Drum anul 3, nr. 1, ianuarie — martie 1967

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
ANUL 3 — No. 1 

IANUARIE - MARTIE 
- 1967 - 
















Crestături 

de Nicolae PETRA 

Uneori ne prinde amărăciunea; 
Anii, oamenii , vremile, toate par 
a se strânge asupra noastră şi Im- 
potrivă. Nu putem găsi nicăieri 
un semn care să promită cat de 
puţin o linişte ceasurilor de cău¬ 
tare şi de aşteptare prea lungă. 

Tot ce însemnăm din întâmplă¬ 
rile zilelor ce ne incanjoură, în¬ 
dreaptă gândul spre întristare şi 
îl îmbie spre disperare. Sunt gân¬ 
duri de seară, de sfârşit obosit 
de zi, când orice mişcare de aer 
e o furtună şi, potop, o picătui'ă 
de apă. Ne întrebăm bunăoară de 
ce întâlnim în toate publicaţiile 
lumii zise libere şi occidentale, o 
preocupare permanentă şi deose¬ 
bit de atentă la întâmplările din 
Africa. Problemele populaţiei ne¬ 
gre sunt aparent cele mai impor¬ 
tante pentru viitorul civilizaţiei. 
Nu încape îndoială că epoca colo¬ 
nială a însemnat un regim politic 
şi economic care nu face nici o 
cinste marilor naţiuni care pre¬ 
tind să conducă toată omenirea pe 
drumul unei foarte înalte atitu¬ 
dini de morală socială. Populaţia 
continentului african are drept la 
libertate şi la o desvoltare cultu¬ 
rală şi economică pe cart alte na¬ 
ţii o au. 

Ceiace însă pare că nu vrea ni¬ 
meni să radă e enorma disporpor- 
ţie între lipsa de libertate a cetă¬ 
ţeanului de culoare din Rodesia 
şi cel ce trăeşte în ţările subju¬ 
gate şi batjocurile de o ocupaţie 
care a rupt o libertate ce exista, 
a dat neamul înapoi în desvolta- 

2 


rea Im culturală şi economică si 
a fabricat o viaţă falsă, a siluit 
fiinţa lui naturală şi i- a dat o în¬ 
făţişare care nu răspunde nici la 
dorinţele lui de mai bine. nici la 
bucuriile nici la durerile din care 
a trăit toate veacurile istoriei lui. 

De aici nasc amărăciunile noas¬ 
tre. Nu pentru soarta noastră ci 
pentru aceia a unei lumi care pre¬ 
tinde că duce un drapel al liber¬ 
tăţii şi al dreptului de mai bine 
al omenirii întregi şi, i n fond, se 
uită numai acolo unde această 
pretinsă preocupare pentru binele 
tuturora , se potriveşte cu inte- 
rese mici sau mari. ale ei. 

1 apta în Viet Narn a marei na¬ 
ţiuni americane, e un efort care 
trebue lăudat şi ajutat , dar e şi 
el. în acelaş timp , un motiv de 
întrebare. Dacă e justificată ac¬ 
ţiunea din jungla indochină, şi 
este, de ce nu ar fi măcar a mia 
parte, justificat. un efort pe ma¬ 
lurile Dunării? 

In realitate nimeni decât noi 
înşine, nu ne poate ajuta. Nici 
noi, şi nici negri ; nu vom putea 
împlini nimic aşteptând ea mâna 
altora să vină să ne ducă pe o 
cale mai bună. In însăşi războiul 
greu şi tragic din Asia. rezultatul 
nu depinde de efortul armelor a- 
nuricane ci de hotărârea şi deci¬ 
zia nea poporului sudvietnamez 
însuşi de a fi liber şi a-iii lumina 
singuri calea. 

('and citim ziarele şt nu găsim 
nici o Unic scrisă despre suferin¬ 
ţele unor neamuri care se găsesc 
în situaţii mult mai grele decât 
supuşii guvernului din Salishury . 
ne întristăm fără să vrem 

Dacă ne-am gândi lotuşi puţin. 


am pricepe că amărăciunea e nu¬ 
mai oboseală, că am şezut prea 
mult fără să ne mişcăm către o 
încercare serioasă şi puternică de 
afirmare a unei credinţi nestră¬ 
mutate in veşnicia sufletului ro¬ 
mânesc, adevărat, aşa cum trăeşte 
el în adâncuri şi în văzduhuri. 


POEME DIN ÎNCHISORILE TARII 

i 

P R E A J M E 

de Matei SBENGA 

Nicăieri, 

Creste, 

Peste 

Ieri. 

In ciupiciî serii 
Pun flori, 

Uneori, 

Merii. 

Mări în fereşti. 

* 

Clipă şi fum. 

Fumule, cum 

l-ademenşti . . . 

Din pipă. 

Sar priculîci. 

Ridici 
O aripă 

Şi'ncepi, 

Lopătând, 

Alt gând. 

Mai cu ţepi. 


Umbre şi şoapte. 

O lume 
De umede 
Gări în noapte. 

Vărateca 

Boare. 

Poate că 
Moare. 

Şi'n locu-le, altele 
O rază, un vreasc, 
Furnică'n daitele 
Luminii ce nasc. 

Aceste prin brad. 
Imagini de clor. 

Ci, unele sbor. 

Iar altele cad. 

Atâta mai am: 
Minuscule lumi. 

Nu-mi 

Plecaţi dela geam. 

LUMINĂ IN GRÂDNÂ 

Legănând de plante, 

Flori şi diamante* 

Sar prin straturi şi se’ngână, 
Razele mână de mână. 

Somnoroase, din senin. 
Glasurile abia le vin. 

Până când de nerăbdare. 
Încep care mai de care, 

Forfota cu gura plină. 

De culori şi de vocale, 

Să se strige prin grădină, 

Şi să-mi urce pe sandale. 


3 







PRO DOMO 


do V;isiU* POSTEUCA 


Intre răsăritul satanizat, care 
înţelege să trateze numai în ter¬ 
menii lui proprii, schimbând mul¬ 
te faţade, dar nernodif ir aiul nimic, 
absolut nimic, şi între apusul în¬ 
căput pe manile oamenilor, deni'- 
sionar, furându-şi mereu pămân¬ 
tul de sub picioare, exilul se pla¬ 
sează central, in punctul unor per¬ 
manenţe care nici nu merg, nici 
nu vin In punctul permanenţelor 
ce se hrănesc din propria lor esen¬ 
ţa. răspunzând in veşnicia spiritu¬ 
lui. Ca s’o tăiem de-adreptul, tre¬ 
buie sa spunem ca mire răsăritul 
complet sal ani za 1 şi robotizat, 
şi'nlre lumea vestică ce-a luat-o 
pe panta primejdioasă a materi¬ 
alismului, punând m aplicare o 
stranie filosofic a forţelor negre, 
noi ne trezim pe Dealul Crucii, pe 
linia creştină a dragostei de oa¬ 
meni .şi a adevărului c.i oamenii 

sunt fiii lui Dumnezeu. Şi linia 
creştină nu numai ca ne mobili 
zcn/.a. Ka nc mântuie, aratandu- 
ne drum spre înalt, spre ordinea 
naturala a lumii. O asemenea po¬ 
ziţie e apăsată de tristeţea de a 
nu fi nicăieri acasă, m aeesl veac 
al vânzărilor. Dar, privind lucru¬ 
rile la un adânc, destinul cel mai 
frumos e tocmai lipsa de destin. 

Nu vrem sâ dăm sfaturi niniă- 
nii, dar suntem bucuroşi sa ne iu¬ 
tă In im pe această linie creştină, 
eu acei care ştiu că numai adecă 
rul ne poate face liberi Aceasta 
misterioasă corelaţie între liberta¬ 
te si adevar, ne aduce mereu a 


minle de jurămintele eu care ne¬ 
am luat lumea n cap şi ne mustra 
amar când ne dăm după pâr şi ne 
uităm obligaţiile sfinte ale liber¬ 
tăţii. 

Evenimentele politice ne hâr¬ 
tii iese cu perspective miopice, is¬ 
piti ndu-ne de-o parte cu dialog, 
“intoarcere/’ trădare, iar, de alta. 
cu o foarte îndoielnică înţelepţi re, 
mirosind a tarabă, a Anticrist. 
Veacul poate avea interese politi¬ 
ce. Politica e echilibru de forţe, 
invârtitură machiavelica, perfidie 
diplomatică, libertate preacurvita 
Drumul nostru insă, tocmai fiind¬ 
că c la centru, a ieşit din veac. 
( 'na spi c culmi care ne depăşesc 
vieţile lizice, care, in orc dc sin¬ 
gurătate şi de desprindere de lu¬ 
me. ne toarnă n suflete aroma ta¬ 
ro, îmbătătoare, a unei alte di¬ 
mensiuni. 

lata dece crestătura noastră 
vrea să treacă prin inimi, săpân- 
du-se in grinda rul celei mai încă¬ 
păţînate 1 decizii de a rezista pc 
poziţia de centru, de nondialog: 
in convingerea, pe care nimeni şi 
nimic nu ne-o poate clătina» că 
istoria e desfăşurarea voii lui 
Dumnezeu. Toate clădirile poli- 
cianiste de uzi, se vor dărâma 
mâne la adierea celui mai uşor 
vânt al realităţii. Trepăduşii care 
au golit politica, de Dumnezeu, is- 
gnnindu-1 din marile cancelarii 
si batjoeorindu 1. st' vor trezi in 
curând in lata Antei icn adovarate 
(care statui a za prin Constituţie ea 
putere* şi destinele marilor na¬ 
ţiuni vin dela Dumnezeub Şi nu 



omenirii întregi care se va intoar- 


4 


ce la Dumnezeu, trântind la pă¬ 
mânt scroafele satanice din Krem¬ 
lin şi de auirea. precum şi toate 
lucrăturile nefaste ale elicelor 
marxiste, ce tind sa ne depărteze 
de adevăratul drum spre lumină. 

Cât priveşte planul strict româ¬ 
nesc. cei dela Bucureşti, satani- 
zaţi cum sunt. nu mai oOt schim¬ 
ba nimic prin cedarea şi întoarce¬ 
rea noastră. Cu aceasta oi ucid vi¬ 
itorul liber ai neamului. Mane. ci 
vor avea nevoie dc noi. între Ru¬ 
sia si China, viitorul nu e de bol- 
şevizare nici dc chinezi re. Ci de 
reincreştinare. De revenire la fi¬ 
rea şi destinul neamului nostru, 
aşa cum ne-am pomenit din moni¬ 
st ră moşi. Şi cine să înfăptuiască 
aceasta revenire? Acei ce nu mai 
au dimenţiunea libertăţii ao*u cc 
s au pustiit prin ateismul predicat 
de partid? Acei ce-au ucis toată 
elita neamului, pentru a-l robi şi 
întoarce cu faţa spre gotul rusesc'’ 
Pentru a elibera neamul, va fi 
mare nevoie de oameni liberi. 
Chiar dacă aceşti oameni nu vor 


fi la Bucureşti, ca sa fericească 
pe alţii, ci vor rămâne sâ guver¬ 
neze din opoziţie, prin meditaţie 
şi tăcereî 

Drumul acesta interior pc care 
ne-am plasat nu înseamnă renun¬ 
ţare la luptă. Ci mai mult si mai 
efectiv: o intensificare a luptei. 
O mergere furthest out, cuprin¬ 
zând şi aprobând toate nivelurile 
la car»' această “împărţire in do¬ 
uă’’ a lumii sc efectuează. Ne sus- 
tragom politicei vândute, numai 
fiindcă ne dăm seama ea armele 
ei ne mănâncă biruinţa. Sunt mij¬ 
loace care ucid Scopul. Imperiile 
de mii fie ani şl puterea duşmani¬ 
lor nu ne impresionează deloc, 
împărăţia noastră a fost Lsgonită 
din lune a aerasia Par tocmai de 
aceea ea o urnea soluţie a râului 
care s*a împământenit in oameni 
st n neamuri. 


Celor ce ne controlează atitu¬ 
dinile si sunt geloşi pe imaginea 
ruMstră publică, le suntem recu¬ 
noscători Fă ne ajută a merge 
drumul cum se cuvine. 


I) A K II A K A 

In goana cailor nebuni, 
vm crude, hoardele de Huni — 
când norii fulgeră din greu 
durerea pan* la Dumnezeu . 

Si’n chioletelc lor păgânii 
s’asvarl tăind mumelor sănii, 
ce-aleargâ ‘nebunite *n n*xipte 
cu pârul alb 
si crucea*n spate . . . 

In goana cailor nebuni, 
beau sânge, hoardele de Huni . 

Al Petru SlUSTREANU 


5 




MISTERţH 

Ce spirit-rege-al nemuririi 
îndrumă suflet u-mi, făptura 
Să mi-o’nfrâţiască cu natura 
Prin toate coardele simţirii? 

De-asupra capului, sielara 
Cupolă — albastră, scut o port, 
Văd Juna’nzări — un cap de mort 
Urcând şi coborându-şi scara. 

Cu talpa bat pământuri care 
N’aş vrea ţărână sâ mă’ntorc; 
Firul gândirilor il torc 
In jurul axelor stelare. 

Absorb natura, răsfrâng firea, 

In ochii sufletului calm, 

Şi par’eă-aud sublimul psalm 
Ce-1 murmură nemărginirea. 


Şi simt cum din înalte sfere 
Senfiripeazăncet, uşor, 

In firea mea de muritor, 

Inzefiratele mistere. 

Mă pierd ca litera in cartea 
Creată de un supra-zeu 
S’o descifreze toţi, şi eu 

Pe glob— microb ce-1 paşte moartea. 

Sorbind un strop de măreţie 
Mă’nchin pios, plecându-mi fruntea: 
Părinte, noi vom trece puntea 
înspre eterna’mpărăţie. 

Cu semnul sfânt al rugii mele, 

Mai mult misterul mă pătrunde, 

Iar universul îmi răspunde 
Numai cu zâmbete de stele. 

George I. PERDICHI 


"v REINCARNARE 

Am fost aşteptată, 
iată am venit, 

trăirea să încep din amurgit . . . 

Nu, niciodată pe nimeni n } am minţit . 
Nici pe mine . . . 

O voce tainic m’a chemat 
dând sufletului un ultim sărutat 
şi grele sarcini de y mplinit. 

Din toate împlinii câte ceva. 

O leacă . , . Lui sâ-i placă. 

Din rădăcina veşniciei, 
am supt seva. 

Umbra o cununai cu lumini, 

Sfinţii îmi erau vecini . 

Printre ei umblai cu zălogul, 
să-mi schimb braţul, ologul , 
cu altul teafăr, 
să mă întorc luceafăr. 

Dorina IENCIU 


6 


MĂRUL DOMNESC 

de Vasile POSTEUCA 


Mâ văd în lumina şi căldura amiazului. in gradina casei părin¬ 
teşti dela Stăneşti. Mărul domnesc din faţa casei e in floare. Un stog 
uriaş de flori roşii şi albe, de sumzet de albine. De desubt: iarba deasă, 


ţesută in covor verde. De-asupra: împodobind mărul, cerul albastru, 
nesfârşit de adânc, sonor de albastru. 

Mama mâ ridică in sus până ce dau cu faţa'n florile unei crengi, 
apoi, râzând, mă lasă să cad in jos. Mi-i frică, dar prins de fericirea 
acelei luminoase mirări, n’am timp, nici putere, să ţip ori sa plâng. 

J nainte de-a atinge iarba, braţele mamei mâ prind şi mă leagănă, 
acoperindu-mă cu gheorghinele râsului ei plin de dragoste. 

—’ Tata mare, puiule . . . 

Apoi mă svâcneşte iar in sus spre florile mărului. Jocul mă far¬ 
mecă. Văd toate cu sufletul, nu numai cu ochii. Văd până departe n 
albastrul cerului, unde lumina se amestecă’n zumzetul nesfârşit de 
dulce al albinelor, în vraja aromitoare a florilor, şi până adânc in 
pământ. Culorile se ingeamănă, se înmulţesc. La toate astea, se adaugă 
clopoţeii tineri din bucuria şi râsul mamei, verdele desmierdâtor al 
ierbii. E atâta larg în mine, atâta deschidere, încât mâ pierd in toate 


corolele bucuriei şi fericirii din grădină. Ritmul jocului mă îmbată. 
Dându-mă uţa în acest scrânciob al cerului, care’ncepe în ochii mamei 
şi sfârşeşte în muzica infinită a mărului, in neastâmpărul albinelor, 
trăiesc un fel de trezie matură, infinit de lucidă si văzătoare. Mă ştiu: 
în lume şi’n viaţă. Şi toată fiinţa îmi devine un mare cântec. Distanţa 
dintre crengi şi manile mamei e imensă, fără timp. 

