Buletinul Casa Romana anul VIII, nr. 4, decembrie 1985

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

BULETINUL CASA ROMANA | DECEMBRIE 1985 Uhrastme ace —2-— N) 4 Apei CONTENTS Editorial: "Ccunting Our Blessings" (1JS)...... 3 3 Adams-Muresanu, Tablou de Craciun... .......... 6 Colinde, D. Ciurezu, et alSuemeeessesieie e enieseaieae 8 I. M. Georgescu, "'Feeria unei nopti'............. ll I. Agarbiceanu, "Bunica Iova”..... a: otet avarie e ta zei o Î2. £, Mean soiy DOE" e amane aaa aaa ale aaa ie în 0 18 A, Teac, "iesit de dupa gratii asaerara ear a ai vianele ata „19 . Vuia, "Despre boala lui M. Eminescu...........20 , Eminescu, "Trecut=au. anii”. a seara vip asi sis siaiaie010 s-a 29 . Novac, "Nicolae Grigorescu"... ...............30 „ Ocneanu, "Din istoria romanilor"... .........36 + Cristian, "Răspuns" sms ema 3 cp ara pai ay înâaă Pe) ds n. Riley (trans.S.Bogdan), "Adio Anule"........40 C. Constantinescu, "Formele materiale...',.......4l A. Blaga, "Ganduri despre CRC", ............... 43 TALMACIRI din LIRICA UNIVERSALA V. Versavia, "Opierdere...".................. 45 1. Raeoveaau, "Talmăeiră, sc ooasasaeaa sosea R. M. Rilke (transl. Racoveanu): 7 poems.....47 CARTI: Stefan Baciu, "Poemele...,!'' dare de seamă--V. Versavia;.S.Baciu.2.poezii..51 0. Vuia, Vin MEDOTIaN ee ame be ea salata 3 sa euaa59 ENGLISH SECT.: 1.Smultea, M. Naudris, D. F. Mihoc, V. Versavia..........62 SPICUIRI DIN PRESA (1JS)........... iti ana dei ai atei 8 d) STIRI DE LA CRC (I1JS, A. Jonescu, JCS)...........76 CAT/ENDAR m ete taie de în re erai îi ee ana ur) aa ra în enere fa 28 81050) DIDI Membership Roster. „1... ...... ....... ............19 rai ră 2 ZO Edi torial Board Pi Eugenia Adams-Mureşanu Foreign Correspondents Nicolae Cazacu _ Eugen Coban Angela Comnene Traian Ocneanu Dionisie Ghermani Mihai Olteanu Dumitru Ichim Vasile R. Versavia Aurelio Rauţa Mircea Raţiu Emile Vicaş Rev. Ioan Sirbu Ovidiu Vuia Secy./Treas.: Judy Smultea SJBSCRI PTI ONS (Annual ): $5U.S.; $7.50 Canaca; $10 Abroad. Additional donation invited. A, aa F] Buletinul Casa Română - APARE TRIMESTRIAL — Redacţia şi Administraţia: 124 Montecito Oakland ,California,94610 Redactor: ILIE SMULTEA „Redactor literar: NICOLAE NOVAC , Anul Viu Nre 4 0000osoocosoeooseoee CSO TILLLLLLLAASALA DITORIAL COU NTING OUR BLESSINGS AT CHRISTMAS The joy we feel every year at this time, joy at the birth of the Son of God, is truly unique. It recalls the circumstances under which and why He came and makes us reflect upon ourselves and the world around us. At the time of His birth the Roman Empire was all-powerful, arrogant, and morally lax in the midst of a growing impoverished and disoriented mass. To the latter Jesus Christ brought hope and guidance. The sparkling Star of the three Kings was a symbol of hope and the modest place of His birth, a close identification with nature, the poor and the rich-at-heart. Jesus! call was for the humble and the forgotten whose heart was receptive and who was willing to sacrifice and shoulder the tasks linked with the message which brought "the light and the truth'to the world. Christ!'s word crossed walls, tamed lions; lessened waves, healed the sick and soon His message of love, humility and faith won over the World to which He chose to come via the stable of Bethlehen. khăăăkăkkkkkăk da It is not uncommon în organizations like ours to think by now also in terms of a balance sheet--"to count our blessings." We shall start by pointing out that membership in Casa Română & Capela is based on voluntary cooperation and not on any formal binding links. Cooperation was essential in order to proceed with the purchase of the property on Montecito Avenue in Oakland and to make it our home and address. We simply promised to carry on the ensuing financial burdens. Indeed, the enthusiasm generated eight years ago for what we proudly regarded as a“free Romania causeYwas a strong and promising impetus. However, the continuous demand month-after-month-after-month has gradually become less and less bearable for some of the initial supporters. There is no tangible personal revard for the sacrifice beyond our own conscicusness of doing what we can for some of our new fellow-refugees, for our own ethnic group, and for the cause of Romania. The gradual erosion in the ranks of the founders has fortunately been filled by the cooperation of new members, and Casa Română & Capela, our Romanian Home & Chapel, is sailing ahead. Last but not least, we must count Buletinul Casa Română in our blessings. Thanks to a faithful and persistent editorial effort, it has gradually secured more and more valuable cooperation from a handful of talented poets and writers. This fact has been reflected by a growing appreciation and recognition among the readers. Two additional factors have concurred to enhance our quarterly publication. One has been the heavy and demanding secretarial task,willingly and skillfully performed by a single person--Judith Clark Smultea. The second has been the genuinely friendly and generous cooperation from Humboldt State University Press personnel. It is well known that any publication bound by coordination and deadlines is a very demanding and complex affair. sis Even more so when forced to make ends meet. One fact is certain. Without our BULLETIN, CRC would be a far less known entity beyond our local circles. On the eve of this great day on which Christ-the-Savior was born, our thankful and humble thoughts go out to all those who, at one time or another, have shared in the sacrifices required by the establishment and preservation of our home in Northern California. And above all, our humble and warm gratitude goes also to the handful of Founders whose consistent and predictable support has never failed, To all our founder, regular and associate members as well as to all our readers, friends and supporters, y We Wish a MERRY, Serry Ohristmaa HAPPY NEW YEAR! SĂRBĂTORI FERICITE ȘI ANUL NOU LA MULŢI ANI de la Consiliul de administraţie CRC > . . Y In rugăciunile noastre să nu-i uitam nici pe cei din ţară care o duc tot mai greu. CASA ROMÂNĂ OFFICERS Pres. Ilie Smultea Corr.Secy.Ionel Spin Vice Pres.Eugen Coban Treas. Judy Smultea Rec .Secy.Frances Ocneanu Gen.Mgr. Vasile Rang CRC BOARD OF DIRECTORS Remus Bretoi Trajan Ocneanu Nicolae Cazacu Vasile Ranga Eugen Coban Ilie Smultea John Moldovan Ionel Spinu Frances Ocneanu Angela Jonescu (Hon.) -6- Eugenia Adams -Mureşanu: Ja (ou de fi ăciun Stă'n pătuc as fân născut prunc cum nu s'a mai văzut; nu-i nici foc,nu-s nici surcele, ci doar trâmba unei stele ce-a sosit de prin vecie omenirii ca solie, Maica Precistă zâmbeste, ştie că-i o stea de veste, că e volta Tatălui şi ea doare roaba Lui, Iosif,nioi o vorbă spune, se gândeşte să adune câteva surcele!'n grabă, - WDar as unde?" - se întreabă, Necăjit,privegte'n jur la asinul slab gi sur, la oi şi la mielugei, la plăvanii alb! şi grei, Nici gânâeşte Iosif gEnaul că asinul sur,plăpânăul, fa face semne oilor, mieilor,plăvanilor, din urechi,cum ştie el... Ce să vezi? Lin-cetinel, vitele nici rumegă, aburi calzi tot fumegă din suflarea guri! lor peste-al maicii pruncugor, S'a făcut tăcere!'n lume parcă veşnicia!n drum s; Iosif vede ca prin ceţi chipuri de străini drumeţii: trei sEnt ingerei âin rai, trei sânt inţelepţi! crai; ingerii slăvesc cântână, creii daruri scot pe rână, aur roşu ca o pară, smirmă şi tămâie rară, Și din nou,asinul sur, face semne imprejur, şi cu toţii,ce să vază? Vitele ongenunchiază) Iosif uită de surcele, şgtle-acum c'ales şi ele rob să fia-al ascultării la minunea intrupării, Dar uitat n'a fost asinul.., Câna sosit-a ceasul,plinul, Domnul 1-a ales,cun ştim, ca gă iîntre!'n Rusalim, XXĂXXX COLINDE COLINDĂ de D. Ciurezu Printre geruri şi ninsori, Cu gluga de sărbători, Cu flori dalbe de păstori, Veni — Anul — la miori.. «Lueroi-leroi», Bucure, Peste frunte fluture, Peste tâmple ciucure,.. l„eroi-leroi, Bucure, (fam Măsit între mioare Pe-un polog nălbit de floare Miel de uur şi de soare; Cu lumină enfășat De senin Împresurat De luceferi legănat. lar la cap, în dreapta lui, Sade Maica Domnului În pridvorul cerului; Sade'n jilţu-i şi priveşte Cum pe câmpuri iarba creşte, Cum pădurea se'mplineşte Şi comarnicu'nfloreşte. Leroi-leroi, Bucure, Noaptea să se scuture, Stâna să se bucure. Lerot-lerol, Pucure,,, C'am plecat la scăpătat Cu turma la pășunat lurbă bună n'am aflat. Am plecat spre Miază-Noapte, Erau plauirile coate Şi pădurile umblate. Am plecat spre Miuză-/], Ceru'n neguri se'mpânzi Ploaia turma ni-o opri. Am plecat spre Răsărit, Stântul Soare ne-u primit Cu zăvoaie de argint Cu păşuni de mărgărint. Si cum stam Într'un zăvolu Lângă cioporul de ol Dumnezeu venintre noi. r Ochii Lui ne-au luminat, Mâna Lui ne-a cercetat, Gura Lui ne-a intrebat: —Ale cui sunt lăile, Ihile, tigălte, Care-mi fură clăile? =—0ilo sunt ale Tele Nol suntem clobuni la ele Cum e luna printre stele. Noi le strângem, Tu le naşti, Cum naşti florile la Paști, Nol le paştem, 'Tu le cereşti Cu oprinji de zări domneşti; Noi le mulgem, Tu lempraşi; Tu eşti Domn, noi simbriaşi... Dumnezeu s'a bucurat Ochii Lui ne-au luminat Mânu lui ne-a mânăiat Gândul Lui ne-a sărutat... Leroi-leroi, Bucure, Peste turme mupuure, Peste veucuri strugure... Leral-leroi, Bucures. COLIND de Teofil I.unu Bucură-Te, Maică Bună, Maică în pridvor. de lună, CA ţi-e drumul dus pe cer Cale albă, lăicer, Că ţi-o drumul dus şintors, Lăicer de in netors. Bucură-Te, Maicii Sfânta, Pasăre de crin îţi cântă, Pasăre galbenămn cioc Pe creangă de busuioe Pasăre, aripi de nalba. Pentru cale, pânză alba Hucură-Te bucuria Holdelor şi melodia Apelar strălucitoare, Ahborilor de răcoare, Dobitoacelor şi pânii, lerburilor si țărânii, Bucură-Te între stele Si luceferi şi zorele, Si Inceferi şi câmpii Si ogoare aurii, Intre arbori grei de rod, Cale de argint şi pod. Bucură "Pe, mândră Hoare, Că ţi-e Fiul trup de soare, Trup de soare, trup de rouă, Trup de mănăstire nouă, lua culesul zorilor, In poalele Honloa a a ee ea == COLIND de T'ruian Chelaru Au cântat cocosu pământii, auziră morţii si cei Vii... = « Indurare, Doamne, Să uim plusul nostrum cântul umani — cântul unic, cântirn care eşti preamănit de cete îngerești, lăudat de stele până'n zori şi «le apusul mândrilor "Tăi sori, lăulat de codri şi de mări pentru ceasul sfintei îndurări...» Faţa Domnului, măreaţă zi, părinteşten zâmbet se urzi, preumărit «le cala şi dobitoc mâna Lui, cu pace și cu har, Mle piatra ce se farmă'n loc, peste toţi coboară ca un dar... COLIND E târziu și prin zăbrele Ochii mi-i arunce Noaptea sfântă, azi sub stele, S'a născut un prunc. Bolta e bătută'n cuie De luceferi, sus, Ce pe ea încet se suie... S'a născut Isus. Peste lume se întinde Albul mătăsos Vin speranțe să colinde . . . S'a născut Christos! (Poeme din Inchisori, Ed. Drum, Madrid, 1970) = lonel M.Georgescu: FEERIA UNEI NOPȚI -. E pe A răsărit o stea divină iz, 7 Pe-un cer senin strălucitor SSE vestina.. „LUMINĂ cin LUMINĂ 4 Da ZA ANS Pe-acest pământ rătăcitor, pa Zu] | IN (NĂ FIR | IN Prin raza ei fermecătoare il, VU | | Intreaga fire-a cunoscut Pe GL ce'n viaţa trecătoare Um11,. in esle S'a născut) O calăă binscuvântare Cânta un stol de serefinmi, Iar o colinădă!'n depărtare Un cor imens...de heruvimi, . Plutea o sfântă armonie Pe faţa'ntregului pământ, Invăluină în feerie Şi PACE ...toatea câte sânt, Apo1,..venea din zări albastre la un semnal melodios; Splenăoa rea visurilor noastre, Ca un mireaco]..,granâios) LI Li A aa fost. „„oâinioară, Gâna csl cs!'n iesle s'a născut, Iar azi, .,nâtura sei'nfioară, 0ă lumea nu L-a cunoscut) B-aceeagi stea fermecătoare Ps-acelagi cer strălucitor Şi -aceeagi viaţă trecătoare, Dar OMUL, e.,tot rătăcitor =ijid= Un cor imens... n zări albastre Colinâă parcă, „mai divin, Vestină,, Lumina lumii noastre, In faţa căreia, .,.mă!'nchin! IONEL M, GBORGESCU PY ION AGÂRBICEANU: BUNICA IOVA a Pentru dumneaei, nu mai are niciun preț viaţa asta. De privea cu ochii ei mici, ca două capete galbene de viespe, vedea lumea spălă- cit, cum ar fi o faţă de masă ce-a fost odată albastră, dar acum nu mai are nicio coloare. Se și uita dumneaei încruntată la oameni, cu un dispreţ rece, ce-l arăta citeodată și prin ridicarea buzelor. Trecea, în casă, de pe vatră pe laviţă, apoi mergea iar la vatră, fără s-o întrebe cineva ce are. Nici că avea dumneaei ceva, numai i se ura, că n-avea ce să facă. Pe afară, într-un pui de ger cît să-i facă nasul vinăt în două clipe — nu cuteza să iasă. Mai stringea tăciunii de pe vatră, lua chiar în palmă jarul împrăștiat, fără s-o ardă — şi-l arunca în sobă. Apoi se uita la miîţa ce-şi ridica spinarea în semicerc, și umbla s-o ajungă cu degetele noduroase, răschirate: “Cheeţ!” Cînd pe uşa deschisă abia se deslușea în frigul alb ce năvălea în casă sluga voinică, bunica Iova clătina din cap să vadă mai bine. şi-i făcea apoi semn să se apropie. —Da ... ai gătat-o? —Nu chiar, bunico, nu chiar. Mai am de făcut trei găurele. —Apoi dacă le gaţi mi-o aduci mie. Aşa-i? — Aduc, doar amîndoi am vorbit. Va fi tare frumoasă! —Ei, vezi! Caută să fie tare frumoasă. Sluga își vedea de lucru, iar bunica Iova se gindea la minunea cea de flueră pe care i-o făgăduise unui nepoţel — cel mai mic şi cel din urmă care mai ţinea la bunica. Cei mai răsăriţi ascultau şi nu prea de dînsa, dar mai ales nu prea stăteau de vorbă cu ea. Cel mai mic se supărase chiar acum pe ea, şi, într-un plins cu sughiţuri, îi spuse mamei că nu se mai culcă în patul bunicii, că bunica-i suflă tot în obraz. -13- Si era bătrină, mînca-o-ar pămîntul s-o măniînce, cît nu mai ştiai de multe ori ce să alegi din vorbele ei. Mai auzea şi greu pe lingă alt necaz, și avea obrajii mîncaţi de strimbuțele și pirăiaşele bătrîne- ţii, de să fi apucat pe drumurile acelea o furnică ar fi rătăcit ca într-un labirint. O bărbiţă ascuţită și gură curat ca o pungă, ce-o desfaci cît țin baierile. Nepoţii îi luau dintr-o alunecare a mînuții creiţarul ce-l avea în pieptarul de lină, și la care bunica ţinea foarte mult. Se gîndea că cine ştie ce cuceriri va face cu el. Cînd se pipăia, începînd să spună ce le-a cumpăra bunica pe creițar, nu mai era nici el, nici nepotul. Si cind răsăreau nepoţii prin casă, întreba de la vatră. —Mă, care aţi furat creițaru'? —Eu nu l-am furat. —Nici eu. —Eu nici nu l-am văzut. —Nici eu. . Cînd grija mai bine de bănuţ şi le cumpăra gogoroane roşii de zahăr îi chema pe toţi în jurul său şi desfăcea tolcerașul de hîrtie. Tie două, ţie două, ţie... . Dar n-apuca să spună cum le va da tuturor, și cel mai ștrengar i-l zmucea din mînă, şi fugea afară. Ceilalţi