Simion_Florea_Marian_-_Tradiții_poporane_române_din_Bucovina (1895)

TRADIŢII 


POPORANE ROMANE 


BUCOVINA 


ADUNATE DE 


S. FL. MARIAN 


PROFESOR LA GIMNASIUL SUPERIOR GR. OR. DIN SUCEAVA, 
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE, 


BUCURESCI 


IMPRIMERIA STATULUI 
1895 


TRADIŢII 


POPORANE ROMANE 


DIN 


BUCOVINA 


ADUNATE DE 


S. FL. MARIAN 


PROFESOR LA GIMNASIUL SUPERIOR GR. OR, DIN SUCEAVA, 
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE, 


BUCURESCI 


IMPRIMERIA STATULUI 
1895 


PRECUVENTARE. 


Bucovina, pe cât de mica, pe atâta e de 
avuta în tot feliul de tradiţii. 

Mai fie-care loc te încânta cu suvenirile 
sale, care de care mai interesante și mai 
duioase. 

Și un buchet de astfehu de reminiscenţe 
strabune e menita a presenta publicaţiunea 
de faţa. 


S. Fl. Marian. 


Suceava la 12 0 omwrie 189” 


I 
TRADIȚII 
REFERITOARE LA PERSOANE ȘI EVENIMENTE ISTORICE. - 


DACII. 


In vechime, pe timpul pagânilor si a rebeliilor, qice 
că tot Carpatele, adică toti munti: Bucovinei, erau stă- 
pâniți de Dacă. 

Eară Dacia dice ca era un popor păgân și cam săl- 
batic, care locuia în munți şi trăla maï mult din cres- 
cerea vitelor și din vânat. Cel maï mulți dintre dinșii 
“nsa erai hofi şi umblai maï mult calare de cât pe jos: 

Imbwăcamintea Dacilor era maï toata roșie, adică: 
comanac roşu, suman roșu și cloareci saŭ bernevecai roșii, 
Eï purtau ast-feliu de haine din pricina, ca vara, când 
umbla prin munţi la vânat, sălbatăcimile și fierele, cari 
le eșiat în cale, să nu bănultască de loc că sunt oameni, 
ci să creadă că sunt sălbătăcimi ca și dinsele. Căci din 
depărtare, și mai ales în munți, omul îmbracat în hame 
voşii nu se înțelege ce-i: om orl dihanie. 

Armele Dacilor erau fellurite arcuri, săgeți și sulițe, 

ar” uneltele lor erau un feliu de bărqi late; dar aveai si 
toporașe cu toporiști înflorite, ca şi Huţaniă de astadi. 

Ca toți oamenii, cari trăiesc mal mult din munca al- 


tora de cât dinta lor, așa si Dacii dice că năvaliat 
foarte adese-ori în țările învecinate şi pre ce puneaii 
mâna, pus era. 

Day bine a dis cine a gis că ulciorul merge la fôn- 
tâna numai până când i se rupe toarta. 

Multe ţeri aŭ prădat ei în viața lor şi pre mulţi voe- 
vodi şi impăraţi i-au hărțuit și i-au bătut. În urmă însa 
aŭ dat şi ei cinstea pe rușine. 

Vădend adică împăratul Traian că nu se maï astâm- 
pără Dacii în țara lor, ci tot-una întră în împărăţia sa 
şi pradă pre supușii săi, se porni înti'o bună dimineaţa 
cu oaste mare asupra lor, ca să-i învețe ce însemneaza 
munca străină și sâ-i sature odată pentru tot-d'a-una 
de prădăciuni. 

Paşa Dacilor, adică cel mai mare peste dânșii, cum 
a prins de veste că Traian sa pornit cu oaste mare 
asupra ţării sale, îndată şi-a luat toate odoarele şi ave- 
vile și, ducendu-le pe malul Cirimuşului, le ascunse acolo 
intro groapă afundă, săpată în pământ. Apoi lăsă un 
braţ al Cirimuşului ca să curgă peste locul, unde le-a 
ingropat, anume ca nimene să nu poată da de dânsele 
şi să le ia. După aceasta, întorcându-se îndăr&pt și adu- 
nându-şi oamenii săi, se porni cu dânșii în protiva lui 
Traian. 

Şi cum ajunseră Dacii și deteră cu ochii de oastea 
lui Twaian, care întrase acuma în țara lor, începură a 
se lupta cu aceasta ca şi nişte lei, carii sunt pe neaștep- 
tate stêrniți în culcușul lor. 

Da? zadarnică le-a fost toată lupta şi vitejia ce-o a- 


râtara, căci fiind oastea dușmană cu mult ma mare ş 
mai tare decât dânşii, eară împăratul, care o cârmuia, 
cu mult mai ajuns de cap și mai vrednic de cât Pașa 
lor, în scurt timp fură batuţi şi, vrend nevrând, trebuiră 
să inchine steagul şi să se supue dușmanilor. 

Vădând Pașa că sunt cu desăvârșire învinși și că nu 
maï e chip să scape cu obraz euraf din mânile lui 
Tralan, se supuse şi el şi destăinui tot-o-dată unde- 
sunt odoarele şi averile îngropate. 

Traian, care se făcuse acuma Domn şi stapânitoriu 
peste Daci și peste toată ţara lor, căci peacea vreme cine 
biruia acela era Domn și stăpân peste cei biruiţi, cun 
audi de odoarele Paşei Dacilor, se şi duse la dinsele si, 
desgropându-le, le luâ pentru sine. 

De aici înainte toți Dacii, carii naŭ fost omoriti în 
batae, trăiră împreună cu . . , Românii. 

Insa când şi de unde s'a îjdănit Dacii nu se sce. 
Atâta se scie numai, că atunci, când a venit Traman cu 
oaste asupra Jor, de “1-a bătut şi “i-a supus, m-a aflat 
aici vespândiți peste tot Caxrpatele Bucovinei, pe care 
dinti'un început îl numia în limba lor Ufa, ea maipe 
urmă Balauţa, 

Ear’ urmele lor se mai pot cunoasce încă si astă-diin 
n aï multe locuri din Carpatele Bucovinei, unde aŭ avut 
<ate şi târguri, precum bună-oară în Poiana-Măruluă, 
Smidovatic şi Valcău. 

Asa spuneai bătrânii că în Porana-Marulua, care se 
află în munţii despre apus de la târgul de astăd. Solca 
şi care e o sectină cam prăvalatică spre r&carit-amiadi, 


de o intindere cam de 300 de juguri, era pe timpul 
Dacilor un târgusor, în care se aduna aceștia de pe 
munţi si opcini, când aveau ce-va de vândut ori de 
cumpărat. 

Și cum că inti'adever a trebuit să fie în vechime un 
târgușor în această poiană se poate cunoasce de pe mul- 
timea de urme de ziduri ce se mai văd şi astădi, Ear 
urmele acestea se află mai ales spre muntele Scoruşet, 
care se hotarăsce cu pămenturile satului Monastirea 
Homoruluă. 

Tot în Poianu-Mărului sai mai aflat, vor fi acuma 
vio căţi-va ani de atunci, si o mulțime de bani vechi 
de catră o femee din satul Frumosul, anume Ana 
Dumbrava, care “i-a arătat la mai mulţi oameni din 
satul seu. 

Sub muntele Smidovaticul, care e spre apus de la 
Poiana-Marului și care se ține de aceasta şi se despar- 
țesce de dinsa numai prin apa Prislopului şi a Poienii- 
Marului, de altă parte însa stă în legatura cu Ciumărna 
şi cu muntele Calul, se află dou pivnițe foarte lungi, 
zidite cu lespegi foarte mari patrate şi aşedate una 
peste dunga celei-l'alte. 

Una dintre aceste două pivnițe, despre cari asemenea 
se dice că sunt de pe timpul Dacilor, e cam de doi stân- 
jeni de lată şi mai înaltă de cât statura unui om. In 
această pivniţă a întrat, inainte de vro câţi-va ani, An- 
dreiu Furcal din Dragoşa cu o lumina aprinsa până la 
vo 7 prajini de afund, dar, stingându-i-ze lumina si 
neputând merge maï nainte, nu putu să-i dee de capăt. 


Acuma pe pivnițele acestea, care sunt la gura ânguste 
şi ai căror usciori erati facuți, după cum spun cei ce "i-ati 
vădut, din târşan (un feliu de brad), pårlit, aŭ crescut 
o mulțime de copaci foarte mari și groși, și de aceea ni- 
mene nu mai poate întra întinsele. 

In pivnițele acestea dice că-și tineaŭ Dacii din Poïana- 
Marului averile lor. 

In apropierea pivniţelor, despre care *mi-a fost vorba, 
s'a aflat, înainte de vr'o 20—30 ani, o ladă cu bani lao 
adâncime ca de un stânjen. Lada aceea era făcută din 
scânduri groase de bradău cioplite numai din topor și 
prinse la capete cu cuie asemenea de brădăŭ. Scândurile 
erati albastre, un semn cum că lada a fost foarte de mult 
îngropată acolo, căci brădăul, dacă e îngropat afund în 
pamânt, nu putredesce de grabă, ci trăesce mai multe 
sute de ani. Ear’ groapa, in care a fost pusă lada, se vede 
că a fost săpată cu o lopată, căci pe ladă s'a aflat și o 
lopata de scorbură de brădăti, care de asemenea era al- 
bastră, 

Din oamenii aceia insă, cari aŭ aflat lada cea cu bani, 
nu S'a ales nimic, căci scurt timp după aceea s'au neno- 
rocit şi au murit unul după altul. Se vede că banii puși 
întinsa aŭ fost necurați, adică blăstămaţi ca să n'aibă. 
nime parte de dinșii afară de cel ce “i-a îngropat, 

Tot în părțile acestea și anume pe Valea Dragoşei, 
care isvoresce nu departe de Polana-Mărului, saŭ aflat. 
înainte de 30—40 de ani, un sfleder și un topor de pea- 
tra. Toporul era pe de o parte ca topoarele de adi; pe de 
ceea-l'altă parte însa era în forma unei casmale. 


Când s'a facut fabrica de ciment din Valcau, *) tam- 
du-se o parte de padure foarte vechie, s'au aflati sub ra- 
dăcinele mai multor copaci urmele unui zid. Risipindu-se 
zidul acela sa aflat o peatră pe care sta scris ca acolo a 
tost un sat al Dacilor. 

De la Valcău aveau Dacii un drum, care ducea pe apa 
Suceviă în sus până la obârșia acesteia și de-aice apoi 
peste plaiul Moldovei și peste Lucina la Maramureş 
și Ardelău. 

In timpul de față nu se mai afla nici un picior de Dac 
cât ti-e Carpatele Bucovinei de mare, 

Urmașii lor însă traesc și acuma, și aceștia sunt Hu- 
țuliă sau Huţanii de astagi, carii locuesc în munţii des- 
pre apus şi miadă-noapte ai Bucovinei, și carii traesc, ca și 
strabunii lor, mai mult din crescerea vitelor și din vânat 


”) Locul acesta se numesce în timpul de faţă de cătră ce. mai 
mulţi, chiar și Români, Falcău, Se vede că străinii, carii s'a 
aședat aice, și carii il pronunță Falcheu, lau botezat astefelnii, 
Numele lui cel adevărat însă e Valcaŭ, după cum îl pronunță 


Românii din Frumos, Dragoșa și Vatra Moldoviței, la carii există 
şi numirea Valcan. 


INTEMEIAREA SUCEVII. 


Dice ca în vechime pe locurile, unde se afla astadi 
orașul Suceava şi satele de prin împrejurime, erau nu- 
mai paduri cât vedeai cu ochi. 

Puteai merge cu s&ptămânele on în cotro ai fi voit, 
că nu mai dai de nici un oraş saŭ sat, ci numai unde și 
unde câte de-un pastoriu, care-și pascea turma sa prin 
cele preluci şi poeni. 

Şi tuturor păstorilor, câți erati, le mergea foarte bine, 
căci aveau toate cele trebhuincioase atât pentru dinşii 
cât şi pentru turmele lor. 

Into vara însă, fiind o secetă foarte mare, toate 
apele de prin împrejurime secară, şi toată paşiunea, nu 
numai cea de pe costișe şi dealuri, ci şi cea de pe văi se 
uscase. 

Vedând păstorii că seceta nu ma. înceteaza și temân- 
du-se ca nu cum-va sa le peară turmele, unica lor a- 
vere, de sete și foame, se retraseră cu dinsele dela şes 
în sus spre codru, 

Dar’ când se apropiera de codru şi detera să intre 


10 


întinsul, nu sciură singuri ce sa faca: sa între ori să 
nu între?,,. Ar fi intrat, se temeaii ca nu vor afla des- 
tule poeni, unde sa-și pasca oile, . . . să remâe la poa- 
lele acestuia, era peste putință, căci pășiunea, câtă mai 
remasese neatinsă de arşița soarelui, se sfârşise. 

Deci ce era sa "'nceapă şi sa facă ?... Unul spunea una, 
altul alta, dar” nime nu gicea: cum și in ce chip ar pu- 
tea sa asă mai de grabă şi mai bine la captt, 

In urmă, dupa mai multă sfatuire, chipzuire şi cum- 
penire, dise unul dintre cinșii, care era mai bătrân, mai 
ajuns de cap şi mai păţit: 

— Ce să mai intindem atâta vorba!... nu sciți că: 
vorba multă e sărăcia omului!... Să meargă vro câți-va 
in dintre noi, cari îs mai tineri şi mai voinici, sa caute 
în toate parţile doară daŭ peste nisce câmpuri sau poeni, 
ce wau fost încă cu desăvârşire dogorite şi pârlite de ar- 
şița soarelui, şi cum vor afla în vre-un loc destulă pă- 
sune să se intoarcă înapoi și să ne dee de scire! 

Cum rosti bătrânul cuvintele acestea, cinci inși dintre 
dinşiă, carii erati mai voinici și mai inimoși, adica cariă 
n'aveai frică de nemică, ci se jucai cu lupii ca şi cu 
nisce caţei şi se trântiati cu ursii pe'ntrecute, nu stă- 
tură mult pe gânduri, ci luându-și fie-care bota sa cea 
ciobănească în mână, se şi pornira la drum. 

Şi apucând unii în dreapta, alții în stânga, merseră 
în cotro îi duseră ochii şi picioarele doară daŭ mai de 
graba peste paşiunea dorită, 

Fată insă că întrun târgiu, unul dintre dinşii, care a 
mers, acuma cât timp va fi mers, se trezesce de-o- 


144 


data ca padurea, prin care a fost apucat, incepea se 
rari, şi poeni drăgalaze acoperite cu earbă verde ca bu- 
raticul şi ”nalta pâna la bràŭ, şi presurate cu tot felíul 
de flori, unele mai frumoase de cât altele, i se deschid 
de naintea ochilor, 

Pastorul, cum dete cu ochii de poenilă acelea, bucu- 
ria lui|... Să fi prins pre Dumnedeii de-un picior și nu 
i-ar fi parut aşa de bine!... Deci prinsă indată a căuta 
în dreapta și'n stânga ori de nu se afla și apă print”in- 
sele. $i âmblând el așa în colo și'n coace, cât timp va fi 
âmblat, dă de-o dată peste o apa mare, care curgea a 
lene la vale. 

Eva Suceava. 

Mai merge el dupa aceasta, cât mai merge, și -dă apoi 
de-o padure mare și deasa de arini, care se'ntindea pe 
malul drept al Sucevii, eară de ceealaltă parte de apă 
vede o poeană ca aceea, de-ți era mai mare dragul să te 
wti la dinsa. 

Şi cum vede el poeana, nu se poate răbda de-a nu se 
apropia de apă și-a cerca să treacă de ceealaltă parte. 

Dar” eata că tocmai când dete preste un vad și voi să-l 
cerce cât e de adânc și ori de-l va putea trece, ies patru 
oameni din pădurea cea de arini şi se îndreaptă spre dinsul. 

Erau cei patru păstori, de carii s'a fost despărțit scurt 
timp dupa ce au plecat să caute pășiune. 

Apropiindu-se cei patru inși de dinsul ei spuseră că 
pe culmea unui deal, care se află în mijlocul pădurii celei 
le arini, este un Săhastru, și trecând ei pe acolo, Să- 
hastru l-a miruit pe tuspatru cu mir în frunte. 


Audind aceasta soțul lor îi rugă sa-l duca la Sahastrul 
acela ca să-l mirueasca şi pre dinsul. 

Cei patru inși nu se puseva de pricina, ci, dupa ce vě- 
-dură şi ei poeana cea mare, care sentindea de-a stânga 
Sucevii, și cercara vadul acesteia ca sa vada cât e de 
adânc, se întoarsera îndërëpt și se porniră cu toţii in sus 
spre Săhastru. 

Sahastru, care locuia înti”un arbore gros și scorburos 
de pe vârvul dealului, cum îi zări de departe ca vin spre 
-dînsul, le eși înainte, merse cu dinșil pâna lânga arborele 
în care locuia, mirui și pre noul venit, şi-apoi... mai stând 
de vorbă cu dînșii și învăţându-i înca şi vr’o câte-va ru- 
gaciuni, îi îndemn sa vie în toate dilele la dincul, caci 
el îi va mai învăţa și alte rugăciuni. 

Păstoriă îi mulţămiră din toată inima pentru primirea 
cea părintească cât şi pentru învăţăturile cele bune, şi-i 
făgaduiră că în scurt timp eara-și vor veni la dinsul ca 
“să-l mai miruească și să-i mai învețe și alte rugaciuni. 
Apoi, sărutându-i mâna şi luându-și rămas bun de la 
dinsul, se'ntoarseră înderăpt de unde sau pornit. 

Ajungând la tovarășii lor, carii i-au fost trimis ca sa 
«caute păşiune, le istorisiră din fir în për toate celea ce 
le-ati aflat şi le-ati vădut pe unde aŭ âmblat. Eara dupa 
ce li-ati istorisit, nu mai steteră acuma mult pe gânduri: 
ce să'nceapă gi sa faca, ci luându-și fie-care turma sa se 
porniră cu toţii la drum spre locuința Sahastrului, «a 
-cum ajunsera la starea locului se aşedara pentru totdea- 
una în apropierea acestuia. 

Cu timpul mai venira și alţi pastori din alte parți şi 


13 


acea asemenea își facura colibe pe lânga locuința Sa- 
hastrulu. 

In urmă veniră şi Muntenii dela munte cu căpita- 
nul lor în frunte, şi după ce se aşegară și aceştia in 
apropierea Săhastrului, facură pe un alt deal, care se 
întinde în partea despre amiadi şi care se despărțesce de- 
cel dintâiti numai prin o vale, o cetate de peatră, eară 
pe locul, unde a fost arborele, în carea locuit Săhastrul, 
facura o biserică de lemn. Şi fiind că Săhastvul murise- 
înainte de radicarea bisericei acesteia, de-aceea tăiară şi 
asedara ei şi'arborele, în care a locuit acesta, întrinsa. 

- Şi așa cu timpul, radicându-se din ce în ce tot maï 
multe case şi alte clădiri atât în prejurul cetății cât şi a 
bisericei celei de lemn, pădurile de prin apropiere înce- 
pura, pe di ce mergea, a se rari și-a disparea, eară in 
locul lor a se întemeia oraşul de astăgi Suceava. 

La vro câte-va geci saŭ sute de ani după aceasta, nu 
vă pot spune cu acurăteaţă, destul atâta că venind Căp- 
caniă, carii aveati numai câte un ochiu în frunte, asupra 
Sucevei, nu numai că bătură şi pradară pre locuitorii 
acesteia, ci-i deteră totodată şi foc de arsera mai toate- 
casele dintrînsa dimpreună cu biserica cea de lemn, 
eara cetatea o dărimară. 

Dar bine-a dis, cine-a dis că: apa trece, pietrile- 
vemân | 

Venitai Căpeâniă şi Tătamii şi alte lifte rele, şi 
multe daune şi supărări aŭ făcut bieților Români. Da” 
cum veniră, aşa se şi întoarseră.... Apa s'a scurs, şi pie- 
trile aŭ remas 1... Românii, ce scapară teferi din mânele- 


14 


lor, adunându-se din noii la un loc, îsi facură alte case 
<u mult mai mari şi mai frumoase, de cum eraii cele de 
mai nainte. 

Mai târdiu, şi anume dupa ce şi-au ales Românii pre 
Iuga Vodă de Domnitoriu, puse acesta ca să se radice 
pe locul, unde a fost mai nainte biserica cea de lemn, 
altă biserică cu mult ma! mare şi mai frumoasa, şi nu 
din lemn, ca cea dintâiu, ci din peatra şi căramida, Și 
după ce sfârşi biserica de zidit puse să o sfințeasca în 
numele sfântului M. M. Georgie. Şi de-atunci și pâna 
în diua de ast.-gi biserica aceasta, care acuma (an. 4895) 
e mai toată ruinata şi pustie, sa numit și se numesce 
Biserica Mirăuţului sai simplu Mirăuţ. 

Tot pe timpul lui Iuga Vodă dice ca sa început si 
restăurarea cetății, care a fost mai nainte darîmata de 
Capcâni. 

Fiind însa cetatea despanţita de biserica Mirauţului 
prin părul Căcăina, care venind despre Areni şi tre- 
cend pe lingă dealul Tătăraş se revarsă în Suceava, si 
neputând din pricina aceasta nimene trece eând ar fi 
voit și cum ar fi voit dela dînsa la biserica și dela biserica 
la dînsa, de-aceea Iuga Vodă le-a impreunat pe amân- 
două prin un pod umblatoriu facut, după spusa unora, 
din piei de bivol, eară după a altora din guma. 

Şi-acuma ori de câte ori voia nu numai Iuga Voda, 
care a fost cel dintâiu Domnitoriu român ce-a locuit în 
aceasta cetate, ci şi urmaşii sei, cari. asemenea locuiră 
întrînsa, sa meargă la biserica Mirauţului ca sa se în- 


15 


chine, slobogiau podul, eara dupa ce se inchinau şi se 
întorcea a casă, trăgeaŭ podul în urma lor. 

Un alt pod, facut asemenea din piei de bivol, ducea 
dela cetate spre miadă-noapte-apus, adică spre bisericuța 
de astădi a sfântului Joan Botezatoriul, care s'a zidit 
cu mult mai târdiu în grădina curții domnesci. 

Şi-acest pod încă se slobodia numai atuna, când avea 
sa iasă sai sa între cine-va în cetate. De altmintrelea 
sta mai totdeauna radicat, cu deosebire noaptea, precum 
și atunci când se apropia vre un dușman de cetate şi 
voia să între cu puterea în nuntru. 

Şi aşa s'a întemeiat orasul Suceava, care lung timp a 
fost scaunul Domnitorilor români, fala şi podoaba 
Moldova | 


ROMÂNII ŞI TĂTARII. 


— 


Cică la inceput Românii n'aveau domnitor! şi stapâni- 
tori, ca'n diua de adi, ci ei trăiau răslățiți prin deosebite 
tinuturi şi se cârmuiaă singuri de sine. Ei își alegeau din 
mijlocul lor, pe câte tuei ani de dile, trei bărbați dintre 
cei mai deştepţi și mai înţelepţi, şi bărbații aceia apoi, 
carii erai ca nisce filosofi, se sfâtujaii între olaltă, pu- 
nea impreună toate trebile obstesci la cale, și toți cei- 
alalți se supuneaii şi ascultai de sfaturile şi poruncile lor. 

Aşa o duseră ei un timp mai îndelungat, şi mai bine 
şi mai răi, după cum era adică şi firea, năravurile şi 
apucaturile feliuritelor popoare păgâne cu carile veniră 
în decursul acestui timp în atingere, și după cum o du- 
ceati şi alți oameni în lume, carii trăia și se cârmuiai, 
a şi diînşii, singuri de sine, 

De la un timp însă vădend Tătarii, un popor pagân, 
neastâmparat, prădători și foarte crud, că Românii maŭ 
pe nime stăpânitoriii, şi "că ținuturile, în cari locuese 
aceștia, sunt foarte întinse, frumoase şi mănoase, se pur- 
tară cu gândul ca sa-i subjuge, să le ee toate averile și 


17 


moșiile, şi după aceea să se facă ei stapâm preste dinșii 
şi preste ținuturile lor. 

Din minutul acela apoi, când li-a plesnit Tătarilor un 
astfel de gând drăcesc prin minte, Românii nu avură mai 
nici o di bună şi senină, căci nu era an, în care Tătari 
sa nu măvălească cel puţin odată în ţinuturile lor, sa 
prade, sa omoare, să ardă şi să nimicească tot ce le sta 
sati le venia în cale. 

Vedând Românii câ Tatarii nu şuguesc, ci din contra 
că tot una-i bântuesc și-i pradă şi multe alte neplaceri 
şi supărari le fac, eară pre cei ce au nenorocirea sa cadă 
în rânele lor parte-i ucid parte-i ieii şi-i duc cu sine în 
robie, prinseră dinti”un început a se aduna la un loc şi 
a da piept cu dinșii. Mai pe urmă însă, vădând ei că nu 
sunt în stare a ținea piept cu un numer atât de mare de 
Tătari, câți veniati de fie-care dată asupra lor, prinsera 
a se ascunde prin stuhăriile iazurilor, lacurilor şi ale bah- 
nelor', cugetând că poate în aceste locuri mlaștinoase vor 
putea scapa de prigonirea şi urgia păgână. 

Dar” de giaba li-a fost toată ostineala și nădejdea, căci 
'Tatarii audind, acuma de la cine vor fi audit, și încre- 
dințându-se mai pe urmă şi ei singuri ce fac Românii ca 
să scape de dinşii, nici în aceste locuri mlăștinoase și 
pline de tot feliul de gângănii, nu le deteră pace. Din 
contra ei, când se porniati acuma asupra Românilor, luau 
cu dinșii un feliu de paseri învățate, ca şi capăii, la vê- 
nat, numite Nagâţi sai Câni tătărescă, şi pre paserile 
acestea apoi, cum ajungeati în aproprierea vre unui lac 

2 


18 


sau iuz mai mare, le da drumul ca sa adurmece și sa vada 
de nu e cine-va ascuns întinsul, 

Nagâţii, cum să vedeaii slobodi, deauna începeau a 
sbura în colo şi'n coace pe deasupra stuhăriilor și cum dă- 
maŭ printiînsele pre vre un Român ascuns, îndata prin- 
deaii a se roti pe de-asupra lui, a ţipa și a ţivli de-ţi lua 
audul. 

Tatarii, augind nagâţii ţipând și țivlind, se duceau 
drept în partea aceea, în care audiaii țipetul, încunjurai 
din toate părțile pre Românii ascunsi, îi scoteaii cu ne- 
pusa'n masa de prin stuhări afara, și după aceea . . . 
da Doamne bine! . . . schiugiuirile, chinurile și mun- 
cile lor nu erati proaste. Şi dacă ar fi rămas numai cu 
atâta, tot ar mai fi fost cum ar mai [i fost, da” cele mai 
de multe ori nică un suflet de Român nu scapa viu din 
mânele acestor litfe sălbatice. 

Așa o paţiră bieţii Româm în mai multe rânduri, cu 
toate ca eï în fie-care an cãutaŭ să se ascundă cu mult 
ma: bine decât în anii trecuţi și cu toate că uneori sta 
qile şi nop;i întregi cufundaţi până în grumaz în apă, cu- 
getând că dacă vor sta astfel, afurisiţii de nagâţi nu-h 
vor pute descoperi, 

Into vară însă, vădând ei că numai de giaba se as- 
cund prin stuhării, că şi 'n aceste locuri sunt descoperiți, 
se adunară eară-și cu toții la un loc și se sfătuiră ca sa 
facă și e. odată Tătarilor o moară de vênt, adică, daca 
nu-i pot învinge și fugări din ţară, cel puţin să-şi bata 
joc de dînşii. Căci aşa-i Românul, uneori chiar şi la cea 
maï mare nevoe îi place să facă câte-o șagă, doava-l mai 


19 


trece din cel năcaz. . , Cautara vro câte-va ïazurı maï 
mar pe unde sciaŭ ei că trec mai adeseori Tătarii, aşe- 
dara pe vêrvarile papurei și a trestiei de prin codile și 
marginele iazurilor acelora o mulţime de cușme, și după 
aceea, luându-'şi toată averea cea mișcătoare, se retrasera 
cu toții de la șes spre munți cu hotarirea ca, în cas când 
ar fi sa-i urmâreasca Tatarii și-acolo, să le întindă o 
cursă, din care, dacă vor cadea întrînsa, să nu mai poata 
scăpa cu obraz curat. 

Nu mult dupa retragerea Românilor spre munți eată 
ca eara-și navălesc ca la vro 80.000 de Tătari în tinu- 
turile lor cu gândul ca de astă data să pue mâna și să 
stârpeasca pre toți Românii de pe fața pământului. 

Dar’ bine-a dis, cine-a dis, ca ulciorul merge la fôn- 
tâna numai pâna atunci, pâna când i se frânge toarta. 
Făcut-au ei multe daune, neajunsuri și neplăceri Româ- 
nilor; mult sânge românesc aŭ mai vărsat, și multe la- 
crim au ma! stors din ochii parintilor, fiilor, fraţilor și 
a neamurilor acelora, pre cari i-ati ucis sati i-au dus în 
prinsoare, dar’ de asta data o păţiră și ei, 

Nagâli, carii şi de astă dată au fost slobodiți cu svop 
ca să adurmice pre Români, sburând pe de-asupra stu- 
hariilor si dând de cugmele aşedate pe vârvurile papurei 
şi a trestiei, începură şi-acum a se învârti gi a {ipa pe 
de-asupra acestora ca și mai nainte, când da de Români. 
Eara Tatarii, bucuria lor, cum îi vădură învârtindu-se 
şi-l audira țipând, tâbarira din toate părţile ca nisce fiere 
sălbatice asupra stuhăriilor, unde se învârtiati nagâții 
și'n carı credeau ca se alla Românii ascunsi. Insă când 


20 


colo. . . ce sa vada? . . . in loc de Roniâm cu trup si 
suflet, numai cuşmă lânga cuşmaă, și alta nimică, caa 
Românii erai acum de mult retrași spre munți și ada- 
postiti prin vagăunele și fundoele acestora. Ciuda și må- 
nia Tatarilor, când vădură aceasta! . . . Caci unde s'a 
mai pomenit să pățească eï o ruşine aşa de mare! . . . 
Şi'n furia lor nu mai steteră pe gânduri: ce e de ince- 
put și de facut, ci presupunând cá Români se vor fi re- 
tras spre munţi, se luară și ei în urma lor, şi tot pradând 
si nimicind ori ce le sta în cale, se tot dusera înainte 
până ce ajunseră aproape de locul unde se afla satul de 
adi Vama din munţii Bucovinei, și unde sa fost retras 
o parte de Români. 

O Românca, care tocmai atunci mergea cu un val îm- 
paturit de pânză pe cap şi cu un copil de ţița în braţe 
spre apa Moldovei, zarind din depărtare ca vin Tatarii, 
despături de graba pânza, înfășa copilul întw'însa şi ast- 
felii îl duse şi-l anină de cetina unui brad de sub poalele 
Bârnăreluluă, anume ca să stee acolo pâna ce se va în- 
toarce indărăpt şi-l va lua. Apoi alergă tot înta”o fuga în 
dreapta şi'n stânga dând de scire Românilor de prin apro- 
piere că eacă eară vin Tatarii asupra lor. 

N'a apucat Românca bine a anina copilul de cetina 
bradului şi-a da de scire câtor-va Români ca sa se a- 
dune la un loc şi sa facă ce vor face doara le pot veni 
prigonitorilor de hac, când eata ca 'Tătarii si ajung lângă 
Bârnărelul. 

Tătarii cei de'nainte, cum zarira o parte de pânza flu- 
turând ca un steag pe la mijlocul bradului, și cum audira 


21 


> 


copilul, care era ceva mai jos aninat, ţipând, cugetara ca, 
de buna samă acolo trebue sa fie Românii ascunși, gi deci 
se duseră țintă spre brad. Dar când sosiră mai aproape 
şi nu vădură alta nemică, fără numai pânza fluturând si 
copilul leganându-se ca întrun leagăn în aer, un fior 
rece ca ghiața le trecu prin tot trupul şi nici unul nu 
se încumetă să treaca mai departe, ci toţi se opriră de o 
dată ca înlemniţi locului. 

Hanul, adică domnitoriul şi conducătoriul lor, care 
asemenea venise cu dinșii şi care se afla ceva mai în 
urmă, vEdând ca înaintașii cetei s’aŭ oprit deodată lo- 
cului şi nu vor sa meargă ma. departe, să miră ce sa 
întemplat. Deci se duse sa vadă ce este. Şi cum a ajuns 
în fruntea cetei a inceput a striga şi a dice: 

— Ce staţi locului? . . . de ce nu treceţi mai de- 
parte? . . . ce s'a întâmplat? 

— D'apoi nu vedi, Măria ta, de ce nu trecem! — rës- 
punse unul din mijlocul Tătarilor, care să vede că era 
vre un capitan sati aşa ceva, arătând cu mâna spre pânza 
ce fâltăă şi copilul ce se legăna în colo şin coace. 

— Fl... şi-apoi? . . . mați mai vădut voi pâna 
acuma copi de titä? ... acuma vi-l ântâia oarăl.,. 
de-un copil să vë temeţi! — strigă Hanul, după ce se 
uita şi el spre bradul, de-a carui cetină era copilul aninat. 

— Nu-i vorbă de temut din pricina unzi copil, căci 
am mai vădut noi destui copii în viața noastră. . . dar 
alta e la mijloc! . . . pânza aceasta şi copilul înfășat în- 
tinsa e un semn rău pentru noi... Prin urmare, eŭ 
sunt de parere să nu mergem mai departe, ca nu cumva 


wW 
A 


sa ni se întâmple vre-o nenorocire ... Românii, dupa 
cum ve este cunoscut, sint prefacuţi! , . . Acum câte-va 
septemâni ne-aă pus sa le pescuim cușmele de prin stu- 
hăviile lacurilor şi ale iazurilor, ear” de asta data cine stie 
ce cursă ni-aŭ mai întins și ce aŭ de gând sa faca cu 
noi! . . . Mai bine sa ne intoarcem înapoi! 

— Ce-ai dis]... Noi să ne întoarcem iînapoul... 
In :a numai atâta mi-ar trebui ca sa ne rida toate ba- 
bele! — strigă acuma Hanul înfuriat. 

— Eu n'am dis sa fugim, ci numai sa ne intoarcem 
de unde am venit. Dar’ daca e vorba de fuga, apor bine 
ar fi chiar sa şi fugim până ce e înca timp, cau fuga-ă 
ruşinoasa, dară-i sănătoasă, vorba Românului. Și mie 
unuia, drept să-ţi spun, mi-i cu mult mai deeaga şi maž 
scumpă viața noastra decât moartea Românilor, carii sau 
virit, ca nisce urși, prin crievii acestor munți! 

— Inchipuire] . . . haideţi numai cu mine și veți vede 
ca nimică po să vi se întâmple | 

— Dă Doamne să fie aşa, cum spur Măria ta, și nu 
cum presimțese eŭ | 

Nu apucară bine Hanul şi capitanul a schimba cuvin- 
tele acestea între olalta, când eată că se şi tvezira în- 
eunjurați din toate părțile de Românii, carii se adunara 
de prin fundoaele și sihlele munţilor şi carii, luându-ă 
cu nepusa'n masă la rafueală, în vro câte-va oare îi şi 
macelăriră pe jumătate, 

Patrudeci de mii de Tatari, adica partea cea ce-a rë- 
mas în viața, vădend ca Românii nu glumesc, ci din 
contră ca ei aŭ de gând sa-i nimiceasea pre toți, nu stă- 


23 


tura mai mult la lupta, ci o tulira la fuga de-a dreptul 
preste Bårnärelul spre Valea caselor, eara de-aicïapu- 
cara repede pe lângă apa Moldovei in sus pe locul unde 
se află astă-qi Câmpulungul şi nu se opriră până cenu 
ajunse la strîmtura dintre Măgura-Pojoritei şi Mun- 
celul Sadovei. Aice, fiind foarte greu de trecut, o luara 
ceva mai pe încetul, se înşirară tot doi câte doi și aşa 
trecură pe plaiul, ce ducea pe lânga Peatra-strajii, si 
eşira pe locul unde se afla astă-d: satul Pojorâta. 

Ajunși dincolo de Magura-Pojoritei stătura puţin lo- 
cului de se odihnira și se pusera în cale încotro să se 
ducă ca sa poata eşi mai bine la capăt: sapuce de-a 
dreptul peste munți spre Ardeal ori sa se întoarca în- 
derăpt de undeai venit? Și dupa multa chibzuire și cum- 
penire aflara cu cale ca ar fi mai bine sa plece spre 
Ardeal, şi de-acolo apoi sa se întoarcă pe alta cale în- 
der&pt spre ţara lor. 

Şi aşa şi fäcura . . . se pornira mai departe. Insa 
de-aice începând nu mai merse pe atare vale, cun aŭ 
venit pâna întacest loc, ci apucară de-a dreptul în sus 
peste Runcul-Pojorîter, eară dupa ce suira şi trecura 
Runcul o luara tot pe culmea munților anume ca, în- 
templându-se sa-i urmăreasca Românii, să nu fie așa de 
lesne şi pe neaşteptate surprinşi ca lângă poalele Bâr- 
narelului, 

După ce au trecut Runcul-Pojoritei, o luara peste 
vârvul Arsinesei şi eşiră în Opcina-Avsinesei, eară 
dupa aceea, trecând peste munţii Sterpariu, Colacul, 
Botoşul-mare, Senatorul și Dadul, se coborira drept 


24 


spre locul unde se alla asta-ai satul Cârhbaba, si de-aice 
se'ndreptară apoi parte pe valea Bistriţei parte peste 
alți munti spre satul Borşa din Maramureș. 

Ardelenii şi Aloroşenii, sau Ungureni, dupa cum 
se mai numesc Românii din Ardeal şi Maramureş, prin- 
dând de veste, acuma dela cine vor fi prins, că vine o 
ceată de Tatari asupra lor, se adunară mai mulţi inşi la 
un loc și prinsera a tăia o parte de padure de pe munții 
Opeioara și Tătarca, pe unde presupuneai ei ca vor 
trece Tatari, insă wo detera la pamânt, ci numai o în- 
ținară, Eau când v&dura ca Tâtarii întru adevăr se în- 
dreapta spre dînșii prin locurile acestea taaară şi cealalta 
parte de padure, pe care asemenea o lasara înţinata. 

Când sosira acuma Tătarii şi detera să coboare spre 
Borşa ca să intre în Maramureş, Românii din Borsa, pre- 
cum şi cei de prin vecinatate, in frunte cu un Woroşan 
înalt, spătos și foarte tare, ca te bàgaï în toate recorile 
când numai te uitai la dinsul, le eșira înarmați inainte 
și începura pe neaşteptate a-"1 respinge și a-n alunga 
înapoi de unde aŭ venit, 

Tatari surprinşi apucara repede spre Opcioara şi 
Tăturea. Insă Românii adunaţi în apropierea acestor doi 
munți cum simţiră că Tătarii se apropie de dinșii, înce- 
pura care din cotro a repegi copacii înținaţi asupra lor. 

Copacii, cumpenindu-se si resturnându-se cu un poc- 
net «i un huet îngrozitoriu, de se resuna cine sci unde 
prin văile și fundoaele munţilor de prin apropiere, pre 
care Tătar cum îl ajungea de-auna mi-l şi culca la pa- 
mânt și-l făcea farimi. 


25 


Şi asa, unii fiind omoriţi de Românii ardeleni şi ma- 
ramureșeni, eară alţi de copacii cari se resturnati şi pi- 
cati peste dinșii, în câte-va oare toți Tatarii fură măci- 
lariţi şi nimicit, afara de Hanul, care, nu sciù singur 
cum sa întemplat, ca a scăpat și sa îndosit prin de- 
simea și întunecimea padurilor, 

Dar’ ce folos, ca mai pe urma, ratacind Hanul în colo 
sin coace prin munţii de prin apropiere, anume Dadul, 
Manaila, Orăţile, Senatorii şi alţii, fara ca sa poata da de 
plauul pe care a venit sau de vre un alt plaiu ca sa se 
întoarcă in feara sa, fu în scurt timp şi el prins şi dus 
înaintea Morosanuluı celu: voinic. 

Moroşanul, despre care ni- vorba, avea o casă tocmai 
pe vervul Tătarcei. Și când a fost Hanul tătăresc prins, 
tocma: atunci se afla și el la casa sa de pe Tatarcă, 

Românii, carii pusera mâna pe Han și-l dusera con- 
ducătomului lor, cum ajunseră la starea locului disera : 

— Mai daunăşi, când am măcilărit pre Tatarii, carii 
venisera asupra noastra, nu numai că ni-ai luat anume 
de reu, ci chiar ne-ai și batjocurit cum de-am putut fi 
asa de nebagatori de samă ca sa nu punem mâna şi pre 
capul lor, pre Han. Ei bine, eata că acuma ţi l'-am adus 
şi pre dinsul | . . . El ne 'mbia pe drum cu bani, numai 
să-n dam ce-va de băut, ca moare de sete. Se vede ca 
multa carne de Român trebue sa fi mâncat în viaţa sa, 
daca e aşa de ìnsčtat!... Poate că D-ta vei fi având şi 
vei pută da ce-va de băut, ca să nu peară bietul om de 
sete | 

— D’apoi bine, ce sa-n daŭ? — întrebă Morotanul, 


26 


măsurând pre Han cu ochii din cap pâna'n picioare. — 
Nam nemica alta din damâna, fara numa un poloboc 
cu moare de curechiŭ ... Doara sa-i dau moare sa 
bee! — Apoi întorcându-se cătra Han şi arătându- po- 
lobocul cu moarea dise : 

— Oamenii iştea-mi spun, c'ai fì foarte însetat, şi eu 
inca věd că esci cam mahmur, deci , , , ia colo, în polo- 
bocul cela e moare, daca vrei, potolesce-ţi setea | 

Hanul, ce era sa faca, se'nvoi să bee şi moare, numai 
sa nu peară de sete. Dar cum se apropiă de poloboe şi 
se plecâ ca sa bee moare dinti'însul, Moroşanul dea- 
una-] şi apucă de picioare, îl radică în sus, îl cufundâ 
cu capul in moare şi după ce îl ținu astfel vo câteva 
minute resturnă polobocul și-l slobodi apo: cu Han cu 
tot la vale. 

Polobocul, rostogolindu-se şi ducându-se ca o sageata 
in jos peste trunchiuri resturnate de copaa şi peste 
colțuri ascuţite de petri, cât ar bate în palm: se facu mii 
de bucățele, şi dimpreună cu dînsul şi Hanul, 

De-atunci în coace, muntele pe care s'a aflat casa Mo- 
roşanului şi de pe care a fost Hanul tatăresc slobodit cu 
polobocul la vale, s'a numit Tătarca, valea unde a ajuns 
polobocul cu dinsul, Apa sai Valea Tătarcii, eara lo- 
cul, unde aŭ fost ceialalţi Tatari măcilarit de Românii 
ardeleni și maramureseni Opcina Tatarcii, 

Şi aşa aŭ scapat Românii de Tătavi | 


ROMÂNCA ȘI TĂTARII. 


Cica în vremile bătrâne, pe câni Moldova, Bucovina 
şi Basarabia erau o singură țara, locuita numa de Ro- 
mâni, o mulţime de duşmani cautau cu ochi rer asupra 
ei, și care de care ar fi voit mai de graba s'o cuprinda şi 
s'o stăpânească, caci Moldova şi pe-atunci, ca şi acuma, 
era o {ara frumoasă şi mânoasa, 

Unul din mulțimea acelor duşmani cuunplili şi ne'm- 
păcați ai Moldovei, carii, numai dară ar fi putut, cu 
dragă inimă ar fi cuprins'o şi stăpânit'o, erau și Tătarii. 

Mai că nici un singur au nu era lăsat dela Dumnegei, 
în care aceste lifte rele, aceşti căpeâni, cu ochii rogi şi 
mici ca la gâsce, să dee Românilor pace, sa nu năva- 
lească in {ara lor și să nu le facă o multime de daune, 

Nu-i vorba că Românii, mai ales când nu aveaii de 
lucru cu mai mulți duşmani de-o-dată, nu le prea du- 
ceau frica, ci ei mai totdeauna, de câte ori navaliau Ta- 
tarii asupra lor, mi le trântiau câte-o scarmanatura și-o 
batae, scii colea... una de celea dela roate. so tiie “n 
minte cât vor fi şi-or trai, 


28 


Dar Tătarii eraŭ cu mult mai viclem de cum şi-ar 
putea inchipui cine-va. Ei tocmai atunci, când vedeau 
că Români sunt strimtoriți din mai multe părţi, nava- 
liau cu mai mare iuțală şi furie asupra Moldovei. Atunci 
eva pânea şi cuțitul pe mâna lor | Şi pe unde trecea ei, 
mânia lui Dumnedeii ce era! . . . Ori şi ce le pica din 
damâna pradau, sfărmaii, pustiau ; şi ori cine le vinea 
înainte il ucideaŭ fara milă și cruţare. Tineri şi bătrâni, 
copii și moșnegi, bărbaţi și femei, pre toți îi omorau. Şi 
dupa ce întacest chip jafuiai şi pustiiati țara, se ’n- 
turnati eara-şi înapoi de unde veniau. 

Se ma dice înca, că pe acelea vremi erau în Moldova 
o mulțime de lacuri, iazuri și bălți, mari cât puteai cu- 
prinde cu ochi, acoperite toate cu papură, pipirig, trestie, 
şi alte stuharii, in cari giua mare pe la amiadi te te- 
meai a întra întrinsele, fiind piine de tot feliul de ji- 
ganii și dihănin, dax’ mai ales de şerpi mari şi de lup. 

In aceste stuhării de multe om îşi cautau Românii 
scaparea de 'naintea Tătarilor, când vedeai e1, că sunt 
cu mult ma: puțini la numër de cât aceştia, și prin ur- 
mare l-ar fi peste putinţa sa dee piept și sa se lupte cu 
dînșii, Se vinau bieții Români, îmbrăcaţi cum erati şi cu 
tot ce aveati pe lângă sine, în apă, lăsându-și numai 
capul afara, ca să nu se înnece, socotind că aşa nimenu 
le va putea da de urmă, nime nu-i va putea zăvi ... 

Da zădarnică li era toata ascunderea şi nadejdea lor 
de scaparel... 

Tatarii <ciind acuma de ma! nainte, ca Românii, voind 

scape de urgia lor, se ascund în asemenea stuharii, 


29 


luau cu dinșii nisce paseri învățate la vânatul omenilor. 
numite Nagiţi sau şi Paseri tătăresci. Acestor paseri 
le da ei apoi drumul, şi'n cotro sburati acestea, unde se 
învîrtiaă si striga ele mai tare, sciaŭ acuma foarte bine 
Tătarii ca acolo trebue să se afle vre un Român ascuns. 
Deci, făra a pierde mult timp înzădar, se duceaii ei de-a 
dreptul dupa strigatul Nagiţilor si dând peste fugari, îi 
prindeai, îi despoiai de tot ce aveati pe lansa dinși, 
și-apoi fără mila şi cruțare îi omoriai, 

Ast-feliu întempiându-se de nenumărate ormerau Ro- 
mânii nevoiţi, spre mântuirea vieții şi spre apararea terii 
lor de năvălirea şi pustiirea acestor duşmani, de-a sta 
totdeauna cu armele în mână pregatiti de lupta pentru 
viaţa ori moarte. 

Dar’ Tatarii, fiind un popor foarte resvratitonu, ne- 
sațios, şi traind mai mult din prădăciun: de cât din 
muncă, nu se mulțărniati numai cu prădarea şi pustiirea 
Moldovei şi-a 'Ţarii-muntenesci, ci e. de multe om na- 
văliaii şi prădaŭ Ardealul și Maramureşul. 

Aşa ne istoriseac bătrânii, că odată, de unde şi până 
unde, cum şi din ce pricină?... destul atâta ca un Han- 
Tatar străbătuse în Ardeal până aproape de oraşul Bis- 
trifa, prădând și aprindând toate satele pe unde trecea 
el și cu oardele sale cele sălbatice şi bărbare. 

Insă se vede că Dumnedei, când se află creştinii în 
greutate, nu-i lasă să-l batjocurească, să-i prade şi să-t 
omoare păgânii ca pre nisce pui de gaina. 

Văgând adică Românii şi cu ceialalţi locuitori din 
Ardeal că Han-Tătarul îşi face de cap cu oamenii sti, se 


30 


adunara de grabă din toate parțile și, luându-se dupa 
dînsul, începură a-l bate și a-l respinge din ţară, maci- 
larindu-ă și omorindu-i o mulțime de oameni. 
Han-Tătarul, vădând acuma şi el, că nu e lucru de 
şagă, ca Ardelenii voesc să-i curme qilele lui şi ale oas- 
tei, dă dos la faţa și părăsind Ardealul se îndreaptă spre 
Maramureș. Insă fiind aice și mai bine batut și alungat, 
şi vădend că altmintrelea nu e chip de scăpare, o apucă 
de grabă cu oastea, ce-i mai remăsese, de la satul Borșa 
spre ţara Moldovei peste munţii cel mai înalţi, precum 
peste Bratila, Fluturica şi Tătarea din apropierea sa- 
iului Cârlibaba, apoi peste Dadul, Senatoriul, Botoşul 
mare, Orata, Colacul, Arsineasa, pe un drum, care și 
până în diua de astă-di se numesce Drumul Tatarilor, 
şi nu se opri până sub muntele Salătrucul, aproape de 
satul Vama din Bucovina. Aice apoi, fiind că înserase 
acuma cum se cade, și ostaşii erati prea osteniţi de drum 
şi de luptele, ce le avură cu Ardelenii şi cu Maramure- 
şenii, se opriră ca să se mai odihnească, ... sa doarma 
măcar o noapte în liniște şi pace, ca apoi a doua di de- 
mineață cu atâta mai uşor să poată năvăli asupra Ro- 
mânilor din ţinutul Vamei, să se resbune asupra aces- 
tora, pentru că nu putură so scoată la capăt, după cum 
adică li-a fost dorinţa lor, cu cei din Ardeal și Maramureş. 
Românii din Vama și cei de prin împrejurime nici cu 
spatele nu sciaii despre ceea ce li sepregătesce. Prin ur- 
mare, căutându-și ei de trebile lor, se culcară liniștiți și 
dormiră în pace, nici visând măcar că g'ar afla în apro- 
pierea lor vro ceată de Tătari cu Hanul în frunte, care 


31 


cauta în acela-și timp felu şi chipuri de mijloace, cum 
să năvalească asupra lor şi să-i despoae de avere, să le 
rapească nevestele, şi să le nimicească și pustiească satele. 

Trece noaptea și suflet de Român nu scie încă nemică 
despre sosirea Tătarilor . . . 

Colea pe la resăritul soarelui se scoală o Românca 
din Vama, o nevastă tânără, voinică şi isteață, și luând 
un val mare de pânză în cap, eară în brate un copil mic 
de ţiţă, frumos ca un ângeraș, se îndreaptă cu pași lini 
spre Valea Sălatrucului sau Sălatruca, care curge 
alaturea cu muntele Sălătrucul, cântând cun glas 
dulce și fărmăcătoriu o doină bălrânească din timpurile 
vechi. 

Astfeliu tot cântând și desmierdând gingașul seu co- 
pilas ajunge Românca la Salătruca şi puindu-şi copilul 
pe malul par&ului, se dă a ghili pânza ce-o adusese 
cu sine. 

Dar eată| ca nici nu apucâ ea bine a da odată pânza 
in apa, când numai ce aude un sgomotasurditoriu stră- 
batând la urechile ei. Spăriată de acest sgomot necu- 
noscut ei pâna atunci aruncă iute pânza pe mal şi de 
grabă își radică capul şi se uita în toate părțile, să vada 
ce este. 

În fioratoare privelisce | . . . 

Pe dealurile și munţii din apropierea Vămii, pe cul- 
mele Salatrucului, se vedeaii o mulțime de Tătari înar- 
maţi cu spade, sulițe, arcuri și tot feliul de arme, foş- 
caind în colo și'n coace ca furnicele întrun muşunoiu 
şi înăintând cu iuțială spre sat. 


32 


Fvundele și vreascurile cele uscate, peste cari treceau 
Tatarii, făcură sgomotul pre care îl audise Românca. Şi 
fiind că în demineaţa aceea, dupa cum se spune, era o 
linişte foarte mare, nu numai ori și ce sgomot dar” până 
și vorbele mai apăsate ale Tatarilor se puteau foarte 
lesne audi şi pricepe. 

Așa dară Românca, tâcând ca chiticul, tragend bine 
cu urechia, între multe altele audi și următoarele cu- 
vinte, can veniau din aceea parte: 

— Fraţilor ! — cică dicea Han-Tatarul, — la luptă, 
caci timpul de isbândă eată-l-ai ìn sfârşit se apropiel... 
Rușinea, ce-am traso dela Ardeleni și Maramureșeni, 
fraţii acestor ghiauri şi duşmari ai noştri, striga la ceriu, 
ca sa ne resbunăm!... Până la apusul soarelui: tot ce 
e viii în Vama și prin prejurul acesta, tot ce e Român 
sa pearăl... Sa nu cruţaţi pre nimel... Tineri și bë- 
trâni, bărbaţi și neveste, tot, tot ce va cadea înnainte 
sa nu scape cu viață din mânele voastre |... Făcând 
aceasta, toată prada, pe care veți pune mâna, sa fie a 
voastra! , . . 

Românca, care sta tupilată cu urecha la pamânt, 
audind aceste cuvinte înfioratoare și bărbare ale Han- 
Tatarului, se repede de grabă la copilul seŭ, care se juca 
cu nișce floricele de pe malul parăului Sâlatruca, îl ie 
iute in brațe și fără a pierde timpul aleargă tot întrun 
suflet, ca să dee Vămenilor de scire, că eaca cum și eacă 
ce-i]... să sara cu mic cu mare în protiva dușmanilor 
Tatari, carii pe neașteptate voesc sa năvălească asupra 
lor ca nisce lupi flămând: asupra unei stâne de oi, 


33 


Dar’ abia ajunge ea în marginea satului, când eată că 
copilul începe amarnic a plânge şi a tipa, ca și când l-ar 
fi muşcat un şerpe. 

Maica sa, vrând să-l domolească, îl apleacă la sin, îi 
astupă gura . . . Inzădar însă că copilul ţipa, de-i ţiuiau 
urechile, şi așa de tare se svîrgolia, ca și când ar fi voit 
anume so refije în loc, să nu-i lese timp, ca să alerge 
maï de grabă spre sat... 

Ce să facă acuma biata nevasta? cum să-l domo- 
lească ? . . . Cearcă întrun feliu, cearcă înt'altul, dar’ 
copilul ține a lui!... Și ce mwar face, ca să nu-l audă 
Tătarii, să nu viie asupra lor şi să-i mântuească de qile 
pe amândoi, mai nainte de-a putea ea ajunge în sat şi-a 
da de scire sătenilor despre ceea ce li se pregătesce. 

Tatarii înăintează din ce în cetot maiaproape de sat... 
Inca vro câte-va minute pierdute înzădar, şi atunci atât 
ea cu copilul, cât şi'ntreg satul eraii să deviie prada ur- 
giei acestor păgâni fă” de inimă şi Dumnegeii | 

In aceasta stare înspăimântătoare Românca cu gândul 
de-a scăpa cu ori şi ce preţ satul și pre confrații sei, 
uita că e mamă, ie de grabă ştergariul din cap, învălesce 
copilul întrinsul, lăsându-i numai capul slobod, ca să 
nu se înăduşească, îl acaţă apoi de-o creangă de molid 
şi lăsându-l în scirea Domnului, aleargă tot întrun su- 
flet fâlfâindu-i părul în vânt, până ce ajunge în sat. 
Cum ajunge în sat strigă în gura mare, să sară cu toţii 
la luptă, să apuce ori şi ce le va veni la mână, căci 
eacă |... o mulţime de Tătari cu Hanul lor în frunte se 
apropie de sat şi vrea pre toți să-i cotropească. 


34 


Pe când Romåânca înspäimêntatä alerga în toate par- 
tile prin Vama și îndemna pre consătenii sei să sara la 
luptă. Tătarii ajunseră în marginea satului nu departe 
de molidul, unde era acăţat copilul, care și acuma, purtat 
fiind în toate părțile de creanga ce-o bătea vântul, se 
văeta și țipa de-ți lua audul. 

Vădând Tătarii, ce apucară înainte, copilul acățat de 
creanga molidului și audindu-l țipând, senfiorară şi cu 
toții stătură ca încremeniţi locului, făra să păşeasca 
macar un pas înainte, nici lasând pre cei din *napoi sa 
plece ma: departe. 

Han-Tătarul, care venia în urma oardei, v&dându-o 
stând locului şi căutând cu înfiorare asupra copilului şi 
nevoind nici întrun chip sa se urnească mai departe, se 
facu foc de mânie şi răcnind ca un leu dise: 

— Ce vă este voaŭe de staţi locului şi nu înăin- 
taţi 71... Nu vă este rusine obrazului sa vă înspăimân- 
taţi de-un pitic, pre care maica sa din te miri ce pricina 
l-a lăsat aice corbilor spre hranăl.. , Saŭ poate vă te- 
meți, ca sabia dușmană vă va frânge capul?!... Nu fiti 
babe fricoase | . . . ci grăbiţi-v& mai iute, căci eată | coa- 
lea vë așteaptă un ospăț bun și gras!... O împărțire 
frățeasca de bani, pâne și vite, după ce veţi stinge de 
viață pre toți ghiaurii, câţi se află ìn satul acesta şin 
celelalte de prin apropiere! . . . 

— E semn re, stăpâne! — respunde un căpitan bë- 
trân și cărunt. — Nu sunt eŭ de eri de alaltă eri, dar’ 
mi-aduc foarte bine aminte, că pe când eram mai tânăr, 
o ceată întreagă de Tătari, vro câte-va sute de ostași, 


35 


trebuira să-şi dee cinstea pe rușine, să-și resplateasca cu 
viaţa lor îndrăsneala, cu care năvăliră asupra unui sat, 
asupra unei mâne de Români! ... Șidece?... Tocmai 
din pricina unui copil de ţiţă, care și-acela, ca și-acesta, 
era acățat de “naintea noastră de vârvul unei crengi! . . . 
Nu sciŭ ce sfat pot să-ți daŭ, dară atâta pot să-ţi spun, 
ca copilul acesta nu e semn bun pentru noil... 

— Nu e semn bun acesta!,.. Ba alta vi s'a nazarit!... 
Di ma bine ca o năluca va ameţit la toţi capul! — rac- 
nesce eara-și Han-Tatarul, de gândiai că i-or eşi plă- 
mâele, nu ce-va. 

Însă nu apucase el bine a rosti aceste cuvinte, când 
numai ce se trezesce de odată încunjurat din toate păr- 
tile dimpreună cu toată oastea sa de Românii Vameni şi 
cei de prin împrejurime, carii, deprinși şi dedaţi cu ase- 
menea navăliri ale păgânilor, nu pierdură mult timp, ci 
cum le vesti Românca despre astă năvălive neaşteptata, 
cât ai bate în palme, se înawmară mic cu mare cu ce le 
veni la mâna, şi eşiră acuma să întimpene pre Tăiari cu 
colaci, de cari să le scapere ochii . . . 

Tătarii, vegendu-se împresurați din toate părțile de 
Români şi neavând chip într'alt feliu cum să facă, își 
luara inima în dinți şi cu o nespusă mânie şi furie se 
repediră asupra Românilor, de socotiai că-i vor sfărma 
pre toți de odată, nu alta. 

Da apoï las numai pre Români, că și ei nu sunt de 
cei ce poartă frica de-o furnică, cum merge vorba . . . 
Sciti şi ei cum să se bata şi să se apere, când vine treaba 
la adică . . . Se aruncara Tatarii asupra lor cu gândul 


ca sa-1 sfarme pre toți de-o-data, dar’ nici aceştia nu rë- 
mase mai în urmă, ci aruncându-se asupra dușmanilor 
lor de moarte cu o îndoită furie, făceaii sa sboare ca- 
pusile păgânilor in toate părţile ca nisce minge, când se 
joacă copiii de-a sita la cumatra. 

Inainte, înapoi, în dreapta, în stânga, om în care parte 
te-a fi uitat, âmblati coasele, securile şi sulițele Româ- 
nilor, cum âmblă hădaragele imblaciilor, când îmblatesci 
teitoiu, ea” sagețile din arcuri aşa de iute şi de des sbu- 
rau şi cadeaŭ asupra Tatarilor, de ţi se parea ca a dat o 
grindină înt”un lan mare de holdă. 

Fiind insa ca Tatarii erau poate însutit ma mulți de 
cât Români, făcură ce făcură şi cei ce mai rămase sca- 
para din mânele Românilor şi apucara eara-şi drumul 
îndărăpt pe unde au venit, şi fugind ei aşa cale de vro 
câte-va sute saŭ mii de paşi, dimpreuna cu Hanul lor, se 
oprira de odată întrun loc, care pentru dinsii era cu mult 
mai indamânatio pentru luptă de cât cel de mai nainte. 

Românii, socotind că Tatarii ai apucat acuma drumul 
la san&toasa, se luara pe urma lor cu gândul să-i poto- 
pească până înt:”'unul, ca să nu'i nacajească și de altă 
data. Dar” n'a fost sa fie toemai așa, după cum işi închi- 
puiau ei, căci. aflându-se acuma Tatari: întrun loc cu 
mult mai îndămânos și priincios pentru dinșii, eară pen- 
tru Români foarte primejdios, era aceştia să păţească una 
ne ma: pațită, Tătarii, vicleni și foarte deprinși la apu- 
catun, încunjurară ei acuma pe Români, și — mânia lui 
Dumnedeu ce făceaŭ cu dinși ... Taïau întrinşii can 
curechiu! . . . 


37 


Nu- vorba, că și Românii se lupta voinicesce, dar” ce 
folos! că de astă dată Tatari ii întrecesul , , . 
Pământul era acoperit de trupuri românesci şi tata- 


resci , , . Sângele curgea şiroiu ... Munţii şi văile sunau 
de vaetele şi strigătele luptătorilor şi A celor ce-și da su- 
fletul . . , Putin timp sa mai fi trecut, și-atunci, .. nu 


sciu dëu ce sar fi ales de Români! . . . 

Dar’ tocmai pe când Românii se aflau in cea mai mare 
primejdie, tocmai pe când puțină nădejde mai aveai ei 
de scăpare, eatal că Românca noastră cea cu copilul, îm- 
brobodită cu un ștevgariti alb ca omătul, eară pe alocurea 
palat cu pete roşii de sânge, care ca un steag fâlfâia în 
vânt, încinsă c'o prigitoare asemenea albă, călare pe-un 
cal negru şi sprinten ca un şoim, în mâna dreaptă pur- 
tând o spadă, ce-a fost luato cu puțin mai nainte de 
aceasla de la un Tătar, pre care îl trimisese în ceealalta 
lume, să facă cortele pentru confrații lui carii mai rema- 
sese în viață, se repede ca un vultur tocmai unde era 
lupta mai amară, mai înverşunată şi maï cruntă, şi. . . 
s'o fi vădut numai . , . părea că era ângerul resbunarii, 
nu ce-va alta, aşa mi se învârtia pintre Tătani, şi pre 
care mi-l ajungea cu spada , . . era vai şi amar de din- 
sul!... i se ducea capul tot de-a dura ca şi-un bostan, 
când îl repedi dintr'un deal într’o vale, 

Tătarii, vădendu-se isbiţi pe neașteptule de ageastă 
nevasta și nesciindt femee e, nălucă e, sau ce peca- 
tul e?... se îngalmacira aşa de tare, ca singuri nu 
sciau acuma unde le sta capul. 

Românii eată-și, la rândul lor, se folosira de aceasta 


v 
[52 


ingalmaveala a Tatarilor și ndoindu-și curajul şi pute- 
rile detera navala asupra lor şi aşa de r&i mi [i-. batura 
şi stâlcira, în cât numai foarte puțini mai rămase cu 
viață. Și carii maï scăpară ca prin urechile acului din 
mânele Românilor Vămeni şi a celorlalți de prin apro- 
piere o luară la fuga peste munți, dealuri și vaï, pe-o 
cale, care se numesce până în diua de astadi Dru- 
mul Tatarilor, și eșira lânga orasul Rădăuţ, De aice 
apoi, luându-se eaza-şi de-a dreptul peste tarine, prin 
dumbrivi, prin lunci, pe unde apucara, nu se oprira pâna 
la dinșii în ţară. 

Românii învingători, după ce se îngrijira de frați lor 
caduți în luptă, dupa ce-i adunara şi-i înmormentara 
pre toți, făcând asemenea și cu Tatarii morț, se întur- 
nara înapoi fie-care la locaşul săi, ne mai având grija 
Tatarilor fugari, că vor mai veni şi de-a doaua oara sa 
se răsbune asupra lor pentru batalia, ce-o perdura în 
Ardeal şi Maramureş. 

Viteaza Româncă însa, aducându-și abia acuma aminte 
de copilasul s&, aleargă tot întro fugă la dinsul, sa 
vadă ce s'a întâmplat cu el, se mai află înca tot acolo, 
unde l-a lasat ea, ori poate l-or fi omorît Tatari? .. . 

Da ce mare îi este mirarea, când ajunge lânga molid 
şi vede că copilul se află pe aceea-şi creanga, pe care l-a 
fost acălat....Şi când se apropie de dinsul şi-l ia de pe 
creangă, copilul începe a zimbi la dînsa și-a gângăni, ca 
şi când ar fi voit sa-i spue, ca numai printi“însul au sca- 
pat ma-sa și toţi ceialalți Români de peire. 

Maica-sa, vedâudu-l ast-feliu, îl strânge la piept, il 


39 


saruta cu dulceaţă şi se'ntoarce apoi cu dinsul a casă, mul- 
țamind. lui Dumnedei că a scapat satul săă Vama de 
aprinderea, ruinarea şi pusteirea Tătarilor, eară pre con- 
sătenii săi și ceialalți Români de prin apropiere de 
moarte... 


DRAGOŞ VODĂ. 


Dice ca dintru început Dragoş- Voda era Domn şi 
stapânitoriu peste Maramureş. Mai pe urmă însă, având 
foarte multe şi mari neplăceri, neajunsiwi şi daune de 
suferit din partea Ungurilor, precum şi a altor limbi 
straine și duşmane, cari voia numai de cât să-ï schimbe 
legea şi să-i răpiască moştenirea străbună, s'a hotărit sa 
părăsiasca țara strămoşească, să treacă preste munţi în 
părțile noastre, şi apoi să se aşede aice pentru totdeauna. 

Dar’ find că ţările din coace de munţi, adică Buco- 
vina, Moldova şi Basarabia de astă-qi, erai pe timpul 
acela cercetate şi cutrierate in lungiş şi curmegiş de cătra 
o mulţime de popoare străine şi bărbare, cari ca nişte 
lăcuste nesăţioase veníaŭ din părțile resăritene, de-aceea 
şi Dragoş Vodă, necunoscându-le până atunci cât de 
mari sunt, cum arată și ce feliu de oameni locuesc în- 
trînsele, a voit mai ântâiui să le cerceteze și să se încre- 
dinţeze ori de-i va fi cu putință a le cuprinde și a le sta- 
pâni, şi abia după aceea să descalice intrun loc, care-i 
va veni mai bine la socoteala. 


41 


Şi ca întreprinderea lui sa nu fie batătoare la och , ca 
inverşunații şi neîmpacații săi dusmani sá nu prindă e 
veste despre ceea ce voesce el sa faca, si sa-i zadarmiciasca 
apoi întreg planul, ce 'și l-a fost facut, a chiemat ntr’ 
di la sine pre toți sfetnicii şi ma: marii ostilor precu 
si pre mulți boeri și alți barba aleşi, carii aveau acelea-a 
dureri și erau de-aceea-și parere cu dinsul, si cu aceia “a 
pus apoi în cale: cum si în ce chip să iscodiasca tara, 
care avea de gând să o cuprinda. 

Şi dupa ce s'aii adunat toti cei chemah la un lc : 
s'au sfatuit ma. multe oare: ce și cum sa facă ca s’ 
scoata maï bine și cât mai de graba la capăt, sent ar- 
seră pe-a casa, prinse fie-care a se pregati cu cele tre- 
buincuoase de drum, și când fura acuma gata de pornire 
eșiră cu toți în chip de vânatnare din ţara lor și ap cand 
spre resarit detera sa treaca din coace de munţ . 

Dar" fiind ca pe timj ul acela partea despre apus și 
miadanoapte a Moldovei, adica munții Bucovinei de as- 
tadi erau mai toți pustii, de-aceea Dragoș Vodă şi tova- 
rașii săi, vrend nevrend, cutrierara mai multe dile de-a 
rândul cei mai înalți munți despre Maramureş, precum 
Bratia, Fluturica, Iedul, Tapul, Lucina, Tatarca, 
Opeioara, Dirmocsa, Dadul, Manaila, Lefele, Se va- 
torii, Orata, Botoşul mare, Botoşul mic, Runcul și 
Runculeţul, fara sa dee preste un singur suflet de om, 
care să le arete vre un plaiu şi sa le spue pe unde ar 
putea mai lesne şi mai de graba eși la (ara, 

La vro câle-va dile însă de cutrierare și sbuciumare 
în colo şi 'n coace, şi anume tocmai când nu mai pu- 


42 


teau de osteniţi şi vlaguiţi ce erat și nu sciaŭ în cotro 
so mai apuce și ce sa mai faca, eata ca Cel-de-sus le 
scoate înainte un Sahastru cucernic, care eşi din desişul 
nnei paduri. 

Dragoș Vodă, cum îl vede, bucuria lui. ,. se duce 
drept la dinsul, îi da buna diua, îi spune cine-i, de unde-i 
si ce caută, şi apoi îl întreaba: ori de nu scie el vre un 
plai sati vre o potica, care duce spre țară, 

Snhastrul îl mèsurå mai ântâiu cu privirea din cap 
pâna ?n picioare, apoi vădând ca atât el cât şi tovarașii 
sti sunt foarte obosiţi, nu-i dete răspuns la întrebare, 
ei le facu semn tuturora ca sa mearga dupa dinsul până 
întwo poeniță, care se afla din întâmplare în apropiere, 
dicând ca acolo le va spune ceea ce are de gând sa le spue. 

Atât Dragoș Vodă cât și tovaraşii sei nu se puseră de 
pricina, ci urmând cucernicului Sahastru, care plecase 
inainte, se duseră până în poiana arătata și-acolo se 
puseră cu toții pe earba ca să se odihneasca. 

După ce aŭ stat, acuma cât vor fi stat, pe locul unde 
Sau fost pus, și după ce s'ati odihnit putintel, dise Sa- 
hastrul : 

— Daca aveţi de gând numai de cât se vă coborit 
spre țara, atunci să nu âmblaţi, ca pâna acuma, hor- 
haind în colo și'n coace prin munți, caci numai de giaba 
vă pierdeji timpul, ci sa luaţi bine sama şi sa urmaţi 
semnului, ce vi se va arăta, şi care wa duce spre resa- 
rit; nici deecum însă să nu vă luaţi după semnul, ce vi 
se va ivi spre apus, spre miadanoapte, ori spre miadădi, 
caci atuna nu veți eşi bine la capăt! Şi acuma Dum- 


43 


negeu sa vë binecuvinteze şi sa vë implineasca tate do- 
riațele ! 

Şi rostind Sahastrul cuvintele acestea se porni i 
cotro eră îndreptat. 

Dragoş Vodă îi multămì din toată inima pentru sfatul, 
ce i l-a dat, și luându-și remas bun dela dinsul. se porni 
asemenea în cale-i. Şi mai âmblând el dimpreună cu 
tovarășii sei, cât timp va mai fi âmblat, prin munţii de 
prin apropiere, eată ca se ivesce dintro smidă un cerb 
cu 12 coarne, care porni îndărăpt spre apus; de alta 
parte sare un vler selbatie dintro sihlă și incepând a 
grohăi apucă spre miadănoapte ; şi eara-și din alta parte 
se arata un pluton, care prinse la fugă spre amiah. ln 
urmă se ivesce un bourel murg cu trei steleîn fr inte, 
care-și luâ cursul spre resărit, 

Dragoş Vodă, căruia i se'ntipărise bine în minte sfatul, 
ce i l-a dat Sahastrul, care selbătăcime, cum o sedea, 
lasa sa se ducă în treabă-şi. Când dete însa cu ochi de 
bourelul cel cu trei stele în frunte, atât el cât și tova- 
vășii sei se ţinură lipcă de dinsul, ca să nu-l pear a dm 
vederi, urmărindu-l necontenit atât pe vervurile mun- 
ților celor mai înalţi cât şi prin prapăstiile cele mai 
adânci şi mai primejdioase, atât prin vagăuni si vălcele, 
cât şi prin poeni și preluci pâna ce ajunsera la apa 
Moldovei, 

Aice, fiind bourelul, pre care îl urmănau e1, foarte 
ostenit «i asudat de fugă, se aruncă de-odata în valu "ile 
cele repedi şi limpegi ca lacrima ale apei acesteia si cat. 


44 


aï bate in palmi se facu nevădut, ca şi când ar fi întrat 
în pamènt. 

Dragog Vodă și tovarașii sei, pierdându-l diù ochi și 
ne mai putându-i da de urmă, cugetară că a apucat pe 
alia apei în jos şi de-aceea merseră şi ei o bucata buna 
de loc la vale alaturea cu Moldova până ce ajunsera 
înti”o poiană resfăţată şi frumoasa de pe malurile acestui 
rii. In poiana aceea apoi, fiind că înoptase acuma hăt bi- 
nigor şi nu puteaŭ merge mai departe de întuneric și 
ostenili ce erai, se oprira locului ca să mâie. 

Eata insa că în revarsatul dorilor, când le era somnul 
mai dulce, se aude un muget străbătătoriu de bour în 
parlea despre miadanoapte şi amiadi, 

Dragoş Voda, cum îl aude, cugetând că e bourul, dupa 
care s'ati fost luat în diua premergătoare, sare drept în 
picioare, deşteaptă și pre ceialalți ingi şi se pornesc apoi 
eara-și cu toţii în partea aceea, în care se audise mu- 
getul bourului, adică pe apa Moldovei la vale, și mer- 
sera timp de mai multe oare până ce deteră într’o sihlete 
mare, care se afla în capătul despre miadănoapte-apus a 
Câmpulungului de astagi. De aice, audind eară-și mu- 
getul bourului din colo de apa Moldovei, apucara în 
mâna stângă, trecură Moldova de ceealaltă parte, se 
suira pe Isvorul sau Păreul-morii la deal până ce ajun- 
seră la Curmătura Feredeului ; de-aice apucară pe 
coama muntelui Feredeul în sus şi mevseră pâna ce 
ajunseră mai până in vârvul acestuia. Aice, stând puţin 
locului și poposind, eată ca li se arată eară-$i un bour, 
care venia despre muntele Păuşa, şi care li se paru ca e 


45 


acela-și ce-l pierdură din videri în sara qileı premer- 
g&toare. 

Dragoș Vodă, cum îl zăresee, mânios că l-a purtat 
cine sci pe unde, pune arcul la ochi și dă să-l culce la 
pământ. Insă bourul în aceea-și clipă face în dosul unui 
paltin înalt și gros și să te cam mai duci la fugă spre 
resärit, 

Dragoş Vodă și ceialalți inși se ïeŭ repede dupa dinsul, 
ca să nu-l scape și de astă dată din videri, urcă și co- 
boară ca săgeata mai multe dealuri și dimburí, până ce 
ajung aproape de un părăi, care curge drept spre re- 
sarit, și la care, fiind bourul prigonit foarte însetat, se 
opri puțin ca să sorbească vro câte-va gun de apa. Ur- 
măritorii sei, carii s'au fost împrăsciat unii în dreapta 
și alţii în stânga, se opresc asemenea, îl încunjură din 
toate părţile, întind arcurile și cât ai clipi din ochi. îl 
culcă la pământ. 

Dragoș Vodă, cum îl vede că a cădut jos şi nu se mai 
clintesce din loc, — bucuria lui, — se repede de grabă 
la dinsul să-l vada cât e de mare şi de gras. Dar când 
ajunge la starea locului dă, spre cea mai mare mirare 
a lui, că selbatăcimea săgetată nu e bour, dupa cum 
credea el, ci un simplu boi selbatic. Deci în torcendu-se- 
cătră tovarășii sei, carii asemenea alergase ca sa vadă 
selbăt&cimea repusă, dise întrun ton cam supărăcios: 

— Bată-l pârdalnicul să-l bată! . . . acesta nu e 
bour, ci bou selbatic, şi fiind că e boii, Bou sa se nu- 
mească de-acuma înainte și locul acesta, unde a fost 
sagetat | 


46 


Şi cum a spus Dragoș Vodă, așa s'a și întâmplat, tact 
atât parul, din care a băut boul cel selbatic apă, cât și 
locul unde a fost el sagetat din momentul acela Boul 
li-a remas numele și tot așa se numesc și "n diua de astagi. 

Dupa aceasta porunci Dragoș Vodă la vro câţi-va fe- 
ciori voinici să tale vro câți-va brădani tineri, să facă 
un feliu de leasă dintrinșii, sa iee boul sagetat, să-l pue 
pe leasa aceea, sa-l rădice pe umere, şi să plece apoi cu 
toții mai departe, pâna ce se vede, căci apropiindu-se 
soarele spre apus, și (iind locul acela foarte selbatic, nu 
voi sa remâe și sa mâe acolo. 

Feciorii, cât ai bate în pâlmi, făcură ceea ce li se 
spuse, și-apoi se porniră cu toți mai departe la vale pe 
jermurile părului, lângă care a fost boul cel selbatic 
săgetat. 

Ajungend la Gura-Bouluă, care trece alăturea cu 
munții Senatoviul şi cu Runcul-bouluă și se revarsa în 
Moldoviţa, trecură de iastalaltă parte și apucara apoipe 
țermul stâng al Moldoviței în jos și merseră pâna la 
Gura-Dragoşei, care curge din munții despre resărit și 
se revarsa în dreptul muntelui Scăuelele asemenea în 
Moldoviţa. Aice, văgend ei că, dacă s'ar duce mai departe 
la vale, ar merge mai mult spre amiadi, și nu, după cum 
li-a fost spus Săhastrul, spre resărit, stătură locului 
se odihnira puțin, și apoi, după ce dete locului acestuia 
numele de Popasul lui Dragoş, apucară pe părăul, la care 
ai fost ajuns, în sus, și în mai puţin de trei patrari 
de oară ajunseră într'o câmpie largă şi frumoasa, care 
se'ntindea pe de-o parte și pe de alta a părăului acestuia. 


