Drum anul 5, nr. 1, ianuarie — martie 1969

* 



A MUL 5. - Nr. 7 

] ANUARIE-MARTIE 

1969 



\ 


DRAMA 

CÂMPURILOR 

UNIVERSITARE 

de V A SI LE POSTEUCA 

Drama e, poate, aceeaşi, 
ca şi după primul război mon- 
diai. Tineretul caută cu în¬ 
frigurare adevărul şi se sbate 
sâ-şi definească responsabil¬ 
ităţile în faţa viitorului* Dar 
arama nu se mai joacă în 
umilele cartiere latine, ci în 
imense câmpuri, cuprinzând 
sute de mii de suflete, chin¬ 
uite ş: îndoite de vânturile 
neliniştilor metafizice, de 
carenţele şi demisiile das¬ 
călilor, de desintegrarea in¬ 
stituţiilor în care altădată se 
putea găsi refugiu şi alinare, 
isvor de ştire şi pace interio¬ 
ară. Milio.ane de tineri se 
trezesc de-odată des moşteniţi 
de propriii lor părinţi, de-o 
generaţie înaintaşă care vrea 
cu orice preţ, chiar cu preţul 
propriei sale distrugeri şi a 
coborîrii în sălbătecie şi sat¬ 
anism, să organizeze planeta 
şi omenirea fără Dumnezeu. 

Observatorul cinstit, con¬ 
ştient de propriile sale datorii 
şi răspunderi în lume, nu se. 
poate lăsa înşelat de violen¬ 
ţele de suprafaţă ale corpuri¬ 
lor academice de azi. Aceste. 



Mausoleul Muşatinilor de la Rădăuţi. Pe o pajişte cu verdeaţa exuberantă, îr. centrul 
străvechiului oraş Rădăuţi, lângă calea ferată care leagă Dorneşiii de Putna, se află 
biserica zidită între anii 1359-1365, de Bogdan l, jundătorul statului moldovean. Im¬ 
presionanta biserică, peste care au trecut şase veacuri de istorie naţională, este 
zidită din piatră naturală şi cioplită, cu scopul de a fi pentru marele cfiîor şi urmaşii 
lui loc de odihnă. In 1552 Alexandru Lăpuşncanu îi adăugă pridvorul, dând monumen¬ 
tului mai multă măreţie. 

Aici, în necropola Rădăuţilor şi-au găsit liniştea ne tulburată cei dintâi voevozi 
ai Moldovei: Bogdan î cel Bătrân, Laţcu Yoevod, Roman Muşat, Bogdan Voevod fra¬ 
tele lui Alexandru cel Bun şi bunicul lui Ştefan cel Marc, Bogdan fiul lui Alexandru 
cel Bun, Ana soţia lui Laţcu, doamna Stana mama lui Ştefăniţă Vodă, Anastasia fiica 
lui Laţcu, Aici doarme liniştit şi episcopul loanichie, bunul sfetnic al lui Ştefan cel 
Mare. 



LA ÎNCEPUT 
DE AN NOU 

de NICOLAE NOVAC 

Smeriţi, în faţa cuvântu¬ 
lui nescris încă, îngenuchem 
gândul în pioasă rugăciune, 
mulţumind lui Dumnezeu că 
ne-a ajutat să ne ridicăm la 
un nivel de viaţă şi de con¬ 
duită morală şi spirituală ded¬ 
icată intereselor supreme ale 
Neamului nostru atât de greu 
încercat de împrejurări is¬ 
torice, josnice şi nedemne 
timpurilor pe care le trăim . , 
Ajunşi însă pe eacesle pis¬ 
curi luminoase de trăire in- 

#■ 

ternă, la care valurile duş¬ 
măniei amicilor şi inamicilor 
noştri de ieri, de azi sau de 
mâine, nu se vor putea urca 
pentru a ne clinti din loc sau 
murdări, trăim misterul marei 
împăcări, văzând că acest 
modest DRUM a prins răd㬠
cini adânci în inimile celor 
dornici de a se cumineca din 
potirul credinţei în eternitatea 
Neamului ai cărui jii suntem 
şi pe care o mărturism cy 
toată convingerea. Şi ne bu¬ 
curăm constatând că luminiţa 
aceasta firavă ce arde în 
noaptea delăsării şi datului 
după deget ce a cuprins exilul 
românesc de o bucată de. 
vreme, este toufi far că lăuzii- 
*rt f rfif." rntt' iV IC UD i lÎ 



r emurul. Nu s 
de nivel revoluţionar. Ci na- 
mai de răsmeriţă, de agitaţie, 
de profundă nelinişte. Că în 
unele centre şi ţări aceste 
răsmeriţe sunt captate şi con- 
duse, exploatate şi compro¬ 
mise de comunişti, e clar. Au 
fost aduse suficiente dovezi 
asupra de sordinilor din franţa, 
unde un hidos Cohn-Bendit a 
ţinut pur şi simplu să predea 
Europa întreagă, călăilor dela 
Moscova. La fel, au fost des- 
văluite maşinaţiunile agenţi¬ 
lor comunişti internaţionali 
în desordinile din Chicago, 
în timpul convenţiei partidur 
lui democrat american. Folo- 
sindu-se de tarele democra¬ 
ţiei şi libertăţii americane, 
coexistenţialiştii Kremlinu¬ 
lui au încercat şi vor încerca 
mereu să îngroape democraţia 
americană şi toată libertatea 
neamurilor din lume, prin pro¬ 
prii lor cioc/t. 

Un capitol aparte, în Sta¬ 
tele Unite, e lupta de emanci¬ 
pare a Negrilor. Drama aces- 
tor 20 de milioane de ameri¬ 
cani e un teren foarte propice 
pentru hienele comuniste, 
care folosesc orice nemulţu¬ 
mire şi tragedie din lume, 
pentru a răspândi întunerecul 
lor satanic, teroarea lor ba¬ 
zată pe ură şi totalitarism, 
sălbătecia lor de fiare hrănite 
si turbate de negativism şi 
ateism. Dar, Negrii sunt a- 
cum conştienţi de pericolul 
acestor divergenţe. Ei sunt 
prea americani, pentru a se. 
lăsa exploataţi de mişeii in- 

(Continuare în Pag, 2) 


fi să de Unim caracterele 
secolului acesta, noi am numi 
acest secol, secolul antinom¬ 
iilor, prin excelenţă. Rămân¬ 
ând pe lângă ceeace Kant a 
înţeles prin antinomie (Ant¬ 
inomiile raţiunii pure), adîcă 
contradicţia între două prin¬ 
cipii sau două raţionamente, 
ambele de aceiaşi valoare 
logică, vom reuşi să observăm 
cu uşurinţă, că în orice parte 
ţi-ai întoarce capul, te în¬ 
tâmpină aceleaşi contradicţii 
ademenitoare. Antinomia, prin 
ea însăşi, este fecundă spir¬ 
itului omenesc prin discrimin¬ 
area conceptelor cu care min¬ 
tea noastră lucrează în pro¬ 
cesul de înţelegere al feno¬ 
menelor. Dar dacă anumite 
concepte sau t " m general, 
valori ale spiritului uman,, 
sunt considerate cu exclusi¬ 
vitate adevărate, chiar dacă 
există evidenţa unei alte al¬ 
ternative care infirma radical 
teza susţinută, în acest caz t 
virtuţile intelectului uman nu 
maî sunt elemente pozitive, 
ci mai degrabă, căi de dezas¬ 
tre în viaţa unei societăţi. Nu 
mai departe decât în ceea ce 
se numeşte teoretic democra¬ 
ţie în secolul nostru, filozo¬ 
ful francez Alfred Fouillee, 
creatorul filozofiei ideilor 
forţă, descoperă şi numeşte 
trei antinomii structurale ale 
acestei concepţii sau forme 
de guvernare (să nu se înţe¬ 
leagă eronat că este vorba 
aici de ‘'parlamentarism” care 
reprezintă modalitatea de 
exercitare a suveranităţii 

naţionale). Alfred Fouillee, 
aminteşte antinomia care este 


i democraţii: 
dreptul pe care fiecare indi¬ 
vid (cetăţean) îl are de a pre¬ 
tinde să se guverneze cum 
doreşte, apoi, ceea ce este 
iarăşi esenţial, “dreptul şi 
capacitatea” cetăţeanului 
(una este valoarea acestor 
calităţi în civil şi alta în 
domeniul politic) şi în fine, 
“puterea politică a poporului 
suveran” care, în fond, este 
subordonată categoriei eco¬ 
nomice (poporul rege, econo- 
miceşte, este poporul serv). 
Nu a fost intenţia noastră să 
mergem aşa de departe spre a. 
ajunge la ceea ce este apro¬ 
ape straniu sâ constaţi în 
secolul nostru, în care se 
propagă libertatea cu atâta 
asurzitor zgomot pretutindeni. 
Această binecuvântare şi as¬ 
piraţie permanentă a rasei 
umane, este din ce în ce mai 
puţină, mai restrânsă, mai 
drămuită, mai inaccesibilă. 
Şi, la unele naţiuni, printre 
care şi Neamul românesc, 
lipseşte cu desăvârşire. 

Pentru noi care am trăit 
douăzeci de ani sub regimul 
comunist din România, este 
uşor sâ definim anumite anti¬ 
nomii dintre acelea în care 
sistemele comuniste excele¬ 
ază. Nu este o taină pentru 
nimeni acel vechi adevăr că 
întotdeauna acolo unde se 
ridică o lozincă sau un cu¬ 
vânt de concretizare a unei 
aspiraţii, în dosul acestuia 
se va afla exact conţinutul 

contrariu. Uniunea Sovietică 
■ 

s’a ridicat sub îndemnurile 
emancipării muncitorilor şi 
ţăranilor de sub exploatarea 


cine mai mult decâl 
cetăţenii Uniunii Sovietice şi 
a celorlalte ţări comuniste, 
suferă o asuprire maî crân¬ 
cenă în zilele noastre?! Uni- - 
unea Sovietică s’a ridicat 
împotriva naţionalismului, ca 
forţă a pornirii unui popor îm¬ 
potriva altuia. Azi, Rusia, 
nesaţ al imperialismului slav, 
se slujeşte numai de o nouă 
tactică pentru expansiunea 
tradiţională, prin doctrina 
comunistă pe care o propagă. 
Nici chiar din firma sa, acest 
odios duşman al independen¬ 
ţei popoarelor, nu a renunţat 
să-şi elimine numele criptic, 
al maşinii din spate care luc¬ 
rează neobosit; U. R- S. S. 
adică: RUS. 

Revenind la regimul din 
România, aci lucrurile au car-, 
actere jalnice. Propăvăduin- 
du-se libertatea în toate for¬ 
mele şi în toate domeniile, 
oamenii trăiesc cel mai bizar 
coşmar. Condiţia libertăţii, 
presupune asigurarea şanse¬ 
lor de desvoltare şi impunere 
a unor personalităţi. Nimic 
nu este mai prigonit în Ro¬ 
mânia bolşevizata decât ridi¬ 
carea sau existenţa unor per¬ 
sonalităţi. Lupta cea mare, 
lupta cea aprigă, este îndrep¬ 
tată împotriva forţelor polari¬ 
zante în societate. Nu numai 
în lumea obişnuită, dar chiar 
şi în cadrele partidului com¬ 
unist. Intr’o societate în care 
se suţine că omului i-se asig¬ 
ură condiţiile de realizare, 
omul este standardizat, turnat 
aidoma unul ca altul, după 

(Continuare în Pag. 2) 



■ _ 

într’o 

ghiarele 

tic ce încearcă să cuprii 
şi să înghită lumea creştină: 

COMUNISMUL ATEU! . . . 

Anti-comunismul nostru, 
mărturisit prin luptă şi crea¬ 
ţie, nu este o fobie, ci o cre¬ 
dinţă isvorâtă din propria 
noastră conştiinţă ce nu ad¬ 
mite nici un compromis. Re¬ 
fuzând a da mâna cu dracul 
pentru a trece puntea, - aşa 
cum ni se şopteşte la ureche 
de unii şi de alţii - suntem 
convinşi că nu ne punem dea r 
curmezişul străduinţelor pop¬ 
orului român în lupta lui, pe 
viaţă şi moarte, de a-şi re¬ 
câştiga nu numai libertatea, 
dar mai ales demnitatea sug¬ 
rumată. Ori ce dezertare, ori 
ce compromis, ori ce umbră 
de slăbiciune din partea nor 
astră, nu numai că nu salr 
vează situaţia tragică de-, 
acasă, ci - s’o vedem limz 
pede - strânge mai mult ştrer 
angul în jurul grumazului fra r 
ţilor nojtri, asfixiindu-le ui-, 
timele speranţe ce mai nu¬ 
treau într'o apropiată izbăvire 
de cel rău, ştiindu-ne pe bari¬ 
cadele de luptă împotriva 
călăilor a tot ce este omen¬ 
esc şi creştin. 

Aceasta este poziţia no¬ 
astră, acum când păşim m 
cel de al cincilea an de exis¬ 
tenţă al acestui DRUM ro¬ 
mânesc prin străinie. Şi din 
aceste motive şi consider¬ 
ente , chemăm dinnou, alături 
de noi, pe toţi cei ce simt, 
văd şi trăiesc acelaş ideal, 

(Continuare în Pag. 2) 





































DRAMA CÂMPURILOR UNIVERSITARE 

(Continuare din Pagina l-a) 


ternaţionalelor. Ei îşi vor do¬ 
bândi egalitatea cu fraţii lor 
albi, apărăndu-şi o moştenire 
scumpă, dovedind încdodatd, 
omenirii întregi, că acest 
binecuvântat continent al lui 
Columb ştie să înfăptuiască 
cele mai mari revoluţii fără 
sânge, fără a distruge şi arde. 
ceea ce au zidit marii înain¬ 
taşi. 

Iată, dece se poate afirma 
că revoltele din câmpurile 

universitare din lumea liberă 

* 

fîn cealaltă emisferă, neliniş¬ 
tile se exprimă prin IMOLARE) 
nu au atins nivelul adânc al 

revoluţiei. Cele două mari 
elemente ale revoluţiei nu 
există în câmpurile universi¬ 
tare: foamea fizică şi lipsa 
de libertate. Studenţii de azi 
au ce mânca, au unde dormi, 
au ce îmbrăca. Şi, în plus de 
asta, se bucură de libertate. 
De fapt, revoluţia e lipsa de. 
libertate, e plângerea la Dum¬ 
nezeu. Ori, studenţii lumii 
vestice sunt liberi în cel mai 
înalt sens al cuvântului. Dacă 
hienelor comuniste lise taie 
colţii, studenţii nu se vor 
deda la distrugeri, nu se vor 
exprima în negativ. 

Drama studenţimii de azi 
e de altă natură. Trece din¬ 
colo de frământările de supra¬ 
faţă, de mărunte desordini şi 
proteste. Dincolo chiar de. 
deraierile bitniciste, de nără- 
virile la droguri, la beţie şi 
des truc tivi sm, la atitudinea 
protestatară şi destructivă. 


concertat, isgonit, robit de 
legi care nu mai răspund în 
inima lui, care nu-î mai gar¬ 
antează viitorul, răşluindu-i 
pacea mintală, bucuria de a 
se şti, LA EL ACASĂ, în 
cosmos. 

Câteva din aceste chinui¬ 
toare întrebări ale tineretului 
universitar sunt următoarele ; 
1. Dece părinţii noştri, con¬ 
ducătorii ţărilor noastre, se 
străduiesc cu orice preţ să 
organizeze planeta fără teama 
de Dumnezeu? Dece Isus Hris- 
tos e duşmanul de moarte al 
politicianilor de azi? 2. Dece 
i-se serveşte tineretului de 
azi, cu Uguroiul cel mare, 
coexistenţa cu satanismul 
comunist? Dece lipsa de mor¬ 
ală în politică? Dece atâtea 
vinderi de neamuri? Dece cal¬ 
culele machiavelice ale can¬ 
celariilor politice care ucid 
ideia de dreptate divină şi 
umană? 3. Dece mijloacele de 
propagandă şi cultură sunt 
lăsate în mănile şi la discre¬ 
ţia rechinilor banului care le. 

ft 

întrebuinţează exclusiv pen¬ 
tru distrugere şi corupere, 
pentru desintegrarea splendi¬ 
dului sistem democratic con¬ 
struit de poporul american? 4, 
Se mai ridică întrebarea, ni¬ 
ciodată răspunsă, totdeauna 
cocolită şi secretoşită de 
conducători şi educatori, de¬ 
venind o adâncă obsesie în 
mintea şi sufletul tineretului, 
de ce societatea modernă cu 
toate legile şi institutiiie ei 


progreselor economice, care. 
pune milioane de pene în p㬠
lăria civilizaţiei materialiste 
şi seculariste, şi desfiinţând 
moral toate afirmaţiile “matei 
societăţi 9 ' sare în ochii curaţi 
ai tineretului, realitatea 
crasă, de nedesminţtt, a ani¬ 
lor de sărăcie, a ghetourilor 
de subcivilizaţie şi foame. De 
ce se permite ca într’un tal¬ 
ger al balanţei să se adune 
aurul şi beneficiile, luxul şi 
destrăbălarea, iar în celălalt 
foamea cumplită de pane, de 
respect uman, de dreptate 
socială? 

