Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0024

ERE vVersuză 


nul XLVI Nr. 24 i 


== imteraar 


PROF. DR. BUICLIU 





. 


370. — UNIVERSUL LITERAR 








&. PROFESOR DR. BUICLIU 


Doctorul Buicliu... nu sunt decât vre-o 
câţiva ani de când numele acesta era pe 
toate buzele.. 

Dectorul Buicliu... era un nume magic, 
care abia pronunţat, parcă se rostia vin- 
decarea vricărei suferințe... 

Doctorul Buicliu... a fost pentru medici 
tipul exemplar al succesului desăvârșit. 

Și totuşi... toată lumea l-a uitat. 

Arhive întregi sunt la dispoziţia oricui, 
pentru a da amănunte numeroase usupra 
oricărui lâlhar ; arhive întregi îţi pun îna- 
inte, date nenumărate, despre orice im- 
becil, care a snit treptele politicianismu- 
lui | 

Nicăiri nu vei găsi amănunte despre 
viața unui oii de treabă, căci aceştia nn 
interesează. 

Nicăiri nu vei găsi amănunte despre 
viaţa unui prof. Buicliu, fiindcă nu a fost 
ințeresant decât în vială, atunci când pu- 
tea fi de fulos. 

Si dacă cești de folos unei societăţi, a- 
ceasta nu înscamnă că Societatea trebue 
să-ți fie recunoscătoare. 

Cine a fost profesorul Christea Stef. 
Buicliu ? 

Lin medie. un 
vindeca... 

A murit? Au rămas atâția că nici nu 
se mai bagă de scamă... 

Vor fi însă, poate, cine ştie în ce colț 
de jară, câteva suflete  recunoscătoare, 
pentru cari evocarea lui  Buicliu va în- 
semna ceva... 0 aducere aminte... un „0- 
dihneşte-! Doamne !*... si ne luăm curajul 
să vorbim de el, pentru ele... 

Dr. Cristea Stef. Buicliu sa născut la 
Roman, la 6 Decembrie 1957 şi era din- 
tro familie distinsă, fiul lui Stefan Bog- 
dan Buieliu şi al soţiei acesteia, Mina năs- 
entă de Prunkul. din Suceava, Bucovina. 


După studii strălucite. întâi la Roman 
şi apoi la laşi, la Institutul Academic, ba- 
calaurcatul premiat, Buicliu, sa dus la 
Paris, să-și facă studiile medicale, în ves- 
tita şcoală franceză. 

Acolo. a locuit între români, la Hotelul 
zis al Principatelor Unite (Hâtel des Prin- 
cipautâs unics), dar sta retras,  studios, 
cuminte. 


imediat ce avu dreptul, se prezintă la 
concursul de externat pe care-l trecu stră- 
lucit ; «spitalele franecze fiindu-i deschise, 
studiile sale deveniră şi mai importante 
şi-şi prepară celalt concurs, faimosul con: 
curs al Înternatului, pe care-l trecu dea- 
semeni, strălucit. 

Ca intern a putut lucra în spitalele 
Bicâtre, Tenon. Charit6, etc. atrăgând pre- 
tutindeni atenţia asupra seriozităţii, asu- 
pra forţii sale intelectuale și morale... fi- 
siceşte a fost întotdeauna de o isbitoare 
gingăşie. 

Laureat a! Facultăţii de Medicină din 
Paris. s'a reîntors în țară, unde ajunsese 
cunoscut, căci ca intern al lui Charcot.— 
ilustrul Charcot. — pe care-l  consultau 
toți oamenii bogaţi de pe toată fața pă- 


clinician.. un om care 


1857—1916 


mântului, se distinsese față de Maestrii 
care repeta pacienţilor săi români : 

— „Veţi avea în Buicliu un medic ex- 
traordinar“. 

Câud sa înapoiat în ţară, ziarele anun- 
tau, oglindind opinia publică: 

— „Vine Charcoi |!“ 

Venirea lui Buicliu coincidea cu moartea 
ilustrului Prof. Dr. Marcovici: golul lă- 
cat de marele Marcovici avea să se şteargă 
de către Buicliu, care incepu câteva cursuri 
libere pe lângă Facultatea de Medicină. 

In 1896 se înființă pe lângă această 
Facultate, o nouă clinică medicală, clinica 
dou“ medicală care fu încredinţată Profe- 
sorului Christea Şef. Buicliu, medie pri- 
mar al Spitalului Brâncovenesc. 

După un răstimp de aşteptare, Buicliu 
işi formă o clientelă numeroasă... se pare 
că în practica sa medicală a fost întot- 
deauna anturitar ; nu adinitea. — şi bine 
făcea — nici o concesie în cecace prive- 
ste prescripțiunile sale terapeutice : era 
intransigeri, ca orice medic, care cunos- 
cându-şi perfeci arta merge drepi la țel. 
fără a pierde vremea în discuţii sau coim- 
promisusi inutile ovi chiar primejdioase. 

Şi-a censacrat nopţile, viaţa întreagă 
numai, bolnavilor, petrecându-şi timpul 
între spital, consultaţii şi vizitele la căpă- 
tâiul bolnavului... 

Nu existau pentru dânsul  petreerri, 
spectacole. distracţii, nici mai ales acele 
oribile ceaiuri, unde omu! de muncă este 
nevoit să stea cot la cot cu toţi infamii 
irândăviei... Cât trebue să fi detestat a- 
cest ori harnic pe nenumăraţii mânuitori 
de cărţi de joc, de intrigi şi flirturi, pe 
care o societate josnică îi agreiază din ce 
in ce mai mult. Stătea acasă, muncia a- 
lături de o soţie bună. cuminte, care bol- 
navă grav de inimă îi umplea sufletul de 
o inbire caldă, plină de griji. 

Duminica scara, avea câţiva invitaţi, 
prieteni şi elevi cu care petrecea două- 
trei ore de discuţiuni calme, afectuoasc. 

Işi petrecea vacanţele la ţară. unde ve- 
aia pe furis, căci de îndată ce sar fi a- 
flat că a sosit, grămada suferinzilor apă- 
vea neînduplecată.... „să mă vadă, numai 
pe mine, că uite nimeni nu ştie ce am“, 
„ba pe mine că-s bătrân“, „pe copilul mru 
iubit” si năvala nu mai contenia. 

Toiuşi nu era fericit... pe lângă grija 
continuă ce-i inspira soția lui iubitoare, 
ameninţată de » boală necrtătoare, un 
fiu neînţelegător trebui să-i vâre în ini- 
mă o grea suferință : copilul omului har- 
nic fu sortit să fie mânat pe alte cărări 
decât tatăl său... lumea cu aşa zisa-i milă, 
0 milă cumplită, şoptia în umbra marelui 
medic isprăvile copilului rătăcit. 

Ca medie de spital era neiîntrecut... în 
serviciul său de boale interne la Spitalul 
Brâncovenesc. înțelegea să stabilească 
diaenosticul hboalei, prin observaţia cli- 
nică a bolnavului: întreba şi cerceta cu 
răbdaie, atenţie şi dragoste ; nu avea m- 
voe de zeci de analize şi studii de labo- 
rator decât pentru a-i întări convingerea. 








de Docent Dr. V. TRIFU 


Întâi clinica şi apoi, dacă-i nevoe, le 
boratorul. Azi se zice altfel: întâi labon: 
torul, apoi laboratorul şi în fine, iar 
horatorul: bolnavul se ruinează făcir- 
cu-şi analize, iar când e nevoe să-şi cur 
pere medicamentul prescris, nu mai at 
bani. 

Prof. Dr. Buicliu avea un siruț clint 
fără pereche ; o aruncătură de ochi, doui: 
trei iutrebări și boala era descoperiti. 
seria hotărât reţeia şi bolnavul pășia spit 
vindecare. 

Avea nu scris admirabil, iar rețetele hi 
era furmulate cu îngrijire şi eleganţă. 

Cu concepţiuni largi, îngăduia însă, ce 
vilor săi să facă în jurul său cercet 
ştiinţifice minuţioase şi lucrări nenum; 
rate. Era pe-atuuci un, eveniment mar: 
numai la Ruiclin vu se aplica faimosi 
consemn : Magister dixit! Maestrul per 
mitea elevilor toată libertatea, ba ni 
mult încă le călăuzia cu dragoste pași 
îi ajuta în cercetările los, fără a le impu 
să alăture în publicaţiile lor numele su 

D-rii TYatuşescu, Danielopolu, — Mant. 
Babeş și mulţi alţii, făcură lucrări & 
mari valoare acolo, în umbra marelui 
patron. 

A iuspirat şi a îndrumat foarte nun 
roase teze de mare importanță. 

Numai două lucrări publicate la Pari. 
sunt semnate de Buicliu şi eminentul săi 
elev Danielopolu : 

„Puls vânos al pulmonului în leziunile 
mitrale“ (Archives du Coeur 1914) şi 

„Observaţie asupra unei pulsaţii să 
noase periferice întâlnită într'un caz & 
anevsism al aurtei ascendente” (ibider 
1912. 

[a curs, aducea în faţa studenţilor, u 
bolnav care îşi povestia suferinţele îi 
trecut şi pe cele actuale. 

Profesorul sta în spatele bolnavul 
cave nu-l vedea: de-acola, prin zeme 
accentua simptomele mui importante. ir 
văţa astfel, pe viitorii medici, să ase 
em răbdare și să ştie să reţină lucrnrt 
principale din cele spuse de bolnav, cr 
însira mulie, adesea extrem de mul 
fapte fără însemnătate. 

După ce termina bolnavul, acesta m 
scos şi începea Maestrul... 

Recapitula simptomele principale, k 
explica rostul şi ne pomeniam, noi ek 
cu dianosticul pus de noi... 

Continua apoi, evocând în fața noa. 
şiruri lungi de bolnavi de aceeaşi male: 
cu diferite nuanţe variate: admiram: 
tunci, memoria prodigioasă a mediei 
care-și amintea perfect de oameni pei 
îi înşrijise şi cărora le ştia situația a 
tuală. adresa. greutăţile familiare. 

Intro zi furăm aşa cleo uimiţi încât: 
frământare cuprinsese amfiteatrul: 

„Să nu vă mire, Domnilor, veţi red 
că îngrijind bolnavii se stabileşte întrez 
şi medic un soi de legătură ciudată, fost 
puternică, de rubedenie parcă, sau ni 
bine, de prietenie. 

„Intr'o zi, ducându-mă la Focşani, îi 













































































st primit la e gară, cu mare alai, de o în- 
laă curte şi invitat să mă sui înti”o 





surii elegantă. Toţi stau la distanţă, 
koincolari. Deodată, mă zăreşte un bir- 





i care mă strigă : 
-- „Domnule Profesor, Domnule Pru- 
or Buicliu poltiţi aici la mine! Vă rog 
ți-vă jos, spune clientului său, că e d, 
i. Buicliu şi trebue să-l duc pe dân- 
pe 

- „Las dragă, zic eu, am lruxura mea !* 
- „Vai ce mine. Dom Profesor, nu-mi 
iţi face aşa rusine“, 

„Îmi strânse mâna cu energice şi mă seri 
răsurica lui şubredă. Ma dus la pas, 
mape intors spre mine, vorbindu-mi de 
capră, ca unui vechi prieten”, 

- „Dar curtea ? zise unul din noi. 

- Curtea ? a! a rămas uluită si cou- 
wa să fie parcă și mai curtenitoare, și 
i protocolară“. 

Dacă sar fi publicat toate lecţiile cli- 
ale Prof. Buicliu, literatura medicală 
mânească sar fi putut felicita cu o 
are extraordinară. 

Bar nu sau publicat, decât două lecţi- 
i admirabile în „Spitalul“. 

fra excelent  camarad:; a condus în 
i multe rânduri Eforia Spitalelor şi sa 
lat întotdeauna cu multă energie pen- 
medici. 

foarte simpatizat a fost propus şi ales 
mai multe ori deputat şi senator al 
wii. dar nu nu Sa folosit niciodată, «de 
uenţa considerabilă de care se bucura 
viață, ca să  vâre politicianismul în 
lă. în Taculiate. 

Şi-a iubit Ţara, cu o dragoste nemăr- 
iii și tot aşa de mult, a doua patrie, 
anța. ale căreia suferințe începute în 
14 îi sdrobeau sufletul. 

Wtepta cu nerăb-lare ca Romania să se 
inte în ajutorul Frantei şi pentru în- 
igirca neamului. 

Îspărţindu-se de noi în ajunul va- 
tațelor ne spunea emoţionat: 

Domnilor, nu stiu dacă ne vom, reîn- 
ini aici, sau acolo, la datoria faţă de 
lam şi Rege! Vă doresc din toată inima 
ine vedem acolo, să culegeți lauri glo- 
ăi în serviciul Patriei,  clesrobindu-vă 
ați !* 

focea, vocea lui caldă, convingătoare, 
iendilă, se îneca de emoție: ochii lui 
irunzători, răscolitori se aprindeau de-o 
rimă și întreaga-i ființă elegantă, «le- 
tă se cutremura... Cu un gest de se- 
1 călre copiii ce porniau la războiu ue 
ha, iar noi plecam cu regretul că nu-l 
tam Îna cu noi... 

Su-şi putu vedea visul cu ochii... Pro- 
mul, medicul-general de rezervă Bui- 
w care retras în biuroul său, alături 
sia şi sora sa, muta ziluice steguleţele 
dorului francez în fata celui german 
a hartă întinsă, şi-a frământat, luni de 
în noui şi grele griji, sănătatea şu- 
l, 

| închis ochii repede la 9 August 1916. 
i zile înaintea declarării războiului 
kteu, 

Ametele goarnei împiedecară un elogiu 
enit acestui mare român. în ziarele și 
istele noastre... 

După război, recunoştinţa noastră sa 
lumit să pună pe una din străzile Co- 
enilor o tinichea cu numele lui Prof. 
ieliu, 

in casa lui din str. Alex. lahovsary, con- 
mară să vină bolnavi. din toate colju- 
Țării... întrebau de Dr. Buicliu şi să- 
a instalate acolo, biurourile unei $So- 
iți de afaceri industriale. 


Nu mai comandă Știința, răposată şi 
naivă „Dreptate !* Comandă acum Suve- 
vanitatea neruşinării şi a speculii |! 

Pentru medicul de ispravă nu mai este 
decât o consulare: să adoarmă calm şi 
senin, în noaptea supremă. Să asculte, 
cum zice |. L, Faure. vocea  conştiinții 
“ale murmurând sufletului său potolit că 
a făcut pe lumea asia mai mult biue de 
cât răn şi că, pe acest pământ de hucu- 
rie şi de mizerii, mâinile sale au alinai 
cu mult mai multe suferințe decât va fi 
provocat. 

Prof. Buicliu a putut adormi calm şi 


Senin. 
Dr. V. TRIFU 
3 3 


en che vwcenrante 


Pe vremea când îşi prepara la Paris, 
&reul examen de Internat, pentru a nu fi 
tental să iasă în oras. si-a ras una din 
sprâncene. 

* 
intors dela Paris. şi-a instalat în lacu- 
ința sa, un Cabinet medical şi şi-a pus o 
tăbliță, anunţându-si orele de consultație. 

„Dar clienţii întârziau si apară”, po- 
vesteste sora lui, venerabila doamnă Sta- 
matopul. care i-a purtat îniotdeauna, o 
dragoste fară margini: — „Zile dearân- 
dul i-a aşteptat până când, odată, unul, 
«din întâniplare, desigur, a nimerii la usa 
lui. Ce eveniment! Ce emoție în casă!“ 

„n timp ce doctorul își asculta pacien- 
tul, familia stătea ascunsă, așteptând 
sfârsitul înfâmplării nemai pomenile”. 

„După terminarea vizitei ce bucurie pe 
tul; : doctorul primea copleșit felicitările 
familici“. 

„Cine ar fi bănuit pe atunci, spune buna 
Doamnă Stamatapol, că sala aceia pustie 
de consultații se va schimba cu alia. 
somptuvasă, cu lachei în fire deschizând 
«rele porţi, prin cari lumea uu mai dove- 
dia să-i vină râudul 2“ 


E. 


La uua din admirabilele lu; tecţiuui 
clinice, ni-a prezintat o femee sărmană 
foarte greu bolnavă. Potrivit obiceiului, 
bolnava ne istorisi suferințele vi, în timp 
ce în spatele ei, profesorul. prin semae, 
ne indica valoarea simptomelor povestite. 

Ta un moment “lat. femeia vorbind de 
câți copii are, se întrerupse pentru a vorbi 
de cel mie: 

— „Are doi ani! ce-o fi făcând acasă 
mititelul mamii 2“ 

Şi continuă... noi ascultam adânc miş- 
cați. 

Deodată. profesorul face un semn... bol- 
uata ne spuse un simptom care ne făcea 
să pricepem boala, care era incurabilă.... 

Domnişoara R... isbneni în plâns. 

Bolnava o privi blând şi-o mângâc: 

„Lți mulțumesc domnişoară că a: 
milă de mine !* 

Cu cuvinte de o blândete fără margini, 
Profesorul, zâmbilor, conduse bolnava a- 
fară din sală... dar se întoarse foarte su- 
părat : 

—  „Domnişoară, dacă te-ai apucat de 
Medicină sunt sigur că ţi-e milă de sufe- 
vința omenească, Dar, dacă nu stii să te 
stăpâneşti. întoarece-te acasă !* 

„Domnilor, ne zise, un medic e cu atât 


mai bun cu cât este mai milos! Insă a-l 


UNIVERSUL JATERAR. -- 71 


devăratul om milos îşi stăpâneşte mani- 
festabi exterioare ce pot întrista ori spe- 
via pe bolnav !* 
Plecă apoi repede... 
+ 


Fminentul meu coleg, chirurgul Br., fe- 
ricit de nu ştiu ce eveniment, ajunse după 
un chef sitraşnie. în hale, pertru a-şi lim- 
pezi creerul.., 

La $ jum. dimineaţa era încă buimac: 
veni tolus. la cursul Profesorului Buiclin 
pe care-l adora. 

