Almanahul Presei Române (1926)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

EDITAT `
DE x :
SINDICATUL PRESEI ROMÂNE 18
DIN ARDEAL ŞI BANAT |

Preţul 100 Lei

Prima Fabrică Română de Vagoane
si Motoare S. A.

DIRECTIUNEA GENERALĂ:
Bucureşti a Str. Lascar Catargiu 11 m Bucureşti
Adresa telegr.: Vagonastra п Scrisori : Cásufa poştală 136
Direcfiunea a fabricelor: Arad

ричи
Огісе fel de vagoane de persoane, de
mariă si de lux, Vagoane Cisterne
pentru spirt, petrol si benzină. Vehi-
cule industriale, forestiere și agricole.
Construcţiuni de fer, stâlpi nituifi.
Piese de mașini forjate. Zdrobitoare
de cânepă, Poduri, Piese turnate de
fer şi de bronz, Cazane cu înaltă ten-
siune sistem Gefia, Kornwall, Tisch-
bein, Dürr-Módlind etc. Rezervoare
pentru apă, spirt, petrol si benzină de
orice formă și mărime, Piese de re-

zervă pentru vagoane.

[DANCU БАБА РӘСЕМ

ALMANAHUL PRESEI ROMÂNE

1926

NO.
£

EDITAT DE :
„SINDICATUL PRESEI ROMANE
DIN ARDEAL ŞI BANAT“, CLUJ

TIPOGRAFIA ,VIATA* CLUJ

O CARTE DE RECULEGERE

vrea să fie publicaţia anuală, pe care, sub forma nepretenfioasá de
Almanah, Sindicatul presei din Ardeal intenționează să o рше de aici
încolo an de an nu numai în mâna ziariştilor de profesie şi de ocazie,
ci şi în mâna marelui public românesc de aici şi de pretutindeni. Nu
o culegere de lucruri variate, interesante şi sensafionale, luate din cele
mai curioase domenii ale vieţii mai mult sau mai puţin exotice, cum
găsim în cele mai multe almanahuri cari se publică în vremea noa-
stră, ci o carte de reculegere şi de întărire sufletească ţine să fie al-
manahul nostru, — o carte care, adapându-se din trecutul de jertiă
şi din ideile si simţimintele vechei şi bunei prese ardelene, să readucă
în scriitori şi în cetitori pe lângă sentimentul de pietate şi recunoștință
faţă de presa din trecut si faţă de făuritorii ei, şi respectul faţă de va-
loarea morală pe care trebue să o reprezinte presa de astăzi şi din
viitor.

Almanahul nostru vrea, astfel, să învie ce a fost mare şi bun în
presa de până acum şi să contribuie la înălțarea presei de astăzi
până cel puţin la acel nivel, la care a fost ea în raport cu trebuinjele
morale şi naţionale ale diferitelor epoci din trecutul nostru.

Răsfoind colecţiile vechilor ziare ardelene, te surprinde, in adevăr,
un sentiment deosebit de admiraţie față de curăţenia sufletească a ei,
faţă de idealismul ei intransigent și faţă de sentimentul de deplină
jertfă a slujitorilor ei.

Istoria ziaristicei ardelene este cea mai frumoasă pagină din isto-
ria Ardealului de o sută și mai bine de ani încoace. Filele ei cuprind
gândirea si simtirea celor mai de seamă bărbaţi pe cari i-a dat in-
tregului neam românesc această provincie. Toţi scriitorii, toți dascălii,
toţi luptătorii politici în coloanele ei şi-au depus tot ce-au avut mai
curat în sufletele lor şi ce-au socotit mai de preţ pentru neamul lor
întreg. Literatură, istorie, economie, politică — tot ce s'a produs pe
aceste terene în curs de un veac, se găseşte închis în colecțiile col-
buite ale vechilor noastre gazete, cari îţi gráesc cu aceeaş putere, când
te apropii de ele, ca şi vechile cărţi sfinte de prin stranele smeritelor
noastre bisericuțe, în cari s'a întărit veacuri dearândul sufletul sbuciu-
mat al acestui neam mult încercat.

Sá ne coborim cát mai des in acest sanctuar al sufletului romá-
nesc si să luăm dela el pildă, învăţătură si tărie nouă.

Presa ardelenească are o istorie destul de veche; ea începe încă
la sfârşitul veacului al XVI-lea, supt influenţa filozofiei germane,
care se impunea cu o putere iresistibilă intregei lumi gânditoare a
epocei. La 1789 o societate de cărturari români ardeleni cere, în ade-
văr, învoirea guvernului pentru a putea publica, la Sibiiu, o gazetă ro-
máneascá pentru ţărani, in scopul de a da acestora cultura pe care
filosofia veacului o preconiza ca o datorie a fiecărui om. Obiectele
principale pe cari le avea înaintea sa gazeta, erau: întâmplările zilei
şi „deprinderea în bunele moravuri şi în economie“, — după cum se
scrie în programul ei. „Revizorul“ acestei gazete era D. lustulievici.
inspectorul şcoalelor naţionale româneşti din Transilvania, care se
ilustrase până aci si ca scriitor de cărţi de şcoală pe cari, după cuvin-
tele unui contemporan, „cu vătămarea sănătăţii si scurtarea vieţii
sale, pentru treaba copiilor celor româneşti le-au făcut“, Nu mai în-
cape îndoială că la această întreprindere de luminare a neamului şi-a
avut partea sa hotăritoare, iscusitul profesor de oculistică dela Facul-
tatea de medicină din Cluj Dr. loan Morar Piuariu, cunoscut ca au-
tor al unei Gramatici române pentru Nemţi, al primei Retorici româ-
neşti si al primei Istorii universale,

Din motive pe cari nu le cunoaştem, gazeta aceasta, cu un pro-
gram atât de frumos, s'a oprit la primul număr, apărut la 1791, dar
aceasta nu descurajază pe întemeietorii ei. Cu doi ani mai târziu, Mol-
nar ceru din nou concesiune pentru a patea publica foaia, dar guver-
nul ardelean îi refuză cererea. La 1794 el încearcă pentru a treia oară
să o scoată, de astădată la Viena, în tovărăşia învățatului Dr. Paul
lorgovici, dar şi de data aceasta, guvernul o opreşte după apariţia pri-
шпі număr, pe motiv cá ,,periculoasele idei de libertate ale France-
zilor se propagă cu mare iujealá, încât orice apare în ziar, uşor sar
putea rástálmáci, iar opiniile pot produce zguduirea linistei publice'*.*)

Cinci ani dearândul il vedem deci pe doctorul Molnar, agitându-se
dimpreună cu atâția din generaţia sa, pentru crearea unei prese na-
ționale de idei înaintate de deşteptare, de libertate, şi mai ales de
morală şi de economie. Programul educativ al foii şi stăruința neobo-
sită a întemeietorilor ei — sunt şi rămân caracteristice pentru întreaga
presă ardelenească de mai târziu, care n'a căutat elementul sensajio-
nal, plăcut, uşor, distractiv, ci a năzuit necontenit spre ideile morale
superioare şi spre ce întărește societatea, indiferent de jertfele la cari
acestea expun pe cei ce luptă pentru realizarea lor.

*) Vezi: I. Bianu, în Introducerea la „Publicaţiunile periodice româneşti“!
de N. Hodos şi Al. I. Ionescu, 1913, pag. X.

Nu incercám sà facem aici o istorie a presei ardelene, cáci aceasta
ar depăşi cadrele acestui cuvánt introductiv, totus finem să arătăm cá
programul lui Molnar a rămas dealungul întregului secol următor, pro-
gramul întregei prese ardelene, Dari(iu şi Murăşenii, cari izbutesc să
înființeze la 1837, o presă solidă, la Braşov, sunt exact în aceeaş tona-
litate de idei şi de sentimente. „Gazeta de Transilvania" nu fu nici ea
o simplă gazetă de informaţii culese pe nimerite din gazete străine,
„sau un mijloc de plăcută petrecere a vremii, сі fu gândită şi realizată
ca o foaie „politică“, pe seama unei naţii care, „prin întârzierea în
cultura duhului putem să zicem cumcă ridică mila iubitorilor de ome-
nire din veacul nostru“. Noua gazetă avea să fie scrisă în limbă na-
fionalá si in spirit naţional — singurele сагі pot întări un popor. „Nici
de aceia nu cred să fie mulţi între Români — zicea G. Barițiu in pri-
mul număr al Gazetei — cari să zică: ісстаі novele politiceşti posin
să cetesc mai bune in limbi străine, — oh, nu! Căci fieştecare stie
cumcă acele nu sunt scrise în interesul si amásurat trebuinjelor Româ-
nului. Fieştecare trage foc la oala sa, — vorba românească. Un străin
nu scrie în limba românească, cu atâta mai puţin în duhul românesc;
un străin, de ar fi înțeleptul infeleptilor, cosmopolitul cosmopoliţilor,
nu cunoaşte scăderile noastre, nu le simte pe acele, prin urmare nici
nu ştie prescrie mijloacele ajutătoare.“

Decenii de-arândul, Gazeta dela Braşov, a rămas credincioasă de-
vizei ei de a fi ajutătoarea duhului naţional integral; timp îndelun-
gat ea а fost organul de viață politică si naţională a întregului romá-
nism din toate provinciile. Naționalismul presei ardelene nu sa oprit
la Carpaţi; aceasta a avut înaintea ochilor săi totdeauna totalitatea
neamului şi ca atare ea a fost o scoală de nationalism românesc in
tegral.

Si ce profetic rásuná la 1848, din doua publicaţii nouă, apărute la
Blaj, glasul filologului si teologului Timolei Cipariu, ре care, in 'acele
vremuri de profunde prefaceri sociale, il găsim ca conştient si neinífri-
„cat îndrumător politic al întregului popor. Concomitent, el publică două
gazete, una pentru conducătorii poporului, sub numele: Organul lumi-
nării, alta pentru marile masse, sub numele: Invăţătorul poporului.
Primul avea ca scop: „de a lumina adevăratele interese ale naţiunei
române, — scop sfânt, ce noi nu l-am pierdut nici odinioară dinaintea
ochilor noştri, precât re-au permis stările împrejur, sau noi le-am pu-
tut pricepe. Acest scop adânc simţit în inima noastră, credem că nu
va fi tras la îndoială decât, poate, de cătră inamici personali sau inte-
rese străine mascate, Ci, noi le suferirăm şi vom suferi şi de acum
înainte orice mustrare sau impuiare ni-ar veni din orice parte. Noi
suntem şi simţim că suntem Români, si ca Români aflăm că soartea
ne este să suferim. Soarte amară, care însă nimenea nu o simte mai
'afund, decât însuş Românul, cui şi a se plânge i se socoteşte de pă-

cat. Noi vom suferi, repelim, сп toată расїїп}а de creştin si de om de:
omenie. Din peana noastră nu va 1сў nici un cuvânt, се să nu poala
sla faţă înaintea tribunalului dreptății, aşa suntem rezolufi a da fie-
căruia ce i se cuvine...

De aci dreptatea şi adevărul înainte de toate. Dreptatea o vom
apăra asupra oricărei inimi, până la cea din urmă picătură de ne-
greală. Peana ne e spada noastră; cu asta voim a ne lupta ca demni
luptaşi ai dreptăţii, pe această palestră, ce şi celui invencut (învins)
aduce cunună de laur inmortal... Aceasta e credința noastră politică-
morală, împreunând deviza naționalități“. :

Aici vorbia un creștin convins, un naţionalist ireductibil, — un fi-
losof cálit la lumina imperativului categoric al lui Kant.

Iar in ,Inváfátorul poporului“ spunea:

„Ре când toată lumea cu însetată inimă dorește şi aşteaptă a pási
pe calea adevărului, dreptăţii şi a păcii cătră o mai bună stare mate-
rială şi politică, — cine este acel român, adevărat român, care să nu
caute cu durere şi cu lacrimi în ochi la mişeaua stare a românului în
care se află astăzi, fără ajutor și fără îndreptar? Românul singur, din
toate popoarele Ardealului, să nu zic ale Europei, e fără şcoală, fără
învăţatori politici, fără foi scrise întru interesele lui: El lipsit de aceste
ajutorare, numai el nu ştie calea cea oablă şi dreaptă, ce-l poate duce
la îmbunătăţirea soartei lui. El nu ştie, ce sunt acelea ce fac fericite pe
celelalte popoare“,

Drept aceea Cipariu pune în vedere că va face din gazeta lui
„0 foiţă pentru popor, şi în limba poporului“, dând acestuia „acele cu-
nostinfe, fără de cari nici un popor nu mai poate avea viaţă, şi fără
cari Românul până astăzi a fost mort. E! trebue să reinvie; să se deş-
tepte din somnul letargic şi să se renască, Articlii politici vor cuprinde
totdeauna locul mai de frunte, apoi vor urma economici şi cari sunt
de aceeag natură“,

Politica, înțeleasă aici în veritabila ei accepfiune, ca la Plato si
ca la toţi marii filozofi şi conducători de neamuri, — este platforma
pe care se întemeiază întreaga presă ardeleană, fie că se tipăreşte aici,
fie că apostolii ardeleni o fac să apară în celelalte provincii românești.
Pe bazele ei apare la 1838 prima gazetă cotidiană la Bucureşti, supt
titlul îndrăzneţ pe atuncea de România, redactată de profesorul arde-
lean Florian Aaron (si G. Hill), care la 1853 luă asupra sa redactarea
gazetei lui Şaguna: Telegraful Român din Sibiiu.

Ambele aceste gazete aveau ca prim scop: poliica în sensul înalt
şi larg. care cuprindea întreaga viaţă naţională, inclusiv literatura si
economia,

Indiferent de locul unde o gazetă ardelenească îşi fixa sediul ei:
Brașov, Blaj, Bucureşti, Sibiiu, Pesta sau Viena, ea urma acelaş crez.

Аза credea si scria Federaliunea profesorului Alexandru Roman dela
universitatea din Pesta, apărută între anii 1868—1876, si tot astfel
Albina. Mocionestilor dela Viena (1866—1876). Aceasta din urmă era
un ,organ па{їопа} independent si liberal pentru toate interesele intre-
gului popor român, adecá foaie naţională generală... in care simţul
şi spiritul nafiunei întregi să-şi afle expresiunea şi rásunetul său cu-
rat şi genuin, care, precum lintea optică adună razele soarelui într'un
cerc sau punct ce încălzeşte şi străluceşte, asa să adune el din tot
corpul naţiunei, din poporul român întreg scânteile spiritului public
şi să le concentre spre un scop moral, loial şi naţional comun“. ,,Devo-
tat mai presus de toate cauzei române naţionale“, acest organ voia
„mai întâi să fie ridicat peste orice partide şi provincialism“, iar în
ce priveşte „părţile naţiunei noastre de peste Carpaţi, din România“ —
el voia a scruta şi a lămuri adevărata opiniune publică, adevăratele
interese şi dorinţe ale poporului si pe temeiul acestora, a-și forma poli-
tica ce va să reprezinte coloanele sale“. Intemeietorii gazetei şi-au ales
ca loc al editării acesteia capitala Austriei, din considerafia că „їп
împrejurările de faţă, o capitală, o cetate mare europeană ca Viena,
un loc unde se făuresc зоре popoarelor, un punct în carele se iu-
tâlnesc mai deseori cele mai multe interese şi cei mai văzuţi factori ai
noștri, mult mai bine va coráspunde condiţiunilor şi postulatelor unei
foi române destinată pentru națiunea întreagă“...

Ca si Timoteiu Cipariu la 1848, cei patru Mocioneşti: Andrein,
George, Anton şi Alexandru, îşi încheiau articolul de program din pri-
mul număr al foaei, cu următoarele cuvinte: „Cauza noastră e dreaptă,
e adevărată, şi pe aceste însușiri ale ei se bazează speranța noastră
pentru triumf, la care desigur cu atât mai curând vom ajunge, cu cât
vom fi mai adânc pătrunşi de dreptatea şi adevărul ei, şi cu cât vor
sprijini prin devotament şi înțelepciune mai mare.

Christos: „dreptatea şi adevărul“ s'a coborit din ceruri, omenimea,
cu mintea ei întunecată n'a vrut să-l priceapă, ci l-a bátut, l-a judecat
la moarte pe cruce, apoi l-a înmormântat; dar el învia a treia zi, căci
nu se poate ca dreptatea şi adevărul să таса în mormânt, — şi prin
aceasta dovedi ате} că aceste două virtuţi nu pot fi ucise.

Deci începem lucrarea noastră în numele Atotputintelui, care s'a
angajat a ajuta toate cauzele drepte şi adevărate“.

Ne oprim aici cu spicuirile din vechile gazete ardelene, cari au
toate acelaş crez naţional şi moral neclintit. Am mai putea cita destule
nume mari de gazete: Tribuna, Lupta, Românul, Drapelul, dar ne
oprim, căci nu ne îngăduie spaţiul. Şi am mai putea cita alături de ele
nume de reviste ca Familia, Albina Carpaţilor, Luceafărul, cari au
lăsat urme adânci în cultura morală şi socială a ultimei jumătăţi de
veac. Şi am putea aminti pe ardelenii cari au întemeiat „dincolo“ presa

de specialitate: pe Dionisie Romano dela Sălişte, întemeietorul pri-
melor reviste religioase („Vestitorul bisericesc“, 1839—40, Buzău, si
„Echo eclisiastic", 1850—52, Bucureşti), ре Al. T. Laurian, inlemeie-
torul presei pedagogice (1859), pe D. Marțian, intemeietorul presei eco-
nomice si statistice (1860). Si am putea aminti contribuţia ardelenilor
la crearea şi la ridicarea presei naţionale a Românilor din Bucovina
P. Pipos, Dr. V. Branisce, G. Bogdan-Duicá şi Sextil Puşcariu şi a celor
din Basarabia, unde, în anii 1917—18 au lucrat o serie de harnici pu-
blicişti ardeleni sădind în sufletul „moldovenesc“ secătuit de Ruși,
conştiinţa de neam. Şi n'am putea uita nici admirabila presă naţională
pentru țărănime, cum nu se găseşte exemplu nici într'o altă provincie,
începând cu Foaia Poporului din Sibiiu şi până la Liberlalea părintelui
I. Моја, care a apărut la Orăştie, pentruca în vremurile de formaţiune
definitivă a statului român să-și fluture steagul la București şi, apoi,
dincolo de Ocean, în America.

Şi n'ar putea fi trecute cu vederea nici persoanele cari au lucrat
pe mănosul teren al presei. Alături de Molnar-l'iuariu, de Barițiu, An
dreiu si lacob Mureşanu, Fl. Aaron, T. Cipariu, ar trebui ва pomenim
pe Dr. P. Vasici, Al. Roman, Dr. Al. Mureșanu, 1. Slavici, S. Albini,
Visarion Roman, losif. Vulcan, Z. Boiu, Nic. Cristea, Silv. Moldovan,
Т. Rusu Sirianu, Aurel C. Popovici, Dr. |. Scurtu, Dr. Al. Bogdan, si
atâţia alţii, a căror viaţă şi activitate constituie pilde elocvente de
idealism şi de devotamente pentru marea cauză a culturii şi a vieţii
neamului.

Dar toate acestea nu pot fi decât atinse aici. li rămâne Almanahului
nostru sarcina de a învia an de an faptele și personalităţile mari din
trecutul presei ardelene, pentruca prin ele presa de astăzi, bântuită
de atâtea mizerii morale, să se renască, devenind arma cea mai efi-
cace pentru răspândirea de cultură morală, de patriotism adevărat şi de
progres general. `

Cu evlavia cuvenită pentru trecut, ca isvor de inspiraţie si de în-
tărire, şi cu grija pentru prezentul şi viitorul atât de serios ameninţat
de vânturi primejdioase — Almanahul nostru vrea să fie o adevărala
carte de reculegere pentru mânuitorii condeiului, mai întâi, şi apoi pen
tru toti iubitorii de neam si de cultura.

CALENDARUL CALENDARUL

ZILELE ROMÂNESC CATOLIC
Vineri 1 ($) imp, sf. V. Anul nou
Sâmbătă, 2 Р. Silvestru Macarie
Duminecă 3 Pr. Malachia Genoveva
Luni 4 5. SS. 70 de Ap. Tit
Marţi 5 S. Teop. şi Teona Telesfor
Miercuri 6 (+) Botezul Dlui (T) Epif.
Joi т t Sob. S. Ioan Bot. Isidor
Vineri 8 Domnica si Dom. Severin
Sâmbătă 9 Muc. Polieuet Julian
Duminecă 10 Р. Grigoriu Nisis. Pavel pust
Luni 11 Cuv. Teodosie Higin
Marţi 12 8. Mta Tatiana Ernstus
Miereuri 13 S. Mue. Ermil Ilariu
Joi 14 РР. ucişi d. Sinai Felix
Vineri 15 C. Pavel Tiveul Mauru
Sâmbătă 16 Lani Ap. Petru Marcelin
Duminecă 17 t C. Antonie Anton p.
Luni 18 PP. Atan. 51 Ciril Prisca
Marti 19 | C. Macarie Sara
Miereuri | 20 T C. Eutimie Fab. si Seb.
Joi 21 | Eug., Valer, Max. Agnes
Vineri 92 | Apost. Timoteiu Vieentiu
Sâmbătă 23 Muc. Clement L. Mariei
Duminecă 24 Cuv. Xenia Timoteiu
Luni 25 + Gregorie Teol. Int. I. Pav.
Marti 26 С. Xenefont Policarp
Miercuri 97 t Ioan Hrisost I. Christos
Joi 98 P. Efrem Sirul Carol m.
Vineri 29 Ad. m. M. Ignatie Franeise
Sâmbătă 30 (T) Vas.QGr.şi Ioan Martina
Duminecă 81 | SS. Chir. şi loan Petru Nol.

CALENDARUL CALENDARUL
DUBE RONÂNESO | CATOLIC

1 M. Trifon Тепа{1е
Marti 2 | ($) Int. D-lui (T) Int. D-lui
Mereuri 8 Simeon si Апа Blasiu
Joi 4 | Pár. Izidor Veroniea
Vineri 5 | M. Agata Agata
Sâmbătă 6 | P. VucolEp. Dorotea
Duminecă 7 | P. Part. si Luca Romuald
Luni 8 | M. Teod. si Zah. Ion. mil.
Marti 9 | M. Nichifor Apolonia
Mereuri 10 | M. Haralambie Scolastica
Joi 11 M. Vlasie, Teod. Eulalia
Vineri 12 | P. Meletie Eufrosina
Sâmbătă 13 | P. Martinean Caintara
Duminecă 14 | P. Auxenie Valentin
Luni 15 | Ap. Onisim Faust
Marti 16 | M. Pamfil Iuliana
Mereuri 17 | M. Teodor Tiron Constanţa
Joi 18 | P. Leon Roma Flavian
Vineri 19 | Ар. Archip, Filim. Conrad
Sâmbătă 20 | P. Leon Ep. Eleuteriu
Duminecá 9] | P. Tim. si Eusiat Eleonora
Luni 22 | SS. М.а. Evghenia Petru C.
Marti 28 | M. Poliearp Eberhard
Mereuri 94 t Afl.e.sf. Ion Bot. Mateiu
Joi 25 | P. Tarasie Vietor
Vineri 26 | P. Porfirie Ep. Gothard
Sâmbătă 27 | P. Procop. Dec. Leonard
Duminecá 98 Р. Vasile Márt. Teofil

Luni
Marti
Mereuri
Joi
Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi
Vineri

Duminecă
Luni
Marţi
Merguri
Joi
Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mereurea
Joi
Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mereuri

Sâmbătă

CALENDARUL CALENDARUL
ROMANESG CATOLIC

Mta Eudochia Albin
M. Teodot. Simplitiu
M. Eutropie Cunigunda
C. Gherasim Casimir
M. Conon Eusebiu
SS. 49 Mucenici Fridrie
M. Efrem, Eugen Ap. Toma
C. Teofilaet Ion Milos
t SS. 40 Mucenici Franeisea
M. Codrat 40 Martiri
P. Sofronie Heraeliu
C, Teofan Gregoriu
P. Niehifor Rosina
C. Benediet, Alex. Matilda
Mea Agapie Longhin
M. Sabin Heribert
C. Alexe Gertrud
P. Chiril Ciril
Hrisand si Darie Iosif Long.
Pr. ue. in Sava Joachim
Iacob ap. Benedict
M. Vasile Anghira Casimir
Cuv. Nicon, Oct. Victoria
C. Zaharie Gavril
(T) Bunavestire Bunavestire
Arh. Gavril Ludgar
C. Matrona Damase
(f) Floriile Floriile
C. Marcu, Chiril Eustatie
C. P. Ioan Seárar Quirinus
C. Ipatie, Benia Amos

CALENDARUL CALENDARUL
ZILELE ROMÂNESC CATOLIC

1 С. Maria Egipt | Joia mare
Vineri 2 Yinerea patim. Vinerea Pat.
Sâmbătă 3 Cuv. Păr. Nichita Tristan
Duminecă 4' (T) Sf. Pasti Sf. Paşti
Luni 5 (T) Luni Pasti Lunia Past.
Marti 6 P. Eutihie Sextus
Mercuri 1 Caliope Herman
Joi 8 J Agaftia, Irodion Dionisiu
Vineri 9 М. Eupsichie Maria
Sâmbătă 10 М. Terent Pomp. Daniil
Duminecá 11 | M. Antipa Leon Papa
Luni 12 | Vasile Paros Iuliu Ep.
Marti 13 | M. Artimon Herman
Mercuri 14 | Martin Triburtius
Joi 15 C. Inocenţiu Anastasia
Vineri 16 | Agapia, Irina Drogo
Sâmbătă 17 | Simeon Anicetus
Duminecă 18 Р. Ioan Apolonius
Luni 19 3aO0Pafnutie Emma
Marti 20 Cuv. Teodor Sulpiciu
Mercuri 21 M. Ianuurie Adolf
Joi 22 С. Teodor Sich. Sotir
Vineri 23 (T) Sf. George M. Georgiu
Sâmbătă 94 М. Sava si Elisav Adalbert
Duminecă 25 | Ev. Marcu Mareu
Luni 26 | M. Vasilie Amas. Cletus
Marti 27 | M. Bimion Peregrin
Mercuri 98 | A. Iason Vital
Joi 29 SS. 9 Martiri M. Petru
Vineri 30 1 9 Ap. Iacob Catarina,

CALENDARUL
CATOLI?

Filip
Anastasia
+ АЙП. S. t
Florian
Ioan

Ioan P.
Stanislau
Mihail
Hiob
Gordian
Mermetiu
Paneratiu
шаң. Dlui
Bonifatius
Sofia

Ioan. nep.
Tanetus
Venantiu
Potentiana
Celestin
Franeisea
Helena

CALENDARUL

Rusaliile
Lunia Rusal.
Urban

Beda

Lucian
Wilhelm
Varnava

Ferdinand
Angela

ZILELE
Marti 1
Mereuri 2
Joi 8
Vineri | 4
Sâmbătă 5
Duminecă 6
Luni 7
Marti 8
Merenri 9
Joi | 10
Vineri 11
Sâmbătă 12
Dumineecă 13
Luni 14
Marţi 15
Mercuri 16
Joi 17
Vineri 18
Sâmbătă 19
Duminecá 20
Luni 21
Marti 22
Mercuri 23
Joi 24
Vineri 25
Sâmbătă 26
Duminecă 97
Luni 28
Marti 29
Mercuri 80

CALENDARUL
ROMÂNESC

M. Iustin

Ion Suceava

M. Lucian, Paula
P. Mitrofan

M. Dorotei

C. Visarion

M. Teodot

M. Teodor Strat
P. Ciril

M. Antonia
Vartol. si Varn.
C. Onufrie

M. Acilina

Pr. Elisei

Pr. Amos

Pr. Tihon

M. Manoil, Savel
M. Leontie

Ap. Iuda

M. Metodie

M. lulian

M. Eusebie

M. Agripina

(TY) Nast. I. Bot.
M. Fevronia

С, David

P. Samson

Chir. 51 Ioan

(T) Petru si Pavel
Sinod. SS. Ap.

CALENDARUL
CATOLIC

Gratian
Erasmus
Joia verde
Quirinus
Bonifacius
Norbert
Robert
Alois
Paulin
Margareta
Barnaba
Vasilides

Antonie P.
Vasilie
Vit.

Beno
Adolf
Gervasiu
Iuliana

Silver
Aloisiu
Paulin
Etelrud
Joan B. t.
Prosper
Eremia

Ladislau

Leon Papa

T Petru si Pavel
Paul Ged.

Joi
Vineri
Sâmbătă

Duminecă
Luni
Marţi
Mereuri
Joi
Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi

Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Мей
Joi
Vineri
Sâmbătă

Duminecă

Luni
Marţi
Mercuri
Joi
Vineri
Sâmbătă

CALENDARUL CALENDARUL
ROMÂNESC CATOLIC
| Cosma şi Damian Teodat
V. st. Mariei Vis. Mar.
M. Iacint si Anat Corneliu
P. Andrei şi Marta Ulrie
E. Atanasie Domițian
C. Sisoe Isaia
P. Toma si Hort Vilibald
M. Procopie Cilian
M. Paneratiu Anatalia
45 Mart. Nieop. Amalia
M. Eufimia Pius
Proclu si Ilarie Enrie
Gavril și Iosif Margareta
Ap. Ach. si cei 70 Bonavent
M. Chiriac şi lul. Imp. Ap.
M. Antinogen Rut
+ М. Marina Alexe
M. Emilia Friedrie
C. Маегіпа Aurelia
(F) Pror. Піе Pr. Ilie
Cuv. Sim. si Eze. Praxedis
t Maria M., Foea M. Magd.
M. Trofim si T. Apolinar
M. Cristina Cristina
t Ana si Olimpia Ap. Iacob
M. Ermolae Апа
+ Pantelimon Pantelim.
A. Proh. si Nica. Inocentie
M. Calinie Marta
A. Sila si Silvan Avdon
Eudochim Ignat Loy.

CALENDARUL CALENDARUL

ZILELE

Mereuri
Joi
Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi

Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi

Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi
Vineri
Sâmbătă

Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi

CALENDARUL
ROMÂNESC

+ Sim. Stilpnie.
M. Mamant

M. Antim

M. Vavil si Moise

CALENDARUL
CATOLIC

Egidia
Absolon
Mensbet
Rosalia

Pr. Zaharie

Min. Areh. Mihail
M. Sozont .

(T) Nast. Mariei
t Ioaeh si Ana
M. Minodora

C. Teod., Eufrosina

M. Autonom

M. Corn., Cornelia
(D Ini. Sf. Cr.

t Nichita si Visar.
M. Eufemia

M. Sofia, Agapia
C. Eumenie.

M.Trofimsi Dorina
M. Eustatie

Ap. Codrat 51 Iona
M. Foca

+ Zemis І. Ioan bot.
M. Tecla

C. Eufrosina

+Ad. S. Ioan ev.
M. Calistrat

P. Hariton

P. Chiriac.

M. Grigore Armen

E
EE
CS

Laurențiu
Magno
Regina

(1) N. Mar.
Georgina
Nieolau
Protus

Macedoniu
Matern

In. s. Cruci
Nieomed
Ludmila
Lambert
__| Toma Ap. |

Ianuar
Eustatie
Matei Ap.
Mauriciu
Tecla
Genhard
Cleofas
Ciprian
Cosma D.
Veeenslav
Mihail
Ieronim

CALENDARUL CALENDARU

Luni
Marti
Mereuri
Joi
Vineri

Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi
Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi
Vineri
Sâmbătă

Duminecă
Luni
Marţi
Mercuri
Joi

Vineri
Sâmbătă
Duminecă
Luni
Marţi

ZILELE

Sâmbătă

CALENDARUL
ROMÂNESC

Cosma şi Dam.
M. Anchidin
M. Ahepsima
C. Ioaniehe

M. Galaction
P. Pavel

SS. 33 11. Malit ,L.
(T) Ar. Mih. si G.
M. Onisifor

Ap. Orest., Radu
M. Mina, Vietor
S. Ioan milost

+T Ioan Crisost

A p.Filip (1ns.Post)
M. Gurie si Leon
T Ev. Mateu

P. Grigorie

M. Platon, Rom.
Pr. Avdic si V.

T Grig. Proclu

CALENDARUL
CATOLIC

Toti sfintii
Ziua mortilor
Hubert

Carol

Emeric
Leonard

Engelbert
Gottfried.
Teodor
Andrei

Ep. Martin
Gunibert
Stanislau

Venerant
Leopold
Otmar
Grigorie
Odo
Elisaveta
Felix

(#) Intr. în bis.
Ap. Filimon
Amfilochie

P. Clement

S. Mia Ecaterina
С. Alipie 51 Stelian
M. Iacob Persul
C. Stefan cel nou

M. Paramon
+ A. Andreiu

Intr. in bis.
Cecilia
Clement
Ioan Bot.
Catarina
Conrad
Virgil
Sosten
Saturnin
Ap. Andrei

CALENDARUL CALENDAR

ZILELE ROMÂNESC CATOLIC
Mereuri | 1 Рг. Naum ` Eligius
Joi 2 Pr. Avacum Bibiana
Vineri 8 Pr. Sofronie Fr. Xaver
Sâmbătă 4 +M. Varvara Barbara
Duminecă 5 Sava, cel sfinţit Maşcenţiu
Luni 6 (j) Sf. Nicolae Nicolae
Marţi 7 P. Ambrosie, Fil. Ambrosie
Mercuri 8 C. Patapie (T) Zem. M.
Joi 9 T+ Zem. S. Ana Leueadia
Vineri 10 Mina, Ermogen Tudit
Sâmbătă 11 Daniil stâlpnie Damasch
Duminecă 12 | + P. Spiridon Sava
Luni 13 | Muc. Eustratie Lucia
Marţi 14 | Tirs şi soţiii Nicasie
Mercuri 15 | Elefterie Celian
Joi 16 | Pr. Ageu Adelaida
Vineri | 17 Pr. Danilşi 3 tineri Lazar
Sâmbătă 18 | М. Sebastian , Graţian
Duminecă 19 | Bonifaciu Nemesius
Luni 20 | Ignat Liberat
Marţi 21 | Iuliana A. Toma
Mercuri 22 Anastasia Dimitrie
Joi 93 | 10 Martiri Creta Victoria
Vineri 24 | М. Eugenia Adam si Eva
Sâmbătă 25 | (t) Nast. Dlui (Ð N. Dlui
Duminecá | 26 | (})8.М.4е Dzeu (1) Stefan
Luni 97 (+) Агема Stef. Ev. Ioan
Marti 98 | 855. 20 mii Mart. Copii nev.
Mereuri 29 | Prunciuciși de I. Ep. Toma
Joi 30 | M. Anisia David
Vineri 81 | C. Melania Silvestru

Cronica anului 1925.

IANUARIE

1. D. C. Diamandy, noul ministru al României la Paris, îşi ia postul in
primire.

3. Din iniţiativa revistei „Societatea de mâine“, se încep la Cluj o serie
de conferinţe politice, la cari participă fruntaşi ardeleni ai tuturor partidelor
din ţară, alaturea de câteva personalităţi culturale de seamă ale Ardealului,
cari nu fac politică militantă.

— Preşedintele Bepublicei franceze decorează pe foştii rectori ai Univer-
sitaţii clujene, d-nii Iacobovici, Călugăreanu si Bánescu, cu „Legiunea de o-
noare“.

4. Guvernul iugoslav Paşici dizolvă partidul țărănesc croat de sub şefia
lui Radici, învinuit de tendinţe republicane şi legături cu comuniştii.

5. Se deschide la Bucureşti, în prezenţa M. S. Regelui, congresul general
al Cooperativelor săteşti şi orăşeneşti de consum, la care iau parte delegaţi
din toate parţile ţării.

16. In Germania se alcătueşte noul guvern sub preşedinţia d-lui Luther,
având ca titular la departamentul Afacerilor străine pe d-l Stressemann.

19. La Teatrul National din Capitală se sărbătoreşte 50 de ani de acti-
vitate teatrală ai maestrului C. Nottara, decanul scenei române.

20. Japonia recunoaşte guvernul sovietic, amânând ratificarea tratatului
care atribue definitiv Basarabia României şi subordonând această ratificare
atitudinei luată de Italia în aceeaş privinţă.

23. Trotzki este înlocuit la Comisariatul răsboiului cu generalul Frundze,
aprig duşman al României — deşi moldovean de origine.

FEBRUARIE

2. D. Топ Mihalache a fost ales, pe termen de cinci ani, preşedinte al
partidului țărănist, condus înainte de un comitet executiv.

4. La Paris s'a organizat un festival pentru sărbătorirea unirii provincii-
lor româneşti, la care participă printre alţii generalul Berthelot şi 4-1 N. Ior-
ga, care se găseşte în Franţa pentru a ţinea un ciclu de conferinţe.

6. Partidul naţionalist al poporului de sub şefia d-lui N. Iorga proclamă
fuziunea cu partidul naţional condus de d-l Iuliu Maniu.

17. Camera votează într'o şedinţă solemnă proiectul de lege prin care
se creiază Patriarhatul bisericii ortodoxe române.

18. Comisia de reparatiuni dela Paris, la care participă şi România, îşi
începe lucrările.

18. Moare inginerul Anghel Saligny, constructorul podului de peste Du-
năre dela Cernavoda.

19. Poetele române, cari trăesc la Paris, Elena Vacărescu şi Contesa de
Noailles, sunt alese membre de onoare ale Academiei române.

22. Deschiderea conferinţei inernationale de chimie în Bucureşti, la care
participă savanţi din toate ţările culte.

27—99. Se serbează cu mult entuziasm la Braşov aniversarea de 75 de
ani a întemeierii liceului român-ortodox „Andrei Şaguna“ din localitate, care
a dat neamului românesc din Ardeal floarea intelectualitá(ii sale.

— Revoluţie militară în Grecia. Formarea guvernului Pangalos.

— Primirea Suveranilor români în Franţa.

IULIE

1. In lugoslavia se trateaza formarea unui guvern de concentrare, care
să aplaneze conflictul existent între sârbi şi croaţi.

14. Se începe retragerea trupelor de ocupaţie din regiunea Ruhr.

20. Alegerile comunale din Franţa însamna un succes pentru radicali-
socialişti şi o înfrângere pentru comunişti.

— Eliberarea din închisoare a lui St. Radici, şeful partidului јагапіѕі
croat, si realizarea infelegerei sârbo-croate.

AUGUST

1. Se deschide Târgul de mostie dela Arad, la care industria ardeleana e
stralucit reprezentată.

10. Moare la laşi, în etate de 70 ani, profesorul universitar Mateiu В.
Cantacuzino, om politic, orator și jurisconsult de mare valoare.

15. Se ţine la Sinaia întâiul congres al ziariştilor din ţările Micei Antante,

cu care ocaziune se infiinjeaza „Mica Antantă a Presei“.

17. Moare la Panciu scriitorul şi ziaristul ardelean loan Slavici.

24. Toată ţara sărbătoreşte călduros aniversarea de 60 de ani a Suvera-
nului.

25. La Marsilia se ţine congresul internaţional socialist. Comuniştii ma-
nifestează în contra socialiştilor.

— Ruhrul este complect evacuat de trupele franceze.

29—80. Adunarea generală a „Astrei“ la Reghin. D-l Vasile Goldis este
reales preşedinte.

19—30. S'a ţinut la Stockholm o conferința universala creştină fara
participarea catolicilor . Biserica ortodoxă română a fost reprezentată de câți-
va prelați distinși, printre cari 1. P. S. Mitropolitul Nicolae al Ardealului si
4-1 I. Lupas, profesor universitar. Ambii au conferentiat la congres.

SEPTEMYRIE

4. Incepe la Chişinău marele proces al revoltei dela Tatar-Bunar.

6. Liga Naţiunilor aprobă propunerile d-lui Titulescu, referitoare la co-
lonistii unguri din Banat, respingând plângerea acestora în contra legii
agrare.

— Congresul general al avocatilor din Romània la Cernšuti.

7. Deschiderea adunárii a VI-a a Societátii Natiunilor.

8. Inaugurarea, în prezenţa familiei regale, a marei expoziţii dela Chi-
Sináu.

14. A. S. R. Principele Carol ia parte la congresul international de aviatie
ela Praga, cu care ocaziune i-se face o călduroasă primire.

24. D-şoara Elena Văcărescu, delegatá a României la Liga Naţiunilor,
fine la Geneva un discurs mult apreciat, referitor la protecţia copiilor.

28. Trimisii patriarhiilor din Constantinopol şi Ierusalim aduc recunoas-
terea patriarhiei române.

30. Moare Leon Bourgeois, mare om de stat al Franţei, unul dintre în-
temeietorii Ligii Naţiunilor.

OCTOMVRIE

2. Vizita lui Cicerin la Varsovia si Berlin cu scop de a încheia alianţe.

4. Deschiderea, in prezența familiei regale a expoziţiei zootechnice dela
Timisoara.

5. Deschiderea conferinţei internationale dela Locarno, pentru încheerea
unui pact de garantie între statele europene.

6. S'a stins din viață, la Braşov, Ion Ursu, profesor universitar, distins
istoric şi luptător pentru unitatea naţionala.

10—12. Marile serbări dela Iași pentru aniversarea sinodului dela Niceea
(a. 325 si a celui dela Iaşi a. 1642. Cu această ocaziune se inaugurează si
un impozant Palat al Justiţiei.

15. Parlamentul își deschide ultima sesiune.

25. Moare distinsul profesor universitar avocat, fost ministru de justiţie.
Toma Stelian.

25—26. Se ţine la Bucureşti întâiul congres al femeilor române la care
participă și asociaţiile femeilor minoritare.

NOEMVRIE

1, Marile serbari pentru investirea intàiului patriarh român, Sanctitatea
Sa Miron Cristea. Participa delegaţi de-ai tuturor patriarhiilor ortodoxe.

2. Se deschide la Sibiiu o „Expoziţie artistică de studiu“, organizată de
»Astra''. .

11. Un grup de parlamentari polonezi au venit sa ne viziteze fara.

14—15. „Astra“ pune o troifa la Selimbár pe locul luptei lui Mihaiu
Viteazul. Cu această ocaziune se aranjează serbări şi se tin conferinţe.

16. In biserica San-Pietro din Roma se aniversează în prezenţa Papei
Sinodul dela Niceea. Serviciul religios este făcut de un grup de episcopi de
rit grec în frunte cu Mitropolitul Blajului, care oficiază în limba română.

18. Scriitorul comunist H. Barbusse sosește în ţară pentru a face o anche-
tă în Basarabia, în calitate de delegat al „Uniunii muncitorilor intelectuali.“

21. Se tine la București congresul partidului poporului. `

22. Se inaugurează la Turda un „Ateneu Рорш аг“, cu care ocaziune con-
'ferentiazá 4-1 N. Iorga.

23. Din cauza crizei financiare, guvernul Painlevé demisionează.

Sindicatul Presei Române din Ardeal
si Banat.

MEMBRII DE ONOARE:

S. Sa Patriarhul Miron Cristea General Găvănescu
L. P. S. Mitropolit Nicolae Bălan Elie Dăianu

P. S. Episcopul Roman Ciorogaru Petru Groza

Dr. Ioan Mihu AL I. Hodoş (Ion Gorun)
Em. Ungureanu Ion I. Lapedatu
Vasile Goldis Teodor Pácájianu
Scotus Viator (R. W. Seton Watson) Vasile C. Osvadá
Edouard Chapuisat Onisifor Ghibu
Teodor Mihali Ion Matei

Dr. Alexandru Vaida-Voevod Silviu Dragomir
Octavian Goga Alexandru Ciura
Sextil Puşcariu Aurel C. Domşa
Ion Lupaș Victor Lazăr
Antonin Mocioni Axente Banciu

Gh. Bogdan-Duicá Gavril Todica

MEMBRII ACTIVI :

1. Ion Agârbiceanu, directorul ziarului „Patria“, Cluj; 2. Tiron Albani,
redactor al ziarului „Sentinela dela Vest“, Oradea; 3. Al. Avram, red..
„Gazeta“; 4. L. Blaga, red. „Cuvântul“ Buc.; 5. Traian Birăescu, red.
al ziarului „Banatul Românesc“, Timişoara; 6. Dr. S. Bornemisa, di-
rector al revistei „Cosinzeana“ si al ziarului „Lumea și Тата“, 7. Gh.
Bota, redactor al ziarului „Sentinela dela Vest“, Oradea; 8. Dr. N.
Brânzeu, redactor al ziarului „Sionul Românesc“ Lugoj; 9. Aurel Bu-
teanu, redactor al revistei „Societatea de Mâine“, Cluj; 10. Octavian:
Buzea, redactor al ziarului „Consum“, Cluj; 11. Victor Branisce,
redactor al ziarului „Gazeta Transilvaniei“, Braşov; 12. N. Bratu, re-
dactor al ziarului „Foaia Poporului“, Sibiu; 13. Ion Brotea, redactor
al ziarului „Gazeta Transilvaniei“, Braşov; 14. С. Cehan-Racovitzd,
redactor șef la „Cultura Poporului“, Cluj; 15. Ion Clopoțel, redac-
tor șef al revistei „Societatea de Mâine“, Cluj; 16. Aurel Cosma, re-
dactor al ziarului „Nădejdea“, Timişoara; 17. Nerva Tr. Cosma, re-
dactor al ziarului „Beiușul“, Beiuş; 18. Aron Cotruş, redactor al zia-
rului „Tribuna Nouă“ Arad; 19. D. 1. Cucu, redactor pentru Ardeal
al ziarului „Universul“; 20. Octavian David, redactor al ziarului ,Vo-
inja Banatului“, Timişoara; 21. A. Davidescu redactor al ziarului ,Sa-

iu Мате“, Satu Mare; 22. loan Flueras, redactor ай ziarului ,Tribuna
Socialistă“, Cluj; 23. Mihail Gaspar, redactor al ziarului „Drum nou“,
Bocșa Montană; 24. Alezandru Hodoș, şef-redactor al revistei „Тата
Noastră“, Cluj; 25. Constantin Humureanu, redactor pentru Ardeal al
ziarului „Argus“, Cluj; 26. Vladimir Ionescu, redactor al ziarului „Си-
vântul“, Bucureşti; 27 Virginiu St. Iosif, redactor al ziarului ,,Romá-
nia, Bucureşti; 28. Ion Istrate, redactor al ziarului „Apărarea Naţio-
пай“, Bucureşti; 29. Al. Lupeanu, redactor al ziarului „Unirea Popo-
rului“, Blaj; 30. V. I. Moldovanu, redactor al ziarului „Clujul“, Cluj;
31. Vasile Munteanu, redactor pentru Ardeal al ziarelor „Dimineaţa“
şi „Adevărul“, Braşov; 32. Voicu Nifescu, redactor al ziarului „Gazeta
Transilvaniei“; 33. Ion Ordanu, redactor al revistei „Plugarul Lumi-
nat“, Orăștie; 34. Leonard Paukerow, redactor pentru Ardeal al zia-
rului „Rampa“, Cluj; 35. St. Paul, redactor pentru Ardeal al ziarului
„Cuvântul“ Cluj; 36. Cezar Petrescu, redactor al ziarului „Cuvântul“,
București; 37. H. Petra-Petrescu, redactor al revistei „Transilvania“,
Sibiu; 38. Ion Petruca, director al ziarului „Consum“, Cluj; 39. Septi-
miu Popa, redactor al ziarului „Infrăţirea poporului“, Cluj; 40. J. Pa-
leologu, redactor al revistei „Țara Noastră“, Cluj; 41. Virgil Popescu-
Râmniceanu, redactor pentru „Ardeal“ al ziarului „Indreptarea“,
Cluj; 42. Mihail Em. Procopiu, redactor la ziarul „Patria“, Cluj; 43.
Valeriu Puşcariu, redactor pentru Ardeal al ziarului „Cuvântul“; 44.
Al. Riogeanu-Dolj, redactor al ziarului „Cuvântul Banatului“. Timigoa-
ra; 45. Dr. Alezandru Russu, redactor al ziarului „Unirea“, Blaj; 46.
Gh. Stoica, redactor al ziarului „Patria“ Cluj; 47. Horia Teculescu,
redactor al ziarului „Alba lulia“, Alba lulia; 48. Isaia Tolan, redactor
al ziarului „Cuvântul“, Bucureşti; 49. D. Tomescu, redactor al revistei
„Ramuri“, Cluj; 50. Gh. Tulbure, directorul revistei „Cele trei Crişuri“
pentru popor; 51. St. Vlădescu, redactor al ziarului „Nădejdea“, Ti-
mişoara; 52. Vasile Vlaicu, director al „Revistei Economice“; 53. І. Fo-
lea, redactor al ziarulu: „Târnava“; 54. Lucian Bolcaş; 55. Dr. Valer
Branisce; 56. Aurel Ciato; 57. C. I. Codarcea; 58. Radu Dragnea; 59.
Aurel Gociman; 60. Iustin lliegiu; 61. Laurenţiu Luca; 62. C. Mágeanu;
63. Adrian Maniu; 64. Ion Montani; 65. Ecaterina Pitis; 66. Ghiţă Pop;
67. Constantin Savu; 68. Iosif Șchiopul; 69. І. О. Soricu; 70 Aurel Va-
silescu; 71. luliu Maior, redactor al ziarului „Unirea poporului“ Blaj.

MEMBRII STAGIARI :

1. D. Anastasiu, redactor al revistei „Viticultura“, Arad; 2. Pr. 1. Bârlea,
redactor al „Gazetei Maramuresgene", Sighetul Maramureşului; 3. Petre Bă-
песи, redactor al revistei „Țara Voivozilor", Făgăraş; 4. Ion Chirvasie, re-
dactor al ziarului „Gazeta Ţăranului“, Timişoara; 5. I. Deleu, redactor al zia-
rului „Gazeta de Duminică“, Simleul Silvaniei; 6. Nic. Gr. Diac, redactor al
ziarului ,Tàrnava", Dicio-Sàn-Mártin; 7. Cápitan I Ioan (Vladimir Nicoará)
redactor al ziarului ,Infrátirea Poporului'", Cluj; 8. N. Ionescu, redactor pen-
tru Ardeal al ziarului „Adevărul“, Cluj; 9. Andrei Popovici, redactor al zia-
vuhii „Târnava Mare", Sighişoara; 10. I. B. Sima, redactor al revistei „Epoca
de Aur", Cluj; 11. Gh. Vornic, redactor la „Gazeta Maramureşeană', Sighetul
Maramureşului; 12. Tiberiu Vornic (Oprea) redactor pentru Ardeal al ziarului
„Universul“, Braşov.

Cáteva amintiri

de
ION GORUN

Ca adolescent, in casa părinților mei, am cunoscut ziarele cari
apăreau atunci „în Austro-Ungaria“, si a caror limba a fost alât de
scărmănată de Titu Maiorescu („Limba română în jurnalele“ etc.)
Acestea erau „Federaţiunea' din Budapesta, „Albina“ din Viena, pe
cari le redactau Alexandru Roman si Vicenfiu Babeș, venite în
urma „Gazetei Transilvaniei“ a lui George Вагі{. Alexandru Roman,
pentru articolele lui din „Federaţiunea“, a fost condamnat de justiţia
maghiară la un an de închisoare, în care timp în mod henevol la
înlocuit deputatul Dr. los. Hodoşiu, neuitatul meu părinte. Noi, co
pilandri încă, nu eram desigur în stare să prețuim articolele politice
din acele ziare, şi răsfoiam mai bucuros „Foaia pentru minte, inimă
şi literatură“, care apărea ca supliment al „Gazetei Transilvaniei“ 51
chiar „Familia“, „foaie beletristică“, începută de losif Vulcan prin
1865, sau „Gura Satului“, gazetă umoristică întemeiată de acelaş.
Din „țară“ aveam „Românul“ lui C. A. Rosetti; — ziarul fiind la un
moment oprit de a mai intra în Ungaria, deputatul Dr. los. Hodoşiu a
făcut în Camera din Budapesta o interpelare, care a avut soarta ştiuta
a interpelărilor: răspuns evaziv şi trecerea la ordinea zilei. Câtva
timp C. A. Rosetti a trimis „Românul“ părintelui meu în plic închis şi
tipărit înadins pe hârtie subţire; acea colecţie, dacă mai există, ar pu-
tea fi interesantă, pentru istoricul presei române. Mai târziu, Rosetti
а găsit subterfugiul de a trimite „Românul' “peste Carpaţi sub titlu

schimbat: „Unul pentru altul“, in care se cuprindea si o aluzie prea
fină pentru cenzura maghiară. Mai târziu, când intrarea ziarelor din
{ага era oprită pe capete de către autorităţile ungurești, sistemul a luat
o mare extensiune şi ziarele din Bucureşti ne sosiau subt cele mai fe-
lurite titluri, schimbale adesea dela o săptămână la alta.

Astfel ziarul „Națiunea“ al lui Dumitru Brătianu (fratele mai ma-
re al lui 1. С, Brătianu) la care mi-am continuat ucenicia gazetáreascá,
începută la vârsta de 18 ani la „Poporul“ lui №. Bassarabescu, elevul
predilect al lui Cezar Boliac, — se trimetea sub titluri pentru variarea
cărora ne stătea la uşoară dispoziţie întreg vocabularul limbii române.
— Mai greu а їоѕі cu „Unitatea naţională“ a lui George Secăşianu, ga-
zetá franc irredentistă, la care am colaborat de asemenea; atunci, în
desperarea de cauză, Secăşianu a trimis, prin inimosul Droc-Bănciu-
lescu şi alţii, acele faimoase manifestații roşii împărţite în Ardeal, şi а
căror consecinţă a fost expulzarea din ţară — cerută dela Viena — a
lui Secásianu, Ocasanu, Droc-Bănciulescu, Corneanu la cari s'a adáo-
gat acea a lui N. şi Al. Ciurcu, tatăl şi fiul, acesta din urmă întemeie-
tor şi director al ziarului naţionalist în limba franceză „L'Indépendance
roumaine“, cu toate că aceştia n'aveau aface nimic cu ,,manifestele
rogii". Era aniversarea de o sută de ani a revoluţiei lui Horia.

In gazetária noastra din Ardeal se producea o schimbare, determi-
nată de influența literar culturală a lui Titu Maiorescu. Când el scria
împotriva „limbii jurnalelor din Austro-Ungaria“, i s'a răspuns că ace-
stea sunt lucruri de nimic față de lupta politică ce acele jurnale o pur-
tau. „Satul arde, baba se piaptănă“... Totuşi, această pieptănătură,
adică importanţa ei, a fost recunoscută de generaţia mai nouă a unor
tineri studioşi universitari ardeleni, concentrați atunci la societatea
academică „România Juná'" din Viena. Acolo a fost pepiniera, de unde
au pornit susţinătorii curentului nou, şi 'n ce privește gazetăria arde-
leană.

Această gazetărie nu începe însă cu „Tribuna“ din Sibiu, cum se
pare că îndeobşte se crede. Mai nainte a apărut „Orientul latin“ la
Braşov, scos de fraţii Aron şi N. Densuşianu, prim-redactor fiind Teofil
Frâncu, om de legi şi de condei, care mai târziu a, pribegit în Bucureşti,
unde а rămas, printre prieteni şi cunoscuţi, ca un tip, atât prin temei-
nicele-i cunoştinţe multiple, cát şi prin stăruința-i de a persista în
pronunția lui mofeascá de acasă. Părţii literare a „Orientului latin“
i-a dat un preţios concurs profesorul Топ Al. Lapedatu, a cărui limbă
curată literară era pe vremea aceea o revelatiune. Uitat fără de vreme.

Nici n'a fost „Tribuna“ înfiinţată de Ioan Slavici. Acest mare scrii-
tor a fost chemat să dirijeze foaia, — dar întemeietorii ei au fost aceia,
cari mai dinainte se grupaseră în jurul unei „Foiţe a Telegrafului Ro-
тап“. Erau aceştia fraţii Aurel şi Eugen Brote, redactorul „Telegra-
fului^ N. Cristea apoi A. Bechnitz, profesorul D. Popovici-Barcianu, —

cari se vedeau prea strâmtoraţi in ,Foita", văzută de altfel си ochi
răi de mitropolitul de atuncea.

Despre Bechnitz mi-a rămas o amintire ce nu pot so uit. Par'că-l
văd în redacţia „Tribunei“, plimbându-se in sus şi-n jos — nu l-am vă-
zut niciodată şezând pe scaun — şi dând îndrumări şi explicaţii. In
redacţia „Tribunei“ nu era nevoe de „Lexicon de conversaţie“, —
Bechnitz îi tinea locul, le stia pe toate, — numai lui George Coşbuc nu
putea să-i dea îndrumări, fiindcă acesta repede îşi lua pălăria şi o
Stergea in hoinărelile lui poetice. Septimiu Albini, el însuşi un fel de
dicţionar enciclopedic, zâmbia si primia indigetările lui Bechnitz făra
să discute, pe când înir'o odăiţă alături Slavici aprindea o ţigară dela
alta, şi nu îndrepta nimic în manuscrisul lui, ci dacă i se părea că
nu nimerise bine o frază, rupea fila şi începea alta.

Slavici ar fi voit să mà opriască la , Tribuna", — dar nu s'a pu-
tut, din cauza unor încurcăluri militare, cam la fel cu acelea ale lui
Coșbuc. In amintirile lui despre acesta, loan Slavici spune că odată i-a
dat un concediu, ca să se ducă la Năsăud să-şi aranjeze situaţia, mili-
tară. Insă la Copsa-micá, s'a întâlnit Coşbuc cu Gorun, au pornit în-
tr'o discuţie despre limbă, şi sau pomenit amândoi la Blaj, unde au
continuat-o. Coşbuc a rămas cu situaţia-i militară nelámuritá, casi Go-
run. Mai târziu s'au întâlnit amândoi la Bucureşti.

Să mi se ierte aceste amintiri cam descusute. Am colaborat mult
pe urmă la ziarele noastre, „Tribuna“, „Românul“ din Arad. — de cele
mai multe ori în mod anonim; — dar despre acestea las' să vorbiască
alţii.

Vina acestor divagatiuni să o poarte tinerii mei confraţi, cari mi au
cerut „un articol pentru Almanahul Presei române din Ardeal“, — ar-
tico] pe care nu puteam să-l refuz, ca „membru de onoare al Sindica
tului". L-am dat așa, ca simple amintiri, fără o documentare, pentru a
cărei migăleală n'am niciun îndemn firesc. Poetul a covársit întotdea.
una la mine pe gazetar. Dar gazetarii rămân pentru mine confrații pe
cari îi stimez şi îi iubesc.

ьа
v м
022

Amintiri redactionale

de P. S. Sa ROMAN CIOROGARIU,

eviscopul Orázii Mari

Toată nădejdea neamului românesc din Ardeal era depusă in ,Dumnezeu-
Bunul" şi ,,milostivul-impárat".

„Dumnezeu-Bunul'* asculta rugăciunile noastre şi prin Biserica sa a ținut
viu sufletul românesc, „Milostivul împărat“ însă îşi muta cortul márturisirii habs-
burgice când la unguri când la noi. La unguri când le storcea buget pentru
războaie, la români când le lua feciorii pentru războaie şi pentru cele multe
biruri de sacrificiu pentru ,mi-
lostivul împărat“.

Când avea nevoie de unguri,
adresa câte-o proclamaţie „către
națiune“, căci ei erau națiunea
politică; când avea nevoie de
totalitatea naționalităților se a-
dresa „către popoarele mele“. In
cazul prim băteau ungurii din
pinteni; în cazul al doilea să-
ream noi în foc pentru „milosti-
vul împărat“. Cu alte cuvinte, ре
noi ne ținea în frâu prin unguri,
iar pe unguri prin noi.

Aşa se frământa aluatul po-
liticei habsburgice, sintetizată în
doctrina: divide et impera.

Eram împărțiți pe căprăriile
arhiduceşti. Ungurii de pildă, a-
veau pe arhiducele lor Iosif, noi
pe Reiner, ca să avem cine să
bată pe umeri si pe bravii ro-
mâni. Mai în urmă ne giugiulea
arhiducele Ferdinand pe obiecti-
vul „Gross-Oesterreich''-ului.

Dinasticismul nostru însă se
stingea zi cu zi. Mai ales după refuzul Memorandului urmat de înfundarea
temnijelor dela Seghedin si Val cu dinasticul comitet naţional. Pn definitiv,
Budapesta a devenit centrul politic al dinastiei si noi extrádali ungurilor
„auf Gnade und Ungnade'“.

Supraíaja politicei noastre însă era tot cea tradițională, dinastică. Vechi
ziarişti, cu temnifele politice în spinare o dădeau înainte cu nădejdea în

„împărat“, cá asa era si cuvântul de ordine din București, care pentru noi
era poruncă, Ioan Russu-Sirianu, de atâtea oxi osândit in numele majestăţei sale
regelui Francisc Iosif I era tipicul reprezentant al aga numitei politice tradi-
difionale.

După ce sanclionase regele Francisc Iosif legea Apponyianá din 1907,
apare in „Tribuna“ din Arad un prim articol in care se spuneau cam urmă-
toarele: „Şi dacă ne-ar scoate Francisc Iosif limba din gură, noi tot dinastici
vom rămânea, pentrucă ştim că în suflet e cu noi şi a cedat numai forței
majore a împrejurărilor.“

Agitat de acest lip-us al politicei tradiţionale, má duc în redacţie. Russu
a scris articolul, — mi se spunea, — ce să facem?

Russu nu venise în acea zi la redacție şi nu era timp de pierdut, repara-
Hia trebuia să urmeze în numărul urmator. Scrisei un comunicat laconic, ca
primul articol din numărul de ieri nu reprezintă vederile ziarului. Comuni-
catul acesta a supărat din cale afară pe bietul Russu, şi altminteri bolna-
vicios, şi îmi făcea imputári de ce n'am lăsat să revină el la articol şi sa-i dea
o interpretare rectificatoare, căci recunoştea însuş că a trecut peste limita în-
gaduită de politica noastră tradiţională. M'a costat multa truda sa-l liniştesc,
că interpretările nu ajung pentru a pune la punct acea fatală declarație, ca
noi ne subordonăm limba vreunei puteri discrelionare, fie aceea chiar di-
nastia,

Prietenul meu, ce e drept, s'a liniştit, dar n'a uitat dezavuarea şi mereu
îmi imputa ce brutal am fost cu el. — „Dar tot nu atât de brutal cum erai
tu, când lasai ѕа ne scoată şi limba din gură „milostivul“, îi ripostai eu, cu
toată dragostea ce aveam pentru el.

La doi ani după aceasta, apare „Tribuna“ în ziua împaratului făra a
lua notă măcar de onomastica „milostivului“. Ziarele ungureşti il prea ma-
reau in ditirambe şi tunurile bateau salvele de onoare. Ma duc iar în redacție.
— „Dar unde a rămas însemnarea zilei?" întreb, caci are aparența unei de-
monstrajii Băeţii râd cu satisfacție, cá nu s'a aflat nimeni în redacţie sa
scrie un articol pentru împărat. — „Bine, bine, Баејі, dar mă gândesc că
tot era bine să fi fost Russu acasă“, Greva aceasta omagială a transpirat şi
în cercurile ziariştilor unguri, cari făceau haz de ea. — „Halal şi de dinasti-
cismul vostru', spuneau la ai noştri. Gazetarii se înțeleg între ei.

Uite aşa ajunsese sincerul nostru dinasticism habsburgic de odinioara,
un balon tactic până am făcut acel minunat schimb de dinastie, care astăzi
este a noastră şi trăeşte în fiecare suílet român, care a văzut în timp de lup-
tă pe viteazul, iar în timp de pace pe înțeleptul Rege al țăranilor şi al nostru,
cărturari fii ai țăranilor.

Parola: „prin porțile împărăteşti“ s'a schimbat prin no: înşi-ne“. Din
multe câte toate atitudini, ne-am ales cu dojana regelui Carol, cá: „Tribuna'*
nu face politica mea“, după aceea cu pacea lui Stere, cu căderea şi învierea.

