu te garantează mai mult, căci şi el se 
schimbă şi se înlocuieşte cu altele, dar, totuşi, pare mai puţin 
aleatoriu. 

Preocuparea mea stă, prin urmare, aţintită către nouăle 
numiri ce se pregătesc în Bucureşti, pe de o parte, iar pe de 
alta, către a pricepe firea şefului' de aici, ale cărui ordine, 


280 


dorinţe şi capricii sunt hotărît să le îndeplinesc cu o desă- 
vîrşită pasivitate. înţelegeţi, domnule Maiorescu, că o nouă 
mutare m-ar ruina cu totul. Transportul mobilelor, ruperea, 
repararea şi instalarea lor, completarea celor de lipsă, drum 
ete, etc. ne costă pînă astăzi 9 000 frs. 

lată pentru ce am fost şi sunt preocupat. Oarecare seni- 
nătate sufletească o găsesc în firea mea, chiar în împreju- 
rările cele mai grele, şi mă gîndesc cu plăcere şi de mult să 
vă scriu, să reiau firul întrerupt al citirei şi al lucrului; dar 
pînă acum a trebuit să muncesc materialiceşte, alergînd după 
uvrieri, batînd cuie, fixînd tablouri etc. De abia acum vreo 
zece zile am aranjat cărțile, şi pot să-mi mai arunc ochii pe 
cîte ceva. 


Dîndu-vă acest semn de viaţă, rămîne să vă scriu altă 
dată mai cu suflet despre cele ale lumei nemateriale. E questo 
e quanto.* 

Femeia mea, care e aici de vreo 20 de zile, cu copiii, n-a 
găsit încă timp să mulțumească doamnei Maiorescu de tava 
cea minunată, din cauza prea multelor trebi. Nu va lipsi 
însă de a o face de îndată ce va fi mai liberă. Eu îi sărut 
mînile doamnei Maiorescu şi cu respectuoasă dragoste sunt 
al d-voastre devotat. 


D. 2. 


Bruxelles, 2/14 ianuariu 1893- 


Iubite domnule Maiorescu, 


Ştiu de la d-l Negruzzi că aţi fost la Viena, cu d-na Ma- 
iorescu, cu bunul gînd de a consulta doctorii de acolo. Vă rog 
să mă iertaţi că-mi iau libertatea de a vorbi de asta, însă 
eu am de mult impresia că nu vă îngrijiţi de auzul d-voastre 
îndestul : e bine să tratezi un început de infirmitate cu dispreţ, 
dar e mai bine să-l tratezi cu medici. E drept că, în cariera 


281 


d-voastre de om politic şi de advocat, a nu auzi bine e un 
lucru de spirit — dar noi ? cei ce apelam, în convorbirile 
noastre literare, la d-voastră, ca la înalta Curte ?.. 

Prin urmare, pentru noi, pentru d-na Maiorescu, pentru 
muzică şi pentru tot ce e armonic în lume, faceţi bine că vă 
îngrijiţi. Da' fie Kneipp, fie Matei, fie cine-o fi, să vă facă 
sănătos şi bravo lor. ^ i 

Sper că ați primit scrisoarea mea, cu legea asupra univer- 
sităților belgiane, precum şi scrisoarea lui Stfurdza]. 

Eu, de Anul Nou, am trimes Convorbirilor întîia jumătate 
a romanului, pe care mi-o ceruse d-l Negruzzi; în curînd 
voi trimite şi restul. E probabil că voi face cu protagoniştii 
din romanul de acum, Viața la fară, un al doilea, Viața la 
oraş sau ceva asemenea. Ce s-o alege din munca mea nu 
ştiu. Dar nimic n-o să mă răsplătească de vremea pierdută şi 
de energia cheltuită, mai mult decît însăşi această cheltuială. 
Am trăit un an şi jumătate, cu lumea mea închipuită, în 
aşa bună prietenie, încît acum îmi pare rău că ma despart 
de dînsa. O să faceți cunoştinţă cu o persoană de acolo, Saşa. 
liu am trăit cu dînsa în foarte bune raporturi, aşa de bune 
încît mai de nu mă înamorasem de ea. Şi, ciudat: toate cele- 
lalte figuri din încercările mele precedente se legau, ca um- 
brele, de cîte o fiinţă reală, văzută sau întrevăzută ; aceasta 
nu are nici un raport, cu nimeni. Ea s-a înfiripat pe paginile 
albe, cu de la sine putere. 

Domniei-voastre poate să vi se pară pretenţios ceea ce vă 
spun. Eu însă sunt foarte sincer. Viaţa lumească mi-a fost, 
în vremea asta, aşa de indiferentă, de parcă nici n-aş fi trăit 
într-însa. De cîte ori n-am intrat seara acasă zîmbind de 
fleacurile ce le auzisem, că bunăoară ministrul Braziliei a avut 
pasul asupra ministrului Austriei, care e cu o lună şi cinci zile 
mai vechi în grad. Auzi dumneta ! Pînă şi înaintarea mea, 
lucru important pentru interesele mele, mă lăsa oarecum rece. 
Mă agitam, fiindcă mi se părea nedrept să-mi treacă din nou 
pe un altul înainte. Dar mă lăsam repede în braţele prostielor 
mele din roman, şi-mi trecea. în sfîrşit, mare lucru e şi nebu- 
nia scriitoricească. 


însă scopul meu era să vă scriu de Anul Nou. * 
Ce să vă spun alta decît ceea ce afecțiunea mea v-a dorit 
întotdeauna : fericire, linişte, viaţa lungă, pentru d-voastră 


282 


şi d-na Maiorescu. Şi la vară la Kneipp, ca să vă faceţi 
bine de tot. 


Al d-voastre, 


Duiliu 2. 


Bruxelles, Joseph II, 76, 
22 februariu '93 


Iubite d-le Maiorescu, 


Căutînd într-un vechi caiet de note şi de date, o traduc- 
ţiune din Leopardi, am dat de manuscrisul novelei Noapte 
buna' şi de două poezioare : Julie şi August, deja publicate.” 
Pe verso lui Julie sunt mai multe îndreptări făcute de 
d-voastră şi un desen de floare care, pjrobabilmente, vrea sa 
fie cicoarea, fiindcă e vorba de sulfina şi cicoare în poezie. 
Nu vă pot spune ce plăcere mi-a făcut descoperirea asta şi 
cu cîtă putere mi-a adus aminte de scenele citanielor „Ju- 
nimei", de primele d-voastră încurajări, după Noapte buna 
(căci înainte eraţi foarte posomorit cu mine, dragă Doamne, 
pentru politica domeniului coroanei’), şi mai cu seamă de un 
dejun pe terasă între noi amîndoi, în care v-aţi arătat mie, 
ca Domnul, pe muntele Sinai. lui Cristos.' Adevărata mea 
simpatie şi admirare pentru d-voastră durează de atunci, şi 
cu cît timpul a trecut şi m-am gîndit la asta, cu atît mai 
mult m-am încredinţat că nu era o secretă plăcere de maestru 
de a înlănţui prin farmec spiritul unui tînăr, ci o spontanee 
şi francă dezvăluire a firei d-voastră calde, prinsă de partea 
bună a novelei ,* aceasta cu atît mai mult, cu cît am înţeles 
pe urmă că tocmai pe atunci eraţi în supărări de familie, 
despărțenie, şi, dacă n-ar fi fost în d-voastră un fond senin 
de artist, pe care să-l prindă încercarea aceea de poezie, aţi 
fi avut mii de cuvinte de a nu da ascultare glasului meu. 


Vă spun toate acestea, fiindcă se leagă de faptul desco- 
perirei hrisoavelor de mai sus o stare a mea sufletească: 


283 


lipsa de expansiune. Sunt mai multe luni de cînd mă simt 
incapabil de a întreprinde ceva serios. Mi se pare că am o 
mulțime de lucruri de spus : încep o pagină şi numaidecît 
simt nevoia de a căuta altă foaie, în care sunt alte începuturi. 
De cîtăva vreme mă munceşte vedenia lui Hannibal,” venind 
ca un zmeu de la Ebru la'Alpi; arătîndu-se ca o spaimă, 
pe vîrful munţilor, închipuire! înfricoşate a romanilor ; întîl- 
nindu-i la Ticin, bătîndu-i la Trebia, exterminîndu-i, aproape, 
la Trasimen şi la Canae ; ajungînd la porțile Romei, pe 
înălțimile ce le-am văzut împreună ; apoi norocul părăsindu-l 
în Italia şi plecînd să apere Cartaginea ; acolo, poporul mo- 
leşit şi mercenarii săi neputînd ţine piept romanilor ; expa- 
triindu-se spre a nu compromite pacea ; pribegind pe la regii 
netrebnici ai Antiohiei şi Bitiniei, ducînd peste tot sabia şi 
patriotica sa ură contra romanilor, — pînă ce, în sfîrşit, 
urmărit, strîns, vîndut, ia otravă, şi pune astfel capăt glori- 
oasei tragedii a vieţei sale. Nici Napoleon, nici chiar marele 
Cezar nu se pot asemăna cu el, fiindcă nici unul n-a avut de 
duşman pe romani cu virtuțile lor militare şi cetăţeneşti de pe 
vremea republicei, iar din parte-i o armată de vagabonzi 
mercenari. Ştiu că un asemenea subiect e, mai cu seamă pentru 
zilele noastre, un adevărat anahronism. Dar cu cîtă satisfacţie 
şi ce versuri se pot scrie !' Versuri simple, fără acţiune dra- 
matică propriu-zisă, după cum se poate scrie muzică pe un 
subiect, fără cuvinte, cum e Coriolan.” 

lată un lucru. Altul, romanul meu Pe arătură (sau altfel), 
în care voi să încerc a arăta geniul, românesc sub toate for- 
mele lui, Ia boier şi la ţăran, la femeie şi bărbat, la cei dintîi 
fără nici o tradiţiune, fără gust, fără disciplină, — la cei de- 
al doilea, de asemeni fără gust şi fără disciplină, dar cu o 
violentă năzuinţă de formă naţională, — avînd ca inspiraţie 
morală un realism trist, o viaţă uniformă, dar senină a 
muncitorului de pămînt. Cercetarea asupra lui Tolstoi m-a 
pus în stare de a cunoaşte de aproape marea asemănare ce 
există între firea ţăranului rus şi a ţăranului român, o asemă- 
nare absorbantă şi aproape primejdioasă din punct de videre 
politic, — precum şi, pe de altă parte, deosebirea, greu de 
prins şi definit, dar foarte reală şi foarte mare ce se ascunde 
în substratul naturei românului. Pe cînd ţăranul jus, şi în 
general slav, este fatalist pînă Ia disperare, fantastic în po- 
veştile lui (date de Gogol şi Turgheneff) pînă la demență, 


284 


amîndoua aceste caracteristice se îndoiesc înlăuntru, se răs- 
frîng asupra propriei lui firi; pe cînd ţăranul nostru, fatalist 
şi foarte imaginativ şi el, se răsfrînge deopotrivă înlăuntru 
şi-n afară. mai mult panteist decît monoteist în religiune, cu 
o înrîurire atavică egală de la romani şi de la daci. Aceasta 
face că echilibrul intelectual este complect la români şi in- 
complect la slavi, şi, dacă e mai aprins în închipuire decît 
mai toate popoarele neolatine, românul o datoreşte ţârei 
sale, aşa-zisului Confins de VOrient, care a dat naştere in- 
comparabilei alegorii din Miorița şi întregei poezii contem- 
plative din legendele noastre.' Dar nu vom întîlni niciodată 
la români tipuri ca ale lui Dostoievski : un Rascolnicov e cu 
neputinţă la noi, printre fiii de ţărani ajunşi; nu vom întîlni 
niciodată secte religioase, castraţi, băutori de lapte, nihilişti 
etc. Un fiu de ţăran ajuns, la noi, în regulă generală reia 
caracterul latin, devine boieros, semeţ, un adevărat parvenit. 
Crime groaznice, cazuri de mustrări de conştiinţă nu se văd 
la noi decît pe cale cu totul excepţională. Iată întru ce drama 
lui Caragiali, acolo unde e pusă, e falsă. în ţăranul nostru 
o singură noţiune este clară şi se poate ridica pînă la un 
adevărat motor sufletesc: posesiunea pămîntului. Aceasta 
va forma unul din punctele de reazim ale romanului meu.’ 

lată, domnule Maiorescu. Dar despre toate acestea cu 
cine să vorbeşti ?... Gîndirea mea se întoarce, fireşte, către 
d-voastră, ori de cîte ori am ceva care mă nelinişteşte, şi 
cu atît mai mult că nu sunteţi de faţă să-mi impuneţi prin 
înrîurirea propriei persoane. Hîrtia e răbdătoare şi eu lacom. 

Dar, în fine, totul are un capăt. 

Am văzut din ziare şedinţa Camerei, în care junimismul 
a fost din nou pus în discuţie, atacat, necinstit, parcă ar fi 
fost vorba de creştinism pe vremea lui Neron. E ciudat cum 
lumea îţi pare, cîte o bucată de vreme întreaga, că merge 
drept, cu bun-simţ, întocmai ca unii nebuni atinşi de aliena- 
țiune mentală intermitentă, pînă ce o cauză de nimic provoacă 
criza. Atunci, numai, simţi ce importantă instituţiune sunt 
balamucurile, şi cum, de fapt, orce adunare de mai mult de 
zece indivizi, neprevăzuţi cu certificate sanitare, poate în oroe 
moment să devie o casă de nebuni. Ce qu'on decouvre au 
bout de toutes les experiences pratiquees et de toutes Ies 
observations accumulees sur Târne, c'est que la sagesse et 
la connaissance ne sont en l'homme que des cffets et des 


285 


rencontres... A proprement parler, l'homme est fou, comme 
le corps est malarie, par nature : la raison comme la sânte 
n'est en nous qu'une reussite momentanee et un bel accident. 
— E vorba despre Shakespeare şi despre genii în general, 
îmi pare că d-nul I. Grădişteanu,” sub acest punct de pri- 
vire, are tot dreptul să fie cuminte. Dar, în sfîrşit, tot răul 
spre bine : împrejurarea asta a reuşit să scoată pe excelenţa-sa 
din liniştea olimpică de toate zilele şi să rostească o cuvîn- 
tare strălucită. Aşa spun jurnalele. Eu aştept Monitorul cu 
nerăbdare spre a ceti întregul discurs. ^ 
Cu bine şi din inimă al d-voastre, 


Duiliu 2. 


Bruxelles, Rue Joseph II, 76 
14/26 martie 1893 


Iubite domnule Maiorescu. 

Vă mulţumesc din inimă de interesul ce-mi purtaţi, Jn 
literatură, în carieră şi în toate privințele.' Nu pot să răs- 
plătesc decît prin neclintita mea afecțiune, care, dealtminteri, 
nu are, pentru aceasta, vreun preţ, căci, cu jau fără sprijin, 
ea ar fi fost aceeaşi pentru dumneavoastră. înaintarea în 
carieră era pentru mine o chestiune de demnitate, mai cu 
seamă faţă de socră-meu. E aşa de greu să explici unui om 
care nu cunoaşte ţara noastră pentru ce nu eşti înaintat, 
pentru ce X şi Y trece înainte; e“greu şi“ umilitor. Ca în 
multe lucruri. şi aici e mai bine să taci şi să aştepţi. Din 
fericire am în femeia mea un sprijin temeinic, cu încredere 
nețărmurită în mine, ceea ce înlesneşte viața şi te ajută să 
rabzi înainte. Cît despre Academie, ştirea ce-mi datinii face 
plăcere şi o primesc cu recunoştinţă, mai cu seamă fiindcă 
vine de la d-voastră şi de la d-nul Negruzzi. Dacă însă s-ar 
întîmpla ca în şedinţa plenară să nu fiu votat, nu mi-ar 
face nici cald, nici frig, deoarece eram, cel puţin pentru 
moment, foarte departe de a mă gîndi la asta. Revenind 


286 


Ia numire, cred că e bine să ştiţi, pentru norma d-voastre, ca 
ministrul de aici s-a supărat foc pe Pertlicari], din cauză că 
acesta declarase că renunţă la leafă pe timpul congediului de 
4 luni ce a avut, iar acum o reclamă. Nervos cum e, l-a prelu- 
crat într-un raport către Minister, din care o să se tragă pie- 
irea lui Pert. 

Dar basta cu noi. 

Impresiunea d-lui Negruzzi cu Pentelic şi Penteleu poate 
să fie justă. Eu eram încîntat de tonalitatea vorbei în gre- 
ceşte, Pentelikon (cu accentul pe penultima silabă) şi în fran- 
țuzeşte cu en făcutjm. Cred însa că, oricum ar fi accentul, 
ca impresiune topică e exactă, deoarece Pentelicul a dat mar- 
mura carierelor sale tuturor monumentelor clasice din Atena, 
iar Păros mai numai statuelor; apoi Pentelicul e muntele 
cel mai important al^ Aticei. pe care o apără despre nord, cu 
Hymetta despre răsărit, Parnasul despre apus, şi Salamina, 
de pe ape, spre sud-est. în mine era aşa de imposibilă o 
rechemare de caşcaval, în înflăcărarea sufletească în care am 
zis scrisă într-un bloc de albă marmură de Pentelic, încît 
d-nul Negruzzi, astăzi, mă răneşte în întreaga poezie a lumei, 
şi e o fericire că nu suntem războinici din fire (cer iertare 
balafrelor glorioase), căci “s-ar întîmpla duel! Stilizarea de la 
strofa a doua e, în adevăr ciudată. Dar nu găsiţi d-voastră 
accentul puternic, care hotărăşte retorica frazei tocmai în 
această inversiune: 


La priveliştea acestei, unice în univers, 
Protestări a omenirei contra timpului ce trece. 


la vedeţi cum ar veni fără inversiune : 


La priveliştea acestei protestări a omenirei, 
Unice în univers, contra etc. 


Unice în univers, astfel pusă, capătă importanţă şi trebuie 
să capete, fiindcă atributul cel mai însemnat al acestei pro- 
testări este de a fi unică în univers. Citarea lui Sofocle 
pentru amor este în adevăr puţin clară pentru public; dar 
atunci“ puţin dară este toată poezia, fiindcă cine nu ştie ce 
erau sărbătorile panathenee, ce rol a jucat Eleusis,' Megara’ 
şii Corintul,‘ ce raport este între Partenon’ şi Pericles, de ce 
rămîne Partenonul criptă de mormînt dacă i se duce Mi- 
nerva etc. — acela va citi fără nici o plăcere întreaga poezie. 


287 


Taine citează pe Sofocle (Phil. de l'Art en Gr.)' tocmai spre 
a stabili conceptul celor vechi despre amor. „Amor, zice el 
(Sof.), nebiruit în bătălii, Amor, tu care zdrobeşti puteri şi 
avuţii întregi, tu locuieşti pe obrajii delicaţi ai fetei tinere ; 
şi treci marea, şi intri în colibele ţărăneşti, şi nimeni, nici 
dintre zeii nemuritori, nici dintre trecătorii oameni, nu pot 
fugi de tine." 

înțeleg că toate acestea sunt explicări proaste ; că dacă 
impresia, la cetire, este că Sofocle nu merge, degeaba viiPcu 
dicţionare şi susţii contrariul. Dumneavoastră sunteţi liber 
să tăiaţi şi să înlocuiţi, cum credeţi mai bine. 

E minunat că tinerii intră la Convorbiri. Dar cum ? îmi 
închipuiesc că o să se organizeze un fel de comitet de redac- 
țiune, sub privigherea d-lui Negruzzi şi a d-voastre ; că 
numele d-lui Negruzzi o să rămîie lipit de soarta revistei; 
că tinerimea o să producă şi o să alerge pe la cele patru 
vînturi, spre a descoperi altă tinerime. Bat-o pustia de tine- 
rime şi de tinereţe, ea singură este izvorul a orce poezie, 
prin chiar aceea că este. Negreşit că nu tot tînărul (după 
cum nu tot românul) este poet,” dar tot tînărul poate să fie. 
Viaţa te pradă de toate darurile acelea şi mai ales de cel mai 
de preţ : iluziele. Ia vedeţi pe Todiriţă Șerbănescu :" 


Sultana lacurilor, Marea, 

în moaratul ei iaşmac 

îşi leagănă neastîm pararea 
întinsă în largul ei hamac |... 


Sonete decadente. Sonete nu. dar decadente, vai! da. 
Marea într-un hamac e curat ca apa-n ciur. Noroc numai că 
e sultană. Ce departe suntem de : 


Pe la cele patru vînturi 
Eu de tine-am întrebat 
Şi prin lacrămi şi prin cînturi 
Şi prin dureros oftat 
Insă ele au tăcut, 
Te-am pierdut, te-am pierdut. 


Cînd un poet a fost numai poejul amorului, e o condi- 
ţiune absoluta pentru reputaţia sa să se conforme" legilor na- 
turei ; altfel îl atinge senilitatea cea mai hidoasă, în literatură 
ca şi în alte întreprinderi erotice. Cultura şi arta este singura 


298 


scăpare în contra matufirei, arta mai cu seamă, arta altora, 
fiindcă numai ea^ mai poate produce, pe cale senzaţională, 
emoţiuni sincere şi sugestive. 

îmi“ vine să rîd de vorba marufire, fiindcă d-voastră o 
întrebuinţaţi cu atîta haz. Fiţi pe pace. Afecţiunea mea 
pentru jd-voastră merge foarte departe şi ar părea să mă 
orbească asupra unui declin eventual ; dar fiindcă ea îşi are 
izvoarele tocmai în sănătate, în admirabila şi armonica sănă- 
tate sufletească cu care v-a înzestrat firea, e probabil că ar 
tresări ceva în mine dacă aş simţi că îmbătrîniţi. Pînă acuma 
nu-i nimic. Şi dacă o vrea Dumnezeu n-o să fie pînă în 
ultimul moment, nu-i aşa madame Maiorescu ? 

Vestea că veniţi, de vară, la Bruxelles, ne umple de bucu- 
rie. Dacă nu cunoaşteţi pictura flamandă, o să găsiţi lu- 
cruri rare şi prea“ frumoase în muzeul naţional de aici. Chiar 
dacă o cunoaşteţi de la Dresda şi alte muzee, sunt la Bru- 
xelles exemplare unice, precum Adorațiunea magilor şi Venera 
la Vulcan de Rubens, Kermesse flamande, le cinq jeus etc, 
etc. de Teniers, cîteva splendide peisaje de Ruysdael”? fai- 
moasele nature moarte, flori etc. ale lui Heem,“ caii lui 
Wouverman,' cîteva minunate pînze ale lui Memling '* (cele 
mai renumite sunt la Bruges), apoi, ca arhitectură, PHotel 
de Viile din Bruxelles prea frumos ; Palatul d'Arenberg, 
fosta locuinţă a lui d'Egmont'“ ; în fine, tot restul Belgiei, 
Anvers, Gand, Bruges, mai cu seamă Bruges, care s-a con- 
servat întocmai cum era în 1500. Eu însumi nu cunosc ce- 
lelalte oraşe, ca Anvers etc, şi-mi propun să mă duc lunile 
astea. Ca great artraction ' aveţi Spa şi Ostende. 


Şi punct. 


Duiliu Zamfiresco 


6l 
Bruxelles, 4 mai 1893 


Iubite domnule Maiorescu, 


Viu din Olanda, unde am mers să mă prezint ministru- 
lui de Externe (deoarece suntem acreditați şi acolo), şi de 


289 


unde mă întorc încîntat. Aş vrea să vă pot spune impresia 
mea în total, desfăcută de orce şiretenie de stil, francă şt în- 
treagă, aşa cum e ţara ce mi-a dat-o. Nici un loc din cîte 
am văzut pînă acuma nu mi s-a părut aşa de original: de 
la o frontieră la alta e o?idilă neîntreruptă, livezi ş/ numai 
livezi, înconjurate de apă, de enorme cantităţi de apă, ce se 
desface în ramuri, în crăngi, în fire, pînă la şipote fugă- 
toare pe sub ierburi. Escoul, Rinul, Amstel, gîturi de tnare 
intrate adînc în uscat, sunt arterele ce aduc sîngele belşu- 
gului pe acest pămînt. Oraşe mari, pline de zgomot” de co- 
răbii, de bogăţie, de jidovime, se urmează unele lîngă altek, 
iar între ele umilele căsuțe ale ţăranului. Stăpînul, sau mai 
bine stăpîna acestor locuri (fiind doamnă) este vaca. Liberă, 
ea colindă în pace pajiştele verzi, îmbrăcată într-o scurteică 
de ţol, ca o persoană de consideraţie. Nu se vede fir de se- 
mănătură, decît rar, cîte un petec de rapițţă, ale cărei tonuri 
gălbii taie uniformitatea verdelui ierbei. Lîngă Harlem, din 
potrivă, o adevărată orgie de colori mîngiîie ochiul. ostenit 
de verdele cîmpului: pogoane întregi de tulipe (alele, cred) 
îţi dau iluzia unei scoarţe de ţară, cu pătrăţelele lor vop- 
site. (Cu rădăcinile tulipelor se face un comerț însemnat.! 


In goana drumului, aceeaşi icoană se desfăşură ochiului 
minunat, ca o figură însuflețită de-a pururi de acelaşi zîmbet 
bun, cam placid, dar o figură cu totul originală. 


Ajung spre seară la Haga, trag la hotelul des îndes, curat, 
gol de lume, prin urmare paşnic, sub streaja ulmilor de pe 
alee. In fugă mă gîndesc la dl Negruzzi (otelul e ţinut de 
un jidan) ; cer să mănînc : mănînc prost (mă gîndesc din ce în 
ce mai mult la dl Negruzzi). După prînz ieşim (cu ministru 
B.' şi un Lahovary, frate al ministrului, statornicit la Paris) 
şi colindăm stradele, în care s-au coborît orăşenii de ambele 
sexe, toţi, cu copii, cu căţei şi alte dobitoace. Nu se vede o 
trăsură ; nu se zăreşte un jandarm : lume veselă, jidani ber- 
banţi, ciupeală de guşi, cu un acompaniament de limbă in- 
famă, aşa că par toţi bolnavi de jabă. în sfîrşit, pe la vreo 
10, discălecam într-un cafe chantant. Aici, dă Doamne bine : 
o soulographie universală ce se exercita în sunetul unor can- 
ţonete guturale, grase, greoaie ; femei dropicoase îmbrăcate 
ca baletistele ; un nenorocit de italian care cînta în fran- 


290 


ţuzeşte „z'ai vou des brounes, z'ai vou des blondes" (j'ai vu 
des brunes etc.)^ şi, mai presus de orice expresie, publicul 
beat la cataramă, de o beţie mută, dîndu-şi pe fața veselia 
numai prin jocul mînelor, cu nişte mişcări atît de comice, 
cu nişte obrazuri aşa de bete şi de strîmbe, încît numai un 
alt bețiv şi olandez, ca şi“ publicul, Adrian Brouwer,’ a putut 
să-i zugrăvească. în adevăr, Orgie de village de la Amsterdam 
e o minune. 

A doua zi, soarele îmi bătu în ferestre de cu vreme. Mă 
sculat cam de dimineață. O nespusă seninătate de suflet, de 
care jnsă nu se desparte niciodată umbra tristeței, mă în- 
făşură în blajina sa căldură. Ca şi la mine-acasă, şi aci, do- 
rința de a face bine, bătăile inimei către ideal, suflarea pri- 
măverei prin aer îmi dedeau aceeaşi senzație de vagă per- 
cepțiune a unui ceva nou şi mare, şi aceeaşi melancolie de a 
nu-l fi văzut şi atins niciodată. între o sorbitură de ceai şi 
un fum de ţigară, răsărea chipul poetic al Madonei lui Mu- 
rillo, al cărui copil îmi aducea aminte pe băiatul meu, o oiță 
blondă şi atît de dragă mie ; apoi minunatul cap al lui Rem- 
brandt; peisagiele lui Brueghel, pe cari le văzusem în copii 
la Bruxelles şi aveam să le văd în original la muzeul din 
Haga. 

în acest muzeu, mic dealtfel, se află, afară de originalele 
de mai sus, faimoasa Lecţie de anatomie a lui Remb|randt] ; 
un încîntător Gerard Dou,’ Leagănul; Paradisul lui Rubens 
etc, etc. Dacă n-aţi fost în Olanda, şi numele acestea nu 
evocă amintiri plăcute de călătorie, vă cer iertare de a vi 
le înşira şi, răzgîndindu-mă, mă opresc cu totul din povestire. 
Dacă însă aţi fost, o să vă cer voie de a urma, despre Haga 
şi Amstrerdam, spre a vedea cum se diferenţiează impresiele 
de la persoană la persoană. 

Cum a mers călătoria la Venezia ? Cîte grade de entu- 
ziasm la Brătescu' şi colegi ? Vederea Veneziei determină o 
crizăla toate temperamentele entuziastice, cum determină că- 
sătoria la ftiziei. 


Respectuoase sărutări de mîni doamnei Maiorescu şi cu 
bine. 


Al d-voastre cu totul, 


Duiliu Zamfiresco 


291 


62 


Iubite domnule Maiorescu, 

Perticari şi-a trimis dim“ia la Minister deja de mai multe 
zile. Nu ştiu dacă mai e trebuinţă să ziceţi un cuvînt minis- 
trului, şi dacă raporturile d-voastre cu el nu văumpiedecă 
a o face. în tot cazul e bine să fiţi în curent cu mersul lu- 
crurilor, cu atît mai mult că d-na Cretzeanu, mama colegu- 
lui meu, trebuie să fi pus în mişcare toată maşina protec- 
țielor, spre a dobîndi pentru fiul său locul lui Perticari. Cre- 
tzeanu nu are nici un drept la această înaintare. 

Deşi cam nervos, din cauza nehotărîrei la un fel a lu- 
crurilor, pot totuşi să lucrez, ba chiar lucrez cu mai multă 
căldură, fiind literatura o tovarăşe care mîngîie de toate. 

Respectuoase sărutări de mîni doamnei Maiorescu de 
la devotatul d-voastre 


Duiliu Zamfiresco 


17/29 mai 1893 
Bruxelles 


63 
Bruxelles, 5/17 iuniu 1893 


Iubite domnule Maiorescu, 

Vă mulţumesc din toată inima de buna d-voastre scri- 
soare, de care aveam mare nevoie, fiindcă viaţa nu-i îm- 
pletită numai cu roze. Sper că cel puţin de astă dată au să 
mă înainteze ; altfel nu ştiu zău dacă aş putea s-o mai duc. 
Cariera mea străluceşte de departe ca un diamant, iar de 
aproape e adesea sticlă colțuroasă, cu toată hotărîrea mea de 
a răbda multe. 


292 


Văd că poezia Glyceria’ est manquee. Pe lîngă observă- 
rile d-voastre, mai am eu una de făcut, şi anume: Thermo- 
pyle este locul unde grecii s-au bătut de trei sau patru ori 
(contra lui Brennu,' contra lui Filip al Macedoniei,' contra 
romanilor), dar e celebru mai cu seamă pentru apărarea lui 
Leonida” contra perşilor cu Xerxe.' Leonida însă comanda 
o mînă de ^spartani cari veneau din Lacedemonia. Prin ur- 
mare, ce căutau pe sub Acropole f Şi nu se poate zice că 
aici e vorba de Acropolea Spartei sau altei cetăţi (mai toate 
oraşele de căpetenie avînd cîte una), deoarece Glyceria le 
aduce flori de pe Hymetta. La rigoare s-ar putea susţine 
că spartanii se opriseră în Atena, venind de la sud spre 
nord, şi tocmai apropont se coborau pe sub Acropole, spre 
a face plăcere Glyceriei şi subsemnatului. Negreşit, istoria 
şi poezia sunt două lucruri cu totul deosebite, dar iar aşa 
de boacănă parcă nu merge. Cît despre observările d-voastre, 
y-aş cere voie să le discut. Hymetta este de gen bărbătesc 
în greceşte şi latineşte ; şi tot aşa este în franțuzeşte şi ita- 
lieneşte, întrebarea este de a se şti dacă acest nume propriu 
poate lua articolul definit bărbătesc ul, cînd el în limbele 
neolatine este /'Hymerte şi lo Hymetta, sau ia numai arti- 
colul nedefinit un Hymerta, precum se zice un Jura, un Hi- 
malaia, iar nu Jur»/, Himalaia/. Exemplul cu Pionul şi 
Ceahlăul nu este covîrşitor, fiindcă avem muntele Păpuşa (al 
d-lui Săvescu)., Scînteia, Vrancea, care nu se zic Păpuşul, 
Scînteiul etc. Eu nu contestez sexul lui Hymetta, ci articolul 
său definit. 


A doua observaţie este exactă ca succesiune de fapte în 
timp. dar atunci nici o poezie cu subiect istoric, nici o epo- 
pee nu mai rămîne în picioare, deoarece mai peste tot auto- 
rul împodobeşte pe eroii săi cu isprăvile ce le va săvîrşi în 
viitor. După cum se întrebuinţează prezentul în trecut „el ve- 
nea, se strecura nevăzut prin mulțime, ajungea pînă la rîn- 
durile duşmanilor, şi iază-l că împlîntă steagul" etc. şi este 
retoriceşte foarte corect, tot aşa se poate întrebuința viito- 
rul, se pot menţiona fapte neîmplinite pentru contemporani, 
dar împlinite pentru posteritate, în virtutea dreptului nos- 
tru de posteri. 

tri sfîrşit, buba din muşcătura albinelor mie mi se părea 
logică, văzut şi considerat că muntele Hymett-(d sau ul) era 


293 


renumit pentru mierea sa. în adevăr, fraga de pe sin rămîne 
pentru vecinicie o expresie trivială ; dar eu socot că dacă 
o comparaţiune e aşa de uzată încît absolut nu se mai poate 
întrebuința, termenii ei rămîn nu mai puţin comparabili: 
sînul pe socoteala lui şi fragile pe a lor. A exclude din lite- 
ratură un aşa de încîntător lucru, cum e obiectul în ch|$- 
tiune, ar fi o barbarie. Dar, în cele din urmă,, excludeţi-l 
din literatură — bine că rămîne sub pieptarele femeilor. 

Dar toată aceasta este vorbă de clacă : ziceţi d-voastră 
că nu merge, zic şi eu că nu merge. Eu văzusem o făptură 
năltuță plină în carne ca o corcoduşe, coborîndu-se în zori 
de la munte cu un braţ de flori, avînd inima plină de ură 
contra perşilor şi dînd flori luptătorilor.“ Tabloul” peplului 
ce se desprindea de pe un umăr şi lăsa să se vadă sînurile, 
mă fermecase. îmi părea că vine natural, că pentarchul Ache- 
lau este un prost, că albinele erau singurele persoane de 
spirit şi aşa mai departe. 

Dealtminteri, bună sau rea, poezia pentru mine nu mai 
are importanţă. Faptul creaţiunii, cel mai încîntător lu- 
cru, a trecut. 

Acum trăiesc cufundat în atmosfera romanului' pe care-l 
scriu, o atmosferă limpede, de ţară, în care găsesc scăpare de 
toate mizeriele vieţei. Vă spun drept că dacă n-aş avea 
copii şi obligaţiuni sociale de împlinit, aş rămînea al 2-a 
secretar cu plăcere toată viaţa mea. Parcă nu ştiu eu cît 
plăteşte gradul prin el însuşi. La Ciulniţei, unde se mişcă 
lumea mea închipuită, nu e iertat să intre nici miniştrilor ple- 
nipotenţiari, nici miniştrilor secretari de stat, nici uneia din 
gloabele anemice şi nervoase ce umplu lumea cu vanitatea lor 
goală. — Iar bine şi atît. 

La Paris aş veni cu plăcere, dacă ministrul, care pleacă 
mîine sa se instaleze la Spa cu familia, mi-ar permite fără 
greutate să lipsesc din Bruxelles şi dacă la acea epocă so- 
crul meu nu va veni aci. Vă rog să mă înştiinţaţi la plecare 
din Bucureşti, şi e foarte probabil că ne vom întîlni.' 

Da' o plimbare în Olanda nu v-ar interesa ? 

Respectuoase sărutări de mîni doamnei Maiorescu şi, 
încă o dată mai mult, al d-voastre recunoscător” şi devotat, 


Duiliu 2. 


294 


Bruxelles, 6 august 1893 


Iubite domnule Maiorescu, 

Dacă nu m-aş simți dator să încep cu mulțumiri, mi-aş 
permite să încep cu reproşuri: Reproşuri pentru că aţi trecut 
pe la Paris fără să-mi daţi de ştire cînd; reproşuri pentru 
că nu m-aţi înștiințat unde sunteţi, ca să vă scriu mai curînd. 
Dar trebuie să yă mulţumesc mai întîi, să vă mulțumesc de 
puternicul sprijin ce mi-aţi dat la înaintare. Deşi aveam 
toate drepturile spre a obţine gradul de l-iu secretar, cred 
că aş fi fost încă uitat, şi cu plăcere, dacă un umăr voinic 
nu venea în ajutor. E un capitol mai mult de adăugat la 
şirul de recunoştinţe ce vă port de mult. (O frază rea, spre 
a spune un sentiment bun.) 

Văd că la Cauterets toate sunt mici: trăsuricele, umbre- 
luţele, cuconiţele, pînă şi hîrtiuţele de scris, spre mulţumirea 
d-voastre şi paguba mea. Nu-mi rămîne decît să-mi răz- 
bun prin respectabila foaie pe care vă scriu, sperînd că poate 
elveţienii să fie mai risipitori în formatul hîrtiei. Dealtminteri 
înţeleg că în străinătate impresiile se înmagazinează mai 
mult decît se cheltuiesc, mai cu seamă cînd ai cu cine schimba 
două vorbe simpatice. 

Aş fi venit la Paris cu mare plăcere. Spusesem ministrului 
că am nevoie de 3 zile de congediu, şi mi le acordase, ră- 
mâînînd ca în vremea asta să trimită aici pe ataşatul Laho- 
vary, qui fait aussi son Ministre, petrecînd la Spa. Dar în 
fine, să sperăm că de iarnă ne vom revedea la Bucureşti. 

Aflu cu plăcere că sunteţi tată mare,’ simţămâînt pe care 
nu-l cunosc, dar pe, care mi-l închipuiesc foarte cald şi maî 
senin decît al tatălui pentru copiii lui direcţi, prin aceea că 
vîrstele sunt mai depărtate şi... grijile de asemeni. Dacă d-na 
Livia” îşi mai aduce aminte de mine, vă rog să-i arătaţi 
respectuoasele mele complimente. Cum trece vremea !... Parcă 
mă văd rezemat de colțul bibliotecei, privind peste umerii 
lui Vlahuţă şi a unui tînăr Pecus (sau Brăneanu, sau Popescu), 
în care Laurian‘ şi Michăilescu' descoperiseră un gheniu, 
privind la ciocul lui Konu Todiriţă,' ori la răposatul Alec- 


295- 


sandri, care citea cu blîndeţe o tragedie spăimoasă a unui 
oarecare Rusănescu, or la Chibici, care asculta cum Emi- 
nescu îi istorisea, cetind., povestea din război. A propos 
de Chibici : ce mai face omu ăsta ? De cîte ori îl întîlnesc, 
rar de tot, îmi pare că citesc în ochii lui verzui expresia in- 
teligentă a unei gîndiri cepare a zice: „nu te mira de tă- 
cerea mea, ai să vezi ce minune pregătesc". Oare aşa să fie r* 
or contenciosul de la drumurile-de-fier s-a prins de fanta- 
zia lui ca un microb distrugător ?... Dar Caragiali ? Ce pă- 
cat ! Ştiţi, cu legea privirei înapoi, care stă în raport direct 
cu meritele reale ale omului, eu ajung să uit caracterul lui şi 
să nu-mi amintesc decît minunata inteligenţă a omului. Foarte 
inteligent era şi, probabil, este. Noi n-am fost totdeauna de 
acord asupra talentului lui. Drama lui ţărănească, care ar fi 
fost une pierre de touche, e pentru mine supărătoare de me 
diocră. Dar, în fine, s-o lăsăm. Vream să vă spui că l-am 
întîlnit astă-iarnă, după ce-i muriseră copilaşii, sărmanu, 
l-am întîlnit în poarta Ministerului de Externe, şi nu l-oi 
uita niciodată din felul cum era răsfrînt gulerul paltonului, 
a căciulei de imitație de astrahan, din care ieşea cleiul, a 
ochilor miopi pe care-i supăra frigul, a modului cum mi-a 
zis „ce mai faci, mă Duilă ?" ; era o aşa trivială deznădăj- 
duire în bietul om, încît mi-am zis: haiti, a zburat păsărică 
şi a rămas numai cloşcăria.! 

Unde te duce b vorbă... Numele d-nei Livia mi-a adus 
aminte salonul de sîmbăta de acum zece ani. 

De pe aici nu pot să vă spun nimic interesant. Pustie- 
tate goală, Bruxelul. Eu scriu romanul cel neisprăvit, care, 
dacă n-o fi nimic, tot are să fie ceva: o icoană adevărată 
a cîmpului, sau poate şi mai puțin decît atît: o iluzie a mea 
despre asta. 

Vă trimit patru poezele, ca să alegeţi.ce vi s-o părea mai 
bun. Una e de la Atena : Adio,’ dar toate la un loc nu plă- 
tesc mult. 

Rog pe soţia sus-scrisului să aducă aminte cîteodată so- 
ţului său de sub-scrisul. Femeia mea îi mulţumeşte de bunele 
sale complimente şi o roagă a primi pe ale sale, iar de la 
mine respectuoase sărutări de mîini. 

Am primit o carte poştală de la d-i şi d-na Negruzzi, 
de la Cîmpulung. 


296 


Cu bine şi noi mulţumiri de la d-voastre devotat şi re- 
cunoscător, 


Duiliu Zamfiresco 


65 


Iubite domnule Maiorescu, 

Mă grăbesc a vă răspunde chiar astăzi la ultima d-voas- 
tră scrisoare; mîine vine socră-meu la noi, spre bucuria ne- 
vestei şi a copiilor, şi e probabil că vreo 15 zile n-o să mai 
dau semn de viaţă. O să mă duc din nou în Hollanda, cu 
bătrînu şi cu femeia, şi-mi făgăduiesc să fiu fericit. Cît aş 
fi vrut să fac o asemenea călătorie cu d-voastră şi cu d-na 
Maiorescu! Socră-meu este un bătrîn cu inimă caldă şi, cu 
toate că se ţine de bănci şi drumuri-de-fier, cu o enormă 
cultură clasică. Dar limba, limba şi intimitatea sufletească 
ce mă alipeşte pe mine de d-voastră, ca pe un condei de fier 
de un magnet, nu se pot înlocui cu nimic... 

Dar, înainte! Cît o fi hîrtie şi cerneală, cred că o să 
rămîi senin. Vorbesc româneşte cu oamenii pe cari îi înfiri- 
pează fantazia în romanul de care vă scriam, — plus cu 
băiatul meu. Acesta nu poate răspunde decît cu monosilabe, 
ceea ce-mi păstrează iluzia întreagă, şi mi-e aşa de drag, 
încît îmi pare că şi el înțelege şi o să mă răsplătească vor- 
bind cu mine. 

Pardon de prostia cu grand-pere în loc de beau-pere.' 
D-voastră aţi scris exact, eu am cetit greşit. Dealtfel, beau- 
pere ştiam că erați. 

Poeziile sunt cum sunt. Faceţi cu ele ce vreţi: tăiaţi, 
schimbaţi, şi celelalte. 

Cu privire la ceea ce scriu acum, am o dorinţă: aş vrea 
să se tipărească în volum,’ imediat ce s-o isprăvi de publicat 
in Convorbiri, fiindcă socot că are să fie o lucrare îngrijită. 
Dacă vi s-o părea că merită să vă ocupați de ea, o să mă 
ajutaţi, nu-i aşa ? 


297 


Cu Atena, ca şi cu Roma, se întîmpla ceea ce era firese 
sa se întîmple: îmi par mult mai frumoase acum decît 
atunci. Cetese pe Curtius’ (Bouche-Leclereq) cu o nespusa 
plăcere. Ştiu că d-voastră n-aveţi nici un entuziasm pentru 
istorie; mie însă istoria îmi recheamă realitatea de astăzif 
pe umerii căreia faptele trecute aruncă mantaua de aur a 
Fecioarei ateniene (Parthenos). E minunată epoca lui Peri- 
cles, viaţa lui cu Aspasia din Milet,‘ prietenia cu Sophocle 
şi Phidias, încîntătoarea fire a acestui om, care a fost poate 
cel mai echilibrat dintre geniele omenirei. Cetisem. înainte 
de a mă duce la Atena, istoria greacă a lui Smith: şi cele 
2 volume ilustrate ale lui Duruy' (pe care le-am avut la 
At.), dar de la nici unul n-am priceput aşa de bine caracterul 
timpului ca de la Curtius. Poate că lucrul depinde şi de su- 
venirile mele personale de astăzi, cari mă ajuta să aşez faptele 
în cadrul lor natural. 

Aş vrea să vă rog să-mi răspundeţi un lucru: aţi băgat 
de seamă că ţăranii nu întrebuinţează niciodată articolul ul 
întreg; ci zic omu iar nu omul, calu, băiatu etc. Cum tre- 
buie să scriem noi, cînd vorbesc ei ? Sentimentul meu este 
că trebuie scris, în gura lor, fără /.' 

întoreîndu-mă la cele de sus — dacă guvernul m-ar tri- 
mite din nou, la reluarea afacerilor, la Atena, m-aş duce 
cu mare plăcere pentru cîteva luni, pînă ar veni Ollănesco 
sau un nou ministru. 

Şi astfel, cu bine şi cu iertare de lipsa de şir a prezentei. 

Al d-voastre devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


2/14 august '93 
Bruxelles 


66 


Iubite domnule Maiorescu, 


Spre a vă ura întoarcere bună, va primeşte scrisoarea 
mea cu versuri. 


298 


De Ia ultimele (mele^ rînduri, socră-meu a fost pe la 
noi, spre bucuria generala a noastră a tuturor. Era aşa de 
mulţumit, bietul om ! şi ar fi fost complect fericit dacă nu 
ne venea ştire, în vremea asta, că o bonă, care era în casă 
de 23 de ani, devenită oarecum persoană de familie, a murit 
la Napoli de holeră. Eu o cunoşteam numai de 4 ani, dar 
era atît de devotată şi de simpatică, încît îmi pare că mi-a 
murit cineva al meu de aproape. 

Asta e nota tristă. Restul încolo e fumuriu, cu pete de 
soare ici şi colo. Ieri şi alaltăieri am fost din nou la Haga. 
Timpul frumos, eleganța anonimă a oraşului, pădurea, mare 
la Scheveningue, mi-au procurat o zi de fericire complectă. 
Am văzut o mulţime de femei frumoase, lucru rar şi tot- 
deauna interesant. Chipuri de caş, cu roşaţa tinereţii în mij- 
locul “obrajilor, privind cu voie bună spre tine, călătorul... 
aşa că vreo lună, două, de însărcinat de afaceri la Haga 
ar fi, din punct de vedere estetic, un cîştig pentru guvernul 
român. 

Domnul şi doamna Negruzzi sunt la Aix. Am primit de 
la d-lor o scrisoare foarte amabilă ; îmi spun ca nu mai 
ştiu nimic despre d-voastră ; nu se mai duc la Napoli, de 
frica holerii; vor sta la Aix încă vreo zece zile. Adresa 
cred că trebuie să fie : Cercle d'Aix-les-Bains. 

Al d-voastre cu totul devotat, 


Duiliu Z. 


1/14 sept. '93 


Bruxelles, 3 octombrie 1893 


Iubite domnule Maiorescu, 


Trimisesem întru întîmpinarea d-voastră două poezioare ' 


cari mă tem că s-au pierdut în vraful dosarelor noului an 
judecătoresc. Dacă s-au pierdut nu e nimic; dar speram 


299 


printr-însele sa provoc un răspuns, care, întotdeauna şi sub 
orce formă, e primit la mine cu pompă deosebită. 

Nimic nou la Bruxelles, şi în special la mine, decît ace- 
eaşi poveste veche, sub noi forme, a neliniştei sufleteşti, care 
aci se face poezie, aci plictiseală şi amar, parc-ar fi o pi- 
cătură de apă în mare, închisă într-o alună, ce-şi aduce 
pururea aminte că făcea parte dintr-un val zbuciumat. Mai 
mult ca orcînd aş avea nevoie să nu fiu aşa departe de 
d-voastră, ca să vă pot cere poveţe în materie de estetică. 
Am ajuns cu romanul la o răscruce de drumuri, de unde nu 
ştiu bine încotro să apuc. Sunt două căi deschise : una verde, 
senină, pe care ajungi la limanul fericirei ; alta, tristă, us- 
cată, pe care nu ajungi nicăierea. în cîteva cuvinte, e vorba 
de o femeie care a iubit întotdeauna pe un om, pe tăcute, 
de departe, — şi de un om care, spre a împliniri dorința 
mame-sei moartă, vrea să ia pe această femeie. Un unchi 
al Omului, care era prieten şi tutor moral al femeii (orfane), 
pune lucrurile bine la cale, dar caută să întîrzie căsătoria, 
spre a-i lăsa lui timp să se încredinţeze că, însurîndu-se, nu 
împlineşte numai dorinţa mă-sei, ci şi pe a lui proprie. E 
vorba de a şti dacă îi însor sau nu. împrejurările sunt astfel 
încît amîndoua soluţiele pot deveni logice. Caracterele sunt 
rezervate, suflete întoarse spre ele însele, aşa încît o lipsă 
de explicare complectă, le plus petit froissement, poate îm- 
piedica apropierea lor, — deşi ea îl iubeşte şi el nu e de- 
parte de a o iubi. 


Astfel se prezintă problema. După tonalitatea generală 
a romanului, ar trebui să-i fac să apuce drumul cel verde, 
fiindcă pînă aci totul e limpede şi lipsit de histerism. Scena 
se petrece la ţară. Sentimentul dominant este pietatea filială, 
dorința de a intra adînc în firea noastră românească, atît 
ca natură cît şi ca psihologie. Femeia care e pe drum de a 
deveni femeia iubită stă şi ea la ţară, e lipită de pămînt 
prin tradiţii de familie, prin creştere şi prin legături de rude- 
nie. Astfel că, însurîndu-i. nota de pînă aci se păstrează, lucru- 
rile se sfirşesc cu bine într-o fericire temeinică, serioasă. Dacă 
nu-i însor, nota se cerneşte, firea dă în iarnă şi se îmbru- 
mează. sufletele se ascut în durere şi prind mai cu înlesnire 
farmecul trist al vieţei noastre româneşti. 


300 


Natura mea mă poartă către a doua soluţie. Dar eu 
foarte adesea mă păzesc de natura mea, în estetică. Eu nu 
trebuie să intru acolo decît numai în proporţia în care in- 
tră căldura în dinamică, să fiu adecă tot, dar să nu par 
nimic. 

Ce ziceţi ? E greu să vă rostiţi, ştiu, fiindcă vă lipseşte 
un lucru principal : manuscrisul. Dar astfel cum e pusă pro- 
blema, care e părerea d-voastre?' 

Cu bine şi cu o nouă poezioară, 


Duiliu Z. 


Bruxelles, 11/23 oct. 1893 


Iubite domnule Maiorescu. 

Am comis această imprecaţiune, pe care v-o trimit, ca 
să faceţi şi d-voastră haz cu mine. E o luptă teribilă cu 
forma şi cu numele proprii, cărora am căutat să le păstrez 
accentele originale. Nu am izbutit totdeauna, precum bună- 
oară cu Sophocle. Socot însă că păcatul e universal, şi deci 
mai mic decît daca ar fi numai personal mie. De asemenea, 
Pherecyde. închipuiţi-vă pe Mişu Ferekydi, cu favoritele 
dumisale, pus în versuri !... Din nenorocire Pherecyde al 
meu (historiograf de pe vremea lui P.) e urmat de vorbele 
de la Leros ; Leros e atît de dulce la sunet, încît răscum- 
pără pe celălalt, cu toate datoriele sale. 

Corsarul' e o imagine fugară, pe care v-o trimit a titre 
de curiosite. 

Am cetit numărul Conv. pe oct. din scoarță în scoarță 
— lucru rar. Dacă o vrea D-zeu, se sfîrşesc, cu vara, studiile 
d-lui Xenophonte G..' traducţiile d-lui Aslan” şi alte ase- 
menea sporturi literare estive. 

Novela d-lui Brătescu' e bună. Limba cîntă, de armo- 
nică ce e. Impresia mea cea din urmă e că pare scrisă de 
un scriitor bătrîn, sigur de sine, care se păzeşte de exagerări, 


301 


ține fraza într-o tonalitate simplă, sentimentală cu măsură. 
Dacă aş avea ceva de zis, ar fi tocmai în această privinţă: 
prea multă dulceaţă. Trăsnea e prea cumsecade. O pereche 
de palme enorme pe obrajii delicaţi ai d-rei Lala ar mulţumi 
pe multă lume. (în treacăt, ny se explică duşmănia acestei 
persoane împotriva a tot ce ţine de Trăsnea, şi în special 
profanarea florilor mormîntului este antiestetică.) Bunătatea 
încîntătoare a protagonistului are nevoie de un cadru mai 
mare, un roman întreg. şi de un caracter antitetic alături. 
(Blackpool şi Bounderby din Temps diffs a lui Dickens). 
Dar în sfîrşit, asta-i nod în papură: novela e bună. încă 
un lucru : titlul, pentru mine a avut pînă la sfîrşit acest 
înțeles : pînă trăsnea Sfîntul, adică pînă binevoia Sfîntul să 
trăsnească. 

Foarte interesantă, foarte limpede traducerea din Spen- 
cer.' Ce cap minunat are creştinul ăsta! Valoarea, curat 
ştiinţifică, a observărilor sale, sinceritatea cu care recunoaşte 
lipsurile actuale, trebuie să supere pe socialişti, fiindcă ade- 
vărurile ce le enumera nu pot fi contestate, iar concluziele 
nu admit replică. 

Crîmpeiul din numărul de acum din Povestea vulpei * 
e plin de vervă. Dar eu aştept sfîrşitul, fiindcă vă mărtu- 
risesc că în liniamentele ei mari, nu înţeleg bine poema. Pa- 
rodia sistemului de guvern reprezentativ e diluată în nişte aşa 
de lungi discursuri, încît, prin faptul că sunt rostite de porci, 
de hulpi şi alte dobitoace, în loc de a fi de oameni, nu 
sunt mai puţin plicticoase. Un răutăcios ar putea zice că, 
în întregimea ei, poema este ea însăşi o dovadă că guvernul 
constituţional e o instituţie proastă. Asta însă nu împiedică 
de a găsi mult spirit în detalii. 

Şi aşa mai departe. 

Dar sărmanul Popovici!'... Ca unele bătrîne care au 
trăit mult şi au îngropat mult, ochii mei rămîn fără lacrimi 
faţă cu o asemenea moarte. A fost un vis străveziu ce a 
trecut pe frunţile noastre ostenite. L-am lăsat să treacă şi 
numai după ce a trecut am ridicat privirile spre imaginile ce 
deşteptase în noi. 


S-a stins, copilă, focul tinereţii 
Din ochii lui cu timiidă privire. 


Am avut mai acum cîtăva vreme o impresie foarte pu- 
ternică de un asemenea poet mort, pe care nu pot să mi-o ex- 
plic prin nici o împrejurare a vieţei mele reale. 

S-a stins. Să-i fie pămîntul mai uşor decît i-a fost viaţa. 


Duiliu Z. 


Bruxelles, 13/25 noiembrie 1893 


Iubite domnule Maiorescu, 


Am primit scrisoarea d-voastre din 4/16 curent, şi m-am 
grăbit sa iau informaţiunile ce-mi cereţi, asupra universi- 
tăţilor de aici. Pentru aceasta m-am adresat unui funcţionar 
din ministerul respectiv, care aseară chiar mi-a trimis docu- 
mentele ce vă alătur aci. După cum veţi vedea, nu se face 
nici o deosebire între universităţile libere şi universităţile sta- 
tului ; cursurile sunt aproape aceleaşi ca la toate celelalte 
şcoli din Franţa sau de aiurea. Deosebirea de căpetenie, şi 
care pentru mine este cauza slăbiciunei străinilor ce trec 
prin universităţile lor, e înlesnirea cu care studenţii sunt 
admişi la examene. Orcine are un certificat de liceu se poate 
înscrie ca student regular la o facultate de drept; orcine 
a trecut un examen se poate înscrie, peste zece zile bunăoară, 
la examenul anului următor, fără să fie nevoie de inscripţii 
anuale, care presupun o frecventare regulată a cursurilor. 
Această măsură este foarte liberală, este firească, cînd ai a 
face cu oameni serioşi, cu condiţiune însă ca examenele să 
fie riguroase ; după cum însă, în realitate, lucrurile se pe- 
trec altfel, că adică ai a face cu oameni foarte puțin se- 
rioşi, iar examenele sunt foarte uşoare, toţi nerozii cari pot 
invoca necunoaşterea limbei trec ca frunza pe apă. Aveţi 
dreptate să vă preocupaţi de chestiunea asta, fiindcă îmi 
pare că cea mai mare parte din studenţii români cari vin 
la Bruxelles sunt refuzaţi de pe la alte universităţi, sau 


308 


fără bacalaureat. Eu, cel puţin, de un an de cînd sunt aici, 
n-am cunoscut decît nişte ştrengari, feciori de bani gata 
sau leneşi fără pereche. (Exceptez pe militari şi pe bursierii 
de la Mine.) Anii de studii ar fi ei cinci, pentru cine vrea 
să se ducă la şcoală ; examenele, prin urmare, tot atîtea. 
Teză imprimată nu se cere. Ca normă, cred că numai gra- 
dele legale ar putea fi admise la echivalență, iar cela ce poartă 
mențiunea grade scientifique, nu. 

lată prima întrebare. 

A doua, în privinţa tînărului N. N.: nu vă pot da deo- 
camdată decît referinţe incomplecte. Trebuia să treacă un 
examen mai zilele astea şi apoi să plece în ţară. Tînărul e 
slăbuţ, şi nu cred să soarbă aerul în zbor, ca un vultur, 
întru cele ale dreptului şi filozofiei, însă asta e o impre- 
sie a mea, nesusținută de fapte. Peste cîteva zile se întoarce 
din congediu un amic al său, de la care voi avea toate lămu- 
ririle dorite. Apriori, tot ce spune tatăl puteţi fi sigur că 
ţine de lumea povestelor : fiul de abia dacă o fi trecut două 
examene. în afară de aceasta, mi s-a părut un băiat bine- 
crescut, şi printre românii de aici trece de om de treabă, 
îmi pare însă (dacă, după cum socot, e vorba de prelungire 
de congediu) cu totul straniu ca un om care are o poziţiune 
de oarecare importanţă, ca aceea de şef de cabinet al unui 
ministru (foarte importantă în alte state), să se ducă în stră- 
inătate, fiind în funcţiune, spre a-şi complecta studiele : asta 
se vede la siamezi sau la Howa, unde primul ministru poate 
veni la Paris să se desăvîrşească întru cunoaşterea alfabetu- 
lui, dar la un popor cu pretenţii de civilizaţie, lucrul e ri- 


dicol. 


Acum, în privința celor ce binevoiţi a-mi scrie despre 
dl Sturdza, vă mulţumesc, ca la un părinte, de grija ce 
purtaţi de soarta mea. Socot că nu am nevoie să mai insist 
asupra întregei şi desăvirşitei recunoştințe cu care primesc 
sprijinul ce binevoiţi a-mi acorda. Dar, în fine, ciudată mai 
este şi duşmănia acestui om ! Asta nu a întrecut comedia, 
cu articolele de la Veneţia, din Constituţionalul. Personal, nu 
cunosc pe d-l St. Şi nu mă cunoaşte. Nu-l cu-nosc. Tot stau 
şi rnă gîndesc ce să aibă acest creştin împotriva mea. Am scris 
faimoasele scrisori în contra apanagiilor. Asta era o părere a 


304 


mea, sincer, ba chiar copilăreşte exprimată. Socot Ca am 
expiat îndestul acea copilărie, care m-a împiedicat de atîtea 
ori de a face un pas înainte — sau dacă nu am expiat-o, 
cel ce e mai în drept să mă urască ar fi altcineva, iar nu 
dl St. Dealtminteri, eu nu cer iertare nimănui, şi cu atît 
mai puţin d-lui St., de o copilărie trecută, care era sinceră 
şi care n-a făcut rău decît autorului ei. în afară de asta, 
încă o dată, nu am nimic de împărţit cu dl St. — nu-l 
cunosc şi nu cred să mă cunoască altfel decît cum m-o fi zu- 
grăvit Barbu dela Vrancea şi Bianu. Prin urmare, dacă se 
poate să scoateţi din capul acestui om o aşa de stranie opi- 
nie asupra mea, vă mulțumesc şi primesc, fiindcă nu e de 
nici un folos să te socotească cineva altfel de cum eşti; dacă 
însă nu se poate, sau trebuie prea mare bătaie de cap, daţi-i 
pace ; de nu e cu totul lipsit de minte, are să vie o vreme 
în care să mă judece cu o măsură mai dreaptă. Şi, spre 
edificarea d-voastră, vă trimit aci alăturat o scrisoare a 
d-lui St. din 1889, cînd a trecut prin Roma. Eu îi făceam 
cunoscut că-i expediasem corespondenţa (după cum lăsase 
vorbă la Legaţiune, în lipsa mea) către p-cesa Gortchiacoff ; 
d-sa îmi răspunde spre a-mi mulțumi. Negreşit, nu e o scri- 
soare a unui amic intim, dar nu e nici scrisoarea unui duş- 
man. Eu de atunci încoace nu m-am schimbat. Vă rog să-mi 
înapoiați acest autograf nestimat. 


Romanul e la pagina 135 şi, încet, încet, merge înainte. 
Faceţi bine că mă deşteptaţi din cînd în cînd, fiindcă de- 
parte de mişcarea noastră literară, mă coprinde uneori descu- 
rajarea. Dacă vă gîndiți cîteodată la straniele împrejurări 
ale vieţei mele, puteţi înţelege mai uşor lacunele ei. Sunt 
foarte preocupat deocamdată de a-mi învăţa băiatul ro- 
mâneşte. Dar romanul merge. Sper pînă la finele anului să-l 
sfîrşesc. Are să-mi pară rău cînd l-oi sfirşi, fiindcă mă îm- 
prietenisem ^ aşa de mult cu lumea din el, încît îmi găseam 
acolo refugiu de toate.’ 

Vă mulţumesc de Anuar şi, rugîndu-vă să arătaţi doam- 
neii Maiorescu respectuoase sărutări de mînă şi să-mi scriți 
mai des, rămîn ca întotdeauna, 

al d-voastre cu totul devotat. 


D.2. 


305 


70 


[Nov.— dec.] ' 


Iubite domnule Maiorescu, 

Cîteva rînduri, spre a vă complecta informaţiunile asu- 
pra tînărului N.N. Zilele astea trebuia să treacă un examen 
(singurul de speța sa, de cînd e aici) şi, după propriele jale 
spuse, a fost respins. Era foarte nenorocit şi mie îmi părea 
rău, fiindcă mi-a adăugat că Take Ion [eseu]? e amenințat 
de o interpelare, din pricina congediului prea mare ce i-a 
acordat. L-am povăţuit să rămînă în ţară şi să-şi treacă exa- 
menele acolo. 

Din cîte am înţeles, examenul la care se prezenta era 
candidatura (ceea ce corespunde cu al treilea examen din cele 
5). îmi pare că pe cele două dintîi le-a făcut: unul în ţara, 
iar altul tot la Bruxelles, la o altă epocă. 

Tînărul pleacă astă-seară spre Bucureşti. 

Cu bine şi respectuoasă prietenie, 


B.Z. 


Bruxelles, 22/6 martie '94 


Iubite domnule Maiorescu, 

Sunt mai multe zile de cînd am primit scrisoarea 
d-voastre.' Nu v-am răspuns pînă acum din pricina că am 
fost tot trist, şi de la o vreme încoace mă păzesc de a scrie 
cînd am o greutate pe suflet, fiindcă lumea, în asemenea 
împrejurări, e văzută fals. 

Vă sunt foarte recunoscător de tentativa de împăciuire 
cu St. E incontestabil că duşmănia asta are ceva gjoțesc, 
pare trasă din sufletul de eternă pomenire al celui mai ilus- 
tru dintre cavalerii rătăcitori, şi eu de mult mă resemnasem 


306 


să joc rolul bărbierului care, fără să bănuiască, purta în li- 
ghianul său coiful strămoşesc al lui Quichotte. Ce ciudate se 
prezintă duşmăniele acestea nebuneşti !... îți vine să rîzi şi ţi 
se moaie mînile, fiindcă nu ai nici o putere să te aperi, fiind 
vorba de o antipatie firească sau de o calomnie. Mai acum 
vreo trei ani, Ia Roma, un domn, Vasilescu sau Vasiliu. tri- 
mis de Domenii să facă statistică, a venit acasă să-mi sperie 
copiii, cerînd să mă vadă cu orce preţ şi ameninţînd cu un 
revolver să mă împuşte fiindcă, zicea el, îl hipnotizasem. Eu, 
în vremea asta, eram în congediu la Bucureşti. Negreşit că 
domnul acesta era nebun. Dar uite aşa îţi găseşti beleaua, ba 
cu un St, ba cu un Vasilescu, ba cu Loredano., pînă le 
prinde lumea de veste că nu sunt în toată firea. 

în politica văd că treburile se încurcă. E o comedie pe 
perete şi politica asta. Mă bate cîteodată dorul de ţară şi 
gîndul de a veni să mă statornicesc pe pămîntul nostru, 
dar cînd văd incomensurabila rea-credinţă cu care oamenii 
de la noi sjudecă unii pe alţii şi faptele lor, mă apucă dez- 
gustul şi“mă socotesc fericit că pot mucezi în linişte pe pă- 
mînt străin. îmi vorbiţi în scrisoarea din urmă de tinerii cari 
se pregătesc în străinătate şi se lasă cu sinceritate trebuinței 
sufleteşti de a învăţa, de a iubi şi a admira. îndemnul şi 
ajutorul ce le-aţi dat d-voastră, întru aceasta, are să fie 
unul din multele titluri de recunoştinţă ce va datoresc ro- 
mânii. Desigur că aceşti tineri au să se diferenţieze, cu timpul, 
după caracterul şi unitatea iniţială a fiecăruia, dar toţi au 
să poarte semnul înrîurirei spiritului d-voastre, toţi au să fie 
«ânceri şi demni în ceea ce vor lucra. Sinceritatea e nepre- 
ţuit lucru : aşa cugetă omul, dar nu cugeta aşa numai ca 
să-ţi facă ţie rău, iar altuia bine. Un exemplu de această 
îndreptare sunt criticele din urmă ale tinerilor, scrise cu 
seninătate cu moderare în expresii, cele mai multe fără 
personalităţi, în care se oglindeşte lucrarea, iar nu autorul. 
Evloceanu * scutură puţin pe Lazu, dar cu sfială şi parca 
numai fiindcă acesta a fost prea brutal cu Coşbuc. Nu cu- 
nosc pe nici unul din trei, dar pînă acum Lazu este cel 
mai puţin simpatic; Coşbuc e imobilizat de două forţe 
contrarii, iar Evloceanu este cel simpatic. Ce frumos lucru 


* Corect: Evolceanu. 


307 


e să ieşi din umbra necunoscutului, să te înfiripezi pe tăcute 
şi să spui lumei cu modestie ceea ce ai să-i spui! 

Cît despre romanul meu din urmă, începe să-mi pară 
rău că l-am scris, după cum îmi pare rău de multe alte 
lucruri scrise şi publicate. Dacă cel puţin vi-l trimiteam 
întreg, ca să-i înţelegeţi structura !... Pare că a ieşit cu totul 
altceva decît ceea ce voiam eu. Şi ce stranii sunt impre- 
siele scriitorului : atît mă încălzise de mult, încît mi se părea 
că nota sentimentală şi a feminităţei umple toate rîndurile. 
Iar acum, în urma aprecierilor din zbor ale d-lui Negruzzi,‘ 
îmi pare, din potrivă, că acea primă jumătate pe care o 
aveţi e plină de lungimi şi de descrieri zadarnice. Şi totuşi, 
n-aş fi în stare să schimb nimic, numai cu de la mine putere. 
Eu văzusem lucrurile foarte limpezi, cu un ochi înamorat 
de întinsa pace a cîmpurilor, cu silueta încîntătoare a Saşei, 
cu capul fierbinte al lui Micu ciobanu (a cărui adevărată 
fire se vede bine în partea a doua) şi cu alte făpturi, de 
mîna a doua, ce-mi păreau aşa de naturale !... închipuire 
de sine... 


D-na Bengescu' a ieşit din criza acută a maladiei sale, 
dar nu se poate zice că e scăpată de orce primejdie. Intes- 
tinele funcţionează cu mare greutate ; se pare chiar că sunt 
amenințate de paralizie. Toate aceste fenomene depind de 
leziunea sa de la şira spinării. Ministru e foarte descurajat. 
O îngrijeşte cu un adevărat devotament. 

încolo, ploaie şi iar ploaie. Cîteodată îmi vine să-mi 
iau lumea în cap de uriît. 

Respectuoase complimente din partea noastră d-nei Ma- 
iorescu. Sunt tare mulţumit că auzul vă merge mai bine, 
şi doresc să vă văd. 

Al d-voastre cu totul devotat, 


Duiliu Z. 


A propos. Am fost silit să trimit o schiță de 12 pagini 
lui Djuvara, pentru Revista Ateneului. N-am avut ce-mi 
face capului. D-na Negruzzi cunoaşte bine cauza. fiindcă 
a judecat-o. Schița e intitulată : în carantină. E probabil că 
n-o să placă, mai cu seamă fiindcă aşteptau versuri. Aş- 
teptau... cu Petraşcu. 


308 


72 


[Bruxelles, mai 1894] 


Djuvara insistă să-i trimit o poezie pentru Revista Ate- 
neului. Vă rog să-mi spuneţi care din acestea două merge.’ 

Bine v-aţi întors sănătoşi din vacanțe ! Pe unde aţi fost, 
ce şi cum ? De pe la mine nimic nou: aceeaşi şi iar aceeaşi 
sub diferite forme. 


D. 2. 


73 


Bruxelles, 20/1 iuniu 1894 


Iubite domnule Maiorescu, 


A plecat şi regele, s-a sfîrşit cu nunta, cu telegramele, 
cu plictiseala. Acuma putem să vorbim în pace. 

Scrisoarea d-voastre m-a găsit în aceeaşi stare sufle- 
tească în care sunt de mai multe luni, şi dacă n-aş fi fost 
foarte, dar foarte ocupat, mi s-ar fi întîmplat ceea ce se 
întîmpla copiilor necăjiţi cînd părinţii le zic o vorbă bună: 
aş fi plîns. Dar prima impresie a trecut. Acuma sunt din 
nou senin, şi cred că enervarea mea nu trebuie să se comu- 
nice altora sub o formă zadarnic jalnică. Nu am nimic să vă 
ascund, dar nici nu voi să vă spun fleacuri. 

A Am fost preocupat mai întîi de mersul afacerilor : so- 
cra-meu a pierdut mult în ruina financiară a Italiei, şi eu 
însumi am pierdut, în acţiuni, 30 mii de franci. Bătrînul nu 
poate să ne mai dea decît renta zestrei femeii mele, ceea 
ce e puţin, mai ales în raport cu ceea ce eram obicinuiți a 
cheltui. Pe de altă parte meseria mea e aşa făcută, încît 
nu pot încerca pe nici o altă cale să cîştig mai mult decît 
ceea ce mă plăteşte guvernul. Astfel că trebuie să ne strin- 
gent în mijloacele de care dispunem. Femeia mea e, din fe- 
ricire, un suflet nepreţuit: cu dînsa orce restrişte devine 


309 


suportabilă. Dar lucrurile nu rămîn mai puţin îngrijitoare.“ 
Copila' nevestei mele are aproape 13 am. Peste 7—8 ani 
o să trebuiască măritată. Socră-meu, care se obligase s-o în- 
zestreze, poate să moară înainte de a-şi agonisi starea la 
loc. Apoi ai mei îmbătrînesc de tot. Maică-mea e tot bol- 
navă şi doreşte mult să vadă copiii înainte de a închide 
ochii... Şi altele, şi altele. X 

Prin urmare, griji şi responsabilități destule. 

Mă întrebaţi cum stau cu familia şefului meu. 'JEu n-am 
vrut să vă scriu niciodată nimic în această privinţă, fiindcă 
nici n-aş avea ce să vă spun, dacă mi-aţi cere lucruri lă- 
murite. Dar pot să vă asigur, cu toată sinceritatea, că viaţa 
cu şeful meu e amară. Şi doar făcut-am tot ce mi-a stat 
prin putinţă, tot felul de concesiuni, m-am şi umilit adesea, 
numai ca să fie pace şi bună înțelegere între noi. Şi în apa- 
rență şi este pace... Cu familia sa suntem în bune raporturi, 
fiindcă n-avem nimic a împărți. 

Mai mult nu pot să vă spun. Ar trebui să intru în deta- 
lii supărătoare, care se pot istorisi la fumul unei ţigări, dar 
nu se scriu. Dacă nu m-ar reţine teama cheltuielilor enorme 
de transport, v-aş ruga să stăruiţi la Minister să mă trans- 
fere. Dar nu se poate (cel puţin pentru moment) şi trebuie 
dus jugul înainte. Un singur lucru ar fi posibil, ca să mai 
răsuflu : să rugaţi pe Ghica Brigadier să mă trimită pe vară 
să fac un interim la vreuna din Legaţiunile unde ar lipsi 
ministrul. 

Acesta este adevărul. Negreşit că nu e vesel. Dar cînd 
îmi vorbiţi de noua formă a durerii, mă faceţi să tresar şi 
să mă întreb, eu, care socoteam că nimic din sufletul poe- 
zielor nu are rădăcini în viaţa zilnică, de nu m-am înşelat 
întotdeauna. Şi, «cu toate astea, nu ! Luna şi ochii ce o simt 
pe sub gene închise sunt nişte tovarăşi vechi, fără legătură 
cu nevoile din lume. Fericirea, sau ceea ce se aseamănă cu 
această himeră, poate că nu ascute aşa de mult năzuinţa 
sufletească spre forme desăvîrşite, fiindcă o fericire trainică 
este o stare neîntreruptă de placiditate. Pentru mine, scrisul 
este, astăzi mai mult ca orcînd, un refugiu. Puțin îmi pasă 
cum judecă lumea lucrările mele. Veţi ceti Viața la fară şi 
veţi vedea că nu are nimic a face cu preocupările în care am 
trăit cînd am scris-o, după cum va fi, sper, cu noul roman pe 
care voi să-l încep : Viaţa la oraş. E destul să strălucească 


310 


undeva un ochi cu priviri bune, ca să ai un punct de spri- 
jin sub cer, de care să-ţi anini festoanele fantaziei. 

Iată, iubite d-le Maiorescu, starea mea sufletească. 

V-am spus-o fiindcă aţi ciocnit coaja oului tocmai pe 
unde căuta puiul lumină. Dar vă rog să păstraţi totul pen- 
tru d-yoastră. Pînă acum lucrurile se pot încă suferi; o in- 
discreţiune le-ar face insuportabile. 

Vă rog să vorbiţi lui Ghica de rugămintea mea. 

Cît despre urmarea Vieţii la fară, veţi avea-o în 15 
zile. 

Daţi-mi voie, sfirşind, să vă mulţumesc şi să vă asigur 
o dată mai mult de toată afecțiunea ce vă port. 


D. Z. 


74 


Bruxelles, 11/23 iuniu 1894 


Iubite domnule Maiorescu, 


înainte de plecarea d-voastre în străinătate, aş dori să-mi 
spuneţi ce părere aveţi asupra intenţiei mele de a publica 
în volum Lume nouă şi lume veche.’ 

Ştiţi bine că atunci cînd am scris această încercare de 
roman, nici prin minte nu-mi trecea să o exploatez. Cu- 
vîntul este” impropriu chiar pentru situaţia mea de astăzi. 
Totuşi, astăzi aş fi mulțumit dacă deşteptarea în bine a pu- 
blicului nostru cetitor ar face să se răspîndească publica- 
țiunele româneşti: ne-am face mai cunoscuţi şi poate am şi 
cîştiga ceva. Şi eu am fost multă vreme sceptic, şi chiar 
astăzi nu sunt un entuziast al ideii de a face comori prin 
literatură. Dar dacă este adevărat că s-a dezvoltat gustul 
cetirei lucrărilor româneşti în publicul nostru, nu e bine 
să încercăm ? 


Am fost indus a mă gîndi serios la asta de două per- 
soane şi o împrejurare. Persoanele sunt: a) tînărul I.N. Ro- 
man’ (venit la Bruxelles să sfîrşească o facultate), care se 
crede foarte obligat către mine pentru nimica toată, şi in- 


311 


sista din răsputeri să public volumul ; b) Al. Vlahuță, care 
mi-a recomandat pe Roman. împrejurarea sau mai bine zis 
faptul este următorul : Alecu Vlahuţă a vîndut, în 6^ luni, 


4 000 exemplare din romanul, lui, Dan. I-am scris să-l întreb 1 


dacă era adevărat ceea ce mi se spunea ; el îmi răspunde: 
„Dan s-a tras în 5.200 exemplare, din care s-a yîn,dutpînă 
acum 4 000. Am cîştigat net vreo 7 000 frs., dar pînă să-i scot 
— cu ţîrîita — de pe la librari, vai de capul meu! E vădit 
că a început să se vîndă şi la noi literatură etc." Astea mi 
le scrie ieri." 

Admiţînd că Vlahuţă este mai cunoscut, că a făcut re- 
clamă volumului său, că are la dispoziţie o foaie de luptă 
literară, totuşi rămîne faptul cetirei a 4 mii exemplare în 
6 luni, fapt îmbucurător şi ispititor. 

Tipărirea volumului meu, aici, într-o ediție curată, m-ar 
costa 1 500 frs. pentru 2 000 exemplare. Punînd prețul la 
3 frs. sau 3 şi 50, cum sunt romanele franceze, — ar fi 
destul să se vîndă 500 exemplare, ca să acopere cheltuielile. 

în Editura Socec nu cred că se cuvine să mai dăm munca 
noastră, cînd este dovedit că Socec nu se interesează de 
lucruri mici. Se pare că Graeve e^ ceva mai^ modern în ra- 
poartele lui cu autorii. Vlahuţă mă îndeamnă să mă adresez 
lui, dacă voi să cedez editura. A 

Despre toate acestea am ţinut să vă informez, fiindcă 
n-aş vrea să vă întristez cu o faptă care e curată în cuge- 
tul meu. 

Aştept părerea d-voastre, care, ca întotdeauna, va fi 
covîrşitoare în cumpăna judecatei mele. 

Al d-voastre devotat, 
D. Z. 


75 
Bruxelles, 24/6 îuliu '94 
Iubite domnule Maiorescu, 
Nu mai încape vorbă că voi face aşa precum îmi ziceţi 


aşteptînd întoarcerea  d-voastre în ţară, la septembrie. 


312 


1 


în urma insistențelor lui Roman, scrisei lui Vlahuţă în- 
trebîndu-l cum merge cartea lui. El mi-a răspuns, precum 
ştiţi, îndemnîndu-mă să mă adresez lui Graeve (despre care 
însă mă prevenea că stă cam rău pentru moment). Graeve 
răspunde prin aci alăturata scrisoare. 

Aşteptînd toamna, eu nu încetez de a fi pe deplin în- 
credinţat că o mişcare spre bine s-a făcut în publicul nostru. 
Orcare ar fi reclama socialiștilor şi nevaloarea lui Dan, 
4 000 de exemplare în 6 luni de zile e un ideal atins cu 
degetul. După volumul poezielor lui Eminescu acesta este 
cea dintîi lucrare de fantazie ce se prezintă cetitorilor de 
un scriitor cunoscut, şi cetitorii o cumpără. Mai mult: vo- 
lumul periodic pe care-l scoate Gherea sub titlul de Litera- 
tură şi ştiinţă e plătit de editor cu 2 000 frs. numărul. 
Trebuie să-l cumpere şi lume nesocialistă, fiindcă altfel edi- 
torul ar da faliment, ţinîndu-se socoteală de numărul socia- 
liştilor cari cunosc alfabetul. 


Credinţa mea este că Convorbirile ar merge mai bine 
decît toate celelalte reviste, dacă s-ar ocupa cineva cu stă- 
ruinţă de ele. Primul pas este făcut: scoaterea lor din admi- 
nistraţia paşalicului Socec. întoarcerea tinerilor de cari îmi 
vorbiţi şi participarea lor mai directă la redactarea revistei 
îi va da un nou avînt. 

Cît despre venirea mea la Bucureşti, cu întoarcerea ro- 
şilor, dacă observaţia n-ar veni de la d-voastră, aş crede că 
e o ironie. Socotiţi că, în adevăr, vor veni la putere în anul 
viitor ? Dacă ştiţi“ ceva pozitiv (din intenţiile d-lui Carp 
sau ale regelui) vă rog să-mispuneţi, fiindcă într-un ase- 
menea caz aş lua măsuri ca să fiu adus chiar de acum la 
Minister. Dacă aş cere aceasta lui Lahovary şi lui Ghica, 
“ed că mi-ar acorda-o, poate nu din dragoste pentru mine, 
ci ca să facă loc vreunuia la Bruxelles. Dealtmintrelea mi- 
nistrul Lah. îmi propusese să mă oprească la Minister încă 
de acum 2 ani, la întoarcerea din Atena. 

Acum cine e Roman : socialisto-naţionalo-liberalo-despo- 
tico-confuzo-pehlivan ? Poate... El a venit la mine astă- 
toamnă, cu o scrisoare de recomandaţie de la Vlahuţă (pe 
care eu cu toată lunga depărtare dintre noi, în toate sensu- 
rile, urmez a-l crede cel mai cinstit şi mai de talent dintre 
adversarii mişcării noastre). L-am văzut din cînd în cînd, 
l-am avut la masă, şi întotdeauna m-a interesat; de aceea 


313 


trenul acesta de calificative ce-i trimeteţi întru întîmpinare 
mă miră mult. Eu credeam că de toate poate să fie, dar 
pehlivan nu." îl cunoaşteţi bine d-voastră ? 

Şi în cele din urmă o rugăminte» pe care de multă vreme 
doresc să v-o fac : aş vrea să am date precise asupra întâm- 
plărilor de căpetenie din viaţa d-voastre, aşa precum {m 
le-aţi istorisit cîteodată, cu alte cuvinte o autobiografie sin- 
ceră (fac apel la d-na Maiorescu în privinţa controlului), 
în care să fie deopotrivă expusă viața intimă (întrucît a 
putut fi pusă în discuţie şi atacată de adversari politici) 
cît şi viaţa politică. Socot că nici un timp nu e mai priel- 
nic pentru o astfel de ocupaţie decît acela pe care-l petrece 
omul la băi. Voiţi şi puteţi să-mi împliniţi această dorinţă ? 
Mi-aţi face o nespusă plăcere.‘ 

Dacă îmi răspundeţi, vă rog să-mi spuneţi unde e dl 
Negruzzi (la moşia de pe Prut ?) ca să-i trimit sfîrşitul ro- 
manului. V-aţi aruncat ochii pe el ? şi dacă da, ce credeţi? 

Sărutări de mîni d-nei Maiorescu şi petrecere bună, 


D. 2. 


76 


Bruxelles, 6/18 iuliu 1S94 


Iubite domnule Maiorescu, 

Ce nenorocire cu bietul d-nu Negruzzi)... închipuiţi-vă 
că în precedenta mea scrisoare tocmai vorbeam de d-lui, 
de volumul al 2-a al scrierilor sale complecte (pe care mi 
l-a trimis), şi căutam să vă spun, cu cuvinte dulci, ce tristă 
pustietate am găsit în liricele sale. Şi m-am sucit şi m-am 
învîrtit, pînă am şters tot şi am recopiat scrisoarea, fiindcă 
mi se părea că zic prea mult sau prea puţin. Şi spuneam 
acolo cît îmi era de simpatic, atît d-sa cît şi d-na Negruzzi, 
şi cum mă simţeam jenat de a vorbi de greşeala ce făcuse 
prin retipărirea poezielor din volumul acesta. Aveam un 
fel de îndoită sfială de a spune ceea ce gîndeam, atît din 


314 


cauza lubirei meîe de linişte, cît şi mai ales dintr-o inexpli- 
cabilă jenă faţa de autor... Ce-i asta ? Sunt fel de fel de 
nume ştienţifice spre a o boteza. Cel mai nimerit ar fi pros- 
fie, — dar asemenea efect de sensibilitate am avut adeseaori, 
un fel de telegrafie aeriană, un curent de simpatie care de- 
termina în sistemul meu nervos o adevărată revoluţie. Am 
avut acest fenomen, foarte puternic, în anul 1888, la Roma, 
cînd o săptămîna n-am putut dormi, aşteptîndu-mă la o ne- 
norocire, — pînă într-o zi am găsit la Legaţiune o depeşe 
de Ia tată-meu, în care îmi spunea că o rudă a mea de 
aproape, care îmi era şi foarte dragă, murise... 

Roman. Aveţi dreptate să-mi aduceţi aminte cazul cu 
Petraşcu. Dar în asemenea condițiuni eu nu primesc să mai 
iau parte din viaţa-împreună a oamenilor. Viaţa reală, în 
ea însăşi, e grozav de ambetantă, e mai cu seamă rece şi 
tristă. Cînd un om are ceva în el, un grad de căldură mai 
mult, o linie de personalitate, eu mă las să mă fure cu plă- 
cere, sigur că, chiar de o ieşi un pehlivan la urma urmei, tot 
e ceva în el interesant. Aşa e cazul cu Petraşcu, tot cam aşa 
cu Caragiali etc. E posibil ca Rom. să fie cumnat cu Sla- 
vici — eu nu ştiu ; dar nu cred ca rudenia asta prin alianţă 
să înglobeze pe unul celuilalt.’ Nu mă pot rosti încă de are 
sau nu talent, fiindcă am cetit puţine lucrări de dînsu ; are 
ceva, e o coardă pe care dacă o atingi vibrează. Nu e o 
insula de cuarț din care vîntul şi valurile mării scot sunete 
prelungi, de o adîncă melancolie, pe cari corăbierii se opresc 
să le asculte în singurătatea drumurilor ; nu. E însă un om 
cinstit, asta o afirm. îmi vine să rîd, fiindcă tocmai în pri- 
vinţa celor ce afirm se iveşte mai tîrziu contestaţie. Mie insă 
aşa mi se prezintă. A venit la Bruxelles să-şi capete un titlu. 
A muncit ca un nenorocit tot timpul, trăind cu 150 frs. pe 
lună, şi a trecut prima candidatură. Deja asta e un semn 
bun. Pentru ca un tînăr să se poată desface de Beldiman’ 
şi de cele 3 ori 4 sute de lei ale jurnalismului, spre a veni 
să-şi dobîndească în străinătate un drept la o altă viaţă, 
trebuie să aibă un fond de onestitate. Acuma a plecat din 
nou în ţară, bolnav. Medicul nostru, care l-a cercetat cu 
mare atenţiune, m-a asigurat că e etic. 


Ajuns acum la mine, socot că trebuie să vă vorbesc cît 
s-o putea mai clar. După cum ştiţi, n-am pe nimeni care 
să mă protejeze, nici într-un partid nici într-altul. D-voastră 


315 


sunteţi singura persoană care s-a interesat de soarta mea, şi 
poate, prin simpatie pentru d-voastră, şi dl Carp. Dacă 
cele ce-mi proorociţi se vor întîmpla aşa, cum stau eu ? Pe 
drept sau pe nedrept, am trecut întotdeauna de junimist. 
Pentru liberali sunt rău ; pentru conservatorii puri, de ase- 
meni. Dacă dl Carp se va retrage înainte de alegeri, e pro- 
babil că C. C. Lascăr‘ şi cu L. n-au să se retragă“ ci îm- 
preună cu Mânu,' Păucescu şi alţii au să facă o concentrare 
conservatoare şi să lupte în alegeri. în asemenea condițiuni, 
d-i Carp va deveni duşmanul acestora şi toţi cei ce ţin de 
d-sa, de asemeni. Pe de altă parte, între liberali nu am nici 
un prieten, afară de Djuvara‘; dar Dj. nest pas asssez 
gros legume ca să mă ocrotească împotriva poftelor celor 
ce vor voi să vină la Bruxelles (anume a lui Mărăcineanu, 
fost aici şi dat afară de dl Carp). Aşa fiind lucrurile, 
trebuie să stau eu cu mînile în sîn, aşteptînd să vie apa 
mare, sau trebuie să mă mişc de pe acum? Şi, admiţînd 
că trebuie să mă mişc, — în ce fel? 

lată o părere : m-am gîndit să cer de pe acum să mă 
aducă la Minister. Mi-aş lăsa deocamdată familia aici şi 
aş veni singur, aşteptînd evenimentele la Bucureşti. Poate 
că în alegerile viitoare focşenenii m-ar alege deputat, dacă 
le-aş cere voturile.” în vremea asta m-aş ocupa cu tipă- 
rirea romanului, ba aş face şi o încercare imprimînd pe 
seama mea o culegere de nuvele’ din Convorbiri (Un drum 
greşit, Alessio, Singurătate etc). Dumnevoastră sunteţi scep- 
tic în privinţa asta. Eu însă nu. Sunt bine încredinţat că în 
România sunt zeci de mii de cetitori de romane (subliniez, 
fiindcă socot că numărul e mai mic pentru alte feluri de 
literatură), dispuşi să cumpere şi să urmărească pe scriitorii 
de oarecare valoare. Cred că trebuie făcut aici ceea ce a 
făcut dl Carp în politică : d-lui a tratat pe români de go- 
gomani, dar cînd a avut puterea în mîna s-a adresat lor 
cu tot felul de reforme, bune toate, dar unele îndrăzneţe. 
şi gogomanii i-au dat dreptate, primind reformele şi consi- 
derîndu-l ca pe un om de o adevărată valoare politică, cum 
este în realitate. Această înriîurire de sus în jos, această im- 
punere, a avut între altele efectul de a însănătoşa, pe cît 
se poate, aerul viţiat al politicei de pînă acum: se ştia că 
hatîruri şi mişelii nu se pot face cu Carp, şi arendaşii s-au 
hotărît să nu mai întîrzieze cu plata cîştiurilor, ţăranii, cari 


316 


au putut să se bucure de roadele legilor sale, l-au iubit, şi 
aşa mai departe. Literatura noastră trebuie să tămăduiască 
pe cetitori de gustul romanelor pornografe franceze, traduse 
de Cimpoiul; de romanele ilustrate de pe la biîlciuri (ale 
lui Macri, Stoenescu şi alţii, cari se vînd cu miile de exem- 
plare) ; trebuie să intre în stratul mezin al societăţei, unde 
femeile nu ştiu franţuzeşte sau ştiu prea puţin şi unde există 
gustul de cetire, fiindcă trebuie ţinut seamă de faptul că 
azi, în oraşe, mai nu mai sunt fete de măritat sau neveste 
tinere care să nu fi făcut clasele elementare în şcolile pu- 
blice.” Asta a făcut succesul lui Dan, nu reclama socia- 
listă singură ; asta, şi în parte calităţile scriitorului şi ale 
romanului, fiindcă eu (cu tot respectul) vă cer voie să nu 
împărtăşesc opinia d-voastre întreagă asupra lui Dan: e 
stupid în început şi în dragostea lor la Paris; e brutal şi 
imoral în atentatul cumnatului, — dar e interesantă, în 
partea“ finală, psihologia autorului cînd studiază cheltuiala 
enormă de energie morală şi fizică ce o face un om, sub 
stăpînirea amorului, faţă de nepăsarea sinceră a femeii, 
animal pasiv şi insensibil, sub toate latitudinile, de îndată 
ce e fecundat. în toate cazurile limba e bună, stilul corect 
şi curgător. Acuma, sincer, eu socot că încercările mele de 
romane şi novele, fiind inferioare în multe privinţe seme- 
nelor lor de alţi autori, au o singură calitate: sunt calde, 
se citesc cu înlesnire de la un capăt la altul. Pentru ce, în 
asemenea” condițiuni, publicul nu le-ar primi bine ? Cu toată 
conspirația de tăcere a socialiştilor, dacă aş fi eu în Bucu- 
reşti, ca^ să mă poc ocup“ de ele, cred că ar merge bine. 
Socialiştii sunt plouaţi pentru moment. 

Lungă vorbă... 

A doua soluţiune ar fi să stau pe loc, să nu mă mişc, 
aşteptînd ca vremea să aducă cele viitoare, iar atunci... 
văzînd şi făcînd. Această soluțiune e cea mai comodă, deşi 
cam orientală. 

Dumneavoastră înlăturați cu o mînă delicată prinosul ce 
vi-l aduce un om care vă iubeşte. Cest un echange de bons 
procedes, pe care-l cred de prisos între noi. Aş putea să vă zic 
ca Heine lui, sau mai bine despre Goethe, că nu vream să 
vă ridic un monument, fiindcă de acela ați îngrijit d-voas- 
tră, fiind încă în viaţă, ci ţineam să am pentru mine date 
sigure şi amintiri scumpe. Dar poate cu vremea... 


317 


Cam lungă scrisoare. La băi... 
Sărut mînile doamnei Maiorescu şi din inimă al d-voastre 
devotat. 


Duiliu Z. 


77 


Bruxelles, 2/14 septembrie 1894 


Iubite domnule Maiorescu, 


Potrivit ce'or din scrisoarea d-voastre din 17/29 iuliu 
(Kissingen), nu vă răspund decît acum. 

întru ceea ce priveşte înaintarea mea la o Legaţiune mai 
mare şi numirea lui Creţeanu aici, fusese vorba deja de mai 
nainte ; şi mai e şi acuma, după cum a mai fost şi altădată, 
cu alţii. Eu nu pot face nimic: aştept să curgă vremea şi 
să aducă ceea ce-o aduce. Am scris două rînduri lui Ghica 
Brigadier, atîta. Dealtminteri., un secretar nou, cu ministrul 
de aici, cest une grosse affaire : afară poate de Creţeanu 
(care îi este amic), nu cred că ar primi pe un altul în locul 
meu. Eu împlinesc, cu o aproximaţie însemnată (dar împli- 
nesc), condiţiunile de exactitate şi minuţie ce sunt trebuin- 
cioase aici, şi cred că ministrul n-ar voi să mă vadă înlo- 
cuit. Toate astea sunt supoziţiuni. Personal, n-am nici o 
afecţiune pentru Bruxelles, şi dacă n-ar fi vorba de a cheltui 
bani cu mutatul, m-aş duce orunde. 

Etd'une. 

A doua, a editărei romanului de către Miiller, e, pentru 
mine, mult mai delicată. Convingerea mea rămîne nestrămu- 
tată asupra înmulţirei cetitorilor la noi : multe s-au prefă- 
cut şi s-au îmbunătăţit în ţară, şi nu se poate ca trebuinţa 
de a ceti să nu se fi dezvoltat în proporţie cu restul. Dar 
aici e chestiune de interes şi de supărare pentru d-voastră, 
de aceea nu voi să am nici o opiniune: or în ce condițiuni 
veţi trata cu Miiller sau cu altul, va fi primit de mine cu re- 
cunoştinţă, încercarea de astăzi poate să fie foarte impor- 


318 


tanta pentru viitor. (Lume v/eche] şi lume noua, s-a publi- 
cat în numerile 1—9 inclus, din anul XXV.) 

Eu am petrecut vara în Bruxelles, cu mici excursiuni în 
Olanda şi în Belgia (în Olanda am văzut muzeele din Am- 
sterdam şi Haga, marea la Scheveningen, am văzut pe 
Frans Hals' la Harlem, un colorist extraordinar, iar în 
Belgia am fost la Bruges, trist, dar încîntător rest al veacu- 
rilor de mijloc). Dacă n-aţi fost la Bruges, vă rămîne de 
văzut un lucru interesant. Niciodată, nici chiar în cata- 
combele romane, nu am simţit trecutul fîlfiind pe deasupra 
noastră cu atîta putere de evocaţiune ; cum ţi se întîmpla 
cîteodată să visezi că zbori, şi să ai senzaţiunea aproape 
reală a zborului, aşa aveam eu senzaţiunea trecutului în 
mine, cînd trăsura mă ducea, de-a lungul canalului, pe un 
drum cam rău, sub umbra ulmilor plecaţi pe cale. Din dis- 
tanţă în distanţă, porţile monumentale ale oraşului, cum 
erau în veacul al 14-lea ; cîte o moară de vînt, pe maidanele 
pustii, aținînd drumul norilor ; cîte un colt de beguinage, 
de o nespusă originalitate, legat de lume printr-un pod de 
cărămidă, o alee de sălcii, o poartă pustie ; iarbă crescută 
printre pietrele caldarîmului, pe acoperişuri, pe faţa apei; 
lume bătrînă, rară; o tăcere solemnă, în care răsună mu- 
zica clopotelor (carillons) cu tonuri albe ca a cîntăreţilor 
din Sfîntul Petru. E minunat. O asemenea impresie poartă 
sufletul către reculegere, îi dă o mai intensă viaţă în sine: 
cam trist, cam descurajat, te uiţi pe vîrful turnurilor, la 
umbrele lor în apă, şi te vezi, nu într-un moment, ci în 
toate momentele, atunci şi acum. Vă trimit o amintire: 
portretul lui Memling (1450), pictorul din localitate. 


Şi, spre a sfiîrşi, o bună noutate: vă voi trimite în cu- 
rînd un act în versuri, 7hargelia din Milet’ Ce-o ieşi cu 
dînsul nu ştiu. Dar, povestea veche : nu e pentru voi, ci e 
pentru mine. Thargelia mi-a ţinut de urît o vară întreagă... 
ev viva Thargelia !... 

Respectuoase sărutări de mînă doamnei Maiorescu şi cu 
supusă prietenie şi dragoste, al d-voastre devotat, 


Duiliu Zamfirescu 


319 


Vă rog, care este adresa d-lui şi d-nei Negruzzi ? 

Aş mai avea de adăugat că Miiller a plătit 1 000 frs. 
pentru un mic volum de versuri al lui Roman, după reco- 
mandaţia lui Vlahuță‘. š 


78 


Bruxelles, 14/26 sept. '94 


Iubite domnule Maiorescu, 

V-am expediat ieri, prin poştă, pe Thargelia din Mi- 
leť — o piesă, doamnă Maiorescu. 

Neputînd fi de față la cetirea acestei încercări, aş dori 
să vă dau cîteva mici explicaţii. 

Nu ştiu dacă Sfinta Vinere nu vi se pare nelalocul ei 
într-o piesă cu caracter antic. Eu cred că numai vorba 
sfinta ar putea fi rău primită, însă împreună, Sfînta Vinere, 
este o expresie păgînă, deoarece, după cît ştiu eu, calendarul 
nu are o asemenea sfinta, iar caracterul creştinesc al zilei 
vineri este împrumutat de la suferințele lui Christ, care ar 
fi murit în ziua aceea. în toate cazurile, transmisă cum e 
pe calea legendelor, Sfînta Vinere e păgînă, şi sfinta tre- 
buie luată în înţeles de sacră. Aş schimba versul numaidecît 
dacă n-ar fi vorba de o rimă grea şi de o situaţiune aşa de 
potrivită, cum e aceea a Amorului cu mama lui Venera. 

Apoi, vorba Jad merge cu conceptul vechi despre Zn- 
fern ? Eu cred că da. Enea roagă pe Sybilla Cumaea să-i 
dea voie a se cobori în fundul infernului, pe malurile Ache- 
rontului, spre a revedea pe tată-său Anchise, iar aceasta îi 
face descrierea locului cu colori negre, pomenind vorba 
Tar+ar (bis nigra videre Tartara), de parc-ar fi vorba de 
iadul creştinese (V. En., C. VI). Dealtfel, cuvîntul acesta 
se poate mai uşor înlocui decît cel de sus. 

Dar astea sunt lucruri fără mare însemnătate. 

Doresc să ştiu care este impresia d-voastre asupra în- 
tregului.' Am fost silit să las sa treacă unele expresii pro- 
zaice, cum e într-un vers vorba ambițiune, pe care n-aş pri- 


320 


mi-o într-o poezie. însă e cu neputinţă să înlături asemenea 
cuvinte într-un dialog. 

Eu am impresia că acţiunea, atîtâ cîtă e, se susţine şi 
merge repede către sfîrşit. Caracterul Thargeliei, cu multe 
contraziceri, dar în fond cu nota de generozitate dominantă 
(aşa cum pare a fi în realitate, — în toate cazurile cum 
a fost Aspasia) îmi pare că reiese din acțiune. 

Istoriceşte, cred că toate datele sunt exacte. Toate per- 
soanele (afară de sclava Neotita) au existat, cu rolul lor 
bine definit. Arthmios fusese exilat din Atena de către The- 
mist.,' din cauză că încerca să cumpere lumea cu aur de-al 
perşilor. Timon era în realitate amicul lui Themist. Simo- 
nide‘ este poetul timpului. 

Ştiu că datele istorice au o importanţă secundară, — dar 
cînd sunt exacte, nu strică. 

în sfîrşit, bună-rea, asta este. 

Ca întotdeauna, d-voastră hotărîţi, iar eu sunt de toate 
primitor şi bun şi devotat amic, 


D. 2. 


Thargelia a fost, Thargelia a trecut. Acum reiau, pe 
de o parte limba engleză, iar pe de alta, urmarea la Viața 
la ţară, într-un alt roman, Viața la oraş. A propos, n-am 
primit Convorbirile pe septembrie. Cum vi se pare V. la 
țară ? Nu vă supere atîtea făgăduieli, fiindcă le voi ține. 
Altfel viaţa ar fi şi mai tristă. 


79 
Bruxelles, 20 sept./2 oct. '94 


Iubite domnule Maiorescu, 
Proorocia d-voastre din lunile trecute s-a adeverit. Prin- 
tr-o telegramă de ieri, ministrul de Externe informează pe 


321 


ministrul nostru de aici despre numirea mea la Roma! şi 
înlocuirea aici prin Em. Kretzulesco. 

Vă cer iertare de*a vă întreţine exclusiv cu o chestiune 
personală. împrejurările însă mă silesc a recurge la poveţele 
singurului om care a binevoit să se intereseze de soarta mea. 

Cînd am venit aici, acum doi ani, d1 Lah. m-a invitat 
să mă aşez cu familia şi să-mi strămut casa de la Roma, 
dîndu-mi cele mai formale asigurări că pe cît +imp d-sa va 
fi ministru, nu mă va mişca de la Bruxelles. Acestea sunt 
propriele sale cuvinte. 

Ştiu şi înţeleg că, odată ce am primit a-mi face carieră 
în ramura asta, trebuie să mă aştept la transferări, cînd 
interesul serviciului o va cere. Dar este oare un interes de 
serviciu plăcerea d-lui Kretzulescu de a merge la Paris sau 
la Bruxelles ? După ce am fost maltratat, injuriat (într-o 
ocaziune de care vă aduceţi aminte), după ce tot acest domn 
Kretz. a fost luat din urma mea şi trecut înainte, acuma 
vine din nou pe urmele mele. 

Ştiu că aşa e omenirea de cînd e: o luptă de interese 
ascunse şi meschine, ce îmbracă formele cuviinţei şi ale Le- 
gilor spre a da la pămînt pe cel slab şi a întrona pe cel 
puternic — şi vă spun drept că dacă aş fi, ca înainte, singur, 
aş surîde şi mi-aş vedea de treabă. Şi chiar acum, e probabil 
că tot aşa voi face, deşi răspunderea şi greutăţile sunt cu 
mult mai mari decît altădată. Dar cel puţin să fie cineva 
care să cunoască şiretlicul : d-1 Kretz. voia Parisul; dar la 
Paris e Nanu, insinuant, care îngrijeşte de copilul ministrului, 
e bine cu fratele ministrului. prin urmare nu Parisul ; alors 
faute de grives on mange des merles : la Bruxelles e Z. a 
cărui femeie e italiană, prin urmare o să-i facem o nespusă 
plăcere ducîndu-l la Roma. Trebuie să mai adaog că Kretz. 
trăia rău cu Em. Lah., ministrul de la Roma, care cu toate 
astea îi este unchi. Şi iată-mă mutat la Roma... Că eu am 
casă luată pe trei ani (cum e obiceiul locului) ; că am copila 
nevestei instalată în şcoală, de abia deprinsă cu limba şi 
obiceiurile de aici; că mutarea de la Bruxelles o să mă coste 
alte 12 000 frs. ca în '92 — toate astea n-au nici o însem- 
nătate : aşa cere interesul serviciului. 


Ar fi, cu toate astea, omenesc, ca un funcționaf însurat 
şi instalat în străinătate să fie şi el întrebat, sau cel puţin 


322 


înştiinţat cu cîteva luni înainte de mutarea sa; ar fi na- 
tural ca statul să suporte toate cheltuielile reale ale unei 
asemenea transferări, cum se face în Franţa şi alte ţări, unde 
funcţionarul este despăgubit pînă la centimă de tot ce cheltu- 
ieşte. Mie îmi vor da 1 500 frs. şi bonsoir. 

Dar scopul prezentei era altul. Doream să vă cer o po- 
vaţă : credeţi că e bine să mă duc la Roma, sau ar fi mai 
înţelept să cer a fi mutat Ia Bucureşti ? Iată care sunt condi- 
ţiunile acestor două posturi : la Roma aş avea, ca şi aici, 
870 frs. pe lună în mînă, plus 800 frs. pe an îndemnizare 
de chirie, dragă Doamne, şi în caz eventual gerența Lega- 
țiunei (adică pe timpul cît lipseşte ministrul, 800 frs. pe lună 
cheltuieli de reprezentare) ; la Bucureşti nu aş avea decît 
720 frs. lunar şi nimic mai mult. E evident că primul post 
produce mai mult decît cel de-al doilea ; dar are şi sarcini 
mult mai mari. însă lăsînd sarcinile la o parte, — dacă 
peste un an sau doi mă mută din nou ?... Alţi bani risipiţi, 
alte mobile rupte, o adevărată ruină. 

Poziţiunea noastră actuală, în urma pierderilor suferite, 
nu mai îngăduie asemenea cheltuieli. Prin urmare, trebuie 
să mă gîndesc bine înainte de a hotărî. 

La Bucureşti poate că aş putea trăi mai modest, poate 
că aş mai face altceva. 

Vă rog încă o dată să mă iertaţi de supărarea ce vă aduc 
şi să mă credeţi ca totdeauna, 

al d-voastre devotat din inimă, 


Duiliu Z. 


Daţi-mi voie să mai adaog un cuvînt (am deschis scri- 
soarea într-adins, fiindcă mi se pare important: credeţi 
că orientaţiunea politică, în martie viitor, se va schimba 
aşa precum îmi scriaţi, adică că dl Carp se va retrage şi 
că vor veni liberalii ?' 

într-un asemenea caz sunt hotărît a nu-mi muta familia 
de aici şi a aştepta evenimentele din primăvară. Voi merge 
singur, la Roma sau la Bucureşti, cum se va decide. 


D. Z. 


80 


Roma, 3 februariu 1895 


Iubite domnule Maiorescu, 


E multă vreme de cînd doresc să vă scriu, chiar de 
cînd m-am întors; însă pînă acuma nu m-am găsit încă 
destul de senin ca sa pot vorbi cu d-voastră: tot felul de 
preocupări şi, par dessus le marche, friguri. La drept vor- 
bind, nici acum nu sunt aşezat pe trai ticnit, dar nu voi să 
întîrziez mai mult a vă scrie. 

Am plecat din Bucureşti cu inima plină de mulţumire. 
Ultima seară, începută la d-voastră, îmi pare c-am s-o sfîr- 
şesc anul viitor tot la d-voastră, şi tot cu muzică. Pînă 
atunci amicul nostru B. o să-şi mai îndulcească acordurile la 
piano, iar fericirea mea o să fie cu atît mai mare de a vă 
revedea pe amîndoi, pe d-voastră şi pe doamna Maiorescu. 

Dacă vă interesează să vă spun cum stau eu, iată: orce 
rău spre bine : numirea mea aci coincide cu mutarea lui cum- 
nată-meu la Napoli, astfel că socră-meu, care ar fi rămas 
stingher fără noi, cu noi îşi regăseşte casa pierdută. Prin ur- 
mare, trebuie să găsesc un apartament care să se potrivească 
cu cerinţele noastre reunite. Bătrînul continuă a-şi petrece 
viaţa pe drumuri, între Milan, Roma, Lucerna şi ce mai dă 
Dumnezeu. însă un astfel de trai nu mai merge cu vîrsța 
lui, de aceea trebuie să-şi strîngă ocupaţiele împrejurul capi- 
talei, unde e Senatul, şi dacă va trebui, să lase chiar prezi- 
denţia drumurilor-de-fier, al căror scaun e la Milano. Noi 
lucrăm să-l convingem, dar fibra lui puternică de longobard 
biruie tot. Vom vedea. 

Nevasta şi copiii sunt încă la Bruxelles, cu 16 grade de 
frig. împrejurările voiesc ca eu să stau despărţit de ei aproape 
patru luni, şi să trăiesc într-o continuă nelinişte. Nu vă mai 
spun nimic de Odiseea strămutării mobilelor ! încă două 
transferări ca aceasta, şi-mi dau demisia ca să deschid o agen- 
ţie de transporturi. 


în asemenea împrejurări, literatura şi în general puterea 
de a trăi cu sine însuşi devin nepreţuite. Nu am scaunul 
şi masa mea, cei mai statornici prieteni, dar un condei şi 
hîrtie se găseşte peste tot spre a te chema la gînduri. 


324 


Am primit Convorbirile pe ianuariu cu toate prefacerile 
urmate de la plecarea mea. Precuvîntarea d-lui Negruzzi, 
care este în acelaşi timp duiosul adio cu care se desparte de 
revista sa, m-a mişcat. Am văzut cum o interpretează so- 
cialiştii în ziarul lor ; am văzut (fiindcă m-am abonat la 
Lume nouă, la Adevărul, la Viaţa) cum judecă articolele d-lor 
Dragomirescu şi Negulescu. D-lor socotesc că în generaţia 
nouă a Convorbirilor cresc epigonii. Cred şi eu: încă două, 
trei articole ca cele de pînă acum ale d-lor Drg. şi Neg. şi 
reputaţia bonzului Gherea s-a dus!... Nu-i vorbă, pentru 
mulţi ea n-a existat niciodată. Adevărul e ceva mai drept 
cu noi. La“ această ciudată foaie trebuie să fie un om inte- 
ligent şi răutăcios care zbîrnîie în coardele literaturei. Fie, 
irate, răutăcios cît o vrea, numai prost să nu fie. 


Dar poezele, poezele lipsesc ! Bată-le vina lor de poezele, 
că greu să le mai găseşti“ cu o scînteie de originalitate. 
Puţinii cîţi autalent par încă orbiţi de lumina lui Eminescu. 
Dacă s-ar găsi, în literatura noastră, o personalitate puter- 
nică, să domine pe ceilalţi, dar să deschidă alte zăgazuri, ar 
fi un noroc. Ar fi un noroc, întîi fiindcă acel cineva ar fi; 
apoi fiindcă ar da o altă intonaţiune lamentaţielor de astăzi. 
Numerele literare ale celor două foi de sus sunt pline cu 
imitații supărătoare din Eminescu.' Nu se poate să scoateţi 
clin minunile lui Hillel un poet original ? 

Vedeţi ca vă vorbesc cu sinceritate, fiindcă eu însumi 
fac versuri. Eu cred că, în adevăr, la mine este oarecare ori- 
ginalitate, dar nu mă cred în stare de a impune nimic, ba 
chiar această originalitate mă tem să nu pară căutată, în 
lipsa adevăratei simţiri poetice. 

Basta : ce-o fi o fi — dar la Convorbiri cîţiva cîntători 
n-ar strica. 

Cît despre proză, stăm bine. Dacă nu ating susceptibilita- 
tea nimănui, aş dori să ştiu ce sunt scrisorile d-nei Strati- 
lescu ?' fiindcă încep să devină povestea lui Cucoşu-Roşu. 
N-au nici un dram de sare şi nici o probabilitate de a se 
sfîrşi. 

Am citit articolul d-lui Buicliu' cu acelaşi interes cu care 
l-am ascultat: semn bun. De cele mai multe ori impresia se 
schimbă de Ia ascultare la cetire — în rău. Să vedem acuma 
ce zice Hîjdeu de Harţiburi. 


325 


Aci alăturat o poezie. De vi se pare bună, bună să fie; 
de nu, la coş. 

Şi astfel cu dragă inimă cer voie doamnei Maiorescu să-i 
sărut mînile şi d-voastre să vă îmbrăţişez cu respectuoasă 
dragoste. E 


Duiliu Z. 


Legation ; Palazzo Giustiniani-Bandini. 


81 


GRAND HOTEL NEW YORK — FLORENCE 
[imprimat] 


Florența, 9/21 martiu 1895 


Iubite domnule Maiorescu, 

închipuiţi-vă că afară e soare, în aer primăvară ; că ai 
văzut colori şi iar colori, linii armonice, chipuri ideale ; că 
Sandro Botticelli' te urmăreşte cu formele lui transparente, 
fluide, ce par a ieşi dintr-un vis încîntător ; că ai stat la 
Cascine, sub blînda mîngîiere a soarelui, tupilat sub gulerul 
imens al unei rusoaice tinere, căreia i-ai aspirat părul, par- 
fumat cu venin îmbătător, cu miros de carne blondă, de 
carne roşcată, ce ţi se urcă Ia cap ca vinul tare; că după 
ce te-ai îmbătat de violenţa căldurei, de intensitatea vieţei, 
de parfumul părului şi de fluiditatea privirelor, te întorci 
acasă singur, singurel, aproape mulţumit că eşti singur, arun- 
cînd o privire galeşe către icoana crudei prietene, dar nedo- 
rind-o mai mult... 


Acesta sunt eu. Eul acesta se simte ca o paletă de pictor: 
plină de colori. Va veni o mînă de copil nebunatec să le 
amestice pe toate la un loc şi să nu mai lase din ele decît 
o pată ? sau va veni mîna discretă a unui artist să-şi moaie 
penelul în carminul palid spre a desina apusuri de soare ? 


326 


sau se vor usca pe scîndură, fără ca nimeni să le atingă?" 
Nu știu. 

Deocamdată simt nevoie de a spune ceva, şi chiar dacă 
acest ceva nu va spune nimic, eu tot îl spun. Şi cui ? Dom- 
niei-voastre, desigur. Puteţi să vă supăraţi, vina nu este a 
mea : cine simte mai bine decît d-voastră cîte vibrații sunt 
într-o coardă, cîte ondulaţii într-o dorinţă, cîtă putere într-o 
năzuință, ce se luptă, se luptă cu golul idealităţii, se strînge 
în sine, se concentrează într-o sforţare supremă şi irupe în 
fenomenalitate ? Cine e mai tînăr în ţara românească, mai 
senin, mai cald în simţire decît d-voastră ?... Nimeni. Prin 
urmare, n-aveţi de ce vă supăra.’ 

Dar poate să mă-ntrebaţi ă propos de ce toate astea. Aşa. 
Parcă eu ştiu de ce e cald afară. 

Tocmai acum apune soarele, şi se răsfrînge o pulbere 
viorie în apele ticnite ale Arnului, de simţi sufletul că te 
îneacă. Iar pe cheul din faţă, trăsurile aduc trupuri leneşe 
de femei, plecate pe o parte, de abia mai reczemînd de vîrful 
degetelor umbreluţele albe. 

Ce caut la Florenţa ? Nimic. Vin de la Milano, şi m-am 
oprit să văd Botticelli şi pe... rusoaică. Bate vîntul a tine- 
reţe, cît o mai bate. 

Cu dulce şi prietenească îmbrăţişare, 


D. Z. 


82 


Roma, 12/24 martiu 1895 


Iubite domnule Maiorescu, 

Ce-ți fi zis de scrisoarea mea nebunească de la Flo- 
rența !... A trecut un vînt de primăvară pe lîngă mine şi 
m-a făcut valvîrtej. Ca o roată prinsă pe o baghetă, pe care 
ai repezit-o pe pămînt şi după aceea ai ridica-o în aer, 


32r 


eu urmez a mă învîrti mai departe, cu puterea inițială a 
unui moment fericit. Florenţa m-a îmbătat, ca un mănunchi 
de crini, trecut prin gratiele unui castel medieval, de o mînă 
anonimă, dar tînără, străvezie, poetică. 

Ce să mai faci filozofie ! Asta e. 

Dar întorcîndu-mă la Roma, am găsit un vraf de jur- 
nale. Le-am cetit pe rînd, după număr şi dată, ca sa mă în- 
conjur de o atmosferă românească, şi, curios, n-au reuşit să 
mă trivializeze. Dar am văzut că d-voastră sunteţi întroienit 
în comisiuni, rectorate, Senat, pînă peste cap. Bine o să fiu 
eu primit cu aiurările mele ! 

Ce e cu Convorbirile pe luna asta ? Nu le-am primit încă, 
deşi au apărut, după cum văd din ziare. 

Ce e cu poezia mea din urmă ? Nu v-a plăcut. Foarte 
bine. 

lată o alta. 

Şi se apropie sărbătorile Pastelor ; prin urmare, geaman- 
tan, trăsură ! Doamna sub un braţ, lord Baedeker sub ce 
lălalt şi glas, drege-te, spre a intona imnul soldaţilor. Parcă 
văd sosindu-mi o scrisoare din vreun colţ al Europei, o scri- 
soare orar : ajungem la 11 şi 33 de minute, stăm 2 zile, 
2 nopţi şi trei ore din ziua a treia. în total 51 de ceasuri; 
la 11 punct plecăm, şi celelalte.' Dar, cînd să fie, la 11 punct 
să plecaţi spre Italia... E drept că eu nu sunt încă instalat, 
nevastă-mea nu e încă aici (soseşte săptămîna viitoare), prin 
urmare nu v-aş putea primi cum doresc şi cum vi se cuvine, 
însă pomii s-ar îmbrăca în flori, soarele în raze, iar eu... aş 
fi omul cel mai fericit din lume. Aş veni din nou pînă la 
Florenţa, să vedem împreună Pitti, Bargello, Palazzo Vecchio, 
tot ce e minunat şi fermecător, şi ce nu e! Peste două săp- 
tămîni mărgăritărelul acoperă Florența de la un capăt la 
altul. 

Da? 

Cu bine şi respectuoasă dragoste, 


D. Z. 


Poezia nu rimează deloc cu scrisoarea de faţă. Dumnea- 
voastră bine ştiţi să destfaceţi o stare sufletească de alta. 


328 


83 


Porto d'Anzio, 12 apriliu '95 


Iubite domnule Maiorescu, 


Două rînduri, spre a vă zice la revedere pe luni. Aş fi 
dorit să plec chiar de astă-seară, dar e bine să stau de ziua 
de Paşte, cu întreaga familie, la Roma, — cu atît mai mult 
că nevastă-mea e tristă după moartea unei mătuşi, singura 
rudă ce-i rămăsese de la maică-sa. Pînă mîne seară sunt aici, 
cu copiii, fericit. 

Pe luni, dar. Cu trenul de dimineaţă, cioc, cioc, cioc la 
uşă cu Hristos a înviat.! 


Duiliu 


Adaog : la Roma am văzut pe dd. Arion cu doamna, 
gl. Budişteanu, Buicliu. 

Miine trebuia să facem o excursiune la Frascati — v-adu- 
ceți aminte ? — dar a trebuit să mă decomandez din cauza 
morţii rudei de dincolo. ° 


Roma, 27/9 mai 1895 * 


Iubite domnule Maiorescu, 


încîntătoarele zile de la Florenţa nu mi se şterg din minte» 
cu tot praful mutatului. în mijlocul teancurilor de cărţi şi 
al scaunelor răsturnate, îmi apare il viale dei colii ca un 
colţ de senin printre nouri. Dar Fiesole! dar englezoaica 
adormită sub umbrelă !! dar pandişpanul!!! (noroc că nu 
plăcea d-lui Cernescu). Nu mai pomenesc de primblarea de 
la întoarcere. Ce e drept, n-am dat noi de villa lui Boccaccio,. 
dar în schimb ce minunată privelişte ne-a însoţit tot tim- 
pul !... Două rămurele de flori găsite pe jos, soarele sfrede- 


32» 


lind prin tufişul unui portal închis, domul Florenței, amurgul 
limpede, iar la domiciliu. cele două inglezine, care nelinişteau 
sufletul amicului nostru Cernescu. Ah, mizerabilul de fidan- 
țat!... Nimeni nu va şti cărei din două închina el gulerile 
sale moțate, şi iarăşi nimeni nu va şti care din două se va 
ivi în geamul ferestrei de la Universitate... $ 

Vă mulțumesc de mii de ori de ospitalitatea ce mi-ați 
dat. Florența, de cînd am văzut-o împreună, îmi este mai 
“dragă, îmi pare mai intimă, mai caldă’. Aşa este. Sufletul 
“omenesc colorează natura cu nuanțele sale personale : totul 
se mlădiază după înclinările noastre. Frumosul din afară, la 
care conlucrează în mod indiferent atîtea lucruri neînsem- 
nate, se reintegrează într-un tot armonic, în instrumentul 
nostru sufletesc, acordat de mai nainte de cauze proprii. 

Ce mai zice doamna Maiorescu ? S-a împăcat cu Madonna 
lui Sassoferrato ?' dar cu a lui Carlo Doici?' Ce copie 
ați ales din Uffizzi ? unde ați mai fost fără mine ? 

îmi părea rău că trebuia să plec, ca unui şcolar căruia 
i s-au sfîrşit vacanțele. însă nu puteam face altfel: mă aş- 
teptau trei case, ce trebuiau să se mişte deodată, cu infinita 
varietate a detalielor. Acuma, slavă Domnului, suntem aproape 
aşezaţi. Aceasta este întîia scrisoare din noul meu cabinet 
-de lucru. 

Nevastă-mea mă roagă să spun d-nei Maiorescu părerile 
sale de rău că nu a putut-o vedea. De la scurta întîlnire 
edin Palazzo Doria a trecut atîta timp... 

Vă cer voie să vă îmbrățişez cu respect şi iubire. 

Al d-voastre, 


Duiliu Z. 


85 


Roma, 1 iuniu 1895 


Iubite domnule Maiorescu, 

Am primit trei exemplare din Lume noua şi veche' de la 
“editor, şi din aceste mă grăbesc să vă trimit unul, omagiu. 

De îndată ce s-a început tipărirea volumului (care volum, 
fie zis în treacăt, e alcătuit cu o complectă lipsă de gust) 


330 


m-am gîndit să vă scriu, spre a vă ruga să-mi trimiteţi nu- 
merele din Convorbiri în care sunt însemnate, pe margine, 
observările d-voastre de la prima cetire. Aceasta ar fi co- 
respuns cu dorinţa mea de a schimba multe lucruri din 
roman, atît de multe, încît ar fi ieşit o lucrare nouă. 

M-am întrebat însă dacă e cu putință o asemenea refonză 
între Bucureşti şi Roma : evident, nu era cu putinţă. în re- 
pedea mea trecere prin Bucureşti' am fost prins de broşura 
Alte orizonturi, tipărită în zece zile sub ochii mei, — prin 
urmare, răgaz de a preface Lumea nouă, spre a lăsa edito- 
rului tot materialul, nu am avut. Aşa că, tiparul a început 
după Convorbiri, rămînînd a face îndreptări. la corectură, 
prin corespondenţă, cu întîrzieri mari şi înțeles pe dos de 
protul tipografiei : am renunţat la îndreptări ; ici şi colo 
mi-am adus aminte de unele observări ce mi-aţi făcut, şi pe 
acestea le-am întrebuințat. Insă aşa cum este, nu mă mulțu- 
meşte `. 

Aici însă vine întrebarea : trebuie să mă mulţumească ? 
S-ar părea că da, şi, vă mărturisesc, aş fi lăsat baltă publi- 
carea de astăzi dacă aş fi încredinţat că, odată schimbarea 
de acum făcută, va rămîne forma de astăzi definitivă. Dar 
nu e aşa: dacă ar fi vorba să republic, peste patru ani, ceea 
ce astăzi îmi pare definitiv, aş schimba din nou. în raport 
cu mine, nimic din ceea ce am făcut pînă astăzi nu are o 
formă stătătoare de sine, ci rămîne legat de nestatornicia su- 
fletului zbuciumat, căutător de idealuri. 

Prin urmare, să hotărască alţii. 

Cu iubire nestrămutată, 


Duiliu Z. 


86 


921  iuniu '95 


Iubite domnule Maiorescu, 


Negreşit că nu voi publica Viața la fară decît după îm- 
preună cetire. Deie Domnul să ne vedem cît mai curînd şi 
să ne potrivim la vreme liberă, că despre tăiare, cît poftiţi. 


331 


N-am putut face toate îndreptările cuvenite în Lume noua 
şi veche tocmai fiindcă n-am avut vreme mai multă de stat 
împreună. 

îmi pare bine că plate V, la fară domnilor de la Con- 
vorbiri. Rezervele d-voastre, cu privire la desfăşurarea! lă- 
turalnică a caracterelor secundare, le împărtăşesc şi ea, ba 
încă atît de mult le împărtăşesc încît am început să lucrez 
Ia ridicarea lor : d-nul Negruzzi ştie de mult de planurile 
mele machiavelice de a scrie o urmare la V. la f., care, atunci, 
trebuia să se cheme Viața la oraş, iar acum se cheamă Tă- 
nase Scatiu. E vorba tocmai de Tincuţa, de Mihai (în parte) 
şi de mitocanul de Scatiu, devenit om grozav. Am să judec 
pe piîrliții de arendăşei, ajunşi bogaţi, deveniți factori poli- 
tici, falşi în întîia şi a 2-a generaţie. Apoi, cu baciul Micu 
vreau să scriu un al 3-lea roman : Poerul. Pe Tănase Scatiu 
l-am împînzuit deja, dar în mijlocul vieţei de provincie a 
junelui Tănase a căzut din văzduh Doctorul Vera, un fel 
de nebun foarte interesant, care m-a chinuit vreo zece nopţi, 
de mă durea şira spinării stînd pe scaun cîte 18 ceasuri din 
24. Acest doctor ar năzui să iasa la iveală într-o tragedie în 
4 acte, din cari unul şi jumătate sunt deja scrise. Dar şi 
tragedia închipuită a fost întreruptă de o alta, reală, petre- 
cută la Napoli, cu nenorocita d-nă Hagi-Theodoraki (despre 
care veţi fi cetit prin jurnalele noastre). Am lăsat totul la 
pămînt şi am alergat la Napoli.’ 

însă revenind la V. la ţară : credeţi că toate evenimentele 
incidentale dintr-un roman trebuiesc duse la o soluţiune? 
E vorba de viaţa la ţară, prin urmare de o mulţime de ni- 
micuri, cari rămîn pe planul al 2-a şi al 3-a şi care stau 
acolo numai ca să întregească tabloul. Printre acestea trebuie 
socotită revolta ţăranilor. (De fapt, ea va avea o urmare 
în Tănase Scatiu, însă nu fiindcă nu poate rămîne astfel, ci 
pentru că merge treptat cu desfăşurarea firei lui Scatiu.) 

Dar asta se cheamă vorbă de clacă. Vom schimba tot ce 
veţi vrea. 

Am văzut cum aţi lichidat pe Roman, şi n-am nimic 
de zis, decît că eu urmez a crede omul superior poeziei sale. 
Tocmai îmi scrie din Bruxelles, şi, dacă nu m-âş jena a vă 
împărtăşi mulţumirele cam exagerate ce-mi trimite, v-aş co- 
munica scrisoarea ca să vedeţi ce simplu şi ticnit scrie. Cît 
despre atacurile din Viaza, * ele m-au indignat într-atîta, încît 


332 


era să-i scriu lui Vlahuţă, aducîndu-i aminte de cîteva ge- 
nerozităţi ale d-voastre către el, pe care eu nu le-am uitat, 
însă m-am gîndit că e foarte nenorocit. 
Vă voi trimite în curînd // lihro del cortegiano,' ca să 
aveţi ce ceti pe drum. Şi astfel, drum bun la Novorossiisk. 
Respectuoase complimente d-nei Maiorescu. Să-mi scrieţi 


la întoarcere. 
Cu iubire, 


Duiliu Z. 


87 


Roma, 13/25 sept. 1895 


Iubite domnule Maiorescu, 

Recitind scrisoarea d-voastre din mai. văd că la 1 sept. 
trebuia să fiți în Bucureşti. Nu ştiu de ce îmi închipuiam 
că o să vă întoarceţi mai tîrziu. 

Prin urmare, mă grăbesc să dau semn de viaţă. 

Aşteptînd ca d-voastră să-mi spuneţi impresiele din Rusia, 
eu nu vă pot împărtăşi decît lucruri cunoscute. Am petrecut 
o parte a verei în Toscana. la San Marcello Pistoiese-, în 
munţi. Cunoaşteţi trecerea Apeninilor între Bologna şi Pis- 
toia pe drumul Florenței : acolo. Am găsit o vilă în mijlocul 
pădurilor de castani, cu apă la deal, apă la vale, şi ne-am 
statornicit pe vreo 40 zile în grija unei engleze. Am fost 
mulțumiți. Eu, personal, am văzut pădurea mai mult prin 
ochii altora, fiindcă liniştea munţilor mi-a dat îndemn la 
lucru. 

Sunt pe drum departe în al 2-a roman, din cele trei, al 
căror început este Viaţa la ţară. Se va chema Tănase Scatiu. 

Văd că d-voastră vă place V. la f cu măsură. Aşa e şi 
drept, şi tot aşa îmi place şi mie. Cu dragă inimă voi tăia 
şi voi schimba orce. Din momentul ce o lucrare e publicată, 
ea îmi devine străină. în căldura creaţiunei poate că aş fi 
mai greoi la concesii : înainte de a sfirşi, văd lucrurile în- 
tr-un întreg armonic, din care nimic nu trebuie să lipsească. 
Pe urmă mă domolesc şi primesc orce observare, chiar cînd 


333 


n-o împărtăşesc. Cred însă că, în ceea ce priveşte condu* 
cerea unitară a evenimentelor, bine e să aşteptăm urmarea. 

Tănase Scatiu e tocmai viaţa Tincuţei cu arendaşul îm- 
bogăţit şi, în al doilea plan, cu Mihai. Un poet va fi viaţa 
lui Mihai, în fund cu umbra lui Micu, baciul. 

în desfăşurarea întîmplărilor, ţăranii se mişcă numai ca 
mase colective, fiindcă aşa îi cred eu interesanţi aşa sunt 
ei o putere şi numai aşa psihologia lor poate da nota carac- 
teristică a unui ţăran. Altfel, individual, ei nu pot forma 
subiectul unui roman, decît numai dacă vei face ţărani de 
carnaval sau fiinţe histerice şi neromâneşti, cum sunt ale lui 
Slavici sau cum sunt ale lui Caragiali din Năpasza, cari 
vorbesc şi se agită ca la ţară, dar ale căror resorturi sunt 
false. Asta e o părere a mea.' Conflictul dintre ţărani şi 
arendaşi se rezolvă, pe altă lăture, în romanul de acum. 

Prin urmare, dacă la Convorbiri se simte criză de ma- 
nuscris, am un caiet, de 80 de pagini îndesate, la dispoziţie. 
Pe la sfîrşitul lui octombrie sper să fie gata tot. 

Aţi primit pe Castiglione, Libro del cortegiano ? 

Vă place Isprava lui Pandur ?* Mie da. 

Vă rog să arătaţi respectuoase sărutări de mînă d-nei Ma- 
iorescu şi să-mi scrieți două rînduri că v-aţi întors sănătoşi. 

Cu tot devotamentul şi toată dragostea, 


Duiliu Zamfiresco 


Am făcut o fotografie, de ziua nevestei. Vă rog s-o pri- 
miţi ca omagiu. 

Aş dori să ştiu dacă d-l şi d-na Negruzzi s-au întors în 
Buc. 


Roma, 6/18 octombrie 1895 


Iubite domnule Maiorescu, 


Vă mulţumesc de buna scrisoare din zilele trecute, cu 
proorocia celor ce aveau să se întîmple în politica noastră ; 
tocmai aşa s-au petrecut lucrurile, din fir în păr! 


334 


Nu mă pot opri de a admira înțelepciunea şi demnitatea 
cu care s-a retras dl Carp. Vă mărturisesc că în puţinul 
amestesc ce aveam eu cu lumea politică de la noi. n-am 
plecat niciodată din ţară fără să duc în secretul sufletului 
încredințarea că suntem încă orientali. Afară de mici excep- 
iuni, toată lumea nu e preocupată decît de căderea sau ve- 
nirea la putere. încolo, vorbe date, onoare pusă în joc, drep- 
tatea sunt fleacuri. 

Ceea ce constituie obligaţiuni elementare, în viaţa fiecă- 
ruia dintre noi, în politică sunt mofturi. Faţă cu o aseme- 
nea stare de lucruri, e o mîngiiere să ştii că este un om po- 
litic a cărui vorbă e vorbă. 

Ieri am întîlnit la Minister pe ambasadorul Austriei, venit 
să-şi prezinte scrisorile de rechemare. Baronul de Bruck a 
făcut elogiul d-lui Carp în termeni plini de admiraţțiune, 
deşi nu-l cunoaşte personal. Foarte bine. 

Ce s-o întîmpla cu mine nu ştiu. Noul prim-ministiu şi 
ministru de Externe' nu mă iubeşte. Nu pot să cer dragoste 
cu sila, dar sunt în drept să cer indiferenţă şi judecată. Vom 
vedea. 

E bine înţeles că orce se va întîmpla, raporturile noastre 
rămîn aceleaşi, fiindcă nu o schimbare de politică va putea 
să schimbe trecutul meu de admirare şi afecţiune pentru 
d-voastră. 

Tot astăzi trimit d-nei Mărie Negruzzi noul roman 7ă- 
nase Scatiu, pentru Convorbiri. Va fi mult de zis şi în pri- 
vinţa acestuia, ca în privinţa tuturor lucrurilor ce pornesc 
din fantazia omenească. Sunt cîteva pagini de sentimentalist 
dulceag, care, probabil, n-au să vă placă. Dar ce poţi să faci 
cu firea omului ? Restul cred că merge. 

Respectuoase complimente din partea noastră doamnei 
Maiorescu precum şi doamnei Dymsza. dacă îşi mai aduce 
aminte de mine. 

Cu tot devotamentul şi vechea iubire, 

al d-voastre, 


Duiliu Z. 


335 


89 


Roma, 4/16 nov. '95 


Iubite domnule Maiorescu, 


în vremea asta de restrişte şi nesiguranţă, m-am! apucat 
de drăcii: după cum orce român este eminamente agricol, 
aşa sunt eu eminamente fatalistru : ce-o fi să se întîmple 
are să se întîmple. De aceea, mi-a venit dor de ştrengării, 
şi, fiindcă onoarea mea de familist nu-mi permite să le fac 
aidoma, le-am comis în aci alăturata novea. 

Noveaua este ea menită să vadă lumină în Revista Ate- 
neului.' însă, fiind ceva cam fluşturatecă, înainte de a o 
trimite lui Djuvara am ţinut să o cetiţi d-voastră: vă rog 
să-mi spuneţi de nu e prea Zeste. 

începusem să vă scriu o scrisoare lungă şi miorlăită, cu 
preocupări, temere de viitor etc, ete. Dar la ce bun să-ţi 
amărăşti zilele tale şi să dai griji altora, cînd mai la urma 
urmei totuna e ? 

Prin ce reacțiune a spiritului a ieşit comedia asta de no- 
velă ?.. 

Dacă nu v-o plăcea deloc, deloc, tot să nu rupeţi foile, 
fiindcă îmi pare că în situaţiunea dintr-însa ar fi sîmburele 
unei piese întru-un act. Dacă veţi găsi-o pasabila, vă rog cu 
atît mai mult să mi-o înapoiaţi, ca s-o trimit lui Dj., căruia 
i-am făgăduit manuscris de mult. 

Cu bine şi vechile dragoste pururea nouă,’ 


90 


Roma, 23 nov. '95 


Iubite domnule Maiorescu, 


Răspuns la ultimele două scrisori: 
La l-a) Sunt mulţumit că vă place începutul din Tănase 
Scatiu. Primesc toate observările şi le-am notat deja în nu- 


336 


mărul Convorbirilor, spre a le avea în vedere la publicarea 
în volum. E adevărat că limba lui Scatiu e cam bădărană, 
dar eu socotesc că asta e vina lui Scatiu, nu a limbei. îmi 
pare că în Viața la fară graiul intim e cu totul altul decît 
în sScatiu. Ce credeţi ? Au reste : glisser et ne pas appuyer : 
parfaitement vrai. 

Nanu.’ îmi pare cam confuz, dar altfel zboară în slava 
cerului. în Zdeal are ceva de spus, însă nu spune tot. îmi 
rezerv plăcerea de a vă vorbi mai lung altă dată. 

întrebare de menaj. Villino, cu patru, 5 odăi nu se gă- 
seşte la Roma, cum s-ar găsi la Bruxelles sau poate la Bucu- 
reşti. Dar se găseşte cu 8 sau 10 odăi. Am cercetat aproape 
tot ce e de închiriat, eu pe de o parte şi Domenico (cunos- 
cutul d-voastre Domenico) pe de alta. Cel mai nemerit îmi 
pare acela din cartierul de sus, aproape de Legaţiune (Piazza 
dellTndependenza, ceva mai la deal de hotelul Quirinal). cu 
trei etaje în tot şi cu vreo zece camere, fără colocatari. Pre- 
ţul e de 4 500 frs. monetă italiană, nemobilat. Poate l-ar lăsa 
la 4 000, luat pe un termen de 3—5 ani. Mobilat, ar costa 
îndoit. Apartamente mobilate s-ar găsi mai uşor — aşa cum 
vrea dl Cantacuzin (4—5 camere, bucătărie etc.) cu 4— 
5 mii frs. O obiecţiune serioasă : e deprins 4l Zizin Canta- 
cuzin cu clima Romei ? pentru unele constituţiuni foarte în- 
nemerită, pentru altele enervantă. 


La a 2-a) Ce bine am făcut că v-am trimis noveleta din 
urmă spre citire! Observaţiele ce-mi faceţi m-au deşteptat 
dintr-un vis. Văd că sunt încă nematur în unele lucruri şi 
că instinctul meu de conservaţiune nu biruie plăcerea de a 
crea literariceşte. Aveţi toată dreptatea în ceea ce-mi spuneți, 
şi voi urma întocmai sfatul de a pune pe cele două cumnate 
în saltar. Simt însă nevoie să protestez împotriva acuzaţiunei 
de imoralitate. Numai cine va cunoaşte vreodată bine viaţa 
mea, aşa cum S-a desfăşurat ea în liniele ei reale, nu cum 
apare, numai acela va putea să se rostească asupra moralită- 
ţei sau imoralităţei mele. 

Cît despre observaţiunile literare, bune şi acelea. îndrep- 
tarea la „Paul va etc", dragă Doamne, o ştiam şi eu şi pare 


337 


că o ştia şi ofiţerul, care zice ironic mai departe: „a ţinut 
cu orce preţ să-mi arate că ştie şi franţuzeşte”. 

lată, în fuga, iubite d-le Maiorescu, ce aveam de răs- 
puns. Rapoartele mele cu „amicul în chestiune” se mărgi- 
nesc din parte-mi la împlinirea datoriei, cu cea mai mare 
scrupulozitate. îndrăznesc să cred că, în împrejurările prin 
care trece politica externă, dau informaţiuni sigure şi folo- 
sitoare. Din partea sa, tăcere. 

Ministrul L. nu s-a întors încă şi mă îndoiesc de întoar- 
cerea sa definitivă. Prin urmare, îndoită răspundere. 

în privinţa lui L.', ce bine e să nu se rostească omul 
fără o deplină cunoştinţă a obiectului. îmi pare acum, ca 
cel mai gentil ministru pe care l-am avut, un caracter egal, 
fără asperităţi, inteligent şi la locul lui. Doamne, om şi el 
ca toţi oamenii, cu oarecare ambiţ al Coanei Frose, dar atîta 
şi nimic mai mult. 

Sărutări de mîni respectuoase iubitei d-ne Maiorescu şi 
cu cea mai deplină dragoste, 


D. 2. 


Nevasta mea ar adăoga şi ea ceva, dar nu ştie româneşte, 
biata. Dealtfel. toate cele bune şi gentile. 


Roma, noiembrie '95 


Iubite domnule M[aiorescu], 

Doresc să scriu al 3-lea roman din seria Viața la fară şi 
Fanase Scatiu. Se va chema, probabil. în război. 

îmi propun două lucruri: 

a) Să arăt înrîurirea binefăcătoare ce a avut războiul asu- 
pra claselor conducătoare de la noi, prin aceea că a oprit 
pentru cîtva timp dezvoltarea caracterului sceptic şi zefle- 


338 


mist al acestei clase, moştenit în origine de la latini şi agravat 
de fanarioți, punînd-o faţă cu primejdia şi mai cu seamă cu 
firea puternică a ţăranilor ; 

b) Să încerc a dovedi cît este de nefirească şi neumană 
instrucţiunea, curat mecanică, ce se dă soldaţilor noştri, şi 
cît ar fi de folositor, pentru apărarea ţării, să se scoată din 
popor întreaga energie naţională pe calea educativă. 

Ca să-mi dau socoteală de multe lucruri, pe cari numai 
le bănuiam, recitesc Luptele românilor (pe cari le cetisem 
acum 2 ani la Bruxelles, după ce am finit comentariele lui 
Caesar, De Bello Gallico (o ediţiune franceză cu anotările 
lui Napoleon I). Nu e aici locul şă intru în detaliuri, dar 
totuşi nu mă pot împiedica de a spune cît farmec e în Caesar 
şi cum, începînd să-l citesc din datorie, nu m-am putut opri 
de a-l [cetij tot, dintr-o dată, ca pe cel mai interesant 
roman, palpitînd la descrierile asediului din Cartea a 7-a 
(prinderea lui Vercingetorix), ca şi cum aş fi fost eu însumi 
un legionar din cei de faţă. Poate că depărtarea cea mare 
ce curge de [la] vremurile acelea pînă la noi, poate curio-r 
zitatea de a găsi în Caesar sentimente moderne de blîndeţe. 
o adîncă cunoştinţă a inimei omeneşti, să fie elemente atră- 
gătoare în descrierea supunerei Galiei. Se poate. însă nu e 
mai puţin adevărat că arta, eterna zînă a tot ce nu piere 
din cele omeneşti, de a istorisi simplu, fără umilături patrio- 
tice, constituie cel mai mare farmec al cetîrei. Cînd treci la 
istoricul român, cu tot interesul imediat al lucrului în sine 
şi cu toată distanţa, de care eşti conştient, dintre Caesar şi 
di Văcărescu (lt. colonel în rezervă), simţi că intri într-o 
pîclă groasă, într-o luptă de efecte oratorice, care e grozavă. 
Şi ce să mai vorbeşti de d1 Văcărescu, cînd însuşi Napoleon, 
pe care nu-l lăsa să doarmă în linişte umbra lui Caesar, îţi 
apare meschin şi cîrciogar în notele sale. 

Mais voilâ bien des 'grandeurs pour une si petite chose! 

Un lucru mă nelinişteşte : să nu fiu bănuit că imitez pe 
Tolstoi în La Guerre et la Paix. Ce să fac? Nu mă pot 
despărţi de o idee care mă încălzeşte numai pentru a nu da 
loc la o bănuială. 

Cît despre temerea de a fi acuzat că scriu romane cu 
tendințe, sau cu teme, nu mă preocup. Fiecare serie ce crede 
şi cum poate. Dealtfel, aş vrea să ştiu cine s-a încercat să 
facă ceva serios în proză fără un scop determinat. Desfăşu- 


339 


rărea chiar a orcarui roman, a orcărei piese de teatru, este o 
demonstraţiune. 

Dacă v-aş întreba pe d-voastră ce credeţi, sunt sigur că 
mi-aţi răspunde că orce“subiect, cu sau fără teoremă, este 
după cum îl face autorul: interesant, dacă e bine scris; 
prost, dacă e rău scris. ; 

Aşa fiind lucrurile, îmi rămîne să vă adresez o rugă- 
minte : am nevoie de un tractat de şmotru, Şcoala soldatului, 
îmbrățişînd cîtetrele ramurile : pedestrime, cavalerie şi arti- 
lerie, ba, de este cu putință, şi administrație. Aş putea să 
scriu de-a dreptul lui Socec sau lui Miiller, însă mă tem să 
nu-mi trimită o lucrare incomplectă. Dacă sunteți prea ocu- 
pat, rugați pe unul din prietenii noştri tineri să-mi facă 
această îndatorire. 

Articolul d-voastre asupra lui Popovici e o grădiniță 
verde pe un mormînt, ramuri uşurele, cu flori ce atîrnă pe 
zăbrele albe, un aer de odihnă, mîna nevăzută a unei surori. 
Sub o aparență de lucru neînsemnat, articolaşul acesta e în 
adevăr de o fineţe care parcă îţi face rău, prin puterea de 
identificate, de inmedesimare, a zice un italian, cu firea poe- 
tului. Dumneavoastră aţi ajuns la punctul cel mai înalt al 
artei de a scrie proza românească de astăzi în care fiece 
frază în parte este clasică, fiece cuvînt are o putere de re- 
prezentaţiune uimitoare. Mă întreb adesea de nu se cuvine, 
în stadiul acesta, să vă încingeţi la o lucrare mai însemnată, 
bunăoară la sintetizarea celor 30 de ani de activitate literară 
şi politică a României, de la '66 încoace, sau la o autobio- 
grafie,‘ sau la orce. 