Sta însă la uşa amfiteatrului, afară. 

Susind profesorul, acesta face semn lui 
Br. şi-i spune: 

„Poftim intră !* 

— „Nu Domnule Profesor, nu se poate, 
îi răspunse elevul cu sughiţuri formida- 
bile, eu sunt beat... am venit să vă văd 
numai... vam văzut... plec...“ 

— „Bine, îi acordă Maestrul, bine du-te 
dragă, și cucerit de privirea caldă a ele- 
vului său, Îl mângâe şi-l sărută mişeat... 

* 


In Mai 1397, ziarul Dreptatea” publică 
un slesen repreze ntând pe principele Per. 
dinand holnav în pat. eu principesa Ma- 
via alături îngrijorată, doctorul Buicliu 
ia pulsul bolnavului si cu ochii spre ușă 
face un semu regelui Carol și Reginei Fli- 
aveta. 

lată ce serie sub această ilustrație : 

„Scena Sa petrecut întocmai la palatul 
dela Cotroceni 

„În camera bolnavului nn era decât 
principesa Maria cure privea cu o necpusă 
«uioşie spre soţu-i suferind. 

„Doctorul Buicliu care de cinei ore sle- 
tea neclintit, examinând cele mai neîn- 
semnate mişci 





ări «e figură ale bolnavului 
și căutând să pătrumlă îu taina durerilor 
prin”acaste semne exterioare, pipăia acum 
pulsul 

„În momentul acela  apăru Regina şi 
Regele. 

„Șuveranii, veniţi în grabă dela palatul 
regal, voiau să vadă pe prinț despre care 
se telefonase că merge rău de tot. 

„Doctorul Bnicliu făcv semn imperativ 
(sic) Swveranilur să se oprească în loc şi-si 
urmă observaţiile înainte... 

„In acel moment, serie en naivitate ga- 
zeta, comanda Suveranitatea Sliiulei“ 


V. T. 
——I 23 E II 
NOTE BIOGRAFICE 


Doctorul Christea Ştef. Buicliu sa nă- 
“cui în Pomaan, la 6 Decembrie 1857. 

A urmat scoala primară în Romau, iar 
liceul la Taşi. ” 

A făcut medicina la Facultatea de Me- 
dicină din Paris, 

A fost extern şi iutera al Spitalelor din 
Paris, 

A lucrat în spitalele  Bicâtre, Tenon. 
Wharite, etc, 

A fost profesor de clinică medicală la 
Lacultatea de Medicină din Bucureşii, 
predând cursul său la Spitalul Brâncove- 
nesc. 

A fost de mai multe ori Efor al Spitu- 
lelor. 

In repetate rânduri deputat şi senator în 
Parlamentul român, 

A murit la 9 Angust 1946. în Bucureşti 


. d : 
si e înmormântat la mosia sa din Roman. 


NT 


.- 
ră 
1! 





378. 


UNIVERSUL LITERAR 





PP o «€ 





Zd HI e 





ROATA 


Un fulger noaptea minții îmi brăzdasă 
Când inima şi gândul te-au creiat, 
Sin lemn cioplit cu mâna mea vânjoasă 
Intâiadată 'n lume drum ţi-am dat... 


Pornisă carul dus de tine roată, 
Şi steaua mare s'a mirat pe cer, 
Şi florilor păreai ca um mister 
Când roua te-a. stropit întâiadată. 


Şi drum s'a "ntins sub tine peste zări, 
Furând rotire a ta fără hodină 

Să-i cate parcă 'n altă lume gări, 
Când tu muşeai cu spițele lumină. 


Ca să "'nfloreşti miraje pământeşti 


LUNECĂRI SPRE APUS.. 


In tăcerea cânepie... 

Foi de tei de-alungul zilei 
— Pasări împuşeate'n vis — 
Ca o ploaie “n vânt îugită 
Peste turnuri şi ruine 
Râsul moartei lau deschis... 


Umbra treptelor din ceruri 
A pus pod în fața casei 

Şi pe apa din fântâni. 

Dudul alb ca o găteală 
Scapără în amintire, 

Când o sună crengi pe mâni. 


Trandafiri cu ghimpi şi cântec! 
Fumul suie în cortul lumii 
Dintr“un hârb de luat aprins. 
„Peste culmi vrăjeşte luna — 
Rotind flugi tăiaţi “n sânge 

Ce la geamul meu s'au prins... 


IOAN GEORGESCU 


RONDELUL NOPŢII 


Imcet, încet, pe nesimţite, 
Coboară noaptea dim tării, 
Cu dorurile'i chimuite 

Şi adânecele-i melancolii ; — 


Cu visele ne'ndeplinite 

In ore negre şi târzii... 

Incet, încet, pe mesimţite, 
Coboară noaptea din tării, i 


Şi câte geme ostemnite 

Inchide în orele'i pustii ; 

Pe câţi, străini de bucuri 
Saşterne sumbră şi'i înghite — 
Incet, încet, pe nesimţite! 


SEB. HORTOPAN 


Cum eu te-am născocit cu gând de faur 
Te-am modelat apoi din fier şi aur 
In mii de "'nchipuiri să înfloreşti. 


In foc şi în oţel să te sfărâmi 

Cu dinți ce "'mbucă ?n scrâşnete alți dinţi, 
Și funduri de pământ când râmi 

Să-mi pari un cânt al nouilor dorinţi. 


Dar, roată dela carul meu plecat 
Din răsărit cum tai ameaza-mi pare, 
Că întâia dimineaţă plânge 'n noi, 
Că nu ne mai întoarcem înapoi 
Când de umeuza noastră-am lunecat. 


G. TALAZ 


SONET 


Îmi cresc în suflet tute de urzici, 

Zac pe auzu-mi straturi de tăcare, 
Şi nu mai desluşese nici-o durere ; 
Atât m'a tot lovit al soartei bici! 


Nu ştiu ce vânt ursit, ori ce putere, 
M'a'mpins în lumea asta de pitici, 

In care n'am mici duşmanii, nici amici, 
Şi "n care nici-o țintă nu mă cere! 


Dar în adâncul imimei zvâcneşte, 
Ca'ntr'un vulcan a cărui lavă creşte, 
Un dor de o iubire ca "n poveşti! 


Cândva, ca o Titamie modernă, 
Jura-voi iarăşi dragoste eternă, 
Dispreţuitei larve omenești ! 


ALICE SOARE 


MORTUARE 


Plouă peste morții noştri plouă, 
Dintr'un nor întreg un grădinar nebun 
Şi-a croit o stropitoare nouă: 
Stropitoare mouă, grădinar nebun... 


Plouă: peste morţii calzi şi umezi, 
Peste ielinarele sparte și goale, 
Peste câinii flămânziți şi umezi, 
Peste tăciunii şi tămâia din oale... 


Plouă peste fiecare cruce ; 

(Grădinarul nebum se închină) 

Aşa va ploua şi peste morții, care au să vină... 
Şi peste cei. ce se vor duce... 


MATEI C. ALEXANDRESCU 



























"10 odac lungă, c'o sobă ce despărția două 
jâmnăte : stolâvaia,— sufrageria, c'o masă 
“n de praznic, împrejurul căreia stam în 
Vihja paharelor cu ceai. Pe prichiciul feres- 
Vei samovarul forfotia bolborosind ca un 
m ce-ar vorbi cu gura plină. Prin gârli- 
ul, descoperit de căpăcelul mic, cât » 
“Aujă de alună, aburii fumeguu ca o ţiga- 
| groasă. Şi parcă, lângă fereastra ce ne 
părția de noapiea cu iarnă, samovarul 
ditea de gerul de-afară... 
dim băut câteva stacane cu ceai şi toc- 
“Bai vream să povestesc o întâmplare din 
boi. cu-n ofiţer rus, la Torcești, când. 
odată, am uiiat numele ofițerului. Nu- 
le îmi sta pe limbă si nu-i găsiam ros- 
ahea. Il vedem pe rus: nalt, cu ochi 
Bilăciţi snb spice de sprincene, co că- 
filă puriată de-a latu, cu ciubote ce tre- 
au mult peste genunchi, purtând în 
Sinpa o sahie lată, încovoiată ca un râs 
“brm. Și nu-mi aminteam numele. Era o- 
er de legătură între polcul rusăse și 
“iza noasiră. 
1- Cum dracui'i 
că-l văd. na... 
De câte ori venia pe frontul nostru s'a- 
iea pe la mine, ştiind că am în bordei 
fniac bun. 
- Domnule, cum naiba-i spunea, 
“că-mi vine să-i strig numele... 
“fra din Cahul; vobia bine româneşte. 
! fuma; singurul rus ce-am întâlnit să 
* fumeze. 
- Cum Dumnezeu îi spunea, domni- 
|... Incepea numele lui cu C: Celan: 
ean/Cernat... 


-Dă-l încolo de rus, vorbi unul dintr= 
izem, povesteşte mai departe cum a 


spunea, domnilor, că 


că 

























fn eu mă frământam prin casă, nervos, 
ând cu privirea obiectele care încep 
ie“, năcdlăjduind că poate astfel voiu 
iri numele care mă chinuia. 


î_ Dumneata, răspunse Conu Vasile Cu- 
“bu prictenului care mă 'ndemna să po- 
“Sie mai departe, dumneata crezi că o- 
lare să aibă linişte până n'a afla cum 
îhema pe ofițeru ceala? Asta poate 
chinuiască mai rău ca o durere. 

onu Vasile își umplu al cincilea sta- 
Î croi o ţigară, o netezi după ce-o în- 
în țisareta de vişin și-și trecu prin 
ele făcute arc ciocul mic şi alb ca 
i Cuza Vodă. 

i. Dumneata ai uitat numele rusului 
ia şi văd cum te chinuieşti cu min- 
îa' eu am păţit odată una şi mai rău. 
Cum asta, Coane Vasile? întrebacă 
Mafară de mine care aveam altă preo- 
we, Ce ți sa întâmplat? 

mu Vasile Cudalbu nu răspunse până 
umplu al șaselea pahar și mângâe o 
i țigară. Apoi chemă servitoarea și 
ordiu să umple samovarul ceia ce 
ma că după numărul şase n'a pus 


Mnu Vasile începu să râdă pe sub mus- 
k inzălbenite de fum, sub nas. 

Acu' or fi doisprezece ani, eram încă 
Aveai vreo 70 de ani atunci, între- 
unul dintre noi... 

Fie şi-așa, da' să ştii că nu mă dă- 
n pe unul ca dumneata. 


| 


UNIVERSUL LITERAR. 373 


PE DRUMURI BASARABENE 


— Lasă, Coane Vasile, spune mai de- 
parte. 

— „mă pomenesc co scrisoare de la 
Grăjteanu din Izvoare. „Dragă Vasile Va- 
silici să vii numai decât Sâmbătă să mer- 
gem la nuntă în județul Bălţi, se 'nsoară 
fecioru meu Ivan. Te-aştept cu Maria lva- 
na“, 

lau eu soţia. pun 
veam niște cai cum 


caii la faifon — a- 
nu le găsai păreche 
— şi întro Sâmbătă după masă, pornim 
la Izvoare. Fra prin lulc. Sara mă 'nțe- 
leg cu Grăjdeanu ca a doua zi să por- 
nim de cu noapte. Incă Maxim Simiono- 
vici era tare supărat că băetu se "nsoară 
tocmai în ţinutul Bălţilor ca şi cum nar 
fi putut găsi o fată mai pe-aproape. 
Socotisem noi că până "n satul cu pri- 
cina să fie cam vreo 70 de vrâste. A doua 
i pe la 9 eram în Bălţi. Vasile Vasilici, 
spune Grăjideanu, dumneata să mă aştepţi 


în marginea târeului, lângă spital, că cu, 


am să mai târguesc ceva. 


Es cu în marginea târgului, la spital. 
Aştept un ceas, aştept donă. Cald, lule. 
Maria Ivana, fac eu către soție, ştii dum- 
neata c'aici în Bălţi îs două spitale? Fl o 
spus să-l așteptăm la spital dar la care 
<pital nu ne-o spus. Şi eu cred că el o 
trecut. Dar si de n'o fi trecut, s'o luăm 
înainte, ne-ajunse el dac'o fi în urmă. E- 
sim noi din Bălţi şapucăm pe drumul Fă- 
leştilor că-mi spusese Grăjdeanu că pe 
drumul Fălestilor trebue de-apucat... Nici 
cl nu stia drumul. Mergem noi, mergem 
vreme de-un ceas. Intâlnim nişte oameni. 

— Mă roz, maţi văzut trecând un fai- 
ton cu-n boer, cu doi cai negri? 

— Nam văzut cucoane. 

Pleciim înainte. Dogoare ca n lule. în 
dricu zilei. 

— Maria Ivana, da' cum să cheamă sa- 
tul unde-i nunta ? 

— D'apoi eu de unde să ştiu, dacă nu 
stii dunmcata !.... 

Las caii la pas și "n timpul ceala mă 
gândiam - Cum îi zice satului oare? Că-l 
uitasem. Stiam că "'ncepe cu „B“ dar nu 
ini-l aminteam să mă fi tăet. După vreun 
ceas de mers ajungem întrun sat, în 
slealh. Oovresc. 

— Măi oameni buni nu cunoaşteţi pe 
aici prin apropiere un sat care să chea- 
mă cam aşa: Brătuleui-Borosăni-Bouleni... 

—. Nu, eucoane, nam auzit de-un așa 
sat. Da” ce nevoe aveți cu satu ista? în- 
lreabă un ţăran. 

— Am n trebuință în satu-ceala şi i-am 
uitat numele, 

Țăranii se minunează, noi plecăm mai 
denarte. 

Conu Vasile privi samovarul care gâfâia 
ca o mică locomotivă. Duvă ce-şi umplu 
al saptelea stacan şi aprinse a nu știu 
câten tizară. urmă: 

— Nu mai puteam de ciudă şi de căl- 
dură. Imi frământam mintea cu fel de fel 
de nume dar nu nimeream satul cu nunta 
deşi, vorba dumitale,  parcă-mi umbla 
prin gură. Nişte căruțe încărcate cu saci 
ne eși înainte. 

— Dumneata nu cunosti un sat cu nu- 
fele Bobulesti-Brătulesti-Burduja ? 

Cărutazii s'adună la um loc şi mă pri- 
vesc. 

— Nu, nam auzit. că noi nu suntem 


] 


Nu 


ZI DE PETRECERE 


de D. IOV 


de pe-aici, suntem de pe malul Prutului. 
Da' ce-aveţi cu satu ista? 

— Ce să am, inca am fost poftit la vu 
nuntă şi-am uitat numele satului. 

Plecăm. În urma ncastră oamenii 

Ceasul era unu după douăsprezece. 
Lăsăm Fălestii în stânga şi-apucăm spre 
un sat ce să vedea în vale. Cum am a- 
juns, întreb : 

— N'aveţi vr'o nuntă în sat aici ? 

— N'avem nici 0 nuntă, răspund mai 
mulți tărani ce stăteau la sfat pe-o mar- 
gină de şanţ. 

— Că iaca noi suntem poftiți la o nun- 
tă şi pe drum am uitat cum să numeşte 
satu. Ţăranii râd... Parcă aşa-i zice: Bă- 
luşeni-Bordeni-Brăteşti... 

—. Poate pe malu Prutului să se afle 
vrun Sat aşa... că pe la noi nam auzit..... 

Mergem spre malul Prutului, Maria I- 
vana, spun cu. Mai erau până la Prut vro 
treizeci de vrâste. Şi cald |... Şi-mi era o 
ciudă pe Maxim Simionovici !... Să mă 
lese el în drum !... 

De supărare mânam caii, să crăpe. Şi 
prin cap îmi umbla numai nume de sate. 
Şi ne pălise-o foame, de să leşinăm. După 
vreo douăzeci de vrâste ne-am oprii în- 
tun sat șam tras la o casă. 

— Aveţi vreo nuntă în sat? 

— Nu, n'avem, răspunse femeea de casă. 

—. Da” prin satele din apropiere n'ai au- 
zit să fie vreo nuntă ? 

— Nam. auzit, vorbi femeea. 

— Da pe-aici un sat cu numele Blă- 
gești-Bătrânesti sau cam aşa ceva nu cu- 
noşti ? 

— Nu cunosc, da' poate să cie încolo 
spre Bălți. 

Am odihnit caii, i-am adăpat. Femeea 
nc-a fiert nişte ouă și ne-a dat şi nişte 
brânză de-am mâncat, pe prispă. Apoi pe 
la 4 am luat drumul spre Prut. Pe şe- 
sul Prutului <atele mai dese ; şi-am trecut 
prin vreo patru sate încă, dar nici în- 
irunul n'am dat de nuntă. Dela Prut am 
Iat-o înapoi ținând tot stânga ca să trec 
prin alte sate. Eram hotărît să umblu toa- 
tă noaptea doar 'oiu nimeri nunta. 

Soarele cobora spre asfinţit şi noi tot 
urcam şi coboram și ne-abăteam prin sate 
întrebând. Dela o vreme caiii osteniseră; 
crau numai spume şi-abia mergeau. Ne- 
vasta îmi rodea urechile că sunt aşa şi 


râd. 


“pe dincolo iar mie îmi crăpa capu fră- 


mântând toată geografia Basarabiei. Şi pe 
lângă toate acestea iar mă lovise foamea. 
Am colindat. domnilor, drumuri şi sate iar 
când începu samurgească, mi-am întrebat 
soția : Ce ne facem. Maria Ivana? 

—  Astea-s treburi de-a dumitale, Vasile 
Vasilici, răsnunse, supărată, nevastă-mea. 

Şi eu xândesc cavea dreptate, vorbi 
Conu Vasile întorcând paharul cu guran 
jos, sămn că şi-a "'mplinit porția de ceai. 

— Acu' să "'ntunecase bine şi 'ntunericul 
creştea de nu vedeam drumul. Mă sân- 
deam : să rămân pe câmp? Să dorm în 
drum ? La nevoc aşi fi făcut şi asta, dacă 
miar fi ros foamea 

Poate să fi fost zece ceasuri când, în 
vârful unui deal, ne-am oprit neștiind în- 
cotro s'apuc. Mam urcat în cărnță şi cău- 
tam, n'oiv 7ări vreo lumină ? Şi deodată 
mi s'o părnt aud ceva. 