după el. Bătrina rămînea tare necăjită de data asta, lua lemnul să alunge miîța de pe vatră, dar izbea în sol. Cînd veneau nepoţii întristaţi în casă bunica îşi ridica fruntea. — Tie datu-ţi-a? —Nu mi-a dat. —Da' ţie? —Nici mie. —Nici ţie? — Nici mie. — Toate el le-a mîncat? — Toate! —Spartu', că parcă-i spart de nu se mai satură! zicea bunica Iova şi se jeluia la noru-sa. —De maică, ce să le faci, îs ca dracii. —Ha? făcea bunica, și nu mai zicea nimic. Seara cînd venea acasă feciorul său, tatăl ștrengarilor, se întor- cea cu jalba la dînsul. —Si care zici că le-a mîncat pe toate? —loniţă. —Ioniţă? Hm! —Ei, că parcă-i spart de nu se mai satură. Si iară nu mai zicea nimic. Vedea dumneaei că Ioniţă-i vinovatul și alta ce i-ar mai fi trebuit? E, La culcare era de multe ori zarvă şi plinsete aprinse. Cum erau mulţi, trebuia să se culce unul şi cu bunica Iova. De dumneaei nu le plăcea la nici unul că dormea îndată şi horcăia de gîndeai că se îneacă. Soarta cădea tot pe cel mic, căci numai el putea îi convins. —Cine nu se culcă cu bunica nu crește mare. —Pe care n-ascultă, îl duce muma pădurii. Cei mai mari se izbeau pe jos şi n-ascultau, cel mai mic mergea sfios lîngă bunica. Dacă se întîmpla şi cu el vreo neînțelegere, bunica se silea din răsputeri să dreagă ce-a stricat, să-l îmbune. Mai c-o jucărie, mai cu zahăr. dar tot mai mult cu vreun bănuţ. Cînd se apropia însă Crăciunul mai avea și bunica ceva rost în casă. Că ceilalţi ai casei aveau de lucru, cine să stea toate serile să-i. înveţe colinde pe copii? Bunica lova, că şi aşa n-are cu ce-şi omori vremea. Si mai era ceva. In întunericul din casă — numai focul în cuptor — nepoţii nu vedeau bine pe bunica, ci-i auzeau glasul tainic, ca şi cînd ar veni de după cuptor. E —Pe mine să mă înveţi o colindă frumoasă. —Si pe mine, bunico. —Pe mine știi, aia cu doi boieri bogaţi. —Pe mine aia cu mielu grasu, miel frumosu. Numai cel mic nu se oprea la aceleași cuvinte. —Pe mine ...pemine... —Pe tine te învaţă bunica aia cu doi oameni bătrini! Bunica ştia cuvintele dar n-o mai ajuta glasul să arate cumu-i legea și melodia. Ci începea încet, pe nas, cu gura aproape închisă, de-ţi părea că într-adevăr giasul acesta vine, nu numai de după cup- tor, ci din altă lume, adus de un vint încet şi slab. După ce miriia așa pe nas mîncînd cuvintele, făcînd să s-audă numai în răstimpuri vreo silabă mai clară, trecea la alt colind, cu altă melodie, pe cînd nepoţelul a cărui colindă s-a isprăvit rămînea plin de ciudă, gata să plingă. | —Cum ai zis, bunico, după doi boieri? —Vezi bine, așa trebuie, doi boieri ! —Da' după asta ce vine? —Bogaţi. Doi boieri bogaţi, domnului nostru . . . Si bunica trebuia, în urma urmelor, să spuie numai cuvinte fără cîntec. Numai cît aici se încurca dumneaei, că fără melodie nu prea afla cuvintele. Astfel colinda de la început pînă la cuvîntul cu pri- cina, apoi îl spunea tare. Era migălos şi mergea încet, încît ceilalți îşi pierdeau răbdarea. —E] ştie destul, bunico. Acum pe mine. -—Pe tine te învaţă bunica. -15- Al celui mai mic era colindul cel mai scurt. Bunica i-l colinda dintr-o ruptoare: Doi oameni bătrîni, Hai de daţi în cîni, Că de ne-or mușşca Voi de dracu-ţi da. Cei mai mari rideau de asta, dar bunica le spunea că-i tare fru- mos şi-l îmbuna pe cel mic. Cu seara de cap, stăteau în jurul ei la vatră şi, încetul cu încetul, învățau colindele, numai vorbele de mul- țumită le mai trebuiau. Aici bunica Iova ştia numai atit: Dă-mi colăceiu' Că mă strînge geru' Dă-mi un covrig Că mor de frig. Dar celor mai mari nu le plăcea. Auziseră ei altfel de mulțumite de la colindători, şi acestea rămînea să le înveţe de la slugă. Cel mai mic era îndestulit și încerca să spună cuvintele: Dă-mi lăcelu' Mă cinge gelu ... Dar cînd ştiau colindele, venea altă greutate. Toţi cinci nu puteau merge laolaltă, ci doi cu doi. —Eu mă duc cu Ioniţă. —Si eu mă duc cu Ioniţă. —Ba eu mă duc cu Ioniță. Toţi ar fi voit să meargă cu Ioniţă, că el era cel mai viteaz, nu-i era frică de nici un cîne. Apoi el știa colindul cît nu se împiedeca ni- ciodată. Bunica încerca să-i îmbune: — Toţi nu puteți merge cu Ioniţă. —Eu mă duc, bunico, cu el. —Ba eu. Si cîte doi începeau să plingă deodată. Ioniţă, sirațindu-și supe- rioritatea, zicea diîrz: —Cu plîngoci nu mă duc la colindat. Si cîte doi încetau deodată, grăbind să-și șteargă lacrimile. Buni- ca-i împărțea în două, ţinînd pe cel mai mic în poală. —Voi mergeţi laolaltă — și da pe doi la o parte. —Si voi laolaltă, şi da de altă parte pe ceilalți doi. Apoi întreba: —Bine va fi așa? Tu ești cu Ioniţă, pentru că loniță-i mai mare și tu mai mic și te apără de ciîni. —Tu ești cu Nicolaie, pentru că tu ești fată și el e fecior şi te apără de cîni. Bine va fi așa? Cei din pereche se uitau unul la altul, măsurîndu-se, parcă nu s-ar fi văzut pînă acum. —Bine bunică! = Dar în clipa aceasta începea să ţipe cel din poală, care s-a văzut “deodată rămas singur, fără soț. Dar Iova îl îmbuna. — Noi mergem amindoi, taci. tu, puiule! ES Ziua cea mai neliniștită pentru bunica Iova era însă ajunul Cră- ciunului. —Azi-i ajunul lui Crăciun, aşa-i bunico? —Aşa-i. —Azi mergem la colindat, așa-i bunico? —Aşa-i! Si săreau cu toţii de sub ţolul cald, pe cînd în ochiul de fereastră abia se crăpa de ziuă. Bitele li le tăia sluga din grămada de lemne din curte, dar trebuia să le reteze bunica, pină erau pe-o formă de lungi, ca să-i oprească din plins. O trăgeau pe bunica Iova de mînecă în unghere să facă repetiţie, şi, cît ce se isprăveau, zup în curte și la portiță să vadă nu se mai face seară. Mama copiilor are de lucru cu pîinea, cu covrigii şi colă- ceii, cine să grijească de haine mai groase pentru copilaşii ce-or porni la colindat? Bunica aduce un clichin vechi, mare. —Care-l vrea pe ăsta? Si toţi se îndeasă, împingîndu-se, plîngînd — dar cel îmbrăcat, cînd vede că nu-şi poate mișca miînile, începe el să plîngă în locul celor ce au rămas despoiaţi. Bunica e numai gură şi numai mîni acum. Imbracă pe unul, îl dezbracă şi pune haina pe altul, şi tot așa pînă nu mai poate, și iasă mama, plină de făină din cămară: —Care nu se îmbracă nu merge la colindat. Atunci tac toţi tăcerea veștelui, stau neclintiți de-i poate grămădi cu hainele bunica după bunul ei plac. Groși, ca umflaţi cu paie, cu traista după cap, cu bitele în mînă, stau lîngă ușă. —lIncă n-a înserat, bunico? —Nu încă. —Da înseară, așa-i bunico? — Aşa. Si vreunul, ca să vadă, iese afară .. . Al doilea după el... Al treilea tot aşa. Al patrulea. Cel mic începe să plingă că s-au dus la colindat. Bunica iese după ei, şi într-un ajun de Crăciun îi aduce în casă de treizeci de ori, ca să tacă cel mic. Cînd mama, colo dup-amiazi, nu mai poate auzi ușa izbinduse, vine şi-i spune: “Să meargă acum. Nişte copii ca ei ce să mai aștepte — pentru ei a sosit Crăciunul”. Si bunica Iova, de voie de nevoie, trebuie să se înfășure în cojo- = 7 cel cu cel mai mic cu tot şi să lunece pînă în vecini, să colinde şi neamul ăsta îndărătnic. a Atita-i slujba bunicii Iova, cind s-apropie Crăciunul, şi pînă plea- că nepoţii la colindat. Cînd se întorc, își spun vitejiile părinţilor şi nu - bunicii, care rămîne iarăși la vatră, gîndindu-se poate departe în urmă la alte vremi, ori poate negîndindu-se la nimic, Dar, de la o vreme, cum băieţii n-o mai băgau în seamă, ci colindă pe tata şi pe mama, bunica își pune mîna în sin. | —Care colindă şi pe bunica, îi dă bunica un creițar! Si nepoţii vin şi cei mai mari încep colindul lor cu “stratul de busuioc cu cărarea prin mijloc”, cu leagănul de mătasă. Da' în leagăn cine şade? Sade buna fată dalbă, Tot şade şi chindeseşte . . . | Ă Părinţii rîd, şi bunica le dă bănuţul, dar trebuie să mai scoată din fundul pămîntului încă doi pentru cei-alţi. « ă înă ăci ă - i ajunge. După asta, are pace pînă la Crăciunul celălalt, de-l va Ai i a N-are nimic ce face, n-o întreabă nimeni nimic, ci trece de la vatră la laviţă, privind la lumea asta ce-i pare așa de ștearsă, ca o măsăriţă 1) ce-a fost albastră odată, dar acum nu mai are nici o culoare. ION AGÂRBICEANU 1) Măsăriţă—faţă de masă. =Î82 Georgia Tennyson DOR Sunt o mlădiţă din copacul neamului meu Răsădită în pământul tânăr şi puternic al Americii, In timp ce seva pământului nou dă viaţă Rădăcinilor mele firave, Frunzele mele freamătă ofilite de dor După copacul neamului meu. In primăverile aromate, Când vântul de sud îmi mângăie mugurii. Lacrimi de clorofilă îmi inundă ramurile. Şi cu tristeţe caut în adâncul cerului De unde nici o rândunică nu-mi spune prietenoasă, Primavara a sosit! In verile umede şi fierbinţi Când abia mai zăresc prin ceața caldă Luna tristă şi plictisită, Frunzele mele închid ochii moleşite,. Ca să viseze despre copacul neamului meu Căruia în răcoarea Carpaţilor, Privighetori îi înalţă cântece de slavă! Iar când obrajii frunzelor mele pălesc Şi se pregătesc resemnate să moară, Le aud hohotind în vântul care le zmulge fără milă, Unde sunt cocorii care să ducă dorul nostru După copacul ţării îndepărtate? Unde? ... Unde?.., Georgia Tennysân se SW/ezanduina Yyac IEȘIT DE DUPĂ GRATII Sau deschis parţile gheenei şi te-au lăsat să pleci De ce? Nici tu nu ştii Şicred niciei Nomazi cu suflete de huni Priveau cum treci Cu rânjete de draci şi de atei Eşti tu, şi parcă nu mai eşti. Cu pletele-ţi albite De anii mulţi în chin şi schingiuiri Păşeşti cu pasul măsurat şi gânduri obosite Sunt oameni cari râd în jur? Sau sunt închipuiri? Tu ai uitat să râzi, Pari ca o umbră un crochiu Ceva în tine a murit. Şi totuşi ochii tăi febrili Au străluciri de stea. Eşti viu. Şi toţi îţi par mici şi umili. Tu ai învins infernul de blesteme şi ai trecut Un Stix, cu pluta unui crez şi-al unui cult. Că eşti acum doar numai piele numai os? Ţi-a rămas sufletul curat şi cugetul frumos. Au vrut ei să te smulgă din tot avutul tău Din idealuri sfinte mândria de român Dar n “ai plecat privirea, cu dragostea părău De neamul tău şi-ogorul în care eşti stăpân Ieşit de după gratii, cu-acelaşi dor nestins, Te reazimi de pridvorul din care te închini Şi-ţi iai curaj de luptă, că nu te laşi învins. Porneşti în căutarea dreptăţii, prin străini, Alexandrina Isac -20- Cocdiu Vuia: IAR DESPRE BOALA LUI Mitac Cminescu Contrar oricărei evidențe, în ultimul timp este reluată de unii epigoni călinescieni ca G. Munteanu, teoria sifilisului ereditar la M . Eminescu. Pe aceeaşi linie se înscrie cu toată vehemenţa Petru Rezuş în cartea sa Mihai Eminescu, apărută în editura Cartea românească, Bucureşti 1983. Pentru a da o bază ştiinţifică supoziţiei sale, P. Rezuş se referă la studiul d-rului Petru Brînzei, Itinerar psihiatric, ed., Junimea laşi, 1971, în care dZutorul arată că Eminescu nu a avut sifilis ci o psihoză maniaco-depresivă, ca să nu mai amintesc studiile mele publicate din 1977 încoace. După P. Brînzei,în sifilisul congenital pe linie maternă , tulburările psihice l!au de regulă un caracter oligofrenoid sau psihopatoid, cu sau fără deficit neurologic." Când voi descrie pe scurt sifilisul congenital se va putea deduce căt de săracă este prezentarea respectivă, Mai departe scrie că -21- suferinţele "stadiului tardiv! se manifestă după o incubație de 10-15 ani, deci la Eminescu cam la 30 de ani, prin 1880. Nu se specifică faptul că incubaţia începe de la naștere fiindcă . atunci la Eminescu boala ar fi trebuit să devie manifestă la 10-15 ani şi nu la 30 oricât am deforma cifrele. "Meningo-nevraxita psihotică luetică (paralizia generală progresivă), după P. Brînzei, debutează la poet (Mihai Eminescu n.n.) prin simptome specifice: sugestibilitate crescută, oscilaţii bruşte ale tonalităţii afective, fenomene de inatenţie şi dismnezii Şi. ci precădere pierderea capacităţii unui autocontrol asupra comportamentului." De fapt este relatat tabloul nespecific neurotic al debutului oricărei psihoze sau arterioscleroze cerebrale, înafară de p.g.p. La aceasta din urmă evită semnele incipiente capitale şi cu adevărat specifice ca tulburările de vorbire depistate prin testul cunoscut "regimentul 33 de artilerie călăreaţă" sau cele oculare ca inegalitatea pupilară. De ce? Simplu, fiindcă Eminescu nu le-a prezentat în cursul afecțiunii sale psihice. Consideraţiile asupra debutului tulburărilor psihice cu ulceraţiile la picioare din 1880, amândouă de natură sifilitică, urmate după 1883 de o demenţă ireversibilă ne aruncă deodată cu 100 de ani în urmă pe vremea lui Moebius, întemeietorul patografiei, cel ce-a susţinut că Nietzsche având paralizie generală tulburările lui spihice au început cu ani înainte de a-i izbucni psihoza la Torino, într”o piaţă, lucru dedus şi din ultimele sale opere filozofice. Moebius a fost corectat de elevii săi pe când la Eminescu epoca dintre 1880-1883, era Scrisorilor, a Luceafărului şi a Doinei, prin apogeul atins, unic în cultura românească, prin ea însăşi, infirmă respectivele tulburări psihice de natură demenţială, demonstrează capacităţile integre creatoare ale titanului. Prin urmare, dl. Petru Brînzei îşi periclitează grav diploma şi calificarea de profesor, astfel de absurdităţi cum îşi permite să le susţie nu pot fi permanentizate decât într un regim unde orice critică e imposibilă. Mai departe,P. Rezuş citând neurologia clinică a lui Emil Câmpeanu, alt profesor de neurologie politruc comunist, îi consideră pe părinţii lui Eminescu luetici, mama transmiţăoare a bolii, deşi tatăl moare la 72 ani iar Raluca Eminescu, mama, la 60 de ani de cancer, nu au prezentat nicio urmă de infecţie sifilitică, În plus,ca să explice apariţia atât de tardivă a sifilisului nervos la copiii lor, presupune, fără nicio dovadă, că au fost trataţi insuficient şi asta într o vreme când sifilisul nu cunoştea niciun tratament. Notăm că şi în timpul aplicării tratamentului antisifilitic se ştia că un tratament insuficient exacerbează boala deci ar fi imposibil ca cei doi să fi transmis o boală pe care clinic de fapt nu o aveau. Presupusul sifilis scos din mâneca imposturii botezat adhoc congenital, Eminescu, l-ar fi purtat în patru faze: pe la 18-19 ani, apare sifilisul terțiar în care autorul amestecă penibil simptome din a doua perioadă cu cea de a treia, în concluzie îi urmează fidel pe P. Brinzei, cu debutul tulburărilor psihice în 1880 ca după 1883 să se desvolte faza finală, dovadă masca mortuară a poetului plină de sifilide. Da Vip ice i Casa memorială "Mihai Eminescu” de la Ipoteşti Dacă ne vom aminti că erupția de pe faţa lui Eminescu avea o origine acută vom accepta că,cu atâta scârnăvie na mai fost murdărită memoria poetului nici de cei mai mârşavi duşmani ai săi, Ca să fim în temă voi rezuma pe scurt ce se înţelege prin sifilis congenital, Deci