Drum anul 4, nr. 2, aprilie — iunie 1968

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

DRUM

INTERIOR

d 0

VASIIE POSTEUCA

DRUM-ulnostru chiar dela
început aşa Vam visat si vrut:

DRUM INTERIOR. Căutarea
unei lumini în acest veac de
întunerec, de vânzare, de
prostituare a libertăţii. Dar,
dîntr'o cuvenită sfială, ne-am
redus, lăsând numai dorul
drumului şi hotărîrea nelimita¬
tă a mergerii. Ne-am acoperit
numai cu simplitatea, cu pro¬
funda umilinţă a unui licăr de
stea din cerul inimii: DRUM.

Din contactele cu cetito¬
rii noştri, datorită poate mul¬
tor prăbuşiri şi şmecherite
schimbări de direcţie, în lumea
scriitorilor din exil, înţelegem
că ni-se cere mereu arătarea
stelei spre care ne îndreptăm,
reajustarea compasului. Li¬
bertatea trebuie cucerita din
nou în fiecare zi, mai ales
după ce o ai, după ce lumea
din jur s’a obişnuit a întrezări
nişte mângâieri de adevăr în
cuvintele cu carc-ţi sprijini
cortul credinţelor şi atitudini¬
lor. Remarcăm o gelosic pe
imaginea noastră publică, o
verificare amănunţită a gându -

r * j*■/ * r jrm * .Pr f-e-*

MAR TURII

NICOLAE NOVAC

foto* CofnrI FVcirt)c^s

Parastasul pentru martirii români, dela Biserica Sfântul Dumitru din New York

|riimnniiiiiHiiMiimiimiiHiiniiiiijuniiiiiiiiiiiiiiiimiiiniiiiiimiiMiiiiiiiiiiiiiiiuiiiiiiiiiniiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiniii!tiiiiiiiiiniii)iiiHiiiiiiniiitiiii^

î GENEZA SI SEMNIFICAŢIA NAŢIONALA 1

I A PARADEI DIN NEW YORK,
î DIN 24 MARTI 1968 I

niiitiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiuimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiimimmi de ION CARJA iiiin*iiminiiiiiiiiiimimniiimiiiiiiminiinmiinimiiiiiiiinii^

In “Themes and Varia-
tions”, Aldous Huxley, vorbind
despre istorie în general,

prin cjjnOflştcrefl

r~* c -* ■# —

a f î rm A c a
caj atici ci

COMITETUL DE ORGANI¬
ZARE A PARADEI. Acest

comitet a fost publicat în

presa şi

In un - 1 c* nor-ilnri

răspuns şi alte zeci de per¬
soane şi societăţi, cu marc
entuziasm. La puţin timp după

lA.tirttt.ru A DtJ u' j* * , -- ' "

Din toate colţurile pămân¬
tului pe unde destinul tragic
al istorici i-a împrăştiat pe
Români după prăpădul cc a
urmat celui de al doilea răz¬
boi monaial, vin mcsagii ce
mărturisesc credinţă şi nădej¬
de în lupta dreaptă pe care o
ducem prin paginile acestei
reviste pentru conservarea
limbei literare româneşti în a-
fară de hotarele Ţârii şi pen¬
tru o creaţie în duhul deplinei
libertăţi. Dovadă că, -ne-am
găsit cu adevărat DRUM-ul
care ne duce, prin Dumnezeu,
spre inima Nramului.

Duşmanii culturii şi civi¬
lizaţiei creştine, ne-au dezar¬
mat împrăştiindu-ne în tabere
ec au început să vorbească
limbi diferite în ceea cc pri¬
veşte misiunea noastră isto-
rică de exilaţi. Au creat o
stare de babilonie în mijlocul
nostru, pentru a ne deruta.
Pt’nfrn a ne asvârli în cumpli¬
ta. mlaştină a de rnâăe jdii, fâ-
căndu-ne să nc suspicionăm
unul pe altui, Sd ne lu7i.vdm

j *1 î i/ f f f t n J t t 1 i i r J . “ .

* i «. i - mal t urat* .>

'.a t t*

inilor luminii ne
cat că suntem pe dru
bun, insistenţele verificato<
ale cetitorilor prieteni ne re¬
petă până la evidenţă necesi¬
tatea de ane CUCERI MEREU,
DIN NOU, LIBERTATEA, de
a ne-o schimba în APĂ VIE,
pentre setea ucigătoare a a-
cestor Nevade de exil ce nu
mai au capăt.

Dela Sfântul/ţugustin în¬
coace, pelerinul se poate t bi¬
zui pe multe “drepte măsuri”,

“Crede, şi jă ce vrei”, a fost
înlocuit cu sensul mântuitor
al cunoaşterii. " Cunoaşte, şi
fă ce vrei”. Un orientalist ar
putea formula: “Taci, şi fă ce
vrei”. Recent Constantin No-
ica, trimite din ţară altă pilu¬
lă paradisiacă: “Fii bucuros,
şi fă ce vreiUn fel de “or-
do gaudii”. E natural ca după
furcile morţii şi ale torturii
bestiale, scăpat la un dram de
viaţă, sâ-i cucereşti sensul de
bucurie. Respiri o pală de aer
curat, înafara Aiudului, şi-ţi
•strigi ca din marginea cerului:
VIAŢA E POSIBILĂ. Viaţa e
o imensă bucurie. Cine ajunge
la această unică bucurie de a
trăi, poate face ce vrea. Dar
toate acestea NU TIN, la ni¬
velul libertăţii. Marile intensi¬
tăţi ale libertăţii, şi mai ales
libertatea interioară au schim¬
bat pe “fă ce vrei” cu "fă ce
trebuie”, Regii nu sunt buni
când fac ce vor, ci numai când
fac ce trebuie. Dacă sub pre¬
siunile sălbăteciei comuniste
din ţară, unde aceiaşi călăi
ucid oamenii şi pe urmă ti
reabilitează, ordinea bucuriei
poate avea un sens, meridi¬
anele libertăţii restructurează
ordinea interioară. “FII LIBER,

ŞI FÂ CE TREBUIE

(Continued în Pagina 2)

totul Neamului Românesc,
adică înţelegerii, m perspec¬
tiva timpului, a întregii noa¬
stre drame naţionale, de ieri
şi de azi, în care aflăm în per¬
manenţă, tendinţe viguroase,
clare şî pline de încredere, în
lupta pentru libertatea naţion¬
ală, în cadrul frontierelor et¬
nice imprescriptibile.

Manifestaţia dela New
York, cu prilejul împlinirii a
unei jumătăţi de secol de
când Basarabia şi Bucovina
au revenit la trupul ţării din.
care fuseseră smulse, ne per¬
mite să sintetizăm unele fapte
şi să formulăm unele concluzii
de cea mai mare importanţă
pentru toţi Românii din lumea

liberă.

Ora Română de Radio din
New York a luat iniţiativa or¬
ganizării unei demonstraţii
publice în New York pentru a
marca în mod solemn această
dată istorică a poporului ro¬
mân. încă dela începutul Iui
Ianuarie Ora Română de Radio
dîn New York a început popu¬
larizarea acestei idei care s’a

concretizat la 23 Ianuarie, 68,
prin lansarea unei invitaţii
către 26 de persoane represen-
tative ale coloniei româneşti
din New York. Aceste per¬
soane erau rugate să participe
la o consfătuire în vederea
constituirii unui Comitet de
acţiune. Deoarece la 27 Feb¬
ruarie nu s'au întrunit un număr
suficient de persoane şi pen-;
trucă termenul dela data emi¬
terii invitaţiei şi până la data
convocării fusese prea scurt,
s’a amânat consfătuirea pen¬
tru 2 Martie, când s'a format

Române din Statele Unite,
ziarişti, scriitori şî reprezen¬
tanţi ai celor două provincii
răpite. La 3 Martie s’a întoc¬
mit un apel către toţi Românii
din lumea liberă, care a fost
trimis Societăţilor din UNIUNE
şi LIGĂ (62), parohiilor apar¬
ţinătoare de Episcopia păs¬
torită de Vlădica Valerian
Trîfa, parohiilor de rit greco-

catolîc şi baptiste (65), pre¬
cum şi organizaţiilor religio¬
ase, politice, de publicitate,
grupări naţionale, şi unui

număr de persoane particulare
din lumea liberă (215). Ziarele

AMERICA şi SOLIA au publi¬
cat apelul nostru prin care
chemam pe toţi Românii din
lumea liberă să se asocieze
la această acţiune, pentru a
ne afirma sentimentele faţă de
fraţii noştri din Basarabia,
Bucovina de Nord şi plasa
Herţa, aflaţi în dubla robie.
Comunîsto-sovieticâ, şi pen¬
tru a protesta solidar împotriva
nedreptăţii făcute României,
împotriva genocidului practicat
de Sovietici în cele două pro¬
vincii în modurile cele mai
criminale, şi pentru a semnala
lumii libere suferinţele unui
popor care secole la rând a

fost pavăză creştinismului şi
civilizaţiei europene, iar azi
este condamnat să trăiască în
beznă, înlănţuit şi umilit, cu
frontierele dărâmate, cu dreptul,
sacru, la autodeterminare, anu¬
lat

'Am avut marea bucurie să
constatăm câ apelul nostru a
avut un larg ecou în inimile
Românilor din lumea liberă.
In afară de cei cărora lî-s’a
trimis direct apelul, ne-au

asupra Basarabiei,
de Nord şi ţinutului Herţei
memorandum care a fost adre¬
sat la 72 persoane reprezen¬
tative dintre Românii din
lumea liberă. Nu am avut în
vedere nici un criteriu dis¬
criminatoriu, înafară_ de acela
ca persoana căreia i-se trimit

tea Memorandumul spre. stu¬
diere şi apoi, dacă şi-l în-
suşia, spre semnare, să se fi
remarcat prin interes şi dra¬
goste faţă de soarta nenoro¬
cită a Poporului Român.

Astfel APELUL a ajuns
aproape în toate ţările din
1 urnea liberă. Iar la data când
aveam răspunsurile observa¬
ţiile şi adeziunile acelora
cărora li-s’a trimis Memoran¬
dumul, situaţia era următo¬
area: Dintre persoanele cărora
li-s’a trimis Memorandumul
(72), un număr de 42 şi-au
trimis adeziunile (unii cu
sugestii de revizuire a unor

paragrafe, şi adăugiri, ceea cc
s’a respectat unde au coincis
cel puţin două semnalări), 8
persoane au refuzat să sem¬
neze (4 din New York, iar
ceilalţi din alte state ale A-
mericii de Nord) , iar ^pli¬
curi au fost retumate ca fiind
greşit adresate. Zece per¬
soane nu au răspuns.

Persoanele cărora le-am
trimis Memorandumul repre¬
zintă aproape toate organiza¬
ţiile şi opiniile politice ale
Românilor. Nu am exclus pe
nimeni, care, într’un fel sau
altul, a făcut cel mai mic gest

de alăturare la lupta pentru
emanciparea poporului român,

(Continuare în Pagina 2)

voia lui Dumnezeu ca st
soldaţi ai cuvântului. Cruciaţi
ai vorbei scrise şi mărturisite.
Apostoli ai unei credinţe ce-
şi trage seva vieţii din glia.
strămoşească. Din tradiţia
creştină. Din izvorul de apă
vie al zbuciumatei noastre
istorii.

Cine crede ca noi, cine nu
se mulţumeşte a face numai
umbră pământului în trecerea
prin această vale a plângerii,
să vină cu noi!. . .

Suntem puţini, azi/... Pu¬
tem fi însă mulţi, mâine!. . .

Suntem ilobi, azi!... Pu¬
tem fi însă, invincibili mâine,
dacă ne vom găsi DRUM-ul
care să ne ducă 'spre oaza re¬
confortantă a înfrăţirii în duh
românesc. Căci aceasta este
ceea ce Neamul aşteaptă dela
noi toţi.

DRUM, după cum se poate
vedea din mărturiile ce publi¬
căm în fiecare număr, nu este
numai punte de legătură între
Românii împrăştiaţi pe toată
suprafaţa globului, ci clipă de
cuminecare cu nădejdea unei
apropiate învieri şi definitive
eliberări din cătuşele sata¬
nice ale Răului.

Apărem rar, fiindcă şi pu¬
terile noastre de sacrificiu
sunt limitate. Putem apărea
însă mai des, dacă vom pune
cu toţii umărul ca sa împin¬
gem înainte acest car al ce¬
lui mai frumos şi curatideal
românesc, gol de orice orgo¬
liu personal, dar încărcat şi
greu de dor pentru o zi mai
■senină în Istoria Neamului
nostru.

Mărturia aceasta, o aştep¬
tam acum!. . .

11 . _ . v# '

- ■ *

Page 2

DRUM

DRUM INTERIOR

(Continuare)

Iată dece, înloc de ORDI¬
NEA BUCURIEI a lui No ic a,

frânt în libertatea lui interio¬
ara de anii de celulă, dc bă¬
tăile clela securitate, chiar de
perspectiva neagră a demisiilor
Vestului, noi acceptăm ordi¬
nea datoriei, a lui “CE TRE¬
BUIE” pe care ne-a trimis-o
Mire ea Vulcdnescu, închinări-
du-se morţii , profund creşti¬
neşte, sdrobil dc puterea uri¬
aşă a scroafelor apocaliptice
din răsărit, el ne-a trimis un
mesagiu de sguduitoare deta¬
şare şi puritate eristică: ,f S/î
NU NE RăSlWNAŢI ”. A în¬
vinge răul de azi din lume şi
din oameni, din societatea ma¬
terialistă, unde exploatarea
omului de către om devine
lege, din statele ororii mar¬
xiste, din machiveliccle can¬
celarii şi spelunci politice,
înseamnă numai una. întoarc¬
erea la noi înşine, la drago¬
stea de oameni, la adevărul
care ne face liberi. La acest
nivel, “SĂ NU NE RdSBU-
NATI” trebuie tradus în mod

pozitiv: vrem să continuaţi
lupta, să îndrăzniţi moartea.
Nu avem nevoie dc răzbunare.
Nu vă sbateţi pentru înlocui¬
rea unor lipitori de pc spatele
neamurilor cu alte lipitori de
mâne, pentrucă prin aceasta
nu veţi aduce nici o schim¬
bare spre bine. încercaţi să
trăiţi şi să muriţi la nivelul
unde nu avem nevoie de răz¬
bunare. La nivelul de BIRU¬
INŢA, de înlocuire a răului cu
binele, începând, cu umilinţă,
dela noi înşine. Lumea nu va
deveni liberă până ce un anu¬
mit proces de perfectare in¬
să. dc liberare interio-

PARADA DIN NEW YORK

(C'ont inuare)

din captivitate. Din lipsă de
fonduri pentru multiplicarea
Memorandumului şi trimiterea
scrisorilor, ca şi din lipsa
unor adrese corecte, nu am
reuşit să expediem acest ma¬
terial la mai multe persoane
de care ştiam, pe care la apre¬
ciem foarte mult pentru demni¬
tatea şi combativitatea lor
naţională.