— Ta'n ascultă, Maria Ivana, parcă sau- 
de ceava. 


374. — UNIVERSUL LITERAR 


DRAGOŞ VODĂ ŞI URMAŞII... 


— Vrei ? 

— Cun: să nu vreau! 

— Numai de nu te-ar plictisi ? 

— Pe mine? Şi Preotul Teodorescu mă 
încredințează că ţine  morţiş să-l învăţ 
Stenografia ! Când ma văzut întâia dată 
luându-mi prescurtat, notițe numan Ii- 
nii, puncte si bârligături încârligate sa 
minunat nespus de mult şi-a chemat şi pe 
coana preuteasă care tot tihăia să nu i se 
arză rântașul.... Acum, nu că Sf. sa nar 
fi ştiut ce lighioană de alfabet e (că doar 
si-mi şoptise chicotind la ureche: In Se- 
minar născocise unul cam la fel de se 
mţelegea cu m pişcociu de fată: lh! Ce 
vremuri !) dar îl uimea repezeala serisu- 
lui și a cetitului. Nu mai vorbesc că Ste- 
nvgrafia asta (desi spune d. II. Stahl ca- 
duce știutului nenumărate foloase) mie 
mi-a fost cu ghinion de dimineaţă! Pe 
semne că venirea surtucarului dela Bu- 
curești undise o mică răsvrătire în Viriş, 
că niei n'apucase soarele să trimită peste 
coama nopții un fir roşiatece de lumină 
când sub fereastra mea începuse găinele 
şi rațele să se certe că le scosese de tim- 
puriu din culcuşul call şi le furase oulele 
„— slujniea şi oameni mulţi, femei 2—5 
ha! 3—4 hai! şi 5—6 năpădisc curtea bi- 
nevoitoarei mele gazde. 

Aşa-i la ţară dacă în ăst cap de sat calci 
greşit întro groapă ca prin T.F.F., sa 
si dus vestea la celalt cap de sat, mărită 
și îngogonată cu te miri câte amănunte: 
cai fost în voe bună!) cai mers pe două 
cărări, cai vorbit de diavol şi că „dră- 
guţul de D-zeu“ n făcut să-ţi juleşti nasul 
şi să-ţi mai rupi şi-un picior. La început, 
nam prea înţeles nimic. Credeam că e 
vre-un obiceiu al pământului că pân au 
pleacă omenimea în câmp şi după tre- 
buri. — vine să dea bineţe preotului... Pe 


— Saude parc'o muzică. 

Intradevăr sauzia în vule cântând. Am 
pornit şi cu cât coboram, auziam mai bine 
o bandă de lăutari. 

— Te pomeneşti caici o fi nunta, Ma- 
via Ivana. 

Să vedeau lumini multe şi dese, ură- 
mădite la un loc şi chiote şi veselie. 

— Să ştii caici îi nunta, spun cu. 

Petrecerea era chiar în marginea satu- 
lui, la o casă mare. In ogradă mulţime 
de-a lume şi lumini spânzurate în toate 
părţile. 

— Bine c'o dat Dumnezeu sajungem la 
nuntă... 

Cum am oprit trăsura la poartă, lău- 
tarii. care cântau de joc, au început mar: 
şul. Şi din ogradă ne-au cşit înainte câți- 
va tiucri veseli. 

— Aice-i nunta ? întreb cu coborând dinu 
trăsură. 

— Nu, aice-i botez... 

— Cum, Maria Ivana, adică nunta s'o 
'neeput cu'n botez? 

— Poznaș mai eşti, cucuane. răspunse 
unul pe când deschidea poarta. O fost 
anu trecut și nuntă aici, da' amu-i botez. 

Nimerisem la un proprietar, un om tare 
cum sc cade, însurat de-un an. Îi spua 
eu păţania cu nunia și că umblu după 


FOL DE DRUM) 


urmă m'am gândit co fi vre-o adunare 
de-a SI. Biserici... 

Sau... dar n'am trezit cu „Domn Paul” 
(cun îi mai spuneam între patru ochi) 
că mă îndeamnă : 

—. Bună dimineaţa. Ilai! te scoală. Ar 
vrea oamenii să te roage câte ceva. 

— Bună dimineaţa. Da' ce să mă roage? 

— Ph! de câte-o nevoe... Câte-un păs 
de-al lor... Mă ridicai întrebător în capul 
vaselor : 

—. Mie? Da ce putere am cu? 

„— Zice că să scrii la ziare. 

— In ziar? A-ha! Bun! Și ziaristul as- 
cuți urechile. 

— Păi. au lucruri aşa... 

— Fireşte. Câte nu-s aici... Nedreptăţi 
strigăldare la cer; încălcări de lege : abu- 
zuri.... Da” ciu-le ştie, cin” le aude ? 

— Viu! Si într'o secundă fui în mijlu- 
cul oamenilor. Carnetul și plaivaisul la 
poruncă. 

— Ne rugăm frumos, di. care seriţi la 
uişax?)... si plângere peste plângere care 
de care mai dreaptă îmi răsună la ureche. 
Invăţat să umplu repejor: foae după foae 
stenografiindl vorbă cu vorbă nu spuneam 
nimic ci însemnam : 

-— Mo seris pe tăblou.. mi-o dat dela 
Renforma Agrară 5 lanţuri de pământ... 
muncitu-l-am 4 ai3) şi nu şcum ni lo luai, 

— O vinit coconu'?) în soboceag5) pă 
vară şi o stat de mi-o agiutat la o lecuţ 
de strănsură de grâu si fincă n'o mulţu- 
mit pe strujemester 8) Ta dat dezertor că 
vezi ţidula de conced i-o rupt-o straje- 
meşterul şi cocanu să fie cu ertare îi be- 
teag că To bătut și zace în işpital... 

— Nam avut de und plăti porţia?), că 
doar mi-s sărmană stie Dom Preot si 
mi-o vândut năzdrăvană de  văeşoari.... 
Intâmplător ridice ochii tocmai asupra lui 
„Subsemnatul eu Stancu Ilie mă rog fru- 
satu Broscăresti... Burlănesti... Bârlădesti... 

— Ascultă. cueoane, de-un asemenea sat 
nam auzit. Cine ştie pe unde-o fi şi cred 
că de-acuma, noaptea, waveii să-l mai 
căutaţi. Eu vă rog să poftiţi în casă şi-ţi 
petrece cu noi noaptea asta. 

-- Da cum se chiamă satu ista. mă rog? 

— Șăptebani... 

Am rămas în Şăplebani şi-am petrecut 
la botez mai strașnie ca la o nuntă. 

— Da” «de jucat ai jucat, Vasile Vasi- 
lici ? întrebă un pricten eare-l cunoştea 
pe Conu Vasile ca marc jucăuş. 

— Siaţi să vă spun, că nam isprăvit. 
Am jucat, cum să nu joc. Şi într'o vreme 
când mă înfierbântasem mai straşnic şi-a- 
veam tovarăs un învăţător de peste Prut, 
deodată învățătoyul se lasă de joc. 

—. Ce-ai ostenit ? az 

— Mă doare burfa cucvoane de-atâta 
joc. 

—  Burdelea domnilor, răenese cu în 
gura mare de so oprit muzica si toți mau 
înconjurat,  Burdelea să chiamă satul 
unde îi nunta... 

Pe când prietenii dela masă râdeau, mie 
parcă mi so deslegat limba şi-am ţipat: 

— Cecati, domnilor, Cecati îl chema pe 
rus... Fra de felul lui grec... 


Soroca D. 10V 


de CESAR PRUTEANU 


mos cu două răni căpătate la Lowcen şi 
care am fost radiat de pe tabloul k 
împroprietărire...“ când îl prind că făcea 
semne de uimire înspre ceilalţi arătând 
semnele serise de mine: 


— Te miri ? 
— Mi-i a mierare... D-ta ne încelui?), 
— Cum? 


— Păi noi ne-am lăsat treburi dimne: 
jă ca să ne plângem şi 'nta faci acolo pe 
papir s) giocuri. A trebuit un ceas de „ex 
plicări“ şi omenimea tot a clătinat din 
cap în frunte cu „subsemnatul eu Stancu 
Ilie...“ şi mi-au agrăit dulce prin mo 
Baru : 

—N'a hsi:0) cu supărare că d-l dela 
uișag dacă a pune întâi în foac ce-a auzi 
să vadă batăr) și suflarea că nu-i glet 
si-apoi tăt natu la adeverire so turmi îl 
codat şi şi-o spune păsul.. 

M'am necăjit (în mine !), am zâmbit în 
giduitor (în fața lor!) şi-am şi trimis pe 
„Subsemnatul eu...“ la Poşta din Cămari 
co iclegramă lungă-lungă pentru ziar d 
cele 2—3 păsuri de m'a costat vreo JW 
lei şi nădăjduese că în 3--4 zile cât oi sta 
să le arăt la atâţi Toma cum bârligăturik 
și cocoşeii din puncte şi linii sau pres 
chimbat în... „Marile nedreptăţi . din 
Maramureş... Un ținut fără legi şi stăpân. 
Bacşis şi abuz la tot pasul... Mizeria... 

— O ceaşcă de lapie? 

— Nu... 


-- Şuncă ? 

-. Nici atât 

— Ce D-zeu ! Ce luaşi atunci ? 

—Stimată d-ră (e nepoata domnului 
Paul) o ceşeuţă de cafea neagră... 

— Atât Strâmbă din buze, şi dispăru cu 
frumuseţea... 

Cafeaua neagră, fumu' albastru de |i 
gură. framuseţea.... parcă toate, toate mil 
'ntrebau : Tot holteiu rămâi ? Trist și ni) 
cu nu ştiam de ce! îmi răspundeame: Tot] 
Singma grije si asta iar nu ştiu dece 
pe zi să rămân mai mult dimineața |! 
faţa oglinzii și cu ochiu de Argus să mii 
descopăr si să mai smulg încă un fir ali 
dela tâmple... Până când? In trăsuri 
largă a Sf. Sale crezi cam timp să-mi răă 
pun? Il văd stând drept pe perini mul 
cu priviri de patriarh duse peste cohiă 
îngorunaie (pe aici e un soi de go 
nalt ca plopul si cu frunzar nerotat înc: 
voană ca pe la noi) ciugulindu-si Dbărbiiă 
albă şi deslusindu-mă în răspunsuri lină 
pezi la încurcatele mele întrebări. 

— Hotărît! Mergem în Cehoslovaciei 
Mai întâi facem o bac în  Crăciuneşt) 
Chiar să oprim. Dela bac am doar oz] 
mintire : că-i cu iod, că se scoate apă nr 
mai dela un puț (la 2 metri alături nusal! 
mai găsit apă iodată. Asta o spune are 
daşul si-o sustine cu tărie în bâlbâtala sui 
leţie — un băiat ce-aprinde focul şi ponci 
pează apă, —- Să creadă ei ! Dac'ar fi spu 
că se găseste apă şi-alături atunci un all 










| 


aa 


2) Cam băut. 

2) Ziar ; 3) ani; 4) copil; 5) concediu (e 
xact : libertate); 6) plotonier; 7) dare; 8) ni 
înșeli. | 

9) hârtie ; 10) fi; 11) măcar. 


sendaş ar fi făcut pe lângă cele 4 ca- 
bine încă 20 şi stăpânul lui leţic, un jid 
scund şi cu ceva burtă nar mai avea 
prilejul fericit de a tot băga bani la 
jeb 1?) şi uici de a se tot uita la ceas ca 
să te scoată mai repede afară din baie). 
Mam hotărît când voiu veni la Bucureşti 
să scriu o serie de articole despre „Bo- 
găția subsolului Maramureşan  neexploa- 
lat“... M'am hotărît dar... 

— lată Bocicoiul Mare! 

Șoseaua, în dimineaţă umbrită de pomi 
me duce până la vamă. Un tren ne-a tă- 
iat-o în vâjiit şi șuerat prelung.  Oprim 
pe dreapta la neşte case cu trepte şi nu 
apucăm să coborîm: 

— D-l N. Dărvărescu, girantul vămei. 
D-l Rădulescu, ajutorul d-sale. Doi  ro- 
mâni deschişi şi la suflet şi'n privire. 

—. Mă bucur. Pe „Dom Paul“ Tau luat 
în primire. 

— Aşa, din an în Paşti pe la noi? 

— Nu prea pot... parohia... 

— Lasă, lasă... Poftiţi înăuntru. Am 
urcat scările după ce ne-am înfățișat de 
bună cuviinţă şi alături la „Poliţia de 
frontieră“, tot o casă cu trepte de piatră 
și cu români... 

Nam stat mult. dar las un crâmpeiu de 
insemnare să vorbească : 


„Bocicoiul Mare“ 


Numai jumătate din localitate la noi. 


E plin cu unguri, jidani. ruteni. În Bo- 
ticoiul cehoslovac sunt români..... 

Aci... Biserici frumoase, o şcoală «le po- 
micultură .. D-nii Dărvărescu și Rădule- 
cu au înfiinţat o soc. culturală cu un 
cazinou propriu, bibliotecă românească, 
bufet, popici.... Dau serbări cu teatru, 
ântec şi joc românesc... Un amănunt: 
Toată lumea-i mulțumită (şi cum să nu 
fie când au întemeiat şi o cooperativă!) 
Numai d. plutonier de jandarmi nu-i mul- 
|umit pentru că susţine sus și tare că d-sa 
fiind membru al cazino-ului nu înțelege 
să plătească vinul care il bea la bufet (şi-i 
dept că bea cam des) şi să se ia măsuri 
a dacă nu se dă gratuit, să-l aibă cel 
pțin cu... reducere“... 

Coborîm iar treptele, ne urcăm în tră- 
sură şi un grănicer ne salută când tre- 
tem Tisa pe un pod de fier în Cehia... 


II 


Miros pătrunzător de mere şi gutui 
mi-au amintit că stărue toamna... Le văd 
îngrămădite între cele două geamuri dela 
lerești. sus, Îîmpresurând teancuri de cărți 
pe un dulap și pe policioarele sobei de 
id alb. O icoană întrun colț, mănun- 
lhiu de busuioc uscat, mai jos o candelă 
ilbasiră cun sfârâiac de lumini abia-abia 
lDoamne iartă-mă ! că nici ba s'o văd 
lacă părintele intrând nu şi-ar fi făcut 
pre răsărit o ceeştinească cruce mare !). 
Paturi cu zestre din perini mari şi mici, 
pereţii acoperiţi cu scoarţe. Ce frumoase 
coarțe ! Ce transilvănene, ce basarabene, 
aici i-aici! Ce desemn ? Cum să le des- 
iu ? Ce îmlineală de colori ? Cum să le 
arăt ca să le sărmte şi inima și ochii răb- 
dătorului meu cetitor? Una, una însă 
mi-a plăcut mai mult ca toate. Infăţisșa 
m roşior bând apă, însetosat din cofa 
iisă pe semne de Rodica lui V. Ale- 
xandri... Dar calul lui semeţ şi alb... 

— Nu vii teamă? 

— Mie? 

— Dac'o vede cehul ? 

Î_ Pe ei nu-i interesează decât... co- 
munismul ! 

Uitai să "nsemnez, că odaia în care în 





spre icoană făcu preotul mătanie e a d-lui 
badea Vasil Toda din Bocicoiul mare ce- 
hesc... Cu o horincă 13) uitai de roşior, dar 
d-lui; badea Vasil... după două horinci pă 
pe scuturate «lin cap când le bei de tari 
ce sunt, incepu prietinos să ne povestea- 
ecă frumoase amintiri din „juneţea“ sa... 
Mai lununoase rețin două: Lupta cu 
schimbarea numelui din Vasile în Laszlo 
ca trebuit să-l [acă Bassileus ca nimeni 
să nu i-l poată traduce în ungureşte și 
Memorandul.. Badea Vasil Toda, are păr 
alb (nu şi-l mai smulge la oglinzi!) şi e 
în putere şi senin deşi a trecut prin mul: 
te... A fost martor în procesul cauzei :o- 
mâneşti la Cluj şi ce dârj va fi fost atunci 
căci mă 'nspăimânt şi-mi creşte volnic i- 
nima când povesteşte in cuvânt răspicat 
şi tăios nemernicia maghiară... Ochii i 
se aprind, cuvântul blajin capătă tărie şi 
însemn iar din tuată firea lui încă răsare 
vârtoşenie de hrav războinic... Fără să 
ştie, Badea Vasil m'a învăţat adevărata 
istorie a neamului care nu se uită: Nu 
cu date, cu urcări şi prăbuşiri de tron, 
nici cu tratate şi diplomaţie de culise, ci 
cu suflet, avânt și sânge... Ar fi o minu- 
ne şi de un netăgăduit adevăr dacă o sea. 
mă de culegători ar colinda ţara toată și 
ar răzbi din cămin în cămin şi ar în- 
semna dela tot insul amintirile aceste cari 
ni se par fără multă importanţă acum. 
dar cari strânse laolaltă ca şi folklorul, 
vor alcătui pentru generaţia care vine, 
Catechismul durerilor și oprimărilor su- 
ferite de un neam înireg.... 

- Dar cu plebiscitul 14) ? 

-- Nu se face? 

-- Nu? Rămânem cehului ? 

— Rămâneţi | 

— Şi aveam atâta nădejde ! Şi ochii au 
prins o mărgică de lacrimi... 

—- Sunt român şi sunt român şi ce mai 
vrei ? 

Aud ca un cântec sub ferestre. Mă ridic 
să trag perdelele să privesc. Badea Vasil 
îmi face semn să stau jos: 


UNIVERSUL LITERAR. — 3% 
— Ce e? 