Altfel, nu ştiu cum aş descrie această stare. Undeva printre 

silabele ei de lumină şi cântec, începe şi azi, cum începea şi-atunci. 
marea tăcere. 


Cât a durat legănatul mamei, nu pot spune, pentrucă acolo în 
timpul acela, clipa răspundea de bunăseamă în eternitate, si inima 

r J- 

mea era numai fereastră spre depărtările albastre, fermecată de 
muzica aceea a amiazului şi a grădinii, fereastră în una, fără per¬ 
vazuri, fără inlăuntru şi înafară. Bucuria mea ajunsese la atâta 
intensitate şi uitare» încât aruncatul în sus era cădere alinatoare. şi 
căderea sbor spre cerul verde al inimii, în oglinda ierbii. 

Unde erau ceilalţi ai noştri? Eram numai cu mama în acel amiaz de 
taina şi primăvară, în care Dumnezeu a vrut să ma trezească la 
lume. Totul a fost atât de intens şi minunat, încât viaţa mea pe 
pământ, drumul meu cotit, frământat de lacrimi şi pavat cu luceferi, 
de acolo începe. Din incantaţia de rai a acelui amiaz, dela sânul 

J 

mamei şi din sărbătoarea aceea înflorită, plină de muzica albastră a 


7 








sferelor, in care mărul liturghîsia prima litera din alfabetul lui Dum¬ 
nezeu, in altarul unei inimi de copil. 

Intre mama şi mine a vrut destinul sâ aşeze mărul domnesc* 
înflorit. Scălduşca de floare şi cântec, de lumina şi fericire, a acelei 
clipe fără timp, pe care nt am uitat-o niciodată. Din care beau pace 
şi lumină şi azi. Care-mi leagă şi vindecă rănile, şi-mi înseninează 
sufletul oridecâteori mă cutropesc tristeţile şi mă incovoaie nedrep¬ 
tăţile. 

E de-ajuns, într’adevăr, sâ mă întorc cu mintea şi inima, in 
simfonia de culori a acelui amiaz, sa zic: mărul domnesc, pentru ca 
balanţa sufletului să mi-se refacă. Dacă nu mai pot da de-un strop 
din bucuria de atunci, îmi vine in orice caz, pe cale olfactică, briza 
unei mângâieri că nu-s părăsit. Că mâna lui Dumnezeu stă gata să 
mă culeagă, sâ mă legene, să mă scoată iar la luminiş, arătându-mi 
drumul. 

Dacă e adevărat, cum vreau eu să cred. de acord cu toate certi¬ 
tudinile inimii, că trezia de sub mărul înflorit mi-s'a întâmplat la 
vârsta de doi ani, iată că de aproape cincizeci de ani, amiazul acela 
de primăvară, de zumzet însorit şi de culori nepământene, e cea mai 
vie prezenţă a vieţii mele. O prezenţă care’ncepe’n inimă şi-mi inva¬ 
dează toate faldurile fiinţei. Ceva ce mă trece printr’o luminoasă 
intensitate spre o uitare ştiutoare, de armonie şi voie bună, desfiinţând 
total gândul. 

Oricât aş medita asupra lui, acest simbol al raiului: mărul 
înflorit din grădina dela Stăneşti, mă plasează necontenit dincolo de 
gândire. Planul minţii e invadat de căldura inimii, şi limpezit, intr’o 
dimensiune nouă, in care nu este timp, şi’n care spaţiul irare hotare, 
fiind numai vibraţia atotcuprinzătoare a unei mântuitoare bucurii. 


Mi-adue aminte că mai târziu, in fiece primăvară, cum da soarele, 
ieşiam pe prispa casei şi aşteptam să înflorească mărul, să se repete, 
ritrn cosmic, bucuria inimii mele: vederea şi auzirea până departe, 
in cer. Stăm acolo singur, pândind nuanţele mugurilor, trecând, din 
marginea lor, in vis, şi ascultând, cu religiozitate, cântecul luminii, 
freamătul vântului cald, până ce se ivea de-odată, ca o scoborîre de 
cete îngereşti, cu fanfare de rai, împărăţia de floare şi miracol a 
mărului. Atunci mă repeziam în casă şi o anunţam pe mama: 

—A înflorit mărul! A înflorit mărul, mamă . 


* i 


Pe ceilalţi ai noştri, fraţii şi surorile, vestea mea de vătâjel al 
grădinii nu-i impresiona. Mama însă ştia de ce taină-i vorbesc, şi 
venia cu mine pânâ’n prag, să salute, cu faţa aprinsă de bucurie, 
odăjdiile de lumină ale mărului, prestigiul sărbătoresc al grădinii. 

“Da, măi băiete, ne scoboară Dumnezeu raiul pânâ'n pragul 


casei. 


M 


8 


Şi n fiecare an miracolul era mai colorat, mai sonor, mai real 
in cerul inimii mele. 

Iarna, ghemuit sub velinţele serilor lungi, aşteptam somnul, ascul¬ 
tând vânturile reci care isbeau de fereşti crengile uscate ale prunilor, 
şi le auzeam scâncind omeneşte. Şi ascultând mă pomeni am in faţa 
mărului din inima şi amintire. Când mi-] alungau gândurile, zicându- 
mi ca asta-i numai închipuire şi năzăreală, imâ retrăgeam cu el. cu 
toate primă verile lui de glorie şi splendoare, in rădăcini, sub pământ, 
intr’o melodie a tăcerilor, in care bucuriile, sublimate, erau prezente, 
reale, şi aveau, in ştirea şi mirarea mea, nume şi identitate. 

Cu trecerea anilor, umilit şi prigonit, de diferenţa dintre vis şi 
realitate, mi-am dat tot mai mult şi mai bine seama că mărul a 

M 

devenit însuşi centrul sufletului meu. Poarta de cer prin care am 
intrat in viaţă. Poartă pe care inima nu-mi-a inchis-o definitiv nici¬ 
odată. De n’am ^tiut să mă întorc şi să ajung la ea, de nu i-am mai 
auzit şi inţeles mesagiul, a fost totdeauna numai din vina mea. 

Mărul a stat mereu acolo şi m a aşteptat. E şi acum acolo, şi mă 
aşteaptă. 


Nu vreau sâ spun nicicum, nimănui, că întoarcerea, in spirit, sub 
mărul înflorit din copilărie, mi-a fost şi-mi este formula magică prin 
care scap de necazuri şi de rele, biruind adversităţile, atrăgându-mi. 
în balanţa destinului, stelele succesului. Nu asta. Prezenţa mărului, 
cu imensa lui deschidere spre cer, din pragul acelui amiaz de primă¬ 
vară, nu mi-a înlăturat suferinţele şi greşelile, în câmpul de bătaie 
dintre bine şi râu, care este viaţa. Ci m’a întors doar la o dimensiune 
misterioasă a adevărului şi umilinţei, m’a cuminecat din ea, şi mi-a 
ajutat să mă înving, să iau atitudinea justă. Pentrucă in viaţă nu 

interesează evenimentele si situaţiile în care ne aflăm, vrând-nevrând» 

* * t 

ci atitudinea pe care o luăm, in adâncul inimii, in faţa acestor eveni¬ 
mente şi situaţii. Atitudinea justă e totdeauna măcar un sfert, dacă 
nu mai mult, din biruinţă. 

î )ar, înafară de asta, mărul mi-a arătat, permanent, de-alungul 
necazurilor şi spaimelor, in ciuda tuturor ameninţărilor, că există 

mai multă lumină în inima omului sin univers, decât întunerec; mai 

* 

multă dragoste decât ură; mai multă dreptate decât ticăloşie şi asu¬ 
prire; mai multă pace decât tulburare. Şi că, deci, oricum am privi-o 
şi judeca-o. viaţa e posibilă. Şi nu numai atât: ea merită sâ fie trăită, 
împlinită prin suferinţă, limpezită şi sfinţită, minata cu nemurire, 
prin jertfă şi credinţă nelimitată. 



9 



In anii de înstrăinare, de pribegie şi cetăţenie la lume, nu ştiu 
ce s’ar fi ales din mine fără mângâiere şi admonestarea înţeleaptă a 
mărului. Pentru cetitori, s ar putea ca versurile cu care m'am salvat 
dintr'o noapte a unei amare desnâdejdi. să nu fie decât nişte suspine 
oarecare. Pentru mine, ele au însemnat o despicare a inimii împietrite; 
întoarcere in vatra tainei, un pic de mântuire. O lecuire din mii de 
uime şi de ţâţâne cu puroi răscopt: 

Căsuţa veche . , . Stau la geam adese 

Şi-ascult ghiocul zărilor cântând: 

Dulci melodii şi doruri ne’nţelese; 

Si-atâtea raiuri se deschid în gând . . . 

t 

Simt seara cum îşi gudură obrazul 

Pe fruntea mea de vis, învăpăiată, 

Şi liniştite cum pândesc pervazul , 

Să dean tăcerea mea de altădată. 

Visez o casă .. .Voi ajunge mâne? 

E-atâta pace’n pragul ei de dor. 

Din tot ce-a fost, atât îmi mai rămâne: 

Ograda ei cu troscot şi-alior, 

Mireasma ei amară de-avrămeasă. 

M } aplec sub mărul înflorit, mă rog. 

La maica Domnului-Mireasă. 

Din amintiri, petalele — polog — 

Se scutură pe versul meu, pe masă . . . 

Vasile POSTEUCĂ 


Ascultând “Paşi pe omăt” de Debussy 



de Marian BUEHLER 


Tristeţea de-a nu mai fi 

decât urme de paşi ce dispar 

în blana întinsă a omătului liniştit, — 

gingaşa coborîre din ceruri 

a unei nesfârşite bucurii, 

pătată de spaţii. 


Veselia de-a nu mai fi 
decât amintirea fricii 
ce-a luat faţă de gingăşie, 
cu urmele dispărute 
în nesfârşirea omătului întunecat. 

(trad. V. P.) 


1 


io 


0 MÂNĂ SIE NEBUNI 


\ 


Iconostasul zorilor deşerte 

Cu rouă împietrită de stupoare. 

Pe toti acei ce-au stat în nemişcare 
* * 

Se-aşează grosul colb fără iertare. 

O dâră lungă, dâră nesfârşită 
De greu miros şi bale otrăvite 
S'a strecurat prin vetre şi morminte 
Şi-o pâclă prins-a toate'ntr'o clipită. 

Ce searbădă e lumea când nu-i lume 
Şi câtă ură-a prins să încolţească 
Pe un imens pustiu numai de iască 
Unde-un trecut s'a stins în val de spume. 

In locul gol un haos se frământă 
In pleascăeli de limbi înveninate 
Virtuţile-s vândute drept păcate 
Şi-o mână de nebuni joacă şi cântă. 

Ştefan Gheorghe THEODORU 


De legănat gândul 

Cruce’n suflet, 

Cruce pe cer, 

Cruce’n răsuflet, 

Piatră şi ger. 

Cruce-lumină, 
cruce de aur. 
Inima’nchină 
Sacul tezaur. 

Cruce’n veac, 
semn fără umbră. 
Zăbrele desfac 
uiaţa-mi sumbră. 


Cruce’n sânge, 
cruce’n lună. 

Crucea nu plânge. 

Moartea e bună. 

Cruce’n soare, 
aducere-aminte. 

Crucea verde mă doare, 
crucea’n morminte. 

Cruce’n sfârşit 
şi’n nesfârşit. 

Munţi de suit. 

Gând obosit . . . 

Al. Petru SILISTREANU 


11 




RESPONSABILITATEA INTELECTUALILOR SI 

MISIUNEA SCRIITORILOR 

de Ion CÂRJA 


Am luat cunoştinţă cu vie emo¬ 
ţie în toamna anului trecut de 
apelul cald, larg şi împintenat de 
entuziasm nestăvilit pe care nu¬ 
mai un poet mistuit de febre lirice 
de intensă şi înaltă calitate şi 
ancorat in permanenţa unor va¬ 
lori superioare, cum este confra¬ 
tele Nicolae Novac, l-ar fi putut 
concepe. Şi, chemarea pe care 
D-sa o făcea atunci pentru alătu¬ 
rarea tuturor scriitorilor şi artiş¬ 
tilor din America de Nord într’un 
front comun, mai presus de orice 
animozităţi sau discriminări care 

M 

sunt posibile şi se cultivă sub anu¬ 
mite forme, mi s ! a părut că este 
una dintre cele mai lucide şi mai 
eficiente recomandaţii care s’a 
lansat de când există Români pe 
Continentul Nord-American. Dar 
Congresul preconizat de D-sa cu 
ocazia Convenţiei Uniunii şi Ligii 
din Septemvrie 1966 în oraşul 
Detroit, din nu ştim ce motive, n’a 
putut avea loc. 

Văzând însă că ideea aceasta 
este reluată în ultimul număr al 
revistei DRUM de către confra¬ 
tele Nicolae Petra, la rubrica 
ZODII, şi fiindcă colaboratorii şi 
cititorii sunt invitaţi direct la dis¬ 
cuţii libere pe această temă, ne 
permitem a repeta gândurile îm- 
părătăşite anul trecut d-lui Novac. 

Caracterul comunităţilor tutu¬ 
ror naţiunilor din exil, este întru¬ 
câtva similar prin ceea ce au adus 
din ţările respective, anume ceea 


ce am numi noi forţa centrifugă. 
Specifice şi fundamenta] necesare 
pentru orice regim democratic, a- 
ceste forţe îşi au justificarea prin 
însăşi conceptul evoluat al statu¬ 
lui modern al secolului 20, după 
care ideia de libertate este supre¬ 
mul factor de legitimitate a unui 
regim. 

In baza acestor forţe, cei ce 
le-au slujit şi cărora s’au dedicat 
cei mai mulţi dintre cei ce au 
părăsit Ţara, acum ca şi în tim¬ 
purile trecute, au mărturisit cre¬ 
dinţe politice, religioase, orien¬ 
tări sociale şi aspiraţii mai mult 
sau mai puţin în concordanţă cu 
voinţa sinceră a Neamului Româ- 

JP 

nesc, pentru care nimeni nu are 
dreptul, acum şi aici, să-i judece 
dacă au făcut bine sau au făcut 
rău. Singurul care are dreptul a- 
cesta, este Neamul Românesc, 
când va fi liber şi îşi va putea 
exprima voinţa ca atare. 

De aici ni se pare nouă că vine 
toată dihonia între exilaţi: fiecare 
crede că este drept să se facă ju¬ 
decător al faptelor altuia, fără 
să-şi revizuiască câtuşi de puţin 
valoarea contribuţiei pe care a 
avut-o la lupta Neamului de când 
a căzut in cătuşe, precum şi pozi¬ 
ţia pe care o deţine astăzi. Nici¬ 
odată, un exilat politic nu s’a 
putut realiza in refugiu şi nici cel 
puţin această situaţie nu i-a asi¬ 
gurat o carieră viitoare. In Ţară 
— si Tara va fi aceea care va ve- 


12 


rifica oamenii — nimeni nu se va 
putea înfeuda, în anumite privile¬ 
gii în virtutea unor demnităţi de¬ 
functe sau a unor ambiţii nutrite 

*IP 

pe tărâmuri străine unde acestea 
nu au avut câmp de desvoltare. 

In felul acesta văzând lucrurile, 
rezultă clar că în străinătate nu 
avem de împărţit nimic unul cu 
celălalt, în afară de tristetea si 
amărăciunea unui destin bleste¬ 
mat. Dacă în Tară, toti cei ce sunt 

/ JB 

în străinătate azi, au avut idealul 
nobil de a ferici Neamul pe căi 
diferite, rămâne ca aici unde rîd 
aflăm, să înlăturăm varietatea 
căilor, adică centrifugismul de 
care vorbeam, şi să rămânem nu¬ 
mai la ceea ce ne-a fost comun 
tuturor, ceea ce nu este decât 
fericirea Neamului Românesc, a- 
dică lupta pentru eliberarea de¬ 
plină a României. 

Aceasta este cea mai mare do¬ 
vadă de patriotism pe care putem 
să o mărturisim azi. In locul în¬ 
tâi, intelectualii sunt chemaţi să 

* # 

realizeze unificarea forţelor din 
exil, prin înlăturarea a tot ceea 
ce ar mai putea constitui diferen¬ 
de între persoane sau grupări. 


Există o mare şi implacabilă 
responsabilitate a intelectualilor 
din exil în aceste clipe, când încă 
umbre grele ne copleşesc suflete¬ 
le. Scriitorii, care întotdeauna au 
reflectat sbuciumul neliniştilor 

j* 

contemporane lor, şi de data a- 
oeasta trebue să oglindească aces¬ 
te porniri adânci şi arzătoare, care 
ne obligă să ne adunăm rândurile 
si să lucrăm sub îndemnurile ge¬ 
neroase ale unei singure inimi şi 
cu un singur şi puternic braţ. 