Desigur că registrul aces¬ 
tor amare şi esenţiale între¬ 
bări e mult mai mare. El. 
poate ji extins până la in r 
grozire şi cutremurare interio¬ 
ară. Dar gândul nostru nu e 
de a critica sistemul ameri¬ 
can, ci numai de a intui unele 
cauze ale neliniştii din câm¬ 
purile universitare de azi, de 
a arăta clar că tineretul se 
caută şi îşi caută un făgaş 
spiritual spre regiunile ne¬ 
cunoscute, misterioase, ale 
viitorului. Acest tineret e bun 
şi curat, purtând o mare foame 
de absolut in minte şi inimă, 
capabil de înţelegere şi jert¬ 
fă, iubind adevărul care-l 
poate face, pe om, liber. El 
îşi dă seama de distanţa civi¬ 
lizaţiei mecanice şi electron¬ 
ice ce s’a pus între părinţi şi 
copii, între generaţia celui 
de-al doilea război mondial 
{care a pierdut războiul din 
cauza vânzărilor preşedinţiale 
dela Yalta şi Teheran) şi cea 
de azi, ameninţată de spec¬ 
trul celui de-al treilea raz, 


Ptins în gkiarele necru¬ 
ţătoare ale haosului modern, 
tracasat de lipsa de timp şi 
de goana nebună în spaţiu, 
după interese şi bunuri care 
nu totdeauna justifică febra 
şi sudorile, strivit în coşmare 
istovitoare, fără ferestre spre 
altă zare, acest tineret a por¬ 
nit-o uneori razna, forţând 
nota, greşind chiar tactul şi 
regulile de politeţe şi bună 
purtare, spre ţărmul unei 

GĂSIRI, P* un ^ rum fB ^ rt0r » 

spre un netimp al acelui 
“leisure* eliberator, atât de 
greu de creat prin meditaţie 
şi concentrare t prin rugăciune 
şi contemplaţie, şi atât de 
uşor de RATAT prin droguri, 
alcool şi abuzuri sensuale, 
,Vu e poate lipsit de impor¬ 
tanţă faptul ca bitnicismul a 
pornit ca o reacţie împotriva 
haosului şi sclaviei moderne, 
având ca simbol o floare, şi 
ca ţel: SOS VIOLENT A. In 
tot cazul, prin tot acest lab¬ 
irint de concepte abuzate şi 
de greşeli, de devieri şi dor- 

m 

uri desamăgite, se poate ceti 
nevoia drastică a tineretului 
de a găsi limanul salvator al 
unui "ll'eltansckauung* CARE 
S/î ŢINĂ, care să aibă con r 
traforturi religioase şi filoso¬ 
fice, notă de umanitate şi 
dreptate socială, de adevărată 
libertate şi bunăstare demo¬ 
cratică. 

Dacă ne oprim la sgomo- 
tul asurzitor şi nimicitor al 
vieţii din marile metropole, 
am putea înţelege că tineretul 

1 * „ m * r*» 


Viziunea acestei împliniri 
spirituale e atât de pasion¬ 
antă, atât de consumatoare şi 
răsplătitoare, în acelaş timp, 
încât tineretul universitar, 
nu-şi va mai putea permite 
luxul ieftin al violenţelor, 

cheltuirea energiilor în mani¬ 
festaţii năşite de agenţii com¬ 
unişti, plătite uneori chiar 
de rechinii, banului, pentrucă 
acestora h-t groază de liniş¬ 
tea spirituală a tineretului, de 
faptul că inimile curate ar 
putea găsi adevărul şi echili¬ 
brul spiritual dincolo de de¬ 
monismul banului, dincolo de. 
iluzia de bâlci a materialis¬ 
mului. 

Adevărul e că în convul¬ 
siile lui, tineretul refuză să 
moară, vrea să se mântuie, 
tocmai pe drumul interior, al 
ordinei naturale a lumii, drum 
care i-a fost barat de mişe- 
liile şi trădările generaţiei 
înaintaşe. Drama câmpurilor 
universitare indică răscrucea 
istoriei la care .ne aflăm. Oa¬ 
menii vechi s’au lăsat în¬ 
hămaţi la căruţa lui Anticrist. 
Omenirea are nevoie de un 
OM NOU, de omul găsit in¬ 
terior, de o ordine a /urnii 
care să plinească voia lui 
Dumnezeu. 

Nu încape nici o îndoială 
pentru noi că această ordine 
nouă va veni. Tineretul va 
ştie s’o înfăptuiască fără 
violenţe şi distrugeri inutile. 

VABILE POŞTE UCA 




LA ÎNCEPUT 



academic de astăzi, noi am 
defini neliniştea câmpurilor 
universitare ca provenind din 
dorul şi foamea de libertate 
interioară. Tineretul CAUT A 
şi se caută cu pasiune, cu 
imensă foame, cu desnădej- 
dea unei generaţii desmoş- 
tenile, aruncate în haos şi 
nesiguranţă de către generaţia 
înaintaşă, de către politici¬ 
enii corupţi, de către mafiile 
secrete şi criminale, de către 
magnaţii tui Anticrist. 

învăţătura, ca proces de 
cunoaştere şi eliberare interi¬ 
oară, îi pune pe tineri în faţa. 
unor situaţii foarte enigma¬ 
tice, profund desamăgitoare, 
pline de constraste şi para¬ 
doxuri, umbrite de muşcătoare 
întrebări, pe toate planurile 
vieţii: social, familiar, eco¬ 
nomic, politic, religios, cul¬ 
tural, filosofic, umanist. Ma¬ 
terialismul cu toată civilizaţia 
lui mecanică, cu toată supra¬ 
producţia de bunuri şi de 
bunăstare, am putea zice chiar 
de lux, nu dă răspunsurile de 
care inimile tinere au nevoie , 
In fond, el nu dă nici un răs¬ 
puns. E numai creator de cum¬ 
plite confuzii. Iar instituţiile 
de educaţie şi cultură, care 
altădată ţineau eckilibrul 
intre materie şi Jpirit, au fost 
emasculate, răvăşite, golite 
de semnificaţii şi chemări, 
aruncate în panică şi degrin¬ 
goladă, prin înregimentarea 
lor forţelor seculare, mafiilor 
nefaste, clanurilor constituite, 
de rechinii banului, de gangs¬ 
terii politicianismului. 

In faţa unor contraste pe 
care nu le mai poate împăca, 
în faţa unor duşmani secreţi 
şi invizibili, tineretul e de- 


generatoare de crimă şi inter¬ 
ese josnice, a clanurilor sat- 
nizate de bani, de glorie şi 
lux, care fac toate eforturile 
să prăbuşească civilizaţia 
creştină a lumii, pentru a o 
înlocui cu oribile sisteme de 
exploatare a omului de către 
om, cu sălbătecia şi pustiul 
ateismului, şi în cele din urmă, 
cu ura marxistă? 5. Se mai 
minunează tinerii de azi, cum 
se poate ca cele mai multe 
din cele vreo 450 de biserici 
şi sectele creştine să fie 
aservite. forţelor seculare., 
trădându-l şi batjocorindu-l 
pe lsus Hristos. Şi mai mult, 
mai de neînţeles: să lucreze 
direct pentru comunism şi 
desintegrare, din ordinul căl¬ 
ăilor dela Moscova, 6. Chiar, 
războiul din I ’ietnam a de¬ 
venit chinuitoare întrebare şi 
enigmă în mintea tinerilor 
universitari de azi. Lăsând Iq 
o parte minciunile şi ţes㬠
turile mişeliei comuniste pri¬ 
vind feţele multiple ale acesr 
tui război de prea lungă dura¬ 
tă, tinerii chemaţi să moară, 
apărând libertatea ţării lor. 
şi a planetei întregi, sunt pro¬ 
fund îndureraţi de mutaţia, de. 
pervertirea sufletească a con¬ 
ducătorilor care se sbat cu 
dinandinsul CA SĂ NU CÂŞ¬ 
TIGE RĂZBOIUL, fa să-l 

prelungească ca pe-un joc 
sinistru, de ruletă, de câştig 
de bani, de cumplită ignor¬ 
anţă in faţa tacticilor duş¬ 
mane, de orgiacă vărsare de 
sânge. Acest fel de a duce 

un război contrazice orice fel 
de logică istorică, orice nu¬ 
anţă de bun simţ şi înţelep¬ 
ciune. 7. Contrazicând toată 
MQPAmndggg.se, 4f< M 


seama de toate şi e plin de 
dorul de a învăţa şi a cunoaş¬ 
te, de a munci şi crea, de a 
ajunge la o TREZIE umană, 
la o VEDERE care să treacă 
dincolo de iluzia materialistă, 
de instinctul feroce din om. 


Unt $i 

satisfacţii fizice, sunt ale 
veacului, pe când taina reali¬ 
tăţii ultime şi a viitorului e 
tăcerea. E în tinerii de azi 
chinuitoarea sete de cer, 
foamea de ştire, de libertate 
interioară. 


■ i m m » m m m * * * +0** #■» *»» » iw i iiiţ; ^ 

CARIERA ANII NOMIILOR 

(Continuare din Pagina l-a) 



matriţa - şablon. Pentru a 
ilustra şi mai mult viciile 
antinomice ale regimului com¬ 
unist din România, menţionăm 
o tot atât de necruţătoare 
prigoană care se duce împot¬ 
riva persoanelor care se sin¬ 
gularizează. Cu tot atâta sus¬ 
piciune sunt privite şi ace¬ 
stea, ca şi acelea care, prin 
valoarea lor morală sau autor¬ 
itatea ştiinţifică, reuşesc să 
se ridice peste anonimat. Aş 
putea să afirm că cele mai 
multe persoane, în faza a doua 
de arestări masive (1959), au 
fost ridicate după aceste cri¬ 
terii; polarizare şi singulari¬ 
zare. Ca antinomia să mear¬ 
gă până la limită, guvernul de 
la Bucureşti se intitulează 
“naţionalist”. Naţionalismul 
nu este o formulă, ci o con¬ 
diţie de libertate a spiritului, 
de convingere şi de afirmare. 
Naţionalismul reserist este o 
găoace sub care nu există 
niciun miez. Sub această 
găoace, roşie de sânge, se 
află baioneta sovietică care 
a impus ţării un regim ne- 
dorît, sângele zecilor şi zeci¬ 
lor de mii de deţinuţi politici 
din ţară, a ţăranilor împuş¬ 
caţi pe ogoare sau a celor 
două sute de mii de soldaţi 
morţi în Apus. Dacă Nicolaie 


Ceauşescu consideră că a- 
ceste crime, care stau la 
baza regimului său abuziv, 
pot fi calificate de acţiuni 
patriotice (patriotismul fiind 
expresia cea mai elocventă a 
naţionalismului în acţiune) 
atunci, da, el se poate so¬ 
coti naţionalist cu toată e- 
chipa sa şi cu partidul care 
cânta internaţionala. 

Am semnalat aici câteva 
din antinomiile care neliniş¬ 
tesc ţara şi câteva dintre 
problemele care ne obligă să 
fim permanent conştienţi de 
varietatea tacticilor şi în¬ 
şelăciunilor pe care regimur¬ 
ile şi sistemele comuniste le 
întrebuinţează. Dacă comun - 
tştii români (de se pot numi 
aşa) au o justificare doctrin¬ 
ară de a cultiva antinomiile 
(umane, aparent, dar ucigaşe 
în realitate), noi nu vedem 
nici o justificare a acelor 
unelte din lumea liberă care 
s’au înhăitat în acest oribil 
afront adus principiilor de 
libertate şi demnitate umană. 
Este timpul să ne desmeticim 
şi să vedem clar, nu prin len¬ 
tila duşmanilor Neamului Ro¬ 
mânesc, ci prin interesul lui 
sacru de supravieţuire. 


cititorilor noştri, 

a crescut fi creşte mereu. La 
fel a crescut şi creşte în¬ 
continuu şi numărul abonaţi¬ 
lor şi sprijinitorilor. In efort 
comun, acum la început de 
an nou, ne va putea deschide 
orizonturi noui de afirmare în 
lupta pe care o ducem împo¬ 
triva celor fără de ţară şi 
fără Dumnezeu. Fiindcă 
lupta aceasta cere un con¬ 
tact mai des cu massele şi 
îmbogăţirea numărului de 
pagini, tn care să ne putem 
spune cuvântul ca oameni li¬ 
beri. 

întâmpinăm încă, tot felul 
de greutăţi. Căci forţele dia¬ 
volului care lucră din umbră, 
nu dorm, ci caută să ne în¬ 
chidă gura. Deaceea, spre a 
putea dovedi celor ce încear¬ 
că să tulbure apele pentru a 
ne reduce la tăcere, chemăm 
alături de noi, pe toţi cei ce. 
mai cred ca noi şi sunt con¬ 
vinşi în dreptatea luptei pe 
care o ducem. Suportul moral 
şi în special cel material al 
cititorilor noştri, imediat, va 
dovedi celor ce ne doresc şi 
ne aşteaptă moartea, că “bu¬ 
turuga mică, 9 poate răsturna 
“carul mare 9 al urei şi de¬ 
menţei comuniste şi a unelte¬ 
lor lai. 

NICOLAE NOVAC 


l î 




i ION CÂRJĂ 



3 ,t n 


iAr-JP 


4 - - 











DRUM 


Page 3 



28 Octombrie, 1920 - prin 
tratatul dela Paris, Marea 
Britani e. Franţa, Italia şi 
Japonia, au recunoscut unirea 
definitivă a Basarabiei cu Ro- 


mania. 


8 Ianuarie, 1919 - Saşii 
din Transilvania, prin repre¬ 
zentanţii lor autorizaţi, în 
adunarea lor ce s’a ţinut la 
Mediaş, au deci arat rupte leg㬠
turile lor cu fostul stat ungar 
şi s'au alăturat prin libera lor 
voinţă de statul român între¬ 
gi* 



'Jt, /tăboj 





scă a Sf. Niculae din Iaşi. Pe 
la 1881 a fost numit de către 
consistoriul episc. Din Cer¬ 
năuţi ca pictor diecesan pen¬ 
tru trebuinţa bisericilor din 
Bucovina. A murit la 13 Feb¬ 
ruarie, 1891. 


de LUCIA A. POPOVICI 

mos despre Valahi. A murit 
la 1 ; iena la 22 Nocmbrîe, 
1881 . 


15 Februarie, 1890 - şi-a 
făcut apariţia în Bucureşti: 
Lumina electrică. 1 Primele 
două lămpi au fost instalate 
în faţa palatului regal, pe re¬ 
fugiu dintre Palat şi Fundaţia 
Carol I. 


1 Martie, 1881 - a murit la 
Paris: scriitorul, călătorul, 
geograful francez: joanne 
Adolpk-Laurent. In 1843 a 
întemeiat la Paris vestita re¬ 
vistă săptămânali: Plllustra- 
îion cu Y. Paulin, E. Charton 
şi Dubochet. A călătorit prin 
Europa, în Elveţia, Germania, 
etc. şi a alcătuit dimpreună 
cu fiul său Paul: Les Guidcs 
Joanne . A mai publicat: Dur- 
fionjjdire des communes de 
France în 1864 cu o importan¬ 
tă introducere de Elisee Re¬ 
dus. In 1846 a mai publicat 
la Paris: Voyage illustre dans 
les cing pârties du Monde. 
Jn capitolul al XVI-lea, dela 
pagina 89 la 123 vorbeşte de 
Ţările Roir.ăneşti, articol în¬ 
soţit c/e desene de Michel 
Boucjuet, Ek>u&s&ult fi iv. Gî- 


14 Martie, 173( - s’a năs¬ 
cut în Gramoş te -Macedonia: 
Ion Mcolide, primul doctor 
român şî celebru medic vienez 
promovat în 1780, specialist 
în bol! venerice şi având 
multe lucrări de ştiinţă în 
această ramură. Prin decret 
imperial a fost numit membru 
al societăţii medicilor, pro¬ 
fesor la Facultatea de medi¬ 
cină şi mai târziu înnobilat 
cu titlul: . . de Pindo." 