— Ce voiţi să fie ? Un oritac de-al meul.. 
Sunt douăzeci de ani şi mai bine de când 
la o petrecere „acesta a venit în joc cu 
un trei colori românesc pe piept. A fost 
zarvă mare. Un ungur, directorul fabricei 
de oţei de-aici (amu” o pierit), a chemat 
jandarii. Petrecerea sa spart... ortacu' meu 
a fost întemuiţat o săptămână, apoi lau 
dus la ișpital cau zis că datu-s-a cu capu' 
de pereţi ca să moară şi hăt! târziu lau 
slobozit acasă... De-atunci sunt douăzeci 
de ani și mai bine... Zi de zi, altă treahă 
n'a avut decât că şi-a agăţal în piept tri- 
colori şi striga pe uliţă... 

Nu ştiu de ce nam mai putut sta la 
d-l Badea Vasil Toda, am făcut semn pă- 
rintelui, ne-am luat ziua bună şi ne-am 
ureat în trăsură.. Cât a ținut şoseaua 
printre dughicne pân' la vamă nici dom 
Paul, nici eu nam rupt tăcerea măcar cu 
un singur cuvânt, dar sunt încredinţat că 
nu numai mie îmi făcuse rău povestirea 
bătrânului 'Toda dar şi părintelui care își 
smulgea iuţit pârdalnicul fir din barbă. 

— Sunt român și sunt ro.. ma urmărit 
cuvintele astea și când am trecut podul de 
fier şi am dat cu ochii cu d-nii Dărvăre- 
«cu şi Rădulescu cari au binevoit să nu 
mai jie seamă de prietenia legată acum 2 
ceasuri şi ne-a căutat ca pe hoţii de cai 
dacă cumva avem mătasă din Cehia; iar 
mie neînduraţii cerberi de graniță, mi-au 
luat 2 cutii cu ţigări „latra“ La gura şi 
igăminţile mele d-lor nu s'au înduioșat 
ci au ţinut morțiş să mă convingă că sunt 
prohibite.... 

— Sunt român şi sunt ro... 


CESAR PRUTEANU 


12) buzunar. 13). 

14) Românii din Maramureşul cehesc nu se 
pot împăca cu gândul că rămân afară din ho- 
tare şi ce 10 ani tot svonesc că se face ple- 
biscit şi că românii vor ocupa Maramureşul ce- 
hesc. 





A. FĂLCOIANU : Flori 


mer mes 


2 cara IEEE E II aa. pa 





UNIVERSUL LITERAR 


370, — 


PREMIILE ACADEMIEI 


Spre deosebire de 5, $. R. care a îuțe- 
les să facă anul acesta (cu o Situzuriă CS 
cepție, accea a d-lui AL. Cuzaban) diu a- 
cordarea premiilor sale o chestiune de ce: 
naclu încurajind mai ales încercările mor 
bide ale unei anumite stângi Îiterare. A 
cademiu Română. stăpânită, «lupa cum e 
și de așteptat. de uu spirit larg de impur- 
țială şi definiliva recuvoaztere. Ma ezitat 
o clipă su alcagu din mulţimea nenumăra- 
tă a lverăcilor prezentate (căci cer publi- 
cisi nu “visează uu premiu cât se miti 
dia partea acestei iustituținui în legătură 
cu simţul de apreciere al căreia se creta- 
seră, de cei interesați, legende atât de fan 
tastice 7) pe cele untradevăr merituoase, 
atât la secţiunea literară. cât si la cea 
stiiuțifică. 

Si Iueturile nu puteau Ti altfel atâta 
tinp cât apresierea acestor lucrări a fost 
încrediuțată atâtor personalități de  elitii 
ale sufletului românesc = «d-lor (. Rădu- 
lescu-Motru, [. Simionescu, loan Lupaș. 
Sim. Mehedinti, G. Marinescu. En. Ruco- 
viță si geveral  [. Rosetti. Muimuu GG. 
si Sextil Puşcariu cari. prinbio pui 
nunată intuiținue a lucrurilor. at înţeles și 
menirea Academiri Române. si rostul a- 
cestor premii — fără să se dea la o parie 
să aprecieze si să definească întrun mi- 
mitor consens, drutnul singurei si adovă- 
ratei literaturi. 
ştiinţe românesti cu caracter universal. 


singurei și adevăratei 
Nu e de mirat. prin urmare. că sorții 
înseilare a 
palpită o 
simțire adânc omenească și larg 


sau oprit la acea minunată 
războiului românesc în care 
sociali 
pe care cel mai vijelios şi variat pro- 
zator al vremurilor noastre, d. Cezar Pe- 
trescu, a prezentat-o publicului sub sim- 
bolicul titlu  „Tntunecare“, acordându-i 
partea leului din cel mai important pre- 
miu pentru literatură — premiul ftiade 
Rădulescu. De data aceasta aprecierea fo- 
rulni suprem sa asociat de minune cn 
aceea a criticii și cu a marelui publice. 

Şi la fel sau petrecut lucrarile cu cebi- 
lalt laureat Fliade Rădulescu, cu proza: 
torul Damian Stănoiu, cântărețul suferin- 
ței munahice, ai căruia „Călugări şi îs- 
pite“ au îaipresionat simţul de apreciere 
al ruiinaţilor academicieni cari se vor fi 
distrat în toată sinceritatea umăriud ti- 
bulaţiile fratelui  Artemie „în căutarea 
unei parohii“, sau paginile de antologie 
ale acelei „anchete“, atât de minunat ti- 
cluite de cei năpăstniţi. 

Si bucuria noastră creşte când ţe -drepi 
în faţa unui premiu prea mie) giisim 
„Cerbul de lumină“, volumul unuia -lin- 
tre cei mai puri şi mai compleţi lirici con- 
temporani. d. Radu Gyr — din opera că- 
ruia cetitorii noştri au avut atâtea oca- 
ziuni să se înfrupte îu chiar paginile ..U- 


niversului Literar”, Ne găsim şi deastădată 
în fata unei juste răsplătiri şi felicitânul 
be tânărul Jaureat, nu putem uita nici pe 
vapurtorul acestui premiu —d. prof, Ovid 
Densusianu. finul închinător al frumosu- 
lui ela „Viana nouă” Tout atât de [fu- 
ricit inspirati a fost Academia română și 
iu ucordareu premilor de specialitate dlix- 
lingând opere ca „Lolstoi educator” a prof. 
(. Na. „Cartea Românilor vin Istria”. 
a harnicului cercetătar, d. becca Morariu, 
„Cartea de ane a Românilor de sub co- 
a „bătrânului publicist şi 


Păcă- 


ioana unsarâ”, 
memorialist ardeteanu “Fheodor Y. 


ion: barlucerea din limba arabă în 
limba Frunceză a descrierii [ăcută de dia- 
voiajului 


Antialuiei”, <dato- 


conul  Paut de Nleppo asupra 
patriarhului Mucarie al 
rit îm. prof. Vasile Radu -- cum şi atâ- 
tea altele dim domeniul medical datorite 
d-lor Caus. Bacaloglu, Mina Minovici. D. 
Minea, ete. 

[n fine, a ultimă notă bună o constitue 
premiul acordat «d-lor g-l Alevra și căpi- 
lan Radu Dinulescu, din marele Star Nla- 
jor peniru lucrarea „Este armata un 
factor de progres?” — acestia din urmă 


Gernta. D. loan. |. 


[ind unul dim cei mai cunoscuți şi apre- 
ciați cerectatori ai chestiunilor militare 
dela uoi si din afară. un distins militar 
si un cetitor pastonat, Fireşte că nu putem 
încheia decât felicitând simţul de apr 
vicre u! Inalevi instituțiuni culturale. iar 


(0 Ni se comunică. în ultimul moment; că, în 
rcatitute, ranortel acestui volum ar fi fost făcut 
ue d. prof. "0, Murnu, 


de PAUL |. PAPADOPOL 


nouilor laureaj; urându-le succese ceva 
mai sensibile —.- şi din punct de vedere 
material. 


Ori cun ar fi = uu lucru atu trebuește 
tăgăduit : așa cum au fost acordate. cu 
tactul şi cu ponderanţa unor adevăraţi în- 
țelepţi -- premiile oferite de Academia 
română, în sesiunea Main 1950 — consti- 
fue mai nuult decât un simplu eveniment 
irecător : judecate cu toată seriozitatea 
unei fate mari — ele constitue un cre: 
niment în istoria serisului românese — 0 
încercare de a-l orienta : un început pro: 
mițător pentru adevărații erciatori. Aces 
tia vor trebui să înţeleagă, prin urmare, 
că există. şi la noi, cineva care, ridicân 
du-se deasupra calculelor meschine de Li 
sericuță, este în nrăsură să-i aprecieze 
în justa lor valoare, să-i vadă numai aşa 
cum îi prezintă propriile tor producțiuni. 
Fireste că -. în acest caz -—- ci trebue să 
urmeze un drum — acela al seriozității 
literare. indicat atât de precis de Acade- 
mia română prin raportarii ci. Că — în 
acelaş timp — această apreciere eansti- 
time o palmă (și nu o palmă academică) a 
plicată pe tupenl descurajant al atâtor 
e ncin- 
loios. Vor înțelege măcar acuma că, dacă 
prin mijloace  aiingătoare de literatură, 
reuşesc să se premieze în familie, nu vor 
ajunge niciodată să aibă satisfactia amă- 


sinistraţi ai scrisului românesc - 


zirii gustului celor chemaţi să aleagă 


E) 


grâul de neghină. 


Academia română şi-a reluat locul de 
îindtumătoarea a gustului literar. 


Să ne trăească ! 








Prof. Buicliu (2) la Congresul Medicilor 
in 1945, 

In jurul Regelui Feedinand (|) se mai 
por distinge: lonel I. C. Brătianu. prim- 
ministru (6), Prof. Angelescu (5). Prof. 


Marinescu (9), Dr. Bardescu (10) precum 
si defuncții general dr. Călinescu (3), Prot. 
Demetrial-lași (4), Prof. Nicu Tomescu (7), 
Prof. Baheş (11), Prof. Petrini-CGalaţi (12), 








UNIVERSUL LITERAR. — 372 


REa Săponanrancafaanie 


„TEATRUL DES ARTS — PARIS 


„LES CRIMINELS” 


de FERDINAND BRUCKNER 





După o serie de donă sute de reprezen- 
taţii. sa scos la începutul lunei Mai de pe 
afisul teatrului des Arts, piesa lui Bruck- 
ner : [es criminelş”, 

Pentru Paris v serie neîntreruptă de 
două sute de reprezentații nu e o cifră 
care să impresioneze. Dar Bruckner când 
a scris această piesă nu a avut în primul 
rând în minte să Taci casă şi e probabil 
că nici nu fost eustată decât de un anu- 
mit public. O piesă, în care societatea 
-pintecată ca de un operator brutal, își e- 
talează impuclic măruntaele. 

Ai chiar momente când ai întoarce bu- 
vuros capul. Si totaşi dacă fațadele mul- 


tor case ar fi transparente şi ai putea 
privi fără sfială înăuntru... 
Căci la ridicarea cortinei vedem întâi 


numai fațada unei burgheze și pasnice 
case cum sunt la fel cu sniite în orice o- 
as mare, 

Dar iată că sc ridică în tavan fatada 
precum sa ridicat şi cortina. Vedem nes. 
lânjeniți cum viețuicse oamenii diferiți, er 
ocupă încăperile mici a celor trei caturi. 

Si în fiecare încăpere trăeste un grup 
de oameni. se înjghebează o dramă. In 
subsol Olga -— a tânără dactilografă — 
tapoază nervos la mașina de seris, Tie 
însă gândul aiurea. O apasă grija unci 
maternităli apropiate. Sărăcia o îndeamnă 
să-și suprime fătul. pentru care  Iuptă 
tacă instinctul ei de mamă. lozefina (D-na 
Pitostf). bucătăreasa unor lecatari mai 
bogiţi. stărute de Olga să lase, să vină 
pe lume copilul. Are să-l ia și să-l crea- 
scă dânsa. Nu spune, că în copilul acesta. 
pe care vrea să-l dea drept al ei, — nă- 
dăjdueste să păstreze mai bine dragostea 
amantului ei Tnaiehigni, — un hăiat de 
cafenea. -. a: cărui meserie «leocamdată 
e suecesul pe care îl are la femei. Si-n 
timp ce Tosefina și Olga <fătuesc priete- 
acşte, Tunichieut în odăița lui unde tot 
ce-l încanioară : pat, gramofon. vestminte. 
îi e ciirnit de Tazefina, — se dichiseste, 
se parfumează, se pregăteşte pentru dra- 
coste. Căci e iuhit de vreo patru femei si 
are acun chiar întâlnire cn Ftelca — pa- 
oana putin scrupuloasă a unni cabaret 
murdar si înterlop. Si trece voios în ca- 
mera Fteleăi. 

Ța alt etaj. într'o cameră, o văduvă s0- 
enteste amărătă si sinuuratică lanii luati 
pe niste Dbiiterii ce nu-i aparțineau. Si 
i-a însușit ca să-si poată creşle cum sc 
cade copiii: un hăiat adolescenti. o fată 
de vârsta amornlui. Unchiul copiilor. po- 
esarvl hiinteriilor înstrăinate. va înțele- 
ge. va ierta vina mamei ? 

In altă încăpere un tânăr face pronu- 
neri <te drazoste mamei prietenului lui. 
Sunt întrernpți la vreme. Fxvlicaţii erele. 
Întuneric. 

Se luminează camera în care Ftelea toc- 
mai se rirlică satisfăcută din pat în timp 
ce Tuniehteut — amantul Tosefinei își 
puue bretolele. Sunt încântați si unul si 
altul. Ftelea ma mai întâlnit atâta viri- 
litate. Tuniehteut îsi primește senie salu- 
riul. 


pia lozefinei, 


Deodată turburare! Se aud pe coridor 
paşii lozcfinei, care vine dela piaţă şi se 
opreşte să stoa puțin cu Etelca de vorbă. 

Tunichteui abia are timp să iasă pe uşa 
opusă şi Etelca să-şi compue o figură nc- 
păsătoare. 

lozefina intră bănuitoare. lubeşte nebu- 
neste pentru întâia dată și înţelege să fie 
inbită la fel. Tunichtgut e tctul pentru 
ca și vrea să fie tot numai al ei. E fireşte 
xeloasă si bănneşte pe toate femeile din 
jur, Se spovedeşte mai întâi oarecum prie- 
teneste Ptelcii. se ceariă apoi puţin cu 
dânsa, o pune să-i jure, că nici odată nu 
fost Tunichtaut pe la ea. Etelca jură ori- 
ee. Dar atunci Tozefina zăreşte pe masă 
ceasul Îni TPunichtgnt. Patul e încă în de- 
zordine. Inţelege. Nebună e gelozie — 
cu o putere ce nu o puteai bănui în tru- 
pul ei mie. o prinde de gât pe Etelca și o 
sngrumă. Își ia apoi în mână coșul şi fuge 
nevăzută de nimeni. O revedem în bucă- 
tăvia ci unde tocmai Tunichtgut senin co- 
cheta cu jupâneasa. 

Intre timp trupul Etelcăi e descoperit. 
Poliţia găseşte ecasul lui Tunichtgut pe 
masă. Dulapul cu bani e încă deschis. Do- 
vezi destule împotriva lui  Puniehtgut, 
care e fără sorviciu de atâta vreme. FE fi- 
reste Dănuit și arestat. Singură Iozefina 
a» Duiea să-l scape. 

În actul doi se ridică pentru spectatori 
fațada mei case a ctreptății, La un etaj e 
o curte cu jurati, la altul un tribunal co- 
reețional. a curte de punere sub acuzare 
la altul. Sunt judecați aci după legi si pa- 
agrafe toți presupușii vinovați. 

Olea dactilografa. care a lăsat să vină 
pe lume capilul. ma avut cu ce-l creşte 
“i înfr'o clipă de desperare s'a aruncat cu 
«l în apă, ce condamnată la cinci ani îu- 
chisvare pentru prunencidere. Căci a pu- 
tut fi salvată dela înec numai ea singură. 
cimilnl a murit şi gestul ei a fost socotit 
soft ucigas. 

Ţ.a tribunalul corecțional un escroc ade- 
vărat e achitat pentru că martorul dove- 
ditor are înteres să nu mărturisească, Tu 
doleccent ce urmărit pentru că o tară 
trnpească face din el un anormal. 

Ta curtea eu îuri Tinichigut ia la înce- 
put Iuernl în «lumă. Se siie doar nevin»- 
vat si răsfătatul femrilor uită că acum 
bărbații îl judecă. Răspunde freverenţios, 
“ndispune curtea. Mărturiile ce aduce fe- 
moile  — inbitele fu — preamărese cali- 
titi ce nu aw aci cântare, Ceaace îi con- 
«titita forța si meseria lui nu-i în fata iu- 
dechtorilar decât o culpă în plus. Mărtn- 
adusă si ca cca din urmă 
martori nu schimbă nimic. căci Tazefina 
nare a nu avea nimic de spus în favoarea 
ni. 

T Acei vonlamnat la moarte. 

S; la rând în cele trei caturi ale casei 
iustitici condamnările — eonform nnor a- 
numite paraerafe —. cad nedrepte, tăioase 
si acînlăturabile. 

To actul îrci revedem accias casă din 
actul întâi căreia i sa ridicat iarăşi fa- 
jada. În cabaretn! Fteleai acelaş gramo- 





fon invită lumea la petrecere. Aceleași 
drame se repetă. Vedem iar o tânără sluj- 
nicuți sbătându-se şi ne mai ştiind cum 
să-și procure bani pentru amantul ei — 
un boxeur ratat şi pentru a suprima un 
făt ce uu are ce căta pe lume. 

la etaj sus camera văduvei cu bijute: 
riile însuşite e ocupată acum numai de 
fiul ci care trăcşte comod din afaceri 
necurate. Pe sora lui însă nu o mai ve- 
dem. O fi despăgubit dânsa întrun fel 
pe unchiul frustat ? 