Revenind acum la apelul d-lui 
Nicolae Petra pentru convocarea 
unui Congres al Intelectualilor 
din America de Nord, împărtăşim 
această ideie cu tot interesul, aşa 
cum am împărtăşit şi planul d-lui 
Nicolae Novac în toamna anului 
trecut. Dar, după părerea noastră, 
care poate fi dedusă din desvol- 
tarea de mai sus a ideilor, la acest 
Congres ar fi de dorit să parti¬ 
cipe toţi acei intelectuali, indife¬ 
rent că sunt sau nu scriitori sau 
artişti, care trăiesc azi pe Conti¬ 
nentul America de Nord, care ex¬ 
ercită influente în mediul româ- 
nesc în care se află, sau care, 
chiar dacă nu au acest mediu, do¬ 
resc să stabilească contacte vii cu 
toţi acei ce militează pentru cau¬ 
za generaţiei noastre: ELIBERA¬ 
REA ROMÂNIEI DIN SCLAVIA 
COMUNISTA. 

La toţi aceştia ne gândim, ori¬ 
unde s’ar afla ei, fie că sunt mem¬ 
bri ai Uniunii şi Ligii, fie că sunt 
membri ai bisericilor ortodoxe, ca¬ 
tolice, bapsite, sau că sunt in Co¬ 
mitetul National Român, Fundaţia 
Iuliu Maniu sau alte organizaţii 
independente, sau că nu fac parte 
din nici un fel de organizaţie. 

Pe ei îi aşteptăm, căci dorim să 
lucrăm cu totii în comun, pentru 
o cauză comună, cu tot entuzias¬ 
mul şi cu nestrămutata speranţă 
a reînvierii Neamului Românesc 
şi a restabilirii frontierelor sale 
etnice. 



13 






\ ZIUA TA... 

Visul meu ţi-a semănat mii de crizanteme. 

Ele-au crescut drepte, sprijinite de zâmbete, 

Ca'n satul dorului meu. 

Din ele, Septembrie ţi-a împletit cununa fericirii. 

Având panglica nemărginită a dragostei, 

Legată de numele tău, care ştie desmierda. 

In această dimineaţă decorată, 

» * 

Am trimis îngerul idealului 
Să-ţi bată'n geamul dinspre bucurie, 
însoţit de clopotele cerului 
Ce suna'n catedrala toamnei. 

Dorinţa mea îţi scrie pe pragul acestei sărbători. 

Ca orice urma a pribegiei să dispară, 

Odată cu umbra ultimului cârd de cocori. 

Iar unicele lacrimi să-ti fie bruma norilor 

t 

Pe geamul curat al visului. 

Cu acest dar, te voi întâmpina întotdeauna 
Când calendarul amintirii va înflori ziua ta . . . 

Iar seara, cu arcuşui lui Rilke, pe violina speranţelor, 
Voi încerca dinnou o răsplată a zădărniciilor noastre, 
Din marele semn al întrebărilor . . . 


Doina OŞTEA NU 

COLINDĂ 


Colindă, sfântă colindă, 
lîâpeşte-mă iarăşi in tinda 
Căsuţei cu ’nalte fereşti, 

In care de-apururi trăieşti. 

Cu florile dalbe’n ajun, 

Dintre nămeţi, moşneagul bun, 
Cu barba’n chiciură, sloi, 

Cu sania sosea’ntre noi. 


înhămaţi cerbii cei sprinteni. 
Goneau sub ai gerului printeni, 
Sunând clopoţei şi gemând, 
Lăsându-ne daruri, pe rând. 

Sub geamuri copiii de-acum, 
Din Ţara sub beznă şi fum, 
Desmiardă poveşti şi aşteaptă 
Vestirea minunii, cea dreapta. 


Colindă, sfânta colindă , 

Du pruncilor celor din Undă, 
Din Ţara, cea tristă, robită, 
Izbăvirea de-a pururi dorită. 

Ion CÂRJA 


14 


THE ROMANIAN CULTURAL DILEMMA 
IN THE WESTERN HEMISPHERE 

by Eli POPA 

great impetus to this movement. 


For a number o£ years now there 
ave been scattered efforts through- 
out the Western Hemisphere to pre- 
sent to the public at large something 

about Romanias accomplishments in 

the fine arts. The fact that these ef¬ 
forts have been — and continue to 
be — made is evidence in itself that 
a people too long suppressed, a 
people too modest of its accomp¬ 
lishments for its own good, is burst- 
ing its ethnic boundaries in an effort 
to let the world know that it exists. 

AII of these various efforts are 
good and necessary, whether they be 
exhibitions of Romanian culinary 
art, painting, writing, dancing, sing- 
ing, or whatever else there might be 
that we have to offer, whether these 
efforts be by the rankest of ama- 
teurs, or by the highest academic 
and artistic minds. In a field so long 
neglected, no one must be excluded, 
for the simplest effort adds lo the 
over-all impact of the movement. 

Let us not fool ourselves. There 
definitely is a Romanian cultural 
movement in existence in North and 
South America today. For some, per- 
haps these early beginnings do not 
come up to their own expectations. 
For them tnere should be much more 
done, on a broader and “higher" 
scale. But we must be realistic. 
There is today more being done than 
there was, let us say, ten years ago. 
And we must also admit that the 
appearance of two professional dance 
groups from Romania have given 


If those of us born and living in 
North America do not do as much 
as some of the academic minds might 
expect of us, it is because we have 
been, and still are, seriously hamp- 
ered. Reliable material about Roma¬ 
nia is extremely difficult to find, 
References are inconsistent in large 
part. Those who have come to our 
shores since World War II, have 
given us a very limited amount of 
cultural material that we can use. 
Instead, we have been bombarded 
with political propaganda much of 
the lime, a propaganda that teîls us 
nothing of lasting value regarding 
our heritage. The trulv first effort to 
do something constructive along this 
line was the Coşbuc Centennial just 
ended. Here is an excellent examplo 
of what can be accomplished if minds 
get together and work together on 
some worthwhile projecl. 

In a recent issue of this publica- 
tion Nicolae Petra suggests that a 
Romanian cultural association be 
formed by “intellectuals” in this 
hemisphere. To my mind such a 
closed group. such an exclusive 
group. would do more harm than 
good. That an informai Romanian 
cultural association already exists 
was definitely proved by the Coşbuc 
Centennial, during which manifesta- 
tions appeared on various levels: In 
radio programs, in programs by to¬ 
cai societies of the Union andLeague, 
in programs by church groups, at 


15 







conventions etc., etc. This Centen- 
nial, inspired by Basii Lăpadat and 
the late George Coşbuc (God bless 
both their souls!) brought oul a var- 
iety of talents and desircs on various 
levels that no formally organized 
cultural association could ever have 
done. 

Once a group organizes, it becomes 
exclusive and exclusion is thc last 
thing that a movement of this kind 
needs. It needs to be as inclusive as 
possible. And to keep it all-inclusive, 
no special group of individuals has a 
right to set itself up as representa- 
tive. That's exactly what would hap- 
pen if tlie intellectuals decided to 
bând together into an organization 
with a fancy title. If our intellectu¬ 
als want to be of real service in an 
undertaking in which for too many 
years we have been left to our own 
devices, thev must continue to plan 
and execute more of the same kind 
of festivities as the Coşbuc Centen- 
nial, 

Romanians in the Western Hemis- 
phere are already weakened to the 
danger point by too many organiza¬ 
ţi ons, too many small, exclusive 
groups that lose sight of the real is- 
sues in their preoccupations with 
committees, rules and regulations, 
elections, and what have you. Little 
time remains for doing what should 
and needs to be done, One more Ro- 
manian organization would be one 
more too manv. The scope of a cul¬ 
tural movement must be on as broad 
a scale as possible. It must remain 
unfettered by the walls of exclusive- 
ness. Its terms of existence eannot bp 
dictated by any one group that sin- 
gles itself out to point the way. 


Wlien that happens, atrophy has al- 
ready bcgun. 

With the recent changes in Amer¬ 
ican immigration laws, there will 
soon be a heavy influx of Romanian 
immigrants to the United States. 

Their first im puise will be to seek 
out communities where they know 
there exist ethnic activities of one 
kind or another, just as other immi¬ 
grants before them have done. But 
upon arriving in these areas, what 
will they find? They will find dozens 
of small groups, all bearing the la- f 

bel “Romanian,” and having certain 
characteristics in common, none of 
which have the slightest relationship 
to the expected ethnic atmosphere. 

They will find dull meetings, petty 

arguments, ridiculous jealousies, in- 
ter-group rivalries, and individual 
maneuverings to reach the top of 
one's own small group. Completely 
disillusioned, these newly-arrived im¬ 
migrants will go the way of many 
otliers and get lost. The aridity of 
the Romanian cultural desert in 
which we live so much of the time 
will drive them to it. 



16 


POEŢI ROMÂNI IN LIMBI STREINE 


OSTERN 

Irgendwo, in weiter Ferne, 

Lăuten ijetzt die Osterglocken, 

Doch ich kann heut’ meinem Herzen 
Keinen frohen Klang entlocken. 

All mein Sinnen , al mein Sehnen 
Sind wie Vogel in der Wilste, — 

Milder wird der Schlag der Fliigel, 

Nirgends die ersehnte Kiiste . . . 

Ostern . . / Blos Erinnerungen ! . . 

Doch auch diese schwinden, sterben . . . 
Stttmpfsirwiip zeichn’ ich die Tage 
Auf dem Lebensstab mit Kerben. 

Und sie kommen und sie gehen 
Hastig — einer gleich dem andern — 

Und mit ihnen unsrem Ende 
Eilig wir entgegenwandern, 

Raueh , Fabrilcen und Maschinen 
Fremd und hăsslich mich t tmgebe^i; 

Schmerzhajt geb’ ich meine Seele 
Um das Stilckchen Brot zum leben. 

Stiiek jur Stiick verkaujt’ ich tăglich 
Meines Herzens Ideale, 

Spărlich war der Preis und bitter, 

Falsch die Milnzen, alle, alle. 

Klăglich hallen meine Schritte 
Auf dem Weg den ich heut 3 gehe . 

Einsam in der Menschenmenge 
Einer Welt d’ich nicht verstehe. 

"Ostern'' — ies'ich im Kalender. — 

Ach, mie klingt's so jalsch , so leerl 

Meines He7 % zens Osterglocken 

Sind verstummt, — lătiten nicht mehr . . . 

Nilcolae IANCU-PALTINIŞANU 


17 













































Le Petit Prince 


Comme j’ai oublie tout bonheur, 

Dans mes heures de reve, ou je pleure, 

Je te dessinerai une fleur 
Au bord de mon centre d'abscence; 

Une fleur qui embrace le soleil, et s elance 
Le calice comme une chanson d’amour 
Dans l'infini qui l’entoure . . . 


Et la fleur sera entre nous 
Doux chuchotement de cailloux 
Au fond d'une jeune riviere: 

Chuchotement mysterieux qui s’avere 
A etre plus que Ies mots d’un poeme, 

Quelque chose qui laboure le coeur et le seme, 
Et recolte dans une musicale ouverture 
des aromes de ble mur . . . 


Peut-etre que nous rencontrant une fois, 
L’interieur nous empruntera-t-il sa voix 
Pour nous achever l’unite 
Dans le saint deşire qui nous cree 
Et nous fait aimer a jamais . . . 


Mais Ies portes sont fermees et j’ai peur. 
Si je parlais le language du bonheur, 
je pourrais regarder 1’etoile et te dire 
Le delire qui me revele ton sourire, 

Rose. mon unique fleur, 

Divin instant de grandeur 
Et dernier reve de ma lyre . . . 


_Trouver le mot juste, cest mourir . . . 

I 


Vasi 1 e P( STEUCA 


MOTHER 

by George Coşbuc (1866-1918) 


)ver the fords the waters play, 
Thundering in their madness; 
Tall poplars in the twilight sway, 
Chanting eter nai sadness. 
Along the river footpaths twine 
Up to the ancient gristmill, 
And in our cottage, mother mine, 
I see you sitting there still. 


You spin . Within the fireplace, 

C?'ackling to keep from dying, 
Three burning faggots light your face, 
Their flame so softly sighing, 

Now, suddenly, it flares anew 

As though the embers fighting 
To slay the dark surrounding you, 
Then all the corners lighting . 


Beside you sit my si sters two, 

Spinning with firm endeavo'i'; 

Our father dead, they have but you. 

And George seems gone forever . 

Then one of them begins to teii 
A tale about a griffin; 

Lost in deep thought, far from their speli, 
You twitch and only listen. 


The thread around your spindle breaks 
Under the nervous te?ision; 

Your muttering no meaning makes, 

Eyes fiii with apprehension. 

The spindle drops — you do not care — 
It rolis and then unravels; 

The two young girls in wonder stare 
As you ignore its trauels. 


19 


Oh, no! It is not good to donbt! 

You hurry to the cur tain 

And peer înto the dark without 
To ease your mind uncertain. 

“What do you see, Mother?” they ask. 
“Nothing. ’Twas just a notion — 

Your face becomes a tortured mask 
Of dread and deep emotion 

At long, long last, with heavy head 

And shoulders stooped from fretting: 

"I feel that soon I shall be dead, 

My thoughts are so upsetting! 

You have a brother gone somewhere 
Who all my strength is sapping; 

Just then 1 saw him standing there, 

Upon the window tapping. 

“ ’Twas just a passing whim, 1 gaess — 

TU die ahead of my time . 

If George would come, what happiness! 

Vd live another lifetime! 

No donbt so it was fated me, 

— A thing not of his doing — 

Per hap s God wills that I shouid be 
Without him in my going.” 

Outside the wind howls in its might, 

Daj'k clouds the heavens sweeping: 

You, lonely heart, sit in the night 

While both your girls are sleeping 

And stare into the dying flame 

With tear-filled eyes of yearning , 

Then fall asleep, calling my name, 

To dream of my returning. 

Translation by Eli POPA 


20 


O NECESITATE SPIRITUALĂ: 

ASO VTIA CULTURALĂ ROMÂNĂ-AMERICANĂ 

de Basil LAPADAT-MARCU 

orişicărui Parnas vor întâlni 


Valorile spirituale ale unui po¬ 
por se manifestă prin puterea lor 
intelectuală şi contemplativă, ce, 
prin calităţile lor superioare şi 
extraordinare, timpul le cerne şi 
experienţa le trece prin focul pu¬ 
rificării, şi tot odată, le înalţă la 
un nivel special în societatea na¬ 
ţională. Parte din acest grup spe¬ 
cial, ieşit din sânul unui popor, 
sunt POEŢII şi SCRIITORII, ce 
prin operile lor, o reflecţie a e- 
pocii în care vieţuiesc, proiectea¬ 
ză sentimentele, ideile şi viaţa 
însăşi, aşa cum o înţeleg şi-o simt 
că se prezintă, reliefând-o pe vas¬ 
tul ecran sau spectru literar na¬ 
ţional şi universal. Poeţii şi scri¬ 
itorii unui neam sunt însuşi alu¬ 
atul şi fermentul în permanentă 
prefacere şi devenire a ideilor, te¬ 
melor şi contemplărilor, simţite, 
observate şi cugetate în şi prin 
contactul cu realitatea si irealita- 

j- 

tea. Ar părea exagerat, la o primă 
ochire, când s’ar admite că poeţii 
şi scriitorii sunt premergătorii 
multor idei mari. Şi totuşi, când 
chestiunea se cercetează puţin mai 
profund, evidenţa este foarte gră¬ 
itoare pentru a putea fi combătu¬ 
tă cu uşurinţă. Intr’adevăr, o mul¬ 
ţime de mari vizionari ai omenirii 
au ieşit din rândul poeţilor şi scri¬ 
itorilor, Odată luata calea spre 
literatură, permanenţă şi eterni¬ 
tate, obiectivul spre care se tinde 
este perfecţiunea. Suişul nu-i 
uşor, şi cei ce vor escala piscul 


înaintea lor obstacole cu greu de 
trecut. Acestea însă odată învinse, 
îi vor asigura celui în cauză ne¬ 
murirea, adică, perpetuarea nume¬ 
lui şi-a operilor sale. 

Ocupaţia şi activitatea literară 
nu-i o întreprindere uşoară. Şi, 
orice talentat în direcţia aceasta, 
pe lângă acel mare DAR de a 
compune şi scrie poezie şi proză, 
mai are nevoie de o vastă pregă¬ 
tire intelectuală şi de o profundă 
experienţă a vieţii, atât de utile 
ca arme de ofensivă si defensivă 
şi fortificare spirituală. 

In cursul ultimilor 150 de ani, 
ROMANII şi LITERATURA RO¬ 
MANĂ au atins înălţimi 
monumentale. Nu numai sub con¬ 
diţii speciale, favorabile desvoltă- 
rii unei culturi vechi, cu rădăcini 
ce ajung la regele poet Seutes, 
deportatul Ovidiu şi marele nos¬ 
tru gură-de-aur, Sfântul Nicetas, 
Episcop de Remesiana şi creştină- 
torul nostru; ci sub egida unor 
fenomene vitrege şi foarte puţin 
plăcute. Insă, marşul odată înce¬ 
put, n ! a mai putut fi oprit. 