Noi am plecat dela o
ideie simplă: nimeni nu poate
fi exclus dela prilejul de a
manifesta sentimentele faţă
de ţară. Nimeni nu poate fi
cenzorul naţional al altuia. In
consecinţă, oricine se poate
autocalifica prin adeziune sau
prin refuzul de a se alătura

unei demonstraţii protestatare
care a intenţionat să fie ex¬
presia autentică a tuturor Ro¬
mânilor de pe orice meridian
al pământului. Nu am primit
decât două obiecţiuni cu pri¬
vire la persoanele cuprinse în
lista celor cărora li-s’a trimis
Memorandumul spre studiere
şi semnare. (Aceştia sunt
d-nii Con st. Vişoianu şi Pam-
fil Ripoşanu care au făcut
parte din guvern după 1944.

Ei au ţinut să ne comunice că
nu se solidarizează cu acţiunea
noastră.)

Memorandumul a fost sem¬
nat de 99 persoane. Intre mem¬
orand işti veţi putea ceti nume
ca Mons. Octavian Bârlea
(Soc, Acad. Română, din Mun-
chen), alături de membrii com-
uităţii Române libere din
Săo Paulo (Brazilia), sau a
conducătorilor Consiliului

pământ. Repetaţi, acum, din
nou, cuvintele de foc ale lui
Mircea Vulcăncscu: “Să nu ne
răsbunaţi”. Sbaleţi-vă pentru
libertatea interioara. Faceţi
numai CE TREBUIE.

în această LIBERTATE‘
RECUCERITĂ, atitudinea ex¬
ilului devine foarte clară. Di¬
alogurile şi coexistenţele pot
fi lucrate dc cei cu apetiluri
politice, <*e cei ce clocesc

răzbunări şi se pregătesc de
intrări triumfale în Bucu¬
reşti, de cei ce n'au tresărit
niciodată la infuzia de lumină
a Evangheliei lui Hristos, dc
cei ce n’au Dumnezeu. Adevă¬
ratul exil însă, ŞTIE că poate
clădi numai dela porunca lui
Mircea Vulcănescu înainte,
mai sus: un drum al cărui bi¬
ruinţă se măsoară cu jertfele
şi mormintele.

Ne gândim că, mai ales,
intelectualii exilului, îşi atrag
mari blesteme şi răspunderi în
faţa unei judecăţi de mâne,
cedând dela linia adevărului
interior pentru a-şi ameliora
situaţiile din veac, “pentru a
le fi lor bine pe pământîn¬
tâlnim lot mai multe publica¬
ţii, dc mare faimă REZIS-
TENTA ieri, care azi abundă
în articole ce-o cotesc spre
stânga unor interpretări şme¬
chereşti, in care cuvintele
Scofâlcite de trădare, se a-
runcă în patru picioare şi urlă
spre veac .

Noi , ne-aducem bine amin¬
te, am plecai şi din motive
personale, şi din altele de or¬
din mai înalt, din dorinţa arză¬
toare a luptei pentru liberta¬
tea neamului. Dar in primul
rând am plecai, din sfera co¬
muni sinului, din cauza < re din -
ftw noastre in Dumnezeu. Şi,
nu jr poale nimh schitu*
ha în noi , până comuniştii ro~

Utrenie.

în clipa albă, “fulgerată.

La răspântii,

Te-am întâlnit:

Miracol şi har.

0 mână de spumă, sufletul,
în dar
Ţi-I’am dat
Sub floarea de cais a
zorilor.

Missa.

Rodul ivit pe frunte,

Din mirtul cununii,

Te-am dăruit vieţii,
în toiul furtunii,

Când ziua şi-a scuturat
crinii

Dc fecioară,
far inima de jar
l-o săgetau lăstunii.
Vecernie,

Pane frântă’n două:

Darul meu.

Pe seara de argint a
destinului,

Te-a suit,

Să te’mbiu
Hrană însângerată,
în sbuciumul greu,
culmei biruite’n amurgit,

DORINA IENCIU

mâni, măcar, nu se întorc la
ordinea naturală a lumii. Are
C. Noica ceritudini de acest
sens? Ne îndoim.

Drumul exilului vine din
mormântul lui Mircea Vulcă¬
nescu. “Să nu ne răzbunaţi
SĂ FIŢI! S/i CONTINUAŢI!

Sa ajungeţi ta libertatea de a
face ce trebuie. . .

Un drum splendid pentru
cea mai încerc aia generaţie
a planetei. .

5 Iunie 3968

Parohial ai Bisericii Ortodoxe
Române din Bucnos Aires,
alăturea de reprezentanţii Aso¬
ciaţiei Românilordîn Australia,
sau pe directorul revistei
ŢARA şi EXILUL, alăturea de

directorul ziarului "STINDAR¬
DUL”, sau pe Moş Vasîle
Jederean din Florida, alăturea

de Prea Sf. Sa Episcopul Dr,
Vasîle Cristca din Roma, etc.
Dela soldat la genera^, dela
studenţia profesor universitar,
dela muncitori la doctori, fără
rezerve, toţi, au semnat sim¬
bolic actul dc unire al Român¬
ilor de pretutindeni, pentru o.
cauză unică; SALVAREA R0-:
MÂNIEI. Intre semnatari figu¬
rează 41 reprezentanţi ai or¬
ganizaţiilor şi societăţilor
româneşti.

Sub lozinci ca cele de
mai jos, Românii din lumea
liberă au dat expresie senti¬
mentelor unanime ale unui
neam întreg. Vom da doar
câteva din aceste chemări
adresate neamuri or libere,
prin care a ţâşnit durerea şi
speranţa, acuzaţia autentică a
unui popor, strigătul lui de
alarmă, cerând intervenţia
Vestului liber în scopul între¬
girii frontierelor ţării, al liber¬
tăţii politice a României. Pe
una din maşini s’a montat o
hartă dublă a României. Pe
una din ele, o mână roşie
rupea, în ghiare, Basarabia
şi Bucovina, din trupul ţârii.
Alta reprezenta România în¬
treagă, pe care scria: "23

million . Romanians demand
freedom”. Apoi altele: "We

i“ ■ | *

manian People”, "Freedom for
Bessarabia and Bucovina”,
"Bessarabia and Bucovina for
ever Romanian land”, "Dowji
with the Soviet Colonialism 11 ,
"Moscovv take your paws off
Roman ia”, "Down with Russian
Imperialism”, "We demand
Corneliu Manescu to respect
Human Rîghts in Romanţa”,
etc., etc.

După ce a fost votată re¬
zoluţia, de către 200 persoane
întrunite în sala dela River-
side Piaza Terrace, Memoran¬
dumul a fost trimis Preşedin¬
telui Johnson, premierului
englez Wilson, Şefului Statului
francez Generalul Charles De.
Gaulle, şî încă la 20 de per¬
sonalităţi politice din lumea
liberă şi din lumea comunistă.

Demonstraţia de solidari¬
zare a Românilor de pretutin¬
deni, care prin prezenţa lor
fizică sau prin entuziastele
adeziuni şi declaraţii trimise,
au ridicat glasul lor de protest
la New York, constituie cea
mai elocventă dovadă că pat¬
riotismul român este viu, că
în faţa iubirii de ţară nu există
bariere şi nu se face nici o
discriminare. Dacă Românii
sunt PRINCIPIALI în anumite
probleme de detaliu şi de
familii politice, în faţa intere¬
selor supreme ale ţării ei sunt
uniţi, neclintiţi în dragostea
lor pentru RQmânia, pe care cu
toţii dorim s'o vedem liberă şi
fericită, condusă de Români,
pentru Români, în graniţele ei
fireşti de todeauna.

Românii din lumea liberă
au confirmat încă odată că
pildele patrioţilor din trecut
ne servesc şi azi de înţele¬
aptă învăţătură, şi că viitorul
e, în întregime, de partea
noastră.

3 DECEMBRIE, 1860 - s’a
născut în Caransebeş general¬
ul român: ION A. DRAGA LINA,
Şi-a începui cariera militară
în armata Austro-Ungară , dar
în 1887 trece în România,
Ajunge colonel pi comandant
al Şcoalei de ofiţeri. S’a dis¬
tins ca un ofiţer de elită. In.
3935 a întocmit lucrările mili¬
tare de pc valea Prahovei cu
multă pricepere şi devotament.
A organizat şi a condus apăr¬
area dela Jiu. Rănit în de¬
fileul Jiului a murit în spital
la 28 OCTOMBRIE, 1916.
Ofiţerii şi soldaţii u ziceau:

" tăticu”!

MOSCOPOLIS -
tipărit acest
Veneţia în 1776.

Macedonia a
dicţionar la

# # #

9 FEBRUARIE, 1886 - a
avut loc în Bucureşti deschi¬
derea localului: Băile Eforiei }
pe Bulevardul Elisabeta. Era
şi sală de serbări şi bazin de
înnot. Primul Efor al Eforiei a
fost D. Chica.

|ţ # #

# # *

7 DECEMBRIE, 1502 - a

sosit la curtea din Suceava t
medicul veneţian: MATTEO
MURI ANO (originar din insula
Mufamo). A fost chemat ca
să-l îngrijească pe DOMNUL

MOLDOVEI ŞTEFAN CEL

MARE, care suferea de rana

primită la Chilia.

* # *

37DECEMBRIE,1778 - a

murit savantul-istoric-linguist:

IOHANN 1HUNMANN. Se
născuse la 1746 în provincia
de SudermanieSuedia de sud.
II pasionează limbile streine,
stăpânind vreo zece, printre

ş^V^M^^Publicaţul^ui
făceau senzaţii. In 1774 a
publicat la Leipzig: RECHER-
CHES SUR L’HISTOIRE DES
PEUPLES DE L’EUROPE
ORIENTALE. In prima parte
a acestei lucrări examinează
istoria popoarelor care au
locuit ţărmul mării Negre şi a
mării de Azov până la năvălirea
Mongolilor; în a doua parte
studiază istoria şi limbile

ALBANEZĂ şi VALAHĂ.
Spune că locuitorii din Trans¬
ilvania pi Moldova sunt mai
civilizaţi decât Valahii din
Thracie, Macedonia, Thessalie
şi Epiref . . . Aceştia din

urmă vorbesc limba valahă
însă cu um amestec de cu¬
vinte din greaca-mode mă! . . .

(E de înţeles . . .) Lucrarea
se termină Cu un dicţionar ;
valah-alhanez-grec, şi o tra¬
ducere latină . Arhimandritul

THEODOR KAV.ALLIOTIS din

10 FEBRUARIE, 1851 -
s'a născut în Bucureşti SOFIA
BRAGADIRU, negustoreasăde
bere! In 1870 se căsători cu
ERHARD LUTHER, fabricant
de bere, care însă muri în
1890. Se recăsătoreşte în
1894 cu alt fabricant de bere:

MARINESCU - BRAGADIRU.

Femee dărzâ şi activă a con¬
dus cu pricepere această ne¬
gustorie.

J # # #

11 FEBRUARIE, 1841 -

s’a născut în Avella cărturarul
macedonean: IOAN CARAGI-
AN1. A venit în Moldova unde
a fost profesor de limba fi
literatura greacă, la universi¬
tatea din Iaşi. Dela 1865 a
fost şi directorul Bibliotecii
universitare. A fost numit
membru al Academiei române

ei, ca

mea”, unde era foarte iubit de
toţi colegii săi, pentru hazul
cu care ştia să zică glume.
Chiar şi cursurile lui univers
sitare erau presărate de po?
vestiri pline de duh. A publi¬
cat în CONVORBIRI LITERA¬
RE Studii despre POEZIA
POPORANĂ A. MACEDONEN¬
ILOR.; STUDII ISTORICE
ASUPRA ROMANILOR DIN

PENINSULA BALCANICĂ, m

1891 şi 1929. Neadevărurile

calomnioase ale profesorului

N. lorga. ,.1899. A murit la 13

Ianuarie, 1921.

# * *

. 11 FEBRUARIE, 1894

s’a. născut în comuna Creţe-,

şti-llfov:: COLONELUL DUM¬
ITRU ALEXANDRESCU. A
murit la 22 Ianuarie, 1964, la
Munchen în Bavaria.

• * *

L. B. P.

NOSTALGIE

Tăcerea nopţii în veşminte grele
Păşeşte ’ncet prin parcul adormit;

în eleşteul tainic, neclintit.

Visează cerul poleit dc stele.

La malul apei unde-odinîoară

Mă aşteptai în seri de Mai senine

Ca să petrec - în gând - un ceas cu tine,

Vin pentru-a nu ştiu câta oară. ■

Când luna printre crengi încet coboară
Şă-şi spele faţa tristă ’n eleşteu,

Nenumărate amintiri mă împresoară. . .

Şi-mi pare că eşti iarăşi lângă mine,

Şi că te strâng din nou la pieptul meu. .

Ca în acele nopţi de Mai senine.

NIC. IANCU PALTIN1ŞANU

■ :iu 1

I *

Jilţ

IN GOLFUL
GUANABARA

LA TROPICUL CAPRICORNULUI

încep aici cu însemnarea
primelor impresii. Nu sunt
decât zece zile de când mă ft-
flu pe binecuvântatul pământ
al Braziliei. E lesne dc înţe¬
les că într’un interval de timp
atât de scurt nu am putut să-
mi fac decât o foarte vagă i-
dee despre această ţară imen¬
să, supranumită de nu mai
ştiu care explorator “paradi¬
sul verde. ’ Paradis sau in¬
fern, - nu ştiu. Voiu avea,
cred, destul timp pentru ca
să mă conving personal. Ver¬
de? Da, — cred că nu e ex¬
agerat.

Intr’adevăr, ancorând în
largul golfului Guanabara, te
vezi înconjurat de nenumărate
insule şi insuliţe, toate de
un verde —era să zic străluci¬
tor. Nu. Ci un vrede de o nu¬
anţă cu totul aparte. Cred că
e verdele Braziliei.

DE NICOLAE IANCU PALTINIŞANU

După 14 zile în care ochi¬
ul n’a întâlnit decât cenuşi¬
ul monoton al oceanului, pri¬
veliştea coastelor braziliene,
în care predomină verdele, are
asupra călătorului un efect
cu adevărat înviorătorDin¬
colo şi deasupa acestui ver¬
de, culoarea munţilor abrupţi
şi stâncoşi, alternează între
un roz-violet şi-un albastru
cenuşiu. Pe alocuri, unde ve¬
getaţia este mai rară, pămân¬
tul licăreşte aproape roşu, -
aî zice câ-i îmbibat cu sânge.

Privind de pe tribordul
vasului spre apus, malurile
par presărate de o puzderie
de pietricele albe, viu strălu¬
citoare în bătaia soare/ui t ro-

t /i'JTf /

n tt

timpul nopţii de puternice be¬
curi electrice, apare ca o cru¬
ce de foc ce pluteşte în văz¬
duh, fiind vizibilă dc pe 0-
cean dela mare depărtare. , ..