Teza a fost scrisă în limba 
latină, călăuzit fiind de pro¬ 
fesorul său: baronul de Storck 


şi: Divenne medico della 
colortîa greca din Vienna nel 
1781. A fost apreciat de îm¬ 
păratul Leopold II, şi ridicat 
de către acesta la rangul de: 
Nobil al imperiului Sacru Ro¬ 
man, dimpreună cu nepotul 
său de frate: Sterie Nicolide. 
Ca să-şi facă bani de drum şi 
de studii, se oprise în mediul 
negustoresc.aromân din Sem- 
lîn, unde s’a ocupat o vreme 
cu negoţul. A fost un mare 
filantrop, ajutând mulţi Aro¬ 
mâni ca să poată urma studii 


*__a 


i 7 




a 1849. Se m 
Cote-d’Or la 

1813. 

* 



r 


’ 


1 Martie, 1894 - a murit 
la Paris: scriitorul francez: 
Paul Bataillard. A studiat la 
Paris într’o epocă de frămân¬ 
tări sociaie, a luptat pentru 
ideile democratice. Făcând 
cunoştinţa cu C. A. Rosetii. 
s’a interesat mult de proble¬ 
mele româneşti cât şi de prob¬ 
lema originii Ţiganilor. A 
publicat: La Moldo-Valachie, 
1836; La Moldo-Valachie dans 
la manijestation de ses voeux; 
De la situation reguliere de 
la Moldo-Valachie vis-a-vis 

de la Porte, 1857. Se năs¬ 
cuse Ia 22 Martie, 1816 la 

Paris. 


3 Martie, 1843 - s’a născut 
în comuna Ia cobeni-judeţul 
Câmpulung Moldovenese: pic¬ 
torul român: Epaminonda Buc- 
eveschi. Era fiul preotului ro¬ 
mân ortodocs Dimitrie Buce- 
veschî. A studiat liceul în 
Cernăuţi, Blaj şi Beiuş, iar 
teologia Ia Cernăuţi. Fondul 
religionar i-a oferit o bursă 
şi a plecat la Viena. Aci se 
împrieteni cu Ciprian Porum- 
bescu, Mihai Eminescu, Vin- 
cenţiu Babeş şi alţi membri 
at Român iei-June. A studiat 
apoi la Munchen, în Italia şi 
Ia Paris şî a revenit la Viena 
unde şi-a deschis un atelier. 
Picta scene din viaţa poporu¬ 
lui român dar se apuca şi de 
pictura religioasă, introdu¬ 
când un stil modern. A lucrat 
cu mare succes la iconostasul 
din Zagrabia la restaurarea 
Dictufî‘rtin f 'biserica domnea- 


16 Martie, 1794 - s’a năs¬ 
cut la Hamburg, unde se fix¬ 
ase de mai multă vreme, geo¬ 
logul francez: Ami BOUE, 
dintr’o familie protestantă. A 
călătorit foarte mult prin 
Europa şi Turcia stabîlindu-se 
o vreme la Paris. După studii, 
serioase şi numeroase căl㬠
torii a publicat multe lucrări 
speciale de geologie dar şi 
studii de caracter general. 

1) Memoires geologiques 
et paleontologiques. Paris, 
1832; Resume des progres 
des Sciences geologiques 
pendant Vannee 1833, Paris, 
1835; Guiâe du geologue voy- 
ageur, 1835; Esquisse geolo- 
gique de la Turguie, 1840; La 
Turquie d’Europe, 1840, etc. 
In această ultimă lucrare în 
4 volume, vorbeşte în volumul 
al treilea, de toate naţiile 
întâlnite tn Imperiul otoman 
şi cu amănunte despre Vala¬ 
hi a, Moldova. Descrie văi, 
dealuri, râuri, etc. şi zice că 
la petite Valachie este mai 
cultivată decât cea mare, 
unde se află multe lacuri ce 
comunică cu Dunărea, Tot 
acest ţinut ar putea să de¬ 
vină - prin muncă - un ade¬ 
vărat paradis. La pagina 377 
vorbeişte de Macedonia, de 
minele de aramă, de turmele 
de bivoli, etc. In treacăt vor¬ 
beşte de Bulgari, de Sârbi, de 
Greci, de Ţânţari, de Turci, 
de Ţigani, etc. Despre cos¬ 
tumele lor, de ihrană, obicei¬ 
uri, mobilă, arta medicală, 
boli, etc, etc. Găseşte însă 
clima din Valahi a şî Moldova 
mult mai rece decât aceea din 
' v £di£tÂ/ ! Vorbeşte foarte fru- 


16 Martie, 1888 - s’a năs¬ 
cut în comuna Căinar judeţul 
Tighina, poetul Alexc Matee- 
vici, fiul preotului Mihai 1 - 
înflăcărat cititor al revistei 
ALBINA din regat - lectură 
ce pe semne a influenţat gus¬ 
tul literar al copilului Alexe. 
Poetul a urmat seminarul teo¬ 
logic din Chişinâu şi a fost 
numit profesor şî totodată 
preot. In 1916 , când a intrat 
România în războiu, a cerut 
să fie mutat în armata rusa 
ce venea în ajutorul Român¬ 
iei. S’a îmbolnăvit pe front 
de ti fos exantematic şî a murit 
la 13 August, 1917, în Chişi- 
nău. 

Alexe Mateevici a lăsat 
traduceri şi poezii originale 
risipite prin reviste sau r㬠
mase în manuscris şi publi¬ 
cate în volum de Petre V. 
Haneş, 1926. In opera poetică 
a lui Alexe Mateevici pre¬ 
domină sentimentul religios 
cât şi o adâncă dragoste faţă 
de limba românească, 

16 Martie, 1815 - a murit. 
Ia: Cluj, renumitul! medic- 
oculist român: loan Molnar- 
Piuariu, Se născuse în com¬ 
una Sad, judeţul Sibiu în 
1749. A studiat medicina la 


şi-a schimbat numele în: loan 
Molnar de Mullersheim! . . . 
In 1790 a încercat să scoată 
la Sibiu un ziar românesc, ar 
fi fost primul ziar . . . dar nu 
a izbutit, deşi era membru al 
unei loge francmasonice! . . , 
In 1794 a întemeiat: Societa- 
tea Filosojeascd a Neamului 
Românesc în Mare Prinţipatul 
Ardealului, având legături 
directe cu intelectuali din 
Bucureşti. Voia sa se ocupe 
de toate ştiinţele, dar mai cu 
seamă de Istoria Românilor. 
Tot Molnar plănuise dela ace- 




TOAMNA 


NEWYORKEZA 


Blândă, vaporoasă , 
Toamna arămie, 

In New York, sfioasă, 
A sosit târzie 


* t 


Nimeni n'o aştepta. 

Spre a-i spune’n cale, 
Dulci cuvinte, în şoaptă, 
Pnnse’n madrigale. 


Metropola, n’are 
Semne pe-ano timpuri. 

Doar din calendare 
Sie natură şi chipuri, 

Toamna newyorkeză, 
De infinite absenţe, 
De culori în frunze. 
De abundenţe . . . 


• * * 


Manhattan. Oct., 1968 


ION CÂRJA 


astă dată, editarea unei re¬ 
viste bisăptămânale: Vestiri 
Filosofeşti şi Moraliceşti, 
la Sibiu, dar a fost oprită de 
i . . . Ar fi trebuit să 


CALEA ÎNTOARSA 



guvern 

trateze următoarele prob¬ 
leme: Teologia, geografia, 
fizica, matematica, biogra¬ 
fiile voevozilor Munteniei şi 
Moldovei, istoria Românilor, 
politica, limba, medicinal . . 
Darn’a apărut decât o înştiin¬ 
ţare în luna lui Ianuarie, 
1795.1 . . . Guvernul punând 
beţe’n roate. loan Molnar a 
luat parte Ia redactarea peti¬ 
ţiei: Suplex Libellus Valac- 
horum . La izbucnirea răscoalei 
ţăranilor români sub floria, în 
1784, baronul Samucl dc Bru- 
ckenthal, guvernatorul Ardea¬ 
lului, a trimis pe loan Mol¬ 
nar la Horia - ca unul care era 
Român şi avea cunoştinţe 
prin Zar and - să înduplece 
oamenii săi, prin vorbe în¬ 
ţelepte şi citindu-le proclam¬ 
aţiile româneşti tipărite, să 
le lămurească cuprinsul, cău¬ 
tând şâ-i liniştească. loan 
Molnar-Piuariu zis vom Muller¬ 
sheim, a publicat: Economia 
stupilor, Viena, 1785; Deut- 
sch-walachische Sprachlehre, 

Viena 1788 (trei ediţii); Gra¬ 
matica româna pentru Ger¬ 
mani (după aceea a lui Gh. 
Sincai); Paraenesis, 1893, 
lucrare latinească medicală, 
cea dintâiu de felul acesta, 
datorită unui român; Curs de. 
Retorică , Viena, 1798; Is¬ 
toria universală (trad.) Buda¬ 
pesta, 1800; Povăţuire cu 
praxis către sporirea stupilor. 
Sibiu, 1808; Dicţionar german - 
român, 1788 .etc. A fost numit 

profesor de oculistică la A. - 


Cu inima arsă 
De dor, 

Decăteori vrui să fac 
Calea întoarsă, 

Să mor? . . . 

M’am întrebat pe mine: 

Cine mă ţine 
Sub bolţi străine? 

Cine mă leagă 
De lumea întreagă? , . . 

Cine? Răspundeţi-mi: Cine? 
Am urlat întrebând toate cele 
De pe lângă mine. 

Şi mi-au răspuns ele, 
toate cele: 

Eşti pierdut în noi, în toate, 
le caută şi te află. 

Apoi, 

Ţe du, de vrei, înapoi. 

Du-te pe căi ce dau în impas: 
Vei fi pretutindeni, la line 

A CA S. 


ION CîCALÂ 



SINGURI MORŢII 


Trestii, nisipuri 
Şi câteva stele n surghiun, 
La Pont Euxin . . . 


Şi tre anotimpuri şi vin 


Trestii, nisipuri 
Şi câteva stele'n surghiun, 
La Pont Euxin . . . 


In lagărul uitat. 

Singuri morţii 

Pomelnicul şi-l spun . . _ 


* 

cusit ca m 



a fost adeseori 

p§ * 

Viena pentru a face operaţii 
de ochî. 


CELUI 




20 Martie, 1830 - s’a năs¬ 
cut în Lipova-Banat, cărtur¬ 
arul român: Atanasic-Marian 
Marienescu. A studiat în Arad, 
Timişoara, Budapesta şi Vi¬ 
ena. a fost notar, avocat, 
judecător, etc. în Caraş, 
Lugoj, Oravîţa şi Oradea 
Mare. A fost printre primii 
cărturari români care a înţeles 
bogăţia ce se ascunde în fol¬ 
clorul românesc. A început 
să culeagă basme, balade, 
colinde şi să le şi studieze, 
dovedind marea lor importanţă. 
A publicar: Cultul păgân ji 
creştin, 1884; Dialectul ro¬ 
mân bănăţean, Lugoj, 1902; 
Ilirii, Macedo-Românii şi Al¬ 
banezii, 1903; Negru Vodă şi 
epoca lui. Bucureşti, 1909; 
Izvoare pentru istoria biseri¬ 
cească ortodoxă. Sibiu, 1911; 
Studiu despre Celţi şi numele 
de localităţi, Caransebeş, 
1895, etc. A avut o foarte 
mare activitate cărturăreasca 
şi articolele lui sunt răspân¬ 
dite prin revistele timpului 
sau, dar mai cu seamă în 
Familia lui Iosif Vulcan. A 
murit la 7 Ianuarie, 1914. 


ÎNTORS DIN OCNA 






23 Martie, 1914 - a câzuţ 
victimă bandiţilor greci, preo¬ 
tul Haralambie Balamace, 
familie care a dat neamului 


romanesc cmci martin, 

• * * 


omiooi/ . • . 


I] 


27 Martie, 1918 - s’a votat 
la Chişinâu re-alipirea Bas¬ 
arabiei la Tara Românească. 


Era noapte. 

Ploua rece şi batea vântul. 

Ai intrat în casa părintească. 
Precum demult, m lume: 

Cuvântul . . . 

Inimile noastre au bătut 
Înfrigurate , 

Cum bat clopotele în turnuri. 

La chemarea inimii cutremurate , 
Au intrat în casă: 

Timpul cu o ceată de sfinţi. 
Zile, ore şi clipe, 

Risipite 

De vitregia destinului. 

Erei tu, fiul meu. 

Supt la faţă, 

Ros în coate. 

Pe umărul tău, 

Urmele rănilor 
Şi muşcăturile cânilor. 

Din degetele tale coapte, 

Auzii ţipăt de durere. 

Apoi au venit şoapte 
Şi rugi fierbinţi. 

Printre urlete dc lanţuri, 

De geamăt prin şanţuri, 

Prin mlaştini şi stânci. 

Lemnul ţi-a ros palmele. 
Urechile au băut sudalmele 
Şi'n loc de mâncare, 

Ti-ai sorbit lacrimile amare .. 
Inimile voastre erau chenare 
Muntelui durerii. 

Iar sfârşitul puterii 
Aştepta lumina învierii . . 

Dorina lene iu 








DRUM 




Page 4 



tkum ^toOOVÎMM, 




IUDOXIU HURMIJZAC 


PĂRINTELE BUCOVINEI 
de VASILE IASINSCHI 


Ocupaţia militară a Mol¬ 
dovei de sus, (numită mai 
târziu Bucovina), ordonată de 
losifal Iî-lea Ia 27 Octombrie, 
1774 se produsese de fapt 
mai înainte. Primele detaşa¬ 
mente porniră din Snîatyn în 
ziua de 31 August, 1774. Rep¬ 
rezentanţii turci şi austriaci 
au iscălit actul de vânzare a 
celei mai frumoase părţi din 
Moldova abea în 2 Iulie, 1776 
la Balamutca pe Nistru. Noua 
administraţie militară a dis¬ 
pus să se facă numărătoarea 
populaţiei, în vederea depun¬ 
erii jurământului. Cu acest 
prilej s-a găsit pe suprafaţa 
de 10441 km. 2, 71.750 de 
suflete, aproape în unanimi¬ 
tate Români, cu locuinţe în 
cele cinci oraşe (Cernăuţi, 
Şiret, Suceava, Rădăuţi şi 
Câmpulung şi în cele 352 de 
sate şi gospodării ţărăneşti, 
izolate, precum afirmă pro¬ 
fesorul Iancu Nistor în "Die 
Vereiniguog der Bukowina mît 
Rumanien”. 

Generalul Gabrie! Spleny, 
însărcinat dela început cu ad¬ 
ministraţia teritoriului ocu¬ 
pat, este înlocuit la 6 Aprilie, 
1778 cu generalul KarI En- 
zenberg. Acesta face o nouă 
numărătoare a populaţiei, din 
care rezultă date mai precise. 
Astfel s'a constatat în ace¬ 
astă parte a Moldovei 116.925 
de suflete, între cari 14.114 



canîorm raportului lacut gtiv- 

emu lui din Viena Ia 12 Ianu¬ 
arie, 1779, (Iancu Nistor în 
“Die Herkunft der im rumânis- 
chen Bodenraum ansassingen 
Ukrainer”). Ne mai fiind 
graniţa de stat la Nistru in¬ 
filtraţiile ucrainene şi polone 
dinspre Galiţia pe pământul 
Bucovinei se accentuiază 
copleşind tot mai mu t satele 
româneşti, în special *n ţinu¬ 
tul Zastavnei şi al Cozmen- 
ilor. împăratul losif al L-lea, 
întors dintr’o călătorie din 


Transilvania, oprindu-se la 
Lemberg dispune la 6 August, 
1786 următoarele: 

1. Desfiinţarea adminis¬ 
traţiei militare a Bucovinei, 
care prin acei 12 ani de lu¬ 
cru pe teren a avut o activi¬ 
tate sârguincioasă în folosul 
guvernului central dela Viena 
şi - trebuie să recunoaştem - 
într’o măsură normală chiar 
spre mulţumirea populaţiei 

româneşti. 