S’a scris şi se scrie mult, si nu- 
mai viitorul va fi în măsură de-a 
judeca aspectele permanente a a- 
tâtor opere scrise cu sinceritate 
şi din convingere, şi date luminii 
şi lectorilor pentru a le gusta şi 
aprecia, sau a le respinge şi igno¬ 
ra. Totuşi, aruncând ochii peste 
miile de titluri şi teme, putem fi 


21 







fericiţi de eforturile noastre ca 

ji 

neam din sectorul ARI' ! -OR 
FRUMOASE! 

Circumstanţe istorice, sociale şi 
economice i-a împins pe Români,- 
nu odată, în decursul vremilor, în 
diferite direcţii si la mari distan- 
te. Cazul Românilor din America 
este un exemplu clasic, din atâtea 
altele. După multe decenii de 
existenţă uşoară sau grea, îi ve¬ 
dem azi atingând un nivel de vi¬ 
aţă culturală, religioasă, socială şi 
materială demn de toată lauda. 
Prin puterile lor şi-au făcut aici 
un viitor de invidiat. Moştenirea 

fdP 

care au adus-o cu ei mau uitat-o, 
ci au continuat-o şi fortificat-o, 
făcând-o sa înflorească şi să dea 
acele fructe aurii după cari au în¬ 
setat si flămânzit literalmente mo- 
sii si strămoşii lor, din Patria de 
origine. 

In ultimii ani, activitatea cultu¬ 
rală, şi mai precis, literară, nu 
numai că s’a intensificat şi crescut 
val-vârtej, ci s’a ilustrat prin 
strălucita prezenţă a unor peniţe 
excepţionale apărute într'un nu¬ 
măr mare printre noi, după ura¬ 
ganul deslănţuit de încheierea ul¬ 
timului flagel mondial. Recolta 
locală nu se poate ignora. Fer¬ 
mentul şi plămădeala ce se pregă¬ 
teau, căutau întruna o ieşire şi o 
direcţie nouă. Strângerea la un 
loc a tuturor mântuitorilor peniţei 
fermecate a devenit o necesitate! 
Cugetele şi simţirile româneşti de 
aici, manifestează urgenţa puter¬ 
nică de a se uni şi de a activa în 
ansamblu pe un plan formal ver¬ 
tical si orizontal. Numai aşa se 

■d* 

poate prezenta avantgarda cultu¬ 


rală în faţa publicului românesc, 
împărţind cu toţii frumuseţile 
culturii literare. Din aceste im¬ 
bolduri şi din arzătoarea dorinţă 
de a ieşi la lume cu frumosul în 
mână, inima şi minte, nu se mai 
poate amâna formarea unei orga¬ 
nizaţii literare adevărate, care să 
cuprindă pe toţi românii şi care să 
servească întreg publicul româ¬ 
nesc de aici. 

Este imperativ, deci, ca ASO¬ 
CIAŢIA CULTURALA ROMĂ- 
NĂ-AMERICANĂ să devină un 
fapt împlinit în cel mai scurt 
timp. Amânarea a fost prea înde¬ 
lungată pentru comunitatea noas¬ 
tră românească de pe aceste me¬ 
leaguri. Instituţiile româneşti de 
toate categoriile, nu pot decât să 
pi'ofite de pe urma unei atari or¬ 
ganizaţii, mai ales că marele pub¬ 
lic va veni în contact cu idei noi, 
cu contemplări mai profunde şi 
frumoase, prin care se poate cul¬ 
tiva şi înălţa spiritualiceşte prin 
intermediul cuvântului scris. De 
aceea, salutăm cu bucurie şi din 
toată inima întemeierea unei ase¬ 
menea asociaţii ca pe cea mai mă¬ 
reaţă întreprindere românească 
din Lumea Nouă dela înfinţarea 
Uniunii şi Ligii, a Episcopiei Or¬ 
todoxe Române şi a Asociaţiei 
Catolice Române sau Protestante 
Române, sperând că, sămânţa a- 
runcată de confratele Nicolae Pe¬ 
tra în numărul trecut al acestei 
reviste, va cădea într’un pământ 
bun şi va da roadele aşteptate. 



22 


LIRICA ROMANEASCA IN EXIL 


Se împlinesc , în luna Noembrie, 

17 ani de când, la Buenos Aires 
în Argentina, dl. Vintilă Horia a 
publicat ANTOLOGIA POEŢI¬ 
LOR ROMÂNI IN EXIL. Deşi 
incomplectă, antologia aceasta a 
jost primită atunci ca un adevă¬ 
rat şi semnificativ eveniment ro¬ 
mânesc în lumea liberă. Căci prin 
publicarea ei, se mărturisea pre¬ 
zenţa în afara graniţelor Româ¬ 
niei a unui mănunchiu de poeţi 
români de mare talent . 

Intre timp, numărul poeţilor 
români din diasporâ a crescut 
simţitor, atât prin. sosirea din ţară 
a unor noui poeţi cât şi prin apa¬ 
riţia altora din cadrele exilului. 

-f 

Putem spune, fără teama de a fi 
desminţiţi că, în prezent, poezia 
românească din eocil a ajuns la un 
stadiu de desvoltare şi manifesta¬ 
re ce merită atentia tuturor , Si 

j ? 

a sosit credem timpul ca aceşti 
rapsozi ai exilului românesc, ale 
căror creaţii răsar sub soarele ce¬ 
lei mai depline libertăţi artistice, 
să fie adunaţi între scoarţele unei 
cărţi cu tot ce au mai valoros, 

4 * 

pentru a-i face ctinoscut atât dia- 
sporei româneşti astăzi, cât şi 
Neamului în ziua eliberării lui. 
Cartea aceasta, vrea, mai întâi de 
toate, sa însemne şi sd rămână un 
document cât mai complect al ac¬ 
tivităţii poeţilor români care au 
ales libertatea în locul jtigului co¬ 
munist. 

Facem deci cunoscut pe această 
cale că, o nouă antologie a poeţi¬ 
lor români în exil este deja în lu¬ 


cru şi de îndată ce materialul va 
fi adunat şi manuscrisul întocmit , 
el va fi încredinţat tiparului. 

Data apariţiei acestei antologii 
a liricei româneşti din exil, de¬ 
pinde de graba cu care poeţii 
noştri din lumea liberă ne vor 
trimite informaţiile necesare şi 
lucrările de care avem nevoie la 
alcătuirea ei. Trimitem deci, pe 
această cale, o caldă rugăminte 
poeţilor exilului nostru de a ne 
trimite cât mai urgent posibil da¬ 
tele bio-bibliografice însoţite de o 
fotografie, vohimele ce au publi¬ 
cat în exil, precum şi trei bucăţi 
inedite. 

După ce manuscrisul va fi în¬ 
tocmit, toate volumele primite 
vor fi încredinţate bibliotecii do¬ 
cumentare a Asociaţiei Itiliu Ma- 

J 

niu din New York. 

Dorim sa includem în această 
antologie pe toţi poeţii romani 
din exil. De aceea, ne adresăm 
tuturor să ne trimită cele necesa¬ 
re întocmirii acestei antologii cât 
mai urgent posibil, pe adresa: 
Nicolae Novac, 9406 Farmer 
Drive , Higbland, Indiana 46322, 
U. S. A. 

Cartea va apare în frumoase 
coxidiţii tehnice şi fiecare poet in¬ 
clus în ea, va primi un exemplar 
gratuit. Sperăm ca aceasta anto¬ 
logie să poată vedea lumina zilei 
cel mai târziu în decursul anului 
1968, în colaborare cu confratele 
Vasile Posteuca, 

Nicolae NOVAC 


23 



PE URMELE FURTUNII 




Furtuna a trecut vârtej şi vifor peste toate; 

desprins din lumea mea am rătăcit o vreme’n nicăieri 
şi m’am oprit o clipă undeva — 

dar n’a fost lung popasul, fluturând 
in vânt speranţe de mai bine 
am şchiopătat spre-o culme mai senină, 
dar in zadar . . . 

Aceiaşi nori se înălţau din toate marginile lumii 

ca’n zilele furtunii, 

aceiaşi nerăbdare, aceleaşi întrebări. 

Prăpădul ăsta groaznic fusese in zadar. 


Perdeaua norilor s’a destrămat 

cărare de lumină 

spre ţara visurilor de-altă dat’! 

Dar totul, totul era prăbuşit in moarte, 
nădejdi nu era cine să mai poarte! 

Noi? . . . Noi, căutam pe cineva 
să ne întindă mâna sa de frate, 
să ne poarte 

peste moartea-atâtor vieţi şi-aşezăminte 
înspre viaţă. 

Dar nicăieri n’am întâlnit un frate. 

In crâncenul măcel ei au murit cu totii, 
s ! au spulberat în groaznica furtună. 


Târziu am poposit, nici eu nu ştiu pe ce; 
era mormânt, era ruină, sau munte prăbuşit 
după cutremur — 
şi umbre colţuroase s’au întins 
în noaptea grea şi sură. 

O pată de lumină ardea peste întinderi: 
departe răsărise luna — 
ea singură veghea alăturea de mine 
în noaptea grea de toamnă 
peste ruini de foste lumi . . . 


Leonida LUTUTOVICI 


ROMANIAN PROFILES 

Presented by Margot Jaques 


IONEL PERLEA 

By J. N. Manzatti 

Writing about him, I feel a 
particular emotion. A rush of 
memories assails me, culminating 
in the terrible blow of fate: he- 
miplegy, — parţial paralysis af- 
fecting the arms which erstwhile 
transmitted to the orchestra the 
flame of genius from the soul of 
the conductor. 



IONEL PERLEA 


Within a short time it will be 
forty years smce one bright day 
the news ivas spread in Bucharest 
that “a certairi Ionel Perlea had 
been appointed to the enuiable 
post of general director of the 
Rornanian Opera. ' At that time I 
tuas coverinq the music chronicle 
of the weekly publication “Vre¬ 
mea” (Time). The conductor's 
baton ivas wielded at that time 
by three specialîsts , two of them 


Rg manians and o ne a natwralized 
Italian: George Enescu, George 
Georgescu and Egizi o Massini. 
The former two conducted most- 
ly symphonic music , while the 
latter had established htmself as 
an excedent conductor of Italian 
Opera. Maestro Enescu, claimed 
by innumerable engagements 
abroad 3 had become simply a 
visitor” in our country. The 
other Bucharest conductors . Nona 
Oitescu, Mihai Jora, Alfved Ales- 
sandrescu, Pessione, Costica Not- 
tara, Teodor Rogalsky, — al- 
though musicians of spirit and 
thorough preparation, did not 
quite come up to the internaţional 
requirements of the orchestra 
conductor. Enescu , Georgescu or 
Massini could appear on any stage 
in the world: possibly also young 
Rogalsky, who cozild read any 
score no matter horn complicated, 
like a newspaper. 

The Rornanian Opera — estab- 
lished after the war, which dur- 
ing 1920-21 played at Teatrul 
Naţional (the National Theatre) 
alternating tmth prose perform- 
ances — of ten turned to fareign 
conductors for important occas - 
ions. An entire season tuas dom¬ 
in ated by Felix Weingartner. ex- 
cellent in all respects. But from 
the ad7ninistrative sta ndpoint 
things were not quite running 
smoothly. Scarlat Cocorâscu dou- 
bîed by Vămăşescu , a?id later on 
George Georgescu icith AZecu 
Biizescu administrator, did not 
siicceed in returning the normal 
breath to an institution conquer- 
ing unantmous saiffrage, Gogu 
Georgescu deserves the credit for 


25 















presenting at the Teatrul Liric 
(Lyric Theater) two seasons dur- 
ing which all the celehrities of 
that period graced the stage, 
amo7ig others and some compa- 
triots who achieved fame in the 
West: Dimitrie Onofrci . Lydia 
Lipkoivska. Floria Cristoforeanu, 
Traian Grozăvescu, Ştefanescu- 
Goa?igâ, Viorica Ursule ac, Con¬ 
stantin Stroescu, Emil Marinescu. 

It icas t/î e time tohen orchestra 
leaders conducted ţrom the score 
in* front of them. a procedare ob¬ 
serv ed to this day as indispensible 
especially for opera perform- 
ances. No wonder we were 
breathless, all ivho attended the 
premiere of Tristan and Isolde in 
1929. when a little man, blond, 
ivith a moustache, of unspectacu- 
Iar appearance, mounted the 
podium, with never a score in 
sight, attacking the divine but 
extremely difficult pages of Wag - 
nev, CONDUCTING FORM MEM¬ 
ORY this work of a genius which 
— up to him — nobody would 
have dared to conduct without a 
score. Thunderous applause was 
the instant consecr ation: Ionel 
PERLEA was born to Romania. 
His way was tremendous. I al- 
so believe that he was the young- 
est Opera director in the world: 
not quite 30 years old . Later on 
it was learned that he had been a 
brilliant student in Germany with 
serious understanding and mus- 
ical culture. 

It is difficult to eulogize several 
Romanian artists belonging to the 
same branch of activity. I have 
written before about Sergiu leli- 
bidache with the enthusiasm of a 


countryman for an excepţional 
talent. To reptat the same re- 
marks about Perlea loonld be 
senseless. I shall confine myself 
to cite some anecdotes which will 
reveal more clearly than mere 
i oords the essence of his person - 
ality. and especially his remark- 
able, inatchless modesty . 

In 1938 when circumstances 
brought me to the management of 
the Radio Company I had certain 
influence in the destiny of music 
in general. I knew Ionel Perlea 
and from our discussions I knew 
how earnestly he deşir ed con¬ 
strucţii of a building worthy to 
house the Romanian Lyrical Art. 
The old “Leon Popescu” theater 
of Valter Mărăcineanu Place had 
become too small and inadequate. 

—An Opera building, said Per¬ 
lea, outside of perfect technical 
equipment, of stage, cabins and 
spacious foyers, should be con- 
structed in the classic style of 
Halls for Performing Arts, name- 
ly circular with tiers of boxes 
finished in red velvet to enhance 
the beauty and elegance of the 
public at premieres especially 
of the ladies . Then there shall be 
built a theatre worthy of the fame 
of Bucharest in the spirit of great 
Western Halls. 

—I am authorized to offer you 
the post as director general of the 
Opera, with the assurance that 
you will be free to proceed with 
the construction of the long 
dreamed-of Romanian Opera Pal- 
ace. We shall decide upon the 
site, probably the BRĂTIANU 
Place across from the University. 

— Don’t talk to me about direc - 


26 


torship of the theater, as it does 
not interest me. All 1 want to be 
is simply the Conductor. This at- 
titude is in harmony with my 
temperament and aspirations. 

For weeks and weeks I insisted, 
but in vain, so that finally the 
post went to the Jassy composer 
Zirra , with secretary Remus Tzin- 
coca. a young talent who after 
p erfecting himself in France 
achieved excepţional recognition 
and praise. I had to content my¬ 
self. therefore, programming Per¬ 
lea with as frequent concerts as 
possible ivithin the scope of Radio 

Transmis sions. 

After the war, released from 
the German ca mp, he established 
himself in Italy. For seven years 
continuously he was the titular 
director of the “Scala” Theater 
in Milan. The great Toscanini 
felt intense admiration for his 
Romartian colleague. At his debut 
at the “Scala” Toscanini was 
present in a box where he invited 
Perlea whom he embraced cor- 
dially, to the delirious delight of 
the public. At that time the Ital¬ 
ian Maestro was considered a sort 
of deity, an uncrowned king of 
universal mitsic and his gesture 
of visible admir ation for the 
young Romanian conductor con- 
ferred upon him immediate offi- 
cial recognition and at the same 
time unanimous esteem, 

Once in 1952 in Buenos Aires, 
where he had been invited to con¬ 
duct at the magnificent “Colon” 
Opera Theater Puccini’s “Girl of 
the Golden West” and “Thais” 
by Massenet, he told me canidid- 
ly, as a man incapable of envy, 


and underestimating his otim 
value and talent: 

—You see, î do not have the 
stuff of a great conductor, — 
whereas Celibidache is a Conqer- 
or; he is indeed destined for a 
great career! 

I thought he was joking. I 
never happened to hear words of 
praise for a competitor, especially 
in the world of the theater. Coin- 
cidentally, Celibidache was con • 
ducting the City’s Si/mphoni/ Or¬ 
chestra at the “Rex” Theate?' of 
the Argentine capital. Perlea, ten 
years older and with his vast ex- 
perience, used to attend the re- 
hearsals of his colleague, expres- 
sing to him his admiration in 
warm and sincere words. 

