Ioan Slavici — Din bătrâni. Narațiune istorică (1916)

l SI AVIEA 


DIN 


BĂTRÂNI 


NARAŢIUNE ISTORICĂ 


EpyTriA I, REVĂZUTĂ ŞI ADĂOGITĂ 


BUCUREŞTI 
M STENBERG & FIU,TEDITORI 


94, STR. LIPSCANI, 94 
1910 


a JAN ma 


i. SLAVICI 


Din Bătrâni 


Naraţiune istorică 


„got 


f 


Jo 
a X” BUCUREŞTI 
K? 
EDITURA LIBRĂRIEI H. STEINBERG & FIU 


94, STRADA LIPSCANI, 94 


O MĂRTURISIRE 


E o cestiune de bună credință literară să fac 
mărturisirea, că faptele expuse în această nara- 
rațiune pe cât de frumoasă, pe atât de intere- 
santă nu Sunt plăsmuiri ale mele, ci întâmplări 
petrecute sunt acum vre-o mie trei sute de ani, 
în timpul domniei Împăratului Justinian, când 
Gepizii au fost risipiţi în luptă cu Longobarzii 
și cu Avarii şi când Bulgarii şi marile masse 
de Slavi au sosit la poalele Carpaţilor. 

Intâmplările aceste sunt atât de învederat ade- 
vărate, încât iaşi jigni pe cititori, dacă mi-aşi 
da silința să-i conving prin dovezi înşirate după 
toate regulele stabilite de istoriografii pedanți. 

Oare-care nedumirire nu poate să rămâie de- 
Cât în inimile cititorilor, care wau avut încă 
mulțumirea de a cunoaşte din propria lor intui- 
fiune poienele ce se 'ntind în culmile Bucegilor 


VI 


şi văile ce se deschid din ele spre șesul dela 
Dunăre. 

Văzuți din depărtare, Bucegii ni se presintă 
ca nişte înălțimi cu culmi înguste, din care omul 
foarte uşor se răstoarnă în prăpăstii fără de 
fund. Urcându-ne însă în vre-una din aceste 
culmi, rămânem uimiți de lărgimed ce se desfă- 
sură în fața vederii noastre. Pădurile de brad 
şi cele de fag rămân departen vale, şi de asupra 
lor se 'nlinde un fel de câmpie văluroasă, în 
care putem cutriera zile întregi de a rândul. 

Stând în culmea Omului, caie e cea mai înaltă 
dintre toate, şi întorcându-ne cu fața spre şesul 
dela Dunăre, rămâne în dosul nostru valea cea 
strâmtă şi râpoasă a Prahovei, de a lungul cà- 
reia se face pe la Predeal trecerea în [ara 
Țara Bârsei, care de sus se vede ca un fel de 
raiu pământesc. La stânga se întind poienele din 
culmile munţilor Coştilă, Caraiman, Gepii, Pea- 
tra Arsă, Vârful cu Dor şi Furnica, iar la dreapta, 
despărțite prin trecătoarea de la Strunga, se în- 
şirue culmile munților Bârsei, şi mai departe, 
despărțite prin trecătoarea Branului, ale mun- 
ților Făgăraşului, dintre care cei mai de frunte 
Păpuşa, Scărișoara, Viştea, Vârful Orlului, Ne- 
goiul şi Surul. Inaintea noastră se desfăşură 
văile la început strâmle şi apoi din ce în ce mai 
largi, prin care se varsă râurile Ialomița, Dâm- 


VII 


bovița cu afluentul lui Râul Alb, Râul Doamnei 
şi Argeşul. îi 

Toate aceste sunt azi cum erau înainte de 
aceasta cu o miie trei sute de ani, şi oamenii ce 
trăiesc vara în poiene şi-şi au în timp de iarnă 
adăposturile prin văile strâmte sunt şi dânşii tot 
cei de atunci. 

Intre Omul şi Caraimanul, la marginea poienei, 
unde se 'ncep şi pădurile de brad. e şi azi pe 
{ărmul drept al Ialomiței poienița tăcută, unde 
Părintele Luca îşi avea colibile, şi deasupra 
poieniței e încă în ființă peștera, în gura căreia 
azi se află Schitul Ialomiţei. 

Coborând de aici la vale, dăm după un mers 
de jumătate de zi în salul Moroienii, din care 
trecem la Buciumeni şi apoi la Urseni,- tot 
ca atunci, 

Altă peşteră încă mai mare și mai ascunsă în 
înfundăturile văilor se află sub. Păpușa, pe jär- 
mul stâng al râului Dâmbovicioara, care din sus 
de Rucăr, în dreptul trecătorii Branului, se varsă 
în Dâmbovila. 

Coborând de aicilavale, dăm în Dragoslavele, 
Sub dealul Mateiaş, apoi se înşiră de a lungul 
văii satele Slobozia, Bodeni, Cetăţeni, Mestecaţi, 
Văleni, Gemenu, Capu Coastei, Cândeşti, Boteni 
şi, tocmai departe spre şes, Dragodăneștii, — tot 
locuri însemnate în trecutul neamului nostru. 


vill 


Pe Râul Doamnei, în sfârşit, e mai spre şes 
satul Domnești, iar în fund Slatina, unde pe a- 
cele timpuri se spălă aur din nisipul adus de 
râu în munți. 

Pe Dâmbovița, în fața satului Bodeni, în ho- 
farul satului Cetăţeni, se află ruinele unei cetăți, 
căreia istoriografii noştri îi zic „Celatea lui 
Negru-Vodă“. 

Narațiunea aceasta e numai inceputul unui şir 
de narafiuni din ce în ce mai frumoase şi mai 
interesante, pe care am de gând să le public, 
dacă bunul Dumnezeu îmi va mai lungi zilele 
şi-mi va da sănătate, iar oamenii-mi vor lăsă 
răgaz. In proxima din aceste narațiuni voiu ex- 
pune întâmplări petrecute în timpul părinților 
Ciril şi Metodiu, apostolii Slavilor, care au tre- 
cut şi pe la străbunii noştri şi ni-au adus şi nouă 
i'zvățăturile dreptei credințe. Atunci cetitorii se 
cor încredința, că cetatea aceasta, deşi nu de un 
Negru-Vodă a fost intemeiată, poate să fie nu- 
rută şi cuibul Negrilor-Voievozi, căci vor află 
de ce li se zice „Negri“. 

Devcamdată vor află numai, cum s'a urzit 
acest cuib de mari apărători ai neamului. 


Autorul. 


EEE E 


DIN BĂTRÂNI. 


PARTEA INTÂI. 


I. 
Risipirea Gepizilor. 


„Voim să trăim, —grăì Ursan cel cu sprânce- 
nele dese şi cu mustața groasă, —şi viaţa omul 
şi-o apără cum poate“. 

Părintele Luca dete domol din cap, şi aceasta 
eră răspuns destul de hotărît. 

Deşi n'aveă încă în barba lui cam rară nici 
un fir de păr cărunt, preotul eră bătrân cu min- 
tea, şi bătrâneţea aceasta, pe care o moştenise 
din bătrâni dimpreuna cu darul preoţiei, se dădea 
pe față în înfăţişarea lui de om, care le ştie toate 
mai bine decât ori-şi-cine altul şi le dă tuturora, 
dar nu primeşte dela nimeni sfaturi. Stăpânit 


2 1. SLAVICI 


în fiecare clipă a vieţii sale de gândul, că a 
fost rânduit de Dumnezeu să poarte grijă de 
cele câteva mii de suflete ce se aflau sub păs- 
torirea lui, el nu se lăsă să fie abătut din calea, 
pe care i-o croiseră părinţii săi prin învăţătu- 
rile şi prin faptele lor. 

Ştia însă, că Ursan na venit de capul lui, ci 
trimis de soţii sei de suferințe, şi ţinea să-l po- 
tolescă. Nu e nimic ce poate să treacă mai 
presus de simţământul ce străbate prin mii de 
inimi, şi înțelepciunea adevărată e potrivirea 
în gând a unuia cu toţi. 

„Aşa e, — îi zise dar cu blândeţe, — nevoia îl 
răpune pe om. Să mai stăm însă, să mai aştep- 
tăm, să mai răbdăm, să ne mai Ab 

„Până când să ne tot gândim !? — întâmpină 
Ursan cuprins de amăriciune. — Ne prinde iarna 
aici în culmile pleşuve ale Bucegilor; n'avem 
nici merinde pentru noi, nici nutreţ pentru 
turme; lupii sunt din zi în zi mai neîniricaţi; 
ne mor femeile şi copiii de foame şi de frig“. 

Părintele şedeă pe un trunchiu de fag răstur- 
nat în faţa colibei sale dela margineă poieniţei 
de sub peşteră. 

„O să treacă şi asta cum atâte şi iar atâte 
altele au trecut, — răspunse el rostind vorbele 
rar şi apăsat şi înfigându-se oare-cum în trun- 
chiul, pe care şedea. In lumea aceasta numai 
binele e statornic, unul, singur şi totdeauna ace- 
laşi: relele sunt multe şi felurite, fiind-că vin 
şi trec mereu, numai curmări ale binelui de a 
pururea nebiruit“. 

„Eu văd, că e rău şi tot numai rău, — îi zise 
Ursan. — Trec, ce-i drept, relele, dar, dacă un 


DIN BĂTRÂNI 3 


Tău trece, după el nu binele de mult aşteptat, 
ci iar alt rău urmează, încât din rele în rele o 
ducem. Şi nici c'o să mai poată fi altfel câtă 
vreme nu ne vom fi îmbărbătat şi noi, ca să 
ieşim la larg şi să ne facem loc în lume“. 

Preotul rămase timp îndelungat perdut în gân- 
duri, nemişeat şi cu ochii tintiţi la pământ. 

Il cuprinsese de mult temerea, că nu va mai 
putea să-i stăpânească pe oameni şi să-i țină în 
căile cele bune. 

Câtă vreme Gepizii au stăpânit şesul dela 
Dunăre şi văile mai largi ale Carpaţilor, Mun- 
tenii au avut viaţă destul de tignită. Se încăierau 
uepizii câteodată cu Longobarzii, care-şi pă- 
Şteau turmele mai spre Apus, ori făceau năvă- 
liri peste Dunăre, de unde puteau să se în- 
toarcă incăreaţi de pradă; dar spre munţi, unde 
nu prea aveau ce să prade, numai în timpul 
verii se abăteă câte o ceată mai îndrăsneaţă, 
ca să-şi facă robi. Mulţi băieţi voinici şi multe 
fete frumoase au ajuns în robia lor; dar mai 
ales robii aceştia au adusla dânşii legea, creşti- 
nească, şi, primind odată învăţăturile lui Christos, 
ei sau mai îmblânzit. 

Toamna dar Muntenii se coborau în văile mai 
adăpostite, unde-și clădiseră din bârne groase 
locuinţe de iarnă. Aici îşi adunau, prin rariştile 
mănoase, nutreţul pentru turme şi-şi făceau să- 
mănături de grâu, de orz şi de meiu, şi numai 
rar de tot se întâmplă, ca unii dintre dânşii să 
nu-şi poată seceră în linişte bucatele, din care 
prisosul eră păstrat în gropi numai de dânşii 
ştiute. 

Trăind tigniţi, ei se sporiseră, ce-i drept, dar. 


4 I. SLAVICI 


asta nu-i strâmtoră, căci puteau să se întindă 
din ce în ce niai la vale. 

Acum se schimbaseră deodată toate. 

Grecii îi urau pe Gepizi şi pentrucă, primind 
legea creştinească, nu voiau să se lepede de în- 
văţâturile afurisitului de Arie. Preoţimea stăruiă, 
dar mereu pe lângă Împăratul Justinian, acum 
om de aproape optzeci de ani, să-i stârpească 
de pe faţa pământului. Impăratul aveă însă răs- 
boaie atât în Asia cu Perşii, cât şi în Italia cu 
Ostrogoţii. Supuind acum stăpânirii sale Italia, 
el s'a, hotărît să dee ascultare preoţimii şi să 
pună tot odată capăt şi năvălirilor şi a ridicat 
asupra Gepizilor atât pe Longobarzii dela Apus, 
cât şi pe nenumăratele cete ce Ogori sau Avari, 
cari veneau despre Miază-Noapte călare pe cai 
mărunți şi urmaţi de care scârţiitoare, în care-şi 
aduceau femeile şi copiii. 

Pădurile nu înfrunziseră încă, şi Gepizii, strâm- 
toraţi de Longobarzi, au început să se mişte 
spre Răsărit şi să se adune, iar Muntenii au fost 
nevoiţi să părăsească în pripă adăposturile lor 
de iarnă şi au urcat în poiene fără-ca să-şi fi 
putut luă destulă merinde şi fără nădejdea de 
a-şi mai seceră grâul ori meiul abia răsărit. 

Pe la începutul verii Avarii cei năvalnici erau 
sosiți la Dunăre, iar Longobarzii se apropiau 
şi ei în frunte cu Alboin, feciorul regelui lor. 

Apucaţi astfel din două părţi, Gepizii şi-au 
încercat norocul în câte-va lupte sângeroase, apoi 
s'au risipit îndesuindu-se prin văile mai strâmte 
dimpreună, cu alte seminţii, care veniseră parte 
în calea Ogorilor, parte 'n coada lor. 

De aici inainte Muntenii au rămas strâmto- 


DIN BĂTRÂNI 5 


taţi în poienele lor, ba, înghesuiți despre vale; 
unii dintre fugari au răsbit până în poienele 
Leaotei şi au trecut peste Strunga în valea 
Oltului, luând cu dânşii turmele găsite în calea 
lor şi făcând robi pe Muntenii ce n'apucaseră 
încă să se ascundă. 

Plagă şi mai îngrozitoare însă erau haitele de 
lupi, care, mirosind hoitul, veniau pe urma năvăli- 
torilor şi se aţineau pretutindeni. 