» 

2. Ataşarea Bucovinei Ia 
Galiţia ca un simplu district 
cu dependenţă de Lemberg în 
toate treburile oficiale (ad¬ 
ministrative, judecătoreşti, 

bisericeşti, şcolare şi chiar 
economice). 

Aceasta a fost lovitura de 
graţie dată neamului român¬ 
esc din această parte a Mol¬ 
dovei, după ce transacţia cu 
Con stan tinopolul a fost scump 
plătită de guvernul Kaunitz 
din Viena nu numai material¬ 
mente ci şi din punct de ve¬ 
dere moral, după mărturisirea 
împărătesei Mari a Teresa 
făcută la 4 Februarie, 1775 
în felul următor: '‘Die mol- 
dawischen Angelegenheiten 
. . ., în denen wir vollstandig 
in Unrecht sind . . . Ich ges- 
tehe, ich weîs nicht wie wir 
uns noch herausziehen wer- 
den: scbwerlich ehrenvoll und 
das schmerzt mich ganz un- 

- Iorga; 

Histoîre des Roumains de 

Bucovine a partir de l’an- 
nexion autrichienne, 1775- 
1914.) De acum înainte începe 
adevărata cucerire a Buco¬ 
vinei şi tendinţa de înăbuşire 
a vieţii româneşti; nu numai 
printr’o continuă invazie şi 
colonizare cu populaţii străine 
ci şi prin di formarea caracter¬ 
ului românesc al oraşelor, 
prin suprimarea evoluţiei cul¬ 
turale a ţăranului român, prin 
supunerea Bisericii către 
Mitropolia sârbească dela 




mm mmm* *+ ++ 




OMUL 


0 scânteie de dumnezeire, plină de mister fi viaţa, căzu 
din cer. Materia inertă străluci, se transfigura. Şi sub luciul 
luminii cereşti se transformă tntr’o păpuşă vie, zâmbitoare, 
plângătoare, o neliniştită şi curioasă fiinţă. Omul Anii i-au 
dăruit puteri de animal şi l’au pregătit pentru lupta vieţii , 
Viaţa îl încercă, formăndu-i un suflet tânăr şi puternic. Stăp¬ 
ânilor al depărtărilor infinite, până la marginile lumii, privirea 
lui viguroasă sfredeli zările şî-şi impuse voinţa animalelor şi 
materiei. Lumea îngenunchie în faţa lui. Regele junglei i-se 
supuse şi el. 

Intr’o zi gândi omul şi află că ESTE. Află cine şi ce este. 
Află chiar că e greşit să gândească. Simţi că e în păcat. Văzu 
pentru prima oară cât de departe era de dânsul frumuseţea de¬ 
plină a naturii. Cât de departe era şi el de frumuseţile naturii. 
Doar răbdarea îi mai râmase armă credincioasă şi porni prin 
văile ceţoase ale vieţii în căutarea adevăratei sale fiinţi. 
Intr'o zi înţelese frumuseţea lumii şi doria să fie frumos şi 
veşnic. Ciocan şi daltă. Unealtă şi cântec. Şi pentru prima 
dată răsună în pieptul lui un cântec de viaţă. Sculptorul prop¬ 
riei sale statui. Zilnic se apropia de desăvârşire. Asemenea 
creatorului, se doria din ce în ce mai frumos. Ceaţa se des¬ 
trăma, şi ochii văzură cerul ca în ziua cea dintâi. Păşi sigur 
şi înţelese că pământul îi era supus. Şi undeva fi aştepta o 
viaţă veşnică. Cerul ti fuse veşmânt. Soarele şi norii, lumină. 
Ochii îi mai erau îngruiaţi, împăienjeniţi de ceaţă. Dar sufletul 
era liber, clar. Răsuflu de veşnicie, \eîntreruptă renaştere. 
Omul în lume. 

Ce-ar fi cerul, frumuseţea lumii, pâinea şi tinereţea, fard 
de omZ 

» .x - LE O MD A LUTOTOVICl 


Karlowitz, prin împanarea 
posturilor în administraţie, 
justiţie şi învâţâmînt cu pol¬ 
oni şi ruteni, prin anularea 
drepturilor ce le aveau mazilii 
şi răzeşii, prin austrie-cizarea 
boierimii române, prin a- 
capararea moşiilor boiereşti, 
şi mănăstireşti, prin desfiin¬ 
ţarea privilegiilor, ce le 
aveau de veacuri ţăranii din 
ocolul Câmpulungului. Ne¬ 
mulţumirea ajunsese să fie 

ţp * -â ■ J 1 

generală din cauza umilinţa 
în care a fost pusă populaţia 
ţării, dela boier la clăcaş, 
dela bătrâni până la copiii de 
şcoală. Măsura de alipire a 
Bucovinei la Galiţia a stârnit 
atâta revoltă încât şi func¬ 
ţionarii nemţi rămaşi în pos¬ 
turile lor au raportat cu fideli¬ 
tate starea de spirit a Român¬ 
ilor, ceea ce a determinat pe 
Cancelarul Austriei, Baronul 
Kolowrat, să facă un raport 
împăratului Leopold al Il-lea, 
umaşul lui losif al Il-lea şi 
să ceară anularea actului 
dela 6 August, 1786. Demon¬ 
stra Cancelarul, între altele, 
că aceste două ţâri, Bucovina 
şi Galiţia, n’au nimic comun 
întreolaltă: nu există nici un 
element ce le-ar putea uni, 
“nici obiceiuri, nici religie, 
nici limbă”; iar poporul român 
nu va lua parte niciodată la o 
activitate comună. Răspunsul 
a fost negativ, şi o nouă con¬ 
stituţie alcă 
GaHţiei întăreşte nelegiuirea, 
ce-a continuat să ne schimbe 
pământul şi sufletul prin 63 
de ani . . . 

împotriva acestui prăpăd 
s’a răsvrătit timpul şi s’a 
ridicat omul anului 1848. 
Eudoxiu Hurmuzachi, moş- 
neanul, cum îi spune Mihail 
Eminescu, este viţă de boier 
şi provine dintre elementele 
cari, prin funcţiunile ce le-au 
ocupat în divanul domnesc au 
înţeles sâ-şi servească pop¬ 
orul cu dreptate; şi asta este 

foarte mult într’un timp când 
toate stăteau în loc, sub greu¬ 
tatea feudalismului stăpâni tor 
peste mulţimea de lume ne¬ 
căjită şi pe deasupra oprimată 
de administraţia polono-ru- 
teană dela Lemberg cu asen¬ 
timentul guvernului dela 
Viena. După cele scrise de 
Nicolae Iorga în lucrarea sa 
"Histoîre des Roumains de 
Bucovine 1775-1914” pagina 
54, relaţiile dintre boierii 
rămaşi la moşiile lor din Bu¬ 
covina şi acei din .Principa¬ 
tul moldovean nu s'au între¬ 
rupt; o parte din moşiile păr¬ 
ăsite s’au fost arendat Ev¬ 
reilor, Armenilor şi Polonilor 
din Galiţia, pentru ca mai 
târziu să treacă în proprieta¬ 
tea lor deplină. Aşa s’a în¬ 
tâmplat cu pământul şi cu 
pădurile familiilor Enache 
Cantacuzino, Costache Ghîca, 
Dîmitrie Sturza, Constantin 
Pa Iade, Costache Lupu, etc. 
Intre acei care au rămas la 
moşiile lor a fost şi Matei 
Hurmuzachi, mare paharnic, 
care prin soţia sa Victoria se 
înrudea cu Ştefan Luca, unul 
din consilierii Voevodului 
Dîmitrie Cantemir. Acest 



Matei Hurmuzachi stăpânea 
moşiile Cemauca, Vasilcău 
şî Vaslăuţi dincolo de Prut, 
păstrându-şi şi funcţia de 
paharnic. Neavând decât două, 
fete, moşia Cemauca o moş¬ 
teneşte fratele său Constan¬ 
tin, care după noile dispozi¬ 
ţii ale guvernului din Viena 
cu privire la boierii din Bu¬ 
covina este onorat cu titlul 
nobiliar de cavaler în anul 
1787- Proprietatea sa Cer- 
nauca o meneşte fiului său 
Doxache născut la Horodişte 
în anul 1782. Acesta vine în 
Bucovina abea în 1804, la 
vârsta de 22 de ani; şi el va 

fi tatăl Hurmuzăcheştilor bu¬ 
covineni. împrejurarea des¬ 
chide un nou capitol în is¬ 
toria Moldovei de sus, ce se 
împleteşte mai târziu din 
fapte şi acţiuni ale fruntaşi¬ 
lor naţionalişti pe tot cuprin¬ 
sul pământului românesc. A- 
cest tânăr boier luându-şi în 
primire averea, se căsător¬ 
eşte în 1810 cu Ileana, fiica 
marelui vornic Iordache Mur- 
guleţ, înrudit cu Voevozii 
Vasile Lupu şi Simion Mo¬ 
vilă. Doxache rămâne mai de¬ 
parte în legătură cu Moldova 
şi cu Divanul domnesc, în¬ 
aintând în grad dela căminar 
până la mate vornic; această, 
funcţie i s’a atribuit cu pu¬ 
ţină vreme. înainte de moarte,, 
păstrându-şi şi titlul de cav¬ 
aler confirmat ' de guvernul 
austriac ce fusese hărăzit 
tatălui său Constantin, 

La Cernauca, sat aşezat 
pe linia bucovinelor, a păd¬ 
urilor de fag ce se întindeau 
pe valea Prutului dela Cere 
muş până I 

păna Ia valea firetului, îşi 
construeşte o casă şi ridică 
o bisericuţă. In jurul acestora 
se întinde un parc natural de 
proporţii neobişnuite. Aici, 
ca şî la Cernăuţi în casa 
părinţilor săi după stilul mol¬ 
dovenesc de pe vremuri, se 
adunau boierii români din 
Bucovina şi Moldova la sfat, 
la vreo petrecere ocazională 
sau la vreme de primejdie Ş’ 1 
pribegie, cum s’a întâmplat 
să fie în anii 1821 şi 1848* 
Despre fiii lui Doxache Hur¬ 
muzachi şi concepţia de viaţă 
ce stăruia în familie citez 
din N. Iorga, “Hîstoire des 
Roumains de Bucovine 1775- 
1914” pag. 57: Doxache Hur¬ 
muzachi eut cinq fils, Con¬ 
stantin, Eudoxe (ne la 29 
Septembrie a. st. 1812), Geor- 
ges, Alexandre, et Nicolas, 
qui suivirent tous Ies cours 
du gymnase de Cernăuţi et 
puis ceux de l’Uni verşi te de 
Vierme, ils revinrent dans le 
pays entre 1834 et 1845 
comme docte urs en droit, 
capables d’occuper des fonc- 
tions administratives, mais 
sans que cette education eut 
change leur maniere de voir, 
qui derivait du patriarcalisme 
moldave de leur vieux pere. 
Ils croyaient a la possibilite 
d’une vie roumaîne libre, 

autonome, sous le sceptre de 
llempereur, mais ils enten- 
daient ne rîen abandonner des 
droîts hîstoriques et des as- 
pirations legitimes de leur 
natîon, reclamant pour el le 
seule cette terre de Bucovine 
qui leur paraissait propice 
pour initier et conduire une 

renaîssance politique de la 
race”. 

Doxache Hurmuzachi şi-a 


crescut cei cinci copii cu 
multă grijă şi cu dorinţa ca ei 
să-şi apropie cunoştinţe şi 
sâ-şi formeze o cultură Ia 
înălţimea vremii; iar soţia lui 
avea mereu o vorbă: “copiii 
în amestecătura de limbi să 
rămână ceea ce sunt”; şi-au 
rămas după dorinţa mamei şî- 
au crescut după voia tatălui. 
Sunt cei dintâi fii de români 
cari au urmat Universitatea 
din Viena sau şi mai departe 
Berlin, Paris. După terminarea, 
studiilor, ţoţî fiii Hurmuz㬠
cheştilor s’au întors la căm¬ 
inul lor cu licenţe şî doctor¬ 
ate, cu experienţa vieţii apu¬ 
sene şi cu legături serioase 
de prietenie ce aveau să le 
aducă roade frumoase în lupta 
lor pentru neam. Ramuri ale. 
unui trunchi sănătos, au în¬ 
văţat sâ-şi ocrotească pămân¬ 
tul Patriei care pentru ei era 
încă depe atunci una, dela 
Nistru până la Tisa şî din 
Carpaţi până la mare. Dar 
până la împlinirea acestui vis, 
de aur formulat de Mihail Ko- 
gălniceanu, de aici - dela 
Cernăuţi şi dela Cernauca, 
se putea desluşi bine primej¬ 
dia ce ameninţa omogenitatea 
şi tăria neamului românesc 
din Bucovina ca urmare a ad¬ 
ministraţiei comune cu Gali¬ 
ţia. E logic deci testamentul 
lui Doxache Hurmuzachi lăsat 
fiilor săi, că "trei mari datorii 
au de împlinit: Patria, Limba 
şî Biserica. Româmească este 
ţara aceasta (Bucovina), în. 
care trăim, câştigată şi păs¬ 
trată cu sângele strămoşilor 
noştri şi înzestrată cu drpp- 




o proprietate nepieritoare a 

ei. Limba română, sufletul 
naţionalităţii noastre, pe care 
ne-au păstrat-o străbunii noş¬ 
tri în timpul barbariei, chiar 
cu răpunerea vieţii, a fost 
totdeauna şi este adevărata 
limbă a acestei ţări; nici un 
drept nu s’a aflat în putere, 
ca s’o desfiinţeze. Biserica 
ţării noastre, este biserica 
ortodoxă, odorul cel mai scump 
al sufletelor noastre, care cu 
toate că are drepturile cele 
mai frumoase, se află totuşi 
în împrejurările de faţă amen¬ 
inţată de nişte stări de drept 
nefavorabile şi cere ajutorul 
fiilor săi ca s’o apere”. (I. I. 
Nistor, “Un capitol din viaţa 
culturajă a Românilor din Bu¬ 
covina” discurs de recepţie, 
Academia Română Bucureşti 
1916 pag. 64). 

Eudoxiu Hurmuzachi îşi 
terminase învăţătura dreptului 
încă dîn anul 1835, şî cum 
avea predilecţie pentru is¬ 
torie, s’a gândit la ţara şi 
neamul său, la calea pe care 
le-ar putea ajuta cu mai mult 
folos. Ştia că în arhivele se¬ 
crete ale statului s’ar găsi o 
mare comoară din care ai 
putea extrage părţile ce se 
referă la istoria pământului 
şi trecutului, românesc. In 
acest scop s’a gândit să se 
folosească de profesorii şi de 

cplegii cari l-au apreciat ş 
l-au iubit în timpul studiile 
sale. Prin unii din aceştia 
putut să primească, în mo 
excepţional, dreptul de in 
trare în acest Ioc păstrat se 
cret pană alunci şi de cerce 
tarea acestui bogat izvor d 
acte în domeniul istoriei, \ 
timp de aproape 30 de ani 


r» 














putut să copieze la 3.000 de 
J 0 cumente din perioada dintre 
secolele XIII şi XIX, care 
privesc viaţa neamului nostru. 
Despre această muncă uriaşă 
n'a ştiut nimeni afară de fra¬ 
ţii săi Alecu şi Gheorghe. 

Dimitrie A. Sturca, secre¬ 
tarul Academiei Române, în 
prefaţa la volumul I al operei, 
lui Eudoxiu Hurmuzachi, "Fra¬ 
gmente zur Geschichte der 
Rumanen”, Bucureşti 1878, îl 
distinge între altele, cu urm㬠
toarea caracterizare: "Schlicht 
und einfach im Umgange, 
gewissenhaft und unermud- 
lich în wissenschaftlicher 
Forschung, begeistert und 
energisch în den Kampfen fur 
sein Vaterland, war Eudoxiu 
Hunnuzachi ein Mu ster etnes 
bescheidenen, emsten Gele- 
hrten, eînes charaktervollen 
Statsmannes". 