Şi, fiindcă vorbim despre limbă şi despre frumuseţile cei, 
daţi-mi voie să vă spun, cu o deplină libertate de gîndire, 
ce cred eu în privinţa lui Popovici. O asemenea limbă ro- 
mânească, încîntătoare în adevăr, „plină de miez, care mai 
ales pe cei deprinşi şi cu alte limbi îi trezeşte ca din vis şi 
le dă impresia unei vieţi sufleteşti de cea mai mare adîn- 
cime a simțirii" apare ca o piedică pentru dezvoltarea mai 
departe a literaturei noastre, pentru trecerea mai cu seamă 
de la starea legendelor, znoavelor şi poveştilor 4a starea no- 
velelor şi a poeziei lirice şi, de la aceasta, la starea propriu- 
zisă cultă a romanelor şi dramelor. Pentru cine să încearcă 

să scrie romane, cu alte cuvinte să dea viaţă unor fiinţe luate 


340 


din lumea reală în care trăiesc eu şi trăiţi d-voastră, piedica 
aceasta devine evidentă. în adevăr, pe cît e vorba de des- 
scrieri de lucruri în afară din noi sau chiar de pornirile 
noastre sufleteşti, limba cea mai literar românească, cea mai 
sugestiv românească se poate întrebuința cu succes. Cînd însă 
va fi vorba de dialog, cînd va fi vorba de a da unei adunări 
de 5 persoane în jurul unei mese de ceai sau unei convor- 
biri de afaceri, sau unei destăinuiri de amor, o atmosferă 
proprie. limba asta nu mai e îndestulătoare. Vine acum în- 
trebarea : se cuvine să ne interesăm de cele 5 persoane din 
jurul mesei cu ceai ? Eu cred cu tărie că da. Cîte drame, 
cîte nevoi, cîte lacrămi, cîtă ironie nu se ascunde în lumea 
noastră bucureşteană, cu limba ei pestriță. Nu numai că se 
cuvine, dar zrebuie să ne interesăm de ea. E curios cum s-a 
adîncit într-un făgaş nefiresc credinţa celor mai mulţi dintre 
noi că societatea românească n-are caracter. Credinţa e 
falsa ; după cum e falsă credinţa că noi nu avem o arhitec- 
tură, un stil al nostru. Negreşit că trăsăturile distinctive ale 
acestei societăţi nu sunt aşa de evidente ca cele englezeşti, 
bunăoară ; negreşit că zidirile din trecut lasă foarte puţine 
semne de ceea ce au putut fi. Dar totuşi sunt. Nu se poate 
să nu fie. Căci ce alta este caracterul, în psihologie sau în 
arhitectură, dacă nu dezvoltarea într-o direcţie constantă şi 
consecventă ? Dacă luăm în liniamente mari dezvoltarea po- 
porului nostru şi a societăţii noastre, trebuie să recunoaştem 
că obiîrşia, întîmplările politice, nevoile de apărare, natura 
pămîntului. clima, au imprimat ceva constant şi consecvent 
sufletelor româneşti, caselor sau cocioabelor în care au locuit 
românii. Nu se poate să nu fie aşa. De aceea, cînd d-voastră 
ziceţi că înţelegeţi pe 4l Zizin Cantacuzino că i s-a acrit 
de Bucureşti, eu zic: ba nu înțeleg deloc. Sau îl înţeleg, 
cum mă înţeleg pe mine, că mi se acreşte, după lungă vreme 
de nemişcare, de tot: de Bucureşti, de Roma, de Atena, de 
ţările cele mai minunate şi de lumea cea mai civilizată. Din 
acest punct de privire, omul mulţumit este numai acela ce 
ştie că poate părăsi orcînd vrea locul şi lumea în care se 
găseşte, deşi, de fapt, nu o părăseşte. Dar omul acesta tre- 
buie să-şi aibă biîrlogul lui statornic în ţara în care s-a născut 
şi a crescut.“ 


341 


Roma, 15/27 decembre 1895 


Iubite domnule Maiorescu, 


Nu ştiu de v-o mai găsi scrisoarea mea în Bucureşti. Se 
apropie vacanţa Crăciunului şi, după vechiul obicei, la drum ! 
Dar, dacă nu v-o găsi acum, o să vă găsească la întoarcere. 

Vă scriu : 

a) pentru a vă ura d-voastre şi d-nei Maiorescu ani mulţi, 
veselie şi tinereţe veşnică ; 

b) pentru a vă face cunoscut venirea în lume a unui al 
3-a copil, un băiat, sănătos şi voinic, viitor apărător al pa- 
triei ;' 

c) pentru a vă întreba ce face dl Zizin Cantacuzin, cu 
casa din Roma ; 

d) şi cel din urmă, pentru a vă trimite versuri. 

Am de gînd, la venirea mea în ţară, de Paşte, să public 
o nouă broşură de poezii,’ cu deplinul consimțămînt al „Ju- 
nimei", şi aş dori ca cele mai bune să apară întîi în Convor- 
biri. Ca totdeauna, publicaţi ce vă place ; ce nu, însemnați 
cu creionul şi trimiteţi-le înapoi. Mie, pînă acuma, îmi plac 
cîteşipatru cele de faţă. Dar mai ştii!...! 

Cum vă pare urmarea din Scatiul ? 

în ale meseriei mele, stau pînă acuma pe loc: mare lucru, 
cînd mai toţi primii-secretari au fost permutaţi ; ba unii, ca 
Sordony, trimişi la plimbare. E curios însă că, pe cînd Sor- 
dony iese, Esarcu intră. Asta e mai curios decît curiosul în- 
suşi al făcătorului de gâzometre. Cest Strânge! cest tout 
de meme Strânge ! 

Djuvara îmi scrie că l-aţi întîlnit pe drum şi l-aţi oprit 
spre a-l întreba de soarta mea. Recunosc şi în această faptă 
pe nobilul prieten de totdeauna şi nu vă pot spune îndeajuns 
cît vă sunt de recunoscător. Vă cer voie să vă îmbrăţişez 
din toată inima şi să sărut mîna d-nei Maiorescu. 


Duiliu Z. 


342 


Roma, 9/12 februarie '96 


Iubite domnule Maiorescu, 


Nu v-am scris de mult, şi e probabil că nici acum nu 
v-aş scrie dacă numărul din urmă din Convorbiri nu ar veni 
să mă scoată din toropeala sufletească în care trăiesc. 

Cu regula de sinceritate ce ne-am impus în aprecierea lu- 
crărilor noastre, vă cer voie să vă exprim mirarea mea faţă 
cu calea pe care se îndrumează bătrîna revistă a „Junimei”. 
Ce e asta ? Revista lui Stoenescu ? Literatorul ? 

Ce este corespondenţa de la finele revistei, cu strîngeri 
de mînă, în care 4l Dragomirescu pontifică, la persoana a 
2-a din singular, „dar nu eşti destul de îndemînatec în stil, 
căci pentru asemenea bucăţi mici, uşoare, se cere şi un stil 
uşor. Pe urmă, uneori se simte că purtările lui boier Costache 
nu-ţi sunt indiferente — deşi nu pretutindeni — ceea ce de- 
notă că nu ai scris cu destulă impersonalitate artistică. în orice 
caz, noi am vrea să te cunoaştem ; atunci îți voi arăta şi 
îndreptările pe care le-ai putea face etc. Sîmbătă de la 
9—II”.' Ce sunt astea, domnule Maiorescu? Mie îmi pare 
că visez. Asemenea corespondenţă, demnă de Grandea,’ de 
abia ar merge prin scrisoare particulară, cu tonul ei doctoral 
şi nesărat, şi cu M. D. în coadă. îmi pare rău că nu sunt 
de faţă, ca să spui verde d-lui Dragomirescu că dacă asta 
este intonaţiunea ce comitetul de redacţie dă revistei, încep 
să regret vremea cînd Convorbirile apăreau cu 70 pagini în 
loc de 150, cu un uşor miros de vechitură, dar cu demnitate. 
Chiar ironia stridentă de atunci (zadarnică pentru mine) era 
mai bună decît placiditatea burgheză a acestor poveţe. 


Dar articolul Ziaristică şi literatură, în care nu zbîmîie 
o notă personală, o frază de spirit, nimic — ci e un conglo- 
merat de banalităţi, spuse cu un ton emfatic! Curios lucru, 
cum un om aşa de inteligent ca Dragomirescu să serie astfel 
de nimicuri. 


Dar cronica literară a d-lui Evolceanu ! care da un 
scurt şi admirabil pasagiu din Haralamb Lecca : 


343 


iar tu tristeţea 
Ai nimici-o, urmărind 
Deasupra paltinului verde 
Al rîndunelelcj cadril 
Şi cîntul său cu-al lor s-ar pierde 


în ciripirea unui tril... 


Pentru mine asta este negaţiunea celui mai elementar simţ 
poetic. Al rindunelelor cadril şi ciripirea unui tril sunt abe- 
raţiuni pe care poate să le spuie Cincinat Pavelescu” şi să le 
admire Macedonski, nu să le publice şi să le laude Convor- 
birile. Nestatornicia judecății d-lui Evolceanu este cu atît mai 
evidentă cu cît d-sa a fost mai parţial, mai crud şi mai 
antiestetic cu Vlahuţă, căruia nici chiar in cronica asupra 
lui Lecca nu-i iartă în mănăstire, cea mai bună poezie din 
ultimul volum : 

Fantastic luna ţi-l arată, 
Cum l-ai visat cle-atitea ori, 
Un sfint, cu faţa-ndurerata, 
Cu ochii mari şi rugători. 


Ei da! Un sfint cu fața-ndureiata, cu ochii mari şi ru- 
gători. E vorba de fantazia unei călugăriţe. Ce găseşte d-l 
Evolceanu aşa de extraordinar ? 

Sonetul iscălit Demetrescu' nu e sonet, e o poezioară 
care merge, dar cu alt titlu. 

în general, tonul dat revistei e antipatic : cest bourgeois 
et plat. O intimitate cu publicul, invadentă, supărătoare, de 
mitocan boierit, care nu are nimic comun cu tradiţiile „Ju- 
nimei!' şi cu caracterul de pere noble al Convorbirilor din 
trecut. Recunosc că există oarecare vigoare sau mai bine 
oarecare violenţă de viaţă tînără în noua direcţie a revistei; 
însă pentru noi, cari am trecut peste pragul violențelor, cari 
ştim cît e de largă şi de încăpătoare lumea pentru toți, 
veleităţile acestea de combativitate au ceva donchişotesc şi 
vulgar, mai cu seamă vulgar, ceea ce nu poate şi nu trebuie 
să se tolereze într-o revistă literară serioasă.” Te 

Acuma mi-am vărsat focul. 

Aş dori să ştiu de ce nu mai scrie Brătescu, 


8 


care avea 


înnăscut simțul fin al poeziei. S-a pierdut în dosare ? sau J 


344 


altă cauză l-a desfăcut de cercul Convorbirilor ? De ce nu 
dă semn de viață Rădulescu ne-Motru (sau nu-Motru) ? 

Eu de vreo trei luni sunt ca un ceasornic care s-a oprit 
de un cutremur.” Ce-o mai ieşi şi din asta !... Numai o sin- 
gură mînă mă poate mişca, şi aceea nu vrea să mă mişte. 

M-am gîndit la d-voastră foarte mult, de mai multe ori 
am încercat să vă scriu, dar îri starea mea sufletească nimic 
nu se ridică la diapazonul dorințelor mele nebuneşti. Vorbele 
sunt vorbe mărginite şi slabe. 

Vă rog să arătaţi respectuoase sărutări de mînă doamnei 
Maior eseu şi să mă credeţi ca întotdeauna, 


acelaşi respectuos şi devotat amic, 


D. 2. 


94 


Roma, 1/13  martiu 1896 


Iubite domnule Maiorescu, 


De mult nu am ştiri de la d-voastră. De ce? 

Nu cred să aveţi nici un motiv de a nu-mi scrie. Im- 
presia mea despre numerile din urmă a Convorbirilor nu cred 
să fie o cauză de supărare: am spus ce mi s-a părut drept. 
Dar un fapt nou s-a petrecut de atunci, sau mai bine un 
fapt nou mi-a fost adus la cunoştinţă : e vorba despre cre- 
area unui cerc literar la Bucureşti, cu intenţii de a scoate o 
revistă, în care am fost pus printre membrii fondatori. 

în momentul cînd v-am scris despre Convorbiri, ştiam 
ceva, vag, despre acest cerc şi despre intenţiele lui de a crea 
o nouă revistă, printr-o scrisoare a lui Ollănescu. Dar nici 
prin gînd nu mi-a trecut că ar putea să se apropie în mintea 
cuiva faptul creărei acestui cerc,' de observaţiunile ce le 
făceam Convorbirilor. Fiindcă însă alaltăieri am primit o 
altă scrisoare, mai hotărîtă, cu privire la acest cerc, am 
deschis ochii mari, şi m-am întrebat de nu care cumva 
există vreun raport între tăcerea d-voastre şi participarea 


345 


mea involuntara la înfiinţarea unei noi reviste. Poate că nu 
există. Eu însă tiu să nu fie între noi nici o bănuială, de 
aceea nu vă supăraţi dacă ating o astfel de chestiune. 

Am fost pus printre membrii fondatori fără să fiu în- 
trebat. Mitică Ollănescu îmi este aşa de bun prieten, încît s-a 
crezut în drept să nu mă consulte, iar din paqte-mi îi sunt 
iarăşi atît de bun prieten, încît nu pot să nu primesc. I-am 
scris însă că înfiinţarea unei noi reviste îmi pare lucru greu, 
în toate cazurile un act de ostilitate către Convorbiri. 


Acesta este adevărul. Nici un moment nu mi-a trecut prin 
minte, cînd vă scriam, că ar putea să fie vreo legătură între 
cele ce vă spuneam cu privire la Convorbiri şi viitoarea re- 
vistă. Intonaţiunea dată Convorbirilor îmi displace, asta nu 
pot s-o ascund : e agresivă şi copi'aresc parţială. Cred însă 
că de aproape 11 ani, de cînd viu cu credinţă să aduc pe 
masa Convorbirilor tot ce lucrez, de cînd mă supun la toate 
criticile, fără vorbă, am dobîndit dreptul de a spune ceea 
ce Cred că se face în interesul sau contra bunului nume al 
revistei Convorbirilor. Da ? Dacă da, atunci vă rog să nu mă 
bănuiţi de nimic. Nu mă voi schimba nici acum, cum nu 
m-am schimbat niciodată. 

Acestea fiind zise, d-voastră puteţi să mă mustrațţi, să gă- 
siţi că sunt prostii, că m-a muşcat tarantula şi celelalte. Pri- 
mesc tot. Dar eu v-am spus ce aveam de spus. Mai bine o 
lămurire crudă, decît o tăcere dulceagă. 

Iar acum, iubite d-le Maiorescu, ce rău îmi pare că pri- 
etenia mea pentru d-voastră nu găseşte poarta sufletului tot- 
deauna deschisă ! îmi pare rău, fiindcă văd că nu înţelegeţi 
totdeauna cît e de dezinteresată, de nesupusă vremii şi în- 
tîmplărilor. Eu nu pot să fac nimic. Mă cuprinde mila şi 
descurajarea faţă cu firea noastră omenească, care are atîtea 
unghiuri adinei, în cari nu se poate intra deodată, ba poate 
niciodată. Ştiu că experienţa v-a făcut sceptic cu genul iri- 
tabil al aşa-zişilor „oameni de talent”. Dar totuşi, parcă o 
nevoie puternică de a crede în cineva rămîne nebiruită de 
experienţă. Altfel viaţa n-ar mai fi o vale de 4acrămi, ci 6 
vale seacă de lacrămi şi de orice alte izvoare curate. 


D. Z. 


346 


Roma, 28/9 iuniu '96 


Iubite domnule Maiorescu, 


Nu v-am scris de mult, pentru multe şi multe cuvinte, 
dintre care cel mai puternic a fost maladia socrului meu. 
mort acum zece zile. Bătrînul a fost bolnav şi a murit în 
casă la mine. Vă puteţi închipui ce viaţă am dus, timp de 
trei luni, cu toate rudele pe cap. în aşteptarea durerosului 
deznodămînt! 


Acum lucrurile s-au limpezit, cu un suflet mai puţin, cu 
golul şi disperarea ce le lasă după sine pierderea unui om 
iubit. Nevastă-mea pare încremenită. Eu însumi mă simt 
zdruncinat în unele linii de seninătate, pe lungul cărora mi 
se strecura viaţa, ideală quand-meme. Ne văzusem încă pe 
nimeni murind, şi murind cu noţiunea clară a neantului ce 
începe dincolo de bătăile inimei. 


Era o îneîntătoare natură, bătrînul ! Fiu de țăran lombard, 
cucerise toate rangurile sociale, cu puterea iniţială a vigoarei 
poporului şi mai ales cu simpatia secretă a naturilor armonice 
(care, fie zis în treacăt, e aşa de mare în d-voastră), cucerise 
ranguri şi pe soacră-mea, contesă Bonacina-Spini, pe care 
n-am cunoscut-o şi n-am apreciat-o decît zilele astea, din 
hîrtiele şi corespondenţa găsită pe urma lui socru-meu. 
Doamne, ce generaţie interesantă ! Ce simţimînte nobile, ce 
suflu de patriotism în lumea asta de la '48 şi '59, în Italia! 
închipuiţi-vă c-am găsit ţedule şi ordine de surghiun ale 
poliţiei austriace ; un caiet copiat tot de mina ei, cu scrisori 
de ale lui Emilio Dandolo,’ Luciano Manara’ etc. ; cocarde 
revoluţionare, programe de întruniri secrete, — o mulţime de 
nimicuri emoţionante, care m-au făcut să stărui în reintegra- 
rea figurei interesante a soacră-mei şi s-o iubesc, alături de 
imaginea mortului de ieri.' 


Niciodată n-am înţeles mai bine ca acum cîte feţe are 
prisma sufletului omenesc. Pardon, e un crîmpei de gîndire 
care se leagă pe de departe cu altele din mintea mea. 

Deocamdată vreau numai să vă rog să-mi spuneţi ce 
planuri aveţi de vară. Aş fi dorit să vă scriu în linişte, şi 
H-voastră sa faceţi tot aşa, acolo unde veţi merge să vă 


347 


odihniţi, — de nu care cumva sistemul mişcărei perpetue nu 
vă va purta prin toată Europa, Asia şi Africa, fără răgaz. 
Eu proiecte nu am, deoarece are foarte multe ministrul, 
în toate cazurile, la toamnă ne vedem în ţară. 
Respectuoase sărutări de mînă d-nei Maiorescu şi toate 
caldele simțiminte de devotată prietenie d-voastre. 
Duiliu 2. 


96 
Roma, 4/16 iuniu 1896 


Iubite domnule Maiorescu, 

Ca să mă scoateţi din amorţeală nu trebuie decît puţina 
generozitate. Un cuvînt bun e ca un determinant într-o apă 
prea încărcată : face să cadă la fund toate precipitatele. Eu 
sunt încă tînăr şi sunt sănătos. Viaţa îşi reia împărăţia sa, 
chiar cînd cauze foarte deprimante încearcă să o doboare. 
Nici un moment ochii mei nu se închid frumosului — şi aş 
putea să adaog: şi comicului; le văd, orcare ar fi starea 
mea sufletească. 

Prin urmare, nu vă veţi mira cînd (am început pagina pe 
dos) vă voi spune că în mijlocul celor mai disparate senti- 
mente, am legat la un loc crîmpeie vechi, crîmpeie noi, şi 
am pregătit o broşurică de versuri, pe care mi-e în gînd 
s-o public la venirea mea în ţară. Vă trimit, din cele nouă, 
patru,’ cu vechile drepturi la alegere ; tipăriţi ce vă convine, 
numai tipăriţi-le toate la un loc, nu împrăştiate ici şi colo 
în corpul revistei. De e ceva de schimbat, schimbaţi fără a 
mai întreba, fiindcă eu ştiţi bine că nu schimb nimic. 

Cele două pagini ce mi-aţi scris sunt duioase, sunt mişcă- 
toare de bunătate. Vă mulţumesc cu recunoştinţă, fiindcă 


aveam nevoie de o mîngîiere de felul acesta, discretă, ar tis- I 
tică. în adevăr: labirintică înnodare a firelor vieții! Am 
simţit de atîtea ori îndemnul sufletesc de a vă spune multe 
de toate, dar n-am putut birui jena secretă ce ne stăpîneşte 


348 


or de cîte ori e vorba de a destăinui altora viaţa noastră sen- 
timentală, — jenă, demnitate, cum veţi voi. Cînd va trece 
cu totul — fiindcă trece deja' — va fi mai uşor. Vom vorbi 
ca despre treburile altuia. 

îmi închipuiesc că pozițiunea mea oficială trebuie să fie 
relativ bună. Am fost 7 luni de zile însărcinat cu afaceri, 
în momente grele : revolta în Armenia, afacerile italiene în 
Africa, pelerinagiul prinţului Bulgariei pe la Curțile Europei 
şi în special la Vatican etc, etc. Cred că despre toate am dat 
nota justă, considerînd lucrurile cu seriozitatea realităţii. 
Dacă munca omenească utilă se ia în considerare, Ministeriul 
trebuie să mă aprecieze. 


Cît despre viitor, cred că oarecare experienţă şi pătrundere 
de lucruri am, şi aş dori să trec prin Secretariatul I al Mi- 
nisterului ca să le complectez. Poziţiunea mea materială nu 
e strălucită, dar nu e nici mizerabilă: cu marile calități 
sufleteşti şi administrative ale nevestei mele, cu devotamentul 
ei la tot ce poate să ne deschidă drumul larg înainte, socot 
că pot să aspir la o dezvoltare complectă a însuşirilor mele 
bune. în toate cazurile, vă mulțumesc, iubite domnule Maio- 
rescu, de mîna discretă ce aţi voi să-mi întindeţi. Cînd va 
veni ceasul s-o primesc ca ajutor, voi căuta-o ; pînă atunci, 
daţi-mi voie s-o păstrez în mînile mele, cu respectul şi 
căldura ce v-am purtat întotdeauna : nimic nu e mai încîn- 
tător decît să poţi iubi pe cineva fără scop. 


Duiliu  2amţiresco 


97 


Roma, 5/17 septembrie '96 


Iubite domnule Maiorescu, 


PPJS< 2 © ~“ 1* 6/18 septembrie „suntem înapoi Ia Bucu- 
reşti iată-mă şi eu la 8/20 cu d-voastră. Tocmai aţi avut 
vreme sa va mai scuturați, să vă deprindeţi cu aerul ţărei, 


349 


cu oltenii cari vînd pui de gamă, cu strada Mercur şi cu 
propria d-voastră casă, că aşa-i românul cînd vine de pe 
insula Wight: i se pare că nu mai poate trăi fără Castelul 
Osborne. * 

Trebuie să vă spun că niciodată nu citesc scrisorile-Bae- 
decker pe care mi le trimiteţi înainte de plecare la» drum, 
fără ca să nu fiu cîteva zile trist, trist că nu vă pot însoţi. 
Rari oameni am văzut aşa nostimi în călătorie, ca d-voastră 
şi d-na Maiorescu. V-am spus îmi pare ce duioasă amintire 
mi-a rămas de la Florenţa, şi cu cîtă iubire păstrez Vedele 
a lui Fogazzaro, ştiţi, volumul de la gară. îmi aduc aminte 
de mirarea simpatică a lui bietul socru-meu, cînd îmi vedea 
aerul de curcă plouată, de care nu mă puteam desface, la 
întoarcerea mea de la Florenţa. Stătuserăm prea puţin timp 
împreună. Acelaşi lucru mi se întîmplă şi cînd plec din 
Bucureşti, însă ceva mai slab, fiind atunci neutralizat oarecum 
de puterea legăturilor dinainte şi din urmă. între Bucureşti 
şi Roma, parcă ar trebui să mă statornicesc la Viena. 

Aşteptînd să-mi istorisiți d-voastră călătoria în „Europa", 
să vă istorisesc eu, pe scurt, călătoria mea în Italia. Ieşit 
din lunile trecute ca dintr-un tunel umed şi întunecos, în 
care aş fi visat numai grozăvii, întrerupte de cîte o videnie 
albă, — mi-am luat toiagul, şi. în ziua de 5 august (stil 
civilizat), am pornit-o hai-hui. M-am oprit trei zile la Flo- 
renţa, pe care le-am trecut în mare parte la Bargello, cu 
Jean Bologne‘, Donatello”, Luca della Robbia ;' prin urmare, 
cum vedeţi, o singurătate populată de cele mai blînde iluzii, 
ca la 15 ani, cînd citeam Les maîtres mosaistes de George 
Sand, şi mi se părea, hotărît, că trebuie să mă fac cioplitor 
de pietricele şi să trăiesc, ca Federico Zuccaro, o viaţă feri- 
cită, spînzurat sus pe schele. De la Florența, la Vallombrosa : 
1 000 m. înălțime, vreme rea, lume multă, baluri, fleacuri, 
plus o nemțoaică, tăiată în stil gotic, naltă şi unghiulară, 
căreia îi dam oarecare ocoluri sentimentale : ce să-i faci năra- 
vului din fire !... De aci, la Gubbio, minunatul şi încîntătorul 
Gubbio, numai de hatîrul lui Mastro Giorgio. Nimic nu se 
poate asemăna cu Gubbio, decît poate, în alt stil, Bruges. 
Ploua, am văzut totul în fuga, rău, ursuz, şi nu m-am putut 
duce la Urbino, din cauza diligentei : trei sau patru ceasuri. 


350 


într-o cloşcărie, obîrşia tutulor necurățeniilor ! De aci m-am 
întors şi am pornit-o la Milano, la ţară, unde era nevastă-mea 
cu copiii: zece zile de libertate absolută, cu importanţa 
exagerată a scenelor de familie, cu ochii frumoşi ai lui Muţili 
(Muţili nu e un pisic, cum s-ar putea crede, ci băiatul meu 
din urmă). De la Varedo mi-am luat nevasta şi ne-am dus 
la Bellagio, fermecătorul Bellagio. Patru zile senine ; apoi 
înapoi, la ţară ; apoi înapoi la Roma, la datorie. Er voilâ I 
Adesso tocea a Lei." 


Revenit în singurătatea de la Roma, m-a prins din nou 
dorul de scris. Voi să urmez cu al 3-a roman.' Am însurat 
pe Saşa şi Matei, am trimis pe lumea cealaltă pe Tănase 
Scatiu, ne mai rămîne Mihai şi baciul Micu. Aceştia au să 
se mişte în cadrul războiului din '77. Vă rog să-mi spuneţi 
ce valoare istorică are cartea d-lui Th. Văcărescu, pe care 
aţi premiat-o la Academie : Luptele românilor ?' De valoarea 
ei literară îmi cam dau eu seama. Graeve mi-a trimis acum 
trei ani, la Bruxelles, ediţia din '87. Puteţi să-mi recomandaţi 
şi altă scriere ? 


în curînd sper să pot veni în ţară. Aştept să treacă 
nunta şi ziafetul principelui de Napoli cu Elena de Monte- 
negro, şi pornesc în congediu. Prin decembrie cel mai tîrziu 
cred că voi avea fericirea să vă văd. 

Cu respectuoasă dragoste pentru amîndoi, 


al d-voastre devotat, 


D. 2. 


98 


Roma, 28/9 nov. '96 


Iubite domnule Maiorescu, 


„Vă trimit comedia' de faţă, cu rugămintea de a o citi 
înainte de venirea mea. 


351 


Aş avea să vă spun atîtea lucrnri asupra acestei încercări, 
însă socotesc că e mai bine s-o cetiţi întîi şi apoi să vorbim. 


Eu nu voi veni în țară decît peste o lună — la întoarcerea 
ministrului (plecat pentru 15 sau 20 de zile). Vă rog, prin 
urmare, să-mi răspundeți. » 


Vă doresc şi aştept să-mi spuneţi dacă aveţi ceva de 
adus de la Roma. 
Al d-vstre devotat, 
Duiliu 2. 


99 
Roma, 24/6 dec. '96 


Iubite domnule Maiorescu, 

Dacă nu viu la nevreme cu întrebarea mea, în mijlocul 
agitaţielor prin care treceţi în Bucureşti, aş vrea să ştiu de 
aţi primit piesa mea! şi ce se face cu dînsa. Nu de alta, dar 
văd prin jurnale că Sardou’ a scris pentru Sarah Bernhardt 
o comedie intitulată tot cam ca a mea: „Spirizismul, care 
se va juca peste două luni. Să nu-mi găsesc beleaua din 
senin... Noroc numai că încercarea mea e urzită de vreun 
an şi jumătate. 

Speram la epoca asta să fiu deja în ţară. însă lipsa 
ministrului mă împiedică de a pleca. îl aştept pe fiecare zi, 
şi cum o veni, o şterg. Prin urmare, tot ce am de spus mai 
bun şi mai simpatic rămîne pentru atunci. 

Vă rog, încă o dată, să-mi răspundeţi de nu aveţi dorinţă 
de nimic din Roma, precum şi dacă vă duceţi din ţară pe 
vacanţa Crăciunului, şi, în caz afirmativ, de cîndipînă cînd. 

Cu respectuoasă prietenie, 

al d-voastre devotat, 


Duiliu 2amfiresco 


352 


100 


Roma, 29/11 X-bre '96 


Iubite domnule Maiorescu, 


După cum stau lucrurile pînă acum, eu plec în ziua de 
14/26 dec. de-a dreptul pentru Focşani, unde duc şi pe fetiţa 
mea şi unde voi să petrec sărbătorile Crăciunului. Sper să 
fiu în Bucureşti de Anul Nou românesc. 

Astea sunt proiectele mele, dacă Lah.' se întoarce săptă- 
mîna viitoare, cum îmi scrie. 

Prin urmare, nici într-un caz nu ne putem vedea înainte 
de plecarea d-voastre. De aceea, vă trimit fără întîrziere 
cerceii ceruţi pentru doamna Maiorescu. 


Mie îmi par cam greoi, aşa cum sunt. Dar pas de te 
înţelege cu Castellani ! Putem să-i oferim o avere de om, 
şi de schimbat nu-i schimbă. Aşa scrie la tipicul lui de 
buchinist—arheolog. Foarte bine. E drept că sunt foarte 
originali. Amforele sunt întocmai ca acele de la colan, 
turnate în aceeaşi formă ; numai Ja rondache e lucrată aparte, 
cu mîna, şi, după nostimul bătrîn, de o perfecţiune şi un 
stil absolut. 


Vă urez vreme frumoasă la Bordighera şi Nizza, ca să vă 
întoarceţi cu soare şi lumină în suflet. Eu ştiu că nu voi 
găsi nici una nici alta în ţară, — dar totuşi, cu cîtă plă- 
cere viu !... 

La revedere, cu bine. 


Al d-voastre devotat. 


Duiliu 2. 


Mai adaog că, de vi s-or părea greoi cerceii, puteţi să 
mi-i restituiţi sau să mi-i daţi la venirea mea. Aşa am rămas 
înţeleşi cu Castellani. Bătrînul observă că va fi probabil o 
mică deosebire între patina colanei şi a cerceilor, deoarece 
aceştia n-au fost scoşi din vitrină, pe cînd colana a fost 
purtată. Ca să-i pună în acelaşi fon, el roagă să nu fie dați 
pe mîna nimănui, ci să fie retrimişi lui. 


353 


101 


Roma, 24 ian./5 febr. 1897 


1 


Iubite domnule Maiorescu, 

Cîteva linii. spre a vă spune că în sfîrşit plec. Plecarea 
mea de astă dată, este o halima întreagă : cînd ministruHmi 
scria că vine, se îmbolnăvea un copil ; cînd copilul se făcea 
bine, nu venea ministrul. şi aşa, de azi pe mîine, din decem- 
bre am ajuns în februariu. Lecţia asta a împrejurărilor a 
servit cel puţin să mă înveţe a-mi modera voinţa, care cîte- 
odată e ca Apostol Mărgărit' în Balcani : inspectează mai 
mult profesoarele decît şcolile, şi cînd la o adică, biz! 

îmi închipuiesc că nu mi-aţi răspuns de primirea cerceilor 
fiindcă nu ştiaţi unde sunt. 

Plecînd mîine la 12 ziua, voi fi marți noaptea la Focşani 
(Ancona —- Fiume), unde merg de-a dreptul spre a-mi vedea 
părinţii şi a lăsa fetița ce aduc cu mine. Peste vreo Î5 zile de 
astăzi, sper să fiu în Bucureşti. 

Prin urmare, la revedere, cu tot entuziasmul unui şcolar 


plecat în vacante. 


Al d-voastre devotat şi doritor, 


Duiliu Z. 


102 


GRAND HOTEL DU BOULEVARD 
[imprimat] 


Bucureşti, 15/17  fevruarie 1897 


Iubite domnule Maiorescu, 

Terminînd astăzi cetirea şi părţii a doua a introducerii la 
Discursurile parlamentare, simt trebuinţa de a vă vorbi, şi. 
fiindcă acum, numaidecît, nu vă pot vorbi, de a vă scrie. 


354 


în această minunată sinteză a unei epoce de nehotărîre, 
toate calităţile d-voastre de mare scriitor sunt duse la cea 
mai definitivă dezvoltare. Ideile mele de pînă acum, asupra 
trecutului nostru de 30 de ani, cam răzlețe, s-au legat unele 
de altele, sub expunerea succintă a faptelor din Introducerea 
d-voastre, aşa de firesc, încît îmi pare că tot aşa am înţeles 
şi eu lucrurile întotdeauna. Negreşit, e numai părere ; după 
cum e părere, în pictură, impresia că ai putea face tu însuţi 
capul minunat al unei femei ce te priveşte cu ochi buni din 
fundul unui tablou. în realitate e artă. Puterea artei îți dă 
toate iluziele. 

în lucrarea de faţă, frumuseţea limbei româneşti apare 
covîrşitoare, iar forma literară e atît de desăvîrşită, încît 
devine impersonală. în lucrările d-voastre de pînă acum, 
parcă tot mai erau unele note personale, de ironie, de căutare 
de cuvînt adecvat, care nu ridicau nimic din bogăţia stilului, 
dar păreau scrise într-un ton major de combativitate; de 
astă dată, totul e clasic, şi eu cred că de acuma nici nu veţi 
mai putea scrie critici numai despre un om sau numai despre 
un sistem, ci va trebui să îmbrăţişaţi epoce întregi.’ 

Nu ştiu cum are să se împace disprețul d-voastre pentru 
istorie cu marile însuşiri ce fac din d-voastră un istoric clasic, 
îmi închipuiesc (fiindcă n-am vorbit mai adînc asupra lucru- 
lui) că nu credeţi în ştiinţa istoriei, dar credeţi în literatura 
istorică. Dacă mă exprim rău, vreau să adaog că, dacă din 
punct de vedere al emoţiunilor omeneşti, al fericirei sau 
nefericirei omeneşti, cunoaşterea Romei din timpul lui Iuliu 
Caesar, a epocii războaielor lui Caesar nu are însemnătate, 
cunoaşterea formei în care Mommsen şi Caesar însuşi le 
istorisesc are o mare însemnătate. Vă spuneam îmi pare că în 
anii din urmă am trăit la Roma cetind Războaiele Pelop. de 
Thucydide,' De bello gallico,* pe Sophocle etc, etc. şi am 
rămas încremenit de puterea de evocaţiune a unora (ca Caesar 
şi Mommsen) şi de nulitatea altora (ca Thucydide). E ade- 
vărat că i-am cetit pe toţi în traducere franceză sau italiană, 
cu toate astea cred că originalul n-ar schimba mult din im- 
presia generală. Cu tragicii cam acelaşi lucru s-a petrecut. 
Prin urmare, a scrie istoria timpului nostru, ca Caesar şi 
Mommsen a altor timpuri, este a face o adevărată operă 
de artă. 


355 


Cam încurcat, dar parcă ceva aşa aş vrea să spun. 

Mă rog, cu darul de ieri, aţi rîs ? La ce curioase manifes- 
tări de dragoste dă loc literatura şi prietenia ! Domnul care 
îmi trimite Crapi în proțcty din Brăila este un admirator al 
romanelor mele. Mă iertaţi dacă mi-am luat libertatea a vă 
trimite unul. ' 

Cu toată iubirea veche, 

al d-voastre devotat, 


Duiliu 2. 


103 


Focşani, 18/30 martiu '97 


Iubite d-le Maiorescu, 

Fiind aproape de plecare, dați-mi voie să vă spun din 
nou, atît d-voastre cît şi d-nei Maiorescu, cît sunt de fericit 
că v-am găsit pe amîndoi tot tineri, cu tot aceleaşi bune 
dispoziţiuni pentru mine. Ce e încolo, e şi nu e. Numai din 
viaţa puternică curg izvoarele poeziei, ale elocvenţei, ale 
năzuinţelor înalte. Anemia e mai aproape de moarte decît 
de viaţă. 

Acum zece zile am ținut o conferinţă la liceul de aici. 
Lucrurile au mers bine. Nu mai vorbisem în public de cînd 
eram procuror. Prin urmare, era interesant de a vedea dacă 
maturitatea memoriei şi echilibrul sistemului nervos crescuseră 
cu vîrsta, sau nu. Din acest punct de vedere proba a fost 
hotărîtoare. Am fost bucuros că mi s-a prezentat o nouă 
ocazie de a spune tot binele ce gîndeşce despre admirabila 
pagină de istorie pe care o scriţi.! 

La revedere, iubite d-le Maiorescu, poate în curînd dacă 
lucrurile se vor mai schimba. Plec din Focşani sîmbătă şi voi 
fi la Roma, marţi, 6 apriliu, stil nou. 


356 


Rog pe d-na Maiorescu să creadă în toată recunoştinţa 
mea pentru fina prietenie de care a binevoit a-mi da atîtea 
dovezi. 

Tinerețe, tinereţe, asta-i! 

Al d-voastre devotat, 


Duiliu 2. 


104 


Focşani, 26 martiu 1897 


Iubite domnule Maiorescu, 

Am cerut Ministeriului o prelungire de congediu de o lună, 
ca să pot petrece sărbătorile de Paşte în ţară. Sunt informat 
că e vorba de schimbări şi permutări în cariera noastră... Eu 
sunt clinele nimănui, şi, prin urmare, toţi trecătorii se leagă 
de mine. 

Vream să vă spun că, dacă aţi avut vreme să revedeţi 
Hypnoticii, e bine să nu-i trimiteţi la Roma, deoarece voi 
reveni eu în Bucureşti, de îndată ce se va numi titularul! 
departamentului nostru. 

Cînd plecaţi în străinătate ? 

Cele mai respectuoase complimente d-nei Maiorescu. Cu 
tot devotamentul şi vechea respectuoasă iubire, 

al d-voastre, 


Duiliu 2. 


105 


Roma, 2/14 mai 1897 


Iubite d-le Maiorescu, 
lată-mă întors sub acoperămîntul meu, la masa obişnuită, 
unde tot ce mă înconjură mă cunoaşte : cărţi, hîrtie, portrete 


357 


şi gînduri. Aici, mintea reintră în scaunul ei, fondul firei mele 
se limpezeşte din nou, după trei luni petrecute prin hoteluri, 
agasat, nemulţumit şi totuşi fericit că la ridicarea perdelelor 
atmosfera era românească. Această contradictorie stare sufle- 
tească, de dorinţă neînfr&iată către pămîntul ţărei şi de 
oarecare dispreţ pentru oamenii ei, îşi are explicaţia, pe de 
o parte, în reala frumuseţe şi bogăţie a naturei, pe de alta, 
în condițiunile psihologice ale clasei zisă cultă de la noi. 
Cred că nicăieri nu e mai greu să fii un om superior şi 
nicăieri nu este mai uşor să pari a fi ceva, ca în ţara româ- 
nească. Asta e pentru mine semnul cel mai sigur că avem 
o civilizaţie de dată recentă. Ca la toate popoarele noi în 
cultură, firea românească ascunde un fond de naivitate, pe 
care s-a altoit scepticismul împrumutat de la rasele străine, 
un “scepticism curios, cu o ironie cam trivială, bon enfant şi 
fără rezistenţă, spanac (cum îl numesc d-lor) în toată puterea 
cuvîntuiui. Fondul de naivitate e exploatat de şarlatani cu 
mult succes, şi pe el se reazăma reputaţiele false, în politică, 
în literatură, în tot. Scepticismul şi ironia, din potrivă, par a 
voi^să dărîme tot ce e serios. Ca observaţie de detaliu bună- 
oară, la noi lipseşte o clasă de oameni (cei mai interesanți, 
ca public), aceia pe cari limba italienească îi defineşte aşa 
de bine cu vorba Ponguszai. ' / bongustai se pot găsi în toate 
clasele sociale, dar mai cu seamă printre oamenii cari nu fac 
nimic, a căror ^ existenţă e asigurată de un mic venit, cari 
trăiesc spre a-şi creşte copiii, sunt culţi, citesc tot, se intere- 
sează de tot şi — lucru important — nu-şi publică opiniele 
la gazete. La noi asemenea oameni sunt numaidecît nuli. 
»X, da, e inteligent, dar e nul." Mai cu seamă lipsesc, în 
felul acesta, femeile. „D-na X, da, e la locul ei, însă ceva 
cam giscă." Se pare că, în “adevăr, fiind puţini la număr, 
în raport cu pămîntul, conştiinţa noastră că trebuie să facem 
fiecare cîteceva nu ne permite să fim îngăduitori cu cei ce 
nu fac nimic. Dealtfel, asta e şi o chestiune economică : for- 
marea unei burghezii, care cu timpul să devie cultă. 

D-voastră n-aveţi poate aceleaşi impresii ca mine, şi mai 
cu seamă jiu veţi înţelege uşor de ce, cu asemenea impresii, 
doresc să vin în ţară. Permiteţi-mi să vă explic. 

Lăsînd la o parte că am copii (din cari doi băieţi, 
cari nu vorbesc o vorbă românească şi cari totuşi trebuiesc 
crescuţi în limba mea) ; că de la moartea lui socru-meu ni- 


358 


mic nu ne mai lega strîns cu străinătatea; că de 10 ani de 
cînd pribegesc, mi s-a săturat de lum? şi limbi străine, —* lă- 
sînd la o parte aceste considerațiuni vage, iată altele mai ho- 
tărîtoare : 

Eu am 39 de ani, — prin urmare, mai mult decît jumă- 
tatea vieţii s-a dus. Din jpunct de vedere al, intereselor mele 
de carieră, sunt prea bătrîn pentru gradul meu: de abia 
în iuliu '98 împlinesc stagiul pentru a fi înaintat la gradul 
de consilier, şi chiar atunci am înainte pe Nedeyano de la 
Londra, pe Cuciureano de la Berlin, pe Nanu de la Haga, 
pe Mavrodi de la Viena şi poate chiar pe Kretzulescu şi 
Popovici de la Bruxelles. Afară de asta toţii miniştrii 
noştri sunt tineri şi mai toţi de carieră (Gr. Ghica la Paris, 
Em. Ghica la Viena, Beldiman la Berlin, Lahovary la Roma, 
Djuvara la Const[antinopole]., Golescu la Petersburg, Papi- 
niu la Belgrad, Al. Ghica la Sofia), aşa că rămîne să aştepţi 
moartea aproapelui ca să înaintezi. Prin urmare, cam în zilele 
lui Carol II, o să ajung şi eu la o legaţiune. 

Dar mai sunt şi alte consideraţiuni, de un ordin mai înalt. 
Pînă la 40 de ani, viaţa omului bea din lumină printr-o 
mulţime de ramificații: amorul, dorinţa de a cunoaşte locuri 
noi şi oameni noi, închipuirea de sine, eleganța, petrecerile, 
în fine, tot cortegiul cu care trece tinereţea ; de la o vreme, 
năzuinţele sufleteşti se schimbă, afecțiunile se statornicesc, 
activitatea trece instinctiv de la combativitate la lucrare 
statornică şi cu efecte imediate — parcă viaţa ar avea o 
conştiinţă a ei, ca atare, că nu mai e vreme multă de 
aşteptat. Asta şi trebuie să fie explicarea că în a doua parte 
a vieţii, majoritatea oamenilor se aşează pe strîns bani, pe 
zidit case (ar fi mai logic să facă aşa ceva cînd au încă 
mult de trăit) şi mai cu seamă pe făcut politică. 

Eu am plecat din Focşani însoţit de dorinţele tutulor alor 
mei de a mă întoarce cît de curînd, de a mă fixa în ţară, spre 
a lua, cu timpul, locul fruntaşilor din localitate, cari îm- 
bătrînesc. Dorinţa lor răspundea dorinţei mele, dar vă mărtu- 
risesc că nu mă pot hotărî s-o rup deodată cu anii de muncă 
de la Minister, fără să am făgăduinţa unui sprijin ; am cu 
alte cuvinte laşitatea înțelepciunei. De aceea aş dori ca 
dl Carp să aibă încredere în mine : să-mi permită, cînd va 
veni momentul, să mă aleg la Focşani. 


35» 


Din înceată lichidare a averei lui socru-meu, avem pînă 
acum (afară de zestrea de 100 000 frs. în hîrtii de drum-de- 
fier şi rentă) 25 000 frs. partea nevesti-mei. Această sumă 
(de acord cu cumnatul-m&i) ne va servi ca doi ani să putem 
trăi. în acest interval voi face avocatură, şi sunt încredinţat 
că cele 12 000 Jfis. pe an pe care le cîştig astăzi le voi 
cîştiga orcînd. 

în Focşani, partidul conservator e pus de dl N. Fili- 
pescu’ sub şefia unui venetic, anume Gogu Constantinescu, 
despre care aud spunîndu-se cele mai mari necuviințe. Cu 
acesta s-au unit gentilul, dar foarte prostul Vasilica Aposto- 
leanu, d1 Nicolescu-Voetineanu, care trece drept nebun, şi 
alţi doi, trei necunoscuţi. Lumea cumsecade e împărţită în 
două tabere : junimiştii, cu d-nii Voinov, Simionescu-Rîmni- 
ceanu, Cotescu etc. şi liberalii-independenţi, cu general Gheor- 
ghiu. Printre aceştia însă, nu e nici un tînăr localnic, cărora 
bătrînii să lase moştenirea lor politică (afară doar decît 
Mincu, care e liberal). 

„Eu v-aş ruga să vorbiţi cu d-l Carp. Dacă d-sa poate nu 
mă cunoaşte îndestul, d-voastră mă cunoaşteţi, şi ştiţi că se 
poate compta pe mine. 

Dacă am fost cam lung, vă rog să mă iertaţi. N-am putut 
“să vă văd înainte de a pleca, fiindcă v-aş fi spus din viu 
grai toate acestea. 

Acum literatură. Am cetit partea a Il-a din introducerea 
la discursuri (voi. Il), pe care o auzisem deja. V-o trimit, 
«cu mia îndreptări de troar. E o pagină palpitantă de viaţă 
şi de interes. La cetire mi s-a părut mai puțin obiectivă decît 
partea I-a. E însă firesc să fie aşa, deoarece eu, un indiferent, 
am ajuns la ultimul rînd, vibrînd de indignare că o asemenea 
monstruozitate s-a putut înscena, acum 20 de ani, într-o ţară 
cu regim parlamentar şi cu pretenţii de cultură. Aştept ur- 
marea cu nerăbdare. Sunt încredinţat că veți simţi şi d-voastră 
nevoia de a publica mai tîrziu un volum special pentru pa- 
ginile acestea de istorie, care vor rămînea, desigur, printre 
cele mai frumoase ale literaturei noastre. 

Cît despre discursuri, v-am spus îmi pare proba la care 
le-am supus. într-o discuţiune, în Bucureşti, în care mi se 
ecitau, în contra, discursurile lui Macaulay,’ am cerut să 
se aducă traducerea lui Ang. Demetriescu' şi am cetit la 
întîmplare şi din Macaulay şi din Maiorescu, fără surprin- 


360 


dere, fără tranziţie, fără, în fine, ca unul să strice celuilalt. 
Şi e vorba de Macaulay, cu alte cuvinte cel mai ilustru repre- 
zentant al elocvenţei engleze, în care forma cea mai perfectă 
e unită cu logica cea mai inexorabilă şi cu ironia cea mai 
elegantă. Modestia d-voastră să nu ia în nume de rău com- 
paraţia : v-am spus impresia mea: un om superior la noî 
(consacrat ca atare) trebuie să fie cu adevărat un homme 
hors îigne. D-1 Carp în politică, Eminescu în poezie, dacă 
s-ar fi născut în Franţa sau în Germania sau chiar în Italia, 
erau astăzi celebrităţi europene. 

Hypnoticii. închipuiţi-vă că tocmai Ia sosirea mea aici, 
se da piesa lui Sardou. Am alergat s-o văd, cu o nelinişte 
şi o temere cum nu vă puteţi face idee, — şi m-am întors 
triumfător, un triumf de uno solo, dar şi cam plouat, gîn- 
dindu-mă pe de o parte ce falsă, goală şi învechită e tema 
lui Sardou şi cu toate astea cum a ştiut să scoată din“ ea 
scene frumoase, — iar pe de alta, ce bună este tema la mine, 
cu firea interesantă a doctorului meu, şi totuşi cum nu e 
nici o scenă de teatru ! Voiţi să ştiţi ce se petrece în Spiritismul 
lui Sardou ? Un bătrîn doctor (iar doctor !), amorezat de 
ştiinţă, de spiritism şi... de nevastă-sa, se munceşte cu mesele, 
pe cînd nevastă-sa îi pune nişte coarne cu ramuri. într-o zi, 
ca să poată petrece vreme mai multă cu amantul, nevasta 
spune bărbatului că pleacă la ţară (sau aşa ceva). Se întîmpla 
însă tocmai trenului cu care trebuia să plece un accident 
grozav, cu explozii, foc, răniţi, morţi, carbonizaţi. Bărbatul 
aleargă la gară să-şi salveze nevasta. la-o de unde nu-i. 
Dumneaei petrecea cu amantul (care e un aventurier şi mai 
de nu român, fiindcă am auzit un nume cam Stoundza sau 
Sturdza. sau aşa ceva). Prin urmare, pentru bietul bătrîn, 
nevastă-sa e pierdută. în vremea asta un prieten aleargă la 
ea şi-i spune cele întîmplate trenului. Coana Veta, cu ambit, 
nu vrea să se mai întoarcă acasă şi propune amantului să 
fugă în lume. D-lui refuză. D-neaei se indignează, îl dispre- 
țuieşte şi pleacă. Dacă însă pentru doctor nevasta era carbo- 
nizată în forma ei actuală, nu degeaba era el spiritist : ne- 
vasta îi revenea sub formă de spirit. Şi azi spirit, mîine 
spirit, pînă într-o bună dimineaţă dumneaei se întoarce de-a 
bineiea la domiţiliu. Bărbatul convoacă pe ceilalţi spiritişti 
şi-i pofteşte să pipăie minunea. Asta-i. Toată bazaconia asta 
e spusă cu gravitate, cu ştiinţă ocultă prin prejur. Un alt: 


361 


franțuz ar fi făcut o farsă enormă, să te tăvăleşti de rîs. 
D-1 Sardou a făcut o piesă serioasă. 

Revenind acum la Hynoficii, — eu vă propun sa-î lăsăm 
să doarmă. Ce-a fost s^a dus. Un scriitor sincer îşi poate 
zice sieşi : non val cosa nessuna WVemozione tua. O lucrare 
poate să iasă mai bună sau mai rea: asta priveşte pe alţii. 
Răsplata lui stă în însuşi faptul scrierii. 

De acuma mă aştern pe romanul cel de mult mîngiîiat în 
gînd. Acesta va fi al 3-a şi ultimul din lumea Vieții la fară, 
şi ciae ştie dacă nu şi ultimul din încercările mele.* Mă simt 
ajuns la un moment de desăvîrşita seninătate, şi dacă n-aş 
avea copii şi nu aş fi legat cu sănătatea mea puternica de 
pămînt, aş fi un budhist în felul meu, aş înceta de a mai 
face ceva, tot ridicîndu-mă în căutarea cunoștinței absolute, 
care la urma urmei este liniştea absolută. 

Cu bine, iubite d-le Maiorescu, fără a-mi găsi prea multe 
contraziceri şi fără a mă blestema de atîtea foi înnegrite. 


Duiliu Zamfirescu 


106 


Roma, 6/18 sept. 1897 


Iubite domnule Maiorescu, 


întors de cîteva zile la Roma, mă gîndesc cu mare plăcere 
la o lungă scrisoare, parcă veselă şi tînără, pe care să v-0 
trimit, în mijlocul cuferilor ce revin în str. Mercur din planeta* 
cu acelaşi nume, — că alta de văzut nu cred să vă fi rămas. 

Veţi primi-o cu aceeaşi plăcere cu care v-o scriu eu ? Nu 
ştiu. s 

Se pare că o umbră de nor s-a lăsat peste noi în vremu* 
Tile din v>rmă, nor de neînțelegere, de amor propriu — poate 
exagerat — din partea mea. Eu înțeleg prea, bine ce urît e 
să fii pretențios, şi lupt pururea cu o jumătate din mine, 
bună ŞI iertătoare, contra celeilalte jumătăți, plină de deprin- 
deri sociale meschine, fără să o pot birui întotdeauna. Scuz* 
-mea stă în faptul că sunt obicinuit a trăi o viaţă cumpănita/ 


362 


în care nimeni nu vine să te lovească cu bățul, nici să te 
batjocorească prin gazete. 

Că este aşa ceva între noi, sau a fost, nu se poate tăgădui. 
Chipul d-nei Maiorescu, carte deschisă, în care se citesc toate 
impresiele, era o dovadă luminoasă. Eu însă, care n-am 
nimic pe suflet, tot sper că la o nouă revedere, pagina să 
fie întoarsă, paragraful norilor să fie sfîrşit şi un altul, senin 
ca cele din trecut, să reînceapă. 

Vă spun cu sinceritate toate acestea, fiindcă am prins 
din nou firul scrisului, care mă ridică deasupra nimicurilor 
vieţii, mă face să văd şi să recunosc greşelile mele şi să iert 
pe ale altora. 

Aşadar, am reînceput să scriu. Romanul’ merge înainte. 
El va trebui să se publice tot în Convorbiri, unde au văzut 
lumină şi celelalte două, cărora cel de acum e urmare şi 
încheiere. Deşi nu e încă terminat, aş dori ca publicarea lui 
să înceapă numaidecît. Convorbirile, reduse cum sunt acum, 
vor pune 7 sau 8 numere cel puţin, spre al sfîrşi ; eu voi 
pune încă 2 sau 3 luni spre a-l termina, aşa că înainte de un 
an nu aş putea să-l scot în volum. 

Vă învoiţi ? 

Vă mărturisesc că încep a avea oarecare grabă. O mul- 
time de alte proiecte, alte tipuri, alte gînduri bat la- uşa 
fabricii. Cu cît merg mai înainte în viaţă, cu atît ea îmi 
pare mai bogată în subiecte interesante, în oameni şi lucruri 
demne de studiat. Mă simt încă tînăr, dar firul existenţei s-a 
depănat pînă dincolo de jumătate. Va mai fi ceva pe ghem ? 
Nu ? Cine ştie !' 

Vara am petrecut-o la Tivoli, la Villa Gregoriană, sub 
cascade. Vă aduceţi aminte de călătoria din primul an, cînd 
am înnemerit la Villa Adriana, ca Eremia cu oiştea, tocmai 
în ziua de Paşte, singura zi din an cînd villa e închisă ?.. 
Trecînd adesea pe lîngă staţia tramvaiului, îmi părea că văd 
pe d-na Maiorescu, mergînd în vîrful unui picior rănit, pe 
un drum singuratic, iar noi glumind asupra botinelor şi altor 
deprinderi strimte ale cucoanelor. Ce curioase sunt unele 
colţuri ale memoriei ! îmi aduc aminte de o şopîrlă, verde ca 
smaraldul, ce se urca pe un zid cu iederă. Ne uitam la dînsa 
cautînd cîteşitrei numele italienesc : lezard, Iezardo, lucerta, 
în fine lucertola. Uf !... Şi era cald. Şi pe d-na Maiorescu 
o durea piciorul... Dar apoi colaţiunea de la zrazroria sibi- 


363 


lelor ! D-nul Maiorescu se apăra de macaroane ca de nişte 
cîini răi. 

Prin urmare, aci, în fața templului sibilei, în fundul 
rîpelor danteşti pe care le sapă Annienul, a voit soarta să. 
trăiesc o lună şi jumătate“ viaţa cea mai intensă şi mai absor- 
bantă ce se poate trăi pe pămînt, aceea de scriitor de lucruri 
ce pot fi, dar ce nu sunt. Lumea se miră cum d* e cu putinţă 
ca oameni cu totul lipsiţi de talent să stăruiască o viaţă 
întreagă în mania lor de a mînji hîrtie şi de a publica 
fleacuri. Eu nu mă mir deloc. E, evident, o lipsă de simțul 
realităţii imediate la asemenea scriitori, lipsă comună dealtfel 
tutulor oamenilor de imaginaţie, care însă esze spre cinstea 
lor, fiindcă îi face mai buni decît alţii; în plus, la roman- 
cierii fără talent mai este lipsă de orce simţ al realităţii, nu 
numai al realităţii imediate şi oarecum personale. Dar, cu 
talent or fără talent, toţi cei ce sunt roşi în suflet de tre- 
buința de a crea, toţi sunt fericiţi cînd arcul închipuirei se 
întinde şi coarda vibrează. Şi vorba d-voastre veche : „lasă-l; 
de-o fi ceva în el, revine", e sfinta. Se mai ascunde omul, se 
ruşinează, sufere cînd se vede batjocorit, dar nimic nu-i 
stîrpeşte din creier cancerul scrisului. lar cînd cineva a ajuns; 
ca mine, la un fel de imunitate, pe care o dă deprinderea 
cu vorbe bune ca şi cu vorbe rele, şi mai cu seamă vîrsta, 
atunci dă Doamne bine !... Numai moartea seacă izvoarele. 
Ce-i pasă lui Tănase Scatiu, bunăoară, sau lui Milescu (din 
romanul de acum) că-i lipseşte o virgulă la tipar sau un nas- 
ture la haină, or place unui critic sau nu place Academiei !... 
Toate acestea se pot vedea pe urmă, cînd autosugestiunea 
scriitorului a încetat şi şi-a revenit omul în simţiri. 

Trecînd acum la d-voastră, — unde aţi fost vara asta ? 
cum merge privirea generală asupra situațiunei politice ? 

Eu socotesc, domnule Maiorescu, că e o eroare de a lasă 
lacuna de la 71 la '75 în Scurta privire istorică a ultimilor 
30 de ani. înţeleg că în intervalul acesta, d-voastră aţi fost 
direct în joc ; că e o chestiune de delicateţe, faţă cu foştii 
colegi, de a nu-i judeca etc, etc Dar, mai presus de toate, 
stă interesul istoric şi literar al lucrării. într-o operă de 
valoarea aceştia, o oarecare brutalitate mommseniană e la 
locul ei: adevărul ! adevărul strigă generaţiele tinere. 

(Ca observaţie în treacăt, cred că întregul titlu: Sub 
Minister. L. C. 11 martie '71] — 3 apr. '76 trebuie modificat 


364 


şi înlocuit cu aşa ceva: Primul an al Minist. L. C, sau în- 
ceputurile Minist. L. C, fără a mai pune subtitlul de la 
atîtea la atîtea, care lasă să se înțeleagă că faceţi istoricul 
întregilor 5 ani). 

Discursurile parlamentare au valoare istorico-politică nu- 
mai ca puncte de sprijin pentru cercetări viitoare şi ca idei 
generale ce stau la temelia lor ; astfel, valoarea lor e pur 
literară. Ca o piatră aruncată de o mînă îndemînatecă pe 
suprafaţa unui lac, ele ating numai apa, din cînd în cînd, 
de-abia udîndu-se de realitate, iar restul vremii zboară. în 
asta şi stă valoarea lor : în festonul elegant ce-l descriu pe 
oglinda lacului; cu alte cuvinte, în frumos. 

Prin urmare, apa sub dînsele trebuie ţesută din nou, în- 
treagă. ' 

Pune, Doamne, îngrădire condeiului meu, că a luat cîmpii. 
Respectuoase sărutări de mînă doamnei Maiorescu. D-voastre 
toată vechea iubire 

de la devotatul 


Duiliu 2. 


107 


Roma, 10/22 sept. '97 


Iubite domnule Maiorescu, 


Fiindcă e treaba pe grabă, renunţ de a explica mai pe 
larg cauzele care m-au făcut să scriu romanul de faţă. Țiu 
numai să vă spun că, înainte de a începe, mi-am dat seama 
că se vor găsi oameni cari să zică — cum sunt oamenii — că 
am imitat pe Tolstoi. 

Dar gura lumei cine o astupă ? 

Ceea ce a încolţit de demult în sufletul meu şi a prins 
rădăcini puternice nu se poate da la o parte pe o simplă 
bănuială. Cine va ceti romanul meu din cei ce au cetit pe 
al lui Tolstoi va vedea deosebirea esenţială dintre amîn- 
doua : creaţiunea mea e latină, pe cînd a sa e slavă. De vor 
fi asemănări, acelea vor fi datorite faptului că, la urma 
urmei, sufletul omenesc este acelaşi peste tot. Dar nu vor fi. 


365 


O rugăminte: doresc să păstrez manuscrisul. Vă rog, 
prin urmare, să recomandaţi celor ce se ocupă cu tiparul, să 
aibă oarecare grijă de foi, cu atît mai mult cu cît altă copie 
nu am. 

O a doua rugăminte : sunt" vreo 5 luni de cînd ai mei de 
la Focşani mă bombardează cu scrisori spre a interveni pe 
lîngă d-vstră în sprijinul unei surori care trece bacalaureatul. 
Am refuzat. Fata s-a prezentat în sesiunea de iunie şi a 
căzut, anume, a căzut la latină şi la română. Nu ştiu de ce, 
se pare că eu aş fi de vină. 

M-am socotit mult înainte de a îndrăzni să va scriu. 
Cred însă că nu mai pot răspunde lui tată-meu cu asprimea 
de pînă acum. 

Prin urmare, vă rog să aveţi oarecare interes de mersul 
lucrurilor, — bineînţeles cu toată binecuvîntarea, din partea 
mea, de a fi respinsă din nou, dacă nu va fi pregătită. 

Fata se cheamă Zoe Z. 

Telegramele ' m-au încălzit ca o strîngere de mînă afectu- 
oasă. Cea cu botoşeii e minunată. Hai să zicem că erau 
groşi (fără nici o aluzie la obrazul celui ce şi-a permis a-şi 
aduce aminte că erau strîmţi). Aştept să-mi scriţi două rîn- 
duri, despre unele şi altele, şi mai cu seamă despre începutul 
romanului, dacă aveţi răbdare să-l citiţi în crîmpeie. 

Cu bine şi: ca întotdeauna devotat, 


D. 2. 


Ce ziceţi de foile de viţa ? 

Poate c-ar fi fost mai bine să se petreacă lucrurile 
toamna, cînd frunzele cad şi strugurii sunt culeşi. 

O mînă simpatică a vrut să colaboreze cel puţin la chenar.” 
Fie frate... 


108 


Roma, 2/14 octombrie '97 


Iubite domnule Maiorescu, 


Nu ştiu nimic de soarta manuscrisului: a ajuns la desti- 
nație ? îmi închipuiesc că da. L-aţi cetit ? îmi închîpuiesc 
cănu. 


366 


E şi mai bine să-l citiţi tot, deodată, ca să vă puteţi da 
seama de conceptul întregei lucrări. 

In orce moment pot trimite încă 50 de pagini. Cred 
însă că din cele trimise e materie pentru două numere, cel 
puțin. Ar fi bine să nu iasă în crîmpeie prea mici. 

Sunt acum la pagina 130. Pînă într-o lună sper să-l 
sfirşesc. 

Cînd voi ajunge la ultima pagină să ştiţi că vă telegra- 
fiez, ca să aflaţi că s-a liberat robul lui Dumnezeu D. Z. din 
patimele facerii. Mă rog, dacă nu mai gîndesc, nu mai mişc, 
nu mă mai bucur decît de hatîrul lui Milescu !... Astăzi a 
trebuit să mă înham la o redingotă solemnă, pentru vizita 
obicinuită la Minister : nu mă mai ajunge... în cîteva luni, 
viaţa sedentară, de acasă la Legaţiune, în trăsură, şi de Ia 
Legaţiune acasă ; pofta de mîncare ; multumirea, prin lipsa 
absolută de orce altă grijă — m-au făcut să mă îngraş 
cu cîteva centimetre. En voilă une qui est botine: efectele 
terapeutice ale literaturei asupra oamenilor costelivi. Cum 
voi sfîrşi ultimul cuvînt, trei zile nu mă mai dau jos de pe 
bicicletă. Sper astfel să mă deprind din nou a umbla, să 
recapăt darul cuvîntului, să rîd, să cînt, ca orce om teafăr. 
Jur de asemeni, pe onoare şi conştiinţă, să nu mai fumez trei 
luni, ca să compensez grozăvia de țigarete ce am fumat pînă 
acum. 

Numai, o nouă pacoste se iveşte pe orizont: romanul 
viitor Dumnezeul părinţilor noştri ne va feri poate de 
aşa necaz, măcar vreo jumătat' de an, dacă nu pentru altceva, 
pentru copiii mei, cari au ajuns să zică „papa ecrit” ca şi 
cum ar zice „le turc prie". 

Cu bine, iubite domnule Maiorescu, din toată inima şi 
înainte ! 


Duiliu 2. 


367 


109 


Roma, 4/16 octombrie '97* 


Iubite domnule Maiorescu, 

Cîteva rînduri, ca să vă mulțumesc de scrisoarea din 
urmă, care mă îmbărbătează la lucru, şi să vă trimit urmarea 
romanului (pagina 48—109). 

Aştept cu nerăbdare numărul din Convorbiri, cu lucrarea 
d-vstre şi, în urmă, volumul al 2-a al discursurilor. Trebuie 
neapărat să scoateţi în volum aparte, şi complectată, istoria 
critică a celor 30 de ani ai domniei regelui. Nimeni nu e mai 
bine pregătit decît d-vstră pentru o asemenea lucrare; 
cultura întinsă, gustul înnăscut, spiritul critic şi mai presus 
de toate admirabilul instrument ce aveţi la îndemîna, limba, 
fac din d-vstră istoricul clasic al timpurilor lui vodă Carol. 
Ce curios sentiment am eu cu vodă al nostru! Trebuind 
să-mi aşez schiţa evenimentelor războiului, l-am urmărit cît 
am putut, şi-mi apare atît de simpatic, aşa de bărbat întru 
toate, încît trebuie să lupt cu propria mea pornire, spre a nu 
fi bănuit de adulațiune... ° 

Iar celor doi iubiţi idealişti, trimite toate respectele sale 

idealistul de al 3-a, 


D. Z. 


Rog răspuns de primire. Nu am altă copie. 


110 


Roma, 11/23 octombrie 1897 


Iubite domnule Maiorescu, 


Vibrînd încă de emoţiune, vă scriu două rînduri spre a 
trimite sfîrşitul romanului. 


368 


Ce-o fi cu el nu știu. Ştiu atît, că eu nu am fost niciodată 
mai sus cu sufletul. 

Sunt bucuros ca l-am sfîrşit, dar sunt trist că mă despart 
de lumea înfiripată acolo, atît de vie pentru mine. Credeam 
că o să iasă mai lung. în planul meu, Anna şi Natalia tre- 
buiau să ducă Războiul mai departe, pe o altă lăture. însă 
temperatura Ia care s-au ridicat sufletele, în acţiunea pro- 
priu-zisă a luptelor milităreşti, nu îngăduie o mai departe 
dezvoltare, fără scoborîre a căldurei. 

Sper că acesta va fi şi sentimentul d-vstre. Aşa cum 
sfîrşeşte acum, sfîrşeşte de la sine ; altfel. ar fi trebuit să 
termine cu de la mine voinţă şi pregătire. 

M-am crezut dator să menţionez de două ori, foarte 
sobru, numele lui Th. Văcărescu, de la care am reprodus 
două documente oficiale, ce mi s-au părut necesarii pentru 
psihologia evenimentelor. Aş fi putut sa mă dispensez de a-l 
cita, tocmai fiindcă sunt documente oficiale. Cum însă nu eu 
le-am adunat din Monitor sau de la alte izvoare, e o datorie 
de cinste literară de a-i pomeni numele în notă. 

Şi acum cu bine înainte ! 


Al d-vstre devotat, 


Duiliu Z. 


u1 


Roma, 21 oct./2 nov. '97 


Iubite domnule Maiorescu, 

Trebuie să vă scriu din nou ; dacă ați avut timp să citiți 
romanul întreg, îmi închipuiesc că vă aşteptaţi chiar să vă 
scriu. 

Rezultă din studiul d-vstre istoric asupra războiului că 
telegrama marelui duce Nicolae,' aşa cum era cunoscută 
pînă acum, e apocrifă. Vă mărturisesc că şi eu am avut im- 
presia asta, şi, cu toate că, în scurta mea tramă istorică, 


369 


aveam nevoie să o reproduc întreagă, m-am mărginit a da 
numai o parte dintr-însa ; dar partea asta e esenţială : «treci 
Dunărea, unde vei voi, cum vei voi şj sub orce condițiuni 
vei voi". în urma textului autentic pe care-l daţi în studiul 
de acum, aceste grele cuvinte ar trebui înlocuite cu urmă- 
toarele : „Turcii ne zdrobesc. Te rog să te uneşti cu noi, sa 
faci demonstraţiuni" etc. 

înainte însă de a stabili textul pe care ar trebui să-l 
admitem, îmi pare că se pune pentru mine o altă chestiunej. 

Pînă astăzi nimeni nu poseda versiunea oarecum oficiala', 
a  depeşii. D-vstră o daţi cel dintii. Studiul d-vstră şi 
romanul meu apar în acelaşi timp, în aceeaşi revistă. D-vstra 
spuneţi lui St.' adevăruri crude ; eu, fără să mă fi gîndit 
la dînsul, am pus în aceeaşi bolgie a Infernului lui Dante pe 
toţi cei ce erau potrivnici războiului. Dacă şi în încercarea 
mea Srar insera textul rectificat al depeşii marelui duce, am 
avea aerul că am fost în înţelegere. E bine să avem 
aerul că am fost de acord, cînd nu am fost ? sau mai bine: 
ayons l'air de ne pas avoir l'air? Ştiţi cum stau cu Stz. 

îmi pare mai înțelept să se scoată cu totul din roman 
rîndurile cu depeşa. Dacă îmi aduc aminte bine, alineatul cu 
textul telegramei începe aşa : „Atunci, în locul d-lui de Neli- 
dof, luă condeiul marele duce N. şi scrise domnitorului nostru 
acea faimoasă depeşă" etc. Să rămîie aşa, fără să se mai pună 
între ghilimele textul zreci Dunărea etc. 

Cred că tot restul din puţina parte istoriga prin a cărei 
urzeală am ţesut stă şi după publicarea lucrării d-vstre. 

Din această lucrare, foarte importantă îmi pare critica 
politico-diplomatică a epocei Livadia. Aştept cu nerăbdare 
continuarea, spre a vedea cum se prezintă epoca tractatului 
din Berlin ; cum se delinează acţiunea politică a cabinetului 
liberal în evenimentele ce au dus la protocolul 9 şi 10 ale 
sus-zisului tractat. 

Două puncte sunt grele în studiul d-vstre de acum, 
grele amîndoua, iar cel de-al doilea de cea mai mare însem- 
nătate istorică: a) legătura intimă ce trebuie să se stabilească 
între prima parte a studiului (voi. 1), relativă la marele 
interes ce aveam a ne alipi de Germania, după 1870 (interes 
pe care-l recunosc), cu rolul echivoc jucat de pc. de Bismarck’ 
în congres, privitor la noi. A fost mare om principele, — dar, 


370 


din punctul nostru de vedere, stă mai bine acolo unde e 
acum, decît unde era înainte. Cu un Caprivi şi un Hohenlohe 
oarecare Ia praştie şi un bun Biilow' la roată, ne merge mai 
bine.nouă, românilor, decît cu marele cancelar. Dealtminteri, 
ceea ce la 70 se impunea, astăzi trebuie căutat de noi ; 


b) Chestiunea de a se şti dacă am fi putut dobîndi mai 
mult în Bulgaria, printr-o atitudine conciliantă cu Rusia, 
— ceea ce ar forma vina cea mai mare a lui Brătianu. 

Eu am revenit asupra acestui punct. O cercetare mai 
obiectivă a trecutului, cum pare a fi fost, nu cum ar fi putut 
să fie, m-a făcut să-mi îmblînzesc judecata, ca, dealtfel, în 
multe lucruri ale lumei aceştia. Aştept cu cea mai mare 
nerăbdare urmarea studiului, ca să văd de cunoaşteţi şi dați 
condiţiunile schimbului Basarabiei cu Dobrogea, pe care c-tele 
Ignatief le propunea în ianuariu 78 guvernului roman în 
numele g-lui rus. Acesta este punctul cel mai important al 
studiului d-vstre de acum. Nici Văcărescu, nici nimeni pînă 
astăzi nu a pus în relief chestiunea schimbului de bază prac- 
tică do ut des. Nu ştiu dacă regele spune ceva în memoriile 
sale ; mă îndoiesc. Broşura lui N. Kretzulescu: porneşte din 
alte sentimente. 


Din protocoalele tractatului de Berlin şi din însăşi ideea 
politică a creării unui stat bulgar, rezultă pentru mine că o 
compensațiune teritorială în Bulgaria, orcîr de mare, pe care 
ar fi fost dispuşi ruşii să ne-o acorde în schimbul Basarabiei, 
e 6 legendă. Dacă, în contra evidențţii, Ignatief aducea pro- 
puneri serioase de o măi mare întindere în Bulgaria, atunci 
şi Bratiano şi Kogălniceano au fost mai prejos de misiunea 
ce le era încredinţată, neprimindu-le. Dar aici e nodul: aducea 
ceva lIgnatief ? şi ce aducea, dincolo de linia actuală a 
Mangaliei ? Din cîte ştiu eu, pe atunci se vorbea de bani, de 
corăbii şi de alte asemenea fleacuri. 


De cea mai mare importanţă este de asemenea explicarea 
atitudinei partidului conservator în 78. Oamenii politici ai 
acestui partid se pregăteau la o luptă uriaşă împotriva libe- 
ralilor pe tema cesiunei Basarabiei în schimbul Dobrogei. Nici 
un român, dar absolut nici unul nu a avut viziunea clară a 
situaţiunei. înţeleg că e antipatic să subscrii cedarea unui 
petic de pămînt din granițele ţării, dar în asta şi stă deose- 


371 


birea între Esarcu şi un om, în a şti să iei răspunderea cînd 
şi unde trebuie. 
Aştept volumul, şi sunt al d-vstre din inimă devotat, 


ey Duiliu Z. 


încă un cuvînt: la pagina 918 a ultimului număr din 
Convorbiri e o greşeală de tipar, care nu-mi place deloc : 
— „Zău, Nicoke, păcală eşti!" La mine e clar Nicule. 

Ar fi de dorit ca dl. corector să puie virgulele la locul 
lor şi să nu mai facă spirit în textul altora. 

Dacă e trădare sa ştiu şi eu. 


112 


Roma, 30 oct./ 11 nov. 1897 


Iubite domnule Maiorescu, 


Să lichidăm numaidecît chestiunea liniuțelor : mă jur pe 
ce am mai scump că voi pune toată energia a mă dezbăra de 
liniuțe.' Aceasta, ca să vă fac plăcere ; fiindcă altfel nu văd 
de ce aş avea o duşmănie neîmpăcată în contra lor. „Pauza 
are şi ea rostul ei.* Adevărat. Dar nu cred să fie aşa de mis- 
terios acest rost, încît să nu intre şi el, ca al tuturor celorlalte 
semne, în regulele punctuaţiei. La drept vorbind, în punctuaţia 
gramaticală nici nu ar exista un asemenea microb ; cel mult 
ar intra în punctuațiunea retorică. lar punctuaţiunea retorică 
nu o va întemeia d-l Manliu,' ci noi, scriitorii. 


De ce să mai lungim vorba degeaba: am jurat că nu | 


mai fac. 

Acum la mai important. 

Admit cîteva din propuneri şi anume : reducerea poeziei, 
înlocuirea cuvîntului reintegrare (nu a frazei întregi),* frigu- 
rile infective şi alte cîteva mici detalii. Credeţi-mă că, cetind 
observaţiile ce-mi faceţi, am tresărit, fiindcă le aveam eu 
însumi într-un colţ al memoriei ca lucruri îndoielnice. 


372 


întrucît priveşte ordinele de zi, admit şi aci reducerea 
celui dintîi, aşa cum îl cereţi. Daţi-mi voie însă să nu admit 
pe cel de al doilea.' 

Ordinul de zi dat de generalul Cernat în preziua lui 
30 august nu e pus de mine ca detaliu ostăşesc, ci ca docu- 
mentul cel mai sugestiv — artistic sugestiv — din toată 
campania. El e scris prost, redactat în pripă ; dar proza lui 
copilărească dă detaliele cele mai emoționante ale organizării 
atacului. 

Sunt aproape 4 ani de cînd citesc şi recitesc istoria răz- 
boiului. Dacă vă aduceţi aminte, v-am scris în '93 din 
Bruxelles (pe cînd pregăteam Viața la fară), rugîndu-vă 
să-mi spuneţi ce lucruri însemnate avea literatura noastră 
militărească asupra campaniei din '77; acum în urmă am 
regăsit printre hîrtiile mele o altă lungă scrisoare? către 
d-voastra, din '95, pe care nu v-am trimis-o (cum mi se 
întîmplă cîteodată) şi în care vă expuneam planul romanului. 
Vă rog să vă încredințaţi că dacă în război e scris dîntr-un 
suflet, de la pagina 1 la pagina 169, — tot ce stă acolo e 
îndelung pregătit, atît ca invenţie a mea proprie, cît şi ca 
substrat de fapte istorice. în plaaul de la început, romanul 
de astăzi trebuia să se cheme Divizia a 3-a. Am părăsit titlul 
acesta, părîndu-mi-se că nu e destul de elastic. Prin urmare, 
datele istorice, acţiunea propriu-zisă militărească fac parte 
dintr-un tot, la care nu pot renunţa decît în mici lucruri. 

A Mai gravă îmi pare observaţia privitoare la femeile ce 
„rămîn de regularisit cu oarecare silă". în materie de regula- 
riseală, face fiecare cît îl ţin curelele. Poate că m-aş fi 
încumetat şi la asta, dacă atacul de la Griviţa nu mă ridica 
într-o atmosferă aşa de înaltă sufleteşte, încît să nu mai 
fiu bun de nimic pe altă cale. Cele două pagini în care trupa 
aşteaptă ora atacului şi momentul în care Şonţu face un pas 
înapoi şi pune mîna pe garda săbiei sunt chintesenţa întregii 
mele puteri de creaţiune. Mai mult decît atît nu pot să fac. 
Orcum vor fi privite de critici aceste două pagine, ele repre- 
zintă pentru mine cea mai puternică emoţiune artistică ce 
mi-a dat-o pînă astăzi autosugestiunea de scriitor. înţelegeţi 
cît de jos rămăseseră femeile, cît de banale îmi păreau cu 
duplicitatea instinctivă a sufletelor lor. Singura care poate 
m-ar fi interesat ar fi fost Elencuţa, nebună. Dar atunci ne 
îndrumam spre melodramă.' Nu mai rămînea nimic din gra- 


373 


vitatea solemnă a morţii eroului, diluată, stilată cum s-ar 
zice italieneşte, prin toate filtrurile mai binelui. 

Daţi-mi voie să vă spun acum, în oarecare aprindere su- 
fletească, că foarte puţin mă interesează ce o crede publicul 
şi cum so mulțumi el de sfîrşitul romanului; după cum 
foarte puţin mă importă ce vor zice criticii. Vă scriu ej-vstre 
şi vă fac concesii, atît fiindcă vă iubesc cît şi fiindcă va cred 
singurul român, în literatură, pe care îl fură frumosul, inde- 
pendent de alte preocupări. Această cam neroadă închipuire 
de mine mi-o dă nu conştiinţa valorii lucrărilor produse, ci 
conştiinţa valorii mele sufleteşti. Că multe din aceste lucrări 
nu corespund icoanei dinlăuntru, o ştiu ; că pentru cel ce 
citeşte numai icoane din afară există, o ştiu. Dar mai ştiu că, 
pentru mine, numai lumea mea lăuntrică are valoare. Acolo 
stăpînese eu, şi acolo mă simt destul de as ca să nu ajungă 
pînă la mine glasurile de pe pămînt. 

D-vstră o să ziceţi: genus irritabile vatum. Aşa să fie, 
numai să fie vatum. 

Aş mai dori să vă rog să-mi spuneţi pentru ce anume | 
aţi rîs în barbă de înţelesul scrisorii mele din urmă. Eu am J 
crezut că o să interpretaţi rezerva ce-mi impuncam ca un act 
de cuminţenie personală, la care m-aţi îndemnat de atitea | 
ori, şi ca o dovadă de disciplină de spirit, cel puţin pe cît J 
timp sunt funcţionar. Un surghiun la Petersburg nu e cu 
putinţă ; or, asta şi cu a-mi cere demisia e totuna... 

îmi rezerv plăcerea să vă vorbesc despre introducerea | 
volumului al 2-a al discursurilor cînd voi avea cartea. E cu J 
mult prea importantă, pentru a frunzări acum prin filele | 
trimise, fără a avea şi discursurile. J 

Ca impresie fugară vă pot spune că sunt admirabile pagi- | 
nile regelui; că e plin de spirit şi foarte caracteristic citatul | 
din Monitor, cu castitatea familielor lui Holban (cine e acest | 
nerod potrivnic al lui Schopenhauer ?) ; că te apucă un fel I 
de ruşine retrospectivă de a vedea, astăzi, că cel mai mare | 
act al vieţii noastre naționale l-a împlinit o Cameră compusă i 
din Pătarlăgeni, Dimanci, Pantazi Ghici şi alţii ca cîînşii. 1 

O mică rezervă aş avea de făcut cu privire la portul 1 
naţional introdus de regină. îmi pare o nota ceva cam banală | 
pentru o lucrare aşa de importantă. Dacă mă înşel, cu atît I 


374 


mai bine. Ar mai fi cîte o neînsemnată observaţie pe ici, pe 
colo ; la pagina 134, „Doamna a organizat alături cea mai în- 
tinsă rețea de suplinire” ; pagina 119 : „în zadar d-nii G. Ver- 
nescu şi P. Grădişteanu, în corect parlamentarism, Cer etc." ; 
la nota de la pagina 99, „devine una din ocaziele căderii lui 
Brătianu". Lucruri neînsemnate. 

Am  recitit şi părţile deja publicate în Convorbiri, cu 
Lahovary. E, în adevăr, o lucrare magistrală. Cred că va fi 
şi mai evidentă valoarea ei cînd se va publica aparte şi se 
va vedea structura întregii concepţiuni.” 

Go abead!' 
Tocmai astăzi împlinesc 39 de ani... 


Cele mai respectuoase complimente doamnei Maiorescu, 
a cărei înălțare sufletească contribuie Ia fericirea amîndurora, 
a d-sale şi a. d-voastre. Ştiu şi eu şi recumosc cît de mult 
ajută ia fericirea bărbatului şi la propria sa fericire o femeie 
inteligentă şi devotată. 
Cu toată iubirea, 
al d-vstre devotat, 


Duiliu Zamfirescu 


113 


Roma, 30 decembre 1897 


Tubite domnule Maiorescu, 

Am văzut din ziare că iar ați plecat. V-am spus, cred, 
alt'dată ce noțiune pustie am eu despre ţară, cînd românii 
pe care îi iubesc nu mai sunt în România, şi astăzi trebuie să 
repet acelaşi lucru, cu atît mai mult că mă munceşte gîndul 
că aţi plecat nemulțumit de mine.' Aşa este ? 

Dacă este ceva aşa, sunt gata să-mi primesc 
la colţ, de urechi sau în genunchi, — dar numai supărare nu. 
(lată o mizerabilă liniuţă !) 


375 


Am tot aşteptat volumul al 2-a din Discursuri. Pace ! 

Am aşteptat Convorbirile. A dat Dumnezeu şi aii sosit. 
Războiul apare în crîmpeie miticele, la ceas la ceas cîte-o 
linguriţă : doctorii bune. 

Am cetit articolul d-nei Humpel' : bun, scris cu bărbăţiej 
am cetit şi pe al d-lui [Basilescu]” slab şi fără vlagă. Parcă 
tipograful a făcut o regretabilă confuziune, punînd numele 
doamnei sub articolul domnului şi viceversa. 

De Anul Nou nu se arată nici un nerv, nici o scînteie vie: 
fraze lungi, gîndire cinstită, o burghezie intelectuală de cea 
[maij perfectă platitudine. De aceea, tot la cei mai mari în 
vîrsta trebuie să ne întoarcem privirile. E o adevărată trej 
buinţă sufleteasca pentru mine de a vă ura să trăiţi încă 
vreme îndelungată, frumos şi drept4* minte ca o făclie 
puternică ce arde într-o catedrală. Fraza e pretențioasă, dar 
sentimentul e bun şi e mai cu seamă foarte sincer. Alături 
de d-vstră, tovarăşa cea întru toate credincioasă şi cuminte, 
pe al cărui păr ninge, ninge. 

Da! pe al cui păr nu ninge ? Vremea vremuieşte. Am scăpat 
de muche. Se vede coborîşui.văii, imens: un vis plin de far- 
mecul şi de melancolia lucrurilor nerealizabile. iubite d-le Ma- 
iorescu. Cum o fi, ce s-o mai întîmpla ? Cine ştie... 

Din toată inima, 

al d-voastre, 


Duiliu Z. 


114 


Roma, 7/19 febr. '98 


Iubite domnule Maiorescu, 


Astăzi am primit în fine numărul Convorbirilor pe ia- 
nuariu. Daţi-mi voie şă. vă spun numaidecît impresîunea ce 
mi-a făcut-o Războiul. Uitasem cu desăvîrşire ceea ce scrise- 
sem, ca un somnambul, aşa încît am cetit partea publicată 
acum, cu temerea de autor dar şi cu impresia de noutate a 


376 


unui străin. Ei bine, cinstit, lucrarea e bună. Ceea ce mi s-a 
părut exagerat în scrisoarea d-voastre, cînd ziceţi că ro- 
manul de astăzi e cea mai de seamă înjghebare din ultimii 
zece ani, acum mi se pare natural. Mai ales scena dintre Nata- 
lia şi Anna, noaptea, e bună de tot. 

Credeţi-mă că vorbesc ca de lucrul, altuia. Sunt emoţionat 
şi neliniştit, parcă de o întîmplare reală. De azi-dimineaţa, 
de cînd am cetit Convorbirile, sunt nervos, îmi pare că s-a 
sfîrşit cu mine, că n-am să mai fac nimic bun. Aşa ceva 
trebuie să se petreacă în microcosmul sufletesc al unei insecte 
care moare după primul act al amorului. E desigur o formă 
de histerie. 


Ar trebui poate publicat în volum cît de curînd. întrebaţi 
vă rog pe Socec în ce condițiuni ar fi dispus să primească 
lucrarea. Muller publică în „Biblioteca pentru toți", întîiul 
roman, Viața la ţară, dar Muller?e domol, şi din neamţ 
cinstit ce era, s-a făcut şi el negustor român.’ 

Tot văd pe d-nul Negulescu’ că mă pune într-o supă cu 
Slavici şi Caragiale. Eu n-am nimic comun cu aceşti domni. 
Slavici şi-a închipuit toată viaţa că a dat icoana sufletească 
a ţăranilor, în amorurile şi poezia lor vagă, iar de fapt a 
plăsmuit fiinţe himerice, false din punct de vedere al asemă- 
nării, monotone şi neelarificate din punct de vedere al 
tipului. Caragiale e superior lui Slavici. dar nici el nu se leagă 
cu mine prin nimic. 

Vă mulţumesc de volum. Ţineam să-l am de la d-vstră. 

Nu ştiţi şi nici vă puteţi închipui cu ce emoţiune — aş 
îndrăzni să zic aproape filială — am cetit ultimele rînduri 
ale scrisorii d-voastre. Că e ceva comun felului nostru su- 
fletesc” încep şi eu a crede, mai cu seamă de la impresia ce 
mi-a lăsat-o astăzi cetirea romanului meu. Eu, acolo, încep 
să mă văd în liniele mele estetico-morale, şi cred că, ridi- 
cmdu-mă, mă apropriu de d-vstră, nu cum sunt, ci cum aş 
putea să fiu. 

Dacă mergeţi de Paşti la Ab.' viu să vă văd, — negreşit, 
dacă nu va fi şi Curtea noastră acolo, după cum spun jur- 
nalele. 

Cu toată iubirea pururea nouă, 


al d-vstre, 


D. Z. 


377 


115 
Roma, 3/15 martiu 1898 


Iubite domnule Maiorescu, ; 


Ce ciudat se îmbină lucrurile omeneşti! 

Cînd am primit carta poştală, citeam pe Fileb al lui 
Platon (Filebo o del sommo bene), cu gînd de a urmări 
ideea platoniciană din cartea Ill-a a Lumef lui Schopcn- 
hauer. (Fie zis în treacăt, obiectivarea voinței în pictura 
scenelor de interior, cu alte cuvinte a întregii şcoli olandeze 
(par. 44), e cam trasă de păr la Schopenhauer). 

Şi din azurul acesta — la Socec ! 

Hai să fie şi aşa. 

Vă scriu spre a vă mulțumi că ați intervenit cu autori- 
tatea d-voastre pe lîrigă editor. 

Tot astăzi i-am scris lui, întrebîndu-1 în ce eondițiuni 
primeşte să publice volumul. D-voastră cunoaşteţi marota 
mea: literatura trebuie plătită, ca orce obiect de artă, — 
negreşit, în raport cu publicul nostru, prin urmare puţin. 
Dar trebuie plătită. 

Dacă nu primeşte condiţiunea asta, nu va edita romanul, 
iar el va merge, încet, domol, prost tipărit, în „Biblioteca 
pentru toţi" a lui Muler.' 

Nu vă supăraţi pe mine. în fond, caut mai mult să fac 
plăcere nevesti-mii, care se miră că Belgia Orientului e aşa 
de puţin recunoscătoare scriitorilor săi... 

Din toată inima al d-voastre, 


Duiliu Zamfirescu 


E bine înţeles că intervenirea d-vstre a încetat. 


116 
Roma, 9 mai 1898 


Iubite d-le Maiorescu, 
Aceste rînduri sunt numai pentru d-vstră personal. 
Veţi înţelege din cuprinsul lor pentru ce. 


378 


In urma turburărilor din ltali*, guvernul local a luat 
o serie de măsuri precipitate (precum reducerea taxei gri- 
ului cu un franc pe quintal; reducerea transportului cu 
50% a obiectelor de hrană în urmă, reducerea întreaga 
a taxei de 7,50 asupra griului); aceste măsuri erau anun- 
ţate de Agenţia Ştefani adeseori incomplet sau eronat; eu 
le controlam şi le trimiteam guvernului nostru prin depeşă 
cifrată. 

Aseară primesc de la dl. St.' (ca felicitare de numirea 
mea la Academie)” următorul bobîrnac : JLes depecbes con- 
tenant des nouvelles officielles, comme celles du telhgramme 
chiffre No. 240, seront ă votre charge, si vous continuei 
â Ies envoyer chiffrees”. Trebuie sa vă spun, în treacăt, că 
Lahovary' a plecat în ţară, şi. prin urmare, eu sunt res- 
ponsabil de ce se face la Legaţiune. 

Am răspuns astăzi la telegrama de mai sus cu următoa- 
rea notă : 

„D-le Ministru. La telegrama E.V. No. ... cu data... prin 
care mă înştiinţaţi că pe viitor depeşile conținînd informa- 
țiuni oficiale ce vor fi trimise în cifră vor rămîne în sar- 
cina mea, am onoare a răspunde următoarele : 

a) întrucît priveşte valoarea ştirilor date de Agenţia Şte- 
fani, ca şi de orce altă Agenţie oficioasă, am socotit întot- 
deauna că este de datoria funcţionarilor ţărei în străinătate 
să le confirme sau să le infirme ; că aşa trebuie să fie o do- 
vedeşte informaţiunea oficială a Agenţiei Ştefani relativă 
la reducerea de 50% a transportului obiectelor de aliment 
(generi alimentari), care era în parte falsă, deoarece, în urma 
explicaţiunilor avute la Minisţeriul de Interne, reducerea nu 
privea zoare obiectele de aliment, ci numai grîul şi po- 
rumbul ; 

b) Întrucît priveşte cifrarea acestor ştiri, am crezut pînă 
astăzi că mai cu seamă agentul care transmite este în drept 
să aprecieze utilitatea şi oportunitatea întrebuinţării dicţio- 
narului cifrat. Fiindcă însă m-am înşelat, am onoarea a vă 
informa că am luat măsuri să se scoată din comptul Ministe- 
riului ultimele trei telegrame, între cari şi aceea cu No. 240, 
spre a fi plătite de mine. 

Primiţi etc.” 

Vă explic acum d-vstre, pentru ce dam aceste ştiri ci- 
frate : 1°) dintr-un sentiment de jenă faţă de guvernul ita- 


379 


lian, ale cărui nenorociri aveam aerul de a le exploata, stri- 
gînd la Bucureşti: „trimiteţi grîu, că acuma e momentul !" ; 
2°) pentru a rectifica unele ştiri eronate ale Agenţiei Ştefani; 
3°) pentru a nu da loc la speculaţiune, prin telegrame“ des- 
chise, deoarece Agenţia Stefam nu are corespondenţă di- 
rectă cu România, ci ştirile sale vin prin Paris sau Londra 
la noi, — prin urmare cu 24 de ore mai tîrziu. 

Dar chiar dacă am presupune că nu am deloc dreptate, 
forma cu care mi s-a făcut observaţiunea denotă o evidentă 
rea-voinţă. 

Vă spun toate acesta ca să nu vă miraţi de urmările 
pe care ar putea să le aibă incidentul. Eu ştiu că îmi văd 
de treabă şi îmi fac datoria; prin urmare, nu pot tolera 
observaţiuni nedrepte sau necuviincioase. 

De credeţi că e bine, vă rog să puneţi pe dl. Carp m 
curent cu cele ce se petrec. 

Vă rog să mă iertaţi că“ vă“ răpesc timpul cu chestiuni 
atît de personale : cred însă că dreptatea în sine are un 
sîmbure de interes pentru toţi oamenii cu sufletul la locul 
lor. Ştiţi că la Academie, cu trei zile înainte de vot, m-a 
batjocorit din nou, cu toate că anul trecut, la Minister, m-a 
primit cu braţele deschise, Cine mai înțelege ceva ?... 


Al d-vstre cu totul şi cu totul devotat, 


D.Z. 


117 


Roma, 13/25 iuniu 1898 


Iubite domnule Maiorescu, 

Vremea trece fără să-mi mai aducă, la înviîrtirea bunu- 
rilor şi relelor vieţii, scrisori de la d-vstră. De ce? Să fiți 
nemulțumit de mine ?... M-am tot gîndit prin ce v-am putut 
fi displăcut, cu dinadinsul, şi n-am găsit nimic. lar dacă 
v-am greşit prin ceva, fără voia mea, atunci e prostie, iar 
prostului din născare Domnul îi iartă. 


380 


Poate v-a displăcut ultima mea scrisoare. Se poate. Dis- 
ciplina de funcţionar ar fi trebuit să mă facă să înghit ha- 
pul fără vorbă. Mi s-a părut însă că nedreptatea era atît de 
strigătoare, încît ecoul ei putea ajunge pînă la d-vstră. Dar 
ştiu eu cum se văd lucrurile de departe... 

în sfîrşit, două rînduri de lămurire m-ar găsi gata să 
mă pocăiesc de orce greşeală. 

Le doresc cu atît mai mult aceste rînduri cu cît vacan- 
tele se apropie şi d-vstră plecaţi mai curînd şi mai departe. 
V-am spus, cred, altă dată, ce sentiment ciudat deşteaptă 
în mine plecarea d-vstră din ţară, ca şi a tutulor amicilor : 
îmi pare că înstrăinarea mea devine absolută. Vara, în ge- 
neral, rămîn singur la Legaţiune şi mă duc în cîte un colţ 
de provincie romană, unde timp de 3 luni nu schimb o 
vorbă românească cu nimeni. Cîteodată, cînd primesc cîte 
o scrisoare de la noi sau cînd luarea-aminte mi se aţinteşte 
asupra rugăciunei rostită de copiii mei, mi se pare că mă deş- 
tept din vis. îmi închipuiesc că la asta se şi datoreşte nota 
dulceagă şi sentimentala a scrisorilor mele, pe care eu o simt, 
dar nu o pot împiedeca, deşi, de fapt, ea nu este singura 
mea coardă sufletească. 

Am cetit ultimul număr din Convorbiri şi am văzut 
încurcătura amabilă în care se găseşte bietul d. Dragomi- 
rescu,'A cînd e silit să vorbească de mine. în definitiv, arti- 
colul său flatează vanitatea mea de june : sunt un tînăr plin 
de viitor. Meno male. Cred numai că ar trebui convins 
omul că eu nu caut ceartă cu luminarea criticilor. Inciden- 
tul displăcut dintre noi se datora lipsei de cuviinţă şi de 
bună-credinţă cu care era scris articolul de acum un an.“ 
încolo, libertate deplină. 

Fiindcă însă vine vorba despre critice de felul acesta, 
privitoare mai cu seamă la originalitatea scriitorilor transil- 
văneni faţă cu noi, cei din România liberă, vă rog să-mi 
daţi voie a vă spune următoarele: 

Scriitorii bănăţeni stau faţă de noi cam cum stă Bret 
Harţe faţă de Dickens şi Theophile Gautier faţă de Balzac, 
cu această deosebire în plus, că scriitorii de dincolo sunt, toţi. 
dialectali. Eu înţeleg foarte bine farmecul sentimental al 
limbei lor, mlădierea artistică a unui grai aproape nou, şi 
totuşi românesc, care, cum spuneţi d-voastră, te trezeşte 
parcă din vis. Dar, serios, domnule Maiorescu, credeți 


381 


d-voastră că se poate turna o acţiune întinsă în tiparul aces- 
tei limbi ? credeţi că se poate scrie magistrala d-vstre intro- 
ducere a discursurilor în limba lui Popovici-Bănăţeanul? 
credeţi că Războiul meu s-&r putea încerca în dialectul bă- 
năţean ? 

Mecanica gîndirei noastre este alta decît a gîndirei lor. Şi 
ceea ce importă, astăzi, pentru rezultatul colectiv al roma-: 
nismului este ceea ce facem şi cum gîndim noi, cei din Ro- 
mânia liberă, nu ce fac şi cum gîndesc cei de dincolo. Peste 
o sută de ani, cînd iritările noastre sentimentale, nimicu- 
rile patimelor noastre vor pieri în pulberea uitării, noi, cei 
de aici, vom fi chemaţi la judecată. Şi, prin urmare, noi 
trebuie să lăsăm urmaşilor o limbă în care să se mişte li- 
beri, limba vie a graiului nostru, fără expresiuni moarte, 
împrumutate din cronicari, fără curiozităţi dialecticale. 

Negreşit că noi suntem mai banali decît fraţii de din-r 
colo, în graiul nostru. Dar tocmai banalitatea aceasta este 
dovadă de o absolută comună înţelegere între toţi românii 
din regat şi din ea va ieşi, printr-un procedeu de eliminare, 
limba clasică a românilor. Limba, în literatură, este cum 
sunt colorile în pictură : numai după topirea, după repu- 
nerea fiecărui ton caracteristic în fiinţa tonului de alături 
se dobîndeşte unitatea coloristului. Cu vorbe curioase, cu 
locuţiuni singuratece, cu inversiuni prinse din mecanica lim- 
bei nemţeşti, se pot cel mai mult, scrie novelete, în care calfa 
de opincar să zică fetei Maisforului „domnişoară Ano" ; 
dar niciodată nu se va face o lucrare trainică. 

Dealtminteri e aşa de lungă vorba! Cred că în viitoa- 
rele mele Scrisori romane‘ voi mai insista asupra ei. 

Ştiţi care este părerea mea de rău, revenind la d. Dra- 
gomirescu ? Este ca, atît d-sa, cît şi dl. Evolceanu, cît şi 
alţi doi trei tineri, culţi şi foarte bine înzestrați de fire, se 
pierd în nimicuri. 

Şi aici vine în discuţie o altă chestiune, foarte importantă ; 
aceea a felului de a fi şi a trăi. A-ţi asigura existenţa cu 
două-trei catedre, a alerga de la un pension la altul spre a-ţi 
lărgi temelia bunei stări este, după cunoscuta teorie, cea 
dintîi datorie a omului care vrea să fie liber şi stapîn pe 
dînsul. Liber ?! Stapîn pe dînsul?! Este liber şi stapîn 
pe dînsul fericitul căruia i-a rămas o avere de mîncat. Şi 
mai este liber şi stapîn pe dînsul nefericitul care îşi poarta 


382 


fantazia aprinsă de la Enache la Cosman” şi de Ia acesta 
la un altul, mestecînd pururea versuri sau trăind numai cu 
halucinaţiunea viitorului său roman. Cine nu intră cu tot 
sufletul în opera sa, acela va face criticuţe, fleacuri de haz, 
dar niciodată nimic durabil. 

Cu cîtă emoţiune îmi aduc aminte de unele părți din 
viața lui Eminescu, pe cînd eram la România liberă şi-l cu- 
noşteam de aproape ! Cu cîtă nedomirire mă gîndesc Ia be- 
răriele lui Caragiale ! Toate aceste sunt lucruri ce nu se po- 
trivesc cu firea şi deprinderile mele. Ba chiar îmi displace 
şi mă dizgustă, cînd mai cu seamă sunt şi şirete. 

Dar numai în părăsirea completă (fie chiar şi vremel- 
nică) a intereselor pămînteşti se poate urca mintea în un- 
ghiul ascuţit al creaţiunei adevărate. Numai prin izolare de 
oameni, prin singurătate, cultul ideii se întinde stăpînitor 
pe viaţa noastră. 

Şi aşa mai departe, — se poate scrie mult şi bine. 

Eu aş voi să vă spun că literatura, care ne-a apropiat 
în multele, nu trebuie să ne înstrăineze în nimic. Opiniunile 
d-vstre asupra mea, care îmi par cam jenate,’ să rămîie şi 
chiar să se manifesteze ca opiniuni de scriitor, iar prietenia 
să fie prietenie. 

Oare, se poate ? 

O uşoară tremurare de nesiguranţă îmi opreşte condeiul." 

Cu toate astea, cred că se poate, cel puţin de la mine 
la d-vstră. Eu o ştiu din experienţă. 

Terminînd, rog pe d-na Maiorescu să primească, cu ve- 
selă şi luminată fața, respectuoasele mele sărutări de mînă, 
iar pe d-vstră să mă credeţi totdeauna 

devotat şi supus, 


Duiliu Zamfiresco 


118 


Roma, 7 iuliu/2£ iuniu 1898 


Iubite domnule Maiorescu, 
Scrisoarea de faţă va călători odată cu d-vstră. Beaza 
lein 


383 


Vă scriu aşa de repede ca să mă reabilitez, după mutra 
histerică ce am făcut-o cu ultima mea epistolie. Eram enervat. 
Vă scrisesem cu aproape două luni înainte, expunîndu-vă 
o situaţiune ce mi se părea simptomatică şi gravă şi nu avu- 
sesem nici un cuvînt de la d-vstră, care, îh general, răspun- 
deți cel puţin de primire. Eram, prin urmare, în drept să 
cred că vă displăcusem prin ceva... Nu. Foarte bine. 

Acum, să'revenim la amicul în chestiune. 

Şi mai întîi, vă sunt foarte recunoscător de demersurile 
ce aţi făcut în sprijinul meu : toate din lumea asta în lumea 
asta. 

Acum — după ce a primit răspunsul la nesăbuita sa te- 
legramă, a mocnit ce a mocnit pînă ce m-am pomenit într-o 
bună dimineaţă cu următoarea nouă bazaconie : serisesem o 
notă Ministeriului, fără nici o importanţă, rugîndu-l să ia 
o hotărîre privitoare la un român din Neapoli, bolnav, 
în această notă erau frazele „cu un moment mai nainte” 
şi „spre a se pune capăt şi acestei chestiuni". Ministrul Aface- 
rilor Străine şi preşedintele Consiliului de Miniştri al Roma- 
nici are vreme să citească asemenea fleacuri, cari de regulă 
trec numai prin birouri şi sunt rezolvate cel mai mult de se- 
cretarul gl. Veţi găsi, aci alăturat, nota în original, cu apos- 
tila ministrului (ea fiind astăzi proprietatea mea, pot dispune 
de dînsa), ce mi-a fost înapoiată ca necuviincioasă, precum 
şi răspunsul meu. 

Evident, caută cearta cu luminarea.” Vrea, probabil, să 
mă silească să-mi dau demisiunea. Dar dimisiunea nu-mi voi 
da-o. Sunt atît de sigur de ceea ce fac şi mă simt aşa de 
în dreptul meu, încît mă întreb uneori de nu vrea să mă 
încerce sau de nu e cineva lîngă dînsul care mă zugrăveşte. 
Asta, ca să găsesc o scuză capului guvernului. Altfel, fi- 
reşte, e prostie goală, prostie şi răutate. 

ÎI aştept să se întoarcă din congediu, fiindcă, după cît 
mi se pare, nu primise răspunsul meu cînd a plecat. 

Veştile ce-mi daţi despre „Junimea" nouă îmi fac mare 
plăcere : orcît suntem noi de zerre a terre, lucrările serioase 
ne obligă să ne scuturăm pulberea de pe ochi şi să le ve- 
dem. Despre teza lui Pomp. Eliad‘ ştiam ceva dintr-un re- 
zumat tipărit ce-l avea un fost coleg al său (Dufoure sau 
aşa ceva), astăzi pensionar al Şcoalei de Roma. Bine, bine. 

De ce Juniu ?.. 


-b î——. 


[ — 


DO p p p p pà o po OOOO pà pd OOO ph pa p CI N OOO G pi o 


=) 


Dar de ce Junie... 

Or Giuno or Junius Brutus par a fi naşii săi. Dacă e 
Giuno nu merge deloc, admițînd nestatornica formațiune ro- 
mânească de la genitivul Giunonis; apoi: greceşte iounios, 
italieneşte giugno, frînceşte juin (masculine ca gen şi cele 
două dintîi ca terminațiune). Dacă e Junius ar ieşi mai uşor 
Junie, de la genitiv ; dar atunci de ce Junius, nume de om, 
să se facă Junie în 15 şi nu şi Junie Lecca ? de ce Julius 
Caesar să nu se facă Julie Cesar pe româneşte, ceea ce ar fi 
foarte Tulişca 

în sfîrşit, pe mine asemenea lucruri nu mă privesc. 

Dacă ţineţi la Iunie, aşa va fi anul viitor, şi mulți şi 
foarte mulți alții, în cari tinerețea d-voastre vecinică să ne 
scuture pe toți din melancolie şi scirocco, precum iedera 
lui Carducci cu trunchiul copacilor... /'ilice nera, a cui d'alle- 
gra giovinezza il tronco Iedera veste. Nu-i aşa, m-me Maio- 
rescu ? 

Dar, mă rog, de ce la Ems ?... Sper că nici o cauză se- 
rioasă de cură. 

Noi, la Tivoli, ca şi anul trecut. Să vedem ce o mai aduce 
Annienul. Apoi, la iarnă, în țară. 

Vă doresc foarte mult şi vă cer voie să vă îmbrăţişez. 

Al d-vstre devotat, 


Duiliu 2. 


Important. Vă rog să-mi restituiţi documenturile ! !* 


119 


Roma, 5/17 septembre 1898 


Iubite domnule Maiorescu, 

Bine v-aţi întors de la Ems, Flims şi alte monosilabe, 
la Bucureşti ! Sper că drumul printre munți, viața în aerul 
transparent al înălțimelor v-a repus sufletul în strana idea- 
lismului, din care clienții îl coboară cîteodată în jilţul opo- 


385 


lițielor şi al apelului. Ce veşti despre volumul al IÎl-a ?' şi 
ce alte imagini s-au mai împînzuit în Elveţia ? Cum se în- 
toarce doamna Maiorescu cu innominabila tuse ? 

Aştept să-mi scriţi cîteva pagine fulgurante. Ştiţi că eu 
vă păstrez scrisorile; fca, cîteodată, cînd mi-e dor de 
d-vstră, le şi recitesc, chiar dacă mă fractați de histeric, 
— ma parole d'honneur! E atîta sugestionanta tinereţe în 
unele dintr-însele. încît, după ce le citesc, îmi vine să cînt 
sau să scriu, ceea ce pentru mine e totuna. Une fontaine de 
Jouvence, quoi! 

Noi ne-am întors de Ia Tivoii de zece zile. E ceva cam 
cald la Roma, dar e frumos. Toamna trece pe sus, senină. 
Fug turlele în limpeziciunea albastră, cu o îndrăzneală nes- 
pusă, — pînă ce vine scirocco ; iar atunci, crac ! oameni şi 
turle au aerul bleojdit. 

Ce am făcut Ia Tivoli... 

O să vedeți în eurînd : o comedie pe perete, un fel de 
zahariseală pesimistro-optimistă, din care nu se înțelege decît 
că Lydda e femeie, iar nu cetate şi că romanul ar vrea să 
fie scris în formă epistolară. Sper să vă pot trimite pe la 
sfîrşitul lunei partea I-a pentru Convorbiri, care sunt re- 
duse, bietele, la cea mai simplă expresie. Lucrarea se cheamă : 


Lydda 
(Scrisori romane)" 
ceva cu două titluri, a Ia Ştefan cel Mare sau furtuna ma- 
relui rău, tragedie de dl. Ardeleanu. 

Cu guvernul, mai mult stau decît merg. După ultima 
d-vstre scrisoare, mi-a administrat o mustrare în toată forma, 
sub cuvînt că nu ştiu să fiu respectuos cu superiorii. Cum 
dracu să fii respectuos!... Am crezut că e de prisos a re- 
curge la protecțiunea d-lui Carp deocamdată, şi m-am măr- 
ginit a face scuze cui în drept, urmînd astfel poveţele 
d-vstre.' Mă mîngîi cu ideea că fondul pînă acuma stă în 
picioare: cred, în adevăr, că serviciul Legațiunei se face 
cu toată seriozitatea şi că informațiunile mele, mulțumită 
încrederii guvernului italian, sunt printre cele dintîi şi cele 
mai sigure. 


386 


SI 


ou 
2 


Ollănescu. 


Daţi-mi voie, sfîrşind, să vă îmbrăţişez cu iubirea de tot- 
deauna şi să vă rog a exprima doamnei Maiorescu respec- 
tuoasele mele omagii. 

Al d-vstre, 


Duiliu 2. 


120 


Roma, 28/10 oct '9S 


Iubite domnule Maiorescu, 

Vă trimit aci alăturat 64 pagine din viitorul roman. 
NU ştiu de veţi putea înţelege ceva din ceea ce e scris pînă 
acum. Gîndurile mele sunt multe şi sucite, şi numai cînd 
lucrarea va fi întreagă, se va vedea ce am vrut să fac şi 
ce portee morale va avea. 

V-aş ruga deocamdată să nu schimbaţi nimic, — decît 
numai erori de date şi de fapte, dacă veţi găsi. încolo, toate 
curiozităţile mele să rămînă cum sunt.’ Ce spun eu acolo, 
şi mai cu seamă ce voi spune în urmarea scrisorilor romane 
ale tînărului, este o convingere a mea, puternică şi defini- 
tivă, ca mdreptariu al vieţii. 

Partea a Il-a, care se va prezenta sub forma unor în- 
semnări zilnice ale bătrînului de la Costieni, va fi urmarea 
logică, în fapte, a celor enunțate în partea I-a. 

Deocamdată atît, aşteptînd să vină vremea congediului. 
Cînd ? Nu ştiu. Probabil prin ianuariu viitor. 

Vara asta am prefăcut încercarea de piesă de acum 
Thargelia, şi Grădişteanu,' prin 
Vom vedea de se poate juca. 

Vă doresc şi vă aştept scrisorile cu cea mai mare bucurie. 
Al d-vstre foarte devotat, 


5 ani, am trimis-o lui 


Duiliu 2. 


387 


121 


Roma, 30 oct./Il nov. '98 
i 

Iubite domnule Maiorescu, 

împlinesc astăzi 40 de ani, — zi solemnă între toate, 
în cercul restrîns al familiei, am simțit că farmecul vieții 
trecute a dispărut, şi un altul, nou, i-a luat locul ; în ochii 
băieților mei mi s-a părut că renaşte tinerețea şi se pregăteşte 
gîndirea viitoare, — în ai fetei, că se înfiripează blîndețea 
senină, echilibrul sufletesc al unei rase latine moderne, în 
ecare toate virtuțile sunt cu putință. Aş putea să adaog că 
am avut, limpede, noțiunea unei răsplate morale ce stă în îm- 
plinirea datoriei. 

în depărtarea aceasta, în care firea mea şi-a făcut o 
învelitoare cu o culoare nouă, ca la unii gîndaci ţesători, 
hrăniți cu frunză străină, socotesc că am rămas acelaşi, 
cu fondul sufletesc moştenit de la părinții mei, români. Ce-a 
fost pînă acum acest fond ? 

Cred, hotărît, că a fost bun, fiindcă m-a păzit de gre- 
şeli care mînjesc bolta lăuntrică a conştiinţei; a fost poate 
cam lung în evoluțiune, e le cose lungbe diventano şerpi; 
ea fost violent în unele năzuinți, iubitor de sine şi vano-glo- 
rios. Putea-voi să mă tămăduiesc de ceea ce a fost rău ? 

Patruzeci de ani! 

Mai mult de jumătatea vieții s-a dus. Parcă imaginea 
individualității noastre abstracte surîde la o parte. Subiectiv, 
aşa şi e: suntem eterni în clipa noastră. Asta şi formează 
marea dificultate în noua mea credință, despre care vă voi 
“scrie cîndva. 


Nu vă veţi mira că mă adresez d-vstre în ziua aceasta 
solemnă pentru mine. Aţi înţeles, cred, de mult, cît de mare 
preţ pun pe stima d-vstre. Trebuie să adaog astăzi că imagi- 
nea d-vstre a fost ca „il mio buon Duce”, cum zice Dante, 
în acest sens că niciodată n-am luat o hotărîre însemnată 
fără să mă întreb „ce ar zice d-l Maiorescu”. E, în adevăr, 
aşa, şi cred că e bine şi drept s-o ştiţi. fiind ascendentul 
acesta moral asupra unui om ca mine, care trece peste va- 


388 


loarea medie a românilor, cel mai sincer omagiu ce vi se 
poate aduce. 

Acestea ţineam să vi le spun. 

Cu cei 40 de ani ai mei, mă închin respectuos d-nei Ma- 
iorescu, care poate n-a ajuns încă la această înaintată vîrstă 
şi nu cunoaşte durerea de a mărturisi a timpului ireparabilă 
vină. Nici eu n-aş mărturisi-o dacă n-ar exista infamul de 
buletin al Ministerului, în care stă scris, negru pe alb, cînd 
şi unde. Dar, despre timp, eu am o teorie care se apropie 
de cea kantiană, prin aceea că-l neagă, obiectiv, şi merge din- 
colo de cea kantiană prin aceea că, şi subiectiv, îl reduce 
la spaţiu. Sunt gata a o pune la dispoziţia orcui are ne- 
voie de o asemenea reţetă. 

Vă doresc şi mă gîndesc cu bucurie să vă revăd în cu- 
rînd, — poate prin ianuariu sau februariu. 

Al d-vstre devotat, 


Duiliu Z. 


Iubite domnule Maiorescu, 

Redeschid plicul. Găsesc la Legaţiune o lungă scrisoare 
din partea lui Ollănescu, prin care mă roagă să intervin pe 
lîngă d-vstră în sprijinul lui Petraşcu, în următoarea ches- 
tiune : prin noua lege a învățământului se prevăd la Uni- 
versitate cursuri libere ce se pot ţine de persoane pe care 
le recomandă ministrului corpul profesoral. Petraşcu do- 
reşte să facă un curs de istoria literaturii române moderne, 
dar se teme că va găsi în d-vstră o puternică opunere. 

La asta se reduce scrisoarea, în puţine cuvinte. 

Vă mărturisesc că nu ştiu cum să pledez cauza, fiindcă 
ea are două laturi bine caracterizate : 

1) Una omenească, văzută de pe pămînt, de unde, pri- 
vind-o, e greu să vă cer influenţa sau chiar numai votul în 
favoarea unei persoane care s-a făcut reprezentantul unor 
idei pe care d-vstră nu le împărtăşiţi. 

2) Alta înaltă, văzută de sus, de unde lucrurile mici 
dispar şi rămîn numai liniele mari. Sunt singur că aş putea 


389 


sa vă vorbesc în numele acesteia, dacă aş avea toate elemen- 
tele la îndemînă ; dar nu le am. îmi aduc aminte numai 
că d-voastră ați sprijinit pe Gherea, în Cameră, la indi- 
genat, — ceea ce mi s-a părut foarte frumos ; mutato no- 
mine, e cam aceeaşi situaţie. * 

Credeţi că ar fi ceva de făcut, cu multă înălţime sufle- 
tească ? Oamenii se schimbă în bine, cînd au un fond bun, 
şi cred că Petraşcu s-a schimbat în bine. Mai mult nu pot 
spune, fiindcă vreau să rămîn cinstit şi să nu leg pe nimeni 
cu obligaţiuni la care nu sunt autorizat. 


122 


Roma, 20/2 dec. 1898 


Iubite domnule Maiorescu, 

Cu Caterina Il-a este o evidentă eroare de redacțiune. 
Ştiam şi eu că numele este citat la pagina 134 ; dar nu voiam 
să spun că nu e citat undeva, ci că nu e citat printre femeile 
„qui peuvent etre une Elisabeth, une Debora, une Jeanne 
d'Arc”. îmi pare rău că acest echivoc s-a putut produce. 
Fireşte, ambiţul Frosei este de a nu fi prinsă en faute, 
pentru bunul renume al Convorbirilor şi pentru al său. 
Eu nu am deloc memorie mecanică ; de aceea nu afirm nimic 
fără să mă controlez. 


Aş ruga să nu se publice deodată prea multă materie 
din Scrisori. Am rămas cam în urmă, din cauza treburilor 
de la Legaţiune : lucrările pregătitoare ale conferenţei anti- 
anarhice mi-au luat tot timpul, iar acum fac pe ghidul, pe 
scribanul şi pe junele secretar (la 40 de ani!) în dorul lelei, 
gîndindu-mă pururea şi peste tot la lucrarea mea. Ce curios 
e de a trece prin lume ca un lunatec, răsfrînt asuprş ta în- 
suţi., fără ca, totuşi, să se bănuiască preocuparea lăuntrică ! 

Vă mulţumesc foarte mult că aţi primit propunerea şi 
rugămintea mea privitoare la Petraşcu.' Trebuie să vă măr- 


390 


turisesc, acum, că mă temeam grozav să nu răspundeţi nu* 
Mă temeam ca, în numele unei discipline cam rigide, să nu 
refuzaţi a da cea mai luminoasă dovadă de înălţare sufle- 
tească. N-aş fi zis nimic, fiindcă ar fi fost omenesc să res- 
pingeţi propunerea, dar aş fi rămas cu o umbră de nemîn- 
gîiere. 

înţeleg enorma afluenţă de la cursuri. Ani, ani mulţi! 
pentru pregătirea unor vremuri bune. 

Să nu mă uitaţi cu un exemplar din volumul III al 
discursurilor. 

Cele cîteva rînduri ale d-nei Maiorescu (cu paşpatru de 
ani) mi-au făcut nespusă plăcere. Va să zică tot aşa trăiţi, 
în cea mai deplină înţelegere sufletească... E, în adevăr, atin- 
gător, şi doresc să vă revăd în curînd, la masă, cu o bună 
halva turcească la mijloc şi un pahar de vin. Evohe!... 


Al d-vstre, 


Duiliu Z. 


Dumineca, Crăciun nemţesc, 1898" 


Iubite domnule Maiorescu, 

Mă grăbesc a vă trimite urmarea şi sfîrşitul părţii I din 
Lydda, sperînd că va ajunge la Bucureşti înainte de ple- 
carea d-vstre în străinătate. Cu partea a 2-a se va des- 
făşura adevăratul roman, sub titlul însemnările bâtrînului. 
Din mila Domnului, conferenţa s-a terminat, iar la Lega- 
țiune au sosit 2 atașați; astfel voi putea fi mai liber şi voi 
putea lucra în pace. Ţiu să nu se întrerupă publicarea ro- 
manului. 

Vă urez sărbători fericite, viaţă lungă şi tînără. Minunat, 
minunat discursul de la Senat! Un suflu de activitate rod- 


391 


nică pare a trece peste d-vstră de la o vreme încoace, a 
cărui elaborare lăuntrică trebuie căutată, desigur, în feri- 
cirea casnică. Aceasta va fi un^titlu de glorie a d-nei Maio- 
rescu, căreia îi sărut mînile. 


Cu bine şi sănătate, al d-vstre. 


Duiliu Z. 


124 


Roma, 12 ian./3l X-bre '9* 


Iubite domnule Maiorescu, 


Am înaintea mea cartea poştală a d-nei Maiorescu, cu 
vederea Abbaziei. Cunosc localitatea şi-mi place, dar găsesc 
încîntătoare fotografia, poate pentru că dă într-un spațiu 
restrîns o privelişte întinsă, poate pentru că, şi aici ca şi 
peste tot, lumea e mai frumoasă în reprezentarea ei decît în 
realitate. S-ar mai putea adăoga un poaze: poate pentru că 
sunteţi d-voastră acolo. 


De la întoarcerea mea din Veneţia, adică de 2 luni, nu 
mai ştiu nimic de la d-voastră. Aţi fost foarte ocupat. V-am 
-citit discursurile cu bucurie, ca întotdeauna, cu bucurie şi 
cu mîndrie. Am vorbit de d-vstră cu Catargiu (sosit de 
vreo 5 zile), care vă admiră şi pare chiar a vă iubi. Prin 
urmare, nu se poate zice că nu aţi fost de faţă în viaţa ami- 
cului de la Roma. 


în vremurile din urmă am primit mai multe scrisori de 
la Dragomirescu' şi o foarte frumoasă scrisoare de la Ră- 
dulescu' din Lipsea. începe parcă a se statornici o frăţie 
de gînduri între dînşii şi mine, ceea ce-mi face plăcere. 
Pînă acum trăiam cu toţii într-o pîclă de neîncredere (sau 
aşa ceva), care, ca multe lucruri în lumea asta, mă rănea. 


392 


Poate că veacul nou să aducă mai multă dreptate în su- 
fletele oamenilor. 
Urîndu-vă ani mulţi şi tineri, atît d-vstre cît şi d-nel 
Maiorescu, aştept să-mi scriţi, cînd şi cum veţi putea. 
Al d-vstre devotat şi bun amic, 
Duiliu Zamfiresco 


125 


Focşani, 15 martiu 1899" 


Iubite domnule Maiorescu, 

înainte de a pleca, daţi-mi voie sa vă exprim sentimen- 
tele mele de gratitudine pentru calda prietenie ce şi de astă 
dată aţi binevoit a-mi arăta. Cum v-am spus întotdeauna, 
silinţa mea se îndreaptă către bine şi frumos, şi, prin chiar 
aceea, către d-voastră, cu stăruința cu care plantele se în- 
dreaptă spre lumină. Plec liniştit, cu liniştea intensă a oame- 
nilor ce-şi fac datoria din plin, şi sper să vă regăsesc tot 
aşa de tînăr, tot aşa de generos ca şi pînă acum. 

Sper să fiu la Roma dumineca viitoare, adică tocmai în 
ziua în care îmi expiră congediul. Situaţia de aici m-ar fi 
îndemnat să mai amîn întoarcerea mea la post; dar am 
făgăduit lui Lahovary să plec, şi deci trebuie să plec. 

De cînd am venit în Focşani, am avut vreme să mă bol- 
năvesc de ochi, să mă Lecuiesc şi să ţiu şi o conferenţă, des- 
pre Psihologia războaielor, — subiect potrivit cu soldați- 
mea de aici. îmi pare rău că nu m-aţi auzit niciodată, ca 
să-mi spuneţi de ştiu vorbi sau nu. 

Rog pe doamna Maiorescu să primească omagiele cele 
mai devotate şi respectuoase, iar pe d-vstră să credeţi încă 
o dată în recunoştinţa unui bun şi respectuos prieten, 


Duiliu Zamfiresco” 


393 


Roma [1/13 aprţil 1899] 


si consistam adversum me castra non timebit cor meum’ = 
petronius `. 


127 
Personal şi confidenţial 


Iubite domnule Maiorescu, 

Urmăresc de cîteva zile cu cea mai mare nerăbdare so- 
luţiunea crizei de la noi, şi, trebuie să vă mărturisesc, numai 
astăzi încep să respir, astăzi, cînd văd din jurnalele noastre 
-că dl Carp nu cedează. 

Eu nu am nici o autoritate ; cu toate astea, nu mă rabdă 
inima să nu spun, să nu strig de departe: „nu ceda! nu 
ceda !" Pe cît trăia bătrînul, situaţiunea junimismului şi a 
d-lui Carp în special era penibilă ; prin moartea lui Catar- 
giu, această situaţiune s-a limpezit: nimeni, afară de d-1 
Carp nu poate lua direcţiunea afacerilor. E o logică ine- 
luctabilă : d-sa a fost steajerul în guvernele de la '88—'9%5 ; 
ed-sa a provocat căderea partidului de la putere; d-sa a 
anunţat în mod profetic prostiele lui St. şi căderea liberali- 
lor ; acţiunei junimismului în Senat şi Cameră şi acţiunei 
d-vstre, plină de tinereţe, în reuniuni publice, se datoreşte 
căderea lui St. ; prin urmare, e fatal ca dl Carp să fie che 
mat la putere. Toate acestea, fără a mai socoti că d-sa este 
singurul om politic cu destulă autoritate morală ^ spre a 
schimba deprinderile mizerabile de pînă acum. Este dar în 
interesul țţărei ca dl Carp să nu cedeze. Altă ocaziune, în 
care ideile fundamentale aîe junimismului să fie puse în apli- 


394 


care, nu se mai prezintă. Să nu o pierdeţi, Azi, sau peste 2 
luni, sau peste 2 ani, d-i Carp trebuie să ajungă prirh-mi- 
nistru nediscutat.' 

înainte de a sfîrşi, iată o opiniune pe care e bine să o 
cunoaşteţi. 

Textual. Saurma : Vous aurez un Gouvern Carpp. 

Lah. : Ou Cantacuzene. 

Saurma : Je ne crois pas: entre les deux il n'y pas de 
comparaison possible. Vous aurez Carpp au pouvoir. 

în fugă, cu dragoste şi deplină speranță, 


Petronius * 


9/21 april '99 


Roma, 16/28 aprilie 1899 


Iubite domnule Maiorescu, 


Presupunînd că nu aţi plecat nicăieri, v-am trimis un 
volum italienesc, Quo vadis, spre a petrece vacanțele de 
Paşte în cetirea scenelor creştineşti de pe vremea lui Nerone. 

Astăzi am primit şi pe Rudyard Kipling. Mă voi da 
afund în cele senine ale fantaziei. Bine că s-a format cabi- 
netul la un fel, ca să scap de neliniştea politicei. închipui- 
ți-vă că de cînd m-am întors din congediu, n-am mai avut 
zi albă : ba cade, ba nu cade; ba vin unii, ba vin alţii. în 
sfîrşit, au venit alții. Bine, frate. 

Cumnatu-meu, întors astăzi de la Napoli, îmi zicea: il 
partito composto di sgiunimis ti per non essersi mis ti, 
sono rimasti digiuni.’ 

Joc de cuvinte. l-am răspuns cu un „evviva Carp!" 
strigat din toată inima, încredințat cum sunt că numai un 
astfel de şef de partid rămîne în picioare, numai neştirbind 
prin nici o concesiune autoritatea sa. Spectacolul pe care-l 
prezintă Italia, a cărei politică de compromisiuni şi promis- 


395 


cuităţi face că partidele nu mai pot da guverne statornice, 
se repetă întocmai şi la noi. Alianţa conservatorilor cu radi- 
calii, în România, îmi aminteşte conubiul Rudini-Cavallotti 
(cel dintîi şeful dreptei, cej de-al doilea şeful demagogiei 
milaneze). Rudini a căzut de la putere din această cauză, 
şi doar Cavallotti nu intrase în minister. s 

Acum, o mică întrebare, cu relativul ei răspuns. Astăzi 
am luat un abonament la Constituționalul’ Ce faceți cu 
Constituţionalul ? între noi fie vorba, jurnalul e cam prostuț 
în mersul lui de toate zilele. Nu credeți că un ajutor, pe 
arena publicității, ar fi folositor ? 

în actualele împrejurări politice, L'Independance* a rămas 
fără orientare. Lahovary' crede şi el cu putere în viitorul 
d-lui Carp şi aplaudă rezistența sa. Eu am impresia că un 
semn din partea junimismului ar fi destul spre a atrage la 
sine foaia franceză. Cred că Lahovary va veni curînd în 
ţară, fie demisionar, fie în congediu. Ia vedeți. 

Cu toată respectuoasa iubire de demult şi un „Hristos 
a înviat!" 


Duiliu Z. 


Roma, 27 mai/8 iunie 1899 


Iubite domnule Maiorescu, 


V-am scris zilele trecute spre a vă recomanda pe dl Pa- 
voncelli, care vine în România să ia socotelile reprezentan- 
tului său din Brăila şi, la rigoare, să-l toarne la puşcărie. 
Confirm scrisoarea dată în mîna d-lui Pavoncelli : fost mi- 
nistru în cabinetul Rudini, om avut şi om cumsecade, deşi 
napoletan. L-am adresat d-voastre, spre a-l sustrage de la 
adesea neomenoasele exploatări ale avocaţilor noştri. 

Vă mulţumesc de nostima scrisoare-jurnal din tirmă.' E 
însă urgentă nevoie de o a doua, spre a mă scoate din în- 
curcăturile în care mă aruncă citirea zilnică a jurnalelor 
noastre. Mă rog, Petraşcu este sau nu este junimist? 


396 


D-voastră  ziceţi nu;  Constituţionalul zice da. Vodă ori 
Hîncu ? 

Tot în Const. mai citesc unele articole de fond ce-mi 
par primejdioase. Ar fi bine ca chestiunea transilvana să 
fie atinsă numai de acele persoane ale partidului care o cu- 
nosc astăzi şi ştiu cum au s-o trateze mîine. 

Aş dori să-mi răspundeţi dacă Lahovary a dat ochi cu 
vreunul din domniele-voastre. Mie îmi pare că Independența 
e gata să îmbrăţişeze cauza junimistă, ceea ce nu ar fi de 
disprețuit. Personal, Lah. e om cinstit, om de ordine şi con- 
servator înnăscut. Mergea cu Sturdza în ultimele vremuri, 
fiindcă acesta fusese foarte gentil cu el după omorul lui 
frate-su.' Am vorbit adesea cu Lahov. despre situaţiunea 
partidelor de la noi. El vedea în dl Carp, încă de pe cînd 
trăia Catargiu, pe adevăratul şef al partidului conservator, 
iar în urma alegerii d-lui Cantacuzino, nu-şi încăpea în 
piele de necaz. Părerea mea este că el va da jurnalului său 
direcțiune în sens junimist, fără nici o condiţiune, numai să 
nu fie maltratat sau luat peste picior. Vă rog să luaţi în 
consideraţiune vorbele mele. Lahov. e personal bogat, nu 
aspiră să joace rol politic ca răposatul său frate, fiindcă 
atunci h-ar fi avut decît să fwnînă în partidul liberal, unde, 
'a o viitoare formaţiune, ar fi devenit desigur ministrul Af. 
Străine. 

Despre mine, cum mă ştiţi: stau liniştit şi aştept ziua 
de mîine cu încredere. Am închiriat pe vară o casă la Fras- 
cati, unde voi încerca să lucrez cîte ceva. Vremile din urmă 
le-am trecut coordonînd nişte note relative la unele curioase 
cuvinte româneşti ce se găsesc aidoma în limba italiană. O 
ieşi vreodată ceva, sau nu, asta e altă socoteală.' Cîteodată 
mai bate vîntul a poezie, apoi a roman, apoi a nimic, şi 
trece vremea. Am început a simţi bucuria vieţii prin ochi: 
a o vedea cum se desfăşură pe dealuri, în caldul verei, arsă 
de patimi, tînără sau caducă. O instinctivă temere de moarte 
parcă mă face să cred că n-am trăit destul de din plin. E 
o copilărie, fiindcă la urma urmei, n-am de ce mă plînge; 
dar asta e nestatornicia firei noastre. 

Fleacuri, ziceţi d-vstră, şi sus inima ! Bine, aşa să fie. 

Cu multă şi statornică iubire a nestatornicei firi, 


Duiliu 7. 


397 


130 


lu Roma, 10/22 iunie 1899 


Iubite domnule Maiorescu, 

Zece/22 iun-ie !... fiindcă aşa aţi poruncit. 

Regăsesc scrisoarea d-voastre din noiembrie '95, cu no- 
vela aci alăturată.  Recitindu-le pe amîndoua, le găsesc: 
scrisoarea, nu se poate mai dreaptă, ca sens critic şi ca sen- 
timent de oportunitate : „fii prudent şi lasă novela în saltar, 
pînă după epoca puritanilor"” ; novela bună, cu schimbările 
indicate de d-voastră. 


Este evident că chiar aşa, schimbată şi îndulcită, ea e 
totuşi foarte erotică. Are însă o calitate: pare adevărată. 
Socotesc că pe vară şi cu trei stele drept semnătură poate 
merge.' Publicul inteligent va bănui că autorul e Hîjdeu' 
sau poate Sturdza,' — mai ştii! 

Acestea zise, daţi-mi voie să vă cer o povaţă: la 15 iu- 
lie, împlinesc 6 ani de prim-secretar. Colegii din promoţiu- 
nea mea sunt ajunşi miniştri şi consilieri vechi (Mavrodi, 
Kretzulescu şi alţii), iar Mişu, din urmă, e secretar gl. şi 
probabil va trece ministru. Credeţi că ar fi bine să scriu lui 
Jean Lahovary,' expunîndu-i drepturile mele şi cum Sturdza 
a şters din buget un loc de consilier, ce era vacant, ca să 
nu mi-l dea? Sentimentul meu e că nu trebuie să scriu, ci 
sa aştept ca timpul, il gran gal#ntuomo5, să pună pe fiecare 
la locul său ; dar cei din prejurul meu cred contrariul. Vă 
spun drept că simt o nespusă repulsiune de a cere fiindcă 
orcît de mare dreptate să am se stabileşte numaidecît o po- 
zițiune de inferioritate umilitoare de la cine cere la cine dă ; 
şi o asemenea paziţiune nu-mi convine. E poate o închipuire 
de sine ; dar, dacă alţii mă judecă pe mine, judec şi eu pe 
alţii şi nu găsesc îndreptăţită această poziţiune de inferiori- 
tate de la mine la mulți. 

Dar acestea, cum zic, sunt poate imagini despre sine, 
nejustificate. Daţi-mi o povaţă, şi voi urma-o .Ațocmai. 

Ce proiecte pe vară ? Unde, cu ce gînduri literariceşti 
şi pe cîtă vreme ? 


399 


Noi, la Frascati, în căldură, cu speranță ca aleanul vi- 
surilor să treacă pe la ochi, aducînd videnii albe în horbote 


de versuri pe poale. 
Toate cele mai bune ale sufletului amic, 


Duiliu 2. 


131 


Roma, 21/3 oct. 1899 


Iubite domnule Maiorescu, 


întors acasă de la Frascati, unde am stat trei luni înche- 
iate (cu dese veniri la Roma, între 2 trenuri), mi-am regăsit 
casa, cărţile şi liniştea, cu bucuria unui copil venit în va- 
canțe, care-şi regăseşte jucăriele. îndemnat de o curioasă 
nevoie sufletească de a schimba două vorbe bune cu un prie- 
ten, am deschis teancul de scrisori... Şi, în adevăr, ce comoară 
de lucruri încîntătoare în corespondenţa d-vStre! Zilele 
astea sunt hotărît să aşez în ordine toate filele, de la cele 
mai demult pînă la cele din urmă, mai cu seamă cele din 
urmă, în cari parcă ceva statornic s-a prins de la d-voastră 
la mine : încrederea în om. Doamne, ce bine şi ce frumos 
e să simţi pe cineva deasupra ta. Sunt cîţiva ani buni de 
cînd eu ştiu ce voi şi ce fac; şi cu toate astea, o blajină 
întoarcere înapoi mă face să caut pe cineva deasupra mea. 
Un rest de sentimentalism copilăresc, de care cu greu mă 
dezbar, a rămas în bărbatul de astăzi, şi aceasta se duce 
către d-vstră cu o aşa de delicată simţire, cum nu ştiu 
eu să mă exprim decît atunci cînd în haina din afară sunt 
puse să se mişte persoane imaginare. D-voastră poate zîm- 
biţi. Zîmbesc şi eu, fiindcă e curios, dar e aşa. 

Ia, mă rog, să citim: 

»Coborîşul văii ? — D-ta cobori; eu am şi coborît. La 
50 de ani, omul e în vale, dar atunci se mişcă linişti în vale, 
şi tot se mişcă, şi dacă nu s-a obosit prea tare, se mai mişcă 


399 


elastic. S-a dus farmecul acuz, dar s-a dus şi melancolia, 
pe care o înlocuieşte răbdarea, iar din farmecul înflăcărat 
au rămas raze senine şi impersonale pentru frumos şi adevăr. 
Mare lucru, mai aproape.de fericire decît stările anterioare, 
care au fost întotdeauna prea zbuciumate.!" 

„Ce ne va aduce anul '98 ? Pre cît îmi pare: căderea 
guvernului liberal şi ultima domnire «junimisto-conserva- 
toare», de astă dată cu accentul pe «junimista»." 

Ei, vedeţi cum sunteţi !... Mai întîi cochet cu 50 de ani; 
apoi profet, cu accentul pe junimisto. Dar ce minunate sunt 
rîndurile astea ! aşa de minunate, că eu o să rămîn pururea 
cu dorul de a vă vedea scriind o novelă, un roman, ceva în 
care să scapere scînteia farmecului acut, care s-a dus. Nu s-a 
dus ; cel puţin literariceşte nu s-a dus. 

Dar apoi altele : una în care mă mustraţi că am lăsat 
fetele din Război fără bărbaţi ; alta în care îmi spuneţi că 
sunteţi fericit în căsătorie; o a treia cu boala prinţului 
Ferdinand: atîtea încîntătoare pagini, ce vor rămînea co- 
piilor mei ca cea mai scumpă amintire. 

Prin urmare, este ff. urgent să-mi scriți. îmi pare rău că 
n-am făcut nici o neghiobie, ca să mă luaţi de scurt; dar 
n-am făcut: mi-am împlinit datoria în chestia Dunării; salut 
superiorii ; mă port bine cu damele, — aşa că sunt un june 
foarte model. D-vstră nu prea sunteţi model. în vreme de 
3 luni m-aţi onorat cu o scrisoare, prin Nunţiul apostolic, 
fiindcă papa lucrează la o encielică... 

Acum altele... 

Ce e, mă rog, cu junele C. C. ? I s-au aprins călcîiele a 
Berlin, sau sunt ştiri de ale gazetelor ? Are binecuvîntarea 
şefului ? Eu, o singură graţie cer Domnului Dumnezeului 
nostru : să nu mi-l aducă pe cap. O fi el om mare la sufletul 
lui, dar îmi este urît. Numirea lui Floflo' (dacă se adeve- 
reşte) ca secretar gl. la Externe e de asemenea o bazaconie. 
Ce ştiţi, mă rog, despre postul de ministru la Roma? Noi 
aici avem impresiune (dacă este adevărat că d1 Catargiu 
nu-l primeşte) că guvernul îl păstrează pentru Fleva.’ 

In chestiunea Dunării, doream de mult să-vă consult, 
pentru a mă lumina personal. Am impresia că presa noastră 
îft general prende un granchio,' cum zic italienii. Nenorocirea 
este că ungurii sunt proşti, şi dintr-o chestiune de politică 


400 


internaţională fac o chestiune de şovinism şi de protecţionism 
economic. Altfel, nu ştiu pînă la ce punct libertatea deplină 
a Dunării răspunde intereselor Europei şi poate chiar intere- 
selor noastre. Este evident că tractatul de Berlin, în spiritul 
său, a fost îndreptat în contra Rusiei. Sub masca rectificării 
Porţilor de fier, Europa a voit să pună în mîna Austro-Un- 
gariei o cortină ca de teatru, care să se ridice şi să se lase 
după trebuinţă, spre a împiedica plimbările ruşilor pe Du- 
năre. Aşa că propunerea guvernului român de a răscumpăra 
lucrările de la Porţile de fier şi a lăsa navigaţiunea cu desă- 
vîrşire liberă, iar administraţiunea canalului a o da unei 
comisiuni în care să fie reprezentată şi Rusia, nu va fi primită 
de Tripla Alianţă cu nici un preţ. Lucrurile astea nu se 
pot scrie oficial, dar se simt. Nu pot spune mai mult, fiindcă 
vreau să rămîn corect. Dacă însă mai tîrziu ar veni lucrurile 
aşa încît junimiştii să aibă a se ocupa de această afacere, ca 
oameni de guvern, vă rog să mă întrebaţi, fiindcă socotesc 
„că chestiunea întreagă trebuie altfel pusă, dacă voim să ob- 
ținem sprijinul Germaniei, hotărîtor în ceea ce priveşte Tripla 
Alianță.’ 

Nu mă uitaţi de tot şi dați-mi voie să vă îmbrățişez cu 
cea mai sinceră afecțiune. 

Al d-voastre devotat, 


Duiliu 2, 


132 


VENICE, GRAND HOTEL BRETANNIA 
[imprimat] 


Venice, le 23 oct. 1899 


Iubite domnule Maiorescu, 
în grabă, cîteva cuvinte, spre a vă mulțumi de scrisoarea 
din urmă.' Sunt la Veneția, din porunca stăpînirei, pentru 


401 


a lichida succesiunea nenorocitului sculptor Vasilescu (un 
cirac al lui St.). Nu am vreme nici să mă bucur de prive- 
liştea feerică şi puru/ri noua a lagunei. Cine ştie cînd va 
răsări o rază tîrzie în suflet, din graţia melancolică a lunci... 

Deocamdată, proză, — proză, dar treabă. Voiesc să scot 
la lumină încurcătura asta, făcînd astfel pentru alţii ceea ce 
adesea nu fac pentru mine. 

Deocamdată vă trimit indicele micei broşuri de poezii.’ 
Scriu tot astăzi lui Gobl să vă prezinte o corectură, după 
care să alegeţi, pentru Convorbiri, bucăţile ce vă plac.' Veţi 
binevoi să controlaţi materia după indicele aci alăturat, notînd 
că titlurile însemnate astfel au fost deja publicate. Celelalte 
sunt inedite. 

Toate omagiele mele respectuoase d-lui secretar şi toate 
cele bune şi afectuoase d-voastre. Mă rog, am văzut cu plă- 
cere pe d1 Eliade. Interesant şi altă dată mai lung des- 
pre d-sa. 


Duiliu 2. 


Prostul de neamt a vrut să se facă englez cu hiîrtia lui !...' 


133 


Roma, 13/25 nov. 1899 


Iubite domnule Maiorescu, 

După o riguroasă cronologie a scrisorilor, tocea a me. 
D-voastre, într-o scurtă, dar foarte prietenească înştiinţare 
despre numirea la Roma, aţi întreruptprescripţiunea. Vă sunt 
cu deosebire recunoscător de modul delicat cu care vă intere- 
saţi de soarta mea. Deşi am intrat, de Ia iulie, în al 7-a an 
de prim-secretar, totuşi aştept cu răbdare evenimentele, şi un 
cuvînt bun de la d-voastră mă răsplăteşte de toate. 


402 


Dealtfel, aşa e viaţa : cine găseşte mulţumiri într-un fel 
de a trăi, cu mintea prin vînturi, nu poate spera să le 
găsească în toate felurile. Vă asigur însă că-mi împlinesc 
datoria cu scrupulozitate ; aceasta, ca să ştiţi că nu v-aţi pus 
încrederea într-un histeric. 

Nu ştiu nimic despre poezii. îmi închipuiesc că aţi spus 
lui Gobl să nu pună încă în librării broşura,’ pentru a lăsa 
timp Convorbirilor de la 15 nov. să apară. Dacă este aşa, 
prea bine aţi făcut: nu am nici o grabă. Am telegrafiat lui 
Gobl, rugîndu-l să-mi trimită 100 broşuri pentru mine. 

Cred că prima poezie, Bucovina, e bună, sau, mai exact, 
răspunde unei stări sufleteşti a tutulor românilor. La mine 
cel puţin a ieşit dintr-o adîncă indignare şi face parte din 
visul vieţii mele mature, din aprinderea închipuirei bărbatului 
întreg, care nu vede alt ideal în viitor decît al unirei. Nu 
ştiu dacă ne despărțim sau nu în simțimîntul acesta. El este 
însă, pentru mine, un izvor de limpede veghere a sufletului, 
şi cred că în partea asta are să se îndrumeze adevărata 
literatură a românilor. Eu mîngîi de multă vreme un roman! 
prin Bucovina sau Transilvania. Din nenorocire nu le cunosc 
decît foarte puţin, şi dorul meu cel mai mare, cînd voi ajunge 
cap de misiune, este de a putea pleca vara în congediu şi a 
lua în şir munţii noştri, din Bucovina pînă la Severin. 

Nu voi ascunde că mă simt vexat de entuziasmul pe 
care-l dezvăluie gazetăria noastră faţă de /szoria unei coroane 
de oțel! carte convenţională scrisă într-o limbă moartă, 
jumătate de cronicari şi jumătate de provincialisme. Bietul 
meu Război a trecut nebăgat în seamă, deşi parcă aci oamenii 
sunt vii şi întîmplările adevărate. 

Mă rog, a propos de literatura, să nu uit: aţi cetit în 
numărul din urmă al Paginelor literare un articol asupra 
prefecţii lui lonescu-Gion ? Mi s-a părut foarte subţire. Tot 
aşa de cu haz, ultima novelă a Primarului, şi bunişoare 
aiurările pesimistre ale unui Teodorescu oarecare.” 

în aşteptarea unei bune scrisori de la d-voastră, 

rămîn acelaşi devotat şi ascultător amic, 


Duiliu 2amfiresco 


403 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 18/30 ian. 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 

Am făcut cunoştinţa lui Brunetiere' la un amic comun, 
unde erau adunaţi (cum se întîmplă adesea la Roma) oameni 
şi femei de cele mai nepotrivite păreri şi condițiuni sociale. 
Inchipuiţi-vă un cardinal francez, papalin intransingent; o 
doamnă de onoare a reginei; Brunetiere ; ministrul Suediei 
pe lingă Curtea italiană ; un ziarist anarhico-comunard ; stă- 
pînul casei şi subsemnatul. 

Domnul la care eram adunaţi este el însuşi tipul cel mai 
interesant de observat: italian despre tată. francez despre 
mamă nepot al principesei Mathilda Bonaparte-Demidow' 
prin urmare legat cu toţi scriitorii şi artiştii franceji, de la 
Renan’ pînă la Bourget, inteligent, plin de amintiri, de 
hîrţulii, de note, de romane începute şi neisprăvite, de co- 
lecţiuni de opere de artă, de colecţiuni de timbre ; posedînd 
fel de fel de curiozităţi, cum bunăoară toate publicaţiele lui 
Stendhal, annotate de autor ; locuind într-o casă unică în 
felul ei, în care nu sunt 2 camere la acelaşi nivel; om de 
lume, epicurian în aparenţă şi în adîncul sufletului nefericit. 


Ce interesantă e lumea ! de cîte ori n-am ieşit eu de la 
întîlniri de felul acesta, întrebîndu-mă care este forma cea 
mai apropiată de realitate pe care o îmbracă fericirea. Dacă 
lăsăm la o parte pe femeile frumoase, dar puttane, a căror 
fericire este oarecum militantă ; dacă excludem pe oamenii 
de ştiinţă, creatori ; pe oamenii mediocri, sănătoşi şi avuţi, 
— restul cel mare rămîne plutitor între vis şi realitate, între 
nevoi şi doruri, căutînd, aiurit, himera fericirei. Şi de cîte 
ori nu-mi pare rău că împrejurările vieţii au făcut ca eu 
să trăiesc într-o limbă şi să gîndesc în altă limbă ; de cîte 
ori nu mă mir de sărăcia de invenţiune a romancierilor mo- 
derni, cînd viaţa pe scena oraşelor mari e atît de plină de 


404 


lucruri interesante ! Iată doamna de onoare a reginei, femeie 
de 40 de ani, frumoasă, fină, cu nişte mîini calde, ce par 
pururea arse de friguri, zîmbind vecinie (fiindcă e cam 
surdă, cred) ; iată stăpînul de casă, flăcău tomnatice, plin de 
spirit (şi, socotesc, vechi amant al doamnei în chestiune) : 
iată cardinalul, şiret., lunatec, un amestec de misticism şi 
grosolănie neînţeleasă ; iată marele om, Brunetiere, în fond 
sceptic ca toţi latinii erudiţi, devenit apostolul catolicismului ; 
iată contraste şi antiteze ; iată suflete, în goană după glorie 
sau fericire, toate muncite, toate subiecte de roman.‘ 

Arunc în fugă aceste impresii. 