congenital şi nu ereditar, cel din urmă este transmis intrafamiliar pe calea genelor conform legilor lui Mendel şi Morgan, pe când sifilisul congenital trece transplancentar, intrauterin de la mama luetică la făt. Intre bolile ereditare şi sifilis nu există nicio legătură cum mult timp au ţinut o serie de autori să o demonstreze, Sifilisul congenital este stadial, cum susţine P Brînzei, dar se deosebeşte prin multe de cel câştigat. In primul rând este lipsit de afect primar, numit şancru de inoculaţie şi nu sifilom, spirocheta de la mamă trece direct în sângele copilului apoi se generalizează şi se depune pe organe, sifilisul are un aspect organoid adică cei ce suferă de el se vor naşte cu anumite alterări somatice dintre acestea cunoscuta triadă a lui Hutchinson: cheratită parenchimatoasă, deformări dentare, surditate labirintică (adăogăm nasul în şea ), După felul invaziei şi imunitatea respectivă se desvoltă sifilisul congenital precoce în care leziunile apar la naştere sau imediat după, de unde avorturile spontane naşterile premature şi mortalitatea crescută a feţilor., P. Rezuş vorbeşte de o transmitere după luna a cincea ceea ce ar fi posibil numai la un copil şi nu la 4, mama trebue să fie în primele patru luni sănătoasă, Ca stadiu tardiv al sifilisului congenital apar formele nervoase: sifilisul terțiar prin meningita acută sau mai des cronică (tulburări pupilare) şi sifilisul tardiv quaternar, paralizia generală congenitală uneori asociată cu tabesul numit şi tabo-paralizie generală. Dacă prima apare după trei-patru ani cea de a doua adică paralizia progresivă generală din cadrul sifilisului congenital în decurs de 10-15 ani, cel târziu până la 20 de dj ani. Boala este desvoltată la această vârstă şi nu este precedată de fenomene secundare şi terțiare cum absurd le declamă P. Brînzei şi emulul său de rea credinţă Petru Rezuş. La fel contagiozitatea sifilisului este minimă, spirocheta fiind fixată de organ. lată de ce ne apare ca o josnică imbecilitate ca să afirmi,cum o face P. Rezuş,că Eminescu ar fi infectat-o cu lues pe Veronica Micle, Dar să revenim metodic la familia lui Eminescu. Pedigreul familiar ni-i arată cu un puternic capital biologic, pe părinţi sănătoşi cu ll copii,dintre care 3 mor în copilărie,ceilalţi ajung la maturitate şi încă foarte bine desvoltaţi. Niciunul nu prezintă nici întâmplător semne de sifilis congenital somatic, nu sunt semnalate naşteri cu feți morţi sau imediat după naştere. şerban ajunge chirurg apreciat moare la Berlin de tuberculoză pulmonară şi tulburări psihice. Iorgu moare după o răceală (tuberculoză galopantă) şi nu cum afirmă Călinescu, sinucigaş. Si el a avut o strălucită carieră ca ofiţer. Ilie moare la 17 ani de tifos la şcoala de medicină din Bucureşti a lui Davila, fără semne de lues cerebral, După Rezuş et comp. era încă prea de vreme pentru o astfel de afecţiune (sic). Harieta paralitică, fără tulburări psihice, Aglaia suferă de Basedov cu un copil ofiţer psihotic mai târziu, Dintre toţi Matei este sănătos tun. Singurul care mai rămâne cu tulburări psihice este Nicolae, sinucis în 1884. Cu studii de drept, bun advocat, până nu i se cunoaşte tabloul clinic nu se poate accepta diagnosticul de sifilis congenital cu debut la 41 de ani (!!!), La Mihai Eminescu, marele poet, boala a început în 1883 şi a fost diagnosticată de dr. Al. Şuţu ca manie acută, De aceeaşi părere era şi Maiorescu, bun cunoscător al psihozelor, pe atunci fără un tratament corespunzător, mania de multe ori trecea în demenţă adică se croniciza. Nu altul a fost diagnosticul doctorilor de la Ober-Doebling, Leidesdorf şi mai ales Obersteinert, când l-au declarat pe Eminescu vindecat, Amândoi erau E e specialişti în sifilisul nervos cunoşteau semneleclinice şi prognoza acestei afecţiuni, deci nu ar fi căutat să nu-i spună adevărul măcar lui T. Maiorescu. Câţiva ani mai târziu , Nietzche, pe baza unei inegalităţi pupilare, a fost pecetluit “| cu diagnosticul de paralizie erei e progresivă generală de Bimswanger la Jena. Evoluţia bolii lui Eminescu de la 1883 la 1889 nu corespunde unei demenţieri progresive. Ca subdirector la biblioteca din Iaşi traduce,în 1884,un dicţionar de sanscrită apreciat astăzi de specialişti, în 1886 , înternat la bolniţa Mănăstirii Neamţului, compune mişcătoarea "De ce nu-mi vii," în 1887 A.C, Cuza găseşte printre hârtiile lui poezia "Kamadeva! iar în 1888 apare la Junimea citind traducerea impecabilă a lui Lais de Augier, colaborator la Fântâna Blanduziei, aproape complet reabilitat, stare recunoscută şi de G. Călinescu. Se descrie paralizia generală câştigată cu remiziuni şi tablou staționar dar deficitul demenţial domină şi acolo scena simptomelor, cum nu sa întâmplat la Eminescu stăpânit de tulburări ale afectivității. In 1889, luna Martie, la câteva luni înainte de a muri, Vlahuţă îl vizitează în sanatoriul drului Al, Suţu şi-l vede dispus să scrie poezii, nu-i găseşte niciun fenomen demenţial şi asta în faza finală a paraliziei generale progresive (1???). Astfel ajungem la 15 Iunie 1889 ziua morţii lui Eminescu. Este cazul să ne întrebăm care a fost cauza morţii sale? Un paralitic general, se mai vedeau astfel de cazuri acum câteva decenii prin ospiciile de cronici de la Jumbolia, ajungea la o stare de marasm general, în niciun caz nu a fost aşa Eminescu, Mai toţi sunt de acord că sar fi sfârşit printr-o sincopă cardiacă, De ce sincopă cardiacă? într-un studiu anterior subliniam faptul că =96= tratamentul cu mercur, recomandat de doctorul din Botoşani lIszac, nu putea avea nici un efect asupra afecțiunii doar eventual să intoxice organismul mai ales dacă nu aparţinea unui luetic. Poate asta să explice moartea lui Eminescu? Acelaşi efect inofensiv îl aveau şi iodurile cu care zice P. Rezuş că se tratau Eminescu şi Veronica lui, probabil cu efecte tonice cum erau recomandate aceste substanţe până mai ieri, Enigma morţii lui Eminescu poate să rămână fără răspuns întru veşnicie din cauză că autopsia a fost executată de dr. Suţu şi asistentul său şi nu de un anatomo-patolog calificat ca V, Babeş, şi dacă nu a fost chemat el să facă acest lucru înseamnă că protipendada avea ceva de ascuns. Babeş era foarte strict cu colegii săi de medicină în publicaţiile lui oricine poate citi cam la ce nivel se ridica pregătirea lor profesională. Peste ani, severul Babes va fi pedepsit pentru probitatea lui, va fi scos de la catedra de microbiologie înlocuit cu Ion Cantacuzino, renumele acestuia a reuşit să estompeze fapta criminală de care marele savant Babeş a suferit până la moartea sa. Nu avem un buletin medical asupra autopsiei făcută lui Eminescu. Despre ulceraţiile cerebrale vorbesc ziarele, dacă ele au existat obiectiv, atunci poate Harieta şi mai târziu Arghezi să fi avut dreptate că Eminescu a murit lovit de piatra lui P, Poenariu. Dar G. Marinescu (nu N. cum îl citează de două ori ignorantul P. Rezuş) nu-şi aminteşte de ele. După descrierea lui macroscopică (examenul microscopic nu sa executat) nu există semnele unei paralizii generale progresive verificată pe masa de autopsie. Ingroşarea meningelor în regiunea frontală se găseşte mai la tot al doilea creer mai ales cu psihoză cronică fără substrat anatomic, Prin toate aceste criterii cad şi descrierile internistului Bacaloglu , în studiul său din 1939 asupra sifilisului terțiar trecut în paralizie generală progresivă la Eminescu, de natură câştigată, In concluzie, M. Eminescu nu a suferit de sifilis congenital fiindcă: 1. Nu există dovezi că părinţii lui ar fi fost sifilitici, 2. Boala a apărut la peste 30 de ani, vârstă la care sifilisul congenital se manifestă de mult sau mai apoi nu mai apare fiindcă nu există. 3, Nici la mamă (nasteri premature, feţi născuţi morţi) nici la fraţii săi nu se găsesc semne somatice de sifilis congenital. La fel nici la Eminescu poetul. 4. Boala lui Mihai, între 1883-1889,nu a fost caracterizată printr”o demenţă progresivă, moartea survine în urma unei sincope cardiace (intoxicație cu mercur?) 5, Bolile lui Eminescu îhainte de 1883, inclusiv ulcerele de la picioare, nu sunt de natură luetică. Am arătat în alte studii de ce nu. Tabloul afecțiunii lui Eminescu, după cunoştiinţele medicale actuale şi în concordanţă cu cele ale medicilor lui Eminescu, pledează pentru existenţa unei psihoze maniaco-depresivă fără semne demenţiale şi fără substrat anatomic. Există o predispoziţie ereditară pe linia ascendenţilor mamei, De ce literaţii de astăzi continuă în impostura lor să-i atribue marelui Eminescu o boală ce elnuo avea? Explicaţia este multiplă: in primul rând au clădit un edificiu postulând că după 1883 a urmat întunecimea în viaţa marelui Eminescu şi acuma este greu să-şi schimbe optica, să recunoască,că au greşit fiindcă multe ar trebui luate de la început. In al doilea rând, ar trebui revizuiţi o serie de eminescologi deveniți monumente intangibile, ca G. Călinescu şi din păcate şi Perpessicius cu toată munca sa titanică dedicată lui Eminescu, Dia Si nu în cele din urmă se pune problema dacă nu cumva îr manuscrisele lui Eminescu, ţinute sub lăcat , se găseşte răspunsul la toate nedumeririle noastre, Până atunci este de admirat coaliția dintre protipendada de ieri şi proletarii de azi în ascunderea adevărului care mai de vreme sau mai târziu oricum va triumfa, Eminescu a fost psihotic dar nu dement, a suferit de o nebunie de care Jaspers referitor la Hoerderlin susţine că deschide ferestre în spre absolut. Astfel trebuiesc revizuite toate ideile din timpul bolii lui Eminescu, analizate cu logica mai profundă a psihicului eliberat către marile probleme după cum se întâmplă în atare îmbolnăviri, Eminescu a avut o existenţă nefericită dar nu a murit la 33 de ani ci la 39, cei saşe ani se cer reîntegraţi în matca lor, Acest deziderat se impune mai ales că trăim astăzi centenarul anilor lui de boală. Ei ne obligă la adevăr şi realitate. Termin cu o referinţă personală: Am părăsit literele după ce l-am audiat pe D. Popovici despre Eminescu, într'o epocă în care marele poet era înlocuit cu un oarecare A, Toma. Am urmat medicina şi dacă am adâncit studiul ei descopăr în acţiunea mea astăzi un rost bine definit din partea destinului şi anume,mi sa fost scris în cartea vieţii să-mi închin zilele, muncii de lămurire a bolii lui Eminescu, Lucrarea aceasta o consider drept cea mai valoroasă a mea, O pun cu mult înaintea tuturor 4 celorlalte. Când oamenii vor înţelege şi vor merge pe urmele ei, cultura românească va avea fericirea cunoaşterii adevăratului Eminescu, a celui ce-a ştiut călca întunerecul bolii, înălțându-se ca Luceafărul cerului, în Absolut. a Aici nu este vorba de o dilemă medicală asupra unui diagnostic ci de cunoaşterea operii celui mai mare artist al nostru, Mihai Eminescu, 3 August 1985 OVIDIU VUIA MIHAIL EMINESCU TRECUT-AU ANII... Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri Şi niciodată n'or să vie iară, Căci nu “mă “ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o "“nseninară, Abia “nţelese, pline de “nţelesuri, Cu-a tale umbre azi în van mă “mpresuri, O ceas al tainei, asfinţit de sară, Să smulg un sunet din trecutul vieţii, Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri, Cu mâna mea în van pe liră lunec Pierdut e totu n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creşte n urma mea ... mă ntunec! isa ZEI Zi Is So —30- UN GENIU ROMÂNESC: Pictorul Nicolae Grigorescu de NICOLAE NOVAC Fără nici un pic de îndo- ială, putem spune că Nicolae Grigorescu a fost, este şi va rămâne încă multă vreme, cel mai mare pictor pe care l-a dat nsamul românesc. Faptul acesta a fost recunos- cut nu numai de noi Româ- nii, ci de către toţi marii cri- tici de artă europeni. Enci- clopediile, lexicoanele şi dic- ționarele de artă ale Euro- pei, şi în special cele germa- ne şi franceze. descriu via- ţa şi opera lui Grigorescu în amănunt. Menţionăm aici doar două din cele mai mari şi mai cunoscute: “Allge- meiness Lexicon der Bildenden Kunstler”, publicat de Ul- rich Thierne şi Fred. C. Willis (Vol. 15, Leipzig, 1922), în ca- re găsim o amănunţită biografie a pictorului român; și “Dic- tionaire Critique et Documentaire des Peintre, Sculpteurs, Desinateures et Graveurs de tous les temps et tout les pays”, apărut la Paris (1924; sub direcţia lui E. Benezit, care-şi în- cheie descrierea vieţii şi operei lui Grigorescu, cu aceste calde cuvinte de apreciere: “Grigorescu ocupă astăzi un loc de onoare în România, dar aceasta nu este decât o dreptate parţială, căci el are dreptul la o admiraţie universală”. Acest ''rapsod al pamântului nostru” cum îl numeşte, pe bună dreptate, poetul și scriitorul Alexandru Vlahuţă, s'a născut la 15 Mai, 1938, în comuna Pitaru din apropierea Bucureştiului, dintr'o familie de ţărani. “Genialul artist, care prin opera sa magistrală va plasa pictura românească la rangul celor mai ilustre școli”, cum spune Benezit, a fost cel de al şaselea născut dintr'o familie de şapte copii. Pier- zându-și tatăl, la vârsta de cinci ani, micuțul orfan împreună cu mama văduvă şi restul iamiliei, se mută la București. Aci, învaţă carte cu catihetul bisericii Sfântul Gheorghe și -31- işi începe cariera de pictor la vârsta de 10 ani, intrâna ca ucenic la un pictor de icoane. Timid şi taciturn, cum ni-l descrie Vlahuţă, tânărul Grigorescu pictează pe lemn icoane de sfinţi pe care le semnează Nicu şi pe care le vindea pe piaţă pentru a-și câştiga “un ban de buzunar” şi pentru a-şi cumpăra vopsele de care avea nevoie și a fi de tolos in ace- lași timp familiei impovărate. Acest episod din viaţa lui Grigorescu ne este descris de el insuşi, nespus de emoţio- nant, în amintirile sale: “. . . am început să fac singur ico- nițe. Era vavă. Dumineca mă duceam la obor. Imi aşterneum hâinuţa jos, învi întindeam marfa pe ea, şi-mi aşteptam muş- terii, ca orice negustor. Treccau femei sărace, oameni dela țară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... şi cumpărau, bieţii oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit acasă după cea dintâi afacere a mea! Făcusem vr'o zece sorcoveţi — şi când i-am pus mamei în mână, s'a uitat la bani, upoi la mine, şi m'a întrebat îngrijată de unde-s, că cu lucrasem pe-ascuns icoanele. Când i-am spus, m'u sărutat, u dat să zică ceva şi s'a întors repede cu fața spre fereastră, că-i ve- nea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din vi- aţa mea...” Tot cu numele de Nicu va semna mai târziu și icoanele care le lucrează pentru mânăstirile Zamfira și Căldărușani din apropierea Bucureştiului. | iii că cbr i | Casa memorială Nicolae Grigorescu din Cimpina —32- Incă de la vârsta de 14 ani, "Nicu Zugravul” cum