„Da—grăi în cele din urmă preotul, apoi se 
ridică şi-şi îndreptă privirea în sus, spre poiana 
Omului, unde Bodea, cel mai mare dintre fe- 
ciorii săi, îşi păsteă turma, — plăcută nu e acum 
viața aici în poiene. — Sunt aspre vânturile ce 
şuieră, a pustiu peste culmi, pătrund până în 
măduva oaselor, usucă iarba din ce în ce mai 
rară şi mai seacă și 'ngălbenesc frunzele pă- 
durilor de fag. Dimineţile se ridică în văile 
adânci şi umede ceața cea posomorită şi deasă, 
care le acopere toate, încât dela depărtare de 
abiă câţiva pași nu ne mai vedem unul pe 
altul şi oile risipite ni se rătăcese, iar cânii în- 
căieraţi în luptă cu lupul ni se par ca nişte 
stafii uriaşe. Ne răsbeşte umezeala din aier şi 
ne amorţeşte din zi în zi mai nemilos; colibile 
noastre, făcute în pripă şi numai pentru vară, 
nu ne sunt destul adăpost; n'avem, precum 
zise şi, nici nutreţ, nici merinde: stăm zi și noapte 
de pază, ca năvălitorii şi fiarele sălbatice nu 
cumva să ne apuce fără de veste şi să fim în 
toată clipa gata de a ne apără părinţii, femeile 
și copiii: urâtă lume! grea viaţă! 

„Prea se ţin şir una după alta, şi prea s'au 
adunat multe deodată! —suspină Ursan mulțu- 


leat) 


|. sLAvIEi 


mit de altminteri, că preotul îşi dă atât de bine 
seam despre greutăţile timpului. 

„ŞI totuşi,—urma preotul cuprins de un evlavios 
avânt, — aici suntem şi aici avem să stăm, 
căci aici e leagănul vieţii noastre şi aici ni-e 
rânduit să ne petrecem zilele, aici suntem si 
numai aici putem să fim stăpâni noi înşi-ne pe 
noi. Intocmai precum poporul ales prin suferin- 
tele vieţii petrecute în pustiu s'a renăscut pentru 
o nouă viață, aleşi şi nói pentru o mare me- 
nire, numai suferindu-le toate adunăm puteri 
pentru altă viaţă. Şir se ţin şi multe s'au adu- 
nat relele, dar tot noi suntem şi cei ce au pe- 
trecut aici verile cu iarbă verde și fragedă, cu 
flori multe, deosebite şi 'n fel de fel mirosi- 
toare, cu cer senin şi limpede, cu vânt domol 
şi blând, cu isvoare de apă curată şi rece. 
Grea are să fie iarna ce vine, dar, purtând 
greul vieţii, nu uitaţi mulţumirile trecute şi 
priviţi mereu spre dulcea primăvară.“ 

„Dacă vom mai fi putând s'o ducem până în 
primăvară.“ — întâmpină Ursan cu inima îndoită. 

„0 vom duce! — strigă preotul. — Cetele de 
Huni erau mai infricoşate decât cele ce azi ne 
stau în faţă: au stăpânit ţări întinse, au fost 
risipite şi s'au prăbuşit şi ele căutând adăpost 
prin văi, dar nau putut să rămâie aici, unde 
numai oameni ca noi pot să trăiască. Sălbatici 
din fire, fără de credinţă şi nesăţioşi în pof- 
tele lor, oamenii aceștia trăiesc numai cu tru- 
pul şi caută rostul vieţii numai în mulțumirea 
poitelor trupeşti, nu ştiu dar să suferă, să rabde, 
să se stăpânească însişi. pe sine și se omoară 
intre dânşii când- nu pot să trăiască toţi în des- 


DİN BĂTRÂNI i 


irâu. Las să vie iarna, căci pentru dânşii e 
mai nemiloasă decât pentru noi, care ni-am pe- 
trecut viaţa luptându-ne cu asprimea ei“. 

„O să piară, dacă nu se duc, — grăi Ursan,— 
dar vin alţii în locul lor“. 

„In locul lor da, — răspunse Părintele Luca, — 
dar nu în locul nostru: aici în poienele înseni- 
nate tot numai noi rămânem. Giur împrejur se 
schimbă şi se prefac toate: singuri noi stăm, 
creştem şi ne întărim*. 

„Tocmai asta e! — grăi Ursan, care cutreieră 
mereu poienele şi ştiă gândul tuturora.-—Creştem 
şi ne întărim mereu, am crescut Şi ne-am în- 
tărit de nu ne mai încap poienele şi văile ne 
sunt prea strâmte. Acum, —urmă el cu hotă- 
rire, — acum e timpul să dăm năvală asupra 
fugarilor şi să-i alungăm, ca să ne facem stă- 
pâni pe văile adăpostite», 

Preotul ridică mâna. 

„Asta e peste putinţă! Cel ce scoate sabia de sa- 
bie are că piară: numai necredincioşii închinaţi 
celui necurat pot să se facă stăpâni prin văr- 
sare de sânge. Pentru creştini numai Dumne- 
zeu el singur e stăpân a toate“, 

„Nu! — strigă el cu hotărire. — Când doi inşi 
au o bucată de pâne, ia fiecare numai jumă- 
tate din ea». 

Ursan dete din cap. 

„Nu mai sunt numai doi pe o bucată de pâne. 
— grăi el îndurerat. — Au trecut şi nu se mai 
pot întoarce timpurile, care au fost. Suntem noi 
cei mai bătrâni cuprinşi de adâncă jale când 
ne aducem aminte de tericirile tinereţelor noas- 
tre. Trăiam în timpurile de mai nainte în unire 


8 i. SLAVICI 


frăţească ; n'aveă nimeni nimic, ci toate erau 
ale tuturora, şi ale fiecăruia în deosebi ca aierul, 
pe care-l răsuflăm, ca apa, pe care o bem, ca 
lumina soarelui, care tuturora le răsare şi pe 
toţi îi încălzeşte, — căci toate le aveam cu pri- 
sos. Azi abia trece zi dată de Dumnezeu fără 
ca să se stârnească vre-o ceartă, între noi. Strâm- 
torările, în care am ajuns, nu ne mai lasă să 
urmăm viaţa de mai nainte, şi vedem apropiin- 
du-se timpul, când cei mai stăruitori se vor 
face stăpâni asupra celor mai blânzi la fire şi 
ne vom încăieră între noi, ca să ne punem frâu 
unii altora. Încetul cu încetul, oarecum fără de 
veste şi ca din întâmplare, am împărţit după 
vetre turmele, care mai nainte erau comune. 
Vorba eră, ca fiecare să ştie cât are să pă- 
zească şi să apere de lupi, iar acum am 
ajunsi că, fiecare vorbeşte de dreptul său. Ne 
mai având destulă păşune, ne simţim cu toţii 
strâmtoraţi şi azi-mâne o să împărţim şi poie- 
nele. Ne trebuie lărgime, dacă e vorba să trăim 
tot ca până acum; ori ne unim cu toţii, ca să 
dăm năvală asupra străinilor, ori ajungem să 
ne sfâşiem între noi! 

Gândul acesta îl înspăimântă pe preot. 

Da! Aşa trebuiau să vie lucrurile, dacă nu 
se făceă nimic pentru uşurarea Muntenilor. 

„S'o daţi — năvala, nu zic eu nu, — grăi dân- 
sul, — dar s'o daţi cu chibzuire şi numai spre 
a răzbi până la gropile de meiu. Da, asta tre- 
buie neapărat s'o facem, — urmă el uitându-se 
iar spre Bodea. — Merindea trebuie să ni-o luăm 
cu orice preţ, şi vom vedeă la primăvară ce 
vom face mai departe. Pe cât eu cu mintea 


DIN BĂTRÂNI 9 


mea omenească pot să prevăd, puţini o să mai 
rămâie pân'la primăvară, căci iarna e peirea, 
oamenilor nepregătiţi pentru ea. O să vă ale- 
geţi dar câţiva, puţini, dar oameni cu virtute, şi 
şi să treceţi cu Bodea dealungul poienelor, 
ca să atlăm ce zic ceilalţi, să vedem, cum stau 
lucrurile prin văile, pe unde ne sunt gropile. 
Năvala nu putem să o dăm decât deodată şi 
fiind noi pretutindenea mulţi în fața puţinilor, 
căci nu avem să-i omorîm, ci să-i alungăm fără 
vărsare de sânge“. 

Ursan eră mulţumit. 

Mai ales plecarea lui Bodea el însuş eră un 
lucru, care trebuiă să-i liniştească pe Munteni. 

Fiind cel mai mare dintre cei cinci băieţi ai 
preotului, Bodea eră hotărît prin sorții naşterii 
să fie urmaş în preoţie al tatălui său şi luă 
parte numai la întreprinderi, în care puteă să-şi 
dee pe faţă vrednicia Şi să-şi câştige autoritate 
Şi iubirea obştească spre a puteà fi, când îiva 
fi venit rândul, adevăratul povăţuitor al popo- 
renilor săi. 


„ȘI când o să facem lucrul acesta ?—“ întrebă 
Ursan. 

„Lucrul odată hotărît se face fără de întâr- 
ziere. O să plecaţi azi, mâne, cât mai curând“, — 
răspunse preotul uitându-se întins spre culme 
şi pândind clipa, ca fiul său să privească în vale 
pentruca să-i facă semn să vie. 

Văzând peste puţin pe tatăl său, care-i făcù 
semn, Bodea o porni la vale, în săltate, cu o 
repeziciune de ai fi crezut că nu o să le mai 
poată opri. Sosit însă la râu, el se opri “ca, şi 
vând ar fi venit în pas domol, îşi luă avânt 


n 


10 i. SLAVICI 


şi se aruncă dintr'o săritură pe celalt ţărmiie, 
apoi se apropit răsuflând uşor. 

Tânăr de vreo douăzeci şi unu de ani, înalt 
şi subțirel, cu plete lungi, cu obrajii curaţi şi 
rumeni, cu mustata subţire şi cu barba numai 
fulg, Bodea semănă mai mult a fată mare, şi 
sfiicioasă decât a voinic de munte: bărbăţia îi 
eră toată numai în felul, cum își ţineă îmblă- 
citoarea ferecată, arma lui în luptă cu lupii ṣi 
în ochii mărunți, care străluciau cu o viuă mis- 
care printre genele lungi şi dese în vreme ce 
tatăl său îi spuneă, de ce e vorba. 

„O să ne întoarcem apoi coborându-ne spre 
Valea Albă, —adăugă el vorbind repede, — ca 
să vedem, dacă năvălitorii au străbătut ori nu 
şi până la gropile noastre“. 

„O să vedeţi voi, cum aveţi să mergeţi şi pe 
unde o să ajungeţi, — îi răspunse tatăl său. — 
Vorba e numai să fiţi cu băgare de seamă, să 
nu vă avântaţi prea departe şi să vă străcuraţi 
văzându-le toate şi nevăzuţi de nimeni“. 

„Poţi să fii liniştit, — grăi Ursan, care stiă, 
că Boda na'r mai puteă să primească moşte- 
nirea părintească, darul preoţiei, dacă, ajuns în 
strâmtorare şi nevoit a se apără, ar vărsă fie 
chiar numai o picătură de sânge, căci mâna 
preotului trebuie să fie nepătată de sânge, cu- 
rată ca în clipa naşterii. — Merg eu însu-mi cu 
el, — urmă Ursan, — îl luăm pe Botea, pe Vântu 
şi pe Moroiu şi-l vom păzi ca lumina ochilor 
noştri, căci al nostru e şi pentru copiii noştri-l 
păstrăm”, 


DIN BĂTRÂNI 4 


II 
Vatra lui Vineş. 


Sus la stâncile Babelor, unde V ineş, bătrânul 
taur, işi aveă vatra, îndesuiala eră din zi în zi 
mai mare. Fier, ce-i drept, abiă pe ici pe colo 
se mai găsiă câte o bucăţică uitată, şi foile ză- 
ceau desumflate la o parte, ciocanele începu- 
seră a prinde rugină, dar la Vineş veniau oa- 
menii şi cu treabă, şi fără treabă. 

Trăiseră, câtă vreme viața li-a fost usoară, 
risipiţi prin poiene şi prin văi, fiecare pen- 
tru sine şi pentru ai săi şi mulţumit cu sine şi 
cu ale sale. Acum, când griji multe şi grele îi 
apăsau, se doriau unii pe alţii şi se simţia fie- 
care mai bine când se vedeă în mijlocul celor- 
lalţi. Gândul, că numai împreună pot să scape 
de nevoi, îi mână pe toţi la deal, unde totdea- 
una erau mulţi la un loc. 

Veniau, de când cu sporirea haitelor de lupi, 
ca Vineş să le pretacă fierul în armă de luptă. 
Mind apoi mulţi, trebuiau să aştepte până ce 
nu le va fi venit rândul şi, așteptând, steteau 
de vorbă, ca să le treacă de urît, iar acum prin- 
seseră slăbiciune și veniau numai pentru ca 
să stee de vorbă. 

Aici se întâlniau oameni până acum răsleţi, 
care nu se mai văzuseră niciodată; aici se 
aflau toate noutățile; aici se plămădiau şi se 
puneau la cale eele viitoare. Azi erau dar mai 
mulţi decât eri, la început zeci, iar în urmă cu 
sutele, toţi înarmaţi, fiecare în felul lui, unul 


12 i. SLAVICI 


cu ghioagă, altul cu suliță, iar altul cu îmblă- 
citoare, toţi gata în fiecare clipă de luptă. 

Moşneagul cu barba lungă şi netedă şedea la 
loc mai ridicat şi se uită imprejur râzând din 
ochii lui vioi şi acoperiţi de sprâncene stufoase 
şi încă negre. Lui toţi îi erau dragi copii; el 
chiar şi celor încărunţiţi le ziceă numai „băiete:“ 
el pentru toţi „taică Vineş“ erà; la el toţi ca 
la un fel de sfânt se uitau; vorbele lui toţi le 
ascultau cu drag, căci mult vieţuise, prin multe 
trecuse, multe păţise, multe văzuse, multe au- 
zise, multe ştia bătrânul Vineş și, întinerit acum 
la adânci bătrâneţe, îşi aducea de toate aminte, 
şi mulţumireă lui bătrânească eră să le spună 
şi iar să le spună. 