Cinci zile am stat pe In¬
sula Florilor. Mizeria dm la¬
gărul imigranţilor n’a reuşit
să mă indispună. Gândul că
mă găseam într’o lume cu to¬
tul nouă, o lume pe care în
împrejurări normale n’aş fi
putut-o vedea, cred, nicioda¬
tă, îmî producea un perma¬
nent fior, o curioasă senza-
ţi de plăcere. Ce conta că no¬
aptea dormeam pe o rogojină,
că mâncarea ce o primeam era
mereu aceeaşi: fasole, orez,
banane. .? ! Eram încântat de
neasemuita frumuseţe a na¬
turii tropicale, în mijlocul
căreia păşeam acum pentru
prima dată şi care la fiece
pas îmi desvâluia câte-ceva
din curiozităţile şi secretele ei.

Fel şi fel de copaci, cu
tulpini şi crengi bizar închir¬
cite, sau cu trunchiuri masive,
bombate la mijloc, purtând
coroane de frunze lucioase,
păroase, catifelate ori mari
cât nişte farfurii; tufişe în¬
cărcate de flori albe,^ lilia¬
chii şi galbene; palmieri svel-
ţi, purtând în vârf uriaşe e-
vantae, ce sub adierea vântu¬
lui foşnesc ca pergamentul, -
cactuşi înfloritori şi o sume¬
denie de alte plante curioase
cresc pe această insulă, în
stare sălbatecă ori îngrijite
dc mână omenească. In frun-

părţisem - într’o localitate
din munţii Austriei - pentru a
apuca, fiecare-pe alt drum, u-
nul ca şi celalt spre un des¬
tin necunoscut. Dar căile Dom¬
nului, adeseori neînţelese,
sunt totuşi minunate; după pa¬
tru ani de pribegie, iată, ne
întâlneam pe un alt continent,
la zece mii de kilometri de
locul în care ne despărţisem!

După ce ne-am îmbrăţişat,
am intrat-într'o cafenea din
apropiere, unde am stat de
vorbă până-la plccareabărcii.

Astfel, de data aceasta,
n’am putut vedea decât foarte
puţin din Rio de Janeiro. Abia
cu ocazia părăsîrei definitive
a Insulei Florilor,. profitând
de cele două ore libere până
la plecarea trenului spre Sâo
Paulo, am izbutit să dau o
scurtă raită prin oraş.

Trebue să recunosc că mi¬
nunata impresie ce-mi făcuse
la prima vedre, de pe bordul
vasului, a fost consdicrabil
zdruncinată, în momentul în
care mi-a fost dat să-l cunosc
mai de aproape. In primul
rând necurăţenia ce domneşte
nu numai în cartierele măr¬
ginaşe cu portul, dar până Ş>
în plin centrul oraşului, au
darul de a impresiona ne-
plăcut pe orice european nou
sosit, - Coji de banane şi de
portocale, mototoale de hâr¬
tii murdare, şi cutii goale de
chibrituri şi ţîgărî împestri¬
ţează caldarâmuri Ic ; In al do-

de nedcscris pe treptele ex¬
terioare şi pe tampoancle din
spate ale vagonului. Nu e mai
puţin adevărat că toate aceste
amănunte la un loc — la care
se mai adaugă şi lumea pes¬
triţă ce o întâlneşti pe străzi,

lume ce pare compusă din to¬
ate rasele şi naţiile pămân¬
tului — contrîbue în mod ho¬
tărâtor la pitorescul şi speci¬
ficul exotic al. acestui oraş,
în care palmierii par nişte ace
cu gămălie alături de con¬
strucţiile masive ale zgârie-
norilor. Cu adevă at măreaţă
mi-a părut Avenida RioBran-
co şi Piaţa Marcchal Floriano,
situate în plin centrul oraşu¬
lui. Până în Botafogo şi Co-
pacabana nu m’am încumetat
să mă aventurez, de teamă să
nu întârzii trenul.

Asupra oricărui călător pro-
aspăt sosit din mizeria Euro¬
pei post-be-lice, desigur că

mulţimea magazinelor încăr¬
cate de cele mai felurite măr¬
furi, ca şi barurile şi restau¬
rantele feeric iluminate ale
acestei metropole sud-amer:-
cane, exercită o deosebită
atracţie. , .

IN DRUM

SPRE SAO PAULO

- ce să zic? Eu

cred ca această faimă şi-a
câştigat-o datorită aşezăm
sale pitoreşti. Muntele şi ma¬
rea par a-se Fi unit aci, pen¬
tru ca în bună înţelegere, să
creeze o magnifică operă de
artă. Dalta şi penelul naturii
au lucrat cu mane măestrie
în aceste locuri, complectân-
du -se în mod fericit în tendin¬
ţa lor spre originalitate.

Străjuite de “Căpăţînade
zahăr”, un munte pleşuv, a
cărui formă aduce cu aceea a
unei căpiţe de fân strâmbată
de vânt, se întind, dealungul
plăjii strălucitoare, cartiere
elegante de zgârie-nori: Fla-
mengo, Botafogo şi vestita
Copacabana. Ceva mai în
fund, spre dreapta, se
muntele Corcovado, bizar şi
abrupt, pe vârful căruia se
ridică o impozantă statue re¬
prezentând pe Mântuitorul, cu
braţele deschise; văzută din
depărtare îţi dă impresia unei
cruci uriaşe. Pe celalt mal,
faţă în faţă cu Rio de Janeiro,
disting clădirile altui oraş.
Pare a fi o localitate destul
de mare. Aflu, în fine, că e
oraşul Niteroi, capitala Sta¬
tului Rio de Janeiro.

e acei ea cu care m-
au obişnuit păsările noastre
din Europa. 0 sumedenie de
ciganas (greeri uriaşi) îţi ză¬
păcesc auzul cu ţiuiţul lor a-
scuţit şi sfredelitor, iar prm-
tre-boschetele înflorite se a-
lungâ în zig-zag cei mai mi-,
nunaţi fluturi pe cari i-am vă¬
zut vreodată.

0 curiozitate pentru mine
au fost deasemeni micile şo-
pârle verzi-cenuşii - aşa ma¬
mitele lagartixas — cari pă¬
trund prin case, aţinându-se
pe pereţi şî pe tavan. Stau
aci nemişcate ore întregi, pân¬
dind cu o răbdare vrednică de

admirat, poposi rea - prin a-
propiere a vre-unui ţânţar sau
altei insecte, pe care apoi,
printr’ o înaintare ful gerătoare,
o prinde şi o devoră. , .

Trenul “special” cu ca¬
re trebuia să călătorim la Sâo
Paulo, mărturisesc sincer, nu
prea era plăcut la vedere.

Ţinând scama de distanţa de

apr

iei

uri — ma-

JM ._atea negri sau mulatri —
cari îşi strigă deavalma măr¬
furile, impiedecând uneori cir¬
culaţia normală a pietonilor,,
te face să te crezi în hărmă¬
laia unui iarmaroc. M’a izbit
deasemnî aspectul tramva-
elor deschise, vechi şi deoc-
lorate - asemânătoare_ tram-
vaelor cu cai, cari circulau
odinioară la noi, în Bucureşti.
Produc un uruit deadreptul
asurzitor, trecând mereu su-
pra-aglomerate. Pasagerii a-
târnâ ca adevăraţi ciorchini,
înghesuiţi într’o învălmăşală

.tceea a Statului Săo Paulo,

precum şi de faptul că cea

■ * * *
mai mare parte a călătoriei

y>£

> 1 -

y* i-

DESFR UNZIRE

IN RIO DE JANEIRO

Plimbare cu Octombrie. La braţ.

Şi sub picior, covor de frunze moarte.
Bând zări de vis, din cofe de nesaţ
Şi răsfoind în viaţă, ca’ntr’o carte .

INSULA FLORILOR

De pe vestita IIha das
Flores, pe care am fost de¬
barcaţi câteva ore mai târziu,
am privit extaziat — odată cu

lăsarea serii — feerica pano¬
ramă a oraşului iluminat, re¬
produsă ca un basm dîn“omie
şi una de nopţi” de oglinda
apelor. 0 deosebită impresie

mi.-a lăsat priveliştea statuii
lui Christ, despre care am a-
mintit mai sus. Luminată în

Despre Rio de Janeiro nu

cred că voiu putea scrie, de¬
ocamdată, prea multe.

Prima dată când mi-a re¬
uşit să evadez pentru câteva

ore din Insula Florilor — pro¬
fitând de barca cu motor ce
pleca la Rio pentru cumpără¬
turi de alimente — n a fost.
pentru a vizita oraşul, ci pen¬
tru a-1 întâlni pe inginerul Mi-
hâescu, - primul român, de¬
altfel, care mi-a strâns mâna
pe pământul Braziliei. Sosise
cu doi ani înainte, stabil indu¬
se în oraşul Niteroi.

Ş’aud oftaturi tot mai depărtate,
înfiorat dc moarte, vântul sună,
Adânc, prin codrul frunzelor uscaLc;
Ca’n amintirea unei nopţi cu lună.

Cuvântul, de exprimă vreo nuanţă,
Durata din nuanţă-i numai clipă.
Culoarea-i semn de dor şi de distanţă,
Şi gândul, tremurare de aripa.

urma să decurgă în timpul no¬
pţii, era firesc să mă simt in-

* m 4 ■# 4

trigat de construcţia primiti¬
vă a vagoanelor, menite a
servi doar pe distanţe scurte,
în primul rând erau foarte în¬
guste, având bănci ele lemn
extrem de incomode. In al do¬
ilea rând mă neliniştea fap¬
tul că numai două din cele
şapte vagoane posedau W. C.
-uri. Mă gândeam mai ales la
cei peste 20 de-copii, de to¬

ate vârstele, dîn grupul nosr
tru de emigranţi cu care călă¬
toream. Plase pentru aşezat
bagajul mic deasemeni nu ex¬
istau. în schimb, o sumedenie
de cuere pentru agăţat pălă¬
riile (!) şi cam tot atâtea fe-
restre, toate desenise, adica
fără geamuri. Doar-câteva din
ele, după cum am constatat
mai târziu, puteau fi închise,
cu preţul unor eforturi teribi¬
le, prin nişte jaluzele de
lemn. Trebue sâ recunosc câ
sistemul de aerisire a-func-
ţîonat perfect. Din cauza cu¬
rentului grozav ce a domnit
maî tot timpul cât a durat dru¬
mul, mai mulţi dintre noi am
ajuns la destinaţie cu dureri
de măsele. Pe platformele
înguste şi deschise, după
cum am reuşit sâ desen frez
de pe o tăbliţă, era interzisă
staţionarea în timpul în care
trenul se afla în mers.

îşi bea nectarul! 1 toamna, şi sc'mbată:
Miracol nou în tainica substanţă,
în ramuri perlele dansează, roată,

Şi frunzele-şi duc moartea eu prestanţă.

— Întâlnirea a avut loc
într'o piaţă largă — Praca Ma-
ua, dacă nu mă înşel — situ¬
ată lângă chei. Revederea a
fost emoţionantă. Nu ne mai
văzusem de patru ani, din a
cea zî friguroasă de început
de primăvară, în care ne des-

Tăceri adânci. Şi frunza eade’n seară.
Şi seara cade’n noi. Şi noi cădem.
Fragment dc melodie (funerară,
în semnul gol al unui vechi poem. . .

VASILE POSTEUCA

Ne-am ghemuit care cum
am putut printre cu fere şi ra¬
niţe, cu gândul câ şi asta va
trece, - cum au trecut atatea
altele!. . .

Noaptea întreagă n’am pu¬
tut închide ochii. Era cu ne¬
putinţă să aţipeşti măcar.

Trenul gonea într’un tempo
nebun, luând numeroasele co-
tuturi cu aceeaşi viteză, în¬
cât aveai impresia câ dîntr’o
clipă în alta va sări din şini.
Vagoanele zgâlţiau în mod
îngrozitor; făceam eforturi
supraomeneşti pentru a ne
menţine pe bănci.

Odată cu sosirea dimine^

ţii călătoria deveni mai pu-

v - 1 <• - f a p_

ţ* m pli ctisitoarc, datorită fap¬
tului că acum puteam vedea

cel pu|in locurile P>1« care

sare

dela noa
versa — este

ru sca.

Regiunea prin care gon¬
ea acum trenul se arată delu¬
roasă şi acoperită de ierburi
înalte de un verde palid. Din
loc în loc, câte un palmier
ciufulit de vânt. După câtva

timp apărură aceele crânguri

pitice, numite “mato , prin
care arareori se văd poteci.
Aşezările omeneşti deaseme¬
ni sunt rare. Zeci şi zeci de
kilometri nu vezi decât acest
peisaj monoton şi sălbatec.

Pe alocuri apare câte o plan¬
taţie de banani sau de trestie
de' zahăr. Muncitorii de pe a-
ceste plantaţii locucsc în co¬
libe mizerabile, construite
din bârne şi lut şi acoperite
cu stuf. Am trecut, la un mo¬
ment dat, printr’o regiune
mai prietenoasă, cu câmpuri
de orez, de un verde-galben
strălucitor şi întinse grădini
de portocali.

Majoritatea tovarăşilor mei
de călătorie dormeau. Trenul
încetase de a mai scutura, -
probabil parcurgeam o por¬
ţiune de terasament mai solid
construit. Nu mai ştiu la ce

gândeam în acele clipe. Apoi
privirea mi s’a oprit clin nou
asupra cuierelor din vagon, —
la ce or servi oare? In Brazi¬
lia — <mai cu şcamâ In oraş,
după cum âm putut să mă con¬
ving în Rio de Janeiro- apro¬
ape nimeni nu poartă pălărie

1 vj

■ 4 .

. . . Cu gândul la cuiere şi
la pălării, biruit dc oboseală
şi nesomn, am reuşit să aţi¬
pesc. Mi-aduc aminte vag de

tot că am oprit în câteva gări
mai mari; într’una din ele
am stat câteva ore. . . Insf-
ârşit, sâ fi fost pela orele 1]

înainte dc amiază, am ajuns
la Săo Paulo, ţinta călătoriei
noastre. —

Page 4

DRUM

GJwm 'StMI/UUM

PROF. DR. VICTOR MORARII) (l88|-1946l

In amintirea unui reprezentant de 'runte al germ an işti cei
noastre şi istoriografiei culturale bucovincne.

S’au împlinit 20 de ani
dela încetarea din viaţă a
germanistului şi publicistului
Victor Morariu, o proeminentă
figura a corpului profesoral
al Universităţii româneşti din
Cernăuţi, distins animator
cultural şi publicist de lucrări
cuprinzând subiecte importante
referitoare la fiinţa şi des-
voltarea Românismului buco¬
vinean.