47 


In câmpia aceea, placându-i foarte mult atât lui Dra-, 
goş Vodă cât și tovarașilor sti, hotariră să se opreasca, 
sa stee un timp mai îndelungat şi sa se odihneasca, căci. 
alergaturile şi sbuciumarile din dilele trecute le sleiră 
mal toate puterile. 

Şi cum au hotarit, așa aŭ şi făcut. Işi aleseră un loc 
mai larg și mai îndămânatic, şi fiind că soarele începuse 
acuma a se ascunde după piscurile munților, unit se apu- 
cară să doboare nisce clungi ca sa facă foc, alţii se puse 
să jupească boul ce-l adusese cu sine, și eară-și alţii în- 
cepura a taia feliuriți brădani, făgani, precum și alți co- 
păcel și a face dintvinșii un feliu de lagăr. Şi așa în 
scurt timp lagarul era făcut gata, focul aprins, boul 
jupit și carnea lui pusa pe carbuni ca sa se frigă. 

Insă până a se frige carnea, unii dintre dinșii mai 
sprinteni și deprinși cu păscuitul, bucaţeliră un cung 
uscat ca sfarocul, facură cât al scăpăra dinti'un amnariu 
mai multe fachii dinti'insul, aprinsera fachiile, se du- 
seră la părăul cel limpede ca lacrima din apropiere și 
începură a păscui. Şi n'a trecut mult timp la mijloc şi 
se'ntoarseră c'o mulţime de pesci îndă&răpt, precum: 
pastravi, lostoce, lipeni, mrene, clenă şi ochene, de 
cari era bucșit părăul, căci se vede că până atuncea nime 
nu âmblase pe acolo ca să prindă pesci. Ajungând la la- 
găr şi cinătuind pescii ît puse și pre aceștia pe jăratic ca 
să se frigă. 

După ce s'a fript pescii și carnea de-ajuns scoaseră 
pânea- şi ploscele cu vin, ce le-ai fost luat cu dinșii când 

“s'a pornit de-a casă, și incepura a mânca, a bè şi a se 


48 


veseli. Eară după ce au mâncat, au băut și s'a veselit 
de-ajuns, fiind acuma hăt târdiă şi e! osteniți şi somno- 
roși, puse Dragoș Vodă pre vr'o câți-va inși maï sdraveni 
să stee de straja, eara celalalți se culcară și nu se scu- 
lară până a doua di la prândul cel mare. 

A doua di, după ce sai deşteptat și după ce fie-care 
s'a spălat în apa cea curată şi recoritoare a părăului din 
apropiere și s'aii în 'hinat lui Dumnedei, Dragoș Vodă 
se puse în cale cu tovarașii săi să cerceteze locurile de 
prin împrejurinae, și abia după aceea, adică după ce le 
va fi cercetat pre toate și le va fi vădut singur cu ochit 
săi, să plece mai departe, mai de grabă nu. 

Şi'n diua aceea, lăsând pre vr'o câți-va inși de pază 
lângă lagărul ee l-aŭ fost facut în seara dile! premergă- 
toare, toți celalalți, în frunte cu Dragoș, plecară pe tër- 
mul Dragoşei în sus şi se duseră până la obârșia acesteia, 
adica până la Poiana Marului, de pe culmea cărela, 
când e timp senin şi frumos, se pot vedea nu numai 
munții din împrejurime, ci și o parte bună din şesul 
despre văsărit, care se'ntinde până la apa Sucevii. De 
aice se'ntoarse îndărăpt cutrierând maï toate văile, dea- 
lurile și munții, cari se'ntind de-a dreapta și de-a stânga 
Dragoşei, precum: Macrişul, Bâtca Maecrişului, Bo- 
beica-Frumosului, Runcul-Frumosului, Smidova- 
ticul, Fusa, Lupoaia, Cucureasa şi Arşiţa Tanului. 
Şi abia pe la înserate se intoarseră îndărăpt. 

A doua di apucară pe apa Moldoviței în sus, și tre- 
cend pe loeul unde se află satul de astădi Vatra- Mol- 
doviţei, și unde mai târdiu Alecsandru Vodă cel Bun 


49 


facu o mănăstire, mersera până aproape de obârșia Mol- 
doviței, adică până nu departe de Ardgel, şi cercetară 
dealurile, munții şi vaile, cari se "ntind de-a dreapta și 
de-a stânga acestul rîu, precum: Ionul, Ciocanul, Dă- 
măcuşa, Valeanul, Bouleţul, Măgura, Strigoiul, Pie- 
trosul, Făgeţelul, şi multialţii, deale căror nume nu-mi 
maï pot aduce acuma aminte. 

A trela gi apucară pe apa Moldoviței la vale, merseră 
pâna pe locul unde se afla satul de astăgi Frumosul şi 
începură a cutriera dealurile şi munții de prin împre- 
jurimea acestuia până spre Poiana-Micului, precum : 
Arşicioara, Hâga, Arsura, Comarnicul, Rotunda, 
Dealul-bradului şi Dealul-maruluiă, 

Eată însă că tocmai când ajunseră pe muntele Bobeica 
și voiau acuma să se întoarcă îndărăpt de unde s'au por~ 
nit, li Yesă înainte eară-și un bour cu trei stele în frunte, 
ca și cel dintâlu, care, cum dete cu ocbil de dinșii, o și 
vupse la fuga în jos spre resărit. 

Dragoş Vodă și tovarășii sei, cum îl zăresc, deauna se 
și eŭ după dinsul, îl urmaresc când în dreapta, când in 
stânga, când spre resarit, când spre miadădi, până ce 
ajung pe țermul cel drept al părăulu. Homorul, ce-va 
maï la vale de Mânăstirea Homorului de adi. Aice, ne 
mai putând bourul fugi de ostenit şi asudat ce era, îl 
strimtoresc din mai multe parți şi-l curmă viața. 

— Locul acesta se va chema de-acuma înainte Bouri, 
spre aducere aminte de bouriă, carii i-am urmărit până 
aicea | — strigă Dragoș plin de bucurie, după ce sa a- 
propiat de dinsul şi s'a încredințat că întru adevăr e 

4 


50 


Bour, şi nu bou selbatic ca cel ce îl sagetase cu vr'o 
câte-va dile ma! nainte. 

Şi de-atunci şi până nu demult Bouri sa şi numit 
atât locul acesta, cât și un parăuaș, care se revarsa în 
Homorul şi la gura caruta a fost bourul săgetat. De-un 
timp în coace însă unii nesciutori şi nepăsatori de nu- 
mirile străbune, și maï cu sama veneticii străini, adică 
Taişpinii, *) carii locuesc în acest loc, aŭ început a-l 
numi Bori. 

Și-acuma, după ce-aii săgetat bourul şi botezară cu 
numele lui locul, unde t-aă curmat firul vieţii, îl luară 
vro câti-va feciori sdraveni pe nisce pari şi se ?ntoar- 
seră apoi cu toții îndăr&pt de unde sai pornit în demi- 
uneaja gilei aceleia. Şi cum ajunseră la starea locului 
începură eară-și, ca şi ?n diua ântâia, a mânca, a be şi 
a se veseli până cătră miedul nopții. 

Şi aşa petrecură el maï multe qile de-a rândul, parte 
pe câmpia cea întinsă şi frumoasă, unde şi-aii fost făcut 
lagărul, când aŭ ajuns în aceste părți, parte cutrierând 
şi cercetând munții şi văile de prin împrejurime şi vê- 
nând selbătăcimile ce le teșiaii în cale. 

In acelaşi timp însă, cât a petrecut Dragoș Vodă cu 
soții sei pe câmpia, unde și-aii rădicat lagarul, au făcut 
ei și o fântână sub poalele unui deal, pe care avea Dra- 
goş Vodă mare plăcere de-a se sui mai ales demineata 
pe la resăritul soarelui, şi a privi de-acolo în toate păr- 
tile. De-atunci sa numit fântâna aceea Fântâna luă 


*) Taispin = Deutsch-Bohrne—„erman din Bohemia. 


51 


Dragoş şi tot aşa se numesce ea și 'n diua de astadi, 
măcar că acuma nime nu poate bè apă dintrìnsa, pentru 
că în anif din urmă sa risipit și s'aastupat maï cu totul, 
Eară dealul, sai maï bine gis coasta, sub poalele căreia 
s'a făcut fântâna aceea, sa numit dintru început Dealu! 
lui Dragoş, mai pe urmă însă aŭ început oamenii a-l 
numi Dealul sai Coasta Dragoşiă. 

Tot după numele lui Dragoș s'a numit de atuna în 
coace și câmpia, unde și-a aședat acesta lagărul seu, 
Câmpul sati Câmpia lui Dragoş, eară părăul de-a lun- 
gul căreia se "'ntinde aceasta câmpie s'a numit Drogoşa, 
şi tot asa se numesce el şi astadi. Câmpul sati câmpia 
lui Dragoş însa sa schimbat mai pe urmă în Câmpul 
sau Câmpia Dragoşiă, 

Şi după cea petrecut Dragoș Voda cu oamenii set 
maï multe qile și nopți în lagărul de pe câmpul, despre 
care ni-a fost până acuma vorba, saii rădicat cu tolil şi 
au plecat maï departe pe Dragoșa în susşi merseră până 
în Poiana-mărului. De-aice, cârnind spre miedul 
nopții, se duseră maï departe pâna ce se apropieră de 
munții de pe malul drept al Suceviţei. Aice, dând vară-șă 
de-un parti, care se revarsă în Suceviţa, şi fiind foarte 
ohosiţi de drum, se opriră într'o prelucă de pe malul 
acestui părtii, se odihniră puțin, şi dupa aceea pomiră 
eară-și mai departe la vale pe părăul acesta, care, de 
când a poposit Dragoş și cu oamenii sei lângă dinsul, s'a 
numit și se mai numesce înca și astăgi Dragoşinul, eară 
muntele, pe lângă care curge a “est pare, Piciorul şi 
Dealul Dragoşinuluă. 


o 
to 


Ajungend la Gura-Dragoşinului apucară pe malul 
Suceviţei în jos și nu steteră maï mult locului până nu 
„ajunseră în marginea despre resărit al munţilor, adică 
pe lo-ul uhde se afla în timpul de față satul Marginea. 
Aice steteră eară-şi locului și poposiră. 

După ce s'aii odihnit șiaici de-ajuns se porniră eară-ci 
mai departe tot spre resărit până ce ajunseră în partea 
despre apus a satului deastăgi Voloveţ, și anume pe dea- 
lul care se numesce Arşiţa. Ajunşi aice se puseră eară-și 
în cale să stee maï multe qile, ca şin Câmpul lui Dra- 
goş de lângă Dragoşa, și să cerceteze cu de-a m&runtul 
locurile de prin prejurime. 

Şi cum se hotăriră, făcură și aice un lagar. 

Sfârșind lagărul de facut, așegâ Dragoş Vodă străji 
jur împrejurul lui, ear el și cu celalalți tovarăși aï sei, 
adică cu sfetnicii, căpitanii oștilor, și alți boeri şi fii de 
boerï, cari! veniră cu dinsul, după ce cinară și se vese- 
liră plini de bucurie, că aŭ feșit cu ajutoriul lui Dum- 
negeii la ţară, se puseră ca sa se odihnească. 

A doua di demineaţă, cum se sculară, trimise Dragoş 
Vodă pre treï inși dintre cel maï aleși, ma! iscusiți și mat 
viteji căpitani în părțile de prin apropiere ca să iscodească 
țara în care aŭ întyat, şi anume pre unul spre amiagi, 
pre al doilea spre miagănoapte, eară pre al treilea și pre 
cel din urmă spre resărit. 

Cei doï căpitani dintâi, după ce merseră în părţile în 
car! li sai spus, şi după ce cutrierară timp de mai multe 
oare, adică pe cât lï-a fost cu putinţă, locurile pe unde 
trecură, se 'ntoarseră înapoi cu vestea, că locurile cerce- 


53 


tate de dinşi sunt foarte frumoase şi mânoase, dar ni- 
căiri nu deteră preste vre o urma de om. 

Cel din urmă însă, cum sa pornit la iscoadă, nu 
ajunse departe şi dete de-o prelucă resfaţată şi împreju- 
rată cu tot feliul de pomi. Eară în mijlocul prelueei 
aceleia erai nisce pietri frumoase cu tot tehul de scri- 
sori și împestrituri pe dinsele, și'ntre pietrile acelea se 
afla o colibioara. 

Căpitanul nostru, cum zării colibioara, se și apropiâ de 
dinsa și întrâ în nuntru ca să vadă de este cine-va in- 
trinsa, ori e părăsita și deșarta. Şi cum întrâ în nuntru 
dete de-o bătrâna, care sta înaintea icoanei Maicii Dom- 
nului și se ruga. Uimit de ceea ce văduse se opri de-odată 
locului, nesciind ce să înceapă: să înainteze maï aproape 
și să vorbeasca la dinsa, ori să aștepte pâna'și va sfârși 
rugăciunea. 

Dară bătrâna, cum simţi că a întrat cine-va la dinsa, 
deauna își întoarse capul ca să vadă cine-i, şi cum dete 
cu ochil de dinsul, se și radicâ în picioare şi intorcându- 
se cu fața cateă el, începu al spune cu de-a m&runtul: 
cine și de unde este el, cu cine și cum a venit până acolo, 
şi ca ea îi așteapta acuma de mult sa vie. Eară după ce-i 
spuse toate acestea îl rugă ca g'o duca îndată la Dragoș. 

Căpitanul, mirându-se de celea ce le vădu și le audi, 
credu la început că se afla înaintea unei vedenii, şi de- 
aceea nici nu maï cutezâ a o întreba de unde vine ea 
acolo, cine este și cum se chiamă, ci o duse îndata la 
Dragoş. 

Dragoș Vodă, cum o vědu, se miră şi el, ca și capita- 


54 


nul ce-o aduse, de unde a răsărit de-odată femeea aceasta. 
Apoi o intrebâ cum se chiamă, cine este și de unde vine 
să locueasca in acele locuri singuratice ? 

— Numele mei e Uţa! — răspunse bătrâna, — sunt 
născută în munţii Bradului, şi-s fecioară de când trăesc. 
Parinţii mel aŭ fost boeri də neam, dar” r&utățileşi nes- 
tatorniciile timpului m’aŭ făcut să părăsesc lumea încă 
din tinerețe și să trăesc aice singură în rugăciuni, că 
doară s'a îndura bunul Dumnedei și ne-a mântui de litfele 
cele spurcate și rele. Pe tine, Doamne, te sciu cine esci; 
sciu de ce ţi-a! părasit țara și moșia strămoșeasca, și de- 
aceea vin acuma să-ți spun, în numele Domnului, ce 
ma trimis, că te aşteapta mare mărire. In scurta vreme 
al să ajungi Domn și stapânitoriii peste intreaga țara, 
în care ai intrat, și neamul tèùŭ are să fie mare și vestit, 
şi numele lui nu se va șlevge nici odată cât timp va maï 
fi urmă de creștin în țara noastra. Deci locul, pe care 
ţi-a. pus piciorul, tând aï eşit din țara părintească, sa 
nu-l maï parasesci, ci să'l cuprindi şi sa'l stăpânesci, că 
nime n'are sa ți se poată pune în protivăl 

Şi cum rosti bătrâna cuvintele acestea, un nour negru 
cu fulgere şi tunete o cuprinse și cât aï clipi din ochi se 
făcu nevădută, şi de-atunci în coace nime nu k-a mal dat 
de urma, nime n'a mal vădut'o, macar ca Dragoș Voda 
puse oameni anume ca s'o caute în toate partile. 

Şi era femeea aceea în vârsta cam de-o suta de ani, 
la față cam slută și urită, la privire însă blândă, și cine-a 
vădut'o, i se părea că vede o minune înaintea sa. 

Şi mal stând Dragoș Vodă, cât timp va mai fi stat, 


55 


“după întâlnirea şi vorbirea, ce-a avut'o cu bătrâna Ufa, 
pe locul unde și-a fost aședat el lagarul din urmă, cer- 
cetâ toata țara, în care a întrat, în lungiș şi'n curmediş, 
Eara după ce s'a încredințat că e mat mult deșartă de 
cât impoporată, dar” foarte întinsă, frumoasă și mânoasă, 
fiind, pe lângă aceasta încă și împanata cu tot feliul de 
păduri și codrii, dumbrăvi și rediuri, și adapata cu o 
mulţime de riură și păvee cu apa limpede ca lacrima și 
pline cu tot soiul de pesci, s'a hotarit ca sa se pue luntre 
și punte, s'o cuprindă toata, și-apol sa se facă el Domni- 
toru și stăpânitoriu preste dinsa. Da” fiind că el a fost 
venit de astă data numai ca s'o iscodeasca, şi avea numai 
foarte puțini oameni cu dinsul, de-aceea, ca sa aiba cu 
cine o cuprinde și stăpâni, cum a iscodit'o de-ajuns, s'a 
întors îndărăpt în țara sa, în Maramureș, și a prins a 
îndemna pre supuşi: stă şi pre alți Români ca sa vie şi 
ei cu dinsul, 

Şi nu mult după aceasta, eata că s'aii răilicat. mai mulți 
boeri şi popor de rând şi s'aii pornit cu toţii, şi aŭ venit 
ca sa se așede de iastalalta parte de munți, în țara cea 
noua, adica ín Moldova, căci așa s'a numit țara aceasta 
dupa ce a cuprins'o Dragoș Voda. 

Şi de astă data Dragoş Voda și cel ce aŭ venit cu din- 
sul nu se pornira de-a casa în chip de vânătoare, ca'n- 
tâia oara, ci el luara și toată averea lor cu dinșii, și ținura 
calea drept spre locul acela, unde a stătut Dragoș Vodă 
de vorba cu Uţa. 

Şi dupa ce aŭ sosit și aŭ descălicat pe locul acela, a 
pus Dragoș Vodă sa faca o întăritura pe dinsul, adică o 


56 


cetățue, ca la timp de rebelie, de mare cumpănă și nevoe 
sa albă unde a se retrage şi de unde a se apera în protiva 
dușmanilor. 

Şı-aŭ facut o intăritură cu cinci șanțuri din sus de 
satul de astadı Volovět, și anume sub poalele dealului 
Arşiţa. Şi întăritura aceea, ale cărei urme de ziduri se 
mai pot vedea incă şi astadi, s'a numit Fortăreţ. 

Eată însă ca, nu mult după ce s'a radicat întăritura, 
despre care nt-a fost vorba, mergând vestea în toate păr- 
tile că Dragoş Vodă a descălicat în Moldova, îi venira 
soli de la Siretiu şi de la Suceava cu daruri prelioase 
şi-l rugară să ajute pre bietii creștini în protiva Capcâ- 
nilor, a Tătarilor, a Legilor, şi a altor litfe rele, cari: 
năvaliai în țară de-o bântuaii și-o prădau şi multe ne- 
ajunsun și neplaceri făceati locuitorilor, din care pricina 
cel mai mulţi dintre dinșil, de frică și groază, luara 
lumea ’n cap, fugind şi-ascundendu-se prin crierií mun- 
ților | 

Dragoș Voda, ascultând rugămintea solilor, nu se codi, 
ci adunând pre toți voinicii săi precum și pre alți Ro- 
mâni la un loc, se porni fără întârdiere cu dinşil in pro- 
tiva dușmanilor, și luptându-se cu toţii ca nisce lei m 
scurt timp curăţi țara de dinçi. 

Insă nu trecu multă vreme la mijloc, dupa biruinţa 
aceasta, şi se iscâ din noii r&sboii din partea Tătarilor 
şi a Leșilor. Dar’ și Dragoș Voda, cum prinse de veste ca 
dușmanii eară-și voesc sa între și prade țara, nu stete 
mult pe gânduri: ce să'nceapă şi să facă, ci vădend ca 
tara e în primejdie, deauna și sări la luptă, și resfrânse 


57 


cu ajutoriul lui Dumnedeii şi acest r&ă, alungând litfele 
cele rele până departe peste hotar. 

După aceasta noaua învingere asupra dușmanilor s'aii 
adunat căpitanii oștilor şi boerii cei mai de frunte la un 
loc și țiind sfat la olaltă il aleseră pre Dragoş Vodă de 
cap și Domnitoriu preste întreaga țară, căci Moldova pe 
vremea aceea nu avea Domnitoriu, şi-l rugară să nu lo- 
cuească mai mult în cetațuea ce și-a fostfăcut'o el după 
descalicarea Moldovei, ci să se așede în Sivetiu şi-acolo 
să locuească. 

Dragoş Vodă, fiind un om cu multă chipzueală, nu se 
puse de pricină, ci ascultând de îndemnul sfetnicilor și 
a mai marilor oștilor sale, şi voind a împlini dorința po- 
porului băştinaș, care locuia pe-aceea vreme în orașele 
Suceava, Siretiu și Cotoveţ *), precum şi prin v:o 
câte-va sate reslațite de-a lungul și de-a latul ferii, 
despre a căror numenu-mi mai potaduce acuma aminte, 
a părăsit cetățuea sa şi s'a pornit cu căpitanii oștilor și 
cu sfetnicii sei spre Siretiu, unde se hotărî să petreacă 
pâna la sfârșitul vieții sale. 

Seretenii, cum aŭ audit că Dragoş Vodă vine spre 
dinșii și voesce să se așede pentru totdeauna în târgul 
lor, s'aii bucurat şi aŭ eșit cu mic cu mare ca să-l în- 
timpene și să-l ducă cu pompă mare în oraș. 

Locul, unde aŭ eşit Seretenii întru întimpinarea lui 
Dragoș precum, și a sfetnicilor și căpitanilor sei, și pe 


*) In timpul de față orașul acesta nu maï esistă, cin locul 
lui se află numai un sătișor, care se numesce mai mult Mihu- 
-ceni de cât Cotovef, 


58 


care se afla astad: un sătişor mic, sa numit de-atunci 
în coace Drăguşeniă. Unii insă, și mai ales străinil, pe 
lângă Draguşeni, il mai numesc încă și Drăgusana 
sau Draguşanca. 

După ce s'au aşegat Dragoş Vodă în Siretu și după 
ce-a luat acuma cârma întregii teri asupra sa, aducân- 
du-și aminte de provocia babei Uta, făcu pe locul, unde 
a trăit şi s'a aflat aceasta, o biserică de lemn de stăjar, 
și alaturea cu biserica aceea a făcut el mai pe urma și 
curți domnesci, și trimise apoi pre mai mulţi inși dintre 
cei ce venise cu dinsul din Maramureş ca să meargă și 
sa se așede la acel loc, sa-şi facă case și sa prindă a lucra 
pământul de prin împrejurime, ea la vreme de nevoe 
să sară cu toții și să stee ca un zid întru apărarea terii. 

Cei trimiși nu se deteră înti'o lature, ci se duseră cu 
toții şi-şi făcură fie-care câte-o casă mare și frumoasă 
din jos de biserică pe locul, care se numesce astădi 
Sălişte. 

Şi fiind că atât biserica lui Dragoş Voda cât şi ca- 
sele de pe lângă dinsa s'au clădit pe țermul unei vălcele 
sai părëuaş, pe !ermul căruia a fost coliba Uţei, de-aceea 
atât satul, care mai pe urmă a crescut hat mare, încât 
avea șepte biserici, cu o mulțime de curți boerescă, cât 
şi părăuașul, care isvoresce de sub dealul Pleşa şi se 
revarsa din jos de sat în Suceviţa, s'au numit dintru în- 
ceput Valea-Uţei, întru aducerea aminte de baba Uta, 
eară mai pe urmă Oloveţ. 

Murind Dragoș Vodă, care a fost cel dintâiu Domni- 
tomu preste Românii din Moldova, și care, în scurtul 


59 


timp cât a domnit, mare şi mult bine a făcut el țerii și 
supușilor sei, fu dus şi înmormentat în biserica din Vd- 
lea-Ujei, facuta de dînsul. 

La vi”o câte-va sute de ani dupa moartea și înmor- 
mântarea lui Dragoş Vodă, suindu-se pe tronul Moldovei 
Stefan Voda, care a fost unul dintre ce maï înţelepţi, 
mai voinici şi mai vestiți Domniton români, și din care 
pricină s'a numit el apoi și Stefan cel Mare, vadicâ bi- 
serica cea de stejar a lu Dragoș din Valea-Uţei și-o mută 
pe locul, unde se afla astagi sătisorul Putna și Mo- 
nastirea Putnei, şi unde se poate vedea şi astădi, eară 
in locul eï facu altă biserică de peatra cu mult mat mare 
şi ma frumoasă, care asemenea se poate vedea și acuma. 

Dupa moartea lui Stefan cel Mare și înmormântarea 
sa in Mânăstirea Putuet, viind în decursul timpului alți 
Domn. la cârma [erii şi fiind Moldova, maïales în partea 
de sus, adică unde locuim noi astadi, foarte adeseori 
calcata, pradată și pustiită de neastempăraţii şi neimpă- 
taţii sei duşmani, caril ca nisce fiere selbatice navăliati 
asupra el, precum mulți alți locuitori, așa şi cei din 
Valea-Utei, de frica și groaza dușmanilor, părăsiră satul 
și fugiră cu toții spre munte, nădăjduind că maï pe urmă 
se vor intoarce eară-şi îndărăpt. Dav’ țiind resmirițele și 
rebeliile un timp mai îndelungat, și ne maï putându-se 
nime dintre cei fugiţi întoarce îndărăpt la vetrile lor, 
au inceput cu timpul pe locul unde eraii mai nainte ca- 
sele lor, biserica cea noauă a lui Stefan cel Mare şi ce- 
tatuea lui Dragoș Vodă, a cresce dud+ŭ și tot feliul de 
copaci astfeliu, că la vr'o câte-va gecimi de an! după aceea 


60 


atât vatra satului cât şi locurile de prin împrejurime se 
prefacură intro pădure mare şi deasa ca toate pădurile, 
Ba, ce este încă și maï mult, nici chiar cetăţuea și bise- 
rica nu se mai puteaii vedea de *nălțimea și desimea tu- 
farilor și-a copacilor, cari crescuseră nu numa! pe lângă 
dinsele, ci până și pe zidurile lor. Ear’ în loc de oameni 
întâlnial acuma numai fiară şi alte selbătăcimi, cari cu- 
trieraŭ pădurea de-a lungul și de-a latul, fără cea ma! 
mică grijă că le va face cine-va vre un reă. 

Eată însă că întwo di, cine mai scie câți an! vor fi de- 
atuncea, eșind un cioban cu oile la păscut ajunse cu 
dinsele până pe locul dintre Cainoveţ și Surupana, 
două văl, cari se află în partea despre amiaqi, a satului 
de astădi. Acolo își păscu el oile sale pâna ce a început 
a se îngâna diua cu noaptea. Cânda prinsacumaa se'n- 
tuneca hăt binişor şi voi a se'ntoarce cu oile. a casă, dă 
că vro câte-va ot, cari cu puțin mat nainte de-aceea se 
despărțise de celelalte şi intrase în desișul pădurii, fi 
lipsesc din turmă. Şi cum dete'el că-i lipsesc oile, prinse 
a le căuta în colo și 'n coace. Dar de giaba, căci fiind 
acuma prea târdiu, și pădurea, în care ai fost întratele, 
prea deasă şi întunecoasă, nu le putu nici decum afla, şi 
de-aceea le lăsâ în scirea Domnului și se'ntoarse fără de 
dinsele a casă. A doua di însă, cum se zări de diuă, se 
porni dimpreună cu alți ciobani ca earâ-și să le caute. 

Ajungând și întrând clobanil în pădurea, în care se 
plerdură oile, âmblară maï lung timp în colo și'n coace, 
dar” de glaba, că nici unul nu le putu afla. Şi neafân- 
du-le nu le remase alta de cât să se întoarcă înapoi fără 


61 


de nici o isprava. Dar” eată că la intoarcere daŭ cu ochit 
de-o stânca foarte mare. Eí vedând stânca aceea, daŭ 

să se apropie de dinsa, dar’ nu pot, căci era încunju- 
rată din toate partile de o mulțime de tufari şi copaci 

impleticiți cu iederă, ca și când ar fi fost întărită cu 
nisce ziduul. Vădend ei că cu una cu două nu e chip a 

se apropia de dinsa, începura barbătescea da într'o 

parte și'ntralta tufarii și iedera, ce le sta în cale, șia 

se apropia în chipul acesta de dînsa. Eara după ce aŭ 

ajuns cu mare chiu și vai în apropierea stâncei deteră 

cu ochi: de o pescera. Şi cum detera ei cu ochii de pes- 
cera aceca îndata se și băgara în nuntru, cugetând ca 
vor afla înt”insa oile pierdute. Şi'ntru adevăr că le și 
aflară. Dar’ pe cât de mare i-a fost bucuria la început, 

când zarira oile culcate înti”un ungherii şi rumegând, 
pe-atâta de mare li-a fost maï dupa aceea mirarea, când 
cautară mai bine în dreapta și stânga și vădură că el nu 
se află într'o peșteră de rând, cum se găsesc foarte adese- 
or! pe unele locuri și maï ales prin munți, ci într'o m- 
capere largă și frumoasa, încunjurată din toate părțile 
cu ziduri și de-asupra cu boltituri. Şi plini de uimire, 
cum eraă, îndată cunoscură și se încredințară, de pe: 
icoanele cele mucegăite, cari atârnaii pe păreți, precum 

şi de pe crucile, sfeșnicele, şi prapurile, cari sta răzimate- 
sati aruncate pe jos, că el nu se află intr'o peşteră, ci. 
într’o biserica parăsită. Iși luară deci oile și întorcându- 
se cu dinsele spre casă, pre cine-l întâlniai în drum îl 
opriaii în loc și-l istorisiaŭ că eacacolo și-acolo aŭ dat- 
peste-o biserică părăsită. 


62 


Oamenii și mai ales sătenii, de unde erau ciobanii cu 
oile pierdute, cum audiră ceea ce le-au istorisit aceștia, 
se și porniră cu cârdul spre pădurea cu pricina, și cum 
ajunseră la starea locului începură care din cotro a tăia 
copacii şi tufarii de pe lângă biserică și a o scoate la 
iveală din întunericul pădurii, unde a stat ascunsă cine 
sci cât timp de ochii oamenilor. Eară dupa ce o scoasera 
la lumină chiemară pletrari și stoleri şi-i puseră s'o ten- 
cuească și s'o văruească atât pe din afară cât si pe din 
nuntru, și 30 acopere, 

Pietrari! chiemați, începând a o tencui, deteră de-o 
uşă tainică, care ducea înt'o pivniţa. In pivniţa aceea 
detera ei de-un săcriii mare de peatră, în care se aflaŭ 
oase de om. Eara pe o cruce de aur, care asemenea s'a 
aflat în săcriul acela, sta scris Dragoş Voda, un semn 
că oasele din săcriii eraii ale lui Dragoş Voda, cel din- 
tâlii Domnitoriu român al Moldovei, care după moarte 
a fost înmormântat în biserica cea de lemn făcută de 
dinsul. 

Nu mult dupa aceasta veniră şi alți oameni din sa- 
tele de prin apropiere şi începură aşi face case pe langă 
biserica descoperită de clobani. Şi cu cât maï mulți co- 
paci cădeaii la pământ, cu atâtea maï multe case se ra- 
dicaiă şi satul se măria pe di ce mergea. Dar” de astă 
dată satul nu s'a făcut pe locul acela, unde a fost el maï 
nainte, ci din sus de biserică mai spre apus, și nici nu 
sa mal numit el, ca de la început, Valea-Ujei sau 
Olovej, ci Volovăţ, şi tot aşa se numesce el și astadi. 

ŞI cu cât se înmulțiaii sătenii, cu atâta și padurea 


63 


despre resărit și despre apus se răria și scădea mai tare, 
până ce în sfârșit ajunsera eï cu răritul din colo de dealul 
Argita, la poalele căruia a fost cetățuia lui Dragoș Vodă. 

Şi fiind că în timpul de faţă locul, unde a fost cetă- 
țuea precum și împrejurimea acesteia e imaş sati toloacă, 
pe care pasc vitele și porcii'Volovicenilor, şi de oare ce 
din toata cetaluea de odinioară nu se cunosc acuma de 
cât numai nisce remășite de ziduri și şanțurile, cari aŭ 
încunjurat'o, de-aceea locul acesta nu se mai numesce 
Fortăreţ, ca la început, ci Porcăreţ. 

Timpul și împrejurările toate le schimba şi le preface. 
Unele se uită cu desăvirșire, ea” altele se schimosesc, 
Aşa se vede că s'a întemplat şi cu numirea fortăreței lu 
Dragoș Vodă ! 


SAS VODĂ. 


Când s'a suit Sas Vodă pe tronul Moldovei, qice că 
Siretele, de şi era cel maï vechiă oraș din toată țara şi 
macar că locuise înainte de aceasta tatăl sei, Dragoş 
Voda, întrinsul, n'avea nică o singura cetalue saŭ altă 
intăritură și nici o casa mai de Doamne-ajuta, în care ar 
fi putut locui un Domnitori. De-aceea se vădu el con- 
strîns aşi zidi singur o cetățue. Dar” unde? . .. în ce loc 
30 zideasca ? După ce Siretele era aşedat, ca și ?n timpul 
de faţă, între dealurile Ruina, Măegenă și Tatarcina, 
cari se află în partea despre amiadi, apus şi miadănoapte, 
eară în partea despre resărit, și maï ales peste riul Siret, 
care trece alăturea cu orașul, un șes mare cât poti vedea 
cu ochit. 

După mai multă chipzueală și socoteală se hotărî în 
sfivșit să o zidească în partea din urmă, şi anume pe 
locul acela unde se afla din vechime o mică rădicătură 
de pământ cu remășițele unei capişte pe dînsa, căci tre- 
bue să sciți că Siretele a fost înființat cu vr’o câte-va sute 
sati mii de ani mai nainte de aceasta de cătră un popor 


65 


stran și pagan, al caru: nume n'a putut strabate până 
la noi. Dar fiind că radicățura, despre care ni-l vorba, 
1 a părut prea mică și ne'nsemnată, de-aceea a porun- 
cit el soldaţilor săi s'o faca maï mare, ma lungă, mai 
lata și maï înalta. 

Soldatii, cărora li sa dat porunca aceasta, nu aștep- 
tara sa li se maï spue încă odată, ci apucându-se de 
lucru, prinseră a sapa bărbatesce lut de pe malul drept 
al Siretiului şi carându-l unii cu căclulele, alţii cu coï- 
furile, adica care cu ce avea și cum putea, în nici ma! 
mult nici mai putin de cât o di și o noapte rădicară şi 
facura o întaritura maï de haï de cum 'și-a dorit'o in- 
suși Sas Voda. 

Pe radicatura şi intaritura aceea, care de atunci in- 
coace Sa numit de cătra unii Intaritură eara de cătră 
alți, Forodişte, puse apoi Sas Voda să i se zideasca ce- 
tatuta dorită, în care avea să locuească şi din care, la 
timp de mare nevoe și greutate, avea să se apere in pro- 
tiva dușmanilor, ce ar fi venit asupra sa şi a oraşului. 

Dar’ el nu se mullami numai cu atâta, ci fiind om cu 
frica lui D-geu și neaflându-se pe timpul acela nici o 
singură biserică de peatră în întreg orașul, cum sfirși 
cetaţuia de zidit, puse sa i se zideasca şi o biserică, în 
care să aibă atât el cât şi supuşii săi unde se închina şi 
ruga în ticnă parintelui ceresc. Insă el nu voi ca bise- 
rica aceea să se zidească în nemijlocita apropriere a ce- 
tatuei, ci ceva maï departe pe un tăpșan, care se afla 
din colo de păr&ul Câcăina, şi anume în partea despre 
miadădi-apus dela cetătue. 


66 


După-ce a fost acuma și biserica gata şi dupa-ce a sfin- 
tito în numele Sfintei Treimă *), fiind biserica despar- 
lită de cetaţue prin părăul Câcaina, şi prin urmare 
neputend Sas Vodă cu una cu două merge ca sa se in- 
chine întrinsa de răul părăului, care uneori venía foarte 
repede şi turbure, nimeru! nu-i era cu putinţă să treaca 
de ceealalta parte, puse sa se dureze un pod preste 
dînsul și anume, dupa spusa unora, din piele de bivol. 
după a altora de fier, şi earași dupa a altora de aramă, 
Pe podul acela apoi, care lega cetățuia cu biserica Sfintei 
Tweimi, se ducea atât Sas Vodă cât și curtenii săi la bi- 
serică ca să se închine. Ear’ dupa-ce se închinau şi se 
întoreeaii înapoi a casă trageaă podul după ei. 

Vădend Doamna lur Sas Voda că soțul eï și-a zidit 
o biserica atât de frumoasa, voi să-si zidească și ea una. 
Dar’ fiind că ea era Sasoaica din Ardeal și nu-şi 
schimbâ legea, când s'a maritat după Sas Voda, de aceea 
doria să-și zideasca o biserica păpistaseasca, care ar cores- 
punde credinței sale și dorinței celor de-o lege cu dinsa. 

Insă Sas Voda nu "1 încuviinţă sa zidească o asemenea 
biserică, ci-i spuse din capul locului că cine doresce şi 
voesce să se inchine lui Dumnegei sa mearga şi sa se 
închine în biserica ce-a zidit'o el, cine nu, duca-se 
unde-"i place, ca el nimărui nu-i dă voe sa zideasca 
astfel de biserici în tara sa. 


*) Unii orășeni spun că Sfânta Treime ar fi zidită de Petru 
Mușat, eară Sas Vodă a fi zidit biserica cu patronul Sân ulu 
Ioan, care se allă în mijlocul orașului. 


67 


Dai” Doamna, încapaținata şi înținata, cum era, ni 
voi să-l asculte. Din protiva, luându-se dupa statul ș 
îndemnul celor de-o lege cu dinsa, adica a papistaşilor 
carii cautau toate chipurile şi mijloacele ca sa trag: 
pre Români la legea lor, făcu în ciuda soțului său 
chlemă pre maï mulți zidari străini şi-l puse să zideasca 
biserica dorita la vro câte-va sute de pasi mai spre apus 
de sfânta Treime. 

Zadarnică l-a fost însa toata încercarea si mun 'a, 
căci Sas Voda nu era unul din ceala acelor oameni, ca~ 
rora le cânta gaina în casă. V&dând că soția sa nu vrea 
sa-i tie cuvântul în samă, nu-1 spuse maï mult nemica, 
ci o lăsă sa înceapa lucrul. Ear’ când vădu că zidarii au 
pus temelia bisericei și încep acuma a zidi, chiemâ pie 
vo câh-va oameni de încredere la sine şi le spuse sa 
sape în taină în timp de noapte, când toată lumea 
doarme dusa, un șanț pe sub pament, începând dela 
n alul drept al pareului Câcaina şi pâna sub temelia bı- 
sericei Doamnei sale. Ear’ când fu șanțul gata le dise sa 
așede un vas cu prav sub zidul biserice:, să prinda la 
gura vasului o funie scamoasa si linga, care sa ajunga 
pâna la capătul șanțului, şi'n fic-care noapte urmatoare 
să dee foc funiei. 

Oamenii de încredere facură toate celea ce le porunci 
Šas Voda, sapară şanțul, luară în fie-care sara câte un 
vas de prav și-o funie lunga şi scamoasă, puneau atât 
vasul cât și funia unde trebuia să fie puse, şi când cu- 
zeta eï acuma ca tot oraşul doarme dus și nime nu-' 
va putea oblici şi descoperi ce fac, da foc funiei, funia 


68 


ardea pana ce ajungea la prav, ear când lua pravul foc 
tot ceea ce zidiaii zidarii preste di noaptea sbura în aer. 

Doamna şi mai ales zidarii se mirau foarte mult: cum 
și de unde vine că aceea ce zideșc ei preste di se dărima 
peste noapte? . . . . Să nu fi zidit e: cum se cade?.... 
sa fi fost vre-un cutremur de pamânt?..,. sa fie locul 
necurat? . ... sau ce păcatele sa fie?... . Destul că 
num rul nu-! plesni prin minte care e adevărata pri- 
cină ... Das” și Sas Voda cu oameni săi de încredere 
înca nu se detera de gol, din protivă, voind a veni de 
hac Doamnei și celor de-o lege cu dinsa, rideau în pumni 
si nu spuneau nim&uia nici un cuvințel, 

Şi aşa biserica, ce a voit s'o zideasca Doamna lui Sas 
Voda, nu putu defeliu ajunge la indeplinire. Ear” 
Doamna, vedând că nu-i chip s'o scoata la capăt, sca- 
para de ciudă, şi numai daca ar fi fost în stare, nu sciă 
ce-ar fi facut. Dai” fiind că nu putea nemica face, ın- 
ghiti noduri și tăcu. Nu mult dupa aceasta nascând ea 
un baețel, 1 plesni acuma alta prin minte: voi adeca 
numai decât să-și boteze baetul in legea sa. Şi nusciu ce 
lacu si ce direse, destul ca-și împlini dorinta. Dar’ toc- 
mai! împlinirea acestei dorinți a fost nenorocirea eï şi-a 
nevinovatului ei copil. 

Sus Voda adica, cum prinse de veste despre ceea ce 
“a întâmplat, se facu foc şi para de mânie. Şi fară a mai 
sta mult pe gânduri porunci câtor-va oameni sa înjuge 
opt bivoli albi la un tun, să urce tunul iu partea despre 
amiadi a oraşului, şi de-acolo sa-l sloboada apoi în casa, 
in care a fost botejunea, și'n care se afla atât Doamna 


69 


cu nounrsculul și botezatul băeţel, cât şi preoţii ce lau 
botezat dimpreuna cu cumatrii, precum si cu multi alți 
papistași. 

Şi cum a poruncit Sas Voda, asa s'a și intemplat. Cât 
al scăpăra dinti'un amnariu bivolii fură prinși la tun, 
tunul scos în vârvul dealului, si-acolo îndreptat și slo- 
bodit în casa, unde a fost botejunea si care, cât aï clip 
din ochi, s'a facut mil și fârimi dimpreună cu toti cei ce 
se aflau întrinsa. 

După aceasta trista şi infioratoare întemplare ne mai 
vrend Sas Vodă să petreacă mal mult în Sireliti, se ho- 
tarii să °l părăsească și sa se ducă unde 'l-or duce ochii 
şi picioarele. Și cum se hotari, așa şi fâcu. La vre-o 
câteva dile parasi Siretiul dimpreuna cu curtenii săi și 
nu se întoarse maï mult îndărăpt. 

Parăsind Sas Voda Siretiul şi remâind celățuia sa în 
voia întemplărit, făra nici un scut și privighiere, în scurt 
timp a început a se ruina şi a se darima, ear’ maï pe 
urma materialul, din care era facuta, fu întrebuințat la 
zidirea altor locașuri, astfel că în timpul de față nu se 
maï afla nici o singură urmă dinti'iînsa, care m-ar pu- 
tca arăta locul, unde a locuit odinioară Sas Voda. 

Tot asa sa întâmplat și cu podul, ce lega cetățuea cu 
biserica Sf. Treimi. 

Pe radicătura de pamânt, unde a lost odinioară ce- 
tațuea lui Sas Voda, se află acuma ținterimul jidovesc, 
eara la poalele acesteia o cărămidarie, unde se fac că- 
rămidi și unde s'a aflat în anii din urmă o mulțime de 
lucruri străvechi de pe timpul popoarelor pagâne, carı 


70 


au locuit în aceste part. Din pricina aceasta apoi au și 
început Seretenii, de un timp încoace, a numi radicătura 
şi întăritura de pamânt de odinioara La carămidărie 
sau Dealul podului, în loc de Horodişte sati la Cetăţue, 
cum îi spuneai mai nainte. 

Eară pe locul, unde ducea podul cel de piele de bivol 
sa do arama, duce astâgi numai o punte ângusta. Și 
numai vadicaturile de pământ, cari aŭ slujit de căpatâiii 
in partea despre miadadi-apus și cari se pot vedea și 
astadi în grădinele de prin prejurul bisericei Sf. Treimi, 
ne ma. arată că a trebuit să fie odinioară un pod aice. 

Biserica St. Treimi insă, ca un locas sânt şi dumne- 
geesc, a remas pâna în diua de astagi. Atâta numai că 
ea dintru început nu era simplă, ca acuma, ci avea și 
un turn. In anul 1831 insă, după cum spun bătrânii 
orașului, fiind un cutremur mare de pâmânt, "i-a picat 
turnul, şi când a picat toată mâhalaua s'a cutremurat. 

Tot atunci a capttat biserica mai multe crepaturi 
mană, cari nu le avea mai nainte, și din a căror pricina 
lung timp nu s'a liturgisit întrinsa, temându-se atât 
preoții cât şi ovăşenii ca nu cum-va sa se rasipească și 
să omoare pre toţi cei ce vor fi adunați întinsa. 

Mai pe urmă însă venind nisce ingineri şi cercându-o 
cu de-ameruntul aŭ spus ca se poate făra de nici o frica 
liturgisi întrinsa, numai dacă mai ântâiii se va indrepta, 
adica dacă se va intereca și întări bine cu nisce pente și 
cercuri de fier. 

Şi cum au spus inginerii, aşa a și fost, caci înfere- 
cendu-se bine cu pente și cercuri de fier, tencuindu-se 


îi 


şi văruindu-se atât pe din launtru cât și pe din afara, si 
acoperindu-se cum se cade, acuma preoții earăși litur- 
g:sesc întinsa, fără să se teama că li se va intempla 
ceva, pentru ca îndreptala şi înferecată, cum este, poate 
<a dureze mai tot atâta timp, cât a durat și pâna acuma. 


BARĂ-ȘI SAS VODĂ. 


Sûnt o sama de dealun şi movile în Bucovina, cari 
se par că de când e lumea tot așa au fost, cum le vedi sı 
astădi. Când te uiţi însă maï de aproape la dinsele, când 
începi a scormoli şi a cerceta cu de-amăruntul lutul din 
care sûnt formate, îndata te încredințezi ca nu-l asa cum 
ți s'a parut la început. 

Un astfelu de deal e și Horodiştea din orașul Siretiu. 
Dealul acesta nu e un deal firesc, cum li se pare multora, 
ci el e făcut de mâni ominesci. Sas Voda adica, nu 
mult după ce a fost ales Domnitoriu preste Moldova în 
locul parintelm săi Dragoş Vodă, a poruncit ostasilor 
săi să-l faca, și ostaşi îl făcura. 

Dupa ce sfârşiră ostaşii de rădicat dealul Horodiștea, 
Sas Vodă le porunci sa zidească pe dinsul şi-o cetațue 
Ostaşii i-o făcură şi pre aceasta. 

Dar’ Sas Vodă nu se mulțami numa: cu atata, cı el, 
fiind un om cu frica luy Dumnedeu și bisericos, si ne- 
aflându-se pe timpul săi nici o biserică de peatra in Si- 
retiu, porunci acuma să i se faca şi o biserică de peatra, 


73 


şi anume cam la vro 2—300 de paşi spre miagădi-apus 
de cetățue, sau mai bine dis de dealul ce s'a rădicat ma! 
nainte. 

Ostaşii, precum si alti meşteri, câți si cari vor ma. fi 
fost, îi împlinira si această dorință, 

După ce a fost acuma şi biserica gata, Sas Voda, puind 
să i se sfințească, îi dete numele Sfânta Treime, care 
nume i-a rămas si până adi. 

Bine!.. . Da între cetățue și biserica se afla o vale 
prin mijlocul carea trecea un părăuaș... Sas, după ce 
a fost cetățuea gata, sa mutat intrinsa şi acolo locuia. 
Deci cum să âmble el acuma la biserica? . . . Sa se sco- 
boare în vale, să treaca părtul, şi să se urce la deal, şi 
apoi, dupa sfârșşirea rugaciunilor, eară să se scoboare la 
vale, eară sa treaca parăul, şi eară să se urce la deal?... 
Un om de vând putea foarte lesne s'o facă aceasta. Lui 
Sas Voda însa, ca Domnitoriu, nu-i venía nic de cum 
la socoteală. Prin urmare, ca trecerea de la cetațue spre 
biserică şi de la biserică spre cetațue sa fie cât se poate 
de ușoara si de îndemânatică, puse în urma să i se im- 
preune amêndoaŭě acestea pun un pod. Şi ostaşii, sati 
cine va fi fost, impreunară cetățuea şi biserica prin un 
pod prisne de arama, 

Doamna lur Sas Vodă, nefiind de una și aceea-și 
nație şi religie cu dinsul, ci Sască din Ardeal, vădend 
pre barbatul săi că "și-a facut o biserică atât de fru- 
moasa, toi sa-ci facă şi ea una, care ar corespunde mai 
bine credintei sale precum și celor de-o lege cu dinsa. 

Sas Vodă, de şi căutase mai nainte de aceasta toate 


74 


chipurile și mijloacele doara poate induplica pre soția sa 
ca sa treacă la le„ea lui, ear’ ea nu voi odata cu capul sa 
treacă si sa âmble la biserica lui, şi deşi planurile aces- 
tela nu-I vemau nici de cum la socoteala, totuși nu i se 
puse în proliva, ci o lasă sa-si facă și ea o biserică dupa 
placul eï ca sa vadă ce-o sa se maï aleaga şi dinti“aceasta. 

Sasca, bucuroasa ca barbatu-său nu i se pune în pro- 
tiva, aduna fehu de fehu de mesteri, se apucă apoi cu 
toată inima de lucru, şi în s'urt timp fu şi biserica ei 
zidita si sfinţita. 

Sas Voda, cum a vedut ca biserica soție: sale e acuma 
gala, trimise pre unul dintre oamenii să de încredere 
sa vada cum arata în nuntru și ce se petrece în timpul 
hturghie: întrinsa ? 

Omul de încredere, ducându-se si întorcendu-se n- 
dărăpt, îi spuse ca atât Sasca cât si toti cei de-o cred n a 
cı dinsa sed prin scaune și astfeliu asculta Sf. liturghie. 
Ear’ cât despre cântar! și rugaciuni îi spuse ca acelea se 
deosebesc ca ceriul de pament de cele românesci. 

Impartaşirea aceasta nu-i placu de felu Domnitoriu- 
lui. Drept aceea porunci el acuma ostasilor sa facă ce vor 
face și să dărime biserica Sascei, da? asa să potrivească 
trebile ca nime afară de dinșii, nimica să nu scie eum 
și din ce pricina s'a dărimat. Ca de va prinde cine-va de 
veste despre pricina děrîmarii, e vaï și amar de capul lor 

Ostasii, cum li s'a poruncit, asa au si făcut... Sapara 
noaptea in faină un șanț pe sub pament din malul pa- 
răului Câcaina pâna lânga biserica Sascei, puseră apoi 
un boloboc plin de pray sub temeliile acesteia, legara un. 


75 


otgon lung si uns bine cu păcură de borta poloboculuu, 
si dupa aceasta, eşind cu toţit din șanț afara, deteră foc 
otgonului. Aprinden du-se și ardând otgonul, când ajunse 
para la borta bolobocului și pravul luă foc, toata biserica 
sbura n aer facându-se mii de farimi. 

Sasca în frângea mânele de scârba, când vădu că i s'a 
dammat biserica, dar” nici visând macar ca soțul ei ar fi 
acela, care a pus sa i se dărime, ci cugetând ca pietrarii 
ar fi de vina, că aceştia nar fi zidit'o cum se cade, se 
puse din noŭ a zidi altă biserică. 

Insa Sas Voda de asta data n'o mal lasâ ca s'o sfâr- 
seasca, ci el dete porunca oamenilor săi ca tot ce se va 
zidi peste di peste noapte sa se dërıme. Și așa Sasca nu 
putu maï mult de feliu sa-şi ajungă scopul, sa aiba și ca 
o biserica ca a soțului sèu, De-aceea, văgând ea dela un 
timp că numai de giaba îl este munca, se lasâ cu totul 
de zidit, 

Nu mult dupa aceasta întâmplare născu Sasca un 
baiat, 

Pe cat de marea fost insa la început bucuria el și a bar- 
batulu: săi că le-a dat Dumnedei şi lor un fiu, care 
avea să fie urmaș părintelui săă şi *tăpânitoriu asupra 
Moldovei, pe atâta de mare l-a fost mai pe urmă scârba. 
Și eaca de ce! . . . Sas Voda voia ca baiatul sa se boteze 
in legea lui, eara soția sa nu, ca să se boteze în legea e1! 

De-aice apoi eara-și ne'nțelegeri, desbinari și certe cu 
mult mai mari și maï înverșunate de cât mai nainte. 

In urma, vădând Sas Vodă că n maï de giaba în bate 


16 


capul, că nu-i modru s'o scoată cu buna la cale, se ma- 
niâ şi botezâ cu de-a sila băiatul în legea lui. 

Sasca, la rândul eï, vădând că cuvintele sale nu sunt 
băgate în samă, se făcu foc şi pară de mânie, și'ntr'o du, 
pe când era Sas Vodă dus de-a casă, s'apucă si botează 
băiatul de-a doua oară şi anume în legea eï. Fapta aceasta 
însă aduse nenorocire nu numai asupra sa, ci şi asupra 
baiatului. Căci Sas Vodă, cum sa întors a casa și a audit 
celea ce s'au întâmplat, pe loc porunci ostașilor sa in- 
carce un tun şi să dee foc casei, în care s'a botezat de-a 
doua oară băfatul. . . 

Ce era să faca ostașii? . . . Să se pue depricina?... 
Atâta li-ar fi trebuit, maï mult nul... Incăreara fru- 
mușel tunul, înjugară patru bivoli la dinsul, se suiră 
apol cu tun cu tot pe dealul Horaif şi de-aicea, indrep- 
tându-l şi slobodindu-l asupra casei, în care s'a botezat 
de-a doua oara bălatul, nimicira nu numa casa, ci și pre 
Sasca, pre bălat, pre nănașit din urmă at acestuia, pre- 
cum și pre toți celalalți inși, câți se mai aflară adunaţi 
în casa aceea. 

După această întâmplare tristă Sas Vodă hotari să pa- 
rasască Siretiul. Și cum a hotărit, așa a și făcut, La vi”o 
câte-va qile părăsi oraşul dimpreună cu toți curtenii, lă- 
sånd atât cetățuea de pe dealul Horodiștea, cât și biserica 
St. Treimi în scirea Domnului. Şi de oare-ce, cum a pă- 
răsit el orașul, nu s'a întors mai mult de feliii înderept, 
de aceea cetățuea în decurțerea timpului, neavând cine 
să se îngrijească de dinsa, se resipi și se nimici cu totul, 
eară peatra și căramida din care a fost zidita, fu intre- 


77 


buintata spre durarea altor locașuri. De aice vine apoi că 
astădi nu se afla nici macar o singura urmă dintrinsa, 
care ar arăta unde a locuit odată Sas Vodă. Ba, în scurt 
timp ne vom trezi ca și dealul Horodiștea, unde a fost 
zidita, nu mai este, caci făcându-se de-un timp în coace 
caramiq! dintrinsul, pe încetul o sa dispară şi acesta. 

Numai singura biserica Sfintei Treimi, ca un locaş 
dumnegeesc, a ma: rămas, și va maï rămânea încă lung 
timp, dacă cel de-un sânge și de-o credință cu Sas Vodă 
vor cerceta-o cât se poate de des şi se vor îngriji cum se 
cuvine de dinsal,. . 


DOAMNA LUI SAS VODĂ. 


In partea despre madadi a orasului Sivetău se află un 
deal cu numele Sasca. 

Pe-acest deal, pe ale carui coaste se ma pot velea 
înca si acuma remăci ele de peatra ale unei cetatii stra- 
vechi, se dice că a fost resedința lui Sas Voda. 

Doamna lui Sas Voda qice că era de a casă Sasoa: a, 
şi asa de tare înținata și aplicata spre credința parinţilor 
săi, ca ea nică decum nu voia să {he serbatorile de-o dată 
cu bărbatul seu, cu Sas, care era de legea noastra, adica 
vesariteana și care ținea serbatorile strabune de-o data cu 
Românii, ci ea le ținea tot-deauna deodată cu Papistas 2. 

Sas Voda, de la un timp văgend câ numai de giaba 
îşi bate capul cu dinsa, că soția sa e aşa de înținata și 
îndărăptnică ca wo poate nici într'un chip înduplica sa 
ție serbătorile de-odata cu dînsul, nu-i dse ma: mult 
nemică, ci-i dete pace sa ţite serbătorile când va vrea 
şi cu cine-a vrea, Ba, el îi dete voe să-și zideasca înca 
și-o bisericuță mică, in care sa se închine în legea sa. 

Eata însă că pe la Florii, nu se scie acuma anume in 
zare au, Sasca, adică soţia luï Sas, îi dise solului sâu, că 


79 


ea are mare sěrbatoare, că diua aceasta e o di foarte în- 
semnata pentru dinsa, dec! nime dintre curteni nici dintre 
târgoveți să nu cutezea lucra, nici a face oareşi-care vese- 
lie, ca ea, dacă n'or asculta-o, are să se supere de moarte, 

Sas Vodă, ca un om de pace, ce era, o ascultă... El 
dete îndată porunca tuturor curtenilor şi târgoveților ca 
nime să nu lucreze nemică, nici să se veselească, că 
Doamna sa are sărbatoare mare, și că poate sa i se în- 
tâmple ce-va de cum-va vor cuteza și vor lucra, sau se 
vor veseli, și apoi... să nu fie vina lui atunci, când ui 
va pedepsi pre toți cei ce n'or asculta de dinsul, care 
după cum a câștiga... 

Curtenil si topi târgoveții il ascultara pre Sas, şi nime 
n'a lucrat nici nu s'a veselit in aceea di, si Sasca a pe- 
trecut Floriile după placul e1. 

Scurt timp după aceasta sosiră și Floriile lu Sas Voda, 
adică Floriile noastre ale Românilor. 

Acuma spuse şi el Doamnei sale, că pe cât timp va (i 
la biserică și se va ruga, nici ea şi nici un curtean de 
legea e1 să nu lucre, nici sa se veseleasca, fiind ca sărba- 
toarea aceasta pentru dînsul înca e o sărbatoare foarte 
mare, şi de vor cuteza unii și vor lucra, saŭ se vor vesel , 
pe urmă, daca-i va pedepsi să nu le para reul 

Dar’ Sasca sa fi dis atunci: 

— Ce-mi pasă mie" de s&rbatorile tale! 

Eară dupa ce s'a dus soţul seu, adica Sas Voda, la 
biserică, ea îndată a chiemat lautari, pentru că la din<a 
trecuse acuma Postul mare, şi cum aŭ venit lăutarii ìn- 
dată aŭ poruncit să cânte. 


80 


Lautari... ce putura ei face ?... se supusera + începură a 
canta. Ear’ Sasca cu curtenii, carii erai de-o lege cu dinsa, 
si cu cetalalți străini începurăa juca și a se veseli, facând 
prin aceasta în ciudă lui Sas Voda și tuturor Românilor. 

Sas audi tot ce se întâmplă în cetatuta sa și se supărâ 
foarte tare, dar” nu spuse nimărul nemică, ci stete în bise- 
rică şi se rugâ luy Dumnedeii pâna la sfârsitul liturghiei. 

Dupa ce s'a sfârșit acuma liturghia şi după ce a luat 
Sas nafura şi mâţişoare se întoarse a casă dela biserica, 
și vădend ca lautarii inca tot cânta, și că soția sa n'a 
voit sa-l asculte, ci încă i-a facut in ciudă, s'a må- 
niat foc, şi'ndat'a poruncit ostașilor sef să darime toata 
cetățuia, precum şi biserica soției sale, care se afla în 
mâna stângă a drumului cum se merge la biserica de 
adi a Sfintei Treimi. 

Aceasta poruncă a lui Sas Voda indată s'a și împlinit, 
căci oamenii sei, toți neaoși Români, cari eraii de-o 
lege cu dinsul și aveai mare pocsie pre toți venetici! 
Străini, cât ai scapăra dinti'un amnariu sfarmară toată 
cetațuia și biserica Sascei, dându-le foc și bombardân- 
du-le din toate parțile şi omorind atât pre Sasca cât şi 
pre toți cei de-o lege cu dinsa, cari. îndrăsniră de-a 
călca porunca domnească și-a se veseli, pe când Sas 
Voda era dus la biserică și se ruga lui Dumnedeii. 

Mânia lui Dumnedeu ce era!... Când începură Ro- 
mâni a se arunca asupra veneticilor necinstitori şi bat- 
jocuritori de sărbătorile române, într'o clipă de ochi pre 
toți îl făcură fărimi așa că lung timp dupa aceasta nu 
sa maï zărit prin Siretiu semânță de-a lor... 


8 


Sas Voda insa, dupa ce a poruncit ostașilor sa sfarn e 
cet tuea si biserica Doamnei sale, dice ca până întmatâta 
1 Sa împetrit inima că îndată a parasit Siretiul și sa 
cam maï dus. Dar unde s'a dus? . . . nu se scie nici 
pana in diua de astădi . . . Nime nu sci în cotro a apu- 
cat?.. cât a maï trait după aceasta întâmplare şi unde 
a munt?... 

Ceea ce insa se scie este, ca dealul unde a fost reșe- 
dimţa lu precum și remaşitele biserice Doamnei sale, 
s'au numit dupa aceea și se ma. numesc în 'a şi pâna im 
qua de astadı Sasca, după numele soției sale, care și-a 
aflat moartea dimpreuna cu cei de-o lege cu dinsa sib 
zidurile cele sfarmate și darimate ale cetatuei . . . 

Ear’ ce se atin,e de cetatue și de biserica Sascei, spun 
târgovetii din Sıretiu, ca au remas parasite, că nu le-a 
mai tocmit de-atunci în coace nime și ca ruinele lor cu 
vro câte-va deci de ani mai nainte (de an. 1880) erau 
e. mult maï mari, însa nesocotinta și nepriceperea târ- 
gove ilor români de-a păsa cu scumpătate remășițele 
strabune, și ma: ales lacomia strânsurilor străine, îi îm- 
pinse :ntr'acolo, ca ma mulți au sapat și au luat peatră 
de-aceasta şi au întrebuințato pentru zidirea mai multor 
case și crișme din oraş... 

Dav să nu ne miram de-aceasta fapta, caci cam așa 
se întâmpla mai pretutindene cu remașitele moștenite 
dela strabunii noştri ! 


FIUL LUI SAS VODĂ. 


In partea despre resarit a orașului Sire 1u se afla un 
deal, numit Ruina, din pricina că inainte de vr'o câte-va 
sute de ani se afla pe culmea lui o cetate mareaţa, n 
care, în timpul de faţa, nu se văd numa: nisce .emășițe. 

In cetatea aceasta dice ca a locuit Fiul lur Sas Voda, 
care a domnit preste poporul român, 

Eara Fiul lui Sas Voda dice că era un Domnito'iu 
foarte evlavios și iubitoriu de pace. Dar’ cu toate ca 
avea nisce unsușiri atât de alese și de bune, avea el și 
man dusmani, 

Trei fiaţi adica, carii se trageau dintro seminfie ve- 
netica, s'au fost sfatuit ca sa-l ucidă, sa se împarteas 
cu avutiile Iu, și apoi să domneasca ei preste Moldova. 

Insa carpănoșii «i reutacioșii frati. cu pute:ea nu-ş 
putura nici de cum ajunge scopul dorit, caca tânărul 
Domnitoriu, prindând de veste despre ceea ce ati ei de gân l 
sa faca cu dinsul, era foarte luatoriu de sama. Ori în- 
cotro se'ntorcea și mergea, era totdeauna încunjurat de 
prietinii sei, precum și de alți oameni ue incredere, 'aru 


33 


| paziau și [erai astfelhu "a nime nu putea să ~e atınga 
de dinsul și sa-i facă vre un reu trupesc. 

Vădend de la un timp ne'mpacatii sei d ișmani că cu 
puterea nu pot saasa la capet, cautara sa-și implineasca 
dorinta prin viclenie. Incepura adica a sapa în taïna un 
sant pe ub pamânt pâna la cetate, anume ca prin aju- 
tomul șantului acelwa sa și ajungă mat lesne şi mai de 
„raba tinta dorita. Și după mai multe lun: de muncă 
ajunse “a cu sapatul tocmai unde dona, adică pâna de 
desuptul odaii, in care dormia de ohiceru Domnitorul. 

Sfar ind santul de saja , astep au acuma un prilej 
bun ca să p ata strabate in o la>, sa | ue mâna pe Dom- 
nitoriu si sa-ı curme via a. Ea” pril jul cel mat bun, 
dupa paerea lor, era noaptea ajunului de Craciun, 
când âmbla colind torii a colinda, cugetând ca'n aceasta 

oapte nime nu le va ma purta „rija. Se pusera dect in 
cale ca ?n aceasta noapte sn intre pe neaşteptate în odaea 
de do ‘mit a Don nitoriului su-acoln sa-l ucida. 

Dar zadarnica h-a fost toata munca si osteneala, caci 
bine-a dis cine-a dis, ca: nu e cum vrea omul, ci cım 
vrea Domnul! . . . Domnitorul, însciințat fiind la vreme, 
scapâ şi de asta dată cu viaţa. 

Insa din noaptea aceasta Domnitoriul wavu mai mult 
linistea şi odihna de maï nainte. De-aceea parasi el ce- 
tatea, în care locuise pâna atuncea, şi se stramutâ dim- 
preună cu toti cur eni in valea, unde se află astadi vatra 
orasului Siveliu. In valea aceasta apoi, care pe timpul 
acela era acoperita cu tot feliul de copaci groși și um- 
brosi si foarte mlastimoasa, simțindu-se :u mult mai 


sigur sı ma. bine scutit, de cât ın cetatea cea mareaţă 
de pe vârvul dealului, în (acu el altă cetate noaua. 

Scurt timp dupa strămutarea Domnitoriulu se stră- 
mutara si ce alalți locuitori de pe deal ın vale si asa s 
ntemeia oraşul de astaqi. 

Ma pe urma, strabatend oamenii din di ın di tot ma 
afund în padurea, ca'e se ntindea in partea despre apus, 
detera de o biserica de lemn darimata și maï toata pu- 
tieda, ın prejurul care a se afla si un tinterim, 

In locul acelei b serici vechi zidi evlaviosul Domni- 
tomu, drept mul amita pentru sc. parea sa din mån le 
dusmanilor, alt locaş dumnedeese d'n peatra, si cu mul 
ma mare si maï frumos, de cım a fost biserica aflata 
Eara dupa ce-l sa s de zidit îl sfinti și inchinâ Sfan- 
tului Ioan. 

Aceasta biserica, ca ʻe e una d ntre cele ma: vechi d 
Bucovina şi care se află in m'jlocul orasului, se poate ș 
astadi ve ea. Însa ce-a ma: tacut dupa aceea Domni- 
tomul, ce-a zidito, si ce s'a întemplat mal pe urma c 
dinsul. nimene nu scie. 


COMORILE LUI VODĂ. 


Alaturea cu drumul umperatese, caro t 'eve prin orasul 
Siretiu, şi duce pe lânga satul Balcauţ la Suceava, se 
află o garla, 

La inceputul gå "lei acesteia, adică acolo unde se în- 
tâlnesce Sasca cu Miegenis, două dealuri cari se afla 
în partea despre amiadi a Sivetiului, se văd nisce adân- 
cituri în pamânt. 

Adânciturile acestea insa nu sunt adâncituri firesc, 
ci ele sunt gurile a trei pivni ï, în can se afla maï multe 
bu,i de bani. 

Ea buțile acelea sunt asedate acolo de un Voda, des- 
pre care se dice că a domnit oare-când preste Moldova 
si a locuit în Sivetiu, si care la as'underea comorilor 
sale, a lasat urice, cari «pun cu cea mai mare acurateaţă 
unde-i sunt comorile ascunse şi cât de mare e numărul 
banilor, ce se afla înt “însele. 

Nu mult dupa alipirea Bucovina la Austria dice ca 
dând Moldova de uricele acestea, trimise în intelegere 
cu împărația noastra, o comisie sa caute pivnițele, să le 
destupe si să scoată 'omor le ascunse întrinsele. 


86 


Comisia, mergend şi sosind la starea locului, deschise 
planunle, ce le-a fost luat cu densa, cautâ intrinsele si 
dând de urma pivnițelor, au pus pre mai mulți oameni 
ca sa sape și sa le destupe. 

Trei qile și trei nopți de-arândul se munciră oamenii 
puşi cu săpatul, lără să dee de pivnițe. La sfîrșitul qilek 
a treia însă săpatoril au dat de trei ui de fier. 

Multă şi mare muncă aŭ avut oamenii cu săpatul. Dar? 
și mai mare chin aŭ avut ei acuma cu deschiderea uşilor. 
In sfirşit totuși isbutiva cu mare chii şi vaï a le deschide 

Şi când le deschise, ce să le vadă ochii? O mulțime 
de buți sta înșirate pe lângă păreţii pivnițelor pline de 
aur lucitoriu ca faţa soarelui. 

Săpatorii, cum deteră cu ochii de aurul cel straluci- 
torii, bucuria lor; îndată trimiseră soli în oraș să chieme 
comisia, care era dusă la cină, ca să vie, sa numere bu- 
tile şi să scoată comorile. 

Day pâna se adunară domnii, din cari era alcatuita 
comisia aceea, la un loc, până se pornira şi so»ira, un 
isvor, care s'a iscat pe neașteptate, umplu tustrele piv- 
nițile cu apă. 

Săpătorii, vădend aceasta, prinseră de graba a scoate 
apa, și scoate adi, scoate mâni, scot mai multe săpte- 
mâni de-a rândul, fără s'o mai poata gali de scos, caci 
pare că era lucru pocit, cu cât scoteaii ei mai repede <i 
mai bărbătesce, cu atâta şi apa isvoria şi crescea mai tare. 

Se vede că isvorul acela de apa era blăstămul lui 
Vodă, caci el a strîns comorile acelea şi le-a ascuns 


87 


acolo, n pentu lacomia oamenilor, ci ca să aiba cu ce 
plat vamile sau punţile în lumea ceealalta. 

De aceea și comisia, vădând de la o vreme ca numai 
de geaba se muncesc oameni cu scosul apei, puse sa în- 
cue din noŭ ușile, sa astupe gurile pivnițelor, și se în- 
toavse apoi cu nasul în pamânt și cu buzele umflate de 
unde a venit. 

Şi de-atunci și pâna astădi nimene nu s'a ma! incu- 
metat a destupa pivuni ele acelea si a scoate comorile, cari 
se află inthinsele. 


COROANA ÎNGROPATĂ. 


Multe şi man neplaceri, neajunsuri şi daune au trebuit 
să mai sufere Românii în timpurile trecute. Şi nici nu e 
mirare, după ce țările locuite de dînsiï erati hățașul tu- 
turor popoarelor barbare și pagâne, cari veniau din păr- 
tile răsăvitului şi trecând ca nisce locuste hămisite prin- 
trînsele pe ce puneaii mâna pus era. 

Şi Românii de multe ori, văgând că nu e alt chip de 
scăpare, luaŭ tot ce aveaii mai scump în spate și apucau 
drumul spre codru, unica lor scăpare și mântuire la 
vreme de mare nevoe şi grea strimtoave, Ear? dacă aveati 
vre-un lucru mai scump, pre care nu-l puteai sai se 
temeati să-l iee cu dinşii, îl îngropai întrun loc anumit 
în pământ, nădăjduind că întorcându-se cu timpul in- 
dărăpt îl vor desgropa și întrebuința ca și mai nainte. 

Insa nu numai poporul de rând, nu numai ţăranii tre- 
buiaii să îndure astfeliă de neplăceri şi neajunsuii, cı 
adeseori chiar și Domnitorii lor. 

Aşa i sa întâmplat, după cum spun bătrâni, si unu 
Domnitoriii, care a locuit oare când în Siretiu, dar” 


39 


despre a cărui numa nu-și ma pot adu'e acuma aminte. 
Strimtorat fiind adică intro buna deminea,ă de catra 
nisce dușmani și ne ma: având destul timp când sa le 
fasa cu oastea mainte și sa se lupte piept la piept cu 
dinșii, bietul Domnitoriu vrând nevrând trebui sa-a 
scape viața prin fugă, 

Ma nainte însa de a apuca lumea in cap de rëul lif- 
elor celor rele, cari voiau sa pue mâna pe dânsul, caută 
să-și ascunda oare-unde odoarele, ce le avea, si ma. cu 
seama coroana domneasca, Și în graba cea mare, ne- 
aflând un loc ma: dosnic și mai potrivit, le aruncă jiu- 
ro fântâna zidita și incunjurata cu gratu de fier, care 
se afla in apropierea bisericel Sânta Treime, acoperi 
apoi fântâna cu lut și cu ce-" mai veni ın mana, si dupa 
aceea se porni si se duse ın treabă-și, caci nu ma. c'a 
imp de pierdut. Şi cum s'a dus, dus a fost pâna în diua 
de astadi, caci nime n'a mai audit de atunci ca v'ar fi în- 
tors ındërëpt, Şi ne mai întorcându-se, poate că coroana 
lui si adi dace acolo, unde a aruncat?o, caci nime pana 
acuma n'a cercat să descopere fântâna şi s'o scoata, ma- 
car ca urma fântâne aceleia şi astadi se maï poate cu- 
noasce si lesne ar fi de scos. 


STEFAN VODĂ. 


Era in vara anulu 1868. 

Însoțit de vr'o caţi-va feciori de țe'an tineri, ves lis 
isteţi, si de-un barbat ca la vwo 40 de a n, m'am pont 
spre m intii Carpaţilor si, trecend pri: padurile satelor 
Ilisesci sı Paltinoasa, apoi prin targusorul Gura-Ho- 
morului, pe neașteptate ne treziram la podul- Voro- 
neţulua, ce se afla în departare ca la un patranu de oara 
spre apus de la Gura-Homorului. 

Aice apoi, oprindu-ne langa acest pod, ce duce peste 
apa Moldove:, ne-am lăsat pu intel pe earbă verde sub 
nisce salcii, ce umbriau drumul, lânga un isvor limpede 
ca c'istalul şi rece ca ghiața, care șerpuia pintre petrele 
muncelului numit Runcul lur Ochian. Aice stăturau 
pu,in ca să ne ma: odihnim si sa ne recorim, caci radele 
soarelui luciaii tierbinte şi pe fetele noastre cur eau si- 
roate de sudori. 

La spatele noastre se malta un sir de stana mari, 
clădite de la natura una peste alta pana spre vârvul 
m incel ilw, 


91 


Peste drum de unde stam noi mai era înca o stâncă 
mare, rotundă şi despărțită de celelalte. Pe stânca aceasta 
se afla inscripțiuni de toata mâna. 

Calătoriul, trecând pe lângă acest stean mare de 
peatra, se vede că și-a însemnat numele pe dinsul, lä- 
sând în urmă-și o suvenire, c'a trecut şi el o-dată prin 
acești munţi cărunți, pe lângă aceste stânci urieşe, ce-şi 
înălța crescetul până la nori. 

Vădend eŭ aceasta peatrá peste tot hivoglifisată, grăbi 
plin de curiositate spre dînsa ca să discifru hiroglitele, 
ce-mi da nisce închipuiri, că poate sunt nisce suveniri 
înca de pe timpul străbunilor noştri, când adeseori tre- 
ceait prin codrii aceștia in contra dușmanilor, ce curgeaŭ 
ca ploaia din părţile apusene asupra Românilor din 
Moldova. 

Dar’ ce să văd? 

Apropiindu-m& de această stâncă nu putui alta ne- 
mică deslega, decât nisce litere simple, nisce Lume cu, 
totul străine, de cari nu audisem în wieața mea. 

Erau numele călătorilor. 

Neaflând eŭ ceea ce doriam să aflu, fără de 'ntâr—, 
giare mă reintoarsei eară-şi la companionii mei de lângă 
isvarul numit. 

— Ce-ai cetit acolo, domnişorule! — mă întrebă un. 
fecior, după ce m'am întors înapoi, — spune-ne și noaŭe | 

— Nemică de interes! — ii respunsei eŭ. 

— Cum se poate! .. . nemică inu spune pe peatra 
aceea ?4— mă întrebâ şi badea Ton, căci Ion se chiema 
bărbatul, xare ne însoția, — mie mi se pare că totu-și 


92 


trebue sa fie ce-va a 'olo, de oare-ce eu am vădut mai de 
multe or nisce scobituri în acea stânca, ce se par a fi 
sc 'isoare, . . .. nu-i aşa? 

— Drept că sunt semne de scrisoare acelea s*obituri, 
«dar din cât am putut eŭ deslega și ceti, nu este nemică, 
„ce ne-ar putea înteresa pre no. 

— Nemică ? 

— Nul.... nemică! 

— Mare lucru! 

— Poate vei sci, duma-ta, mai bine, bade Ioane, — 
gise alt fecior zimbind, — lan mergi de cetesce și ne 
spune şi noauel. .. 

— Ce sciți voi, gurisilor! — urmă badea Ion 'am atins 
de cuvintele feciorulu, — eu n'am invătat la scoala, ca 
sa sciu carte şi scrisoare, și e p'ea târdiu de-acuma ca să 
mai sciu, dara vă voru povesti una, ce tocma socotiam 
ca va fi însemnata pe peatra aceea e... Volu spune o 
istorie, ce am audit'o înca de la parintele meu,.... 
Dumnedeu sa-l odihneasca, caci a mu it de mult, . . . ce 
s'a pet 'ecut prin munții aceştia a: Voroneţulu:, pe langa 
aceste stanci mari, cepar ca se restoarna asupra noastră | 

— Ca Déu! .. .. dummia-ta bade Ioane! — dise. eu 
ma departe — vei fi sciind multe de la mosi si stră- 
moşii noștri, carii cu cea mai mare placere povestiau 
multe de toate fiilor să toamna pe la claci, earna pe la 
sedetori, la zarea focului, precum şi la alte fehurite adu- 
nari si petreceri: despre Feţs-frumoşă, despre Pau- 
naşii-codrilor, precum şi despre voinici: şi vetejii cei 
mai vestit, mai insemnaţi si mai man ai noştri, va un 


93 


Dragoş Vodă, ca un Ştefan Vodă, ca un Petru Rareş: 
Vodă, şi de alţii, carii de multe oriati ratacit prin munţik 
aceștia, ce erati pe-acelea timpuri pustii din cap până'n 
picioare şi locuiţi numai de fiere selbatice. 

— Vorbă să fie! şi dumnia-ta, domnişorule, nu scit 
nemica ? + . . Dumni-tale nu ţi-a istorisit nime aşa ce-va ? 

— Ba dal însă despre pietrile acestea; până acuma 
nu-mi aduc aminte sa-mi fi spus cine-va ce-va.... Mi-ar 
placea, și ţi-aşi fi foarte mulțămitoriu, când dumnia-ta 
aï fi cel dintătu, care mi-ar povesti istoria acestor pietre. 