When I expressed wonder at 
his excepţional musical memory, 
he simply replied: 

—That has nlo special merit. 
Nowadays all orchestra leaders 
conduct from memory. 1 am noth- 
ing compar ed to Mitropoulos. He 
has indeed a phenominal mem¬ 
ory. 

At the “Richmond” Cafe in 
Buenos Aires he told me that, 
from his vast experience as con- 
ductor, he could write a treatise 
explaining to future young pro- 
fessionals the technique of the 
bâton. 

—There are certain orchestral 
difficulties which I experienced 
and overcame after many years 
of effort, tohich coxdd be easily 
overcome if the condnctor were 
ivarned at the right time. Music 
is like mathematics; presenting 
problems which can easily be 
solved if you have the necessary 


27 










experience. 

—Then why hesitaie? Write 
that book! Avail yourself of the 
months sperit in Argentina. 

—I don't feel like it. 

—-Give me or dictate the entire 
subject matter and I promise you 
to put it in writing. It would be 
a tremendous Romanian contri - 
bution to universal musical Sci¬ 
ence and a glory for yourself. 

—I am not interested in glory! 

The book was never written. 

Perle a was precise and meticu- 
lous, in spiţe of his Bohemian , 
nonchalant, indifferent appear- 
ance. This bi'ought about a con¬ 
flict with Rudolf BING, the head 
Mgr. of the Metropolitan Opera 
in New York, where he made a 
brilliant appearance engagement 
after leaving the Scala. Certam 
requirements of the latter which 
toere contrary to the inflexible 
mentality of the conductor caused 
him to renounce a contract covet- 
ed by all “greats” of the time. 

Once at the “Colon” Theater in 
Argeritina (4,000 seats) he con - 
ducted a Beethoven Concert for 
piano and orchestra with the fa- 
mous pianist Friedrich Gulda. 
The cnthusiasm of the audience 
was indescribable, At the end of 
the concert I went to the stage 
to congratulate him and to ask 
him to present me to Gulda. 

—Did you like it? Did it go 
well? 

— Sensational! 

— Yet, Gulda gave me anxiovs 
moments. Just look at the score 
how it is written and how he in- 
terpreted it. 

He sat down at the piano and 


showed me a measure marked 
"'allegro” which was interprcted 
as "‘andante." He was right, but 
nobdy, in fact absolutely no one 
had noticed the error. Gulda was 
considered so excepţional, that it 
was unthinkable he could malce 
an error in tempo. The thorough 
training of Perlea however, could 
not miss one irregidar measure. 

Recently the eminent American 
critic Sargent, while praising the 
orchestral effects achieved by 
Perdea with pupils of the New 
York Conservatory, in a lengthy 
and stirring article, placed our 
compatriot among the most out- 
standing conductors at the mo¬ 
ment. 

We rejoice at the fact that 
strangers are i'endering homage 
to Romanian talents. We might 
be accused of chauvinism if we 
ourselves would praise our corn - 
patriots . But Ionel Perlea has 
ceased long since to be simply a 
naţional value. Like a precious 
stone , he enjoys internaţional cir- 
culation. He had become univer¬ 
sal the day, ahnost forty years 
ago, when, at his fir st appearance 
as director aeneral of the Roma - 
nian Opera, he conducted, with 
eyes closed and without a score, 
the superb “Tristan and Holde” 
in an interpretation worthy of 
Wagner. 

In his extreme modesty, he 
wants to be forgotten, unnoticed. 
But time does him justice, plac - 
ing him upon the pedestal on 
which Toscanini had elevated him 
long siViCe. An emperor, has des- 
ignanted his crowti prince. 


28 


CHENAR BUCOVINEAN 

EUGEN PĂUNEL ( 1888 - 1966 ) 

De V. BENDESCU 


Eugen Păunei s’a născut la 
Viena, în 24. 4. 1888 dintr’o fami¬ 
lie de mazili bucovineni, proprie¬ 
tari ai comunei Valeva din Ţara 
Şipeniţului, care s’a remarcat în 
lupta neamului românesc din Bu¬ 
covina pentru afirmarea dreptu¬ 
rilor etnice şi de stat asupra re¬ 
giunii transprutene a judeţului 
Cernăuţi. Dionisie cav. de Păunei 
a iniţiat în 1899, înfiinţarea “So¬ 
cietăţii Mazililor şi Răzeşilor bu¬ 
covineni,” constituită în mod de¬ 
finitiv în 1900, având ca preşe¬ 
dinte pe regretatul Dionisie cav. 
de Bej an. 

Tatăl, Isidor cav . de Păunei 
(1852-1905) a fost colonel de stat 
major în armata austriacă, iar 
maică sa Eufrozina (1866-1901), 
o personalitate feminină plină de 
graţie şi farmec românesc, era fi¬ 
ica distinsului patriot şi om de 
cultură Mihalachi Pitei (1820- 
1892), fost consilier la agenţia 
austriacă din Iaşi pe vremea lui 
Ghica Vodă, apoi prefect de Ră¬ 
dăuţi, pretor la Vatra-Dornei, pre¬ 
şedinte la Tribunalul penal Cer¬ 
năuţi şi unul dintre ctitorii “So¬ 
cietăţii pentru cultură şi literatura 

română si al societăţi muzicale 

* -* 

“Armonia.” E. Păunei şi-a făcut 
studiile secundare la Cernăuţi 
(1899-1906) unde avu ca profesor 
de limba română pe filologul Ion 
Bumbac (1843-1902), iar cele uni¬ 
versitare la Viena. 


Aici in cercurile “României 
June” el deveni prieten cu Dimi- 
trie Marmeliuc, Ion I. Nistor, Ion 
Grămadă şi alţi colegi distinşi de 
generaţie, şi-şi trecu in 1911 doc¬ 
toratul cu o teză filologică. 

După terminarea studiilor el 
îmbrătisă cariera de bibliotecar. 

A început-o ca practicant la Bib¬ 
lioteca Universităţii din Viena, 
pentru a urca în 1917 la poziţia 
de bibliotecar-asistent, iar un an 
mai târziu la cea de bibliotecar. 

Reîntors în ţară după revenirea 
Bucovinei la patria-mamă, E. Pă¬ 
unei fu numit secretar pe lângă 
Consiliul de lichidare din Viena 
(1919-21), iar începând cu 1919 
viceconsul regal la Legaţia din 
Viena. 

In 1930, fu chemat la Cernăuţi 
ca director al Bibliotecii univer¬ 
sitare. Această epocă a activităţii 
sale (1930-40) e cea mai importan¬ 
tă din cursul vieţii sale, fiind cea 
de maximă afirmare naţională, de 
revelare a personalităţii sale de 
reformator instituţional şi apostol 
al culturii româneşti. Din neferi- 

M 

cire pentru neam, această glori¬ 
oasă perioadă din viaţa lui, luă 
sfârşit în Iunie 1940, odată cu ră¬ 
pirea Bucovinei de către uzurpa¬ 
torii şi cutropitorii ruşi. 

Trecut în Germania, distinsul 
bibliotecar află pe aceste melea¬ 
guri azil şi posibilităţi de muncă- 
făcând parte, cu excepţia unei 


29 










scurte detaşări la biblioteca din 
Hirschberg Riesengebirge, d i n 
personalul ştiinţific conducător al 
Bibliotecii de stat din Berlin, ca: 
investigator ştiinţific (1,11.41b 
bibliotecar-consilier (1.7.43b bibli¬ 
otecar principal (1.1.47b director 
al departamentului "Consultări 
bibliotecare'’ (“Benutzungsabiei- 
lung”) 1948-54 şi docent pentru 
studii înalte şi medii bibliotecare 
(1945-54b 

Plămădit din sângele răzâşesc 
arborosean ce a fost vărsat cu a- 
tâîa generozitate in timpurile de 
mare restrişte pentru apărarea 
blândei şi scumpei Moldove, Pă¬ 
unei a ştiut să poarte şi în exil cu 
demnitate si cu o deosebită dis- 

3 

tincţiune în tot timpul împresu- 
rârii sale în zona sovietică şi în 
toate ocaziunile acest titlu de no¬ 
bleţe. vrând sâ manifeste în fata 

■> * 

lumii întregi, posibilităţile de cre¬ 
aţie ale naţiei sale. Sever preţui- 
tor al timpului, veşnic ocupat, veş¬ 
nic util. Păunei cu activitatea lui 
intensă ajunse să se impuie tutu¬ 
ror, ca om model. 

Activitatea sa organizaţionalâ 
ca director al Bibliotecii univer¬ 
sităţii din Cernăuţi, este şi va ră¬ 
mâne pentru specialiştii români 
una din cele mai desăvârşite mo- 
dele de erudiţie biblioteconomică, 
ordine, talent înalt, disciplină a 
voinţei şi dragoste în îndeplinirea 
misiunii. 

Urmaş al profesorului Constan¬ 
tin Mandicevschi (1859-1933) la 
conducerea acestui institut, E. Pă¬ 
unei s’a străduit să facă din acea¬ 
stă bibliotecă universitară, o in¬ 
stituţie modernă, aşa cum cunos¬ 


cuse pe cea din Viena şi Bucureşti 
şi desigur cum a văzut şi î n alte 
mari centre academice din Apusul 
Europei. 


iu pumui rana ei 




■^cUdl o 


deosebită grijă şi operativitate în 

raţionalizarea tehnicei de biblio¬ 


tecă, în amendarea regulamentu¬ 
lui de funcţionare al ei şi în or¬ 
ganizări de impozante expoziţii 
bibliotecare. Foarte importantă a 
fost îndeosebi modernizarea cata¬ 
logului alfabetic şi metodic al 


Bibliotecii. Ultimul, alcătuit pe 
fişe. după sistemul bibliotecarului 


Hartwig din Halle , Păunei l-a mo¬ 
dificat la diverse specialităţi, în- 
globându-i filiaţiuni mai fine si 
moderne, clasări împrumutate din 
chiar ştiinţa însăşi, folosindu-se 
de biografii, manuale şi opere de 
sinteză din cele mai recente. 


E. Păunei n'a făcut numai operă 
bibliotecară şi bibliotecologică , ci 
şi istorie culturală. A fost şi un 
germanist proeminent. Din mulţi¬ 
mea studiilor putem nota aici nu¬ 
mai cele mai principale: 1) Scri¬ 
eri bibliotecar eşti: “Biblioteca U- 
niversitătii Cernăuţi în cursul a- 
nilor de studii . . . (1933-36 , 1936- 
37, 1937-38, 1938-39. Cernăuţi); 
1935); "O co7itribuţie la istoiia 
Bibliotecii ţării ” (Cernăuţi 1932); 
"‘Contribuţia a 2-a la istoria Bibli- 

jp 

otecii tării si a Bibliotecii univer- 
sita re din Cernăuţi (Cernăuţi 
1934); “Biblioteca Universităţii 

din Cernăuţi," (Bucureşti 1933); 
‘Problema depozitului legal:' 
I-II , (Cernăuţi, în “Codrul Coz- 
minului" >; "Biblioteca publică 
modernă. Sistemul catalogului 
bibliografic /’ (în '‘Convorbiri Li- 


30 


terare,” 1932); “GoetJie als Bib- 
liothekar,” (în “Zentralblatt fur 
Bibliotheksween,” 63/1949, p. 
235-269); "Grillparzer als Biblio- 
thekar (in: “Bibliothek-Biblio- 
thekar - Bibliothekswissenschaft.” 

Festschriit Joris Vorstius zum 60. 
Geburtstag dargebracht, (1954); 

“Oeffentliche wissenschaftliche 
Bibliothek >> (1953); cc Expoziţia 
cărţii la universitatea Regele Ca - 
rol II. Bucovina în cărţi şi icoa- 
ne/’ (în “Jun. Lit,’ 1933-34); 

“Săptămâna cărţii 1935 ,” (în 
“Jun. Lit.” XXIV/1935); “Luna 
cărţii 1936. Cartea bisericească.” 
(în “Jun. Lit.” XXV/1936); “ Con¬ 
stantin Mandicevschi (în “Cod¬ 
rul Cozminului,” VIII/1933-34); 
“Drumul cărţii, dela librar la bib¬ 
liotecă pana la cititor,” (conferin¬ 
ţă, manuscris de mare valoare). 
2) Scrieri istorico-culturale mai 
importante: “Viaţa şi opera lui N. 
C. Andersen şi trecerea lui prin 
România în 1841” (în ‘Conv. 
Lit.” 1930); "Calea dunăreană şi 
dobrogeană a lui Grillparzer în 
anul 1843 ,” (în Anal. Dobrogiei," 
XVI/1935); “Călătoria pe Dunăre 
a prinţului prusian Herman Piîck- 
ler-Muskau , acum o suta de ani,” 


vwnM 

VASILE POSTEUCA 

— Pentru a însemna plecarea din¬ 
tre noi a lui Gheorghe Perdichi, fra¬ 
tele nostru din Pind, îi redăm, in cor¬ 
pul revistei, poemul “Misterul," po¬ 
em ce ni-s'a părut că-1 reprezintă cu 
măsura tainei şi a avântării spre 
larg, nu detaşat şi rece, ci prin toa¬ 
te coardele simţirii.” Gheorghe Per¬ 
dichi s'a născut la 17 Decembrie 


lin “Omagiu lui Ion I. Nistor.” 
Cernăuţi 1937); “Trecerea prin 
Moldova şi Bucovina a diploma¬ 
tului prusian C. O. L. Armin, a- 
cum o sută de ani,” (in Codrul 
Cozm.” X/1936-39); “Stampele 
bitcovinene din cartea contelui 
Fedor Karaczay (1817 )(în “Co¬ 
drul Cozm.”, IX/1935); “Vasile 
Alecsandri şi Ca?-ol Micuţi,” (în 
“Făt-Frumos,” X/1935); “Popa¬ 
suri eminescene în Cernăuţi,” (în 
“Conv. Lit.” 2/1939); “Die Eipel- 
daiier Briefe/' voi. 1-3, (Leipzig 
1917, Muenchen 1917-18); “Infor- 
matorii lui Goethe asupra Prin¬ 
cipatelor dunărene (în “Juni¬ 
mea Lit.”, XXI/1932); “Dos Ges- 
c hwisterpaar Alexander und Rox- 
andra Sturdza , verehlichte Grdfin 
Edling, in Deutschla7id und Russ- 
land zur Zeit der Restauraţi ou” 
(in “Sudost-Forschungen,” Miin- 
chen, IX/1945), etc. 

Dela el au mai rămas valoroase 

materiale bibliografice privitoare 

la Bucovina, precum şi o colecţie 

de 700 de fotografii în legătură 

cu arhitectura Cernâutului. El o- 

dihneşte acum în cimitirul Wald- 
friedhof Dahlem din Berlin, 


1912, in satul Grebena (Macedonia). 
A copilărit in satul natal şi'n comu¬ 
na de munte Perivole, crescând în le¬ 
genda de vitejie şi jertfă a Pindului. 
Liceul l'a urmat la Grebena, unde a 
luat şi bacalaureatul, Universitatea, 
la Bucureşti, studiind literele şi filo¬ 
sof La. In 1941 a ajuns profesor la Sa¬ 
lonic. După războiul de-al doilea a 
trecut in Italia, unde şi-a luat docto¬ 
ratul în litere. A venit in Statele U- 
nite în 1948, trăind prin Texas şi 
Connecticut, şi stabilindu-se apoi la 
New York. A murit la 10 Decembrie 
1966. Până ce ne vom învrednici să 
primim informaţii bio-bibliografice 
mai ample, ne mărginim a aminti că 


31 





Gheorghe Perdichi a publicat patru 
volume de versuri în România, m 
aromână, şi a tradus multe poeme 
din Eminescu, Coşbuc şi Goga. Ma¬ 
nuscrisele i-au rămas in păstrarea 
confratelui Pascal Marcu. Ion Cârjă 
citează in panegiric câteva versuri 
ce i-ar putea servi de epitaf. Simple, 
purtând dorul Pindului “Pe-o mar¬ 
moră în loc de lumânare / O cande¬ 
lă să mi-se-aprindă;/ Privighetori 
cu blânda lor cântare/Aş vrea să mă 
cuprindă./ Şi pe plaiul muntelui,/ 
Să aud tălăngi de oi,/ Şi Aromânii 
toţi din Pind,/ Să-i aud convoi.” 
Se’nchide o viaţă pentru a se des- 
chide’n tăcerea misterelor. In semnul 
sfânt al rugii, universul răspunde cu 
zâmbete de stele. 