Jos în subsol Jozefina vrednică bucătă- 
rească baie de zor o maioneză. Pe un 
scaun avocatul condamnatului Tunicht- 
wut se strădueşte să-i smulgă o mărturi- 
sire. Se pare că avocatul bănnește ceva. 
dar atât de vag și neintemeiat! Iozefina 
agresivă nu mărturiseşte nimic. Îşi bate 
conştiincios maioneza. Pentru ea totul e 
aranjat în modul cel mai firesc. Aman- 
tul ei condamnat la moarte își ispăşeşte 
astfel vina necredinţei lui şi rămâne şi 
numai a] ei. Nici o femce alta nu are să 
i-l mai ia lar Tozefina are să-l urmeze 
“incolo în moarte. Si-și procură abil o 
cantitate de veronal. O revedem mai târziu 
în camera lui Tunicbtgut întinsă pe pat 
moartă, 

Alături în cabaret se cântă și se pe- 
trece. In apartamentul bogat de jos un 
adolescent desfrânat vrea să forţeze o 
sluinicuţă cinstită să-i cedeze. Nevinovaţi 
ispășşese nedrept. Vinovaţi  trăesce liberi 
înainte. Justiţia oamenilor a lovit orbește. 
Si'n toate încăperile casei, a cărei fațadă 
pentru noi sa ridicat, viața zămislită din 
patiini și instincte îsi continuă cursul, 

lozefina — D-na Pitocff — ne prinde 
dela primul cuvânt cu aceleaş mijloace 
simple cu acelaş aer firesc. Destăinuiirile 
ci de femee amorezată, felul primitiv «de 
a întelege si aplica justitia, scena sugru- 
mărei si scena baterii maionezei sunt toa- 
te toi atât de impresionante deşi așa de 
diferite. La sfârşit trupul ei aruncat pe 
pat ce real mort și țeapăn. 

Amantul ei Tunichtgut — Dl. Pitosff — 
crecază pe «eantregul tipul secăturei după 
care se închunese unele femei, E răsfă- 
iat. mincinos, pervers, vulear și totuşi 
canclid uneori si simplu. În faţa juraților 
răspunsurile lui candide şi ghiduse sunt 
dezarmante. 

Poate a părut neînțeles unora îndrăz- 
ncala autorului de a face pe Tunichiput 
să fie condamnat la moarte. chiar din 
voința femeii ce-l adoră. Dar fie-care 
dragoste îşi are legile ei. Celelalte irei fe- 
mei îl iubesc toate până la urmă şi-l re- 
gretă toate. Era un amant! Dar speța 
nu-i pierdută. Se pare că-i va urma boxe- 
uru). 

Pe Ftelca tip desăvârşit de femelă sen- 
zuală ne o redă perfect D-na Mayane. 

In sfârşit e o piesă care te impresio- 
ncază Asi dori so revăd la Bucureşti pe 
scena vreunui teatru. 


LUCREŢIA PETRESCU 








378. — UNIVERSUL LITERAR 


CUM SE INFORMEAZĂ STREINĂTATEA 
ASUPRA ARTEI ŞI LITERATURII NOASTRE 


Nu odată am avut oeazie să citesc în 
presa sau—în revistele streine — dări de 
seamă asupra liieraiurii şi artei de la noi. 
De cele mai multe ori, sunt informaţii in- 
complete, tendenţioase, şi, în mai totdeau- 
na, eronate. Reclamagii cari umblă să se 
facă în streinătate cunoscuţi, crezând că 
„printr'o notă prizărită într'o pagină ne- 
roadă” vor cuceri opinia publică sireină 
cau Parisul, asemenea noliţe, articole sau 
pretinse studii nu ne sunt de uici un fo- 
los. Cititorii serioşi pentru a-și face o pă- 
vere asupra liternturii sau ariei unui po- 
por ău nevoe să judece priu ei înşişi, să 
nu fie trași de nas de informatori intere- 
sați sau anonirui. Cea mai bună propa- 
gandă ar fi să dăm traduceri bune din ce 
au mai bun scriitorii sau poeţii noştri şi 
reproduceri artistice cât de multe. Desi- 
gur că asemenea traduceri nu se fac de 
azi pe mâine, cer mult timp, încurajare 
şi chiar ajutor pentru editorul care riscă 
să impue o carte admirabilă, dar necu- 
noscută. 

Dir nenorocire, traduceri bune din ro- 
mâneşie înalte limbi sunt foarte puţine 
si tocmai până acum nu sau tălmăcit o- 
perile cele mai originale și cele cari in- 
teresează publicul strein. E un pium de- 
siderium pentru viitor. 

Noi credem că va veni timpul când li- 
teratura noastră să intereseze și pe alţii,.— 
iar acei cari o vor studia dintre streini, 
vor încerca a o traduce, Spiritul obiectiv 
si neprevenit va găsi opere demne detra- 
dus şi cunoscut în Apus, ca şi în restul 
luruei. Până atunci, însă, ar trebui măcar 
să se informeze, în mod onest streinăta- 
tea și să nu se publice  bazaconii, cari 
compromit şi pe cel ce le scrie si cuuza 
pe care 0 deserveşte. 

Tu ziarul „Le Temps“ din 27 Aprilie, «l. 
[ton Thevenin, corespondentul particular 
al marelui organ parizian în Bucureşti, 
publică un fel de esseu asupra săptămâ- 
nei poeziei române“. După câteva conside- 
rațiuni de istorie literară foarte vagi (pu- 
blicistul francez omite poeţi de valoarea 
lui Dimitrie Bolintineanu, Duiliu Zamfi- 
rescu), d. Thâvenin face aprecieri de ca- 
racter general. D-sa crede că avem un nu- 
măr considerabil de poeţi (nu taţi cei ce 
scriu poezii sunt poeți sau o calitate ofi- 
cială pentru a fi poeţi) şi crede că poezia 
română este încă în perioadă lirică. Ono- 
vatul publicist este de părerea acelora 
cari, își închipue că toate popoarele era- 
luiază la fel: astfel că România. care con- 
iează ue un secol ca stat independent, 
cra natural după d-sa, să nu meargă aşa 
repede 

Toate genurile literare sau născut la 
noi, deodată cu Renasterea politică: Al- 
xandrescu este un mare poct liric, un mag- 
nifie pact didactic şi un ncîntrecut fabu- 
list. Alexandri este poet liric, epic. dra- 
matic : nuvelist şi foarte destins în genul 
epistolar. 

N» mergem mai cdeparie. 

Naivităţi de cele provenile din ignoran- 
ta subiectul tratat abundă în articolul 
sus mnenţionat. D. Thâvenin vorbeşte de 
poeți ortodoxi, foarte puțini. și de revista 
„Gândirea“ ; deşi au fost la noi reviste 
cari au jucat un mare rol. cum au fost 
Convoribiri Literare, Viața Românească, 
etc., de cari nici nu pomeneşte 


Astfel aflăm că d. Adrian Maniu, poet 
modernist, este un poet tradiţionalist, iar 
d. Blaga, imitator al lui Rilke și al şcoa- 
lei nebuloase teosofice ca un port -lu 
terrair“, al pământului, Bacovia, care a 
seris două trei poezele acceptabile, este un 
poet „le premier plan“; Arghezi, autorul 
poeziilor cu „păduchi“ și „fesse”, unu alt 
mare poti, iar Ion Barbu, -- care depă- 
seşte limitele normalului — este un fel de 
Val&ry. Cn asemenea aprecieri ie stici 
de râs Este inutil să mergem iarăşi mai 
deparie. 

Constatăm doar cum se încearcă indu- 
cerea în croare a publicului strein de in- 
tevesali cari cred că nici nu vor fi prinşi 
cândva cu şoalrla. Credem că inspiratorii 
d-lui Thevenin sunt de vină. 

Nici nu se pnmenese poeți puternici ca 
George Grigoriau, Toncl Pavelescu — care 
a lradus minunat pe Iârâdia = (cea ce 
ered că interesează mai mult publicul 
francez). Nici un cuvânt despre Victor Îr- 
timin, Mireca Rădulescu, Alfred Mosoiu, 
Al. T. Stawmatiad si câţi alţii! Si Victor 
Ffiimin e cel mai de seamă autor drama- 
tie actual; Mircea Rădulescu a tradus 
„L'Aiglon” şi les Romancsques” — ceeace 
e ecva iarăşi pentru francezi, iar Alfred 
Moşoin a tălmăcit admirabil Iafontaine-—- 
ceca ce iarăşi nu e puțin pentru a fi stiut 
în Franța! 

Si ce minunate lucruri avea de coinsta- 
tat d. Fliâserin pentru literatura si Cugze- 
iarea franceză ! Poate, nicăiri, îu lume în- 
fuenţa Franţei wa fost mai mare, mai de- 
cisivă de cât asupra acestui siat de aproa- 
pe de două zeci de milioane ! În toate do- 
meniile spiritului, în artă. în hteratură, în 
admiuistruție, în armată, în marină, pesit 
tot înrâurirea franceză a fost considera- 
bilă. Poate, la noi, este contingentul cel 
mai mare de intelectuali care stiu fran- 
iuzezte, care citesc publicaţiile şi cărțile 
franceze. [!n ziarist francez, observator v- 
Hicctiv si cercetător dezinteresat. a puiut 
constutu de curând că în România se ci- 
teste mai mult franțuzeste decât în luate 
coloniile franceze laolaltă. O fi ceva exa- 
gevat, dar adevărul su este departe. 

D. Thâvenin avea de constatat că sub 
presiunea şi în atmosfera idcelor revohr- 
ţiei franceze, de la întâile decade ale se- 
colului trecut, sau dus copiii de bocri în 
Franța. unde au studiat și sau luminat și 
de une au adus înapoi în tara lor, facle 
de lumină pentru redeșteptarea poporului 
român, Și acesti tineri de atunci se cho- 
nau : Mihail Cogâlniceanu, on Ghica, 
Vasile Alexandri, Costache Negri. C. A. 
Rosetti. fraţii Ion și Dimitrie Brălianu şi 
uşa mai departe, 

Ar fi aflat, ziaristul francez că la op- 
tuar.reze ani. Grigore Alexandrescu ştia pe 
din afară Meropa lui Voltaire, epistolele 
hui Boileau si fabulele lui Lafontaine! Că 
Alexandrescu, în fabule, avea de macstru 
pe acest mare pet, în satire a fost elevul 
lui Boileau și Voltaire, în lirică, descipo- 
Jul lui Lamartine ! 

Pntea afla că marele taleni al lu: Bolin- 
iincanu Sa dezvoltat imitând în ..O fată 
tânără pe patul morții“, La jeune cap- 
boe a lui Chenier, iar această poezie a 
zzuduit adânc publicul românesc. Pentru 
priina oară lumea cultă a putut gusta a- 


cel farmec neîntrecut al ritmului elegiuc, 
acea măsură cadențată de expresii feri- 
cite şi de cuvinte cu adâncă rezonanţă su- 
fleiească, ce nu le putea simţi citind poe- 
ziile sarbede ale lui Conachi şi ale altora, 

Toi de la Francezi, de la Michelet şi La 
mennais porneşte minunatul talent al ln; 
Bălcescu, care a scris nemutritoarea „(Cân 
tartu Homâniei“ cu versete s;nfocate bi- 
blice ca în „Paroles dun Croyant!* Ce 
să mai vorbim de Alexandri, așa de va- 
viat. atât de original şi uşa de complex, 
care îşi făcuse toată culturi în franțu- 
zeşte şi care scria limba lui Voltaire ca pe 
a lui proprie! Într'o carte a d-lui proie- 
cor Dronhet asupra influenţii franceze în 
opera lui Alexandri, găsim elementele 
unei influențe covârșitoare franceze asu- 
pra bardului dela Mircești. Tot aşa şi Ma- 
cecdonsehi s'a inspirat din romanticii fran- 
wezi în, întreaga sa operă, A fost poetul 
care a mănuit, cu o deosebită fericire, 
versurile franceze și a scris în uceastă 
limbi stihuri de toată frumuseţea. Numai 
sorbim de pocta Flena Văcărescu care și-a 
scris opera în franțuzeşte. E un capitol 
cu totul separat, ce nu ne interesează aici. 

tdeele Franţei, literatura sa, arta sa, au 
pusil în România un ecou, cari a început 
act 0 sută şi ceva de ani, şi care ră: 
SUN Su uz? 

Chiar dinlre cei contemporani, marii 
macşiri ai literaturii franceze încă au dis- 
cipoli la noi. on Minulescu pornește dela 
La Forgue şi Verlaine, Stamatiad din Bau- 
delaire, căruia i-a tradus » parte din o- 
peri : Tonel Pavelescu din Heredia, pe 
care nu numai că l-a imitat în neintre- 
cutele sale sonete, dar şi l-a iradus ca ni- 
meni alinl. Alfred Moşoiu, Horia *urtună, 
Mircea Rădulescu sunt discipoli ai poeţi- 
lor contimporani ; dela Francezi au învăţat 
conoritatea versului, forma impecabilă şi 
constiucția simetrică a frazei. În matca ti 
principală, poezia română s'a dezvoltat 
sub inspiraţia celei franceze. Dar aceasta 
nu înseamnă că poeţii noștri au fost niște 
imitatori de rând. Din contră, ei sau des- 
votat la lumina şi căldura geniului fran- 
cez, asa cum acesta, la rândul său, s'a în- 
călzit la vatra elasicităţii greco-romane. 

Poeţii dintre cei mai mari, ca Eminescu 
si Cosbue, poeţi remarcabili ca Iosif şi 
Cena sau desvoltat sub influența mai 
muit a literatmrei germane, fără însă, prin 
aceasia să-și fi pierdut cât de puţin din 
marea lor ornpinalitate. 

Tn enumărarea noastră de mai sus am 
trecut cu vederea doi pocţi foarte carac: 
teristici ai literaturii noastre, pe Duiliu 
Zamfirescu şi pe Dimitrie Angel, amândoi 
adăpați la cea mai pură poezie latină, 
cel dinâti inspirat din izvoare italienești, 
cel de al doilea, din izvoare franceze. Dar 
uici nun facem un istoric al literaturii ro- 
mâne, 

Ne-am mărginit numai să arătăm o la: 
cună a informatorilor streini asupra lite- 
raturii noastre. De altfel un ccrespondent 
cari nu cunoaşte nici limba, nici istoria 
poporului român, — în treacăt prin țara 
noastră, nu putea face mai mult de câta 
făcut.  Imformatorii săi au fost de rea 
credință și unilaterali şi nu numai lipsa 
ie informație personală şi directă a pu- 
blicisticului a contribuit la alcătuirea ar- 
iicolului. ION FOTI 





UNIVERSUL TATERAR, -— 379 





5 E ca sH a c ea 








EXPOZIŢIA G. PETRAŞCU 


In contra vicisitudinilor prezente, expo- 
ziția talentatului picior G. Petraşen este 
o revelaţie. Este revelaţia frumosului cu 
tot cortesiul său de înţelegere superioară. 
de înaltă întruchipare plastică. pus în lu- 
mina senină şi fără prihană a realităţii. 

Desigur că timpurile actuale nu sunt 
lipsite de pictori viguroși, cari să ducă 
nai departe flacăra nestinsă a idealului. 

Pictorul (G. Petrașcu apare pe deasupra 
tuturor impunându-se printro concepţie 
specifică care te face să pătrunzi adevă- 
cul până în cutele lui cele mai ascunse 
Pictura lui Petraşcu nu este o operă de 
simboluri, de filozofie plastică, de imasi- 
nație echilibristică, de construcţie de efe- 
meră metafizică. Nu este nici o operă fo- 
tografică. | 

Lucrările sale reprezintă manifestarea 
cea mai senină a unei vibrațiuni de con- 
tiuuă insufleţire. Fiecare tablon are o via- 
ță aparte, peste care se revarsă cu o bogăţie 
de tonuri. ingeniozitatea coloristică atât ile 
puternice susţinută de pictorul G. Petra- 
şeu. 

Factura picturei sale este reprezentată 
cu succes în cele mai bine de 150 de lu- 
crări expuse în sălile Regina Maria. Toate 
sunt pătrunse cu minuţiozitaie de senti- 








— CĂMINUL ARTELOR — 


mentul purului adevăr. Realitatea este re- 
dati așa cum este ea, nefalsificată, ncal- 
terată de nici o sinmţire idealistă, ca atare 
nesdruncinată în temelia ei. 

Sunt deajuns câteva elemente modeste 
pentru a construi un ansamblu. Astfel — 
«nb iitlue de exemplu. natura moartă (55) 
— un blid lângă căteva cărţi — repre- 
7intă prin excelenţă, puternica concep- 
țiune a expozantului : redarea întrun ca- 
dru simplist, bogăția măiastră a tonali- 
tătilor. 

De acelaş caracter de dibăcie coloris- 
tică sunt însufleţite toate lucrările picto- 
vului G. Petrașcu. Printre altele îmi vin 
în minte, dia mulțimea celor văzute: în- 
toarcerea dela câmp, Lina cărlurăreasa, 
interior de atelier — puternică analiză de 
mediu, - biserică veche (Bucureşti), case 
roșii, clopolniță veche, case din Turlucaia, 
casă din Tirgovişte, sau vedere la Toledo, 
curte venețiană (1), curte arabă ş. a. m.d. 

Cine vroieşte să înţeleagă factura deo- 
sebită a pictorului Petrașcu, nu are nevoc 
sii aleagă o pânză mare cu multe elemen- 
te. Este deajuns să unalizeze bunăoară 
case în Mansalia (50) unde pulsaţia ne 
cesară unei opere de artă şi stilistica cu 
atenţiune tratată este realizată prin pris- 
ma multicoloră a tonalităţilor. 


de MIHAIL GH. CONSTANTINESCU 


Selecţiunea specificului duce în nod 
inevitabil — în speță — nu la creiarca 
unei şcoale, unei doctrine aparte, ci la 
menţinerea unui echilibru de superioarii 
interpretare între elementele studiate și 
nuanţarea lor prin linie şi culoare. 

Acest lucru a înțeles pictorul Petraşcn 
mai bine cu oricare altul, exprimând rea- 
lități nealtevate, realităţi totuşi adorare 
în elementele ci principale prin anularea 
aparentului în faţa justului. 

Deaceea natura apare redată asa cum 
este ca! 