La acestea cuvinte, badea Ion, tuşind odată bine, spre 
a-și da 1ost curat şi curgătoriu cuvintelor sale, începu 
a istorisi, 

— Stefan Vodă — spuneai betiânii — când era. 
baețel tânăr, numai de vro câţi-va ani, nu sciù cum a 
venit şi de unde-a venit, destul atâta ca s'a rătacit odata. 
prin munții aceștia aï Voroneţului, 

Âmblând el mai mult timp şi horhaind pe coastele și 
pe stâncele acestea, pe malurile Moldovei şi vaile acestor: 
munți pustii, căci pe-aceea vreme erati pe-aice numai. 
codrii, ori unde te'ntorceai şi te uitai cu ochii, fără ți- 
penie de om, şi neputând eși tânărul Stefan pe oare unde- 
la vr”un drum, sati cel puţin la vr’o cărărușă călcată de- 
ființă omenească, dete într’o vreme de-o radă licurindă, 
de-o lumină ce lucea pintre crengile copacilor dintr”o 
chiliuță de lemn prin ferestuica ei cea mică, 

Spre chiliuța aceea apoi înăintă Stefan cu pași futi şi 
plin de viogie, presupunând că daca acolo e lumină, 
trebue sa fie şi vr’un &uflet de om. 


94 
Enn 

Ajungând el, dupa cale de vr'o câteva ceasuri, cu mare 
grei până la chiliuţa, bátu în uşă să i se deschida, 

— Cine e acolo? | — intrebâ atunci un calugar evla- 
vios, care se afla în nuntru cufundat cu totul în rugă- 
iunile sale, ce le aducea lui Dumnedeii fără de încetare 
şi din adâncul inimei sale. — Cine mă împiedică înru- 
găciunea mea şi aice în crierii munților, unde numai 
fievele cele selhatice locuesc? 

— Cine sa fiel... eŭ sunt !—rëspunse tânărul Stefan 
plin de bucurie, că nu sa înşălat în presupunerea sa, e: 
totu-şi a dat de-un om pamântean, care o să-l fereasca 
de toate primejdiile, carora a fost până atuncea espus. 

— Eu sunt! — dise el maï departe, — un băețel, 
care demult ratacesc prin acești munți pârdalnici şi 
pustii, neaflând nicâiri nici un repaus, de şi alerg în 
toate păr,ile să daŭ de vr”o fiinţă omenească, care sa me 
scoată la lume,... să mă scoata acolo unde sunt oamen..€ 
-Şi-acuma, se vede că numai Dumnedăii wa îndreptat şi 
mi-a arătat chiliuța aceasta, în care văd că lucesce o 
radă de lumină prin ferestuica ei cea mică . .. Venii la 
tine, ori cine vei fi, să-mi dai. sălaş, caci e destul de 
când rătăcese și tremură inima în mine atât de slaba- 
ciune şi de foame, cât şi de fiica cea mare ce-o am, de 
când rătăcesc prin aceşti munti fioroşi. 

— Mai aşteaptă putintel, până ce mïi-oïŭ mântui de 
-dis rugăciunile, şi-apoi te-oiti primi! — vespunse atunci 
Săhastrul, căei-călugărul acela era un Săhastru, un 
pusnic, ce se feresce de oameni și trăesee in rugăciuni a 
post departe de lumea cea rea şi stricata. 


95 


Stefan ne mai putând sta pe picioare de ostenit ce 
era, se puse jos lângă usa chiliuţei și aşteptă cu nerăb- 
dare, până ce i s'a deschide, 

Sfârşindu-şi Sahastrul rugăciunile deschise: ușa chi- 
liuţei şi dise eară-şi: 

— Vino copile! . . . vino să te věd . . . Întra în 
chiliuța mea! . . . 

Stefan întră în nuntru. 

În chiliuță se afla o masuţă de lemn, pe masuţa o lu- 
mină. şi-o carte, din care ceta Săhastrul sfintele ru- 
gaciuni. 

Aceea era lumina, ce-a fost zarit'o Stefan din depăr- 
tare printre crengile copacilor. 

— Fac aice ai repaus! gise Săhasirul, dupa ce tê- 
nărul Stefan întrâ în nuntru. Şi fără de-al mai întreba 
de unde-i, al cul e şi cum de-a ratăcit prin aceşti munți, 
ci numai uitându-se la el din cap și până'n picioare şi 
cunoscendu-l de-un haet bun şi detreaba, îi gise mai 
departe > 

— Ce ni-a lipsi Dumnedeii ni-a împlini . . + Eù îţi 
voiu fi ţie ca un parinte şi tu îmi vei fi mie ca un fiii al 
meii. Tu vei sta de-acuma aice cu mine, pâna ce vei 
cresce mai mare, saii până ce un om pământean va rä- 
taci ca şi tine pe aicea, caruia sa te îneredințez ca să te 
scoată la ţară, caci eŭ nici când nu am datină să ies din 
aceste păduri ,, .. . . Eŭ nemică de lucru nu ţi-oiii da 
ție, fară numai ca să-mi faci de mâncare de ameagă-gi 
şi să grijesci chiliuța aceasta, eară celalalt. timp le-i pe- 


96 


trece și tu ın rugaciune ca și mine, sau spre alte lucruri 
trebuincoase, dai” religioase. 

— Aca a. cuvântat, parinte sfinte! asa să fiel. ,. eù 
așa voi facel  respunse tânărul Stefan. 

Stefan a si facut toate, dupre cum îi dise evlavios ıl 
Sahastru. 

În toata demineața se scula de-odata cu soarele s 
guijia frumos chiliuța. 

Când sosia a eagadiul ospăţul era gata pus pe masa. 
Tot celalalt timp îl petrecea si el n r gaciune ca si î 
grijitoriul seu. 

Sahastrul insa în toata diua desdemineata se ducea cin 

hiliuța și nu vema pâna la ameadă-qu. De la ameada di 
nu venia eara-sı până ce nu înopta. 

Unde mergea el și ce facea, nu era cunos ut tenăiului 
Stefan . . . Aceasta era un secret pentru dinsul. 

De la o vreme insa pică Stefan pe gânduri și sen 
treba : oare unde să mea 'gă Sahastrul în toata diua, fără 
ca sa vie pâna la umeadă-di şi de la ameada-qi până ce 
inopteaza, nespuindu-ă nemică ... Ce face el în aceea 
vieme? se'ntreba Stefan totdeauna, de câte ouă remânea 
singur in chiliuța. 

Şi asa gândind și intrebându-se îi veni odată ın minte, 
când avea Sahastrul a se ducă de la chiliuță, sa mearga 
şi el pe urma lui. 

El se porni si mergând o bucata de loc prin padure, 
dete de un schitişor sapat intro peatra, unde, uitân- 
du-se prin borta cheii de la ușa schitișorului, care era 
inchis, vedu doï inci închinându-ce. 


97 


Era Sahastrul şi-un ânger. 

După ce a observat Stefan aceasta, pe loc se întoarse 
îndărăpt la chiliuţă . . . Griji chiliuța ca și mai nainte... 
Ospăţul era gata numai să vie Săhastrul. Însă el acuma 
nu puse pe măsuța cea mică, ca mai “nainte, numai o 
lingură, cu care îndătina Săhastrul totdeuna să mănânce, 
ci doue, socotind că va veni și celalalt închinătoriti al lui 
Dumneţeii. 

Dar nul!. .. Ângerul n'a venit... El a remas acolo 
în schitişor . . . numai Săhastrul singur a venit a casă... 

Întorcându-se Sahastrul şi vădând doaue linguri pe 
masuță dise : 

— Stefane! de când ești tu la mine, aceasta nu mi-ai 
facut'o, și cum de-ai cutezat acuma să mi-o faci? . . . 
Cum de-ai pus tu doaue linguri pe măsuţă ?.., 

— Apoi dá! — respunse Stefan smerit — eŭ am 
mers pe urma Sfinţiei-tale, părinte, şi vEgend pe doi 
inși închinându-vă în schitişorul, care mie până acuma 
îmi era necunoscut, am socotit că, ...dal.,. ce să-ţi 
spun? ... am socotit că va veni şi soțul de rugăciuni 
al Sfinţiei-tale, şi de-aceea mi-am propus să pun doaue 
linguriţe pe masă + una pentru Sfinţia-ta şi una pentru 
dinsul. 

Sahastrul, audind aceasta, se uitâ cu agerii săi ochi 
lung asupra lui Stefan și-apoi dise : 

„_— Băete! făptura ta, căutăturile tale, istețimea şi in- 

drasneala ta arată cum că tu nu eşti din oameni proști 

şi singur încă n’aï să fii om prost, ei aï să fii un om 

foarte mare şi "nsemnat, . .. un veteaz... Dal...un 
7 


98 


veteaz! . . . Du-te deci dara de la mine! . . . nu petre:e 
timpul înzadar în acești munţi pustiš . . . . Du-te! caci 
tu al acuma destulă minte şi noroc, carı sa te poarte. 
Eŭ te binecuvintez, și tu vel fi în scurtă vreme un ve- 
teaz foarte mare; .. . vel fi Voda preste aceasta tara, 
și-atunci multe litte rele vei birui, mulţi pagâni și c. p- 
câni ți s'or închina ţie în viaţa ta. De aceea eaca-țispun 
acuma, și-ți însemneaza cuvintele mele: totdeauna sa 
cinstesci pre Dumnedeu, totdeauna sa-l inalti lauda de 
mărire, şi ori ce lucru vei începe, fie ne'nsemnat sati 
mare, totdeauna sa-l începi cu gândul la Dumnedeu, 
caci ... numai cu ajutoriul prea bunului «i puternicului 
Dumneget vei aduce ori si ce lucru la un capăt bun. Și 
când ţi-a fi tie mai greu în lume, când vei fi mai su- 
p&rat şi maï năcajit, atunci sa-ţi aduci aminte de cuvin- 
tele mele şi să faci aceea ce-!i spun eŭ acuma. Și tot- 
deauna, de câte ori vei purta resbotu cu dusmanii țări 
noastre și-a Românilor, frați. noştri, — cu pagânii cei 
ne'mpacaţi, cari resboate totdeauna le ve. câștiga, tu 
totdeauna să faci câte o mănastire sai o biserica spre 
lauda și mărirea lui Dumnedei, de la care vei primi 
ajutoriul, puterea şi virtutea vetejască, —si întru cinstea 
Sfinţilor, căci numai așa ţi-l ajunge scopul și ținta cea 
dorita de tine şi de poporul, ce le-i avea sub condu- 
cerea şi scutul (tu. 

Ţine bine minte ca, dupa ʻe vei ajunge pe tronul 
Moldovei, dupa ce te vor alege Români. Domnitoriu şı 
stapânitoriu preste aceasta țara, să facă şi aice, în munții 


99 


„aceștia o monastire spre vecinica aducere amınte ca ai 
ratacit odata prin acesti munti si aï fost scutit de mine! 

— Sunt ascultătonu la toate, Sfinţite parinte !— res- 
punse tânărul Stefan, dupa ce sfârşi Sahastrul. 

Vo! împlini — urmâ el maï departe — ca o sfânta 
datorință toate celea, ce mi le spui Slinția-ta asta-gi și mě 
sfatuesci ca sa le fac, numai! daca prea bunul Dumnedeu 
mi-ar ajuta sa fiu aceea, ce-mi prorocescı că volu fi... 

După aceste cuvinte a sărutat mâna Sahastrului, si 
luandu-și remas bun de la dinsul, s'a departat eară-yı 
pe lângă aceste stânci urieșe, prin acesti munţi pustii, 
caci trebue sa sciți, ca pe atuncea munţii aceștia, dupa 
cum v'am mai spus, nu erau, ca acuma, împoporati, ci 
sălbatici, că cu mare greu pula strabate printrinşii. 

În cotro a mers și ce s'a facut, dupa ce a parasit Ste- 
fan pre Sahastru, nu se scie până în diua de astă-d.... 

— Cum aşa?... n'a dat de vro ființa omeneasca, 
care să-l scoata din acești foști odata codri cu sehelb: 
dese, cu mult maï dese de cum sunt acuma ?— întreba: 
eu pe badea Ion, care mi s'a parut că voesce să cume 
aice istoria sa. 

— Ascultă ma: departe! — urmă el eara-și — nu 
că sar fi pierdut, ci numai nu se scie cum şi prin cine 
a eşit la şes, la ţară între oameni; .. . și alta nu sescie, 
decât ca a eșşit de-odata pe neașteptate o faimă în (ara 
cum că Moldovenii, adica Români! din Moldova și Bu- 
covina, caci pe-acele vremi amândoaue aceste țen fă- 
ceati una şi se numiau amândoaue Moldova, — adică 
l-au ales pre Stefan de Domnitoriu, saŭ cum se mai gice 


10 


Voda peste toata țara, și de a'olea inamte, Stefan al 
meŭ a fost om, nu ceva ! 

El era voinic în toate și la toate. 

Trăgea cu arcul, că nu era altul să se măsure cu 
dinsul . . . Se lupta cu toate litfele cele rele, cu cap- 
câni, cu Turci, cu Tatari, cu Unguri, cu Leşi, cu 
toata legea, și pre toți ii învingea, caci era voinic și mes- 
ter în batalie. 

Era un veteaz mare, un Nasdravan, nu alta. 

Eaca cuvintele Sahastrulu: implinite | 

— Şi așa se sfârşesce istoria aceasta ? 

Ba nu!... mai este inca!...asteapla numai!,.. 

Bătrânii bătrânilor noștri istorisau, cum ca Stefan, 
dupa ce sa facut Voda preste toata ţara Moldovei, de 
multe orf âmbla pe aici: ca Paunașii-codrilor:, trecend 
din Suceava în sus catra Ardeal, sa mai depărteze si sa 
ma: sterme din cei dușmani, și-apoi eara se ’nturna in- 
dă&r&pt, caci nu-i păsa de nime. 

Dèu! nu-i pasa de nime, caci era Năsdravanul Nas- 
dravanilor. 

O dată din întâmplare însa fu strimtorit din toate 
partile. Toţi împărații şi craii de prin prejur sau fost 
legat de capul lui, ca scaiul de oaie, încât că cu mica sa 
oştire îl era cu neputinţa sa-și apere fara de dușmani. 

Ce sa faca acuma Stefan? . . . Cum sa scape de 
dinșii? ... Şi așa cufundat în cugetele sale, îşi aduce 
de-odată aminte de Sahastru şi de cuvintele lui... Deci 
făra multa socoteală şi 'ntâriere lasă el atunci toate: 
de-o parte si alergă eara-ș aice in muntii aceştia. 


101 


Se dice insa că venind el de-a doaua oara, n'a aflat 
pe Sahastru aice, intr'acesti munti, ci în munții Ho- 
moruluï, chiar acolo unde se află asta-i Monastirea 
Homorulus. 

Era o noapte vitoroasă și iutunecoasă aceea, când 
trecu Stefan cu puțini ostași prin munții Homorului şi 
dete eară-și cu ochii de-o rada licurinda de lumina îutr'o 
chiliuța, 

El merse acolo și batu la usa să-i deschida. 

Sahastrul, care tocma atunci era culundat cu totul în 
rugaciunile, ce le aducea lui Dumnedeu fara de 'ncetare 
şı din adâncul inimne: pentru scaparea ferii, pre care o 
ame 'ințaii dușmani. cu perire, respunse lu: Stefan Voda: 

— Aih bunătate si așteapta putintel pâna ce mi-oiu 
mântui de dis rugaciunile, și-apoi te volu lasa sa întri. 

După vo câte-va minute se deschise ușa chiliuței şi 
Stefan Vodă întră c'o faţă trista, pe care era respicata 
grija inimei sale pentru primejdia cea mare, în care se 
afla țara. 

Sahastrul primi pre Domnitonu cu tot ce avea in sa- 
raca-și chiliuța, apoi îl intrebâ cum maistau trebile țării. 

Stefan ii respunse: 

— Cuviosule parinte! acum odata aŭ venit lucrurile 
pâna la atâta, cât nu pot avea nici o nadejde de-am pu- 
tea scapa si mântui pre iubita-mi tara de cotropirea 
oardelor barbare ! 

Sahastrul și-aţintesce așerii săi ochi asupra lui Voda, 
si cun ton apasat cam banuitonu, dar’ plin de incre-: 
dere si însuflatoriu de curagiu, dise Iu Stetan Voda 


102 


— Înalţate Doamne! se poate ca inima cea de leù a 
unui Stefan Voda să vie la nisce simteminte așa de ne- 
vrednice de dinsa ? Se poate ca Măria-ta să aibi aşa de 
puțina încredere în Dumnedeul puterilor ? Crede cuvin- 
telor mele, — nu uita ce ţi-am spus încă când te-ai 
despărțit de mine . . . scii când erai mic? că vel fi un 
veteaz mare si nime nu te-a învinge, — că aparătoarea 
mâna atotputernica a lui Dumnedeu înca nu sa de- 
părtat de Moldova și o va mântui chia” prin vetejia 
Măriei-tale, dacă vei face numai juruință tare înaintea 
acestui altariu sfințit, că după ce-i învinge pre dusmani, 
şi-i vei alunga, şi ni vei mântui țara de păgâni, vei face 
pe locul acesta o monăstire în cinstea Sântului George. 
Pe lânga aceasta dacă veï face juruință totdeauna înăintea 
unui răsboiu îngrozitoriii, că după sfirşirea acelui rës- 
botii cu bine vei face eară-și câte-o mănistive sfântă Í 

Stefan facu juruință cu toată inima... Se departă 
apoi mângaiat și începu a da resboiă, curățind țara de 
toți dușmanii, eară după aceasta, având pace, a lacut 
Monăstirea Homoruluiă. 

Şi nu numai această monastire, ciel a facut mai mult 
de 24 mânăstiri. Chiar şin satul Voroneţ, — vedeți voš 
satul Voroneţ? . . . eata-l colo pe valea cea despre 
meadă-di, între cei trei munți: Ipati, Brusturosul si 
Secatura, — acolo încă a făcut q monăstire spre veci- 
nica aducere aminte, cum că s'a pierdut odată pe aceea 
vale, când a fost mic, împlinind cuvintele Săhastrului. 

Colo! unde va fi fost schitişorul Săhastrului, acolo se 
afla și astă-qi b monastire vechie zidita de Stefan Voda 


103 


cel bun si mare, Și clopotele acestei bisericı pâna şi 
asta-d, b'agendu-se, sună: » Stefan Voda ne-au făcut lu 

Eaca, dragilor mei! — incheiâ badea Ion, — istoria 
despre care socoti! eu ca va fi macar ciș-ce-va însemnat 
pe stanul cel de peatra l... 

Sfâsind badea Ion de spus tradițiunea aceasta, pre 
care cu toții am ascultat'o cu cea ma. mare bagare de 
sama, ne radicaram de jos şi maï aruncând înca o pri- 
vire asupra încunjurimei unde staturăm, ne-am pornit 
mai departe în drumul nostru... , 


STEFAN VODĂ ȘI UNGURII. 


Dice că Stefan Vodă era, după cum am audit istonsin- 
du-se din moși-strămoși, omul cel mai înțelept, mai isteţ, 
mai vestit şi mai tare dintre toţi împărații şi craii de pe 
vremea lui. 

In viaţa sa sa se fi luptat el cu multe litfe rele, cu 
mulți căpcâni, cu multe feliuri de limbi păgâne, cu 
multe popoare străine, cari întrai în ţara și cutrieraă 
şesurile şi câmpiile cele întinse şi mânoase ale Moldovei 
tocma ca nisce lupi hămisiţi, El sa luptat cu Tatari, 
Căzaci, Unguri, Turci, Leşi și cu câți alții, dară pre 
toţi îi bătea, pre toți îi biruia, căci nime nu era așa de 
priceput şi ajuns la cap ca dinsul, nime nu scia ca dinsul 
vândueala r&sboiului. 

Odată învinsese el pre toți duşmanii săi, dându-le 
frică ca să nu-l năcăjească maï mult, ci să-i dee bună 
pace, dacă li-i de lumea aceasta şi li-i dragă viaţa. 

Şi în adevăr!.,.o bucată de vreme nu-l năcajise 
nime nici dint:o parte, și nici un dușman nu se sculâ 
asupra sa, ci-i dădură toți buna pace, temându-și coșii, 


105 


şi ferindu-se de el, ca să nu-i cáptuşească unde-va și sa-l 
sfarme cu totul; căci... să te fereasca ceriul!, . . Stefan 
Vodă, când se întărita, era mânia lui Dumnedei . . . era 
mai văii şi de cât un lei... scii, colea, când îl stirnesci 
din culcușul sëŭ și-l zidăresci 4. bătea și taia in duş- 
mani ca în curechiă necruţând pre nime, de-ar fi fost 
măcar ori şi cine .. . să fi fost chiar și frate-s&u, numai 
să fi sciut că-l dușman. 

In acest timp de pace sta Stefan pe lânga curtea sa 
cea strălucită şi măreață din Suceava, orânduind cele 
trebuincioase în ţara, grijind de supușii săi, ca să le 
meargă bine și să fie fericiți şi îndestulaţi atât în timpul 
domniei, cât și după moartea lui; eară în qile de sărba- 
toare petrecea cu curtenii şi sfetnicii săi, eşia, când 
eraii serile sănine, frumoase și călduroase, în grădina de 
pe lângă curtea domnească, şi acolo se preumbla cuge- 
tând ne'ntrerupt la cele viitoare şi la binele țărei. 

Dar’ eată! .3. tocma când se socotia el a fi mai liniscit, 
tocma când gândia, că no să se mai lupte cu nime, ci 
va rămânea o bucată de vreme în pace, tocma atunci îi 
sosesce o veste la Suceava că Ungurii se sculară eară 
asupra Moldovenilor şi voiră să între cu toată oastea lor 
în Moldova, ca să-l bată şi să-l depue pre Stefan, și în 
locul lui să rădice pre un alt Domnitoriu în scaunul 
Sucevii. 

Aceasta scire nu-i prea plăcu lui Stefan. Dar’ fiind că 
n'avea în cotro, trebuia să se pregateasca cât mai de 
grabă de răsboită şi să plece el mai ântâii înaintea duş- 
manilor, până a nu putea apuca aceştia sa între în fara lui. 


106 


De aceea chemâ el la sine indata pre toț sfetnicii săi 
si pre toți căpitanii de oaste și se sfătui cu dinșii, ce să 
facă şi cum să înceapă, că doară vor putea învinge ca și 
mai "nainte pre dușmani. 

Sosind cei chiemați puse îndată la cale, ca să se adune 
toți feciorii cei mai voinici de prin țara la Suceava şir 
de-acolea să plece cu toții cât mai de grabă în prijma, 
Ungurilor. 

Ceea ce se-sfăluiră ei, se şi făcua 

Pâna în câte-va qile oamulţime mare de ostaşi era 
adunata în Suceava. 

Feciorii cei mai voinică, mai iscusiți şi mai iateță eşira. 
întru ajutoriiă. 

Care de care se îndesa mai nainte... care de care 
voa sa ajungă mai aproape de Domnul lor Stefan, ca 
la cel mai bun, mai scump şi mai iubit parinte, şi apoi 
sa plece aläturea cu acesta la răsboiii și sa dee față cu 
Ungurii, ce cutezară a lăţi faima, că vor să între în țara. 
Moldovei şi să le răpească averile, precum o făcuse ei 
mai de multe ori. 

Pe timpul acela erai feciorii voinici şi inimoși, nu ca. 
feciorii din dilele noastre, carii, când aud de vre o pa-— 
talie, socot că pică ceriul pe dînșii. 

Atunci, când audiaă că Turcii, ori Lătarii, ori Un- 
gurii, ori alți păgâni și duşmani, aŭ întrat în țară şi 
voesc sa o prade, hei] să-i fi văgut numai, cum apucat 
secure, coasa, furcă de fier, sai ori şi ce le venia în 
mâna, și cât ai bate în palme erau pe drum, gata de a 
da pieptul cu ori și cine şi ași pune chiar și viața pentru 


107 


ţara şi legea lor... căci pe atunci mergea treaba alt— 
felii... Românul de pe timpul acela nu se läsa, ca 
acuma, calcat în picioare de ori ce venetierticăit și flă— 
månd şi de câți prizariţi și bătuţi de Dumnedei, ci spunea 
dușmanului o dată și pentru totdeauna, să nu-și facă de 
lucru cu dînsul, dacă nu i voia să audă cântându-i la 
urechie cucoşii din ceriă şi dacă li-i voia să mai vadă 
sfântul soare. 

Aşa eraii Românii de pe-acelea vremi! 

Şi cum spusei toată oastea era adunată în Suceava, 
gata de ducă, numai una încă-i mai lipsia lui Stefan 
Voda, și apoi avea să se pornească în prijma Ungurilor: 

Insă nime nu scia, ce e pricina, că Stefan tot trăgă-— 
neaza cu pornirea, și nu se mai aruncă o-dată pe calul 
să cel sprinten ca şoimul . . . să se pue în fruntea voi- 
nicilor adunați și apoi să plece. 

Stefan înca nu spusese nimărul, cum că el ware bank 
de ajuns de chieltueală pentru oastea sa, ci sta dus pe- 
gânduri: ce să facă?... de unde să mai scoată atâţia 
banï?..ł căci visteria (&rii se deşertase mai nainte, 
când avu de-a se lupta în anii trecuți cu câți şi mai câl 
crai și împărați... de la cine să împrumute el atâta 
amar de bani, ca să-i ajungă pentru intreaga sa vaste 
pe timpul cât ar fi să ţiie lupta? 

In urmă totu-şi se înduplicâ și spuse sfetnicilor sëï 
pricina de ce trăgăuează atâta și nu se mai porneşce. 

Aceştia, audind pricina, îndată mare deteră de scire 
în tot oraşul, că doară sar putea afla oare cine, să-l, 
împrumute. Dar” nu se afla în tot orașul nici un suflet. 


108 


de creștin, nici un boeriiă, care să fi avut o suma aşa de 
mare de bani. 

Văgând aceasta Stefan se cam supără ,. 3 nu ca doara 
lui i-ar fi trebuit bani... dar” mai mult pentru oastea 
sa, pre care o iubia ca ochii din cap. 

In aceste împrejurări dureroase, eata! că i se intaţo- 
şează un fecior voinic, îndrăsneţiă și binecrescut... 
Acesta, cum ajunse de naintea lui Stefan, dise : 

— Măria Ta! după cum înțelesei, te ingrijesci de bani, 
că n'ai avea, cu ce să ne susţii pre noi în vesboiu? .. . 
N'avea nici o grijă, căci doară oameni “suntem noi, nu 
memică |. . . scim noi cum să ne îngrijim și sa ne ago- 
nisim cele twebuincioase,.. Dară dacă Măria-ta ai numai 
decât lipsă de bani, apoï . . . ce mai atâta vorba? ,.. 
ce trebue să mai stai atâta pe gânduri, ca şi când ar 
peri lumea de dorul banilor, . . . să mergem pe la noi 
prin sat, prin Drăgoesci, căci pârcălabul nostru e pu- 
tred de avut, . . z el te va împrumuta, cu câţi bani vei 
voi, . . & chiar şi cu mai mulți de câţi îţi trebue! . . . sa 
ne grăbim, căci Ungurii ne așteaptă ca earba de leac,s. 
eac'așa : cu sufletul în palmă și cu inima în dințil... 

Stefan, audind aceste cuvinte din gura înduasnețului 
fecior, ce sta față în faţă cu dinsul, zimbi mai ântâiu a 
ride, eară mai pe urmă, întrebându-l pre acesta, ori de 
întru adevăr are pârcălabul din Dragoesci atâta avere, 
ca să poată fi în stare de ai împrumuta atâţia bani, câți 
îl trebue lui, şi respundându-i acesta ca pârcălabul lor 
è în stare cu banii sei sa susțile toata oastea smoldove= 


109 


neasca chiar şi un an întreg, porunci îndată, ca să re- 
sune din bucium marșul de pornire. 

Abia a scăpat acest cuvânt din gură, şi toată oastea 
era în picioare, 

Stefan, luându-și remas bun dela Doamna sa şi dela 
copii, se aruncâ pe calul seŭ cel sprinten ca rindunica 
şi porni înainte. 

Toţi căpitanii făcură asemenea. 

Şi colea când era soarele trecut de prânqul cel mare, 
un roïu de feciori mergea după Stefan in tocma ca și 
albinele, când ies dintrun ştiubeiu și se duc după matcă, 
în cotro le duce aceasta, 

Stefan Vodă, eşind cu oastea sa din Suceava pe la 
satul Areni, care loc se numesce astă-di Podul-Arenilor, 
își îndreptă pașii sei drept cătră satul Drâgoesci, care 
va fi întu”o depărtare ca la vr'o trei mile gi jumătate, de 
nu și mai bine, spre apus dela Suceava. 

Nu pot spune cu chiteală, cam pe unde ya fi mers 
Stefan Vodă cu oastea sa, după cea eşit din Suceava, 
caci sunt foarte mulţi ani de-atunci și cu anevoe e de a 
sci caile de pe acea vreme, dar’ dupre cum se poate pre- 
supune, el a trebuit să treacă mai ântâlu prin țarinele, 
ce se [numesc astăqi Tinoasa şi Frumoasa, apoi prin. 
satul Litenii, sai între acesta şi satul Zaharesci, ca aşa. 
sa ajungă mai lesne şi mai de grabă la Drăgoesci, fiind 
că pe aici e calea cea mai dreaptă şi mai scurtă, 

Pe unde a mers, pe unde n'a mers, puțin ne pasă, — 
destul că, când era. soarele cruce-amiadi, oastea s'afla 

ı lângă Drăgoesci, ear” Stefan şi cu câţi-va dintre căpitanii 


110 


sei abătura pe la pârcalabul Dragoiu, ale carui cur se 
aflati pe-atunci alăturea cu partea despre resărit a ga- 
tului de astădi, tocma pe locul, care acuma se numesce 
Mitoc, unde până şi în diua de astăgi se mai pot vedea 
xemășițele de petrii şi cărămidi ale acelei curți stravechi, 
precum și urma temeliilor și un păr priaș, martori ade- 
vărați aï timpurilor acelora, 

Drăgoiii, cum înțelese de Stefan, că vine la dinsul, 
de-auna îi eși înainte şi-l pofti în curte. 

Acesta, întrând în curțile boeriului, mult se miră, 
când vădu, cu ce feliu de frumseţe și scumpete sunt im- 
podobite încăperile acestora, precum şi de avuţiile ce se 
«aflati în dinsele, + .. ear” după ce âmblâ puțintel în colo 
şi în coace prin curte, dise lui Drăgoiii : 

— Am înţeles de la nisce oameni, cum că Dumnia-ta 
aï fi foarte avut, că al avea o mulțime de avere și o co- 
moară de bani; deci fiind că eŭ tocma acuma trebue sa 
plec la bătae în prijma Ungurilor, ce vreaŭ să vie eara 
asupra noastră, şi neavând bani de ajuns pe drum și Aa 
zăsboiti pentru toată oastea, de aceea fii bun şi-mi îm- 
prumută o pătrare de galbeni, până ce m'olii întoarce 
îndărăpt şi atuncea îți voïŭ întoarce-o cu mulțămita. 

Fiind Drăgoiii, precum am mai spus, un boeriii foarte 
-avut, având toate bunătăţile lumii pe lângă curtea sa, 
precum şi o mierță de galbini bine strinși, nu se cod. 
mult, ci-i împrumută pătrarea cerută, mai cu samă fiind 
că prea bine scia, cine-i Stefan, şi ce plătesce . 

După. ea-i-a împrumutat Drăgoiti pătrarea cea de gal- 
bini, Stefan nu stătu mult la vorbă cu dinsul, ci ândată 


444 


eşi din curțile acestuia și se porni cu oastea sa ma de- 
parte în sus spre apus, trecând prin pădurea Dragoesci- 
lor și a Corlăţii, pe la satul Capul codrului saii, după 
cum se numia mai nainte, Bucuvesci, apoi prin târgu- 
sorul Gura Homorului, şi colea când înserase bine, 
ajunse nu departe de locul, unde se află acuma mõnăsti- 
rea şi satul Voroneţ. 

Ajungând acolo se întâlni, din întâmplare, cun om. 
Stefan, cum îl vëdu, îl şi întrebă, ori de nu se află 
unde-va în apropiere vrun sătișor sau măcar nisce case, 
unde ar putea trage cu oastea sa peste noapte... și de 
nar căpăta ceva şi de mâncare, fiind că-i cam flămând. 

Omul întrebat îi respunse : 

— Nu departe de-aice.., colo între cei doi munți 
înalți, pe valea Voronețului se află vio câte-va bordeleşe, 
dar” nu cred că te-ï putea folosi ce-va cu locuitorii aces- 
tora, de oare ce ei sunt nisce oameni, cum a dat Dum- 
nedeii.. . , nevoleși şi sermani ca wai de dinșii |... . 

— Nu strică nemică, fătul mei | — dise Stefan necu- 
noscutului om, — îndrepta-li-se-va şi starea lor pe în- 
cetul cu voia lui Dumnedei şi eu ajutoriul nostru, nu- 
mai de-am fi sănătoși! — şi dicând aceste cuvinte se 
porni îndată spre locul arătat. 

Ajungând el în Valea Voronejului dete din întâm- 
plare mai ântâiu cu ochii de o chiliulă, care era aședată 
sub poalele unui munte înalt şi stâncos înti”o sehelbe 
deasă şi întunecoasă, împănată din toate părţile cu me- 
lidi, pilipini, brădani şi făgani. 

Cum ajunse el lânga chiliu,a aceasta se opri putintel 


112 


de naintea ei socotind că va fi bordeleşul vre unui biet 
om sărman, dupre cum îi spuse mai nainte necunoscu- 
tul, şi apoi trăgând cu urechia, să veagă, ori de nu este 
cine-va în nuntru, bătu în ușiță. 

Un glas răgușit din nuntru îi dise: 

«— Cine e acolo ?... De ești om pământean întră | eara 
de ești hulă de pădure, întră mai afund în pădurel... 

— Om pământean sunt!. . . Numele meŭ e Stefan... 
Domnitorul acestei țări! — răspunse Stefan, uimit de 
întrebarea ce-o audise. 

— Dacă ești tu Stefan, Domnitorul acestei ţări, apoi 
poftim de întră în nuntrul.,, 

Stefan Vodă, deschidend uşiţa şi întrând în nuntrul 
chiliuței, mirarea lui n'a fost mică, când vădu înaintea 
sa pre un Sahastru bătrân, bătrân, gârbov, cu barbă 
albă şi lungă până din jos de brâii, stând de naintea 
une: mescioare şi dicând rugăciuni dinto carte mare, 
cu foile pe jumătate rupte şi cu păreții roși de cari, un 
semn cum ca era foarte veche cartea aceea şi mult în- 
trebuinţată. 

Săhastyul intorcându-și fața spre Stefan îi dise : 

— Şedi! dacă aï venit la mine, şi mai îngădue o leaca, 
pâna ce mi-oiu mântui de gis rugăciunile, și-apoi mi-k 
spune, ce vânt te-aduse prin aceste locuri pustii până 
la chiliuța mea | 

Stefan se puse pe-un bolohan de peatră, ce era în loc 
de scaunaş, și așteptâ, 

Nu mult după aceasta, după ce sfârşi Săhastrul de dis 
rugaciunile, începu Stefan ai povesti toate împrejurările 


113 


sale, ce vânt îl aduse prin codrii aceștia şi unde are sa 
se ducă. 

Săhastrul îl ascult cu luare aminte şi din când în 
când clătina din cap, îşi netedia barba și nisce cuvinte 
ne'nţelese eşiati din gura lui. 

În urmă îi spuse Stefan între altele și aceea, cum 
că-i cam flămând, și l-ar pofti să fie așa de bun, şi să-i 
dee ce-va de mâncare. 

Săhastrul începu a se ruga de iertare, spuindu-i, cum 
ca el nu are atâtea bucate, cu câte sa-l poată primi ca 
pre un Domnitoriu. [i dise că el are numai un pastrav 
proaspăt şi alta nemică. 

Stefan îi respunse la aceasta, că se află, pe lângă ai 
sei şi o bucată de carne anume pentru dinsul, să facă 
deci dară bine şi să fearbă păstrăvul și carnea, și acestea 
vor fi de ajuns de-o cină pentru amindoi. 

Săhastrul îi dise atunci, că el are numai o unică oală în 
toată chiliuța sa, în care fierbe câte ună alta... dar” numai 
bucate de post, și nu scie cum va fierbe pescele cu carnea. 

— De-odată și la un loc nu se poate,—urmă el—caci 
eii nu îndătinez nici când să mânânc de frupt |... Pe vând 
ea! nu se poate, căci atunci mi se va înfrupta oala şi-apoi 
mă voiu înfrupta și eŭ, deci spune-mi: ce să facem ?... 
cum sa fierbem noi carnea și pescele de-odată? ,,. . 

Stefan se uită la dinsul şi strînse din umere. 

In urmă, vădând Săhastrul, că nu e în alt chip de fá- 
cut, puse păstrăvul să fearbă cu carnea la un loc în oală, 
ear’ după ce fierbse acestea de-ajuns, dise cătră Stefan : 

— Ce să facem acuma ?... eŭ ţi-am spus maï nainte, 

8 


444 


că carne nu mânânc, . . . pescele s'a înfruptat,.... deck 
ce volu mânca eŭ, ca să fim amândoi sătui şi eu tot să 
nu mă înfrupt!... 

— Sciii eŭ! ce vei face, sfinţile părinte! — respunse 
Stefan, uitându-se eară la dînsul şi făcând din umere. 

Săhastuul îi dise atunci : 

— Ei lasă! — dacă nu scii Măria-Ta, apoi sciă eu ce 
voiii începe și ce volii face! — Şi cu aceste cuvinte scoase 
păstrăvul din oală, îi deslipi toată carnea de pe caolane, 
o puse înta”o strachină cu apă proaspătă, limpede ca la- 
crima şi rece ca ghiaţa, puse toate ciolănelele păstra- 
vului în aceasta și dise : 

— Dacă suntem noi buni și plăcuţi înaintea lui Dum- 
nedeu, și va voi el, ca să mânânc eŭ carnea păstravului 
acestuia, atunci se va face din căolănelele lu: alt păs- 
trăv! — Şi cum dise aceste cuvinte luâ o carte la mâna, 
începu a ceti nisce rugăciuni dintrinsa asupra strachinei 
şi binecuventându-o vădu, . . . minunea minunelor! că 
păstrăvul începe eară a se mișca şi a înnota p 'in apa ca 
şi mai nainte, când îl prinsese în Valea-Voroneţului. 

Atunci cunoscând eï, cum că amindoi sunt buni și 
plăcuţi înaintea lui Dumnegeii, şi câ cu puterea acestuia 
se prefăcură ciolanele eară în pesce, se puseră amândoi 
lângă mescioară şi începură a cina împreună din pescele 
şi carnea ce fierbsese. 


$ r 
* 


Stefan Vodă a fost pe vremea sa un om foarte vestit 
şi lăudat de toată lumea. El sa bătut cu douedeci și 


115 


patru de erai cu împărați la un loc şi pre toţi i-a învins. 
“Ori şi cine sar fi sculat asupra lui, de-ar fi fost macar 
“ori şi care împărat, cât de mare şi de tare, Stefan Voda cu 
Românii sei, c'o mână de oameni, cu feciori tineri, isteți 
şi veseli, dar’ verdi ca stejerii codrilor aleși, iuți ca focul şi 
tari ca nisce smei nu se da biruit de nime odată cu capul. 

Ori și cine se încumeta şi se scula asupra lui, el îl 
învingea şi îl făcea să-i poarte frica un timp mai înde- 
lungat, căci el era omul lui Dumnegeă, smerit, îndu- 
rătoriu, cu dreptate, şi toldeauna, de câte ori avea sa 
poarte veshoiu cu vre un duşman, nu se pornia de-a 
casă până ce nu însura douedeci și patru de feciori și 
mărita douedeci și patru de fete, dându-le tuturor averi 
şi făcându-i pre toți gospodari. 

Afară de aceasta nu se pornia el nicYodată la resboiu, 
pâna ce nu alegea mal nainte un loc oare unde de mo- 
mastire, ca, întorcându-se dela resboiii ca biruitoriu şi 
„deplin sănătos, să zidească monăstire pe locul acela. 

Aga făcu el şi acuma. 

El voi să zidească și pe locul acesta o mănăstire, atât 
spre aducerea aminte de întâlnirea şi petrecerea sa cu 
Săhastnul, cât şi pentru aceea ca Dumnedeii să-i stee 
"mână de ajutoalii spre a putea birui pre dușmanii sei, 
„ce-l amenințaii ţara şi voiati sâ-l depue din scaunul 
domnesc. 

Deci cum s'a sculat el dela masă a întrebat pre Sa- 
hastri, ori de nu se afla vre un zidarii pe-acolo, adică 
prin ţinutul Voronețului, care s'a» apuch şi ar fi în stare 
să zidească o monăstire. 


116 


Sahastrul nu sciù, ce să-i respunda, pentru că el rar 
când se întâlnia cu oameni. 

Stefan însă dete îndată porunca la nisce ostaşi aï sei, 
ca sa caute ei prin văile acestea, doară vor putea afla pre 
cine-va, care să se apuce de zidirea monastirii. 

Căutând ostașii trimişi în colo şi în coace deteră în. 
urmă peste un Zapriu. Acesta, fiind adus înaintea lui 
Stefan, se apucâ, că el va zidi m&năstivea, şi în scurtă 
vreme va fi şi gata. Stefan Vodă îi dete atuncí zapeiului 
ce-va bani, spuindu-i ca să înceapa a zidi cât maï de 
grabă şi chiar pe locul acela, unde se afla cbhiliuța Să- 
hastrului, îşi luâ apoi rămas bun de la dinsul şi de la 
Sahastru, se întoarse la oastea sa, care peste noapte rë- 
mase pe locul, ce se chiamă astădi Gura Voroneţului, 
şi colea pe la prândişor se porni mai departe în prijma 
Ungurilor. 

Cum ajunse şi cum dete fața cu Ungurii, o lupta 
mare şi crâncenă se încinsă între aceştia şi între oastea 
lui Stefan. Şi Ungurii socotiati în mintea lor, că ca ei 
nu e nime mai tare, că nime nu e in stare sa-i învingă, 
ci că ei vor fi biruitori. Daw amarnic se înşelară, căci 
sa-l fi vădut numai pre Stefan Vodă, ce făcu cu dinșii .. . 
Se puse adică cu sabia scoasă în fruntea feciorilor săi şi 
când se repediră cu toţii asupra Ungurilor, ţi se părea, 
că aŭ dat un cârd de lupi într’o stână de oi, aşa fugiaŭ 
Ungurii în toate părţile mâncând pămentul . , . Săgețile, 
busduganele, lâncele și săbiile Românilor îi mântuiati de 
gile şi nu le da nici măcar atâta timp, cât să se rësufle p » 

Amare şi dureroase erati strigătele Ungurilor, şi vě- 


117 


dând că nu e bine cu dînşii, căutari să fugă în cotro ï-or 
-duce ochii şi picioarele; dar’ cine scăpa cu fuga futro 
parte, în ceealalta parte închina steagul . . . 

Şi aşa învinse Stefan pre aprigi! săi duşmani, bătân- 
-du-i de la roate și tăind în ei ca în curecbii şi trimi- 
ţând pre cea mai mare parte dintre dinşii pe ceealaltă 
dume, unde-i aşteptaii părinţii şi alţi frați de ai lor, pre 
„cari de bună samă îi trimisese Stefan mai nainte în colo, 
în alte bătălii ce purtase cu dinşii. 

Şi aşa s'a sfârşit bătălia aceasta. 

Ear’ după ce s'a sfârşit bătălia, Stefan Voda porun- 
«cind mai ântâiii să se stwingă şi să se îngroape trupurile 
celor căduţi în luptă, se înturnă cu oastea sa a casă sa- 
nă&tos şi voios. 

Ostaşii asemenea erau veseli, că aŭ învins pre duş- 
<mani. Unii dintre feciori cântaă pe drum din fluere, alții 
-din gură, ea» alţii chiuïaŭ si striga: Să trăească Ste- 
fan Vodă! 

In calea sa catră Suceava Stefan se abătu eară-și pe 
la Săhastru din Voroneţ, vorbi și cu zapciul, care înce- 
puse acuma aşi stringe oameni la lucru, spuindu-i ca 
sa gătească mănăstirea cât mai de grabă, 

Apoi, pornindu-se de-aice, se abătu şi pe la pârcălabul 
Drăgolii din satul Drăgoesci, de la care împrumutase pa- 
trarea cea de galbeni, şi pentru una îi dete acuma cu 
mare cinste și mulțămită două înapoi, și de-acolea, lä- 
sând pre pârcălab în pace, se duse drept la Suceava. 

Scurtă vreme, dupre acest răsboiii, se duse Stefan 
Voda eară-şi la Voroneţ, să veadă gata-i monăstirea ori ba. 


418 


Zapciul îşi ținuse cuvintul, căci când veni Stefan, mă-— 
năstirea era gata zidită tocma pe locul acela, unde s'a 
aflat chiliuța Săhastrului, și care se poate vedea până şi 
în diua de astăgi. 

Stefan se bucurâ de sîrguința zapeiului şi pentru 
aceasta îi plăti mai mult, de cât le-a fost tocmeala, şi 
dupa sfințirea mănăstirii se întoarse voios la Suceava, 
mulțamind lui Dumnegei pentru ajutoriul săi. 


STEFAN VODĂ ŞI TURCII. 


— 


Stefan Vodă a fost un Domn, despre a cărui isteţime 
şi vitejie s'a dus vestea, cum se dice, peste noue țări şi 
noue mări, De cum s'a suit pe tronul Moldovei şi până 
ce-a pus mânele pe piept n'a avut mai nici o gi de pace 
și odihnă, ca alţi oameni, ci tot numai resboae peste 
xesboae. Nu apuca bine a se bate cu un împărat, craiu, 
voevod sati ce era şi eară-și trebuia să meargă în protiva 
altuia. Şi poate că el nu s'ar fi bătut de-atâtea ori, dacă 
craii şi împărații de prin prejur i-ar fi dat pace, Dar 
apucându-se dușmanii ţării sale mai ântâiti la ceartă cu 
dinsul, el fiind un om care nu suferia nici când pre nime 
sa-i sufle în bors, nu se lăsa pâna ce nu-i da fie-căruia 
câte-o batae dela roate, scii colea... s'o tien minte câta 
fi şi-a trăi, se'nțelege că dacă maï avea noroc să trăească, 
şi nu se'ntorcea nici odată la scaunul stii din Suceava, 
pâna ce nu alunga pre toți dușmanii din țară sau îi tri- 
mitea de-adreptul în ceealaltă lume ca să nu le mai audă 
de nume. 

Aşa era Stefan Vodă, cine vre să scie, înțelept, istet, 


120 


inimos și viteaz cum n'a mai fost altul pe timpul s&u, 
de-ai fi âmblat să cauţi lumea în lungi și curmedis. Şi 
cum că întru adevăr a fost asa și nu altfeliŭ acuș vă 
veţi incredința din celea ce vi Li-oiti spune despre dînsul 
după cum mi lï-aŭ spus şi mie alţii. 

Cu mulți ani mai nainte adică de-a se urca Stefan 
Vodă pe tronul Moldovei, dice că Împăratul turcesc, 
acuma nu se scie din care pricină, destul atâta că și-a 
fost pus ochiul pe Moldova și de-aceea căuta el toate 
chipurile şi mijloacele cum ar pute pune şi mâna pe 
dinsa. Dar’ nu sciii cum s'a întâmplat, că nici odata nu 
și-a putut ajunge scopul. După ce s'a suit Stefan pe tron 
eară-și şi-a cercat norocul, voind și pre dînsul a-l sub- 
juga şi a-l face să-i plătească haraciu, după cum îi plă- 
tiaŭ şi alţi Voevoqi din alte ţări de mai nainte subjugate. 

Insă Stefan Vodă mai de grabă şi-ar fi dat capul, de 
cât ar fi inchinat cui-va țara de bună voe şi ar fi plătit 
haraciii. De aceea, înțelegând el, dela cine va fi înţeles, 
cu ce feliti de cugete bune şi prietinesci se poartă Tur- 
cui, a chiemat înti”o di pre toți sfetnicii săi, precum şi 
pre mulți alți boeri şi oameni însemnați la sine şi ți- 
nând cu dinșii sfat le istorisi din fir în păr toate celea 
ce voesce să înceapă și să facă Turcul. Eará dupa ce le 
istorisi îi întrebâ dicând: 

— Spuneţi-mi acuma, boeri D-Voastră, ce ar fi mai 
cu cale şi mai nimerit să facem ?... să'nchinam țara Tur- 
cului şi să-i plătim haraciiă, oră să nu-i dăm nemica? 

Sfetnicii respunseră la această întrebare neaşteptata 
gicând : 


421 


— Ba | una ca aceasta nom mai face-o nici odata l... 
Moși din strămoșii noştri maŭ plătit nimărui havaciu, și 
acuma noi se fim aceia, carii sa-i platim ?... Au doara 
banii, ce-ar fi să-i dam Turcului, n'avem noi pe ce-i în- 
trebuința ?... 

Lui Stefan îi plăcu foarte mult respunsul acesta, caci 
pare că sfetnicii i l-ar fi cetit din inima. Dar” el nu se 
mulţarai numai cu atâta, ci dise mai departe: 

— E foarte frumos din partea D-Voastră că vă trage 
inima pentru țară și nu ve place ca să fie subjugata și 
despoiată de păgâni. Dar’ băgaţi bine de sama, ca îm- 
păratul turcesc, vădând că nu voim a ne supune, a-i 
închina țara şi-ai plati haraciă, are să se mânie şi sase 
scoale cu putere asupra noastra, și-atuncă ce vom face ?.., 
Cum ne vom apăra de dînsul, după ce noi Românii 
stintem, așa dicând, numai o mână de oameni, pe când 
Turci... câtă frunga și earbă ?... Noi, după cum scih și 
singuri, avem numai foarte puţina oaste, pe când îm- 
păratul turcesc are o mulțime nenumerată. Nu sciŭ daca 
vom fi în stare sa ne aparăm de dinsul, întemplându-se 
“să se rădice cu putere asupra noastră. Deci înca odata 
vě fac luători de samă : ce-i de facut și de inceput, ca 
nu cum-va după aceea să se împlinească dicala cea 
vechie: „da-mi Doamne mintea cea de pe urma a Ro- 
mânului la 

— Dacă Turcul se va radica cu putere asupra noastră, 
dupa cum pre lesne e de prevădut, — respunsera sfet- 
micii — atunci nici noi nu vom sta cu mânele în sol- 


122 


duri, ci vom cáuta toate chipurile și mijloacele câte nu- 
mai ne vor fi cu putinţă că să ne apărăm de dinsul. 

— Nu-i vorbă că așa ar trebui să faca fie-care Român 
adevărat, când vede că Domnul sei e în primejdie şi 
țara amerințată de-a fi cotropită de păgâni. Dar” de una, 
drept sa vă spun, că totu-și më tem, ca nu cum-va, când 
voiŭ fi în dricul nevoei, să më lăsaţi ca irunda pe apă... 
Mulţi sint, carii, înainte de resboiii, se arata cei mai 
viteji oameni de pe faţa pământului, ear când vine 
treaba la adică, atunci daŭ dos la faţă şi... pe ici în colo- 
ţi-i drumul l... 

— Cât despre una ca aceasta să ne fereasca sfinţii, 
caci doară nu stintem noi iepuri să ne spariem de toată 
nemică, ci Români, şi-apoi Românul, mai ales când îi. 
vine mucul la deget, nu se lasă cu una cu doue! 

— Atâta am voit să sciii — gise Stefan — mat mult 
nemica l... Ear’ ce se atinge de mine să sciți ca eu cât 
voi trăi nu voiu da Turcului nic o para oarbă. 

Şi cum a qis Stefan Vodă, așa s'a și întemplat, căci ce 
dicea el odată, gis era. 

Împăratul turcesc însă, cum a prins de veste despre 
hotarîrea lui Stefan Vodă, s'a făcut foc şi pară de mânie 
şi i-a scris ca pe loc să-i trimita haraciii, ori de nu, va fi 
vai și amar de capul lui. A cugetat pe semne Turcul în 
mintea sa că Stefan, cum îi va vedea scrisoarea, s'a viri 
în toate recorile şi'ndată îl va trimite banii. Dar g'a în- 
şalat amar, caci Stefan Vodă nu era unul de cei ce se- 
înspaimânta așa de grabă... El cum primi scirea aceasta 
a spus trimisului turcesc să se intoarcă înapoi de unde 


123 


a venit și să spue stăpânului săi că dacă-i trebue ha- 
vaciu din Moldovă să vie şingur şi să și-l ïee. 

Trimisul se'ntoavse şi spuse stăpânului sëŭ ce avu 
să-i spue. 

Împăratul, văgând că Stefan se'npotrivesce, că nu vre 
de bună voe să-i trimită haraciu, îi mai scrisă odata, şi 
înca odată, şi tot aşa în vro câte-va rânduri, și de câte 
ori îi scria, de-atâtea ori mai tare îl amerinta, 

Dar Stefan Vodă nici grijă mavea. El totdeauna îi 
vespunse ca și'ntâia-și dată, că dacă voesce numai decât 
să aibă haraciă și din partea Moldovei să vie singur și 
să şi-l iee, să vadă cum l-a lua... Ear’ cât despre dinsul, 
dicea, că nu i l-a da de bună voe în veci și purure, de-ar 
sci ca s'ar întâmpla nu sciŭ ce să se'ntâmple. 

Trimisul, ce era să facă? ... să se pue cu Stefan în 
poară 9... Atâta i-ar fi trebuit, mai mult nemicăl... Işi 
luâ deci catrafusile și, fără să mai dică vre un cuvânt, 
se'ntoarse frumusel înapoi de unde a venit, 

Stefan, cum petrecu cu nepusa în masă și cea de pe- 
urmă oară pe trimis, vădend că nu poate cu una cu. 
doue s'o scoată cu Turcul la capăt, porunci ca să se- 
adune de grabă toţi sfetnicii la un loc, spuind că are să 
le înpărtășească nisce lucruri foarte cumpenitoare. Eară 
după ce aceștia se adunară le gise : 

— Eacă, scumpilor mei sfetnici, ce voesce împăratul 
turcesc să facă cu mine și cu voi cu toţi; dice că are să 
vie cu oaste asupra Moldovei ca să ne facă mii şi fărîmi, 
pentru că nu voim să-i închinăm ţară și să-i plătim 
haraciii. Și când Turcul spune una ca aceasta, să sciți. 


124 


că nu e lucru de șaga... Ce-a spus odata, e spus, și. 
când se mânie e varga lui Dumnedeil... Deci vam 
-chiemat ca sa aud și acuma, care e părerea D-voastră ?... 
Implini-vă-veţi făgăduinţa, care mi-aţi dato acum câte- 
va luni? ,.. Şi dacă aveţi de gând so împliniți, apoi ce 
ar fi mai bine să începem și să facem ? 

Toţi sfetnicii, precum şi ceialalți boeri, cari se mai 
-afla adunaţi în prejurul lui Stefan, strigară întrun glas, 
-<a mai de grabă vor muri până întru unul, de cât se 
vor lasa a fi cotropiți de păgâni. 

— Aşa am cugetat și eŭ — dise Stefan. — De-acuma 
da lucru, căci timpul e scurt[... Ca mâni o să ne trezim 
cu Turcul în ţară... 

Şi cum rosti cuvintele acestea şi se despărțira dela 
-olaltă, atât Stefan Vodă, cât şi sfetnicii sei începură din 
toate parțile a se pregăti din resputeri de resboiii. Şi 
unii și alții răsculară şi adunară la un loc poporul de pe 
la sate, căci pe timpul acela nu era, ca acuma, atâta 
-aste învățată, câia ar fi fost în stare să deïe fața cu 
oastea unui împărat de pănura celui turcesc, ci mai mult 
“poporul de la țară era apărătoriul şi scutitoriul adevărat 
al țării. Şi până în câte-va qile era o mulțime mare de 
oaste adunată în Suceava, gata ca la cel dintâiŭ semn să 
se pornească în protiva păgânului, 

Turcul, pe de altă parte, cum a audit de la trimisul 
“stii, ca Stefan Vodă, nu numai că nu voesce să-i închine 
4ara şi să-i plătească haraciii, ci încă îl ïe şi peste pictor, 
chiemâ toată oastea câtă o avea la un loc, și mai de 
grabă de cum și-ar pută cine-va închipui se porni cu 


125 


dinsa asupra Moldovei. Şi era Turci de nu le maï sciah 
numărul și când ajunsera la marginele Moldovei şi în-- 
tară peste hotar era mânia lui Dumnegeii ce făceati, 

Dar’ las că şi Românii nu sta cu mânele în şolduri 
sa-i aștepte ca să le scurteze viața mai nainte de ce li-a. 
sosit vremea. Ei cum prinseră de veste, că Turcul a în- 
trat nepoftit în țară, se porniră cu Stefan Vodă în frunte 
înaintea lor şi cum sosiră faţă în față unde nu începură 
a mi-i lua la ochi cu săgețile și-a se bate cu dînşii ca 
nisce lei înfuriați, când sint amerințați cu moartea în 
însu-și culcușul lor. Şi se încinse o batae ca aceea pe 
viaţa şi pe moarte, de cugetai că e prâpădenia lumii, 
nu alta, 

Dar’ ce folos de toată bărbăția și vitejia Românilor,. 
dupa ce eraŭ poate pe dece părți mai mulţi Turci de cât 
dinșii. Era toemai așa ca şi când ar sări un jurat la batae- 
în protiva unui sat întreg. Cum să învingă juratul pre 
sat, fie acela chiar şi un uriaş, dacă e numai unul singur ? 

Stefan Vodă, omul ce nu se lăsa cu una cu două a fi 
spariat şi care foarte bine se pricepea la apucături rës-- 
boinice, vădând că sânt atâția Turci şi că la şes e peste 
putinţa a ţină piept cu dînșii, o întoarse altmintrelea, 
începu adică a se retrage pe'ncetul cu oastea sa spre 
munți şi-ai face prin aceasta pre Turci să creada că el ar 
fugi de dînşii, 

Turcii, nici visând măcar cu ce felii de gânduri se 
poartă Stefan, se luară la fugă după dinsul. 

Da Stefan, după ce se retrăgea cu oastea sa ca la. 
vro câte-va mii de paşi, de odată sta locului, se mai. 


196 


batea cât se bătea cu dinşii, apoi eară-şi se retragea, şi 
ot aşa făcu el în mai multe rênduri, până ce-i ademeni 
-sub poalele muntilor. 

Turcul, ca Turcul, se ținea morţiş de el, voind numai 
de cât să pue mâna pe dinsul și să-l nimicească cu oaste 
cu tot. Şi cum ajunse sub poalele munților sencinsă din 
noii lupta, însă de astă dată, nu ca mai nainte, ci cu 
mai mare înverşunare. Ei 

Stefan se luplă şi acuma ca un lei cu dinșii, şi pre 

“mulți îi trimise în ceealaltă lume. Dar” ce folos de toată 
„istețimea şi vitejia lui, ce folos de toate ademenivile şi 
apucăturile sale, că dela o vremetotu-şi n'a fost în stare 
să {ie şi mai departe piept cu dinșii, căci cei maï mulți 
-dintre voinicii săi de frunte, începând dela sfelnici și 
până la cel din urmă ostaș de rând, picară acu jertfă în- 
furiatului şi neimpăcatului păgân. Ear’ cei ce mai re- 
mase în viață, ne mai putându-se țină pe picioare de 
vlăguiţi și osteniţi ce erati, temându-se ca să nu cada şi 
-æl jertfă fără vre un folos pentru sine, pentru Domnul 
lor și pentru (ară, începură a da îndărăpt, a se împrascia 
şi a se ascunde prin desișurile muntilor și acolo a aş- 
tepta apoi un timp maï bun și mai potrivit spre a se 
Putè eară-şi scula îi protiva dusmanilor. 

Vedând Stefan că nu e mai mult chip de învingere, 
că ostaşi! și țăranii, ce-l însoţiră în acest r&sboiă cumplit 
şi carii maï scăpară feferi de urgia păgânilor, se reslațese 
din ce în ce în toate părțile, se supără în adâncul inimeï 
Sale și nu scia singur ce să maï înceapă și să facă. Sa fi 
vdit ași maï încerca încă odată norocul, cine mai sci,.. 


127 


poate câ ostaşii l-ar fi ascultat și s'ar fi luptat până ce 
<u toții ar fi murit, căci îl iubiaui ca ochii din cap și ori 
ce li-ar fi spus îl ascultati. Dar” el de supărat peste më- 
sură şi dus pe gânduri cum era, căci una ca aceasta, să 
fie învins, de când s'a suit pe tronul Moldovei, nu i s'a 
fost întâmplat, cum vëdu că Turcii înving şi că mai mult 
nu e chip de scăpare, începu a alerga în colo şi'n coace în 
fuga calului, ca şi când ar fi voit să scoată din fundul 
pamântului o oaste noua, o oaste mai puternică și mai 
odihnită de cum era ceea ce s'a fost reslăţit acuma prin 
desişurile şi văgăunele munților, şi aşa, nesciind singur 
«ce face, se porni prin pădurile de sub poalele munților 
si se duse, înti”o fierbinţală, cât timp s'a fi dus, până ce 
ajunse înti”o lucină nu departe de satul de astăgi Putna. 
fară după ce a ajuns în lucina aceea, vădând că bietul 
săii cal de asudat, de ostenit şi de flămând ce era, nu-l 
poate duce mai departe, i se făcu milă de dinsul, descă- 
licâ și-i dete drumul ca sá se 'mai odihnească, să pască 
şi sa mai prindă la putere. Apoi se puse și el să șadă pe 
ttrupina unui copaciu. Şi cum sta el aice, dus pe gânduri 
asupra celor ce i sai întâmplat, privind din când în 
când în colo și'n coace în întunericul nopții, căci înse- 
zase acuma când a ajuns în lucina aceea, eată că la o 
depărlare de vro câte-va deci de paşi de dinsul vede 
zarea unei lumine licurind pintre crengile unor copaci. 
Voind să scie ce feliii de lumină e aceea şi cine poate să 
locuească în nisce locuri aşa de sălbatice, cuni era pe 
timpul acela locul, unde se afla el, prinse de grabă calul 
şi se îndreptâ în partea aceea din cotrò se zăria lumina. 


128 


Eară dupa ce se apropiă, ce sa-i vada ochii? .. o stânca 
mare, incunjurata de jur împrejur cu copaci cine sei de 
câți veci, cu partea despre meadă-noapte și răsărit în- 
plântata adânc în coastele unui deal, eară cea despre 
ameagă-di și apus săpată de sus şi până jos cu dalta, 
aflându-se în cea diniâiti tvei ferestuici mici, eară în 
cea din urmă o uşă întărită cu drucă de lemn. În una. 
din cele tvei feresci și acuma ardea lumina, ce-a fost 
zarit'o el puţin mai nainte. 

Aceasta era casa saŭ chilia de peatră, care şi până 
în giua de astădi se poate vedè pe malul drept al pariu= 
lu Viţeul, nu departe spre ameadi de satul Putna. 

Stefan Vodă, cum vădu stânca aceasta şi lumina ce 
lucea dinti”însa, îndată se pricepu că nu poate sa fie œ 
stânca de rând, ci ea trebue sa fie pe din nuntru sapată 
şi sa locuească cine-va înti'însa. Deci, legând calul de 
creanga unui copacii, se duse mai aproape de stâncă, o- 
privi de-a maruntul de jur împrejur, și cum se uitâ eata 
ca da de o ușa, şi cum dete cu ochii de ușa aceea se duce 
şi bate întwinsa ca să fie slobogit în nuntru. 

Eara dupa ce bătu de vro câte-va ori, un glas din 
nuntru întrebă ; 

— Cine e acolo? 

— Eu sint! — r&spunse Stefan. 

— Şi cine ești tu? 

— Stefan Vodă. 

— Nu se poate! 

— De buna samă. 

m~ ȘI dacă întru adevăr eşti tu Stefan Voda spune-mi 


429 


ce cauţi prin aceste locuri pustii, unde n'ai mai fost 
până acuma nici odată? 

Greu ii pică lui Stefan Vodă să răspundă la această 
intrebare neașteptată, și mai multe minute stete în cum- 
pëna: ce să facă? ... să se mărturisească unei ființe ne- 
cunoscute, ori să încalice pe cal și să se ducă unde l-a 
duce acesta, numai să n'aibă a rosti cuvântul învins, 
care nu-l rostise încă nici odată până atunci. Dar’ întu- 
nericul nopții și urletul cumplit al unor lupi din apropiere 
il facura sa-şi calce pe inimă şi să rostească cuvintele, 
cari nici prin vis nu i-ai trecut că le va rosti vre odată. 
El dise: 

m— Ce să caut? ... află, ori cine vei fi, că sânt bătut 
de Turci, și acuma fug de dinşii!... Te rog deci dară 
sa fii aşa de bun şi să mă primesci de mas, căci noaptea 
aceasta e întunecoasă, pare că mai întunecoasă de cât 
toate nopțile de până acuma și eŭ nu sciti în cotro să 
apuc şi să mě duc prin codrii în carii am întrat... 

— Slefan Vodă și să fie bătut de Turci?... asta nu e 
cu putință]... di mai bine că eşti altul cine-va, ear’ nu 
Stefan Vodă cel viteaz şi-atunci mai de grabă te-oiii 
crede şi ți-oiă da drumul în nuntru ! 

— Bine-ar fi, când altul ar fi aice în locul meŭ, dar’ 
durere... de astă dată norocul ma părăsit, şi-acuma mă 
aflu unde nici n'am gândit | 

Săhastrul, căcă glasul ce a vorbit din nuntru era 
glasul unui Săhastru, cum a augit că străinul, cea bătut 
la usa sa, e Stefan Vodă, îndată i-a deschis ușa și l-a 
poftit in nuntru. Apoi îl întrebâ cum sa întâmplat ca 

9 


130 


să fie învins de Turci, care să fie pricina, dupa ce ma 
nainte nime n'a fost în stare nici odată sa-l invinga. 

Stefan îi istorisi dela început toate cum a cerut Tur- 
cul haraciii dela dinsul, cum s'a sculat cu putere asupra 
lui, cum a mers el cu Românii sei în protiva Turcilor și 
cum Sa bătut cu dinșii, Mai pe scurt îi spuse toate din 
fir în păr cum s'a întâmplat dela început pâna ce a fost 
nevoit să fugă de'naintea pagânilor. 

— Nu fii supărat, Măria Tal — qise Sahastul, dupa 
ce a ascultat cu luare aminte. — Multe litfe barbare aŭ 
voit în decurgerea timpului să stingă pre Români de pe 
faţa pământului și să subjuge aceasta țară, însă Dum- 
nedeŭ cel drept și puternic nu i-a lăsat sa-și împlineasca 
dorinţa, el nu te va lăsa nici pre Măria-ta să remâ. de 
vis, ci mai de grabă de cum îţi poți singur închipui aï 
să învingi cu ajutoriul săi pre Turci și aŭ sa-i alungı 
cine sci unde peste hotarele țării, 

— De-ar da Dumnedeii să fie așa, dar” eŭ tare mă 
tem că nu voiii mal ajunge acele qile, mai cu sama ca 
pre cei mai aleşi voinici i-am pierdut acuma! 

— N'are a face... Dumnedeii îți va da alții la Joc! 

Şi după ce rosti Săhastrul cuvintele acestea, pofti pre 
Stefan să şadă pe-o lăicioară saŭ mai bine dis pe-o 
muchie de stâncă săpată în formă de lăicioară, ear el 
ieși de grabă din chilie afară şi adaposti calul într'un 
felii de pivniţă, care se afla de desuptul chiliei sale sub 
o aripă a stâncei, căci urletul lupilor, ce-l audise Stefan, 
se apropia din ce în ce mai tare de stâncă. Apoi întrâ 
în nuntru, puse ce avu mai ales şi maï bun de mâncare 

g 


131 


pe-o mescioara rotun la asemenea de peatra şi pofti pre 
Stefan la ospăț. 

Stefan nu se lăsă mult îmbinat, caci trecuse mai bine 
-de-o di și jumătate de când nu luasă nici o lărmatura 
de pâne în gură. Şi eată ca, pe când sta el şi cu Sahas- 
trul la masă şi ospăta, vorbind despre întâmplările tre- 
„cute, unde nu mi se pornesce de-odată un urlet ca acela 
împrejurul siâncei de se resunară vaile de prin apropiere. 

Stefan, când audi urletul lupilor, sări drept în sus 
dela masă, pusă mâna pe sabie și dise înspăimântat catra 
Sahastru : 

— Părinte! ne-ai încunjurat lupii. ce e de facut? 

— Ce să facem,... nemică ! lasă-i sa urle cât le place, 
-càcı noi şi așa nu avem nici un lautariu, care sa ne cânte 
la masă . . . lasă în calte se ne cânte eï! 

— Scii că eşti cam hasliu. Dar’ să lasam acuma şaga 
la o parte; lupii, după cum se vede, sânt mulți, pot sa 
străbată în nuntru, și atunci nu sciii deu cum vom pută 
scăpa de dinşii? 

— N'ave nici o teama, căci noi stintem aice întăriți 
mai de haï de cât un împărat într'o cetate. 

— Dar calul miei? 

— Nici lui n'are să i sentâmple nemica, căci și el e 
Aot atât de bine srutit, ca şi noi! 

Stefan, când augi cuvintele acestea, se mai linisci 
puțin, se puse la masă șintre urletele lupilor, carii se 
învârtira mai de multe ori prin prejurul și pe de-asupra 
chiliei, ospătă mai de parte. Ear’ după ce se sculâ dela 
masă şi după ce lupii, văgând că nu pot sapue labele pe 


132 


prada, ce aŭ fost adurmecat’o, inc_tară de urlat și se 
departară prin desișul pădurei, se puse ca să se odih- 
nească, căcu era foarte obosit de luptele, ce le-a avut în 
dilele trecute, cât și de drumul cel depărtat de pe câm- 
pul de resboiă. 

A doua di demineață, cam pe timpul acela când întră 
preoții la utrine, Săhastrul trezi pre Stefan din somn, 
ieși cu dinsul afară, se suiră amândal pe vârvul stâncei, 
în care era săpată chilia, și după aceasta aratând cu 
mâna spre apus, îl întrebâ dicând : 

— Cauta în sus, vedi ce-va? 

— Nu văd nemică! — respunse Stefan cătând spre 
locul arătat. 

— Calcă pe piciorul mei cel drept! -— dise mai de- 
parte Sahastrul. 

Stefan dintru inceput nu prea vre, însă mal pe urma 
totuşi calcă pe pecior să vadă ce are sa se întâmple. 

— Vedi acuma ce-va ? 

— Văd! 

— Ce vegi? 

— Văd — respunse Stefan, aratând cu degetul — 
colo în mijlocul lucinei celeia un copaciii mare, ear în 
copaciii văd ardend o mulțime de lumini. 

Copaciul acela era un paltin foarte gros și înalt, şi 
se afla tocmai pe locul, unde se află astadi mănastirea. 
„Putna. 

— D'auţi ce-va? — întrebâ eara-și Sihastrul. 

— Nu aud nemică | 
#gə— Calcă pe piciorul meŭ cel stâng! 


133 


Stefan facu și de astă data așa după cum i-a spus Sa- 
hastrul, 

— Augi acuma ce-va? 

— Aud! 

— Ce-audi ? 

— O cântare, Day nu sciu, preoți sânt aceia, ce 
«cânta, ori ângeri, caci mai dulce, mai placuta și mai fru- 
moasă cântare decât aceasta n'am audit de cât sûnt. 

— Aceia nu sânt preoți, ci ângeri, — respunse Sa- 
hastrul. 

— Mi-am închipuit eŭ ca aceea nu poate sa fie cân- 
are de preo“i, ci numai de îngeri. 

— Sci acuma una, Măria-Ta? 

— Ce să sciu? — întrebâ Stefan, 

— Pune gând la Dumnedeti ca în lucina, unde se 
aude acuma cântarea, ce-ai audit'o, vei face o monastire, 
al cărei pristol să fie tocmai acolo, unde se află acuma 
-copaciul, în care ard luminile, și lasă daca te vei cai 
vr'odata | Şi dacă vei pune acest gând la Dumnegeii cu 
scop ca sa te ţii de cuvânt, poţi merge în voea cea buna 
a te bate nu numai cu Turcii, carii te-ai învins acuma, 
<i şi cu mulţi alți dușmani și lasă dacă nu-i vei învinge 
pre toți! 

— Voit face toate, dupa cum îmi spui, numai sa-mi 
ajute Dumnegei ca sa pot învinge pre dușmanii țării 
mele, carii o amerință cu pierdare. 

— Amin]... Acuma poji merge fara frică în pro- 
tiva ne'mpăcaţilor Turci, caci mai nainte de cum îţi poti 
închipui, ai sa-i învingi și ai să cură'esci țara de dinșii ! 


134 


M x 


— Dar’ de unde sa iai eŭ atâla oaste, cu câtă să-i 
pot învinge ? 

— Ţara-i mare, . . . maï sunt încă destul oameni 
întinsa, caută-ţi numai oastea trebuincioasă și vei afla-o ľ 

Dupa aceasta, mulțămind Stefan Vodă din toată inima 
Săhastrului pentru primirea, mângâerea și sfatul lui cel 
parintesc, îşi luâ remas bun dela dinsul, se scobori de 
pe vervul stâncei, scoase calul din pivniţa, în care l-a 
fost adanostit Sahastrul de cu sară, se sui calare și se 
porni ca să-și caute oameni cu carii să plece eara-și îm- 
protiva 'Turcilor. Şi mergând el așa, cât timp va fi mers, 
şi eşind la ţară, în puţine qile strinse o mulțime de po- 
por pe lânga sine și cu acesta se porni apoi earâ-și îm- 
protiva Turcilor. 

Turcii, vădend că Stefan Voda nu se mai arata, eară 
oastea lui, câtă a mai remas în viață, sa împrasciat în. 
toate par'ile ca puii cei de paturniche, socotiră că a loi 
e acuma Moldova, că nime n'a mai cuteza sa se scoale 
cu arma asupra lor, și de-aceea incepură şi ela se îna 
prascia în mai multe parti și a prada ţara, luând tot ce 
le pica în mână saŭ argând tot ce nu putea lua și duce- 
cu dinșii. Şi bucuria lor era nespus de mare ca s'aii coto> 
rosut de un om îndăr&ptnic și primejdios ca Stefan Vodă. 

Da” zădarnica li-a fost toată bucuria, câci tocmai pe 
când nu visati eï, eata ca Stefan Vodă cu oamenii, cari îi 
adunase din parțile despre meadănoapte ale Moldovei, 
adica din partea Rădauțului şi a Cernauţului de asta-qi, 
precum și cu cei carii mai nainte s'au fost ascuns prins 


135 





crierui munţilor, se repedi pe neaşteptate şi cu o furie 
ne mai audita asupra lor. 

Şi dupa ce aŭ inceput acıma Stefan a se bate cu 
Tureir, eată că a dat„Dumnegei un nour şi o negură 
deasa şi foarte întunecoasă în partea aceea, unde se aflati 
Turcii, ca nu se vedeai defeliii unii pre alţii, şi din nour 
curgea ploae cu foc asupra lor. Şi'n zăpăceala cea mare 
aŭ început acuma a se bate și-a se tăia ei în de ei. Ear’ 
pe când se întempla această macilărie ne mai pomenită 
de oameni, o basma roşa ca para focului plutia în aer 
pe de-asupra lor 

In partea aceea înca, unde era Stefan Vodă cu oa- 
meni: sti, era sanin şi frumos și oștii sale nime nui fă- 
cea nemica. Dar” el și cu ai săi batea și taia în Turci 
ca'n curechiu, și nu le da nici de cum rând ca sa-și vie 
cât de puţin în fire. 

Şi pe când zapăceala și încurcala Turcilor era mai 
mare și mai înfiorătoare, pe când se tăiau şi se. măcilă= 
via mai cumplit, eata că scapa un ture călare din mij- 
locul imbulzelei turcesci și vădend cele ce se întâmplă; 
strigă în gura mare: 

— Stapi fraţilor locului, că nu ne bate Stefan Vodă, 
cı ne bate Dumnedeu pentru reutatea şi dauna cea mare, 
care am facut'o acestei țări ! 

Turci, augind glasul, care se vede ca era a vre unui 
pașa, şi vedând ca nu e bine de dinşii, hucuroși ar fi in- 
cetat de a se bate şi sar fi împăcat, numai daca ar fi 
putut și ar fi avut când. Dar” de giaba, căci acuma, de-ar 
<i fi voit ori și cât sa se impace, Stefan Vodă nu le da 


136 


vând, ci apucându-i mereii din coaste și dela spate, nu 
se lasâ, pâna ce pre cei mai mulți dintre dinşii nu-i tri- 
mise pe ctealaltă lume, eav pre cei ce mai stapara ca 
prin urechile acului de moarte, nu-i îngadui nică un pic, 
pâna ce nu-i alungă pre toți peste Dunăre și curațţi țara 
pe mai multă vreme de dinșii. 

Şi după ce a învins Stefan pre Turci și-a scapat țara 
de dînșii, s'a întors îndărăpt, unde-a fost lupta mai 
înverșunata, a poruncit sa adune la un loc pre toli os- 
tașii, căți aŭ cadut morţi în luptă, a spus sa faca mai 
multe movile din dinșii, să-i prohodească ca pre nisce 
voinici și creștini adevăraţi, să-i acopere frumos cu ță- 
vină ca și pre ori care alt creștin. 

Şi cum a poruncit Stefan Vodă, așa s'a și facut, și el 
încă a statut de faţă, până ce toți sai înmormântat cum 
se cuvine. 

Eară după ce a împlinit şi această datorie creștineasca, 
a dat drumul tuturor oamenilor, carii l-au ajutorat cu 
atâta credinţă și bärbătie, ca sa meargă fie-care pe la 
vetrile sale, şi s'a întors și el plin de voe buna la scau- 
nul seu din oraşul Suceava. 

Dar Stefan Voda nu petrecu mult timp în Suceava, 
ci, voind a-și împlini făgăduinţa, ce-a dato mai nainte 
Sahastrului dela chilia de peatră, porunci să adune mai 
mulți mäestri de zidari și se porni apoi dimpreuna cu 
aceștia, precum şi cu mai mulți boeri și curieni ai săi 
spre locul, unde se află astadi satul Putna și ajungând 
acolo, puse să zidească Mănăstirea Putna tocmai pe 
locul acela, unde a vădut luminile ardênd și-a audit 


137 


„Angerii cântând, adica dupa cum l-a sfatuit Sahastrul 
-dela casa sau chilia de peatră, care monăstire a rămas 
„pâna în diua de astadi. Apoi sa întors earăşi la scaunul 
sëŭ din Suceava. 

Şi așa Stefan Voda și-a ţinut atât cuvântul ce l-a dat 
Sahastrului, cât şi cela ce l-a dat sfetnicilor săi înainte 
de răsbolii, cacı el cât a fost și a trait, n'a platit Turci- 
dor nic. un ban ca haraciu 


STEFAN VODĂ ȘI TOLPA. 