Imptându-se în cele din urmă timpuri atât 
de adeseori cu fiarele sălbatice, oamenii se des- 
brăcaseră de firea lor de păstori blajini, care-si 
petrec viaţa purtând grijă de mosnegi, de fe- 
mei, de copii şi de miei, se înăspriseră și crau 
din zi în zi mai porniţi spre luptă si cu oame- 
nii, care îi strâmtorau chiar mai rău decât fia- 
rele. Nu-şi prea dedeau seamă despre lucrul 
acesta, dar Vineş îl vedeă din miscările lor, din 
căutătura lor, din felul, cum rostiau vorbele si, 
uitându-se cu duioşie părintească la fețele lor, 
mosneagul simţiă, că iese în ele la iveală o vir- 
tute ce timp îndelungat stătuse ascunsă. 

„Da, da, băieţi, — grăi dânsul cu faţa înseni- 
nată, — se schimbă timpurile“. 

„Și cum se vor fi schimbând, taică Vines?* - 
întrebă Corbu, omul scurt si îndesat, care stă- 
teà răzămat pe ghioagu lui. 

„Cum se schimbă ? — întâmpină Cărbune cel 


DIN BĂTRÂNI 13 


eu părul creţ şi cu mustaţa scurtă. — Tu vezi, 
cum se schimbă. — Nu mai eşti nici tu de azi— 
de ieri: îţi aduci aminte ca vreo dată în viaţa 
ta să ne fi adunat atât de mulţi la un loc!2« 

„Aşa-i ! — zise Bradul cel înalt şi uscăţiv ;— 
asta s'a pornit odată şi merge înainte“, 

„Da !— da! — strigară, câţi-va dintre ceilalţi: 
trebuie să meargă înainte !“ 

Corbu dete din umeri ca omul, care ar vreă, 
dar nu poate să creadă. Aveă el gândurile lui, 
dar ţinea, ca vreun altul să le dee pe faţă. 

„Noi ne-am adunat aşa încetul cu încetul, — 
zise el, — şi tot noi o să ne şi risipim dupăce 
Bodea şi cu ceilalţi ne vor fi adus merinde“. 

"Păceau toţi. 

Răciulete cel mărunt şi neastâmpărat îşi ro- 
deà mustaţa, cea roşie şi nu mai găsiă loc pen- 
tru sulița lui cea lungă. Văzând, că n'are nici 
unul inimă să-şi spuie gândul, el dete cu cotul, 
se vâri ca stfredelul printre ceilalţi şi ieşi în 
faţa, lui Corbu. 

„Asta nu se poate! — grăi dânsul. 

„Şi de ce adecă să nu se poată !?“ — întrebă 
Corbu. 

„Fiindcă e peste putinţă, — răspunse Răciu- 
lete: — nici odată încă noi nam iernat în po- 
iană şi nu o să putem iernă nici acum. Coli- 
bile noastre, făcute din frunzar; pot să ne dee 
umbră în timpul verii şi să ne adăpostească în 
timp de ploaie, dar gerul iernii o să ne scoată 
din ele.“ 

„Aşa e!“ — strigară mai mulţi deodată. 

„Nu se poate, — urmă Răciulete, — să avem 
adăposturi bune în vale şi să ne împăcăm cu 
gândul, că trebuie să rămânem aici“. 


14 1. SLAVICI 


„Şi ce-o “să faci, — întrebă Corbu, — cu cei 
ce sau încuibat acolo!“ 

Ceea ce fac cu lupii ce dau năvală asupra 
turmei, — răspunse Răciulete. — Dacă nu fuge, 
îl toc în cap. Dau în om cum dau în fiară, dacă 
nu mă lasă să trăiesc în pace.“ 

„Aşă-i! — strigară iar câţiva dintre cei mai 
indrăsneţi. — Să fi rămas unde-au fost, dacă ţin 
să trăiească !* 

„Dar dacă popa nu ne lasă!“ — întimpină 
Corbu uitându-se cam cu coada ochiului la Rå- 
ciulete, pe care-l ştiă năvalnic la fire şi slobod 
la gură. è | 

„De: — răspunse Răciulete, — ne-o fi lăsând, 
nu ne-o fi lăsând, asta nici el nu poate s'o ştie 
acum, O să vadă şi el, cum vin lucrurile, o să 
se mai gândească şi o să se mai răsgândească, 
Au facem nici noi ce voim, ci ce suntem ne- 
voiţi a face, şi mai mare decât nevoile nu e 
nici cel mai popă dintre toţi popii. — Vorba nu 
e, dacă voim ori nu, ci dacă suntem ori nu 
mai tari decât dânşii, ca să putem să-i alun- 
găm. Şi voi ne vedeţi, că suntem mulţi, şi încă 
mai mulţi o să fim.“ 

„Nu-i aşa, — grăi bătrânul Vineş netezindu-şi 
barba şi altfel netedă. — Cei mai tari nu sunt 
cei mai mulţi, nici cei mai porniţi, ci cei mai 
chibzuiţi. — Gata să fiți pentru toate, dar voi de 
capul vostru nici o hotărire să nu luaţi. Să vie 
Bodea cu ceilalţi, să vedem pe unde-au um- 
blat, cum stau lucrurile de giur impregiur şi ce 
au pus la cale: vom chibzui apoi, cum avem 
s-0 pornim şi la ce capăt avem s-o scoatem. 
Numai timpurile au să se schimbe: noi rămânem 
tot ceea ce am fost“, 


DIN BĂTRÂNI 15 


Oamenii °l ascultau cu sfială şi-i dedeau drep- 
tate, dar gândurile se încuibă 'n mintea omului 
le de ele, cei mai mulţi erau porniţi în ini- 
mile lor ca Răciulete şi ca Corbu, hotărirea lor 
eră luată şi nestrămutată. 

Trecuseră patru zile dela plecarea lui Bodea, 
şi nevoile erau din zi în zi mai multe şi mai 
mari, 

Timpul se mai muiase, ce-i drept, par'că nu 
iarna, ci primăvara se apropiă, dar, râşniţele 
nu mal aveau ce să macine şi țesturile steteau, 
ca foile lui Vineş, aruncate la o parte, oile în- 
ţărcaseră, brânza adunată în timpul verii eră 
pe sfârşite, şi meiul rar de tot, chiar nici sare 
nu mai găsiai, şi oamenii se hrăniau aproape 
numai cu mure şi cu bureti. 

La toate se mai adăugă apoi şi plaga haite- 
lor de lupi, care mai 'nainte erau atât de rari 
la munte, iar acum se făceau din zi în zi mai 
nesăţioşi. Cei mai inimoşi dintre dulăi, tocmai 
inimoşi fiind, pieriseră unul câte unul în luptă, 
şi abia pe ici pe colo mai rămăsese sâte un 
puian mai îndârjit, care n'o luă la fugă când 
uimă mirosul de lupi. 

„Nu mai e, — îşi ziceau cu toţii, — nu mai e 
chip s'o ducem aici!“ 

Şi tot acesta eră şi gândul celor ce n apu- 
caseră incă să vină în fiecare zi la vatra lui 
Vineş, ci-şi petreceau viaţa tot răsleţi ca mai 
nainte. Ori şi cât de risipiţi ar fi fost ei, ace- 
leaşi nevoi îi făceau pe toţi porniţi în ace- 
laşi fel. 

Nimeni nu 'ndrăzniă însă să se mişte câtă vre- 
me preotul stătea pe gânduri, nici chiar Răciulete 


16 1, SLAVICI 


cel neastâmpărat, care ar fi fost în stare să 
găurească cerul ca sulița lui cea lungă, 


III 


Năluca. 


Sosiţi la piscul Lacului, Bodea şi soţii lui au 
fost nevoiţi să se oprească în loc. 

Aici fugarii răsbiseră prin strâmtorile văii 
până în poienele largi şi trecuseră spre valea 
Bârsei, încât drumul de spre Bucegi spre Păpuşa 
eră tăiat de dânşii. 

„Trebuie—grăi Ursan, — să aşteptăm noaptea, 
ca să ne strecurăm printre focurile lor“. 

„De!“ răspunse Bodea trecând cu ochii dea 
lungul văii. 

La dreapta eră trecătoarea, unde nu erau cor- 
turi, dar se vedeau multe fumuri. La stânga se 
coboria valea pe alocurea foarte strâmtă. Mai 
ales sub Leaota, la capul coastei, ea se strâmtă 
de ai fi putut so 'nchizi cu câţiva brazi răstur- 
naţi în albia râului. 

„Ştiţi că n'ar fi lucru greu să-i închizi pe 
oamenii aceştia aici ? — grăi dânsul. — Unii din- 
tre noi le taie drumul spre isvoarele Bârsei, 
iar alţii se pun la capul coastei şi nu-i lasă 
la vale“. 

„Greu n'ar fi, — întâmpină Moroiu: — dar nu 
ştiu de ce să-i închizi şi să nu-i alungi?, 

„Tocmai asta e. Dacă pot să-i închid, sunteu 
stăpân pe toată valea, dela capul coastei până 
la trecătoare, scot pe cine vreau şi nu mai las 
pe nimeni să intre“, 


DIN BĂTRANI 17 


Aşteptând sosirea noptii, ca să-şi poată urma 
drumul, ei s'au învârtit mereu împregiurul aces- 
tui gând, şi pe la miezul nopţii, când au pornit 
la vale, că să treacă spre Păpuşa, Bodea eră 
atât de hotărât, c'ar fi voit să se întoarcă îna- 
poi, să adune oameni şi să facă chiar mâne 
ceea ce-şi pusese în gând. 

„Trebuie să avem și noi un colţişor, din care 
nu mai poate nimeni să ne scoată!“ — îşi zicea 
el, — şi de geaba mergeau înainte, căci loc 
atât de potrivit ca acesta nu mai puteau să 
găsească. 

Erà însă peste putinţă, ca una să zică popa 
și alta să facă feciorul lui. 

Sosiţi în poienele Păpuşei la părintele Ilie, ei 
au fost primiţi cu mare bucurie atât de bătrânul 
preot, cât şi de Muntenii de acolo, unde fier- 
berea eră chiar mai viuă decât în Bucegi. Bodea 
navea însă timp de pierdut şi zoriă plecarea. 

Urmându-şi drumul, ei au luat cu dânşii pe 
Bunea, pe Viezură și pe Bran, arcaşul neîntre- 
cut, care ştiă să rănească lupul din mare de- 
părtare şi eră umblat ca nimeni pe cărările 
munților. 

Deşi născut din tată păgân, un fugar ce pă- 
sise adăpost la Munteni, Bran eră nepotul de 
fiică al Părintelui Ilie și aveă mare trecere la 
Munteni. 

Și de astă dată tot el ajunse în fruntea cetei, 
care, înaintând prin strâmtorile Oltului, creştea, 
mereu. Nu că se îmbulziă el, nici că l-a ales 
cinevă, dar pânăn culmea Negoiului se aduna- 
seră peste şaptezeci de inşi, tot unul şi unul, 
oameni aleşi dintre cei mai vrednici, şi cu cât 


1. Slavici, — Din Bătrâni, 


G 


5 


E d 


18 1. SLAVICI 


mai mulţi erau, cu atât mai învederat ieşia la 
iveală, că numai el, omul mărunt şi aproape de 
tot spân, dar scurt la vorbă şi chibzuit la faptă, 
e în stare să-i ţină pe toţi în ascultare. 

Erà om domol Bran şi la vorbă mai mult 
blajin decât aspru, dar, când ziceă ceva, se uită 
la tine de nu-ţi mai venià si-i răspunzi: sim- 
tiai că aşă e, cum zice el, şi nu altfel, ori că 
aşă trebue să fie. 

Se aţineă în drumul lor cel lung lumea după 
dânşii, şi s'ar fi adunat sute şi iar sute, el însă 
ştiă să-i potolească pe oameni. 

„Duceţi-vă pe la vetrele voastre şi staţi gata, 
— le ziceă el, — că vă adunăm noi dupăce le 
vom fi pus toate la cale. 

Şi oamenii se risipeau fără de împrotivire. 

Unul singur, Bodea cel stăpânit de năvălni- 
cia tinereţelor, tot mai ţineă să umble de ca- 
pul lui. 

Văzând stăruinţele oamenilor, el nu se mai 
gândiă la gropile de bucate, ci zoriă năvala spre 
capul coastei. li eră parcă-i perde pe oameni 
când îi vede risipindu-se şi că mai târziu nu va, 
mai puteă, nimeni să-i adune. 

li plăceă lui Bran stăruința aceasta, dar el 
îşi urma drumul. 

Sosiţi în vârful Surului, Părintele Gavriil nu 
i-a mai lăsat să mai înainteze. In valea Oltului 
eră o îndesuială ca în furnicar. Atât în strâm- 
torile dela stânga, cât şi în lărgimile dela 
dreapta, pe sub Negoiul şi pe sub Viştea. cor- 
turile erau cu sutele, pe alocurea chiar cu miile 
la un loc, şi crucile ridicate pe ici pe colo dea- 
supra lor erau semne neîndoivase, că cei adă- 


— 


- — ——. 9” -j—.— 


DIN BĂTRÂNI 19 


postiţi sub ele sunt Gepizi veniţi, precum spu- 
neau cei din Negoiul, parte despre Apus, parte 
pe râu la deal. 

Nu le rămânea Muntenilor decât să-şi caute 
vre-o răsuflătoare pe văile ce dau în şesul dela 
Dunăre. 

Pe Lovişte însă, pe Topolog şi pe Arges eră 
aceea-şi îndesuială: corturi şi iar corturi până 
prin înfundăturile văilor. Şi aici numai cu mari 
vărsări de sânge ar fi putut să răzbească. 

„Apoi numai aşă, fără de opintire, n'o să răs- 
bim noi nicăiri“, — grăi Bodea cam în bătaie 
de joc: 

„Ba da! — îi răspunse Bran. — Dacă vom avè 
răbdare şi ne vom avântă numai unde ei sunt 
puțini şi noi mulţi, nu le rămâne decât să fugă“. 

„Asta numai la capul coastei am pute s'o fa- 
cem“, — întimpină Bodea. 

„Să vedem, — grăi Bran; — poate că aiurea 
sunt şi mai puțini“. 

Sosiți dimineaţa zilei următoare în vârful or- 
tului, ei se opriră cam mirati. 

Jos la poala muntelui, în a doua dintre văile 
ce se deschid spre lunca Argeşului, se vedea 
0 fășie de ţară, o mică lărgime fără de corturi. 

`u le venià să creadă, că aici mau străbătut 
iugarii, dar cu cât mai mult se coboriau, cu 
atât mai vârtos se încredinţau, că nu sunt cor- 
turi în lărgimea încă depărtată. 