Dar mai mult — natura — este prin 
să în momentele mişcării. nu în cele de 
odihuă. Mişcarea continuă şi tumultoasă 
a unei ape, razele parcă mişcătoare ale 
soarelui ce luminează o casă, toate redan 
dinamica naturală, dau viața necesară și 
coljului îndepărtat al naturei veşnice sehin 
bătoare în aparenţe, i 

Pentru expozantul dela „Căminul ar. 

telor“ înţelegerea acestor lucruri, a luat 
de mult drumul realizărilor fericite. 
D. G. Petrascu este iuconiestubil unul din 
pictorii cei mai talentaţi ce se manifestă 
printr'o strălucită feconditate în energia 
desenului şi o revelatoare putere în nuan- 
țare. 








EROINA NECUNOSCUTĂ 


Intre simbolurile găsite de cpoca poas- 
iră, cel mai măreț şi mai patetic este a- 
cela al Eroului necunoscut. Este glorifica- 
rea — nu a unui general scânteetor de 
aurării şi decoraţii, a unui conducător cu 
grad nobil şi inalt, — ci a umilului soldat 
carne de tun, rezemnat în eroismul lui 
simplu și în al cărui suflet timid şi sche- 
matic, trăieşte o imensă iubire de tară. 

Noi, femeile n'avem fericirea de a muri 
în vijelia. unei lupte pe care istoricii so 
descrie în capitole lungi şi artiştii so 
imortalizeze în bronz şi marmoră... O în- 
sleleinicire mai obscură ne este sortită 
nouă şi o moarte mai puţin glorioasă. 

Dar viaţa unor femei nu e mai puţin 
vijelioasă şi lupta lor mai puțin eroică, 
în taina existenţei casnice şi familiale. 

Câte eroisme obscure, câte bătălii date 
vieţei şi câștigate asupra fatalităţii si des 
tinului... 

Femeia din clasa de mijloc — eroină 
necunoscută şi nerăsplătită de nimeni, 
care duce pe umeri, o viaţă întreagă, greu- 
iatea unui menaj cu puţine resurse, îm- 
povărat de multe ori, de copii mici, de 
părinți neputincioşi... Fără slugi care să 
le aţute, fâră alt sprijin moral, ce cât 
lragostea de copii şi de casă, de câte ori 
femeia simte că şovăe subt greutatea 
muncei... 

Şi când ur copil se bolnăveşte... Când 
vede cum s'a abătut ca o furie neagră, a- 
supra dulcei și scumpei vieţi, amenințarea 


supremă ; când pe o pernă albă ca un 
lințeliu, delirează fruntea pierdută a co- 
pilului ci, cine a măsural viodată groză- 
via de durere a mamei ? Cine stie cu câtă 
bravură declară ea răsboi boalei şi nt- 
norocirei, cum luptă în nopii fără son, 
cu dușmauca ce vrea să-i ia copilul, cum 
ioată fiinţa ci, multiplicată, ridicată de a- 
supra ci însă-şi întro hotărtre suprentă. 
sfidează nenorocirea ce se dă înapoi, în 
faţa puterei ei <le speranță ? . 

A!. Trupul ăsta mic, arzând de febră, 
ochii ăşiia rătăciţi. buzele astea arse, picp- 
tul ăsta agitat... viața asta ameninţată... 
nu suni ele bătăliile cele nai crude ale 
mamei și victoriile cele mai decisive ? 

Eu nu put vedea o femec bătrână, o bu- 
nică sdrolită de existență și a cărei ulti- 
mă rază de tinereţe sa refugiat în ochi, 
după cum când soarele apune rămân 
multă vreme iluminate ferestrele cele mai 
înalte ale unui palat, nu pot vedea o du- 
ioasă şi blândă ruină a ceia ce va fi fost 
tânăr, sglobiu, strălucitor, fără ca să mă 


cuprindă o adâncă gralitudine, o dulce 
afeciiune recunoscătoare. Îmi pare că 
mie mi-a dat o parte din darurile și 


puterea ci, că şi cu am contribuit cu e- 
goismul şi cruzimea mea inconştiență cu 
viaţa să fi săpat, să fi mutilat, să fi rui- 
nat cu atât de aprigă răutate, acest trup, 
acest suflet... Și aş vrea să-i înapoiez ceva 
din ce i-am nat, să-i redau în respect 
și bunătate, ceia ce mi-a dai în îngrijiri 
şi iubire. 


de LUCREZZIA KAR. 


Câte eraine necunoscute !... Dacă ne-am 
cobară în casele lucrătorilor... câte exem- 
ple de abnegare simplă, de bunătate de-, 
săvârşită, de muncă stăruitoare şi conti- 
uuă ! O viaţă, o viață întreagă de munci 
fără preget — iată existenţa femeilor dia 
proletariat şi mica burghezie. 

In picioare din zorii zilei, casa de cu- 
rățat, copii de îinbrăcat, masa familiară 
de presătit... Nici o zi de răgaz, nici o 
cheltuială de prisos, căci altfel umilul 
buget se dezechilibrează primejdios. 

Ti bine, în această umilință, eu găsese 
o nespusă grandoare. Această luptă cou- 
tinuă. cu mii de forțe îndărătnice şi obs- 
cure, cu ostilitatea lucrurilor cum a zis 
Jules Renard, cu amenințările din afară, 
cu greutăţile dinăuntru, mi se pare de un 
“eroism vrednic de cea mai nobilă răs- 
plată. 

Umila luptătoare, albina vreduică ce 
duce cu bravură lupia fără preget a vie- 
ței, e tot atât de mare ca un soldat la bă- 
tălie. 

Nieiodată un sculptor nu va tăia în mar- 
moră, umila şi resemnata ci fignră, ge- 
nerațiile nu vor pune coroane și buchete, 
Ja mormântul ci modest, fără mausoleu 
dc pratră. săpat creştineşte în pămâut şi 
cu cruce de lemn la cap. 

Doar în sufletele câtorva, a micii sale 
familii, va trăi amintirea ei duioasă. Dar 
această amintire este statuia cea mai su- 
blimă, în umilința și trăinicia ei! 








380. — UNIVERSUL LITERAR 








| Cca Z elenraes 





CI Ș ca Șa-cașea... 


CE SĂ CETIM? se numeşte articolul 
de îndrumări publicat de pr. [. Agărbi- 
ceanu în „Cultura poporului“ (324). Pen- 
tru mulţimea căreia i se adresează — ar- 
ticolul bine venit. 

In acelaș număr : Către sate de subsem- 
natul. 


SATĂ!TAM revenirea la literalură a d-lui 
Soare I. Manolescu — dela care aşteptăm 
insă lucruri mai bias — mai asemănătoare 
cu versurile de tinereţe. 


MOLDOVA DE JOS se numeşte revista 
Universităţii populare din Galaţi. Ultimul 
număr ne aduce o bogată materie : litera- 
ră, eulturală și informativă. Semnează: 
despre : Mişcarea culturală la Galaţi, d. 
Al. Nicolescu ; versuri: d-nii: C, 7. Buz- 
dugan fAlbatrosul din Baudelaire); C. |. 
Caranfil (Moş Gheorghe): Gr. Yâja: mi- 
nunatul fragment“, Grădina raiului“ și 
pastelul „Primăvara“: d-na Alexandrina 
Crăciun-Fostini : Sonetul „Musca“, iar d-ra 
Cornelia Buzdugan : fantasticul „Descân- 
tec“ 

Urmează paginile de proză ale d-lor: 
|. Gheringer, Gr. Cotlaru, N. N. Lengu- 
ceanu, Î. Licea, G.  Aburel: interesante 
consideraţii sociale (Ideea rusă și Furopa) 
de G. âAhurel, consileraţii ştiinţifice şi o 
bogată cranică locală sau generală «lin 
care ese în evidență cât de frumos e dru- 
nul pe care calcă această instituţiune cul- 
turală. Noi felicităm pe energicii conducă- 
tori şi le urăm : spor mai departe. le a- 
tragem -atențiunea însă că orasul Galati 
are nevoe — pedeoparie — de ce revistă 
pur literară. pedealta, — de o arhivă. Nu 
sar putea împărți „Moldova de jos“? 


PERSISTENŢA  „CONVORBIRI-LOR 
LITERARE“ merită cu atât mai mult rân- 
durile de față „cu câi începând cu anul 
al 65-lea ele apar reorganizate în bine. 
întrun număr de pagini  îndestulător şi 
cu materie — mai multă diversă de cât 
pur literară — aleasă. În câteva numere 
ne vom ocupa de cele 4 fascicole apărute. 


Un articol despre Dr. Davilla (2 portrete 
și un autograf) — semnat de dr. /.G. 
Petrescu în legătură mai mult cu „firea 
nestemată a marelui dispărut“ aduce No. 
i al „Convorbiri-lor literare” . 


LIIMEA PRIN CARE AM TRECUT se 
intitulează amintirile valorosului prozator 
[. Slavici. In No. 1 se publică partea pri- 
vitoare la viaţa de şcolar. Fără îndoială 
că lectura lor devine interesantă și prin 
informaţiile pe care ni le aduce şi prin 
darul povestirii. 


D-NA  ALEXANDRINA  CANTACU- 
ZINO publică, în acelaş număr,  intere- 
santa comunicare făcută la Institutul So- 
cial despre: Conventiunile internaționale 
pentru protecția muncii femeii și a copi- 
lului. E un raport succint, serios şi com- 


“plet în legătură cu această chestiune. 


CURIER BIBLIOGRAFIC. Incă o do- 
vadă de bogata desfăşurare a scrisului 
românesc este indicele de mai jos cuprin- 


zând titlurile câtorva dinire ultimele vo-: 


lume apărute : 

traduceri din literaturile clasice: N. |. 
ilerescu: Lirica lui Horaţiu; St. Bezdechi: 
Ovidius-Tristia : 

padagogice : Pestalozzi : Cum îşi învață 
Gertruda copiii (trad, I. C. Petrescu); |. 
C. Petrescu: Şcoala şi viaţa; 

sociologie: Eugeniu Speranţa: Fenome- 
nul social ca proces spiritual de educație: 

romane : Cezur Petrescu : Calea Victo- 
riei, Lu Paradis General; Emil Dorian: 
Profeț și Paiaţe ; Mihail Drumeş : Sfântul 
Părere; Gib. Mihăescu: Brațul Androme- 
dei: 

Diverse: 

N. Crevedia: Fpigrame:  Leoneann: 
Profiluri şi opere contemporane : 

clasici comentaţi: |. Slavici (sub îngri- 
jirea d-lui Sc. Struţeanu): N. Bălcescu 
(sub îngrijirea d-lui P. P. Panaitescu). 

Fireşte că recomandăm cu plăcere ci- 
titorilor noştri această bogăţie de pro- 
ducțiuni literare indigene și contemporane 
care dacă nu ajung totdeauna desăvârşi- 
rea, sunt o suficientă dovadă de plină- 
tatea sufletulni românesc. 

Întrucât ne priveşte — vom avea plă- 
cerea să revenim asupra unora. 


CONTINUAND să dăm toată atenţiu- 
rea muncii dezinteresate și crestineşti care 
se desfăşoară la „Fântâna Darurilor” — 
revistă de cultură creştină — condusă cu 
atâta măsură de preotul Toma I. Chiri- 
cuță, vom zăbovi, un moment, asupra nu- 
mărului 4 ilustrat prin colaborarea atâtor 
intelectuali ca d-nii: V. Băncilă (care con- 
tinuă interesantul studiu despre: forma- 
lia religioasă a învățătorului), Al. Lasca- 
rov-Moldovanu, N. N. Răutu, păr. Gh. 
Comana, 1 .Gr. Oprisan etc. 

Numărul se deschide cu unele „însem- 
nări pe marginea Evangheliei în ziua de 
Paşti : „Mormântul cel gol” — a păr. Chi- 
ricuţă — care se remarcă, uneori și ca 
priceput mânuitor al condeiului — ca un 
adevărat scriitor religios: ca versuri a- 
duce psalmii inepuizabilului Const.  Go- 
ran: Lângă cruce şi Călătorii sub soare. 

Socotim reliefarea acestei munci ca o o- 
bligaţie morală și nu putem de cât regreta 
că — pentru prezentarea €i — nu avem 
posibilitate să rezervăm mai mult spațiu. 


TOT DIN SUMARUL „Convorbiri-lor 
literare“ (Tan. 1930): 

Studii: 

Uţă Mihail: Filosofia lui Emile Mever- 
sohn; - 
Dr. |. E Păunel: Viaţa şi opera lui H. 
C. Andarsen: 

In. N. P. Panaitescu: Cu cine mer- 
gem ? Cu Germania sau cu Italia? 

Popescu Mihail: Ocupaţia Principatelor 
române de  Ruşi şi  Austriaci între 
1855.—41857: 

Eduard S. Konya: Ce-am văzut în O- 
landa: în general studii foarte interesante 
Mar accesibile mai mult specialiștilor. 


LITERATURĂ și puţină şi mediocră. 
Fxcepţie: poema d-lui A. Mândru: Fata 





“forgana — în special ca limbă şi descrie- 
re — şi poate Taina vieţii a d-lui Eug. 
Ciuebi. nesigură ca formă. 

La cronică ni se vorbeşte despre nefe- 
ricitul cântăreț, profesorul Mircea Dăscă- 
lescu-Mnugur, mort la Câmpina în 1924. 
Ssteptăm publicarea operei acestuia de.o 
gingăsie femenină spre a ne putea opri 
mai mult la inspiraţia fostului colabora 
tor, al ..Convorbiri-lor“. 


VALOAREA  EDUCATIVĂ A ARTEI 
este o problemă care a preocupat totdea- 
una omenirea, fără ca, toluşi, să înceteze 
ile a fi de o arzătoare actualitate. 

De astă dată o discută, cu incontesta- 
bilă pricepere şi cu caracteristică putere 
de analiză, d, G. G. Antonescu în No. 5 
ul „Revistei generale a învățământului“. 
lată cele 3 punele în care se sintetizează 
importanța educativă a artei: 

1. ta pune în valoare o latură prețioasă 
e viclii noastre sufleteşti, aceea care se 
caracterizează... vrin conexiunea intimă 
«intre sentiment și intuiție; 

2. Arta stimulează creația nu numai în 
momentul producerii operii.... ci şi când 
» contemplăm datorită acclui fenomen de 
insimţire, de praectare a sentimentului a- 
supra operei de artă: 

3. Prin artă putem provoca în elevul 
nostru... dorința de a se creia pe sine, în 
armonie cu valorile morale, prin acea ele- 
vație morală pe care o provoacă opera 
de artă 


AMANUNTE bibliografice despre Spiru 
Iarct, ne dă. în acelaş număr d. M. Ni- 
colescu. 


ERNEST MEUMANN, viaţa şi activita- 
lea pedugogică a acestuia formează mate- 
ria unui interesant studiu pe care îl sem- 
ucază d. Dionisin Maior. 


DEOSERIT DE UTILA ni se pare „Re- 
vista pentru moralizarea deținuților“, a- 
junsă. în anul al TII-lea. sub priceputa 
conducere a d-lui Simion E. Niculescu, E 
v publicatiune de al cărei rost precis ae 
dăm scama și în sensul sprijinirii căreia 
nu putem de cât îndemna de toţi inbito- 
rii de oumeni. 

Tiltimul număr ce scris cu pricepere şi 
cu dragoste de aproape de d-nii: Julian 
Teodorescu, păr. dr. Marin Ionescu, Gh. 
8. Ştefănescu. arh. luliu Scriban, Radu 
Mislea. Alex. V. Grosu, păr. L. Diaconescu 
Pavel Alex. Macedonskv etc., aduce ver- 
suri de. D. Nanu. Vasfte Militaru şi N. 
Tine și traduceri din: Fr. Copâe şi Tur- 
ghenieff. 

Numărul, tipărit cu îngrijire, se în- 
ehee cu numeroase însemnări folositoare 
și cu notițe despre „activitatea culturală 
în penitenciare”, 

Hotărît Iucru: merită felicitări şi ideea 
acestei publicațiuni si conducătorul şi sus- 
|inătorii ei sufleteşti. 


P.].P. 
+ 


A apărut: în editura „Cartea româ- 
nenscă“” Bucureşti, monografia : 

„Un sol al biruinței: POETUL ST. O. 
JOSIF“, de d. Paul 1. Papadopol. 








Hui Ca-car' ea 





0 seca cie 
cvvanie 


Voltaire era întrun turneu cu trupa 
care juca piesa sa „Roma dezrobită”. 

Intr'unul din oraşe asista la spectacol şi 
preşedinlele de Montesquieu, care  ador- 
mise înainte de a se termina piesa. 

Vollaire, revoltal, se sculă de la locul 
ce-l ocupa şi deşteptindu-l strigă să audă 
ioți spectatorii : 

— Preşedintele Montesquieu se crede in 
audiență ! 

* 


Agripina, mama lui Nerune, consulta o- 
rucolele de soarta fiului său pe care dorea 
să-l vadă cât mai repede pe tron cu pre- 
ful oricărui sacrificiu. Oracolele îi prezi- 
seră : 

— Aerone vu domni dar va omori pe 
mama sa! 

— Poate să mii omoare, dar numai să 
domnească cât mai repede ! 


* 


Voltaire |u întrebai de un prieten ce 
crede despre vărsta oamenilor ! 

— Au știu, spuse Voltaire, dar privesc 
lumea ca femea cochetă care-şi ascunde 
virsta! ] 

* 


Sculptorul Bouchardun, un admirator 
infocat al lui Omer, spuse după ce citi 
„Eliada” : 

— Natura a crescut enorm în ochii mei, 
iar oamenii, mi se par aşa de mari, că nu-i 
mai recunosc ! ! 

+ 


Domnișoara Laguerre, dela Opera Mare, 
Lăseu că vocea sa se pozează mai bine 
conswnând vin mult înaintea spectacolu- 
lui. Chiar speclalorii, puteau observa une- 
ori, acest lucru, în serile când ea cânta, 

Intro seară, când cânta „Ifigenia în 
Turida' jun spectator spuse vecinului său 
de baucă : Am pulea zice mai de grabă: 
„Ifigenia în Bourgogne“ ! 