Se dice că pe vremea lui Stefan Voda seafla pe lânga 
curtea domnească un 'Ţigan cu numele Tolpa, care eras 
un om deştept, glumeţ şi totodată foarte prefăcut. 

Intro di, venind nisce Români dela ţară ca sa se je- 
luească înaintea domniei pentru nedreptăţile din partea 
pârcălabului lor, întimpinară tocma când aveati sa între 
în curte pre Ţiganul Tolpa. 

— Ce vreţi voi, oameni buni? — îi întrebâ acesta. 

— Avem să vorbim oare ce cu Măria Sa Voda... 
A casa-l? — respunseră Românii uimiţi, socotind ca 
cine scie ce domn mare e acela cu care vorbesc. 

— A casă... Dará ce aveți voi săvorbiţi cu Maria-Sa Y 
Nu puteți să-mi descoperiţi şi mie tainele voastre ? . . . 
Eŭ v'aşi putea foarte mult ajuta, de oare ce și eŭ sunt 
unul dintre cei mai mari sfetnici ai Măriei Sale ! 

Românii veniți, necunoscându-l cine-i și vădândul- 
așa de vorbăreţ, i se încredură Ţiganului, cugetând că 
ceea ce le spune e adevărat, şi-i istorisira taina lor, 
adica: cum că pârcălabul îi asupresce din cale afara, 


139 


cum ca li se ia bir peste măsură, bn încă pe lângă aceea: 
mai în toate gilele îi batjocuresce, îi bate și-i chinuesce 
fără mila şi fără wo pricină. Eacă de ce aŭ venit el sa 
se jeluească Măriei Sale Vodei | 

— Oameni bunï! — gise Tolpa, — nu purtati nici o 
grijă, întorceți-vă pe-a casă în voia cea mai bună, că 
eŭ vi-s omul! ; . « Voïŭ vorbi cu Măria Sa. Lasă dacă vă 
va mai asupri şi bate pârcalabul vostru de aşi înainte E 

Românii îl ascultară şi se intoarsera bucuroși spre case. 

Tolpa, după depărtarea lor, căutâ un prilej bun să 
între la Măria Sa în odae. 

Int:’o qi Stefan, Vodă era voios. 

Sciindu-l atunci numai singur în divan, Tolpa intr& 
de odată la dinsul în nuntru, plângend și țiindu-se cu 
mânele de cap. 

— Ce-ţi este ţie, Tolpo?... Ce plângi?! — îl în- 
trebå Vodă, vădându-l văetându-se cu mânele de cap. 

— Mi-a tras popa o palmă, Mária Ta! 

— Pentru ce?... 

— Pentru cá n'am sciut Tatăl nostru. 

— Altu păgânule ! — îi dise Stefan Vodă mânios,— 
tu sa nu scii Tatăl nostru? . . » Păcat ca n'am aflat eŭ 
aceasta mai de mult, că de-atunci te-ași fi alungat de la 
curtea mea!;.. Më, da ce ești tu? păgân? turc? tatar? 
ori ce littă vea ? să nu scii Tatăl nostru ?... Stai numai l.n 

— Ba îl sciu, Măria Ta, da-l greşesc întrun loc. 

— Spune-mi-l dar | 

— Tatal nostru, carele eşti în ceriuri, sfnțeasca-se 
numele teu, viie împărăția ta . ., « 


140 


— Mai departe! 

«— Aici am uitat o vorbă. 

— Fien voea ta .. . di acuma maï departe. 

— Fie în... 

— Fie în voea ta... qi încă odată dela început, ca 
eară-și aï uitat | 

— Tatăl nostru, carele eşti în ceriuri, sfințeasca-se 

„numele teŭ, viie împărăţia ta, fie în .. . 

— Fie în voea tal... Mai da ce bătut cu leuca! :.. 
Un cuvânt să nu-și poata însemna! . .. Di încă odata 
dela început și ţine bine minte: fie în voea ta | 

— Tatăl nostru, carele eşti în ceriuri, slințeasca-se 
numele teii, viie împărăția ta, fie în .. . 

— N'o să mai ţină minte! . . . Di mai de multe on L 
fie în woea ta! 

— Fie în voea mea, fie în voea mea, fie... 

— Nu aşa! ci fie în voea ta, adică a celui de sus, a 
lui Dumnedei, și nu întru a ta, nerodule și năucule | 

— Ei!... fiel... Wapoi dacă uitl 

— Apoi nu uita, că doară nu-ți e dogit capul! 

— Şi ca să nu uit, Măria Ta, serie-mi vorbele acelea 
pe-o hârtie şi te iscălesce, ca aşa să-mi poci aduce aminte 
totdeauna, când voiu lua hârtia în mână. 

Stefan Vodă, nici visând de cugetele 'Ţiganului, luâ o 
coală de hârtie albă curată și scrise: fie în voea ta, apoi 
se iscăli mai de desupt Stefan Vodă, şi i-o dete 'Ţiga- 
nului, ca să nu-l mai supere... . 

Tolpa, — bucuria lui — ïe hârtia în mână şi, cum 
eşi din divanul domnesc, pe dată a și pornit la ţara, 


1444 


anume cătră satul acela, de unde erati Românii ce aŭs 
fost venit la curte să se jeluească pentru asuprirea peste 
măsură din partea pârcălabului. 

Ajungând el în satul acela, dete poruncă să se adune 
toți sătenii la un loc, dimpreună cu dinșii și pârcălabul, 
căci vine dela curtea domnească și le aduce o vorbă mare 
dela Măria Sa Vodă, pre care fie-cine trebue s'o asculte 
și s0 împlinească . . . 

După ce sa adunat tot satul, dimpreună cu pârcă- 
labul la un loc, Tolpa virîndu-se în mijlocul adunării şi 
punându-se faţă în faţă cu pârcalabul, pre carele a în- 
ceput mai ântâii a-l mustra înaintea întregului sat 
pentru neomenia sa cu sătenii şi cu toți Românii de- 
prin jurul acela, apoi arătându-i iscălitura lui Stefan 
Vodă, îi qise ı 

— Vegi ce este seris aici? 

— Văd: fie'n voea ta — respunse pârcălabul, dar” 
eŭ nu sciŭ ce vrea să însemneze aceasta | 

— Nu seii? . . . binel,.. lasă că sciù eŭ! — strigâ 
Tolpa furios, şi atunci pe loc porunci juraților să-l în- 
tindă jos înaintea adunării și să-i mësure vro cinci deck 
de bețe bune și pipărate, dicând : 

— Iscălitura Măriei Sale porunceece . să pedepsim pre 
toți aceia ce nu sciù de omenie şi asupresc pre fraţii 
lor din cale afară şi fără de vr'o dreptate! .. , 

Pârcălabul era nevoit să sufere bătaia, cregând că 
aşa a poruncit Vodă. 

El însă era unul dintre cei mai credincioşi, mai su- 
“puşi şi mai plăcuţi domniei, şi sciind aceasta, se mira. 


442 


foarte mult, cum de a putut Stefan Vodă să poruncească 
ca să-l bată Ţiganul Tolpa înaintea sătenilor, mai cu 
samă neaflându-se el cu nemic vinovat! . . . 

La vr’o câte-va săptămâni însă, după ce a fost bătut, 
având treabă numai de cât să se ducă la curtea dom- 
nească, se duse, şi ajungând întrâ la Măria Sa. 

Stefan Vodă, bucurându-se de sosirea lui, îl primi cu 
aceeași prietenie și căldură ca și mai nainte, 

Pârcălabul sa mirat mult de primirea aceasta caldu- 
voasă, Pricepând atunci că nu poate să nu fie ce-va la 
mijloc, că trebue să’l fi pus cine-va la cale și de aceea 
poruncise ca sa'l pedepsească, îl întrebâ pe Voda qi- 
cendu-i: 

— De ce ai poruncit Măria Ta lui Tolpa ca să mă 
bată înaintea sătenilor mei, că doară n'am făcut nimărui 
nici un răii, 

Stefan Vodă, uitindu-se lung la dinsul, mirându-se și 
el de vorbele pârcălabului, îi dise : 

— Ce spui?.,., 

— Ce spun ?.,+ d'apoi eacă cum și eacă cum, și in- 
cepu ai povesti toată istoria cum s'a întâmplat. 

— A, mișelul! — dise Vodă mânios — de-aceea mi-a 
spus el ca să mă iscălesc eŭ la cuvintele, ce nu le scia 
din Tatăl nostru, ca să aibă cu aceea iscălitură putere 
de a te bate!,.. Așa-i treaba ?.., Lasă că mi ti l-oïŭ 
învăța ei]... 

Stefan Vodă se făcu foc; porunci curtenilor să prindă 
pre 'Tolpa şi să-l spânzure. 

Tolpa însă, când istorisia pârcălabul Vodel și când 


143 


Vodă porunci ca sa-l prinda şi să'l spânzure, statea la 
ușa şi asculta toate, și cum a audit aceasta, indată sa 
făcut nevădut, ascundendu-se în grădina domnească, 
care era foarte mare, sciind că acolo nu va da nime de 
dinsul, ear” trecând mânia Domnului, poate încă să scape 
cu viaţă, 

In zădar l-ai căutat curtenii ca să-l prindă, căci Tolpa 
nu era nicăiri. El bietul, de spaimă și de frică co să-l 
spânzure, sa fost ascuns în acea grădină așa, că nici diua 
mare cu lumina nu-l puteaŭ afla, de l-ar fi tot cautat, 

Mai spre sară, fiind o qi frumoasă și călduroasă, eşi 
Stefan Vodă singur din curte și se duse la preumblare 
prin grădina domnească tocmai în partea aceea, unde 
era Tolpa ascuns. Ţiganul vădându-l de departe că vine 
spre dinsul, se sui iute întrun măr și se legă cu brâul 
ce era încins peste mijloc de un crac, lăsându-și apoi 
picioarele să spânzure în jos, ear’ o aţișoară, ce o avea 
asemenea pe lângă sine, o legă de altă creangă de asu- 
pra capului sei. 

Văgdendu-l aşa Stefan Vodă dise de milă: 

— ăi că-mi pare răi de sărmanul Tolpa. Bietul, de 
bună samă audind că am poruncit să-l omoare, pentru 
că a batut pre pârcălabul, sa spânzurat el singur, ne 
anal așteptând pre alții... 

Tolpa trăgea numai cu urechia, 

Stefan urmă : 

— Dacă ar fìù viii eŭ l-aşi ierta... 

— Fien voea ta! — strigă Tolpa, sărind jos şi îm- 
brățoşând picioarele Miăriei Sale. 


i4 


— Fien voea ta! — Bine că cel putin de frica spân- 
zurătoarei ai învățat Tatăl nostru ! dise zîmbind Stefan 
Voda. — Atunci m'ai prins cu iscălitura, acum cu vorba, 
dar” altă dată nu mai scapi nici cu voea ta, nici făra de 
voea tal... 

Era glume! Stefan Vodă și-i plăceată şi glumele altora, 
dar între o glumă și o altă glumă ținea la mijloc câte 
nouă fulgere, și vai de acela, pre care îl nimena pintre 
glume sageuta mâniei domnesci |! 


STEPAN TOMȘA ŞI MITROPOLITUL CRIMCA. 


Când omul e în pace, când e liniștit, sănătos şi nu 
duce nici o nevoe, atunci nu-și prea aduce aminte de 
Dumnedeu, de la care ii vin toate bunătăţile , da? când 
e amenințat din toate părțile de primejdii, când neajun- 
suvile îl împresoară și o rea soarte îl urmăresce paș în 
paş, atunci inima și cugetul se îndreaptă spre Dumnedeiă, 
de la care aşteaptă scăpare, alinare și mângăere in su- 
ferinți şi dureri. 

Erai odată nisce timpuri, când oamenii erai cu mult 
mai evlavioși și cu frica lui Dumnedeii, de cât cum sânt 
astădi. Atunci dacă-și punea cine-va gând la Dumnedeu, 
ori ce ar fi avut să facă, făcea, și ori ce întreprindea, o 
și îndeplinia, căci Dumnedeii totdeauna era cu dinsul. 

In timpurile mai de demult nu era, ca acuma, pace și 
linisce în țară, ci tot resmiriţi și bătălii ca acelea, că nu 
mai sciaj ce este şi de ce să te apuci... 

Câţi păgâni, câte litferele, toate năpădiau ca lăcustele 
în Moldova, prădând și jăfuind pre bieții Români, chi- 
nuindu-i şi luându-le toată averea, lăsându-i numai cu 
sufletul, de multe ori scurtându-le şi vieața.. . 

10 


148 


Pe acelea timpuri viforoase unii Domnitori români, 
voind ca să scape poporul şi ţara de biciul cel barbar şi 
înspăimântătoriii al păgânilor, punea gând la Dumne- 
deu, că după ce li va ajuta a învinge pre dușmani, vor 
face în cutare loe al ţării o biserică sai mănăstire, unde 
să i se aducă laudă şi mulțămită de cătră popor pentru 
ajutoriul, ocrotirea şi binefacerile revărsate. 

Din acest îndemn, sai poate că și din altul, a început 
şi Stefan Vodă Tomşa a zidi mănăstirea Solcii sub 
poalele munților din Bucovina, care mănăstire se află 
încă și astăgi în partea despre apus a târgușorului Solca. 

Spun bătrânii, că Stefan Vodă Tomşa după ce a 
sfârşit de zidit această mănăstire și după ce a zugrăvit'o 
şi a întrumusețat?o cu toate odoarele cele trebuincioase 
a ebiemat pre Mitropolitul Anastasiu Crimea, să vie 
dinpreună cu mai mulţi alţi preoţi și călugări, ca so 
sfințească. 

Mitropolitul Crimca, dise, că să nu fi trăgănat nici de 
cum, ci îndată cum i-a venit scirea a și pornit spre Solca, 
luând cu sine pre mai mulți preoți și călugări .£. Ajuns 
în Solca, fără să mai tragăneze ceva, a şi început cu 
sfințirea mănăstirei cu cea mai mare serbare, după cum 
adică scia el, că-i mai frumos și credea ca fi mai bine 
şi maï pe plac Domnitoriului. 

După ce se sfârși sfințirea mănăstirii, dadu Stefan 
Vodă Tomşa o masă mare, la care pofti mulțime de 
boerï, pre Mitropolitul Anastasiu și pre alţi oaspeți aleși. 

La masa aceea, după multe alte cuvântări şi vorbiri, 
cum e adică, datina la mesele Domnitorilor, unde sûnt o 


447 





multime de oaspeți şi boeri adunaţi, cari de carı mai vor- 
băreți şi mai capăținoşi, după ce ospătară de-ajuns și 
běură cum se cade, dise Stefan lui Crimea : 

— Sa dee Dumnedeii, ca mănăstirea Prea sfinţiei- 
Tale să fie beci la monăstirea mea! 

Mitropolitul Crimca, care cam în același timp zidise 
monăstirea Dragomirnei, dice, că s'a uitat lung în 
fața Domnitortului şi a început a zimbi, dară nu-i văs- 
puuse nemică, 

Stefan Tomşa însă, crud din firea sa și foarte pismă- 
tareţ pre tot omul ce-l întrecea cum-va, nu să tacă și 
dee pace Mitropolitului, peniru că nu ï-a răspuns ne- 
mică, ci sciind că mânăstirea acestuia e cu mult mai 
frumoasă și mai iscusit lucrată decât a sa, bal... drept 
să mărturisim . . . fiind unica în feliul sëŭ în toată fara, 
îi maï dise încă o dati: 

— Si dee Dumnedeii ca mănăstirea Prea sfinției-Tale 
-să fie beciu la a mea! 

Mitropolitul tăcu şi de asta dată. 

Eara Vodă repeţi tot aceste cuvinte și de-a treia oara... 

Acuma Mitropolitul, vădând ca Vodă nu mai înceată 
de a-i spune aceste cuvinte în fața tuturor oaspeților, nu 
maï putu răbda, ci supărându-se amar, îi gise: 

— Bal să dee Dumnedeu, ca mănăstirea Măriei-Tale 
să fie beciii la monăstirea mea, căci Mâria-Ta aï fâcut'o 
din prisnsinţă, eară cii am făcut'o pre a mea — cum a 
dat Dumnegeii — din banii hărăziţi de văduve și alți 
bieți creştini şi oameni de omenie, carii vaii îndurat și 


148 


-m'aiă ajutat a face aceasta sfânta monastire spre lauda 
celui de susi,,,. 

Stefan se roşi și se cam supără, când audi aceste cu- 
vinte împungăloare, dar’ se stăpâni și nu dise nemica 
bătrânului Mitropolit ,.. El tăcu acuma ca şi cela mat 
înainte. 

Mitropolitul Crimea însă vedând insu-și, ca ceca ce a 
spus n'a fost bine, şi temându-se ca sa nu i se intmple 
ce-va, căută toate mijloacele, să Yasa cum mai de grabă 
de la masă și sa fugă cât se poate mai iute din acest 
loc. Şi avea toată dreptatea, să se teama, căci Stefan 
Vodă Tomşa, când se mânia pre cine-va, era foc şi pară, 
şi nime nu scăpa cu viață din mânele luf ....... 

Aşa era Stefan Vodă Tomşa. 

De aceea şi Mitropolitul Crimea nu făcu multă traga- 
nare, ci porunci pe furiș vezeteilor, să înhame caii iute 
la trăsură, ca să pornească. 

Vezeteii il ascullară, inhămară de grabă caii şi Mitro- 
politul, luându-și sara buna de la Domnitoriă și de la 
oaspeți şi spuindu-le, ca are foarte mare trebuinta, se 
porni spre Dragomirna, 

Domnitoriul voia să-l mai opreasca, el însă nu voi nică 
de cum să rămâie. 

Pe când sa pornit Mitropolitul spre Dragomirna înop- 
tase acuma cum se cade şi se facuse așa de întuneric, că 
nică mâna nu se putea vedea. 

Dupa plecarea, Mitropolitului, Doamna lui Stefan Voda 
Tomșa nu tăcu ca o femee înțeleaptă, care nu se ames- 
tecă în trebele bărbaților, mai ales sciind prea bine, că 


149 


Vodă nu-i ca alţi barbați recugetătoriu la toate cele ce 
le face și mai răbdătoriii cu cei ce-i greşesc sati îl supără 
cu ceva, — nul... ea trebui să se amestece și să dică 
ceea ce n'ar fi trebuit, — ea dise cătră Vodă: 

— Cum de te-ai lăsat tu bafjocurit de un călugar 
înaintea tuturor oaspetilor? . . . Nu ţi-a fost ţie oare 
cum, să te lași înjosit de dinsul, să dică el —mă rogl— 
ca monastirea ta să fie beci la a sa!,., Nu-ţi e ru- 
șine de oaspeţi? .. . Ce mai ascepli?.. .. Caută şi res- 
plătesce cu pedeapsă îndrăsneala acestui călugăr . . . ori 
de nu... . maï mult să nu më numesci domniţa tal..7 

Audita-ţi vorbă de muere!. . . 

Stefan Tomşa, care încă de mai nainte era cam mâ- 
nios, fiind acuma mai aţițat și de doamna, se înfuriâ 
pâna înb”atâta, încât nu mai stete mult pe gânduri, să 
vadă ce face și ori de este bine ceea ce voesce să facă, ci 
îndată strigă surugiilow săi, să prindă cail la rădvan. 

Surugii nu asceptară să le mai spule și de-a doua oară, 
ci cât ai bate în palmă, caii erau înhămaţi la rădvan şi 
rădvanul tras de naintea uşei, de unde avea să iasă Vodă. 

Stefan Vodă, văgând că rădvanul stă de nainlea uşei, 
își luâ de grabă busduganul şi fară să maï spuie ceva 
oaspeților, carii remasera, eși afară din casă, se aruncâ 
în rădvan și porunci suvugiilor să mâle tot intro fugă 
pe urma Mitropolitului. *) 


*) Unii istorisese, că să nu se fi luat Stefan Tomșa după Crimea, 
ci să fi trămis pre nisce oameni de-ai sei, ca aceștia să se lee 
după dinsul, și unde l-or ajunge acolo să-l omoare. 


150 


Sbura Voda cu râdvanul seă, dax si Mitropolitul nu 
mergea numai în paşi, ci cum eşise din ograda minăstirii 
poruncise vezeteilox, să mâie caii cât li-or putea lua pi- 
cioarele, pentru că o presimțire, pare că-l tot îndemna 
să fugă cât ce a putea, . . . îi spunea că Vodă ware să-l 
lase în pace, ci are să-l fugâvească, și apoi — vaï şi 
amar de acela ce cădea în mâna acestui Domn fără inimă 
şi cruțare. 

De şi Mitropolitul fugea cu trăsura sa cât putea, to- 
tu-şi Stefan Voda Tomșa îl ajunse în departare ca la 
vro jumătate de milă spre resărit de Solca, în mijlocul 
drumului dintre Solca și Arbure, şi cum îl ajunse, sari 
din rădvan şi repedându-se asupra Mitropolitului, îi dădu 
vro câte-va lovituri cu busduganul în plept şi — când 
socoti că i-a fi de-ajuns și că ware mult o mai ducă, 
se sui eară-şi in.rădvan și se întoarse îndărăpt spre Solca. 

Mitropolitul Crimca, mai mult mort de cât vită, fu rădicat 
da catră vezeteii săi în trasură şi dus pâna la Dragomirna. 

După ce ajunse la Dragomirna, cine scie la câte oare 
de noapte, dice că Mitropolitul Crimea îndata să fi po- 
runcit, să se scoale toți calugării, sâ-ă aducă vestmintele 
şi se înceapă a sfinţi monăstivea până ce mai traesce. 

Calugării, audind aceasta, săriră îndată cu toți să 
vadă ce este, ce s'a întâmplat, că Mitropolitul voesce sa 
sfințească mănăstirea mai nainte de-a fi gata și apoi înca 
noaptea, când toată lumea doarme. 

Vădend însă ce este, nu mai statură mult pe gânduri, 
ci care din care mai de grabă alergară spariați prin chi- 
lii, își luară cele trebuincioase, întrara în mănastire, — 


151 


aprinsera luminele și — ca de când vă istorisesc,— toate 
erai gata pentru sfințire. Poftiră acuma pre Mitropolitul 
sa viie și să înceapă sfințirea. Însă acesta nu mai era în 
stare, să se scoale din loc. . , Loviturile de busdugan 
ale lui Tomşa Vodă îi slăbiră mai de tot puterile, şi de- 
abia mai putea rezufla. 

Ce era de făcut ? 

Vădând călugării, cum că Mitropolitul nu se poate 
wnì din loc și e mai gata să-şi dee sufletul, ca să nu 
vemâie mănăstirea nesfinţită de dinsul .  . de cel ce cu 
atâta muncă a zidit?o şi a înfrumusețat'o, îl luară vro 
câți-va și după ce laŭ îmbracat în vestmintele sale, îl 
purtară de subsuori şi așa sfinți el mănăstirea, maï mult 
numai purtat pe sus sati ședând pe scaun. 

Dice că după ce a sfârşit Mitropolitul Anastasiu Crimca 
de sfințit monăstirea să nu fi trăgănat mult, ci îndată 
după aceea să-şi fi dat sufletul în mânile lui Dumnegeti. 
Eară când muria să fi qis.: 

— Mulţămesc ţie, Doamne | ca maï ţinut în vieața 
până ce mi-am sfinţit şi mânastirea mea |] . . . 

Şi cu aceste cuvinte muri. 

Calugării îl puseră în biserică şi-i facură prohodul și 
a treia di îl înmormântară. 

Mulţime mare de boeri și alți oameni de prin tot ți- 
nutul sa fi fost venit la înmormântare și mulți plângea 
după dinsul, căci foarte bun om era şi pre ori şi cine 
venia la el, de era boeriă, îl primia și cinstia ca pre un 
boeriă, de era vi'un călătorii îl adăpostea ca pre un 
frate, de era ţăran se purta cu .dinsul ca un părinte, 


152 


eara de era vr'un serman nici odata nu-l alunga de la 
ușa sa fără sa-l miluească. 

Aşa era Mitropolitul Anastasiu Crimca. 

Şi tocma de-aceea şi pentru că a făcut șia înfrumu- 
sejat mănăstirea Dragomirnei mai de hai decât toate 
monăstirile și bisericile din tară, boerimea și cei mai 
mată, vădând crudimea lui Stefan Vodă Tomşa, cum a 
ucis fără de nici o dreptate pre Mitropolitul, se sculară cu 
toții infuriati asupra lui Tomsa Vodă și asupra Doamnei 
și stäruïaŭ să-l dee jos de pe tronul Moldovei și să-l 
alunge din țară, ca să nu-i maï audă de nume. 

Stefan Voda Tomşa, v&dând aceasta şi sciind bine ca 
când se rescoala tara întreagă nu e lucru de şagă, îşi 
luâ pe samă și fugi pe nesciute la Solca și acolo se as- 
cunse spre apus din sus de mânăstire întun munte, 
care şi până astadi se numesce „muntele lui Vodău. 
Acolo, pe muntele acela, petrecu el maï mult timp, fara 
să fi sciut cine-va de el, până ce se mai molcomira 
boerii, . l. n n e ať 

Pe locul acela, unde lovise Stefan Vodă Tomşa cu 
busduganul pre Mitropolitul Crimca, puse mai pe urmă, 
cine a fi pus nu sciii, o cruce mare de stejar, care se 
mai poate vedea încă şi aslă-Ai, (1875). 

De e tocmai crucea ateea, care sa pus îndată după 
moartea Mitvopolitului Crimea, nu pot spune, dară cum 
că crucea aceasta e tare vechie, poate să se încredințeze 
ori şi cine .. . mai ales că şi partea cea împlântata în 
pământ se mai află şi este roasă de ploi ...... 

Ce-or fi făcut boerii cu Doamna lui Tomşa nu se scie, 


153 


căci de la nime n'am înțeles nemică .„.. . . De bună 
samă că şi ea n'a fi fost lăsată în pace, ci trebue să i se 
fi resplătit și ei, după cum adică ï-a fost inima şi vorba..... 

Un lucru prea adevărat şi pre care nime nu-l poate 
tăgadui este că mânăstirea lui Tomşa Vodă a r>mas beciiă 
monăstirei celei din Dragomirna. 

Mănăstirea din Dragomirna stă şi asta-di frumoasă, 
că ţi-l mai mare dragul, să te uţi la ea.... E împre- 
jurata din toate părțile cu ziduri tari și calugării se roagă 
neîncetat pentru sufletul bunului Mitropolit Anastasiu. 
Pe când mănăstirea lui Stefan Vodă Tomşa e părăsită 
de parinti, zidurile de prin prejurul bisericei, precum şi 
chiliile călugărilor, ce aŭ fost oare când aice, sunt așa 
de răsipite, de ţi se strînge inima de durere..... Peŭ |... 
ți-i mai mare greul să stal și să te uiţi la aceste resipi- 
tură pline de spini şi de pălămidă . ... . 

Se vede că Dumnedeii nu trece cu vederea fapta ne- 
dreaptă. 

Dacá Stefan Vodă Tomșa ar fi fost om ca toți oamenii 
cei de omenie, bun la inimă, îngăduitoriii şi ceva mal 
recugetatoriii, să nu fi caşunat atâtea morți de om, 
atunci de bună samă că Dumnedeii nu lăsa, ca mănăs- 
tirea lui să se desfacă, ci ar fi scutit'o de timpurile cele 
vilrige, precum a scutit și monăstivea din Dragomirna...... 


VASILE VODĂ ŞI IUGA. 


În timpurile cele vechi, pe când se afla Bucovina sub 
stăpânirea Moldovei, Românii din ținutul Câmpulun- 
guluă şi al Dornei nu erati, ca şi ceialalți Români dela 
țară, supuşi boerilor și întrebuințaţi de aceştia la lu- 
crarea pământului, nu eraŭ munciţi în tot feliul şi bat- 
jocuriți ca alţii. Ei eraŭ de sine stătatori, şi aveati legile 
şi judecătorii lor. Eï plătiaă în tot anul o sumă anumita 
de bani Domnitoriului și priveghiaii marginile ţării de 
încursiunele şi pradăcăunile străinilor, şi când aceștia 
întraŭ în ţară, atunci sâriau cu toții la hotară şi respin- 
geaii duşmanul. Când singuri nu puteai resista, dedeati, 
îndata de scire Domnitoriului să vie cu oastea într'aju— 
torăti, că țara se află în primejdie. 

Mai mult n'aveaă să facă. De toate celelalte dajdii şi 
alte sarcini erai scutiți. Şi dacă vre unul sai altul dintre 
domnitorii Moldovei voia să iee dela dinșii mai mult bir, 
decât i-ati făgăduit, atunci ei îi înturnaŭ spatele, nu-i 
da nică o para oarbă... Se făceaii că nici nu-l sciă, 
ea” Domnitoriul remânea cu buzele îmflate, neputân- 


155 


du-le face nimic, de oare-ce Câmpulungenii noștrii erai 
din toate părțile scutiți, de munţi, ca de nisce zidură 
întărite, 

In fie-care an însă, pe când Voevodii moldovenesci 
chiemai pre sfetnicii lor şi pre maï marii ţării la sfat, 
alegeau și Câmpulungenii pre un om încredut din sinul 
lor ca deputat și-l trămiteai mai ântâlă la Suceava, 
ear’ mai pe urma la Iaşi, unde se afla Vodă cu şederea, 
ca să vadă ce vor mai vorbi sfetnicii și cum vor pune 
țara la cale. Căci măcar că ei locuia pe culmile mun- 
ților, totu-și voiati sa scie ce mai fac şi cum le mai merge 
şi fraților lor celor din câmpie. 

Tot ast-felii s'a întemplat și pe timpul lui Vasile 
Lupul Vodă. 

Pe atunci Câmpulungenii aŭ ales ca deputat prin mai 
mulți ani de-arândul pre un ţăran foarte înțelept şi 
avut, anume Iuga, de loc chiar din târgul Câmpulung, 
şi l-aă trămis la sfatul domnesc din Iaşi. 

Vasile Lupul Vodă cunoscea acum pre Iuga foarte 
bine şi-l avea foarte drag, pentru că acesta era, precum: 
am dis, un om foarte deştept, înțelept, deschis la inimă, 
cu dreptate, de omenie şi plăcut tuturor oamenilor din 
ținutul Câmpulungului. De aceea era și ales în lot anul 
şi trimis la Iaşi în trebile Câmpulungenilo». 

Iuga a âmblat pe la Iași în mai multe rânduri. Dela 
un timp incoace insă nu mai mersese acolo, din pricină 
că mai multe nenorociri daseră peste capul lui. El scă- 
pătase acuma cu totul ,. . Nu mai era așa de avut ca 
mai nainte . . . Pe lângă aceasta a mai avut şi alte 


156 


nevoi... îşi pierduse nevasta cea dintâiă şi-şi luase alta 
tânără, cu care nu prea trăia bine. Apoi Iuga îmbătrâ- 
nise şi slăbise cu totul, .. nu se prea înteresa de cele 
„ce se petreceaii prin țară . . . Träïa maï mult pentru 
sine . . . Şi Românii din ținutul Câmpulungului de mult 
aleseseră pre alţi Români din mijlocul lor de-i trimiteau 
la Iaşi. 

Eată însă că întrun an, tocmai pe când era adunat 
divanul întreg, pe când toți sfetnicii şi deputaţii din 
toata țara Moldovei eraii adunați la sfat în lași, Vasile 
Vodă își aduse aminte de Iuga și întrebâ pre unul dintre 
deputații câmpulungeni : 

— Mai trăesce Iuga ? 

— Care Iuga? 

— Deputatul vostru cel vechiu | 

— Trăesce, stăpâne ! 

— Şi oare cum se mai laudă?... ce maï face?.., 
şi care să fie pricina, că de un timp incoace nu se arată 
-defeliă pe la Iași? 

— Apoi dă, Măria-ta|. . ce să-ți spun,-— răspunse 
deputatul câmpulungean — Iuga deşi e acuma bătrân, 
“totuşi e sănătos, numai atâta că de un timp încoace a 
cam decădut sărmanul,... i-a murit nevasta cea dintaïŭ 
-i s'a însurat cu alta mai tânără, cu care o duce cam 
greii, . . de altmintrelea ar merge cum ar maï mergel... 

Lui Vasile Vodă, la această veste, i-se făcu milă de 
Iuga, sciindu-l om avut, cu îndurare cătră toți și cu 
rațele deschise . . . Deci chibzuind el puțin c'm ar pu- 
ea face ca sa-l scoată pre bietul om din cătușelo nevoiei, 


157 


sa nu aiba acuma la bătrânețe a se lupta cu câte nea- 
junsuri cu toate, dise cătră deputat: 

— Când te vei intoarce acasă, să te duci până la Iuga 
şi sa-i spui, că eu am dis să se răpadă numai decât până 
la Iași, că am să-l spun nisce lucruri, pre cară trebue sá 
le scie numai decât .., maï audit|.. nu cum-va să 
uiţi a-i spunel. . 

— N'oiu uita, Măria-tal . . n'avea teamă | 

La vio câte-va dile după această vorbire, desfăcen-— 
du-se sfatul domnesc, se întoarse deputatul câmpulun- 
gean acasă. Aici se duse indală la Iuga şi-i dise: 

— Eacă cum, și eacâ cum, moşule lugal . . „a po- 
runcit Mâria-sa Vodă să te gătesci și să mergi cât may 
de grabă până la dinsul la Iași! 

Lui Iuga nu-i venia a crede urechilor sale. Însă după 
ce deputatul îi intări prin jurâmânt, că ceea ce-i spune 
nu-i alta, decât adevăr limpede, dise: 

— Şi oare ce vrea Măria-Sa dela mine, de m'a chiemat. 
acuma la bătrâneţe să mă duc până la Iași?.. . Oare ce 
voesce să'mi spue? 

— Nu sciù moșule! . . . atâta sciù numai ca mi-a 
spus sa merși cât mai de grabă, . . alta nimic! 

— Apoi dă, fâtul mei! . . . cum nași merge eŭ, căci 
am fost de multe ori la Măria-Sa la Iași, dar acuma, 
vedi-mă, siint bătrân,.., nu më pot duce, ca mai nainte, 
tot într'o fugă! .. . 

#— Te cred! . „| . însă ce să-l facil dacă așa voesce 
Măria-Sa! , + 
— Audi, nepoțelel . . . uitasem să te intreb: nu 


158 


“cum-va, fiind voi prin Iaşi, ați făcut vre-o nebunie, scit 

una de cele cornurate, şi acuma mă îndemnați pre mine, 
-om bătrân şi slab, să mă duc până la Iaşi, ca sa v'o 
îndrept ! 

— Ferească Dumnegei sântu, moşule! . , nici prin 
wis să nu-ţi treacă una ca aceasta! . . . că doară nu 
sântem noi de cei păliți cu leuca, nici de cei ce puşcă 
în lunăl... Ce are Măria-Sa, cu D-ta are, cât despre 
noi m'avea nici o teamă! , ,, 

— Dacă e așa treaba, ce-a da târgul şi norocul, 
molii duce, măcar că acuma la bătrânețe nu'mi prea 
vine dorul de a colinda poticele munților ! 

— Eŭ unul mi-am înplinit datoria ... D-ta fa acuma, 
cum te-ajunge mintea ! 

— Fii pe pace, nepoţele, ca ori şi cât de bătrân e 
«moșul luga, totuşi simte atâta putere în pieptul său, ca 
să se mai poată duce odată până la Iaşi! 

După aceste cuvinte deputatul se depărtă, ear mo- 
şul Iuga se pregăti de cale. Porunci nevestei sale celei 
tinere să-i facă vr'o câte-va mălăeșe dulci de drum, să-i 
«caute o raclă de brânză sburată, ea” el își tocmi mai 
ântâiii opincile şi cojocul cel de sărbători cu mițele mai 
până la pământ, își căutâ o cămeșă curată de borunciue 
-cu găurele pe la mâneci și pe la poale şi cu cănafi foarte 
frumoși în loc de cheutori, apoi se culcă și dormi um 
somn dulce şi liniscit, cum de mult n'a mai dormit. A 
-doaua di în revărsatul zorilor se soulă, își puse merindea 
pregătită într'o trăistuță, îşi luâ un toiag în mână și 


159 


sărutându-și nevestica pe frunte, se porni de-a dreptul 
peste munţi spre Iaşi. 

Pe timpurile acelea nu eraii, ca acuma, drumuri âm- 
blate, ci oamenii mergeau mai mult călări pe plaiurile 
muntilor, când se duceai până la Iași. Aşa şi Iuga se 
porni pe unul din aceste plaiuri, însă el nu se porni ca- 
lare, ci pe jos, şi așa se duse până la Iaşi. 

Cât timp va fi mers el nu sciù, dar” când a ajuns la 
laşi, nu sa mai oprit întrun loc saă întwaltul, cum e 
treaba multora, ci se duse de-adreptul la Vodă să vadă 
de ce Pa chiemat. 

Vasile Vodă tocmai atunci se afla în divan cu cei doi- 
spre-dece sfetnici ai săi. 

Deci intrând Iuga în divan, singur va sci cum, și in- 
chinându-se până la pământ, cum e datina ţăranului, 
când se află de naintea unui mai mare, îi dise: 

— Bună diua, stăpâne! 

— Buna să "ți fie inima, precum ti-ï şi cautatura | — 
răspunse Vodă zimbind! 

— Şi Mariei-tale fapta, precum i-i e şi vorba | 

— Da cum te mai afli, lugo? 

— Cum vrei stăpâne!. . . şi mai bine şi mai răul 

— Cum ţi-l dealul? 

— Alb şi slab! 

— Da lunca? 

— Verde și înfrundită | 

— Da munții? 

— Incărcaţi de bradi și flori frumoase |! 

— Da şesul? 


160 


— Despoiat şi uscat! 

— Primi-vei dot-spre-gece berbeci de-ai mei la dealul 
teii la păscătoare? 

— De ce nu?.., primi, slăpâne, insă cu platal... 

— Mergi dară sănătos | 

— Eacă m'am dus, stăpâne! 

Şi cum dise cuvintele acestea, făcu eara-și un poclon 
şi se întoarse să iasă. Insă Vodă strigă de grabă usariul 
în lăuntru şi ii dise: 

— Să duci pre bătrânul acesta unde-va la o ospătărie 
pe sama mea | 

Uşariul se plecă in semn de ascultare şi apol eși 
cu Iuga afară. Aici îl întrebă cam mânios: 

— Audi, moșule ! pe unde ai întrat D-ta în divan? 

— Pe unde să întru ?—răspunse acesta — pe uşă, pe 
unde întră Măria-sa și toți boeril, căci doară nu sûnt stri- 
goiii, să întru pe hornuri! 

— P'apol cum vine, mă rog, că eŭ nu sciù nemică, 
când al întrat?... cum de nu mi-ai dat de scire? 

— D-tale să-ți daŭ de scire |... nagi fi avut ce face f... 
ca şi când eŭ aşi fi venit la Iaşi ca să më închin pe la 
toate icoanele | 

— Da ce vorbă e asta, moşnege? ,. 4 ce socoți tu de- 
mi r&spungi ast-feliii ?.. ,.. să'mi spui de grabă pe unde 
ai întrat, ori de nu,.. ai să më pomenesci cât veí fi și 
vei trăil... 

Iuga la aceste cuvinte se mâniâ foc, dai? ca om cu pri- 
cepere nu-și pierdu cumpătul, ci-i răspunse: 

— Sci ce, omule!... păzesce-ți gura cea nespălată 


161 


şi mě du unde ţi-a poruncit Măria-sa să mă duci, că de 
nu — crede unui moșneag bătrân, care a vădut în viața 
sa mulți ușari ca tine, — mâne demineaţă piciorul ware 
să-ți maï calce în palatul domnesc | 

Uşariăl la acest răspuns era să plesnească de mânie, 
dar” nu mai dise nimic, ci sciind ce-l așteaptă, tăcu ca 
un pitic, dar” duse pre Iuga cine scie unde la o ospătărie 
din mahala, și acolo îl încortelă peste noapte, apoi se în- 
toarse ìndërëpt scăpărând de mânie. 

Iuga, ca şi când nu sar fi întemplat nimic, întrând în 
odăiță, se desbrăcă de cojocul săi cel mițos, își puse 
cuşa pe un scăunaș, și porunci bspătăriței săi aducă o 
ulcică cu vin, apoi se puse la masă şi trase vro câte-va 
guri bune de vin. 

Dar’ să-l lăsăm pre dinsul bându-şi vinul şi să ne în- 
turnăm eară-şi înapoi. 

Cei doi-spre-gece sfetnici, pe când vorbia Vasile Vodă cu 
Tuga, nu prea luară sama ce vorbesc, ci se uitară numai 
plini de curiositate la luga, cum el, un țăran fiind, îm- 
bracat în cojoc şi încălțat cu opinci, a îndrăsnit să între 
de-adreptul în divan, cum de nu l-a oprit uşariul la 
uşă, şi cum vine că Vodă vorbesce aşa de prietenesce cu 
uinsul ? 

Nu sciati ei, căci nu văduseră pre Iuga nici când până 
atunci, dar” nici Vodă nu le spuse nimic. Şi după ce a 
eşit Iuga din divan tăcură cu toții și-și căutară fie-care 
de lucrurile lor. Când însă s'a închejat sesia şi se rădi- 
cară toți sfetnicii ca să se ducă pe acasă, îi întrebă 
Vodă : 

44 


162 


— Boerilor| sciți D-voastră ce am vorbit eŭ cu bë- 
trânul, care a fost maï nainte aici? 

— Nu! — r&spunseră sfetnicii. 

— Dacă e așa până mâne demineaţă, înainte de ce 
ne-om aduna eară-și aici la sfat, să-mi aducă fie-care 
dintre D-voastră răspunsul în scris despre ceea ce am 
vorbit eŭ cu dînsul, eară cel ce nu mi-l va aduce, să 
scie că are să fie depărtat din slujbă! 

— Bine! — răspunseră sfetnicii şi se depărtară du- 
cându-se fie-care pe acasă. 

Sfetnicilor, după ce eşiră din palatul domnesc, li se 
părea dintru început lucru de șagă ceea ce le spuse Vodă, 
însă mai pe urmă, după ce mai cugetară puțin, își luară 
sama şi vădură că nu va fi bine de dinșii, dacă nu vor 
duce a doaua gi Măriei-sale răspunsul cerut. 

Deci unul dintre dînșii, care era mai bătrân, mai sta- 
tornic, și cunoscea prea bine pre Vasile Vodă cine-l și 
ce poate, nu stete mult acasă, ci se duse pe la ceialalți 
sfetnici şi î-i făcu luători de samă dicendu-le: 

— Fraţilor! să nu vă pară lucru de șagăl ... de nu 
vom duce Măriei-sale răspunsul cerut pe mâne demi- 
neaţă. .. . are să fie rëŭ de noi,... pre toţi are sä ne 
alunge din slujbă! .. . să mergem, să căutăm pre mog- 
neagul acela şi să-l rugăm ca el să ne tâlcuească vorba, 
ce a avuto cu Vodăl.,. 

— Ce aï dis, frate! . . . nisce boeri ca noi, .. noi 
şfetnicii şi cârmuitorii (6rii, de cari ar tremura toată 
Moldova de frică, când am voi, până într'atâta sa ne în- 
josim, ca să ne rugăm unui ţăran, unui mojic, să ne tâl- 


163 


cuească ceea ce a vorbit el cu Vodăl — dise unul dintre 
sfetnici — asta nici-odată n'aşi fi așteptat-o dela D-tal 

— Am cugetat şi eŭ la aceasta — urmă sfetnicul cel 
bătrân — şi eŭ m'am simţit destul de umilit, da” ce să 
facem? . , . Gândiţi-vă şi explicati D-voastră vorba, dacă 
puteți | ... Eŭ destul mi-am bătut capul, dar nimic 
n'am putut scoate la capăt, ., 

Së puseră în urma aceasta toți sfetnicii. pe gânduri, 
şi gândiră, și gândiră, dar de geabal, .. nu putu gâci 
nici unul... 

În urmă vădend şi ceialalţi sfetnici, că nu e lucru de 
șagă, își călcară pe inimă, se deteră cu toţii să-l caute 
pre Iuga, ca el să le tâlcuească vorba . . . Şi-l căutară, 
şi-l căutară, dar abia întrun tărdiu de noapte îl aflară 
în ospătăria cea tupilată din mahala, unde-l înfundase 
ușariul. 

Iuga încă nu s'a fost culcat .. . Pe semne cugeta şiel 
la timpurile cele bune din tinerețe. 

— Bună sara, moșulel — diseră sfetnicii, după ce 
întrara în lăuntru. 

— Mulţămim D-voastră, boerilor! — răspunse Iuga 
“uimit, 

— Te căutăm pre D-ta, moșule! — diseră ei mai 
departe. 

— Şi ce poftiţi de la mine ? — întrebâ Iuga. 

— Te-am pofti, să ne tâlcuesci vorba, ce-ai avuto cu 
Măria-sa Vodă | 

— Voiă tâlcui-o bucuros .. . dece nul... numai 
drept să vë spun, trebue să-mi plătiți! . . 


164 


— Îți plătim, îti plătim bucuros! ... dar’ cât va fi 
plata? g.. 

— Nu mult! ; . . ïa, o pungă de bani de capl... 

Sfelnicii cam încreţiră fruntea şi strâmbară din nas, 
căci o pungă de bani, pe timpul acela, era atâta cât 
500 de lei . ..+ Dar’ ce avură să facă? . 7 n Trebuiră să 
se învoească şi să-i plătească, cât le-a cerut, dacă voiaă 
să nu fie alungaţi din slujbă . . . Deci îi dete fie-care 
câte o pungă de bani cu acel adaos, ca să nu maï spună 
despre aceasta nimărui nici un cuvânt. Care n'a avut 
bani la sine a alergat de grabă de şi-a împrumutat. 

Apot l-ati întrebat, dicend: 

— Ce însemnează cuvintele: „bună să-ţă fie inima, 
precum ți-i şi căutăturau ? 

— Apoi dăl — răspunse moșneagul, — stint mulți 
oameni în lumea aceasta, a cărora căutătură e blândă, 
plăcută, prietinească, după care [i s'ar părea că suflete 
mai bune decât dinșii nu se află în toată lumea, pe când 
în inima lor e incuibată cea maí mare viclenie şi răutate 
ce-'și poate închipui cine-va . . . Deci, cum e căutătura 
omului, aşa să-i fie şi inima, să nu caute la alții cu blân- 
deaţă şi dragoste în faţă, ear” pe din dos să-și resverse 
tot veninul asupra lor, ci dacă caută bine, bine să-i şi 
facă |... 

— Da aceea: cum ţi-i vorba, aşa şi fapta? 

— Asta e așa, că dacă omul se laudă că va face cui-va 
vr'un bine, să-l și facă, să nu se laude numai, precum 
îndătinează foarte mulţi dintre domnii cei mari, eară 
când e la adică, atunci nu fac nimică! . .. 


165 


— Dar: dealul? 

— Dealul e capul mei... e alb precum mă vedeți, 
căci am încărunțţit . . . e slab, căci acuma sint bătrân 
şi slăbănogl. . . 

— Dar: lunca cea verde şi înfrungdită? 

— Nu vati priceput? .. mi-a murit soția cea din- 
tăiu, și acuma mi-am luat una tânără şi frumoasâ, ta o 
luncă verde şi înfrundită,... eax’ eŭ sunt bătrân și slab. 

— Dars muntele ? 

— Muntele înseamnă, scumpilor mei boeri, Românii 
de prin ţinutul nostru, cari sint voinici ca nisce bradi 
şi vumeni ca florile pentru-că, mila Domnului, până 
acuma le merge bine | 

— Dar": şesul? 

— Şeșul însemuează Românii de la ţară, cari supuși 
fiind boerilo» și altor oameni fără de inimă, sânt chi- 
nuiți și scurşi de avere şi putere, ... sânt ca un fânaţ 
despolat de earbă și uscat | 

— Dar: cei doi-spre-dece berbeci ? 

— Acela,... să nu vă fie cu supărare . . . sânteți 
D-voastră boerilor| . . aţi venit la păscăloarea mea, şi 
eŭ vam păscut acuma! ... 

— Atâta-i moşule? 

— Atâta! 

— Noapte bună! 

— Mergeti sănătoşi | 

Sfetnicii eşiră afară mânioși pară de foc şi numai eï 
singuri sciură câte sudalme şi blăstămuri trămiseră 
asupra bătrânului. Dar” lui Iuga nici că-i păsa... Strinse 


166 


bine cele doauă-spre-dece pungi, le puse în curea, şi 
apoi, culcându-se, dormi dus până a doaua qi demineaţă. 

A doaua di, după ce se adunară sfetnicii la divan și 
se aședară fie-care la locul săi, eată că întră şi Iuga 
înlăuntru. 

Vasile Vodă, cum îl vădu, îl şi întrebă t 

— Cum ai mas, lugo? 

— Bine, stăpâne! 

— Dar primit-ai berbecii mei la dealul tăi la păs- 
cătoare ? 

— Primit, stäpåne ! 

— Şi cum arată ? 

— Yam tuns bine şi le-am luat låna } 

— Eşti îndestulat cu atâta ? 

— Cu berbeci sânt îndestulat, căci ori şi cum, după 
-cât am putut să-i cunosc eŭ, totu-şi nădăjduese să'ți 
prindă când-va bine şi să'ți fie de folos. Dar una te-așt 
sfâtui şi anume: fapi nici odată să nu ţii pe lângă casă, 
că-ţi strică cele mai frumoase şi mai tinere oltoane și 
vamulă, ba, chiar şi cei mai bătrâni și mai vEnjoşi ax- 
bori . .. Eacă! nu mai departe, a sara de abia putui şi 
eŭ scăpa neîmpuns de un tap domnesc... 

— Prea bine, Iugol — dise Vodă — m'am bucurat 
foarte mult, că maï ascultat şi ai venit până la mine, 
de acum poţi merge sănătos! . . , şi Dumnedeii să te în- 
tărească şi să te susție încá lung timp în viață! .. . 

Iuga i-și luâ r&mas bun dela Vodă, mulțămind lui 
Dumnedeii, că l-a învrednicit să-l mat vadă odată înaintea 


167 


morţii sale, și a doaua di de demineală se porni spre 
casă la Câmpulung, 

Sfetnicii, pe când vorbia Iuga cu Vodă, își plecară 
capitele ruşinaţi și nu diseră nici un cuvințel. Vasile 
Vodă încă nu le spuse nimic, sciind prea bine din cu- 
vintele lui Iuga, că aŭ fost cu acesta, care le-a dat o 
bună învățătură, 

Nu se putu însă răbda de a nu pedepsi, după cum se 
cuvine, pre ușariii, căci acesta era ţapul, despre care 
vorbise Iuga. 

Şi aşa s'a întors luga acasă plin de avere. 

Vasile Lupul Vodă i-a ajutat cum se cuvine. Luinu-l 
plăceaii de ajuns sfetnicii săi, fiind-că aceștia nu prea 
Yubeaii poporul, ci mai vârtos îl defăimati şi îl asupreati. 
De aceea a voit să-l pedepsască și să-i facă a cunoasce 
că şi țăranul este om ca și dinșii, ba poate mai cu cap. 
Ce se atinge de străini, de venetici, să dice că din diua 
aceea n'a mai suferit pre nici unul pe lângă curtea sa. 


DODUL ȘI TĂTARII, 


In partea despre resărit a Câmpulunguluă curge un 
riti, care din moşi-strămoși s'a numit Vale şi care se re- 
varsă, nu departe de Podul Bucătariuluă, în Moldova, 

La gura acestui rîŭù se afla în vechime un sătișor sati 
mai bine dis vre-o câte-va case depărtate una de alta, 
din care pricină atât riul cât şi sătişorul g'aŭ numit maï 
pe urmă Valea-caselor. 

Valea, tot vale a rămas şi astăgi, ca și mai nainte... 
nu sa făcut nici maï mare nici mai mică, casele însă cu 
timpul s'a înmulțit şi îndesit, sătişorul s'a prefăcut în 
sat, ear locuitorii sti, voind ca satul lor să fie spre pildă 
altor sate, aii durat pe vârvul unui dîmbuşor din mijloe 
cul lui şi o şcoală. 

In şcoala aceea, care era menită pentru învățătura, 
deșteptarea și luminarea tineretului, adeseori se adunau 
şi cei înăintaţi în vârstă şi mai cu samă aleşii şi cârmui- 
torii satului ca să se sfătuească şi să se înţeleagă nu nu- 
mai despre treburile sătesci, ci şi despre mijloacele cuni 
"şi-ar putea mai lesne și mai bine apăra moşia şi vetrile 


169 


străbune de duşmani. Căci, vai Doamne! mulți dușmani 
aŭ mai avut Românii în viata lor; când aï sta' sa-i nu- 
meri, nu sciii dëŭ de le-ai mai da de capăt! 

Unul din mulțimea acelor duşmani înverşunaţi şi 
ne'mpăcaţi, din pricina cărora avură foarte multe neplă- 
ceri, neajunsuri şi daune de suferit nu numai Românii 
de la ţară, ci chiar şi cei de prin cierii munților, între 
carii se numěraŭ şi cei din Valea-caselor, erati și Tătariă. 

Tocmai când nici nu visai, atunci se treziaii şi Ro- 
mânii din Valea-caselor cu Tătarii că vin ca nișce fiere 
sălbatice din jos despre Prisaca, şi cum întraii în sat, 
mânia lui Dumnedeii ce era... ori şi ce le pica în mână 
prădaii şi luai cu dinșii. Şi dacă sar fi mulțămit numai 
cu atâta, poate că tot ar mai fi fost cum ar fi fost. Dar’ 
eï nu se mulțămiaii numai cu averea mişcătoare și nemiş- 
cătoare a Românilor, ci de obiceii cum puneaŭ mâna 
pe vre un bărbat mai îndrăsneț, care nu se lăsa a fi umi- 
lit şi çălcat în picioare, ci da piept cu dinşii, deauna mi 
ţi-l trimiteati pe ceealaltă lume, ea? pre femei, fete și 
băieți ii luaii şi-i duceati robi în țara lor, de unde numai 
singur Dumnedeii putea să-i scape. 

Vădând de la un timp Românii din Valea-caselor că 
nu e chip de trăit de răul acestor litfe rele şi nesăţioase, 
S'aii adunat „inti”o gi eară-și cu țoții la un loc ca:să ţie 
sfat: cum şi prin ce fel de mijloace s'ar putea mai lesne 
apăra și scăpa de dinşii. Şi după multă chibzueală şi so- 
coteală hotărîră ca să facă o toacă, și ori cine va prinde 
mal ântăiti de veste, fie bărbat sati femee, tânăr sati bë- 
trân, că vin Tătarii spre satul lor, să alerge de grabă la 


170 
toacă, să prindă a toca șia da prin aceasta întregului 
sat de scire despre primejdia ce-i ameninţă, 

Şi cum sai sfătuit, așa aŭ şi făcut: ciopliră o toacă 
mare şi o aninară de un stâlp înalt îngropat în apro- 
prierea școalei, pentru că de acolo, de pe dimbuşorul 
acela, sunetul toacei se audia în toate părțile, cât ţinea 
moşia lor. 

Nu mult însă după sfatul acesta și după aședarea 
toacei eata că şi vine o ceată de Tătari, 

O nevastă, cu un copil de tiță în brațe și cu o traistă 
plina de mâncare pe umăr, care o ducea bărbatului săi, 
ce era dus la lucru în sus spre obiișirea Văii-caselor, 
vădând că pologul de Tatari se aproprie din ce în ce 
tot mai tare de sat, aruncă cine sci unde traista, alerga 
de grabă la o răchită din apropriere, prinse una dintre 
crengile acesteia, îi rupse vârvul, băgă creanga pe sub 
faşa copilului şi lăsându-l astfel spânzurând în aer, ca 
să nu dee ceva de dinsul, până ce se va întoarce îndă— 
rëpt ca să-l lee de acolo, aleargă tot înţr'o fugă la toaca 
de lângă școală şi cum ajunge prinse a toca de se resu- 
nara toate văile și dealurile de prin împrejurime. Toţi 
sătenii, dintre carii partea cea maï mare era dusă la 
lucru pe Valea-caselor, unii însă pe dealul Haâga și Cu- 
coara, eară alţii dincolo de Moldova pe muntele Radul, 
precum și pe văile din apropierea acestuia, cum audiră 
toaca sunând, părăsiră lucrul, alergara din toate părţile, 
unii cu coase, alții cu furci şi eară-și alţii cu securi și 
lănci, mai pe scurt fiecare cu cea putut mai degrabă 
apuca în mână, și ca o vijelie care restoarnă pre cei mai 


171 


inalți şi mai puternici bradi aşa se repedira și ei asupra 
Tătarilor, carii ajunsese acuma aproape de sat și erat 
gata să intre întinsul ca să-l prade. 

Tătarii, vădându-se pe neaşteptate incunjurați din 
toate părțile, stătură locului și începură a se apăra ca 
nisce lei când sânt împiedecaţi de-ași lua prada pe care 
şi-au fost pus ochii. Inzădar li-a fost insă toată oste- 
neala, căcă fiind ceva mai puțini la număr, de cât Ro- 
mânii, aceştia îi invinseră şi-i omoriră pre toți, afară de 
unul, care, nu sciă cum s'a întâmplat, că a scăpat ca 
prin urechile acului. 

Tătarul, remas în viață, apucând calea întoarsă, nu 
se opri nicăiri până ce nu ajunse in țara sa, unde istorisi 
din fir în për toate celea ce li sai întâmplat fraților 
săi în Valea-caselor din munții Bucovinei, 

Augind Tătarii cei de-a casă despre nenorocirea fra- 
ților săi aşa de tare sai înfuriat încât fâră a mai sta 
mult pe gânduri, o mulțime de dinșii se porniră asupra 
Românilor din Valea-Caselor, și cum ajunseră la starea 
locului deteră foc satului, și nu se urniră din loc pâna 
ce nu-l văduvă că s'a prefăcut în cenușă, eară pre Ro- 
mânii, carii aŭ avut nenorocirea să cadă în mânele lor, 
parte ï-aŭ omorit, parte ï-aŭ legat fideleş cu mânele la 
spate şi astfelŭ apoi, mânându-i dinapoi cu sbicele ra 
pre nisce vite, îi dusevă cu dinșii în robie. 

Românii, carii aŭ scăpat teferi din ghiavele Tata- 
rilor acestora, şi anume cam la vro 20 familii, fugiră 
carii în cotro ca nisce pui de päturniche şi o samă dintre 
dinşii se ascunsera prin desișurile sihlelor de pe munții 


172 


Bodea și Runcul Bodii, alţii prin fundoaele și cotitua 
rile întunicoase ale păreelor Isvorul-malului, Isvorul- 
alb şi Valea-sacă, și eară-și alţii trecură Moldova şi se 
ascunseră pe muntele Radul, dealul Ciucoran, precum 
şi prin văile ce curg printre munții şi dealurile din par- 
tile acestea, ca Feliazul, Părëul Deii şi Corlăţenii. Ma 
pe scurt fiecare fugi şi se ascunse, unde cugeta că nu va 
putea fi urmărit şi prins de Tătari, 

Insă Tătarii nici în aceste locuri dosnice şi nestrăbă- 
tute nu le deteră pace. Din protivă ei îi prigoniră și-aicea 
mai de hai de cât pre nisce fiere sălbatice, şi pre care 
unde îl prindeaii, acolo îi făceau sfârșitul. 

Românii fugari, vădând că stint urmăriți de Tătari, 
de frică ca nu cum-va să fie prinşi, îmblară mai multe 
săptămâni după olaltă numai unul câte unul prin pa- 
duri, și când se întâlniaii câte doi saŭ mai mulți inși la 
un loc, de bucurie mare li se părea că aŭ prins pre 
Dumnedeii de-un picior. 

Mai pe urma însă, retrăgându-se Tătarii de prin munți, 
cei mai mulţi dintre dinşii eşiră din ascundişurile lor de 
mai nainte, se adunară eară-și la un loc și se aședară la 
poalele Măgurei, în aproprierea unei stânci mari, care 
Sa numit mai târdii Peatra străjii. 

De adunat s'aă adunat, dar’ ce era să înceapă şi să 
facă ei acuma? Unde să locuească şi cu ce să se nutreasca, 
«după-ce din toată averea lor nu le rămase nemică alta, 
fără numai ceea-ce aveati pe dînşii și ceea-ce putură lua 
în grabă când aŭ scăpat din ghiarele Tătarilor. Sa-'și 
«cumpere pâne, n'aveai bani... să stee cu mânele în 


173 


şolduri până-ce vor peri de foame? nu le venia la soco- 
teală. Deci nu le r&mase nemică alta de făcut, decât să-și 
prindă deocamdată nevoea cu celea-ce le vor putea lua 
de pe la alţi oameni mai avuţi de cât dinșii şi ma! ales 
de pe la călătorii, carii treceaŭ prin părțile acelea unde 
se aflati eï. 

Intre Peatra-străjii, despre care ne-a fost vorba, şi 
între muntele Muncelul, care se află drept în fața eï 
preste apa Moldovei, trebue să fi fost mai de mult o: 
strimtuvă foarte ângustă. Chiar şi acuma nu se află între 
această peatră şi între muntele numit mai mult decât 
2— 300 de pași, cu toate că Moldova, care trece prin 
trînsa, fiind o apă foarte repede, şi mai ales când e mare, 
rupe în dreapta şi în stânga și duce cu sine tot ce-i stă 
în cale. 

Atară de aceasta trebue să ma: amintesc încă și aceea 
că în vechime nu erai prin munți drumuri bătute, ca 
în diua de aşi, ci numai nisce cărări saŭ plaiuri, pe cari 
âmblaii oamenii numai pe jos saŭ călare. Prin urmare 
un astfeliti de plaiti ducea și prin strîmtura despre care 
ni-i vorba. Ear plaiul acela, ale cărui urme se mai pot. 
vedea încă și astăgi, ducea tocmai pe sub coastele petrii,. 
care are o inălţime cam de vre-o 50 de stânjeni și care 
în partea despre apă seamănă unui părete, Ear’ apa Mol- 
dovei, după cum spun bătrânii, curgea pe timpul acela 
tocmai pe lângă glesnele petrii. Drept aceea toţi călătorii, 
carii veniat din vus despre apus sai din jos despre rë- 
sărit, trebuiaii numai de cât să treacă pe plaiul acesta, 


174 


căci prin un alt loc mai potrivit şi maï lesnicros nu aveai 
pe unde să treacă, 

Aice, în strimtura aceasta, se aținură Românii scăpați 
din ghiavele Tătarilor prin un timp mai îndelungat, şi 
pre toți călătorii, câţi treceaii printrinsa, îi opriaă, îi 
desbrăcati şi le luati tot ce aveati, lăsându-"i adese-ori 
pre cei mai mulți dintre dinșii numai cu cămeșa, 

Dornentă, adică Românii din Dorna, carii mergeati 
la teară ca să-'și cumpere pâne, precum și cei-ce se în- 
torceaŭ îndërëpt dela țeară, fiind de mai multe ori opriţi 
în această strimtură și prădați de cătră aceşti oameni 
fără căpătâiă, și ne mai putând suferi aceasta, se sculara 
înti”o bună demineaţă, se porniră şi se duseră mai mulţi 
inşi la Suceava și acolo se plânseră lui Vodă, spunen- 
du-i cu deamăruntul toate celea-ce li s'a întâmplat de 
un timp încoace. Totodată îl rugară ca să facă ce va 
face doară-i scapă de hotiï ce le aţin calea, că de nu le 
va veni întru ajutoriti și nu-" va scăpa ei nu mai sciù ce 
să facă și cum să se mântuească de dinşii. 

Vodă, ascultându-le plângerea şi cugetând că numărul 
făcătorilor de rele e cine sci cât de mare, le-a dat 300 
de ostași ca să meargă cu dinșii și să prindă pre hoți. 

Ostaşii, mergând unde li sa spus că se ţin hoţii as- 
cunși și încunjurându-i pe neașteptate din toate partile, 
îi prinseră, îi legară cot la cot și ast-feliti îi duseră apoi 
pre toți la Suceava. 

Vodă, cum a dat cu ochii de dinșii, începu mai ântâiti 
a-i mustra și a-i batjocuri pentru faptele lor cele rele. 
Ii luâ apoi unul câte unul ia cercetare să vadă care 


175 


dinte dinşii e cel mai vinovat şi care nu, anume ca pre 
fie-care să-'l poată pedepsi amăsurat faptelor sale. 

Mihaiu Dodul, cel mai înalt, mai spătos, mai tare, şi 
totodată cel mai deştept și mai îndrăsneț dintre dinşii, 
care avea o ură nespus de mare asupra Tătavilor şi din 
pricina aceea a fost și unul dintre luptătorii cei maï 
aprigi şi mai crânceni în potriva lor, vădând că treaba 
se îngroașă și că nici unul nu va putea scăpa cu obraz 
curat, îşi luâ inima în dinți şi dise: 

— Să fie cu iertare, Măria Voastră!, .. Nu e vina 
noastră, e vina Tălarilor, carii ne-ai adus la sapă de 
lemn. Dacă n'ar fi venit Tătarii asupra noastră, dacă nu 
ni-ar fi aprins satul și nu ni-ar fi nimicit tot ce am 
avut, atunci, fie Măria Voastră deplin încredinţat că am 
fi remas oameni pacinici și cinstiți cum am fost și mai 
nainte |... 

Aici prinse apoi a istorisi toate celea ce li sai in- 
têmplat din minutul când s'aii pus în cale ca să facă 
toaca și până-ce aŭ fost prinși de ostaşi și duşi înaintea 
lui Vodă. După aceasta, urmând mai departe, dise: 

— Aşa fiind, ce puteam alta face? . . . Să ne fi lăsat 
muerile şi copii ca să peară de foame? ... De buecie 
sati de bună voe nu mai pradă nime, ci numai de nevoe, 
când vede că nu e alt mod de scăpare. Şi noi, Maria Ta, 
încă numai de frică ta să nu perim de foame am fost 
nevoiți să facem ceea ce am făcut ., . Dacă am avea loc, 
precum şi cele trebuincioase pentru susținerea vieții, 
atunci, capul mi-l daŭ, că nică unul dintre toţi cei-ce 
staii înaintea Măriei Tale n'arprăda pre nime, ci cu toții 


476 


am munci și ne-am câştiga pânea de toate dilele ca şi 
ori carii alţi oameni cinstiţi şi de omenie. Şi drept do- 
vadă cum-că cele ce vi le spun acuma nu sunt numai 
nisce iscodituri şi apucături din partea mea, ca să putent 
scăpa de pedeapsa care ne aşteaptă, n'aveţi alta de făcut 
decât să cercați şi să vă încredințaţi, şi de-oiă fi vorbit 
neadevăruri să-mi tăeți limba . .. Pe malul drept al 
Moldovei, începând din jos de Valea-caselor și până spre 
Sadova și strimtura, unde am fost prinşi, este un câm- 
puşor lung. Dacă Măria Voastră sar indura de noi şi 
ni-ar dărui câmpuşorul acela ca să ne facem case pe 
dînsul, atunci v'aţi încredința că nu suntem nisce fa- 
cători de rele, cum ne socoate lumea, ci nisce netericiți, 
pre cari numai nevoea şi foamea “i-ati constrins să 
ajungă, unde aii ajuns. 

Vodă ascultăndu-“i cu luare aminte și încredințân- 
du-se din spusele lor, că întru adevăr maŭ prădat de 
bună voe, ci fiind că remăsese ca vai de dinşii, în loc de 
pedeapsă, le dărui câmpuşorul, despre care îi vorbise 
Dodul, și pe deasupra le mai dete încă şi bani şi pâne 
și-i trimise îndărăpt dimpreună cu un sfetnic al săi ca 
să-şi întemeeze alt sat, și să fie oameni cinstiţi și de 
omenie, cum aŭ fost şi mai nainte când aveati casele lor, 

Totodată porunci Vodă ca din diua, în care va sosi 
sfetnicul cu dinşii în câmpuşorul, despre care "i s'a spus, 
să pue câte unul sai şi. maï mulți inş! ca să stee de 
strajă în strîmtura dintre Măgură și Muncel, ca în 
viitoriu să nu se maï întâmple prădăciuni. Afară de 
aceasta mai porunci el ca străjerii puşi acolo să fie în- 


117 


dătoriţi a păzi nu numai pre hoţii, carii s'ar ivi cu timpul 
pe-acolo, ci totodată şi pre toți străinii, cari ar trece prin 
acele părți cu gânduri rele asupra locuitorilor şi a terii. 

Intore&ndu-se oamenii noștri înd&r&pt, o parte dintre 
dinșii descălecară într”o sihlete mare de-a lungul Mol- 
dovei și anume în partea de sus a Câmpulungului de 
adi, care parte și acuma se numesce Sihlă, ea? ceealallă 
parte a descălecat mai jos în câmpușorul cel lung, și 
satul ce s'a înființat și sa mărit cu timpul în locul acesta 
sa numit şi se mai numesce și în diua deadi Câmpulung. 

Partea cea dintâiii a descalicat în Sihlete mai mult 
de frica Tătarilor, ternându-se ca sa nu vieaceştia earăși 
asupra lor şi să-i omoare. Dav atât aceștia cât şi ceia- 
lalţi, cari aŭ descalecat mai în jos, din diua descălecării 
nu numai că ati Început a fi oameni pacinici și cinstiți, 
cum aŭ fost şi mai nainte, ci totodată sati pus să stee 
de strajă lângă peatea din strimtură, și de-atuncea peatra 
aceasta s'a numit Peatra străjii. 

Mihaiu Dodul însă wa voit defeliu să descalece în 
Câmpulung, ci el și cu familia, sa s'a dus în Valea sacă 
și anume într'o depărtare ca la o milă de Câmpulung și 
acolo, în fundul Văii seci a descalecat într’o poeana, ce 
se afla între pareele Valea-imaşulut şi Păreul-Săhas- 
triei. Şi el o făcu aceasta din pricină că, dupa cum 
spunea el adese-orï, daca a fi să mai vie vre-odală Ta- 
tariă, el îi va vedea din poeană, și vădendu-i nu va pu- 
tea fi pe neașteptate surprins și măcelărit de dinșii. 

Aici apoi, între cele două părie “şi-a făcut el pe un 
dimb casă şi "şi-a întemeiat cu timpul o gospodărie mare, 

12 


178 


cuprindând munţii Rareul și Munceii pâna în Colbul 
şi în hotar cu Gemrlăul până în Opeină, care mai lârdiu 
sa numit ; Opeina-flocească, ea? munceii Munceii- 
Dodului. 

După-ce s'a înmulțit familia lui Dodul, şi dupa-ce 
s'a înbogățit așa de tare, ca prin toţi munţii nu mai 
era altă familie așa de cuprinsa și avută ca dinsa, a 
făcut ea, cu învoirea lui Voda, şi o monastivre mica, care 
sa numit Mănăstirea sai Sahăstria-Dodului, şi care 
era într'o poeană, ce se numesce adi Poeana Marica- 
riului, 

Unul dintre feciorii lui Dodul, anume Jon Dodul, era 
rupta bucațică tatăl săi: înalt, spătos şi foarte tare, 
însă totodala şi foarte rinzos; . . . tare, pentru-că putea 
radica un bou de patru ani în spate, şi cu cine ai fi voit 
cu acela se apuca la lupta și-l învingea: rinzos, de 
mânia lui Dumnedeii, din care pricină în viața lui nu 
s'a insurat, ci a remas burlac, temându-se ca nu cumva 
însurându-se și mâniindu-se vre-odata pre sația sa sa 
între întrun p&cat cu dinsa, sa se certe şi ın mânie s'o 
lovească și s'o omoare. 

Acest Ion Dodul, audind dela p rintele săi precum 
și dela alți Români că Tatarii cutrieră mai adeseori 
munții, și nu numai că-i pradă, luându-le toate celea, 
ci le răpesc încă şi nevestele și copiii şi-i duc în prin- 
soare, “şi-a pus în cap ca la cel dintâiii prilej potrivit sa 
le dee de hac. 

Şi cum a gândit așa a și făcut, Nu mult adica dupa 
aceasta, rânduit fiind și el să stee de strajă lângă Peatra- 


179 


străjiă, pe unde îndatinaŭ de-a trece Tătarii când se 
duceaii spre Ardeal și se înturnaă înapoi, dise mânios : 

— Lăsaţi-" pe mine, că mult nu vom mai trebui noi 
să stăm de straja din pricina lor! . . . le-oiii afla eŭ 
leacul]. ... 

Şi cum a rostit cuvintele acestea a luat o suliță mare, 
care "şi-o făcuse de mai de nainte, a ințepenit'-o bine 
into prajina lungă și tare, și astfeliu înarmat se porni 
apoi spre strîmtura dintre Peatra-străjiă şi Muncel. 

Pe timpul acela, când a fost Ion Dodul rânduit de 
straja, dice că apa Moldovei trecea aşa de aproape de 
stânca sau Peatra-strajii ca săpase şi făcuse o genune 
foarte mare şi adânca nu numai alaturea cu peatia, ci 
chiar şi sub dinsa. 

Ton Dodul, cum a ajuns la starea locului, s'a pus toc- 
maï în cornul din dos, adică despre Câmpulung, al pie- 
trei, şi aică lipit de stâncă statu cu sulila în mână gata 
de a întimpina cu dinsa în tot minutul pre Tătarii, cary 
vor trece pe-acolo. 

Eată ca nu mult după aceasta o ceată de Tătari, care 
cu vre-o câte-va septămâni mai nainte trecuse spre Ar- 
deal și acuma se înturnaii îndărăpt unii pedestri ea” 
alții călări, cântând și hălăcăind de resunai munții și 
văile de prin împrejurime, ajungând în apropierea strim- 
turei se înşirară unul câte unul ca gâscele când se întore 
seara sătule spre casă, și astfeliii începură să treacă pe 
lângă stâncă, caci nu era mai mult loc de trecut decât 
numai pentru un singur om, 


180 


Mai ântâiă ai trecut Tătarii pedestri, ear” după aceștia 
aŭ început să treacă şi călăreții. 

Daodul, stând lipit de coastele stâncei, ca şi când ar f 
fost crescut acolo, care Tătar cum trecea deauna-l și 
străpunșea cu sulița şi-l împingea în genune. 

Așa a străpuns și omorit el pre to'i Tătarii pedestri 
precum şi un rând dintre călăreți, căci și pre aceștia, 
străpungendu-"i încă ff resturna cu cai cu tot în genune. 

Dela o vreme însă, băgând de samă unul dintre Ta- 
tarii călăreți, care venia cu o spadă în gura și cu mus- 
tețele legate după cap, că în dosul stâncei e cine-va 
ascuns, care omoară pre înaintașii săi şi-'i restoarnă în 
genune, a sărit ca fript de pe cal, s'a înturnat cu cefa- 
lali Tătari, carii mai remăsese în viată, înapoi, şi repede 
a început a se sui pe Faţa-măgurei despre Pojorita în 
sus anume ca să încunjure slânca, să pue mâna pe uci- 
gășul fârtaţilor săi şi cum il va prinde să-i suceasca 
gâtul ca la un puiu de pasere. 

Dodul însă, la rândul sčŭ, vedând ca nu mai vine ni- 
meni, şi cugetând că a străpuns și aruncat acuma pre 
tot tătarii în genune, și că a scăpat pre Români de 
dînsiï, a apucat la deal spre Runcul-Bodii pe o cur- 
mătuvra, ce se află între Peatra-străjii şi între o parte a 
Magurei, ca să iasă în Faţa+măgurei, și acolo să se mai 
svânteze și odihnească puţin, căci străpungerea şi arun- 
carea Tătarilor în genune îi date foarte mult de lucru. 

Până-ce aŭ încunjurat Tătarii Peatra-străjii şi au 
prins a se urca și ei la deal pe Faţa-măgurei, Dodul era 
acuma hăt departe, Dând însă cu ochii de Tătari și pri- 


181 


c«pându-se că aceştia îl urmăresc pre dinsul cu scop ea 
să-l prindă, nu mai stete locului ea să se odihnească, ei 
se scohori tot într”o fugă spre Păreul-Străjerilor, trecu 
părăul de ceealaltă parte, intrâ in pădure, şi acolo, as- 
cundându-se, petrecu apoi o di și o noapte. 

Tălarii, cari aveati de gând să-l prindă, eşind în fața 
Măgurei şi dând acolo de o femee păscând nisce cârlani, 
o intrebava dicând: 

— Lele! n'ai vădut pre cine-va trecând pe-aici? 

— Nam vădut pre nime altul fară numai pre Ton 
Dodul din Valea-saca| — respunse femeea, uitându-se 
lung şi plină de spaimă la dinşii. 

— Dar’ nu ni-ai sci spune de unde venia și in cotro 
sa dus? 

— Venia din dosul Magurei, unde a fost rânduit sa 
stee de strajă lângă colţul pietii despre apa Moldovei, şi 
cred că s'a fi dus spre casă! 

— ȘI avea ceva'n mână, ori nu? 

— Cum să nu aiba... avea o sulița cât diua de eri 
de lungă... 

Tătarii, când audira de numele Dodul, pare-că i-ai fi 
strapuns cun fier roș prin inimă. Eară când li sa mai 
spus că avea şi o suliță, se făcura voși ca racul de mânie, 
pret bine sciind ca nime altul, ci numai el trebue să fi 
fost acela, care străpungea pre fartații lor şi-i arunca în 
genune. Deci dise mai departe femeii: 

— Vină de grabă cu noi și ni-arată unde locuesce! 

— Bucuroasă masi duce — răspunse temeea — dar’ 
wam pe cine-"mi lăsa cârlanii. Insă dacă vreţi numai de 


182 


cât să sciți unde şede, atunci nu e de neapărala tre- 
huinţă ca să mě duc cu D-voastră până la dinsul acasă, 
ci numai până colo în vârvul Runcului și de-acolo vě 
voiii arăta casa în care locuesce| 

Tătarii nu steleră mult pe gânduri, ci se pornira tot 
înt”o fugă spre locul arătat de femee. Ajungând pe 
Runc femeea, care i-a condus până acolo, arătându-le 
Mânăstirea Dodului, care se vedea foarte bine de pe 
Runc, dise: 

— Eacă colo e Monastirea-Dodului, sară lângă mö- 
nastire e o casă şi casa aceea e casa lui Ion Dodul. Daca 
voiți numai decât sa-l aflați şi să faceţi cunoscință cu 
dinsul, n'aveți alta ce să faceți decât să vă duceţi până 
acolo, ca de buna sama îl veţi afla acasa! — Și cum rosti 
cuvintele acestea se şi porni inderăpt spre cârlani, fiindu-ă 
frică să stee mai mult de vorba cu dinşii. 

Dar şi Tatarı, fiindu-le aminte mai mult de Dodul, 
decât de dinsa, n'o opriră, ci se pornira și ei spre mo- 
năstirea, care li-a fost aratată. 