înce- puse a i se spune, işi pune in gând să plece la Paris, cetatea luminii, care atrăgea pe toţi artiştii timpului, pentru a-și continua şi pertecţiona studiile şi incepe să inveţe singur limba franceză. Pentru a-şi procura banii necesari călăto- riei, pictează şi-și vinde tablourile singur. Opera sa cea mai de seamă din acest timp este marele său tablou istoric “Mi- hia scăpând stindardul”, pe care îl cumpără prinţul domnitor Barbu Știrbei cu o sută de galbeni. Deşi foarte tânăr in comparaţie cu alţi pictori bisericeşti, Nicu Zugravul este deja considerat ca cel mai talentat din- tre ei. “Fuga în Egipt” dela mânăstirea Neamţu, prin fru- museţea, armonia figurilor, intensa poezie și forța culorilor, lasă să se intrevadă ceea ce va fi mai târziu marele artist”, spune Benezit. Ca să continuie apoi: “Picturile bisericii Sfin- ţii Arhangheli din mânăstirea Agapia, se numără printre producţiile cele mai remarcabile ale picturii bisericești, a- mintind puterea de expresie a marilor maeştrii ai Renaște- rii”. Pentru aceste picturi dela mânăstirea Agapia efectuate între anii 1859-1861, Grigorescu primeşte trei mii de ducați. O sumă mare pentru acele timpuri, care-i permite realizarea visului său din copilărie, adică plecarea la Paris. Vizitând mânăstirea Agapia, Primul Ministru şi Mi- nistrul de Interne al Principatelor Unite, Mihail Kogâlnicea- nu, este atât de impresionat de arta tânărului pictor, incât îi câştigă o bursă de studii, şi astfel, la vârsta de 23 de ani, Nicolae Grigorescu pleacă în 1861, peste Budapesta, Viena și Muenchen, la Paris. Aci, lucrează câtva timp în atelierele pictorului J. M. Cornu, mutându-se apoi la Fointanebleau unde face cunoştinţă cu arta şi curentul şcolii Barbizon, mult mai aproape şi mult mai identice cu spiritul său creator. Rămâne aici timp de trei ani, studiind serios în acest mare centru intelectual din acele timpuri. Marele său talent se formează astfel sub influenţa viguroasă a lui Courbet, îm- părechind grandoarea viziunii lui Millet și Theodore Rous- seau cu amănuntul delicat și tehnica impecabilă a lui Corot, cei mai mari artiști ai acelei vremi. Dintre tablourile pictate în aceşti trei ani, istoria arte- lor remarcă: “Aproape de Barbizon”, “Femeie bătrână din Chailly”, ““Țărance franceze” şi in special “Apus de soare la Barbizon” despre care criticul și istoricul de artă fran- cez Benezit spune că: “niciodată o viziune mai intensă a ma- jestuoasei grandori a serii n'a fost tradusă cu mai multă —33-— emoție poetică”. Toate aceste tablouri, şi incă alte câteva, au fost cumpărate de către amatorul de artă A. Simu, pen- tru muzeul său recent înfiinţat la Bucureşti. Dorul de ţară îl face să se întoarcă în România în anul 1864, unde rămâne până în anul 1867. Călătorește mult prin Muntenia şi Moldova și în acest timp, după cum remarcă lexiconul german dela Leipzig, pune pe pânză, pe lângă ace- “le nemuritoare figuri de evrei ce amintesc arta lui Rem- brandt; ciobanii şi ciobăniţele patriei sale şi scene din via- ţa ţiganilor. “Nimeni, în afară de Rembrandt n'a redat cu atâta putere caracterul rasei semite” spune Benezit. Și la fel, tot el spune că, tablourile sale cu ţigani, amintesc in- tensitatea marelui pictor spaniol Goya. ci Cei trei ani petrecuţi in Romania au mărit considerabil orizontul artistice al genialului pictor. imbogăţindu-i se de poet al culorilor cu nemuritoarele lui țărănei pă alei ce trăiese pe pânzele lui o viaţă intens și pace ile PULMĂNEASCĂ, sau acele “care cu boi”, în care vezi parca şi răsullarea ani- malelor. | PR In 1867 se reintoarce in Franţa unde rămane până in a- Nicolae Grigorescu - Ţărancă torcânăa = nul 1870, expunând în anul 1869 tabloul “Lagăr țigănesc” la Muenchen, în Germania. Intors în patrie, Grigorescu deschide prima sa mare ex- poziţie de tablouri în anul 1873 la Bucureşti, expunând la trei sute de tablouri, din care vinde aproape jumătate, asi- gurându-și astfel o viaţă liniştită şi tără griji materiale. Intreprinde o călătorie prin ltalia, Grecia și Turcia, ca în- tors acasă să se înroleze voluntar în armată și să ia parte la războiul pentru Independenţă din 1877 contra turcilor și la luptele soldaţilor români pe care-i va imortaliza în mare- le şi splendidul său tablou “Atacul dela Smârdan”, în care cântă, în forme și culori, vitejia ostaşului român, pe care, la fel, îl imortalizează în “Gornistul”. Cântăreț al plaiurilor mioritice de pe Valea Prahovei, Grigorescu a pus în culori, ceea ce George Enescu avea să pună in melodiile din “Rapsodia Română”; Vlahuţă în proza din “România Pitorească”, iar Coșbuc in poeziile sale inspi- rate din viața dela ţară. Către sfârșitul vieţii, îşi contruiește o casă şi un atelier propriu la Câmpina, la poalele mândrilor Carpaţi, unde se mută în anul 1904 şi unde marele cântăreţ al ciobanilor şi ciobăniţelor, al carelor cu boi şi al turmelor de mioare, în- chide ochii în ziua de 21 lulie, 1907. Aceasta este, pe scurt, viața unui copil sărac, rămas or- fan de mic, care, fără prea multă școală, prin voinţă, curaj şi muncă intensă, a dus faima numelui de Român în toată Europa, fiind recunoscut şi sucotit de către criticii și istori- cii de artă ai Europei ca unul dintre marii pictori ai timpu- lui său. Cum, aici in Statele Unite, se ştie prea puţin des- pre el, am crezut că este potrivit a-l face cunoscut tineretu- lui nostru, acum când se împlinesc 60 de ani dela moartea sa, căci viaţa sa, poate fi un exemplu pentru noi toţi. Nico- lae Grigorescu este imaginea vie a acelui om din parabola lui Isus, care, primind “talantul” nu l-a ascuns, nici nu l-a asvârlit între spini, ci l-a întrebuințat în aşa fel ca să aducă roade bogate. Spre mulțumirea sa personală, a Neamului din mijlocul căruia s'a ridicat şi a lui Dumnezeu care l-a învrednicit cu marele său talent și geniu, și căruia, Grigo- rescu i-a cântat cei mai frumoși psalmi de laudă, încă din fragedă copilărie, în picturile de prin bisericile şi mânăsti- rile româneşti. lie „ASPECTE DIN ISTORIA ROMÂNI LOR ÎN LEGĂTURĂ CU ISTORIA OMENIRII Era nouă pentru omenire,aşa-zicând purificată prin proba de foc a celor două războaie mondiale, va fi era omului mai binevoitor faţă de aproapele lui, sau era omului care va trăi din nou şi mai intens prin infra-structurile lui. Aceasta va sta în puterea celor cari vor sădi pacea între popoare, care ca niciodată înainte n a fost mai mult râvnită de omenire ca acum, Sperăm şi ne rugăm că se vor evita şi repara unele greşeli dela încheierea celor două războaie mondiale , ca astfel , dela început să se preîntâmpine, în mod radical, orice motive sau pretexte de iscare a unor noui conflicte sângeroase. Nu există în lumea conştientă a cuvântătoarelor lucruri cari ar necesita o tranşare în maniera forte a războaielor şi totuşi omenirea,de când o pomeneşte istoria, mereu a avut mai mulţi ani de războaie decât de pace. De altfel, partizanii războaielor se recrutează din sânul popoarelor cari, în tot lungul istoriei umane, au cultivat aceste specifice virtuţi cari aparţin în rang, exclusiv instinctelor primare-bestiale. In teză generală însă nu există popoare războinice, ci conducători şi agenţi interesaţi cari speculează anumite înclinaţiuni predispozante, mai mult accentuate la unele naţiuni decât la altele. Douăzeci de secole de civilizaţie umană bazată pe fundamentele învăţăturii lui Isus, nu au putut să împiedice, dar nici măcar să atenuieze virulenţa acerbă a acestor întunecate şi nefaste porniri omeneşti. Dacă peste acest materialism prevaricator al timpurilor în care trăim, nu va sufla vântul unui idealism creştin, înălţător, zadarnice sunt opintirile şi eforturile în spre o lume mai bună, mai dreaptă şi mai înţălegătoare, In orice caz, diagnosticul moral SE care se poate pune de pe acum omenirii secolului al XX-lea este funest şi descurajant, Viaţa nu face salturi şi progresul rezultă din evoluţie şi nu din revoluţie. Conformismul politic şi moral pe care au încercat să-l impună popoarelor dictatorii Europei, este incompatibil cu atributele naturale ale firii omeneşti. | Ă | In România, sistemul democratic cat şi cum a funcţionat a avut meritul ţăranilor şi muncitorilor din fabrici, cari aveau chemarea să pună stăpânire pe destinele politice şi sociale ale tării, La ce proporţii vajnice a dat loc acest conflict între fiii satelor emancipaţi prin studii şi ciocoismul oraşelor care simţea că-i fuge pamântul de sub picioare, se poate vedea în tabloul indecent al compromisurilor politice felurite pe care-l făcea , clasa putredă şi coruptă. Lupta era cu atât mai dârză cu cât armele erau inegale. De o parte, tineretul proaspăt răsărit dela sate, sincer, entuziast şi încrezător în idealul neamului a cărui pulsaţie o simţea în propriile vine, dar vlăguit de privaţiunile unei „vieţi „şcolare îndârjite, iar de altă parte, hidra înciocoită care având experiența abilităţilor rafinate si a smecheriilor bizantine acumulate, „precum şi tihna unor bogății materiale strânse prin furt şi joc de cărţi, îşi arunca tentaculele de corupţie în toate domeniile de viaţă românească. E Cu tot mormanul de jertfe dat de România în războaiele piin care a trecut a rămas şi va rămâne, sunt sigur, stocul necesar al elementelor vrednice şi conştiente, care având sudura şi contactul cognitiv cu nevoile reale ale ţăranului şi peste totale muncitorului manual şi intelectual, să ducă torţa triumfătoare a principiilor de sinceră şi veridică democraţie, dând astfel vieţii româneşti cursul pe care-l merită, Sunt multe piloanele pe cari va trebui sprijinită arcada păcii în lume şi sugestiile cari se fac în această privinţă sunt multe şi fascinante în expunerea lor. Dar sunt încă imponderabile ale momentului de faţă cari scapă de sub ochiul cât de vigilent al examinatorului şi cercetătorului, aşa că este aproape imposibilă o deducție de pe acum, a celor ce vor urma în viitorul apropiat. Pope (Price "Peace based on partition cannot be true peace. Put simply: Nothing can justify the continuing and permanent division of the European continent. Walls of partition and distrust must give way to areater communication for an open world..." (Pres „Reagan at U.N.Gen „Assemb.40th Anniv. 10/45) —39-— fo deget e ete te de ai Răspuns CODE PO rege există o femeie cu ochii ca zodiacul îmbrăcată în ceață și ape ea vede inele de lumină printre copaci și cu un gest [i ea poate obține tot ceea ce vrea există un semn pe scoarța acestui copac dar ea vrea sa fie sigură pentru că știți și dumneavoastră uneori cuvintele au două înțelesuri există o plajă printre lagunele de lumină stoluri de pescăruși precum timpul se rotesc deasupra valurilor țipînd plecînd revenind în pădurea deasă există o pasăre ce cîntă uneori cînd îi dau un sărut buzele ei se deschid precum zăpada ce se topește ție nu ţi-e frică de moarte? m-a întrebat nu ştiu am spus nu-mi amintesc nimic despre nașterea sau moartea mea eu trăiesc ca și cum nu m-aș fi născut şi nu voi muri niciodată + pate de Se Să 99 3 30 de ae ae git pi dei - Flaviu Cristian ADIO, ANULE BĂTRÂN James Whitcomb Riley fi) Adio, anule bătrân, adio! Ne-am avut bine--eu cu tine; Ne-am veselit pe multe căi Şi acum, când tragi către moarte, Aducându-mi aminte de zilele line, Imi vine greu a zice, "Adio-- Adio, anule bătrân, adio!" Adio, anule bătrân, adio! Văzut-am şi suspine--eu cu tine; Necazuri triste ne-a făcut soarta; Acum, când curând te ajunge moartea Aducându- mi aminte de acele suspine Imi vine bine a zice, hAdio-- i Adio, anule bătrân, adio!" (Romanian translation By SY LVIA BOGDAN G OOD-BY OLD YEAR Good-by Old Year, good-by! WE have been happy--you and I; We have been glad in many ways; And now, that you have come to die, Remembering our happy days, "Tis hard to say, "Good-by-- Bood-by, Old Year, good-by! Good-by, Old Year, good-by" We have seen sorrow--you and i, Such hopeless sorrow, grief and care, That you, have come to die, Remembering our old despair, "Tis sweet to say, "Good-by-- Good-by, Old Year, good-by!" ON 4 Îi FORMELE MATERIA LE SUPERIOARE-- TEMA DE CERCETARE A SECOLULUI 21 Am arătat întrun articol precedent unele experienţe ce au condus la evidenţierea unor forme materiale superioare. Printre cercetătorii de frunte în acest domeniu, cu mândrie putem spune, se află şi un număr important de ingineri, fizicieni, chimişti şi biologi din România. Printre aceştia se evidenţiază: Acad. prof. dr, Eugen Macovschi, colectivul de ingineri, fizicieni şi biologi conduşi de dr. Florian Creţu şi mulţi alţii. Deşi de o importanţă primordială, aceste experienţe nu sunt deloc stimulate nici în est, nici în vest; ba, chiar limitate şi oprimate. Paradoxal, dar o formă subtilă de inchiziţie a ştiinţei încă funcţionează în lume. In România şi celelalte ţări comuniste, aceste cercetări nu sunt dorite de oarece conduc în mod evident la concluzia existenţei şi a unor forme nemateriale ce se situează dialectic deasupra formelor materiale, culminând cu un principiu sau spirit suprem. O astfel de concluzie evident, ruinează complet doctrina materialismului dialectic, deci temelia comunismului. In vest, de asemenea, nu sunt dorite de oarece evidenţiază unele aspecte generate de egoism şi lăcomie şi inutilitatea unei vaste industrii şi societăţi de consum. In virtutea acestor cercetări, pentru prima dată capătă explicaţii ştiinţifice multe fenomene şi experienţe ce păreau de domeniul fantasticului--relatările biblice, fenomenele O.Z.N., ESP. ete, Şubreda ipoteză împăciuitoare a lui Einstein asupra existenţei unui eter material, cu suport absolut şi mediu al propagării undelor =ljid= electromagne tice, în fapt neadmisă de marea majoritate a fizicienilor din lume, cade acum complet în virtutea acestor cercetări şi se oferă lumii nu numai viteze eu mult superioare celei a luminii, dar şi posibilităţi tehnice fără precedent ca levitaţia, rezolvarea definitivă a problemelor energetice, expansiunea in cosmos, etc. Un mare rol îl vor avea de asemenea aceste cercetări în medicină şi în îmbunătăţirea şi prelungirea vieţii oamenilor. Electronografia, una din realizările în acest sens, pune în evidenţă faze incipiente ale unor boli şi dereglări fiziologice ce n ar fi putut să fie nici măcar bănuite prin metodele tradiţionale de analiză şi diagnosticare din medicină. Ba mai mult, se poate pune în evidenţă starea emoţională, afectivă şi chiar starea de dezvoltare spirituală, Ceea ce este foarte neplăcut multora chiar şi din S.U.A., fie şi numai electronografia, ce constituie doar un restrâns şi particular domeniu de cercetare a formelar materiale Superioare, arată evident inutilitatea ba chiar şi toxicitatea de exemplu, a unui număr covârşitor de "produse alimentare!" ca, produse conservate şi mai ales cele din carne, produse sintetice şi cele cu conservanţi şi aditivi, produse ultraprocesate, etc., fără a mai pune la socoteală tutunul, cafeaua şi drogurile care deja sunt cunoscute pentru efectele lor toxice. Pământul poate deveni din nou un rai pentru omenire, iar ştiinţa şi cercetările în domeniul formelor materiale superioare, dacă pericolul nuclear va fi depăşit, probabil va apropia mult lumea de acest ideal. Inginer fizician Corneliu Constantinescu NOTE. Celor doritori de cunoaştere le recomand cu căldură o carte scrisă în S.U,A.: Baird T. Spalding, Life and Teaching _of_ the Masters of the Far East, De Vorss & (eo Publishers, P. O. Box 550, Marina del Rey, CA 90294). De asemenea voi fi bucuros să ofer o amplă bibliografie, să corespondez şi să discut cu toţi cei ce vor fi interesaţi în acest domeniu. Aia GANDURI DESPRE C.R.C. De ani de zile--şi sunt mulţi, personal şi mulţi alţii, care au trecut pe aici, când şi cât am putut, am sacrificat timp, am suportat calătorii şi îndurat oboseli, de care nu ne-am plâns şi, pe traseu, am cheltuit averi, de care nu ne legăm (personal nu păstrez pentru mine decât strictul necesar, ca să-mi trăiesc viaţa de pe o zi pe alta). Le-am făcut şi suportat pe toate, ca să putem fi împreună, cât mai mulţi. Rezultatul: A. Mulţi au venit şi trecut printre noi, în acest loc şi multe altele, ca diferite hale, la sârbi, ruşi, norvegieni, etc. şi, cum au venit--mulţi-- aşa au plecat, ... ca rața prin apă, fără să lase urme, sau să-şi aducă aminte, să mai treacă pe aici, " | Cu mici excepţii, dintre cei care au iniţiat şi cei care au trecut pe aici, mai sunt încă, în acest loc, care se cheamă Casa Română & Capela, loc cumpărat şi susţinut, cu mari sacrificii şi, lunare emoţii, cu întrebări şi temeri, dacă mai putem continua şi plăti, datoriile pe care le mai avem de plătit, ca să putem păstra ceeace avem aici (0 se Me FAR Cum vedeţi: sibi: --Avem, o sală mare şi frumoasă, curată, dotată cu toate cele de trebuinţă şi în conformitate cu cerinţele legale.... un --Avem un adăpost; acoperiş deasupra capului, --Avem un loc unde ne putem vedea, întâlni şi sta de vorbă şi --Avem o adresă unde, cei care doresc, pot să scrie şi să ajute, cum pot şi cât pot; Chiar prezenţa este binevenită, Îndemnul meu este: Ajutaţi Casa Română & Capela. Capela, cu ajutorul tuturor, poate deveni, în scurtă vreme, o biserică, Alex Blaga khăkkhhkăkhăkhhkhkăkkkkhkhkhkhkhkăkăk khhkkkkăkăkkhkăkkă Spre ştiinţ ă-- BISERICA, nu este numai un locaş de zid, ci este totalitatea celor care cred şi se roagă, împreună, oriunde şi la nevoie, chiar în aer liber, sub bolta cerească... A.B. 452 peer veveeeeteeereeeeerereeeeee TĂZMĂCIRD P An LIRICA _ UNIVERSRLR RARI fobii O PIERDERE MARE ȘI UN CÂȘTIG TRIST Nimic nu poate explica şi cu atât mai puţin, justifica faptul că o lucrare întocmită cu deplină competenţă şi atât de necesară oricărei culturi naţionale a ajuns peste ocean, fără să fi fost publicată în ţară, cu toate că nu are implicaţii politice. Ruşinea cade, înainte de toate, pe editura din Cluj, pe Asociaţia Scriitorilor din Cluj, al cărei fost secretar, e acum preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Desigur, so fi invocat motivul lipsei de hârtie. Dar, de-a-lungul câtorva ani, dacă ar fi existat responsabilitate față de literatură şi cultură, sar fi putut rezolva "problema" hârtiei pentru o lucrare cu adevărat necesară. Este vorba, cum se va vedea numaidecât, de o foarte spontană antologie a poeziei universale, alcătuită cu iubire şi pricepere de un profesor al Universităţii clujene, D-l Ilie Racoveanu. La ce o fi slujit hârtia cuvenită acestei cărţi şi cine o fi imprimat copacilor din pădurile noastre un alt destin? Ceva important şi de neînlocuit in viaţa literară a ţării a ajuns să-şi caute un sens în exil. E o mare pierdere pentru cei din ţară. Pentru cei din exil, pentru o mică parte din cei din exil, e, desigur, un mare câştig...Ştiu eu? Vasile Versavia Ș. Itphpparrpat =46- Tălmăciri din Lirica U niversală O antologie a liricei universale, cum este bunăoară aceea a lui Hans Magnus Enzensberger, na existat şi nu există încă în România. Găsim, în schimb, în revistele literare din ţară, mai ales în acelea din perioada interbelică, un număr impresionant de tălmăciri valoroase, care, adunate şi grupate pe autori, ar putea să formeze o asemenea antologie. Cu ani în urmă, dornic dea umple un gol, am luat hotărârea de a colecţiona aceste tălmăciri şi de a le completa, ori de câte ori era cazul, cu unele traduceri inedite, pe care le aveam de la Eugeniu Speranţia, Grigore Popa, Dumitru Florea-Rarişte şi alţi prieteni. A rezultat astfel o vastă antologie unde au fost incluşi cei mai de seamă poeţi ai omenirii, de la Dante încoace. Din această lucrare n am reuşit să public decât un volum. A apărut în 1972, în editura Universităţii clujene şi este consacrat exclusiv liricei din secolul al XIX-lea. Celelalte tălmăciri au rămas în dosare. Trebuiau să aştepte încă multă vreme până la întâlnirea sau reîntâlnirea cu cititorii, In clipa de faţă ele se găsesc în California. Le-am adus dintr'o ţară liberă unde se aflau în custodie. Vor apărea de acum înainte în Buletinul Casei Române, una din publicţiile reuşite ale românilor din diasporă, Incep cu Rainer Maria Rilke, prietenul lui Ştefan George şi al lui Paul Valery, idolul lui Ion Pillat şi al lui Lucian Blaga, care, după cum se ştie, a fost tradus şi admirat în lumea întreagă, |... Racoveanu AR d Ş 109% ȘI RAINER NARIA RILKE = zi 1875-1926 TU! PT ; / . /] PY Vecinul Vioară străină, vii în urma mea? In câte oraşe depărtate vorbea noaptea ta singură către a mea? Sute te cântă? Sau cineva? Sunt în toate oraşele de neţărmurit din aceia cari fără de tine de mult în valuri ar fi pierit? Şi de ce mă loveşti pururi doar pe mine? De ce eu sunt vecinul acelor mereu cari te silesc să cânţi, cu feţe nfricate şi spre a spune: viaţa-i un lucru mai greu decât greutatea lucrurilor toate. (Eugen Jebeleanu) Zi de toamnă Doamne, e timpul. Vara a fost lungă. Așează-ţi umbrele pe ceasul de soare Şi din câmpuri lasă vântul s'ajungă. Dă fructelor cerutul lor prinos, Mai dăruie-le încă două zile calde Şi fă nectarul cerului să scalde Tăcutul vin din boabele de jos. Nimeni în toamnă nu-şi mai face casă. Cine e singur, singur se desparte. Vom scrie lungi scrisori şi cu o carte, Unde tăcerea pe alei apasă, Vom rătăci stingheri prin frunze moarte. (Vintilă Horia) Şi iarăşi aştepţi, aştepţi ce pare menit viaţa să ţi-o mărească la nesfârşit. | Aştepţi ce de altă tărie ţine, | ce-i unic, puternic din cale-afară, | trezirea pietrelor, | | adâncimi întoarse spre tine. In culoare crepusculară pe etajere apun volumele "n aur şi brun. La ţări te gândeşti, ce-ai străbătut, la chipul şi la veşmântul unor făpturi pe cari le-ai pierdut. Şi ştii dintro dată: aceasta a fost, şi te ridici şi “n faţă vezi spaima figura şi taina unor ani ce-au trecut, (Lucian Blaga) Amintire Ceas greu Cine plânge-acuma undeva pe lume, fără să ştie de ce plânge anume, mă plânge pe mine. Cine râde noaptea undeva pe lume, fără să ştie de ce râde anume, râde tot de mine. Cine umblă-acuma undeva pe lume, fără să ştie încotro anume, vine către mine. Cine moare-acuma undeva pe lume, fără să ştie de ce moare anume, se uită spre mine. (Miron Radu Paraschivescu) =4/9= Cântec de dragoste O, cum să-mi apăr sufletul, ca nu cumva de-al tău să nu se-atingă? Cum să fac ca de pe tine pe-alte lucruri să-l strămut? accords parlaits * Oh, bucuros adăposti-l-aş undeva == în locu-acela solitar, necunoscut, Pi, i. ce tace când adâncul tău dă zvon, Ci toate câte ne ating, pe rând, pe noi ca un vrăjit arcuş ne împreună, ES: ===: scoțând din două corzi acelaşi ton. moleur mineur Şi ce violonist ne ţine+n mână? O, dulce cântec! (Ștefan Aug. Doinaş) Steele, Poetul Te” depărtezi de mine, oră, Aripa ta îmi sapă-o rană; Dar buzele-mi ce vrei să facă Şi noaptea mea şi ziua-mi vană? Eu n'am iubită şi n'am casă Şi nici-un loc să poposesc; Mă dărui lucrurilor care Se*mbogăţesc şi mă gonesc. (Ion Sân-Giorgiu) -50- Sonete câtre Orfeu 1,5 Nu stelă ridicaţi-i, Numai roza să-i înalţe”n floare an de an prinos, Căci el Orfeu e. Cu metamorfoza în fel şi chip. Tânjim fără folos spre nume noi, O dată pentru toate Orfeu e, cel ce cântă, A venit, s“a dus. Dar nue mult, când rozei mate el nopţi şi zile-a supraviețuit? El trebuie--de-aţi pricepe--să dispară, chiar dacă-i bântuit de spaime grele. Când vorba-aici prezenţa încă-i spune, el dincolo-i, şi ne nsoţit. Zăbrele de liră mâna lui eliberată. Trecand spre alt tărâm, el se supune. (Ştefan Aug. Doinaş) Stefan Baciu "POENE LE POETULUI ŞTEFAN BACIU” ( Colecţia Start, Madrid, 1972) În scurta perioadă de liberalizare pe care a cunoscut-o România după 1964, şi care a culminat în 1968, literatura română, ca şi când ar fi presimţit că primăvara nu va dura, a ştiut totuşi să profite. Între alte fapte ale vieţii literare din acea perioadă, care nu mai pot fi nici măcar inchipuite acum, se numără şi apariţia senzationalei antologii de poezie romanească a criticului literar Nicolae Manolescu. ln acea antologie era inclus, ca din senin, şi poetul exilat stefan Baciu, Reacţia unor poeţi care şi-au batjocorit talentul în epoca proletcultismului a fost violentă, iar argumentele lor, de ordin ideologic şi politic, deci nu de ordin estetic, au dus la retragerea cărţii de pe piaţă şi la îngroparea ei într+o tăcere artificială--totuşi grea, A fost pentru prima dată când numele poetului Stefan Baciu era reconsiderat în numele poeziei, dincolo de ideologie şi de aspectele politice ale momentului istoric, Si dacă faptul acesta sa petrecut o dată, e semn că se va mai repeta. Pentru că Stefan Baciu aparţine literaturii române prin creația sa, indiferent dacă se va emite sau nu Orpheus Crossed the River Sr = Into Madas, the reolm of Pluto. Rowing the boat ii Charon, mo ferrled souh across the DETERTOz îe a ta ea zm ra ir insel mer eg ee a i Volumul acesta este un rezumat al creaţiei şi al evoluţiei sale ca poet, pentru că reprezintă însumarea selectivă a volumelor publicate între anii 1935-1970, chiar dacă, ulterior, creaţia sa se va fi să imbogăţit. Cu toate că un deceniu şi mai bine de trudă literar: poate modifica imaginea unui scriitor, e totuşi prea puţin probabil ca identitatea însăşi să se răstoarne, mai ales în cazul unui poet care şi-a stabilit identitatea încă de la primul volum de versuri. şi e de reţinut aceasta, ca semn al precocităţii poetului şi ca fapt care îl situează pe Stefan Baciu într'o anume poziţie, dacă nu singulară, în orice caz specifică unei categorii de talente. În poemele scrise la 16 ani şi adunate în volumul "Poemele poetului tânăr" nu poţi desluşi stângăcii fireşti debutului, Dimpotrivă, uimeşte siguranţa condeiului, Iată, spre exemplu, primele versuri, din prima poezie a primului volum: "E-atât de bine să stai uşor în zi. Să cânţi încet, să nu auzi/ Cum ierburi cresc, să muşti din traiul ca un măr/Să mergi pe drumul neted lângă pomii uzi/$i să visezi cu palma rătăcită n basme şi în păr'(p.23). Îl vom încadra deci pe Ştefan Baciu în familia poeţilor precoce, între care se cuprind Coşbuc şi Blaga, Eminescu şi Labiş, sau Cârlova, (Şi spre a sublinia ideea, vom aminti observaţia lui Şerban Cioculescu privitoare la Arghezi; Cioculescu observa că Tudor Arghezi nu şi-a găsit identitatea de stil, timbrul propriu, decât pe la vârsta de 36 de ani, deşi debutase timpuriu, la 16 ani.) Totuşi, o "preistorie," cum se exprimă autorul (p. 19), a evoluţiei sale există. Ea n'a putut fi evidenţiată suficient din motive lesne de înţeles în condiţiile exilului. Căci, o seamă de poezii ale începutului său literar publicate între anii 1933-1935 au rămas în revistele vremii. Poate că cea mai importantă absenţă din acest volum o constituie ciclul "Neîmpliniri” apărut, cum spune autorul (p. 20) "în Bucureşti în 1941 sau 1943." În studiul critic care deschide volumul de faţă, semnat de Lucian Boz se stabilesc câteva note ale poeziei lui Stefan Baciu. Să reținem: "De la început şi până astăzi, opera lui Stefan Baciu stă sub semnul clarităţii! (p.7). "E o imensă vitalitate ce ţâşneşte din fiecare vers! (p.9). Amintirea oraşului natal "e ca un filon auriu dealungul poemelor unei vieţi întregi...E un fel de a stărui =53= în poveste "(p.10). "Poemele de dragoste! şi cele din "Micul Dor" sunt de o delicată şi graţioasă factură" (p.11). "Soarele, luna, lampa din odaie aduc o lumină transparentă în poemele lui Baciu!” (p.11). "Baciu cântă o melodie molcomă care circulă printre cuvinte, purtată de ele. Poemele lui nu demonstrează; ele impun sonorități sufleteşti, transpuse în muzică şi în imagini. Lirismul lui nu e grandiolocvent, îmbrăţişând cosmosul, ci direct, rafinat, ca o lumină voalată de rampă..." (p.13). În "Poemele poetului pribeag" asistăm, însă, lao "schimbare a metricei," la "înăsprirea imaginilor! şi la apariţia versului alb (p.14). "Nu întâlneşti versuri-accidente..., schițe, zgură, talaş,...rămase de pe urma poemelor...Poemele lui Baciu...nu se pierd într'o furie metaforică, aşa cum s'a întâmplat adesea la Ilarie Voronca, lăsând pe cetitor neaumerit, ameţit...!" (pl4). Aceste câteva predicții ale lui Lucian Boz sunt convingătoare şi pot fi verificate la lectura poeziei poetului, deşi unele vizează stilul, altele--tematica, altele--psihologia Într adevăr, există o transparenţă calmă şi o frăgezime a versurilor lui Baciu, chiar şi atunci când zonele explorate sau percepțiile comunicate sunt mai obscure. Sensul poeziei lui Baciu e să lumineze şi să desluşească lucrurile ori sentimentele asupra cărora se opreşte. Din acest punct de vedere, indiferent dacă autorul şi-a formulat sau nu explicit un crez ori o năzuinţă estetică, acest fapt conduce la ideea că poezia e gândită ca mod de cunoaştere şi de comunicare, de "descriere" a lumii şi a percepţiilor pe care aceasta le produce în noi. Ceeace zice poetul despre iubită, în poemul "Deschidere," e valabil, parcă, pentru tot ce trece în vers. "Pân- dincolo de şira spinării şi de vis/Te cunosc şi te iubesc, (s.m.) mare şi totdeauna înţ eleaptă/ Prietena, „| (p.39), 5 li Cunoaşterea şi iubirea sunt motivele adânci ale creaţiei poetice. Telul e acela de a transpune în imagine poetică ceeace a fost desluşit în lucruri şi în lume ori în sufletul nostru, pentru ca imaginea să se închege şi să se strângă "în litere şi în gând" (p.39). E uşor de remarcat că în poezii ca "Desemn fragil," "Vânătoare," "Sonet," "Ceas de cetit! sau "Pastel ceresc"! din volumul "Poemele poetului tânăr! ne aflăm în faţa unor poeme pastel. Dar: ar fi o eroare dacă am avea în vedere ideea tradiţională de pastel, care vizează simpla descripţie a naturii, ca la Alecsandri, de pildă. Căci aceste poezii pe care le-am menţionat descriu nu însuşirile lucrurilor în primul rând, ci percepțiile ori viziunea poetului asupra acestora, Nu obiectul este descris, ci imaginea lui în subiect. De pildă, în poezia "Desemn fragil" dăm de "ierburi," de "rouă," de "fluturi," de "flori," etc. Cu aceste cuvinte poţi alcătui foarte bine un pastel păşunist. Dar ceea ce uimeşte e, cum ar zice Nicolae Novac, cu totul totului altceva, e imaginea subiectivă, cea din noi şi din senzaţii; ea e transpusă în expresia verbală. Astfel, lutul e 'dulce" (senzaţie), ca un suc dintre stamine (sugestia senzualităţii), fluturele nu e un decor, el "scoate o melodie din floare şi din mine!" (s.m.) iar aerul "miroase! (senzaţie) o evoluţie estetică îndelungată, de la Coşbuc sau Alecsandri, preocupaţi de descrierea naturalistă, la poezia modernă, în care versul răsfrânge spaţiul subiectiv, nu cel geografic, iar cuvintele, în loc să numească lucruri şi însuşiri, exprimă euritmiile sufletului în care acestea se răsfrâng. În relaţia: lumea reală--subiect--expresie verbală, nu primul termen e important când vorbim de lirică, ci al doilea--tărâmul subiectiv. Acesta e punctul de pornire, iar poezia se constituie abia printr o nouă strămutare a celui de al doilea termen în structurile şi euritmiile limbajului poetic. Întocmai ca în această poezie: "Euritmii voal de aurite vine în poem crescură/Aşa cum gramineele în sol de primăvară fecundat/Păuni în cozi de in culoare au -55- : i iai purtat/ Si fiecare vers, cu sine, melodie fură (s.n., vers cu totul memorabil). Claritatea şi ritmurile calme, deloc stridente, din poezia lui Stefan Baciu sunt rezultatul unui efort care nu mai poate fi măsurat sau bănuit. Cititorul ţine în palmă cristalul şi poate uita--şi şi pri ne ererr geologic care l-a premers şi închegat. n pi moment avem de-a face cu arta adevărată, ai zbuciumul creator, uneori mai covârşitor pi: rezultatul, se retrage iarăşi în poet, lăsând = ochiul cititorului numai frumuseţea care, astfe , apare ca rezultat al unei simple. răsuflări, n ip uşoare adieri afective. Poezia adevăra ă. see destăinuie truda şi zbuciumul din care sa născu i ri poezia lui Ştefan Baciu nu Dau văgăuni şi prăpăstii ale unui suflet stihial, te A perfect egal din punct de vedere estetic. u întâlnim nici motivele de împrumut ale unor mari teme metafizice. Dar, estetic vorbind, „un munte neguros nu e cu nimic mai i! sita decât minunea i fraged, de exemplu. ii a aa are de la început (primul volum e publicat la 16 ani) intuiţia poeziei eterne. Aşa ua explică, credem, refuzul unor experimente moderniste crispate, de care sunt atraşi cu. atâta uşurinţă neputincioşii, mai cu seamă la vârsta ii 3 totuşi, cum observă Lucian Boz, în "Poemele poetului pribeag" (1963), Stefan Baciu schimbă metrica, înăspreşte imaginile, utilizează versul alb. Acest fapt însă nu poate însemna decât că poetul adevărat şi viu nu ignoră rezultatele valide sau numai interesante din istoria poeziei. Pare ciudat că face acest lucru la maturitate. Totuşi, e absolut normal şi firesc; căci experiența individuală reproduce întrun fel sau altul experienţele epocii. Cine începe prin înoirea radicală a poeziei poate fi suspectat de impostură--şi în momentul de față indivizii de acest afise soi din pară fac ravagii. In schimb, utilizarea unor noi forme poetice, pe treapta măiestriei deja cucerite, nu este decât expresia tinereţii marelui talent. Între atâtea lucruri care se pot spune, din perspectiva modernităţii totuşi, despre poezia lui Ştefan Baciu, două trebuie formulate numaidecât. E vorba despre felul în care utilizează ritmul. Există un ritm al poeziei--al poeziei noastre clasice să zicem, şi există o rimă care domină poemul de la început până la sfârşit, într'o structură--una în toată poezia, una şi aceeaşi în fiecare strofă, în fiecare vers. Putem da ca exemplu versuri chiar din Eminescu--Doamne, feri, nu spre a-l minimaliza! lată: "Pe lângă plopii fără soț/Adesea am trecut/Mă cunoşteau vecinii toţi/Tu nu mai cunoscut!...s.a.m.d. Sau: "Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie/Era pe când nu sa zărit/ Azi o vedem şi nu e...1, s.a.m.d.,s.a.m.d. Acelaşi ritm în întreaga poezie, în toate strofele, în toate versurile. Pare că sensul poetic al cuvintelor n'ar fi altul decât acela de a îngropa înăuntrul versului acest ritm identic cu sine. Tot aşa--rimele. Cad, la capătul fiecărui vers exact dimensionat, ca nişte pari foarte ţapeni, foarte distincţi, ca şi cum sensul celorlalte cuvinte din vers n ar fi decât acela de a da distincţie sonoră cuvântului-rimă. Ştefan Baciu încheagă altcum ritmul, plantează rima discret, încât ai putea trece cu lectura, lin, peste ea, fără so observi, Spre a sublinia şi mai mult afirmaţia voi reproduce la întâmplare o strofă, permiţându-mi să nu ţin seama de inceputul şi sfârşitul fiecărui vers. (Lucru imposibil în cazul ritmului şi rimelor despre care am vorbit anterior). lată: "Seara ca un timbru îndoliat stăruind la geam, şi luna deschizând întunericul cu degete fosforescente; scrumul țigării scuturat bolid, cu mişcări absente, şi liniştea, sora ta de vată şi de totdeuna...." Ritm diferit de la vers la vers, fluid, nu sacadat; rimele, prezente, abia perceptibile. Rimează luna cu totdeauna şi fosforescente cu absente. Nici ritmul fix, nici BE A rimele privilegiate nu domină suprem viaţa celorlalte cuvinte şi fluidităţi. Nam făcut aceste observaţii şi n am evidenţiat deosebirile spre a sugera diferenţe de valoare. Am făcut-o spre a evidenția noutatea şi originalitatea firească pe care o aduce în poezie un poet adevărat, Trebuie o mare ştiinţă spre a utiliza ritmul fluid şi rima stinsă, astfel încât poezia să curgă firesc, ca un râu sau ca un părâu, pe potriva sufletului şi a mişcării umbroase a afectivității. Această nouă dezvoltare a ritmului şi această nouă viaţă a rimei este un câştig al poeziei româneşti la care au contribuit mari poeţi români din secolul nostru, ca Lucian Blaga, Ion Pilat, Adrian Maniu şi alţii, Ștefan Baciu se inscrie cu distinctă demnitate între cei importanţi. ă VASILE VERSAVIA STEFAN BACIU | 2 Desemn fragil - Soldul ierburilor leagănă în aer teci de rouă Şi lutul este dulce ca un suc dintre stamine, Un fluture a scos o melodie dintr o floare şi din mine lar aerul miroase ca un măr când plouă. Ferestre oarbe strâng în braţe ulii adormiţi, Pe sticlă se imprimă ziua ca un abur rece, Mureau în muşuroaele de lună, zece Vibrări de flaut dintre dinţii însoriţi. DA STEFAN BACIU Poemul poetului tânăr E-atăt de bine să stai uşor în zi. Să cânţi încet, să nu auzi Cum ierburi cresc, să muşti din traiul ca un măr Să mergi pe drumul neted lângă plopii uzi Şi să visezi cu palma rătăcită”n basme şi în păr. Prin lanuri să păşeşti cu munţii--şal pe umeri La gât, făşii de zări să-ţi legi cravate, Germanice balade să scandezi, să numeri Fântânile de secetă şi de sete deşertate. Prin cucuruzi să-ţi legi deschise răni adânci Cu frunze ude de scuipatul cald de în geri Să treci prin şanţuri mici cu inima pe brânci Să râzi când sufletul îţi spune: sângeri. In seară să te-afunzi cu părul netezit De palma calmă a curentelor de munte Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile "n zenit Şi-apoi să-ţi scrii poemele ţâşnind din frunte. =59- Jun mem oniam: LON V. EMILIAN % Ion V. Emilian a fost prima personalitate a exilului pe care am cunoscut-o la scurt timp după stabilirea mea în Germania,cam prin 1973, Şi ca să nu ascund adevărul, mă văd nevoit să recunosc că nu ne-am împrietenit pe loc: Eu nu pricepeam exclusiva-i aderenţă faţă de războiul sfânt şi martirii lui pe când el privea destul de sceptic la rolul culturii considerat de mine, în conjuctura dată, pentru lupta anticomunistă, mai important decât politica. În schimb, de la început ne-am bucurat de un respect reciproc, poate o formă a iubirii adevărate zisă ideală, Cred că pe nimeni n am respectat mai fără prihană şi dacă mă gândesc bine nimeni nu mi-a arătat un respect aşa de absolut ca el. Au trebuit să treacă ani mulţi, întretimp să gust din amarul exilului către care venisem cu inima în pălmi, ca să cadă obstacolele exterioare dintre noi, deci fiinţa noastră însfârşit să se găsească. Bănuesc că un rol important l-a jucat şi prietenul comun, poetul distins Al. Gregorian. De data aceasta, colaborarea noastră era bazată pe cea mai strânsă înţelegere susţinută de discuţii total deschise astfel că relaţiile dintre noi n au cunoscut nicio fărâmă de umbră. Vorbeam la telefon foarte des, prilej de a-mi împărtăşi preocupările şi ce are de gând să facă în amănunte. Am rămas în legătură cu el până aproape în ultimele lui zile când îmi mărturisea durerea şi revolta lu; provocată de marea trădare a Occidentului. Cuvintele respective mi-au fost spuse, o pot susține, pe marginea mormântului. =B= Poat= datorită condiţiilor neobişnuitei coresponcențe de la distanţă, după decesul survenit atât de pe neaşteptate, mi-a fost scris să trec printr o experienţă aparte: Am fost la înmormântarea lui Ion V. Emilian întrun frumos cimitir, parc ce aminteşte pădurea germanilor lui Tacit, am văzut cum sicriul lui a fost pus în groapă, am aruncat după datină un pumn de țărână peste el şi cu toate acestea nu am realizat moartea acestui om. Pentru mine Ion V. Emilian nu este mort el continuă să trăiască în conştiinţa, gândurile şi idealurile mele, ca lumina unui astru ce nu cunoaşte stingerea. Ion V. Emilian reprezintă ceva din patria românească al cărei soldat credincios sa vrut până la capăt. Deaceea astăzi, în loc să scriu un memorial îndoliat, să plâng un defunct, aduc cinstire, cum o făceau vechii greci, nemuririi eroului, sărbătoarea trecerii sale în eternitate la ospățul cu nectar şi ambrozie al zeilor. „Asa erau _preaslăviţi în Sarmiseget Dacilor credincioşii lui Zamolxe, purtaţi E opilă jertfă pe catafalcul măreţului Pion. Ion V. Emilian a intrat în Panteonul României sale dragi, unul din Călăreţii Apocalipsului, martor al fantasticei cavalcade antibolşevice, scrisă cu litere de aur pe foile cereşti ale Istoriei Românilor. | Prin pana urmaşului lui Dimitrie Cantemir şi Bogdan-Petriceico Haşdeu, retrăeşte călăraşul român, ţăran liber intrat în armată cu calul şi Dr, lon Valeriu EMILIAN <a credinta moştenită de la răzeşii împroprietăriți prin hrisoave de pe vremea lui Stefan Vodă cel Mare. Conducătorul acestor ostaşi, până în Crimeea şi depărtata stepă a Cubanului, poartă pe umeri hlamida ofițerului intrat în legendă: Căpitanul Ion V. Emilian, la piept cu decorația Mihai Viteazul, şi dincolo de moarte. Stindardul înălţat de el simbol al crezului anticomunist ; flutură pe unul din vârfurile Carpaţilor, altar al Ţării, neclintit înaintea tuturor furtunilor. Din înălțimile lui nimeni nu-l poate dobori. Citesc ultimul articol semnat de Ion V,. Emilian ca pe-un testament adresat întru unirea naţionaliştilor contra criptocomuniştilor camuflaţi în luptători împotriva "totalitarismului" şi în adepţi ai democraţiei progresiste. Noi jurăm aici să-i urmăm drumul, să fim prietenii prietenilor şi duşmanii duşmanilor săi. Prin naționalism lon V. Emilian presupunea iubire de neam şi patrie după cum îi poruncea glasul ce-i bătea în sânge de la strămoşii lui, nuntă între sfântul pămant al Transilvaniei şi Moldovei. Bunicul după tată, Ştefan Emilian, dascăl de-al lui Avram Iancu venit cu generaţia lui Aron Pumnul la Iaşi şi bunica sa, Cornelia Emilian, au fost părinţii sufleteşti ai marelui poet M. Eminescu. După mamă,cobora dintr o familie de răzeşi din sudul Moldovei, de lângă Soveja la poalele munţilor Vrancei, Titlul ultimului său articol, dedicat revoluţiei iobagilor Horia, Coşca şi Crişan, se impune a fi săpat în soclul pe care i se ridică statuia spiritului: "Libertatea se cucereşte şi se apără cu preţul sângelui." Aşa trăeşte pe mai departe Ion V. Emilian, soldat credincios al patriei libere de mâine. 16 /10 /85 Ovidiu Vuia 62 ENGLISH SECŢION UNIFICATION OF | THE ROMANIAN PRINCIPALITIES In less than a month we will be i | celebratin again the anniversary of the day when Romania a actually born--January 24, 1859. A brief outline of the historical steps leading to it will refresh and hopefully inspire and enlighten our the tunnel of a dark era. i path through The ldea ofU nion and lis implementation One hundred sixty-six years have elapsed since the unification of Moldavia and Wallachia in 1859. And yet this event continues to be celebrated with enthusiasm by Romanians everywhere because it represents a decisive historical moment on the road tovard the implementation of Romanian national ideals, The fulfilment is closely linked with the name of a native prince, Alexander John Cuza and his intimate adviser Michael Kogalniceanu, one of the most enlightened minds of past-century Romania. Both belonged to the lower class nobility, and in the course of socio-agrarian reforms, they were ae with stubborn opposition from the great boyar class, ă A legitimate question to be asked today is What premises led to this important event of January 1859?'' How could the multiple social and philosophical divisions and dynastic fragmentations in the Romanian Principalities arrive at a common denominator and agree on unification? 463 In the brief discussion possible here, three cardinal moments will be singled out which guided several generations of statesmen, writers, and men of action and opened the path leading to unification. The first one was like lightning in the midst of the darkness that covered the far distant origins, life and continuity of the Romanian nation "in the land temporarily invaded by nomadic tribal people. Here is a description of this initial moment by A. D. Xenopol in his work History of the Romanians from Trajan!'s Dacia: The first step în the affirmation of its existence by the Romanian people was the introduction of Romanian language in the Church. This provided the natural means of communication, thinking and reflecting at a higher level. The flourishing literature ushered in by this happy development awoke for the first time the Romanian people!'s consciocusness about their common origins, nationality and ethnicity.... Miron Costin, the great Moldavian chronicler asserted for the first time the important truth that 1, .