Aşa au dispărut regii asupritori habsburgici са să facă loc Regelui já-
ranilor.

„VACA NOASTRĂ...“

— AMINTIRI DIN ZILE GRELE —

de dr. Valeriu Branisce

Era pe la mijlocul lunei Februarie 1918. Din temniţa curţii mar-
fiale de honvezi din Seghedin am fost dus sub excortá la temniţă ,fi-
lială“ a Tribunalului unde re!inuse comisariul regal de honvezi mai
multe celule pentru preveniţii săi mai primejdiogi. Urcasem strâmtele
scări ale celor trei etaje, ca să antişambrez în fața uşei strajamesterului,
care avea să mă iee în primire. Lângă mine un păzitor cu baioneta
trasă pe puşcă îşi petrecea, vremea hărţuindu-mă, ba să stau locului
să nu mă razim, să nu fluer, să nu privesc în dreapta sau în stânga,
înjurând din când în când, par'că eu eram de vină, că din câte ocu-
patiuni sunt în lumea aceasta, el n'a găsit una mai bună decât a face
pe gardianul de temniţă.

Strajamesterul, care scria lăsa anume să aştept între asemenea,
condiţii în faţa uşei lui, era domn mare, el era, după cum ne-a spus-o
adesea mai târziu „domnul şi dumnezeul nostru“... Ne lăsa anume
să așteptăm astfel, ca nu cumva să ne închipuim că e lucru uşor a
ajunge în faţa atotputerniciei sale. Si cum aşteptam, iată că se des-
chide uşa dela scări, pe cari le urcasem şi eu, şi pe un moment se
opreşte în fatí-mi amicul lon Clopoţel, care venia cu un pachet їп
mână, însoţit de alt gardian. Dar acesta nu-i dă răgaz să mă salute,
ci îl împinge înainte pe un coridor, unde oprindu-se în fața unei uşi,
pe care dispare Clopofel, aud cum scârţie cheile in zăvoare şi apoi
plecându se gardianul la o ferestruică a uşei, aud cum zice:

— Numai aceasta nu!

Gardianul dispare. Evident cá Clopoţel ceruse ceva dela el şi ege-
sta, era, răspunsul.

Si cum privesc dealungul coridorului pe unde dispăruse Clopoţel,
văd o serie de uşi la fel, iar în faţa lor soldaţi cu puşca la umăr, la
anumite distanţe unul de altul.

Multe întrebări năvăliau prin creeri-mi frământaţi, dar nam tîn-
trebat nimic, ca să nu-l derangez pe gardianul de lângă mine, care
era destul de plictisit că l-am urmărit cu ochii pe Clopotel, a cărui pre-
zenfá aici m'a surprins tot atât de mult, cum pare a-l fi surprins pe
Clopoţel vederea mea.

Din acest moment am început să urmăresc şi scrutez cu mare
luare aminte totul din jurul meu si in curánd am simtit clar cum su-
îlă si răsuilă de după fiecare uşă zăvorită fiinţe omeneşti, candidaţi
de spânzurătoare ca si mine. Simţiam cum se umilă lungul coridor
de energiile reţinute ale celor de după uşi ca şi ale celor din fața ușilor
şi mi-se părea că lungul coridor începe să se 'ncovoaie şi înalțe de
atâta putere şi dor de viaţă, ce clocotea dealungul fără nici o supapă.
Aşteptam ca totul să sară în aer şi să se fárime in miriade de bucăţi.

Aveam senzaţia unui manometru, concentrând în mine întreaga
tenziune, ajunsă la punctul suprem, din juru-mi când se deschide
brusc uşa din fața mea si un glas aspru ordonă să intru. Si nici nu
mi-am dat bine seama că ce se petrece cu mine, când păzitorul dela,
spate m'a şi împins peste prag, luând apoi poziţie cu călcâile lipite şi
puşca la picior, stând smirnă ca în fața unui înalt areopag. Eram ший
în conştiinţa deplinei mele nimicinicii, toată tenziunea dispăruse, lă-
sându-mă fără nici o împotrivire pradă grelelor insulte, spuse la apa-
rentà cu aer de bunăvoință. Nu mai eram „domn“ şi nu mai aveam
drept la nici un titlu, ci eram un bătrân scelerat incorigibil, care după
ani petrecuţi prin temnițe, nu că nu m'am îndreptat, pentrucá „diu
câine nu se face slănină“, dar nici n'am învăţat atâta vicleşug ca să
mă ştiu feri a mai veni în conilict cu legea. Câţi oameni de nimic ştiu
să se păzească şi umblă liberi ca „domni mari“, eu însă m'am prins
iarăşi — nu ştiu a câta-oară — pe cleiu ca o vrabie proastă etc, etc.
In sfârşit pufnind energic fum puturos din o lulea lungă şi scuipând
din când în când peste masa la care şedea, tot în acelaş colţ al ca-
merei, mi-a, luat signalmente si m'a despoiat de tot ce aveam asupra
mea. Nu mi-a lăsat nici ciasornic, nici creion, nici măcar un colţ
de hârtie, nimic, dar absolut nimic. Aşa am fost condus coridorul dea-
lungul, împins într'o celulă goală şi nici nu m'am oprit bine, când au-
ziam cum scârţie în urma mea cheile grele în zarurile ruginite.

Fără voie m'am uitat la masiva uşă de fier, ce s'a trântit si zá-
vorit în urma mea, apoi încetul cu încetul cu o profundă sfialá, par'că
mă temeam de surprize neplăcute, am început să privesc în jurul meu.
Pereţii erau proaspăt spoiţi, duşumelele cam uzate miroseau încă a
umezeală, evident că dimineaţa au fost spălate, uitând báltoace de apă
pe locurile mai scufundate ale duşumelei. In fund sub gratiile de fier
ale unei ferestruici oarbe de sub stresiná se afla o construcţie de fer,
un sistem de „pat“, anume inventat pentru temnițe, cuprinzând o sal-
tea de paie îndoită şi perină de paie, acoperite cu о procovitá groasă
de Braşov, cam ca acoperitoarele de cai uzitate la noi. Ziua se închi-
dea acest pat, presentând imaginea unui cub cu picioare, ca să nu
poată fi utilizat peste zi, seara după-ce suna clopofelul de culcare,
eram datori să-l deschidem şi stånd la căpătâiu să aşteptăm „ronda“
de sară. Pe acest pat aveam să ne petrecem nopţile, lungile nopţi, în

întuneric beznă, strătăiat din când in când de raza orbitoare a felina-
rului de control, proiectatá prin ochiul usei de fier, spre a se convinge
cá nici n'am fugit şi nici nu ne-am sinucis încă, pentrucă aici încer-
carea de evadare şi de sinucidere era mai sever oprită şi mai aspru pe-
depsită.

Nu ştiu cine mi-a fost înaintaşul în această cameră, dar marea,
pată de sânge de pe salteaua de paie da mult de gândit.

Afará de pat, mai erau în colţuri hárdául de fecalii, din fier rugi-
nit cu capac strălucitor de tinichea, un ciubăr cu puţină apă pe fund, o
doniță cu un páhar de tinichea, un fáras de carton şi o mătură de
nuiele roase. lar pe părete un mic dulap de lemn, la a cărui parte in-
ierioară erau aplicate două cuie de lemn, bag seama un fel de garde-
robier. lar ca tablou pe părete era explicat: regulamentul de compor-
tare în temniţă. Toate obiectele aceste purtau N-rul 14, numărul ce-
lulei în care mă aflam. Atât!

Si cum stam şi priveam în juru-mi, fără a cuteza a atinge vre-
unul din obiecte, intr'una dam cu mâna când să scot ceasornicul, când
tabachiera şi mă cutremuram la conştienţa lipsei. Toate buzunarele
erau goale-golute. Mai greu am suportat lipsa ceasornicului. In a 200-a
zi a recluziunei, ca şi în ziua primă, căutam inconştient ceasornicul în
buzunar.

Și să nu ai nici o lectură, 51 să nu poţi scrie un şir, tu gazetar care
ai trăit o viaţă cu ochii fugind pe litere şi cu condeiul între degete! Si
totus am avut lecturi. Sub spoiala albă a păreţilor am descoperit răvaşe
sgáriate cu unghia, nume necunoscute, sentente numărătoare de zile
şi luni petrecute aici, înjurături la adresa gardienilor, batjocuri, plân-
geri isvorite din dorul de libertate şi din foame, grozavul flagel al tem-
nifei. Şi rând ре rând desluşiam literă după literă, vorbă după vorbă
şi am avut ce ceti, palimpsesturile atâtor tragedii ale vieţii.

După 8 zile am primit voie să cetesc lectură cenzurată, mai ales
din aşa zisa bibliotecă de casă a temnifei, tratate de grádinárit, despre
stârpitul omizilor, despre insectele stricăcioase pădurilor şi alte de
aceste. După 6 săptămâni am primit şi o mescioară cu un scăunel cu
dreptul de a scrie şi după trei luni mi sa dat voie să fumez, 6 ţigări
la zi, şi după 8 luni şi jumătate mi s'a acordat şi dreptul de a primi
ceasornicul, dar această voie a venit prea târziu!

La început izolaţi ermetic abia ajungeam să ne vedem la mare
distanţă, când ne scoteau la plimbare în umeda curte a temnifei, im-
pănaţi cu sentinele, așa că mi-a trebuit mai bine de o săptămână pân
ce am reușit să ştiu cine-mi sunt soţii de suferinţă: Ion Clopoţel, Adri-
an Ojoiu, directorul Bucurescu, părintele Raica, profesorul Dr. D.
Manu, preotul Dr. Zaharie Pop, cunoscând eu de mai nainte numai pe
cel dintâiu... cu toate că eram implicat cu toţii în acelaș proces de
înaltă tradare, de spionaj şi de înţelegere cu duşmanul...

Deşi necontenit asiguraţi cà furcile ne aşteaptă, simţeam dela o
vreme — mai ales din [unie încoace, după catastrofa de pe Piave a
armatei austro-ungare — cum slăbeşte zi cu zi asprul regim dela în-
ceput, până ce în August nu mai avea, soldaţi să ne păzească individual
şi a fost silit să ne treacă în puscária dela Csillag, unde vre-o 20 de
oameni aveau să păzească peste 300 de întemnițați.

Acum puteam comunica între olaltá, puteam să ne plimbám îm-
preună, sub paza unui soldat care mai mult dormita decât avea grijă
de noi, puteam povesti, râde, cânta, eram la largul nostru între zidu-
rile temniţei. Şi din multele anecdote povestite una îndeosebi ne-a pă-
rut foarte sugestivă.

Ci-că granciu sta la gura cortului si vede din depărtare cum vine
tai-so aducând în spate pielea vacii. Şi strigă granciu călre mă-sa,
care îşi făcea de lucru în cort:

— Mamă, mi-se pare, mi-se pare că nu e bine cu vaca noastră!

— Ce spui măi afurisitule?!

— Văd pe tata cum îi aduce pielea în spinare!

Noi dintre zidurile temnifei vedeam mai bine decât cei de afară
cum pe zi ce merge slábeste frontul, scade disciplina în armată si se
înmulţesc semnele de disolutie.

Nu mai erau soldaţi cari ne páziau cu ochii în patru, aceştia au
dispărut de mult. Au venit apoi glotaşii, cari adormiau răzimaţi de puş-
că, acum erau de serviciu la noi foşti prizonieri din Rusia, veniţi acasă
după pacea din Brest-Litowsk, cari făceau acum cauză comună cu în-
temnifatii. Zadarnice erau toate siorţările de a susţine disciplină cu
aceştia. Când i-au adus acasă din Rusia, li s'a promis că nu mai au să
facă ,servit" la armată şi după ce i-au lăsat o lună pela vetrele lor,
au fost din nou înrolați. O spuneau în gura mare, cá ei nu se mai
bat, că dacă-i duce pe front depun armele si din ei s'au molipsit si
cei-ce n'au fost prin Rusia.

Fiecare semn nou de disoluţie era salutat de noi cu bucurie, pen-
iru-cá vedeam cum se apropie cu pasi gigantici ceasul cutropirei ge-
nerale, care ne aduce mult ahtiata libertate.

Devenise vorbá volantá:

— Mi-se раге, mi-se pare că e rău cu vaca noastră!

Era vorba convenfionalá pentru constatarea unei noui slábiri a dis-
ciplinei, a unui nou simptom de disoluţie.

Mai târziu trăgeam numai cu ochiul şi aceasia însemna, că „e
rău cu vaca noastră“ şi toţi ne înveseliam. Nu ne păsa că zile dearân-
dul nu mai aveam pâine şi trăiam numai cu apă, pe care de multe-ori
cu mare anevoie o primeam. Toate aceste nu contau.

Eram veseli şi plini de încredere în viitor, pentru-că fie-care zi ne
aducea tot probe пош, că-i tot mai rău şi mai rău cu „уаса noastră“.

Intr'o seará pe la mijlocul lui Septemvrie intrá in celulá ca de
obiceiu „rondul“, ca să cerceteze de n'am pilit gratiile dela ferestruti,
de n'avem arme, foc etc „etc. Doi soldaţi cu sergentul au intrat in ce-
lulă şi alti trei cu armele încărcate aveau să stee în faţa usei si pe când
sergentul controla cu mare luare aminte gratiile, îmi dă un soldat pe
furis cel mai proaspăt număr din ziarul lui Hatvany („Pesti Naplo“)
саге aducea pe acea vreme cele mai noui ştiri cu evidentă simpatie
pentru Ententă. O singură privire asupra titlurilor mari şi înţeleg că
Franchet d'Esperey a spart frontul bulgar, că diviziile bulgare parte
se predau, parte părăsesc irontul şi că sârbii pornesc să-și reocupe
jara părăsită de aproape trei ani...

O singură privire şi'n momentul următor zărisem printre soldaţii din
faţa uşei, luând-o pe coridor tocmai la uşa zăvorită a celulei, în care
erau acum împreună dr. Man cu Clopoţel. Pela ei trecuse deja rândul si
cum privesc prin gaura de control a ușei, îi văd in semiintuneric pe
fie-care întins în pat, discutând a lene.

Cu gura la această gaură de control, strig abia rásuflànd:

— E rău cu vaca noastră!

Amândoi sar din pat ca mușcaţi de șarpe, neştiind de unde vine
acest glas pe întuneric:

— Ce-i?! — Ce-i?!

— Frontul bulgar spart, Bulgarii se predau, în două săptămâni
sunt Sârbii aici!

Amândoi dau năvală asupra ușei, recunoscând glasul meu. Dar
eu mă inapoiasem deja. Şi curios, nici un soldat n'a remarcat dispa-
тіна mea, nu m'a oprit, nu mi-a zis nimic. Totul era opera unei clipe.

Sergentul constatând că gratiile sunt bune, că totul este în ordine,
a trecut cu „rondul“ mai departe, a zăvorit uşa. Noi însă n'am închis
un ochiu până dimineaţa. Abia aşteptam să se deschidă uşile de fier,
să ne vedem, să ne spunem multe şi să ne bucurăm împreună.

După două săptămâni am fost liberi.

Când în faţa porţii temniţei ne-am despărţit, luànd-o fie-care
“spre ale sale, ultima vorbă a fost:

— Trăiască vaca noastră!

CÂTEVA RÂNDURI

De N. lorga

Inceputuri ale ziaristi-
cei románesti in Ardeal |

Al. Lupeanu-Melin,
directorul . Unirei Poporului^ din Blaj

Primele încercări de-a scoate ziare româneşti în Ardeal s'au făcut pe la
sfârşitul secolului XVIII. Şi e uşor de înţeles că, între împrejurările de-atunci,
o izbândă nu putea fi asigurată, cu toate silintele repetate ale unei personali-
táti ca Molnâr-Pinarul însuşi.” Noroc deosebit n'au avut nici străduinţele lui
Carcalechi, care, după opt ani de trudă, abia poate să injghebeze la 1829 o
rară „Bibliotecă Românească“, a cărei viaţă e destul de scurtă şi de neinsem-
nată. Timpurile nu erau încă prielnice pentru începuturi atât de avansate.

Norocul favorizează mai mult pe iniţiatorii din Principate. In acelaş an
cu „Biblioteca“ lui Carcalechi apar, cu mai multe sorţi de izbândă desigur, si
„Curierul românesc la Bucureşti şi „Albina românească la Iaşi'.**) Un fapt
foarte îmbucurător acesta şi de covârșitoare însemnătate, care dă puternicul
îndemn, ca încercările de-a creia o ziaristică românească şi pentru Românii
din Austro-Ungaria, să fie reluate şi duse la sfârşitul mult dorit.

Centrul vieţii culturale româneşti din Ardeal, la începutul secolului XIX,
măcar într'o formă oarecum oficială, era Blajul cu şcoalele lui și cu cărturarii
mulţi pe cari îi avea. Adevărat că ,luceferii^ atât de fructuoasei „școli ârde-
lene“ se risipiseră prea curând, ca să moară în jalnică, pribegie, dar o altă
mare personalitate se iveşte în orăşelul dela Târnave, care va continua să
menţină aureola de strălucire a Blajului cultural. Este Timotei Cipariu,*) ale
cărui multiple merite pentru cultura naţională nu sunt încă îndeajuns cu-
noscute.

*) Lupas: „Un capitol din istoria ziaristicei româneşti ardelene“, Sibiu,
1906, p. 5.
**) Iorga: Istoria literaturii române în sec. XIX, vol. I, p. 114.

*) Felul său de a-se iscăli era aşa: Ciparin, dar se citea şi se rostea:
Tipar, Aşa-i zic şi până astăzi bătrânii Blajului, cari l-am cunoscut.

Nicăiri în Ardeal „Curierul românesc al lui Eliade nu este citit cu mai
multă râvnă şi plăcere, decât tocmai 1а Blaj. Cel dintâi abonat al „Curierului“
e Cipariu însuşi, care nu înţelege să fie avar cu slova măruntă şi sprintenă
de peste Carpaţi, ci filele soliei fráfesti trec şi la colegii profesori. Ba trec si
la tinerii seminaristi dela „Bunavestire“, — Cipariu le era profesor şi prefect
de studii — cari le sorb cu adevărat, cum se soarbe o adiere inviorătoare, de
mult așteptată primăvară! „Curierul“ din Tara Românească făcea adevărate
sărbătorii Ја Blaj, ре la 1830—36, când Cipariu era in cei mai frumoşi ani ai
tinereţii sale si ştia să trezească atâta entusiasm pentru tiparul românesc.

In curând Timotei Cipariu ajunge să conducă însuşi o tipografie,**) vechea
tipografie blăjană, pe care o scoate din ruina şi o reface, înzestrând-o cu cele
mai moderne scule ale vremii.*) Si el, care vedea câtă inflácárare spre celea
bune poale să nască în inimile însetate de învăţătură ale tineretului o gazeta,
sa gândit si la întreg poporul românesc din Ardeal, căruia ar fi timpul sa
i-se facă, cât mai neîntârziat, o mare binefacere, soră cu mântuirea. Cu atât
mai vârtos, că filele ,Curierului' rasbáteau destul de anevoie prin oficiile
tricesimale dela graniţă şi nu puteau îndestula un popor întreg, ca cel din
Ardeal, care-şi avea şi durerile şi nevoile lui aparte. In convorbirile pe cari
Je are Cipariu mai ales cu doi dintre cărturarii tineri ai Blajului, cu Barițiu
şi cu Ioan Rusu, chiar acolo, lângă teasccurile de lemn ale tipografiei, între
„coastănele“ cu buchi bătrâne şi cu litere latinesti de proaspătă tăietură, ideia
unui organ românesc pentru Ardeal reînvie şi rămâne fixată în aluat bun.**
Asta era înca înainte de 1836. Deci, gândul, întrupat peste un an la Braşov,
de-a da Ardealului cel dintâi ziar românesc, s'a plămădit la Blaj, în creerul
lui Cipariu, în tovărăşie cu bunul său prieten Barițiu şi cu Ioan Rusu, autorul
„Icoanei Pământului.“

Blajul era însă de multă vreme luat la ochi ca un cuib primejdios pentru
interesele stăpânitorilor. Şi se exercita cea mai severă cenzură si asupra
inofensivelor cărţi de slujbă bisericească, ce apăreau in vechia tiparniţă „pri-
velegiatá." Prin urmare, orice încercare de-a scoate aci un ziar românesc,
putea fi considerată dintru început ca infructuoará. N'ar fi riscat poate, nici
episcopul Leményi, ca tânăr arhiereu, a mijloci o îngăduinţă problematică.
Astfel, gândul bun rămâne, deocamdată, încuiat in inimi şi va căuta un prilej
şi un loc mai fágáduitor de reuşită.

Locul s'a designat dela sine, printr'o întâmplare norocoasă, ori calculată
anume? In anul 1836, in 16/28 Тийе, într'o zi de Joi, Cipariu pleacă in călă
torie la Bucureşti, însemnând în „jurnalul“ său de drum: „Bucuros aş fi sa
văz si Galaţul, Târgoviştea si îndărăpt Râmnicul si Argeşul, dacă nu şi Craiova,
unde am un ргіеііп. Inse acestea sânt numai doriri care nu mi-le pociu făgă-
dui, să le văz toate de astă dată împlinite. Moldova şi Iaşul, Bucovina si
Suceava etc. Vai, câte aduceri aminte de fapte eroice si tirăneşti, de mărire
şi de plângere amară! Când voi putea să le văz şi pre acestea? Nu-mi ajunge
timpul, şi poate nici averea, ca toate acestea să le cercetez deodată.“ — Conti-
nuând, notează în Brașov, cu data de 3 August 1836: ,Sot de călătorie imi

**) Sematismul jubilar, Blaj, 1900, p. 73.
*) Dosarul Tipografiei, in Biblioteca Centrală Arhidiecezaná din Blaj.

**) Dr. Ioan Raţiu in „Unirea“ din 1905 nr. 25, jubilar, după „Familia“
din 1876 nr. 6—8.

este fratele Cp. Baritz, cu carele cu atâta mai vârtos am fost а călători, cu
cât dânsul este cunoscut pre aicea, şi cu o cale am voit si Braşovul, aceasta
cheie sau poartă а Теги româneşti a vedea“.*

In „cheia sau poarta Теги româneşti“ cei doi călători, cari aveau chiar
şi un fel de misiune oficială în Muntenia (librorum Valachicorum Typis
impressorum distarahendorum causa“, spune scrisoarea de recomandaţie a
episcopului Leményi către „Suprema Armorum Praefectura" din Sibiu *), se
opresc mai multe zile şi fac vizite „de curtenire“ la multe personagii româ-
neşti din Braşov. Ba „spre cercetarea domnilor acelora, pe cari n'avusem noro-
cirea a-i afla acasă“, nu pregetă a-şi tocmi dela ,Tanoi o căruţă la Arpatac,
unde oamenii de bani gata ai Braşovului — Barițiu în jurnalul său **) le
spune „fruntea neguţătorilor din Braşov“ — se găseau în vilegiatură la Borviz.
Acolo află si pe Rudolf Orghidan, cu care, si cu Jipa şi Juga cel bătrân „multe
am grăit şi despre starea [erii româneşti, şi despre caracterul ungurilor, sasilor
$i românilor, prea interesante.“

Desigur în acestea „prea interesante“ gráiri i-a fost data lui Orghidan
ideia gazetei, pe care acesta o şi scoate la 1 Ianuar 1837, cu tipograful Gött
şi cu Barac. Credem deci, împreună cu Iosif Vulcan si cu Dr. loan Raţiu,*
că „Foaia Duminecii" a fost prilejită de vizita celor doi cărturari blăjeni la
Braşov şi Arpătac. E memorabilă acea zi de 4 August n. 1836, când ,negujá-
torii de substantive din Blaj', cum au {ost porecliţi, chiar de catre braşoveni,
descălii dela îmbinarea Târnavelor, pun la cale o „аѓасеге“ cu ceialalfi ne-
gustori, ai câștigului mai real si spornic. Afacerea, din punct de vedere co-
mercial era, desigur, destul de riscatá, dar negustorii Braşovului din acele
timpuri, au avut destulă inimă şi înțelegere, ca sa se lase convinși de marele
câştig ce-l vor aduce neamului lor „substantivele“ biruitoare!... Hotărit,
„Foaia“ dela Braşov s'a zamislit atunci, în acel sfat de doua feluri de „пе-
gutatori", deopotrivă de idealiști si unii şi alţii. Mai ales că, precum arată jur-
nalele de călatorie citate mai la deal, tinerii ,negutátori de subștantive“ din
Blaj au avut mare trecere pretutindeni pe unde au umblat. In Bucureşti de
pildă, pe lânga discuţiile literare şi politice, avute cu Eliade, cu colonelul
Câmpineanu şi cu alte mărimi ale timpului, ei asistă în ziua de 8/20 August
Ja o „manevră“ a armatei, unde revista trupelor o face Prinţul insugi.*)

Ce viaţă a avut „Foaia Duminecii', se ştie. Tot asemenea sunt cunoscute
şi sforțările şi izbânda lui Gheorghe Barițiu cu gazetele lui, de mai târziu, la
Braşov. Gândul nostru este însă să arătăm rolul lui Timotei Cipariu, ca inte-
meietor de gazete în Ardeal. Căci el, cărturar înilăcărat şi metodic în stăruin-
tele lui, nu putea să se lase fără gazetă proprie. Avea prea multe la inimă si
prea multe de spus, ca să poată avea odihnă făra biruintá. O ideie făurită la
Blaj îşi cerea şi aici partea ei de înfăptuire.

Robit statornic de vechiul său plan, Timotei Cipariu izbuteste în sfârșit,
sa câştige şi pe episcopul Leményi pentru ideia gazetei şi, acesta, la 1 August
1838, întreprinde la guvernul ardelean paşii trebuitori pentru concesiunea ne-
cesara. O „preagraţioasă invoinfá'' nu era însă un lucru uşor. Cauza ajunge
până sus de tot, la curtea din Viena, care vrea să ştie: cu ce scopuri şi cine
vrea să facă gazeta? Cine garantează cenzura?

* Timotei Cipariu: „Jurnal“, manuscriptul original in Bibl. Centrală din
Blaj. Manuscriptul e cu chirile, avànd formá de caet, si cuprinde 40 de pagini,
fără sfâişit.

*) Originalul in Bibl. Centrală, Blaj.

**) „Caletoria prima in Muntenia“, manuscript in Bibl. Centrală, Blaj.

*) ,Unirea“ anul si numárul citat.

„Jurnalul“ lui Cipariu. Si Iorga Ist. lit. rom. secolul XIX, vol. І. p. 299.

La acestea grave nedumeriri ale împăratului, Cipariu e gata să alcătuiască
un „Planum et scopus Ephemeridum eclesiastico-politico literarium“,*) cari
vor apare la Blaj. Planul e redactat la 11/29 Nov. 1838, corectat, transcris şi
înaintat la 17 Mart 1839, purtând iscálitura: „Nomine Directoris, Timotheus
Cipariu m. p. Prof. Stud. Bibl. et Relig., Tipogratiae Praef. et Redactor Ephe-
meridum primarius."

Scopul gazetei, care va purta numele de „Nunciul“ este: promovarea cul-
turei morale şi intelectuale a poporului românesc. Câştig societatea editoare
nu doreşte, Profitul eventual se va da pentru binele de obşte. Foaia va avea
două părţi: una pentru pătura cultă, cu litere latine, şi alta cu slove chirilice
pentru popor. Se făgăduiesc: Studii de limbă fireste,*) bucăţi beletrislice şi
cunoștințe enciclopedice. De remarcat: Cipariu cere voie să se poată ceti de
catre redactori foi din Valachia şi Moldova!

Planul acesta, foarte frumos şi bine documentat, pleacă la guvern, dim-
preună cu informaţiile şi asigurările episcopului, în ziua de 13 April 1839,
Dar concesiunea definitivă soseşte abia după 6 ani, la 4 April 1845! In care
vestimp, pe tema cenzurii, se mai perândă încă multe hârtii, intre Episcopia
din Blaj și Guvernul transilvan. Aprobarea o dă Curtea însaşi. O comunică
însă guvernul **) şi o însoţeşte de aspre îndrumări referitoare la redactare şi,
în deosebi, la felul cum are să se facă cenzura. In articolele ce se vor scrie,
redactorul sub răspundere personală are „să încunjure-toate acelea împrejururi,
cari ar putea produce frecări între feluritele confesiuni, precum şi între parti-
dele cu interese potrivnice''.*) Cenzorul — Constantin Alutan, canonic — să
fie cu ochii în patru la tot ce se scrie. Dar mai ales la gazetele „valahe“ cari
se aduc în patrie din „străinătate.“ Și dacă ar observa, că acelea influinteazá
cumva sub raport politic foaia dela Blaj, să se anunţe numai decât guvernul.
Cetirea şi abonarea foilor din Valachia şi Moldova se permite, însă numai pe
lângă „reversul“ că acelea „cu alţii nu se vor comunica“. Nimenia nu poate
prin urmare, să le vadă şi să le citească decât redactorii! Cenzura specială
asupra acestei chestiuni și, în general, asupra tuturor gazetelor româneşti din
cari s'ar inspira redacţia, se concrede personal episcopului. Se ordonează si
trimiterea alor două exemplare obligate, la adresa Cancelariei aulice transil-
vane.

Mai trec însă aproape doi ani şi gazeta lui Chipariu întârzie. In acest
restimp se dădeau ordonanţe peste ordonanţe în chestia gazeţei. Se stáruie
mai vârtos, ca nu cumva gazeta, care nici nu văzuse lumina zilei, să publice
informatiuni privitoare la orândueli administrative, cari ar putea să încurce
chiar şi pe unii oficianţi publici.*) Va să zică: Cipariu nici mavea încă gazetă
şi ordonanfele ii împuiază capul!

In sfârşit, la 4 Ianuarie 1847, într'o zi de Sâmbătă, apare mult ahtiata
gazetă! Ea nu păstrează numele cel vechiu de „Nunciul“, ci igi zice, mai răsu-

*) Manuscriptul complect în Biblioteca Centrala din Blaj, dosarul: „Ep-
hemerides.''

*) Cipariu „ţine în pulpit o mulţime de manuscripluri mai mult filolo-
gice — mi se pare cá multe şi poetice — rodul geniului, dintre care unele
implinirá cei nouă ani a lui Horaţie...“ spune Barițiu în Foaia pentru minte
I. p. 64. Citat la Iorga, Ist. lit. rom. sec. XIX, vol. I, p. 300.

**) Guvernul transilvan către Epp. Leményi, £ April 1845; hârtia orig. în
Bibl. Centr., Blaj. Dosarul citat.

*) Traducere din originalul unguresc. — А. L.

*) „Аж ujságvizsgálatokhoz 445.846 Eln. szám alalt kibocsátott intézmény
másolatja", o circulară in manuscript, Bibl. Centr., Blaj.

nátor si mai frumos: „Organul Luminării.“ Foaia, tipărită frumos, chiar ele-
gant, cu litere latine, pe hârtie albă, foarte bună, e precedată de-o ,Programà
la Organu, gazetă, baserecească, politică е literaria", pe care o semnează:
„„Răspunzător T. Cipariu can [onice] şi „Colaboratori ai Organului, Profesori
L I. Mány, A. Pumne.“

Primul cuvânt al redacţiei către public începe astfel (transcriem cu orto-
grafia curentă): „Când atâtea interese din zi în zi mai nouă răsar pe câmpul
vieţii poporului român, când fibrele în corpul amorţit par cá vor să înceapă
a pulsa mai repede, şi o tinárá rogatá surizândă i-se revarsă pe palida-i față,
— a mai rămânea, a mai întârzia! era cu neputinţă.“

Timoteiu Cipariu

„Noi păşim acum pe-o cărare, pe care alţii fii mai favoriţi ai fortunei
demult cu pietate ne-au prevenit; şi simţim afund, cât ne-ar fi de critică sta-
rea, când orbiţi de-o presumţiune neiertată, cugetul ne-ar fi a ne măsura pu-
terile cu acei mult păţiţi şi încununaţi atleti. Nu, ci deviza pavezii noastre
este pacea, unirea minţilor si a inimilor, bunul înţeles între fraţii de un sânge
şi o limbă. Cu astă formă de intenţiuni e cu neputinţă a destepta invidia,
gelozia.“

„Credem, că mai lat e câmpul cultivării româneşti, decât să nu afle şi cel
mai târziu venit loc îndestul spre a-şi încerca puterile, fără de-a strâmtora pe
vechii coloni. Credem, că şi după noi ca şi după cei mainainte-ne, încă se va
putea zice: secerişul e mult, dar lucrătorii puțini.“

Cuvinte într'adevăr pline de entusiasm şi de înţelegere adâncă pentru o
cauză atât de nobilă! Esenţa programului se cuprinde însă şi mai lămurit în
această frază dintr'un pasagiu următor (ortografia originală): „A nostra sté
mannducotore ce nu va apune de in ochii nostri, va fi formarea mintei şi a
inimei în poporului romanu.“

In continuare redactorii promit un organ „cu tot ce poate să destepte in-
teres pentru român: istorie, literatură, limbă, religiune, filosofie, morală, eco-
nomie si alte asemenea, în dizertaţiuni, bibliografii, notițe, idei, biografii,
fragment... în scurt, tot ce ar putea cu un pas cât de mic a ne apropia de
scopul ce ne-am prefipt.'*

Interesant este — şi aici se văd adevăraiele preocupări ale lui Cipariu, —
că deja în această „programă“ se anunţă şi apariţia „Arhivului“, fágáduit ca
suplement dela 1 Mart, înfăptuit însă, din cauza evenimentelor, abia peste 20
de арі, când „Organul“ se stinsese demult. In tainitele sufletului său Cipariu
avea mai mult o revistă literară, cu preocupări lingvistice în prima linie, pe
cari le şi afisazá în nr. 4 din „Organul“ însuşi. „Primariul redactor al acestei
gazete, încă dela întâiul cuget de-a întemeia aici un organ de publicitate, 151
luă de principii acestea două: litere latine şi limbă cât s'ar putea mai cu-
хаїа'...*)

„A scrie dar о himbá cât se poate dupa împrejurări mai curată; a геїп-
sufleţi moartele, uitatele, părăsitele forme, însemnări şi cuvinte; a lăpăda slo-
venismii etc. şi în locul lor a reîntroduce termini luaţi, când alte fântâni ne
vor lipsi, din dialectele române; a le întogmi după formele şi exemplele ce ne
înfăţişază structura limbii, iar nu după uşurătatea buzelor, plăcutul urechilor,
— acestea ne sunt propusul, scopul şi principiile din partea limbei''.*)

lată deci, că Timotei Cipariu se prezintă mai mult decât un simplu croni-
car al întâmplărilor din lume şi din ţară; el păşeşte chiar dela început ca om
format şi cu principii bine rumegate şi deplin statornicite, pe cari, pentru a le
dovedi şi susținea, are arsenale întregi de argumente, pe cari le va şi desfăşura
în lungi tratate, ajunse celebre pentru timpurile sale.

Toate puterile lui Cipariu se concentrează în a cultiva, după principiile lui
fireşte „această dulce limbă, căreia se închinară părinţii noştri ca unui ideal
sfânt şi însufleţitor, tezaur ce ne-a rămas dela ei ereditate neinstrüinatü si
necomună cu alţii, şi care ca un fir roşu singur е în stare a conduce prin toate
labirintele întunecate ale acestui popor antic".*)

Din ,programa'' foii lui Cipariu mai fixăm două momente: Preţul abona
mentului e stabilit Ja 2 floreni pentru o jumătate de an, sau 6 franci, şi ca
„Organul'“ se poate abona si la Bucureşti şi la Iaşi, prin ,inclitele Agenţii im
periale“ si prin alti binevoitori protopopi, profesori, redactori. Cipariu scotea
deci o gazetă pentru toată suflarea românească înţelegătoare,, la sprijinul ca
reia şi conta desigur..

,Organul" cuprinde astfel scurte informaţiuni în stil telegrafic, din toate
ţările Europei, uneori şi din alte continente, având rubrică statornică pentru
literatură şi, dela nr. 5 încolo un suplement cu dizertaţii mai întinse, tratate
istorice originale, ori traduceri. Varietatea şi bogăţia ştirilor este bătătoare la
ochi; sistemul este superior chiar şi celor mai pretentioase ziare românești
de astăzi. Partea de greutate sunt, desigur articolele intitulate „„Principia de
limba şi scriptura'', cari se succed cu regularitate vrednicá de tânărul savant,
care era „primarul redactor.“

Un episod interesant se iveşte chiar după nr. 2 al „Organului.“ Mulţi dintre
cărturarii de atunci ai Blajului nu văd cu ochi buni gazeta lui Cipariu. Pe
“semne din motivul întrezărit de d. Iorga, când vorbeşte de nereuşita cu ,Nun-

*) ,Organului Luminarei", 1847, nr. IV, p. 16.

*) Locul citat mai sus.

*) „Organul Luminárii", 1848, nr. 59 p. 332 si Principia de limbă si de
scriptură, Blaj, 1856 p. 256. — Citind mărturisiri de credinţă ca celea de mai
sus, te uimesli într'adevăr, cá se găsesc autori de manuale şcolare, cari să
spună, că Cipariu, in jurnalul sáu, recomanda învăţarea limbii maghiare! Vezi
Floru: Ist. Românilor pentru cl. VIII sec. Bucureşti, 1923 p. 454.

ciul" şi zice: „Ea [foaia] nu ieşi niciodată. Ar fi putut-o scoate Cipariu, dar
fireşte că, atunci încă, ceialalţi nu voiau să i-se subordoneze“. *) Fapt este cá
primul număr din „Organul“ a deşteptat o mulţime de critici şi zeflemele, chiar
din partea colegilor blăjeni ai redactorului. Astfel că Cipariu se simte îndrep-
tátit să răspundă în acelaş fel, plasând o usturătoare satiră la adresa criticelor
înăcrite ce i-se făcuseră. In „Critica şi Redactorii“ din nr. 2 sunt luaţi la vale
acei „bătrâni şi tineri“, cari sunt obișnuiți cu timpul „când toată lumea
daluia, dela buchier la doctor de Teologie, toată lumea siasiara şi schuschuia,
când toti formaluiau, conscribaluiau; nici mai auziai alta decât pincelusch,
clericusch, canonicusch, cu câte un vicarásch, notarăsch, apoi formalitasch,
qualitasch, gravitasch; tot usch si asch...''*)

Asemenea ponoase, desigur adevărate si usturătoare peste măsură, dau
prilej ca cei vizaţi şi cu musca pe căciulă să iasă din tufá şi să adreseze
redacţiei o scrisoare colosal de gravă şi de oficială, pe care o încep astfel:
,Infelegànd noi dela şerbitorii unor Domni Profesori blăjeni, că va să iasă
din Blaj Gazetă Românească, neştiind nimica despre lucru şi cugetând a fi
vorba şerbitorilor numai glumă, nu ştiurăm oare bucura-ne-vom au îndoi-ne-
vom despre lucrul auzit, dară dupăce noi înşine am văzut cu ochii noştri
Gazeta din Blaj „Organul Luminárii" numită, despre care dela serbitori întâi
am fost auzit, ca de un lucru frumos a luminárii...**) Şi se dau mai departe
lecţii foarte intepátoare, cerându-se publicarea întâmpinării in extenso. La
urmă semnează, cu toate titulaturile lor oficiale, cinci persoane foarte si-
mandicoase..! Cipariu nu mai revine însă, ci trece liniştit şi senin, la or-
dinea zilei. Această sfidare exasperează în mare măsură pe solicitatori. Si
nu întârzie a se plânge chiar Guvernului, printr'un denunf, care pleacă la
5 Martie 1847. Guvernul ordonă cercetare şi ascultarea împricinaţilor, sfârşind
în celea din urmă prin a respinge acuza, pe motivul că, nefiind amintite
nume în notita încriminată, denunţul n'are nici un temei.

Cu astfel de greutati şi cu o mulţime de ordonanţe din partea stăpânito-
rilor, Onganul o duce până în 12 Mai 1848, când suflul evenimentelor îi
schimbă porecla şi îi da un titlu de emfazá şi de mândrie românească des-
cătuşată, zicându-i-se „Organul Naţional“.

Acest nou organ trăieşte în vremuri foarte grele, dar Cipariu se sileşte
din toate puterile sale să facă dintr'ânsul „un adevărat organ al sentimen-
telor curat naţionale românești“ *). In chestia „uniunii“ pare uneori a se
împăca cu un fapt îndeplinit, când ar fi întărit şi de împăratul, dar când e
vorba de binele suprem al naţiunii, are accente de admirabilă hotárire bar-
batească, strigând:

— „Nu suntem plecaţi a suferi pentru aceea nici batjocură, nici tratare
neomenoasă asupra пајіппеі noastre''.*)

La 13 Octomvrie 1848, când zilele „ne sunt cu totul rele" spune Cipariu,
revoluţia curmá viaţa ,Organului Naţional“. Redactorul lui îl prohodeşte
cu atâta întristare, rostind cuvântul de adio: „Amărăciunea inimii noastre

*) Ist. lit. rom. sec. XIX v. I p. 320.

**) Organul Luminárii, 1847, nr. 2, p. 8.

*) Originalul in Bibl. Centr.

*) „Organul Nafiunale", 1848, XXV, din 6—13 Oct.
*) Tot acolo.

e nespusa, vàzàndu-ne impiedecati în această ocupatiune аза cald їпїһгай!
Satá din partea noastră. Dumnezeu dee-ne zile mai bune...!'*

In acelaş an furtunos, deodată, cu apariţia ,Organului National", Cipariu
mai are o iniţiativă, unică atunci şi prima la Românii ardeleni. Scoate cea
dintâi foaie pentru popor în Transilvania, cu titlul atât de grăitor: ,Inváfá-
torul Poporulni". Intâiul număr apare la 12 Mai 1848 şi ultimul în Octomvrie,
acelaş an.

Sunt 22 de caete în cvart, tipărite cu o limpede slovă chirilică pe coala
albástrie, cari cuprind învățături şi explicaţii ale drepturilor omeneşti, sfa-
turi economice, poveţe, informaţiuni și, uneori, chiar în frunte, poezii pline
de superb avânt, ca cea din Nr. 11 dela 19 Mai 1848, pe care o dăm în în-
tregime:

15 MAIU 1848

Fraţilor, nădejde bună! Fiţi cu toti în veselie!
Cerul însuşi ocroteşte scumpa noastră Românie!
Azi e ziua de'nviere a Românului Popor,

Care singur îşi urzeşte dulce, mândru viilor.

Priviţi cerul cum se 'ntinde са o mare 'nseninata,
Priviţi soarele ce-aruncá o lumină 'nflăcărată,
Priviţi văile 'nflorite, codrii, munţii înverziţi!

Ceiul, soarele, pământul astazi sunt impodobiti;
Căci e ziua mult dorită, căci e ziua mult măreaţă
Unde falnic se ridică România îndrăzneață!

Fraţilor, nădejde bună! Azi sub cerul fără nori,
Libertatea, Românie se 'ntàlnesc pe câmpi de flori
Şi 'noiesc în faţa lumii a lor vecinicá 'nfrátire
Dup'o lungă dureroasă si fatalá despărţire!

Fraţilor, nădejde bună! Viitorul ce urziţi

Va fi vrednic de trecutul a strămoşilor slăviţi!
Bárbájia şi unirea între voi de-acum domnească,
Şi strigaţi în libertate: România să trăiască!

Un român. °)

„Românul““ care iscăleşte este, evident, Vasile Alecsandri însuşi, care
precum se spune, participase la adunarea naţională de pe „Câmpia Libertăţii“.

Foile noastre poporale din Ardeal, cari azi au luat un avânt aşa de fru-
mos, pot considera pe Timotei Cipariu dela Blaj ca pe părintele lor! Incă o
împrejurare: „Invăţătorul Poporului“ dela 1848 este azi o foaie rarisimăj
norocoşi cei cari o mai pot găsi.

*) „Unirea Poporului“, Blaj, 1925, nr. 20.

Ultima creaţie a lui Timotei Cipariu pe tárimul ziaristicei este ,Arhivul
pentru filozofie şi istorie“ al cărui prim număr apare la 1 Ianuarie 1867
iar ultimul, după o laborioasă şi bogată viaţă de 15 ani, la 25 Noemvrie 1872.
Asupra Însemnătăţii acestei publicafiuni, credem inutil a mai stărui; ea este
«el mai frumos monument, pe care a ştiut să şi-l înalțe însuşi marele cár-
turar al neamului nostru din secolul XIX.

Membrii Sindicatului presei româneşti din Ardeal şi Banat pot îi, cu ade-
vărat, mândri, că între precursorii lor pot să numere un reprezentant atât
de ilustru,: ca nemuritorul cărturar şi ziarist, care a fost Timotei Cipariu.
Pe lângă atâtea pilde de stáruintá, de eroism chiar, în răspândirea şi codifi-
carea cuvântului românesc, dela dânsul avem haina de astazi a tuturor publi-
caţiilor românești: litera strábunál

RUGĂ

О, Doamne, fá-mi din suflet e albină:
Neodihnită gâză călătoare

Peste câmpia — agternut de soare
Nebună după miere şi lumină.

S'alerge veste valuri de sulfiná,
In scorburi de gennni să se coboare,
Să se cufunde 'п fiecare floare,
Cântând şi culegând fără hodiná...

Incovoiată sub poveri de miere
De zeci de ori să vină la prisacă,
Să-şi toarne prelioasa bogăție...

Şi beată de miresme şi plăcere
Aripile de grabă să-şi desfacá
Si să se arunce iarág in cámpiel...

TEODOR MURASANU

TAURINORUM

ION MONTANI ION MOTA CONSr. SAVU
fost gef-redactor directorul foii „Libertatea“ fost red resp.
al ,Románului* al „Românului“

IUSTIN ILIESIU OCTAVIAN DAVID T TRAIAN NICOLIN

fost redactor directorul foii „Voința fost redactor
Ja „Voința“ Banatului“ la „Românul“

HII

ANUNTUL

de !. Agârbiceanu

Afara mázguia marunt si des din vázduhul înegurat; părea, că plouă din
neguri nu din nori. De trei săptămâni ploua mereu. Ulitele nepietruite ale oră-
selului de provincie se desfundaseră. Carele, căruțele, treceau încet. Rar când
se abátea vr'un automobil, stropea cu tină pereţii caselor vechi până subt
acoperiş, si adeseori împroşca şi obrajii pacinicilor cetăţeni, dar mai ales cetá-
{епе, care deschideau vijelios ferestrile, când se auzea sirena, să vadă cine-i.
Atâta distracţie mai aveau în potopul acesta necurmat. Trecerea vr'unei ma-
şini, care dedea materie de vorbă -zile dearândul, fără a se putea cădea la în-
voială asupra drumeţilor: cine-s, unde merg, de unde vin, — si apariţia de
Sâmbătă seara a gazetei saptămânale locale „Ghimpele.“

Din marea de noroi şi ciorofleacă luminează ca o oglindă singura tablă de
asfalt a orașului, caldarâmul din fața primăriei şi a hotelului cafenea „Га-
cia“, vecine. Aici simţi ca ai ceva solid sub picioare, deși pe asfalt e vărsată
o smântâna aurie, groasă și uleioasă. Pe vreme bună, pe acest trotuar lung
de-o sută de metri şi lat de doi, se adună toată elita orașului la „corso.“
Acum însa nu-i de nici un folos pentru lumea elegantă, și-i simt binetace-
rile numai bărbaţii pătimaşi cari inoata prin tină, din cine stie ce hudi(á a
oraşului, pentru a lua o ceaşcă de şvarţ la cafeneaua „Dacia“, iar Sâmbătă
seara pentru a ceti gratuit „Ghimpele.“* Imi vine greu de tot să mărturisesc,
pentru numele bun a! orașului, cá, mai ales o masă cu carți de joc, aducea
cu o putere într'adevăr magnetică, pe vre-o zece părinţi de familie, seară de
seară, în cafeneaua „Dacia.“

Dar în seara aceasta de Sâmbata, carțile de joc nu fură atinse. O roată
de capete încunjura ziarul „Ghimpele“, proaspăt esit de subt teascuri. Toţi
oaspeţii din cafenea, doisprezece la număr, erau în jurul unuia, în picioare,
și sorbeau cu lacomie câteva sire de pe fata а doua, tot odată si ultima, a
ziarului. Gel cu „Ghimpele“, îl tinea ca pe un trofeu, cu amândouă brațele
întinse, și privea cercetător, dar mai ales triumfător, când la unul, când la
altul dintre cei unsprezece. Ei fusese mai de vreme în cafenea, el descoperise
anunţul pe care-l citeau acum şi-l reciteau, ne mai săturându-se, tovarășii.
Roata de capete mai crescu cu trei, apoi nimeni nu mai pătrunse din ploaia
subţire de-afară, din ciorofleaca trotoarului, în sala plină de părăsire a cafa-
nelei, luminată somnuros de o lampă cu petrol, cu feştila rotundă, care fu-
mega mereu.

„Domn tânăr, jovial, de bună condiţie socială, caută distracţie doamnă
tânără ori domnişoară de bună condiţie, preferabil blondă. Discreţie absolută.
Răspuns la administraţia ziarului prin postă, recomandat, cu indicafia „dis-
tracţie.“

П ştiau acum pe dinafară toţi oaspeţii adunaţi in jurul descoperitorului.
Mârâiau, făceau câte un hm! si iar îl citeau. In sfârşit cel ce avea „Ghim-
pele“, ostenit pe semne de ţinuta marţială cu care îşi (inea trofeul, şezu si
puse ziarul pe masă. Ceilalţi isi {Агага scaunele şi-l imitară. In jurul mese.
erau acum о roată de cincisprezece cetăţeni, gravi deşi grozav de nelinistiti.

Báetasul de serviciu se învârti multă vreme în zadar în jurul lor. Cum
nu vorbea nici unul, nu cuteza să tulbure tăcerea solemnă. Dar, domnul care
finuse gazeta rupse însiârşit tăcerea într'un chip care părea că mulțumește
pe toţi ceilalţi.

El izbi încruntat cu pumnul în masă strigând.

— E un scandal! Un nemai pomenit scandal! Aşa ceva în oraşul nostru!

Toţi începură deodată să mormăe aprobator, şi în curând se ridică o larmă
de nu se mai putea înţelege nimic. Ochii fulgerau a dispreţ, a răzbunare,
fețele se incruntará, şi masa din mijloc fu izbită de multi pumni. In lármálaia
aceea, băeţaşul se aplecá la urechea unuia, la urechea altuia, şi în grabă masa
se umplu de сезїї cu şvarţuri.

Abea acum, sorbind, se mai potoliră şi se mai puteau înţelege cuvin-
tele lor.

— E ne mai pomenit, pe onoarea mea!

— Mai înțeleg într'o capitală, întrun oras mondial, dar la noi! E culmea
ticăloşiei!

— E începutul corupţiei!

— Nevasta mea şi-a dumitale vor ceti acest anunţ neruşinat. Ce vor
gândi ele?

— Nevestele ca nevestele, dar fetele!

— E un vampir!

— Dar gazeta! Cum a cutezat să tiparească o ticaloşie ca asta? Să se
facă propagatoarea corupţiei, mă 'nfelegi, într'o vreme când toată lumea trăește
aşa de greu. Mă 'nielegeli ce vreau să spun, nu-i aşa? De-o pildă, nevasta
cutare: cinstită femee, bună mamă de familie, harnică de dá în brânci. Dar,
pe scumpetea asta bietul bărbatu-so nu-i poate face o rochie ca lumea, mă
"ntelegeti. Acum, iat-o cu ispita subt ochi. Isi va zice: e vorbă de ceva ne-
vinovat, de o distracţie, pentrucá, mă °'ntelegi, vampirul ştie cum s'o aducă.
Nu spune ce-i trebue, ci zice, má 'ntelegi, simplu „distracție.“ Acum, nu va fi
ea ispitită pentru o rochie, să-i scrie, mă 'nţelegi, că-i gata sa-i facă... di-
stracţie?

Domnul care vorbi se rosi ca un rac, igi umflase obrajii, părea că vor-
beste cu gura plină. Ceilalţi îşi zâmbiră cu înțeles: cetafeanul igi descrisese
. chiar pe nevasta lui. El băgă de seamă zâmbetul, se înfurie, şi zise:

— Primejdie este, domnilor, fie cá e vorba de femea mea, fie că e vorba
de nevestele dumneavoastră! Nu uitaţi, mă 'ntelegi, în ce lume trăim și 'п ce
scumpete. Banu-i ochiul dracului, mai ales acum. Şi-apoi vá rog să nu uitaţi
cum Ştie el să momeascá: distracţie, domn tânăr, jovial, bună condiţie socială,
discreţie absolută! Ce-s toate acestea decât apucături de craiu să iea minţile
femeilor?

Acum avu o aprobare unanimă. Nimeni nu mai zâmbi. Se gândeau cine
să fie nemernicul. Om паса} nu putea fi. Om până la salar de una mie cinci
sute, nici poveste. Iată, lor ar fi putut să le trăznească prin cap aşa ceva?
Ptii, drace! Nu 'nzádar tipărea mişelul că-i om de bună condiţie socială.

Dar, cine să fie?

Luară pe гапа ре toli slusbasii cu plată mai mare, dar nu se puteau ho-
tări să aducă osânda asupra nici unuia. De bănuit, mai greu, dădea singur
judecătorul de ocol. Era necăsătorit, trăise prin oraşe mari, dar toată lumea
ştia că el ji jertfeste toate ceasurile slobode mamei sale bolnave, care trăeşte
aici làngá fiul sáu. +

Se oprirá apoi la şeful de poliţie, la comandantul de jandarmi. As! ástia-si
făceau ,mendrele' si fără să mai tipărească anunţuri la gazetă.

— Dac'ar fi cel puţin ofiţeri în oraşul nostru! Aşa, cine dracul să-l fi
dat la tipar?

Băură câteva rânduri de şvarţuri, frământându-se mereu. Un singur lucru
era cu putinţă: să-i ceară socotală redactorului. El trebuia să-l dea la iveală,
şi tot el trebuia să răspundă pentru introducerea „corupţiei publice“ în oraş.
Pentru asta o să-l dea pe mâna justiţiei, dar mai întâi să-i scoată cu cleştele
secretul. :

Chiar în clipa când ajunseră la hotărârea asta, redactorul, un om de
vrâsta jumătate, învăţător pe vremuri, chel, slab, cu hainele vechi pline de
noroi, intră în cafenea. Ceilalţi pe-o clipă amuţiră. Apoi, deodată, o ploaie de
insulte căzu pe capul lui.

— Bine, nene, așa ţi-e felul?

— Asta e educaţie?

— Asta e gazetărie?

— Ne strici femeile, ai?

— Ne scandalizezi fetiţele, bestie?

— Nu ţi-a fost ruşine nasului?

— Pă bine, mă Petre, cine dracul te-a pus să faci o nebunie ca asta?
Cum te-i mai arata tu între oameni?

— Intre oameni! Ba, mă 'nfelegi, în puşcărie, acolo i-e locul.

— Pfui!

— Satano!

Omul, palid, tremurând, nu putuse ajunge la cuvânt, decât intr'un târziu.

— ]ertafi-má fraţilor, si ascultaţi-mă. Ispita... ascultați mă, de-aceea am
venit, ştiam că vă aflu aici. Am venit să mă spovedesc. Recunosc că-i rau
<e-am făcut, dar ispita a fost mare.

Cetăţenii tăbărâră pe el.

— Ce ispită? Ce tot vorbeşti de ispită? Pentru femei e ispită, ticălosule.

— Si pentru mine a fost ispită.

Ceilalţi rămaseră cu gura căscată.

— Cum ispită, măi Petre? Te-ai schimbat doar în femee, lu?

Redactorul ridică nenorocit un braţ.

— Ascultaţi-mă, nu mă osândiţi. Sunt sărac, má ştiţi, am o casă plina
de copii. Vineri capăt o scrisoare, un anunţ si un ,sec' de trei mii de lei.
Toate într'o scrisoare recomandată.

— Anonimă?

— Se 'ntelege că anonimă.

Scrisoarea zicea aşa: dacă public odată, în numarul de-acum, anunţul, la
ceasurile cinci pot ridica cu „şecul“ alăturat dela bancă trei mii de lei. Altfel
»Secul " nu avea nici o valoare. La bancă trebuia să má infáfisez cu „Ghim-
pele“ în care s'a tipărit anunţul. Două zile ce-am făcut? M'am frământat ca
şarpele pe jar. Sâmbătă dimineaţa m'a pus dracul de-am descoperit şi nevestei

taina. „Şi mai stai pe gânduri, nenorocitule“ zise ea. „Nu vezi că dă iarna
peste noi şi nici lemne, nici paltonaşe la copii? Dar e un dar dela Dumnezeu''*
Nu, zic eu, mai degrabă dela dracul. Dar dacă vr'o femeie ori vre-o fată se
prinde în cursă, cine răspunde? „Ea va ráspunde'', îmi zise femeia „dacă are
minte proastă, ea să dea de dracul.“ Vezi că tot dela dracul vin banii ăştia
tu muere’ Dar ea unde nu s'a mâniat, unde nu a început să tipe, credeam
că şi-a eşit din minţi. N'am putut birui, şi am publicat anunţul.

— N'am spus eu, mă 'nfelegi, că banu-i ochiul dracului, şi mai ales pentru
o femee, şi mai ales în scumpetea de-acuma. Omul care vorbi era grav de tot,
aproape desnădăjduit.

— Ei şi-ai ridicat banii? Ti i-au dat?

Redactorul întări trist, din cap. O tăcere adâncă se [acu în sala. Oamenii
se gândeau. Abea acum, după ce auzirá de cele trei mii, inteleserá că lucrul e
serios de tot. Dacă pentru un anunţ a plătit trei mii, câte va fi gata să pla-
tească pentru „distracție?“ Şi pentru care femee ai putea lua venin cá nu va
cădea în ispită? Mai ales cei cu femei şi cu fete blonde se întristară rău de tot
Trebuiau să afle cine-i, trebuiau să-l facă neputincios.

— Nu bánuesti cine poate fi? îl întrebară pe redactor.

— Ca pământul!

— Nu-i cunoşti scrisoarea, caracterul cum se zice?

— E bătută la maşină!

— Şi anunţul?

— Si!

— Măi, al dracului. Asta-i subţire de tot, şi cu atât e, mă 'nfelegi, mar
primejdios.

Urmă un alt restimp greu de tăcere.

Deodată unul din mulţime îşi izbi palma stângă de frunte.

— H putem afla! Scrisorile de răspuns n'au să vină la administraţie?
Aşa e în anunţ: recomandate la administraţie, cu indicaţia „distracţie.“

— Da!

— Atunci ca prins! Tu eşti şi redacţie şi administraţie. El va veni sa le
ridice sau va trimite pe cineva. Nu trebue să ne spui tu. I vom pândi noi.
Până acum n'ai primit nici o scrisoare cu destinatia pacátoasá?

— Când dracul să primesc? Abea de două ceasuri a esit anunţul de sub
teasc.

Cetăţeanul îşi plesni din nou fruntea.

— Ai dreptate! Dar, vei primi destule te-asigur. O să-l pândim când va
veni după ele, el sau vre-un om de al lui.

Redactorul îngălbeni.

— Nu va veni nici el nici vre-un om de al lui.

— Cum? Ce 'nseamná asta?

— Eu va trebui să le trimit, tot recomandat pe adresa ce mi-a dat-o.

— Еі, tot un drac, ne vei da adresa, el va veni acolo după scrisori, şi-l
găbuim.

Redactorul se făcu tot mai palid. Privea ţintă în pământ.

— Hm! e o datorie de onoare!

— Cum? Datorie de onoare? Suntem noi englezi sá dám ceva pe-un
fleac de ásta? E o datorie moralá a ta si а noastrá a tuturor sá impiedecám.

primejdia coruptiei. Ai Juat miile? Bine-ai fácut! Ai publicat anuntul? N'ai
avut încotro. Şi cu asta, gata!

Omul se gândi un restimp, apoi zise, abea soptit: „Cred cá ai dreptate:
Portarul dela hotel Dacia.“

Toti ţipară ca un singur om.

— Cum, aici?

— Pe adresa asta voiu trimite scrisorile.

Cetăţenii se potoliră ca prin farmec. Îl incunjurará pe redactor cu dra-
goste ca şi când ar fi binefăcătorul lor. Băură vin, mult vin. Aşa că unii fură
de părere să păzească aici toată noaptea şi ziua următoare, iar de Luni, să
păzească tot câte patru. Lucru era hotărât: îl infascá şi-i dau о bătae soră cu
moartea.

Catre sfârşitul chefului, beat turtă, redactorul tot voia să spună ceva. I se
împiedeca limba. Abia '1 inteleserá vre-o trei cari erau mai aproape. Gân-
găvea: deputații au căpătat plăţile pe o jumătate de an. De-o săptămână am
scris la gazetă. Bănuia să-i fi trimis anunţul deputatul lor, un învăţător mai
răsărit, director la şcoala primară de stat. L-a văzut îmbrăcat nou-nout.

Il bănuia poate unde nu-i putea ierta norocul, după ce avuse si el aceeas
carieră. Dar mărturisirea acestei bánueli nu făcu nici o impresie, fie cu
oamenii nu mai erau în stare să gândească, fie din motivul că dascălul, chiar
deputat, nu le impunea prin nimic cetăţenilor.

Trezi fiind, nici nu se gândiră la el.

з e *

Dar Luni, pe la ceasurile zece dimineaţa, la cafeneaua-hotel „Dacia“ fu un
scandal care răscolise tot oraşul. Las' că răscolit fusese de Sâmbătă seara,
când ,„Сһітреје“ se vàndu ca pâinea cea caldă. Nici nu ajunse la întreg
oraşul.

Dar Luni, pe la ceasurile zece dimineața, părea că se uscase glodul de
pe ulii, așa alergau de sprinteni către hotelul-cafenea cetăţeni si cetülene, in
cele mai învrâstate costume, cum îi apucase vestea cea mare.

Cei cari sosira mai târziu zadarnic mai încercau să intre în cafenea. Se
grumădira pe la geamuri, sparseră vre-o câteva, Poliţia era neputincioasă.

O doumnă blondă, tinerică, grăsulie, care nu ajunsese să se pudreze decât
de jumătate, şi aşa alergă între cei dintâi la locul scandalului, îşi făcea, izbind
furios cu coatele, drum prin mulţime, să iasă din cafenea. Afară, pe singurul
asfalt al orașului, se opri, rásuflá din adânc, şi zise cu desgust, desnădăjduită:

— Bine i-au făcut! Pârlitul! Să se dea drept domn de bună condiţie so-
cială! Cum, pentrucă-i deputat? Dar nu-l ştim noi pe dáscáluful? Vezi cine
poate compromite ре о iemee cum se cade? Pârlitul! Bine i-au făcut! Si porni
furioasă pe-o uliţă strâmbă.

SPICUIRI DIN ACTIVITATEA ZIA-
RISTICĂ A LUI VISARION ROMAN

de 1. Lupaș

Intemeietorul institutului de credit ..Albina“, din Sibiu, Visarion
Roman, dela moartea căruia s'au împlinit, în 24 Maiu, 1925, patru
decenii , a fost un muncitor harnic în ogorul scoalei si în al ziaristicei
române din Ardeal.

Activitatea ziaristică şi-o începu pe la 1854, în vârstă de 21
ani, în coloanele „Telegrafului Român“ din Sibiu, cu câteva reflexiuni
despre „Chemarea şi cultivarea femeei“. In acelaş an si în acelaş ziar
a publicat o disertaţie despre „Chemarea unui tată de familie în pri-
vinja creşterii pruncilor lui“ si alta despre „Egoism“.