Membrii familiei Hunnu¬ 
zachi, oricât au fost de boieri 
n’au rămas în urma timpului 
nici nu l-au înfruntat, ci i-au 
sărit în ajutor ca sâ se reali¬ 
zeze în spirit şi în faptă după 
cerinţa opiniei generale din 

Europa anului 1848. Aşa se 
explici gestul lui Eudoxiu 
Hurmuzachi de a se înscrie în 
garda naţională a vienezilor 
cu prilejul mişcărilor în favor¬ 
ul unei noi constituţii (Martie, 
1848) Participarea lui pe 
baricade a fost privită cu 
multă simpatie de prietenii 
săi austrieci, cari nu-1 vor 
uita în acţiunea sa pentru 
independenţa Bucovinei. 

Din Viena, dela munca sa 
pe terenul ştiinţei istorice 
din mijlocul frământărilor 


poporului român din Bucovina 
sunt fixate de el într’o petiţie 
către împărat, - Bukowiner 
Landespetition und Begran- 
dung derselben iscălită de 
toţi fruntaşii păturilor soci¬ 
ale, Eudoxiu Hurmuzachi o. 
depune în Iunie, 1848 la Min¬ 
ister şi prin 3 August ea a- 
junge pe masa Adunării de¬ 
putaţilor. Conţinutul acestei 
cereri este o expunere amăn¬ 
unţită, ştiinţifică şi judicioa¬ 
să a stărilor de lucruri din 
Bucovina robită de Ga li ţi a. 

In introducere se arată 
caracterul românesc al Ţării, 
opresiunea îndurată sub ad-, 
ministraţia Lembergului, in¬ 
compatibilitatea şi deose¬ 
birile dintre Români şi gali- 
ţîeni (ruteni şi poloni) în 
toate privinţele - trecut şi 
prezent, limbă şi lege, datina 
şi port, poziţie geografică şi 
obiceiu al pământului. Petiţia 
conţinea L2 puncte, între care 
cele mai de seamă sunt: 

- Păstrarea naţionalităţii 
(Wahrung der Naţionalitat e. 

— Despărţirea de Gal iţi a, 
autonomia ţârii şi instituirea 
unei Diete provinciale la Cer¬ 
năuţi. 

— Crearea unei catedre 
pentru limba şi literatura ro-: 
mână şi numirea de funcţion¬ 
ari , cari cunosc limba română. 

— Rezolvîrea petiţiilor, 
înregistrate oficial, în limba 
română. 

- Introducerea cărţii tab¬ 
ulare pentru ţărani şi proprie¬ 
tari. 

— Egala îndreptăţire a tu¬ 
turor confesiunilor. 

— Alegerea Episcopului 
ortodox de către un sinod 


eştedesnaţionali zarea Roman¬ 
ilor şi îndepărtarea lor din 
drepturile ce le revin, p'ecum 
şi prigoana îndreptată contra 
limbii româneşti, depe urma 
căreia sufăr şi copiii de şco¬ 
ală. 

Ministrul de justiţie al 
guvernului din Viena, Alex¬ 
andru Bach, era un bun prie¬ 
ten a lui Eudoxiu Hunnuzachi 
încă din vremea studiilor uni¬ 
versitare; acesta însă nu s’a 
sprijinit numai pe această, 
prietenie,ci şi-a lărgit cunoş¬ 
tinţele între deputaţi capaci- 
tându-i pentru ideia unei Bu¬ 
covine independente. Stăruinţa 
lui Eudoxiu Hurmuzachi, par¬ 
ticiparea lui la evenimente şi 
intervenţia necurmată pentru 
ca cererea bucovinenilor să 
se bucure de-o rezolvire. 
satisfăcătoare, au avut un re-, 
zultat strălucit cu toată pre¬ 
siunea reprezentanţilor dela 

Lemberg, La 4 Martie, 1849 
Bucovina este recunoscută 
provincie independentă cu tit¬ 
lul de Ducat. Ministrul Sch- 
warzenberg face numirea guv¬ 
ernului provincial, în fruntea 
căruia îl desemnează pe 
Eduard Bach, fratele minis¬ 
trului de justiţie; şî acesta e 
un bun prieten a lui Eudoxiu 
Hurmuzachi, care de acum în¬ 
ainte intră în arena politică 
atras de nevoi le neamului său, 
pentru ca din acest loc să-i 
aducă cele mai frumoase ser¬ 
vicii şi cele mai practice re¬ 
alizări prin cunoştinţele sale, 
prin tactul său, prin răbdarea 
şi credinţa care îi luminează 
calea. Toată legiuirea, dela 
Constituţie şi până la nor¬ 
mele de conducere ale unui. 


nauca; pentrucâ mima sa, aşa 
tăcut şi liniştit cum arăta, 
serios şi simplu cum era, clo¬ 
cotea pentru soarta neamului 
său. Ca un alt Anteu simţea 
nevoia să pună piciorul pe 
pământul Patriei. Cemauca 
devenise centrul unde se 
punea Ia cale revendicarea 
independenţei Bucovinei. Aici 
găseau adăpost şi căldură 
familiară şefii mişcării naţ¬ 
ionale din Moldova, din Tran¬ 
silvania şi de oriunde veneau: 
Mihail Kogâlniceanu, Vasile 
Alecsandri, Alexandru Cuza, 
Costache Negri, Gheorghe şi 
Teodor Sion, Gheorghe Bari- 
ţiu, Aron Pumnul şi alţii. In 
această atmosferă de cărtur¬ 
ari şi de scriitori, de poeţi şi 
de istorici, de ziarişti şi de 
luptători se încheagă o uni¬ 
tate de simţire şi un program 
de lucru; mijeşte la orizont 
un ideal al cărui făuritor va 
fi Mihail Kogâlniceanu, "le. 
promoteur de l’agitation, his- 

torLen et orateur deja cele- 

* 

bre” (N. Iorga). Această mână 
de Români, boieri şî intelec¬ 
tuali, preoţi şi ţărani au con¬ 
tribuit la fundamentarea unei 
ideologii. Au aruncat sămânţa 
iredentismului românesc din. 
casele lui Doxache Hurmu¬ 
zachi dela Cemauca şi dela 
Cernăuţi, din redacţia gaze¬ 
tei “Bucovina”, sub condu¬ 
cerea fraţilor Gheorghe şi 
Alecu Hunnuzachi. 

Eudoxiu Hurmuzachi, om 
de onoare, voinţă ce o trecea 
pnn sita înţelepciunii, a for¬ 
mulat un program în vederea 
ceasului care batea Ia uşa 
tuturor, naţionalităţilor din 
Austro-Ungaria. Dezideratele 

J * i V. i 


— Administrarea Fondului 
religionar ortodox român de. 
către un con si iu suprem, com¬ 
pus din reprezentanţii clase¬ 
lor sociale româneşti sub 
controlul Dietei provinciale. 

— Regularea afacerilor bi¬ 
sericeşti şi stabilirea lefuri- 
lor pentru preoţi şi văduve de 
preoţi. 

— Crearea unui institut de 
credit, etc. 

Petiţia o iscălesc, în 
afară de Hurmuzăcheşti în 
cap cu bătrânul Doxache, Epi¬ 
scopul Eugen Hacman, care, 
sub influenţa curentului naţ¬ 
ionalist, îşi concediază con¬ 
silierul său intim, un polon, 
profesorii teologi Constantin 
Popovici, Ioan Calinciuc şî 
Nîcolae Hacman, boierii Ior- 
dache Vasilco, Alexandru 
Boian, Mihail Zotta şi frun¬ 
taşul ţăran Mihai Bodnar. La 
ea se asociază cu iscălitura 
şi câţiva nemţi. Rezolvarea 
petiţiei întârzie din cauza 
evenimente or. Camera con¬ 
stituantă se mută la Kremsier 
unde trebuia să se hotărască 
asupra multor probleme din 
imperiu. In vederea acestui 
program, în care intra şi cazul 
Bucovinei, Eudoxiu Hunnu¬ 
zachi alcătuieşte o a doua 
cerere cu titlul: "Promemoria 
zur Bukowiner Landespetition 
vom Jahre 1848 im Betreff 
der provinciei len Stei lung der 
Bukowina”, şi o predă la 8 
Februarie, 1849. In aceasta 
face o recapitulare istorică a 
Bucovinei, descrie starea de 

lucruri de pe urma legăturii cu 
Lembergul şi consecinţele ei 
cu privire la funcţiunile de 
stat, la biserică, la şcoală şi 
peste tot pe unde se urmăr- 


doxiu Hurmuzachi, după ce 
cele 12 puncte din petiţia cu 
Promemoria au fost aprobate 
aşa cum şi-a dorit el de ani 
de zile. Baronul Eduard Bach 
sprijinit de un comitet de 15 
persoane a aşezat noua or¬ 
dine în Bucovina, în confor¬ 
mitate cu dispoziţiile fratelui 
său, ministrul de justiţie dela 
Viena. Maî târziu Eduard Bach. 
este înlocuit cu baronul Hen- 
niger, pe lângă care tot Eu¬ 
doxiu Hurmuzachi rămâne per¬ 
sonalitatea hotărâtoare. 

In acest timp aflăm şi ce 
alte frământări îl stăpâneau 
pe omul căruia ne place să-i 
spunem Părinte al Bucovinei. 
Articolele publicate în gazeta 
"BUCOVINA” şi iscălite cu 

iniţialele lui, proectează 
problema unirii tuturor Ro¬ 
mânilor din Bucovina şî Tran¬ 
silvania, eliberarea Bisericii 
bucovinene de sub stăpânirea 
dela Karlowîtz şî supunerea 
ei unui singur mitropolit peste 
toţi românii din Austro-Un¬ 
garia. Planul lui sprijină 
acţiunea, episcopului Andrei 
Şaguna - şi nu numai unirea 
bisericească ci chiar şî uni¬ 
rea administrativa şi judec㬠
torească; el ţine trează conş¬ 
tiinţa românească pentru orice, 
intervenţie, ca să nu se stre¬ 
coare dreptatea printre de¬ 
gete; stă de veghe la Viena, 
păstrează legături cu miniş-, 
trii şi cu prietenji săi apro- 
piaţi în timp ce-şi continuă 
lucrările în arhivele secrete 
ale statului. Activitatea lui 
se împarte între Cernăuţi şi 
Viena. Osteneala acestui om 

excepţional se loveşte de 
duşmănii neîmpăcate. Guver¬ 
nul Lembergului nu vrea să 


moştenire 

Ţi-am pregătit din moşi-ştrănioşi acest ogor, 

Să-ţi semeni viaţa’n el şi ceva grâne.^ 

Aşterne-ţi gândul tot, în haturi şi n răzor, 

Să crească pânea bună, pentru mâne. 

Şi nu uita: Sunt răni într’ânsul, care dor, 

Morminte ce rodesc de mii de ani în spice 
Şi alte semne ce se leagă’n snopi. 

Hăitui la plăvani şi pocnetul de bice 
Se pierd în ceruri şi’n adânc de gropi . . • 

Arând ti-s*o deschide inima şi vei vedea, 

Sub pomul din hotar, RIDICĂTURA. 

A'ngenunchiat acolo steaua mea 
Ca să’nflorească albăstriţa şi răsura. 

Acolo bulgării-mi zidiră gura, 

Ca să pricep cc-i plugul şi ce-i rodul ... 

Pe-aici, pe undeva, pc-aproape’ncepe podul 
Spre ţărmul inimii, în sus, spre zări . . . 

Nu te lăsa ucis de truda şi de dări, 

Ci pune’n brazdă ruga şi sudoarea, 

« ’ă nici o brazdă nu-i muncită fără rost, 

Şi-adânc, sub lut, e rumenă căldarea 
Comorilor. . . 

Aşa mă moşteneşti pe mine cel ce-am fost 
Ca să ma sameni în ogoare viitoare. 

Bogat smerit, cu cugetul sărac, 

C’un pic de ştire între taină şi mirare . . . 

Aici începe neamul. Şi plugarii tac . . . 

VASILE POSTEUCA 


se resemneze cu o Bucovină 
independentă, şi prin influe¬ 
nţe necurate decretu împără-, 
tesc din 22 Aprilie, 1860 re¬ 
ali peşte din nou Bucovina la 
Gal iţi a. Lovitura a produs o 
consternare neobişnuită; tot 
poporul este în picioare cu 
ochii îndreptaţi către Părin¬ 
tele lor, Eudoxiu Hurmuzachi. 
Acesta elaborează o nouă 


şi hptârâţi a nu ceda unei is- 
pi te ”. 

NÎGulae Petrîno, un boier¬ 
naş de origine greacă, duş- 
mânindu-1 pe Eudoxiu Hurmu¬ 
zachi, îl acuză în public că 
păstrează legături cu Românii 
de dincolo de graniţa Buco¬ 
vinei, la care el răspunde în 
şedinţa Dietei următoarele: 
"O mărturisim franc şi sincer 




de reprezentanţi ai Românilor, 
este înaintată direct împăra¬ 
tului de către o delegaţie; iar 
o altă petiţie cu titlul “E- 
manzipationsruf der Buko¬ 
wina” o predă personal vec¬ 
hiului său prieten Anton Sch- 
merling, ministru cu mare 
autoritate în acest timp. Ast¬ 
fel, toate resorturile fiind 
puse în mişcare, Bucovina 
ajunge să fie iarăşi autonomă 
prin legea constituţională din 
26 Februarie, 1861, cu drep¬ 
tul de a avea şi o cameră 
legislativă. Eudoxiu Hurmu¬ 
zachi este ales deputat în 
ocolul Câmpulungului şi par¬ 
ticipă la prima şedinţă a Die¬ 
tei Bucovinene, care a avut 
loc la 6 Aprilie, 1861. Depu¬ 
taţii acestei adunări legisla¬ 
tive fuseseră aleşi prin fav¬ 
oruri, cu influenţă adminis¬ 
trativă şi peste voinţa român¬ 
ilor; aşa că reprezentanţii 
majorităţii au rămas în minor¬ 
itate. Acest fapt neobişnuit 
pentru o eră nouă de adminis¬ 
traţie nemţească a nemulţumit 
profund pe Eudoxiu Hurmu¬ 
zachi. In şedinţa, din 16 Ap¬ 
rilie, 1861 şi-a manifestat 
această stare de suflet criti¬ 
când. cu asprime nedreptatea 
ce s’a făcut Românilor, “as¬ 
tăzi formăm numai o minori¬ 
tate în Dietă, dar suntem 
majoritatea în ţară şi cu vre¬ 
mea vom cuceri şî Dieta”: 
"Cu fruntea ridicată şi fără 
frică privim la uneltirile a- 
celora, pentru cari Naţiunea 
este o frază şi Ţara o unealtă 
pentru a vâna.scopuri egoiste 
şi particulare”. "Da! noi pur¬ 
tăm sus şi cu mândrie steagul 
naţional al Bucovinei libere, 
fără sfială, fără slăbiciune 


u 


J 1 


mâni din Ţară şi din străin㬠
tate, pe acei din Transilvania 
ca şi pe acei din Moldova, îi 
iubim cu acea dragoste firea¬ 
scă care este explicabilă în¬ 
tre conaţionali, dar suntem 
totodată şî rămânem supuşi 
credincioşi şi buni patrioţi 
ai Austriei”. Eudoxiu Hurmu¬ 
zachi ştia să vorbească, să 
simtă şi să acţioneze. Sufle¬ 
tul său a înţeles nevoile cari 
frământau Neamul românesc 
de pe tot cuprinsul său. El 
n’a uitat clipele ce le-a trăit 
în casele părinţilor săi dela 
Cemauca şi Cernăuţi, unde 
s’au fost urzit planuri, s’au 
fost ţinut sfaturi, s’a fost 
visat şi lucrat pe linie de 
unitate românească, ci, cu 
atât mai mult, sentimentul 
naţional a crescut şi voinţa 
s’a întărit în inima omului 
cărunt şi cuminte, aşezat şi 
delicat, care a fost Eudoxiu 
Hunnuzachi. 

Concepţia "stemei ţării” 
pentru Ducatul Bucovinei, tot 
dela el pleacă, arătând prin 
asta dreptatea noastră istorică. 
Capul de zimbru pe câmpul 
roş-albastru este însoţit de 
un text propus de Eudoxiu 
Hurmuzachi şi aprobat la 9 
Decembrie, 1862 prin scri¬ 
soare împărătească. 