„Moldavians, Wallachians, and Transylvanians have a common nationality--They are all Romanians and together they form one people." With the idea of unity two other great ideas made their appearance and became pillars in our development: Our Latin origins with their strong foundation of civilization and the continuity of the people in Trajan!'s Dacilauuse The idea of a common language spoken in the three provinces inhabited by one people became the dominant theme of the Translyvanian School of Writers in the eighteenth century. Well-documented works by Samuel Micu-Klain (History, Facts and Events in the Life of the Romanians), Gheorghe Sincai (The Chronicle), and Petru Maior (History of the _ Beginning of Romanians in Dacia) marked the second bright period pointing to unification. = The third one climaxed with the giant assembly of 1884, simultaneously inspired in the three Provinces by the pleiade of writers and statesmen known as "The Generation of 48," whereby the goals of the two stages--liberation and unification--were firmly asserted. The battle of 1848 was lost because of the brutal intervention of Russian troops; however, the fight of the "Forty-eighters" went on inside the Romanian Provinces as well as abroad in the Western capitals. A detailed description of action-preparatory committees and their leaders cannot be provided here. It should be briefly mentioned, however, that on the eve of the elections in Moldavia, January 5, 1859, among the voting delegates were well-known personalities like Michael Kogalniceanu, Vasile Alexandri, Dimitrie A. Sturza, Anastasie Panu, Costache Negri, Costache Hurmuzache, Dimitrie Ralet, Leon Ghica, Vasile Malinescu, Lascar Catargi, Costache Epureanu and, of course, Alexander loan Cuza. The election of Cuza had been decided by the National Party leadership two days before so that on election day his choice could be made unanimous. This fact had a decisive influence for the election of the same person (Cuza) in Wallachia less than three weeks later, The preliminary works were described with warmth and enthusiasm by Nicholas Gane, one of the youngest in the unionist groups: We were all ready to sacrifice our person and fortune for the fulfilment of this ideal which appeared as bright as the sun on our fatherland sky..,. After the oath-taking ceremony the new Prince heard the speech delivered by his friend and former school-mate Michael Kogalniceanu in which important changes were suggested: -6 5- By choosing you Prince of our country, we wanted to show the world what our people want: new laws and a new Prince. We ask you to be the man of the new era; we ask you to bring firm respect for the law and Your Princely Majesty to be charitable and wholehearted--especially to those to whom all past Princes have been indifferent or rude.... Li Michael Kogalniceanu became soon Cuza!'s counsellor and co-author of his socio-agrarian reforms. Xăkkkkhăăăkkăkă History does not repeat itself! However, a parallel can be drawn în relation to present events and aspirations of the Romanian people. The strongest desire of today's Romanian nation is again liberation from domination by a foreign power--now coming from the East--and from an internal regime imposed by that power. The second aspiration is and will remain TERRITORIAL REINTEGRATION of Romania's natural frontiers comprising Bukovina and the Bessarabian lands. We believe these common aspirations to be powerful enough to unite us in the struggle. Why not set aside minor points of view and join hands for the sake of the high objectives we all hold în common? lie J. Smultea (Most of this short discussion appeared in Romanian as the Editorial for our Bulletin of March 1981.) -66- MIHAI EMINESCU The Years Have Passed The years have passed like long clouds o'er the prairies And n'er will they return again to haunt me, Because to-day no longer do enchant me The songs and stories, puzzles, tales of fairies, =, CH ERRIES 1 could only leave in winter, But there are some who go away In the very midst of June, Does the road slide, 1 wonder? If so, Why they dontt hold on to the cherries? Therei're so many of them And they are so beautiful! They are indecently red, But very, very wise, As they have thought of their stones. There still are cherries. Leaving is impossible! The narcissus is still in bloom, You can still find summer apples, And crocusus pearled with hoar-frost. It is snowing! God, what a fascinating season! Which smoothed my youthful brow and to my reason, Doina Felicia Mihoc Though hardly understood, were full of meaning, And now in vain thy shadow daylight's screening, O mystic hour, O secret hour of the evening. (Poem premiat la un concurs literar în Australia) A af 99 Afara 8 de ae, Ei thought mone sal than» /l=sh “Death is But an evo o Kiought urhen it bas fogatten to exist; it is [like tie zememlrunees Translated by Mbel Nandri s of onzs neur-bozn; its shadow îs Lighte: than a tale 5 it îs no longer — like a thought —- when it happens — it is not. To strike a chord from childhood--form liaison, To cause thee, O my soul, once more to quiver, My fingers o'er the lyre in vain are creeping; For all is lost on childhood's far horizon And mute the music sweet of other zither, While years increase behind me...shadows deepen! | Vasile Versavia -68- Mult aşteptata conferinţă de vârf , între liderii celor două supra-puteri la Geneva, n'a produs nici o transformare simţitoare în realităţile strategiei globale. Intâlnirea, trâmbiţată cu atâta răsunet în presă şi de către staţiunile de radio şi televiziune, a învolburat aşteptările dar nta produs roadele aşteptate. Prinşi în focul senzaţionalului jurnalistic, mulţi au uitat că merg acolo pentru că ei reprezintă nu numai interesele celor două mari popoare ale lor ci şi pe cele ale aliaţilor lor respectivi (NATO pentru Occident şi Pactul de la Varsovia pentru sateliții est-Europeni). Adică, două concepţii social-politice antagoniste a căror societăţi şi indivizi trăesc şi acţionează în medii şi condiţii diferite. Cel liberal-democrat-occidental-preţueşte şi aşează individul şi drepturile lui ca fiinţă omenească pe un alt piedestal decât cel socialist-autoritar (sau totalitar) care subordonează individul şi drepturile lui voinţei planificatoare a unei oligarhii de partid ce nu tolerează opoziţie. Prin urmare, cei doi lideri stau dus la Geneva ca exponenţi şi apărători de valori şi de credinţe diferite , în primul rând şi numai de pe această poziţie puteau să exploreze eventuale căi de a opri emulaţia iraţională în domeniul armelor nucleare. Cea mai bună dovadă a acestei realităţi este faptul că,de la Geneva, fiecare din ei a mers la o întâlnire cu aliaţii lui respectivi, înainte de a se înapoia acasă, Două consecinţe geneveze par acum evidente totuşi. Una a fost exprimată de către senatorul Richard Lugar (preşedintele Comisiei de politică DESPRE "SPIRITUL DE LA GENEVA! =B9j= externă a Senatului American): "Conferinţa de vârf a fost ca un seminar de doctorat; fiecare parte şi-a spus punctul de vedere.... Ea a servit interesele St. Unite prin faptul că...Președintele a reuşit să transmită mesajul ce şi l-a propus, în termenii pe care şi i-a ales el.!"! Al doilea efect pare manifest în relaţiile din inima Europei. 1, „Erich Honecker, şeful Germaniei de est, îşi va putea programa din nou prima lui vizită la Bonn şi în provincia Saar unde s'a născut! (vezi George D. Moffett III and Elizabeth Pond, "World Begins to Assess Outcome of “'Fireside Summit'" (Lumea începe să evalueze rezultatul întâlnirii amicale de vârf), Chr.Sci.Mon., Nov.22, p.22; James M. Markham, "Bonn Is Hopeful of Honecker Visit,” NYT,Nov. 26,1985, p.3). : Dacă relaţiile dintre cele două supraputeri şi evenimentele internaţionale se desfăşoară normal, cei doi lideri au anticipat încă două conferinţe de vârf. Una în Washington în 1986, a doua în Moscova în 1987, Dar, aşa cum afirma Preşed,. Reagan în discursul recent la adunarea generală a Naţiunilor Unite (24 Oct. 1985), "rezolvarea problemelor. (aici am cuprinde şi alegerile libere promise la Yalta pentru Europa de esb=cere mai mult decât vorbe." Vor fi, deci, două ocazii în care dacă se va ţine seamă de imperativul principiilor internaţionale de justiţie şi echitate, la care naţiunile mari şi mici sunt îndreptăţite şi dacă se va trece la fapte, drumul spre dezarmare şi pace va putea fi netezit. Preaidem Reagan ehaking hande mith F dunrd A. tbevarânsdze. Soviet Foreign Minister, aa Mikhail $, (ierberhey did Nkewise with Sreretary of State (merge P. Sbulra, și final ceremeny în (renova. An Înterpreter În ai comit, -70-— Ș CZECHOSLOVAKIA | DILEMA UNGARIEI AUSTRIA | == Este bine cunoscut că după amara decepţie cu revoluţia din 1956, huiduitul ROMANIA YUGOSLAVIA regim marxist-Kadarist, para proptit de Krusciov, a luat direcţia aşa numitului "gulaş-comunism." Ungurii - sau resemnat cu prezenţa trupelor sovietice pe teritoriul lor iar Janos Kadar a adoptat o tactică de ameliorare a condiţiilor economice interne. Abătându-se de la principiul marxist de strictă centralizare economică .a deschis of fereastră înspre piaţa liberă, permițând dezvoltarea unui "nou mecanism" economic. Prin încurajarea inteligentă a iniţiativelor locale şi individuale , Ungaria a stimulat producţia, şi a asigurat abundența produselor alimentare la preţuri accesibile. Aceste condiţii de stimulare şi de competiţie,pe lângă o piaţă abundentă, au dat frâu liber şi oportunismului. Rezultatul a fost apariţia unei noi clase de "nouveau riche!" şia unei diferenţe tot mai mare de câştig vezi articolul lui William Echikson, "Prin reforma din Ungaria cei bogaţi devin mai bogaţi, cei săraci rămân săraci," în Chr,Sci.Mon., 21 Nov. 1985, p. 28). Cazul Ungariei a fost semnalat de curând în publicaţia oficială a Partidului Comunist Sovietic Pravda care subliniază răul inerent în sistemul unei pieţe libere ca cea din Ungaria , pentru că dă naştere la "...complicaţii economice, sociale şi ideologice foarte serioase." Tot aşa Comisia de planificare cehoslovacă găseşte că 1"...experienţa din Ungaria a ridicat probleme grave.! William Echikson identifică următoarele mijloace prin care unii îşi majorează veniturile: iniţierea şi desvoltarea de întreprinderi particulare mai mari de către antreprenori ambiţioşi; suplimente la onorariile oficiale pentru liber-profesionişti-medici, avocaţi; comerţul de fructe şi legume de către intermediari; = Dl munca în ţările occidentale plătită în monedă forte. Economiştii în 'favorea acestor - reforme susțin că egalitatea nu mai reprezintă țelul principal; 1, .„insuşi guvernul incurajează acest gen de activitate,! | —. Pe de altă parte, sistemul a atras şi opoziţie internă--mai ales din partea uniunilor muncitoreşti--şi regimul este în căutarea „unui remediu să pună stavilă procesului de îmbogăţire, fără să elimine iniţiativa particulară. Cu ajutorul unor experţi dela Fondul Monetar Internaţional, Miklos Pulai, de la Oficiul Naţional de Planificare, crede că cea mai potrivită cale va fi impozitul gradat şi nu practica din alte tări socialiste prin care se suprimă libera întreprindere, "Nu vrem să-i împiedecăm de la efortul muncii!--a declarat Mr. Pulai, Prin urmare, nu sunt indicaţii--aşa cum se zvonea--că "noul mecanism economic” maghiar să devină model şi pentru URSS. XkĂkăkăkkăkăkă NOUTATI INCURAJATOARE DE LA RAZBOIU__IA KO-IRANIAN Corespondentul ziarului NYT din Beirut (Liban) raportează că Arabia Saudită continuă efortul negocierilor de pace între cele două ţări beligerante. (Ihsan A. Hijazi, "Saudiţii raportează progres în efortul de a termina războiul din Golf," NYT, 12/9/1985, p.8). =73= Pentru prima dată dela revoluţia din Iran ministrul de externe Ali Akbar Velayati se află fra vizită în Riyadh, capitala Arabiei Saudită,pentru o întâlnire cu Prinţul Saud al-Faisal, ministrul de externe Saudit. Subiectul principal de discuţie va fi "terminarea războiului de cinci ani dintre Irak şi Iran. d Totuşi, efortul militar continuă. In aceeaşi zi de | negocieri, aviația Irakiană anunţa un atac aerian de 160 de zboruri împotriva concentrării de trupe iraniene de-alungul frontierei de răsărit în legătură cu pregătirea unei noi ofensive, Problema rămâne dacă Ayatollah Ruhollah Khomeini va consi.mţi să schimbe obiectivul iniţial al războiului sau care a fost înlăturarea lui Saddam Hussein de la preşidenţia din Bagdad. _ Este bine cunoscut, adaugă corespondentul Hijazi, că Arabia Saudită şi ceilalti cinci membrii ai "Consiliului Cooperativ din Golf" au contribuit cu bilioane de dolari la susţinerea efortului de război in Irak şi că cei cinci ani de război au cauzat peste un milion de victime. Dacă interesul în negocieri de pace apare posibil se datoreşte lipsei de şanse pentru o _ victorie militară şi scăderii moralului de război chiar în Republica Khomeiniană, XX hăkăkăăă "SĂ NU UITĂM PE AFG ANEZI" este titlul unui articol în NYT (Nov. 22, 1985; p.31), care scoate în evidenţă cruzi- mea metodelor fo- Scale o! mie losite de către d poliţia de securi- i tate a guvernului comunist dir a i i din Kabul: șocuri electrice, smulgerea unghiilor, asmuţarea şi muşcatul de câin, violarea femeilor în faţa familiei şi alte torturi abominabile." | —73- Autorul articolului este senatorul American Orrin G. Hatch care observă că lupta afganeză pentru libertate nu este cunoscută de publicul American--aşa cum era Vietnamul--pentru că presa şi tele viziunea nu pot pătrunde în Afganistan ca să filmeze "copii cu braţele rupte şi zeci de mii de tot felul de mutilaţi, victime ale regimului Babrak Karmal." Printre datele relevate în articol reținem că, dintro "populaţie de circa 16 mil. de oameni, numărul celor executaţi se ridică la un milion de la invazia sovietică acum 6 ani." C am o jumătate de milion sunt ameninţaţi să piară de foame; iar aproximativ 4 mil. de oameni sau refugiat în Pakistan şi în lran. Totuşi, "...ororile din Afganistan încă n au pătruns conştiinţa noastră." Ar trebui un efort cu mult mai mare să-i ajutăm pe luptătorii pentru libertate, Cei $500,000 aprobaţi recent de Congresul American şi Radio Afganistanul Liber nu sunt suficiente surse pentru publicitatea de susţinere a bravului efort "mujahideen" care se bucură de sprijinul marei majorităţi a populaţiei. Prezenţa a circa 118 mii de trupe sovietice pe teritoriul afganez nu-i intimidează şi nu-i descurajează. In luna Mai,cele şapte grupuri majore de rezistenţă au format o coaliţie a cărei purtător de cuvant se schimbă pe baza unui sistem de rotaţie. Coordonarea acţiunii de rezistenţă se va face în viitor prin noul Comitet militar şi printr un Consiliu consultativ. Sa prevăzut, de asemenea, numirea unei Comisii politice care va stabili birouri de alianţă în diferite Tăria Sovieticii nu se pot înerede. în armată guvernului satelit din Kabul şi trebue să se bazeze din ce în ce mai mult pe propriile forţe. Tactica lor obişnuită este bombardarea la saturație, distrugerea recoltei şi a animalelor domestice şi represalii sălbatice împotriva populaţiei civile cu scopul de a intimida şi,slăbi rezistenţa. Reacţiunea "'mujahidini"-lor însă rămâne puternică şi efectivă. Rapoarte din Islamabad (Pakistan) anunțau la 4 Dec., c.sxaforţele de JA rezistenţă au distrus 16 camioane sovietice de benzină pe şoseaua Salang, la nord de Kabul) şi au doborât două helicoptere ale armatei afganeze în care au pierit o echipă de şase soldaţi. Un alt convoi de transport sovietic a fost atacat pe aceeaşi şosea, mai la nord, în care 30 de camioane au fost nimicite şi s'a capturat o importantă cantitate de arme şi muniții. (Vezi N:Y:T:, Dec.4,1985, p.14).