Călugării din Monăstirea-Dodului, cum prinse de 
veste că vin T: tarii spre dinșii și că nu sunt departe, 
părăsira de grabă monastirea, [ugiră care în cotro îl duse 
ochii şi picioarele şi se ascunse in desişul pădurii din apro- 
piere, fará să apuce a lua măcar ciş-ce-va cu dinșii. 

Tatarii, ca dinșii, r&utăcioşi si foarte răsbunători, cum 
ati ajuns la mănăstire, nici una nici două, îi şi detera 
foc. Ear’ monăstirea aprindându-se și neavând cine so 
stînga, a ars dimpreuna cu toate chiliile de pe lânga 
-dinsa până la pământ așa că adi numai urmele temeliei 


183 


şi locul unde a stat se mai pot cunoas ʻe, deoarece nime 
nu s'a mai îngrijit de dînsa ca s'o rădice earași la loc 
cum a fost, pentru-că calugarii scăpând numai cu sufle- 
tul şi cu ceca ce aveaii pe dinşii, trecură şi se aşedară 
mai pe urmă pe la alte monăstiri de prin apropiere. g, 

După ce au dat foc mănăstirei, 'Tătarii se duseră la 
casa Dodului, dar’ pre aceasta naŭ aprins’o, ci aŭ căutat 
maï ântâiu să vada de nu e Dodul ascuns întrinsa, şi ne- 
aflându-l aŭ lasat'o că doară ar veni Dodul şi-ar putea 
pune mâna pe dinsul. 

O lună întreaga statura eï in apropierea acesteia aş- 
teptând că doara vor pune mâna pe Dodul, șin timpul 
acesta toate vitele atât ale lui Dodul cât și ale calugă- 
rilor le-aii prins, le-aii tăiat și le-aii mâncat. 

Insă Dodul nu era așa de bătut la cap, dupa cum cu- 
getaŭ 'Tătarii, el nu-și urise incă dilele ca să se dee sin- 
gur pe mânele lor, ci el, cum a vădut că Tătarii aŭ 
aprins monăstirea, sa dus la un Român anume Istrate 
Flocea, care avea casă pe Valea-străjerenilor, şi acolo 
a stat ca la o săptămână ascuns, mai pă urmă însă vě- 
dend că Tătarii nu se mai întorc de unde aŭ venit, eşi 
din ascungişul sëŭ și se porni pe nisce potici şi îrugi,”) 
cari numai lui îi erai cunoscute, spre Câmpulung, ca să 
afle ceea ce aşteptau Tatarii. 

Tătarii mai stătură și mai aşteptară o bucală de timp. 
In urma însă vădând ca se apropie toamna şi că toată 


*) lvuga se numesce un fel de săpătură făcută de apă din 
vârrul unui munie la vale, pe care curge apa când ploauă, 


134 


așteptarea lor e zadarnică, cá tot nu mai pot pune mâna 
pe Dodui, părăsiră Valea-sacă și se porniră spre casă. 
Dar’ nu apucară a merge mult loc şi eată că o ceata de 
Români, în fruntea lor cu Jon Dodul și cu fratele stă 
Manole, căci Dodul avea şi un frate, îi încunjură din 
mai multe părţi şi cât ai scăpăva dinti”un amnariu pre 
cei mai mulți dintre dinşii mi ţi-l culcară la pământ. Ear’ 
pre cei ce scăpară ca prin urechile acului din mânele lor, 
nu-i mai urmäărirá, ci ii lăsară să se ducă în pace în 
tara lor ca să aibă cine le povesti fraților celor de ocasa 
cine e Dodul şi cum le merge celor ce au de-a face cu 
dinsul. 

Dupa ce s'aii curățit acuma de Tatari, Ion Dodul, ne- 
având unde locui, va intors eară-și la Istrate Flocea. Nu 
mult după aceea a venit şi fratele săi Manole, care ase- 
menea a petrecut un timp îndelungat la Istrate Flocea, 
eară maï pe urmă sa şi câsatorit c'o fata de acestuia, 

După aceasta, amândoi frații, adecă atât Manole cât şi 
Ion, drept recunoscinţa şi mulțămilă că Flocea “i-a adă- 
postit în casa sa, când li-a fost lor mat grei, aŭ părăsit 
numele lor de Dodul şi ai primit numele Flocea. 

De-atunci încoace urmașii lui Dodul nu să numesc 
mai mult Dodeni ci Flocenă după numele lui Istrate 
Flocea. 


BORŞENII ȘI TĂTARII 


Avani şi crunți oameni aŭ mai fost Tătarii, şi multe 
supă&rări, neajunsuri și nevoi trebuiră in decurgerea tim- 
pului să sufere Românii din partea lor. 

Nu-i vorbă că ei adese-ori se apucaii nu numai de 
capul Românilor, ci şi deal altor popoare și mari neplăceri 
şi daune le făceaii şi acelora, dav să fi avut vre-unul 
atâta de lucru cu dinșii, cât aŭ avut Românii, maï că 
nu-mi vine a crede, 

Adi intraŭ şi prădaŭ în Moldova, peste câteva s&ăptă- 
mâni saii luni îi vedeai cutrierând Țeara-muntenaasca 
şi earăși după vro câteva luni te trediai cu dinşii în 
Ardeal ori în Maramurăş. 

Ba, nu odată, după cum spun bătrânii, imparțindu-se 
în mai multe cete, năvăliaii în același timp atât în Țeara- 
muntenească cât şi în Moldova sai Ardeal. Şi apoi, sa 
te ferească Dumnedeii sfântul ce era, când se vedeaii în 
vre-una din aceste trei țări românescă! .. . Nu-ţi tre- 
buia nică ciumă, nici holeră, nici lăcuste, că precum nu 
cruţă ciuma şi holera pre oameni, ear” lăcustele semena- 


186 


turile și câmpiile pe unde trec, asa nu cruța nici Tă- 
tarii pre nimene, Tot ce le eşia înainte şi le pica în 
mână, dacă erati oameni îi omoriaii sai îi legati butuc 
şi îi duceaii in robie; dacă erati vite, pâne sati alte lu- 
cruri preţioase şi trebuincioase le prădaii. ea celea ce 
nu le trebuiau sai nu le puteau lua şi duce cu dinșii, le 
nimiciati, dându-le foc să ardă sau răsipindu-le și sfăr- 
mându-le, numai să nu rëmåe nimic întreg și neatins 
în urma lor. 

Dar’ bine a dis cine a dis că cofa merge la fântână 
numai pâna când ’i se rupe toarta. Făceai ei Româ- 
nilor adese ori câte una de să-ţi tai poala sumanului și 
să fugi mâncând pământul, dar, las ca și aceştia nu 
odată, când le vevia și lor apă la moară, le da câte o 
scărmănătură de li se ducea vestea peste nouă teri şi 
nouă mări. 

Și, ca să nu mai întindem multă vorba, voii istorisi 
de astă dată numai o singură întâmplare, cum a fost 
adică o astfel de ceată selbatecă sdrobilă si nimicită aşa 
dicând numai de cătră o mână de Români din vro 
câteva sate din partea resăriteană a Mavamuraşului şi 
cu deosebire de cătră cei din Borşa, 

Vor fi aproape la vro dou& sute de am de atunci, 
când mai bine de douădeci de mii de Tătari resăriră de- 
odată ca din pământ în Ardeal şi de aici se porniră apoi 
ca o potae de lupi hămisiţi pe la Baia-mare în jos spre 
Țeara-ungurească, şi anume o parte dintre dinşii apu- 
cară drumul peste Tisa spre Ugocea în Maramurăş, 
ear” ceealaltă parte prin Țeara-Oaşului cu scop ca să 


187 


bata pre Unguri, să le prade teara și apoipre toţi ceï-ce 
“i vor prinde să-i duca robi în patria lor, 

Day se vede că nu a fost să fie astfel după cum “şi-an 
propus ei, căci ajungând cei din urmă până nu departe 
de podul dela Remetea, o ceata de haiduci care prin- 
sese de veste că aŭ întrat Tătarii în teară și care erati 
ascunși în marginea dreaptă a pădurii din apropierea 
Remetilor, le iese pe neașteptate înainte, se repede ca 
un fulger asupra lor şi, nici una nici două, începe a mi 
ţi-"i culca ca pre nisce snopi la pământ. 

Tătarii, necunoscând locurile unde aŭ ajuns şi vë- 
dendu-se cu nepusa în masă încungiurați din mai multe 
părți de odată, mai departe nesciind cam câți haiduci se 
vor fi aflând prin apropiere, se bagară în toate recorile 
şi, fără a mai sta mult pe gânduri ce să facă şi încotro 
să apuce, o tuliră întrun gâciu spre Negresci, trecură 
tot întrun suflet dealul cătră satul Budesci şi de aici 
înăintând cu cea mai mare repejune pela Giulesci, nu 
se opriră până la Vad. Din Vad, unde se întâlniră şi se 
uniră cu Tătarii ce întrară pela Veleite în Mavamurăş, 
se porniră cu toții mai departe, voind a strebate Valea 
hei şi a se intoarce pela satul Borşa spre Bucovina 
sati mai bine dis spre Moldova, căci pe timpul acela Bu- 
covina se ţinea de Moldova. 

Românii de prin împrejurime, înțelegând ca Tătarii se 
apropie de dinșii şi sciind din moşi-strămoși ce semânță 
buna de oameni sânt ei, apucara ce le veni mai degrabă 
în mână şi alergara care din cotro până la Peatra-Ţi- 
ganului şi acolo apoi, în stimtoarea ce despărțesce ho- 


188 


tarul satului Bârsana de cel al satului Strâmtura, aca- 
țărându-se ca nisce capre selbatice pe vârvul stâncelor 
din dreapta Izei, îi aşteptară cu nerăbdare până ce vor 
sosi, Eav după-ce sosiră începură dimpreună cu haiducii, 
care îi hăituiaii din urmă ca pre nisce fiare răpitoare, a 
mi-i lua la ochi astfel că numai cu mare chit și vai 
putură străbate şi trece mai departe prin ploaia de glon- 
turi şi bolovani, carii curgeaii ca din cotă de pe vervul 
stâncelor asupra lor. 

După încăerarea şi scarmanavea aceasta, haiducii, 
trecându-le, precum se vede, pe deoparte pofta de luptă, 
pe de altă parte văgend că Tătarii aŭ apucat acuma 
calea întoarsă prin satele românesci din partea resări- 
teana a Maramurășului, îi lăsară în pace să se rafuească 
Românii cu dînşii cum le va veni acestora mai bine la 
socoteala, eax’ ei se întoarseră inapoi spre Satmare. 

Românii din Budesci, vădând că haiducii s'ati intors 
îndărăpt și că Tătarii se apropie pe Valea- Marei de satul 
lor, ca de aici să treaca apoi pe la Borşa spre Bucovina, 
trimiseră pe unul din mijlocul lor, anume Jon Pop, ca 
să alerge degraba şi să dee de scire Borşenilor că Tatari 
în scurt timp aŭ să ajungă şi pe la dinșii. 

Pop, cât ai bate în pâlmi, se aruncâ pe un cal sprin- 
ten şi porni la fugă cât puteau lua picioarele acestuia 
spre Borşa, și așa mâna el de tare că, ajungând aproape 
de Borşa, bietul cal, ne mai putându-se resufla de asudat 
şi vlăguit ce era, cidu de odată la pământ şi rămase pe 
loc mort. Pop, seiini! prea bine că nu e mult timp de 
pierdut, lasâ calul in mijlocul drumului și alergâ mai 


489 


departe pe jos până ce ajunse și intră în Borșa. Aici apoi, 
abia răsuflâ ndu-se de ostenit ce era, începu a spune Bor- 
şenilor că Tătarii, prădând, ardând şi nimicind tot ce le 
slă în cale, se apropie și că nu va trece mult până ce vor 
întra şi în satul lor. 

Preotul de pe atunci al Borşei, anume Lupu Şandru, 
audind ce fel de oaspeti vor sa-i cerceteze, adunâ în cea 
mai mare grabă întreg satul Borg^ï la sfat ca să vadă ce 
feliii de mijloace s'ar pute întrebuința doara pot scăpa cu 
obraz curat de mânia şi urgia oardci tătare, 

Cum prinsera săteni: de veste ce-i aşteaptă, de voe 
de nevoe se adunară înti”o mica de ceas mic și mare, 
tênèr și betrân, bărbali şi femei la un loc și, înspăimân- 
taţi cum eraŭ, unul dicea una, altul alta, dar’ nimeni 
nu era în stare de a afla mijlocul cel mai bun și mai po- 
trivit de scăpare. 

Atunci preotul Șandru, văgend ca timpul trece şi nici 
unul dintre cei adunaţi nu poate să iscodească un mijloc 
potrivit de scăpare, intrerupse deodată vorba şi dise cu 
glas tare ca să-l poata cu toţii audi: 

— Oameni buni! Nu e acum timpul ca să facem 
multe planuri |! Tătarii, dacă întru adevăr aŭ de gând sa 
vie spre noi, ceea-ce nu e nici o indoeală, de bună samă 
vor trece prin valea Strimtoarei ; haidem deci să taiem 
pădurea Strimtoare. de pe amândouc laturile Vişeucului, 
precum îndătinăm a o tăia earna la capre, și când va da 
dușmanul să treacă prin Strimtoare s'o prăvălim asupra 
lui şi să-l mântuim acolo de dile ca sa nu-i mai ducem 
friea |]... 


190 


— Minunat sfat! . , . aşa vom face! — respunse adu- 
narea întreagă, şi nemijlocit după aceasta, alergând fie- 
care pe acasă, se înarmară cu pusci, coase, securi, furci 
de fier, lănci, luară ce putură din bunurile lor cele mai 
prețioase şi așa se porniră cu totii spre pădure. Totatunci 
trămise preotul Șandru pre câțiva barhbaţi călare înaintea 
Tătarilor ca să aducă scire despre mulțimea, starea şi 
apropierea lor. 

Strimtoarea sai Slrîmtura, pe unde aveai, după 
presupunerea preotului Şandru, să treacă Tătarii, e o 
vale îngusta în depărtare ca la două mile de Borșa, între 
muntele Steol şi Gruiul-lung, care e un deal inalt şi 
întins, acoperit cu padure betrână, 

Dela satul Borșa şi până la Strimtoare era pe timpul 
acela un drum spălatocit de riul Vişeului, printre pa- 
duri, până la riulețul Cercânel, unde se începe capul 
Strimtoarei, la poalele unui deal înalt, din care isvo- 
resce Vişeul ce curge la vale pâna la locul numit Poposala 
şi de unde se deschide apoi un şes larg până la Borşa. 

Deci cum ajunzera Borşenii la Strimtoarea despre 
care ni e vorba, mii și mii de mâni se puseră în mişcare; 
bragii şi molidii cei mai groși şi mai nalţi de pe ambele 
țărmuri ale Vişeuţului gemeaii sub loviturile securilor. 

În capătul de sus al Strimturei, la poalele muntelui 
Hermariu, este un loc strimt, ca de vro dece stânjeni, 
între stâncele Gruiul-lung și ale Steolului care se nu- 
mesce Cheia. Aici, în acest loc, în puține oare facură 
Borşenii din bradi şi molidi betrâni, groși şi înalți dela 
20—30 de stânjeni, un clăoiti cı acela, de numai pa- 


191 


serea putea să sboare peste dinsul, pecând omul trebuia 
să slee cu minele încrucişate denaiutea lui, fiind că-i 
era peste putinţă a-'l trece. 

Abia sfârșira Românii borşeni de rădicat claoiulacesta, 
și eală că unul dintre bărbații, ce fură mai nainte tri- 
miși ca cercetași, vine în fuga calului şi cum sosesce dă 
de scire că Tatarii, trecând prin satul Selişte, prinseră 
pre mai mulți barbaţi şi femei şi după ce-i luară cu 
dinşii și deteră fov la vo câteva case, se aşedară în ta- 
bere din sus de sat. 

În acelasi timp, când corcetaşul aduse scirea aceasta, 
alţi doi Români, anume Vlad şi Juga, stând în Gura- 
vaii Tatarului, cum se numesce locul acesta de atunci 
încoace, răzimați pe mănunchiul lancelor sale, priviaii 
cum se mişca Tătarii încolo şi încoace ca nisce furnici 
intrun mușunoiiă, unii eșind din tabără, ear’ alții în- 
trând, unii cărând în spate lucrurile ce le prădase, 
ear alți trăgând sau împingend pre bieţii oameni 
carii cădură în mâna lor. Şi cum sta el astfel şi se 
uitau ținta la dinșii, eată că vro câţiva Tătari, carii, 
după-cum se vede, erati puşi anume ca sastee de strajă, 
îi văd, şi cum îi văd se repăd călări asupra lor, voind 
numai decât a-" prinde şi a-" omori. 

— Să fugim spre iezăr, frate! — strigă Juga, vădând 
că Tătarii sai pornit spre dinşii şi voesce sa-"i prindă, — 
acolo-i scăparea noastră şi moartea lor . ,.; acolo caii 
Tatarilor se vor culunda şi noi îi vom piloni | 

Sfatul era bun şi fuga sănttoasă, mai ales că nu era 
mult timp de pierdut. Prind desi amândoi la fugă spre 


192 


un iezăr, care se afla in apropiere şi, după-ce ajunse din 
sus de dinsul, steteră pe loc. 

Tătarii, nici visând măcar, da încă să mai scie ce fel 
de cursă li s'a pregătit, aleargă în fuga cailor după dinşii 
şi, tocmai când credeai ei că acuma %-aii căptușit, sar 
deodată în iezar, caii li se cufunda până în pântece și 
nu se pot de fel urni mai departe. 

— Sunteţi aï noştri! — strigâ atunci Vlad plin de 
bucurie, şi cât aï clipi din ochi mai mulți inși fură stra- 
punși de lancele lui Vlad şi alui Juga. Ceialalţi Tătari 
însă, câți apucară a scăpa din această cursă, îngroziți 
fiind de soartea fraților sei, deteră dos la faţă şi o tuliră 
la fugă îndăr&pt spre tabără. 

Audind oarda păgână cele ce sai întâmplat in Gura- 
vaiă Tătarului, se umplu de spaimă și cutremur şi fară 
a mai pierde mult timp, se rădicară cu toţii din tabăra 
dela Selişte, luară tot ce prădase şi prinsese cu sine și 
se porniră în grabă spre Borşa. 

Preotul Lupu Șandru, înțelegând că Tatarii s'a por- 
nit acuma spre Borşa, adună din noŭ pre bravii sei Bor- 
şeni la un loc și le dise: 

— După-cum aţi audit şi D-voastra, Tatarii in scurt 
timp vor fi aici. Dar nu vă înspăimântați, căci, bun e 
Dumnedei, din multe nevoi am scăpat, scăpa-vom cu 
ajutoriul lui şi din aceasta! . . . Sa stee numai fie-care 
bărbat şi femee cu bărbăţie la locul sëŭ şi să-şi împli- 
nească dătoria cum se cuvine! . .. Toţi avem să murim 
odată, şi dacă ursitorilene vor fi ursit ca să murim acum, 
să murim încalte ca bărbaţi și oament de omenie, lup- 


193 


tându-ne din toate puterile pentru scumpa noastră teară 
și legel... Să se ducă deci fie-care la bradul și molidul 
seu, carii aŭ să fie curmaţi pe jumătate sai și mal bine, 
și când vë voiii da eŭ semn atunci fie-care să-l imboarde 
la păment!... 

Abia apucă preotul Lupu a rosti cuvintele acestea, şi 
eata că un al doila cercetaş sosesce în puterea calului 
în Strimtură și spune că Borșa arde, biserica din mijlo- 
cul satului e toată în foc până la vârvul crucii; Tatarii 
fură, răpese tot pe ce pun mâna, și că pe la inserate vor 
fi de bună samă în faţa Strimlurei, ca pe a doua di să 
poată trece preste munți în Bucovina. 

Cei adunaţi, maï audind încă și aceasta, nu stălură 
mult pe gânduri, ci ascultând de sfatul cel înţelept şi 
părințesc al preotului Lupu, se duse și se puse fie-care 
la locul se fără a mai spune un singur cuvânt. 

Toţi erau în picioare: tineri şi bătrâni, bărbaţi și fe- 
mei, și fie-care aştepta cu nerăbdare pre crudii Tătari. 

Soarele asfinţise ; începuse acuma a se ingâna diua cu 
noaptea; pe "'ntinsa şi albăstria câmpie a ceriului nu se 
vedea nici un singur nouraș de pe faţa cârula sar fi 
putut presupune ce are să se întâmple în giua urmä- 
toare. Prin urmare nime nu putea prevedea că preste 
vo câte-va oare aburi de sânge o să acopere ceriul. 

Tătarii ne'mpiedicați şi netulburaţi de nime sosiră și 
se aședară în faţa Strimturei pe un loc inalt intre riul 
Vişeu și Cercănel. 

Mil şi mii de focuri străluciaă cine sci până unde prin 
intunericul nopții, și o liniste profundă domnia pretu- 

13 


194 


iindene. Cine putea cugeln ca tocmai liniștea aceasta, 
care era tulburata numai de oftarile şi gemetele a ma: 
multor mii de creştini, prinși și smulși cu de-a sila din 
braţele neamurilor şi ale prietinilor de prin ținuturile 
Satmare, Ugocea şi Maramureş, vu scop ca să fie de- 
părtaţi în er. straine, în {erile urgiei și-ale robiei, unde 
creştinul nu mai avea nici o di bună și senina, — cine, 
dic, putea cugeta ca liniștea aceasta e semnul unei gros- 
nice înmormântări ? 

Începură acuma a se revarsa gorile şi a se face diua. 
Da» soarele nu apucase înca ași respândi luminoasele şi 
călduvoasele sale rade prin toate fundoaele si ungherele, 
când se vă&du că în tabara tatara se ivesce o figură albă, 
înaintând cu pași tremuratori catră cortul mar marelui 
conducătoriu, tânsrul şi frumosul fecior al Hanului tă- 
tăresc. Ea o femee tâneră și foarte frumoasa, învălită 
înti”o haină albă din erescet pâna în calcâe, şi urmata 
de o ceată întreagă de Tătari, 

Doi Români, anume Mihaiu Ciceu şi Pavel Hancig, 
care erau deștep!ă și priviaii cu cea mai mare bagare de 
samă dintre stâncele Cercănelului la toate mișcarile 
păgânilor, vădend pre biata femee cum e dusa cu de-a 
sila spre cort, holărira să facă ce vor face doara o pot 
scăpa. 

— Măi Pavele! — şopti Cicei lui Hancig, — uilă-te 
ce fac selbaticii și nelegiuiții păgâni! Ce-a da târgul și 
norocul, eŭ pușc tocmai într'acolo, caci e păcat să lasam 
creştina în braţele cele nelegiuite și spurcate ale pă- 
gânilor! 


195 


— Dacă pușci tu, eŭ încă voiu puşeal -— respunse 
Hancig. 

Şi cum schimbară cuvintele acestea între olaltă, flinta 
lui Mihai Ciceu de-a una şi dete un trăsnet ca acela 
care făcu să urle codrii de prin impregiur. Nemijlocit 
după aceasta slobodi şi Pavel Hancig pușca sa de şe cu- 
tvemurara toate stâncele. Apoi încărcară earăşi puscele 
și earăși le slobodira, și eavăși clocotiră munții de su- 
metul lor. 

La audul acestor împuşcături neaşteptate incepu a se 
face în tabera tătara un sgomot cumplit: unii buciumai, 
alții bateau dobele și earăși alții striga dând semn ca 
să se rădice și să plece cât ma degraba, cugetând ca 
toată armata Maramureşului e la spatele lor şi că dela 
aceea ar veni trăsnetele ce le audiră. Nu sciau nemică, 
sermanii, despre cele ce li s'a pregatit în coastele și în 
valea Strimturei, caci să G sciut, câtii lumea şi pământul 
nu se ma. duceau eï într’acolo. Așa însă, nesciipd ni- 
mic, cât ai scapara dintr’un amnariti se rădicavă şi ple- 
cară cu cea mai mare graba. Fie-care da să mearga 
inainte, sa fuga din resputeri, doara scapă din -ghiarete 
morții. 

Fruntea oardei ajunse acuma la Cheia Strîmturei, 
unde dete peste clăoiul cel mare de bradi şi moligi, care-l 
zădicase cu puţin mai nainte de aceasta Românii din 
Borșa, ear mijlocul și coada se înbulzia înainte, fară a 
sci că fruntea stă încremenită locului. 

Toţi eraŭ acum grămădiţi intre pareţii Strimturei, 

Preotul Șandru, cum îi vede ca ai sosit unde a dorit 


196 


el ca să soseasca, îşi face cruce şi apoi şueră și strigă una 
din resputeri de se resună cine scie pâna unde, 

Abia sfârși de strigat și doue selbi deodata începură 
pârâind şi vijiind a se imborda la valespre oarda înspăi- 
mântată, Dintru început era o tăcere adâncă, mai pe 
urmă însă se născu un vuet înfricoșat: ţipete, vaete şi 
gemete sfăşiitoave, strigăte și urlete turbate, amestecate 
cu îngrozitoarea nechezarea cailor, umplură gura Strim- 
turei. Era un moment și o priveliște înspăimântătoare ! 

Tătariă, când augiră împuşcăturile și simțiră puterea 
glonţurilor precum şi greutatea copacilor, ce se resturna 
cu o nespusă repegiune asupra lor, turtind şi nimicind 
tot ce le sta în cale, uitară cu totul de miile de creștini, 
pre carii îi prinsese și voïaŭ să-"i ducă în robie; fie care, 
cuprins de spaima morții, năzuia să-'și scape singur 
viața, să treacă cât mai de grabă inainte prin Strimtură, 
şi de-acolea printre munți spre Bucovina, căci in urma 
lor credeati ca vine moartea. 

Ciceŭ şi Hancig, vădend că Tatarii fug mâncând pă- 
mentul și lasă pre cei prinşi în urma lor, alergară de 
grapă la dinșii, le tăiară curerele şi funiile, cu cari erai 
legați, și *n mai puțin de jumetate de oară toți prinșii 
era slobodi, 

Tătarii, caril remase vii, se adunară din toate părțile 
la un loc şi o luptă înverşunată pe moarte și pe viață 
începu acuma între dinşii şi intre Românii borşeni. Fie- 
care tătar căuta cu o nemaispusă bărbăție nu numai 
a-şi apera viaţa, ci totodata a se şi resbuna pentru fraţii 
lor ce fură cu puțin mai nainte de aceasta stâlciţi sau 


197 


omoriți. Dar’ lasa că și Borşenii precum și cei ce fura 
scăpaţi de Ciceii şi Hancig nu sta cu mânele în şolduri, 
ci puscele, securele, coasele, sulițele și spadele ṣe în- 
vârliai în mânele lor maj repede de cum se învârţese 
bădăragele âmblăciilor când se îmblatesce trifoiul, şi 
pre cine-l ajungea și lovia, lovit era pentru totdeauna ;... 
mai mult nu se mişral... 

Tătarii, vădend dela un timp că nu-i chip s'o scoata 
la capăt cu Românii, că aceştia aŭ de gând să-i màn- 
tuească pre taţi de qile, incepură a se ruga și a give: 

— Lasă Român, că și eŭ creștin! — ceea ce avea se 
insemneze : ndä’-mï pace, nu mé omori, că șieii mă&voiă 
face creștin f« 

Inzădar însă li era toată rugămintea, cá Românii, 
carii prea bine sciaŭ din moş! strămoşi că rugămintea 
aceasta nu însemnează nici mai mult nici mai puțin 
decât: „fă bine, aşteaptă. reus, sai pnu me lăsa să 
mor, că nu te-oiu lăsa, să trăesciu, se făceau intro 
ureche şi dumicai intrînșii ca în curechiti, 

Şi așa în vr'o câte-va oare aproape la 17.000 de Tä- 
tari, între cari şi feciorul Hanului tătăresc, își aflară 
mormântul între termurii Vișeului. 

Ceialalţi Tăiari, carii putură scapa din lupta aceasta, 
apucară pe rii în sus cătră muntele Steol și, prigoniţă 
flind de Borşeni, fugiră preste muntele Coasta ftaiuluă 
spre Bucovina. 

Prigonitorii, carii aŭ fost ajuns acuma pe vârvul mun: 
telui Cifa, văgend că lugarii aŭ trecut preste muntele 
Bratila în Bucovina, nu ṣe luară mai mult după dinșii, 


198 


£i-"i lasara sa se ducă în scirea domnului, şi se intoarse 
îndăvăpt spre câmpul luptei. Sositi aice atât aceștia, cât. 
şi cei ce vemăsese la stare locului, seapucara și culeseră 
toate prăâile, ce le răpiră Tătarii de prin Ardeal și Ma- 
ramureș, și apoi fie-care se întoarse pe a casă, ducând 
cu sine tot ce putură lua, 

În noaptea următoare veni o furtuna cumplită, și o 
ruptură de nori îngropâ în năsip şi mål toate sculele ce 
mai remăsese neluate dimpreună cu trupurile morților, 
cari nu putuse mai nainte a fi îngropate. 

La v:o câte-va dile după această crâncenă şi sânge- 
roasă luptă eată că sosesc şi oștile unguresci,... la ce?... 
pe semne sa caute cai morți ca să le iee potcoavele? 
Deoarece însă caii și Tătarii cei morți fură înmormân- 
taţi înainte de sosirea lor, şi prin urmare neavând dela 
cine lua potcoavele, nici pre cine bate, caci Tătarii ce 
mai scăpase vii, trecură de mult în Bucovina, se apucară 
şi răpivă dela Borșeni tot ce acestia luară dela Tatari. 

Asta a fost recunoscința și resplata Românilor din 
Borșa pentru vitejia, lor, precum şi pentru scaparea mai 
multor mii de creştini, pre cari "-ai fost prins Tătariă și 
aveaii de gând să-" ducă pentru totdeauna în robie. 

Apoi maï dică cine-va că Ungurii nu-'s drepți și recu- 
noscători | 

Dar’ sa lăsăm pre Unguri în plata lui Dumnedeiti și sa 
ne întoarcem earăși la Tătarii ce aŭ scăpat din mânile 
Borșenilor. 

Aceștia, după-ce scăpară teferi și întrară în Bucovina 
apucara spre amiadi şi fugiră nentrerupt până ce ajun- 


199 


sera pe hotarul satului de aqi Poiana-Stampii sai Pi- 
lugană. Aici apoi, ne mai sciind ce sa lacă și încotro să 
apuce de vlăguiţi și flămândi ce erai, se aședara pe locul 
deluroş de lângă părăul Teşna împuţită ca să popo- 
sească şi să se odihnească măcar vi”o câteva dile și apoi 
sa plece mai departe în ţeara lor. 

In restimpul acela cât petvecură eï pe locul unde des- 
călicară și care de atunci incoace se numesce Tătavul, 
umblară în dreapta și în stânga căutând doară vor afla 
vre-un plaiii sau altă cale mal îndosită, care "i-ar scoate 
netulburaţi de nime la țară. 

Şi eată ca umblând ei aşa incolo și incoace, parte câu- 
tând plaiul dorit, parte prădând stânele de prin impre- 
giurime, precum şi pre oamenii ce-i întâlniau trecând 
prin munţi, daŭ înti”o qi preste un Român din Vatra- 
Dornei, care mergea să ducă mâncare ciobanilor săi la 
stână. 

Tatarii, săturați de atâta alergare și cautare, cum îl 
zăvivă, alergară după dinsul, il prinseră, îl legară cobză 
pe cal şi-l făcură cu deasila să le arete drumul pe unde 
s'ar pute ei mai lesne și mai degrabă intoarce în tară. 

Ce le va fi spus Românul prins, cum și pe unde le-a 
arătat el că ar putea eși la țară, nu se scie. Atâta se 
scie numai că pornindu-se Tătarii din Poiana-Stampii 
şi trecând pre din sus de satul de adi Căndreni, eara 
de-aici preste muntele Ouşorul spre satul Iacobeni, 
când ajunse la părăul IMagiuluă, o pățiră tocmai ca şi 
Fraţii lor în Strîmtura dela Borșa. 

Prindend adică Românii din ţinutul Dornei de vesle, 


200 


acuma dela cine vor fì prins, ca Tatarii voese sa treaca 
pe acolo, se adunvră la un loc, înținara pădurea de pe 
păr&ul Hagiului, și când deteră Tătarii să treacă, sărira 
de odată cu toții de prin desimea pădurii, unde erau as- 
cunși, plavăliră copacii asupra lor şi în câte-va minute, 
îi nimiciră pre toți, afară de. doi inși, carii scăpară ca 
prin urechile acului și carii se ascunseră în desișul 
pădurii. 

La vio câte-va qile, și anume după-ce părasiră acuma 
toți Românii locul de luptă, cei doi Tălari eşira din as- 
cundișul lor şi se aședară într'o prelucă numită Preluca 
lui Haidan, unde petrecură un timp mai îndelungat 
până ce mâncară tot ce avură. 

Ce folos însă că totu-și nu putură scăpa cu viața. Nu 
mult după aceasta, după ce-'și tăiară şi mâncară acuma 
până şi caii, şi ca sa nu moară de foame, începură a 
umbla în colo şi'n coace ca nisce besmetici doara află 
măcar ci-și-ce-va de rândul gurei, dete un Român din 
Vatra-Dornei, anume Saghin Popescu, cu crucea peste 
dînşii şi prindându-i îi ucise şi pre aceștia. 

Astfel sestinse până într'unul toţi Tatarii, câţi intrară 
în Ardeal și Maramureş cu scop nu numai ca să prade, 
ci totodată să și ducă pre toți Românii și Româncele, ce 
le-or prinde, în robie. 

Deci bine-a dis, cine-a dis că »cel ce sapă groapa al- 
tuia, singur cade întrinsau. 


ORIGINEA NUMELUI PRELIPCEAN. 


Dice că pe la un Pasci, cine maï scie câte sute deani 
vor fi de-atunci, sau adunat mai mulți feciori şi fete din 
satul Pyelipcea de peste Prut la un loc și aŭ început, 
cum e datina din moși strămoşi, a ciocni oaue rogi. Şi 
unii câștigau, alții pierdeaii, care după cum îi era norocul. 

Unul dintre feciorii de faţă însă, având un oŭ deo- 
sebit, clo-nia și spărgea ori şi care alt oŭ cu dînsul.., . 
Așa a spart el oauele la mai mulți inși . .. Şi fie-care 
oŭ, cum îl spărgea, îl și lua și-l băga in sin, şi nime nu-l 
spunea nemică. 

Intre feciorii adunaţi se aflaŭ şi şepte frați. 

Feciorul cu oul cel tare, căoenind şi cu aceștia, le-a 
spart şi lor toate oauele. 

Fraţii, vedând aceasta, sai mâniat pe dinsul şi l-au 
spus să le arete oul, căci acela nu poate să fie oŭ de 
găină, ca oauele celorlalți iugi, ci de pichăure, de lemn, 
de peatră saŭ de alt ca-va,... destul că nu e oŭ curat]... 

Insă feciorul wa voit să-l arete. 

Atunci fraţii sai mâniat și maï tare și s'au apucat la 


202 


cearta cu dinsul, și din vorbă în vorbă a ajuns treaba 
pâna la bătae, 

Feciorul, care locuia în apropiere, vădând că nu e 
șagă, că cei şepte fraţi vreti numai decât să-l bata, a 
strigat pre tatal sei să-i aducă de grabă spada, ca să 
aibă cu ce se apăra de protivnicii sei, căci pe timpul acela 
nu erati săbii ca acuma, ci numai spade. 

Tatăl seii, audindu-l strigând şi presupunând că nue 
bine, ci trebue să se întâmple ce-va cu dinsul, luâ de 
grabă spada şi'ntw'un buc a și fost cu dinsa unde era 
strinsura adunată, 

Insă nu apucă bine a ajunge la faţa locului gia in- 
treba ce este, când unul dintre cei șepte frați, apucând 
un par, sati ce va fi fost, îl păli drept în cap şi-l culcă 
mort la pământ, 

Atunci feciorul, care era un tânăr înalt, spătos şi 
foarte sdravân, vădând că aŭ omorît pre tatăl seŭ, i se 
sui tot sângele în vârvul capului de mânie, se repedi ca 
o săgeată la tatal seii, îi luâ spada din mână, și-apoi.., 
întorcându-se şi avântându-se în dreapta și în stânga, 
cât aï bate” în pălmi fi tăiă pre toţi cei şepte frați în 
bucățele. 

Văgână ceialalți feclori, carii erati de faţă și cariipână 
atuncea stătură ca înlemniţi locului, ceea ce s'a întâm- 
plat, deteră năvală care din cotro asupra feciorului uci- 
gaș, voind să-l facă mi şi fărîmi. 

Insă feciorul, isteţ și tare, cum era, făcu ce făcu și 
spălă putina din mijlocul lor. Eară mai după aceea, ve- 
dând că Sa resculat întreg satul si s'a făcut mare zur- 


203 


bavă din pricina lui, de frica ca să nu fie prins şi omorit 
și el, a parăsit satul, în care s'a născut şi-a crescut, și 
îndreptându-se spre amiadi nu se opri pâna în Horod- 
nicul-de-jos din ținutul Rădauţului,. 

Ajuns în Horodnicul-ie-jos, siatu el mai mulţi ani în 
acest sat, făra ca satenii sa-i dee de urmă sati să scie 
ce-va despre dinsul, căci el, cum ajunse aice, nu numai 
ca-și schimbă porecla, ci tăinui totodată şi numele sa- 
tului, în care sa nascut şi de unde a venit. 

Mai pe urmă insă, şi anume după ce sai mai mul- 
comit oamenii din satul scu şi i s'a uitat în cât-va fapta 
cea rea, dar” sciind prea bine ca ware la ce să mai în- 
toarce îndărăpt de unde a venit, s'a însurat cu o fată din 
Horodnic, Şi nevestei sale i-a descoperit apoi cá e de loc 
din Prelipcea de peste Prut, însă numele cel adevărat 
nici ei n'a voit sa i-l spue. 

Şi de-atunci în coace ati început Horodnicenii a-l 
numi Prelipcean, în loc de venetie, după cum îl numiai 
el mai nainte. Şi Prelipcenă s'a numit apoi şi urmașii 
sei și tot aşa se numesc ei şi'n diua de astăgi, și sunt 
una dintre cele mai număvouse și respândite familii ro- 
mâne din Horodnic. 


II 
TRADIȚII 
REFERITOARE LA LOCALITĂŢI 


POIANA NEGRII. 


Bogat, foarte bogat era Negrea Basarab. Si nici nu 
avea cum sa nu fie bogat, după ce el era Domn și stă- 
pânitoriă peste una dintre cele mai frumoase şi mânoase 
țări românesci, adica peste Moldova. Dar toată bogăția, 
toate moşiile și comorile sale nu plătiaii nemică în ase- 
mënare cu fiica sa Neagra. 

Strehătuse de mult faima despre avuţia lui Negrea 
prin toate ţările de prin înprejurime, însă vestea despre 
Neagra și despre frumuseța eï se duse şi mai repede și 
ajunse şi mal departe. 

Nu-i vorbă, mai erai şi alte Moldovence frumoase, şi 
multe dintre dinsele chiar foarte frumoase, dar” ca 
Neagra nu era nici una. De-aceea Românii, supușii lui 
Negrea Basarab, ori și când şi la ori și ce întâmplare 
vorbíaŭ cu însuflețire de dinsa şi se făliaii că tara lor are 
un odor atât de scump. 

In chipul acesta apoi vestea despre Neagra şi frumu- 
sea ei se laţi din di în qi tot mai mult, până ce în sfârșit 
ajunse şi la urechile fiilor de crai şi împărați nu numai 
de prin țările invecinate, ci și de prin cele mai departate. 


208 


Şi de-acuma înainte, dupa ce i sa dus vestea în toate 
părțile, — da Doamne bine! — nu era mai nici o di, în 
care să nu fi venit câte un fecior de crai sai împărat 
să o peţească pe Neagra. 

Insă Neagra, cu toate că mulți dintre feciorii ce-o 
pețivă erau din viţă buna și destul de frumoşi, ca să-și 
poată alege unul pe placul ei, nu voi sa se mărite și sa 
se despărlească de părintele sëŭ, și nu voi cu atâta mai 
mult, cu cât ca toți cei ce-o peţiră erai de viţă strâină, 
și ea, ca o româncă adevărată, îşi puse în gând ca, dacă 
a fi să se mărite vre odată, să se mărite numai după un 
fecior din neamul ei, și nici când după un străin, sciind 
prea bine că străinul, de l-ai pune chiar şi'n sin, tot 
străin remâne. De-aceea, de câte ori venia vre un peți- 
torii s'o ceară, ea totdeauna spunea tătâne-sei: ba că 
nu i-a sosit încă vremea, ba că cutare e dintr'un neam 
nepotrivit cu neamul ei, ba că nu-i place, ba că-i una, 
ba că-i alta, numai sa scape de dinsul. 

Şi tatal săi, pentru că o avea numai pe dinsa, şi o 
iubia ma! mult de cât lumina ochilor săi, totdeauna o 
lăsa în voe, până ce și-a alege ea singură unul după plac. 

De la un timp însă, vădend feciorii, caril o pețise și 
carii cu dragă inimă ar fi luato nu numa! pe dinsa de 
soţie, ci și Moldova și toate comorile lui Negrea Basarab, 
se făcură din di în di tot mai îndrăsneți, până ce în 
sfârşit trimise prin soli! lor cuvânt lui Negrea, că dacă 
nu li va da pe Neagra de bună voe, ei se vor scula cu 
toată oastea asupra lui şi ï-or lua-o cu puterea. 

Acuma se mai înăspri şi Negrea şi dise într qi fiicei 


209 


sale să nu mai faca atâtea marafeturi, ci să-şi aleagă o 
data pe unul, că de nu-și alege pre nime și de nu se mă- 
rită mai de grabă, e răi de dinsul, e răi de ţara sa, și 
mai reŭ poate să fie de dinsa, căci eacă ce i-ati spus solii, 
că vor face petitorii ei, dacă nu-şi va alege nici pre unul 
dintre dinşii, 

Neagra, audind această veste, spuse tatâne-săii, ce 
pâna atunci nici odată nu indrăsnise ai spune, îi spuse 
adică că ea mai de grabă sar fi măritat după un fecior 
de român ca și dînsa, şi de-aceea a tot amânat de pe o 
di pe alta, respingend pre toți pețitorii, câii i-a avut, 
Ear acuma nici atâta nu se va marita nici după unul 
din câți aŭ cerut'o, caci daca s'ar mărita dupa unul, 
atunci de bună samă sar supăra celealalt, şi tot n'ar fi 
bine, pentru că lor, după cum vede ea, nu li-i atâta de 
«diînsa, cât li- de averea tătâne-stt, 

Nu-i plăcu lui Negrea răspunsul acesta, de feliă nu-i 
plăcu. Dar’ ce era să facă ?,., s'o mărite cu de-a sila dupa 
cine nu-i place, şi încă dupa un străin ?... Nu-i da mâna 
să facă un lucru ca acesta, căci una era fiica lui, şi aceea 
era Neagra cea dragălaşă. Şi pentru Neagra mai degrabă 
şi-ar fi dat capul, de cât i-ar fi iacut vre o neplăcere. 
De-aceea el no sili, ci numai o sfătui, o îndemnă, că 
doară o poate înduplica. Ear’ în urmă, vădând că nici cu 
sfatul nu poate so scoată la capăt, îi dete pace. 

Că nu vre Neagra să se mărite după nici unul dintre 
feciorii, câți aŭ pețit'o, asta nu-ă scotea lui Negrea mulţi 
peri suri în cap. Alta era însa acuma ce-l mânca şi care 
1l puse pe gânduri, era adică aceea: cum să scape nle 

14 


210 


mânia petitorilor fiicei sale, dintre carii mulți erau mai 
puternici de cât dinsul, și mult r&ii puteai sa-i faca. 

Şi de ce s'a temut Negrea mai tare, tocmai de-aceea 
n’a scăpat. 

Pintre peţitorii, carii aŭ cerut pe Neagra, era şi fe- 
ciorul unui Domnitori peste un popor pagân, sălbatic 
şi foarte răutăcios, care nu de mult venise din părțile 
vesăritului și începu a cutriera şi a prăda ţările de prin 
părțile noastre. Şi tocmai feciorul acela, care avea o în- 
fațişare mai urită şi-o purtare mai îndrasneață de cât 
toți ceialalţi peţitori, şi pe care Neagra nu pută sa-l 
vadă în ochi, da incă să se mai mărite dupa dinsul, sta- 
rua mai tare pe lângă Negrea ca să-i dee pre fiica sade 
soţie. Ear’ în urmă, vădând că Neagra nu-l voesce şi 
tatăl sëŭ no silesce, se făcu pară de foc asupra lor și 
asupra tuturor supușilor lor, și întorcându-se îndărăpt 
de unde a venit, resculâ întreg poporul, care îl conducea 
tatal săi, și punindu-se în fruntea lui se porni făra in- 
târdiere asupra Moldovei, prevenind prin aceasta pre 
toți ceialalți pețitori. 

Negrea Basarab, audind despre cele ce i se pregătesc 
lui, fiicei sale şi întvegei țări, chiemâ de grabă pre toţi 
sfetnicii săi la sine și se sfătui cu dinșii: ce ar trebui sa 
facă şi cum să se apere de duşmanii, ce-i amerinţa ? 

Sfetnicii, după ce cumpeniră toate imprejurarile, qi- 
seră: să apuce şi ei armele la mână şi cu mic cu mare, 
cu tânăr și b&trâu, toți până înti”unul să iasa inaintea 
dusmanului și să nu-l lese a întra în ţară. 

Şi cum se puseră în cale așa şi facura. 


24i 


Până în câte-va dile mai toată Moldova era resculată. 

Şi Neagra, Neagra cea gingaşa şi frumoasa inca se 
inarmâ și, încalicând pe unul dintre cei mai înfocaţi cai, 
se porni și ea alaturea cu tatăl săi în protiva duşma- 
nului, dicând că dacă a venit treaba până la atâta, apoi 
ori ea, ori protivnicul s&ii, din doi unul trebue să remâe 
mort pe câmpul de lupta. 

Tatăl să dintru început nu voi nici decum s'o lese a 
se băga singură în primejdie. Mai pe urmă însă, îndu- 
plicat prin rugămintele și lacrimele fiicei sale, n'avu ce 
face... trebui so lese. 

Mulţi ca frunda şi crunţi ca nisce fiare sălbatice erai 
pagânii, ce se apropiară și prinseră a întra ca nisce lupi 
turbaţi în Moldova, și mânia lui Dimnedeii era ce fä- 
ceaii pe unde treceau. 

Dar şi Românii, cum vădură că nu e lucru de șagă, 
că păgânii maŭ venit cu scop numai de-a răpi pre 
Neagra, ci de a li lua și (ara, începură a se lupta cu 
dinșii ca nisce lei înfuriaţi când se văd amerințați în 
însu-și culcușul lor. 

Şi unde lupta era mai amarnică și invălmășagul mai 
mare, acolo era și Neagra de față alaturea cu tatăl stă 
şi cu cei mai voinici luptători, secerând mereii ca într”o 
holdă în dușmani şi căutând ne'ncetat cumar pute pune 
mâna pe crâncenul ei protivnic. Daw eată că dela un 
timp dă cu ochii de dinsul, şi cum îl zăresce în mijlocul 
unei cete de luptători duşmani, se repede ca o săgeată 
asupra lui şi... maï de grabă de cum îşi poate cine-va 


212 


închipui, ii rătează capul cu spada şi cun zimbet de bi- 
ruință se'ntoarce apoi în mijlocul soților sti. 

Această faptă cutezătoare a Negrii înfuriă şi mai tare 
pre dusmani, şi mai ales pre capul lor, adică pre tatăl 
feciorului omorît de dinsa, care aşișderea se afla în res- 
boiii. De-aceea lupta, ce s'a iscat acuma între păgâni și 
Români, a fost pe de-o sută și pe de-o mie de ori mai 
înverșşunată şi mai crâncenă de cât mai nainte, caci 
dinti”amândoue părțile pica luptătorii cum pică toamna 
frundele, când le suflă vântul, 

Dar eată ca nu trece mult timp la mijloc și-o sageata 
păgânească vine repede şi se opresce în șoldul drept al 
lui Negrea. 

Negrea, cu toata tăria şi barbăția sa, cum il nimeri 
sageata dușmana, care străbitusepână la os, nu se putu 
mai mult ţine pe calul săii. Durerea cea crâncenă, ce-i 
cășună rana şi pierderea sângelui ce țişnia dintr’insa, îl 
ameți de cap și cadu făra consciință de pe cal jos. 

Neagra, care, după cum am spus, era nedeslipită de 
tatăl săi, cum îl vădu pre acesta cădând, sări de graba 
jos, îl apucâ de subsuori, și cuajutoriul unor ostași, carit 
asemenea săriră să’l rădice, îl urcă pe calul săii, se sui 
și ea calare şi... de acuma înainte uită de luptă, uita de 
toate,... grija ei cea mai mare era scăparea tătâne-seu, 
care zăcea leșinat în brațele sale. 

Dușmanii, văgând că Neagra a luat pre tatăl său și-a 
fugit cu el, se luară la fugă după dinsa, voind numaide 
«cât so prindă. 

Dar’ Neagra, până ce aŭ străbătut păgânii, cari! s'a 


213 


luat după dinsa, prin mijlocul unei cete de Români, ce 
li se puse în cale, ajunsese acuma departe. Ea a fugit, 
cât a fugit, şi mai repede și mai încet, adică dupa cum 
poate să fugă un calînpovorat cu doue trupuri omenesci. 
Şi'n fuga e! numai de doue ori sa oprit locului: odată 
lânga un păr&i, undea spalat şi a legat rana tătâne-s&ă, 
care până atunce nu se deşteptase din leșin, eară a doua 
oară lângă un stog, unde a poposit şi a nutrit puţin 
calul, care nu mai pută fugi de asudat și vlăguit ce era. 
De aice apoi, vădând ea că nu-i chip să se întoarcă cu 
tatăl săi a casă, după cum își propuse la început, pen- 
iru că dușmanii se țineau morţiş de dînsa, apucâ dru- 
mul spre munți, şi ca sa wo ajungă prigonitorii, dete 
pinteni calului ca să-și mai îndesească pașii. Dar’ de 
astă dală n’a gâcit'o bine, caci calul încordându-se și 
fugind mai repede de cum îi iertati puterile, cum ajun- 
sese și întrase într'o pădure de sub poalele Cărpaţilor, 
cadu de-odata jos și nu se sculâ mai mult. 

Vădând Neagra că credinciosul ei cal, în care ave cea 
mai mare nădejde de scăpare, nu da nici un semn de 
viaţă, începu a tremura ca varga, credându-se atât pre 
sine cât şi pre părintele săi pentru totdeauna pierduţi. 

— Nu te teme, draga mea! — dise Negrea, vădend 
pre fiica sa că s'a facut galbănă ca ceara de spaimă, — 
caci de-acuma înainte păgânii, chiar dacă ne-ar urmări 
şi maï departe, nu ni-or pute da de urmă. 

— Bine-ar fi, când ar fi aşa cum dici D-ta — respunse 
Neagra tremurând, — dar” tare mě tem că ei ne-or 
ajunge, și atunci .. ce vom face?... De mine, ca de mine, 


214 


puțin în pasă de viaţă, caci nu-s mai mult de cât o 
temee, dai” când te văd pre D-ta cât eşti de slab și că 
nu te vei pute lupta cu dinșii, fiori reci îmi trec prin tot 
trupul. Şi-apoi mai este încă şi alta la mijloc, care më 
înspăimentă când numai îmi aduc aminte, maï e adica 
şi aceea ca dacă, ferească D-deiă, dușmanii te-ar prinde, 
cine s'a pune mai pe urmă în fruntea Românilor ca să 
alunge pre păgâni din ţara? 

— Spusu-ți-am că de-acuma înainte maï de ce să te 
temi, Să întrăm numai maï afund în pădurea, în care 
ne aflăm, și-apoi sântem scăpaţi! 

Neagra, cum audi aceste cuvinte imbarbătătoare ale 
tătâne-săii, indată își veni eară în five și, aruncând o 
privire jalnică şi compătimitoare asupra iubitului şi cre- 
dinciosului ei cal, luâ pre tatăl săi de subsuoară şi în 
puține minute se pierdu cu dînsul in desișul padurii, 

Dușmanii îi uvmăriră până ce deteră de cal, Ear’ dupa 
ce ajunseră acolo și aflara calul mai tot mâncat de fiare, 
şi nici o urmă de om, care ar duce înti”o parte sau alta, 
cugetară că fiarele i-ai prins și i-ati mâncat și pre dinşii. 
De-aceea ei nu-i urmăriră și mai departe, ci se întoar- 
seră îndărăpt.... 

Neagra însă, ducând pre tatal săi mai mult pe sus, 
căci durerea ce-i căşuna rana nu-i da rând mai de feliu 
sa pue piciorul în pământ, merse mai departe până ce 
pe la ins&rate dete de chilia unui Săbastru. Aice apoi se 
opri și, povestind pe scurt toată înlemplarea, îl rugâ ca 
sa-i primească de mas. 

Sahastrul îi primi cu cea mai mare bună-voință 


215 


spuindu-le că în chilia sa vor fi scutiți de ori și ce pri- 
mejdie. 

La Săhastrul acesta petrecu Neagra și cu tatăl săit 
mai multe septămâni. 

In acest restimp grija cea mai mare a Negtii era cum 
se vindece maï ușor și mai de grabă rana tătâne-stu, 
Dar’ ea nu trebui mult timp să-și bată capul cu aceasta, 
căci Săhastrul, care cunoscea mai toate evburile de ce 
leac sânt bune şi care avea multe de acestea adunate și 
în chilia sa, îi veni întru ajutoriu. Şi așa rana primej- 
dioasa dela piciorul lui Negrea, prin îngrijirea Săhas- 
trului și prin neintrerupta cautare a fiicei sale, se vin- 
decă cu mult mai de grabă de cum s'a așteptat. 

Dar cu cåt i se vindecâ lui Negrea rana trupească 
mai iute, cu altâta altă rană cu mult mai primejdioasă 
îl rodea acuma ca un vierme la inimă. Era adică jelea 
dupa curţile sale și după comorile, cari se aflati înta'in- 
sele, însă mai ales după ţara sa, din care, după cum îi 
spuse săhastru că ințelese dela nisce Români, ce trecuse 
pe acolo, cea mai mare parte căduse acuma pradă și 
jertfă ne'mpăcaţilor dușmani. De-aceea gândul lui cel 
dintâiii, după deplina sa însănătoșare, a fost cum se 
alunge mai lesne şi mai de grabă pre dușmani din fară, 
ca supușii săi, caril înspăimântați şi îngroziţi fiind de 
crudimile pagânilor se retrasera în criirii mun!ilor, sa 
se poată întoarce earăși pe la vetrile lor. Deci into qi 
şi descoperi el Săhastrului toate planurile sale: cum 
voesce a se scobori la țară, a se pune în fruntea Româ- 
nilor şi a alunga pre dusmani peste hotară. 


246 


— Nu! — respunse Săhastru, după ce-l ascultă cu 
luare aminte, — asla să n'o faci, căci în împrejurările 
de față a te întoarce aşa degrabă îndăr&pt ar fi tot atâta, 
cât a te arunca singur în mâna dușmanilor. Din protivă 
eu te-aşi sfatui ca, dacă voesci să mântuesci tara de pă- 
gâni, să te retragi ce-va mai adânc în Carpaţi, să aduni 
acolo pre toți Românii, câți se afla respândițh prin cri- 
erii munților, și abia după ce i vei fi adunat pre toți la 
un loc și după ce te vei fi încredințat că ai cu cine te 
porni la luptă, să te cobori asupra p-gânilor, mal de 
grabă nul... Aceasta e părerea mea, Maria-ta insa fă ce 
vei cugeta că va fi ma: bine! 

Potrivit și bun era statui acesta, şi Negrea și-l inti- 
pari bine în minte. Mulţămi apoi din toată inima Să- 
hastrului pentru primirea, ocrotirea și îngrijirea lui cea 
părințească şi luându-și remas bun dela dinsul, se porni 
dimpreună cu fiica sa spre apus prin codriï şi se dusera 
până ce ajunseră in ținutul Dornei. Aice apoi se opri 
și se aședâ lângă țermul unuj părăă, care trecea prin 
mijlocul unei poieni mari şi frumoase. 

Munţii din ţinutul Dorne: eraŭ pe timpul acela mai 
mult paduratică decât pleșuvi. Cu toate acestea însa eï 
nu erai locuiţi numai de fiare sălbatice, ci şi de oameni. 
După bătălia cea crâncenă însă, ce o avu Negrea cu pă- 
gânii din pricina fiicei sale, ei în scurt timp se înpopo- 
rară şi mai mult. Ear dupa ce prinseră Românii de 
veste, cà Negrea şi cu fiica sa, pre carii îi [ineaŭ de pier- 
duti, nu numai că trăesc, ci ei se află așişderea prin 
aceste locuri, îndată se adunară din toate părțile îm- 


2417 


prejurul lor, precum se adună un rojii de albine impre- 
jurul matcei, 

Negrea, cum vădu că din ce în ce se adună tot mai 
mulți Români împrejurul săi, îi săltâ inima de bucurie, 
și nu mult timp dupa aceea prinse ai indemna ca să se 
vescoale din noii asupra duşmanilor, să se pornească cât 
mai de grabă asnpra lor şi să nu se lese până nu t-or 
scoate din [ară și i-or alunga peste hotară. 

Insuflețitoare erai îndemnările şi sfaturile, ce le da 
Negrea cu prilejul acesta Românilor, și mulți erai de 
aceeași părere ca şi dinsul. Insă mai pătrungătoare eraŭ 
îndemnările și sfaturile Negrii, 

Sciaŭ ei Românii că a se porni aşa de grabă în protiva 
păgânilor e o cutezare foarte mare. Sciaii eï şi aceea că 
din pricina Negrii li se trag toate nenorocirile și neajun- 
surile, şi n'ar fi voit bucuroși, să sufere şi mai mult, de 
cât au suferit până atunci. Dar când audira pre Neagra 
rugându-se şi-o vădură lacrimând, care mai nainte era 
totdeauna veselă, uitară de nefericiri și neajunsuri, uï- 
tară de toate... De una însă totu-şi o rugară: să aștepte 
până în primăvara următoare, căci atunci, când ii ruga 
ea mai cu stăruință, era de cătră toamnă, 

Nu-l venira Negrii la socoteală cele ce le audi de astă 
dată, căci ea, numai dacă i-ar fi fost cu putință, ar fi 
sburat asupra dușmanilor şi i-ar fi sorbit într'o lingură 
de apă, aşa de înturiată şi mânioasă era ea pe dinşii. Dar 
ce era să facă ?... Vădu în urmă și ea singură, că tot e 
mai bine aşa cum spun Românii. Deci atât ea cât şi tatăl 


218 


seu nu disera mai mult nemică, ci așteptară cu nerăb- 
dare sosirea primăverii următoare. 

In primăvara următoare, fiind acuma cu tolii prega- 
titi de luptă, ca un pohoiu ce cu vuet clocotitoriii se re- 
varsă de pe înălțimele munților şi ale stâncelor la vale, 
așa se porniră și Românii asupra dușmanilor, carii cu- 
prinsese țara până sub poalele Cărpaţilor. 

Și Neagra, pare ca nu era a bună, pe cât de supărată 
și dusă pe gânduri era mai nainte, pe atâta de veselă şi 
vorbariță se făcu acuma, când vădu că Românii s'aă por- 
nit la luptă. Și ea fu cea d'intâiii, care se puse şi mergea 
în fruntea mulțimei, 

Dar’ abia apucară Românii a se porni la drum, abia 
apucară a merge vro câte-va mile, când numai ce aud 
de-odată glasul Negrii strigând : 

— Nu mă lăsați, fraților! că m'au mâncat pagânii ! 

— Ce este?.,, ce sa intemplat? — intrebară mat 
multe glasuri de-odată, şi'n acelasi timp alergară spre 
dinsa sa vadă ce-i. 

Insă Neagra, pâna ce ajunse Românii la dinsa, caduse 
de pe cal jos, un şiroiti de sânge începuse a ţișni din fra- 
gedul ei piept, ochii i se păinjenise, graiul îi amuţise și 
nici un cuvânt nu fu în stare a respunde la întreba- 
rile lor. 

— Mi-ai gătit duşmanii copila ! — striga Negrea, când 
vădu că fiica sa nu vorbesce nemică, Apoi, cuprindându-o 
În braţe și sărutându-o de mai multe ovi pe fața, prinse 
a plânge ca un copil. 

Neagra, simțind înbrăţişările întocate ale tatâne-săii, 


219 


se deșteptă din leșinul ce-a fost cuprius'o și dise cu glas 
lin și tremuratoriii . 

— Iartă-mă, scumpul şi iubitul meu tată, ca ţi-am 
făcut atâtea supărăril... Dorința mea cea mai fierbinte a 
fost ca nici când și sub nici un preții să nu mă înstrăi- 
nez de ţara şi neamul mei românesc, și dacă nu mi-a 
fost înpărţită dela Dumnedei să tăesc şi să fiii un scut 
apărătoriti neamului meii şi mângăere bătrânețelor D-tali, 
nu e vina mea, ci e vina dușmanilor, carii mi-au curmat 
dilele mai nainte de am pută împlini dorința... Ear’ voi, 
fraţilor! carii din pricina mea ați suferit atâtea neajun- 
suri și nefericiri, nu më blăstămaţi, ci aduceti-vă aminte 
de Neagra, care v'a iubit mai mult de cât o sora şi care 
numai pentru dragostea cea mare, ce a avut'o catra voi, 
moare acuma... Şi de voiţi... răsbunaţi-mă... ia acolo sati 
ascuns dușmanii, carii mi-ati repus viața... 

Rostind Neagra cuvintele acestea și arătând cu mâna 
spre o schelbe din apropiere închise pentru totdeauna 
ochii ei cei farmecători şi-şi dete sufletul în bratele iubi- 
tului săi părinte. 

Negrea, patruns de intristare şi durere, cădu alătuvea 
cu fiica sa, 

— Să prindem pagânii| . . . după diînșii feciorı! — 
strigă acuma un voinic înalt şi spatos, care se afla în 
nemijlocita apropiere a Negri, şin acela-g timp mai 
mulți inși deteră năvala asupra sehelbei spre care a ară- 
tat Neagra. 

Negrea, care in urma strigatului acesluia își veni în 


220 


ori, voi să-l oprească, dar era prea târgiti, căci ei intrase 
acuma în sinul sehelbei. 

— Ce cugețţi sa'ncepem acuma, stăpânel întrebă pe 
Negrea un moşneag alb ca omătul ștergându-şi cu må- 
neca cămeșii lacrimele ce-i curgeaii pe faţă. 

Negrea, în loc de respuns, rădică mânele spre ceriu și 
făcu din umere. Moartea mult iubitei sale fiice îi cur- 
mase firul vorbei. 

— Dacă D-deu a voit să fie aşa, — qise mai departe 
moșneagul — eŭ ași crede că ar fi cu mult mai bine sa 
ne'ntoarcem îndèrëpt de unde am pornit, să dăm tinerei 
vepăusate cea de pe urmă cinste, și-apoi... bun e D-deii |... 
din multe nevoi și năcazuni ne-a scos el pâna acuma, 
ne-a scoate și dinti'aceasta ! Multe litte sălbatice şi rele 
aŭ venit în decurgerea timpului asupra |&rii noastre şi 
nu odată i-au silit pre Români a petrece cu anii întregi 
retrași prin erierii munților, și cu toate acestea Românii 
mai perit, ci cu puteui unite şi cu ajutoriul lui D-geii 
i-ai respins eară-şi pre duşmani peste hotare. Să fim 
numai totdeauna uniţi şi să nadăjduim în D-deiă și acesta 
nu ne va uita nici de asta dată şi vom resbuna pre 
Neagra, pre acest suflet drăgălaș și nevinovat și vom cu- 
răţi [ara de păgâni 

— Dal — să dăm repăusatei cinstea cuvenita şi apoi 
să ne pornim asupra dușmanilor! — diseră și ceialalți 
Români. 

Şi cum rostiră cuvintele acestea, îndata alergară mai 
mulţi inşi în marginea sehelbei, tăiara vro câţi-va bra- 
dani, făcură dintrinșii un felii de năzălie, aședara 


224 


trupul Negrii pe dinsa și-apoi, luându-o și ducându-o 
schimbiş câte patru feciori, ear” alți doispregece feciori 
cântând împrejurul ei din bucine şi fluere de se resuna 
munții, plecară cu toții îndăr&pt spre poiana de unde 
sai pornit. 

Dar eală că pe când mulţimea ajunse nu departe de 
Dorna mai multe glasuri răsunătoare se aud strigând în 
urmă. 

Erai glasurile voinicilor, carii saii fost luat după 
dușmani. 

Mulțimea se opresce locului ca sa vada ce s'a mai în- 
templat? 

Şi când colea ce să vadă ?... Era bătrânul Domnitoriti 
al păgânilor, tatăl feciorului omorît de Neagra, pre care 
vojnicii îl aduceaŭ pe sus. 

— Al viperă păgâna | tu eşti acela, care mi-ai mâncat 
copila ? — strigă Negrea, când dete cu ochii de dinsul. 

— Dal... eu sunt acela! — răspunse Domnitoriul pă- 
gån. — Înţelegând de la nisce oameni de-ai mei, ca tu 
şi fiica ta trăiţi, di şi noapte am căutat doară te pot afla 
şi face ca să guști şi tu păharul, care lam gustat eii, 
când Neagra a r&tezat capul fiului meii. Şi-acuma, după 
ce mi-am împlinit dorința, poți să faci cu mine ce-ţi 
place, căci sunt în mânele tale! 

— Stărâmaţi titva şerpelui! — strigară acuma mai 
mulţi Români de odată, audind înveninătoarele vorbe 
ale păgânului, 

— Nu... lăsaţi-l în pace!— dise Negrea, caci puternic 
si drept e D-deu, acesta îi va văsplăti după faptele sale. 


222 


— Nul... el trebuc sa moară l... sângele cel nevinovat 
al Negriï, jelea copiilor după părinţii cădut'i aa-primăvară 
în luptă și nenumăratele nenorociri aduse de dinsul și 
de feciorul săi asupra țării noastre strigă răsbunare | 

— Ce este ?... ce vi sa întâmplat, de vati întors așa 
de grabă înapoi? — s'audiră acuma mai multe glasuri 
de femei, cari, înțelegând că băi baţii și feciorii lor saü 
întors înapoi, li eşiră spre întimpinare ca să vadă de ce 
Sati întors, Ear când înțeleseră că Neagra e moartă prin- 
seră a tipa, a plânge şi-a se îndesa care din care s'o 
vadă, 

Domnitoriul păgân, vădând îngălmăceala iscată din 
pricina femeilor, cugetă că ar fi cel maï bun prilej de 
scăpare, Deci isbind la pament pre feciorii, ce-i sta în 
cale, apucă la fugă spre pădurea din apropiere. 

Insă n'a fost să fie așa, cum a cugetat el, Nu apucase 
a alerga vro câți-va paşi, și-o săgeată, care sburâ în 
urma lui, îl ajunse și nimerindu'l drept în ceafă îl culcă 
cu fața la pământ, 

— Pedeapsa lui D-deii l-a ajuns mai de grabă de 
cum am aşteptat noi. — Disă unul din mijlocul mulți- 
mei, — Dar lăsămu-l pre dinsul în pace să doarmă cum 
şi-a aşternut și noi să plecam mai departe încotro ne-am 
îndreptat. 

Şi rostind cuvintele acestea se porniră cu Neagra mai 
departe, ducându-o ca şi mai nainte, cu acea deosebire 
numai, că pe lângă cei doispregece feciori, ce cânta din 
bucine și fluere, se însoţiră încă şi douespregece fete, 
carile începură a o boci. Şi tot asa, cântând şi jelindu-o, 


223 


o duseră pâna ce ajunseră în locul de unde s'ati pornit, 
adică în poiana unde a petrecut Negrea cu [iica sa înainte 
de pornire în protiva pagânilor. 

După ce sosiră aice, luara vro câte-va neve.te pre 
Neagra de pe năsălie, o spălara în undele parăului, o 
îmbracară și o împodobira cu cele mai frumoase flori și 
aşa o înmo»mântară apoi în mijlocul poenil, care de 
atunci şi pâna în diua de astă-di sa numit Poiana Negrii. 
Ear’ părăul, în care a fost Neagra spălată şi ale cărei 
unde, din minutul când aceasta s'a spălat întw'ânsele, 
«in limpedi, cum aŭ fost mai nainte, se facură negre, ca 
şi când şi ele ar fi fost palrunse de jelea cea mare, s'a 
numit Neagra. 

Nu mult timp dupa această intâmplare plecară Ro- 
mânii eara şi în protiva păgânilor și i-ai bătut şi i-aă 
alungat peste hotavă, și numai pre aceia dintre dinşii 
-aŭ cruțat, carii s'a botezat şi-au făgăduit că vor fi 
oameni pacinici și creștin: buni ca şi Românii, Eară dupa 
ce Românii aŭ cuprins eară-și şesurile Moldovei și după 
ce s'au întors cu toţii pe la vetrile lor de mai nainte, a 
venit Negrea și a luat trupul Negrii și l-a îngropat lânga 
trupul maicii sale. Insă poiana, unde a fost Neagra ån- 
tâia-și dată îngropată, tot Poiana Negrii s'a numit, și 
părăul, în care s'a spălat, tot Neagra sa chiemat și tot 
așa se chiamă el și până în diua de astă-di. 


PĂGÂNISCEA ŞI PĂGÂNIȘOARA. 


Pe hotarul Isvorului, o atenența a satului Şipot, se 
afla un munte, numit de Români Pagâniscea eară de 
Huţani Pohanişte. 

Pe culmea muntelui acestuia e o poiana sati mai bine 
dis o şestină cam prăvălatică, însă foarte mare și fru- 
moasă, în mijlocul căreia se află cinci movile rotunde 
şi'nalte cam de vro trei metri. 

In partea despre resărit a muntelui acestuia se afla 
un părău, care formează hotarul între satele Şipot şi 
Seletin. Acest părăi, care curge spre resărit și se re- 
varsă în Suceava, se numesce de Români Păgânişoara. 
eara de Hutani Pohanişoara. 

Nu departe de Gura Păgânişoarei, şi anume pe ter- 
mul stâng al Sucevii, la vr'o câţi-va pași dela drumul ce 
duce din Seletin spre Şipot, se află asemenea o movila 
rotunda, însă cu mult mai largă şi mai înaltă de cât 
celea din poiana de pe muntele Păgâniscea. 

Atât despre muntele Păgâniseea şi movilele de pe 
dinsul, cât şi despre părăul Păgânişoara si movila de 


225 


lângă gura acesteia, esistă la Românii și Hutanii, ce lo- 
cuesc în aceste părți, următoarea tradiție : 

Inainte de vio câte-va sute de ani țara, în care lo- 
cuim noi astădi, era foarte bântuită din toate părțile de 
cătră o mulţime de litfe păgâne, cari, ca nisce lupi rupți 
în cosi de foame, năvâliaii asupra ei, şi pe unde treceau, 
era mânia lui Dumnegei, 

Deci, vădând dela un timp locuitorii băştinași ai acestei 
teri că nu e chip s'o scoată în capăt cu acestea litfe rele 
şi nesățioase, și că dând mai în fie-care an pe neașteptate 
navala asupra lor, nu numai că-i pradă și multe alte 
daune și neplaceri le fac, ci pre cei mai mulți dintre 
dinşii, prindându-i, îi schingiuesc și-i omoară sau îi 
leagă și îi duc în prinsoare, se hotăriră să părasească 
şesul şi să se retraga în munți, cugetând că'n crierii 
acestora vor scăpa de groaza și urgia pagânilor. 

Insa zadarnică l-a fost toată nadejdea, căci nesățioșii 
şi crudii pagânl nică aice nu-i lasară în pace. 

Aşa, venind întrun an Tatarii, nu se mulțămiră nu- 
mai cu atâta ca pradara şi pustiiră ţara în lungiș şi cur- 
medis, ci, vedend că partea cea mai mare a locuitorilor 
a fugit, și presupunând că de buna sama se vor fi retras 
și ascuns prin crierii munţilor, se hotărîvă să patrundă 
şi'n munţi, şi unde vor da peste dinşii, acolo sa-i mân- 
tuească de qile. 

Şi cum se hotariră, aşa și facură. Apucară pe apa Su- 
cevii în sus și merseră până sub poalele munţilor, adica 
pâna pe locurile, cari se numesc astădi Tabără şi Cete 
și cari se afla între satul Straja și între Brodina si 

15 


226 


Valcau *). Aice se opriră apoi locului ca să se mai odih- 
nească, căci alergăturile şi jătuivile din dilele premergă- 
toare le sleiră mai toate puterile, 

După ce se oâihniră, acum cât timp se vor fi odihnit, 
şi după ce se'nb”armară cum se cade, se poimiră eară-și 
la drum tot pe apa Sucevii în sus, și trecând pe locurile, 
cari se numesc astădi Sudău, Paltin, Năsipitul şi Ulma, 
nu se opriră până din sus de satul Seletin, adică nu de- 
parte de gura strimtoarei cum se merge spre satul Şipot. 

Aice nu se scie acuma în care parte aii făcut: apucat'au 
tot pe apa Sucevii în sus spre Şipot, saii aŭ trecut din 
colo de apă pe țermul drept al Sucevii și aŭ apucat de-a 
dreptul preste munți spre Lucina? 

Destul atâta ca nu apucara bine a ajunge în acest loc 
şi toți Romåniï, câţi locuiati în munţii din acestea parți, 
sciati acuma că vin Tatarii asupra lor. 

Dec; cum aŭ prins Românii de veste ca litfa pagâna 
a întiat eara-şi în fara, şi ca nici chiar în erierii mun- 
tilor nu pot locui și trăi în ticná şi pace din pricina lor, 
se adunară mic şi mare la un loc, se sfătuiră în graba: 
ce e de'nceput și de făcut, şi apoi se apucară și curmară 
pe jumătate copacii în mai multe locuri, pe unde presu- 
puneaŭ ei că vor trece Tatavii. După aceasta, îndosîndu-se 
şi stând de pândă, îi așteptara cu nerăbdare pâna ce le 
va cădea în mână și-l va lua la rafueală. 


*) Străinii numesc locul acesta Falchet, eară uni dintre Ro- 
mâni, luându-se după dingil, îl numesc Folcaŭ, Numele lut cel 
adevărat însă este Valcău, 


227 


Insă nu apucară bine a se îndosi și eată că Tatarii se 
şi apropieră de dinşii, unii cântând şi hăulind ca șicând 
ar fi trecut printr'o țară cu desavirșire pustie, eară alții 
înjurând şi crişcând din mesele de mânie că nu daŭ peste 
nici un suflet de om, căruia să-i curme viata şi să-l prade 
până la piele. 

Dar’ tocmai când se'nciudivă ei mai tare, când s'a- 
propieră de Plaiul Moldovei şi se bateaŭ acuma cu 
gândul ca să apuce spre Lucina, să treacă în Ardeliu 
şi să se resbune asupra Românilor din această fară, se 
trezesc de-odată cu Românii, carii puțin mai nainte de- 
aceasta s'aii fost ascuns prin fundoaele munţilor, că sar 
ca nisce lei asupra lor și'ncep fară de cruțare ai culca 
<a pe nisce snopi la pământ. 

Tătarii, vădendu-se pe neașteptate încunjurați de Ro- 
mâni, şi necunoscând locurile unde se afla, aşa de tare 
se înspaimentară și ingroziră că uitară cu totul în cotro 
s'au fost pornit şi ce avură de gând să facă, și-o tuliră 
la fugă îndărăpt. 

Insă înzădar li-a fost toată fuga, căci abia ajunseră pe 
muntele Păgâniscea şi fură din toate părţile încunju- 
rafi și strînși ca’n clește. 

Vădend că sunt din toate părțile încunjurali şi ca 
prin fuga nu e chip de scăpare şi mântuire, stătură lo- 
cului şi-o luptă înverşunata, pe moarte şi viaţa, senăscu 
acuma între dinșii și Români. 

Ce folos insă că Românii, carii eștaii ca din pământ 
din toate parţile, de feliu nu-i cruțaă, ci-i măcilăriai de 


228 


le mergeau peticele, şi'n vro câte-va oară mal lot mun- 
tele îl umplură de leşuri tătăresci. 

Vădend Tätarıï, că'n luptă le merge mai ret, apucara 
din nou ia fugă pe malul unui parăi, la care aŭ fost 
ajuns şi pe care credeati ei că vor eși pe locul unde au 
fost poposit înainte de ce începură a se urca pe munţi, 
și de-aice să se întoarcă peapa Sucevii înapoi de unde-au 
venit. 

Insa aice o pățira şi mai reŭ, caci fiind partea cea ma: 
mare a copacilor de pe lermurile parului acestuia cur- 
maţi pe jumetate, Românii începură bărbatesce a res- 
turna din toate părţile copacii peste dinşii şi'nchipul acesta 
ai măcilări şi-ai omori şi mai amarnic. 

Şi așa maï toți Tatarii, carii aŭ venit de astă data 
asupra Românilor, au fost omoriţi. 

Şi de oare ce Tătarii erai păgână, de aceea și mun- 
tele, unde ati fost ei ântâia oară încunjuraţi și bătuţi, 
Sa numit de-atunci în coace Păgâniscea, eara părăul pe 
țermurile căruia aŭ fost turtiţi de copaci s'a numit Pa- 
gânişoara, şi tot aşa se numesc atât muntele cât şi pa- 
răul acesta şin diua de astădi. 

Ce se atinge de movilele de pe muntele Pagâniscea, 
cari sunt înşirate una lângă alta în doue linii drepte, şi 
anume trei intro linie și doue întalia, și cari după 
forma și făptuva lor se cunosc de departe ca nu sunt. 
fivescă, ci rădicate de mâni ominesci, cred că sunt mor- 
mintele, în cari sati ingropat trupurile Tătarilor ce-ati 
cădut în luptă. 

Eara în movila dela gura Păgânișoarei, care, după 


229 


cum am mai spus, e cu mult mai mare de cât cele amin- 
tite mai nainte, având o înălţime aproape de-o prăjina 
şi jumětate, eara împrejurimea temeliei sale fiind de 
vro 70—80 de paşi, cred că e înmormântat mai marele 
şi conducătorul Tătarilor. 

In urmă trebue să mai amintesc înca şi aceea, ca atât 
pe șesul, ce sentinde din sus de movila de pe ţermul 
stâng al Sucevii, cât și'n poiana de pe muntele Pagâ- 
niștea s'au aflat înainte de vro câți-va ani mai multe 
bucăţi de cameşă de zele, apoi spade, vârvuri de lângi și 
alte frânturi de arme și bani vechi de arama, uu semn 
că'n aceste doue locuri aŭ trebuit sa fie oare când o ba- 
tălie crâncena între Români şi Pagâni. 