Sper că v-aţi întors odihnit şi senin de la mare şi sfîrşesc, 
cerîndu-vă voie să vă îmbrăţişez cu respect. 


D.2. 


135 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 7 febr. 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 

Domnia-voastră răspundeţi sau nu răspundeţi, eu îi dau 
înainte. Ăsta e simțimîntul meu. 

Astăzi vă scriu ca să vă dau o bună ştire şi să vă cer o 
povaţă. Ştirea bună este că în război e tradus în franțuzeşte. 
Traducătorul e Dem. J. Ghica, secretar Il-a la Legaţiune, 
cunoscător al limbei franceze mai mult decît al limbei române. 
Impresiunea mea e mai mult rea decît bună ; dar nu face 
parale, deoarece autorul e alipit de gîndurile sale româ- 
neşti, pe care nici un grai altul nu le poate exprima cu 
valoarea proprie a cuvintelor noastre. De aceea, sunt foarte 
îndatorat colegului care şi-a dat osteneală să traducă. Luna 
viitoare mă duc la Paris, să-l public. 


405 


Povaţa pe care v-o cer este următoarea : credeţi că este 
bine să pun cîteva vorbe de introducere, prin care sa explic 
geneza lucrării, sau nu ? Eu cred că nu, dar un amic de aci, 
căruia i-am cetit cîteva paragrafe (Contele Primoli, cel ce 
a ajutat pe d'Annunzio şi alţii în publicarea traducerilor lor) 
e de părere să explic lucrurile. 

Eu socotesc ca literatura nu se explică, mai cu seamă nu 
de autor. 

Aştept părerea d-voastre hotărîtoare. 

Cu bine şi nestrămutată dragoste, 


Duiliu Z. 


HOTEL CONTINENTAL, 
8, RUE CASTIGLIONE, 
PARIS 
[imprimat] 


Paris, le 20 Fevrier 1900' 


Iubite domnule Maiorescu, 

încep prin a mulțumi graţiosului secretar! că nu m-a făcut 
să aştept prea mult. 

După cum vedeţi, sunt la Paris, venit pentru a mă ocupa 
de publicarea romanului.’ începusem a trata prin corespon- 
dență ; cum însă nu mergea deloc, am lăsat toate baltă şi 
am venit eu însumi aci. Şi am făcut bine, fiindcă în 10 zile 
am sfîrşit. Lucrarea se va publica în editura Ollendorff, 
deocamdată în 1500 exemplare. Volumul va apărea la finele 
lui martie, cu titlul Temps de guerre, fără introducere, făra 
vorbe goale. 

D-na Maiorescu e mulţumită că traducătorul nu mai e 
Bachelin.' Dar eu !... Dacă aţi şti ce stranie purtare a avut 
domnul ăsta cu mine, v-aţi cruci. Trebuie să v-o spun odată, 


406 


cînd s-o prezenta ocaziunea, deşi nu intră în firea mea să 
vorbesc rău de oameni. Am impresiunea că e la mijloc 
Sturdza. Nerodul de Bachelin trebuie să fi intrat în coteria de 
la palat ce are în frunte pe d-na les, care doamnă lucrează 
pentru întoarcerea aceluia la putere. Bach. este traducătorul 
Chestiunei Dunării şi al ultimului volum al lui St. asupra 
regelui. Prin urmare, neapărat, tot ce vine de la junimişti, 
bun sau rău, este rău şi nu se cuvine să fie tradus. Dar dacă 
va îndrăzni vreodată să sufle, acest trivial şoacăț, îl iau 
de urechi. 


Şi cînd mă gîndesc că vi l-am prezentat ca pe un om 
cumsecade !... Se vede că tot mai sunt naiv în aprecierea 
oamenilor. 


Parisul trăieşte viaţa intensă a mulțimilor anonime gră- 
mădite la un loc. Punct de întîlnire al celor mai disparate 
stări sociale, parcă într-însul se oglindeşte firea naţțiunei 
franceze, vioaie, zevzeacă, bogată, avară, vano-glorioasă şi 
nestatornică. O notă specială, de astă dată, e lipsa de ele- 
ganţă. Nişte capete la Comedia Franceză, de să fugi (şi doar 
era într-o zi de abonament) ; tot aşa la operă (ceva mai 
spălate, dar era vinerea, zi aleasă !) ; şi mai grozav la alte 
teatre mai mici. Doar un miros enervant de umeri tineri de 
femeie te face să intri acasă cu muzică prin gînd, parcă ar 
veni primăvara. Noroc cu războiul burilor,” că adormi cu 
nasul într-o depeşă a generalului Cronje, — şi astfel se sal- 
vează onoarea de familist. 


Dar, mă rog, cînd vine ziua cea mare ? Ştiu că e în fe- 
bruariu., numai că nu ştiu la ce dată.‘ Dacă a trecut sau dacă 
va veni, cento di questo giorni.” Eu vă spun, în curăţenia 
sufletului meu, că aş da restul de tinereţe ce-mi mai rămîne, 
ca d-voastră să fiţi pururea tînăr. Doar natura, cînd prinde 
în aşa fericită alcătuire o fire omenească, poate s-o arunce pe 
luciul existenţei cu o mai mare putere !... 

Ura !.. 


D. Zamfiresco 


Adaog că poimîne, joi, plec acasă la Roma, unde orce 
vorbă bună de la d-vstră face un fericit. 


407 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 25 martie 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 

Cu nispus de mare plăcere vă scriu, fiind duminecă dimi- 
neaţa, prin urmare zi tle odihnă, lăsată de Domnul pentru 
îndeletniciri sufleteşti. Răsfoind volumul Poezie şi proză, am 
dat peste o noveletă (care, nu ştiu cum, îmi scăpase din 
vedere la cetirea Convorbirilor) intitulată Emma.' Minunată, 
minunată !... Nimeni nu s-a apropiat mai mult de Bret Harte, 
cu formă de melancolie ştrengărească, ce atît de bine răspunde 
uneori la o stare specific românească, de ruşine de sentimen- 
talism. ca autorul, necunoscut mie, loan A. Bassarabescu. Cine 
e acest domn ? Mă interesează foarte mult să ştiu cine e, 
fiindcă acesta va deveni un mare scriitor. Echilibrul perfect 
al novelei, valoarea comică a cuvintelor, verva descrierii dez- 
văluiesc un talent parcă ajuns la maturitate. Dacă pe ici pe 
colo s-ar îndulci unele expresii mitocăneşti ale venerabilei 
doamne Sita, noveleta aceasta ar fi, pentru mine, cea mai 
bună din cîte s-au^scris pînă astăzi, în felul scurt al lui 
Bret Harţe. A 

Şi e o aşa de mar^ mulțumire să citeşti în româneşte o 
lucrare bună, tînără mai cu seamă şi vie! De un ceas de 
cînd am citit-o, sunt într-o ilaritate care mi-a pus voie bună 
în suflet. Lumea îmi pare frumoasă. 

Artă, artă !... 

Pe la începutul lui aprilie (stil nou) sper să vă văd.’ 
Poate că şi asta contribuie la fericirea mea, ideea de a re- 
vedea ţara şi a petrece sărbătorile de Paşte în mijlocul pomi- 
lor, cărora încep a le miji frunzele pe vîrfuri. O fi ea fru- 
moasă vara vecinică (ceea ce, dealtminteri., est un fagon de 
parler) ; dar ce se poate compara cu primăvara noastră, ade- 
vărată copilărie fragedă a naturei ? Ştiu că d-voasttă daţi din 
cap la vorbele mele, dar socotesc că vina nu este a naturei, ci 
a oamenilor româneşti. Aş dori să mergem împreună Ia Curtea 


408 


de Argeş, prin mai, dacă împrejurările vă vor permite. în 
anul aniversar al d-voastre, o întoarcere la catedrala în care 
v-aţi cununat ar fi un pelerinaj duios.’ 

Romanul Temps de guerre e aproape gata. în primele 
zile ale lui aprilie va fi pus în librării. Ce-o mai ieşi şi din 
asta ? 

La revedere, iubite domnule Maiorescu, cu toată vechea 
dragoste respectuoasă. 


Al d-vstre, 


Duiliu 2. 


138 


VIA CONDOTTI, 61 
[Imprimat] 


Roma, 4 iunie 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 


întors la Roma de două zile şi reintrat în deprinderile 
mele, gîndul se duce, fireşte, către d-voastră şi d-na Maio- 
rescu, plin de gratitudine pentru primirea călduroasă ce ați 
făcut nevesti-mii. Eu, personal, sunt deprins cu bunătatea 
d-voastre amîndurora, ceea ce nu însemnează deloc că nu 
trebuie să vă fiu recunosător ; numai, mă tem să nu deviu 
banal, repetînd expresiunea unui sentiment înrădăcinat de 
mult în suflet. 

în trecerea pe la Paris, am fost introdus la p-sa Ma- 
thilda', unde am cunoscut pe mai toţi bonzii literaturei şi 
artelor. Impresiunea cu care m-am întors este foarte cu- 
rioasă, cum este, socotesc, a tutulor oamenilor iluzionări, 
cînd dau cu nasul de realitatea cîntată. Iată: d-na Al. Du- 
mas, o femeie fină, fără vîrstă, cu nişte dinţi mărunței de 
păreau a fi 200 ; Lavedan, chipul d-lui Bursan (zis şi maître 
Ghiţă), băiat bun, surd toacă ; Henry Houssaye, a cărui 
descriere de la Waterloo mă încîntase, — un fel de ceva cu 


409 


barbă ; Gauderax (directorul de la Revue de Paris), cap 
voinic, umeri puternici, spirit echilibrat; Hebert pictorul; 
Paleologue' românul (cel cu Dreyfus) ; M-me de Galliffet; 
un spaniol d'Arcos, mititel şi <răsucit ca o sfîrlează, cu o 
femeie nostimă ; Murat, Trevise etc, etc. — cîţi în Hristos 
s-au botezat şi nu s-au botezat — jidani, turci, comedianţi, 
prinți, academiciani, tot ce umblă după aripele de licurici 
ale gloriei, erau acolo, numai ca să se ştie că au fost acolo. 
Şi poate exemplarul omenesc cel mai curios, era tocmai stă- 
pîna casei, bătrînă de 81 de ani, cu tot bustul gol ca pe 
vremea lui Napoleon III-a, — părînd încremenită într-un ca- 
dru de acum 50 ani, cu felul de a fi semisuveran pe care-l 
dă deprinderea şi mai cu seamă conştiinţa că toţi cei din 
prejur se simțeau onoraţi de a i se închina. Aşa ceva am 
mai cunoscut la Bruxelles: pe bătrîna p-să de Ligne' (năs- 
cută Lubomirska, la anul mîntuirei 1815), care primea în 
toate serile cum se primeşte la Curte. 

Negreşit, eu asemenea lucruri văd foarte des la Roma, 
unde tună şi-i adună, dar nu cu nota asta nouă a lumei 
literate şi artistice intrată în societate, aşa că nu-mi dau 
bine seamă de unde vine felul de echilibru nestabil în care 
mi se părea că-i găsesc. Poate din faptul că-i cunoşteam 
fragmentar. Orcum să fie, eu m-am găsit în imposibilitate 
de a mă supune deprinderilor de acolo (în ceea ce priveşte 
reclama cărţii mele, pentru care mă dusesem la Paris) şi 
i-am lăsat în plata Domnului. Am vorbit numai cu Gaude- 
rax, la redacţia revistei lui, pentru o viitoare încercare de 
traducere, dacă s-o putea. 

Şi, iar vorba noastră, domnule Maiorescu, interesantă 
e lumea cea purure veche şi purure nouă ; şi, pentru mine 
personal, e mai cu seamă interesantă lumea veche, adică cea 
lipsită de originalitatea exterioară a traiului. îmi închi- 
puiesc că pentru toate spiritele alcătuite ca al meu, şi de- 
prinse a căuta tocmai ceea ce oamenii ascund — mobilele 
sufleteşti — viaţa e totdeauna noua, prin varietatea cu care 
se dă pe faţă fondul caracterului, care, în general, e unul 
şi singur : iubirea de sine. Şi cu atît mai interesantă e ob- 
servarea acestui fond comun, cu cît parcă toată lumea tră- 
ieşte numai pentru a-l ascunde şi, în aparenţă, pentru a face 
bine şi a se interesa de soarta aproapelui. Ce s-ar face scri- 
itorul de romane fără o astfel de lume ?* 


410 


Din ţară nu mai ştiu decît ceea ce spun jurnalele. Am 
văzut însă lucrurile de aproape, şi cred că în 15 zile nu 
s-au schimbat, decît poate în mai rău. Alegerea de la Olt 
e însă foarte ciudată, şi dacă am putea vorbi, v-aş putea 
spune mai liber că ea însemnează apropiata venire a libe- 
ralilor.* Părerile mele asupra politicei d-lui Carp rămîn 
nestrămutate : frumosul tip de bărbat politic se cuvine să 
treacă urmaşilor neştirbit. Numai, în opoziţie. 

Dar d-voastră ştiţi mai multe decît mine. 

Sărutări de mînă doamnei Maiorescu, iubire sinceră 
d-voastră şi poate la revedere. 


Duiliu Zamfiresco 


139 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 21 iulie 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 

Minunată a ieşit și asta: înapoi de la Viena, că vă 
pofteşte la Minister !...1 Ce e drept, ați fi plătit d-voastră 
ștreaf, să se fi făcut fuziunea spre toamnă : dar se vede că 
tot e adevărat că pentru fuziune se cere căldură. 

Eu, personal, sunt fericit, parcă nu ştiu ce mi s-ar fi 
întîmplat. 

Grozav s-a lărgit, la oamenii moderni, cercul impresiu- 
nelor : între oribila dramă de la Peking, pe de o parte, şi 
compunerea cabinetului nostru, pe de alta, ajunsesem să 
nu mai dorm. E drept că, prin cel mai bizar concurs de îm- 
prejurări, sunt legat de ambele aceste evenimente : de China, 
prin plecarea căpitanului Allievi' (cunoscut d-lui şi d-nei 
Negruzzi). numit şef de stat-major al expedîţiunei italiene ; 
de criza din Bucureşti, prin venirea junimiştilor. 

De-ar ieşi bine cea dintîi ca cea de a doua !... 


411 


înainte ! cu tinereţe sufletească... 

Ce-i drept, cam cald ; dar excelenţa-sa d-na Anna Ma- 
iorescu binevoiască a instala o maşină electrică la domici- 
liu, sub formă de fluture, şi gata şi aeriseala. 

Cu bine şi iubire, 
Duiliu Z. 


140 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 8 august 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 

Au ajuns Convorbirile la adînci bătrîneţe cu tineretul 
de astăzi. Tuberculoza" d-lui Babeş, Influența? lui Şăineanu 
şi mai cu seamă grozăviele de poezele ale lui Volenti.' din 
numărul din urmă, sunt dovadă de senilitate. Nici chiar 
vioiul de Bassarabescu nu se mai ţine în picioare cu Don 
Bazil al lui. 

în asemenea vremuri grele, socotesc că /a vieille garde 
trebuie să intervină. lată o noveletă, Furfanțo. Eu am 
făcut mare haz scriind-o. Hai sa meargă în lume cu noroc / 

O trimit d-voastre, fiindcă Bogdan” mi-a dat o adresă 
prin Silezia, cu prescurtări din cari nu înţeleg nimic. 

Dacă îmi răspundeţi un cuvînt, îmi faceţi mare plăcere. 
Ştiu că vremurile nu sunt prielnice pentru corespondenţă 
literară, totuşi, cu bunăvoința unui secretar, multe se fac. 
Nu am nici o orientare de la nimeni. 

Peste vreo 10 zile, mă duc în nordul Italiei, unde pleacă 
nevastă-mea astă-seară (ea a fost mai mult timp bolnavă). 
Adresa mea va fi: Villa Pirovano. 

Frino di Ghiffa (Lago Maggiore-ltalia). 


412 


Cînd ministrul Catargiu,‘ venit pentru înmormîntarea 
regelui, va pleca din nou, mă voi reîntoarce în căldura 
Romei. 


Vă cer voie să vă îmbrăţişez, sărutînd cu respect mînile 
doamnei Maiorescu. 


Al  d-voastre, 


Duiliu Z. 


141 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 10/23 august 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 


Vă mulţumesc de gentilul răspuns şi mai cu seamă de 
graba cu care mi l-aţi dat. El mi-a sosit astăzi, aici la 
Roma, de unde nu am voit să plec în urma afacerii bul- 
gare (şi bine am făcut). 

înţeleg foarte bine că Florescu' nu se putea îndepărta ; 
ar fi fost chiar o greşeala a-l îndepărta, pentru multe cu- 
vinte, între altele pentru că e inteligent şi pentru că va de- 
veni un bun secretar general dacă se va pune pe lucru. 

O idee vagă ar fi fost Comisiunea Dunării. Nu credeţi 
că d-lui g1 Pencovici' îi surîde Casa pensiunilor ? Nu de 
alta, dar pentru a nu deprinde pe ataşaţii de legaţiune cu 
ideea că-şi pot sfîrşi cariera în armată. 

Primesc insă cu recunoştinţă orice legaţiune îmi veţi 


ki 


oferi’, prefer chiar o legaţiune, â la Belgrade, ă la Bru- 
xelles sau aşa ceva dintre cele ce sunt de mutra mea. 

lar acum la Furfanțo. 

Domnule Maiorescu, lăsaţi-l aşa. închipuiţi-vă că am 
rupt vreo 4 pagine în care se întîmpla tocmai ceea ce do- 
riți d-voastră, adică : italianul lua pe fată şi devenea pro- 
prietarul celor 2 pogoane de vie de la Mănăstirea Dealului, 
pe care le cultiva minunat. Ei bine, le-am rupt! Cum se 
poate să nu ne înţelegem noi asupra unui lucru ce mie mi 
se pare aşa de evident ? 


413 


Novela mea nu zice că Furfanţo nu şi-a deschis pră- 
vălie la Tîrgovişte. Şi-a deschis prăvălie sau s-a făcut pod- 
gorean, — cum vrea cetitorul. Din scrisoarea d-voastre re- 
iese o greşită înţelegere a $uvîntului „per Bacco". „Italianul 
va rămînea pe gînduri (ziceţi) nu cumva Venus să fie mai 
tare decît chiar Bacchus. Şi atunci finalul poate fi: per 
Bacco o per Venere". Da, negreşit că rămîne pe gînduri, 
şi dacă zice „per Bacco" în loc de „per Venere" (ceea ce 
nu se zice în vorbirea curentă), asta nu însemnează că-şi 
afirmă beţia ca învingătoare a amorului. „Per Bacco" în- 
semnează aici: „Ei, a dracului fată!” ; însemnează cu alte 
cuvinte tocmai ceea ce voiţi d-voastră. în italieneşte, per 
Bacco este o expresie exclamativă, ce se întrebuinţează în 
momentele cele mai serioase, şi mai cu seamă în acele mo- 
mente, la vestea unei nenorociri sau a unei ştiri neaşteptate, 
ca şi cum ar zice un român „cum se poate, domnule !". 

Rămîne acum să se ştie dacă este mai firesc — estetic 
firesc — să se însoare terre a, terre, sub năşia autorului, sau 
să rămînă aşa în vînt, chinuit de gîndurile dragostei. 

Ceea ce vreau eu, autorul, este să turbur sufletul ceti- 
torului. l-am dat un tip de beţiv sentimental, un semiascet, 
cum sunt toţi oamenii stăpîniţi de o patimă: beţivii, jucă- 
torii de cărţi, şi cum mai sunt apoi geniele: născocitorii 
mari, filozofii adevăraţi etc. Cînd aceştia sunt prinşi de 
împrejurări în lanţurile amorului, par a se deştepta dintr-un 
vis lung spre a trece la un act de voinţă violentă : căsătoria 
sau aşa ceva. 

Eu am voit de astă dată să aduc autoironia beţivului 
pînă la marginea dragostei. Asta este operaţiunea sufletească 
interesantă. Că ia pe fata hangiului, sau n-o ia, e un fapt, 
un fapt, şi numai Thomas Grandgrind' vrea fapte şi iar 
fapte. 

Zău, domnule Maiorescu, lăsaţi-l aşa. Cel mult schimbaţi 
expresia de Ia sfîrşit per Bacco în ceva cam aşa: „Che 
destino !” sau „Cosa faccio adesso ?'™ care să lămurească 
mai bine pe cetitorul român. 

Aştept să-mi daţi binecuvîntarea de a vă trimite paginile 
înapoi. % . 

Şi încolo, vă doresc sănătate. Văd din gazete că n-âţi 
prea fost bine. Sper că numai căldurile sunt cauza şi că 
odată vara dusă, se vor duce toate neajunsurile. 


414 


Mulţumesc cu recunoştinţă secretarului şi-l rog, dacă 
binevoieşte a-mi mai scrie, să-mi adreseze scrisorile tot la 
Frino, unde probabil voi merge peste cîteva zile. Regele a 
plecat astăzi la Napoli (Capodimonte) ; Visconti-Venosta' 
pleacă astă-seară spre nord, toţi colegii sunt împrăştiaţi prin 
Italia, aşa că nu văd ce aş face singur la Roma. 

Chestiunea bulgară cred că nu va trece peste limitele la 
care a ajuns. lată un articol de fond al ziarului Popolo 
Romano, scris probabil de directorul său Chauvet, cel mai 
ager gazetar italian modern. Nota e exactă şi foarte sim- 
patică nouă şi guvernului nostru. 

Ieri a trecut prin Roma Waldersee'. A dejunat la Palat 
cu o parte din suită şi cu c-tele Castell, însărc. de afaceri ger- 
man. Apoi a plecat la Napoli unde s-a îmbarcat pe vaporul 
Sachsen şi a pornit spre China. Ruşii au ataşat pe lîngă 
persoana lui un fel de plenipotenţiar militar, colonelul prin- 
cipe Engalitscheff, care a şi sosit şi s-a îmbarcat cu ma- 
reşalul la Napoli. Cel ce va servi de trăsătură de unire între 
comandamentul italian al trupelor din China şi mareş. Wal- 
dersee va fi probabil cumnatu-meu, căpitanul Allievi (pe 
care îmi pare că l-aţi cunoscut), actualmente pe drum spre 
Ta-ku, ca şef de stat-major. Cum vin lucrurile omeneşti! 
Mă preocupă acum şi China !...' 


Al d-voastre cu supunere şi iubire, 


Duiliu Zamfiresco 


142 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 
Roma, 18/31 august 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 


Trebuie să vă fi părut neroadă scrisoarea mea cu expli- 
carea lui per Bacco. Era însă aşa întoarsă argumentarea din 


419 


scrisoarea d-vstre', încît autoriza presupunerea unei în- 
țelegeri în sens restrictiv dată exclamațiunei per B. 

Nu sunt convins de necesitatea lungirei ce propuneţi; 
totuşi vă voi asculta, încrecSnţat cum sunt pe cale aprioris- 
tîcă de  limpeziciunea vederii  d-vstre estetice. Lăsaţi-mi 
foile cîteva zile încă, şi vă voi trimite pe Furfanţo cu fa- 
melici. 

Mă rog, să vorbim un moment ceva mai clar despre 
carieră. Eu, cu d-voastră, nu-mi impun decît rezerva pe care 
mi-o impune distanţa dintre noi ; dar nu-mi ascund niciodată 
gîndurile. Veţi înțelege numai că, în chestiune personală, 
omul e mai stîngaci. A numi pe Floflo' ministru, chiar 
într-o legaţiune mică, şi a mă pofti pe mine în locul său 
este a mă autoriza să zic: si stava meglio quando si stava 
peggio. Nu că nu aş primi: de la hotărîrea d-vstre pri- 
mesc tot. Dar a bombarda pe Floflo ministru la 32 de ani, 
cînd în '94 sau '95 era secretar al 3-a, este a proceda cam 
ca Sturdza cu creaturile sale. Eu nu pot să vă spun alta 
decît că singurul coleg ce a rămas în carieră din cei ce au 
intrat cu mine în 1885, Mavrodi, e ministru plenipotenţiar 
de 3—4 ani; că Mişu, intrat în urma mea, e agent diplo- 
matic şi vechi secretar g1 ; că Nanu e ministru la Atena; 
că Mavrocordato e ministru la Belgrad. Nu vă mai vorbesc 
de alţii, tocmai ca Fio, Mitilineu etc. Cel puţin Florescu e 
inteligent şi simpatic, şi, graţie vioaiei sale mame, a găsit 
o pepită cu totul şi cu totul de aur. Dar pe ceilalţi îi cu- 
noaşteţi d-voastră ? Mai toţi aceştia au trecut înaintea mea 
pentru motive demne de Beaumarchais :' care cu un cancer 
în familie, care cu o barbă ca a răposatului Carnot, care 
cu un cuvînt de spirit al nevestei, aşa încît cariera noastră 
diplomatică e ca împărăţia cerurilor : azilul celor nevoiaşi 
pe pămînt. 

Nu credeţi oare că a venit vremea să se mai schimbe lu- 
crurile ? La urma urmei, cine-i junimist verde trebuie să 
meargă înainte. O, per Bacco (cel ne-beţiv), că doar n-o să 
vă fac de ruşine acolo unde mă veţi pune! 

Vă spun cam în glumă lucruri pentru cari adesea am 
suferit. Amorul propriu nu mă orbeşte ; ba cred că am un 
fond de modestie liniştită, care mă apără de multe deziluzii. 
Cu toate astea, trăiesc în lume, am o familie, ceea ce mă 


obligă să-mi apăr drepturile încălcate sau să-mi deschid 
drum înainte. 

Asta voiam să vă spun cu inimă curată. 

Aşadar, din punctul meu de vedere, o legaţiune înainte 
de orce ; dacă asta nu se poate, Comisiunea Dunării, pînă 
la o nouă vacanţă de legaţiune ; şi numai în ultim loc, se- 
cretariatul g-l.* 

Acuma să-mi daţi voie sa vă vorbesc de chestiunea bul- 
gărească. * 

Ce bazaconie e asta ? 

Impresiunea mea, cetind jurnalele româneşti, este că noi 
nu mai avem mintea în scaunul ei. Mă rog, ce vrem noi, 
rege, guvern şi ţară ? Vrem război? Atunci să-l facem, şi 
toată acţiunea astfel începută e firească şi logică, iar omorul 
lui Mihăileanu e un incident nenorocit pentru bietul creştin, 
dar binevenit pentru cine face politică mare. 

Nu vrem război? şi suntem sinceri cînd o spunem? 
Atunci ce sens au rodomontadele noastre şi toată tralalaua 
asta de acţiune diplomatică ? 

D-le Maiorescu, omorul lui Mihăileanu şi al lui Fit- 
kowsky' sunt incidente triste şi reprobabile. Ele însă nu sunt 
de natură a răni adînc simţimâîntul naţional, a face să tre- 
salte inima în pieptul fiecărui român ; prin urmare, fac 
parte din numărul întîmplărilor regretabile ce se iscă între 
două ţări limitrofe, întîmplări care nu scapă nici un mo- 
ment acțiunei guvernului (cum se întîmplă între Francia şi 
Italia, unde Savoia este poeticul fruct hrăpit ; cum se în- 
tîmplă între Italia şi Elveţia, unde contrabanda şi încălcă- 
rile de frontieră sunt pururea la ordinea zilei). Aci sunt eu 
surprins. Mie îmi pare că guvernul nu mai are acţiunea sa 
moderatoare asupra sentimentului public, şi că e tîrît către 
un război pe care nu l-a voit şi nu l-a pregătit, şi pe care 
nu-l va mai putea împiedica decît compromiţînd situaţiunea 
sa de partid. 


Cunoaşteţi sentimentele mele cu privire la război. Nu 
numai că nu mă tem de el, dar îl chem $~ doresc, şi dacă 
băieţii mei ar fi în stare să încingă un tesac, i-aş lua pe 
amîndoi şi aş veni cu ei sub steag. Vă spun lucruri din 
adîncul sufletului. 


Dar văd cu părere de rău că oamenii noştri politici tot 
mai cred în legendara intervenire a Europei, în efectele mi- 


raculoase ale triplei şi dublei alianţa, ale înţelegerii austro- 
ruse în Balcani. Un lucru trebuie ştiut, ca axiomă, anume că 
Europa nu se mişcă decît pentru cine se mişcă, şi parcă cel 
ce o judecă mai drept decfe toţi este tot banditul de Sara- 
foff’ şi cu bulgarii lui, cînd o despreţuiesc. Aşa au făcut ei 
cu Rumelia şi le-a mers bine ; aşa au făcut şi fac cu art. 11 
al tractatului de Berlin, care-i obligă să dărîme fortărețele, 
pe care nu le dărîmă etc. Mai cu seamă înţelegerea austro- 
rusă e o glumă de prost-gust, care dovedeşte că Austria nu 
mai are oameni de stat, deoarece această înțelegere este 
numai în avantagiul Rusiei. Dovada cea mai bună este în- 
surătoarea regelui Serbiei. Catargiu, care crede că nepotu-său 
Milan, cu toate viţiele sale, este un om de geniu, înghite 
pe dos de data asta: toată influenţa austriacă în Serbia a 
fost substituită de influenţa rusească. 

E oare admisibil, pentru un adevărat om de stat, să-ţi 
legi mînile, astăzi, cînd Rusia e intrată pînă peste cap în 
Extremul-Orient ? Desigur că nu, şi mai cu seamă nu cînd 
vezi că chiar în împrejurările actuale, ea profită de orce alt 
nimic, de Draga sau de orce altă Maşină, ' spre a-şi întinde 
influenţa în Balcani. (Pardon, anecdota primează : un mot 
recueilli ă Rome : „Le Roi de Serbie va devenir le Souve- 
rain le plus extraordinaire de l'Europe. — Pourquoi? — 
Parce qu'il va faire des enfants ă la Machine.) 

în situația noastră geografică şi în situația politică de 
astăzi, nici Transilvania nici Basarabia nu sunt pentru noi 
primejdioase. Primejdia pentru noi e Bulgaria, şi, desigur, 
nici un om de stat român nu a fost mai vinovat (precum 
prea bine o spuneţi d-voastră în Introducerea la Discursuri) 
decît Bratiano cînd nu a avut curagiul să dea Basarabia şi să 
ia în Bulgaria linia Silistra-Varna ; a mai fost iarăşi nul, 
cînd, în '85, după detronarea lui Battenberg,' nu a avut 
puterea sufletească de a îndemna pe rege să primească tronul 
bulgăresc." 

Astăzi, prin urmare, Bulgaria pentru noi trebuie să stea 
pururi în punctul luminos al conştiinţei. Cu dînsa, măsurile 
pe jumătate nu merg: sau trecem Dunărea, dacă suntem 
gata, sau, dacă nu, lovim în bulgarii de la noi cît vrem, fără 
a face o chestiune internaţională. Noi, faţă cu dînşii, suntem 
ca ofiţerul care trebuie să se păzească de a primi o palmă 
de la un nebun, ca să nu fie silit a-l împuşca. A rechema 


418 


un agent diplomatic şi a întrerupe relațiunile cu un stat 
limitrof este a admite o stare de război latentă, plină de 
amărăciuni pentru cel ce o provoacă. Ceea ce s-a putut face 
cu Grecia foarte uşor nu se poate face cu Bulgaria fără o 
primejdie continuă în Dobrogea. 

Acestea sunt consideraţiuni asupra lucrului în sine, inde- 
pendent de consideraţiuni de partid. 

Ştiţi că eu cred orbeşte în geniul politic al d-lui Carp şi 
în viitorul junimismului, pe care Marghiloman” pare chemat 
a-l continua sub al 2-a rege român. Ajuns astăzi la Preşi- 
denția Consiliului, d-l Carp trebuie să se împlînteze în pu- 
tere cu rădăcini adînci, avînd încredere în forţele sale şi 
fiind sigur că nimeni nu-l poate doborî. Pentru aceasta însă 
se cere să nu faci nici un pas fals. 

lată o scrisoare în 3 hipostaze şi mai cu seamă lungă. E 
bine înțeles că ceea ce va spun aici este adîncul gîndului 
meu. Faţă cu străinii altfel vorbesc şi altfel lucrez. V-am 
trimis două articole din Popolo, sugerate, dragă Doamne, 
din P. Lloyd ; în curînd Popolo va publica şi altele, spre a 
mişca opinia de la Consulta, unde olimpicul, dar mălăieţul 
Visconti-Venosta tronează ca un milanez ce este. Ştiu că 
bietul socru-meu se mira şi rîdea de reputaţia uzurpată a 
acestui om de stat, pe care-l chema în dialect „el noster 
Emili", Am găsit în corespondenţa politică a bătrînului o 
scrisoare a lui Visconti-Venosta, de la Paris, 17 sept. 1860, 
în chestiunea Veneţiei. plină de detalii interesante dealtmin- 
teri, dar tot cu încetineala sa obicinuită. Am găsit de ase- 
meni o scrisoare a lui Cavour,“ din 23 mai 1859, scrisa în- 
treagă de mîna lui, foarte, foarte interesantă, pe care am să 
v-o arăt odată. între amîndoi oamenii de stat, deosebirea 
firei lor se accentuează pînă şi în detalii: pe cînd V. V. 
e dulceag şi încet, Cavour scapără. El nu se teme de a scrie 
personal şi direct lui Decio să pregătească răscularea Lom- 
bardiei, unde avea să sosească Garibaldi. 


Aller de l'avânt! Asta e, dacă te simţi ; dacă nu, las-o 
mai domol. 

Dar ce trebuia să facă guvernul nostru în afacerea omo- 
rului lui Mihăileanu ? înțeleg că descoperirile instrucţiunei 
erau aşa de neaşteptate şi revoltătoare, încît zi cu zi tonul 
a fost ridicat fără voie. 


419 


Ei, aici stă toată socoteala : să ridici tonul numai cînd 
vrei. Guvernul nostru trebuia să protesteze, aşa cum a făcut, 
şi să denunțe pe bulgari, iar ca acţiune directă să expulzeze 
pe bleoţii aflaţi la noi şi mai cu seamă să opună comitetului 
vulgar un alt comitet în “Macedonia. E vorba de cheltuit 
cîteva sute de mii de franci. Să le cheltuim. Un bandit de 
talia lui Sarafoff îl avem gata în persoana respectabilului 
domn Apostol M. ; sau daca nu-l avem, îl inventăm. Să se 
împuşte între dînşii, şi atunci Europa intervine desigur. 

Ceea ce însă trebuia evitat cu orce preţ era umilinţa de 
a A i ANII deac ctĂ ” război pentru care nu eşti 
pregătit îndeajuns, sau să înghiţi obrăzniciele bulgăreşti. 

In stadiul în care suntem acum, Bulgaria spre a ne mul- 
tumi, trebuie să satisfacă următoarele trei cereri : 

a) să deschidă proces corecţional şi să condamne pe cei 
ce au atentat la viaţa românilor din Sofia (zic într-adins 
corect., spre a obliga tribunalele să se rostească, iar nu ju- 
rații) ; ^ 

b) să restituiască banii extorcaţi lui Kradjo şi alţii ; 

c) în fine, să procedeze la desfiinţarea comitetului ma- 
cedo-andrianopolitan, ca unul ce ameninţă siguranţa statului 
bulgar. 

Cînd vom obţine aceste trei condițiuni, vom fi satis- 
făcuţi. Le vom obţine ? Eu mă îndoiesc. O să vedem ce o să 
iasă din întrevederea de la Ischl. Măcar de-aş fi eu profet 
mincinos. 

Aceasta este părerea mea personală (şi bineînțeles confi- 
denţială) pe care y-o comunic, ca dreptului judecător şi pă- 
rinte sufletesc, s-o îndreptaţi dacă nu e buna. 

Cu toată vechea dragoste şi supunere, 


Duiliu Z. 


143 


Roma, 2/15 sept. 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 


Primesc din partea nevesti-mii, de pe Lago Maggiore, o 
scrisoare, în care îmi spune că lumea de pe-acolo e indignată 


420 


împotriva noastră, din cauza torturilor la cari supune pe 
bulgari poliţia română.' Et voilă comment on ecrit l'his- 
toire. l-am răspuns, trimiţîndu-i un crîmpei din Constitu- 
ționalul, prin care se oferă bulgarului torturat un passeport 
spre a veni la Bucureşti să dovedească torturile ce a suferit. 
Jurnalul care ne vorbeşte de rău se cheamă Stampa. îmi în- 
chipuiesc că trebuie să fie în. mîna jidanilor. 

Faptul acesta însă mă hotărăşte să vă adresez o rugă- 
minte, pe care nu îndrăzneam a o formula, spre a nu părea 
că abuzez de prietenia ce binevoiţi a avea pentru mine. Vă 
rog să-mi acordaţi două mici decoraţii, una de comandor al 
Coroanei pentru dl Raimondo Brenna, care în toate împre- 
jurările a lucrat pentru noi, fie pe lîngă ziare, ^ fie altfel. 
Acest foarte simpatic domn mai este şi socrul lui cumnatu- 
meu, ceea ce parcă mai mult îi strică decît îi drege în ches- 
tiunea de faţă. Alta, de ofiţer, pentru un domn care a scris 
toate articolele din Popolo Romano, apărînd punctul de ve- 
dere românesc în conflictul cu Bulgaria şi prezentînd cabi- 
netul Carp cum merită. Domnul se numeşte E. de Varda. 

Sunteţi acum stăpînul meu (cum ar zice Pliniu cel tînăr 
lui Traian), şi se cade să mă adresez d-voastre pentru ce- 
rerile de serviciu. Am primit telegrama laconică a interima- 
tului Externelor, la Frascati. Exprimere, domine, verbis nori 
possum, quantum mihi gaudium attuleris, cînd, cu graiul 
cuminte mi-ați spus că m.-s. v-a însărcinat cu gerarea Minis- 
ter. Externelor. Veneam de la o lungă primblare şi stam 
într-un fotoliu, rebegit de umezeală, cu mintea aninată în 
vînt, după crîmpeie de versuri, pătruns de sensul unui gol 
sufletesc, ce tot mai rar mă prinde, cu vîrsta, — cînd îmi 
aduseră telegrama. Am voit să vă scriu numaidecît, şi v-am 
scris, şi am rupt scrisoarea, fiindcă prea era copilărească. 

Prin urmare, stăpîne, să-mi dați voie să vă spun că vă 
voi trimite o cerere oficială de a mă autoriza să plătesc 
400 frs. unui cioclu. Iată cum devine bazaconia asta supă- 
rătoare, pe care v-o comunic confidențial : cînd cu înmor- 
mîntarea reg. Umberto, misiunea noastră a depus, în nu- 
mele suveranului nostru, o coroană pe sicriu, care se vede 
că n-a fost plătită. A fost sau n-a fost, eu nu ştiu. Faptul 
e că cioclul cu coroana reclamă prețul în termeni obraznici. 
Am scris personal d-lui gl Lahovary,' rugîndu-1 să mă auto- 


421 


rizeze a plaţi eu sau a trimite banii. N-am primit nici un 
răspuns deşi scrisoarea mea era recomandată. Şade rău, cu 
atît mai vîrtos că era numele regelui pe panglică. Fiţi bun 
dar şi mă autorizaţi, chiar telegrafic, să plătesc suma. 

Plecarea lui Marghiloman în congediu va fi interpretată 
(este deja) ca o dovadă de puţinul caz ce-l face guvernul 
nostru de rodomontadele bulgăreşti. Dacă este aşa, eu nu 
pot decît să mă bucur, fiindcă am avut impresia chiar de 
Ia început că o luaserăm cam de sus. Nu ştiu de aţi cetit 
raportul meu confidenţial, în care spuneam cu moderație 
modul acesta de a vedea. 

Cred că M. este un bun ministru de Externe, cu minte 
echilibrată şi cu noroc. Merge ceva cam departe în unele, 
ar aerul unui cancelar de mare putere. Aşa, bunăoară, în 
primirea de ia Constantinopoli, nota laudelor a fost cam 
umflată. Pentru un diplomat de carieră, deprins cu salama- 
lecurile oficiale, era evident că sultanul voise să pună o 
nuanţă de afabilitate specială pentru trimisul nostru ; dar 
atît şi nimic mai mult. Trîmbiţarea prin gazetele noastre că 
d-sa a fost pus în frunte, iar bulgarii în coadă, era nu 
numai o eroare (dacă conflictul voia să se aplaneze), dar şi 
o dovadă de lipsă de gust, ceea ce mă miră. înţeleg eu va- 
nitatea naţională, dar cu chichirezul ei. Vă închipuiţi ce de- 
zastru comic, dacă bliotul de Ivancioff va fi decorat întoc- 
mai ca ministrul“ nostru !... Şi lucrul nu m-ar mira deloc. 
Turcul pricepe că de la noi nu-i va veni nici o belea, dar 
mai pricepe încă şi alta: că pe cît timp noi vom căuta să 
dăm peste labe bulgarilor, iar bulgarii să se înarmeze îm- 
potriva noastră, el rîde în barbă, şi aşteaptă la frontieră cu 
batalioanele gata. Lui nu-i e frică de bulgari, cum nu i-a 
fost nici de sîrbi, nici de greci. Lui i-e frică de sfîrşitul în- 
căierării, fiindcă ştie că, biruit sau biruitor, tot el plăteşte. 
De aceea, el e încîntat că denunţăm pe bulgari Europei; 
dar pe de altă parte şi cu bulgarii vrea să fie bine. 

Asta îmi pare a fi adevăratul sens al lucrurilor. 

în afară de asta, acordul comercial cu Turcia este un 
succes bine definit. Dacă se va obţine şi un berat pentru un 
episcop ^ român în Macedonia, politica externă *e asigurată, 
şi e mai cu seamă asigurată din punct de vedere al efectelor 
interne, faţă cu „să trăiască sultanul" al lui Sturdza-Stoi- 
cescu. în privinţa asta cred că Kiazim e foarte folositor. în- 


422 


sărcinatul de afaceri al Turciei aici, un grec inteligent, care 
cunoaşte lumea de la Const. pe degete, mi-a spus că ministrul 
ture de la noi e ascultat la palatul lor. E printre rarii di- 
plomaţi turci care a învăţat ceva. 

Acum, dacă-mi daţi voie, aş trece la ministrul de Justi- 
ţle, — şi aici cu o rugăminte, anzi con due. Am un văr, 
anzi doi veri: unul e I. Simionescu-Rîmniceanu,' junimist 
prigonit, băiat gentil şi cu dare de mînă, ceea ce nu strică“ 
V-aş ruga să-l numiţi în magistratura judecătorească (adică 
nu în parchet, fiindcă îmi pare că nu-i disperat la grai), la 
un loc de cinste. Altul e Ştefan Nedelcu, ajutor de judecător 
la Tecuci; acesta, foarte inteligent, şi-a mîncat starea de la 
tatu-său (vreo 80 mii frs.), a învăţat la Napoli, de unde e 
doctor în drept a umblat lumea în lung şi-n lat, şi cînda 
isprăvit tot, s-a făcut om de treabă, şi, fireşte, ca orce bun 
român, a intrat în slujbă. îl cred bun judecător, absolut cin- 
stit şi inteligent. 

Dacă elementele sunt bune, atunci, hotărît, mai bine prie- 
teni devotați în locurile ce li se cuvin, decît potrivnici. 

Ei, domnule secretar, să vă văd acuma la 2 departa- 
mente ! Nu aştept răspuns, dar să-mi protejaţi protejaţii, — 
la din contra, îmi cănesc părul, pe cînd d-voastră veți albi 
ca florile de crin. Şi punct. 


D. 2. 


Voi trimite cerere oficială şi pentru decoraţii. 

Mă rog, încă ceva: Constituţionalul pare plătit spre a 
recomanda cetitorilor săi revistele Artă şi literatură şi Re- 
vista romană, * şi spre a nu zice un cuvînt despre Convor- 
biri. Eu mă bucur. Dar d-voastră ? 


144 


Frascati, 5 sept. 1900 


Iubite d-le Maiorescu, 

Două cuvinte dai colii laziali, unde am venit să răsuflu. 
E o datorie de conştiinţă să nu mă depărtez de Roma pînă 
nu s-o limpezi la un fel conflictul bulgăresc ; cred chiar că 


«23 


în momentul de față e sfîrşit cu bine, adică fără armări şi 
ameninţări, aşa cum trebuia să se sfîrşească. 

Mă primblam mai alaltăieri spre Villa Tusculana, urcînd 
Ja deal încet. Sunt aproape 11 ani de cînd am fost împreună 
pe locurile astea !... 

Şi iată schița’ sfîrsită aşa cum aţi do?it: duduca de la 
Vaslui e satisfăcută." 


D. 2. 


145 


VIA CONDOTTI, 61 
[Imprimat] 


Roma, 23/5 oct. 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 


Trebuie neapărat să vă răspund, ca să vă mulțumesc cu 
recunoştinţă de dovada de încredere ce-mi daţi. E o adevă- 
rată mîngîiere sufletească de a servi sub ordinele unor şefi 
<e nu te lasă.' Veţi vedea ca-mi voi da toate silinţele să 
merit încrederea ce aveţi în mine. 

Şi deocamdată trebuie să vă spun că din mulţumirea mea 
se înfiripează un nou roman.’ Sunt vreo 3 săptămîni de 
“cînd s-a legatigîndul lui de mine, şi paginile curg una după 
alta : o adevărată anghi galopantă ! Nu ştiu de ce, cred 
că o să vă placă. Sunt în el 4 oersoane : Anna Villara, Gene- 
ralul, bărbatu-său, Alex. Comaneşteanu (fiul <Saşei) şi fiica 
unui preot din Transilvania, aflată la învăţătură în Bucu- 
reşti. Firul moral al romanului este coeficientul de rectitu- 
dine sufletească pe care-l aduce fiica unor oameni săraci în 
întrigele şi complicaţiele celorlalţi, care-i deşteaptă pe toți 
ca dintr-un vis rău. Parcă subiectul ar fi bun. 

Acestea zise, să închidem cu cheia etajul de sus şi să ră- 
mînem au parterre, — ba chiar terre ă terre, şi să vă spun 
următoarele : 

Suntem astăzi în 5 oct. stil nou. Pînă astăzi, eu aveam 
de primit de la Minister următoarele sume : 


424 


a) cheltuieli de reprezentare pe 35 de zile (de la 17 iunie 
la 24 iulie), timp în care ministrul era în congediu la Bucu- 
reşti ; 

b) retribuţiuni pe august; 

c) retribuţiuni pe septembrie. 

în ziua de 3 oct. primesc o notă de la Minister, iscălită 
de Florescu, prin care ini se spune că mi se trimit banii pe 
august, dar că nu mi se acordă cheltuielile de reprezentare, 
deoarece dl. ministru Catargiu a fost nu în congediu, ci în 
misiune !! Pentru mine, domnule Maiorescu, asta se cheamă 
pehlivănie. Era să mi se mai întîmple aşa ceva în aprilie 
trecut, cînd eram în Bucureşti ; aveam iarăşi de luat vreo mie 
de franci cheltuieli de reprezentare pe trecut. DI. Cat. le 
suflase şi pe acestea, spunînd la Minister că se răfuieşte cu 
mine. Atunci am insistat la direcţia comptabilităţii, cerînd să 
mi se dea ceea ce-mi acordă legea, şi cum nu se putea face 
altfel, mi s-a dat. Acum au inventat misiunea. Sunt 15 ani 
de cînd sunt în carieră, şi am avut a face cu tot felul de 
blestemaţi : misiune ca asta n-am văzut încă. 

Sunt absolut încredinţat că d-voastră n-aţi fost pus în 
ctirent cu afacerea asta, sau aţi fost rău informat, dacă aţi 
fost. Este nelegal şi inadmisibl ca un ministru plecat în con- 
gediu să-şi transforme congediul în misiune fără ca însărci- 
natul de afaceri să fie informat. Ce dator sunt eu să plătesc 
hîrtia pe care scriu ministerului, iluminatul, încălzitul iarna, 
trăsura cu care umblu după treburile legaţiunei etc, etc. ? 
Dacă Ministeriul vrea să favorizeze pe un domn, ţinîndu-l 
în misiune pe cînd el îşi adună orzoaica la moşie, n-are decît 
să-l plătească din fonduri. 

Toate acestea le-am scris Ministeriului oficial, negreşit 
sub forma modestă a oficialităţii. Către d-voastră însă nu 
mă pot opri de a zice că subţire lucru sunt boierii! Cel 
400 lei ai generalului: tot nu s-au trimis, deşi d-voastră, 
gentil, m-aţi autorizat a-i plăti. 

Şi. înainte de a sfîrşi, fiindcă suntem la paragraful ăsta, 
aţi prevăzut în bugetul d-voastre cheltuieli de reprezentare 
pentru neobositul secretar ? Colegul său de la Roma îl roagă 
să primească cele mai respectuoase omagii, pentru d-sa şi pen- 
tru d-voastră. 


146 


Roma, 7/20 octombrie 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 

Colegul meu Argetoianu' mă roagă să intbrvin pe lîngă 
d-voastră pentru a zice un cuvînt d-lui Marghiloman în ur- 
mătoarea chestiune : pentru a trece de la gradul de ataşat la 
acela de secretar al 3-a, trebuie să fie supus la un examen. 
Acest examen este impus de lege şi drept ar fi să nu se ţie 
decît numai cînd sunt locuri vacante de secretar al 3-a. Cum 
însă pînă astăzi s-a urmat altfel, cerem să se urmeze tot aşa 
şi de azi înainte, adică să fie admis tînărul la examen, să 
i se confere titlul, rămînînd ca leafa gradului să i se dea 
cînd un loc va deveni liber în buget. 

Dealtminteri, generalul Argetoianu va veni să vă vadă 
şi să vă explice din grai cum stau lucrurile. Eu ţineam să pun 
un cuvînt bun pentru fiul său, care e simpatic, inteligent şi 
om cumsecade ! ! (ceea ce e foarte de prețuit). 

Vă rog să binevoiţi a primi, iubite domnule Maiorescu, 
încredințarea prea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfiresco 


147 


Roma, 16/29 oct. '900 


Iubite domnule Maiorescu, 


O foarte respectuoasă rugăminte de serviciu. 

Decoraţiele pentru d-nii Brenna şi de Varda, pe care mi 
le-aţi acordat în principiu, au suferit întîrziere. Florescu 
mi-a scris că regele ar fi întrebat dacă pentru Brenna n-ar 
fi^ îndestulător gradul de ofiţer. Am răspuns“ lui Florescu 
că nu e îndestulător, deoarece d-nul acesta e comandor al 
Coroanei Italiei şi comandor al ordinului spaniol Carol III-a ; 
aşa că nu i se poate da un grad inferior gradelor ce posedă. 


426 


Vă rog să binevoiţi a acorda înalta d-vstre protecţiune 
acestor domni, cari ne-au adus servicii şi de cari putem avea 
nevoie şi în viitor.! 

Dar, pînă una alta, putem striga Evviva Fleva ?: 

Primiţi, vă rog, iubite domnule Maiorescu, încredințarea 
prea înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfiresco 


148 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma 31/13 nov. 1900 


Iubite domnule Maiorescu, 


Trebuie neapărat să vă mulţumesc de modul gentil cu 
care ştiţi a fi ministru. Bucuria mea, cînd vă văd atît de 
scrupulos în corespondenţă, ca şi în restul afacerilor, nu pro- 
vine numai dintr-un amor propriu satisfăcut, ci mai cu seamă 
din constatarea faptului ca peste tot, în lucrurile mici ca 
şi în faptele mari, iese la iveală minunata organizare sufle- 
tească cu care v-a înzestrat natura. Ceea ce vă spun aci, în 
fugă, se leagă cu alte gînduri; cu gînduri triste despre starea 
lucrurilor politiceşti de la noi, despre care poate vă voi vorbi 
altă dată. 

Ce se petrece cu Fleva ? 

Informaţiunile mele, directe şi indirecte, sunt contradic- 
torii, îmi pare însă că în starea lucrurilor de acum ar fi 
logic ca tribunul să vină la Roma. 

Dacă acest om ameninţă să facă opoziţie şi dacă fuziu- 
nea nu este o vorbă goală, atunci un post în străinătate este 
singurul mijloc de a vă scăpa de el. Aceasta, pentru simplul 
cuvînt că omul Domenielor de acum un an nu poate fi exe- 
cutat în Parlament fără ca executarea lui să nu atingă şi 
pe Cantacuzino, precum şi pe ceilalți foşti miniştri, cari se 
făcuseră solidari în cumpărarea şi vinderea finului. 

Catargiu' îmi scrie că sacrificiul ce i se cere, de a pă- 
răsi Roma, e cam mare, dar că probabil îl va face; nici 
într-un caz însă nu înainte de martie sau aprilie viitor. 


427 


Mie, personal, îmi este indiferent cine va veni aci. Si- 
tuația politică însă îmi pare că reclamă depărtarea imediată 
a lui Fleva din ţară. 

Aştept deschiderea Camerelor cu nerăbdare, fiindcă sper 
că acolo patimele ascitnse vor răsufla, iar situaţia se va 
limpezi. Mi se spune că împrejurul lui Mânu se grupează 
Panu,' Dissescu,' o parte din ciracii lui Take, precum şi 
unii mari proprietari, ca diverşii Ghica, Comăneşti, Budeşti. 
Deleni etc. şi Sturdzeştii de prin Moldova, hotărîţi să facă 
opoziţie, spre a scutura jugul junimist. Dacă este aşa, cred 
că e un bine, fiindcă atunci se va vedea clar pe cine se 
poate pune temei şi pe cine nu. 


Două cuvinte de literatură. Sper.în curînd sa vă pot 
trimite prima jumătate a noului roman fndreptări Vom 
vorbi atunci de multe lucruri, unele chiar personale. Pentru 
acum, ce se face cu noveleta‘ trimisă ? Probabil va urma 
în unul din numerile viitoare. îmi închipuiesc că vă rămîne 
foarte puţin timp pentru acest fel de îndeletniciri. 

Nevastă-mea roagă pe doamna Maiorescu să primească 
salutările sale amicale şi respectuoase, iar eu îi exprim viia 
mea gratitudine pentru modul cum îşi îndeplineşte îndatoririle 
de secretar. 

Binevoiţi, vă rog, a primi încredințarea înaltei mele con- 


sideraţiuni şi toate cele bune de pe vremea cînd nu sunteți 
ministru. 


Duiliu Zamfiresco 


149 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 16 febr. 1901 


Iubite domnule Maiorescu, 


Am cetit în Independența scrisoarea d-voastră adresată 
decanului avocaților, prin care declarați că sunteți hotărît a 
nu mai pleda. 


428 


Aceste cîteva rînduri de proză, puse de jurnalul francez 
în coada informațiunelor, au pentru mine prețul celei mai 
frumoase fapte. E, în adevăr, încîntător de a vedea consec- 
vența unui bărbat politic ca d-vstră în toate actele sale. Eu 
cel puțin, care de atîtea ori simt că lumea e trivială şi că nu 
înţelege nimic din noblețea sacrificielor materiale unei idei, 
mă simt ajutat de o asemenea faptă a fi mai departe bun şi 
modest. Poate că nu pricepeţi bine ce vreau să spun, dar lu- 
crul n-are importantă. 

D-vstră sunteţi minunat, şi parcă mi-aţi făcut un bine 
personal cu scrisoarea de astăzi. O astfel de viaţă rămîne 
pururea tînără în imaginea generaţielor viitoare. 

Vă rog să-mi permiteţi a va îmbrăţişa cu dragoste şi 
respect. 


Duiliu Zamfiresco 


150 


Anzio, 17 aprilie 1901 ' 


Iubite domnule Maiorescu, 

Sunt singur la Porto d'Anzio, cu o cafea dinainte. Am 
15 km în picioare, am mîncat bine, am împuşcat patru pre- 
peliţe, în camera mea e lumină, căldură, mă simt om liber 
şi sănătos, trebuie, prin urmare, să vorbesc cu cineva care 
mi-e drag. Nu ştiu clacă d-voastră cunoaşteţi felul acesta de 
libertate lăuntrică, pe care-l dă osteneala fizică... E o nespusă 
mulțumire de a trăi, o întindere a înţelegerii pînă dincolo 
de marginea orizontului, o îmblînzire a năzuinţelor ambi- 
ţioase ; ceva demn şi bun, pe care singurătatea îl pune în 
suflet cu prisosinţă. Am stat să mă odihnesc pe malul mării, 
cu un vînător din localitate, iar ochii mei căutau dincolo de 
cele văzute, parcă Adriatica ar fi fost în largul Mediteranei. 
Ce faceţi ? Am avut un moment gîndul de a mă repezi la 
Abbazia, ca să vă strîng mîna şi să vă rog a-mi spune ce 
aveţi în suflet, de aţi pornit în lume fără preget şi fără stea- 


429 


jer. E ceva antic, dar şi dramatic, în hotărîrea d-vstre de a 
vă retrage din lume şi mişcarea ei. Eu înţeleg înțelepciunea 
unei asemenea hotărîri, dar parcă mai mult în eroii vechi, 
în luptătorii Stadiului, ^n bătrînii ce nu mai puteau ține 
spada în mînă, dar nu o înțeleg într-un om, modern, mai 
cu seamă într-un om ca d-vstră, a cărui nobilă viaţă poate 
fi încă atît de folositoare. A rătăci prin lume, la vîrsta de 
60 de ani, e semeţ. Fie ca vestala Flavia Epicharide sa 
cheme asupra iubitului meu Maestru sprijinul austerei Juno 
Caelestis.’ Cer zeilor vechi şi noi să vă dea zile senine, iar 
mie să-mi permită a vă vedea reîntors în Itaca.’ 

Vara asta mă duc în ţară, cu copiii. 

Şi atât, că se sting lumînările. 


Duiliu Zamfiresco 


151 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 23 apr./6 mai 190t 


Iubite domnule Maiorescu, 


Merg în ţară, cu toată polatia, în primele zile ale lui 
iulie şi trec prin Abbazia — Voi să zic prin Fiume. Nu pot 
spera să vă întîlnesc, fiind atunci prea tîrziu Ia Abbazia 
pentru cine fuge de căldură ; dacă, totuşi, s-ar putea să vă 
strîng mîna la trecere, aş fi cu adevărat prea fericit. 

Trebuie să vi se pară curios că un român, demn de nu- 
mele acesta, fuge din străinătate spre a veni în țară, vara* 
pe căldură, cînd toți românii ceilalți fac tocmai contrariul. 
Eu însă sunt ahtiat de pămîntul nostru românesc, de căldura 
lui, de chipurile oamenilor săi, pînă chiar şi de mitocănia 
acestora, cînd se pretind subțiri. De aceea, hotărîrea d-voastre 
îmi părea inexplicabilă, — inexplicabilă şi nerealizabilă. Pe 
mine, personal, mă doare să ştiu că nu mai e acasă omul 


430 


limpede la chip şi la suflet, care a făcut să mijească în noi 
sensul orientaţiunei artistice. Caut să-mi explic resortul su- 
fletesc ce a produs această mişcare, şi parcă-l găsesc într-un 
fel de cochetărie eroică de a nu îmbătrîni în mijlocul acelora 
pe care i-a condus şi i-a dominat, ci de a dispărea într-un 
nour, ca Zevs. Dar afară că oamenii de trampa d-vstre nu 
îmbătrînesc, — explicarea mea este mai mult literară decît 
reală. în realitatea vieţii lucrurile se petrec mai simplu: 
d-voastră sunteţi dezgustat de politica românească şi de oa- 
menii cari o fac, şi speraţi să găsiţi mîngîiere într-o rătăcire 
continuă prin lume. Cred însă că vă înşelaţi şi că dincolo de 
vîrsta de 40 de ani nu este nici un leac la necazurile cele 
mari ale vieţii noastre terestre : le purtăm cu noi fericiți cînd 
alături de ele creşte şi bucuria. Eu vă înțeleg, că doar co- 
medie mai bizară ca aceea a partidului conservator nu s-a 
jucat de mult pe scena putredă a politicei ; dar orcît sunteţi 
d-voastră de meşter în a îndrepta piese mediocre, pe aceasta 
nu o veți schimba în bine, tocmai fiindcă sunteţi om de litere, 
cu alte cuvinte logic şi neşiret, pe cînd politica este nebunie, 
amor propriu şi interes. 


Dar, mai la urma urmei, discursurile parlamentare sunt 
un port: poate de acolo să vă întoarceţi acasă. 

Eu am rămas cu romanul' meu la jumătate. E un an 
de cînd sufăr de amețeli şi doctorii mi-au interzis orce fel de 
lucrare mai lungă, — cînd unul mai inteligent, care nu-şi 
putea explica pricina ameţelilor, mi-a zis să încerc a nu mai 
fuma : după zece zile eram bine. îmi pare rău de instru- 
mentele de tortură ce le am de Ia d-vstră şi cari îmi sunt cu 
deosebire dragi; altfel, adio, tutun ! şi rebonjour, roman! 


Şi ce minunat e să aibi ceva de spus!... Toată realitatea 
vieţii tale de om de pe pămînt se preface în fum, iar con- 
turul neclarificat al umbrelor închipuirei ia valoarea reali- 
tăţii. S-ar putea zice că plăcerea de a scrie n'est pas Venfan- 
tement mais l'amour lui-meme. — Unde mai pui că românu- 
lui nerod i se pare că ceea ce face acum e mai bun decît 
tot ce a făcut înainte... A fi prost e o condițiune pentru a 
cîştiga împărăţia cerurilor. 

Vă urez primblare bună, poftă bună, corectură bună, cu 
toate accesoriile. 


431 


Ne rugăm de doamna Maiorescu, nevasta şi cu mine, să 
ne primească la închinăciune, cu iubire şi inimă curată. 

Vă doresc, domnule Maiorescu, şi vă strîng mîna cu afec- 
țiune. 


ý Duiliu 2. 


152 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 9/22 nov. 1901 


Iubite domnule Maiorescu, 


întoarcerea d-vstre în ţară m-a bucurat cu deosebire. Se 
vede că am ajuns la vîrsta de la care omul începe a trăi şi 
din amintiri, nu numai din proiecte şi din speranță. Trecînd 
astă-vară prin Bucureşti, casa din str. Mercur, de care atîtea 
amintiri literare mă leagă, părea posomorită,^ ca un om 
supărat ce a adormit. Nu ştiu dacă d-vstre vă fac aceeaşi 
impresie geamurile oblonite, — impresia adică a unor ochi 
închişi. Spuneam nevesti-mii că primul act ce voi face cînd 
voi moşteni cele 500 de milioane ce aştept va fi de a vă 
oferi cîteva din ele şi a vă cumpăra casa. Fiindcă, nu ştiu 
de sunteţi în curent cu proiectele mele, eu sunt ferm hotărît 
să moştenesc această avere: de unde ? Domnul ştie. Pînă 
acum însă mi-am ales mai multe locuri unde să zidesc pa- 
late : unul pe o insulă din lacul de Como, altul pe malul 
Şiretului, dincolo de staţia Sascut, un al treilea la Roma în 
Villa Corsini etc, etc. Une fois quon y est... 

Pînă una alta, mi-am făcut o căsuță la ţară, pe soco- 
teala mea, şi sunt pe cale să cumpăr nişte vii mîncate de 
molii, pe care vreau să le replantez. Ce-o mai ieşi şi de-acolo 
vom vedea. 

Acum scriu romane, negreşit foarte gheniale, cum se şi 
cuvine unui bun junimist. Că atîta are omul : ce e azi este 
al lui, — ce-o fi mîine e totdeauna marginea mormîntului. 


432 


O dcesiata verde solitudine 

lungi al rumor de gli uomini! 

qui con noi due divini amici vengono, 
vino ed amore, Lidia.: 


Aşa vine vorba, că, dealtfel, vino ed amore mai că sunt 
mai frumoase în gînd. 

Minunat lucru este a scrie ! Toate poverile vieții se uşu- 
rează^ parcă omul ar purta în suflet un generator de fericire 
eternă. 

Mă rog, sărind de la una la alta, am cunoscut pe Giers, 
fostul consul de la Iaşi. Mi s-a părut un rus şiret, dar cu un 
fond artistic interesant. Dînsul a tradus în româneşte cîteva 
comedii ruseşti moderne, pe care teatrul din Iaşi le-a jucat, 
între altele una care, după titlu şi subiect, mi s-a părut in- 
teresantă : Floare de pădure. O să-l rog să mi-o dea şi să 
v-o trimit. 

Nu v-arn văzut de mult. Vă doresc şi vă cer voie să vă 
îmbrățişez, sărutînd foarte respectuos mînile d-nei M. 


Dui. 2. 


Foarte bun discursul de la Brăila ! 
Bună poezia lui Ollănescu — împăratul şoarecilor. * 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 10 dec. 1901 


Iubite domnule Maiorescu, 


Foarte multă plăcere mi-a făcut scrisoarea d-voastre, prin 
nota de tinerețe ce cuprinde în rîndurile caligrafice ale pro- 


433 


fesorului de la Wiesbaden. La urma urmei, asta este: fos- 
forul ce arde în celula creierului. 

Din acest punct de vedere, negreşit că e un păcat că 
d-vstră nu vă puteţi da toată activitatea /szorielor. Pun cu- 
vîntul acesta într-adins: zilele astea n-am prea ieşit din 
casă, carabinat de un guturai infam, şi astfel, de la un arti- 
col al lui Gaston Boissier' în Revue des deux mondes, asupra 
lui Tacit, am prins a reciti /sforiele acestuia asupra epocei 
lui Tiberiu : sunt foarte frumoase. Istoria. astfel înţeleasă, 
este o adevărată operă de artă. Şi trebuie să vă spun în fuga 
condeiului felul de nedormire ce s-a iscat în sufletul meu 
cînd, la cetirea admirabilei introduceri la Discursuri,” mi-am 
amintit de felul de dispreţ ce profesaţi în tinereţe contra 
istoriei. Nu vă spun asta ca să vă pun în contrazicere cu 
trecutul, poate prea influenţat de extraordinarul geniu pa- 
radoxal al lui Schopenhauer, ci ca să vă exprim admirarea 
mea pentru felul de independenţă lăuntrică cu care natura 
d-vstre, suveran optimistă, a rupt firul dependenţei. 


Dacă dar din acest punct de vedere este un păcat că nu 
aţi rămas în străinătate, din atîtea alte puncte de vedere 
este o fericire. Şi daţi-mi voie să cred că şi eu am avut par- 
tea mea de influență (foarte, foarte mică) în hotărîrea 
d-vstre de a vă întoarce în Bucureşti. Vă aduceţi aminte de 
scrisorile mele de asta-primăvară ?'... La mine nu era atîta 
interesul partidului junimist, cît imaginea unei patrii româ- 
neşti, personificată, în partea ei topică, în contururile cîmpi- 
ilor noastre, iar în partea ei etică, în cei cîţiva bărbaţi, pe 
cari de demult m-am deprins a-i considera ca adevărata ex- 
presiune a sufletului nostru românesc. Din acest punct de 
vedere sunt gata să vă urmez totdeauna şi oriunde veţi fi: 
junimist sau altceva, îmi este absolut indiferent. Nu ştiu 
dacă este lipsă de modestie de a vă spune că junimismul meu, 
cu totul dezinteresat, a făcut, pe cale literară, mai mult decît 
a multor altora. Nu am nici un merit: am fost acolo, pentru 
că acolo erați d-vstră, iar dacă mîine aţi deveni boer (fie zis 
fără calambur), aş renunţa la admirarea pentru engleji şi 
aş deveni bur şi eu. 

Cuvintele pentru care e aşa le veţi vedea în romanul' pe 
care începe a-l publica revista lui Petraşcu.' Cetindu-l, veţi 


434 


înţelege de ce nu puteam să-l public în Convorbiri“ şi de ce 
e bine să-l publice Arta şi literatura. 

Dealtminteri, iubite d-le Maiorescu, între mine şi Con- 
vorbirile de astăzi nu e nici o legătură directă. V-o spun 
curat: nu e acolo nici un bărbat cu sufletul cald.' Nu zic 
că nu e nici un om de talent, fiindcă oameni de talent sunt 
mulţi în ţara românească, talentul fiind adeseori o licărire 
reflexă, pe care vremea numai o pune în adevărata ei valoare. 

Dacă d-vstră prindeţi din nou interes pentru Convorbiri, 
sunt gata să reviu la Convorbiri. Am scris în Revista nouă,* 
solicitat de un domn Sanielevici” (pe care nu-l cunosc, după 
cum nu cunosc pe dl Motru) ; domnul acesta binevoise a 
declara că eram cel mai mare romanțier al României, opini- 
une pe care o împărtăşesc deplin : e aşa de uşor să fii cel 
mai mare cînd eşti singur ! Dar, în afară de orce solicitări, 
în literatura noastră se petrec, de la un timp încoace, o 
mulțime de nedreptăţi, pe care eu sunt hotărît să nu le mai 
îngăduiesc : cine se scoală mai de dimineaţă are dreptul, în 
ţara lui vodă, să hotărască despre meritul şi soarta scriitori- 
lor, impunînd acestora tăcere, sub cuvînt că ei au vorbit. 
Simțămîntul de dreptate se răscoală cînd vezi neputincioşii 
pontificînd, orbii vorbind de lumină şi surzii de armonie. 

Revenind acum la revista lui Petraşcu şi la Petraşcu el 
însuşi, vă cer voie să vă adresez o rugăciune : este la Uni- 
versitate o catedră de /s7oria literaturei române (deosebit de 
Istoria limbei române), la care se prezintă 2 candidaţi: Bi- 
anu” şi Petraşcu ; catedra se dă, pare-se, pe proponimente. 
Fiind vorba de Istoria Ziteraturei, este evident că numai vea- 
cul XIX este în cauză, şi din acesta aproape numai epoca 
modernă. 

Orcare ar fi opiniunea noastră asupra lui P., el e aproape 
singurul care a lucrat, în sens modern, în materia asta ; în 
toate cazurile, față cu Bianu, el este superior. Bianu are poate 
alte calităţi, pentru care e şi bine răsplătit de Academie. 

Eu sper că d-vstră veţi uita micile neajunsuri de caracter 
ale lui Petraşcu (care mă măgulesc cu speranţa că ţin de 
trecut) şi, după cum ați ajutat în Cameră pe Gherea, veţi 
ajuta la Universitate pe Petraşcu. De am pe lîngă d-vstră cît 


435 


de mică trecere, vă cer aceasta, bineînţeles, dacă cererea mea 14 
nu răstoarnă un sistem sau o linie sufletească prea puternică. : 
Dealtfel, îmi pare că “Petraşcu, Mincu şi alţii s-au înscris | 


la Clubul junimist. La urma urmei, aceştia sunt ieşiţi din 
vechea plămadă a Convorbirilor. " i 

Noul meu roman este altceva decît Lydda. Din Lydda 
am vreo 10 pagini rămase în cartoane, pe care aş putea să 
vi le trimit. Mă tem însă că nu voi fi în stare a urma deo- 


camdată proza atît de îngrijită (din punctul meu de vedere, -\ 


adică al migăliturei) a acestei Lydda. Trebuie neapărat sa 
sfîrşesc noul roman, ale cărui năzuințe sunt cu totul de altă 
natură, sentimentalo-eroică. Dacă, în adevăr, e lipsă urgentă 
de manuscris, aş putea trimite paginile din Lydda; dacă se 
poate aştepta, îmi umblă prin minte o novellettă.” 


în privința politicei, aş fi foarte fericit de a sta într-un 
fotoliu, față cu d-vstră, şi a vorbi, dar asta mai mult pentru 
vorba cu d-vstră decît pentru politica în sine. Despre poli- 
tica făcută de alții sunt dezgustat. Ca să prind interes de 
dînsa ar trebui s-o fac eu, şi asta poate că se va întîmpla 
peste 3—4 ani, cînd adică îmi voi duce toate afacerile în 
ţară, dacă pînă atunci nu voi fi numit şef de misiune. Acum 
doi ani, cînd erați la guvern, cînd, prin urmare, puteaţi şi 
trebuia să mă numiţi ministru, nu m-aţi numit. Am intrat 
în al 44-a an al vieţii, — prin urmare, în vîrsta în care 
omul cu sensul singur al realităţii nu mai poate trăi de azi 
pe mîine, ci trebuie să-şi strîngă hăţurile în mînă, ca nu 
cumva gloaba ce-l duce să se poticnească pe neaşteptate. 

Vă sunt foarte îndatorat că cetiţi pe Furfanțo doamnelor. 
Ce bine ar fi dacă dumnealor ar avea simţimîntul românesc 
mai puternic şi l-ar aplica în mai multe direcții. în privința 
asta, călătoria mea prin Transilvania şi Ungaria m-a pus pe 
gînduri despre atîtea şi atîtea lucruri ce, reunite, alcătuiesc 
caracterul nostru naţional. 

Ar fi încă multe de zis, dar iată o scrisoare fără sfîrşit. 

Vă doresc şi vă îmbrăţişez, rugînd pe doamna Maiorescu 
(căreia pe vremea asta de economii i s-a redus postul) sa 
primească afectuoase şi respectuoase salutări din parte-ne. 


Duiliu Zamfiresco 


436 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 29/11  februariu 1902 


Iubite domnule Maiorescu, 


Sunt mai multe zile de cînd doresc să vă scriu, dar, vorba 
lui Bassarabescu din Emma : Phomme propon et Dieu dispon. 
Va făgăduisem o novea sau ceva de felul acesta. Trebuie să 
vă spun însă că nu mă pot ţine de cuvînt, pe de o parte 
fiindcă nu am terminat romanul îndreprări, iar pe de alta, 
fiindcă m-am încurcat în Leopardi, urmărind volumele (7 la 
număr) ce s-au publicat de la '98 pînă astăzi, plus o tentativă 
de a traduce pe Machiavelli, plus alte gînduri şi crîmpeie, 
care întind mintea în toate părţile. 

Foarte curioasă şi foarte interesantă este publicaţiunea de 
acum, atît prin antiteza fundamentală ce mai mult decît 
orcînd reiese din filozofia lui Leopardi, cît şi prin coparti- 
ciparea cronologică a anilor la dezvoltarea filozofiei sale. în 
adevăr, cu cît mergi mai adînc în cele 7 volume, cu atît 
antiteza apare, mai limpede şi mai sinceră. Din poeziele şi din 
gîndurile publicate de autor, ca şi din primele gîndiri ale 
manuscrisului ce se publică astăzi şi care coprinde 4526 de 
foi mari, reiese teza care se poate rezuma în două din versu- 
rile sale : „amaro e noia la vita, altro mai nulla”.” Cu cît 
însă înaintează în vîrsta (manuscrisul merge de la iulie 1817 
pînă la 4 dec. 1832), cu atîta valoarea morală a tezei se 
slăbeşte, prin ivirea unei idei nouă : că finalitatea vieţii umane 
este fericirea cu succedaneul său plăcerea. 


De îndată ce problema este pusă astfel, teza este distrusă, 
deoarece fericirea e o chestiune de sănătate şi de tempera- 
ment, prin urmare o calitate individuală iar nu de specie 
etc., etc. (ar fi multe de zis). 

Aici s-ar prezenta întrebarea dacă în adevăr fericirea este 
ultimul scop al vieţii omului. Fericirea de multe ori stă în- 
tr-un amestec de poezie şi de satisfacere a poftelor senzuale, 
care nu dă o deplină mulţumire năzuinţelor sufletului nos- 


437 


tru. Un autor nou, Gorki, crede că sensul adevărat al vieţii 
trebuie căutat în Frumuseţe şi Energie şi că fiecare moment 
al existenţei noastre trebuie să tindă către un scop superior. 
Care să fie acest scop 2%. Nu ştim. Poate continua perfec- 
ționare morală a individului. 

Sunt foarte interesante probleme. Dar e fir de vorbă 
lungă... 

Aci alăturat, versuri bachice.' A doua poezioară e Lena, 
nu Leana. Nu vă întreb de impresia ce v-o fac îndreprările. 
Cînd voi intra mai adînc în lumea lor, vom vorbi. 

Şi astfel, cu tot devotamentul, 

al d-voastre, 


D. 2. 


Mă rog, aţi primit de Crăciun un panetone de la Milan ? 


VIA CONDOTTI, 61 


[imprimat] 


Roma, [29 apr.]/12 mai 1902 


Iubite domnule Maiorescu, 

Curios e articolul lui Slavici' din numărul din urmă al 
Convorbirilor, curios şi nelogic în tîlmăcirile firei lui Emi- 
nescu, — dar atît de interesant, încît parcă de mult nu am 
cetit o proză românească mai emoţionantă. E un accent de 
sinceritate ce străbate şi deşteaptă în conştiinţă răsunetul unor 
adevăruri pierdute. ep e 

Slavici e pentru mine, de mai mult timp,» o enigma, in 
toată complexitatea lui sufletească, dar mai ales în felul lui 
literar de a fi. Trăind aşa cum trăiesc eu, resfir adesea în 
minte pe unii şi pe alţii dintre scriitorii noştri. Pe acesta 
mai cu seamă l-am resfirat cînd, cetind la maturitate no- 


438 


1 
| 


velele ce mă ademeniseră pe prima treaptă a tinereţii, le-am 
găsit false, fondamental şi vinovat false, cu o năzuinţă de 
a pune în estetica noastră românească nota molcomă, aiurită 
şi străină ce nu stă în etica propriu-zisă, adică în moravurile 
poporului românesc, cînd el, poporul e pus în acţiune. De- 
altfel, această vină fondamentală am găsit-o şi admirabilei 
novele a lui Mehedinţi: Buruiană. * 

S-ar părea că o miopie colosală face pe toţi românii de 
talent să nu vadă pe semenii lor decît prin cristalul falsifi- 
cator al poeziei poporane. Nota caracteristică a poeziei po- 
porului nostru, comună, dealtminteri, cu a tutulor popoarelor 
băştinaşe din Balcani şi Carpaţi, este chintesenţiarea sufletu- 
lui colectiv, cu toate aspirările lui, în forma vagă a dorului, 
care de aceea şi este mult mai bine exprimată în muzică (în 
care jal-ul polonez, perfect asemuitor cu dorul nostru, a dat 
pe Chopin). Nenorocul sau nepriceperea noastră de scriitori 
stă tocmai” în aceea că am creat pînă acum tipuri de români 
derivate din această notă colectivă aprioristica, care face că 
toate novelele lui Slavici se aseamănă între ele, iar căpitanul 
Măgură a lui Mehedinţi se aseamănă cu ciobanii amorezaţi 
ai lui Slavici şi cu nici un căpitan real. 

E)ar, parcă pentru a zdruncina convingerile mele, în că- 
lătoria ce am făcut astă-vară în Transilvania (prin urmare 
şi la Arad), s-a întîmplat să mă găsesc la o masă cu mai 
mulți români din partea locului: directorul societăţii de 
credit „Victoria", pare-mi-se d-rul Oncu ; locţiitorul de epis- 
cop, Mangra ; secretarul Consistoriului, Goldiş' şi alți popi 
şi protopopi. Cum oamenii aceştia cetesc tot ce se publică 
la noi, unii dintre dînşii cetiseră o tarara a mea asupra ro- 
manelor româneşti,‘ în care tocmai vorbeam despre Slavici 
şi spuneam ceea ce spun mai sus, anume că literatura lui no- 
velistică e falsă. Cu multă cuviinţă, unul luă cuvîntul şi-mi 
spuse că a cetit cu durere aprecierile mele asupra unicului 
lor scriitor ; că Slavici oglindeşte adevărul sufletesc al româ- 
nilor din părţile acelea ; că n-am decît să mă duc pe la ţară, 
ca să intuiesc nota dată de Slavici în firea românului de pe 
Mureş. (Eu fusesem pe la ţară, anume prin podgoriele de la 
Cuvin şi Ghiorok, pe la Păuliş şi Măghirat, şi nu intuisem 
nimic, dar nimic, din nota lui Slavici. Numai. hai să tac, 
că doar, zic, nota firei omului n-o s-o vezi în fustele de pan- 
taloni cu care e îmbrăcat, nici în gustul vinului lui.) Şi cum 


439 


era ceasul tîrziu, ungurimea plecase din restaurantul de la 
Crucea Albă, şi rămăseserăm numai noi, românii, împrejurul 
unei mese mari. Atunci, lăutarii unguri, care ne ameţiseră cu 
balamucul lor de valsuri şi de opere cîntate pe ritm de 
ceardaş, se apropiară de masa' noastră şi începură să tragă 
pe gîturile viorilor doine româneşti. 3 

Ei bine, d-le Maiorescu, atîta erau de frumoase şi de 
nouă doinele acestea, atîta străină melancolie tremura în 
sfiosul lor grai, încît parcă un vis norocit ar fi venit să-mi 
mîngîie în zori auzul. 

Şi atunci mi-am explicat, prin natura muzicii acesteia, 
concepţiunea aprioristică a lui Slavici despre ţăranii săi, cum 
mi-am explicat-o pe a lui Popovici despre ţăranii lui din 
Banat: muzica, ca şi poezia poporană a unui neam, sunt ca 
infiltraţiunile straturilor profunde ale pămîntului: insesizabile. 
Cine vrea să le capteze, cum se zice în stil de primărie, îşi 
pierde vremea sau face fîntîni artificiale. Negreşit că ceva 
trebuie să rămînă în natura unei producţiuni literare de felul 
acesta, şi acel ceva e poate tocmai forma cuminte, oarecum 
sfioasă şi nouă a scrierii, care cu timpul devine meşteşug de 
scriitor (dar niciodată creaţiune) şi care, probabil, dă astăzi 
valoare de sinceritate lucrării lui Slavici. 

Ar fi încă multe de zis, bunăoară cît sunt de departe, în 
concepţiunea integrală a tipului poporan, toţi scriitorii noştri, 
de unii scriitori ruşi, ca Tolstoi şi Gorki... 

Eu socotesc că a venit vremea să lăsăm dulcegăriele ar- 
tificiale ale ţăranilor amorezaţi şi blegi, şi să facem oameni 
vii în literatură, dacă se poate români voinici şi cinstiţi, 
dacă nu vițioşi sau sceptici, dar vii, cu voinţă şi muşchi.’ 

Vorba asta e lunga de tot. 

Mă rog, am fost prin Bucureşti, şi iar nu v-am găsit. Şi 
doar veneam într-adins să vă văd... M-am gîndit un mo- 
ment, la întoarcere, să mă opresc Ia Viena, însă nimeni din 
Bucureşti nu ştia să-mi spună exact unde sunteţi. 

Nu mai ştiu nimic de la d-vstră, de multă vreme. Ce se 
petrece ? Sunteţi rănit în ceva de mine ? Este iar vreo zizanie 
literaro-socialo-funcţionărească la mijloc ?' îmi vine. să şi 
rîd, că doar acum tinerii inimoşi, meritoşi etcetera, etcetera, 
sunt fiecare la casa lui, care în caşcaval, care în Universitate, 
care în Academie, — prin urmare, tutti beati e contenţi 


440 


Vă rog să observați lui I. A. Rădulescu — care îmi în- 
chipuiesc că este foarte simpaticul mie (din scrisori) tînăr 
de la Lipsea — versul de la pagina 299, începutul strofei 
a treia : 

Alături teiul vechiu se deschise.” 

Cuvîntul vechiu, pus de d-sa în locul liniei verticale a 
lui Eminescu, nu poate să fie monosilabic. Versul trebuie 
neapărat să fie endecasilabic, deoarece aşa este coresponsivul 
său de la nr.2: 


I VJvj vj / VJ 1 
Amfibrachiu  Trocheu Dactil Amfibrachiu | 


Nr- E Alături teiul Wow... j ç deschise 
La vita fugg-e |j non s'arres t'un ora'' 
sau Petrarca 
VJ ANI u / u / VJ VI u / u 
Tamb Amfibr. Dactil Amfibr. 


Nr.2 u J vj I j 5 Y JL j 


Plu|teau în la | crămi | o chi-i| plini „de | vi | se 


S-a stins viața falnicei Veneţii 


în versul endecasilabic românesc, emistichul al doilea este 
totdeauna de 6 silabe şi totdeauna dactil şi amfibrachiu, 
— ceea ce nu e totdeauna în endecasilabul italian. Cu alte 
cuvinte, strofa a treia ar trebui să meargă aşa: 


Alături teiul, singur se deschise, 
Din el ieşi o tînără crăiasă: 


Pluteau în lacrimi ochi-i plini de vise. 


Adică vorba singur pusă ca atribut la deschise, iar nu 
la zei: se deschise singur. S-ar putea pune orce altă vorbă 
mai fericit găsită, — dar în toate cazurile de 2 silabe şi cu 
accentul trocheic : _L' 

De asemeni, după versul al 2-a din strofa de sus trebuie 
să urmeze 2 puncte, iar nu punct şi virgulă, deoarece versul 
al 3-a este explicativ. 

Aş mai fi de părere să nu se publice ultimul vers al 
poeziei acesteia : 


441 


Se vede trupul ei cel alb deplin, 


pentru multe cuvinte, dar mai ales pentru vulgaritatea lui. 
Aş mai avea apoi de adăogat că nu trebuia să se pună 

numele Veronica şi că nă pot fi poporane versurile urmă- 
toare : 

La umbră de liliac 

Dragostele ce mai fac ? 

Se sărută pînă zac. 

Iar în vale la izvor 

Se-ntîlneşte dor cu dor, 

Se sărută pînă mor. 


Sunt prea meşteşugite şi prea perfecte pentru forma po- 
porană. Floarea de liliac nu intră în poeziele poporului decît 
foarte rar, — eu cred că deloc. 

Şi aşa mai departe, cu multă şi respectuoasă iubire. 


D. 2. 


Roma, 28/10 iunie 1902' 


Iubite domnule Maiorescu, 

Răspund numaidecît scrisorii d-voastre din 24, că la 
Milano nu ne vom întîlni, dar că probabil voi veni la St. Mo- 
ritz să vă văd. 

Planurile mele sunt, ca de obicei, îndreptate către ţară. în 
primele zile ale lui iulie, copiii, bona şi cu frate-meu (care 
actualmente face doctoratul în chimie aici) vor pleca în 
România ; nevastă-mea stă la îndoială daca să meargă de-a 
dreptul în ţară sau întîi să treacă pe la soră-sa, care are o 
prea frumoasă villa pe Lago Maggiore ; cu mine, lucrurile 
sunt ceva mai complicate, şi anume : 

Cum legea asupra congedielor se aplică în mod barbar 
funcţionarilor din străinătate (în sens că timpul ce trece de 
două luni nu mai comptează la pensie şi actualmente se reţine 


442 


jumătate din leafă) şi cum eu am avut deja o lună în aprilie, 
pentru interese urgente, nu mai am drept decît la o altă lună 
congediu. Presupunînd că aş putea să mă înțeleg cu Fleva’ 
să-mi dea o săptămîna mai mult, care să nu compteze la Bucu- 
reşti, aş pleca de aici pe la 8—10 august stil nou, aş merge 
la Frino (pe L. Magg.), unde aş sta 4 zile, iar de acolo aş veni 
la St. Moritz pentru alte 2—3 zile şi. în fine, aş pleca spre 
țară. 

Despre perfecta executare a acestor proiecte vă voi scrie 
la Engadiner-Hof, dacă marea îmbulzeală şi frigul de acolo 
nu vor fi o piedică mai mult. Negreşit că ar fi o plăcere 
împărătească să vă văd, să vă ascult vorbind, să umblăm 
împreună pe văi şi dealuri, într-un loc civilizat, împreună 
cu doamna Maiorescu (căreia îi urez nişte încălțăminte mai 
comode decît cele de la Villa Adriana). 

Foarte mulţumit sunt, iubite domnule Maiorescu, de cele 
ce-mi spuneţi cu privire la neadmiterea posibilităţii de a ne 
răni unul pe altul. Sunt ani mulţi de cînd vremea a întărit 
încrederea ce trebuie să aveţi în calda mea prietenie pentru 
d-vstră, în care se confundă admiraţiunea pentru scriitor, 
respectul pentru caracterul omului, simpatia de persoana 
morală în tot complexul ei. 

întrucît priveşte pe Argetoianu, trebuie să vă spun că 
nu numai nu am făcut întrebarea ce mi-o faceţi relativă la 
o posibilă convertire a lui, ci am ţinut să i-o comunic, ba, 
mai mult, să-i cetesc şi partea ce-l interesa. O scrisoare a 
d-vstre este o armă, o presiune morală puternică, dacă ase- 
menea idei stupide i-ar fi trecut prin minte, — lucru ce nu 
pot admite. 

Vă mărturisesc că eu sunt indignat de fapta lui Vladimir 
Ghica.' Ea dovedeşte puţina consistenţă morală a claselor 
noastre stăpînitoare, gata în orce moment-a călca peste tot 
ce alcătuieşte fondul de tradiţii a neamului. Vă închipuiţi 
d-vstră ce s-ar fi ales de poporul nostru dacă la temelia lui 
n-ar fi fost ţăranul, credincios pămîntului. limbei şi religiei ! 
Fiindcă aici nu e vorba de credinţă: nici d-vstră, nici eu, 
nici Argetoianu — şi probabil nici anemicul Ghica — nu mai 
putem crede cu ochii închişi. Dar tocmai la cine nu crede 
din punct de vedere teologic, schimbarea religiunii devine o 
inutilitate, şi, din punct de vedere etnic, o primejdie. Diferen- 
ţierea fondului nostru sufletesc de a altor popoare trebuie 


443 


fatal să se facă pe externarea lui: cum cîntă, cum doarme, 
cum iubeşte, cum se închină etc. Cîtă parte din folclorul 
nostru nu este legată de reliaje : cîntecele de stea, vicleim, 
urările, strigările, botezul, nunta, — toată viaţajăranuluie 
în cel mai intim nex cu religia ortodoxă română. A. o dis- 
prețul sau a o schimba e o crimă în contra românismului, 
— iar mie personal mi-e scîrbă de oamenii cari îşi schimba 
religia părintească, cum mi-e scîrbă de-o năpîrcă. 

Nu vă mai spun cîtă inconsecvenţă e pentru un coborîtor 
dintr-un domn românesc, care îşi pune pe cărţi Prince Ghika, 
a se lepăda de religia prințului din care se coboară. Din cîte 
sunt informat, Vaticanul vrea să-l popească, pentru a face 
din el mai tîrziu un instrument de propagandă la noi. 

îmi pare rău de biată bătrîna prințesă Alexandrina, fe- 
meie cumsecade, care suferă. Dar cine îşi creşte copiii numai 
prin străini aşa pate." 

Vă doresc şi sper să vă pot revedea, 

al d-vstre, 


Duiliu Z. 


Porto d'Anzio, 4/17 august 19C2 


Iubite d-le Maiorescu, 

Am primit scrisoarea d-vstre, plină cu interesante lămu- 
riri şi cu injurii. 

Nu vă puteţi închipui ce bine îmi pare că există un 
punct pe glob pe care nu l-aţi găsit în cărţi, fiindcă Frino 
există, îmi pare rău pentru d-vstră, dar există: Frino di 
Ghiffa, L. Maggiore, Villa Pirbvano (aceasta ar fi şi adresa 
mea, dacă nu s-au secat izvoarele insultelor, de Ja 23—28 
august). 

în ceea ce priveşte itinerarul, grand mergi: să mă întorc 
la Milano, ca de acolo să reviu spre Elveţia... e ceva în stilul 
„veneratului şef". Dacă vi so întîmpla să fiți vreodată pe 


444 


L. Maggiore şi să doriți a merge la St. Moritz, iată dru- 
mul : Luino—-Lugano—Porlezza—Menaggio—Bellano—Chia- 
venna. 

Cît despre temperatura de la St. M., eu cunosc o pereche 
de oameni care a ajuns să dezlege o problemă foarte curioasă : 
ei pleacă vara din țara lor şi merg să sufere de frig în Alpi, 
şi pleacă iarna din aceeaşi ţară a lor şi merg să sufere de căl- 
dură în Egipt; aşa că, la urma urmei, ei tot suferă de frig 
şi de căldură ca toți muritorii, dar nu odată cu dînşii. 


Cu toate astea, fiindcă perechea în chestiune este foarte 
dragă subsemnatului, voi veni s-o caut, pe dînsa şi pe jiletca 
tricotată. 


La revedere dar, 


Duiliu Z. 


158 


Roma, 9 august 1902 


Iubite domnule Maiorescu, 


Sunteţi aşa de drăguţ că, dacă aş fi ca în vremea cînd 
eram copil, v-aş săruta. Şade rău pentru un om de 44 de 
ani, — dar ştiţi că eu am rămas la 32. 

Da, negreşit că o să viu ! Numai, să ne înțelegem: 

Familia mea e în ţară. Eu mă duc să stau acolo o lună, 
ca apoi să ne întoarcem cu toţii în primele zile ale lui octom- 
brie st. nou. Nu pot dispune de mai mult timp, deoarece 
am avut o lună de congediu în aprilie, iar la Minister sunt 
foarte riguroşi asupra paragrafului acestuia. Prin urmare, aş 
pleca de aci între 20—25 august stil nou, m-aş opri la Frino 
(pe L. Maggiore) cîteva zile, iar de acolo, la d-vstră, pentru 
2—3 zile ; aşadar, înţelegeţi că sunt un călător echipat de 
vară. Doresc să ştiu dacă un asemenea june pirpiriu nu în- 
gheaţă pe tărîmurile acelea, unde iarna e eternă, berea rece 
şi fetele roşii. Zic asta fiindcă zilele trecute am fost la Val- 


445 


lombrosa (care e numai la 1 mie de metri), unde seara tre- 
muram bine. Iar cît despre hainele de iarnă, dumnealor sunt 
închise în lăzi, cu piper şi “camforă, ca să nu se emoţioneze 
pe vară. 

Aştept dar să mă liniștiți asupra frigului: d^că mă asi- 
guraţi că nu mă voi face stană de piatră, sunt al d-vstre. 
Vă rog totodată să-mi daţi şi itinerarul exact de la Milano 
Ia St. Moritz. 


La revedere, cu cea mai mare bucurie. 


Duiliu Z. 


Ca semn de mulțumire, iată trei poezele :' marfă de vară. 


159 


VIA CONDOTTI, 61 


[Imprimat] 


Roma, 14/17 nov. 1902: 


Iubite domnule Maiorescu, 

Am primit prin poştă revista-operetă Scump, dar face, 
a cărei adresă, scrisă de doamna Maiorescu, părea că vine 
de pe malurile Innului, iar nu ale Dîmboviţei. A fost acum 
4 luni ? sau a fost ieri ? Minunata primblare pe dealuri: apă 
limpede, filozofie peripatetică, sănătate şi poftă de mîncare, 
şi pas de mai fii pesimistru !... E adevărat că Aristot avea 
numai un elev şi o eleavă, [sic] dar cît de mari !... Elevul, 
aspirant la un premiu al Academiei, iar eleava la o bancă. 
Ah, o bancă ! numai o bancă aniversară, şi luna, rămasă-n 
loc, ar fi văzut ea !... Zău, domnule Maiorescu» orcît v-aţi 
redus d-vstră veniturile, atîta cheltuială tot puteţi face. Că 
aşa a lăsat firea : să aibă tot omul partea lui de ideal. Unul 
vrea bogăţie, altul tinereţe, un al treilea pe amîndoua, iar 
doamna Maiorescu o bancă. 


446 


De la plecarea mea din St. Moritz, m-am gîndit de 
atîtea ori să vă scriu, fără să ajung a aduce la îndeplinire 
această dorință. în ţară, treburi; după ce m-am întors la 
Roma, o serie de metehne : ba copiii, ba nevastă-mea. ba 
cumnatu-meu, — aşa că sufletul s-a strîns ca un arici, lăsînd 
afară numai ghimpii. Acum, parcă orizontul se mai limpe- 
zeşte... 

Aţi văzut că am comis nerozia de a prezenta Războiul la 
un premiu al Academiei. Omul, cît trăieşte, nu se-nvață 
minte et la betise le guette.’ Zic asta fiindcă văd că se pre- 
găteşte deja o pehliyănie : este un domn maior, Negreanu 
la nume, care a comis o biografie a regelui. Cartea e proastă 
la sufletul ei, dar e impusă de St. ca una ce coprinde adula- 
țiuni de lacheu. Noi am primit la Legaţiune notă formală 
din partea Ministeriului prin care suntem invitaţi a cumpăra 
opul d-l maior. Iar opul în sine e plin de inexactităţi, comic 
şi mitocănesc. La sfîrşit el coprinde (pag. 259) următoarea 
neruşinare : „Şi am insistat aşa de mult asupra proprietăţilor 
şi tutulor bogățiilor Familiei princiare, pentru ca poporul 
român să preţuiască şi mai bine sacrificiul cel mare făcut 
de M. S. Regele, cînd de bunăvoie a părăsit toate aceste 
bunuri pămînteşti, pentru a veni să lucreze fără preget 
pentru binele şi fericirea unui popor aproape istovit de su- 
ferințele unui trecut plin de nenorociri”. 


Domnul care vorbeşte astfel este militar, este român şi 
cere aprobarea semenilor săi !... Cîteodată ţi se pare, în lume, 
că visezi, atîta de nelogică şi de stupidă se înfăţişează viaţa. 

Parcă războiul cîntat de toţi cei ce au cald sufletul lor 
românesc nu l-ar fi făcut poporul acesta, pe care un ignobil 
lacheu îl crede istovit!... Parcă trecutul poporului român nu 
are pagini de o nespusă frumusețe, cînd, singur, neajutat de 
nimeni, ţinea frunte uraganului de invazii, cum numai peste 
cîteva veacuri sărmanii buri au ţinut frunte invaziei engleze. 

Eu înţeleg să respectăm şi să iubim pe rege, dar nu cu 
prețul de a ne mînji trecutul şi poporul nostru. 

Să se dea premiu oricui, lui Slavici, lui Speranţă,' dar 
nu acestui cavaler de anticameră. 

Pardon, — în fuga, cu iubire şi poate şi ceva literatură. 


D. Z. 


447 


160 


VIA CONDOTTI, 61 


[Imprimat! 
Roma, 18/31 dec. 1902» 


Iubite domnule Maiorescu, 


Scrisoarea d-voastre cere un răspuns imediat, din cauza 
nedomiririi în care mă pune nedomirirea d-vstre. Nu v-am 
înştiinţat că prezint Războiul la un premiu al Academiei ? !... 
Apoi doar am făcut drumul la St. Moritz în mare parte 
pentru asta, şi am vorbit, şi ne-am înţeles, ba încă eram 
foarte fericit de a fi găsit în spiritul d-nei Maiorescu ecoul 
exact al situaţiunei mele, faţă cu o nevastă şi familia ei, 
străină, care nu ştie ce este Academia românească. Sunt 
acestea cuvinte aproape textuale ale d-nei Maiorescu, la care 
d-voastră aţi aderat formal. Trebuie să vă amintesc lucrurile 
astea, fiindcă altfel purtarea mea nu mai are explicaţie: 
cunosc de mult părerea d-vstre asupra Academiei şi a 
membrilor ei, şi nu aş fi făcut pasul de azi dacă mi-aţi fi 
zis nu." Atîta este de adevărat, încît, chiar acum, sunt gata 
să retrag cartea de la premiu, fără părere de rău. 

Trebuie să vă fi părut foarte prost cînd v-am scris rîndul 
trecut de Negreanu şi volumul lui. Am făcut-o anume fiindcă 
mi-aţi zis textual : „dacă te prezinţi la un premiu, trebuie 
să reuşeşti”, şi cum domnul acesta umblă cu pehlivanii, am 
crezut că se cuvine să fiţi informat. 

Dar, dacă în tot ce afirm mai sus mă înșel, să nu mai 
vorbim : aştept răspunsul d-vstre pentru a scrie preşedin- 
telui Academiei că retrag cartea de la premiu. 

Am cetit, în numărul din urmă al Conv., Oratori, retori 
şi limbuţi cu aceeaşi emoţiune estetică cu care cetesc tot ce 
scriţi. Despre Blaremberg‘ aveam şi eu impresia unui erotic 
limbut, dar nu atît de trivial şi de inconsecvent; cît despre 
N. Ionescu, discursul lui e minunat! Nici nu“ se poate o 
dîrdală mai nostimă. Umorismul pe care-l provoacă peri- 
oadele discursului său, atît de bine legate prin cuvintele 
d-vstre, îți dă sănătate, ca toate caricaturile ce prind din 
zborul vieţii caracteristica ridicolului. 


448 


Aştept cu nerăbdare partea Il-a şi înțeleg prea bine ca 
de hatîrul acelui Basilesc so amînaţi. Dar e păcat: le jeu 
ne vaut pas la chandelle. 

Vă urez sărbători bune, sănătate şi gînduri de scris. 

Al d-vstre devotat, 


Duiliu 2. 


161 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat] 


Roma, 12 ianuarie 1903 


Iubite domnule Maiorescu, 


Am primit răspunsul d-vstre. îmi pare rău că este 
sibilin, nu pentru ceea ce am eu de făcut de acum încolo, ci 
pentru corectitudinea purtării mele faţă de d-voastră. 

Eu, pe adversarii mei hotărîţi, despre care vorbiţi, îi des- 
preţuiesc, cînd sunt adversari din gelozie sau din alte senti- 
mente josnice, şi la nevoie sunt gata să le-o dovedesc. Pe cei 
nerozi îi are în ştire Domnul, că doar aceia sunt iremediabili 
pierduţi pentru orce om cuminte. 

Sunt încredinţat chiar de acum şi fără să scriu lui Ascanio 
că nu voi fi maltratat în raport: lucrul nu e cu putinţă 
decît numai dacă raportorul va fi ieşit din balamuc. 

Dealtminteri., dacă, în contra tutulor prevederilor, voi fi 
maltratat, mă voi apăra şi vom rîde.' 

Şi închidem incidentul. 

lată cîteva pagini de istorie diplomatică pentru Convor- 
biri, pe care, negreşit, nu le iscălesc.' Sper că vă vor interesa. 
Pe mine m-au cufundat cîtva timp într-o lume trecută aşa de 
aproape de noi şi cu toate astea care pare aşa de departe. 

Vă rog să binevoiţi a cere să vi se restituiască manuscrisul. 

Cu iubire veche totdeauna nouă. 


Duiliu 2. 


449 


162 


VIA CONDOTTI, 61 
[Imprimat] 


Roma, 11/24 ianuarie 1903 


Iubite d-le Maiorescu, 

Vă retrimit ultimele 2 foi, refăcute în sensul întregului 
articol şi în sensul observaţiunilor d-vstre. Suntem de acord 
asupra chestiunii în sine : trebuie să ne spunem adevărul, şi 
adevărul este că dacă majoritatea evreilor nu merită drepturi 
politice, minoritatea lor merită cu mult mai mult decît le 
dăm noi. Dar nu trebuie s-o spunem decît încet... 

Eu socotesc că chestiunea asta are să ne facă mult rău în 
viitor, dacă nu vom şti să îndulcim unele asperităţi de astăzi. 
Să dea D-zeu să fiu prooroc mincinos. 

Negreşit că titlul rămîne acum : Zstoria diplomatică a 
chestiunei israelite în România. 

Deocamdată atît, — cu bine şi dragoste, 

al d-vstre devotat, 


D.2. 


Adaog că dacă vi se pare că e mai bine să lipsească 
partea V-a, — aprob. 


163 


Roma, 11/24 mai 1903 


Iubite domnule Maiorescu, 


Mie îmi este scris, se vede, să nu vă întîlnesc în ţară, ci, 
ca luna după soare, să sosesc pe cer cînd astrul zilei s-a dus 
la Baden-Baden şi să plec cînd el s-a întors. 


450 


înţelegeţi însă că în vremurile astea de băjenie liberală, 
n-am nici un interes să viu în Bucureşti şi să stau mai mult. 
Mai am 3—4 prieteni, pentru hatîrul cărora trec prin capi- 
tală ; dacă n-ar fi aceştia, nici n-aş călca prin Bucureşti. 

Şi ce să fac prin Bucureşti, d-le Maiorescu ? 

Cînd văd cine sunt miniştri, cine sunt mai marii mei 
la Externe, cine îmi dă sau îmi refuză congediu, cine mă 
judecă la Academie,’ cine duce ţara asta, — pe cinstea mea 
vă spun că mi se face greață ; şi dacă mă vedeţi venind şi 
stăruind în țară, o fac din dragoste de pămînt, dintr-un sens 
moral faţă de copiii mei, cărora vreau să le pregătesc un 
viitor hotărît. 

Dar să lăsam tînguirile şi să ne veselim, că doară mulțu- 
mirea ne ţine tineri. 

O lună, cît am fost la ţară, n-am cetit nici gazetă, n-am 
văzut nici prieteni care să-mi poată vorbi de Academie. 
Numai cînd am întîlnit pe Ollănescu, am aflat de cele pe- 
trecute. * 

La urma urmei, dacă cele omeneşti sunt trebuitoare sufle- 
tului pentru a-l ridica, eu mă socotesc satisfăcut: a avea o 
majoritate de imbecili contra şi o minoritate de oameni cum- 
secade pentru, e mai bine decît a avea pe cei dintîi pentru şi 
pe cei de-al doilea contra. în special. sunt mişcat de cuvintele 
ce aţi rostit în Academie pentru mine. Atît Ollănescu cît şi 
Negruzzi mi-au spus că intervenirea d-vstre în discuţiune 
încălzise atmosfera şi ridicase dezbaterile la înălţimea cu- 
venită ; că imbecilul de St. era aşa de prost pe lîngă d-vstră, 
încît făcea milă chiar şi partizanilor lui. 


Dacă ceea ce mi-a referit Ollănescu este adevărat, eu 
cred că, în adevăr, St.* este cel mai mare nerod român din 
cele 6 milioane de ambele sexe. Şi este prost în gen şi în 
specie. în gen, fiindcă eu am făcut roman, iar nu istorie, şi 
ca atare nu eram ţinut de textul statului-major ; în specie, 
fiindcă a acordat premiul unei lucrări care e prost scrisă şi 
ridiculă ca psihologie şi al cărui fond tocmai istoric e inventat 
di sana pianta.‘ 

Dacă nu aş fi ţinut de rezerva ce se impune orcărui con- 
curent bătut, v-aş face să rîdeți cu Bătrînii lui Slavici. 

Să lăsăm însă mizeriile amorului propriu. 

Ce faceţi la vară ? 


451 


Eu, dacă voi putea să capăt congediu, viu tot în ţară, 
“spre a-mi aduce familia şi a-mi vedea de treburi. în care caz 
aş umbla după d-vstră chiar şi pe vîrful Bucegilor. La din 
econtra, voi sta în cuptoriu de aici, dispus orcînd a mă repezi 
la frontieră spre a vă vedea. 

Aş fi mai fericit ca orcînd dacă mi-ar fi dat a vă vedea 
şi a vă strînge mîna. 

Al d-voastre devotat, 


Duiliu Z. 


Am profitat de întoarcerea ministrului Italiei B. d'Incisa 
spre a vă trimite nişte amintiri pompeiane, pe cari vă rog să 
le primiţi ca omagiu mesei d-nei Maiorescu. 


164 


"VIA CONDOTTI, 61 


[imprimat] 


Roma, 25/7 nov. 1903 


Iubite domnule Maiorescu, 


Primesc din partea lui Ollănescu o scrisoare prin care îmi 
referează convorbirea ce aţi avut cu privire la articolul meu 
din urmă. ' 

întîmpinarea mea e următoarea : lucrarea lui Slavici e 
atît de nevrednică, încît eu consider hotărîrea Academiei ca 
o insultă, — şi la insulte răspund cu sfîrcul biciului. 

Subiectiv, sunt gata să recunosc vanitatea întregei mele 
acțiuni şi regret că de la început m-am vîrît între lupii hăme- 
siți ; obiectiv însă, cred că am făcut bine : hotărîrele au să 
se pondereze pe viitor mai cu luare-aminte. Oamenii sunt 
proşti, vicleni şi laşi. De prostie nu-i poți lecui ; dar îi poţi 
tămădui de viclenie prin frică. 

Pe d-voastră, personal, vă rog să nu mă judecaţi rău: 
am fost rănit în fundul sufletului de parţialitatea scandaloasă 


452 


cu care lucrarea mea a fost primită în Academie şi mai cu 
seamă de persecutarea lui St., care devine monomanie. 

Vă mulţumesc de interesul ce mi-l purtaţi şi vă făgăduiesc 
să m-astîmpăr, deşi, drept să vă spun, sunt scandalizat de 
incoerenţa, de inconştienţa şi de inepţiele pe care St. le-a 
debitat în Academie şi pe care Analele le reproduc acum.’ 

Am încă doi ani pînă ce afacerile mele se vor pune la 
cale, aşa ca să pot părăsi cariera în orce moment. De acolo 
înainte n-o să vă mai ascult în toate, dar o să vă iubesc 
poate şi mai mult. 

Gaşca transilvăneană‘ trebuie spartă cu pree preţ. St. n-a 
cetit romanul meu, ci i s-a sugerat de cei interesaţi cum să 
prezinte lucrurile. Asta se cheamă pehlivănie; iar pentru 
pehlivani trebuie bici, nu condei. 

Vă doresc, iubite domnule Maiorescu, şi îmi pare foarte 
rău că nu v-arn putut vedea anul ăsta. 

Al d-voastre devotat, 


Duiliu Z. 


165 


Roma, 6/19 dec. 1905 


Iubite domnule Maiorescu, 


Scrisoarea d-vstre, care vine cam în acelaşi timp cu 
publicarea capitolului al 7-a din Zstoria politică a României, 
îmi dă prilejul, de mult aşteptat, de a vorbi despre aceasta 
şi despre altele, — atît pentru a umplea lacuna ce s-a făcut 
în corespondenţa noastră, cît şi mai cu seamă pentru a vă 
spune ceea ce am pe suflet. 

E bine înţeles, acum ca totdeauna, că sinceritatea condi- 
ţionează schimbul nostru de vederi. 

Am cetit cu cea mai vie plăcere introducerea istorică a 
discursurilor. Emoţiunea artistică din primele trei pagini este 
mai mare decît a întregului rest, pentru că aici intervine 
nota personală a autorului. care, orce s-ar zice, este, la istorici 


453 


ca şi la ceilalţi scriitori, cauza hotărîtoare a succesului. Tot- 
odată, limba a luat o mlădiere aşa de mare în alcătuirea 
frazelor, încît s-ar putea compara, fără temere de exagerare, 
cu o corabie ce merge pe ape cu țărmuri înflorite, fără nici 
0 zguduire şi pururea cu alte privelişti. Asta mă face, mai 
mult ca orcînd, să regret că nu încercaţi a scrie novele sau 
romanuri : îmi închipuiesc că emotivitatea d-voastră perso- 
nală ar turbura toate sufletele. 

Am înţeles, înainte de a primi scrisoarea d-vstre din 
1/14 dec, că „aţi fățuit şi refăţuit introducerea istorică, din 
ce în ce mai delicată, fiindcă devine din ce în ce mai apro- 
piată de actualitate". Asta şi este mica vină ce s-ar putea 
aduce lucrării de faţă, iar eu cred că mai departe are să se 
accentueze şi mai mult. 

E aici locul să vă spun care sunt, după mine, cauzele 
acestei evidente jene în care vă găsiţi. Ele sunt două : a) regele 
Carol trăieşte încă ; b) partidul junimist nu a reintegrat încă 
partidul conservator. 

A) — Este evident că întreaga noastră dezvoltare politică 
de la '66 încoace este strîns legată de evoluţiunea personali- 
tăţii regelui. Nu se poate să te ocupi de una fără să examinezi 
pe cealaltă. Asta aţi făcut-o d-vstră în acele părţi ale 
istoriei politice al căror dosar este închis şi care au lucrat 
asupra caracterului regelui ca stimulente din afară înăuntru ; 
cînd însă vine momentul să examinaţi timpurile noi, acelea 
adică în care caracterul regal reacţionează, poziţiunea 
d-vstră în stat nu vă mai permite să-l atingeți. 

Regele a avut pentru noi multe calităţi şi istoria viitoare 
1 le va recunoaşte. Dar a avut două defecte, care au trebuit 
să rănească pe orce român cu sufletul la locul lui : a) disprețul 
pentru trecutul nostru ; b) catolicismul. 

Din disprețul pentru trecutul nostru naţional decurg o 
mulțime de fapte de o importanţă capitală, din care cele 
imediate sunt: antipatie pentru partidul conservator şi prin 
a contrario simpatie pentru partidul liberal ; decăderea carac- 
terului românesc ; formaţiune artificială economico-politică. 

Din catolicism decurge, pe de o parte, disprețul pentru 
biserica noastră şi, prin urmare, nici un fel de tendinţă de a 
ridica nivelul cultural şi starea materială a clerului, iar pe 
de alta, protecţiunea evidentă a catolicismului, care face la 
noi prozelitism pe faţă. 


454 


Să le examinăm pe rînd, ca să vedeţi greutăţile ce rezultă 
pentru un istoric contemporan, om politic. 

La 24 mai 1866 principele Carol rostea extraordinarele 
cuvinte următoare: „Am venit să creez un viitor, iar nu să 
fac dintr-un trecut, pe care nu-l cunosc şi nici nu voiesc a-l 
cunoaşte, baza activităţii mele". 

Aceste cuvinte, dacă n-ar avea înţelesul că se raportează 
la trecutul imediat al domniei şi detronării lui Cuza, ar fi 
imbecile şi criminale. Imbecile ele rămîn în toate cazurile, 
deoarece nu se creează un viitor din nimic. Prima datorie a 
unui domn străin era tocmai aceea de a învăţa să cunoască 
trecutul şi firea poporului pe care venea să-l guverneze. 

Dar aceste cuvinte, rostite la '66, devin infame cînd ele 
sunt date ca pildă şi repetate la 10 mai 1903, în sînul Acade- 
miei, de bătrînul curtizan şi incomensurabilul dobitoc Dem. 
Sturdza, care comite orce act de slugărnicie cu voluptate. 

Se înţelege de la sine că un şef de stat care desprețuieşte 
trecutul unei ţări nu poate să aibă simpatii pentru reprezen- 
tanţii actuali ai acestui trecut, pentru boieri şi pentru con- 
servatori. Lui îi va trebui o pătură nouă, din care să scoată 
oameni noi, săraci, flămînzi, pe cari să-i îmbogăţească şi 
să-i opună celor vechi. Despre înclinarea regelui către burghezi 
şi faceţi d-vstră menţiune la pagina 12, 1° volum al Dis- 
cursurilor. 

Guvernul conservator şi actul lui Lascăr Catargiu de la 
1870 (care împiedică detronarea, garantează siguranţa perso- 
nală a principelui şi pune astfel adevăratele temelii ale 
dinastiei) este repede uitat şi devine oarecum chiar o tristă 
amintire, deoarece este primul act în care noblețea firei unui 
boier se dă pe faţă pentru a împiedica o aberaţiune politică 
şi poate o crimă. 

De la 1876 încoace partidul liberal începe a se constitui 
în partid burghez şi, sub farmecul personal al lui Brătianu, 
se formează sindicatul economico-poliţic, care are drept scop 
îmbogățirea desculților prin toate mijloacele, conruperea şi 
dezagregarea partidului conservator, decăderea adevărată a 
caracterelor. De atunci încoace apar institute financiare care 
sunt coterii politice, milionari mitocani, muieri şi fete de 
parveniţi ce-şi schimbă religia ca să pară civilizate; de 
atunci iesă la iveală nulităţi pomădate, avocaţi fără scrupul 
şi fără talent, cari umplu provinciele şi de acolo vin la centru 


455 


să umple Parlamentul, tripouriîle şi saloanele. Deasupra tura- 
lor planează personalitatea cea mai extravagantă ce s-a văzut 
vreodată : un român născut boier, cu instincte de ţîrcovnic, 
făţarnic, înzestrat de natură cu o încăpăţînare de măgar, ne- 
avînd nimic din calităţile şi cusururile rasei, fără nici un fel 
de talent, orator prost, scriitor infam, damblalîu înainte de 
vreme, rezistînd numai cu o jumătate a sistemului, nervos, 
vendicativ, crud şi, mai presus de orce, antiestetic în toate 
actele morale şi materiale ale vieții.’ 

Iată, în puţine cuvinte, situaţiunea ce decurge din disprețul 
regelui pentru trecutul nostru. 

Din catolicismul bigot al aceleiaşi persoane decurge o 
atingere gravă a instituțiunei strămoşeşti a poporului. îmi 
pare aproape zadarnic a mai atinge acest punct, despre care 
mi se pare că am vorbit cînd cu conversiunea acelui nefericit 
Ghica, nepot de domn român.” în Peninsula Balcanică, su- 
pusă dominaţiunej turceşti (a cărei religiune dizolvă familia), 
ortodoxia română reprezintă nu numai tradiţiunea străbună 
ce s-a j)pus“în timp de veacuri mahometanismului. dar re- 
prezintă încă folclorul nostru. prin aceea că este strîns unită 
“cu toate actele solemne ale vieței noastre naționale, cu atît 
mai jnult astăzi, cînd biserica este autocefală, cu alte cuvinte 
“desfăcută şi de patriarhia din Constantinopoli şi de Rusia. 
__ Vă va fi foarte greu d-vstre să trataţi chestiunea cate- 
risirei lui Ghenadie (care, personal, cred că era un personagiu 
vulgar). Adevărata cauză secretă a acestui act stă în năzuința 
călugărului de a fi voit să boteze în religiunea ortodoxă o 
tagmă de ţigani vagabonzi, pe care episcopul catolic vroia 
“să-i boteze catolici. Este astăzi un lucru obşteşte cunoscut că 
pe cînd bisericele noastre se golesc, institutele şi bisericile 
“catolice se umplu de români. Majoritatea fetelor de arendaşi, 
duse la călugărițele din laşi şi Galaţi, se convertesc. Proze- 
litismul creşte. Eu cunosc multe românce venite la Roma 
pentru a se catolici: d-nele Bibescu, născută Apostoleanu, 
Const. Arion, Bilciurescu (născută Bagdat), d-ra Bengescu, 
d-nele Bassarabeanu şi cîte altele, pe care sau bărbaţii sau 
împrejurările le opresc. Orce încercare în guvern de a pune 
un frîu acestei mizerabile tendinţe găseşte o surdă opunere 
la palat. 


B) — întoarcerea junimiştilor în partidul conservator. 


456 


ee 


— 


g eo E ji a, j 


Eu cred că pînă cînd nu vă veți întoarce la matcă, 
d-vstră nu veți putea judeca situațiunea actuală, cu în- 
treaga sinceritate a firei d-vstre. 

Ştiţi că eu iubesc pe dl. Carp şi dacă aş face politică,, 
numai cu d-sa aş face-o, atras de farmecul său personal. 

Cred însă că ceea ce face d-sa astăzi este o eroare. Nicio- 
dată țara românească n-a trecut printr-o criză morală mai 
curioasă, în care toate noțiunile ce formează etica unui popor 
să fie nesocotite sau răsturnate ca acum : a falsifica tragerile- 
la sorți ale datoriei publice şi a contesta falsul; a da^ în 
judecată un membru de la Curtea _ de Casaţie“ pentru că a 
călătorit cu bilet fals, cînd tu însuți ai fost prins călătorind 
cu ştiinţă cu un bilet al altei persoane ; a reduce şcolile din 
Macedonia, calomniind pe ministrul ce le Jnființase, şi apoi 
a le reînființa după doi ani, fără umbră de pudoare; a 
injuria ca un surugiu şi în public o societate străină care vine 
să facă afaceri în țara ta, pretinsă liberă, pentru a favoriza 
pe sub mînă o altă societate, tot străină ; a exercita zilnic 
şi în toate ramurile activității o supraveghere de sectar spu- 
nînd minciuni, calomniind sau lăudînd după cum îți vine ; 
a face toate acestea şi alte multele este, evident, culmea 
cinismului şi a inconştienței. 

Dacă dl. Carp vede toate acestea şi totuşi se simte mai 
aproape de Sturdza decît de conservatori e o nenorocire. Dar 
d-vstra, ca istoric, sunteţi absolut obligat să spuneţi ade- 
vărul sau să tăceţi. 

Vorba lui Shakespeare : motivele ca murele ! 

Dar, în fine, asta e. 


Despre articolul meu în contra lui St.' nu-mi schimb pă- 
rerea. 

Poate să fie Sturdza, Bianu şi Slavici tari, astăzi, dar nu 
vor mai fi mîine, cînd vor fi demascaţi. Trebuie să iasă 
cineva din pîcla de şiretenie în care trăieşte toată lumea şi 
să strige hoţilor, hoţi ! 

Adaog că despre Revista idealistă suntem perfect de acord. 

Sunteţi bun să cereţi lui Florescu a-mi trimite Epoca (al 
cărui abonament îl voi plăti îndată după primele numere) ? 

Nevastă-mea e bine. Copiii, de asemeni. Am fost foarte 
mişcat de interesul cu care mă întrebaţi de băiat: creşte 
mare, plin de haz şi de fineţe, un viitor junimist del vecchio- 


457 


stampo.* ÎL pregătesc “pentru politică de pe acum, şi, dacă voi 
trăi, voi să-l arunc în lume cu o putere inițială mai mare 
decît aceea pe care am avut-o eu la început. în toate cazu- 
rile," sunt sigur că va ieşi un om cinstit, care va şti să iubească 
şi să respecteze memoria acelora ce au onorat pe tatăl său cu 
prietenia lor. 

Va doresc şi vă îmbrăţişez, rugîndu-vă să arătaţi d-nei 
Maiorescu toate respectele mele. 


Al d-voastre, 


D.2. 


Forma acestei scrisori se explică prin trecerea de la ma- 
nuscrisul ZLyddei la răspunsul scrisorei d-vstre. E bine în- 
teles ca totul este personal. — După ce veţi ceti pe Lydda vă 
rog să-mi scrieţi ce credeţi. 


166 


VIA CONDOTTI, 61 
[Imprimat] 


Roma, 11/24 febr. 193) 


Iubite domnule Maiorescu, 


Am primit volumul al 4-a la timp, şi am şi cetit o parte 
din discursuri (introducerea o cetisem în Convor.), cele mai 
importante, ce servesc atît de bine la explicarea timpului şi 
a oamenilor de ieri. Tot aşa urmasem şi cu volumele prece- 
dente, şi, graţie d-voastre, astăzi cunosc binişor istoria poli- 
tică a ultimilor 30 de ani. 


Aş dori să ştiu de ce litera cu care sunt culese discursurile 
nu este uniformă în tot volumul (poate fiindcă explicaţi în 
introducere că discursurile relative la instrucţie nu sunt poli- 
tice ?) ; de ce, de asemeni, nu aţi îndreptat unele nepotriviri 
ca : „se clădeşte o întreagă atmosferă” sau „s-a sleit lista" 
etc, ce au putut să treacă în căldura improvizaţiunei. Nu 
ştiu dacă vorbele din finele introducerei : „suprimări, ştirbiri, 


458 


modificări, alterează imaginea realităţii” se pot aplica şi 
formei literare. 

întrucît priveşte ideea fundamentală din introducere, că 
cineva nu poate scrie bine decît istoria propriului său timpi, 
o împărtăşesc şi eu, dacă vorbim despre istorie “cronologică. 
Cînd e însă vorba de istorie critică, socotesc că un om de 
talent, pus în faţa unui material istoric sigur, îl judecă cu 
atît mai bine, cu cît se depărtează de el mai mult, fiindcă nu- 
mai celui depărtat în timp îi apare legătura cauzală dintre 
evenimente. 

A propos de judecata istoricilor asupra epocei lui Caesar 
şi Cicerone, v-am trimis şi volumul al 3-a al lui Ferrero, 
Da Cesare ad Augusto, foarte interesant; totodată am unit 
şi volumul din urmă al poezielor lui d'Annunzio. 


Eu sper să sfîrşesc zilele astea pe Lydda.’ 

Din ţară nu mai ştiu nimic sigur. Văd cum îmi trece pe 
dinaintea ochilor locul de la Comisiunea Dunării' (rămas 
vacant prin moartea lui Pencovici) care mi-ar conveni, din 
cauza intereselor mele în ţară, — şi nu pot să fac nimic, deşi 
aş avea toate drepturile să-l cer, ca unul ce am 19 ani de 
carieră, din cari 16 neîntrerupţi în străinătate. Şi cu toate 
astea cu Bratiano sunt în foarte buni termeni.“ 

Răbdare ! şi cu bine, iubite domnule Maiorescu, că doar 
cine vede lucrurile în negru stă pe jumătate la întuneric. 

Al d-vstră foarte devotat, 


Duiliu 2. 


167 


VIA CONDOTTI, 61 


[imprimat] 
Roma, 8/21 martie 1904' 


Iubite domnule Maiorescu, 


Articolul d-voastre de zilele trecute din Epoca” m-a făcut 
să răsuflu. Va să zică tot mai sunt oameni cari văd lucrurile 
în realitatea lor... 


459 


Acest articol, apoi, mi-a lăsat impresia ca o apropiere 
între junimişti şi conservatori devine posibilă. Deşi departe 
— sau poate tocmai pentru că departe — eu mă întreb adesea 
ce misterioasă lacună există în psihologia ambelor tabere ale 
partidului conservator, care le împiedecă de a înţelege situa- 
ţiunea lor reală. Cunosc cauzele care, de la moartea lui 
Catargiu, deosebesc pe d-nii Carp de Cantacuzino : ele sunt 
cauze de amor propriu personal, reprezentate de miragiul 
interesului public. Dar mirarea şi nedomirirea mea este cu 
atît mai mare, cu cît sunt încredințat că dl. Carp este un 
adevărat bărbat de stat; că totuşi d-sa nu pricepe că timpul 
trece şi că în istoria politică a micului nostru stat nu poți 
să joci un rol însemnat în opoziţie ; că în Europa şi în jurul 
nostru se pregătesc evenimente grave, cari ar cere să gă- 
sească partidele disciplinate. Aşa, bunăoară, spre a nu cita 
decît unul, eu am impresia că Ungaria se îndrumează către 
separaţiune, lucru ce nu se va putea face pe cale pacinică. 
Chestiunea transilvană este rău studiată şi rău cunoscută şi, 
în această privinţă, dl. Carp nu are decît opiniuni aprioris-— 
tice, ca toţi românii din regat. 


în asemenea împrejurări, mă mir că tinerii din ambele 
tabere conservatoare nu cer şefilor lor să se apropie, să 
discute, să se înţeleagă... sau să se retragă. Această idee a 
înţelegerei sau a dispariţiunei şefilor devine o necesitate ine- 
luctabilă față cu acţiunea partidului opus şi cu mişcarea 
vieţei propriului partid, care, dacă este un organism sănătos, 
nu se poate mulțumi să vegeteze în opoziţie, fiindcă şefii nu 
se înţeleg. 

Nu mai vorbesc despre rege, care, neapărat, vede lucrurile 
în sinteză, iar nu în analiză, şi care trebuie să regrete că 
forţele partidului conservator sunt risipite, dar care nu va 
face nimic ca să le unească şi fiindcă, după cum spuneam 
altă dată, regele lucrează mai bucuros cu partidul liberal, cu 
care crede că a format România modernă, ceea ce este o 
eroare, ca apreciere, şi o vină, ca intenţiune. 

Dar şi în această privinţă ar fi multe de zis. Articolul 
din urmă al unui domn Samurcaş,.' publicat tot în Epoca, 
continuă batjocura, admisă ca dogmă, că regele a făcut tot 


460 


în ţara românească. Slugărnicia asta măjtrînge de gît. Ne- 
greşit că regele a fost un om cuminte şi că a făcut mult. Dar 
a găsit un popor cu care să lucreze, a găsit bărbaţi cari l-au 
împiedecat de a face greşeli, a găsit tradiţiuni naţionale şi 
un trecut eroic real. Istoria regelui Carol, imparţială, este 
încă de scris, după moartea sa. 

Aceste deprinderi, de a face curte regelui prin gazete 
politice, alcătuiesc o nouă şcoală de slugărnicie, care, cred, 
trece dincolo de programul dinastic junimist. 

Mare lucru este, iubite domnule Maiorescu, a crede cu 
putere în ceva, chiar greşit, dar a crede cu sinceritate şi 
curăţenie de inimă, cum credeau puritanii lui Cromwell! 
La noi, zeflemeaua de altădată faţă de dinastie tinde a se 
transforma într-o slugărnicie revoltătoare. 

Ce păcat că nu poate Craioveanul' să vorbească şi des- 
pre asta !... 

Cu multă dragoste şi dor de revedere, fiindcă de la 
St. M. au trecut doi ani. Trec anii, alergi după himeră, şi 
cînd s-o prinzi, îţi fuge pămîntul de sub picioare. 

Totuşi, dl. secretar ar putea să spună dacă a primit sau 
nu cărţile trimise. 

Al d-voastre, 


Duiliu Z. 


168 


VIA CONDOTTI, 61 


[imprimat] 


Roma, 5/18 aprilie 1904 


Iubite domnule Maiorescu, 


Cu numărul din aprilie al Convor. se sfîrşeşte partea a 
2-a din Lydda. începe cu no. 1 al anului '34, apoi sare la 
no. 10 al anului '37, şi de acolo urmează neîntrerupt pînă 


461 


astăzi. Aştept cu nerăbdare să cunosc părerea d-vstre 
asupra ei, cu atît mai mult că, apriori. ar trebui să nu vă 
placă, din cauza prea multor lungimi şi teorii. Şi e probabil 
că nu vă va plăcea. Eu socotesc însă că dezvoltarea logică a 
caracterelor admite ca demonstrate şi posibile toate teoriele 
şi toate extravaganţele, dacă ele sunt în nota indivizilor. Aş 
dori mai cu seamă să-mi spuneţi dacă, închisă cartea la 
ultima filă, aveţi impresia unei opere de artă sau nu, precum 
şi dacă se simte suflul de idealitate ce a hrănit gîndurile 
mele de atunci.’ 


Pe dl. Filipescu' l-am văzut foarte puțin, atît fiindcă 
timpul ce-l avea de petrecut la Roma era restrîns, cît şi mai 
cu seamă pentru că în acest timp restrîns a fost omul in- 
dispus. Prin urmare, nu mă pot rosti asupra d-sale decît cu 
rezervă şi pe impresiuni, iar nu pe judecată. 

Mai întîi, omul a fost o revelaţiune, în acest sens că în 
loc de a da de un impulsiv, aşa cum îl înfăţişau evenimentele 
tragice din viaţa sa, am dat de un delicat, de un timore, 
de unul din acei oameni rari şi atît de interesanţi pentru 
mine, ce admit ca posibil totul şi din cari, cred eu, se re- 
crutează adevăratele tipuri morale. E curios, nu aşa ? 


Din puţinul cît am vorbit de politică, am înţeles că el 
a fost atras către grupul junimist, întîi, de puternica d-vstre 
personalitate, aşa precum de mult am fost atras eu şi precum 
sunt atraşi astăzi toţi intelectualii tineri ; apoi, de interesanta 
figură a d-lui Carp, care, dezbrăcată de poză, se reduce în 
fond la acelaşi tip moral, în care voința politică este aproape 
nulă. Ca să mă explic mai bine şi ca să definesc situaţia 
partidului junimist, — înțeleg prin voință politică năzuința 
instinctivă a omului de partid de a cuceri puterea şi a rămiî- 
nea la putere, năzuinţă care mai întotdeauna izvorăşte dintro 
dezvoltare intelectuală în disproporție cu mijloace materiale, 
precum şi dintr-o viaţă puternică. Ceea ce ar dovedi (cel 
puţin la noi) că teoria engleză admisă de dl. Carp, că pentru 
a face politică se cere să aibi stare, este falsă : năzuinţa către 
mai bine, poftele şi patimile au legat la un loc pe gregarii 
lui Brătianu, — ceea ce nu l-a împiedecat pe acesta, la un 
moment dat, de a se revela om de mare talent şi ceea ce 
nu împiedecă astăzi că mai toate instituţiunile financiare, 


462 


create de liberali pentru îmbogățirea lor personală, sunt bine 
alcătuite în sine şi folositoare ţărei. 

Prin urmare, dl. Filipescu, ca toţi delicaţii, s-a apropiat 
de grupul junimist. Nu ştiu dacă evoluţiunea sa este defi- 
nitivă şi dacă o nouă criză de voinţă nul va depărta din 
nou de acest grup. Orcum să fie, era interesant de a cunoaşte 
părerea sa asupra cîtorva puncte. Domnia regelui Carol I 
se poate considera ca virtualmente sfîrşită. Sub noul regim, 
oamenii cari par a fi chemaţi să joace un rol preponderant 
sunt : mai întîi, viitorul rege el însuşi ; apoi Take Ionescu, 
Marghiloman, N. Filipescu, fraţii Brătieni etc. Pentru par- 
tidul conservator este de cea mai mare importanţă de a se 
şti în ce măsură se pot apropia cele trei elemente de la 
început. Am întrebat, prin urmare, pe dl. Filipescu dacă este 
adevărat că între d-sa şi T. Ionescu este mare duşmănie. 
Răspunsul a fost cu hotărîre negativ. Prin urmare, inexpli- 
cabila eroare comisă de dl. Carp, cînd cu injuriele gratuite 
aruncate celui mai capabil om al partidului conservator, se 
poate repara. 


întru cît priveşte pe viitorul nou rege, părerea d-lui Fi- 
lipescu este bună. Preocuparea mea se înțelege de la sine: 
dinastia se întăreşte pe zi ce merge, astfel că Ferdinand I 
şi mai cu seamă Carol al Il-a vor putea să-şi permită ceea 
ce Carol I credea că nu poate. D1. Filipescu are mai cu seamă 
încredere în caracterul lui Ferd. şi mai mult încă în inteli- 
genţa şi tactul princesei Măria. Aceasta, daca e inteligenta 
pe cît e de graţioasă şi de voinică, atunci caramba ! o să 
scoatem cu toţii săbieie pentru dinastie. D-vstră cunoaşteţi 
mania mea : eu pentru Carol II votez. A înjura româneşte“ e 
lucru mare. pentru un suveran român. Acestuia vreau să-i 
pregătesc în fiul meu, dacă voi trăi, un om politic, care, el, 
să nu înjure, dar să înțeleagă farmecul ţărei şi demnitatea 
de a fi român. 

Vorbind despre astea cu dl. Filipescu, am surprins că 
i s-au umplut ochii de lacrămi. Atunci am fost cu desăvîrşire 
cucerit! 

Hristos a înviat, doamnă, şi cu toată supunerea şi dra- 
gostea, iubite domnule Maiorescu. 

Duiliu Z. 


463 


169 


VIA CONDOTTI, 61 
[imprimat) 


Roma, 28/10 iunie 1904 


Iubite domnule Maiorescu, 


îmi vine să zîmbesc, văzîndu-mă obligat a vă asigura că 
nimic — nici cineva, nici ceva — heterogen nu mă stăpi- 
neşte. Omogeneitatea între felul d-vstre de simțire artistică 
şi felul meu de simţire artistică urmează şi mai departe, 
— neapărat, cu diversificarea ce derivă din inşii noştri, cari 
sunt doi, iar nu unul. Eu, cel puţin, mă onorez a crede că 
sunt — artisticamente — omul cel mai apropiat de d-vstră 
din toate milioanele de români ce trăiesc pe glob. 


Aş fi gata să fac o prinsoare : că aş putea adnota, acasă 
la mine, Convorbirile, întocmai cum le-aţi adnotat d-vstra. 

De ce atunci nu am lăsat la o parte ceea ce ştiam că nu 
place ? 

Pentru că unitatea concepţiunei romanului meu cerea ca 
el să se desfăşoare aşa şi nu altfel, — şi aici intervine insul, 
cu acea parte endocardiacă (cuvînt pretenţios, dar just), 
care trebuie să rămînă a lui şi să nu o schimbe pentru ha- 
tîrul nimănui. Aşa, bunăoară, platoniada şi observările asu- 
pra lui Shelley vă par d-voastre imposibile, pe cînd ele stau 
acolo tocmai ca să facă posibilă idealitatea Lyddei. Cine 
sufere devine posac şi hărțăgos în practica zilnică, iar în 
teoria vieţii pesimist, chiar dacă este echilibrat de natură 
în facultăţile sale sufleteşti. Pentru a nu murmura în contra 
soartei, credincioşii au religia, iar minţile superioare au re- 
fugiul în ideal. Pentru asta însă se cere mai cu seamă o 
deprindere a facultăţii noastre abstractive de a lucra cu 
materialul sufletesc în aşa chip, încît acesta să se simtă în- 
tr-o continuă devenire către mai bine. 

Acum, că lucrarea e terminată şi nu mă mai interesează, 
Lydda îmi pare une bonne action, în înțeles că poate recti- 


464 


fica unele conştiinţe femeieşti şi ajuta pe altele să se ridice 
şi să se consoleze. 

Şi, pentru Lydda, Platon şi Shelley erau condiţionarea 
absolută a binelui abstract. 

E curios cum noi ne înțelegem în fond asupra mai tutu- 
ror impresielor literare şi cum în formă adesea ne despăr- 
țim.! Spre exemplu, îmi aduc aminte de entuziasmul d-vstre 
pentru Kipling, după cum îmi pare evident astăzi entuzias- 
mul pentru Burnett, cu Lordul cel mititel. Ei bine, cred 
că dacă d-vstră aţi face o expunere publică a chestiunei 
literare de astăzi, aţi prezenta şi pe unul şi pe alta ca pe 
doi scriitori dibaci, lipsiţi însă cu desăvirşire de emotivitate, 
pe care o înlocuiesc cu umorism sau ironie. Ceea ce la Bret 
Harţe este bărbăție, sub care se ascunde cea mai sinceră şi 
mai intensă emoţiune, atît față cu natura în sine, cît şi faţă 
cu durerea omenească, — la Kipling devine preţiozitate şi 
extravaganţă (Les freres de Mowgli), iar la Burnett înşelă- 
ciune. Pentru mine romanul acesteia din urmă este fonda- 
mental fals. Cedric nu-i copil, Hobbs nu-i băcan, Dick nu-i 
văcsuitor de cizme, iar singurul care era om pînă aci, bă- 
trînul Dorincourt, pare prostit şi el de falsitatea celorlalți. 
Dar este exploatarea unor sentimente care totdeauna au 
mişcat inima omenească, precum copilăria abandonată către 
care se întoarce bătrîneţea dominatoare, dar senilă. Cine însă 
cunoaşte şi iubeşte copilăria, nu va găsi în Cedric un copil, 
ci o teorie : regenerarea bătrînei rase engleze prin altoiul 
american. Asta nu-i artă. 

Dar ne-ar trebui hîrtie multă pentru a urma astfel mai 
departe, şi nu asta vreau eu. 

Eu vreau să vă spun că voi face tot posibilul să viu la 
Bucureşti înainte de 20 iunie. Ajung în ţară în ziua de 12, 
cu alte cuvinte mai devreme decît în alți ani, tocmai fiindcă 
am treabă. Voi veni desigur prin Bucureşti, dar după 20. 

Dacă, prm urmare, nu va fi posibil să ne vedem în 
țară, vă rog neapărat să-mi scriți din străinătate (Odobeşti, 
Putna), comunicîndu-mi numele localităţii în care vă veţi 
găsi în cursul lui august. Congediul meu deocamdată e nu- 
mai de o lună. Voi face tot posibilul să-l prelungesc pînă 


465 


la 1 sept. Dacă nu voi izbuti, voi fi silit să mă întorc la 
post pe la începutul Iui august stil nou, cînd desigur aş trece 
pe la d-vstră, dacă n-aţi fi prea departe. M-aş simți fericit 
să vă revăd, să vă strîng mîna şi să vă încredințez că ace- 
eaşi căldură încălzeşte sufletul meu pentru d-istră. Prin 
urmare, nimic heterogen, mai cu seamă în acest sens, iubite 
domnule Maiorescu. 
Al d-voastre devotat, 


Duiliu Z. 


170 


Roma, 22/4 sept. 19C4 


Iubite domnule Maiorescu, 

Cuvîntul d-voastre, din 6/19 aug., St. Moritz, mi-a ajuns 
la vreme, în ţară. Speram să pot pleca ceva mai nainte, ca 
să mă abat pe la d-voastră şi să ajung şi la post țanc la 
1 sept. Mi-a fost însă imposibil, din cauza prea multelor 
nimicuri ce stau în calea omului, iar a prelungi congediul 
nici vorbă nu era: chiar aşa, adică fără nici o prelungire, 
ci numai pentru a beneficia de un drept al meu, a trebuit să 
plătesc 500 frs. drumul (dus şi întors) unui domn din Mi- 
nister, care a venit să mă înlocuiască, după plecarea lui 
Fleva. Nu vreau să dau nici un pretext amicului meu perso- 
nal şi dulcelui om Sturdza pentru a mă injuria sau a mă 
lovi. Aşa că nici anul ăsta nu vă pot vedea, şi îmi pare rău 
cu tot dinadinsul, fiindcă înţeleg foarte bine cum la majori- 
tatea oamenilor, viaţa, cu fiecare an ce trece, nu se modi- 
fică numai în veriga anului ce trece, ci se preface oarecum 
în întregimea lanţului, parcă lungimea ar schimba aspectuj. 
Eu, pentru mine personal, socotesc că nu e aşa. Nu numai 
socotesc că nu e aşa, dar parcă mi se pare că cu cît e mai 
lung, cu atît e mai frumos. Dar aşa o fi? 


466 


Trebuie să vă fac aci o mărturisire : parcă de la un cîrd 
de vreme încep să mă simt uşurat de povara nevoii de a 
iubi, ceva aşa cam cum trebuie să fie la găini cînd le trece 
dorul de a cloci. Să fie acesta semnul pozitiv al declinului 
sau aurora unei liberaţiuni sufleteşti definitive ? Am călăto- 
rit acum în urmă cu un popă foarte cu haz, care mă asi- 
gura în modul cel mai pozitiv că bătrîneţea n-are nici un 
bun, nici unul. Socotesc şi eu că la oamenii vulgari nu are. 
Dar lui Kant ce-i păsa că are 30 or 60 or 80 de ani ? Popa 
meu însă zicea că ochii unei femei care iubeşte sunt imagina 
poetică a eternității şi critica criticelor lui Kant, care a 
făcut atîtea cărţi şi nici un băiat. Pentru un popă, non ce 
male. 


Vă trimit scrisoarea asta, plină de nerozii şi de ştersături, 
cerîndu-vă scuze. 

Dacă sunteţi în vervă de scris şi n-aveţi corecturi de 
făcut, aduceţi-vă aminte că pentru mine e sărbătoare cînd 
primesc de la d-vstră cîte ceva. 

Sunt ceasurile 7 seara. Stau la masa de lucru de azi-di- 
mineaţă de la 8, — aşa că am dreptul la o uşoară ramoliţi- 
une. Am: făcut un raport asupra treburilor Legaţiunei (şi 
l-am copiat) ; am scris lui Fleva ; am dejunat singur, cu un 
roman plin de seînteia afurisită a talentului ; apoi am des- 
curcat nişte socoteli ; am scris nevesti-mii şi copiilor; am 
prins în fugă o strofă care a trecut printr-un luminiş de 
imagini ; acum, în fine, va scriu d-vstre, ca cea din urmă 
mulţumire a unei zile bune. 


Vă cer voie să vă îmbrăţişez, rămînînd al d-vstre tot- 
deauna devotat, 


Duiliu 7.. 


Adaog : doliu,' am pierdut un cumnat, frate al neves- 
ti-mii, gentilă fire trunchiată la 45 de ani. 

Am întîlnit la Bucureşti (şi am putut vorbi mai îndelung) 
pe dl. Carp. Mi s-a părut tînăr, vioi şi mai cu seamă in- 
teligent, foarte. E o nespusă plăcere cînd descoperi înălțimi 
sufleteşti în oamenii ce-ţi sunt dragi. 


467 


171 
Romi, 18/1 dec. 1904 


Iubite domnule Maiorescu, 

Ca ţăranii cari n-au fost de mult la biserică şi vin în 
ziua de Sfîntu Ilie cu mere, ca să-i ierte Domnul, — viu eu 
la d-voastră cu novela aci alăturată (Petrică). * 

Vă rog să binevoiți a o da lui Bogdan,’ cu rugămintea 
din parte-mi de a o publica în numărul de la 1 ianua- 
rie 1905. 

Aş dori să vă scriu mai mult; deocamdată însă nu pot. 
Sunt sănătos şi eu şi toți ai mei ; deşi nu vă scriu des, to- 
tuşi mă gîndesc adesea la d-voastră, cu dragoste, aproape 
cu emoţiune : timpul trece și nu vă văd cu anii. 

Dacă d-voastră puteți să-mi scriți mai lung, v-aş fi 
foarte îndatorat, mai cu seamă dacă ați binevoi a mă pune 
în curent şi cu situațiunea politică. 

Am avut de la dl. Carp o foarte interesantă scrisoare, 
ca răspuns la două ale mele. Cine ştie! poate să mai gă- 

sesc mijlocul de a-l interesa prin ceva... 

Respectuoase complimente doamnei Maiorescu. O rog să 
spuie lui Max‘ că m-am topit de rîs de scrisoarea unui 
mahalagiu din Epoca, scrisoare care trebuie să fie a sa. 

Vă îmbrăţişez cu mare şi nestrămutată dragoste. 

Al d-vstre, 
Duiliu Z. 


172 


Roma, 28/11. X-bre 1904 


Iubite domnule Maiorescu, 
Dacă n-aş fi scriitor, adică un om cu nervi şi ţicun,aş 
ceda la tot, pentru a mă ridica in atmosfera caldei d-vstre 


468 


scrisori. Dar sunt plin de păcate, în acest sens că tot ce stă 
acolo (în novelă) e scos din însăşi alcătuirea mea sufletească, 
în care aşa s-au oglindit oamenii aceia, şi nu altfel. Şi cînd 
cineva crede că oglinda e bună, îndreaptă frizura, iar nu 
oglinda. 

Prin urmare, pentru a răspunde pe rînd propunerilor 
d-vstre, nu pot scoate pe trivialul „hai sictir şi hai sictir" ; 
nu admit suprimarea cuvintelor „totul este transformare 
etc", „masa unui electron de hidrogen" şi nici fracțiunea 


pedantă—— Acestea sunt elucubrări care au o logică 
i 30.000.000 

în mintea beţivului, şi caracterizează atît tipul în sine cît 
şi neputinţa creatoare a multor capete româneşti. 

D-vstră mă întrebaţi dacă nu mă dezbar de Lydda. Eu 
primesc scrisori din ţară în care mi se spune (negreşit, cu 
multă exagerare) că literaturile tutulor ţărilor nu au creat 
un tip ideal mai frumos ca acesta. E o vorbă umflată. şi nu 
v-aş cita-o dacă n-ar dovedi diversitatea judecății omeneşti. 
E inutil să adaog că eu pun pe a d-vstre mai presus de toate. 

Nu admit de asemenea ştergerea complectă a frazei „în- 
cercarea de a-şi prinde personalitatea rămasă fără izbîndă", 
ci numai schimbarea vorbei personalitatea în ginduri; prin 
urmare, fraza va deveni : „încercarea de a-şi prinde gîndu- 
rile rămase fără izbîndă". Nu pot admite înlocuirea lui 
suav cu dulce, căci, deşi în latineşte suavis şi dulcis au 
aproape aceeaşi valoare de înțeles, în neolatina românească, 
suav a rămas diafan, pe cînd dulce s-a materializat. 