Fiu al preotului şi publi¬
cistului neuitat Constantin

Morariu (1854-1927)şi al soţiei

sale Elena Popescu, fost elev
eminent al liceului 1 de stat
din Cernăuţi (1891-96) şi
Suceava (1896-99), licenţiat în
1905 şi doctor în litere al
Facultăţii de fiiosofie din
Cernăuţi, ataşat cu toate
fibrele sufletului său, ca si
fraţii săi Leca (1888-1963) Ş L
Aurel (1886-1945), Bucovinei
sale natale, el şi-a consacrat
o mare parte a vieţii studiului
acestei provincii străromâncşti
şi ridicării nivelului ei cul¬
tural, artistic şi social-
naţional.

Activitate iniţiatorîcă şi
contribuţii la consolidarea
“Reuniunii mu zic ale-dramatice
“Ciprian Porumb eseu" din Su¬
ceava, (1903) şî participarea
la fundarea revistei "Junimea

riterară” (1904-1939) alături

de Ion 1. Nii

' ’ J P”T a n

George Tofan : 1880-1920) sunt
opera unui om perseverent în
străduinţele sale şi ale unui
bărbat conştient şi lucid, gata
la toate serviciile pentru du¬
cerea la capăt a intenţiunilor
întreprinse.

Modest, dar ferm în con¬
vingeri, organizator talentat,
caustic şî intransingent în,
chestiuni privitoare la drep¬
turile şi realizările poporului
românesc, deja ca tânăr pro¬
fesor la liceul din Suceava,
Victor Morariu aduse odată cu.
entusiasta sa activitate did¬
actică pentru lecţiile de ger¬
mană, român â şi latină, un nou
suflu şi avânt în viaţa asoci¬
aţiilor locale şi o prodigioasă
activitate culturala la “Junimea
Literară” şi gazetele Sucevii.

Ca germanist profesorul
Victor Morariu s’a făcut re¬
marcabil întâia oară cu studiul
“Novalis teoretician al ro¬
mantismului”, apărut în anuarul
liceului Ştefan cel Mare din
Suceava pe anul 1922-23, o
temeinică înfăţişare a unei
întregi epoci din istoria liter¬
aturii germane, cu ideologia
sa interesantă şi cu remarca¬
bilele ei figuri de cugetători
şi poeţi. Aşezându-şi subiectul
monograf iat în mediul său ide¬
ologic şi literar, el scoase în
această . lucrare la lumină
bazandu-se pe numeroase doc¬
umente şi o interpretare măi¬
astră, personalitatea aşa de
simpatică a lui Fr. Harden-
berg, adică Novalis, ca teore¬
tician al romantismului german,
precum n’a făcut-o nimeni până
la el.

întrând în 1929 în învăţă¬
mântul superior, dar păstrând
până în 30.4. 1931 concomitent
şi serviciul în învăţământul
secundar, V. Morariu fu apoi
profesor suplinitor pentru limba
şi literatura germana la Uni¬

DR. VICTOR MORARIU

versitatea din Cernăuţi (21.1.
1929), agregat (1.4.1931) şi
în sfârşit la 1.7.1934 titularul
acestei catedre. La 1.10.1940
a fost transferat şi încadrat Ia
Universitatea din Bucureşti
unde servi pană la pensionare
(1.9.1941).

Alături de cursuri de înalt
format, dintre cari cele mai
interesante au fost cele despre
“Wieland ”, "Romantismul ger¬
man”, “Din istoria fi teoria
nuvelei germane”, “Subiecte,
româneşti xn literatura ger¬
mană” şi "Herâer”, profesorul
V. Morariu publică numeroase
lucrări bine apreciate de spe¬
cialişti, cari îi aduseră odată
cu înaintarea în grad şi ale¬
gerea sa ca vice-preşedinţe al
"Societăţii Germaniştilor Ro¬
mâni”.

Profesor eminent, savant
de amplă cultură, conferenţiar
savurat exprimându-se elegant
atât în scris cât şi oral cu o

claritate desăvârşită, ne-
facându-şi convingeri decât
după lungi cercetări, lecturi
şi verificări, toate scrierile
sale se pot citi cu folos, fără
dificultăţi şi cu plăcere,
rămânând sub acest raport mo¬
dele în germanistica române¬
ască.

Pasionat cercetător al
istoriei literare germane, el a
înbogaţit germanistica română
cu preţioase contribuţii; a
orientat studiile germanistice
pe baze metodologice teme¬
inice şi a fost promotorul unei
concepţii comparative româno-
germane de interpretare a
istoriei literaturii germane,
metoda cercetării literare ur¬
mată de el fiind o sinteză
între şcoala estetică şi cea
istorică, biografică, filologică
şî literară-comparativă.

Toate aceste realizări do¬
vedesc cât de urâcîoase au

SUMBRU

în orizont mi-am zidit turle
Ce-au tot crescut cu fiecare april.

Se’ntind pe-un fir de ideal şi poartă
Sub fiecare piatră un zâmbet de copil,

în orizont posed înalte turle
Ce s’au mâncat de anii grei, de ploi.

Când suflă vânt le-aud cum gem din vârfuri,
Privind, pierdut, spre mine, înapoi.

In orizont mai am o turlă. Sumbră.
Crcscută’n rând cu primul meu april.

Prin ea se’ntind păianjeni. Tort în rânjet
Iar sub o piatră, jocu-mi de copil, , . .

DOINA OŞTEANU

fost atacurile îndreptate îm¬
potriva lui, acum trei ani într’o
gazetă din Munchen, de fostul
lector Franz Lang (- 1966 în
Bremen), German sudet oploşit
în Bucovina, cărturar tară cun¬
oştinţe suficiente de limba
românească, fără pregătirea
prof. dr. V. Morariu, fără
afecţiune proromânească şi cu
veleităţi la o catedră de ger¬
manistică în România.

Cât priveşte lucrări le sale
cu tematică română, toate con-
tribue la satisfacerea unor
nevoi ştiinţifice imperioase.
O parte din ele erau destinate
să fie incorporate unei istorii
a literaturii româneşti buco¬
vincne, concepută ca o lucrare
de ample proporţii.

Evacuat în 1944 cu soţia
sa, doamna POR FIR A MOR¬
ARIU, o soră a psihologului
bucovinean Alexandru Ieşan
şî însuşi o personalitate feme-
ninâ de alese calităţi intelec¬
tuale la Turnul Severin, dar
invitat de profesorul de teolo¬
gic Cioloca care-î cunoştea
din societatea “Junimea” din
Cernăuţi şi petrecuse mai
multă vreme în casa părintelui
său Constantin Morariu la

Pătrăuţi, Victor Morariu se
stabili cu doamna în casa os¬
pitalieră a acestuia din Car¬
ansebeş.

O boală de cord, agravata
de amărăciunile morale ce-i
prtcinuiră loviturile nedrepte
şi nemeritate ce se dădură în
preajma acelui an neamului îi
scurtară însă viaţa.

Cu toată buna grijă a med¬
icilor şi a soţiei, el deceda
la 1.7.1946, la vârsta numai

1 / r * « f i ■ 11 - ^

r^ 1 i Fo^i in ^uunraţfŢ!~lifo*

■ f • j *

Cernăuţi, unde părintele Con¬
stantin Morariu fusese detaşat
temporar cu pătorirea.

La înmormântarea sa par¬
ticipă toată lumea intelectuală
a oraşului în frunte cu episco¬
pul Caransebeşului, iar dintre
rude prof. unîv. Alexandru
Ieşan şi fratele Leca Morariu.

0 cruce de piatră cu o
inscripţie şi un mormânt cu o
bordură de granit evocă şi azi
vizitatorului,popasu!din urmă
al celui ce a iost profesorul
şi luptătorul Victor Morariu,
care atât ca germanist cât şi
ca publicist a contribuit în mod
demn la ridicarea prestigiului
Ţării Sucevei şi Ia susţinerea
cu tărie şi căldură a drepturilor
naţionale împotriva tuturor
duşmanilor eternului neam
daco-românesc.

V. BENDESCU

VASILE IASINSCHI
DESPRE VICTOR MORARIU

(Dintr’o scrisoare datata

30 Iulie 1965)

“Profesorul Victor Morariu
ne-a fost prin ani de zile în¬
drumător şt educator dincolo
de datoria de profesor şi pot
spune că dânsul a contribuit
efectiv la formarea noastră
sufletească pentru tot restul
vieţii. Om învaţat şi om de
suflet ales, ne-a dirijat printre
rânduri conştiinţa şi destinul.
El a fost duhovnic sufletului
nostru şi sfătuitor pe drumul
marelui ideal al unirii tuturor
Românilor. Multe sunt de spus,
şi .eu mă rog lui Dumnezeu ca
să-mi ofere timpşi posibilitate
să le inşir, nu lâudându-mă pe
mine, ci sfinţind mormintele
înaintaşilor cari. n’au precu¬
peţit situaţii, ci s’au jertfit pe
drumul cu hârtoape al eterni¬
tăţii neamului.”

LA ULTIMA
DECIZIE

* *

Eu astăzi, tu mâine
Şi toţi constatăm
Câ nu rămâne
Docătsă nc predăm.

Aci insă, aci
La ultima dec izie,
drumurile se vor despărţi
cu precizie:

Tu rămâi pe pământ
Mort într’un cort,

Cu confort.

Eu mă sbor în vânt.

Cântul spre Sfântul cel Sfânt,
ştafetă de laudă să~l port.

Voi învia? N'oi învia?
(Minunea cărnii vie s*ar vrea.
Dar mintea pătrunsă de gând
raţional

Se îndoieşte iară şi iar.

Numai dorul,

Singur el,-nctrădătorul
dor de absolut,
cultivat în lut-
ţipă mereu
după Dumnezeu, . .

ION CICALA

ASTA NOAPTE

Astă noapte mi-a vorbit
Dumnezeu
Şi mi-a spus:
la-l pe duşmanul,
la-l pe prietenul tău,

Şi du-l pe cărări,

Du-l pe poteci,

Du-l spre lumină.

Către viaţa cea bună,

Către viaţa adevărată.

De-o vre<

Scoale-l pe fratele tau
Dela moarte,

Scoate-l din vrajbă,

Din desunire. . .

Iar de s'o poticni pe drum
Vreunul,

Că Ta slăbit râsmeriţa,
surghiunul,

Sprijină-l tu.

Şi de nu poţi singur,

Dd-i toiagul iubirii.

Iar dacă şi asta n’o
să-i ajungă,

Spune-i că mâna mea
0 ■ să-l ţie,

Asa cum f i-am spus astă
noapte,

Eu, Dumnezeu,

Ţie, Fiului meu. . .

LEONIDA LUTOTOVICi

CERC

Pe cel deal, pe cel Colnic,
Pe Semenic,

Cu umbra,

Timişul

In două îl despic,
Răscolindu-i valurile,

Peste toate dealurile. . .

' *

Hăt colo’n Călnic
Int'r'o gură neagră
De galben lut:

Un Tată,

0 stea sfărâmată,

ŞVntre voinici
Cel mai voinic,

Ca două făclii.

Au încăput. . .

•Am jurat să ne’ntălnim
Dincolo de ţintirim,

Intre stele fără somn,

Unde liniştea e domn.

Aci îmi las speranţa,
încep mereu balanţa:
Lumina când va fi stinsă,

In nou circuit să fiu aprinst

DORINA IENCI

DRUM

Page 5

t <-

DILA NISTRU PÂN’ LA TISA

citeze DOINA, manifestul
Renaşterii româneşti. (T.
Vianu, în articolul “Ştefan
cel Mare în literatură", 1957,
citează abia în câteva rânduri
Doina lui Eminescu, când ar
fi trebuit să-î fie temelie.)
Să se schimbe ceva în 1968?

Dezintegrarea culturii, a
literaturii şi a vieţii spirituale
în genere a Românilor, înce¬
pută în 1944 de către cetăţeni
români în devălmăşie cu so¬
vietici, a ajuns în zece ani la
marginea de jos a procesului
de destrămare. In acest răs¬
timp, toate creaţiile mari ale

artei noastre au fost trecute
prin ciurul steril al celei mai
nefericite ideologii politice
ce a cunoscut omenirea. E-
m ine seu a fost cenzurat, cri¬
ticat "ştiinţific", mesagiu 1
său pus în dubiu şi orientat
eronat, G. Călinescu însuş,
cel mai atent scriitor român
din această perioadă nefastă,

va fi nevoit să scrie în 1956
că Eminescu "în filozofia
practică e APROAPE DE ÎN¬
ŢELEGEREA MARXISMULUI*

(subl.n.), însă fără s 'aducă

proba, căci ştim că nu există;

propoziţia astfel formulată

insinuiazăapropierea poetului

de o ideologie stearpă, scrisă

după calapodul hegelian, pe

care o refuză polemic în
1874: "Două motoare pun în

circulaţie istoria universală
scrisă după calapodul prost a
Iui Hegel: stomacul şi încă
ceva ce sc poate uşor ghici,
deşi cxpresja nu e deloc de¬
licată ...” (Torouţin, St. şi
Doc. IV, p. 119). Cu timpul,
ros de boala cc-I va prăbuşi,
Călinescu va continua să ero-

de OCTAVIAN BUHOCIU

A apărut, VASILE ALE-
CSANDRI, Opere, ediţie în¬
grijită de G. C. Niculcscu,

Bucureşti 1965, a cărei prim
volum se deschide cu poezia
DOINA, din 844; citim în
comentariul ce o precede, că
tema doinei populare a fost
reluată de poeţi, începând cu
poetul din Mirceşti; “Dintre
contemporanii lui Alccsandri
au fâcut-o C. Negri: Doină,
datată chiar 1844 şi C. Ne-
gruzzi: Doină nouă. Mai târ¬
ziu, între alţii, G. Coşbuc şi
Şt. 0. losif au scris poezii cu
acest titlu şi pe această temă.
Poetul D. Th. Niculiţâ a scris
de asemenea un ciclu de
Doine. S'a observat dc către
mulţi în DE-AŞ AVEA a lui

Eminescu îndeosebi, o in-
luenţâ a acestei poezii dîn

Alccsandri.” (p. 99). Comen¬
tariul nostru c la_ îndemâna
oricui: "mai târziu" şi înain¬
tea celor citaţi, sc afla DO¬
INA 1 ui Eminescu (1883, con¬
cepută în 1878) şi a noastră a
tuturor Românilor, de la Nis¬
tru pân’Ja Tisa şi “până mai
departe,” cum a dcsvoltat-o
Aron Cotruş, care continuă în
1965 să fie interzisă dc par¬
tizanii sovietici de la Bucure¬
şti. ('.evident că G. C. Niculc¬
scu, mort anul trecut, autor
şi al unui volum “Studii şi
articole despre Eminescu",

apărut postum, citează totuş
pe Eminescu dar cu o poe¬
zioara t/in timpul uceniciei,
băt&nd a&lfvt

neze: “Este dovedit că Emin-
cacu urmărea cu atenţie în ul¬
timii ani ai vieţii marxismul . .
(. . .) şî pare învederat că în
doctrina politică a poetului
intră o_ nuanţa dc materialism
istoric” (Viaţa Rom. 1964,
4-5, p. 31). Acum, Călinescu,
implică anii dc grea suferinţă
a poetului, când acesta a
“scris” şi publicat câteva
poezii compuse înainte de
1883, producţie, ca şi cea în
proză din acest timp, lăsată
dc criticul nostru la o parte,
în cele cinci volume apărute
înainte de ocupaţia sovietică,
cu precizările dc rigoare.