In poienele Seărişoarei ei deteră peste Burete, 
buciumaşul, şi peste Mareea,'un alt arcaş în- 
demânatic, care le spuse, că acolo, unde se ve- 
deà lărgimea, sunt gropile de grâu ale Scări- 
şorenilor şi adăposturile lor de iarnă. 


[i 


20 1. SLAVICI 


„Corturi, ce-i drept, nu sunt, — adăogă el, — 
dar nopţile se văd focuri“. 

„Multe?“ 

„Nu tocmai!“ 

„Ori-şi-cum ar fi, — grăi Bran,— aici e loc 
de răsuflătoare. Valea e strâmtă, şi mai puţini 
no să găsim aiurea“. 

Erau în gândul lui hotărite lucrurile: pe aici 
trebuiă să se deie năvala, 

In gândul lui Bodea eră însă hotărât, că nă- 
văla are să fie dată la capul coastei, sub Leaota. 

„Nu vezi că n'ai făcut nici o treabă !?—zise 
e]. — Mai jos valea se lărgeşte, şi le vine aju- 
tor despre Argeş, dacă dăm rivală asupra lor”. 

„O să vedem, — îi răspunse Bran, — apoi, fără 
de a mai perde vorba, luă înţelegere, că Mo- 
roju cel mustecos şi sprâncenat şi Gândea, bă- 
lanul înalt şi cu mustaţa în spic, să plece cu 
Burete, să cutreere poienele şi să adune lumea, 
apoi să se întoarcă cu toţii la locul de despărţire. 

Ochii lui Bodea scânteiau de neastâmpăr când 
Moroiu şi Cândea se întoarseră cu Burete iar 
spre poiene. Era în sufletul lui cevă ce-l îm- 
pingeă să meargă şi el cu dânşii, dar să nu se 
mai întoarcă, ci să deie năvală cum voia dân- 
sul. El însă nu puteă să se abată din calea ce-i 
croise tatăl său. 

„lară noi ceilalţi, — grăi Bran, — ne coborim 
în timpul acesta, ca să cercetăm locurile şi să 
vedem, câţi şi ce fel sunt oamenii din vale, 
cum sunt aşezaţi şi pe unde trebuie să-i apu- 
căm, ca să răzbim fără de vărsare de sânge la 
gropile de grâne şi la adăposturi... Vii cu noi 


DIN BĂTRÂNI 21 


ori te duci şi tu cu Moroiu ?“—adăugä apoi în- 
torcându-se spre Bodea. 

Tânărul cu obrajii rumeni rămase pe o clipă 
nehotărât. 

Erà în el ceva ce-i ziceà: „Nu cobori în vale“ 

„Viu cu voi“ — îi răspunse el lui Bran şi o 
porni la vale repede, par'că ar fi luat hotărîrea 
de a se avântă în prăpastie. 

Peste cât-va timp, dupăce se mai apropiară, 
se iviră pe ici pe colo prin vale fumuri, ba, 
par'că păşteau vite pe întinsul văii, parcă pe ici 
pe colo erau ogoare proaspete. 

„Aceştia, sunt de-ai noştri!“ — strigă Bodea— 
şi cu toţii îşi iuţiră paşii coborîndu-se spre pă- 
durea ce nu mai eră departe. 

Coborînd dela munte, omul, dupăce a trecut 
din poiană în codru, înaintează numai pe di- 
buite, căci nu mai vede nici înainte, nici înapoi. 
Trecând dar prin pădure la vale, ei grăbiau, 
ca să dee cât mai curând peste vre-un luminiş, 
de unde li se deschide iar vedere spre vale. 
Bran le ziceă mereu să stee adunaţi, dar la 
coboriş e greu să-i ţii pe oameni adunaţi la un 
loc, căci ei, mergând fiecare după tempera- 
mentul său, se restiră de a lungul plaiului, şi 
unii dintre dânşii o luaseră departe înainte, 
Lucru firesc ar îi fost, ca Burete şi Marcea, să 
meargă în frunte, căci singuri ei cunoşteau 
locurile; Bodea însă, răsleţ şi nerăbdător, a- 
pucase el înainte, ca să fie cel dânteiu, care le 
vede toate din apropiere. Mai ales după-ce au 
trecut înse din făget în brădet codrul era din 
ce în ce mai des şi nicăiri nu se ivià sur- 


22 |. SLAVICI 


pătură, rovină ori vre-un alt semn de luminiş, 
ci mergeau ca cu sacul în cap. 

Era târziu după amează-zi, când la dreapta 
începu să se audă vijiitul unui păriu, un semn 
neîndoios, că nu mai e mult de coborit. 

Ursan şi Vântu, care rămăseseră în urmă şi 
nu-l mai văzuseră de mult pe Bodea, îşi iuţiră 
pasul. Bran apucase însă înaintea lor şi-i oprise 
pe oameni, ca să-i adune şi să-i ducă mai de- 
parte strînşi la un loc şi -fără de sgomot. 

Astfel ceata rămăsese departe în urmă când 
Bodea se pomeni pe neaşteptate deasupra unei 
surpături, de unde se desch.deă asupra văii 
privire largă şi atât de apropiată, încât el se 
retrase speriat în desiş, ca să nu fie văzut. 

La dreapta lui se vărsă liniştit un riuleţ, 
eară din colo de rîuleţ, la depărtare de câte-va 
sute de paşi, erau înşirate pe sub coasta aco- 
perită de pădure vre-o treizeci de colibi, în fața 
cărora se aflau oameni, femei, copii şi păşteau 
vite, ba la stânga rîului erau în adevăr şi câteva 
fâşii de ogoare proaspete. 

„Ştia nu trec, ci au de gâud să rămâie 
aici,“ — îşi zise el retregându-se mai adânc 
în desiş. 

O singură privire îi fusese destul, ca să se 
încredinţeze, că cei adăpostiţi în vale nu sunt 
Gepizi, dar uici Munteni, ci un neam de oa- 
meni, despre care el nu ştiă nimic. 

Colibile, deşi acoperite tot cu îrunzar, nu 
erau ca cele făcute de Munteni pe la mărginile 
poienelor, ci mai mult nişte acoperişuri puse 
pe gropi săpate adânc, de un stat de om, car 
pământul scos din gropi era aruncat peste frun- 
zişul acoperişului. Cruci nu se vedeau nicăiri. 


>. ..—————.—— 


ie e e i Aş > 


BIN BĂTRÂNI 23 


Oamenii erau mai mult scurţi şi groşi decât 
înalţi, greoi în mişcările lor şi bălani la faţă. 
Vitele erau ciolănoase şi cu coarnele răsfirate, 
iar cânii, nişte zăvozi mari ca viţeii, umblau 
molatec şi desşirat şi lătrau rar şi gros. 
Trebuiă să se întoarcă şi să-i vestească pe 


ceilalţi, ca să se apropie cu băgare de seamă. 


Deodată însă el ieşi, fără-ca să-şi deie seamă, 
iar pe muchea surpăturii, ca să vadă mai bine. 

La stânga, sub surpătără, unde el nu se puteă 
uita, mai erau încă opt colibi, şi de aici, la 
depărtare de cel mult treizeci de paşi, se ivi 
o iată tânără, care trecea cu un vas de lut 
spre rîu. 

Era Mala, cea mai tînără dintre cele trei fiice 
ale lui Dragoslav, una din căpeteniile fugarilor 
adăpostiţi în vale. 

Nu, niciodată Bodea nu şi-ar fi închipuit, că 
e cu putinţă ceea ce vedeă cu ochii lui, 

Nu era înaltă copila, nici subţirică, nici 
sprintenă ca Muntencele, pe care le ştiă el, dar 
îi era trupul plin şi iraged ca al unui copil 
purtat la sin, aveă obrajii rotunji mare minune 
şi albi ca laptele înspumat, şi peste umerii ei 
se răvirsa un păr galbăn ca firele de aur. 

Străin neam de oameni şi ne mai văzut în 
aceste văi, 

Ea trecea oare-cum ca dormind, a 'ndelete şi 
legănată în mersul -ei la tot pasul, iar Bodea, 
uimit, © priviă cu atâta nesaţiu, încât dinsa, 
isbită de puterea privirii lui, tresări şi-şi în- 
toarse marii ochi albastri spre el. 

E o taină nepătrunsă, cum prin ochiul 


în- 
dreptat spre alt ochiu sufletul străbate la 


alt 


24 1: SLAVICI 


suflet şi cum, întâlnindu-se privirile, sufletele se 
pătrund unul pe altul şi se îmbină ca ntr'o sin: 
gură fiinţă. 

Faţa copilei se lumină ca scăldată în raze 
venite din altă lume, iar Bodea, fărmecat de 
zîmbetul ei plin de dulceaţă, se cutremură ca 
străbătut de un fulger. li eră par'că abiă în clipa 
aceasta se naşte şi viaţa de până acum i-a tost 
numai un fel de amurg. 

O fioroasă ameţeală, acea-şi ameţeală îi cu- 
prinse pe amândoi, beţia lioroasă, pe care no 
mai uită şi vrea mereu so aibă cel ce-a avut-o 
odată. 

Nu-şi mai dedeă el acum seamă, că cei din 
vale puteau să-l vadă, şi nu ştia, dacă lau văzut 
ori nu. Ar fi fost în stare să sară de pe muchea 
surpăturii la copila pornită şi ea spre el ca pa- 
săreă ce-şi ridică aripile gata de a-şi lua sbor. 
Auzind însă paşii soţilor săi, el se 'ntoarse ră- 
pede spre dânşii în vreme-ce Mala remase ca 
înfiptă 'n pământ, apoi, când zări pe cei-lalţi, 
„0 luă speriată la fugă înapoi, de unde venise. 

„Tiptil! tiptil! — şopti Bodea cu glasul înecat 
de năvala sângelui şi tremurând în tot trupul.— 
Opriţi-vă, că sunt prin apropiere, — după toate 
semnele — păgâni, un neam de oameni ne mai 
văzut pe aici“. 

Ursan se uită lung şi îndurerat la el. 

— Il ştiuse băiat inimos şi-i eră greu să-l 
vadă galben la faţă şi tremurând de spaimă. 

„Dacă sunt, —îi răspunse, — suntem şi noi 
şi ne aflăm la noi acasă“. 

„Te-a zărit cine-va ?“ — întrebă Bran cel chib- 
zuit făcându-le oamenilor semn să se retragă. 


t. SLAVICI 25 


Bodea rămase ca trăsnit din senin. 

Da, Ya văzut, ea fără îndoială că Ta văzut, 
dar el simţiă, că nu e în lume aceasta om, căruia 
ar fi putut să-i spună, pe cine a văzut şi cine 
l'a văznt. 

„Na! — nimeni nu m'a văzut!“ -— răspunse 
el rostind vorbele în silă, dar cu îndărătnicia 
omului ce sare într'o prăpastie adâncă, 

Bran ieşi oare-cum pe furiş la marginea pă- 
durii, ca să se dumirească asupra celor ce se 
petrec în vale. 

Vedeă şi el numai ceea ce văzuse Bodea, căci 
mai jos, la depărtare de câteva sute de paşi, 
râul cotia şi valea se strimta. 

„Unde sunt gropile voastre?“ — îl întrebă pe 
Marcea după ce se trase iar în desiş. 

„Colo, sub coastă, la capătul ogoarelor,— răs- 
punse Marcea, — iar casele nu se văd, căci se 
află în dosul stâncilor“, 

„Câte sunt?“ 

„Patruzeci şi noue de fumuri avem“, 

„Şi mai e loc larg pe lângă case ?* 

„Nu mult, dar e“. 

„Atunci e rău, — grăi Bran,—căci s'au încuibat 
în casele voastre şi trebue să fie mulţi de şi-au 
mai făcut colibi şi aici“, 

Bodea stetea ca pe jăratec. 

Ştia atât de bine, că cel mai urgisit dintre 
toate păcatele, începătura a toată răutatea, is- 
vorul tuturor mişeliilor e minciuna, şi tot spu- 
sese, că na fost văzut, când ştia, că văzut a 
fost. Inşelase pe soții lui, care, socotindu-se 
neştiuţi de nimeni, stăteau fără de grijă în vreme 
ce În vale se făceau, poate, pregătiri, 


Bib'iat>c. M-cumantară 
Piatra Neamt 
Regiunea Bacèu 


. 


26 i. SLAVICI 


„Ce facem noi acum ?*— întrebă el strîmtorat. 

„Multe avem de făcut, — îi răspunse Bran, 
care le pusese în capul său toate la cale.— Mai 
întâiu ne întoarcem şi ne căutăm un loc bine 
adăpostit, ca să ne facem focuri şi să odihnim 
fără de grijă peste noapte. Apoi ne alegem câți- 
va şi trecem de-a lungul coastei de la stânga 
până în faţa caselor, ca să vedem, cum stau 
lucrurile acolo. 

„Tot ar fi bine, — îi zise Bodea,— ca să lă- 
săm și aici pază“. 

„De ce!? — întâmpină Bran. — Dacă nu te-au 
văzut, nu pot să bănuiască nimic. — Ori poate 
că te-ău văzut?“ 

Bodea iar se făcu galbăn la faţă. 

Acum eră timpul să se îmbărbâteze şi să-și 
ușureze sufletnl spuind adevărul. Deşi îi eră 
însă rușine c'a minţit, încă mai ruşine îi eră 
să-și mărturisească păcatul, şi în loc de a-și 
face datorie, o mânie oarbă-l cuprinse faţă cu 
Bran, care-l sileă să mintă din nou. 

„Nu ma văzut, — grăi” dânsul cu glasul înă- 
busit de năvala sângelui, — dară suntem mulţi 
şi ar fi putut să ne simtă.“ 

„Dacă aşa crezi, nai de cât să rămâi aici şi 
să stai de pază,— îi zise Bran,— iară când ti se 
va uri, te întorci și ne găseşti după zarea fo- 
eului“. 

„Asta nu!“ — răspunse Bodea şi se întoarse şi 
el cu dânşii. 