Şi, din potrivă, admit tot restul, cu ştergerea lui fimp şi 
spațiu, înlocuirea lui /ealitate cu cinstit, a punctului luminos 
al conştiinţei cu sufletul lui, al bustului cu pieptul, al lui 
fraternă cu frățească, a  exfernării propriei  individualităţi 
cu asemănare (deşi nu e totuna şi asemănare nu spune 
nimic). 

La toate mai am de adăogat că bunicul se îmbătrîneşte 
pe sine prea mult şi uită că laninei i-a crescut de mult păr 
alb. Cu toate astea, este o suavitate de cuvinte în cele ce-mi 
spuneți, atît de atingătoare, încît parcă de mult timp n-am 
cetit ceva mai frumos. Că doar, ce suntem noi toţi, scriito- 
rii, dacă nu făuritori de cuvinte, ce caută să prindă sufletul, 
cum prinde un fagure lichidul parfumat al florilor. 


469 


Mai am apoi de adăogat — şi asta cu oarecare părere 
de rău — că d-vstră aveţi aerul de a nu găsi în romanele şi 
novelele mele decît pe gentilul poet de acum 25 de ani.’ 
Eu socoteam că de atunci încoace am creat oameni reali, 
români mai cu seamă, şi că în novela de faţă interesul nu 
stă atît în atingătoarea istorioară a întîlnirei tînărului cu 
fata tenorului, ci mai cu seamă în înfăţişarea unui grup de 
oameni reali, în cari viţiul. talentul şi poezia se contopesc 
atît de curios, spre a întocmi cadrul în care au trăit mulţi 
scriitori români de acum 25 de ani, Eminescu şi Caragiali, 
spre a nu cita decît pe cei mai de seamă, — cadru prin care 
eu m-am strecurat şi pe care d-vstră nu l-aţi cunoscut de- 
loc. Balalanschi a existat; Niţă de asemenea ; tenorul cred 
că există şi astăzi ; Petrică de asemeni, poetizat de mine. 
Dacă vă pot interesa, vi-i citez. Ştiu că adevărul istoric în 
romane nu trăieşte decît dacă e verosimil şi scris cu talent. 
— Asta-i asta ! 

Orcum, lăsaţi pe Petrică să ia guturai pe răspunde- 
rea mea. 

Sărut şoşoneii şi băsmăluţa copilei, precum şi mînile 
secretarului, iar d-vstre vă trimit expresiunea devotamentu- 
lui şi întregii mele afecţiuni. 


Duiliu 2. 


173 


Roma, 2/15 mai 1905 


Iubite domnule Maiorescu, 

După cum uşor vă puteţi închipui, poeziele trimise' sunt 
pentru Convorbiri, dacă plac, sau pentru coş, dacă nu plac. 

Ce faceţi în vara asta ? 


470 


Eu, pînă pe la 15—20 iulie stil nou, nu mă pot mişca 
de la Legaţiune. Nevasta şi copiii mei vin în ţară pe la 
28 iunie. 

Dacă v-aţi tipărit Baedeckerul de anul ăsta, comuniaa- 
ţi-mi-l şi mie, — că foarte mult doresc să vă văd; şi eu, 
cînd doresc de cineva, sunt în stare să mă duc după el pînă 
în iad (sau rai, unde, dealtminteri, trebuie să fie mare ste- 
nahorie de lume). Am fost odată pe mare după nişte prie- 
teni, de era să mă înec, însă, pardon, era la mijloc o cu- 
coană. Că, deşi părul alb îmi scoate sufletul, tot se mai ţin 
blestemăţiele de capul meu. Român păcătos, domnule Ma- 
iorescu ! 


Cu veche şi totuşi pururi tînără afecţiune, 


al d-voastre, 


Duiliu 2. 


174 


GRAND-HOTEL BEAU-HIVAGE, 
GENEVE 


[imprimat] 


Le 24 Juillet 1905 


Iubite domnule Maiorescu, 


Spre a nu lăsa telegrama mea' din Roma ca o neînțeleasă 
încercare de întîlnire, trebuie să vă explic că data şederei 
d-vstre la B. Baden o cunoşteam din răvăşelul de plăcintă 
al d-nei Maiorescu ; dar speram că doamnele, ca doamnele, 
se mai înşeală la numărătoare cîteodată. Văd însă că mă 
înşel eu şi că 28 iulie stă scris în tablele lui Moise. 


Socoteala mea de la început era de a pleca în congediu 
la 15 iulie; de a sta la Geneva timpul necesar treburilor 


471 


mele ; de a veni la d-vstră pe două-trei zile ; de a trece de 
acolo la Niirenberg, apoi la Viena, apoi acasă. S-a întîmplat 
însă că înlocuitorul meu, J. A. Lahovary, nu s-a întors din 
țară decît la 20, iar eu nu* am putut părăsi Roma decît la 
22 seara, — ceea ce mi-a încurcat socotelile cu 7 zile. 

Sunt la Geneva cu gînd de a cerceta oraşul, viaţa şi şco- 
lile, pentru o viitoare probabilă instalare a familiei mele. 
Băiatul începe să se facă mare, şi nu mai merge cu cîrpe- 
lele de şcoala de la Roma. Pe de altă parte, la 28 sau 29 
cel mai tîrziu urmează să fiu la Viena, unde am treabă, aşa 
că nu îndrăznesc a spera să sfîrşesc aici în 2 zile, ca să pot 
trece pe la d-vstră. 

Şi cu toate astea, doresc atît de mult să vă văd! 

Trece vremea, se ridică nourii, se întunecă. Ce adînc 
omenesc este Goethe cînd întinde braţele după tinereţe. Cred 
că noi nu plîngem pe cea trecută, dar pe cea ideal viitoare, 
fiindcă, în adevăr, sufletul întrevede putinţa unei renaşteri, 
cu de la sine putere, ca la acele focuri de artificii care fie- 
care se aprinde de mai multe ori în spaţiu, pînă se sfîrşese 
într-o stea fugară pe cer. 

Aţi băgat de seamă cît de simplu lumea colectivă rămîne 
tînără, cît de multe femei frumoase umblă pe drumuri, ce 
vecinică reînnoire de dorinţe se propagă în spațiu. 

Ei bine, pot eu zice că toate astea nu mai sunt pentru 
mine ?! 

De cîtva timp aşa gîndesc, şi tot degeaba, că n-ajung la 
B. Baden la vreme. 

Cu cea mai caldă strîngere de mînă şi cu mii de respecte 
doamnei Maiorescu (şi tot atîtea iertăciuni că am adus vorba 
de una-alta). 

Al d-vstre devotat, 


Duiliu Z. 
Dacă poate voiţi să-mi scriți un cuvînt, 


Odobeşti 
(Putna-Roumanie). 


472 


175 


GRAND HOTEL DU BOULEVARD, 
BUCAREST 


[imprimat] 


Bucarest, le [19 oct./l nov. 1905] 


Primesc cu cea mai mare mulţumire invitarea la prînz 
pentru astăzi 7i/,. 


Atîta am alergat după d-vstră prin Europa, încît v-am 
ajuns, dar asta fiindcă v-aţi oprit. 
Sunt fericit la ideea că în curînd vă voi revedea pe 
amîndoi. 
Duiliu Z. 


Miercuri 


176 


VIA CONDOTTI, PALAZZO CAFFARELLI < 


[imprimat] 


Iubite domnule Maiorescu, 


Cîteva rînduri numai, pentru a vă exprima toată gra- 
titudinea mea de buna primire de la Bucureşti şi a vă cere 
ştiri despre doamna Maiorescu. Sper că d-sa se va face bine 
cît de curînd, pentru ca amîndoi să puteţi urma mai de- 
parte acea tinereţe înţeleaptă a maturității cu care v-a în- 
zestrat natura, atît de rară şi de minunată, în care omul 
se purifică şi se înalță neîncetat. 


Eu, personal, sunt fericit, fiindcă de data asta mi-am 
regăsit prietenii. Toată lumea la Bucureşti a fost caldă şi 


473 


binevoitoare, aşa încît am plecat cu adîncă mîhnire că mă 


despart încă o dată de ţară. 
Cu cel mai sincer devotament, 
al d-vstre, 


Duiliu Zamfiresco 


S/21 nov. 1903 


177 


VIA CONDOTTI, PALAZZO CAFFARELLI 


[imprimat] 
15/28 dec. 1905 


Iubite domnule Maiorescu, 

Am fost bolnav cîteva zile şi deci în imposibilitate de a 
răspunde scrisorii d-vstre. 

La Bucureşti, am întîlnit în fugă pe Bogdan, care mi-a 
spus, cu disperare, că nu mai poate duce Convorbirile, 
deoarece toată lumea l-a părăsit. l-am făgăduit că eu nu-l 
voi părăsi şi că voi contribui cu aceeaşi dezinteresare ca şi 
în trecut la ducerea mai departe a revistei în care s-au 
publicat lucrările mele cele mai de seamă.” 

Cu atît mai mult mă voi ţine de cuvînt, cînd îmi scrieți 
d-vstră. 

Dacă este mare lipsă de manuscris, pot trimite chiar 
acum începutul romanului ;' la din contra, sunt mulțumit 
să înceapă publicarea cu numărul de la 1 martie. 

Ce este el ? E, direct, urmare la romanul Îndreptări (şi 
indirect, la celelalte : Viaţa la fară, Tănase Scatiu şi în 
război) şi veriga ce va lega pe toate acestea cu cel" din urmă, 
care cel din urmă va fi ce va fi, adică lupta pentru scoate- 
rea Transilvaniei de sub jugul unguresc.' Acolo va fi locul 
„Furfanţului" idealist. 


474 


Romanul de astăzi se rezumă în următoarele rînduri, 
scoase din manuscris : 

„Ceea ce o muncea era pîngărirea sufletească a omului 
care o iubea pe ea şi iubea şi pe altele. Un asemenea om 
minţea pururea. 

Cu toate astea, Anna simțea cît de netemeinice îi erau 
gîndurile, din însăşi dorinţa ei de a se înşela. Elena îi spu- 
nea, cu blajina ei îngăduire, că aşa sunt bărbaţii, că adică 
pot să iubească deodată mai multe femei şi că, totuşi, nu 
sunt mai fericiţi decît femeia care iubeşte un singur bărbat; 
că, din potrivă la cei ce au inimă, asta este izvorul neferi- 
cirei lor. Cu alte cuvinte, trudă şi nedomirire." 

Eroul meu de astăzi (un Comăneştean, nepot al celui 
mort în război) îşi desfăşură facultăţile sufleteşti în răsfi- 
rarea dragostei, împrăştiind în jurul lui, ca un generator dt 
lumină, căldura simpatiei lui personale (de care am nevoie 
mai tîrziu, cînd va merge să răscoale Transilvania). 

Găsesc, în planul romanului, ultimul paragraf astfel 
schiţat : 

„lar Elena Milescu. Comăneşteanu la Elena. Discuţiune 
şi disperarea lui Comăneşt. de a voi să fie om cumsecade 
şi de a nu putea. Poveţele Elenei de a-şi aplica energia în 
altă direcţie, de a face politică. Linişte şi fericire deplină 
nu se poate decît atunci cînd cineva a fost foarte nenorocit. 
Elena se emoţionează şi cade pe pieptul lui Comăn. Nedomi- 
rirea acestuia şi revenirea în sine a Elenei. Cuvintele ei. 
Nevoia de poezie şi de ideal în omenire. Bărbaţii ce repre- 
zintă poezia şi idealul. Melancolia şi nefericirea lor cînd au 
inimă. Ultimul îndemn al Elenei către Comăneşteanu de a 
se duce să-şi aducă nevasta înapoi şi a-şi închina viaţa unei 
cauze nobile, bunăoară dezrobirea românilor.” 

Acesta va fi romanul de acum, iubite d-le Maiorescu, 
şi se va chema : Ce nu se poate. Am început a scrie cu o căl- 
dură în care se topesc mizeriele vieţii (amorul propriu rănit 
de domnii de la Minister, cari scot favoriţi din coadă şi îi 
pun în frunte, şi altele asemenea). 

Ce păcat că nu trăieşte omul mai mult, ca să fie tînăr 
mai lungă vreme !... Sau că, trăind atîta cît îi este dat să 
trăiască astăzi, nu se ştie desface de reprezentarea lui în 
ochii altora !... 


475 


Cred însă că nu e departe ziua în care să pot trimite 
stăpînirei expresia dezgustului meu de mutrele ce o repre- 
zintă, şi atunci o să viu în ţară să îndreptez lumea cu 
umărul... 


Cu multă şi curată dragoste, 
al d-vstre, 


Duiliu Z. 


178 


Roma, 28 X-bre/10 ian. 1905 


Iubite domnule Maiorescu, 

Ultimele numere ale ziarelor româneşti, care vorbesc de 
înfiinţarea unei noi societăţi pentru rafinarea petrolului, al 
cărui vicepreşedinte sunteţi, mă fac să adresez aceste rîn- 
duri, spre a vă recomanda pe fratele meu Const. Lascar 
Zamfirescu, doctor în chimie. 

Tînărul acesta este nu numai fratele meu, dar oarecum 
opera mea, în acest înţeles că eu l-am luat acum 5 ani de 
la primăria din Bucureşti, unde era un fel de chimist-expert, 
măsurînd laptele iaurgiilor şi ciupercile precupeţilor, şi l-am 
adus la Roma. Aci, sub direcţia lui Cannizzaro şi a lui Helbig, 
a lucrat admirabil. trecîndu-şi în vara asta un doctorat stră- 
lucit. Asupra lui şi a modului cum a învăţat, vă poate in- 
forma Fleva, căruia Helbig i-a făcut complimente că are 
un asemenea compatriot. 

Astăzi fratele meu este în Bucureşti, unde, de două luni, 
face practică la Ministerul Domenielor, sub direcţiunea doc- 
torului Edeleanu, pentru a cunoaşte petrolurile noastre. Eu 
doresc ca dînsul să nu se facă funcţionar, nici profesor, ci 
să intre în industrie. Am avut un moment intenţiunea să-l 
recomand lui Take Ionescu, spre a-l admite în distileriele 
americane, dar cuvinte uşor de înțeles m-au oprit de a 
serie noului ministru. 


Cu d-voastră cred că pot să-mi iau libertatea a vă 
vorbi despre fratele meu şi a vi-l recomanda. l-am scris să 
se prezinte domniei-voastre. 

Vă pot asigura că orunde-l veţi pune vă va face onoare. 
Eu chezăşuiesc pentru el sub toate formele. Adaog că astă- 
vară a fost în Galiţia să studieze instalaţiunile de petrol 
de acolo. 

Iar acum, pentru a încheia, nu-mi rămîne decît să vă 
urez la amâîndoi an nou fericit, cu bună dispoziţie sufle- 
tească şi mai ales cu sănătate. 

Al d-vstre devotat, 


Duiliu Zamfiresco 


179 


VIA CONDOTTI, PALAZZO CAFFARELLI 


[imprimat] 


Roma, 4 iulie 1906 


Iubite domnule Maiorescu, 


Guvernanta copiilor mei, întorcîndu-se de la Predeal, 
mi-a spus că a călătorit cu d-vstră pînă la Pesta. Norocul 
cade pe pietre şi pe lemne. Nu doar că ea ar fi aşa de ne- 
simţitoare (din contra, e o femeie cum se cuvine), — dar, 
dacă aş fi fost eu în trenul de la Predeal, d-vstră cu d-na 
Maiorescu aţi fi fost în vremea asta la Trondhjem. 

Era foarte nostimă explicaţia : ea căuta numele d-vstre, 
care ieşea losipescu, Moisiescu etc. Cînd am înţeles de cine 
era vorba, am învîrtit un portret care stă pe masa mea şi 
am întrebat : 

— Ăsta e, Madame ? 

— Ăsta !... Numa, ceva mai... blond. 

— Aşa e românul la maturitate. Acum, eu, care tot 
mai rămîn cîteodată fără soție, şi tot am albit, dar domnul 


471 


acesta, care nu se desparte în vecia veacului de doamna sa, 
mă mir că n-a devenit verde. 

— O fi om delicat, fiindcă am băgat de seamă că 
doamna sa, deşi tînără la obraz, era cu totul albă: poate 
că un sentiment de solidaritate conjugală... 

— Rău înţeleasă, Madame... 

— Bine... Dar aşa sunt bărbaţii delicaţi. 

Enfin, je crois que vous lui avez tape dans l'oeil, mon 
cher Monsieur Maioresco, ce qui et toujours une conso- 
lation et un plaisir, — une consolation parce que, vous etes 
mon aîne et un plaisir, parce que une femme en admiration 
devant un homme est un hommage â toute l'humanite mas- 
culine. 

Dar, iubite domnule Maiorescu, ce fericită întîmplare să 
ştiu unde va găsiţi !... Era să vă telegrafiez zilele astea. Şi 
iată de ce. Am primit de la băieţii din Viena o scrisoare în 
care mi se spune că Jacques Lahovary, trecînd pe acolo, ar 
fi manifestat o vagă intenţiune de a-mi oferi secretariatul 
g1 al Externelor, în locul lui Nicu Ghica, demisionat. Eu 
m-am mirat, fiindcă ştiu că Bedecu este totdeauna la dis- 
poziţiunea ministrului. Dar, în fine, admiţînd aşa ceva, do- 
ream să ştiu ce ziceţi d-vstră şi ce zice dl. Carp. Eu, per- 
sonal, sunt comme l'âne de Buridan, solicitat de Roma, unde 
am interese însemnate, şi de ţară, unde am şi interese şi 
gînduri. O vorbă cuminte de la d-vstră mi-ar face mare 
plăcere. 

Dar cu romanul din Convorbiri/... Caspita! Devine o 
pupăială universală. Îmi trebuie însă un erou care, în ro- 
manul viitor, să ia Transilvania ; un ştrengar, care deocam- 
dată ia cu asalt toate hainele femeiești... ° 

Eu stau aici pînă în primele zile ale lui august stil nou ; 
apoi mă duc la ţară, unde sper să pot rămîne cît de tîrziu, 
adică prin octombrie. Nevastă-mea e la Lausanne, în cura 
d-rului Bourget. O familie împrăştiată pe glob, cu cheltu- 
iala şi mintea împărţită în optusprezece. 

Aştept o vorbă bună din munţii Taunus." 

Cu veche şi pururi tînără dragoste către amîndoi; 

al d-vstre, 


Duiliu 2. 


478 


180 


de Mylano. Mr et Madame Majorescu, strade Mercur 1, 
Bucarest. Ma pauvre chere femme n'est plus de ce monde. 


2amfiresco 


[Primită 25 nov./8 dec. 1906]' 


181 


VIA CONDOTTI, PALAZZO CAFFAKELIJ 


[imprimat] 


Vineri, 7 dec. 1906, 
Monfalcone (în drum spre Milano) 


Iubite domnule Maiorescu, 


în dureroasa mea călătorie către Ghiffa, am avut ocazie 
să întîlnesc pe un amic de carieră, care mi-a comunicat ur- 
mătoarele informaţiuni autentice : 

Baronul d'Aehrenthal are pentru dl. Carp cea mai mare 
stimă. în convorbirile sale cu Al. Em. Lahovary îl reco- 
mandă cu insistență ca pe cel mai remarcabil bărbat politic 
al ţării. Mi s-a spus că Al. Em. a telegrafiat aceasta gu- 
vernului, acum două zile, adică după plecarea mea. 

Este evident că dacă aş fi ştiut aceste lucruri direct din 
serviciu, m-aş abţine de a vi le comunica, dintr-un sentiment 
uşor de înțeles. Cum însă ele îmi vin pe altă cale, mă cred 
liber de a le împărtăşi d-vstre, de care mă leagă o atît de 
lungă şi statornică prietenie, cu atît mai mult, cu cît, din 
convorbirea ce am avut zilele trecute cu d-vstră, mi s-a 
părut a întrevedea putinţa unei reintegrări a partidului con- 
servator. 


Dacă dl. Carp ar consimţi să renunţe la chestiunea de 
persoană a şefiei partidului, care este numai aparentă, iar 


479 


nu reală (fiindcă în toate tovărăşiele din lume, devine şef 
real cel ce domină de fapt prin puterile sale sufleteşti), şi 
ar primi să ia rolul dominant de leader al partidului, poate 
că înţelegerea s-ar face. 

Dacă dl. Carp respinge mîna ce i se întinde, îşi ia o 
răspundere mare. Toate elementele bune ce-l înconjoară se 
pierd în nelucrare, — fiindcă viaţa nu admite sohițiuni de 
continuitate şi nici un om nu este absolut indispensabil 
decît în măsura interesului ce poartă pentru viaţă. Cine stă 
la o parte, la o parte rămîne, iar politica unui popor mic, 
ca noi, este ştiinţa concesiunelor de detaliu. Un om de ge- 
niu, în timpuri normale şi de pace, trebuie să înveţe a deveni 
un om echilibrat şi aproape mediocru. 

Spre deosebire de mulţi tineri din partidul conservator, 
socotesc că unirea, dacă se face, nu trebuie să se facăjără 
Take lonescu. Acesta este un bărbat de o enormă valoare 
politică, şi orce s-ar face astăzi în contra lui, în partidul 
conservator, e caduc. 

Ar fi interesant să se ştie dacă opinia lui d'Aehrenthal 
a fost comunicată regelui. 

Eu mai sper că unirea partidului- liberal se va face, în 
adevăr, pentru ca nici partidul conservator să nu mai ră- 
mînă fracţionat. 

La revedere, cine ştie cînd, 


D. Z. 


182 


Bucureşti, 7/20 aprilie 1909 


Iubite domnule Maiorescu, 

Am primit scrisoarea d-vstre cu mare părere de rău. Nu 
înțeleg acest scrupul, venit tîrziu. El mă întristează ca om şi 
mă ambarasează ca membru al Academiei. Mă întristează, 


480 


ve 


fiindcă ne desparte în intimitatea unei lumi curate, în care 
cred că trăim amîndoi, lumea imponderabilului ideal ; mă 
ambarasează, fiindcă mă obligă să caut un domn în Acade- 
mie care să fie în apropiere sufletească cu mine.' 

Dacă partea întâi a discursului este riguros exactă, 
— partea a doua este consecuența ei logică. 

Dar, orcum ar fi, eu primesc ca d-voastră să răsturnați 
toate afirmațiunile mele şi să dovediți că nu am dreptate 
cînd cred că poezia poporană, ca produs estetic, nici nu 
există la națiunile civilizate. A face aceasta nu ar fi a re- 
edita toate cele zise de 40 de ani, deoarece nimeni nu a pus 
chestiunea etnico-literară a românilor astfel cum am pus-o eu. 

Dacă nu reveniți asupra hotărîrei luate, nu voi rosti 
discursul anul acesta. Lucrul nu are importanță, cu atît mai 
mult că, regele Bulgariei fiind recunoscut, voi fi poate silit 
să plec din iubita noastră țară românească.’ 


îmi pare foarte rău că nu pot prinzi sîmbătă cu d-vstră 
şi cu d-na Maiorescu, deoarece nu voi fi în Bucureşti. Dacă 
nu vă este peste mînă, aş primi să prînzim şi să vorbim 
miercuri 15 curent, la ora indicată. 

Al d-vstre foarte devotat şi bun amic, 


Duiliu Zamfirescu 


[aprilie-mai 1909] 


Iubite domnule Maiorescu, 

Printre picături (de ploaie şi de praf) vă trimit textul 
discursului. Ca să mă ţin de cuvînt, trebuie să vă trimit 
paginele vechiului manuscris, fără a le fi trecut pe curat. 
Mai am cîteva rînduri despre Ollănescu, la început, pe cari 
nu le găsesc acum, în vălmăşagul mutatului. 

Fericit cel ce are casa sa, căci acela nu se mută !... 


481 


Astă-seară plec la ţară şi mă întorc luni dimineaţă. 
Devotatul d-vstre, 


Duiliu Z. 


Vineri, 24. 
Bulevardul  Colţei, 35 


184 


B-DUL COLȚŢEI. 35 
[imprimat] 


15/28 mai 1909 


Iubite domnule Maiorescu, 

Doream să viu la d-vstră, dar sunt chemat în altă parte, 
de serviciu. Voiam să vă rog să ştergeţi sfîrşitul din răs- 
punsul d-vstre, care nu mi se pare admisibil într-un dis- 
curs ce se adresează mie, personal, în public. înţeleg să răs- 
pundeţi punct cu punct şi să spulberaţi părerile mele asupra 
literaturei noastre, dar nu înţeleg să-mi faceţi lecţie în faţa a 
100 de persoane. Este dreptul meu să vorbesc în Academie 
despre orce, şi este dreptul d-vstre să nu împărtăşiţi păre- 
rile mele, şi să o spuneţi, dar fără a mă mustra. 

D-voastră aţi cetit şi recitit discursul meu, pe cînd eu 
nu cunosc pe al d-vstre. Sunt în drept să mă aştept la 
amenităţile obicinuite în asemenea împrejurări sau cel mult 
la o indiferenţă desăvîrşită ; dar la lecţii, nu. 

Sper că veţi binevoi a înțelege că rugămintea mea por- 
neşte dintr-un simțimînt de demnitate, care, dacă nu ar fi 
luat în considerare, m-ar obliga să mă apăr cu anticipație 
în discursul meu ; ceea ce nu pot face, deoarece v-am fă- 
găduit (în urma cererei d-vstre) de a nu schimba nimic din 
ultimul text. 

La Academie vă rog să-mi răspundeţi.! 

Al d-vstre devotat amic, 


Duiliu Z- 


482 


185 


GRAND HOTEL DU BOULEVARD, 
BERTOLA 
BUCAREST 
[imprimat] 


20 iulie 1911 
Iubite domnule ministru, 


Mi se spune că ziarele se ocupă de o viitoare mişcare 
diplomatică. Zic „mi se spune”, fiindcă nu le citesc. 

S-ar părea că alcătuirea lor corespunde cu planurile 
d-vstre, despre care aţi binevoit a-mi vorbi, sunt acum 
cîteva luni. 

Numirea mea la Legaţiunea de la Roma ar fi încorona- 
rea unei cariere onorabile de mai bine de 26 ani, şi ar că- 
păta în sufletul meu o însemnătate profetică, venind de la 
d-voastră. 


Trebuie să vă spun că acum 3 ani (pe cînd eu eram desti- 
nat să iau postul d-lui Mişu, la Sofia, ca dovadă de spe- 
cială încredere) s-a retras d-I Fleva. Atunci mi s-a propus 
Legaţiunea de la Roma. Ştirea mi-a fost anunţată, oficial, 
de către d1 Sturdza, iar m.-s. regele îşi dăduse agrementul, 
alegînd între mine şi d1 Nanu. Atît era lucrul de hotărît, 
încît, în ziua de 7 decembrie 1908, cînd voiam să plec la 
Paris, să-mi văd copiii, dl Sturdza m-a împiedecat de a 
pleca. pentru a merge la Roma. 

Retragerea d-lui Sturdza şi venirea d-lui Brătianu în 
capul guvernului au schimbat lucrurile. D-1 Brătianu a tri- 
mis la Roma pe dl Nanu, iar în locul d-sale voia să nu- 
mească pe dl Diamandi, pe mine ţinînd cu orce preţ să mă 
trimită la Sofia. M-am opus cît am putut, şi numirea mea 
la Comisiune a tărăgănat de la ianuarie pînă la iunie 1909. 

Dacă şi d-voastră credeţi că Legaţiunea de la Roma se 
cuvine altei persoane (bunăoară lui Mavrocordat), vă rog 
să mă numiţi la Londra, ceea ce m-ar apropia de Paris, 
unde sunt copiii mei. Aceştia sunt meniţi să meargă în cu- 
rînd la Londra, lucru ce m-ar pune în poziţiune de a chel- 


483 


tui la Legaţiune cei 30 000 frs. pe an, pe care-i cheltuiesc 
copiii mei la Paris. 

Nu aş îndrăzni nici astăzi să vă vorbesc (chestiunile per- 
sonale sunt odioase) dacă de numirea mea nu ar fi legată 
soarta fratelui meu, dr. Zamfirescu, care, în cazul întumării 
mele în cariera exterioară, ar trebui să renunţe la alte ocu- 
paţiuni ale sale, pentru a conduce interesele mele. Se în- 
timplă că tocmai acum urmează să ia şi el o hotărire. 

Repet încă o dată că detestez plîngerile şi cererile. Vă 
adresez scuze pentru prezenta, ca şi pentru aceea adresată 
de fiică-mea d-nei Maiorescu (i-am prezis răspunsul, dar a 
insistat să scrie, în numele unei fapte bune) şi vă rog să 
credeți în inalterabilul meu devotament pentru d-vstră. 


Duiliu Zamfiresco 


186 


Galaţi, 26 iulie 1911 


Iubite domnule Maiorescu, 


Sunt acum cîteva luni, aţi binevoit a-mi vorbi despre in- 
tenţiele d-vstre de a face o mişcare în personalul superior al 
Ministerului, declarîndu-mi că aveţi nevoie de postul meu, 
spre a libera Legaţiunea din Const[antino]ple de Papiniu. Cu 
ocazia asta m-aţi întrebat, în adevăr, dacă aş primi o mică 
legaţie, bunăoară Haga. V-am răspuns că mi se părea destul 
de greu să aduceţi pe Papiniu dintr-un post superior într-unui 
inferior ci ar fi fost mai nimerit să-l chemaţi în administrația 
centrală, iar, întrucît mă privea pe mine, v-am rugat să luaţi 
în consideraţie că împlinesc 5 ani de ministru clasa Il-a ; că 
funcţionasem 3 ani ca secretar gl în timpuri de răzmeriţă ; 
că, prin urmare, o legaţiune mică era prea mică, şi că, poate, 
Roma ar fi fost mai potrivită. D-voastră ați fost a'tît de bun 
încît aţi acceptat principiul ; numai, mi-aţi obiectat că Lega- 
țiunea de la Roma o cerea Mavrocordat. Mi-am luat liberta- 


484 


tea a vă observa că, în calitate de fost secretar g-l, cunoşteam 
adînc personalul şi că Mavrocordat s-ar fi cuvenit să meargă 
la Viena, iar Mişu la Constantinople. 

S-ar părea că am avut darul divinaţiunei, deoarece „fac- 
torii chemaţi să-şi spună cuvîntul” hotărîseră cam aşa despre 
aceste locuri. 

Am răspuns dar că prefer să stau la Comisiunea Dunării 
dacă Roma nu devenea vacantă ; dar nu am înțeles deloc 
să rămîn la Comisiune, iar la Roma să meargă un arivist, 
care ar avea un an sau doi de vechime în gradul său, dar 
care ar fi inundat Ministerul şi Palatul cu rapoarte. 

Este adevărat că eu nu v-am adresat nici un raport, de 
cînd servesc sub ordinele d-vstre. Ar fi însă pueril să cores- 
pund în scris cu şeful meu, pentru politica de dus la Comi- 
siunea Dunării, cînd el este în Bucureşti, iar eu în Galaţi, cu 
atît mai mult cu cît aceste rapoarte în întreaga mea activitate 
la Comisiune se oglindesc în protocoalele imprimate. 

Eu afirm, fără teamă de a fi dezminţit, că în doi ani am 
rectificat o întreagă situație creată de predecesorii mei în 
Comisia Europeană, cari, sau acceptau o poziţiune de inferio- 
ritate faţă cu ceilalți delegaţi (politica generalului Pencoyici), 
sau ajungeau la cuțite cu ei (Djuvara). Atît gradul de ministru, 
cît şi poziţia mea de fost secretar g-l m-au ajutat foarte 
mult. 

Fiindcă e nevoie de dovezi, permiteți-mi să mă raportez 
ja planul din mai trecut. Anul financiar excelent permitea 
Comisiei să dispună de un excedent de 800 000 frs. Se începu 
o vînătoare în regulă : germanul voia să se comande o dragă 
Fruhling, pentru a da industriei ţării sale cei 800 000 frs., 
austriacul, francezul, englezul şi italianul, ameninţaţi de draga 
germană, erau de părere că nu trebuie dragă ; rusul şi turcul 
voiau economii. Inginerul Kiihl susținea propunerea germană 
cu toată greutatea părerii sale de tehnic (care părere era răs- 
plătită de fabricant cu o remiză însemnată). în realitate, nu 
era nevoie de dragă, cel puţin pentru un an sau doi, ci era 
nevoie urgentă de o lucrare de cea mai mare importanță 
pentru navigaţiune ; tăietura stîncelor de la Tulcea. Cum 
însă orce lucrare (în afară de canal) ce este menită să rămînă 
teritoriului ţării noastre e în general privită cu indiferenţă, 
sau cu ochii răi, de către ceilalți delegaţi, prevedeam o luptă 


serioasă. Şi lupta a fost aprigă, mai cu seamă din partea 
delegatului austro-ungur (care a şi făcut opinie separată) şi 
a delegatului rus, care are ordin să se opună la orice îmbună- 
tăţire ce ar micşora importanţa braţului Kilia. 

Cu toate astea, după lungi şi penibile tratative, am obţi- 
nut, jn principiu, un credit de 400 000 frs. spre a se rectifica 
Dunărea la Tulcea. Cum însă creditul „în principiu” nu mă 
îndestula, am cerut şi obţinut votarea unei sume de 250 000 
frs., ce s-a reţinut imediat din paragraful economielor, pen- 
tru a se da un început de execuţie acestei hotărîri. 

lată un succes pozitiv. Nu vi l-am comunicat prin raport 
special, fiindcă Protocoalele fac menţiune pe larg şi fiindcă 
reclama îmi este odioasă. Zgomotul ce s-a făcut în jurul 
numelui meu, şi în alte direcţii, îmi este displăcut la cel mai 
înalt grad. 

In această situaţie, cred că nu vă veţi mira dacă voi 
îndrăzni să fac apel la sentimentele d-vstre de echitate. Nu 
am greşit cu nimic care să legitimeze înlăturarea mea la 
alegere. 

Dacă totuşi sunt cuvinte mai presus de înțelegerea mea, 
care se impun d-vstre, vă rog să-mi acordaţi favoarea ur- 
mătoare : 

Cum sunt, cred, cel mai vechi pe lista miniştrilor clasa 
Il-a, să mă înaintați la gradul de ministru clasa I-a, în unul 
din locurile ce vor deveni vacante în buget prin retragerea 
lui Catargiu şi Rosetti, lăsîndu-mă, după a mea cerere, în 
calitate de Delegat la C.E.D. 

Dacă nici asta nu se poate, mă siliţi să mă retrag din 
carieră, ceea ce aş face-o cu o îndoită părere de rău, atît 
pentru lucrul în sine, cît şi pentru că lucrul acesta ar veni 
de la d-vstră.' 

Cu inalterabilă afecţiune, 


al d-voastre, 


Duiliu Zamfirescu 


Profit de vaporul Comisiunei pentru a arăta copiilor mei 
Dunărea şi a merge la Constanţa pe timp de zece zile. Dacă 
binevoiţi a-mi răspunde, vă rog să-mi scriţi poste-restante 
Constanţa ; după 10 august sunt la ordinele d-vstre, dacă 
aveţi a-mi vorbi. 


486 


187 


[Iunie 1913] 


Excelenței-sale 
Domnului prinrministru Maiorescu, Bucureşti 


Focşani, Nr. 554. 


Comisiunea europeană a Dunării fiind în vacanța, am 
onoare a vă ruga să luați notă_de dorința mea de a vă servi 
sub orce formă şi în orce situaţie. 


188 


GRAND HOTEL DU BOULEVARD, 
LUCIAN BERTOLA - BUCAREST 


[imprimat] 


Bucureşti, 5 iulie 1913 


Domnule prim-ministru, 

Fac o ultimă încercare pentru a vă împiedica de a comite 
o nedreptate strigătoare, — aceea de a pedepsi pe cineva fără 
a-l asculta.' Orcare ar fi crima mea, trebuia să mi se comunice 
actul de acuzare. Eu nu ştiu ce a afirmat colonelul Stratilescu, 
— prin urmare, nu ştiu de ce să mă apăr. 

îmi iau libertate să vă amintesc că sunt ministru pleni- 
potenţiar clasa I şi colegul d-vstre la Academie. într-o carieră 
de 28 de ani, mi-am împlinit totdeauna datoria şi nimeni n-a 
îndrăznit pînă astăzi să pună la îndoială patriotismul” meu. 
Am doi fraţi, cari amîndoi sunt sub drapel ; am un băiat de 
21 ani, care a alergat de la Paris, fără să fie chemat, iar 
actualmente a plecat peste Dunăre ca voluntar. Prin urmare, 
vorbele nu au valoare faţă cu faptele. 


487 


Dacă m.-s. regele nu a semnat decretul de punere în dispo- 
nibilitate, vă rog să nu-l prezentaţi majestăţii-sale, ci să mă 
supuneţi judecății unei Comisiuni, potrivit art. 62 din Lege ; 
dacă l-a semnat, regele a fost indus în eroare, iar eu mă 
consider dezlegat de orce consideraţie şi îmi rezerv dreptul 
de a mă apăra înaintea suveranului, care, drept şi generos 
cum este, nu va îngădui ca în numele iubitei noastre armate 
să se comită o strigătoare injustiţie. Dacă nici acolo nu voi 
găsi dreptate, voi recurge la toate celelalte mijloace de apă- 
rare ce sunt îngăduite unui om exasperat. 


Duiliu Zamfirescu 


189 


GRAND HOTEL DU BOULEVARD, 
LUCIAN BERTOLA — BUCAREST 


[imprimat] 


16/29 august 1913 


Domnule prim-ministru, 


Vă adresez această scrisoare din Bucureşti, unde, după 
6 săptămîni de aşteptare, martorii mei, d-nii Ghica şi Me- 
hedinţi, au putut, în fine, să se întîlnească cu martorii colo- 
nelului Stratilescu, d-nii coloneii Iliescu şi Lupescu. 

După trei zile de discuţiuni, s-a ajuns la rezultatul con- 
semat în aci alăturatul proces-verbal. 

După cum veţi binevoi a observa, rezultă din acest proces- 
verbal. în substanţă, că martorii d-lui colonel Stratilescu se 
opun la satisfacere pe calea armelor, pentru că aşa scrie la 
regulamentul militar, dar, în numele clientului lor, declară 
„că nu bănuiesc cîtuşi de puţin sentimentele patriotice ale 
d-lui Z., cunoscute de noi”. 

Lăsînd la o parte faptul nou că un militar refuză de a 
ieşi pe teren, — cum rămîne cu afirmaţia că sentimentele 
mele patriotice nu au fost bănuite, — cînd eu am fost pus în 
disponibilitate, după cererea d-lui ministru de Război, tocmai 
pentru această învinuire ? 


488 


Dorind să evit calea publicităţii şi a scandalului — în 
aceste momente penibile pentru armata noastră — am onoare 
a vă ruga să binevoiţi a-mi acorda o audienţă, pentru deplina 
lămurire a situaţiunei. 

Acum, cînd pacea s-a întors pentru toată lumea, poate că 
ar fi drept să se întoarcă şi pentru mine. Sunt 6 săptămîni 
de cînd nu dorm. 

Am onoarea a solicita favoarea unui răspuns telegrafic, 
adresat la Odobeşti. unde plec astăzi.” 

Primiţi, vă rog, domnule prim-ministru, încredințarea prea 
înaltei mele consideraţiuni. 

Duiliu Zamfirescu 


190 


Odobeşti 


Excelenţei-sale d-lui Titu Maiorescu ' 
Rog pe excelența voastră să primească expresiunea grati- 
tudinei mele pentru răspunsul telegrafic ce a binevoit a-mi da. 


Duiliu Zamfirescu’ 


191 


PALACE HOTEL 
BUCAREST 
[imprimat] 


Bucureşti, 31 august 1913 ' 


Domnule prim-ministru, 
Mergînd la Minister să regulez pozițiunea mea, am găsit 
că disponibilitatea mă privează nu numai de leafa pe 50 de 


480 


zile (de la 1 iulie la 20 august), dar şi de o pătrime din leafa 
pe două luni viitoare. 

Am onoarea a atrage binevoitoarea atenţiune a excelenţei- 
voastre asupra acestei stări de lucruri. Dacă m-aţi reintegrat, 
aţi restabilit stătu quo ante, căci disponibilitatea, după legea 
noastră, nu este o pedeapsă (deoarece o poate cere funcțio- 
narul însuşi, — cum a şi fost cazul meu, cel puţin formal), 
ci o situaţie a cadrelor. Legea Ministerului de Externe prevede 
în mod enumerativ pedepsele, iar spiritul în care a fost con- 
cepută disponibilitatea e numai în avantajul funcţionarului, 
iar altminteri e pur politic : un ministru plenipotenţiar poate 
fi om de partid ; ministrul Afacerilor Străine, care nu-l poate 
destitui pentru părerile sale, îl pune în disponibilitate. 

Dar eu renunţ a mai discuta. De la întîmplarea mea, sunt 
ca un om după cutremur : mi se pare că toate aşezămintele 
se mişcă. 

Vă semnalez pur şi simplu cele de mai sus. 

Altfel, ar trebui să merg cu logica mai departe: din 
momentul ce nu sunt vinovat eu, trebuie să fie vinovat alt- 
cineva, un cineva care să-şi ia pedeapsa pedepsei mele ne- 
meritate. 

Dar, cum zic, renunţ la discuţie, şi vă mulțumesc că 
mi-aţi redat pacea şi mai cu seamă că aţi dat ţării o provincie 
minunată. în acest mare interes românesc, se pierd mizeriele 
noastre personale. 

Primiţi, vă rog, domnule prim-ministru, încredințarea prea 
înaltei mele consideraţiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


Odobeşti 


Către Academia Romană 


B.C.S., Ms. 10.577 (lipseşte sfîrşitul scrisorii). 


A fost publicată într-o formă revăzută în Analele Academiei 
Române, seria II, voi. 27. Dezbateri, 1904—1905, p. 33—35, de unde 
o reproducem în ediția noastră. 


1 —  „Codicele" intitulat Conciones latino moldavae... [Cuvîntări 
latino-moldave] Auctore  R.P.Fra Magistro Silvestro Amelia â  Foggiii 
Ordinis Minorum Sancti Francisci Conventalium ex Prova S. Angeli in 
Regno Neapolitano Missionum Apostolicarum per Muldaviam, Vallachim, 
lartariam, ac Transylvaniam olim Praefecto. Anno a Christo nato 1725, 
se găseşte la B.A.R., ms. rom. 2882. Copertă frumoasă, învechită, cu 
i.ouă cheutori. Pe fila [4 r] la mijloc, însemnare caligrafică: „Dăruit 
de d-l Duiliu Zamfirescu, şed. 25 iunie 1904". 

Un alt manuscris al lui Silvestro Amelio, ce se păstrează la Roma, 
a fost studiat de Ovid Densusianu (cf. Manuscrisul românesc al lui 
Silvestro Amelio din 1719, în Grai şi suflet, 1924, voi I, fasc. 2, 
p. 286—311. 

2 —e Numele lui Silvestro Amelio, care a fost „prefect" al misiunilor 
catolice din Moldova, Muntenia şi Transilvania, este cunoscut docu- 
mentelor de la noi, fiind amintit în 1718 (cf. N. Iorga, Studii şi docu- 
mente cu privire la istoria românilor, I, Socotelile Bistriței (Ardeal), II. 
Acte relative la istoria cultului catolic in principate adunate şi tipărite 
cu o prefață despre propaganda catolică pînă la 1500, de..,, Bucureşti, 
Edit. Min. de Instrucție, 1901). 


493 


3— E vorba de Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, îngrijită de 
1. Bianu, Bucureşti, Tip. Academiei, 1887. 

4 — Astăzi ştim că cea mai veche carte românească tipărită cu 
litere latine este Cartea de cîntece, imprimată la Cluj în anii 1571—1575 
(cf. Ion Gheţie, Fragmentul Todorescu, în voi. Texte româneşti din 
secolul al XVI-lea, Edit. Academiei R.S.R., 1982, p. 252—364). 

5 — loan Bianu, Despre introducerea limbii româneşti în biserica 
românilor. Răspuns D. A. Sturdza, 21  martie/3 aprilie 1904, Bucureşti, 
1904. 

6 — Codicele, conținînd 196 pagini, a fost scris în 1948 în Bacău 
de către Marcus Bandinus, „arhiepiscop de  Marcianopole în Moesia 
inferioară şi de Dorostor şi de Tomis la Marea Neagră şi administrator 
în Moldova" al bisericilor catolice. Oferă un material bogat asupra 
istoriei catolicismului in Moldova. 

7 — V. A. Urechiă, Codex Bandinus, memoriu asupra scrierii lui 
Bandinus de la 1646, urmat de text, însoţit de acte şi documente, de... 
Extras din Analele Academiei Române, seria II, tom. XVI, Memoriile 
secțiunii istorice, Bucureşti, 1895. 

8 — „Constrînşi de groaznicele evenimente pe care le-a îndurat 
acea ţară, episcopii locuiau de obicei în Polonia" (ital.). 

9 — Textul din Analele Academiei Române este însoţit de urmă- 
toarea precizare. „De la dl. Duiliu Zamfirescu, membru corespondent, 
se primeşte darul arătat în următoarea scrisoare". 


B.C.S., Ms. 10.308. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ediţie 
îngrijită, cu note şi studiu introductiv de Al. Săndulescu, Edit. Academiei 
R.S.R., 1967, p. 1. 


1— Duiliu Zamfirescu a fost ales membru al Academiei Române 
la propunerea lui I. C. Negruzzi, cu 24 voturi pentru şi 4 voturi contra, 
în şedinţa din 1 aprilie 1908 (cf. Analele Academiei Române, Dezba- 
terile, seria a Il-a, 1908, voi. 30, p. 144). Acest fapt ne ajută să fixăm 
data scrisorii. Discursul de recepție, Poporanismul în literatură, îl va 


494 


rosti cu un an mai tîrziu, în 1909, cu răspuns de Titu Maiorescu. 
Asupra ecourilor în presă şi a polemicilor, v. corespondența cu acesta 
{scrisoarea 182, nota 1). 

2— Prietenul era D. C. Ollănescu-Ascanio (1849—1908), om de 
litere şi diplomat, fost membru al Academiei Române (v. infra, scri- 
soarea 4 către Tr. Djuvara, nota 5). Abătîndu-se de la tradiție, Duiliu 
Zamfirescu nu-şi va consacra alocuțiunea predecesorului său, ci Popo- 
ranismului în literatură (v. supra). 


Către Alcalay P. 6 


16 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 


cit., p. 2. 


1 — Leon Alcalay (1847—1920), editor şi librar, întemeietorul 
librăriei editoare „Universala-Alcalay” & Co. Din 1899 a preluat publi- 
tarea colecției „Biblioteca pentru toți", iniţiată de Carol Miiller în 1895. 


Către Ion  Bacalbaşa p. 7 


1 


B.A.R, S 
CCCLIII 


1 _ l, (ancu) Bacalbaşa (1863—1918), ziarist, cronicar şi dra- 
maturg. Director general al Teatrelor şi director al Teatrului Naţional 
din Bucureşti în 1912 şi 1917. 

2 _ Prezentată Teatrului Naţional, piesa Poezia depărtării va fi 
aprobată la 1 septembrie de comitetul din care făceau parte Ion C. Ba- 
calbaşa, directorul teatrului, D.  Evolceanu, I. Al.  Brătescu-Voineşti, 


495 


actorii V. Leonescu, Ion Brezeanu şi I. G. Saita. Premiera are loc la 
25 ianuarie 1913. 


3 — Al. Davila (1862—1929), autorul dramei istorice Vlaicu-Vodă. 
A fost regizor al companiei de teatru Davila (1909) şi director al 
Teatrului Naţional din Bucureşti (1905—1908 şi 1912—1914). 


4 — O amică a fost publicată în Convorbiri literare, nr. 3, martie 
1912. 


Către loan Blanu 


42(1) 
DXII 


B.A.R, S 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 
cit., p. 3. 


1 — loan Biami (1856—1935), filolog, profesor universitar, director 
al Bibliotecii Academiei Române, pe care a organizat-o pe baze moderne, 
membru, secretar general şi preşedinte al Academiei Române. Sub con- 
ducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, ca de ex. : Biblio- 
grafia românească veche, 1508—1830 (1903—1936) şi Catalogul ma- 
nuscriselor româneşti, 3 voi. (1907—1953). A editat o seamă de texte 
vechi ca: Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1887) şi Psaltirea scheiană 
(1889). 


2 — Vasile Lucaciu (1852—1922), om politic. A fost secretar ge- 
neral al Partidului național român din Transilvania, a participat activ 
la acțiunea Memorandumului din 1892 şi la lupta pentru unire. A fost 


membru al Consiliului dirigent al Transilvaniei. 


3 — Liga culturală (Liga pentru unitatea culturală a tuturor româ- 
nilor), asociație patriotică înființată în 1890 la Bucureşti, cu scopul de 
a sprijni lupta pentru realizarea unității politice a poporului român. 


Principalul ei animator a fose, Nicolae Iorga (din 1908). 


496 


42(2) 


B.A.R, S 
DXII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 
cit., p. 3—4. 


1_ Se referă la Etymologicum Magnum Romaniae, tomul IV, 
Kegru-Vodă, Un secol şi jumătate din începuturile statului  Țărei Ro- 
mâneşti (12)0—1380), ca introducere la tomul IV din Etymologicum..., 
Bucureşti, 1898, volum care se deschide cu o precuvîntare, „curioasa 
prefaţă  dedicatorie”, unde fostul antidinastic Hasdeu îşi exprima grati- 
tudinea față de regele Carol I: „Este o datorie a mea de inimă şi de 
minte de a rosti aci o adîncă, o nemărginită, o adevărată recunoştinţă 
maiestății-sale regelui, care singur m-a îndemnat la muncă şi mi-a în- 
lesnit-o, astfel că întemeietorului regatului României i se închină studiul 
meu despre întemeietorii Statului Țărei Româneşti”. 


42(3) 


B.A.R., -. 
DXII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 
cit., p. 4. 


1 _ £ vorba de fratele său cel mai mic, Constantin Zamfirescu, 
pe care-l ajută să-şi pregătească doctoratul în chimie la Roma. 


4244) 


B.A.R., 
DXII 


A fost pubiicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 


cit., p. 5. 


497 


"2(5) 


B.A.R., 
DXII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 5—6. 


1 — Duiliu Zamfirescu era, din 1909, reprezentantul guvernului 
român în Comisia Europeană a Dunării. 

2 — Raport de premiere a /liadei, tradusă de George Murnu (cf. 
Analele Academiei Române, 1912—1913. Dezbateri, seria a Il-a, voi. 35, 
p. 303). 

3 — E vorba de volumul de nuvele şi schițe Întuneric şi lumină, 
1912, care era propus pentru premiul Năsturel al Academiei (cf. Ra- 
portul Iui I. C. Negruzzi, în Analele Academiei Române, id., p. 292— 
294). Dintre cei trei propuşi, A. Vlahuță cu lucrarea Pictorul N. Gri- 
gorescu (cf. Raportul lui B. Delavrancea, în loc. cit, p. 320), George 
Murnu cu traducerea /liadei şi I. Al. Brătescu-Voineşti, cu volumul de 
nuvele şi schițe Întuneric şi lumină, majoritatea de voturi a întrunit-o 
George Murnu, căruia i s-a acordat marele premiu Năsturel. Numai 
pasiunea pentru clasicismul greco-latin expiică şi justifică opțiunea sa 
pentru iada, tălmăcită de George Murnu, pentru că altfel Duiliu Zam- 
firescu avea o părere întru totul favorabilă față de I. Al. Brătescu- 
Voineşti, despre care se exprimase încă de la debutul acestuia, în 1894, 
într-o scrisoare către Iacob Negruzzi: „Brătescu e temparementul cel 
mai artistic dintre noii tineri de la (Convorbiri, trebuie încurajat să 


scrie ceva lung." 


4 — Deşi poezia lui se resimte de anumite influențe simboliste, 
Duiliu Zamfirescu va fi în teorie un adept al clasicismului: „Orice 
lucrare de artă durabilă trebuie să fie modernă prin sentiment, antică 
prin caracter şi prin sobrietatea expresiei". Educat în spiritul ,„Junimii", 
el va condamna mişcările poetice înnoitoare (,„pestilenta simbolistă" şi 
„decadentismul") (cf. articolul Unor prieteni tineri, în Convorbiri lite- 
rare, 1916, voi. 50 p. 373), considerînd că „nimic nu este al viitorului 
dacă nu cuprinde sîmburele frumosului clasic" (cf. Literatura viitorului, 
Convorbiri literare, 1916, nr. 1, p. 11—18). 


498 


42%) 


B.A.R., 
DXII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 


sd. cit., p. 7. 


1 — Duiliu Zamfirescu era membru în comisia premiului Năsturel 
al Secției literare a Academiei, calitate în care a făcut propunerea de 
premiere a lui George Murnu pentru traducerea Iliadei (v. supra, scri- 
soarea 5, notele 2 şi 3), precum şi a altor scriitori, ca I. A. Bassarabescu, 


Panait Cerna. 


Către Vintilă I. Brătianu 


B.A.R., S 
cecxen 


1 __ Vintilă I. Brătianu (1867—1930), om politic, fruntaş al parti- 
dului liberal. Era fiul lui Ion C. Brătianu. 

2 — Antonio Allievi (1824—1896), fiu de ţăran lombard, ridicat 
la ranguri sociale şi stare materială în perioada carbonarilor. Mazzinian 
înflăcărat, a fost una din figurile de seamă ale revoluției italiene. După 
c lungă carieră economică şi politică (director general al Băncii gene- 
rale italiene şi preşedinte al Consiliului de administraţie al căilor ferate 
italiene), a devenit senator şi persoană foarte influentă în viața politică 
a Italiei. Soţia sa era contesa Boriacina-Spini, care se aflase în legătură 
cu partizanii lui Garibaldi. 

3 _ ion C. Brătianu (1821—1891), om politic, unul dintre fonda- 
torii partidului naţional-liberal, constituit în 1875 ; participant la revp- 
luţia din 1S4S din Ţara Românească şi la lupta pentru Unirea Principa- 
telor. De mai multe ori ministru, iar între 1876 şi 1888, prim-ministru. 
A avut un rol important în lupta politica şi diplomatică pentru dobîn- 
direa independenţei de stat a României. 


499 


4 — Scrisoarea — protocolară — e dictată de o împrejurare excep- 
țională, care-l face pe Duiliu Zamfirescu să treacă peste adversităţile 
lui politice antiliberale şi peste antipatia Brătienilor, de cînd publicase 
articolele Le Domaine de la Couronne, în Vindependance roumaine, 
18S4, 13/25 — 15/27 iunie, în care tînărul gazetar critica sever proiectul 
de „donaţie", în fapt de împroprietărire a regelui Carol I. 


Către D. Caracostea 


B.A.R., S 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 9. 


1 — Scrisoarea este adresata lui D. Caracostea (1879—1964), pe 
atunci tînăr cercetător şi profesor secundar. Mai tîrziu a devenit profesor 
la Facultatea de litere din Bucureşti şi membru al Academiei Române. 
A inițiat la noi studiile de critică stilistică prin lucrări ca: Arta 
Chvintului la Eminescu (1938), Creativitatet eminesciană (1943), Expre- 
sivitatea limbii române (1943). 

2 — In 1909, după ce a rostit discursul de recepţie la Academie, 
Poporanismul in literatură, discurs care a stîrnit o adevărată furtună 
literară, una dintre puţinele reviste care s-au solidarizat cu Duiliu Zam- 
firescu a fost Vieaţa noua, în numele căreia îi trimite D. Caracostea 
următoarea telegramă:  „Colaboratorii revistei Vieața nouă ţin să-şi 
manifeste admiraţia lor pentru curajul pe care l-ați avut de a susţine 
cel dintîi în Academia Română convingerile literare menite să se impună 
cît mai mult şi să călăuzească generaţiile de azi şi de mîine. 

Lupta dintre spiritul nou şi cel vechi, care în chip firesc trebuie 
să ancoreze la formula strimtă şi fanatică a poporanismului, a sărbătorit 
azi un triumf acolo unde în literatura noastră va trebui să fie călăuzită 
de aceeaşi viață nouă, care însuflețeşte pe tinerii ce văd în dv. un 
minunat înțelegător al aspiraţiunilor literare. 


Colaboratorii revistei Vieața nouă, prin 


D. Caracostea” 


(Telegramă din Arhiva Duiliu Zamfirescu ce se găsea în 1979 în posesia 
norei scriitorului, Lucia Zamfirescu.) 

Pentru atitudinea pro-zamfiresciană a Vieții noi, cf. şi Ovid Densu- 
sianu, Ce nu se înțelege la Academie fi de alții — Discursul de recep- 
țiune al d-lui Duiliu Zamjirescu şi Răspunsul d-lui Maiorescu în Vieaţa 
„ouă, nr. 9, 15 iunie 1909, p. 173). 

3 — Articole semnate şi nesemnate, re «e publicau mai ales în Viața 
românească, dar şi în alte reviste. 


Către Ercole Carini P. 15 


Colecţia Şerban Cioculescu. 
Publicată în România literară, nr. 34, 8 iunie 1972, p. 17. 


1 — Ercole Carini, compozitor italian, mai tîrziu profesor de 


contrabas la Conservator. 


Către Carol I P. 16 


Arhiva Ministerului de Externe. 


Publicată de Em. Bucuţa în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu 
în scrisori (1884—1913), cu un cuvînt de introducere şi însemnări de 
Emanoil Bucuța, Editura Casa şcoalelor, 1944, p. 1, de unde o re- 
producem. 


1 — Raporturile lui Duiliu Zamfirescu cu Carol I, domnitor şi 
apoi rege al României (1866—1914), nu au fost dintre cele mai cordiale. 
In 1884, tînărul gazetar avea curajul să atace proiectul de lege care 
prevedea instituirea „domeniilor Coroanei" (v. Le Domaine de la Cou- 
ronne, în VIndependance roumaine, 13/25—15/27 iunie 1884), iar mai 
tîrziu, deşi temperată, opinia sa nu va fi extrem de favorabilă prințului 
de Hohenzollern, care a avut două defecte : „a) disprețul pentru trecutul 
nostru ; b) catolicismul" (scrisoare către Titu Maiorescu, 6/19 dec. 1903). 
Abia în 1914 recunoaşte Duiliu Zamfirescu meritele lui Carol I, ca 
element ponderator între partidele politice : „Oricum ar fi însă, omul 


501 


acesta rămîne o mare figură. Cumpătat, econom, stăruitor — de cea 
mai desăvîrşită omenie în viaţa lui casnică — devenit român cu aspi- 
rațiele sale — rămas german cu practica vieţii — regele Carol a fost 
cel mai bun corectiv al dezvoltării politicii româneşti." 


2 — Despre istoria incidentului cu colonelul Stratilescu, v. scrisorile 
către Titu Maiorescu din 1913. 


Către Cristu Cridim (CV. /. Dumitrescu) P- 17 


Colecţia Şerban Cioculescu. 


Publicată în România literară, nr. 24, 8 iunie 1972, p. 18. 


1 — Cristu Cridim  (1878—?), ziarist şi scriitor, azi necunoscut. 
2 — Revista se numea I/lustrațiunea naţională, apărea în formatul 
revistei l'Illustration şi pe hîrtie cretată. în subtitlu: Revistă lunară. 
Enciclopedică — ilustrată.  Directori-proprietari : Maior I. Uescu şi 


Maior Const. L. Bottez din geniu. Secretar de redacţie: Cridim. Re- 
dacția şi ad-ţia 12, str. Regală, 12, Bucureşti: Colaborator principal, 
Al. Macedonski. In nr. din februarie 1913, Caion recenzează favorabil 
reprezentaţia de la Teatrul Naţional cu piesele Poezia depărtării «i 
O amică de Duiliu Zamfirescu. 


Către Ilie Dăianu P. 18 


Biblioteca Academiei R.S.R. — Filiala Cluj. 
CM. 14 — 5951, nr. 1040. 


A fost publicată în Echinox, 1970, nr. 1—2, p. 11, de către Mircea 
Curticean, sub titlul Duiliu Zamfirescu, colaborator al  „Răvaşului”. 


1 — Tlie (Elie) Dăianu (1868—1956), protopop, militant patriot, 
animator cultural, redactor al revistei Răvaşul, Cluj (1903—1910). 


502 


B.A.R.S.R. — Cluj. 
CM. 15 — 1951, nr. 1051. 


A fost publicată în Echinox, nr. 1—2, p. 11 (v. supra, scrisoarea 1, 
nota 1). 


1 — Augustin Bunea (1857—1910), prelat şi istoric din Transilvania, 
unul dintre apărătorii fruntașilor politici români implicați în procesul 
„Memorandumului". 

2 — într-adevăr, în Răvaşul este apreciat romanul îndreptări, care 
cuprinde „pagine de adevărată apoteozare a neamului românesc de peste 
munți" (cf. articolul Mai departe de Bizanţ, Răvaşul, VII, 1909, nr. 6, 
p. 336—340) şi se spun cuvinte de laudă la adresa discursului de 
recepție, văzut mai ales ca pledoarie pentru romanitatea românilor : 
„în discursul d-lui D. Zamfirescu, atît de mult discutat, în ce priveşte 
poporanismul, sînt părți clasice în ce priveşte poporul românesc. De 
mult nu s-au mai spus aşa de frumoase şi călduroase cuvinte despre 
ființa şi originea românilor, ca cele de la p. 6—ll ale acestui discurs. 
Vom căuta să revenim" (idem, p. 358). In nr. 7, p. 378—381, se 
reproduce sub titlul De unde şi cine suntem ? — Fragment dintr-un 
discurs academic, cu mențiunea la sfîrşit: „Din Poporanismul în lite- 
ratură": Alături de Vieața nouă a lui Ovid Densusianu şi de Românul 
din Arad, Răvaşul de la Cluj este una dintre puținele reviste care nu-l 
atacă pe Duiliu Zamfirescu după rostirea" discursului de recepție. în ceea 
ce priveşte raporturile mai complexe ale scriitorului cu scriitorii şi 
periodicele din Transilvania, v. comentariul la scrisorile către Titu 
Maiorescu (infra, p. 785—786) şi studiul lui Ion Breazu, Duiliu Zamfi- 
rescu şi Transilvania, în volumul Literatura Transilvaniei, Edit. Casa 
Şcoalelor, 1944, p. 252—319. 


B.C.S. Fond corespondență Ilie Dăianu. 
R.M.F. 1748, nr. 8506. 


A fost publicată în Echinox, loc. cit. (v. supra, scrisoarea 1, nota 1). 


503 


1 — Nuvela este La sorți, publicată în Convorbiri literare, XLIV, 
martie 1910. 
2 — Trei poezii sub titlul Înşelăciuni, apărute în Răvaşul, martie 


1910, nr. 3, p. 82—83. In Opere, I. Poezii. Ediţie îngrijită, prefaţă, 
cronologie, note, glosar, indice şi bibliografie de Mihai Gafiţa, Edit. 
Minerva, 1970 (ediţie în care se înscrie şi volumul de față), apar sub 
titlul Poeţii (p. 324). 


BARSR. — Cluj. 
CM. 13 — 1951, nr. 1013. 


A fost publicată în Echinox, 1970 (v. supra, scrisoarea 1, nota 1). 


1 — Este vorba de Bustul împăratului Traian, Răvaşul, nr. 3, 
martie 1910, p. 81—83, schiță scrisă în formă epistolară (e adresată 
„D-lui Director al revistei Răvaşul”) şi aminteşte de primele scrisori 
trimise din Roma lui N. Petraşcu (v. voi. VIII al prezentei ediţii). Cu 
Augustin Bunea, pe care-l omagia revista, schiţa nu avea comun decît 
faptul că prelatul, de curînd decedat, fusese student la Roma, la 
Colegiul „De propaganda fide", însuflețit şi el de ideea originii noastre 
latine şi de acsea a unităţii naționale, ca şi preotul Moise Lupu din 
romanul îndreptări. Textul lui Duiliu Zamfirescu era mai mult unul de 
„atmosferă" şi nu se referea direct la figura celui comemorat, pe care, 
aşa cum o spune şi în scrisoare, nu-l cunoscuse. 


Către Trandafir Djuvara P. 2 


B.C.S., Ms. 11.540. 


1 — Trandafir G. Djuvara (1856—1935), scriitor şi diplomat, fiind 
ataşat de legaţie la Paris, secretar de legaţie la Bruxelles şi Sofia, am- 
basador la Belgrad, Sofia, Istanbul, Bruxelles, Atena. Prieten al lui 
Duiliu Zamfirescu şi N. Petraşcu, Trandafir G. Djuvara a sprijinit 
literatura naţională prin popularizarea ei în străinătate (a scris un Essais 


504 


Sur la littirature roumaine, 1884), a condus revista Ateneul român 
(1894—1895), unde a semnat poezii originale şi traduceri, recenzii şi 
cronici cu numele său sau cu pseudonimul T. Ezneanu. Aici a publicat 
Bibliografia  cestiunii naţionale. Membru fondator, din 1878, al Asociaţiei 
literare şi artistice internaționale, cu sediul la Paris. In această calitate 
a participat la congrese, fiind cel dintîi român care a discutat competent 
chestiunea drepturilor de autor. A publicat versuri, volumul Coarde 
sparte (1884), un studiu de folclor comparat, Superstițiuni la români şi 
la diferite popoare (1884—1885), lucrări juridice, Tratate, convențiuni 
şi învoiri internaţionale ale României (1888). 


2 — Probabil, examenele de sfîrşit de an la Liceul Sf. Gheorghe, 
unde Duiliu Zamfirescu, funcţionar în Ministerul Afacerilor Străine, din 
1885, era paralel şi profesor de limba română, aşa cum aflăm din 
Familia, nr. 41, 13/25 oct. 1885, p. Pl: „DI. Duiliu Zamfirescu, ataşat 
de cl. I pe lîngă Ministerul Afacerilor Străine în Bucureşti, a fost numit 
prefesor de limba română la Liceul Sf. Gheorghe, clasele I, II, III." 


3 — Destinatarul era în acel timp ambasador la Belgrad. 


4 — Ministrul Afacerilor Străine era M. Pherekyde (1842—1928), 
avocat şi om politic, unul dintre conducătorii partidului naţional-liberal. 


5, 6 — Romalo, C. Esarcu, funcţionari superiori în Ministerul 
Afacerilor Străine. Constantin Esarcu (1836—1898), medic şi diplomat, 
ambasador la Atena şi Roma, ministru al Afacerilor Străine în 1891. 
A rămas cunoscut mai ales prin rolul important pe care l-a avut în 
înființarea Ateneului Român. A publicat o selecție de documente privind 
istoria României, comentate, din arhivele italiene. 


7 — D. A. Sturdza (1833—1914), om politic, preşedinte al parti- 
dului  naţional-liberal (1892—1908), prim-ministru (1895—1896,  1897— 
1899, 1901—1904, 1907—1908). A sprijinit activitatea Academiei Ro- 
mâne, al cărei secretar şi preşedinte a fost, contribuind îndeosebi la îm- 
bogăţirea colecțiilor. Antipatia liberalilor pe care şi-o atrăsese Duiliu 
Zamfirescu după publicarea articolelor privitoare la „dotaţia” regală (Le 
Domaine de la Couronne) era implicit şi a lui D. A. Sturdza, care-l 
va împiedica pe scriitor să fie ales membru corespondent al Academiei 
în 1893, 1894 şi 1895, socotindu-l „un pornograf" şi-i va da de gîndit 
subalternului său, secretarul de legaţie de la Roma, care la un moment 
dat se teme pentru însuşi postul său: „Ce s-o întîmpla cu mine nu ştiu. 
Noul prim-ministru şi ministru de Externe (D. A. Sturdza, n.n.) nu mă 
iubeşte" (scrisoare către Titu Maiorescu din 6/18 decembrie 1895). Despre 
D. A. Sturdza vine deseori vorba în corespondența lui Duiliu Zamfirescu 
către Titu Maiorescu, o dată într-o sarcastică schiță de portret: 


„Deasupra tutulor planează personalitatea cea mai extravagantă ce 
s-a văzut vreodată: un român născut boier, cu instincte de ţîrcovnic, 
fățarnic, înzestrat de natură cu o încăpăţinare de măgar, neavînd nimic 
din calităţile şi cusururile rasei, fără nici un fel de talent, orator prost, 
scriitor infam, damblalîu înainte de vreme, rezistînd numai cu o jumătate 
a sistemului nervos, vendicativ, crud şi, mai presus de orce, antiestetic 
în toate actele morale şi materiale ale vieţii” (scrisoare din 6/19 de- 
cembrie 1903). 

Un portret şi mai caustic îi face Duiliu Zamfirescu lui D. A. Sturdza 
în seria de însemnăni memorialistice, scrise în 1914—1915, aflate la 
Biblioteca Centrală de Stat şi publicate de noi, în mare parte, în 
România literară, 1969, nr. 3, 16 ianuarie, p. 13 : 

„După moartea lui I. C. Brătianu, partidul liberal şi-a dat ca şef 
pe d-l D. Sturdza. 

leşit din familia boierească a Sturzeştilor Miclăuşeni, prin urmare 
moldovean, bărbatul acesta a jucat un rol de mîna întîi, deşi a fost o 
inteligență de mîna a doua. Crescut în Germania, ţinut în străşnicie de 
mama sa, religios pînă la bigotism, pudic pînă la ridicol, el a fost un 
contrast viu cu mai toți oamenii politici ai timpului său, — dar tocmai 
de aceea, interesant. 

Luat de tînăr ca secretar al lui Cuza, el era antiteza vie a prinţului, 
din care cauză nu a putut dăinui. [...] 

In lungile noastre întrevederi, d-l Sturdza povestea lucruri caracte- 
ristice pentru d-sa. Aşa, bunăoară, drumul de la laşi la Bucureşti, al 
lui Cuza-Vodă. 

Prin toate oraşele, prin toate satele, pe la trecători de ape, pe la 
poşte, pe lungul drumurilor ieşeau oamenii, în haine de sărbătoare, să 
se închine noului domnitor al Principatelor Unite. Se vede că de la o 
vreme, vodă începuse să se plictisească cu salamalecurile astea, pururi 
aceleaşi; cu caii de poştă, vecinie la fel; cu surugiii orăcăind pe acelaşi 
ison ; cu subprefecții tăiați pe acelaşi patron. Pentru a se distra, vodă 
cînta între dinți canţonete de la Paris, pe cînd lumea săruta pămîntul. 
Evident, nepotriveală, care însă se poate pricepe şi tolera pentru o fire 
mai puţin austeră decît a d-lui Sturdza. D-sa însă şi acum vibra de 
indignare, calificînd cîntecele franțuzeşti de «măscări». 

Drept aceea, secretarul ceru prințului să se dea jos din trăsura 
domnească şi să-l urmeze într-un olac de poştă. 

O a doua scenă spăimîntătoare pe care o istorisea d-l Sturdza despre 
Cuza-Vodă era următoarea : intrînd într-o zi în cabinetul de lucru al 
prințului, cu inevitabilul ghiozdan la subsuoară, Cuza îl invită să depună 
tolba pe o masă, ce era ascunsă de un paravan. Care nu fu spaima şi 


506 


oroarea d-lui Sturdza cînd de după paravan îi ieşi înainte o femeie 
goală !... Cuza făcea un haz nespus, pe cînd 4-1 Sturdza părăsea tolba 
şi camera de lucru, spre a nu se mai întoarce niciodată şi spre a intra, 
mai tîrziu, în comitetul secret ce avea să detroneze pe vodă." (B.C.S., 
XIX 
Ms. R. 
1-9 

8 — Nicolae Petraşcu (1859—1944), critic literar, scriitor şi diplo- 
mat. Se  împrieteneşte din tinerete cu Duiliu Zamfirescu la seratele 
societății „Intim club", devenind apoi colegi, ca funcționari la Ministerul 
Afacerilor Străine, unde au dat împreună examenul de ataşat de legație. 
Colaborator al Convorbirilor literare şi admirator al lui Titu Maiorescu, 
se desparte de acesta spre a întemeia, împreună cu D. C. Ollănescu-As- 
canio, o nouă societate, „Amicii literaturii şi artei române", făcînd să 
apară şi revista Literatură şi artă română (1896—1910). Debutînd ca 
maiorescian, se apropie în timp de principiile deterministe ale lui 
H. Taine. A publicat studii monografice despre Eminescu, Alecsandri, 
Duiliu Zamfirescu, prietenul din tinerețe de la care a primit o foarte 
interesantă corespondență. 

9 —  Rînduri licenţioase ce nu se pot reproduce. 

10 — Alexandru G. Djuvara (1858—1913), frate cu Trandafir 
G. Djuvara, avocat, om politic şi om de cultură. A fost deputat şi 
ministru, a întemeiat ziarul L'Etoile roumaine (1885) la care a colaborat 
şi Duiliu Zamfirescu. De reținut un articol, întru totul remarcabil prin 
intuițiile Iui, despre M. Eminescu, sub titlul Litterature roumaine, nr. 11, 
26 oct77 nov. 1885, p. 2. 

11 — Text licenţios. 


B.CS., Ms. 11.542.. 
1, 2, 3 — Rînduri licenţioase ce nu se pot reproduce. 


B.C.S., Ms. 11.543. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 10-11 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele >nai frumoase scrisori. Text 


507 


ales şi stabilit, prefață, tabel cronologic, note şi indice de Al. Săndulescu, 
„Biblioteca pentru toţi”, Edit. Minerva, 1974, p. 101—102. 


1 — La 2 decembrie 1887, Duiliu Zamfirescu a fost numit secretar 
la Legația din Roma, dar din cauza atmosferei politice interne încor- 
date, nu pleacă la post decît la începutul lunii mai 1888, cînd la porto- 
foliul Externelor vine P. P. Carp. 


2 — Fratele destinatarului (v. supra, scrisoarea l, nota 10). 
3 — Trandafir Djuvara era acum ambasador la Sofia. 
4 — Se referă la romanul Lume nouă şi lume veche, care începe 


să apară în 1891 în Convorbiri literare. 

5 — E vorba de poezia De la Villa Tusculana, publicată în Con- 
vorbiri literare, nr. 2, mai 1889, p. 182, poezie în care se foloseşte metrica 
latină; de aici menţiunea că „îl bîntuie clasicismul”. 

6 — Rînduri licențioase ce nu se pot reproduce. 


B.C.S., Ms. 11.544. 


A fosl publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 11—12. 


1 — Cel mai mic fiu al Zoei, soră cu Ioniță şi Iordache Lascar 
şi al lui lon (Gheorghe) Zamfir (Blănaru), Lascăr Zamfirescu (îşi 
adăugase terminația -eseu, potrivit unei mode generale în epocă) s-« 
născut pe la 1822 şi a murit în vîrstă de 88 de ani, în 1910. Cunoştea 
vreo patru limbi străine : neogreacă, turca, franceza, germana. Murin- 
du-i părinţii înaintea majoratului (Zoe s-ar fi stins la o vîrstă tînără), 
Lascăr, spre deosebire de fraţii săi, Gheorghe şi Dumitrache, a rămas 
cu studiile neterminate şi a încăput pare-se pe mîna unui tutore care 
i-ar fi irosit o bună parte din moştenire. La aceasta se mai adaogă şi 
împrejurarea că tînărul era un spirit puţin înzestrat pentru viața practică. 
Cu vremea, el îşi corectează conduita socială, potrivit originii sale de 
oameni cu dare de mînă, încît la 19 ianuarie 1858, cînd se căsătoreşte, 
era de profesie „neguţător” şi cununat de un Lascăr Gheorghiu, de 
meserie  „orîndaş”  (cîrciumar) (cf. Arhivele Statului, Focşani, Registru- 


508 


matricol, condică de cununați pe anul 1858). Probabil că moştenirea 
destul de precară, ca şi inaptitudinea sa practică l-au determinat pe 
Lascăr să fie mulţi ani ajutor de primar al primăriei Focşani, funcţie 
administrativă care atestă pe de o parte modestia mijloacelor materiale, 
iar pe de alta, prestanţa socială a familiei din care provenea. Era un 
bărbat înalt şi impunător, cu o anume cultură ce o depăşea pe aceea 
a negustorimii de rînd, preţuind în chip deosebit învățătura de carte, 
înfăţişarea lui dintr-o fotografie de octogenar comunică nu atît sigu- 
ranța de sine a omului avut, cît osteneala unei vieţi de efort, pentru 
a-şi vedea copiii luminaţi, şi eleganța vestimentară, care străluceşte mat 
în satinul reverelor şi în mătasea cravatei înnodată cu grijă sub înaltul 
guler scrobit. 


2 — Sultana, fiică a  bogatului negustor Pavel Mincu, soră cu 
arhitectul Ion Mincu şi pictorul Ştefan Mincu (v. infra, scrisorile către 
Duiliu loanin). S-a născut pe la 1840—1842 şi a murit în timpul pri- 
mului război mondial, în 1918. Avea o inteligență ageră, cunoştea limbi 
străine şi era înzestrată, ca şi fraţii ei, pentru artă, cultivînd în familie 
o atmosferă prielnică muzicii şi literaturii. Era abonată, în afară de 
revistele româneşti, la Revue de Paris, Revue des deux mondes, Die Woche. 

3 — E vorba de guvernul liberal, condus de D. A. Sturdza şi 
care e înlocuit de conservatorii junimişti la 12 martie 1888, avînd ca 
preşedinte de consiliu pe Th. Rosetti. 

4 — Probabil, P. P. Carp (1837—1918), cunoscut om politic juni- 
mist, şeful partidului conservator (1907—1912), prim-ministru (1910— 
1912). Era ministru de Externe în guvernul junimist din 1888—1889, 
în momentul cînd a plecat Duiliu Zamfirescu, în calitate de secretar 
de legație la Roma. Autorul Vieţii la țară l-a admirat foarte mult. 
(V. corespondenţa cu Titu Maiorescu în volumul de față.) 

5 — Dumitru  Ollănescu-Ascanio (1849—1908), scriitor şi diplomat, 
originar din Focşani, ca şi Duiliu Zamfirescu. A studiat dreptul la Paris 
şi Bruxelles, fiind magistrat şi apoi funcționar la Ministerul de Externe, 
unde a îndeplinit funcţia de secretar general, secrtar de legaţie, apoi 
ministru al României la Istanbul, Viena şi Atena. A participat la înte- 
meierea societăţii „Românismul" condusă de B. P. Hasdeu, mai tîrziu 
devenind colaborator constant al Convorbirilor literare. Din 1895 înfiin- 
țează o nouă grupare artistică „Amicii literaturii şi artei române", al 
cărei preşedinte a fost. Din acea grupare a făcut parte şi Duiliu Zam- 
firescu. D. C. Ollănescu a scris nuvele {Fata spinzuratului), poezii 
(Satirele), piese de teatru, mai ales comedii (Lupul şi barza, Pe malul 
ghlei, Pribeagul, După război, Fanny, Primul bal). Ultima ar putea fi 
o prelucrare după o piesă germană necunoscută, şi ea se pare că a fost 


509 


acuzată de plagiatul despre care vorbeşte Duiliu Zamfirescu în scrisoare. 
D. C. Ollănescu a scris şi cronici teatrale şi literare, fiind autorul unui 
studiu monografic, Teatrul la români (1897—1S9S), şi a desfăşurat o 
bogată activitate de traducător, mai ales din Horaţiu (epistolele, odele, 
epodele) şi din V. Hugo (Ruy Blas). 

6 — Duiliu Zamfirescu face aluzie la cronica literară publicată de 
D. C. Ollănescu despre romanul In fața vieții, în Voința națională, în 
care-l acuză pe autor de plagiat, demonstrînd că scrisoarea lui Soleanu 
către prietenul său Borel traduce aproape cuvînt cu cuvînt prefața lui 
J. Baurdeau, La Vie et les opinions d'Arthur Schopenhauer. In acelaşi 
timp, Ascanio îl apropie pe tîntrul romancier de Zola şi Maupassant, 
situîndu-l în categoria pesimiştilor, şi încă nesinceri. Deşi îi recunoaşte şi 
o serie de calități (descrierea lacului, buna stăpînire a limbii), concluzia 
este severă : „în tot cazul, putem cu siguranță să-i spunem şi întru aceasta 
mă fac chiar ecoul celor mai mulți, că bine ar fi ca d-sa să se măr- 
ginească, dacă mai are de gînd să scrie, ia versuri numai, păstrînd, 
pentru timpuri mai mature şi deci mai bogate de experiență şi învă- 
țăminte, activitatea sa literară în proză, îndreptată întru făurirea de 
îomane realiste, pesimiste ori naturaliste, după cum va voi" (Ascanio, 
Studii şi figuri literare, în Voința mțională, nr. 114. 28 nov. 1884, p. 3 
şi nr. 116, 30 nov., p. 2—3). Aceasta nu l-a împiedicat însă pe 
D. C. Ollănescu în anul următor, 1885, să-l susţină pe Duiliu Zamfirescu 
la examenul de ataşat de legație şi după aceea să devină prieteni sta- 
tornici. A se vedea scrisorile trimise diplomatului de la Roma, păstrate 
la Biblioteca Centrală de Stat, Bucureşti (Z. 25 : 039). 


7 — Rînduri şterse în scrisoare, ulterior, cu altă cerneală. 


8 — Marcel şi Radu, copiii lui Trandafir G. Djuvara. 


B.C.S., Ms. 11.545. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 


cit., p. 13. 


t — V. supra, scrisoarea către Vintilă Brătianu, nota 2. 
2 — Textul aflat în paranteză, şters de o altă mînă, ulterior. 
3 — Ministrul României la Roma în martie 1890 era Ion Văcărescu. 


510 


B.CS., Ms. 11.546. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 
cit., p. 14—15. 


1 — V. supra, scrisoarea 4, nota 5. 
2 — Vergura — fecioară (lat. virgo). 
3 — E vorba de romanul Lume nouă şi lume veche, scriere polemică 


îndreptată împotriva „generoşilor", care vor părăsi mişcarea socialistă 
în 1899 (v. şi scrisoarea 3, nota 4). 


4 — Se referă, probabil, la „studiul critic" Mihail Eminescu, de 


N. Petraşcu, publicat în Convorbiri literare din 1890—1891. 


B.C.S., Ms. 11.547. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 15—16. 


1 — Ion Văcărescu, tatăl Elenei Văcărescu (v., mai departe, scri- 
soarea 10). 


2 — „Fetița" este primul copil al lui Duiliu Zamfirescu, Henriette- 
Eliza-Eleonora-Felicitâ (1891—1978). 


3 — V. scrisoarea 1, notele 5, 6. 


4 — Edgard Mavrocordat, diplomat, pe atunci prim-secretar de le- 
gație la Roma. 


5 — „Mişcarea" aceasta va mai întîrzia încă doi ani, pînă la 1 iulie 
1893, cînd scriitorul e avansat la gradul de prim-secretar de legație 
(secretar cl. I) (cf. Anuarul Ministerului Afacerilor Străine al României, 
1897). 


6 — Rînduri şterse în manuscris ulterior, cu altă cerneală. 


7 — V. supra, scrisoarea 3, nota 4. 


511 


B.C.S., Ms. 11.548. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 


cit., p. 17. 


1 _ Trandafir G. Djuvara fusese numit secretar general al Mi- 


nisterului Afacerilor Străine. 


B.C.S., Ms. 11.549. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 17—18. 


1 — Al. Plagino, om politic, diplomat. A fost ministru plenipoten- 
ţiar la Roma, între 11 ian. 1886—19 oct. 1888. 
2 — Ion Văcărescu (v. supra, scrisoarea 7, nota 1). 
3 — C. Esarcu (v. supra, scrisoarea 1, nota 5, 6). 
10 


B.C.S., Ms. 11.550. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 19—21 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. 
cit., p. 144—147. 


1 _ pierre Loti (Julien Viaud) (1850—1923), scriitor francez şi 


ofițer de marină. A scris romane exotice, senzuale şi sentimentale, ca, 
de ex. : Pecheur d'Islande (1886), Les Desenchantees (1906), Un Pelerin 


512 


U'Angkor (1912). A ținut companie reginei Elisabeta în timpul .exilului* 
ei venețian (v. mai jos, nota 3), căreia i-a consacrat şi un roman intitulat 
L'Exilee. 

2 — Elena Văcărescu (1866—1947), scriitoare română de limbă 
franceză. Nepoată a poetului lancu Văcărescu şi fiică a lui lon Văcă- 
rescu, ministrul României la Roma în vara şi toamna anului 1891. Era 
domnişoara de onoare a reginei Elisabeta (v. şi nota 3). Chiar din acel 
an, Elena Văcărescu s-a stabilit la Paris, desfişurind o bogată activitate 
literară şi patriotică şi devenind mai tîrziu membru de onoare al Aca- 
demiei Române. A scris versuri (Chant d'aurore, La Rapsodie de la 
Dambovitza), proză (Amor vincit, Le SortiVese) şi teatru în care sînt 
frecvente teme şi realități româneşti. 

3 — Sîntem introduşi aici în faimoasa „afacere Văcărescu”, .drama 
de la Veneţia”, cum a numit-o presa vremii. Despre ce era vorba? 
Prințul Ferdinand, pe atunci moştenitor al tronului, se îndrăgostise de 
Elena Văcărescu, domnişoară de onoare a reginei Elisabeta şi fiică a 
lui Ion Văcărescu, recent numit ministru al României la Roma. Pasiunea 
tînărului principe a fost încurajată, se pare, iniţial, şi de regele Carol, 
care, prin înrudirea cu una din cele mai vechi familii ale aristocrației 
româneşti şi-ar fi consolidat o dată mai mult poziția propriei dinastii. 
Dar la acest proiect încep să se opună cu înverşunare partidele politice 
şi, în primul rînd, liberalii. Căsătoria lui Ferdinand cu o descendentă a 
Văcăreştilor ar fi transformat familia regală într-un instrument al unei 
singure tabere politice, în cazul de față, conservatorii. Se mai opunea, 
fireşte, şi codul princiar. Regele Carol îşi dă seama de drumul periculos 
pe care se angaja şi renunță curînd la ideea fortificării pe cale matri- 
monială a monarhiei de Hohenzollern. Nu şi regina Elisabeta, care devine 
ocrotitoarea dragostei celor doi tineri, în pofida partidelor politice şi a 
presei care nu încetează să combată o virtuală căsătorie. In această 
atmosferă încordată, regina Elisabeta, deprimată şi bolnavă, însoțită de 
Elena Văcărescu, se exilează la Veneţia, ameninţindu-l pe rege cu divorţul, 
în timp ce Ferdinand, retras la Siegmaringen, amenința cu sinuciderea 
(cf. Titu Maiorescu, Însemnări zilnice, 14/26 iunie 1891). Despre episodul 
venețian vorbesc o vreme foarte insistent ziarele (asupra cărora vom 
reveni) şi — spre sfîrşitul vieţii, Duiliu Zamfirescu însuşi în foarte 
interesantele însemnări memorialistice pe care începuse a le scrie prin 
1914—1915. Fusese doar unul dintre martorii apropiați ai „dramei”, 
în calitatea sa de secretar de legaţie în Italia, şi unul dintre cei care 
avea să-i suporte consecințele. In afara datelor strict informative, rela- 
tarea se remarcă prin arta portretizării (să amintim din seria aceloraşi 


513 


memorii portretele lui D. A. Sturdza, P. P. Carp, Al. Marghiloman), 
printr-un umor ce se colorează adesea ironic şi chiar caustic, precum 
şi prin descrierea cu o peniță fină a Veneţiei, cu palatele şi gondolele ei 
parcă fantomatice... II reîntîlnim aici pe scriitorul-diplomat care, dincolo 
de o atitudine protocolară, ascunde un spirit artist şi epicureic, vibrînd 
mereu în fața frumosului : 

„... La Legaţiunea de la Roma fusese numit de curînd drl Ion Văr 
cărescu, ministru la Bruxelles, despre care nu se ştia nimic, decît că 
era părintele Elenei Văcărescu, domnişoară de onoare la palat şi pre- 
ferata reginei. 

Prima cunoştinţă cu familia noului ministru s-a făcut printr-un 
mic scandal. Socrul meu, Allievi, fiind preşedintele Consiliului de ad- 
ministrație al Cailor ferate italiene, a făcut toate intervenţiile putincioase 
pentru ca să se permită unui cîine al d-nei Văcărescu a călători în 
compartimentul stăpînei sale ; ceea ce s-a putut numai în parte, deoarece 
şefii de tren nu erau toți la curent cu permisiunea acordată ciinelui, de 
unde telegrame şi scandal. 

Cînd am făcut cunoştinţă cu numitul animal, am găsit ca pielea 
lui nu merita atîta zdruncin, deoarece era o javră bătrînă şi răguşită, 
care murdărea toate canapelele apartamentului Roccagiovine, unde era 
instalată pe atunci Legaţiunea, în fața Forului Traian. 


Familia noului ministru se compunea din d-na Văcărescu, recte 
«coana Frosa» ; din fiică-sa, d-ra Zoe — recte Joe din cauza pronunției 
sale defectuoase — şi din sus-pomenitul cîine, care era o căţea. 

Din familia ministrului rămînea la Bucureşti d-ra Elena Văcărescu 
— recte «Elencuța» — mărgăritarul familiei. 

O scurtă descriere a persoanelor : 

D-1 Jean Văcărescu — «Conu Enăchiţă» — era un bărbat foarte 
miop, cu o musteață trasă la fier, cu dinții negri, cu o incapacitate 
de a pronunţa pe r foarte accentuată şi pururea cu o ţigară de foi în 
gură. «Incapacitatea» constituia caracteristica sa, lucru foarte regretabil 
cînd te gîndeşti că omul acesta cobora din una din cele mai nobile şi 
autentice familii româneşti cu reprezentanți iluştri, ca lon Văcărescu, 
poetul. 

Coana Frosa, născută Fălcoianu semăna la miopie cu soțul său. era 
grasă şi scurtă, plină de fumuri şi încă amorezată de «Enăchiţă», care 
o înşela, cu atîta nelegiuire, încît scandalul a durat pînă în preziua 
morții eroului. Din relaţiile vinovate ale acestuia cu una din femeile 
cele mai frumoase de acum 30 de ani, a rămas un copil (astăzi căpitan), 
care atît de mult seamănă cu tatăl său, încît denunță pe maică-sa. 


514 


Domnişoara Zoe, astăzi d-na Caribol, soția unui inocent, era victima 
aceleaşi infirmități de vedere, exagerată pînă a duce cartea la ureche 
cînd cetea. 

în afară de dinele de sex femeiesc, care infesta casa, mai era o 
guvernantă engleză, chemată de Domnul la sine, care scotea sufletul 
slugilor. 

Familia aceasta, de-abia sosită la Roma, trăia într-o agitaţie con- 
tinuă. Se simţea că aşteaptă ceva, sau se teme de ceva. Şi, în adevăr, 
acest ceva se întîmpla. 

Intr-o bună dimineaţă se zvoni că principele moştenitor, Ferdinand, 
era înamorat de d-ra Văcărescu şi că vrea s-o ia de soție, cu consimță- 
mîntul şi sub îndemnul reginei, şi, ceea ce era mai grav, cu consimţă- 
mîntul regelui. 

O campanie violentă începu în presă. Nu erau invective, trivialităţi 
şi minciuni cu care să nu fie acoperită această familie. Este adevărat că 
în reprezentațiunea sa actuală nu era atrăgătoare. Viitoarea regină ar 
fi avut de unchi pe ilustrul Claymoor, cronicarul lumesc de la ziarul 
francez L'Independan'ce roumaine, un personagiu incredibil, care purta 
brațelete ca femeile, unghii roze, un zmoc de păr menit să astupe 
chelia de pe vîrful capului, şi despre care unchi se zicea că se gîdilă. 
Un alt unchi al ex-viitoarei regine era căpitanul Văcărescu, un scandalagiu 
înfumurat, chemat de Domnul la sine. Nu mai vorbesc de rudele cola- 
terale de sex femeiesc. 

Dar, în fine, aceştia erau români, aveau adică marea calitate de a 
fi produsul pămîntului nostru. In copiii Elencuţei Văcărescu ar fi putut 
să reînvieze calitățile strămoşeşti, iar familia noastră domnitoare ar fi 
devenit, cu timpul, Hohenzoliern-români. 

Orcum ar fi, la Bucureşti, toată lumea era de acord pentru a striga 
împotriva Văcăreştilor. Regele, care la început fusese «pentru», de îndată 
ce prinse de veste de curentul ostil ce se forma în clasele noastre 
dominante, cu intuiţia simțului său practic, schimbă cîrma şi se declară 
cu hotărîre «contra». 

Voi povesti mai departe sosirea sa la Veneţia. 

Deocamdată, la Bucureşti, toate partidele se rosteau în contra căsă- 
toriei româneşti, prin şefii lor, Carp, Cantacuzino, Sturdza, Florescu etc- ; 
toate ziarele tălmăceau cu răutate gîndurile reginei; toţi folicularii şi 
toţi oratorii de cafenea invocau, ca nişte inconştienți, «Divanul ad-hoc», 
«Soarta Poloniei» şi cîte asemenea inepţii, fără să priceapă că buba trecu- 
tului, năzuința la tron, era tămăduită cu desăvîrşire, şi că, astăzi, era de 
o importanță capitală de a strecura sînge românesc în vinele unei dinastii 
străine destul de mediocră prin însuşirile sale proprii. 


515 


In aceste împrejurări, regina, părăsită de toată lumea, plecă din ţară. 
Nervii săi zdruncinaţi îi produceau o bizară paralizie infantilă, împie- 
dicînd-o de a umbla; de aceea, ceru să meargă la Veneţia, unde gondola 
permite tuturor şchiopilor să creadă că nimeni nu se serveşte de pi- 
cioarele sale. 


Noi, cei de la Legaţiunea de la Roma, primirăm ordin să ne punem 
la dispoziţia majestăţii-sale. 


Trebuie să explic că, în intervalul acesta, dl Ion Văcărescu părăsise 
palatul Roccagiovine, ducîndu-se la Bucureşti, în congediu, unde mai 
mult sau mai puţin fusese rugat să-şi dea demisia. Însărcinat cu Afaceri 
rămăsese d-l Edgard Mavrocordat, atunci prim-secretar de legaţiune, acum 
ministru la Viena. * Acest bogat, zgîrcit şi prost bărbat era ceea ce se 
cheamă «un bon garcon». Prin naşterea şi legăturile sale de familie ar 
fi înclinat către o hotărîtă opoziţie în contra Văcăreștilor; găsindu-se 
însă la faţa locului, o scălda. 


Cînd ajunseserăm noi la Veneţia, regina era deja instalată la Otelul 
Danielii. Curtea sa se compunea din doctorul Theodori şi d-ra Theodori, 
fără aghiotant!. Un personagiu sinistru fusese dezgropat de la Florenţa, 
unde mucegăia de mulți ani, prințul Mişu Ghica, fratele d-nei de Montesq 
Fezansac. Acesta trăia dintr-o mică pensie ce i-o serveau surorile sale 
şi din legenda fratelui său de odinioară, cînd, tînăr, mîna patru cai, 
la Turin, cu atîta îndemînare, încît era cunoscut de toată lumea sub 
numele de «moldo-valacco», — ceea ce făcu pe o femeie din popor să 
strige, plină de admiraţie : «cosi giovane, e gia moldo-valacco». Acest 
personagiu plicticos făcea cîte-o scenă pe fiecare zi, ba că nu i se dă 
locul de onoare la masă, ba că nu i se zicea «mon prince» cu gura 
destul de plină, pînă ce, în fine, fu trimis de unde venise. Nu mult 
după plecarea acestuia, sosi într-o zi un alt personagiu, care se da drept 
amicul devotat şi respectuos al reginei şi care era secretarul şi casierul 
său, sub numele de «chef des comandemcents», d-l Scheffer. Acesta pre- 
tindea că fugise din ţară, strecurîndu-se peste munţi ca un contrabandist 
şi sosise la Veneţia înfruntînd cele mai mari greutăți. Particularitatea sa 


Omul acesta, absolut insuficient, s-a menținut în carieră prin 
influența cumnatului său, dl Nicu Filipescu, şi prin vioiciunea de spirit 
a soţiei saje, d-na Irena Mavrocordat, născută Blarenberg, care în tine- 
reţe s-a lăcomit la dulciurile vieţii peste măsura. In timpul destul de 
scurt al şederii sale la Roma, a dat loc la un mic scandal, apărînd într-o 
loje, la teatru, cu d-l Henri Catargi, pe cînd bărbatul era expediat în 
congediu la Bucureşti. Regina Margareta, care era de față, a strîmbat 
edin nas (n. D. Z.). 


516 


«a în faptul că rîdea vecinie, probabil ca să-şi arate dinţii. Obiceiul 
acesta îi da un aer de intimitate cu suverana ţării, care nu putea să 
convină unui român. Regina gusta veselia zgomotoasă a acestui elvețian, 
ce părea a fi sincer, deşi prost-crescut. S-a văzut mai tîrziu că era, 
cu adevărat, prost-crescut, dar nu era sincer. După cîtva timp, cînd 
lucrurile s-au liniştit şi regina s-a întors în ţară, domnul acesta, trimis 
la primblare, şi-a răzbunat, publicînd un roman mizerabil, în care regina 
era prezentată ca prăpădită de dragoste, iar el, eroul, ca un estet 
decadent. In cercul intim al Curţii, i se zicea în glumă «dicadent». 

Viaţa pe care o duceam la început, înainte de sosirea Elencuţei 
Văcărescu şi de sosirea regelui, era îneîntătoare. 

Dimineaţa, cînd regina nu-mi da vreo poruncă de îndeplinit, eram 
liber. Fusesem la Veneţia de mai multe ori, dar tot pe fugă, alergînd 
prin galerii şi biserici, fără belşugul de timp de care dispuneam acum 
şi fără înlesnirile ce mi se făceau astăzi de către administrația italiană, 
în hatîrul suveranei noastre. 

Prin urmare, dimineața mă duceam la Lido, unde Marea Adriatică 
părea a se împodobi cu strălucirea luminei celei mai candide, pe fondul 
diafan al apelor sale. O madonă de Carlo Doici, cu vălul albastru 
pe fruntea virginală. Nevoia sufletească de idealitate, în care lumea 
reală intra ca o pasăre venită de departe, mă sufoca. Nu puteam să 
definesc ce era, dar erau toate la un loc: femei în haine albe, cu ochii 
nelegiuiți; flori aninate de balcoane; pînze portocalii de pescari ce 
fluturau pe azurul cerului; tinerețea mea cea puternică, a cărei vecinică 
dorință de frumos ar fi voit să cucerească aerul, apa, trecutul, prezentul 
şi viitorul, rezumate în Veneţia adorabilă. 

La orele 2 ne regăseam împrejurul mesei. Regina mînca numai 
lăpturi şi fructe, întinsă pe o canapea strălucită, cu o măsuță înaltă 
alături. Doctorul Theodori ciugulea, ca un cal bătrîn ce trage din iesle 
numai ghizdeiul; d-ra Theodori nu vedea ce înghite, gata să sară la 
iei mai mic gest al reginei; „prinţul Mişu" clămpănea a pustiu r 
Edgard Mavrocordat vorbea gîjiit şi bea cu plăcere. Aşa că un singur 
om mînca: eu. De la 8 dimineața pînă la 2 după prînz, cu o baie 
de mare la mijloc şi cu zîmbre după toate femeile cu nuri, mă bîntuia 
o poftă de mîncare formidabilă. Se vede că împlineam această funcțiune 
animală cu sinceritatea omului sănătos, care nu se strimbă şi nici na 
glumeşte cu cele sfinte. Fapt este că, atunci cînd nu eram eu la masă, 
regina mînca fără poftă. De unde, un decret regal, pe care-l păstrez 
şi acum, iscălit «Elisaveta», prin care mi se revoca dreptul de a primi 
invitaţii la dejun, «pentru cauză de utilitate dinastică». D-rul Theodori, 


517 


«medicul nostru in cap* era însărcinat cu aducerea la îndeplinire a 
«prezentului decret». 


După masă şi după odihnă, venea ceasul încîntător al primblării. 
Coborînd scările în portantină, regina se instala în gondola sa elegantă, 
al cărei valtrap, tivit cu purpură, plutea pe apă ca o mantie. Umblam 
departe, pe canalele della. Giudeca sau pe lagune, pînă la satele de 
prin prejur, şi adesea întîlneam nunţi, înmormîntări, serenade, tot felul 
de saltanaturi, pline de coloare şi de originalitate. Cîteodată, seara, în 
lumina crepusculară cea mai străvezie, ne opream să ascultăm pescarii 
pe ambele maluri ale canalului della Giudeca care rosteau în cor stanțele 
lui Torquato Tasso din Gerusaleme liberata. Lucrul acesta de necrezut 
este adevărat şi real. Simpli pescari, neştiutori de carte, moştenesc din 
tată în fiu poezia «scrisă» a unui om, pe care au învățat-o pe de-a 
rostul, tocmai fiindcă răspunde mai mult decît toate geniului lor na- 
țional : bravură medievală, amoruri eroice, sclipitoarea lumină a orien- 


tului către care Veneţia a năzuit pururea. 


Regina asculta, încremenită, cum corul pescarilor de pe malul stîng 
răspundea cu o strofă întreagă pescarilor dî pe malul drept, care 
urmau mai departe, cu strofa următoare, pînă la terminarea Cititului.” 


(B.CS., Ms. 10.533. Reprodus de noi în România literară, nr. 6, 
14 nov. 1968.) 


In fața  impedimentelor de ordin politic, insurmontabile, drama 
tinerilor se consumă destul de repede, Ferdinand logodindu-se în toamna 
anului 1891 cu Măria de Edinburg, nepoată a reginei Victoria a Marii 
Britanii, iar Elena Văcărescu stabilindu-se în străinătate. Rămîne însă 
scandalul în care a fost implicat direct Duiliu Zamfirescu. Presa 
(Voința națională, Timpul, România,  L'Independance roumaine) începe 
să-i ateste prezența în anturajul reginei (în plimbarea cu gondolele „din 
cînd în cînd, d. Duiliu Zamfirescu se ridica în sus spre a da ordine 
muzicanților" — cf. Voința națională, 18 august 1891) şi să-l acuze 
de faptul că ar fi autorul .„corespondențelor" de la Veneția publicate în 
Constituţionalul, sub pseudonimul ZLoredano. lată două dintre aceste 


notițe : 


„D. Duiliu Zamfirescu, însărcinatul de afaceri la Roma, care pare 
a fi corespondentul Constituționalului, trimite, sub pseudonimul Loredano, 


o nouă corespondență din Veneția, care dă amănunte asupra boalei 


518 


reginei, asupra plecării d-rei Văcărescu şi asupra călătoriei m.-s. reginei" 
(România, 1 septembrie 1891). 

Şi o alta : 

„Cu toat£ dezmințirea interesată a Constituționalului, s-a putut 
constata, precum anunță toate ziarele de acasă, că acel corespondent este 
d. Duiliu Zamfirescu, care, profitînd de situațiunea sa oficială, a comu- 
nicat unui ziar lucruri şi fapte pe care nu-i era permis unui bărbat cu 
puțintică stofă de diplomat să le dea în vileag, cînd mai ales ele priveau 
pe suveranii noştri. D. Zamfirescu şi-a uitat, se vede, calitatea cu care 
este învestit, sau poate că-i convine mai bine aceea de corespondent 
al ziarului Constituționalul”  fRomânia, 12 septembrie 1891). 

La protestele repetate adresate de Duiliu Zamfirescu Ministerului 
Afacerilor Străine şi în urma plîngerilor față de prieteni ca Titu Maio- 
rescu sau Trandafir Djuvara, ziarul Constituționalul dezminte identitatea 
dintre Loredano şi secretarul de legație de Ia Roma. Una dintre notițe 
îi aparține Iui Titu Maiorescu : 

„Faţă de ştirile neexacte care tot se mai răspîndesc prin unele 
ziare, declarăm din nou, şi pentru a treia oară, că d-l Duiliu Zamfirescu, 
secretarul Legațiunii dc la Roma, nu este şi nu a fost niciodată co- 
respondentul ziarului Constituționalul, că nici un rînd nu ne-a venit 
vreodată de la domnia-sa, nici direct, nici indirect, că, prin urmare, şi 
îndeosebi corespondenţele noastre din Veneția şi Palanza, semnate Lo- 
redano, nu sunt nici scrise, nici inspirate de d-l Zamfirescu" (v. scrisoarea 
lui Titu Maiorescu către Duiliu Zamfirescu din 28 sept./lO oct. 1891 în 

voi. de față, precum şi notele). 

Că scriitorul ar fi avut sau nu amestec în acele corespondențe" 
nu avem de unde afla cu exactitate. Fapt este că guvernul generalului 
Ion Em. Florescu îl transferă la Atena, cu data de 1 iunie 1892 (cf. 
Anuarul Ministerului Afacerilor Străine, 1892), pentru că „văzuse prea 
de aproape drama de la Veneția" (cf. Prefaţa la Viața la fară, ed. IV, 
1914). Mutarea de la Roma pentru cîteva luni la Atena şi, după aceea, 
la Bruxelles (de la 3 noiembrie 1892 la 1 octombrie 1894) era — chiar 
dacă întemeiată pe simple supoziții — una disciplinară. 

Pentru implicațiile lui Duiliu Zamfirescu în „drama de la Veneția", 
v. şi scrisoarea din 21 septembrie 1891 către Titu Maiorescu, scrisoarea 
din 29 noiembrie 1891 către C. Esarcu şi scrisoarea din septembrie 1891 
către George Em. Lahovary, directorul ziarului L'Independance roumaine, 

toite în volumul de față. 
4 — Alexandru Djuvara (v. scrisoarea 1, nota 10). 


5l» 


u 


B.C.S., Ms. 11.551. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 2122. 


1 — La acea dată era un guvern condus de generalul I. Em. Flo- 


rescu, ministru de Externe fiind C. Esarcu. 


12 


B.C.S., Ms. 11.552. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 22—24 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 161—163. 


1 — V. scrisoarea 1, nota 10. 

2 — V. scrisoarea 4, nota 8. 

3 — V. scrisoarea 1, nota 1. 

4 — E vorba de ministrul Afacerilor Străine din acel moment, 


O Esarcu, menționat şi mai jos, în scrisoare (v. şi scrisoarea l, nota 
5, 6). 

5 — Explicațiile sînt în legătură cu aceeaşi „afacere Văcărescu", 
care, prin ecoul ei (negativ) european, îl neliniştea pe ataşatul de legație 
de la Roma, implicat, fără să vrea, în episodul ei venețian (v. supra, 
escrisoarea 10, nota 3). 


6 — Se referă la recenzia lui Titu Maiorescu, Quintus Horatius 
Flaccus.- Ode, Epode, Carmen Saeculare, traducere română in versuri 
de Dumitru Constantin Ollănescu, în Convorbiri literare, nr. 8, 1 noiem- 
brie 1891, p. 698—704, despre care Duiliu Zamfirescu, luîndu-i apărarea 
prietenului său Ollănescu, îi scrisese lui Titu Maiorescu, la 21 noiem- 
brie, deci cu numai cîteva zile în urmă față de epistola din 25 noiembrie 
1891, adresată lui Trandafir Djuvara: „Cu Ollănescu încaltea, e treaba 
pe circumstanțe atenuante: pledați din oficiu, cum se zice la tribunal, 
pentru traducerile «elegantului şi cu multă înțelepciune lumească in- 


520 


zestratului poet latin». Foarte bine. Dar eu aş fi preferat o sfîntă tăcere 
în locul acestei neîndurătoare bibliografii. Poate că traducerile nu vă plac 
mult; mie cea mai mare parte nu-mi plac deloc, fiindcă poezia e diluată 
în ele, cu măsura de 1 la 1000. Ollănescu însă rămîne tot Ollănescu : 
autorul  Basmului japonez, omul nostim şi senin, bunul prieten etc. 
Ştiu că d-voastră judecaţi altfel lucrurile. Aş dori să vă încredințaţi că 
omul e mult mai bun decît cum e în general judecat, mult mai de 
talent şi mult mai inteligent. Eu nu l-am văzut de patru ani, şi totuşi îl 
am în imagine ca a doua zi după plecare; atîta viață şi interes poartă 
în sine. Că n-o fi statornic în politică şi cam miop în unele mărun- 
țişuri ale traiului zilnic nu dovedeşte nimic. Cîte lucruri ciudate nu 
ne e dat să vedem cît trăim! şi ce crude sunt cîteodată împrejurările 
pentru oamenii cei mai fericiți în aparenţă !... 

Cît despre sfîrşitul articolului, încep să cred că e o nenorocire să 
fii tipărit la convenabilul Socec, căci devii un om desăvîrşit şi din acest 
punct de vedere. 

Părerea mea este că aţi executat pe un vechi adept, care vă iubea 
şi vă admira." 

Făcînd un admirabil portret mai ales al omului Ollănescu, Duiliu. 
Zamfirescu greşeşte atunci cînd consideră recenzia ca fiind o execuţie. 
Fără să fie ditirambic, Titu Maiorescu recunoaşte cu sobrietate meritele 
reale ale traducătorului: „Literatura română se îmbogăţeşte cu o carte 
care pune şi pe cititorii lipsiţi de cultufă clasică în stare de a cunoaşte 
bine opera şi în parte epoca lui Horaţiu”. Şi după ce discută dificul- 
tățile metricii clasice pentru poezia modernă, citînd o singură excepţie, 
unde ele au fost cu strălucire învinse — în Odă în metru antic de 
M. Eminescu („dar Eminescu este unic”, notează imediat Maiorescu) — 
conchide apreciind traducerea lui Ollănescu în „metru modern", şi îi> 
genere „însemnata sa operă literară", pe care o realiza în calitate 
de  scriitor-diplomat: „După această predilecție a gustului literar în. 
veacul de mijloc şi mai ales în marea majoritate a contimporanilor 
noştri, nu putem decît să aprobăm pe d. Ollănescu pentru adaptarea 
ritmelor şi rimelor moderne în traducerea lui Horaţiu. Ca dovadă de 
impresia produsă prin acest fel de traducere, cităm aici oda XXI, din 
cartea III, Ad amphorem [urmează traducerea Unei amfore]. 

Ne mărginim la acest singur exemplu pentru a atrage mai bine 
luarea-aminte a  cetitorilor noştri asupra publicării d-lui Ollănescu. Se 
vede că misiunea d-sale de ministru al României la Atena îi lasă destul 
timp liber pentru a continua cu toată stăruința însemnata sa operă 
literara, şi nu strică tinerei noastre diplomaţii să se distingă prin ase- 
menea lucrări. Dacă în lumea cea mare a politicii europene îi stă bine 


521 


lui Gladstone să fie o autoritate pentru Homer, ne va fi nouă permis 
în sfera cea mică, magna si licet componere parvis, să ne bucurăm că 
un diplomat al nostru a ajuns să devie o autoritate pentru Horaţiu, cel 
puţin la noi" (cf. Titu Maiorescu, Critice, Edit. pentru literatură, 1966, 
p. 559—565). 

Criticul avea dreptate să-i răspundă aproape caustic nemulțumitului 
scriitor de la Roma, care judeca lucrurile sentimental : „Ce muscă te-a 
pişcat ? Mai sunt mosquitos în noiemvrie pe la Roma? Sau suflă vreun 
scirocco pe aşa vreme iernatică ? Sau ai avut un atac de friguri paludiane, 
de ai văzut aşa în negru articolul meu despre OUănescu-Horaţiu? 

Nu voia să fie şi nu este negru, din contri.: evită negrul şi rămîne 
trandafiriu sau cel puţin alb. Am lăudat ce era de lăudat în conştiinţă 
şi am tăcut asupra restului. Şi nu am tăcut fiindcă nu aş fi spus lucrul 
verde care îl cred — în materie literară nu încap tranzacţiuni, ci 
rămîne magis amica veritas — ci fiindcă nu ar fi înţeles poate publicul — 
şi ar fi interpretat în defavoarea lui Ollănescu ceea ce în mare parte 
nu e vina lui, ci a nivelului încă prea puţin urcat al limbei noastre 


obicinuite” (scrisoare din 17/29 nov. 1891). 


B.C.S., Ms. 11.553. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 24—25. 


B.C.S., Ms. 11.554. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 25—26. 


522 


t — C. Esarcu fusese numit ministrul României la Roma. 

2 — Duiliu Zamfirescu aştepta să fie avansat, în timp ce la Bucu- 
reşti i se pregătea mutarea disciplinară la Atena, oare avea să se producă 
peste şase luni, la 1 iulie 1892. Uitase prea repede de temerile pe care 
i le pricinuise „afacerea Văcărescu" ? (v. şi scrisoarea 10, nota 3). 


15 


B.C.S., Ms. 11.555. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 26. 


B.C.S., Ms. 11.556. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 27—28. 


1 — După ce, la 1 iunie 1892, Duiliu Zamfirescu fusese transferat la 
Legația română din Atena, la 9 noiembrie 1892 este detaşat la Legația 
română din Bruxelles, unde va rămîne pînă la 1 octombrie 1894, cînd 
este readus la Roma (cf. Anuarul Ministerului Afacerilor Străine al Româ- 
niei, 1897). 

2 — Se referă, probabil, la revista Ateneul român, încă în stadiu 
de proiect, şi care nu va apărea decît la 15 ianuarie 1894, sub conducerea 
lui T. G. Djuvara, continuînd pînă la 14 decembrie 1895. Colaborarea 
lui Duiliu Zamfirescu reprezintă un prim gest de „„dezertare" de la 
Convorbiri literare şi o primă breşă în relațiile dintre scriitorul de la 
Roma şi Titu Maiorescu (cf. şi Mihai Gafița, Duiliu Zamfirescu, Editura 
pentru literatură, 1969). 


523 


3 — Poezia Amurg a fost publicată în Ateneul român, 15 iunie 1894, 
p. 458 şi reprodusă în voi. Alte orizonturi, tipărit în acelaşi an la 
Editura  librăriei „Carol Miiller". După apariţia numărului respectiv 
al revistei, T. Djuvara îi va scrie entuziast lui Duiliu Zamfirescu, apre- 
ciind poezia drept „una din cele mai frumoase ce au ieşit din pana ta 
şi, fără exageraţiune, pot zice una din cele mai frumoase ce s-au scris 
în româneşte" (scrisoarea din 25 iunie 1894, B.C.S., Z.25: D. 54). 


17 


B.C.S., Ms. 11.557. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 29. 


1 — «Sonetul" este o denumire improprie pentru poezia Amurg din 
scrisoarea precedentă, care nu are decît ritmul clasic al sonetului. 

2 — E vorba de primii doi copii ai lui Duiliu Zamfirescu : Hen- 
rietta şi Alexandru-Duiliu. 

3 — Numele era Ezna, întrucît T. G. Djuvara va semna şi tu. 
pseudonimul T. Ezneanu. 


18 


B.C.S., Ms. 11.558. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
P- 30—31 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed- 
cit., p. 192—193. 


1 — /. C. Brătianu, marele om politic (v. scrisoarea către Vintilă I. 
Brătianu, nota 3). 


2 — D. C. Ollănescu-Ascanio (v. supra, scrisoarea 4, nota 5). 


524 


5 — Duiliu Zamfirescu evocă, nu fără nostalgie, anii petrecuți de 
el ca tînăr funcționar în Ministerul de Externe, între 1885 şi 1888. 


4 — Rînduri şterse în manuscris, ulterior, cu o altă cerneală. 

5 — V. supra, scrisoarea l, nota 1. 

6 — V. supra, scrisoarea 16, nota 2. 

7 — Duiliu Zamfirescu uitase de poezia Amurg, trimisă la 1/13 iunie 


1893, şi uitase, după cît se vede, şi Trandafir Djuvara, care îi cere 
colaborarea. Aşa se explică de ce poezia apare în numărul 6 din 15 iunie 
al revistei Ateneul român, după schița În carantină, pe care scriitorul 
o trimite imediat, răspunzînd solicitării prietenului, şi care se publică în 
numărul 3 din 15 martie 1894. Pasajul acesta al scrisorii, în care Duiliu 
Zamfirescu decide să iasă din „stricta rezervă pe care şi-o impusese", 
adică de a concede .tacit şi gratuit" „un fel de monopol Convorbirilor", 
este foarte semnificativ pentru primul pas al „evaziunii", al „dezertării* 
scriitorului de la revista care de fapt îl consacrase, gest ce nu va rămîne 
fără consecințe. 

8 — Romanul este Viața la fară, scris la Bruxelles, şi pe care 
Convorbiri literare încep să-l publice în iulie 1894. 


9 — „Flăcăul" este Alexandru-Duiliu Zamfirescu. 


19 


B.C.S., Ms. 11.559. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 32. 


1 — Schița In carantină a apărut în Ateneul român, nr. 3, 
15 martie 1894, p. 201—214, sub semnătura D.Z. Este prima colaborare 
a lui Duiliu Zamfirescu la revista prietenului Trandafir Djuvara, pentru 
care, ca vechi şi fidel convorbirist (v. şi scrisoarea precedentă), cere 
încuviințarea lui I. C. Negruzzi, secretarul revistei junimiste : „Trandafir 
19juvara, cu care am fost în foarte strînse legături de prietenie, mă roagă 
cu insistență să trimit cîteva strofe sau o bucată de proză pentru o nouă 


revistă ce va apărea în numele Ateneului. D-voastră cunoaşteţi părerea 


525 


mea asupra acestei instituții — dar dacă Ateneul nu-mi place, Djuvara 
îmi este prieten. Pentru asta şi pentru alte cuvinte, ar trebui să-i trimis 
ceva. Am o schiță începută : Cinci zile în carantină, pe care aş terminâ-c. 
pentru el. 

Credeţi că pot s-o fac ? 

Eu am răspuns deja lui Djuvara că nu am nici o încrederi în revistele 
nouă : că am fost solicitat şi de alți inovatori literari, cărora\m răspuns 
acelaşi lucru ; că totuşi, după ce voi vedea revista, poate să sustrag ceva 
din monopolul voluntar acordat Convorbirilor (de care el rd% acuză) şi 
să i-l trimit. / 

Vă rog să-mi răspundeți ce trebuie să fac" (scrisoare din, 10/22 ianua- 
rie 1894) ; (v. voi. VIII al ediției de faţă). / 

„Convorbiriştii" s-au supărat nu atît pentru faptul că scriitorul 
— din motive sentimentale şi personale — înțelegea să mai publice şi 
mtr-o altă revistă, cît pentru că îi punea, cum se vede din rîndurile de 
mai sus şi din altele, în faţa faptului împlinit. Nu cunoaştem răspunsul 
lui I. C. Negruzzi (se pare că soţia acestuia, Măria, intervenise pe lîngă 
soțul ei în favoarea scriitorului de la Roma), dar ştim care a fost opinia 
lui Titu Maiorescu față de această .trădare”. Criticul a privit colaborarea 
lui Duiliu Zamfirescu la Ateneul român cu un zîmbet ironic şi chiar 
dispreţuitor : „M-ai făcut arbitru, am hotărît: alăturata trimite-o la 
Ateneu sau la orice altă colecție de maculatură; iar frumoasa poezie 
La lună, cu casta nemingiiere am dat-o la Convorbiri pe iunie" (scrisoare 
din 13/25 mai 1894, inclusă în volumul de față). 


De aici, începutul unei anumite răceli în relaţiile dintre cei doi 


prieteni. 


20 


B.C.S., Ms. 11.560. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 33. 


1 — E vorba de Viața la fară (v. şi supra, scrisoarea 18, nota 8). 


526 


21 


B.C.S., Ms. 13.733. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 38—39. 


1 — Prin relațiile pe care le comunică Duiliu Zamfirescu (termina 
acum romanul Viața la fară, apăruse în Ateneul român, 15 iunie 1894, 
poezia Amurg la care se referă în text), scrisoarea datează din luna 
iunie 1894. Se păstrează fragmentar. 

2 — Scriitorul intenționa să publice un volum de versuri (Alte 
orizonturi) (v. scrisoarea următoare). 

3 — în Convorbiri literare, XXVIII, nr. 3—8, iulie-decembrie 1894, 
şi XXIX, nr. 1—5, ianuarie-mai 1895. 

4 — V. scrisoarea 16 şi nota 3. 

5 — Corect: „Eheu, fugaces, Postume, Postume/Labuntur anni..." 
„Vai! Postume, Postume ! se scurg anii trecători", vers celebru cu care 
începe Oda XIV din Cartea III a Odelor lui Horațiu. 

6 — Alexandru Djuvara (v. scrisoarea 1l, nota 10). 

7 — V. Alecsandri, discurs de recepțiune, rostit în şedinţa solemnă 
sub preşedinţia m.-s. regelui, la 25 martie 1894, de Dumitru C Ollănescu, 
membru al Academiei Române, cu răspunsul d-lui Iacob Negruzzi, membru 
al Academiei Române, Bucureşti, Lito-tipografie Gobl, 1894. 


22 


B.CS., Ms. 11.561. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 35—36 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed- 
cit., p. 201—202. 


1 — Corect: Lume nouă şi lume veche. 

2 — într-adevăr, la Editura Carol Miiller au apărut volumele : Alte 
orizonturi, 1894, Lume nouă şi lume vechie, 1895, Imnuri păgine, 1897, 
Viața la fară, 1898. 


527 


3 — Adevărul este că traducerea nu se pierduse, ci era amînată, cu 
bună ştiinţă, de redacţie, dacă nu cumva refuzată, din pricina calităţii 
modice, fapt de care era conştient şi autorul. El şi scria la 12 oct. 1894 
lui I. C. Negruzzi, punîndu-l din nou în fața unui fapt împlinit (apari- 
ţia traducerii la Revista Ateneului), dar totodată recunoscînd — sincer 
sau nu ? — că „acea poliloghie" nu era de nivelul Convorbirilor : „înainte 
de a  sfirşi, trebuie să vă cer iertare de lucru următor: vă trimisesem 
acum doi ani, îmi pare, o traducere din Carducci; aceeaşi traducere am 
trimis-o lui Djuvara pentru R. Ateneului, fiindcă nu aveam alt nimic. 
Prin urmare, dacă veţi fi vreodată în mare lipsă de materie şi veţi voi 
să umpleţi pagini din Cor. cu Clitumno, să nu o faceţi, fiindcă a fost 
deja publicată. Eram încredințat că nu o veţi publica, deoarece era o 
lungă poliloghie, trimisă îmi pare într-un moment de lipsă de materie." 


4 — Prietenul i-a respectat întru totul dorința. Traducerea poeziei 
La izvoarele Clitumno de Carducci apare în Ateneul român, 15 sep- 
tembrie 1894, p. 671—678, însoțită de nota respectivă semnată numai cu 
inițialele D.Z., dar în sumarul revistei: Dimitrie Zamfirescu. 

lată şi nota: 

„încercăm a da publicului românesc o traducere a acestei minunate 
poezii, cea mai completă, ca formă şi ca imagini, a marelui poet. După 
părerea celor mai renumiți critici (între—carettrebule” numit şi istoricul 
Mommsen), Carducci este poetul cel mai puternic pe care l-a produs 
Italia, de la Leopardi. Carol Hildebrand (Allgemeine Zeitung) merge mai 
departe : el socoteşte că de la moartea lui Heine, Europa chiar nu a 
văzut născîndu-se un altul mai puternic decît Carducci — mai mult, 
lumea întreagă nu l-a întrecut cu un alt poet, deoarece Bret Harţe, 
steaua cea limpede a Occidentului, cum îl numeşte Hildebrand, păleşte 
față cu splendoarea lui Carducci. 

Noi socotim această părere cu atît mai puţin exagerată, cu cît credem 
că Carducci este cu mult superior lui Heine în perfecțiunea impecabilă 
a formei (imitațiunea metrului antic: alcaic, asclepiadic şi chiar saphic) 
şi în coloritul tablourilor clasice, pe care ţara sa i le înfăţişează cu 
prisos. Negreşit că limba italiană, care singură printre limbile neolatine 
a păstrat accentele latine şi grece în vorbele ce s-au transmis, sau s-au 
format cu înțelesul lor clasic, prezintă mai puţine greutăţi decît celelalte 
în imitațiunea formelor vechi, totuşi, meritul lui Carducci e mare şi 
greutăţile de învins imense, deoarece a fost silit el însuşi să recurgă 
adesea la inversiuni latine, neobicinuite în limba italiană, cum, bunăoară, 


în începutul poeziei de faţă : 


528 


Ancor dai monte, che di foschi ondeggia 
Frassimi al vento mormoranti e lunge 
Per Paure odore fresco di silvestri 
Salvie e di timie etc. 


Poezia de față e tradusă fără metru, ceea ce ridică o parte din farmecul 
originalului. O asemenea lucrare ar cere multă muncă, totdeauna prea 
multă pentru o traducere. Noi o prezentăm astfel, pentru a ajuta pe cei 
ce încearcă a ceti originalul şi pentru a da un exemplu poeților- tineri 
de poezie lirică obiectivă. 

Clitumnus era un rîu al Umbriei, ce se vărsa în Tinias, afluent al 
Tibrului. Astăzi e un pîrîiaş pierdut în vilcelele provinciei Perugia, nu 
departe de localitățile menționate în poezie, Todi, Spoleto. 


Virgiliu vorbeşte despre Clitumno în Cartea a 2-a a Georgicelor: 


Hinc bellator equus campo sese arduus infert; 
Hinc albi, Clitumne, greges etc. 


după cum indică autorul însuşi în versuri puse ca motto. 

Aceste trei versuri sunt aproape textual traduse în strofa 28-a.* 

5 — Giosue Carducci (1835—1917), cunoscut poet şi critic italian. 
A cultivat o poezie clasică, academică, pătrunsă de un melancolic senti- 
ment, al naturii şi de admirație pentru antichitate. Volumele sale, Rime 
noi, Poezii noi, Ode barbare, vădesc o grijă deosebită pentru forma. Poet 
național şi cetățean, G. Carducci a cîntat libertatea Italiei, eroii trecu- 
tului şi idealurile generoase. Duiliu Zamfirescu i-a cunoscut bine poezia, 
după ce ajunge, ca diplomat, la Roma, poezie în care şi-a regăsit pre- 
dispozițiile sale clasice parnasiene şi antichizante. A tradus din G. Car- 
ducci poeziile : Preludiu, Fantezia, La izvoarele Clitumno, toate din vo- 
lumul Odi barbare. 

6 — D. C. Ollănescu (v. scrisoarea 4, nota 5). 

7 — Staţiuni balneare de reputație internațională, frecventate de 
protipendada epocii. 

S — Grigore Păucescu (1842—1897), publicist şi om politic, fost 
deputat şi ministru. A fondat revista Drapelul (1871) şi a condus ziarele 
conservatoare Epoca (1886—1888) şi Timpul (1882—1883). Era iubitor 
de arte şi literatură, cultivînd prietenia unor scriitori ca M. Eminescu, 
I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu. Cei mai mulți au 


frecventat seratele literare pe care le organiza G. Păucescu. 


9 — Şi asta şi aha (ital.). 


529 


10 — Haralamb G. Lecca (1872—1920), autor a numeroase volume 
de versuri de inspiraţie sentimentalistă, colaborator al revistei Ateneul 
român. S-a făcut cunoscut în epocă mai ales ca dramaturg. 

11 — E vorba de Amintiri istorice, publicate în Ateneul român, 
1894, de N. Kretzulescu (1812—1900), medic, inițiator al învțămîntului 
medical în ţara noastră şi om politic, fost în mai multe rînduri prim- 
ministru (1862—1863, 1865—1866). 


B.C.S., Ms. 11.562. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 36—37. 


1 — Publicată în Convorbiri literare, XXII, 7 octombrie 1888. 
: 2 — Luna apune (traducere din Leopardi), Ateneul român, 11 nov. 
1894, p. 798. 
3 — In numărul din 15 sept. 1894 al Ateneului român, unde se 


publică traducerea La izvoarele Clitumno de G. Carducci, pe copertă 
apăruse greşit numele traducătorului: Dimitrie Zamfirescu (v. şi supra, 
scrisoarea 22, nota 4). 


4 — într-adevăr, cu începere de Ja^l octombrie 1894, Duiliu Zam- 
firescu este transferat la Legația română din Roma (cf. Anuarul Ministe- 
rului Afacerilor Străine, 1897). 


5 — Romanul Viața la țară începuse să apară în Convorbiri literare 
din iulie 1894. 


24 


S.C.5., Ms. 11.563. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit, 
p. 38. 


530 


1 — E vorba de volumul Alte orizonturi, 1894, despre care însă 
Trandafir Djuvara nu va da nici o notiță în Ateneul român. 

2 — De la 1 octombrie 1894 fusese transferat la Roma (v. supra, 
nota 4). 


25 


B.C.S., Ms. 11.564. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 39—40. 


1 — Se referă la studiul Lupta naționalităților — Români si unguri — 
de Al. G. Djuvara, publicat în Ateneul român, 1895. 


2 — Cele trei sonete au apărut în Ateneul român, nr. 4, 15 aprilie 
1895, p. 299—301. 


B.C.S., Ms. 11.565. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit, 


p. 40—41 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 215—216. 


1 — In Ateneul român, Trandafir Djuvara n-a publicat decît un 
anunț. 
2 — Nu ştim la ce „novelă" umoristică se referă. Poate la Cu 


bilet circular, publicată însă în Literatură şi artă română, | nov. 1896, 
pentru că Ateneul român nu mai apare în 1896. 


531 


27 


B.C.S., Ms. 11.566. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 41—42. 


1 — V. supra, scrisoarea 25, nota 1. 
2 — In 18%, Trandafir Djuvara va fi ministrul României la 
Istanbul. 
28 


B.C.S., Ms. 11.567. 


—-—xnfost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 42—43. 


1 — Lascăr, născut U 17/29 decembrie 1895, mort în duel în 1921. 
2 — Publicat în Ateneul român, 1895, p. 879, 943 şi semnat 
D. C.P. 


3 — E vorba mereu de Alexandru Djuvara, fratele lui Trandafir, 


care va face o strălucită carieră politică. 


29 


B.C.S., Ms. 11.568. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p, 43—46; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. 


cit., p. 238—240. 


532 


1 — La Istanbul. 


2 — V. scrisoarea 1 către Trandafir Djuvara, nota 7. 

3 — D. A. Sturdza l-a împiedicat pe Duiliu Zamfirescu să fie ales 
membru corespondent al Academiei în 1893, 1894 şi 1895. 

4 — De observat rolul important, primordial, pe care-l acorda Duiliu 


Zamfirescu literaturii şi via lui conştiinţă scriitoricească. Publicase la 
această dată Viaţa la ţară şi Tănase Scatiu în Convorbiri literare, volumul 
de versuri Alte orizonturi, spre a nu mai cita volumele apărute pînă la 
plecarea din ţară, în 1888. 


5 — Alexandru Duiliu Zamfirescu, viitorul diplomat şi scriitor. 

6 — Henriette, căsătorită Lenguceanu, apoi Mândrea. 

7 — Lascăr (v. supta, scrisoarea 28, nota 1). 

8 — Desigur, volumul Imnuri păgiîne, care va apărea în 1897 la 
Editura Carol Miiller. 

9 — Probabil, Fiica haosului, cea mai lunga poezie a lui Duiliu 


Zamfirescu pînă la acea dată. 


30 


B.C.S., Ms. 11.569. 


A fost- publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 46—48. 


1 — Al, Em. Lahovary (1855—1945), ministru plenipotențiar la Roma 


intre 1893—1899. 
2 — V. supra, nota 8. 


31 


B.CS., Ms. 11.570. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 48—49. 


533 


1 — Volumul de poezii Imnuri păgine apăruse în martie 1897. 


2 —Antonio Allievi (v. scrisoarea către Vintilă Brătianu, nota 2). 

3 — Hotel du Boulevard, situat la întretăierea dintre actualul bulevard 
Gh. Gheorghiu-Dej şi Calea Victoriei, vis-â-vis de Casa Armatei, hotel 
unde Duiliu Zamfirescu locuia de obicei cînd venea în Bucureşti. 


32 


B.C.S., Ms. 11.574. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 50. 


1 — George Em. Lahovary (1854—1897), om politic, deputat, di- 
rector al ziarului L'Independance roumaine (1885). A murit, ucis în duel 
de N. Filipescu, pe care-l atacase într-un articol intitulat Două politici. 

2 — Surprinzătoare observaţie la un duelgiu ca Duiliu Zamfirescu, 
care, încă foarte tînăr, cerea satisfacție pe teren unui judecător care-l 
ofensase (cf. România liberă, nr. 1602, 22 octombrie 1882). 

3 — Ministrul, Al. Em. Lahovary (v. supra, scrisoarea 30, nota 1), 
era frate cu cel ucis în duel. 

4 — Măria Pacleanu, de fapt Picleanu, fiică a lui Dumitru Simio- 
nescu-Rîmniceanu (prototip al lui Tănase Scatiu) şi a Elenei, aceasta rudă 
a scriitorului din partea mamei sale, născută Mincu. 


B.C.S., Ms. 11. 572. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 51—52. 


534 


1 — D. A. Sturdza (v. scrisoarea 1 către Trandafir Djuvara, nota 7), 
in acest timp prim-ministru. 
2 — Gropile sunt pline de înțelepciunea cea de pe urmă (ital.). 
3 — V. supra, scrisoarea 32, nota 1. 
34 


B.C.S., Ms. 11.573. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scruori inedite, ed cit 
p. 53—54. ' 


1 — Apare sub titlul Temps de guerre, Qllendorff, Paris, 1900. 
2 — Rînduri şterse ulterior în manuscris, cu o altă cerneală. 


3 — Nu ştim la ce lucrare se referă. In 1900, Tr. G. Djuvara pu- 
blică doar Conflictul vamal cu Turcia. Poate nu studiu rămas în pe- 
riodicul respectiv. 


35 


B.C.5., Ms. J 1.574. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed cit 
p. 54-55. H 


"n 


B.C.S., Ms. 11.575. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit 
p. -55 


335 


1 — După ce se întoarce în ţară, în 1906, Duiliu Zamfirescu este 
o vreme secretar general al Ministerului Afacerilor Străine, iar din 1909, 
reprezentantul României, cu grad de ministru plenipotenţiar, în Comisia 
Europeană a Dunării, care-şi avea sediul la Galaţi. 


2 — Duiliu Zamfirescu îşi cumpărase o vie la Odobeşti. 


37 


B.C.S., Ms. 11.576. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori "inedite, ed. cit., 


p. 56. 


1 — E vorba de căsătoria Henriettei, devenită Lenguceanu. 


Către N. Docan 


33(1) 
B.A.R. 
ci CDXXXIX 
1 — N. Docan (?—1933), diplomat, pe atunci director general în 


Ministerul Afacerilor Străine ; apoi ministru plenipotenţiar. 

2 _ Al. Duiliu Zamfirescu (1892—1971), al doilea copil al lui 
Duiliu Zamfirescu. Se consacră, ca şi tatăl său, carierei diplomatice. 
După cel de-al doilea război mondial, va publica o serie de scrieri cu 
caracter memorialistic, .evocînd. mediul diplomatic internațional în care 
el a trăit aproape' toată viața. Nu lipsesc anumite trăsături satirice şi 
caricaturale. Opera : Pe căi de miazăzi (1948), Fără frac şi joben (1952), 


536 


Perfecţii diplomați (1962), Daltaban si  Seraschier (1965), Macumba 
Carioca (1968). 

3 — Demisionase din funcția diplomatică, de ministru plenipotențiar, 
spre a se putea angaja în politică, intrînd, ca unul dintre fruntaşi, în 
partidul poporului, condus de A1. Averescu. 


33(2) 
B.A.R., S 
CDXXXIX 
1 — Duiliu Zamfirescu era ministru de Externe în guvernul gene- 


ralului Alexandru Averescu format la 13 martie 1920. in această calitate 
cerea ca la un examen (sau un concurs ?) din cadrul ministerului să 
iigureze ca subiect „chestiunea sîrîmtorilor", care-l preocupase şi într-o 
comunicare la Academie în 1915 : Bosforul şi Dardanelele faţă de inte- 
resele româneşti. 


Către Mihail Dragomirescu P. 69 


99(3)' 
B.A.R, S 6) 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 64. 


1 — Duiliu Zamfirescu fusese solicitat cu ocazia sărbătoririi lui Titu 
Maiorescu, care la 15 februarie 1900 împlinea 60 de ani. Cf. voi. Lui 
Titu Maiorescu, 1900, Bucureşti, Socec, în care autorul Vieții la fară 


publică poezia Fragment, închinată marelui său prieten. 


537 


991 
B.A.R., S i 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 65. 


| — Se referă la poezia publicată în volumul omagial (v. scrisoarea 


precedentă, noți 1). 


92(2) 
B.A.R., S 
X 
A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 66. 


1 — Duiliu Zamfirescu se găsea din primăvara anului 1888, ca 
diplomat, în străinătate. Romanele scrise pînă la acea dată erau Viața 
la țara, Tănase Scatiu, In război, şi Lydda (partea I), plăsmuite la Roma 
şi Bruxelles. întrucît scriitorul se căsătorise cu o italiancă, Henriette Allievi, 
copiii vorbeau limba maternă, româneşte învățînd mai tîrziu 


2 — Romanul Lydda, care nu va fi publicat în volum decît în 1911, 
începuse să apară în Convorbiri literare încă din 1898. 
3 — Tînără generație convorbiristă voia să-l sărbătorească pe I. C. Ne- 


gruzzi, care, mutîndu-se la Bucureşti în 1885, condusese revista singur 
pînă în 1893, iar după aceea, împreună cu un comitet pînă în 1895, 
cînd vechiul secretar se retrage şi predă întreaga, răspundere comitetului 
format din Teohari Antonescu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Mihail Dra- 
gomirescu, D. Evolceanu, I. S. Floru, P. P. Negulescu, C. Rădulescu- 
Motru, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, Francois Robin. In 1900 se îm- 
plineau, prin urmare, cinci ani de apariție a revistei sub noua con- 
ducere, care suferea o nouă reorganizare (v. şi scrisoarea 4, nota 1). 

Un volum închinat lui I. C. Negruzzi nu ştim să fi apărut cu 
această ocazie. 


538 


4 — D. Evolceanu (1865—1938), profesor de literatură latină la 
Universitatea din Bucureşti, colaborator (cronicar literar) şi membru al 
comitetului de redacție al Convorbirilor literare (v. şi nota precedentă). 


99(4 
B.A.R., So, 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. 


cit., p. 67—69; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 281—283. 


1 — Este vorba de următoarea scrisoare a lui Mihail Dragomirescu 
aflată la B.C.S., Ms. 13.189, care a determinat din partea lui Duiliu 


Zamfirescu afirmarea unei opinii ceva mai echilibrate asupra Iui Caragiale. 


„1899, noiembrie 21/3 
Bucureşti, 22, Sf. Apostoli 


Iubite domnule Zamfirescu, 


Acum primii scrisoarea d-voastră şi aş spune o banalitate dacă aş 
zice numai că mi-a făcut plăcere. Căci plăceri sunt multe în lumea 
aceasta, dar sunt rari de tot acelea care fac să vibreze partea superioară 
a sufletului nostru. Vă mulțumesc cu recunoştinţă de rîndurile ce mi-ați 
trimis. 

Portretul lui Traian din Lydda face şi el parte din publicația pro- 
iectată. Noi vi l-am indicat anume pentru că din cele ce spuneam în 
altă parte a scrisorii mele se înțelege că n-avea să lipsească tocmai el 
dintr-o publicație menită să caracterizeze, între altele, şi aspirațiile ju- 
nilor convorbirişti. 


Acum iată cum stă lucrul cu această publicație. 


539 


De la 1 ianuarie e vorba sa mai lărgim cadrul revistei, adăugîn- 
du-i o secţie istorico-filologică şi una ştiinţifică, şi, în acelaşi timp, de 


se va putea, întărind şi partea literară. E vorba dar să mai intre în 


redacție, mai întîi, cîțiva profesori universitari — Onciul, Bogdan, Pan- 
grati, Philippide, Voinov, Naum etc. — apoi cîţiva tineri culţi, ca 
Volenti, Orăşanu, Antipa, Litzica şi — posibil! (şi în această privință 
am dori să auzim şi părerea d-voastre) — Caragiale, care s-a săturat de 


peregrinaţii prin locuri streine de firea lui originară. Cu această întărire 
se vor produce negreşit şi schimbări apreciabile în Convorbiri, iar noi, cei 
mai vechi, vom părăsi rolul preponderent — pe care, cel puţin în 
formă, l-amjvut în aceşti din urmă cinci ani. Mai nainte dar de a porni 
-îrrairrte, însoţit de noi luptători, se cuvenea să ne aducem aminte de 
recomandaţia ce ne-a făcut-o publicului I. Negruzzi acum cinci ani şi 
să-i arătăm, într-un fel sau într-altul, că speranțele pe care le exprima 
în acea recomandaţie n-au fost cu desăvîrşire înşelate. Astfel a venit 
ideea acestei publicaţii care a început să se tipărească în editura lui Socec 
(prin urmare fără nici o cheltuială din partea colaboratorilor) şi care 
are în frunte o scrisoare-dedicație d-lui Negruzzi din partea «Comite- 
tului de redacție». îmi închipuiesc că această carte i-o vom prezenta, 
la 1 ianuarie viitor, cîțiva din noi, şi-atita tot. Această manifestaţie are 
dar un caracter intim şi nu cred că va jigni într-un fel sau într-altul 
manifestaţia în onoarea d-lui Maiorescu, care va avea un caracter, nu 
exclusiv  convorbirist sau junimist, ci național. Dealtminteri, ideea unei 
astfel de manifestații în onoarea d-lui Maiorescu se pare că a prins 
foarte mult : a venit la vreme. leşenii, cu deosebire, proiectează tot cu 
ocazia lui 15 februarie o sărbătoare universitară (d. M[aiorescu] a fost 
rector al Universităţii ieşene şi-acolo şi-a început, conferențele culturale), 
care va fi urmată de un banchet la care va trebui să participe toată 


suflarea cultă din ţară. 


Din ultimul d-voastră volum de poezii am reprodus, cu învoirea 


d-lui Maiorescu, vreo patru pe numărul din noiembrie. 


Al d-voastră, 
cu deosebită stimă şi iubire, 


Mihail Dragomirescu” 


Tot Mihail Dragomirescu, într-o însemnarea ulterioară pe marginea 


răspunsului lui Duiliu Zamfirescu din 2/14 decembrie 1899, însemnare 


540 


solicitată probabil de posesorul de atunci (20 ianuarie 1942) al scrisorii, 
nota, precizînd că propunerea lui Caragiale şi a tinerilor conyorbirişti nu 
fusese acceptată de Titu Maiorescu : 

„Caragiale îşi exprimase dorința să se împace cu Maiorescu şi să 
colaboreze la Convorbiri literare. Trebuia informat şi Duiliu Zamfi- 
rescu, care era la Roma. în scrisoarea ce-mi trimite îşi dă părerea asupra 
meritelor lui Caragiale, care se deosebeşte de a mea. împăcarea cu Ma- 
iorescu nu s-a putut face din pricină că, cu 'wapte ani mai nainte, Ca- 
ragiale atacase violent pe Maiorescu în Două note, învinuindu-l că se 
foloseşte de veniturile poeziilor lui Eminescu." 

2 — Lapsus, intenţionat sau nu, al lui Duiliu Zamfirescu; părerea 
lui comunicată cu zece ani în urmă lui Titu Maiorescu despre o Făclie 
de Paşte era fundamenental opusă : 

„Ce ziceți de novela lui Caragiali ? Eu o găsesc slabă, cu o inven- 
țiune absurdă şi cu totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul 
hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de etică 
literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la început, se 
preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjeşte la lu- 
minare (cu tot efectul dramatic căutat de autor) e de un comic res- 
pingător. Ştiu că sunt rău judecător, dar vă spun drept că, după ce am 
isprăvit novela de cetit, îmi simțeam muşchii obrazului strîmbați de 
dezgust* (v. scrisoarea din 1 sept. 1889). 

Atitudinea afirmată în 1899 îl surprinde şi pe Mihail Dragomirescu, 
care în amintita explicaţie marginală spune în continuare: „Caragiale 
[scotea] această nuvelă în concurență cu Frica lui Duiliu Zamfirescu, 
care era mult mai slabă. E spre onoarea lui Duiliu că îl admiră pe 
Caragiale tocmai pentru o nuvelă care arată inferioritatea sa." 

Oricît de greşită — şi uneori foarte greşită şi -inacceptabilă pentru 
noi — părerea lui Duiliu Zamfirescu despre Caragiale n-a fost niciodată 
total negativă. Resentimentul față. de „trivialitatea” dramaturgului este 
dublat de obicei de o reală prețuire a vizionarului excepțional : 

„In primele timpuri... grosolănia lui Caragiale şi naivitatea mea mă 
făceau să sufăr groaznic, şi dacă n-aş fi fost fricos sau aş fi avut 
aplombul pe care-l dă vîrsta şi succesele, aş fi strigat în gura mare 
or de cîte ori îl auzeam cetind piese slabe cu rîs mult, or masacrîn- 
du-mă cu nedreptate pe mine sau pe alții. Dar mai tîrziu, cunoscînd pe 
om şi văzînd marea lui inteligență, infinita nestatornicie a simţirilor sale, 
slăbiciunile acestei inteligențe, fondul fără nici un punct de reazim, nu 
numai sentimentele mele față de el s-au îndulcit, dar am sfîrşit prin 
a-mi fi drag şi a avea un fel de compasiune pentru o- fire atît de fan- 
tastică şi de muncită, în care arama şi diamantul sunt legate. împreună 


5A 


spre a da iluzia unui inel ducal. Căci, cu toată aparența calculelor şi 
izbînzilor sale, Caragiale e un mare vizionar — ceea ce e de recunoscut 
spre onoarea sa" (v. scrisoarea din 11 oct. 1889). 


3 _ Arrigo Boito (1842—1918), compozitor şi poet italian. A scris 
opere (ca Mefisto) şi librete (Othello şi Faista?? de Verdi). 


4 — V. supra, scrisoarea 3, nota 3. 

5_____ într-adevăr, publicarea romanului Lydda în Convorbiri literare, 
începută în 1898, se prelungeşte pînă în 1904. 

6 — V. supra, scrisoarea l, nota 1. 

7 — Strălucitorul geniu al latinilor de la Dunăre (ital.). 

8 — In ciuda răcelii care începe să se instaleze în relaţiile dintre 


Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu, în urma actului de  .dezertare” 
a diplomatului de la Roma, în 1894, cînd colaborează la Ateneul român, 
revista lui Tr.. Djuvara şi mai apoi în 1896, la Literatură si artă româna, 
revistă condusă de N. Petraşcu, atitudinea lui Duiliu Zamfirescu rămîne 
mai departe una de profundă preţuire şi dragoste pentru marele său 
mentor, aşa cum se poate constata în rîndurile de o remarcabilă pă- 
trundere psihologică din finalul acestei scrisori.' 


99(5) 
B.A.R., S 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 70. 


| — Adică primul număr ar revistei apărut sub noul comitet de 


redacție (v. supra, scrisoarea 3, nota 3). 


99(15) 


B.A.R., 
X 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 77—78. 


542 


| — Scrisoarea o datăm după apariția poeziei Veneția de Cincinat 
Pavelescu în Convorbiri, nr. 4, 15 febr. 1907, p. 172—173, la care se 
referă mai jos. 

2 — Probabil Alexandru-Duiliu. 

3 — Sînt ultimele două versuri din citata poezie Veneția, pe care 
Duiliu Zamfirescu o supralicitează numind-o „o perlă". Era la mijloc 
poate şi o atitudine sentimentală, ca unul ce locuise în Italia mai bine 
de 15 ani, căci într-o scrisoare către Titu Maiorescu, ceva mai veche, 
îşi exprimase o opinie destul de severă despre Cincinat Pavelescu. 