Cele mai multe articole ale lui erau de interes pedagogic-educativ.
Scriind despre „Educația morală-religioasă“, exprima la 1856 convin-
gerea că toată grija şi silinta pentru educaţia fizică este zadarnică,
toată puterea trupească si sufletească e în deşert desvoltată si per-
fectionatá, dacă nu e însoţită de educaţia morală-religioasă, pe care
trebue să se întemeieze orice încercare de ordin educativ. Copiii trebue
să devină înainte de toate oameni morali, dacă e să-şi stie pretui si
întrebuința bine puterile trupesti... In sufletul copilului trebuesc tre-
zite de timpuriu iubirea, ascultarea, supunerea, pornirea, spre muncă si
hărnicie. La nimica nu se dedă omul mai uşor ca la lenevie si de nimica
nu se desvatá mai anevoe, pentrucă lenea — după proverbul românese
— pe perina dracului“. Tot asemenea trebue să-şi însușească copilul de
timpuriu iubirea de ordine, curăţenia şi modestia, care pe lângă virtute
e „aceea ce e vălul lângă frumusețe si umbra lângă portret: ea înaltă
lustrul ei“. Mai departe copilul trebue obicinuit cu iubirea de adevăr:
şi cu o iubire stâmpărată de onoare“, căci simţul de onoare „ne retine
dela miile de rătăciri“. Toate aceste virtuti se vor putea strecura si
printre stâncile cele mai periculoase ale vieţii, dacă vor îi însoţite de
„ruşinătate“. Apostolul Pavel serie: „Părinţii, nu vă întăritaţi spre fiii
voştri cu mânie, ci îi cresteti pe ei întru învățătura si cercetarea Dom-
nului. (Efeseni VI, 4.)

Cea mai bună educaţie morală se face prin exemplul viu. De
o învăţătură religioasă morală sistematică în anii dintâi fireşte nu
poate îi vorba, dar impresii religioase se pot produce de timpuriu. Tar
mai târziu „copilul trebue condus pe acea cărare simplă ce ne-o arată

Biblia, iar nu pe calea, сеа măestrită a catehetilor filosofici, cari intot-
deaună vreau să secere, unde n'au sămănat“ ...

Ca „învăţător primar“ la, şcoala Rășinărenilor, de unde a trecut
apoi, pentru scurt timp, şi ca profesor la seminarul teologic-pedagogic
din Sibiiu, nu e decât prea, firesc, că în activitatea sa de publicist
Visarion Roman, se preocupa mai ales de probleme şcolare si peda-
gogice, în tratarea cărora, se distingea prin cunoştinţe variate şi priu
sănătoase gânduri de progres.

Cunoscând din proprie experienţă situaţia, nu tocmai vrednică de
invidiat, a învăţătorilor noştri de acum 70 de ani, el făcu la 1857, o
propunere menită a contribui la progresul învățământului popular si
la ridicarea, nivelului intelectual al învăţătorilor deopotrivă. In o serie
de cinci articole, intitulate „О provocare prietenească cătră toți їпойій-
torii şcoalelor noastre poporale“ isi motivează pe larg propunerea
stăruind asupra mulţimii de greutăţi, cari apasă traiul învățătorului.
Acesta, trebue să fie de toate: şi învăţător şi catehet şi cantor căci „de
nu уа fi sluga Dumitale la toti, nu poate să o ducă nici măcar o lună.
La, un leghion de suferinţe este expus un dascăl... In cărţile marelui
literat Erasm (1461—1585) cetim următoarele: Ce răsplată avem noi
învățătorii pentru osteneala noastrá?... Toate celelalte meserii nu-
tresc pe celce le cultivă, numai pe învăţător îl apasă sărăcia cum-
plită si aroganta îngâmfată a altora îl împilează la pământ; orice
seriitoras sau rabulist pretinde preferinţă. Astfel ne pripeste, tocmai în
primăvara anilor noștri, vârsta cea căruntă“... Dar, oricum, viaţa
între prunci e plăcută, — continuă Roman. „Cu răbdare şi cu tăcere
se face agurida miere“.

Invăţătorul trebue să fie o icoană nu numai a elevilor săi, ci si
a părinţilor si a comunei întregi. Deaceea trebue să se silească necon-
tenit a-şi spori cunoştinţele. Impăratul Iosif II, când se afla odată
în Lyon, fiind invitat la un bal, a răspuns: n'am venit să joc, ci să
învăţ... Mijloace cu ajutorul cărora se poate cultiva neîntrerupt în-
văţătorul, sunt multe. Intre ele se numără si conferințele in cari se
întrunesc învățătorii de multe ori intr'un an, spre a se sfătui, cum
să înlăture diferitele obstacole din calea progresului. O disertaţie des-
pre scopul şi folosul acestor conferinţe promite a face „cu prilejul
celei dintâi conferinţe, ce cugetă că va reuşi a înființa mai întâi ре
locurile acestea, adecă împrejurul capitalei noastre“. Insistă că ar fi
timpul să se introducă şi la Români astfel de conferinţe şi să se înfiin-
teze o foaie pedagogică cát de mică, deoarece numai cu cât învaţă în
seminarul din Sibiiu, unde sunt şi profesori harnici, nu se poate con-
sidera, „de încheiat tot cursul cultivării mai departe“ a dascălilor.

Folosul, ce va rezulta din conferințele învăţătoreşti, sar putea,
cunoaşte mai bine numai după introducerea lor. „Foaia pedagogică“,
de care se simte asa de mare lipsă, o va suplini deocamdată jurnalul

nostru — serie Roman — si va produce după putinţă mai totdeauna
câte un articol din sfera şcoalei“.

Din ultimele cuvinte rezultă, că Visarion Roman, se considera la
1857, са membru intern al redacţiei „Telegrafului Român“. La înce-
putul anului 1858 el ajunge „redactor responsabil“ al foii din Sibiu în
condiţiile cuprinse în următoarea:

LEG AMINTE

„In puterea căreia mă făgăduesc:

i. Că primesc asupra-mi redacţia responsabilă a ,Telegrafului
Român“, dela 1 Ianuarie 1858, având spre aceasta si îngăduiala înaltei
stăpâniri, pe lângă o Zeafă anuală de şase sute fiorini bani buni.

2. Că sfaturile si povetele, care mi-le уа da excelența sa părintele
meu episcop în privinţa tonului si cuprinsului pomenitului jurnal, le
voiu primi şi împlini cu ascultare fiiască si fără robstire.

3. Că totdeauna singur în persoană mă voiu duce la oficiolatul de
timbru cu coalele cele ce-s a se timbra şi voiu plăti banii de timbru
şi voiu duce exact un protocol atât despre coalele timbrate, cât și
despre banii acelora. š

4. Că totdeauna singur voiu duce la oficiolatul de timbru in vre-
mea hotárítá prin lege coalele cele stricate sau aşa numite maeulatui:à
$i apoi numai decât voiu însemna în protocolul de timbru coalele cele
de lipsă,

5. Că toate acelea, ce se prescriu în legea сеа nouă din anul 1857
despre timbrarea jurnalelor, singur le voiu face şi exact má voiu îngriji
pentru acelea.

6. Că singur îmi voiu aduce gazetele dela poștă, care sunt pre-
numărate pe seama „Telegrafului Român“.

7. Că cu domnul factor de tipografie mă voiu înţelege în privinta
timpului corecturei, eare totdeauna o voiu face in casa tipografiei.

8. Că articolii „Telegrafului“ singur îi voiu preda domnului factor
de tipografie, ca să nu aibă lipsă de cursitare nici un învățăcel al tipo-
grafiei.

9. Că eu nimănui nu voiu expeda jurnalul nostru fără să fie plătit,
căci altmintrea făcând, să fiu dator a bonifica tipografiei preţul de pre-
numerație.

10. Că voiu duce jurnal acurat despre prenumeraţii şi despre
banii încassaţi dela ei aşa, încât să fiu în stare a da socoteală despre
toate, oricând s'ar cere aceea dela mine,

11. Cá voiu da din leafa mea susamintită onorar cuviincios la toti
eonluerátorii ,Telegrafului Román", cerándu-mi mai înainte sfatul
excelentei sale părintelui episcop $i legitimándu-má de trei luni in trei
luni despre cátátimea cea datá a onorariilor.

12. Că totdeauna voiu fi de față la covertarea si expedarea „Tele-
grafului Román", si voiu păzi, ca tuturor prenumerantilor să se expedi-
eze exemplarele. И

13. Că voiu purta un protocol acurat despre publicárile felurite si
în vremea, hotáritá voiu da socoteală oficiolatului financial, dând diu
taxa de 5 fl. 6 m. c. acea parte ce se cuvine lăudatului oficiolat de
finantá, adecă dela fiecare publicare 15 сг. m. c.

14. Са leafa mea o voiu ridica cu sfárgitul fiecárui treimestru.

15. Cá am procetit programa, care excelența sa părintele nostru
episcop cu prilejul înfiinţării „Telegrafului Român“ o au compus si
redactorului de atunci o au prescris. Si asa mă făgăduesc sărbătoreşte,
că mă voiu strădui să fac din destul şi cuprinsului acelei programe.

Sibiiu in 12 Decembrie 1857

Visarion Roman, m. p. redactor

Sub povara acestor condiţii oneroase nu era să rămână însă mult
timp vrednicul dascăl din Rășinari. Bolnávindu-se la începutul anului
1858, se publică „Concurs de redactor la Telegraful Român“ în numă-
rul 5 din 29 Ianuarie. Таг la 19 Iunie, 1858 editura Telegrafului anunţă.
că a fost ales redactor „domnul paroh din Bălgrad Joan Raţiu“ pe care
îl laudă că „a săvârşit studiile filosofice si juridice“ că „a arătat o
viaţă solidă si neintinatá^, că „a fost activ în chemarea sa şi părtinitor
binelui obştesc, strădalnic în jurnalistică si patriot bun“.

Acest Ioan Raţiu, ajuns mai târziu protopop la Haţeg, era unu
scriitor îndemânatec si în proză si în versuri. Entusiasmul sáu pentru
vitalitatea limbei româneşti îl tălmăecia în versuri ca acestea:

„Până limba ne trăieşte
Nu vă teme(i, toti trăim
Până atunci poporul creşte
Pân' atuncea mu регіт
Vim să scriem româneşte
Dar să nu ne opintim

Cu latino-franjozeste

Zău departe nu sosim“ ...

Visarion Roman a rimas si mi târziu între colaboratorii „Tele-
grafului“. Activitatea sa publicistică s'a continuat în măsură tot asa
de folositoare si prin calendarul „Amicul Poporului“ precum si prin
revistele „Amicu? Şcoalei“ şi „Albina Carpaţilor“.

EXPRESII LA MODÀ

de Axente Banciu

S'ar crede cá numai în materie de îmbrăcăminte se poate vorbi de
modă. Şi nu e asa. Aproape nu e domeniu în care să nu poti vorbi de ea.

In lumea medicală azi sunt la modă: sifilisul, tuberculoza, gripa,
apendicita, cancerul, etc.

In justiţie, în Ardeal si teritoriile alipite: evacuările (chestiile de
locuinţă).

In administraţie: abuzurile.

In politică: in dos, afacerile; în faţă, înjurăturile; și, la rástim-
puri, pertractările.

In ministere: £elegramele*), pierderea dosarelor si contraman-
dările de după ameazi ale ordinelor date înainte de ameazi.

La С. F. R.: atacarea trenurilor si deraierile.

In viaţa financiară: valuta tare, valuta slabă, împrumutul extern,
сате nu mai sosește, lipsa de numerar.

In viaţa economică: importul, exportul, scumpetea, comerciali-
zările.

In viaţa industrială: șomajul.

In arta. dansului: fozzrati-ul.

In pictură: cubismul, futurismul, expresionismul.

In poezie: simbolismul s. a. m. d.

Bărbaţii, fiindcă le-o cere moda, isi reteazá musteţele; damele,
eositele. Cele din urmă, tot de dragul modei, îşi ascund urechile, са
să se vadă cu atât mai bine ale sexului mustăcios şi de rușine pe semne:
își trag peste ochi bordurile pălăriei, ca să nu le vezi unde se uită.
Isi desgolesc în schimb picioarele ca să aibă bărbaţii la ce se uita.

Pentru Demetriad, Manolescu, nu se prea găsesc franci, pentru
Tănase, răsar de unde nu gândești.

Ce să-i faci?... Dacă-i Ја modă!

Dar nu despre acestea, ci despre anumite ezpresii la modă voiesc
să spun câteva vorbe.

*) Pentru toate nimicurile te chiamă telegrafic la Bucureşti, ca să te îna-
poiezi tot cum ai plecat, plus vre-o boală, minus conţinutul buzunarelor.
Posta e pentru analfabeți.

Cine ar crede-o că si în stil stăm sub influenţa atotstăpâni-
toarei mode?

O expresie, un cuvânt, întrebuințat de un condeiu ager, respectat,
prinde, începe să circule şi ajunge la modă.

Câte expresii, fraze întregi chiar de-ale lui Caragiale n'au ajuns
în vocabularul nostru comun!...

Mi-adue aminte, că, înainte de războiu, luni de zile m'a obsedat
cuvântul hibrid, icuit solid în vocabularul gazetarilor nostri ardeleni,
ajuns la modă pare-mi-se în urma unui articol seris de 4-1 Dr. Alex.
Vaida, în „Lupta“ care apărea la Budapesta.

Cine nu-şi aduce aminte de îndemnurile (firii) d-lui O. Goga, de-
venite curente.

Regret că în cursul răsboiului mi-au pierit însemnările pe cari
le aveam relativ la multe astfel de expresii a modă.

Abia de una am mai dat. E vorba de moda gestului.

Prin anul 1910 nu ceteai coloană de ziar să nu te împiedeci de
un gest.

Vorbind de participarea Sibienilor, în frunte cu d- T. Brediceanu,
la „Serata artistică“ si la balul din Oradia Mare, „Tribuna“, nr. 48 din
1910 serie:

„51 cât de lăudabil şi plin de exemplu e gestul acesta, frumos al
distinsei societăţi românești din Sibiu.“

In nr. 47 se vorbeşte de „gestul de furioasă ameninţare al con-
telui Tisza“.

In nr. dela 1 Aprilie se spune despre darul d-lui V. Stroescu de
100,000 cor. că „prin gestul său întunecă orice ambiţii seci, cari în
aceste vremuri 1паі caută să se valoreze prin discuţii si mofturi con-
fesionale“.

Alt dar, tot de 100,000 cor. pe seama seoalei de fete din Arad,
e iarăşi „un gest neînchipuit de înţelept (nr, dela 17 Maiu pag. 3).
lar în n-rul dela 6/19 Maiu, pag. 1 se spune tot despre d-l V. Stroescu,
с'а ştiut pune întrun gest de toate zilele, strălucirea unei avuţii ne-
pretuite nouă“.

Colecta lansată de guvern pentru nápástuitii din Banat e „un
gest in fata căruia nu ne putem închide sufletul“ (nr. 119 pag. 2).

Arestarea, lui Franco (în Portugalia) e „un gest de teamă a noului
guvern republican“ (,Drapelul* 1910 Nr. 116 pag. 3).

„Viclenia vulgară a guvernului a fost recunoscută si tratată în
consecinţă cu gestul superior de sfidare al reprezentantului nostru au-
torizat („Trib.“* 248 pag. 1).

„Ocazia unui gest frumos era asa de aproape si domnii nostri
din centru nu sau priceput“. (E vorba de condamnarea atacurilor
îndretpate contra d-lui Goga prin „Lupta“). , Trib." 252 pag. 1 etc.

Aşa dar, nu e vorba de cuvinte nouă, ci de vorbe cunoscute,
ajunse frecvente, la modă, în urma unei întrebuinţări norocoase care
a prins.

Cei cari cetest ziarul Cuvântul, dacă au fost atenţi, au putut
observa în scrisul d-lor P. Șeicaru si N. Crainic, o predilecție deo-
sebită pentru ritm.

Aproape nu e articol în care să nu intrebuinteze această vorbă.

„Constituţia, nu poate fi în viaţa unei natü mai mult decât un
regulator al ritmului pe care îl ia în mersul său acea naţiune“ (P. х.
„Cuv.“ H 105 pag. 1. с. 1.)

SUFLETUL NATURII

Sunt zile 'ntregi şi nopţi când nu tresare
Nici cea mai mică frunză, — când gândeşti
C'au împetrit pe ramuri la feresti,

Şi nopţi sunt iar şi zile, când îţi pare

Că stau afar' platanii de poveşti,

Ori cântă lin vre-un cântec. — Sunt arare
Şi nopţi când plâng, când urlă сп turbare,
Se 'ndoaie, gem, se sbat de te'ngrozesti.

Din geamul meu cu vechiul parc vecin
I-am tot vázut — si-asemeni picáturii
Се varsă 'n piept, când aeru-i venin,

Când vinul sfânt al cuminecăturii,
Vărsatu-s'a gi sbucium şi senin
In sufletu'mi, din sufletul naturii.

ECATERINA PITIŞ

GLUMĂ REGALĂ CU TÂLC REAL

Se spune că regele Norvegiei, Haakon, este foarte spiritual. O
dovadă este şi următoarea glumă ce « se atribuie. căzându-i batista,
cineva s'a grăbit să o ridice, iar regele a avut apropoul textual: „mul-
[umesc, iubite prietene, că mi-ai redat acest obiect atât de important
pe care-l pierdusem. este singurul obiect їп care am tot dreptul în Re-
gatul теи... să-mi vâr nasul...“

Cum am intrat în temniță?
— Amintiri din viaja de gazetar —
de Mihail Gaspar

Era in vara anului 1905. Directorul ziarului ,Drapelul” din Lugo),
d-1 Dr. Valeriu Branisce îşi ingáduise luxul unui concediu de vară pe
care urma să-l petreacă in Bocsa-montaná, o staţiune climatericá la
noi în Banat. Redactarea şi conducerea ziarului remase în grija unui
comitet dn care făceau parte Dr. Cornel Jurca red. resp., Gheorghe Noa-
ghea — azi profesor de liceu în Caransebeş — şi subsemnatul ca co-
laboratori interni, iar regretaţii Coriolan Brediceanu şi Dr. Stefan
Petrovici, vechi luptători, ca un fel de directori peste noi. Se pare că d-l
Branişce care se întâlnise deja nu odată față în față cu paragraful
272 din codul penal maghiar, şi perduse vre-o 3 ani prin temnifele
dela Vâcz şi Seghedin, voia să plece absolut liniştit în concediu. Noi,
cei trei din corpul redacţional eram tineri atunci şi de, omul tiner are
alt temperament. Unde mai pui şi vecinicile reproşuri ale regretatului
Coriolan Brediceanu care nu se prea împăca cu tonul de catedră în
care se redacta „Drapelul“. Aşa, că grija directorului nostru era inte-
meiatá. Cu toate acestea a plecat în cias rău de acasă. Nici nu stătuse
bine două săptămâni la Bocşa când noi, şi eşirăm cu oiştea lui leremia
prin gard. Moartea deputatului în camera maghiară Csatâry, porodiţă.
cuţo-vlahă trecută în serviciu maghiar dădu naştere unui articol vehe-
ment. Alţi trei articoli cari urmaseră celui dintii în chestia legii şco-
lare a lui Berzewiczy, erau ţinuţi în acelaş ton. Din seria aceasta răz-
boinică doi articoli erau ai mei. Cel de al doilea se încheia cu cuvin-
tele nenorocite: „Horia bea, Horia plăteşte.“

Era o provocare la dans.

Procurorul Paul Jakabffy nici nu se lăsă invitat prea mult.

Ne trezirăm puşi sub acuză: Dr. Cornel Jurca, Dr. Stefan Petrovici
Si cu mine. In Noemvrie, curtea cu juraji din Timişoara ne dete maxi-
mul de pedeapsá: 2 ani temnitá si 5000 coroane amendá cumulativá.
Repartizarea se fácu dupá etate: Dr. Petrovici 6 luni, Dr. Jurca 8 luni
şi subsemnatul 10 luni.

Ce să-i faci: Horia bea, Horia plăteşte!

Sub diferite pretexte am amânat intrarea în temniţă până în
Februarie 1907. In această lună urma să aibe loc alegerea de deputat
la Bocşa. Candidatul partidului naţional era d-l Branisce.

Presupunând guvernul cá avem să ne amestecám si noi in luplă
ne-a ridicat fÉrumusel de acasă în preajma alegerii. Eu am plecat in
1 Februar de la Lugoj pe o zi de iarnă de toată frumsefea. Domnia un
ger cumplit şi un strat gros de zăpadă acoperia pământul. Ajuns la
Seghedin pe la oara 8 dimineaţa mi-am asigurat o birjă şi coborâi
bagajul, o coşarcă cât minunea cu cari pleacă lumea la băi vara. Lua-
sem cu mine albiturile trebuincioase şi o întreagă bibliotecă. Era doar
vorba de 10 luni de zile.

Cum eram însă puţin alterat sufleteşte am uitat să dau birjarului
adresa. Cam pela mijlocul drumului îmi adusei aminte cá birjarul a
pornit'o cu mine asa în nestire. Dau să-l opresc şi-i zic: Stai prietene,
să-ţi spui unde să mă duci. Ungurul mă priveşte cu coada ochiului si
făcând un gest larg cu mâna în care ţinea biciul îmi răspunde: —
Las’ părinte, când vine un popă valah cu aşa un cufăr mare la Seghe-
din ala numai în temniță poate să meargă!

О clipă remásei cu gura căscată în faţa acestei profunde înţele
geri a chestiei naţionale. Pe urmă, confirmai lucrul iar ungurul, închee
scurtul dialog cu cuvintele: Apoi ce-ţi spuneam eu? Nu's eu copil de
eri alaltăeri, am dus eu și pe ăi cu „memorandum“. Aşa zăul

Cum am parcurs drumul până la temnita mare din piaţa lui Marte,
zeul războiului, nu mai ştiu. M'a trezit vorba birjarului: „Am îi sosit“!

Intrai la birou, mă prezentai directorului, un om corect şi deo
cultură superioară, imi prezentai ordinul de chemare, mi se luă natio
nalul pe urmă, cu o hârtie albastră în mână şi un gardian ca acope
rire, urcai din nou birja trecând în strada din dos unde era temnila
deţinuţilor politici.

Plătii birja, bagajul fu ridicat de doi „robi“ ordinari, ungurul ma
salută prieteneşte de pe capră poftindu-mi ,sánátate", o poartă mare
de fier ţipă in încheeturi.

Eram în lăuntru. Poarta se închise pe urma mea tipànd din nou.
Un „părcălab“ voinic, un săcui înalt de vre o şasă urme mă luă în pri-
mire. Aruncă ochii în hârtii să scărpină după ureche şi urlă prin o
altă poartă — grilaj inspre edificiul din curte: „Incălziţi celula No 5
osânditul a sosit!!“

„Celula“ avea o lungime de 4 paşi şi lăţime de doi. Un pat, un
scaun, un cuier, un dulap, o scuipitoare şi o masă formau mobilierul.
Pin fereastra cuptuşită cu gratii nu vedeam decât cerul mohorit şi zi-
dul de imprejmuire vopsit in galbin.

Prin creer îmi trecu un singur gând in aceste clipe:

Zece luni, va să zică 316 zile!

Mi-se părea un veac, o eternitate şi un sentiment de desnădejde mă
cuprinse. Aşa mi-a fost intrarea în temniţa din Seghedin in anul mån-
tuirii 1907 ziua întâi din luna Februar.

0 mustrare pentru zilele de azi

de
Cezar Petrescu

Un vis împlinit nu mai are puritatea visului. E desfigurat de rea-
litate. Tot asa fluturii au frumusețea lor întreagă numai când sboará
„în soare. Prinşi sub pălăria copilului, arată o omidă svârcolindu-se cu
aripi divin pictate într'adevăr, dar din care atingerea degetelor scutură
ргаїш de azur.

România cea mare nu e încă şi România cea frumoasă și cea
bună. Ceva din ce-am nădăjduit, s'a prăbuşit undeva, acolo unde se
impotmolesc amágirile. Căutăm vinovaţi. Dar unde i-am găsi? Nu sunt.
Vinovatá e numai realitatea, care ne (ine legati de pámánt, cánd ne-am
închipuit-o altfel printr'o minune, idealizată si nepământeană. De ce
ne-am bănui unii pe alţii? Viaţa e alcătuită numai din capitulări şi
concesii.

Dacă prezentul ni se pare prea amar e fiindcă l-am aşteptat prea
himeric. De fapt, trăim numai o epocă de primenire: trecem printr'o
criză de creştere. Tot ce е urât, şi rău, si nemulfumitor, e o realitate
provizorie, până când ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom iubi mai
mult, aşa cum suntem, nu aşa. cum ne-am imaginat.

Ма gândesc la realitatea dureroasă a presei de azi din Ardeal. Am
fost crescut în cultul ei. In regatul nostru, acolo departe în Iaşul în-
conjurat де fumuriul colinelor са, într'o cetăţuie, exista într'acele vre-
muri, ale „Semănătorului“, „Luceafărului“ şi „Vieții româneşti“, un
fel de smerenie pentru gazetele din Ardeal şi pentru gazetarii care un
adevăr spus răspicat îl plăteau cu o lună de temniţă ori mai multe.

Era, o luptă îndepărtată la care participam cu tot sufletul tinerefei
noastre răscolite.

Acolo trăia cea mai bătrână foaie românească „Gazeta Transilva-
niei", şi altele încă cu nume vechiu şi tare; de acolo veneau rásune-
tele bátáioase ale „Luptei“ şi „Tribunei“, acolo vieţuise si bătrânica.
aceia sfátoasá ca o bunică la şezătoare: „Familia“, unde îşi publicase
cele dintâi stihuri adolescentul Eminescu, de acolo aşteptam „Luceafă-
rul“ cu frumoasele scoarţe incondeete în chenar românesc. Кое acelea
ne aduceau altceva de cât harta noastră de oameni liberi cu care eram
deprinşi. Poporul nu айа numai ce-a gândit cutare ministru ori şef
de partid, dacă s'a întors dela vânătoare şi dacă mai tuşeşte ori i-a
trecut.

Gazeta pe lângă satisfacția curiozilátii bolnávicioase de actual,
aducea ceva din preocupările sufletului. Foiletonul care aduna si risi-
pea gânduri în jurul unei cărţi ori unui eveniment.

O povestire din popor pentru popor. Un cântec adunat. Suplimentul
de Duminecă. Foaia nu mergea să împacheteze salamul bácániei,
fiindcă a douazi îşi pierdea actualitatea.

Actualitatea ei dura multă vreme încă. Faptele oamenilor sunt
multe, ciudate si varii; dar gândurile mişcă mai încet si mai durabil.

Am aşteptat ca după unirea Ardealului, aceastá tradiţie de presă
să înrâurească şi gazetăria vechiului regat, vioaie de sigur, ascuţit
scrisă uneori, dar legată numai de evenimentul efemer. Ne aşteptam
са, după această pildă, în Bucureşti să se tipărească un mare ziar cu
preocupări de cultură pentru norodul cel mult, şi judecând politica în
alară de pasiunea unui interes de partid, prin prisma simplelor datorii
şi drepturi cetăţeneşti. O clipă a fost să Пе această gazetă, „Dacia“
condusă de Al. Vláhutá şi Ion Al. Brătescu Voineşti. Dar numai o clipă
— şi s'a pierdut. S'a întâmplat pe urmă o ciudátenie. Presa românească
din Ardeal şi-a pierdut ea caracterul. Era naţională. A devenit de par-
tid. Au început învrăjbirile. Pe încetul scânteia de eternitate din faptul
cotidian a fost alungată; nu mai importa decât specularea unui eveni-
ment în funcţie de interesul unui partid. Foiletonul a dispărut, sau a
decăzut. Nu mai avea loc, scos afară de comentariul unui discurs rostit
de un om mare într'o urbe mică. Nici recenzia cărţilor n'a mai fost
în cinste. Nici cele o coloană ori două, unde nu se vorbea despre oa-
menii zilei, ci despre problemele timpului.

Gazeta a devenit pur politică. In loc să ducă la cărturarul din satul
lui îndepărtat, pentru lectura de seară, la lumina lămpii, ceva din
ideile mari ale vremurilor, puţină umanitate, conştiinţa că trăim o
epocă de mari primeniri ale planetei, a dus numai ură si hartá. Sanc-
tiunile au venit. Cele mai multe asemenea gazete şi-au dat duhul.

Trebuie şitut că vina n'a fost a gazetarilor. Aproape trei ani am
trăit în Clujul devenit centru al culturei românești din Ardeal. Fiinţau
atunci îndestule gazete. Eram adunaţi mulţi, veniţi din alte tărâmuri
după chemarea bună care se deștepta din tinereţea noastră apropiată.

Incercam atunci să păstrăm ceva din vechea, tradiţie, să o înviorăm.
Politica n'a îngăduit. Toate se urzeau provizor, în jurul ambițiilor şi
intereselor de o clipă. Incercarea de a te depărta de la interesul ime-
diat al partidului era privită suspect. Entuziasmul a obosit. Oamenii
s'au risipit. Ziarele au pierit.

Astăzi privim spre Ardeal sub apăsarea unei mustrări,

Spuneam că realilatea desfigurează ceia ce-am visat să fie întru
totul altfel, Realitatea a fost şi de astădată aspră.

Dar este numai un ceas greu. De trecere. Când luptele se vor potoli
şi încep să se potolească) ziarul vechei tradiţii ardeleneşti va lua
fiinţă de la sine, aşa cum mugurii se desfac la cele dintâi raze blânde
ale soarelui primăvăratec. La chemare vom răspunde toţi care ne-am
risipit, sau vor fi în locul nostru şi în locul celor dinaintea noastră
alţii, căci sufletul unui om oboseşte, dar sufletul adânc al norodului nu.

Si ştim că o asemenea, gazetă va trăi. Oamenii politici nu o cred,
dar noi o ştim. Oamenii politici nu pot să o creadă, fiindcă sunt astăzi
ca acel călător din Norvegia despre care povestea pe la 1630 Guez de
Balzac, că n'a îndrăznit să se apropie de un trandafir când i-a văzut
florile întâia oară, temându-se să nu-şi frigă degetele si mirându-se
că arborii pot să poarte flăcări în loc de flori.

ÎN PODGORIA ANILOR TRECUŢI
— Ady Endre —

Mă opresc o clipă vesel într'o zi
Chiar їп podgoria anilor trecuţi,
Ca să'ngân un cântec, la cules de vii.

Umezeală, ploauă ... singur mai veghez,
Şi cu foi de vie galbene şi roșii
Fruntea mea plecată o încoronez.

Lung privesc butucii горі, ce se 'ncálcesc.
Cu ulcioru 'n máná, imbátat de vin,
Ingámíat si-alene tot mai sus pornesc.

Iar în vârful viei unde-s ai mei во}
Voi sfárma ulciorul înspumat şi plin,
Noapte bună, vesel, să vă zic la toţi.

IUSTIN ILIESIU.

Presa ardeleaná pribeagi
(1915—1919)

Războiul deslănţuit în vara anului 1914 a avut serioase repercusiuni şi
asupra presei ardelene, care în preajma acelui an palpita de vigoarea pe care
i-o împrumutau câteva condeie tinere. Bătrânii cu sufletul plămădit la vatra.
Tribunei şi Gazetei Transilvaniei îşi continuau munca de îndrumători ai
conştiinţei naţionale cu aceiaş îndărătnicie; în jurul lor s'au grupat vlăstare
cu foc tineresc în vine şi cu largi orizonturi culturale. Ziarele şi revistele du-
ceau tot mai bogate valuri în alvia unităţii culturale si înfiltrau conştient
în cetitorii lor speranţa în unitatea politică. Războiul însă a adus moartea
celor mai bune ziare şi reviste de dincoace de munţi. Incă din primele săp-
tămâni ale lui, redactorii lor sunt mobilizați sau chemaţi de datorii mai
înalte, „în ţară“. Soarta aceasta au avut-o revistele Luceafărul şi Cosinzeana
ai căror redactori au fost concentrați; în scurt timp le-au urmat revistele de
specialitate Vatra Scolará, Foaia Şcolastică, populara gazetă a părintelui Mota,
Libertatea, cu adausele ei Foaia Interesantă şi Tovărăşia si insus organul
partidului naţional, Românul, dela Arad. Au persistat: Telegraful Român dela
Sibiu, care însă, încetul pe încetul, se adaptă vederilor oficiale, atingàndu-si
apogeul pe timpul vlădicului de tristă memorie, Vasile Mangra, când era di-
rect duşmănoasă idealului naţional; Gazeta Transilvaniei dela Braşov care
asemeni a cântat pe coarde duşmane când, după retragerea din 1916, a încăput
pe mâini de renegati. Singur Drapelul, dela Lugoj a rămas credincios idealului
naţional în aceste timpuri de grea încercare, credinţă pe care directorul lui.
d-l V. Branisce, o plăti prin doi ani de temniţă ungurească.

Dar dacă cuvântul liber a fost înăbuşit aci, el putea fi rostit „în ţară“
de către o seamă de publicişti ardeleni, trecuţi acolo pentru a-şi pune nepre-
сире} puterile în slujba idealului care îşi aştepta realizarea.

In jurul d-lui O. Goga, care in 1914 se află la Paris, de unde s'a reîntors
direct la Bucureşti, s'au grupat forţele în vederea editării unui mare ziar, care
avea să militeze deschis pentru ideea intrării României în războiu alături de
marii aliaţi. Ziarul acesta avea să poarte numele Ardealul și câţiva dintre
Ardelenii stabiliţi în vechiul regat promiseseră mijloace materiale pentru edi-
tarea lui. Dar ziarul mult aşteptat nu s'a putut închega nici după luni de
pregătire, astfel că, vre-o câţiva dintre prietenii d-lui Goga se văzură îndem-
па a scoate pe răspunderea lor o revistă săptămânală, politică şi culturală,
în care dorințele provinciei lor subjugate să poată fi rostite. Revista își zicea

"Tribuna si se socotia continuatoare a vechei gazete, care la Sibiiu si, mai apoi
la Arad, timp de trei decenii reprezintase vederile conducátorilor politicii
noastre naţionale. In primul număr al acestei reviste, apărut la 20 Martie
1915, d-l Gh. Pop, reputatul publicist, cunoscut din coloanele Tribunei dela
Arad, fixa în cuvintele următoare rostul celei de „a treia Tribună“, care
s'a putut așeza în capitala României cu un program naţional integral, dintre
cele mai limpezi şi energice:

„Programul tribuniştilor a avut totdeauna două laturi: una față de duş-
manii din afară, alta faţă de noi înşine. Chiar când partea lui întâie, cum
sperăm, se va înfăptui, partea a doua va rămânea neştirbită în picioare, în
toată utilitatea şi în adânca necesitate pe care o exprimă. Departe de a seca,
ideile noastre de nationalism şi democraţie se vor fecunda şi vor dobândi o
semnificaţiune tot mai largă, îmbrăţişând toate manifestările vieţii nationale.

„Din clipa în care am trecut creasta Munţilor, ne-am socotit moralmente
cetateni ai noii patrii, ai viitoarei Românii Mari. Această cetăţenie ne indri-
imeşte a participa la viaţa politică a ţării, cu toate datoriile şi cu dreptul de
a exercita critică. Nici aici nu ne vom putea confunda însă, fără urmă.
Mentalitatea noastră distinctă, fără să fie particularistă, ne îndreptăţeşte a
ne închega si aici deosebiți şi de а ne uni cu elemente înrudite ale noii ge-
neraţiuni din toate ţările române“.

Tribuna, care şi-a continuat apariţia, fără întrerupere, până la intrarea
în razboiu, în vara anului 1916, şi care a fost condusă de d-nii dr. Const.
Bucșan, dr. O. Ghibu si Gh. Pop, a izbutit să grupeze în jurul steagului ei,
înafara de câţiva publicişti ardeleni refugiați, şi un oarecare număr de tineri
intelectuali din Capitală, cari îşi dădeau seama de nota particulară, pe care
această revistă ardeleană cu program general românesc o aduce în mijlocul
presei din Capitala înfrigurată a Regatului. In tot timpul apariţiei, Tribuna
şi-a rămas credincioasă programului fixat şi, fără să se mărginească la о
agitaţie, mai mult sau mai puţin stearpă pentru intrarea României în răz-
boiu, a căutat să lămurească problemele politicei române cu aceeaş sinceri-
tate, pe care a moştenit-o dela vechea publicistică ardeleană. In penibila
epocă a neutralității, când Ardelenii aşezaţi de mai multa vreme „în ţară“
manifestau un scepticism foarte caracteristic faţă de marea problemă de
viaţă a naţiei şi când presa cea mare a Capitalei oscila dela o zi la alta, ne-
dându-se îndărăt uneori nici chiar dela atitudini antinaţionale (să ne adu-
cem aminte de lunecarea prăpăstioasă a Universului în apele nemtesti, de
trădarea Minervei, de apariţia ziarului Ziua, plătit de Austriaci şi condus de
însuş Slavici), Tribuna a rămas neclintită la punctul ei de vedere. Printre
notele ei particulare am putea aminti faptul, că a izbutit să facă, pentru în-
tâia oară, legătura cu prizonierii ardeleni din Siberia, să-i pună la curent cu
stările din România şi să-i pregătească pentru ziua cea mare pentru venirea
căreia ei au lucrat atât de eroic. In coloanele ei aceşti prizonieri au publicat
articole, remarcându-se în special cele scrise de dr. Pompiliu Nistor, care în
primăvara anului 1917 a avut un rol atât de important în opera de orga-
nizare a regimentelor de voluntari ardeleni în Rusia şi care a colaborat la re-
dactarea manifestului adresat marilor puteri ale Antantei, în chestia des-
membrării Austro-Ungariei. Singurul neajuns al Tribunei, putem spune că a
fost acela, de a nu fi răuşit să grupeze în jurul ei pe toti intelectualii ardeleni
refugiaţi în vechiul Regat.

О parte a acestora nemultumiti cu nota criticá a Tribunei fatá de politica.
generală românească, s'au grupat deosebit în jurul gazetei săptămânale Ro-
mânit Mare, redactată de d-nii Dr. V. Niţescu, dr. A. Dobrescu, Gh. Giuglea şi
dr. A. Banciu. România Mare a avut ca prim obiectiv de propagandă intrarea
României în războiu; articolele ei erau citite cu multă plăcere, îndeosebi de
refugiații ardeleni, al căror număr crescuse simţitor până în preajma ráz-
boiului.

Incercarea d-lui О. Goga de a uni întrun mánunchiu pe toţi publicistii
ardeleni în jurul uneia dintre gazetele vechi ale Capitalei, а Epocei lui N.
Filipescu, nu izbuti nici ea decât in parte. Incepând cu numărul din 15 Iunie
1915, în adevăr, aproape toţi publiciştii ardeleni şi-au făcut intrarea, în mod

Primul număr din ziarul „EPACo* din Bucureşti 1ч
care au colaborat publiciştii ardeleni rnfugiati în Țară

colectiv, la ziarul Epoca, care le rezervase o rubrică permanentă pe pagina I
sub titlul: „Ardealul vorbeşte.“ Publiciştii cari semnau articolele din această
rubrică erau dd: О. Goga, Oct. C. Tásláuanu, I. Mota, V. C. Osvadá, O. Ghibu, C.
Bucşan, I. Șchiopul, Gh. Pop, Iuliu Enescu, A. Esca, S. Bornemisa şi A. Im-
broane. Dar colaborarea, acestor elemente n'a fost de lungă durată. Incă din
primele săptămâni cei mai mulţi au încetat de a mai scrie.

„LIBERTATEA“ părintelui moţa, mutată dela Orăștie la Bucureşti.

Peste puţină vreme, la 8 Oct. 1915, păr. Ion Mofa îşi reluá la Bucuresi pu-
blicarea foilor sale dela Orăştie. Acolo apáru Libertatea, scrisă cu aceeaş pri-
cepere adâncă a psichologiei ţăranului ardelean, adresându-se acum miilor
de ardeleni aflători în ţară. Adausul liberăţii, Foaia Interesantă, avea acum
ca, redactor pe d-l Seb. Bornemisa. Ambele aceste foi au apărut până la intra-
rea României în războiu, luptând pentru cauza naţională cu mult suflet si
îndărătnicie şi fiind bine apreciate şi de către cititorii din Regat.

In afară de aceste trei publicaţii din capitala României, a mai apărut o
revistă ardeleană, la Iaşi, cu redactarea aproape exclusivă a regretatului Топ
Ursu, profesor universitar acolo, sub numele de Revista Neamului. In coloanele
еі se discuta problema naţională a României în lumina documentelor istorice
$i a actelor diplomatice. Regretatul Ursu a fost unul dintre puţinii ardeleni
aşezaţi în „țară“, care, în tot timpul neutralității a luptat deschis pentru
revendicările noaștre politice, întocmai ca şi d-nii S. Mândrescu, Leonte Mol-
dovanu şi Virgil Popescu. Marea majoritate a intelectualilor ardeleni mani-
festa o atitudine mai mult sau mai puţin rezervată.

Cu intrarea Romániei in razboiu, la 14/27 August, 1916, toate publica-
țiunile amintite şi-au încetat apariţia; cei mai mulţi dintre conducătorii lor au
intrat ca voluntari în armată.

In primele zile ale razboiului Marele Cartier General a aflat necesar să
înfiinţeze o gazetă pe seama ostaşilor de pe front. Această publicaţie, înti-
tulată Gazeta Ostaşilor, avea un comitet de redacţie în care alături de d-nii
N. Iorga, M. Sadoveanu, I. Minulescu s. a. erau şi d-nii O. Goga şi O. Ghibu.
In paginile celor două numere apărute (căci din cauza retragerii în Moldova,
gazeta şi a încetat apariţia) mai întâlnim dintre ardelenii refugiaţi pe d-nii
Ion Agârbiceanu si V. C. Osvadă, iar dintre cei stabiliți în Regat pe neuitatul
„Badea Gheorghe“ (Coşbuc), care aci şi-a publicat singurele versuri pe care
le-a scris în timpul celor doi ani de sbucium; ele merită să fie reproduse aci:

„Daţi tot inainte, Români!

Să nu se resfire nici unul!

Si nimeni să n'aibă aminte,
Decât să-şi cunoască "nainte
Cărarea ce-o fulgerá tunul

Si sfânta sa pușcă din mâni!“

Cu retragerea oslilor si a populaţiei în Moldova, Ardelenii şi-au perdut
posibilitatea de a se mai grupa în jurul unei gazete a lor; abia prin Februarie
1917 câţiva dintre ei putură să-şi reia activitatea în cadrele gazetei Marelui
Stat Major, apărută la Iaşi sub titlul de România. Ea avea ca director pe d.
М. Sadoveanu, iar ca prim-redactor р 4-1 O. Goga. Gazeta aceasta adunase în
jurul ei un număr destul de mare de scriitori şi, se poate afirma, că apariţia
ei a dat nou curaj poporului român, pe care înfrângerea din toamna şi iarna
1916—17 îl zguduise atât de puternic. România a apărut fără întrerupere până
pe la jumătatea lui Aprilie 1918, când guvernul Marghiloman a suspendat-o.

Revoluţia ruseasca care a izbucnit la sfârşitul lui Februarie 1917 făcu
posibilă o largă acţiune a presei ardelene dincolo de Prut în Basarabia, în
Ucraina şi până departe în nesfârşitele întinsuri ale Siberiei. O întâmplare
miraculoasă dusese cu sine refugiaţi ardeleni mai întâiu în capitala Basara-
biei, care deodată cu revoluţia rusă simţi adiind un aer de desăvârşită liber-
tate.

Cel dintàiu care, din primele zile ale revolutiei rusesti se atasá din toate
puterile lui la acţiunea de redesteptare a Basarabiei, acţiune pornită din re-
dacţia gazetei Cuvânt Moldovenesc a d-lui Pan Halippa, fu 4-1 O. Ghibu. Luni
de-arândul d-sa a publicat articole de îndrumare politică în această gazetă
şi şi-a dat concursul la înfaptuirea Partidului naţional moldovenesc, al că-
rui organ deveni gazeta. La 1 Iunie în acelaş an, d-sa începu publicarea unei
reviste şcolare, care avea de scop întroducerea învăţătorilor moldoveni în

Raya 1. We 1. І0ніе 1917.

ШКОАЛА МОЛДОВЕНЯСКЫ

PEBMCTA АСОЧІАШЕЙ ЫНВЗЦЭТОРИЛОР MORAOBEHb

дин Баеарабіа.

„ȘCOALA MILDOVENEASCĂ:“, revista Asociaţie: învătătorilor wo doveni din Basera-
tia, redactată de d-! 0. 6h'bu (I ianuarie — 31 Decemvrie 1917). Primu! număr s'a
tipărit cu litere rusești, re'elalte (2—7) cu litere latine.

cunoașterea datoriilor lor de luminători ai poporului în limba lui şi în spiritul
lui. Acastá revistă, întitulată Şcoala Moldovenească, se tipări mai întâiu cu litere-
rusești apoi, dela nr. 2, cu litere latine. Ea este prima tipăritură cu litere la-
tine în Basarabia revoluţionară. La 1917, ea era singura revista pedagogică
din tot cuprinsul pământalui locuit de Români. In paginile ei se găsesc, în
afară de o serie de îndrumări pedagogice în spirit moldovenesc, mai apoi
general-românesc, o sumă de ştiri şi documente cu privire la cultura moldo

venească din anul redeşteptării naţionale a Basarabiei. Revista a apărut până
la sfârșitul anului 1917.

O a doua publicaţie, care a început să apară la 1 Octomvrie 1917, dea-
dreptul în haină latinească, a fost gazeta săptămânala Ardealul, întemeiată
$i condusă tot de d-l О. Ghibu, pe seama Românilor ardeleni aflatori în Ru-
sia ca refugiaţi sau ca prizonieri. Gazeta aceasta fu îmbrăţişală cu multă căl-
dură și de basarabeni, în special de învățătorii, care învăţaseră la cursu-
rile din vara acelui an alfabetul latin şi se întroduseseră în cunoaşterea cul-
turii româneşti. Incepând cu nr. 6, gazeta se văzu nevoită, spre marea ei bu-
curie, să-și lărgească programul, îmbrăţişând alături de problema Ardealului
și a politicii generale româneşti si chestiunea naţională a Basarabiei, care
progresa cu paşi gigantici. Ardealul a fost într'o mare măsură înainte-mergăto-
rul politicii generale-româneşti a Basarabiei. Paginile lui cuprind preţioase
documente ale istoriei Basarabiei din epoca în care s'a proclamat autonomia
Basarabiei şi constituirea ei ca Republică. (Vezi clişeul p. 71).

La 10 zile după intrarea armatelor românești în Basarabia, în ziua de
24 Ianuarie 1918, Ardealul s'a transformat în gazetă cotidiană, luându-și nu-
mele de România Nouă şi având în fruntea ei un comitet de redacţie constă-
tător din Români din toate provinciile. In manifestul publicat în
primul ei număr, 24 de intelectuali români din diferite ţări declară în nu-

„ARDEALUL! ipflintat şi condus de 1-1 O. Ghibu. la Chisináu, A apărut dela 1 Oct 1917
până la 24 lanuarie 19:8, câud s'a transiormat în ziar cotidian sub titiul „România Noud“.
A fost cea dintăi gazetă de politică generală românească în Busarabia.

mele provinciilor pe cari le reprezintă, că nu se mai socotesc „ca până acum:
ardeleni, basarabeni, bucovineni ş. a. m. d. şi nu se mai socotesc nici numai
ca fii ai aceluiaş popor, ci ca cetăţeni ai aceluiaş stat unitar român, ca ce-
táteni ai României nouá a tuturor Românilor, cu aceleaşi datorii faţă de
fiecare parte a ei şi cu aceleaşi drepturi.'" In acelaş număr, tinerimea studioasá
din Basarabia se declara deschis pentru unirea Basarabiei cu toate celelalte
provincii românești, afirmând că „nu se va da îndărăt dela nici un fel de
obstacole cari ar sta în calea îndeplinirii sfintei cauze a unirii tuturor Ro-
mánilor.' O asemenea declaraţie fac şi Românii ardeleni şi bucovineni, si
chiar şi cei de peste Nistru, din Valea Timocului si din Macedonia. Comitetul
de redacţie al României Nouă, care avea ca subtitlu: „Organ de propagandă
pentru Unirea tuturor Românilor“, consta din d-nii О. Ghibu director, Ion
Mateiu, prim-redactor, (din Transilvania), Vasile Harea, Viad Cazacliu (din
Basarabia), George Tofan (din Bucovina) G. Munteanu-Râmnic (din România),
Const. Noe (din Macedonia) şi dr. At, Popovici (din Serbia). Această gazetă
izbuti să grupeze în jurul ei un număr de peste 40 intelectuali basarabeni
şi să susţină o propagandă sistematică pentru ideea unirii tuturor Românilor,
intr'o vreme când politica Puterilor Centrale părea a ieşi biruitoare prin Pacea
dela Bucureşti. Nici după îngenunchierea României prin această „расе“, Ro-
mânia Nouă n'a demobilizat; gratie cenzurei relativ mai domoale, excercitată
de Comandamentul militar, chiar şi pe timpul guvernului Marghiloman, ea putu
să militeze pentru idealul integral românesc.

Ea avu norocul să poală restabili în Iunie 1918 peniru întâia oară con-
tactul cu Ardealul, întrerupt de războiu şi să treacă în vre-o sută de ex. la

„Deșteptarea“, cea dintâi gazetă românească din Soroca, redactată de G.
Boii гіа, apoi de*Dr. A Nicola.

Românii de peste Nistru. A încetat să apară la 2 Dec. 1918, a doua zi după
adunarea dela Alba-Iulia.

In afară de acestea Ardelenii au mai înființat gazete româneşti şi în alte
centre basarabene. Aşa, mai întâiu la Soroca, unde scrisul românesc străbătu
mai întâiu în presa rusească, pentru ca mai apoi să-și creeze cadre proprii.
Gazeta Deşteptarea, tipărită la început cu litere rusești, dar cu program gene-
ral românesc, avu са redactor mai întâiu pe ardeleanul George Boeriu, apoi
pe advocatul dr. A. Nicola, un strănepot de-al lui Horea. (Vezi clişeul pag. 73).

O altă gazetă fu întemeiată de bánáteanul Casian R. Muntean la Tighina
sub numele de Nistrul. (Vezi clişeul p. 74).

ziar rusesc, avărat la 22 Oot.

„Vestuic Soroescugo Zemstva* (Vestitorul Zemstvo: din „Soroca),
1. Incă din primul număr ar-

1917, sub conducerea d-lor V. Băcară, T. Bârca gi M. Gudievic

delenit au introdus în el articolo româneşti, la Început cu litere ruseşti, apoi cu litere latine.

Pe pagina primă a întâialui număr întâlnim manifestul d-lui O Ghibu: „„Cătră învățătorii
ti l-a luat, on timpul, gazeta mol-

moldoveni din ţinutul sorocei'*. Locul acestei gazete ruses
dovenească ,,Degteptarea'* redactată dezArdeleni.

,NISTRUL', prima gazetă românească tipărită la Tighina de regretatul
Cassian R Munteanu, la 1918, cu litere ruseşti.

75-

In acelaş timp gazeta d-lui P. Halippa, Guvânt Moldovenesc trecu, în
Martie 1918, sub conducerea, părintelui I. Mofa, având ca redactor pe d. Seb.

„Cuvântul moldovenesc“, gazeta d-lui P. N. Halippa, redactată
de păr. L Mofa (Martie—Dec. 1918) la Chişinău.

Bornemisa. Cu această conducere Cuvântul Moldovenesc a mers până în
Decemvrie 1918, când conducătorii ei s'au reîntors în Ardeal.
v

Incă inainte de apariţia Ardealului la Chişinău, începu să se tipărească
la Kiev România Mare, ca organ săptămânal al voluntarilor români din Au-
stro-Ungaria, având ca sef-redactor pe d-l Sever Bocu şi redactori pe d-nii Gh.
Pop şi ÍO Schiopu. Gazeta dela Kiev are în fruntea primului număr un apel
cătră soldaţii României Mari, sub cari se înțelegeau zecile de mii de ardeleni
ajunşi în Rusia ca prizonieri şi intraţi aci ca voluntari în armata română,
semnat de d. O. Goga România Mare dela Kiev a făcut excelente servicii cau-

„România Маге“, foaia voluntarilor români din Austro-Ungaria,
apărută la Kiev (Iunie 1917—lan. 1918) supt conducerea d-lui
S. Bocu. s
zei naţionale, izbutind sa insufle(eascá si mai mult pe prizonierii ardeleni
pentru datoria, lor faţă de neam în acele clipe tragice, când soarta României
părea definitiv pecetluită de victoria Puterilor centrale.

Ea a apărut până după ocuparea Kievului de către bolşevici, cătră sfâr-
şitul lui Ianuarie 1918.

Сапа corpul voluntarilor ardeleni a trebuit să se împrăştie de acolo, câţivă
oliţeri ardeleni, printr'o capricioasă întâmplare au ajuns în noua capitală a
Rusiei, în Moscova, unde au crezut că pot fi folositori cauzei naţionale, publicând
o gazetă română cu aparenţă de bolşevism sovietic. In ziua de 15 Febr. 1918, a în-

ceput intr'adevár să apară la Moscova Foaia Ţăranului, redactată în înţelegere cu
guvernul sovietic şi cu sprijinul aceluia, de cátrá un tânăr ardelean, absolvent
al Facultăţii de Litere din Bucureşti, Ariton Pescariu, originar din Ciufud
(lângă Blaj), mort în 1920. Apariţia acestei gazete stă în legătură cu názuinta
soldaţilor ardeleni de a asigura tezaurul român, aflător în mânile bolşevi-
ilor. Câştigându-şi încrederea, acestora, ei izbutiră să pună mâna pe tipo-
gralia Băncii Nationale a României şi să tipărească acolo gazeta lor, între-

, Foaia țăranulu", gazetă quasi-bolșeviră, apărută la
Moscva (1918—1919) sub conducerea lui A. Pescariu

buinţând pentru aceasta, întreg stocul de hârtie pe care Banca Naţională îl avea
pentru tipărirea biletelor de 1000 lei şi făcând astfel imposibilă tipărirea de
bani româneşti din partea ruşilor. Un al doilea serviciu apreciabil pe care
l-a făcut această gazetă a fost pregătirea soldaţilor ardeleni, prizonieri şi vo-
luntari in Rusia pentru momentul revoluţiei din Austro-Ungaria. Caracterul
gazetei nu era propriu-zis bolşevic, ci mai mult social-agrar, militând pentru
reforma agrară radicală şi plecând, în acest scop, dela poezia lui Coşbuc
„Noi vrem pământ“, publicată ca program în primul număr. In comparaţie
cu gazeta bolşevică a ungurilor dela Moscova, „Szociális forradalom“, condusă
de Béla Khun, Foaia Ţăranului se prezintă cu un caracter foarte favorabil din
punct de vedere naţional român. Ea a apărut până în 19 Aprilie 1919, când
s'a transformat în gazeta Socialismul, redactată de un anumit Al. Nicolau din
vechiul Regat.

Un fel de pandant al foii dela Moscova, cu caracter pronunţat naţional,
îndreptat în vederea pregătirii naţionale a prizonierilor din Siberia a fost
gazeta Neamul Românesc, care a apărut la Ircutsc ca foaie a secţiei cultu-

„Neamul Românesc“ foaia secţiei culturale a leziunei române de
vânători transilvăneni-bncovineni, apărută la lreutsc (Siberia) sub
conducerea d-lui Dr. V. Nifescu.

rale a legiunilor române de voluntari ardeleni şi bucovineni. Gazeta aceasta
a fost întemeiată şi condusă de d-l Voicu Nitescu. Ea a fost o adevărată şcoală
de naționalism pentru voluntarii impiedecati de a se întoarce la vetrele lor.

`77
VI.

Un capitol interesant al presei ardelene din timpul rázboiului il constituie
activitatea de dincolo de Ocean a párintelui Mota. Trimis de guvernul romàn
într'o misiune naţională la Românii din America, dimpreună cu regretatul
dr. V. Lucaciu si cu d-l Vasile Stoica, părintele Mota s'a simţit dator ca, în
timpul celor câteva luni petrecute acolo, să împărtăşească pe emigraţii români
ardeleni de binefacerile unei sincere îndrumări naţionale prin presă. Astfel,
la 2 August, d-sa a început să publice la Cleveland-Ohio cunoscuta. şi apreciata.
sa gazelă dela Orăştie, şi mai apoi dela Bucureşti, Libertatea, din care a ti-
părit până la 6 Septemvrie şase numere bogate, împreună cu adaosul ei Foaia

Foaia Interesantă, a păr. I. Mota, mutată dela Orăștie mai
întâi la Bucureşti, apoi la Cleveland (America), în 1917.

Interesantă. Numerile acestea cuprind o mulţime de ştiri de un palpitant in-
teres dspre fraţii de peste Ocean, cari, graţie propagandei făcute cu graiu viu
Si în scris de către misiunea ardeleană, sau înrolat cu însufleţire sub steagul
american spre a lupta pe frontul francez pentru înfrângerea formidabilei forţe
a inamicilor noştri.

Aruncând o privire generală peste aceşti ani de pribegie ai presei ardelene
constatăm că activitatea ei s'a revărsat eroică în două direcţii: 1) propaganda
pentru înfăptuirea idealului naţional la Românii din vechiul Regat şi Ba-
sarabia, şi 2) strecurarea încrederii în acest ideal în sufletul celor pe cari
împrejurările i-au făcut să creadă mai puţin în realizarea lui, a miilor de
prizonieri români din Rusia.

Pe drumul intàiu publiciştii ardeleni, crescuţi într'o şcoală de naționalism
nepátatá de politicianism, au contribuit nu cu puţin la unirea forţelor politice
române, atât de desorientate în timpul neutralității si la îndreptarea lor pe
singura cale aducătoare de izbândă: alíturea de aliaţii noştri. Increderea în
acest ideal nui-a părăsit niciodată; în vremurile cele mai negre ei au găsit
încă destul foc în inima lor pentru a aprinde din nou speranţele ce păreau
definitiv stinse în inimi. Când împrejurările i-au aruncat dincolo de Prut
ei au desfășurat acest steag cu acelaş entuziasm şi aici. Activitatea publi-
cistilor ardeleni în Basarabia a fost o apă dătătoare de viaţă naţională pentru
această, provincie ce părea definitiv sugrumată de colosul rus. Istoria va şti să
o aprecieze după marele ei merit.

Pe al doilea drum presa ardeleană a contribuit îmbelşugat pentru a
aprinde scânteia de jertfă eroică în sufletele celor înmormântați în imen-
sitatea rusească; scrisul ei înflăcărat a fost pâinea caldă a voluntarilor ar-
deleni.

Ambele drumuri au dus la înfăptuirea marelui ideal.

De aceea aceşti ani se vor înscrie în istoria ei cu litere de aur...

CRONICAR

INCHINARE

In clipa сапа Sindicatul nostru s'a hotárit за consolideze legáturile
sale cu presa si societatea románeascá publicánd acest Almanah, nu
ne putea scăpa o datorie firească: de a aduce prinosul nostru de recu-
noştinţă distinsei figuri culturale a Ardealului care este d-l Dr. lon
Mihu.

1 datorăm în primul rând dania de 30.000 coroane — o adevărată
avere înainte de răsboiu — саге a format baza de existență a Funda-
liunei ziariştilor cu sediul in Sibiiu chivernisită cu înțelepciune de o
epitropie în frunte cu merituosul economist d. Ion I. Lapedatu.

Fundaţiunea dela Sibiiu се are o avere de mai bine de 300.000 lei,
ne revine nouá in temeiul statutar al ei. Dimpreuna cu ea Sindicatul
nostru numără astăzi in cassa sa un milion de lei bani gata, strânşi
cu sforţări continuie timp de 15 ani.

Sperăm că nu va întârzia nici gestul unor autorităţi şi unor frun-
taşi să calce în urmele înaintaşilor contribuind cu obolul lor la spori-
rea averii noastre.

Dar gestul d-lui Dr. Ion Mihu, mecenatele dela Orăştie, mai are
și о :ature morală foarte importantă. A dat impulsul pentru o concen-
trare a profesioniştilor condeiului întru a-şi apăra interesele lor şi în
mod indirect ale presei. Numai o organizaţie solidă a ziariştilor poate
prezinta garanţiile necesare progresului publicistic şi onestităţii profe-
sionale.

D-l Dr. Ion Mihu este prototipul cărturarului discret şi harnic,
calm şi socotit, izolat şi totuş la curent cu problemele vremii. D-sa de
n'ar fi înscris la activul vieţii sale publice decât această faptă şi ea ar
fi fost indestulitoare pentru a constitui una din figurile representative
ale societăţii româneşti. Dar d-sa are şi alte multe merite culturale şi
publicistice: este printre intemeietorii publicaţiunilor Rumaenische Re-
vue şi Revista, Economică; şi dela d-sa se păstrează scrisori dinainte
de războiu, cari date la iveală vor mărturisi un program cultural com-
plex şi în parte profetic.

Părintele sufletesc al organizaţiei noastre, este rugat a primi închi-
narea acestor rânduri omagiale scrise cu francheţa ce caracterizează
pe ziarist.

Gazeta Transilvaniei“ in Siberia

de VICTOR BRANISCE

Unul din cele mai impresionante momente din viaţa vechiului no-
stru organ de publicitate „Gazeta Transilvaniei“ este fără îndoială rea-
paritia sa în Siberia, în mijlocul Corpului al 2-lea de voluntari români,
de sub conducerea „Comitetului Naţional Român din Rusia“.

După scurta apariţie de 2 luni în toamna anului 1916 sub prima
ocupaţie românească, „Gazeta Transilvaniei“ şi-a sistat apariţia deo-
dată cu retragerea armatei române din sectorul Braşovului, iar redac-
torii ei au luat drumul pribegiei mai întâi până la Bucureşti, apoi la
laşi, iar în Iunie 1917, după sosirea primului detaşament de ofiţeri,
gradaţi şi soldati voluntari români din Kiev la Iaşi, directorul „Gazetei
Transilvaniei“ dr. Voicu Niţescu şi redactorul V. Branişce au plecat
în Husia şi Siberia ca membrii propagandişti ai comisiunilor guvernului
din laşi pentru recrutare de voluntari dintre prizonierii aflători în
numeroasele lagăre ale Rusiei.

Izbucnirea revoluţiei în Rusia a pus în curând capăt activităţii
acestor comisii. O parte din ele au putut să se'ntoarcă numai după
multe peripeții şi aventuri din Rusia europeană in Moldova iar altele,
a căror retragere a fost tăiată, au luat drumul spre Siberia strângând
în jurul lor pe volunarii şi prizonierii pribegi, cari n'au putut să treacă
în Moldova.

După desfiinţarea Corpului voluntarilor din Kiew în urma izbuc-
nirei revoluţiei ruseşti, s'a format în toamna şi iarna anului 1918 al
doilea Corp de voluntari români, mai întâi cu sediul în oraşul Celea-
bino, apoi la Irkutsk până la transformarea sa, în primăvara anului
1919, în Legiune.

Partea covársitoare a ofiţerilor şi voluntarilor români se găsea
concentrată în vestul Siberiei, iar o parte mai mică ajunsese tocmai
la marginea ostică a Siberiei, la Vladivostok, unde aştepta desfăşurarea,
evenimentelor: sau colaborarea cu trupele voluntare cehe şi aliate pe
frontul siberian sau trecerea pe frontul francez.

Timp de mai multe luni Românii concentrați la Celeabinsk şi la
Vladivostok nu ştiau unii despre alţii, fiind linia ferată transiberianá
ocupată de trupele bolşevice. Deabia după curățirea liniei şi restabilirea
legăturei de cătră trupele cehe, cari erau în drum din Rusa europeană

spre Vladivostok, ofiterii si voluntarii romàni din Vladivostok au intrat
în contact cu corpul voluntarilor din Celeabinsk dându-și cu toţii întâl-
nire tocmai de sărbătorile Crăciunului 1918 în oraşul Irkutsk, pentru a
forma o singură unitate militară română.