Fie-care pas, pe care-l făceà la deal, eră însă 
pentru el de o potrivă cu muncile iadului. [i 
vedea în gândul lui pe cei din vale sărind în 
picioare, luându-şi armele şi alergând din toate 


- 


DIN BĂTRÂNI 


părţile, ca să se adune şi să dee cu toţii navală 


= asupra soţilor lui. îi auziă par'că răcnind pe 
„ înăbuşite, simţia apropierea lor şi inima i se 


=- sbătea din ce în ce mai tare. 


» 


După-ce urcară cât-va timp, Bran îi opri sub 


„un mare stan de piatră, care închideà vederea 


spre vale, apoi oamenii-şi adunară uscături şi-şi 
aprinseră trei focuri. Erau bine adăpistiţi şi 
aveau drumul deschis spre poiene, în cât ar fi 
putut să ţie piept şi să scape nevătămaţi şi dacă 
ar fi avut să se lupte fiecare cu câte cinci. 
Bodea se mai linişti. Peste puţin însă Bran 
plecă cu Vântu şi cu alţi trei dintre oameni. ca 
să treacă, precum fusese vorba, de-a lungul coas- 
tei de la stânga până în fata caselor, şi inima 


lui Bodea iar începi să svâcnească. li eră par'că 
„ fâră de Bran oamenii se zăpăcese şi nor mai 

şti ce să facă în taţa duşmanului. 
Mă due şi eu cu dânşii '- —zise el şi plecă în 
„urma lor. 


Minţia însă şi de astă dată, şi gândul lui 
eră să meargă iar la mucheă surpăturii şi să 
stee 'de pază, gata de a vesti pe ceilalţi îndată 


„ce va vedeă, că cei din vale fac vre-o pregătire. 


Ziua se învelia în noapte când el sosi la lo- 
cul, de unde văzuse pe Mala, şi se uită tremu- 
rând în tot trupul spre colibile de peste rău. 

ră linişte în vale: nici-o mişcare, care ar fi 

putut să-l pună pe gânduri, nici-o îngrămădire 
de oameni ce râcnese pe înfundate, nimic ce nu 
fusese şi mai nainte. El tremura cu toate aceste 
ca făcătorul de rele în clipa hotăritoare, pă- 
mântul i se elătina sub picioare, şi fără de voie 


ay 


28 1. SLAVICI 


el se aşeză pe iarba uscată puindu-şi îmblăci- 
toarea peste genunchi. 

Obosit de umbletul îndelungat, flămând lihnit, 
umilit în sine şi istovit de viua lui frământare 
sufletească, el nu mai erà în stare să facă ce-va, 
ci sta într'un fel de aiurire la locul, unde se afla. 

Vedeă, par'că, iar vedeă pe copila cu marii 
ochi albaştri tot cum o văzuse şi tot cum o ştia. 
N'o vedea şi-şi dedeă seamă, că n'o vede, şi 
totu-şi par'c'o vedea în aievea. 

„Nu, — îşi zise el în cele din urmă ca prin 
somn, — a fost o nălucire numai. Nimeni nu 
m'a văzut!“ a 

Necuratul a fost, care i s'a ivit în adimenitor 
chip de copilă fragedă şi plină de farmece, ca 
să-i intunece minţile, să-l ispitească şi să-l ducă 
la peire. 

Şi totu-şi chiar în clipa, când şi-o zicea aceasta, 
copila cu marii ochi albaştri se reivia în închi- 
puirea lui mai mult ca înger de cât ca demon. 

Se întunecase. Luna, ivită de mult pe cerul 
aproape senin, îşi revărsa lumina asupra colibi- 
lor şi asupra râuleţului, care scânteia pe ici pe 
colo în razele ei. La stânga, de unde venise 
“Mala, eră umbră deasă, care treceă pe ici pe colo 
în fâşii lungi şi peste râu. Linişteă se întindeă 
din ce în ce mai deplină, şi el nu mai vedeă în 
cele din urmă decât focurile aproape stinse şi 
câte un om trecând ca o mogâldeaţă neagră 
prin zarea cea slabă. 

Erau, par'că, toate numai vis şi închipuire, 
părerea deşartă a omului ce se sbate în luptă 
cu somnul, 


DIN BĂTRÂNI 29 


El se cutremură şi-şi făcu de trei ori semnul 
crucii. 

Perdut în gânduri, el nu-şi dădea seamă, că 
zăvozii cei mari erau treji, că-! simţiseră şi la 
fiecare mişcare făcută de el se înteţiau şi îna- 
intau spre surpătură. Acum. când el îşi făcti 
cele trei cruci, cânii se îndâjiră şi câţi-va din- 
tre ei se repeziră la deal. 

Bodea-şi luă 'mblăcitoarea şi sări `n picioare 
ca muşcat de şarpe. 

Mintea i se luminase de o dată, şi vedea des- 
luşit primejdia, în care se află. Era peste pu- 
tinţă, ca cei din vale să nu simtă, că zăvozii 
bat la om, şi să nu pornească şi ei la deal, 
eară el era singur şi neştiut de soţii săi, care-l 
credeau unii rămas la focuri, iar alţii dus eu 
Bran. Nu-i rămânea decât să se retragă cu gră- 
bire şi să dee câte-va chiote, ca să vestească 
pe soţii săi. 

La întâiul pas făcut de dânsul însă cânii, 
îmbărbătaţi de retragerea lui, se răpeziră din 
nou, şi după câţi-va paşi el fù nevoit să se 
oprească, ca să se apere cu îmblăcitoarea. 

Deprins în luptă cu haitele de lupi a-şi purtă 
imblăcitoarea ferecată, Bodea şi-ar fi făcut uşor 
drum, dacă sar fi aflat în poiana deschisă. 
Aici însă, în desişul codrului, îmblăcitoarea i 
se împedeea de crăci, încât nu putea s'o poarte 
raita împregiurul său, ci era nevoit să lovească 
cu toată puterea în cânii ce se aruncau asupra 
lui. Loviţi unul câte unul, cânii se rostogoliau 
cheiăidini, dar tocmai aceasta îi stârnia pe cei 
din vale şi peste puţin el auzi în aievea râcne- 


30 L SLAVICI 


tele înfundate ale oamenilor ce se adunau, ca 
să pornească la deal. E 

„Chiu!— gata toţi, că vin păgânii!“ — strigă. 

Era însă prea târziu. Ori-şi-cât de grabnic | 
ar îi alergat, soţii lui nu mai putean să-i vie | 
într'ajutor: era perdut; nu-i rămânea decât să-şi 
spăşească, greul păcat. De zăvozi nu se temea, 

„dar în luptă cu oameni el nu putea să intre, 
şi braţul îi slăbi când vre-o zece oameni se 
iviră în faţa lui asmuţând cânii. 

„Opriţi cânii, că mă dau prins!“ — le zise. 
el umilit. 

Nu înţelegea nimeni vorbele lui, dar oamenii 
nu numai prin vorbe se înţeleg între dânșii. 

„[ine-te, că venim! — “ strigă Ursan, care, 
auzind strigătul lui Bodea, sărise speriat în pi- 
cioare şi alerga în fruntea cetei la vale“. 

„Opriţi-vă !— Țineţi-vă strânşi la un loc!—* 
strigă din cealaltă parte Bran, care alerga și 
el întorcându-se din drumul ce făcuse de a 
lungul coastei. 

Auzind aceste strigăte venite din două părti, 
agresorii rămaseră o clipă cuprinşi de spaimă. 

Unul dintre dânşii însă, o matahală desşirată, 
se repezi cu un topor asupra lui Bodea. - 

Bodea fåcù repede un pas la stânga, ridică 
instinctiv îmblăcitoarea şi lovi cu puterea des- 
nădăjduirii, apoi căzu în genunchi cu ochii în- 
chişi şi cu capul plecat în vreme ce agresorul, f 
lovit peste umăr şi peste piept, se răsturnă cât 
era de lung. 

Peste puţin, când Ursan sosi la faţa locului. 
el nu mai găsi decât pe acesta, viu încă, dară 
întins la pământ şi vărsând sânge. 


DIN BĂTRÂNI 31 


Jos în vale era o învălmăşeală sălbatică. In 
lumina slabă a lunei, pe care o tăia pe ici pe 
colo zarea focurilor aproape stinse, se vedeau 
fugind în goană mare ori adunându-se în gră- 
mezi viiu agitate oameni, femei şi” copii ce 
rostiau sbierând vorbe neînţelese, din care nu 
ieşiau desluşit decât strigătele „Na staroste! — 
Na staroste !* 


„L'au prins şi-l duc! — strigă Ursan tremu- 
rând în tot trupul. — Inainte, băieţi, să-l scăpăm !* 
„Asta nu se poate! — Stai pe loc! — strigă 


Bran, sosit şi el la faţa locului.—Sânt sute de 
inşi, şi n'avem ce să-i facem, dacă umblă res- 
leţ. — Inapoi în poiene! Dacă grăbim, putem 
încă s'ajungem pe Moroiu şi pe Cândea şi până 
mâne seară ne ntoarcem cu toții!“ 


IV 
Năvala 


Jos în fundul văii, în poeniţa de la gura - 


peşterei, unde se aflau cele trei colibi ale Pă- 
Tintelui Luca, era linişte adâncă, 

Maica preuteasă, femee şi mumă, era cuprinsă 
de viiu neastâmpăr. Avusese visuri grele, era 
muncită de presimțţiri dureroase, şi o mistuia 
dorinţa de a-şi vedei fiiul de şase zile acum 
plecat. Nu-şi dedeă, ce-i.drept, pe față focul. 
nu se plângea, dar umbla nemângăiată de ici 
până colo, nu mai vedea Şi nu mai auzia ni- 
mic, nu-şi găsia nicăiri loc de repaos, ear Pă- 
rintele Luca le nţelegea toate, se căia de a-şi 


32 1. SLAVICI 


fi aruncat feciorul în voia întâmplării şi era din 
ce în ce mai îngândurat şi mai nerăbdător. 

Mai puţin îngândurată, dar încă mai nerăb- 
dătoare era mulţimea strânsă, ca'n toate zilele, 
la vatra lui Vineş. 

Deodată Bucegii tresăltară ca cuprinşi de 
fiori, 

Despre Leaota se iviră câte-va căciuli albe, 
apoi mai multe şi tot mai multe, în cele din 
urmă o ceată nesfârşită, care, coborându-se 
încet spre colibile Părintelui luca, acoperia 
întreaga coastă a muntelui. 

Era mulţimea adunati de Moroiu şi de Cândea, 
care, coborând despre Păpuşa, băgase spaima în 
fugarii ce se 'ncuibaseră între capul coastei şi 
trecătoare şi-şi deschisese drum larg spre Piscul 
Lacului, iar acum venia să iee şi pe cei din 
poienele Bucegilor şi să se întoarcă cu toţii la 
locul de întâlnire. 

Viind cu grăbire, ei nu putuseră află cele pe- 
trecute la surpătură şi nu ştiau, că Bran şi Ur- 
san vin şi ei încă mai grăbiţi pe urma lor. 

Nu erau mai mult decât vre-o mie de oameni, 
dar nici unul dintre cei adunaţi la vatra lui 
Vines nu mai văzuse atâta lume la un loc şi, 
risipiţi, precum erau, păreau îngrozitor de mulți. 

„Se întoarce Bodea! Eată-i că vin!“ — stri- 
gară câțiva dintre cei de la vatră. 

„Și e potop de oameni! — strigară alţii — Sunt 
mii şi mii!“ 

Cei mai iuți la fire începură apoi să dee chiote, 
şi într'o clipă întreaga mulţime se avântă la 
vale risipindu-se dealungul coastei cum toamna 
se risipește în bătaia vântului iernatic frunza 


3 


EDF of Pi IPP E as J . q~ 
_ z: ; y 
> ; 


DIN BĂTRÂNI 33 


uscată şi lăsându-l singur pe Vineş, moşneagul, 
care se nită cu ochii împăiengeniţi în urma lor. 

Mai erà încă mult până la amează-zi când 

părintele Luca văză, că vin oameni din toate 
părţile. Nu-i vedeă încă pe cei porniţi dela va- 
tra lui Vineş, dar veniau alţii despre Coştilă, 
iar alţii despre Gepi, despre Peatra Arsă, des- 
pre Vârful cu Dor, lume, lume, lume de pre- 
tutindeni, de unde se deschide vederea spre 
Leaota. 
- „Vin ai noştri, se întorc cu lume multă des- 
pre Leaota!“ — strigă în cele din urmă Răciu- 
lete, care sosi cu sulița lui cel dintâiu. — Acum 
sa hotărât, s'a ales întrun fel!“ 

Părintele Luca se întoarse spre Leaota şi, în 
adevăr, peste puţin începi! a “se revărsa la vale 
ceata cea nenumărată, 

El tresări de bucurie. 

O clipă însă numai: în clipa următoare el fù 
apine de viuă îngrijare, 

'eniau oamenii din toate părțile, se adunau, 
se îngrămădiau de nu mai puteà să-i încapă 
poienița. 

„Cine oare şi cum va puteă să stăpânească 
atâta sumedenie de oameni turburaţi de neca- 
zuri !?* — îşi zise el şi rămase zăpăcit în mij- 
locul gălăgiei ce creştea mereu. 

Trăiţi în singurătate şi deprinşi cu gândul, 
că fiecare numai pe puterile sale se poate ră- 
zima în lupta lui cu nevoile vieţii, ei erau ca 
ieşiţi din fire când se vedeau atât de mulţi la 
un loc, adunaţi cu gândul de a-şi împreuna pu- 
terile: strigau cu toții şi se mişeau valuri-va- 
luri când în coace, când în colo, tot mai în- 


I. Slavici. — Din Bătrâni. 3 


34 |. SLAVICI 


ghesuiţi, mai sgomotoşi şi mai furtunateci, ici 
aruncându-şi de bucurie căciulile în aier, colo 
strîngându-şi unii altora mâna ori îmbrăţişân- 
du-se c'a nişte vechi prieteni, care de mult nu 
se mai văzuseră, Şi nu e în lume muzică mai 
sugestivă decât vociferarea unei mari mulţimi 
de oameni cuprinşi de emoţiuni vii: chiar şi 
cel mai potolit din fire îşi pierde bunul cumpăt 
şi, luat de puhoiu, se lasă să fie dus ca frunza 
uşoară. 