A fost publicată în Convorbiri literare, nr. 2, februarie, 1944, p. 233. 


1 — Este vorba de Revista critică, II. Epica („Tănase Scatiu" de 
Duiliu Zamfirescu), Convorbiri critice, nr. 11, 1 iunie 1907, p. 521— 
523. Scriitorul are, ca de obicei, față de criticile „negative", reacții dure. 
Cînd Mihail Dragomirescu publicase Direcţii literare (Studiu de critică 
generala) (Convorbiri literare, nr. 2, 1 febr. 1897, p. 105—118), şi în 
suita Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Delavrancea, Vlahuță, Coşbuc, 
Popovici-Bănățeanu, Brătescu-Voineşti, O. Carp etc. nu-l menționase şi 
pe Duiliu Zamfirescu, ba, mai mult, polemiza cu revista Literatură şi 
artă română, al cărei colaborator devenise scriitorul de la Roma, acesta 
voise să-l provoace la duel, cum consemnează Titu Maiorescu în fn- 
semnări zilnice. Acum, după zece ani, pare ceva mai paşnic, dar nu 
mai puțin iritabil. Ce anume îl nemulțumise în recenta cronică literară ? 
Deşi îl numeşte pe Duiliu Zamfirescu „poate cel mai artist scriitor ce 
avem", Mihail Dragomirescu îi reproşează romancierului absența puterii 
de obiectivare, mai exact schematismul eroului principal, Tănase Scatiu : 
„Nu ne mişcă însă, pentru că autorul nu izbuteşte să pătrundă ele- 
mentul universal odată cu cel specific românesc, nu poate prinde adîn- 
cimea vieții cu realizarea simplicităţii clasice”. Subiectiv, cu parti-pris, 
autorul şarjează, îşi ridiculizează personajul: „Să nu uităm că e vorba 
de un roman, nu de o comedie clasică, că e vorba de a ni se arăta 
un om brutal, iar nu ridicolul brutalității, că e vorba adică de a urmări 
însuşi principiul unui caracter, viața lui intimă, ce se manifestă la fel 
în toate faptele lui, fie simpatice, fie antipatice"”. După Mihail Dra- 


543 


gomirescu, de o tratare schematică suferă şi Tincuţa, conu Dinu, Mihai 
Comăneşteanu, „cu deosebirea că ele sunt arătate într-o lumină exclusiv 
simpatică". Opinia defavorabilă se păstrează şi în concluzie : „lată pri- 
cinile esenţiale pentru care cred că Tănase Scatiu nu poate entuziasma 
publicul nostru şi iată pentru ce, cu tot stilul său sobru, îngrijit şi cu 
o factură aşa de plastică, interesează pe literator mai mult prin intențiu- 
nile decît prin perfecțiunea lui”. 

In scrisoare, Duiliu Zamfirescu avea dreptate să observe că autorul 
cronicii nu se referise deloc la celelalte romane ale ciclului Comăneşteni- 
lor şi, în special, la Viața la țară. Spre al mai îmblînzi puţin pe iras- 
cibilul autor, Mihail Dragomirescu va reveni în anul următor cu un 
comentariu elogios la adresa proaspătului membru al Academiei, care 
e „un spirit nu numai distins în sensul cel mai frumos al cuvîntuiîui, nu 
numai echilibrat şi ordonat ca puţini alții, dar şi unul dintre cei mai 
clasici scriitor ai noştri, pe care valul timpului nu-l va înghiți aşa de 
uşor" (Revista critică: Critica. Trei nemuritori ai Academiei Române 
în Convorbiri critice, nr. 8, 15 aprilie 1908, p. 340—341). 

2 — E vorba de seria de articole publicate de Mihail Dragomirescu, 
Manasse, în Epoca, 1905, nr-ele 44, 51, 58, 65, 72, 79, 93; şi Manasse 
şi naționalismul, id., nr-ele 100, 111, 118, 125, 132, 138, 152, 159, 166. 


B.A.R., S 20) 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 70—71. 


B.A.R., S an 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
Pe TA 


544 


10 


998) 
B.A.R., S 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfrescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 72. 


1 — Mihail Dragomirescu, „Îndreptări”, roman de Duiliu Zamfirescu, 
în Convorbiri critice, 1909, p. 302—306. Lăudînd (cam disproporționat) 
romanul pentru analiza psihologică şi pentru modul în care înfăţişează 
viața din Transilvania, criticul ia în acelaşi timp apărarea lui Duiliu 
Zamfirescu, atacat în revistele ardelene. 


2 — Ulterior, romanul se va numi Anna (Ceea ce nu se poate). 
3 — Scrisoarea e aşternută pe o carte de vizită. 
11 


Colecția Şerban Cioculescu. 


Publicată în România literară, nr. 24, 8 iunie 1972, p. 17. 


1 — Miriță, poem eroic, apărut într-o primă formă în Convorbiri 
literare, XLIV, iunie 1910, şi apoi în Analele Academiei Române, Me- 
moriile secțiunii literare, 1909, tom. XXXII, p. 13—60. 


2 — In privința poporanismului, contra căruia Duiliu Zamfirescu 
trimisese atîtea săgeți în recentul discurs academic intitulat chiar Popo- 
ranismul în literatură, Mihail Dragomirescu împărtăşea în mare opiniile 
autorului Vieţii la fară, însă cu ceva mai multă suplețe şi cu unele 
semnificative deosebiri de opinie, mai ales în privința scriitorilor ardeleni 
Şi a ţăranului ca figură literară. El trimisese un lung articol revistei 
Luceafărul, care promisese că-l va publica, dar pînă să apară acolo, cri- 
ticul îşi rezumă ideile într-o notă nesemnată, în propria revistă, Po- 
poranism şi impresionism, în Convorbiri critice, nr. 3, 25 martie 1910, 


P- 205—207. Cf. şi Mihail Dragomirescu, Poporanismul (o anchetă lite- 


545 


rară), în Luceafărul, 1910, nr. 9, p. 224—228 ; nr. 10, p. 254—258 ; 
nr. 11, p. 290—292, la care se referă Duiliu Zamfirescu. 


3 — La Galaţi era sediul Comisiei Europene a Dunării, în care 


Duiliu Zamfirescu era reprezentantul României. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 72—73. 


1 — M. Răsmiriţă, Duiliu Zamfirescu ca prozator, în Convorbiri 
critice, 1910, p. 528—534 ; 619—628. într-adevăr, multe din observaţiile 
autorului sînt nedrepte, încît iritarea lui Duiliu Zamfirescu ni se pare, 


de astă dată, motivată. 


2 — Pe marginea scrisorii, însemnarea lui Mihail Dragomirescu : 
„Rfăspuns] 1.XI.1910. M.D." 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 73—75. 


1 — V. supra, nota 1. 


2 — Intîlnim aici unul din accesele de megalomanie zamfiresciene. 


546 


14 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 75. 


1 — Destinatarul scrisorii a notat: »R[ăspuns] sept. 1918". 
15 
911) 
B.A.R, S 
X 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 76. 


1 — Str. Toma Cozma din Iaşi, unde scriitorul se găsea în refugiu. 
2 — Aceeaşi apostilă a destinatarului, ca la scrisoarea precedentă. 
16 
99(12 
BAR, S 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 76. 


1 — După hiîrtia pe care e scris (pe o filă de carnet ca şi scrisorile 
anterioare), bileţelul datează, credem, tot din sept. 1918. 


547 


17 


13 
BA.R, S AD 
A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori edite, 
eed. cit., p. 77. 


1 


— Destinatarul a notat pe marginea scrisoriir ,R[ăspuns] 
sept. 1918". 

2 — E vorba de îndreptarea literară, care apare la 7 oct. 1918, 
sub conducerea lui Duiliu Zamfirescu, de curînd intrat în partidul popo- 
rului al generalului Averescu. îndreptarea literară (din care s-a păstrat 
doar un singur număr) era suplimentul literar al ziarului îndreptarea, 
Jrgan al partidului averescan. 


Către C. Esarcu P. %8 


41) 
CCXCIV 


B.A.R., 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 82. 


1 — C. Esarcu, v. supra, scrisoarea 1 către Trandafir G. Djuvara, 
nota 5, 6. 
2 — La 10 mai 1891, Duiliu Zamfirescu fusese decorat cu „Coroana 


României" (cf. Anuarul Ministerului Afacerilor Străine, 1897). 


3 — Socrul era Antonio Allievi, personalitate marcantă a vieții politice 
italiene (v. scrisoarea către Vintilă Brătianu, nota 2). 


548 


42) 


B.A.R., 
CCXCIV 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 82—85 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 163—166. 


1 — V. s>*pra, scrisoarea 10 către Trandafir G. Djuvara, nota 3. 

2 — V. supra, nota 3. 

3 — Prin informaţiile ei „confidenţiale", scrisoarea constituie încă 
o prețioasă mărturie despre ceea ce s-a numit în epocă „drama de la 
Veneția". 


Către Gr. H. Grandea P. 87 


Războiul, II, nr. 334, 23 iunie 1878. 


A fost publicată de Mihai Gafița în voi. I al Operei lui Duiliu 
Zamfirescu, ed. cit., p. 554. 


1 — Grigore H. Grandea (1843—1897), poet minor şi ziarist, a 
condus ca redactor publicaţiile Albina Pind'dui (1868—1871, 1875— 
1876), Steaua Daciei (1871), Noua bibliotecă populară (1889—1891). 
A fost redactor şi proprietar al ziarului Războiul, unde colaborează şi 
tînărul Duiliu Zamfirescu la debutul său. 

2 — Duiliu L. Zamfirescu publicase în Războiul, II, nr. 292, 12 mai 
1878, poezia Bătrinul si fluturul şi trimitea în continuare o altă poezie, 
Oh! Taci..., care apare în nr. 334, 23 iunie, însoțită de textul scrisorii 
de mulțumire. 


Către B. P. Hasdeu P. 88 


Arhivele Statului, fond B. P. Hasdeu, voi. XXIX, parchet CDXXIX, 
document 1397. A fost publicată în voi. B. P. Hasdeu si contem- 
poranii lui români si străini (Corespondenţă primită). Text stabilit, tra- 
duceri, note de Crina Bocşan-Decusară, Nicolae Mecu, Viorica Nişcov, 


549 


Al. Săndulescu, Mihai Vornicii. Coordonare şi studiu introductiv : AI. Săn- 
dulescu, voi. II, Edit. Minerva, 1983. 


1 — Angelo de Gubernatis (1840—1913), savant italian, etnolog, 
indianist, istoric literar. Profesor de orientalistică la Institutul de studii 
superioare din Florența (1863—1890), profesor de literatură italiană la 
Universitatea din Roma. A publicat, printre altele, Piccola enciclopedia 
Indiana (1867), Lettere sopra la mitologia vedica (1874), Peregrinazioni 
indiane (1856), Mythologie des plantei ou les legcndes du regne vegetal 
(1878, 1882), Storia della novelina popolare (1883), o serie de dicţionare 
de scriitori, dar şi de oameni de cultură, ca, de ex., Dizionario biografica 
degli scrittori contemporanei (1879, 1880), Dictionnaire internaţional des 
iaivains du jonr (1888—1891), Dictionnaire internațional des ecrivains 
du monde latin (1905). Filoromân, a publicat o carte plină de simpatie 
pentru România : La Roumanie et les Roumains, Florenţa, 1898. A fost 
în relații de prietenie şi epistolare cu B. P. Hasdeu. 

2 — La 17 sept. 1888, murise Iulia Hasdeu, foarte talentata fiică 
a marelui scriitor şi savant. Primul volum din operele ei postume, 
hourgeons d'avril Fantaisies et reves, Paris, 1SS9, avea ca prefaţă textul 
conferinţei lui Angelo de Gubernatis. Acesta ii scria lui B. P. Hasdeu, 
făcîndu-i un succint reportaj al evenimentului la care se referă Duiliu 
Zamfirescu : „Je reviens de Circolo filologico. La stlle etait remplie ; 
le President, Marquis Matteo Ricci, un eminent helleniste, traducteur 
d'Herodot, donna lecture de votre depeche touchante, ainsi que d'une 
depeche tres-noble de M. Plagino, ministre de Roumanie, qui s'excusant 
de ne pas pouvoir assister â la conference, s'associait â la demonstration 
et remerciait dans les termes les plus simpatiques" (cf. B. P. Hasdeu şi 
contemporanii lui români şi străini (Corespondenţă primită). Text stabilit, 
traduceri, note de Nicolae Mecu, Viorica Nişcov, Al. Săndulescu. Coor- 
donare şi studiu introductiv: Al. Săndulescu, Edit. Minerva, 1982, 
voi. I, p. 230—231). 


Către „L'Independance roumaine" 


Colecția Şerban Cioculescu. 


Publicată in România literara, nr. 24, 8 iunie 1972, p. 18. 


550 


1 — Romanul Îndreptări nu va apărea în Convorbiri literare, ci î» 
Literatură şi artă română, V, nr. 11—12, septembrie-octombrie 1901, şi 
VI, nr. 1—6, ianuarie-iunie 1902. 


Către Duiliu Ioanin 


30) 


BAR, CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite» 


ed. cit., p. 87. 


1 — Băleşti, sat în fostul județ Rîmnicu-Sărat, unde Dumitru Si- 
mionescu-Rîmniceanu, văr prin alianță cu Duiliu Zamfirescu, avea o 
moşie şi unde tînărul poet se ducea uneori să-şi petreacă vacanţele. 
O va spune şi mai limpede într-o scrisoare către lacob Negruzzi dia 
13/25 ianuarie 1894 : „Copilăria mea cîtă nu am mers la şcoală, şi după 
ce am mers, vacanțele, s-a petrecut în judeţele Rîmnicu-Sărat şi Brăila,, 
unde ai mei aveau pămînturi sau le ţineau în arendă, după cum au 
şi astăzi". Dumitru Simionescu-Rîmniceanu, moşier parvenit, era — după. 
mărturiile familiei lui Duiliu Zamfirescu — fiul coanei Zoița gratara- 
fjoaica, de lîngă biserica Olari din Bucureşti. Era un tip întreprinzător, 
nemaipomenit de rapace, făcînd în scurtă vreme avere şi carieră politică- 
Portretul său — într-o fotografie de epocă — e caracteristic prin figura 
suptă, alungită şi colțuroasă, înfăşurată într-o barbă roşie, spînatecă, şt 
prin ochii iscoditori. 

Dumitru Simionescu-Rîmniceanu i-a slujit scriitorului ca model (sau 
ca unul dintre) pentru tipul lui Tănase Scatiu. Primul care a observat 
acest fapt a fost D. C. Ollănescu-Ascanio, şi el focşenean, care-i scria, 
lui Duiliu Zamfirescu : „Scatiul tău îmi place foarte mult şi, Doamne, 
iartă-mă, seamănă cu c. c. Dumitru ca două picături de apă. Am ghicit 
ori nu ? De ar fi da, eu te aprob grozav, fiindcă ai un tip ce nu trebuie 
lăsat în voia lui, şi pus în relief să-l adîncească lumea de istov, precum 
şi dînsul pe multă lume... a dus la adînc. Aud?" (scrisoare nedatată 7 
probabil 24 dec. 1895, B.C.S., ms. 12.370). 


551 


„Cuconu Dumitru" s-a căsătorit cu Elena, fiica Ecaterinei (născută 
MinCu) şi a moşierului Petrică Constantinescu, acesta, om cumpănit, cu 
dragoste de pămînt, care, ca tip uman şi social, i-ar fi oferit sugestii 
lui Duiliu Zamfirescu pentru personajul Dinu Murguleţ din Viața la fara. 
Elena ar fi prototipul (sau unul din prototipurile) Tincuţei din roman. 
Fotografia ne înfăţişează o femeie tînără, cu ochi mari, visători, cu 
părul pieptănat strîns şi lăsat să cadă în voie pe spate, cu un oval 
delicat şi probabil marmorean, a cărui armonie o strică puţin buzele 
în manuscris şi este oarecum oficială. 


2 — Duiliu loanin, magistrat, poet, colaborator la Literatorul, coleg 
de liceu şi facultate, cel mai bun prieten al tinereţii lui Duiliu Zamfirescu. 
3 — Lina, Elena Simionescu-Rîmniceanu, vara lui Duiliu Zamfirescu. 
4 — Este cea mai veche scrisoare a lui Duiliu Zamfirescu ştiută de 


noi. Poetul avea 18 ani. Din acelaşi an, cu două luni mai veche este 
“scrisoarea către Gr. H. Grandea (v. supra), dar aceea nu se păstrează 
in manuscris şi este oarecum oficială. 


3(2) 
B.A.R., 
CCCLIII 

A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 88—89. 

1 — „Conu Dumitru", probabil Dumitru  Simionescu-Rîmniceanu 
/v. supra, nota 1). e 

2 — Duiliu Zamfirescu a fost vara, în cîteva rînduri, la Slănic-MVi- 


edova. Stațiunea balneo-climaterică, vestită în epocă, i-a inspirat şi cîteva 
reportaje, nuvela Un amor în munți şi poezia La Slănic. 


36) 
CCCLIII 


B.A.R., 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit,, 


p. 89—90; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele- mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 1—2. 


552 


34) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 91 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 3- 


1 — Vîrtişcoi sau Vîrteşcoi, sat de podgorie în apropierea Focşanilor, 
unde tatăl lui Duiliu Zamfirescu poseda o vie de cîteva hectare. 


3(5) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit-, 
p. 91—93. 


1 — Este pentru prima dată cînd apare numele Elizei Ioanid, femeia 
iubită cu o mare pasiune de Duiliu Zamfirescu în această epocă. Va 
li o iubire nefericită, căci Eliza se va căsători cu un Ion Danescu, după 
care se va îmbolnăvi de tuberculoză şi va muri. Tînărul scriitor îi 
dedică nuvela Blaue Donau — Doamnei E.D.[ănescu] — (România liberă, 
IV, nr. 1058 şi 1059, 13 şi 14 decembrie 1880), poezia In albumul 
Doamnei E.D. (Literatorul, II, nr. 2, 15 februarie 1881) şi nuvela Amin- 
tiri din vremuri (Pagini din viaţa lui Dcpărățeanu), în ziar cu titlul 
Cum a iubit Depărățeanu (România liberă, V, nr-ele 1308—1321, 23 
oct.-8 nov. 1881), în care sînt vizibile ecourile foarte puternicei drame 
sentimentale trăite de către Duiliu Zamfirescu. Chipul Elizei stă la 
originea idealului de feminitate în opera scriitorului, ea împrumutînd 
trăsăturile sale de blîndețe şi sinceritate eroinelor din nuvelele deja- 
amintite, ca şi din Subprefectul şi din romanele debutului. 

2 — Dan, viitorul soţ al Elizei. 

3 — Fanică — Ștefan Mincu, fate cu mama scriitorului (Sultana) 
şi cu arhitectul Ion Mincu. Ştefan frecventează cursurile Şcolii de bele-arte, 
fiind elev al lui George Tattarescu (1520—1894), şi el focşănean devine 


555. 


profesor de desen şi caligrafie la gimnaziul din Focşani, încă de la 
înfiinţarea acestuia, în 1866, iar mai tîrziu, în 1878—1879, îl găsim 
consilier comunal. Refuzîndu-i-se o bursă în străinătate, Ştefan Mincu se 
descurajează şi trăieşte în urbea natală, apăsat probabil de sentimentul 
ratării. Singurele lui satisfacţii rămîn pasiunea de colecționar de obiecte 
de artă şi muzica. împreună cu surorile şi nepoţii va organiza în familie 
o mică filarmonică pentru care însuşi scriitorul va procura partituri 
(v. scrisorile 30, 34). 

Lui Ştefan Mincu i se atribuie un portret al nepotului său Duiliu 
Zamfirescu din toamna anului 1877, cînd tînărul avea 19 ani. Este 
singurul tablou (în anii 1969—1970 se păstra în familia Al. Duiliu 
Zamfirescu), tablou care-l înfăţişează pe scriitor purtînd plete romantice. 
Chipul e prelung şi palid, cu o frunte senină, ochii mari, cu priviri 
indecise, mai degrabă sfioase decît cutezătoare, sprîncenele arcuite cali- 
grafic, gura umbrită de o firavă mustață adolescentă. Tînărul este îm- 
brăcat într-o haină neagră, cu guler lat, care se închide sus, abia lăsînd 
să se zărească lavaliera. Lui Ştefan Mincu, i-a închinat Duiliu Zamfirescu 
evocarea Mănăstirea Dealului (România liberă, V, 1 mai 1881). 


3(6) 
CCCLIII 


B.A.R., 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
P- 93—97; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
eed. cit., p. 4—7. 


1 — Traducerea piesei Hernani de Victor Hugo, pe care va termina-o 
eu mult mai tîrziu şi care va fi publicată fragmentar în Literatorul, 
II, 1882, p. 331—350. 

2 — Aluzie la teoria materialist-vulgară a lui Ludwing Biichner 
'(1824—1899), teorie expusă în lucrarea, foarte citită în epocă, Forfă si 
materie (1855). 

3 — E vorba de Portretul meu de George Sion, poezie romanțioasă, 
care se cînta în acea vreme, ca şi Steluţa lui V. Alecsandri (cf. voi. Din 
poeziile lui George Sion, Bucureşti, 1857). 


S54 


4 — Probabil N. Pruncu (1845—1888), poet focşănean, colaborator 
al Convorbirilor literare, autorul volumelor Suspinele primăverei (1868) 
şi Poezii (1887), om politic, primar al oraşului Focşani între 1881 şi 1884. 

5 — Emilio Castelar (1832—1899), celebru gazetar, scriitor, orator, 
profesor şi om politic spaniol; una din cele mai populare figuri din 
Europa acelei epoci. A luat parte la revoluția din 22 iunie 1866, fiind 
condamnat la moarte şi refugiindu-se în Franța. A lăsat numeroase studii 
istorice cu privire la Evul mediu şi Renaştere şi la mişcarea republicană 
din Europa. Cartea sa, Amintiri din Italia, i-a trezit lui Duiliu Zam- 
firescu gustul şi pasiunea pentru peisajul şi măreața artă italică. 


37 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 97—98. 


| — Se referă la traducerea dramei Hernani (v. supra, nota 1). 
3(8) 
B.A.R. 
i CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 98_103; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 8—11. 


1 — Edmond Arnould (1811—1861), profesor, poet şi eseist francez. 
Duiliu Zamfirescu îl citează în mai multe rînduri în ciclul Palabras din 
România liberă, 29 august şi 5 septembrie 1882, de unde se vede că opera 
acestuia se afla printre lecturile sale curente. 


555 


2 — Poezia se intitulează Razele de iarnă şi va apărea în Literatorul, u 
II, 5 mai 1881, şi apoi în volumul Fără titlu, 1883. 
3 — E vorba, probabil, de numirea ca supleant la Tribunalul din 
Focşani, pe care însă n-a reuşit s-o obțină. Va fi numit la Hîrşova 311) 
(v. scrisoarea următoare). UAR CCCLIII 
4 — Avocat la Focşani va deveni abia peste un an, în 1881. 
5 — Asemenea notații, ce denotă sensibilitatea poetului, înclinația A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
iui pentru linişte şi singurătate, vor fi reluate in „corespondenţele lite- „. 1C6—107. 
rare" din România liberă. Iată una, publicată în numărul din 7 mai 1883 : 
„Eu, pierzîndu-mă adesea prin pădurile din ținutul părintesc, am alergat 
zile-ntregi... ca sa nu mai văd decît această viață adîncă şi poetică pînă 
în cele mai tăinuite cute ale sale, de la care mi-a rămas o mare dra- 
goste pentru linişte şi singurătate". 
6 »— Hereşti şi Măgurele, sate în județul Ilfov pe care Duiliu Zam- p 
firescu le vizitase în anii studenției. O poezie publicată în Literatorul, 
I, nr. 19, 8 iunie 1880, se intitulează Nebuna din Hereşti. La Măgurele 
pare să o fi întîlnit odată pe Eliza. 3(12) 


BAR, CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 107-113; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scnsort, 


B.A.R., 30) ed. cit., p. 14—17, 


CCCLIII 
l - Versuri din poezia A Ninon de Alfred de Musset, din ciclul 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., Ade 
g A A | KoF l'oisies nouvelles. 
p. 103—104 ; in voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 


ed. cit., p. 11—12. 


1 — Duiliu Zamfirescu a fost numit supleant la Tribunalul de Ocol 
Hîrşova la 13 septembrie 1880 (cf. Monitorul oficial, 1880, nr. 210, 
p. 6562, col. III). 


13 
10 313) 
BAR, S Occum 
3(10) 
BAR, CCCLIII A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 109-113; în voi. Duiliu Zamfrescu, Cele mai frumoase scnson, 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., E 
cd. cit., p. 17—20. 


p. 104—106 ; in voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 


ed. cit., p. 12—14. I - După conținut, scrisoarea datează din aceeaşi perioada Hîrşova. 


556 557 


14 


314) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 113—114. 


1 — V. supra, scrisoarea 6, nota 1. 
15 
3(15) 
B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 114—123 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 21—29. 


1 — V. supra, scrisoarea 6, nota 1. 
2 — Denumire improprie pentru aşa-zişii Munți ai Măcinului. 
3 e— Antonio Canova (1757—1822), sculptor italian, principalul re- 


prezentant al neoclasicismului. 

4 — Corect: „I1 se trouve, en un mot, dans les trois quarts des 
bommes, comme un poete qui meurt jeune, tandis que l'homme survit" 
(Sainte-Beuve, în articolul despre Millevoye, publicat în Revue des deux 
mondes şi apoi în Criuques et Portrmks litteraires, tom. V). Duiliu Zam- 
firescu citează, de fapt, versurile lui A. de Musset din poezia A 
Sainte-Beuve şi nu fraza din articolul pomenit mai sus. 


16 


3(16) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 123—124 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 31—32. 


5»8 


17 


3U7 


BAR, CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 125—126; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
eJ. cit., p. 33—34. 


1 — Iarăşi, denumire improprie pentru dealurile Dobrogei. 
18 
318) 
BAR, $ CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 126—128 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 34—36. 


19 


3(19) 


BAR CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 128—130. 


1 — „Vorbeşte ! de ce nu vorbeşti ?" (ital.). 
20 
3(20) 
BAR CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 130—132. 


559 


21 


321) 


B.A.R., M a 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 132. 


22 


322) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 133. 


1 — In România liberă, nr-ele 1058 şi 1059, 13 şi 14 dec. 1880 va 
apărea nuvela O pagină din viața lui Strauss, dedicată «Doamnei E.D.", 
adică Elizei. 


323) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisoare inedite, ed. cit., 
p. 134—135. 


1 — V. supra, nota 1. 
24 
24 
B.A.R., 32A 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
P- 136—137; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 36—38. 


560 


1 — In acest scurt răstimp apar următoarele schițe şi „portrete" 
de Duiliu Zamfirescu : Arhivarul, România liberă ar. 1067, 24 decem- 
brie 1880 ; La denii, idem, nr. 1073, 4 ianuarie 1881 ; Deputatul, idem, 
nr. 1084, 20 ianuarie 1881. 


25 


3025) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 137—138. 


1 — Eliza Dănescu, eroina celor mai multe scrisori către Duiliu 
loanin. 
26 
326) 
B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ei. cit., 
p. 134—140 ; în voi. Duiliu Zamfirescu Cele mai frumoase scrisori, 
cd. cit., p. 38—39. 


1 — Duiliu Zamfirescu a fost numit procuror la Tribunalul Dîm- 
bovița (Tîrgovişte) la 25 februarie 1881 (cf. Monitorul oficial, 1881, 
nr. 50, p. 1404, col. III). 


27 


327) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
cd. cit., p. 141. 


1 — Din toată inima (lat.). 


561 


28 


3(29) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 141—143 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 40—41. 


1 — Demisionat din postul de procuror de la Tîrgovişte, Duiliu 
Zamfirescu se stabileşte pentru scurtă vreme în casa părintească, la 
Focşani, unde, Ia 16 iulie 1881, anunță că s-a înscris ca avocat in barou 
(cf. România liberă, nr. 1228, 16 iulie 1881, p. 3). 

2 — Ştefan Mincu, unchi al scriitorului (v. şi scrisoarea 5, nota 3). 

3 «— Probabil, Dumitru Simionescu-Rîmniceanu (v. supra, scrisoarea 
1, nota 1). 

4 — Alexandru, frate al lui Duiliu Zamfirescu, matematician 
talentat, cu studii militare strălucite la Fontainebleu. A ajuns pînă la 
gradul de colonel, după care şi-a dat demisia din armată, în urma unor 
conflicte cu superiorii. Era, ca şi rudele sale din partea mamei, deci a 
familiei Mincu, mare meloman. La Nisa, opreşte orchestra în plin concert 
pentru că nu executase corect o frază din Simfonia V de Beethoven. 


2» 


3(30) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 143—145. 


1 — Ştefan Mincu (v. supra, nota 2). 
2 *— E vorba de poezia Un trandafir, publicată în Literatorul, 


nr. 10, octombrie 1881, p. 253. 
3 — N. Pruncu (v. supra, scrisoarea 6, nota 4). 


562 


30 


36N 


cecLin 


B.A.R.. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 145—146. 


1 — Ecaterina (căsătorită Remer), soră a scriitorului şi ea pasionată 


am 


de muzică (v. supra, scrisoarea 5, nota 3). 


31 


3(32) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 146—147. 


1 — în ms. : percursoriul. 

2 — Probabil, actrița Anicuța Popescu, foarte apreciată în epocă, 
de care Duiliu Zamfirescu se îndrăgosteşte după spulberarea oricărei 
speranțe în privința marii sale iubiri, Eliza. La ea se refera în scri- 
sorile 29 şi 32 (cf. comentariile lui Mihai Gafița la O suferință, în 
Duiliu Zamfirescu, Opere, IV, Lydda, Scrisori romane. Teatru, ed. cit., 
1974, p. 579—586). 

3 — E vorba de scena dramatică O suferință, care va fi publicată 
;n literatorul, nr. 4, aprilie 1882, p. 196—211, însă nu va fi reprezentată. 

4 — Pantazi Ghica (1831—1882), scriitor şi ziarist, frate mai mic 
al Iui Ion Ghica. A luat parte la revoluția din 1848, fiind secretar 
particular al lui N. Bălcescu, şi la lupta pentru Unire. Ca scriitor, 
prolilic, a fost partizanul „şcolii realiste" (Critica şi şcoala realistă) şi 
a lăsat un roman notabil. Un boem român (1860). In vremea cînd se 
interesa de el Duiliu Zamfirescu, Pantazi Ghica, antimaiorescian, era 


susținătorul material al revistei Literatorul. 


563 


32 


3(34) 
CCCLIII 


3.A.R, 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cif, 
p. 147—148. 


1 — Scrisorile 32, 33 şi 34, prin relațiile pe care le conțin, datează 
din anul 1881. 
2 — Coriend de Dîmbovița este o publicație apărută la Tîrgovişte, 


unde se pare că a colaborat şi Duiliu Zamfirescu. Din păcate, periodicul 

nu figurează în fişierul Bibliotecii Academiei şi nici în Dicționarul lite- 

raturii române, de la origini pînă la 1900, Edit. Academiei R.S.R., 1979. 
3 — V. supra, nota 3. 


328) 
CCCLIII 


B.A.R., 


A tost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 149—151; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 43—47. 


1 — Rînduri licențioase care nu se pot reproduce. 
34 
3(33) 
B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 151—152. 


564 


Note muzicale, partituri, pentru micile concerte ale familiilor 
E îi JUENait, ^aj u,uii, ^«uu jiijuiv 


Zamiirescu-Mincu (v. supra, scrisoarea 30, nota 1). 


35 


3685) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 152—153 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 44—45. 


1 — V. supra (scrisoarea 30, nota 1). 
36 
3S 
B.A.R., G9 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 153—156; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
cd. cit., p. 47—49. 


12 — Cuvinte licențioase care nu se pot reproduce. 
37 
3G 
B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată in voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 156—157. 


565 


1 — După ce-şi dăduse demisia din postul de procuror de la 
Tîrgovişte şi se stabilise, pentru o vreme, la Focşani, unde face avocatură, 
Duiliu Zamfirescu s-a gîndit foarte serios la o viitoare carieră politică. 
Dar gazetarul de la România liberă care făcuse parte în 1883 din comisia 
de anchetă a răscoalei ţăranilor din comuna Bordeni-Scorţeni (Prahova) 
(cf. M. Gafiţa, Duiliu Zamfirescu, ed. cit., p. 174—178) şi publicase 
seria de trei articole Le Domaine de la Couronne în Vindependance 
roumaine, 13/25 iunie, 14/26 iunie, 15/27 iunie 1884, în care se pro- 
nunța împotriva „dotaţiei” regale, propusă şi susținută de liberali, >şi 
va atrage antipatia pe viaţă a acestora. Şansele alegerii ca deputat 
deveniseră aproape nule şi tîntrul va trebui să abandoneze drumul pe 
care visa să pornească şi pe care va ajunge foarte tîrziu şi pentru scurt 
timp, spre sfîrşitul vieţii. 


38 


368) 


B.A.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


p. 157—158. 


3» 


3689) 


IA.R., 
CCCLIII 


A fost publicată în val. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedke, 


ed. cit., p. 159. 


1 — Datarea scrisorii după data naşterii lui Alexandru-Lascar-Cesare, 


viitori;! diplomat şi scriitor Al. Duiliu Zamfirescu. 


2 — Tatăl nu avea să greşească prea mult nici într-o direcţie, mo» 


în cealaltă. 


566 


Către Nicolae lorga P. 155 


A fost publicată în I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare. 
Bucureşti, Institutul de arte grafice Bucovina, 1936, voi. VII, p. 287—289. 


1 — Al Em. Lahovary, ministrul României la Roma la acea dată. 

2 — „Regele Bosniei şi al Valahiei, deşi ajuns rege la bătrînețe, a 
văzut lăcaşul apostolilor şi pe Sixt IV. Se închină cu plecăciune săru- 
tîndu-i picioarele” (lat.). 

3 — Corect: 1457—1504. 

4 — Andrea Palladio (pe numele adevărat Andrea di Pietro della 
Gondola) (1508—1580), arhitect italian. A promovat concepţia bazată 
pe interpretarea elementelor arhitecturii romane, realizînd construcții 
sobre, echilibrate. E considerat precursor al clasicismului sec. XVIII. 
Autor al celebrei lucrări Cele patru cărți de arhitectură. 

5 — Giorgio Vasari (1511—1574), pictor, arhitect, scriitor italian 
din Toscana. Reprezentant al manierismului (fresce la Pallazo Vecchio 
din Florenţa). A realizat porticul palatului Uffizzi din Florenţa. Autorul 
lucrării Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor, de o largă circulaţie 
pînă în zilele noastre. 

6 — Ferdinand Gregorovius (1821—1891), poet şi istoric german. 
A scris numeroase lucrări despre istoria Italiei şi a Greciei, precum 
Istoria Romei în evul mediu, 8 voi. (1859—1872), Istoria Atenei în 
evul mediu (1889) 


A fost publicată în I. E. Torouţiu, op. cit., p. 289—290. 


1 — Nicolae lorga va veni, într-adevăr, la Roma pentru cercetări 
in arhivele pontificale, cînd îl cunoaşte personal pe Duiliu Zamfirescu, 
despre care scrie pătrunzătoare cuvinte privindu-l pe cm, într-o pagină 
din O viață de om aşa cum a fost, poate cele mai rezonabile din cîte 


567 


i-a consacrat  scriitorului-diplomat : „Secretarul de  legație era Duiliu 
Zamfirescu, cu privire la care, în cercul celor trei din Bucureşti, influen- 
țaţi şi de nedreptul articol al lui Gherea despre Pesimistul de la Soleni, 
auzisem numai ce se poate mai rău şi a cărui literatură, puţin artifi- 
cială, nu corespundea întru toate gustului meu: prea multe vînători în 
fracuri roşii, prea mult exotism legat de viaţa însăşi a autorului diplo- 
mat, prea multe amintiri de la Macedonski, unite cu influenţe de la 
«Junimea», de unde acum îmi venea atîta duşmănie... Dar, aşteptînd 
vremea cînd voi putea să judec în legătură cu timpul său această 
poezie fermă, aceste povestiri în care erau multe idei şi adesea destulă 
duioşie, am cunoscut la Roma, plimbîndu-mă supt Palatin, în marea 
pace 3 nemuritorului clasicism roman, de care acest romantic născut, 
prin figură, atitudine, gesturi, aplecări, căuta să se apropie, pe un om 
«are nu corespundea fațadei create de voinţa lui: unul extrem de sim- 
titor, de o lirică făptură, capabil de o bună şi sinceră prietenie şi 
ihiar *— cine ar fi zis văzîndu-l cum calcă şi ascultîndu-l cum vor- 
beşte! — timid" (N. Iorga, O viață de om aşa cum a fost, ediţie 
îngrijită de Valeriu şi Sanda Râpeanu, studiu introductiv, note, comen- 
tarii, indice de Valeriu Râpeanu, Edit. Minerva, 1972, p. 249—250). 

In tînărul N. Iorga, debutant la ziarul Lupta, Duiliu Zamfirescu, 
printre primii, intuise talentul critic : .înainte de a încheia, — citesc din 
cînd în cînd nişte foiletoane în Lupta de un domn Iorga, şi acum în urmă 
am văzut în Convorbiri portretul Veronicăi Miele de acelaşi. La început 
mi se părea original, dar de cînd văd ce face critica criticilor, îmi pare 
că intră el însuşi între criticii criticați. — Cine-i şi cum? căci e apari- 
țiune proaspătă şi cu bune dispoziţii” (scrisoare către Titu Maiorescu, 
27 aprilie 1891). 


A fost publicată în I. E. Torouţiu, op. cit., p. 290. 


A fost publicată în I. E. Torouţiu, op. cit., p. 291. 


A fost publicată în I. E. Torouţiu, op. cît., p. 291—292. 


A fost republicată de Barbu Theodorescu în Manuscriptum, 1971, 
II, nr. 3(4), p. 14. 


1 — Este vorba de lucrarea lui N. Iorga, Breve storia dei Rumeni 
con speciale considerazione delle relazioni coll'Italia publicata in ocea- 
sione della Feste del cinquantenario italiano. Omagio di un popolo fra- 
tello ed amico da parte della „Lega di Cultura Rumena, Bucarest", 
Tip. Neamul românesc, 1911. 


A fost publicată în I. E. Torouţiu, op. cit., p. 292. 


1 — Şi totuşi, cu ani în urmă, în 1904, Duiliu Zamfirescu dăruise 
Academiei Române Codicele lui Silvestro Amelio, scris cu litere latine 
(v. supra, scrisoarea 1 către Academia Română şi notele). 


2 — Scriitorul afişa o atitudine de condescendență şi de rigidă supe- 
rioritate, crezînd că „a făcut istorie, vrînd să fie caritabil". E unul 
din momentele lui antipatice, tot mai frecvente în această epocă. Iată 
ce consemnează Analele Academiei asupra şedinţei din 18 nov. 1911 : 
.D1. N. Iorga comunică un document de la 1765, mai 11, prin care 
Ghica-Vodă, Domnul Moldovei, face o danie mînăstirii celei mari de la 
muntele Athos. Documentul are însemnătatea că este scris în limba 


română, lucru neobişnuit în asemenea acte. 


Dl. Duiliu Zamfirescu dăruieşte acest document pentru colecțiunile 
Academiei. 


Dl. preşedinte /. C. Negruzzi exprimă mulțumiri d-lui Duiliu Zam- 
firescu" (Analele Academiei Române, seria II, tom. XXXIV, 1911—1912, 
Partea ad-tivă şi dezbaterile, p. 23). 


569 


Către dr. C. Istrati 


4) 
B.A.R. 
i CCCLIII 
1 — Constantin I. Istrati (1850—1918), chimist şi medic român, 


academician şi profesor universitar ; unul dintre fondatorii şcolii ro- 
mâneşti de chimie. Membru al mai multor societăți ştiinţifice străine. 

2 _ Atitudinea antisocialistă a lui Duiliu Zamfirescu, regretabilă, 
prin disprețul afişat, se va reflecta pe larg în romanul Lume nouă ți 
lume veche, 1895. 


42) 


BAR, CCCLIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 165. 


43) 
B.A.R., 
CCCLIII 
1 — Dr. Constantin I. Istrati era la acea dată ministru al Agricul- 
turii şi Domeniilor. 
44 
B.A.R., ua 
CCCLIII 


570 


5 
45) 
B.A.R., 
CCCLIII 
1 — Duiliu Zamfirescu fusese propus şi admis candidat la fotoliul 


academic la 1 aprilie 1908. Discursul de recepţie, Poporanismul în lite- 
ratură, îl va rosti la 16(29 mai) 1909. 


46) 
B.A.R., 
CCCLIII 
Către Ion Kalinderu P. 164 
B.A.R., 
CCCLIII 
1 — Jon Kalinderu  (1840—1913), om politic, istoric al culturii, 


membru şi preşedinte al Academiei Române, iubitor de artă, a fondat 
muzeul ce i-a purtat numele. 

2 — Duiliu Zamfirescu fusese ales membru corespondent al Acade- 
miei Române în martie 1898, după ce fusese respins în trei rînduri (1893, 
1894, 1895) din cauza opoziţiei lui D. A. Sturdza. 


571 


Arh. Stat. Buc. Fond Duiliu Zamfirescu, nr. 31. 


A fost publicată în Manuscriptum, M, 1972. nr. 3(8), p. 15—16, 
de către Petre Popescu-Gorgan. 


1 _ Gugliemo Ferrero (1871 — ?), istoric şi sociolog italian, devenit 
celebru prin lucrarea Grandeur et decadence de Rome, publicată în 
6 voi., între 1901—1910. 

2 _ Wilhem Koner und Ernst Guhl, Das Leben der Griechen und 
Romer nach antiken Bildwerken, Berlin, 1876 (o altă ediţie în 1893). 

3 — Anthony Rich, Dictionnaire des antiquites romains et grecques, 
traduit de l'anglais sous la direction de M. Cheruel, Paris, 1859 (alte 
ediţii: 1861, 1883). 

4 — Charles Victor Daremberg (1817—1872), medic şi erudit fran- 
cez, profesor de istoria medicinei la Facultatea de medicină din Paris. 
In ultimii ani ai vieții, împreună cu E. Saglio, a publicat Dictionnaire 
des antiquites grecques et roumaines. 

5 — Edmond Saglio (1828—1911), arheolog francez, codirector la 
Dictionnaire des antiquites grecques et romaines, conceput de Ch. V. Darem- 
berg (v. supra). 

6 — E vorba de lucrarea lui Dimitrie S. Neniţescu, Studiu asupra 
lucrărilor convenționale. Dunărea în dreptul internațional public, Bucureşti, 
1903. 

7 încă o dovadă a prețuirii pe care totuşi, în cele din urmă, a 
avut-o Duiliu Zamfirescu pentru I. L. Caragiale. 

8 — Se referă la respingerea de la premiul Academiei a romanului 


In război, în 1902. 


Arh. Stat. Buc. Fond Duiliu Zamfirescu, nr. 32. 


A fost publicată în Manuscriptum, III, 1972, nr. 3(8), p. 16—17, 
de către Petre Popescu-Gogan. 


512 


l1 — Se referă la lucrarea Din viața romană, podoabe, toalete 
şi petrecerile unei elegante. Societatea înaltă pe vremea lui Pliniu cel 
tînăr, Bucureşti, 1904. Ion Kalinderu a mai publicat şi alte scrieri asupra 
antichității romane, ca: Viața municipală la Pompei, 1890, Vilegiatura 
si reşedinţele de vară la romani, 1895, August şi literaţii, 1897. 


2 — „Bucură-te de clipa de față" (fragment dintr-un vers de 
Horațiu, Ode, I, 11,8). 
3 — Theodor Mommsen (1S17—1903), istoric german, specialist re- 


putat în istoria veche, autor al unei monumentale Istorii a Romei (1856— 
1885). 

4 — Pliniu cel tînăr (Caius Plinius Ceciliu* Secundus) (62—125), 
scriitor roman, prieten al împăratului Traian, căruia i-a scris Panegi- 
ricul. A lăsat o culegere de scrisori în 10 cărți, dintre care ultima 
conține scrisori ale lui Pliniu cel tînăr către Traian, furnizînd informații 
istorice prețioase despre acea epocă. 


5 — Duşmănia nu era aşa de .neexplicabilă" (v. supra, scrisoarea 1 
către Tr. Djuvara, nota 7). 

6 — Tertulian (Quintus Septimius Floreus Tertullianus) (c. 155— 
o 220), teolog creştin roman. Unul dintre fondatorii patristicii. 

7 — „Să nu distrug chiar totul din cauza severității ?" (lat.). 
Către George Em. Lahovary P. 169 

B.C.S., 13.177. 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 166. 


1 — George Em. Lahovary (1854—1897), deputat, director al ziarului 
L Independance roumaine. 

2 — După referințele exacte din text (informația apărută în L'Inde- 
pendance roumaine), scrisoarea datează din septembrie 1891. 

3 — Este vorba de corespondențele de la Veneția publicate de 
ziarul Constituționalul (v. scrisoarea 10 către Trandafir Djuvara, nota 3). 

4 — Se referă Ia următoarea notă : „Les journaux nationaux-liberaux 
affirment que le correspondant du Constituționalul qui signe ses lettres 


573 


de Venise du pseudonyme de Loredano, n'est autre que M. Duiliu Zam- 
firesco, deuxieme secretaire a la legation de Rome. 

Si le fait est vrai, M. Esarco, ministre des affaires etrangeres, n'a 
qu'une seule mesure â prencre: remplacer ce fonctionnaire-reporter” 
(VIndependance roumaine, 1891, 11/23 sept., p. 3, col. T). 

5 — Scrisoarea se păstrează sub formă de bruion, conținînd unele 
neclarități de stil şi greşeli de limbă franceză pe care a trebuit să le 
corectăm. Apelativul „excelența voastră" se explică prin faptul, probabil, 
că acelaşi text al scrisorii-bruion a folosit lui Duiliu Zamfirescu pentru 
a se adresa ministrului de Externe. 


Către „Literatorul' P. 170 


Arh. Stat. Buc. Fond Al. Macedonski. 


A fost publicată în Afanuscriptum, III, 1972, nr. 3(8), p. 11—12. 


1 — Paginile dedicate lui Macedonski n-au apărut. In 1883, în 
focul polemicii cu Duiliu Zamfirescu, Macedonski le va folosi pentru 
a-şi lovi adversarul : „Directorul revistei noastre nu voi s-o primească, 


simțind bine că era interesată" (v. infra, scrisoarea 1 către Al. Mace- 
donski, nota 1). 


Către Eugen Lovinescu P. 171 


A fost publicată în E. Lovinescu, Critice, VI, p. 120—146. 


1 — E vorba de studiul Duiliu Zamfirescu, publicat în Convorbiri 
literare, nr. 11, nov. 1911, p. 1275—1290, în care Eugen Lovinescu 
făcea o prezentare întru totul elogioasă a romancierului, mai ales „sub 
raportul operei lui cu țăranul şi cu Ardealul, problemă ce preocupa pe 
atunci opinia publică", aşa cum ține să precizeze criticul într-o notă. 
Se dădea astfel o replică acelora care, mai ales după discursul de recepție 


574 


la Academie al scriitorului, Poporanismul in literatură îl considerau pe 
acesta un duşman al țărănimii şi un denigrator al Ardealului, mai exact 
al vieții culturale şi literare de acolo. Era la mijloc, şi de o parte şi de 
alta, o dureroasă neînțelegere, pe care o provocaseră totuşi atacurile 
Intempestive ale lui Duiliu Zamfirescu, încă din 1903 (cînd publică 
articolul Literatura românească si scriitorii din Transilvania), contra lui 
loan Slavici şi mai apoi contra lui Octavian Goga. Inabilitatea şi o 
anumita morgă a scriitorului, mai ales după întoarcerea în ţară, în 1906, 
au putut lăsa această impresie ; opera lui probează însă contrariul, aşa 
cum îşi propune să demonstreze E. Lovinescu în articolul cu pricina, 
destinat inițial revistei Românul din Arad. Opiniile criticului sînt dintre 
cele mai judicioase ce se exprimă în epocă: „Clădită pe încetul, dar 
pătrunsă de o unitate de concepție, opera lui Duiliu Zamfirescu merită 
o cercetare de totalitate şi o situare cu atît mai necesară cu cît scriitorul 
a suferit nedreptatea soartei. 

Incepîndu-şi activitatea acum vreo douăzeci de ani şi deşi face parte 
clin generația următoare lui Eminescu, adică din generaţia lui Caragiale, 
Delavrancea, Vlahuţă şi Coşbuc, intrați în plină lumină, Duiliu Zamfi- 
rescu e încă în umbră şi în indiferența publicului, mai întîi din faptul 
că scriitorul nu şi-a dat măsura talentului dintr-odată, ci a debutat prin 
începuturi nesigure şi fără o originalitate precisă." 

Sînt analizate în spirit echilibrat romanele Viața la fară, Tănase 
Scatiu, în război, îndreptări, accentuîndu-se asupra simpatiei pe care o 
manifestă autorul față de boierimea „de viță", dar şi față de țSrănhne, 
ca şi față de românii din Transilvania. Sublinierile criticului se adresează 
publiciştilor şi criticilor de acolo, denigratori ai lui Duiliu Zamfirescu . 
„De voieşte să ne cunoască în părţile noastre sănătoase, Ardealul e dator 
să se îndrepte spre opera lui Duiliu Zamfirescu ; de voieşte să se vadă 
intr-o icoană idealizată, să se îndrepte iarăşi spre opera aceluiaşi scriitor, 
care într-un roman a cîntat vigoarea şi puritatea rasei ardelene". 


Mu!ţumindu-i acum pentru acest articol, scriitorul va fulmina peste 
cîţiva ani împotriva lui E. Lovinescu, după ce criticul publicase o în- 
semnare, în marginea , Voichiței"” de Duiliu Zamfirescu, în Flacăra, 1915, 
nr. 15, p. 115, unde se arăta mai puţin elogios. Ca de obicei, irascibilul 
autor reacționează în termeni violenți, făcîndu-se antipatic prin aerul de 
superioritate absolută şi atitudinea intolerantă. Sub imperiul umorii negre, 
el aiirmă acum că „dl. Lovinescu l-a mai tratat o dată din înălțimea 
turnurilor sale", adică în articolul foarte pozitiv din Convorbiri literare 


mai sus citat, şi pentru care îi şi mulțumise. De unde se vede că furia 


575 


nu e cel mai bun sfetnic. Dar iată cum înțelege să-l pună la punct pe 
critic într-o scrisoare adresată directorului revistei Flacăra : 


„25 ianuarie 1913 


Domnule director, 

De-abia am isprăvit de răspuns unui critic prost şi mă văd silit 
să răspund unui critic făţarnic. 

în revista d-voastră, Flacăra, d-l Lovinescu scrie două coloane asupra 
piesii mele Voichița şi se leagă de un personagiu secundar, doctorul 
Fingal, fără să zică un cuvînt despre eroina piesii, care este piesa însăşi. 

Acest mod de a face critică de artă eu îl numesc fățarnic. 

Onestitatea cea mai elementară obligă pe d-l Lovinescu să judece 
lucrarea mea, bărbăteşte şi în întregime, iar nu cu osteneala feminină 
a unui rege al Bavariei, care caută un Don Juan. Eu nu pot satisface 
toate gusturile depravate ah criticilor români. 

D-1 Lovinescu m-a mai tratat o dată din înălțimea fumurilor sale. 
Nu am zis nimic, atunci, ba mi se pare chiar că i-am scris un cuvînt 
de mulțumire „— cum se petrec lucrurile între oameni civilizați. Mai 
mult decît atît: cred că i-am spus cîndva că romanul său Aripa morții 
e bun. 

Pentru un om prudent, toate aceste semne de urbanitate trebuiau 
să fie primite cu înţelesul lor: că, adică, nu e nevoie de adulaţie din 
partea sa, ca judecata mea asupra lucrărilor sale să rămînă imparțială. 
Cînd însă domnul acesta îşi permite să facă ironie; cînd îşi varsă bel- 
teaua sa lipicioasă peste o lucrare netedă, şi încearcă să înşele pe cititor, 
confundînd pe dr. Fingal din  Voichița cu căpitanul  Comăneşteanu 
din Anna, sub pretext că face sinteză literară, — atunci să mă ierte: 
cuvîntul cel mai uşor ce i se potriveşte este făzărnicie. 

Dar, la ce se pot atribui aceste întorsături sufleteşti ? 

Oamenii sunt pururi aceiaşi: cauţi, cauţi şi explicaţia e  acolea. 
D-1 Lovinescu turbură văzduhul, în fiecare an, cu cîte unul sau mai 
multe zgomote literare, cari, sub formă de critică sau romane, urcă 
treptele Academiei şi năzuiesc cu sfială către un premiu. 

Şi dacă ați şti, d-le director, că nu am nici cel puţin vina de a fi 
combătut lucrarea sa din anii din urmă asupra lui Costachi Negruzzi !... 

Dar ţara noastră e împărăţia năzbitiilor. Mi s-a întîmplat să scot, 
la premii, cîte un biet autor uitat de Dumnezeu, care nu m-a iertat 
toată viața că nu i-am obţinut premiul întreg, sau, dacă premiul a fost 
întreg şi considerabil, că raportul nu a fost destul de cald. Şi cum 
fiecare din aceşti cetățeni găseşte adăpost într-o gazetă, te pomeneşti din 


576 


senin, plouat şi turtit. Nu răspunzi o dată, taci şi înghiți a doua oară, 
pînă ce dezgustul te îneacă. Atunci trebuie să spui fiecăruia ce i se 
cuvine. 

Rog să publicați scrisoarea de față pe locul unde a apărut critica 
d-lui Lovinescu, pentru ca domnul acesta să învețe pe viitor a fi mai 
modest. Nici talentul, nici vîrstă, nici poziția socială, — nimic nu-l 
îndrituiesc a da lecții altora, — în toate cazurile nu mie. 

Primiți, vă rog, domnule director, încredințarea distinsei mele con- 
siderațiuni. 


Duiliu Zamfirescu" 
(Flacăra, IV, nr. 16, 31 ianuarie 1915, p. 125.) 


Scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu se publică împreună cu răspunsul 
lui E. Lovinescu, sub titlul: Autori şi critici. O scrisoare a d-lui Duiliu 
Zamfirescu în jurul piesei ,Voichița". Audietur et altera pars. Criticul 
este ironic şi tăios, pe bună dreptate, ripostînd cum se cuvenea megalo- 


maniei zamfiresciene : 


„Răspunsul d-lui Lovinescu 


D-1 Duiliu Zamfirescu îmi găseşte critica fățarnică. Eu o credeam 
numai binevoitoare; de aceea nu se oprea la Voichița, ci în marginea 
Voichiței. Obicinuindu-mă de mult de a nu stărui asupra lucrărilor fără 
valoare literară, am ocolit Voichița ca o lucrare mai prejos de preocu- 
pările mele critice şi de meritele foarte temeinice ale d-lui Zamfirescu. 
Putea s-o înțeleagă. D-1 Zamfirescu e însă un romancier de talent, nu şi 


un om de nuanțe. 


Ca mai totdeauna, d-l Zamfirescu aminteşte şi în această scrisoare 
literară de vîrstă, de situaţie socială, de Academie şi de alte bunuri 
pămînteşti. Amintindu-le prea des, bănuim că se miră de ele. în lumea 
mea de cultură, cazul acesta a trecut de mult de psihologia burghezului 
gentilom. Dar d-sa mai vorbeşte şi de premii academice, de ce mi-a 
scris, de ce mi-a spus, de ce i-am scris altă dată. In lumea celor ce 
locuiesc la un etaj sufletesc, cazul acesta e trecut la psihologia de la 


rez-de-chaussee. 


E ceva ce nu se capătă nici cu vîrstă, nici cu situații sociale, nici 
cu Academia. O floare modestă: bunul-simţ. De mult doream s-o văd 


577 


şi la butoniera d-lui Duiliu Zamfirescu. îmi pare rău că trebuie să-mi 
iau orice nădejde : d-l Zamfirescu e îngîmfat şi cu singurul om ce l-a 
lăudat în ţara românească." 

2 — Denumire, fireşte polemică, a cercului Vieţii româneşti, cel mai 
activ în a-l combate pe scriitor după rostirea discursului academic, în 
care acesta, la rîndul său, punea în cauză poporanismul. 

3 — Pseudonim frecvent la „Miscellanea" din Viața românească, unde 
s-a dezlănțuit o adevărată campanie contra lui Duiliu Zamfirescu, după 
ce acesta rostise discursul de recepţie la Academie, Poporanismul în 


literatură. 


Către Al. Macedonski P. 173 


Arh. Stat. Buc. Fond Al. Macedonski, nr. 140. 


A fost publicată în Manuscriptum, II, 1972, nr. 3(8), p. 8—10, 
de către Măria Soveja, ca şi următoarele 5 scrisori. 


1 — Istoria relaţiilor dintre Duiliu Zamfirescu şi Al. Macedonski 
a fost una spectaculoasă. De la raporturile cele mai cordiale, cum o 
demonstrează şi scrisorile de față, s-a ajuns, în scurt timp, la adevărate 
invective din partea orgoliosului şi intolerantului poet al WNopţilor, ca, 
peste ani, acesta să revină la sentimente mai bune. Tînărul, încă student 
în ultimul an al Facultăţii de drept, debutase în Literatorul, nr. 4, 10 fe- 
bruarie 1880, cu poemul Levante şi Calavryta. în acelaşi număr şi urmă- 
toarele, Al. Macedonski făcea o entuziastă prezentare a poetului : „Avem 
de introdus astăzi un nou nume în arena publicisticii literare: Duiliu 
Zamfirescu, a cărui admirabilă poezie o dăm mai jos. D. Zamfirescu e 
tmar şi nu vom zice despre d-sa că promite. Prin această poezie face 
însă ceva mai mult, se afirmă ca poet într-un mod strălucit. Suntem 
fericiţi că Literatorul este pus astfel în poziţiune ce a se înzestra ci una 
din acele producţiuni literare ce ne asigură că într-un timp apropiat o 
nouă eră se va deschide, eră poate mult mai frumoasă decît aceea pe 
care a făcut-o să nască neuitatul Heliade." 


578 


Peste 12 ani, după ce se abătuse asupra celor doi furtuna polemica 
despre care vom vorbi, Al. Macedonski evocă momentul debutului 
zamfirescian, cu seninătate şi chiar cu mîndrie : „La 1880, un tînăr student 
universitar se prezintă la redacţia Literatorului — un salon în care 
toată tinerimea talentată a capitalei avea un ecou. Serata neuitată va 
fi pentru mine. Pe atunci tînăr de tot era d-nul Zamfirescu — frunte 
de atenian şi ochi de poet. Şi tînărul gîngăvea versuri. El ne citi o 
poemă, toţi ezitau. Aşteptau părerea mea... poema era Levante şi Cala- 
vryta. 

Armonios, tînărul o citi. 

Eram în acele momente, prieteni cititori, într-o critică situațiune. 
Mulţi tineri se aflau de față şi îi cunoşteam. Ştiam că am înrîurire 
asupra lor, dar ştiam că omul în genere greu admite superioritatea. 
Levante şi Calavryta era un cap de operă. Nu putui să rezist entu- 
ziasmului, spusei ce cuget despre poemă şi îmi creai — mie şi lui 
Duiliu — inamici. Cu toate acestea, analizele critice pe care le scrisei 
mai în urmă avură darul să consacre pe Duiliu poet mare. Necunoscutul 
de ieri fu celebritatea de mîine. Poezia română aştepta un novator: el 
sosise" (AI. Macedonski, Intre 1880 şi 1892, în Revista literară, nr. 5, 
15 oct. 1892). 


„Lansat de Literatorul în 1880, Duiliu Zamfirescu devine curînd 
colaboratorul ziarului de orientare junimistă România liberă şi începe 
a-şi îndrepta atenţia şi simpatia înspre Titu Maiorescu şi Convorbiri 
literare, ceea ce Macedonski, fireşte, nu putea privi cu ochi buni. Rup- 
tura (şi deci abandonarea Literatorului) se produce după îmbolnăvirea 
iui Eminescu, în vara lui 1883, cînd Macedonski publică nefericita, 
epigramă şi cînd fostul discipol se desolidarizează de maestru. Simţin- 
du-şi orgoliul rănit, şeful Literatorului atacă pătimaş anumite versuri 
ale lui Duiliu Zamfirescu publicate în România liberă (suita Nebunii) 
(cf. articolul nesemnat Nebuniile unui pseudoapostol, în Literatorul, nr. 10, 
oct. 1883), la care Don Padil răspunde şi el în rubrica sa „Palabras" 
(România liberă, nr. 1938, 18 dec. 1883), ironizînd o serată consacrată 
iui Bolintineanu de către cercul Liferatorului. Din ce în ce mai iritat, 
Macedonski îşi aruncă veninul asupra „trădătorului" într-un articol, de 
asemenea  nesemant, Bustul lui Bolintineanu (Literatorul, nr. 11—12, 
nov.—dec. 1883), dar inspirat de el, în care dorea să divulge, chipurile, 
„antieminescianismul" proaspătului convorbirist. Deşi îndreptat împotriva 
iui Duiliu Zamfirescu, atacul îl țintea în egală măsură pe Eminescu: 
„Pe băieţoiul în cestiune [D. Z.] să-l aibă pe suflet dl. Macedonski, căci 


575 


d-lui s-a apucat să-l laude, crezînd că lauda îi va da avintul şi talentul tH 
ce-i lipseau. Laudele l-au înnebunit şi nimic mai mult. Tot aşa a pățit-o 9 
şi nenorocitul Eminovici, pe care însă îl are pe conştiinţă dl. Maiorescu." SJ. 
Articolul e plin de amenințări („precum vom dovedi cu scrisori ale WM 
sale") şi insulte, ce reiau în mod obsedant cuvintele indicînd alienația, JI 
nu fără aluzie la Eminescu: „Pentru ce, se va întreba oricine, mîrşava 9 
atitudine a acestui smintit. Mai întîi pentru că a luat cîmpii... pentru U 
că se crede tot ce se cred nebunii de prin balamucuri" (s.n.). Ca să-l fl 
compromită definitiv în ochii junimiştilor, este invocată scrisoarea lui JH 
Duiliu Zamfirescu din martie-aprilie 1882 (v. supra), păstrată fragmen- 'flj 
tar, în care acesta solicită sprijinul lui Macedonski pe lîngă V. A. Urechiă, JH 
ministru în acel moment, pentru obținerea unui post de suplinitor la SJ 
gimnaziul din Focşani şi, totodată, făcea aprecieri asupra atacurilor anti- 9J 
macedonskiene ale lui Eminescu din Timpul. Frazele pe care miza foarte flj 
mult Macedonski sînt următoarele : „Fii bun şi-mi explică ce-a provocat flj 
mînia  fîrtatelui Eminescu din Timpu f Acest om pare în timpul din flj 
urmii bolnav de gălbinare." Nu ştim dacă pierderea tocmai a acestei "flj 
părți a scrisorii este o întîmplare sau ascunde cumva un tîlc. Autorul . 
diatribei încearcă să sucească în toate felurile mai ales a doua frază, cu .9 
scopul de a infiltra ideea că Duiliu Zamfirescu era un vechi detractor JH 
al marelui poet de la Convorbiri literare. (Pentru alte amănunte ale ra- 91 
porturilor Macedonski-Duiliu Zamfirescu, v. articolul nostru, Opiniile JHj 
unui detractor? în voi. Continuități, Edit. Cartea Românească, 1976, 9J 
p. 94—105.) 9 

în timp, apele se vor linişti, AI. Macedonski evocînd în 1892, nu flj 
fără mîndrie, debutul lui Duiliu Zamfirescu şi salutîndu-i succesul cînd H 


acesta va fi ales membru al Academiei Române, poezia noului „nemu- 


ritor" consfințind, fireşte, „mişcarea de la Literatorul” „D. Duiliu Zam- fl 


firescu, poetul senin al culmilor şi care, pe lîngă că reprezintă în Acade- a 
mie îndrumarea către puritatea artistică, însemnează în acest înalt for M 
consfințirea mişcării de la Literatorul” (cf. Al. Macedonski, Tot împre- S 
jurul unui discurs academic, Biruinţa, IV, nr. 160, 14 iunie 1909, p. 1). S 

2 e— Proaspît licențiat în drept, Duiliu Zamfirescu se afla în 9 
vacanță la Focşani. H 

3 — Descrierea atmosferei oraşului de provincie, ce va marca mai X 
ales nuvelistica scriitorului, o regăsim şi în scrisorile către Duiliu Ioanin fl 


(v. supra). 
4 — Nicolae Pruncu (1845—1888), poet şi notabilitate a oraşului . 


Focşani (v. şi scrisoarea 6 către Duiliu Ioanin, nota 4). 


580 


5 — începuse un roman, care nu ni s-a păstrat? In Literatorul, 
ISSC, nr. 20 şi 21, 29 iunie şi 13 iulie, apare o proză epistolară, Către 
Natalia Nina, formată din două scrisori. Probabil că de ea este vorba. 

6 — Se referă la Unchieşul Sărăcie, adaptare după E. d'Hervilly 
şi Grevin, prezentată Teatrului Naţional în 1880, împreună cu piesa ori- 
ginală Jadeş. Premiera a avut loc la 15 noiembrie, acelaşi an, cu o distri- 
buţie de prima mînă: C. Nottara, Aristizza Romanescu, Mircea De- 
metriad. 

7 — Ion Ghica, marele om politic şi memorialist, pe atunci director 
al Teatrului Naţional. 

8 — Bonifaciu Florescu (1848—1899), critic şi scriitor. Era, se pare. 
fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu. Întemeietor al revistei Literatorul, 
împreună cu Al. Macedonski. Adversar al „Junimii" ; el este „homun- 


culul Bonifacius" din poezia lui Eminescu. 


Arh. Stat. Buc. Fond Al Macedonski, nr. 141. 
A fost publicată în Manuscriptum, III, 1972, nr. 3(8), p. 10. 


1 — Al. Macedonski, Poema poemelor, Literatorul, I, nr. 21, 29 iunie 
1SS0, p. 1. 

2 — De fapt, Th. Dumbrăveanu, care semnează poezia Am iubit ? 
în acelaşi număr din Literatorul în care publica Macedonski poezia mai 
sus citată. 

3 — Se referă la poezia Fără titlu de C.C. Bacalbaşa, publicată 
în Literatorul, I, nr. 22, 13 iulie 1880, p. 337—338. 

4 — Carol Scrob (1856—1913), poet, colaborator la Literatorul, 
prezentat publicului de Al. Macedonski alături de Duiliu Zamfirescu. 

5 — Duiliu Zamfirescu citează greşit, ca titlu, ultimul vers al 
poeziei lui Al. Macedonski, Te-am văzut... Literatorul, I, nr. 21, 29 iunie 
1880, p. 324. 

6 — S-ar putea să fie poezia Djali, publicată în Literatorul, l, 


nr. 25, 10 august 1880. 
581 


7 — Probabil, suita intitulată Către Natalia Nina (v. supra, scri- 
soarea l, nota 5), dar pare-se că nu s-a ţinut de cuvînt, căci „urmarea" 


nu mai apare în Literatorul. 


Arh. Stat. Buc. Fond Al. Macedonski, nr. 142. 
A fost publicată în Manuscriptum, III, 1972, nr. 3(8), p. 10—11. 


1 — Este vorba de poezia Dezgust, datată: In 13 august 1880, 
publicată în Literatorul, I, nr. 27, 28 sept. 1880. 

2 — Se referă la poezia Djali, apărută în Literatorul, I, nr. 25, 
10 august 1880, cu unele modificări față de manuscris (cf. Duiliu Zam- 
firescu, Opere, voi. I, Poezii, ed. cit., p. 408—409). 

3 — Al. Macedonski, Curs de analiză critică, II. Despre logica 
poeziei, Literatorul, nr. 23—25, iulie, august 1880. E unul dintre studiile 
fundamentale ale autorului Nopții de decembrie, conținînd idei ce aveau 
să înnoiască lirismul românesc. 

4 — Al. Macedonski, Mingiierea dezmostenirei, Literatorul, I, nr. 25, 
10 august 1880, p. 385—387. 


Arh. Stat. Buc. Fond Al. Macedonski, nr. 143. 


A fost publicată în Manuscriptum, III, 1972, nr. 3(8) p. 11. 


1 — Duiliu Zamfirescu era supleant de ocol la Hîrşova, în fapt 
procuror (v. supra, scrisorile către Duiliu loanin). 

2 — Orfanele (fragmente) va intra în sumarul primului volum 
publicat de Duiliu Zamfirescu, Fără titlu (1883). 

3 — V. scrisoarea 6 către Duiliu Ioanin, nota 1. 


Arh. Stat. Buc. Fond Al. Macedonski, nr. 139. 
A fost publicată în Manuscriptum, III, 1972, nr. 3(8), p. 12—13 


] — Scrisoarea datează din 1881, între 24 iunie si 20 iulie, cînd 
Duiliu Zamfirescu demisionează din postul de procuror la Tîrgovişte. 


Arh. Stat. Buc. Fond Al. Macedonski, nr. 144. 
A fost publicată în Manuscriptum, III, 1972, nr. 3(8) p. 13. 


1 — Nuvela Cum a iubit Depărtățeanu a fost publicată în România 
liberă, II, nr. 1308—1321, 23 oct.-8 nov. 1881. Reproducînd-o în voi.. 


Fără titlu (1883), autorul o intitulează Amintiri din vremuri. 
2 — Probabil, Elena Simionescu-Rîmniceanu, vară a scriitorului (v. 


scrisoarea 1 către Duiliu loanin, nota 1). 


B.A.R., S XXX 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit.,, 
p. 167; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit.,, 


p. 45—46. 


1 — Referirea la poezia Noapte de martie de Al. Macedonski, pu- 


blicată în Literatorul, nr. 4, 1882, situează data scrisorii în luna martie 


583' 


sau mai curînd aprilie 1882. Textul se păstrează fragmentar şi va fi 
invocat (prin fragmentul care nu ne-a parvenit) în polemica din 1883 
cu Duiliu Zamfirescu (v. şi supra, scrisoarea l, nota 1). 

2 — V. A. Urechiă (1834—1901), istoric, publicist, scriitor, profesor 
universitar, membru al Academiei Române. A fost deputat, senator şi 
ministru al Instrucțiunii, aşa cum se întîmpla în momentul solicitării 
lui Duiliu Zamfirescu. 

3 — Probabil, poezia Alina-Linda, care apare în Literatorul, nr. 5, 
mai 1882, p. 257—263. 

4 — V. supra, nota 1. 


791 
XXX 


B.A.R., 


A fost publicată în Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 169—170. 


1 — Prin referințele pe care le conține (anunțul din Românul, 
19 mai 1882), scrisoarea datează din 20 mai 1882. 

2 — Va apare în Literatorul, 1882, p. 331—350. 

3 — In ziarul Românul, 19 mai 1882, p. 2, apăruse ştirea că 
“societatea „Tinerimea română" va da o reprezentație pentru ridicarea 
statuii lui Gh. Lazăr şi că printre alte poezii se va citi şi Harpista de 
Duiliu Zamfirescu. 


4 — „Foarte jos" vrea să însemne în josul hîrtiei, al paginii. 
Către Ana Maiorescu P. 180 
88(11 
B.A.R, S (1) 
XVIII 


A fost publicată în Revista Fundațiilor regale, II, nr. 6, 1 iunie 
1935, p. 567; în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori 


584 


(1884—1913), cu un cuvînt de introducere şi însemnări de Emanoil 
Bucuţa, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1937, p. 29; idem, 
Casa şcoalelor, 1944, p. 32—33. 


1 — Ana  (Anicuța) Maiorescu (1854—1914), a doua soție a lui 
Titu Maiorescu ; era fiica lui Radu Rosetti, „fost mare agă şi prefect 
de poliţie" şi a Casiei Brăiloiu. Era soră cu Măria Negruzzi, soţia lui 
Iacob Negruzzi, aşa încît cei doi conducători ai Convorbirilor devin 
cumnați. Schimbul de scrisori cu Duiliu Zamfirescu, în afară de rare 
excepţii, se referă la diverse achiziţii de bijuterii, mobilă sau poterie 


fină 


89(1) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 8, 1 august 1935, p. 370—371 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 82— 
83 ; 1944, p. 93—94. 


1 — E vorba de scrisoarea din 29 nov./II dec. 1890 de mai jos, 
în care Ana Maiorescu solicită procurarea unui colier de aur. 


„Bucureşti, 29 nov./ll dec. 1893* 


Domnule Zamfirescu, 

îmi pare rău că ai fost totdeauna aşa de amabil cu noi, încît 
azi mă văd autorizată să mă adresez la d-ta chiar pentru un comision 
cam greu şi nu tocmai potrivit cu persoana simandicoasă pe care r> 
însărcinez cu dînsul. Dacă aş cunoaşte pe d-na Zamfirescu, m-aş fi 
adresat direct Ia d-sa. 

Iată de ce e vorba. Aş dori să am un collier de aur, ceva etrusc ; 
nu destul de etrusc ca să fie greoi şi urît, dar destul de etrusc ca totuşi 


să rămîie etrusc. Cred că sunt destul de clară. 


585; 


Dacă în plimbările d-tale prin Roma, însoțit de d-na Zamfirescu 
te-ai duce pe la un giuvaergiu şi ai cere SL vezi aşa ceva şi ai alege 


printre trei sau patru asemenea colliere (colane) pe care în gustul 
d-voastră italian vi le-aţi clasa ca: mai frumos, mai puţin frumos etc, şi 
ai avea bunătatea sil-mi scrii indicînclu-mi prețurile, şi ce adică e mai 
irumos după aprecierea d-voastră; eu aş merge aşa de departe cu in- 
discreția, încît ți-aş trimite paralele după ce voi fi hotărît la care din 
alegerea d-voastră mă opresc, şi te-aş ruga să-mi expediezi colierul 
prin poştă. 

Dacă cererea mea ți se pare prea indiscretă să nu o iei ca făcută 
<e o ministreasa cu ifos, ci ca de o veche prietenă. 

Complimente d-nei Zamfirescu, şi mulțumiri anticipando amîndorora. 
i P ocupat cum e, tot are vreme să se gîndească cu căldură 
Z -ta. 


Anna Maiorescu" 


Zi (Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori 1944 . 366- 


89(2) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 371 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 


* Menționăm că toate scrisorile de răspuns ale Anei Maiorescu au 
fost reproduse după această ediție, aşa încît, la textele ce urmează, Ia ea 
se refera indicația noastră op. cit. 


586 


p 


Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 83—84 ; 1944, p. 93—94. 
1 — Ana Maiorescu alesese colanul cu amfore nelucrate, comunicînd 
acest lucru în scrisoarea din 6/18 dec. 1890 şi primindu-I, fără în- 


tîrziere, îi mulţumeşte gentilului expeditor la 18/30 dec. 1890 (v. infra). 


„Bucureşti, 6/18 decemvrie 1890 


Domnule Zamfirescu, 
Vă mulțumesc foarte mult pentru amabilitatea cu care ați primit să 
vă însărcinați cu comisionul meu. Colanul e pentru mine; dar fiindcă 


sunt om foarte cuminte, mă voi lua după sfatul dumitale, şi prin 


urmare aleg : 
Nr. 4, colan cu amfore nelucrate (aur mat), prea frumos, etrusc, 


prețul 400 lei. 
îți trimit cele 400 de franci rugîndu-te să-mi expediezi colierul 


cu pachet prin poştă, nefrancat. Voi plăti eu portul aci totdeodată cu 


vama. 
Vă mulțumesc la amîndoi încă de o mie de ori şi sunt încîntată 


de inspirația ce am avut-o de a mă adresa la dumneata. 
Cu vechea prietenie, 


Anna Maiorescu" 


(Op. cit, p. 367—368.) 


„Bucureşti, 18/30 dec. 1890 


Domnule Zamfirescu, 


Nu ştiu cui să mulțumesc mai mult, dumitale ori d-nei Zamfirescu ? 
împarte dumneata mulțumirile cum ți se pare, după merit. 

Colanul este foarte frumos, are foarte mare cachet, şi unde pui că 
am căpătat şi un autograf al vestitului Castellani ! Bine, cinstea dumitale 


ţi-am văzut-o, mi-ai trimis comptul achitat. 


587 


Dar cum rămîne cu cinstea mea?! N-am avut nimic de plătit aici 
ca port. Vrea să zică, dumneata cu osteneala, şi încă şi cu cheltuiala 
poştei ? Aş vrea să-ţi pot trimite şi eu un compt achitat. 

Aştept cu nerăbdare balul de la palat ca să pot pune colanul, 
destinat pentru o rochie galbenă cu aur; şi te asigur că am să-l porc 
sănătoasă conform urărilor ce mi le faci. Mereu spun lui Titu: „Dar 
ce bună idee am avut să mă adresez la d-l Zamfirescu şi să nu caut 
ceva pe aici, pe la Resch." 

O singură frică am, să nu fiu prea încîntată de gustul cuplului 
Zamfirescu, şi să nu te pomeneşti că vă mai rog şi altă dată să va 
mai plimbaţi pe la Castellani. 

Anul nou cu tot binele ce-l puteţi dori. Vă trimitem la amîndoi 
cu mulțumirile noastre cele mai călduroase amiciţii. 


Arma  Maiorescu' 


!Op. cit, p. 368.) 


863) 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 10, 1 oct. 1935, p. 128; în voi. 
Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 109 ; 1944, p.124. 


1 — Data scrisă cu creionul de mîna lui Maiorescu. Bilețelul era 
trimis probabil din Bucureşti şi e aşternut pe un carton mic de corespon- 
dență familială. 


894) 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 126; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 108—109 ; 1944, p. 124. 


588 


1 - Scrisorile 4, 5, 6 sînt din nov.-dec. 1892, cînd Duiliu Zamfi- 


rescu se găsea în concendiu în ţară. Titu Maiorescu le-a inclus cronologic 


în această perioadă. 
2 - P. P. Carp (v. scrisoarea 12 către Titu Maiorescu, nota 2). 


89(5) 


B.A.R, S xyr 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 125-126; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 108; 1944, p. 123-124. 


1 _ Se vede cît de prezent era Duiliu Zamfirescu în casa Maiorescu 


la discuțiile literare. 


BAR S yur 


A fost publicată în RER, II, nr. 12, 1 dec. 1935, p. 606—607; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 150— 
151 ; 1944, p. 171—172. 


1 — Scrisoarea lui Duiliu este răspuns la aceea a Anei Maiorescu, 
probabil din sept. 1894, în care îl ruga s-o consilieze şi s-o ajute în 


achiziționarea unor mobile de la o casă reputată din Elveţia. 
Pentru referirea la Thargelia, v. scrisoarea 77 către Titu Maiorescu, 


nota 3. 


589 


„[Sept. 1894] 


Domnule Zamfirescu, 

Dă-mi voie să-ţi vorbesc şi eu despre ale mele, şi pleacă o ureche 
indulgentă spre destăinuirile unei «menajere». 

în vara aceasta am văzut la Ziirich, Hotel Baur au Lac, nişte mobile 
care ne-au plăcut; am întrebat de unde sunt şi ni s-a dat adresa: 
Maison F. Rosei, 85 Rue Neuve, Bruxelles. 

Am scris îndată «individului», ne-am înţeles despre preţ şi rămăsese 
ca el să se apuce îndată de fabricarea canapelelor şi jeţurilor şi să-mi 
trimeată desenuri pentru a-mi alege eu formele de scaune şi pupitre 
de muzică. Eu i-am scris că la 1 octomvrie îi trimit 1000 fr., iar restul, 
cînd ne va anunța că a isprăvit toată comanda şi că expediază mobilele 
toate. Am primit un răspuns de la Rosei în care spune că se apucă îndată 
de mobile, şi cE-mi va scrie pentru a hotărî cum stă cu chestia ambala- 
giului şi cu termenul, cînd vor fi toate gata, odată cu trimiterea desenu- 
rilor ce mi le promite. De atunci au trecut trei săptămîni, desenuri şi 
răspuns în chestiunile de mai sus n-au sosit, iar termenul de 1 octomvrie 
se apropie şi n-aş vrea să nu mă fiu de făsăduiala de a-i trimite 100Q> 
de franci. Pe de altă parte, n-am dat cu ochii de d-l Rosei, nu ştiu 
dacă e o casă solidă, dacă face «des meubles d'art», precum spune, şi 
mi-e cam teamă să trimit paralele. Oare n-ai fi d-ta aşa de bun, cu 
gentilețea ce te caracterizează, să treci pe la acel faimos Rosei şi să-i 
spui despre nedumerirea noastră, şi poate te interesează să vezi şi cam. 
ce fel de mobilă lucrează, şi să mă sfătuieşti dacă mă pot bizui cu 
trimiterea banilor. Roagă-l să-mi trimeată desenurile făgăduite şi să-mi 
dea explicaţii asupra termenului trimiterii mobilelor şi asupra punctului 
ambalajului. Dacă-mi trimite desenurile făgăduite, să adaoge şi desenuri 
pentru două mesuțe nu prea mici, poate ceva ca gueridon nu prea mi- 
nuscul, şi care să meargă cu restul mobilelor. 

lartă-mi poliloghia, am crezut-o necesară pentru înţelegerea situaţiei. 

îți mulţumesc şi-ţi făgăduiesc că iar te las cîțiva ani fără să te de- 
ranjez, căci au trecut vreo patru de cînd cu colanul de la Castellanl 

Complimente d-nei Zamfirescu ; bine că ştie româneşte, altfel s-ar 
nelinişti poate de o scrisoare de la o cucoană. 


Cu multe mulțumiri şi prietenie, 


Anna Maiorescu 


P.S. Sosi şi Thargelia ; era să trimit la gară să o oprească din drum, 
tir cînd am văzut-o îmbrăcată în carton în loc de peplum de stofă 
scumpă, nu i-am mai interzis pragul casei. 

Titu îţi va scrie despre frumoasa greacă peste cîteva zile, acum e 
pierdut in bacalaureat şi alte năzbutii studenţeşti, şi apoi mai aşteaptă 
-şi întoarcerea lui Jacques, * spre a aduna areopagul, marele areopag, 
căci de greci fără areopag, mai greu !" 


(Op. cit, p. 394—396.) 


88(6) 


BAR, Sea 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 607-608 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 151 ; 1944, p. 172. 


1 — Scrisoarea se datează după menţionarea apariției romanului 
Viaţa la țară în Convorbiri literare. 


2 — Port-ţigaret (ital.). 


88(126) 


BARS eiii 


A fost publicată în R.F.R., III, nr. 3, 1 martie 1936, p. 622; în 
voi. Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu in scrisori 1937, p. 214 ; 1944, 
p. 243. 


* Iacob Negruzzi. 


591 


1 — Data scrisă de mîna lui Maiorescu. 


2 e— Se referă probabil la traducerea romanului În război, care va 


apărea în limbra franceză, peste un an, la editura OUendorff, la Paris. 


10 


88(133) 
B.A.R., S 
XVIII! 


A fost publicată în RER, III, nr. 4, 1 aprilie 1936, p. 127—129 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 221— 
223 ; 1944, p. 251—253. 


1 — /. A.  Rădulescu-Pogoneanu (187C—?), elev al lui Titu Ma- 
iorescu, pe atunci bursier la Leipzig. El este unul dintre puţinii care au 
apreciat romanul Lydda. Scrisori romane, la care se referă Duiliu Zamfi- 
rescu imediați mai departe. 

2 — Este o bucată bună (ital.). 

3 — Pentru detalii privind romanul Lydda, care nu plăcuse nici 
Anei Maiorescu şi care a semănat atîtea îndoieli în sufletul scriitorului, 
v. scrisorile către Titu Maiorescu şi mai ales scrisoarea 168, nota 2. 

4 — Criticul Mihail Dragomirescu şi filozoful P. P. Negulescu, 
tineri „convorbirişti". 

5 — „Rezerva" nu era chiar aşa de mare față de N. Petraşcu, 
pentru că Duiliu colabora tot mai intens la revista condusă de acesta, 
Literatura şi arta română, şi pentru că, în acei ani (1898), chiar inter- 
venise pe lîngă Maiorescu să-l sprijine spre a fi numit profesor la Fa- 
cultatea de litere (v. scrisoarea 121 către Titu Maiorescu, nota 3). Abia 
mai tîrziu, scriitorul de la Roma se va convinge că marele său prieten 
ivusese dreptate în privinţa lui N. Petraşcu. 


6 — Leo Hachelin (v. scrisoarea 136 către Titu Maiorescu, nota 4). 
Se vede că Duiliu intenţionase o primă traducere a romanului In război, 
încredințînd-o lui Leo Eachelin, bibliotecarul regelui Carol I şi autor 
a numeroase traduceri din română în franceză. încercarea însă a eşuat, 


romanul fiind tradus de un prinț Ghica şi tipărit în 1900 la Paris. 


592 


7 — „Broşura" este voi. Poezii nouă, Edit. Carol Gobl, 1899. 
8 — Joc cle cuvinte, pornind de la localitatea austriacă Trafoi 
menţionată mai departe în scrisoare. 


Către Titu Maiorescu P. 189 


B.A.R., S 
XVIII' 


A fost publicată în Revista Fundațiilor regale, II, nr. 6, 1 iunie 
3935, p. 562; în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori 
(1884 — 1913), cu un cuvînt de introducere şi însemnări de Emanoil Bu- 
cuța, Fundația regală pentru literatură şi artă, 1937, p. 24—25 ; idem, 
Casa şcoalelor, 1944, p. 27—28. 


1 — Scrisorile către Titu Maiorescu alcătuiesc cel mai important 
capitol a! corpusului epistolar zamfirescian. Nu numai prin numărul lor 
(aproape 200), dar şi prin faptul că se păstrează o parte şi din răspun- 
surile criticului (42), încît se poate reconstitui dialogul, cu siguranță 
cel mai interesant şi semnificativ din literatura română. Implicațiile bio- 
grafice şi caracterologice se interferează în permanență cu datele de 
psihologia creației, cu jurnalul de atelier şi cu opiniile estetice; pagina 
de pătrunzătoare observație socială şi politică alternează cu însemnarea 
de călătorie, file dintr-un veritabil carnet de scriitor, vizitînd marile 
muzee şi monumente ale Italiei, Greciei şi ale Ţărilor de Jos. Aflăm 
in această corespondență două portrete de scriitori, desenate de propria 
lor mînă, şi istoria unei mari prietenii literare, ce va avea să se încheie 
în chip dureros. Cui s-a datorat această evoluție spre un deznodămînt 
cu larg ecou în epocă? ar fi o întrebare pe care să şi-o pună în con- 
tinuare istoria literară. A fost învinuit adesea Duiliu Zamfirescu, şi 
nu chiar fără dreptate. Insă nu-i mai puțin adevărat că autorul ciclului 
Comăneşteniior, care se făcea purtătorul unor idei moderne — mai ales 
in privința romanului — s-a lovit de inflexibilitatea maioresciana, de 
un anume conservatorism literar, împotriva căruia se pornise, cum ştim, 


593 


ofensiva din mai multe direcţii. în timp, din pricini literare şi extralite- 
rare (nu o dată politice), criticul a intrat în conflict cu mai toți foştii 
colaboratori de seamă ai Convorbirilor literare (ca I. L. Caragiale, I. Sla- 
vici, G. Coşbuc), sau foşti discipoli, ca N. Petraşcu, Mihai! Dragomirescu, 
C. Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu. Deci Duiliu Zamfirescu nu consti- 
tuie un caz aparte. Numai ceva mai spectaculos şi mai răsunător. Dorința 
de independenţă, de afirmare a propriei autorități, care au luat forme 
exacerbate, prin accesele de megalomanie de după întoarcerea în ţară 
în 1906, n-au mai putut convieţui cu autoritatea olimpiană şi necon- 
cesivă a lui Titu Maiorescu. Duiliu a încercat s-o submineze, dar în- 
tr-un mod cu totul inabil (uimitor la un diplomat de carieră), să-şi 
impună noile puncte de vedere — unele realmente fertile pentru evolu- 
ţia literaturii române — însă în chip foarte subiectiv, ceea ce i-a atras 
o mare antipatie în epocă. Cea mai mare lipsă de tact o constituie 
discursul de recepţie la Academie, Poporanismul în literatură, în care 
autorul intra în cea mai flagrantă contradicţie cu ideile lui Titu Ma- 
iorescu, şi nu numai ale lui, despre poezia populară şi despre contribuţia 
lui Alecsandri la punerea ei în valoare, despre Slavici, Coşbuc, Goga. 
Acum se şi produce ruptura cu adevărat. Mai fuseseră şi altele înainte, 
dar nu de asemenea proporții. Acumulările ce datau încă de la primele 
tentative ale lui Duiliu de a „dezerta" de la Convorbiri literare, de 
prin 1894—1895 (prin colaborarea la Ateneul român şi apoi la Literatură 
şi artă română), şi pe care Maiorescu le tolerase, chiar dacă uneori cu 
o ironie caustică, atinseseră punctul maxim. Cele două săbii nu puteau 
intra în aceeaşi teacă. Cel care va suferi va fi totuşi Duiliu Zamfirescu ; 
el pierdea în 19C9 şi mai apoi în 1913, cînd cu incidentul Stratilescu, 
pe omul „pe care l-a adorat 25 de ani" şi care acum îl trata cu toată 
rigiditatea autorităţii. Dar acesta este episodul final, care a marcat conşti- 
ința contemporanilor şi a posterității imediate, riscînd să deformeze cele 
două portrete şi mai ales pe al autorului Vieţii la fară. Oricît ar fi 
vrut să polemizeze cu marele său mentor, să se desprindă din orbita lui, 
nu l-a renegat sau minimalizat niciodată. Chiar în perioada cînd scria 
romanul Lydda, considerat de către unii comentatori ca una dintre dove- 
zile cele mai pregnante ale atitudinii critice față de Maiorescu, iată cum 
se exprima Duiliu Zamfirescu despre şeful „Junimii" : 

„Trebuie făcut tot pentru ca mişcarea de acum să devie naţională, 
spre a răsplăti astfel pe bărbatul care, de 40 de ani, personifică geniul 
îomânesc în tot ce are el mai luminos, il fulgido genio dei latini del 
Danubio, ar zice un italian. Talentul, onoarea, cultul pentru frumos, 
echilibrul facultăților sufleteşti, vigoarea vieţii, un anumit entuziasm 
juvenil plin de farmec, pe care mulți dintre vechii junimişti l-au con- 


594 


nmdat cu iubirea de femei, fac din d-l Maiorescu tipul rasei noastre !" 


(„ătre M. Dragomirescu, 2/14 dec. 1899). 

împotriva propriilor sale convingeri literare şi mai tîrziu politice, 
Duiliu Zamfirescu a continuat să-l iubească pe Maiorescu pînă în clipa 
din urmă. El a putut fi inabil şi gafeur, dar n-a intenționat să-şi răs- 
toarne idolul de pe soclu. Voise doar să i se alăture, ceea ce e totuşi 
f.'tceva. 

2 — Este prima scrisoare pe care o cunoaştem adresată de Duiliu 
Zamfirescu lui Titu Maiorescu. Apropierea de „Junimea" se produsese de 
mai nainte, poetul, pe atunci gazetar la România liberă, fiind menționat 


în însemnările zilnice ale criticului încă de la 16/28 martie 1883 : „Soir 
«junimea» ; beaucoup de monde; Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Ies 
Cretzeano, Hasdeu — au delâ d'une trentaine. Lecture de bon recit sur 


la campagne 1877—78 par Chibici et de poesies de Zamfirescu" (Titu 
Maiorescu, însemnări zilnice, publicate cu o introducere, note, facsimile 
şi portrete de I. Rădulescu-Pogoneanu, voi. II (1881—1886), Edit. li- 
brăriei Socec, p. 166). 

3 — Redacția era, fireşte, a ziarului România liberă, înființat în 
1877, la începutul Războiului de independență, de D. Aug. Laurian, 
clin 1881 orientîndu-se tot mai mult spre junimişti, al căror organ politic 
devine pînă în 1889, cînd îşi încetează apariția. 

4 — Duiliu Zamfirescu avea nu numai sensibilitate, dar şi cultură 
muzicală. în România liberă, în cronicile sale supraintitulate Palabras, 
scrie adesea despre concerte şi spectacole de operă, într-un stil poematic 
despre Eeethoven, divinizat în aceeaşi epocă de Caragiale şi Delavrancea, 
admiră unele opere ale lui Wagner şi pe Giuseppe Verdi. Don Padil 
(pseudonimul preferat al cronicarului) apreciază vocile unor celebre so- 
liste străine ca Adelina Patti, Montalba (de aceasta l-a legat şi un ro- 
mantic episod sentimental), şi deopotrivă, românce, ca Elena Theodorini. 
Gazetarul, care cunoaşte el însuşi, în aceşti ani, viața boemei, este so- 
lidar cu artiştii lipsiți de mijloace materiale, deplîngînd soarta lor, ca 
în articolul consacrat violonistului Francois Schipek (România liberă, 
V, nr. 1247, 1 a<g. 1881, p. 2—3). Aşa se explică şi însuflețirea ce 
străbate rîndurile scrisorii de recomandare a familiei de artişti italieni, 
eintăreți de mandoline. 

5 — Charles Gounod (1S18—1893), compozitor, organist şi dirijor 
lrancez. Cel mai de seamă reprezentant al operei lirice franceze. A scris 
celebrele opere Faust, Romeo ş; Julieta, simfonii, oratorii (Moartea şi 
-"lațd), mise, cantate cu subiect patriotic {La graniță), muzică de scenă 


s- de cameră. 


6 — Ia afara unor mici concerte ce se clădeau în casa Maiorescu 
din strada Mercur (actuală N. Filipescu), criticul însuşi cînta, din 


adolescenţă, la flaut. 


882) 
BAR, S 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 563 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 25 ; 1944, p. 28. 


1 — Este vorba de nuvela Noapte bună, publicată în Convorbiri 
literare, XIX, nr. 10, 1 ian. 1886, nuvelă pe care, după cît se vede, 
o citise la una din întrunirile „Junimii”, şi care va mai fi amintită de 
scriitor într-o epistolă din 22 febr. 1893, cînd va evoca emoționat de- 
butul său junimist (cf. şi comentariul lui Mihai Gafița, în Duiliu Zamfi- 
rescu — Opere, III, Nuvele, Edit. Minerva, 1972, p. 703—705). 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 563 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 25 ; 1944, p. 2S. 


1 — Titu Maiorescu nu menționează în această perioadă, foarte 
agitată pentru el (tocmai se despărțea de prima sa soție, Clara), nici 
o lectură pînE la 22 febr. 1887, cînd scriitorul citeşte Conu Alecu Ză- 
gănescu (v. infra) Nuvela ar putea fi Noapte bună, publicată în nu- 
mărul 10, 1 ian. 1886 al Convorbirilor literare, cel mai apropiat ca 


apariție de data scrisorii (26 august 1886). Nu este exclus ca Duiliu 


596 


Zamfirescu să fi citit o proză, conținînd „oarecare lucruri îndrăznețe" 
(aşa cum le conține nuvela Noapte bună), pe care n-a mai publicat-o 


şi al cărei manuscris nu ne-a parvenit. 
2 — Anul (1886) adăugat de mîna lui Titu Maiorescu. 


A fost publicată în R.F.R., id. ; în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu 
Maiorescu în scrisori, 1937 ; 1944, p. 28. 


1 — Noua „crimă" este nuvela Conu Alecu Zăgănescu. Criticul, 
foarte prompt, probabil ceva mai liber, îl invită pe autor să citească 
de îndată, adică peste două zile, la 22 febr. 1887 (cf. Titu Maiorescu, 
Însemnări zilnici, ed. cit, voi. III, p. 11). Nuvela apare în proximul 


număr al Convorbirilor literare, la 1 aprilie 1887. 


B.A.R., S 
XVIII 
A fost publicată în R.F.R., id., p. 563—564 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 25—26 ; 1944, p. 29. 


1 — Rudolf Topffer (1799—1846), povestitor elvețian a cărui li- 
teratură, împletind sentimentul cu umorul şi avînd un acuzat caracter 
educativ, era foarte apreciată de Titu Maiorescu. Opere : Biblioteca 


unchiului meu, Moştenirea, Nuvele geneveze, Calatorii în zig-zag. 


597 


2 _ franz Grillparzer (1791 — 1872), scriitor austriac, al cărui stil, 
prin amestecul de elemente de romantism tîrziu într-un ansamblu de fac- 
tură predominant clasică, se revendică de la Schiller şi Goethe. A scris 
drame  fantastico-feerice (Viața, un vis), tragedii de inspiraţie antică 
(Sappbo) influențate de Jțhigenia lui Goethe, sau de inspiraţie istorico- 
politică (Norocul şi sfirşitul regelui Ottokar, Vrajbă între haţi în casa 
de Habsburg). Trilogia (la care se referă Duiliu Zamfirescu) este Lina 
de aur (Das goldene Vlies, 1821), formată clin piesele Oasperele (Der 
Gastfreund), Argonauţii (Die Argonauten) şi Medeea, în care se reia 
o temă antică ce mai fusese tratată de Euripide, Seneca, Corneille şi 
care-l atrăsese şi pe Schiller. 


3 — După cum se vede, Titu Maiorescu încerca să dirijeze, într-un 
fel, formaţia literară a mai tînărului său prieten, cum o va face şi 
mai acuzat şi pe un plan mai larg cu Mihail Dragomirescu, P. P. Ne- 
gulescu, D. Evolceanu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, adică, întîia generație 
maioresciană, cum a numit-o E. Lovinescu. Volumele împrumutate lui 
Duiliu Zamfirescu ne confirmă încă o dată preferințele clasice şi clasi- 
ciste ale criticului, care se îndreptau şi înspre autori totuşi secundari ca 
Topffer sau Fritz Reuter, citat în articolul Literatura română şi străi- 
nătatea (1882). 

4 — Se pare că limba germană n-o va stăpîni scriitorul niciodată 
pentru că la 2/14 sept. 1896 îi va scrie Elenei Miller-Verghy: „Eu 
cunosc, în linie descrescîndă, 4 limbi: româna, franceza, italiana şi en- 
gleza (aceasta din urmă puţin, şi numai pentru cetire)" (cf. Duiliu 
Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., p. 215). 

5 — Se referă la nuvela Subprefectul, publicată în Convorbiri li- 
terare, XXI, nr. 5, aug. 1887, şi care a fost citită de către autor în 
seara de 16/28 iunie 18S7 în casa Iacob Negruzzi, după cum ne in- 
formează jurnalul lui Titu Maiorescu : „Aseară la Jacques Negruzzi am 
adus pe Duiliu Zamfirescu, care ne-a cetit Subprefectul. Prezente M-me 
Casia Rosetti, Zoe Bengescu, M-lle Moyen, Mărie Negr[uzzi], Anicuţa, 
mai tîrziu d-na şi d-ra Sevescu. Anicuţa foarte inteligentă, dar şi in- 
tolerantă" (Titu Maiorescu, Însemnări zilnice, ed. cit, voi III, p. 27). 
„Intoleranța”  Anicuţei (Rosetti), care va deveni peste cîteva luni soția 
criticului, este fără consecințe în relaţiile de prietenie dintre familia Ma- 
iorescu şi Duiliu Zamfirescu. Atitudinea se limitase la sfera literară, care 
o şi prilejuise, dealtfel. 

6 — Anastase Stolejan (1$36—1901), om politic, fruntaş al parti- 


dului liberal, în mai multe rînduri ministru. 


598 


86) 
XVIII 


B.A.R., S 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 564—565 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 26—27 ; 1944, p. 29—30. 


1 — Data scrisă de mîna lui T. Maiorescu. 

2 — La 5/17 sept. 1887 se celebrase căsătoria religioasă a lui Titu 
Maiorescu cu Ana (născută Rosetti) la Curtea de Argeş, cu mare fast, 
îa care, deşi invitat, Duiliu Zamfirescu nu luase parte, din motive „de 
serviciu", pentru care îşi cere scuze. E posibil ca absența să constituie 
un gest de delicateţe clin partea tînărului ataşat din Ministerul de 
txterne, care n-ar fi dorit să pară un „intrus" în cercul totuşi intim, 
ele familie, al invitaţilor. 

3 — Divorţat cu numai două luni în urmă de Clara (n. Kremnitz), 
Titu Maiorescu se căsătoreşte civil la 3/15 sept. 1887 cu Ana (Anicuţa) 
Rosetti care se afla de mai multă vreme în anturajul criticului (v. supra, 
scrisoarea 1, către Ana Maiorescu, nota 1). 

4 — La acea dată, ministru al Afacerilor Străine era M. Phere- 
kyde (v. scrisoarea 1 către Trandafir Djuvara, nota 4), om politic li- 
beral, deci adversar al junimistului Maiorescu, fapt care s-ar părea că 
a contribuit la reținerea lui Duiliu Zamfirescu pentru sarcini urgente de 
serviciu, făcîndu-l astfel indisponibil pentru sîmbătă, 5/17 sept. 1887, 
cînd urma să însoţească pe tinerii căsătoriți la Curtea de Argeş. 


5 — Mascotta, operetă de Edmond Andran, a cărei premieră a 
avut loc în 1880. Unul dintre personajele ei este regele Laurenţiu al 
XVH-lea, figură grotescă la care se referă Duiliu Zamfirescu. 


88(7 
B.A.R., S 


XAIH 


A fost publicată în REFER, id., p 565; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 27; 1944, p. 30—31. 


599 


1 — „Autorul criticei* este N. Petraşcu (v. scrisoarea 1 către Tran- 
dafir Djuvara, nota 8), pe care-l introduce în cercul „Junimii” Duiliu 
Zamfirescu, ambii fiind buni prieteni. Prilejul era foarte potrivit, întru- 
cît N. Petraşcu scrisese un studiu negativ despre Delavrancea, pe care 
nu-l simpatizau nici Titu Maiorescu, nici fostul Don Padil, coleg de 
redacție de la România liberă cu autorul Sultănică!-. Criticul dă curs de 
îndată solicitării lui Duiliu Zamfirescu, primindu-i pe cei doi tineri chiar 
duminică, 11/25 oct. 1687, adică peste trei zile. întîlnirea e notată în 
jurnal cu un entuziasm nereţinut față de N. Petraşcu, pe care însă avea 
să şi-l retragă în timp, înlocuindu-l cu sentimente ce ating detestarea : 
„La dejun, seriosul, inteligentul Niculai Petraşcu, ataşat la Ministerul 
de Externe, Duiliu Zamfirescu, Gruber ; apoi Jacques. Lectura intere- 
santei şi importantei critice bine scrise, dar prea lungi, a lui Petraşcu 
contra Ştefănescu de la Vrancea, pînă la 4 ore". (Titu Maiorescu, 
însemnări zilnice, ed. cit., voi. III, p. 54.) „Critica" lui N. Petraşcu, 
„interesantă", dar nu mai puţin excesivă, apare şi ea foarte repede în 
Convorbiri literare, 1887, 1 nov. şi 1 dec, sub pseudonimul A. Costin. 

2 — „Episodul lui Longin" este în fapt nuvela Străbunii noştri, 
citită după studiul lui N. Petraşcu (la 13/25 oct.), nuvelă calificată de 
T. Maiorescu  „interesantă" şi care se publică în Convorbiri literare, 
XXI, nr. IC—11, ian—febr. 188S. Iniţial, Duiliu Zamfirescu intenționase 
să scrie o piesă de teatru despre celebrul general roman Longinus, mențio- 
nat de istoricul Dio Cassius (aprox. 155—235), dar a trebuit să renunțe 
„din cauza detalielor, foarte frumoase, care nu puteau intra într-o 
piesă". Totuşi o schiță a scenariului a rămas în manuscris. (Pentru amă- 
nunte, v. comentariul lui Mihai Gafiţa, în Duiliu Zamfirescu, Opere, III, 
Nuvele, ed. cit., p. 716—727.) 

3 — Scrisoarea e aşternută pe o singură foaie îngustă şi lungă, ce 
i s-a părut emitentului că seamănă cu o hîrtie de scris rețete medicale. 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 526; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 27—28 ; 1944, p. 31. 


600 


1 — Data şi locul (Bucureşti, 13/25 decembrie 1887) scrise de mînă 
lui T. Maiorescu, dar în mod greşit, întrucît criticul menționează în jur- 
nalul său lectura poeziilor de care este vorba mai jos la 30 oct. Să fi 
trecut chiar o lună şi jumătate pînă cînd poetul să-i prezinte criticului 
0 formă „îmbunătățită" a versurilor? E mai probabil că scrisoarea da- 
tează din luna noiembrie. 

2 — Două din patru „luni” cîte apar în Convorbiri literare, XXII, 
1 apr. 1888: lanuariu, Mai, Iulie, August. Cum ne informează un me- 
morialist al epocii (Alexandru Obedenaru, Amintiri. Farsele din cafe- 
neaua literară, în Adevărul, 9 nov. 1933, explicînd iritarea lui Duiliu 
Zamfirescu, prezentă încă şi în scrisoarea de față, lectura „lunilor" pro- 
vocase ironia lui Caragiale şi ilaritatea „caracudei". „Genus irritabile va- 
tuum", poetul pleacă supărat, însă, după un timp, revine cu scuze față 
de Maiorescu şi cu... poeziile. 

3 — E unul din momentele care atestă neconcordanța structurală 
tipologică dintre Duiliu Zamfirescu şi (Caragiale. Poetul va mai proba 
şi altă dată că nu gusta comicul marelui dramaturg, care nu poate fi 
caracterizat în nici un caz prin trivialitate, şi nu aprecia nici glumele 
lui mai „plebeiene", debitate în cercul prietenilor. 

4 — Doctorul loan Neagoe şi arhitectul Dobre Nicolau, intelectuali 
ai epocii, primul dintre ei, specialist reputat. Ca participanți la cena- 
clul „Junimii", iară îndoială că ei, ca simpli amatori în materie de 
poezie, nu erau prea departe de gust"! „caracudei”. 


88(9) 
B.A.R., 
XVIII 
A fost publicată în R.F.R., id., p. 566—567 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 28 ; 1944, p. 32. 


1 — Data scrisă de mîna lui Titu Maiorescu. 

2 — La 22 martie/3 aprilie 1888 cade guvernul Ion Brătianu şi e 
înlocuit cu un cabinet în care junimiştii dețin portofoliile cele mai im- 
portante : Theodor Rosetti, prim-ministru, Petre Carp, ministrul de Ex- 
terne, Titu Maiorescu, Cultele şi interimar la Domenii. In acest context 
favorabil, se produce numirea, mai exact reconfirmarea ca secretar de 


o1 


legaţie la Roma a lui Duiliu Zamfirescu. Acum ar fi rostit P. P. Carp 
cuvintele : „Duiliu, ca poet, să meargă la Roma", ce voia să însemne, 
pe de o parte, opţiunea tînărului junimist literar pentru diplomaţie, dar 
şi desemnarea unei capitale şi a unei ţări, ca Italia, întru totul propice 

3 — Ştefan C. Michâilescu (1846—1899), filozof, critic de artă şi 
gazetar. A fondat împreună cu D. A. Laurian revista Tranzacțiuni li- 
terare şi ştiinţifice (1872), a fost redactor al Revistei contimporane li- 


terare şi ştiinţifice, iar din 1877, prim-redactor al ziarului România 


liberă. 
4 — N. Petraşcu (v. scrisoarea 1 către Trandafir Djuvara, nota 8). 
5 — Trandafir Djuvara (v. scrisoarea 1 către acesta, nota 1). 


6 — Jon Mincu (1852—1912), arhitect, unchi al lui Duiliu Zamfi- 
rescu, din partea mamei. întemeietor al şcolii naţionale de arhitectură, 
a valorificat, printr-o interpretare modernă, elemente de construcţie şi 
decorație ale arhitecturii feudale şi populare româneşti, folosind mate- 


riale tradiţionale. 


8810) 


BAR XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 567; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 28—29 ; 1944, p. 30. 


1 — Titu Maiorescu era ministru al Cultelor (Instrucțiunii Publice) 
în guvernul Th. Rosetti şi în această calitate îl propusese pe Duiliu 


Zamfirescu pentru decorație. 


11 


8812) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 568—570 ; în voi. Duilli Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 29—32 ; 1944, p. 33—36. 


602 


|! — Scrisoare care, din păcate, s-a pierdut. între iunie 1888 şi 
ianuarie 1889 răstimpul e prea lung — o jumătate de an, în care e greu 
de crezut că Duiliu Zamfirescu nu i-a scris marelui său prieten de la 
Bucureşti. 

2 — Titu Maiorescu era ministru (v. supra, scrisoarea 10, nota 1). 

3 — Se referă la Voyage en Italie (1864), operă a lui H. Taine, 
pe care călătorii în Italia de pînă la primul război mondial o foloseau 
ca pe un adevărat ghid artistic, conținînd date, uneori elementare, dar 
sigure şi comunicate într-un stil fin şi agreabil. 

4 — Lido, cordon litoral îngust care separă laguna Veneției de 
Marea Adriatică. Pe această porțiune se află o plajă renumită. 

5 — Aceasta i-a inspirat lui Duiliu Zamfirescu poezia Urseolo, pu- 
blicată in Convorbiri literare, XXIV, martie 1891, purtînd data „Roma, 
1589", deci anul cînd autorul consemnează pentru prima dată vizitarea 
Veneţiei. 

6 — Marino Faliero (1274—1355), doge al Veneţiei, aparţinînd unei 
familii celebre. Viaţa lui i-a inspirat lui Byron drama Marino Fa- 
'iero (1820). 

7 — Beatrice Cenci, fiica unei celebre familii romane din sec. XVI. 
împreună cu fratele ei, Giacomo, a pus la cale asasinarea tatălui lor, 
Francesco. Vor fi condamnați amîndoi la spînzurătoare de către papă 
:n 1599. 


8813) 


B.A.R, S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 570—571 ; în voi. Duiliu Zam- 
itrescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 32 ; 1944, p. 36. 


1 — Gh. Rosetti-Solescu (1852—?), miniştri plenipotențiar la Bel- 
grad, apoi la Petersburg. 

2 — Petre P. Carp (1837—1918), fruntaşul politic junimist, în 
1888—1889, ministru de Externe. Mai tîrziu (1907—1912) va deveni 
şeful partidului conservator, iar în 1910—1912, prim-ministru. Față de 


603 


P. P. Carp, Duiiiu Zamfirescu a manifestat o constantă admiraţie, ce 
revine adesea pe parcursul acestei corespondențe. în însemnările memoria- 
listice începute în 1914, îi va schiţa şi lui P. P. Carp un portret, alături 
din Dim. Sturdza şi Al. Marghiloman, apăsînd mai tare pe atitudinile 
omului politic din preajma războiului mondial. les foarte bine la lu- 
mină conservatorismul, un anume spirit frondeur, ca şi simpatia față de 
Puterile Centrale, alături de care voia, împreună cu regele Carol I, să 
se alinieze şi România : „Născut boier, ca şi d-l Sturdza, şi ca şi d-sa, 
moldovean din judeţul Vaslui, dl Carp este ginerele aceleiaşi doamne 
Cantacuzino care a dat zile d-nei Zoe Sturdza, dar care n-a fost deo- 
potrivă de darnică cu fiica sa, d-na Irena Carp. Ca şi d-l Sturdza, 
dl Carp a învăţat în Germania, de unde s-a întors cu aceeaşi reverență 
pentru noţiunea de «Stat», astfel cum o concepuse Bismarck. S-ar putea 
zice că acesta este singurul punct de atingere între cei doi cumnaţi" 


(Bes, Ms. r—— 1, 
13 
8814 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 571—573 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 32—35 ; 1944, p. 36—39 ; 


in voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 89—92. 


| — Scrisoare a lui Titu Maiorescu ce, din păcate, s-a pierdut. 

2 — Chiacheroni — flecari (italienism). 

3 — „cunosc", pus fără paranteză deasupra rîndului. 

4 — Septimiu Sever (Lucius Septimius Severus), împărat roman 


(193—211), întemeietorul dinastiei Severinilor. Proclamat împErat de 
legiunile din Iliria ; în timpul războiului civil, i-a învins pe ceilalți pre- 
tendenți la tron (Didius Iulianus, Pescenius Niger şi Claudius Albinus). 
A purtat războaie victorioase împotriva părților şi a triburilor din Bri- 
tannia. Sprijinit de juristconsulții Papinian şi Ulpian, a realizat o serie 


de reforme care au întărit autoritatea imperială. Printre alte monu- 


604 


mente, a înălțat la Roma un Arc de triumf, numit al lui Septimiu Se- 
ver, devenit celebru. 

5 — Adrian (Publius Aelius Hadrianus), împărat roman (117—138) 
din dinastia Antonionilor. Fiul adoptiv al lui Traian. A inițiat nume- 
roase reforme administrative. Iubitor al artelor, şi-a construit o vilă 
la Tivoli, lîngă Roma, un adevărat muzeu al arhitecturii şi sculpturii 
greco-romane. 

6 — Se referă la lucrarea Les origines de ta France contemporaine, 
6 voi. (1875—1893), de H. Taine. 

7 — Malatesta, celebră familie de condotieri italieni (sec. XIII—XIV). 

8 — Pancrațiu, la romani, reuniune de luptă, de pugilistică. 

9 — Caracalla (Marcus Aurelius Antoninus Bassianus), împărat ro- 
man, fiul lui Septimiu Sever (188—217) A construit la Roma Termele 


care-i poartă numele. 


10 — Copii ce s-au realizat în zilele noastre. 
14 
(15) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id. p. 573—574 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 35; 1944, p. 39—40. 


1 — „încercarea" este poezia De la Villa Tusculana, publicată în 
Convorbiri literare, XXII, nr. 2, mai 1889. 
2 — Terențiu (Marcus Terentius Varo) (116—26 î.e.n), unul dintre 


cele mai mari spirite erudite şi enciclopedice ale culturii latine. A scris 
74 lucrări, conținînd 720 cărți. Duiliu Zamfirescu exagerează cînd îl 
numeşte „poet. 

3 — La 30 martie 1889, guvernul Th. Rosetti, în care Titu Maio- 
rescu era ministrul Instrucțiunii Publice, fusese înlocuit cu un guvern 
liberal-conservator, condus de Lascăr Catargiu. Deci, aşa cum spune 
Duiliu Zamfirescu în scrisoare, de la acea dată, criticul nu mai era mi- 
nistru. 

4 — E vorba de Aforisme pentru înțelepciunea în viaţă de Schopen- 
hauer, traducere de Titu Maiorescu, ce va apare la Edit. Socec, în 1890. 


605 


B.A.R., s19 

XVIII! 
A fost publicată în RER, id., p. 574—575 ; în voi. Duiliu 'Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 36—37 ; 1944, p. 40—41. 
1 — Intre 5—11 aprilie soții Maiorescu, călători infatigabili, fuse- 
seră ila Roma, unde prietenul Duiliu Zamfirescu îi însoţise tot timpul. 
Vizitaseră împreună San Petro, Capitoiiul, San Pietro in Vincoli, se 
plimbaseră cu trăsura pe Via Appia şi cu trenul pînă la Frascati 
(cf. Titu Maiorescu, Însemnări zilnice, ed. cit, voi. III, p. 144—147). 


2 e— Prosciutto — şuncă (ital.). 
3 — Villa Adriana (v. supra, scrisoarea 13, nota 5). 
4 — Mose (Moise), celebra sculptură a lui Michelangelo, care se 


află în biserica San Pietro in Vincoli din Roma. 

5 — Probabil că Titu Maiorescu avusese unce mici observaţii pe 
marginea poeziei De la Villa Tuscular.a (v. supra, scrisoarea 14, nota 1), 
de care autorul înțelege să țină seama. 


16 


88(7) 
XVIII 


B.A.R. 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 575—577 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 37—39 ; 1944, p. 41—44. 


| — Ideea epicureică a fericirii lui „acum", a horațianului „cârpe 
diem" o va relua Duiliu Zamfirescu în poezia Acum din voi. Imnuri 
pagine (1897), foarte transparentă în strofa finală : 
Fii fericit, şi fii acum ! 
Acum e ultimul cuvînt, 
Tot restul : un vîrtej de fum, 
Iar mai tîrziu, un colț de drum, 
O cruce şi-un mormînt. 


606 


De:i e mai veche cu vreo 6—7 ani decît o consideră M. Gafița 
în comentariul său la acesta poezie (v. Duiliu Zamfirescu, Opere, I, 
ed. cit., p. 492). 

2 — Este vorba de /storia declinului şi a prăbuşirii imperiului ro- 
man (1776—1788) de istoricul englez Edward Gibbon (1737—1794). 
Cartea îi fusese dăruită lui Duiliu Zamfirescu de către Titu Maiorescu 
în recenta lui vizită la Roma (v. scrisoarea 15). „Dat lui Duiliu Gibbon, 
tradus în franțuzeşte", notează scrupulos criticul (cf. op. cit, p. 147). 

3 — Poezia d fost publicată în Convorbiri literare, XXVI, nr. 6, 
oct. 1892. Despre semnificația ei biografică, pe larg în comentariul la 
Opere, I, ed. cit., p. 450—452. 


17 


88(18) 
XVIII 


B.A.R 


- 


A fost publicată in RER, id., p. 577—579 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 35—41 ; 1944, p. 4446; 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 92—94. 


1 — V. supra, scrisoarea 15. 
2 — Vilă mică (Utal.). 
3 — „Femeia cu mult farmec" pare să fie viitoarea soţie Henriette 


Allievi, de care va fi vorba în scrisorile următoare. Poezia Anzio tot 
ei îi fusese destinată (v. supra, nota 3). 

4 — Lorenzo Stechetti, pseudonim al poetului italian Olindo Guer- 
rini (1845—1916). Influențat de Baudelaire, Stechetti e în acelaşi timp 
un mare iubitor al plăcerilor vieţii, pe care le celebrează cu o mare 
vigoare a expresiei, fapt pentru care e considerat şeful poeziei veriste 
italiene. 

5 — Bocea romana — pronunție romană (din Roma) (ital.). 

6 — Se referă la N. Nicoleanu (1835—1871), unul dintre poeţii 
minori ai „Junimii. 

7 — Giacomo Leopardi (1798—1837), mare poet al Italiei, ro- 
mantic prin structură, este autorul unei lirici de o densitate şi o ţinuta 
clasică. Opera : poeme patriotice (Italiei, La monumentul lui Dante, Lui- 


607 


Angelo Mai,  Cînturi), de revoltă împotriva forţelor oarbe ale naturii 
(Ginestra), lirică, de meditație pesimistă şi melancolică (Către Silvia, 
Cîntecul noctrun al unui păstor nomad din Asia). A scris şi o seamă 
de remarcabile lucrări filologice. Leopardi va fi unul dintre poeţii italieni 
cei mai iubiţi de către Duiliu Zamfirescu, referindu-se adesea la opera 
lui în corespondență şi stăruitor în romanul Lydda. Va traduce şi cîteva 
din poeziile marelui liric (v. infra, scrisoarea 25, nota 5). 


8 — Venera Callypige, celebră statuie antică aflată la Muzeul din 
Neapole. 
9 — Rinaldo şi Armida, eroii principali din epopeea /erusalimul 


eliberat a poetului italian Torquato Tasso (1544—1595). 

10 — Vedius Polione, gastronom rornan, celebru prin cruzimea sa 
față de sclavi. Odată, avîndu-l invitat la masă pe însuşi împăratul, va 
pedepsi un sclav (care spărsese o cupă) dîndu-l să fie mîncat la murene, 
specie de peşte foarte vorace. 


18 


88(19) 

B.A.R., aa 
XVTII 

A fost publicată în R.F.R., id., p. 579—581 ; în voi. Duiliu Zam- 

firescu si Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 39—41 ; 1944, p. 46—48. 


| — „Le secretaire", în glumă, era numită Ana Maiorescu. 

2 — Duiliu Zamfirescu răspunde la observaţiile pe care Titu Maio- 
rescu le făcuse cu privire la nuvela Alessio, publicată în Convorbiri li- 
terare, XXIII, nr. 7, oct. 1889. Este pentru prima dată cînd scriitorul 
îşi manifestă independența de gust faţă de critic (şi de cenaclul „Ju- 
nimii"), notînd cu fermitate punctul său de vedere, aproape concluziv : 
„cred că nu sunt dispus să mai fac nici o concesie”. 


3 — Foiletonul lui Bonifaciu Florescu se intitula Mircea Dimitriadi 
şi fusese publicat în Naţionalul, nr. 82, 16 iunie 1889, p. 2. 

4 — Titu Maiorescu suportase la 18/30 iunie 1893 o mică operaţie 
chirurgicală : „Astăzi, duminecă” (acum e 9i/, dimin.), peste o oră, are 


să mă opereze dr. Drăghicescu cu un asistent la ateromul (?) de asupra 
frunții (a doua apariţie de aterom)" (T. Maiorescu, op. cit, p. 158). 


608 


5 — Gigi, nume cu care o alinta Titu Maiorescu pe soţia sa. 

6 — Ministrul României la Roma era la acea dată Ion Văcărescu, 
tatăl poetei Elena Văcărescu. 

7 — Soții Maiorescu se aflau începînd de la 1/13 iulie 1889 într-o 
nouă călătorie pe ruta Pesta — Viena — Salzburg — Niirenberg — 
Bayreut — Kissingen — Wiirzburg — Stuttgart — Constanza — Zurich 
(cu o şedere prelungită în Elveţia) — Paris. Duiliu, căruia îi făcea plă- 
cere să fie în compania lor (cum fusese în primăvara aceluiaşi an, la 
Roma), ar fi dorit să-i întîlnească, dar obligaţiile de serviciu îl rețineau 
la Roma (v. şi scrisoarea 19). 

8 — Charge d'affaires. 


9 — De la dl. Tocos mulțumiri d-lui secretar particular (ital.). 
19 
8820) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 581—582 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 43—44 ; 1944, p. 48—49. 


1 — Ar putea fi vorba de romanul Lume nouă şi lume veche, pu- 
blicat în Convorbiri literare, în 1891—1892. 


20 


8822) 


3.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 7—8, 1 iulie 1935, p. 122—124 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 46—49 ; 
1944, p. 49—51 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scri- 
sori, ed. cit., p. 95—97. 


609 


1 — Minorenii — aici, cu sensul de copii minori. 
2 — în text, greşit, 600 m. (v. scrisoarea 21). 
3 — Paul Bourget (1852—1935), scriitor francez, romancier morali- 


zator şi psihologizant ; critic literar sensibil şi perspicace, cum bine l-a 
intuit şi Duiliu Zamfirescu. La început, adept al determinismului lui 
H. Taine, pe care-l aplică la cercetarea şi descrierea sufletelor eroilor săi, 
Bourget devine curînd, în numele moralei, adversarul vechiului său maes- 
tru, punînd în termeni categorici problema responsabilităţii morale a 
scriitorului (v. romanul Le Disciple, despre care va mai fi vorba în 
corespondența lui Duiliu Zamfirescu). Opere: Crucile enigme (1885), 
Andre Cornelius (1887), Le Disciple (1S89), Une idylle tragique (1896), 
Le Demon du Midi (1915). 


4 — V. supra, scrisoarea 18, nota 7. 
21 
88(22 
B.A.R., 02) 
xvîrf 


A fost publicată în R.F.R., p. 124—127 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 46—49; 1944, p. 51—55; în 
voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 97—101. 


1 — Frascati este vechiul Tusculum, orăşel în apropiere de Roma, 
unde scriitorul şi diplomatul se va duce adesea să-şi petreacă scurte 
concedii sau să scrie. 

2 — Localitățile Castellammare di Stabia, Sorrento, Torre del Greco, 
Torre Annunziata, Pompei, Amalfi, Miesena, precum insulele Capri, Is- 
chia, Procida, pe care Duiliu Zamfirescu le vizitează frecvent, mai ales 
in primii ani ai stagiului său roman, se găsesc toate în apropiere de 
Neapole. 

3 — Quirinalul, palat din Roma, care a început să fie construit 
în 1574. A fost reşedinţa de vară a papilor, înainte de 1570, apoi a 
regilor Italiei, iar astăzi a preşedinţilor Republicii Itaiiene. 

4 — Enea (Aeneas), erou legendar, fiul lui Anchise şi al zeiței 
Venus. Personaj central al Eneidei lui Vergiliu. După căderea Troiei, 
Enea a plecat spre Italia, pentru a întemeia un oraş. Ajuns aici, după 


610 


rr.lte peripeții, se căsătoreşte cu fiica regelui Latinus, devenind părintele 
o-ntei romar.e. „Pilotul" lui Enea, mai exact cîrmaciul, se numea Pali- 
nurus, D-jiliu Zamfirescu îl confunda cu Misenus, tovarăş al lui Enea. 
De unde, probabil, şi numele de Misena. 

5 — Anzio, Albano, orăşele în apropierea Romei. 

6 — Janicul şi Aventin, două din cele şapte coline ale Romei. 

7 — Atitudinea lui Duiliu Zamfirescu față de Eminescu a fost de 
necontenită admiraţie şi ea se simte ori de cîte ori vine vorba în cores- 
pondență de marele poet, ca şi atunci cînd se exprimă în public. încă 
din 1883 redactorul României libere scria, relatînd o şedinţă de la 
„Junimea", unde V. Alecsandri citise Fintina Blanduziei: „După aceea 
d-nu Eminescu ne-a cetit singur un şir de poezii, pregătite pentru re- 
vista d-lui Iosif Vulcan, unele mai frumoase decît altele. Suavitatea 
limbii acestui om dă poeziilor sale un farmec cu totul deosebit; iar 
sferele ideale în care aleargă cugetarea le întipăreşte cu o seninătate ce- 
rească" (Don Padil, Cronica literară, în România liberă, nr. 1731, 3 apri- 
lie 1883, p. 2—3). Tot Don Padil face o primă referință la Dicționarul 
de rime : „Rămînînd în acest ordin de idei, o noutate îmbucurătoare ne 
vine : operele complete ale lui Eminescu se tipăresc în Editura Socec, 
sub îngrijirea d-lui Maiorescu. în curînd dar vom avea o culegere a 
bucăţilor acestui eminent poet, atît de greu lovit de soartă. Dacă el se 
va însănătoşi, după cum se speră, va urma darea la lumină a cîtorva 
manuscrise necunoscute încă, printre care un important dicționar de 
rime" (Don Padil, Palabras, id., nr. 1910, 13 nov. 1883, p. 2—3). No- 
tele acestea nu aparţin unui reporter oarecare, ci unui scriitor extrem 
de sensibil la poezie, care intuieşte genialitatea lui Eminescu, în cel mai 
deplin consens cu Titu Maiorescu, şi înainte cu vreo cîţiva ani de studiul 
acestuia din 1889. Tînărul Duiliu Zamfirescu este, după ştiinţa noastră, 
primul care-l apropie pe Eminescu de Shakespeare şi care se întreabă, 
venind în întîmpinarea vechilor şi constantelor preocupări eminesciene în 
această direcţie, de ce poetul nu a creat şi opere dramatice: „O obser- 
vaţie de făcut în privința lui Eminescu, printre nenumăratele şi caracte- 
risticile observaţii ce s-ar putea face relative la el: omul acesta atît 
de adînc şi de ştiutor n-a scris niciodată nimic pentru teatru. Adoraţiu- 
nea şi cultul ce avea pentru geniul lui Shakespeare îl făceau oare să se 
închidă înlăuntru ființei sale atît de afund, încît să nu-ncerce niciodată 
a zbura prin văzduhul pe care-l cutreierase titanul timpurilor trecute ?" 
(idem). Evident, semnatarul nu avea de unde cunoaşte încercările dra- 
matice din manuscrisele poetului. 

Din momentul plecării în ItJ.iia (1888) şi pînă în 1918, Duiliu Zam- 
firescu va reveni cînd şi cînd la Eminescu, mai a'es în scrisorile către 


611 


Titu Maiorescu şi N. Petrașcu. Admiraţia nereţinută se împletește cu un 
sentiment de adîncă omenie, de emoţionantă confraternitate : „Mă bucur 
din suflet de Eminescu şi aştept cu nerăbdare să citesc piesa lui (în reali- 
tate, traducerea piesei Le joueur de fliite de Emile Augier, n.n.). Poate 
natura să fie darnică şi să-i întoarcă scînteia geniului, şi, cum sunt ai 
noştri la mărire (junimiştii, n.n.), i-ar putea face viaţa liniştită şi supor- 
tabilă printr-o însărcinare care să-i convie" (către N. Petraşcu, 6 sept. 
1888, în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 31). Comunicîndu-şi entuziasmul față de studiul lui Titu Maiorescu 
din 1889,  scriitorul-diplomat dezvoltă o sugestivă comparație între 
Eminescu şi Leopardi. într-un tîrziu, în 1898, e furat de amintiri din 
juneţe :„Cu cîtă emoţiune îmi aduc aminte de unele părți din viața lui 
Eminescu, pe cînd eram la România liberă şi-l cunoşteam de aproape !" 
(către Titu Maiorescu, 13/25 iunie 1898). 

Textul cei mai pătrunzător pe care l-a scris Duiliu Zamfirescu des- 
pre Eminescu este articolul Litterature roumaine, publicat în L'etoile 
roumaine, nr. 11, 26 oct. 1885, p. 2 (v. şi Duiliu Zamfirescu, Opere, V. 
Ediţie îngrijită de Mihai Gafiţa şi loan Adam. Argument, note şi indici 
de loan Adam. Publicistica (1881—1908), Edit. Minerva, 1982). Impor- 
tanța lui deosebită stă în primul rînd în faptul că depăşeşte referirea 
fragmentară, tangenţială, fugară, înfățişîndu-se ca o schiță de portret a 
lui Eminescu, în care, succint fireşte, biografia şi opera sînt prezentate 
unitar. Punctul de vedere este cel maiorescian din Direcția nouă : „Dans 
ses critiques sur la litterature roumaine, M. Maioresco fait une large part 
â un poete, fort peu connu â l'etranger, mais dont le talent et le gout, 
d'une incomparable elevation, commencent â s'imposer dans le pays, meme 
â ceux qui, jusqu'ici, refusaient d'accepter le jugement de M. Maioresco ; 
ce poete est Michail Eminesco". Se dau cîteva date biografice, unele 
inexacte („Issu d'une familie de paysans..."), punctate însă de fine apre- 
cieri psihologice şi de considerații asupra relațiilor poetului cu „Junimea" : 
„Doue d'une sensibilite excessive et possedant le secret des profondeurs 
dans tous les mouvements de Târne, Eminesco se revela tout d'un coup, 
en envoyant, comme tant d'autres, ses premiers essays â la «Junimea»., 
dont le chef, M. Maioresco, reconnut tout de suite dans l'auteur de ces 
commencements un ecrivain de grand talent". Liniile de portret se adîn- 
cesc în relatarea modului cum l-a cunoscut I. Negruzzi pe Eminescu la 
Viena, scenă pe care o regăsim aproape identică în Amintirile acestuia, 
scrise cu mult mai tîrziu. Prozatorul, cu nota lui de distincție, şi de pito- 
resc anecdotic, clar şi cu putere de penetrație psihologică, este foarte 
prezent în rînduriie ce urmează, amintind paginile lui de excelentă me- 
morialistică : „Etant parti pour l'etranger et passant par la capitale des 


612 


Habsbourgs, Monsieur Negruzzi se rappela son poete de Vienne. I se fit 
iresenter â un ami de son ami inconnu, qui le conduisit au cafe oii 
Eminesco avait l'habitude de se rendre tous les jours. Â peine etait-îl 
entre, ses yeux se fixerent sur un visage d'une distinction remarquable, 
„ui l'attiraît par son grand charme. II n'y avait plus de doute. Ce front 
large, que nous pouvons encore observer dans la photographie qui aceom- 
p-gne son volume, ces yeux noirs, profonds, les lignes de son visage dont 
le profil etait d'une purete romaine, denotaient l'homme. Mr. Negruzzi 
alia droit â lui et lui prenant les mains : 

— Vous eres Monsieur Eminesco ?... 

— Oui, Monsieur. 

— Cest bien cela. Je ne me suiş pas trompe. 

Et lâ-dessus, ils se dirent ce qu'ils avaient sur le coeur, l'un son 
admiration, Pautre ses peines, sa vie, les bruits lointains de son pays 
qui venaient le bercer dans la solitude de son existence et la profonde 
tristesse qui l'envabhissait souvent." 

Analiza poeziilor (în 1885 !) se remarcă printr-o înaltă înţelegere 
şi preţuire a lirismului eminescian, subliniind caracterul lui de excepţie 
în filtrarea melancoliei şi durerii : 

„IL n'y a certes pas au monde un poete dont l'impressionnabilite 
atteigne un aussi haut degre et dont lame eprouve d'aussi grands dechire- 
ments pour des nuances de la douleur, ou plutot pour des douleurs in- 
connues au commun des mortels. La profonde melancolie que pesa sur 
toute sa vie se retrouve, reproduite â l'infini et toujours avec d'autres; 
nuances, mais si accusee et si vraie, que c'est comme une revelation d'un 
monde nouveau de souffrance". 

Sensibilitatea lui Eminescu a fost dublată de o permanentă preocu- 
pare estetică, de făurire a unei limbi poetice, din care a eliminat dimi- 
nutivele, franțuzismele şi latinismele, „limba cea mai armonioasă care a 
existat vreodată". Autorul citează ca exemplu sonetul S-a stins viața 
(reprodus în versiune bilingvă), încheindu-şi comentariul sub semnul ideii 
de perfecţiune şi armonie. 

„Eminent poet", a cărui cugetare aleargă în „sfere ideale", întipă- 
rindu-i versul „cu o seninătate cerească", „omul acesta atît de adînc şi 
de ştiutor"”, purtînd în sine „scînteia geniului" făuritor al limbii poetice 
româneşti, iară propoziţiile principale ale opiniei lui Duiliu Zamfirescu 
despre Eminescu, cs va fi constantă de-a lungul întregii sale vieți. 

S — E vorba de O făclie de Paşte. Opinia lui Duiliu Zamfires;u 
este diametral opusă celei a lui Titu Maiorescu, dar ea se va nuanţa cu 
timpul, fără a fi vreodată în întregime favorabilă marelui dramaturg 
(v. şi supra, scrisoarea 4 către Mihail Dragomirescu şi notele respective). 


613 


9 — Gabriele d'Annunzio (1863—1938), scriitor italian, poet, dra- 
maturg şi romancier, autor al romanelor Plăcerea, Triumful morţii, Fe- 
cioarele de pe stinci şi al dramei Jorio. în opera lui, cultul pentru 
“frumos, moştenit de la (Carducci, se. îmbină cu rafinamentul simbolist. 
Duiliu Zamfirescu i-a cunoscut bine opera, asupra căreia mai revine şi 
-alta dată. 


10 — întoarceți (ital.). 


11 — Aluzie la recenta că'ătorie a soților Maiorescu în Europa, cu 
eo şedere ceva mai lungă în Elveţia. 


22 


8823) 
XVIIL ' 


B.A.R, S 


A fost publicată în R. F.R., id., p. 127—129 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 49—51 ; 1944, p. 55—58 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 103— 
106 


1 — Giovanni Lorenzo Bernini (1598—1680), sculptor, arhitect şi 
pictor italian, reprezentant de seamă al barocului. El este autorul amvo- 
nului, al baldachinului şi tronului Sf. Petru din bazilica San Pietro din 
Roma ; de asemenea, el a realizat decorația pilonilor cupolei şi a proiectat 
colonadele, care lui Duiliu Zamfirescu nu-i plăceau, dacă la ele se referă 
cînd vorbeşte despre ,„fațadă". 


2 — Giacomo della Porta (1540—1602), arhitect şi sculptor italian, 
autor al mai multor monumente şi clădiri din Roma şi împrejurimi, ca, 
de ex., Palatul Farnese, Biserica della Madona dei Monti, Fîntîna din 
Piazza d'Aracoeli, Villa Aldrobrandini de la Frascati. 


3 — Speței noastre (ital.). 


4 — Se referă la călătoria regelui Carol I în Dobrogea, relatată pe 
larg în Monitorul oficial, nr. 131, 16/28 sept. 1889, p. 3133—3138 ; 
nr. 132, 17/29 sept., p. 3165—3167; nr. 134, 20 sept. /2 oct., p. 3213— 
3218. 


614 


5 — V.supra, scrisoarea 20, nota 3. 

6 — Bret Harţe (1839—1902), poet şi romancier american; povestitor 
plin de vervă, care a lăsat tablouri remarcabile ale primilor căutători 
de aur în California. Opere : Romane condensate (1867), Norocul lui 
Roading Camp, Idila lui Red Gulch, Cruciada „ Excelsiorului" (1887). 

7 — La scrisorile 18, 19, 20, 21, 22 avem un prim răspuns al lui 
Titu Maiorescu (din puținele lui scrisori care s-au păstrat). El se referă, 
la cîteva idei importante, care animă corespondența celor doi prieteni. 
Față de atitudinea oarecum inflexibilă a lui Duiliu Zamfirescu în privința 
nuvelei Alessio, Maiorescu n-a mai operat nici o intervenție în text, nu 
„din diplomație literară", ci potrivit principiului că „nu este nimic mai 
fals decît împestrițarea unei individualități cu fragmente din altă indivi- 
dualitate". Spre deosebire de scriitorul de la Roma, lui îi place foarte- 
mult O făclie de Paşte şi îi place şi Alessio (pe care în însemnări zilnice, 
ed. cit., p. 155, o califica „mediocră"), reluînd ideea din Poeți şi critici 
că „fiecare autor are prisma lui proprie şi trebuie să rămînă cu vederea 
înlăuntrul ei". Criticul se considera, ca şi publicul, receptiv la toate 
prismele, adică putîndu-se mai lesne detaşa de subiectivitate. La poluri 
opuse în privința lui Caragiale, cei doi se regăsesc în ceea ce priveşte- 
psihologismul lui Paul Bourget şi în recunoaşterea că „scopul scriitorului 
este de a-ți da iluzia intensivii despre realitatea vieții”, formulare ce- 
aparţine lui Duiliu Zamfirescu şi pe care Titu Maiorescu o subscrie fără 
ezitare. 


Dar iată scrisoarea de răspuns a criticului, conținînd şi alte date 
ale dialogului epistolar, care, pentru noi, acum începe, întrucît ea se 
constituie ca primul document : 


„Bucureşti, 14/26 septemvrie 1889- 


Iubite domnule Duiliu, 

Novela d-tale Alessio apare în Conz: de la 1 octomvrie. Singura 
schimbare ce am făcut-o este suprimarea cîtorva versuri din cîntecul ita- 
lian — aceasta cu deplina d-tale învoire. La celelalte propuneri de schim- 
bare nu mi-ai răspuns cu convingere, şi eu, prin urmare, nu mi-am luat: 
dreptul de a le introduce. Ştii că eu am un respect adînc înrădăcinat pen- 
tru individualitatea omului, fiecărui om, necum a unui autor, în privinţa 
personalităţii sale literare. De spus îi spun modul meu de a vedea, dar 
dacă nu-l primeşte îndată ca un ce corespunzător în acea privință cu 


615. 


modul său de a vedea, renunţ la orce insistență, şi nu renunţ numai de 
nevoie, din diplomație literară, ci renunţ din întreaga conştiinţă. Nu este 
nimic mai fals decît împestrițarea unei individualități cu fragmente din 
altă individualitate. Fiecare este el însuşi şi nu trebuie să fie altul, în 
bine şi în rău, sub pericolul de a deveni o caricatură literară şi etică. 


Nu-ţi place novela lui Caragiale ? — Mie-mi place foarte mult. Nici 
lui nu-i place novela d-tale, Alessio. — Mie-mi place. — Este şi bine 
aşa : fiecare autor are prisma lui proprie şi trebuie să rămînă cu vederea 
în'ăuntrul ei. Eu sunt ca publicul cel mare, receptiv pentru toate prismele, 
“numai să fie curate în transmiterea razelor. 


Şi acum la cele personale private. Am primit şi scrisoarea d-tale 
adresată la Geneva, şi cea de la Frascati şi romanul Piacere, şi-ţi mul- 
ţumesc pentru toate trei. 


Luni, 25 sept./7 oct. '89 


Insă de atunci au trecut 11 zile; mi-a întrerupt scrisoarea o droaie 
de clienți, care mi-au luat timpul în folosul advocaturii, şi am mai fost 
sechestrat şi de accesele histerice ale politicei noastre. 


în interval am mai primit scrisoarea d-tale de la 1 octombrie şi o 
scrisoare de la Gavarry, care îmi spune că el a tradus novela d-tale 
Coapte bună în franţuzeşte şi că traducerea va apărea în Revue du monde 
latin de la 1 octomvrie. Trebuie dar să fi şi apărut, dar eu nu primesc 
revista aceasta. 


Mă bucur, ne bucurăm, de sosirea d-tale în noiemvwrie. Şi atunci să 
ne răpim din plictiseala vremurilor o sară de convorbiri estetice în 
văzduh. împărtăşesc cu totul părerea d-tale asupra şi în contra lui 
Bourget. Fără îndoială, scopul scriitorului este «de a-ți da iluzia intensivă 
despre realitatea vieții». Tocmai de aceea el nu trebuie să-ți dea amliza 
psihologică sub formă de analiză. Căci analiza unei realități nu este 
însăşi realitatea, prin urmare nici iluzia ei posibilă, ci o operaţie re- 
flexivă, noţională asupra realității ca a unui obiect străin şi supus. 
Analiza e necesară scriitorului, dar numai ca o lucrare pregătitoare în 
ascunsul cugetului său, din care nu trebuie să aparii nimic sub forma 
ei particulară, ci care trebuie să dispară sub iluzia realităţii. 


Eu aştept mult de la d-ta ca autor al viitorului. Primitor de 
impresii, precum eşti, pus acum într-o lume aşa de bogată în forme 
felurite, iubitor de lectură (una din cele două mari comori ale orcărui 
spirit superior în ziua de astăzi), trebuie să se cristalizeze mai întîi în 


61G 


d-ta şi apoi să se manifeste modul sigur şi personal al d-tale de a vedea 
întregimea lumii morale. 
Şi aşa să ne revedem cu bine şi cu aceeaşi căldură. Dar tot mai 


scrie-ne cîte un rînd pînă atunci. 


40(1 r.ur 
B.A.R. 
XV 
40(2) PE 40(41) 
Această scrisoare, ca şi cele de la cota S pînă la S 
XV E . XV 


au fost publicate în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scri- 


sori, ed. cit. 


23 


88(24) 


BAR, S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 130-132; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 52—54 ; 1944, p. 58—61 ;, 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 106—109. 


1 — Scrisoarea lui Titu Maiorescu din 14/26 sept. 1889 (v. supra), 
i se păruse lui Duiliu Zamfirescu, şi nu fără oarecare dreptate, drastică. 
Dar nu era vorba de invidie (şi criticul se va explica în răspunsul care 
urmează) ; era tonul casant „judecătoresc" şi preferința pentru O făclie 
de Paşte, care lui Maiorescu îi plăcuse „foarte mult", în comparație cu 
Alessio, de unde nu invidia, ci mai degrabă o anume gelozie. lată faptul 
de natură să-l contrarieze pe diplomatul de la Roma. 

2 — Aici descoperim unul din momentele-cheie ale atitudinii (totuşi, 
nuanțate) a lui Duiliu Zamfirescu faţă de Caragiale şi o judicioasă definire 
a celor două personalităţi, cu structuri foarte diferite (v. şi supra, scri- 
soarea 8, nota 3 şi scrisoarea 4 către Mihail Dragomirescu şi notele res- 
pective). 

3 _ Duiliu Zamfirescu susține, de fapt, idei estetice care erau şi 
ale lui T. Maiorescu, spre exemplu, antinaturalismul. 11 combate pe 
critic, folosind propriile lui arme. 


4 — Deşi concluzia este exagerată şi prea categorică, nuvela lui 
Caragiale ar fi „nereală şi neestetică”, obiecțiile pe care le formulează 


Duiliu Zamfirescu nu sînt chiar de neluat în seamă. El identifică în- 


617 


O făclie de Paşte cazul naturalist, care încalcă uneori şi logica şi vero- 
similul. Exemplele per a contraria sînt scoase, în afară de romanul lui 
JDostoievski, din acelaşi arsenal maiorescian : pe de o parte, micul realist 
Rudolf Topffer, pe ele alta, marele fantast Edgar Poe. 

5 — V. supra, scrisoarea lui Titu Maiorescu din 14/26 sept. 1889. 

6 — Răspunsul lui Maiorescu vine foarte repede (8/20 oct. 1889) şj 
eel conţine date suplimentare şi semnificative despre raporturile Duiliu- 
Caragiale, cu o memorabilă caracterizare a acestuia din urmă, ca scriitor 
“şi ca om, despre Delavrancea, N. Petraşcu şi despre viitorul autor al 
Vieţii la ţară însuşi, al cărui caracter i se părea net superior celor amintiţi 
jnai înainte. Poate că era în vorbele lui Maiorescu şi o uşoară intenţie de 
măgulire, spre a menaja susceptibilitatea prietenului, dar sinceritatea lor, 
“cum va dovedi-o evoluția lucrurilor, este indiscutabilă. 

Pentru referirea la articolele „contra dotațiunii”, |.supra, scrisoarea 
către Vintilă I. C. Brătianu, nota 4. 


„Bucureşti, S/20 octomvrie 18689 


Iubite domnule Duiliu, 


Asta-i a mai bună! Eu să te cred pe d-ta invidios? Dar eu știu 
tocmai, şi o ştiu de mult, că nu eşti invidios, în genere că ai inima sus 
şi că eşti în această privință dintre puţinii oameni de valoare. 

îmi aduc bine aminte şi de modul gentil cum ai primît opoziția mea 
in contra candidaturii d-tale de deputat al grupului nostru acum 5—6 ani 
(cînd cu articolele d-tale contra dotaţiunii în I/ndepend. roum.) ; în deo- 
sebire de Ştefănescu De la Vrancea, care de-atunci nu-şi poate stăpini 
turbarea în contra mea. 

Ştiu în ce chip delicat ai intervenit adeseori în favoarea lui Petraşcu 
care îți plăteşte aceasta cu invidie piezişe (iacă un invidios !). 

Ştiu cu cîtă minte cumpătată şi bună ai trecut peste legitima revoltă 
ce te cuprindea de aroganța lui Caragiale în observările sale literare, 
uneori nemerite ca fond, adeseori exagerate şi mai totdeauna nechibzuite. 

Va să zică ştiu că ai o inimă caldă şi un fel de generozitate a 
cugetării, foarte rară între compatrioţii noştri. 

Şi pe de altă parte convingerea ce o am despre Caragiale este că 
are una din cele mai vioaie inteligențe ce le poate produce natura,electric, 
bunîi memorie, momente în care această extraordinară vibratilitate celu- 
lară a materiei cenuşii din creieri îl scoate mai presus de el însuşi şi 
face capabil de scrieri literare de mare valoare. Din cauza acestei părți 


«18 


a lui eu închid ochii la toate celelalte, pe care însă le cunosc. Ştiu 
a Secă caracterul lui ; după aceea Caragiale e o canalie. 

Aşi fiind, înţelegi că nu într-o discuție a propos de Caragiale pot 
să-:', fi scris cu d-tale ceva ce seamănă (fie numai pe departe) a impu- 
tarea că ai fi d-ta invidios. Asta nu se poate. Te rog să ceteşti încă o 
dată scrisoarea mea precedentă şi ai să vezi unde şi de ce ai interpretat-o 
aşa de eronat. 