In calitate de ales al 
Câmpulungenilor, el a reuşit 
să rezolve o mare şi grea 
problemă a acestora. Românii 
dţn acesată parte a Buco-, 
vinei fuseseră în toate vre¬ 
murile, chiar înainte de des¬ 
călecare, liberi în Republica 
lor, stăpâni pe munţii şi pe 
apele lor. Drepturile le-au 
fost respectate de toţi Dom¬ 
nitorii Moldovei. Pentru prima 



Page 6 


DRUM 



oară s’a întâmplat, ca admin¬ 
istraţia austriacă să Ie des¬ 
fiinţeze anumite privilegii, 
să ie răpească din drepturi, 
întrâinându-ie proprietăţile. 
Câmpulungeni! au făcut pro¬ 
ces statului. Eudoxiu Hurmu- 
zachi. cu dragostea lui pen¬ 
tru Neam şi pentru dreptate, 
cu legăturile sale din Yiena 
până în cancelaria împăratului 
şi cu scrupulozitatea firii, 
sale. a alcătuit un memoran¬ 
dum. "Not una Hilferuf des 
moldauisch Câmpulungerso- 
cols", şi l-a înaintat, cu tot 
istoricul problemei, împăratu¬ 
lui. In felul acesta câmpul- 
ungenii au câştigat procesul 
prin învoială cu statul. Este 
unul din ultimele sale suc¬ 
cese răsunătoare în câmpul 
politic. 

Strădaniile sale ştiinţi¬ 
fice, copierea celor aproape 
trei mii de documente privi¬ 
toarea Ia istoria Românilor şi 
la răpirea Bucovinei, lucrările 
sale de specialitate şi mem¬ 
oriile istorice şi juridice r㬠
mân izvorul de apă vie al 
conştiinţei româneşti. "Frag¬ 
mente zur Geschichte der 
Rumanen" în cinci tomuri, 
lucrare ce a rămas netermin¬ 
ată din cauza ocupaţiilor mul¬ 
tiple în ordinea politică, a 
fost tradusă în româneşte de 
Ion Slavici sub auspiciile 
Ministerului Cultelor şi In¬ 
strucţiunii Publice şi ale 
Academiei Române. Pentru 
meritele sale ştiinţifice, 
pentru opera sa documentară 
'Care-i poartă numele, Acad¬ 
emia Română l-a ales membru 
în şedinţa din 2 August, 
1872 st. v. 



numit vîcemareşal al Ţării şi 
i-a acordat titlul de baron, 
iar în anul 1864 a fost ridicat 
Ia rangul de mareşal, în care 
calitate ne-a părăsit trupeşte 


la lo Februarie, 1874, încă 
tânăr, la 62 de ani, lăsând un 
gol pe care generaţii întregi 
abca îl vor umplea. 

Neclintit, Ia înălţimea 
celor aleşi, el şî-a îndeplinit 
misiunea în timpuri grele pen¬ 
tru Bucovina, salvând-o dela 
moarte, pentru ca peste 70 de 
ani vigoarea şi conştiinţa 
altui boier, Iancu Flondor, 
sprijinit de voinţa şi dreptul 
de autodeterminare a unanimi¬ 
tăţii româneşti, să hotărască 
reîntoarcerea ei la vatra str㬠
moşească. 

Părinte al Bucovinei în¬ 
tregi, aşa va fi mereu Eu¬ 
doxiu Hurmuzachi. Satul Cer- 
nauca cu parcul părinţilor 
săi trecut pe seama Universi¬ 
tăţii din Cernăuţi, cu casă de 
recreaţie pentru profesori şî 
studenţi, va trebui să ia o 
desvoltare măreaţă, să ajungă 
odată loc de pelerinaj al Ro¬ 
mânilor de pretutindeni, aşa 
cura a fost pentru ei loc de 
refugiu şi de Biserică întru 
proclamarea idealului naţion¬ 
al. 

Om de caracter, cinstit şi 
corect sufleteşte, inimă de 
român cu iubire de neam, 
minte cumpănită, nobil în 

minte cumpănită, nobil în 
atitudine şi purtare, stâncă 
în ore de furtună şi în atacuri 
nedrepte,-Eudoxiu Hurmuzachi 
ne este îndemn şî pildă, în 
credinţă şi acţiune, ca să nu 
ne înfrângă vremea când duş¬ 
manii aspiră să ne copleşe¬ 
ască şi să ne zdrobească. 
Pentru el şi pentru cei din 

ţ». Românii 

jurăm, că "fără Ţara Fagilor,- 
noi n’avem odihnă nici lege, 
nîci ţară, . . .* 

VASILE IASINSCHI 


OM, SI UN TESTAMENT 



POEME DIN TARA 

Prezentăm astăzi cititorilor noştri trei poeme primite re¬ 
cent dela un tânăr din România, care abia a împlinit vârsta de 
15 ani, şi cari dovedesc, pe lângă talent, starea de spirit a 
unei generaţii, născută şi crescută sub dominaţia regimului 
comunist, şi răspund, în bună parte, unor semne de întrebări 
pe care ni le punem noi cei de peste hotare: au reuşit comun- 
ştiî să pervertească sufletul tineretului român? . . . Mai crede 
tânăra generaţie în Dumnezeu? ... Se mai poate spera intri o. 
literatură română neîntinată de dogmele şi ucazurile partidu¬ 
lui? . . . 

Cititorul va găsi singur răspunsul în versurile de mai jos. 


IUBIRE DE IUNIE 

Iubire de Iunie 
Pierdută 

In foşnet de plopi, 
Iubire de Iunie 
Uitată 

Prin gări cenuşii; 
Iubire de Iunie 
Chemată 

Din abis de vreme 
Iubire de Iunie: 
Crez 

In Dumnezeu. 


DESPĂRŢIRE 

0 orgă vibrează 
Prin străzile pustii, 
Cuprinse de ceaţă 
Două mâini 
îşi resfiră degetele 
Intr’o ultimă atingere, 
Apoi o umbră 
Pluteşte prin pâcla rece 
Pe care o mângâie fugar 
Cu pletele. 

Ochii adânci 
0 privesc pierind 
Şi o urmează 


In aburul opac. 

DEPĂRTĂRI 

Ceaţă amară de toamnă, 

Clocot de viaţă în neant, 

Mare răscolită de vânturi, 
Iubire pierdută’n depărtări. 


In cimitirul dela “Vatra 
Românească'’ a fost săpat 
anul trecut un nou mormânt, 
în care au fost depuse răm㬠
şiţele pământeşti ale unui 
vrednic fiu al mândrei noastre 
Bucovine, iar anul acesta, se 
va ridica acolo un monument 
care sâ cinstească memoria 
celui ce a fost dascălul câtor¬ 
va generaţii de tineri buco¬ 
vineni: ILARION de MINU'ACI- 
Nu l-am cunoscut personal 
niciodată. Am schimbat, în 
exil, câteva scrisori cu el, şi 
am aflat abia anul acesta, în 
cele două zile petrecute la 
Toronto în casa ospitalieră a 
fiului său, D' 1 IO AN de MIN¬ 
TIEI, în care bătrânul dascăl 
şi-a trăit ultimii ani şi ulti¬ 
mele zile triste ale vieţii 
sale, că, în timpul refugiului 
pe care l-a trăit, în urnim a 
cedării Bucovinei şi cutropirii 
ei de către hoardele muscâl- 
eşti, Ilarion de Mintiei a trăit 
câtva timp şi în Banat, pe 
meleagurile pe care mi-am 
petrecut şi eu sfânta tinereţe. 

In cele câteva ceasuri de 
linişte, după atâtea întâlniri 
şi discuţii pe diferite teme 
româneşti, am ascultat cu 
ochii umezi, povestea fantas¬ 
tică a peripeţiilor prin care a 
trecut această familie, după 
nebuneasca cedare a Buco¬ 
vinei, ce ar putea alcătui 
tema unui roman sau unui 
film, demn de scris sau pre¬ 
zentat publicului american şi 
canadian. Fiindcă în drama 
trăită de Ilarion de Mintiei şi 
familia sa, este cuprinsă în¬ 
treaga dramă a sfârtecatei 
noastre Bucovine şî a ţării 
întregi . . . Haideţi deci să 
ne coborâm cu toţii, pentru 
câteva minute numai, 
imaginaţie şî să pornim 
drumul aventurii dela viaţa 
tihnită a unui sat bucovinean, 
când Bucovina era încă trup 
din trupul ţării româneşti. 
Când viaţa se trăia încă pe 
făgaşul ei obişnuit ... Se 
face ziuă. învăţătorul satu¬ 
luise trezeşte din somnul 
odihnitor al nopţii. Cocoşii 
cântă, vestind o altă zi. în¬ 
văţătorul îşi ia mîcuî dejun, 
răsfoind caetele de compozi¬ 
ţie ale elevilor. îşi ia apoi 
rămas bun dela soţie şi copii 
şi se îndreaptă spre şcoală. 
Intră. Copiii se ridică. Se 
aude un “Tatăl Nostru”. în¬ 
cep lecţiile. Vine Sâmbăta şi 
Duminecă. Cu cântece. Cu 
hore . . . Apoi, deodată, 
scenariul se schimbă. Apara¬ 
tul de radio anunţă cedarea 
Bucovinei. Tristeţe. Lacrimi. 
Haos. începutul unui apocal¬ 
ips nou. învăţătorul nu este 
acasă cî la Bucureşti. In Bu¬ 
covina, soţia îi este arestată 
şi deportată, iar copiii sunt 
daţi în grija unui unchiu , . . 
Apoi, începe războiul contra 
bolşevismului. Trupele ro¬ 
mâne reintră în Basarabia şî 
Bucovina. .Şi odată cu ele, 
se'ntoarce-acasă şî învăţă- 
roul, la Ivăncăuţi. îşi reîn¬ 
tâlneşte pe cei doui fii şi-şi 
reia firul vieţii, simţind însă, 
atât el cât şi copiii, lipsa 
soţiei şi a mamei . . , Vine 
apoi anul 1944, ai)ul de tristă 
memorie din istoria României. 
Ruşii, reintră în Bucovina, 
învăţătorul îşi ia copiii şi 

încearcă să ajungă iarăşi în 
România. Graniţele spre Ro- 


tn 

pe 



IOAN DE MINŢI CI 





căsătoreşte tot cu o buco- 
vineancă, Victoria Kobîlan- 
ski. Dar, după un an, află că 
prima lui soţie e încă în 
viaţă şi măritată cu un Tur- 
coman din Siberia, cu care 
are doui copii ... In 1965, 
îşi ia curajul şi revizitează 
plaiurile natale. La trei luni, 
după întoarcerea Ia T< 
este lovit de un a_ 

IotelA , p'icrxăndti-^i t -^i iiAviA , 

cât şî posibilitatea de a 
comunica prin scris cu cei 
dragi aî lui, cari încercau 
să-i facă viaţa mai uşoară. 

. . . După 31 de luni, 
Ilarion de Mintiei, şi-a dat 
sufletul în manile Creatoru¬ 
lui său, lăsând nepoţilor a- 
cest testament ce va fi imor¬ 
talizat pe piatra-i funerară 
dela “Vatra Românească”: 

“CÂND PĂŞIŢI PRAGUL 

CASEI, DRAGII BUNULUI, 
SUNTEŢI ÎN ŢARA MAMĂ. 
SĂ VORBIŢI GRAIUL NEA¬ 
MULUI. SA VORBIŢI RO¬ 
MÂNEŞTE. CĂ NU E PE 
LUME LIMBĂ .MAI FRU¬ 
MOASĂ DECÂT GRAIUL PE 
CAREX’Al INVAŢĂT DE LA 
MAMA*. 

Acesta este testamentul 
unui dascăl român din Buco¬ 
vina, care va grăi, peste vea¬ 
curi, tu’turor celor ce vor 
poposi la “Vatra Românea- 


mânîa sunt deja interceptate 
de ruşi. Singura poartă de. 
ieşire este prin Polonia. Tre¬ 
nul, încărcat până la refuz 
de refugiaţi, se ciocneşte în 
drum cu un tren militar ger¬ 
man. învăţătorul, se trezeşte 
în şanţul din marginea drumu¬ 
lui de fier, şî regăseşte al㬠
turi de el pe fiul loan. Lip-, 
sea însă Alexandru. Sc re¬ 
întoarce clecî , 71 , printre dăr¬ 
âmături, îl găseşte pe Alex¬ 
andru mort , . . Străini, în 
ţară străină. Refugiaţii ro¬ 
mâni, sub focul partizanilor 
polonezi, pun mâna cu forţa 
pe un alt tren şi ajung, după 
alte multe peripeţii, în Viena, 

Austria. De aci, pleacă iarăşi 
în România, la Şercaia. Răz¬ 
boiul, este însă pierdut, 
atât pentru Germania, cât şi 
pentru România. învăţătorul, 
îşi ia deci feciorul şî pleacă 
la Viena. Iar, când obuzele 
mu scale ştî se sparg în Pra- 
ter, învăţătorul îşi ia feciorul 
şi se refugiază pe graniţa 
Elveţiei, de unde apoi, emi¬ 
grează în Canada, stabîlindu- 
se în oraşul Toronto . . .Anii 
trec. loan termină studiile şi 
este angajat ca tehnician la 
Radio şi Televiziunea pos¬ 
turilor canadiene, ca special¬ 
ist în secţiunea emisiunilor 
în* culori . . . Fiind convins 
că soţia, de care nu mal ştia 
nimic timp de 17 ani, a pierit scă". 

in lagărele siberiene, se re- , NICOLAE NOVAC 

! U, " UUDJU ... . . . 

| How Sad a Soul ... | 

= Hoit; sad a soul endowed io me j| 

3 [rom father utito son, • 9 

| To be the place thal must contain § 

1 So many sufferinqs ... 1 

9 1 

I I 

| How sad a soul urithout a goal, I 

| And [rom what lifeless clay, ’ 1 

3 Thai after often being âectived 5 

= Persists to hope iu vain? 9 

i 1 

| Hoio can y ou, soul, not feel accursed S 

1 To bear eternul cares ? 1 

§ O, waves of the mysterious sea , 1 

§ Come cany me with you. . i 

| ftranslated by | 

f EGLANTINA DASCHIEVfCI) I 

. .... mm .111.. 












DRUM 


Page 7 


VICTIMĂ NEVINOVATĂ 

de MAftDARIE^OPINCIUC 

(Continuare din Nr. 4 ) 



-V’am căutat la Suceava . . 

Călcăm amândoi peste 
ogoare, prin păpuşoi şi carto¬ 
fi cu iamenele suflecate. 
Băiatul are destul necaz au 
ac ţie după mine. Merg repede, 
ca să obosesc, să uit de tonte 
cale •;<■ învârt în sufletul meu. 
Dincolo de Tcişor, ocolim pe 
|a fântâna Uraniul, ţii dc-acolo 
Intrăm în Zahareţtî. La casa 
lui Frânai, oameni mulţi. Por¬ 
ţile stau mari deschise şi sub 
perete e o cruce mare de lemn, 
aşteptând să fie pusă strajă 
la capul lui Vasile. 

—Mi-s’a dus băiatul, dragă 
Mardarie, îmî plânge cu ho¬ 
hote, în loc de bun venit, 
Badea Gheorghe, Intru în 
casa pregătită de ultima săr¬ 
bătoare pentm Vasile. Par’că 
plâng şi ferestrele şi scoar¬ 
ţele pe pereţi. Icoanele îmi 
par negre de durere. Pe masă, 
cu capul spre răsărit, stă 
Vasile. Lung, alb, îmbrăcat 
de sărbătoare, cu ochii în¬ 
chişi. In mană are o cruce 
mică. Pe piept o icoană. La 
capul lui stă mama Maria şi 
plânge încet, Istovită, La 
picioare, toată familia Schley, 
cu feţele inundate dc lacrimi. 
Apoi se întinde tăcere grea. 
Pâcâie numai para lumânărilor. 
Din când în când aud. un "paş- 
tclc măsii de viaţă", scăpat 
printre dinţi de domnul Şphlcy, 
De atâtea lacrimi, rni-s’a pus. 
o ceaţă pe ochi. Dc-ahîa găs¬ 
esc mâna lui Vasile să f-o 
strâng pentru cea din urma 
oară să sărut icoana şi nA 

uşă vî: 

Gheorghe: I H 

—Nu mi-1 lua, părinte, 
mi-1 lua , . . 

—Nu ţi-1 iau eu, Bade, 
Gheorghe. Ţi-I’a iuat Dumne¬ 
zeu, Ştie El decc . , . 