In gălăgia aceasta nu mai ştia nimeni, de ce 
e vorba, nimeni nu mai cerceta, care e rostul în- 
prămădirii: chiar nici maica preuteasă nu bă- 
gase de seamă, că fiiul ei tot nu s'a întors încă, 
şi abia târziu se desmetici Părintele Luca şi 
se întoarse cu gândul la Bodea. 

Mulțimea trebuia să se întoarcă la locul de 
întâlnire. 

„Aş! — grăi Răciulete înfigându-şi sulița cea 
lungă în pământ. — Nu mergem! Gropile noa- 
stre sunt aici, pe Rîul Alb: dacă plecăm acum, 
suntem pe 'nserate la ele“. 

„Nebuni am fi, — adause Cărbune, — dac am 
căută alte gropi — la depărtare de două zile“. 

„Aşa e! — strigă Vultoare, un lungan din 
poienele Negoiului, — Suntem. destui, ca să pu- 
tem răsbi ori-şi-unde!“ 

„Dar ăia ne aşteaptă!“ 

„Ei! să aştepte: vor face şi ei cum vor putea“. 

„Da!“ strigau unii; „Ba nu!“ strigau alții, 
care erau flămânzi şi obosiţi de drum. 

Urcat pe un colţ de stâncă, Părintele Luca 
stetea cu brațele ridicate 'n sus şi-i chema la 


ddr 


BIN BĂTRÂNI 35 


sine pe oamenii învrăjbiţi ca să-i țină strânşi 
la un loc, dar nimeni nu-l băga 'n seamă. 

„Eată-i că sosese! — Se 'ntore şi ei!—, stri- 
gară mai mulţi deodată, şi cetele despărțite 
se nvălmăşiră din nou şi porniră `n sgomotoasă, 
mişcare la vale, ca să le iasă 'n cale celor ce 
sosiau. 

Tot despre Leaota cobora adică spre poieniţă şi 
ceata lui Bran, dar mai încet, căci erà obosită 
Şi de drum şi de mâhnire. 

Nu mai aveau acum oamenii de ce să se 
certe, dar Părintele Luca tot nu se bucură, iară, 
maica preuteasă, care stătuse tot timpul de- 
parte la deal, în faţa colibei, tot nu îndrăznia 
să pornească şi ea la vale. 

De ce se întorceau ei când vorba rămăsese, 
ca să aştepte pe ceilalţi acolo!? 

Nu păreă a bine această întorcere neaştep- 
tata, şi maica preuteasă stâtea nemişcată şi aş- 
tepta să vadă ieşind din mijlocul mulţimii pe 
tânărul înalt, mlădios şi cu faţa de fata mare, 
iar Părintele Luca o porni la vale cu pas rar 
şi domol, apoi mai grăbit şi tot mai grăbit, 

„Unde e!?: — întrebă el în cele din urmă 
cu glasul înecat de emoţiune. 

„In paza lui Dumnezeu, — îi răspunse Bran 
liniştit şi rece, — Alaltăieri, seara, s'a răslăţit, 
sa avântat preă departe şi a fost prins“: 

Mulțimea stetea oprindu-şi răsuflarea. 

„»Și voi, — grăi preotul întorcându-se spre 

rsan, — voi naţi sărit să-l scăpaţi!2% 

„Nu ne eră iertat să facem lucrul acesta, — 
răspunse Ursan. — Eram abia vre-o cincizeci 
de oameni, iar în vale se adunaseră sute, care 


uP —"— i 


36 l. SLAVICI 


puteau peste câtva timp să fie ajutaţi de alţii, 
mii şi mii. Nu numai făceam o zadarnică văr- 
sare de sânge, dar puneam şi viaţa lui în pri- 
mejdie“. 

„Am grăbit să-i găsim pe ceilalţi, — adăugă 
Bran, — şi să ne întoarcem cât mai curând cu 
toţii“. < 

Multimea iar se puse 'n mişcare furtunatică. 

„Ne "'ntoarcem ! — Pornim cât mai curând“!— 
strigară oamenii stăpâniţi de acela-şi gând. 

„Şi dacă nu-l mai găsiţi viu !? — strigă preotul 
înfiorat. 

„Atunci e mort, — răspunse Bran, — şi s'a ivit 
în lume numai spre a ne arătă calea, pe care 
avem să pornim. Noi nu ne lepădăm de gândul, 
că Dumnezeu îl va fi povăţuit să-şi păstreze 
viața. E creştin şi ştie, că supunerea şi umilinţa 
e scăparea celor slabi“. 

„Să pornim! — Să pornim“. 

„O să pornim, — grăi Bran, — dar cu chib- 
zuială“. 

Lui nu-i eră, la urma urmelor, să-l scape pe 
Bodea, care poate că nici nu mai puteă să fie 
scăpat, ci să potrivească lucrurile aşa, ca să 
nu-și facă nici o mustrare, ori-şi-cum ar eşi ele. 

Pe drum dar el îşi dăduse bine seama despre 
mersul văilor şi-şi croise planul după firea locului. 

Un lucru eră, mai nainte de toate, hotărit 
în gândul lui: că Bodea avusese dreptate şi că 
atât trecătoarea spre valea Bârsei, cât şi strim- 
toarea dela capul coastei trebuese închise cât 
mai curând. 

Al doilea, lucru hotărît eră că dânşii, dacă 
voiau să-l scape pe Bodea, nu aveau să dee nă- 


—— a iai E 


DIN BĂTRÂNI 257 


vală dela deal, ci trebuiau să-i apuce pe duş- 
mani dela vale, să-i închidă Şi astfel să-i si- 
lească a-l dà. 

Al treilea lucru hotărât eră, că fără de merinde 
nu pot să înceapă nimic, căci oamenii erau isto- 
viti de oboseală şi de foame. 

E! eră de părerea lui Răciulete, care stăruiă, 
că înainte de toate să se dee năvală asupra gro» 
pilor din valea Rîului Alb, ca oamenii să-şi jee 
merinde, 

„Da! — zise Bran, — iar de acolo trecem la 
Capul Coastei, şi închidem strîmtoarea, apoi ne 
urmăm drumul pe sub poala munților, tăind văile 
de-a curmezişa, şi mâne seară ori poimâne suntem 
cu ajutorul lui Dumnezeu la Bodea. 

Sub părintele greu încercat ardeă pământul; 
lui drumul acesta îi păreă prea cu încungiur. 

„ŞI dacă mâne ori poimâne nu-l mai găsim 
viu!?“ — strigă el. 

„Se poate, că nu l'am mai găsi nici astă-zi; 
întîimpină Bran. — Nu însemnează, nimic viaţa 
unui om când vorba e de ceea ce e mai bine 
pentru toţi şi chiar pentru el, dacă mai trăeşte“, 

Oamenii iar se invălmăşiră. Unii voiau să plece 
pe cel mai scurt drum, iar alţii ţineau să-şi iee 
mai nainte merinde, ba erau şi de aceia, care, 
văzând că înţelegerea este peste putinţă, stăruiau, 
ca să se risipească fie-care la vatra sa. 

Bran îi lăsă pe oameni să se frământe între 
dânşii şi se nţelese cu Ursan, ca el să plece la 
gura trecătorii şi să stee acolo, pentruca nu 
cum-va ganii să se întoarcă Înapoi şi să taie 
iar drumul dintre Bucegi şi Păpuşa. 

„lată tu, > îi zise Tui Cândea, — te întorci la 


sy 


38 i. SLAVICI 


locul, unde ne-am despărţit, şi aştepţi acolo so- 
sirea noastră. Când vei auzi buciumele din vale, 
dai şi tu năvală dela deal“. 

El îecepă apoi să-i adune pe buciumaşi. 

Erau cu totul treizeci şi opt, dintre care opri 
doi la dânsul, iar pe ceilalţi îi trimise să se risi- 
pească peste poienele Bucegilor şi să dee de 
ştire, că toată lumea are să se ridice şi să por- 
nească spre adăposturile de iarnă, ca'n toţi anii, 
cu tot avutul. 

„Acum să ne numărăm! — zise el în urmă 
şi începu să-i înşiruiască pe oamenii din apro- 
pierea lui tot doi câte doi, ca să numere mai 
uşor. 

„Ne numărăm! ne numărăm! —strigară câţi-va 
în gura mare. 

„Rânduiţi-vă după poiene “! — strigară altii. 

„Nu după poiene ! — le zise Bran. — Care cum 
vine. Tot omul e om: să rămâe fie-care la locul, 
unde se află“. 

(iălăgia se potoli ca prin farmec. Nu se mai 
pomenise, ca oamenii să fie înşiruiţi şi numărați, 
şi fiecare se simţia par'că o nouă viață începe 
pentru dânsul când era cuprins în numărul tot 
mai mare. 

Numărând, Bran îi împărţiă pe cei numărați 
în cete de câte cinci-zeci de inşi şi dă fie-cărei 
cete câte o căpetenie, căreia `i spuneă, unde are 
să plece. 

Cinci cete aveau să meargă cu Ursan, patru 
cu Cândea şi alte patru cu Moroiu, care o porniă 
înainte spre hiul Alb. 

Deşi el nu striga numărând, lasul lui stră- 
băteă până la cei mai depărtati, fiind-că toţi 


K 


DIN BĂTRÂNI 39 


tăceau, ca să-l poată auzi, şi Părintele Luca steteà 
uimit de liniştea sărbătorească, în care se auziau 
din toate părțile buciumele vestitorilor. 

Nu-i mai treceă acum nici unuia prin gând 
să aibă părerea lui deosebită, şi singură maica 
preuteasă ar fi voit să-i zorească, ceea ce nu 
făcea nici ea. 

Nu eră încă pe sfârşite numărătoarea când 
despre Vârful cu Dor şi despre Omul se iviră 
primele turme pornite la vale, la început câte 
una, apoi mai dese şi tot mai dese. 

Pretutindeni aceea-şi rânduială. In frunte mer- 
geă păstorul cu măgarii şi cu povara. Urmă apoi 
turma incungiurată de câni. După turmă femei 
şi copii, bătrâni călare ori ducând de căpăstru 
cai încărcaţi, mai rar mânând vite. 

Cele dintâi turme apucaseră departe înainte 
când Bran sfârşi numărătoarea. 

„Acum,—grăi el ridicând glasul,—să fim gata 
cu toţii. La noapte trebue neapărat să luăm gro- 
pile şi să răsbim la adăposturile de iarnă. Mâne 
suntem la Capul Coastei. Poimâne `l luăm pe 
Bodea. — Acela, care e de altă părere, să gră- 
jască; acela care se teme, să rămâe la turme“. 

Toţi tăcură, dar multe inimi erau îndoite. 

„Sunaţi de rugăciune“, — grăi preotul întor- 
cându-se spre cei doi buciumaşi. 

De trei ori pe zi, dimineaţa, la amează-zi şi 
pe “nserate, când soarele asiinţeşte, sunau bu- 
ciumele, ca să-i cheme pe credincioşi la rugă- 
ciune, şi Munteanul, ori şi unde s'ar fi aflat el, 
cădeà în genunchi şi rămânea cu faţă plecată 
spre pământ când auziă buciumul. hugăciunea, 
aşa ştia el, are putere numai fiind făcută de preot, 


40 i. SLAVICI 


care el sigur ştie, ce se poate şi ce nu se poate 
cere şi cum are să fie făcută cererea, el singur 
avea prin darul său tainica virtute de a mijloci 
primirea cererii. — Creştinul în zadar s'ar fi ru- 
gat el singur, căci el numai prin faptele lui se 
poate apropia de Dumnezeu. — Şi, auzind bu- 
ciumul, Muntenii ştiau, că preotul îşi face gură- 
ciunea pentru toţi cei vrednici prin faptele lor 
de a stă în fata Domnului. 

Nu înse una din rugăciunile obicinuite în 
fie-care zi se făcea acum, şi Părintele Luca ră- 
mase timp îndelungat cu braţele încrucişate pe 
pept, cu capul plecat şi cu ochii inchişi, perdut 
in gânduri şi cuprins de emoţiune religioasă 
în faţa mulţimii căzute în genunchi îndată ce 
buciumele dedusără semnul de rugăciune prin 
sunete prelungi şi rar cadenţate. 

Buciumaşii risipiţi prin poiene, auzind sem- 
nul, îl repetară şi ei, şi peste puţin toată suflarea 
din Bucegi era în genunchi şi cu capul plecat. 

„Unul e Dumnezeu, nevăzut, neauzit, neîntru- 
pat, întreg şi nedespărţit“,—grăi în cele din urmă 
preotul ridicând braţele şi privind spre cer. 

„Deapurureă, acela-şi!“ — răspunse mulţimea 
întrun glas. : 

„Christos e trimisul lui, omul adevărat şi po- 
vaţa noastră !“ 

„Deapururea sfîntă !“ 

„Le ştim, Doamne, dupâ ființa ta cea adevă- 
rată, — urmă apoi preotul lăsându-se şi el în 
genunchi, — îţi cunoaştem puterea nemărginită, 
bunătatea nesăcată şi dreptatea neşovăitoare, 
ne mărturisim credinţa şi ne supunem ţie dim- 
preună cu toţi ai noştri şi cu toate ale noastre, 


DIN BATRANI 4i 


Voința ta să fie în toate gândurile noastre şi n 
toate pornirile inimilor noastre, şi împlinirea ei 
să fie toate faptele noastre. — Dă-ne, Doamne, 
suferințe grele şi îndelungate, dacă numai prin 
ele ni se pot curăţi sufletele, şi ne fă parte de 
chinurile morţii, dacă numai prin ele ne facem 
vrednici de a ne puteă apropia de tine, dar nu 
lăsa, ca necuratul să ne ispitească şi să ne îm 
pingă spre noue păcate, şi dă-ne în paza fiiulu; 
tău pururea şi pretutindeni gata de ajutor. Daci 
cu voia ta e fapta ce voim a sărvirşi, da-nă 
statornicia cugetului şi putere neînfrântă, ca se 
întruntăm toate greutăţile; ear dacă nu de lă 
tine s'a răvărsat în inimile noastre pornirea spra 
lupta sângeroasă, dacă nu tu voieşti să cerţe 
prin noi pe cei căzuţi în noianul păcatelor, tur-i 
bură minţile noastre, ca să nu ne mai putem 
intelege între noi, ci să ne oprim neputincioşi 
în loc, şi umple inimile noastre de frică, pentru 
ca să nu mai îndrăznim a merge înainte. — Pri- 
veşte, Doamne, — urmă el cu glas înăbuşit de 
durere, — cu iubire spre părintele îndurerat şi 
ai sub pazu ta pe fiiul căzut în robia necredin- 
cioşilor: ascultă rugăciunea făcută de preotul 
tâu, pe care tu lai rânduit păstor turmei celor 
ce pururea te preamăresc |“, 

„Pururea ! — pururea !“ — răspunse mulţimea 
ridicându-se în picioare. 