Poate că eroarea va fi stat într-o dispoziţie momentană a d-tale. 
Poate eşti ceva prea susceptibil ca primă impresie; dar ştiu că nu-ți 
ține mult. 

M-am grăbit a-ţi scrie aceste rînduri, iubite domnule Zamfirescu, 
pentru a nu lăsa între noi un malentendu. Dealtminteri, îmi ard căîcîiele 
de lucrări urgente, ce are ţara noastră reaua deprindere de a le arunca 


pe toate deodată peste un om. 
Al d-tale ca întotdeauna, 


TM. n" 
400 
BAR, S zy 
24 
88(25) 
RA XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., P- 132133. -voi Duilit Zamfi 


rescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 54-56; 1944, p. 61-61. 


1 — E vorba de regina Elisabeta (1843—1916), cunoscută şi ca 
poetă, sub numele de Carmen Sylva. 

2 — Eduard Hubsch (1825—1894), compozitor şi şef de orchestră 
de origine germană, a fost naturalizat în România ; dirijor al muzicii 
militare, apoi şef de orchestră la Teatrul Național din Bucureşti. 

3 — Duiliu Zamfirescu nu poate uita vizita soților Maiorescu la 


Roma din aprilie 1889, la care se referă adesea în scrisorile acestei 


perioade . 
4 — Carracci, familie de pictori italieni din Bologna. Lodovico 
(1555—1619), Agostino (1547—1602), Annibale (1560—1609), Antonio 


619 


(1583—1618), întemeietorii unei academii de pictură la Bologna, ale cărei 
principii eclectice, inspirate din arta Renaşterii, au influențat pictura 
italiană din sec. XVII. 

5 — David Teniers (numit şi Teniers cel Bătrîn) (1582—1649), pictor 
flamand, influențat de Rubens ; David Teniers (numit şi Teniers cel 
Tînăr) (1610—1690), una dintre cele mai reprezentative figuri ale artei 
flamande. 

6 — W. Frohner (1835—1925), arheolog german naturalizat la 
Paris. Este autorul, printre altele, al unei lucrări despre Columna lui 
Traian (1872—1874). 

7 — Convorbiri literare, XXIII, nr. 7, 1 oct. 1889. 

8 — „Necuviința” nu este o „farsă de rău-gust", ci denumirea popu- 
lară a unui detaliu din anatomie care deosebeşte ţapul de capră. Cu- 
vîntul respectiv se găseşte în studiul lui Gr. Crăiniceanu, Nomenclatura 
română-latină din istoria naturală, Convorbiri literare, id., p. 584—571. 


9 — E vorba de nuvela Noapte bună (v. supra, scrisoarea lui Titu 
Maiorescu din 25 sept. / 7 oct. 1889). 
10 — Prietenul este un diplomat care va deveni personajul principal 


din nuvela John James, publicată în Convorbiri literare, XLIX, nr. 9, 
sept. 1915 (v. şi comentariul lui Mihai Gafiţa, în voi. Duiliu Zamfirescu, 
Opere, III, Nuvele, ed. cit., p. 765—767). 

11 — Se referă la scrisoarea lui Titu Maiorescu din 8/20 oct. 1889 
(v. supra), care, prin modul deschis şi afectuos de a discuta şi lămuri 
lucrurile, a fost de natură să-l impresioneze în chip deosebit pe Duiliu. 


25 


8826) 
XVIII 


B.A.R 


- 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 135—136 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 57—58 ; 1944, p. 64—65 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 109— 
111. 


1 — Este vorba de celebrul studiu al lui Titu Maiorescu, Eminescu 
şi poeziile lui (Convorbiri literare, nr. 8, 1 mai 1889), care se încheie 


620 


cu fraza ce concentrează esența înaltei prețuiri a criticului, precum şi 
un emoționant sens profetic : „Pe cît se poate omeneşte prevedea, lite- 
ratura poetică română începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului 
lui, şi forma limbei naționale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai 
frumoasă înfăptuire pînă astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată 
dezvoltarea viitoare a instrumentului cugetării româneşti". Admirator 
statornic al geniului eminescian (să ne amintim articolul său din L'Etoile 
roumaine, 1885), Duiliu Zamfirescu este entuziasmat, şi toată scrisoarea 
vibrează de această stare de spirit, care nu-l va lăsa indiferent nici pe 
T. Maiorescu în răspunsul său din 16/28 nov. 1889. 


2 — Seara zilei de sărbătoare (ital.). 
3 — Viața singuratică (ital.). 
4 — Duiliu Zamfirescu va fi preocupat stăruitor de paralela Emi- 


nescu-Leopardi. 

5 — Poetul român traduce următoarele : Seara zilei de sărbătoare 
(Convorbiri literare, XXIV, nr. 12, martie 1891), Către lună (id.) Către 
sine însuşi (id.), Infinitul (id.). *— la acestea pare a se referi în scri- 
soare. Lor Ii se adaugă: Către Silvia (Convorbiri literare, XXVI, nr. 12, 
aprilie 1893), Cîntecul de noapte al unui păstor rătăcitor din Asia (id.) 
şi Luna apune (Ateneul român, I, nr. 11, nov. 1894). 

în afara plăcerii de „a-şi revedea resimțită propria sa căldură în 
altul", scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu îl bucură pe critic pentru intenția 
acestuia de a-l traduce pe Leopardi, faptă literară asupra căreia meditase 


însuşi mai de multă vreme. 


„Bucureşti, 16/2S noiemvrie 1889 


Tubite domnule Zamfirescu, 

Un rînd numai în mijlocul tevăturelor politice, universitare şi ad- 
vocățeşti, un rînd de mulțumire pentru scrisoarea d-tale din urmă. Ce 
plăcere mai mare (după emoțiunea concepțiunii şi după chinul facerii) 
poate să aibă un scriitor decît de a-şi revedea resimțită propria sa căl- 
dură în altul ? 

Căci de căldură este totdeauna vorba, pentru orce adevărat scriitor, 
şi pentru cel prozaic şi pentru cel mai critic. Nu se poate închega nimic 


de valoare, nici măcar o concepțiune politică, necum una literară, decît 


621 


ia gradul de topire. Numai în fierbințeala entuziasmului se sudează un 
subiect cu un predicat într-o nouă judecată, dacă e să fie viețuitoare, şi 
nu un «ciiche» mecanic. 

Desigur şi Newton a descoperit în căldură legea matematică a 
gravitațiunii. Şi avem dar de constatat două feluri de entuziasmări sau 
de emoțiuni : emoţiunea noționala-abstractă (criticul, omul de analiză ^ 
omul de sinteză ştiențifică) şi emoţiunea intu'tivă-concretă (poetul), şi 
aici se înt'dnesc amîndoi — în aparenţă ?şa de disparaţi; aici se în- 
rudeşte Lessing cu Schilier, Humboldt cu Goethe. Şi evident: ca la cei 
mari, aşa la cei mici. 

Dar nu pentru această reflecţie rău stilizată îţi scriu, ci — pe lîngă 
mulțumire — pentru a-ți spune bucuria ce o am că te-ai gindit să 
traduci din poeziile lui Leopardi. E o veche dorință a mea, dar greu 
de realizat. Simplicitatea miraculoasă şi totdeodată de cel mai puternic 
efect a poeziilor lui Leopardi — se va putea ea oare întrupa în limba 
română sau este numai posibilă în contrastul între o limbă literară 
rafinată şi reîntoarcerea la o limbă oarecum primiriv-orneuesscă ? Această 
condiţie există în limba italiană ; dar nu există încă în a noastră, unde 
nu e rafinerie, şi simplicitatea e în pericol de a deveni prea trivială. 


încearcă şi adu-ne ceva tradus cînd vei veni acum ia Bucureşti. 
La revedere, nu-i aşa ? şi în curînd? 


Al d-tale devotat, 


40Q)_ ; i, 
BAR, S$ T. Maiorescu 
XV 
88(2 
B.A.R., S e7 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 136—139; în voi. Duiliu Zam- 
firescu ii Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 58—61 ;1944, p. 65—69; 


în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai jrumoase scrisori, ed. cit., 
p. 111—114. 


1 — Observații foarte fine de psihologie artistică ale lui Duiliu 
Zamfirescu. 


622 


2 — Aici apare pentru prima dată una din ideile de bază — şi 
discutabile — ale esteticii lui Duiliu, din discursul de recepție la Aca- 
demie (1909) : că sufletul țărănesc n-ar fi capabil de complicații su- 
fleteşti, în afara celor două sentimente: dragostea şi dragostea de 
pămînt. 

3 — Față de Năpasta, scriitorul de la Roma adoptă o atitudine si- 
milară cu aceea manifestată față de O făclie de Paşte (v. supra). El, 
ta şi majoritatea criticilor vremii, reproşează autorului inautenticitatea 
personajelor, care, ca şi Leiba Zibal sau Gheorghe, i se par cazuri (pa- 
tologice), cum şi sînt dealtfel, şi semnalează, printre primii, influența 
Dostoievski-Tolstoi, care va fi mult exploatata după 1900, pînă la 
acuzarea de plagiat. Antin.uuralismul lui Duiliu Zamfirescu e consecvent, 
ci şi nereceptivitatea lui la formula de artă a lui Caragiale, dintr-o 
incompatibilitate pe care a definit-o singur (v. supra, scrisoarea 23, 
nota 2). 

Cunoscîndu-i structura profund deosebită de a dramaturgului, Titu 
Maiorescu se aştepta ca reacția poetului ele la Roma să fie una negativă, 
cie astă dată coincidentă cu a publicului, ceea ce-l face să-i observe cu 
o ironie destul de aspră: „Va să zică ai ajuns în halul publicului ??! 
Eu rămîn în halul şi în halatul meu. Vorba lui Lucanus (Pharsalia, 1, 
128) : «Zeilor le-a plăcut biruința, pe cînd lui Cato înfrîngerea». Şi 
sjmnează, cu acelaşi subtext, „Caro Maiorescu".  Dezacordurile literare 
dintre cei doi dialoganţi încep să se adune. Relaţiile umane rămîn însă, 
pentru multă vreme, afectuos cordiale. 

4 — Henriette Allievi, fiica senatorului Antonio Allievi (v. scri- 
soarea către Vintilă Brătianu, nota 2), era văduvă, avînd un copil 
din prima căsătorie. Duiliu Zamfirescu o cunoscuse cu mai puţin de un 
an în urmă. ea fiind, se pare, „femeia cu mult farmec" de care îi vor- 
bea lui Titu Maiorescu în mai şi iunie 1889. între scrisorile de la începu- 
tul anului 1590 de la B.A.R., se păstrează faire-part-ul căsătoriei secre- 
tarului de legaţie cu fiica senatorului, care are loc la 10 martie 1890. 


„Monsieur et Madame 


Lascar 2amfires-o ont 
l'honneur de vous faire part 
du mariage de leur fils Duilius 
Zamfiresco avec Madame 
Henriette Allievi, qui 

a eu lieu â Rome. 


Focshani (Roumanie), 
le 10 Mars 1890. 


623 


Monsieur Antonio Allievi 
Senateur du Roayaumme d'Italie 
a l'honneur de vous faire part 

du mariage de sa fille Henriette 
avec Monsieur Duilius Zamfiresco, 
Secretaire de Legation. 


Rome, le 10 Mars 1890." 


Intenţia scriitorului de a se căsători, schițată cu anume discreţie în 
această scrisoare (din ianuarie 1890), e salutată cu satisfacție şi căl- 
dură prietenească de Titu Maiorescu, parcă în compensație pentru ironia 
servită pentru critica Năpastei. 


„Bucureşti, 8/20  fevruarie 1890 


Iubite domnule Zamfirescu, 

Ne-a părut foarte bine de scrisoarea d-tale din urmă, deosebit de 
bine, fiindcă era greu simțimîntul că în timpul scurt al trecerii d-tale 
prin Bucureşti nici nu ne-am putut vedea destul de des, nici nu ne-au 
lăsat alte împrejurări copleşitoare să ne bucurăm cu mai multă expan- 
siune de prietenia care — de mult latentă între noi — devenise patentă 
la Roma. Dar să se ştie numai că este — tot e bine şi e mare lucru. 

Am scăpat de absurda tevatură cu darea în judecată a lui Brătianu, 
şi am scăpat cu faţa curată, mulțumită mai ales energiei şi înaltei in- 
teligențe a lui Carp. 

Şi acum am un minut de respirare şi zece minute (înainte de a 
mă sechestra clienţii) pentru a-ţi scrie aceste rînduri de răspuns la buna 
d-tale scrisoare datată „Roma, ianuariu 1890", fără zi! Omul fericit 
n-are calendar. 

încep cu ce ai sfîrşit d-ta — in cauda venenum — cu însurătoarea 
d-tale. îți mai aduci aminte cu ce smerenie perfidă mi-o scrii ? 

«Eu îmi pare că mă însor.» 

îţi pare ? în lumea aceasta vizionară toate sunt păreri. Dar în 
fine : dacă îți pare d-tale, trebuie să ne pară şi nouă, şi nouă ne pare 
Chiar foarte bine, căci — după părerea noastră — aceasta îți lipsea, 
şi de abia de acum înainte ai să începi a deveni om întreg. Cu inima 
d-tale caldă, ai suferit îndoit de izolarea de la Roma. Fie ca o blîndă 


624 


soartă să-ţi dea în mintea şi în inima viitoarei d-tale soţii o corespon- 
dență adecuată pentru căldura gîndurilor şi simţirilor d-tale. 

în această speranță te rugăm să saluți din partea noastră pe dom- 
nişoara Henrieta (deocamdată încă) Allievi şi 

Quod Bonum Felix Faustumque |! 

Un tîrg: dacă-ți trimitem noi fotografiile noastre ne trimiți şi 
c!-ta fotografia domnişoarei Henrieta Allievi şi a d-tale. — Noi avem 
încredere şi le trimitem ; să vedem acum dacă eşti om de omenie la tîrg. 

Năpasta lui Caragiale ? D-tale nu ţi-a plăcut — mă aşteptam la 
aa ceva. Mie mi-a plăcut grozav de mult, şi lui Carp, şi lui I. A. Can- 
tacuzin, şi etc., etc. Dar ai să fii pus pe gînduri: nici publicului nu i-a 
plăcut: la prima reprezentare a căzut, sau a peu pres. A fost şi prost 
jucată. Va să zică ai ajuns în halul publicului ?' — Eu rămîn în 
halul şi în halatul meu. Vorba lui Lucanus (fbarsalia, I, 128): 

«Victrix causa Diis placidt, sed victa Catoni». 


Cato Maiorescu" 


40(41) 
BAR. SS 
XV 
27 
88(28) 
BAR: Scor 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 139—140 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 61—62 ; 1944, p. 69—70. 


| — Soții Maiorescu îi trimiseseră lui Duiliu fotografiile lor. 
2 — Romană din Roma, o adevărată frumuseţe (ital.). 
3 — Gil Blas de Santillane este eroul romanului cu acelaşi nume 


de scriitorul francez Rene Alain Lesage (1668—1747), romancier şi dra- 
maturg, bun cunoscător (şi traducător) al literaturii spaniole, care l-a 
influenţat în mod considerabil. Printre alte opere: Le diable boiteux 
(1707), Zurcaret, ou le financier (1709), Histoire de Guzman d'Aifarache 
(1732). 


625 


88(30) 
3.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 140—143 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 62—65 ; 1944, p. 70—73. 


1 — Diplomatul fusese în concediu, cum consemnează şi jurnalul lui 
Titu Maiorescu. 


2 — Romanul este Lume nouă şi lume veche, publicat in Convorbiri 
literare în 1S91—1892 şi în volum la Edit. Carol Miiller, 1895. 

3 — Vasile G. Morțun (1860—1919), ziarist şi om politic. Unul 
dintre fondatorii revistei Dacia viitoare (1853). A făcut parte din con- 
ducerea unor gazete şi reviste socialiste sau democratice. Primul deputat 
socialist în Parlament (189$). Membru în conducerea P.S.D.M.R. in 
1899, a trecut cu „generoşii" în partidul liberal. 

4 — N. D. Xenopol (1858—1917), scriitor, membru al „junimii" 
şi colaborator la Convorbiri literare. Mai apoi, redactor la Românul şi 
prim-redactor al ziarului liberal Voința națională, devenind un acerb 
antijunimist. Autor al romanelor sociale Păsurile unui american în Romă- 
nia (1879—1880) şi Brazi şi putregai (1880). 

5 — Se referă la loan N. Nădejde (1854—1928), publicist sociolog 
si om polițe. A aderat la mişcarea socialistă, militînd pentru revendicări 
general democratice. Membru al conducerii P.S.D.M.R., a fost principalul 
lider al „generoşilor” care au părăsit în 1899 mişcarea socialistă, trecînd 
in partidul liberal. Ion Nădejde a făcut parte din conducerea revistelor 
Contcmporaml, Revista socială şi a ziarului Lumea nouă. A fost printre 
primii în ţara noastră care a tratat problemele de istorie de pe pozițiile 
materialismului dialectic ; Duiliu Zamfirescu se referă, de asemenea, la 
Gheorghe Nădejde (1857—1939), frate al lui loan Nădejde; profesor 
şi publicist, a activat şi el în mişcarea socialistă, a fost redactor al 
Contemporanului şi colaborator la Evenimentul literar şi Lumea nouă. 

6 — Sofia Nădejde (1856—1941), scriitoare şi traducătoare, soție 
a lui loan Nădejde. Femeie foarte instruită, a fost o animatoare a 
mişcării de emancipare a femeii, colaboratoare activă Ia Contemporanul 
cu articole polemice, de popularizare a ştiinţei, cu nuvele şi schițe. A 
mai colaborat la Drepturile omului, Literatură şi ştiinţă, Munca. Gazeta 


săteanului. Proza ei se dezvoltă mai întîi pe o linie critică (aproape 


626 


tezistă), apoi devine umanitaristă şi sentimentală, influențată de natu- 
ralismul francez şi de literatura rusă, în special, Turgheniev. 

7 — Lunga discuție pe care o face Duiliu Zamfirescu este în le- 
gătură cu romanul său Lume nouă şi lume veche, unde încearcă să-i 
prezinte într-o lumină negativă pe fruntaşii socialişti. Unul dintre eroi, 
Veniamin Stroescu, ar avea, după mărturia autorului, ca model pe 
V. Gh. Morțun, împrumutînd în acelaşi timp unele trăsături şi de la 
frații Nădejde. însă autorul şarjează, făcînd din Stroescu, om cu dare 
de mînă, care a aderat la ideile socialiste, un personaj vulgar, pre- 
figurîndu-l, pe această latură, pe Tănase Scatiu. Titu Maiorescu avusese 
dreptate să-l considere fals şi ca psihologie (extrem de sumară) şi ca 
identitate socială. în răspunsul său, Duiliu Zamfirescu ne lasă să în- 
țtelegem că de un asemenea tip „fals" a dorit să se ocupe, adică de un 
viitor „generos", dar tot nu ne convinge, pentru că personajul rămine 
periferic şi schematic, pe primul plan trecînd cadrilul sentimental dintre 
fiica şi nora acestuia şi frații Ştefănescu. Intenționînd o critică a so- 
cialismului, scriitorul ar fi trebuit să scrie un roman ideologic, ceea ce 
Lume nouă şi lume veche nu e. Vrînd să demonstreze falsitatea socială 
a personajului („El însă (care el este cu totul impersonal), Morțun sau 
Veniamin Stroescu sau un altul asemeni, nu e nici un agitator agrar 
consecvent, nici un socialist ideolog, care să pregătească omenirii timpul 
viitor"), junimistul şi în esență conservatorul Duiliu Zamfirescu nu pă- 
trunde mai adînc în resorturile interioare şi nici nu se limitează numai 
la acest aspect. Şarja lui izbeşte în „generoşi”, dar deopotrivă în Covre- 
melnicul (Contemporanul), în Suferințele Omului (Drepturile omului) în 
Iliescu, „faimosul critic" (posibil Gherea) şi în genere în ideile avansate, 
care nu erau susținute numai de oameni falşi, nesinceri, ca Stroescu. 
Antisocialismul romanului i s-a părut şubred chiar şi lui Titu Maiorescu, 
pe care l-a nemulțumit în primul rînd inautenticitatea personajului şi 
probabil tezismul. Veniamin Stroescu nu avea statutul unui socialist (om 
sărac, exploatat, care ajunge astfel la „ideile umanitare”) şi nici com- 
portarea unui viitor „generos", intelectual provenit din clasele avute, 
sedus, cel puţin pentru o vreme, de aceleaşi „idei umanitare”. El este 
pur şi simplu un „mitocan", căruia scriitorul îi lipeşte eticheta de socia- 
list. Se pare că eroarea venea dintr-o confuzie a socialismului cu po- 
poranismul, Duiliu Zamfirescu lăsîndu-ne să credem că socialismul vremii 
era un „socialism bourgeois" şi că cel adevărat echivalează cu un ideal 
sublim pe care, să nu ne surprindă, l-ar îmbrăţişa el însuşi: „în socia- 
lismul radical, în comunism, există o idee sublimă : ştergerea noțiunii de 
proprietate, care va ridica de pe capetele omeneşti pîcla preocupațiunii 
celei mai meschine, şi, ca un imens sac de lest aruncat dintr-un balon, 


627 


va sălta inteligența omenească cu trei mii de metri în văzduhul înalt”. 
Criticul „generoşilor” devenea, în aceste rînduri, un generos, dar cate, 
totodată, nu voia să vadă că „noțiunea de proprietate" stătea chiar în 
centrul dezbaterilor şi luptelor pe care le duceau socialiştii vremii lui. 
Ceea ce observă cu spirit pătrunzător Duiliu Zamfirescu este inconsecvența 
şi poate şi demagogia unor fruntaşi ai mişcării socialiste (ca V. G. Mor- 
tun, viitor fruntaş liberal), dar, din păcate, numai în scrisoare, nu şi în 
roman. 

8 — Una din marile basilici din Roma. 

9 — Gioacchino Rossini (1792—1869), compozitor italian de operă, 
reprezentant al bel-canto-ului. A scris opere (Bărbierul din Sevilla, Itali- 
anca din Alger, Semiramida, Wilhelm Tell), cantate, oratorii, piese vocale 
(Stabat Mater). Duiliu Zamfirescu se referă uneori la Rossini în cronicile 
muzicale din România liberă şi mai tîrziu în studiul despre L. Tolstoi. 

10 — Desigur, Elena  Theodorini (1857—1925), reputată pianistă, 
cîntăreață română despre care Duiliu Zamfirescu (Don Padil) scrisese 
adesea. A cîntat de multe ori în străinătate, pe scene celebre, ca „Scala" 
din Milano, în Spania, Portugalia, Anglia, S.U.A., Brazilia. Acum, în 
aprilie 1890, după cum se vede, cînta la Roma. 

11 — Schița 25 de minute. Aceeaşi nereceptivitate pentru spiritul 
satirei caragialiene, pe care, în detalii, îl dezaprobă şi Titu Maiorescu 
în scurta scrisoare de răspuns. Din păcate, criticul trece peste „discuţiile 
literare" şi nu aflăm opinia sa direct şi în scris despre falsitatea lui 
Veniamin Stroescu, aşa-zisul socialist din romanul Lume nouă şi lume 
veche, opinie pe care i-o transmisese autorului, verbal, cu puţină vreme 
în urmă la Bucureşti. 


„Bucureşti, 17/29 aprilie  1S90 


Iubite domnule Zamfirescu, 


Degeaba îmi scrii, pînă nu-mi vei trimite fotografiile d-nei Zamfi- 
rescu şi a d-tale. Degeaba încerci discuţii literare şi te codeşti cu estetica 
poeziei ca să scapi de estetica dubioasă a fotografiei. Nu se prinde, nu 
primesc. întîi ocaoa de carne — vorba lui Shylock 


T. Maiorescu, 


întors de la Abbazia, Viena, Praga şi Dresda şi acum vîrît iarăşi în 
salahoria bucureşteană. 


628 


P.S. Ce zici de poeziile lui Coşbuc ? Se-nţelege că «Madam Carol» 
ş «soro» în schița lui Carag. sunt neiertate greşeli şi fleacuri. 
O, inconsecvență omenească ! 
Şi, încai de mi-ai fi scris unde şezi la Roma. Şi a propos: eşti 
fericit ? 
Idem." 


40(5) 
XV 


3.A.R., S 


29 


88(31) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 7, 1 august 1935, p. 352—356 : 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 65—68 ; 
1944, p. 73—77; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 117—121. 


î — E vorba de romanul Lume nouă şi lume veche (v. supra, scri- 
soarea 2S, nota 7). 

2 — Torquato Tasso (1544—1595), poet renascentist italian. Crea- 
torii! epopeii naționale Ierusalimul eliberat, la care Duiliu Zamfirescu se 
mai refera şi în alte rînduri. Tasso îmbină în opera sa fantasticul lumii 
cavalereşti cu extazul religios şi cu meditaţia spirituală, prevestind, prin 
lirismul său exaltat, romantismul. 

3 — Domenichino (Domenico Zampieri) (1581—1641), pictor italian 
reprezentînd academismul şcolii din Bologna. 

4 — Stilul împodobit din /erusalimul (eliberat) (ital.). 

5 — Ugo Foscolo (177S—1827)ù, unul din marii poeți ai Italiei ; 
patriot înflăcărat, a participat la viața politică, a fost exilat şi a murit 
la Londra. Lirica lui e de inspirație preromantică (Ode, Mormintele). 
A scris eseuri şi un roman, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis. 

6 — Baptisteriul este unul dintre monumentele celebre ale oraşului 
Pisa, alături de turnul înclinat datînd din sec. XII. 

7 — Foiletoanele în cauză constituie debutul foarte tînărului 
N*. Iorga, şi ele sînt: Cercurile de admirație mutuală, Lupta, nr. 1066, 


629 


4 martie 1890; încotro mergem?, id., nr. 1072, 11 martie; Literatura 
națională, id., nr. 1078, 18 martie; Jon Gherea, id., nr. 1085, 26—27 
martie ; De ce n-avem roman ?, id., nr. 1090, 1 aprilie; Bărrini şi tineri, 
id., nr. 1094, 8 aprilie; Rolul criticii, id., nr. 1100, 15 aprilie; Artist 
şi public, id., nr. 1107, 25 aprilie; Este posibil realismul?, id., nr. 1111, 
29 aprilie. 

8 — Neculai Iorga, Veronica Miele, Convorbiri literare, nr. 1, 
1 aprilie 1890, p. 56—69. 


30 


32 
B.A.R., S sea 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 7, 1 iulie 1935, p. 143 ; în voi. 
Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 68—69 ; 
1944, p. V. 


1 — Borghese, familie patriciană de mecenați, originară din Siena. 
Unul dintre descendenți, cardinalul Cafaretli, este fondatorul celebrei 
galerii de artă adăpostită în Villa Borghese. 

2 — V. scrisoarea de răspuns a lui Maiorescu din 13/25 iunie 1890. 

3 — Completarea datei, de mîna lui Titu Maiorescu. 


„Bucureşti, miercuri, 13/25 iunie 1890 


Iubite domnule Zamfirescu, 


S-au concretizat prevederile pentru lunile noastre de vacantă, iulie 
şi august, şi astăzi îți pot scrie date certe în timp şi spațiu pentru pro- 
iectata noastră întîlnire. 

Noi avem să stăm vreo 20 zile (de la 7/19 iulie la 27 iulie/8 august) 
la băile de la Schuls-Tarasp în Engadin în Sviţera. La 29 iulie/10 august 
suntem la Meran lîngă Bozen, stăm acolo şi la 30 iulie/1l august, ne 


intîlnim acolo (adecă la Meran) cu d-nul şi d-na Jacques Negruzzi, care 


630 


de-abia atunci sosesc de la moşia lor din Moldova, şi plecăm 4 împreună 
de la Meran la 31 iulie/12 aug. cu trăsura prin Trafoi (noapte), Stelvio 
(«Ştilfser-Joch») la Bormio (noaptea acolo),  Sondrio-Colico-Menaggio- 
Lugano (noapte), Milan, unde vom fi la 3/15 august şi vom sta şi la 
4/16 aug. De-acolo la Turin, o zi, apoi la Aosta (o zi) şi de aci vreo 8 
zile la Courmayeur sub Montblanc, partea italiană. De aici iar Aosta- 
Turin-Savona-Ventimiglia-Marseille, Negruzzeştii apoi Marseille-Paris, noi 
Marseille-Geneva-Zurich-Viena-Bucureşti. 

Unde ne întîlnim, ca să-ţi fie d-tale mai potrivit? Eu ți-aş propune, 
ca lucru remarcabil de frumos (passo di Stelvio e o minune, şoseaua la 
2700 metri!), să ne întîlnim la 30 iulie/11 aug. la Meran (ştii, e comod 
să vii Verona-Bozen-Meran cu drumul-de-fier), să mergem toţi 5 cu tră- 
sura prin Trafoi. Stelvio, Bormio-Colico, Lugano la Milan, apoi Turin- 
Aosta-Courmayeur. Deşi în acest mod ai ieşi din Italia, dar ar fi numai 
pe 3 zile, din Ala (Verona) la Bormio. 

Dacă nu se poate la Meran, fie la Milan, fie şi la Turin-Aosta de 
la început, să fim împreună cel puţin la Courmayeur. 

Noi stăm în Bucureşti desigur pînă la 26 iunie/8 iulie, poate şi 
ceva mai mult şi de la 8/20 iulie pînă la 27 iulie/8 aug. suntem în 
Tarasp (adresa Maiorescu, Curhaus Tarasp, Svizzera). Ca să ne putem 
înțelege precis asupra întilnirii. 

Mulţumesc pentru fotografia d-tale foarte nemerită- 

Şi la caldă revedere. 

T.M." 
40(6) 


B.A.R, S 
XV 


31 


88(33) 
XVIII 


B.A.R., 

A fost publicată în R.F.R., II, nr. 8, 1 august 1935, p. 356—357 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 69—70 ; 
1944, p. 78—79. 


1 — Directorul Convorbirilor literare, Iacob Negruzzi, un alt co- 
respondent important al lui Duiliu Zamfirescu (v. voi. VIII al ediției 
ile față). 


63/ 


2 — E vorba de Amintiri din „Junimea”, care încep să apară în 
Convorbiri literare în 1892. 

3 — Şi Maiorescu îi răspunde imediat, cu atît mai mult cu cît 
ii comunică o importantă schimbare de traseu. Nu va mai veni în 
Italia, ci prin Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, se va duce la 
Capul Nord. De remarcat entuziasmul tineresc, pasiunea turistică a cri- 
ticului, alături de spiritul său exact, meticulos în fixarea itinerarului şi 
calcularea preţurilor. Pe ultima filă a scrisorii lui Duiliu Zamfirescu, 
destinatarul a notat o serie de cifre care ne indică veniturile acestuia 
din 1890 şi proveniența lor: „8250 advoc. (—); 500 cam. (cameră?): 
600 esm. (examene?); 611 Prof. ; 200 CF. (membru în vreun consiliu 
al C.F.R. 7. Adică 10.161 lei, în iunie”. Aceste sume dau impresia unui 


bilanț înaintea plecării în lunga călătorie pe care o proiecta. 


„Bucureşti, s4mbătâ, 23 iunie/5 iulie 1890 


Iubite domnule Zamfirescu, 

De-abia fixasem bine locul întîlnirii noastre în Italia de Nord 
pentru astă-vară, şi acum trebuie să viu (iţi poți închipui cu ce pă- 
rere de rău!) să desfac tot planul de pînă acum. Au intrat microbii 
în el şi l-au ucis, microbii lui Koch. De cînd cu holera în Spania este 
prea mare posibilitatea ca să vie şi la Marsilia, Genua, Milan pentru a 
mai putea fi cineva sigur că va merge pe acolo drept plăcere în luna 
lui august. Şi Şviţera, Aosta, Courmayeur vor scăpa probabil de holeră, 
dar vor fi inundate de fugari. în aceste împrejurări nu e cuminte sa 
mai mergem pe acolo, d. Jacques şi consoarta Convorbirilor sunt 
mai ales grozav de sensitivi la orce ştire de boală — deşi nu vor să o 


mărturisească — şi prin urmare. 


Les extremes se touchant, noi am hotărît să mergem în Svedia şi 
Norvegia pînă la Cap Nord, minunea minunilor ca peisagiu, ghețari, 
scare de miezul nopţii etc. Nu ştim încă dacă vin şi Negruzzeşitii. 

Poţi lua un congediu îndată şi veni, poate cu d-na Zamfirescu, 
împreună cu noi? Ar trebui îndată fiindcă 18/30 iulie este ultima zi 
în acest an în care se vede toată sfera soarelui de miezul nopţii la 
Cap Nord. 


632 


Iacă itinerariul, începînd de la Berlin, de unde luăm bilete circulare 
pentru tot drumul : 
Zioa 1. Berlin-Rostock-Gjedser-Kopenhaga. 

5 2. Kopenhaga. 

z 3. Helsingor (terasa lui Hamlet), Helsingborg-Gothenburg. 
4. Trollhăttan (cascadele şi canalul faimos). 

35 5. Christiania (sosire 8'.55 seara). 

S 6 şi 7 Christiania. 
8 şi 9 drum la Drontheim (Throndhjem). 
10 Drontheim. 

5 11—20 din Drontheim la Cap Nord şi înapoi. 

» 21 Din Drontheim la Dstersund. 

„22 la Eollnăss. 

» 23 prin Upsala la Stockholm. 

„24, 25, 26 Stockholm 

» 26 Norkopping şi Wettersee. 
27 Malmo-Ķopenhaga 

» 28 Kiel 
29 Hamburg 

„30 Berlin. 


Preţuri : circulara cl. I Berlin — toate oraşele de mai sus şi înapoi 
Berlin : 240 mărci = 300 franci. Vapor Drontheim-Cap Nord-Drontheim, 
însă cu mîncare cabină cu tot, 9 zile: 334 m. = 418 fr. Celelalte 22 
zile mîncare, otel etc, cîte 30 frc pe zi de persoană, fac 660 frci. 
In total cheltuiala de o persoană pentru acele 30 de zile Berlin-Cap 
Nord-Berlin larg calculat: 1380 franci. Mai vine pentru d-ta drumul 
direct Roma-Berlin şi înapoi Berlin-Roma. 

Greutatea este că, trebuind să fim cel mai tîrziu la 18/30 iulie la 
Cap Nord şi trebuindu-ne, după planul de mai sus, 16 zile de la Berlin 
la Cap Nord, suntem siliți să plecăm marţi la 3/15 iulie din Berlin. 

In orce caz suntem de astăzi peste o săptămînă, adică sîmbătă 
30 _iunie/12 iulie toată zioa la Dresda, Hotel Bellevue. Prin urmare, 
o depeşe a d-tale dată din Roma vineri seara sau sîmbătă 30 iunie/12 
iulie dimineața sub adresa «Maiorescu, Dresda, Hotel Bellevue» ne so- 
seşte în timp util. Şi dacă veniţi, fixați unde şi cînd sosiți la Berlin. 
Noi vom fi la Berlin, Hotel de Rome încă luni, 2/14 iulie. Se înțelege 
că dacă veniţi şi este vorba numai de cel mult 2 zile întîrziere peste 


zioa arătată mai sus, vă aşteptăm cu cea mai mare plăcere la Berlin 


633 


pînL la 5/17 iulie, şi «ratrapăm» timpul pentru Cap Nord, scurtînd cu 
cîte o zi şederea la Christiania şi la Drontheim. 
Ei, să te vedem ! 
Pot zice : la revedere ?! 
Al d-tale, 


7*. Maiorescu” 


32 


88(34 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în RTR, id., p. 358; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 70—71 ; 1944, p. 79—80. 


1 — Nu se vor vedea în vara lui 1S90 în Italia, cum dorea Duiliu 
Zamfirescu. întors de la Cap Nord, Maiorescu îi scrie de la Reichenhall 
următoarea epistolă, detaliind (lucru rar) obişnuitele date din Baedeker, 
notînd chiar şi cîteva impresii (mai ales de la Stockholm), pe care, în- 


cepînd să le dezvolte, se sperie : „Doar n-am să fac un articol descriptiv !" 


„Reichenhall e frumos, într-o Reichenhall lîngă Salzburg 
căldare de munți înalți Villa Flora 


pînă peste 2500 metri. Duminică, 12/24 aug. 1890 


Iubite domnule Duiliu, 


Ne-am întors de la Cap Nord şi am rămas aici de pripas şi de 
odihnă. Mai stăm la Reichenhall pînă marți 21  august/2 septemvrie, 
apoi îndelete prin Viena, Pesta acasă. Cînd aş şti unde te afli acum! 
Dacă te afli în nordul Italiei, am fi aproape unii de alţii, şi de! iute 
merg drumurile-de-fier. 


634 


Am pornit marți, 3/15 iulie, la 8V2 Cre dimin. din Berlin şi am 
sosit (prin  Rostock-Warnemiinde-Gedser) la (Copenhaga 7 V3 sara. 
Joi, în 5/17 iulie, am fost la Helsingdr să vizităm castelul Kronborg 
cu terasa lui Hamlet, sara la Helsingborg în Svedia. Apoi prin Goteborg 
pe la cascadele de la Trollhăttan, stăvilarele («ecluset») lui Ericson în 
faimosul Gotacanal (care leagă pe apă prin mijlocul Svediei peste lacu- 
rile Wenern, Wettern şi Molaren, Goteborg cu Stockholm) Ia Christiania, 
unde am stat 2 zile, am făcut o excursie cu poşta (fiecare călător într-o 
minunată trăsurică cu numai 2 roate şi un cal, «Kariol» la Humledal şi 
Drammen ; miercuri, 11/23 iulie, la 2 dam. din Christiania cu CF. la 
Drontheim (Norveg. Throndhjem, ceteşte Troniem), unde am sosit joi 
dimineața, în 21/24 iulie. A doua zi, vineri sara, la 10 ore, ne-am îm- 
barcat pe vaporul de turişti «Capella», care în 9 nopți şi 8i/, zile 
(pînă sîmbătă 21 iulie/2 aug. dimineaţa) ne-a dus la Cap Nord şi ne-a 
adus cu bine înapoi la Drontheim. (Cheltuiala p. vapor de la Dronth. 
la Cap Nord şi înapoi, în cea mai bună cabină, cu mîncare, serviciu, 
cu tot 425 frci de persoană). Marea în acest timp odată 3 ore foarte 
agitată, apoi vro 5 ore şi iarăş vro 4, şi 2 ore la Cap Nord agitată, 
încolo linişte ca pe lac. 

Sîmbătă 14/26 iulie pe la amiazi am debarcat pentru 2 ore, ca să 
ne suim pe insula Thorghatten la un tunel natural, prin care se vede 
marea cu nenumărate insule mici de stîncă, ca printr-un telescop uriaş; 
în aceeaşi zi, pe la 6y, sara, am trecut peste linia polară, duminecă 
dimineaţa la 15/27 iulie am stat o oră dinaintea orăşelului Henningsvăr 
pe una din minunatele insule Lofoten; pe la 2 ore în grandiosul 
Ramsfiord (munţi de stîncă pînă la 2000 m. înălțime, coborînd de-a 
dreptul în mare, cascade enorme, ghețari pînă la mare, şi trecerea bra- 
tului de mare aşa de strimtă, încît parcă eşti pe Dunăre la Peşti), 
luni 16/28 iulie debarcat pentru cîteva ore la oraşul Tromso, de unde 
în 1/2 oră cu trăsura în Tromdal la un campament de laponi cu o cireada 
de vro 300 de reni, apoi la o instalație pentru exploatarea balenelor, 
2 balene şi mulțime de delfini văzuţi în mare, marți, 17/29 iulie dimineaţa 
la Hammerfest, cel mai nordic oraş al pămîntului (oteluri, şcoală, bise- 
rică, stație telegrafică şi meteorologică), şi, în fine, în aceeaşi zi, la 
„1/2 ore sara sosit la Cap Nord, ancorat, suit (V/ oră comod în zig-zag) 
la platoul stîncos şi mlăştinos al enormei stînci Cap Nord (295 metri 
deasupra mării), cinat sus, băut champagne, aşteptat acolo miezul nopţii 
şi avut parte de cel mai splendid soare neîntrerupt! Temperatura 
a 150 R. (din cauza caldului Golfstream). La întoarcere cules flori 
de pe platou (mycsotis, campanula, enzian), pe vapor pescuit 1/2 oră, 
prins «morues» mari, buni de mîncat (grozavi numai sub forma un- 


635 


turei de peşte, ce o beau copiii slabi), apoi iar Hammerfest, Tromso, 
coborit vineri 20 iulie de pe vapor pentru a ne duce y, “ră le marele 
ghețar Svartisen, la nivelul mării (pe cînd în Sviţera regiunea gheței 
vecinice începe de la 3000 metri în sus), şi cum am spus, sîmbătă 21 iu- 
lie/2 aug., înainte de amiazi, debarcat iarăşi la Drontheim. 

Pe lîngă toate impresiile extraordinare aie acestei călătorii, cea 
mai curioasă este lipsa totală de întunerec în această epocă a anului. 
Deja la Christiania ne-am trezit în prima sară surprinşi că, uitîndu-mă 
eu pe uliţă în lumină de amurg, am văzut bine pe un orologiu de 
biserică 11 ore. Dar apoi de la Drontheim încolo nu mai e deosebire 
de zi şi noapte, şi ai la început oarecare greutate să-ți aduci aminte 
cînd să te culci şi cînd să te scoli. Ai sta vecinie treaz şi te-ai enerva 
peste măsură. 

Duminică, 22 iulie/3 aug., am plecat cu drumul-de-fier (plăcut după 
vapor, va variaţie) la Upsala, unde am stat o noapte, apoi am ajuns 
la Stockholm, unde am stat pînă sîmbătă 2S iulie sara. 

Stockholmul e cel mai frumos oraş ca privelişte, precum în genere 
Suedia e plăcută, curată, amabilă, elegantă, surprinzătoare prin progresul 
maşinilor de tot felul (vagoanele mult mai comode, mai elastice — de- 
abia auzi roatele şi nu simţi mişcarea ; telefoane în toate casele, electri- 
citate şi în trenurile accelerate, elevatori (lift) în mijlocul pieţei ca să 
te urce (pentru 5 centime) la un faubourg de sus (150 metri; de aici 
îşi va fi luat Eiffel ideea, care pare numai o simplă amplificare după cele 
făcute de mult la Stockholm), storurile şi marchizele la ferestre elegante, 
comode, totdeauna solide etc, etc 

Farmecul unic al Stockholmului e că-ți înfăţişează într-o singură 
privire, d.e. de pe balconul nostru de la Grand Hotel, zor ce-ţi poate 
da un oraş ca frumuseţe: port de mare, la stînga marea plină, la 
dreapta curentul intrării lacului Mălaren în port, deasupra un elegant 
şi foarte lung pod de piatră şi fier, mai departe alt pod, peste care 
trec trenurile drumului-de-fier, vis-â-vis castelul şi palatul regal, de- 
desupt la dreapta cafeneaua „Stromparterren", pavilion de concert, ilu- 
minare multicoloră de la 10 ore sara înainte, globuri electrice la port 
şi palat, pe quai la stînga Muzeul Naţional (edificiu frumos şi mare), 
tramways, trăsuri, care şi căruțe, vapoare, şalupe, bărci în vecinică 
mişcare, 2 parcuri, partere de flori, statua lui Karl XII, a lui Gustav 
Adolf, a lui Gustav III (cel omorît de Ankantrom), sfinci colosale în 
mijlocul oraşului — toate acestea, cum zisei, cu o singură privire — ar- 
monizate sub lumina stranie hiperboreală. 

Dar destul! Doar n-am să fac un articol descriptiv. Din Stockholm 
la  Norkbping (vizitarea unei familii cunoscute la Pontresina în vila 


636 


ei nespus de frumoasă), apoi la Malmo, Copenhaga, Berlin, Miinchen, 
Reichenhall. Am luat cîteva sute de fotografii, le-am lipit într-un album, 
ai usum amicorum (delphinii i-am lăsat la Cap Nord), cînd vei veni la 
Bucureşti. 

Complimente doamnei Zamfirescu de la nevastă-mea şi de la mine, 
şi vechea strîngere de mînă prietenească dumitale, 


T. Maiorescu” 


33 


88(35) 


B.A.R., 
XVIII! 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 358—360 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 71—72 ; 1944, p. 80—81. 


1 — V. scrisoarea de răspuns a lui T. Maiorescu din 12/24 aug. 
1890. 

2 — Cei doi epistolieri se află acum într-un moment foarte înalt 
al prieteniei lor, care-i permite mai tînărului Duiliu Zamfirescu să-i 
facă — respectuos ! dar să-i facă — lui Maiorescu această observație 
capitală şi să-i smulgă prețioase mărturisiri în scrisoarea ce urmează, din 
20 aug./ 1 sept. 1890. în plus, criticul e afectuos, plin de solicitudine, 
chiar şi atunci cînd nu i se cere lui, personal, nimic. 


„Reichenhall, luni, 20 aug/l sept. 1890 


Iubite domnule Duiliu, 

Că ţi-a trecut Mavrocordato înainte e o ciocoierie de-a lui Lahovary. 
Este posibil, nu sigur, ca pe la octomvrie să se facă o identificare 
ministerială cu «constituționalii», adecă cu noi. Atunci ar intra Carp 
în ministeriu şi eu m-aş amesteca uneori în ale administraţiei guvernului, 
ceea ce pînă acum — de la retragerea noastră — am evitat absolut. 


637 


Pentru acest caz posibil te rog să-mi răspunzi la Bucureşti cît mai 
curînd : unde doreşti să te duci ca prim-secretar ? Ce este socrul d-tale, 
ce rol joacă, ce poziție ocupă în Italia ? Şi — last, not least — ce avere 
ai de cînd te-ai însurat ? 

Se-nţelege că nu poţi lua aceste întrebări drept indiscrețiune din 
partea mea. Ştii că asemenea date au însemnătatea lor pentru cariera 
diplomatică. 

Cu 100 000 Irci pe an ai vrea să mă dezrobeşti din advocatura, 
ca să am răgazul de a scrie? i-o las mai ieftin cu jumătate; o fac 
şi cu 50000. Â la rigueur şi cu 40 000. Dar cînd ai pînă acum numai 
5000 ca procente din capital, 7300 din profesură, trebuie să trimiţi 
11 000 franci pe an la Berlin, înţelegi că restul trebuie să-l scoţi din 
salahorie. Şi «p-imum vivere, deinde philosophari». Ceea ce, dealtminteri, 
precum ştii, nu m-a împiedecat încă de la seninătatea vieței. Fiecare 
din noi e mărginit în limitele firii sale şi a unei poziţii devenite 
definitive de la 40 de ani încolo; şi gîndurile, ce ar fi fost dacă n-ar 
fi fost ce a fost, sau cum ar fi dacă ar fi cum nu e, le-am alungat de 
mult. Dar adevărat este că mă apucă — aşa la 2 luni o dată — dorul 
de a scrie ceva mai cu temei şi o adîncă părere de rău că pentru aşa 
ceva nu am timp liber. 

Toate merg «a bâtons rompus» în viaţa mea literară. îmi pare 
însă că aş avea multe de spus şi de scris, care uneori tind să-mi spargă 
ţeasta de tare ce bat la uşe, însă e probabil că mulți se coboară 
în groapă ca o puşcă încărcată şi ruginită în dorul de .. face explozie 
— proastă imagine, dar exactă idee. 

Precum vezi, ploo afară, şi atunci ploo şi înăuntru. 

Nevastă-mea stă întinsă pe o canapea şi ceteşte George Eliot, e 
veselă ca totdeauna, şi aceasta mă readuce şi pe mine la simțimîntul 
unei realități în definitiv plăcute. 

Complimente şi salutări amicale da tutti a tutti, 


T. Maiorescu” 
40(9) 
XV 


B.A.R., 


34 


8886) 
XVIII! 


638 


A fost publicată în RFR, id., p. 360—362; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 74; 1944, p. 82—84. 

1 — Palatul (Palazzo) Doria, monument de arhitectură din sec. XVI, 
adăpostind încă de pe atunci preţioase colecţii de artă. 


D 


8837) 


B.A.R. 
nis XVIII! 


A fost publicată în RER, id., p. 362—366 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 74—78 ; 1944, p. 84— 
88 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 121—126. 


1 — Se referă, desigur, la romanul Lume nouă şi lume veche; 
v. supra, scrisoarea 28, notele 2 şi 7. 

2 — Mărturiile de scriitor şi opiniile literare ale lui Duiliu Zam- 
firescu sînt aici mult mai interesante decît romanul, de care era 
copleşit, dar care este în bună măsură fals (prin personajul Veniamin 
Stroescu) şi destul de banal prin intriga sentimentală. 

3 — Constatăm o contradicție a scriitorului : pe de o parte, prin 
ceea ce spune, el face o adevărată teorie a ,„procesului-verbal", a 
romanului realist, obiectiv, pe de altă parte, nu-i place Roşu şi negru 
al lui Stendhal, adică o operă care i-ar fi confirmat în mod excelent 
opinia. Este latura structurii şi a formației sale clasice care-şi spunea 
cuvîntul. Titu Maiorescu, în răspunsul său, nu va avea o altă părere, 
fiind şi mai categoric împotriva realist-naturaliştlior francezi (Flau- 
bert-Zola) pentru motivul că „nu au inima caldă", motiv depăşit din 
punct de vedere estetic odată cu romanul modern. 

4 — De fapt, „istoria" de la Strassburg, unde Goethe se găsea la 


studii. 
5 — Le premier Faust, traduit par Gerard [de Nerval] (1828). 
6 — Discuția raportului între subiectiv şi obiectiv în artă este 


oarecum improvizată, conținînd considerații de bun-simț, dar şi confuzii, 
precum a obiectivitătii cu universalitatea. Mai sistematică, mai coerenta 
şi mai convingătoare ne apare formularea aceluiaşi raport în răspunsul 
lui Titu Maiorescu din 4/16 oct. 1889, ce poate fi considerat ca unul 
din textele teoretice ale criticului. 


639 


7 — Pasaj de unde se vede că Duiliu Zamfirescu avea conştiinţa 
calităților şi defectelor lui şi că nu era numai megalomanul de mai 
târziu. 

8 — Se referă mereu la romanul Lume nouă şi lume veche, la care 
lucra şi care va apărea în Convorbiri literare, în 1891—1892. 

9 — V. răspunsul lui Maiorescu şi la această chestiune în scri- 
soarea de mai jos, cu foarte măgulitoare, dar nu mai puţin sincere apre- 
cieri față de omul Duiliu Zamfirescu, de caracterul lui, aspect esenţial 
m relațiile criticului cu discipolii şi, în genere, confrații mai tineri. 


„Bucureşti, 4/16 oct. 1890 


Iubite d-le Z., 


Eram în întîrziere cu răspunsul la o scrisoare a d-tale, şi acum 
îmi vine şi cea de la 6 oct. 

Ştii, sau te rog să ştii, că scrisorile d-tale îmi fac totdeauna p'ăcere, 
şi dar vorba d-tale «pardon de această prea lungă scrisoare» nu-şi are 
loc. Aş vrea să am şi eu răgazul să mă las plăcerii de a-ţi răspunde 
mai des şi mai regulat. Dar acest răgaz nu-l am decît foarte rar. 

Am vorbit cu A. Lah. despre d-ta. L-am găsit în cunoştinţă deplină 
de cauză asupra împrejurărilor d-tale şi te-am găsit bine notat. Al. Balş 
îmi spunea că primul secretar Mavroc. are vechimea legitimă de la 
prima sa numire (rău fiindu-i cariera întreruptă de guvernul colectivist), 
că cei ce vin acum la rînd de vechime pentru înaintare eşti d-ta şi 
Mavrodin pe aceeaşi linie, dar că la prima vacanță e probabil că va 
trece întîi Mavrodin din cauze «umanitare», el fiind aşa de sărac, încît 
cîțiva franci mai mult pe lună să-i fie o chestie vitală. Dar la a doua 
vacanță d-ta, şi anume la Roma, de unde se va deplasa Mavroc, pentru 
care e indiferent unde se află, numai să fie în străinătate (soit dit 
tout-â-fait entre nous : â cause de sa femme, qui etait trop eprise du 


jeune procureur Catargi et qu'il fallait eloigner de ce brasier). 


Ţi le scriu aceste fiindcă te privesc. Dar n-aveai trebuință să-mi 
explici „per longum et latum" că nu pentru aceasta îmi atinseseşi într-o 
scrisoare trimisă la Reichenhall chestia poziţiei d-tale oficiale. Aceasta 
o ştiam şi ţi-am şi răspuns de la Reichenhall că o ştiam. D-ta eşti 


unul din puţinii oameni pe lume care sunt discreți, prea discreţi, ceea 


040 


ce nu strică. Dacă m-am informat pe la Lah. şi Balş, am făcut-o 
riindca ej mă interesam, nu fiindcă m-ai ii îndemnat d-ta. 

Orcum, m-am bucurat să te văd bine notat la toți (şi â propos 
de aceste : la întrebarea d-tale despre A/manacul «Românului» pe 1891 
răspund : dacă ar fi Carp la Externe, ai putea trimite ceva acolo; 
dar fiind pasionatul om de partid Lahov. la Externe, nu ştiu cum s-ar 
privi lucrul, şi atunci vorba veche: In dubiis abstinendum). 

Nu aşa de bine notat e Petraşcu, adecă: e foarte rău notat. La Con- 
stantincpol apucat de o grandomanie ridicolă, îşi dă aere de lux, a 
făcut datorii care s-au reclamat la Consulatul general şi pe la club ; de 
la Paris a rămas iar o încurcătură a casei cu vro 800 de franci (şi la 
Comit, teatral în Bucureşti, unde-l numisem membru, a găsit mijloc să 
ia din casa teatrului şi a trebuit să plătească alţii). E de o grozavă 
trivialitate în materie de bani şi de o vanitate proastră de cavaler de 
industrie. Aceasta are să-i frîngă gîtul în cariera diplomatică, precum 
deja a fost acum personal dojenit şi consiliat la Ministeriu. Mie mi-a 
vorbit de dorința lui de a-şi schimba cariera, de a intra la Culte etc. 
Dar ce să-i încredințezi unui om nesigur la mînuirea banilor. 

Dealtminteri alaltăseară ne-a citit un foarte bun articol (partea 7) 
asupra lui Eminescu. Zicea că pleacă mîine la Constantinopol. 

Sunt şi eu cu desăvîrşire de părerea d-tale contra Flaubert-Zola. 
Nu au inimă caldă. Cetesc, recetesc acum pe Dickens. lată un scriitor 
cald. Te rog, receteşte-l cu doamna Zamfirescu împreună: d.e., Temps 
difficiles ; sau orce. Ce măiestrie în producerea simpatiei pentru mizeria 
claselor de jos ! Ce rază de soare peste toate scrierile! Pe cînd Flau- 
bert-Zola-Maupassant scriu sub cerul cenuşiu al scepticilor blazaţi, şi 
scrierile lor îți devin' apăsătoare ca a treia săptămînă de ploaie. 

Dar cu explicarea subiectivităţii şi obiectivitătii nu mă unesc. D-ta 
delineşti : 

«A se vedea pe sine şi lumea din afară schimbată întrucîtva şi 
colorată după propria sa gîndire şi propriul său sentiment este partea 
scriitorului subiectiv. Dimpotrivă, a se vedea pe sine şi lucrurile ce-] 
înconjuri! mai de-aproape ca făcînd parte din lumea externă este aceea 
a scriitorului obiectiv.» 

Eu zic, vezi şi prefața mea la  Comediile Caragiale (Convorb,, 
1 sept. 1885 — partea despre moralitatea artei) şi art. Poeți şi critici 
/Convorb., 1 apr. 1886): 


Toate impresiile omului asupra sa şi asupra lumii sunt subiective. 
Cine îşi poate exprima aceste impresii subiective (la el, ca la toți oame- 
nii subiectivi) cu atîta putere deosebită, cu atîta coloratură deosebită 


641 


în form.i exprimării, încît să devie mai «sugestiv» în această formă de 
expresie, are individualitate de stil. 

Cu toată această subiectivitate fatală a omului, care autor se 
numeşte obiectiv ? (ca Goethe, Shakespeare, Leopardi, Eminescu) (se 
înţelege : obiectiv «cum grano saiisy, relativ mai obiectiv în com- 
parație cu alții, care sunt exclusiv sau egoist-subiectivi) ? Acela 
care primeşte de la obiectele observate şi apoi descrise de dînsul nişte 
impresii — ce e drept totdeauna subiective, dar cel puțin neamestecate 
cu alte impresii, egoist-interesate ale sale ; impresii în a căror primire 
şi exprimare autorul se uită pe sine, se pierde, îşi pierde egoismul. 

D.e., un conferențiar la Ateneu vrea să vorbească despre Eliade. 
Orce va zice despre\ Eliad, nu poate spune decît impresia sa subiectivă. 
Dacă spune însă curai, limpede şi cinstit numai impresia produsă asupra 
lui prin operele şi figură lui Eliad, el poate da despre Eliad o descriere 
pe cît omeneşte se poate de obiectivă, adică un obiect oglindit în cea 
mai curată subiectivitate omenească. Dacă însă (şi aceasta se întîmpla 
in cele mai multe cazuri, de aceea scriitorii «obiectivi» sunt aşa de 
rari) în această impresie a sa despre Eliad se mai amestecă (se asociază 
psihologiceşte în capul lui) şi alte impresii piezişe, egoistic-personale, 
adică relative la persoana vorbitorului în afară de obiectul Eliad; 
dacă, d.e., vorbitorul, crezînd că sunt în auditor cocoane încîntate de 
Eliad, cărora n-ar vrea să displacă, îşi drege fraza după gustul lor, sau 
dacă se gîndeşte, în genere, cum să captiveze auditorul cu vibrări de 
coarde populare, cu vreo declamație patriotică, vreun compliment la 
puternicii zilei, vreo fioritură pentru gingaşele d-şoare etc, etc.: atunci 
este vederat că impresia despre Eliad şi exprimarea acestei impresii, 
totdeauna subiective, nu mai este cel puțin subiectiv-curată, adecă mărgi- 
nită la impresia primită de la obiect, ci este înlănțuită, turburată, falsi- 
ficată cu alte gînduri egoîst-subiective, cu vanitatea de a plăcea co- 
coanelor, de a linguşi pe puternici, de a-şi înlesni el cariera vieții sale... 


tot lucruri heterogene de obiect. 


Atunci vorbitorul sau scriitorul este subiectiv în înțelesul mai restrîns, 
în înțeles defavorabil. 

Creangă e obiectiv: el descrie poporul aşa cum îl vede el, su- 
biectiv, dar aşa numai cum îl vede, fără alt gînd pieziş decît de al 
vedea şi de a-l descrie curat cum îl vede, uitîndu-se pe sine şi uitîndu-se 
numai la popor. 

Delavrancea e rău subiectiv : el descrie poporul aşa cum îl vede 
în parte, dar o altă parte a vederii lui este simultan ocupată de 


642 


gîndul heterogen de a face efect cu scrierea lui, de a «epata» lumea, 
de a-i turna expresiile cele mai neobicinuite, de a trece e/ de mare 
scriitor popular â propos de descrierea poporului: îşi amestecă dar 
egoismul, vanitatea, meschinăria sa în imaginea primită de la obiectul 
expunerii, şi, prin urmare, nu capătă şi nu poate exprima decît o ima- 
gine turburată, înstrăinată de propria ei fire, amestecată cu elemente ce 
nu æ țin de ea. 

E cam difuz ce am scris, dar cam aşa ceva este deosebirea de care 
vorbim, între subiectiv şi obiectiv. 

Foarte spiritual, încîntător subiectiv e Byron. Primeşte o puternică 
impresie de la Don Juan, o dă puternic în expresie, însă mai dă 
alături şi pieziş gînduri individual-egoiste de ale lui, îşi răzbună de 
hipocritul puritanism al societății engleze, care l-a blesat, expulzîndu-1 
din mijlocul ei, mai împunge pe bigota de nevastă-sa etc, şi oscilează 
astfel între impresia subiectiv-curată despre obiect şi între dorința lui 
egoist-turburătoare de a-şi răzbuna. Lord Byron, prin urmare, nu este 
scriitor obiectiv. Am sfîrşit şi a 3-a coală, şi rămîn al d-tale devotat, 


T. Maoirescu" 


40(10) 40(42) 
BAR, S si S 
XV XV~ 
3* 
88(38) 
B.A.R 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 366—368 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 78—81 ; 1944, p. 88—91 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 126—129. 


1 — I. Al. Brătescu-Voineşti, Scrisori găsite, în Convorbiri literare, 
nr. 7, 1 oct. 1890, p. 572—589. 
2 — Primul copil al lui Duiliu Zamfirescu, Henriette (Enricheta- 


Eleonora-Eliza-Felicitâ). 
3 — Articolul este intitulat Tranziția şi a apărut în Convorbiri 
literare, nr. 7, 1 oct. 1888, p. 545—559. 


643 


4 — Nicolae Petraşcu, Mihai Eminescu. Studiu critic, publicat in 
Convorbiri literare între 1 nov. 1890 şi 1 nov. 1891. 

5 — Duiliu Zamfirescu e un prieten leal, deşi va fi dezamăgit 
in ceea ce-l priveşte pe N. Petraşcu. Criticul, cum se vede în răspunsul 
său din 16/28 oct. 1890, va fi de acord cu opinia scriitorului de la 
Roma, pentru el dezamăgirea venind mult mai curînd. Acum dădea 
curs rugăminţii lui Duiliu, în ale cărui cuvinte crede efectiv în această 
perioadă. 


„Bucureşti, 16/28 oct. 1S90 


Un rînd de felicitări, iubite domnule Duiliu, pentru d-ta şi mai 
ales pentru d-na Zamfirescu. D-ta iubeşti cu un fel de ameţitoare ne- 
pricepere, mica, dar imensa minune, ce ţi-a aclus-o enigmatica natură 
în casă; dar d-na Zamfirescu o iubeşte în mai mult cu îngrijirile 
gestațiunii şi cu durerile facerii, dureri ce le-ai împărătşit d-ta morali- 
ceşte în folosul iubirii d-tale pentru soţie, dar mama le-a avut fiziceşte 
în folosul iubirii sale pentru copil. / 

Insă destulă analiză! Şi să fie mărginim în felicitări, că au ieşit 
toate cu bine şi că s-a produs îh lume un plus de iubire. 


Ai dreptate cu Pfetraşcitj *, şi eu gîndesc tot aşa. Fiindcă e inteli- 
gent şi poate produce ceva bun cu mintea sa, trebuie susţinut. Nu fac 
şi eu totdeauna aşa cu toţi cei inteligenți și producători, de. cu Cara- 
giale, care ştiu că e — passez-moi le mot — o canalie ? 

Numai vezi, susținut unde se poate fără a periclita mersul cinstit 
al trebilor. Un şef de secţie la scoale, d.e., poate lua parale de la cei 
interesați la schimbări de loc, la înaintări etc, şi atunci cum rămîne ? 

Asupra acestui punct cel puţin ar trebui să fie cineva cu desă- 
vîrşire sigur. Dar cu Pletraşcu] ? ? 

însă să încetez şi cu aceste temeri, deocamdată academice ; căci în 
scrisoarea asta e vorba numai de felicitări din partea nevesti-mii ş a 
devotatului d-tale prieten, 

T. Maiorescu" 


40(11) 
XV 


LA.R., S 


* Aici, ca şi mai jos, cuvîntul şters cu o altă cerneală în manuscris. 


37 


88(39) 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id., p. 368—369; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 81—82 ; 1944, 
p. 91—92. 


1 — loan Bogdan (1864—1919), filolog şi istoric, elev al lui 
B. P. Hasdeu, creatorul şcolii româneşti de slavistică. A fost membru 
şi vicepreşedinte al Academiei Române. A colaborat asiduu la Con- 
vorbiri literare, unde a fost şi în comitetul de redacție, la Revista 
nouă, Archiv fur slavische Philologie. 

2 — Gh. Bogdan-Duică (1866—1934), istoric literar, frate cu loan 
Bogdan. Colaborator al Convorbirilor literare. Studiul la care se refera 
Duiliu Zamfirescu mai departe este /. Gherea, „Studii critice”, publicat 
în Convorbiri literare, nr. 5, 1 aug. 1890, p.393—414. 

3 — Publicat în Convorbiri literare, XXIV, nr. 2, mai 1890. 

4 — Amănunte despre geneza sonetului Boul şi o paralelă cu 
li. bove de Carducci, v. în comentariul lui Mihai Gafiţa, în volumul 
Duiliu Zamfirescu, Opere, I, ed. cit., p. 438—440. 

5 — în ciuda abținerii lui Maiorescu, pe care-l consultase în legă- 
tură cu această colaborare, Duiliu Zamfirescu trimite poezia Sărutind-o 
unda blondă, care apare cu titlul Lido în Almanahul ,Românului" pe 
anul 1891, Buc, Tip. Românul, Vintilă C. A. Rosetti, 1891, p. 110. 
„Lumea" de care se temea criticul sînt şefii politici conservatori ; aceştia 
nu puteau privi cu ochi buni colaborarea lui Duiliu Zamfirescu (juni- 


mist) la publicații liberale radicale (aripa rosettistă). 


38 
88(40) 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 371—372 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 84; 1944, p. 94—93 


645- 


1 — Titu Maiorescu este din nou ministru al Instrucțiunii Publice 
şi interimar la Lucrări Publice în cabinetul junimist-conservator-concen- 
traţi, între 16 noiembrie 1890 — 20 februarie 1891. 


39 


8841) 
XVIII 


A fost publicata în R.F.R., id., p. 372—373 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 84—85 ; 1944, p. 94—96. 


1 — V. supra, scrisoarea 1 către Duiliu Ioanin, nota 1. 

2 — Literal, „vînătoare de vulpi" (ital.), expediţie cinegetică, prilej 
pentru participanți de a desfăşura demonstrații ecvestre ce se îmbinau 
cu manejuri sentimentale. 

3 — Claymoor (pseudonim al lui Mihai (Mişu) Văcărescu) (1843— 
1903), publicist, fiul poetului lancu Văcărescu şi unchi al poetei Elena 
Văcărescu. El semnează rubricile mondene la publicaţiile  L'Indepen- 
dance roumaine (Carnet du highe-life, Echos mondains), La Roumanie 
illustree (Echos mondains), La lanterne mondaine. Aici e vorba, probabil, 
de o recepţie, unde a fost prezent şi Maiorescu, fără ca gazetarul să-i 


fi menţionat toate ordinele şi decoraţiile. De unde, observaţia lui Duiliu. 


40 


88(42) 


B.A.R., 
' XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 373 ; în voi. Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 85—86 ; 1944, p. 96—97. 


646 


1 — Jon Emanoil Florescu (1819—1893), general, om politic con- 
servator ; ministru în mai multe rînduri şi prim-ministru în februarie- 
noiembrie 1891. 

2 — Lascăr Catargiu (1823—1899), om politic, şef al partidului 
conservator, prim-ministru în mai multe rînduri. 

3 — Al. Lahovary (1841—1897), jurist şi om politic, unul din 
liderii conservatorilor „puri", de mai multe ori ministru. 

4 — într-adevăr, la 20 februarie 1891 vine Ia conducere un guvern 
liberal-conservator, în frunte cu generalul I. Em. Florescu, iar la 27 nov., 
acelaşi an, un guvern format din conservatori şi concentrați, prim-mi- 
nistru fiind Lascăr Catargiu. Duiliu Zamfirescu avea temeri, întrucît 
junimiştii (aşa cum era considerat el) se îndepărtau tot mai mult de 
conservatori, apropiindu-se de liberali, ceea ce spune şi Titu Maiorescu 
în răspunsul din 1/13 martie 1891, căutînd să-l liniştească pe impa- 
cientul secretar de legație de la Roma. Guvernul „colectivist" (adică 
liberal) nu va veni însă chiar aşa de repede, ci abia în octombrie 1895, 
cu preşedinte D. A. Sturdza, eternul inamic al lui Duiliu Zamfirescu. 


„Bucureşti, 1/13 martie 1891 


Mult iubite domnule Zamfirescu, 

Situația politică stă acum aşa («acum» însemnează: în săptămîna 
aceasta ; ceva modificări în săptăm. viitoare nu sunt excluse), că guver- 
nul (în esență vernescan) vrea să distrugă în alegerile viitoare de la 
9/21, 10 şi 11 apr. pe «junimişti», ca nu cumva să iese Carp, A. Mar- 
ghiloman şi eu deputați. 

însă colectiviştii sunt de o tărie de organizare şi de o îndrăzneală 
faţă de  slăbiciunea-ridicolul guvernului, încît probabil situația după 
alegeri va fi a lor. 

Cel mult se poate întîmpla să iese vro 30 deputaţi intermediari 
(junimişti, liberali-disidenţi, radicali împreună) care ar avea în Cameră 
rolul important de a hotărî direcția limbei de la cumpănă. Dar o 
majoritate hotărîtă şi guvernabilă în favoarea guvernului Floresco—Ca- 
targi-Vernescu este exclusă din mintea tuturor de la noi. 

Aşa fiind atmosfera, miniştrii sunt hesitanți (afară de numirile 
noi'or prefecți), şi nici o schimbare mai pronunțată în sensul lor nu 


îndrăznesc să o facă. 


647 


In ceea ce te priveşte dar pe d-ta personal, cred că — după preve- 
derile omeneşti— poţi fi în linişte. Guvernul actual nu va face nimic, 
iar pe la iunie e posibil un guvern colectivist, de care nu ai să te temi. 

Eu personal sunt mulțumit de situația noastră politică. Acum 3 ani 
eram numai vro 3 junimişti-politici: Carp, T. Rosetti şi eu, trecînd în 
lumea noastră de  teoreticieni-academici. Astăzi suntem vro 60, între 
cari şi Germani şi A. Marghiloman, şi am dovedit prin reforma minunată 
a agiului, prin legea vînzării bunurilor în loturi mici la ţărani, prin 
inamovibilitatea şi prin legea pensiilor, că suntem oameni de acţiune 
practică şi că nici nu există organizatori în afară de noi. Peste m-it 
3 ani va trebui dar să ne revie apa la moară, sub o formă sau sub alta. 
Direcţia noastră, dealtminteri, este de acum înainte spre liberali. Con- 


servatorii au devenit imposibili în vechea accepțiune a cuvîntuiui. 


Al d-tale totdeauna devotat, 


TM. n" 

40(12) 

B.A.R., 
XV 
41 

88(43) 
B.A. 

XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 374—376 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 86—88; 1944, p. 98_IC1; 


în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 136— 
138. 


1 — Alegeri organizate de guvernul I. Em. Florescu-Lascăr Catar- 
:giu-Vernescu, instalat la 20 febr. 1891 ; Titu Maiorescu nu mai fusese 
eales deputat. 


2 — Regăsim aici nu numai observații destul de severe privind so- 
cietatea românească a vremii, dar şi o predispoziție, o aspirație balza- 
ciană a scriitorului, realizată doar în parte în ciclul Comăneştenilor. 


3 — Elena O. Sevastes, Irina, în Convorbiri literare, nr. 2, 1 mai 
1891, p. 175—183. 


£48 


4 — Delavrancea nu va satisface gustul totuşi clasic al scriitorului 
ee la Roma. Amestecul de romantism, realism, naturalism din nuvelele 
şi basmele acestuia i se părea, pe bună dreptate, hibrid. 

5 — V. N. Iorga, De la Vrancea, în Lupta, nr-ele 1174, 1179; 
1184, 1200, din 14 iulie, 22 iulie, 29 iulie, 5 aug., 19 aug. 1890. 

6 — Opinie care-l va fi surprins pe Maiorescu, mai ales în pri- 
vința culturii lui Gherea ; din păcate, proxima scrisoare a criticului e 
numai din septembrie 1891, adică după trei luni de la aceste interesante 
considerații ale lui Duiliu Zamfirescu privindu-i pe cîțiva dintre marii 
iui contemporani (Coşbuc e un talent original, Caragiale deşi „zevzec" 
este „inteligentisim"), considerații care vor suporta modificări pe parcurs. 
A se vedea cazul Coşbuc. 

7 — Steajer — parul din mijlocul unei arii de treierat cu caii. 

8 — Dombey şi Fiul, eroi din romanul cu acelaşi nume de scriito- 
rul englez Charles Dickens (1821—1870). 

9 — Iarăşi, o politicoasă invitație adresată criticului de a se în- 
toarce în uneltele sale. Duiliu Zamfirescu avea foarte clară conştiinţa 
valorii şi a rolului jucat de Maiorescu în literatura română de Ia 
1870—1S80, dar în subtext nutrea şi dorința unui articol despre poeziile 
şi nuvelele sale. O spusese altă dată în mod şi mai airect. 

10 — I. C. Brătianu, marele fruntaş liberal, murise la 3/5 mai 
1891 şi deşi înmormîntarea avea loc la Florica (jud. Argeş), cortegiul 
mortuar a fost purtat şi pe străzile Bucureştiului, prilej de a se face o 
demonstrație anticonservatoare. 

11 — Duiliu Zamfirescu se instituie în judecător al situației poli- 
tice din ţară, afişînd superioritatea celui neangajat, dar lăsînd să se 
înțeleagă că într-o zi va fi nevoit să coboare şi el în arenă: visul său 
de tinerețe de a fi ales deputat şi de a face carieră politică, pentru 
care, vai, nu avea mari înzestrări ! 

12 — C. Esarcu era ministru ele Externe în guvernul liberal-conser- 
vator I. Em. Florescu - L. Catargiu. Duiliu vrea să spună probabil c;. 
şeful său nu-i cunoştea convingerile politice junimiste. De unde se 
temea că, prin instalarea noului cabinet, „poziţia sa devine nesigură" 
(v. scrisoarea din 9 martie 1891), diplomatul de la Roma are surpriza 
unei decorații. 

13__p. ultima filă a scrisorii se găsesc următoarele însemnări ale 
lui T. Maiorescu în legătură cu frecventele lui călătorii în străinătate,, 


cu orarul trenurilor şi cu prețurile : 


649- 


Coln-Amsterdam 20 M. 70 f. cl. I 
Ems — Amsterdam cl. I 31 Mark 
liber Emerich 


[urmează cîteva cuvinte, indicînd localităţile şi ora, pe care le-a barat] 


Ab Cbln Hauptbanhof 3° 54 
Dusseld. 4° 33 
Oberh. 5° 9 
Wesel 5° 38 
Amsterdam 8° 30 seara 
ab Ems 7° 48 friih 
Cu trăs[ura]de la Ems la Coblenz 
am Coblenz 8° 18 
Ab Coblenz (vapor) 9* 15 
Am Coln 10 45 | 45 
eeder ab Ems 10° 18 tr. 
am Coln 12° 40 | CF. 
42 
B.A.R, S 88019) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 9, 1 sept. 1935, p. 582; în 
vo'. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 88—839 ; 
1944, p. 101. 


1 — Din scrisoarea care urmează (3/15 iulie 1891) înțelegem că 
e vorba de studiul despre C. Dobrogeanu-Gherea. 


2 — Cumnata lui T. Maiorescu, soră cu Ana şi cu Măria Negruzzi, 
soția lui Iacob Negruzzi. 
43 


8844) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 582—584 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 89—92 ; 1944, p. 102— 


650 


105 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 140—144. 


1 — Scrisoare care, din păcate, nu ni s-a păstrat. Ultima epistolă 
a lui Maiorescu din această perioadă e aceea datată 1/13 martie 1891 
şi proxima din 28 sept./10 oct. 1891. 


2 — „Monografia" a rămas în stadiul de fragment, pe care avea 
să-l publice sub titlul Scrisori romane, III, în Convorbiri literare, XLI, 
nr. 7, 1 iul. 1907, p. 657—671 ; nr. 8, 1 aug., p. 769—778, cu preci- 
zarea : „După cum se va vedea din cuprinsul acestui articol, el a fost 
scris acum 15 ani". Autorul se înşela, pentru că scăzînd 1891 din 1907, 
înseamnă 16 ani. Dar nu aceasta e important, ci faptul că Duiliu 
Zamfirescu are pasiunea ideilor şi a discuţiei. Din păcate, n-are şi posi- 
bilitatea sistematizării, a unei argumentații consecvente care să ducă 
lucrurile pînă la capăt. O recunoaşte singur în chiar acest început de 
studiu : „Concluzia la care am ajuns a fost că nu sunt un temperament 
critic, cel puțin sistematic critic". Scriitorul nici nu bănuieşte cîtă dreptate 
are. înrii, pentru că modul său de abordare a conceptelor este pur 
impresionist, ca să nu spunem empiric, în al doilea rînd, pentru că nu 
reuşeşte să finalizeze nici ,„monografia" despre C. Dobrogeanu-Gherea, 
nici aceea despre Tolstoi. Să mai adăogăm că se contrazice? Că în 
articolul din Convorbiri literare susține independența absolută a scriito- 
rului față de baza economică şi că, numai doi ani mai tîrziu, în discursul 
de recepție din 1909, afirmă exact contrariul ? („Este, în adevăr inte- 
resant a vedea cum evenimentele istorice cele mai depărtate şi mai 
poetice au la baza lor o cauză economică.") 


3 — V. C. Dobrogeanu-Gherea, Cauza pesimismului în literatură şi 
artă, studiu publicat în Studii critice, voi. II, 1890 şi în acelaşi volum, 
Decepționismul în literatura română. 


4 — Achille Loria (1857—1943), economist şi sociolog italian, par- 
tizan al determinismului economic. A reprezentat aripa reformistă a 
mişcării socialiste italiene, în cadrul căreia a militat: Opere : Analize 
ale proprietății capitaliste (1889), Sociologia şi şcolile sale (1900), Bazele 
economice ale construcției sociale (1902), Marx şi doctrina sa, Morfologia 
socială (1906). 


5 — Cîntecul păstorului în pustiu (ital.). 
6 — La mecanicismul lui Gherea cu privire la cauzele social-eco- 


nornice ale pesimismului şi decepționismului, Duiliu Zamfirescu răspunde 


cu un mecanicism şi mai rigid. E greu de susținut că „poeţii au fost 


651 


cu totul neatîrnați de caracteristica economică a timpului lor”, şi Duiliu 
Zamfirescu însuşi recunoaşte în mod tacit acest lucru în discursul de 
recepţie infirmîndu-şi ideea (v. supra, nota 2). Ceea ce omite scriitorul, 
ca şi preopinentul său, într-o anumită măsură, este că determinismul 
economic este mediat prin forme ale conştiinţei sociale, că el nu ac- 
țţionează singur şi în măsură egală în toate cazurile. Dacă C. Dobro- 
geanu-Gherea supralicitează, într-adevăr, factorul economic, minimalizînd 
zestrea psihologică, temperamentală, a artistului, Duiliu Zamfirescu, şi 
nu numai el, procedează în sens opus, explicînd totul în mod absolut 
prin personalitatea artistului,  minimalizînd  condiţionarea  social-istorică 
pe care o desparte în mod arbitrar de economic. „Un poet — va 
concede autorul Vieţii la fară în «monografia» neterminată — poate 
să fie înrîurit în bine sau în rău în societate, dar pesimismul sau opti- 
mismul lui este absolut neatîrnat de starea economică a timpului în 
care trăieşte." (V. şi Duiliu Zamfirescu, Opere, V, ed. cit., p. 457.) 
Ca şi cînd „starea economică" n-ar avea nici o legătură cu societatea, 
n-ar influența-o în nici un fel (de fapt, o generează), ca şi cînd cele 
două laturi, economic şi social, ar fi complet autonome, nu s-ar găsi 
într-o interdependență, ce nu mai are nevoie să fie demonstrată. 

7 — Ceea ce scriitorul n-a mai făcut, publicîndu-le, tot ca simple 
note abia după 16 ani şi într-un moment cu totul impropriu, din punct 
de vedere „economic", în 1907, anul răscoalelor ţărăneşti. 

8 — Despre vizita reginei Elisabeta la Veneţia, care echivala cu 
o autoexilare, v. notele la scrisoarea 10 către Trandafir Djuvara despre 


„drama de la Veneţia". 


88(45) 
XVIII 
A fost publicată în REFER, id., p. 585—587; în voi. Duiliu 
Zarnjirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 92—93 ; 1944, p. 105— 
106. 


1 — E vorba de scrisoarea precedentă, din 3/3 iulie 1891. 


2 — Nu s» rătăcise (v. supra, scrisoarea 43). 


652 


3 — Este vorba de Viața la fară, la care va începe să scrie în 
anul următor, după ce se va consuma „drama de la Veneţia”, în care 
fusese implicat şi scriitorul, fapt care-i atrăsese mutarea disciplinară 


la Atena şi apoi la Bruxelles. 


4 — Se referă la romanul Lume nouă şi lume veche, care se pu- 
blică în Convorbiri literare, în 1891—1892. 
5 Cu orgoliul său firesc, autorul îşi supralicita romanul, pe 


care el însuşi îl va face uitat mai tîrziu. 


45 


88(46) 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 507; în voi. Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 93—94 ; 1944, p. 107. 


1 — Scrisoare care nu s-a păstrat. 

2 — Referirea este la „afacerea Văcărescu" sau „drama de la 
Veneţia", pentru care v. scrisoarea 10 către Trandafir Djuvara, nota 3, 
precum şi răspunsul lui Titu Maiorescu din 28 sept./ 10 oct. 1891. 

3 —  „Stăpînirea", adică guvernul  liberal-conservator I. Em. Flo- 
rescu şi mai apoi Lascăr Catargiu, nu-l va da afară, dar îl va transfera 


la Atena, începînd de la 1 iunie 1892. 


46 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 588; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 94—95 ; 1944, p. 107—108. 


653 


1 — Scrisoare care nu ni s-a păstrat. 

2 — V. răspunsul lui Titu Maiorescu din 28 sept. /1O oct. 1891 
de mai jos. 

3 — Amărăciunea diplomatului era provocată de aceeaşi „afacere 
Văcărescu" (v. supra, scrisoarea 45, nota 2). 


„Bucureşti, sîmbătă, 28 sept./lO oct., 91 


Tubite domnule Duiliu, 


Mulţumesc pentru foarte amabila grabă cu care ai făcut să mi se 
trimită cărţile de drept comercial. Au sosit ieri, sunt tocmai ce doream, 
am şi trimis (tot ieri) prin mandat poştal costul lor cel foarte mic 
librăriei Bocea după socoteala trimisă împreună — aceasta a mers bine 
şi iute ca în poveste. 


Scrisorile noastre (a d-tale cu plîngerea în contra stupidei presupuneri 
că d-ta ai fi corespondentul Loredano şi a mea cu comanda cărţilor) 
s-au încrucişat. Din întîmplare, vorbisem amîndoi de acelaşi fapt. Dar în 
urma scrisorii d-tale am mai scris eu însumi alăturata notiță în 
Constituţionalul.  * 


Ceea ce nu a împiedicat pe Liberte (a d-lor Sturdza-Beldimano) să 
scrie după vro 5 zile că corespondenţele din urmă semnate Loredano 
sunt insignifiante şi probabil fabricate în Bucureşti «pentru a amăgi 
cercetările asupra adevăratului corespondent, care pare a fi la Roma». 

Cînd vede cineva perzistenţa erorii, poate avea speranță că odinioară 
în viitor va fi şi oarecare tărie pentru adevăr. Căci perzistența existînd, 
nu va fi greu să o foloseşti pentru adevăr în loc să o vezi astăzi între- 
buințată la eroare. Căci în definitiv adevărul e lucru mai firesc decît 


eroarea, care undeva şi cîndva trebuie să-şi dea în petec. 


* T. Maiorescu ataşează chiar tăietura din ziar: „Faţă cu ştirile 
neexacte care tot se mai răspîndesc prin unele ziare, declarăm din 
nou şi pentru a treia oară că dl Zamfirescu, secretarul Legaţiunii de la 
Roma, nu este şi nu a fost niciodată corespondentul ziarului Constituțio- 
nalul, că nici un rînd nu ne-a venit vreodată de la d-sa, nici direct nici 
indirect, că prin urmare şi îndeosebi corespondenţele noastre din Venezzia 
şi Palanza, semnate «Loredano», nu sunt nici scrise, nici inspirate de 
d-l Zamfirescu”. 


654 


Tot optimist ! 
Mulţumiri încă o dată, complimente doamnei Zamfirescu (putem 
spera să o vedem de iarnă în Bucureşti) şi cu mare bucurie la revedere, 


T. Maiorescu” 


40(13) 
B.A.R., 
XV 
47 
88(46) 
BAR, XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 588-590; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 95-96; 1944, p. 108-110; 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 157—159. 


1 — Se referă la Emil Du Bois-Reymond, Despre limitele cunoaşterii 
(trad. de Titu Maiorescu), în Convorbiri literare, nr. 8, | nov. 1891, 
p. 620—645. 

2 _ Pentru recenzia lui Titu Maiorescu la traducerea din Horaţiu 
a lui D. C. Ollănescu, v. scrisoarea 12 către Trandafir Djuvara, nota 6, 
precum şi scrisoarea de răspuns, de o ironie tăioasă, a criticului, din 
17/29 nov. 1891, conținînd semnificative consideraţii asupra lui Caragiale, 
NI. Petraşcu, D. C. Ollănescu şi date foarte preţioase despre propria şi 
prodigioasa lui activitate. De asemeni, scrisoarea din 20 nov./2 dec. 1891, 
în care i se comunică prognoza politică. 

3 — N. Petraşcu, Mihail Eminescu, studiu critic, Bucureşti, Stabi- 
liment grafic V. Socec, 1892. Dedicaţia este următoarea: „Atît felul 
încercării de față cît şi numele poetului din ea îmi amintesc pe înte- 
meietorul criticei noastre literare, din convorbirile căruia am profitat, 
pe omul de gust, care a fixat cel dintîi pe Eminescu şi l-a urmărit de 
aproape cu privirea simpatică. închin dar acest studiu critic domnului 
Titu Maiorescu. 


N. Petrașcu.” 


4 — Cu toată inima (lat.). 
5 N. Petraşcu şi A. Vlahuţă sînt numai două dintre exemplele 
care atestă la Duiliu Zamfirescu o adevărată vocaţie a prieteniei. 


655 


„Bucureşti, 17/29 noiemvrie 1891 


Iubite domnule 'Zamfirescu, 


Ce muscă te-a pişcat? Mai sunt mosquitos în noiemvrie pe la 
Roma ? Sau suflă vreun scirocco pe aşa vreme iernatică ? Sau ai avut 
un atac de friguri paludiene, de ai văzut aşa în negru articolul meu 
despre OHănescu-Horaţiu ? 

Nu voia să fie şi nu este negru, din contră: evită negrul şi rămîne 
trandafiriu sau cel puţin alb. Am lăudat ce era de lăudat în conştiinţă 
şi am tăcut asupra restului. Şi nu am tăcut fiindcă nu aş fi spus lucrul 


verde cum îl cred — în materie literară nu încap tranzacțiuni, ci 
rămîne magis amica veritas — ci fiindcă nu ar fi înţeles poate 
publicul — şi ar fi interpretat în defavoarea lui Ollănescu ceea ce 


în mare parte nu e vina lui, ci a nivelului încă prea puţin urcat al 
limbei noastre obicinuite. 

Faptul e că afară de traducerea Ad amphoram, care am şi re- 
produs-o întreagă, celelalte sunt de o trivializare a impresiei totale, 
care nu respiră deloc eleganța lui Horaţiu. 

Era bine să o spun aceasta ? Mi-a părut că nu. Dar i-am scris-o 
ieri lui Ollănescu într-o lungă şi caldă scrisoare. 

Pe aici valvîrtej politic mai mare decît orcînd, şi poate (nu sigur) 
căderea guvernului. 

Ce va fi în urmă? Beizadea Mitică tranziţie ? Sturdza direct cu 
colectiviştii ? Poate Lascar Catargiu cu Lahovary-Ştirbei ? Nu tocmai 
imposibil o combinare cu cîţiva junimişti ? Peste cel mult 8 zile va fi 
născut curiosul copil politic al devergondajului actual. 

A propos de devergondaj : Mavrocordat divorţează în adevăr ; d-na 
s-a prea îndulcit (şi de mult) de junele Henri Catargi, care şi el este 
rezultatul relaţiei d-nei Catargi Bednianu [?] cu Menelas Germani, care 
şi ea este rezultatul mamei sale cu altul decît legitimul ei bărbat, 
care şi ea — mama — este fructul... dar îmi pare că avem să ne 
urcăm pînă la Eva cu şarpele şi cu mărul. 

Că Petraşcu vrea să-mi dedice cartea e o mare amabilitate din 
partea lui. E evident că omul are talent ; mai mare talent are Ollănescu ; 
mult mai mare Caragiali — toţi trei, după simțimîntul meu, îndoioşi ca 
caracter, dar asta e treaba lor şi nu influențează deloc asupra relaţiilor 
noastre literare ; deşi... Dar în fine ! 

Observările ce le faci şi le repeţi asupra prea puţinei activităţi 
literare ale mele îmi sunt totdeauna binevenite şi le găsesc totdeauna 
adevărat prieteneşti. Eu primesc în genere cu dragă inimă orce sinceră 
critică personală, de orce soi şi în orce direcţie. 


656 


Numai, vezi, domnule Duiliu, nu pot cu nici un chip face mai 
mult decit fac, mi-ar lipsi literal timpul material. Dă-ţi puţin seamă: 
mă scol de regulă dimineaţa la 5 1/2 şi lucrez în iatac cu lampa aprinsă 
pînă la 8, in fiece zi, apoi cafea, de la 9—11 1/72 iar lucru, oameni 
(Carp, Marghiloman, studenţi, transilvăneni, vizite), de la 1 înainte sau 
procese, sau pregătiri la cursul universitar, care e frecuentat de o lume 
nebuna (pînă în coridor cu uşa deschisă), sara o dată pe săptămînă 
literatură, o dată muzică, o dată club politic, de vro 2—3 ori cetire 
cu nevastă-mea (termină Carlyle, revolut, franc). 

Dar ce iese din acest lucru ? 

întii cursul universitar. Mare lucru pentru mine ; cursul totdeauna 
din nou rumegat, ţinut în curent, sugestiv pentru tinerime. De aici o 
clipire a celor mai inteligenți absolvenţi ai Facult. de litere de mine, 
care acum chiar e pe cale a se traduce în colaborarea lor regulată la 
Convorb., poate peste 1 ari încredințarea revistei pe numele lor. 

Al doilea. Am scos în anul acesta Aforismele Schopenkaucr în nouă 
ediție şi revizie. Mic lucru, dar trebuia făcut, 436 pagine de tipar 
revăzute, coaiele imprimate corectate etc. 

Al treilea, o cărticică cu discursul meu asupra reformei învăţămîn- 
tului, 19S pagine imprimate, scrise şi acelea, corectate în 3 probe... timp 
şi muncă, mare, mică, dar trebuie făcută. 

Al patrulea : noua ediţie a Criticelor, revăzută cu cea mai mare 
băgare de sama ; 3 volume vor ieşi, primul începe cu Poala română 
din 1367, sunt acum de-abia la corectura coalei a 7-a... şi cele multe 
inainîe. 

Al patrulea : * Socec cere o nouă ediție (a şasea) a lui Eminescu; şi 
a cincea e sleită ; corecturi peste corecturi h tipografie. 

A! cincilea : tot acum, chiar acum, i-a venit lui Haimann ideea 
să tipărească în volum pe Lascar Viorescu de Kotzebue, tradus de 
nevastă-mea, şi vrea să apară la dechemvrie. Sunt vro 360 pagine de 
tipar. Pe fiecare zi o coală de corectură. Nu e vorba, nevastă-mea şi-o 
face, şade acolo vis-â-vis de mine la masă, ea corectează Lascar, eu 
corectez Criticele, ne mai întrebăm unul pe altul, mai modificăm, muncim 
ca nişte salahori cu ziua. 

Al şaselea : în marele proces al moştenirii Sturdza-Vodă sunt advo- 
catul lui Dimitrie M. Sturdza. Am cîştigat în prima instanță în un 
proces, la apel în altul. A fost şi vorba de figura istorică a lui Mihalache 
Sturdza. Se publică toate pledările în volum. Refă şi scrie o pledare de 
3 ore — un mic volum. Tot acum în acestaş timp. 


în loc de „al cincilea". Lapsus calami al lui T. Maiorescu. 


657 


Această e ştiinţă, literatură, revizuire, scriere sau rescriere, tipăritură 
şi corectură — întruna, întruna, fără repaos. Dar eu nu cred să fie astăzi 
doi oameni în România care să lucreze mai fără preget decît nevastă-mea 
“fi cu mine. 

Toate aceste în vremea de la 1 martie, cînd am ieşit din Minister, 
pînă acum. Şi mai aştept în curînd să mă apuce o nouă (a patra) 
ediție a Logicei. 

Dar va fi de folos? Mai ştii? Unii vor avea o impresie de la 
curs, alții din Critice, alţii din ideile asupra instrucţiunii, alții din 
Schopenhauer, alții din pledarea Sturdza, alţii din ediția Eminescu, 
alţii din Kotzebue... 

Multe raze şi răzuţe împrăştiate, dar oricum : o neobosită activitate. 
Şi vezi că nu ţi-am vorbit de întrunuri politice, de articule prin Constit., 
de pledările zilnice, de scrisori şi relaţii literare. 

Dar şi eu aştept să se termine această prea mare muncă de reeditări, 
pentru a face ceva nou dacă pot. Deocamdată sunt împleticit pe 
această roată de Ixion. 

Cînd anume vii la Bucureşti? — în planul nostru e ca la 1931 
decemvr. să plecăm din Bucureşti, la 23 dec/3 ian. să fim pe 2 zile 
la Roma (cu Negruzzeştii) şi apoi 3 zile la Neapol. La 6/18 ianuarie 
1892 înapoi. 

Quod Dii bene vertant ! 

Al d-taie prieteneşte devotat, 


T. Maiorescu" 
40(14) 
XV 


B.A.R., 


„Bucureşti, 20 noemvr./2 dec. '91 


Iubite d-le Zamf., 

în pripă! lacă o scrisoare ce o primesc de la Ollănescu (Te rog, 
trimite-mi-o înapoi.) Nu e un răspuns la scrisoarea mea către el, ni s-au 
încrucişat scrisorile. Vezi că am avut eu dreptate şi nu d-ta cu scirocco 
sau cu infecția palustră ? 

Criză ministerială ! Ați scăpat de Exarcho. Ridculii situației sunt 
Catonul «neodinastic» Blaremberg şi imponderabilul Fiscian Poni, care 


dispar în întuneric. 


658 


Situația se apropie de o combinare Catargiu-junimistă, Lahovary 
la Externe, atunci nu Esarcu la Roma. Ruptură completă la cuțite între 
Catargiu şi Vernescano-Florescani. 


Caraghioasă lume. 
Al d-tale totdeauna vesel, 


T.M: 
40(15) 
B.A.R, S 
XV 
48 
88(50 
B.A.R., (50) 
XVIII! 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 590—592 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p 97—99; 1944, p. 110—113. 


1 — Se referă, fireşte, la scrisoarea lui Titu Maiorescu din 17/29 
nov. 1891 (v. supra). 

2 — Este pentru prima dată cînd scriitorul de la Roma se pronunță 
asupra Unirii, văzută ca idealul politic suprem al românilor, şi asupra 
transilvănenilor. Dacă în această a doua parte a chestiunii se referă la 
scriitori transilvăneni, poziţia sa rezonabilă de acum se va schimba pe 
parcurs. Atitudinea lui faţă de Slavici, Coşbuc, Goga va fi una critică 
şi progresiv minimalizatoare, culminînd în discursul de recepţie din 1909. 

3 — Tînărul Duiliu Zamfirescu îşi permite să-i facă observaţii criti- 
cului, care nu mai scria cam demult „critică" şi să-i atragă in fond 
atenția asupra necesităţii de a interveni în viaţa literară, atît în aprecierea 
scrierilor din ultimii ani (între care le subînțelegea desigur şi pe ale sale), 
cît şi în dezbaterea pe care o provocau studiile şi articolele Contempo- 
ranului şi în primul rînd ale lui C. Dobrogeanu-Gherea. Este foarte 
interesant că respectuoasele îndemnuri — care nu rămîn mai puțin îndrăz- 
nete — ale lui Duiliu Zamfirescu, într-o scrisoare particulară, aminteau 
îndeaproape reproşurile adversarilor, unii din aceeaşi generație cu diplo- 
matul. lată ce scria Delavrancea în suita de articole O familie de poeți, 
numai cu vreo cîțiva ani înainte, despre necesitatea prezenţei în arena 
literară a lui Titu Maiorescu: „Se înşală d. Maiorescu. Astăzi, mai 
mult decît oricînd, d-sa ar fi folositor pentru literatură şi pentru ţară 


659 


ca critic, mai ales dacă s-ar încredința că e mai bine să părăsească 
critica teoretică, critica de generalităţi, care şi-ar avea locul destul de 
cuvenit într-un sistem filozofic, dar care nu aduce mult folos în nişte 
studii curat critice” (Delavrancea, O familie de poeţi, în Lupta literară, 
1887, nr. 1—2). 

4 — Atitudinea lui Duiliu Zamfirescu reprezintă una dintre cele 
mai spontane reacţii, față de criticele lui Gherea, care veneau din tabăra 
junimistă. De notat şi considerația scriitorului de la Roma pentru noii 
combatanți, „inteligenți şi culți". 

5 — în fapt, fragmentul de „„monografie" despre Gherea, care nu 
va fi publicat decît peste 16 ani (v. supra, scrisoarea 43, nota 2). 

6 — Timpul de sfinta Bibiana/Ţine patruzeci de zile şi o săp- 
tămîna (ital.). 

7 — Fericitul de el (ital.). 


49 


88(51) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 592—594 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 99—101 ; 1944, p. 113—115. 


1 — Descendentă, probabil, a prințului Kaunitz (1711—1794), can- 
celar al Austriei (1753—1792), în timpul căruia ne-a fost răpită Bucovina 
(1775), fapt la care se referă scriitorul mai jos. 

2 — Romanul Lume nouă şi lume veche, abia terminat. 

3 — Este vorba despre studiul consacrat lui Tolstoi, rămas şi el 
neîncheiat, ca şi cel despre C. Dobrogeanu-Gherea. A apărut în Convorbiri 
literare, XXVI, nr. 4, 1 aug. 1892, p. 273—287; nr. 6, l1 sept, 
p. 358—370 ; nr. 6, 1 oct., p. 433—448 ; nr. 7, 1 nov., p. 557—569. 

4 — Şeful său era încă lon Văcărescu (v. scrisoarea 10 către 
Trandafir Djuvara, nota 3). 

5 — „Studenții" sînt cei care vor forma prima generație maioresciană : 
Mihail Dragomirescu, D. Evolceanu, S. Mehedinți, I. A. Rădulescu-Po- 
goneanu. La ei se referă, cu încîntare, Titu Maiorescu în scrisoarea de 


răspuns din 4/16 martie 1892, unde îi repetă lui Duiliu invitația şi 


660 


îndemnul de a termina studiul despre Tolstoi şi a-l trimite la Convorbiri 
literare, şi tot acolo îi comunică prietenului diplomat că va fi înaintat 
în postul de prim-secretar de legație, ceea ce se va produce abia peste 
un an, la 30 iunie 1893, cînd va fi şi transferat la Legația din Bruxelles, 
după un scurt stagiu, disciplinar, la Atena (v. „Drama de la Veneția" 
în scrisoarea 10 către Trandafir Djuvara, nota 3). 

6 — I. Al. Brătescu-Voineşti. 

7 — Mihail Dragomirescu. 

8 — „Poema microcosmică" e probabil poezia S-abate pulberea, 
care se publică în Convorbiri literare, nr. 2, 1 iunie 1892, p. 187—188. 


„Bucureşti, 4/16 martie 1892 


Iubite domnule Duiliu, 

Comisie de răspuns la Mesagiu, comisie bugetară au venit peste 
celelalte  ocupări cu vîrf şi mi-au răpit orce moment liber pînă în 
pătrarul de oră în care îţi scriu acum pentru a-ți mulțumi, din partea 
nevesti-mii şi a mea, de trimiterea frumosului, prea frumosului intaglio 
prins în formă de broşa. Ce să-ți fac, dacă eşti în Țara unificată de 
«Re galantuomo». 

în alăturare un articol în legătură cu partea relativă la cultura 
italiană din scrierea d-tale asupra lui Tolstoi, cultură care a scos 
un vlăstar şi în Anglia. Poate intercalezi un rînd despre aceasta. 

Studenţii se adună regulat vinerea la mine, îți păstrează o bună 
aducere aminte şi au început a aduce din ce în ce mai multe scrieri 
de ale lor, de regulă bune. 

De pe la Externe aflu că o mare mişcare diplom. se pregăteşte de 
Paşti şi că înaintarea d-tale la prim-secretariat trece la toți ca de la 
sine înţeleasă. 

Termină şi trimite-ne Tolstoi pînă cînd mai eşti în statu-quo. 

Ce face doamna Zamfirescu ? Se poate zice : vivat sequens ? 

Te rog, complimentele noastre mult simpaticei compatriote româno-ro- 


mane şi o prieteneasca şi pripită salutare de la al d-tale, 


T. Maiorescu” 
40(16) 
XV 


B.A.R, S 


661 


50 


88(51) 


B.A.R, S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 594—595 ; în voi. Duiliu Zam- 
tirescu fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 101 ; 1944, p. 115—116. 


1 — Băiatul este Alexandru-Duiliu, viitorul diplomat şi scriitor 
(v. scrisoarea 1 către N. Docan, nota 2). 

2 — Articol trimis şi menționat de Titu Maiorescu în scrisoarea sa 
din 4/16 martie 1892 (v. supra). 


5l 


88(53) 


B.A.R., 
XVIII ' 


A fost publicată în RER, id., p. 595-597; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 101—103 ; 1944, 
p. 116—118. 


1 — Livia (1863—1946), fiica lui Titu Maiorescu, plecase după 
despărțirea mamei sale, Clara (născută Kremnitz), în Germania. Acolo 
la cunoscut pe inginerul rus, de origine polonă, Eugen de Dymsza, 
care îi devine soț. Acesta va muri în 1917, iar Livia, împreună cu 
fiica sa, va locui la o moşie a soțului din Lituania, pînă la al doilea 
război mondial cînd se întoarce în țară. 

2 — Al. Ijzbovary (1841—1897), jurist şi om politic conservator, 


în acel moment ministru de Externe. 


3 — V. supra, scrisoarea 10 către Trandafir Djuvara, nota 3. 
4 — Ferdinand Gregorovius (v. scrisoarea 1 către N. lorga, nota 6). 
5 — Iarăşi o mențiune, una dintre primele, despre geneza Vieții 


la fară operă care începe să-şi facă loc pe masa de lucru a scriitorului. 


6 _ Decadența „Junimii" era totuşi reală şi peste cîtva timp o va 
constata însuşi Duiliu Zamfirescu. Acuza de „trivialitate" adusă lui 


662 


Caragiale nu este nouă, ea probează încă o dată lipsa de receptivitate 
i reaua înțelegere a comicului caragialian de către scriitorul de la Roma. 
Conferința lui Caragiale, rostită în luna mai la Ateneu, Gâşte şi gişte 
literare, constituie unul dintre cele mai dure atacuri îndreptate de dra- 
maturg împotriva „Junimii" şi a lui Titu Maiorescu. Întrucît ziarele nu 
au făcut dări de seamă detaliate, reproducem impresia junimistului Vasile 
Tasu, comunicată lui Nicolae lorga, care-i era ginere: „Conferința lui 
[Caragiale] a fost apocaliptică; a fost prezentată în forma unui dialog 
ce l-a avut conferențiarul cu un englez în drumul-de-fier, care englez 
se ocupa cu literatura şi era de loc dintr-o ţară de peste ocean; în 
această ţară transoceanică era o societate literară în care erau numai 
vreo şase oameni de litere dintre care unul a murit nebun (M. Eminescu] 
iar altul într-o bortă de mizerie [Ion Creangă, notele lui 1. E. Torouţiul. 
De la o vreme, Societatea aceea literară a început să facă politică, din 
care cauză numărul membrilor creştea foarte tare, mai cu seamă cînd 
era aproape de a veni la putere, asemenea lucruri au rămas neînțelese 
de public, care nu este în curent cu cele ce s-au petrecut sau se crede 
că s-a petrecut la «Junimea», nici de nemulțumirea lui Caragiale contra 
«Junimii»" (cf. I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, voi. VII, 
p. 281). După această conferință Caragiale a rupt definitiv relaţiile cu 


„Junimea" şi Convorbiri literare. 


7 — Al. Vlahuţă. 

8 — „Alcătuirile literare" deocamdată erau în proiect. A. Vlahuţă 
şi Alceu Urechea vor scoate revista Viaţa în nov. 1893, iar I. L. Cara- 
giale, cu acelaşi Alceu Urechea, Moftul român, la 24 ian. 1893. 


52 


88(54) 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 597—598 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 1C3—104 ; 1944, p. 118—119. 


1 — Cauza mutării lui Duiliu Zamfirescu de la Roma la Atena a 
fost „afacerea Văcărescu", ce revine adesea în corespondența diploma- 


663 


tului din aceşti ani (v. scrisorile anterioare, ca şi scrisoarea 10 către 
Trandafir Djuvara, nota 3). Transferul este cu începere de la 1 iunie 1892 
(cf. Anuarul Ministerului Afacerilor Străine al României pe 1897). 
înaintarea la „prim-secretar", de fapt, secretar de legație cl. I, de care 
vorbeşte şi Titu Maiorescu în răspunsul său foarte prompt de la 4/16 
iunie 1892, nu se va produce decît peste un an, la 1 iulie 1893, Duiliu 
Zamfirescu fiind detaşat între timp (3 nov. 1892) la Legația română 
din Bruxelles. 

2 — Este vorba de Critice (1867—1892), 3 voi. conținînd studiile 
publicate de Titu Maiorescu în Critice (1874) şi cele apărute între timp 
în presa literară. La acea dată apăruse voi. I. 


„Bucureşti, 4/16 iunie 1892, joi 


Tubite d-le /Camfirescu, 

Două zile a fost absent ministrul Lahovary, azi a venit el pe la 
mine, auzind că fusesem de 2 ori la el. 

Zice că te-a mutat după propria d-tale dorință, că are o bună 
părere de d-ta, că locul Atena are absolut acelaş rang şi că la prima 
vacanță de prim-secretariat vei fi numit, fără a putea preciza epoca. 
Vechea istorie ! 

Relațiile mele personale cu A.L. sunt slabe, cu gen. Mânu sunt rele 
de cînd cu stupida lui retragere de la guvern, cu L. Catargiu sunt nule. 

Ştii că-ți sunt prieten din inimă; îți poți închipui că aş fi făcut 
tot ce-mi stă prin putință pentru d-ta. în actuala fază a geloziei între 
junimişti şi Mano-Lahovarişti nu pot şi n-am putut face nimic. 

Ia şi d-ta lucrul cu răbdare, e probabil că pe la primăvară (dacă 
nu mai nainte) Externele se vor modifica, din multe cauze pe care nu 
vreau să le încredințez unei scrisori. Şi poate ai constatai şi d-ta, ca 
şi mine, că după o presiune negativă a soartei, vine un îndoit salto vitale. 


Sunt convins că va veni în curînd şi la d-ta. 
Respectuoase complimente doamnei, simpaticei doamne Zamfirescu, 
din partea noastră a amîndora, şi d-tale o îmbrăţişare de la 


T.M: 


40(17) 
BAR, S 
AX 


664 


53 


88(55) 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 598—599; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 104—105 ; 1944, 
p. 119—121. 


s 88(56) 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 10, 1 oct. 1935, p. 123; în voi. 
Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 106; 1944, 
p. 121. 


1 — Studiul despre Tolstoi (v. supra, scrisoarea 49, nota 3). 
2 — încă o mențiune despre romanul Viața la fară, intitulat inițial 
Pe arături. 


88(57) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 123—124 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 106; 1944, p. 121. 


1 — Poeziile trimise sînt La lună („Lună, astră plutitoare...”), 
La Villa Aliobrandini şi Ofelia, aceasta din urmă plăcînd cel mai mult 
la Convorbiri literare, care le publică foarte repede, în nr. 6, din 
octombrie 1892 


665 


2 — Şi prietenul, mereu devotat, îi scrie la 16/28 sept. 1892 asi- 
gurîndu-l că lucrările trimise la revistă se publică şi încercînd să-l 
consoleze de faptul că se găsea singur la Atena, cu necesitatea pentru 
scriitor de a fi cunoscut şi acest important centru de veche cultură şi 
civilizație : „în orice caz, şederea d-tale la Atena îți va fi cîndva 
de folos sufletesc. Trebuiai neapărat să cunoşti şi lumea elenică din 
intuiție, după ce te-ai familiarizat aşa de mult cu cea latină." 


Bucureşti, 16/28 sept. 1892 


Dragă domnule Zamfirescu, 

Ți-am primit semnul de viață din Atena, poeziile le-am trimis la 
Socec spre publicare în chiar numărul Conv. de la 1 octomvrie; 
deocamdată am făcut astăzi, din acest număr, corectura continuării arti- 
colului d-tale Tolstoi. Căci Jacques Negruzzi e absent din ţară, a fost 
la Genua, acum va fi pe la Bellaggio, la 1/13 oct. se întoarce. 

Din poeziile trimise, Ofelia ne pare foarte frumoasă, nouă şi altora. 

Eu fac şi corectura la voi. II Critice, care va apărea peste vro 
5 săptămîni. 

Ollănescu e aici, cu nevastă-sa. Dar pînă acum ne-am văzut reciproc 
numai pe cartoanele cărților de vizită. La otel Continental zicea portarul 
că pleacă peste vro 3 zile. Unde? Probabil la Atena. Sau şi-a început 
de-abia  congediul ? Sau sunt schimbări în diplomaţie, fiindcă e şi 
E. Ghica şi Kretzulescu aici ? 

Nu ştiu nici eu, darmite d-ta. A. Lahovary de-abia a sosit din 
Paris, e acum la Sinaia, şi nici eu nici Carp nu l-am văzut încă. 

îți spune Atena ceva ? Dar asemenea spuse trebuie să fie convorbiri : 
dacă taci d-ta, tace şi ea. 

Sau nu mai taci, şi atunci nu mai tace nici ea ? 

în orce caz, şederea d-tale la Atena îți va fi cîndva de folos 
sufletesc. Trebuiai neapărat să cunoşti şi lumea elenică din intuiție, după 
ce te-ai familiarizat aşa de mult cu cea latină. 

Cum vezi, prietenii caută mîngăiere, pînă va aduce timpul schim- 
barea dorită în împrejurările din afară. 


Cu veche prietenie, 
TM. n" 


40(18) 
xV 


666 


56 


88(58) 
B.A.R., 
XVIII 
A fost publicată în RER, id., p. 124—125 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 106—108 ; 1944, 
p. 122—123. 


1 — Antonio Allievi (v. scrisoarea 2 către Vintilă Brătianu, 
nota 2). 
2 — Ministru la Atena era prietenul lui Duiliu Zamfirescu, D. C. O1- 


lănescu-Ascanio. 


57 


88(60) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 128—129 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 110—112; 1944, 
p. 126—128. 


1 — Aşa cum observa şi Emanoil Bucuţa (cf. Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu în scrisori, 1944, p. 126), datarea scrisorii de către 
destinatar („începutul fevr. 1893") este greşită. Ea nu poate fi situată 
după scrisoarea din 2/14 ianuarie 1893, întrucît informațiile pe care le 
comunică (trecerea lui Duiliu Zamfirescu prin Bucureşti, fiind îs concediu, 
instalarea sa la Bruxelles, unde fusese detaşat cu începere de la 3 nov. 
1892) ne duc spre sfîrşitul anului 1892, mai exact în luna decembrie. 
„După plecarea mea din Bucureşti (care fusese probabil, în octombrie-no- 
icmbrie cînd îşi lua de obicei concediu secretarul de legaţie, n.n.), astfel au 
venit împrejurările, încît, pînă astăzi n-am putut să vă scriu." Este 
limpede că aceasta e fraza de început a unei prime scrisori pe care o 
expediază diplomatul prietenului său după întoarcerea din ţară, petrecută 
în penultima lună a anului 1892. Că este aşa ne-o confirmă însuşi 
Duiliu Zamfirescu într-o epistolă către I. C. Negruzzi din 14126 dec. 
1892 (cf. I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, voi. I, p. 79), 


667 


unde spune aproape cu aceleaşi cuvinte : „Cînd am plecat din Bucureşti, 
erați cam descurajat..." Scrisoarea datată din amintire de către atît de 
scrupulosul Maiorescu „începutul fevr. 1893" nu are deci cum să fie 
din februarie, de vreme ce chiar cel în cauză dădea precizări indiscutabile 
asupra întoarcerii sale de la Bucureşti. Numai în cazul, mai greu dc presu- 
pus, că Duiliu Zamfirescu fusese în ţară şi în oct.-nov. 1892 şi în ianuarie 
1893, datarea criticului ar fi corectă. 

2 — O ceapă degerată (ital.). 

3 — Alexandru Lahovary, pe atunci ministru de Externe. 

4 — Şeful de la Bruxelles era George Bengescu. 

5 — Şi de una şi de alta (ital.). 


58 


88(59) 
BBVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 127—128 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 109—110 ; 1944, p. 125— 
126 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 167—168. 


1 — Este titlul inițial al romanului Tănase Scatiu. 

2 — întîlnim aici una dintre cele mai semnificative pagini ale 
jurnalului de creație epistolar al lui Duiliu Zamfirescu, conținînd măr- 
turii prețioase atît pentru geneza operei, cît şi pentru psihologia artistului, 
pentru „nebunia scriitoricească", aşa cum o numeşte autorul, şi care-l 
fac să se abstragă din lumea concretă, contopit cu ficțiunile lui ce devin 
mai reale decît însăşi viața reală. 


59 


88(61) 


B.A.R., 
XVIII ' 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 132—133 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 112—115 ; 1944, p. 128—131 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 169—172. 


668 


| — V. supra, scrisoarea 2, nota l, şi scrisoarea de răspuns a lui 
T. Maiorescu din 7/19 martie 1893, care necesită cîteva lămuriri. 
Maiorescu începe aşa: „Te-ai trezit, în fine, din amorțeală ! Două 
scrisori mie, una ca să fie scrisă, dar a doua caldă..." Deşi el însuşi 


înclinînd să creadă că scrisoarea datată de Maiorescu „început de fevr. 
1893" e anterioară celei din 2/14 ian. 1893, cum am încercat 
noi să demonstrăm (v. supra, scrisoarea 57, nota 1), Emanoil Bucuța 
afirmă că fraza de mai sus din epistola criticului se referă totuşi la 
acea scrisoare şi la cea din 22 febr. 1893, purtînd numerele 64 şi 65 în 
ediția sa din 1944. Dar dacă Maiorescu datase corect („început de 
fevr. 1893") cum putea, numai după două-trei săptămîni, să-i reproşeze 
prietenului că „s-a trezit, în fine, din amorțeală" ? Aceste cuvinte presupun 
o tăcere mai lungă, aşa cum ne apare ea de la scrisoarea din 2/14 
ianuarie pînă la cea din 22 februarie, adică aproape două luni. Cît 
priveşte „scrisoara ca să fie scrisă” e o calificare nepotrivită pentru 
oricare din textele în discuție, ele conținînd un belşug de date, fie 
literare, fie personale şi psihologice. Cum acestea sînt, prin urmare, 
diferențiate, relative şi subiective, putem foarte bine considera că cele 
două scrisori sînt cea din 2/14 ian. 1893 şi cea din 22 febr. 1893, prima, 
ceva mai concisă, vrînd să fie o urare de Anul Nou, a doua, cu ample 
considerații, memorialistice, estetice, politice. 

Scrisoarea lui Duiliu către Jacques (Negruzzi) la care se referă 
în continuare Maiorescu este din 8 martie 1893, respectiv 24 februarie. 
Poeziile sînt Curgea Şiretul liniştit, publicată în Convorbiri literare, nr. 11, 
martie 1894, şi Pe Acropole, idem, nr. Il, mai 1893. Titu Maiorescu 
intuieşte şi de astă dată foarte bine psihologia prietenului său şi-i 
comunică ecouri dintre cele mai interesante ale poeziilor lui din cercul 
vechilor şi mai ales al noilor junimişti. La numai cîteva zile (10/22 
martie) criticul îi trimite un bilet confidențial despre iminenta avansare 
la gradul de prim-secretar, care se produce la 1 iulie 1893, şi despre 
faptul că la propus membru corespondent al Academiei Române. 

2 *— V. supra, scrisoarea 8, nota 2. 

3 —° Este vorba de seria de articole Le Domaine de la Couronne, 
publicate în VIndependance roumaine, 1884, nr-ele 2011—2013, în care 
Duiliu Zamfirescu îşi manifestă dezaprobarea față de legea Domeniilor 
Coroanei, adevărată foaie de zestre a familiei regale. 

4 — De fapt, lui Moise, cum atestă textul biblic. 

5 — Hannibal (241—183 î.e.n.), general şi om politic cartaginez. 
A fost unul dintre cei mai străluciți strategi ai antichității. în al doilea 
război punic (218—201 î.e.n.), a condus vestita campanie, în cursul 
căreia a traversat Pirineii, Alpii şi a pătruns în Peninsula Italică, unde 


669 


a înfrînt armatele romane în cîteva bătălii (Trasimene, Canae). Rechemat 
din Italia, în 203 î.e.n. pentru a apăra Cartagina, a fost înfrînt de 
Publius Comelius Scipio în bătălia de la Zama (202 î.e.n.) şi s-a refugiat 
în Asia Mică. Ameninţat cu captivitatea romană, s-a sinucis la curtea 
regelui Bitiniei. 

6 »— Intre manuscrisele poetului s-a găsit un început de poem 
Hanibal, iar tîrziu, în 1906, publică în Luceafărul, nr. 1, 1 ian., poezia 
Lacul Trasimen, unde amintea de asemeni de viteazul general. (V. şi 
comentariul lui Mihai Gafiţa, în volumul Duiliu Zamfirescu, Opere, I, 
ed. cit., p. 577—578.) 

7 — E vorba, fireşte, de celebra uvertură a operei lui Beethoven. 

8 — Atitudine de înaltă apreciere a poeziei populare, ce trebuie 
pusă în cumpănă cu opiniile din discursul de recepție, Poporanismul 
în literatură. 

9 — Ne întîlnim aici nu numai cu o altă remarcabilă pagină a 
jurnalului de creație epistolar, dar şi cu una de analiză socio-psihologică, 
în care chiar dacă se ajunge la simplificare, totuşi e fixată o trăsătură 
fundamentală a sufletului țărănesc de atunci: dorința de a avea pămînt. 
Ea prefigurează într-o măsură Viața la fară şi Tănase Scatiu, dar mai 
ales pe Jon al lui Liviu Rebreanu. 

10 — Joan C. Grădişteanu (1861—1932), jurist şi om politic. 


Luptător pentru realizarea unității politice a poporului român. 


„Bucureşti, 7/19 martie 1893, duminecă 


Iubite domnule Zamfirescu, 


Te-ai trezit în fine din amorțeală ! Două scrisori mie, una ca să 
fie scrisă, dar a doua caldă, o scrisoare lui Jacques cu bune observări 
asupra novelei lui Popovici, şi alaltăieri două poezii, o sentimentală 
justă cu Şiretul şi o lirică înaltă cu Partenon-primavera ! Gioventit 
dell-anno e... della vita ! 

D-ta ți-aduci aminte de «noapte bună» şi de terasa mea, de unde 
s-ar fi dezghețat relația noastră, căci înainte aş fi fost «posomorit cu 
d-ta pentru politica Domeniului Coroanei». Apoi vezi, tocmai nu. Mie 
mi-eşti drag tocmai de cînd cu domeniul. Eu ţi-am recunoscut îndată 
sinceritatea articolelor din Independance, dar şi d-ta îmi vei fi recunoscut 


sinceritatea părerii, că în acel moment şi din acea cauză nu puteai fi 


670 


candidatul nostru la alegeri. Şi pe cînd Dela Vrancea, din cauza împotri- 
virii mele la candidatura şi a lui, a devenit şi a rămas turbat în contra 
mea, d-ta ai fost neschimbat: ţi-ai dat d-tale dreptul părerii d-tale, 
dar mi-ai dat foarte natural şi mie dreptul părerii mele. Şi atunci am 
simțit eu că ai acea inimă dreaptă şi sinceră, care e temeiul orcărei bune 
relații între oameni şi care e aşa de grozav de rară la noi (vezi Pe- 
traşcu, Caragiale, Slavici, Coşbuc etc, etc). Iar talentul d-tale din 
Noapte bană şi din altele — asta e altă chestie. 

Eu şi imprudența d-tale cu Domeniul Coroanei şi imprudența cu 
d-ra Văcărescu le găsesc bine ca inimă, deşi nu sunt lucruri cu minte. 
Dar viața se însărcinează cu loviturile ei a da omului acea «minte», 
pe cînd inima parcă ar vrea să i-o ia, şi multă inimă trebuie să aibă 
cineva pentru a mai păstra ceva din ea la o vîrstă înaintată... 

I. Popovici e bănățean, de vro 22 de ani, cu o boală de inimă, 
blond, ochi mari albaştri, cam palid şi cu pleoapele şi buzele puțin 
învinețite — cianosă din cauza hipertrofiei cordului (ştiind boala 
lui) — şi-a terminat Institutul teologic la Caransebeş, venise ca scriitor la 
«Liga culutrală» în Bucureşti pe vro 7 luni (120 frci pe lună, din care 
40 trimitea maichi-sii, că lui «îi ajung SO lei») şi de 3 zile întors la 
Caransebeş ca să-şi treacă examenul final şi să se facă preot în Lugoş, 
dacă va izbuti — viață mai liniştită, cum se cuvine unui bolnav de inimă. 

A venit acum vro 8 săptămîni la mine într-o dimineață (pînă atunci 
îl opriseră Coşbuc şi Slavici de a veni la mine), cu vro 5 poezii, dintre 
care 2 foarte sus ca delicateță de simțiri şi de expresii... îți poți închipui: 
un bănățean cu delicateță de simțiri şi de expresii!!! Am luat cu asalt 
o asemenea rarissima avis, l-am invitat în micul nostru cerc de sîmbătă 
seara, ne-am împrietenit toți literariceşte cu el, ne-a adus în curînd 
novela maistorească din Convorbiri, ne-a lăsat încă una de acelaşi gen, 
împreună cu cîteva poezii, pentru un număr viitor al Corvorbirilor..., 
et voilâ. 

Cercul literar cu studenții (acum licențiați în litere) merge din ce 
in ce mai bine, cald şi bine. De la 1 mai (anul 27) băieții intră în 
redacția Convorbirilor. 

Aseară le-ani cetit Parthenon şi Şiretul. Incîntare ! Mai ales de 
Parthenon. Jacques (cam matufit) se opunea la strofa a doua, cu strania 
stilizare de la rîndul al doilea spre al treilea, şi la «Pentelic»— Penteleu ! 
Eu găseam puția clară pentru public citarea anume a lui Sofocle pentru 
amor (poate mă matufesc şi eu. Doamne, de aş simți-o din vreme, ca să 
nu ajung ca balerinele cele bătrîne, care tot mai ambetează publicul 
stăruind a se prezenta pe scenă cu fustele scurtate !). Dar băieții te-au 
susținut uni-sono, «sus şi tare», mai ales cu Sofocle la amorul care 


671 


răstoarnă imperii, deşi este pe obraji trandafirii, tot felul de Amor, 
Antigone, d.e. 


Aşa să fie dar şi aşa să rămiie ! 


Complimente doamnei, simpaticei doamne Zamfirescu. De vară, pe 
la 3/15 iulie la Bruxelles, două zile. Să fie numai soarta propice şi să 
ne dea aceste două zile, d-voastră şi nouă, fără jenă, fără oboseală. 
Wenn die Soldaten... 


T. Maiorescu' 


40(19) 
BAR, 
AX 


„10/22 martie 1893 


Numai intre noi, confidenţial, 
află, că cel mult pînă la sfîrşitul aprilie ac. vei fi numit prim-secretar, 
probabil tot la Bruxelles. Se retrage Pertic, cu titlul de consil. de legaţiune. 
Dealtminteri, devin 3 locuri vacante de prim-secretar (Popovici, d-ta şi 
un al treilea de înaintat). 

Alaltăieri Jacques şi cu mine te-am propus membru corespondent al 
Academiei. Atîrnă de la aprobarea şedinţei plenare. Probabil se va face. 
Membri actuali vor fi probabil aleşi Naum şi D. Ollănescu. 


In locul decedatului Al. Moruzi se numeşte Petrescu din Minist. 
Afac. Str." * 


40(20) 
BAR, S- 
XV 
60 
88(62 
BAR, (62) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 133—136 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 115—118 ; 1944, p. 132— 
135. 


* Carte de vizită. 


672 


1 — Referirea este la ultimul mesaj, foarte scurt, al lui Titu Ma- 
iorescu clin 10/22 martie 1893 (v. supra). 

2 — Ceea ce s-a şi întîmplat, scriitorul fiind ales membru cores- 
pondent abia în 1898, după trei „căderi”. V. şi răspunsul lui Titu 
Maiorescu din 19/31 martie 1893, care urmează mai jos. 

3 — Sărbătorile panatheene erau celebrate de atenieni în onoarea 
Atenei, zeița protectoare a oraşului lor. Cu această ocazie, se desfăşurau 
concursuri sportive, de muzică şi dans. Sărbătorile se terminau printr-o 
hecatombă şi printr-un banchet public. 

4 — Eleusis, oraş antic în Atica, în apropiere de Atena. Era vestit 
prin serbările (misterele eleusine) în cinstea unor divinităţi agricole 
(Demeter, Dionysos). 

5 — Megara, oraş în Grecia antică în partea de nord-est a 
istmului Corint. 

6 — Corint, unul dintre cele mai strălucite oraşe ale Greciei antice, 
rival al Atenei şi al Spartei. Distrus de armata romană (246 îen.). 

7 — Partenon, templu închinat zeiței Atena Partenos, situat pe 
Acropola Atenei (de unde şi titlul poeziei lui Duiliu Zamfirescu). Capo- 
doperă a arhitecturii greceşti din sec. I î.e.n. Ridicat din iniţiativa lui 
Pericle, conducător al Atenei, de arhitecţii Ictinos şi Callicrates, sub 
conducerea celebrului Fidias. Monumentul era durat din marmură albă 
de Pentelic, de unde întreaga discuţie în scrisoare (Pentelic-Penteleu), 
Duiliu Zamfirescu avînd cîştig de cauză (v. şi scrisoarea lui T. Maio- 
rescu din 9/31 martie 1893). 

8 — Este vorba de Philosophie de l'Art en Grece (1869), lucrare 
a lui H. Taine, des citată de Duiliu Zamfirescu în corespondenţă, 
alături de Philosophie de l'Art, Philosophie de l'Art en Italie, Histoire 
de la Litterature Anglaise şi Voyage en Italie. 

9 — I. C. Negruzzi se pregătea să predea ștafeta Convorbirilor 
literare noii generaţii (v. scrisoarea 3 către Mihail Dragomirescu, nota 3). 

10 — Ideea că nu „tot românul este poet" va fi reluată în dis- 
cursul de recepție la Academie, Poporanismul în literatură. 

11 — Theodor Șerbănescu (1839—1909), unul din poeţii minori ai 
„Junimii", ironizat de către Duiliu Zamfirescu în pasajul respectiv al 
scrisorii. 

12 — Ruysdael sau Ruisdal (1628—1682), pictor olandez, mare 
peisagist. 

13 — Jean David Heem (1600—1674), pictor olandez. A fost atras 
mai ales de tematica florală. 

14 — Wouverman (1619—1668), pictor olandez. Tablourile sale 
reprezintă scene de vînătoare, cai, marine. 


673 


15 — Hans Memling (1433—1494), pictor flamand. A trăit toată 
riaţa la Bruges, unde se păstrează, cum spune şi Duiliu Zamfirescu, 
operele sale principale. Excelent portretist. 

16 — Contele d'Egmont (1522—1568), căpitan general al Flandrei 
şi consilier de stat. A fost condamnat şi executat în urma unei răscoale 
a Ţărilor de Jos contra lui Filip al Il-lea. El este eroul tragediei lui 
Goethe, Egmont (1787), pentru care Beethoven a scris cunoscuta sa 
compoziţie (1810). 

17 —Mare atracţie (engl.). 


„Bucureşti, sîmbătă, 19/31 martie 1893 


Iubite d-le Zamfirescu, 

Plecăm azi la Venezia-Viena, în totul 14 zile absență — vacanţa 
Paştilor. Poetul Brătescu şi limbistul Rădulescu (2 coloane ale noului 
edificiu al Convorb. vin cu noi). 

Primeşti  Constituționalul ? Atunci vei fi cetit scrisoarea fără tact 
prin care Vlahuţă, numit de Academie membru corespondent, refuză 
primirea. 

în urma acestei scrisori, Academia a decis ca deocamdată să nu 
se mai puie la vot numiri de membri corespondenţi pînă nu se vor 
chibzui măsuri pentru evitarea unor asemenea gaminerii. 

De aceea votarea d-tale în plină şedinţă rămîne să se facă in 
seziunea anuală viitoare, dar în secţia literară, unde ai fost propus, 
eşti deja votat cu unanimitatea membrilor prezenţi (noi 2, Tocilescu, 
Roman, Vulcan, Quintescu,  Caraiani, Ollănescu, Naum, Sbiera. Lipsea 
numai Hasdeu). 

Ştiu că nu-ţi face «nici cald, nici rece». Dar tot se cuvine să ştii 
cum s-au petrecut lucrurile. 

Bine inspirata d-tale poezie Parthenon rămîne, fireşte, cum ai 
făcut-o, fără o iotă schimbată. Aşa şi e frumoasă. 

Şi Sofocle, şi inversiunea din strofa a 2-a, şi Pentelicul sunt caracte- 
ristice la locul lor, şi cine n-o simte, tant pis pour lui. 

Bine că s-a amînat alegerea academică — o blagă — şi că nu se 


amînă prim-secretariatul — lucru serios. 


674 


Respectuoase complimente doamnei Zamfirescu şi un shake-hand 


d-tale. Vine primăvara ! 


r. M" 
40(21) 
BAR, S 
XV 
61 
88(62) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 136—138; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 118—121 ; 1944, 
p. 136—138 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 175—177. 


1 — Ministrul George Bengescu, şeful lui Duiliu Zamfirescu la 
Bruxelles. 

2 — Adrien Brouwer sau Brauwer (1605—1638), pictor flamand, 
cunoscut mai ales prin înfăţişarea scenelor din taverne. 

3 — Gerard Dou (1613—1675), pictor olandez, elev al lui Rem- 
brandt. Maestru al clarobscurului. A pictat un mare număr de portrete 
şi scene din viața de familie. 

4 — în această scrisoare reîntîlnim una din paginile conținînd fine 
impresii de călătorie ale lui Duiliu Zamfirescu. 

5 — I. Al. Brătescu-Voineşti, care fusese invitat de către Titu Ma- 
iorescu, împreună cu I. A. Rădulescu-Pogoneanu, în excursie în străină- 


tate. 


62 


88(64) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 139; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 121 ; 1944, p. 139. 


675 


1 — La această scrisoare vine răspunsul lui Titu Maiorescu din 
1/13 iunie 1893, în care se vede încă o dată însuflețită atitudine priete- 
nească a criticului, atent nu numai la evoluţia literară a scriitorului, 
dar şi la cariera diplomatului. Poezia la care se referă este Culcate-! 
românite, publicată în Convorbiri literare, nr. 2, iunie 1893. Foarte in- 
teresante, de asemeni, consideraţiile lui Maiorescu despre importanța 
stagiului atenian al lui Duiliu Zamfirescu pentru poezia lui, care şi-a 


adîncit şi înmulțit semnificațiile. 


„Bucureşti, 1/13 iunie 1893 


Iubite domnule Zamfirescu, 

Azi e 1 iunie, şi am aşteptat această dată, fiindcă ştiam că secătura 
de Perticari după numirea sa de consil. de legațiune, cu condiția dimi- 
siei, mai ceruse or cerşise favoarea unei funcționări de 3 săptămîni în 
această nouă calitate, pentru a avea o panglică belgiană mai de samă. 

Am fost chiar azi la Externe, am vorbit cu secretarul general Ghica. 
Mi-a arătat lista ancienităţii, eşti trecut pe ea cel dintii la rînd, şi 
mi-a spus că este hotărîrea ministrului de a te numi peste cîteva zile 
prim-secretar la Bruxelles, căci astăzi s-a primit definitiv demisia lui 
Perticari. 

Prin urmare, în mod — ce e drept — neplăcut, înaintarea d-tale 
se va face întîrziat cu o lună şi jumătate peste cele prevăzute în 
scrisorica mea din urmă. Mie mi-a fost această întîrziere tot aşa de 
neplăcută ca şi d-tale (dar să ştii că nu e altă cauză decît cerşitoria 
lui Perticari), aşa de neplăcută, încît nu aveam curajul să-ţi scriu pînă 
cînd nu voi afla ceva pozitiv. 

Am aflat, şi e bine. întîrzierea a şi trecut. Lucrul se face! 

Minunata d-tale poezie «sunt culcate românite» ! Aşa de frumos- 
antic-sensuală, cu benghiul ei cu tot. 

Asta într-un fel, şi Partenonul într-alt fel sunt efectul cel mare 
ce ți l-au făcut cele două priviri adînci în lumea antică, din Roma şi 
din Atena, şi iacă la ce a fost bună greaoa strămutare vremelnică în 


căldura Aticei. Dar în definitiv, ce e mai bine: să rănești scoica pentru 


676 


a avea mărgăritarul ? sau să te lipseşti de mărgăritar, dar să fii lipsit 
şi de rănire ? După ce a trecut rana, e bun mărgăritarul. 

Dar contra Glyceriei alăturatele observări generale. 

Complimente doamnei şi cea mai prietenească strîngere de mînă 
d-tale. 


T.M. 


Noi vom fi la Paris, pe vro 3—5 zile, pe la 14/26 iulie. E posibilă 
o repezire de la Bruxelles ? Şi Dragomirescu şi Negulescu sunt la Paris." 


40(22) 
BAR, S 
XV 
63 
88(65 
BAR, S Sa 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 139—141 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 121—123 ; 1944, p. 139— 
141. 


1 — Speranța se confirmă curînd, la 1 iulie 1893, cînd este avansat 
la gradul de secretar de legație cl. I. 

2 — Poezia Glyceria a rămas în manuscris, nepublicată. 

3 — Brenn sau Brennus, şef al celților, care a trăit în sec. IV î.e.n. 


4 — Filip al U-lea (382—336 î.e.n.), rege al Macedoniei, tatăl lui 
Alexandru cel Mare. 

5 — Leonida T-ul (m. la 480 î.e.n.), eroul de la Thermopyle, cetate 
pe care o apără contra perşilor. 

6 — Xerxe I-ul (519—495 î.e.n.), rege al Persiei. L-a învins pe 
Leonida la Termopile. 

7 — Poezia nu era totuşi din cele „bune", în ciuda aprigei pledoarii 
„pro domo" a autorului. Ca dovadă că ea a rămas nepublicată. 

8 — Romanul este Viața la fară. 

9 — După cum reiese din răspunsul cu data de 23 iul./4 aug. 
1893 al lui Titu Maiorescu, nu s-au întîlnit. De remarcat în această 


677 


scrisoare a criticului micul tablou în stil rococo al societăţii franceze 


din staţiunea balneară Cauterets, văzută nu fără anume ironie. 


„Cascade du Ceriset 
Cauterets (Pyrenees), 
Hotel d'Angleterre, 
Joi, 23 iulie/4 august 1893 


Iubite domnule Zamfirescu, 


Am stat numai 2 zile la Paris, n-a fost chip de întîlnire, am 
trebuit să venim m grabă încoace — stasem prea mult la Kissingen — 
şi apoi aflasem la Paris de la d-ra Măria Bengescu despre mergerea 
şefului d-tale la Spa şi te presupuneam cu totul prins de necesitățile 
legaţiunii. în fine, s-a făcut şi faimoasa numire de prim-secretar. Orcît 
de tîrziu va fi venit, bine că a venit ! 


Pe aici e foarte frumos, munţii sunt pretutindeni vecinicii munţi, 
şi apoi felul elegant al vieţii franceze cu trăsurici, cu umbreluțe, cu 
coconite, cu bărbăței cu rozete, cu păhăruțe de băut apă minerală, cu 
coşuleţe frumușşele, cu căluşei, cu măgăruşi, cu canapeluţe şi perdeluţe etc. 
Geaba îşi dau aerul de republicani straşnici : francezii au rămas â cheval 
între Louis XIV şi Louis XV în apucăturile lesr sociale, şi unde mora- 
vurile sunt într-un fel, constituția politică nu poate fi multă vreme în 
alt fel. 

Noi stăm aici pînă la 921 august, apoi pe-ndelete prin Şvițera 
(unde întîlnire cu fiică-mea şi ginerele meu, je suiş beau-pere, s'ii vous 
plait:), la 25 august/6 sept. în Viena (Hotel Sacher) pe vro 4 zile, 
şi la 1/13 septemvrie în Bucureşti la salahorie. 


Complimente doamnei şi prieteneşte al d-lale, 


T. Maiorescu 


P.S. O poezie se ceteşte bine în Pirenei... dacă o capeti. 
Şi de la mine multe complimente d-lui şi d-nei Zamfirescu. Soția 


Sus-scrisului. *" 


40(22) 


B.A.R, S 
XV 


Ultima frază adăogată de Ana Maiorescu. 


678 


88(66) 
BAR, S 
XVIII! 


A fost publicată în RER, id., p. 141—143 ; în voi. Duiliu- 
Zamfirescu fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 123—125 ; 1944, 
p. 141—143 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 182—184. 


1 — V. supra, scrisoarea lui T. Maiorescu din 23 iulie/4 aug. 1893. 

2 — Maiorescu nu era încă tată-mare (grand-pere), ci numai socru 
(beau pere) şi îl va corecta pe amicul sLu în scrsioarea următoare din 
31 iulie/12 aug. 1893. Tot aici, foarte bune impresii despre poeziile 
trimise de Duiliu Zamfirescu, mai ales despre Adio, cîteva succinte 
impresii de călătorie din Olanda şi o revenire asupra profitului spiritual 
pe care l-a avut poetul din scurtul său stagiu la Atena: „Ți-o fi fost 
greu, cînd ai mers la Atena, şi o fi fost cald la Atena, dar mult ai 
cîştigat acolo în intuiție de artă". 

3 — Livia, fiica lui Titu Maiorescu, de curînd căsătorită cu ingi- 
nerul Eugen de Dymsza (v. supra, scrisoarea 51, nota 1). 

4 — Dimkrie August Laurian (1846—1906), ziarist şi critic literar, 
împreună cu Şt. C. Michăilescu a condus revista Tranzacțiuni literare fi 
ştiinţifice (1872), care va fuziona cu Revista contimporană A condus 
ziarele România liberă, Epoca,  Constituţionalul, organe ale junimiştilor. 

5 — V. supra, scrisoarea 9, nota 3. 

6 — Theodor Rosetti (1837—1923), om politic junimist, fost în 
mai multe rînduri ministru şi prim-ministru (1888—1889), unul dintre 
întemeietorii „Junimii”, alături de T. Maiorescu, P. P. Carp şi Iacob 
Negruzzi. 

7 — A.  Chibici-Rivneanu (1849—1917), junimist, prieten al lui 
M. Eminescu. Unica lui scriere literară este Din viața mea de voluntar 
1877—1878, la care se referă Duiliu Zamfirescu în scrisoare. 

8 — în atitudinea cunoscută față de „trivialitatea” lui Caragiale, 
apare acum nu numai un distinguo față de „minunata inteligență a 
omului", prezent şi în alte rînduri, dar şi un sentiment de compasiune, 
care-l animă adesea pe Duiliu Zamfirescu atunci cînd vine vorba de 
confrați (v. A. Vlahuţă). Autorul Vieţii la fară era ceea ce se numeşte 


un suflet bun, generos. (A se vedea şi cazul N. Petraşcu.) 


679- 


9 — Nu cunoaştem decît trei din cele patru: Adio şi Noapte 
buna, care au apărut în Convorbiri literare, nr. 10, februarie şi Alt 
cîntec, id., nr. 11, martie 1894. 


„Lac de Gaube 
Cauterets, Hotel d'Angleterre, 
Sîmbătă, 31 iuL/12 aug. '93 


Iubite domnule Zamfirescu, 


Să fi ştiut aşa, fireşte că dam de ştire despre sosirea noastră la 
Paris. Dar eu, cu simțimîntul de a nu-ţi face «deranj» ş.c.l. La Bucureşti, 
pe la decemvrie ! (Dar noi pe la 19/31 dec. plecăm spre Abbazia). 

Poeziile le-am primit cu mare recunoştinţă. Aşa o poezie sara (avem 
o terasă mare la dispoziţie, toate sunt frumoase aici, afară de condeie 
ți de cerneală), după zilnica excursie în munţi, e o binefacere sufletească. 

Cea mai gentilă poezie ne-a părut Adio — de la Atena, de la 
Atena ! (Ţi-o fi fost greu, cînd ai mers la Atena, şi o fi fost cald la 
Atena, dar mult ai cîştigat acolo în intuiţie de artă.) Propui numai în 
rîndul 2 la strofa 33 : «Părea că vrei», în loc de «păreai că vrei», pentru 
a evita mica cacofonie «păreai că vrei să-mi spui». 


In Noapte bună II nu-mi mai merge românită la copilaşul nevinovat, 
după ce a rămas consacrată Venerei sub forma culcată din ceailaltă 
foarte frumoasă poezie, tot de la Atena. Se-nţelege, o impresie întîmplă- 
toare şi curat individuală, dar tare. 


La Cintec e minunat «cu un haz în colțul gurei», şi «mi-aş di 
sufletul mamei pădurei». 

Felicitările pentru închipuitul copil al fiicei mele Livia le primesc 
ca â compte asupra viitorului; pînă în prezent Livia n-are nici un 
copil şi precît îmi aduc aminte (afară numai de-oi fi fost ameţit de 
o excursie la Pont d'Espagne şi Vignemale), ţi-am scris că sunt beai- 
țere, nu grand-pere. II n'y a pas de mal. 


Ne  întrebai într-o scrisoare de Hollanda. Am fost în Hollanda 
acum doi ani, vro 3 zile la Amsterdam, ceva la Rotterdam, vro 4 zile 
la La Haye şi la Scheveningen. Am rămas încîntați, ca şi d-ta. Cea 
mai sugestivă impresie de la picturi. Vechiul cunoscut Rembrandt, dar 
nou van Heelst, Hals, van Steen, realistul sociolog. Şi toate aşa de fru- 


680 


mos expuse şi aşa de natural create ! In viața lor zilnică o aşa de strălu- 
cită însufleţire a frumosului. Mari oameni păstrăvarii aceia cu pescăria la 
stînga şi cu păşunele de vaci la dreapta, şi în mijloc digele enorme cu 
lupta pentru existență în contra primejdiei de la mare. 

Să auzim de bine şi despre sfîrşitul romanului. 


Prieteneşte al d-tale, 


T.M: 
40(23) 
BAR, S 
XV 
65 
88(67) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 143—145 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 125—127 ; 1944, p. 143— 
145. 


1 — V. supra, scrisoarea 64, nota 2. 

2 — Volumul va fi Alte orizonturi, Bucureşti, Edit. librăriei „Caroli 
Miiller", 1894. 

3 — Ernst Curtius (1814—1896), filozof şi istoric german, autor 
al unei Istorii a Greciei (1857—1£61). 

4 — Asparia din Milet, celebră prin frumusețea şi spiritul ei, prie- 
tenă şi sfătuitoare a lui Pericle, marele om de stat atenian (495—429' 
î.e.n.), ocrotitor al literaturii şi al artelor. In timpul său a fost înălțat 
p3rtenonul din Atena. 

5 — William Smith (1813—1893), erudit englez, autor al mai multor 
dicționare de mare succes: Dicționar de atichități greceşti şi romane 
(1842), Dicționar al grecilor şi romanilor iluştri (1849), Dicţionarul 
Bibliei (1860—1865). 

6 — Victor Duruy (1811—1894), istoric francez, autor al unei 
Istorii a romanilor. 

7 — Scriitorul nu este consecvent. Uneori, şi cînd vorbeşte el, ca 
autor, foloseşte forma nearticulată, care nu se aude numai în vorbirea 
țăranilor, dar şi a altor categorii sociale. 


681 


66 


B.A.R, S 
XVIII 


A fost publicată în RER, II, nr. 11, 1 nov. 1935, p. 298—299 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 127; 
1944, p. 145—146. 


1 — Scrisoare care nu s-a păstrat. 
2 — Scrisoare din 11 sept. 1893, păstrată la B.C.S., ms. 12.357. 


67 


88(69) 


B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 299—300 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 128—129 ; 1944, 
p. 146—147; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 185—186. 


1 — E vorba de versurile de care pomeneşte în scrisoarea 1/14 sept. 
1893 şi care nu ne-au parvenit, plus altele noi. Se pare că n-au plăcut 
prea mult, de vreme ce Titu Maiorescu în răspunsul său din 26 sept. / 
8 oct. 1893, după ce îl elogiază, face şi o rezervă, ce vrea să spună 
că recentele versuri nu sînt la nivelul poeziei Pe Acropole : „Dealtminteri..., 
de cînd cu Partenon şi cu romanițele ne-ai făcut pretenţioşi față cu 
poeziile d-tale". 

2 — Ne întîlnim iarăşi cu o admirabilă pagină de jurnal de creaţie, 
în care se strecoară şi importante mărturii de scriitor, teoretizînd obiecti- 
vitatea în chiar spiritul lui Flaubert, pe care nu-l gustau nici Duiliu, 
nici Maiorescu : „Eu nu trebuie să intru acolo decît numai în proporția 
în care intră căldura în dinamică, să fiu deci tot, dar să nu par nimic". 
La întrebarea cum să rezolve dragostea dintre Matei Damian şi Saşa 
(căci la ei se referă), criticul îi răspunde categoric, alegînd soluția 


682 


căsătoriei fericite, ca un mare iubitor de romane cu happy-end ce era, 
în fond ca un clasic. 

Tot aici, date despre activitatea prodigioasă a lui Maiorescu, care 
corecta acum voi. III al Criticelor (ed. 1892—1893) şi traducerea stu- 
diului lui Herbert Spencer, In contra socialismului (Din libertate în 
jtsuprire), care se publică în Convorbiri literare, nr. 6, 1 oct. 1893, 
p. 481—508. 


„Bucureşti, 26 sept./8 oct. 1893 


Iubite domnule Zamfirescu, 

Am primit şi «penultima» scrisoare cu 2 poezii şi ultima din 3 oct. 
cu 1 poezie. Toate poeziile d-tale sunt elegante în expresii, şi e bine 
că dospeşti mereu aluatul limbei române ; îmi închipuiesc că prin aceasta 
creşte inconştient siguranța şi perfecta conformitate în mînuirea minu- 
natului instrument. Dealminteri... de cînd cu Partenon şi cu romaniţele 
ne-ai făcut pretenţioşi față cu poeziile d-tale. 