Incă înainte de acest eveniment îmbucurător „Comitetul naţional
din Rusia“ cu sediul în Celeabinsk luase hotărîrea să scoată un ziar,
prin care, distribuindu-se între voluntarii adunaţi si trimitfándu-se
exemplare şi prin lagărele de prisonieri, să se facă o propagandă cât
mai intensă pentru formarea unui puternic corp de voluntari, care, în
învălmăşala ce domina în Siberia, să fie temut de duşmani şi respectat
de prieteni. In scurt timp s'au şi înrolat în acest al 2-lea corp aproape
5000 voluntari.

| Primul număr din ziarul proiectat a şi apărut la 13 Oct. 1918 sub
numele „Gazeta Transilvaniei şi Bucovinei“, fiind tipărit cu litere ro-
mâneşti (fără, sedile) în tipografia cehă din Ekaterinburg, oras nu de-
parte de Celeabinsk, sediul Corpului Voluntarilor români.

Citez din primul articol scris de președintele Comitetului naţional
din Rusia Dr. Voica Niţescu următoarele:

»-..Liberá ca niciodată până acum „Gazeta Transilvaniei" igi
lărgeşte cuprinderea, trece peste hotarele de altădată, ea îmbrățișează
şi pe sora nenorocită şi scumpă a Ardealului: Bucovina, ba mai mult
еа devine gazeta românismului de pretutindeni, singura şi cea mai
chemată foaie a neamului nostru."

In lunile Octomvrie, Noemvrie şi Decemvrie 1918 au apărut cu
totul 6 numere tipărite la Ekaterinburg cu un bogat si select material
politic militar, literar şi informativ. Directorul şi colaboratorul princi-
pal era d-l Voicu Niţescu. Mai colaborau d-nii S. босап, Dr. Расо! si
Dr, Nedelcu, membrii ai Comitetului naţional.

Cu mutarea Corpului Voluntarilor dela Celeabinsk la Irkutsk şi
cu sosirea mea împreună cu detașamentul dela Vladivostok la Irkutsk
am fost încredinţat cu redactarea ziarului începând cu luna Januarie
1919, scoțând în lunile Ianuarie, Februarie şi Martie 1919 încă alţi 6
numeri.

Neavând însă la Irkutsk deocamdată o tipografie cu caractere ro-
mánesti, numerii din ziar au fost parte şapirografaţi, parte srrişi cu
mâna. Numerii apárufi erau себі pe companii sau batalioane de ofi-
terii de serviciu. Cu plecarea mea dela Irkutsk, în urma transformării
Corpului de Voluntari în Legiune, a încetat să apară ziarul, care timp
de 6 luni de zile în nişte împrejurări extraordinare a ţinut în sufletele
miilor de voluntari sibirieni viuă jubirea de neam si conştiinţa naţio-
nală.

Victor Branisce

Numele lui Victor Branisce este inseparabil de numele vechiului
organ de luptá nationalá, Gazeta Transilvaniei. Un sfert de veac se im-
plineşte decând Victor Branisce şi-a amestecat rosturile cu ale bătrâ-
nei gazete, nedeslipit de steagul ei în zile bune, ca şi în zile grele. A
stat în temnita dela Seghedin
pentru ea, i-a iluminat pagi-
nile de bucuria netírmurit&
a ocupaţiei româneşti în 1916
şi a făcut-o să reapară chiar
si in pribegia siberiană a vo-
luntarilor ardeleni. Victor
Branisce și-a împărtăşit soar-
{а gazetei, credincios şi cu o
pasiune admirabilă de gaze-
tar. Cât de mic este numărul
gazetarilor ardeleni cari să fi
stăruit în profesia lor cu te-
naeitatea lui Victor Вгаріѕсе!

Almanahul sărbătoreşte
în Victor Branisce pe ziari-
stul inamorat de profesie pâ-
пй la desăvârşita abnegaţie.
Să nu ai nici o altă aspirație
în împrejurări schimbate,
când ti se deschid drumuri
spre atâtea situatiuni în poli-
tică ori în administrația de
Stat, ci să rămâi ataşat cu îndărătnicie de o publicație provincială să-
racá si necăjită, nu poate însemna alta decât o jertfă față de indeletni-
cirea ta. Jertfa lui Victor Bransce emotioneazš si ne face să participăm
la serbarea sa jubilară cu toată sinceritatea.

Victor Branisce a fost zi de zi timp de 25 de ani un sfătuitor si un
prieten al publicului cititor, {їпапди-1 nestinsá în suflet flacăra spe-
rantelor. Poate cà ar fi ceasul, când acest public ar fi chemat să se
achite întrun anume fel de îndatoririle vechi si fireşti față de Victor
Branisce.

Bunule coleg, întru mulți ani!

Un vrednic gazetar ardelean

— Silvestra Moldovan —
de VASILE C. OSVADÁ

Despártit de lume si de toţi ai lui, cu zábraznicul fatal atâtor mu-
cenici, Silvestru Moldovan, s'a stins in ospiciul din Sibiu, in primávara
anului 1916.

Condeiul conştient si convins, íi căzuse din mână după 25 ani de
muncă gazetărească, beletristică, ştiinţifică şi cercetătoare, tocmai în
zilele neutralității atât de îngrijitoare, cu deosebire pentru sufletele ar-
delenilor.

Silvestru Moldovan n'a avut parte de fiorul sfânt al frământărilor
din vremea, de pregătire а războiului, dar de câte ori era învrednicit
cu clipe inseninate de constienfá, îşi alinta, nădejdile şi neclintita lui
credinţă în întregirea neamului, la a, cărei pregătire a muncit şi el, cu
tot sufletul lui.

Cu o astfel de ocazie, recunoscându-şi pentru un moment pe uni-
cul sáu fiu (azi subprefectul judeţului Turda), care sta lângă el, i-a
legat de suflet:

— Griji, dragă, treci în ţară şi acolo fă-ţi datoria căci se apropie
ceasul sfânt.

* * *

Silvestru Moldovan a intrat în gazetária profesională (vorba vine,
pe acele vremuri!) la anul 1892, muncind cu întrerupere de un an,
vreme de aproape 25 ani, până la sfârşitul anului 1915, când a fost
dus din redacţia Gazetei Transilvaniei la ospiciul din Sibiu.

Născut la 1861 în comuna Agârbiciu de lângă Turda, din familie
de preoţi români, tatăl său fiind Simion Pop Moldovan, protopop şi
mama sa Maria Velicica, originară din o familie de români-macedoneni,
tinărul Silvestru şi-a făcut studiile primare şi liceale în ungureşte la,
Cluj şi Sibiiu iar clasa a 8-a şi esamenul de maturitate le-a făcut la
liceul românesc din Braşov în anul 1880.

A urmat apoi facultatea de filosofie la Universitatea din Cluj şi
Viena, unde şi-a luat absolutoriul în anul 1884.

La 1886 a fost numit profesor de limba maghiară, română si la-
tină la liceul român gr. or din Braşov, având un salar anual de 700
florini.

A părăsit însă cariera de profesor si dupáce a lucrat vreo şase ani
pe terenul economic, în cadrele băncilor Áriegana din Turda şi Iulia din
Alba-lulia (azi amândouă devenite filiale de-ale Băncii Centrale din
Cluj), în 1892 a intrat în gazetărie, ca redactor la Telegraful Român
din Sibiiu. La 1896 trece ca redactor la Tribuna unde a muncit până
la sistarea apariţiei ei, când a luat asupra şi conducerea Foii poporu-
Tui, ce apare şi azi în Sibiiu, în editura şi redactarea d-lui Bratu, __

In 1911 Silvestru Moldovan trece la Gazeta Transilvaniei din Bra-
şov, unde munceste până la sfârşit.

In anii 1894-1897 a întemeiat şi a redactat revistele beletristice-
literare Rândunica si Femeia si Familia.

Intre timp, Silvestru Moldovan a scris şi a publicat: poveşti şi ba-
lade în diferite biblioteci şi reviste si studii istorice şi geografice în
Transilvania, Buletinul Societăţii geografice române din București,
Tribuna, Gazeta Trans. etc.

Lucrări îndependente a publicat:

Tara noastră — descrierea Transilvaniei sudice (1894) şi Zarandul
si Munţii apuseni (1898).

In Panteon, marii nostri bărbaţi dela 1848/49. (1901).

Dicţionarul localităţilor cu populaţie română (în colaborare cu
Nic. Togan) 1909.

Nichita Balica, povestire istorică (1902).

* * =

Sbuciumata viatá a scriitorului si gazetarului Silvestru Moldovan
a fost tot timpul indrumatá de preocupări de interes obstesc si de ne-
fármurita dorinţă de-a sluji luminarea si progresul naţiunii in cadrele
idealului naţional.

Muncitorii intelectuali, în deosebi cei cu condeiul, ai Ardealului de
ieri şi de pe vremuri s'au ridicat fie din sbucnirea forţelor mai mari
decât să încapă între brazdele si în casele ţărăneşti, fie -ajutați de tra-
4itia, ce se închega din vremi bătrâne în generaţiile de preoţi esiti din
aceeaş familie, cu adânci rădăcini în satul păstorit.

Silvestru Moldovan era zămislit, în tot ce era şi reprezenta el din
tradiţia casei preofesti. Strămoșul, Moşul şi Tatăl lui Silvestru au fost
preoţi în Sân-Mihaiul Turzii. Cum însă mosul lui avea doi băeţi, unul
a continuat preoţia acasă, iar celalalt, tatălui Silvestru, a urmat la
Universitate, unde în 1846 a câştigat diploma dela facultatea de drept
din Cluj cu care a fost primit la Teologia din Sibiiu, de câtre Marele
Șaguna „care l'a și făcut protopop al Turzii, cel dintáiu potopop al
acestui tract.

Fiu al unei familii de intelectuali, care a luat parte activă la toate
luptele naţionale, impuse românilor ardeleni subjugati, Silvestru Mol-
dovan le-a continuat drumul cu cinste şi cu credinţă, dând gazetăriei

91 scrisulul romànesc de aici, tot се-а avut mai scump, mai bun — рап&
in momentul pràbusirii lui.

Ca sà nu inchine steagul de luptá, care-i era atunci Foaia Poporului
din Sibiiu, în timpul cât el a fost osândit pentru articole politice să
zacă în temnija dela Seghedin vreme de şase luni, a lăsat fiului sáu
Alexandru (subprefectul de azi al Turzii) să redacteze în lipsa lui
iubita gazetă.

Viaţa întreagă n'a cunoscut decât un singur drum: Acela al
muncii şi el credinţei naţionale negováitoare — dusă până la şovinism.

Așa se explică faptul că n'a vrut, odată cu capul, să-şi dea copilul
în şcoala ungurească. Când într'o zi profesorul Strauch dela liceul
unguresc din Sibiiu, îl sfătuia să înscrie băiatul la el, să înveţe ungu-
reste, а răspuns dârz:

— Cred cá pe când băiatul meu va fi mare, nu va mai avea nevoie:
de limba ungurească.

.° ° s

Am scris aceste note, nu cu pretenție de biograf — dar cred că
este o datorie să fixăm figurile reprezentative ale gazetăriei si scrisului
românesc din Ardealul de ieri, care n'au avut putinta să strălucească
prin „timpii viitori“ în temeiul unui geniu sau al unui deosebit talent.

In schimb ne oferă cu prețul muncii si al jertfirii lor prețioase
verigi din lanțul, ce, legându-ne trecutul cu prezentul ne încheagă tra-
ditia gazetărească din Ardeal

CÂNTEC DE PESCAR

De-âtata sbuciumare

Mi-am aruncat eri noapte inima în mare,
Şi marea s'a involburat —

Sármaná inimă, te-ai înecat,

A început să urle negru vânt,
Era un vuet groaznic pe pământ,

Si suiletu-mi urla spre cer:
Mormânt!

De-atâta sbuciumare

Mi-am aruncat eri noapte inima în mare,
Si marea de azur sa otrăvit —
Sărmană inimă, ta ai murit,

IUSTIN ILIESIU.

Cum e fapta — și răsplata...

da dr. Alex. Vaida Voevod
fost director al ziarului „Lupta“ din Budapesta.

Au trecut treizeci de ani, de când, din iniţiativa lui Alexandru
Mocioni și finanțată de dânsul, s'a editat la Timişoara ziarul „Drep-
tatea“. Redactorul şef era cel mai tinăr publicist român de pe vremuri
azi seniorul gazetarilor de dincoace de munţi: Dr. Valer Branisce.
Director: Dr. Cornel Diaconovici, omul de neîntrecută forţă organisa-
toricá. Asupra administraţiei veghea, susţinând disciplină inapelabilă,
bănăţeanul D. Emanoil Ungureanu, neobositul muncitor pentru progre-
sul cultural si economic al neamului.

Numeroși tineri studenţi, colaborau la „Dreptatea“. Onorarul nos-
tru era, certificatul de „corespondent“. Cenzura lui C. Diaconovici era
cât se poate de largă. Censurarea şi înlocuirea cuvintelor violente se
impunea din consideraţie faţă de Art. 172 al codului penal unguresc.
„„Aţiţarea, „agitația“, contra unei clase, confesiuni ori naţionalităţi, pe
calea presei, era urmărită de procurorii maghiari. Temnita îl privea
pe autorul articolului, ori pe responsabilul „om de paie“. Amenda im-
pusă ziarului, leafa celor întemnițați, a familiei lor si a redactorilor
«ari îi înlocuiau, cădeau în sarcina administraţiei.

Diaconovici se orienta după sfatul marelui nostru Barițiu: „Un
redactor român trebue să scrie având în fata sa codul penal si ştiind că
lə spate, îi stă jandarmul“.

Totuşi, Diaconovici, când censura. noaptea, articolele, înainte
de a le trimite la tipografie, pricepea să fie foarte larg. Corecturile lui
se mărgineau la aplicarea unor eufemisme. D. ex.: „aceste hoarde asi-
atice, pe сагі nici 1000 de ani de viaţă, în Europa, пи le-a putut
e viliza'', era înlocuit prin: „firea oligarhiei a rămas neschimbată“, Ori:
„aceste bestii, cu pene de cocos, nici de data aceasta nu şi-au renegat
sălbăticia hunică“, se străforma, prin pana lui Diaconovici, în: „jan-
darmii au dovedit si de data aceasta, o lipsă de tact regretabilă“, etc.

Zi după zi, lună după lună trecea, fără ca procurorul să deranjeze
„Dreptatea“. Ziarul, în scurt timp, ajunse la un record de tiraj, cum
nu-l mai obținuse nici un cotidian român, dincoace de Carpaţi. Era
foaia favorită nu numai a tinerimei, ci a întregului public intelectual.

Dela Diaconovici si Branişce, până la cel mai tinăr corespondent,
toti colaboratorii erau de credința: iată am reuşit să facem un ziar

in care vibreazá duhul tinerese, care trage la mir tiešlosiilor unguresti,
fără, ea procurorul să se poată acá(a de un singur cuvânt,

Dar într'o bună zi s'a năruit ilusia, noastră. Peste 20 de articole;
au fost urmărite, iar autorul lor, Dr. Valer Вгапіѕсе, citat pe banca
acuzaților.

Ceeace a urmat, ţinuta lui Branisee, intransigentă, de mărime an-
tică a caracterului, este poate cel mai strălucit fapt în istoria zbuciu-

Dr Alex Vaida-Voevod
mată a ziariştilor români, din timpul unguresc. Branisee în tot timpul
instrucției, a refuzat să ráspundá în limba maghiară.

Astfel instrucția nu s'a putut face decât prin intermedierea unui
interpret.

Judecătorul de instrucție si procurorul, cari îl cunoşteau gi i
apreciau mult pe Branisce, nu încetau să stăruiască, în particular, ca
să renunțe la principiul de a validita dreptul limbei române, asigurán-
du-l că dacă va răspunde gi se va apăra, cu ocazia desbaterei pro-
cesului, în „limba statului“, o să primească o pedeapsă minimală. Dar
şi-au dat de om. Si astfel, sosind ziua fatală, desbaterea procesului
în faţa curții cu jurati, ziua ,pertraetšrii finale", cum îi zicem din-

coace de munti, a avut loc între următoarele împrejurări, conflictul
dramatic între „ideia de stat naţional maghiar“ şi între un bărbat de
caracter puternic şi român neprihănit.

Presidentul (ungureşte): Numele, anul nasterei, D-tale?

Intrepretul repetează întrebarea româneşte, Branişce răspunde ro-
máneste.

Presidentul (ungureste): Diploma de doctor la care facultate ai
obținut-o?

Interpretul pune întrebarea românește.

Branişte, româneşte: La facultatea de filosofie.

Presidentul (ungureşte): La care universitate? Din cari studii?

Interpretul pune întrebarea româneşte.

Braniște româneşte: La universitatea din Budapesta, dim limba
şi literatura maghiară.

+
+ +

Resultatul a fost, firește: 2 ani de temniță si confişearea întregei
cauţiuni a ziarului. Ce pildă înălţătoare, însă, pentru o întreagă ge-
neratie, de a nu se abate dela susţinerea principiilor de drept, în lupta
pentru triumiul cauzei naţionale!

+ * *

Puteam să descriu miseriile gazetăreşti din timpul când eram
directorul ziarului ,Lupta', puteam să descriu soarta unui, ori altui
gazetar, din nesfárgitul lant de mucenici, ai neamului românesc, greu
persecutat în Ungaria, ori visitele în temnitele dela Vat, Seghedin, Cluj,
Sătmar, etc., etc.

Puteam descrie procesul Replicei, procesul păr. Lucaciu, ori: rela-
ţia cu presa nemaghiară din monarhie a presei româneşti, 8. a.

Care eveniment nu ar fi fost însă palid, pe lângă strălucirea, faptei,
săvârşite de Valer Branişce?!

Şi-a stat 2 ani la Vat, a mai stat apoi vre-o 3 la. Seghedin, cu Ion
Clopoţel $i cu Părintele Dr. Dumitru Manu, pentru spionaj în favorul
României, în timpul răsboiului.

Cu atât mai splendid l-a răsplătit România Mare. Până in mo-
mentul, când scriu aceste amintiri nu i-s'a furat mandatul de deputat,
decât numai în trei rânduri lui Dr. Valer Вгапіѕсе. Pentru faptă mare,
timpuri mari aduc răsplata meritată.

САМТЕС

S'a desrobit de-al ierbii fir
Un melc, si'ncet acum se sue
Si 'nseamná albă cărărue
Pe trunchiul unui trandafir,

Il chiamă poate şi pe el
Nemărginiri de lumi albastre,
Cum chiamă sufletele noastre,
Si prábugi-ne-vom la fel.

ECAT. PITIS

A murit o presá

de GH. TULBURE

Inainte de invenţia tiparului locul presei şi al cărţii îl ţineau do-
anurile şi cetăţile. Să ne gândim o clipă la veacul de mijloc. Epopeia
măreaţă a. luptelor creştinătăţii, din aceste vremi, o povestea doar ar-
hitectura bisericilor. Turnurile înalte si svelte, cupolele uriaşe, colum-
nele sobre şi statuile încremenite, cu plastica lor sumbră şi majestoasă,
erau adevărații cântăreţi ai evenimentelor şi cronicarii epocei. Artele
plastice erau expresia generală a gustului estetic, a spiritului public
şi a ideilor, care frământau lumea.

Mai târziu rolul marmorei l-a luat plumbul. Erau ele şi manuscri-
sele, dar cum scrisul lor se făcea cu greu şi cu multă artă decorativă,
ele costau mult şi astfel erau un lux, un privilegiu al nobilimii bogata
Cartea scrisă constituia un patrimoniu familiar, care se păstra cu
grijă şi trecea din tată 'n fiu, ca o bijuterie de mare preţ.

După invenţia lui Gutenberg, elocvenfa domurilor și a colonadelor
a fost înlocuită cu litera topită.

Spiritul uman începe deacum să se fructifice si să se îndrume de
produsele tiparului. Gândurile se coboară in mici bucățele de plumb
şi se răspândesc în lume în mii si mii de forme. Aceste bucățele de
plumb, înşiruite frumos una lângă alta, devin purtătoarele ideilor. In
ele se'mbracă sufletul, prin ele se transmite în largul lumii adevărul
şi minciuna, binele şi răul, frumosul si uritul, amorul, iluziile, dure-
rile şi idealurile, cu'n cuvânt toate sbuciumările sufletului omenesc.

Mare şi minunată este forţa cuvântului. Uriaşă este puterea gân-
dului tipărit.

Dintr'ânsa ia avânt cartea şi ştiinţa, acest soare spiritual, care
risipeşie întunericul lumii materiale şi'nfrumseţează viața omenirii.

Din technica tiparului se naşte şi presa.

Astăzi, după câteva sute de ani, ziarul este o uriaşă forţă motrice
a culturii. Numărul şi calitatea ziarelor la un popor constituie, aşi zi-
când, barometrul civilizaţiei lui.

* * Ld
In lumina acestor adevăruri, să ne coborîm pe un moment pri-

virile pe pámànt si să ne punem o întrebare: cum stăm cu barometrul
acesta la noi acasă, în Ardeal?

Ochii mei găsesc, cá aspectul nu este de loc încântător.

Avem ziarişti în Ardeal, dar n'avem o presă. Avem chiar scrii-
tori, dar n'avem cititori. Avem teatru, dar n'avem public. Avem librării,
dar nu sunt cumpărători de cărţi. Avem ţărani ştiutori de carte, dar
n'avem cărți pe seama lor, pentrucă bibliotecile noastre populare sunt.
în faşe.

Este o criză a cărţii, este o agonie a presei în Ardeal.

Mai mult decât atât: a murit o presă.

A murit, zic, pentrucă ea a fost odată. Şi nu e tocmai mult de-a-
tunci. Cine a cunoscut viața noastră publică, cu manifestările ei dina-
inte de războiu, ştie, că noi Ardelenii aveam o presă, modestă ca tiraj,
dar curată şi viguroasă ca suflet. Era o presă de credinţă şi de ideal,
cinstită, serioasă, şi entusiastă, ca un dascăl de pe catedră.

Bătrâna Gazetă din Braşov, Lihertatea dela Orăştie, şi mai ales
Tribuna dela Arad erau drapelele de luptă, în fața cărora se 'nchina un
neam întreg. Ele se scriau cu credinţa preotului, când slujeşte la altar
şi se citiau cu evlavia creştinului, când s'apropie de cuminecáturá.

Pentrucá gazetarul nostru de ieri îşi înmuia condeiul într'un li-
chid sfânt: în conștiința apostolatului său.

Gazeta lui era astfel o oglindă curată şi o sinteză a spiritului pu-
blic. Inspirată de tradiţia muceniciei, ea răspundea, unor anumite stări
şi exigente sufleteşti, pentrucá în afară de informații şi orientări one-
ste, ea. dădea cititorului o anumită doză din propriile sale preocupări
spirituale. Răsărită din nevoile superioare ale idealului naţional, gazeta
Ardealului de ieri era un factor de educaţie, un ferment viu în proce-
sul de civilizare a neamului.

Deodată cu desrobirea politică, firul acestei tradiţii sa rupt. La
soarele libertăţilor idealul s'a topit. Vechii ziarişti, istoviţi de lupte şi
sulerinţi, unii au scăpat condeiul din mâini, alţii sau adăpostit prin
alte cuiburi, mânaţi de nevoile vieţii. Noua generaţie, cáláuzitá de
noui lozince, n'a înţeles să prindă de coarnele plugului rămas în braz-
dă si să semene pe urmele bătute de inaintagi.

Presa. ardeleană de azi prezintă asfel o altă fizionomie şi altă cu-
loare. Nefiind răsărită din solul în care-şi agită îlamura credințelor —
nai adesea a lipsei de credinţe — еа pare o floare fără rădăcini şi
deci fără. miros. Mai adesea cu'n miros greu şi neplăcut, pentrucă prin-
cipalul ei izvor de inspiraţie este aceea cloacă de intrigi şi meschinării
individuale, care se ascunde sub eufemismul: politică.

Dacă ieri aveam ziarul-amvon, azi avem ziarul-pamflet.

In loc de ziarul-steag, avem azi ziarul-zdreantá. In locul gazetei
de cultură avem o sumă de ciupercuţe veninoase la toate colţurile.

După războiu valorile morale şi intelectuale s'au devalvat pe'ntrea-
ga linie, este adevărat. Adânca coborâre a nivelului presei noastre imi
pare însă, că echivalează cu o tragică prăbușire a idolului de pe pie-

destal. Si decât о presă de tarabă si de otrăvire, prefer mai bine elo-
cinia curatá si seniná a plasticei, dinainte de Gutenberg.

Ardealul însă nu mai poate rămâne cu respiraţia inábugitá de
miasmele unor tiparuri inconștiente. El are nevoie de o altă presă,
de presa lui proprie. Ardealul, cu tradiţiile lui, cere o presă de prestigiu,
de cultură şi de ideal.

Scriitori şi ziarişti a dat şi va mai da acest pământ fecund.

Dacă ei nu-şi dau mâna, dacă nu-şi întovărăşesc gândurile și con-
deiele pentru a da Ardealului presa, de care duce lipsă, — fac păcat.

CHIOT CÂMPENESC

Lăsaţi-mă ‘п vâltoarea câmpului

Să fiu un punct în lumea de culori,
Un bob în gâlgâirea de comori
Svârlite din rásufletul pámántuluil...

M'ag arunca în sănătatea lui,

În zâmbetul de maci şi de cicori,

In holdele clătite 'ncet de bori

Si 'm râsul cald de floare-a soarelui.

Maş înfrăţi cu sfânta armonie,
Cu zumzetul ce ănie 'n câmpie,
Cu liniştea, cu umbrele, cu firea,

Si sufletu-mi s'ar odihni 'n verdeață
Simfind cum ca o umbră de dulceaţă
li trece peste ochi nemárginirea...

TEODOR MURASANU

Amintiri despre
Gheorghe Barifiu

de
Al. Ciura

In anii 1891—93, сапа urmam clasele superioare la liceul ungu-
resc din Sibiiu, am avut norocul să cunosc pe marele dascăl al nea-
mului.

Când l-am văzut întâia oră, in strana bisericuţei de ре malul Cibi-
nului, l-am recunoscut, după un tablou al lui, pe care l-am văzut de
copil, acasă, şi în toate familiile românești, alături de tabloul lui Andrei
Mureşanu, cetind „Deşteaptă-te, Române!”

Era, pe atunci, preşedinte al ,,Asociafiunei transilvane”, iar după
un an şi al „Academiei Române.”

După slujbă, îşi rotia privirea printre noi; ne а timizi si fe-
гісін în jurul lui mai ales elevii claselor superioare.

Ne privea blând, ca un părinte; se interesa de cum merge cu
şcoala, şi când vreunul din noi se plângea de severitatea profesorilor,
е1 spunea: „Aşa trebue să fie profesorii: severi. Si eu am avut, în școlile
ungureşti, profesori severi, şi le sunt recunoscător şi azi la vârsta de
aproape optzeci de ani."

Glasul lui avea mângăieri părintești si în ochii lui de octogenar
зе aprindea o scânteie de tinereţe, cum ne da sfaturi pline de dragoste
si învăţăminte.

Nu mai absentam deacum dela biserică, nici nu cercam cel dintàiu
prilej să o stergem, când părintele protopop L V. Rusu ne scăpa din
ochi.

9з

Ne era dor să-l ascultăm, şi пе era ruşine când ne spunea, la in-
wlnire: ,,Fátul meu, Dumineca trecută n'ai fost la biserică. Erai
bolnav?”

*
* *

La vârsta aceea, nu ne puteam da seama pe deplin cine era Gh.
Barițiu; simţeam însă că stăm de vorbă cu un om mare, şi eram
mândri că ne ştiea pe nume, şi adese spunea, ca o distincţie: „L-am
cunoscut pe tatăl tău, iar cu moșul tău am fost prieten de cruce."

Dar vremile ne luau sub cârma lor de fier. Mai era un an până la
procesul Memorandului; cetiam ,Tribuna" în toată ziua şi văzusem
la redacţie tabloul intemnifafilor politici, în frunte cu Ioan Slavici.

Ne strecuram cu grijă în galeria marei sale, unde se ţineau adună-
rile comitetului naţional; l-am auzit vorbind pe părintele Lucaciu, de
câteva ori...

Totatâtea motive, ca Gh. Barițiu să crească în ochii nostri, în pro-
porţii din ce în ce mai luminoase.

Aceste proporţii s'au clarificat apoi cu „patratul depărtării.“

La universitate, când rásfoiam paginile lui de istorie din „Părți
alese” пе aminteam, tot mai precis, de vorbele lui, de indemnurile lui
de apostol bătrân, strecurate cu atâta abilitate în sufletul nostru de
adolescenţi.

Capitole din istoria de umilinţi a Ardealului, apăreau, deodată,
într'o lumină neobişnuită, mai ales capitole din anii 1848—9, cari l-au
răpit cu totul în vâltoarea lor.

El răsărea dintre rândurile volumului al doilea, ca un propovă-
duitor cuminte, dar implacabil, cu o scânteiere tinerească în ochii lui
de moşneag dârz.

* *

In Maiu 1892 a fost sărbătorit de toată lumea românească, impli-
nind 80 ani, iar în Martie 1893 a fost ales președinte al Academiei
române.

Am avut atunci prilejul să cunoaştem din ziare toată activitatea
lui şi să-l admirăm, cu entuziasmul nostru de copii, cari începeau să
înţeleagă, tot mai lămurit, vredniciile acestui om cu inima de aur,

Dar după-ce atinse culmea măririi pământene, l-am mai văzut
abia de câte-va ori, şi în luna Maiu ne părăsi pentru totdeauna,

O clipă, şi toţi elevii din clasele superioare, ne-am hotărât să mer-
gem la înmormântare. S'ar putea să ne dea drumul dela liceu? Се
avea a facel Era o datorie dela care nu ne puteam sustrage.

L'am văzut în sicriu, zăcând între flori, cu faţa senină, ca săpată
în bronz, cu mânile subţiri, ca ale unui copil, încrucișate pe piept.

Şi n'am vărsat o lacrimă, căci chipul lui avea un îndemn cáldu-
ros, ce venia de dincolo de lume: „Luaţi pildă!”

La înmormântare a venit lume multă dela Blaj, ş-am avut prilejul
să ascultăm strălucitul discurs al lui Angustin Bunea,

Mitropolitul Miron Romanul era şi el lângă sicriu şi сапа a înce-
put să plouă a retuzat să primească umbrelele, ce i-se oferiau. A rămas
cu capul descoperit în ploaie.

Gestul acesta magnific, ne-a emoţionat nespus, pe elevi.

L'am întovărăşit până la groapa, aşezată lângă mormântul lui
Papiu-Ilarianu, cu mândria că puteam asvárli şi noi o mână de ţărână,
peste osemintele unui om mare...

* * *

Bàtrànul apostol а murit. Dar duhul lui va pluti de-apururi азирга
tuturor ziariştilor conştienţi, inspirându-se din scrisul lui si infelegánd
că menirea, lor este să troneze de-asupra măruntelor patimi zilnice în
cadrele stabilite de marii înaintași, cari au muncit şi au suferit, cu
ochii aţintiţi spre marele ideal, pe atunci abia їп nebulozá...

FRUCTE DIN COPACUL AMINTIRILOR

La umbra amintirilor mă'ntind ca 'ntr'o grădină,
Şi leneş ochii mi-i ascund de soare:

Să pot visa în linişte deplină,

Cu inima 'ngráditá "n miros sfânt de floare.

Copacul amintirilor întinde crăngile
Şi scuturá în mine fructe coapte.
Imbolnăvit de viaţă, aiurez în noapte,
Şi-ascult cum râd durerile

91-51 sună'n pieptul meu, tálángile...

De nimeni nevăzut în taina serii

Strâng fructele ce pică din copacul amintirii,
Si'n cupa aurită a măririi

Torn lacrimile de-azi ale căderii...

TUSTIN ILIESIU.

losif Vulcan

de
George Bota

Bihorul atàt de departe de inima neamului, dar cu inimá atàt de
românească, si cu suflet atât de neintinat, este exemplul viu de rezis-
tentá a neamului nostru. Lipsit de raza focarului de lumină care nu
putea dogori cu destulă putere până si în cele mai depărtate plaiuri
româneşti, Bihorul, din propria sa căldură a aprins foc românesc, din
propriul său suflet a zámislit suflet tot mai bogat de român, din propria
sa putere a ridicat putere românească la această extremitate a nea-
mului. Când fiorii renaşterii străbăteau inima principatelor româneşti
şi a părţilor ardelene, Bihorul nu se lăsa mai prejos. Setea de carte
românească, de graiu şi cântec românesc devine tot mai arzătoare, cu
atât mai arzătoare cu cât tàsnesc isvoare care să o potolească.

Iosif Vulcan reprezintă pentru trecutul cultural al Bihorului epoca,
de redesteptare culturală, epoca de carte şi lumină românească. lar
dacă nu putem găsi în această operă a sa rafinăria artei superioare,
găsim în schimb devotamentul şi credința nestrămutată a unui mare
iubitor de neam. Iosif Vulcan deschide fântâna cărţii românești în Bi-
hor, din care se adapă decenii dearândul viaţa românească. Entusiast
până la. cel mai neobosit apostolat, propagandist al idealului cuibărit
în inimile tuturora, Iosif Vulcan devine scriitor, poet, novelist, gazetar,
orator. Şi dacă de dragul artei cineva prin geniul său poate crea frumo-
sul, nu mai puţin de dragul unui popor care avea, nevoe de astfel de
apostol, Iosif Vulcan crează dacă nu chiar arta, cel puţin atmosfera
unei arte româneşti. Scrie rând pe rând poezii după factura poeziei
populare şi Bihorul îi oferea o bogată recoltă; scrie novele dela sate şi
schiţe; scrie teatru (Alb sau roşu, Gărgăunii ,Dragostei, Ruga dela

Chisiteu etc. etc.) teatru de propagandá, care in felul sáu nu poate fi
socotit mai prejos ca al lui Alexandri din primele timpuri, nici ca in-
tenfie, nici ca valoare poate. Facla care avea să umble din mână in
mână prin casele Românilor a fost însă revista „Familia“ redactată cu
multă pricepere de redactor si de technică de către Iosif Vulcan. Timp
de 40 ani „Familia“ în care a licărit cele dintâiu raze ale lui Emi-
nescu, a fost pâinea, de toate zilele de cultură românească în Bihor. Si
tot acolo, mai târziu zâmbeşte talentul lui Octavian Goga student la.
Sibiiu. Dacă Iosif Vulcan m'ar fi îngrijit decât de redactarea, „Familiei'“
şi opera sa tot ar fi fost încalculabilă. Iată ce spune el însuși la 30
Aprilie 1904 când sărbătoreşte 40 ani de viaţă a „Familiei“:

EPILOG

Frunzărind aceste pagine udate cu lacremile mele de fericire, sufletul mew
încântat se închină cu devoțiune întâiu Majestății Sale Reginei Elisabeta а
României, care cu legendara Sa bunetate sufletească a ţinut să trimitá de la
innálüimea tronului Seu modestei noastre reviste din Valea Crişului-Repede

IOSIF VULCAN

profeticele Sale cuvinte de încurâjare din capul acestui numer.

Omagiu înnalt Onorabilei Academii Române, care prin adresa ei de feli-
citare şi prin participarea sa la serbarea jubileului nostru, nu numai ne-a
făcut cea mai înnaltă onoare, dar totodată a dat acestei serbări timbrul unei
mari festivități literare.

Respectele mele profunde iluştrilor fruntaşi ai ştiinţei gi literaturei ro-
mâne, gingaşelor noastre scriitoare şi tuturor tinerilor cari ne-au făcut onoa-
rea, să colaboreze la acest numer.

Din aceasta simfonie a simpatiei şi încurajării se 'naljá imnul dragostei
de consoartă, care face să-mi tremure inima ca ramura încărcată de flori...

Impresorat de atâta bunăvoință, de atâtea mari onoruri şi bucurii, munca
mea de 40 de ani e splendid resplătită, inima mea creşte, prind puteri noue-
şi me întorc vesel la postul meu.

— Sus avem inimelel Iosif Vulcan.

Poetul Vláhutá si Andreiu Bárseanul in admiratia lor pentru acest
apostol a] muncei románesti in Bihor dedicará lui Iosif Vulcan ver-
surile de mai jos pentru jubileul de 40 ani ai „Familiei“:

SFANTA MUNCA...

Siântă muncă e aceea

Ce răsplată 'n ea-şi găseşte.
De 'ntelegi tu asta — cheea
Fericirii tale-o ţii. —

Cat de urgisit să fii,

'Tu de-apururea iubeşte,

Şi, ca 'n suflet să ai pace,
Nimic lumii să nu-i cei —
Binele te 'nvat' a-l face

Ca albina mierea ei.

LA SITUAŢIE

Inzădar încearcă valuri, neamul nostru sa-l zdrobească;
Inzădar pornesc furtune, graiul să ni-l âmuţească!..,
Dunărea cu-a sa urgie adunată la Cazan

N'a putut din loc să mute stânca marelui Traian!

Braşov 18 Maiu v. 1904. Andreiu Ватвеап,

Meritele de redeşteptător al Românilor în Bihor, i-au fost recunoscute
lui Iosif Vulcan şi de Academia Română саге l-a ales са membru.
Munca lui fără şovăire, sacrificiul nu numai sufletesc şi trupesc, dar
şi cel material — a lăsat o fundaţie de 50.000 coroane pentru studenţii
români — ni-l ridică azi pe Iosif Vulcan la adevărata sa valoare.

Revista „Cele Trei Crişuri“ din Oradea niciodată nu şi-a înţeles
mai bine rolul, decât sărbătorind în toamna aceasta memoria marelui
bihorean şi român, care a fost Josif Vulcan.

1 Vezi Ne 10 — din Octombrie 1925.

Unde-am învăţat
gazetária

dr. SEBASTIAN BORNEMISA
direotorul revistei ,Consinzeana'' gi al foii
„Lumea gi Тага“

Socot, cá gazetăria este o meserie, dar nu ca ori care alta, ci cea.
mai grea si cea mai nobilá dintre toate. Este firesc deci, cá ea trebuie
însuşită mai înainte ca cineva să se apuce a o exercita. Despre aceasta,
vreau să vorbesc eu aci: unde şi când am însuşit această nobilă mese-
rie şi care erau gândurile şi visurile mele, mai înainte ca să ajung în
cea dintâiu modestă redacţie a unei gazete din Ardeal.

Eram de 18 ani si mi-aduc si acum aminte de cele dintài versuri
plăpânde, pe care isbutisem să le public. Pusesem în ele tot visul tine-
reţii mele si când mi-am văzut strofele imprimate pe hârtia gălbuie a
„Foii Interesante" dela Orăştie, o fericire dulce mi s'a strecurat în
suflet şi deodată cu ea o otravă, care m'a înlănţuit pentru totdeauna de
masa de scris. La 18 ani rezoluţiile se iau repede şi in infrigurarea
visurilor mele mă hotărâsem numai decât să-mi închin toată viaţa şi
tot rostul ei numai scrisului. De sigur că nu doream să mă fac numai
decât... gazetar. In închipuirea mea visam să umezesc cu poezii lirice
doi ochi senini şi, poate, o aureolá de poet-nemuritor!

Dar soartea a vrut pe semne altfel, căci intr'un amurg de vară, ре
când ascultam cântecul frunzelor de sălcii de pe malul Murásului blând
şi încercam sà înfirip versuri duioase în amintirea unui amor stins
prea de vreme, mi-a venit o scrisoare care m'a dus deadreptul în re-
dacția gazetei „Libertatea.“ Părintele Mofa, care mă cunoştea numai
după cele câteva poezioare si articole pe care mi le publicase, mă
invita să mă duc pentru câteva săptămâni la gazeta dánsului. Este

uşor de închipuit, ce înrâurire a avut asupra sufletului meu invitaţia
aceasta. A doua zi am făcut rost de cele două coroane, care-mi tre-
buiau ca să pot lua trenul până la Orăştie si la două ceasuri după
amiazi am bătut sfios în uşa redacţiei „Libertatea.” Nu voi uita nici
odată această clipă. Era zi de Joi, zi grea de expediţie şi părintele era
grăbit foc. După câteva cuvinte încheiate cu făgăduiala, că vom vorbi
mai mult de seară, la un concert care se ţinea tocmai atunci în sala
restaurantului „Central”, — a trecut în sala de expediţie. Cum până la
amurg era încă mult şi cum nu aveam ceva mai bun de făcut, l'am
urmat şi eu. Sgomotul maşinelor, care zoreau să tipărească cele vreo
12,000 de foi, cât era în 1910 tirajul „Libertăţii”, vraful de gazete,
саге erau într'o clipită făţuite, adresate si pachetate de mânele zorite
alor zeci de fete, — deschideau înaintea mea o viață nouă, de muncă
şi de înfrigurat avânt. Mi-a plăcut din cea dintâiu clipă viaţa aceasta
şi hotărârea mea luată în ajun, fu definitivă. Voi încerca să fiu de folos
în locul unde mă táresgte soartea. Şi poate tot ea a vrut, ca tot în aceeas
după amiază învolburată să zăresc în treacăt şi doi ochi căprui de
x opilá bálaie, care mi-au rămas apoi dragi toată viaţa şi cari astăzi
alintă cu atâta farmec buclele copiilor mei scumpi.

Asa am intrat in scoala de gazetárie а párintelui Mofa, acu-s 15 ani.
'Ce era pe atunci ,Libertatea", aceasta o stie toală generaţia mea.
-Cel mai răspândit ziar poporal în Ardeal și Banat, scris de un condeiu
excelent şi cu o înrâurire covârșitoare in viaja politică şi culturală a
poporului nostru. Cuvântul lui era magic si faima îi era dusă până în
cele mai ascunse cătune. Aici am învăţat cá a fi gazetar la noi în
Ardeal insemneazá a avea o viață plină de sbucium, de muncă ne-
întreruptă şi o încordare supra omenească de fiecare zi. Viaţa părinte-
lui Mofa, care trecea dela masa de scris la masa de administraţie si
-dela masa de administraţie la masa de expediţie, era pentru mine o
pildă de muncă eroică cum nu mai văzusem. Acesta era deci gaze-
tarul ardelean: un preot care-și spulbase săptămână de săptămână
sufletul si crednţa la mii de cetitori, o energie neobosită, care se sbu
ciuma, clipă de clipă şi nu contenea decât în miez de noapte, pentruca
după câteva ceasuri de odihnă să se sbuciume din nou şi să înceapă
iar aceaşi muncă istovitoare si nerăsplătită ... Nu-mi pot închipui nici
astăzi altfel pe un gazetar ardelean. Aici am văzut eu taina izbândei
şi dacă am izbutit cât de cât cu cele două publicaţii ale mele „Cosin-
zeana" şi „Lumea şi Ţara';r— apoi acestui minunat dascăl de gaze-
tărie al meu, care e părintele Mofa, am să i-o mulţumesc. Stând ani
de zile în aproprierea sa nemijlocită şi vázárid' sbuciumul şi credinţa
за tare şi neindoielnicá, am observat-eă- pentru a răzbi şi a creia ziare
trainice şi înfloritoare nu se cer atât de mult capitaluri uriaşe, cât
mai ales un caracter de oţel şi o hărnicie fără pereche. Acesta este

100

secretul pentru care gazeta ,Libertatea" cu suplimentele sale „Foaia
Interesantă“ şi „Plugarul Luminat" înfruntă de un sfert de veac toate
vicisitudinele timpului şi lipsit de subvenţii şi de conjuncturi, pe care
unei gazete bune viaţa politică le oferă pas de pas, — el merge fără
teamă de ziua de mâine mereu înainte, înplinind pe acest colţ de pă-
mânt o misiune naţională dintre cele mai formidabile.

Ochii mei aruncànd acum o privire retrospectivá asupra acestor
fapte, nu se pot opri la trecutul meu de ucenicie gazetáreascá, fárá sá
încerce a cuprinde şi viaţa de astăzi а presei româneşti de dincoace de
Carpaţi. Trăind intensiv în mijlocul ei, cunoscând de aproape anii de
înfiripare a mai multor publicaţii şi văzând generaţia de gazetari, care
se ridică, mă întreb dacă viitorul va fi mai trandafiriu decât trecutul
şi dacă cei ce caută a se adăposti astăzi în presa ardeleană, mai repre-
zintă oare aceiaşi garanţie pentru ea, pe care au reprezentat-o vechile
generaţii de slujitori ai condeiului? Stau parcă la îndoială, căci prea
mi se par pripili aceia cari dau buzna spre această viaţă de jertfă.
Desorientaţi asupra enormelor sacrificii, pe care astăzi un ziarist tre-
buie să le aducă pas de pas, — ei îmi par adesea niste fluturi care-şi
ard aripele la cel dintâiu contact cu flacăra mistuitoare a acestei vieţi,
care nu e nici uşoară şi nici prea încărcată de beneficii materiale.

TEXTUL DIPLOMEI DE ONOARE A
D-LUI EDOUARD CHAPUISAT

Noi Sindicatul Presei Române din Ardeal şi Banat conferim dom-
nului
DR. EDOUARD CHAPUISAT
directorul ziarnlni „Journal de Geneve"
DIPLOMA DE MEMBRU DE ONOARE
în semnul titlului nepieritor ce şi-l-a câştigat pentru presa românească
prin jurnalismul Domniei Sale categoric in favoarea ideilor de liber-
tate şi dreptate ce au răpus dominaţiuni opresoare si au asigurat na-
jiunei române condiţiile de prosperitate veşnică.
Datá in Napoca (Cluj), la 8 Mai, 1925.
Соте] Sindicatului.

Stefan Cacoveanu

de HORIA 'TECULESCU

Născut în 25 Dec. 1843, în Ciugudul de sus, judeţul Alba.*A studiat 1а
Aiud şi Blaj, liceul, la Sibiu şi Cluj, dreptul, la Bucureşti, literile, la Viena şi
Pesta, teologia. La 1876 intră ca funcţionar la tribunalul din Alba Iulia, unde,
„apoi, ajunge la judecătoria de ocol. Astfel, a avut mult de lucru cu ţăranii,
«dela cari aduna manuscrise şi cărţi vechi, la desbaterea proceselor însemna
cuvintele neaoge româneşti, iar pe robii din temniţă îi punea să-i spună po-
veşti. Până anii trecuţi, când a ieşit la pensie, a lucrat la acest tribunal. A
ajuns, astfel, să cunoască bine limba ţăranului, să-şi umple sufletul cu le-
gende, balade şi poveşti. Admirabila legendă „Floarea Soarelui“ a publicat-o
în „Convorbiri Literare“, legenda „Logofătul Tăut“ in volum şi, în anul ace-
sta, a scos, în editura Casa Scoalelor, un volum de ,;Fabule“, scrise acum 50
de ani. Acest volum este, fără îndoială, o operă de valoare ; multe dintre fa-
bule vor pătrunde în manualele de şcoală. Dar partea ‘сеа mai mare a scri-
sului d-lui Cacoveanu e nepublicată: 3 legende, 4 balade şi 12 poveşti.

Afară de acestea, a tradus câteva poeme din Osian si a publicat, în ,Lu-
ceafárul" dela Sibiu, foarte interesante amintiri despre Eminescu, căruia i-a
fost bun prietin. A petrecut împreună cu: Eminescu la Bucureşti, în 1868 şi
1869. Cărţile aruncate pe jos, păienjinişul şi masa de brad erau, de fapt, în
одаја lui Eminescu, ne spune 4-1 Cacoveanu. (....0 masă mică de brad, un
scaun de brad, nevăpsit, ca si masa''). In această odaie; spune 4-1 С. c'a pe-
trecut multe nopţi, făurind cu Eminescu „munţi de aur si cetăţi in vásduh''.
Aminteste, că pe Eminescu l-a văzut pe scena Teatrului Național „în micul
rol al ciobanului din „Răsvan Vodă“ al lui Hasdiu“. Ега prietin bun al Ar-
delenilor veniți la studii în Bucureşti, cărora le spunea: „Să dea D-zeu, să
vá intoarceti la barcă cu ramura de finic în gură, ca porumbul lui Noe“.
Spune, că Eminescu începuse atunci să traducă pe „Arghir si Elena“. cá, în
discuţiile ce le aveau, își arăta neîncrederea în poeţii nostri, că ne-ar putea da
epopeia și drama românească. Când "un prietin publică un volum de versuri,
Eminescu îl întâmpină cu zâmbete şi spune: „A ieşi:în publicitate, nu-i glu-
mă. Mai de multe ori îmi pare rău, c'am publicat ceva. Este o zicală din bă-
trâni, că gura să aibă 3 lăcate: în inimă, în gât si pe buze; când ifi scapă
cuvântul din inimă, să nu scape de celelalte, că dacă ai scăpat odată vorba
din gură, n'o mai prinzi nici cu ogarul, ba nici cu şoimul..Trebue să cumpe-
nesti de o sută de ori o scriere, până o dai publicităţii“.

Convorbind cu d-l Cacoveanu adesea despre Eminescu, la mai multe în-
trebări a binevoit să-mi răspundă în scris. Public aci aceste noi amintiri des-
"pre Eminescu.

Amintiri despre Eminescu
de ȘT. CACOVEANU

Firea lui Eminescu?

Eminescu era un tânăr blând, molatic, cu mers încet. In discuţie ráspun—
dea cu modestie, si când susţinea altă părere. Dacă, anunţa o părere, o spunea
ca indiscutabilá şi ne făcea impresia cá o cetise el, stabilită intro carte; că,
desi tânăr, era foarte cetit, nu са noi studenţii titraţi, cari ne-am ocupat aproa-
pe numai cu cărţile de şcoală. Aşa era el, când nu era iritat. Dacă l-ai scos,.
însă, din ţâţâni, oare cumva, ега’ vehement. Dacă exprimai o părere de tot ră-
tăcită, te desaproba cu vorbe blânde, exprimate cu un ton compătimitor.

$T. CACOVEANU

Eminescu ca prietin?

Avea puţini prietini, îi plăcea să fie mai mult singur. Nu alerga sa în-
cheie prietinii, şi făcea prietinie cu tineri serioşi şi cu fire aşezată, dispre-
juind pe înfumuraţi. Era sincer şi ca prietin, îţi spunea ce avea pe inimă, ега.
fără ascunzișuri.

Lectura predilectă ?

103

Era foarte rezervat, nu spunea ce autori а cetit. Atàta stiu, insá, сё pe
poeţii români ii stia de rost gi recita, adesea, şi din cei mai mediocri. Avea
cărți multe, cu deosebire din literatura germană. Pe vremea aceea, repertorul
Teatrului National din Bucureşti consta mai ales din traduceri de piese fran-
tuzesti, pe cari, el, ca sufler la acel teatru, îmi făcea impresia cá le stia mai
de-a rostul, căci recita, cu mult patos, din ele. Altcum era mare cetitor, si,
ce citea, cugetai cá ştie de-a rostul.

Eminescu şi natura?

Lui Eminescu îi plăcea să iasă din oraş, la câmp. leşiam, adesea, cánd
eram liberi, la Sosea, unde petreceam toată ziua.

Eminescu şi femeia?

' Era, cum aş zice, rusinos. Nu-si bătea capul cu femeile, nici nu vorbia des-
pre femei, ori să ве laude, cum se laudă mulli tineri, nu l-am auzit.

Eminescu şi poezia poporană?

I plăcea foarte mult şi, afară de cea aparută în tipar studia şi întreba.
la unii si la alţii dintre noi, după colecţiuni de poezii poporane, pe cari,
dacă i le împrumutai, numai târziu le mai căpătai; voia să cunoască şi să
ştie tot.

Eminescu şi literatura noastră?

El susţinea că literatura noastră e saracă şi, adeseori, discutam, că ne
lipseşte poezia epică şi drama, şi cine ar fi în stare să le scrie? Ar fi voit să
vadă că se face totul, dar era nácájit cá merge greu. Ii plăcea să citească scrie-
rile Cronicarilor nostri; de multe ori îl gásiai pe la anticari, cufundat în scri-
sul Cronicarilor. Ar fi voit să fie literatura noastră frumoasă, cum şi-o închi-
puia el, şi, ca să scrie, pe Gr. Alexandrescu îl credea mai chemat.

Eminescu despre Ardeleni şi Ardeal?

El se insofia mai ales cu Ardelenii, cu ei era prietin mai bun. Jar despre
suferinţele Ardealului spunea, că, atunci când nu mai avem încotro, va trebui
să hotărască dinamita. Pentru suferinţele unui neam, şi aceasta e îndreptăţită,
când ajunge cuțitul la os.

Eminescu şi ţăranul?

El umblase toate provinciile româneşti, în escursiunile lui cu trupele
teatrale, şi, aşa, cunoştea ţăranul şi-i plăcea țărănimea, despre care zicea că-i
talpa ţării şi o caracteriza. cu proverbul: Apa trece, pietrele rămân. Se inte-
resa mult de poezia si poveştile ţăranului.

Eminescu şi viitorul neamului?

In viitorul neamului avea credinţă neclintită.

Părerea aceasta şi-o exprima adeseori, la oricare ocazie, şi de altădată,
fără să fi fost discuţie, recita versurile profetice ale lui Bolintineanu: „Viitor
de aur ţara noastră are“ etc. Din poezia (frumoasă fără seamân) şi muzica
poporană, conchidea el, cá, cu vremea, dupăce ni se vor naşte genii ca s'o
prelucre, neamul nostru îşi va ajunge surorile latine, si repeta:

„Dară mai 'nainte trebue să ştim.

Pentru ea cu toţii martiri să murim.“

Eminescu și partidele politice?

104

Noi, Ardelenii mai cu seamă, tineam orbiş la Brătianu; el, ca Moldovean,
tinea morţiş la Cogălniceanu. De altcum, cu noi, nu făcea politică niciodată.

Apărea Eminescu ca o fire originală?

li plăcea să fie mai mult singuratic, si era gânditor... ca un bătrân cu
multe gânduri. N'avea grije să se îmbrace frumos, ca să placă, ci numai ca
să fie îmbrăcat.

Las'că nici punga nu-i permitea, dar nu avea vanitatea de a imita mul-
țimea. Şi în privinţa aceasta ега ca un bătrân: Ii umbla prin minte, cât ar fi
de bine să ai haine şi ghete cari să nu se mai strice niciodată!?

Se preumbla încet pe străzile sgomotoase ale Bucureştilor, cu ochii aţintiţi
în slavă şi fredonând. Dar nu am aflat niciodată, că la ce lucra; el lucra ca
albina în cosnitá, neştiut de nimeni.

Eminescu si profesorii lui?

El n'a urmat şcoală regulată, după cum se ştie, decât până în clasa N-a
liceală. Profesorii lui i-au fost biblioteca lui A. Pumnul, în care se închidea
şi citea.

Idealul vieţii lui Eminescu?

Modest cum era, nu spunea care îi e idealul, dar, din cât l-am cunoscut,
idealul vieţii lui era gloria literară.

TEXTUL DIPLOMEI DE ONOARE A
D-LUI SCOTUS VIATOR

Noi Sindicatul Presei Române din Ardeal şi Banat conferim
domnului SCOTUS VIATOR (Seton Watson)

profesor universitar, călător neodihnit animat de umanitatea alinării
suferințelor popoarelor robite

DIPLOMA DE MEMBRU DE ONOARE

in semnul titlului neperitor ce şi-l-a câştigat prin intervenția D-sale
categorică, bazată pe cunoaşterea realităţii la faţa locului, în favoarea
ideilor de libertate si dreptate ce au răpus domina[iuni opresoare şi au
asigurat naţiunei române condiţiile de prosperitate veşnică.

Dată în Napoca (Cluj), la 8 Mai, 1925.
Comitetul Sindicatului.

St. O. Iosif

— Amintiri —

e |. U. Soricu:

Ciudată ironie a sorfei. La moartea lui Cerna, ziarele noastre din
Ardeal au avut o atitudine, care le face cinste. Un mare poet murise
pe tărâmuri străine, ducând cu el fiorul bucuriei de a-şi vedea neamul
Jui *) ridicându-se pe ruinile impilatorilor din alte vremuri. Pierderea
artistului a fost jelită asa cum trebuia. S'a făcut însă o greșeală, con-
fundându-se artistul cu Românul.

Am citit ce s'a scris cu ocazia morfei lui St. О. Josif.

Şi n'am văzut nici pe departe manifestarea се ar fi trebuit s'o
văd în primul rând în Ardealul copilăriei lui, în Ardealul visurilor lui,
în Ardealul pe care nici odată nu l'a uitat, pe care l'a iubit aga de
mult. Au fost poate şi împrejurările prin care trecem, cari au făcut
să se treacă cu vederea, cá cei opt sute de mii de oșteni români au
alergat la arme în sunetul cântecului lui. A fost poate fiorul triumfului,
care a făcut să se uite că el, în preseara mobilizărei, era în mijlocul ti-
neretului ce-i cânta marşul în fața Palatului regal, în mijlocul celor
«ari cereau războiul. A fost poate bucuria prea mare a victoriei, care
a făcut să se uite că în războiul românesc de peste Dunăre, Iosif a.fost
primul care a căzut...

Da! Cel dintâi care а căzut în acest război purtat pentru afirma-
rea superiorităţei culturei şi rasei latine a fost poetul, a fost ardelea-
nul St. О. Iosif. Şi dacă a murit în suflet cu părerea de rău cá n'a vă-
zut vălurile de osteni revărsându5€ la războiul pe'care-l dorea el, sa

y Р, x era fiul învătătorului bulgar Stančiof din Cama. nL
Tulcea. (N. R

106

dus cel pufin cu convingerea pe care o avea totdeauna сё їп neamuH
acesta românesc trăeşte neatins sâmburele de putere, care ne va da.
odată un Napoleon al nostru,

losif era din firea lui un om tăcut. Loviturile pe cari le-a primit
în timpul din urmă lau făcut să se retragă şi mai mult în propriul
său spflet, ocolind zgomotul şi pe cei ce vorbeau prea mult. Singurii
prieteni, de cari a fost nedesărţit în timpul din urmă, au fost: Zaharie
Bârsan si D. N. Ciotori, Skrifter, cum îl numea el. Nádájduesc cá ei
vor scrie tot ce le-a, rămas din conversațiile cu Iosif, ne vor prezenta
sufletul lui aşa cum se manifesta el în toate împrejurările. O biografie-
a lui Iosif singur Zaharie Bârsan ar putea s'o scrie, căci el i-a rămas
nedespárfit dela începutul activitáfei sale.

Din tot ce am reţinut din discuţiile angajate de nobilul Iosif, în
serile-i de repaos, notez câteva din părerile lui privitoare la Ardealul
nostru, al cărui fiu se simţea şi se mândrea că este, unde voia să vadă
manifestându-se viaţă si energie.

In mişcarea pornită de d-l Iorga la Liga Culturală a luat parte cu
cea mai mare insufletire.

Cea mai mare parte din cántecile lui au fost cetite mai intàiu la
serbările date de secţiuni din diferitele oraşe ale Ligei. La serbarea
organizatá in iarna anului 1912 la Constanta a venit noaptea, pe un
ger cumplit, cu o trăsură tătărească, dela Tulcea, unde fusese tot la o:
serbare a Ligei.

După cetirea ,,Romanfei vechi“ ne-am dus toţi trei, împreună cu I.
Tohăneanu la hotel să ne culcăm. Toată noaptea ne-a vorbit de dra-
gostea cu care lucrează la traducerea operelor lui Shakespeare, de
filozofia adâncă din acele opere, de multumirea ce ar simti-o dând li-
teraturei româneşti o traducere bună a acestor opere.

— "Tot ce a gândit omenirea de sute de veacuri e acolo, O comoară.
peste care cei mai mulţi trec cu о inconstienfá revoltătoare. Scrierile
lui Shakespeare ar trebui să formeze biblia fiecărui scriitor. Sub specie
aeternitatis, ce suntem noi pe lângă el?

A vorbit apoi de momentele dramatice din viaţa poporului nostru
şi ne-a recitat sonetul în care-l cântă pe Şincai, care în desaga-i sără-
căcioasă purta cea mai zguduitoare operă, cea mai sfântă „căci era
adevărată“.

Altă-dată am arătat părerile lui despre ardelenii frecuti în ţară.
Vedea, atâtea energii cari se pierd, atâtea gânduri bune înşelate, atâtea
simţăminte curate batjocurite.

— Dacă ne-am întoarce cu totii acasă? Să ne facem acolo popi,
să se facem dascăli la ţară. Să muncim pentru ai nostri şi să ne bucu-

107

rám vázàndu-i cum se ridicá. Nu vezi tu, aici ce зе alege din tot ce
avem mai curat în suflet? In noi vorbeşte încă sângele de iobag. Noi
suntem umiliţi şi mai păstrăm iubire celor ce ne umilesc. Crezi că eu
nu văd că nu fac bine? Dar e o putere ascunsă care'mi porunceşte.

Asta-i psihologia desrădăcinatului. Ne-am zmuls de unde trebuia
să rămânem şi, ca orice desrádácinat, ne-am lăsat robiti de primul
zâmbet care minfea si în naivitatea noastră n'am priceput minciuna..
Si dacă tu nu te-arăţi, crezi cá eu nu ştiu ce e 'n sufletul tău?

Eşti şi tu un desrădăcinat! Figura ta are colţurozitatea munţilor
noştri. Tu eşti cioban. Se vede imediat.

Mai târziu i-am cetit o cronică rimată în care prinsesem o parte
din vorbele lui: i

„Nu, scumpă Afrodito, nu, nu te iubesc eu.
„E lasul care 'n mine nemernic se deşteaptă
„Şi rugător spre tine privirile-şi îndreaptă,

„E cânele ce uită că l-a plesnit gârbaciul,

„E robul ce-şi plăteşte stăpânei lui haraciul,
„Mişelul care veşnic cu fruntea umblă 'n jos,
„E desrădăcinatul stupid şi păcătos,

„E plebea ticăloasă ce 'nvie 'n al meu sânge,
„Ea cântă, ea se roagă, te chiamă 'ncet şi plânge.
„Ea vede 'n a ta față un chip de Dumnezeu.
„Nu, scumpă Afrodito, nu, nu te iubesc eu“...

Iosif a ascultat-o, a deschis ochii mari şi m'a 'ntrebat dece n'am
iscălit-o? I-am îngăimat un răspuns, care la făcut să nu mai insiste.
Dar niciodată ca atunci nu mi-a vorbit cu mai multă căldură despre
aceşti desrádácinati, cari în multe cazuri n'au nici dreptul să se revolte.

Pentru cea din urmă oară am vorbit cu el în Maiu. Spunea că şi-a.
'nchiriat o casă frumoasă, cu un copac în faţa ferestrei.

Ne-a citit, pe un petecut de hârtie, poezia publicată în ultimul nu-
măr al „Luminei literare“ — „Prinţul Carol“.

— Eu am credinţa, cá din neamul ăsta are să răsară cât de cu-
rând un Napoleon. Nu se poate să nu vie. Il cer veacurile de suferinţă.
Simt eu, că fierbe ceva în aerul pe care-l respirăm, în tot ce ne în-
conjoară. E putere multă ascunsă 'n neamul ăsta. Uite Vlaicu. Cine-ar
fi crezut cá din colţişorul ăla uitat să răsară ghiduşul ăsta? Adică de се
n'ar răsări şi un alt vizionar? Faptele mari nu le fac niciodată oamenii
zişi cuminţi. Le fac nebunii. Par'că Avram Iancu a fost dintre cei
cuminţi?

108

Acelaş subiect l'a discutat la masă. Pe drum spre cafenea, a oprit
9 trăsură şi s'a dus acasă. Spunea că-i obosit. Intorşi la Terasă, l-am
găsit pe Zaharie care-l aştepta să-l ducă la un doctor să-i analizeze
sângele. Iosif n'a venit nici atunci şi nici mai târziu.