PLAIUL TĂTARILOR. 


—— 


Ci-că în vremile vechi, pe când tërile, în cari locuese 
astădi Românii, eraii bântuite din toate părţile de cătră 
o mulțime de litfe păgâne, trei Români, oieri din Ardeliu, 
anume: Petrea Colac, Nechita Țimpău și Leonte Timul, 
sfirgindu-li-se păscătoarea în tara lor şi ne-având cu ce 
să-şi {ie bucatele, ca să nu peară de foame, se hotariră 
ca să părăsească pe un timp oare-care vetrele străbune, 
să-“și iee turmele şi să treacă cu dinsele în munții des- 
pre rësărit, carii eraŭ pe acelea vremuri pustii, 

Şi cum Sati hotărit, așa aŭ şi tăcut; își luară toate 
turmele și lucrurile cele trebuincioase unor oameni, cariă 
trăesc numai din crescerea vitelor, şi dimpreună cu ne- 
vestele, copiii şi ciobanii ce-i aveai se porniră spre rë- 
sarit, trecând dintr?un loc întaltul, de pe un munte pe 
alt munte, 

Așa umblară ei în colo și în coace prin munţii despre 
apus ai Bucovinei vro cât-va ani de-a rândul, fără ca 
să descalece în vre-un loc pentru tot-dea-una : unde vă- 
raŭ, nu ernaŭ, eară unde ernati, nn văraii, Şi de oare- 


231 


ce ei eraii numai nisce păstor! simpli, carii, de cum s'aii 
trezit, tot pe lângă vite aŭ petrecut, de aceea nu duceati 
altă grijă, fară numai cea a vitelor sale, eax când acestea 
erau săngtoase, plăcerea lor cea mai mare era să cânte 
din fluer şi din buciume după datina apucată din moşi 
stramoși. 

Into primăvară, âmblând ei, ca de obiceiă, cu tur- 
mele lor dintr'un munte înt'altul, dintro lucină și pre- 
lucă într'alta, eată că daŭ într’o buna demineață de un 
plaiu, peste care, nu sciù cum sa întâmplat, că nu dë- 
dusera mai nainte sati nu-l bägaseră până atuncea în 
samă şi de aceea le era cu totul necunoscut. 

Văgând ei plaiul acela, se hotăriră să nu mai âmble 
rătacind dintwun loc înt'altul, ci să se așegde unde-va 
pentru tot-dea-una în apropierea acelui plaiii, Deteră 
deci cu oile peste plaiul descoperit spre miedul nopții, 
apucară drept în vale până ce ajunseră intro fundoae 
adâncă, de unde nu se vedea de cât în ceriii și pre pa- 
mânt din pricina munților» celor înalți, carii o încunju- 
raŭ şi carii eraii acoperiți cu o uriase pădure de bradi, 
moligi şi mesteceni. Coborînd mai în jos cu turmele, de- 
teră de o vălicică, care șerpuia pintre copacii cei uriași» 
ea pe lângă vălicica aceea de-o poeniță frumoasă. 

In fundul vălcelei aceleia, care mai târgiii sa numit 
Fundul Moldovei, s'a hotărit eï să se aşede peste vară. 
Şi cum aŭ hotărît, îndată sai şi apucat unii să dureze 
o colibă, alţii o tâvlă mare, eav alţii s'aă dus cu oile la 
păscut pe dealurile şi pe munții de prin apropiere. 

Doi ciobani însă, carii erati mai voinici şi mai umblați, 


232 


luând câte o secure subsuoara şi ceva merinde in traista, 
s'au întors înderăpt ca sa caute, de unde vine și incotro 
duce plaiul de pe vârvul muntelui. 

Eşind cei doi ciobani în vârvul muntelui, apucară spre 
râsărit și mergând tot inainte, aŭ vedut de la o vreme 
că plaiul apucă pe malul drept al vaii ce trecea prin fun- 
doaea, unde s'aii fost oprit cu oile, adică a Moldovei, şi 
duce în jos spre fară, 

ŞI tot mergând înainte au trecut pe locurile, unde s> 
află astagi satul Fojorita, şi mai departe pe lânga Peatra 
străjii, până ce ajunsera în partea de sus adica despre 
apus a Cămpulungului de asta. 

De-aice, vădând ca plaiul duce în jos alaturea cu apa 
Moldovei, sati pornit îndărăpt, ca sa vada acuma pâna 
unde merge plaiul în sus, şi mergênd la deal au eșit în 
vârvul bunului Pojoritei, de aici au trecut peste 
munții Arsiţa Huhului, Opcina Arsinesei, Colacul şi 
Orata, apor peste fotosul mare, și tot așa, mergând ei 
pe plaiul, care trecea mai departe tot cam pe culmea 
munților celor mai inalți, sati trezit de o dată ca au 
aj ins în tara lor, în Ardeliu. 

Ajungând ìn partile acele ale Ardelulu, incepura a 
întreba de unul și de altul despre plaiul, care duce peste 
munti. 

Ardelenii rëspunseră, că va fi de buna sama plaiul, 
pe care vin Tatariă din țara de peste munţi, saŭ cum 
sar dice în diua de adı din Bucovina, și pradă la dinşii. 

Intorcendu-se după aceasta ciobani. la stăpânii lor, 
li-aŭ spus că pe plaiul, care l-aŭ cercetat ei și care vine 


233 


din jos dela fara si trece până dincolo de munti in Ar- 
deliti, âmblă Tatarii ce vin din țară şi prada in Ardeliă, 
căci aşa lí-aŭ spus oamenii ce “i-ai întrebat. 

Stapânii audind această veste neaşteptata, sai su- 
p&rat foarte tare, cugetând că nici in fundoaea, în care 
Sai fost aşedat acuma pe un timp mai îndelungat, nu 
vor putea scapa cu obraz curat, după cum nu scăpară în 
mai multe rânduri mai 'năinte, când se aflau în ţara lor. 
De aceea, de groaza cea mare, îndată “si-ar fi luat atât 
turmele, cât si toate lucrurile ce le aveai cu dinşii, si 
s'ar fi dus de acolo, în cotro "i-ar fi dus ochii și picioa- 
rele, numai sa scape de urgia păgânilor. Da” nu se în- 
durară să se ducă de pe locurile cele frumoase, unde le 
era foarte îndămână nu numai vara, ci și iarna. Earăsă 
rămâne se temeau, ca trecând Tătarii pe acolo, să nu dee 
de dinşii şi sa le ee turmele, după cum li a intimplat 
cu vvo câți-va ani înainte de aceasta, că aŭ cădut mai 
de multe om atât ei, cât și turmele lor pradă în mânile 
păgânilor, din a căror ghiave scăpară numai ca prin 
urechile acului. 

Cu toate acestea însa ei s'au hntărit, ce-a da D-geu, 
să stee pe loc. 

Cam pe la mijlocul verii, când erau munții mai în- 
verdiți şi mai frumoși, aud din fundul pădurii mai multe 
glasuri străine, cari treceai pe vârvul muntelui, pe pla- 
iul, ce-l descoperisură ei la începutul primăverii. Cum 
audiră ei glasurile acelea, îndata le trecu prin minte, ca 
alta nu poate să fie, făra numai Tatarii, carii de bună 
sama trec ea” la pradat în Ardeliii, Deci se furişară re- 


234 


pede vro câți-va dintre dinșii prin pădure şi eşiră la 
vârvul muntelui, ca să se încvedinteze ori de e adevărat 
ceea ce bănuiau. 

Şi cum aŭ banuit, aşa a și fost. Tătarii mergeaii fara 
de nici o grijă, sciind pustii locurile, pe unde treceaŭ, și 
unii mergeaŭ călare, alții pe Jos, unii cântat, altii flue- 
rau, unii glumiai, alții povestiaii, ei sciai ce. 

Pistorii, uitându-se lung din ascundișurile lor și vë- 
dând ceea ce se petrece, socotiră în mintea lor: „Cât de 
bine-ar fi să fim noi mai mulţi inșil cum le-am tăia 
drumul şi toată pofta de-a mai merge la Ardeliu le. 

Cu acest gând, petrecându-i numai cu ochii, sen- 
toarseră la ceialalți păstori și le povestiră din fir în păr 
toate câte le-ai audit și vădut, cum treceati Tatarii cân- 
tând şi şuerâud spre Ardeliti, fară nici o grijă că li sar 
pute întimpla ce-va, ca și când ar fi fost în ţara lor. 

Mai pe urmă, adunându-se toți pastorii, adică cei trei 
stăpâni dimpreună cu toți bacii, ciobanii și strungarii la 
un loc, se sfatuiră ca la întoarcerea Tatarilor îndă&răpt 
din Ardelii să le taie drumul și, numai dacă le va fi cu 
putință, să nimicească pre toți câți le vor cădé în mână. 
r- Şi cum Sati sfătuit, aşa aŭ și făcut. Lăsară stâna şi 
turmele în scirea femeilor și a fetelor, luara fie-care 
câte o secure, se porniră cu toții spre vârvul muntelui, 
pe culmea căruia trecea plaiul. Aici aleseră părţile cele 
mai primejdioase, unde ducea plaiul prin văgăuni şi în- 
fundături sai pe coastele cele mai piezișe ale muntilor 
și acolo'apoi incepură, mai ales pe la colituri şi încâr- 
nituri, să taie copacii cei mai înalți și mai grosi şi să-i 


235 


hateasca de-a curmezișul plaiului ast-feliii, ca nimene 
sa nu poală trece cu una cu două peste dinșii, ear” mat 
în colo îi tăiară atât de-o parte, cât şi de alta de plai 
numai pe jumătate, adică numai i-ă înţinară astfeliii ca 
pe când vor trece Tătarii să-i poată cu înlesnire rës- 
turna asupra lor. 

După ce sfirşiră de tăiat și înținat toți copacii, câți 
cugetară ei că le vor fi de ajuns spre nimicirea unei cete 
întregi de Tătari, se'ntoarseră cu toţii la stână, lăsând 
numai pre doi inşi de pază cu buciumele, ca să aibă la 
timp de trebuinlă cine le da de scire. 

La vro câte-va dile după aceasta, ciobanii ce sta la 
pândă, audiră earăși pe vervurile munților din sus un 
vuet mare ca și când ar veni un pohoiu cumplit. 

Eraŭ Tatarii, carii se întorceaii încărcați de pradă 
şi votoşi de isbânda ce-o făcuseră în Ardeliiă. 

Pândașii, cum audiră vuetul și se încredințară, că se 
întore Tatarii, îndată începură a buciuna și a da de scire 
celorlalți ciobani. 

Aceștia dimpreună cu stăpânii lor, cum augiră buci- 
nând, apucava de graba cu toții securile şi. .. să te ducă 
băiete, tot înti”o fugă la deal. Ajungând la locul, unde 
hotărira sa intimpine pre Tătari, se puse fie-care la 
pândă pe locul care-i venia mai dindămână. Far” când aŭ 
ajuns Tătarii în dreptul lor, aŭ început care din cotro 
a înpinge copacii asupra lor cu nişte prăjini lungi 
anume făcute spre acest scop. 

Copacii, fiind numai în!inați, care cum îl ajungea cu 
prăjina, deauna se și cumpenia la vale şi cădea cu o re- 


236 


pejune ne mai spus de mare asupra Tătarilor, carii tre- 
ceaŭ pe plaïŭ in jos cântând şi hălăcăind tără de nici o 
grija, că li sar pute întâmpla vre-o nenorocire. 

Şi de oare-ce, când ajunsera Tataril în dreptul pasto- 
rilor români, era acuma pe la însărate şi începuse hat 
bine a se întuneca, de-aceea nu sciaŭ de ce sa se prinda, 
incotro să apuce şi ce sa faca? ... Deteră sa treacă re- 
pede inainte, dar’ le eva peste putinta, caci în calea lor 
sta o mulțime de copaci groși şi cepuroşi resturnah claie 
peste grămada ...... daŭ să se intoarca îndărăpt, nici 
atâta, caci fie-care copac înţinat, înpins fiind în coastele 
şi urma lor, răsturnându-se, trântea la pâmânt câte 
alți 10—20 de copaci, carii sta în calea lui, şi pre care 
Tătar cum îl ajungea îl și culca ja păment. 

Şi așa toți Talarii, în nume» ca la vro 200 de inşi, 
parte calări și parte pedestri, fura în vr'o câte-ra ceasuri 
sdrobiți, turtiți și amestecați cu padurea răsturnată peste 
diînşi. 

Ast-feliă scăpara Românii ardeleni și maramureşeni 
de urgia tatăreasca, caci de atunci încoace lung timp n'a 
mai calcat picior de Tatar in Ardeliu şi Maramureş. 
Plaiul insă, din diua, in care au fost cei 200 de inși mă- 
celariţi în chipul cum s'a aratat, și pâna în diua de ad, 
se numesce de cătra Românii bucovineni Plaiul sau 
Drumul Tatarilor. 

Şi plaiul, despre care ni-e vorba, avea, la intrarea sa 
in munţii Bucovinei, două braţe: unul care se incepea 
la orăşălul Solca şi se urca în sus pe la Pietrile Mue- 
rilor și da în Sihliţa, de unde da în Tarşiciori şi apoi 


237 


epa in Poiana Mărului ; ear celalalt braţ se începea 
de la satul Marginea, trecea în sus pe pârîul Şoareculuă, 
până spre Pietrile Muerilor, da în Târşiciori, şi de aicea 
esta, ca și cel dintâiu, în Poiana Mărului. Din Poiana 
Marului coboria în Craci, unde se întâlnesce Păriul 
Poienii-Marului cu al Smidovaticului. De aicea a apucat 
în jos pe apa Dragoșei, a mers până in Zăvoaele din 
mijloc și-a eșit în Câmpul Drayoşei, eară de aicea a 
apucat mai departe pe Cânnpul Dragoşei, alaturea cu 
I)ragosa până cam spre revărsarea Dragoşei în A/oldo- 
vița. De la Gura Dragoşei a facut in sus pe malul 
stâng al Moldoviței pâna pe locul, unde se afla satul de 
adi Vatra- Moldoviței. De aicea eşia la oraşul de adi 
Câmpulung, de unde ducea apni pe la Peatra-Străjii 
pâna ce da pe locul, unde se afla satul Pojorita. De la 
Pojorita începend în sus ducea apoi mai departe tot 
cam peste vârvul munţilor, amintiți mai nainte, adică 
pâna la Peatru Sterpariului, nu departe de satul de 
astadı Crocaneșii. De aicea se destăcea earăşi in duoă 
brate, un brat de la Ciocanesti, trecând apa Bistriţei, 
apuca spre muntele Suhard şi de aicea ducea tot pe 
Suhard până aproape de Poiana Coşnei, nu departe de 
satul Coşna, apoi pe muntele Cucureasa, de unde sco- 
horia spre Rogna nouă şi înlva in Ardeliu, ea” altul de 
la Peatra Sterpariului în dreapta peste alte culmi de 
munți ducea spre Maramureş. 

Acesta era plaiul, pe care îndatinau a umbla Tătarii 
din timpurile cele mai vechi, când se duceau la prădat 


238 


în Ardeliu și Maramureş şi când se intorceau incarcati 
de pradă înd&răpt spre ţara lor, 

Dar’ să lăsam acuma plaiul şi să ne întoarcem earaşi 
Ja păstorii noştri. 

Cei tre! stăpâni, adică Petrea Colac, Nechita Ţimpau 
şi Leonte Timul, dupa ce aŭ învins și mâăcelărit pre cei 
200 de Tatari, şi dupa ce, dimpreună cu ciobanii lor, 
aŭ luat toată prada cu care se întoarseră Tatarii din 
Avdeliă şi pe care o scoseseră cu mare greii de pe sub 
copaci, întorcându-se plini de bucurie la stâna, s'a sfă- 
tuit să remâe acolo pentru tot-dea-una. Și fiind-ca erati 
numai trei stăpâni, eară tot ceialalți erai hărgați, au 
hotărit sa se desparţeasci unul de altul, sa se aşede fie- 
care pe câte un pariu, ce dă în apa Moldovei, şi apoi 
fie-care sa-şi caute mai departe singur de rândul s&ii. 

Şi cum s'aă sfatuit, așa au şi făcut. Fie-care și-a ales 
turmele sale, si-a luat ciobanii şi Petrea Colac s'a aşedat 
înt”o poenița lânga un pârtii, care isvoresce parte din 
muntele Sterparii și parte din Opcina Huhului, şi care 
de atunci încoace se numesce Păriul Colacului. Şi dupa 
ce s'a așeţiat el în locul acesta, a cuprins cu timpul tot 
muntele ce se întinde de la păriul Colacului și până la 
părîul Cârligăturiă, care s'a numit apoi Colacul, ear” 
de ceea-l'altă parte de Moldova un deal mare, care de 
atunci încoace se numesce Dealul Colacului. Și-a mai 
cuprins și alte dealuri și munți, dara a ela nu poarta 
numele lui. 

Al doilea, adică Nechita Timpau, s'a aşegat ceva mai 
la vale în altă poenita, lânga un alt pariu. Dar pariul 


239 


acela nu s'a chiemat după numelui lui, ci părul Arsi- 
mesei, după numele unei nepoate de-ale sale, care o 
aduse mai pe urmă din Ardeliti. Și acesta a cuprins 
muntele Arsineasa,. 

Al treilea și cel din urmă, adică Leonte Timul, a 
trecut de ceea-l'altă parte de Moldova și sa așegat cu 
turmele sale pe un alt părtù mai din jos de toți și de 
atunci păriul acela se numesce părîul Timului, saŭ 
după cum îi spun unii Chimăn, care isvoresce în partea 
despre miagă-noapte şi apus a unuta dintre cei mai fru- 
moși munți, anume Floarea. Și acesta a cuprins mun- 
tele Rachitiş, care se întinde pâna în părîul Robuluă, 
care isvovesce de sub Măgurelele mari sai Măgurelele 
luă Ionel, apoi Dealul negru și muntele Bobeica, care 
se întinde până în Păriul Moroşanului,. 

Şi acești trei pastori aŭ fost cei dintâi, carii aŭ des- 
călicat şi aŭ întemeiat satul ce poartă numele Fundul 
Moldovwii, 


TĂTARCA SI TĂTĂRCUŢA. 


Intre munţii, carii se întind pe lermul stâng al riulur 
Moldova, şi anume nu tocmai tare departe de obârşia 
acesteia, se află unul, care se numesce Vedul-mare, 
eară pe huţănesce Vejul-mare, şi de pe culmea caruia, 
când e timp frumos și sanin, se poate vedea pâna la 
Cernăuţ. 

La poalele lespre miadadi-apus ale muntelui acestuia 
dice ca era înaintede șese sute de ani o bate de argint”), 
şi de-atunci în coace atât partul, care isvoresce de sub 
dinsul şi curgând spre apus se revarsa în Moldova, cât 
și cotunul care s'a înființat cu mult maï pe urma pe ter- 
murile și la gura acestui partii, se numesc Benea. 

Băieştă, cari au înființat baia aceasta şi carii locuia 


*) Intebâud pre unul dintre oamenii, carit mi-au spus tradiţia 
aceasta: de unde scie e], că cele istorisite de dinsul sau întâm- 
plat chiar inainte de șcse sute de ani, m -a respuns că: un Să- 
hastru din Moldova a aflat o icoană în Monăstirea Neamţului 
şı pe icoana aceea era însemnat că în Benea a fost o bate înainte 
de șese sute de aul. 


241 


în împrejuvimea eï, își vindeaŭ argintul ce-l scoteaŭ din 
munții Vegul-mare, Vedul-mic şi Feredeul, cui puteai 
şi cum puteai, însă mai cu samă locuitorilor din Baia, 
care e dincolo de Cornul-luncii, adica în Moldova de 
astadi, unde-l duceau pe cai. 

Şi drumul, ce ducea pe vremea aceea dela Benea până 
la Baia, se incepea dela piciorul muntelui Măgura ca- 
lului şi mergea mai departe pe coama acestui munte. 
El era cam de vr'o patru stinjeni de lat. Urma lui se 
mai poate cunoasce şi acuma, însă numai până la pi- 
ciorul muntelui Floarea de pe hotarul satului Fundul 
Sadoves. Dela piciorul Floarei însă mai departe i se 
pierde urma. 

Astfeliu trăivă baeşii aceștia un timp mai îndelungat 
în liniște și pace, neavând cu nimene nemică de lucru 
şi de împărțit, fára numai cu aceia, cărora le vindeai 
argintul ce-l câştigat în sudoare feţii lor. 

Daw se vede ca nu li-a fost dat dela Dumnedeii so 
ducă tot în linişte și pace până la sfârşitul vietii lor, 
precum ati duso în anii cei dintâi. 

Intro Qi adică, şi anume tocmai! când nică nu visară, 
se treziră de-odată cu scirea înspăinântătoate că o mul- 
time de Tatarı, înarmați din cap până în picioare, aŭ 
inundat munţii şi că vin drept spre dînșil. 

Sciind băeșii din spusă celor ce avură mai nainte de 
lucru cu Tătarii, ce feliu de oament îs aceștia și ce sunt 
ei în stare să facă, îndată se adunară cu toţii la un loc 
şi înarmându-se care cu cd avu şi cum putu, aștepiară 
să vadă ce se va întempla. 

16 


242 


Insa eï nu trebuira mult sa aștepte, caca Tatari, carii, 
la întrarea lor în munţi, apucară pe apa Moldovei în 
sus până ce sosiră pe locul, unde se află astaqi satul 
Vama, şi de-aice pe apa Moldoviței până ce ajunseră la 
satul Vatra Moldoviţei, pre care o prădară şi dupa aceea 
îi deteră foc, eară de aice, trecând apa Moldoviței şi apu- 
când pe culmea muntelui Feredeul la deal, ajunsese 
acuma la capătul despre miadănoapte al muntelui aces- 
tuia, adică până acolo unde se întâlnesce cu Vedul-mare 
şi unde se afla baia cea de argint. 

Băeşii, vădend că nu e şagă, că Tătarii întru adevăr 
vin asupra lor, şi că nu mai e mult până să ajunga şisa 
între în bae, le eșiră înainte şi începură a da piept cu 
dinșii, cugetând că i-or putea învinge şi fugari îndărept. 

Dar’ înzădar! căci fiind ei numai o mână de oameni, 
ear 'Tătari îngecit şi'nsutit mai mulți, li era peste pu- 
tință să stee la luptă cu dinșii. De-aceea, vădând ei ca 
numai de giaba își bat capul că i-ar putea învinge și lua 
pe fugă, părăsiră locul de luptă, luară ce avura mai pre- 
tios cu dinșii şi prinseră din cu bună vreme a fugi unii 
spre Ardeliu, alţii spre Maramureş, eară alţii mai ini- 
moși și cu mai mare tragere de inimă pentru ţară, aler- 
gară în dreapta şi stâriga, deteră de scire Românilor de 
prin munții învecinați despre marea primejdie "ce-i aş- 
teaplă şi pre dînşii, și-i îndemnară sa sară cu mic cu 
mare doară pot veni litfei păgâne mai de graba și mai 
lesne de hac. 

Românii, cum auţiră că Tatarii aŭ întrat în munţi 
și că vor fi ajuns şi pătruns acuma în baia de argint, se 


243 


adunară care din cotro cât putura mai de grabă la un 
loc şi ținură sfat: ce e denceput și de facut? 

In acela-și timp însă Tatarii, scoborind Feredeul și 
ajungând la baie, prădară, sfărmară şi nimiciră tot ce 
aflară. Eară după ce-și potoliră pofta de prădat și pustiit, 
stătură locului, cât timp vor fi stătut, ca să se odih- 
nească şi să caute de rândul celor ce aŭ căgut mai nainte 
de-aceasta în luptă. 

După ce sau odihnit de-ajuns şi după ce aŭ căutat de 
rêndul celor morți se sculară și se pornira mai departe 
pe valea_Benei în jos, cu gândul ca să treacă munții, carii 
se întind în partea despre apus dela țermul drept al 
Moldovei, şi să între apoi în Ardeliu, unde erai din 
“capul locului indreptati. Deci cum ajunseră la gura Benei 
şi trecură apa Moldovei, apucară unit pe părtul Tatarca, 
care isvoresce de sub muntele Opcioara și, curgând spre 
vesarit pintre munţii Dârmocsa, Cucoşul, Dealul Glo- 
„ului și Răchitişul-mare, se revarsa ce-va mai în jos de 
gura Benei în Moldova, cara alții pe păvăul Tătărcuţa, 
care isvoresce de sub Dealul Glodalui şi trecând pe lângă 
acesta și pe lângă munții Tâmpa și ftăchitişul-mic, se 
revarsă asemenea în Moldova. 

Insă Românii, în timpul acela, în care Tătarii au 
prădat baia, şi dupa pradăciunea și pusliivea acesteia au 
stat de s'aii odihnit, nu steteră nici de cum cu mânele 
în șolduri, ci curmară pe jumătate o sumă însemnată de 
copaci atât pe la câvniturile şi cotiturile păreelor Tatarca 
şi Tătárcuța, despre cari ni-a fost cu puțin mai nainte 
vorba, cât și pe coastele munților Opcioara și Tatarca 


944 


din apropierza satului Cârlibaba, pe unde presupunea 
ei că vor trece păgânii, Eară după ce sfârşiră copacii de 
curmat și de înținat se îndosiră in mai multe locui, 
unde așteptară apoi cu cea mai mare nerăbdare sosirea 
Tatarilor. 

Tătarii, nică visând macar despre ceea ce li se prega=— 
tesce, înăintară pe calea apucala tot cântând și hală- 
căind pâna ce ajunseră cam pe la jumătatea păreelo» pe 
cari s'ai fost pornit. 

Eată însă că nemijlocil după ce ajunseră ei aice, Ro- 
mânii, carii sta ascunși, sar de-o data din toate părțile: 
şi prind a r&sturna copacii asupra lor. 

Copacii, răsturnându-se și câdând care în cotio apuca, 
faceau un huet ne maï pomenit, și pre care Tatan, cum 
îl ajungea, de-auna îl și culca la pamânt, fâcându-l mi 
şi fărimi. 

Tătarii, de și era o mulțime nenumărată de dinșiu, șa 
de și erati pregătiți cu toate cele trebuincioase de bătălie, 
vădându-se pe neaşteptate încunjurați, stâlciți şi omoriţi 
de Români, se băgară în toate recorile şi nestiind, în 
spaima și groaza lor cea mare, ce sâ'nceapă și sa faca, 
apucară la fugă unii îndăr&pt, eară alţii spre Cârlibaba, 
şi numai foarte puţini stătură locului spre a da piept cu 
Românii. 

Dar’ inzădar, căci nici unii nică alţii wo gicirá toc- 
mai bine, pentru că Românii, cărora le eraii cunoscute: 
toate fundoaele şi poticele munților, nu-i lăşară cu una, 
cu două să le scape din mână, ci se luară în, urma lor, 
și care Tătar apucase a eși teafăr de pintre copacii res- 


245 


turnați și căduţi la pamânt, nu pulu scapa de săgețile, 
spadele, securile, furcele și coasele Românilor. 

Şi aşa în timp de vro câte-va dile, cât a ținut harta 
şi lupta aceasta, puțini Tătari scăpară cu viaţă. Toţi cei- 
alalți fură stâleiţi, sdrobiți şi omoriti. Şi unit dintre 
dînşii, unde au cadut, acolo aŭ şi rămas şi putredit, sati 
Vaii mâncat fiarele sălbatice și vultură; alții, dupa ce 
sau maï uscat copacii, dându-li-se acestora foc, aŭ fost 
arşi; şi eara-și alții, adunându-li-se trupurile la un loc 
şi rădicându-se movile de terina peste dinsele, fura în 
<hipul acesta înmormântați. 

Asemenea movile se alla în mai multe locuri. 

Așa pe muntele Rechitişul-mare, care se întinde in- 
tre păreele Tatarca şi Tătărcuţa, în depărtare cam la 
jumătate de milă de la apa Moldovei, se află trei movile, 
cari stati una lângă alla în forma de triunghiii, în mijlo- 
cul căruia se afla o groapă din care se vede că sa luat 
pamântul spre rădicarea lor. In aceste trei movile, can 
după forma și faptura lor cea rotundă se cunosc de de- 
parte cá nu sunt firezci, ci rădicate de mâni ominesci, 
seamănă că sunt înmormântați Tătarii, carii au cădut în 
luptă nu departe de gura păreelor amintite mai sus. 

Pe muntele Tătareca, şi anume în partea despre Câr- 
dibaba, se află așişderea trei movile asemenea celor de 
pe Răchitişul mare. In acestea se vede că sunt înmor- 
mântați Tătarii, carii aŭ cădut în lupta de la poalele 
și de pe coastele muntelui acestuia, precum și cei ce şi-aii 
dat sufletul pe țărmurile și `n undele păreului Tătarca, 
care isvoresce de sub muntele Opcioara și curgând spre 


246 


apus pe lânga muntele Tătarca se revarsă în părăub 
Cârlibaba și dimpreună cu aceasta în rîul Bistriţa. 

De la deal de Peatra tunată *) care se află sub mun- 
tele Feredeul și anume pe termul stâng al părăului 
Breaza, se află eară-și o movilă, care după forma şi făp- 
tura ei asemenea se cunoasce că nu e fireasca, ci rădi- 
cata de mâni ominesci. In această movila, caree cu mult. 
mai mare de cât celea trei de pe munții Răchitişul- 
mare și Tatarca, se vede că sunt înmormântați Tătarii, 
carii aŭ cădut în luptă înainte de întrarea lor în baia 
de argint. 

Şi cum că întru adevăr a trebuit sa fie oare când o 
lupta înverşunată în locurile despre cari am vorbit pâna 
acuma, se poate cunoasce inca și de pe aceea, ca atâtpe 
pareul Tătarca, care se revarsă în Cârlibaba, cât și la 
poalele munţilor Opcioara și Tătarca, precum şi pe 
păreele Tătarea şi Tătărcuţa, cari se revarsa în Mol- 
dova, s'au aflat pâna nu demult și se mai alla ici colea 
şi acuma cameşi întregi precum şi frânturi de cămeși de 
zele, apoi frânturi de spade şi alte arme. Insa oamenii, 
ce le-ati aflat, necunoscend însemnatatea lor, mai pre 


+) Peatra aceasta, dupa cum spun locuitorii de prin împreju= 
rime, e cam de 30 de stânjeni de înaltă. De-asupra e1 a fost altă 
stâncă înaltă și ţuguetă ca un turn. Însă trăsnind odată întrînsa 
s'a sfărimal și-a cădut în toate părţile, De-atunci apol se numesc 
sfărmăturile acestea Peatra tunată, La poalele Petrii tunate se 
află o săpătură în forma unei poteonve mari, apoi ma. multe li- 
tere și numere. Tot sub peatra aceasta, spun oamenii, că se poate: 
vedea și acuma urma unul ştiol (gură de bae) zidit. 


247 


toate le-au nimicit, cercând a face din cameși feliurite 
unelte, eară cu spadele, cari, dupa cum spun cei maï 
mulți, eraii din oţel, au oțelit securile și bărdile. 

O parte dintre Tătarii, carii ati scăpat ca prin urechile 
acului din mânele Românilor bucovineni, fugind spre 
apus, voiră să între în Maramureş. 

Un Român bucovinean însă, prindând de veste despre 
aceasta, sa aruncat de grabă pe un cal și alergând cât 
î puteaii lua picioarele acestuia înaintea Tătarilor pe 
nisce plaiuri şi potici cunoscute numai de dinsul, dete 
de scire Maramureșenilor că vin Tătarii asupra lor. 

Maramureşenii, cum aŭ audit că litfa păgână vrea să 
între în ţara lor, îndată s'au adunat la un loc, aŭ înţi- 
nat pădurea de pe părăul Sihloaei din sus de satul Borşa, 
şi când aŭ sosit şi aŭ voit să treacă Tătarii pe-acolo cu 
Scop ca să meargă mai departe și să între în Maramureş, 
aŭ început din toate parțile a resturna copacii înținaţi 
preste dinșii, ca și frații lor din munții Bucovinei, şi'n 
chipul acesta ai schilodi şi ai omori. 

Ce. mai veteji Români, carii sai ținut mai bine și aŭ 
omorît mai mulți Tatari în lupta aceasta, Saŭ numit 
Timnişenă. Şi Domnitorul de pe-atunci al Maramure- 
şului, drept mulțămita, recunoscință și r&splată pentru 
barbalia şi vetejia ce-ati arătat'o şi fapta cea bună ce-au 
facuto, aŭ scăpat țara de urgia păgânească, li-aii ïertąț 
birul pe toată viața din neam in neam. 

Vro câți-va 'Tălari însa, carii scapară cu obraz curat 
din toate luptele acestea, dar carii se temeaii că dacă 
vor mai âmbla mult timp rătăcind în colo şi °n coace prin 


248 


munţi, Românii vor da cu crucea peste dingiï și l1-or face 
și lor capătul, dice că se suiră pe Bâtca 'Tătarcei, adica 
pe vervul muntelui Tătarca şi acolo sapară şi zidira în 
pământ un feliu de bopdee și'n bordeele acelea se as- 
cunsera ca sa nu dee Românii peste dinșii. 

Cât timp vor fi petrecut Tâtarii aceştia în bordeele, 
ce şi le-ai făcut, şi ce sa intâmplat mai pe urma cu 
dinşii, nu se scie. Atâta se scie numai că urmele bor- 
deelor acelora, cari acuma sunt surpate și a căror în- 
trare a fost în partea despre apus a muntelui, se cunosc 
încă şi'n diua de astădi. Ear’ movilele, despre cari am 
amintit mai nainte, se află ce-va mai în jos dela gura 
acestor bordee. 

Ce se atinge de băieşii, carii n'aă cadut în lupta cu 
Tatarii, precum și aceia carii aŭ fugit spre Ardeliu și 
Maramureş, se dice că eară-și s'ati întors înapoi la ve- 
trile lor de pe valea Bene, dar fiind că atât locuințele 
lor cât și baia le allară dărimate şi arse de Tatarı, nu 
s'aii ocupat mai mult cu scoaterea argintului, ci runcu- 
ind munţii de prin apropiere, cari până atunci erau 
acoperiţi cu tot feliul de copaci, mai ales însă cu melidi 
şi mestecini, ati trăit de-aici în colo numai din crescerea 
vitelor. 

In sfâxșit, trebue să mai amintesc încă și aceea că de 
când a fost aceasta luptă crâncenă între Tatari şi Ro- 
mâni, de-atunci în coace aŭ început a se numi muntele 
din apropierea Cârlibabei cât şi pareele ce isvoresc de 
sub muntele Opcioara şi, curgând unul spre apus se re- 
varsă în Bistrița, eară altul spre resărit și se revarsa în 


249 
Moldova, Tătarea, eara parăul, care isvoresce de sub 
Dealul Glodulu: și care, curgând spre resarit, asemenea 
se revarsă în Moldova, Tătarcuja, spre aducerea aminte 
de Tătarii, carii, în trecerea lor spre Ardeliu, şi-ati 
aflat moartea în acestea locuri, și tot așa se numesc și 
astadi. 


GĂINA ȘI CUCOŞUL. 


Pe tërmul drept al riului Moldova, și anume in 
nemijlocita apropiere de obârşia acesteia, se află dot 
munți învecinați, dintre carii unul se numesce Gaina 
eară celalalt Cucoşul, 

Gaina se întinde până la Lucina, cea mai mare și 
mai frumoasă şestină din munții Bucovinei. In partea 
despre resăriț, adică despre cotunul Moldova sau Suliţa, 
e ma. înaltă şi impănată cu mai multe stânci ascuţite, 
numite Ouaele Grăineă, cari din depărtare ţi se par ca 
sunt nisce ruine uriaşe ale unei cetaţi stravechi. In partea 
despre apus, adică despre Lucina, e mai rotunda și ce-va 
mai tupilata. În această parte se afla mai puţine stâncă 
pe dinsa, însă pentru aceea mai multe poeni, dintre 
cari unele se cosesc ear? altele se pasc. Aripele sale, şi 
mai ales celea ce se întind de-a lungul părăului Lucina- 
de-jos, numită de Huţani Lucava-de-jos, care o despăr- 
țesce de muntele Știrbul sunt acoperite cu pădure deasă. 
de molidi amestecați ici-colea câte cun pin, 

Cucoşul, care se află în partea despre amiadi de la 


251 


Gaina, e în privința întinderii sale ce-va mai mic, eară 
în privința înfățoșării mai oblu, mai supțietic şi mai înalt 
de cât Găina. El se mărginesce, în partea despre amiadi, 
de partul Tătarca, care isvoresce de sub muntele Op- 
cioara si se revarsă în Moldova, eară în partea despre- 
apus de parăuașul Cucoşel, care se revarsa în Tătarca, 
şi de muntele Dârmoesa. 

Pintre stâncele de pe culmea acestor doi munţi dice 
ca locuia înainte de vr’o câte-va sute de ani un Săhas- 
tru, care fupise din mijlocul oamenilor anume ca să se 
poata mai liniștit ruga lui Dumnedeu şi-a împlini cu 
mult mai ușor poruncele celui de sus. Şi fiind că Săhas= 
trul acesta iubia foarte tare galițele, de-aceea se ocupa 
el, în singuritatea sa, foarte mult cu înmulţirea şi cres- 
cerea acestora, bună oară cum se ocupă în diua de astădi. 
muntenii cu înmulţirea şi crescerea bergheliilor de cai, 
turmelor de oi și a cireqilor de vite, 

Insa pe timpul acela ţerile, în cari locuiaii Creștinii, 
erati foarte bântuite, prădate şi pustiite de Păgână, carii. 
navaliaii asupra lor ca şi nisce fiară salbatice. In fie- 
care minută puteai să vile Pâgânii şi să aduca până 
chiar si pre cel mai avut și mai cuprins om la sapă de 
lemn. 

Şi precum pațiau toți ceialalți creştini, așa era să pă- 
țeasca înt”o di și Sahastrul nostru. Navalind adică Tă- 
tarii în Bucovina şi întrând în munţii acesteia ajunseră 
intro buă demineață o ceată de dinşii tocmai in apro= 
pierea stâncelor, unde locuia Săhaslrul. 

Săhastrul, care locuia într'o peştera încunjurată din 


252 


toate părțile de stânci, îşi făcuse cu puțin mai nainte de 
sosirea Tătarilor, foc într’o poeniță, ce se întindea de 
"naintea locuinței sale, anume ca să-și fearba ce-va de 
mâncare pentru diua aceea. 

'Tătarii, cum zăriră focul, se duseră ţintă înti'acolo ca 
să vadă cine-i şi ce face? Eară după ce ajunseră la sta- 
rea locului și vădură cá e un Săhastru bătrân ui detera 
pace şi se porniră mai departe în cotro eraă îndreptați. 

Eata însă că după ce se scoboriră de pe munte și ajun- 
sera în vale, aud de-o-dată un cucoș cântând. Audind 
-ï cântecul cucosului stătură locului să vada din care 
parte vine cântecul acela. Și'ncredințându-se că vine 
tocmai de lângă peștera Săhastvului, ce le plesnesce prin 
minte? .. să se întoarcă înapoi și să lee toate gainile, 
-câte le vor afla... Deci, întorcându-se îndevăpt spre Să- 
hastvu, începură a se acățera și-a se sui pe stânci la deal 
ca și nisce capre sălbatice. 

Săhastuu, vădând că Tătarii se'ntorc înapoi, şi gâcind 
“care e scopul repedei lor întoarceri, prinse de graba 
toate găinile, câte le avea, le vîri întrun sac, aruncâ sa- 
cul în spate, şi să te cam mai duci pe altă parte la 
valel... Şi când ajunseră Tatarii lângă peşteră şi se 
bucurati că vor putea pune mâna pe găini şi vor face e 
“friptură bună dintrînsele... pune mâna dacă ai pe cine, 
şi fă friptură dacă ai din cel... Săhastrul era de mult 
cu găinile sale în valel... 

Ce fac însă Tătarii!.. . prind a se scobori eara-și la 
vale în urma Sahastrului! , ., Insă Sâhastrul, prefăcut, 
“vădendu-i că se ieu după dinsul, se sue pe de altă parte 


253 


înderăpt de unde s'a scoborit!... Şi aşa, când Tatarir 
erau sus pe stânci, Săbastvul era în vale... ear când 
ajungeaii Tătarii în vale, Săhastrul era pe stâncil... 
Astleliu tinu jocul acesta de demineață până în sara ! 

Dupa ce a însirat acuma cum se cade, Săhastru, ne 
mai putend alerga cu găinile în spate când Ja deal când 
la vale, se hotărî să le viie Tălarilor de hac ca sa se sa~ 
ture odată pentru totdeauna de-a mai âmbla dupa munca 
straină. Deci, cunoscând toate plaiurile şi poticele, toate 
fundoaele şi prapastiile de prin împrejurime, se scobori 
intro prapastie adâncă din apropiere, adună de graha 
mai multe vreascuri şi alte crengi uscate, făcu un foc 
mare dintrinsele, și după aceea se retrase şi se ascunse 
pintre nisce crăpături de stânci, unde să-l fi căutat diua 
mare cu lumina aprinsă și tot nu l-ai fi aflat, 

Tatarii, zărind focul, de la a cărui lumină se vedea 
cine sci până unde, bucuria lor. . . se porniră tot înti”o 
fuga înti”acolo, cugetând că vor pune mâna pe Săhastru, 
şi-apoi... nu numai ca i-or lua găinile, ci i-or trage pe 
de-asupra încă și-o sfânlă de bătae, care s'o ţie în minte 
cât va fi şi-a trăi, daca fi să mai trăească. 

Insă amar se maï înşelară, căci necunoscend locurile, 
unde se aflati, cum se apropiera de prăpastia, în care ar- 
dea focul, cădură cu toţii claie peste grămadă întrinsa 
şi-şi frânseră capurile. 

Sculându-se a doua di desdemineața Săhastrul şi mer~ 
gând la prăpastie ca să vadă ce s'a întâmplat, dete peste 
trupurile Tătarilor, dintre cari unele erati așa de stâlcite 
şi de schimosite, că-ți era mai mare groaza să te uiţi la 


254 


dinsele, eara altele erau arse pe jumătate de para fo- 
culuï. 

Vëdênd aceasta Sahastrul mulțami lui Dumnedeŭ pen- 
tru că l-a scapat atât pre dinsul cât și găinile sale din 
mânele Tătarilor. Apoi, întorcânduse eară-şi la locul său 
de pe vârvul munţilor, numi pre unul dintre acești 
munți Găina eară pre celalalt Cucoşul, întru cinstea 
galițelor sale. Şi de-atunci tot așa s'aii numit şi se nu- 
mesc aceşti doi munți și ?n diua de astadi nu numai de 
Români, ci chiar și de straini! 


PIETRILE MUERILOR. 


Nu sciti de s'a aflat ori de se mai afla unde-va pe faţa 
pamântului vre o ţară, care să fi fost de-atâtea ori cu- 
twierată, prădată și pustiită de cătră atâtea limbi straine, 
păgâne şi creştine, de câte ori a fost țara noastră. Și 
eară-și nu sciii de se mai află unde-va vre-un popor, care 
sa fi avut atâtea de suferit din partea nenumăraților și 
cumpliților săi dușmani, ca Românii. 

Dar’ cu toate că Românii avura, în decurgerea tim- 
pului, de-a se lupta cu atâția dușmani, unii mai ne- 
sățioși, mai lacomi, mai naprasnici și mai răi de cât alţii, 
carii nu numai că le sugeaii şi scurgeaii țara de toate 
bunătațile, nu numai co prădaii şi-o pustiiati, ci de multe 
ori voiaii să-i stârpească chiar şi pre dinșii, totu-şi eșiră 
din toate luptele acestea învingători, şi-o duc, bine, răă, 
cum o duc, şi astadi, pe când partea cea mai mare dintre 
ne'mpăcaţii lor duşmani se stînse de mult de pe fata 
pământului, ca şi când nici war mai fi fost. 

Unul din mulțimea acelor duşmani neastâmpărah și 
înverșunați, din partea căruia în multe rânduri și mari 


256 


daune, neplăceri și neajunsuri, aŭ trebuit sa sufere Ro- 
mânii, au fost și Tatarii. Nu apuca bine a scăpa de 
dînșiă, a se mai înciripa și înti”arma puțin şi numai ce 
se treziaii că eară-și aŭ venit asupra lor. Şi când veniait 
era varga lui Dumnedeii pe unde treceaii și ce făceau! 

Aşa o pățiră into vară, cine mai sci câţi ani vor fi 
de-atuncea, și Românii din ţinutul Solcii. Când cugeta 
ei ca nime nu k-a mai supăra, că cel putin vara aceea 
vor petrece-o în pace și liniște, tocmai! atunci se treziră 
de-o-data cu scirea că o mullime de Tatari aŭ trecut riul 
Suceava pe la Gura Solciš. și apucând pe parăul Solca 
în sus s'aă îndreptat spre dinșii. 

Soleaniă, sciind prea bine cine-s Tătarii şi ce sunt e1 
în stare sa facă, cum aŭ prins de veste despre aceasta 
năvalire neașteptată, îndata s’aŭ și adunat cu toții la un 
loc şi, înarmându-se, care cu ce a putut și cum a putut, 
voiră să se pornească în protiva lor ca sa se lupte cu 
dinșii, și de le va fi cu putință, sa-i fugărească înderăpt 
de unde aŭ venit. 

Binel!.., ei sai înarmat şi, ca barbati, puteau sa 
iasa înaintea 'Tătariloi și să se lupte cu dinşiil... Da» 
ce era să "'nceapă și să tacă muerile lor?.,. sa le lese 
singure a casa numiaï cu copiii, nu le venia la socoteală, 
căcă ei nu sciaŭ încă câți Tătati vin asupra lor şi cum 
vor scoate-o cu dinşii la capăt: înving&-4-or, ori poate 
vor fi învinși ?... ȘI... ferească Dumnedei!... dacă 
vor fi învinși, ce să facă atunci muetile?.. . . cumi să se 
apere ele de Tatari? ... Deci cugetară ce cutetară, si 
apoi spuse muârilor să ïeë copiii cu sin, să părăsească 


237 


cât mai de grabă satul, să apuce pe valea Solcii în sus, 
şi până ce se vor înturna ei inapoi din luptă, să caute 
şi sa se ascundă unde-va prin fundoaele munților, ce se 
întind în partea despre apus a Solcii. 

Muerile nu steteră mult pe gânduri, ci ascultând de 
bărbaţii lor, luară de grabă copiii în brațe, se porniră pe 
apa Solcii in sus, trecură pe lângă Piciorul dealului, 
Dealul lui Vodă şi Tocilele, cari se află pe țărmul drept 
al păr&ului Solca sai Ciurgăul-mic, cum se numesce 
Solca în acest loc, precum și pe lângă Pinul mic, Cer- 
bul, Pinul mare, Piciorul cireşului, Piciorul bun şi 
Ciurgaul mare, cari se afla pe lërmul cel stâng al Solcii, 
urcara apoi un deluț mititel și eşiră în Sihlişoara. De- 
aice, mai mergând cale ca de vro jumătate de oară spre 
apus, se treziră de-o data pe un munte, pe culmea că- 
rula se află mai multe stânci înalte şi ascuţite. 

Nu apucară însă bine a ajunge aice, a se sui pe munte 
şi a se adăposti cu copiii pintre stâncele de pe culmea 
acestuia, când eată ca Tatarii se şi apropie de Solca, co 
falcă "n ceriii şi cu alta în pământ, gata numai sa prade, 
să omoare şi să nimicească tot ce le va sta în cale. 

Românii, carii îi aștepta, cum îi zăresc că se apropie 
de satul lor, îi lasă în pace să vadă ce vor face: se vor 
apuca de prădat și pustiit ca și prin celelalte părţi ale 
țărei, pe unde aŭ trecut, ori vor pleca mai departe?.. . 
Ear’ dupä ce intrară în sat şi v&ădură că Tătavul tot Tä- 
tar r&mâne : prădătorită şi pustiitorii ca totdeauna, să- 
viră de-o dată din duoă părții asupra lor şi anume unii 
de cătră dealul Coman şi din aședeturile Slatinei mari, 

17 


258 


eară alţii de sub Dealul lui Vodă, runde erau ascunși, și, 
luându-i la ochi, prinseră ai culca cu arcurile la pamânt. 

Tătarii, vădenduz=se pe neaşteptate încunjurați şi bă- 
tuți din dou& părti de-o data şi nesciind cam cât de mare 
e numărul Românilor, varii s'aii repedit cu atâta furie 
asupra lor, se temura că vor fi învinși și omoriţi. De- 
«aceea nu &tătură mult la luptă cu dinșii, ci o apucara 
din cu bună vreme la săn&toasa pe valea Soleii în sus, 
pe unde apucară cu puțin mai nainte de aceasta și Sol- 
cancele, cugetând că dacă vor întua în munţi, nime nu-i 
va mai urmări, şi aşa vor scăpa cu obraz curat din cusa 
în eare aŭ fost cădut, 

Dar amar senșelară, căci ajungând in apropierea 
muntelui, piùtre stâncele cavuia eraŭ muerile Soleani- 
lor ascunse, şi voind să uree muntele șisă treaca mar 
departe . . . ureă-te daca poți, şi treci dacă aï oum! 

Muerile, dintre cari cele mai sprintene şi mai inimoase 
erai acăţăvate pe vârvul stâncelor, cum îi vădură de 
departe că se apropie de dinsele, începură, în spaima 
şi groaza lor cea mare, a fipa de ee clocotiati rvaile de 
prin împrejitime, şi ai îhtimpina co ploae de petri, 
pre cari le resturnată şi le aruncati asupra lor. 

Tătarii, 'vădendu-se şi din această parte loviți şi măci- 
lăriţă, și încă cum? . . . pe-o sută și pe-o mie de eri mai 
răi de cât la poalele muntilor, în cari aŭ întrat, să ba- 
gară în toate recorile. Și ca nu cum-va să le fie aeolo 
sfârşitul, deteră dos la față şi începură a fugi eare în 
cotro, doară scapă mai de grabă, trecându-le tot gustul 
de luptă și de pradă. 


259 


Românii, cari. ii urmärira până aice, vědėnd că se 
împrăscie, ca şi nisce pui de păturniche, în toate părțile, 
se luară şi mai departe în urma lor şi-i fugărira pe sub 
poalele muntelui Cerbul, la vale spre resărit mai până 
lângă satul Căjvana, şi pre care Tătar cum îl ajungea 
si unde îl prindeai, acolo îl și mântuiati de qile. 

Şi aşa scăpară Românii solcani de astă dată de Ta- 
lari|.., Si de când aŭ fost muerile lor ascunse pintre 
pietrile, de pe vârvul cărora sai luptat ele cu Tatarii, 
de atunci se numesc pietrile acestea Pietyile muerilor, 
$i tot de-atuncea se dice ca uneori noaptea «se văd mai 
multe mueri alergând în colo și'n coace pintre dinsele 
«cu capul despletit, cu părul sburând în aer şi ipând de 
sse resuna munţii şi vaile de prin âmprejurime. Se vede 
«ca acestea sunt schimele muenilor, cari aŭ cadut în 
iuptă cu Tatari. 


CETATEA TĂTARILOR. 


Pe lângă țărmurile Mării negre, prin Bugiac, şi mar 
sciți eŭ pe unde, veluia mai de mult un popor foarte ne- 
astempărat și resboinic. Plăcerea cea mai mare a acestui 
popor era de-a năvăli in ţările învecinate, de a le prada 
de toate averile și bunătăţile, de-a le pustii fără cruțare, 
şi de-a omori fără milă şi mustrare de cuget pre toți 
copiii cei nevinovați și oamenii cei încăreal!i de b&trâ- 
nete, cari numai le pica în mână, eară pre tineret: fete 
și feciori, fără deosebire, de ai prinde, de ai lega ca pre 
nisce vite unul de altul, și astfeliii ai duce apoi în robie. 

Acest popor fără de Dumnedeii, acestea lighioae ne- 
sățioase de muncă străină și de sânge ominesc, după. 
cum ne istorisesc bătrânii noștri, erai Tătarii. 

Dintre toate ţările învecinate însă, câte le cutrierati 
şi le pustiiaii aceste litfe rele, acești căpcâni selbatici şi 
crudi, dice că cea mai de multe ori cálcată și bântuită 
de dinşii era Moldova, de care se ținea pe acelea timpuri 
şi Bucovina. 

Nu era un an, bal... cediceă?... de multe orf 


261 


nu era nici macar o lună lăsată de bunul Dumnegeu, în 
care să nu fi intrat Tătarii intro parte sai în alta a 
Moldovei şi să no fi prădat... sa wo fi pustiit. Şi cu 
ioate că Românii nu o-dată le da câte o scârmănatura, 
despre care se ducea vestea peste nouă ţări și nouă mari, 
totu-şi Tătarii, invăţali și dedați fiind a trăi numai din 
prădăciuni, nu se puteaii răbda, să nu între în Moldova 
si după aceea. Bal nu-i destul cu atâtal... uneori așa 
de tare ce se oț&riai ei, așa ce se 'nfuriai și mânia pe 
Români, că cu mult maï mare şi mai înverşunată putere 
se aruncau asupra lor, de ţi se părea, că pre toţi o să-i 
mature de pe fața pământului, 

Pe cât însă de multe şi infiorătoare erai năvălirile şi 
pradaciunile Tatarilor înainte de Stefan cel Mare, pe 
atâta se curmară ele după suirea acestui Domn veteaz pe 
scaunul Moldovei. 

Acuma Tătarii nu puteai întra, ca mai nainte, în 
Moldova ca un cârd de lupi într'o turmă de oi fară pas- 
tori... Stefan Vodă, ca şi altor dușmani de pănura lor, 
ın maï multe rânduri li-a venit de hac,... el mai de 
multe ovi li-a tras câte-o bătae de li-a mers vestea. 

Day vorba ceea: năravul din nascare leac bun nu 
maï are... Tătavii și pe timpul lui Stefan cel Mare nu 
se puteau reținea de la prădăciunile lor. Pândiai ce 
pândiati, ca şoarecul pre mâță, până ce Stefan se'ncurta 
în vre un resboiu cu alți dușmani și se ducea cu voinici: 
săi de a casă, şi-atunci, întrând în Moldova, voiaii să se 
aesbune asupra Românilor țărani pentru toate batăliile, 
ce le pierdura mai nainte. 


262 


Şi-aeună, când sau intemplat celea, ce- vi le istori- 
sesė eŭ astadi, Stefan Vodă asemenea nu era a casă... 
s'a fost dusr la r&sboiii în protiva Ungurilor, carii întra+ 
seră în țară și voiati so cuprindă și să se facă ei stăpâni 
pest& Moldova. 

Hanul tatânesc, audind despre aceasta, nu statu mult 
pe gânduri, ci folosindu-se de un prilej aşa de binevenit 
dipa părerea sa, adina de grabă o ceată mare de Tatari, 
toti unul ca altul, îmbrăeali în straie verdi ca earba, ca 
sa nui poată cunoasce nime, când vor trece prin câmi 
piile cele invergite, și călari pe nisce cai mititei, sprin— 
teni, vinjoși şi cu nările despicate în două, anume ca sa 
nu se ostineasca nici o-dată ori și cât de mult ar [i avut 
sa fugă . . . se puse apoi in fruntea acestei cete selbatice, 
care era dorită de tot teliul de pradăciuni și omoruri, si 
năvalind cu pași repegi în partea despre miadănoapte a 
Moldovei, îneepură a o prăda si a o pustii din toate 
partile. 

Astfehii tot pradåud şi aprindend satele și câmpiile, 
omorind pre copii şi pre oamenii cei bătrâni, eară pre 
fete și feciori prindendu-i și legându-i unul de altul cu 
curele verdi, croite din piele de vita, și mânându-i cu 
saorbacele, ca pre nisce oi la căsăpie, înăintară Tatarii 
până nu departe de părtul Molnaæa sau Molniţa, care 
astagi desparte Bucovina de Moldova: 

Aice, după ce mai poposiră puţin, și-și mai pusera în. 
xendueală toată prada de prin satele, pe unde sai abătut; 
cică dise Hanul cătră ceata sa: 

— Acuma a sosit, iubiților mei! timpul cel de mult 


263 


dorit, ca să ne resbunam și no! o dată asupra ghiaurului 
fălosy care stăpânesae [ara aceasta, şi de la care multa 
am avut de suferit! ... Stefan Vodă e încurcat în răs- 
boiii cu Ungurii, deci să ne grăbim c'o di mai nainte 
de-a se întoarce el... să luăm Suceava cu puterea şi, 
daca fi să nu rămâie acolo unde sa dus, daca, fi să se 
mai întoarea teafă& înapoi, cum sa înțoaree să punen 
mâna pe dinsul . . . să curațim lumea de un neevedinciosy 
şi apoi să ne facem not stăpâni pe aceste câmpii întinse 
și mânoasal,,. 

— Ural... să trăească Hanul nostru! r&spunseră 
toti 'Tatarii înb“un glas. 

Şi cum diseră de-auna trecură cu toții părsul Molna. 
şi se îndveptar& spre orașul Sinetiw cu gândul, ca după 
ce vor prăda și acest orășel sirăvechiii de bunătăţile și 
odoarele, ce socotiră ei, că se vor fi aflând întiînsul, să 
meargă drept spre Suceava, să cuprindă reședinla lui 
Stefan Vodă și apoi să se facă eï domni și stăpâni peste 
Moldova, 

Românii țărani de prin apropierea Siretiului prindând 
de veste că Hanul, dimpreună cu o mulțime mare de Tă- 
tari, înăintează spre satele lor, că toate le pradă și le 
pustiese, şi saiind ca Domnul lor Stefan cu voinicii sei e 
dus întialta parte, în protiva Ungurilor, luară cu sine 
în graba ce putură şi avură mai prețios și se vetrasera 
spre. Codrul Cosminului, unde socotiră că mai lesne 
vor putea scăpa cu viața de nainlea acestor fiară sel- 
batice, 

Când ajunsera Tătarii lângă satul Tereblecea, care 


6% 


nu este departe de orașul Siretiu, nu aflara suflet de om 
întrinsul, Unii, după cum am dis, apucară spre Codrut 
Cosminului, eară alţii, şi mai ales cei ce se simțiau în 
putere și carii nu o-dată și-a cercat taiușul cuțilelor, 
coaselor și al securilor, vârvul sulițelor și al furcilor de 
fier în capurile și coastele Tătarilor, se adunară din sus 
de sat pe o culme, care şi astădi se chiamă Cetatea Ta- 
tarilor, și-aice, înlărindu-se din toate părțile cu şanţuri 
şi cu cele tvebuincioase de apărare, așteptara cu sânge 
rece pre ne'mpăcaţii Tătari, să vile și să deea pieptul cu 
dinşii. 

Sosind acurna toată urgia tătavească lângă Tereblecea, 
pe unde îi era trecerea, şi văgend că satul e pustii, ca 
nime nu se mişcă printrinsul, ca și când war fi fost nici 
o-dată locuit de oameni, Hanul se înfuriă ca un leu si 
dise cătră ceata sa: 

— Eată ce pot nemernicii de ghiauril , . . simțind. ca 
ne apropiem de satul lor aŭ tulit'o cu toţii la fugă, nu- 
mai ca să nu dee față cu noi!.,. Dar fiel... N'au rë- 
mas ei, nici satul lor sa nu rëmàïe!.,. Foc acestui cuib 
afurisit]. . . 

Nu apucâ bine a rosti Hanul aceste cuvinte şi din mai 
multe părți fu satul aprins... Din mai multe părți ai 
dădură loc. .. Cât ai clipi din ochi o mulțime de case 
începură a arde... Fumul, ce eşia din acestea, din șu- 
rile și strinsurile bieţilor Români, începuse a se lăţi pe 
sesul riului Siretiu ca o negura de cele tomnatice, mare 
și întunecosă. 

Dar” pe când se afla satul în cea mai mare para, pe 


can l nime war fi cutezat să treacă pe vr'o uliţă fara ca 
să-și puie viața la mijloc, pe când Tatarii se desfatau 
o bucurie diavolească, privind cum se preface satul în 
cenușă, ]e-atuncia o copilă de Român, o fetișoară în 
floarea vieții, pătrundea cu greutate prin mijlocul fia- 
carilor, ducând în spate pre tatăl săă, un moșncag foarte 
bătrân și pe lângă aceasta încă și bolnav, din care pri- 
cină nu putea să fugă singur de naintea Tatarilor, Biata 
-copilă | fiindu-i milă și jele de scumpul sei părinte, gir- 
bovit de ani şi de boala, care-l apăsa, nu sendurâ sa-l 
lese singur şi să fugă dimpreună cu cealalţi sateni, ci 
vemase lângă tatăl sei, socotind că poate Tatarii vor în- 
cunjura Tereblecea şi se vor duce fntraltă parte . . . 
Dar’!... cum nu! . , , ți-alaflatoamenii! . . . Ma 
putea cine-va să scape de dinşii!. . , Și-acuma, vădând 
ea, că Tătarii aŭ aprins satul, că din toale părţile ceea 
<e remâne neruinat şi nepustiit de foc, ruinează şi pus- 
tiesc ei, şi sciind prea bine, ca nici căsuţa lor ware sa 
fie trecută cu vederea, luâ cum putu pre tatăl seu în 
“spate şi apucând spre partea despre miadanoapte a sa- 
tului se'ndreptâ cu dinsul spre cetatea, unde scia ea din 
audite, că mulţi dintre consătenii ei vor fi adunaţi. 

Nu apucâ însă biata copilă a eși din sat și numai ce 
audi in urma sa un glas înspăimântătoriu resunând : 

—- Eacă, măi, eacăl totu-și a mai remas un câne de 
creștin în acest cuib afurisit . . . Pe dinsul copiil . , . 
{nto mică de ceas să mi-l aduceţi în coace, ca să mě 
resbun asupra lui pentru toţi ceialalți ghiauri, câţi au 
fugit de-aicel . . . 


266 


Tătanii, carii se aflaxă in; apropiene și audixă aceste 
cuvinte, n'aşteptară să le mai spue încă odată Hanul: 
ce aŭ să facă, căci Hanul eva cel ce strigase, ci ca nisce 
turbaţi se luară la fuga după copilă. 

Copila, vădând cu ochii ce o aşteaptă, fiori de ghiaţă, 
îi cuprinse toate mădulările. Dar nu-şi pierdu. curajul 
si nădejdea în Dummnedeii, ci îndoindu-și cât- îi era cu 
putinţă putenile și indesând pașii, fugja ca o căprioara. 
urmărită de un cârd de lupă spre culmea, unde: se aflată 
Românii adunați. 

Fugea ea; d'r’ și Tătaxji nu mergeaii după dinsa nu- 
mai în pași! ... Abia ajunse la jumătatea culmii și un 
Tătar mai maï era să puie mâna pe dinsa. . .. 

Copila, cum, îl vădu că e aşa de aproape de dimsa 
dice ca o cuprinse o groază nespusă de mare și strigă din- 
vesputeri : 

-— Dumnedeule prea sfinte! fie-ţi milă de noi și ne 
mântuesce de Tăţari] . . . 

Atâta putu să rostească biata; copilă, şi mai mult ner 
mie . . . Puterile o parăsiră cu totul, una: de povoaza 
cea: grea ce-o purta pes spate și al doilea de groaza Të- 
tarilor, canil erati cât pe ce să pue mâna pe dinsa, 

Tătarii, carii o urmăriai, audind strigătul şi rugă- 
căunea ei prinseră a ride în hohote. . . Dar’ atunci, nu 
se seie, cum și din care parte, destul atâta numai că 
de-o iată sburară vr'o câte-va.săgeţi, cari ii culeară la 
pamâat cu un strigăt și mai înfiorătoriu de cât alcopilei, 

Copila, audind acest sbearăt și deșteptândurse din le» 
șinul ce o cuprinsese, se uită înspăimântata în toaţe- 


267 


partile și vădend pre urmaritorii sei rostogolindu-se- pe- 
pământ ca nisce găină când le. tai, intrehâ pre tatăl săi x 

— Ce'nsemnează aceasta, tată? 

Bătrânul, care incă se înfiorase de groaza; Tătavilor și 
nu scia singur ce cu dinsul, pespunse: 

— Ce se'nsemneze ?, .. pedeapsa lui Dumnedeu. peste- 
litfele, ce ne urmăriaii; copila mea! 

Copila; pricepându-se abia acuma, ce e pricina, îşi 
veni eara în ori, și luând pre tatăl set în spate, prinse 
din noŭ la fuga şi nu se mai opri până la cetate, unde. 
se aflati adunaţi cei mai mulți din consatenii ser. 

Cu mult mai nainte însă de a se petrece- cele istori- 
site până aici, un fecior din Terebleosa, cum prinse de- 
veste, că Tatarii înaintează spre Siretiu și nu sunt de= 
parte de Molna, șisciind prea bine cu ce scop vin aceştiay 
nu stătu mult pe gânduri: ce sa/nceapă și ce să facă, ch 
încalicând pre un cal, care era mai sprinten și mai bun, 
de fugă și dându-i pinteni se porni de-a drepțul peste 
dealuri și văi, prin păduri şi dumbrăvi și nu se opri pâna 
la Suceava Aici ajuns, eavă-și nu stătu mult pe gân- 
duri, ci se duse de-a dreptul la Stefan Vodă, ca sa~r 
dec cât mai de grabă de scire despre năvălirea Tătarilor- 
și despre pustiinea ţării de catră aceștia de cum aŭ în 
trat pe pămentul românesc. 

Stefan Vodă, care tocmai atuncia senturnase dela 
resboiul, ce-l avuse cu Ungurii și carova li-a tras-o ba- 
tae de Li-a mers colbul şi i-a alungat departe peste ho-. 
tarèle ţerii sale, voind ca sa se mai linișteaseă putin, 
eşise la primblare prin grădina sa cea domnească, 


268 


Eata ca si feciorul nostru dă atuncia cu ochii de din- 
=sul, şi fară ca să mai întrebe pre cine-va : ori de va putea 
vorbi cu Vodă ori ba, se duse ţintă la el. 

Stefan, cum îl zari, îl întrebâ : 

— Ce veste, voinice?,., Cum de-ai întrat tu aice, 
făra sa-mi dai mai ântâiti de scire? 

— Apoi dă, Maria tal — respunse feciorul, — sa fie 
cu iertare! ... mam avut timpl... Când capcânii de 
"Tătari ne calcă ţara şi ne-o pustiesc, cui i-ar mai plesni 
prin minte, să bată pe la ușele tuturor» boerilor, câţi se 
află pe lângă curtea domnească și să-i mai pofteasca, ca 
sa-ţi dee de scire! ... Cine are acuma timp, ca sa se în- 
-chine pe la toate icoanele? ... Am venit singur pe unde 
am putut și cum am putut de-a dreptul la Maria ta, sa-t 
“spun, că... eacal... nu-i binel!... O mulțime de Ta- 
tari dimpreună cu Hanul lor au străbatut pâna aproape 
de Sivetiu tot prădând și pustiind satele, chinuind și 
-omorind pre toți creștinii, ce le pică în mână! 

— Adevărat să fie ceea ce spui tu, Române? — in- 
trebâ Stefan plin de mirare, fiind că el n'audise inca 
memică de aceasti neașteptată nâvalive a Tătarilor, 

— Mai adevărat nici că nu se poatel... și tocmai 
pentru aceasta am venit eŭ în fuga calului, ca să-ți dau 
de scire... să-ţi fie, Măria ta, milă de noi și să nu ne lași 
prada păgânilor!... Fă, ce-i face, și-i alungă din țară! 

— Şi cam câţi Tătari, socoță tu, că vor [i?... 

— Asta nu ţi-oiii pute-o spune, Măria ta! dar” jude- 
“când după qisa unor Români, cari aŭ fugit de răul lor 
i-ati trecut prin satul nostru spre Codul Cosminului, 


269 


trebue sa fie cam mullişori . .. se vor fi urcând la vro- 
câte-va sutel,.. 

— Şi fac ei mari blăstămăţii, pe unde trec? 

— Mânia lui Dumnedeii ce fac!... ţi se urcă părul, 
în vârvul capului! 

Stefan, vădând şi cunoscând că feciorul nu glumesce, 
se "ntoarse de grabă în curte şi porunci ca'ndată să 
se adune toți capitanii. 

Şi ca de când vă istorisesc, toți căpitanii și toată oastea, 
care abia sosise de la r&sboiul cu Ungurii, se afla în pi- 
cioare, gata numai ca să se supule poruncei domnesci. 

Stefan, cum se adunâ oastea la un loc, nu se mai puse 
pe gânduri: ce-ar fi bine sa'nceapă?,,. nu maï făcu 
nici un plan noŭ de răsboiu, că nu era când, ci arun- 
cându-se pe calul sëŭ se puse în fruntea unei cete voi- 
nice de calăreţi înarmați din cap până în picioare și 
dimpreună cu aceştia apuc tot înti”o fugă drumul spre 
Siretiă, 

Cum va fi mers Stefan cu oastea sa, cât de iute şi pe 
unde va fi apucat, nu vë pot spune, dar” destul atâta că, 
cum ajunse aproape de târgul Siretiului, împărți oastea 
sa în vo trei cete şi-i porunci apoi, să “năinteze de- 
graba spre Tereblecea şi de-o dată să *mcunjure dușmanii, 
din mai multe părți. 

Tătarii, carii nici nu visa, că Stefan ar fi în apropie- 
rea lor, sciindu-l dus în protiva Ungurilor, după ce le 
scapâ dia mână copila şi tatăl ef, şi după ce cădură morți 
farta ii lor, carii urmăriaii pre fugari, se repediră c'o 


270 


furie nespusă asupra Românilor de la cetate şi-se'ncinsa 
apoi o luptă înverșunată între dinșii şintre Români, 
Când ajunse Stefan pe muchia Horaiţului din sus de 
Sirâtiu şi pe când împărția el oastea isa, pe atunci Ro- 
mânii din Tereblecea și cei de prin apropiere, câți se mai 
«putură aduna, erai în îngălmăciala și lupta eea mai 
mare ,.. Toată Tereblecea era în flacară , . , Bara la ce- 
tate se audiati sute de glasuri: unele răcnind de-ţi luai 
andul, eara altele văetându-se de-ţi era mai mare mila 
sa Je asculti... Era o încuredtură ca aceea, de care sa 
te ferească Dumnegeu |... Şi Românii, macar că erai 
cu mult mai puțini de cât 'Tatarii, se luptat ca nisce lei 
“din toate vesputenile și mu se da învinși o-=dată pu 
“capul ,.. Nici pre un Tatar nu-l lasati să calce teafav 
în cetate... care cum se apropia închina steagul , ,, 
Chia» şi fetişoara noastră, cum sewëdu ajunsa în deal și 
după ce depusă pre tatal săi la un loc de adapost, apucă 
de la un Român căduto coasă și cu aceasta începu apoi şi 
“ea a se lupta cu 'Lătarii, tăind întrinșii ca'n earba verde. 
Dar” ce folos!.., Vatărimea era multă, și de-aceea 
Româniicât pe ce erati sa fie învinşi și nimiciţi cu totul!,.. 
Stefan, sosind la timp şi v&dând starea cea dureroasa, 
“în care se alaŭ Românii, porunci de grabă ostașilor =săi 
să încunjure pre Tătari ... Ostaşii români în frunte cu 
veteazul lor Domn se repediră ca nisce smei asupra Ta- 
tarilor și cât ai clipi din ochi s&ncinsă o luptă pe moarte 
ori viaţă, 
'Patarii, vădând că nu-i bine, că și Stefan Voda a venit 
pe capul lor, se luptaii și se apăraii din toate vesputerile, 


271 


ca omul când se vede la strinntoare și nu-i chip de sca- 
pare. Dar de giabal. .. Vioinicii lui Stefan îi cuprinsera 
din trei părți, eară Românii Terebleceni din a patra 
parte, şi mi ți-i gătiaă de dile... . Săgețile shuraŭca pa- 
serile într'un lan de grâŭ. .. Busduganele se învîrtiau 
de-asupra capetelor 'ca misce âmblăcii în mâna îmblăti- 
torilor într’o di de'eamă geroasă, cârid îmblătesc tnifoii... 
Deci de capete se rostogoliaii de-o dată la pământ... Stri- 
şgătele asurditoare se audiaă din toate pârţile . .. Stefan 
Vodă, călare pe un cal sprinten ca gomul, senvirta cu 
sabia scoasă pintre duşmani ca mn F&t-frumos din po- 
veste . . . Vai şi amar de Tătarul, pre care îl puneati pë- 
catele să iasă înaintea lui]... gata eral... 


Hanul tătăresc, earecu puțin mai nainte de-aceasta 
xe bătea cu gândurile, ca sa văpue pre Stefan şi apoi să 


se facă el stăpân peste Moldova, se ădu acuma în ccea 
mai mare încureală, şi dacă nu sar f furișat pintre mul- 
ţimea îngălmăcită şi mar fi apucat'o la sănătoasa, avea 
sa plătească cu capul cutezarea sa... Aceasta a fost 
adică aşa, că pe când Stefan se afla cu ostașii săi de o 
parte a cetăţii, Hanul, scutit de fumul ce sa fost lăţit 
peste toată culmea și de întuneeimea noptii, care se apro- 
piase, dete dos la față şi apucând drumul înderăpt pe 
unde a venit... a tunsio la fugă dimpreună mumai cu 
vr'o @åti-va Tătari, eari aŭ mai putut scăpa teferi. 
Românii, ce prinseră de veste despre această fugă a 
Hanului, se luară pe urma lui, îl fugăriră cât îl fugărira, 
maï omoriră vro eâte-va litfe rele, eară -după ce pre 
celalalți îi scăpară din mână, se'ntoarseră îndërëpt so- 


272 


cotind că vor maï avea de lucru la cetate... Dar’ și 
aice se gătise treabal... Câţi Tătari mai remasese, re- 
mași aŭ fost în veci şi pururea... Oștenii şi ceïalalțī 
Români de mult i-ati fost trimis pe ceealaltă lume! 

ŞI-acuma Stefan Vodă, după ce învinse pre Tatari și 
după ce toată oastea sa se adunase la un loc, chiemâ la. 
sine pre copila, care cu atâta bărbăţie a vădut'o luptân- 
du-se cu Tătarii și-o întvebâ: 

— Din ce sat ești, draga mea? 

— De-aici, Măria tal... din Tereblecea! — respunse 
copila plecând ochii în jos. 

— Ai tu parinţi? 

— Are, Maria ta, are! — respunse atunci parintele 
că, care încărcat de bătrâneţe și slabie de abia se trase 
pâna lângă Stefan, ca să-l mai vadă încă odată inainte 
de-ași da sufletul în mânele Domnului; — Are!— qise 
el lăcrimând — un biet tată slabănog, care e cun pi- 
clor în groapă şi cu unul afară, mai mult mort de cât 
vi, şi acel tată sunt ei! . ... mě cunosci, Maria ta ?... 

— Te-ași cunoasce, moșule, și nici prea | — respunse 
Stefan, căutând lung la moşneagul, ce se apropiase 
acuma de dinsul, — pare-mi-se că te-am mai vădut odata, 
dară nu-mi aduc bine aminte unde, în ce loc! 

— Apoi dă, Măria tal... Deiil mai că nu me-i cu- 
noasce, pentru că . . . ce să-ți spun ?... sunt cam mulţi 
ani de când më număram şi eii pintrekuptătorii de frunte 
ai Măriei tale . . . Heil unde sunt acele timpuri, când 
învirtiăam și eŭ busduganul ca un Făt-frumos, cu care 
multe titve de Tătari am maï sdrobit, .. . sat dus ca şi 


273 


când nici n'ar mai fi fost! ... şi am remas acuma sar- 
cină acestei copile, ca ea să më hrănească și să më apere 
de duşmani! Și nu sciă, deti | ce s'ar maialege de mine, 
sermanul, când n'ași ave-o și pre aceasta? . . . 

— Puternic şi bun e Dumnedeii, moșule ! — respunse 
Stefan înduioşat de cuvintele bătrânului. — El, care 
poartă grijă de toţi, va purta şi de D-ta și de copila 
D-tale!] . . . Dar cine e feciorul, care mi-a dat de scire 
despre năvălirea Tătarilor ? — întrehâ mai departe Stefan 
Vodă pre Românii, carii sati fost adunat împrejurul lui 
şi se uitati la dinsul ca la un F&t-frumos din poveste. 

— Acela! — respunse mulţimea, care audise despre 
feciorul, ce a dat de scire, — acela e un fecioraș tot de- 
aici din sat, fără părinţi, dară de altmintreiea om cinstit, 
de treabă, bun şi foarte sirguincios! 

Stefan chiemâ la sine pre feciorașul orfan şi pre co- 
pila moșneagului şi le qise : 

— Voi, carii vali luptat atât de voinicesce cu duş- 
manii țevii noastre, carii aveţi o inimă așa de bună şi-un 
curaj atât de mare, sunteți vrednici de laudă și recunos- 
cință. Deci drept părere de bine şi mulțămire pentru 
această faptă, eată că vă dăruesc dela mine locurile cu- 
tari și cutari, să trăiţi să le stăpâniți | — Şi le spuse pe 
nume, cari locuri le dăruesce. 

— Voi sunteţi o păreche foarte potrivită! — dise 
mai departe Stefan — deci, cred eŭ, că și moșul acesta 
vă va binecuvânta, să fiți una până la moarte ! 

— Dumnedei să-i binecuvinteze | — respunse moş- 
neagul lăcrimând. 

18 


274 


Eară multimea, țeranï și ostaşi, carii erau de fața și au- 
diră cuvintele lui Stefan Voda, strigară toţi întrun glas : 

— Amin!. . . să trăească Maria Sal 

Tinerii, carii nu sciaŭ singuri, ce sa întâmplat cu 
dinșii, carii erai acuma mai îngălmăciți de cât înainte 
de lupta cu Tătarii, se uitai amândoi când unul la altul, 
când la Măria Sa Vodă. 

Stefan Vodă însă mai vorbind câte ce-va și cu ceïalalțı 
Români, mângâindu-i pentru cele pierdute și împărţin- 
du-le o sumă anumită de bani, ca sa-și poată eara face case 
şi celelalte acareturi trebuincioase pentru gospodărie, cari 
le-aii fost nimicit focul, searuncâ pe șoimul seŭ, porunci 
bucinatorilor să bucine un marş de drum și așa învingă- 
toriu și dela aceasta luptă se înturnâ a casa la Suceava. 

Românii, câţi remaseră în viață, cautară de ce: morți, 
îi strinseră pre toți şi-i ingropară, și-apoi s'apucara de- 
ale gospodăriei . . . 

Şi aşa o paţiră Tătarii, carii cugetară în mintea lor, 
că vor repune pre Stefan Vodă și se vor face ei stapâni 
peste întinsele și mânoasele câmpii ale Moldova . . . 
Dupa ce aŭ îmblat, aceea aŭ și aflat! ... 