Cum să sfîrşească romanul ? Din cele scrise, impresia mea e foarte 
hotărîtă : cu bine! 3 argumente de valoare descrescîndă : 

1) Felul împrejurărilor sufleteşti la noi nu e tragic; el poate fi 
prezentat ca tragic din partea celui ce le priveşte din punct de vedere 
străin, dar în chiar cercul său nu e tragic. Insă romanul trebuie să 
crească din chiar lăuntrul împrejurărilor sale. Noi nu suntem astăzi 
nici în eroica sălbătăcie â la Richard III, nici în acreala histerică a 
parizianelor. Toate, şi cele mai aparente contraste, sfirşesc cu «embras- 
sons-nous, Folleville !», şi o să auzi şi despre generalul Anghelescu 
zicîndu-se «ei, ce vreai, nenişorule, bietul om !» Poate e şi aici un fel 
de filozofie cu un grăunte de adevăr; căci în definitiv: omul e cum 
e şi pace ! — Cel mult o blîndă melancolie. 

2) Ne-au prea amărît (unilateral, prin urmare fals) realiştii pretinşi 
Flaubert-Zola-Maupassant cu urîtul, tristul, nefericitul... o suflare senină 
peste aceşti picloşi, fie-le ţărîna grea pe mormîntul literar! 

3) Vorba batrînului Darwin (mare cetitor de romanuri) : «copiilor, 
cetiți voi întîi romanul cel nou ; dacă se sfîrşeşte rău, nici nu mi-l mai 
dați». 


683 


Rectorat, bacalaureat, Anuarul Universității, corecturile voi. III 
Critice,  corecturile traducerii Spencer, În contra socialismului pentru 
numărul octombrie din Convorbiri, advocatura... Ameţeala lunei sep- 
tembrie, îndoit de curioasă după 2 luni de Pirenei şi Alpi. 

Vite encore 1000 000 de bonnes' choses pour Madame Zamfirescu 
et un shake-hand pour vous de notre part. 


T. Maiorescu” 


40(24) 
B.A.R., 
XV 
68 
88(70 
B.A.R., (70) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 301—302 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 129—131 ; 1944, p. 147— 
150. 


1 — „Imprecaţia” este poezia Către Cleobul, apreciată de T. Ma- 
iorescu în răspunsul său din 4/16 nov. 1893, dar publicată în Convorbiri 
literare, inexplicabil, abia în sept. 1895 (v. şi comentariul lui Mihai 
Gafiţa, în volumul Duiliu Zamfirescu, Opere, I, ed. cit., p. 476—478). 

2 — Mişu (Mihai)  Pherekyde, v. scrisoarea 1 către Trandafir 
Djuvara, nota 4. 

3 — Corsarul, poezie care nu va apărea în Convorbiri literare, 
ci în voi. Alte orizonturi, Edit. „Carol Miiller", 1894. Titu Maiorescu 
pare interesat în această epocă, în primul rînd de romanul Viaţa la 
țară : „...dar m-am hotărît să nu mai răspund nimic la poeziile d-tale 
pînă nu ne vei da o ştire bună despne romanul d-tale”. 

4 — Se referă la studiile lui Xenophon Gheorghiu despre literatura 
franceză (La Fontaine, Boileau, Corneille, Racine, Moliere, Regnard, ce 
s-au publicat în Convorbiri literare de-a lungul anilor, cu începere din 
1885. Ultimul este Tragedia „Polyeucte” a lui Corneille, Convorbiri 
literare, nr. 4, 1 aug. şi nr. 5, 1 sept. 1893. 


5 — Edgar T. Aslan, traducător al Convorbirilor literare, în 1892— 
1893 publicase versiunea românească a tragediei Medeea de Ernest 
Legouve. 

684 


6 — Se referă la nuvela Pană Zrăsnea Sfintul de I. Al. Brătescu- 
Voineşti, publicată în Convorbiri literare, nr. 6, 1 oct. 1893. 

7 — V. supra, scrisoarea 67, nota 2. 

8 — E vorba de poema Povestea vulpei de A. Naum, publicată 


în Convorbiri literare, nr. 4, 1 aug. 1893, p. 321—328. 

9 — Joan Popovici-Bănățeanul (1869—1893), poet şi prozator de 
origine bănățeană, mort de tînăr. Foarte apreciat de Titu Maiorescu 
(cf. Convorbiri literare, 1893, nr. 6 şi Critice, voi. III). Mai cunoscută 
este nuvela /n lume, zugrăvind viața meseriaşilor. Altele se intitulează 
După un an de fale, Un sfirşit jalnic, De la tirg, în lume, Fără urme. 
I. Popovici-Bănăţeanul scrie în graiul bănăţean, folosind numeroşi ter- 
meni dialectali, ceea ce va duce mai tîrziu la observaţii severe din 
partea lui Duiliu Zamfirescu (v. articolele Romanul şi limba română, 
în Noua revistă română, 1901, nr. 35, 1 iunie şi Scrisori romane, II, 
în Luceafărul, 1905, nr. 17, 1 sept.) (v. şi Duiliu Zamfirescu, Opere, V, 
ed. cit., p. 395—416 ; 443—451). 


„Bucureşti, 4/16 nov. 1893 


Iubite domnule Zamfirescu, 

E bun Cleobul şi e curioasă prezentarea (pentru noi) foarte stră- 
vezielor figuri moderne sub nume antice. Şi Corsarul... dar m-am hotărît 
să nu mai răspund nimic la poeziile d-tale pînă nu ne vei da o ştire bună 
despre romanul d-tale. înaintează ? Cînd e gata? îl aduci d-ta la 
Bucureşti ? Şi cînd vii, dacă vii ? (între 22 dec. stil vechi şi 8 ian. noi 
suntem la Viena-Abbazia.) 

Eu, en attendant, am să vorbesc odată cu Mitiţă Sturdza şi să 
văd dacă îi pot scoate din cap duşmănia în contra d-tale. Sturdza are 
un lucru bun: respectă oamenii muncitori şi de treabă. Aşa a făcut la 
1876, la căderea mea din minister, păstrînd şi sprijinind pe Slavici la 
«documentele Hormuzachi» şi pe Lecomte du Nouy la Curtea de Argeş, 
deşi toți voiau să-i măture ca pe nişte oameni aduşi de mine. 

D-ta nu eşti adus de noi în diplomaţie, în politica militantă nu 
te'amesteci, eşti harnic şi conştiincios. Aceste note ale d-tale aş vrea să 
i le vîr în cap. Căci peste li/z ani (cel mult) are să vie Sturdza la 
guvern, după prevederile omenești. 

Etc, etc. 

îți trimit sub bandă Anuarul Universităţii, salahorie administrativă ! 
Şi â propos de Universitatate : te rog, informează-mă întrucîtva despre 


685 


universităţile din Belgia. îmi poţi trimite legea sau reglementele lor? 
Ce deosebire e între ale statului şi cele libere-catolice ? Cum de se dă aşa 
de uşor doctoratul în legi acolo? Cîţi ani de studiu la facult. se cer 
pentru doctorat acolo şi cîte examene prealabile ? Se cere vreo teză 
imprimată ? Cum de fac studenți slabi din Bucureşti doctoratul în 
6 luni la Bruxelles? Or era mai nainte aşa şi acum s-a schimbat... ? 

Mie-mi trebuiesc aceste notițe pentru echivalențele de dat sau de 
refuzat. 

Şi încă o informare, te rog. E la Bruxelles un prostuț de tînăr 
(între noi 2 fie zis, fără nici o valoare), Nică Negri. Ce examene a 
făcut băiatul acesta în Bruxelles ? Şi ce mai are de trecut pentru docto- 
rat ? Şi cînd ar putea trece ? 

Se ţes din partea tatălui (marele mincinos Negri) o sumă de legende 
false în jurul acelui băiat, şi pentru regula administrativă trebuie să 
ştim exact adevărul. 

Sărutări de mînă doamnei Zamfirescu, şi prieteneşte al d-tale, 


TM. n" 
40(25) 
BAR, S 
XV 
69 
88(72 
B.A.R., (72) 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 302—305; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 131—133 ; 1944, 
p. 149—153. 


1 — Despre inimiciţia dintre Duiliu Zamfirescu şi Dimitrie Sturdza, 
v. supra, scrisoarea l1 către Trandafir Djuvara, nota 7, precum şi arti- 
colul nostru Obirşia unei inimiciții, în Manuscriptum, 1982, nr. 4 (49), 
P- 137—138. în scrisoarea de răspuns din 7/19 febr. 1894, Titu Maio- 
rescu îi restituie destinatarului scrisoarea lui D. Sturdza, şi-i comunică 
despre discuţia avută (în care îl apărase, bineînțeles, pe Duiliu), reuşind 
să „restabilească adevărul în mare parte". Previziunea criticului că 
Sturdza „va veni la guvern în a. 1895" s-a adeverit întocmai. Tot aici, 
interesante considerații despre fericirea creaţiei, acea „fericire stranie", 
„lumea  impersonală a idealului”, şi despre noua generație junimistă, 


686 


entuziastă „în căutarea şi iubirea adevărului şi frumosului", „„nemate- 
rialistă (în deosebire de Vlahuţă, Slavici, Caragiale, care asupra acestei 
note caracteristice s-au dezbinat de noi)". Dezbinarea însă avea să 
continue, spre continua dezamăgire a criticului. Chiar şi bunul prieten 
Duiliu începe să iasă de sub tutela junimistă (v. scrisorile următoare), 
iar ceva mai tîrziu, Mihail Dragomirescu, care-şi va scoate Convorbirile 


proprii. 
2 - Fireşte, e vorba mereu de Viaţa la fară. 


„Bucureşti, 7/19 fevr. 1894 


Iubite domnule Zamfirescu, 

Retrimit scrisoarea Sturdza. Am avut o lungă convorbire cu el şi 
cred că am restabilit adevărul în mare parte. E probabil că D.St. va 
veni la guvern în a. 1895. Pînă atunci pare a sta solid guvernul de 
astăzi. De atunci încolo nu mai vrea Carp să stea, în orce caz. 

Romanul d-tale, trimis pe jumătate, nu mi l-a adus încă Jacques 
Negruzzi spre cetire. Sper sîmbătă viitoare. Dar mie-mi pare foarte bine 
că ni l-ai trimis, că l-ai scris, că te fură literatura, şi pricep şi împăr- 
tăşesc ce-mi scrii: «Viaţa lumească mi-a fost, în vremea asta, aşa de 
indiferentă, că parcă nici n-aş fi trăit într-însa». Aceasta este fericirea 
stranie (3/, exultantă, W melancolică) a adevăratului autor, de care cei 
nechemați şi nealeşi n-au cel mai mic habar. E lumea impersonală a 
idealului, semnul de recunoaştere al francmasonăriei intelectuale, care 
dealtminteri nu are mulți inițiați. 

Auzul meu s-a îndreptat mult, şi mă aflu cu el iarăşi cum eram 
acum vro 10 ani. Mai mult nu pot cere de la cei 54 de ani ai mei decît 
să devie 44 ! 

Mişcarea noastră literară, înfiripată cu foştii mei şcolari universitari, 
creşte. Remarcă în Conv. de la fevruarie finul articol de Evolceanu (un 
cap excelent), deşi explicarea lui Fulger e prea lungă. Un foarte bun 
studiu asupra supraviețuirii — «survivance» — în locuţiuni şi jocuri de 
copii la români de Anastasescu-Floru ni s-a cetit alaltăieri şi va apărea 
în Conv. de la martie sau aprilie. Un alt studiu interesant ni l-a trimis 
Teohar Antonescu din Atena (e acolo pentru săpăturile arheologice de 
la Olympia) asupra concluziilor etnografice din cercetările arheologice. 
Floru e aici, dar acest Antonescu şi acel Evolceanu au fost (Evolceanu 


687 


este încă) împreună cu Dragomirescu şi Negulescu primăvara aceasta la 
Berlin şi au format acolo «Junimea» generației a doua, prin entuziasmul 
lor de bună-credință pentru tot ce este aspirație curată, nematerialistă 
(în deosebire de Vlahuţă, Slavici, Caragiale, care asupra acestei note 
caracteristice s-au dezbinat de noi) în căutarea şi iubirea adevărului şi 
frumosului... 

Dar adecă eu n-am vreme să-ți scriu, sunt copleşit de lucrări oficiale 
şi vreau numai să salut în grabă pe doamna Zamfirescu şi să-ți strîng 
mîna, totdeauna prieteneşte. 


7". Maiorescu 


O nouă novelă şi o nouă schiță de Brătescu sunt gata. 


40(26) 
B.A.R., 
XV 
70 
88(72 
B.A.R., (2) 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 305; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 134; 1944, p. 152—153. 


1 — Serisoare care, prin datele ce le conține, se găseşte în imediata 
succesiune a celei anterioare. E. Bucuţa a considerat-o chiar ca avînd 
aceeaşi dată. 


2— Take Ionescu (1858—1922), om politic, lider al partidului con- 
servator-democrat (1908), în mai multe rînduri ministru şi prim-ministru 
(1921 — 1922). în 1892 deținea portofoliul Instrucțiunii Publice. 


TI 


88(73) 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 305—307; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 134__136; 1944 
p. 153—155. 


688 


1 — Scrisoarea din 7/19 febr. 1894. Deci trecuse aproape o lună 
şi jumătate. 

2 — V. supra, scrisorile despre „afacerea Văcărescu", precum îi 
scrisoarea 10 către Trandafir Djuvara, nota 3. 

3 — D. Evolceanu îi luase apărarea lui G. Coşbuc împotriva acu- 
zației de plagiat a unui obscur publicist, Gr. N. Lazu (cf. articolul 
„Baladele şi idilele" d-lui George Coşbuc, în Convorbiri literare, nr. 10, 
1 febr. ; nr. 11, 1 martie 1894. 

4 — „Aprecierile din zbor" ale lui I. C. Negruzzi erau următoarele, 
într-o scrisoare din 9/21 ian. 1894: „Ştii că totdeauna eu te-am în- 
demnat să scrii romanuri, fiindcă mie îmi place cum le scrii. Eşti făcut 
pentru treaba aceasta. Proza d-tale, cred eu, este adevărata proză a 
autorului de romane şi observația fină a împrejurărilor generale, precum 
nu mai puțin a nuanțelor este o foarte mare calitate. în ceea ce priveşte 
Viața la țară ceea ce am cetit păn-acum este cam idilic. Nu ştiu cum 
se va croi lucrul de acum înainte, dar păn-acum totul pare normal, 
fără multe lupte sufleteşti şi fără ca împrejurările exterioare să fi făcut 
viața persoanelor mai dramatică. Nu ştiu ce observații se vor face în 
cercul nostru literar şi dacă toți vor avea gustul meu foarte pronunțat 
pentru liniştea cîmpenească. Poate va observa vreunul că ai pus prea 
mare greutate pe descrierea vieții de la țară, făcînd din cauza aceasta 
să păgubească ceva partea psihologică... Este evident că ai avut o deose- 
bită plăcere pentru descrierea vieții cîmpene sub toate formele ei şi în 
toate păturile sociale. Dar nimeni ca mine, care am trtit aşa de mult 
la țară, nu ştie să aprecieze aceste frumoase descrieri. în total părerea 
mea este : romanul e foarte bine scris şi e absolut pe placul meu. Aştept 
însă sfîrşitul pentru a da o părere definitivă. Cîteva observații critice : 
limba îmi pare foarte mult amestecată cu moldovenisme, sau, dacă vrei, 
cu muntenisme — lucru foarte natural pentru un focşănean. însă se 
potriveşte aceasta în județul Ialomița? mai ales în vorba poporului de 
jos ?" (B.C.S., ms. 12.358, publicată de noi în România literară, nr. 6, 
6 febr. 1969, p. 12). 

5 — Duiliu Zamfirescu pare dezamăgit de impresia primei lecturi 
junimiste. Din păcate, nici a lui Titu Maiorescu nu va fi mai entu- 
ziastă şi nici nu va fi exprimată public, într-un articol. 

6 — Soția ministrului român la Bruxelles, George Bengescu, şeful 
lui Duiliu Zamfirescu. 

7 — Acum se produce o „primă evadare" a scriitorului de la Roma 
de sub tutela Convorbirilor literare. Gestul va fi, cum e de înțeles, rău 
primit de Maiorescu. în răspunsul său, criticul este dur: „M-ai făcut 
arbitru, am hotărît: alăturata trimite-o la Ateneu sau la orice altă 


689 


colecție de maculatură; iar frumoasa poezie La lună cu casta nemin- 
giiere am dat-o la Convorbiri pe iunie (v. şi supra, scrisoarea 19 către 
Trandafir Djuvara, nota | şi infra, scrisoarea 72). La lună, poezie 
trimisă în mai 1894 va apare, într-adevăr, în Convorbiri literare, în 
1894, numărul pe luna iunie, cealaltă riu ştim care poezie va fi fost (v. şi 
comentariul lui M. Gafiţa, în Duiliu Zamfirescu, Opere, voi. I, ed. cit., 
p. 494—496). 


„Buc, 13/25 mai 1894 


Iubite domnule Duiliu, 

M-ai făcut arbitru, am hotărît: alăturata trimite-o la Ateneu sau 
la orice altă colecție de maculatură; iar frumoasa poezie La bmă cu 
casta nemingiiere am dat-o la Convorbiri pe iunie. 

A propos de această „castă nemîngîiere" şi de toată atmosfera 
ce-mi transpiră în depărtare de la d-ta prin puținele d-tale rînduri 
(scrisori sau poezii) : dacă aş fi mai indiscret şi dacă am putea vorbi 
împreună, aşa la o cigară cu glas intim-domol, aş avea serioasă materie 
de vorbă cu d-ta, cu inima d-tale, cu «noua formă a durerii». Uneori 
vorba unui prieten mai bătrîn sau linişteşte sau hotărăşte... 

Stai în bune relaţii cu familia şefului d-tale ? Cum sunt domnişoarele 
Bengescu ? 

Al d-tale totdeauna prieten, 
T. M. 


Aşteptăm cu nerăbdare sfirşitul romanului trimis pentru a-i începe 


publicarea în Convorb." 


40027 
B.A.R., 
XV 
72 
88(74 
B.A.R., CA) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 308; în voi. Duiliu Zamfirescu 
fi Titu maiorescu în scrisori, 1937, p. 136; 1944, p. 155—156. 


690 


1 — Data şi locul, scrise de mîna lui Titu Maiorescu. 


2 — V. supra, scrisoarea 71, nota 7. 
73 
88(75 
B.A.R., (75) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 308—310 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 137—138 ; 1944, p. 156— 
158; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 196—198. 


1 — Nunta prințului Carol de Hohenzollern (omonim al regelui 
Carol I) cu fiica contelui de Flandra. 
2 — Se numea Idda Schiavoni. 


3 — Şeful era ministrul George Bengescu (1844—1922). întrebarea 
lui Maiorescu fusese insidioasă, accentul căzînd pe domnişoarele Bengescu. 
Criticul a putut bănui că una dintre ele i-ar fi inspirat poetului La lună 
(v. supra, scrisoarea lui T. Maiorescu din 13/25 mai 1894). Era o simplă 
bănuială pe care Duiliu Zamfirescu o înlătură: „Luna şi ochii ce o simt 
pe sub gene închise sunt nişte tovarăşi vechi, fără legătură cu nevoile 


din lume". 


74 


(76) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 310—311 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 137—138 ; 1944, p. 158— 
159. 


1 — Romanul Lume nouă şi lume veche, publicat mai întîi în Con- 
vorbiri literare (1891—1892), va apărea în volum la Editura Carol 
Miiller, în 1895. 


691 


2 — loan N. Roman (1866—1931), avocat, publicist şi om poli- 
tic. S-a făcut cunoscut mai ales datorită polemicii cu C. Dobrogeanu- 
Gherea în problema „reacţionarismului" lui Eminescu. Noul publicist pro- 
punea, pe bună dreptate, o interpretare mai nuanţată. Fiind la studii 
la Bruxelles, I. N. Roman s-a bucurat de sprijinul şi solicitudinea lui 
Duiliu Zamfirescu. 

3 — Se referă la scrisoarea lui A. Vlahuţă din 6 iunie [1894], care 
continuă astfel: „E vădit că a început să se vîndă şi la noi literatura, 
dar cum noi nu ştim şi nici nu putem să ne facem singuri partea co- 
mercială, vom fi încă multă vreme victima librarilor. 

Volumul tău va trebui, nici vorbă, să-l dai în editură. Graeve 
obişnuia să plătească 50 bani de exemplar, dar acum stă cam rău — şi 
nu mai e abordabil. Totuşi o propunere de la tine poate că l-ar mişca... 
Scrie-i: numărul paginilor, titlul (3000 ex. a 50 bani, 1000 lei la apa- 
riția volumului şi restul după ce se vor vinde pe jumătate). El, probabil, 
are să-mi spuie mie de scrisoarea ta, înainte de a-ţi da un răspuns, şi 
atunci am să-i vorbesc şi cred că am să-l conving. 

Altfel e greu, s-a deprins cu cei vechi, şi îi refuză mai lesne. 

Editori mai sunt: Miiller, Steinberg, Şaraga de la Iaşi; fiecare cu 
cusururile lui. 

Şă încercăm întîi, cum ţi-am spus, cu Graeve. Dar scrie-mi ime- 
diat, căci eu pe la sfirşitul lunii plec — şi atunci ar rămînea pe la 
toamnă. Nu-ţi poți închipui cîtă dorință am să te servesc. 

Te doresc şi te îmbrăţişez, 


A. Vlahuţă” 


(B.C.S., Ms. 11.628.) 


4 — Şi părerea lui Titu Maiorescu nu întîrzie să vină în scrisoarea 
din 17/29 iunie, cu aprecieri exagerate în ceea ce priveşte „goana după 
cîştig” a lui Vlahuţă, foarte severe despre romanul acestuia („Dan al lui 
Vlahuţă e stupid”), cu sfatul, de care Duiliu Zamfirescu va ţine seama, 
ca să ofere cartea editorului Miiller, unde a şi apărut. 


„Bucureşti, 17/29 iunie 1894 
Iubite domnule Zamfirescu, 
Ca să scoţi mai întîi d-ta un ban din pungă, necum 1500 frci, 


să-ți tipăreşti la Bruxelles 2000 exempl. din roman, şi apoi să aştepţi 


692 


să se vîndă aici, ba încă (ceea ce, după cîte aflu, pare punctul cel mai 
greu şi riscat) să încasezi prețul vînzării de pe la librari: aceasta nu-mi 
pare lucru cuminte. La Vlahuţă era furioasa reclamă a socialiştilor (acum 
s-a stricat cu ei), goana lui proprie după cîştig, auri sacra fames, per- 
sonala străduință aici la fața locului. 

D-ta nu eşti aici, şi dacă ai fi aici, n-ai goni banul la librari ne- 
cinstiți, şi socialiştii te-ar combate sau te-ar ignora tocmai pentru ca 
să nu se facă vorbă în giurul scrierii d-tale. 

Mai adaogă că Dan al lui Vlahuță e stupid, încă o şansă de succes 
pe lîngă socialiştii noştri şi cei ce le seamănă. 

Dar ca romanul d-tale să fie editat aici în volum (fireşte, nu la 
Socec, cu care am rupt-o, ci poate la Robin, la Graeve sau la junele 
Miiller), cu cheltuiala editorului şi dîndu-ți un â compte pe manuscript, 
asta da. 

Poate îi scrii lui Vlahuţă să se însărcineze cu mijlocirea acestui mod 
de publicaţiune, dacă lucrul este urgent. Dacă poate aştepta pînă la 
sept, mă însărcinez eu. Acum nu pot, fiindcă plecăm (3 săptămîni 
Kissingen, apoi  Şviţera, cîteva săptămîni Beatenberg deasupra lacului 
de Thun). 

Cine e acel I. N. Roman? Rudă cu Slavici? Socialisto-naţionalo- 
liberalo-despotico-confuzo-pehlivan ? 

Din Eminescu publică Socec în săptămînile aceste o noul ediție, 
a 7-a. 

Mişcarea noastră literară (Convorb. etc.) se întăreşte. La sept. se 
vor fi întors definitiv în ţară Dragomirescu, Negulescu, finul Evolceanu, 
arheologul Teohar Antonescu din Atena, solidul Floru (care a izbutit 
alaltăieri primul între 13 concurenţi la o catedră de istorie pentru liceu). 
Aceştia, cansolidați în poziţia lor materială şi fixaţi la Bucureşti şi 
laşi, vor spori avîntul. 

Păcat că nu eşti d-ta aici ! Poate la vara viitoare, cu venirea roşilor 
la putere, vei fi adus în Ministerul de Externe. Prin Ollănescu-Phere- 
kyde ? 

Al d-tale, 


T. Maiorescu 


Dacă te abate gîndul spre o scrisoare de răspuns, adresa noastră 
de Ia 3/15 iulie încolo este Bad Kissingen, Kurhaus." 


40(28) 
B.A.R., Sxv 


693 


75 


88177) 
XVIII 


B.A.R 


- 


A fost publicată în REFER, id., p. 311—313 ; în voi. Duiliu 


Zamfirescu fi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 140—141 ; 1944, 
p. 159—161. 
1 — Titu Maiorescu se însărcinase el să se ocupe de tipărirea roma- 


nului Lume nouă fi lume veche, dar numai în luna septembrie (v. supra, 
scrisoarea lui din 17/29 iunie 1894). 

2 — Literatură şi ştiinţă, publicație periodică apărută în Bucureşti 
în anul 1593 şi 1894, sub conducerea lui C. Dobrogeanu-Gherea, care 
înlocuia Contemporanul. Criticul socialist publică aici studiile Mişcarea 
literară şi ştiinţifică şi Asupra esteticii metafizice şi ştiinţifice. 

3 — Față de generozitatea şi entuziasmul poetului, criticul manifestă 
prudență, îndemnîndu-I, şi nu fără dreptate, să fie mai sceptic şi mai 
sever în judecată (v. scrisoarea din 4/16 iulie 1894 care urmează). 

4 — Titu Maiorescu a refuzat politicos să-i ofere lui Duiliu Zam- 
firescu date din viața intimă, pentru că el însuşi ținea un jurnal, despre 
care n-a considerat necesar să-şi informeze prietenul. 


„Bad Kissingen, Kurhaus, 
luni, 4/16 iulie 1894 


Tubite domnule Z., 


Aşadar, pentru publicarea romanului d-tale rămîne să vorbesc la 
sept. S-a stabilit la Bucureşti ca librar fiul lui Miiller pieptănarul şi are 
prăvălia vis-â-vis de tatăl său, în celălalt colț al pasajului. Fiind băiat 
de bani gata, vrea să întreprindă cîte ceva, şi poate facem ceva cu el. 
EI a dat 2000 fr. pentru al doilea volum de Literatură (?) şi ştiinţă (? ?) 
al lui Gherea. 

De venirea d-tale la Bucureşti în Ministerul de Externe am vorbit 
eu în scrisoarea trecută, crezînd că ți-ar conveni d-tale să mai stai 
vro 2 ani şi în țară, nu cu vreun alt gînd. Dar poate te-ai zdruncina 
prea tare finanțiar. Prevederea că la anul se va schimba regimul la 


694 


nci si vor veni roşii, se întemeiază (dar să rămînă vorba între noi) 
pe hotărîrea lui Carp de a se retrage din minister înainte de alegerile 
generale, pentru a nu le face în nici un caz cu L. Cat. Legislatura 
actuală însă se termină pe la martie 1895. Prin urmare... 

Despre Vlahuță am şi eu părerea d-tale. Pe Roman nu-l cunosc 
deloc. Nu e rudă cu Slavici ? Ce ţi-am scris despre el e un fel de miros 
din depărtare. D-ta îl vei putea judeca mai bine acum. Are talent! 
E om cinstit ? 

Dar fii mai sceptic şi mai sever în judecată: cazul cu Petraşcv. 

N-am cetit noul roman al d-tale. Negruzzi ni-l rezerva pînă la 
sosirea sfîrşitului. Adresa lui J. Negruzzi pentru aceste 12 zile e: 
Sinaia, strada Izvor, la d-na Olga Duca. El a avut un grozav accident: 
şi-a vîrît un țăruş ascuţit («futeur» pentru sprijinirea unei flori) în 
singurul ochi cu care vede; în primul moment orbit de tot, rana de 
lîngă iris s-a cicatrizat încet şi după vro 9 zile de bandare şi de 
completă lipsă de vedere, acum e scăpat de pericolul de a nu mai 
vedea deloc. 

E gentilă propunerea d-tale ca să-ţi dau cu țîrîita notițe biografice 
de ale mele, şi văd îndemnul puternic ca astfel să se păstreze impresii 
de ale timpului şi de ale oamenilor de pe la 1840 încoace. Dar nu pot 
în momentul de față. Am cu mine de lucrat Anuarul Universit. şi 
încep a edita «discursurile parlamentare», 1871—1893, vro 2—3 volume 
cu încadrări istorico- politice. Un an de mică osteneală. Apoi poate 
autobiografia. 


Mi-e dor de vorbă lungă şi liniştită cu d-ta. Poate spre toamnă. 


Al d-tale, 
T.M: 
40(29 
B.A.R., (22) 
XV 
76 
88(78 
B.A.R., (75) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 313—316 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
Şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 141—145 ; 1944, p. 161—165. 


695 


1 — E vorba de un volum din seria Scrieri complecte, I—IV, 
Bucureşti, Socec, 1893—1897. Opinia critică a lui Duiliu Zamfirescu 
despre poeziile lui I. Negruzzi va fi şi mai tranşant exprimată de Titu 
Maiorescu în scrisoarea de răspuns din 17/29 iulie 1894. 

2 — V. supra, scrisoarea lui Titu Maiorescu din 4/16 iulie 1894. 

3 — Alexandru V. Beldiman (1832—1898), ziarist, a întemeiat la 
laşi săptămînalul Adevărul (1871) şi la Bucureşti cotidianul cu acelaşi 
nume (1888). 

4 — Lascăr Catargiu (v. supra, scrisoarea 40, nota 2). 

5 — Gheorghe Mânu (1833—1911), general, om politic, ministru în 
mai multe rînduri în guvernele conservatoare. 

6 — Trandafir Djuvara (v. scrisoarea 1l către acesta, nota 1). 

7 — E o primă încercare a lui Duiliu Zamfirescu de a intra în 
politică, după eşecul din 1884, cînd cu serialul Le Domaine de la Couronne. 
Dar nu se va întoarce acum în ţară. Aşa cum îi comunică Titu Maiorescu 
(în răspunsul ce urmează din 17/29 iulie 1894), în 1895 vine un guvern 
liberal, iar diplomatul de la Roma, care se temea de soarta lui, este 
transferat, cu începere de la 1 oct. 1894, la Legația română din Roma. 


8 — Romanul Lume nouă şi lume veche. 


9 — Culegere care nu a apărut, scriitorul, dealtfel, întoreîndu-se 
in ţară abia în 1906. 

10 — Interesante idei despre romanul românesc şi despre sociologia 
romanului. Scriitorul era mai receptiv la nou decît Maiorescu. A se vedea 
deosebirea de opinii în ceea ce priveşte romanul Dan al lui A. Vlahuţă. 


„Bad Kissingen, 


'Zamfirescu şi Titu duminică,  lMâraniin 1894 


Iubite d-le Zamfirescu, 


Constelaţia politică nu cred că este aşa cum o vezi d-ta. Dacă se 
retrage Carp, L.C. nu va mai încerca un ministeriu cu de-alde Păucescu. 
Dar orcum ar fi, pe la martie, aprilie 1895 trebuie să ne închipuim 
un cabinet «naţional liberal» cu Pherekyde la Externe şi cu multă 
trecere a lui Djuvara. 

(Pe Mărăcineanu nu l-a dat afară Carp, ci Lahovary.) 

Despre d-ta aflu acum ca probabilitate că pe la sept. sau oct. a.c. 


vei fi înaintat la o legațiune superioară, Roma, Petersburg sau aşa ceva. 


696 


Căci junele Creţeanu, care la septemvrie se însoară cu o fată a lui 
Alex. Ştirbei, are să fie înaintat prim-secretar probabil la Bruxelles. 

Ai avea ceva mai mult pe lună la o asemenea legaţiune mai mare ? 
Sau numai cheltuiala transportului şi a unei vieţi mai scumpe în sarcina 
bugetului d-tale privat ? 

Dacă o aşa schimbare şi cu trecerea la Bucureşti în Ministeriu sunt 
ca cheltuială şi ca plăcere sau neplăcere, fanto e tanto, atunci ţine-te 
de «a două soluțiune» din scrisoarea d-tale, adecă nu te mişca şi aşteaptă 
<cam oriental» ca vremea să aducă cele viitoare. 

îți scriu în pripă, numai ca să-ți comunic ştirea despre proiectata 
mutare la toamnă. 

Totdeauna al d-tale, 


T.M. 


Peste cîteva zile plecăm de aici şi vagabondăm prin Şvițera. Adresa 
pe la sfîrşitul lui august, Viena, Hotel Sacher sau mai bine Bucureşti. 

Sunt de aceeaşi părere cu d-ta despre lirismul lui J. Negruzzi. El 
n-a fost niciodată poet, ci numai un satiric superficial şi ieftin." 


40(30 
BAR, S 4080) 
XV 
77 
88(79 
B.A.R., 09) 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id., p. 316—318; în voi. Duiliu 
în scrisori, 1937, p. 145—146 ; 1944, 
p. 165—167; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 189—201. 


1 — Trans Hals (1580—1666), pictor olandez. Portretele lui indi- 
viduale şi de grup reflectă un amestec de sensibilitate, gravitate şi umor. 

2 — O altă pagină memorabilă a notelor de călătorie din corespon- 
dența lui Duiliu Zamfirescu şi, în acelaşi timp, rară, pentru că e una 
din puținele care înfăţişează peisajul flamand. 

3 — Scriere a lui Duiliu Zamfirescu ce nu s-a păstrat şi nici nu s-a 
publicat, în afară de scurta poezie Cintul Thargeliei, în voi. Imnuri 


697 


păgine, Edit. Carol Miiller, 1897. Despre istoricul acestei opere necunoscute, 
v. comentariul lui Mihai Gafiţa, în Duiliu Zamfirescu, Opere, voi. I, 
ed. cit., p. 497—499 şi voi. IV, ed. cit., p. 728—729. 

4 — Titu Miorescu nu împărtăşea entuziasmul lui Duiliu Zamfirescu 
şi de unde cu puțină vreme înainte se angajase să trateze cu editorul 
publicarea romanului (Lume nouă si lume veche), acum îl invită pe 
scriitor, cu anume superioritate, să se adreseze lui Vlahuță, Tr. Djuvara 
sau I. Negruzzi, „mai experimentați decît mine în dezbaterea intere- 
selor materiale". In aceeaşi scrisoare din 8/20 sept. 1894, cîteva impresii, 
şi mai fugare decît ale lui Iacob Negruzzi, despre Viața la fară, cu 
ştiutele observații despre expresiile neestetice, „de un realism brutal". 
In ambele chestiuni, criticul nu avea dreptate, i-o va spune şi scriitorul 
şi o va confirma şi realitatea. 


„Bucureşti, 8/20 sept. 1894 


Tubite domnule Zamfirescu, 

Nu te mira dacă deocamdată nu mă însărcinez cu negoțiarea pu- 
blicării romanului d-tale. D-ta eşti de părere că acum se vinde bine 
literatura română, fiindcă se ceteşte mai mult. Eu nu am nici o părere 
formată în această privință, fiindcă partea materială a literaturii îmi 
este cu desăvîrşire necunoscută. Ştiu numai că pentru Eminescu ieşeau 
cîte 800 lei pentru fiecare ediție a poeziilor lui, şi mai pe urmă cîte 
600 lei pentru fondul Eminescu. Dealtminteri puţinele mele publicațiuni 
mi le-a tipărit Socec fără să-i plătesc eu nimic, dar şi fără ca să-mi 
plătească el ceva. Sunt dar agrammatos în această materie. 

Bine ar fi dacă editorii ar plăti ceva autorilor, şi un acont de 
1000 frci, d.e., pentru romanul d-tale n-ar fi de desprețuit. Ar fi o 
indelicateță din partea mea să împedec o asemenea agonisire din cele 
mai legitime. 

Te rog adresează-te din nou lui Vlahuță, sau lui Tr. Djuvara sau 
lui Negruzzi, mai experimentați decît mine în dezbaterea intereselor 
materiale. 


18/30 sept. 1894 
Aici ajunsesem, cînd am fost întrerupt de Carp etc, apoi luat 


la Sinaia-Predeal întru întîmpinarea reginei (cu totul fiziceşte şi mora- 
liceşte, in integram «restituiay şi «in statum quo ante» Văcărescăria. 


698 


Umblă, vorbeşte ca mai nainte, numai părul mai alb, vîrstă mai aparentă). 
Apoi bacalaureat — în neputinţă să continuu scrisoarea. Şi acum trebuie 
să scurtez şi să arunc numai cîteva impresii în fugă despre romanul 
d-tale. Mie îmi place. Impresia «la țară», şi anume la noi la țară, «â 
la campagne», o primeşte cetitorul pe deplin şi frumos. 

Minunate cele 2 rînduri (pag. 205): «Toți trecură dincolo, iar 
jitarul» etc. :  şesul nostru  nesfîrşit, vecinie acelaşi, cam melancolic. 

Acum puține observări critice spre a le cumpăni d-ta pentru o ediție 
a romanului în volum, adecă spre eventuală schimbare. Iți dau iute şi 
fără înconjur părerea mea : 

1) Pag. 315. Propun ca rîndurile de la «Apoi luă guițară din cui...» 
pînă dincolo la pag. 316 «mişeînd-o pînă la lacrămi» să se suprime. 
O sentimentalitate fadă, guițară — bună în Italia-Spania — ridiculă la 
noi, tot Schiller demodat astăzi în Occident şi prea străin în cîmpia 
noastră, cacofonia «ca cununa din izvor». 

2) Alte cacofonii : pag. 306, «chipul acelui om», pag. 316, «Matei nu 
se dezlipea de la capul ei». 

3) Inadmisibil «suavitate», pag. 310, «suicid» p. 397. 

4) Inadmisibile prea brutalele expresii de la pag. 390 şi 391, «a 
venit, fă» şi «tacă-ți fleoanca». lar față cu acest realism brutal, ce caută 
în Ialomița moldovenismele specifice în dialogurile oamenilor de acolo : 
«matale», «duduca» ? Acestea trebuiesc schimbate în formele obicinuite 
în Valahia. 

4) Cum se cheamă moşia aia: Ciulnifa sau Ciulnifei? pag. 193, în 
rîndul dintîi al romanului, pare Ciulni;#, asemenea pag. 311. Dar 316 e 
Ciulnifet, şi 392 idem. Erori de tipar ? 

5) Franțuzism «eu am aşa de puțin de stat aici», pag. 403. 

Atît şi al d-tale devotat, 
T. Maiorescu" 


40(31 


B.A.R., Sxv 


88(80) 
XVIII 


B.A.R 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 12, 1 dec. 1935, p. 603—604 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu ţi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 146— 
148 ; 1944, p. 167—168. 


699 


1 — V. supra, scrisoarea 77, nota 3. 

2 — Din păcate, nu ne-a parvenit impresia lui Maiorescu; doar 
promisiunea Anei, care confirma primirea, că „Titu îţi va scrie despre 
frumoasa greacă peste cîteva zile" (v. supra, scrisoarea acesteia din 
sept. 1894). 

3 — Temistocle (Themistokles) (525—460 î.e.n.), om politic şi general 
atenian. A pus bazele puterii maritime ateniene, construind o flotă 
militară cu care a obţinut victoria de la Salamina (480 î.e.n.), asupra 
flotei persane. 


4 — Simonide (556—407 î.e.n.), poet liric grec, unul din creatorii 
odei triumfale. 


79 


88(81) 
XVIII 


A fost publicată în REFER, id., p. 604—606 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 148—150 ; 1944, 
p. 168—170. 


1 — Transferat la Roma, cu începere de la 1 oct. 1894 (cf. Anuarul 
Ministerului Afacerilor Străine al României, pe 1897). 

2 — Titu Maiorescu îi răspunde la 24 sept./6 oct. 1894 stăruind 
în părerea că „pe la martie-aprilie 1895 vor fi naţional-liberalii la 
putere". Se înşela numai cu vreo patru luni, căci într-adevăr la 4 oct. 1895 
se instalează la conducere un guvern Dimitrie Sturdza, preşedintele con- 
siliului fiind şi ministru de Externe. 


„Buc, sîmb., 24 sept./6 oct. 1894 


Iubite d-le Z., 


E foarte grea mutarea d-tale telegrafică, o înțeleg şi de aceea o 
prevestisem din Kissingen prin scrisoare. 


700 


Dar şi cauza imediată a mutării e cam telegrafică. Se zice (confi- 
denţial între noi) că junele Eman. Kretzulescu a tratat pe şeful său de 
la Roma de parvenit, ipsissimis verbis. Picantul anecdotei e că mama 
acestui Kretzulescu e şi ea născută Lahovary şi acum la Paris incor- 
porată actorului «de» Max. Precum vezi: parvenitus, parvenitare, par- 
venito, parveniți. 


Dar mă grăbesc să-ți dau părerea cerută: stăruiesc a crede că pe 
la martie-aprilie 1895 vor fi naţionali-liberalii la putere. In aceste îm- 
prejurări nu-mi pare prudent pentru d-ta să vii la Bucureşti în Ministeriu. 


Al d-tale totdeauna devotat, 


T.M. 
40(32) 
B.A.R., 
XV 
80 
88(82 
B.A.R., e) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 608—610; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 151—153 ; 1944, 
p. 172—175 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 203—206. 


1 — într-adevăr, ultima scrisoare e din 20 sept./2 oct. 1894, deci 
cu patru luni în urmă. Dar, între timp, scriitorul se mutase de la 
Bruxelles la Roma, fusese în concediu în țară — deci se explică acest 
lung interval în care corespondența a încetat. Apoi, nu este exclus ca 
o altă scrisoare din această perioadă să se fi pierdut. 


2 — în 1895 predînd „ştafeta”" Convorbirilor echipei de tineri for- 
mată din Teohari Antonescu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Mihail Drago- 
mirescu, D. Evolceanu, I. S. Floru, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, 
I. A. Rădulescu-Pogoneanu, Francois Robin, I. C. Negruzzi îşi lua rămas 
bun de Ia revistă şi de la public prin următorul cuvînt, într-adevăr 
emoționant, Către cititori: 

„La 1 aprilie 1893 am anunțat într-un aviz, adresat cititorilor re- 
vistei noastre, că mi-am asociat la direcțiunea şi redacțiunea Convorbirilor 
literare un număr de autori din generația tînără, despre care credeam 


701 


că au şi focul sacru şi statornicia muncii şi dragostea pentru adevăr 
şi frumos. 

După doi ani de împreună lucrare, am dobîndit încredințarea că 
acei tineri vor şti să ducă înainte cu succes opera începută de generaţia 
precedentă şi vin astăzi să trec asupra lor sarcina purtată de mine cu 
atîta dragoste timp de 28 de ani. 

Cînd eram copil, găseam adesea pe masa tatălui meu foaia lui 
Gheorghe Asachi, Icoana lumii, pe care o citeam şi o admiram. Mulţi ani 
mai tîrziu, însă, cînd, întors din străinătate, unde îmi făcusem studiile, 
am regăsit pe aceeaşi masă aceeaşi foaie, condusă de acelaşi bărbat, 
admirarea mea s-a schimbat într-o mare decepţie şi am gîndit că Asachi, 
care îmbătrînise, ar fi făcut mai bine să se oprească mai curînd şi să 
dea generaţiei tinere însărcinarea de a urma opera sa. 

Atunci mi-am mai zis că dacă vreodată m-aş găsi în poziţia lui 
Asachi, desigur m-aş opri pînă n-ar fi prea tîrziu. 

Sosit-a acel timp ? 

Simţesc, însă, că în juru-mi altă lume se arată, alte idei se răspîn- 
desc, alte aspirații încălzesc inimile. 

Cu satisfacția datoriei împlinite, căreia nu-i lipseşte un vag sentiment 
de melancolie, îmi pare că a venit momentul cînd e bine să las altora 
ducerea mai departe a unei lucrări începute de generația mea. 

Tuturor acestor tineri autori, care-şi fac drum astăzi, le urez să 
izbutească a ridica nivelul cultural al românilor, iar fiecăruia din ei 
în parte îi doresc să simtă în lucrarea sa aceeaşi mulțămire pe care am 
avut-o eu în această lungă şi însemnată parte a vieții mele. 


Iacob Negruzzi” 
(Convorbiri literare, XXIX, nr. 1, 1 ian. 189%, p. 1) 


3 — Se referă la studiul lui Mihai Dragomirescu, Critica ştiințifica 
şi Eminescu, care începuse să se publice în Convorbiri literare din 
nov. 1894 şi la studiile lui P. P. Negulescu, Impersonalitatea şi morala 
in artă, în Convorbiri literare, nr. 2, iunie 1893, p. 131—168, şi 
Socialismul şi arta, id., nr. 1 şi 2, ian.-febr. 1895. 

4 — Duiliu Zamfirescu observă foarte bine scăderea nivelului poeziei 
de la Convorbiri literare, ca şi epigonismul eminescian care era vizibil 
în paginile revistei. Şi imediat mai departe, o autocaracterizare a pro- 
priei creaţii poetice, încă un semn al sincerității şi modestiei scriitorului. 

5 — Tereza Stratilescu, Scrieri din Anglia, publicate în Convorbiri 


literare, cu începere de la 1 martie 1894, aproape număr de număr. 


702 


6 — Grigore M. Buicliu, Cint de fălire asupra armenilor din țara 
vlahilor, cîntat de diaconul Mina Tokatti, Introducere, în Convorbiri 
literare, nr. 1, 1 ian. 1895, p. 3—29 ; în nr. următor, p. 137—150, se 
publică textul cîntecului. 


8883) 


B.A.R., 
XVIII 


A mai fost publicată în R.F.R., id., p. 610—611 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 153—154 ; 1944, 
p. 175—176 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 206—208. 

1 — Sandro Botticelli (Alessandro di Mariana Filipepi, zis) (1444— 
1510), pictor renascentist italian. Tablourile lui sînt de inspirație reli- 
gioasă (madone), mitologice (Naşterea lui Venus) sau alegorice (Primăvara), 
pline de grație şi de poezie. Creatorul unui anume tip de frumusețe 
feminină (,„botticelliană") şi al unei compoziții bazate pe ritmuri de 
curbe unduioase. 

2 — Ne întîlnim aici cu una din pagmile, destul de rare, care trec 
dincolo de confesia literară, la cea sentimentală, Maiorescu fiind şi 


marele confident. 


82 


888D 


BA.R., S vym 


A fost publicată în REFER, id., p. 611—612; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 154—155 ; 1944, 
p. 176—177; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
cd. cit., p. 208—209. 


1 — Amicală parodiere a stilului maiorescian de călătorie. 


703 


83 


88(85) 
B.A.R., -'—- 
XVIII 

A mai fost publicată în R.F.R., id., p. 612—613 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 155—156 ; 1944, 
p. 177—178. 


1 — Soții Maiorescu, din nou în voiaj, rămîn cîteva zile la Florența 
(2/14—5/17 aprilie 1895) şi Duiliu Zamfirescu vine bucuros în întîm- 
pinarea lor. 


2 — Ruda este a soției, încît scriitorul poate glumi : „de dincolo" 
însemnează „de pe pagina cealaltă", pentru că în manuscris acest cuvînt 
se află pe o altă pagină. 


B.A.R, S 
XVIII 


A mai fost publicată în RER, id., p. 613—614 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 156—157 ; 1944, 
p. 178—179 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 209—211. 


1 — «Via Condotti, 61", noua adresă a lui Duiliu Zamfirescu, după 
revenirea la Roma, scrisă de mîna lui Maiorescu. 

2 — Drumul colinelor (ital.). 

3 — Marea capacitate de a se bucura a lui Duiliu Zamfirescu şi 


entuziasmul care-l stăpîneşte, de fiecare dată, în compania soților 
Maiorescu. O stare de spirit similară, dar ceva mai stăpînită, încercase 
şi criticul şi i-o comunică în scrisoarea din 20 mai 1895, unde face cîteva 
aprecieri asupra Vieții la ţară, — şi ele cu măsură: „E evident că are 
părți de o căldură delicată, de o tensiune a interesului, de o frumusețe 
a descrierilor care îl fac — în aceste părți — egal cu bunele romanuri 
occidentale". Tinerii convorbirişti (noua generație de critici) fuseseră mai 
generoşi. Ei îl considerau „cel mai bun roman ce-l avem pînă acum 
în româneşte". 


704 


4 — Giovanni Battista Salvi, zis şi Sassoferrato (1605—1685), pictor 
italian, elev al lui Domenichino. Maestru al clarobscurului. 

5 _ Carlo Doici sau Dolce (1616—1686), pictor italian. A pictat 
madone melancolice şi Crişti visători, pe pînze de mari proporții. 


„Bucureşti, 20 mai 1895 


Tubite domnule Duiliu, 

Fireşte : încîntătoare zilele de la Florența şi Fiesole-Fiesole ! dar 
parcă au trecut ani de atunci, în orce caz a trecut un cutremur 
de pămînt. 

Şi ce entuziasmat a rămas Cernescu de Florența şi de d-ta. 

Scriu în pripă, în mai şi iunie mă sechestrează Rectoratul, pe 
lingă altele. 

Dar tot îți scriu, fiindcă am recitit cu nevastă-mea în întreg şi 
fără întrerupere romanul d-tale Viața la țară, acum că a apărut tot 
în Convorb. Am făcut multe însemnări de amănunte, cu creionul, şi 
aştept revederea noastră ticnită pentru discutarea lor. Vreai să nu-l 
publici în volum pînă nu vom fi vorbit împreună asupra lui ? 

După părerea lui Dragomirescu, Rădulescu, Evolceanu, e cel mai 
bun roman ce-l avem pînă acum în româneşte. 

E evident că are părți de o căldură delicată, de o tensiune a 
interesului, de o frumusețe a descrierilor care îl fac — în aceste 
părți — egal cu bunele romanuri occidentale. 

Dar în privința conducerii unitare a evenimentelor sunt obiecții de 
făcut. Cum rămîne cu istoria țăranilor? Cum rămîne cu Tincuța şi 
tînărul de la Paris ? 

Aceste şi mai multe, cînd ne vom revedea. 

De-ar fi mai curînd ! 

Noi peste vro lună plecăm în Rusia ca să-mi botez nepoata, aşadar, 
Odessa, Yalta, MNoworosiisk, Batum, Tiflis, peste Kasbek la Vladi- 
kavkas-Moscova, apoi Varşovia-Viena înapoi. La 1 sept. suntem iar în 
țară. Vagabondaj şi teamă de prea mare căldură. 

Nu te-ai supărat de raportul meu academic asupra «poeziilor» 
lui Roman ? 

Mi-l răsplăteşte Roman cu mici atacuri în Viața neconsolatului 
sot Vlahuță. 

Complimentele noastre doamnei Zamfirescu, şi cu dragoste al d-tale, 


T. Maiorescu 


705 


Cunoşti Castiglione, Libro del cortegiano, de pe la 1520? A apărut 
o nouă ediție la Sonzogno în Milan în «Biblioteca economica». Trebuie 
cetită cartea, şi dacă dai de vreun exemplar la îndemînă, cînd vei pleca 
spre încoace, adu-mi şi mie unul. Dar, Doamne, mult mai e pînă 


atunci !" 

40(33 

BAR, S (33) 
XV 

85 

88(87) 

BAR, S 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 614—615 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 157—158 ; 1944, 
p. 179—180. 


1 — Romanul Lume nouă şi lume veche, despre care s-a vorbit 
mult în scrisorile anterioare, apăruse la Editura Carol Miiller. 

2 — „Trecerea" e din 1894, nov.-dec, pentru că volumul Alte 
orizonturi era anunțat de Convorbiri literare de la 1 dec. 1894 şi el 
apare la Editura Carol Miiller la sfîrşitul acelui an. 

3 — Nemulțumirea este reală şi scriitorul nu va mai reveni vreodată 
asupra acestui roman slab, pe care, cum singur o spune ceva mai sus, 
în scrisoare, ar fi urmat să-l rescrie. („Aceasta ar fi corespuns cu dorința 
mea de a schimba multe lucruri din roman, atît de multe, încît ar fi 
ieşit o lucrare nouă".) 


B.A.R, S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., III, nr. |, 1 ian. 1936, p. 96—97 ; 
în voL Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 158—159 ; 
1944, p. 180—152; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 211—212. 


706 


1 — Este prima dată cînd scriitorul îşi formulează foarte limpede 
ideea primelor trei volume din viitorul ciclu al Comăneştenilor. Intr-o 
scrisoare către I. C. Negruzzi din 12 oct. 184, amintea într-adevăr de 
intenția lui de a extinde acțiunea, dar se limita doar la volumul al 
doilea, Tănase Scatiu : „Cu persoanele din acest roman (cele tinere) (e 
vorba de Viaţa la fară n.n.) încep un al doilea, care se va petrece, 
parte în provincie, parte în război (77—78)" (v. I. E. Torouţiu, Studii 
şi documente literare, voi. I, p. 38). 

2 — Este vorba de piesa Lumină nouă, al cărei erou principal este 
doctorul Vera. începută acum, această scriere nu va fi publicată decît 
in 1912, în Convorbiri literare, nr-ele 4—6, aprilie-iunie. 

3 — Elena Hagi-Theodoraki era cumnata omului politic şi la un 
moment dat primar al capitalei, Pake Protopopescu. Ea se înecase în 
apele termale de la Pozzuoli (cf. Universul, 26 mai—7 iunie 1895). 

4 — Se referă la I. N. Roman, pe care Duiliu Zamfirescu îl spriji- 
nise la Bruxelles în timpul studiilor. Despre volumul său de Poezii, 
prezentat spre a obține un premiu al Academiei, Titu Maiorescu face 
un raport negativ, care va fi publicat în Convorbiri literare, 1 895, 
p. 508—515. 

5 — „Atacurile" erau două note, una intitulată Fondul Eminescu, 
semnată Zig, publicată în Viaţa, nr. 14, 14 mai 1895, p. 3, în care se 
insinua că Titu Maiorescu, M. Dragomirescu şi P. P. Negulescu şi-ar fi 
însuşit drepturile de autor de la edițiile poeziilor lui Eminescu ; a două, 
Ce nu ştiu vorbirile”, semnată Spic, id-, p. 6—7, în care erau 
blamate rapoartele de respingere de la premiul Academiei a lui Th. Spe- 
ranția şi I. N. Roman. Pentru ultimul, raportor: Titu Maiorescu. 

6 — II libro del cortegiano [Cartea omului de curte sau Curteanul) 
aparține lui Baldassarre Castiglione (1578—1529), scriitor şi diplomat 
italian. Cartea, construită în dialog, defineşte trăsăturile omului de curte 
din Renaştere. 


87 


88(89) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 98—99 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 160—161; 1944, p. 182—183 ; 


707 


în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 213—215. 


1 — V. supra, scrisoarea lui. Titu Maiorescu din 20 mai 1895. 

2 — Părere consecventă şi nu mai puțin greşită. Interesantă rămîne 
însă ideea „maselor colective" pe care avea s-o fructifice parțial în 
Tănase Scatiu, iar mai tîrziu, în mod plenar, Liviu Rebreanu în Răscoala. 
Maiorescu, în răspunsul din 19 sept./l oct., se va arăta foarte mulțumit 
de „amănuntele" de viață literară comunicate de scriitorul de la Roma. 
în aceeaşi epistolă, date despre situația politică, ce evolua în direcția 


pe care o prevăzuse, a venirii la putere a liberalilor lui D. Sturdza. 


3 — Povestire de Ascanio (D. C. Ollănescu), publicată în Convorbiri 
literare, 1 august 1895. Lui Duiliu Zamfirescu îi plăcuse poate şi pentru 
că acțiunea se petrece în locurile copilăriei sale. 


„Bucureşti, 19 sept./l oct. 1895 


Iubite domnule Duiliu, 


Fireşte că m-am întors acasă, şi punct la 1 septembrie, ora 11°25' 
dimineața. De ce credeai că am să mă întîrziu de astă dată ? 

Nici cu o zi! La 1 sept. trebuie să compui la Univers, comisia 
de bacalaureat, la 1 sept. începe anul judițiar pentru advocatura; un 
fel de pedanterie a simțimîntului de datorie oficială şi privată nn mă 
lasă în ruptul capului să trec peste datele impuse orcît de mare ar 
fi tentațiunea. 

Am primit II] libro del cortegiano şi îşi mulțumesc ; mulțumesc mai 
mult pentru trimiterea fotografiei d-tale de acum, mulțumesc şi mai 
mult pentru amănuntele ce mi le dai în scrisoarea din urmă, pentru 
toată viața literară ce transpiră din ea. Aşa da! şi să trăiască tinerețea 
simțirilor ! 

Fă bine, trimite-ne ce ai gata, d.e. la adresa mea sau a lui Jacques 
Negruzzi, care se întoarce în capitală peste vro 4 zile, la 23 sept. st. vechi. 

Am fost în Rusia, Odessa, Ialta, Gurzuf, Simferopol, Sevastopoi, 
Moscova, Petersburg, Varşovia şi apoi... 12 zile la Pontresina în Engadin, 
ca să ne răcorim de căldurile Rusiei. Acum e fiică-mea Livia aici în 


Bucureşti, cu foarte simpaticul meu ginere Dymsza şi cu fetița lor şi 


708 


nepoțica mea Ianina (de 10 luni), locuiesc fireşte la noi în casă. mai 
stau vro 14 zile şi-mi sunt dragi şi bineveniţi. 

Cînd vii în ţară? Atunci vorbă mai lungă. Am scris şi eu în 
vacanța asta o neînsemnată notiță despre novelistul nostru loan Po- 
povici-Bănăţeanul : va apărea în Conv. de la 1 octomvrie. 

Călduroase  salutări de la nevastă-mea şi de la mine pentru 
d-na Zamfirescu. 

Şi toate cele vechi şi ştiute pentru d-ta şi de la al d-tale, 


T. Maiorescu 


P.S. Numai pentru d-ta. Pe la 1/13 oct. va izbucni criza ministerială. 
Carp, Gherm., Marghil. şi gen. Poenaru se retrag din minister la 
această ilată. 

Probabil tot ministerul cade. Posibile : a) alegeri tot cu L. Ca- 
targiu, completat prin Mânu, Balş, general Arion şi apoi căderea lor 
în decemvrie ; b) alegeri sub un minister neutru-hermafrodit (G. Canta- 
cuzin sau Prezid. Curţii de Casaţie sau aşa ceva), din care va ieşi o 
majoritate liberală şi atunci la decemvrie Ministerul Sturdza ; c) direct 
şi acum în oct. ministerul Sturdza şi alegeri sub el. 


lacă situația adevărată, nu blagomaniile ziarelor şi închipuirile lui 


Alex. Lahovary." 


40(34) 
B.A.R., S 
XV 
88 
8890) 
BAR, S 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id., p. 99—100 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 161—162 ; 1944, 
p. 184—185. 


1 — Scrisoarea din 19 sept./l oct. 1895 (v. supra). 


709 


2 — D. A. Sturdza, instalat în aceste înalte funcţii la 4 oct. 1895. 
3 — Doamna Dymsza este Livia, fiica lui T. Maiorescu (v. supra, 


scrisoarea 51, nota 1). 


89 


8891) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 100—101 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 162—163 ; 1944, 
p. 185—186. 


1 — Nuvela este Două case potrivite, ce se va publica nesemnată 
în Convorbiri literare, 15 aug. 1899 (v. şi scrisoarea 90). 
2 — Urmează scrisoarea de răspuns a lui Titu Maiorescu în care 


acesta comentează începutul romanului Tănase Scatiu, publicat în Con- 
vorbiri literare, din 1 nov. 1895, făcînd observaţiile, devenite foarte 
cunoscute, despre limba eroului principal, care ar fi „du realisme 
degoutant". Romancierul însă îi va da replica cea justă (v. scrisoarea 90). 
Tot aici, Maiorescu cere o informaţie „de menaj" pentru Joan A. Can- 
tacuzino  (Zizin) (1829—1898), om politic, primul traducător în franceză 
a Aforismelor lui Schopenhauer (Paris, 1890). 


„Bucureşti, 6/18 nov. '95 


Iubite domnule Zamfirescu, 


Foarte bun începutul lui Tănase Scatiu, cit a apărut în Conv. de 
la 1 noiemvrie. Am numai cîteva observări de cuvinte, dar situația şi 
caracterele sunt clare şi interesante. Ce tipic pentru felul unor oameni 
din ţara noastră e Scatiu ! «Zgîrcit şi fanfaron în acelaşi timp»— asta 
e, şi nu numai la «mojici». Tot aşa e, de, şi Iorgu Filipescu, fostul 
mareşal, şi alții din cunoştinţele noastre comune. Zgîrcit sadea nici nu 
cred să existe la noi, cum exista la englezi, francezi etc. Noi suntem o 
țară de mixturi. Parcă presiunea vremurilor grele din trecut a produs 
în chimia sufletească îmbinări de elemente care în atmosfera mai dega- 
jată a culturei occidentale se arată incompatibile. Fanfaroni zgîrciți, toţi 
cu inima duioasă (răposatul Nicu Catargiu), entuziaşti de artă şi canalii 
(Caragiale) etc. 


710 


Observările de cuvinte (ţi le scriu îndată, fiindcă noi avem bunul 
obicei de a ne spune unul altuia impresiile literare, fără alt£ pretenţie, 
dealtminteri, decît de a le supune — nu de a le impune — judecății 
celuilalt). 

Pag. 986. Nu cred că merg cele două «matale» (şi încă un «matale», 
pag. 990). Trebuie să zică fetița «Dumneatay». Veche observare. De ce 
nu o urmezi? Jignești fără nici un folos impresia bucureştenilor 

Pag. 987. «Mătreaţa», absolut inadmisibilă. Cest du realisme de- 
goutant. 

Pag. 991. «Eşti un mojic» detonează în gura Tincuţei, slăbeşte- 
contrastul etc. 

Pag. 996. «Tacă-ţi fleoanca» e prea tare. Realism, realism, dar 
artistic ! Deja limba noastră devine uşor bădărană cînd vrea să fie 
familiară. 

Eu aş fi suprimat, în alineatul următor, şi vorbele «urîți libidinoşi 
ca doi satiri». Scena vorbea de la sine, nu mai trebuia calificată de 
autor. Era, cred, mai fin «de glisser et de ne pas appuyer». 

Atât, şi poate de cumpănit pentru editarea în volum. 

Ce zici de poeziile lui Nanu? Ai remarcat dintr-un număr trecut 
o frumoasă poezie a unui Cruceanu, La moartea lui Leconte de Lisle r 
Surprinzător de frumoasă. 

O întrebare de menaj. Cam cu ce preţ se poate găsi (şi mai întîi 
se poate găsi ?) la Roma, în loc sănătos, fie şi departe de centrul miş- 
cării, o căsuță cu vro 4—5 odăi şi cuhnie etc, mobilată sau nemobilată, 
in care să şadă un om cu o «menajeră» a lui, dar fără alți locatori 7 
Dacă n-ar fi prea scump, s-ar muta într-o aşa casă (villino, dar şi mai 
puţin, villinuccio) Zizin Cantacuzin. I s-a acrit de Bucureşti. II înţeleg. 

Am început să lucrez la editarea discursurilor mele parlamentare 
de 25 de ani, cu note istorice pentru explicarea evoluţiei stărilor noastre 
politico-sufleteşti. Aşa, la răgaz. 

Sărutări de mîni şi strîngeri de mîni doamnei şi domnului Zamfi- 


rescu — suum cuique, 
T. Maiorescu- 
Vezi ce rău s-a făcut Titu, pe mine m-a uitat la rubrica amicală. 
AM. *" 
40(35 


BAR, S 
XV 


* Scris de mîna Anei Maiorescu. 


711 


88(92 
B.A.R., S 8802) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 101—102 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 163—164 ; 1944, p. 186— 
187 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 216—218. 


1 — Din păcate, nu s-a păstrat decît scrisoarea lui T. Maiorescu 
din 6/18 nov. 1895. 

2 — Dimitrie Nanu (1873—1934), poet afirmat la Convorbiri lite- 
rare. El publicase în nr. 11, de la 1 nov. 1895, al revistei poeziile 
Singurătate, Ideal, Femeii. 

3 — Nu cunoaştem observațiile făcute de Titu Maiorescu la nuvela 
Două case potrivite şi dacă ele priveau imoralitatea scriitorului în 
viața lui personală, acuzație contra căreia el protestează categoric. Nu- 
vela nu e atît „imorală", cît mai cu seamă superficială, cu o anecdotică 
ieftină, prin înfăţişarea unei aventuri galante a unui ofițer cu două 
tinere cumnate, ce locuiau în două case identice şi vecine. 

4 — Al. Emanoil Lahovary (1855—1945), ministru plenipotențiar 
la Roma între 1893—1899. 


91 


B.C.S., Ms. 11.889. 


A fost publicată de noi în Gazeta literara, 28 iulie 1966; în voi. 
Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., p. 172—176 ; în voi. Dui'iu 
Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 219_ 222. 


1 — Scrisoarea este neterminată şi se păstrează sub formă de 
feruion. 


2 — Luptele românilor în resbelul din 1877—1879, Bucureşti, 1866, 
de T. C. Văcărescu, lt. col. în rezerva armatei. 


712 


3 — Titu Maiorescu, /. Popovici-Bănățeanul, în Convorbiri literare, 
1 oct. 1895. 

4 _ Duiliu Zamfirescu venea în  întîmpinarea preocupărilor lui 
Maiorescu. Acesta va începe să publice în curînd Discursuri parlamentare 
cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, 
s_ i—IV, Bucureşti, Socec, 1897—1904, lucra la Istoria contimporană 
a României (1866—1900), care va apare postum, în 1925, şi îşi ţinea 
încă din adolescență un jurnal, care va contribui esenţial, abia în 
zilele noastre, la reconstituirea biografiei intelectuale a criticului. 

5 — Opinii similare mai formulase Duiliu Zamfirescu, şi ele vor 
fi reluate şi în articolele precum Romanul şi limba română, în Noua 
revistă română, nr. 3, 3 iunie 1901, p. 481—490. 

6 «— Foarte interesante idei exprimă Duiliu Zamfirescu aici despre 
specificul societății româneşti şi în esență despre specificul național, ca 
şi despre importanța patriei, ca nucleu vital al personalității. 


92 


88(93) 
BAR, S 
XVII 


A fost publicată în R.F.R., id*, p. 102—103 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 163—164 ; 1944, p. 188. 


1 — Cel de-al treilea copil este Lascăr, născut la 15/27 dec. 1895, 
mort în duel în 1921. 

2 — „Broşura" va fi volumul Imnuri păgine, ce apare însă în 
1897. 

3 — Lui Titu Maiorescu, în răspunsul din 19/31 dec. 1895, nu-î 


vor plăcea însă decît două, Preludiu şi Către Diana, publicate în 
Convorbiri literare, nr. 1, ian. 1896, celelalte două i se restituie autorului, 
cu mențiunea drastică şi punitivă : „Alăturatele două ne-au părut ceva mai 
puţin frumoase şi am gîndit eu că ar fi mai practic să le trimiţi îndată 
la Ateneu. Ştii pentru ce." E o punere la punct care trebuie să-l fi 
făcut să sufere, cel puţin pe moment, pe sensibilul Duiliu. Dar Ateneul 
român al prietenului Trandafir Djuvara îşi încetase apariţia, aşa încît 
nu putem şti care au fost poeziile pe care i le destinase Maiorescu 
(v. şi supra, scrisoarea 71, nota 7). 


713 


„Bucureşti, marţi, 
19/31 dec. 1895 


Iubite domnule Duiliu, 

1) Felicitări pentru al treilea copil, «sănătosul şi voiniculy». Felici- 
tări ? — La adecă da, felicitări ! 

2) Două din cele patru poezii trimise sunt foarte frumoase şi apir 
în Conv. de la 1 ianuarie. Alăturatele două ne-au părut ceva mai puţin 
frumoase şi am gîndit eu că ar fi mai practic să le trimiți îndată la 
Ateneu. Ştii pentru ce. 

3) Ziz. Cantacuzin nu mai vine la Roma, dar îți mulţumeşte foarte 
mult pentru amabilitatea cu notițele. 

4) Ollănescu află că Sturdza făcînd reduceri de economie prin 
secretariate de legaţiuni, nu s-a atins de d-ta, aşa încît poziţia d-tale 
pare consolidată. 

5) — Noi voim să plecăm duminică la Viena şi de acolo altundeva 
la mai cald, San Remo? Monte Carlo? Pe 14 zile. Dar deocamdată 
mai am mîine sau poimîine discuția Adresei la Senat, unde suntem 
2 opoziţie. 

Toate urările de Anul Nou, dumitale, doamnei Zamfirescu, celor 
4 copii. Quod Bonum Felix Faustumque. — Şi eu, şi eu. 


Totdeauna al d-tale, 


T.M." 
40(36) 
BAR, S 
XV 
88(94 
B.A.R., 04) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 103—105 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 165—167; 1944, p. 189— 
191 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 225—227. 


1 — Citatul e scos din Poşta redacției, Convorbiri literare, 1896, 
nr. 2, p. 317. După venirea noii echipe de tineri, în frunte cu Mihail 


114 


Dragomirescu, la revista „Junimii", în 1895, Duiliu Zamfirescu pare tot 
n%ii nemulțumit de cuprinsul şi nivelul publicației. De aici, probabil, 
încă o tentație de a publica în alte reviste, de a „dezerta”. 


2 — Gr. H. Grandea (v. supra. scrisoarea către acesta, nota 1). 


3 — Mihail Dragomirescu, Ziaristică şi literatură în Convorbiri 
literare, id., p. 302—314. 


4 — D. Evolceanu, Haralamb G. Lecca, Prima" (1890—1895), 
în Convorbiri literare, id., p. 271—291. 


5 — Mai tîrziu, cînd se va întoarce în ţară, Duiliu Zamfirescu 
îşi va schimba părerea despre Cincinat Pavelescu, admirîndu-i un sonet 
închinat Veneției (v. scrisoarea 6 către Mihail Dragomirescu). 


6 — Dem. S. Demetrescu, Sonet, în Convorbiri literare, id., p. 249. 


7 — Nimeni, probabil, din „vechea gardă" nu fusese aşa de sever 
în judecarea noii serii a revistei. Maiorescu (în răspunsul din 8/20 martie 
1896) va împărtăşi în parte opinia lui Duiliu, apărîndu-1 însă pe 


M. Dragomirescu. 
8 — I. Al. Brătescu-Voineşti. 


9 — C. Rădulescu-Motru (1868—1957), filozof şi psiholog, profesor 
de filozofie la Universitatea din Bucureşti. Elev al lui Titu Maiorescu 
şi făcînd parte din echipa tinerilor care au preluat sarcinile redacționale 
ale Convorbirilor literare, după predarea ştafetei de către lacob Ne- 
gruzzi în 1895. Mai tîrziu, C. Rădulescu-Motru, ca şi Mihail Dragomi- 
rescu, va părăsi Convorbirile. El va conduce Noua revistă română, 
1900—1902 ; 1909—1916. 


10 — Aici aflăm unul dintre ecourile dragostei lui Duiliu Zamfi- 
rescu pentru Alisa de Raditz. Maiorescu o descifrează de îndată şi o 
consideră firească, el însuşi „numai în a doua căsătorie găsindu-şi li- 
niştea sufletească". Cine era noua iubită a poetului? Aşa cum ne 
relatează N. Petraşcu în Un caz de conștiință la Duiliu Zamfirescu 
(cf. N. Petraşcu, Icoane de lumină, Ediţie îngrijită şi prefațată de 
Dumitru Petrescu, Edit. Minerva, 1972, p. 343—354), romanțînd 
foarte mult, Alisa de  Raditz era soția unui secretar de legație, 
femeie seducătoare, plină de farmec şi distincție. Se cunoscuseră la un 
garden-party la Ambasada Spaniei, în toamna lui 1894; se revăzură 
apoi la o recepție la Ambasada Franței, unde au dansat împreună şi, 
în fine, la o serată intimă la Ambasada engleză. Duiliu avea 36 de ani 
şi Alisa era, probabil, cu vreo zece ani mai tînără. Deveniră prieteni, 


715 


familiile se vizitau între ele. Dragostea îi învălui pe amîndoi, scriitorul 
fiind parcă paralizat. lată cum îi înfățișa starea sa de spirit lui 
D. C. Ollănescu la 6/18 aprilie 1896, deci după un an şi jumătate de 
cînd se îndrăgostise de Alisa : 

„Că nu mai scriu destul de des ia prieteni iubiţi ca dumneta vi 
că nu mai scriu deloc literatură ai văzut-o şi ai înțeles-o. Nu scriu, 
fiindcă nu pot să scriu. Mintea mea e plină de o singură imagine. Tot 
restul nu mă interesează. Ar trebui să pot pleca, ar trebui să vin în 
țară, în mijlocul celor ce mișcă şi luptă pentru literatură, şi atunci 
poate izvoarele sufletului mi s-ar deschide, ar curge lacrămi sau poezii. 
Cum sunt acum, seamăn cu o biată insectă care şi-a cufundat tromba 
în potirul unei flori, s-a hrănit cu lăcomie la început, apoi a amețit de 
tăria mirosului, apoi a înlemnit. Asta e starea mea: sunt îngheţat. 
Tot ce era mlădiere sufletească s-a solidificat” (cf. I. E. Torouţiu, 
ed. cit., voi. VI, p. 167). Duiliu e prins pe de o parte de acest vîrtej 
năprasnic al sentimentului, pe de alta, e mîhnit de faptul că soţia sa 
începuse să observe idila şi se găsea în pragul unei drame. Trebuind 
să aleagă între dragoste şi familia cu trei copii, scriitorul hotărăște să 
încheie această tulburătoare istorie sentimentală, trimițind Alisei, îndu- 
rerat, următoarea scrisoare : 


„Vis frumos al vieţii mele, 


Nu-ţi voi descoperi nimic dacă îți voi spune că, în ziua în care 
te-am văzut, am simţit în d-ta unica femeie de frumusețe sufletească şi 
trupească, de adevăr şi dragoste, vrednică de a fi iubită şi idolizată. 
D-ta m-ai subjugat pentru totdeauna ca nimeni şi nimic alt în lume. 

Un -an şi jumătate am trăit într-o fericire nespusă, cum n-am 
trăit niciodată în viaţa mea. 


Astăzi însă am fost trezit din visul acesta: de cine, de ce lacrimi, 
de ce suspine adinei ? Nu mai e nevoie să ţi-o spun. Şi cum d-ta eşti 
un suflet atît de bun şi atît de înalt că nu poți să faci cu ştiinţă să 
sufere o făptură nevinovată, fie chiar cu prețul celei mai mari fericiri 
a d-tale, am luat condeiul şi, cu mîna tremurîndă, simțind mereu durere 
şi marea tristețe ce mă apasă, am crezut că nu trebuie să-ți mai ascund 
nimic şi să-ți arăt starea mea sufletească. 

D-ta ai astăzi în mînă viața şi liniştea unei familii. 

Oricare ar fi hotărîrea ce vei lua, te rog să crezi că visul nostru 
de dragoste nu mă va părăsi decît atunci cînd voi închide ochii." 


(N. Petraşcu, Un caz de conştiinţă la Duiliu Zamfirescu, în [coane 
de lumină, voi. III, Edit. Casa şcoalelor, 1940, p. 153—171). 


716 


88(95) 


B.A.R, S XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 106—107; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 168—169 ; 1944, p. 191— 
193 ; in voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 238—239. 


1 — „Cercul" a avut mai multe denumiri: „Intim-Club", „Tine- 
rimea artistică" şi apoi „Amicii literaturii şi artei române". Se înființează 
în 1895, avînd ca preşedinte pe D. C. Ollănescu-Ascanio, iar printre 
membri pe Take Ionescu, dr. C. Istrati, Delavrancea, Caragiale, Anghel 
Demetriescu, N. Petraşcu, G. Ionescu-Gion, G. Coşbuc, N. Grigorescu, 
Ion Mincu ş.a. In timpul concediilor sale petrecute în ţară, participă şi 
Duiliu Zamfirescu la şedinţele cercului, unde avea pieteni pe însuşi 
preşedintele Ollănescu şi pe N. Petraşcu. In 1896 „cercul”" va scoate 
revista Literatură şi artă română, care va apărea pînă în 1910, fiind 
condusă efectiv de N. Petraşcu. Acesta şi întreg cercul fac opoziție 
Convorbirilor literare, considerînd că revista junimistă era depăşită de 
mersul vieții literare. 

2 —- In această scrisoare, mai mult ca oriunde, se face simțit 
începutul crizei relațiilor de prietenie dintre Duiliu Zamfirescu şi Titu 
Maiorescu. încă din 1894, scriitorul acceptase colaborarea la Ateneul 
român, al cărui redactor era Trandafir Djuvara, fapt care fusese aspru 
judecat de Titu Maiorescu. Acum se produce un act şi mai angajat al 
„dezertării" (Duiliu figura printre membrii fondatori ai noii publicații 
ostile Convorbirilor), în virtutea prieteniei lui pentru D, C. Ollănescu 
şi N. Petraşcu, dar şi datorită unei neîncrederi în noua redacție a 
revistei junimiste. Acelaşi scepticism îl manifesta autorul Vieții la fară 
şi pentru organul cercului „Amicii literaturii şi artei române", ce urma 
să apart : „...[revista] n-o aprob şi nu cred în trăinicia ei". Cu toate 
acestea, va colabora la dînsa, vrînd să-şi împace şi prietenii (Ollănescu 
şi Petraşcu), dar ținînd în acelaşi timp să „păstreze afecțiunea şi stima 
lui T. M." (scrisoarea către D. C. Ollănescu din 6/18 aprilie 1896, 
în I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, voi. VI, p. 167). De 
aceea îi şi scrie lui Maiorescu, explicîndu-se oarecum jenat şi rugîndu-l 
să nu facă vreo legătură între critica ultimului număr al Convorbirilor 
{v. supra, scrisoarea 93) şi faptul că a acceptat să-şi ofere colaborarea 


717 


la noua revistă de la Bucureşti. Fără îndoială, scriitorul era sincer şi 
față de unii şi faţă de alţii, iubindu-l, realmente, pe Maiorescu şi 
crezînd că întreprinderea lui Ollănescu şi Petraşcu e o acţiune efemeră, 
care nu altera statutul prieteniei sale cu şeful „Junimii”. Aici Duiliu 
se înşela. Criticul era foarte înțelegător — cum se vede şi din răspunsul 
de mai jos — pledînd pentru cea mai mare libertate şi independență 
spirituală, dar neascunzîndu-şi disprețul pentru prietenii lui Duiliu Zamfi- 
rescu şi rezervîndu-i scriitorului un ac ironic, ce se va ascuţi mereu în timp. 
Maiorescu nu-l va ierta, cum nu l-a iertat nici pe Caragiale. Fixitatea 
criteriilor maioresciene (şi estetice şi psihologice) se vor întîlni cu inabi- 
lităţile şi megalomaniile diplomatului. 


„Bucureşti, vineri, 8/20 martie 1896 


Ei bravo! Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie! Să fie supărare între 
noi, vechi prieteni, pentru observările d-tale contra Conv. în momentul 
înfiinţării proiectate a unei noi reviste ?? Imposibil, şi eşti în acest 
moment sentimental-bolnav, altfel nici nu ţi-ar fi putut trece prin 
minte aşa ceva. 

Ştii că admit critica bona fide absolut, în contra a orce şi în orce 
grad ; o combat, dacă sunt de altă părere, dar îi recunosc dreptul de 
a se face. (Dealtminteri e adevărat, şi după părerea mea, ceea ce zici 
despre actualele Conv., dar nu uita şi meritul lui Dragomirescu; e 
energic,- foarte activ, singurul redacţional-activ ; prin urmare : c'etait â 
prendre ou â laisser, şi rămîne un plus în favoarea actualelor Conv., 
care a militat şi militează pentru prendre şi în contra lui laisser.) 

Ştii, simţi că am încredere desăvirşită în d-ta, că te ştiu incapabil 
de un simțămînt de intrigi, de bizantinism, de duplicitate. Tot ce faci 
d-ta e cinstit lucru. 


Şi, dealtminteri, bine ai făcut că nu ai dezminţit înrolarea d-tale 
printre redactorii noii reviste a lui Ollănescu (dacă se va înfiinţa ? dar 
va fi un copil mort-născut; Ollănescu e tot aşa de incapabil de a fi 
tată literar, precît e Esarcu şi literar şi biologic). 

Dacă nu ţi-am răspuns mai curînd la scrisoarea din 9/21  fevruarie 
e că voiam să-ţi scriu despre Tănase Scatiu, acum că l-am cetit gata. 
Şi pentru aceasta n-aveam şi n-am încă răgaz şi va trebui să rămii la 
o discuţie orală, cînd ne vom întîlni. Am multe însemnări cu creionul. 


718 


E o lucrare importantă şi merită să fie cu toată luarea-aminte re- 
văzută. 

Şi mai era ceva. 

M-au impresionat vorbele d-tale din acea scrisoare : «sunt de vreo 
3 luni, ca un ceasornic care s-a oprit de un cutremur. Ce-o mai ieşi 
şi din asta! Numai o singură mînă mă poate mişca şi aceea nu vrea 
să mă mişte.» 

Şi aşteptam răgaz, ca să pot atinge un punct aşa de delicat. Şi 


n-am răgaz, sunt sechesturat de alte lucrări. 
Cutremur ! Criza inevitabilă a unei prime căsătorii ? Un nou amor ? 


Foarte fireşte. Probabil o lege generală. Eu numai în a doua căsă- 
torie mi-am găsit liniştea sufletească. 

Dar vezi ce delicat e lucrul.!' Şi eu tot l-am atins acum în scri- 
soare, şi l-am atins brutal. 

N-am vreme, n-am vreme! Delicateţea e circumscripție, şi circum- 
scripția reclamă timp şi spațiu. — Nu le am acum. 

Şi nu-ţi scriam încă, dacă nu-mi puneai sula în coastă cu a doua 
scrisoare. 


O curată nebunie a doua scrisoare a d-tale, iubite domnule Zamfi- 
rescu. Suflă scirocco pe la Roma? Sunt friguri paludeane ? Sau «cutre- 
murul» dezechilibrează casele şi minţile ? Are acest nărav ! 

De-abia joia viitoare pot răsufla din salahorie, şi plecăm îndată; 
vom fi duminică 17/29 martie la Abbazia, iar duminică, 3? martie, 
înapoi la Bucureşti. La Abbazia trebuie să-mi scot din cap şi să pun 
pe hîrtie o cercetare istorico-politică 1866—1871. 

Cea mai prieigapașcă strîngerc de mînă de la al d-tale, 


T.M, n" 
B.A.R, S xv 
95 
88(97) 
B.A.R, S XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 107-108; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 169-170; 1944, 
p. 193—194. 


719 


1 — Antonio Allievi (v. scrisoarea către Vintilă Brătianu, nota 2). 

2 — Emilio Dandolo, descendent al unei familii de nobili venețieni, 
care a dat mai mulți dogi ai Republicii Venețiene. Luptător pentru 
unitatea Italiei. 

3 — Luciano Manara (1825—1894), patriot italian. Participant, ca 
militar, la revoluţia din 1848. Luptător pentru independența Italiei. 

4 — După această scrisoare, vine răspunsul lui Titu Maiorescu din 
30 mai/Il iunie 1896 (de fapt la un „faire-part" care nu s-a păstrat). 
Criticul este mereu afectuos, încercînd să-l consoleze pe Duiliu Zamfi- 
rescu şi pe soţia lui de moartea lui Antonio Allievi, şi foarte apropiat, 
ca un confident, de viața sentimentală a prietenului. „Lunga tăcere", 
căci dacă nu s-au pierdut scrisorile, Duiliu tăcuse de la începutul lui 
martie pînă la sfîrşitul lui mai, Maiorescu era tentat să şi-o explice 
printr-o criză sufletească provocată de iubirea lui Duiliu pentru Alisa 
de Raditz, episod care îngreuiase, într-adevăr, atmosfera din Via Con- 
dotti, 61 (v. supra, scrisoarea 93, nota 10). 

Mitropolitul despre care vorbeşte Maiorescu în continuare este Ghe- 
nadie Petrescu, mitropolit primat între 1893—1896, care, în urma unor 
învinuiri pentru delicte religioase, fusese caterisit şi suspendat de către 
Sinod. Această măsură, pare-se arbitrară, provoacă nemulțumirea gene- 
rală, făcînd nesigură chiar situaţia guvernului D. A. Sturdza, a cărui 
cădere o prevedea T. Maiorescu şi care se produce, la conducere ve- 
nind, pentru scurtă vreme, un guvern în frunte cu P. S. Aurelian. 
în urma presiunilor politice, Sinodul fu nevoit să revină asupra deciziei 
de caterisire la 4 dec. 1896, cînd Ghenadie îşi dădu demisia de bună 
voie şi se retrase la mănăstirea Căldăruşani. 


„Bucureşti, joi, 30 mai/1l iunie 1896 


Iubite domnule Zamfirescu, 


Din lunga d-tale tăcere simţeam demult că se îngreuiase tare 
atmosfera în Via Condotti, 61. Bănuiam la început o criză sentimentală 
în d-ta, mai aflasem apoi despre o notiță dintr-un ziar antisemit 
relativă la socrul d-tale şi mă sfiam să-ţi cer lămuriri, în sfîrşit vine 
plicul încadrat în negru şi cu cuvintele «lunga e penosa malattia». 

Cum te vei fi aflînd acum? Dacă acea criză nu era numai o 
închipuire a noastră, suferința şi moartea lui Allievi, la care ţineai din 
inimă, trebuie să-ţi fi aruncat simțirea în altă parte, şi poate rezultatul 


720 


actual este acea resignare melancolică, acel compromis sufletesc ce ni-l 
Împune aşa de des labirintica înnodate a firelor vieţii. 

îţi scriu aceste rînduri nu ca să le dai un răspuns, ci ca să ştn 
că moartea nu a cuprins încă toate şi, cîtă vreme ne mai luceşte raza 
conştiinţei, prietenii caută - fără indiscreţie — să“ ghicească ce se 
petrece în d-ta şi în orce caz iau parte la ce ţi se intîmplă. 


în mijlocul situației precare a tot ce există individual pe lume, 
cel puţin poziţia d-tale oficială îmi pare astăzi consolidată. 

în chestia mitropolitului şarpele şi-a frînt cel din urmă dinte; 
de-acum înainte mai poate da clin buze, dar nu mai poate muşca. 
Devine probabil că peste un an vom avea alt regim. De nu i-ar fi 
starea finanţiară prea lovită prin încetarea din viaţă a socrului. 

Noi plecăm la 22 iunie /4 iulie prin Viena-Paris la Londra, apoi 
Scoţia, 3 săptămîni la mare (Scarborough, sau Torquai, sau pe insula 
Wight), pe la 19/31 august Ischl sau Salzburg, pe la 30 aug./12 sept. 
Viena, la 6/18 sept. înapoi la Bucureşti. 

Te rog arată doamnei Zamfirescu din partea neveste-mii şi a mea 


toată afectuoasa noastră compătimire. 


T. Maiorescu 


Nu ştiu cum aş contribui să te scot din amorţire. Orcum, numerele 
din urmă ale  Convorbirilor dovedesc muncă puternică. Nu le mai 


trimiţi cîteva pagine ?" 


40(38) 

BAR, S stu 
96 

88(96) 

BAR, Syy 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 108-109; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 170-171; 1944, 
p. 194—195. 


721 


1 — .Broşurică” este volumul de versuri Imnuri păgine, Bucureşti, 
Edit. lbrăriei Carol Miiller, 1897. Deci va apărea anul următor, 1897. 
2 — „Cele patru" poezii s-ar putea să fie Printre trestii, Versuri 


beterometre albe, La o fintină, în zădar, publicate în Convorbiri literare, 
nr. 9, sept. 1896, proximul faţă de data scrisorii. 

3 — Referirea este la episodul sentimental cu Alisa de Raditz 
(v. supra, scrisoarea 93, nota 10). 

4 — La secretariatul general al Ministerului de Externe va ajunge 
Duiliu Zamfirescu abia în 1906, la întoarcerea definitivă în ţară. 


97 


B.A.R, S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 110—111 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 172—173 ; 1944, 
P- 196—198 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Ceh mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 234—236. 


1 — Punctele de suspensie aparțin autorului. Nu s-a omis nimic. 

2 — Se referă la scrisoarea lui Maiorescu din 30 mai/l1 iunie 1896 
(v. supra). 

3 — Antonio Fogazzaro (1842—1911), poet şi romancier italian 


care a încercat să concilieze, în cărțile sale, credința religioasă cu ideile 
progresului ştiinţific. 

4 — Giambologna, zis de asemenea Gian Bologna, Jean de Bologne 
sau de Boullogne (1529—1608), sculptor şi arhitect flamand care a 
trăit mai toată viața la Roma şi la Florența. Capodopera sa este Mercui, 
aflată la Muzeul Bargello din Florența. 

5 — Donatello (Donato di Betto Bardi, zis) (1386—1466), sculptor 
toscan născut la Florența. In operele sale a împletit simplicitatea artei 
antice cu spiritul religios al evului mediu. 

6 — Luca della Robbia (1400—1482), sculptor şi ceramist italian 
născut la Florența. A participat la decorarea catedralei Santa Măria 
del Fiore ; a practicat o sculptură în pămînt ars, emailat. 

7 — Acum e rîndul d-voastră (ital.). 


T22 


8 — E vorba de în război, care se va publica în Convorbiri literare 
*, 197_1898, iar în volum în 1902. Vestea îl va bucura pe Titu 
Maiorescu, mereu interesat de evoluția literară a prietenului de la Roma 
(v. scrisoarea de mai jos, din 19 sept./l oct. 1896). 


9 — V. supra, scrisoarea 91, nota 2. 


„Bucureşti, 19 sept./l oct. 1896 


Iubite domnule Duiliu, 

Cinci rînduri ca să-ți spun că am primit scrisoarea, că ne-am 
bucurat foarte mult de ea, că-mi pare bine de al 3-lea roman, «Mihai 
şi baciul Micu», că altă carte decît Văcărescu asupra războiului 1877 
nu cunosc, «ziafetul»y cu primirea împăratului Francisc losef s-a 
petrecut în toate privirile convenabil şi chiar cu entuziasm general, plus 
ceva snobism... şi restul la revederea mult dorită în decemvrie, cînd îți 
voi prezenta şi primele coaie tipărite din volumul I al discursurilor mele 
parlamentare, «cu priviri asupra istoriei politice a României de la 1866 


încoace». 
Al d-tale, din inimă, 
TM. m" 
40(39) 
B.A.R., S 
XV 
98 
88(99 
B.A.R., O2 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 111—112; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 173—174 ; 1944, p. 198. 


1 — „„Comedia" este piesa Lumină nouă, intitulată iniţial Hypnoticii. 


723 


99 


88100) 


B.A.R., XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 112; în voi. Duiliu Zamfirescu 


_^N{í Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 174; 1944, p. 198—199. 


1 — V. supra, nota 1. 

2 — Victorien Sardou (1831—1908), dramaturg francez, autor de 
comedii, drame burgheze şi piese istorice patetice. A rămas celebru prin 
comedia istorică Madame Sans-Gene. 


100 


88(101) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 113 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 174—175 ; 1944, p. 199—200. 


1 — Al, Emanoil  Lahovary, ministrul României la Roma, în 
acel timp. 
101 
102 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 113—114; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 175—176 ; 1944, p. 200. 


1 — Apostol Mărgărit (1832—1903), român macedonean, fost inspec- 
tor şcolar pentru şcolile româneşti din Turcia. Patriot înflăcărat, el a 


724 


reuşit să convingă cercurile politice influente ale vremii de necesitatea 
învățămîntului în limba română, ceea ce a dus la înființarea a peste o 
sută de şcoli româneşti. Apreciat pentru activitatea lui politică şi cul- 
turală de către Ion Brătianu, Ion Ghica, M. Kogălniceanu, D. A. Sturdza 
— Apostol Mărgărit a devenit membru al Academiei Române. Aluzia 


lui Duiliu Zamfirescu priveşte un aspect care ne scapă. 


102 


88102) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id., p. 114—115; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 176—177 ; 1944, 
p. 200—202, în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 247—249. 


1 — V. supra, scrisoarea 91, nota 4. 

2 — Colaborarea la Ateneul român în 1S94 şi acum la Literatură 
şi artă română nu alterează cîtuşi de Dutin sentimentele de admirație 
ale lui Duiliu Zamfirescu față de Titu Maiorescu şi, deocamdată, nici 
relațiile lor de prietenie. în ciuda unor săgeți ironice şi a unor judecăți 
severe, ca acelea despre OUănescu-Ascanio, criticul rămîne mai departe 
marele sfătuitor literar şi marele confident, cum s-a văzut mai înainte, 
cu episodul Alisa de Raditz. 

3 — Tucidide (Thukidides) (460—396 î.e.n.), istoric şi om politic 
atenian. Admirator şi sprijinitor al lui Pericles. A fost întemeietorul 
criticii istorice şi, prin aceasta, unul dintre precursorii istoriografiei 
moderne. Opera sa, Istoria războiului peloponeziac (în 8 cărți), la care 
se referă Duiliu Zamfirescu, înfăţişează lupta pentru supremație în 
lumea greacă dintre Sparta şi Atena între anii 431 şi 411 î.e.n. 

4 — De bello gallico (Despre războiul cu galii) este una din lucră- 
rile fundamentale ale lui Caius lulius Caesar (100—44 î.e.n.), celebru 


om politic, general, scriitor şi orator roman. 


103 


88(104) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 115—116; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 177—178 ; 1944, 
p. 202—203. 


1 — E vorba de Discursuri parlamentare cu privire asupra dez- 
voltării politice a României sub domnia lui Carol I, lucrare a lui Titu 


Maiorescu, ce începuse să apară în 1897. 


104 


88(105) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 116; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 178 ; 1944, p. 203. 


1 — In locul lui C. I. Stoicescu, ministru de Externe şi preşedinte 


de consiliu revine D. A. Sturdza. 


105 


88(106) 


B.A.R., 
KVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 116—123; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 178—185 ; 1944, 
p. 203—210; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 249—255. 


726 


1 — Rafinați (ital.). 

2 — Nicolae Filipescu (1862—1916), om politic, fruntaş al partidului 
conservator. De mai multe ori ministru. 

3 — Macaulay (Thomas Babington, baron de) (1800—1859), om 
politic şi istoric britanic. Adversar al mişcării cartiste. A scris o Istorie 
a Angliei (5 voi.). 

4 — Anghel Demetriescu (1847—1903), critic literar şi profesor, 
manifestîndu-se ca antijunimist. A scris studii despre Bolintineanu, 
Eminescu, a tradus din literatura engleză şi germană. 

5 — Nimic nu valorează cît emoția ta (ital.). 

6 — Romanul este /n război şi nu va fi ultimul. In aceeaşi serie, 
numită mai tîrziu Romanul Comăneştenilor, va mai scrie îndreptări şi 
Arma. Să mai amintim şi romanul epistolar Lydda. 


106 


88(107) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., II, nr. 3, 1 febr. 1936, p. 378—381 ; 
in voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 185—188 ; 
1944, p. 211—214. 


1 — Aluzie la pasiunea turistică a soților Maiorescu. 

2 «— Romanul este /n război. 

3 — Ce păcat că nu se mai păstrează răspunsurile lui Titu Maiorescu 
din aceşti ani, din 1896 pînă în 1901, de cînd mai avem o singură 
scrisoare şi apoi pînă la deteriorarea acestei mari prietenii, în 1909. 
Cum va fi primit, oare, criticul noile gînduri de creație ale romancierului 
şi cum acea „umbră de nor" şi de „neînțelegere" ? Norul se lăsase, 
desigur, prin apropierea lui Duiliu Zamfirescu,, deşi circumspectă, de 
antijunimista Literatură şi artă română, dar şi din cauza unui articol al 
iui Mihail Dragomirescu (Direcţii literare. Studii de critică generală, în 
Convorbiri literare, nr. 2, februarie 1897) în care, fără a fi numit, era 
vizat şi Duiliu Zamfirescu, alături de cei de la Literatură şi artă română. 
Acum, cînd scriitorul anunța că va trimite romanul /n război la Con- 
vorbiri, Titu Maiorescu pare împăcat, notînd satisfăcut la 9/21 sept. 1897 


727 


în jurnalul său, relativ la această scrisoare: „Foarte gentilă scrisoare 


de la Duiliu Zamfirescu din Roma" (B.A.R., 3659, Jurnal 18). Ne lipseşte il 


însă comentariul epistolar, care ar fi dezvoltat, probabil, însemnarea 
fugară de mai sus. 


4 — V. supra, scrisoarea 103, nota 1. 
107 
88(108) 
B.A.R., 
XVIII 


A mai fost publicată în R.F.R., id., p. 381—382; în voi. Duiliu 
Zamfirescu fi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 188—189; 1944, 
p. 214—215 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 260—261. 


1 — Una dintre telegrame trebuie să fie aceea prin care-i cerea 
romanul în război: „Trimite urgent primele capitole pentru numărul 
pe octombrie*. Semnat Juvenis, ceea ce dă o notă intimă relațiilor, ce 
fuseseră umbrite în acel an (B.A.R., 3659, Jurnal 18) (v. şi supra, 
nota 3). 

2 — Se referă, după cît se pare, la foaia de titlu a manuscrisului, 
desenată de către autor în culori şi avînd un chenar alcătuit din struguri 
şi foi de viță-de-vie, la care colaborase, cum se vede, şi o altă mînă — .o 
mînă simpatică" ! 


88(109) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 382—383 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 189—190 ; 1944, 
p. 215—216 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 289—262. 


728 


1 „Romanul viitor" este îndreptări, dar care va ii scris într-un 


itm mai lent, publicat, de astă dată în Literatură si artă română, 


in 1901, 1902. 


109 


88(110) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 383; în voi. Duiliu Zamfirescu 
si Titu Maiore-cu în scrisori, 1937, p. 190—191 ; 1944, p. 216—217. 


1 — Sus, în colțul din stînga, scris de mîna lui Titu Maiorescu : 
„Răspuns prin cartă poştală 9/21 oct. '97", care nu s-a păstrat, precum 
nici scrisoarea la care se referă Duiliu Zamfirescu imediat mai departe. 

2 — Mai tîrziu, într-o scrisoare din 1903, Duiliu Zamfirescu va 
fi mai puțin entuziast în aprecierea lui Carol I. Aici se referă Ia rolul, 
într-adevăr pozitiv, pe care l-a jucat regele, pe atunci numai prinț, în 
Războiul nostru de independență. 


110 


88(111) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 384; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 191 ; 1944, p. 217—218 ; în voi. 
Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 263. 

1 — însemnarea lui Maiorescu în partea de hîrtie rămasă nescrisă : 
„Pagina 110—169", probabil, ultimele pagini de manuscris ale romanului, 


trimise odată cu scrisoarea. 


729 


m 


(112) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 384—387; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 192—194 ; 1944, 
p. 218—221. 


1 — Marele duce Nicolae era fratele țarului Alexandru II al Rusiei 
şi comandantul armatei; ruse în războiul din 1877—1878. 

2 — Dimitrie Sturdza, eternul inamic al lui Duiliu Zamfirescu. 

3 — Otto von Bismarck (1815—1898), om politic german. Prim- 
ministru al Prusiei, a urmărit realizarea unificării Germaniei prin „fier 
şi sînge", provocând războaie împotriva Danemarcei, Austriei, Franței. 
A fost cancelar al imperiului german (1871—1890). In 1897 se găsea 
intr-un exil de bună voie la Friedrichsruh. 

4 — Bernhard, prinț von Biilow (1849—1929), om politic german. 
A fost ministru de Externe şi cancelar, ambasador al Germaniei în 
România (1888—1893). 

5 — Broşura liii N. Kretzulescu este: Cugetări asupra retrocedării 
județelor din Basarabia, Bucureşti, 1878. 


112 


88(113) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 387—390 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 194—197 ; 1944, 
p. 221—224 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 264—267. 


1 — într-adevăr, Duiliu Zamfirescu avea mania liniuțelor, folosite, 
excesiv, ca virgule sau dublînd virgula. 

2 — Se referă la cele două lucrări mai importante ale lui I. Manliu : 
Gramatica română [Buc, 1877] şi Curs elementar de logică, stilistică, 


730 


retorică şi o  colecţiune de bucăți şi fragmente din scriitorii secolilor 
XVI, XVII, XVIII, XIX, alfabetul şi ortografia cirilică, Bucureşti, 1881. 

3 — Totuşi, romanul a fost privat şi de al doilea ordin de zi, 
care, însă, conform dorinţei exprese a scriitorului, notate pe manuscrisul 
romanului, a fost integrat în ediţiile postume, în textul lucrării, la locul 
respectiv (cf. Mihai Gafiţa, în Duiliu Zamfirescu, Opere, voi. II, 
Romanul Comăneştenilor, ed. cit., 1971, p. 712 şi urm.). 

4 — Duiliu Zamfirescu prefigurează aici foarte clar ceea ce avea 
să se numească peste cîteva decenii autenticism. 

5 — Se referă la o scrisoare-bruion (sau neexpediată) din noiem- 
brie 1895, de care vorbeşte mai departe (v. supra, scrisoarea 91). 

6 — Maiorescu îi făcuse probabil observaţia că destinul personajelor 
feminine rămînea oarecum suspendat. Scriitorul îşi are justificările lui 
artistice, pe care le şi comunică, nu fără a supralicita unele pagini 
care ar constitui „chintesenţa întregii lui puteri de creațiune". 

7 — E vorba de un fragment din introducerea la Discursuri parla- 
mentare, voi. II, sub titlul Căderea şi darea în judecată a ministerului 
Lascar Catargi la 1876, în Convorbiri literare, nr. 3 şi 4, 1 martie şi 
1 aprilie 1S97, p. 314—338. 


8 — Continuaţi, dați-i drumul ! (engl.) 
113 
88(114) 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 390—391 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 197—198 ; 1944, p. 224— 
E25. 


1 — Nemulțumirea putea să vină din faptul că, în ciuda perma- 
nentelor declarații de fidelitate şi devotament față de Maiorescu şi de 
Convorbiri literare, scriitorul începea să colaboreze la Literatură şi artă 
romană, unde apăruse în iulie schița Badea Cirțan la Roma, iar în no- 
iembrie, Cu bilet circular. 


731 


2 — Emilia Humpel (născută Maiorescu) (1838—1918), sora lui 
Titu Maiorescu, femeie foarte instruită ; s-a afirmat ca o excelentă pro- 
ftsoară şi traducătoare din literatura germană. Articolul cu pricina 
apare sub titlul Pentru cultura femeii, în Convorbiri literare, dec. 1897. 

3 — In text, loc gol. Duiliu Zamfirescu a uitat să completeze nu- 
mele autorului, care semna al doilea articol sub titlul Pentru cultura 
femeii, şi anume, Nicolae Basilescu, în acelaşi număr, din revistă 
(v. supra). 

4 — Duiliu Zamfirescu continuă să-l admire pe Maiorescu — şi 
chiar să sublinieze acest lucru — dar să vadă cu un ochi din ce în ce 
mai critic revista, care, obiectiv, nu se mai găsea la nivelul de pînă la 
1890—1895. 


114 


88(115) 


B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 391—392 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 198—199 ; 1944, p. 226— 
227; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 268—269. 


1 — Scrisoare ce nu s-a păstrat. 

2 — Romanul în război va apare în volum abia în 1902, Ia Edi- 
tura Clemenţa. 

3 — Se referă la următorul pasaj din articolul lui P. P. Negulescu, 
Lucruri vechi, publicat în Convorbiri literare, nr. 12, 1 dec. 1897; 
nr. 1, 15 ian. 1898 : „De ce noveliştii şi romanțierii noştri, Caragiale, 


Slavici, Duiliu Zamfirescu, Vlahuță şi ceilalți, care înțelegeau foarte 
bine gustul publicului, nu s-au apucat să scrie şi ei novele şi romane ca 
cele publicate în Universul, pentru ca să trăiască şi ei din «sprijinul 
material» al publicului ? De ce? Pentru că nu erau întreprinzători de 
artă, ci artişti." 

Atitudinea lui Duiliu Zamfirescu față de Caragiale o ştiam din 
alte scrisori, față de Slavici se exprimă acum, cu o superioritate antipa- 
tică, ce va fi menținută şi sporită în articolele Romanul şi limba ro- 


mi 


mană, publicat în Noua revistă română, nr. 35, 1 iunie 1901, Literatura 
românească şi scriitorii transilvăneni, publicat în Revista idealistă, nr. 7, 
1 sept. 1903, şi în discursul de recepţie la Academie, Poporanismul în 
literatură. Şi aici apare o profundă deosebire de păreri între scriitorul 
de la Roma şi Titu Maiorescu. Acesta îi detesta pe foştii junimişti pen- 
tru „caracterul" lor (mai ales pe Caragiale), dar le acorda cea mai 


înaltă preţuire ca scriitori. 


4 — Abbazia. 
115 
88(116) 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 392—393 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 199—200; 1944, 
p. 227—228. 


1 — Fileb sau despre binele suprem (ital.). 
2 — Lumea ca voință şi reprezentare, lucrarea lui Schopenhauer 
cea mai citită şi mai comentată la noi. 
3 — V. supra, scrisoarea 114, nota 2. 
116 
88(117 
B.A.R., S SSI 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 393-395; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 200—202- 1944 
p. 228—230. 


1 — Dimitrie Sturdza, pe atunci preşedinte de consiliu şi ministru 
de Externe. 


2 — Alegerea ca membru corespondent al Academiei. 


733 


3 — Al. Emanoil Lahovary, ministrul României la Roma. 

4 — încă un episod al relaţiilor spinoase ale scriitorului şi diplo- 
matului de la Roma cu D. Sturdza, care nu scapă nici un prilej spre 
a-l ponegri (la Academie îl numise pornograf !) şi a-l persecuta admi- 


nistrativ. 


117 


88(118) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RFR, III, nr. 3, 1 martie 1936, p. 610— 
613 ; în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, 
p. 202—205 ; 1944, p. 230—236 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai 
frumoase scrisori, ed. cit., p. 272—275. 


| — Se referă la scrisoarea anterioară din 9 mai. Titu Maiorescu 
notează pe colțul acesteia din 13/25 iunie: „Răsp. 18/30 iunie că nu 
e umbră de supărare. T. M." Din păcate, răspunsul nu s-a păstrat. 
2 — într-adevăr, Mihail Dragomirescu încerca să repare greşeala 


de a-l fi omis pe Duiliu Zamfirescu în articolul Direcţii literare, publi- 
cat cu un an in urmă (v. infra, nota 4), şi unde autorul Vieţii la fară 
era subînțeles printre adversari, alături de D. C. Ollănescu şi N. Pe- 
traşcu de la de curînd înființata Literatură şi artă română. Criticul re- 
venea,  revizuindu-şi atitudinea într-un nou articol, Replice, H. D-lui 
II. Chendi asupra valorii literaților noştri actuali (Convorbiri literare, 
nr. 5, 15 mai 1898, p. 469—479). De astă dată, scriitorul pare mai 
conciliant, deşi situarea lui Caragiale înaintea lui nu-i va fi convenit 
şi deşi se considera că n-a creat încă opera de sinteză, „care să-i iz- 
bească sufletul românesc, silindu-l să descopere în profunzimea lui noi 
orizonturi". Diagnosticul lui M. Dragomirescu nu s-a confirmat, căci 
pînă în 1898, Duiliu Zamfirescu dăduse cea mai valoroasă parte a 
operei lui, primele trei romane din ciclul Comăneșştenilor. Dar iată pro- 
priile cuvinte ale criticului : „Pe de altă parte, Duiliu Zamfirescu n-a 
dat ceea ce poate da. Cu toată relativ marea sa producţiune, totuşi 
considerînd lunga evoluțiune a talentului său, care a început să se ma- 
nifeste încă de pe la 1880, se pare că e numai la începutul frumoasei 
sale cariere literare. Duiliu Zamfirescu n-a produs încă opera care să 


734 


determine o nouă mișcare literară. Lucrările lui ne produc totdeauna 
interes, admirăm fineţea artei lui, delicateţea gîndirii lui, gingăşia şi 
plenitudinea, cu deosebire a tipurilor de femei din romanele lui, dar 
toate aceste minunate calități, difuzionate în deosebitele lui producţiuni, 
n-au fost încă concentrate de el într-o singură operă, care să izbească 
sufletul românesc, silindu-l să descopere în profunzimea lui noi ori- 
zonturi. Pe cînd Caragiale e un scriitor clasic, Duiliu Zamfirescu nu e; 
noua lui manieră e susceptibilă de a se ridica la înălțimi pe care 
ar fi şi nedrept şi imprudent să le hotărîm." Ultima frază e de o 
politețe totuşi perfidă, pe care Duiliu o tratează, la rîndul său, ironic: 
„articolul său flatează  vanitatea mea de june: sunt un t'năr plin 


de viitor”. 
3 — Cu atît mai bine (ital.). 
4 — Mihail Dragomirescu, Direcţii literare (Studii de critică ge- 


nerală), în Convorbiri literare, nr. 2, 1 febr. 1897. Aşa cum notează 
şi Titu Maiorescu în jurnal, articolul fusese de natură să-l irite şi să-l 
indigneze pe scriitorul de la Roma, aflat în acel moment în concediu: 
„Marţi, 25 febr. 1897. La 61/2 ore dim. numai -flO*R. Cer senin. Ieri 
la dejun Duiliu Zamfirescu, turbat contra articolului lui Dragomirescu 
din Convorb. de la 1 febr. (apărute de-abia alaltăieri), unde nu se 
menţionează el între autorii buni şi se ataca cei de la noua revistă a 
lui  Ollănescu-Petraşcu-Gion. [...] Vrea să-l provoace pe Dragomirescu 
(cîştigă Petraşcu)" (cf. România literară, nr. 7, 21 nov. 1968, p. 13). 

5 —Este una din cele mai substanţiale pagini scrise de Duiliu 
Zamfirescu în problema limbii literare, pusă de el în spiritul cel mai 
rezonabil (v. şi supra, scrisoarea 68, nota 9). 

6 — Scrisorile romane vor fi publicate abia în 1905 şi 1907. Aceea 
la care se referă acum a fost publicată în Luceafărul, nr. 17, 1 sept. 
1905 (v. şi Duiliu Zamfirescu, Opere, V, ed. cit., p. 443—451). 

7 — Restaurante „selecte"” ale Bucureştiului din epocă. 

8 — Opiniile au fost exprimate într-o scrisoare care, din păcate, 
s-a pierdut. Maiorescu a apreciat „cu măsură” primele trei romane 
ale ciclului  Comăneştenilor. Opiniile „cam jenate" s-ar putea să fie 
despre romanul Lydda, care începe să se publice în Convorbirile li- 
terare în oct.-dec. 1898. 

9 —e „„Tremurarea" provenea din faptul că scriitorul rupsese şi mai 
decis cu „monopolul" Convorbirilor, colaborînd din ce în ce mai des la 
Literatură şi artă română, revista lui Ollănescu şi Petraşcu, detestată 
de Maiorescu. După schițele Cu bilet circular (nov. 1896) şi Badea Cirțan 


735 


la Roma (iul. 1897), el publicase acolo poeziile Domnița mezină (nov. 
1897), Lt mormîntul lui Shelley (ian. 1898), Sufletul (febr. 1898), 
Că poate-atunci (febr. 1898). Dorinţa lui Duiliu Zamfirescu de a separa 
relaţiile literare de cele umane, astfel ca „prietenia să fie prietenie", va 
fi pînă la urmă de neacceptat pentru Titu Maiorescu. Oricît de liberal 
ar fi fost, cel puţin în expresia epistolară, dezertarea lui Duiliu nu-l 
putea lăsa indiferent. Ne aflăm încă în faza acumulărilor unui conflict 
ce va izbucni abia în 1909. 


118 


88(119) 


B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 613—615 ; în voi. Duiliu Zam- 
tirexu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 205—207 ; 1944, p. 234— 
236. 


1 — Ferice de ea ! (ital.). 
2 — V. supra, scrisoarea 116. 
3 — E vorba de Dimitrie Sturdza, preşedinte al Consiliului şi mi- 


nistru de Externe, vechiul inamic al lui Duiliu Zamfirescu. 
4 — Pompiiiu Eliade (1869—1914), istoric literar şi comparatist, 
autorul lucrării Influența franceză asupra spiritului public în România. 


5 — „Tufanul negru, cărui, cu-aprinsă tinerețe, trunchiul iederi 
i-mbracă" (G. Carducci, Alle fonti del Clitumno; trad. de Tudor 
George). 

6 —* Titu Maiorescu a însemnat pe colțul scrisorii: „Răsp. 2/14 iu- 


lie din Ems şi retrimis actele în scris, recom. T.M." 


119 


88(120) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 615—616 ; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu şi Titu Maiorescu în scrisori, \9}7, p. 207—208 ; 1944, p. 236—237. 


736 


1 — Volumul III al Discursurilor parlamentare. 

2 — Sînt prezente aici şi spiritul epistolar, al dialogului, de care 
era animat scriitorul de la Roma, şi marea lui dragoste intelectuală pen- 
tru Titu Maiorescu, pe care n-a încetat să-l admire niciodată (v. şi 


scrisoarea 121). 


3 — Lydda. Scrisori romane va apărea în Convorbiri literare între 
1898 (nr. 10—12 oct.-dec.) şi 1904 (nr. 1—4, ian.-apr.). 
4 — Acelaşi conflict surd cu Dimitrie Sturdza (v. şi scrisoarea 
anterioară). 
120 
88(121) 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 617; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 209 ; 1944, p. 237—238. 


1 — Lydda (v. supra, nota 3). 

2 — De unde, pînă acum, era foarte receptiv şi dispus la modifi- 
cări, de astă dată, Duiliu Zamfirescu devine categoric, poate chiar prea 
(.ategoric. Presimțea oare opinia criticului, care nu va fi favorabilă 
acestui roman ? 

3 — V. supra, scrisoarea 77, nota 3. Piesă de teatru care nu s-a 
reprezentat şi al cărui manuscris nu ne-a parvenit (v. şi comentariul 
lui M. Gafița în Duiliu Zamfirescu, Opere, voi. IV, ed. cit., p. 728—729). 

4 — Petre Grădişteanu (1839—1921), publicist şi autor dramatic, 
autor al piesei Revizorul general, localizare a piesei lui Gogol, după ver- 
siunea franceză a lui Prosper Merimee. In 1898 era director general 


al teatrelor. 


121 


88(122) 
XVIII 


B.A.R., S 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 617—619; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Duiliu Zamfirescu în scrisori, 1937, p. 209—210 ; 1944, 


737 


P- 238—240 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 276—277. 


1 — Şi lucrurile lungi se fac şerpi (ital.). 
2 — Bunul meu conducător (ital.). 
3 — E o „captatio benevolentiae" care îi va reuşi lui. Duiliu Zam- 


firescu, deşi Petraşcu numai „în bine" nu se schimbase față de Titu 
Maiorescu, după ce scrisese despre critic un articol negativ în voi. 
Figuri literare contemporane (1894) şi mai ales după ce scosese revista 
Literatură şi artă română, declarat antijunimistă. Duiliu, aflat acum în 
grațiile cercului Ollănescu-Petraşcu, îşi susține cu sinceritate prietenul, 
care însă nu se va dovedi, în timp, la înălțimea celui care pusese în 
atîtea rînduri o vorbă bună pentru el. Dreptatea, ca şi superioritatea 
morală, erau de partea lui Maiorescu. 


122 


89(123) 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 619—620 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 211—212; 1944, 
p. 241—242. 


1 — E vorba de primele 64 de pagini trimise din romanul Lydda. 
Scrisori romane. 


2 — La rugămintea lui Duiliu, Titu Maiorescu sprijinise numirea 
lui N. Petraşcu la catedra de Istoria literaturii române moderne (v. supra, 
scrisoarea 121 şi nota 3). 


123 


88(124) 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 620—621 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 212—213 ; 1944, p. 242. 


738 


124 


88(125) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 621—622 ; în voi. Duiliu: 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 213—214 ; 1944, 
p. 242—243. 


1 — Mihail Dragomirescu. Scrisorile sînt cuprinse în ediția de față. 

2 — 1. A. Rădulescu-Pogoneanu (1880—?), profesor de pedagogie 
şi etică la Universitatea din Bucureşti, elev al lui Titu Maiorescu şi 
colaborator al Convorbirilor literare, din al cărui comitet de conducere 
a făcut parte după 1895. A publicat studii despre ineditele lui Emi- 
nescu şi a îngrijit editarea celor 3 volume din însemnările zilnice ale 
lui Titu Maiorescu. 


3 — De unde se vede că îndepărtarea lui Duiliu Zamfirescu (deşi 
nu totală) venea şi din neînțelegerile cu nouă generaţie. Aceasta (prin 
Mihail Dragomirescu, în fond, personalitatea critică cea mai proemi- 
nentă) nu l-a apreciat aşa cum scriitorul aştepta şi cum ar fi şi meritat. 
Să ne amintim articolele lui Mihail Dragomirescu din Convorbiri literare 
din 1897 şi 1898 (v. supra, scrisoarea 117, notele 2 şi 4), care, fie îl 
atacau, fără să-l numească, fie îl minimalizau politicos. Nu este exclus 
ca atitudinea rigidă şi chiar imperativă față de critici să fi izvorit şi 
de aici. Scriitorul era în 1898 autorul a trei volume de poezii, a trei 
volume de nuvele şi a nu mai puţin de cinci romane, asupra cărora 
nu-şi aplecase privirea cu seriozitate şi într-un studiu de sinteză nici 
un critic. N-o făcuse, în primul rînd, Titu Maiorescu şi aceasta a consti- 
tuit o durere înăbuşită a lui Duiliu Zamfirescu. Aştepta o compensație şi 
c mai largă receptivitate de la tînăra generație, cape însă nu se do- 
vedeşte prea entuziastă, ba, din contra, de-a dreptul opacă, mai cu 
seamă la contribuţia ca romancier a lui Duiliu Zamfirescu (v. articolele 
citate ale lui Mihail Dragomirescu). 


739 


125 


88(127) 
XVIII 


BAR, S 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 622—625 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 214—215 ; 1944, p. 244. 


| — Aceeaşi temă va relua-o în comunicarea academică Sufletul 
războaielor în trecut şi în prezent, Bucureşti, 1914, Analele Academiei 
Române, tom. XXXVI. 


88(128) 
XVIII 


B.A.R., S 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 623; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 215 ; 1944, p. 244. 


1 — Telegramă cu data notată de mîna lui T. Maiorescu. 
2 — Oricît stau împotrivă-mi ostile, nu se va teme inima mea (lat.). 
Text cifrat referindu-se, probabil, la mişcările de pe scena politică. 
3 — Adăugat de mîna lui T. Maiorescu, după semnătură = Duiliu 
Zamfirescu. 
127 
88(129) 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 623-624 ; în voi. Duiliiu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 215—216 ; 1944, p. 245 


740 


1 — De astă dată, pronosticul lui Duiliu Zamfirescu e destul de 
exact. La 11 aprilie 1899 guvernul liberal D. A. Sturdza e înlocuit 
cu unul conservator, condus de George Gr. Cantacuzino; junimiştii 
vor veni la putere peste un an şi ceva, la 7 iulie 1900, cu P. P. Carp, 
preşedinte de consiliu, Titu Maiorescu la Justiție şi Al. Marghiloman, la 
Externe. 

2 — Petronius este o semnătură confidențială a lui Duiliu Zam- 
firescu. Ea apare doar de cîteva ori în corespondența cu Titu Ma- 
iorescu. 


88(130) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 624—625 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 216—217 ; 1944, 
p. 246—247. 


1 — Qua vadis, roman istoric al scriitorului polonez H. Sienkie- 
wicz (1846—1916), publicat în 1894 şi tradus de îndată în aproape 
toate limbile. Acțiunea se petrece în timpul împăratului Neron. 

2 — Rudyrd Kipling (1865—1936), romancier şi poet englez. A 
fost multă vreme ziarist în India, despre care a scris mai multe cărți ; 
a călătorit în Extremul Orient, în America, Africa, Oceania. Scrierile 
lui, remarcîndu-se prin coloritul şi pitorescul stilului, prezintă tablouri 
mirifice ale pădurilor indiene. Opere: Lumea care s-a stins (1891), 
Cartea junglei (1894—1895), Căpitani curajoşi (1897), De la o mare la 
alta (1900), Kim (1901). 

3 — Joc de cuvinte în care cuvintele di giunimisti sînt împărțite 
în două: digiuni *— nemîncați şi mişti — amestecați. Traducerea lite- 
rală ar fi: Partidul format din junimişti (care), pentru că nu s-au 
amestecat, au rămas nemîncați. 

4 — Constituţionalul, cotidian politic şi literar care a apărut la 
Bucureşti între 15 iunie 1889 şi 14 decembrie 1900. Organ junimist care 
a înlocuit ziarele conservatoare Epoca şi România liberă. 


741 


5 - Vindependance roumaine, cotidian, la început de orientare 
conservatoare, care a apărut la Bucureşti între 1879-1935. 


6 — Al.-Em. Lahovary, ministrul României la Roma. 
129 
131 
B.A.R., S SUS) 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id., p. 625—626; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 217—218 ; 1944, 
p. 247—248. 


1 — Scrisoare care nu se păstrează. 
2 — George Em. Lahovary, ucis în duel de N. Filipescu în 1897 


(v. şi scrisoarea 32 către Trandafir Djuvara, nota 1). 


3 — Grigore C. Cantacuzino (1837—1913), om politic, mare lati- 
fundiar. Din 1899 pînă în 1907 este şeful partidului conservator, mi- 
nistru şi prim-ministru (1899—1900 ; 1904—1907). Datorită uriaşei sale 
averi, a fost poreclit Nababul. 

4 — Va ieşi O scrisoare, publicată în Noua revistă română, nr. 32, 
15 aprilie 1901, articol care atestă cultura filologică a scriitorului, dar 


care face totuşi filologie de amator. 


130 


132 
B.A.R., S SS) 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id., p. 626-628; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 218-220- 1944 
p. 248—250. i i 


742 


1 — Scrisoarea conținînd observaţia lui Maiorescu nu se mai păs- 
trează. Nuvela este Două case potrivite, într-adevăr cam superficială, 
cu o anecdotică ieftină şi chiar vulgară, şi va apărea, conform dorinței 


autorului, fără semnătură, cu trei steluțe, în Convorbiri literare, 15 au- 
gust 1899, p. 673—699 (v. şi scrisoarea 89). 
2 — Aluzie la faima de Don Juan a marelui savant. 


3 — Spre deosebire de Hasdeu, D. Sturdza era un pudibond şi 


un, puritan. 

4 — Titu Maiorescu a notat pe colțul scrisorii cu cerneală violetă, 
răspunzînd la întrebarea lui Duiliu în ceea ce priveşte cariera, ca şi în 
legătură cu nuvela Două case potrivite: „Răspuns, să scrie lui Jean 
Lahovary (acesta era atunci ministru de Externe, n.n.), fiindcă e prost, 
dar om cinstit. Nuvela trimisă la Convorbiri. 25 iunie 189%. T. M." 


5 — (Timpul) care face dreptate (ital.). 


131 


3134). 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în RER. II, nr. 4, 1 apriile 1936, p. 129—131 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p 223— 


225 ; 1944, p. 253—255. 


1 — E încă o dată de regretat că s-au pierdut mare parte din aceste 
scrisori din care spicuieşte, cu nostalgie şi cu dragoste, Duiliu Zamfirescu. 
Față de rîndurile vibrante ale scriitorului — şi nu sînt singurele dirt 
această perioadă — va trebui să fim ceva mai circumspecți în ceea ce 
priveşte identitatea dintre personajul Filip A. şi Titu Maiorescu, aşa. 
cum o stabileşte Mihai Gafiţa, în amplul comentariu la romanul Lydda 
(v. Duiliu Zamfirescu, Opere, voi. IV, ed. cit., p. 539—557). 

2 — Alexandru G. Florescu (7—1925), diplomat şi ziarist, ataşau 
Ja legația română din Paris, şef de cabinet al lui Al. Lahovary (1893— 
1895), secretar general în Ministerul de Externe în 1899. Mai tîrziu, 
ministru plenipotenţiar la Atena şi la Varşovia. în 1898 a fondat ziarul 
La Roumanie, iar în 1902—1903 a fost director al ziarului Epoca. 

3 — Şi, totuşi, ministru la Roma va veni la sfîrşitul anului 1899 
Al. Catargiu, iar Nicolae Fleva abia clin 1901. 


743 


4 — A face o greşeală gogonată (ital.). 

5 — Duiliu Zamfirescu era — cum se vede — pe deplin abilitat 
în chestiunea Dunării, şi numirea sa în 1909 ca reprezentant al României 
in Comisiunea europeană a Dunării va fi ţinut seamă probabil şi de 
această calitate, chiar dacă postul era de importanță secundară. 


132 


88(135) 
XVIII 


B.A.R, S 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 132; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 225—226 ; 1944, p. 256. 


1 — Scrisoarea care s-a pierdut. 

2 — .Mica broşură" este volumul Poezii nouă, apărut la Institutul 
de arte grafice „Carol Gobl", Bucureşti, 1899. 

3 — Titu Maiorescu a reținut poeziile Adio, Napoli, Palinodie, 


flori de Paşte, Luceafăr, Seara de toamnă, are se publică în Convorbiri 
literare, 11 nov. 1899, însoțite de următoarea notă ce aparține, probabil, 
tot criticului: „Ne facem o deosebită plăcere împărtăşind cititorilor 
noştri următoarele poezii din volumul, acum apărut de sub tipar, al 
distinsului şi statornicului nostru colaborator, d. Duiliu Zamfirescu. 
Cu deosebire în aceste poezii iese în evidență tendința originală a 
poetului nostru de a întrupa într-o formă sculpturală partea senină, 
cumpănită şi aleasă a emoțiunilor noastre." 


4 — Hîrtia de scrisoare poartă antetul hotelului: „Grand Hotel 
Rretannia, Charles Walter, Propr. Electric light". Neamțul îşi pusese 
firma „Bretannia", de aici nota ironică a lui Duiliu. 


133 


88(136) 
XVIII 


B.A.R, S 


A fost publicată în RFR., id., p. 133-134; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937 n 226—227- 1944 
p. 257—258 3 


744 


1 — Este rîndul meu (ital.). 

2 — V. supra, nota 2. 

3 — Ideea unirii tuturor românilor, scumpă şi lui Duiliu Zamfirescu, 
va anima romanul îndreptări, la care se referă în rîndurile de față, 
rcman care era conceput, în linii mari, la această dată. 

4 — Este vorba de volumul lui G. Coşbuc, Povestea unei coroane 
de ol, Tip. Gobl, 1899, într-adevăr supralicitat de critica vremii, în 
comparaţie, de pildă, cu romanul lui Duiliu Zamfirescu, In război. 
(V. şi opinia exagerată a lui D. A. Sturdza, infra, scris. 164, nota 2.) 


5 — Articolul asupra prefeţei lui lonescu-Gion este O prefață sa- 
vantă de Matei Şeptilici, în Pagini literare, nr. 4 (29), 7 nov. 189, 
p. 6—7; „ultima novelă a Primarului” este o ordonanță a lui Dela- 


vrancea, pe atunci primar al capitalei, publicata cu un subtitlu ironic r 
Mustăriile — ordonanță — Cea mai nouă operă a distinsului nostru 
nuvelist, id., p. 2; „aiurările pesimistre" califică Notele unui mizantrop 
de I. Teodorescu, id., p. 5—6. 


134 


88(137) 


BARS XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 134—135; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 227—228 ; 1944, p. 258— 
259; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 285—287. 


1 — Ferdinand Brunetiere (1849—1906), profesor, critic şi istoric 
francez, director Ia Revue des Deux Mondes (1893). A lăsat o vastă 
operă de istorie a literaturii franceze şi de critică: Etudes critiques 
(9 voi., 1880—1925) ; Le Roman naturaliste (1883) ; Questions de critique 
(1889) ; Nouvelles questions de critique (1890) ; Les epoques du theâtre 
Jranțais (1892) ; L'Evolution de la poesie lyrique (1894) ; Sur les chemins 
de la croyance (1904). Spirit dogmatic, intransigent, evoluează, în urma 
unei vizite Ia Vatican (1894), de la pozitivism şi darwinism la un cato- 


licism de nuanță socială. Proclamă „falimentul ştiinţei”, ducînd o luptă 


745. 


neîncetată atît împotriva romantismului, cît şi împotriva doctrinei artă 
pentru artă. S-a arătat receptiv însă la unele aspecte ale materialismului. 

2 — Mathilda  Bonaparte-Demidow (1820—1904), fiica lui Jerome 
Bonaparte, unul dintre fraţii lui Napoleon I. In timpul celui de-al doilea 
imperiu, dar şi după aceea, a pus la dispoziţia oamenilor de litere şi arte 
un celebru salon literar. 


3 — Ernest Renan (1823—1892), scriitor şi filozof francez, raţio- 
nalist. Convins de rolul ştiinţei în procesul cunoaşterii lumii, a con- 
tribuit prin lucrările lui de filozofie şi istoria religiilor la triumful 
mişcării  scientiste. Scrierile lui îmbină exactitatea eruditului şi sensibi- 
litatea visătoare a poetului. Opere: L'avenir de la stience (1848, publ. 
1890) ; Etudes d'bistoire religieuse (1857) ; Vie de Jesus (1863) ; Histoire 
des origines du christianisme (1863—1889). 


4 — întîlnim aici o altă idee modernă a scriitorului, care, avînd o 
viziune balzaciană asupra societăţii, va teoretiza, printre primii la noi, 
romanul citadin. 


135 


88(138) 
XVIII 


BAR, S 


A fost publicată în RER, id., p. 135-136; în voi. Duili, 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 229; 194 p 259- 
260. 


1 — Sub titlul Temps de guerre, Ollendorff, Paris, 1900. 


136 


88(139) 
XVIII 


BAR, S 


746 


A fost publicată în REFER, id., p. 136—137; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 229—231 ; 1944, 
p. 260—261. 


1 — Hîrtia scrisorii poartă imprimatul hotelului parizian ; de aici, 
data pe franţuzeşte. 

2 — „Graţiosul secretar” era Ana Maiorescu. 

3 — V. scrisoarea 135, nota 1. 

4 — Leo Bachelin (1857— ?), publicist şi scriitor de origine elve- 
țiană, în 1889 a venit în România, fiind mai întîi profesor de liceu, 
iar apoi bibliotecar al regelui Carol I. A tradus mult, şi nu totdeauna 
foarte bine, din literatura română în limba franceză. 

5 — Războiul purtat de englezi contra burilor, populație din sudul 
Africii. 

6 — Data naşterii lui Titu Maiorescu. 15 febr. 1840. Criticul 


împlinea, prin urmare, 60 de ani. 


7 — O sută de asemenea zile (ital.). Urare pentru ziua de naştere. 
137 
88(140) 
B.A.R., XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 137—138 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 231—232 ; 1944, 
p. 262—263 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 289—290. 


1 — Emma de I. A. Bassarabescu, publicată în Convorbiri literare, 
nr. 4, 1 aprilie 1896, p. 841. Autorul (1870—1952) s-a afirmat ca un 
nuvelist remarcabil, în descendența realismului caragialian. 

2 — Titu Maiorescu îi răspunde la 18 apr./I mai 1901, dorind şi 
el să-l întâlnească pe Duiliu. Este singura scrisoare păstrată a criticului, 
între 1 oct. 1896 şi 6 aprilie 1909. 

3 — Evocare a căsătoriei religioase a lui Titu Maiorescu din 
sept. 1887, la care tînărul Duiliu Zamfirescu nu putuse participa. 


„Abbazia, Villa Alloro, 
miercuri, 18 apr./ 1 mai 1901 


747 


Iubite d-le Zamfirescu, 


Te duci vara aceasta în țară cu copiii. Cînd şi pe unde? Fireşte 
că şi eu aş dori să ne întîlnim. Din viu grai altfel se împărtăşesc 
gîndurile. Orce scriere e o meşteşugire. 

Aut numai deocamdată, că nu suntem hotărîți să ne aşezăm pentru 
totdeauna în străinătate. Din contră, luna lui octomvrie ac. o vom 
petrece în casa noastră din Bucureşti, iar vara viitoare la Sinaia. Pînă 
atunci se vor mai descurca şi politiceşte aşa-numiţii noştri amici. 

în această lungă vacanță am de gînd să lucrez la Disc.fursuri] 
parlam.fentare], voi. 4. Deocamdată însă nu fac nimic decît mă plimb, 
dorm, mănînc şi cetesc romanuri. Şi suntem veseli ca nişte copii scăpați 
de sub varga dascălului. Mare lucru e să am citeva luni de vacanță cu 
simțimîntul că e vacanță, după 52 de ani (la vîrstă de 9 ani m-au 
băgat în cea dintîi şcoală publică, la Braşov) de muncă totdeauna în- 
trucîtva silnică. Şi în adevăr, de la acea vîrstă de 9 ani nu-mi aduc 
aminte să fi avut o lună întreagă răgaz, neturburat de vreo lucrare 
obligatorie. 

Şi ce curioasă e impresia de acum ! Parcă trăiesc în vis. 

Dar să venim la realitate. Cum se află d-na Zamfirescu ? 

Complimentele noastre. Te rog. Şi d-tale o caldă îmbrăţişare de la 


vechiul (ca să nu zic bătrînul) 


7'. Maiorescu” 


40(40) 
B.A.R., 
XV 
138 
88(141 
B.A.R., (141) 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 138—140; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 232—234 ; 1944, 
P- 263—265 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 290—292. 


1 — V. supra, scrisoarea 134, nota 2. 
2 — Henry Houssaye (184»—1911), istoric şi critic francez; cola- 
borator Ia Revue de Deux Mondes şi Journal des D'ebats. Remarcabilă 


748 


este opera sa 71814. Histoire de la campagne de France et la cbutte de 
l'Empire (1888), urmată de 3 volume intitulate: 787$ (1893—1905). 

3 — Maurice Paleologue (1859—1944), diplomat francez (probabil, 
de origine română). A fost delegat în 1899, ca martor în afacerea 
Dreyfus, mai întîi în fața Curții de Casație şi apoi în fața Consiliului 
de Război. 

4 — Probabil, descendentă a prințului Charles Joseph de Ligne, 
mareşal austriac, născut la Bruxelles (1735—1814), autor a numeroase 
scrieri în limba franceză. 

5 — De remarcat prezența mereu vie a romancierului, interesat de 
aspectele multiple şi variate ale lumii. 

6 — La acea dată (4 iunie 1900) era un guvern George Gr. Canta- 
cuzino, care e înlocuit la 7 iulie, acelaşi an, cu un guvern junimist, în 
frunte cu P. P. Carp, Titu Maiorescu fiind ministru de Justiție. Pro- 
nosticul politic al lui Duiliu Zamfirescu nu se confirmă decît peste un 
an, cînd la 14 febr. 1901 vine un guvern liberal condus de D. A. Sturdza. 


139 


88(142) 
BAR, S 
XVII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 140—141 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 234; 1944, p. 265. 


1 — Titu Maiorescu fusese numit ministru (v. supra, nota 6). 
2 — Allievi (se pare, Antonio), frate al soției lui Duiliu Zamfi- 
rescu. 
140 
88(145) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 141 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 234—235 ; 1944, p. 266. 


749 


1 — Victor Babeş, Tuberculoza şi combaterea ei în România, în 
Convorbiri literare, nr. 1, 15 iunie 1900, p. 451—460. 
2 — Lazăr Şăineanu, Influența orientală asupra limbii şi culturii 


române, în Convorbiri literare, 1900, începînd cu nr. 5, 15 mai, pînă la 
nr. 12, 15 dec. (inclusiv). 

3 — Nicolae Volenti (1857—1910), poet convorbirist minor. Pu- 
blicase în Convorbiri literare, nr. 7, 13 iulie 1900, la care se referă 
Duiliu Zamfirescu, poeziile Manon, Iar plingi 

4 — Nuvela Furfânţo va apare, de îndată, în Convorbiri literare, 
nr. 11, nov. 1900. 

5 — loan Bogdan (1864—1919), marele slavist, care fusese cooptat 
în 1896 în redacția Convorbirilor literare, alături de noua echipă ce 


preluase conducerea revistei în 1895 de la Iacob Negruzzi. 


6 — Al. Catargiu, pe atunci ministrul României la Roma. 
141 
88(144) 
BAR, S 7 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 142—144 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, p. 1937, p. 235—237 ; 1944, p. 266— 
269 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, -Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 292—295. 


1 — V. supra, scrisoarea 131, nota 2. 

2 — Eustațiu Pencovici, general român, ministru de Război în 1870— 
71, şef de stat-major ; între 1879—1901, a fost delegat al României în 
Comisia europeană a Dunării. 

3 — Intenția lui Duiliu Zamfirescu nu se va realiza. El nu va fi 
niciodată „şef de legațiune". Va mai rămîne prim-secretar la Roma pînă 
în 1906, cînd vine în ţară ca secretar general în Ministerul de Externe. 

4 — Thomas Grandgrind, erou al romanului Timpuri grele de 


Ch. Dickens. La acest personaj se referă Duiliu Zamfirescu şi în roma- 


750 


nul Lydda : „Pentru dînsul, oricine se întreabă de poate să mai fie 
ceva dincolo de fapte este nerod", apreciere care revine şi în scrisoare. 

5 — Ce fac eu acum ? (ital.). 

6 — Despre discuția dintre autor şi critic în legătură cu nuvela 
Furfanţo, v. şi comentariul lui M. Gafița, în Duiliu Zamfirescu, Opere, 
voi. III, ed. cit., p. 755—757. 

7 — Emilio Visconti-Venosta (1829—1914), patriot şi om politic 
italian, de mai multe ori ministru de Externe, direcţie în care s-a afirmat 
în chip strălucit. 

8 — Alfred von Waldersee (1832—1904), conte şi feldmareşal prusac. 
Comandant al corpului expediționar trimis de Germania în 1900 în 
ajutorul legaţiilor străine, asediate de Boxeri, la Pekin. El devine co- 
mandantul tuturor trupelor străine aflate în China (sept. 1900 — iunie 
1901) (v. şi infra). 

9 — în 1900, în urma unei puternice mişcări naţionaliste, au inter- 
venit în China 8 state, printre care Japonia (afacerea Boxerilor), Acum 
are loc, pe teritoriul Chinei, războiul ruso-japonez, care se încheie prin 


ocuparea Manciuriei şi a Coreii de către Japonia. 


142 


88145) 


B.A.R., S XVIII 


A fost publicată în R.F.R., III, nr. 5, 1 mai 1936, p. 354—359 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 232— 
242 ; 1944, p. 269—274. 


1 — Scrisoarea, din păcate, nu se mai păstrează. 

2 — Al. Florescu (v. supra, scrisoarea 131, nota 2). 

3 — Era mai bine cînd era mai rău (ital.). 

4 — Beaumarchais (1732—1799), cunoscut dramaturg francez prin co- 


mediile Bărbierul din Sevilla (1775) şi Nunta lui Figaro (1790). 
5 — Probabil, Mărie Francois Sadi Carnot (1837—1894), inginer 
şi om politic francez, preşedinte al Republicii (1887—1894). Moare 


asasinat. 


751 


6 — Duiliu Zamfirescu va primi, după întoarcerea în ţară, în 1906, 
funcţia de secretar general în Ministerul Afacerilor Strune. 

7 — V. infra, notele 8 şi 9. 

8 — „Două crime politice săvîrşite la 1 februarie şi la 23 iunie 
1900 şi exploatate de cercurile şovine au avut un răsunet deosebit în 
opinia publică şi au dus la înăsprirea relaţiilor româno-bulgare, încît 
s-a putut vorbi de eventualitatea unui război. Cea dintîi a avut ca 
victimă pe un tînăr de origine bulgar, anume Fitkowsky, ucis în strada 
Ceauş Radu de compatriotul său Triffanoff, cu complicitatea unui Ca- 
rambuloff. Asasinul ar fi fost expediat din Bulgaria, de comitetul revo- 
luţionar macedonean, de sub conducerea lui Boris Sarafoff (v. infra, 
nota 9]. Nu se isprăvise instrucţia acestei crime cînd un alt bulgar, 
Stoian Dimitroff, a ucis noaptea, la intersecţia străzii Liniştei cu strada 
Iancului, pe cunoscutul profesor de la liceul Sf. Sava, Ştefan Mihăileanu, 
redactorul periodicului Peninsula Balcanică, prin care combătea revendi- 
cările bulgare asupra Macedoniei. Această crimă a declanşat propriu-zis 
conflictul româno-bulgar, iar psihoza belică a făcut obiectul schiţei lui 
Caragiale (Ultima oră), urmată în cele două săptămîni viitoare de 
«pedant»-ul ei, cu titlul Boris Sarafoff (cf. I. L. Caragiale, Opere, 
2, ediţie critică de Al. Rosetti, Şerban Cioculescu, Livia Călin, cu o 
introducere de Silvian losifescu, E.S.P.L.A., 1960, p. 637—639). Acestea 
sînt faptele la care se referă Duiliu Zamfirescu în scrisoare şi cărora 
le dă o interpretare personală, chiar belicoasă, furat şi el de curentul 
de opinie ce domina anumite cercuri politice. 

9 — „Boris  Sarafoff, şeful comitetului revoluționar macedonean, 
era un tînăr de 27 de ani, născut la Nevrocop în Bulgaria (vezi arti- 
colul lui Zamfir C. Arbore, Sunt bulgari în Macedonia ?, în Voința 
națională, 20 şi 22 aug. 1900), foarte popular în Bulgaria şi temut de 
autorităţi. In procesul celor două crime [v. supra, nota 8], rechizitoriul 
încheiat de primul procuror Em. Miclescu şi publicat în suplimentul la 
Noua revistă română, 15 oct. 1900, extindea răspunderea morală a lui 
Sarafoff, care s-ar fi făcut vinovat şi de un complot împotriva regelui 
României şi regelui Serbiei. Ca atare, el şi membrii comitetului revolu- 
ționar macedonean au fost condamnaţi în contumacie la muncă silnică 
pe viaţă, iar dosarele crimelor şi ale complotului au fost înaintate pe 
cale diplomatică instanțelor judecătoreşti de la Sofia, cerîndu-se extră- 
darea criminalilor. Arestat dimpreună cu membrii comitetului, Sarafoff 
dezminte înaintea judecătorului Hrusanoff orice amestec în crimele să- 
vîrşite la Bucureşti, precum şi existența unui complot împotriva celor 
doi suverani ai ţărilor vecine. In penitenciarul unde a fost depus e 


752 


obiectul unei mari manifestații publice, căreia îi mulţumeşte, apărînd la 
fereastră şi vorbind mulțimii. Procesul se judecă la juraţi, procurorul 
cere juraţilor să nu ţină seama de probele adunate la Bucureşti, cîțiva 
foşti miniştri şi viitori preşedinţi de consiliu (Peşeff, Radoslavoff, Mali- 
noff etc.) îl disculpă pe Sarafoftf şi pe tovarăşii săi de orice vină, 
prezentîndu-i ca pe nişte eroi, iar juriul îi achita după trei zile de 
dezbateri, la 1 aug. 1901, printr-un verdict negativ” (cf. I. L. Cara- 
giale, op. cit, p. 639). 

IC — Maşina Draga, soţia regelui Serbiei Alexandru  Obrenovici 
(1889—1903), care a fost asasinat. 

11 — Alexander Battenberg (1857—1893), prinț german, cneaz al 
Bulgariei (1879—ÎS 

12 — Toate acestea sînt păreri personale ale lui Duiliu Zamfirescu ; 
diplomatul se situează pe o poziție greşită, care contravine principiului 
independenței, şi pe o poziţie belicoasă, pe care guvernul român de atunci 
n-a împărtăşit-o. 

13 — Al. Marghiloman (1854—1925), om politic, la început junimist, 
devenind apoi unul din conducătorii partidului conservator. De mai 
multe ori ministru (în 1900 deţinea portofoliul Externelor), prim-ministru 
în 1918 (mart.-oct.), calitate în care a semnat cu Germania pacea de la 
Buftea-Bucureşti. Mai tîrziu, în 1915—1917, în însemnările memorialistice, 
rămase, din păcate, fragmentar, Duiliu Zamfirescu nu va mai avea aceeaşi 
părere bună despre Al. Marghiloman, căruia îi face un portret caustic, 
alături de acela al lui Dimitrie Sturdza. De astă dată, el vede în virtualul 
şef junimist un îmbogăţit, un parvenit, fiu al unui autentic Tănase Scatiu. 
Adevărată fişă de construcție a unui personaj de roman, portretul îşi 
îngroaşă contururile, în momentul în care descrie, la modul balzacian, şi 
mediul, casa fruntaşului politic, mare amator de cai, fără nici un gust 
al interiorului, plăcîndu-i să mănînce bine şi să se simtă înconjurat de 
o armată de servitori şi de „partizani”. Intrarea lui Marghioman în 
politică, şi anume în partidul junimist, constituie un prilej pentru Duiliu 
Zamfirescu de a evoca şedinţele din casa Titu Maiorescu de la sfîrşitul 
epocii de aur a celebrei societăţi literare. Nu lipsesc amănuntele de fami- 
lie, pitoreşti, ca şi evoluția politică a personajului, toate expuse cu o 
abia reţinută ironie. „Portretul" Iui AI. Marghiloman conţine, de asemeni, 
date importante privind atitudinea lui Duiliu Zamfirescu față de războiul 


mondial, diplomatul fiind un susținător al neutralității. 


„Acest portret, început în ţară, în anul 1915, înainte de război, 


a fost terminat la Odessa, în timpul pribegiei. 


753 


Al. Marghiloman 


Actualul şef al partidului conservator este produsul specific al 
timpului — s-ar putea zice despre d-sa, «mînzul cel mai bun al grajdurilor 
regelui Carol». 

Este dintr-o familie de boiernaşi îmbogăţiți ; d-1 Marghiloman a 
pătruns deodată în protipendadă, iară contestaţie, fără bănuială, precum 
se şi cuvine unor timpuri economice ca ale noastre, în care /iberul/-schimb 
dă loc la infiltraţiile cele mai extravagante. Portiţa pe care s-a strecurat 
a fost deschisă de un cal, Albatros, cu care a păşit pe toate terenurile, 
sociale, economice, amoroase — atît de mult, încît, la maturitate, d-sa 
i. dat numele calului, vilei sale de la Buzău. 

Părintele d-lui Marghiloman, «conu Iancu», era un fel de colon 
californian, arendaş, antreprenor, vînător de Bărăgan, jucător de cărţi, 
prefect — în cele mai bune relaţii cu lumea din Bucureşti, miniştri, 
deputați şi senatori, şi cu lumea din provincie, alegători, subprefecți, 
Hoţi de cai. Conu Iancu ţinuse multă vreme poştile, ceea ce explică inti- 
mitatea sa cu această din urmă breaslă. D-1 Nicu Filipescu, cînd era su- 
părat pe dl Alex. Marghiloman, se lega de atavismul cailor de pe 
Bărăgan, pentru a defini pe vicepreşedintele Jockey-Clubului român. 

Mama d-lui Marghiloman, «coana Irena», născută Izvoranu, era o 
damă dintre cele mai venerabile, cînd am cunoscut-o eu. Cu tîmple 
scrise pe frunte şi ochii ridicaţi chinezeşte, ca la fiul său — domnia-sa 
locuia prin strada Amzei, cam în față cu palatul doamnei Miţa Biciclista, 
unde îi plăcea să primească, să dea prînzuri, să face partide, seara, cu 
diverşi bărbaţi zaharisiți. 