Mult mai repede a fost ex¬
pediată Junimea ca o societate
“boierească”, iar Titu Maiore-
cscu ocârât dc toţi mediocrii
drept ‘ reacţionar’’. Cât despre
scriitorii dintre cele două răz¬
boaie mondiale, care, când
n’au murit cu teroarea în

inimă, şi-au trebuit să sc umi¬
lească şi să sc pervertească
spre a supravieţui, sa nu mai
vorbim. Deocamdată. învăţ¬
ământul, dc Ia cel primar la
cel universitar, a trecui prin
aceleaşi transformări nefaste,

cârduri de nechemaţi şi in¬
capabili ocupându-sc cu edu¬
caţia tinerimii. Rezultatele
acestor refaceri nccăpdtuitc
au început să sc vadă destul
de repede şi în toate domeniile
dc activitate. Dc aceea, deja
în 1958-1960, mizeria rczul-

tntâ (iitt nt'ft'rtatu n din in intra-

âcma ei.

Sc deschide, foarte timid,,
o reintegrare a valorilor tra¬
diţionale, dar din perspectiva
ideologiei agitată ca victor¬
ioasă. Se petrece dar, un
proces invers, de reaşezare a
bazelor culturale, dar cu tarele
inerente oamenilor formaţi de
pomenita administraţie. Spunem
de acum că “reconsiderarea”
li teri lor, căci de ele ne ocu¬

păm aici, fiindcă fondul auto¬
hton s’a şi decis în revoluţia
ce conduce pe dedesupt, e
întârziată sistematic de regim.
Deocamdată, întârzierea con¬
vine revoluţiei însăşi, cc-şi
consolidează cuceririle pentru
momentul ce va trebui să fie
şi politic. Pospaiul dc ideo¬
logic al regimului, e în clipa
dc faţă în cruntă frământare cu
structuralismul, o altă învă¬
ţătură cu fumuri de reorgani¬
zare a societăţilor de pe glob.
Structuralismul, zgura unei
doctrine vii acum o sută dc
ani şi cu marxtsmulcninismul
triumfător la Bucureşti, sc
potrivesc ca ţapul râios cu
copacul scorţos. Intcrpătrun-
derca” deja reuşită a celor
două erzaţuri, va da rezultatul

ccl mai puţin bănuit dc ele şi
din care nu va lipsi şt un
sănătos hohot dc râs.

Ediţia operelor complecte
a lui Mihaî Eminescu, înce¬
pută acum peste 30 de ani de
criticul, istoricul şi scriitorul
brăilcan Perpessicius, a ajuns
la la Vl-lca volum în 1963.
Aceste frumoase tomuri termină
poezia antumă şi postumă a
poetului (cc ocazionează inter¬
esante discuţii în presa din
ţară), dar cum am fost pre¬
veniţi din prefeţele primelor
trei volume, urma să apară în
continuare, proza literară şi

crn politica, A «părut iui

3 X - ■ JE U | 1 L_i L i i li. 1

,964, îngrijii
Simion şi Flora Şuteu), însă
nu e nici o ediţie critică şî
nici ceea ce a anunţat Per¬
pessicius. Dar mai ales, n’a,
apărut DELOC, PROZA POLI¬
TICĂ (nu vorbesc de volumaşul
pentru şcolari, îngrijit de
aceiaşi, din acest an, unde se
află câteva articole "din pub¬
licistică”, alese pe sprince¬
ană). De ce? De frică şi de
ruşine, căci nu este un rând

PRIMAVARA

Un duh dc’nviere, aprins în lumină
Străbate întinsul de zări.
în marca turbată furtuni se alină,

Iar ţărmul adoanne’n visări.

Pe unde dc raze cobori, primăvară,

Şi’n inimi speranţe aprinzi;

Când stoluri dc păsări văzduhu’mpresoară,
Covor de verdeaţă întinzi. . .

Pe piscuri de soare pornesc cadenţate
Şuviţe de ape spre văi,

Purtând printre blocuri de ghiaţă sfărmate
Nădejdile ochilor tăi.

Câmpia se’mbracă’n podoabe de nuntă,
l'csute’n farmec de flori.

Şi munţii-şi apleacă tăcerea căruntă
Cusută în alb de ninsori.

în taine şi’n zâmbet se’ncinge pământul.
Cresc doruri în pieptul ascet.

Suspinul dc iezăr ce-1 poartă lin vântul
Tot mai încet îl aud, mai încet. . .

în veselă haină natura se’mbracă,

La viaţă chemându-mă iar;

Eu plâng. Departe, o mamă săracă
îşi cheamă copilul hoinar. . .

MIRON NOUR

[' 1

[

în articolele de la Timpul
care, în ce atacă ele, să nu sc
potrivească cu situaţia dc azi
a “neo-liberaJilor”, De n’ar fi
decât suita dc articole din
1877-1878 privitor ta Basara¬
bia; căci aşa cum DOINA,
MARŞUL BASARABIEI şi

alte poeme inspirate de raptul
Moldovei răsăritene de către
Ruşi, sunt cenzurate, a fel
proza politică, în întregimea
eî aproape, e interzisa, dar
pentru întreaga concepţie
politică a Iui Eminescu.

In acest context, parcă ar
fi o colaborare foarte strânsă
între victorioşii comunişti
bucurcşteni şi cei de la Mos¬
cova. I’ânâ şi hărţile actualei
Românii sunt cenzurate, căci
c complect ştearsă Moldova
de peste Prut, cu râurile, ora¬
şele ei şî ale noastre, iar hâr¬
tia hărţii e scurtată anume la
gurile Dunării, ca să nu se
vadă INSULA ŞERPILOR, in¬
sula pătimirii şi bucuriei no¬
astre, ce deschide şi apără
delta Dunării, spre a nu se
vedea că a fost vândută, ce¬
dată URSS şi că se “slăveşte”
în acrul ci steagul moscovit.

De altfel, "iniţiaţii” din
ţară în proza politică a lui
Eminescu, susţin în mod ser¬
ios, că ca arc “multe idei gre¬
şite” (Al. Piru), după cum un
alt universitar constată în
concepţia politică a poetului
Doinei “lunecări în naţionalism
îngust" (G. Ivaşcu). lată dar.

carenţa scrierilor politice ale
lui Eminescu şt de ce Perpe¬
ssicius nu şi-a continuat opera
începută cu atâta ardoare, mai
ales că articolele politice nu
pun nîc> pe departe aceleaşi
probleme dc migăloase cerce¬
tări de arhivă, ca poeziile
publicate, aţă de manuscri¬
sele rămase în dosarele poetu¬
lui, articole ce-au cunoscut
ccl puţin două hune ediţii (I.
Scurtu, I. Creşu), de Ia data
publicării lor în ziarul I impui
şi în alte publicaţii.

Dar cum ar putea să per¬
mită Ruşii să se publice des¬
pre ei astfel dc fraze de foc,

scrise în TIMPUL din 7 A-
prîlic, 1878: “Rusia” e în
mod ega' muma mândriei şi a
lipsei dc cultură, a fanatis¬
mului şi a despoţiei. (. . .)
Ruşii sunt sub dominarea unui
deşert sufletesc, a unui urât,
care-i face să caute în cuceriri
ceea cc n’au înlâuntrul lor
(. . .) Astfel misiunea istorica
de care se face atâta vorbă,
nu-i misiunea care-şi are ori¬
ginea în afară, ca c rezultatul
unui gol sufletesc, a unei bar¬
barii spoite cu frac şi mănuşi,
a unui deşert care dc-ar siâr
pani pământul nu s’ar umple ,. ”
In ac el aş timp, când Eminescu
publica rândurile de mai sus,
scria Doina sau poemul în¬
chinat Moldovei sfâşiate, din
care reproducem aceste două
strofe, poemul fiind puţin cun¬
oscut; el sc adresează politi¬
cienilor vremii, tot atât de
pestriţi ca şi cei dc azi;

Cc-ţi spun ci ţie mamă, când îţi ucid cogrii?
Mereu ci zic că-ţi creşte mărirea României . . .
[Jn trădător nemernic, hidoasa pocitură
Carul pentru nnnciii n& i-tt dat lUUuni

rerea lor c mare,

Că n’au voit ştirbirea străvechilor hotare,

Când ei au fost aicea ce - pe sub mână -
Păgânului vândut-au din sfânta lui ţărână . . .

Nu e destul că oameni de-originc barbara
Moşia’n jumătate nemernic ţi-o furară.

Că între Prut şi Nistru pe-olatcle bătrâne
domnesc pe neam şi ţară calmuci cu cap de câne
A.căror mutra slută ş’adânc dobitoccască
N’o’ntrece decât doară inima.lor cănească?

Nu e destul c’acolo’n neagra’ntunecime
Copiii-şi blastăm soarta ne-ascultaţî de nime
Că cnutul îi sdrobeşte - şi roiuri de sălbatici
Trăind sardanapalic, beţivi şi muieratici,

Să stingă-orice lumină, să smulgă limbi din gât
Când unul româneşte o vorbă a’ndrăsnit.

(MIMAI EMINESCU, Opere, ed. Perpessicius, 3, 1944, p. 21-22)

0 iniţiativă de a tipări un
volum cu proza politică a lui
Eminescu se înjghebează 'a
Românii liberi din Occident.
In situaţia de azi ea va putea

să fie citită şi în ţară, legătu¬
rile culturale între Bucureşti
şi numeroase ţări din Apus,

făcând cu putinţă intrarea ei
în mod paşnic.

BARDULUI DELA NĂSĂUD

George Casian Coşbuc

Din valurile vremii ’nviforate,

Tu te ridici, Apostol al Naţiunii,

Ca soarele dreptăţii ce străbate
Să dea lumină sacră românimii.

Şi-aşa cum urci pe cerul Românei,
Scăldând în aur fruntea de Ceahlău,

Deştepţi speranţa mare-a Ţărănimei,

0 stâncă de granit ca dc Rarău,

Prin tine a cântat Natura verde,

Şi Repedea ce saltă dela munte,

Şi Mureşul cc’n Tisa încet se pierde,
Speranţele atavice trecute.

PRIN TINE CÂNTĂ-UN VIITOR DE AUR!
TIE ONOARE ŞI ETERNUL RAM DE LAUR!

BVSfL LAPADAT MARCU

Ut »

ETERNITATE

. . . şi câte mii de ani îi trebue unei
pietre ca sa se netezească aşa ca pi¬
atra mea. . .

(C . Brâncvşi)

Sta pe malul apei, în apus de soare
şi culegea pietre
din apa ce curgea lin,
în vreme ce alţii

se frământau cu-ale lor necazuri;
iar el zicea în sine:
doar pietrele sunt eterne.

De-I întrebai despre ceilalţi,

Zâmbea, fără răspuns,

şi nicicând nu pomenea de Dumnezeu

sau veşnicie,

c i tăinuia cu vântul

şi cu apa şi scăpăra scântei

din pietrele

ce le păstra în buzunar.

N’avea nicio dorinţă -
poate, o ţigare în colţul gurii
vara* dorea ploaie darnică
pentru iarba ce se usca,
iarna îl batea grjjfţ, „i,

să dea grăunţţ::pă^ărui,cilor.

Se scurseră am târzii

şi cum sta aşa la sfat cu-amurgul sării

îl prinse 1 n braţe Moartea, iute, scurţ,
acolo, pe malul apei. . .
dar pietrele din buzunar
trăiră mai departe în eternitate, . ,

I. G. D1MITRIU

Page 6

UN PICTOR DE ORIGINE DIN

ROMANI

Marţi, 28 Mai, ora 3 p.m.,
a avut loc la New York, Man¬
hattan, în marea şi somptuo-
oasa A'ilă a Academiei Ameri¬
cane de Arte şi Litere şi a In¬
stitutului Naţional de Arte şi
Litere, şedinţa solemnă co¬
mună anuală pentru decerna¬
rea de distincţii şi premii în
valoare de $60,000. Aceste
premii au fost acordate la
zece scriitori, unsprezece ar¬
tişti şi cinci compozitori,pen¬
tru merite deosebite în dome¬
niul artei şi al literelor.

Menţionăm dela început că
Academia Americana de Arte
şi Litere dîn New York a fost
înfiinţată în anui 1904 şi se
compune din cincizeci de mem¬
bri din cel mai distinşi oame¬
ni ai artelor şi literelor din
Statele Unite, printre care se
află bătrâna pictoriţă Georgia
O’Keefe, scriitoarea Pearl S.
Buck, romancierul John E.
Steinbeck, ziaristul şi scriito¬
rul Walter Lippmann, istoricul
şi diplomatul George F. Ken-
nan, compozitorul de origină
rus Igor Stravinsky, etc.

Institutul Naţional de Arte
şi Litere care a înfiinţat A-
cademia Americană de Arte şi
Litere este cea mai înaltă In¬
stituţie de arte şi litere din
Statele Unite. Se compune din
două sute cine inc i zeci de
membri dintre care cincizeci
sunt aleşi pentru Academie.

A fost fondată în anul 1898
de către Asociaţia Americană
de Ştiinte Sociale.

- de NICOLAE CARJA

să de Preşedintele Academiei
de Arte şi Litere d-1 George
F.Kennan, istoric şi diplomat,
fost ambasador la Moscova şi
Belgrad. A câştigat al doilea
premiu Pulitzer (Pulitzer Pri-
zes) care se acordă anual pen¬
tru merite deosebite în domen¬
iul ziaristicei şiallieteraturii,
pentru noua sa carte întitulată
“Memorii” (1925-1950.)

Printre altele, strălucitul
diplomat a sfătuit pe scriitori
şî oameni ai artei să se ferea¬
scă de vicisitudine le războiu¬
lui şî politica să fie ţinută de¬
parte de opera artistului cre¬
ator. A dat de exemplu pe Go-
ethe, Beethoven şi Schi 1 Ier
care au creat opere nemurito¬
are fără să fie stingheriţi de
războaiele napoleoniene. Un
alt exemplu l-a dat pe poetul
şi scriitorul rus Pasternak au¬
torul volumului Dr. Jivago.

După ce a prezentat pe noii

membri aleşi ai Academiei de
Arte şi Litere pe Ivan Albright,
pictor, şi pe Ludwîg Mies van
der Rohe, arhitect, şi pe noii
membri onorifici printre care
pe Pablo Neruda, poet chilian,
s’a trecut la distribuirea dis¬
tincţiilor şî premiilor.