Cine sapă groapă altuia, pică singur întrinsa | 

Tatarii aŭ sapat groapă Românilor, și-ati picat singuri 
înteinsa. Ear’ groapa, în care aŭ fost cei mai mulți dintre 
dinşii îngropați, e cetatea de lângă satul Tereblecea, 
care de-atunci în coace sa numit și se mai numesce 
încă și acuma Cetatea Tătarilor, şi din care, în timpul 
de față, nu se află numai nisce remășiţe. 


DEALUL LEAHULUL. 


Dice că în timpurile vechi aveai Românii foarte mult 
de suferit nu numai din partea păgânilor, ci şi din par- 
tea creștinilo» vecini, și mai ales din partea Ungurilor 
şi a Leşilor, carii nu odată voiră să pue mâna pe Mol- 
dova și să se facă apoi ei domni și stapâni peste dinsa, 

De-aceea Românii de multe ori nu sciaŭ ce să mai ìn- 
ceapă și sa facă de r&ul acestor popoare neastempărate și 
făloase, cari, întrând ni tam ni sam in Moldova, de 
care se ținea pe-acelea timpuri şi Bucovina, nu numai 
ca o prădai și o pustiau din toate partile, ci adeseori 
luaŭ şi pre locuitorii sei, carii nu voiai de buna voe sa 
se supue și să li se inchine şi-i ducea cu sine în prin- 
soare. 

Dar”... nu totdeauna sunt Pascilel... de multe 
ori le trăgea și Românii câte-o sfântă de bătae, despre 
care se ducea vestea, cum se dice, peste noue tëri și 
noue mări și pre care neam din neamul lor n'o mai pu~- 
dea apoi uita. 

Aşa întwun an, întrând eara-și Leşii în Moldova, 


276 


acuma din care pricină şi spre ce scop vor fi întrat nu- 
mai ei şi Dumnedeti erat în stare să scie, destul atâta 
că întrând în Moldova şi îndreptându-se spre Suceava, 
o prădaii şi o pustiaii pretutindene pe unde treceaŭ, de 
li se rumpea inima şi-i împlea cea mai mare jele pre 
bieții Români, când îi vedeaŭ ce fac, Şi aşa, totprădând 
şi pustiind, ajunseră ei până aproape de Rădăuţ. 

Audind Stefan Vodă, Domnitoriul de pe-atunci al 
Moldovei, că Leșii eara-şi aŭ întrat în ţară şi că vin 
drept spre Suceava, sa pornit de grabă cu oaste în pro- 
tiva lor. Şi când ajunseră Leşii în apropierea Radauţului 
şi anume în partea despre resărita satului Forodnicul- 
de-jos, eata că şi Stefan Vodă le lesă înainte, si unde 
nu incepe a mi-i lua la rafueală, colea, dupa cum sciael 
să-l iee pre fie-care duşman, ce se încumeta a intra cı 
gând reŭ în țara sa. 

Leșii, cărora, de cum aŭ întrat în tara, nime nu în- 
drasnise până în momentul acela să li se împrotiveasca, 
sa dee piept cu dînşii și să caute ai respinge îndăr&pt, și 
carii să bucuraii acuma că, ne mai având mult până la 
Suceava, vor merge şi vor lua-o şi pre aceasta, vădân- 
du-se pe neaşteptate încunjurați și bătuți de Stefan 
Vodă, şi seiind prea bine cine-i şi ce poate omul acesta, 
deteră dos la faţă și începură a fugi îndărăpt. Insă einu 
fugiră pe unde aŭ venit, ci apucara pe Colnicul, care se 
află în partea despre apus a satului Horodnicul-de-jos, 
și care pe-acea vreme era acoperit cu pădure deasă, tre- 
cură părăul Munteanea, eșiră în Brădet şi de-aice se 
îndreptară apoi spre Voitinel. 


277 


Stefan Vodă, vădând ca Leşii nu vor sa stee la lupta 
dreapta cu dinsul, ci se retrag şi întră în padure, nu-i 
lăsâ în pace să facă ce le place, ci trimise de graba o 
parte din oastea sa ca să le iasă inainte, ear el cu ceea- 
laltă parte de oaste se luâ în urma lor şi pre care Leah 
cum îl ajungea şi unde îl ajungea, acolo îl şi mântuia 
de dile. 

Ear’ când ajunseră Leșii pe un deal din apropierea 
satului Voitinel, unde se oprira ca să poposească şi sa 
se mai odihnească puțin, Stefan Vodă puse harmăţă pe 
Dealul Slatinei şi pe Dealul Horodnicului și dându-le 
apoi foc a început aj bate din doue părți de-odata. 

Leşii, la rândul lor, vădându-se din noŭ încunjurați, 
cautară din resputeri sa se apeve şi să scape cu viaţă. 
Insă zádarnică li-a fost toată încercarea şi apărarea, căci 
Stefan Voda nu era un om, care, dacă l-ai zidărit odată şi 
i-al încăput în mâna, să-ți dee cu una cu doue drumul, ci 
cum a pus mâna pe tine îndată teși trimitea pe ceealaltă 
lume, ca sa nu-l maï zidăresci şi superi și de altă data. 

Așa a facut el și cu Leșii aceștia... Cum i-a încun- 
jurat şi i-a prins în căpcană, aşa de-avan și de cumplit 
1-a bătut, că numai foarte puțini aŭ putut scăpa cu 
viaţa din mânele luï şi-a se întoarce în țara lor de unde 
aŭ venit Toţi ceialalţi cădură în lupta. 

Şi de oare ce mai tot dealul, unde s'a întâmplat lupta 
aceasta, era acoperit cu trupuri de Leşi, carii îşi aflara 
moartea pe dînsul, de-aceea dealul acesta a început de- 
atunci în coace a se numi Dealul Leahului, şi tot aşa 
se numesce el și astădi. 


Eavă după ce a învins Stefan Vodă pre Leşi, după ce 
pre cei mai mulţi dintre dinșii i-a trimis pe ceealaltă 
lume, şi nu mai avea acuma teamă că l-or mai supăra 
vre odată, a poruncit ca să se adune toți morţii, să se 
facă mai multe grămădi dintrînșii, să se acopere cu fe- 
rină, şi aşa se înmorminteze. 

Şi cum a poruncit el, așa sa şi întemplat . . . Sai 
făcut cinci movile în partea despre resărit a satului Ho- 
rodnicul-de-jos, și anume pe locul unde li-a eşit Stefan 
Vodi Leşilor înainte și-a prins ântâia oară ai bate, eara 
cinspredece de-a lungul Colnicului. 

In movilele acestea, cari se numesc de cătră Români. 
din împrejurime şi mai ales de cătra cei din Horodnicul- 
de-jos Uricele lui Stefan, zac Leşii, carii cutezara a 
întra pe timpul lui Stefan Vodă în Moldova, a o prada 
şi a o pustii, fără să fi avut vre o pricină, 

Ear’ Stefan Vodă, după ce a poruncit ca să se inmor- 
minteze cei morți, s'a întors cu oastea sa îndărtpt la 
Suceava. 


FONTÂNA DOAMNEI. 


Dice că pe timpul lui Stefan cel Mare locurile, unde 
se află astădi Mănăstirea Dragomirnei și satele Mitocul 
Dragomirnei şi Lipoveniă, eraŭ toate împănate cu pă- 
duri de fagi, paltini, carpeni, mestecini, ulmi şi stejeri, 
ear’ unde şi unde se afla pintre dinsele şi câte o poiană 
de-o frumuseţă rară. 

Şi fiind că locurile acestea nu sunt tocmai tare de- 
parte de orașul Suceava, eax aerul dintrinsele foarte 
curat şi sănătos, de-aceea locuitorii Sucevii și mai cu 
sama boerii de divan şi cei de pe lângă curtea domnească 
eșiati foarte adeseori în Duminici și serbători la prim- 
blare în aceste părți. Și unii eșiaii în trăsuri, alții călări, 
cei mai mulţi inşi însă pe jos, adică care cum îl plăcea 
şi cum putea. 

Cu deosebire însă la ântâiu Maiu, adică in diua de 
Arminden, şi la Duminica mare vedeai sute de inși, 
tineri și bătrâni, bărbaţi şi muevi, feciori şi fete, toți 
îmbrăcați serbătoresce, eșind ca un roïu de albine din 
Suceava și îndreptându-se spre locurile acestea. Și unii 


280 


fuaŭ miei fripță, copturi şi alte mâncari cu dinșii, alții 
feliurite vinuri și lăutari, și după ce ajungeat la starea 
locului se puneaii pe earbă verde la umbra arborilor, 
întindeaii bucatele şi vinul pe fețe de mese şi-apoi prin- 
deaŭ a mânca, a bè şi a se veseli. Ear după ce se sa- 
turaă de mâncat și de băut se apucaii la joc, care de 
multe ori dura pâna după miedul nopții, când se'nturnau 
apoi cu toții spre casă. 

Când ţara era în linişte şi pace, când ne'mpacații 
şi'ncarnații sei duşmani n'o amenința cu pusteirea, 
atunci se dice că chiar și Stefan Vodă singur nu odata 
eşia la primblare în aceste părți ca să mai uite din cele 
griji, ce-l frământai, şi mai ales ca să bee apă din is- 
voarele cele minunate ce se afla întrinsele. Caci trebue 
sa sciți, că apa din isvoarele acestea era, ca şi acuma, 
vestită de bună și sănătoasă. Şi Stefan Vodă tot timpul, 
cât petrecea în Suceava, nu bea nici când altă apa, ci 
numai din isvoarele acestea, pentru că apa din Suceava 
era şi pe-atunci tot așa de rea, ca șin diua de adi. Şi 
când avea timp, nu se mulțămia numai cu atâla, ca i se 
aducea apă de-aceasta de băut, ci se ducea ca el singur 
cu mâna, sa s'o scoală şi s'o bee la starea locului. 

Insă nimărui nu-i plăcea aceste locuri frumoase aşa 
de tare, ca Doamnei Ileana, soția lui Stefan cel Mare, 
nimene m'avea o atragere atât de mare de-a eşi așa de 
des la primblare pe locurile acestea, ca dinsa. Şi mai cu 
samă îi plăcea ei foarte mult de-a petrece într'o poeniţa 
resfățată și presurată cu tot feliul de flori, care se afla 


281 


în partea despre miadănoapte a mănăstirei de astadi ... 
De multe ori petrecea ea în poenița aceasta oară întregi. 

Şi fiind că pe timpul acela, macar că erau mai multe 
isvoare, din cari curgea o apă limpede ca lacrima, rece 
ca ghiața și foarte bună de băut, nici unul nu era în- 
grijit cum se cade, ci cum le-a lăsat Dumnedeu, de-aceea 
a pus ea oameni ca să curațeasca şi să îngrijească isvorul 
din poenița, unde petrecea ea mai adeseori şi din care 
isvoria cea mai bună apă, să facă un feliu de fântâna 
dintriînsul, şi după aceea să-l zidească și sa-i pue disdele 
şi-un acoperemânt de lespedi de-asupra,. 

Şi oamenii puşi, cum a spus ea, aşa au și făcut. Şi 
de-atunci isvorul acesta, care se poale vedea şi astadi, a 
început a se numi Fântâna Doamnei, Şi tot așa se nu- 
mesce el și acuma. Și nici o apă nu e așa de limpede, de 
rece şi de buna la băut, în toată împrejurimea, cum e 
-apa din acest isvor! 


MOVILA LUI RĂSVAN. 


Multe ne'nţelegeri şi certe aŭ mai fost între unir 
domnitori români şi mult sânge nevinovat a trebuit să 
se verse din pricina lor, Şi dacă ne'nțelegerile şi certele 
acelea ar fi adus vrun bine sati v”un folos țărei, preste 
care au domnit eï, atunci nu ni-ar fi ciudă. Da” ele nu- 
mai bine și fericire n'aă adus, ci tot numai daune şi 
neajunsuri, tânguiri şi supărări, de cari ți se sfâşie inima 
când îţi aduci aminte. 

O astfeliti de ne'nţelegere și cearta a fost şi'ntre 
Rasvan şi Irimie Movilă, domnitorii de odinioară ai 
Moldovei. 

Scirea, care a străbătut din gură în gura şi din an în 
an până ce a ajuns și la noi, ni spune că atât Ungurii 
cât şi Leşii, vecinii Moldovenilor, cercară de repețite ori 
sa pue mâna pe Moldova. Dar’ fiind că nu e aşa de lesne 
a supune o ţară, după cum și-ar închipui cine-va, de- 
aceea, ca să-și poată mai de grabă şi maï lesne ajunge 
scopul, atât unii cât şi alţii, cum muria saŭ se mazilia 
vrun domnitorii român, îndata se puneaii luntre gi 


283 


punte ca să vie în locul lui la cârmă unul dintre acei fiùs 
de domn saii boeriii ușuratici și neprevegători, despre 
care cugetati ei că li se va supune la toate şi'ntru toate, 

Așa s'a întâmplat și pe timpul alegerii domnitorilor 
despre carii ni-i vorba. Ungurii adică, cum prinseră de 
veste că Moldova a rămas eară-şi fâ de domnitorii, fa- 
cură ce făcură şi puseră în locul lui pre unul dintre ce% 
mai mari și mai înverşunaţi protivnici ai fostului domni- 
toriti, adică pre boierul Stefan Răsvan. 

Irimie Movila, care eva fiii de domn şi care de mult. 
ducea dorul domniei moldovinesci, cum audi că Răsvan 
a fost numit domnitorii peste Moldova, nu-i veni de 
feliti la socoteală. De-aceea a şi început ai purta Sâm- 
betele. Dar’ fiind că el pe timpul acela nu se afla în țara- 
sa, ci în țara leșească, unde fugise încă pe când trăia 
domnitoriul de mai nainte, și fiind că nu-şi pute aşa de 
grabă împlini scopul, după cum îi era dorința, de-aceea 
așteptâ până ce va sosi un prilej mai potrivit şi mai priin- 
cios pentru dinsul. 

Dar el nu trebui să aștepte mult timp, caci prilejul, 
dorit a sosit mai de grabă de cum a cugetat. 

Turcii, duşmanii ne'mpăcați ai Creștinilor, se sculară 
eară-şi cu putere asupra Românilor. Ei se porniră mai 
ântâiti asupra (&rii muntenesci, de unde aveati de gând 
să treacă apoi şi'n Moldova. 

Răsvan, cum audi de una ca aceasta, nu așteptă pâna 
ce Turcii vor ajunge în Suceava, ci adunând în grabă 
oaste de țară sări domnitoriului muntenesc întru aju=- 
toriii ca, împreună cu acesta, să respingă pre selbaticii, 


284 


şi nesăţioşii pagâni la timp, până ce nu apuca a întra 
în țară, 

Irimie Movila, cum simţi că Răsvan sa pornit în 
protiva Turcilor, bucuria lui nu era proastă; nu pentru 
că Rasvan va învinge pre Turci şi va mântui țara de 
dinșii .. . ferita Dumnegei!. ,, nu pentru aceasta, caci 
lui nu-i era țara în cap, ci pentru aceea, că fiind Rasvan 
încurcat în r&sboiu cu Turcii, mai de grabă și mai lesne 
îi va pute cuprinde tronul. Deci fară întârdieve ceru el 
ajutoriu de la Leși ca să se poată mai iute porni spre 
Moldova. 

Leşii, carii, după cum am spus, voiaii asemenea sa 
pue mâna pe Moldova, şi carii pe timpul acela traiau în 
dușmănie cu Ungurii, prietenii lui Răsvan, nu se puse 
de feliii de pricina, ci îndată îi dete ajutoriul cerut, sciind 
prea bine că ceea ce fac eï nu fac spre binele și folosul 
Au Irimie, nici spre fericirea Moldovei, ci numai spre bi~ 
nele și folosul Jor. 

Dar lui Irimie nu-ă păsa nemică de aceasta. El voia 
cu ori şi ce pret să fie domn, cât despre altele prea pulin 
îl durea capul. De-aceea cum căpttâ ajutoriul cerut, de- 
auna se şi porni spre Moldova și nu mult după ce întrâ 
în țară se făcu cu ajutoriul Legilor veniți cu dinsul, pre- 
cum și cu ajutoriul unor boeri moldovinesci doritori de 
domnii noue, Domnitoriă şi stăpânitoriă în locul lui 
Răsvan, 

Răsvan Voda, la rândul sti, cum prinse de veste ca 
Irimie a întrat cu oaste străină în țară și i-a răpit tronul, 
se făcu foc şi pară de mânie, şi cum sfârşi resboiul cu 


285 


Turcii nu întârdiâ nici măcar un minut de-a se întoarce- 
cu oastea sa, precum şi cu o mulțime de oaste ungu- 
rească asupra Sucevii ca să alunge pre Irimie. 

Irimie însă, înțelegând de venirea lui Răsvan cu Un- 
gurii și sciind prea bine ce 7] aşteaptă dacă nu “și va 
pune din cu buna vreme pielea la adăpost... nu stete cu 
mânele în șolduri, ci strînse şi el oaste de ţară câtă a 
putut şi precum a putut şi s'a gătit să stee cu răsboită în 
protiva lui Răsvan. 

Era întro Duminică, când s'a apropiat Răsvan cu Un- 
gurii săi de târgul Sucevii. Irimie Vodă, egit fiind la 
satul Areni, adică în partea despre meadădi-apus a ora- 
şului Suceava, a tocmit oștile sale asupra oraşului și 
anume: oastea de țară a tocmit'o lângă satul Areni, eara 
cea leşească, ce-a avut'o la sine, a tocmit'o ce-va mai la 
câmp despre satul Şcheia, pe sub malul ce se afla ală- 
turea pe lângă Drumul- Baii, adică pe sub malul dea- 
lului pe a cărui culme se află astă-qi Zamca. 

Irimie singur, pe când se făceati toate tocmirile aces- 
tea, nu se afla la oaste, ci el era la biserica din Areny 
la sfânta liturghie. 

Când sosi treaba la adică, un cercetaş se duse de grabă 
şi-i dete de scire că oștile lui Răsvan se văd cum vin şi 
se apropie de oştile ţărei. 

Insă Irimie Vodă, de și scia că în astfeliii de împreju- 
rări primejdioase nu e bine a pierde mult timp înzădar, 
totu-și n'a voit să easă din biserică până ce nu s'a sfâr= 
şit sfânta liturghie. 

Se ajungeati acuma hâriţii lui Răsvan cu ostile ţerei 


286 


și Irimie Voda tot nu eşise încă din biserică, ear” când a 
-eşit atunci oștile se întimpinară din âmbe părțile, și 
după o luptă înverșunată între oști, aŭ lovit Leșii în 
-oastea ungurească din aripa despre Șcheia şi îndata 
înbărbătându-se şi fruntea oștilor de ţară, unde era Irimie 
Vodă, aŭ înfrânt pre Unguri. 

Răsvan Voda, care se afla în fruntea Ungurilor şi de 
sub care căduse în restimpul acesta doi cai loviți de 
arma protivnicilor săi, vădend că nu e lucru de şagă, în- 
călicâ pe un al treilea cal, şi se sili ca să opreasca oastea 
ungureasca, şi-a oprit'o, și înbarbătându-o a tocmit rës- 
boiul eară la loc. Dar’ de giaba i-a fost toata încordarea 
şi înbărbătarea, căci înbărbatându-se și oastea lui Irimie 
Vodă, care se afla întrun loc mai bun şi în a carei frunte 
se aflaii Leşii, în curând purcese oastea lui Răsvan în 
vesipă şi prinse la fuga. 

Răsvan Vodă, părăsit acuma de a! săi, părăsit de Un- 
guri, în cari își puse toată încrederea și nădejdea, părăsit 
de toţi câţi se aflau pe lângă dinsul, și văgend că nu-i 
mai rămâne nemică alta de făcut, cugetâ în sine: »fuga-ă 
ruşinoasa, dara-i sanëtoasă«, şi cum cugetâ, aşa şi 
făcu. Dete și el dos la faţă şi prinse a fugi, cugetând ca 
cu fuga va scăpa. Dar” în zădar, că oaștenii lui Irimie ur- 
mărindu-l şi fiind, precum se vede, mai sprinteni la pi- 
cior de cât dinsul, îl ajunse, îl prinse şi luându-l pe 
sus îl duse şi-l dete pe mâna lui Irimie Vodă. 

Ce face acuma Irimie Vodă ?... Poruncesce mai ân- 
tâiă ca să-l sluțească de nas și de buze, apoi începe a-l 
mustra şi ai dice: 


287 


— Nu ţi-a fost de-ajuns că aï lucrat din răsputeri la 
“surparea înăintaşului meŭ!... Ai voit ca și trupul meu 
“să-ți slujească de scară pe care să te poți mai de graba 
înălța la scaunul domnesc ?. .. Despre mine, dacă aceasta 
ţi-a fost dorinţa, fie! te-i înălța, dar’ nu pe trupul meu, 
<i pe una dintre acelea ce'nsemnează numele mei, şi nu 
la mărire, cum ai așteptat, ci la peire, cum ai câștigat!... 
Cine sapă groapa altuia, singur cade întrinsa ll. . . 

— Tu dici că gu ași fi voit a mě urca pe trupul tăi 
da mărire, uiţi însa că tocmai tu ești acela! — răspunse 
Răsvan cu sânge rece. — Sânt pe mânele tale, Irimie, 
poți sa faci cu mine ce voescil Dar nu uita, că ceea ce 
-aï făcut tu acuma cu mine şi ceea ce mai aï de gând sa 
faci, nu e nici decum o faptă vitejeasca nici creştineasca, 
ci o faptă pagânească şi barbară, si vărsarea nevinova- 
tului mei sânge amar o să se răshune odată nu numai 
asupra ta, ci şi asupra întreg neamului tsul... 

Insă Irimie nu băgâ în sama cuvintele lui Răsvan, din 
protivă făra cea mai mică mustrare de cuget i-a tăiat 
capul și i l-a înfipt într'un par înalt pe care l-a înplân- 
tat apoi pe vârvul unei movile de lut de lângă Drumul- 
Băii în protiva cetăţii şi curții domnesci anume ca sa 
se poata vede atât din cetate cât și din curte. 

După această faptă cruntă Irimie Vodă sa luat cu 
oştile sale pe urma Ungurilor şi i-a fugârit până la 
munți și mare vărsare de sânge a făcut pintre dînșil. 
Apoi s'a întors îndărăpt şi s'a aședat în scaunul dom- 
mese din Suceava, 

Astfeliă s'a sfârșit resboiul dintre Răsvan şi Irimie 


288 


Movilă Vodă. Şi e cam mult timp de când s'a întâmplat 
acest răsboiii. De-atunci și pâna acuma nici urmă n'a 
vemas din satul Areni, unde sa întâmplat rësboiul 
acesta, ci numai numele i se pominesce. Unde vor fi fost 
odinioară biserici măreţe și case frumoase, astă-di e ta- 
vină pe care oraşenii din Suceava samănă păpuşoi şi ba- 
rabule, și țarina aceasta se numesce Areni. Ear podul 
drumului împărătesc pe care se trece din Suceava în 
această țarină se numesce Podul-Arenilor. Asemenea şi 
din Drumul-Băii, care trecea pe lângă Suceava şi care 
ducea pe timpul acela la satul Baia din colo de Folti— 
ceni, astă-di nu se mai cunoasce nici o urmă. 

Movila însa, unde a fost Răsvan Vodă sluţit și ucis, 
și care de-atunci şi până în diua de astă-di se numesce 
Movila lui Răsvan, se vede înca şi acuma (an. 1888) 
pe vêrvul dealului Zătaraş şi anume între orașul Su- 
ceava şi satul Ipotescă. 


VALEA LUI PINTEA. 


În vremile trecute, când munţii din ţinutul Dornei 
erati mai paduratici şi mai puţin locuiţi de oameni ca în 
timpul de față, s'a ivit întrinşii o bandă de hoți, carii 
faceati o mulțime de prădăciuni prin satele şi târgurile 
de prin înprejurime. 

Într’o di mergând vro câţi-va dintre acești boți la 
prădat şi trecând la întoarcerea lor pe lângă satul Câr- 
libaba, deteră de-o copilă de hufan, și fiindcă copila 
aceea era foarte frumoasă și numai singură a casa, o 
luară cu dinșii și-o duseră pe muntele Ascuţitele, unde 
li era locul de petrecere și o teteră pe mâna căpita- 
nului lor. 

Acolo apoi, de voe de vevoe, petrecu copila cea de 
hufan cu căpitanul și cu cefalalți hoţi mai mulți ani. 
Ba ! în urmă avu ea şi un băiat, căruia f-a pus numele 
Pintea sati, după cum spun unii, Pântea,. 

Dela o vreme, nu sciii ce și cum s'a întâmplat, destul 
atâta că hoţii părăsiră munții din ținutul Dornei și se 
duseră în altă parte. 

19 


290 


Huţanca insă nu se duse cu dinșii, ci ea şi cu fiul 
săi Pintea remase la nisce ciobani, a căror stână se 
afla nu departe de locul unde petrecuse hoţii. 

După ce crescu Pintea mai mărișor, după ce a început 
şi ela face câte o trebușoară, maica sa îl lăsâ pe mâna 
ciobanilor şi se duse şi ea pe urma hoților, ce-o părăsise, 
şi cum s'a dus, dusă a fost, mai mult nu sa întors. 

Ciobanii, remâind Pintea la dînșii şi fiind acesta încă 
mic şi slăbănog, prinsă a-l batjocuri, a-l bate şi a-l 
purta în toate părțile, şi bietul Pintea tvebuia să-i asculte 
şi să le vabde toate, căci nu avè cui să se plângă. 

Asa trecu adi, așa trecu mâni, aşa trecură mai mulți 
ani după olaltă, şi ciobanii ceea ce voiau, aceea făceau 
cu Pintea. 

Odată însă, după mai mulți ani de năcaz şi suferinţa, 
aflându-se Pintea cu oile pe muntele Lucaciu, eata că 
se ivesce pe neașteptate un nour negru ca cărbunele, 
din care începu a fulgera şi a tuna de clocotiaă munții. 

Şi pe când nourul acela era mai grozav, mai înfioră- 
torii şi mai înspăimântătoriii ..., pe când ţi se părea 
că acuș acuș o să se rumpă şi o să înece toți munții de 
prin prejur, eată că se ivesce şi Sânt-Ilie înti'o căruţă 
de foc trasă de patru cai albi ca spuma laptelui şi ca un 
prâsnel se învârtesce în colo şi în coace prin valurile 
nourului trăsnind mereii într'o stânca de pe vârvul Lu- 
caciului, unde fugise și se ascunse Dracul, duce-s'arpe 
pustii necurat să se ducă și-a» mâne acolo unde a în- 
sărat, ear” la noi în casă cruce de aur. 

Şi trăsnetele Sântului Ilie eraii așa de puternice şi 


291 


grosnice, că o parte dm stânca, în care a trăsnit el sa 
rupt într’o mulțime de bucăți, şi bucăţile acelea săriră 
pe vârvul altui munte, precum și prin toate văgăunile 
din apropiarea Lucaciului, unde aŭ remas și se pot vedè 
şi ?n diua de astă-gi. Şi fiind că bucăţile acelea când a 
trăsnit Sânt-Ilie întinsele se făcură rogi ca para fo- 
cului de ferbinţeala cea mare şi tot aşa aŭ remas ele şi 
până în diua deastă-di, s’aŭ numit șise numesc şi acuma 
Pietrile-roşi, 

Dar’ ori de câte ori a trăsnit Sânt-llie, și ori cât de 
tare trăsnia el, totuși nu putu să nimerească pre Dracul, 
bată-l trăsnitul să-l bată cornurat. 

Dracul, la rendul săi, vădână că Sânt-llie nu poate 
memică să-i faca, îşi bătea joc de dinsul, făcând câte și 
maï câte tricozenii şi hohotind de se cutremura stâncele. 

Dar’ . . . las” că și-a dat și el peste om! 

Pintea, care de cum a început a ploua, se tupilase 
lângă trupina unui brad mare şi rămuros de sub poalele 
Lucaciului, sta ca încremenit și privia plin de uimire în 
sus când la Sânt.llie, care se învârtia în toate părțile cu 
căruţa sa şi slobodia fulger după fulger şi trăsnit după 
răsnit, când la Dracul, care-și scotea capul de după 
stâncă şi se strimba în tot chipul la Sânt-llie. Văgend 
însă dela o vreme că dracul tot drac remâne, şi că prea 
mult işi bate joc de Sânt-llie, se făcu roş ca racul de 
mânie, întinse durduliţa, care o purta totdeauna cu sine, 
și slobodind cucoșul, nimeri pre Drac drept în crieri, şi 
cum îl păli, Dracul, fără să facă măcar câre, se re~ 


292 


sturnă de-a dura pintre sfărmăturile stincelor făcându-se 
farimi, 

Sânt-Ilie, vădând această [aptă a lui Pintea, pe loc se 
scobori la dînsul călare pe un cal alb ca zăpada şi-l in- 
trebå : ce poftesce, pentru că a omorît pre dracul... să 
ceară ori-ce doresce şi el i-a împlini dorința. 

Pintea ceru două lucruri: ântâiii o tărie aşa de mare, 
ca nime să nu-l poată învinge nici vătăma în luptă 
dreaptă, şi al doilea ca nici un glonţ, fie acela din ori și 
ce puşcă ar fi, să nu-l poată prinde. 

— Nu-ţi trebue viaţă îndelungată ?—il întrebâ Sånt- 
Tlie a doua oară, — nu-ți trebue ertarea păcatelor după 
moarte? , ., Nu-ţi mai trebue alta nemică, fără numai 
atâta cât ai cerut? ... Cere ori ce vrei, și eu ți-oiti da, 
căci mare bine mi-ai făcut tu acuma. . » 

— Dacă voescă, eŭ nu më pun de pricină — răspunse 
Pintea — poți să-mi dai ori şi ce vrei si cugeți că-mi va 
fi spre bine, însă eŭ de-o-cam dată aşi dori să-mi dai 
celea ce le-am cerut. 

Sânt-llie îi împlini dorința, se aruncâ apoi în carul 
săă cel de foc, porni caii spre ceriu, şi'nii”o clipală se 
făcu nevădut ca şi când nici n'ar mai fi fost. Şi după ee 
Sânt-llie se făcu nevăgdut îndată se resbunâ şi se făcu 
aşa de sănin şi frumos, de ți se părea că n'a fost prin. 
părțile acelea nici un nour de când e lumea. 

Pintea, după ce Sânt-llie i-a dat puterea dorită, își 
luă oile, cari până atuncea stătuse şi ele ghemuite sub 
nisce brădani tufoşi, se duse cu dinsele într'o poiană din 
apropiere și acolo le păscu până ce a înoptat. 


293 


Resarise de mult Steaua ciobanului, şi lui Pintea 
încă tot nu-i trecea prin minte ca să se întoarcă cu oile 
la stână. El era așa de cufundat în gândurile sale asu- 
pra celor ce le-a vădut, şi saii întâmplat în diua aceea, 
că nu audia de felii pre baciiă, care, vădând că a tre- 
cut acuma de mult vremea mulsului de sară, începu a bu- 
ciuma şi a-i da de scire casă se întoarcă cu oile la stână. 

Hat, hät întrun târdiù, după ce a înoptat acuma cum 
se cade, se deșteptâ el din gândurile sale și abia atuncea 
se porni cu oile spre stână. 

Baciul și ciobanii, cum îl vedură că vine aşa de târditi, 
nu se putură stăpâni de-a nu se încăera de dinsul şi a-l 
batjocuri care de care mai tare. Bal unii dintre diaşii, 
maï fuţi de fire și mai hârțăgoși, voiră chiar să-l şi bată. 

Dar’ inzădar| . .. trecuse acuma vremea aceea, când 
cine ce vroia, aceea făcea cu dinsul.... Pintea tăcu cât 
tăcu, dar’ maï pe urmă, vădând că ciobanii nu-și mai fai 
gura de pe dinsul, ba încă vreu chiar să-l şi bată, pentru 
că a venit cu oile ceva mai târditi, de cum venia de altă 
dată, îi trecu toată răbdarea și, voind a-și cerca puterea 
ce i-a dat'o Sânt-llie, când mi ţi-l apăcâ pre unul .. ., 
degetul cel mic i-a fost de-ajuns ca să-l arunce cât colo, 
dându-i o trântă, scii colea, s'o pominească cât a fi şi-a trăi. 

Ciobanil, când vădură una ca aceasta, steteră ca in- 
Jemniți locului și nu se puteai destul mira: cum şi de 
când s'a făcut Pintea așa de tare, că până şi pre cel mai 
sdravăn cioban ti-l aruncă cine scie unde, pe când cu 
vro câte-va ciasuri mai nainte nici pre strungariu nu 
era în stare să-l învingă. 


294 


Nu sciaŭ ei ciobanii de unde a câpătat el aceasta pu- 
tere, da nici el nu le spuse nemică... Batjocuritu-l-a 
şi bătutu-l-aă ei cât le-ati plăcut pâna ce-a fost el mic, 
dar las că i-a venit şi lui acuma apă la moară, 

Ciobanii, vădând că nu e lucru de șaga, îşi calcară pe 
inimă, incepură a se pune cu buna pe lângă dînsul şi-a 
se purta mai dehai de cât nu sciii cu cine, temându-se 
ca nu cum-va Pintea mâniindu-se și mai tare, să-i apuce 
pre toţi la trei parale şise âmple toate poticele cu dinşii. 

Din sara aceea se schimbară trebile cu totul... Pintea 
era acuma cel mai mare şi mai tare, măcar că el era cel 
mai megin între dinşii.., Ce poruncia el aceea trebuia 
sa facă fie-care, că de nu, a lui era dracul... Ce capăta 
cu nime nu putea să împărțească| , .. Și ciobanii erau 
criță de harnici, și ferita Dumnedeŭ să-l fi atins când-va 
măcar “un singur cuvințel. 

Da» Pintea, cu toate că acuma îi mergea așa de bine, 
cum nu i-a mers nici odată în toata viața sa, vëdėnd 
dela o vreme că nime în lume nu poate să se măsure în 
tărie cu dinsul, lăsă înti”o bună demineaţă pre ciobani 
cu stână, cu oi și cu toate ale lor în scirea Domnului și 
începu o viață nouă. 

Bine a dis cine a dis, că surcica nu sare departe de 
trunchău,. Şi aceasta-i chiar așa... Tatal lui Pintea, dupa 
cum s-im, a fost hoț. Hot a voit şi el să fie, și s'a făcut. 

De sub muntele Lucaciu, unde a înpușcat Pintea pe 
Diavolul, remâne-o-ar acolo unde l-a înpușcat, isvoresce 
o apă limpede ca lacrima, care curge prin valea ce se 
află între munţii Piciorul-ascuţit, Piciorul-lat şi Şerba, 


295 


precum și prin mijlocul unei poieni ce se află între munţii 
Strunior, Ascuţitele, Caliman şi Măgura. Deci valea, 
prin care trece apa ce isvoresce de sub muntele Lucaciii, 
și-a ales'o Pintea de petrecere, după ce a părăsit el pre 
ciobani. Şi ori unde se ducea el, și ori pe unde âmbla, 
tot în această vale trăgea, căci aici i-a fost locuința până 
ce-a murit. 

Şi cum sa lățit faima că Pintea s'a făcut hoft, îmdată 
se adunară pe lângă dinsul o mulţime dintre cei mai is- 
teţi şi mai voinici feciori din Moldova, Ardeal și Mara- 
mureş, cărora le plăcea viața haiducească. În scurt timp 
munţii din ținutul Dornei ocrotiaii pre cei mai sdraveni, 
mai ghibaci și mai vestiți hoţi, eară capul lor și cel mai 
viteaz dintre toți era Pintea. 

La audul numelui Pintea fiori reci îi cuprindea pre 
toţi neguţitorii şi călătorii, carii trebuiai să treacă prin 
acești munți, ca şi când i-ar fi apucat nouederi şi noue 
de figuri. 

Însă Pintea nu era aşa de sălbatic și primejdios, după 
cum și-l închipulai oamenii cei slabi de înger. Ci el, 
când se ducea unde-va la prădat, sait când întâlnia pre 
vre un neguțitoriii hănos, cerea să-i dee bani de chiel- 
tueală, şi dacă acela tăcea şi-i da, el nu-i făcea alta ne- 
mică, ci-ï lua banii și se ducea în treabă-şi. Dar” dacă 
se afla vre-unul de cei dixji și înd&răptnici, care se punea 
de pricină și nu vrea de bună voe să-i dee ce cerea el, 
atunci era altă vorbă, atunci și numai atunci îi da v”o 
câți-va pumni indesați după cap, lua apoi tot ce avea pe 


296 


lângă dinsul și aşa îl lăsa să se ducă în cotro l-or duce 
ochii şi picioarele, 

Săraciloy și văduvelor ferit'a Dumnedei să le fi luat 
vre odată ce-va, ci el adeseori le dăruia pungi întregi de 
bani. De-aceea Pintea în ochii săracilor și aï văduvelor 
era un om foarte bun și nu numai că-l lăudaii mai mult 
de cât pre ori care om de omenie, ci când ar fi venit 
treaba la adică, chiar şi capul şi-l-ar ( pus la mijloc 
pentru dînsul, 

Day’ Pintea nu se multămi numai cu atâta de-a âmbla 
prin cel munţi, de-a prăda satele şi târgurile de prin 
Moldova, Maramureș şi Ardeal şi de-a imparți, când cerea 
tvebuinla, averea celor bogaţi între cei sermani, ci el, 
pe lângă aceea că era voinic ca nime altul, maï fiind înca 
şi foarte frumos, deştept și îndrăsneţ la ori şi ce între- 
prindere, îi plăcea foarte mult de-a cuceri, și iniraele fe- 
telor celor frumoase, De-aceea, audind el acuma dela 
cine va fi audit, că fata craiului din Baia-mare e 
foarte frumoasă, își puse în minte ca numai decât s'o 
fure și s'o ducă în munții din ţinutul Dornei, 

Fartaţii săi, când prinseră de veste cu ce feliu de 
gânduri se poartă căpitanul lor, îl desfătuiră să nu faca 
una ca aceasta, că n'a eși bine la capăt. 

Dar Pintea, cunoscându-și puterea, nu voi să-l as- 
culte, ci intro bună demineaţă se porni spre Baia-mare, 
cu gândul ca numai decât să fure pre fala cea frumoasă 
a craiului, 

Însă... lucru ciudat..., cura ajunse el la Baia-mave 
şi cum dete cu ochii de fata craiului, uită cu totul la ce 


297 


a venit... Lui îi era acuma de-ajuns că o poate vede, 
dar de furat nici vorbă . , . Fata, pe lângă aceea ca era 
foarte frumoasă, mai fiind incă şi foarte loatră, îl fär- 
mecase cu totul, 

Dar” şi fata, când vădu pe Pintea, nu remase rece ca 
ghiala. Ei încă i se părea ca nu este mai mult aceea, 
care a fost mai nainte, Şi nici nu avea cum se nu se 
schimbe, după ce Pintea era ca şi un Făt-frumos din 
poveste: voinic şi frumos, cum nu mai văduse pre altul 
înainte de diusul, Şi apoi .... cine poate sti ce i-a mai 
fi spus şi Pintea. 

Şi după ce a facut Pintea cunoscinţă cu fata aceasta, 
şapte ani ne'ntrerupt a purtat dragoste cu dinsa, șepte 
ani ne'ntrerupt a âmblat el mai în toată septemâna la 
Baia-mare şi ori de câte ari se întorcea îndărăpt la lo- 
caşul săi din munții Dornei, totdeauna sentoreea în- 
căncat de hani şi de tot feliul de odoare scumpe, cari le 
căpăta dela drăguța sa, și nime nu putea să pue mâna pe 
dinsul, nime nu-l putea înpușca, căci el era tare și 
glontul nu-] prindea. 

Pe lângă tăria lul cea mare, carea căpătate dela 
Sânt-llie, pe lângă aceea că nici un glonț de pușcă nu-l 
putea prinde, pe lângă rara lui fvumuseaţă, mai avea 
Pintea încă şi alte doue daruri, cară rar ce om poate sa 
le aibă;.. el mai avea adică Farba-fierelor şiun flueraş 
minunat facut din șepte doage. 

Cu Farba-fierelor, care eva pusă sub pielea din palma 
mânej drepte, el ori unde se ducea, de-ar fi fost sute de 
uși înferecate şi fie-care ușă cu sute de lăcăţi încuiată; 


298 


el totu-şi le descuea pre toate de-a rândul şi întra prin- 
trinsele ca şi când n'ar mai fi fost încuiate, ci tot des- 
chise de când lumea. Cum se apropria cu Earba-fierelor 
de uși, uşele aşa de iute și de lin se desculati, că om 
foarte ager la urechie trebuea să fie acela care le audia 
deschidându-se. 

Şi când începea a cânta din fluerașul săi să fi fost ort 
și cine şi ovi cât de nepăsătorii, trebuia să-l asculte, așa 
de frumos cânta. 

Spun bătrânii că Pintea, mai ales când era în duşi 
buni, sai când îl ajungea dor de drăguta sa, dicea fär- 
taților săi să se adune la un loc pe valea unde era cu 
şederea, și după ce aceştia se adunati, Pintea îşi lua flue- 
raşul săti, se punea de-o parte de dinşii sati se sura pe 
Pietrile-Hivlei şi așa de frumos le Qicea dintrînsul, ca 
hoţii qile întregi ar fi stat şi l-ar fi ascultat cum cânta, 

De multe ori se apucat unii dintre dinșii sai chiar 
și toţi hoţii, când erati bine dispuși, şi jucati un feliu de 
joc, pre care Românii din ţinutul Dornei până și'n qiua 
de astă-gi îl joacă şi-l numesc » Hora lui Pinteau. *) 

Dela o vreme însă, fiind că banda lui Pintea pe di ce 
mergea tot mai tare se mărea și tot mai mulți și mai 
voinici feciori se adunat pe lângă dinsul şi pradai în 
toate părţile, fără ca cine-va să le poată face vreun rău, 
începură a se îngriji mai toli oamenii de prin satele şi 


*) Mai este încă și altă horă, ce-o joacă Românii din acest fi- 
nut, despre care se crede că asemenea e de pe timpul lui Pintea 
Aceasta se numesce „Hora Cerbulus.a 


299 


târgurile din apropiere și mai ales boeriă și domnii cei 
mari. 

Şi nici nu aveai cum să nu se teamă după ce Pintea 
pre toți boerii și domnii cei mari, fie străini sai români, 
despre carii scia el că asupresc pre ţărani, când îi în- 
tâlnia undeva saŭ când se ducea a casă la dinșii, nu nu» 
mai că-i despoia de tot ce aveaii maïscump, ci de multe 
ori li trăgea câte-o sfântă de bătae de se ducea vestea, 
dându-le prin aceasta a înțelege, cum aŭ să se poarte de- 
altă dată cu cei mai mici și mai slabi de cât dinșii. 

De-actea căutară acuma domnii toate chipurile și mij- 
loacele, cum ar putea mai de grabă şi mai lesne mântui 
țara de dinsul. 

Domnii pusese chiar și un preț pe capul lui Pintea. 
Cine l-ar Ñ prins vii saii mort, acela avea să capete o 
mulțime de bani .. . 

Mulţi dintre cei ce cugetaii, cum se dice, că vor da, 
peste cai morți și le vor lua potcoavele, cum audiră de 
fagăduința Domnilor, se și puseră la pândă, pe unde 
sciau ei că âmblă Pintea mai adeseori, doară le pică în 
căpcană, Dar” de geaba li-a fost toată munca, căci lui 
Pintea nime nu-i putea face nemică. Şi de și unii dintre 
cei ce-l urmăriră se încăirară de dinsul și voiră sa-l 
prindă și să-l lege, o scuturătură bună de piept şi-o. 
trântă sănătoasă la pământ li era de-ajuns şi prea de 
ajuns, ca să nu se scoale o di întreagă de jos, ear” după 
ce se sculat, în viața lor să nu maï âmble după Pintea 
ca să-l prindă, 

Ear’ dacă unii încerca să-l înpusce, tot degeaba era, 


300 


“căci pe dinsul, după cum scim, glonț de puşea nu-l 
prindea. Ba! el nu odată, ca să le vie şi mai tare de hac, 
apuca glonţii din sbor cu mâna și arunca cu dînșii în 
ochit celor ce aŭ înpuşcat, 

De-aceea venise acuma treaba până la atâta că toțise 
îngrozise de dinsul, Chiar şi drăguta lut, adică fata cra- 
Yulut din Baia-mare, nu mai era aceea, care fusese mai 
nainte. Aceasta, vădend că nici întrun chip nu poate 
să-l întoarcă de pe căile sale cele rătăcite, vădând ma! 
departe ca ura lui Pintea în protiva Domnilor, în loc să 
scadă, pe di ce merge tot mai tare cresce, începu și eaa 
cerea toate chipurile și mijloacele cum i-ar putè curma 
firul vieţii, 

Bine-a is cine-a gis, că femeea când se pune, multe e 
în stare să facă: bune şi rele, adică după cum fi ples- 
nesce prin minte, De-aceea nici când nu e bine de-a-ţi 
pune mintea c'o femee șireată și prifăcută, fie aceea chiar 
şi-o fată de craiii, dacă nu-ți e voea să dai peste dracul. 

Pintea, dacă ar fi ascultat de fărtaţii sěf, dacă nu şi-ar 
fi făcut de lucru cu fata crafului, dacă a» fi lăsato în 
câte a aflat'o și unde a aflat'o, de bună samă că par fi 
paţit ceea ce a păţit. 

Bine! . . . multe ar face omul, când ar sci cum, şi de 
multe s'ar feri, când ar sci ce-l așteaptă, Dar’... așa-l 
în lume, ... tocmai când niet nu visaza omul, atunci o 
păţesce ! 

Fost'a adică așa, că Pintea, cu toate că scia acuma că 
dușmanii s&i îl urmaresc din toate părțile şi voesc cu orý 
“şi ce preț să-l omoare, el totu-şi nu se putu răbda de-a 


301 


nu merge din când în când la drăguța sa. Însă tocmai 
aceasta a fost cea mai mare greșală din partea lui, căci 
drăguța sa, după ce-l urise odată, nu-i era mai mult de 
dinsul, şi dacă-l mai suteria ca s'o cerceteze, era ca cu 
atâta mai de grabă să-l prindă în căpcană și mai lesne 
să-l mântuească de qile. 

Se puse adică această fată loatră şi prefăcută mai de 
multe ori pe lângă dinsul cu binișorul şi ispitindud îl 
intreba, cum de este el așa de tare, că nime nu-l poate 
învinge, și nici un glonț de pușcă nu-l poate prinde? 

Pintea dintru început nu voi nemică să-i spue. Mai 
pe urmă însă, vădând că tot una ilcincăesce, şi nu odată 
chiar şi plânge pentru că nu voesce să-i descopere, îl 
pune păcatul și-i spune toată istoria sa dela început: 
cum a petrecut cu ciobanii şi ce aŭ făcut aceștia cu 
dinsul, cum a înpușcat pe dracul de pe muntele Lucaci, 
şi cum Sânt-llie, drept resplată pentru binele ce i-a fa~ 
cut, i-a dat o putere așa de mare, ca nime în lume să 
nu-l poată învinge in luptă dreaptă. Eară în urma ur- 
melor, ca să pue capac la toate, câte le descoperi, îi mai 
spuse încă și aceea, că pe dinsul numai acela va fi în 
stare să-l invinoă, care va lua septe fire de grâu de 
vara şi şepte de grâu de toamnă, şepte fire de piperiu, 
şepte five de tămâe, şepte cuie şterse de potcoavă pă- 
rasita *) și un glonț de argint, şi cu toate acestea va 
încărca o puşcă, acela îl va putea înpuşoa,-eltul nu, căci 
numai de lucrurile acestea poată să moară. 


” Unii pun pretutindene în lec de 7 numai 5 fire, 


302 


Să fi sciut Pintea că acest şerpe de fata, imbracat în 
piele de femee, cu care a purtat el dragoste prin șepte 
ani neîntrerupt, voesce să-i r&pue capul, de bună samă 
că nu i-ar fi spus nici un cuvințel, ci cu toată dragostea 
ce-o avea pentru dînsa, mai de grabă i-ar fi curmat qi- 
lele și-ar fi aruncat'o cânilor spre hrană, căci numai de 
aceasta era bună. 

Dar’ ce folos!.. . lui nici o dată nu i-ar fi plesnit prin 
minte, ce felii de gânduri rele clocesc într'insa. El a 
cugetat că ea îi este credincioasă, şi priincioasă şi ca 
numai de aceea l-a întrebat despre tăria lu, ca să 
scie cum şi de unde vine că nime nu e în stare să-l in- 
vingă. 

Dar’ amarnic sa mai înșelat bietul om, caci nu mult 
după această descoperire a tainei sale, mergând el eara-şi 
la Baia-mare, tocmai când voia să se urce cu voinicii 
sti peste zidurile cetăţii ca să între în nuntru, să-i co- 
tropească pre toți cei din cetate dimpreună cu drăguța 
sa, despre a cărei viclenie și înşelăciune prinsese acuma 
de veste, eată că-i sar înainte o mulţime de panduri înar- 
mati din cap până în picioare și unul dintre dinşii strigă: 

— Acuma ga încheiat cu năsdrăvăniile talel.., 
Acuma ori te dă de bună voe legat, ori de nu, vei fi 
împuşcat ca un cânel... 

— Să sciù bine că nu sciù ce se va întâmpla cu mine — 
z&spunse Pintea — dar’ legat nici când nu moi da 1... 
Sá sciŭ bine că aici voiti muri, dar” voinicia nu-mi voii 
pângări!,.. Voinic am fost, voinic voii să și morl... 

Apoi întorcându-se cătră voinicii s&i strigă : 


303 


— La luptă fărtaţilor!... la luptă pe moarte ori 
viață]... . 

Şi cum rosti el cuvintele acestea, de-odală se arun- 
cară cu toții ca nisce lei asupra pandurilor şi se luptară 
voinicesce, adică cum sciau ei să se lupte, când îi ajun- 
gea mucul la deget... Pe unde treceaii voinicii, era vai 
şi amar, ear’ pe unde trecea Pintea, cădea ca earba când 
se cosesce . .. Dar” ce folos! ... Când cugeta Pintea că 
acuș-acuș îi va mântui de dile pre toți pandurii carii îi 
eşiră înainte, când împlântâ securea sa în zidul cetăţii 
şi voia să se arunce în nuntru, eată că un pandur nalt 
şi spătos, pre care fata craiului îl învățase cu ce felii 
de armă poate să-l omoare, se repede ca o săgeată asu- 
pra lui, intinde pușca, care o ţinea în mână şi care era 
încărcată cu lucrurile descoperite fetei craiului de Pin- 
tea, şi cum o întinde și cum o sloboade, îl nimeresce 
oblu în vervul capului, aşa că-i rămase capul în zid. 
Şi cum a rămas Pintea atuncea, aşa dice că se vede el şi 
acuma, ca și când ar fi vit, atâta numai că de atunci şi 
până acuma a împietrit. 

Pe trupul lui Pintea ati resărit şepte fire de grâi de 
primăvară de-o parte şi șepte de toamnă de ceialalta 
parte și-au crescut şi sai făcut dintrînsele spice, cari 
şi până în diua de astădi se mai pot vedea. Ear’ părul 
-capului, când îl bate vântul, se atinge de spicele cele de 
grâi şi atunci un glas duios se aude suspinând şi blăstă- 
månd pre drăgula sa, din a cărei pricină a murit, când 
ă-a fost lumea mai dragă. 

Astfeliă s'a trecut voinicul Pintea, 


304 


Numele săti însă, după care s'a numit valea şi poiana 
din munții Dornei, unde a petrecut el cu fârtaţii si, 
Valea lui Pintea gi Poiana lui Pintea sai simplu 
Poiana Pintiă, precum și vitejiile sale vor rămâne ne- 
şterse din gura poporului . , . 

Şi... să twageţi bine de samă, că odată are să se cla- 
tească securea, care a împlântato el în zidul cetății din 
Baia-mare, şi atunci Pintea are să învie, și când va în- 
via va fi val şi amar de întreg neamul celor ce Fau 
curmat dilele. 


PĂRIUL DEDIULUI. 


În o departare cam de doue mile spre miedul nopții 
de oraşul Suceava se află satul » Pătrăuţ.u 

Între păriele ce curg pe hotarul acestui sate unul, 
care se numesce »Păriul Dediului.« 

Dediul se dice că a fost un om foarte bogat, că avea 
turme nenumărate de oi, încât nici el însu-și nu le mai 
scia num&rul. 

Stâna Dediului era aşedată pe valea păriului acestuia, 
şi de atunci păriul poartă numele » Dediuluă. « 

Dediul n'avea nici un copil. El ținea numai pre unul 
de suflet, care era tare la trup, dar’ cam slab la minte. 
Pre acest copil de suflet îl puse stăpân și privighitoriti 
preste toli ciobanii. Ciobanii aveati mare respect şi frică 
de dinsul. Ei il ascultati maï de hai decât pre stăpânul 
lor cel adevărat. Şi ian să nu-l fi ascultat, atunci ceea 
ce-ar fi căpătat, war fi putut împărți cu nime. 

Pentru turmele lui Dediuera Bucovina prea ângustă, 
de aceea iși cump&râ moșii pentru oile sale prin toată 
Moldova și Băsărabia până la Marea-neagră. 


20 


306 


Când se gatia păscetoarea oilor în Bucovina, atunci 
îşi pornia turmele sale în Moldova și Băsarabia, și când 
se gătia aici se înturna eară inapoi, 

'Turmele lui nu sta mult întrun loc, ci acu-și le aflai 
aică, acu-și din colo, acu-și în Bucovina, acu-și in Moldova, 

Pre Dediul însă rare ori îl puteai vedea unde-va, caci 
el sta pe lângă casă şi grijia de ale sale, 

Într’o di fiind în Iași o nuntă boerească, mai toți 
boerii din ţeava Moldovei se adunară cu cucoanele și cu- 
conițele sale la acea nuntă, că “i însu-și Domnitoriul era 
nun mare. 

La nunta aceea nu sciu cum s'a întâmplat şi cine ce-a 
făcut, destul că fu poftit și Dediul cel neînsemnat, după 
cum li plăcea unora să-l numească, şi âari își cam batea 
joc şi făcea 1is de dînsùl. 

Dediul se şi înfăţişă ca om nebăgat în seamă, imbracat 
înt”un cojoc lung și mitos și încăliat cu opinci, buna 
oară cum se poartă și în diua de astă-di Românii munteni. 

Nunta se începu. Lăutarii câniaŭ. Tinerii și tinerele 
jucaii de mergea colbul. Bătrânii se petreceaii. Unii bea, 
alţii mânca. Toţi erai veseli, toți erai bine dispuși, 
până și insu-și Dedit], pre care de altă dată îl videat tot 
dus pe gânduri, acunia era așa de vesel, că nici nu l-ai 
fi cunoscut; — să-l fi vădut numai cum plesnia din de- 
gete şi se învârtia ca prisnelul întrun picior | — Ods- 
peţii nu-l prea bâgaii în seamă, da” nici lui nu-i prea 
Dăsa de dînşii. 

Aşa s'a trecut diiia cea dintâi, 

A doaiia di sosi "masa, cea marb.u 


307 


La aceasta masa a fost și este înca şi acuma datina pe 
une locuiti la Români, ca sa dăruească fie-carele dintre 
nuntaşi tinerilor căsătoriți câte ce-va, adică dupa putință 
și după cum îl trage inima. Dupa cum e scint, mai ântâiu 
încep á se stringe aceste daruri de la nunul cel mare. 

Aga Sa înlemplat şi aici. Mai ântâiu s'a început cu 
Domnitotiiul şi s'a sfânşit cu Dediul, 

Unii dăruiaii tinerilor câte-o bucată de moșie, alții 
trăsuri cu cai și eară alții pluguri cu boi, pungi pline 
de galbeni, în scurt carii cum voia și ce putea. 

Veni rândul şi la Dediu. 

Acvsta dise : 

— Eŭ, ca om nebägat în seamă, din eåla avere mi-a 
dat bunul Dumnedeii, daruese tinerilor casătoriți 300 de 
miare negre, oacheșe de-un ochi și păntănoage de-un 
picior... Atâta de la mine, de la Dumnegeu ma: mult... 

Când îl augira ceialalh nuntaşi dăruind atâtea mioare, 
toate oacheșe de-un ochiii şi pantănoage de-un picior, 
aŭ îkceput a da din umere șia se uita lung unul la 
altul, irându-se de unde poate avea omul acesta atâta 
amar de oi, că ei n'audise încă nemicapâna atunci despre 
averea lui... 

Însu-şi Domnitoriul s'a mirat foarte mult de aceasta 
și de aceea l-a și întrebat: 

— Cu cine ţii Dumnia-ta alâla avere . . “atâta amar 
de oi? 

— Cu cine? . . . a cu cei slabi de minte, dav’ taride 
virtute! — respunse Dediul cu sânge rece, ca si când ar 
fi fost vorba despre un lucru ne'nsemnat. 


308 


Domnitoriului însa nu-l trecu din vedere nepasarea 
cu care respunse Dediul. Şi spre a se încredința despre 
virtutea acelor oameni voi să cerce pre unul din ei. 

Deci dise eară: 

— Bine. .. dacă e așa treaba, apoi sa-mi trimiţi 
pre unul dintre acei slabi de minte, da tavi de virtute, 
ca să se lupte cu unul dintre »boiniciz« *) mei. 

— Bucuros! ... de ce nu?.,. volii trimite pre unul, 
maï cu seamă dacă Măria-ta doresci numai decât — res- 
punse Dediul. 

Domnitoriul ținea pe lângă curtea domneasca, pentru 
destătarea sa și a oaspeţilor sei, mai mulţi boiniei, carii 
âmblaii goli până la brâii şi partea cea goala a tiupului 
și-o ungeaii cu unt de lemn, ca în luptă să fie mai pu- 
ternică . . . Aceşti boinici eraii așa de tari, că dintro 
singură apucătură sfârmaii tot ce li venia indinte, şi 


*) In „Calendarul de pe anul 1875, edat de Societatea pentru 
cultura și literatura româna din Bucovinae, unde sa pu- 
blicat ântâta-şi dată această tradițiune, sa pus pretutindene 
„uoinice« unde a trebuit să fie »boinic.« Această schimbare a 
venit de-acolo, că eŭ, când am audit ântâa-și dată această ta- 
dițiune, am socotit, că istorisitoriul er, un Român din satul Se- 
curiceni, nu se poate exprima bine, și de-aceea dice »boinica, 
în loc de svoinic.« Însă mat pe urmă, audind pre maï mulţi 
Români istorisind despre un felii de oameni, un felii de gla- 
diatori, cari, când se luptai, își ungeaii trupul cu uut de lemn, 
ca așa să fie mal tari, m'am încredințat că cu toții if numesc 
»bowmica.a Cine vor fi fost insă zbommictiv aceștia și de unde 
aŭ răsărit ei în România, e o inlrebare, pre care o las altora, 
ca 30 răspundă, 


309 


când se intempla de se mâniau, atunci incepiau a racni 
şi-a striga de te cuprindeau lioră reci când îi audiai, și 
de năintea lor fugia mâncând pământul ori și cine. 

Cei ce se simțiau în putere și aveau curagiă, mer- 
geaŭ spre a se trânti cu dinşii, dar’ unora ca aceștia tot- 
deauna li mergea treaba cam re, câci erau învinşi şi” 
mâăcilăriți ca vai de dinşii, 

Rar care scăpa cu vieața din mâna lor. Şi de se in- 
tâmpla şi scapa vre unul, apoi aceasta venía numai de 
acolo, că boinicii își făceau milă de dinsul, dăruindu-i 
dilele să meargă în plata lui Dumnedei și sa spule și 
altora ceea ce i s'a inlemplat, ca nime să nu mai cuteze 
a se pune la lupta cu dinşii. 

După ce se sfârși nunta, Dediul iși căutâ de drum, să 
se pornească spre casa, 

Domnitorul însă il mai opri pe un minut şi-i dise: 

— Dediule! să nu uiţi ce mi-ai făgaduit, adică sa-mi 
trimiți pre unul din feciorii tăi să se lupte cu unul dintre 
boinicii mei. 

— Cuvent rămâne cuvânt! — răspunse Dediul. 

Indată ce voii ajunge a casă, voit şi trimite pre unul 
cu cele 300 de mioare ce le-am dăruit tinerilor, dar şi 
Măria-Ta să nu uiţi a-mi trimite prin feciorul meu un 
burduv de larină, căci tocma acuma mi sa gatit farina, 
şi până ce volă trimite la moară, n'am cu ce sa-mi fin 
ciobanii | 

— Bine! bine! iţi voii trimite, — gise Domnitoriul. 

Dediul, luându-și diua bună de la Domnitoriiă şi 
Doamnă, de la oaspeți şi tucoanele acestora, plecă spre casă. 


310 


Domnitonul insa, cum se po»ni acesta, îndată dete de 
seire unuia dintre cei mai tavi bainici ai săi să se in- 
t'armeze, ca pa când va veni trimisul lui Dediii, sa-l 
faca mii de bucăţi. 

Boinicul se și pregati, după cum i se spuse. Màn å 
bine, bëu bine .. . iși unse trupul cu unt de lemn, ca 
cu atâta să fie mai tare și apoi aşteptă cu nerabdare pre 
feciorul lui Dediw. 

Dediu, ajungând a casă, alese din turmele sale 309 de 
mioare oacheșa de-un ochtă şi păntănoage de-un picior 
și chiemând pre feciorul său de suflet, ii dise pe numea 

— le aceste 300 de mioare şi le du Măviei-Sale Dom- 
nitoriului la Iaşi, căci fiind eŭ alalta erï acolo la o nunta, 
le-am daruit însurăţeilor. Domnitoriul ra'a poftit să-i 
trimit și pre un cioban de-ai mel să se lupte cu unul 
din boinieii s&i; însă fiind că acuma nu mi-i cu putință 
de-a mai trimite încă pre unul dintre ciobani cu tine, 
ci numai pre un băeței, care să-ți fie mâna de-ajutoriu, 
de-aceea luptă-te tu cu boinicul acela și caută de te in- 
toarnă cât mai de grabă a casă. Spune totodată Măriei- 
Sale să fie asa de bun și să-mi dee burduvul cel de făvina 
ce mi l-a făgaduit, căci vegi că ni s'a gătit făxina şi wa- 
vem nici măcar o mână din ce să ni facem mămaliga. 

— Bine tata! — răspunse feciorul. — Lasă-te numai 
pe mine, că doară sciii eŭ ce voii face! — Şi cum gise 
acestea, avuncâ un burduv mare pe spate, luâ o bota cio- 
băneasca în mână şi se porni amândoi cu băetul şi cu 
cele 300 de mioare spre Iași. 

A trsia di, pe la prândul cel mare, ajunse cu turma 


344 


de mioare aproape de Iași. Acolo pe un fenaț lasă mioa- 
vele cu baetul sa le pască, ear? singur se duse la curtea 
domneasca, 

Cum ajunse la curte și cum dete cu ochii de Domni- 
tomă, fara multă socoteală şi chipzueală, adică ca un 
cioban nascut și crescut la oi, carele nu prea scie multe, 
îi dise; 

— Bună diua, Vodă! 

— Mulţamim ciobane | — respunse acesta aruncând 
o priyive de lup la dinsul, ca și când ar fi voit să-l soarbă 
de-odata într’o lingură de apă. 

— Da’ ce veste mi-i spune?... cine eşti tu?.., — 
il întrebâ Domnitoriul maï departe, după ce-și mai po- 
toli putin mânia. 

— Eu sûnt ciobanul lui Dediu, carele ma trimis la 
Măria-Ta cu 300 de mioare, ce le-a dăruit odineoară în- 
surățeilor, când a fost aici Ja nuntă, și care mi-a spus 
ca am de-a mě lupta și čun boinic de-al Măriei-Tale !— 
răspunse feciorul. 

— Așa... binel,., îndată voiă porunci unui boi- 
nic să vile sa se lupte cu tine | 

Feciorul se uitâ lung în faţa Domniţoriului, dar nu 
dise la aceasta nemică, ci se juca numai cu bota sa păs- 
toreasca puvtându-o ca un fus pintre degete ca omul ce 
e dus pe gânduri. 

Domnitoriul insă porunci să-i aducă mai ântâiu un 
drob mare de sare pentru mioare, pre care vro şese inși 
de-abia ıl puteati purta pe patru pari de fier. 

— le drobul acesta, — qise el feciorului, — și du-l 


312 


mioarclor ca sa-l linga, câci sei bine ca vor îi dorite de 
“sare, şi apoi după ce te vel intoarce, te vei lupta cu unul 
din boinicii mei | 

Feciorul nici una nici doaiie, luâ drobul cel mare ca 
o huscă de save subsuoară şi cât ai bate în palmi, il duse 
mioarelor și aşedându-l într'o crivală, li dete drumul 
să-l lingă. 

Întorcându-se îndărăpt, îi dise eară Domnitorul : 

— Acuma te poți lupta cun boïnic ! 

— Heil.. nu merge aşa, dupa cum socoi, Maria-Ta ! — 
văspunse el, — eŭ abia mai 'nainte am cădut de pe 
drum, și-apoi vorba ceea: şi cel ce pică dintr'un copacii 
încă stă și se odihnesce un pic, d'apoi eŭ care am facut 
o cale aşa de lungă de la Pătrăuț de pe lângă Suceava 
și până în Iaşi. Ce să dic? .... nu pot să mă lupt ași-și 
acuma, că-s flămând. ... Dă-mi mai bine ceva sa ma- 
nânc, și-apoi . .. despre mine, mai cá m'oii lupta, insă 
pân'atunci ba | 

— Şi ce pottesci tu de mâncat și de băut? — il în- 
trebâ Domnitoriul. 

— Ce să poftesc ?... ia o pâne şi-o cofiţă de vin pe 
lângă dinsa. Cu pânea să-mi stâmp*r foamea şi eu vinul 
setea | 

Domaitoriul porunci îndată să i se dee o pâne și-o 
cofită de vin. 

Aceasta se și împlini. 

Ciobanul luâ pânea în måna stângă şi cofița în mâna 
dreaptă, se duse apoi în mijlocul ogrăzii şi acolo răză- 
mându-se pe botă și incrucișindu-şi picioarele, adică cura 


313 


e datina ciobanilor de-a sta în picioare razamaț pe botă, 
«când es cu oile la păscătoare, şi făra a se sfii cât de pu- 
ţin incepu a mușca câte o bucată din pâne și a be câte 
©o gura de vin. 

Domnitoriul şi Doamna, boerii şi cucoanele, şi taţi cei 
<e se mai aflati adunați la curtea domnească sta pe for- 
şorul curții și se uitai cu curiositate la dinsul cum 
mânca și he. 

Boinicii, carii se aflati nu departe de dinsul ascunși 
dupa cheutorile unei case, nu mai puteaii rabda până 
ce va gati de mâncat, Mai cu seamă cel ce era menit ca 
sa se lupte cu dinsul pai'că sta pe ace, şi de aceea se 
repegi ca un lei la dinsul, ca și când ar fi voit sa-i 
curme vieața dinti”o singură lovitură, și-i dise după ce 
ajunse la dinsul, să nu mănânce atâta, ci să se apuce 
mai de grabă la luptă cu dinsul, că n'are vreme să-l aş- 
tepte toata dia până ce se va sătura el. 

Ciobanul, care nu sciu si nici nu băgă de sama cum 
și de unde a resărit de odată hoinicul, ca și când ar f 
picat din ceriii, îi dise cu sânge rece ca unul, ce nu sa 
“spăimântat nici un pic: 

— Méi omule!.. . ian du-te în colo și da-mi bună 
pace să mânânc! 

Bojnicul, ca şi când nici nu l-ar fi audit, nu-l ascultă, 
«i tot una îl zidaria și-l cincăia sa se apuce mai degrabă 
la luptă cu diasul. 

— Ian ședi binişor! — dise clobanul eari-şi, — ia 
lasa-mă, să-mi ti neasca aceasta bucațică de pâne şi vi- 
mul acesta... Nu me zidări, că nu ţi-am facut nemicăl... 


344 


Da de unde!... Boinicul nu voia nică decum sa-l 
asculte, ci se încăevă de dînsul ca scaïul de oaie. 

Vădând ciobanul că boinicul nu glumesce şi că nu 
vre nici decum să-i dee pace, ci tot una îl cincăesce, cum 
bea vin din cofiţă, îl prinse frumusel cu cotul şi-i strinse 
grumazul subsuoară, apoi fără să se mai înguijască mai 
departe de ceva, mâucă și beu înăinte până ce gáti toata 
pânea și tot vinul. După aceea dete drumul boinicului 
de subsuoară, pe care de mult l-a fost ertat Dumuedeu 
şi care cădu mort ca o broască la pământ. Puse apoi co- 
fita jos și dise Domnitoriului, care sta şi se uita la dinsul 
de pe foişor. 

— Trimite-mi acuma pe un boinie să më lupt cu 
dinsul. 

Audind ceialalți boinici cuvintele acestea, incremeniră 
de frică şi nu sciaŭ acuma încotro şi unde să fugă şi cum 
sa se ascundă mai de grabă de dinsul, ca să nu pățească 
şi ei ca făvtatul lor, pre care bine-l văduva cum căduse 
mort la picioarele ciobanului, 

Domnitoriul insă îi dise : 

— Ciobânaş dragă! mi-a trecut de şagăl... Daca, 
mi-ai omorit tu pre cel mai tare dintre boinicii mei, apoi 
cu ceialalți nică nu voiii să te mai încerc, căci dupa cum 
te ved ei, tu ești in stare să mi-i prăpădesci pre toți... 
sa nu mai remân nică cu unul. 

— Apoi dăl... eŭ n'am sciut ca Măria-Ta te laudi 
cu astfeliii de boinici, căci să fi sciut una ca aceasta, 
atunci îți spuneam din capul locului să-ți alungi pre 
taţi boinicii de pe lângă curte, să nu le dai mâncare de 


315 


giaba, . . . sa-şi caute ma bine de alt lucru, . . . să nu 
peardă qilele Domnului înzădar,... eav'aşa cu mingiuna... 
De cât s'ar fi lăudat ei că se vor lupta cu mine și, mgr 
învinge, mai bine sar fi duş unde-va să se apuce de 
muncă, C'apoi atunci wap fi paţit-a .. . dag aṣa . . . 
uita-te la boinigu-ți cum se încălgdesee acum cu fealele 
la soare de yoanicia lui cea, mare! 

Domnitorul nu scia, ce să se mai facă, una de mânie 
că i-a omori hoinieul, şi a doaua de rușinea ce-o pățise 
de'năintea oaspeţilor. Ar fi poruncit sa-l prindă şi să 
faca cu dinşul aceea=şi ce a făcut și el cu boinipul seii, 
dar se temea ca să nu-i omoare pre toti; Par fi baţjo- 
curit, dar și de aceasta se temea, caci putea şi alla să 
paţească. Deci vesgândindu-se ce să facă şi cesă înceapă, 
afl mai potrivit ca să-l dică cu binele să șe întoarcă in- 
dărept, căci acuma nu mai are nemică de lucru la dinsul, 
că el l-a chiemat numaj ca să se lupţe, acuma însă ware 
cu cine se lupta și de aceea nare ce se mai încurea şi 
întârdia pe lângă curte. 

Ficiovul însă îi gise: 

— Sa rugat Dediul să faci bine şi să-i dai burduvul 
cel de lăvina, care i l-ai făgăduit câni a fost aipeş... 
Da-mi mai ântâiu burduvul ce] de fărină şi apoi vă las. 
pre ton cu Dumnedeii și mă duc în drumul mei, caci 
eŭ insu-mi văd că n'am ce căuta pe aici ... Am spcotit. 
ceram socotit, însă peste ceea ce-am dorit n'am nimesit. 

Domnitoriul, aducându-și aminte de făgăduinţa sa, 
perunși chelaxiului sa se ducă la un magazin cu ciqbanul 
şi să-i dee un burduv de fărină. 


316 


Chelariul luâ cheile și se duse cu ciobanul la ma= 
gazin. Ciobanul, luând burduvul, care pâna atunci stete 
aruncat întrun corn de ogradă, il urmă. 

Ajungend la magazin, dise chielariul ciobanului : 

— Eag aici ai fărină destulă . . . ia-ţi un burduv! 

Ciobanul, despaturând burduvul, începu a turna cu 
demerlia inti"&nsul. Chielariul sta și se uita. Ciobanul 
turna mereă . . . O despărțitură de magazin începuse a 
se deşerta de fărină și burduvul nu se umpluse nici pe 
jumătate. 

— Ţi-a fi destul! — dise chielariul, vădend ca mai 
toată fărina o turnase în burduv. 

— De unde scii tu, că-mi este destul! — respunse 
ciobanul cu rostita, — nu vedi tu că burduvul nică pe 
jumětate nu e plin ? 

— Vëd!... dar’ burduvul tëŭ e ca și fara de fund... 
acolo mai că ar încăpea și tot magazinul ! 

— Şi-apol?, . . ce-ţi pasă ţie?... Domnul ttu ţi-a 
spus să-mi dai un burduv de fărină . .. nemică mai mult. 

— Nu vorbi d'al'de astea .. . ia-ţi burduvul și te du 
în treabă-ți cu dinsul, că doară nu-ți e voia sa ne Iei 
toată fărina câtă o avem! 

— Măi omule! ţi-am spus odată să-ţi ţii gura ... Nu 
mă supăna, ci lasu-mă în bună pace să-mi implinesc dă- 
toria, că de nu, ți-oiă rade, sermane, o palmă de ţi-a 
sări capul tot jucând de-o milă de departe, ear’ trupul 
ţi sa inchina picioarelor mele . .. m'ai ințeles ?1..... 

Chielaviul v&dând că ciobanul nu glumesce, alergă de 
grabă la Domnul sei și-i spuse cum stă treaba. 


317 


Domnitoriul, carele nu puțin se mirâ, audind aceasta, 
dise chielariului: 

— Dacă nu se poate altfelïŭ, apoi ce e de făcut?... 
lasă-l până ce și-a umplea burduvul, căci doară n'avem 
noi numai fărina aceea . . . mai sunt și alte magazinel... 

— Afară de acela, Măria-Ta l—respunse chielariul, — 
mai este, ce e drept, încă unul, dară și acolo nu vor fi. 
mai mult decât la vr’o sută de mïerțe l 

— Şi-apoi? ce socaţi tu?... acele o sută de mierțe: 
nu ni vor ajunge nouae, pe cåte-va` dile, până ce vom 
duce cara la moară | 

— Ba! ajunge, de ce nu... însă... scii eŭ... 
cum socoți și Măria-Ta, dar’ mie nu mi se prea pare, 
ghiorlanul cel de cioban, el o să më facă să-l umplu 
burduvul și nu sciii, qëŭ | ajunge-ni-a fărina ori ba... 

— Ian du-te, du-te! nu mai vorbi multe ! 

— Fiel... më duc! — și vorbind acestea se porni 
îndărăpt spre magazin unde lăsase pre cioban. 

Când ajunse acolo, ciobanul a fost pus acuma toată 
făvina, câtă mai remăsese, în burduv şi mătura urmele. 

Chielariul se spăriâ, când vădu că toată fărina i-o 
luase. Ciobanului însă nici că-i păsa... El rădirâ bur- 
duvul și bătându-l bine, abia era pe jumătate plin. 

— M&i!... cum te chiamă! strigâ el pe chielariă, 
care sta de o parte cu mânile încrucișate şi se uita la 
dînsul, — ce stai acolo ca un par înfipt în pământ, de 
ce nu vii să-mi mai dai fărină, ca să-mi umplu burdu- 
vul?... până când să te aştept?... 

— Ce mai vrei... waï luat toată fărina din maga- 


318 


sin... ce-ţi mai trebue... waï destula ? — raspunse 
-chielariul. 

— Inca mai gîrbesci ? — văcni atunci ciobanul turbat 
de mâriie și repedindu-se dupa dinsul, de l-ar fi ajuns, 
ar fi fost vai și amar de dinsul, tot fărimi îl făcea. 

Chielaviul, ma! mult mort de cât viă de spaimă si frică, 
alergâ eară-si la Domnitortă şi-l spuse: 

— Mě rog, Măria-Ta | fă ce-i face cu omul ace a, caci 
Du destul că a luat tbată fărina din magaz'nul cel din- 
tâïu, da” mai striga pe mine ca să-i maï dau pană ce-si 
va umplea burduvul lu: cel făra fund... Nate de ce 
am apucat a veni aici, era să mă faca tot buca ele, să no 
fi luat'o la “sanătoasa . .. și cil pentru ce? pent'u ca 
Y-an ĝis că Y-a fi destulă fărina cât a luat-o! 

Luat-a el multa tărină de-acolo? 

— Orï de-a luat multa?... o sută de miere um e 
uta... bătute și îndesatel 

— Asta hu se poate! 

— Eu încă m'am mirat şi më mir și acuma. lusa nu- 
de-a mirare, daci precum se vede, burduvul lui e a e 
mare, ca nu sciu, dëù! de war mai incajea pe a âtea 
'mterte | 

— Mare ţi-l lucrul! 

Mare, dču!... dar? spune-mi ma: iute, ce sa 
fac 7... de mă intorc înapoi fără să-i mai dau d'nă, 
mă sfaărmă în bucafele ! 

— Du-l dara la celalalt magazin să-şi mai ee și de- 
acolo până ce-şi va umplea burduvul, căci doa :ă n'a lua-o 
toată | 


319 


Chïelarıul, ne mai așteptând mult, se intoarse îndt- 
rëpt tremurând ca varga de frica, să nu-l apuce ciobanul 
la trei pärale. Ajungehd la magazin, află pre cioban 
stână de-astpra pe burduvul cu fărină și jucându-se tu 
bota lui cea ciohănească pintre degete. 

— Pe unde aï mai colindat, nene ? — îl întrebi acesta 
cum îl vădu apropiindu-se de dânsul, ca unul ce nu scia 
pe ce lume este, şi căruia toate lucrurile se par întoarse. 

— Am fost la Măria-Sa să-l întreb, ori de nu maiare 
unde-va fărină ca să-ţi umpli nenfundatul buiduv| — 
respunse chielariul ca cu gura altuia. 

— Adică cum sar dice, tu eşti chielară și mu scii 
unde ce se afla... Hei! când ai fi tu pe mâna mea, 
învăța-te-işi eŭ de-ai sci număra chiar şi stelele de pe 
teuiă și gvăunțele dinti'un Coșeriti ,.. și te ţi-a spus 
Măria-Sa ? 

— Mi-a dis sa te duc la al dotiea magazin, ca ‘acolo 
mai este puțină fărina . . . a-ți burduvul și vină lupă 
mine! 

Ciobanul, fara să maï spuïe ceva, luâ burduvul și şe 
duse după chielariu. 