A venit însă, după câteva săptămâni, în mijlocul mulţimei care ce-
rea războiul sfânt al înfăptuirei idealului nostru. A cântat acolo imnul
de slavă al neamului, în care avea atâia credinţă, şi sa dus apoi pen-
tru a nu se mai întoarce. Iar pierderea ce a 'ndurat-o neamul românesc
prin moartea lui nu ştiu cine o va putea arăta. E prea mare, prea du-
reroasă.

Braşov, lulie 1913.

Din oficina unui ziar cinstit

E vorba de ziarul englez „Times“ din Londra.

D-l Stefan Lauzanne scrie in „Maiestatea Sa Presa“:

„intr'o zi lohn Delane, саге a fost în decurs de 37 de ani şef-redactorul
»limes'-ului si care nu a plecat o singură dată din redacţia jurnalului fără
de a fi fost acesta completamente imprimat si fără de a nu-l fi parcurs dela
prima până la cea din urmă linie, văzu că întră în cabinetul său pe cores-
pondentul din Berlin.

— Vin tocmai dela tren, її spune acesta, si vă aduc o informaţie
de cel mai mare interes. Citeşte rogu-te hârtia aceasta“,

Delane ia cunoştinţă de cele scrise în articol şi e de aceeaş părere: cá
vestea este de fapt, de prima ordine.

— „Atunci, zice corespondentul, vă las articolul. O să-l publicaţi încă
astă-seară, la „Ultima Oră“ dându-l din Berlin“.

— „Nu! E peste putinţă!“

— „Cum? Imposibil?“

— „Imposibil!““, repetă Delane, „deoarece nu e pentru „Ultima Oră“, ne-
fiind decât numai 4 ore după masă si fiindcă nu primim veste din Berlin, d-ta
fiind aici...

— „Dar ar avea neplacerile cele mai mari ziarul, dacă se va sti cá nu e
transmisă vestea ca depesá si cá nu v'a fost telegrafiată din Berlin“.

— „Atunci urcă-te din nou în tren, întoarce-te la Berlin şi telegrafiază-ne
conținutul d-tale de acolo.. Niciodată, eu ‚са sef-redactor, n'aşi fi în stare să
dau ca venind din Berlin un articol, care n'a fost telegrafiat şi care ne ajunge
în mâni din Londra. Я

A trebuit să te învoieşti conform voinţei lui Delane. Informaţia а apărut
în corpul jurnalului cu menţiunea în paranteză: „Dela corespondentul nostru
din Berlin, actualmente în Londra. '

Presa pe careo asteptám

de
VIRGINIU ST. IOSIF

Bucurile mari nu vin niciodatá singure. In cutele hlamidei lor
ascund nenorocirile ce cresc їп umbrá.

Războiul cel sfânt ni-a dat România Mare. Dar şi multe încercări
morale. Biciul unei desfrânate vieţi politice s'a abătut asupra noastră.
şi a răscolit patimele mai profund de locul unde silite fuseseră să se
ascundă în faţa luminei, arzătoare a celei mai sfinte simţiri: dragostea
de neam!

Plácerea de-a trăi a crescut în fie-care dintre aceia cari au simţit
fiorii morţii náprasnice, în război. Acum ne goneşte după averi, şi des-
frâu. Animalul s'a trezit în om. Din nenorocire chiar şi 'n conducăto-
rii ţării, deopotrivă.

Ce poate să-l înfrâneze din nou?

Răspund scurt: Presa.

Dar presa pe care încă n'o avem.

Şi pentru ca să avem presa care trebuie ţării mele, ziarişti şi scrii-
tori de seamă să-şi dea mâna. Ziarişti şi scriitori cari n'au ajuns la
atât de înaltă spiritualitate încât să uite că pot gândi, nu numai pentru
întregul univers, ci şi pentru neamul românesc singur. Vreau să mai
spun că trebuie să fie legaţi nu numai prin naştere de pământul ţării,
ci de sângele strămoşilor frământat de veacuri în el.

Aceştia să stârnească în massele neorientate şi pierdute în întu-
nericul şi nesiguranța de azi, curentele de sănătoasă regenerare — şi
tot ei să le îndrume paşii către viaţa nouă după care fie-care bun ro-
màn însetează. |

Inobilarea sufletelor ne va deschide portile acestei vieti. Si nw
numai prin şcoală se face această inobilare.

310

Scoala cea mai eficace a masselor este presa.

Presa care ştie să trezească, în fie-care cetitor, interesul faţă de
societatea întreagă. Şi ca să ajungi aci, mai întâiu trebuie să te adre-
sezi inimei. Fă-l pe aproapele să 'nfeleagá, trezindu-i durerile lui pro-
prii, suferințele altora.

S'o numim suferinţa spirituală, acea simţire care îţi oglindește,
în creer şi inimă, durerile altora. Pe nesimţite strecoară această sufe-
rintá spirituală in cetitorii tăi — şi vei fi înțeles. Trebuie să -faci ре
individ să ştie ce-i suferinţa ca să se poată înălța la adevărata iubire
deaproapele.

Dar mai întâiu, tu însuţi să te cufunzi în durerile neamului tău.

Si nici odată n'au fost mai multe dureri ca astăzi când din jertfele
înspăimântătoare ale neamului întreg se fac flori retorice pentru acope-
тігеа unei desmăţate vieţi publice.

Pe urma pașilor tuturor mucenicilor din războiul libertăţii, vin,
îndrăsneţi şi batjocoritori, mizerabilii profiteuri са si toţi saltimbancii
politici, răsăriţi din drojdia pe care au lăsat-o, în tarina românească.
veacul fanariolilor.

Suntem la sfârşitul unei epoci. Cel mai sfânt război o inchee cu
o aureolă glorioasă, zdrobind-o sub greutatea ei. In negura trecutului
abia mai араг, ca nişte luminiti plăpânde, zilele istorice ale neamului
nostru. Aureola anului 1918 le-a făcut să pălească. Si din evenimentele
acelui an au răsărit principiile unei vieţi noui şi pentru poporul român.

Suntem, însă, la primii paşi, Mai întâiu, să descoperim toate га
nele societăţii noastre, ca să le găsim vindecarea. Şi, înainte de toate
să trecem, prin suferință, la solidaritatea cetàteneascá.

Nu este ertat, însă, să aruncăm desnădejdea în masse. Nu plân
gând pe ruine, le vom reinálta.

Chemánd multimile sá le vadá, vom pune noi cei dintàiu noua
piatră fundamentală. Crezând in izbândă, vom insufle(i poporul pen-
tru munca nouă creatoare.

Din brazda culturală răsturnată în zorii epocei noi, se va ridica
glasul pământului, iar morţii noştri vor cuvânta celor vii, în tâlcul în-
felepciunei aceleia care va da si neamului meu înțelegerea adevărată
a vremurilor.

Cine poate însufleţi massele, pentru această nouă înţelegere a sor-
ţii unui neam, decât presa. Si această presă o aşteptăm!

Braşov, 7 Noemvrie 1925.

Cum am cunoscut Ardealul
— Amintiri din viaţa de ziarist —

de
CONST. CEHAN. -RACOVITÀ

Vâltoarea Bucureştilor má atrăgea. Oraşul moldovenesc în care co-
pilărisem mi se părea prea strâmt. Oamenii cum se cade; casele lor
tihnite cu straşinile in horbota pomilor; gazeta timidă în care îmi
.aşterneam şi eu năzuinţile, în sfârşit şi ochii galeşi ai fetei dascálului
de la biserica Bărboi, toate erau socotite de mine ca icoane fără in
semnătate, în cadre vechi, banale.

Bucureştii, Bucureştii, imi máriau fantezia. In vápaia lor gândiam
„că se afirmă talentul. Şi era spre toamnă, şi parcă şi frunzelor le pă-
reau rău că plec şi mama avea ceva trist în ochi.

Intro bună dimineaţă m'am trezit în fierberea Metropolei; parcă
“eram un сапе cu o tinechea legată, de coadă. In câteva zile am chel-
tuit averea, de câţiva lei luată cu mine. Incepusem a înţelege fiorul
foamei. Un cunoscut medicinist îmi dase un adăpost de noapte. Era
într'o odáifá umedă, sub sol, lângă o bucătărie cu miros de mâncăruri
bune се 'mi atàta pofta de-a'mi astâmpăra ghiorăelele pântecului. Noap-
tea bâjbâiam prin întuneric, prin tinda cu cotituri, şi căutam cheia de
la azilul meu într'o 1414 cu un schelet. Cum nu eram medicinist şi
impresionabil mă furnica prin spate. Gândurile stranii îmi despicau
feasta. De trei patru ori pe noapte aprindeam lumânarea să mă fac hot.

` 154 deschid bucătăria, să fur ceva din tigae. Timiditatea sau laşitatea

mă oprea în loc. De atunci mi's dragi hoţii pentru un codru de pâine
'şi urăsc bandiții din, lumea mare.

Dela o vreme mi se rupseră si ghetele şi prindeam tălpile cu sfoară
iar gulerile îndoliate le întorceam pe dos.

Ca, un bou răbdător cu bunătatea în ochi, zile după zile, săptămâni
“întregi, cu hainele ponosite, mă strecuram ре la toate redactiile.

112

Nici o privire caldá, nici o vorbá dulce. Ce-i interesa pe acei cá-
pátuifi oarecum de ceea ce se petrecea în sufletul unui nou venit, al
unui provincial, în oraşul îndrăznelilor? Eu eram jigărit, cu ochii ple-
сай, în căutarea unui ideal.

Şi totuş avusem un pic de noroc. Am dat peste un bătrân. Tocul
lui de gâscă îmi spunea mai mult chiar de cât gura lui. Era scump
la vorbă. Se uita mai mult la mine; má inváluia într'o privire părin-
tească şi deschisese ochii mari când i-am spus întâia oară cá sunt din-
tr'un oras din Moldova. Nu ştiu ce aduceri-aminte îi răscolisem eu. El
murmurá: „Bietul báiat!" Si tacticos îşi răsucea ţigara din o tabachere
ce o avea veşnic pe masa de brad. Şi iar scria. Şi din când în când
iar se uita la mine. Aşa au trecut multe zile. Multe... Nici eu nu ştiam
ce să mai cred. Loc nu avea unde să-mi deie la o redacţie. Din buzu-
narul lui îmi scotea căte doi-trei lei. Şi scrieam câteva articole. Mă să-
turam mai mult cu ele căci le vedeam publicate, de oarece cu 50 de
bani pe zi abia îmi ţineam sufletul. Lebedele Cişmegiului mi-au fost
prietenile orelor dureroase şi nu știu cum dracul n'am rămas şi cu
meteahna de a fi poet.

Dar durerile au sfârşit. Toamna destul sángerase în inima mea.

„Măi băete, ai să pleci. Şi graiul bătrânului era mai cald ca
niciodată. Te trimit în Ardeal. Acolo ai să înveţi multe. Ardealul e
frumos. Nu-i pentru tine să te pierzi în Bucureşti“. Şi nu ştiu ce avea
fermecător în vorbele lui, vorbe cari-mi sună şi astăzi în urechi, şi
nu ştiu de ce parcă i se deschiseră şi ferestrele sufletului lui şi venia
în el cu nemiluita ceva de pe acest pământ. Si iar tácu o bucată de
vreme. Apoi iar mă învălui cu privirea-i bună, care i-am simţit-o pu-
ternică în toată firea mea,

— Ai să cunoşti Ardealul...

Se înserase. Bătrânul şi directorul foaei din Ardeal şi cu mine —
ce mare cinste uluite-mi persoane, pe atunci — am plecat la cafeneaua
Bulevard.

— Ти ce iei băete?

— Ce luaţi şi d-v. maestre.

— Fă-ţi şi o ţigară, — şi-mi întinsă tabacherea.

— Mulţămesc, — şi nu îndrăznii să fumez înaintea lui.

Un surâs se ivi în colţul gurii maestrului. Şi spuse directorului:

— Vezi ce modest e báetul acesta. E moldovan, nu e ziarist de-al
nostru bucureştean.

51 vorbi multe despre mine. Dar eu de foame aproape nu auziam
nimic, Imi incordam atenfiunea la fiecare sfârşit de replică spre a sti
ce să răspund dacă ar fi fost să mă întrebe ceva.

— Cât pretinzi leafă?

— Cât crezi mata, maestre.

Si a vorbit iar de mine si de câteva sute de coroane lunar si de
hainele mele penosite.

— Nu se cade să meargă aşa băiatul, trebue îmbrăcat si să aibă
de drum.

Si m'am trezit cu câte-va hârtii în mână. Ei sau despărţit de
mine. Şi eu am rămas singur. Imi vâjâia nu ştiu ce îm cap. Mi se pă-
rea un vis. Mam apropiat de un felinar, m'am încredințat dacă în
adevăr ara bani în palmă; — pierdusem noțiunea banilor. Da îi aveam
şi-mi venia să strâng pe trecători în braţe, să-i sărut, să le împărtă-
şesc fericirea mea. Mai bine de o oră m'am plimbat bezmetic pe stradă
până ce m'am recules.

In sara aceea am luat o masă bună la Carpaţi. Am înţăles far-
mecul areugurilor; lumina electrică mi se părea mai clară; fețele tu-
turora pline de mul(ámire sufletească. Am dat bani cu gest larg la о
floráreasá şi la chelneri. Am scris: Dragă mamă, eu plec în strái-
nătate ...

* *
*

А doua zi nu mai eram acela din ajun. Aveam haine nouá, реа-
mandan nou, si paşaport. Sara cu trenul de Arad, cu o maşină mai
mare ca de obicei, plecam peste Carpaţi. Eram si om de samă: dădu-
sem o telegramă să fiu aşteptat în gară.

Şi am ajuns ziua copleșit de mulţumire sufletească. Pe peron m'au
întâmpinat redactorii „Tribunei“; Ghiţă Stoica, I. Montani, Ghiţă Pop
şi alţii. O trăsură închisă m'a dus la cel mai mare otel. Si am luat o
masă de sărbătoare si de prietenie în cel mai frumos restaurant şi s'au
împărtăşit vorbe înflăcărate înaintea cupelor cu vin. Şi eu par'că vo-
iam să má fae mai mic în scaun, să mă ascund, să o iau razna peste
câmp, când mă gândeam la zilele de foame din București. Casa ,Tri-
bunei“ mi-a înălţat inima. Condeiul meu nu putea pune pe hârtie tot
ce simţiam. In această redacţie am stat câţiva ani şi aici am învăţat
credinţa curată şi să rămân statornic o viaţă întreagă în scrisul meu
politic. Ardealul mi-a pregătit caracterul. Fără Ardeal aș fi fost şi eu
altfel, aş fi împrumutat din nestatornicia ziariştilor din București. Si
cu puţin înainte de a muri „Tribuna“, m'am întors în ţară.

N'am mai putut trăi în Capitala ţării. Purtam în toată firea mea
frământările gliei îndurerate din Ardeal. Şi m'am retras în Moldova.
Aici cu orice prilej evedenţiam superioaritatea în luptele politice а româ-
nilor de peste Carpaţi. Aveam atâtea amintiri şi atâtea prietenii scum-
pe. Purtam cu mine în orice loc nostalgia acestui pământ. Imi era dor
de Ardeal; nu ştiam cum să mai viu ca să trăesc în el, să mă îngroape
chiar în fárna lui. Si за făcut minunea, ре care n'am crezut-o să о văd
cu ochii. Şi iarăş m'am întors în Ardeal. Idealul meu se îndeplinise.
In acest pământ al făgăduinţii scriu la o foae cinstită şi curată cum

114

am visat-o eu. Dar atáta nu e deajuns. In zadar ochii mei urmšresc o
presă аза cum a fost odată în Ardeal. Presa aceea ca un altar vreau să
o văd iarăş.

Scrisul acela, ca al mucenicilor îl doresc din nou să răsară. Prea
s'a îndepărtat adevărul din presa politică ardeleană, prea a căzut în
păcate, prea a împrumutat din patimi.

Si cred că voi vedea şi aceasta: sănătatea tiparului aşa cum a fost
în „Tribuna“, ori în „Gazeta Transilvaniei“. Bine înţăles în alte condi-
tiuni de luptă politice, cu alte orizonturi ale vremii de acum, dar scrisul
pornit dintr'un duh curat.

Scriitorii de atunci n'au dispărut încă, — să vie să însănătoşeze
presa.

Şi o lacrimă mi se desprinde din ochi şi pentru Ion Slavici, bătrâ-
nul care m'a trimis să cunosc Ardealul...

SPIRITUL DELA LOCARNO

„La grande tréve europâenne“, marele armistițiu, marea pace europeană,
îşi întitulează cunoscutul scriitor şi gazetar francez Ludovic Naudeau, arti-
colul despre pacea dela Locarno. (,L'lllustration“, 24. X. 925) „200 de jur-
nalişti“, serie d-l N., „200 de jurnalişti“, reprezentând şapte sau opt naţio-
nalităţi ieri încă opuse una alteia, au întreprins împreună o descindere pe
insulele Boromee, au ţinut sărbătoare, au dansat, au sărit plini de veselie şi,
luând contact unii cu alţii în cursul acestei recreiaţii pregătite pentru ei din
partea municipalităţii (oraşului) Locarno, şi-au dat seama întrucât, in defi-
nitiv, tot ceeace aveau în comun decât ceeace îi deosebea mii de alții.“ După
„litaniile aspre ale urii şi ale răzbunării“ au priceput „absurditatea oricărei
răzbunări şi posibilitatea iertărilor definitive", în ţinutul cântat de Mignon
(Goethe)...

Greutátile presei románe din Ardeal

de L AGÂRBICEANU

Revista „Convorbiri literare” se face ecoul unui articol apărut mai
de mult în ziarul ,,Nagyvárad", in care se stăruie asupra. ,adevárate-
lor” cauze a dispariţiei presei româneşti din Ardeal. Sub iscálitura I. B.
„Convorbirile literare” spune ritos: „Constatările ziarului unguresc, ori
cât de dureroase, spun numai adevărul.”

Noi, mărturisim, n'am cunoscut la vreme articolul din „Nagy-
vârad”, şi, se poate, chiar de l-am îi cunoscut, nu am îi stăruit asupra
lui, fiindcă, după cum vedem din revista bucureşteană, problema e
pusă cu totul greşit de ziarul maghiar. Aprobând motivarea acestui ziar
în legătură cu dispariţia presei româneşti din Ardeal „Convorbirile” do
vedesc că pune problema tot atât de greşit: ziarele noastre mor, fiindcă
nu mai sunt la înălţimea celor dinainte de război. Noi, şi alăturea de
noi, ziarişti cari lucrează acum în presa Capitalei şi au lucrat şi la zia-
rele româneşti din Ardeal, am arătat unele din motivele care împie-
decă avântul ziaristicei ardelene.

„Convorbirile” regretă dispariţia vechiului ziar ardelenesc, cum а
fost „Tribuna“, „Românul“, „Gazeta Transilvaniei.“ О regretăm, credem,
noi în primul rând. Dar ziaristica e expresiunea stării de spirit a unei
societăţi într'o anumită epocă. Inainte de unire societatea intelectuală
ardeleană era o societate de idealişti, lupta naţională concentra toate
forţele naţiunii într'o singură tabără; abonarea ziarului românesc, са
şi colaborarea la el, era socotită de cei mai mulţi de o datorie natio
nală. Ziarele noastre de pe vremuri nu se redactau, în cea mai mare
parte, în redacţie: colaborările externe erau abondente. Chestiunile de
ordin naţional, cultural, economic, preocupau pe toată lumea, şi arti-
<olele editoriale nu le cunoaşteai dacă sunt scrise în redacţie, sau venite
dela colaboratorii externi. Sufletul naţional neprihănit anima toate
manifestările de viaţă ale unui popor oprimat. Fiecare număr de ziar
ега, considerat ca o biruinfá, са o realizare naţională, nu numai de
redacţia internă, ci şi de colaboratori şi cititori. Presa era oglinda, fră
mântărilor şi preocupărilor unui popor, care decenii întregi nu a avut-
altă posibilitate de a se manifesta în public. Era o operă naţională susţi-
mută de cei mai conştienţi.

116

Cine e de viná cá aceastá stare de spirit care contribuia la o su-
perioará manifestare a presei noastre a dispărut? Ziariştii? Felul cum»
se redactează azi ziarele? S'a schimbat însăşi structura socială, s'au
schimbat preocupările principale ale societăţii. Marele ideal atins, s'a
răsturnat un întreg echilibru moral: au pornit să se evidenţieze apeti-

ION AGÂRBICEANU
întâiul președinte a? Sindicatului presei Române din Ardeal şi Banat

türile de órdin material în locul aspirațiilor de ordin naţional, cultural
ori moral. Lupta, de partide, care se resimte azi atât de greu în presa,
noastră, n'a fost provocată, de ziaristica ardeleană, ci a fost produsă de
însuşi spiritul public divizat din interese materiale, în simpatia pentru
diverse partide politice.

Vina principală a acestor stări de lucruri este a acelora, cari sau
grăbit să vină cu luptele de partid să divizeze Ardealul, împărţindu-t

147

in tabere de interese de alt ordin decât cel general românesc. Unitatea
societăţii a fost scindată înainte de-a fi spus presa bágtinase un cuvânt
şi chiar împotriva ei. Sau întemeiat ziare numai în scop de partid, şi
au lucrat pentru aprofundarea diviziunii.

De altfel s'a repetat la noi un lucru petrecut si în vechiul Regat:
vechile ziare, româneşti si naţionale, întemeiate în Moldova si Mun-
tenia într'o vreme când nu existau lupte de partid, au fost înlocuite,
până în zilele noastre, cu presa de partid, întru nimic superioară pre-
sei româneşti de azi din Ardeal. Afară de două ziare de mare tiraj,
toate ziarele din Capitală sunt în slujba diferitelor partide politice, So
«cietatea divizată în tabere politice, nu de presă, ci de politiciani, urmă-
reste în vechiul Regat luptele de partid înverşunate, de multe decenii;
introducându-se la noi aceleaşi stări nenorocite de lucruri, presa n'a
mai putut fi decât expresia societăţii de azi. Redactarea după un
şablon, — şi anume după cel impus de luptele necivilizate de partid
cum s'au dus mereu la поі, — a presei româneşti de cele două laturi
ale Carpatilor, e o consecință a aşa zisei unificári.

Nu ziariştii cari redactează azi ziarele sunt de vină, ci cei ce au deslăn
fuit luptele de partid în toate provinciile, societatea care s'a lăsat des-
binată, şi mai ales faptul că în viaţa publică românească de azi din
întreaga țară nu mai luminează nici un puternic ideal căruia să i se
închine întreaga societate, şi carc ar putea semăna idealismul şi în
coloanele presei.

Azi e la ordinea zilei, în preocupările tuturor un singur lucru:
chestiunea partidelor politice, a guvernării. Ziariştii sunt de vină dacă
publicul, în imensă majoritate, nu se mai preocupă de alt ceva? Presa
nu poate fi decât expresia spiritului public manifestat într'o anumită
-epocă. Incercári ziaristice, care să se ridice peste preocupările cititori-
lor, la noi au dat greş: nu avem contingentul acela de cetitori, să le
zicem impersonali, cari să sprijinească un ziar pur naţional şi idealist.

Plângerile noastre au fost şi sunt totuşi juste. Concurența marilor
ziare din Capitală la oraşe e marc. Să ni se arate, de altfel, un singur
ziar din Iaşi, Craiova, ori alte centre importante din vechea ţară care
să nu se resimtă de această concurenţă, şi care e mai bine redactat
decât ziarele româneşti din Ardeal! Sau, confrații dela presa maghiară
să şi amintească ce erau ziarele ungureşti din Cluj, Oradea-Mare, Arad,
Braşov sub stăpânirea ungurească! Erau numai umbra puternicelor
ziare minoritare de azi, pentrucă era inundația presei din Capitală, si
pentrucá atunci nu aparău solidar ca acum singur interesele supe-
rioare ale neamului maghiar.

Azi, schimbându-se împrejurările, s'au inversat situaţia noastră şi
a lor: înainte noi eram unitari în jurul unui singur scop naţional şi

118

sprijineam cu toate mijloacele presa naţională, azi ei sunt solidari s&
ne întrec prin fondurile materiale de care dispun, putând fi bine in-
formate.

Inainte vreme colaborarea, la ziare era o mândrie si o datorie na-
fionalá, azi din nici un centru, cu excepţii foarte puţine, nu ţi se mai
trimite o corespondenţă gratuită. Inainte citea orice intelectual ziarul —
unul sau două — din Ardeal, azi citeşte 2—8 din Capitală și... pe cel
de partid.

Intre astfel de împrejurări, în scumpetea enormă a tiparului, când
presa românească din Ardeal n'are la spatele său nici bănci, nici fabrici
cu publicaţii bine plătite, nici o lume comercială românească să-şi
publice la noi anunţurile, când la sate s'au desfiinţat ?À din oficiile
poștale existente, iar cititorii noştri cei mai mulţi sunt la sate, — e
uşor de înţeles că presa noastră nu poale prospera, şi că din punct de
vedere naţional e o greşală să fie lăsată peirei când zeci de ziare mi-
noritare, sprijinindu-se pe cetitorii oraşelor, pe un mai mare public ştiu-
tor de care, e mai puternică decât ori când.

Intre astfel de împrejurări ar fi datoria ori cărui guvern să creieze
cel puţin câte un organ de presă în fiecare provincie, cu totul indepen-
dent de lupiele de partid, pus numai în scopul propagandei naţionale şi
culturale. Poate în acest singur chip s'ar putea reveni la vechea, presă
ardeleană, chiar nefiind o expresie а spiritului public de azi, dar pre-
gătindu-l pe cel de mâine, mai înalt, mai idealist, mai apropiat de ma-
rile interese ale neamului. Cine, afará de Stat, poate fi convins azi să
editeze cu cheltueli mari un ziar de asemenea natură? Ziaristi si cola-
boratori s'ar găsi destui, și dintre cei mai buni!

EPIGRAMĂ

UNEI DOAMNE
Părul tău azi negru cade vagabond
51-1 inundă fruntea. Mâine, Doamna mea,
Schimbându-ţi amantul, îl vei face blond
Moda e... modestă, cere doar vopsea...
Morală:
Doamna-şi schimbă părul, dar năravul, ba.

N. D. Scifrabilu

IOSIF

de
EMIL ISAC

Iosif a murit departe... de Ardealul nost' departe.

Amorţit căzu în şanţuri şi strein pământ îl leagă.

Nu mai geme, nu mai plânge, doar’ a plâns o vieajá 'ntreagá,
Şi a învăţat să moară, el, ce nu ştiuse carte...

A fost bun ca pâinea bună, a fost blând ca mielul stânii,
Si a fost frumos ca floarea si curat a fost ca luna.
Fluierul i-a spus cuvântul, Va durut inima "intr'una
Sărăcia i-a fost patul şi prietenii i-au fost cânii.

Stelele i-au fost oglinda, ciocârlia i-a fost dorul,
Visurile i-au fost munţii, primăvara i-a fost mama,
Si pădurea i-a fost soră, busuioc i-a fost năframa

Si şi-a scris norocu 'n soare, şi-l întunecase norul...

Iosif a murit în şanţuri... şi-l acoperise sânge

Corbii croncănesc pe legu-i, pat azi cine-H va aşterne?
Nimeni nu-ţi sărută fruntea, dormi uitat pe negre perne,
Nimeni nu te mai iubeşte, nu te chiamă, nu te plânge.

... Dar în zori, când viaja doarme... în pădure flori te chiamă,
Ciocârlia ţie-ţi cântă, râul plânsul tău îl duce.

Chinul tău scnturá plopii, suiletu-ţi se face cruce

Si se 'ntoarce iar acasă ’n trista inimă de mamá...

Credinfe economice

de VASILE. C. OSVADĂ

La 1911, prietenul şi colegul nostru Sebastian Bornemisa, a scos,
la Orăştie, primul Almanah al scriitorilor şi presei din Ardeal].

In acel Almanah am publicat şi eu o confesie sub titlul de mai sus.

Să mi se îngăduie — ca acum după aproape 15 ani şi după între-
girea neamului să reproduc câteva crâmpeie din confesia de atunci:

VASILE C. OSVADĂ

— „Urmând unei greşite axiome... că politica militantă primează
totul — „ne-am cheltuit forţele cu proteste si cu combateri...

— „ш acelaşi timp insă am perdut legăturile şi continuitatea ne-
cesară cu munca prețioasă începută şi susţinută pe vremuri prin me-
seriașii români din jurul Sibiiului, prin ,,Tehurile" româneşti din con-
finiul militar şi din judeţul Hunedoara, şi apoi prin negustorii români
grupaţi în Societatea Levantină dela Braşov, prin românii macedoneni
presăraţi pe la Panciova şi Neoplanta, ре la Hunedoara si Sibiiu, ca şi
prin Muncaci şi Budapesta.“

121

— „Preocupările noastre „politice“ si mai târziu râvna de ieftină
căpătuiajă, tot mai mult ne-au apropiat de funcHonarismnl, producător
de proletariat intelectual, ori de carierile cu rol mijlocitor şi nu produ
cător.“

— „„Grosul, țărănimea neamului nostru, lipsită de busola si mij-
loacele învăţăturii — a remas, de dragul gliei ori de nevoia vieţii, cre-
dincioasă plugăritului. Și azi singură această clasă de plugari cinstiţi
me oferă chiagul sănătos, din care, cu timpul să se frământe păinea
irebuipeioasá alimentării progresului nostru са neam.“

— „Pentru săvârşirea acestei munci însă, ni să impune o aleasă
organizare economică, care apoi să slujească, drept mijloc, desvoltării
noastre culturale, politice şi economice.“

* * *

Márturisesc si azi — dupá 15 ani — aceleasi credinfe economice.

Se înţelege că in România mare — s'au mărit perspectivele, s'au
precizat şi sau înmulţit mijloacele, pentru cadre mai complete, în ţara
întregită, pe care noi suntem chemaţi să o conducem şi s'o consolidám
sub raport social şi economic.

Fondul a rămas acelaş: nizuinţa de-a asigura producției directe,
intelectuale şi materiale, rolul principal în alcătuirea şi îndrumarea
politicei noastre economice, desigur cu grija ca producătorii indirecli:
valorizatorii, financierii, negustorii şi funcţionarii etc., să-și aibă asi
gurată justa contravaloare a muncii lor, necesară şi lucrativá.

Reîntronarea ierarhiei valorilor, a tuturor factorilor economici, me
diaţi şi imedaţi, sub protecţia factorilor de producţie directă, intelectuala
şi materială, este azi cu atât mai urgent necesară, cu cât războiul des
lánfuit, după depunerea armelor, continuă şi mai cumplit pe terenul
"economic pentru victoria socială şi de stăpânire calitativă.

Or, noi, în aceasta a doua fază a războiului ne găsim dezarmaţi sau
zăpăciţi de pseudo-concepţia capitalisto-bancară, favorizatoarea inter-
mediarilor şi profitorilor fără scrupule în detrimentul producătorilor di
recți şi al muncitorilor pentru valorizarea cinstită a producţiei noastre
şi pentru îndestularea, fără speculă, a trebuinţelor noastre, aievea reale.

Pentru îndrumarea poilticei economice, cerută de nevoile şi reali
tátile date, presa îşi are rolul sáu covârsitor, în ajutorarea producători-
lor direcţi, intelectuali şi materiali.

Datoria cinstitei noastre prese este să înlesnească înprietenirea
publicului cu prebiemele sociale şi economice şi ţinând seamă, cá 90
la sută ale cetăţenilor o alcătuiesc agricultorii şi îndustriaşii, să lupte
pentru izbânda concepției, ce se razimă pe producătorii direcţi, inte
lectuali şi materiali — așa cum îi avem şi cum fi putem inmulfi si
perfecționa.

Schimbul de vizite gazetáresti
între România si Cehoslovacia

Dacă înainte de rázboiu, presa era o incontestabilă forță, numită,
nu odată „a patra putere“, după marele válmásag care a cuprins in
vâltoarea, lui întreaga Europă, presa a, devenit un instrument de o ine-

LZiarigtii"románi în saloanele preşedintelui Masaryk.

luetabilá valoare în mâna propagandei tot mai necesară Statelor, fie
ele vechi cu mare tradiţie, fie numai simple şi recente creaţii ale sor-
{Пот bătăliei. Ziariştii de pretutindeni, în goana după informaţia pre-
cisă, după aspectul sugestiv si documentat, prins de obiectivul iscoditor
chiar la faţa locului, ziariştii lumei întregi au inceput' sá se agite, să

123

cutreere globul dela un capăt la altul, într'o frenetică goană după
noutăţi. Era partea pur comercială a ceea ce se chiamă „ziaristică“.

Alături de această manifestare, de această latură de afişare a
menirei ei, presa a fost chemată să îndeplinească şi un alt rol, acela
de emisar diplomatie, de agent de legătură sufeletească între naţunile
pe care soarta le împingea pe unele către altele, fie prin interese co-
mune, fie prin obligaţiuni de vecinătate. In această postură, reprezen-

Ziarigtii români în saloanele d-lui Benes, preşedintele Consiliului cehoslovac

tanţii presei s'au arătat ca niște adevăraţi herolzi ai vremurilor civili-
zate pe cari cu toţii le dorim, dar pe cari le trăim azi numai în foru-
rile noastre lăuntrice.

“Din acest punct de vedere, România se poate lăuda că s'a, arătat
si demnă de renumele ei de ţară ospitalieră, primind cu deosebită cin-
ste pe emisarii distinși ai jurnalului strein, şi înţelegătoare a, vremurilor
noui pe cari le trăim, înlesnind reprezentanţilor presei ei cât mai dese
si fructuoase vizite în ţările vecine si aliate. Călăuzită de aceleaşi do-

124

ruri $i Juánd mai întotdeauna. iniţiativa, Republica Cehoslovacă a pus
mult temeiu mai ales pe schimbul de vizite făcut între ziariştii ei si
ai Statelor învecinate. Ca urmare a acestor gânduri, cu deplină inte-
legere si cu prisosintá adoptate de guvernul român, am avut де în-
registrat în ultimul timp, vizita unui grap de ziariști cehoslovaci în
România şi vizita unui număr similar de confrati români Ja Praga si
în tot restul Republicei prezidată de d. Masaryk.

Ziarigtii români la mormântul Eroului necunoscut din Praga.

Astăzi, când roadele acestor vizite reciproc aduse se culeg în toa-
te domeniile de activitate, e de prisos să mai stăruim asupra valorii
morale de esenţă superioară ce au pentru viaţa si evoluţia, popoarelor
asemenea transfuziuni sufleteşti, un imediat aport practic pentru frec-
venta, de toată ziua dintre oameni. Nu e mai puţin adevărat că cu cât
vizitatorii vor fi mai cuprinși de rostul soliei lor şi cu cât gazda va
da mai multă atenţie oaspeţilor, cu atât scopul urmărit va, fi mai zămis-
litor de efecte preţioase. Dacă crainicilor presei cehoslovace li s'au

125

făcut onoruri în România, onoruri deplin meritate de solia lor înaltă,
apoi primirea făcută zariștilor români în Cehoslovacia a fost, după
însăși mărturisirea acelora cari au trăit acele clipe de entusiasm, o
grândioasă manifestaţie cu caracter public.

La Praga, la Karlovy Vary, la Brno, la Olomouc, la Vitkovce,'pre-
tutindeni pe unde au trecut prin impozantele regiuni ale munţilor
Tátra, şi mái ales în tinuturile pline de atâta avânt si însufleţire ale
Slovăciei, la Bratislava, de unde ziariștii români au plecat cu atâtea
amintiri frumoase, poporul esit în haine de sărbătoare a sărbătorit
princiar pe reprezentanţii presei române,

Cehoslovacia e o ţară care trebue văzută. Sunt atâtea, industrii,
atâtea podoabe naturale, atâtea, creaţii ale minţii si strădaniilor oame-
nilor, încât numai înşirarea lor ar necesita volume. De ce sar putea
ocupa mai întâi wn articolaş cu cadru atât de restrâns? De intelepciu-
nea conducătorilor? De hárnieia oamenilor? De dărnicia naturii? De
încleștarea cu care, oameni si glie, îşi dau reciproc concursul pentru
a-si creia o viaţă mai bună? E atâta armonie între suflet si materie
în această ţară încât s'ar părea că sufletul a fost materializat iar ma-
teria însufleţită. Acestea toate au fost văzute de ziariștii români la
Praga.

Intorsi în ţară după ce au luat contact cu colegii lor cehoslovaci,
după ce au pus, la Praga, temeliile Micei Antante a Presei, — cum
era şi natural — în scrisul ziariştilor români nu s'a putut ceti altceva
decât entuziasmul, întipărit în ochii lor de tot ce văzuse acolo. Evi-
dent, a contribuit la aceasta şi atmosfera de sărbătoaresc pe care amfi-
trionii au ştiut s'o dez vizitei, dar mai ales faptul că oamenii si faptele
cari au provocat entusiasmul au fost văzute aevea. |

Dacă numai acesta ar fi rezultatul schimbului de vizite ziaristice
între ţări, încă ar fi prea mare rezultatul lor.

Iată, de ce aceste vizite ar trebui cât mai des repetate. Ziariştilor ar
trebui să li-se înlesnească — spre folosul naţiunilor înşile — cât mai
adânca cunoaştere a popoarelor în alianţă cu Statele lor respective,
fiindcă numai ei pot fi în stare să facă indestructibilá, popularizánd-o,
alianţa politică făcută, mai întotdeauna peste știința mulțimilor.

Un ziarist

[. М. Котап

de DR, ELIE DĂIANU

La începutul anului 1896 am fost încredinţat cu conducerea zia
rului „Tribuna“ din Sibiu. Dr. loan Raţiu, preşedintele istoric al par-
tidului naţional, îmi dăduse tocmai o telegramă la Budapesta, prin ca-
re me invita să iau direcţia „Tribunei“, când eu sosiam la Sibiu, anga-
jat fiind colaborator intern la „Enciclopedia Română“, cea dintâiu
mare publicafiune a „Astrei“ iniţiată de secretarul de atunci Dr. Cor-
nel Diaconovici. |

Am părăsit deci „Enciclopedia“ înainte de a má aseza la muncă,
pentru a trece la , Tribuna". In curând m'am încredinţat însă cá m'am
angajat la o lucrare cu mult prea grea. La „Enciclopedia“ lucrau a-
proape 150 colaboratori externi resfirati in toatá (ara; cei interni aveau
mai mult sarcina redactării, adică a aranjárii si impártirei articolelor.
Ei făceau o operă lentă, de resumare, săvârşită, cu grije şi cu răgaz.
La „Tribuna“ din contra era de redactat zilnic o enciclopedie a zilei,
şi era să o fac aproape singur. Aveam eu colaboratori, nu-i vorbă; mai
mulţi externi decât interni; dar colaboratori gratuiţi, cari scriau din
pur zel national, şi fără nici o îndemânare profesională. ,,Coresponden-
tele“ lor trebuiau cetite cu grije, corectate, reduse, de multe ori redac
tate sau refăcute radical. Apoi trebuiau cetite atâtea ziare, române, ma-
ghiare si nemţești. Ele singure puteau consuma munca câtorva şi tre-
buia să le cetesc singur. Unicul colaborator intern harnic era slovacul
Augustini, redactor moştenit, care ştia toate limbile patriei, dar el ur-
măria numai politica externă şi „chestiunea naționalităților“, al cărei
specialist era,

Era o figură interesantă, aparte, care ar merita să fie fixată odată
bine în „Almanahul Presei“...

Imi trebuia deci neapărat un colaborator bun, care să mă ajute
cel puţin la „prim-articole“ şi foiletoane. Mi-a şi venit într'o bună zi
mult aşteptatul tovarăș. Era I.N. Roman, gingaşul poet eminescian,
— azi avocat şi senator la Constanţa.

Da, Roman era un foarte apreciat poet, şi fost prietin bun cu
Eminescu, la Iaşi, unde fusese membru al Junimei. Cel mai tiner ju-
nimist înainte de a se muta Titu Maiorescu dela Iaşi la Bucureşti. Era
simpatic, dulce la graiu si delicat în maniere, de ne desarma. Iar con-
deiul lui era ca fermecat, asa de frumos scria. Ardelean după mamă,
născut la Seliştea Sibiului, amicul Roman, crescuse în Moldova, în
deosebi la Iaşi, se deprinsese de tânăr cu presa şi mânuia condeiul cu
atâta uşurătate şi măiestrie, cá pe noi ne uimia.

Năcazul cá nu stia nici nemţeşte, dar mi-te ungureşte, şi așa nu
prea putea să trateze chestiuni de actualitate în politica curentă a Ar-

127

«lealului. Eu trebuia sá-l {їп la curent si sá-i sugerez sugetele de tratat.
Și slujba asta îmi era foarte plăcută. Locuiam împreună la acelaş ho-
tel „Impăratul Romanilor“, în două camere aláturia. Luam masa îm-
preună, şi cum nu se prea împrietinise cu nemfeasca, care la Sibiu
era limba de casă, când eu imi alegeam menu-ul după „liste de bu-
cate“ el adáugea cu încredere si cu emíasá: „Ic auc"... ca să màn
căm la fel. Fireşte şi acasă şi la masă, era o continuă lecţie politică,
‚се me făceam reciproc, eu punându-l la curent cu ce scrie ,Pester
Lloyd", „Budapesti Hirlap“ sau „Pesti Naplş“, ear el căutând să mă
întroducă în tainele politicei din „Țară“, pe саге noi, necunoscátori de
“oameni, de partide si mai ales de năravuri politice, nu o prea puteam
pătrunde.

Era anul „Mileniului“ unguresc. Si noi căutam să cam reducem
importanţa. serbărilor, scoțând la iveală mai mult umbrele si scáde
rile fireşti ale fieştecărei zile, decât măreţia fudulá a diferitelor mani-
festatii. Şi Roman se deprinsese, cu ironia lui fină, de a-şi bate joc, de
tot ce era „milenar“. Articolele lui erau adevărate perle literare prin-
tre proza noastră de toate zilele. Dar nu una din aceste perle a atras şi
„atenţiunea procurorului maghiar şi bietul Andreiu Balteş, responsabi
lul perpetuu al Tribunei a trebuit să plătească cu temniță amară la
Cluj, în strada “М. Cogálniceanu", de acum, plăcerea de a fi publicat
-delicioasele articole ale gingasului poet. Odată însă era să o păţească
şi Roman. Nimerise în localul redacţiei, unde din precauţie nu prea,
umbla, tocmai când procurorul făcea o „perchisiţie“ căutând după ma
nuscriptul articolului încriminat. Trecuseră pe la Balteş, care în came-
ra întâiu declara, după obiceiu, sus şi tare, că el a scris articolul, fără
să mai fie crezut. Veniseră la mine, care cu conştiinţa, liniştită puteam
“spune, cá nu eu Гат scris, şi atunci observară pe Roman, саге пісі
nu-şi depusese haina. Când l'a întrebat procurorul că cine е, el a spus
că a venit să dee o publicaţie la gazetă şi că nu se poate acorda asu-
pra preţului... L'au dat afară din redacţie, aproape cu silă grea, spu-
nându-i cá n'are ce căuta acolo... Si el făcea pe indignatul, că nu-l
lase să se târguiască asupra ,,anunfului" ce vrea să publice... el pă-
«átosul de „autor“, саге era căutat...

De când ne-am despărţit dela „Tribuna“ nu ne mai revăzurăm
peste un sfert de veac — până in 1928, când ne-am întâlnit ca colegi
în senatul României întregite. El venia dela Constanţa, eu dela Cluj,
amândoi cheli şi cărunţi. Ceeace nici nu visam în tinereţe, deşi pre-
param, cu colaborarea noastră sistematică la „Tribuna“ din Sibiu,
3a împlinit, şi plinirea vremii ne-a întâlnit ear în capitala României
Mari. Când ne putem permite câte un ceas să stăm de vorbă, sufletele
noastre se topesc de dulcile reverii ale amintirilor. Ce vremuri erau a-
tunci, ce vremuri, şi ce ziare!

Caragiale voia să scoată o re-
vistă literară la... Budapesta

de
LEONARD PAUKEROW

Sunt 15 ani de atunci. Era pe la finele lui 1910. Caragiale care locuia la
Berlin, deprinsese drumul spre Budapesta. Făcuse cunoştinţă cu fruntașii poli-
ticei române din Ardeal, venise des în contact cu tinerimea universitară ro-
mână din Capitala ţării ungureşti, îşi formase astfel o ideie despre stadiul
mişcării culturale la românii transilvăneni şi despre gustul de citit, foarte
desvoltat atunci pe aceste plaiuri.

Noi ceştia, grupaţi atunci în jurul ziarului „Lupta“ din Budapesta, or-
ganul partidului naţional, de sub direcţia mult regretatului părinte dr. Va-
sile Lucaciu, — invitasem pe marele maiestru al humorului român, să co-
laboreze la acest ziar — adică să ne trimeată câte un foileton pe săptămână.
Caragiale acceptă îndată. Cu bucuria surprinderei deschisesem primul plic
primit dela maiestrul din Berlin: manuscrisul unei nuvele, scris atât de
citet, de caligrafic, — încât era exclus să se producă vre-o eroare tipogra-
[lică. Cu toate acestea, Caragiale, ne telegrafia, că vine personal, să facă co-
rectură. Atâta serupulozitate, atâta minufiositate, ne uimi. Dar eram voiosi că
maiestrul va veni în mijlocul nostru.

Pe atunci redacţia Luptei era alcătuită astfel: Dr. Vasile Lucatiu, (Director)
Lucian Bolcaş (prim redactor) Redactori: George Duma (actualmente preot
la Petroşani) Victor Russu (mort pe câmpul de luptă, frontul bucovinean,
unde-şi câştigase © faimă extraordinară cæ colonel, pentru acte de vitejie)
Liviu Popescu-Nasta (actualmente redactor le ,Adevárul) Grigore Jorga (саге
a rámas la Budapesta) si cel ce serie aceste rànduri.

Cu toţi: am petrecut ceasuri neuitate cu Caragiale.

D-na şi d-nul Bolcaş au pregătit o masă copioasá în cinstea marelui
oaspe, invitând şi întreaga redacţie, apoi pe președintele Societăţii studenţeşti
„Petru Maior“ d. Sabin Evuţianu (actualmente inspector al şcolilor secundare
la Timişoara).

129

Am regretat atunci cá nu ştim stenografia, pentru a pulea nola tol ce
à vorbit Caragiale — minunate perle stralucitoare de cugetare.

Vizitând redacţia ziarului „Lupta“ si institutul grafic „Poporul Român“
Caragiale s'a gândit că editarea unei publicaţi literare române la Budapesta,
sub îngrijirea. sa, destinată publicului românesc din Ardeal, Banat, Bucovina
si vechiul Regat, — ar putea avea un frumos succes.

In luna Decemvrie 1910, ziarul ,Lupta'' încetează sa mai apară. Fostul
editor al acestui ziar, Dimitrie Birăuţiu, proiectează atunci să scoată o revi»la
literară şi ilustrată, ieftină şi bună. Si la îndemnul meu, se adreseaza pentru
acest scop întâi maiestrului Caragiale, ca să se puie în fruntea marei publi-
саи. La invitarea aceasta, Caragiale răspunde la 2 Januarie 1911 în felul
următor:

Stimate Domnule Birăuţiu,

La scrisoarea în privința publicaţiunii literare saptamânale, îţi răspund,
că eu însumi, aflând despre încetarea ziarului politic, era sa-ţi propun o
afacere de caracter pur literar, ştiind că d-ta dispui de o tipografie bine in-
stalată si de un mecanism administrativ bine organizat. Fiind însă ca la
vârsta mea trebuie să înţeleg bine răspunderea ce treburi de acest fel arunca
asupra întreprinzătorului, şi că prin urmare ele nu pot fi pornite făra preala-
bilă bună socoteală, — m'am gândit să-ţi propun si sper că ai, să primeşti,
să-ţi dai osteneală să vii ре o zi două la Berlin, unde să desbatem îndelete
împreună asupra unei afaceri, destul de serioase, după părerea mea, atât
pentru mine, cât si pentru d-ta, ca să merite puţină alergatură.

Eu, astăzi, Luni 2 Ian. plec la Lipsca, unde rămân până Mercuri, 4 Тап,
dimineaţă, aşa că dacă poti şi te hotăreşti să vii, trebuie să fixezi o zi dupa
Mercuri. .

Răspunde-mi, te rog dacă şi când trebuie să te aştept, si până alunci
primește salutárile mele distinse,

al d-tale prielen
Caragiale

Nici vorbă că regretatul Biráutiu s'a coniormat întocmai propunerei ma-
iestrului, şi o săptămână mai târziu a plecat la Berlin. Acolo, Caragiale i-a
expus atunci proectul lui: Scoaterea unei reviste literare, cu titlul: „Momente
Libere“ care să apară de două ori pe lună, sub direcţiunea sa şi în editura
tipografiei „Poporul Român“ din Budapesta.

Caragiale îşi alcatuise următoarea listă a colaboratorilor, pe cari conta:
Coşbuc, Vlahuţă, Delavrancea, Slavici, Brătescu-Voineşti, Octavian Goga,
Agârbiceanu, Ştefan O. Iosif, Dr. Vasile Lucaciu, Horia Реіга-Реігеѕси, Maria
Сипап, Viora din Bihor (d-na dr. Ciordaş) şi d-na Hortense Pagubá.

Apoi maiestrul a dat editorului un chestionar, cu privire la asigurarea bu-
nului mers al revistei, la care să răspundă din Budapesta, după calculele şi
cercetările ce le va face.

Iată ce cuprindea acest chestionar:

1. Câţi sorţi am avea de cititori în condiţiile vorbite?

2. Cât ar costa tiparul, hârtia, administraţia, expediţia pentru acel număr
de exemplare?

3. Care ar fi câştigul datorit editorului pentru administrarea revistei?

130

4. In ce proporţie s'ar împărţi câştigul, după ce va fi plătită si directiunea
Si redactia.

5. Să trimită o declaratiune Liviu Popescu si Leonard Paukerow, dacă se
angajeazá cu dragá inimá sá lucreze la revistá, dacá vor sá fie ucenici ca sá-i
scoatá mesteri.

6. Sá sondeze Liviu Popescu, care băieţi (studenţi universitari) s'ar mai
angaja la munca aceasta. Semnat: Direcţiunea.

Peste câteva zile, după ce Birăuţiu a părăsit Berlinul, Caragiale ne tri-
mete un model de copertă schiţat chiar de maiestru, pe care îl reproducem
mai jos.

Biráutiu întârziind cu răspunsul la chestionarul de mai sus, a primit la
20 Ianuarie 1911 următoarele rânduri dela maiestrul Caragiale:

Stimate Domnule Biráuliu,
Ce facem, rogu-te cu afacerea noastră? Aştept răspunsul d-tale la chestio-
narul propus. Spune-mi te rog, о vorbă, fie oricum.
Multe salutări Caragiale.

D. Birăuţiu s'a grăbit atunci să dea răspunsul cerut de maiestru. A tri-
mis lui Caragiale un proiect de budget. A indicat un tiraj de 5000 de exem-
plar, trei mii pentru vechiul regat, şi două mii pentru Ardeal, Bănat şi Bu-
covina. Preţul unui exemplar s'a stabilit la 20 bani (Unde sunt acele timpuri
când 20 de bani costa o revistă?) După calculele aproximative făcute sta la dis-
poziția Direcţiei, cam vre-o zece mii de Coroane pe an. (Pe vremea aceia
asta însemna o sumă destul de măricică).

De deficit nu putea fi vorbă, căci numele lui Caragiale în fruntea revistei
era talismanul succesului.

La proectul acesta al proprietarului Tipografiei „Poporul Român“, — Ca-
ragiale a răspuns cu următoarea scrisoare:

Simate Domnule Biráuliul

Mă grăbesc a-ţi răspunde, că în principiu, suntem de acord, însă asupra mul-
tor puncte din programul propus de d-ta, sunt de deosebită părere, deci, ne-
putându-se, cum ţi-am spus, lămuri toate amănuntele prin corespondenţă, voiu
veni la Budapesta, să ne înţelegem prin viu graiu. La desbatere noastră, doresc
să asiste şi amicii Liviu şi Paukerow.

Astfel dar, te rog, potriveşte d-ta aşa ca, Martia viitoare, 31 Ian. dela 10
jum. а. m. până la 1 d. a. şi dela 8 jum. până la 6 jum. d. а. să putem avea
loc în biroul d-tale pentru desbatere indelete. Eu sosesc Marţi dimineaţă
la Westbahnhof, unde n'ar fi rău să mă aştepte cineva din partea d-tale.
(Mă voiu cobori din vagonul de dormit). Rămân în Budapesta până a doua
zi Miercuri seara, când la 11 jum. pornesc cu trenul express spre Bucureşti,
unde trebuie să mă aflu neapărat Joi seara. Dacă e vre-o piedică la acest
plan al meu, în privinţa întâlnirii noastre, te rog, telegrafiază-mi îndată, са
să ştiu să viu la întoarcerea din ţară.

Joi 13/26 Ianuarie 1911.
Cu toată stima rămân al d-tale prieten
Caragiale

131
mak domnul Boe,

ғ gibu th P cq; fi prap, deren, de dar), in:
liupa пие pinh dei Жул ‚уда de 04, sent ó
donti fire ha, байди & cun Te-am gous, Goan
hah Стир fon дар: voia veri Á Демди
Uf v Zyn дуң 0% goù Q бал twara А
"әс < АЛЛЕ 27 ama, (u f. Fee rou,

Guh lar, £ rog, ролат ФА Qe. ca maria обат, Js,
4% 10h o m prnh, Z) e. $ %6 3%, pha ВА. da Че
Pata aa Ée Rost. tah perky лиёт, ich" d
"irte nard д @ Фенин, arde Рие P лч ze"
P E croa dm Jurta Hih (Ha оол аф” dn t.
bul. de dormi]. Rata 5 Даре pho адмо men
tara, rau), G 7.30, oreet & Желме” apren т Фаг;
trke Ao) ap € më у леа fi era. a e noo frið
A ягма plon af trea, tà oy тг noaske © у)
СНА Mali, & re A pie & алаад fe

@ i ба та al GL frt

К Z 2; 2797.

132

Maiestrul a primit răspunsul că oricând, îi stăm cu toţii, cu drag la dis-
poziţie.

Tot prin Ianuarie 1911 venise la Budapesta si eminentul critic Dobrogea-
nu-Gherea, să-şi caute de sănătate la băile Lukács. I-am comunicat atunci
proiectul maiestrului Caragiale, de a scoate o revistă literară. A fost aceasta
o mare surpriză pentru Gherea.

— Ce bine ar fi — observă dânsul, dacă proectul acesta s'ar realiza.
Pentru Caragiale ar însemna o salvare din atâtea încurcături şi necazuri, iar
pentru literatura noastră un mare câştig, căci multe perle încă ne-ar putea da
Caragiale. Tare mi-e teamă însă, că nu se va alege nimic din proiectul acesta,
căci pe Caragiale îl cunosc eu: Multe își propune să facă, — dar repede se
răsgândeşte.

©з a avut dreptate maiestrul criticei româneşti Dobrogeanu-Gherea. Pro-
iectul a ramas proiect, Caragiale a venit la Budapesta, în ziua indicată: 31
Ianuarie. Intâinindu-se însă cu fruntașii politicei româneşti, şi aflând de a-
dânca desbinare ce se produsese atunci prin dizidenţa „tribunistă“, de dusma-
nii marunte şi mari, — şi-a dat seamă că nu e momentul oportun să scoală
o revistă românească la Budapesta. Si de aceia ne-a comunicat, cá ,deocam-
dată“ renunţă la acest proiect.

Astfel din revista „Momente Libere" nu s'a ales nimic. Am crezut totuși
nimerit să comunic marelui public o frumoasă intenţiune a regretatului ma-
iestru. Căci și proiectele sale nerealizate erau interesante.

(Rubitafie Littrart брат.
da QouE 4 dout du sninit,.
Pentre 10. се "pe геўае{&
réspunk à, JL. CARÁCÍALO)

Лт. 1.

Budapesta
Gipografia, B. Girautá,
[7 Әб, (f

1917

Ariton Pescariu

de P. NEMOIANU

Două întâmplări de după rázboiu m'au fácut cu deosebire să má
gândesc la acest camarad al meu din vremuri grele, despre care, acei
cari l-au cunoscut păstrează sentimente foarte variate.

Mai întâi a trebuit să reflectez asupra vieţii acestui tânăr arde-
lean la moartea lui, întâmplată curând după realizarea unităţii noastre
naţionale, în Februarie 1920. Venind vestea morţii lui, prietenii m'au
rugat să scriu şi să plasez un articolaş în presa din Ardeal. Dar, din
năvala de amintiri care m'au copleșit n'am putut închega decât două
rânduri: că s'a stins din viaţă în casa părinţilor săi din comuna Ciufud,
Ariton Pescariu, fost ofiţer voluntar în armata română. Din o biografie,
pe cât de scurtă în timp — căci murise înainte de împlinirea vârstei de
treizeci de ani — pe atât de bogată în fapte, — atâta s'a putut spune în
atmosfera delirantă a visului împlinit. M'am restrâns să exprim esența
dintr'un rost de viaţă, fără să luminez toate cotiturile ei, mai ales
ştiind că unele din ele pot fi discutate încă în publicitate.

A doua întâmplare care mi-a retrimis gândurile la peripetiile ani
lor de războiu, a fost procesul unui prieten alui Ariton Pescariu, care
s'a dezbătut iarna trecută la Consiliul de rázboiu din Sibiu, când actul
de acuzare a coborit printre noi şi amintirea celui dispărut. Acuzatul
viu nu numai că a fost achitat de greaua învinuire ce i se adusese, dar
a fost felicitat pentru sentimentele sale de bun român, indiferent de a-
parenfele subt care uneori trebuiau ascunse. Numai deasupra celui
mort, despre care sentinţa nu face amintire, continuă să planeze acu
zarea aparentelor. Abia martorii procesului dacă s'au gândit să extindă
efectul aceleiaş sentințe şi asupra celui dispărut. De atunci şi până
astăzi port în suflet mustrarea că, dezlegat prin acea sentinţă publică
de obligatiunea tăcerii, n'am putut găsi prilejul să reabilitez in publi
citate şi memoria, lui Ariton Pescariu. Voi încerca acest lucru acum, în
cadrele Almanahului presei din Ardeal, la care, dacă trăia, desigur
că ar fi colaborat şi fostul meu camarad de arme.

*
Cotitura nelámuritá din viaţa lui Ariton Pescariu începe deodată

<u desfiinţarea Corpului de voluntari din Kiew — 7 Februarie 1918 —
şi cu înaintarea armatelor austro-germane în Ucraina. Precipitarea eve-

134

nimentelor pe frontul rusesc nu au dat rágaz comandamentului уо-
luntarilor să retragă pe toţi emisarii din cuprinsul Rusiei, astfel că,
aceştia au rămas din acel moment fără nicio îndrumare oficială. Din-
tre aceştia făcea parte şi Ariton Pescariu, care avea misiunea să vi-
ziteze pe prizonierii din gubernia Iaroslav recrutând voluntari.

După desființarea Corpului voluntarilor din Kiew, viguroasa miş-
care a prizonierilor români a încetat. In bezna ce o ridica înaintea
ochilor noştri înaintarea armatelor austro-ungare în Rusia şi generali-
zarea regimului bolşevic, un singur obiectiv se mai vedea clar: nece-
sitatea opririi prisonierilor români de a se înapoia acasă, pentru a nu
mări forţa combativă a puterilor centrale. Aşa au văzut situaţia, şi ceho-
slovacii şi jugo-slavii, cari nici după prăbuşirea Rusiei n'au încetat să
organizeze legiunile de voluntari.

Din acest fel de à vedea, au luat nastere cele douá inifiative а
românilor ardeleni aflați in Rusia: una de a înfinţa al doilea corp de-
voluntari, din Siberia si alta la Moscova, condusă de sublocotenentul
Ariton Pescariu. Si una şi alta, deşi pe cái diferite, tindeau spre acelaş
scop. Până a nu se fi angajat lupta dintre cehi şi bolşevici, cele două
iniţiative se ajutau reciproc. Dovada ne-o serveşte faptul, că cei dintâi
inifiatori ai Legiunii din Siberia au pornit acţiunea cu certificate sem-
nate de Ariton Pescariu şi chiar cu ajutoare bănești procurate de acesta.
Pe urma ocupării Ucrainei pe deoparte, de alta a luptelor angajate dea-
lungul munţilor Urali, legătura aceasta se pierde. Legiunea ardelenilor:
trece subt scutul misiunii militare franceze, iar Ariton Pescariu rămâ-
ne definitiv 1а Moscova. La această epocă din viaţa lui Ariton Pescariu
se referea şi actul de acuzare pomenit şi despre care mă simt îndemnat
să spun ceeace am văzut personal.

Cele dintâi legături cu Sovietele, Ariton Pescariu şi le-a creiat pe:
vremea regimului Kerenski. Cu ivirea bolşevismului, acestea au trecut
în bloc la acesta, astfel cá, în scopul amintit, Ariton Pescariu, un timp
oarecare a, continuat să lucreze şi subt un nou regim politic, dar cu
aceiaşi oameni. Colaborarea aceasta a luat sfârşit cu venirea lui Ra-
covschi la Moscova, însoţit de celebrul batalion aşa zis românesc dela
Odesa, cari îşi revendicau reprezentarea tuturor românilor din cuprinsul
Rusiei. In fața acestei situaţii şi după mai multe consfátuiri cu consulul
României la Moscova, s'a ajuns la concluzia, că nu se poate sta cu mâi-
nile încrucişate, mai ales că tovarăşul Racovschi pretindea tezaurul
României şi tipărise vre-o trei milioane de lei în scopurile sale. Această
împrejurare l-a determinat pe Ariton Pescariu să intre în organizaţia.
internațională comunistă. Ajutat de calitatea sa de membru marcant
al Comitetului internaţional, pe care 1-а dominat prin inteligenţa-i re-
marcabilă, misiunea lui Ariton Pescariu s'a manifestat în două direc-
Пиш: să contracareze acţiunea lui Racovschi şi să salveze tezauruF
României, un obiectiv pe care l-a şi atins.

135

Mai intài, Ariton Pescariu a pus тапа ре stocul de hàrtie desti-
nat pentru imprimarea de bancnote. Şapte numere din „Foaia Tiranu-
lui“, pe care а început s'o editeze dela 15 Februarie 1919 au apărut pe
hârtie de bancnote, fapt pentru care a fost aspru mustrat de tovarășul
Racovschi. Mai tipărind şi trei manifeste, se epuizează hârtia de banc-
note, zădărnicind astfel toate planurile lui Racovschi.

„Atacurile din „Gazeta Bucureştilor“ şi elogiile presei dela lagi,
aduse pe chestiunea hârtiei de bancnote, dau prilej lui Racovschi pen-
tru a-l demasca. Ariton Pescariu este arestat şi tradus în fața tribuna-
lului revoluţionar, de unde însă reuşeşte să scape prin intervenţia lui
Bela Kun. Din acest moment, Ariton Pescariu a trebuit să fie mai pre-
caut şi ceeace mai putea face în chestiunea tezaurului a fost să trans-
mită cheile reprezentanţilor ţărilor streine. In adevăr, bolşevicii nu s'au
putut atinge de tezaur până când n'au forţat uşile depozitului.