D. Allen Tate, preşedin¬
tele Institutului Naţional de

Arte şi Litere, a înmânat pre¬
miile pe anul 1968, Printre cei
premiaţi este şi d-1 Abraham
Harriton, pictor american, năs¬
cut în Bucureşti la 16 Febru¬
arie 1893. Prezentându-1 pe
maestrul Abraham Harriton,
preşedintele Institutului a spus:

Abraham Harriton, pictor, nă¬
scut la Bucureşti, România,
în anul 1893, Opera sa se atri¬
buie marilor tradiţii ale trecu¬
tului şi în aceiaşi timp legate
de prezent. Harriton a scris:
“Simt că pentru a crea un ta-
bolu frumos sufletul artistului
trebuie să se adape dintr’o a-
dâncă experienţă a naturii sau
o anumită faţetă a realităţii.
La vârsta de 75 de ani, d-1
Harriton mânueşte penelul cu
vigoare şi dedicaţie”, încheie
preşedintele Institutului.

La vârsta de 7 ani, d-1 Har¬
riton vine împreună ca mama
sa şi un frate in America unde
sosise mai înaintetătal lor. A
studiat la National Academy
of Desîgn din New York City,
absolvindu-o în 1915, după
strălucite studii, având ca pro¬
fesori pe cei mai renumiţi pic¬
tori ai timpului pe George De
Forest Brush, Cox Kenyon,
Emil Cari sen. A fost premiat
de mai multe ori. în anul 1919,
se căsătoreşte cu d-ra Estelle
Safron dîn părinţi vienezi
şi au doi copii, fiul este dese¬
nator de figuri animate pentru
televziune şi fiica lucrează
în producţia filmului.

Opera maestrului Harriton
se ridică la aproape 500 de
pânze în ulei, acquarele, de¬
sen, cuprizând peisaje, pe¬
isaje marine, portrete, compo¬
ziţii. Multe din pânzele sale
figurează în cele mai vestite
muzee americane cum este
Whîtney Museum şi American

mu‘5

tulul la care au participat a-
proape o mie de persoane, cu
invitaţii speciale, reprezen¬
tând elita New Yorkului şi a
Statelor Unite, cum rar mi-a
fost dat să văd, a fost deschi-

ane mat in var sta pentru con¬
tinue realizări şi integritate
în arta sa, şî acest premiu sc
conferă prin rotaţie unui arti
tist, compozitor şi scriitor.

“Sunt fericit să înmânez a-
cest premiu pe anul acesta lui

ork, apoi
Syracuse Unîversvty dîn Statul
New York, Newark Museum
din Statul New Jersey, precum
şi în multe alte colecţii parti¬
culare şi instituţii publice.
Maestrul Harriton intenţionea¬
ză să doneze din piesele sale
Galerrilor de Artă din Bucure¬
şti ca: “mărturie şi simpatie
pe care o am faţă de arta şi
poporul român”.

Criticul de ar tă A. L.Cha-
nin scrie: “Harriton excelează
în peisajul clasic, paşnic cu
ondulaţii ritmice şi străluciri

de culoare bogată şi restrânsă,
în esenţă, arta lui Harriton

este o reîntoarcere lahumams-
mu l şj splendoarea viziunii na¬
turii a lui Paul (. ezânne şi a
subtilităţii penelului lui Re-

noir”.

] lans Hofmann, socotit de¬
canul artei modeme din Ameri¬
ca scrie următoarele: D-1 A-
braham Harriton este după
mine anul din marii pieton
simbolişti ai secolului”.

La American Academy Mu¬
seum and Art Gallery din 156th
Street colţ cu Broadway sunt
expuse până la 23 Iunie a.c.,
piese ale pictorilor premiaţi.
Maestrul Harriton are expuse
unsprezece piese în ulei. Men¬
ţionăm: Şotia artistului, Portre¬
tul artistului, Miraj, Cântecul
copilăriei, Maternitate, Apus
de soare liniştit, Pomul vieţii,
la scăldătoare, Figuri într’un
peisaj, Raptul Europei şi Ma¬
re agitată.

In La scăldatoare “şi Figuri
în peisaj”, pictorul Harriton
se descoperă în noua sa ori¬
entare spre forma naturalistă
îndeosebi cu referire la peisaj.
Suflul culorii sensibile de
strălucire cromatică dominată
de infinita modulaţie a roşului
îl apropie de tradiţia france¬
ză. Maestrul Harriton excele¬
ază în compoziţie şi aplică
tehinca maeştrilor veneţieni
în pictură sub lustru în sens
modem.

Am stat de vorbă cu maes¬
trul Harriton Ia recepţia dela
Academia de Arte şi Litere
Americane şi mi-a mărturisit
că deşi a plecat de copil, la
vârsta de şapte ani, din Bucu¬
reşti, este mândru de

le origini.-, admir

ească şi un sentiment de nos¬
talgie îl copleşeşte când as¬
cultă muzica lui George Encs-
cu sau pe Dinu Lippati la
pian. Atât el cât şi distinsa
lui soţie şi-au exprimat dorin¬
ţa de a vizita România şi mai
ales muzeele de artă din Bu¬
cure şti.

La despărţire, maestrul
Harriton m’a rugat să transmit
redactorilor revistei literare
DRUM şi cititorilor ei, din
partea lui şi a soţiei, urări de
sănătate şi prosperitate.

FIRFIRICA

ENGLES

-Bine mă, cumetre, de cc nu
vrei să spui, mă, cine i-a fu¬
rat găinile tovarăşei Oiţa Gâ¬
nsac. Tovarăşii Liţă şi Criţă
zic, pă cum că te-ar fi văzut
pe tine pâ strada Pogresuluî,
pe unde stă ea cu domicilul,
pă când se întorceau de la şe¬
dinţă, cum ca steteai, aşa,
fără de rost. . ,

— Da nu steteam io fără rost,
tovarăşi, căci aveam io vreo
socoteala la mtljoc. . .

— Şi ce fel de socoteală aveai,
tovarăşe, n’ai vrea să ne-o
spui şi nouă?

_ Nu pot să vă spui acuma,
să mă gândesc, stai, că ce nu
spune omu la supărare!

— Omu la supărare, auzi, pe
cine vrei sâ duci cu muia, to¬
varăşe, pe noi? Te-a făcut
partidu membru, tc-a pus par-
tidu primar dâ sector şi tot nu
te laşi de-alea vechi ale tale.
Faci partidu dă râs. . . Dă de¬
claraţie acilea c’ai şparlit
găinile tovarăşi? Oiţa Gânsac,
şi gata!. . . .

— Nu dau diclaraţie pă ce n’am
făcut, tovarăşi atâta lucru
ştiu şi iot care v’am fost pri¬
mar ... nu se’nghite. . .

— Dâ ce, tovarăşe, crezi că
mai e nevoie dă diclaraţie,
când doi martori tovarăşi, te-
au văzut cu ochii lor ce-ai fă¬
cut, E destul pentru noi.
Scurt.

— Cum te chiama, tovarăşe?

— Trandafir Manole.

— De câţi ani eşti?

— Dâ 36 da anî.

— Ce meserie ai?

— Niciuna. Am

EPAMINONDA BU.CEVSCHI: IA'N ASCULTĂ

_ Pă strada Firfirică F.ng\es.

— Pă ce stradă spuse şi, to¬
varăşe? Nu înţelesei bine.

— Pă strada Firfirică Engles.

— Da unde-i strada asta, că
noi n’o ştim.

— Şi oamenii stăpânirii, cău-
tară prin toate registrele, lef¬
terei ele şi hârţoagele lor să
vadă dacă-i aşa-cum zice “in¬
culpatul”. Nimic. Câutară în.
cartea de telefon. Nimic. Cău-
tară la “Firfirică” nu găsiră
nimic. Căutară şi “Englesu”
nimic.

— Măi, să fie-al. dracului, po¬
ate, cine ştie, s’o fî schimbat
numele vreunei străzi şi noi
nu ştim încă. ’foate, e vreo
stradă nouă. Să întrebăm la
primărie. . .

— Un miliţian mai în vârstă
susţinu că-i mai bine “să ne
transportăm la faţa locului cu
înculpatu”, ca să stabilim
adevâru. ’'

— Tovarăşe, noi te escortăm
până la dornicii, să ne con¬
vingem cu.ochii noştri, şi a-
poi dacă n’o fi adevărat, puş¬
căria te mănâncă, c’aî vrut să
induci autoritatea în eroare,
cu intenţie. . , să ştii!. . .

— Nu, tovarăşi, că n’am niciun
enteres, să vă duc cu preşu. .
Zis şi făcut. Merseră pe jos,
câteva stradele, săriră nişte
şanţuri adânci cu apă împuţită,
se ţinură cu mâinile de nişte
uluci putrede, mai să cadă în-
tr'alt şanţ plin cu noroi şi’n
sfârşitTrandafir al nostru stri¬
gi bucuros: Uite, asta e stra¬
da! Uite colo! Şi arată cu un
deget bont o tablă albastră ti¬
vită cu alb pe care scria cu
litere albe: Str. Friedrich En¬
gles. Miliţienii holbară ochii,
sc uitară unul la altul, pe urmă
ziseră împăciuitori bietului
Trandafir, care râdea pe sub
mustaţă: “Ai avut noroc, Tran-
dahire, c’altfel moartea.ţî-se
trăgea, mergeai “la stuf”, în
Baltă, cu toţi burjuii alături...

1. G. DIMITRIU

Page 7

Projrsorul bucovinean -I-
/t\v««Jn< /«Na». Tot Vianor
Bendescu, îmi trimite nişte
rânduri pentru serbarea unui
jubileu octogenar. Trebuei să
mărturisesc că l’am urmat pe
Traian Brăileanu., formidabi¬
lul vizionar al tinerei gene¬
raţii, dar nu pot nega valoarea
extraordinară a lui Alexandru
leşan. în timpul Austriei, pro¬
fesor de liceu la Suceava,
Icşan a fost dascăl al Uniri i

celei mari. A înfruntat mişc-
lia austriacă, a jertfit pentru
România Mare. Cursurile sale
de psihologie erau model de
logică şi onestitate intelec¬
tuală. Octogenar astăzi, A-
lexandru Icşan merită închi¬
narea frunţii noastre înstră¬
inate şi exilate. Ce splendid

ne vorbi a de Vasilc Conta,
prin 1933 ... Alexandru leşanţ
, . Un dascăl din Bucovina. ..

* « * *

Troian Brăileanu a încor¬
pora^ toată viaţa sa, omenia
şi sensul înalt al neamului
românesc. După 1940 a trăit
în Bucureşti, dar miticismul
politicei nu l’a afectat, An-
toneştii nu l’au intimidat. A
rămas bucovinean. S’a opus
chiar guvernului care îl nu¬
mise ministru dc educaţie. Nu
credea în mai mărimea de a fi
ministru, ci voia să fie, cu
orice preţ, om. Şi de aceea a

murit în închisoare. Cânele
Roşu nu i-a iertat bucovinia.

Poate câ în momentul când

înfrunta plutonul dc execuţie,

Cânele Roşu, cea mai grotes-

ciubotâ militară pe care a

. - A- _ i a îhfreaJn't

r | f f t 1 } ■; t f 1 t (î' f ,

lelaBUca,
şi a strigat împreună cu el:
Trăiască România Mare! Oa¬
menii politici ai României tre¬
buie să meargă, pentru şco¬
ală îndelungă, la Putna, să
plângă şi să se roage la mor¬
mântul lui Ştefan cel Mare. . .

* * # *

Bucuria care creţ te grăiele.
Cernoziomul rodeşte. E cel.
nai bogat sol din lume. Ru¬
găciunile cresc plantele. Cele
rei procente din pământul cul-
ivabil at Rusiei, în posesia
âranilor, lucrat cu dragoste,
irăneşte 50% din populaţia
usească. Restul de 17% din
lământul arabil al Rusiei,
rea sâ ne înveţe dezastrul. .
^ boieri, ţăranii erau şi nu
:rau robi. Se mai putea sta-
ii li un raport de dragoste, de
ustîţie. Colhozul, comasa-
ea, ruperea ţăranului de sfo-
ira lui de pământ, e o barba-
ie şi o nebunie rusească,
{ine să ne înveţe cum să ne
ultivămpământul? Karl Marx?
diotul din neam de negustori
i cămătari? Iată unde am a-
uns: la nebunia rusească.

jlnicia colhoznicilor alungă
loaia, pune nature în grevă.-
a fond, neamu omenesc are
egături mistice cu natura. I-
tă, .cum s'ar putea schimba
ara, dîn puşcărie, în sărbă-

aare.Dar comunismul

iî Marx opreşte totul. E ateu.

* * * *

Vianor Bendescu: La nu¬
meroasele întrebări puse^ de
mine îmi replică numai câte¬
va: ^împrăştiaţi cum am fost
în diferite localităţi ale ţării,

evenimentele nu ne-au permis
să ne strângem la un loc, şi
să avem interes biografic unu!
faţă de altul. Tcaciuc-Albu
s'a sinucis acum câţiva ani

VASILE POSTEUCA

în Bucureşti. Profesorul Gu-
şulcac şi podul G. Rotit ă au
murit in Bucureşti. Procopo-
vici Alcxe a murit la Cluj.So¬
ţia sa trăieşte. . . Eu nu pot
obţine nici cele mai simple
informaţii despre cunoscuţii
Dv. şi ai noştri. Vă mulţu¬
mesc pentru grija, ce o aveţi
de a-mi procura medicamente.

Sunt adânc emoţionat de căl¬
duroasele sentimente ec mi-le
păstraţi şi admir râvna Dv.
pentru reînvierea amintirilor
privitoare la locurile de baş-
ţină ale Dv. şi a altor cuno¬
scuţi şi prieteni”. E bine de
adus aminte, l’ocmai acum

când dialogul face ravagii. . .

* * * *

Muria o frunză, .Atitudinea
justă a exilului, în ţară era
just ca scriitorii să se retra¬
gă în rădăcinile folclorului,
în dodii. Biserica lui Hristos
este înţeleaptă. Arc două mii
dc ani dc experienţă, dc pri¬
goane, de răstiginiri. înţele¬
pciunea Sfântului Pavel nu
putea cădea vicitimâ în faţa
primilor idioţi marxişti. Tre¬
buia să statueze că guvernele
sunt dela Dumnezeu, Şi, mai
mult, trebuia sâ le reziste,
să-î ducă. Iar oamenii poli¬
tici, după ce au rezistat până
Ia martiriu, trebuiau să ia
poziţia de demascare, să pli¬
nească filosofi a "fratelui cel
mare” al lui Orwell. Iar, bi¬
serica, sfânta noastră Maică
dîn străbun i, trebuia să nc

umilească, în genunchi, în ră-
clit'iui. Totul bi ne. în ţyitru*.