Debuturile d-lui Alex. Marghiloman au fost uşoare şi strălucite, 
încă de la Paris, ca student, d-sa era bogat şi căuta să intre în linia 
de conduită pe care nu a părăsit-o niciodată, de a părea, ceea ce for- 
mează fondul naturei sale de snob incorigibil. E aşa de greu a defini 
cuvîntul inteligență. D-1 Marghiloman e inteligent. Cum de nu s-a dez- 
bărat d-sa niciodată de boala de a părea ? 


întors în ţară pe vremea cînd junimismul înflorea la Bucureşti, d-sa 
a descălecat politiceşte în templul «Junimei» literare, unde a fost 
numaidecît catalogat în secţia politică, pusă exclusiv sub oblăduirea 
d-lui Carp. îmi aduc aminte de unele şedinţe memorabile, în casa 
d-lui Maiorescu, din strada Mercur, pe timpul cînd trăia prima soție 
a acestuia, iar a doua a sa soţie era numai auditoare. Alecsandri citea 
Fintina  Blanduziei sau pe Ovidiu, Eminescu era încă sănătos şi cu 
sfiala sa obişnuită asculta cum discutau alții ; Caragiali spunea anecdote 


triviale sau citea piese cu haz ; Pogor pleca la lO'/a fix ; Zizin Cantacuzino 


754 


corecta traducerea sa capitală din Schopenhauer. D-1 Carp venea cîteodată 
ă_şi vadă «gogomanii». De cîtva timp, îl însoțea un tînăr elegant, cu 
ochii traşi de la coadă în sus, totdeauna în frac, care tînăr jena pe 
ceilalți şi se simțea jenat el însuşi. Toată lumea ştia că este fiul bo- 
gatului Iancu Marghiloman şi că s-a înscris în partidul junimist: un 
viitor ministru, cîrje a bătrînețelor d-lui Carp. Nimeni nu prevedea că 
numita cirje va rupe gâtul şefului. 

Succesele d-lui Marghiloman pe lîngă femei hrăneau cronica scan- 
daloasă a timpului. Călare pe Albatros, d-sa cucerise o amazoană din 
preajma d-lui Carp, pe propria cumnată a acestuia, d-na Irena Sutzu; 
mai tîrziu, se vorbi de o dramă dureroasă, în care pieri o doamnă 
Mareş-Rioşanu, apoi diverse nelegiuiri drăgălaşe, pentru care lumea este 
atît de indulgentă. Cea mai strălucită dar şi cea mai costisitoare cucerire 
a sa fu aceea care-i deveni soţie legitimă, d-na Eliza Marghiloman, 
menită, cu timpul, să-l cunoască adînc, să sufere şi să-l părăsească. 
Fiică a lui Alex. Ştirbei, prințesă, frumoasă şi bogată — d-na Eliza 
Marghiloman era încoronarea unei cariere de Don Juan, care, dacă ar 
fi fost mai puțin indulgentă, ar fi dat satisfacție deplină aspirațiilor 
soțului său. Dar d-na Eliza Marghiloman era tăiată din alt material 
decît soțul său. înzestrată cu multă originalitate, poate cam fantastică, 
în toate cazurile artistă, în înțelesul eternei nemulțumiri a puterii crea- 
toare, d-na Marghiloman căuta, probabil, în bărbatul său, un om cu 
totul superior, un stapîn — şi nu găsi decît un om elegant, preocupat 
pururea de a părea. D-sa îl părăsi. 

în momentul separaţiunii, d-l Marghiloman fu mare. Omul acesta, 
care poate cheltui o avere pentru politică, dar care e în stare să lase în 
mizerie pe un amic devotat, restitui zestrea soţiei sale, cu vîrf şi îndesat, 
ceea ce, fireşte, se ştiu în toate băncile, în toate cluburile, în toate 
saloanele.  Cumnaţii săi, fraţii Știrbey, Barbu şi George, rămaseră în 
cei mai buni termeni cu d-l Marghiloman — ceea ce nu împiedică, mai 
tîrziu, pe dl Barbu Ştirbei a fi foarte intim în casa d-lui Brătianu, 
pe lîngă care îndeplinea un fel de trăsătură de unire cu cercurile Curţii. 
Se ştie că dl Barbu Ştirbei este «Nimful Egeriu» al m.-s. reginei Măria, 
ceea ce, fiind dat caracterul nimfelor, constituie o calitate regretabilă. 

Se pare că după despărţire, d-l Marghiloman «-a cununat nelegitim 
cu o damă de ordin inferior şi oarecum public, căreia i-a montat casă, 
cu tot luxul pretențios şi sever al unui bărbat mîndru de sine şi ceva 
cam reclamagiu. S-ar părea că o necesitate fiziologică face că actualul 
şef al partidului conservator trebuie neapărat să-şi ia porția sa de 
sentiment, în toate zilele, mergînd să doarmă cîte o jumătate de oră 
la domiciliul elegant al numitei doamne. 


755 


Casa d-lui Marghiloman din strada Mercur este un monument de' 
inepție; un stil bizar, cu acoperişul francez, cu grilajul «seeession», cu 
un peron pretențios pe care se intră cu trăsura, dacă vor caii; cu un 
garaj, pe bulevardul Colţei, care este mai important decît casa stăpi- 
nului. înăuntru, contradicții. O sală de mîncare îngrijită ; un salon fără 
nici un gust, în care, alături de lucruri scumpe dar nesărate, se văd 
tablouri cusute în gherghef, perne brodate «în familie», o galerie-verandă, 
absurdă, în care se plimbă grupurile de alegători influenţi sau de tineri 
amorezaţi (la vreme de bal). Sala de mîncare este gloria casei. D-1 Mar- 
ghiloman ţine să mănînce bine şi, mai ales, să se ştie că mănîncă bine. 
Drept aceea are bucătar francez, servitori francezi şi o droaie de invitaţi 
permanenţi, cari admiră şi mănîncă. Stăpînul casei tronează, insistă, cu 
un fel de politețe exagerată, să hrănească bine pe cei mai săraci, pentru 
reclamă. Tot felul de secretari, cățăluşi, telefonişti, gazetari umblă for- 
fota prin casă, avînd aerul de a conspira. In fond, mai toți aşteaptă cu 
nerăbdare pe d-l Marghiloman, care vine la dejun foarte tîrziu, ceea ce 


măreşte foamea partidului." 


XIX 


1-9 
România literară nr. 3, 16 ian. 1969. 


B.CS., Ms. R a fost publicat de noi fragmentar în 


14 — Cavour (Camille Benso, conte de) (1810—1861), om politic 
italian, adept al politicii de unificare a Italiei în jurul monarhiei de 
Savoia. Prim-ministru al regatului Sardiniei şi al regatului Italiei unificate. 


A susţinut unirea țărilor române. 


143 


88146) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 359—362; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 242—245 ; 1944, 
p. 275—278. 


1 — V. supra, notele 8, 9. 


756 


2 — Nu pot să rostesc prin cuvinte, stăpîne, cîtă bucurie mi-ai 


făcut (lat.). 
_ Umberto I (1844—1900), rege al Italiei între 1878—1900. 


3 


4 — în acel moment, generalul Iacob . Lahovary era ministru de 
Război. 

5 — Ba chiar cu două (ital.). 

6 — I. Simionescu-Rîmniceanu era fiul lui D. Simionescu-Rîmni- 


ceanu (v. scrisoarea 1 către Duiliu Ioanin, nota 1). 
7 — Literatură fi artă română şi Noua revistă română, la care 
colabora sau va colabora Duiliu Zamfirescu. 


144 


88147) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 362 ; în voi. Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 245—246; 1944, p. 278. 


1 - De pe dealurile Lațiului (ital.). 

2 - E vorba de Furfanțo (v. supra, scris. 140, nota 4, şi scris. 141, 
nota 6). 

3 — „Duduca de la Vaslui" era un personaj simbolic, întruchipare 
a puritanismului provincial (nu ştim cît sincer, cît ipocrit), de care se 
prefăceau că țin seama Convorbirile literare. 


145 


88448) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 363—364 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 246—247 ; 1944, 
p. 278—280. 


757 


1 — Guvernul era condus de junimistul P. P. Carp, iar T. Maiorescu 
era ministru de Justiţie. 

2 — E vorba de romanul îndreptări, care va apare în Literatură şi 
artă română, nr. 11—12, sept.-oct. 1901, şi nr. 1—6, ian.-iunie 1902, 
prima lucrare de proporţii publicată de către scriitor în altă revistă decît 
la Convorbiri literare. 


3 — V. supra, scrisoarea 141, nota 2. 
146 
88(149) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 264—265 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 247—248 ; 1944, 


p. 280—281. 

1 — Constantin Argetoianu (1871—1952), om politic, ministru în 
repetate rînduri şi prim-ministru în sept.-nov. 1939. In tinerețe fusese 
diplomat. 

147 
88(150) 
B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 365; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 248 ; 1944, p. 281. 


1 —e° Titu Maiorescu a notat în colțul scrisorii, ca un răspuns 
lapidar la rugămintea lui Duiliu Zamfirescu : „Era deja prezentat regelui 
decretul ratificat. T. Maior.' 

2 — Nicolae Fleva (1840—1914), om politic, ziarist şi avocat. Fruntaş 
al partidului liberal şi din 1899 al partidului conservator. Intre 1901—1909 
a fost ministrul României la Roma. 


758 


148 


88(151) 
B.A.R., 
XVIII 
A fost publicată în R.F.R., id., p. 365—367 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 248—250; 1944, 
p. 281—283. 


1 — N. Fleva va veni, ca ministru, la Roma în 1901. 

2 — Al. Catargiu, ministru la Roma în acel moment. 

3 — Gh. Panu (1847—1910), om politic, publicist şi scriitor. Mai 
întîi liberal radical, antimonarhic, aderă în 1897 la partidul conservator. 
A editat ziarul radical Lupta (1884—1895), a fost membru al ,„Junimii", 
publicînd mai tîrziu prețioasele Amintiri de la „Junimea” din Taşi. 

4 — Constantin Dissescu (1854—1932), jurist şi profesor universitar, 
ministru de Justiție (1899) şi ministru al Instrucțiunii (1906 şi 1912). 

5 — Noul roman nu va apărea însă în Convorbiri literare (v. supra, 
scrisoarea 145, nota 2). 

6 — „Noveleta" e Furfanfo şi va apare în numărul pe nov. 1900 
al Convorbirilor literare. 


149 


88(152) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 367; în voi. Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 250 ; 1944, p. 283. 


150 


88(153) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 367—368 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 250—251 ; 1944, 
p. 283—284. 


759 


1 — însemnare în colțul scrisorii de mîna lui Maiorescu: „Răspuns * 
18 aprilie/4 mai la Roma". 

2 — Juno Celestis, în mitologia romană, soţia lui Jupiter şi protec- 
toarea femeilor, în special a celor măritate. După atribuţiile pe care le i 
avea, Juno era denumită, fie Moneta (cea care vesteşte, avertizează — da- 
torită faptului că a salvat Roma de invazia galilor prin alarma pe care 
au dat-o faimoasele gîşte de pe Capitoliu, ce-i erau consacrate), fie 
Lucina, datorită faptului că ajuta femeile la naşteri, fie Juga(lis), pentru 


că patrona căsătoriile. 


151 


88454) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 368—369; în voi. Duiliu j; 
Zamfirescu în scrisori, 1937, p. 251—253 ; 1944, p. 284—286 ; în 
voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 295—297. 


1 — Dezgustat de politică şi în genere de moravurile societății 
româneşti a epocii, Titu Maiorescu ar fi dorit să se stabilească în 
străinătate, intenție care nu s-a realizat. 

2 — Romanul era, după cît se pare, Îndreptări (v. supra, scri- 


soarea 145, nota 2). 


152 


88155) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 370—371 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 253—254 ; 1944, 


p. 286—287. 


760 


1 — E vorba de casa de la Faraoanele, în apropiere de Focşani, 
unde avea şi o vie. 

2 — „Romanele" erau Îndreptări şi Lydda — acesta început încă 
„ai demult (v. supra). 

3 — „Dorit, o verde — al solitudinii / răzleţ eşti tu de zarva 
omului ! / Aci, cu noi, cei doi divini prieteni sînt / vinul şi-amorul, 
Lidia" (G. Carducci, Ruit hora, trad. de Tudor George). 

4 — D. C. Ollănescu, Împăratul şoarecilor, basm în versuri, în 
Literatură şi artă română, V, 1900—1901, nr. 8, 9 şi 10, p. 485—495. 


153 


88(157 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 371—374 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 254—257; 1944, 
p. 288—291 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 297—301. 


1 — Gaston Boissier (1823—1908), renumit clasicist francez, autor 
al studiilor devenite celebre : Ciceron et ses amis (1870), L'opposition 
sous les cesars (1875), Promenades archeologiques (1881), La fin du 
paganisme (1899), Tacite (1903). 


2 — Se referă Ia introducerea Iui Titu Maiorescu la voi. I din 
Discursuri parlamentare (1869—1870), Bucureşti, Socec, 1897. 

3 — V. supra, scrisoarea 151. 

4 — Romanul Îndreptări. 

5 — Literatură şi artă română (1896—1910). 

6 — Motivul era că în roman se făcea, prin intermediul preotului 


Moise Lupu, un elogiu extrem de călduros lui Titu Maiorescu, aşa cum 
îl făcuse scriitorul însuşi, mai concentrat, într-o scrisoare către Mihail 
Dragomirescu. lată ce spune personajul amintit: „De la începutul vea- 
cului pînă astăzi, România nu a avut un bărbat care să reunească toate 
calitățile fundamentale ale rasei la un mai înalt grad: conservator în 
esența firei sale, cum este poporul individual ; entuziast, cu o notă de 
linişte intensă în căldura sufletului, aşa cum e poporul colectiv ; optimist 


761 


vajnic, cum sunt toate firele sănătoase, prin care natura noastră ome- 
nească îşi trece caracterele sale esenţiale clin valvulă în valvulă; bun 
şi generos din aplecare firească; cumpănit, rece şi chiar crud, acolo 
unde convingerile sale puternice îl silesc să-şi stăpînească pornirile opti- 
miste ; de cea mai încîntătoare sinceritate în toate actele vieţii, acesta 
este omul cum l-am întrevăzut eu. Dacă la aceste calități fondamentale 
se adaogă o cultură clasică de cea mai bună alegere, o fericită înclinare 
către idealism, către tot ce este mare şi frumos, o pornire instinctivă, 
ca la pasările migratorii, de a călători şi a-şi împrospăta necontenit 
capitolul de impresii, uşor se va înțelege la ce grad de armonie au ajuns 
facultățile sufleteşti ale unui asemenea om în dezvoltarea lor. Wundt 
zice că bărbatul trebuie să fie sanguin în fața micelor suferințe şi a 
micelor bucurii ale vieţii zilnice; melancolic în momentele hotărîtoare ; 
coleric împotriva impresiunilor ce încătuşează interesele sale cele mai 
grave; flegmatic în executarea hotărîrilor ce-a luat. Aşa este domnul 
Maiorescu." 


7 — Nu era vorba deci atît de „monopolul" Convorbirilor literare 
asupra scriitorului de la Roma, cît de o inaderență a acestuia la noua 
formulă a revistei de după 1893 şi la tînăra generaţie care preluase 
conducerea redacțională. Se mai adăoga şi faptul că însuşi Titu Maiorescu 
se îndepărtase de Convorbiri, furat din ce în ce mai mult de activitatea 


lui publică, de profesor, avocat şi om politic. 


8 — Noua revistă română (1900—1902 ; 1908—1912), revistă con- 
dusă de C. Rădulescu-Motru. 

9 — Criticul H. Sahielevici (1875—1954). 

10 — loan Bianu (v. scrisoarea 1 către acesta, nota 1). 

11 — E adevărat că erau ieşiţi din „vechea plămadă a Convorbirilor”, 
dar, între timp, o abandonaseră şi acum o combăteau prin Literatură fi 
artă română. Maiorescu reţinuse obiecția lui Duiliu cu privire la noua 
redacţie („nu e acolo nici un bărbat cu sufletul cald”) şi notează pe 
colțul scrisorii, evident nemulțumit de aprecierea prietenului, care părea 
să vislească din ce în ce mai mult în apele adversarilor „Junimii”, 
veritabile „betes noirs" pentru critic : „N-au căldură cei de la Conv. 
şi are căldură mişelul de Petraşcu şi secătura cinică de Ascanio !" 
Maiorescu era intratabil în privința caracterului scriitorilor. Ne amintim 
cum îl calificase pe Caragiale ca om, deşi dramaturgului îi acorda cea 
mai mare prețuire. 

12 — „Novelletta"” s-ar părea să fie Petrică, publicată în Convorbiri 


literare, nr. 1, ian. 1905. 


762 


154 


88457) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, III, nr. 6, 1 iunie 1936, p. 576—577 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu fi Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 257—258 ; 
1944, p. 291—292. 


1 — Tentativă nefinalizată, scriitorul neajungînd să publice tradu- 
cerea din Machiavelli. 

2 — „Amar e-n viață şi urît; atîta tot" (Leopardi, Sie însufi, 
trad. de Eta Boeriu). 

3 — „Versurile bachice" sînt poeziile Cîntec şi Lena, publicate în 


Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1902. 


155 


88158) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 577—581; în voi. Duiliu 
Zamfirescu fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 259—262; 1944, 
p. 293—297 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 301—306. 


| «— 29 apr., scris de mîna lui Maiorescu. Tot el a scris pe colțul 
din stînga : „Răspuns 24 mai/6 iunie ca să ne întîlnim joi, 11/24 iulie 
la Milan". 

2 — I. Slavici, Pesimismul lui Eminescu, în Convorbiri literare, 
nr. 4, 1 april. 1902, p. 308—320. 

3 — Față de Slavici, Duiliu Zamfirescu a avut o atitudine constant 
negativă, agravată cu ocazia premierii de către Academie a romanului 
acestuia Din bătrîni. 

4 — S. Mehedinți, Buruiană, în Convorbiri literare, nr 6, 15 iunie 
1899, p. 481—507. 


763 


5 — Vasile Goldiş (1S62—1934), om politic şi publicist, unul dintre 
conducătorii partidului naţional român din Transilvania. A avut un 
rol însemnat în lupta pentru desăvîrşirea unităţii politice a poposului 
român. 

6 — E vorba de articolul Romanul si limba română, în Noua revistă 
romană, voi. 3, nr. 35, 1 iunie 1901, p. 481—490 (v. şi Duiliu Zamfi- 
rescu, Opere, voi. V, ed. cit., p. 395—416). 

7 — Atât prin opinia asupra poeziei populare, mai cu seamă a 
influenței pe tare o exercită asupra literaturii culte, cît şi prin opinia 
deosebit de constructivă şi realistă despre tipul de ţăran, Duiliu Zamfirescu 
îşi prefigurează discursul de recepție şi dă o ripostă (teoretică) modului 
sămănătorist, idiiic şi sentimental, de a înfățișa viaţa satului. 

8 — Relaţiile dintre cei doi prieteni începeau să sufere; apar tot 
mai dese neînțelegeri şi suspiciuni ca aceasta. Duiliu Zamfirescu rămînea 
mereu respectuos, iubitor şi devotat (v. şi scrisoarea 156), în felul său, 
dar deosebirea de opinii estetice, vizibilă încă de prin 1890—92, se adîncea. 

9 — Toţi fericiți şi împăcaţi (ital.). 

10 — Duiliu Zamfirescu se referă la poezia Fiind băiet păduri 
cutreieram, publicată de I. A. Rădulescu-Pogoneanu (cf. Din poeziile 
inedite ale lui M. Eminescu, în Convorbiri literare, 1902, p. 289—307), 
poezie în care există versul: „Alături teiul vechiu se deschise” la care 
editorul face următoarea notă: „In ms. e pusă aici o linie verticală, 
ca semn pentru un cuvînt monosilabic ce lipseşte în vers". De aici, 
comentariul lui Duiliu Zamfirescu, care va fi extins într-o scrisoare din 
28/6 iulie 1902 către I. A. Rădulescu-Pogoneanu (cf. Duiliu Zamfirescu, 
Scrisori inedite, ed. cit., p. 264—269). 


11 — Viaţa fuge şi nu se opreşte un ceas (ital.). 
156 
88(159 
B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 581—583 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 263—264 ; 1944, 
p 297—299. 


1 — In colțul scrisorii, de mîna lui Maiorescu : „Răspuns 1/14 iunie". 
2 — Fratele cel mai mic al lui Duiliu, Constantin Zamfirescu. 


764 


3 — Nicolae Fleva, ministru al României la Roma, din 1901. 

4 — Vladimir Ghica, un descendent al marii familii a Ghiculeştilor, 
trecuse la catolicism, devenind prelat al Vaticanului. 

5 — Acest pasaj al scrisorii referitor la convertirea lui Vladimir 


Ghica atestă pe de o parte conservatorismul, iar pe de alta, patriotismul 


lui Duiliu Zamfirescu. 


157 


88(161) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id., p. 583—584 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 265 ; 1944, p. 299—300. 


158 


88(160) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 584—585 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 265—266; 1944, 
p. 300—301. 


1 — Cele trei poezii sînt: Unei copile, Timpul zboară, Primăvară, 


publicate în Convorbiri literare, nr. 9, sept. 1902. 


88(162) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RJR, id., p. 585—586 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorercu în scrisori, 1937, p. 266—267; 1944, 
p. 301—302. 


765 


1 — însemnare pe colţ, de mîna lui Maiorescu: „Răsp. 14/23 dec". 


2 — Aluzie la premiul pentru romanul n război, pe care nu l-a 
primit, fiindu-i preferată evocarea istorică Din batrini de I. Slavici. 
Foarte iritat, ca de obicei, Duiliu Zamfirescu atacă vehement cartea lui 
Slavici în articolul Literatura românească si scriitorii transilvăneni, în 
Revista idealistă, sept. 1903. 

3 — V. şi scrisoarea anterioară, in care Duiliu proiectase întîlnirea 
cu soții Maiorescu la St. Moritz. 

4 — V. supra, nota 2. 

5 — întîlnim aici o altă pagină de sincer şi cald patriotism al 
scriitorului 


6 — Th. Speranţia (1856—1929), scriitor şi folclorist, cunoscut în 
epocă prin prea numeroasele lui volume de Anecdote afumate, Anecdote 
botezate, Anecdote împănate etc 


160 


88163) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.FR, id., p. 586—587; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 268—269 ; 1944, 
p. 303—304. 


1 — însemnare pe colț, de mîna lui Maiorescu: „Răsp. 24 dec. 
1902/6 ian. 1903". 


2 — Adevărul este că Maiorescu şi junimiştii votaseră în favoarea 
lui Duiliu Zamfirescu, dar manevrase, ca de obicei, eternul inamic, 
Dimitrie Sturdza. 


3 — Titu Maiorescu, Oratori, retori şi limbuți, în Convorbiri literare, 
XXXVI, nr. 12, 1 dec. 1902, p. 1057—1072. 


4 — Nicolae M. Blaremberg (1837—1896), jurist şi om politic 
liberal. 


5 — Nicolae lonescu (1820—1906), profesor universitar şi ăarist, 
deputat şi senator liberal, de mai multe ori ministru. 


766 


161 


88165) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p 587—588 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 269 ; 1944, p. 304—305. 


1 — Nu va fi „maltratat" deloc. Raportul lui Gr. G. Tocilescu 
(nu al lui D. C. Ollănescu, aşa cum bănuia scriitorul) este foarte elogios. 
Iată una dintre aprecierile mai generale : „Spirit ales, artist în adevăratul 
înțeles al cuvîntului, estetician şi un temperament desăvîrşit — ca în 
toate lucrăril»-i anterioare — d-l Zamfirescu învederează şi în această 
scriere însuşiri de seamă, care îl pun în rîndul scriitorilor noştri eminenți. 
Adînc cunoscător al firii omeneşti, inimile noastre n-au nici o taină 
pentru dînsul : analist fără cruțare, nuanțează psihologia naturilor celor 
mai complicate şi curioase. Puterea lui de evocațiune e uimitoare şi de 
la un capăt pînă la celălalt al cărții vibrează sentimentul cel mai cald, 
cel mai nobil, al iubirii de patrie (cf. Analele Academiei Române, seria II, 
tomul XXV, 1902—1903. Partea ad-tivă şi dezbaterile, p. 395—396). 


2 — E vorba despre Zstoria diplomatică a chestiunei israelite în 
România, care va apare semnată cu trei steluțe, în Convorbiri literare, 
nr. 2. 1 febr. 1903, p. 106—120. 


162 


88164) 


FaRo XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 588—589 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 269—270; 1944, p. 305. 


1 — Studiul a apărut fără partea a V-a. 


767 


163 


88(169) 
B.A.R., 
XVIII 
A fost publicată în RER, id., p. 588—590 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 270—271 ; 1944, 
p. 305—307. 


1 — în 1903 era un guvern liberal condus de Dim. Sturdza. 
2 — Ministru de Externe era lon I. C. Brătianu, de asemenea 
adversar al lui Duiliu Zamfirescu. 


3 — Aluzie la episodul respingerii de la premiu a romanului 
In război. 

4 — V. infra, nota 2. 

5 — Dimitrie Sturdza fusese împotriva premierii lui Duiliu Zam- 


firescu (v. şi scrisoarea 1 către Trandafir Djuvara, nota 7). 
6 — De la început şi pînă la sfîrşit (ital.). 


164 
88(167 
B.A.R., (67) 
XVIII 
A fost publicată în R.F.R., id., p. 590—591 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 272; 1944, p. 307—308. 


1 — Articolul este Literatura românească şi scriitorii transilvăneni, 
în Revista idealistă, nr. 7, 1 sept. 1903, p. 9—25. (v. şi comentariul lui 
loan Adam, în Duiliu Zamfirescu, Opere, V, ed. cit., p. 669—676). 

2 — lată ce reproduc Analele, de fapt întregul scenariu privind 
respingerea lui Duiliu Zamfirescu de la premiu. Potrivnic, D. A. Sturdza, 
apărător al scriitorului, prietenul de perfectă lealitate, Titu Maiorescu. 
Textul său, memorabil ca atîtea altele, merită a fi scos la lumină, nu 
numai pentru atitudinea binevoitoare față de candidat, dar şi pentru 
veninoasele săgeți ironice trimise în direcția bătrînului şef al partidului 
liberal, care, în această situație, unea ranchiuna surdă cu obtuzitatea 
judecăților literare : 


768 


„D-l St. C. Hepites ceteşte raportul general asupra premiului 
Eliade-Rădulescu. Comisiunea propune spre premiere următoarele lucrări : 
Duiliu Zamfirescu, /n război, Bucureşti, 1902, cu 5 voturi pentru, 
contra 4, I. Slavici, Din bătrîni, Bucureşti, 1902, cu 4 voturi pentru, 
contra 3, şi Th. D. Speranţia, Anecdote populare, voi. I, ed. III, 
Bucureşti, 1903, cu 4 voturi pentru, contra 3. 

D-l Hepites arătînd că d-l Zamfirescu a întrunit cele mai multe 
voturi în Comisiune, zice că urmează ca lucrarea d-sale să se pună întîi 
la vot şi ceteşte apoi extractul din raportul general asupra acestei lucrări. 

D-l Hepites ceteşte apoi extractul din raportul general asupra scrierii 
Din bătrîni de I. Slavici şi în urmă asupra scrierii Anecdote populare 
de Th. D. Speranţia. 

D-l D. Sturdza zice că lucrarea d-lui Speranţia este inferioară celor- 
lalte două. Autorul şi-a pus în Anecdotele populare personalitatea sa, 
care însă nu se înalță sus. Anton Pann n-a pus în culegerile lui perso- 
nalitatea sa ; el a fost un strîngător sîrguitor a unui material în adevăr 
popular. Din cele două scrieri rămase, a d-lui Slavici e cea mai bună. 
D-l Sturdza ceteşte din scrierea d-lui D. Zamfirescu următoarele: «în 
ziua de 12 august, regimentul al 10-lea şi al 12-lea de dorobanţi, regi- 
mentul al 8-lea de linie, o baterie din regimentul al 3-lea de artilerie 
şi un escadron din regimentul al 2-lea de roşiori treceau Dunărea, care 
cum putea, pe plute, pe pontoane, pe bărci, ajutați de şalupele cu 
vapori Bucur şi RJndunicay (p. 228). Expunerea faptelor e contrară 
adevărului. Armata română nu a trecut peste Dunăre ca o armată 
dezorganizată; ea a trecut în ordinea cea mai perfectă şi pe un pod 
bine şi solid construit. 

Ceteşte apoi tot la pagina 228: «Lucrurile în Bulgaria se schim- 
baseră de tot. Ruşii fuseseră bătuţi în două rînduri, înaintea Plevnei, 
la 8 iulie sub generalul Schilder-Scriuldner şi la 18 iulie sub generalul 
Kriidener. Ei cheamă ajutorul armatei române de la Nicopole, dar gene- 
ralul Mânu avea ordine să nu se mişte. Această armată dispreţuită cu 
puțin timp înainte...» Armata noastră nu era disprețuită de ruşi; ea, 
din contra, era foarte prețuită de dânşii. Neînţelegerile erau numai 
diplomatice, căci, pe cînd noi voiam să luăm parte la război ca armată 
independentă, pentru ca acțiunea noastră să se cunoască deosebit, diplo- 
mația rusă dorea să ne contopim în armata rusească. D-l Sturdza continuă 
a ceti de la pagina 229: «(armata noastră) devenea deodată limanul de 
mîntuire al oştirilor împărăteşti». Aceasta este exagerat. Trupele ruseşti 
erau descurajate şi insuficiente, şi cînd au sosit trupele noastre proaspete, 
a intrat şi în armata rusă însufleţire nouă. în afară de aceasta, condu- 
cerea armatelor de către regele nostru a ridicat şi mai mult moralul. 


769 


Mai departe, d-l Sturdza ceteşte : «Făcuseră oamenii socoteală şi găsiseră 
230 000 de turci ; iar cînd se număraseră pe dînşii, nu erau decît 170 030» 
(pag. 229). Se ştie cîte trupe erau. în general, scrierea este plină de 
inexactități, care nu sînt permise într-o lucrare ce se referă la eveni- 
mentele de acum cîtva timp. Descrierea evenimentelor nu ne înalță, cum 
bunăoară ne înalță cînd cetim Povestea unei coroane de oțel sau Războiul 
nostru pentru neatirnare de Coşbuc. Cetesc din această din urmă scriere 
la pag. 9: «Ruşilor le sosise ziua strîmtorării. Oştirile lor, mai puţine 
de vreo opt ori decît ale turcilor, împrăștiate în ţară străină, şi pe 
in pămînt duşman, începură să nu mai poată ţine piept şi să-şi caute 
calea bătută pe care au venit. Scoboriră de prin cetăţi turcii ascunşi prin 
ele, îşi ridicară capul toate oştirile lor noi de pe margini. îmbărbătaţi 
de biruințele lui Osman, săriră cu toţii să izbească pe ruşi de pe de 
lături, iar din față îi răzbiră cu putere, aşa de cu virtute, încît călăreții 
ruşilor dîndu-se îndărăt umplură cîmpiile bulgare. Atunci rușii, neavînd 
altă putere, au rugat pe români să le sară într-ajutor. Noi aveam 
puțintică oştire — ce e dreptul — iar ruşii aveau acasă de zece şi de 
cincisprezece ori mai multă decît noi. Dar aceste oşti erau acasă, 
departe, şi pînă ca să sosească la Plevna, turcii ar fi avut vreme, peste 
cap de multă, să nu lase nici picior de rus în țara lor.» Vedeţi ce aspect 
iau aceste lucruri sub pana lui Coşbuc, şi cît de jos sînt ele sub a 
d-lui Zamfirescu (p. 163). 


Scrierea d-lui Slavici este una din apariţiunile cele mai îmbucură- 
toare în literatura noastră. în Germania, asemenea scriere a făcut celebru 
pe Felix Dahn care, sub formă de poveste istorică, a făcut cunoscute 
începuturile poporului german. Acelaşi lucru voieşte să facă şi d-l Slavici, 
care este un bun stilist, un bun cunoscător al limbii române. începutul 
este solid şi foarte interesant, iar limba în care e scrisă este curată şi 
frumoasă. Ceteşte din scrierea d-lui Slavici : [se dă un lung citat]. Aşa 
merge înainte tot frumos şi interesant. Lucrarea este, repetă d-l Sturdza, 
meritorie şi serioasă şi putem să-i acordăm premiul Eliade Rădulescu. 

D-l Titu Maiorescu este de altă părere şi zice că d-l Sturdza nu 
este consecinţe, cînd pe de o parte spune că nu ceteşte romane, iar pe 
de alta, voieşte să dea lecţiuni cum trebuie scris un roman. Eu cetesc 
romane şi găsesc de multe ori momente fericite în această lectură. Şi 
cartea d-lui Slavici este un roman admisibil şi eu preţuiesc lucrările 
acestui scriitor de la Popa Tanda pînă la cele din urmă. D-1 Slavici 
e un scriitor de merit şi eu l-am votat cînd a fost propus să se aleagă 
membru al Academiei ; n-am, prin urmare, nimic contra sa. însă critica 
d-lui Sturdza, făcută lucrării d-lui Zamfirescu, este nedreaptă şi unila- 
terală. D-1 Sturdza găseşte defecte acestei scrieri, pentru că autorul ei 


770 


<pune că armata română a trecut Dunărea pe luntrii, pe cînd în Memoriul 
regelui se spune că a trecut pe pod; că armata română nu era la 
început disprețuită de armata rusă; că numărul soldaților nu e riguros 
exact. Este cu totul indiferent într-o scriere de acest gen dacă se spune 
că armatele au trecut pe un pod sau pe altul, iar dacă autorul zice 
că la început armata română era dispreţuită de cea rusă o face tocmai 
spre a arăta cît de mult a cîştigat şi cît de sus s-a ridicat prin bravura 
ei de mai apoi. Acestea sunt momente psihologice, iar nu diplomatice, 
conforme cu studiul arhivelor. Cine mai critică pe Schiller fiindcă 
Don Carlos nu este conform cu arhivele istorice ? Ne-a vorbit dl Sturdza 
de romanele istorice ale lui Felix Dahn. Cunosc această speță de scriitori 
germani, cum e G. Freytag cu Jugo şi Ingraban, un egiptolog (Ebers) 
cu Uarda şi alţii. Asemenea pedanţi, cari făceau oarecare efect acum 
25 de ani, sunt astăzi obliteraţi şi seamănă cu tombaterele alături de 
pălăriile moderne. D-1 Sturdza a rămas cam înapoi cu romanele, dacă 
se mai încîntă de Felix Dahn. Ca să vă faceţi o idee de acest Felix Dahn, 
e destul să vă spun că cel mai cunoscut roman al lui, Der Kampj um 
Rom, are patru volume mari şi e însoţit şi de o hartă geografică ! Scrieri 
de felul acesteia sunt astăzi părăsite, le-a trecut timpul. în viața noastră 
modernă am avut un lucru în adevăr înălțător pentru toată suflarea 
românească : războiul din 1877—78. Alecsandri ne-a entuziasmat prin 
Ostaşii noştri, Grigorescu a imortalizat Dorobanțul ; acum vine Zamfi- 
rescu să ne încălzească inimile prin romanul său, care este şi în alte 
privinţe o lucrare de valoare. Binecuvîntată să le rămînă memoria 
acestor trei iubitori de artă şi de neam, iar noi să ne împlinim o datorie 
față de dl Zamfirescu hotărînd să i se acorde premiul Eliade Rădulescu. 

D-l N. Ionescu zice că decît orice roman, istoria adevărată este 
superioară. Este de părere ca anul acesta premiul să nu se acorde nici 
uneia din cele două romane propuse ; căci în loc de a premia romane, 
este mult mai bine să aşteptăm a se scrie povestirea istorică a răz- 
boiului nostru, care este mult mai frumoasă decît toate romanele. 

D-l D. Sturdza zice: Are dreptate dl Maiorescu: eu nu sunt 
versat în ale literaturii, nu cetesc romane, dar mi-am însuşit acea cultură 
care îmi dă dreptul să vorbesc şi de literatură. Eu am cetit romane şi 
cetesc încă, dar nu din acelea cari nu fac decît să strice gustul şi 
simțimintele; admir pe Werther al lui Goethe şi cetesc cu plăcere pe 
Don Quichotte. Ce departe în urmă însă este Zamfirescu ! Scrierea sa 
nu este un roman istoric ; scrierile lui Coşbuc despre război sunt fără 
asemănare mai frumoase. în aceste feluri de scrieri, adevărul trebuie să 
predomineze, înfrumusețat cu o imaginaţie care să dea faptelor mai 
multă viață. Cînd lucrurile sunt false, cum sunt în scrierea d-lui Zam- 


771 


firescu, scopul urmărit nu se ajunge şi lucrarea rămîne fără valoare. 
O fi plicticos un roman cînd are hărți geografice ; dar neadevărul este 
mai mult decît plicticos. Voiţi să vedeţi aspectul epic din scrierea 
d-lui Zamfirescu? Să vă cetesc (ceteşte pag. 199—200). Carte de literatură 
care să fie premiată cu 5000 lei nu este aceasta. 

Discuţiunea se încheie. 

Se procedă la vot asupra propunerii de a se acorda premiul Eliade 
Rădulescu d-lui Duiliu Zamfirescu. 

Rezultatul votului este: votanţi 26; voturi pentru 9, contra 17. 

D-l Preşedinte anunţă că, neîntrunind majoritatea voturilor, pro- 
punerea de premiere s-a respins. 

Se procede la vot asupra propunerii de a se acorda premiul 
d-lui Slavici. 

Rezultatul votului este : votanţi 26; voturi pentru 15; contra 11. 

D-l Preşedinte anunță că propunerea întrunind simpla majoritate, 
iar nu două treimi, urmează să se pună la a doua votare în şedinţa 
viitoare." 

(Analele Academiei Române, seria II, tomul XXV, 1902—1903. 
Partea administrativă si dezbaterile, p. 161—165.) 

3 — Independenţa lui Duiliu Zamfirescu față de Titu Maiorescu 
începe a fi declarată. 

4 «— In problema scriitorilor transilvăneni, Duiliu Zamfirescu exa- 
gerează pînă la eroare, prefigurîndu-şi foarte clar atitudinea din discursul 
de recepție. 


5 — însemnare pe colţul scrisorii de mîna lui Maiorescu: „răspuns 
1/14 dec. 1903". 


165 


88(168) 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 591—593 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 273—274 ; 1944, 
p. 308—313. 


1 — E vorba de fapt de mereu amintitele Discursuri parlamentare, 
voi. I—IV, Socecv 1897—1904. 


712 


2 — Regăsim aici unul din portretele cele mai întunecate pe care i 
le-a făcut Duiliu Zamfirescu lui D. A. Sturdza. 

3 — V. supra, scrisoarea 156, nota 4. 

4 — Articolul contra lui Sturdza este probabil Literatura românească 
şi scriitorii transilvăneni, în Revista idealistă, nr. 7, 1 sept. 1903, unde 
era aspru criticat romanul lui I. Slavici, apărat de D. A. Sturdza la 
Academie, cu ocazia discutării propunerilor la premiu (v. şi sufra\ 


5 — De vița cea veche (ital.). 
166 
88(169 
B.A.R., (169) 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 594—595; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 275—276 ; 1944, 
p. 313—314. 


1 — Gugliemo Ferrero (1871—1943), sociolog şi istoric italian, 
autor al scrierii Mărirea şi declinul Romei (1902—1907). 

2 — într-adevăr, ultima parte a romanului apare În Convorbiri 
literare, nr. 1—4, ian.-aprilie 1904. 

3 — Locul de la Comisiunea Dunării, ca reprezentant al României, 
cu gradul de ministru plenipotenţiar, îl va ocupa Duiliu Zamfirescu 
abia peste 5 ani, în 1909. 

4 — Pe ultima pagină însemnări ale lui Titu Maiorescu, cu creionul : 
„Alex. Ginerele lui Hagi Petcu 
Drumul 
Monolog. Coc. Chiriţa la Paris, 
lanov. Rugină”. 


167 


88(170) 


B.A.R., XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 595—596; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 277—278 ; 1944, 
p. 315—316. 


173 


1 — Pe colț, de mîna lui Maiorescu: „răspuns 16/29 martie 1904". 


2 — Probabil, articolul Bazjocura, semnat Un craiovean, în Epoca, 
nr. 58, 29 febr. 1904, p. 1. Pseudonimul e menţionat chiar de către 
Duiliu Zamfirescu în scrisoare. 

3 — Se referă la articolul O biografie a regelui de Al. Tzigara-Sa- 
murcaş, în Epoca, nr. 61, 3 martie 1904, p. 1. 


| 4 — E vorba de Titu Maiorescu, care se născuse la Craiova. 
168 
171 
B.A.R., SSU 
XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 596—598; în voi. Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 278—280 • 1944 
p. 317—319. 


1 — In colț, de mîna lui T. Maiorescu : „Răspuns la 24 mai /6 iunie, 
să discutăm oral". 

2 — Din păcate, nu se păstrează scrisoarea sau scrisorile în care 
Titu Maiorescu şi-a exprimat opinia despre Lydda. Există însă o sem- 
nificativă însemnare in Jurnal, unde criticul dă o judecată ce va fi a 
majorității comentatorilor: „Marţi, 18/31 mai 1904.. Noi, mult pe 
frumoasa terasă, am cetit Lydda de Duiliu Zamfirescu : însuşi romanul 
între tînăr şi Lydda frumos şi cu tensiune; restul (marea majoritate) 
absurd cu pedanteria sa filozofică-literar-erudită. Bună însă călătoria în 
Grecia de la început." 


3 — Nicolae Filipescu (v. supra, scrisoarea 105, nota 2). 

4 — într-adevăr, fiul cel mare, AI. Duiliu Zamfirescu, avea să 
devină diplomat, nu om politic, servind mulți ani sub domnia lui 
Carol II. 

Cît priveşte familia regală — în speță moştenitorii Ferdinand şi 
Carol — opinia lui Duiliu Zamfirescu va fi mai drastică în însemnările 
memorialistice din 1914—1915 : 

„Moştenitorul tronului e prințul Ferdinand, nepot al regelui actual. 
Despre acesta nu se ştie mare lucru, dar nici nu se aşteaptă mare lucru. 


774 


Soţia sa, principesa Măria de Coburg-Gotha, e o fire bogată, engleza 
despre tată şi rusoaică despre mamă. Femeie frumoasă, plină de nuri 
si darnică. 

Copiii lor sunt: Carol, Elisabeta, Măria, Nicolae, Ileana şi Mircea. 
Prinţul Carol,  moştenitorul probabil, se arată pînă acum mediocru" 


XIX 
(B.C.S., Ms. R—A")e 


169 


88172) 


B.A.R., XVII 


A fost publicată în R.F.R., III, nr. 7, 1 iul. 1936, p. 136—138 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 280—282 ; 
1944, p. 319—321. 


1 — Romanul Lydda este într-o măsură stilizarea corespondenței 
lui Duiliu cu Titu Maiorescu, anumite pasaje, mai ales frumoasele descrieri 
ale Romei, ca şi unele formulări sînt lesne recognoscibile in scrisorile 
diplomatului. Că pentru personajul Filip l-ar fi avut ca model pe 
marele său prieten, de care se îndepărta din ce în ce mai mult, mai 
ales din punct de vedere estetic, e foarte posibil. O nuanță polemică 
nu este exclusă, dar aceasta numai in planul ideilor, şi nu şi în acela 
uman, al relațiilor de prietenie şi sociale, care se deteriorează ceva mai 
tîrziu. Că Titu Maiorescu se va fi recunoscut în Filip nu transpare de 
nicăieri din însemnările criticului, căruia îi plăcuse romanul dintre tînăr 
şi Lydda, însă respinsese tăios ,„pedanterie filozofică, literar-erudită* 
(v. supra, nota 2), fapt care va fi împărtăşit în posteritate de cvasi- 
totalitatea criticii, şi, fireşte, nu pentru motive personale. De aceea, 
credem că în foarte amănunțitele comentarii ale lui Mihai Gafița pe margi- 
nea acestui roman, unde se caută pas cu pas coincidențele biografice, este 
o notă de exageiare. Cartea, scrisă, dealtfel, cu dificultate, orici'tă noutate 
ar aduce prin ceea ce se va numi mai tîrziu „romanul de idei" sau 
„romanul eseu", nu este dintre cele mai bune ale scriitorului şi are în 
paginile ei „filozofice" un ce ostentativ, ca şi discursul de recepție 
din 1909. Recunoscîndu-i meritele, mai ales prin sugestiile de modernitate 


775 


ce le oferă, considerăm că nu trebuie s-o supraevaluăm, cum au făcut-o 
M. Gafiţa (v. comentariile în Duiliu Zamfirescu Opere, voi. IV, ed. cit., 
p. 540—557, precum şi în monografia Duiliu Zamfirescu, ed. cit.,) şi, 
de asemeni, loan Adam în Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, 
Edit. Minerva, 1979. 


2 — Francas Eliza Hod%son Burnett (1849—1924), romancieră en- 
gleză. Emigrînd cu familia în America din pricina sărăciei, s-a afirmat 
ca scriitoare de la vîrstă de 17 ani. Opera ei cuprinde peste 40 de 
romane şi cărți pentru copii, dintre care cele mai reuşite sînt primul ei 
roman That Lass o'Lovjrie's (Fetiţa lui Lowrie, 1877), şi romanul Little 
Lord Fauntleroy (Micul lord, 1886), care a făcut-o celebră. 


170 


88(173) 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 13S—139 ; în voi. Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 282—284 ; 1944, 
p. 321—323. 


1 — în colț, de mîna lui Maiorescu: „Răspuns 1/14 sept. din 
St. Moritz (Engadine)". 


2 — Nu e rău (ital.). 


3 — Scris pe o hîrtie cu chenar negru. 
171 
1751 
B.A.R., SUT) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 140 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 284—285 ; 1944, p. 323—324. 


1 — în colț, de mîna lui Maiorescu: „Răspuns 24 nov./7 dec". 


776 


2 — Petrică, scris în paranteză de mîna lui T. Maiorescu. Nuvela 
va apărea în Convorbiri literare, nr. 1, ian. 1905. 

3 — Ioan Bogdan. 

4 — Dimitrie R. Rosetti (Max) (1850—1934), publicist şi autcr 
dramatic, frate al Anei Maiorescu. Redactor la Românul şi colaborator 
la Timpul, Constituţionalul, L'Independance roumaine, Epoca. A elaborat 
Dicţionarul contimporanilor din România (1898). 


172 


88174) 


BRR XVIII 


A fost publicată în RER, id., p. 140—142; în voi. Duiliu. 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 285—286 ; 1944, 
p. 324—326 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, 
ed. cit., p. 311—313. 


1 — Discuţie destul de aprinsă pe marginea nuvelei Petrică (v. supra, 
nota 2), autorul fiind mai ferm ca altă dată în apărarea textului său. 
Drept care, Maiorescu a notat pe colțul scrisorii: „Fireşte, rectificat 
numai cît admite autorul". 

2 — Aici, Duiliu Zamfirescu are categoric dreptate, întrucît şi 
Maiorescu (în scrisori) şi criticii din noua generație (ex., Mihail Dra- 
gomirescu) îl considerau prea puțin pe romancier, prețuirea — şi ea cu 
măsură — acordînd-o poetului. 

3 — E vorba de nepoata lui Maiorescu, fiica Liviei. 

173 
88478) 
B.A.R., XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 142 ; în voi. Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 286-287; 1944, p. 326. 


777 


1 — Poeziile sînt Fuge şi Crinul, publicate în Convorbiri literare 
nr. 7-8 iul.-aug. 1905. 


174 


88(177 
XVIII 


B.A.R., 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 143-144; în voi. Duiliu 


Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937 p 287—288 * 194 
p. 326—328. £ 


' 


1 — Această telegramă nu se găseşte între scrisorile adresate de 
Duihu Zamfirescu Iui Titu Maiorescu. 


175 


88179) 
XVIII 


i.A.R., 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 14 ; în voi. Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 288 ; 1944, p. 328. 


1 — Data, completată de mîna lui T. Maiorescu. 
176 
1 
B.A.R., BBB) 
XVIII 


A fost publicată în R.FR, id., p. 144-145; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 289 ; 1944, p. 319—320. 


778 


1 — însemnarea lui T. Maiorescu: „Răspuns 14727 noiemvrie 1905 
şi invitat să trimită Convorbirilor ceva â la Furfanțo pentru aniversarea 
lor de 40 de ani, paralel cu aniversarea de 40 de ani a autocratului” (!) 


177 


88(181) 


B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 145—146 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 289—291 ; 1944, p. 329— 
330 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 313—315. 


1 — loan Bogdan. 

2 — Atitudine de lealitate a lui Duiliu față de Convorbirile lite- 
rare, de care trebuie să ținem seama într-o mai înaltă măsură cînd vor- 
bim de „evaziunea", „dezertarea" scriitorului de la revista care-i pu- 
blicase lucrările cele mai de seamă. „Emanciparea" lui nu e mai mare 
decît stima şi dragostea pe care continuă să le aibă față de Maiorescu. 

3 — Romanul este Anna sau Ceea ce nu se poate, care începe să 
apară în Convorbiri literare în chiar numărul jubiliar (al 40-lea an 
de apariție a revistei), în 1906. 


4 — Dar „cel din urmă" roman al ciclului nu va mai reuşi să-l 
scrie. 
178 
B.A.R., S S3079) 
tea XVIII 


A fost publicată in R.F.R., id., p. 147; în voi. Duiliu Zamfirescu 
si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 291—292 ; 1944, p. 331. 


779 


179 


88(182) 
XVIII 


B.A.R., S 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 148—149 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 292—293 ; 1944, p. 332— 
333 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 315—317. 


1 — Ceea ce se va întîmpla chiar în cursul aceluiaşi an, 1906. 
2 — V. supra, scrisoarea 177, notele 3 şi 4. 
3 — Aluzie Ia permanentele excursii ale soților Maior-scu. 
180 
88(183 
B.A.R., S (183) 
XVIII 
A fost publicată în R.F.R, a., ,. 149; în voi. Duiliu Zamfirescu 


şi Jitu Maiorescu m scrisori, 1937, p. 293 ; 1944, p. 333. 


1 - Data primirii scrisă cu creionul de mîna lui T. Maiorescu. 


181 


88(184 
B.A.R., S [88184 
XVIII 


A fost publicată în RFR, id. 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în 
p. 333—334. 


p- 149—150 ; în voi. Duiliu 
scrisori, 1937, p. 293—294; 1944 


780 


| — Lichidarea fracționării de care vorbeşte Duiliu Zamfirescu se 
va produce abia în 1910, la sfîrşitul anului, cînd în guvernul P. P. Carp 
intră şi conservatori, ca N. Filipescu şi B. Delavrancea. 

2 — Adevărate cuvinte profetice, rău prevestitoare. Duiliu Zamfi- 
rescu ar fi putut spune şi: „cine ştie cum", pentru că prima scrisoare 
de după această dată e din aprilie 1909 (deci după trei ani), adică 
din ajunul discursului la Academie, momentul care declanşează ruperea 
unei prietenii care dura de mai bine de două decenii. 


182 


88(185) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R, id., p. 151 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 295; 1944, p. 335; în voi. 
Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 318. 


| — Ajungem aici la momentul dramatic ce încheie un mai vechi 
proces de lentă destrămare a prieteniei dintre Duiliu Zamfirescu şi Titu 
Maiorescu şi la istoria faimosului discurs de recepție la Academie al 
scriitorului din 1909, Poporanismul în literatură. 

La începutul anului 1908, moare D. C. Ollănescu-Ascanio, la 59 de 
ani, lăsînd vacant un fotoliu academic. La proxima sesiune de la 
1 aprilie 1908, este admisă, fără dificultăți, candidatura lui Duiliu Zam- 
firescu (24 voturi pentru, 4 contra), concurenți alături de el fiind şi 
Caragiale, Delavrancea şi Vlahuță. Potrivit unei uzanțe, devenită tra- 
diție, noul ales trebuia ca în discursul său de recepție să facă elogiul 
înaintaşului, al cărui loc îl ocupa. Considerînd probabil că Ascanio, deşi 
prieten, fusese un scriitor minor, Duiliu se abate de la protocol, ale- 
gîndu-şi o altă temă, care avea să se dovedească dinamitardă. El îşi 
scrie discursul pe care i-l prezintă lui Maiorescu, academicianul, care, 
tot conform uzanței, urma să-l primească şi să-i rostească Răspunsul. 
Criticul citeşte prima formă a textului, cum reiese din însemnările lui 
zilnice, la 18/31 ian. 1909, propunîndu-i autorului să renunțe la partea 
introductivă, „despre răzvrătirea țăranilor de la 1907 şi în favoarea 
boierilor scriitori de la noi". Scriitorul acceptă, reface discursul, Ma- 


781 


iorescu pare a fi mulțumit, dar la o nouă lectură îşi dă seama de faptul 
că ideile lui Duiliu îi contrazic radical tot ceea ce susținuse el pe tărîm 
literar timp de vreo 40 de ani (v. scrisoarea lui Maiorescu din 6 aprilie 
1909 de mai jos). Criticul se gîndeşte să renunțe la Răspuns şi propune 
in locul său pe istoricul D. Onciul. Are loc un schimb de telegrame şi 
scrisori (a se vedea scris. 192, 193, 194), în urma cărora Duiliu Zam- 
firescu acceptă să mai facă unele modificări, iar Maiorescu să răspundă. 


Sigur că această deosebire de opinii nu apăruse ex abrupto şi că 
Maiorescu nu era chiar aşa de străin de ea. Cu atît mai mult Duiliu, 
care însă, lipsit de tact, nu alesese momentul cel mai potrivit pentru 
a ataca unele din principalele opinii ale criticului, şi nici persoana cea 
mai potrivită ca să-i răspundă şi să-l omagieze cu prilejul intrării în 
Academie. A urmărit Duiliu o indirectă execuţie a lu Maiorescu în plin 
for academic ? A vrut să-l pună o dată mai mult în dificultate, în- 
tr-un moment în care critica maioresciană primea lovituri şi din partea 
adversarilor (socialişti, foşti socialişti, sămănătorişti, poporanişti) şi a foş- 
tilor elevi — M. Dragomirescu — precum şi a moderniştilor? Dacă 
aceasta intenționase, stratagema s-a dovedit naivă şi profund greşită. 
Duiliu Zamfirescu punea în discuţie, într-adevăr, cîteva idei novatoare, 
a căror valoare va fi recunoscută abia mai tîrziu, dar într-un context 
cu totul inadecvat şi pe un ton care i-a atras o imensă antipatie şi a 
provocat un prelungit scandal. 


In ceea ce priveşte independența de opinie față de Maiorescu, ea era 
mai veche şi a fost mereu amintită de-a lungul acestor comentarii. Să 
reamintim părerile cu lotul deosebite ale celor doi despre Caragiale, 
Slavici, Coşbuc, Goga, I. Popovici-Bănă'eanul, apoi despre cei de la 
antijunimista Literatură şi artă română fe». O. Ollănescu şi N. Petraşcu), 
să amintim recentul roman Lydda. Să mai adăogăm, după întoarcerea 
lui Duiliu în ţară, în 1906, şi disensiunile politice, care! vor îndepărta 
pe diplomat de junimişti. Deşi relaţiile s-au menținut tot timpul într-o 
stare de perfectă urbanftate, iar pînă pe la 1906, încă pline de afecţiune 
şi de lealitate din partea lui Maiorescu (îl sprijinise în 1903 la premiul 
Academiei contra lui D. Sturdza), totuşi o răceală se lăsase, caracterolo- 
gic Duiliu scăzînd în ochii lui Maiorescu. Diagnosticul pe care il pune 
succint, în repetate rînduri în jurnal este, dni păcate, destul de exact. 
lată cîteva notații la dat» diferite: „Bietul Duiliu, cu judecăţile lui 
politice" (16/29 aug. 1902). „Duiliu şi acum (ca şi atunci) fără tact 
politic" (19 aug./| sept. 1902). „Cînd se încălzeşte la vorbă şi bea 
vin (precum cam bea), dă cu pumnul în masă şi bate din palme, chiar 
in marele restaurant al hotelului, unde devine jenant" (idem). „Duiliu 
poseur, umflat" (14/27 nov. 1906). Şi în sfîrşit, un preambul la Răspuns: 


782 


„Luni, 27 oct./9 nov. 1908... După ei, o oră Duiliu Zamfirescu, preţios 
în închipuirea lui de prost grandiloc asupra politicei externe. Şi pe 
acest «sot» îl credeam multă vreme «bon enfant», de inimă. Sunt antipo- 
dul lui Richard III: pe acesta îl chinuiesc stafiile din trecut ale celor 
omorîți de el, pe mine stafiile din prezent ale celor înviați de mine 
(Duiliu, Pomp. Eliad, M. Dragomirescu, P. P. Negulescu, mi-e teamă 
şi de Mehedinţi şi de Pangrati)” (B.A.R., Jurnal 28, Ms. 3662, p. .16). 
Cuvintele criticului sînt grele de amărăciune pentru foştii discipoli, care 
mai mult sau mai puţin justificat îl abandonaseră unul cîte unul. Poate 
cea mai spectaculoasă fusese ruptura cu Duiliu Zamfirescu. Şi ea este 
notată în jurnal, într-o frază ce vine ca o cădere de ghilotină, cu trei 
zile înainte de rostirea discursului : „Miercuri, 13/26 mai 1909... Duiliu 
îmi spune că a trimis pentru mîine invitații tipărite anonime la Acade- 
mie, unde pomeneşte de răspunsul meu, parcă aş fi şi eu părtaş la 
această prețioasă reclamă â la Take Ionescu. L-a invitat, de, şi pe 
directorul de bancă... şi vreo 25 de ipochimeni. Cu acestea, după multe 
anterioare, s-a sfirşit între noi” (s.n.). Unele din cele „multe anterioare" 
le-am amintit ceva mai înainte, sfîrşitul era pregătit în Răspunsul de 


O ironie tăioasă, una din capodoperele de acest gen ale criticului. lată 


începutul rău prevestitor pentru tînărul academic, ce ar fi aşteptat să 
1 ie omagiat: 


„Domnule şi iubite coleg, 

Ne-ai arătat motivele cari te-au împiedicat să ne înfățişezi figura 
literară a lui Ollănescu-Ascanio, în locul căruia ai fost ales membru al 
Academiei Române. 

Deoarece d-ta nu ne vorbeşti de persoana celui dispărut, vei înţelege 
că nici eu nu pot vorbi de persoana celui ce vine să-l înlocuiască, şi 
nu-mi vei lua în nume de rău dacă trec îndată la discutarea părerilor 
pe cari le aduci înaintea noastră cu atîta hotărîre, aş putea zice cu 
atîta curaj, şi trebuie să zic, în orice caz, sub o formă literară aşa 
ademenitoare." 

Şi după succinta şi impecabila demonstraţie logică, finalul, reluînd 
ideea din Poeți şi critici, urmează ca o drastică punere ia punct, la fel 
de ironică şi nu mai puţin umilitoare : 

„Cînd văd asemenea deosebiri de judecată literară între noi îmi 
vine să repet vechea observare făcută într-un articol despre «poeți şi 
critici», că tocmai poeţii sunt mai puţin chemați să apreţieze poezia 
altora. Ei sunt prea pătrunşi de felul lor de a pricepe lumea şi prea 


refractari la felul altora de a o pricepe. 


183 


Menirea d-tale, iubite coleg, care eşti însuți unul din cei mai re- 
cunoscuți poeţi ai generaţiei de astăzi, este de a ne înzestra literatura 
cu  creațiunile propriei d-tale imaginaţii. Iară rolul mult mai modest 
de a primi şi de a prețui creațiunile poeților iasă-ni-l nouă, publicului 
cetitor, care putem îmbrățişa cu aceeaşi recunoştinţă cele mai felurite 
individualităţi artistice, numai cu condiţie ca să fie în adevăr inspirate 
de şimţămîntul curat al frumosului. 

Şi, fiindcă în multe din poeziile şi nuvelele cu cari ne-ai sporit 
comoara literară, d-ta ai fost în adevăr inspirat de cel mai înalt sim- 
țămînt al frumosului, fii cu această parte a operei d-tale binevenit în 
mijlocul Academiei Române !" 

Nu avea, desigur, nici Maiorescu întru totul dreptate, ideea susținută 
în Poeți ţi critici a fost infirmată de realitate, dar în ipostaza de 
critic şi de teoretician ad-hoc, Duiliu Zamfirescu nu fusese întru totul 
obiectiv şi nici nu-şi păstrase sîngele rece. Atacurile la adresa lui 
Slavici, Coşbuc, Goga erau prea vizibil ad personam. 

O primă caracterizare a discursului o dă tot Maiorescu în jurnalul 
său, unde ni se sugerează şi atmosfera în care s-o consumat acest spec- 
tacol cu un atît de răsunător ecou în epocă: 


„Simbătă 16/29 mai 1909 


„„.Cînd ne-am dus Anicuţa, eu, A. G. Florescu, Didina şi Yvona 
la 2 ore fără 10 minute, am găsit locuri libere, dar pe la 2Vi tot era 
plin, la 2y, cînd a tnceput Duiliu Zamfirescu discursul său (poeziile 
rău citite) de o oră (el în jachetă neagră, cu trei trandafiri în butonieră) 
era îmbulzeală, cum n-a mai fost în Academie, şi zăduf. [...] 

La sfîrşitul arogantului discurs aplauze destul de vii. Apoi 10 mi- 
nute pauză, în care se simte că academicienii sunt indignaţi în contra 
atacurilor lui Duiliu contra poeziei populare, contra lui Alecsandri, 
Goga etc, iar publicul mirat că n-a vorbit de tema sa indicată: „figura 
literară" a lui Ollănescu-Ascanio, în locul căruia a fost ales. 


Cînd am început să citesc era atmosferă încărcată, la un citat din 
Alecsandri (prefața la colecția poeziilor), aplauze, la citirea poeziei 
Şoimul şi fraga, salve de aplauze, care nu mai încetau, la fraza 
despre apărarea lui Alecsandri — idem, despre creşterea rădăcinii plan- 
tate de el — idem, la sfîrşit — nesfirşite. Succesul în contra neghiobiei 
lui Duiliu Zamf. era aproape penibil de mare. La 4i/, eram acasă, 
Anicuța încîntată, eu mulțumit de încîntarea ei şi de faptul că am 
scăpat de sarcina academică." 


Dar care erau ideile noului academician, care a fost ecoul lor şi 
dincolo de incinta înaltului for, de iritarea de moment şi de atitudinea 


784 


negativă reprezentată mai întîi de Răspunsul şi de Însemnările lui Titu 
Maiorescu şi cum ne apar aceste idei după aproape 80 de ani — sînt 
cîteva întrebări ce ar merita, credem, să ne rețină în continuare atenţia. 

Unul dintre domeniile în care Duiliu Zamfirescu se angajează în 
discuţie, totuşi ca amator — în discursul său inaugural — este acela 
al teoriei folclorului. El susține ideea — greşită — că poezia populară, 
ca valoare estetică, nu este opera mulțimii anonime, ci „a unor anumiţi 
indivizi, poeţi de curte boierească sau cîntăreți pribegi”. Creatori;!, re- 
crutat dintre aceştia, ar fi un aristos, opera lui, prin circulație, parcurgmd 
nu un proces de îmbogăţire artistică, ci de degradare. După opinia, pe 
bună dreptate combătută, a noului academician, Miorița „ca născocire 
populară este o imposibilitate”. Contestînd paternitatea estetică a poetu- 
lui anonim, ceea ce-l punea într-o poziţie cu totul singulară şi de 
nimeni acceptată, ca atare, autorul discursului formulează critici la 
adresa lui Alecsandri, care ar fi fost „un rău culegător de poezii po- 
porane", pentru faptul (în parte real), că a introdus în text o seamă 
de dulcegării sentimentale. De la modul său idilic s-ar fi inspirat scri- 
itorii de mai tîrziu, care au creat „tipuri de ţărani şi țărance ce n-au 
existat niciodată", aluzie ce-i vizează pe Slavici, Delavrancea şi pe cei 
clin generația tînără, sămănătoristă. Observaţia nu e lipsită de miez, 
dar ea rămîne oarecum în paranteze, căci de !a consideraţiile asupra 
poeziei populare, Duiliu Zamfirescu trece intempestiv la poporanism, 
stabilind o legătură cu totul artificială şi mecanicistă între cei doi ter- 
meni. De aici încolo, academicianul nu mai reproşează „dulcegăriile sen- 
timentale", ci tendenţionismul, aşa-zisa lipsă de lirism şi de „mlragiu", 
adică de ideal. Şi toate aceastea crede a le identifica în poezia Noi vrem 
pămînt a iui G. Coşbuc, „ridicolă glumă de prost-gust” (7), care ar 
exprima prozaice revendicări economice, traductibile pe un alt meridian 
cu „Noi vrem bumbac”, şi în poezia lui O. Goga, din care s-ar desprinde 
nici mai mult, nici mai puţin decît „violenţa greoaie a unui arendașş 
de talent, pe care nu-l dijmuieşte boierul la vreme" (?!). Tezismului po- 
litic poporanist, recognoscibil doar în. opere minore ca ale unui Spiridon 
Popescu, Duiliu Zamfirescu ti opune un conservatorism exacerbat, ce 
n-ar fi avut ce să caute în artă, potrivit opiniei sale mai generale, iar 
poeziei autentice (Coşbuc, Goga), o derutantă lipsă de receptivitate, ce 
nu-şi află cuvîntul de respingere decît în acuză şi invectivă, formule 
surprinzătoare la un om de lume şi diplomat de carieră, mai deprins 
ca oricine cu o strategie suplă, învăluită şi abilă. Temperament iritabil, 
fără tact, Duiliu Zamfirescu nu reuşeşte să fie cît de cît abil, nici în 
conceperea şi construirea discursului şi nici după ce se produce scandalul. 
Căci a contesta, de la înălțimea forului academic, valoarea poeziei 


785 


populate (ca emanaţie a colectivităţii anonime) şi a poeziei sociale (ţă- 
răneşti), imediat după răscoalele din 1907, cînd problema agrară era atît 
de acută, şi a lansa atacuri împotriva scriitorilor transilvăneni (I. Slavici, 
G. Coşbuc, I. Popovici-Bănăţeanul, O. Goga, I. Agârbiceanu) într-o 
epocă de încordare a luptei pentru unitatea naţională, a-l combate 
frontal pe Titu Maiorescu în chestiuni fundamentale ale operei sale cri- 
tice — echivala cu o provocare a opiniei publice. Şi temerarul acade- 
mician va suporta neîntîrziat consecințele, mai întîi sub forma unei 
usturătoare lecţii, servită pe un ton casant şi ironic de mentorul Con- 
vorbirilor literare. Acesta, în Răspunsul său, ia apărarea lui Alecsandri, 
în calitate de culegător de folclor, şi afirmă ideea, subscrisă unanim, 
că poezia populară „trebuie considerată ca produs estetic de cea mai 
mare însemnătate, fără a încetă să-şi păstreze anonimatul firesc". Deci 
ea nu aparținea unor indivizi separați de obşte, fie ei şi aristos. Reluînd 
ideea din articolul Literatura română şi străinătatea, criticul, spre deo- 
sebire de preopinentul său, acordă cea mai mare importanţă sufletului 
țărănesc, al oamenilor simpli, ca sursă de valori estetice, şi implicit 
scriitorilor ce s-au ocupat de el (precum Slavici, Goga, incriminaţi în 
discursul prea  infatuatului academician). Aici părerile nu sînt într-o 
divergență flagrantă, Duiliu Zamfirescu — vom vedea — pledînd pentru 
o maximă lărgire a orizontului tematic, iar Maiorescu susținînd cam 
acelaşi lucru, dar cu accentul pus pe prioritatea claselor de jos: „Fără 
îndoială, complicările sufleteşti ale societăţii înalte sunt o problemă din 
ce în ce mai interesantă în proporție cu creşterea culturii, şi ele îşi vor 
afla înfăţişarea firească în literatura noastră. Dar acestea nu ne pot 
face să uităm că simplicitatea țărănească nu exclude frumuseţea lirică, 
precum nu exclude energia epică, nici chiar conflictul dramatic." 
Răspunsul lui Titu Maiorescu este cel mai la obiect şi mai academic, 
chiar dacă trece în general cu vederea peste aspectele pozitive ale dis- 
cursului. Presa vremii va fi divagantă, amestecînd lesne discuția de idei 
cu atacul ad personam, stil pe care, din păcate, îl imprimase Duiliu 
Zamfirescu însuşi. în afara unor epigrame, cam greoaie, Luceafărul 
semnalează unele afirmaţii riscate, iar Țara noastră îi reproşează autorului 
lipsa de pregătire pentru dezbaterea teoretică. Spre al compromite pe 
„vlăstarul negustorului din Focşani", cum e numit noul academician, 
e scos din arhivă dosarul plagiatului, pe care l-ar fi comis în romanul 
de debut /n fața vieţii, cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Com- 
bătînd ca aberantă ideea potrivit căreia romanii şi apoi românii, nu s-au 
remarcat prin deosebite calități poetice (evidentă exagerare a lui Duiliu 
Zamfirescu, mai ales cu privire la poporul român), D. Tomescu în 
Ramuri alternează epitetul nu tocmai urban de „arogant", Cu acela de 


786 


„parvenit. în Viața românească, polemica e purtată de H. Sanielevici, 
dur publicată sub semnătura colectivă P. Nicanor & Comp., unde e 
posibil să se mai fi strecurat şi alte intervenţii, în speță a lui G. Ibrăi- 
leanu. Se releva şi aici inaptitudinea scriitorului pentru speculaţia teo- 
retică,  aristocratismul ostentativ,  contrazicerile (dacă Duiliu Zamfirescu 
înțelege prin poporanism simpatia pentru clasele de jos, atunci pole- 
mizează cu sine însuşi — a se vedea Viața la fară) spre a se ajunge 
la procesul de intenţie şi violenţa verbală. Diplomatul întreţine şi el 
această atmosfera tensionată, răspunzînd enervat la notele din fara 
noastră şi din Viaţa românească, nu cu argumente literare, ci — stu- 
poare ! — genealogice. Infatuat, intolerant, voind să aibă mereu ultimul 
cuvînt, el contribuie în mare măsură la degenerarea polemicii, din care, 
pentru publicul literar, iese doar cu un titlu adăogat pe cartea de vizită : 
„coboritor din Bizanţ”. Sub această etichetă, puţin măgulitoare şi su- 
perficială, a fost receptat în primul moment discursul de recepţie zam- 
firescian. 

Cînd se mai calmează spiritele, în 1910, Luceafărul întreprinde o 
anchetă privitoare la poporanism, la care, între alții, participă şi Mihail 
Dragomirescu. Acesta e de acord cu Duiliu Zamfirescu numai într-un 
singur punct : tezismul şi modul aşa-zis primitiv de a aborda literatura 
al poporanismului. în rest, fostul junimist ia apărarea scriitorilor ardeleni, 
contestaţi de autorul discursului, din motive strict personale, şi, de 
asemeni, a ţăranului ca figură literară. Mihail Dragomirescu se innumără, 
cel puţin în răspunsul la această anchetă, mai curînd printre cei care 
au respins excesivele opinii ale diplomatului prea plin de sine, decît prin- 
tre cei care l-au aprobat. Partizanii au fost puţini, şi ei sînt adesea doar 
simple prezenţe simbolice. Scriitorul prmeşte telegrame de solidarizare de 
la tînărul pe atunci D. Caracostea şi de la Românul literar din Arad; 
altă publicație ardeleană, Răvaşul din Cluj, apreciază acea parte a 
discursului unde s-au spus „aşa de frumoase şi călduroase cuvinte despre 
ființa şi originea românilor”. Unghiurile de recepție erau, cum se vede, 
foarte diferite, fapt confirmat şi de rîndurile scrise în Biruința de 
AI. Macedonski, care vedea în alegerea lui Duiliu Zamfirescu la Aca- 
demie „îndrumarea către puritatea artistică', dar şi... „consfinţirea miş- 
cării de la Literatorul”. Doi apărători de seamă a avut hulitul academi- 
cian, indirect, pe Eugen Lovinescu, care însă, în amplul studiu din 
Convorbiri literare, nu se referă în mod expres la textul discursului, 
şi pe Ovid Densusianu. Teoreticianul simbolist se apropie cel mai mult 
de ideile exprimate în Poporanismul in literatură, adoptînd, uneori, pînă 
şi erorile, ca, de ex.: aşa-zisul anacronism estetic al poeziei populare, 
sau opinia minimalizatoare față de O. Goga. Fără să argumenteze întot- 


787 


deauna, articolul fiind mai ales unul de atitudine, conducătorul Vieții 
noi consideră că Duiliu Zamfirescu a avut dreptate zicînd că „românul 
nu este nici mai mult, nici mai puţin poet decît alte nații" şi, d« 
asemeni, cînd l-a numit pe Alecsandri rău culegător de folclor, datorită 
intervențiilor lui  dulceag-sentimentale. Marea satisfacție a lui Ov. Den- 
susianu este însă că autorul discursului denunțase poporanismul, inamicul 
nr. 1 al simbolistei Vieața nouă, şi c£ pleda pentru lărgirea registrului de 
inspiraţie. Probabil e singura dată cînd, în epocă, se pune accentul pe 
una din ideile novatoare ale scriitorului. în rest, contemporanii au văzut 
ori numai petele negre, care l-au stigmatizat pe Duiliu pînă în posteri- 
tate, ori au făcut puţinele acte de adeziune, care au venit, semnificativ, 
mai ales dinspre grupările moderniste, dar fără o justificare mai pro- 
fundă şi explicită a opțiunii lor. 

în fond, ce s-a omis în discuţie, şi ne referim în primul rînd la 
Titu Maiorescu şi la ceilalți adversari, care s-au ocupat de acest subiect 
luni şi luni de-a rîndul? Ei n-au observat că, sub masca unui conserva- 
torism politic desuet şi aceea fragilă a unor teorii folcloristice diletante, 
se găseau interferate şi alte opinii estetice (chiar şi unele istorice), care, 
prin substanța şi noutatea lor, îl plasează pe autor deasupra inabilităților 
politice şi a formulelor vexante şi subiective. Izbitoare pentru contem- 
porani au fost aroganţa şi lipsa de tact a noului academician, mai puţin 
sau deloc substratul estetic al demersului său. Toată lumea s-a grăbit să-l 
osîndească pentru teoria originii „aristocratice" a folclorului, dar nimeni 
n-a vrut să remarce cuvintele de mare prețuire pe care le-a rostit despre 
Miorița : „Valoarea sa literară stă în incomparabila frumuseţe a imagi- 
nilor. Alegoria morții este, fără una din cele mai fericite 


transpuneri ale sufletului iranic, atît de imaginativ, suflet ce s-a păstrat 


îndoială, 


la toate popoarele indo-europene, dînd loc la un substrat comun de legende 
şi la o năzuinţă egală de forme poetice”. 

De asemeni, indignați, pe bună dreptate, pentru atitudinea ostilă față 
de Coşbuc şi Goga — exemple atît de nefericite pentru a demonstra 
comentatorii au pierdut din vedere 
obiectiv. 


tezismul  „socialisto-poporanist" 
Creangă, ca scriitor 
Duiliu Zamfirescu 


aprecierea lui specific național, realist şi 


Prozator el însuşi, simte genialitatea Amintirilor din 
copilărie, despre care se exprimă cu un entuziasm nereținut: „Pe cîtă 
vreme Creangă, popa răspopit de la Humulești, rămîne un mare scriitor, 
fiindcă, deşi ieşit din popor şi scriind despre popor, nu este un popora- 
nist.  Oşlobanu, Moş Chiorpec sunt creaţiuni specific româneşti, fără 
tendinţe, pline de vervă şi de humour, care nu vreau să fie nici mai 
sentimentali decît toţi ţăranii adevăraţi, nici mai naționali. Admirabila 


limbă a lui Creangă este datorită tocmai puterii lui de a crea oameni vii 


788 


"i, cum zice Moliere, autorul nu şi-a ales un fel al său de a vorbi, ci 
felul de a vorbi al personajului." 

Să zicem că acestea erau puncte oarecum accidentale, care, în fond, 
nu contraziceau ideea de bază a autorului. El nu contestă balada Miorița, 
ci pe presupusul autor anonim ; şi nu-l contesta pe Creangă, ci popora- 
nismul care şi-a făcut din el marele înaintaş. Dar e de mirare — oricît 
de aprins ar fi fost focul polemicii — că Viața românească, purtătoarea 
cea mai vajnică în epocă a steagului realist, omite această extrem de 
importantă idee a discursului. Reluînd opinii mai vechi, exprimate în 
corespondența cu Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu formulează acum o 
veritabilă teorie a creaţiei, şi anume, a creației realiste, care presupune 
„Ce însemnează a crea? — se 
întreabă scriitorul. Cînd 


e vorba de roman şi de nuvelă, descrierile nu au valoare decît întrucît 


veridicitate şi autenticitate psihologică : 
în două cuvinte, înseamnă a face oameni vii. 


conlucrează la punerea în evidență a sufletului omenesc. Intriga, studiul 
in detaliu al sentimentelor, dialogul, limba au un singur scop: acela 
de a da aparența de realitate. în mijlocul volumului stă un om. Acesta 
sc mişcă. De la primul pas, îl înţelegi dacă e de carne sau de carton." 

O altă idee, abia semnalată de Ov. Densusianu şi dezvoltată mai 
tîrziu de E. Lovinescu, este aceea că prin simpatia şi preferința lui 
pentru ţăran, poporanismul (adăogăm şi sămănătorismul) ţineau cantonată 
susține, cum o făcuse cu 


literatura în zona rurală. Duiliu Zamfirescu 


ani în urmă, în Chiar corespondența cu Titu Maiorescu, o lărgire a 
orizontului tematic, socotind ca foarte interesantă pentru scriitor socie- 
tatea românească în întregul ei: 

„Prin urmare, toate clasele sociale pot fi puse la contribuție şi 
studiate. Toate dau ochiului cercetător subiecte de dramă sau de comedie. 
Ce este mai interesant decît societatea noastră românească, în care se 
întîlnesc foarte fine, bărbaţi alături de 


parveniţi şi de pehlivani. Politica, mai cu seamă, drenează de prin fundul 


femei superiori, curtizane, de 
provinciilor nomolul ambițiilor şi poftelor celor mai triviale. Tipul care 
încă n-a evoluat se întîlneşte alături cu tipul care a evoluat atît de mult 
incît e decadent. Ţara noastră e ţara contrastelor ; prin urmare, pentru 
scriitori, pămîntul făgăduinţei. Ea cheamă pe romancieri, şi eu am bună 
nădejde că oamenii de talent îşi vor îndrepta privirile într-acolo." 
Autorul Vieţii la fară dădea una din primele teorii asupra romanului 
citadin, plasîndu-se, tocmai el, față de tema satului într-o poziţie ambiguă 
şi, pînă la urmă, negativă. „Nu merg atît de departe încît să afirm că 
sufletul țărănesc nici nu e interesant în natură — încearcă el să prevină 
dezaprobarea pe care o presimte. Cu toate astea, cei mai mari critici 


5l cei mai mari creatori de caractere omeneşti nu se ocupă de sufletele 


789 


simple, pentru că acelea sunt ca neantul, fără evenimente.” Aici, scri- 
itorul ajunge într-un punct mort, care-i va atrage trista reputaţie de 
antițărănist. Maiorescu, în răspunsul său, pusese pe loc lucrurile la 
punct, „în marginile adevărului"; 

Să mai reținem o ultimă idee, ce merită a fi remarcată, aceea în 
legătură cu „tirania literară", care e odioasă fiindcă „încătuşînd avîntul 
cugetării, omoară originalitatea", expresie a unei atitudini antidogmatice, 
care-i face cinste lui Duiliu Zamfirescu. Toate acestea sînt puncte pe care 
intervenţiile polemice din epocă le-au ignorat aproape în întregime sau 
le-au denaturat sensul. Țanţoşul „coboriîtor” din împărații Bizanțului era 
totodată, şi mai mult decît atît, un artist care meditase cu seriozitate la 
arta sa, intuindu-i nu numai specificul, dar şi liniile majore de evoluţie. 
El a putut arunca piatra în baltă, fiind de un exclusivism pe care l-au 
combătut foarte bine adversarii, dar a avut un ochi deschis înspre moder- 
nitate. Nu în 1909, cînd îşi comunică opiniile estetice în fața forului 
academic, ci aproape cu două decenii mai devreme, Duiliu Zamfirescu 
îi anticipa pe teoreticienii şi creatorii marelui roman interbelic. Anti- 
idilism, autenticitate,  intelectualism, valoare estetică specific națională, 
libertate de creație şi maximă deschidere tematică, iată numai cîteva din 
aspectele discursului zamfirescian, care au fost receptate abia în vremea 
noastră. Şi uneori nu fără exclusivisme de sens contrar. Să fim drepți: 
scriitorul se înşelase şi în teoriile sale folcloristice sui generis şi în apre- 
cierea „poporaniştilor" Coşbuc şi Goga şi a figurii literare a ţăranului, ca 
lipsită de complexitate psihologică. Dar şi-a răscumpărat erorile în chiar 
acelaşi text, pe care cei mai mulți contemporani n-au ştiut să-l citească. 


2 — Scriitorul nu va fi, cum credea, ministrul României la Sofia. 


„Sinaia, Hotel Ungarth, 
luni, 6 aprilie 1909 


Iubite domnule Zamfirescu, 

Aş trebui să încep prin a-mi cere scuze dacă nu aş avea conştiinţa 
deplinei bunevoințe cu care eram gata să răspund la discursul d-tale de 
recepțiune şi deplinei păreri de rău cu care constat acum că nu o pot 
realiza. 

Manuscriptul d-tale nu l-am recitit »n agitarea politică din Bucureşti. 
Dar miercuri, 25 martie, îndată după închiderea Parlamentului, am venit 
cu el în traistă la Sinaia. Insă pe drum (în urma piclei din ultima 


T90 


şedinţă a Senatului) mi s-a umflat obrazul, am avut o erupție de eczemă, 
doctorul Mamulea m-a ţinut înfăşurat în comprese de acid boric pînă 
alaltăieri. In sfîrşit, alaltăieri, am putut încerca prima plimbare de o 
oră, şi ieri am citit cu îndoită luare-aminte cele 57 de pag. la care ai 
redus discursul d-tale. 

Partea despre latinitatea noastră este admirabil concepută şi admi- 
rabil scrisă. Am citit-o împreună cu nevastă-mea ş am fost amîndoi 
incîntaţi, eu pentru a doua oară. 

Dar partea ceailaltă, toată teoria d-tale literară, afirmarea de la 
început, că poezia populară «ca produs estetic nici nu există la națiu- 
nile civilizate», părerea filozofică despre timp şi spațiu, împotrivirea 
in contra poeziilor lui Goga şi novelelor lui Popovici-Bănăţeanul etc, 
etc sunt diametral opuse nu numai convingerilor mele in petto, ci 
scrierilor mele de vro 40 de ani încoace, începînd cu lauda lui Alecsandri 
pentru adunarea poeziilor populare (1867), continuînd cu aprobarea ro- 
manului popular de felul lui Slavici (1882), cu recunoaşterea fără rezervă 
a lui Popovici-Bănăţeanul (1895), cu relevarea poeziei populare ca rădă- 
cina poeziei mai înalte (articolul despre poetul dialectal Victor Vlad, 
1898), toate aceste publicate în Convorbiri literare, şi încheind cu pro- 
punerea de premiere a poeziilor lui Goga, publicată în Analele Academiei. 

Dacă aş fi mai ales istoric, cum este, d.e., d. Onciul, m-aş putea 
mărgini să răspund numai la partea latinităţii din discursul d-tale. Dar 
fiindcă, de bine de rău, în lumea noastră academică trec mai ales de 
critic literar, n-aş putea lăsa la o parte părerile d-lale literare, şi astfel 
aş trebui să reeditez în contra lor toate cele zise deja de 40 de ani. 
însă aceasta nu este cuviincios nici pentru d-ta, nici pentru mine. 

Vineri seara, 10 aprilie, ne întoarcem acasă. Te rog, vino a doua 
zi, sîmbătă, 7 1/2 sau 8 seara şi prînzeşte cu noi (mă voi informa 
sîmbătă dimineaţa telefonic de acceptarea dumitale). Vom fi numai noi 
trei şi ne vom consulta împreună asupra colegului care să mă înlocu- 
iască. Eu propun pe d. Onciul; dacă-l primeşti, voi interveni şi eu pe 
lîngă istoriograful nostru național. 

Mă bucur să ne revedem, mă bucur şi de rediscutarea chestiilor între 
noi, fiind mare amator de controverse, mai ales cînd sunt susținute cu 
spirit. 

Prieteneşte al d-tale, 


T. Maiorescu 
P.S. Ce-ţi scriu astăzi, de ce n-am simțit-o din seara cînd mi-ai 


citit discursul ? Se vede că sub forma concentrată, sub care se prezintă 


791 


acum, după eliminarea părţii relative la boierime, controversa dintre noi 
apare mult mai accentuată decît la prima lectură.* 


40(41) 
B.A.R., S 
XV 
183 
88(186 
B.A.R., 030) 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 151—152 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu ți Titu Maiorescu in scrisori, 1937, p. 295—296 ; 1944, p. 336. 


1 — Scris de mîna lui T. Maiorescu, precum şi cuvintele care ur- 
mează în paranteză : („Discursul lui de recepție la Academia Română)". 


184 


88(187) 
XVIII 


B.A.R., S 


A fost publicată în RFR, id., p. 152; în voi. Duiliu Zamfi- 
rescu ţi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 296; 1944, p. 336—337 ; 
în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 231. 


1 — Pe colțul scrisorii, de mîna lui T. Maiorescu: „N-am şters 
nimic, nu înțelesese el bine. După ce a cetit sfîrşitul a recunoscut-o. 
T.M." 

2 — Şi răspunsul a fost aspra lecție de care se temea noul acade- 
mician (v. supra, scrisoarea 182, nota l, precum şi monografia lui 
M. Gafiţa, Duiliu Zamfirescu, ed. cit., p. 601—605). 


792 


185 


88(188) 


B.A.R., S 
XVIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit, 
p. 176-177. 


1 — După discursul de recepție la Academie, căzut din grațiile 
iui Titu Maiorescu, pe atunci ministru de Externe în guvernul P. P. Carp, 
Duiliu Zamfirescu nu va mai fi numit ministru plenipotențiar nici la 
Koma, nici la Londra şi nici la Sofia. 

Pe aceeaşi hîrtie a scrisorii, se află ciorna răspunsului lui Titu 
„Maiorescu, în care descifrăm atitudinea de minimalizare a valorii diplo- 
matului, care ar fi fost indicat „la una din micile legațiuni", şi, în fapt, 
de persecuție, căptuşită de o răzbunătoare ironie : „Va să zică d-ta rămii 
in linişte la Comisia Europeană a Dunării" : 

„Sinaia, 21 iulie 1909, seara 

Tubite domnule Zamfirescu, 

Mă grăbesc să răspund la scrisoarea d-tale, primită astăzi. Iți vor- 
bisem acum cîteva săptămîni de unele schimbări în diplomația noastră 
cu intenția de a-ți afla gîndul în privința transferării d-tale la una din 
micile legațiuni, d.e. Haga. Am înțeles că d-ta preferi situația care o ai, 
avînd atîtea alte interese în ţară. 

Cît pentru strămutarea la legațiunile Viena, Constantinopol, Roma şi 
Londra, acestea erau mai demult hotărîte, după consultarea celorlalți 
factori chemați să-şi spuie cuvîntul. 

Va să zică d-ta rămîi în linişte la Comisia Europeană a Dunării. 

Al d-tale, 
T.M." 


186 


88(189) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în voi. Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 178—180. 


f 


1 — Relaţiile dintre cei doi prieteni deveniseră strict oficiale şi aluzia 
afectivă a lui Duiliu Zamfirescu este fără efect. Maiorescu nu obişnuia 
să revină asupra unor capitole de viață încheiate. Aşa procedase şi cu 
I. L. Caragiale. 


187 


A fost publicată în RER, id., p. 153 ; în voi. Duiliu Zamfirescu 
si Titu Maiorescu în scrisori, 1944, p. 337. 


1 — Cu creionul de mîna lui Maiorescu pe marginea textului, care 
este o telegramă: „Răspuns 24 iunie/7 iulie 1913". Şi cu cerneală, mai 
jos: „Ministru Duiliu Zamfirescu, Focşani. Iți mulțumesc pentru priete- 
neasca propunere de care ne vom folosi la cel dintîi prilej. Maiorescu." 
Era în timpul războiului balcanic. 


188 


191 
B.A.R., SAN) 
XVIII 
A fost publicată în R.F.R., id., p. 153—155 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu ți Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 297—299 ; 1944, p. 337— 


349 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 322—323. 


1 — Ruptura în relațiile de prietenie dintre Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu, survenită cu ocazia discursului de recepție la Academie 
al scriitorului din 1909 se adînceşte, făcînd să se producă ireparabilul 
în timpul „războiului balcanic". Călătorind în tren de la Focşani la 
Bucureşti, Duiliu Zamfirescu îşi manifestă indignarea că i s-au rechizi- 
ționat frumoşii cai pur sînge englez. De față era colonelul Stratilescu, 
din marele stat-major, care îl acuză pe scriitor de antipatriotism şi rapor- 


794 


tează faptul ministrului de Război. Acesta cere primului-ministru, în acel 
timp Titu Maiorescu, punerea în disponibilitate a lui Duiliu Zamfirescu. 
Diplomatul se socoate jignit şi-l provoacă la duel pe colonelul Stratilescu, 
cerînd la rîndul său punerea în disponibilitate, în scopul duelului, care 
era interzis prin lege funcționarilor de stat. Titu Maiorescu se formali- 
zează şi fără să ancheteze cazul, trimite decretul spre semnare la rege, 
în ciuda stării de disperare a diplomatului, care încerca să oprească săvîr- 
şirea unui act samavolnic. Pe de altă parte, ofițerul din tren refuză să 
se bată, întrucît viața lui aparține ţării pe tot timpul campaniei şi 
martorii celor două părți încheie un proces-verbal din care onoarea lui 
Duiliu Zamfirescu iese nepătată (v. scrisoarea 189), însă reintegrarea 
lui în post întîrzie. De aici tonul dramatic al scrisorii. (A se vedea 
amănuntele afacerii Stratilescu în voi. Duiliu Zamfirescu ți Titu Maio- 
rescu în scrisori, 1944, p. 339—341, şi în monografia lui M . Gafița, 
ed. cit., p. 664 şi urm.). 


189 


88192) 


B.A.R., 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 156—157 ; în voi. Duiliu Zam- 
firescu fi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 300—301 ; 1944, p. 240— 
242 ; în voi. Duiliu Zamfirescu, Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., 
p. 234—326. 


Urmează procesul-verbal scris de mîna lui Duiliu Zamfirescu i 


„Proces-verbal 
Astăzi, 15728 august 1913 


Subsemnații D. J. Ghica, ministru plenipotențiar, şi S. Mehedinţi, 


profesor universitar, martorii d-lui Duiliu Zamfirescu, împreună cu colo- 


795 


nelii D. Iliescu şi A. Lupescu, martorii d-lui colonel D. Stratilescu, 
ne-am întrunit în casa d-lui ministru Ghica, pentru a discuta şi rezolvi 
satisfacțiunea cerută de dl D.Z. d-lui col. S. pentru conţinutul unui 
raport confidenţial-personal, adresat de acesta autorităţilor superioare şi 
pe care D1. Z. îl aprecia ca ofensator. 

După ce am declarat cu toții că avem depline puteri de la clienții 
noştri, că nu cunoaştem din conținutul în detaliu al raportului decît 
aceea ce clienții noştri îşi reamintesc, şi anume: col. Stratilescu asupra 
"faptelor consemnate în raport, iar dl. Zamfirescu asupra celor întîm- 
platş, date ce reciproc ne-am comunicat la rîndul nostru, am convenit 
a face următoarele declaraţiuni : 

1) Faţă de consideraţiunile precedente, noi martorii col. S. declarăm 
că : camaradul nostru, prin raportul înaintat autorităților superioare, nu 
a făcut altceva decît a-şi îndeplini o obligațiune imperativă a regula- 
mentelor şi tradiţiunii militare, comunicînd un fapt autorității superioare, 
pe care aceasta l-a rezolvat aşa cum a crezut de cuviinţă. 

Faţă de această situațiune, noi nu putem autoriza pe camaradul 
nostru să mai dea vreo satisfacțiune d-lui Z.; însă, prin aceasta, nu 
trebuie să se înțeleagă că bănuim cîtuşi de puţin sentimentele patriotice 
ale d-lui Zamfirescu, cunoscute de noi. 

2) Noi, martorii d-lui Duiliu Zamfirescu, în urma explicaţiunilor 
date de martorii d-lui colonel Stratilescu, convenim că nu este cazul de 
a se mai da vreo satisfacțiune pentru conţinutul raportului şi modul de 
a proceda al d-lui col. S., mai ales că sentimentele patriotice ale clientului 
nostru au rămas afară de orce discuțiune. Considerăm cu toţii incidentul 
ca închis. 

încheiat în dublu exemplar." 

(urmează semnăturile). 

1 — însemnare marginală a lui Titu Maiorescu: „Răspuns telegr. 
Duiliu Zamfirescu. Ministru plenipotenţiar. Odobeşti. în urma procesului- 
verbal al martorilor, de la 15 aug., ce mi l-aţi comunicat, considerînd 
închis incidentul pentru care aţi cerut punerea în disponibilitate, am 
propus majestăţii-sale regelui decretul pentru reintegrarea d-voastră ca 


delegat la Comisiunea Dunăreană pe ziua de 20 august. Maiorescu.” 


Sinaia, 17/30 august 1913" 


190 


881194 


B.A.R, S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 158; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 303 ; 1944, p. 344. 


1 — De mîna lui Maiorescu pe colțul telegramei, cu creionul: 
„Primită miercuri, 21 august/3 sept. 1913". 
2 — în tett, din greşeală : Iuliu Zamfirescu. 


191 


88(193) 


B.A.R, S 
XVIII 


A fost publicată în R.F.R., id., p. 159; în voi. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 303—304 ; 1944, p. 344—345. 


| — Scris de mîna lui Maiorescu, pe colț: „Regulat să nu se 
reție pătrimile pe 2 luni. T. M." Cu aceste cuvinte strict contabile se 
încheie corespondența dintre Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu, poate 
cea mai substanțială şi mai plină de sugestii din punct de vedere literar 
şi caracterologic din literatura română. Prietenia lor se stinsese ceva mai 
demult, excepționalul dialog epistolar figurînd ceea ce am putea numi 
„la grandeur et la decadence". Gustul amar, în cele din urmă, fusese 
al prea lipsitului de tact şi al nu mai puțin ambițiosului Duiliu Zam- 
firescu. Dar unele din ambițiile lui se vor dovedi creatoare pentru 


romanul nostru interbelic. 


INDICE DE 


Achelau, pentarhul, 294 

Aclam, loan, 612, 768, 776 

Adrian (Publius Aelius Hadria- 
nus), XXXVI, 200, 605 

Agârbiceanu, Ioan, 786 

Albani, Gianfrancesco, 3 

Alcalay, Leon, 6, 495 


Alecsandri, Vasile, VIII, XXXVI, 
295, 507, 527, 554, 594, 595, 
611, 754, 771, 784, 785, 786, 
788, 791 


Alexandru II, 730 
Alexandru cel Mare, 677 


Allievi, Antonio, 29, 230, 499, 
514, 534, 548, 623, 624, 667, 
720 


Allievi, Antonio (?), căpitanul, 
411, 415, 749 

Amelio, Silvestro, 1, 2, 3, 4, 493, 
569 

Anastasescu-Floru, 687 

Andran, Edmond, 599 

Andrea (Paleolog), 156 

Anghelescu, Gheorghe, 683 


NUME 


Antipa, Grigore, 540 

Antonescu, Teohari, 538, 687, 
693, 701 

Antonius, Pius, XXXVI 

Apostoleanu, V., 360 

Arbore, Zamfir, C, 752 

Argetoianu, Constantin, 64, 426, 
443, 758 

Argetoianu, Ioan, 64, 426 

Arion, Constantin, 329, 456 

Arion, Eracle, 709 

Aristotel, 446 

Armanini, P., 189 

Arnould, Edmond, 101, 555 

Asachi, Gheorghe, 702 

Aslan, Edgar T., 301, 684 

Aspasia din Milet, 298, 321, 681 

Augier, Emile, 612 

August (Caius Iulius Caesar Octa- 
vianus Augustus), 260, 573 

Aurelian (Lucius Domitius Aure- 
lianus), 201 

Aurelian, P. S., 720 


Averescu, Alexandru, XXXII, 
537, 548 


799 


Babeş, Victor, 412, 750 
Bacalbaşa, C. C, 581 
Bacalbaşa, Ion, 7, 175, 495 
Bachelin, Leo, 188, 406, 407, 592, 
747 
Baiazid (Bayazet), 156 
Balş, AL, 640, 641, 709 
Balzac, Honore de, XXIV, XXV, 
219, 221, 247, 381 
Bandinus, Marcus, 494 
Basilescu, Nicolae, 376, 732 
Bassarabescu, I. A., XXIV, 40%, 
412, 437, 499, 747 
Battenberg, A1., 418, 753 
Baudelaire, Charles, 607 
Baurdeau, J., 510 
Bălcescu, Nicolae, 563, 581 
Bărnuţiu, Simion, 269 
Beaumarchais, Pierre Augustin 
Caron de, 416, 751 
Beethoven, Ludwig van, 74, 562, 
595, 670, 674 
Beldiman, Al. V., 315, 696 
Benedict XIII, 2 
Bengescu, madame, 259, 263, 308 
Bengescu, George, 668, 675, 689, 
691 
Bengescu, Măria, 456, 678 
Bengescu, Zoe, 598 
Bernhardt, Sarah, 352 
Bernini, Giovanni, Lorenzo, 219, 
614 
Bianu, d-na, 10 
Bianu, Alexandru, 10 
Bianu, loan, 1, 2, 8, 9, 12, 18, 
305, 435, 457, 494, 496, 762 
Bismarck, Otto von, 370, 604, 
730 
Blaremberg, N., 448, 658, 766 
Bocea, librarul, 217, 265, 654 
Boccaccio, Giovanni, 260, 329 


800 


Bocşan-Decusară, Crina, 550 

Boeriu, Eta, 763 

Bogdan-Duică, Gh., 253, 645 

Bogdan, loan, 252, 253, 412, 468, 
474, 540, 645, 750, 777, 779 

Boileau-Despreaux, Nicolas, 236, 
684 

Boissier, Gaston, 434, 761 

Boito, Arrigo, 72, 542 

Bolintineaun, Dimitrie, 579, 727 

Bologne, Jean, XXXV, 350, 722 

Bonacina-Spini, contesă, 347, 499 

Bonaparte, Jerome, 746 

Borghese, familia, 630 

Borghese, Paolina, 238 

Bossuet, Jacques Benigne, 100 

Botez, Octav, IX 

Bottez, Const. I., 502 

Botticelli, Sandro, XXXV, 326, 
327, 703 

Bouche, Leclercq, 298 

Bourget, doctorul, 478 

Bourget, Paul, XXIV, XXV, 213, 
217, 219, 404, 610, 614, 615, 
616 

Brăiloiu, Casia, 585 

Brătescu-Voineşti, I. Al., XXIV, 
11, 271, 291, 301, 344, 495, 
498, 538, 543, 643, 661, 674, 
675, 685, 701, 715 

Brătianu, Ion C, 13, 44, 257, 
258, 371, 375, 418, 455, 459, 
462, 499, 506, 524, 601, 624, 
649, 725, 755, 768 

Brătianu, Ionel, 483 

Brătianu, Vintilă, XXXII, 
XXXIV, XLII, 13, 499, 510, 
524, 534, 548, 667, 720 

Brâncoveanu, Constantin, 2 

Breazu, Ion, 503 

Brenna, Raimondo, 421, 426 


Brennus, 293, 677 
Breughel (Brueghel), XXXIX, 219 
Brouwer, Adrian, XLI, 291, 675 
Bruck. baronul de, 335 
Brunetiere, Ferdinand, X, XVI, 
XXVI, XXXIV, 404, 405, 745 
Biichner, Ludwig, 554 
Bucuța, Emanoil, IX, XIII, XLII, 
501, 585, 667, 669, 688 
Budişteanu, Constantin, 329 
Buicliu, Gr., 325, 703 
BUlow, Bernhard von, 371, 730 
Bunea. August, 19, 21, 503, 504 
Burnett, F. Eliza, 465, 776 
Byron, George Gordon, lord, 603, 
643 


Cafarelli, cardinalul, 630 

Caion (Ionescu, C. A1.), 502 

Callicrates, 673 

Canova, Antonio, XXXV, 119, 
238, 558 

Cantacuzino, d-na, 604 

Cantacuzino, G. Gr., 395, 397, 
427, 460, 515, 709, 741, 742, 
749 

Cantacuzino, I. A. (Zizin), 337, 
341, 342, 625, 710, 711, 714, 
754 

Caprino, Meo del, 156 

Caracalla (Marcus Aurelius Anto- 
ninus), 200, 605 

Caracostea, Dimitrie, 14, 500, 787 

Caragiale, Ion Luca, XI, XXII, 
XXVI, XXVII, XLV, 7, 72 
165, 193, 194, 210, 213, 217, 
221, 222, 228, 229, 234, 258, 
264, 274, 285, 296, 315, 334, 
377, 383, 470, 529, 539, 540, 
541, 542, 543, 572, 575, 584, 


585, 601, 615, 616, 617, 618, 
619, 623, 625, 629, 641, 644, 
649, 655, 656, 663, 671, 679, 
6S7, 688, 711, 717, 718, 732, 
733, 734, 735, 752, 753, 754, 
762, 781, 782, 794 


Caragiani (Caraiani), loan, 674 

Cardaş, Gheorghe, IX 

Carducci, Giosue, XXIV, 48, 50, 
238, 253, 385, 528, 529, 530, 
614, 645, 736, 761 


Carini, Ercole, 15, 501 

Carlyle, Thomas, 657 

Carnot, Sadi, 416, 751 

Carol I, regele (principele), 16, 
454, 455, 461, 463, 497, 500, 
501, 502, 513, 592, 604, 614, 
691, 713, 726, 729, 747, 754 

Carol II, regele, 463, 774, 775 

Carol de Hohenzollern, 691 

Carp, Irena, 604 

Carp, O., 543 


Carp, Petre P., IV, 172, 228, 
257, 313, 316, 323, 335, 359, 
360, 361, 380, 386, 394, 395, 
397, 411, 419, 421, 457, 460, 
462, 463, 467, 468, 478, 479, 
480, 508, 509, 51 1, 515, 589, 
601, 602, 603, 604, 624, 625, 
637, 641, 647, 64S, 657, 666, 
679, 687, 695, 696, 698, "769, 
741, 749, 754, 755, 758, 781, 
793 

Carraci, familia, 224, 619 

Castelar, Emilio, XIV, 100, 555 

Castell, contele, 415 

Castiglione, Baldassarre, 334, 706, 
707 

Catargi-Bednianu, 656 

Catargi, Henri, 516, 656 


801 


Catargi, procuror, 640 
Catargiu, AL, 392, 400, 413, 418, 
425, 427, 486, 743, 750, 759 


Catargiu, Lascăr, 256, 394, 397, 


455, 460, 605, 647, 648, 649, 
653, 656, 659, 664, 695, 6%, 
709, 731 

Catargiu, Nicu, 710 

Caterina a Il-a, 390 

Cato (cel Tîntr), 623 

Cavour, Camillo Benso, conte de, 
419, 756 

Călin, Liviu, 752 

Călinescu, George, VIII, X, XI, 
XII 

Cellini, Benvenuto, XXXVII 

Cenci, Beatrice, 198, 603 

Cerna, Panait, 499 

Cernat, Alexandru, 373 

Cezar (Caius Tuluis Caesar), 
XXXV, 167, 200, 284, 339, 
355, 459, 725 

Chabudianu, Alexandrina, 46, 51 

Chendi, Ilarie, 734 

Cheruel, M., 572 

Chibici-Rîvneanu, A., 296, 595, 
679 

Chopin, Frederic, 144, 148, 439 

Cicero (Cicerone), Marcus Tullius, 
VIII, XXXVIII, 201, 202, 203, 
459, 761 

Cimabue, Giovanni, XXXVII 

Cioculescu, Şerban, X, XII, XVI, 
XVIII, 501, 502, 545, 550, 752 

Cîrlova, Vasile, 138 

Claudiu I, XXXVI 

Claudius, Albinus, 604 

Clement XI, 3 

Constantinescu, Gogu, 360 

Constantinescu, Petrică, 552 

Conţi, Michelangelo, 3 


802 


Corneille, Pierre, 598, 684 

Coşbuc, George, XXII, 258, 307, 
543, 575, 594, 629, 649, 659, 
671, 689, 717, 745, 770, 771, 
782, 784, 785, 786, 788, 790 

Crăiniceanu, Gr., 620 

Creangă, Ion, 165, 249, 543, 663, 
788, 789 

Creţeanu (Cretzeanu), Gheorghe 
G., 318, 595, 697 

Cridim, Cristu (Cr. I. Dumi- 
trescu), 17, 502 

Cromwell, Oliver, 461 

Cruceanu, Ştefan, 711 

Cuciureanu, Victor, 359 

Curticean, Mircea, 502 

Curtius, Ernst, 298, 681 

Curtius, Rufus, X X X V 

Cuza, Al. I., 271, 455, 506, 507 


Dahn, Felix, 770, 771 

Dandolo, Emilio, 347, 720 

Daniil, episcop, 2 

D'Annunzio, Gabriele, XXV, 
XXVII, 217, 406, 459, 614 

Dante Alighieri, XXXVII, 260, 
370, 388, 607 

Daremberg, Charles Victor, 165, 
572 

Darwin, Charles, 683 

Davila, Alexandru, 7, 496 

Dăianu, Iie, XLII, 18, 502, 503 

Dănescu, Eliza, 561 

Dănescu, Ion, 120, 553 

Delamarina, Victor Vlad, 791 

Delavrancea, Barbu Ştefănescu, 
XIV, XXII, XXIV, XXVI, 
222, 257, 305, 498, 529, 543, 
575, 595, 600, 618, 6^2, 649, 
659, 660, 671, 717, 745, 781, 
785 


De Ligne, prințesă, 410 

Della Robbia, Luca, XXV, 350, 
722 

Demetrescu, Dem. S., 344, 415 

Demetriad, Mircea, 581, 608 

Demetriescu, Anghel, 360, 717, 
727 

Demidow, Bonaparte Mathilda, 
XXXIV, 404, 409, 746 

Densusianu, Ovid, XXVII, 493, 
501, 503, 787, 788, 789 

Depărățeanu, Alexandru, 553, 583 

Diamandi, Constantin, 483 

Dickens, Charles, XXIV, 302, 
381, 641, 649, 750 

Diderot, Denis, VIII 

Didius, Iulianus, 604 

Dimitroff, Stoian, 752 

Dio, Cassius, 600 

Diogene din Sinope, 90 

Dissescu, Constantin, 428, 759 

Djuvara, d-na, 37, 194, 305 

Djuvara, AI. G., 507, 519, 527, 
531, 532 

Djuvara, Trandafir, XIII, XV, 
XVII, XXXIII, XLII, 22, 24, 
308, 309, 316, 336, 342, 359, 
485, 495, 504, 507, 508, 510, 
512, 513, 519, 520, 523, 524, 
526, 528, 531, 532, 533, 535, 
542, 548, 549, 573, 578, 599, 
600, 602, 640, 652, 653, 655, 
660, 661, 662, 663, 684, 686, 
689, 690, 696, 698, 713, 717, 
742, 768 

Dobrogeanu-Gherea, Constantin, 
XXIII, 253, 258, 259, 260, 261, 
263, 269, 313, 325, 390, 435, 
568, 627, 630, 645, 649, 650, 
651, 652, 659, 660, 692, 694 

Docan, Nicolae, 67, 536, 537, 662 


Doici, Carlo, 330, 517, 705 

Domenichino (Domenico Zam- 
pieri), 236, 629, 705 

Donatello (Donato di Niccolo di 
Batto Bardi, zis), XXXV, 350, 
722 

Dosoftei, mitropolitul, 1, 2, 3, 
494, 496 

Dostoievski, Feodor, XXIV, 
XXV, 213, 219, 222, 229, 230, 
285, 617, 623 

Dou, Gerard, 291, 675 

Draga, Maşina, 418, 753 

Dragomirescu, Mihail, XVIII, 
XXIII, XXVIII, XXIX, XLII, 
XLIII, 69, 70, 71, 73, 74, 76, 
78, 79, 81, 82, 187, 271, 325, 
343, 381, 382, 392, 537, 538, 
539, 540, 541, 543, 544, 545, 
546, 592, 594, 595, 598, 613, 
617, 660, 661, 673, 677, 687, 
688, 693, 701, 702, 705, 7C7, 
715, 718, 727, 734, 735, 739, 
761, 777, 782, 783, 787 

Dreyfus, Alfred, 410, 749 

Du Bois-Reymond. Emil, 266 
655 

Duca, Olga, 695 

Dumas, Alexandre, 246 

Dumas, AL, d-na, 409 

Dumbrăveanu, Th., 581 

Duruy, Victor, XXXV, 298, 681 

Dymsza, Eugen de, 662, 679, 708 

Dymsza, Livia, IX, 335, 710 


Economu, Neculachi, 103, 153 

Egmont, Lamoral, conte de, 289, 
674 

Eiffel, Gustave, 636 

Eliade, Pompiliu, 384, 402, 736, 
783 


803 


Eliot, George, XXIV, 638 

Elisabeta, regina, 34, 260, 513, 
517, 619, 652 

Eminescu, Mihai, XXII, XXXVII, 
165, 216, 220, 226, 227, 248, 
249, 252, 266, 267, 268, 296, 
313, 325, 361, 3S3, 438, 441, 
470, 500, 507, 511, 521, 529, 
541, 543, 575, 579, 580, 581, 
611, 612, 613, 620, 621, 641, 
642, 655, 657, 658, 663, 679, 
692, 693, 698, 702, 707, 727, 
739, 763, 764 

Engaliceff, colonelul, 415 

Engels, Friedrich, 260 

Esarcu, Constantin, XVII, 
XXXIV, XLII, 22, 23, 31, 33, 
38, 39, 40, 83, 86, 259, 262, 
342, 372, 505, 512, 519, 520, 
523, 548, 574, 649, 658, 659, 
718 

Euripide, 598 

Evolceanu, D., 71, 307, 343, 
344, 382, 495, 538, 539, 598, 
660, 687, 689, 693, 701, 705, 
715 


Faliero, Marino, XXXVII, 197, 
603 

Ferdinand, prințul, 400, 463, 513, 
515, 518, 774 

Ferrero, Gugliemo, 164, 459, 
572, 773 

Fidias, 673 

Filaret (al Râmnicului), 2 

Filimon, Nicolae, XXVI 

Filip (al Macedoniei), 293, 677 

Filip II, 674 

Filipescu, Iorgu, 710 

Filipescu, Nicolae, 62, 360, 462, 


804 


463, 516, 534, 596, 727, 742, 
754, 774, 781 

Filitis, Dosoftei, 2 

Flandra, contele de, 691 

Flaubert, Gustav, VIII, XX, 
XXIV, XXVI, 246, 639, 64l, 
682, 683 

Fleva, Nicolae, 400, 427, 428, 
443, 466, 467, 476, 483, 743, 
758, 759, 765, 

Florescu, Al. G., 400, 413, 416, 
425, 426, 427, 457, 743, 751, 
784 

Florescu, Bonifaciu, 174, 210, 581, 
608 

Florescu, I. Em., 256, 515, 519, 
520, 647, 648, 653 

Floru, I. S., 538, 693, 701 

Fogazzaro, Antonio, XXV, 350, 
722 

Forca Palena, Nicolai de, 237 

Foscolo, Ugo, 236, 237, 629 

Francisc, Iosef, 723 

Franco Niccolo Don, 8 

Freytag, G., 771 

Froehner, Wilhelm, XXIV, 224, 
620 


Gafița, Mihai, XIII, 504, 523, 
549, 563, 566, 596, 600, 612, 
620, 645, 670, 684, 690, 698, 
731, 737, 743, 751, 775, 776, 
792, 795 

Galileu (Galileo Galilei), 236 

Garibaldi, Giuseppe, 64, 419, 
499 

Gavriil, mitropolitul, 2 

Gautier, Theophile, 381 

George, Tudor, 761 

Germani (Ghermani), Menelas, 
648, 656, 709 


Ghenadie Petrescu, mitropolitul, 
456, 720 

Gheorghiu, Lascăr, 508 

Gheorghiu, Xenophon, 301, 684 

Gheţie, Ion, 494 

Ghica, A1., 359 

Ghica, Brigadier, Alexandru, 310, 
311, 318 

Ghica, Dimitrie I., 313, 405, 488, 
592, 676, 795, 796 

Ghica, Emil, 359, 666 

Ghica, Grigore III, 569 

Ghica, Grigore G., 26, 243, 276, 
359 

Ghica, Ion, VII, 563, 581, 725 

Ghica, Mişu, 516 

Ghica, Nicolae, 478 

Ghica, Pantazi, 144, 174, 563 

Ghica, Vladimir, 443, 444, 456, 
765 

Gibbon, Edward, XXXV, 205, 
214, 607 

Gladstone, William, Ewart, 522 

Goethe, Johann, Wolfgang, VII, 
IX, 72, 246, 248, 317, 472, 
598, 622, 639, 642, 771 

Gobl, Carol, 402, 403, 527, 744, 
745 

Goga, Octavian, 571, 594, 659, 
784, 785, 786, 787, 788, 790, 
791 

Gogol, Nicolai V., 284, 737 

Goldiş, Vasile, 439, 764 

Gorki, Maxim, 438, 440 

Gounod, Charles, 189, 595 

Graeve, editorul, 312, 313, 351, 
692, 693 


Grandea, Grigore H., XIV, XLII, 
87, 343, 549, 552, 715 
Grădişteanu, Ion. O, 286, 670 


Grădişteanu, Petre., 375, 387, 
737 

Gregorovius, Ferdinand, XXXV, 
156, 273, 567, 662 

Grigorescu, Nicolae, 493, 717, 
771 

Grigorie, episcop, 2 

Grillparzer, Franz, 191, 598 

Gruber, Eduard, 600 

Gubernatis, Angelo de, 88, 89, 
550 

Guhl, Ernst, 165, 572 

Gustav MII, 636 

Gustav, Adolf, 636 


Hagi-Theodoraki, Elena, 332, 
707 

Haimann, editorul, 268, 657 

Hals, Frans, XXXIX, 319,697 

Hannibal, 203, 284, . 669, 670 

Harţe, Francis, Bret, XXIV, 
XXV, 219, 246, 381, 408, 
465, 528, 615, 

Hasdeu (Hîjdeu), Bogdan P., 
XLII, 9, 23, 88, 89, 253, 326, 
398, 497, 509, 549, 550, 595, 
645, 674, 743 

Hasdeu, Iulia, 88, 550 

Hathaway, Anna, 248 

Hebert, Ernest, 224, 410 

Heem, Jean David, 289, 673 

Heine, Heinrich, 317, 528 

Helst, Berthelemy van der, 6S0 

-lepites, St. C, 769 

Herodot, 550 

Hildebrand, Carol, 528 

Hohenzollern, dinastia, 513, 515 

Homer, 11, 93, 522 


Horatius, Quintus Flaccus, 47, 


805 


510, 520, 521, 522, 527, 577, 
655, 656 
Houssaye, Henri, 409, 748 
Hiibsch, Eduard, 223, 619 
Hugo, Victor, XIV, 510, 554 
Humboldt, Wilhelm von, 622 
Humpel (Maiorescu), Emilia, 376, 
732 
Hurmuzachi, Eudoxiu, 685 


Iacob, mitropolitul, 2 

Ibrăileanu, Garabet, XXV, 
XXVII, 787 

Ictinos, 673 

Ignatiev, conte, 371 

Iliescu, D., 488, 796 

Inocenţiu III, 156 

Inocenţiu XIII, 3 

Ioana d'Arc, 390 

Ioanid, Eliza, 563 

Ioanin, Duiliu, XIII, XIV,XXX, 
XXXIII, 91, 94, 114, 254 
5C9, 551, 552, 580, 582, 583, 
646 

Ionescu-Gion, G., 403, 717, 735, 
745 

Ionescu, N., 448, 766, 771 

Ionescu, Take, 306, 428, 463, 
476, 480, 688, 717, 783 

Iorga, Nicolae, IX, XXIV, 155, 
238, 257, 493, 496, 567, 569, 
629, 630, 649, 662, 663 


Iosifescu, Silvian, 752 


Istrati, Constantin, dr., 160,570, 
717 


Iueme IV, 156 


Kalinderu, Ion, XLII, 164, 166, 
168, 571, 573 


Kant, Immanuel, 467 


806 


Karl XII, 636 

Kaunitz, Wenzel Anton, prinț von 
Kaunitz-R'etberg, 660 

Kaunitz, contesa, 271 

Kipling, Rudyard, 395, 465, 741 

Kneipp, Sebastian, 282, 283 

Koch, Robert, 241, 632 

Kogălniceanu, Mihail, VIII, 371, 
725 

Koner, Wilhelm, 165, 572 

Kotzebue, August von, 657, 658 

Kremnitz (Clara), 599, 662 

Kretzulescu, Emanoil, 29, 31, 32, 
33, 254, 322, 262, 359, 398, 
666, 701 

Kretzulescu, Nicolae, 49, 371, 
530, 730 

Krlidner, generalul, 769 


La Fontaine, 684 

Lahovary, Alexandru, 256, 273, 
275, 313, 322, 637, 640, 641, 
647, 656, 659, 662, 664, 666, 
668, 696, 709, 743 

Lahovary, Al. Em., 155, 322, 
353, 359, 379, 393, 396, 397, 
479, 533, 534, 567, 712, 724, 
734, 742 

Lahovary, George Em., 60, 62, 
63, 169, 519, 534, 373, 742 

Lahovary, Iacob, 421, 757 


Lahovary, Ion (Jean), 398, 472, 
743 

Lahovary, Jacques, 478 

Lamartine, Alphonse de, XIV, 
XXXVIII, 100 

Lascăr, Ioniță, 508 

Lascăr, Iordache, 508 


Laurian, D. Aug., 295, 595, 602, 
679 


1] 


1! 


I 


1 
! 


Lazăr, Gheorghe, 584 

Lazu, Gr. N., 307, 689 

Lecca, Haralamb, 49, 343, 344, 
530, 715 

Leconte de Lisle (Charles Mărie 
Leconte), XXXV, 711 

Legouve, Ernest, 684 

Leonescu, V., 496 

Leonida I, regele Spartei, 293, 
677 


Leopardi, Giacomo, XXIV, 48, 


49, 50, 207, 216, 226, 227, 228, 
247, 248, 260, 283, 437, 528, 
530, 607, 608, 612, 622, 642, 


763 


Lesage, Rene, Alain, 625 

Lessing, Gotthold Ephraim, 622 

Ligne, Charles Joseph de, 749 

Litzica, Constantin, 540 

Locusteanu, P., XXIX, XXX, 14 

Longinus, Cassius, 600 

Loredano, 307, 518, 519, 574, 
654 

Loria, Achille, 260, 269, 651 

Loti, Pierre, XVI, 34, 222, 512 

Louis X V , 678 

Lovinescu, Eugean, VIII, X, XII, 
XIII, XVI, XXVII, XXVIII, 
XLII, 171, 574, 575, 576, 
577, 598, 787, 789 

Loyola, Ignațiu, XXIX 

Lucaciu, Vasile, 8, 496 

Lucanus, Marcus Annaeus, 623. 
625 

Ludovic al XIV-lea, 260, 678 

Lupescu, A., 488, 796 

Lupu, Costache, d-na, 210 

Lytton, Bulwer, Edward, XXX VII 


Macaulay, Thomas Babington, 
baron de, 360, 727 


Macedonski, Alexandru, XIV,X V, 
XLII, 172, 173, 174, 175,176, 
177, 178, 344, 502, 568, 574, 
578, 579, 580, 581, 582, 583, 
787 

Machiavelli, Niccolb, XXXVII, 
261, 437, 763 

Macri, Panait, 317 

Mahomed III, 156 

Mai Angelo, 608 

Maior, Petru, 2 

Maiorescu, Ana, 180, 181, 182, 
183, 184, 1S5, 186, 192, 214, 
23S, 239, 243, 262, 268, 272, 
277, 279, 281, 282, 283, 289. 
291, 292, 294, 297, 305, 308, 
314, 318, 319, 320, 324, 326, 
330, 333, 334, 335, 338, 342, 
345, 348, 350, 353, 356, 357, 
363, 365, 375, 383, 385, 386, 
387, 388, 391, 392, 393, 406, 
409, 411, 412, 413, 42S, 432, 
433, 436, 443, 446, 448, 452, 
458, 468, 471, 472, 473, 477, 
479, 481, 484, 584, 585, 586. 
587, 588, 589, 590, 592, 599, 
678, 711, 747, 777 

Maiorescu, Titu, IX, X, XII, 
XV, XVI, XVIL, XVIII, 
XIX, XX, XXI, XXII, 
XXIII, XXIV, XXV, XXVI, 
XXVIII, XXIX, XXX,. 
XXXIII, XXXIV, XXXV, 
XXXVIII, XL, XLII, XLIII. 
XLIV, 10, 26, 28, 34, 38, 41, 
48, 69, 71, 72, 73, 183, 184, 
185, 186, 189, 190, 191, 192, 
193, 194, 195, 199, 201, 202, 
204, 206, 208, 209, 211, 212, 
213, 214, 21S, 220, 222, 223, 
224, 225, 226, 227, 231, 232, 


807" 


236, 
244, 
258, 
267, 
275, 
283, 
297, 
30S, 
321, 
330, 
342, 
349, 
357, 
366, 


376, 


385, 


392, 


399, 
408, 
415, 
427, 
435, 
444, 
451, 
463, 
474, 
480, 
501, 
519, 
537, 
579, 
589, 
596, 
602, 
608, 
614, 
621, 
627, 
633, 
643, 
649, 


238, 
245, 
259; 
269, 
276, 
285, 
298, 
311, 
324, 
331, 
343, 
351, 
360, 
367, 


239, 
250, 
262, 
270, 
277, 
286, 
299, 
312, 
326, 
333, 
345, 
352, 
362, 
368, 


378, 
387, 388, 389, 
393, 


401, 
409, 
420, 
428, 
437, 
445, 
452, 
466, 
475, 
481, 
502, 
520, 
540, 
580, 
591; 
597, 
603, 
609, 
615, 
622, 
628, 
634, 
644, 
650, 


402, 
410, 
423, 
429, 
438, 
446, 
453, 
468, 
476, 
482, 
505, 
521, 
541, 
584, 
592, 
598, 
604, 
610, 
617, 
623, 
629, 
637, 
645, 
651, 


240, 
252, 
263, 
272, 
278, 
289, 
301, 
314, 
327, 
334, 
346, 
353, 
363, 
369, 
380, 


395, 
404, 
411, 
424, 
430, 
440, 
448, 
458, 
470, 
477, 
484, 
507, 
522, 
542, 
585, 
593, 
599, 
605, 
6ll, 
618, 
624, 
630, 
638, 
646, 
652, 


241, 
254, 
264, 
273, 
280, 
292, 
303, 
318, 
328, 
336, 
347, 
354, 
364, 
372, 
381, 
390, 
396, 
405, 
412, 
425, 
432, 
442, 
449, 
459, 
471, 
478, 
489, 
509, 
523, 
543, 
586, 
594, 
600, 
606, 
612, 
619, 
625, 
631, 
639, 
647, 
653, 


654, 655, 657, 658, 659, 660, 
661, 662, 663, 664, 665, 666, 
667, 668, 669, 672, 673, 674, 
675, 676, 677, 678, 679, 681, 
682, 683, 684, 685, 686, 688, 
689, 690, 691, 692, 693, 694, 
695, 696, 697, 698, 699, 700, 
701, 703, 704, 705, 706, 707, 
708, 709, 710,. 711, 712, 713, 
714, 715, 716, 717, 718, 719, 
720, 721, 722, 7123, T24; 7125, 
726, 727, 728, 729, 730, 731, 
732, 733, 734, 735, 736, 737, 
738, 739, 740, 741, 742, 743, 
744, 745, 746, 747, 748, 749, 
750, 751, 753, 754, 75, 
757, 758, 759, 760, 761, 762, 
763, 764, 765, 766, 767, 768, 
770, 771, 772, 773, 714, 115, 
776, 777, 718, 719, 780, 781, 
782, 784, 785, 786, 788, 789, 
791, 792, 793, 794, 795, 7%, 
797 


Malatesta, familia, 200, 605 
Manara, Luciano, 347, 720 
Mândrea (Lenguceanu), Henriette, 
XLV, 533, 536, 643 


Manliu, I., 372, 730 

Mânu, Gheorghe, 316, 428, 661, 

696, 709, 769 

Margareta, regina, 516 

Marghiloman, Alexandru, 419, 
422, 426, 463, 514, 604, 647, 
648, 657, 709, 741, 753, 754, 
755, 756 

Marghiloman, Eliza, 755 


Marghiloman, Iancu, 755 


Măria (de  Couburg-Gotha), re- 
gina, 463, 518, 755, 775 


Martens, Fany, 140, 141 

Marx, Karl, 260 

Massim (Maxim), I.C., 269 

Maupassant, Guy de, 510, 641, 
683 

Mavrocordat, Edgard, 31, 34, 36, 
38, 39, 40, 243, 244, 262, 
267, 269, 416, 483, 484, 485. 
511, 516, 517, 637, 640, 658 

Mavrocordat, Irena, 516 

Mavrocordat, Nicolae, 3 

Mavrodi, Eugeniu, 23, 24, 30, 

254, 359, 398, 416 

Mărgărit, Apostol, 354, 420, 724, 

725 

Mecu, Nicolae, 550 

Medicis, Laurențiu de, 260 

Mehedinți, Simon, IX, XXIX, 
XLII, 439, 488, 660, 763,783, 
795 


Memling, Hans, XXXIX, 289, 
319, 674 

Merimee, Prosper, 737 

Messallna, Valeria, XXXVI 

Michăllescu, Şt., 194, 295, 602, 
679 


Michelangelo Buonarroti, XXXV, 
XXXVII, 129, 218, 219, 261, 
606 

Miele, Veronica, 238, 568, 630 
Miclescu, Em., 752 


Micu, Samuel, 2 


Mihăileanu, Ştefan, 417, 419. 
752 

Miller-Verghy, Elena, XIII, XIV, 
XVII, XXXIII, XXXIX, 59% 


Miller- Verghy, Margareta, XXIX 
Millevoye,  Charles-Hubert, 553 
Mincu, Ion, 194, 360, 436, 509. 
553, 602, 717 


Mincu, Pavel, 509 

Mincu, Ştefan, 509, 553, 554, 562 
Mitillneu, Mihail, 416 

Moliere, 684, 788 


Mommsen, Theodor, XXXV, 
XXXVII, 171, 200, 355, 528, 
573 


Montalba, Silvia, 595 
Montenegro, Elena de, 351 
Morțun, Vasile G., 233, 626, 
627, 628 
Moruzi, Alexandru, 672 
Miiller, Carol, 48, 53, 318, 320, 
340, 377, 378, 495, 524, 527, 
533, 626, 6S1, 684, 691, 692, 
693, 694, 698, 706, 722 
Munteanu, Ecaterina, XIV 
Murillo, Bartolome Esteban, 291 
Murnu, George, 11, 498, 499 
Musset, Alfred de, XIV, 115, 120, 
228, 557, 558 


Nanu, Constantin, 322, 359,416, 
483 

Nanu, Dimitrie, 337, 711, 712 

Napoleon I Bonaparte, 200, 238, 

284, 339, 746 

Napoleon III, 410 

Naum, Anton, 540, 672, 674, 

685 

Nădejde, Gh., 626, 627 

Nădejde, I. N., 626, 627 

Nădejde, Sofia, 233, 626 

Neagoe, Ion, dr., 194, 601 

Neculce, Ion, VII 

Nedelcu, Ştefan, 423 

Nedeyanu, Dimitrie, 359 

Negri, Nică, 6S6 

Negru-Vodă, 497 

Negruzzi, Constantin, 576 


Negruzzi, Iacob, IX, XII, XX, 
XXI, XXIV, XXXVI, XLII, 
XLIII, 71, 185, 198, 263, 373, 
275, 281, 282, 2S6, 287, 288, 290, 
296, 299, 308, 314, 320, 325, 
332, 334, 411, 494, 498, 525, 
526, 527, 528, 538, 540, 551, 
569, 5S5, 591, 598, 612, 613, 
630, 631, 650, 666, 667, 669, 
673, 687, 689, 695, 696, 697, 
698, 701, 702, 707, 708, 715, 
750 

Negruzzi, Măria, 185, 273, 2%, 
299, 308, 314, 320, 335, 411, 
451, 585, 598, 630, 650, 679 

Negulescu, Petre P., XXII, 187, 
325, 377, 538, 592, 594, 598, 
677, 688, 693, 701, 702, 707, 
732, 783 

Neniţescu, Dimitrie S., 165, 572 

Neniţescu, Ştefan, IX 

Nero (Tiberius Claudius Drusus 
Germanicus), 285, 395, 741 

Nerval, Gerard de, 248, 639 

Newton, Isaac, 622 

Nicolae, marele duce, 369, 37C. 
730 

Nicolau, Dobre, 194, 601 

Nicoleanu, Nicolae, 207, 607 

Nicolescu-Voetineanu, 360 

Nişcov, Viorica, 550 

Nottara, Constantin I., 511 

Nouy, Lecomte de, 685 


Obedenaru, Alexandru, 601 

Obrenovici, Alexandru, 753 

Odobescu, Alexandru, VIII, 
XXXIV, 258 

Ohnet, Georges, X XIV 


310 


Ollănescu-Ascanio, D. C, XLIII, 
29, 44, 47, 49, 52, 266, 267, 
270, 276, 298, 345, 346, 387, 
389, 433, 449, 451, 452, 481, 
495, 507, 509, 510, 520, 521, 
522, 551, 655, 656, 658, 666, 
667, 672, 674, 693, 708, 714, 
715, 717, 718, 725, 734, 735, 
738, 761, 762, 767, 781, 782, 
783, 784 

Ollendor/f, editorul, 63, 406, 
535, 592, 746 

Onciul, Dimitrie, 540, 782, 791 

Orsini-Gravina, 2 

Orsini, Vincenzomaria, Fra, 2 

Osman, Nuri Paşa, 770 

Osman-Tahir, 219 

Ovidius, Publius Naso, XIV 


Pacleanu, Mărie, 61, 534 

Pacleanu, Mihai, 69 

Paleolog, Maurice, 410, 749 

Palladio, Andrea, 156, 567 

Pangrati, E. A., 540, 783 

Pann, Anton, 55, 769 

Panu, G., 428, 759 

Papinian (Aemilius Papinianus), 
604 

Papiniu, loan N., 23, 83, 359, 
484, 604 

Parysiewicz, Iosaphat, 3 

Patti, Adelina, 595 

Pavelescu, Cincinat, 74, 344, 543, 
715 

Pavoncelli, Nicolae, 396 

Păucescu, Grigore, 49, 316,529, 
696 

Pembroke, contele, 248 

Pencovici, Alecu, 219 


Pencovici, Eustațiu, 413, 459, 
485, 750 


Pericles, 260, 287, 298, 673,681, 
725 

Perodi, Emma, 223 

Perticari. 240, 243, 287, 292, 
672, 676 

Pescenius, Niger, 604 

Petrarca, Francesco, 260, 441 

Petraşcu. Nicolae, VIII, IX, XI, 
XII. XV, XVI, XX, XXX, 
XXXIII, XXXVI, XXXVII, 
XLII, 22, 24, 30, 187, 194, 
250, 252, 266, 267, 308, 315, 
389, 39C, 396, 434, 435, 436, 
504. 507. 511, 512, 542, 592, 
594. 600, 602, 618, 640, 641, 
643, 655, 656, 671, 680, 695, 
715, 716, 717, 718, 734, 735, 
738, 762, 782 

Petrescu, Camil, XXVII 

Petrescu, Dumitru, 715 

Phereckyde, Mihail (Mişu), 301, 
505, 599, 684, 693, 696 

Phidias. 298 

Philippide, Alexandru, 540 

Pilat din Pont (Pontius Pilatus), 
143 

Plagino, Alexandru, 33, 88, 245, 
512, 550 

Platon, 100, 378, 465 

Pliniu cel tînăr, XXXV, 167, 168, 
421, 573 

Poe, Edgar, XXIV, 223, 225, 
246, 618 

Poenaru, Constantin, 709 

Polione, Vedius, 208, 60S 

Poni, Fiscian, 658 

Popescu, Alexandru, 130 

Popescu, Anicuța, 563 

Popescu, Petre-Gogan, 572, 577 

Popescu, Spiridon, 785 

Popescu, Ştefan N., 162 


Popovici, Constantin G., 30, 359, 
672 

Popovici-Bănăţeanul, Ion, 302, 
340, 382, 440, 543, 670, 671, 
685, 709, 713, 782, 786, 791 

Porta, Giacomo della, 219, 614 

Primoli, contele, 406 

Protopopescu, Pake, 707 

Pruncii, Nicolae, 100, 141, 174, 
555, 562, 580 

Puşcariu, Sextil, XXVIII, XLII 


Quintescu, N., 674 


Racine, Jean, 684 

Racoviță, Mihai, 2 

Raditz, Alisa de, XV, XVII, 
715, 720, 722, 125 

Rădulescu-Motru, Constantin, 
XXVIII, 345, 435, 538, 594, 
701, 715, 762 

Rădulescu, lon Heliade, 237, 
578, 642, 769, 770, 771, 772 

Rădulescu-Pogoneanu, I. A., 187, 
188, 392, 440, 538, 592, 595, 
598, 660, 674, 675, 705, 739, 
764 

Răsmeriță, M., 78, 79, 80, 84, 
546 

Râpeanu, Sanda, 568 

Râpeanu, Valeriu, 568 

Rebreanu, Liviu, XXVI, 670, 
708 

Regnard, Jean-Francois, 684 

Rembrandt, Harmenez van Rijn, 
XXXIX, 291, 680 

Remer, Ecaterina, 562 

Renan, Ernest, 404, 746 

Reuter, Fritz, 598 

Ricci, Matteo, marchizul, 88, 89, 
550 


811 


Rich, Anthony, 165, 572 

Richard III, 683, 783 

Robin, Francois, 538, 701 

Romalo, 22, 210, 243, 244, 503 

Roman, Alexandru, 674 

Roman, Ion N., XVII, 311, 312, 
313, 315, 320, 332, 692, 693, 
695, 705, 707 

Romanescu, Aristizza, 581 

Romanilli, Carlo Jacobo, 3 

Rosei, F., 184, 185, 590 

Rosetti, Alexandru, 752 

Rosetti, Casia, 598 

Rosetti, Dimitrie R. (Max), 468, 
777 

Rosetti, Gheorghe, 486 

Rosetti, Radu, 585 

Rosetti, Theodor, 509, 601, 602, 
605, 648, 679 

Rosetti, Vintilă, C. A., 645 

Rosetti-Solescu, Gh., 198, 243, 
603 

Rossini, Gioacchino, 234, 628 

Rousseau, Jean-Jacques, XIV, 96 

Rubens, Peter Paul, XXXIX, 
289, 291, 620 

Ruffini, Giovanni, X X V 

Ruysdael, Jacob van, XXXIX, 
2S9, 673 


Sadoveanu, Mihail, XL 

Saglio, Edmond, 165, 572 

Sainte-Beuve, Charles Augustin, 
120, 558 

Saint-Simon, Louis de Rouvroy 
VII 

Saita, I. G., 496 

Saluzzo, conte, 242 

Sand, George, 350 


812 


Sanielevici, Henri, 435, 762, 787 

Sarafoff, Boris, 418, 420, 752, 
753 

Sardou, Victorien, 352, 361, 724 
Sassoferrato (Giovanni Battista 
Salvi), 330, 705 

Săndulescu, AL, 494, 508, 550 

Sbiera, I., 674 

Schiavoni, Ida, 691 

Schilder-Schnuldner, general, 769 

Schiller, Friedrich, IX, 598, 622, 
699, 771 

Schipek, Francois, 595 

Schopenhauer, Arthur, 202, 374, 
378, 434, 510, 605, 657, 658, 
710, 733, 755 

Scipio, Publius Cornelius, 670 

Scrob, Carol, 175, 581 

Sebastian, Mihail, IX, X, XI, 
XII, XVI 

Seneca, 598 

Septimiu, Sever, 200, 604, 605 

Sevastos, Elena, 257, 648 

Sevigne, Mărie de Rabutin- 
Chantal, VIII 

Shakespeare, William, 225, 230, 
246, 248, 260, 261, 286, 457, 
611, 642 

Shelley, Percy Bysshe, 464, 465, 
736 

Simionescu-R'mniceanu, Dumitru, 
360, 534, 551, 552, 562 

Simionescu-Rîmniceanu, Elena, 
552, 583 

Simionescu-Rîmniceanu, I., 423, 
757 

Simionescu-Rîmniceanu, Marin, 
XLV 

Simonide, 321, 700 

Sion, G., 99, 554 

Sixt IV, 155, 156, 567 


Slavici, Ioan, XI, XXII, XXIV, 
XXVI, 315, 334, 377, 438, 
439, 440, 447, 451, 452, 457, 
543, 575, 594, 659, 671, 685, 
687. 688, 693, 695, 732, 763, 
766, 7b9, 770, 772, 773, 782, 
784, 7S5, 786, 791 

Slăvescu, Ştefan, X L V 

Smith, William, 298, 681 

Socec, Ioan, V, 266, 267, 312, 
313, 340, 377, 378, 521, 537, 
540, 611, 655, 657, 693, 696, 
698, 761, 772 

Sofocle, 260, 287, 288, 298, 301, 
355, 671, 674 

Soveja, Măria, 578 

Southampton, contele, 248 

Spencer, Herbert, 302, 603,684 

Speranța, Th. D., 447, 707, 766, 
769 

Spinoza, Baruch, 187 

Stamati, mitropolitul, 2 

Stechetti, Lorenzo, 207, 607 

Steen, Jan, 680 

Stein, Carlotta de, 248 

Steinberg, H., 692 

Stendhal (Henry Beyle), VII, 
XXIV, XXVI, 246, 404, 639 

Stere, Constantin, 172 

Stoenescu, Th., 343 

Stoicescu, C. I., 422, 726 

Stolojan, Anastase, 191, 598 

Stratilescu, D., XXIII, XXVIII, 
16, 487, 502, 594, 794, 795, 
796 

Stratilescu, Tereza, 702 

Strauss, Johann, 560 

Streinu, Vladimir, XIII 

Sturdza, Dimitrie A., XXXIV, 
XLII, 22, 24, 55, 62, 167, 
282, 304, 305, 306, 307, 370, 


379, 394, 397, 398, 402, 407, 
416, 422, 447, 451, 453, 455, 
457, 466, 483, 494, 505, 506, 
507, 509, 514, 515, 533, 535, 
571, 604, 647, 656, 685, 686 
687, 700, 708, 709, 710, 714, 
720, 725, 726, 730, 733, 734, 
736, 737, 741, 743, 745, 749, 
753, 766, 768, 769, 770, 771, 
773, 782 

Sturdza, Dim. M., 657, 658 

Sturdza, Mihalache, 268, 657 

Sturdza, Zoe, 604 

Sutzu, Irena, 755 

Szenkiewicz, H., 741 

Szklubic, Thomas, 3 


Şaraga, Samoil, 692 

Şăineanu, Lazăr, 412, 750 

Şeptilici, Matei, 745 

Şerbănescu, Theodor (Todiriță), 
288, 673 

Şincai, Gheorghe, 2 

Şonţu, Gheorghe, 373 

Ştefan cel Mare, 155, 156 

Ştirbei, Alexandru, 656, 697,755 

Ştirbei, Barbu, 755 

Ştirbei, George, 755 


Tacit (Publius Cornelius Tacitus) 
434, 761 

Taine, Hyppolite, XXXV, 19%, 
200, 261, 288, 507, 603, 605, 
610, 673 

Tarenţiu, 201, 202 

Tasso, Torquato, 236, 237, 518, 
608, 629 

Tasu, Vasile, 663 

Tattarescu, George, 553 

Teniers, David, 224, 289, 620 

Tennyson, Alfred, XXIV 


813 


Teoclorescu, I., 745 

Terentius, Marcus Varo, 203, 605 

Tenulian (Quintus Septimius 
Floreus Tertullianus), 167, 573 

Themistocle, 321, 700 

Theodorescu, Barbu, 569 

Theodorini, Elena, 234, 595,628 

Thucydide (Tucidide), XXXV, 
355, 725 

Tiberiu (Tiberius Claudius Nero), 
434 

Tintoretto, Jacopo Robusti, 
XXXV, 216 

Tiziano, Vecellio, XXXV, 216 

Tocilescu, Grigore, 674, 767 

Tolstoi, Lev N., XXI, XXII, 
XXIV, XXV, 53, 219, 220, 
229, 246, 271, 272, 277, 284, 
339, 365, 440, 623, 628, 651, 
660, 661, 665, 666 

Tokatti, Mina, 703 

Tomescu, D., 786 

Tomsa, Silvestro, 161 

TSpffer, Rudolf, 191, 223, 597, 
598, 618 

Torouţiu, I. E., IX, XIII, XLII, 
567, 568, 569, 663, 667, 707, 
716, 717 

Traian (Marcus Ulpius Traianus), 
XXXV, 7%, 167, 20, 421, 
504, 539, 573, 605, 620 

Turgheniev, Ivan, XXIV, 229, 
284, 627 

Tzigara-Samurcaş, AL, XLII, 
460, 774 


Țironis, Sta vru, 144 

Uescu, I., 502 

Ulpian (Domitius Ulpianus), 604 
Umberto I, 421, 757 


814 


Ureche, Alceu, 274, 663 
Urechiă, V. A., 3, 178, 179, 
494, 580, 584 


Varda, E. de, 421, 426 

Varlaam, mitropolitul, 2, 3 

Vasari, Giorr-io, XXXV, 156, 
567 

Văcărescu, căpitanul, 515 

Văcărescu, d-na, 85, 514 

Văcărescu, familia („afacerea"), 
XVII, XLIV, 513, 515, 516, 
520, 523, 653, 654, 663, 689 

Văcărescu, Elena, 35, 511, 513, 
514, 515, 517, 518, 519, 609, 
646, 671 

Văcărescu, Iancu, 513, 514, 646 

Văcărescu, Ion, 84, 85, 86, 257, 
510, 511, 512, 513, 514, 516, 
609, 660 

Văcărescu, Mihai (Mişu), 
(Claymoor), 255, 515, 646 

Văcărescu, Theordor, 339, 351, 
369, 371, 712, 723 

Veniamin, Costache, mitropolitul, 
2 

Vercingetorix, 339 

Verdi, Giuseppe, 542, 595 

Vergiliu (Publius Vergilius Maro), 
529, 610 


Vernescu, G,, 375, 674, 648 

Veronese, Paolo, XXXV, 216 

Vespucci, Amerigo, XXXVII 

Victoria, regina, 518 

Visconti-Venosta, 62, 415, 419, 
751 

Vlahuță, Alexandru, XIV, XXIII, 
267, 274, 295, 312, 313, 320, 
333, 344, 418, 543, 575, 655, 
663, 674, 679, 687, 688, 692, 


693, 695, 696, 698, 705, 732, 
781 
Voinov, Dimitrie N., 360, 540 
Volenti, N., 412, 540, 750 
Voltaire, VIII 
Vulcan, Iosif, 611, 674 


Wagner, Richard, 595 

Waldersse, Alfred von, 415, 751 

Walter, Charles, 742 

Wouwerman, Philips, XXXIX, 
289, 673 

Wriothesley, Henry, 248 

Wundt, Wilhelm, 762 


Xenopolu, Nicu (N.D.)., 233, 
626 
Xerxe I, 293, 677 


Zamfir (Blănaru), Ion (Gheor- 
ghe), 508 

Zamfirescu, Duiliu AL, IX, XXX, 
XXXI, XXXII, XLII, XLV, 


67, 525, 533, 536, 537, 554, 


566, 774 

Zamfirescu, Constantin, dr., 
XVII, XLII, 476, 484, 497, 
764 


Zamfirescu, Dimitrie, 528, 530 

Zamfirescu (Allievi), Henriette, 
XVI, XLII, 29, 230, 538, 
590, 607, 623, 624, 625, 628, 
632, 637, 641, 655, 661, 664, 
672, 675, 678, 684, 686, 688, 
705, 709, 711, 714, 721, 748 

Zamfirescu, Lascăr, XLII, 56 

Zamfirescu, Lascăr, XLII, 508, 
623 

Zamfirescu, Lucia, XLV, 501 

Zamfirescu, Theodor, 23, 24 

Zarifopol, Paul, XI 

Zenobia, regina, 103 

Zola, Emile, XXIV, 510, 639, 
641, 683 

Zuccaro, Federico, 350 


CUPRINS 


Studiu introductiv i A i i A . VII 
Notă asupra volumelor VII—VIII — Corespondentă ? i . XLII 
Către Academia Română . . . . 1 
Către Aicalay. . : f ; : f f 6 
Către Ion Bacalbaşa. i 
Către loan Bianu A . í i i 8 
Către Vintilă I. Brătianu. . i . i . i 13 
Către D. Caracostea. i ; . . i . 14 
Către Ercole Carini. E : ; ; i : ; 15 
Către Carol I . . . i . i . A i . 16 
Către Cristu Cridim (Cr. I. Dumitrescu), . ; Ă . 17 
Către Ilie Dăianu A E A ; E A 18 
Către Trandafir Djuvara . . . : f . f 22 
Către N. Docan. i : ; A x A i Au 
Către Mihai! Dragomirescu. i Ă 3 A i ; 69 
Către C. Esarcu. s; i i i . 83 
Către Gr. H. Grandea. ; : : ; : săi 
Către B. P. Hasdeu i; ; ; : i i ; : i 
Către  „LTndependance roumaine". i . i 90 
Către Duiliu Ioanin . . i A . 91 
Către Nicolae lorga. î . f 3 f A 153 
Către dr. C. Istrati ; A 7 A E .160 
Către Ion Kalinderu. A . i : A i } 164 
Către George Em. Lahovary. i i A : A 169 


Către  „Literatorul" 


617 


Către 
Către 
Către 
Către 


Eugen Lovinescu. 
Al. Macedonski 
Ana Maiorescu. 


Titu Maiorescu 


Note şi comentarii. 


Indice d e nume 


Tehnoredactor : VASILE CIUCA 
Lector : MARGARETA FERARU 


Bun de tipar : 26. 05. 2984 
Coli ed. 43,19, coli tipar 54. Planşe tipar 8 


Tiparul executat sub comanda 
` nr. 862 la 
Intreprinderea  poligrafică 

„13 Decembrie 1918" 

str. Grigore Alexandrescu nr. 8997 

e”l>tcM,, ~ Bucureşti 

Republica Socialistă România 


171 
173 
1SO 
189 


491 
799