*4e * 

— Primim din partea Societăţii A- 
cademice Române următorul apel 
semnat de profesorul Bruno Manzo- 
ne: “Secţiunea italiană a Societăţii 
Academice Române a decis înfiinţa¬ 
rea unei biblioteci la sediul său din 
Roma, în care să-şi afle locul, ală¬ 
turi de operele clasice ale culturii 
româneşti, cărţile şi revistele, publi¬ 
cate în orice limbă, de românii liberi, 
de organizaţiile şi de editurile lor. 
Toţi autorii, editorii, societăţile cul¬ 
turale şi patriotice româneşti din lu¬ 
mea liberă sunt rugaţi să trimită la 
adresa: SOCIETA ACADEMICA 

ROMENA, Sezione Italiana, Foro 
Traiano 1/A, Roma (Italia), toate 
publicaţiile lor, ce vor fi folosite în 
cadrul iniţiativei de mai sus, al cărei 
scop este de a constitui la Roma un 
centru permanent de documentare a 
realizărilor culturii româneşti în 
exil/’ 

* * * 

— In ultimul număr din Cuvântul 
în Exil, mărturisind întru “Taina cea 
din veac ascunsă,” George Racovea- 
nu, înţelept mentor şi învăţător în 
“această vreme a desorientârii gene¬ 
rale/' vine cu un splendid citat din 
Nae Ionescu: “Nu cunoaştem după 
regulele logicei, ci după îndurarea 
lui Dumnezeu.” Cei ce nu ajung la 
bucuria acestei frici de Dumnezeu, 
ci vântură vorbe la nivelul uscat al 
raţiunii, înseamnă pur şi simplu că 
nu cunosc, nu ştiu. Luminata axiomă 
a lui Nae Ionescu ni-i chenar şi în¬ 
dreptar la DRUM. In ciuda semidoc¬ 
tei atotştiinţe materialiste, stângiste, 
opunându-ne ei, din toate puterile, 
ne simţim chemaţi să apărăm o “or¬ 
dine naturală a lumii,” ordine care 
îşi are rădăcinile în spiritual, în lu¬ 
mea forţelor nevăzute, în voia divi¬ 
nă. 


Stă George Racoveanu, în această 
generaţie bătută de toate viforele 
urii şi prigoanelor, ca un mândru 
stâlp de mijloc. Noi cei de peste ma¬ 
nie ape, îi urăm sănătate şi putere 
de muncă.Celor ce-ar dori să-l citeas¬ 
că şi sâ-1 susţină, cu un cuvânt bun 
ori cu un bănuţ, le dăm adresa: 
Postfach 166; Freising (Bayern) 805; 

Wesst Germany. 

* * * 

— DL Profesor Grigore Nandriş, 
ne trimite un extras din Zeitschrift 
fur slavische Philologie (Bând XXX, 
Heft 1, 1962) intitulat: Rumanisch’ 
Slavisch, Tlirako-Dakisch. Probleme 
de liguisticâ privind aşa zisele (une¬ 
ori numai zisele, pretinsele şi poli- 
truceşte exageratele) influenţe slave 
în limba noastră, care mai bine dără- 
cite şi interpretate se dovedesc a fi 
mult mai de dincolo şi mai din adânc 
de cât slavismul, anume rădăcini 
traco-dacice. Studiu de specialitate, 
prezentând şi greutatea limbii stră¬ 
ine, totuşi cu acea mângâietoare şi 
pilduitoare nuanţă a conştiinţei na¬ 
ţionale, a muncii întru neam. Dela 
capătul drumului bătut de generaţia 
sa, profesorul Nandriş, sacerdot al 
ştiinţei cu teamă de Dumnezeu, poa¬ 
te privi liniştit, şi în ciuda furtunii 
şi întunecimii de afară, împăcat: cei 
ce vin după el, nu vor neglija legile 
muncii şi adevărului, şi nu vor uita 
semnele cele de taină ale biruinţei şi 
libertăţii româneşti. Mulţumim dlui 
profesor Nandriş pentru orice semn 
de trudă şi dragoste, şi cinstim în el 
generaţia mult jertfelnică şi inspira¬ 
tă a unirii celei mari. 

♦ * * 

— Societatea Academică Română 
ne anunţă cel de-al Xl-lea Congres 
anual al ei, care se va ţine la Roma, 
între 7-14 Septembrie 1967. Tema 
generală de desbateri va fi: Istorie 
şi valori permanente. Cei ce vor să 
participe la Congres prin referate, in¬ 
tervenţii, comunicări, pot scrie Pă¬ 
rintelui Monsenior Octavian Bârlea, 
Woli'ratshauser Str. 350; 8 Munchen- 
Solln, West Germany. Publicăm acest 
anunţ din timp, gândindu-ne la inte¬ 
lectualii din noul continent ce-ar găsi 
de bine să combine o excursie la Ro¬ 
ma cu bucuria participării la activi¬ 
tăţile acestui minunat l'or românesc 
de cultură, de atitudine justă, care 
este Societatea Academică, sub stea¬ 
ua exilului. 

* # 4 

— Părintele Mircea Domitriu ne 
trimite dela Paris un poem-manifest: 
L'appel dela Roumanie vers la Laţi- 
nite, de Nour Miron. In franceză. Ne 


32 


face plăcere să-l menţionăm, pentru- 
oâ e pe linia gemetelor noastre pen¬ 
tru trezirea surorilor noastre latine 
care dorm ori fac toate eforturile ca 
să se cloroformizeze întru ateism şi 
materialism stângist. Un apel cald, 
aripat de taina metaforei, scuturând 
conştiinţa care începe să uite, să 
facă târg, să se dea la şmechereala 
şi miticismul dialogului cu politrucii 
ce înţeleg prin dialog numai propriii 
lor termeni de satanic interes. Vom 
trece acest inspirat poem, ce ne a- 
minteşte cumva de Vasile Alecsandri 
pledându-ne latinitatea la Montpel- 
Iier. fraţilor dela Montreal, unde el 
s’ar putea adresa unui public de lim¬ 
bă franceză. Pentru noi, sperăm că 
T. Nour Miron ne va putea turna 
poemul în vers românesc. Iată stri¬ 
gătul României: “Madrid, Lisabona 
şi Roma. Cetăţi ale mândriei./Paris, 
inima Franţei. Apostol al Libertăţii. 
Nu mă părăsiţi.” Nu suntem avocaţii 
poeziei politice, teziste. Acolo, însă, 
unde ea devine scrâşnet în osul şi 
măduva neamurilor, ea ne’nfioară, ne 
trezeşte. 

Sie * 

— Calendarul America de anul a- 
cesta e pe linia unei bune şi vechi 
tradiţii. Pe lângă partea calendaris¬ 
tică pură, dări de seamă asupra vieţii 
româneşti americane şi un bogat 
material literar; poeme, nuvele, schi¬ 
ţe. Ţara de departe e o prezenţă re¬ 
ală în cuprinsul acestui calendar. 
Merită toate felicitările şi încurajă¬ 
rile noastre dl Petru Lucaci, direc¬ 
torul ziarului America, acest confra¬ 
te atât de neînţeles şi strâns cu uşa 
de cei ce-1 înconjoară si atât de lovit 
şi urît de politrucii din vest, tocmai 
pentru mândra şi cui*ajoasa lui ati¬ 
tudine de exilat. Notăm colaborările 
dlor: Miron Butariu. fraţii Ion si 
Nicolae Cârjă. Nicolae Novac, Eli 
Popa, Nellu Manzatti (o caldă pre¬ 
zentare a maestrului Drăgutescu, în 
traducere engleză de Margot Jaques), 
Eugen Popescu Prizonierii: fragmen¬ 
te din memoriile prizonierului loct. 
Eugen Popescu, cutremurătoare tră¬ 
iri. între viaţă si moarte, în Pohod 
na Svbir), si subsemnatul. Prin acti¬ 
vitatea si atitudinea spirituală a aces¬ 
tor intelectuali veniţi în America du¬ 
nă cel de-al doilea război. Români- 
mea americană îsi menţine fata din- 
snre cer: linia unei tradiţii, de cre¬ 
aţie si independentă naţională, ce nu 
ascultă de bocancul politic al puterii 
imediate, mai ales când această pu¬ 
tere e impusă cu mitraliera şi cil 
bomba hidrofmnică de către scroafe 
apocaliptice. Niciodată ramura noas¬ 


tră din lumea nouă n’a avut condiţii 
mai prielnice de exprimare liberă, de 
afirmare culturală. Blestemaţi tărăba- 
rii, ce vor să ne vândă această liber¬ 
tate pentru blidul de linte al dialogu¬ 
lui, ca şi acei ce-şi pierd credinţa în 
biruinţ finală, şi uită de sfintele obli¬ 
gaţii ale libertăţii, numai datorită 
faptului că întunerecul prin care 
înaintăm devine din ce in ce mai 
greu şi biruinţa pare a cere tribut 
de jertfe şi morminte. 

_ Calendarul America, aşa modest şi 
sărac cum se poate prezintă el, e pen¬ 
tru noi o expresie a neamului româ¬ 
nesc liber. 

# * 

— Pentrucă suntem la calendare, 

frumos şi mângâietor se deschide in 
faţa noastră şi Calendarul 1967 al 
Bisericii Catolice Române din Statele 
Unite. Confratele nostru Nicolae No¬ 
vac i-a pregătit o antologie a poe¬ 
ziei: “Rugăciunea în poezia exilului,” 
cu poeme de: Aron Cotruş, Al. Petru- 
Silistreanu, Ion Ţolescu. Victor Bu- 
escu, N. I. Herescu, D. Bacu, Vasile 
Posteucă, Al. Gregorian, Nicolae No¬ 
vac. Icoanele care însoţesc poemele 
sunt de-adreptul pline de sfiala de 
dincolo a frumosului şi a unei cereşti 
nuanţe de rugăciune. Restul calen¬ 
darului. pe lângă cronica vieţii româ¬ 
neşti catolice din America: fotografii, 
dări de seamă din congrese articole 
de interes religios. Apoi, un profil ro¬ 
mânesc de curaj: Ştefan cel Mare, 
scris cu contaminantă dragoste de 
Nicolae Novac, tocmai în acest an a- 
mversar. implinindu-se jumătate de 
veac dela ctitorirea Mănăstirii Putna. 

Privim şi primim cu bucurie şi 
înaltă recunoştinţa această ospeţie pe 
care ne-o acordă Biserica noastră ca¬ 
tolică. atât în paginile calendarului, 
cât si la revista UNIREA (în al cărei 
număr pe Noembrie-Decembrie 1966. 
Nicolae Novac a aranjat o minunată 
antoloeie a “Crăciunului în poezia 
română”). Arenă largă de afirmare, 
pentru poeţi. 

* * * 

— Buletinul Informativ al Asoci¬ 
aţiei Românilor Liberi din Germania, 
pe Septembrie 1966, e închinat în 
întregime “marelui nostru Coşbuc, " 
aducând pioase şi valoroase omagieri 
cu ocazia centenarului naşterii poetu¬ 
lui ţărănimii. Pe lângă reproduceri 
din Goga (discursul de recepţie la 
Academia Română, 30 Mai 1920) şi 
din Coşbuc (“Plagieri n'au să mai 
găsiascsă"), precum şi reproducerea 
copertei primului număr din Vatra, 
găsim printre colaboratori pe Nicolae 
Novac, Nicolae Petra, George Droz- 


33 








dowski. înge Maria-Dimilriu. Hans 
Dipplich t varsuri tălmăcite de Ion 
G. Dimitriu. redactorul şi alcătuito¬ 
rul atât de modesst. dar cu atât mai 
preţuit de noi. al acestui număr din 
Buletin). 

* * * 

-- Ion Ţolescu: La Icoană. Colecţia 
Dacoromania. Madrid. Ilustraţii de 
D. Anastase. Poeme ţinute frumos 
“in pragul orbitoarei străluciri a 
cerului, la Icoană." O metaforă ce 
devine ţinută interioară, blazon spi¬ 
ritual, Ion Ţolescu continuă, cu în¬ 
dărătnicie nişte certitudini creştine 
ale drumului său românesc sub stea¬ 
ua pribegiei, luerându-se până Ia ob¬ 
scur şi abstract in simt oale şi arche- 
tipuri dacice, şi rămânând totuşi, 
mereu proaspăt prin limba sa căutat- 
rustică şi cronicârească. cât mai ales 
prin nuanţa de mister a inimii sme¬ 
rite, ce nu se sfieşte de îngenunche¬ 
rea in rugă şi se adapă mereu din a- 
mintirea mormintelor. lângă o troiţă 
ce pare înfiptă in matricea fiinţei ro¬ 
mâneşti de peste veac. O mistică in 
lumina căreia neamul devine drum 
snre Dumnezeu. ‘ Cu taina suferinţei 
care'nvie. Care-anflorit cu steaua 
depe cer. / Noi ţi'nflorim cununa, 
veşnicie. Cu sângele pe care tu ni-1 
ceri.” 

$ 4r ♦ 

— Printr’o librărie din Munchen, 
Germania, ne-am nutut procura ulti¬ 
mele volume de versuri ale lui T. 
Arghezi: Poeme Noi; Cadenţe; Silabe. 
Editate luxos de E. L. (editura pen¬ 
tru literatură a partidului roşu). 
Rar de mai găseşti câte ceva din ce- 
J^riul imponderabil arghezian de al¬ 
tădată. Şi numai acolo unde şi el e 
“din trecut."’ nu de sub cnut şi na- 
gaică. In “Silabe.” de-o unică pildă, 
ffăsim un poem intitulat: 1943, scris 
in lagărul dela Tg.-Jiu (sub dicta¬ 
tură). cu privirea spre cineva din 
împărăţia tăcerii, poate: “Pe când 
dormiaţi un somn zăcut de ani,/Un 
om a prăvălit o stâncă,/ Nămiaza 
mare’n gloata de duşmani./ De vuie¬ 
tul se mai aude încâ./Pribeag, si- 
anoi si călător in noapte./Nu strigă, 
nu se bate’n piept, nu cere./Dar voi, 
Pămânzi de slavă fără fante./Ispra¬ 
va lui ştiută o treceti sub tăcere.” 
Mî-aduc cu drag aminte de un poem 
cu care Arghezi a venit să ma vadă, 
în 1940. L’a cetit şi a plâns. Era me¬ 
tafora unui fluer sfărâmat, isbit de 
stâncă. Trecuseră ani de viforniţă, 
stnrcându-i si lui o viziune de Mio¬ 
riţă. Nu i-am nutut da. atunci, ceea 
ce cerea, dar i-am mărturisit cum am 
crescut cu “Cimitirul Buna Vestire,” 


cu ' Cărticica de Seară” şi cu “Ce¬ 
ai cu mine, vântule.” Şi i-am mărtu¬ 
risit cu câtă mistică iluminare mi-a 
vorbit dl Moţa despre învierea din 
“Cimitirul Buna Vestire.” Pe atunci 
T. Arghezi avea lumini pentru o 
generaţie. Azi e obidit, apăsat, sec, 
năpădit de repetiţiile moleste, sfâro'- 
git de drama de a nu putea spune, 
deşi i-i permis să scrie pentru un blid 
de glorie (amarnic de ieftină). In- 
tr adevăr, teroarea comunistă ucide 
tot. Omul poate crea numai lâsându- 
i-se cerul deschis. Arghezi trăieşte 
blestemul de a nu fi ştiut să moară 
ia vreme, in picioare. Mergem prin 
harmalaia asta de versuri neghioabe, 
partinice, pentru a-i căuta mormân¬ 
tul. ca sâ ne închinăm metaforei cu 
înviere. 

* * * 

— Iată şi câteva Sugestii ce ni-se 
trimit pentru desbaterile şi referatele 
Congresului Societăţii Academice Ro¬ 
mâne. dela Roma: 

Filologie: Evoluţia limbii române, 
drumul parcurs, factorii cari au in¬ 
fluenţat-o. felul cum a fost promo¬ 
vată in ultimul timp, recerinţe pen¬ 
tru evoluţia viitoare. (Desvoltarea 
personalităţii prin limbă, exteriori¬ 
zare şi plăzmuire internă, desvolta¬ 
rea socială , . 

Istorie literara: Examinarea opere¬ 
lor literare clasice şi a lucrărilor noui 
cu privire Ia valoarea şl la influenţa 
lor, contribuţia lor la cultura indivi¬ 
duală şi a întregii naţiuni, drumuri 
în viitor. 

Ştiinţe sociale: Dreptul, desvolta¬ 
rea. izvoarele, raportul cu desvoltarea 
naţiunii; Economia, sisteme clasice, 
aplicarea, concluzii pentru viitor. 

Istorie: Trecutul în legătură cu pre¬ 
zentul şi viitorul: greşeli, virtuţi, în¬ 
văţăminte. Istoricii români în activi¬ 
tatea lor: influenţe asupra desvoltării 
naţiunii. 

Filosofie: Activitatea filosofică din 
ultimele decenii, extinderea ei in pă¬ 
turile sociale, linii pentru viitor. 

Teologie: Trăirea şi gândirea creş¬ 
tină. aspiraţiile religioase din ultime¬ 
le decenii, viitorul. 