In călătoriile mele dela Iaşi la Moscova, în două rânduri am avut
ocazie să stau de vorbă cu Ariton Pescariu pe chestiunea acţiunii sale.
Totdeatátea ori mi-a cerut să-i spun dacă strică sau foloseşte neamu-
lui prin aceasta; iar la despărţire mi-a cerut ca, întorcându-mă la Iaşi
să plasez în ziarele de acolo ceva injurios la adresa lui, căci aceasta
i-ar înlesni sarcina la care s'a angajat. Nu-mi mai aduc aminte acum
dacă i-am promis sau nu acest lucru; atâta ştiu că n'am făcut-o. Nu
m'a lăsat conştiinţa să condamn, nici la dorinţă, o acţiune care nu
pornea din intenfiuni vinovate.

Venit, după prăbuşirea Austro-Ungariei, acasă, Ariton Pescariu а
fost arestat pentru înaltă trădare. Având în vedere sănătatea-i zdrun-
cinată a fost însă eliberat. Din când în când venea pela Curtea Mar-
раја din Sibiu, cu care ocazie l-am întâlnit si eu. Rătăcea singur, oco-
lit de toată lumea pe străzile oraşului. I-am oferit pentru o noapte adá-
post şi cu multă durere în suflet trebuia să ascult plângerile unui om
profund nedreptăţit. Mi s'a părut că, dacă nimeni nu-i putea oferi un
leac pe rana-i trupeascá, sincera mea înţelegere i-a uşurat simţitor efec-
tul aceleia. sufleteşti. Curând după aceea a murit...

Reamintindu-mi viaţa acestui tâner, dotat cu frumoase calitaţi, mă
simt îndemnat să propun măcar reabilitarea. memoriei lui, dacă n'a pu-
tut avea norocul să fie judecat în trup şi oase, alături de aceia cari ] au
întovărăşit în zbuciumul lui din cel mai trist epizod al istoriei noastre
contimporane. Nu se poate ca judecata pentru cei morţi să fie mai se-
verá decât pentru cei vii. Nu ar [i nici drept, nici creştinesc, si nici
románesc...

Cântecele codrului Chevaliéres

— File de carnet —

de
CORNELIU 1. CODARCEA

(1917, frontul franco-german). Frontul nostru taie de-a curmezisul
secularul codru des Chevaliéres. Pretutindeni, copaci retezaţi de gloanţe
si de mult párásiti de paserile şi fluturii Domnului.

Plouá ...

Transeele sunt pline de apă. Suerá vânt aspru si rece şi copacii
seculari ai codrului Chevaliéres sgribulesc în mantia lor de ceaţă
deasă.

Când liniştea de mormânt a codrului ne apasă prea mult sufletul
tocit de patru ani de pribegie, ne ridicăm capetele de-asupra inaltilor
pereţi de temniţă ai tranşcelor, fără frică de moarte. Francezii fac la
fel. Văd şi ei, că tranşeele nemţeşti și-au schimbat oaspeţii. Că suntem
veniţi de departe, că suntem buni şi trişti.

Mai mult chiar, isi ridică şi ei capetele din tranșee, uitându-se
miraţi la noi, fără gând de omor. Suntem aproape şi totuşi, atât de
departe, fiecare parcă pe alt continent. Africanii urcați în copaci,
ne privesc si ei, făcând gesturi bizare si neînjelese.

Plutonierul vrea să ochiască cu arma, dar îl opresc: există oare
vre-o ură între Ardeal şi Africa?

Azi dimineaţă s'a dat ordin pentru reluarea ostilităţilor. Halucina-
{Ше noastre au fost tulburate cu brutalitate. Hora srapnelelor a alun-
gat liniştea Nirvanei noastre.

Tácánitul mitralierelor, vaetele celor răniţi m'au trezil din nou
la realitate.

137

Араг francezii in maníalele lor frumoase si albastre ca cerul din
Gascogne, cu pustile fantastic de lungi — impunătoare prájine — tre
când calmi si cu luleaua in gură sármele ghimpate.

Un ofiţer evreu ungur o tuleste, iar 2 ofiţeri români cari vreau
să'şi facă ,datoria", probabil pentru a obţine decoraţii, şi-au pierdut
vieafa înzădar, căzând pradă furiei sângeroase a aíricanilor.

Bieţi copii de iobagi!

Retragere „strategică“. Francezii se opresc pe vâriurile transeelor
noastre. Proiectati pe cerul cu apus de soare par nişte uriaşi Arhan
gheli

In ochi le strălucea mulţumirea, cá au împins înante cu câţivu
paşi frontiera Franţei.

Unii au dispărut, câţiva au murit, alţii au fost transportaţi la am
bulantá. Iar ceilalţi, am rămas. Deci, nimic important.

Moartea nu mai înspăimântă. Blazarea si sfárgirea noastră a tu
turora este mai puternică decât [rica de moarte.

Noapte. Văsduhul e liniştit. După câteva ore de frământare, aceeas
linişte măreaţă a desnădejdii a devenit stăpână peste orfana pădure des
Chevaliéres.

Departe, pe dealuri, se desfăşoară feeric, jocul de lumini al masi
nelor iadului.

EPIGRAMÁ

UNUI MAGISTRAT

Nu cred să fie "n Univers
Ca tine un alt magistrat,
Care să fie-atát de şters

Și totuşi atât de... pătat.

N. D. SCIFRABILU

Amintiri despre Casian
R. Munteanu

de
ONISIFOR GHIBU

profesor universitar

L-am văzut pentru întâia oară la Bucureşti, in toamna anului 1915,
Іа o întrunire а refugiaților ardeleni, care se ţinea în localul Ligei Cul-
turale din Calea Victoriei. Un tinerel de vro 21—22 de ani, de o mo-
destie şi de o cuviinţă puţin obişnuită. Din fata lui feciorelnică, гійеа
sănătatea morală a satelor noastre şi idealismul tineretului ardelean
luptător pentru cauza naţională.

Sa apropiat de mine, și cerându-mi scuze, mi s'a prezentat, spu-
nându-mi că este absolvent al liceului din Lugoj, că a făcut un timp
oarecare gazetărie la „Românul“ din Arad, că a fost timp de 11 luni
în războiu ca soldat austro-ungar şi că la un moment dat, s'a văzut
îndemnat să dezerteze din armata lui Franz Iosef şi să vie la Bucureşti
pentru a intra în armata română, care avea să desrobească Ardealul şi
mai ales Bănatul lui.

Tânărul Cassian R. Munteanu mă ruga să-l primim si pe el în
cercul ardélenilor, cari scoteam revista politică si culturală Tribuna.

Primirea, se făcu imediat, şi tânărul Cassian — cum începuserăm
să-i zicem toţi cei din jurul revistei — începu sí publice mai întâi un
emotionant „Carnet al pribegiei“, apoi fel de fel de articole si amintiri,
cari trădau un suflet frumos şi un real talent de publicist.

In vara anului 1916, când s'a început războiul nostru, Cassian fu
dintre cei dintâi ardeleni care a îmbrăcat haina de voluntar român,
plecând, plin de entusiasm şi de încredere, spre — Bănat.

A venit, în curând, retragerea, în Moldova. Eu mă găseam, cu fa-
milia mea, la о soră, în Podul Поаеі, lângă Iași. Cuibul acela
jidovese devenise în anii 1916/17 un important centru militar. Două

139

comandamente, unul românesc si unul rusesc, îşi aveau aci sediul. Pe
lângă cel românesc se găseau mai mulţi ofiţeri ardeleni, în calitate de
interpreţi. Printre ei era, alături de dd. Dr. S. Bornemisa, Ghiţă Stoica,
Cosma, Dr. Văleanu, Mărculescu, şi tânărul Cassian Munteanu.

Câte seri neuitate am petrecut cu aceşti pribegi în odăița din
саза, surorei mele, tăinuind la gura sobei — căci petrol pentru lampă
se găsea foarte cu anevoie — şi vorbind despre Ardealul nostru,
deasupra căruia se întunecase atât de grozav cerul...

Cassian era trist şi pesimist: „Тага“, în care îşi pusese el toată
speranţa, fusese înfrântă... Adeseori îmi vorbea că ar vrea să treacă
cumva pe vre-un front de-al Aliaților, să lupte acolo şi să moară, pen-
tru a nu mai apuca grozava zi de mâine, în care Ardealul va fi încătu-
sat pe vecie....

Zdrobit sufleteste de suferinţele morale pe cari a trebuit să le în-
dur în cursul iernei 1916/17 în Moldova, la începutul lui Martie 1917,
am plecat cu toţi ai mei în Basarabia, lăsându-mi rudeniile si prietenii
la Podul Iloaei.

Izbucnise tocmai în zilele acelea Revoluţia rusească la Petro-
grad şi ea dădea acum tot felul de posibilităţi de luptă si de activitate.
Eram fericit că, după mortificarea sufletească din Moldova, mi se
dădea acum prilejul să pot lucra ceva pentru neamul meu cel puţin
în Basarabia, dacă altundeva nu mai era cu putință. Astfel, m'am
aruncat cu tot sufletul în mişcarea naţională a Basarabiei luptând,
alături de localnici, pentru emanciparea acesteia de supt Ruşi. Printre
altele, la 1 Oct. 1917, am început să scot la Chişinău o gazetă săptămâ-
nală supt numele Ardealul, pe care, la 24 Ianuarie 1918, zece zile
după intrarea armatei române în capitala Basarabiei, am transformat-o
în ziar cotidian supt numele de „România Nouă“, având ca subtitlu:
„organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor Românilor“ si
fiind pus sub conducerea unui comitet activ constătător din Români din
toate provinciile (inclusiv Macedonia şi Serbia.)

Desi legăturile între Basarabia şi Moldova fuseseră, până în Ia-
nuarie 1918, foarte anevoioase, Cassian află la timp despre cele ce se
petreceau peste Prut şi în sufletul lui se aprinse dorul nepotolit să
treacă si el la Chişinău, unde lăsând la o parte sabia şi риѕса, cu cari
nu mai avea, ce face, să-şi mobilizeze, alături de ceilalți pribegi ardeleni,
condeiul pentru luminarea Basarabenilor si mai ales pentru apărarea
şi liberarea neamului. Pela începutul lui Noembrie, îmi arăta printr'o
carte poştală, via lui dorinţă de a-şi schimba mediul, si de a scrie sia
agita din nou, „са odinioară“, cu atât mai vârtos că, fiind pe îront cu
postul de comandă, s'a îmbolnăvit greu de o infecţie intestinală, care l-a
slăbit mult. Dorinţa de а se vedea si el la Chişinău, în továrásia Ardu-
lenilor, cari mai puteau lupta pentru cauza naţională cel puţin cu соп-
deiul creştea, cu atât mai mult, cu cât înţelegea, ceeace toată lumea re-
cunoaşte acum, că tot mocanii au fost în stare să reînvie vremile apos-

140

tolatului cultural şi national de odinioară, apostolat care-l ademenea si
pe el De aceea, îmi seria la câteva săptămâni, următoarele cuvinte
pe urma cărora m'am simţit obligat a face toţi paşii necesari pentru
aducerea lui în Basarabia: .„Odinioară m'ati chemat și am venit în
cercul D-voastră, la Bucureşti, şi am contribuit şi eu la o mişcare,
modest, cu ceeace am ştiut si am putut. Acum, aceia aţi plecat cu toţii
pentru о luptă frumoasă şi am rămas singur eu aici, cel mai tânăr.
care aveam nevoie încă de îndrumarea D-voastră, nefiind aşa de cu-
noscut, că să-mi pot croi singur drumul peste obligaţiile militare,
încotro cred că as fi de folos si unde vreau si eu. Astfel am rămas
uitat, la un biurou, să má támpesc, îngrădit cu ore fixe, degeaba să
iau leafă, căci odată cu armistițiul, nu mai am nici un rost... Огей
tare însă, că D-voastră, care mă cunoaşteţi bine, nu m'afi părăsit.“

După această scrisoare am intervenit din nou pentru demobilizarea
lui la Marele Cartier, la ordinul căruia Corpul 6 de armată, sub. No.
5557 din 8 Martie 1918, mi-a comunicat că l-a demobilizat pe Cassian,
„în scopul de a colabora la ziarul „România Nouă“.

Peste câteva zile el se înfăţișă la Chişinău. Dar, ce durere încer-
cai, văzându-l! Slab, îngândurat, trist. — la întrebarea mea îmi răspunse
că e bolnav. Fusese îngropat, pare-mi-se de o schijă în pământ, pe front,
$i s'a ales pe urma acestei întâmplări cu o greutate pe piept si greutatea
aceasta l-a îmbătrânit si l-a întristat peste măsură.

L-am adăpostit la redacţie şi i-am dat tot concursul pe care il
puteam da în acele vremuri, înconjurându-l cu toată dragostea mea.
Se aclimatizase repede cu atmosfera de gazetărie, care-i cerea tot su-
fletul şi tot timpul. Seria cu plăcere şi simţea o oarecare jenă că nu-i
încredinţez deodată o sferă de activitate egală cu a celor cari de luni
de zile lucraseră pe terenul publicisticei basarabene, ale cărei probleme
le cunoşteau îndeajuns. Alături de cronica zilnică a evenimentelor
politice din România, Cassian a seris, xi interesante note de călătorie
prin Basarabia), apoi articole de fond. schiţe, amintiri $i chiar si un
număr de poezii patriotice, cari dovedesc incontestabil talent.

Torturat de boala lui, саге era mult mai serioasă, deeum o cere-
deam eu, într'o bună zi s'a supărat 51 a plecat dela „România Nouă“,
fără niciun motiv în adevăr întemeiat. Câtăva vreme a rămas în Chişi-
nău, apoi a plecat la Thighina, unde la 7 Octombrie, 1918, a înfiinţat
prima gazetă românească, sub numele „Nistrul“, tipărind-o, în lipsa
caracterelor latine, cu litere ruseşti. După câteva numere, în Decem-
brie, după adunarea dela Alba-Iulia, Cassian, părăsi malul Nistrului si
se întoarse în Bănatul lui scump, devenit acum măr de ceartă între
România şi aliaţii ei, şi se aruncă cu tot focul sufletului lui în lupta
pentru dobândirea, integrală a provinciei lui de naştere. Scoate acum.
la Timişoara, gazeta „Banatul“ si i se dedică cu trup si cu suflet. Adecă

1) Mai târziu, la 1921, sau tipărit şi în broşură, la Timişoara.

141

la dreptul vorbind, mai mult cu sufletul, căci trupul îi devenise din се
în ce mai mult o ruină.

Lupta ínversunatá si fără odihnă îl duse în curând la sanatorul
de tuberculosi din Bucureşti, unde l-am văzut în vara anului 1919.
L-am sfătuit să părăsească Bucureștii, a cărui climă n'o putea suferi,
si să se ducă la sanatoriul din Geoagiu, unde, luasem asupra mea
să-i exoperez un loc, făcându-i în acelaș timp rost si de un ajutor bínesc
dela Fundaţia ziariştilor ardeleni. L-am convins că aceasta e în inte-
resul lui si, după puţină vreme, în adevăr, el a si părăsit Bucureştii
şi a plecat acasă, pentruca deacolo să se ducă şi să se aşeze la Geoa-
giu. Din acest timp păstrez dela el două scrisori în cari îmi vorbea
despre boala lui, tot mai gravă, şi-mi mulțumea pentru grija ce i-am
purtat de a-i asigura un loc în sanatoriu si un ajutor bănesc dela
Fundatiunea ziariştilor.

Absorbit cu totul de opera de organizare a învățământului romá-
nese din Ardealul desrobit, în serviciul căruia eram, bietul Cassian,
despre care aflasem cătră toamnă că sa îndreptat binigor, mi-a scăpat
cu totul dinaintea ochilor. In primăvara următoare știu că s'a ales de-
putat în Cameră si că a plecat apoi în Italia să-şi caute de sănătate.
La câteva luni după aceia m'am dus şi eu în Italia, unde de pe la prie-
teni de-ai mei am aflat că neastâmpăratul bănăţean nu s'a îngrijit cum
trebuia, că, dornic de a gusta toate frumuseţile nesfârşite ale celei mai
frumoase ţări din lume, s'a supus la călătorii si la osteneli, pe cari
trupul său slăbit nu le mai putea birui.

După câteva luni petrecute sub cerul senin al Italiei, care nu ia
mai putut; fi de niciun folos, întors acasă, Cassian a închis pentru vecie
ochii, fericit, pe deoparte, că a văzut realizată România mare, dar în-
durerat, pe de alta, că lasă în urma sa Bănatul sfásiat în două.

In Cassian R. Munteanu, presa românească, pe care a servit-o cu
devotament, la Arad, la Bucureşti, la Chişinău, la Tighina si la Timi-
ѕоага, à pierdut ре unul din cei mai destoinici mánuitori ai condeiu-
lui şi, prin el, indrumátori ai opiniei publice.

Cei cari l-au cunoscut si l-au iubit, îi vor păstra pentru totdeauna
o duioasă amintire, iar istoria presei naţionale din epoca formării Ro-
mâniei Mari va trebui să-i înregistreze cu pietate şi recunoştinţă nu-
mele, са pe al unui luptător dintre cei mai inteligenţi, convinşi si
devotați.

Pe mormântul lui, încă proaspăt, dar, vai, atât de mult uitat, ca
tovarás de luptă, depun cu pietate aceste rânduri, drept cunună.

Cluj 28 Oct. 1925

Presa ca tribuná
biopoliticá

de
dr. AUREL VOINA

Suntem martorii unei veritabile resurecţiuni a vieţii sociale. Un suflu nou
animează preocupările oamenilor de stat de pretutindeni. In toate ţările civili-
zate opera, legislativă tinde să netezească asperităţile dăunătoare progresului
integral din diferitele domenii de activitate, dar simptomul cel mai îmbucură-
tor este názuinta unanimă, de a reabilita un element vital de o covârşitoare
importanţă pentru progresul unei ţări şi viitorul unei naţiuni: capitalul uman,
Suntem obişnuiţi са sub termenul de „capital“ să cuprindem o noţiune, ce se
referă la politica, economică şi financiară, fără. se căutăm să ne dăm seama,
că productivitatea si in mod implicit pulsaţiunile vieţii financiare sunt în
funcţie necondiționată de vitalitatea capitalului omenesc, pe care se reazimă
toate resorturile vieţii de stat. Bunurile naturale ale unei ţări nu prezintă
nici o importanţă, dacă nu sunt valorificate prin intrarea în scenă a forţelor
omeneşti. E adevărat, că industria modernă face uz de mijloace tehnice per-
fectionate pentru a intensifica, şi a accelera producţia, dar tot aşa de adevărat
е, că în concurenţa dintre naţiuni maşinile nu pot juca un rol prim atâta timp,
cât lipsesc braţele celei mai perfecte mașini, structura biologică superioară şi
incomparabilă a omului.

Lucrul în sine e lipsit de valoare. Omul dá valoarea lucrurilor. Un palat
pe un teritoriu nelocuit n'are prea multă valoare şi preţul lui creşte drept
proporţional cu densilatea locuitorilor în mijlocul cărora e plasat acest palat.
Economistii străini au calculat în cifre şi procente valoarea capitalului uman
şi au exprimat sub formă de ecvatie raportul dintre producţia generală si va-
Joarea capitalului de care vorbim.

Popoarele cari stau în fruntea civilizaţiunii moderne, cum e Franţa, sunt
preocupale în cel mai înalt grad de problema populaţiei şi fac eforturi supra-
omeneşti, pentru a-și asigura sporul elementelor vitale naţionale. Inferiorita-
tea numerică creiază o stare de îngrijorare foarte legitimă pentru viitor, mai
ales în vecinătatea unor popoare concurente şi fertile.

143

Dacă пе intrebám ce sa făcut până în secolul de fata pentru capitaliza
rea si augmentarea in bune condiţii cantitative si calitative a acestor valori
primordiale biologice reprezentate prin capitalul uman — temelia fundamen-
tală a progresului, repet — suntem nevoiţi să dám un răspuns, care nu ne
mulţumeşte. Si dacă răsfoim filele legislaţiei oricarui stat civilizat, vom
constata cá — cu puţine excepţiuni — solicitudinea legislativă priveşte orice
ramură de activitate, fără a ţine cont de factorul biologic. Legea protejeaza
pe individ ca unitate independentă, dar fără a ţine seamă, că individul face
parte dintr'o colectivitate de oameni, cari alcătuesc un întreg inseparabil şi
indivizibil, un organism vast, care îşi are biologia şi patologia sa socialu,
rezultată din condiţiile de trai şi ghidată de un ansamblu de nenumara(
factori de ordin intelectual, moral, social şi economic.

Omul deci nu poate fi protejat de lege numai ca individ izolat, fara a
fine seamă de relatiunile sociale în cari trăieşte şi fară a avea înaintea ochi:
lor mediul din care face parte. In preocupările noi ale doctrinelor medicale,
medico-sociale si mai ales ale biopoliticei, ridicarea nivelului sánátatii publice
nu se mai poate sprijini numai pe acţiunea limitată a medicinii curative,
care acţionează izolat şi își împarte beneficiile indivizilor ca elemente inde-
pendente unele de altele. Medicina curativă actuala aplica remediul după sta
bilirea unui diagnostic individual iar acţiunea sa terapeutica se mărginește la
unitatea potologică interesată. Să luăm un exemplu: O fata tânara se prezinta
Ја consultaţiile unui dispensar sau ale unei clinici sau chiar în cabinetul
particular al medicului. Medicul examinează, stabileşte diagnosticul; e vorba
de o stare de anemie cu debilitate generală. Se indica tratamentul: arsenic,
fier, alimentaţie, aer si ce mai crede doctorul de cuviință. Aşa lucrează me
dicina curativă de azi. Se mărgineşte la atât. Medicina curativă a viitorului
— care în unele state începe deja a fi medicina socială a prezentului — nu se
mulţumeşte să redacteze o reţetă dupăce stabileşte un diagnostic individual.
ci caută să fixeze un diagnostic social al boalei, facând o anchetă la locuinţa
bolnavei, pentru a depista cauzele sociale, familiare ale debilitarii, care pre
găteşte terenul unei apropiate tuberculizări. Ancheta va stabili că tânara fata
locueşte într'o cameră neigienică, fără soare, prost aerisilá; si se vor mai
depista şi alte cauze ale morbiditátii. Remediul în cazul acesta se va adresa
tuturor factorilor morbizi.

Aşa va acţiona medicina viitorului.

Medicină curativá şi igiena preventivă au în vedere numai capitalul
uman prezent, fără sa ţină seamă, că scopul final al existenţii noastre nu
este egoist şi nu se rezumă la asigurarea fericirii momentane; colectivitatea
societăţii de azi trebuie privită ca un laborator în care se pregatesc genera-
{Ше viitoare. Aceste generaţii suntem datori să le elaboram în condiţii biolo
gice cât mai perfecte, pentruca descendența să întrunească maximum de cali
tăţi, transmisibile mai departe altor şi altor generații. Actul concepfiunii tre
buie să fie prezidat de o conştiinţă clară: sunt unii factori, cari deterioreazu
produsul fecondaţiunii şi măreşte mortinatalitatea sau potenfeazá debilitaiea
congenitală, ceeace face iluzorie fecunditatea caracteristică a poporului nostru
Factorii aceştia disgenici sunt: sifilisul, tuberculoza, alcoolismul, surmenajul
fizic al mamei gravide si intoxicaliile profesionale.

Aci intră în arenă eugenia, doctrină care își revarsa solicitudinea asupra
generaţiilor de mâine, înainte ca acestea să-şi fi făcut apariţia pe lume Euge-

144

nia este realizabila printr'o veghe conştientă în sânul fiecărei familii şi are
un efect calitativ. Dar viitorul neamului nu este asigurat numai prin eugenia
calitativă, dacă la perpetuarea noastră şi la valorificarea capitalului uman nu
intervine şi igiena na[innii, preconizată de d. profesor Dr. L Moldovan dela
Facultatea de medicină din Cluj. Prin realizarea principiilor profesate de igiena
naţiunii nu beneficiază numai calitatea ci şi cantitatea generaţiilor viitoare.

Rândurile propovăduitorilor igienii naţiunii se îngroaşe din zi în zi, Vii-
torii medici ieşiţi depe bancile facultăţii de medicină din Cluj când vor ajunge
in vâltoarea vieţii sociale îşi vor da seama, că învaţăturile câştigate in ma-
terie de eugenie si igiena naţiunii sunt pietrele fundamentale dela temelia
asezamántului social al țarii, alcătuite în toate resorturile vieţii sale pe bazele
programului biopolilic. Credinţa biopolitică isvorăşte din dorinţa de a se asi-
para patriei un capital nman în condiţii optime în prezent şi viitor.

Lupta pentru realizarea acestui program a început. ,Asociatiunea" dela
Sibiiu prin secţia sa medicală şi biopolitică va concentra în jurul său ener-
giile medicilor români de pretutindeni, pentru a contribui la înfăptuirea acestui
ideal,

Dar cruciada aceasta unanimă nu poate avea destui sorţi de isbânda fără
concursul călduros al acelei formidabile puteri, care e considerată ca a patra
în stat şi care e presa. In slujba unei idei sau a unui program politic, presa
trebuie să rămână intotdeauna tribuna cea mai generoasă a oricărei idei uma-
nitare. Daca presa politică supune opiniei publice idei, cari comentate si des-
batute pot fi apoi întroduse în legile binelui general, cu atât mai mult presa,
fără considerare la cnloarea politică, își va îndeplini cea mai elementară da-
torie si îşi va creia cel mai imaculat titlu de glorie luptând cu vigoare pentru
înfăptuirea programului biopolitic, ieşit din nevoile de viaţă ale poporului
subminat de atâtea boale sociale, cari-i tulbură evoluţia și-i compromit vita-
litatea.

EPIGRAMĂ
UNUI DEPUTAT

Că tu eşti tare popular,
Admitem toți, e-adevărat,
De notorietate-i doar,

Că si morţii te-au votat!

Procesul meu

de
GHEORGHE STOICA

Au trecut optsprezece ani in luna lui Noemvrie de cànd am primit
intro dimineaţă vizita unui om al poliţiei din Budapesta. Locuiam
atunci în Capitala Ungariei şi omul venise la mine într'o misiune ofi-
cioasă, cam neplăcută, ce-i drept, pentru un om neobicinuit cu astfel
de oaspeţi. Polițistul s'a interesat de nume si mi-a înmânal o citatie
dela. judecătorul de instrucţie pentru o dată destul de scurtă.

Erau doar vre-o două săptămâni până la termen, am iscălit dova-
da şi omul şi-a văzut de treabă.

Pe urmă m'am pus a descifra conținutul hârtiei.

Am înţeles în grabă, cá eram chemat la parchet întrun delict de
presă. M'am dus repede la redacţie, pentru a receti textul articolului
incriminat.

Pe atunci apărea la Budapesta ziarul „Lupta“ organul Partidului
Naţional, în care se ducea o violentă campanie împotriva legilor de
maghiarizare ale lui Apponyi. „Lupta“ apăruse pela începutul anului
1907 şi în redacţia ei ве găsiau la început răposatul profesor şi în
urmă, secretar la legaţiunea română din Pesta, Augustin Paul, Onisifor
Ghibu, astăzi profesor universitar, Dr. Sebastian Stanca, actualmente
asesor la consistorul din Cluj, Lucian Bolcaş, azi funcţionar 1а o so-
cietate de asigurare, Iosif Schiopul dela biroul presei de pe lângă So-
cietatea Națiunilor, Dr. Bucşan, advocat în Bucureşti şi răposatul V.
E. Moldovan (Drumaru). Eu m'am dus ceva mai lârziu, prin Martie,
fiind" chemat dela „Tribuna“ din Arad. La vr'un an a dat pe acolo şi

146

Aurel Ciato. Uitasem sa amintesc pe vecinicul student bănăţean lorga,
de à cárui existen(á nu mai stiu nimic. Acest incorigibil boem, cu pa-
tul in baia Societăţii „Petru Maior" in care isi aşternea maldáre întregi
de gazete si avea patima, de a purta cu sine totdeauna cáte-o respec-
tabilá crozná de astfel de purtátoare de vesti, lácea corecturile si adu-
na de prin ziarele unguresti si nemtesti ştirile mai importante. De mul-
teori corecta şi textul după aprecierile proprii, lără să-şi dea seama, cá
schimba uneori cu totul senzul, pe care autorul voia să-l dea frazei.

Un foarte harnic şi apreciat colaborator a fost într'o vreme şi Pă-
rintele Vasile Lucaciu, pe atunci deputat în Саза Ţării. „Lupta“ por-
nise activitatea sa cu un avânt considerabil atât ca energie, cât şi ca
proporţie de tipar. Primul număr, dacă nu mă insel'a apărut în 64
de pagini. Celelalte în 32. In aceasta dimensiune s'a susţinut câtva
timp. Pe urmă sa redus treptat cu sleirea fondurilor la 24 la 12 şi la
opt. In aceasta din urmă formă sa menţinut mai multă vreme, afară
de durata acţiunei noastre parlamentare, când se urca iarăşi la 12 pa-
gini. In acest timp redacţia avea un sprijin real in concursul studenţimei
universitare, care traducea vorbirile oratorilor noştri pe la mesele din
Cafeneaua „Magyar Világ“ din piaţa Baross. La început redacţia „Lup-
tei" era bine instalată într'un local incápátor din István ut. Mai târziu
ne-am mutat în aceleaşi condiţii în strada Rottenbiller. Fiecare redac-
tor isi avea cabinetul sáu de lucru. Tiparul însă înghiţia multe chel
tuieli şi editorul, răposatul tipograf Birăuţ începuse, să ne facă difi-
cultáti.

Administraţia nu putea face față conturilor tipografiei, din cauza
proverbialei indolenie a abonaților şi a micilor nerânduieli in manipu-
larea banului destul de frecvente din nenorocire, mai ales în intreprin-
derile româneşti. Unul dintre încasatori, doctorul în drepturi . . . . dis-
păruse chiar peste Ocean cu o destul de bună sumuşoară.

Cum zic, în ziua cu pricina m'am prezentat în grabă, la redacţie,
pentru a rásfoi colecţia şi a cerceta fondul articolului. In primul rând
am dat cu ochii de redactorul nostru responsabil, paginatorul Vasile
Macrea, astăzi conducător al tipografiei locale „Ardealul“. Dânsul avea
răspunderea permanentă a ziarului.

Chestionându-l îmi spune, cá în lipsa mea — fusem la o deprin-
dere de arme la Sibiiu — i-s'a făcut perchizitie la redacţie si i-s'a
sustras din depozit manuscrisul articolului încriminat.

Eram deci definitiv în mâna parchetului. Mă uit în colecţie peste
articol. Apăsasem greu condeiul.

Făcusem un aspru rechizitoriu legilor de maghiarizare şi atacasem
pe deputatul guvernamental Burdea Szilárd, român din Banat, pen-
iru cá se apucase, să zidească cu banii Comunităţii de avere, un inter-
nat unguresc pentru copii grănicerilor români. O adevărată pepinieră
de maghiarizare a pruncilor cu banii părinţilor. Am şi văzut un convoi

147

de aceşti mici ieniceri ungurili la Caransebeş, cu opincute si camásute
cusute cu flori si cu chipul lui Franz Iosif. O adevărată comedie.

După-ce am examinat deci textul articolului, în cinci minute am
şi văzut clară situaţia. Voi îi desigur judecat şi încă cu multă aspri
me.

Pe vremea aceea procesele de presă curgeau de-avalma. Indeosebi
presa naționalităților, afară de cea săsască, şi aceea a socialiștilor era
încolţită fără cruţare. „Lupta“ şi-a avut şi ea partea leului. Redac-
torul nostru responsabil încasase în câteva procese, între cari în trei
pentru articolele mele, doi ani şi jumătate, aşa că i-se cam aprin
sese tălpile şi se pregátia să-și facă bagajele, pentru a trece munţii.
După cât ştiu a plecat chiar înainte de judecata mea.

La sorocul indicat m'am prezentat în cabinetul judecătorului de
instrucţie. Foarte afabil, acesta îmi întinde tabacherea cu ţigările si
mă pofteste, să iau loc pe un fotoliu adânc de piele. Nu-mi ardea nici
de fumat, nici de şezul. Cu toate acestea am urmat învitării si am
aprins o tigare. Şedinţa a fost de scurtă durată.

Mi-a arătat manuscrisul, pe care ат recunoscut ca al meu si am
dat o declaraţie în acest senz. Cred, că dacă legea nu sar fi opus la
arestarea preventivă în afaceri penale de presă, m'ar fi deţinut in mo
mentul acela, căci cu toată curtoazia, ce mi-o arăta, nu putea ascunde
fulgerile, ce-i scăpau din ochi. Si astfel după o jumătate de oră m'am
văzut iar în stradă. Imediat m'am pus în căutarea unui advocat. In
Pesta se pripăşiseră pe vremea aceea mulţi advocati români. Unii de
dragul oraşului cu adevărat european, alţii pentru a-şi validita fortele
în pocesele mari dela Casaţie. Intre aceştia din urmă era si Dr. lon
Erdélyi, fostul ministru plenipotenţiar al ţării în Capitala Ungariei pc
vremea Consiliului Dirigent. Am tinut-o aţă spre locuinţa dânsului din
Jozsef kórut. L'am aflat acasă. Fuma un trabuc aromatic.

„Știu totul“ — mă întâmpină dânsul, cu un zâmbet ре buze, si mi
strânse cu vigoare mâna. Apoi continuă, privindu-mă în ochi cu emo
ție: „Ori o ştergi peste graniţă, ori te pregăteşte de puşcărie. Viena с
numai aci şi nu-ţi trebue paşaport. Sunt șanse nouăzecişi nouă la suta,
că ăştia vor să-ţi dea o pedeapsă exemplară şi să te şi deţină imediat.
Când prind adevăratul autor sunt rebeli. Faţă cu „Strohmanul“ au o
justificată indulgență. Bietul om sufere pentru alţii.

Táceam şi ascultam prologul unei tragedii, care trebuia în curând
să urmeze. Si eroul acestei tragedii eram eu. In cinci minute am luat
hotărârea. Nu plec, ori ce sar întâmpla. Ar fi prea mare lasitatea. Si
am rămas.

Procesul a fost fixat pe ziua de 8 Februarie 1908, în fața Curţii cu
jurati de pe lângă tribunalul din Marko utca, unde era si temnifa cen-
trală. Mă pregătisem sufleteste pentru orice eventualitate. Si e bine,
ca omul în momente grele să se aştepte mai mult la rău, decât la bine.

148

Un filosof spunea chiar, cá în fiecare moment omul să fie pregătit
pentru moarte.

Inainte de ceasurile nouă începuseră a veni juraţii şi a se prc-
umbla prin sală, căutându-şi cu ochii victima. Pe unul lam auzit chiar
făcând o prealabilă apreciere a persoanei mele: „Ügyes gyerek“, se
adresă el unui coleg, „kâr hogy be kell dugni“. Tribunele încă sau um-
plut de public. In deosebi de români şi de socialişti.

Eu steteam de vorbă cu apărătorul meu, fratele Erdélyi cu care
ținusem acolo în sală un mic conventicol.

— Prin urmare nu retractezi nimic? îmi adresă el o ultimă în
trebare.

„Nu!“ răspunsei eu cu hotărire.

— Atunci vom face politică.

„Desigur! ăsta e rostul nostru aci“.

Deodată îşi face apariţia Curtea.

Preşedintele era un magnat ardelean, de un şovinism feroce. Ёо-
toliul ministerului public era ocupat de primprocurorul Balâzs Elemér,
un român renegat, care nu visa pe vremea aceea, că va ajunge vreo-
dată consilier de Casaţie în România Mare.

Se ceteşte lista de prezenţă a juraţilor si se procedează la forma-
rea juriului. N'am recuzat pe nimeni. Era dealtcum orice atenuare a
împrejurărilor de prisos. Procesul a durat până pe la orele patru după
amiazi, într'o atmosferă clocotitoare, în care ura de rasă se incáera
reciproc. Faptul, cá refuzam, să vorbesc ungureşte a îndârjit juriul şi
mai mult, împotriva mea. Par'că acum văd, cum mă privea de mănios
unul cam roşcat, la păr şi la mustață, provocându-mă ostentativ în
diferite rânduri, să vorbesc ungureşte.

— Aveţi tălmaciu jurat, (era un advocat român aşezat astăzi la
Braşov) care vă explică toate cuvintele mele — ráspundeam eu liniştit.
Eu am venit aci, să-mi apăr drepturile, între cari şi pe acela, de a
vorbi în limba mea înaintea instanţelor judecătoreşti. Nu înţeleg deci,
să nesocotesc legile ţării, făcând aci anumite concesii, cari ar putea
blesa demnitatea neamului meu.

Rumoare la juriu, aprobări din ochi si din cap la tribună.

Rechizitoriul destul de calm şi aş putea chiar spune, original, al
procurorului mi-a lămurit şi mai mult situaţia în care mă găsiam.
„Domnilor“ — a spus în esenţă răposatul Balázs Elemér, — „niciodată
atribuţiunea, mea n'a fost mai uşoară, са în acest proces. N'aveti decât
să сец articolul, el însuşi un adevărat rechizitoriu“. Şi l'a cetit rás-
picat, o dată, de două ori, apăsând şi silabizând părţile grave, în mur-
murul de enervare al juraţilor.

In pauza ce a urmat, am observat dispariţia din antecamerá a pal-
tonului şi a pălăriei, precum si prezenţa a doi panduri, cari îşi astep-

149

tau victima. Nu mai încăpea nicio îndoială, cá voi fi deţinut imediat
«după terminarea procesului. Am comunicat bănuiala mea apărătorului,
"саге a împărtăşit-o emoţionat.

După pauză a vorbit Erdélyi. Un orator plin de energie si cunos-
-cátor temeinic al limbei maghiare. Şi-a spus cuvântul cu hotárire. A
fost chiar îndrumat la ordine în câteva rânduri şi pedepsit în bani de
„preşedinte. Cu toate acestea vorba lui a răsunat două ore în sală, pro-
pagând dreptatea. cauzei, ce-o susţinea, în aprobarea publicului şi poa-
te chiar a Curţii, care-l asculta cu ochii plecaţi, felicitându-l în urmă
prin glasul procurorului. — Soarta mea însă a fost pecetluită. — In ba-

Төтпі{а din Seghedin

za răspunsurilor juriului, Curtea m'a condamnat la un an şi jumătate
temniţă de Stat şi două mii de coroane amendă. lar procurorul a cerut
deținerea imediată, avându-se în considerare quantumul pedepsei, care
mi-ar fi îndreptăţit dispariţia mea peste graniţă precum şi faptul, că
am trăit mai multă vreme în străinătate. Fireşte, că Curtea a apro-
bat cu satisfacţie propunerea reprezentatului ministerului pubilc si în
proximul moment au apărut cei doi gardieni din antecameră, pentru
‚а, mă lua în primire cu... drăgălaşele cuvinte, cari şi astăzi par'că-mi
-sună în urechi: „Мара itt тагай“.

M'am despărţit induiosat de apărătorul meu, căruia, lacrimile îi
inundaseră, ochii şi aruncând o privire de mulţumire asistenţei dela
tribună, am ieşit pe neste uşi dosnice însoţit de cei doi gardieni. După
-câeva minute de mers, prin neşte coridoare sinistre cu nenumáate uşi

150

de fier am intrat in cancelaria temnifei, unde mi-am gásit paltonul st
pălăria. Aci am fost trecut in protocoale şi botezat cu numele criminal
de 385.

Numárul acesta avea sá-mi fie de aci inainte si numele de botez
si cel de familie

Pela orele sase seara am fost plasat in noua mea locuinfá. O ce-
lulá in etajul al cincilea, lungá de cinci pasi, latá de doi in care se
găsia o măsuţă, un scaun, si un priciu de dormit, care ziua se strân
gea in formă de ladă. Sus, la o înălţime de trei metri era un geam cu
sticlă mată şi cu două rânduri de zăbrele de fier, desigur mai mult
pentru impresie, decât ca măsură de pază, pentrucă nimănui — cred
— nu i-ar fi venit în minte să încerce o evadare dela etajul al cincilea,
pentru a cădea într'o curte de câţiva metri pătraţi, păzită ziua şi noap-
tea şi împrejmuită cu alte clădiri tot atât de înnalte. Uşa de fier era
scundă şi făurită cu trei rânduri de lacăte.

In mijloc avea o mică deschizătură, pentru primirea hranei şi
deasupra câteva găurele discrete pentru ochiul vigilent al paznicului
de rond care ne făcea vizită la fiecare cinci minute.

Intrun colţ al celulei se gásia un arajament pentru... tol 1а canal,
unde la anumite intervale se slobozia apa, printr'un resort aşezat pe co-
ridor şi manipulat de paznic.

De trei ori pe noapte la orele şapte, la miezul nopţii şi în spre
ziuă se făcea inspecţie generală. Uşile erau descuiate şi închise intr'o
larmá asurzitoare şi la fiecare deschizătură răsuna comanda energică
a paznicului de serviciu: Vigyázz! în urma căreia toli condamnaţii
erau siliţi, să ia poziţie militară, petru a primi inspecția, care dura de
multeori peste o oră de fiecare dată, într'un sgomot de urlătoare.

La prima inspecţie adecă la un ceas după instalarea mea în nouă
locuinţă am primit vizita procurorului şi a. directorului închisorii,
cari m'au întrebat, dacă n'am cumva vre-o dorinţă.

„Desigur, cá am", răspund eu. „Să fiu închis în temniţă de Stat,
aşa după cum am fost judecat, iar nu în închisoare ordinară, după
cum aţi făcut D-voastre". — Dar cu tot respectul, ce se da pe atunci
legilor, ungurii tot nu mi-au satisfăcut dorinţa, ci m'au ţinut trei luni
de zile în închisoarea Centrală din Marko utca, mai înainte de a má
expedia la Seghedin, unde mi-am terminat restul pedepsii. A fost
un gust al plutocraţiei şovine maghiare, care n'a întârziat, să se ráz-
bune. Dar în favorul nostru.

Presă veche in țară nouă!

AUREL BUTEANU
secretar de redacţie al rev. „Societatea de mâine“

Presa românească a Ardealului de ieri a dat un înalt exemplu de
idealism desinteresat, de abnegare, prin lupta, neşovăitoare în faţa pie-
decilor, пеїпігісоѕаій in fata amenințărilor, şi constantă în fața pe-
depselor aplicate de stăpânirea duşmană.

Acest idealism formează titlul ei de glorie moral, in fala celor ce
azi o cercetează si vor cerceta-o, spre a-i eterniza pilda — mâine.

Ea mai are însă un titlu de glorie profesional, mult superior reali-
zărilor presei noastre de azi.

Deschideţi coloanele ziarelor ardelene dinainte de Unire, cercetati-
le conţinutul, judecaţi-le din punct de vedere strict ziaristic. Nu veli
putea spune că nu a Íost o presă complexă în înţelesul integral al cu-
vântului. Cititorul din Maramurăş sau din Munţii apuseni, avocatul din
Cluj sau dascălul din Bihor, Braşoveanul, Bănăţeanul şi Târnăveanul
au găsit în ea de-opotrivă oglinda vieţii româneşti precum şi îndruma-
rea pentru stabilitatea incápátinatá sub faldurile unui drapel ce scris а
fost să se ridice.

Astăzi? Vorbim mereu cu multă dreptate despre v criză a presei ro
mánesti din Ardeal. Şi concomitent ziarele ne mor, unul câte unul
confirmând spusele noastre.

Ne plângem, ne tânguim. Căutăm explicări unde nu trebuie şi ne-
glijăm să vedem motivele ce stau în faţa ochilor.

Publicul ardelean a fost obişnuit cu presa complexă în care a gă-
sit totul, dela articolul de idei şi până la informaţia stereotipă, dela foi-
letonul de critică literară, la romanul foileton, dela rubrica de „modă“
până la „distracţia minţii“: ghicitoarea. Ei bine, să fim drepţi! Dat-

152

am noi publicului nostru din satele și orăşelele noastre, unde пи a pá-
truns încă editura de romane, nici revista de modă franfuzeascá, nici
revista umoristică şi nici o altă publicaţie care să reprezinte o parte
din întregul ce'l însemna si'l aducea presa ardeleană de ieri, datu-i-am
noi ziarul acesta?

Nu. Categoric nu. In Ardeal după unire am avut ziare politice, am
avut ziare de informaţii am avut ziare-reviste, dacă vreţi, dar n'am
avut ziarul complex, саге’! aşteaptă cititorii,

Când ne vom hotărî să dám un ziar orientat după nevoile cititori-
lor români din Ardeal, vom vedea că depinde de noi spulberarea crizei,
şi că în puterea noastră stă reînvierea presei ardelenești vechi, în ţara,
nouă.

UN MENU INTERESANT

Cu ocazia deschiderei Grădinei Botanice din Cluj, s'a dat în onoa-
rea ziariştilor o gustare, la care menuul a fost scris în lalineste.
Iatá.1, în originalitatea lui:

HORTUS BOTANICUS UNIVERSITATIS CLUSIENSIS.
Ordo gustationis
in honorem scriptorum ephemeridarum clusiensium die 25-a mensis
Iunii anni 1925 oblatae.
Aqua vitae e prunis et malis horti extracta
Olivae olivarum
Caro suina
Pulpa suina
Salamium cibiniense
Radices Raphari sativi
Cucumis sativus cum acete
Allium caepa
Caseum ovinum tansilvanicum
Panicia tortuosa
Cerasa
Vinum vitis viniferae
Cerevisia e Hordeo et Humulo praeparata

Statistica presei

N. ISTRATE
şeful serviciului de statistică pentru Ardeal

Atât în publicaţiile oficiale, cât şi în cele particulare am inzistat cu cifre,
arătând, situaţia, precară a presei românești din Ardeal şi Banat faţă de presa
concetăţenilor noştri minoritari.

Mi-e nespus de greu să mai repet cifrele, cari trebue să ne sfâşie inima
de durere, când aflăm şi ştim, că n'avem în teritorul Ardealului si Banatu-
lui aproape numai un cotidian românesc la o populaţie de trei şi jum. mili-
oane suflete româneşti.

Este aceasta, o situaţie extrem de îngrijorătoare pentru viitorul neamului
nostru; iar problema lipsei gazetelor zilnice româneşti trebue să ne preocupe
“serios căci ne arată un gol, ce constitue rana deschisă, de care suferă viaţa
mai ales intelectuală a Românilor din provinciile desrobite.

N'avem scriitori? N'avem gazetari? Eu cred că dimpotrivă, nu pentru o
gazetă ci chiar pentru zece gazete zilnice. Ori, pricina, că în Ardeal şi Banat
e lipsă. de cotidiane româneşti, сагі să reprezinte viaţa socială, culturală si
economică de fie-care zi a Românilor din provinciile liberate, trebue s'o cáu-
tăm în slaba noastră organizare pe acest teren al ziaristicei.

Avem în faţa noastră modele de imitat în această privinţă: Ziarele ger-
mane şı ungureşti. Nemţii ar putea să citească numai marile cotidiane din
"Germania şi Austria. Totuşi ei îşi au „Tageblatt“'-ul lor la Sibiu, Braşov, Ti-
mişoara еіс. Tot astfel ungurii s'ar putea mulţumi citind presa din Ungaria.

Cu toate acestea ei isi susţin presa lor zilnică din Ardeal.

Şi Românii ardeleni şi bănăţeni se puteau mândri pe timpul, când ge-
meau sub stăpânire străină, cu ziarele lor. Deşi mai puţine decât ale nem-
{ог şi ungurilor, totuşi se mențineau la un nivel mai înalt atunci decât
astăzi. „Tribuna“, dela Sibiu, „Românul“, dela Arad, „Drapelul“ dela Lugoj,
„Gazeta Transilvaniei“ din Braşov, altele erau organe româneşti de publicita-
te, în cari se putea urmări viaţa Românilor. Ar fi trebuit să sporească sub stă-

154

pànirea románeascá aceaslá manifestare ziaristicá a poporului nostru, dar ceea-
ce vedem astázi trebue sá ne umple de ingrijorare.

Se pune de obiceiu vina in sarcina publicului cititor, cà citeste mai bu-
curos presa ungurească sau nemíeascá; in tot cazul, cá ceteste bucuros zia-
rele ce vin dela București. Aceasta este o acuzaţie nebazatá, căci, după cum
am aratat, nici Ungurii sau Nemţii nu se mulţumesc numai cu presa din
Berlin, Viena sau Budapesta, — ci se simt obligati a citi in primul rànd
ziarele lor locale. š

Credinţa mea este, cá nu va trece mult timp si se vor ivi în centrele
wdelene si bánátene mult doritele cotidiane româneşti, însă aceasta se va
întâmpla odată cu inchegarea vielei sociale, culturale şi economice a poporu-
lui nostru la oraşe. In direcţiunea aceasta trebue să ne silim și să muncim
cu toţii pregătindu-ne sufletele.

Aşa au fácut concetátenii nostri de origini străine. Tot astiel trebue să
facem si noi.

SINDIGATUL PRESEI ROMANE DIN ARDEAL SI BANAT

ACT DE CONSTITUIRE

Subsemnajii ziarişti români, locuind in Cluj, intrunindu-se azi 26 Octom-
vrie 1920, intr'un local al restaurantului New-York, dupá lungi desbateri, au
ajuns de acord să pue bazele unei asociajiuni de presă sub numele de ,Sindi-
catul Presei Române din Ardeal şi Banat“. Acest Sindicat va primi ca mem-
bri nu numai pe ziariştii români din Cluj, ci pe toţi gazetarii români din Ar-
deal şi Banat, şi îşi propune să ia apărarea intereselor morale şi materiale
ale membrilor lui, precum şi să lupte pentru desvoltarea spiritului йе solida-
ritate şi colegialitate între profesioniștii condeiului.

Deleagă pe d-nii Ion Dragu si Leonard Paukerow să întocmească proectul
de Statut al Sindicatuiui, care va fi citit şi votat în şedinţa de la 3 Noemvrie
1920, când totodată se va proceda la alegerea Comitetului.

Cluj, 26 Octomvrie 1920.

Semnaţi: Ion Agârbiceanu, D. Tomescu, R. Dragnea, Ecaterina Pitiş, Ce-
zar Petrescu, Ion Dragu, Gib. 1. Mihăescu, Jack Paleologu, D. 1. Cucu, Adrian
Maniu, Leonard Paukerow, Aurel Vasilescu, M. Em. Procopiu, б. Humureanu,
Ion Glopofe! si Vladimir Ionescu.

Criza cărții româneşti
la frontieră

A. DAVIDESCU
red. la ziarul „Satu Mare“

Obişnuim să numim frontieră cele 5—6 judeţe din Nord-Vestul
Ardealului. Expresiunea a fost consacrată oficial de guvernele ce s'au
perindat la cârma ţării, dela unire încoace. Ba mai mult, pentru aceste
judeţe s'a stabilit o „zonă culturală“ la fel cu cea din cadrilaterul
dobrogean, unde din 1913 şi până în 1916 s'a lucrat intens pentru ro-
mânizarea satelor si oraşelor, respective Ministerul Instrucțiunii, a tri-
mis în această zonă o pleiadă de dascăli cu experienţă, pentru a accen-
tua mişcarea culturală, dând şi oare care avantagii materiale celor re
au de gând să se consacre acestei zone.

Asa stând lucrurile am văzut în câţiva ani răsărind pe ici pe colo
societăţi culturale, teatrale, etc., cu scopul bine precizat de a contri-
bui la, răspândirea slovei româneşti, în ţinuturile de fontierá; de а ro
mâniza în înţelesul larg al cuvântului, nu minoritățile etnice, ci pe
românaşii noştri cari, din cauza vitregiei soartei, în decursul veacuri-
lor, şi-au pierdut nu numai limba, dar pe alocurea şi conştiinţa naţio-
nală. Hotárit cá în această uriaşă luptă cuvântul spus prin nenumá-
ratele conferinţe poporale de către intelectualul din Ardeal si Regat;
a avut magica proprietate de a readuce la matcă pe mulţi rátáci[i.
Opera. nu se va putea desăvârşi însă atâta timp cât cartea și ziarul ro-
mánesc nu vor lua locul, cel puţin la conaţionalii nostri, celor ma
ghiare.

Este de notoritate publică faptul că presa românească din Ardeal
làncezeste, din cauză lipsei de cetitori. Şi această lipsă nu este justili-
cată prin acia că presa minoritară ar fi mai bine scrisă sau mai bogat
informată! Putem să cităm unele oraşe în Ardeal], unde apar 2 ziare,

156

unui romàn si allul maghiar. Ambele apar, absolut cu aceleasi inlor-
maliuni.

Ei bine pe când ziarul maghiar se vinde în 5500 de exemplare in-
ire care 2000 la romani, cel românesc se vinde numai în 750 exem-
plare întrun judeţ cu 200.000 români.

Poate cineva va crede că aceasta se daloreste faptului cá ma-
ghiarii citesc mai mult? Din cercetările mele proprii am constatat
contrariu. In 18 comune cu populaţie mixtă în, judeţul Satu Mare,
citeau ziare maghiare 89 de locuitori, între care 43 români şi numai 53
ziare româneşti (toti români . Pirn urmare aproape 50 la sută dintre
cititorii ziarelor maghiar — vai, la sate! — sunt români.

Ce să mai zicem de vraşe?

Acelaș lucru se întâmplă şi cu catrea românească, Librăriile româ-
neşti, sau acele cari vând cărţi româneşti sunt foarte puţin cercetate,
Să nu ni se spună cá, nu avem cărţi. În ultimul timp au apărut toţi
autorii români sau cei străini tălmăciţi. Totuşi, multi frati de ai nostri,
chiar intelectuali, se întorc acasă cu braţul plin de noutăţile Budape-
stei. Putem cita numeroase cazuri concrete.

Aceasta face ca mulţi dintre profesorii din Ardeal să cunoască
foarte puţin pe autorii români, şi să trăiască mai departe cufundaţi
în literatura maghiară.

Si cărţile româneşti care se trimit în Ardeal rămân în rafturile
prăfuite, iar ale minorităţilor se vând, se retipăresc, fac progrese.

Criza cărţii româneşti în Nordul Ardealului este acută. In van
au fost încercările cu înființarea bibliotecilor populare sau cele oră-
şeneşti. Dulapurle, operele celor mai mari scritori ai noştri, au rămas
veșnic încuiate în lipsa cererii.

Numai atunci se poate vorbi de înlăturarea acestui rău, când în-
cepând din primii ani ai liceului se va altoi pe sufletul elevului do-
rinta de а сей şi a cunoaşte literatura naţională. Când în inimile tinere
versurile lui Alexandri vor semăna entusiasm, când Eminescu va fi
cunoscut de toţi, când pleiada atâtor nuvelişti va pătrunde adânc in
publicul cetitor ardelean, transformându-l. Numai atunci criza cărţii
româneşti va fi un fenomen al trecutului.

Numai atunci putem să fim convinşi că un centripetism cultural
în senz naţional şi cu nuanţă de tradiţie s'a înfiripat în Ardealul no-
stru românesc.

Până atunci, dascălul, ziaristul, scriitorul să-şi facă datoria.

Presa românească
și. slujitorii ei

de
DR. 1. MATEI

Realizarea, visului istoric al neamului românesc, avea, să însem-
neze în conştiinţa luptătorilor cu condeiul si emoţionanta pagină a
renaşterii ziaristicei naţionale. In nici un colţ al Daciei inviate nu
s'agita mai caldă şi mai încrezătoare această speranţă, decât aici pe
plaiurile Ardealului, unde din suferința veacurilor grele răsărise, ca o
simbolică imagine de neam, idealitatea presei româneşti înlănţuite. Să-
racă, dar entusiastă, lovită, însă intransigentă în martiriul ei binefăcă-
tor, ea era pentru viaţa unui popor, de lacrimi, isvorul credințelor mån-
tuitoare.

In paginile ei umile se coborise, deodată cu Gheorghe Bariț, acel
imponderabil spirit de onestitate, de perseverenţă şi de puritate sufle-
tească, care transformase o profesiune în cult, făcând din gazetária
ştirilor diverse, religia conştiinţei naţionale. Presa Ardealului oprimat,
era cu drept cuvânt organul autorizat, prin care vorbea, sufletul româ-
nesc şi zbuciumările lui curate. Explicaţia este limpede: gazetarii erau
însişi conducătorii intelectuali ai neamului. Idealismul jertfitor şi pre-
gătirea, lor ştiinţifică, îi încadra, într'un prestigiu moral, care făcea din
scrisul lor devotat şi avântat, un element de inspiraţie naţională şi de
neîntrecută educaţie a largilor masse populare.

158

Pentru a triumfa definitiv ei nu-i mai lipsea decât o singură con-
diţie, aceea care constituia însăşi idealul poporului românesc: liber-
tatea politică.

Unitatea naţională a adus presei şi această ultimă condiţie a evo-
lufiei sale istorice.

Ne întrebăm însă acum, în mod firesc, dacă libertatea politică in-
tegrală, in care se deslágurá de 7 ani de zile viaţa nouă a publicisticei
româneşti, constituie în adevăr un capitol de ascenziune normală,
vrednic de menţiunea sociologului şi recunoştinţa neamului?

Cercetătorul obiectiv al fenomenelor României întregite si cu deo-
sebire al desvoltárii ziaristicei noastre, va fi silit să constate cá dorin-
tele tuturora si mai ales speranţele dezrobiţilor din provinciile alipite,
sunt încă şi astăzi în stadiul aşteptărilor.

Trebuie să avem curajul şi sinceritatea de-a mărturisi, în special
aceia cari am luptat în presa Ardealului de ieri, că departe de-a fi
desávirgit minunata tradiţie istorică, ce împodobia ziaristica de din-
coace de munţi, noi dimpotrivă o vedem eclipsată, ca să intrebuintám
un eufemism consolator.

Din atâtea colțuri ale societálii cugetátoare se ridică insistenţă si
mustrăloare întrebarea melancolică: unde este frumoasa publicistică
de ieri, ce-a încălzit sufletele şi a înălțat constiinjele unui popor în
suferință?

Silintele generației fericite de astăzi sunt lipsite de cel mai prelios
auxiliar moral în marea acţiune de consolidare naţională a Statului
românesc. Este spiritul de admirabilă înălțime etică, creator de idea-
luri, nivelator de pasiuni si îndrumător de oameni, care se desfăcea
cu perseverenta adevărurilor divine din toate paginile gazetelor noastre
de luptă.

Niciodată n'ar fi fost mai util acest spirit, decât în perioada de
adâncă frámántare prin care trece astăzi poporul românesc. Sunt cu
desăvârşire convins, cá o presă călăuzită eroic de vechile tradiții ar-
delenesti, ar fi fost determinantă în opera de inchegare solidá a nou
lui stat românesc.

Să căutăm motivele acestei situaţiuni neaşteptate? Ele sunt cu
noscute şi multiple. Luptele de partid cu violenţa lor nestăpânită, con-
stituie de sigur una din cele mai dezastruoase influenţe, de cari suferă
astăzi „a patra pulere în Stat.“ Din acest punct de vedere, îmbunălă-
firea presci este în funcție de mentalitatea oamenilor politici. Aici tre-
buie să intervină evoluţia societăţii, operă de durată lungă. Ne vom
opri însă, la factorul esenţial al presei, care este gazetarul.

Tradiţia Ardealului de ieri, este creaţiunea gazetarului călăuzit de
lumina alor 8 principii fundamentale: idealism, competinţă şi ráspun-
dere, [n asemenea concepţie inaltá, ziaristica la noi nu putea fi privitá
ca o meserie, căci opinia publică vedea în ea o chemare, rezervală

159

celor alesi de soartá. Asternerea condeiului pe hàrtie spre a vorbi пеа-
mului táu, era inspiratá de sentimentul unei pregátiri la Bisericà,
în al cărei altar imaculat aveai să oficiezi liturgia mântuirii sufletelor.

De aceea gazetarii Ardealului, se conlundau cu oamenii lui de
carte, crescuţi în idealism, înzestrați cu competinfá științifică şi stă
pàniti în toate acţiunile lor de covârşitorul simt al răspunderii.

Ei erau, într'un cuvânt, personalităţi. Lumea îi asculta şi le urma
credinţa. Astăzi urmele lor dispar şi abia de mai întâlneşti vrun în
târziat în coloanele ziaristicei noastre. Buna, glorioasa tradiţie este
ameninţată. Să consimfim la îngroparea ei? Ar fi un act de impietate
către neuitaţii inaintasi, şi o trădare a obligaţiilor noastre de totdeauna.

Iniţiativa revine Sindicatului Presei din Ardeal. El este dator să
se ocupe, printre cei dintâi, de această problemă naţională atât de im
portantă, căutând soluţii fericite.

Mă gândesc pentru început, la infiintarea unei Universităţi libere
pentru ziarişti, unde să se organizeze cursuri anuale cu reprezentanţi
consacraţi ai Presei dela nui şi din străinătate, cu savanţi şi persu-
nalitáti de seamă ale zilelor noastre.

Primele experienţe ar indica dela sine drumurile desvoltarii vii
toare, menite să ne ducă spre o instituţie permanentă, aşezată pe te
meiuri științifice si cu organizare modernă.

O asemenea acţiune, va crea de sigur epoca de renaştere a presei
româneşti, restabilind tradiţia ei istorică și dăruind Patriei pleiada de
gazetari pregătiţi, vrednici de covârşitoarea misiune a îndrumării su
fletului românesc.

EPIGRAMĂ

UNUI ZIARIST ,TALENT NATIV“,

In carieră te-ai impus,

Eşti recorder cantitativ:

O 'ntreagă mare ai băut,

Căci de, tu eşti talent... nativ.

Voluntariatul cultural

de
DACICUS (dr. loan Istrate)

Un articol pentru un almanach şi mai ales pentru un almanach
gazeláresc, nu e uşor de scris.

Nu e uşor de scris, fiindcă nu mai e presiunea, vie a actualităţii
sub care evenimentele efemere, prinzând viaţă, să-ţi treacă pe dinain-
tea ochilor în aşa Ге], încât să nu-ţi mai rămână altceva de făcut, decât
să copiezi, ceeace îţi dictează, Măria Sa Intâmplarea.

Dar tocmai pentrucá atunci când vrei să scrii ceva cu caracter
festiv, te simţi obligat să rupi ritmul obişnuit al vieţii de toate zilele, —
hai să intrăm pentru câteva momente în împărăţia trandafirie a Uto-
piei! Si de ce n'am face-o, când trăim aceste vremuri pline de surprize
la tot pasul?

Mai ştii oare, că aceste câteva rânduri prizărite pentru o carte
festivă, nu vor deveni cândva împlinirea unei fericite realităţi?

Ne plàngem de starea mizeră a satelor româneşti, bântuite de
alcoolism, tuberculoză, boli venerice şi pe deasupra, ca o încoronare,
sau poate tocmai cauza acestor plági, analfabetismul.

Avem mai multe cârciumi decât biserici şi şcoli la un loc. Iar mor-
talitatea copiilor e înspăimântătoare.

Şi mai avem totuş la îndemână, câteva zeci de mii de forţe tinere,
— tânăra generaţie, — conducătorii de mâine, — sau cum veţi mai
vrea să le spuneţi. E vorba de studentimea dela cele patru Universităţi
ale ţării.

161

Inchipuifi-vá fiecare intelectual dând un an, sau numai o jumá-
tate de an din viaţa sa, pentru ridicarea satelor.

Inchipuiţi-vă fiecare intelectual, coborându-se între aceia, din mij-
locul cărora a plecat, stând alături de ei, Пе numai o jumătate de an,
dar sfătuindu-i zi de zi, cum să-şi recâștige bunăstarea materială in-
trată din nefericire pe mâinile străinilor, invátàndu-i cu toată rábda-
rea şi bunăvoința să silabizeascá buchile, să fie cu alte cuvinte, oameni.

lată се-аѕ numi eu, voluntariat cultural. O ciudată împerechere
de cuvinte, care deşi aminteşte poate entuziasmul armelor, nu ar îi
în realitate decât sublima realizare a celui mai paşnic răsboi.