+ 


hRenah naveu prea multă considera[re 
pentru arta drumutică. Un vienez nona- 
denar, care a trăit mull limp la Paris, 
povesteşte întuilnirea sa la un speclucal 
cu aulorul „Vieţii lui Isus. Cunoscând 
cât de nastă era erudițiu sa, străinul îşi 
exprimă surpriza, că celebrul scriitor îșn 
mai găsește timp de a frecventa fealrul, 

-— Închipuiți-vă, răspunse Renan, că 
uveți un sac atăâl de plin cu nuci, că una 
singură nu ar mai putea să încapă, şi 
iotuși se iai poate introduce în sac orvz. 


O americană cumpără de curând un 
desen de Picano şi nu mai incola cu elo- 
giile.  Faclamările admiruline — încetiind, 
frumoasa cumpărăloare iutrebă : 

— Ce reprezintă asta, maestre ? 

— Exăcl frei mii de franci, doamnă ! 


bo caz ca 


DETECTIVUL REGINEI 


Unul din cele mai imporiante personagii 
dela palatul regal din Buckingham este 
un om cu o înfăţişare insignifiantă, îmbră- 
cat întotdeauna întrun costum de haine 
ue aceiaş lăietură, taciturn şi rezervat. A- 
cesta este detectivul personal al reginei 
Angliei şi a fost şi detectivul fostei He- 
gine Victoria. 

Insărcinarea lui este aceea de a supia- 
vegbia în timpul nopţii, din afară, apar- 
tamentele reginei Mary. 

Intre orele 5-10 p. m. el face de straje 
in sus şi în jos pe poteca ce duce dela 
zidul grădinii palatului, sub fereastra dor- 
mitorului reginei, până la colțul fațadei 
în sul geurgian ce domină peluzele de 
iarbă. Dela 10 seara până la 1 dimineaţa, 
când este schimbat, el are datoria să su- 
pravegheze mica terasă ce se află sub dor- 
mitosul şi sub camera de bae a regelui. 

Detectivul este de serviciu în fiecare 
noapte, fie că regina se află sau nu la 
Londra. 

Când suverana e la palat el are sub or- 
dinele lui o echipă de poliţişti. 

Nu rareori se întâmplă atunci ca regina 
să iasă, către orele 10, pe terasă, şi să dea 
ochi cu el, să-l întrebe câteva cuvinte sau 
chiar să rămâie mult timp în conversaţie 
cu acest credincios slujitor. 


TELEVIZIUNE TEATRALĂ 


Techuica modernă face necontenit pro- 
gtese. lată încă una din cuceririle ştiinţei. 
Cinci sute de spectatori au văzut şi au- 
zit în sala teatr lui Schenectady din New- 
York reprezetaţia unui vodevil dată în- 
irun luborator electric de la o mie de 
mile distanţă. Aceasta a tost prima de- 
tnoustraţie de televiziune făcută cu ajuto- 
rul unui ecrau suficient de mare spre a 
se putea urmări jocul artiştilor din toaie 
colţurile sălii de spectacol. Viziunea a fost 
muli mui clară ca aceia a primelor scene 
(ilmate. Spre a face spectacolul mai vu- 
viat a apărut pe scenă un actor negru în 
carne și oase, şi un altul, tot negru, pe 
veran. Ambii au interpretat un  sketch, 
mişcările, gesturile şi vorbele sincronizân- 
du-le cu ajutorul unui haut-parleur și a 
mai multor microfoane. 

Experienţa aceusta teatrală a fost posi- 
lilă grape desvoltării luminii de înaltă in- 
lensitate într'o celulă Karolus plină cu 
nitro-beuzul care absoarbe sau transmite 
lumina ca transinițătorul de televiziune. 


MAĂETERIUINCK CUMPĂRĂ UN CAZINO 


Celebrul scriitor Maurice Maeterlinek, 
autorul „Păsării Albastre“, a cumpărat 
casinoul neterminat Castellamare de la 
Mon: Baron, o mahala a Nisei, scos în 
vânzare la licitație publică, întrucât fos- 
inl proprietar, contele de Mileant dăduse 
faliment. 

Se afirmă că Maeterlinck va termina 
construcţia, şi cazinoul se va deschide în 
sezonul viitor. 


UNIVERSUL LITERAR. — 381 








caricatura zilei 
EXERCIŢII... 





Chiriaşul dela primul eiaj : Cred că e- 
xercițiile mele de vioară uu vă aduc nici 
n supărare. 

Cel dela parter: Ab, nu, nu! Încă toc- 
mai mă pregăteam şi eu să încep o serie 
de exerciţii...“ de tragere la semn cu re- 
volverul ! (London Opinion) 


UN OASPE SIBARITIC 





Gazda : 
nică | 

Musafirul: Ah, dragă doamnă, aceasta 
e uimie! Ar trebui să mă vedeţi în casele 
uncle se mănâncă bine | 


(4. B. C.—Madrid) 
GHINION ! 


Aveţi o poftă de mâncare straş- 





— Mă voiu întoarce la mama mea pen- 
iru voteleatina !,. Dă-mi o sută de lire pen- 
iru drum. 

— Biletul costă numai cincizeci. 

— Da, însă dus şi întors.....? 


(Critica-Havana) 





532, — UNIVERSUL LITERAR 


Ţal... Ce este ţal. 

Fste un substantiv român împământe- 
nii : înainte de împământenire, era verb 
zerman : însemna a plăti, — se scria 
zahlen şi se citea ţaln. 

Foarie des se întrebuinţează acest verb 
în lumea noastră unde, cumpărându-se 
loate „trebuiesc fireşte toate plătite. 

Cand sau înființat şi la noi în ţară be- 
răriile, în secolul trecut, fiindcă la înce- 
put iuți berarii şi chelncrii erau nemți, 
“a introdus şi acest verb ţal'n dar nu- 
mai în formă de infinitiv imperativ, cu 
înseamarea : să plătesc! să plătim! 

[n multe limbi europene, între care şi 
[franceza și germana, infinitivul se între- 
buinţează ca imperativ impersonal, şi la 
posiiiv și la negativ ; dar, în limba noa- 
stră, forma infinitivului, şi numai pre- 
scurtată, se "ntrehuința mai înainte ca im- 
perativ numai la persoana a doua singn- 
Vară, şi numai cu negaţiune. Exemple: 

„Taci, domnule ! Nu ţipa cucoană !“ 

„Plăteşie, nene! Nu plăti, țeţo!* 

Ce se 'ntâmplă însă? 

Dela o vreme, grație desvoltării necon- 
ienit a agriculturii, industriei și comerțu- 
lui României (pentru care totuş, trebue să 
mărturisim, rămâne încă destul de făcut), 
lnânui căile noastre de comunicaţiune un 
aşa de 'mbucurător avânt, Onor. Direc- 
liune generală a C. F. R. a avut ocaziu- 
nea sii constate sărăcia limbii române, şi a 
trebuit să recunoască necesitatea inlrodu- 
cerii, prin regulament a infinitivnlui ca 
imperativ impersonal, fără ca şi en ncga- 
țiune ; --- si asta (onoare ci!) pentru toli 
călătorii fără excepţie de clasă sau de 
distanță de parcurs, la toate trenurile, 
fie accelerate, fie de persoane, mixte sau 
de marfă. 

Astfel, în toate vagoanele noastre de 
călători citim : pe uși: „A nu se deschide 
până trenul opreşte“: pe ferestre: „A 
nu se pleca în afară“; pe semnalul de a- 
larmă : „A nu se trage decât în caz de 
mare pericnl“; 

In altă parte: „A nu se întrebuința în 
iimpul vpririi în staţiuni“; 

în clasa III: „A nu se scuipa pe co- 
voare“! 

Tar în vagoanele de marfă, afară bine 
înțeles de cele cu încărcătură inflama- 
bilă neasigurată : 

„A nu se fumă”. 

Critica istorică modernă ne învaţă că 
mersul înainte sau înapoi al omenirii este 
stăpânit de legi fatale; progresul odată 
urnit.( eri întrun sens, ori întraltul, nu 
puate fi oprii de nimeni, de nimic. Așa, 
inovaţia Cuor. Direcţiuni Generale C. f. r. 
a prins: încet-încet pretutindeni la noi 
se introduce infintival ca imperativ chiar 
fără negaţie, pentru orice persoană și o- 
caziune. 

Asttel, pe o sticluţă de doctorie cu pra- 
furi care saşează la fund, citeşti: A se 
seutura înainte de a se întrebuința“; iar 
pe o cutiuţă cu alifie: „A se spăla întâi 
hine cu săpun partea, apoi a se unge şia se 
lega cu vo cârpă curată — după povaţă“. 

Ta colţul unei case trase mai înăuntru 
de linia veche a stradei, citim, sub o fe- 
răstruică brizi-bizi: „A nu se face mur- 
dări; pe zidul casei mele“. 


PAGINI U7TAIE 


TI A zu 


de |. L. CARAGIALE 


Mergem mai departe, după legea pro- 
gresului, şi citim: „A nu se lipi afişe şi 
oriee alte necurăţenii”. 

La Moşi, pe stâlpul unui mare umbrar 
de berărie : „A se plăti la moment, A nu 
se rorbi vurbe proaste. A nu se [ace scan- 
dal. A nu se pleca cu paharele şi altele“. 

[n şcolile primare, chemate, afară de 
instrucțiune, să (ea şi o eiueaţiune civt- 
că tinerelor nvasire generaţiuni, adică nu 
numai să le lumineze spiritul, dar toi- 
odată să le cultive inima, şi să le for- 
meze caracterul, fiindeă o naţiune are 
nevoie, ce e drepi, de ridicarea nivelu- 
iui intelectual, dar iarăşi fără caractere 
nu merge, — în şcolile primare zic, ci- 
vim pe ioţi pereţii: „A nu se sufla nasul 
cu degetele, A se purta batista curată”. 

Iar, când trage clopotul de cşire, d. pro- 
fesar se coboară de pe catedră şi zice «- 
levilur, cari fac sgomoi ridicându-se ue- 
răbiatori din bănei : 

— A se tăcea! A se ascuita!... Mâine 
ine d. revizor: a se şti bine Mircea-cel- 
Bătrân şi revolujia dela 48, Unirea Prin- 
cipaiclor Unite şi Ștefan-cel-Mare !... 

Băcţii pornesc ca nişie mici dorobanii 
ce sunt, bătând din talpă soldăţește foarte 
mândri — onoare lo! — pe când d. 
profesor strigă după ei până es pe poartă: 

— A se eși în ordine! A nu face mă- 
gării pe stradă! A nu se 'njura! A se 
păstra igiena! A nu se mâneca mult ra- 
hat! 

D. profesor. pedagog învățat, este nu 
numai infinitiv, este categoric-imperativ. 

Atâta destul despre imperativ! Să ne 
întoarcem la substantiv, de unde am 
pounit. 

Vom citi, la vreme, în Dicţionarul A- 
cademiei Române, când va apărea: 

Tal — substantiv comun, de genul mas- 
culin pentru amândouă sexurile, — îm- 
piegat comercial, sau. împiegată comer- 
cială ; persoană însărcinată întrun local 
public de consumaţiune cu încasarea plă- 
ţilor dela consumatori. Declinare  regu- 
lată : 

Nominativ — 'Ţalul primeşte plata ; 


Genetiv —. Chiulurile TŢalului ; 
Dativ — i-a tras două palme Ţalului; 
Acuzativ — A chemat Ţalul; sau: la 


'njurat pe Ţal: 

YVocutiv — Tal! 

In gencre, Ţal arc numai singular; la 
ocaziuni se "'mbulzează însă (ca de ex. 
sărbători naţionale, vreo înmormântare 
rară. ori vreo manifestaţiune politică), în 
localurile mari, aşezate la vad bun, tre- 
buesc şi trei Ţali. Atunci, la pluralul pro- 
vizoriu, se declină : 


Nomiuativ — Țalii sunt murdari : 
Genetiv —. Obrăzniciile Țalilor : 
Dativ — li se trag chiuluri destule și 


Țalilor ; iar u doua zi, când nu mai e 
năvală și „nu mai face trebuinți“, pa- 
tronul suprimă pluralul; dă afară (acu- 
sativ) doi ali şi rămâne numai cu sin- 
gularul abitual — cu un Ţal — destul! 

Dar să lăsăm chestiunile academice. şi 
să edem cât înţeles filosofic, chiar din 
punctul de vedere al vicţei practice poate 
cuprinde acest cuvînt de o singură si- 
labă —- al. 


Am un prieten care 'mi zice totdeauna: 

— Eu, nene lancule, nam avut noroc 
de părinţi care să "'nţeleagă de ce fel de 
copil dispunea, pe onoarea mea! Păcat 
că nu mau dat să învăţ filosofia! eu e- 
șeam filosof, să nu crezi că spun mofturi! 
filosof : asta era nacafaua mea, nu ntgus- 
tor | 

Și 'n adevăr, Mitică este un cap filoso- 
fic. Totdeauna când ne vedem, trebue 
să-mi spună un aforism remarcabil. Cel 
din urină de exemplu, trebue să-l comu- 
nic, având mai ales în vedere împrejură- 
rile interesante în care mi l-a spus, 

Alaltăeri, întâlnindu-mă, zice : 

— Nene Tancule, tocmai pe d-ta te cău- 
lam ; deseară mănânci la noi — să nu zici 
nn! Avem un prânz!.. şi pe urmă o sur- 
priză... mare !... În sfârșit, imposibil să re- 
fuzi ! Graziella ţinea foarte mult... 

Pe consoarta amicului meu o chiamă 
din botez Nastasia, dar, de mult, toată lu- 
mea “i zicem Graziella... Este pseudonimul 
ci — o intelectuală... Multă activitate... A 
publicai, în diferite reviste dela noi. și în 
străinătate, studii sociologice,  imporian- 
tisime, după cum susţin direciorii respec- 
tivi... Graziella trebue să fie cu un an nai 
lânără ca mine, dacă nu mai în vârstă; 
dar tot plăcută, plină de inimă, de avânt, 
de entuziasm... Nu putem zice că a fosi 
frumoasă Graziella ; dar graţioasă... și. 
oameni cu dare de mână... 

Nici cuvânt, prin urmare, să refuz invi- 
tațiunea prietenului meu. 

Ne-am întâlnit seara la „Mercur“, — a 
se lua un aperitiv imperativ! şi apoi 
ne-am suit în sanie. Mitică, foarte vesel 
pe drum, mi-a spus acest frumos aforism: 

— Nene Ilancule, toate rmulţumirile în 
lumea asta trebuesc plătite. Dacă le plă- 
teşti cu anticipație, ţi se par mai iefti- 
ne, dacă le plăteşti după, ţi se par prea 
scumpe. 

Pravo Mitică ! 

— Pi! nu, nene Iancule, să fi dispus 
eu de părinţi care... dar, în sfârşit. 

Am ajuns. Casele lui Mitică luminate 
a giorno... Sunăm... Graziella ne întâm- 
pină radioasă... 

—. Gândeam că n'ai să vii, îmi zice. 

— Se putea să nu ascult, scumpa mea 
amică, de ordinele d-tale ? 

Suntem cn toţi invitaţi vre-o 12 inşi, 
toţi lumea aleasă din litere, ştiinţe, arte, 
dintre cari vre-o şease reporteri. 

Uşile spre sala de mâncare se deschid. 

La masă !... Dau braţul Graziellei... 

Un prânz împărătesc! Și tot lucruri 
uşoare : Mezeluri, salam, ghiudem, limbă, 
licurini. masline, icre de şiiucă şi ne- 
vre, supă de clapon cu patâle; pană de 
somn rasol; clapon ciulama;  chifteluţe 
marinate cu tarhon; pârjoală de niseiru; 
patriceni la grătar; un purcel la frigare; 
cataif; tortă; brânzeturi, fructe diverse; 
vin alb, negru, şampanie, eic. 

Am mâncat din toate, trebuia: ca mai 
in vârstă în litere, ştiinţe şi arte, stăteam 
la areapta stăpânei casei. 

După ce foarte greu m'am ridicat dela 
masă, pe la zece fără un sfert, am tre- 
cut în salon, unde ne așteptau ţigări, i- 
garete, cufele, des bombons et des |i- 
queurs — adică în româneşte boimboane şi 











Inter 


UNIVERSUL LITERAR. — 383 





Vi€e'wv-uri 





„CU D-L 1. A. BASSARABESCU 


D. 1. A. Bassarabescu reprezint in li- 
terulura noastră un caz cu tolul spetial. 
E un izolat. Volumele de proză ale don- 
niei-sale nu reprezintă nici cel puțin ci- 
fra degetelor dela o mănă. Primele dani 
culegeri de schițe şi nuvele au fost su- 
ficiente, totuși să-i ofere un fotoliu la 
Academia Română. Şi pe bună dreplate. 
Cu dexteritatea unui horticullor olandez, 
a concentrat în cele nici o mie de pasini 
cât însumează opera domniei-sale, alăta 
esență de artă, că mica-i fermă literară 
n'ar putea fi răscumpărală de niciunul 
din latifundiarii scrisului nostru, oricât 
de falental. 

Cași domnul Brătescu-Voinești, violon- 
celul inimii acestui artisi nu vibrat de 
cât în afinsere cu un antmuit suin de su- 
flete : modeste, burgheze cu stare civilă, 
dar cu totul boereşii în foud Nimeni na 
zugrăvit mai bine ca dinsul cls aceea 
medie de mici și cumsecade fumilisti, 
funcționari de provincie mai ules, cu ori: 
zontul lor hutărnici!, cu modestele lor ne- 
cazuri și sațisfacții. Gesturile. tabieturile 
şi aspirațiile lor i-au prilejuit domuunlui 
Bassarabesru o manieră de încondeiure 
particulară, sub specia unui stil subru și i 
unui umor discret, care înfeapă lol ati 
de amabil cât ghimpii unui  buchel de 
trandafiri. E atâta umanitete, alăit scrin 
si alâla răcoare în bucățile acestui autor 
clasic, că i-am asemui opera cu un osfrov 


n În ni 


lichioruri... Imi beau cafeau şi zic amfi- 
trionului meu încet: 

— Dragă Mitică, am consumat frumos, 
nam ce zice: îți mulţumesc... Fu irebue 
să mă retrag; mâine, foarte de dimineaţi, 
am ireabă şi sunt şi cam rebegit «le vre- 
mea asta; trebue să mă culc mai de vre- 
me.. Cum am face rost de o sanie? 