* * * 

— The Pastoral Paradise, de Octa- 
vian Buhociu, în editura Dr. Lucia 
trandafir (12976 Clifton Boulevard, 
Lakewood, Ohio 44107). O carte 
luxoasă, extravagantă, cu 9 splendide 
desene în culori de Eugen Drăguţes- 
eu. interpretând motive folclorice. 
Textul bine tradus în engleză e luat 
din leza dn doctorat a lui Octavian 
Buhociu: Folclorul românesc de pri¬ 
măvară. Noi am zice: Primăvara în 


34 


cântecul românesc. Titlurile capitole¬ 
lor exprimă clar extensiunea acestui 
studiu: Paradisul pastoral raiul cio¬ 
bănesc: Mioriţa; Pădurea Fermeca¬ 
tă: Sântoaderii: Dochia; Căluşarii. 
Cucul: Haiducul. Textul e prea suc¬ 
cint pentru a putea satisface pe spe¬ 
cialistul in folclor românesc. De a- 
ceea credem că această generozitate 
e menită tineretului american. Sâ 
sperăm câ stilul frumos, curgător, cu 
invitaţie de joc şi poveste, al cărţii, 
ca şi magia desenelor lui Drăguţescu 
vor ajuta" la trecerea hopului cu pre- 


— Traducerea in engleză a poeme¬ 
lor Iui Y evgeny Yevtushenko: 
“Bratsk Station and other new po- 
ems” ( Hidrocentrala dela Bratsk şi 
alte poeme noui;, apărută după tur¬ 
neul "iui de lecturi in Statele Unite, 
ni-se pare goală şi mult grăitoare. 
Goală, fiindcă ciolovecul. deşi tânăr 
şi pretins rebel, nu are nimic de des¬ 
coperit. nimic de cerut. Vântura vor¬ 
be. A descoperit lumina la o hidro¬ 
centrală electrică, ridicată in gheţu¬ 
rile Siberiei, cu preţul a mii de vieţi 
omeneşti, şi se crede îndreptăţit, ca 
orice semidoct cras, ca orice superfi¬ 
cial vânător de glorie şi notorietate, 
sâ opuie această “mare minune” a în¬ 
făptuirilor bolşevice, piramidelor e- 
giptene. Miile de ani de majestate şi 
tăcere ale piramidelor nu-1 entusias- 
mează deloc, deoarece progenitura 
scrofina a Weltanschauung-ului ateist 
şi anticrist, e atât de ignorant incât 
să creadă că lumina hidrocentralei 
comuniste e singurul fel de lumină 
existentă. Pentru acest robot al ne¬ 
buniei marxiste nu mai este nici un 
înţeles dincolo de cuvinte. EI nici nu 
se foloseşte de cuvinte. încă nu le-a 
descoperit. El treeră vorbe. Vorbe 
ruseşti, mişelniee, menite să sune din 
harapnic, din pleasna, pentrucă nimic 
nu au a spune. Da. Un întreg volum, 
recomandat cu grosolănia de obraz 
nănaşilor comunismului, care vor 
să ne fericească cu această ciumă bu- 
bonică a lui Marx, o căpiţă de vorbe 
legate’n snopii frazelor, ai zice ai 
versurilor, dacă asta n’ar ofensa 
poezia, plus luxul editorial oferit a- 
cestor punţi, menite să valideze o 
imensă nebunie, un abis din care ne 
ispiteşte moartea cea fără înviere. 
Am zis gol. înspăimântător gol. pen¬ 
tru un suflet tânăr care atacă sferele 
înalte, cereşti, nuanţate cu mister, 
ale poeziei. Concluzia răsvrătirii a- 
cestui politruc cu faţadă poetica? 
Vrea întoarcere la sunetul original al 
cuvântului: “Comrades, we must give 


back to v.'ords their original sound." 
Nu sens, nu esenţă. Ci sunet aeia 
pleasmâ, aeia nagaică. nu dela muzi¬ 
ca,. Şi ce-ar vrea să spuie nou acest 
cuvânt? Nimic altceva decât întoar¬ 
cerea la comună, ia revoluţia din 
1917. Stalin a fost crud, dar nu des¬ 
tul. înapoi, deci, la ororile iară oga. 
din 1917. iată ce ne aduc nânaşii, m 
vest, din Rusia cuminţită, prin clădi¬ 
rea aşa ziselor punţi, bl pentrucă nu 
mai au ruşine, declara ei, acest gol, 
semnificativ, in fapt golul umblă 
printre noi “in termenii lui proprii, * 
de goi şi semidoct ie satanică, plină de 
pretenţii, de ace. urli ce ne gâtuie 
orice bucurie estetică, orice tnsorire 
interioară. 

Spuneam câ treaba asta cu Yevtu¬ 
shenko e şi mult grăitoare. Este. Ne 
convinge de inutilitatea punţilor, de 
ridicolul acestui vânt ce ni-1 facem 
cu pălăria iluziilor, atunci când tra¬ 
tăm comunismul ca ceva uman. Al¬ 
toită de nebunia şi ura lui Marx. 
noaptea asiatica a creat o oroare de 
cea mai autentică marcă satanică. 
Ceva ce opreşte însuşi mersul spre 
propriile adâncuri ale sufletului o- 
omenesc. Total abrutizat, poetul rus 
nu se mai poate transcende şi desco¬ 
peri. Nu-1 poate descoperi pe Dum¬ 
nezeu. Vede numai lumina unei hi¬ 
drocentrale cu ochii fizici, care de 
fapt sunt orbi şi nu văd nimic. Poe¬ 
zia e vedere cu inima, cu alţi ochi, 
in altă dimensiune. Şl e creare din 
nimic, asemenea creaţiei lui Dumne¬ 
zeu. Dar cui să cutezi a spune, a 
mărturisi aceste certitudini despre 
poezie? Animalului dela Bratsk, care 
s’a plimbat prin toată libertatea A- 
mericii, şi n'a văzut nimic? Nănaşilor 
degeneraţi şi vânduţi, care vor să ne 
spele la creer? Cetiţi şi vă veţi con¬ 
vinge. Satanizarea în Rusia e atât de 
completa, încât numai mistica morţii, 
jertfa şi martiriul, ne mai pot scoate 
din acest impas. Poezia, chiar atunci 
când e goală, ne duce spre marea 

întrebare: a fi sau a nu fi. 

* * * 

— Credincios lumii româneşti în 
care şi-a plinit tinereţea, prietenul 
nostru Vasile Bârsan, profesor la 
Mankato State College, ne face bu¬ 
curia unor plăci de doine ardeleneşti, 
de toată frumuseţea. Doine şi cântece 
de lume puţin cunoscute peste hotare, 
neglijate" de industria şi propaganda 
folclorica dela Bucureşti. Acompaniat 
de orchestra Ionel Boceanu, iubitul 
dascăl dela Mankato ne poartă cu vo¬ 
cea lui dulce, vrăjită de adâncurile 
dorului, pe plaiurile şi potecile de- 
acasă, din inimă. Titlurile cântecelor 


35 





ii recomandă bine: Doina din Ameri¬ 
ca (doina Românului american, com¬ 
poziţia lui Ionescsu-Ardeal); Manca- 
tu-s. Doamne, de rele; Da, Doamne, 
la lume, bine; Doina Săracului; De- 
s'ar afla cineva. In Păpuşa ne face 
plăcută surpriză, cu vocea ei duioasa, 
Elvira Bârsan, recitatoarea lui Coş- 
buc. Pentru iubitorii de. folclor au¬ 
tentic, netrecut pe la “brigada, dam 
adresa profesorului Barsan: 323 
Floral Avenue, Mankato, Minnesota 

56001, U.S.A. 


_ 01 Vianor Bendescu, din Del- 

menhorst, Germania, ne*a dăruit pâ¬ 
nă acum cu bogate studii bucoyinene, 
cu cinstitoare biografii şi bibliografii 
asupra multor figuri de mare valoare 
ştiinţifică şi literară din Ţara Fagi¬ 
lor. Studii, pe care încă nu ne-am 
învrednicit a-le folosi; cărora DRUM, 
din lipsa de spaţiu, nu le-a putut 
face încă Ioc Ia masă. Ţinem,_ tocmai 
din cauza aceasta, de cuviinţă şi da¬ 
torie, să omagiem munca devotată, 
de mare răspundere ştiinţifică şi de 
pilduitor patriotism, a confratelui 
nostru arborosean, cunoscut acum 
exilului prin atâtea contribuţii critice 
şi cronicăreşti, cât şi prin neobositele 
sale pledoarii întru dreptatea Buco¬ 
vinei răşluite de Rusia. Suntem învă¬ 
ţaţi acum să spunem Bucovina, când 
pronunţăm numele modestului şi atât 
de demnului cărturar dela Delmen- 
horst. Şi-l credem fericit, pentrucă a 
fi truditor în ogorul de taină al Bu¬ 
covinei, înseamnă a trăi în esenţial. 

* * * 


—- Revista Scriitorilor Români. No. 
5, 1966. Munchen (Germania). Im¬ 
pozanta publicaţie a Societăţii Aca¬ 
demice Române ne aduce, şi de data 
aceasta, la masa visurilor, rod bogat, 
din ţara ştirii şi a nădejdii de mai 
bine, O antologie prestigioasă a tot 
ce crează mai de preţ exilul condeier. 
Poezie, cum ţara de-acasă, de mult 
nu mai poate visa, nici închistri. Pro¬ 
ză, prilejuindu-ne desfătarea clasică 
a timpului stelar, în care umbrele 
din veac, dialogurile şmecherite, nu 
pot sataniza zâmbetele, nici desfer- 
meca grindarele înălţării. Şi, în 
cele din urmă, dar cu nimic mai pre¬ 
jos, cronicile, ideile şi faptele, din 
Negru pe Alb. Poeme: Alexandru 
Gregorian; Horia Stamatu; Eugen 
Relgiss; Ştefan Baciu; N. Petra; Nicu 
Caranica; Vîntilă Horia; G. Uscătes- 
cu; Ştefan Gheorghe Theodoru; 
Yvonne Rossignon; Stere Popescu* 
Petru Iroaie: Horia Roman; C. Mi- 

chael-Titus; Demostene Nacu; Nico- 

Ietta Corteanu-Loffredo; Vasile Pos¬ 


teuca; ineoaor Zuca T 

urmă pe Virgil Ierunca, toSJjPfr ‘a 

ca ni-i drag in acele "Cnr« fllnd ‘ 

ţe,” ce ies din poezie râw P ° nde *- 

cotidianul vândut, pentru a l - nd în 

in cele din urmă Sumai es/nt?^ 0 
gând şi vis. esenţa d e 

Ca un bobârnac in nasul r,r ea t 
al Franţei care a ieşit r£fm-i Ung 
prea tare pe maidanul p?nuo^ Uitâ 
orice preţ, pentru a acosta li? ei cu 

L acrimuş al nostru, ridică MâSă*-’ 
rca-dintr un-lemn. Biserioiit* astl ' 
ţelor nu are nimic comun V, esen ‘ 
dralele târgurilor satanice- “Sfiru- ate ' 
urca la cer pe scara lui'ion 2 - e 
rul.” Şi ea dintr’un lemn Cât f ara ' 
exil, şi mai ales desnre cel spre 

•el devine centru, si urmează ^? ne * sc ’ 
ria destinului nostru cu Frrî* aiecdo ' 

l'Orice statuie a IuY Eminesc? 

j® ?? ?, lba dr . e Pt soclu: vânturile va 

Iurile. Poezie pură, în care slnZ 
luminii ’ ne măr!i S° r tăcut 

_ La proză, ne delectează cu f P ii 
sau interiorizat de a spune povestt 
unei copilării dulci, Mihai NicuW 
(O lume de locuri) Annî A - esc 
Cugler (Apunake) cu “Atunci Ti® 03 

dU i tU i\yr Antoineta Bodi sco: Ceasorn 
ful; Mu*cea Eiiade cu fragmente 

Turnai: “Om uitător, ireversibil” < 
ifjn Baciu, Oameni ciudaţi name 
'"taţi: Mihai Cismărescu: “Vorbe 
Vorb '-. „• • Vorbe.” Cât despre Nev 
pe Alb.” p tribună vie. interesam 
P d 9 informaţii. Pentru intels 
tuali. dam adresa revistei: Wolfrai 

Q a V Ser J tr ? se 350: (8) Munche 

Solon, West Germany. 



NICOLAE NOVAC 


* CĂMINUL, din Sao Paulo, Brazilia 
(Caixa Postai 1968), închină cel de 
al 19-lea caet, Centenarului Gheor¬ 
ghe Coşbuc. Revista se deschide cu o 
odă lui^ Coşbuc în limba portugheză, 
semnată de poetul brazilian Evaldo 
Da-Silveira. Tot în portugheză, dl. 
Nic. Iancu-Păltinişanu, directorul re¬ 
vistei, publică conferinţa ţinută la 10 
Iunie 1966, cu ocazia comemorării lui 
Coşbuc la Sao Paulo. La fel în por¬ 
tugheza se publică un extras din ar¬ 
ticolul “Veşnicul G. Coşbuc” al sem¬ 
natarului acestui Carnet. Confratele 
Vasile Posteucă publică articolul în¬ 
titulat: “Patrie şi patriotism în poezia 
Iui G. Coşbuc”; iar poeţii Al. Petru 


36 


Silistreanu şi Doina Oşteanu publică 
fiecare câte un poem dedicat bardului 
ardelean. Cu acest număr, care se 
mai bucură şi de colaborarea poetei 
lulia Carâp şi a suavului povestitor 
Nicolae Teban, CĂMINUL împlineşte 
15 ani de apariţie, pentru care se 
cade desigur a aduce sincere felicitări 
strădaniilor d-lui Nicolae Ianeu-Pâl- 
tinişanu, fără de munca căruia, re¬ 
vista n'ar fi apărut de mult, şi la fel. 
grupului de idealişti din jurul acestei 
reviste. Dorim CAMINUL-ui incă 
mulţi ani de viaţă şi o cât mai repe¬ 
de mutare de sub Steaua Sudului, în 
umbra falnicilor Carpaţi, într’o Ro¬ 
mânie liberă şi independentă. 

♦ * * 

• BULETIN INFORMATIV al Asoc- 
aţiei Românilor Liberi din Germania 
(8 Munchen, Guido-Schnebele Str. 
82), închină la fel numărul 1-3 din 
Septembrie 1966 marelui nostru Coş¬ 
buc, cu un material bogat şi variat, 
în limba română şi germană. Numă¬ 
rul acesta omagial, se deschide cu un 
articol al subsemnatului: “Un descă¬ 
lecător de noi orizonturi poetice: 
George Coşbuc” si se bucură de cola¬ 
borarea d-nilor Nicolae Petra, care 
semnează un interesant şi poate, pen¬ 
tru mulţi, controversial articol: “Pe 
marginea unei aniversări şi De aceia 
a tuturor amintirilor cu dată fixă”; J. 
N. Manzatti, care scrie despre “Coş¬ 
buc în muzică” şi J. Popper care face 
o paralelă între “Coşbuc şi Homer.” 
Sunt reproduse apoi texte din Coş¬ 
buc, despre Coşbuc din Goga, şi N. 
I. Herescu. In partea germană, cola¬ 
borează poetul şi traducătorul George 
Drozdowski şi d-na Inge Maria Di- 
mitriu care publică trei frumoase 
traduceri: “La oglindă” de Coşbuc, 
“Bunicul” de Delavrancea şi o schiţă 
uşoară de George Brăescu. Mai cola¬ 
borează cu alte articole d-nii Ion 
Dumitru, etc. Este pentru prima oară 
că ne cade sub priviri acest Buletin 
al Românilor liberi din Germania de 
Vest, şi trebue să mărturisim că am 
rămas surprinşi şi încântaţi de activi¬ 
tatea pe care o duce şi de fereastra ce 
deschid spre lume culturii şi litera¬ 
turii româneşti, cot la cot cu lupta 
demnă pe tărâm naţional. Vrednicia 

lor, merită sincerele noastre felicitări- 

* * * 

• CONTRIBUTION A L’ETUDE DE 
LA PEINTURE MURALE DE LAVRA, 

de G. Nandriş, un extras din “Le Mil- 
lenaire du Mont Athos, 963-1963, Etu- 
des et Melanges, II, în care autorul în¬ 
cearcă cu succes un studiu comparativ 
între pictura murală a Mănăstirii Lav- 
ra dela Sfântul -Munte Athos şi pictura 


murală a mănăstirilor şi bisericilor 
din Bucovina. Numai amintirea nu¬ 
melui Bucovina, intr'o limbă de cir¬ 
culaţie universală cum este cea fran¬ 
ceză, ne dâ prilej de bucurie. Căci se 
redeschid astfel răni dureroase pentru 
nedreptatea ce s’a făcut Bucovinei 
româneşti de către conducătorii pu¬ 
terilor aliate, cari desconsiderând 
dreptul de auto-determinare, au dat 
plocon Rusiei Comuniste, o bună 
parte din teritoriul acestei mândre 
provincii, la terminarea celui de al 
doilea război mondial. Şi, ruşinea a- 
ceasta istorică, n’a provoct nici ma¬ 
nifestaţii de stradă, in ţările din 
Vest, nici proteste scrise din partea 
vre-unui filosof de talia lui Bertrand 
Russel. Numai biata inimă a Româ¬ 
nilor de pretutindeni a plâns lacrimi 
amare de desnădejde şi revoltă. Dum¬ 
nezeu, vede însă toate. Şi judecata 
Lui, va veni. Mai curând sau mai 
târziu. Dar va veni. 