Buciumele sunară, de plecare, şi cetele se pu- 
sâră n' mişcare, ale lui Candea la dreapta, spre 
Leaota, ale lui Ursan la deal, spre Omul, ear 


ale lui Moroiu cel sprîncenat la vale dimpreună 
cu turmele, 


Anii dă e a 


42 i. SLAVICI 


Cei-l alţi urma să plece mai târziu, după-ce 
se vor fi deşertat poienele. 

E lung drumul de la poieniţa de sub peşteră 
până în valea largă, dar gândul lui Bran era, 
ca, să sosească spre miezul nopţii, după-ce va fi 
apus luna, să-şi facă pregătirile pe 'ntunerec şi 
să dee năvala de o dată din cinci părţi, numai 
în răvărsatul zorilor de zi. 

Aşa au şi urmat lucrurile, însă nu tocmai 
după dorinţa lui Bran. 

Pe "'nserate el opri turmele en femeile şi cu 
copiii pe o rarişte bine adăpostită, ca focurile 
să nu se poată vedeâ din vale, apoi cetele por- 
niră "n patru despărţituri, doue spre coasta de 
la dreapta, două pe cea de la stânga. 

Vorba era, ca Cărbune să treacă departe îna- 
inte, în valea Riîului Alb, unde erau gropile de 
grăunţe, şi să sune apoi din bucium, ear cei-lalţi 
să sune atunci şi ei din buciutne, să aprindă fo- 
curi risipite şi să chiuie, ca fugarii din vale 
să se zăpăcească, să se sperie şi să fugă. 

„Şi dacă nu fug!?— grăi Răciulete, care se 
uita cu grijă la miile de focuri ce se vedeau 
grămezi-grămezi în largul văii şi mai ales spre 
stânga, unde se aflau adăposturile de iarnă, de 
a supra cărora se oprise Moroiu cu cetele lui, 
în o poieniţă ascunsă între păduri. 

„Atunci îi alungăm !* — răspunse Bran. 

„Dacă s'or lăsa!“ —zise asa în el Răciulete, 
care ar îi ţinut mai mult, ca cei din vale să 
fugă şi nealungaţi. 

Și Răciulete nu vedea rău lucrurile. 

Prea, erau multe focurile risipite prin vale, şi 
Muntenii, care nu mai intraseră în asemenea în- 


———_ W r——"p 


DIN BĂTRÂNI 43 


curcături, înaintau cu inima 'neleştată, oprindu- 

şi resuflarea şi cu ochii ţintiţi mereu spre vale, 
căci era anevoios drumul de 'a lungul coastei, 
prin padurea neumblată, şi ar fi fost destul, ca 
unul dintre dinşii să calce greşit şi să cadă în 
“prăpastie pentru-ca cei din vale să sară cu toții 
în picioare, şi atunci era rău. 

Tresăriră dar cu toţii când se auziră sunetele 
de bucium despre Rîul Alb şi se iviră primele 
focuri. Din clipă în clipă se sporiau apoi focu- 
rile risipite şi se înteţiau buciumele şi răsunau 
strigătele de imbărbătare ale Muntenilor porniţi 
la vale. 

Era ce-va ce-ar fi pus pe fugă chiar şi pe 
diavolul, şi năvalitorii erau cuprinsi ei înşi-şi 
de fiori. dar iugarii tot nu sau zăpăcit. 

Oameni trăiţi la locuri deschise, ei intraseră 
numai de nevoie în strâmtorile văilor pentru 
dânşii fioroase şi trăiau cu frica în sân. Deşi 
nu-şi inchipuiau, că pot să fie oameni şi mai 
departe în culmile ce lor li se păreau nestră- 
bătute, ei se temeau de codri întunecoşi şi de 
fiarele lor necunoscute, pe care şi le gândiau 
ascunse în ei, şi erau înconjurați de veghe nea- 
dormite, care ştiau prea bine, ce au să facă în 
faţa primejdiei. 

Indată dar după primele sunete de bucium 
au început să sune în vale tulnicele de corn de 
bou, la început pe ici pe colo câte unul, apoi 
tot mai dese şi mai înteţitoare, tot mai multe şi 
mai despre şes. Iară jos, pe ţărmul râului. era 
o învălmăşeală înspăimântătoare, şi sunetele 

„tulnicelor se pierdeau în tipetele de femei şi de 
capii şi în răcnetele de mânie ale bărbaţilor, 


44 i. SLAVICI 


Pe când însă femeile îşi duceau în goană copiii 
şi avutul la vale, bărbaţii alergau vociferând 
la deal, ca să se adune şi să le acoperă retra- 
gerea. 

„Ştiu şi ei să facă gălăgie !— grăi Răciulete. 
— Să vedem; care pe care!“ 

Bran ar ti voit să se întoarcă, dar Moroiu,; 
care cunoştea locurile, pornise de-a curmezişul 
spre Râul Alb, unde aveau să se întâlnească 
cu toţii. 

„Inainte! — strigă Bran pornind la vale .— 
Drept spre focurile din deal! Strânşi cu toţii, 
om lângă om: daţi la o parte pe cei ce vor fi 
voind să vi se pună în cale, dar în loc să nu 
vă opriți! 

Nici c'aveau nevoie să se oprească. 

Mulțimea se îngrămădise mai la deal, unde 
Moroienii se încăieraseră cu ea, iară putinii, 
care se aflau, din întâmplare, în faţa lui Bran, 
văzând mulţimea ce ieşia din pădure, o luară la 
fugă şi nu îndrăzniră să, se întoarcă nici după 
ce Bran intră cu ai sei în râu, ca să treacă pe 
ţărmul dela dreapta. 

„Buni de fugă şi voinici de picioare şi unii, 
şi alţii!“ — grăi Răciulete, care ieşise eel din- 
tâiu pe țărm. 

Erau muiaţi cu toţii şi tremurau de frig, dar 
mai aveau să treacă un deal până la Râul Alb 
şi se încălziau iar urcând şi coborând. 

Când sosiră la gropile de meiu, le găsiră 
goale. Cei dintâiu sosiți se aruncaseră ca nişte 
hoţi luaţi là goană asupra lor şi luaseră pe în- 
ghesuite care cât a putut s'apuce. 

Roadele pământului sunt darul lui Dumnezeu 


DIN BĂTRÂNI 45 


şi avutul celor ce le iau, şi fiecare se pândia 
la sine, la femea sa şi la copiii săi. Purtarea 
de grijă pentru vatra sa era singura datorie, pe 
care 0 cunoştea Munteanul, 

Bran sta şi se uita, cum oamenii încarcă şi 
se risipesc pe la vetrele lor, 

Când se revărsa de ziuă, nu mai era suflet 
de om în fundul văii, unde peste noapte fusese 
învălmăşeală, şi adăposturile de iarnă ale celor 
rămaşi în poeniţa bine adăpostită erau deşerte, 
Mai la vale eră însă mare îngrămădire de oa- 
meni, care după toate semnele se pregătiau să 
pornească la deal. 

„Nu e cu voia lui Dumnezeu !“—iîşi ziseră Mun- 
tenii rămaşi încă cu Bran la gropile deşerte, 
vre-o patru sute de înşi, cei mai mulţi oameni 
duşi cu gândul la femeile şi la copiii lor. 

Tot aşa ziceă şi Părintele Luca, care-şi plân- 
geă copilul, dar era îngrijat şi de turma sa, 


vV. 
Fuga. 


„Ce s'a făcut!2 <A scăpat ori nu!?— A mu- 


rit ori mai trăeşte? — Mai putea oare să tră- 
iască!? 

Aceste erau întrebările, care-l munciau pe 
Bodea. 


leşit mai mult mort decât viu din învălmă- 
şeală, în care a fost prins şi tărât la vale, el a 
rămas în mânile unei cete de femei lărmuitoare, 


NE Di da, E ME La d ial a. 


46 1. SLAVICI 


care-l legară cot la cot cu nişte curele de piele 
neargăsită, şi-l duseră cu ele la vale printre băr- 
baţii ce alergau la deal. 

Frânt de oboseală, lihnit de foame şi, mai 
presus de toate, chinuit de sete, el se lăsă să 
fie târât şi împins şi nu se întreba, unde-l duc 
şi ce are să i se întâmple mai departe. Singurul 
lui gând era: ce s'a făcut omul culcat de el la 
pământ cu o singură rovitură de îmblacitoare ? 

E grozav gândul, c'ai stâns o viaţă de om. Dar 
omul acela voia, să te omoare şi l'ai lovit apă- 
rându-ţi viața : tot e mai bine, dacă nu ţi-o aperi! 
Mori o dată şi eşti mort cu sufletui liniştit: acum 
trăia suferind mereu muncile morţii 

Şi totu-şi !— poate că n'a murit omul acela. 
Nu, atât de uşor nu moare omul. Viaţa e încui- 
bată în toate oasele, în toate vinele, în toate 
măruntăile şi nu poate să fie stinsă numai aşă — 
din o singură lovitură. 

Zădarnică îi era înse sbuciumarea, căci nimeni 
nu putea să-i înţeleagă întrebările, nici să dee 
răspuns la, ele. Strigătele femeilor turburate dee 
mânie în urechile lui nu sunau de loc-a graiu 
omenesc, — atât erau de neiînchegate în înşirarea 
lor şi de urâte pentru auz. Şi de astă dată a ieşit 
însă la iveală adevărul, că oamenii nu numai 
prin vorbe se inţeleg între dânşii. 

Omul e alcătuit din fire aşa, că nu poate să 
vadă bucuria fără sa să se înveselească şi trebue 
neapărat să iee parte și la durerea ce se ivește 
în fața lui, Și oameni erau si femeile, care-l 
duceau târândul cu ele 

Deşi era întunerec, ele îl vedeau îndestul pentru 
ca să se simtă îndemnate a se uita cu tot din 


— PE "o 


DIN BĂTRÂNI 47 


adinsul la el, eară Bodea era om, pe care nu 
poţi sa-l vezi cu ochi plini de mânie. 

In curând dar el simţi, că nu-l mai duc, ci 
merg cu el, şi din strigătele lor tot mai des 
ieşiau la iveală sunete pline de înduioşare fe- 
meiască. 

Ei se apropiară de un şipot, care se vârsă 
sgomotos pe o lespede lată. 

„Ah Doamne, — grăi dânsul muiat, — mi-e 
sete de mi s'a uscat limba 'n gură. — Lăsați- 
mă să beau apă, — le zise oprindu-se în drep- 
tul şipotului. — Vă rog să-mi daţi apă !“ 

O linişte adâncă se făcu împregiurul lui. 

Nu înţelegea nimeni vorbele lui, dar vocea, 
care le rostise, eră atât de moale şi de limpede 
şi sunetele se schimbau cu atâta dulceaţă, în 
cât femeile rămaseră cuprinse de uimire. Le 
eră parcă, nu e om ca toţi oamenii cel ce vor- 
beşte şi nu omenesc e graiul, în care-şi dă pe 
fată gândirea. 

Nu "nţelegeau graiul acesta, dar ştiau că-i e 
sete omului şi doreşte să bee apă: ele îi lăsară 
drum deschis spre şipot şi se opriră `n loc, ca 
el să-şi poată stâmpără setea în toată tigna. 

„Dumnezeu să vă aibă în paza lui şi să vă 
ajute în toate nevoile vieții!“ — le zise el după- 
ce îşi potoli setea, 

Abia acum se uită împregiurul său, că să le 
vadă mai bine. Erau tot femei — nu bătrâne, dar 
slabe şi istovite de suferinţe, cu fălcile late, cu 
ochii ieşiţi şi cu obrajii galbeni. 

De odată el tresări şi rămase cu ochii țintiţi 
la pământ. 

Câţi-va paşi de la dânsul stătea Mala tremu- 


oii ie citi co e oa e TN 
2 = și > 


48 1. SLAVICI 


rând şi făcându-i cu degetul pus pe gură semn 
să tacă şi să n'o dee de gol. 

Erà un farmec nespus în clipa aceasta, care-i 
schimbă toată firea. Nu se mai gândia acum 
la omul, pe care-l întinsese cu o singură lovi- 
tură la pământ, ci-şi vedeă viața destăşurându- 
se în fericire din ce în ce mai adimenitoare. 
Da, scăparea lui eră mai presus de toată îndo- 
ială: îi fusese destul s9 vadă cum o văzuse 
pentru ca să şimtă, că ea vrea şi poate să-l 
scape. 

Urmându-şi drumul, el nu se mai simţia o- 
hosit şi mergea cu pas uşor, ţiindu-se drept şi 
legănându-se în mersul lui ca un voinic ce eră 
Ştia, că sunt doi mari ochi alvaştri, care-l pri- 
vesc neîncetat, şi ţinea să-i încânte. 

Mergeă cu pas uşor, ţiindu-se drept si legă- 
nându-se în mersul lui, şi cu toate aceste peste 
câtva timp două dintre însoţitoarele lui îl apu- 
cară una de un braţ, alta de altul, fie ca să-l 
sprijinească, fie pentru-ca nu cum-va să scape, 
căci se apropiau de cortul starostelui, la care-l 
duceau, 

Mala, copila sfiicioasă, mergea stăpânindu-și 
firea un pas în urma lui; el înse se simţia ca 
şi când una din cele ce-l ţineau ar fi dânsa şi 
nu îndrăzniă să se uite nici la dreapta, nici la 
stânga, ci mergea cu ochii ţintiţi înainte si o 
duceă în ametire și ca prin vis. 