începe slujba înmormântării, 
cu fum de tămâie, cu lacrimi 
şi cântece. Vasile c acum în 
sicriu. Mama .Maria plânge şi 
nu ne lasă să-I ridicăm. Badea 
Gheorghe se uită năuc, de¬ 
parte. In glas de clopote, îl. 
ducem până la biserica. Preo¬ 
tul încearcă să vorbească, dar 


uu reuşeşte Hă spună printre 
lacrimi decât; "Scoală, Vasile, 
să vezi ce laşi în urmă . . ." 
Pornim spre cimitir. Trecem 
ultimul xh! de pânză. Vasile 
e Mcoborît in locul Ini cel de 
pe urmă. Se fâCG tăcere grea. 
Moartea îşi fâlfâie aripile ne¬ 
gre [H'ste întreaga adunare, 
Kaitais Za hai ie se ridica să 

T 

VOtbrâncii în numele colegi lot 
şi prietenilor lui Vasile; 

—Va,si le n'a murit iu zadar. 
Moartea lui va du roade. Roiulc* 
<:r voi ajuta acestui neam sa 
SC ridice pe culmi nebânuite. 
Moartea l’a legat şi ne leagă 
şi pc no! cu cri caic au suferii 
împreună cu el în temniţa deln 
Suceava, Să ne rugam cu toţii 
pentru liniştea lui, pentru odi¬ 
hna lui veşnică.” 

Ies din cimitir, ud dc- 
atâtea lacrimi. Badea Gheorghe 
tna ajunge din urmă şi ma in¬ 
vită la praznic. 

—Nu mai pol, Bade Gheor¬ 
ghe. Am nevoie să fiu singur, 
lartă-mâ . , . 

—Du-tc cu Dumnezeu, 
dragă Mardarie, că eşti băiat 
bun. 

Pornesc pc acclaş drum, 
peste câmpuri, înapoi spre 
casă. Nu mai [tot plânge. A- 

cceaşi amară şi chinuitoare 
întrebare îmi stăruie în minte, 
în inimă: 

—Decc a trebuit să moară? 
Cui foloseşte asta? F&rtăiş n 
spus că moartea lui Vasile va 
folosi neamului. Dar cum? 

înaintez prin pânile ogo- 

i uf r ’n nil uf 1 f' *11 i.\i m 


mine, îmi vine un răspuns: 

—Foloseşte prin aceea 
câ'n capul şi'n inima la încep 
să se învârtă gânduri despre 
neam. Neamul pc care jertfele 
îl vor ajuta să se găsească, 
să urce spre culmi nebânuite,. 
Moartea lui Vasile e un în¬ 
ceput de lume . . . 

Undeva, într'un colţ al 
inimii se face un pic dc lumi¬ 
nă. Mă simt mângâiat. Moartea 
lui Vasile nu mi-se mai parc 
atât dc năprasnică. F. ca o 
deschidere de drum . . . 

' ""-— " r ”■ 

-U** '^ > * i ^^^**^**** s ^* ‘ ** * *** * * m f f g- f. f f- f f- fg-gr f W-9 X -X J J 

AMŞRG 

Când fruntea-ţi peste mâna mea sc’nchină, 
ma, naJţ coloană’n vastele a zur uri, 
ca ploaia tâmplei tale dc lumină 
în mine s’o culeg de-apururi. 

MIRCEA STREINUL 






DIN MIRIŞTEA 


COPILĂRIEI 


Oricând am un gram dc timp, cobor în scorbura luminii, din 
miriştea copilăriei, Şi-acolo, ,pe drumul regăsirii, des grop 
atâtea icoane încât nu ştiu de-i bine să Zâmbesc ori să bo¬ 
cesc pe rama lor. Mă văd pitică, sub înaltul zilelor, ne ştiind 
decc plânge primăvara câteodată, decc gârla se supără, iar, 
vecinii gesticulea-ză mai aprins. Mă întreb: de unde vine coz¬ 
onacul Haştelor, cu mirosul de f/rislos, deţe mă trage mama 
ac părul castaniu pe drumul morţii, înloc dc a-l săruta? Şi decc 
bunica plânge înloc s*o lovească? Ce fericită şi mândră am 
zâmbit de sus, copiilor, eu unica îtUr’o căruţă mortuară, venită 
special dela oraş , . , 

Şi tot fericită sunt că bunica uită a insista sâ-mi spăl 
manile şi să-mi spun păcatele în fiefetre scară. Mă văd adul¬ 
mecând nerăbddţoare timpul pentru a-i prinde fructul maturitâ- 

j* 1 » neghicindu-i amărăciunea pietroasă ce-i ascunde sâm¬ 
burele . , . 

'•. . DO!SA OŞTEASU 




- îmi zic mereu ce splen¬ 
did nr fi fost dac» Atghczi, 
înloc s/t si* cheltuiască In jx>- 
lltîc şt s/i se proslituicze, 
In tn ni iul politrucii şi ororile 
partinice, ar fi mărturisit cum 
a ajuns dîneo o dc cuvintele 
sparte şi goale, în luminii 
mântuitoare n Cimitirului. Hu¬ 
na Vestire, cum a dat dc o- 
menia şi limpezimea metaforei 
din f/c ai cu mine, vântule? 
F.l şi-a consumat bătrâneţea 
vfinzâiidu sc, muşcând diseci 
pecarr-i ştia drepţi şi nevino¬ 
vaţi, scuipând morminte din 
care neamul nostru va învia 
cândva, strivind cruci menite 
s/i paveze marile drumuri de 
mât îre ale vi docului românesc. 
In ciuda structuri lui dc 
cumplită cutră şi lepră levan¬ 
tină, Arghczî a fost unul din 
puţinii noştri (tiulori. Cum i-a 
venit această ştire ar fi fost 
cu mult mai interesant, decât 
fabulele furate dela cioloveci, 
pline de desgustătoare clişee 
şi îmbăiaturi. A murit şi Ar-, 
girezi, (ruşinos, pentru totde¬ 
auna) fără să-şi fi seim drumul 
spre Damasc, Ptiu aceasta 
literele româneşti rămân s,i 
race. Ce crud a foşt destinul, 
cu noi, astupându-ae sub a- 
ccşti amarnici ani dc invazie 
şt teroare rusească, Va suna 
cândva trâmbiţa liberării, dar 
ne va lua mult să ne curăţim 
de lepra mişel iei, de satanis¬ 
mul comunist, în ştire se po¬ 
ate greşi la orice nivel. Şi se 
poate cădea cumplit, defin iliv, 
Kifkc ji murii p<* drum, îsbîn- 





VASILE POSTEUCA 

"ortodoxul” Iustin ian Marina 
nu ar fi greu dc înţolea că 
biserica n fost elementul de 
baza în menţinerea şî sus¬ 
ţinerea naţionalităţii noastre 
iu afara hotarelor, (.'ine ar 
putea sări în ajutorul fraţilor 
bănăţeni acum? Vlădicii noş¬ 
tri din exil, mobilizând gene¬ 
rozitatea Românilor americ¬ 
ani? Fiecare dintre noi cu în¬ 
ţelegerea, cu o danie, eu ru¬ 
găciunea şi un cuvânt bun, 
mereu atent şi prezent? S’ar 

putea. . . 

• • • • 

-Nc ispiteşte: mereu, ca Q 

însemnare de căpătai, ucela- 
răţia îndrăncaţâ şi profetică 
a Gencraului De Gaullc, în 

1*747, către (îe ne rabd Rades- 
eu, Era la o săptămână după 
semnarea tratatului de pace. 
Generalul Rădescu, ultimul 
prim-mi nistru liber român, ac, 
îndrepta plin de iluzii şi spe¬ 
ranţe spre Statele Unite: "Iţi, 
faci iluzii", a zis Dc Gaullc," 
eu am trăit experienţa amară 
aşaziselor "guverne” în exil-. 
Nimic nu va ieşi din această 
chestiune. Dela anglo-saxoni 
nu te poţi aştepta la nimic.. 
Fi au fost complici la împăr¬ 
ţirea Europei în două. Doar 
Franţa poate să protesteze, 
pcntrucă Franţa n’a participat 
la această crimă. Menţineţi 
flacăra aprinsă. K totul ec 
puteţi face. Franţa c în deca¬ 
denţă. Dar voi fi rechemat la 
putere pentru problema Alge¬ 
riei. Voi stabiliza francul şi 

imn i ii fji r i î ^ 


lins tos. 
împuţindu-nc toată istoria, 
semnând contracte cu Satan 
luând bani . . . 



• * * * 


— Numai aşa, spre ştire; 
Avem în Banatul jugoslav nu¬ 
mai M preoţi, bătrâni peste 
60 de ani, servind 49 dc sate 
şi dc bună seamă lot atâtea, 
biserici. Cu politica raişelpi- 

că a Iui Tito, satele ni-sc 

W # 

pusticsc prin emigrare şi bi¬ 
sericile sunt închise. Tinerii, 
studenţi români nu sunt primi¬ 
ţi la teologie. Din ţară nu mai. 
vin preoţi. Politrucii dela Bu¬ 
cureşti îşi închipuie câ-l în- 
genunche pe Dumnezeu, Iar 
casapul dela Belgrad ştie că. 
prin asta ucide definitiv ne¬ 
amul românesc în Banatul r㬠
mas înstrăinat. Nici pentru 


mi talc. Nicî o altă ţară nu o 
va face. Numai Franţa va lyp 
steagul eliberării României", 
Ca un splendid steag ale c㬠
rui lozinci în parte s’au îm¬ 
plinit! Un steag, cu un colţ 
încă sonorizat şi fluturat de 
vântul nădejdii . , . 


* * * 


—Numai cu mare greu nc 
lăsăm ispitiţi să comentăm 
lăturătura din ţară (cum î-ar 
zice, la un şfichi bun, Conu 
Ghiţă Racovcanu.) Se mâzg㬠
leşte acolo încă partinic, la 
ordin,..tămâindu-1 pc “marele 
Stal in", Ungând pe ice şi pe 
dincolo socialismul, dacă nu 
direct comunismul, pentru a 
fi înj/itm cu "Nicoşor avea q 
tobă,” cu o satanică duplici¬ 
tate între pretenţie şi fire. 


REGĂSIRE 

Trimis dc Dumnezeu 
Printre noi, pclpământ, 

In uraganul timpului greu, 
implinit-ai cuvânt. . . . 

Pentru învierea neamului român 
încătuşat, obidit, 

Urcat-ai (lologote, spre mit. 

Şi din lacrimi şi prigoane ai zidării 
Vocale de dor ce rămân. 

Azi, sfânt din (coane, 

Ne’nveţi linişti şi măreţii româneşti. 

Iţi răsar sori din piroane, 

Şi din rugul nopţii dela Tâncâbeşti, 

Ne intri în inimă. Eşti, . . , 

Al. PETRE-SILISTREANU 


aass%%9 


yyy vvswvn 



yyysssx 


Toiul, chiar seri Morile dc rc- 
comundaţie, pentru nuşliiu iue 
zevzec partinic, semnate tic 
Noi ca ori Crainic, dş Radu 
Gyr ori Dumitre sai-Borşu, 
pentru » mobiliza bunăvoinţe 
dîn Vest, sunt silite şi silni¬ 
cite, Hună gângav, au izul pi¬ 
părat de ploşniţă prea plină 
de sânge, pe perete rece de 

celula în care moare un neom 
întreg. Lăturătura nu se o- 
rreşte în faţa tainei. Totul e 
călcat în picioare, cu obrăz¬ 
nicie de politruc, cu violenţa 
nebunului care a rupi legea şi 
se desfată în fărădelege. In 
Contemporanul (10 Ianuarie 
1969) Gco Bogza, de-o pildă, 

îşi arogă cumplita obrăznicie 
de a invţx'a mila lui Dumne¬ 
zeu, într’un psalm (psalm de 
blestem şi dc mucegai, ca!n 
Arghozi, poate) pentrucă n’a 
căzţlt pradă lăcomiei. I?« r 
cci- uciderea unui neam întreg 
decât lăcomie? Ori, băutul 
sângelui n’arc nimic dc-aface 
cu lăcomia? Cu sfineterul min¬ 
tal şi sufletesc slăbit la ex¬ 
trem, Geo recunoaşte: "Tc-am 
mâniat rău, Doamne”. Dar îşi 
ia absolvire, dela partid: “N’a. 
fost lacom". A semnat num T 
ai teroarea şi uciderile, a par-, 
t ici pat cu masele. Dar ca doc¬ 
trinar, ca unul care ştia cc-i 
comunismul, care ştia cine a 
fost lepra de Marx, care ştia 
bine cinc-s Ruşii şi cc ni 
paşte în mergerea cu ci. Du¬ 
pă 20 de ani dc amarnică că- 
săpic, Satan o dă pe limba 
smirnicUor, strigă "Doamne, 
Doamne". Intr 1 adevăr, în ţară, 
a'a întâmplat ceva grav. Co¬ 
munismul a reuşit sănc sata- 
nizeze. Ieşirea dîn acest ble¬ 
stem, întoarcerea la omenie, 
MMi eereolMtlUii 
veacuri de plâns în genunchi, 
de umilinţă eristică. Ca şi 
Iustini am Marina, acest preot 
al literelor şt al cuvântului, 
durut, poartă pistoale mosco¬ 
vite şi partinice sub patra¬ 
firul metaforei, îl îa în deşert 
pe Dumnezeu, 

Şî am iubit odată, în ar- 
dorilc tinereţii, în cumplitele 
intensităţi ale revoltei contra 
răului dela palat şi contra 
corupţiei politice, acele “Ţăr\ 

de foc, de piatr㠺i dc p㬠
mânt" ale lui Geo Bogza în 
care te durea, îţi crăpa capul 
de atâta sărăcie şî nedreptate. 
Urcam în 1935 pe Rarău, cu 
fratele lui Geo Bogza, emerit 
profesor de filosofic, un tepip- 
licr al dacismului cum n’am 
avut dela Pârvan încoace, şi 
după ore de ascultare şi adân¬ 
că desfătare, de botez şi ini¬ 
ţiere în _ măreţiile tăcerii 
dacice, l’am întrebat: - dar 
fratele Dv. dece nu se treze¬ 
şte? Mi ~<i răspuns dcabia 
după ce am ajuns la schitul 
Rarău: - El nu poate crede în 
Dumnezeu. 

Şi, acum vine ca o insultă 
M psalmul”, Numele lui Duiji- 
ne/.eu e luat in deşert, prtntr’c 
cumplită minciună şi sfidarp; 
M n'am fost, nu sunt lacom”, 
Este o linie de distincţie, c 
nuanţă de omenie, dincolo de 
care toată metafora reseristâ 
e condamnată, jugulată dt 
sens, cu capul crăpat, dar nu 
de durere şi suferinţă, ci dc 
satanism, dc impostură par. 
timcă, de sminteala celor cc 
vorbesc aiurea, crezând ci 
pOt continua spălarea la creier 
N’am citit nimic mai grotesc 
în ultimii 20 de ani decâ’ 
aceasta bâiguială satanică 
















cu titlu de psalm, a lui Geo 
Bogza, Simţi că-ţi crapă capul. 


* * * * 


— Dela Munchen, din par¬ 
tea Grupului Român de Studii 
(Rumanische Studiengruppe) 
primim, cu mare mulţumire şi. 
recunoştinţă, următoarele căr¬ 
ţi, retipărite, pentru documen¬ 
tarea problemelor naţionalit㬠
ţii şi libertăţii româneşti: 1. 
G.I. Brătianu, Ein Ratsel und 
ein Wund'er der Geschichte: 
das rumânische Volk. Buka- 
rest, 1942; 2. Prof, S. Mehe¬ 
dinţi, Was ist Siebenburgen?, 
Bukarest, 1941; 3. Dr. Ion 
Frunză, Bessarabien, Ruman¬ 
ische Rechte und Leistungen, 
Bukarest, 1941; 4. Dr. Ion I. 
Nistor, Die Vereinigung der 
Bukowina mit Rqmanien, Ver- 
lag “Bucovina”, Bukarest, 
1941; 5. Viktor Orendi-Hom- 
enau, Madjarîsches, allzumad- 
jarisches, Ein kleiner Beitrag 
zur Minderhei ten frage în Un- 
gam, Bukarest, 1940; 6. 

Zenobîus Păcii şanu, Was 
hei sst ungarische Natîonali- 
tat? Wîe man Ungar werden 
konnte. Bukarest, 1941. 