* * * 

• DESTIN, revista de cultură româ¬ 
nească ce apare la Madrid şi editura 
cu acelaş nume de sub direcţia d-lui 
George Uscătescu, au împlinit in 
1966, cinsprezece ani de existenţă. Cu 
această ocazie, au fost adunate între 
copertile unui volumaş de 48 pagini, 
articolele comemorative scrise pe 
marginea acestui eveniment din viata 
exilului nostru, de către d-nii: Vinti- 
lă Horia. Nicu Caranica, Mircea Eli- 
ade, Mihai Niculescu, Horia Stamatu, 
Virgil Ierunca, Ştefan Baciu, M. F. 
Enescu, J. N. Manzatti, George Hur- 
muziadi, Mircea Popescu, Ştefan 
Chendi şi “Un cuvânt la urmă” al 
directorului dl. G. Uscătescu. In cei 
15 ani, au fost publicate 15 caete 
voluminoase din revistă şi 8 volume 
în cadrul colecţiei Destin. Mult? . . . 
Puţin? . . . Istoria culturii româneşti 
va da cândva un răspuns acestor 
semne de întrebare. Daca nu pentru 
noi, pentru posteritate. Tot ceea ce 
putem spune noi astăzi este că, pri¬ 
vim cu admiraţie la această străda¬ 
nie românească din capitala Spaniei. 

* + * 

• CALENDARUL AMERICA pe anul 
1967, alcătuit de către dl. Petru 
Lucaci, redactorul şi administratorul 
ziarului şi tipografiei “America,” ofi¬ 
ciosul Uniunii şi Ligi Soc. Române- 
Americane, se prezintă şi în anul a- 
cesta frumos, cu un material infor¬ 
mativ, literar şi cultural, variat şi bo¬ 
gat, comemorând 60 de ani dela 
moartea marelui geniu român, pic- 
torul^ Nicolae Grigorescu, a cărui 
Ţărăncuţă” împodobeşte coperta ca- 


37 




lendarului şi despre care se publică 
un amplu studiu în limba engleză 
datorit d-lui Ionel Jianu şi tradus 
admirabil de către confratele Eli Po¬ 
pa. Colaborează: John C. Coman, 
Preşedintele U. & L.; Petru Lucaci; 
Eugen J. Popeseu, Vice-Preşedinte 
al U. & L.; Nicolae Cârjă, Miron Bu- 
tanu; Nicolae Novac, Ioan Cârjă, Eli 
Popa, Vasile Posteucă, Dan Simiones- 
cu şi Mar got Jaques. Calendarul are 
208 pagini din care 116 cuprind par¬ 
tea calendaristică, fotografii şi recla¬ 
me. Din cele 92 pagini de text, 65 
sunt semnate de către “noii veniţi.” 
Şi cu aceasta, credem, am dat răs¬ 
puns celor ce se mai întreabă încă: 
ce fac scriitorii şi intelectualii ro¬ 
mani din Statele Unite? 

* * * 

• MATEMATICA nu mi-a fost dragă 
niciodată. Deaceea, se vede, Dumne¬ 
zeu m’a blagoslovit ca să-mi câştig 
existenţa cu ea. Continui deci pe a- 
ceastă temă, făcând şi un mic bilanţ 
al acestei reviste. In anul care a tre¬ 
cut, s’au publicat 5 caete din DRUM 
cu un total de 148 pagini. In primul 
an, DRUM a apărut în 6 caete, cu un 
total de 120 pagini. Deci, o creştere 
de 28 pagini în decurs de un an. Dar, 
ceea ce este mai important, este fap¬ 
tul că, în anul 1966, DRUM a lansat 
patru noi poeţi în lumea liberă, şi 
anume: Doina Oşteanu, Ştefan Gh. 
Theodoru, Părintele Timotei Popo- 
vici şi Marian Buehler, precum şi o 
elevă de liceu, Elvira Bârsan, care 
şi-a văzut numele tipărit pentru pri¬ 
ma oară, sub un articol aî ei, în nu¬ 
mărul nostru trecut. 

Nu facem nici un fel de promisi¬ 
uni pentru anul 1967. Dar, vrem să 
credem că el va însemna un pas 
înainte pe drumul început acum doi 
ani. 

$ * * 

• UN CONGRES al cărturarilor ro¬ 
mâni din Statele Unite, Canada şi 
Mexico a fost preconizat în numărul 
nostru trecut de către confratele Ni¬ 
colae Petra. Am crezut şi credem cu 
toată tăria în necesitatea unui ase¬ 
menea Congres, pentru a ne cunoaşte 
mai bine, dincolo de ori ce credinţă 
politică, şi pentru a putea strânge 
rândurile celor ce mai cred încă în- 
tr f o afirmare românească în duh cre¬ 
ator, a românilor din diasporă. Ori 
ce discuţii preliminării pe această 
temă, sunt bine venite. Şi paginile 
revistei DRUM au fost puse deja la 
dispoziţie pentru asemenea discuţii 
libere. Iar noi, am fi nespus de bucu¬ 
roşi să putem găzdui acest prim Con¬ 
gres al intelectualilor Români din a- 


ceastă parte a lumii, în oraşul Garv 

• VOCEA LIBERTĂŢII, organ al re¬ 
fugiaţilor greci din România, care se 
publică la Atena, cu pagini atât în 
limba greacă cât şi in limba română, 
a intrat in al 14-lea an de existent 
Alcătuit cu competinţă profesională, 
ziarul aduce în fiecare număr, pe 
lângă ştirile mărunte din ţară, o se¬ 
rie de articole de interes general, pre¬ 
cum şi diferite note şi comentarii. 
Transmiţând sincere felicitări confra¬ 
telui “Vocea Libertăţii,” însemnăm 
aici numele colaboratorilor din nu¬ 
mărul de pe Ianuarie 1967: Dr. Ion 
Cârja, Lucia D. Hurmuziadi, Andre 
Franze, Radu Florescu, Eugen Catar- 
gi şi Luca Poticopol. Cum în acest 
număr, se reproduce pe prima pagi¬ 
nă poemul “Cântec de Stea” al sub¬ 
semnatului, cu menţiunea: “din Ulti¬ 
mul învins” Poeme de Nicolae Novac 
apărute cu grija mestrului Vasile Po¬ 
steucă,” ţinem să precizăm că acea¬ 
stă plachetă de poeme a fost publi¬ 
cată de către Uniunea şi Liga Soc. 
Române-Americane, în cadrul pro¬ 
gramului cultural al acestei organi¬ 
zaţii, cu grija autorului, care este în¬ 
că în viaţă. Confratele Posteucă a 
semnat doar ... o prefaţă în versuri 
la volum. 


ADMINISTRATIVE: 

Se confirmă, cu sincere mulţumiri 
primirea următoarelor ajutoare pen¬ 
tru continuarea apariţiei revistei 
DRUM: Prof. Vasile Lăpădat, Clare- 
morn, Cal, $50.00; Păr. Iuliu Aron, 
Detroit, Mich. $25.00; Miss G. B. } In¬ 
diana $25.00. La fel, următoarele a- 
bonamente: Dl. V. Drăghiceanu, 

Lakewood, Cal. $10.00; Miss Victo¬ 
ria Lapadat, Ecorse, Mich. $5.00; 
Prof. Nicholas Lapadat, Douglas, 
Ariz. $5.00; Miss Helen Nenson, 
Claremont, Cal. $5.00; Prof. Basil 
Lapadat, Claremont, Cal. $5.00; Dl. 
Ilie Ol tea nu, Milwaukee, Wis. $5.00; 
Dr. Luca Sezonov, La Grange Park, 
III. $5.00; Archim. Martinian Ivano- 

vici, Inglis Manitoba, Canada $5.00; 
DL Vasile Moussou, New York $5.00; 
Dl. Ion Covinea, East Chicago, Ind. 
$5.00; d-na Victoriţa Boariu, Reno, 
Nevada $5.00, şi Dna Andronica Cri- 
şan, CaL $10.00 (în Nr. trecut s’a pu¬ 
blicat, din greşală Prof. John Crişan 
$5,00. Facem cuvenita rectificare). 


38 


ZODII 

de Nicolae PETRA 

Spunea cineva că credinţa e un 
semn de primitivism în om şi că 
doar ştiinţa dă lumină chipului 
omenesc. 

Se pare că domnul făcea o con¬ 
fuzie tristă între supersiţie şi cre¬ 
dinţă; intre idei primitive despre 
lucruri care au fost dovedite apoi 
false de stiintă, falsuri care sunt 
urmate, de adevărurile ce le-au 
detronat schimbate şi ele, la rân¬ 
dul lor în superstiţii. 

Credinţa e o stea în drumul o- 
mului şi nu poate fi niciodată ce¬ 
va de ieri; e- totdeauna ceva de 
mâine. E ceva spre ce merge o- 
mul, nu ceva pe ce se clădeşte; 
credinţa e singurul adevăr ce nu 
poate fi turburat de descoperiri 
noi, de argumente şi de lovituri 
de ciomag. Credinţa e singura 
hrană care poate să ţină omul cu 
adevărat viu. 

E ceiace cauţi să împlineşti 
mâne, e speranţa care te face să-ţi 
aşezi cu grije aşternutul pe care 
te vei odihni până mâine când va 
fi împlinită împlinirea. 

E seninul care aşează apele tur¬ 
buri, untdelemnul care linişteşte 

j j 

mările şi lasă luminile să se sco- 
boare din ceruri, în toate culorile, 
şi întinde peste totul pacea nesfâr¬ 
şitului. 

E ceiace ajută mai mult decât 
orice să îndepărteze permanenta 
ameninţare a timpului de peste 
noi, gândul care ne ajută să ne 
simţim noi, prin noi înşine si nu 
doar jucăria unor puteri neprice- 


1 i 

pute şi inevitabile. jn 

Chiar dacă credinţa e o iluzie, 
chiar dacă visul e ţara din care se 
naşte credinţa, e singură credinţa, 
care poate să ţină omul cu adevă¬ 
rat viu. 

t d care nu e înlăuntrul 

ei o potrivire de versuri ci o nas- 

* 

tere din adevăr, acel adevăr care 
e făcut din lipsa de teamă, din 
curajul de a privi tocmai acest 
adevăr pe care mintea noastră îl 
poate simţi plutind deasupra-ne. 

Adevărul nu e ceva permanent 
în lumea aceasta a timpului, dar 
fără de timp, adevărul e totdeauna 
aici; adevărul se adaugă credinţei 
şi credinţa dă naştere adevărului. 

Trebue să privim la adevăr fără 

de teama şi din această atitudine 

dreaptă şi neascunsă se naşte cre¬ 
dinţa. 

înţelegând lumea în care trăia, 
pricepând şi lăsând adevărul să 
pătrundă în noi, naşte credinţa 
care ne poate ţine vii. 

Dintr o credinţă născută prin 
adevăr, fără de teamă, o credinţă 
vie, poate să nască o lume mai 

bună, chiar când totul şi toate 
sunt numai iluzii şi omenirea prin 
ea însăşi, la fel ca tot restul de 
animale şi pietre, e complecta- 
mente inutilă. 

^ Sunt poate numai vorbe care 
să ne ajute să ne învârtim mai 
departe în jurul soarelui, şi de 
fapt nu găsesc nici un argument 
să spun că nu e aşa; jocul acesta 
de cuvinte de aici, de până aici 
şi de aici înainte, nu serveşte de¬ 
cât acelaş lucru pe care-1 slujeşte 
hrana şi somnul, banul, gloria sau 
furtul. Adică: nimic. 

Dar într’un fel, cel puţin, cre¬ 
dinţa slujeşte mai frumos, într’a- 
devăr frumos. 


39 





• **. . . Dâra DRUMULUI este vie, 
strălucitoare şi plina de pasiune pen¬ 
tru neamul şi glia românească. îmi 
dau seama cu câte greutăţi luptaţi ca 
să ţineţi suflul publicaţiei ce se pre¬ 
zintă aşa de frumos, care ne încântă 
şi ne dă ceea ce ne lipseşte acum, 
svâcnirea intelectuală, vâlvătaia fo¬ 
cului de pe glie, foc ce nu se vrea 
stins, ci cald şi învolburat. Citesc 
şi-mi umplu inima de bucurie că prin 
versul vostru plin de vigoare, răsu¬ 
netul codrilor şi durerea neamului se 
aud, sunt prezente.” 

(Colonel Dan D. Ivanovici, 

New York) 

• , Am primit no 2 din DRUM. 
Aci alăturat vă trimit cnici dolaH ca 
abonament la ?’evistă. Puteţi fi sigur 
că o $’o citesc cu multă tragere de 
mimă . Am părăsit ţara părinţilor mei 
de 27 ani , pentru a servi pe Domnul 
chiar aici în continentul asfinţitului de 
soare. Mult aş da ca să mai văd odată 
ţara aşa cum am cunoscut-o: în liber¬ 
tate şi omul stăpân pe glia lui. Spune 
o zicală românească: nu este început 
fără sfârşit. Să sperăm că acest infern 
prin care frece neamul românesc de 
mai bine de 20 de ani, va trece curând . 
Dumnezeu sa ne bmecuvânate pe toţi.** 

(Preot G. Ivaşcu , 
Trenton, New Jersey) 


ţin flacăra românismului încă aprin- 

W M 

sa. 

(George Dunn, California) 

• . . Vă felicit pentru excelenta re¬ 
vistă DRUM, pe care am primit-o. Este 
păcat că nu putem face mai mult. To¬ 
tuşi spre deosebire de anii trecuţi bie¬ 
ţii noştri scriitori au mai multe posi¬ 
bilităţi de-a-şi publica lucrările chiar 
dacă nu atâtea câte am dori noi ceti¬ 
torii şi ei. Cu amicale salutări.** 

(Dr. Mxron But ar iu, 

New York ) 

• . Revista a fost bună. Cetin- 
du-I pe Coşt>uc simţi acea dulce aro¬ 
mă specifică sufletului şi locului ro¬ 
mânesc, ceva ce s’a putut sintetiza 
numai in anumite condiţiuni, aseme¬ 
nea florilor şi fructelor cărora numai 
climatul carpatin le poate da gustul 
de cer. Alăturat trimit iarăşi acest a- 
jutor pentru revistă şi vă rog să-mi 
scrieţi dacă de prezent puteţi face 
faţă.” 

(Ion Calvărăşan, Canada) 


NOTĂ: 

începând cu acest număr, revista 
DRUM va apare trimestrial. Se vor 
publica deci în anul 1967, patru ca- 
ete, cu un număr sporit de pagini. 

DRUM 

— APARE TRIMESTRIAL — 


• “. . . V’am primit cele trei cărţi cu 
poeme. Dacă se poate să-mi trimiteţi 
şi revista DRUM. Iţi dorim din toată 
inima deplină sănătate şi putere de 
muncă, pentru a continua frumoasa 
activitate ce o desvolţi cu atât cu : 
raj spre bucuria şi folosul nostru al 
tuturor.” 


(Ieromonah Pavel Tănase, 
Sfântul Munte Athos) 

• . In ultima şedinţă a Societăţii 
u Avram Iancu” am încercat să conving 
mai mulţi membri să aboneze interesan¬ 
ta şi educativa revistă DRUM. Alătu- 
rez cecul de cinci dolari, abonamentul 
pentru societate. Cu cele mai sincere 
urări de bine şi sănătate.** 

(I. Banescu, New York) 

• . . Alăturat un mic cec pentru 
DRUM, împreună cu toate urările de 
bine şi succes tuturor celor ce men- 


Redactori: 

YASILE POSTEUCA 
P.O. Box 105 
Mankato, Minn. 56001 
U. S. A. 


NICOLAE PETRA 
Balderas 24 
Mexico 1 D.F. 
MEXICO 


NICOLAE NOVAC 
9406 Farmer Drive 


Highland, Ind. 46322 

U.S.A. 


Abonamentul anual .. $5.00 

Abonamentul de sprijin ..$10.00 

Manuscrisele şi abonamentele se 
vor trimite numai pe numele şi la 
adresa d-lui Vasile Posteucă. 


40