_cu noi, cei

îl? Şi răspunsul e numai unul:
frunzele ain exil, rupte din co¬
pacul neamului, ne se mai
pot întoarce. Ele trebuie să
moară frumos. Ele nu se pot
transplanta. Datoria lor e să

moară. Cum stăm deci cu im-
po stor ii? Cred că e cazul u-

nei amarnice revizuiri. Nu e
destul să fii lichea şi inteli¬
gent, nu e destul să strigi :
"zi-i, mamă, guşată, ca să nu-
ţi zică ea ţie”. Nu e destul
să bolmojeşti fraze frumoase.
Nu e deştul să citezi din Ar-
ghezi, din lichelismul lui Ba-,
ruţu şi dîn ignoranţa Mîtzu-
rei. Se cere mult mai mult.
Ceva din nivelul inimii, din

taina neamului. Mi şei ii le po¬
litice, ale iustinianilor şme¬
cheri şi ak politrucilor care
au băţut, până la sânge, ca¬
marazi, pentru a-i pune în po¬
ziţia de demascare, şi a-î ob¬
liga la pavlovisme şi bleste¬
mate rusisme, nu ne impresi¬
onează. Noi, însinguriţil, litru
peziţii marilor trădări dela Ya-
ta şi Teheran, nu ne lăsăm
impresionaţi de bâiguieli le-
slugi lor comuniste dela Bu¬
cureşti. Vrem altceva. Vrem

adevăruri româneşti. Vrem
rugăciune. Impostorul nu ne.
spune nimic nou. Numai bâ¬
iguieli de politruc. Numai j/o-
gane de trădător al lui Hristos.
Numai vânturător de vorbe,
ca oricare alt miron ori altă
uscătură, gata să-şi vândă ne¬
amul pentru câţiva dolari. Noi
ştim că libertatea obligă la
mult mai mult. La atitudine
curajoasă şi jerftă. Muria o

frunză. . . Dumnezeu ne ob¬
ligă la o moarte trează în fa¬
ţa imposturii. . .

• •ti

Ne-am închinat paginile lui
Aurel C, Popvici. Marii noş¬
tri învăţători n’au avutrăea:

să ne vorbească de el, dar
învăţătura lui vine din Emi-
nescu şi termina în Vasilc

Pârvan. Sunt în e multe pa-
gin* de mistică naţională, de
răscolire a adâncurilor. Insti¬
nctul românesc l’a străbătut
ca 0 fur t u nă, v i z iu ne a v i i tor¬
ului l’a robit, măreţia desti¬
nului românesc i-a dat aripi
ca să îndrăsneaacă sborul pe
verticală. H cetim şi ghicim
în el «buciumul generaţiei no¬
astre, Condiţiile istorice i-
mediate, nu mai joacă nici un
rol. Flacăra vine mai din a-
dânc. Aurel (’. Popovici c
contemporan cu tot destinul
românesc. Stingerea în ramele
blestematei puşcării a naţiu¬
nilor, în care el visa să pli¬
nească un vis dc libertate ro¬
mânească, nu atinge cu nimic
splendoarea credinţei şi doc-:
trinei sale. Crucea din cimi¬
tirul dela Geneva, stă mărtu¬
rie şi nc ceartă. Ne aduce
mereu aminte. Mergem spre
Remania de mâne şi prin mor¬
mântul lui Aurel C. Popovici,
în inima căruia s’a limpezit
mistica naţională.

* * *

Niciodată cuvântul nu a
fost mai batjocorit, mai dese-
crat dc valenţele şi tainele
lui primordiale, mai ajustat
crimei, tehnicei. marxiste şi
urii dc clasă, ca’n aşa zisele
reabilitări ac unor activişti
de partid. Şi mişeii presei văd
în aceasta "trepte jioi, spre
orizonturi luminoase”. Fiarele
fără Dumnezeu s’au sfâşiat
între ele, pentru putere, ur¬
mând ordine ascunse dela
Centrala căi ăi lor din Moscova.
Cei care marcau un gest dc
independenţă şi curaj, au fost
epuraţi, gâtuiţi. împuşcaţi în
Celulo. Intre aceşti-i n c tiz ut

peste trei milioane dc Români
ucişi dc partidul comunist
român Şl dregătorii lui, intre
ţ 947 şi 1964. Dreptatea nu
şi-o arata călăii între ei.
Dreptatea c aplicată şi cin¬
stită în felul cum dregătorii
tratează pe cei conduşi. p i
cei mulţi şi necăjiţi. Dc talia
lui Pătraşcanu au Cost mcar
câteva zeci dc mn de intelec¬
tuali şi . politician! romani
care "nu s’au mai întors nicio¬
dată”. Că a fost înscenat şi
cusut din minciuni şi oron
procesul lui Paţraşcanu?
D’apoi cel al lui luliu Maniu,
cum a fost .ţesut şi cusut?

Nu. Nu suntem deloc pe
trepte ncîui. E cazul ca Ro¬
mânii toţi şi cei din ţara, dar
mal ales cei din exil, să se
uite atent, adânc, în propria

lor inimă. Crimele la adresa
umanităţii nu pot fi reparate
prin recunoaşterea postumă,
prin slogane şi practici p 1
lovîcnc, prin acest teatru dc
păpuşari ai reabilitării. Soluţia
c numai una. Alungarea aces¬
tor măcelari marxişti dela

conducerea ncamului românesc
ŞÎ întoarcerea la Dumnezeu.
Justiţia unui neam poate fi
împărţită numai în numele şi
din mila lui Dumnezeu.

* * *

ŞTEFAN BACIU ne salută
din Hawaii, cu sfială şi multă
limpezire, în placheta de
poeme “UKULELE”, Numai
joc detaşat şi naivitate meta¬
forică, la scară de galacţii:
“Eu pretutindeni văd alte
stele prin aceeaşi ochelari.
Asta c meseria mea. ''UKU¬
LELE” {ghitară hawaiană cu
patru coarde) c sfios acoro-
paniment pentru un cântec al

inimii ÎN TIMPUL ÎMPIETRIT:

* _

proză şi versuri, de cronic ,

idei şi faP tc tr andulU ‘ la
"NEGRU PE ALB”). La urma,
anexele cu activitatea Soc¬
ietăţii Academice. Am reţinut
“La moartea lui GeorgeRaco-
veanu” de Mjrcea Eliade.
Cântărit, cinstitor, cu amin-
ti/istică. O întreagă lume care
s'a dus cu Ghiţă Racoveami.

Dar nu s’a dus, tocmai fiindcă
putem fi strigaţi dc. cei de
dincolo şi dispar frontierele . .

Din restul bogat, am vrea
sâ reţinem liniuţele lui Nicolae
Petra, dând chenar frumos
gândurilor. Şi piruetele de
spadasin amârît ale Iu î Vîrgs
Ierunca: “dacă aş fi avut un¬
sprezece copii, !-*$J? 0 ^5î fc
pc fiecare: streinul. Şi: oc-

atunci,oasele celor învinşi tot
cântăresc tăcerea”. La urma,

dar nu mai PUŢIN, “SFÂRŞI 1
DE DRUM" a 1 lui N ' 1C * _ Ian S u

Paltini şanu. Poem dc răsuflu
larg, venit din plexul solar, ca
dintr’o mistică cruce a Sudu¬
lui . . .

Revista Scriitorilor ne
aduce aminte şi de Congresul
anual al Soc. Acad, Române,
care anul acesta se va ţine la
Salzburg, Austria, între 5^ şi
11 Septembrie. Fraţii Români-
amcricani care se duc anual

la SALZBURGER FESTS-
PIELE şi-ar putea pune’n
program şi zilele Congresului.
Vor trăi câteva zile de matrice
românească, de adăpare la
i svoare, Tema generală de
desbateri: “CULTURĂ Şi

CIVILIZAŢIE ÎN SUDESTUL
EUROPEI”.

• * ♦

COMEMORAREA LUI ZE¬
CE MAI la Hamilton, Ontario.
Canada. Asociaţia Culturală a
Români lor din Hamilton , căreia
i-Ft’a al ătiiral Socle tat ; — fiiL

era la pu

crimele? La toate ni

CEI DE AZI şi
LOR. Cui poate spune tovul
Ceauşescu că nu ştia de
crimele stăpânului său, de
activitatea aceluia care l’a
pregătit drept succesor in

"abatorul de oameni’ care a
fost Repereul şi este azi Re-
sereul? Istoria a cunoscut
epoci de omenie şi decenţă,
când cei greşiţi s’au demis.
In nebunia marxistă aceiaşi
ceată de comisari şi casapi,
te ucid şi, peste câtva timp,
te reabilitează. Tot ei . îi
joacă pe măscăricii justiţiei

“dând înalt exemplu de res¬
pectare a legalităţii”. La
nivelul animalelor şi zombiilor
reseriste, în niemandsland-ul
celor frânţi în bătăi şi spălaţi
la creier, asemenea urlete de
bâlci pot prinde, pot prevesti
“orizonturi luminoase”. Nouă
însă nu ne prevestesc nimic
bun. Numai oroarea coşmarului
fără ieşire din “1984" al lui
Orwell. Omul ateu, monstrul
urii de clasă, nu poate ridica
un neam la ordine şi fericire.
Nu poate împarte justiţie.

In întunerecul material¬
ismului, fiara partinică nu
poate decât încurca destine,
ucide şi distruge faţa omului,
păta de sânge şi crime istoria
unui neam bun şi paşnic, cre¬
dincios şi muncitor. E ade¬
vărat câ morţii nu învie.
Mascarada de jusiţîe a călăilor
nu poate arunca decât praf în
ochii mulţimilor româneşti,
creind confuzii şî scoţând pe
măcelari din abatorul resertsţ,
pe uşa de din dos, pentru a-i.
prezenta drept preoţi ai drep¬
tăţii. Aşteptăm lucrări>e ple¬
narei de partid comunist român
in care vor Fi reabilitaţi cei

e trec pc
aşa cum treceau
pe Bulevardul Elisabeta
în Bucreştî.

Vântul flueră
în alte frunze
aceleaşi melodii”.

Dulce. Ca o ieşire din bles¬
temul timpului. Ne bucurăm
imens că nu mai găsim nimic
din “provincie şi avantgardă
în România” în aceste popa¬
suri ale tăcerii.

• • *

Mira Simian: FARMECE.
Paris, Fundaţia Regală Uni¬
versitară Carol I, 1966. Mac-
umbele poate încep unde nu
se mai aud UKULELE. Ieşiri
din stări de urlt, prin poezie:
“Acum n’o să mai fiu nicăieri
Pe nici o plajă a lumii
Pe nici un deal
în soare sau ploaie
Nici un liliac nu va înflori.

Nîci un trandafir. Niciopetală.
Grădinile vor rămâne goale.”
Sună ca formule de vrajă, de
făcut pe dragoste, de adus
iubitul cu moşoanca, la ceas
de luceafăr. Ne lăsăm vrăjiţi,
de împietrirea sdrenţelor mor¬
ţii, în stele, în piramide, în
craterele vulcanilor stinşi:
“Luna. Un blestem va pomi.
Rostogolindu-se în lume’. Ne
de ectează şi ne întreţin cea¬
surile de exil şi singurătate,
aceste descântece iscate
într’o inimă sensibilă în con¬
tact cu pustiul lumii . . .

* * •

REVISTA SCRIITORILOR
ROMÂNI (Societatea Academ¬
ică Română), anul 6. Munchen.
Pe aceeaşi linie de înaltă
seriozitate în prezentare şi
conţinut, ne omeneşte masa
redacţiei, un volum greu de

din Toronto,
ganizat o splendida manifes¬
taţie în ziua de 11 Mai, pentru
a sărbători “Zece-Maiul” ro¬
mânesc, spunând oaspeţilor
străini şi amintind Românilor
de INDEPENDENŢA şi LIB¬
ERTATEA ROMÂNIEI, de

amarul în care neamul nostru
se svârcoîeşte azi. Slujbele
religioase au fost oficiate de
preoţii Nicolae Zelea şi An-
chidim Uşeriu. Iar vorbitorii
aufost:d-l Inginer G. P. Boto¬
şani, Nicolae Novac şi Ion
Cârjă. Cinste fraţilor dela
Hamilton, Kitchener şî Toron-
to: V. Ac seni uc, Gh. Balaşu,
Ion Calvaraşan, Panda, Maf-
tei Hojbotă, ing. N. Pora şi
atâţia alţii. S’au manifestat
şi produs acolo artişti de mare
talent ca maestrul Ciotlos,
viori stul Perlea din Montreal
Cântăreaţa Dumitraşcu, din
Toronto, .apoi câteva echipe
de dans românesc şi câţiva
recitatori. Minunată ocazie,
de verificare a sufletului ro¬
mânesc, de noui planuri de
luptă pentru liberarea Român¬
iei de sub jugul comunist, de
sfinte legâminte pe care nim¬
eni din noi nu are dreptul sâ
! ,e terfelească prin dialoguri
şi coexistenţe, prin amuţire.
Nu putem încheia această prea
succintă dare de seamă, fără
a ne exprima imensa bucurie,
de a-1 vedea pe D-l G. P. Bo¬
toşani scoborînd din nou. în
arena românismului. L’am
ştîut şî l’am iubit pe vremuri,
prin 1929, ca preşedinte al
Uniunii Studenţilor Români,
în ţară. Luptător drept şi vi¬
teaz pentru cauza româneas-

(Contînuare în Pagina 8)

. % %

Page 8

DRUM

câ domnia sa vine sâ ne
sărute obrajii pc care au scui¬
pat atâţia în aceşti ani de
exil şi de imense mi şei ii şi
răsturnări. Domnia sa nu ne-a
pus nici o condiţie. Ne-a re¬
găsit. Copaci crescuţi din
cuvântul lui înflăcărat de al¬
tădată . . . Spunem acestea în
pofida acelora care ne vor
frânţi.palinodiind, câciulindu-
nc pe la Marca Poartă. La
Moldova au fost todcauna
oameni. Şi neamul nostru mer¬
ita libertatea câştigată prin
adevăr . . .

* * 4

Ne vine vestea morţii lui
Traian Chelariu, distinsul
poet bucovinean, fost redac¬
tor al JUNIMII LITERARE şi
al ziarului “Glasul Bucovinei"".
I'ragmentul de scrisoare
ŞMUGLUIT peste graniţele
politruce, cuprinde întreaga

• BUNĂ VESTIRE, organ de
zidire ere fiind (An. VII, Ar. 1,
Ianuarie-Martie 1968; Passe-
giata del Gianicolo, 5 - Roma,
Italia), aduce în acest număr
un articol comemorativ, dedi¬
cat Păr . Vasile Lucaci, supra¬
numit “Leul dela Sisefti”,
semnat de Păr. Ion Filip, în
care este redată pe scurt s dar
frumos, viaţa marelui luptător
naţional ardelean fi sunt sub-

rii religioase. In acclaş număr
însă, Mons. Aloi sie Tăutu, în
articolul “Si tacuises. . .”
se angajează într’o polemică
- inutilă credem noi - cu “Ţara
fi Exilul” din Madrid. Inutilă,
pe motivul că nu serveşte ab¬
solut cu nimic, nici cauzei ca
atare, fi nici atmosferei de
înfrăţire (fie ea şi numai for¬
mală), a celor două biserici
surori. Rănile, sunt mari. Sunt
vechi. Sunt dureroase. De ce
•să le mai deschidem?, . .