* * * * 


— Poate e bine să dăm şi 
noi, pentru prieteni şî duş¬ 
mani, pentru cei ce dorm ori, 
se lasă narcotizaţi de formu¬ 
lele umanitariste ale comunis¬ 
mului marxist, aceste cuvînte- 
doctrină ale şefului comuniş¬ 
tilor americani: Visez ora când 
ultimul Congressman va fi 
gâtuit cu maţele ultimului 
predicator-, şî, deoarece creş¬ 
tinii iubesc, se pare, a cânta 
despre sânge, dece sa nu le 
dăm o leacă de sânge? Tăiaţi 
gâtiţele copiilor lor şi târâţi - 


Iese, peste aravom, şi Jăsaţi-i 
sa se înece în propriul lor 
sânge; şi atunci să vedem 
dacă Ie va mai face plăcere 
să cânte aceste imnuri. Gus 
Hali (la înmormântarea lui 
Eugen Denis, Februarie, 1961). 
Somn, dulce fraţilor! Gus Hali 
se plimbă prin cartierele latine 
şi educă tineretul universitar,, 
rătăceşte şi otrăveşte pe con¬ 
ducătorii de mâne ai omenirii. 


* * * * 


— La celălalt pol al umani¬ 
tăţii, unde comunismul a ucis. 
de-a cum libertatea, se în¬ 
scrie protestul cutrmurâtor al. 
lui Jan Palach, tânărul ceho¬ 
slovac care vrea să ne înveţe 
ce-am uitat. Cel mai frumos 
poem. de libertate interioară 
ce s’a scris în ultimii 20 de 
ani. Dar şi cel mai amar re¬ 
chizitoriu la adresa vânz㬠
torilor din Yalta, al osânzari- 
'or care dorm şi adună dolari 
cu grebla cea mare. De-acum, 
nouă, tuturor neamuri lor căzute 
în robia comunistă, ca şi'n. 
satanismul vânzării de nea¬ 
muri, din partea celor care-şi 
zic liberi, nu ne mai -rămâne 
decât această armă, a imo - 
larii. Tiranii trebuie aduşi să 
domneasca peste cadavre,* 
până ce duhoarea de came 
arsă îi y& îneca şi trezi la 
omenie. Lucea-fărul Vestului, 
are acum numele de jan Pal¬ 
ach. Omenirea a început a 
arde de vie . . . 


. •'li® fX'-jmSs 




MM 




• Sunt oameni cu diferite 
calităţi. Unii scriu, alţii pun 
mesele la banchete, iar alţii 
ştiu să le organizeze. Spec¬ 
ialiştii în scris nu ştiu de 
toate. Şi nici nu pot sta fermi 
pe o poziţie grea şi nelamodă. 
Caută să nu apară şi*n DRUM 
articole care să-l compromită 
prin lăudarea unor scriitori ca 
C. V. Cheorgkiu, care umblă 
din loc în loc. Din adâncul 
inimii îi doresc DRUM-ului 
drum lung. Un drum bine băt㬠
torit, aşa încât cei ce merg pe 
el să nu găsească gropi ca să 
se împiedice. (Ion Simicin). 


la "Nunta Zamfirei” întră şi 
bătrânii în horă. (V. I.) 


* m * 


mmm 



• Te îmbrăţişez pentru drag¬ 
ostea cu care ai închinat lui 
Chiţd Racovcanu atâtea pagini 
splendide. Nu trebuie uitat. Ar 
fi o crimă. Aici, E PREZENT, 
după cum vezi şi din fotogra¬ 
fiile respective. Dar mai mult 
în inimile noastre. Inutil să- 
ţi spun ce imensă pierdere e 
pentru mine. Am stat amândoi 
înfrăţiţi pe baricadă până în 
ultima clipă. Am avut clipe de 
nedescris, de comuniune de 
gânduri, de planuri de viitor . 

totul într’o ambianţă in¬ 
candescentă, nimbată de 
imensa lui dragoste de neam 

şi ţară. (V. M.) 

* * * 

• A murit Mumiţa, bunica 
de -acasă, din Banatul iugo¬ 
slav. Nu mă pot împăca cu 
acest gând. O văd mereu 
acolo, unde am lăsat-o. La 
fântâna cu lanţ, hrănind păs¬ 
ările şi povestindu-mi, frumos 
cum numai ea ştia, sau venind 
dela oraş cu traista plină de 
bunătăţi. Dacă mă voi duc< 
tn vizită, înzddar îi v* 
tina crucea, rugând-o să nu 
stea supărată. Azi noapte am 
visat că am întrat în .curte, 
chemând-o, dornică să-i aud 
glasul. Mi-a răspuns: Fată, 
mi-s aici. Vine mumiţa ta 
dăloc. Par’că am auzit glas 
de îngeri. II port şi acum în 

mine . . . (D.O.) 

* * * 

• Vremile au fost grele, 
uneori pline de întâmplări ne¬ 
lămurite, alteori de lumini ce 
nu le pricepeam. Dar mai ales 
m’am îmbulzit în treburi care 
au ajuns să mă stăpânească, 
ca un bolovan pornit pe o 
coastă. Am văzut că. continui 
să te sbaţi, sg te frămânţi, 
să eguţi să-ţi împlineşti 
DRUM-ul şi drumul tău care, 
printre atâţia chemaţi, a 
rămas treaba celor nespus de, 
puţini. Printre cei prea pu¬ 
ţini, tu eşti uneori singur. 
Ţi-se cuvine cinstire, dgr 
asta nu i-i dată omului s*o 

aibă decât prea rar. (N . P.) 

• • # 

• Iţi alătur pentru DRUM 
un cec de 40 de Mărci, drept 
modestă contribuţie. DRUM 
se bucură în general de o 
bună apreciere şi ar fi de. 
dorit să apară cât mai regu¬ 
lat. înţeleg unele dificultăţi, 
dar sunt convins că vei şti 

să le meştereşti. (C. N.) 

* # * 

• Am trăit şi momentul 
unic al sosirii celor trei as- 
tronauţi dela lună. Succesul 
nu poate fi lămurit în cuvinte A 
Ei au avut ajutorul lui Dum¬ 
nezeu. Azi, am primit DRUM . 
Bun. Cu darul dela Dumnezeu 
va ajunge perfect. Sper să vin 
şi eu cu o contribuţie, deşi 
sunt bătrân şi nu mai am în¬ 
demânare, ca mai înainte . Dar 


• Sd-fî dea Bunul Dumne¬ 
zeu sănătate de fier să poţi 
duce . la victorie deplină 
DRUM-ul, nou trasat, pentru 
unitatea exilului şi eliberarea 
cât mai grabnică a ţării no¬ 
astre scumpe. Iţi citesc cu 
multă plăcere foaia, găsind 
hrană sufletească. Este greu 
azi să poţi mulţumi acest, 
exil răsleţit pe atâtea co¬ 
clauri, şi răvăşit în puzderia 
de opinii şi ambiţii a atâtor 
conducători. Un pericol şi 
mai mare vine din tendinţa 
promovări! unei coexistenţe, 
greşit înţeleasă, cu ţelul pre¬ 
cis de a anihila bruma de re¬ 
zistenţă activă, conştientă, 

ce-a mai rămas. (T. B.) 

* * * 

• Mi-a venit toamna pe 
deal cu mici limpezimi spirit- 
uale. In cetatea eului caut al 
doilea azil, ca un copil fl㬠
mând scâncind mila îndurării. 
In felul meu caut să fiu mereu 
altul, că suni departe de a fi 
unul şi mereu acelaş. Pe fra¬ 
ţii din exil îi iert fiindcă ştiu 
că au suferit mult. Dar nu mă 
iartă ei, fiindcă din zi în zi 
tot mai puţin le seamăn, cău¬ 
tând să mă realizez pe mine, 
găsind primitivă activitatea 
lor care constă în discuţii 
lungi, cu ceasurile, având ca. 
obiect calomnierea absentu¬ 
lui. (7. CA 

* * * 


Să-ţi dea Dumnezeu 


masele în armatele diavolu¬ 
lui, în iadul urii. Ce ne facem 
cu sfinţii care în majoritatea 
cazurilor au ajuns la mântuire 
şi sfinţenie prin mortificare? 
Bineînţeles, mortificarea lor 
era voluntară. Şi, cred că vor¬ 
beşti de mulţimi, de neamuri, 
nu de cei aleşi, nu de elite. 

(T. M.) 


* * * 


• O veste tristă ne-a venit 
din Atena. Todi (The odor 
Zuca) a murit. Suntem foarte 
îngrijoraţi de Oltea. Ne-av, 
trimis doar o comunicare sim¬ 
plă, fără amănunte. Dumne¬ 
zeu să-l ierte şi să-i dea linişr 

m * 

tea pe care n’a avut-o nicio¬ 
dată, fiind chinuit până la. 
sfâşiere, de întrebări şi prob¬ 
leme, nedeslegate şi de ner 
deslegat pentru mintea omen¬ 
ească. (f . II.) 


• Veste culturală dela 
Rădăuţi. Aniversarea de 10 
ani dela moartea fostului di¬ 
rector al liceului din Rădăuţi 
până’n 1944, profesor de 
latină şi. greacă, Corneliu 
Hahon. L-am cunoscut bine, 
pe acest Sipeniţean (ţara Si- 
peniţului), născut în comuna 
Nepolocăuţi, după mamă din 
familia Tăutu, deci din mazili , 
Voi scrie câteva rânduri des¬ 
pre el, spre a le publica , Ace¬ 
asta fiindcă numărul intelec¬ 
tualilor români de peste Prut, 
e mic. Nu cunosc ca fiind din 
acele părţi decât pe Dionisie 
Bejan, Mihai şi lancu Zotta, 
Dimitric şi Const. Zoppa 
(Topa), Eugen Păunei şi poe¬ 
tul Ionel Calinciuc, despre 
care a scris Victor Morariu. 

(V. B.) 


ADMINISTRATIVE 


* La apelul lansat de noi 
în Nr. 3, Anul 4 din DRUM, 
pentru a găsi 100 de români 
din lumea liberă, cari să sub¬ 
scrie anual suma de $10.00 
pentru a asigura astfel apari¬ 
ţia regulată a acestei reviste, 
cu nespusă bucurie putem 
mărturisi ca apelul nostru şi-a 
găsit ecoul dorit în inimile, 
fraţilor noştri în care drago¬ 
stea de Neam şi de slova ro¬ 
mânească, nici n’a murit şi 
nici nu s'a ahtiat. Mulţumind 
deci călduros tuturor pentru 
înţelegerea şi sprijinul acor¬ 
dat, dăm puii citaţii lista 
acestor contribuţii ce urma 
să apară în Nr. 4 din DRUM: 

L, Remus Lazar, $10.00; 



portantă. Revista e foarte bine 
scrisă. Când termin cursurile 
(15 Noembrie) voi scrie ceva 
şi-ţi voi trimite. Păstrez cea. 
mai frumoasă amintire fami¬ 
liei şi figurii de boer nobil g 
colonelului B., pe care nu-l 
vom mai vedea. Dintre noi 
“nimeni nu se mai întoarce”. 

(O. G.) 


Stanicei, $5.00; 5. Dumitru 
Nimigeanu, $10.00; 6. Marin. 
Roman, $5.00; 7. Vianor Ben- 
descu, $3.00; 8. Vasile Jed- 
erean, $20.00; 9. Nicolae Câr¬ 
ja, $25.00; 10. Ion Cârja, 


$30.00 

$ 10.00 

$ 10.00 


* * * 


• De câte ori n’am vrut 
să-ţi scriu pre limba celor de 
pe malurile fiului, de unde. 
îmi trag rădăcinile, dar pre¬ 
ocupările cu care mă încarcă 
viaţa nu mi-au dat răgaz. M’am 
înfundat de ani de zile în 
câmpul unor cercetări, în carţ 
împletesc astronomie cumate- 
maticăşi fizică, toate cu ochi 
doftoricesc . Am primit DRUM- 
ul pe care mergi dumneata. E 
acela al multora dintre noi 
care pribegim prin negura 
nesfârşită a exilului. (Dr. S. 

R-) 


* * * 


.• Mulţumesc DRUM-ului 
pentru cinstea ce mi-o face , 
Rămân scump îndatorat . Ur¬ 
măresc cu atgnţie tot conţin¬ 
utul în care-i închisă multă 
minunăţie, ce forţează omul 
spre reflecţie: “Drum Interior, 
Bucurii, Cana americană”. 
M’am oprit îndelung asupra 
celor două condiţii ale liber¬ 
tăţii interioare, ale mântuirii 
omului. Spun drept că m’g 
isbit:.“şi din bucuriile belşu¬ 
gului* sau, hai să-i—zicem 
mai moale, u bunăstarea eco¬ 
nomică”. Am trăit până acum 
din prejudecăţile trecutului 
că numai din chinuirea trupu¬ 
lui se poate ridica omul spre 
Dumnezeu şi mântui. Ori, 
timpurile noastre probează 
contrariul. Mizeria aruncă 


11. Ilariu Voitcu, 

12. Antigona Ghigiu,. 

13. Prof. G. Popescu- 
Botoşani,$10.00; 14. Ion Teo- 
dorescu-Făget, $10.00; 15. 
Pascal Marco, $5.00; 16. Ion 
Cheian,*$ 10.00; 17. Bendescu 
Vianor, $10.00; 18. Chather- 
ine Mager, $10.00; 19. Nick 
Tecău, $10.00; 20. Prof. Ilîe 
Smultea, $5.00; 21. Doina 
Oşteanu, $10.00; 22. Prof. 
Trai an Ocneanu, $10.00; 23. 
Gabriel Ivaşcu, $10.00; 24. 
Chiriiă Ciuntu, $10.00; 25. 
Cutumina Stavre, $10.00; 26. 
Vasile Moussou, $5.00; 27. 
George Bocioaga, $10.00; 28. 
John Covinea, $10.00; 29, 
George Funartu, $10.00; 30. 
Vasile Jederean, $10.00; 31. 
Păr. Nicolae Zelea, $10.00; 
32. Alexandru Fonta, $25.00. 


* In continuare, publicăm, 
contribuţiile primite după a- 
pariţîa Nr. 4 din DRUM, cu 
aceleaşi sincere şi calde 
mulţumiri, pe cari le adresăm 
şi pe această cale, tuturor: 

33. Lucia A. Popovici, 
$30.00; 34. Valeria Drăghice- 
anu, $10.00; 35. Dr. AL Sugă, 
$5.00; 36. Av. C. M., $10.00; 

37. Vasile Jederean, $10,00; 

38. Evdochia Mihai, $10.00; 

39. Nicholas Caramihai, $5.00; 
40.1ng. Sorin Nicolae, $10.00; 
41. Av. Nicolae Amăutu, 
$20.00; 42. George Boian^ 
$10.00; 43. Dr. Const. Naga- 
cevschi, $10.00; 44. Chirilă 
Ciuntu, $10.00; 45. Marin Ro- 

00 ; 

$10.00; 48. Păr. Nicolae Ze¬ 
lea, $10.00; 49. Tony Lupu, 
$10.00; 50. Râul Mari an h 

$10.00; 51. Comandor C. Ab- 
eles, $10.00; 52. Emil Mărcu- 
şiu, $10.00; 53. Ion Călvăraş- 
an, $10.00; 54. George Bulu- 
mete, $10.00; 55. Vianor Ben¬ 
descu, $5.00; 56. Const. Câr¬ 
jă Bologh, $10.00; 57. H. Ma¬ 
tei Hojbotă, $10.00; 58. Ni¬ 
colae Pora, $10.00; 59. Ion de 
Mintiei, $10.00 şt 60. George 
Bălaşu, $10.00. 




* Intrând în anul al 5-lea, 
am reînoit apelul nostru, în 
speranţa câ şi ceilalţi români 
cari primesc regulat revista 
noastră, ne vor acorda spri¬ 
jinul de care avem nevoie 
pentru a ne continua drumul, 
atât în anul acesta, cât şt în 
cei cari vor veni. 

Incăodată deci, tuturor, 
cele mai calde şi sincere mul¬ 
ţumiri. 

ADMINISTRAŢIA 




APARE TRIMESTRIAL - 


Redactori: 


VASILE POSTEUCA 
P.O. Box 105 
Mankato, Minn. 56001 
U.S.A. 


NICOLAE NOVAC 
9406 Farmer Drive 
Highland, Ind. 46322 
U.S.A. 


IONCARJA 
353 West, 53rd Street 

New York, N.Y. 10019 

Abona ment ul. $ 10 i 

Manuscrisele si abonamentele se 
vor trimite numai pe numele si la 
adresa d-lui Vasile Posteuca*