Răsboiul luminei contra întunericului şi isbânda celei dintâi prin
cultură.

— Frumos, — veţi zice — dar aceasta e o imposibilitate.
— Evident. Aţi uitat însă că de bună voie ne plimbăm prin Тага
Utopiilor?

SĂRBĂTORIREA
DLUI G. BOGDAN DUICĂ

Un moment de reţinut din cronica ziaristică a anului 1925, este şi
sărbătorirea d-lui G. Bogdan-Duică, laureat al ministerului Cultelor şi
Artelor primind premiul naţional de critică literară. In 25 Iunie Sin
dicatul presei a dat un banchet în onoarea d-sale, având calitatea de
membru de onoare al său. D. G. Bogdan-Duică a desfăşurat o prodi-
gioasă activitate publicistică în presa ţărilor române, înainte şi după
răsboiu, în vechiul regat ca şi în Bucovina şi Ardeal. Era o datorie pro-
[esionalá să i se recunoască meritele gazetăreşti de către organizaţia
noastră.

Epigrame

de
N. D. SCIFRABILU
(MIHAIL EM, PROCOPIU)

UNUI MEDIC (după Beanmarchais)

Eşti medic bun — o somitate —
Dar ai şi tu un bun nárav:
Când nu poți să omori microbul,
Omori măcar pe cel bolnav.

ALTUIA

Părerile sunt împărțite

(Un singur gând e doar în cer):
Cei sănătoşi te cred bun medic,
lar cei bolnavi cred „ocontrer“.

UNUI AUTOMOBILIST

Când conduci singur maşina
Se întâmplă ceva rar:

40 de cai... putere

Sunt conduși de ип ... măgar.

EPITAF (pe mormântul unui cămătar)

In viață a trăit din rente
Dând bani la toți cu mari procente;
Dar când muri — înspăimântat
De-a cerului aspră osândă
El, dându-și sufletul, 1-а dat
Fără dobândă.

Presa in Macedonia

‚ de
M. G. SAMARINEANU

Acum un an, o misiune, ma mânat pe meleagurile Macedoniei,
pe tărâmurile unde am copilárit.

Plecat din fragedá tinereţe, pástram în amintire toate ororile ani-
lor 1903—1912, cu asasinatele si banditismele acelor vremi. Persista
însă încă eroismul stoic al conducătorilor noştri şi toată îndârjirea cu
care aromânii îşi apărau datinele, limba şi naționalismul.

Sacriliciile trecutului cu atâţia martiri cari zac sub lespezi uitate
pe toate poenele si la toate răscrucile de pe creştetele Pindului, cre
deam că vor da rod odată si că frații părăsiţi de soarla, vor ajunge la
viață mai bună.

Vremea a trecut, stăpânirea s'a schimbat, dar viaţa lor nu sa îm
bunătăţit cu nimica.

Ceea ce a fost acum 60 de ani era si în 1913 şi ceea ce am lasat
în 1913, când am plecat, am găsit în 1924, la întoarcere.

E un balast îngrozitor care fine pe aromânii nostri pe loc si nici
viteza automobilizmului, nici avântul aviaţiei, nici radiotelefonia nu
pot reuşi să i miște. Civilizaţia Europei, pare cá se sfieste să si implànte
stindardul pe aceste meleaguri.

E atât de retrograd arománul încâl să nu fie apt progresului?
Hotürit, nu.

Atunci? E simplu. In ţinuturi in cari transportul se face inca pe
samarile primitive aşezate pe spinarea catârilor; in tinuturi în cari
scolile sunt un simplu mijloc pentru éa sa se loace milioanele din bu-
get, cultura nu poate prinde.

S'au îndreptat farurile ci si in spre aceste meleaguri, dar opera-

164

torii au fost atât de stângaci si, in cele mai mulie cazuri, de о atât
de rea credinţă, în cât mai mult au orbit decât au luminat.

De 60 de ani {ага românească face sacrificii însemnate pentru a
trezi la viaţă poporul nostru din Macedonia. De 60 de ani însă gre
selile se tin lanţ.

Ce rezultate au dat şcolile vârite prin grajduri si dărăpănături, cu
dascălii lor mai mult analfabeți si intr'una lăsaţi flămânzi?

Au creat un număr de intelectuali cari, după părăsirea, băncilor,
au trebuit să părăsească şi Macedonia pentru a putea trăi. Organizaţia
Si mai ales reaua conducere de aci, din Bucureşti, a acestor şcoli, le-a
transformat într'un fel de birouri de export cari dislocă tineretul pen-
tru ca poporul să rămână incult şi prădat.

N'avem intelectuali în Macedonia, căci tineretului studios, înşile
şcolile îi crează imposibilitatea de a mai rămânea pe loc.

Aşa stând lucrurile e greu să vorbeşti de o presă românească în
Macedonia.

Incercări s'au făcut. Era o vreme când surâdea şi pentru aromâni
un viitor mai bun.

Exodul intelectualilor se oprise pentru un moment, odată cu lo-
viturile junilor turci, în 1907.

Vinovată însă nu era organizaţia de stat. Nu Abdulhamidismul
punea bețe în roate desvoltării noastre.

Răul îl purtam în noi; în defectuozitatea însăşi a organizaţiei
noastre culturale.

După lovitura Junilor turci, mănunchiul de intelectuali, cari se
allau la Salonic, grupaţi în jurul şcoalei superioare de comerţ a Româ-
niei din acest oras, au încercat să pornească o gazetă românească.

D-l N. Batzaria a dat viaţă ziarului „Deşteptarea“. Bine redactat
și bine condus, acest ziar săptămânal ar fi putut prinde. S'a izbit însă
de marea masă, care nu ştie ceti româneşte şi de greutăţile materiale
sub care se strivesc toate intenţiile bune şi, după câteva, luni, a trebuit
să dispară, Ë

Sutele de articole publicate de zecile de ziare grecesti din in-
treaga Macedonie si Grecia, după dispariţia „Deşteptării“, sunt dovadă
cá grecii simţiseră ce putea face un ziar românesc în Macedonia.

După câtva timp, d-l Achile Rineta, fost director al școalei comer-
ciale, actual deputat în Cadrilater, a încercat, tot la Salonic, un al
doilea ziar: „Dreptatea“. A avut aceeaş soartă. Au apărut apoi unele
reviste din cari cea mai veche şi aceea care a avut o frumoasă înrâu-
rire în masa aromânilor a fost „Lumina“, In coloanele acestei reviste
s'au evidenţiat multe talente cum sunt: George Giora, Zicu Oraia si
Const. Belimace, care a lansat acel blestem din „Părintească Limán-
dare“.

165

Di sub plocile di morminti
Strigá-a nogtri buni párinti
»Bleste mmare se-aibă'n casă
Cari di limba lui se-alasá.

Care 'si lasá limba lui
S'lu-ardá pira focului,

Şi s'diriná vin pria loc,
Si-li si frigá limba'n foc.

Nici revistele nu au putut avea o viață mai lungă. Ultima a fost
„Flamura“ redactată la Veria. Cu dispariţia acesteia, încetează publi
cistica română în Macedonia, iar poporul aşteaptă în zadar de atâţia
ani solul care să-i pue la îndemână un ziar în limba lui.

Anul trecut, corpul didactic din Grehena proectase editarea unei
reviste bilunare „Graiul nostru". A avut de îndurat atâtea însă din
partea conducătorilor macedoneni din Bucureşti, încât a trebuit să
renunțe.

Greşelile trecutului în conducerea propagandei culturale româneşti
din Macedonia, dăinuesc şi azi. S'a căutat să se deschidă ochii celor în
drept, dar a fost în zadar. Va veni ziua când se vor înlătura cei neche
mati. pentru a se putea munci aşa cum trebue în Macedonia?

Ziua aceea — să dea Dumnezeu să fie cât mai apropiată, — va fi
şi ziua învierii poporului aromân.

Noi o aşteptăm pentru a marca şi începutul presei românești pe
aceste pitoreşti, dar nenorocite meleaguri.

EPIGRAME
UNUI ZIARIST

Ai reuşit în multe genuri,

In уїа{а-{1 de gazetărie,

Să scrii totuşi n'ai reuşit
Fără greşeli... d'ortografie..

ALTUIA

Ai ochelari, ai şi talent
La scris ca şi la beuturá,
E constatare prictenească:
Fárá ură,
A, B,

О ideie foarte bizará

de H. PETRA PETRESCU

In epoca noastră, in care nu-ţi vine să te mai miri de nimic, fiindcă
orice absurditate îşi are reprezentanţii ei (nu ag clătina din cap dacă cineva
ar declara — convins — că papa este... semit!) în epoca noastră, în care
raţiunea se lupta, pe viaţă, pe moarte, cu nebunia, închipuiţi-vă cá i s'ar da
cuiva din noi putinţa să dispună, nelimitat, de coloanele ziaristicei maghiare.

O ideie foarte bizară, firește. Că se gândea un parlamentar englez, în
Londra, 1913, să apropie popoarele, reservând în ziarele și revistele de seamă
pagini întregi pe seama scriitorilor şi artiștilor reprezentanţi ai poporului cu
care se rüsboieste, pe 'ntuneric, opinia publică a altui popor? Că striga con-
tele Sternberg si cu el mulţi alţii, în Austria, când era ţara pe dric, cu n'a
existat un organ de publicitate, care să arate opiniei publice germane, prin
reprezentanți chemaţi, doleantele celorlalte popoare conlocuitoare? Că se
bate „fundaţia Carnegie" din Paris cu ideia editării unui organ independent,
neinfluințat de loviturile de bursă, de fluctuațiile politice, de penele scribilor,
cari folosesc diatribele ca o trámpoliná spre o glorie neronicá? Idei, cari sunt
zeflemisite de cei ahtiali dupa posturi grase. fie ce-a îi, si dupa pescuiala
in tulbure!

$i mai bizară este ideia de a dispune de coloane intregi intr'o presă strei-
пй, ca cea din Budapesta, d. e.

Mai întâi si mai întâi isi închipue Homunculus-ul nostru cá i-a convocat
pe toţi reprezentanţii ziarelor si revistelor la un speech si că le-a vorbit aga:

„Un englez ne-a cutreierat ţările anii trecuţi, după răsboiu si, după ce а
constatat îndărjirea din tabere şi diapazonul discuţiilor, a întrebat: „credeţi
d-v, că contribuiţi la desvoltarea ci-vi-li-za-ţi-ei dacă perseverali pe cărarea
apucală? Nu simtili cá, întăritându-vă reciproc, aduceţi apa pe moara ele-
mentelor iresponsabile, subversive şi are să se prübuseascá clasa „cultă“ din
amândouă taberele? E primejduită cultura! О sa joace bestia, din nou, un
cancan desmăţat, spre răul tuturoral''

Unii din gazetarii chemaţi tot vor pleca capul, mărturisind, în taină, că
are dreptate dojana aceasta а englezului, cei mai) mulţi însă, suferind de
mâncărime de condei, se vor întreba în sinea lor: „Prea bine, dar atunci pe
cine să cuptusim cu diatribele noastre?“

Și tocmai asta-i bizar la ideia întreagă: acest velo nu este luat în consi-

derare — Homunculus are deplină pulere să dispună.
Si poruncește, pur şi simplu: de aici înainte să nu mai fie rubrica „Oláh
dolgok“ cu terfelirea a tot ceeace este românesc. „Oláh“ — „valah“ .— jig-

neste cu nota-i peiorativa un popor întreg. Spuneţi, de ce este vinovat cineva
ca S'a născut, din întâmplare, român? L-a întrebat Dumnezeu dacă vrea să
fie român, francez, englez sau altceva? Nu. De aceea: nu litere de o schioapă

167

cu ,dascalul român ucigas' sau ,Rusinea opincii valahe“ ci „dascalul, cutare
şi cutare, ucigas“ sau „stările triste din cutare si cutare localitate.''

Literile? Să nu fie prea mari, să nu-ţi scoată ochii! (In anul Domnului
1925 s'a înființat în Chicago o societate, o „ligă impotriva foilor de senza-
һе“, care revendică dreptul cetitorilor de a nu fi atraşi in cursa cu reclame
şi articole, având litere cât pumnul și minciuni tot cât... pumnul. Eh, o
ideia bizară de a unor americani!)

Dar atunci la ce să foolsesti cerneala de tipar? Sa nu tipareşti ,,Decimarea
linerimei maghiare la bacalaureat“, cu litere de o schioapă, după ce ai
constatat, cu litere mititele, că şi in cercul românilor au fost examenele de
bacalaureat foarte nesatisfácátoare si după ce ai cetit că in Paris, da, în
Paris textul latinesc a fost ridicol de uşor (il publica ziarele la bacalaureat
şi, totus, au căzut cu droaia tinerii si — fireşte — au protestat solemn,
injghebànd o demonstraţie în „monom“, in „Gaensemarsch“...?

Să tragi concluzia: primejdia e comună? Tineretul nu-și vede de carte!
Prea mult footbal şi schimmy şi piese teatrale libertine, cari tâmpesc senti-
mentale nobile! Dar alarma aceasta este... anostă!

Mai mult! Pe lângă interdicţia de a batjocuri un neam în întregime si de
a arunca in cărca neamului faptele unui individ (ne avem şi noi fali(ii —
spunea Caragiale) — ar introduce persoana noastră cu plenipotenía neli-
mitatá o serie întreagă de articole, chiar ilustrate, care să arate са $1 ro-
mânii au câteceva vrednic de laudă.

Năpădesc cei trimişi de institute de propagandă, maghiare, America şi Eu-
ropa cu albune, in care, după ce li searată streinilor fotografiile frumuseții
Ardealului si dupăce lise declară „Nem, nem, soha' (nu, nu, niciodata), pri-
vitor la abandonarea ideii unităţii fostei Ungarii — li se servește o fotografie
a unui cioban retrograd de pe la noi sau a unui от decăzut, îmbrăcat ro-
mâneşte, cu inscripţia: „iată, pe mâna cui a ajuns Ardealul!“ Sá nu fie cu
supărare: la poruncă prea inatá s'ar răspândi în presa maghiară, mai cu seamă
în reviste, fotografiile unor ţărani români cu deşteptăciunea în ochi, cu bunul-
simţ în mişcări d. e. „Lina cu mărgelele“ din „Muzeul Asrei', Táranculele
admirate si de Mikszâth Kálmánul lor! In costumele lor naţionale, cari pot
linea concurența cinstită cu oricare costum national de pe lume — dovadă
ochii fran(tuzoaicelor si englezelor, cari vizitează muzeele noastre şi nu se
mai saturá, privind ţesăturile si broderiile româneşti.

О, o, о!! Va să zica astea sunt fiinţele, pe cari ni le înnegresc asa zia-
riştii?! S'ar întreba si ochii cetitorilor maghiari si раг'са li sar fi taiat al-
beaţa, de ceri sufereau, ar lua la cunoştinţă cà (aránimea româna nu este
de disprețuit.

Dar tot aşa ochi mari ar face cetitorii maghiari când ar lua la cunoştinţă
publicaţiile româneşti, apărute în tiparniţe „valahe“, in Cluj, lu universi-
tate. Cum? Volumele astea mari, scrise de zeci de carturari, în frunte cu
ministrul cultelor şi cu profesorii de pe la celelalte facultăţi clujene, sunt
roada creierului valah? Dar atunci cum rămâne cu gluma de „spirit“ a cu-
tăriu restaurator budapestan, care raspunde cutăriu strein, când e întrebat de
un chelnăr absent: a plecat — a ajuns profesor universitar la Cluj!? — glumă
publicată intr'o carte engleză, ca fiind expresia dispreţului faţă de spiritul
românesc?

O, fireşte, e mult mai uşor să sporovăiești o astfel de insultă, între pică-

168

turi, decât să-ţi bati capul cu tálmácirea unor lucrări valoroase, de mii de
pagini!

N'ar trece multă vreme si ar publica solul Binelui traduceri din autori
români. „Amintirile din copilárie" ale lui Creangă, de pildă. Dar bine, ar
exclama, cetitorul unghiar, copilul acesta de ţăran român din Moldova e om
ca toţi oamenii, cu durerile şi bucuriile lui, cu ghiduşiile lui, ca şi copilul de
ţăran descris de Rákosi sau de Mikszáth! Oricât de mult ar protesta cutare
scriitor şovin, căruia îi vine la socoteală ca tot ce este în tabăra contrată (la
»Valahi'") să fie negru ca păcura!

Şi dela copiii din literatură ar trece trimisul Binelui la copiii în viaţă. Ar
strecura, din când în când, în ziare, aşa, câte o întrebare foarte indreptátitá:
nu vă gândiţi la copiii vostri, la generaţia de mâine? Ce soartă le pregătiți
lor? Јагӣѕ srapnele şi fácánit de mitraliere şi gazuri asfixiante?

In preajma sărbătorilor, când s'a născut în iesle Mântuitorul sau când
se serbează Invierea, ar confrunta acest trimis dorinţele episcopilor, mitro-
poliţilor, potentalilor, chiar şi a conducătorilor de partide politice: „Pe pă-
mânt pace şi între oameni bună voire!“ Si ar arăta pe „manjetele“' nemânjite
ale ziarelor că şi în cealaltă tabără se dorește aceeas pace si bunăînțelegere.

Nemaipomenit!

Dar o astfel de constatare nu congruiazá câtuş de puţin cu sdrángánitul
din sabie al cutáror ziaristi si militaristi! Si nici nu se poate aduce in con-
cordantá cu acel „Nem, nem soha!“ care 'nfierbântă sângele!

Sânge înfierbântat!

Ar întreba miile de funcționari maghiari, siliți sa se „expatrieze“ la
Pesta sau plecaţi, de bunăvoie din Valahia —: cum, ne lăpădăm de idealul
nostru? Ungaria să nu mai învie?

Si „manjeta“ nemâniită a ziarului maghiar ar pune întrebarea, foarte la
locul ei: „nu vezi, că vina o poartă guvernele tale maghiare din trecut, dacă
fie, funcfionarule, ifi merge rău?! In cele 26 comitate unde locuiau români
erau în 1918 între 5658 de funcţionari de stat (comitat, pretură, comune,
etc.) abea cinci sute douăzeci și trei de români! Acum se întâmplă co-rec-tu-ra
— nimic altceva decât corectura!

Fireşte, un һар amar, dar un һар foarte logic (logica, se zice că umblă cu
capul spart în „politică!“)

Hapuri de acestea au să înghită multe, nu numai maghiarii! Toată lumea
are sa înveţe din nou după rásboiu! ,Umlernen'', zice neamtul.

Iată câteva întrebări, strecurate cu artă în ziarele maghiare si lăsate ca
sa dea de gândit minţilor, cari mai stau să gândească:

Cum gândeşti d-ta, cetitorule, că se va putea întrona — din nou domnia
aristocrației maghiare, cu latifundiile ei, câtă vreme până chiar si în Anglia
îşi bat capul oamenii cu exproprierea subsolului pe seama statului?

Cum crezi d-ta, muritorule, că întărâtarea masselor românești, slovácesti,
etc. cu ideile comuniste nu va trece, ca un părjol şi la populaţia maghiară
$i va aduce aceleaşi primejdii pentru toţi?

Cum poli să dai crezare unei ,restabiliri a Austro-Ungariei“ („se află
încă între noi spirite sincere si candide, cari cred în restabilirea A:U., adecá
a întoarcerii а 30 de milioane de emancipaţi sub hegemonia а 19 milioane
de germano-maghiari, de altfel divizați, cu violenţă, între еі‘)? (Citatul e
din cartea lui P. Lanux „Deşteptarea unei etici internaţionale.“)

169

Si — de sárbátori — asa, си tária unui Abraham а Santa Clara si cu
expresiile sale drastice, fiindcá fineţea nu mai ajută prea mult astăzi:

„Cum? Voi vă rugaţi în bisericile voastre ca Dumnezeu să vă ajute
numai vouă? Altor popoare să le pârjolească avutul, să le pună bá(ul pribe
giei în mână? „Isten álld meg a magyart“, iar celorlalţi ghilotina? Este
asta creştinism?! — Dar şi celelalte popoare se roagă de Dumnezeu să le
ajute! „Doamne ţine pe regele“ se roagă englezul. „Tu, Doamne sfinte, ce-
resc părinte“, se roagă românul. In toate imnurile naţionale e invocat Dum-
nezeu. — О! Dumnezeu ar trebui să-şi smulgă barba de disperare, dacă ar
trebui să asculte de toate aceste chemări, cari — fiecare — se simte îndrep-
tăţită |! şi dacă, nu vreau popoarele să se înţeleagă, după sfaturile Lui!...“

O ideie foarte, foarte bizară înovaţia aceasta gazetaristică ... Dar, spuneţi,
n'ar fi cu cale să se infáptuiascá odată, într'o lume, care vrea să păşească pe
căile ci-vi-li-za-ţi-ei ?. ..

D. TOMESCU.
Preşedintele Sindicatului Presei Române din Ardea! și Banat

° . ` “
,Foaia Literará
~ redactată si editată de Lucreția Rudow-
, Suciu si dr. Wilhelm Rudow Oradea-
| Mare 1897.

Amintiri

de
LUCIAN BOLCAS

| { Р MORES
LUCRETIA RUDOW-SUCIU

Mâine are să vie curierul Sindicatului sá'mi ceară contribuţia pentru al-
manah: ceva din trecutul gazetăriei române din Transilvania. Aşa sună avizul
şi îmi pare că má alinge 1а coarda simţitoare. In orice caz, apreciez intenţiile
avizului şi nici nu mă gândesc a mă împotrivi. Rog însă cetitorul să fie în-
găduitor; căci contribuţia mea va fi numai o pioasă evocare fără nimic extra-
ordinar într'însa.

Din odaia de baie — şi încă e bine, că n'am de căutat prin pod, sau în
pivniţă — dintr'un vraf де cărţi şi ziare, scot cu greu o colecţie îngălbinită.
E revista „Foaie Literară“ a Lucreţiei Rudow-Suciu si, ca să fim drepţi, si
a soțului ei dr. Wilhelm Rudow. O publicaţie efemeră, dispărută mai înainte
de a împlini un an de existenţă. Intenţii nobile, înpotmolite la începutul dru-
mului. E plin trecutul publicisticei noastre de încercări, cari n'au putut trece
biruitoare peste greutăţile începutului. Prezentul par'că e altfel? Când încer-
cările sunt lipsite de valoare, nu avem ce regreta. Dar când oameni de ta-
lent, cu pregătiri vaste si stăpâni pe meşteşugul scrisului se poticnesc totuşi
în stráduinfele lor, e o pierdere, pentru care scriitorii pot să dea vina
asupra publicului, că nu este destul de primitor, publicul poate să dea vina
asupra scriitorilor cá se apucă de intreprinderi grele, fără a fi destul de bine
înarmaţi. Un pic de adevăr poate să fie si de partea unora şi de partea celor-
lali; dar, uite, că adevărurile nu se potrivesc si controversa nu poate fi
limpezitá, decât privind starea noastră culturală în structura ei întreagă. Eu
cred că ne găsim încă în plin romanticism, când cultura noastră viitoare
abia se pregăteşte prin nenumărate sacrificii dureroase ale celor, cari între
împrejurări mai prielnice ar putea să-i dea mai mult. O întreprindere publi-
cistică nu cere numai o scânteere de geniu si de entuziasm; ci mai e şi o
afacere comercială. Ne lipsese până acum editorii, cari să se priceapá a va-

171

lorifica talentele cari se ivesc si să se priceapă a da cetitorilor literatura,
care sá'i poată însufleţi.

... Sunt atâta cât pot si cât mă lasă năcazurile, scriitor şi gazetar si và
las să'mi spuneţi, că pledez pro domo mea. Înţeleg sa privim cu invidioasă
admiraţie la marile edituri franceze, italiene, germane. Chiar Ungaria ciopâr-
Ша, să o márturisim cu ruşine, ne este cu mult superioară, E o furie de pro-
ductie literară acolo si in mare parte de o distinsă calitate. Dar dacă aşi dori
să avem în mai mare măsură acea comercializare inteligentă, fără care atâtea
avânturi ale scriitorilor şi gazetarilor sunt ursite a se poticni prea de vreme,
să stăm, ca să facem o comparaţie dreaptă si să recunoaştem si celor puter-
nici şi celor fragezi meritul lor:

Ne uimesc editurile mari prin siguranţa succesului şi a continuității, pu-
(апа să-i ia şi să-i schimbe pe scriitori, cum ar schimba calfele într'o prăva-
lie. Dar, în faza noastră culturală, iubiţi cetitori dati-mi dreptate: nu e vre-
mea să dispreţuiţi pe scriitorii, cari negăsind editori, сагі să-i aprecieze, se
fac ei înşişi negustori ai operei lor și caută singuri drumul greu si costisitor
către cetitori. In opera lor veţi găsi un suflet întreg si o tărie a credinţei, pe
care editurile mari prea de multe ori cred că o pot înlocui cu o reclama
zbierătoare şi cu artificii de bálciu. Nu dispretuiti pe scriitorii, cari se baga
datori, sau isi prăpădesc moştenirea părinteasca — dacă o au — ca să vă dea
o carte, o revistă, sau o gazetă, pentru care se întâmplă ca nau de unde
jertfi atâta vreme, până când să vie publicul să o susţină. Aceştia vă dau tot-
deauna mai puţin, decât ar putea să vă dea; dar prin puţinul acesta se pre-
gătește mai bine cultura noastră de mâne, de cât prin papagalicestile tipari-
turi de multe ori fără suflet şi fără simţ de răspundere ale fabricanţilor de
literatură si de gazetárie.

Cele spuse mai sus se pot înţelege si pentru zilele de azi; dar se potri-
vesc şi „Foii Literare“ de acum 29 de ani, despre care am pornit a scrie,

Càteva date biografice impestri(ate cu amintiri personale vor reliefa mai
bine însemnătatea „Foii Literare“ apáruta in 1897 in Oradea Mare, în Bihorul
mărginaş unde intelectualii zmulsi dela sate, în a doua sau a treia genera
ție, dacă nu uitau cu totul limba româneasca, o vorbeau pasareste. Mani-
festări sporadice de cultură românească n'au lipsit în Oradea, Episcopul unit
Samuil Vulcan a lăsat amintiri mare(e, din cari răsăreau îndemnuri noui.
Cităm numai „Familia“ lui Iosif Vulcan, nepotul episcopului. Meritul lui
Iosif Vulcan de a fi susţinut timp de 42 de ani „Familia“ nu poate fi intune-
cat. Chiar prin tolerarea diletantismului, care i-s'a reproșat atât de mult, el
a încurajat gustul si inclina(iunile pentru literatură si а izbutit să i-se ce
tească foaia tocmai ținând-o la un nivel mai apropiat de al cetitorilor.

„Foaia Literară“ însemna un pas înainte, a străduinţă spre nivelul lite
rar, dar mai ales spre limba celor mai bune publicaţiuni din vechiul Regat.
Pasul era îndrăzneţ — pentru Oradea-Mare, Iniţiativa şi hotărârea de a scoate
foaia venea dela Rudow, un adevărat profesor german, preocupat numai de ac-
țiunea intelectuală si de dorul de a o îndemna pe soţia sa la scris. Na reușit.
Lucratia Rudow-Suciu a publicat doar două poezii in revista, care îi purta
numele. Cred că o păştea deja, deşi nu se declarase încă boala, care a rapus-o
mai târziu.

Dar să pornim mai pe îndelete.

472

Lucretia Suciu s'a născut in 1859 in Oradea-Mare, ca fiică a protopopului
Petru Suciu şi a Mariei Suciu n. Bosco de Sebenyi. Casa primitoare a pro-
topopului Suciu a fost pe acele vremi un focar de cultură românească. Doamnu
casei, tot fiică de protopop si ea, a lăsat amintirea unei frumuseți încânta-
toare si a unui sfârşit tragic, în care o dragoste nerealizabilă se pare a îi
avut un rol (A murit într'o casă de sănătate în Budapesta). Maria Suciu a
publicat câteva poezii, cari se distingeau prin delicateţa sentimentului si
printr'o limbă neinfluinjatá de exagerările latiniste Ја modă atunci. Lucretia
Suciu a moştenit talentul mamei sale, precum şi graiul românesc limpede şi
natural. Volumul de ,,Versuri“* publicat în 1889 în Sibiu confine mărgări-
tare, cari pot fi cetite cu plăcere şi azi. De voi avea putinţa vre-odatá, m'asi
gândi să le reeditez. Poeta din Bihor era bine vazutá de gruparea Junimei
şi marele arbitru Titu Maiorescu o aprecia. A publicut şi o bună traducere а
„Laocoon“'-ului lui Lessing — dovadă a unor preocupări filosofico-estetice.

Tot in 1889, sau in 1890 Lucreția Suciu — dacă nu greşesc împreuna
cu Coşbuc si cu câţiva dintre junimisti, ia parte la aniversarea de 600 ani a
universităţii din Halle, unde face cunoștință cu dr. Wilhelm Rudow, un în-
vülat german, care îşi câştigase deja nu nume. In 1891 Lucretia Suciu de-
vine doamna Rudow. După cercetări slăruiloare in biblioteca Academiei din
București în 1892 dr. W. Rudow publică în limba germană, cu sprijinul Mi-
nisterului de culte al Prusiei o istorie atât de amanun(itá a lileraturei ro-
mâne, cum nu știu să o fim avut până atunci nici în româneşte. Profesorii
T. Negruzzi şi G. Bogdan-Duică au revăzut lucrarea din însărcinarea Ministe
rului cultelor din București. Si această carte ar merita osteneala şi cheltuiala
unei reeditări, mai ales dacă s'ar găsi cine să o complecteze, adáogàndu-i ma
terialul din 1892 până azi.

Condeiu-mi rázbeste anevoe peste amintirile, cari dau năvalu si se îm
bulzesc cam desordonate.

In liceul din Beiuş — atunci ziceam gimnaziu — avean ca vecin de
bancă pe Traian Suciu, un văr al poetei, azi primpretore іп Ineu, județul
Arad. Scriitorii şi poeţii îmi erau cunoscuţi până atunci numai în ființa lor
nematerialad, din cărţi, nu văzusem încă nici unul în carne si în oase. Pe
semne n'aveau ce саша prin Beiuş. Prin bunul meu prieten ajunsei la un
schimb de scrisori cu poeta; iar după „examenul! de maturitate" am făcut
o vizită la Ucuriş (Bihor) unde trăiau atunci soţii Rudow împreună cu tatăl
poetei Si cu sora lui Rudow, Ana, astăzi doamna dr. Liuba în Timișoara.

Familia Suciu-Rudow s'a mutat pe urmă Ја Oradea-Mare, unde avea o casă
în strada Beti. Patru ani, cât am urmat dreptul în Oradea, am petrecut zile
neuitate în familia Suciu-Hudow — cu toata umbra durerii, care era în casă,
dar de care nimeni nu vorbea.

La 18 Aprilie 1897 a apărut întâiul număr al „Foii Literare.“

Eu eram deja un foarte harnic corespondent а! ,Tribunei" din Sibiu;
dar nu văzusem încă o redacţie pe dinlăuntru. La „Foaia Literară“ mi-am
trăit întâia mea viaţă de redacţie: bucuria, când venea un manuscript dela
un om de seamă, corespondenţa interesantă cu cetitorii... Posta cu banii nu
se prea îmbulzea. N'am auzit nici odată vre-un cuvânt de nerăbdare din
cauza aceasta. De altfel activitatea redacțională un schimbase întru nimic

173

obiceiurile casei. Redactia o fáceam їп aceasi odae familiara, in care ne adu-
nam de obicei, aceleași hârtii si cărţi pretutindeni, de cari nu mai scap.
(Doar'am fost doi ani în captivitate şi după câteva luni mi-am umplut şi
acolo odaia cu cărţi. Ca să le pot avea, am înjghebat o librărie). In sfârșit
aceleaşi lulele patriarhale: una a protopopului şi alta alui Rudow, cari
umpleau odaia cu fum spre năcazul damelor.

Vara redacţia se muta în chioscul din curea înflorită, care se chema
atunci ,filegorie." In filegorie cel puţin fumul se împrăştia.

Când a venit un „Cântec“ dela Coșbuc pentru numărul prim, am văzut-o
pe d-na Rudow foarte mulţumită; iar Rudow pufăia mai zdravăn din lulea
Era un cântec împotriva cutropitorilor:

Zice Vodă: „lar la greu!
Dragii mosului, în ţară

Vin pagânii, fac şi pară.
Dar cum vin sar duce iară
Procleţii lui Dumnezeu!“

Poetul a ştiut ce să ne trimită.

„Logodnica contelui Stuart“ o povestire cu continuari, care a început sa
apară din primul număr, semnată de d-na Rudow, era de fapt scrisă mai
mult de Rudow după povestirile soţiei sale, care stetea mult culcată şi ar
fi obosit-o să tot scrie la continuări.

Subiectul povestirei iese din comun. Carol Eduard conte de Stuart-Albany,
descendent al regilor Scoției, însoţind pe arhiducele Albrect într'o călătorie in
Bihor se îndrăgește de Elisabeta Gale fata popii din Valea-mare. După o
căsătorie nenorocită cu un negustor, Elisabeta divorţează si se logodește cu
contele Stuart; dar moare mai înainte de a se face căsătoria. O peatră de
mormânt aşezată de contele Stuart-Albany în cimitirul din Valea-mare ar
fi rămas ca o dovadă a acestui român trăit de un urmaș al regilor Scoției si o
fată de popă din Bihor.

Contribuţia subsemnatului la numărul prin al revistei a fost o impozantă
ghicitură de şah, întocmită pe baza unui sistem de regularitate a mişcărilor
calului. O invenţie, de care eram foarte mândru şi cu ajutorul căreia puteam
să întocmesc cu uşurinţă figuri foarte variate. Secretul nu mi-l-a furat încă
nimeni, — probabil fiindcă n'ar face parale cu el.

Printre colaboratorii mai stăruitori, afară de Coşbuc mai remarc ре
G. Bogdan-Duică (,Trandafirul“, traducere din Iaroslav Vrchlicky etc.) Ila-
rie Chendi, Sever Secula, Maria Cunţian, mai rare-ori Ion Scurtu, Iosif
Schiopu, Vasile E. Moldovan si alţii.

Asupra colaborărei mele nu am de ce să insist. Recunosc câteva articole
nesenmate. Sunt mândru de ghiciturile de sab semnate cu superbul pseudo-
nim ,Tarquiniu", caer era mai greu de ghicit, decât ghiciturile cu invenţia
nebrevetată. Am semnat câteva portrete cât serioase, cât glumefe ale cole-
gilor de şcoală de atunci. Sunt atât de personale şi presărate cu nimicuri și
aluzii cari atunci vor fi avut haz si potrivealá; dar astăzi nu le mai înţeleg
nici eu.

Nu'mi aduc aminte de sfârşitul foii. Când a apărut ultimul număr, jude-

când după dată, cred că eram dus la sat, ca să mă prepar pentru al doilea

1⁄4

examen fundamental. Foaia n'a dispárut din cauza nesuccesului material din
primul an. Rudow si soţia sa mai aveau din ce să-i suporte cheltuiala $i nu
erau oameni, cari sá tremure pentru un ban. Dar sánátatea poetei cerea mai
multá liniste.

Am plecat din Oradea-Mare la inceputul anului 1900 in urma unei sen-
tinte nábádáioase a ministrului de culte ungar, ale cărei consecinţi le suport
creştinește si astăzi după 27 ani, in România-Mare!

In trei ani, cari au urmat am primit trei telegrame, cair imi anunțau
moartea lui Rudow, a Lucretiei si la urmá a protopopului. Asi fi dorit sá pot
face mai mult pentru pomenirea lor; dar sunt slab de fire si vád cá trebue
să treacă trei decenii, până să scot o vorbă despre oameni, cari mi-au fost
dragi şi nu mai sunt.

AUREL СОСІМАМ ]. PALEOLOGU
membri ai Sindicatului.

Intiinfarea ziarului „Tribuna“ și rolul

lui Slavici

(Fragment)
de OL. BOITOȘ

„Tribuna“ începe să apară în primăvara anului 1884, în acelaş
an, în care italianul Cazzavillan face să apară la Bucureşti ziarul de
informație, cu ilustraţii, Universul, iar Gheorghe Panu scoate ziarul
„de opinie publică“ Lupta, la laşi deocamdată, căci peste doi ani îl
уа muta la Bucureşti, si în acelaş an apare, tot la Bucureşti, oficiosul
partidului liberal Voința Naţională. Nici nu este an mai bogat in isto
ria publicisticei româneşti din veacul trecut, dacă ţinem seama de ca
litatea ziarelor cari vedeau lumina zilei.

Este important să cercetăm cauzele mai apropiate, cari au deter
minat înființarea acestui ziar „independent“ în oraşul unde era cen
trul de directivă a vieţii naţionale, în luată plenitudinea ci, a Вота
nilor de dincoace de munți.

Titu Maiorescu spune întrunul din discursurile lui parlamentare,
că Dimitrie Sturdza, fruntaş liberal, mai târziu şef al partidului, la
trimis pe Slavici în Ardeal, ca să înfiinţeze un ziar prin care sa for
mezc un curent favorabil partidului liberal aici în Ardeal. Indemnul
lui Sturdza a fost o realitate, casi sfatul, în acelaş senz, al altor fruntaşi
ai violii publice din România liberă, şi în accastă privinţă scriitorul
пе lámureste pe deplin în scrierea „,Inchisorile тее“! Slavici avea
pe atunci legături cu partidul liberal; aceasta o recunoaşte si el 9, pro
testând mereu totuşi, în coloanele „,Tribunei“, de cáteori este învinuit
că a venit dela Bucureşti ca să facă politica liberala dincoace de
munţi. ?) Intrucât a susţinut politica liberalilor vom vedea când vom
căuta mai deaproape ideile politice pe cari le-a manifestat în timpul
cât a scris la „Tribuna“, nu se poate spune însă că acest îndemn de
politică de partid 1-а făcut pe Slavici să meargă la Sibiu si sa primeasca

1) Bucureşti, Viața Românească, 1921.

2) In „Tribuna si Tribunisti^ la p. 48—49 spune: „Avem noi ,Tribunistu'
legaturi cu partidul natfional-liberal din România si nu ne sfiim a o marturisi
aceasta ...“

3) V. T. Maiorescu: Discursuri parlamentare, II, p. 65 si IV, p. 89

176

direcţia ziarului ce avea să se înfiinţeze şi cu atât mai puţin că cu-
vântul lui Sturdza ar fi determinat însăş apariţia ziarului.

Ideea înfiinţării acestui ziar este mult mai veche şi ea aparţine
unui cerc de prieteni ai lui Slavici, dornici de a-şi servi neamul prin
forța cuvântului scris, purtător de lumină şi de îmbărbătare în căuta-
rea unui viitor mai bun decât prezentul. Slavici spune că în tineretele
lui, înainte chiar de a-și fi terminat studiile, a colaborat la „Telegratul
Román", foaie care si astăzi mai apare la Sibiu, fiindcă făcea parte
din rândul acelor tineri — cu cari se împrietenise la Universitatea din
Viena — cari voiau să continue lupta pentru luminarea poporului, în-
cepută de Mitropolitul Andrei Şaguna la acest ziar. *) Tinerii, despre
cari vorbeşte Slavici, cei mai mulţi cu educaţie germană, erau grupaţi
în jurul Vicarului Nicolae Popea şi aveau de gând să ridice „Telegraful
Român“ în fruntea mişcării literare din Ardeal, transformându-l în ziar
cotidian. Ei au încercat să întrebuinţeze ortografia fonetică, dar fiindcă
la ziar n'a fost admisă, au scos un supliment ре care l-au numit „Foi-
soara Telegrafului Român“. Această „Foișoară“ a trăit puţin şi n'a
putut avea efectul dorit de inimosii tineri doritori de fericite înoiri.
Direcţia inaugurată la acest supliment literar va triumfa cu „Tribuna“.

Despre ziarul-făclie, care să lumineze drumul pentru desăvârşirea
unităţii culturale a Românilor din diferitele provincii, supuşi unor stă-
pâniri diferite, s'a vorbit şi la serbările însufleţite dela Putna, în 1871,
unde o generaţie întreagă a făcut legământ în cadru înălțător de ve-
selă natură cu suflu de márete evocări istorice, să fie neobosiţi slujitori
ai propăşirii neamului lor. Slavici, unul dintre organizatorii conducá-
tori ai acestor serbări, şi-a luat acolo angajamentul solemn că va primi
sarcina redactării organului de propagandă a ideilor cari călăuzeau
acea generaţie, ce se va înfiinţa la Sibiu. Si un angajament luat între
asemenea împrejurări trebuia ţinut.

Mai era si o chestiune politică la mijloc, care a determinat mo-
mentul apariţiei ziarului. Pe la anul 1884 se părea cá este posibilă o
împăcare politică a Românilor cu Ungurii. Capii acestui curent de îm-
păcare erau Mitropolitul Miron Romanul dela Sibiu şi Partenie Cosma,
bun economist, cari împreună cu vre-o câţiva intelectuali români au
înfiinţat un nou partid politic românesc — „moderat“, cu un program,
care avea deosebiri esenţiale faţă de programul adevăratului partid na-
tional al Românilor de dincoace de munţi.

„Moderaţilor“* nu le trebuia vot universal şi pentruca să nu li se
poată, aduce învinuirea, gratuită dealtfel, că nu stau pe „baze legale“,
recunoșteau fără nici o rezervă dualismul şi unirea Transilvaniei cu

%) „Tribuna si Tribunişti', p. 23 şi urm.

177

Ungaria °) Grupul de tineri, despre cari vorbește Slavici, nu aprobau
însă acţiunea şi ideile acestei organizaţii politice hibride, care nici
n'a trăit, fiindcă nu exprima aspiraţiile poporului românesc, şi ei aveau
nevoe de o tribună, unde să-şi spună cuvântul. Au voit la început să
se folosească de „Telegraful Român“ spre acest scop, dar Mitropolitul
Miron le-a inabusit glasul, luând foaia din mânile lor. Ei nu şi-au
schimbat însă ideile, ci şi-au căutat un alt mijloc de a le răspândi.

„Хо e pentru neamul românesc, în actuala lui faza de desvoltare,
mai mare nenorocire decât un simulacru de împăcare cu Maghiarii;
n'au voit oamenii nostri politici s'o înțeleagă atunci (1884) aceasta,
dar au înțeles o oamenii cu bun simţ practic, cari dimpreună cu noi
în timp de câteva săplămâni au adunat capitalul pentru înfiinţarea
„Institutului Tipografic", în editura căruia a apărut şi „Tribuna“. lar
câteva săptămâni în urmă, conferința electorală întrunită la Sibiu s'a
pronunţat contra politicei de ,solidaritate" aşa cum o înţelegea Mitro-
politul şi Partenie Cosma, între alţii, a hotărit prezentarea memoran-
dului, a făcut loc pentru „,Tribunişti“' în comitetul execuliv, al cărui
preşedinte a fost ales răposatul Gheorghe Barițiu si din care dl P.

Cosma a fost nevoit să se retragă“. *

Din toate aceste antecedente a rezultat înființarea ziarului „Tri-
buna“, sub direcţia lui Ioan Slavici, pe atunci cunoscut ca un bun
scriitor si deci cu oarecare autoritate. Este ştiut apoi că era vorba să
i-se dea o direcţie literară ziarului şi Slavici putea fi o garanţie pen-
tru aceasta.

Programul ziarului, publicat în fruntea întâiului număr, apărut
în 14/26 Aprilie 1884, îl iscălesc în ordine alfabetică următorii 10 inşi,
cari trebuesc socotiți întemeietorii ziarului: Ioan Bechnitz, particular
în Sibiu; Dr. Aurel Brote, directorul băncii „Transilvania“; Eugen
Brote, proprietar în Sibiu; Ioan Dusoin comerciant în Braşov; Diaman-
di Manole, comerciant şi preşedinte al camerii de comerţ din Braşov:
Simeon Mărginean, avocat în Braşov; Dr. loan Neagoe medic în Bra-
sov, Gheorghe B. Popp, fabricant în Braşov; Ioan de Preda, avocat în
Sibiu şi Ioan Slavici, pariicular în Sibiu.

Un rol mare avea la „Tribuna“ Ioan Bechnitz, nepotul unui negu-
tàtor trecut în timpul eteriei dela Bucureşti la Sibiu. Despre el Slavici
spune că deşi nu scria nimic în ziar, totuşi el era conducătorul lucră-
rii lor.

„От cu pozifiune materială independentă şi necăsătorit, 4-1 Bech-
nitz putea să-şi petreacă viața lucrând potrivit cu înclinările sale lite-

5) V. Păcăţianu: Cartea de aur, VII, p. 142—144, iar în privinţa lasitátii
politice a Mitropolitului Miron, v. si I. Russu Abrudeanu si Vasile Stoica:
Habsburgii, Ungurii şi Românii, p. 137 si М. Iorga: Istoria Românilor din Ar-
deal şi Ungaria, II, p. 272.

$) „Tribuna si Tribunisti", p. 33.

178

rare, şi dela întoarcerea sa din Germania el a trait numai pentru „Те-
legraful Koman“ şi în urma pentru „Tribuna“. kl m'a înduplecat să
iau sarcina de director al ziarului; el a ales numele „Tribuna“; el a
hotarit formatul, lhterile, umparprea, maniera de redactare, ortografia,
tonul, ba chiar şi limba ziarului“,

Conlinuand sa vorbeasca despre Bechnilz, da unele amanunte in-
teresante pentru spiritul care domnea în redacţia ziarului:

„іла, inainte de toate, lege, ca temele pentru articole au să fie
discutate, iar articolele au sa Пе scrise acasă, în toata liniştea, apoi
ceüte cu dansul ma: înainte de a fi dale la tipar. Dimineţile el era cel
dintaiu in localul redacţiunii, şi ın vreme ce no. lucram la partea teh-
nica, el rasfora ziarele 31 ne aducea informaţiuni, ne tragea luarea amin-
te asupra articolelor mai importante si ne dădea explicaliuni. Serile
el era cel din urma in localul redacphunir. Dupace făcea reviziunea pa
ginilor pana la cea mai mică noti(a, stabileam împreuna materia pen-
tru numarul viitor si eu plecam, el ramanea sa mai cetească odată
exemplarele de proba si sa dea ordin pentru expediliune", ?

In curând şirul „lribuniştilor“ a sporit: S au retras unii, i au în
locuit allii; si astfel s'au perândat la acest ziar cei mai stralucifi zia
rişti ardeleni ai vremii, până când, copleșit de povara greutafilor ma-
teriale si slăbit de torturile stăpânirii, care sporea întruna procesele, a
încelat să mai apară în primăvara anului 1903, lăsând în urma ei pe
cealalta „Tribuna“, dela Атай, mai tinară, mai viguroasă şi mai în
stare sa înfrunte greutățile condiţiilor de viaţă ale unui ziar romă
nesc,

DESENELE

Almanahului se datoresc artistului Demian, bine cunoscut publicului
ca decorator al revistelor şi pictor (o expoziţie a sa a avut loc chiar în
Decemvrie în Cluj).

Zodiacii cari constituesc capetele lunilor sunt din nou cultivați
în streinătate, — roduri ale fanteziei milenare — a popoarelor antice,
simbolul lor deţine încă farmec cuceritor,

7) „Tribuna si Tribunisti", р. 34—35.

Dr. Vasiliu Lucaciu
ca publicist

de
GAVRIL TODICĂ

Regrelulul Lucaciu e cunoscut ca luptator naţional, ca preot, ca orator,
dar e aproape necunoscul ca publicist.

Activitatea principala, pe acest teren, a desfășurat-o limp de vr'o douăzeci
de ani, dela 1885 până la 1905, ca întemeietor, director si redactor al Re-
vistei Catolice.

Revista a început-o in Sept. 1885 (Satu-Mare. Ediliunea Tipografiei Li-
bere), având intenţia să scoată în toată luna câte un număr de 32 pagine,
format 40. Ortografia etimologica alui Cipariu. Stil avántal

Indemnul sufletesc al lui Lucaciu era ca si prin puterea. credinţei
să-şi întărească neamul iar prin alipirea acestuia, cáire biserica Romei,
să întărească romanitatea, conştiinţa romană, în poporul român.

Lucaciu nu putea înţelege pe Român decât ca descendent direct al
legionarilor romani: „nos genere et sanguine Romani“. In vederea
aceasta, doria şi stáruia cu toată energia să cimenteze legăturile noa-
stre cu Roma.

Acesta i-a fost idealul, care l-a condus în toata viața. Nul putea
părăsi nici în redactarea Revistei Catolice. Publică el numeroase studii,
de mare valoare, în literatura bisericei unile; tratate filosofice, în sen
sul doctrinei Aquinate; tratate de interes pedagogic; studii sociologice;
cronică bogată din Roma şi din lumea catolică; notițe bibliografice etc.
dar abia este număr, în care să nu sbucnească cu putere elementara
romanitatea si românitatea, noţiuni inseparabile din ideologia lui
Lucaciu.

Incă din primul număr, directorul-redactor imbráfiseazá cu entu-
-siasm ideea unicei bisericii românești, dar în legătură cu Roma, cum
© propunea preotul din Satu-mare, loan Marca.

180

Un proiect al acestuia l-a vrájit pe Lucaciu. Publicându-l in Nr. f
al Revistei Catolice, îl însoţeşte de următoarea întroducere entusiastă:
Minunat este geniul românismului!

Când omenimea se sbuciumă în dureri, când lumea toată se pare a [L
înaintată în labirintul îngrozitor al materialismului, când societatea toată
pare că а lăpădat direcţiunea principiilor supreme ale religiunii şi ale 110'1-
lităţii: iacă apare gniul gintei latine, care e în stare să vindece, să conducă,
să înalțe. Aceasta putere a geniului latin se arată pentru întreaga omenime,
ca şi pentru o anumită parte а ei. Intre toate împrejurările află firul ariadnic,
care scapă pe oameni din situaţiunile cele mai grele.

„Istoria ne este mărturie.

„Nu voiu străbate cu cercetări prin istoria trecutului, presentul ne în-
tinde argumente destule ca să ne convingem, că doamna si maestra lumii
este gintea latină, este geniul românismului. Italia este grădina culturei euro-
pene; Francia domnește în diplomaţie, precum în saloane; în România s'au
crescut, putem zice, popoarele din peninsula balcanică şi azi e clar înaintea
tuturora, că soartea orientului e cuprinsă în sinul României.

„Religiune, ştiinţe, arte, politică, comerciu, agricultură şi tot ce e în
stare să promoveze bunăstarea omenimei, e legat de numele gintei latine.
Tot ce produc celelalte popoare, este — precum a și fost — sau imitaţiune,
sau emulaţiune cu acest geniu nemuritor. Nime nu i-a răpit primatul, fericit
și glorios sa simţit, cel ce 1-а putut apropia.

„Constat din capul locului, că acest spirit, acest geniu, este în mod emi-
nent religios. Dante, Petrarca, Tasso, Monti, Manzoni etc.; Bossuet, Fenelon,
D'Alambert, Napoleon I, Chateaubriand, Thiers etc.,; Mureşianu, H. Rádu-
lescu, Bolintineanu, Alecsandri etc. arată în destul direcţiunea naturală a spi-
ritului gintei latine.

„Aceste le-am adus înainte, se văd adeverit, că religiunea, causa reli-
gioasă, a fost şi este un obiect principal în viaţa spirituală a oamenilor celor
mai mari, din ce apoi mi-se pare că cu tot dreptul pot deduce că religiunea,
causele religioase, sunt un factor principal în viaţa culturală a omenimei.

„Fericit e acel popor, care a ajuns la o vedere clară în causele sale re-
ligioase.

„Astăzi toate popoarele se nizuesc spre cultură naţională, va să zică în
concertul cel mare al vieţii omenimei, fiecare popor va să intre cu atribu-
fiunile sale naturale, nationale, că numai în acele se poate recunoaşte pute-
rea, vitalitatea fiecărei naţiuni. In mijlocul acestei tendinţe generale nici noi
Românii nu putem rămânea îndărăt sau isolati. Se naşte însă o întrebare
foarte grea: causa religioasă a tuturor Românilor este oare ea acel factor dorit
în progresul nostru cultural-national; biserica română, cum e azi adăpostită
în viaţa celor 12 milioane de Români din orientul Europei, e oare espresiunea
geniului gintei latine? Dar acest geniu nu pretinde o reformă adâncă în viaţa
noastră religioasă? Oare spiritul nemuritor al lui Christos nu cere să punem
toată atentiunea la causa bisericei noastre, ca si în acest respect să putem
zice cu bardul nostru:

181

Сапа fatá їп сепи си Domnul sfànt
Latina gintá va fi 'ntrebata,

Ce ai făcut pe acest pământ?

Ea va raspunde sus şi tare,

O Doamne, în lume cât am stat,

In ochii ei plini de admirare,

Pe tine te-am representat!

„Este în Satu-Mare un preot român greco-catolic, Ioan Marcu, care cu
idei înalte în spirit, cu foc sacru în vine, s'a atins de această cestiune mare a
„Bisericei române.“ Cum este Românul? Acum, când suntem mai asupriti,
când tremură pamântul sub picioare, când aştepţi ziua de mâne cu cea mai
mare îngriijre, când desplângi atâtea perderi, când vezi că te innunda corup-
fiunea ca un diluviu, când Nemţii, Ruşii, Ungurii, Grecii, Bulgarii, Serbii fac
lege asupra causelor bisericeşti ale fiilor naţiunii noastre: cu inimă desintere-
sată paşeşte înaintea celor distrasi şi nacăjiţi sau chiar desperati spunându-le:
iaca portul mântuirii! Infiinţaţi biserica română, cum vi-o propun eu, şi veţi
vedea ca suntem mântuiţi.

„Este o schintee din geniul românismului.

„Biserica română, propusă de d-l L Marcu, e cunoscuta azi în locurile
cele mai principale ale Europei latine. Scriitorul presentelor încă avu onoarea
de a putea fi factor în presentarea ei in unele cercuri înalte şi prea-inalte. Cu
astă data numai atata zic, cá a fost primita parte cu entusiasm, parte cu cea
mai specială atenţiune, în toate cercurile amice şi cu toată bunăvoința...
Mi-am propus a pertracta în detaliu şi cu toata seriositatea cestiunea aceasta.
Ca sa proced însa cu basă buna, e consult sa premit textul întreg original,
precum şi traducerea italiană, pentru periodicele catolice din Roma si Italia,
apoi voiu lasa sa urmeze studiul asupra opului întreg.“

Acel studiu, scris de Lucaciu, se poate ceti in No II şi urmátoa
rele ale Revistei Catolice. Nu-l mai reproducem, fiindcă ideile esenţiale
se cuprind în proiectul lui Marcu, expus mai sus.

S'au scurs 40 de ani şi acest proiect bisericesc avu soarta ideilor
premature. Nu a progresat cu nimic. In vârtejul luptelor naţionale s'a
dat uitării. Intre timp, Apostol Mărgărit, deșteptătorul Românilor din
Macedonia, avu şi el aceeas inspiraţie. Dar fără răsunet.

Nevasta lui Gavrilá Lungu

— Schiţă din vremea războiulai —
de SEPTIMIU POPA

О femeie ca de douăzeci şi cinci de ani, cu náframá neagră pe
сар. De altcum era neagră toata: sumanul, sortul, ochii, sprâncenele,
cele doua cosile mari ce i se lăsau pe spate după obiceiul nevestelor
dela munte, ba chiar şi opincile i se înegrisera de, drum. Numai obra-
zul şi poalele îi erau albe.

Când a intrat şi mia dat „buna ziua“ tocmai citeam nişte scri-
sori şi asa а poftit o preoteasa sa şeadă. Iar eu mi am zis:

- Va П o femeie din satul vecin. A venit desigur cu prescuri
pentru bărbat.

Dar a fost — din al şaptelea sat. Când am întrebato: ce vânturi
o bat pe la noi? şi a tocmit o suvilá de păr, apoi, cu jumătate
de glas:

— Eu parinte, sunt nevasta lui Gavrilă Lungu!

Si în vreme се în ochi i se ivirá doi stropi de lacrimi, se asezá
iar pe scaun.

— Пу! Nevasta lui Gavrilă Lungu....

Ori cât îmi slărâmam capul, nu mi aminteam vre-un om cu acest
nume, măcar-că, era destul de voluminoasă condica cunoștințelor mele.
T-am aruncat o privire intrebátoare, iar ea se ridică din nou:

— Ştii părinte, Gavrilă Lungu, pe care l'ai dat dumneala la gazetă!

Inţelegeam acum. Scrisesem cu câte-va săptămâni mai înainte o
schiţă în foiletonul unui ziar. Descriam o scenă duioasă dela gară,
cum a sosit un tren plin de soldaţi şi cum.... în momentul plecării
un soldat din tren a strigat călre mulțimea de femei de pe peron:

Spuneţi nevestei lui Gavrilă Lungu, că bărbatu său e împuşcat
la un рісіог....

A fost un nume inventat, care credeam că nu se află în părţile
noastre. Acum .... ţine te băiete! M'apucară căldurile si trecui în odaia
de-alăluri să caut ziarul cu pricina. Preoteasa după mine.

— [ar ai făcut vre o boacănă, îmi zise abia tinàndu si rásufla-
rea. — Acum, descurcă-te, dacă poti!

Am aflat ziarul, dar.... preoteasa mi l'a smuls din mână si tre-
când la femeie s'a aşezat la masă si s'a apucat să citească foiletonul.

Am trecut si eu şi m'am apucat să explic femeii: cum stă treaba?

183

Am vorbit multe, in pustiu. M'a ascultat cât m'a ascultat, apoi, tocmai
cand 1i explicam mai cu ioc teoria nuvelelor şi schițelor, m'a întrerupt
de-odala:

Nu se poale, parinle.... nu se poate. Doar ın gazete... nu se
scriu minciuni!
— О, sancta simplicitas! — mi-am zis şi — involuntar, mi am

îndreptat, ochi. rugalom cata preoteasa. Ea ispravise cu cititul. lar
eu in naivitatea mea credeam ca o sa ші vina intr'ajutor. De unde!

imi zàmbea, — zâmbetul care nul doresc nimanui. — lsi râdea in
pumni de năcazul meu. Ce sa-i faci? Cu un ceas mai înainte se cam
răciseră între nor relaţiile diplomatice şi асит..... se razbuna.

Cu fruntea plina de sudori m'apucai sa conving din nou pe fe
meie. De astadală părea ca o sa isbutesc. Când colo... isi vară mana
în sân şi scoase... o pungă de piele.

— Spune mi părinte, — îmi zise oftând din adâncul inimi, de-i

viu ori mort? Dumneata ştii, dar nu vreai sa-mi spuni! Hi platesc cât
vreai, numai să-mi spui..:

151 deschise punga, scoase un bilet de banca de douazeci de co-
roahe, bani mulţi pe acea vreme — si mi 1 flutura pe dinaintea ochilor.
Adică... un argumentum ad hominem, care a făcut sa mi se urce tot
sângele. în obraz. .

Acest „argument“ a fost norocul meu. Daca a vazul şi а vazut
ca nici aşa nu merge treaba, s'a lăsat convinsă. Mai plânse cât plânse,
îşi deslacu traista şi.... scoale la iveală o pereche de prescuri. lar a
doua zi, i am slujit o sfânta liturghie pentru al ei prea iubit Ga
vrilá Lungu.

* э *

Dupa două saptamâni am întâlnit o la un bâlciu. Acum avea ná-
framă vânătă si sort vânăt. Când m'a văzut, a alergat veselă la mine
şi ті а sărutat amândouă mânile.

— Părinte, părinte, — am căpătat scrisoare dela Gavrilă! Тап
împuşcat la un picior, tocmai cum ai scris dumneala la gazetă. A fost
în spital şi nu mi а putut scrie. Peste câte va zile vine acasă. Ai ştiut,

vezi? ... şi n'ai vrut să-mi spui... Te ai temut să nu fi murit si n'ai
vrut să mă superi.
Voiam să-i răspund, — s'o mai conving odată, despre felul cum

se scriu schiţele şi nuvelele, dar, — n'am ajuns la cuvânt.
— Am ştiut eu, — îmi zise zâmbind veselă, clipind siret din gene,
că în gazete nu se scriu minciuni!...

Câteva date din trecutul ziarului

„Gazeta Transilvaniei“
(1837—1935)

Intemejetorul ziarului „Gazeta Transilvaniei este fericitul profesor, isto-
ric si barbat politic Gheorghe Baritiu, nascut la 12[24 Mai 1812 in Jucul de
jos (judeţul Cojocna) mort la 2 Mai 1893 la Sibiiu.

Cu prilejul unei călatorii făcute in anul 1836 împreuna cu T. Cipariu
la Braşov, venind dela Blaj unde G. Barițiu ocupa un post de profesor de fi-
zica, a fost chemat ca profesor la şcoală română din Braşov, înființată cu
doi ani înainte.

Stabilindu-se la Braşov a intrat în contact cu tipograful I Gött, care avea
concesia de-a scoate ziare politice, şi ajungând la un acord cu acesta a scos
în Iulie 1837 doi numeri sub numele de „Gazeta de Transilvania“ nume ce
ziarul îl păstra pâna la 1849, când începu a se numi „Gazeta Transilvaniei“.

Apariţia ziarului fu însa oprită de colegiul censorilor. Barițiu împreuna cu
Iacob Mureşanu. numit profesor la gimnaziul catolic din Braşov, au plecat
atunci la Viena, ca sa exopereze reapaii(ia foaiei. Primind în fine autorizaţia,
„Gazeta de Transilvania" începu să reapară dela 12 Martie 1839 sub redac-
țiunea lui G. Barițiu, care dela 1 Ianuarie 1838 redacta şi „Foaia literară“
numită dela 1 Iulie acelaşi an „Foaia pentru minte, inimă şi literatura“.

„Gazeta de Transilvania“ şi Foaia literara au aparut până la 1847 odală
pe saptamână. La 1849 ambele foi au fost suprimate timp de 9 luni. Dupa
reaparijie Gazeta avea ca redactor pe Iacob Mureşanu.

Dela 1847 pâna la 1881 Gazeta esia de două ori pe saptamână. In anii
1868——4 pe timpul dielei din Sibiiu, apărea si de câte 3 şi 4 ori la săptamâna.

Incepând din 1878 Gazeta Transilvaniei aparea sub direcţiunea fiului lui
Iacob Mureşianu, Dr. Aurel Mureșanu.

Dela 1881 ziarul apărea de 3 ori pe saptămână, iar dela 1884 zilnic sco-
{апа dela 1889 si un numar de Dumineca în mărime dublă de 8 pagini o
foaie lileraru, economica si polilică pentru popor.

Sub directoratul regretatului Dr. Aurl Mureşianu (1909 s'au perindat re-
dactori şi colaboratori interni următorii ziarişti: Grigorie Maior, Traian H.
Pop, Teofil Frâncu, Stefan Bobancu, Virgil Sotropa, Augustin Paul, Ion
Scurtu, Aurel Scurtu, Valeriu Magdu, Victor Branişce si Ioan Brotea.

După moartea lui Aurel Mureşianu si până la intrarea în acţiune а Ro-
mâniei în August 1916, au făcut parle dintre redactorii ziarului pe lângă
vechii redactori Victor Branisce şi loan Brotea d-nii Sever Dan, Silvestru Mol-
dovan, I. Birăescu și Aron Cotruş. La trecerea ziarului din proprietatea familiei
Mureşanu în proprietatea societăţii în comandită „Tipografia A. Mureşanu
Branisce et Comp“ a fost numit director al ziarului d-l Dr. Voicu Niţescu.