--Este interesant că aceste lovituri "partizane" au loc îndată după conferinţa şi "spiritul de la Geneva." Xăkkkăkăkkăkkăă ŞTIRILE DE LA nu mai sunt favorabile reînoirii regimului comercial privilegiat de care s'a bucurat România în ultimii zece ani. Raportul semi-anual înaintat Congresului American de către Ministerul de externe constată că "dosarul României cu drepturile omului continuă să fie sărac"! (vezi Bernard Gwertzman, "Statele Unite spune că România ar utea să iardă avantajele comericale e chestiunea drepturilor omului, NYT, 4 Dec., 1985, pp. 1l& 10. Articolul mai observă că "în ultimele şase luni, cinci persoane au fost condamnate la închisoare de la 10 luni la şapte ani, pentru introducere şi distribuţie clandestină de Biblii." La acestea se mai adaugă o acţiune întreprinsă de către "Răspuns Creştin Internaţional"--o organizaţie elveţiană--care a invitat deputaţi americani la Bucureşti să vadă cum guvernul comunist patronează buldozarea bisericilor şi arestează preoţi. La 1 Nov., 1985, Senatul american a-adoptat o resoluţie cu vot unanim, prin MINISTERU L DE EXTERNE AMERICAN -75-— care România este acuzată de "supresiune a dreptului religios şi de represiune a minoritătilor etnice, | Secretarul de stat G. Shuiiz va discuta aceste probleme cu reprezentanţii guvernului comunist din România cu ocazia unei vizite programată pentru mijlocul lui Decembrie. j | Articolul din NYT pare să servească un avertisment şi să prepare terenul pentru genul de conversţii diplomatice care se anticipă de către Ministerul de externe american. Consecințele unei suspendări a clausei naţiunii celei mai favorizate ar putea împinge România şi mai mult în braţele economiei sovietice. Dar asta nu credem că se va întâmpla. R. NORMAN MATHENY — STAFF N 4 +9 Se 7, Sg OROE ze BE A Romanians face a long, cold winter mie rin alin min -mă- alin. min min re „min ma ma rama mia. din mia „alim. ma. ma ma aa N SIMPOZIONUL. DIN ANUL ACESTA a avut loc în luna Septemvrie, c., aşa cum fusese programat. Seria de comunicări a fost deschisă de către inginerul Mihai Olteanu, coordonatorul simpozionului a cărui temă generală a fost "Câmpuri de concentrare şi alte mijloace de coersiune în regimurile comuniste." Prima comunicare, despre metodele de guvernare folosite în Uniunea Sovietică, a fost prezentată de către Dl Olteanu. Documentarea şi organizarea prezentării a dovedit o vastă cunoaştere a faptelor politice, a oamenilor şi a instituţiilor revoluţionare prin care milioane de oameni au fost brutalizaţi, intimidaţi şi forţaţi să se supună unei tiranii mai draconice decât despotismul țarist. Partea cea mai interesantă a comunicării însă a fost discuţia care a urmat după prezentare. Mihai Olteanu--deşi un inginer electronic de înaltă reputaţie--s'a dovedit din nou un excelent cunoscător de istorie cu o rară capacitate analitica ,iscusintă intelectuală şi originalitate. Celelalte comunicări au fost despre metodele de guvernare şi condiţia umană în Germania de est--Dr. Constantin Sporea (citită de către Ilie Smultea); studenţimea din România în perioada anilor 1950--Vasile Ranga-Versavia” şi despre originea şi creșterea uniunii mișcării muncitoreşti Solidaritate în Polonia, de prof. Ilie Smultea. Pe scurt, ziua simpozionului de la Casa Română a fost plăcută şi deosebit de informativă, atât pentru membrii simpozionului cât şi pentru mica dar interesanta audienţă care s'a angajat în discuţie cu mult entuziasm. Acest fapt a contribuit la prelungirea programului dincolo de limitele prevăzute. In încheere, sa hotărat să se dea publicităţii măcar o parte din lucrările pregătite,iar anul viitor să se ţină un alt simpozion în continuare. Xhăkăăă Pam 77 Folosim acest prilej să exprimăm, cu multă satisfacţie, sincere felicitări inginerului Mihai Olteanu cu ocazia recentei avansări în poziţia de Director al Grupului noului sistem de programare pentru centrul Băncii Nationale Wells Fargo din San Francisco, Este dovadă de capacitate şi un talent neobişnuit care se recunoaşte unui român la numai câtiva ani de la imigrarea în St. Unite. Mihai Olteanu este membru fondator al Casei Române & Capela şi a servit de la început în Consiliul de administraţie, timp de trei ani, în calitate de Vice-Președinte. "BALUL de TOAMNĂ" din 26 Oct., 1985 sa desfăşurat într'o atmosferă plăcută. Sala a fost încărcată de mese şi de oaspeţi care au dansat, au conversat şi şi-au petrecut până spre miezul nopţii după care o mulţime de braţe binevoitoare au ajutat la ridicarea scaunelor, meselor şi la curățirea sălii. CRC ţine să mulţumească tuturor celor care au răspuns cu generozitate la apelul de colaborare şi au contribuit la efortul de pregătire şi de împlinire a unei seri de petrecere românească. Deosebite mulţumiri se cuvin următoarelor persoane: Flaviu Cristian pentru muzică şi stereo propriu; Dnelor Elena Horga şi Lucia Cifor pentru pregătirea gustărilor; Maria Spinu, Rodica Ranga şi Anica Stănescu pentru servit; Judith şi Mariana Smultea pentru masa de recepţie; Irina Didescu, Libby Smultea şi mulţi alţii pentru curătirea sălii; apoi, Vasile Ranga pentru aprovizionare şi Mihai Stănescu a cărui serviciu la bar a fost excelent şi merită lauda şi recunoştinţa tuturor. Vii mulțumiri şi aprecieri tuturor oaspetilor care au donat cu generozitate la intrare. O donaţie cât de mică este un gest de sacrificiu pentru păstrarea bunului comun--Casa Română & Capela (vezi şi raportul financiar) . = 782 SI Prezenţa în mijlocul nostru a doi disţinşi vizitatori şi membrii asociaţi ai CRC, din Germania de vest--Dr, Dionisie Ghermani şi Dr. Jens Reuter, a fost un prilej deosebit de conversaţie şi de schimb de idei. Cei doi academicieni se pe le întrun tur de conferinţe d âni espre Romă Europa de răsărit, 2 na din St. Unite. A . . şi în diferite centre universitare VIITOARE EVENIMENTE LA CRC |. 25 Dec.,1985: Ziua întâi de CRĂCIUN, ora 1] _a.m.--SF LITURGHIE cu păr. loan Sârbu urmată de o masă comună "pot luck" şi serbare cu colinde de Crăciun. | 2, 18 1 p an, Gta Î .m., PROGRAM DE ANIVERSAREA UNIRII PRIN CIP i petrecere cu dans. citită - 3. 26 Ian 1986, ora 2 îi i „m.: ADUNAREA GENERALĂ „ANUALĂ şi alegerile CRC (după serviciul religios şi adunarea parohială) . 4. 23 Febr,., la ora 1l a.m y . 3 ăi N Sf. cu păr. Ioan Sârbu, LITURGHIE PROGRAMUL SĂPT AMÂNAL DE JOCURI SOCIALE în fiecare Vineri între 7-10 seara va continua în anul care vine. Participarea a fost limitată dar aşa-i la început? Ultima sâmbătă din fiecare lună ună : ZIUA DE MUNCĂ VOLUNTARĂ (cu pensula, ciocanul, mătura, lopata, etc.) va continua, BIBLIOTECA CRC va fi deschisă in prima | şi a treia Vinere din fiecare lună orele 6-8 p.m.; în ultima fiecărei luni, între 1-2 p.m. între | Duminecă a a o Ep —79- Fashion from old Romania 1940s vintage dresseş lor sale Şi Esi Ca 07 ÎN Cititorii ziarului SAN FRANCISCO EXAMINER au putut să-şi împrospăteze memoria referitor la prezența în oraş a bine cunoscutei reprezentante a artei de cusături româneşti, Angela me: mei Jonescu (vezi Gladys Perint Palmer, 1Fashion from Old Romania," S.F .Examiner, Sept.19, 1985--fashion section). Din interviul luat Dnei Jonescu se reliefează două fapte. In primul rând aflăm că Angela Jonescu a reprezentat arta cusăturilor româneşti la expoziţii internaţionale în Europa şi America şi că, în mod involuntar, evenimentele războiului au surprins-o în St. Unite şi i-au tăiat, temporar, calea de înapoere în România. Deci, aşa cum se exprimă ea însăşi în interviu: "Eu nu sunt nici imigrantă nici refugiată. Sunt o victimă a pactului de după război semnat la Yalta, în care Roosevelt a dat Europa de răsărit lui Stalin," In al doilea rând, Dna Angela Jonescu anunţă că încă mai are un stoc de costume şi alte obiecte lucrate frumos de mâna ţărancelor române, pe bază de desene create de dânsa pe teme de folclor românesc. Tot in acest articol Gladys Perint Palmer işi exprimă marea admiraţie pentru buna condiţie fizică şi spirituală a Angelei Jonescu care a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani. Cunoştiintele şi dragostea ei de arta cusăturii româneşti îi asigură un loc unic de expertiză în acest domeniu. Dna Angela Jonescu face parte din fondatorii Casei Române & Capela şi sa alăturat întodeauna acţiunilor de ajutorare a refugiaților români şi de afirmare românească, În prezent, este membră de -80- onoare a acestei organizaţii şi participă în mod regulat la serviciile religioase care au loc la CRC. Colegii din Consiliul de administraţie şi comunitatea românească din nordul Californiei urează Dnei Angela Jonescu LA MULŢI ANI cu bine şi cu sănătate iar Buletinul CR se pregăteşte pentru un lung interviu la aniversarea centenarului. Doritorii de amănunte asupra cusăturilor care se anunţă de vănzare se pot adresa prin scrisori la: A. Jonescu, 535 Geary St., Apt. 1012, San Francisco, CA 94102; or prin telefon (415) 776-4757, sa ă > A di : $ : | | 39 d aieticzaici Reamintim cititorilor noștri că traducerea în 1. engleză a lucrării D-lui Dr. Anton Crihan | despre DREPTURILE ROMÂNILOR 4- ASUPRA BASARABIEI DUPĂ UNELE SURSE RUSESTI a fost complectată. După examinarea cuvenită de către autor, lucrarea va fi tipărită şi gata pentru distribuţie celor care au cerut sau vor cere să le fie rezervată, Vom face tot posibilul ca apariţia cărţii să coincidă cu aniversarea unirii Basarabiei (27 Martţie, 1986). Adresa pentru rezervare: Prof. 1. Smultea, Pol. Sci. Dept., Humboldt State Univ., Arcata, CA 95521; sau CRC Library (Att. Dr. C. Moşoiu), 124 Montecito Ave., Oakland, CA 94610. RX RECTIFICARI în numărul trecut (Sept.1985): pag.1f, par.2, a se citi 1853 nu 1953; pag.32, numele este Puiu A. Nedea nu Puia. A WARM WELCOME TO OUR NEW ASSOCIATE MEMBERS _($12) Stefan G. Theodoru (NYC) Ovidiu Vuia (Munich) SPECIAL THANK YOU ALSO TO ALL MEMBERSHIP RENEWALS See Membership Roster & FOUNDERS IN GOOD STANDING Note: Those members meet- ing min.$60 annual dues vot- ÎN requi rement (of Res.6 are indicated by an aster- isk. There is still time for founders to catch up on dues/assnts by the Jan. 26 annual meeting. XX XXX XR XX A SPECIAL THANK-YOU ALSO FOR FOLLOWING_DONATIONS 1. Ovidiu Diaconescu--$ 40 spec.Oct.Dance Don 2. All who donated at door. (The $210 evening net-- $837 gross--helped meet our Dec.property tax pynt) 3. The Gheorghiu, Mosoiu; Ranga & Smultea families for their host functions at. CRC Fridav gane nites, church coffees & board meetings: Doe —= * Bulletin--indicates an —aaart. $5 min. don. BULLETIN SUBSCRIPTIONS GROW Fal Qtr .Bul .Subs Added WELCOME NEW SUBSCRIBERS *Cathy Casper ('85 & '86) Stefan & Maria Munteanu (LA) Ion Niesdau (Ontario .,CAN.) *John & Florica Rocsin (NY) MANY APOLOGIES for SEPT. 1985. SUBS. LIST OMISSIONS Chirila Ciuntu (CAN.) Corneli Constantinescu John Făgărasan Rev. Radu Gratian (MI) Rev. Fr. Pârvanescu (0H) Sylvia Prodan Lange 1985, I4ăe WELCOME BACK g/oR Ith_GIR RENEWALS |. Ck yRs Sylvia Bogdan *Alexander Burz Nick Cazacu Miron & Suzie Butariu Eugen Coban Mircea Goreniuc Toma Hentea Dan Ioan (0H) Valerie Kalman Peter & Ottilia Malattia Elena Maleanu (WA) Constantin Pavel Pavel Stoffel *Stefan G. Theodaru Leon Vasu Petru D. Vatran BULLETIN PATRON DONATIONS J8ha Ageei(400) | > Cathy Casper $5 Ilie Smultea $i6 CRC CALENDAR 82 Winter 1985-86 PS ID SES ea me ERE caii Dec.25 1 1CHRISTMAS DAY [11 a.m. | Weds. Holy Mass - Holy Resurrection Main | Orthodox Par.--Fr.Ioan Sirbu Hall _. Please stay afterwards for = "Romani an Christmas "Tradi tions" noon with "Moș Crăciun" a Santa invites additions to his pack for children & loved ones Pas aa [dci a: 0900 00.00 503.4 GARI STMAS "'pot-l uck" DINNER | | pm hi z] (Add your dish to the Common Table) Jan. 18 Anni versary Cel ebrati on 7 p.m. ai UNI FI CATI CN OF "HE ROMANI AN ici PRI NCI PALI TI ES Main Short Program folloved by Hall Dancing Buffet & Bar Available Donations Welcome at the Door Jan. 26 Rel i gi ous Servi ces 11 a.m. Folleved by Coffee Hour Hol y Res.Rom.Orth.Par.Counci | 1 p.m, Annual Meeting CASA ROMANA ANNUAL VEETI N3 2 p.m. Elections--3 Board Members E Annl Reports--Officers & Chnm. All Members Urged to Attend Feb. 23 Rel i gi ous Servi ces II a.m. loan & Virginia Balaci *Alexander Blaga *Remus N. Bretoi *Valer Bursan *Alexander Burz Nicolae Cazacu *lon & Stela Cepoi Margareta Cismaru Eugen Coban George Costache George & Trudy Dănulescu Dan C. Didescu Nicolae Dimitriu John Dumitru Mircea Goreniuc Sorin Issvoran *Angela Jonescu *Fam.George Jordan *Emeric Kalman THE FOUNDERS - CASA ROMANA & CAPELA, INC, ( Romanian Home & Chapel FONDATORI I *Romeo Peter Malatti *Ottilia Bria Malattia Nicolae Moisidis *John V.& Ilse Moldovan *Frances Oprita Ocneanu *Trajan Ocneanu *Nick & Ana Olar *Anca & Mihai Olteanu *Alexander Pârvu, Jr. *Rodica & Vasile Ranga *Mircea Ratiu *John Simicin Ioan D. Sirbu *Ilie J. Smultea *Judith C. Smultea *Ionel Spinu Elena Stamatescu-Greavu *Eugen Stoia Leon Vasu FOUNDER MEMBERS IN PROGRESS *Liviu & Tess Bacoș Petru Daraban REGULAR VOTING MEMBERS “Alexander Blaj țxCorneliu Constantinescu *Vasile & Dia Costea George Dicu *Ioan & Maria Manea-Mandliu *Trandafir Mihutoni *Constantin Pavel Ioan Pizdrint ASSOCIATE MEMBERS Tiberius St.Ciorogariu Flaviu Cristian Antonio Docan John Făgărasan Dionisie Ghermani Traian Golea Toma Hentea Dumitru & Florica Ichim Silvia Prodan Lange Ioan & Constanta Moşoiu Nicolae Novac Mary Patroan Jens Reuter Paul Sebastian Ana Simpson Constantin Sporea Mihai & Anica Stanescu Mircea & Irene Tanasescu Georgia Tennyson Ovidiu Vuia Honorary_ Associate Margo Munroe Acknow edgnent s Romanian Orthodox Parish "Invierea Domnului" Unirea dela Vest Soc.of the Union & League, R.S.A. sei atatntetate tate ta tatal st, | O O SE e ta i AS 99. 20ia7-3ler 90 aste ie i <> 592 = (4 TIB e ş*' Si 97 ză “2 SĂ (CĂ) 4 5 “A Child Is Born to Us, and a Son Is Given to Us, Whose Government Is upon His Shoulder.” Isaias 9, 6.