Ajurigend ei la magazinul al doilea incepu clobanul şi 
de-acolo a turna cu demerlia în burduv şi, până ce şi-l 
umplu, se găti şi făvina toata, adică cum s'ar spune, nu 
remase nici o urmă îndărăpt, ca şi când nici mar mai fi 
fost. După ce-şi umplu burduvul cum se cade, îl legâ 
bine la gură $i se porni mai departe. 

Chielariul stete în tot timpul acesta şi se uita la dînsul, 
dar” ferit-a Dumnedeii să-i maï gică vre un cuvânt, .. 


320 


se temea ca sa nu-l apuce la rafueala, să-i dee o scar- 
manatură de cele tălhăresci . . . 

După ce vegu el, că ciobanul se duce în treabă-şi cu 
burduvul subsuoară, alergâ eară-și în sărite la Domni- 
torită și-i spuse cum a luat acela toată fărina și din ma- 
gazinul al doilea şi luându-și burduvul, se duse spre 
casă, fără să mai dică ce-va. 

— Doatie sute de mierțe a virit in pârdalnicul cel de 
burduv, doaŭe sute bătute şi îndesate. 

— Nu se poate! — dise Domnitoriul mirându-se şi el 
ca un om ce încă n'a audit aşa ce-va în vieața sa. — 
Cum va putea el duce atâta favină?... nu e cu pu- 
tință 1... 

— Nu e cu putință ?... ba e cu putinja, căci, Doamne 
jarta-mă, doară eu insu-mi l-am vEdut cu ochii mei în- 
desându-şi burduvul, şi când l-a umplut, era îmflat ca o 
căpuşa .. . 

Domnitoriului i se părea aceasta lucru cu neputinta.. 
el nu-și putea închipui om așa de tare pe fața pamen- 
„tului . .. să poată duce doaŭe sute de mierțe de o dată 
în spate. El nu voia să creadă chielariului, ci socotia că 
acesta îl ïe numai în batjocură, și de aceea, mâniindu-se 
foc, îi dise: 

— Piei de năintea ochilor mei, minciunosule! ori de 
nu acu-și poruncesc să te sferme tot bucațele pentru 
minciunile tale | 

Ce avea să facă bietul chielariu, trebui sa fugă de 
*naintea stapânulm său, dacă i-a fost cu voja sa na tca- 
pete câte-va clepce. 


394 

Domnitâriul insa nu se malţami numai cu atâta, ci 
trimițend dupa nisce feciori, li porunci să meargă de 
graba dupa cioban, sa vada, ori de e adevărat ceea ce 
l-a spus lui chielariul. 

Feciorii ducându-se, după cum li sa poruncit, aflară 
pe feciorul Dediului departe de Iași pe nisce coaste de 
dealuri, mergând înt”un genunchii cu burduvul sub- 
suoară și culegând căpşune. 

Acesta însa, cum îi zări îi și intreb: 

— Mei! da cine sunteți voï?... ce căutați pe aici ?,.. 
ce-ați perdut ?... 

Feciorii cum il audiiă încremenira și legându-li-se 
limba în gură nici un cuvânt nu putură să "i răspundă. 

— Muţi stinteţi voi ori surdi, de nu-mi respundeți 
nemica ? — strigă ear? ciobanul. 

— Noi... noi... nu sântem vinovaţi... më rog, 


arta-ne, cati . .. noi n'am voit, da” Domnitoriul ne-a 
silt ... — răspunse unul gângânind. 
— Aşa l... Domniloriul va trimis... bine... luaţi 


dara aceasta turmă de mioare și-o duceți Domnitoriului, 
căci eŭ n'am când a mă mai întoarce până la dânsul. 
Spuneți-i totodală să le dee însurățeilor, cărora le-a dă- 
ruit Dediul... și mai departe sănătate si multămită 
pentru fărina ! 

Feciorii luând mioarele, se înturnavă inapoi și po- 
vestiră Domnitoriului cum l-ai: aflat cu burduvul sub- 
sudara mergend intrun genunchiă în urma mioarelor ce 
păscea prin nisce tufe, şi culegând căpşune. 

Domnitoriul atunci nu mai dise nemică, ci îi dete 

2L 


322 


bună pace să se duca în treaba-și de unde a venit. . își 
cautâ de-acolo înăinte de oaspeții și curtenii sër. 

Ajungând feciorul Dediului acasa la tata-seu, aruncă 
burduvul întrun corn de stână dicând: 

— Eacă, tată, burduvull... acum avem farina de- 
stulă |... Chielamul Domnitoriului, un marțafoiu sati 
ce era, nu prea voia sa mă lase a mi-l umplea, dara pe 
când era să-i rad una pe nevvute, atunci am prins de 
veste, că se incuminţise şi i-am dat pace ... mi-am um- 
plut burduvul şi-am pornit spre casa. 

— Apoi dal... așa-s Domnii, fătul meu Ea nu prea 
vrei sa ne bage în samă | — răspunse Dediul, 


La anul, sau poate mai de vreme sau poate sı mai 
târdii,—nu pot sci anume cam când va fi fost aceea, — 
dar’ destul atâta ca nu tocma preste mult timp de la 
nunta din Iași, aflându-se turmele Dediului pe câmpiile 
cele întinse şi mânoase ale Basarabiei, se apropieră intr'o 
gi cu păscutul de hotarul unei bahne masi, in prejurul 
căreia era cea mai bună mâncare pentru vite. 

Numai atâta .. . ca se duse vestea cine sci pâna unde 
despre un Balaur, care se afla în stuhul acelei bahne, și 
pre câți pastori îi puneaii păcatele să se ducă cu tur- 
mele lor pe-acolo, duşi erati... pre toți îi mânca Ba- 
laurul acela. Și nu numai cu dânșii, ci și cu turmele lor 
făcea asemenea, 


323 


De aceea se ferau acuma toți de locul acela ca de para 
focului. 

Această veste o audi și feciorul Dediuluwa, 

Dar el, după cum îl scim, nu era de ce. ee poarta 
frică de o furnică, cum merge vorba... El nu se în- 
spăimântâ de feliti, ci hotărî să pornească turmele sale 
înt'acolo, unde se dicea că se află Balaurul, şi mergând, 
să caute pe Balaur și să-l ucidă, 

Insă mai năinte de a se porni spre locul dis, îşi fact 
o secure ca aceea ... de o majă de oțel și-i puse o coadă 
de corn ca de vr'o doi stânjeni și mai bine. Apoi se porni 
şi preste v:o câte-va dile ajunse la locul numit. 

Acuma, daca a ajuns, ce sa facă el? şi cum să facă ? 
ca sa nu-l întimpene Balaurul fára de veste, mai năinte 
de ce-a fi pus el mâna pre dânsul ?... Incepe a cerceta 
bahna pe dedeparte doară i-ar putea afla hățașul. 

Caută ce cauta în colo si încoace și în urmă da de ha- 
laşul Balaurului. 

Pune, după ce-i gasi hațaşul, pe unul dintre supușii 
sër lângă o rachita scorburoasa, ce se afla în marginea 
bahnei ca sa bată întw'ânsa co bota, ca prin apucătura 
aceasta, eșind şerpele din bahna, sa-I aiba țintirea spre 
răchita și nu în laturi, 

Supusul începe a bate în rachita, şi hate, şi bate până 
colea catra amiadă-di. 

Când era acuma soarele cruce ameaqi eaca și Balaurul 
-esă din culcuşul seu, şi audind ca cine-va bate în ră- 
chita, se îndreplâ spre aceasta, socotind ca va maï da 
preste vo bucaţică bunișoara. 


324 





In acela-ş timp insa feciovul Dediului, care sla la 
pânda, se apropiă pe vârvul degetelor, fară a fi simtit de 
dânsul, şi colea ... când socoti el ca a sosit momentul 
potrivit, deauna îi repede securea în crescet, care-i întră 
în cap până în muchi. 

Bălaurul, vedendu-se lovit pe neașteptate, începe a se 
svârgoli cu cea mai mare putere şi-a se sbiciuma în toate 
parțile, doară” trece durerea .. . 

Feciorul Dediului, la rendul s&ă, ne mai având timp 
când să scoată securea ca să-i mai radă și altă lovitura, 
şi ca nu cum-va să-l inghiță Bâlaurul de vii, sare de 
grabă pe dânsul și i-se pune după cap. 

Bălaurul, mai vădând incă și aceasta, începe a se ishi 
în toate părțile de se cutremura pamnânlul cine sci Lâna 
unde. 

Dar de giaba 1... Feciorul tot dupa cap îi sta. 

Dupa o bucată de vreme, când vědů acuma Balaurul, 
că nu-i lucru de șagă ... că nu poate face nemica dug- 
manului săi, își făcu vânt și se urcâ în sus spre noni. 

Însă voinicul Dediului nici defeliă nu-și perdu cura- 
jul, ci şi-acuma se ținea vârtos de dânsul. . . 

Trei qile şi trei nopţi după olaltă l-a purtat Balaurul 
pre bietul cioban nemâncat şi nebăut prin aer. Trei qile 
şi trei nopți 'l-a sventuvat in toate părțile. Eará a treia 
qi, începând Bălaurul a se ameți, se lăsă spre pământ 
şi-l mai purtâ o bucată de vreme și alaturea cu pămân- 
tul, până ce in urmă, dând ciobanul de o cruce de lângă 
un drum, se apucâ cu o mână de cruce ea cu ceealaltă 
opri Balaurul în loc, apoi făcu ce facu și scoase de grabă 


325 


securea şi mai isbindu-1 vr’o câte-va bune și sanătoase 
în numele tatalu; îndata cadu Balaurul mort la pamânt. 

Prin această faptă locul din prejurul bahnei se curaţi 
pentru totdeauna de Balau», și de-atunci în coace vitele 
pasc în pace, eară păstorii lor n'au teamă ca li se va 
putea întempla ce-va ca mai nainte. 

S'a curăţit Păsărabia de-o iasma veninoasă, de-un Bä- 
laur înfricoșat, care multă paguba i-a facut pintre vite, şi 
multă jele și durere pintre locuitorii săi, dar şi din voi- 
nicul nostru nu s'a ales apoi nemica. 

De-atâta purtare și sbuciumare prin aer şi de groaza 
cea mare, care-l cuprinse și-a eșit bietul om din minte... 
parea totdeauna spariat şi nime nu se mai putea înțelege 
în vorba cu dânsul. 

Şi nică n'a mai dus-o mult, ci peste jumătate de an, 
de la această intemplare a și murit... . 

Ceialalţi ciobani ai lui Dediu nu ma: avura de-atunci 
frica de nime, eï nu mai căutau de oi aşa de bine ca mai 
înainte, ci vindeau din ele cu turmele, și așa s'a desfăcut 
pe incetul torta averea lu Dediu. 

Ma: dupa aceea muri şi Dediu şi cobani se împrasciară 
care în cotro. 

Acuma nu se afla màcar o urma din acea stâna, numai 
numele păriulu unde a fost aşedata s'a mai pastrat. Ma- 
lurile acestui riulepu m-ar putea spune multe, când ar 
sci vorbi, câte sau mai întâmplat de-atuna incoace pe 
lânga dânsul. Dara el nu sie nemica, şi noi ce-am audit 
din moși-strămoşă, cum am audit, aşa v'am şi povestit. 


VALEA DEDIULUL. 


In partea despre miada-noapte a satulu Farhauţ se 
află un deal, care se numesce Dealul Dediului. Nu de- 
parte de dealul acesta se afla o vale cam aşedată, care e 
încunjurată în partea despre miedul nopţi de o padurice 
şi care se numesce Valea Dediului. 

Atât dealul numit, cât şi valea aceasta își au numele 
lor de la Dediul, care se dice că era un om foarte bogat, 
fiind-ca avea o mulțime de turme de o. 

Locuinta stătornică a Dediului insa nu era în Parhauţ, 
ci dincolo de riul Suceava, pe hotarul satului de astă-qi 
Pătrauţ. Acolo locuia el pe malul unui pari, care de 
atunci încoace se numesce Păreul Dediului, şi care, 
dând in Patrăuceanca şi trecend dimpreuna cu aceasta 
prin satul Pătrăuţ, se revarsă în Suceava. 

Având Dediul, după cum am spus, foarte multe turme 
de oi şi neajungându-i pășunea din Pătrauț, era nu o 
data nevoit să se ducă cu oile sale și intr'alte părți, unde 
afla ma: multa paşune pentru dinsele. De aceea adese-oră 
își cumpăra el moșii pentru oile sale pretutindene prin 


327 


Moldova şı Basărabia pâna spre Marea-Neagra. Şi 
unde-și cumpăra moșie, acolo petrecea el apoi cu turmele 
sale pâna sfirșia păscătoarea ; dupa aceea se mula în- 
talt loc, 

Into vara s'a aşedat el cu oile sale şi în valea Pär- 
hauțului, despre care ni-a fost mai nainte vorba, şi, ca 
pretutindene, așa şi aice și-a făcut o stână, 

Şi de oare-ce a petrecut mai multă vreme pe hotarul 
Parhauţului, de aceea sai dedat Părhăuţenii a numi atât 
valea, unde-i era stâna, cât şi dealul din apropiere după 
numele lui. Şi de atunci se chiamă dealul numit Dealul 
Dediului, earâ valea Valea sai Groapa Dediului, 

Dediul însa n'avea copii, ci ţinea numai pe unul de 
suflet, Şi acela era cam slab de minte, însă tare de 
virtute. 

Pe acela îl puse el stăpân preste toți ciobanii săi, şi 
toți ciobanii aveai frică de dânsul și de aceea îl ascultat 
ma: dehai de cât pre adevăratul lor stăpân, 

Intwun an, nu sciii cine ce a făcut și cum Sa întâm- 
plat, destul ca născându-i-se Domnitoriului de pe atunci, 
care locuia în Iași, un băiat, a fost şi Dediul nostru pot- 
tit la cumătrie, 

Dediul, cum a fost poftit, nu stete mult pe gânduri, 
sa se duca, ori să nu se ducă, ci îndată s'a gătit şi s'a 
pornit spre laşi, Eară după ce a ajuns la starea locului 
şi după ce nou născutul băiat s'a încreștinat, sa aşedat 
și el la masa dimpreună cu ceiaPalți oaspeți, 

Oaspeți, care mai toți erai boeri, nu-l prea băgaii în 
samă, ci mai fie-care se uita cu coada ochiului la dânsul. 


328 





Insa lui Dediul nic ca-ı pasa de aceasta, şi-ci păzea 
treaba. 

Pe la sfêrşitul mesei, când sosi timpul ca fie-care 
oaspe sa dee, dupa cum e datina apucată din moş strá- 
moși, câte un dar prunculu: nou nascut și botezat, ve- 
nindu-i rândul şi lui Dediu, el să sculă în picioare şi dise : 

— Din câtă avere mi-a dat bunul Dumnedeii dăruese 
şi eŭ noului născut și încreștinat 500 de o: albe ca lap- 
tele şi oacheşe de ochiul stâng şi de urechia stânga. 

Se vede că Dediul mari turme de oi a trebuit sa aiba, 
nu şagă, dacă a fost în stare să aleagă atâtea oi de un fel. 

Domnitorjul și oaspeții ceia-lalţi, care se aflau de faţă, 
când îl augiră că dăvuesce atâta amar de oae tot una şi 
una, se uimiră și îl întrebara: 

— Cu cine ii D-ta atâtea bucate ? 

— Cu cei tari de virtute şi slabi de mintel — res- 
punse Dediul, 

— Şi cam cât de tarı pot sa fie oamenii acera ? — 19- 
trebâ mai departe Vodă, 

— Aşa de tari, Maria ta,—respunsă eara-și Dediul— 
că ciomagul lor cel ciobanesc trehue să fie cel puţin de-o 
majă de greii ca să se poată potrivi în mâna în care îl 
poartă. Câte o dată, când n'aii ce lucra, ca sa le treacă 
vremea, aruncă ciomagul în sus, şi până ce pica jos, tre— 
bue să aștepte cel puţin un ceas intreg. Afară de aceasta 
îndătinează ei de a se lupta numai cu urieşii si cu ba- 
laurii. 

Vodă, când audi aceasta, se minună foarte mult. Deri 
voind a se încredința, daca întru adevăr e drept ceea ce 


329 


spune Dediui, ori e numai o lauda saŭ chiar o minciună 
din partea sa, îi dise sa-i trimeata pre unul dintre aceia 
ca sa se trântească cu boinicii săi, căci pe timpul acela 
era datina ca Domnitoriul să lină mai mulţi boinici spre 
desfatarea D>mnilor. Şi boinicii aceia eraă goi pâna la 
brâu, şi când aveaii să se lupte, își ungeau trupul cu 
unt-de-lemn, ca să fie mai tari, Şi cei ce se simțeau în 
putere, veneati și se luptati cu dânșii. 

— De ce nul — grai Dediul, — bucuros |... cum moi 
intoarce acasa ți-oiù tvimete pre unul, care va aduce tot 
o dala şi oile ce le-am daruit pruncului noŭ încreștinat, 
și acela, dacă doresci niuimai de cât, se va trânti cu bor- 
nicii Măriei Tale. 

Şi cum a spus, aşa a și facut, căci indata după ce s'a 
întors de la Iași şi a ajuns acasă, a chemat pre feciorul 
său cel de suflet și "i-a spus să aleagă 500 de oi albe ca 
laptele şi oacheșe de ochiul stâng și de urechea stângă, 
și apoi sa le duca lui Voda la la. 

Feciorul, ca cei slabi de minte, n'a mai întrebat pre 
tatal săi: cum vine el sa dea lui Voda atâtea oi de ace- 
lași feliă, ci dicând numai »bine« , se duse la stâna, alese 
500 de oi tot una şi una, şi apoi se porni cu dânsele spre 
Iaşi. Eară cum a ajuns la Iași, şi a dat ochii cu Voda dise: 

— 'Ț-am adus, Măria Ta, 500 de oi pre cari ti le-a 
trimis tatal mei Dediul, 

— Şi unde ţi-s oile? — întrebă Domnitoriul, 

— Ai rămas înh'o livadă din marginea târgului... 
Eu voiam să le aduc aicea şi sa ţi le daŭ în sama, însă o 
ciocofleandură mi-a spus sa nu le aduc, ci sa le las în 


330 


livada aceea, ca de le voiti aduce, dice ca te- supara pe 
mne! 

Voda, voind a-ı cunoasce taria, porunci după aceasta 
curtenilor, sa-ï aduca de probă un drob mare de sare, 
pre care vro șese inși de abia îl rădicară şi-l duseră 
pe nisce pari de fier, să-l duca și sa-l dee oilor aduse de 
dânsul, ca să-l linga. 

Fecmorul nu se puse de pricina, ci luă drobul sub- 
suoara, și ducându-se cu dânsul, îl dete oilor să-l linga. 
Apoi se întoarse earăși la Voda. 

Voda îi dise acuma să se trânteasca cu boinicii săi, 

Feciorul însă nu voi sa se trântească, ci ceru sa-i dee 
maï ântâiii ceva de mâncat și de băut, ca să mai prindă 
la putere, şi apoi se va prinde la trântă, 

Voda ce era să facă ?.. . Spuse să-i aducă cele cerute. 

Şi i-ai adus o balercă de vro 12 ocă plină cu vin şi 
un codru de pâne şi “i le-ati pus de'nainte, ca să må- 
nance şi să bee cât va voi, 

Feciorul luâ pânea adusă într'o mână și balerca cu 
vin în cea-l'altă, se rădimâ pe ciomagul sii cel ciobă- 
nesc și începu apoi a îmbuca câte-o bucată de pâne și-a 
trage câte-o gură bună de vin pe țevea de la balercă. 

Boinicii însă, carii sta de-o parte gata de trântă, vë- 
gend ca feciorul acesta mănâncă şi bea prea încet, se fa- 
cura nerăbdători și de aceea începură a stărui să sfâr- 
şeasca o dată de mâncat ca să înceapă mai de grabă trânta, 

Feciorul, la rêndul săă, văgând că boinicii nu-l lasa 
în pace ca să-i ticnească mâncarea și băutura căpătată, 


331 


ci totuna-l cincaesc, apucă pe unul înti'o mână și strån- 
gându-l la piept n dise: 

— la mai aşteaptă puțin, frate, că doară nu piere 
lumea |... lasă-mă să sferșesc mai ântâtii bucăţica aceasta 
de pâne de mâncat și balercuţa aceasta de vin de băut, 
şi apoi, despre mine, trântesce-te cât vrei, că nu m'oii 
da înti'o parte! 

Și după ce rosti cuvintele acestea, îi dete drumul. 

Insă boinicul, cum îi dete feciorul drumul, nu dise 
nici mârc, ci cădu mort ca toţi morții la pământ. 

Ceu-Palţi boinici, cum aŭ vădut ceea ce i s'a întâmplat 
fărtat ului lor, se înspăimântară şi prinseră a fugi care 
încotro, trecându-le tot dorul de trântă. 

— Ce estel... ce vi s'a întâmplat?... a dat strechia 
în voi de-ali apucat”o de-odată la fugă ?... Staţi locului, 
că îndată-s gata! — dise feciorul, vădându-i că fug. 

Dar cui să-i dee mâna a sta locului?. .. Boinicii erai 
buni bucuroși că aŭ scăpat cu obraz curat. 

După ce-a sfârșit acuma feciorul toată pânea de mån- 
cat și vinul din balercă de băut, dise Domnitoriului, care 
sta pe un foişor dimpreună cu mai mulți boeri şi se uita 
la densul : 

— Acuma-l altă gâscă in ceea tvaistă. Dacă doresci 
Maria Ta numai de cât să vegi trântă românească, spune 
tuturor boinicilor, câţi îi ai, să vie şi să se inceapă acuma 
cu mine la trântă| 

— Ba mai pune-ţi pofta în cui, dragul mel — rës- 
punse Voda cam supărat. — Nu e destul că mi-ai omorit 
un boinic, aj vrea să mi-i mântuesci şi pre ceia-lalți de qile ? 


332 


— Să fie cu ertare, Maria Ta!... nu sciam ca ai nisce 
boinici aşa de voinici, ca să fi sciut una ca asta, îţi spu- 
neam din capul locului să-ă trimiţi mai bine ca sa pască 
nisce gâsce de cât să se încerce a se lupia cu unul ca 
mine |... EX, dar, ce-a fost sa trecut... Acuma ași 
vrea sa sciù, de mai ai-ceva să-mi spui ori nu, căci, daca 
nu mai doresci nimică de la mine, m'ași întoarce acasa | 

— Nu mai doresc nimica! . .. Du-te sanătos și spune 
Dediului că i-am multămit pentru cele 500 de o1, cari 
mi le-a trimis | 

— L-oiti spune Maria Ta |... sănătate buna | 

Şi cum rosti cuvintele acestea, se întoarse spre casa. 
Şi mai trai feciorul, după aceasta, vr'o trei ani, apor 
muri. Şi după moartea lui, ciobanii Dediulu nu mai 
aveati frică de nimene, nu mai căutau de pi, ca maï 
nainte, ci vindeaŭ din ele cu cârdurile, şi așa, în scurt 
timp, s'a desfacut toată averea Dediului. Locurile însa, 
unde a petrecut el mai multa vreme, şi astadı se nu- 
mesc după numele lui. 


PĂRIUL ICOANEI. 


Im departare ca la o jumătate de milă spre apus de 
Monastireu Putna se află o poiana numită Poiana Să- 
hastrică. 

In poiana aceasta, pe când încă nu era poiană ta în 
diua de astă-di, ci numai o răritură de arbori, şi pe când 
Bucovina se ţinea incă de Moldova, doi calugări anume- 
Teodosie şi Sila înființară o Săhăstrie, adică o biseri- 
culă foarte frumoasă şi vr'o câte-va chilii. 

După ce a trecut Bucovina la Austria şi anume pe 
timpul împăratului Iosif I, când, afară de mănăstirea 
Putna, Suceviţa şi Dragomirna, toate celelalte mö- 
nastiri şi schituri din Bucovina se desființară, s'a desfiin- 
tat și Săhastia despre care ni-i vorba. 

Calugării, carii se aflară pe timpul desființării întrinsa, 
de voe de nevoe trebuiră s'o părăsească și să se retuagă 
în celelalte monăstiri, cari mai remăsese în (ară, dar 
mai ales la monastirea Putna, care eva cea mai aproape. 

Dupa parăsivea sdhăstriei, chiliile precum și bisericuţa, 
a cârei catapiteasmă foarte frumos lucrată fu luată și 


334 


dusă la biserica din satul Mamaesc:, incepura pe di ce 
mergea a se răsipi şi a se strica, până ce în wma uwr- 
melor toate se prefăcuvă în ruine, 

Ruinele acestea, cari şi astădi se mai pot vedea, şi- 
acuma se numesc Sahăstrie, ea} poiana, unde se află, 
Poiana Săhăstriei. 

Călugării Teodosie și Sila, carii înființava sahastria și 
carii locuivă întyînsa, fură prin un timp mai îndelungat 
necouturbali de nime în pacea şi liniștea lor cea singu- 
vatica, 

Intru una din dile insă mai mult boeri şi boerite, 
pintre cari se afla și o văduva tânără și foarte frumoasa, 
cercetând monăstirea Putna, voiră sa cerceteze și sahastria, 

Un călugar, care avea sa-i petreacă pâna acolo, le 
spuse înainte de plecare că barbaţii, dacă doresc, pot sa 
© cerceteze, pre muerï însă nu le sfatuesce, una: pentru 
că săhastria e cam departe şi aldoilea pentru ca drumul 
ce duce la dânsa este foarte răi, hopuros şi ostenicios. 

La audul acestor cuvinte toate boerițele, afara de ve- 
duva cea frumoasă, își traseră pe sama și gisera ca ele 
nu se vor duce, ci vor rămânea mai bine în Putna, de 
cât să li sentâmple vre o nenorocire pe drum. 

Văduva însa nu... că se va duce şi ea cu barbații. 

— Şi adica de ce să nu mă duc? — gise ea catra boe- 
vitele, cari o opriaii, — dacă-mi va fi hotărit de la Dum- 
nedeii să pălesc vre o nenorocire, acum ori mai târdiu 
tot va trebui s'o patesc, și... la urma urmelor ce pa- 
gubă mare ar fi dacă mi s'ar trage chiar și moartea 
din această căletorie | 


335 


— Lasaţi-o'n pace sa mearga! — dise acuma unul 
dintre barbați, — să nu-i para v&i ca nu s'a abatut şi 
la această sahastrie, ca sa vada de nu cum-va se afla aice 
acela, pre care de un timp mai îndelungat îl cauta prin 
toate mănăstirile și săhastriile din Moldova. 

Dupa aceasta atât barbaţii, cât și muerile, vedând că 
nici întw'un chip nu pot s'o opreasca, ji detera pace să 
facă ce va voi. 

— Şi oare pre cine îl va fi cautând ea prin monasturi 
și săhastrii ? — întrebâ una dintre boeriţe, dupa ce 
barbaţii și tânăra veduva plecara spre sahastrie. 

Ce?... D-voastra încă nu sciți pre cine il cauta? — 
dise soţia boierului ce vorbise mai nainte. 

— Nu!.., de unde sa scim! — r&spunsera celelalte. 

— Daca nu sciți, atunci sa vă spun ei... Inainte de 
câți-va ani, adica pe când era fata mare, a indragit pe 
un june foarte frumos, Parinţii săi insa maŭ voit o dată 
cu capul s'o dee după dânsul, dicând că e sarman și ca 
nu se trage dintro viţa așa de aleasa ca şi dânșii. Nu 
mult dupa aceea vine un alt june galbagios și fiind=că 
acela, dupa parerea parintilor săi, era ce-va mai avut şi 
dintro viţa mai buna, o maritară dupa dênsul, fara ca 
s'o întrebe și pre dânsa de-l voesce şi ea ori nu.. , Biata 
copilă ce era să faca |... . se supuse, dai” inima el sânge- 
rată prin o ast-feliii de căsătorie silnică, rămase și mai 
departe credincioasa aceluia, caruia i-a fost de mai nainte 
dată, și care, când vědu că este pierduta pentru dânsul, îi 
spuse că, dacă nu i-a fost împărțită s'o lee pe dînsa de 
soție, mai mult nu se însoara, ci se duce la calugărie. Și 


336 


din minutul acela, când i-a descoperit gândul ce are sa 
fa'a şi până adi nime nu la mai vădut nici n'a audit 
nemiva despre dânsul. Dar ea, de drag ce i-a fost, nici 
acuma nu poate sa'l uite. Din protiva, fiind-ca barbatul 
săi, nu mult după ce sa însurat, sa dus pe ceealalta 
lume, unde-i urmară scurt timp după aceea și socrii săi, 
şi fiind-ca acuma e singură stăpână pe sine, și-a pus în 
minte, să-l caute pretutindeni, de-ar fi chiar şi-'n peatră 
sacă, și sa nu se lese până ce nu i-a da oare unde de 
urma. 

— Ciudat lucru !., . de aceea-i ea mai mult dusa pe 
gânduri de cât vesela ?... de-aceea nu-i pasa de viala ?... 

— Se vede că numai de-aceea, caci alta nemica nu-ı 
lipsesce. 

Pe când boeriţele vorbïaŭ astteliu între olalta, eata ca 
barbații și cu văduva se întorc îndărăpt, 

Văduva, din dusă pe gânduri cum era mai nainte, acum 
se schimbase mai cu totul. Pare ca ar fi tot jucat și rìs, 
așa era de vesela, 

— Trebue să fi audit vwo veste bună despre iubitul 
eï! — şopti una dintre boerițe, — de aceea e acuma asa 
de bine dispusa. 

— Ma seci... poate ca l-a și aflat, — respunse alta. 

Nici una, nici alta însă nu apucâ d o întreba ma: cu 
de-amăruntul cum a âmblat şi ce a vădut ia sahastrie, 
căci înoptase acuma cum se cade și prin urmare ftre- 
buira să se ducă cu loții la culcat, 

A doua di desdemineață, când se sculară ceialalți oas- 


337 


peli, văduva noastră era acuma de mult sculată, îmbră- 
cată și gătită de drum. 

— Da ce ţi s'a întâmplat de te-ai sculat cu noaptea 
în cap? — o întrebâ una din boeriţe. 

— Ce să mi se întâmple ?... nemică!... ia m'a ajuns 
un dor nespus de mare de casă, şi de-aceea trebue numai 
de cât să plec! — răspunse ea, și cu aceasta, luându-și 
rămas bun de la cei de față, eși afara, se sui în trăsură 
şi se porni la drum. 

A doua sati a treia di, după ce s'a pornit văduva de la 
mănăstirea Putna, vine un călugăr de la Săhăstrie şi 
povestesce că noviţul cutare a fugit cu o boeriţă, care 
fusese la Săhăstrie şi că Teodosie și Sila sûnt foarte su- 
păraţi din pricina acestei întâmplări neașteptate. 

Şi ceea ce a povestit călugărul era adevtrat. 

Tenăra văduvă îşi aflase iubitul în Săhăstria dir apro- 
pierea mănăstivei Putna şin puținele momente, cât a 
petrecut ea la această săhăstrie, i-a fost de-ajuns ca să-l 
înduplice a se lepăda de călugărie şi a fugi cu dânsa, 

Teodosie şi Sila, temându-se ca să nu li sentâmple şi 
de altă dată așa ce-va, luară o icoană de lemn de teii, 
pe care era zugrăvită Maica Domnului cu fiul Isus în 
braţe, o duseră până pe malul păriului care trece pintre 
dealurile Glodul şi Săhastrul şi se revarsă în păriul 
Putna, şi acolo, atârnându-o de un stâlp, blăstemară şi 
afurisiră pre toate muerile, cari de-acuma înainte s'ar 
încumeia să meargă mai departe spre săhăstrie, de cât 
până la această icoană sfântă. 

Şi întru adevăr că din diua, în care călugării aŭ atârnat 

22 


338 


icoana de stâlp, cât a durat săhăstria şi înca lung timp 
şi după aceea n'a mai îndrăsnit nici o muere să meargă 
mai departe. 

Icoana era hotarul, până unde aveai muerile voe să 
se apropie. 

Şi muerile, cari aveai durere de cap sai alte boale şi 
călătoria până la icoana aceasta şi o săruta, se însă- 
nătoșati. Ear’ acelea, cari ar fi cutezat să treacă dincolo 
de icoană, nu numai că nu se însănătoșaii, ci eraŭ încă 
amenințate cu boale şi multe alte nenorociri şi mai mari. 

Bărbaţilor li era însă și acuma încuviințat, ca şi maï 
nainte, a cerceta săhăstria ori şi când ar fi voit. 

Putregând în decursul timpului stâlpul, de care a 
fost icoana la început atârnată, călugării o atârnară 
acuma, după cum spun unii, de un brad, eară după cum 
spun alţii de un fag. 

De bradul saii fagul acela apoi a stat ea atârnată nu 
numai până după desfiinţarea săhăstriei, ci lung timp și 
după aceea, adică până ce arborele, de care a fost atâr- 
nată, de bătrân ce era, a început acuma a se usca, a-i 
pica crengile şi a se cumpeni spre pamânt. 

Atunci un om din Putna, a cărui nume nu mi-l mai 
pot aduce aminte, văgând că arborele în scurt timp are 
să cadă şi temându-se ca si nu cadă și icoana dimpreună 
cu dânsul şi să se sferme, a luato de acolo şi a dus'o la 
sine acasă. Aice apoi atârnându-o între celelalte icoane, 
ce le mai avea în casă, o tinu ca un odor foarte prețios 
până la o Boboteagă. Atunci âmblând un călugăr dela 
mănăstirea Putna cu icoana prin sat şi sosind la casa 


339 


omului, care avea icoana cea veche, l-a întrebat de când 
şi de la cine o are. 

Omul i spusă toată istoria. 

Atuncea călugărul l-a rugat să i-o dee lui sati să o 
«dăruească mănăstirei. Omul însă n'a voit dintru început 
nici să i-o dee nici s'o dăruească, spuind că de când a 
duat'o de pe arborele, pe care a fost atârnată şi a adus’o 
la dânsul acasă, de-atunci toate îi merg cu mult mai 
bine, de cum ii mergeaă mai nainte, Icoana aceasta i-a 
adus noroc în casă. 

Mai pe urmă însă, după multă rugăminte, dându-i că- 
lugărul altă icoană la înfăţişare cu mult mai frumoasă 
şi în privința preţului bănesc cu mult mai scumpă, se 
înduplică ca să i-o dee, dar’ numai cu acea adaogere ca 
calugărul să n'o iee pentru sine, ci s'o dăruească bisericei 
lui Dragoş Vodă, care a fost strămutată cu vo câte-va 
sute de ani înainte de aceasta de Stefan cel Mare din 
satul Volov&ţ, unde zidise altá biserică de peatră, la 
Putna. 

Călugărul îi făgădui cá va face aşa cum voesce el, şi, 
ținendu-și cuvântul, chiar în aceea di o dărui bisericei 
lui Dragoş. 

Dar... lucru ne mai audit, icoana nu voi de felii să 
stee în lăuntrul bisericei, ci de câte ori fu atârnată în- 
trun cuiă din păretele acesteia, a doua di demineață se 
afla căgută jos. Astfelii s'a întâmplat un timp mai în- 
delungat, până ce în urmă fu scoasă afară din biserică 
şi aședată de-asupra uşei cu faţa spre păriul, unde a 
tost pusă de călugării Teodosie şi Sila, anume ca să 


340 


poată căuta spre acest pari, care de cum a fost pusă 
icoana pe malul lui şi până în diua de astă-Qi se nu- 
mesce Păriul Icoanei. 

Şi icoana despre care ni-a fost până aice vorba, şi 
acuma se maï poate vedea de-asupra ușei de la biserica lui 
Dragoș Vodă din Putna, dar’ nu cum a fost de la înce- 
put, ci cu marginele rătezate şi cu chipurile de pe densa 
înoite. 


STÂLPUL TRICOLICENILOR. 


O bucată de loc de şesedeci de stânjeni de lată și tot 
pe atâta sati ce-va şi mai lungă se numesce în satele re- 
zesescă și mazilesci din Bucovina stâlp. 

Pe-un astfelii de stâlp din Igeşti, sat rezeşesc în ți- 
nutul Storojineţului, clădia odinioară un bărbat cu ne- 
vasta sa un stog de fân. 

Eată că pe când stogul era mai pe jumătate clădit qice 
bărbatul cătră nevasta sa: 

— Nevastăl stăi tu puțin aice și te odihnesce, că eŭ 
am o leacă de treabă, dar” îndată më’ntorc. Ie sama însă 
«că dacă va veni vrun lup saii câne la tine şi-a da să te 
musce, tu să te aperi cum se cade de dânsul. 

Şi cum rosti bărbatul cuvintele acestea asvirli furcoiul, 
cu care aruncase fênul pe stog, de-o parte, părăsi stogul 
și se duse în treabă-și, 

Nu mult după aceasta eată că vine la nevastă un lup 
«cu gura căscată, cu ochii scîntiitori şi roşi ca para fo- 
«ului şi dă numai de cât s'o mănânce, 

Nevasta înspăimântată apucă de grabă o furcă de fier, 


342 


ce-o avea din dămână, şi strapunge cu dânsa amândob 
ochii lupului. 

Lupul, începând ai curge sângele şiroii din ochi şi 
ne mai putându-se ţine pe picioare de durere, lasă ne- 
vasta în pace și se'ntoarce îndărăpt de unde a venit. 

Scurt după această întâmplare eată că vine şi bărbatul. 

Nevasta, care maï nainte era galbănă ca ceara de 
spaimă, acuma, când își vădu bărbatul, se făcu neagra 
ca pămentul. Şi nici nu e de mirare ca sa făcut astfeliiă, 
după ce bărbatul ei, care cu puțin mai nainte de-aceasta 
era om ca toți oamenii: curat îmbrăcat şi cu vederi, 
acuma era plin de sânge şi chior de-amendoi ochii. 

— Pentru Dumnegei sfântul, ce-ai păţit, băvbate?,.. 
cine ţi-a scos ochii? — întrebâ nevasta, după ce-şi mai 
veni putin în fire, 

— Cine să mi-i scoată!... tu mi i-ai scos — rës- 
punse bărbatul mâhnit. 

— Da fă-ţi cruce, bărbate!... când ţi-am scos et 
ochii ?... 

— la mai dinioară cu furca cea de fier! 

— Ţr-ai eşit din minte, ori ce-ţi este, de më învino=— 
vățesci cu aşa ce-va pre mine, care nu m'am urnit nici 
un pas de lângă stog și prin urmare nu sciă nici cu 
spatele pe unde ai âmblat şi ce ai facut!... E drept ca 
eŭ am scos cu furca cea de fier ochii, dar” nu pe ai tăi, ci 
pe ai unui lup, care venise la mine şi voia numai decât să 


mě manânce | 
— Tocmai !... lupul, care a venit şi-a sărit la tine 


343 


ca să te manânce, n'a fost lup adevărat, ci eram eŭ, 
bărbatul tăi, prefăcut în lup, 

—  Şi-apoi cum şin ce felii vii tu să te prefaci în 
lup ? — întrebă nevasta plină de mirare. 

— Foarte lesne ; .. . eŭ sûnt Tricoliciu, și tot omul, 
care e Tricoliciu, când îi sosesce timpul, fie diuă ori 
noapte, se duce până întrun loc unde se crede a fi scu- 
tit de ochii lumei, acolo se dă de trei ori peste cap, îşi 
schimbă făptura sa de om, se preface în lup saii câne și 
în această stare căşunează apoi o mulțime de daune, rëu- 
taţi şi neajunsuri tuturor celorlalți oameni, carii nu sânt 
Tricolică ca densul şi pre carii îi întâlnesce în calea 
sa... Şi tocmai mai nainte mi-a sosit din nefericire și 
mie timpul ca să mă prefac în Tricoliciu. 

— D’apoï bine, bărbate, dacă întru adevăr e aşa cum 
dici tu, de ce nu mi-ai spus mai nainte de-a te preface 
în lup, că eşti Tricoliciu, că atunci nu-ţi scoteam ochii! 

— Eŭ am qis să te aperi dacă va veni vrun lup sat 
câne la tine, dar? nu ţi-am spus să-l străpungi cu furca 
cea de fier. 

— Păcatele mele cele grele, cum nu m'ași fi apărat 
altmintrelea, dacă aşi fi sciut şi ași fi avut când... Dar” 
tu ai sărit la mine pe neaşteptate așa că n'am mai avut 
când cugeta cum să mă apăr... Acuma, spune-mi și tu, 
c e să'ncep şi ce să fac cu tine!... 

— Ce să faci?... nemicăl... ce-a fost s'a trecut... 
eŭ voii rămânea de-acuma pentru totdeauna orb, dar” 
Tricoliciu să scii bine că mai mult nu m'oiti mai face, 


34 





căci toată puterea de prefacere mi-ai luato tu acuma 
prin scoaterea ochilor. 

Şi'ntr'adevăr că bărbatul nostru nu s'a prefăcut mai 
mult nici în lup nici în câne, dar’ numele de Tricoliciý 
i-a r&mas pentru toată viața cât a mai trăit. Şi nu numai 
el, ci și toți urmașii sti, dintre cari se mai află încă şi 
acuma vro câte-va familii în Igeşti, sai numit Tricoli- 
cenă. Ear’ moșia sai mai bine dis stâlpul pe care i-a scos 
nevasta sa ochii se numesce și astadi Stâlpul Tricoli- 
cenilor. 


PODUL DRACULUI. 


— 


In partea despre apus a oraşului Siretiu, şi anume 
-acolo unde se încrucișează drumul ce duce la Mönă- 
stioară sai Sfântul Onufreiu cu părëul Câcăina, se 
află un pod de peatră. 

Sub podul acesta dice că locuesce Ueiga-l crucea, 
mâne-o-ar acolo unde a însărat, și dacă trece cine-va 
după apusul sourelui şi mai ales pe la miedul nopții 
peste dânsul, fără a'și aduce aminte de Dumunedeii şi- 
aşi face cruce, e vai şi amar de capul lui. 

Ducë-se pe pustii se preface în toate chipurile, se 
leagă de dânsul, îl buimăcesce de cap, și-apoi, purtân- 
du-l cine sci pe unde, face cu dânsul ce-i place. 

Aşa dice că mergând o dată pe la miedul nopții un 
om din M&năstioara spre casă şi trecând preste podul 
acesta, a fost purtat pe tot Horaiţul, şi în urmă, înainte 
de cântatul cucoşilor, trântit într”o bălăștioagă nu de- 
parte de satul Negrucina. Altă dată, trecând un om din 
Văşcăuţ cu un car cu boi a fost dus peste dealuri şi văi 
până lângă iazul din apropierea acestui sat, şi apoi arun- 


346 


cat cu car cu tot în mijlocul iazului, unde fu a doua di 
aflat înecat cu boi cu tot. Şi eară-şi altă dată doi oameni, 
unul din Draguşanca saŭ Drăguşeni, eară altul din 
Mugşeniţa, după ce aŭ fost mai ântâii purtaţi, Dumne- 
deii mai scie pe unde, fură a doua gi demineaţă aflaţi 
înti”o groapă din apropierea Perjeliucei câte co mână 
şi-un picior rupt. Şi întrebaţi fiind cum de aŭ ajuns ei 
acolo, nu sciură să-și dee altmintrelea sama, de cât că 
cum aŭ trecut peste podul cel necurat, li sai arătat 
nisce luminiţe, și luându-se, singuri nu sciù cum, după 
luminiţele acelea s'ai trezit de-o dată în groapa. 

Dar ori-cât de puternic și mare meşter e Dracul, — 
duce-s'ar pe pustiiii să se ducă şi nu i-sar mai audi de 
nume, — nu o dată își dă şi el peste om, 

In apropierea podului, despre care ni-i vorba, locuia 
înainte de vr'o câte-va deci de ani un ciobotariii serman 
lipit pământului, dar care, în schimb pentru aceasta 
avea o casă plină de copii, unul mai desmălat și mał 
sglobiii de cât”altul. 

Copiii aceştia aveaii datinărde-a se duce maï în toată 
diua sub pod şi-a se juca în nuci, în bumbi, şi de-a, 
ascunsul dimpreună cu alţi băeţi de pănura lor, cari 
se stringeai de prin apropiere, şi-atunci, ... da Doamne 
bine, ... era un harhăt și un strigăt ca acela, de gân- 
dial c'o să restoarne podul, nu alta. 

Into di întorcându-se copiii ciobotariului cu mult: 
maï târdiii ca de altă dată acasă, îi întreabă tatăl lor: 
unde-ati fost ? ce-aii făcut ? şi de ce aŭ stătut atâta? 

— Tătuţă ! — respunse copiii, — de câte ori ne du- 


347 


cem sub pod ca să ne jucăm, de atâtea ori iesă de pintre- 
petrile acestuia un băeţel cam anegricios şi cu fes roşu 
pe cap, care se joacă cu noi și care face atâtea tricozenii, 
că mai nu ne vine a ne întoarce a casă. Dar” se vede că 
şi el e foarte îndestulat şi mulțămit cu noi, căci nici o 
dată nu vine cu mâna goală, ci totdeauna aduce câte un 
sin plin de coarne de mare, turte dulci, covrigi, pre- 
cum şi alte copturi, cari le împărţesce cu noi. Şi astăgi 
încă ni-a adus o mulțime de mizilicuri de-acestea, și, 
fiind-că nu eram flămândi, de-aceea am stat şi ne-am 
jucat pâna acuma. 

Audind ciobotariul ceea ce-i istorisiră băeţii, îşi aduse 
pe nevrute aminte de Ucigă-l bolohaniă, despre care i se 
spusese că locuesce sub pod, şi-un fior rece îi trecu prin, 
toi trupul. Dar’ nu-ţi pierdu cumpătul, ci dise cătră 
copii : 

— Sciţă ce, baețil... duceți-vă acuma și vě cul- 
cati! Eară mâni dacă veţi merge şi vă veţi juca eară-și 
sub pod, şi dacă va veni și băetul, despre care mi-aţi 
spus, ca sa se joace cu voi, atunci sa'ntocmiţi astfelită 
jocul ca să vă schimbaţi căciulele. Și-acela dintre voi, 
care va pune mai ântâii mâna pe fesul băetului celui 
străin, să alerge cu dânsul de grabă la mine şi să mi-l 
dee, și-apoi am să vă arăt și eŭ un joc, care nu l-aţi mai 
vădut nici o dată, şi de care o să rideti ținându-vă de 
pântece când le-ţi videa ! 

Băeţij,.... bucuria lor!... se duseră fără să mai 
ceară de mâncare și se culcară, Eară a doua gi demineață, 


348 


cum se sculară şi deşertară o strachină plină de lapte 
-dulce cu mămăligă, fuga sub pod şi hai eară-și la joc! 

Nu apucase însă bine a ajunge la starea locului şi eată 
că şi băetul cel cu fesul roş sare de sub un colţ de peatră 
“drept în mijlocul lor, și prind apoi cu toţii a alerga în 
dreapta şi'n stânga şi a se juca de câte şi mai câte le 
plesni prin minte. 

In urmă, sfârșind toate jocurile, câte le erai cunos- 
cute, dise unul dintre dânşii: 

— Hai și ne-om juca acuma de-a caciulele | 

— Dal... bine spuil... să ne jucăm de-a căciu- 
lele | — strigară ceialalţi copii învârtindu-se întrun pi- 
cior. Şi cum rostiră cuvintele acestea prinseră unii aşi 
svîrli căciulele până *n naltul podului, eară alţii a le 
strânti cu gura la păment de se resuna toată valea. 

Insă cum se'ncepu jocul acesta şi cum puse unul dintre 
băeţii ciobotariului mâna pe fesul băetului celui străin, 
care, când îl isbia de pământ, pare că slobodia un săcăluș, 
îndată se și furişâ dintre ceialalți băeți şi se duse cu 
dânsul drept a casă și-l dete tătâne-sei. 

Nu mult după aceasta se luară și ceialalți băeți după 
dânsul, eară în urma lor cel străin, care, după cum 
presupusese ciobotariul, nu era nime altul, fără numai 
Dracul, mâne-o-ar acolo unde a înserat, eară la noi în 
casă cruce de aur. 

— Daţi-mi fesul! .. . daţi-mi fesul! — strigă Michi- 
duţă, cum ajunse lângă pragul căsii, de se audi cine sc 
până unde, 

— Mai încet, mai incet, voinice!... ce strigi așa de 


349 


tare, că doară nu suntem surdi! — răspunse ciobotariul.. 
Apoi deslegându-și pe furiş cu mâna stângă brăcinariul 
de la ismene și prindându-l cu dânsul de grumaz, luâ un 
calup și unde nu începu ai trage o calcaură, de i se 
duse vestea, 

Dracul, care încăpuse și el pe mână de om, se svirgo-- 
lia şi se smincia în toate părţile, ca broasca în gura şer- 
pelui, doară scapă din mânele ciobotariului. Dar” de 
giaba, căci brăcinariul are o putere aşa de mare asupra 
Necuratuluă, că, numai dacă i l-ai putut arunca după 
cap, e pace de dânsul,... mai mult nu-ți scapă din 
mână. Și asta o scia ciobotariul prea bine, şi de-aceea 
îl lăsâ să se svirgolească cât îi place. 

Necuratul, vădând că așa cum a voit el nu e chip de 
scăpare şi mântuire, o întoarse pe altă strună, picâ adică 
în genunchi şi prinse a se ruga să-i întoarcă fesul şi 
să-l] lesen pace, că-i dă ori şi ce i-a cere inima, 

Insă ciobotariul nu se mulțămi numai cu atâta, ci 
mai trăgendu-i încă o frecătură de la roate, îi dise : 

— Seii ce, măi Cornuratule | dacă mi te juri pe viaţa, 
ta şi pe-a lui Scaraoţehi, mai marele şi stăpânul vostru, 
că mi-i aduce căciula, ce-o ai acuma pe cap, rasă cu gal- 
beni, şi că nu te vei atinge nici când de casa mea, de 
mine, de nevasta mea şi de copiii mei, atunci îți întorc 
fesul şi-ţi daŭ drumul, ear’ de nu, să seif că aici aï să 
încremenesci până la a doua venire! Şi nu numai atâta, 
ci am să jupesc dece piei de pe tine şi-am să fac ciobole 
dintrînsele, căci am audit că pelea de drac e cea maï 
bună şi mai trainică pele de ciobote l... Maï înţeles f 


350 


— Da cum pt&catele mele să nu te înțeleg! — rës- 
*punse Dracul tremurând ca varga. — Dă-mi numai dru- 
mul, şi'ndată aduc tot ce doresci, și dacă mă voii mai 
arăta vre o dată pe lângă casa ta saŭ îți voit face vre un 
văii, atunci fă cu mine ori-ce vei vrea! 

— Ia aşal. , acuma-mi mai vii de-a casă... Caută 
"numai şi nu-ţi ținea cuvântul, că apoi ți-i vedea fesul, 
“când mï-oïŭ vedea şi eŭ ciafa | — Şi rostind ciobotariul 
cuvintele acestea îi dete drumul. 

Dracul, cum se vădu slobod, o și tuli la fugă, și câtai 
“scăpăra dintr'un amnariii se întoarse îndărăpt cu căciula 
rasă de galbeni şi-o întinse ciobotariului. 

Ciobotariul, luând cu o mână căciula cu galbeni, 
eară cu ceealaltă arătându-i fesul și brăcinariul, dise : 

— Eacă-ţi întorc fesul | Dar” încă o dată ie bine sama 
«ce-ţi spun : să nu te pue păcatul ca să te atingi când-va 
de casa mea, de mine, de nevastă, ori de băeţii mei, cu 
gândul ca să ne faci vre-o sminteală sati vre un răă, 
capoi.. . vedi brăcinariul acesta?... el ţi-l popa... 
“cum ţi l-oiă mai pune încă o dată după grumaz să scii 
că mal mult nu mai scapi cât e Prutul şi pământul din 
mânele mele |... Maï auqit 1... Şi-acuma ieţi fesul şi 
piei din ochii mei să nu te mai vëd! 

După rostirea acestor cuvinte îi întinse fesul, și-i 
arătă uşa. 

Dracul, apucând fesul cu ghiarele lui cele ascuțite şi 
încârligate și puindu-l pe cap se făcu de-o dată nevădut, 
ca și când n'ar mai fi fost de când e lumea pe acolo. 

Ciobotariul, la rândul săă, ne'ncredându-se în jură- 


351 


mêntul Dracului, — remâne-o-ar acolo unde s'a dus, şi 
temându-se ca nu cum-va mai pe urmă să-și tragă pe 
samă şi să-i facă vre-un răi, își vendu scurt timp după 
aceea casa, luâ banii de pe dânsa şi uneltele şi trecu 
apoi cu toată familia sa în Moldova. 

Ce s'a maï întâmplat după aceea cu dânsul?... fä- 
cutu-i-a Dracul vre-un răi, ori ba, nu sciŭ! Atâta sciù 
numai că podul, sub care sa jucat dracul cu băeții cio- 
botariului, și unde a petrecut până atunci și mai petrece, 
după cum spun oamenii, şi acuma, se numesce Podul 
dracului. 


DEALUL LUI IVAN. 


—— 


In partea despre apus a satului Părhăuţ, şi anume 
în mâna stângă a drumului, care duce la Todirescă, se 
află un deal cam înalt, care se numesce Osoiul. 

Pe timpul mandatarilor *) spun bătrânii din Părhăuţ,. 
că pe dealul acesta se afla o casă, în care locuia o vădană 
dimpreună cu trei fete ale sale. 

Ear fetele vădanei aceleia dice că eraii aşa de fru- 


moase, că li se duse vestea nu numai în întreg Părhău-— 
tul, ci şi prin toate satele învecinate. 


Un flăcăii, anume Ivan, care venise Dumnegeii îl scie 
de unde şi care sa fost pripăşit de vro câţi-va ani în 
Părhăujţ, făcând cunoscință cu fetele acelea și îndrăgo- 
stindu-se în una din ele, începu a âmbla mai în toate 
serile la densele. 


>) »Mandaitaria le qice poporul diregătorilor din primul timp- 
la ocupațiunei austriace. 


353 


Àmhblånd el aşa maï multă vveme, eată că înti'o sară 
întâlmesce pre un alt flăeăii străin, eare venřa din partear 
despre apus a dealului, adică despre Todiresci, şi cam 
trecea prin apropierea casei, în care loenia vădana şi 
cele trei fete. 

Ivan, uitându-se mai de aproape la dânsul și v&dân- 
du-l că este frumos la faţă și foarte bine îmbrăcat, se 
gândi că nu s'a abătut de flori de cuc pe acolo, ci că de 
bună samă va fi âmblând la fetele vădanei. De-aceea, 
fără a maï sta mult pe gânduri, se repedi ca o fiară săl- 
batică asupra lui, îl prinse de piept, îl isbi la pământ, şi 
cât aï bate în pălmi, îl ucise. Apoi, lacom, cum era, nu 
se mulțămi numai cu atâta, că i-a luat dilele, ci cuge- 
tând că va fi având cine scie câţi bani la dânsul, se puse 
să-i lee și banii. 

Flăcăul ucis însă, din întâmplare, nu avea mai mult 
de cât șese creițari la densul. 

Ivan îi luă şi pre aceştia şi apoi, lăsându-l unde l-a 
ucis, se duse în treabă-și, ca și când nu sar fi întâmplat 
nimică. 

A doaua di demineață însă, aflându-se flăcăul ucis, 
întreg satul se puse în mișcare, ca să afle pre ucigaș. 

Nici n'a trecut mult timp la mijloc şi 3a descoperit 
că Ivan e ucigaşul. 

Eară după ce s'a descoperit cum că întru adevăr Ivan 
e vinovatul, îndată aŭ pus mâna pe dânsul. Și nu mult 
după aceasta porunci mandatariul timpului să se rădice 
pe locul acela, unde a săvârşit el fapta sa cea rea, o spân- 
zurătoare și să] spânzure pe dânsa. 

23 


354 


Şi cum a poruncit mandatariul, aşa sa și întâmplat, 
şi de atunci se numesce partea dealului unde a fost Ivan 
spânzurat, Dealul lui Ivan, eară partea despre apus, 
adică cea despre Todiresci, se numesce și astăd tot 
Osoiul, cum s'a numit şi mai nainte. 


NOTITE. 


I. 


DESPRE TRADITIILE REFERITOARE LA PERSOANE 
ȘI EVENIMENTE ISTORICE. 


Dacii. — Tradiţia aceasta mi-ati istorisit'o dot Români și anume : 
Vasile al lui Pinteleii ufu, moșneag în etate de 71 de ani din 
satul Frumosul, și Vasile Tanul, moșneag în etate de 76 de ani 
din cotunul Dragoșa, districtul Câmpulungului. 


x 
C % 


Intemeïarea Sucevii. — Tradiția aceasta am augit'o dela maï 
mulţi Români din orașul Suceava. — Q variantă a acestei tradiţii 
sa publicat în „Calendariu pe anul ordinariu 1886. Cernăuţ, 
pag. 127, sub titlu : Biserica Mireuţului. 


* 
* * 


Românii și Tatarii. — Tradiţia aceasta mi-a istorisit'o în luna 
lul August 1890 Toader Gliga, un june român din satul Fundul 
Moldovei, districtul Câmpulungului, ear’ el a augit'o dela un moș- 


356 


neag anume Ilie Tolos. — Când mi s'a istorisit a fost de faţă și D. 
Dr. I. G. Sbiera, profesor la universitatea din Cernăuţ și membru 
al Academiei române, care, făcându-și un extras dintr'ensa, a scris 
şi un mic studii asupra ei, pre care l'a tipărit apoiriîntr”o broșurică 
sub titlul: Traiul Românilor înainte de fundarea staturilor 
naționale, Cernăuţ, 1890, 


x 
x x 


Românca și Tătarii. — Tradiţia aceasta am audit'o dela mai 
mulţi Români din satul Vama, districtul Câmpulungului. 


% 
x * 


Dragoș-Vodă, — Tradiția aceasta am audito de la mat mulţi 
Români din satele Vatra Moldoviței, Frumosul și Voloveţ, şi din 
orașul Sivetăzi. — O variantă scurtă a acestei tradiţii a publicat'o 
L., G. B. sub titlu: Emigrarea lui Bogdan Dragoș în Moldova 
in Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bu- 
covina an. IV. Cernăuţ 1868, p. 302-305. — Două fragmente mai 
mici, tot din aceaştă tradiţie, le-a publicat Ludwig Adolf Staufe- 
Simiginowioz în » Volkssagen aus der Bukowina« Czernowitz 
1885, și anume un fragment sub titlu: Die entdeckte Kirche 
p. 34, ear’ celalalt sub titlul: Dragosch p. 72, 


* 
x x 


Sas Vodă. — Toate tradițiile, cari se referese la Sas Vodă, 
Doamna sa și Fiul s&i, precum şi celea despre Comorile lui 
Vodă şi Coroana îngropată, le-am audit intre anii de la 22 Prier 
1877 până la 30 Iunie 1883, pe când mă aflam ca preot de ajutoriit 
şi catechet la şcoalele poporale din Siretiu de la ma! mulți Români 
din acest oraș, în deosebi insă de la Vasile Stefaniuc şi George 
Botezat. 


357 


Eară-și Sas Vodă, «= O 'văriantă a acâstăi tradiţii a publiăat'o 
Stufe Sirhidinowicz óp. tit. p, 88 sub titlu: Sass, Fürst von 
Sereth, 


* 
* * 


Doamna lui Sas Vodă. — Tradiţia aceasta am publicato prima 
oară în Cărţile săteanulti român, Curs. V. Gher 1880, p. 45, 
sub titlu : Sas Vodă. — O variantă scurtă a acésteï tradiţii a Publi- 
cat'o I. Voronca întrun articol întitulat : Din trecutul unui oras 
vechiu şi tipărit în Familia an. XXI, Oradea-mare 1885, pag. 
303—305. 


* 
%* * 


Fiul lui Sas Vodă. — O variantă a acestel tradiţii a publicat?o 
Iie Veslovwschi in Gazeta Bucovinei an. IV. Cernăuţ 1894, No. 56 
Bub titlu : Fundarea orașului Siret de fiul lui Sas Vodă, precum 
şi în Bukovânaer Post Czernowitz 1894 No. 107, p. 4, sub titlu : 
Die Gründung der Stadt Sereth, 

* 
E E i 

Comorile lui Vodă, — O variantă a acestei tradiţii a publicat'o 
L Voronca, Veji Familia cit, raï sus, 

* 
o 

Coroana îngropată. — O variantă a acestei tradiții a publicato 

Staufe Simiginowicz. Vedi op. cit. p. 119. 
k 
xo o k 

Stefan Vodă. — Tradiţia aceasta mi-a istorisit'o Joan Tèrteș, 

Român din satul llișesci, districtul Gurei-Homorului, în vara 


anului 1868. Š 
* * 


358 


Stefan Voda și Ungurii. — Tradiţia aceasta mi-a spus'o un 
Român din satul Dragoesc:, districtul Gurei-Homorului, anume 
Petrea Rotariu. 


x xX 


Stefan Voda și Turcii. — Tradiţia aceasta mi-a istorisit'o, în 
vara anului 1882, un Român din satul Horodnicul-de-jos, şi altul 
din Putna. — Un fragment scurt dintrinsa la publicat și Staufe 
Simiginowiez op. cit. p. 6, sub titlu: Kloster Putna, ear’ altul tot 
op. cit. p. 78, sub titlul: Der Eremit Daniel. — Afară de varian- 
tele citate, se mai amintesce tradiția aceasta, însă numai foarte pe 
scurt, mat ae uătră toți aceia ce aŭ scris până acuma câte ce-va 
despre mănăstirea Putna, 


* 
* x 


Stefan Voda și Tolpa. — Tradiția aceasta mi-a istorisit'o Prea 
Cucernicia Sa părintele Jraclie Porumbescu, actualul exarch şi 
paroch în Frătauțul-noti, pe când era paroch în Stupca. Eu am 
publicat'o prima oară în Columna lur Traian, au. III. Bucuresci 
18172. No. 15 (125) p. 1—2.—Repausatul P. Ispirescu, cetindu-o 
și plăcendu-!, a compuso ce-va mai pe larg şi a publicat'o apoi din 
nou în Convorbiri literare, an. XII. laşi 1878, p. 246—220, ca 
apendice la Istoria lur Stefan Voda cel Mare şi Bun. 


x 
* x 


tefan Tomșa și Mitropolitul Crimca. — Această tradiție mi-a 
istorisit?o, încă pe când eram studinte gimn. un Român din oră- 
şelul Solca. — O variantă a acestei tradiţii a publicato Staufe 
Simiginowicz, op. cit. p. 22, sub titlu : Die Prophezeiung. 


x 
* x 


359 


Vasile Voda și Iuga. — Tradiţia aceasta mi-a istorisit'o Const. 
Isopescu, fost înveţătortă la scoala poporală din Frătauțul-vechuă, 
districtul Rădăuţului. — Eŭ am publicat'o prima oară în Albina 
Carpaţilor, an. IV. Sibilu 1879—1880, p. 161—164. — D. N. A. 
Bogdan, utilisând tradiţia aceasta, a scris o comedie în versuri, în 
4 act, întitulată Berbecin la pascut, fără însă a spune în precu- 
vântare de unde a luat sujetul. 


* 
x * 
Dodul și Tatarii. — Tradiţia aceasta mi-a istorisivo Vasile 
Flocea, Român din Câmpulung. 


* 
* * 


Borșenii și Tatarii. — Tradiţia aceasta am scris'o după istori- 
sirea mat multor Româul din satele Poana-Ștampia saă Pilugan 
și Candrent, precum şi după tradiţia intitulată Victoria Români- 
lor la Borșa şi publicată de Alexiu Anderco în Familia an. VI. 
Pesta 1870, p. 315. 

Unii Români din Candren: istorisesc că în apropierea Căndre- 
nilor şi anume în partea despre resărit, cum se merge spre Dorna, 
să fi fost în vremile vechi usemenea o bătălie și un măcel foarte 
mare. Dovadă despre aceasta, după cum spun ei, e o movila hăt 
mărișoară, care se află în acest loc şi'n care se presupune că sunt 
corpuri de oameni și arme îngropate, pentru că mai tie multe ori 
s'a aflat în prejurul e. frânturi de arme, lănci, spade, dărqi, că- 
meși de zele, precum și securi, cari după forma și mărimea lor se 
cunosceaii de departe că sunt foarte vechi. Insă oamenii, cari! le-ai 
aflat, necunoscând însemnătatea lor cea mare, voind a face din- 
trinsele felurite unelte, mai ales însă securi, le-ai nimicit pre toate. 

E probabil, că Tătaril, după cum spune tradițiunea, înainte de 
a trece muntele Oușorul spre Iacobens, să fi avut şi'n acest loc o 
luptă cu Românii. 

Frânturi de arme și cămeși de zele se află de altmintrelea și 
prin alte locuri de prin munții Bucovinei, nu numai în acelea despre 


360 


cari saii amintit în această colecţiune de Tradiţii. Eu singur 
am vădut la S. Sa părintele Zs. Procopean un felii de bardă, care 
s'a aflat lângă movila amintită ma! sus; apoi o bucată de spadă, 
aflată pe părăul Tătarca, și maï multe frânturi de cămeși de zele 
aflate în feliurite locuri de prin munţii Bucovinei. 


* 
x * 


Originea numelui Prelipcean. — Tradiţia aceasta am audit”o în 
vara anului 4882 de la un Român din Horodnicul-de-jos, sat în 
districtul Rădăuţului, 


II. 
DESPRE TRADIȚIILE REFERITOARE LA LOCALITĂȚI. 


——— 


Poiana Negri, — Tradiţia aceasta am aufit?o încă pe când eram 
teolog de la mai mulţi Români din satul Cândreni, districtul Câm- 
pulungului și în deosebi dela Petru Ursul, fost cantor bisericesc 
în Cândreni. 


x 
* x 


Păgâniscea și Păyânișoara. —Tradiția aceasta mi-a istorisit?o, 
în luna lui August 1894, Alecsa Omania, Huţan din cotunul Na- 
sipitul, districtul Rădăuţului, și D. Simeon Rohovici, Român și 
sequestru în districtul Câmpulungului. 


x% 
x o 
Plaiul Tătarilor. =— Tradiţia aceasta mi-a comunicato mai ân- 
tâiu D. Toader Leuştean, Român și proprietar din Fundul-Mol- 


dovei, districtul Câmpulungului. Ear’ în vara anului 1890 mi-a 
islorisit'o şi Toader Gliga, tot de-acolo. 
* 
E ë 

Tătarca și Tătärcuța. — Tradiția aceasta mi-a comunicat'o 
mai ântâiii, însă numai ca fragment, D. Niculaiu Prelici, stud. gimn. 
de loc din comuna Breaza, districtul Câmpulungului. In luna lui 
August 1894 am audito și ei singur, însă mai pe larg, de la un 


locuitorii tot din comuna Breaza. 


* 
* ë 


362 


Gaina şi Cucoșul. — Tradiţia aceasta mi-ai istorisit'o în luna 
lui August 1894 mai mulţi locuitori din Moldova sai Suliţa şi din 
Breaza, sate în districtul Câmpulungului. — O variantă a acestei 
tradiții a publicato Ludwig Adolf Staufe-Simiginowicz în 
Volkssagen aus der Bukowina, Czernowitz 1885, p. 114. —Altă 
variantă a publicato E. Rudolf Neubauer în Erzählungen aus 
der Bukowina, Erster Theil. Czernowitz 1869, p. 37, sub titlu: 
Hahn und Henne. Acest din urmă însă a adaos foarte mult dela 
sine la tradiţia poporană. 

Unil istorisitori amintesc de Tunci în loc de Tatarı. Tot Turcă 
provin și la Staufe-Simiginowics, eară la Neubauer Mongol, 


* 
%* * 


Pietrile muerilor. — Tradiţia aceasta mi-a comunicat?o D, Vic- 
tor Vasilescu, ascultant la tribunalul din Suceava, ear’ D-sa a au- 
dito de la o babă din orășelul Solca, comuna D-sale natală. — O 
variantă scurtă a acestei tradiții a publicat'o Staufe-Simiginouwicz, 
op. cit. p. 102. 

Tot despre aceste Pretri D. Alex, Braha, farmacist din Solca, 
îmi scrie următoarele : 

„Phetrile Muerilor se află spre apus de ìa orășelul Solca, și sunt 
aşerate pe vârvul unul munte numit La Pietri. 

»Din Solca până la Pretrile Muerilor trebue să mergi ca la trei 
oare, și anume se merge pe la biserica ort. or pe țărmul părtului 
Solca în sus până ce ieși în Sihlişoara, într'un şes numit Șesul 
lua Mitraşcu, de unde se începe apoi muntele, pe care se află Pre- 
trile Muerilor. 

2Ajungend pe vârvul muntelui dai maï ântâtii de o stâncă mare, 
în formă rotundă, care se află la resăriţ, și care se numesce Pre- 
trile micr. 

»Dela Pretrile mica se merge pintr'un tufiş des de bradi şi fă- 
ganı ca la 200 pași și dai de Pietrile mara saŭ Pretrile muerilor. 

„Aice se vëd doue grupe de pfetri. Grupa primă seamănă după 
forma lor cu Pretrile micr, sunt însă cu mult mal mari de cât 


363 


acestea. Pletrile din grupa a doua se trag spre apus în formă lun- 
găreaţă, și sunt foarte mari şi imposante. Despre miadănoapte se 
rădică din pământ drept în sus, despre miagădi insă se rădică trepta” 
așa, că din partea aceasta se poate, dar’ cu mare băgare de samă, 
ajunge pe vârvul lor, unde este aşegată o cruce de peatră. 

»Bătrânit din Solca povestese că pietrile acestea poartă numele 
Pietrile muerilor de-aceea, pentru că âmblând renumitul hoţ Ton 
Darie cu tovarășii săli la prădăciuni, muerile lor petreceau pintre 
densele, fiind sigure de ori și ce primejdie. 

»Chiar și Darie singur, când era strimtorit de potirași, încă se 
retrăgea între aceste pietri, unde petrecea apol cu septămânile, 

„Spun mai departe betrânii, că?ntre crepăturile acestor pletri se 
află o pivniţă. In pivniţa aceasta să se fi slobodit înainte de 40 de 
ani maï mulţi Solcani legaţi cu funil și să fi aflat întrinsa o masă 
de peatră de doi stânjeni de lungă, și în prejurul mesei mai multe 
scaune rotunde ca berbințele și asemenea de peatră, 

»In sfârșit, ma povestesc oamenii, că "nainte vreme să fi vădut 
în apropierea pivnițe! incă și o chingă cioplită în patru muchi, care 
era așejată între doi copaci. Capetele chingei se puteai vedea 
înainte de 40 de ant, mijlocul insă nu, fiind că a fost putredit. Cu 
timpul au putredit şi capetele și aŭ picat din copaci așa, că astăgi 
nemică nu se mai poate vedea. 

»Crepăturile, prin cari puteai intra în lăuntrul pivniței, rum- 
pendu-se în decursul timpului bucăţi mari de ptetri, sai astupat 
şi astădi nu ma: este nime în stare să afle locul pivniţei, fiind că 
bucăţile picate jos sunt cât nisce case de mari. 

»Priveliscea de pe Pretrile muerilor e minunată, Din trei părți 
păduri fără capăt, și dintr'o parte spre Solca se vede întreg șesul 
Sucevii, începând dela comuna Straja şi până la orașul Suceavaa. 


x 
x x 


Cetatea Tatarilor. — Tradiția aceasta am audit'o dela maï mulţi 
Români din comuna Tereblecea, districtul Siretiului, încă pe când 
mă aflam ca preot de ajutoriă în Siretai. — O variantă a acestei 


364 


tradiţii, compusă în versuri, a publicat'o Pr. C. Sa părintăle 1. Po- 
rumbescu iñ Calendariu pentru ducatul Bucovineă pe anul 
mântuirii 1855, 'Cernăuţ, sub titlu Colnicul Tătarilor de Lângă 
Tereblecea. 


* 
* * 


Dealul Lbahului. =— Tradiția aceasta mi-a sput'o un Român din 
Horodmicul-de-jos, sat în districtul Rădăuţului, îu vara anu- 
lui 1882. 


% 
* * 


Fântâna Doamhei. — Această tradiţie am augit?o încă pe când 
eram studinte gimnasial dela un călugăr bătrân din Monastirea 
Dragomirnei. — O variantă mică a acestei tradiții a publicat'o 
Staufe- Simiginowicz, op. cit. p. 74, sub titlu : Die Hevrenbrun- 
nen (Fântânele Doamnei). — In treacăt se amintesce tradiţia aceasta 
șintr'uh articul întitulat: „Călătorii pe la mănăstirile din Buco- 
vina« publ, în Albina àn. II, No. 18. Viena, 1868, 


* 
* * 


Movila lui Răsvan. — Tradiţia aceasta mi-ai îstorisit?o mai 
mulți orășeni Români din Suceava, între cari mai cu samă fostul 
bărbieriii Michaïů Avram. 


* 
%* * 


Poiana lui Pintea. — Această tradiţie mi-ai istorisit’o maï mulți 
Români din Cândreni și Poana-Stampii sau Pilugana, sate în 
districtul Câmpulungului. 


365 


Păriul Dediului.—Această tradiţie mi-a comunicat'o mai ântâriă 
S. Sa părintele Vasile Turturean, pe când eram teolog, ear’ S. Sa 
încă stud. gimn. S. Saa augit'o dela mai mulţi Români din Pă- 
trăuf, comuna natală a S. Sale. Mai pe urmă, tot această tradiție 
am audito și eŭ singur de la un Român din comuna Securiceni, 
tot din districtul Sucevil, 


* 
E o% 
Valea Dediului. — Tradiția aceasta mi-a comunicat'o D. George 
Gafencu, stud. gimn , ear’ D-sa a auqit’o de la un Român din Par- 
huf, satul D-sale natal, din districtul Sucevii. 


%* 
x x 
Păriul Icoanei. — Tradiţia aceasta mi-a spus'o S. Sa părintele 
Galaction Mleşniţă, ieromonach la vechia metropolie a Sucevii, 
ear” S. Sa o scie încă de pe când se afla ca diacon la Mânăstirea din 
Putna. 


* 
XX 
Stâlpul Tricolicenilor. — Tradiţia aceasta mi-a istorisit'o Ilie 
al lur Onufreiu Frungă, rezeg român din comuna 1geştă, distric- 


tul Storojineţului. 
* 
+ % 

Podul Dracului. — Tradiţia aceasta am audio dela G. Botezat 
din Siretmwu, încă pe când eram preot de ajutoriu în acest oraș.— 
O variantă a acestei tradiții a publicato Staufe-Simiginowicz, 
op. cit. p. 105, sub titlu: Aufgesessen. 


x 
%* %* 


Dealul lui Ivan. — Tradiţia aceasta mi-a comunicat'o D. George 
Gafencu, 


CUPRINSUL. 





Precuventare. 


Tradiţii referitoare la persoane și evenimente 
istorice : 


Dacii i y a e mer o e 


Intemeiarea Sucevil, . cc... 9 
Românii și Tătar, „cc... a . 16 
Românca și Tătar, . cc... ... 27 
Dragoș Vodă. ......, îm. | 40 
Sas Vodă... o a . . . . . . . n. .. .. ... 64 
Eară-și Sas Vodă. .. ,. cc... .... 72 
Doamna lut Sas Vodă . . ........ .. 78 
Fiul luf Sas Vodă. . cc... . ... 82 
Comorile iul Vodă, . ........ aa. 85 
Coroana îngropată, . . s. s so so soa ..... .. 88 
Stefan Vodă, s s . cc... .... 90 
Stefan Vodă și Ungurii... cc... . .. 104 
Stefan Vodă și Turcil.. . . . « PR R 119 
Stefan Vodă și Tolpa ... ... ..... .. © 138 
Stefan Tomșa și Mitropolitul Crimea . . . . . . . . 145 
Vasile Vodă și Iuga. . . . . s e e a . ... 154 
Dodul și Tătarii . cc... .. 168 


Borșeni și Tătari, . . e s oaea 


Originea numelui Prelipeean ......... 


Tradiţii referitoare la localităţi: 


Poiana Negri! , . cc... .. 
Păgâniscea şi Păgânişoara. . , . s eo . 
Plaiul Tătarilor, .,. cc... 
Tătarea și Tătărcuța, . . s cc... 
Găina și Cucoşul . . | 


Pietrilemuerilor., . e s e . . . ... 


Cetatea Tătarilor . . e s s . a ... .. 


Dealul Leahului, . . s s se‘ ’ 


Fântâna Doamnei . . , s s soaa’ . ‘e’ ‘o’ 


Movila lut Răsvan. . . ... PRE e EES 
Valea lui Pintea . . . ooa‘ ‘ e 


Păriul Dediului. „| 


Valea Dediului, . . s s e a‘ | 


Păriul Icoanei . . , soo a‘ . .. 


Stâlpul Tricolicenilor , , . . s sse a’ 
Podul dracului, .,.,.,.... 


Dealul lui Ivan. ...., . a tes E do bu pie e 


Notie ....... E curete ante darie 





DE ACELAȘI AUTOR 





1. Poesis poporale din Bucovina, Balade române. Boto- 
şani 1869. Nu se afla ina: mult de vendare, 

2, Poesis paporale ro mâne, t. I. Balade. Cerniuţi 1873. 
În acest tom se cuprind şi poesiile pop. de sub No. t. 
Nu se află nai mult de vândare. 

3. Poesi poporale române, i. II. Dorne şi Hore, Cer- 
nau ı 1875. Nu se afla mai mult de vêndare. 

4. Tradițium poporale române. Broşura prima. Sibiu 
1878, Se atla de vândire la W, Krafft, librarii în 
Sibiuă, 

ş. Chromatica poporulur român. Discurs de recepţiune 
rost f in şedinţa Academier Române dela 12 Martie 
1882. Bucuresci 1882, 

6. Ornitplogia poborană română. Douë tomuri. Cernauti. 
1883. Se afla de vândare la autor. Preţul.8 coroane 
saŭ 1p ler. 

7. Câle-va înscriplium şi docu nente din Bucovina: Es- 
tras din Analele A -ademici române. Bucuresci 1 88 5. 

3. Descântece poporane române. Spceava 1886. Se afla 
de vendare la autor, Pretul 4 cororne sau 5 ler 

9. Biserica din Pårhäut în Bucovina. Estras din Ana- 
lele Acadewmier române, Bucuresci 1887. 

10, Nunta la Român. Studiu istorico-etnografic compa- 
rativ. Bucuresci 1890. 

11, Nascerea la Româm,Studiă etnografic. Bucuresci 1892. 

12. Inmormêntarea la Român, Studiu etnografic. Bucu- 
resci 1892. 

13. Satire paporane române, Bucuresa 1893 

14. Vrăj:, farmece şi desfacers, Estras din Analele Aca- 
demier romane. Bucuresci 1893. 

15. Sântul Ioan cel nou dela Suceava. Schiţă istorică. 
Bucureşci 1895.