185

Dintre colaboratorii stabili ai ziarului in timpul dela 1910-1916 citam pe
d-nii A. Xenopol, A. Bârsanu, Dr. George Maior, prof. Borgovan, M. Strajan,
prof. I. Pitiş, Sextil Puşcariu, Z. Bârsan, lon C. Panţu, N. Petra-Petrescu,
Horia, Petrescu, I. Pop Reteganul, Al. Bogdan A. Banciu, Stefan Iosif, Dr. I.
Lupas, L Agârbiceanu, А. Ciura, Dr. Valer Moldovan, lonescu-Sisesli, prot.
Т. Priscu, A. P. Bánutiu, I. Clopofel, V. Anestin, Gavril Todică, C. Muslea,
Maria B. Baiulescu, Ecaterina Pitis, I. Lemeny, Stoica etc.

Ultimul număr al „Gazetei Transilvaniei“ sub stapânirea maghiară a apa-
rut cu data de 14/27 August 1916 în ajunul intrarii în acţiune a României,
pentru a reapare la două saptámáni cu data de 24 Aug. v. 6 Sept. n. in tri-
color cu aprobarea comandamentului militar român până in ziua de Joi 22
Sept. v. 5 Oct. n.) 1916, când retrăgându-se armata română redactorii ziarului

nenTtTpo

КУГО еМ СЕН а КӨКӨЙГӨ Ta PU CERTAT э эур ENa

„10, ZI. RENI, 24. ХЕ . ?4®.
“АЕК” DENTIS TE bu arto fur dep sir ас o tat da arri A тА CPV Vn IO. E

Openede idee s^mpa стърїї deoapb inssi.ipil, Каре oape къпй апъсъ pensp4ira
a asspspiaop 4n Молдова. Benegiei Aceea стъоб к:р сыз (pesiaop
(бртаре..) вө nspra rptma Бпеї опо2іції Фвртвпбее mi

siap сістетатіче. Мвцетъпйвсе anoi, въ RB

Љо ziaeae auecre mai dinsóue саё.въ- прілежел опогіціеї din 1835—36 саё вълбт

zbT ескаге ші хотърљте прочесврї ne Te- пъпъ љокът катиъоеще naprida че nb-
mejsa търтврїїлор тіпчіобсе. ЕВ Kape віп crpeaze Љо Фрбпте еї персбов mirponoai:

Suplimentul „Gazetei“ în anul 1843

au trecut în vechiul regat. Primul numar apărut sub scurta stapánire romà
neascá purta pe întreaga pagina primă titlul „Orașul Braşov sub stapànire
românească“ tălmăcind recunoştinţa şi omagiile Românilor din Ardeal arma
telor eliberatoare.

Dupa retragerea armatelor romane din Ardeal prefectul judeţului Braşov,
ajuns din nou sub stapânire maghiara, contele Mikes a facut, la ordinul gu-
vernului din Budapesta, să reapară „Gazeta Transilvaniei“ angajând în acest
Scop ca redactori pe faimosii tradători: Arsenie Vlaicu fost director al scoalei
sup. de comer( române din Braşov si pe profesorul N. Sulica, pornind, de sine
înțeles vechiul nostru organ de publicitate în serviciul guvernului maghiar gi
insultând timp de aproape 2 ani tot ce-avea poporul românesc mai bun şi
mai sfânt. Este acesta un capitol rusinos şi dureros din viața acestui organ
de publicitate, ale cărui coloane cinstite au fost pàngarite de niște inconstienti
simbriași ai condeiului, cari nici până astăzi nu şi-au luat pedeapsa meritată.

186

O mángaiere în aceste vremuri de restiiste a [ost reaparifia „Gazetei 1гап-
sihaniei" în anii 1918 si 1919 pe campurile de ghiuja ale Siberiei, desfagu-
rând acolo sub conducerea fostului ei director Di. Voicu Niţescu şi mai târziu
sub conducerea vechiului ei redaclor Victor Branis.c cea mai frumoasă acti-
vitate de redesteptare şi consolidaie naţionala in mijlocul corpului voluntarilor
din Siberia. Reapariliu Gazetei în Siberia a constituit cel mai formidabil pro-
test în contra celor ce au pus stapanue sr au situit redacţia ziarului din
Brașov.

Cu prabuşnea imperiului austro ungar а urmat de sine înțeles şi sistarea
apariţiei „Gazetei Transilvaniei“.

În urma hotarire: adunarii naţionale а Romani—üo dm Тага Bârsei ținută
la 16 Oct. 1918 la Braşov s'a hotanit editarea în locul „Gazete: Tr." a ziarului
„Glasul Ardealului" ca organ ul Sfatului national rom n din Tara Bârsei.
Acest ziar, ın jurul caruia s'au grupat câțiva profesor dela liceul din Braşov,
a aparut zilnic dela 9 Nov. 1918 pâna la 30 Dec. 1918, cand, în urma acor-
аши stabilit între Consiliul județean din Brașov şi Consiliul Dirigent din
Sibiiu, ziarul а reaparut sub vechea numire de „Gazeta Transilvanie: ince-
pand cu 1 lanuurie 1919, giupându-se in juiul sau rând pe rand unii dintre
vechii redactori şi colaboratori. Din redacţie au facut parte ca geli redactori
d nii lon Clopo(el si Viiginiu St. Iosif, poetul Samarineanu, la câteva luni
sa întors dela Viena vechiul redactor loan Brotea iar în toamna anului 1919,
venind din Siberia, redactorul Victor Branisce.

„Gazeta Transilvaniei“ a reaparut din nou zilnic рапа la 15 August 1923,
cand în urina unei grele crize financiare şi-a sistat apariţia timp de 3 luni
de zile. Cu ziua de 25 Nov. 1923 „Gazeta Transilvaniei“ a reaparut din nou
si de atunci continua sa apara ca organ al Partidului Naţional de 3-ori la sap-
tumána. În vara «nului 192; a aparut în mod excepţional timp de 2 luni zilnic.

Ca organ al poporului român din Ardeal, nascut acum 88 ani din frămân-
tarile neamului românesc, „Gazeta Transil aniei“ prin trecutul ei zbuciumat
este oglinda vie a acestor framântari si prompari timp de aproape noua dece-
nii. Ba a luptat, a suferit, a fost ingenunchiata pentru a se înălța din nou.

Nu gasesc o mai potrivita încheiere a acestor scuite date din trecutul zia-
rului „Gazeta Transilvaniei“, decât concluzia Ја care a ajuns „Sindicatul zia-
riştilor din Bucureşti“ in adhesa de felicitare trimisă ziarului „Gaz. Tr.“ cu
prilejul jubileului sau de 70 ani in anul 1908:

„Pilda vie a unei asemenca statornicii, ea înalţă inimile noastre, gaze
tari 10màni, spre hotarirea cea tare a jertfei, spre împlinirea cea fară prihaná
a datoriei catra neam, spre credinţa cea curată si mântuitoare“.

Ziaristicá готапа
in Maramurás

de
PR. I. BÀRLEA

Ziaristica română in Maramurăş ia fiinţă numai după adunarea monstră
din Sichel care s'a ţinut în 22 Noemvrie 1918 în curtea internatului asocialiu-
nei culturale maramurăşene, unde se aleg membrii sfatului comitatens si de-
legaţii peniru marea adunare din Alba-Iulia. Indată după întoarcerea dele-
gaţilo» dela Alba Iulia apare în 7/20 Decemvrie 1918 primul numar al ziuualui
„Sfatul““ organul oficios al С. N. R. C. (consiliul naţional român comilalens)
din Maramurăş. Editor şi proprietar: G. N. R. C. din Maramuras. Redactori
responsabili: Dr. Vasile Kindriş şi Dr. Titu Doros. Tiparit la: Kâzmivelăd'si
nyomda részvénytársaság Máramarosszigeten.

Inainte de dala sus pomenita nu am cunoştinţă să fi apărut nici un
ziar român in Maramurăş. Cu toale aceslea lumea românească a luat cunos-
tinfá despre tot ce se inlàmpla în micuțul Maramuras, din desele corespon-
dente ce apăreau în diferite ziare din Ardeal ba chiar din vechiul regat.

Intre aceştia pomenesc cu pietate pe părintele vicar al Maramurásului
Tit Bud, care a fost corespondentul „Unirei“ din Blaj, unde trimitea informa-
fille culturale si sociale. Asemenea mai ráüzle( scria articole protopopii: Emil
Bran si I. Tartia; de present, ambii senatori, precum si Dr. Alexandru Ciplea
de origine din Biserica albă (Cehoslovacia). Ziaristică mai intensivă a desvol-
tat Dr. Vasile Filipciuc, advocat, primpretor, azi director de bancă în Visaul-
de-sus care aproape de 2 decenii a întreținut cu informaliuni toate ziarele
cunoscute. Puțin timp a redactat chiar personal „Poporul Român“ din Buda-
pesta. Subscrisul încă din seminarul teologic dela Gherla am colaborat la di-
ferite ziare ca: „Lupta“, „Românul“, „Unirea“, „Gazeta Transilvaniei“, „Nea-
mul Românesc“ din Vălenii-de-munte, dar mai cu deadinsul în „Poporul Ro-
màn“ din Budapesta am plasat cele mai mulle corespondente.

188

Anul 1918 este anul binecuvântării pentru toate popoarele, dar cu dea-
dinsul este anul mântuirei pentru Neamul Românesc, astfel şi pentru noi ma-
ramurasenii ne aduce pe lânga allele şi slova româneasca tipurită la Sighet,
Parca vad şi acum bucuria nespusă ce stralucea de pe fețele celor mai mulţi
maramuraseni, când au va.ut aparut primul numar din „Sfatul“,

Dispretul ungurilor era mate, ca şi cum ar fı zis: ce vuiţi, voi românilor,
cugelati voi, ca cultura se poale propovădui şi în Imba voastra valaha? Acest
dispreţ s'a роїіещаі cu apariţia ziarului român. De alicum multi români fri-
cosi şi neinciezaluri în izbânda românilor nu cutezau nici sa vorbeasca
româneşte pe slrada, iar alţii curagiosi demonstrativ vorbeau numai româ-
neşte. Pe aceştia ропа ii ţinea în evidenţă si sub control permanent poliție-
nesc, fiind notati pe lisla cea neagra a tradatorilor de tara, cu aceştia — so-
coteau — sa se rafuiasca cât de curând. insa norocul de azi data a lost pe
partea românului,

ln articolul prim al „Sfatului“ sub titlul: Ce voim? arata programa de
activitate ce profesa ziarul „voim sa muncim — cu ajutorul lui Dumnezeu
— pentru întarirea, ajutarea, înaintarea românimei din Maramurág... Ca
sa putem ajunge toate cele bune şi dorite e de lipsa ca sa fim una no. intre
noi... Şi dacă fiecare din noi va asculta de poveţeie, de indrumarile mai ma-
rilor pus: de noi... uşteplam ca fiecare din noi sa-şi ună de cea mai sfânta
datorinţa susţinerea bunei rândueli prin satele noastre, Cinstea româneasca o
pofteste aceasta!

Redactorii „Sfatului“ dela început au fost d-nii Dr. Vasile Kindris prese-
dintele consiliului naţional român comitatens din Maramuraş şi advocatul
Dr, Titu Doroş, un inimos şi barbat integru.

„Statul cu Nr. 52 din Dec. 1919 îşi suspendează apariţia, In timpul ace-
sta se apropie alegerile generale pentru parlament. Partidul naţional, prin
comitetul sau judetan din Sighet vede de bine ca să-şi editeze o gazeta de
parlid. De aceea în zilele prime ale lunei April 1920 apare la Sighet în tipogr,
»,Kózmüuvelódési nyomda r. t. Máramarosszigeten (Elektromos егдге berendez-
ve) ziarul ,,Maramurasul'" cu antetul de pictorul Tr. Biltiu, organul partidu-
lui naţional din Maramuras, Redactat de un comitet. El este redactat de re-
dactorii responsabili Dr. V. Kindris si Dr. G. Iuga ambii advocaţi. ,,Maramu-
rágul' apare în total 14 numere, dar foarte neregulat. Ultimul număr 14 apare
în 6 August 1920 în care se da o notă informativa: „împrejurari technice ne
împiedeca în scoalerea foii regulat. Cerem rubdarea cetitorilor. In cel mai
scurl timp vom trece peste ele“. O formula advocaleasca prin care voise sa
copere cauza adevarata: lipsa fondului banesc. Isi sistează apariţia şi n'a mai
aparut pâna azi. De altcum ,,Maramurásul'" la apariţia sa pune pe frontispiciu
Anul al Ш-еа adica se sucoteşte са o continuare a „Sfatului“, deși „Sfatul“
începând cu Nr. 24—25 se socoteşte organ national şi e un fel de monitor ju-
defan.

Faptul acesta au voit sa-l validiteze si aderenţii partidului poporului care
inca voise să scoată o guzelă de partid şi ar fi voit sa fie ca-o continuare a
„Sfatului“. Bine ştiind aceasta cei din jurul partidului naţional, au prevenit
pe averescani şi cu o săptamână mai de timpuriu scot ,„Maramurăşul'“ ca şi
o conlinuare a „Sfatului“. Iar averescanii cu-o săptămână mai târziu adică
în 10 April 1920 scot ziarul „Gazeta Maramurăşului“* organul Partidului po-
porului. Ca redactor responsabil figurează Dionisie Vereş, însă sufletul zia-

189

rujui a íos D-na Dr. Margareta Mester si fiul sáu primnotarul Dr. Al. Moldo-
van azi subprefect in Turda. D-na Dr. Margareta Mester, repausata anul trecut,
a fost soţia d-lui notar public din Turda, odinioară prefect al Maramurásului
Dr. Vasile Mester, şi a condus ziarul cu multă pricepere si sàrguin(a fiind de
altcum şi autoare de cărţi.

Cu Nr. 36 din 9 Sept. 1921 An. IL. isi schimbă titlul în „Gazeta Maramu-
răşană“* redactată de C. Ionescu Olt, biroul redacţiei Palatul culturai

Ultimul numar din „Gazeta Maramurăşană“ redactată de C. Ionescu Olt
este 112 din 4 Mai 1922. Anul al III-lea

Trei luni urmară fără să aibă Maramurásul baram o singura gazeta. Fap
tul acesta era o ruşine pentru toţi maramuraşenii. Aceasta rușine m'am názuit
să-o îndepărtez, când mi-am propus serios să inliin[fez o gazetă pur culturală
şi de propagandă naţională. Am pertractat cu mai mulţi prieteni şi nu mia
fost greu să-i conving despre necesitatea unui ziar românesc în Sighetul Mara-
murásului. In 1 Iulie facem contractul mutual subscris de urmatorii domni:
Avocat Dr. Titu Doros; I. Petrescu profesor; Gh. Vornicu profesor; C. Ionescu-
Olt; avocat Dr. V. Kindriş si Pr. I Bârlea, iar in 7 Iulie 1922 apare primul
număr ca continuare a ziarului „Gazeta Maramuresaná'' sistat in 4 Mai 1922,
cu titlul de „Gazeta Maramurăşană“ Nr. 113 Anul al III-lea.

In luna Septemvrie anul 1924 apare la tipografia asociaţiunei maramure-
sene organul vicariatului episcopal gr.-cat. român din Maramuras „Dumine-
са“ redactată de Rev. D. vicar Ilarie Boroş şi де alti colaboratori. Ea îşi con
tinuă existenţa sa si azi, având de scop luţirea religiosităţii şi moralității în
straturile largi ale táránimei din Maramureş. Se vinde exemplarul cu 1 leu si
se trimite la toate oficiile parohiale. Nu se sprijineste în deajuns din partea ce
lor chemaţi, aşa încât azi se luptă cu nácazuri materiale. Nesmintit umple un
mare gol în educaţia populaţiei şi ar trebui să i se asigure existența.

Afară de ziarele sus amintite trebue să amintim si revistele cari apar
în Sighet. Si anume începând cu 15 Martie 1924 4-1 С. Ionescu-Olt profesor
pornește revista „Căminul Noslru“ revista literar.

„Altă revistă de cultură „Zări senine“ a apărut la Sighet în Noemvrie
1924. Director: Profesorul de română la liceul ,Dragos-Vodá" I. Modreanu..

Aceasta este pe scurt cronica ziaristicei române din Maramurăş.

Dupá cinci ani

de
ION CLOPOTEL,

vice-preşedintele Siudiocatulni,
redactorul-sef al „Societățu de máine*

Se 'mplinese cinci ani decând a luat fiinţă sindicatul nostru. Clu-
jul era atunci o adevarată capitală: centru politic si administrativ,
sbucnire culturală şi nervozitate intelecluală. Cinci cotidiane cu pagini
multe vorbiau elocvent despre marea energie eliberată a Ardealului.
U mulţime de ziarişti din vechiul regat, solicitaţi să deservească iite-
resele presei atât de prospere, şi-au transpus domiciliul !a Cluj insu-
[lcţiţi de cele mai bune speranțe ale profesiunei lor gazetărești. Pers
pectivele surâdeau tuturora. Ai fi crezut că epoca aceasta de tumul-
tucasă înflorire a tiparului este deabia un început, — zilele de apoi
vor fi си mult mai sigure in ascendenfa eflorescenţei publicistice. Plini
de noi înşine, am pus atunci la cale fondarea sindicatului. Gazetarul este
spirit mobil, sociabil, lipsit de invidie colegialá. Elasticitatea sa su'le-
tească îl ajută să se desfacă repede de prejudecățile redaelionale ale
partidului si să întindă punte de [ráfeascá întâlnire între sufletul sáu
şi al colegului din redacţia, adversă. Constiinfa profesionalá a gazela-
rilor i-a, îndemnat să pună temeiu sănătos unei organizaţii sindicale.

Ce infeleaptá faptă s'a făcut în acea'zi de 26 Octomvrie 1920.
Pentrucá ceasurile de expansiune si exuberaniá gazelărească au fost
repede îngheţate de torentul crizei ce s'a abătut peste presa ardeleană.
Aşa la Cluj, dar tot așa la Braşov, Sibiiu şi Arad. Nu suntem dispuşi a
face analiza evenimentelor politice cari au provocat brusca schimbare
în temperatura urcată de atunci: la ce-ar folosi?

Fapt este că sindicatului nostru i s'au zidit baze sigure, rezistente.
Graţie durabilitátii din născare instituţia noastră n'a avut să se mai
teamă de furtuni. Nimeni nu i-a mai putut răpi independenţa. A cres-
cut neîncetat, lărgindu-şi cadrele, înmulţindu-şi mijloacele băneşti,
cuprinzând sub aripile sale întreagă intelectualitatea gazetărească а
Ardealului şi Banatului dimpreună cu profesioniștii stabiliţi aici si
ardelenizaţi.

191

In anii 1921-22 au avut loe serate foarte reuşite, apoi au început
sa curgă daniile in fiecare an dela cea de 200.000 dela rezortul alimen
iafiei până la cea a cutărei primării provinciale de 1000 lei. Sau organizat
-apoi conferințe in Cluj si in orășele ardelene si banafene, in 19-3, cu
rezultate remarcabile. Sindicatul nostru şi a popularizat roslurile, а
făcut vad numelui său. Legăturile cu carturarimea noastra au fost priin
cioase. Orice iniţiativă prinde destul de repede, afla ecou pana 'n col
tul cel negândit al Maramurásului, ori Munţilor Apuseni, ori Carasului.

Toata vremea Sindicatul s'a dedublat în factor profesional si c il
tural. Deodata cu sporirea agendelor si marirea fondurilor s'a simţit 1.
voia de a institui birou permanent. Anul 1924 a dat sind catului nos ru
şi aceasta înzestrare.

De aci înainte activitatea comitetelor putea fi mai ordonata, ma:
sistemizală. In 1925 s'au creat alte resurse de venit. Acţiunea comitet
lui este tol mai inteţita, mai dificilă, mai plina de raspundere. $1 cand
te gândeşti că ea este complect gratuita, onorifica. Intr'adevar gazelarii
se conving ca la aceasta instituţie nu te asteapta decal munca fara
preget si fara rasplata. Pe toţi îi covârşeşte simjamàntul general al
datoriei de a contribui în masură. tot mai largă la prosperitatea sindira
tului, menit la zile grele sa si reverse roadele asupra lor.

Organizaţia noastra sindicala nu este o institu[ie саге să suporte
lupte intestinale, ci pretinde o atmoslera calmă și proprie ca sa stimu
leze pe toti membrii la sacrificiu şi devotament pentru scopurile co
mune.

Cei cinci ani de activitate ne au dus pe culmea de unde privim
astăzi liniştiti şi impácati drumul parcurs. Intram într'un nou lustru,
siguri de noi.

Daca si până astăzi sindicatul a fost capabil sa presteze servicii
însemnate membrilor loviți de privaţiuni si să indepliniasca opera de
asistenţă, apoi aceasta o va putea face cu mult mai bine de aci înainte.

Axa centrală a preocupărilor noastre permanente este ideia edilicarii
unci case a presei în Cluj, făcând posibilă o îmmulţire a mijloacelor
de a sta înlr'ajutorul membrilor pentru cultivarea lor profesionala si
promovarea, intereselor materiale. Pe lângă o stáruin(á continuă vor
putea fi învinse şi greutăţile realizării acestei idei.

Pentru a intensifica spiritul de sociabilitate si colegialitate şi a pre
para o atmosferă proprie unor activităţi de anvergură superioară, se
simte necesitatea înfiinţării unui club la care să aibe acces şi publicul.
Sindicat şi public sunt deopotrivă avizate unul la altul.

51 printre mijloacele menite a accelera traducerea în realitali a
idealurilor noastre, credem că unul este şi acest Almanah.

El va da şi mai multă consistență planurilor noastre de a întări
sindicatul în vederea unei eficacităţi crescânde a realizărilor noastre
profesionale şi culturale.

Cuvântul ultim.

Sindicatul mulţumeşte tuturor colaboratorilor Almanahului pe
anul 1926. Viul interes manifestat față de problemele gazetáresti ne
umple de bucurie și vedem în el semnul fericit al unei apropiate schim-
bări în bine, dorită în mod unanim de reprezentanţii opiniei publice.

Regretám cá n'a fost chip să punem toate articolele primite, spa .
іш neingáduindu ne aceasta; peste voia noastră chiar am înmulţit
paginile în ultimul moment pentru a-l face atât de cuprinzător cât este.
A i [i sporit proporţiile, ar fi însemnat să întârziem prea mult apariţia.

O seamă din valoroşii publicişti nu şi-au putut spune cuvântul de
data aceasta, însă vor avea prilejul apropiat să o facă în anul viitor.

Imperfec(iunile celui dintâi Almanah se datoresc dificultăţilor în-
ceputului. In viitor va merge desigur mai neted, şi fiecare an îşi va da.
Almanahul său tot mai bogat şi mai folositor pentru gazetari şi socie-
tate în mod egal.

Serierea articolelor a fost în mare parte în funcţie de necesităţi
tehnice; colaboratorii însă vor binevoi a înţelege, că orice loc in Alma-
nah este deopotrivă de onorabil. Р

Vom [i mulţumiţi de munca noastră, dacă Almanahul va apropia
cu un pas cel puţin Sindicatul de realizarea scopurilor sale atât de
bine definite si atât de necesare profesiunei noastre şi vieţii publice.

COMITETUL SINDICATULUI

SOCIETATEA DE MÂINE

Mare publicație săptămânală social-economică
cu un buletin al „Astrei“

Comitetul de dita od V. Goldis, D. Gusti, M. Popovici, lon Lupas, Onisifor Ghibu,
M. Scrban, N. Ghiulea, Osvadă, si lon Clopofel.

Colaboratori: T Абал, D. Antal, N. Bagdasar, Axente Banciu, A. Р, Banut V
Вортеа, dr. L. Borcea, dr. Al. Borza, Тг. Bràileanu, N. Buta, O. Boitos, |. Breazu, А . Bu-
teanu, S. Cioran, Al. Ciura, A. Cotrus, 1. Cristea, dr. E. Dăianu, N. Dascovici, dr. Анге!
Dobrescu, Silviu Dragomir, 1. Duma, A. Esca, Mircca Florian, i. Flueras, Viadimir Ghi-
dionescu, N. Hoisescu, Ovidiu Hulca, dr. Danil Cingureanu, dr. Axente ancu, dr. I. laco-
bovici, Petru licuş, Emil Isac, D. B. Ionescu, dr. loan losit, dr. МА Jinga, losit Jumanca,
dr. C. Lacea, i. I. Lapedatn, Victor Latiu, dr. Aurel Lazăr, dr. Magier, ing. Maucsai,
Aug. Maior. dr. Sabin Manuilă, Simion Mehedinţi, Stefau M dr. Zaharia Munteanu,
Jon Mchedinţeanu, Teodor Nes, dr. lon Nandris, Sabin Opreanu, Zcnovie Păclisanu, Horia
Petra-Petrescu, Ecaterina Pitis, dr. Gh. Pc povici, Septimin Popa, Ghitá Popp, Constantin
Popescu, dr. Gh. Preda, dr. Octavian C. Puşcariu, Sextil Puscariu, dr. Cornel Radu, |.
Ren: Anscime, lon losit Schiopul, Valeriu Seni, dr. Gh. Sglimbea, Victor Stanciu, Vasile
Stoica, dr. M. Şerban, dr. Dom. Stanca, FI. Ștefănescu- Goangă, Petru Suciu, Constantin
Sudetcanu, inginer Sulufiu, Gavril Todică, D. Tomescu, Isaia Tolan, Vasile Vlaicu, dr.
Aurel Voina, dr. lon Voinca, T. O. Vornic, dr. N. Zigrc.

Reprezentanfi in provincie:

Oradea-Mare : prof. Iosif Pogan Judeţul Făgăraș: preot Mircea Tomas
Ce nàufi: prof. dr. Vasile Gherasim (Tohanul-vechiu)

Arad: dr. Gh. Rusu şi Lauienţiu Luca Sibiu: prof. Gh. Maior şi Elie Mágcan
Alba-tulia : "POE Horia Teculescu Tárgul- Mureş: Traian Pop a

Blaj: prof. Alex. Lupeanu şi Stefan Pop Maramurág: |. Bârlea și d V. Filipciuc
Turda: prof. Teodor Murăşanu Mehadia: Coriolan Buracu

Braşov : ziarist Vasile Munteanu Haţeg: gor: Stefan Gherman

Ludosul de Murăş: protop. Romul Popa Sfântu-Gheorghe : dr. loan Popa

Lugoj: Pavel Grecu, redacţia „Cartea Satelor* Cohalm: protop. Emilian Stoica
Timişoara: ziarist 'Octavian David şi Vale- Beiuş: protop. Petru E. Papp
riu Linca Poiana-Sărată (Sácuime): рг. L Rafiroiu

Carcii-inari: lon Vida Sălişte: prof. Alex. losof
Zălau: prof. Ghergariu Sighişoara: Șerban G. Șerban
In București: Gh. Vlădescu-Răcoasa In Roma: N. Buta
In Paris: Adrian Corbul in Berlin: N. Bagdasar
——

SOCIETATEA DE MÂINE

dá lămurirea teoretică a problemelor sociale, economice si culturale.
Intreprinde cele mai vaste anchete publicistice în domeniile : agrar, eco«
nomic, Diopolitic si cultural.

Este organul democraţiei radicale susținând cauzele celor necăjiţi.
Publică cele mai controlate informaţiuni, căci fără cunoașterea exactă a
realitátilor nu se poate consolida nimic,

Are colaborarea celor mai talentaţi scriitori şi ziarişti.

Timp de trei ani „Societatea de mâine“ a reuşit să-și câştige cele mai
întinse simpatii în lumea cititorilor serioşi din toată fara.
„Societatea de mâine“ este agentul cel mai energic şi vioiu al idealuri-

+ lor de progres social.
Este tribuna inaltá de dreptate si libertate a ideilor.

ABONAMENT ANUAL:
T Lei 1000' —, ptofesiuni libere Lei 600'—, funcționari Lei 500'—.
Un exemplar Lei 12.

Redactia si Administrația Cluj, Eta Vieeua sı

ш иын Ш окен EU

Axel УП. Blaj, Domenech. la 18 Octomrr 1945.

ШЕ POPORULUI

ЗИС Im

„UNIREA POPORULUI“ foaie săptămânală pentru săteni,
apare din 30 lanuar 1919, la Blaj, având ca director pe dl
Alexandru Lupeanu-Melin apreciatul scriitor poporal, iar re-
dactor pe dl /uliu Maior, profesori amândoi, cari au şi înte-
meiat-o. Gazeta „Unirea Poporului“ s'a născut în timpurile
când se făuria „România mare“, când se puneau bazele no-
ului Stat românesc și se sigilau drepturile nostre prin izbân-
zile dela Tisa si dela Budapesta. Poporul românesc din Ar-'
deal avea atunci trebuinfá de un organ la înţelesul tuturora,
саге să-i arate în glas de epopeie, măreția şi importanța ma-
rilor evenimente pe cari le trăia. Şi, totodată, să-l ferească de
curentele subversive, pe care le strecurau, cu diabolică rău-
tate, dușmanii interni şi externi ai neamului nostru. Cu aceste
obiective a plecat la drum gazeta poporală dela Blaj. A şi
prins foarte repede, ajungând să se tipărească încă în anul
apariţiei în 8000 de exemplare.

Se citia şi se citeşte și astăzi cu plăcere de către ţărani,
începând dela Orşova până la Sighetul Marmaţiei. |

Articolele арагше їп ,Unirea Poporului“ au fost dese- B
ori remarcate și reproduse de publicaţii de seamă ale noastre.
Mulţi dintre cărturarii dela Blaj au colaborat şi coiaborează
la această gazetă. Între cei mai aleși, foști sau actuali blăjeni,
Prea Sf. Sa Dr. Alexandru Nicolescu episcopul scriitor dela
Lugoj; istoricul Dr. Zenovie Pácligeanu: lon Georgescu, fos-
tul secretar al „Asociaţiunii“; Jon F. Neprutiu, directorul
Şcoalei Normale din Blaj; Nicolae Pop, profesor de econo-
mie, autor al mai multor cărţi economice. Si alţii.

Colaboratori statornici: profesorul Jon Pop-Câmpianu,
căruia „Cartea Românească“ dela Bucureşti i-a publicat câteva
8 foarte apreciate lucrări în colecția „Cunoştinţe folositoare“.
Şi profesorul Jon Pop-Zeicani, canonicul Dr. Iuliu Florianu,
cari scriu cuvânt bun la înţelesul celor mulți.

Direcţia gazetei este culturală și informativa, enciclope-
dică, pe temeiul religios-moral si de simfiri românești.

Se tipăreşte Joia, ca cetitorii să-o poată avea acasă Du-
mineca. Adresa: „Unirea Poporului“, Blaj, jud. Târnava mică.

Ë —.——
| 5 MEZZA D ESEM ES

,COSINZEANA“

EE VIS T9 LITERARÁ ILUSTRATÀ
DIRECTOR: DR. SEBASTIAN BORNEMISA
BIROUL: CLUJ, PIAŢA CUZA VODĂ 16

REVISTA „COSINZEANA “
s'a intemeiat de Sebastian Вогпетіза în Octomvrie 1911. Inainte
de războiu ajunsese la un tiraj de 1800 de exâmplare şi aparea
săptamânal la Orăștie, judeţul Hunedoarei. In cursul războiului,
din Februarie 1915 si până în lanuarie 1922 nu a apărut. La
această dată reapare în Cluj şi iese de două ori pe lună, fiind şi
astăzi singura revistă dc familie dincoace de Carpaţi. Colaborează
la ea scriitori din toate colțurile ţării, şi mai cu seamă cei de
origine din Ardeal şi Banat. Are prim-colaborator pe di Alexandru
Hodoș, iar secretar de redacție pe dl Teofil Bugnariu.

BICI ШШ A TANU ШЕ
Sediul Central în BUCUREŞTI, Strada Lipscani Ho. 10

Sucursale: Brăila. Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi,
Giurgiu, Ploesti, T.-Mágurele, Oradea-Mare, Sf. Gheorghe.

Bănci afiliate: „ТІМІЅАМА“ Institut de Credit si Economii
Timişoara, „BANCA BASARABIEI“, Chişinău.

—— Face toate operaţiunile de bancă.
0000

Consiliul de Administraţie:
Preşedinte: C. Râmniceanu- Manolescu.
Vice-Președinţi : Principele B. $firbey, I. M. Mitilineu.
Membrii: Victor Antonescu, Principele Jean Cullimacht, Dr. I. Costinescu,

Henri Catargi, С. б. Dissescu, V. uoldiş, Baronul Al Hurmuzachi, |}

P. P. Negulescu, Ing. C. Osiceanu.
Director General: M. A. Georgescu.

[oo je |o ——91

„LUMEA ȘI ȚARA“

FOAIE POPORALĂ ILUSTRATĂ
Director: Dr. Sebastian Bornemisa
Biroul: Cluj, Piaţa Cuza Vodă I6

NZ |
„LUMEA ŞI ТАВА“ |

s'a întemeiat de dl Sebastian Bornemisa în lanuarie 1923.
Apare săptămânal, publicând articole politice, foiletoane
poporale, ilustraţii si ştiri de pretutindeni. Tirajul

în creștere. Este scrisă în întregime de dl Sebastian
Bornemisa.
° e [Em] [o 9

L= oea]

Cum se vădeşte inteligența negustorului?

Prin aceia, că fine seamă de pulsul vremei, si se conformă lui. Сапа
vede cu câte dificultăți au de luptat funcționarii statului si funcționarii dela
intreprinderiile particulare, сапа nici intelectualii, si familiile lor, nu sunt în
stare din salariile fixe să cheltuiască mii de Lei pentru haine, rufe si tot ce
trebuie pentru imbrácáminte si pentru gospodărie, pentru nevasta si copii,
— negustorul face ип gest nobil si inteligent, servindu-si chiar propriile lui
interese, când se decide să vie în ajutorul celor, cu salarii fixe, prin aceia
că vinde în rate orice are Їп magazinul lui.

Intr'adevàr plata în rate este cea mai mare înlesnire în ziua de azi,
ce se poate acorda funcționarilor, intelectualilor, profesorilor. Căci dacă func-
ționarul nu poate da azi din leafa lui 8000 Lei deodată pentru un costum,
sau pentru o rochie, pentru sofia lui, sau pentru rufe pentru copii lui, —
este în măsură să facă aceste cumpărături numai dacă negustorul se arată
atât de gentil şi acceptă ca să achite această sumă în mici plăţi lunare.
500 sau 1000 Lei lunar plătește bucuros funcţionarul pentru cumpărăturile
făcute întrun magazin.

Cine a înţeles in prima linie la Cluj utilitatea unei asemenea inova-
tiuni, sunt conducătorii cunoscutului Magazin de Mode „AU PRINTEMPS"
(fost Missir) care fără dobândă, fără vre-un alt adaus, care ar scumpi
marfa, vinde în rate funcționarilor publici şi particulari, şi familiilor de in-
telectualj orice articole are în depozit. Aceasta mare іпІеѕпіге ce acordă
magazinul „Au Printemps“ este unânim apreciată, şi funcţionarii dela toate
instjtugiunile statului din Cluj, precum si dela marile intreprinderi particu-
lare şi-au exprimat recunoştinţa lor față de această fiima, care înțelege
cerinţele vremei, şi în loc să-și fie marfa îngrămădită in magazii așteptând
in zadar clientela, realizează o circulație zilnica imensă, acordand mari in-
lesniri la cumpărături, celei mai importante categorii sociale.

см.ге.
сөз, ТА

-VIZITA

ja Aiacis
le derat y ta 9 Aba, Be
um ә жый la gus
Ж\з одадан Mira, de va, зи
ami de paa bn Dunt ca {о
mesi Dee p са уты! dí
Yake. Certunslad apes сЗа

ved pm la Yon — es
ftd Aca A ra Ma. ө, awa
omli ie] nà bread nat
edt de nl Pe mal ronde TI
vertidas Анара Ine mari
Pe ta awam Raza de ыс
Шыг ayasa Yet aij e
Сима pu a n Кала jo Vr.
Si ызы O pen М rai
КАИ

Ta Үшү сонавй rene,
tatg Toms ач depm д emat
Te meal, cn. aeu
Wr tanen, trei ти

stet, de
wv eo
Mo

ca May
aires

ice w ees

уз бам de з dea Caere

КЕЛЕЛИ
* КЕ

Fa CINA Ino oale Б
ащ мөм Werk miei
ыды dar Ор. rată
We des Consti, taq, азыт
V A ук sia ze aee
aveo е ce cd draie
ИДЫ y Ve n rer
$4 19 pre mo
© ai + 2 иче

М so га Белү rdi k Fan
sere ӨШ maaa.

ө ni
panta з ушаа Duas ces M
® Mero Fortran ve antmunh ene
та M ает 2240 Pon
aao w tao era Аса
тед. M, А Deque wi это

n—

mt ae беч! „а
pen ":

бом: Lata pem
pump tla Hep ci Ирон
Wir pa ce gratii Parce
SY emot lare

XN arr, ба
rețin de оона,
Deck ce în

zt bă n

ler, doi

LTUR

SUVERANI

өү, жуа „уля nat М
US ani dee vază

4f tiend, avea ţi
în tata Saverznăce Ане rapsie-
ж үнү» yes басс. Marea |

Mames A гаар
тш Ua Эше ен tawa v | in e
gu» fri ге бше poprsja n |
Fia m fa pui с, masi |
V ed еш тыт conia padt |
S inen Minos de ene
rie

regi! w patiar Aire de ia
de eiim, Ашу des Done
Eo voa, pace daa

„Na vea ada кэш ee tata!
wiae pQ pre (maca, abjerde
False, eee droit, espe
ийгил рх гал w tati aa b
mal шуен, paririsd анін.
pm эз» Чорае А w,

Á trvat ire

M Emma pentu a tas vet
cotata, Pepi tate erga La ка |
4 MM. LE. ым paisas p оі de
бае, În fot erar dca Eva

| иеш, mate.

Av. aea

wh ae ce руг,

0 беле, Lam rei

bulky төшөгү, D. avda i

mpa, Vi fant ç

VOD. йс eed

уч

m
"I

Tena na nte TA арат
în Yawa, jestimenia e Prati orpo
mal în pamela ecim Гү Poat

12645 уем? өр rata
ГОР

leen d
ЖОМ mutuale
ка
ee

fedis deoa ү

|
!

Ара LA зонд

franta ai
IAS у ami

цч э dee
xl 43114 w

А
танты Les ui

паб | аө".

ДОР ЧОО riu |

md
= 75
е она
Ад омеа ў shannt sira
ааа Эси
EE CEM IMS
RER OR ale ubos x

"емей Фи peri ne
R es Re Round eiue |
елан фаје aduer

Mage iai n artă
MIRO Fave an etin vs
Ires petiit
pd É
"ыш өы: ta ne | Tal a
На имел, А-0,

AMA Ame
Jen și t. oiae

25005] а=]

ADELA REDACŢIA XOASTEL DIN PARIK)

A POPOE

LOR ROMÂNE

Axtu ry.
Apare la wa

EN FRANȚA

#ма нз йш! dOrtay
fear & și dea Parece з см
co să la жеме acer pa Сану
în orema Sevmaelor sonim, Аз
Jum par di ү try Mera, (tu
Depag artele Santas, di
da Mai vet panka Ca-
эмо arpay, fură ш Cele.
чк, cun M, көи kam, Fa,
Vea ү Pres VErpirey W a
Алде Unaas в Mal pri,
жсти, n ена

iC Ep

i
n

мама узш дав Меше de
Кт» vade @ & Vaani vx
ende A armas (жы рәр
эзы эз pin Майкты latet
Weder pe m удай dn „Uara e
mtt dle M. S йр э M
Ж йет bebes iae luat rhon
we бз Zo Фа Miere, dn
| пабе Camana, deti cie é
| seem, ae улен şi dia реш:
ge su | 42398, Qn маа di ta. vas
abea | Pea posa a т Gem Шш Fie

s.
t

„низко тз э

kay ante —
"n

are t and
ыле

fe vehe dej dip послала
napaamo sae i
еа e теде а, мды) waww
mina y de guid Yasa, @ 3

3: езе» dk) cria Fw, Doo
pepe panes
ca Acura și Gomesa da awasi
Tui gw бешш de 3 mă de
Lorena disp atr шй de айл
луб, bit эя ты

dare pusay. dn fom
M R Pon ya pese
ite eqe de Ñas, ar

"saa
x

Wees Ali .
venera ji W ушт pi ре

tata de v katastr, carda } эе ema
u^, ada ө eta de

— masid тыңгы emi
ЕС
V, Cia ct Мод 3 ере | wa изе.

енъи мора т^ дечү | air Pa утта sita, бл о
к-це ает ула талы di гім, земаа d pw,

: TS еалды кармен өте în | Enraiar үштү
, Ma и mQ capu | y pha Niricom
Tae ran e

Е
H
in

ser

Intre plugàrie si industrie

+
£
t

ҮР
š

Weaver 2 me c
pat wer зу} aram P.ra tata бердо
wem De m]
riot: C7 | куша acus în суда glorias
Trete, фи să 8 cerea ба Pre

damit gen p t w t.
ure vus rei tti | et dn sa n

ea t |
| жле кешт, Aant ү é dn

| Tie re
Ge ten e үмүт ct Zea
/ м” pere à. E pesta | t
| era otia au уннн jor ри 2, ин Fosse уу cu dom
ПБА apes “С сееш e чи arme e n | A Саа ta ме жы
Р КА наз: {т ман элемдк мис | ура die FSA уте
i WSA чл} поена | ШУ ram түйө da quà | estet. Тоя dey,
177 rom adu ope |; Vut атада i
din Fast ate AMA 1
a AP
Ze a a Keg
| a Te ac tavi e | ym ze du
vx Has a

mW. путей райым,

з эр.
(Ж?
эма С
or зш
Aw а

Ur: Dye itta oni
m bul

ix 4 b

de.

ZEE ER

rT:
bs

aie

43 9 SI p !'! |. и v; а 39 0! 85 аср 1|! p SU '! Y d» '.X0104 ? 3» ж І I
——n ns F F. T h—In[HII F - m

CITIŢI SI RĂSPÂNDIȚI

CULTURA POPORULUI

A FONDATĂ IN ANUL 1920

Director: General N. Petala m Prim-redactor: `C. Cehan-Racoviţă
Cea mai răspândită foae culturală săptămânală din țară,

REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA: CLUJ, STR. N. IORGA 6. Telefon 10-70

йл. Же, od 4d T ЮЖ ОИЕ
CES Mec MPO НЫ A A ABE SK LANDE a i КЕ АННЫ PUT NIRE

Organ al intereselor românești de pe văile Târnavelor

„TÂRNAVA“ apare regulăt fără nici o întrerupere săp-
tămânal începând cu ziua de 1 August 1921. Este uni-
cul ziar românesc; care a apărut până acum în judeţul
Târnava Mică. In cadrele foii am îmbrățișat toate ches-
tiunile româneşti şi ne-am silit mai ales să fim oglinda
vieţii românești din județul Târnava Mică si din oraşul
Diciosânmărtin. Ziarul a dat îndrumări mai ales ре te-
renul cooperaţiei, al reformei agrare şi al cultivării ra-
fionale a pámántu'ui din partea celor împroprietăriți.
Am dat o deosebită atenţie propagandei culturale la sate
în cadrele Asociaţiunii. Caracterul politic al ziarului este
independent. Redactor responsabil a fost până la 1 la-
nuarie 1923 dl Augustin Folea, iar dela această dată dl
M Niculae Gr. Deac. Colaboratori avem mai mulți români
^: | de aici.

Societatea pentru Industria Textilă

BUHUȘI“

Fabrică de postav, stofe, cuverturi, etc.

FE Nusu as CREME Eu E: EX p

zeta M

УЛЛУ IER UE

Jn luna April 1920 apare în Sighet „Gazeta Mara-
murășului“, care număra în acel an 31 de numere, iar
în anul 1921 35 de numere. Este redactată de Dna Dr.
Margareta Meșter, Dr. V. Moldovan si Dr. V. Mester.

Din 9 Sept. 1921 îşi schimbă titlul în „Gazeta
Maramurăşană“ redactată de dl prof, C. lonescu-Olt
până în 4 Mai 1922, când cu Nr. 112 își sistează apariţia.

Subscrisul ne putând suferi ruşinea, ca Maramură-
șul să nu aibă nici un ziar, iar minoritarii dispun de 4
ziare, am îndemnat pe colegi si prieteni ai mei si for-
mând un comitet am scos ziarul „Gazeta Maramuráganá*
Anul Ш. Nr. 113, în 7 шне 1922, care apare regulat
până în ziua de azi.

Avem sprijinul moral al celor mai de seamă oameni
ai neamului românesc, cari ne-au onorat cu scrisul
lor. Astfel dnii: Nicolae lorga, Onisifor Ghibu, I. Lupaș,
Gheorghe Vâlsan, Vasile Bogrea etc. Directorul ziarului :
Pr. 1. Birlea; redactor: Gh. Vornicu. Colaboratori: Dr.

А. Balint, medic primár al orașului Sighet; Dr. V. Fi-
lipciuc, director de bancă Vișeul-de-sus; Dr. V. Ilea,
dir. osp. de siguranță Sighet; Gavril Mihalyi, prefect;
A. Micu, profesor; C. lonescu-Olt, profesor; Lct. Cost.
Manolescu; Radu Dragomir, șef de gară Sighet; Dimitrie
Simon, director şcolar, etc. etc. j

Ziarul dela început şi-a fixat menirea : ziar cultural
si de propaganda nafionula. Aceasta calitate n'a aban-
donat-o nici când. Apare săptămânal: Vinerea. De alt-
cum mai pe larg tratez chestiunea ziaristicei române din
Maramuraș în alt loc al Almanahului.

Director de ziar

Pr. I. BÎRLEA

(SIZNZRIZRIZNIZSUIN ZR ЫЫ

BANCA CENTRALĂ

PENTRU INDUSTRIE ŞI COMERȚ S. A. IN CLUI

ШУКШ МУМУКМУГМЫ КЫ ZI OZ SI ZIS ASI ASI МУКУМ БУЫ

Z
ММММ AZSA SZASZ

STRADA REGINA MARIA No. I—3
CAPITAL : Lei 50,000.000
FONDURI: , 18,000.000

FILIALE: ñiba-lulia, Arad, Bistrița, Haţeg, Sibiu, Turda.
Lp BN

Secţia de cereale.

Comerţ cu tot soiul de cereale Export de
trifoi si luţernă.. Stabilimente speciale pentru
ecucutare.

Secţia de coloniale.
2

Import direct de cafea, orez si alte articole
coloniale. —————

Fabrică de surogat de cafea „Centrala“.

Secţia specială pentru ciment.

Secţia de bancă şi devize.

Execută tot felul de transacţiuni bancare,
plăți pe toate pieţele interne şi streine.

Depunerile

se fructifică în condiţiunile ce'e mai favo-
rabile. Impozitul după depuneri îl plăteşte
= institutul =

Legături directe cu America.

СУУ МУ КЛМ ZIS ASA

МИ]

ИЙ МУГМУМУ МКМ ММУЛЫ ПОМ МЕМ

ALBINA“

INSTITUT DE CREDIT Sí DE ECONOMII

Centrala: SIBIU

FONDAT LA 1872

SUCURSALE: Braşov, Bucureşti, Cluj, Dicio-Sân-
mărtin, Lugoj, Mediaş, Târgul-Mureş, Timişoara.

Capital depli 1 vărsat: Lei 50,000 000 —
Fonduri de rezervă: ` » 27,000 000°—
Depuneri spre fructificare: ;, 350,000.000°—

Lucreazá direct cu cele mai mari bánci din America si
are о secfie specialá, care se ocupá cu afacerile ameri-
cane. Efectueazá plăţi în Lei si Dolari efectivi
——-' fără nici o detragere.
O

Bancă autorizată pentru operaţiuni de DEVIZE.
©
A daruit anul trecut aproape ип milion Lei pentru
z: =; scopuri culturale si de binefacere. :-: :-:
O
Primeşte DEPUNERI SPRE 'FRUCTIFICARE, cu livrete
sau în cont-curent, plătind cele mai favorabile dobânzi
———— precum si darea către Stat.
O
Acordă împrumuturi si face toate operaţiunile de bancă.

Banca Economică Ardeleană s. a. Cluj

(Erdéiyt Gazdasági Bank T. t. Koloszvar)
Strada Regina Maria 49 :-: Telefon 806.

: А Capital: 5.000.000
Sursa cea mai favorabilă . Rezerve: 2.650.000

pentru şcoală si birou.

| Eugen Stief & Comp

DEPOZIT DE HÂRTIE

Se ocupă de toate ramurile bran-

š sei bancare, oferá imprumuturi
9% cambiale avantagioase, fructifica
o

cu procentele cele mai ridicate

` depuneri si le restitue oricând,
CLUJ, Str. N. Iorga No. 5. | | «fără avis prealabil.

W ES == [L SG [LZ ESSO sJ
| Întreprinderile Forestiere Román

` SOCIETATE ANONIMĂ
Capital Social si Rezerve Lei 70,000.000
Sediul: Cluj, Calea Regele Ferdinand 36

AN
E SZ

UZINELE: Valea-Dráganului gara Poieni, Cosnea gara
d Trotuş, Leşnic haha Vifel, Clogani.

Adresa telegrafică: ,Forestiera^, п о Telefon 11/50

| Desfacerea mărfurilor se fac prin Reprezent. Generală:

„COMERŢUL LEMNULUI“ S. A.

Cluj, Calea Regele Ferdinand No. 36.
Adr. telegrafică : „Cole“. Telefon 11 50

[L= == x S

Э.

аас а

Atentie !

.,Dombria*

Fabrică de postavuri

‘Face și + vinde sau schimbă
cu lână spălata, adeiarate
‘stofe de modă „homes рип“
pentru domni şi doumne
Caleu Decebal No. 22
Tot aici facem sau vopsint poşete

la Festaurantul „600520“

Cluj, Calea Regii: Fer inand 70.
se porte lua masă foarte avan-
tajos servindu-sc cele mi bune
тапсагі. Se serveşte berea Dre-
her-Haggeumacher +i vin foarte
bun cu 20 lei kilogramul.

УУУУ ДД AN ASAS ZANA

AS AS AS ASAN ASTA ATIS

„GANZ“

Societate Anonimă de Electricitate et Comp.

Cluj, Strada Regina Maria Мо, 16,
Adresa telegraficá: ALTERNO D Telefon 991

758

Mare depozit permanent de generatori electrici,

dynamo, motoare si transformatori, precum si de

contoare de curent alternative si de material
pentru instalatiuni.

Depozit în comision în toate orașele mai mari
Preliminare (devize) dă gratuit

Reprezentanţa firmei САНА et comp., DANUBIUS, Soc. Anon.

pentru motoare cu benzină, motoare de gaz cu pompe, pompe
centrifugale, pentru aranjamente de fabrici de cărămidă şi pentru
vagoane de cài ferate precum şi pentru accesoriile acelora.

SANAN

NZNZNZNZNZNZNZNZNZNZNXZNA
КРАНИ НИВНИ ТАНИНА NAA RRA RARR ARRAN

КЕПЕНИН ЛИНИИ ИНИНЕН НН

CAA

Cassa de Păstrare
si Banca de Credit din Cluj

SOCIETATE ANONIMÁ
CLUJ, PIAȚA UNIREI No. 7.

Capital Social: 25,000.000 о Rezerve: 23,000.000 Lei |

Sucursale: Dej, Diciosânmărtin, Alba-lulia, Tg.-Mureş

Instituţii afiliate: Cassa de Păstrare a Judeţului
Turda S. A. Turda, Cassa de Păstrare a Judeţului
Odorheiu S. A. Odorheiu, Cassa de Păstrare
și Banca de Economie a Judeţului Alba-
Inferioară S. A. Aiud, Cassa de Păs-
trare şi Credit din Reghin şi Jur
Soc. Anon. Reghinul-Sásesc.

Magazinurile de márfuri lângă gară. — Primeşte depuneri, sconteazá polife,

efectueazá remiteri, face împrumuturi. — Safe deposit. — Institut autorizat
cu afaceri de devize. — Afaceri de bancă de tot soiul execută favorabil.

cala as elle БЕНИ e aie ale e ate ate ll ale de aloe le]

Кыныр

8 SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ PENTRU DESVOLTAREA x
; INDUSTRIEI MINIERE
Capital Social: Lei 550,000.С00

Sediul Social: Bucureşti, Bulevardul 1. C. Brătianu No. 75 ŢI
TELEFON; 39 41, 47 36, 67 31, 87 32 ————— v INTERURBAN: 87.

SUCURSALĂ: București, Strada Primăverei 28 (Direcţiunea Minelor,
Serviciile de material, de asigurare, etc) Telefon 13 9, 67,132.
ADRESA TELEGRAFICÀ: CREDITMINIER A. B C. Code "—th, Edition. |
DIRECŢIA TECHNICÁ DE PETROI.: Ploesti, Bul, Independenţei 23,
"Telefon : 34 3, 97 5.
SANTIERE : Moreni, Cchiuri, Floresti, Runcu, Verendin, Nba, Tihau,
Altán-Tepe, etc.
И SOCIETATEA EXPLOATEAZĂ: Fie pe cont propriu, f e in participarea K
B obiectetor miniere, terenurilor petrolifere, iatineriei de petrol E
; (Rafineria „Aurora“ Băicoi). д
B EA CUMPĂRĂ SI VINDE: lroduse și privilegii miniere. redevențe W
: $i produse petrolifere, i
M EA PRODUCE: Benzină rsoarñ pentru aviație, benzină pentru auto-
: mobile şi motoare, lampant, motorină, mazut pentru combustibil.
uleiuri minerale, pirită.

INDUSTRIA SÁRMEI

SOCIETATE ANONIMĂ

УКАМ

Scoabe, Fier de beton,
Cue de tot felul, Sármá arsá,
arámitá, tare, Arcuri de mobile,
Sármá ghimpatá, Sármá
:-: de oţel, Agrafe. :-:

— A AER RR

Birou de vânzare: FERĂRIA SOCIETATE ANANIMĂ, CLUJ
Calea Victoriei No. 29.
Adresa telegraficá: „FERĂRIA“* Telefon: 4--40 şi 3—47

SLÁBIRE RAPIDÁ DNAULATIUNLE NATURALE |
sigură: fără, pericol | 4: Sunt. JREZISTIBILE +-

si oprirea
îngrăşatului i “ele - se pi
p căpăta си

la femeie si bărbat a
pieptenele

face un corp zvelt,

irumos, aparatul $9 ondulator „laf
REDUCTOR GARCONNE«*
Constructie si intre- (brevet 12,312). On-
Duinfare simplă Re- | qulează părul lung sau scurt
Aparatul mare lei | pe cale naturală. Buc. lei 120.
iei 300). bar iu | Acelaş de -1üx ecail colorat
(pentru întărit sânii | transparent” franțuzeşc lei 200.
la femeie 51 impo- * pieptene ondulator de buzunar |

triva zbârciturilor)
lei 145. — Broşura mignon. lei. 80.

explicativă gratuit.:-:

Se trimit, oriunde nu s'ar

la femei si bărbați
тиш rifi ета оо Tati găsi là: droguerii şi. farmacii:
picioare, mâini, piept, etc. atât de urât, dis-

| {тире їйга urme.albind si catifelând pielea. Rambi 5 lei, 10:— ` in plus
: Distruge -là: frizurile moderne (Garconne), K : р ).

e RADIUM Tae ler Bs Po dS NE dens ЛЕШ" Calea Motilor T

BANCA DE CREDIT ROMÁN

SOCIETATE ANONIMÁ BUCUREȘTI — `

Sucursale: Brăila, Balafi, Constanța, Cernăuți
Capital Si Rezerve: Lei 240,000.000

_ Adresa telegratică: BANCREDIT

GENERALA“

SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERALE
CAPITAL SOCIAL DEPLIN VĂRSAT LEI 25.000.000

Fonduri de garanţie la finele anului 1924 . „ . . Lei 157,081.50223
Daune plătite dela înființarea Societății + + : . , , 493,085,57831
Daune plătite in 1924 ; . . . . : + í + + + „ 118,731,990—

Asigurări asupra vieţii în vigoare la finele anului 1924 , 703,585.174:—
Sediul: București — Piaţa Universităţii — Telefon 5-12, 3-23

Reprezentanţa generală în București: Piaţa Universității — Telefon 5-13
Reprezentanţa principala în București : Str. Smârdan 4 — Telefon 54-58
Agenţii în toate orașele din vechiul regat și provinciile alipite
Pentru Ardeal: Biroul technic în Cluj, Str. N. lorga 3 (Casa proprie)

Asigurări
contra daunelor de incendiu, grindină și transport
fluvial, maritim, terestru

Asigurări de VIAŢĂ după combinaţiunile cele mai
avantajoase. 7

Asigurări сц bonificare де 39/o asupra tuturor primelor plătite.
Asigurări de caz de moarte şi mixte cu scutirea de plata pri-
melor în caz de invaliditate, Asigurări de Rente, etc. .
Pentru folosul păturilor largi ale muncitorimii, „GENERALA“
a întrodus Asigurările Populare fără examinarea medicală.

Asigurări de ACCIDENTE

individuale cu si fără restituirea primelor; de Răspundere

Civilă față de terți pentru întreprinderile industriale şi pentru

proprietarii de automobile, precum şi contra stricăciunilor de

obiecte proprietatea altora. Asigurări contra stricăciunilor ac-

cidentale ale 'automobilelor şi autocamioanelor cu includerea
furtului, incendiului şi a exploziei.

Asigurări de FURT

la mobilier, gospodării, casse de bani, mărfuri. Asigurări
contra jefuirei casierilor, incasatorilor (curieri) etc.

Asigurări de GEAMURI

vitrine, oglinzi, firme scrise pe cristal, etc.
т———— ~

Prospecte si orice lámuriri la cerere

one An d ii ot pie it id i imam titei ein Dinei ee

Librăria LEPAGE Papetărie si Tipografie CLUJ
Editura revistei „EX LIBRIS* O Confectiuni de hârtie
Telejon 438 — Telegrame: ,LEPAGE* Cluj — Fondata ia 1870
Reprezentanţa generală şi depozitul fabricei de STANIOL şi CERNE-
LURI TIPO-LITO ,Kidd-London, pentru Románia-Mare

„EX LIBRIS“ Revista Bibliofililor şi a Cărturarilor
SUPLIMENT „EX LIBRIS*
Apare Junar Numărul prim a apărut în Aprilie 1925. Aduce regulat, în fiecare lună, dá-
e de seamă, rezumatul si recenziile noutăţilor literare, apârute Апа atunci, tu limbile
Tománi, franceză, germană, maghiară — uneori italiană st engleză. Fiecare opad In Himba
ju «are s'a scris. Costul abonamentului s'a stabiit, pentru început, cu o sumă minimală
de lei 120 pe an. Numár lei 20. Prospect gratuit la Libr. Lepage 'Edit. „Ex Libris“ Cluj.

i BA BANCA kutika мү, n

CLUJ — Strada Memorandului 20 — Et) S)
(= T elefon 959 А 10/37 1 m Тее: Каган араак

(

( Primeşte depuneri spre fructificare pe libe? în

>x У

`.
“

cont curent cu cele mai favorabile dobânzi
$i le replăteşte ori când fără denunfare. Execută
orice ope:afiuni de bancá.

ei
K uet E 27)

MAGAZINUL

D. Și. Cazacu - Delarast PAS CU :
Locot. la Bat. 10 Vânători

de munte Sighet. Ë ou Cal. Reg. Ferdinand 26 Ё
Inființătorul revistei „Zări proprietar Valer Pascu

Senine* și autorul unui

Е Import де Coloniale
volum de Poesii.

Vànzare Engros-detail
EE ВЕЗИ

(OY OX OXON OXON LE RE NONE)
Citiţi si abonaţi cel mai vechiu
ziar románesc din Ardeal!

(Nu mar de tumineee 11)

Dc —————:
Nr. 58 - Anal LXZL ü Srayov, Mierceri 12 Martie v.

Ae
jede

După șaptezeci бе ani.
po
p

Vir

үнө, doradeli ria iwdeipogsin
кез

өнө tă ver Dem Аш Q
те
are Lands. Тетте"

ДР
Беч

les area opere
fisi rente „dia wenaa cel da ичиги“
Mardi umar de мөр din

ste cu Vela, бел

тим.
чете мардон

în e IML, eutlerbia туь.
din scol aw бертын ы cea.

< de сырт».
1MAS, биш cin Perla Jo ară rmi.
van

Сн mai баен barbati финн.
iw эеси în ena бэрт în 7

„ECONOMUL«

institut de credit și economii
societate anonimă în Cluj
Fondat la anul 1886:
Capital “autorizat. Lei 5000000. Vaàrsat
Lei 3,000.000.

Centrala: Cluj, C. Reg. Ferdinand 26
F Eata: Ludo ul de Мше,

Face tot felul de operaţiuni de
bancă. „Primeşte depuneri pe
livi ete si în cont-curent in con-
difiuni favorabile, — Acordă
imprumuturi pe cambii, inta-
bulare şi în cont-curent.

Cea mai veche bancă ro- Regele
mânescă în Cluj.
cremelor de ghete

TELEFON Nr. 4—18

| TRISKA I. :
| TELEFON 419 CLUJ, STR. OVDA 14 FONDAT 1870 ə—O

Reprezintá cele
mai renumite fabrici:

Cel mai vechiu
depozit de piane

din FORSTER
Románia - Mare STINGL
VIRTH

P Se poate comanda: Bosendorfer, Ibach, Steinweg, etc.
Й Face acordári, renovări. Furnizorul Operei Române, Conser-
ў vatorului, etc.

Cel mai ieftin magazin románesc de mode din Cluj

RENAISSANCE си, c. Beg. rertinant 15

DESFACERE TOTALÀ

[тинин ———— maman ee

QS" Dela marea firmă românească:

| AU PRINTEMPS“

fost MISSIR Ë

Strada Memorandului 11

Se aprovizioneazá toate familiile ro- Е
mánesti fiindcá este cel mai bine а-
sortat magazin, cu: Stofe de láná,
Mătăsuri fine, Pânzărie, Stofe
de mobile, Draperii, Covoare,
:-: Linoleum, etc. A

etus Й
ANANA eese ANANANANANA 454545

Ta а G p N
Ў Tesáturile ° ° . É
5 creiate la Paris <
N sunt cele mai moderne si 'bune.

Cereţi această la principalele
КЧ marcá A. G. B. magazine
şi veţi avea o garanţie de soliditata si eleganță.

A Vânzarea numai en-gros la sucursala:
N :
E Bucuresti
d А, О. В. Str. Carol 70
2

SIN Z SIZ SIL SIL SII ЧИЧИРЧ ИКИ

ASA SZASZ O SII

CCETT 2€ ODC ASR DOC ACAD
(з Ў (93

C
C

92/4:

INSTITUT DE ARTE GRAFICE '
CLUJ +. Calea Victoriei No. 7 . CLUJ

20)

Executá cu cea mai mare exactitate
orice lucrare aparținând artei grafice.
Preţuri convenabile.

ш
In viitorul apropiat apare în execuţia
institutului de arte grafice

J) „DACIA:

(С cartez d-lui prof. Dr. Iuliu Hatieganu
S despre
©) „SIFILISUL VISCERAL MEDICAL“
G Luciare executată în excelente condițiuni
technice. Cea mai frumoasă carte medicala
3 românească. Un volum mare cu peste 200
(© cligee splendide pe һагне velină excelentă
S 400 lei. Se poate comanda la tipografie.
Ç = m

INDUSTRIA SARMEI

N SOCIETATE. ANONIMÁ :
N CLUJ m Calea Victoriei No, 29 m CLUJ Ü

Fabrica; Câmpia Turzii

i Adresa i la sayi „Ferrum“ m Telefon > Ana 440 1

И unn
Fer de cercuri, Sârmă laminatà,
Fer de beton, scoabe. Cue
de tot felul, Sârmă arsă,
arămită, tare, Sârmă
de oţel, Arcuri
de mobile, Sâr-
mă ghimpa-
tă, Agrafe.