— Fi! hravo, răspuns el, nene laucule! 
Cum se poate să pleci aşa, făr țal? 

Şi râde... 

— Vezi că mâine trebuc.. zic eu. 

Dar el mă întrerupe: 

— Peste poate, nene lancule! are Gra- 
ziella să vă citească un studiu nou alei; 
nu ţi-am spus că. după masă. e şi o sur- 
priză... mare?,. Uite-o, te caută. 

Mu găsit Graziella.. La rândul ei, înii 
dă brațul, şi trecem, urmaţi de toată I- 
mea, în alt salon, unde teebue să asenl- 
tăm lectura studiului celui nou: 

„Femeia în istoria și în poezia poporană 
a Românilor, în trecut, în prezent şi "n 
viitor...“ 

Acest studiu va constitui subiectul a 
trei conferințe ce se vor ţine de către an- 
toare la Ateneul Român. 

Ce mai încape vorbă?... Sa isprăvit!... 

Ne aşezăm pe fotoliuri... Autoarea la 
masă, între două candelabre: cu. în fata 
ei; lângă mine, cam la spate. Mitică: de 
jurîmprejur, ceilalţi mai tineri ca mine în 
litere, ştiinţe şi arte... 

Se începe... 

„Tabla capitolelor. — Introducţie : Ce 
a fost femeea în timpii primitivi, în au- 
lichitate, în evul mediu, în timpii mo- 


liniştit spre care ftrimitenu să-l viziteza 
in vremurile acestea de arșiță a inspira- 
iiei autentice, pe toți junii hotăriţi să a- 
bordeze epicul. 

Dacă am aruncal pe seama împrejură- 
vitor faptul că domnul Basarabescu «e 
dascăl de. geografie, nu ne-am puluf 
caplica niciedală ce pricini l-au determi- 
pat să facă polilică, fie ea chiar conser- 
patoare ori averescană, Sprincenele ace- 
lea orpulioase şi perechea aceea de mus- 
țiti Kaivzeriepe ii por fi dat uceshii suflet 
aristocratic, iluzia că poale excela într'o 
indeletnicire aspră şi compromisă, cum e 
politica la noi ? După căte ştim, depe urma 
acestei abeuluri, eminentul academician, 
locuitor şi dasrăl  pololit la Ploești na 
avut decit nepliceri. 


PROFESOR SI SCRIITOR 


Cu adâncă părere de rău trebuie să de- 
clar că tocmai situația mea de profesor 
secundar ma îndepărtat dela o activitate 
literară mai amplă. Şcoala e uu câmp larg 
de cunoastere a oamenilor : pe mine însă 
ura împiedicat să scriu romauul şi piesa 
ce le-an început de ani de zile. Nădăj- 
duese totusi să găsrse odată timpul priel- 
nice ca să mă achit mai întâiu faţă de 
ine upoi fată de publice. 

Scriu, nu-i vorbă. şi greu. Bevud mult 
inainte «de a da la tipar. Vezi dumneata, 
întro lucrare literară, trebue să te îngri- 


derni... Ce are a Îi, ce trebue să fie în 
timpii viitori. Cap. |: Femeca la Români 
în istoria şi în literatura poperană. poc- 
zie, basme, proverbe, zicători, ghicitori. 
ele., ca bunică, mamă și soacră, ca soţie, 
fiică, nepoată şi noră.. în trecut...“ 

Și asa mai departe "n prezeutl şi în vii- 
lar. 

Dnpă citirea tablei capitolelor. NMiiică 
“apleacă la urechea mea şi. râzând înfun- 
dal, îmi soptește : 

TŢal! nene laucule.. 

bu întove gâtul să-i răspund ceva: iar 
tutoarea ridicând ochii de pe teancul de 
file, zice foarte grațios dar destul de irn- 
perativ: 

—- Mă rog a se asculta toți când se ci- 
teste! 

Și cileste.. 

Simț. la un moment. capul prietenului 
Mitică dela spate. căzându-mi pe umăr... 
mă "ntore şi-i zic ridicându-l: 

—- Ce faci Matică? 

— Mă rog, a nu se conversa nimeni când 
se citeşte.., 

„Şi citeşte... 

„Voi patruzeci şi nu stiu câte mii de 
<finli Mucenici!.. Să spun pe larg chinul 
meu?... de ce?... Să-mi facă un martir 
din jertfa lui o glorie?... Nu! asta i-ar în- 
tuneea anreala... A mea trebue păstrată 
pură. luminoasă, strălucitoare!... Nam fu- 
rat-o!... Totuş chinul mă birue... Case oda- 
tă. că saude peste masă, de unde, cu un 
zimbel grozav: 

— Mă rog a nu se căscal.. 


jeşti şi de formă care trebue să corespun- 
dă pe cât posibil fondului care e baza 
oricărei apere de artă durabile. 


ERI ȘI AZI 


Scriitori o duceau rău de tot înnainte, 
Publicul cititor îi credeau nişte lighioane 
cu plete și lavaricră care fatal trebuie să 
sfârșească la ospiciu, Astăzi, majoritatea 
scriitorilor buni ocupă funeţii înalte şi 
descinzând în public, vede oricine că sunt 
și ei oameni cu toată lumea, Aceasta con- 
iribue mult şi la desfacerea cărţii şi am 
credința că pe viitor a fi scriitor poate 
constitui o carieră. Cu toată criza de azi 
publicul se ocnvă de literatură și aplau- 
dă călduros crearea de pensii văduvelor 
marilor dispăruţi. Solicitudinii publicului, 
insă, trebuie să-i urmeze și aceea a sta- 
tului 


CEOGRAFIE ŞI... ARTA 


„Sunt profesor numai de geografie. Am 
fost si de istorie şi de limba franceză. Să 
vezi cum a fost : prin 1899, cu ocazia mo- 
„MTicării Yegii capacității, eu suplineam — 
ilin întâmplare — o catedră de geografie 
lu fvesani şi cum întâia capacitate anun- 
(ută dle minister a fost tocmai obiectul a- 
cesta, am ieşit al Il-lea—şi iată-mă până 
în ziua de azi profesând un curs care mi-au 
devenit cu fiecare an mai drag şi pe care 


„Şi citeşte... Şi Mitică, dela spate e Îc- 
vici! pe umerii bunului săn amic, nenca 
lanen. 

„In sfârşit la dovă şi zece ante-meri- 
diane, introducţia şi donă părţi ale pri- 
mului capitol sau citit... Rămân așa dar 
a se citi în viitoarele şedinţe, după masă, 
urmarea din primul, celelalte două capi- 
iole şi concluziunea. apoi, Notele... 

Toţi sau ridicat de pe fatoliuri... A- 
plauze... 

Sau risipit straniile celeste visuri ale 
chinulwi- trecut dincolo de marginile pute- 
rii de înregistrare a conştiinţei! Scutur 
din umărul meu pe Mitică. Voia să mă 
ridic... Nu pot... Sunt amorțit... înţepenit... 
Amicul meu, reconfortat. mă ajută, fă- 
când să-mi trosnească încheeturile... Sunt 
în picioare... Sărut mâna crudelei  Gra- 
ziella... Mitică mă duce până la sanie. 

— Dragă Mitică mulțumese din suflet 
pentru buna ta invitațiune! Am petrecut 
minunat — onoare ţie!... zic cu cu un ton 
pe care filosoful meu îl înțelege până în 
fund... 

— De! nene Ilancule; eu ţi-am spus: aşa 
e în lumea asta — a se plăti orice consu- 
maţie! 

— Mâniă, birjar! 

F un gel... Sania se deslipeşie cu greu 
din loc și pornește scârţâind, pe când a- 
micul meu îmi strigă, râzând infinitiv: 

— Tal, nene lancule!... a se revedlea! 

Măntore şi-i strig și eu, categoric: 

— A se slăbi, Mitică! 


]. L. CARAGEALE 





384, —: UNIVERSUL LITERAR 


am căutat să-l fac şcolarilor tot aşa 
de plăcut. Eu, bineînţeles, vream să mă 
fac profesor de română. 


COLEGII 


In ce priveşte colegii mei de limba ro- 
mână — neliteraţi — n'am făcut o anche- 
tă, Şiiu însă că în Capitală catedrele a- 
cestea sunt ocupate de critici şi de pro- 
fesori eminenţi. In legătură cu aceasta 
însă, să-ţi povestesc ceva: fiind student, 
scriam la „Revista Nouă“ a lui Hajdeu şi 
la celebrele „Convorbiri literare“. Ei bine, 
nici un coleg de-ai mei dela litere nu ştiau 
că eu scriu. Entuziasmul pentru vreo nu- 
velă nouă îl găseam printre colegii şi pri2- 
tenii mei dela medicină şi drept cari, vezi 
bine, erau mai la curent cu literatura! 
Poate că și astăzi tot aşa sor fi petrecând 
lucrurile. 


MANUALELE ŞCOLARE 


Personal, nu am, să mă plâng că nu um 
fost trecul în manuale. D-l Mihail Dia- 
gomirescu mi-a făcut această cinste în 
mai toate cărţile sale. Cred, totuşi că ori- 
ce autor de lucrări didactice nu trebuie 
să neglijeze pe scriitorii în viață şi chiar 
atunci când n'o face să procedeze fără 
paiimă în alegerea materialului. 

Vreau să relev — și te rog s'o scrii — 
că dela o vreme am observal că majori- 
tatea elevilor candidaţi la bacalaureai sc 
servesc de o aşa zisă istorie.-a literaturii 
române, alcătuită de un domn Loghin, 
profesor din Bucovina, care, am constatat, 
e cu toiul sirăin de noţiunea literară. 


EROU MEI 


— pe cei ma? mulţi i-am cunoscul în 
realitate. Toţi fac parie din lumea bur- 
gheză, totuşi, pentru cine ar vrea să le 
definească psihologia, am căutat să redau 
dintre ci pe acei al căror suflet e aristo- 
cratic. 

Viaţa țărănească nv cunosc. în Voicu 
am căutat să m'apropii de ea. Am con- 
vingerca, cu toată literatura ţărănească 
ce sa făcul de 20 de ani încoace, că dela 
matsirul Creangă nimeni na înţeles-o și 
ma redai-o mai bine. Sa exaseral prea 
mult nota idilică şi cea naționalistă. 


POEZIE 


— citesc multă şi-mi place aiuuci când 
e subtilă. Imi plac în deosebi pasielurile. 
Dintre poeţii de azi, îmi place lon 
Pillat, mai ales ca pasielist; Nichifor 
Crainic, Minulescu, Bacovia şi alţii cari, 
regret mult că nu îmi vin acum în min- 
ie. Dintre cei tineri, George Dumitrescu, 
un grațios pastelist, Sandu Tudor (care 
mi-a fost şi elev) şi acum: de curând Pe- 
ire Strihan al cărui volum „Penumbre“, 
mi-a produs o adevărată plăcere. Poti spu- 
ne că acesta din urmă mi-a deschis por- 
țile poeziei mai noui. Bine înţeles că ti- 
nerii aceia cari fac pocsie cum se zice 
frăsnită, nn pot să mă intereseze. Dintre 
reviste mă bucur că 'cele câieva existente 
pot să lupte cu greutăţile timpului. 


PROZĂ 


— de asemenea citesc destul de multă 
mai ales în limba franceză. Maupassant, 
Alphonse Daudet şi dintre cei de azi fra- 
ţii Tharaud sunt autorii mei favoriţi. Fran- 
jujii ştiu să selecţioneze conflicte sufle- 
teşti importante intrigând pe cititor asu- 
pra mersulni ascendent ul acestor conflie- 
te. Literatura apuseană a ajuns la perfez- 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL” 


ţia : cu mijloace simple să poată da mult. 
Romancierii noştri consiruesc în aşa îel 
că lectura în totdeauna lâncezește, nu te 
mai interesează dela o vreme. Aş dori ca 
cititorul român nerăbdător să-şi poată 
găsi romanul care să-l cucerească, să-l 
facă să wite nccazurile zilelor de azi. Bi- 
ncînţeles nu vreau să spun că preler 
romanul de senzație. 

Avem multe romane bune azi, totuşi un 
scriilor aşa cum îl văd eu n'ar trebui şi 
nici nu poate să dea mai mult decât unu 
sau cel mult două romane cu adevărat 
bune. 

Material avem din abondenţă. Societa- 
tea românească azi, haotică, în prefacere, 
ar puica fi prinsă cu greu întrun cadru 
literar. Roancieri ca Cezar Peirescu şi 
lonel Teodoreanu în privinţa aceasta, sunt 
în Stima mea deosebită. Liviu Rebreanu 
e un prozator european. Duiliu Zamfirescu 
a fost, de asemenea, un mare romancier. 
Tănase Scatiu e o creaţie superioară. 


SCRIITORI DISPĂRUȚI 


Pe lângă olimpicul Maiorescu, am cu- 
noscut foarte bine pe Gârleanu cu care 
am londat sociviaiea scriitorilor români. 
Am purtat cu cl vw corespondenţă foarte 
interesantă pe care voiu căuta s-o public 
cândva. Era de o «delicateţă dusă până la 
suaviiate. lira menit spre destinul lui prin 
însăşi firea lui de poet. Avea conştiinţa 
datoriei faţă de familia lui şi grija ei îl 
prăpădea. Din scrisorilu Imi se. vor vedea 
şi alte laturi ale aceşiui suflet ales. 

Despre Vlahuţă an o amintire plăcută. 
Hram la Constanţa şi mă pomenese cun 
mandat de 150 lei (era o sumă pe aiunci!) 
fără să ştiu de unde-mi via. Tocmai la în- 
napoicrea în Bucnreşti, întâlnindu-l, mi-a 
spus că cl mi i-a trimis: alesese, fără să 
mă întrebe câteva din bucăţile mele şi le 
publicase îuuw'o bibliotecă de populariza- 
re. Vlahuţă avea astiel de atenţiuni deli- 
cate faţă de tinerii scriitori. 

Ziaristică mam făcut. La Epoca de pe 
vremuri publicani câte ceva dar rar şi 
mai ales râspundeam în chestiuni perso- 
nale : eram inspector în învățământul se- 
cundiar pe atunci. Am cunuosct însă la u- 
cest ziar pe AL Autemireanu, un ziarist 
care făcea şi literatură frumoasă şi arti- 
cole impresionisie, epigrame gustate ş. a. 
Fra un om reflexiv. delicat. 4 murit tâ- 
năr. Era fecior de preot. 


POLITICIAN ! 


Da am făcut şi politică. De un an însă 
am părăsil-o .După moartea lui Alecsan- 


dru Marghiloman. politica românească a 


luat aspecte noui cu care nu mă pot îm- + 
păca uşor. Iar, vorba francezului, qui a 


bu boira — şi nu e deci cxclus să reintră. 


în politică. : 

Impins de împrejurări locale să fac po- 
litică, m'am dus la Titu Maiorescu să-l 
intreb. Acesta mi-a spus că din orice par- 
tid aş face parte, pentru el rămân acelaș 
scriitor prețuit. Am intrat, se 'nțelege, ală- 
turi de Nicolae Filipescu, făcând apoi cu- 
noşiinţă cu Marghiloman și Arion, 

Contaciul cu aceşti trei oameni supe- 
riori era pentru mine o adevărată înălţare 
sufleiească. Tustrei erau de o distincţiune 
şi dle o cultură rare. Biblioteci bogate şi 
opere de artă îţi desfătau ochiul când îi 
vizitai, iar în convorbiri şi în discursurile 
lor citau din scriitorii români chiar din- 
are cei mai tineri şi făceau observaţii a- 
supra literaturii. Se cunoştea că crescuse: 
tă la şeoala lui Maiorescu, 


EDITURILE 


Vai la toate am tipărit câte o carte. Și 
la „Cartea Românească” şi la „Cultura 
Naţională“ şi la Sicinberg şi la occidenta- 
lul G. Ciornei. De toți am fost multeumit. 
Am seca: 0 carte şi la Socec, dar... 


S. S. R. — LA PUTERE 


E regretabil ia adevăr că la 5. 5. R. au 
loc disensiuni de felul celor petrecute de 
curând. Părerea mea €e ca preşedinte să 
fie ales în toideanna dintre scriitori al că- 
ror partid e la cârmă. Societatea ar avea 
posibilitatea să fie mai mult sprijinită, — 
nar fi cum se spune. niciodată în opozi- 
ție. 


. . . . . . 


HI cunoseusem acum doi uni in Cercul 
“burătorului. Citea cu un farmec  egalal 
numi de Brăescu, una din bucăţile dom- 
niei-sale. 

Convorbirea de mui sus am ubul-o în 
restaurantul Gării de Nord, unde 'şi face 
popasul dintre orele de curs, împărțite la 
Liceul din Ploosti şi o scoală comercială 
din Cavitală. 

Imi pare rău că lipsa de spațiu ma 
opril să scriu toate vorbele bune ce mi-a 
spus de-spre un literat de marcă lol aşa 
de singuratic, Virgil Cioflec, mare erudit 
și unul din puținii prieleni şi comenlatori 
ai pictorului Luchian. 

Trenul de Carpaţi sa pus în mişcare. 
Donenul Basaralescu a apărut la  geani 
luându-și rămas bun. hu m-au scCs 
pălăria si i-am Îimturat filele pe care-i 
<fenogrăfiasem declarațiile de mai sus. 


N. CREVEDIA 


DP 
PD 


<a 









O frumuseţe care 
durează taată viaţa 
Acesta este privilegiul femeilor, pentfu cari 
întrebuințarea Cremei, Pudrei şi Săpunului 





. . . pe 
Simon este o întinerire zilnică. 





CREM 





E SIMON 


STR. BREZOIANU Nr. 11 


IS