Ne-a surprins deasemeni
tonul negativ pe marginea uni¬
rii bisericilor din articolul
“Lămuriri”, unde, sub forma
de răspuns unei scrisori din
ţară, se fac o serie de afirma¬
ţii pe care cred că majoritatea
Românilor, atât din Ţară cât
fi din Exil, nu le împărtăfesc.
Se spune astfel, negru pe alb,
că: “Unirea Bisericilor nu se
va face; ar fi o minune dacă •s’
ar face” (Şi noi, o spunem ai¬
ci, răspicat, că mai credem
încă, sus fi tare în această
MINUNE). De ce crede autorul
că această mult dorită unire
nu se va face?. . . Ne-o spune
tot dânsul: “fiindcă n’o vor
Ortodocfii”, ca apoi ■să se
corecteze singur, adăugând:
“sau mai bine zis, n’o vor, n’o
pot voi, cei ce-i stăpânesc”.

(Vrem să bănuim cdautorul se
referă aici la conducătorii
vremelnici ai Bisericii Orto¬
doxe Române, din Ţară, cari,
nu flim dacă vor sau nu uni¬
rea, dar ftim că nu sunt “stă¬
pâni”, nici pe ceea ce fac, -
nici pe ceea ce spun. Fiind¬
că, nu vrem nici în ruptul ca¬
pului a crede că autorul pune
la îndoială sinceritatea Pa-
triahului Atenagoras al Cons-
tantinopolului, căci atunci, ar
acuza pur fi simplu de fari -
seim pe ambi capi ai celor
două biserici, cărei s’au în¬
tâlnit fi au schimbat “sărutul
iubirii f raţe fii).

dramă a poeziei în România
reseristă: "El a primit scri¬
soarea Dv. dar de frică, nu
V’a răspuns. A suferit îngro¬
zitor moralmente, şi de-aceia
a şi murit. In 1940 s’a refugiat
dîn Cernăuţi. Din 1944 a în¬
ceput greul pentru noi. A fost

scos dela facultate şi făcut
profesor dc liceu, iar in 1952

a fost dat afară, şî a stat aşa
pânâ’n 1957, având familia cu
doi copii mici. Intre timp a
intrat muncitor la o hingherie
cu 370 lei pe luna. Apoi a
fost reprimit în învăţământ,
iar in 1964 in facultate. Dar
nu a mai trăit decât doi ani,"
Traian Chelariu s a născut
la 21 Iulie, 1906, în Dărmăne-
ştii Sucevii. A murit la 4
Noembrie, 1966. E înmormân¬
tat la Cernica, lângă Bucu¬
reşti. Asupra operei şi

activităţii lui literare şi cul¬
turale, vom revent. Se duce
încă un slujitor credincios al
BUCOVINEI NEDETRUNCHI-
ATE.

■# I

NICOLAE NOVAC

Departe de noi gândul de
a intra în polemică cu “Bună
Vestire”. Putem spune aici
însă deschis că, un mare, fo¬
arte mare număr de orfodocfî
vor unirea fi cred în ea. Cu
inima deschisă şi neprefăcutâ.
Ei afteaptd ca, incinte de a
pune în discuţie ceea ce ne
separă, fraţii noftri uniţi, să
vadă deocamdată, numai ceea
ce ne unefte. Altcum, cu ade¬
vărat: “Unin

îl 'iii ..lin'in ,111

# + •

• DONBAS, by Jaques Sandu¬
le scu, David McKay Co., New
York, 1968. O carte cu adevă¬
rat superbă, care te ţine în¬
cordat dela prima fi până la
ultima pagină. O carte, pe care
de îndată ce a-i început s’o
citefti, n’o maî poţi lăsa dîn
mână până ce n’ai terminat-o
Iar când a-i citit fi ultimul
rând, rămâi trist că nu mai ai
ce citi. Că s’a terminat.

“Donbas”,nu-i-un roman.
Este povestirea vieţii unui
tânăr, care în drum spre liceu,
este luat depe stradă de rufi
fi deportat. Peripeţiile fi mi¬
zeriile din timpul transportă¬
rii. Viaţa de mizerie fi chin

din lagărele de muncă rusefti
fi din minele din bazinul Don¬
ului. htr’un cuvânt, o parte
tragică din viaţa autorului,
scrisă la persoana întâi fi
într’o extrem de frumoasă fi
curgătoare limba engleză. O
operă literară fi un document
uman extrem de valoros.

Autorul, d-l Jaques Sandu-
lescu, originar din Brafov,
după ce-a scăpat din Rusia,
a imigrat în Canada, apoi a
venit în Statele Unite. A prac¬
ticat pentru o bucată de vreme
boxul profesional, iar în pre¬
zent fi-a deschis un bar în
Greenwick Village, în New
York.

Recomandăm cu toată căl¬
dura această carte tuturor ci¬
titorilor nof tri de limbă en¬
gleză. i 'ăutaţi-o în librăriile
din localităţile D-voastră. Iar
de n’o găsiţi, cereţi să fie
comandată fi recomandaţi-o
tuturor prietenilor fi cunoscu¬
ţilor. Căci, această carte*
trebue să fie citită fi răs¬
pândită în cercuri cât mai
largi. Neomenia comunistă,
nu se poate combate numai
cu vorbe goale. Şi cartea a-
ceasta, este un document al

neomeniei'' comunis te, in
care nu sc confundă poporul
rus, cu conducătorii lui ne¬
doriţi.

> D-l Dr. ALEXANDRU SUGĂ,

a publicat în “Colecţia Daco-
românia” un studiu extrem de
documentat asupra “Ultimatu-
lui Sovietic cu privire la Ba¬
sarabia din 26 Iunie 1940. ţi
drepturile Uniunii Sovietice”,
în limba franceză. Scopul, a
fost desigur pentru a informa
pe străini de ceea ce s’a pe¬
trecut la 26 /unie 1Q4Q. Lu¬
crare foarte meritorie, pentru
care autorul merită toată re¬
cunoştinţa noastră.

... Ce păcat că exilul
nostru este atât dc sărac şt
nu-ţi permite traducerea ţi
publicarea unor lucrări dc a -
cest Qcn în cât mai multe lim-
bi de circulaţie mondială, cu
care să bombardeze toate can¬
celariile celor ce iau in de¬
şert pe buzele lor cuvântul
"umanitate” ţi vărsă lacrimi
de crocodil pentru nişte tribu¬
ri jumătate sălbatice din A-
frica ce se măcelărcsc intre
ele, dar nu au nici un cuvânt
de spus pentru câteva milio¬
ane de Români creştini, care
sunt măcelăriţi, la propriu şi
la figurat, de către hoardele
moscovite.

• FAUST BRADESCO: “LE
MONDE ETRANGE DE 10N-
ESC” (Promotion et Edition,
Paris 1967). Un studiu amplu
asupra operei dramatice şi
controversiale a lui lonesco.
în care autorul analizează te¬
hnica fi valoarea literară a
scrierilor ionesciene, ridicu¬
lizate până mai anţărţ de
presa dela Bucurefti, ca a-
poi, să fie puse în repertoriu
pe scenele teatrelor bucuref-

a critica bucureţtcand un pas
spre "liberalizare”? .....
Ghici, ghicitoarea mea? . . .

Aceasta însă, desigur, nu
diminuiază cătufi de puţin
valoarea cărţii d-lui B rade seu.

ADMINISTRATIVE

Confirmăm, cu sincere mul¬
ţumiri, primirea următoarelor
donaţii şi abonamente, prin
care s’a făcut posibilă apari¬
ţia acestui număr; Nicolae
Petra, Mexîco, $50.00; George
Balaşu, Canada, $50.00; Cezar
Teodorescu, Detroit, $10.00;
L. Romanos, $10.00; Spiridon
Romanos, $10.00; Alexandru.
Romanos, $10.00; Teofil Dum¬
itru, $5.00; N. N., $5.00; G.
Bulumete, $10.00; Vasile
Jederean, $10.00; N. N. f
$25.00; Dr. Vasile Bârsan,
$5.00; Roman Stoian, Detroit,.
$5.00; Dumitru Lungu, Wind-
sor, $10.00; S. Outumina,
$5.00; Petre Atnagea, Toronto,
$5.00; N. N., Toronto, $8.00;
Alexandru Blaga, $10.00;
Traian Oeneanu, $8.00; Petre

Sultana, Montreal, $10.00;
Elena Chirvai, N. Y., $7.00;

Dr. Emit Popa, Argentina,

$20.00; C. Seiger, Zurich,

$5.00; Const. Sporea, Muen-

chen, $5.00; M. E., $10.00 şi

George Ghilea, Gary, $10.00.

Mulţumîn tuturor, încăo-

dată, pentru sprijinul cordat.

* • •

Nădăjduim ca, cu înţele¬
gerea şi sprijinul cititorilor,

să putem ieşî dela tipar cu Nr.
3 dîn DRUM, în luna August,
aşa ca să putem pregăti un
număr mai mare şi mai bogat
pentru Crăciunul anului 1968.

Cu acestea în gând, trimitem

cititorilor noştri rugămintea
de a-şi achita sau reînnoi abo¬
namentul .

ADIMINISTRATIA

. Minunata Dv. carte, imprima
cu preţioasa Dv. revistă mă
scot, pur şi simplu, dinmonoto-
în care îmi duc viaţa. Nu am
cuvinte dc mulţumire şi apre¬
ciere pentru atenţiile Dv. A-
cum când şi eu urmez acelaş
destin pe care l)t>. îl urmaţi
dc atâţia ani, când flacăra
românismului ne arde şi ne
cheamă la datorie, pentru sal¬
varea minunatului nostru ne¬
am, din negura care s’a abătut
asupra lui. Activitatea Dv.
are o deosebită strălucire şi
importanţă, care nu peste mult
timp, va fi, desigur, apreciată
aşa cum trebuie de întregul
nostru popor.

(Grigore Sbircea,

Va ncouver. Canada).

• » #

. Continuu să mă minunez de
revista Dv. şi dc munca robu¬
stă pe care o depuneţi în ex¬
ilul român de azi. Felicitările
melc şi binecuvântările Dom¬
nului fie asupra Dv.

(Dr. Luca Sc zonov).

. Dumnezeu v’a blagoslovit pe
unii dintre noi cu atâta forţă
morală şi spirituală in cât pu¬
teţi fi prezenţi pretutindeni.

Iţi mulţumesc pentru DRUM.
In special prin format şi con¬
ţinut mi-a plăcut numărul din
urmă. Aş spune câ musteşte
de viaţă. Mergând pe acest
drum, revista poate deveni pu¬
blicaţia care ne lipseşte în
exiL Pentru aceasta mi-ar
plăcea să văd, cu cetitorul
câ pe lângă partea literară,

* ■ <p ^

ţia romanească pe plan ftiin-
ţific, politic, social. Cred că
la acest rezultat se va putea
ajunge văzând concentrarea
de forţe de care dispuneţi.
Vreau sâ văd în DRUM un per¬
manent atac la adresa ocupan¬
tului, cu material vechi şi nou.
O neîntreruptă semnalare a
nedreptăţilor din ţară fi o în¬
fierare cu autoritate a PRI¬
ZONIERATULUI de acolo.
Poate că’n acest scop Asoci¬
aţia pe care vă propuneţi s’o
alcăuiţi ar avea o raţiune. La
23 Martie am participat la
Koln, la o foarte reufită ser¬
bare pentru Basarabia fi Bu¬
covina. “Scuipând pe Marx în
strachina cu linte”, îţi mulţ¬
umesc de toate gândurile bune.

(Virgil Popa, Haga).

t * »

. M'au bucurat rândurile Dv.
fi mai ales Poemul-Testa¬
ment. Concepţie admirabilă.
Timpul trece fi nu se produce
nici o schimbare. Ne ucide
Vestul cu nepăsarea fi ter¬
giversarea la infinit. De altfel
în această privinţă, ne-am lă¬

murit de mult. Orizontul era
fi este foarte depărtai. Nimic
nu ne dă speranţe, decât des-
nădejdea din noi. Afa că ad¬
mir FRUNZA: “fi muria fru¬
mos, tăcută, - băndu-şi ora
de cucută.”

(Prof. Dumitru Lungu,

U indsor).

* *

Pe cerul albastru al hârtiei,
ai subliniat misterul cu culo¬
are vie, / raţe ftc. Ai spus acel
cuvânt care desleagă taina
trăirii interioare, arta fi no¬
bleţea sufletului. Ţi-am ghicit
adevărul din cuvinte, din sen¬
sul lor luminos, descoperit
prin puterea imaginei din po¬
eme. împletind cu firul de lâ¬
nă, timpul bucuria sufletului,
simţii afinitatea în gândire.
Suntem gemeni. In una din
scrisori ţi-am amintit: Mi-am
găsit a doua aripă a fiinţei
melc ”, La 28 Oct., se împli¬
nesc 1 crrf de când iubitul fi
neuitatul meu Codru a pornit
spre patria dc unde, îmi ve¬
ghează viaţa. Ştiu că vei fi cu •
noi în ziua aceea.

(Dorina lenciu, Franţa)

. Mâi frate, până se va face
în lume dreptate, scrie-i lui
Dumnezeu o scrisoare albă,
de colind şi lumină, pentru
ţara cea de lângă. Rarău şi
Nistru, de lângă Tisa şi Mare,
pentru ţara frumoasă ca oD/a-
gomirnâ. Spune-} cum ne apa¬
să pribegia. Cum. ne-a ros pâ-

oiururu mărăcin, s
nul iadului moscovit.

(Prof. Dumitru Paulescu,
Brazilia)

* * •

. Dacă vti prin Europa, vei da
o tărcoală fi pe la mine, nu
numai la Zalzburg. Să putem
sta de vorbă după atâta des¬
părţire. Af vrea să-ţi citesc
unele articole. Bunăoară, “Din
umbra lui Aurel C. Popotuci.”
Apoi altele ce-mi stau în ser¬
tare. In special: “Franz Liszt
fi neamul românesc”. Ştii că
l’am scos român, afa că ni¬
meni nu vrea să-mi publice
lucrarea, ca să nu aibe a se
scărmăna cu maghiarii. Aici,
în Elveţia neutră, un tânăr el-
vet a vorbit într’un cerc stu¬
denţesc despre Basarabia.
Când a pomenit de DEPOR¬
TĂRI, prefedintele i-a tăiat-o,
cerându-i să se rezume. Vor¬
bitorul fi-a strâns calm hâr¬
tiile, a salutat fi a plecat.

NEUTRALITATE. . .

(Lucia Popovici,
Elveţia).

* * #

APARE TRIMESTRIAL -

Redactori:

VASILE POSTEUCA
P.O. Box 105
Mankato, Minn. 56001
U.S.A.

NICOLAE NOVAC
9406 Farmer Drive
Highland, Ind. 46322
U.S.A.

ION CARJA
353 West, 53rd Street
New York, N.Y. 10019

Abona mentul. . $ \ q qq

Manuscrisele si abonamentele se
vor trimite numai pe numele si la