Mai eră încă mult până la miezul nopţii când 
sosiră la cortul lui Radoslav, starostele îngrijat, 
care, vestit despre cele petrecute în fundul văii, 
îşi adunase oamenii şi aşteşta veşti noue, ca 


a îs 


DIN BĂTRÂNI 49 


să plece cu ei la deal. El aflase numai că pe 
coastele din fundul văii s'au ivit cete de oameni 
străini, dintre care unul a şi fost prins, dar nu 
putea încă să ştie, că acele cete S'au rătras. A 
adunat dar în pripă pe oamenii mai apropiaţi 
şi a trimis vestitori la vale, a întărit veghele 
din fundul văii şi eră gata să plece îndată ce va 
îi primit ştirea, că s'a început lupta. Tot el po- 
runcise, ca femeile ce se retrăgiau la vale să-] 
aducă pe cel prins, pentru ca să-l ție sub pază 
şi să-l aibă, la nevoie, ca ostatec. 

Cortul starostelui se afla în câmp deschis, dar 
în faţa unei îngrădituri făcute din pari groşi 
bătuţi adânc în pământ şi înalţi de cel puţin 
doue staturi de om. In lăuntrul acestei îngrădi- 
turi se aflau colibile starostelui, cu totul cinci, 
făcute şi ele tot ca cele din fundul văii, 

Oamenii, vre-o patru sute, se aflau din jos de 
cont, la depărtare de vre-o doue sute de paşi, 
și numai trei aşteptau cu starostele în faţa cor- 
tului, câţi-va paşi dela focul de veghe. 

Sosit la aceşti patru oameni, Bodea, care încă 
de mult înțelesese, că-] duc unde-va ori la cine-va 
când strigau „na Staroste*, îşi ridică capul, şi 
ochii lui se opriră asupra unui bărbat înalt şi 
spătos, nu bătrân, dar cu multe fire albe în barba 
lungă şi 'n pletele câltoase ce-i acoperiau umerii, 

Acesta trebuia să fie acela, căruia, “i ziceau 
staroste, un preot, un tel de căpetenie mai mare. 

sodea-şi plecă ear capul şi rămase umilit în 
faţa lui, umilit, cu capul plecat. gata de a se 
lăsa în genunchi. 

N'avea nevoie So mai facă si aceasta, 

Deşi om încruntat din fire, starostele îl exa- 

I. Slavici. — Din Bătrâni, 


Fi | 
a Li L M 
| SĂ mii, 7 aa d 


50 I. SLAVICI 


mină cu ochii din ce în ce mai puţin încruntaţi 
şi fäcù câteva întrebări, la care femeile îi răs- 
punsără pe'ntrecute, apoi faţa lui se 'nsenină. 

Cutreerase el cu ai săi ani de zile de a rândul 
multe ţări şi întrase, gonit de ici până colo, în 
atingere cu multe popoare, dar asemenea om 
nu întâlnise încă în calea sa. Şi la chip, şi la 
statură, şi la port, şi la fire robul era om de 
frunte, care pretuieşte cât mii de alţii. El po- 
runci dar să-l ducă înlăuntrul îngrăditurii şi ea 
nimeni să nu-i facă vre-o supărare. 

Bodea se mui uită odată înapoi, ca să vadă 
pe copila cu mari ochi albaştri, care stă şi ea 
umilită şi cu capul plecat, apoi se perdu în 
dosul parilor groși, bătuţi adânc în pământ şi 
înalţi de două staturi de-om. 

Erà destul de largă îngrăditura aceasta. Fă- 
cută sub stânca prăpăstioasă, sub care se aflau 
colibile, ea cuprindeă un loc de vre-o doue sute 
de paşi în lungime şi aproape tot atâta în lăr- 
gime. In faţa colibilor ardea un foc mare, îm- 
pregiurul căruia se aflau bărbați, femei şi copii 
în vie mişcare. 

Intrând Bodea, toti grăbiră spre el şi-l încon- 
jurară lărmuind din toate părţile. 

El steteă cu capul plecat. 

Era pătruns cu desăvârşire de gândul, că 
mai curând ori mai târziu soţii lui vor face tot 
ceea, ce le stă prin putințe, ca săl scape, şi că 
Mala priveghiază asupra Jui; el se simţia cu 
toate aceste lăsat în voia întâmplării şi-şi dă- 
dea seamă, că soarta lui mai presus de toate 
de la propriile lui purtări atârnă. 

Oameni, tot oameni ca dânsul, erau şi cei 


d bu atita y ca era i Caii 
pa | 


| 


i 


| 


— -m ia 


DIN BĂTRÂNI 51 


ce-l încungiurau, şi inima deschisă trebuia nea- 
părat să le deschidă şi lor inimile. 

El ridică deci ochii şi privi împregiurul său 
fără de frică, 

„Mă strâng curelele, —grăi apoi cu glas plin 
de înduioşare ;—mă 'njunghie prin piept şi mi 
sau umflat mânile. Deslegaţi-mă, vă rog, că 
nu mai pot să fug“. 

Aceea-şi tăcere can faţa sipotului. Deşi nu 
putea nimeni să înțeleagă vorbele lui, toţi le 
ascultau cu mulţumire şi toţi ştiau că-l strâng 
curelele, şi toţi vedeau, că e istovit trupeşte şi 
sufleteşte. Un moşneag gârbov se apropie de el 
şi-i desleagă curelele prost înodute, apoi îl duse 
la una dintre colibi, în care- îi dete loc de o- 
dihnă pe un culcuş de frunze uscate. 

Bodea se lăsă frânt în culcuş. 

Trupul nu e locaşul, ci oglinda vieţuitoare a 
sufletului de a pururea treaz. Bodea simţia a- 
cum adevărul acesta în toată întinderea lui. 
Era ca stinsă viaţa lui trupească, şi ori-şi-cât 
de vii i-ar fi fost sbuciumările sufleteşti, nimic 
nu se mai ivia din ele în oglinda căzută în a- 
morţire. El zăcea în nesimţire: nimic nu mai 
voia, nimic nu mai gândia, nici un simțământ 
hotărît nu mai avea. 

Cuprins de fierbinţelile istovirii organice, el 
se svăreolia în culcuşul lui ca omul răpus de 
beţie şi abia de tot târziu tresări şi se ridică 
cu anevoia în genunchi. 

Deşi nu dormise şi nu putea să doarmă, i 
se păruse, că aude la mare depărtare buciumul 
de rugăciune, pe care, de când se trezise şi el 
om în lume, îl auzise în fie-care zi de treiori. 


52 1. SLAVICI 


Ah, trecuse ziua şi el nu-şi făcuse rugăciu- 
nea de seară, n'o făcuse şi nu mai putea so 
facă aşa singur, ascuns în pământ, departe de 
ai săi, străin între străini. 

El se tirî în genunchi până la uşa colibii, 
se uită la cerul înstelat si-şi ridică amândoue 
braţele. 

„Te ştiu, Dumnezeule a toate, şi te mărturi- 
sese după fiinţa ta cea adevărată“, grăi dân- 
sul cu glas tare. 

„Ceartă-mă, doamne, —urmă apoi încet şi a- 
coperindu-şi faţa cu amândoue mănile,— şi mă 
mustră după mărimea păcatelor mele, curăţă 
prin suferinţe sufletul meu, ca să fiu vrednic 
de a mă apropia de tine, dar mângăie pe pă- 
rinţii mei şi dă-le tăria, ca să rabde fără de 
jeluire greaua lovitură ce li-am dat prin neso- 
cotinţa mea, deşi nu sunt vrednic a-mi ridica 
glasul la tine, și ţine-mă sub paza fiiului tău 
de a pururea treaz, ca nicioispită să nu smin- 
tească sufletul meu în noaptea aceasta“. 

El se întoarse iar la culcugul lui, si somnul 
binefăcător îi luă peste puţin sufletul şi-l trecu 
în alte lumi mai ferite de suferințe. 

Nici pentru această lume însă Dumnezeu, 
judecătorul totdeauna îndurător, nu i-a ascultat 
rugăciunea. 

Certat a fost numai prin suferinţele. pe care 
şi le-a făcut el însu-şi prin amarnice mustrări 
de cuget. 

Deşi rob ţinut sub mare pază, el putea ade- 
seori să se simtă stâpăn al celor ce-l tineau în 
robie. 

Toți, mic şi mare, bărbaţi, femei şi copii. mai 


> © = DIN BĂTRÂNI 53 


ales copiii. se apropiau cu sfială de el şi erau 

cuprinşi de o învederată mulțumire când pu- 

teau să-l mulțumească, căci era om cu totul 
= deosebit în felul lui. Supunerea lui, inima lui 
deschisă, neadormita lui grijă de a nu jigni 
= pe nimeni, blândeţea privirii lui şi, mai pre- 
sus de toate, graiul lui muia toate inimile şi 
împăingenia toate minţile. 

Nu e armă mai puternică decât inima curată, 
şi curată era inima lui. 

Erau mari nevoile, cu care se luptau' Mun- 
tenii, dar viaţa lor era nespus de tericită în a- 
2  semănare cu traiul muncit al acestor oameni 
f cu feţe veştejite, în care numai arareori se i- 

via câte un zâmbet oare-cum acru. 
Din zor de zi până'n seară bărbaţi, munciau 


A femei şi copii fără de repaos săvârşind în mare 
T parte lucrări fie zadarniee, fie de prisos. 

| Femeile torceau câlţi plini de pusdării şi te- 
y seau pânză aspră, care se destramă când o 


ha scoţi din apă şi o întinzi la soare, ca să se 

i nălbească. 

a Bărbaţii tăiau copaci, cărau pietre, săpau şan- 
turi si trăgeau Ja jug, ca să spargă ţelina cu 

plugurile, pe care mai putuseră să ie scape în 

lungile lor cuireierări. 

Copiii adunau vreaşeuri şi crăci şi le cărau 
grămadă la colibi. 

Toate pe tăcute, toate 'ntins şi fără de ră- 
= suflare: nicăiri cântec vesel, nicăiri glume. ni- 
_căiri voia bună, cu care era el deprins. Era 
parcă oamenii aceştia numai în muncă-şi gă- 
sese rostul vieţii şi muncesc numai pentru-ca 
să-şi petreacă timpul. 


A dei. Sa 


54 1. SLAVICI 


Chiar în noaptea, când Bodea s'a dat rob, 
timpul se schimbase în bine, şi nu e în lumea 
aceasta nimic mai frumos decât frumoasele zile 
de toamnă la poalele despre Dunăre ale Buce- 
gilor. 

In linişte sărbătorească zac toate sub limpe- 
dele albastru al seninului fără de margini, şi 
natura întreagă parea fi cuprinsă de o adâncă 
uimire. Nici cea mai mică adiere nu scutură 
încă bogatul frunziş al pădurilor, care, atins 
de bruma dimineţiior trecute, sa schimbat în 
fel de fel de feţe. O răcoare potolită ţine aie- 
rul în cumpănit repaos, dar razele soarelui se 
revarsă umplându-le toate de o călduză dulce 
şi înveselitoare. 

Bine cuvântat pământ!—tericiţi oameni, că- 
rora soarta, li-a făcut parte să-şi petreacă, viaţa 
pe el! Şi totu-şi... Bodea era cuprins de adâncă 
jale. Era stânta zi de Duminecă, şi oamenii a- 
ceia munciau fără-ca să-şi dea seamă, că ece- 
nin cerul, că e curat aierul, că toată fiinţa stă 
în linişte sărbătorească, fără-ca să se bucure 
de viaţă şi tără-ca, să preamărească pe cărmui- 
torul a toate, care cu atâta prisosinţă a împo- 
dobit pământul de sub picioarele lor. 

li era par'că nu din vina lui, ci după rân- 
duirea lui Dumnezeu a venit în mijlocul aces- 
tor oameni, ca săi deştepte din amorţirea, în 
care se aflau, să le “învie inimile, să le “lumi- 
neze minţile şi să-i învrednicească, 

Peste câte-va zile el a ajuns să se poată în- 
ţelege întru cât-va cu dânşii atât în limba lor 
cea aspră, cât şi în graiul lui pentru dânşii din 
ce în ce mai adimenitor, şi fără de gând pre- 


DIN BĂTRÂNI 55 


cugetat a ieşit din îngrăditură, ca să iee parte 
la lucrările lor. l-ar îi fost destul cel mai mic 
semn, ca să se întoarcă, dar nimeni nu ľa o- 
prit şi nici că avea, în adevăr. nevoie să-l o- 
prească: aflându-se în mijlociu lor, el nu se 
putea gândi să fugă. 

Nici nu se gândia. 

Atât de puternică era în inima lui pornirea 
de a scoate pe oamenii aceştia din amorţirea 
sufletească, în. care se aflau, încât se simţia 
strâmtorat când se gândia, că mai curând ori 
mai târziu se vor face încercări spre a-l scăpa 
Ţinea să se întoarcă la ai săi, dar nu acum, ci 
mai târziu. Abia începuse să le înțeleagă limba 
şi să le poată spune cu chiu cu vai câte ce-va 
şi ţinea să se poată înţelege bine cu dînşii. 

Intr'una din zile însă ochii lui necurmat cu- 
treerători se opriră asupra une poeniţte, în care 
câte-va vaci ciolănoase şi trei cai păşteau iarba 
din nou încolţită. O femee stetea nemişcată la 
marginea, dela deal a poieniţei şi se uita stă- 
ruitoare spre el. 

„E dinssa!“ — îşi zise el cuprins iar de a 
meţeala, în care căzuse când îşi închipuia co 
duce atârnată de braţul lui. 

Poate că nı era dânsa: el însă şi-o închi- 
puia, şi limştea lui era pierdută. Ori-şi-unde 
privia, el vedea numai poeniţa cu femea ce 
stă nemişeată şi cu privirea îndreptată spre el. 

Un demon era, care-i turbura inima, îi în- 
tuneca mintea şi-i slăbia voinţa cu ispitele lui 
şi el nu se mai putea gândi pe sine decât că- 
lare cu dânsa, strângind-o în braţe şi depăr- 


56 1. SLAVICI 


tându-se în goană mare de tot ce e suflare o- 
menească. 

Trei zile de a rândul la ispitit astfel,— trei 
zile de sbuciumuri istovitoare. 

O, mare şi nesecată e puterea deprinderilor 
luate din cea mai fragedă copilărie! Tremura 
în tot trupul când se gândia pe sine dus cu 
ea şi perdut în lume, dar îşi aducea aminte 
de mama lui, de tatăl lui, de fraţii lui, îi ve- 
dea pe ai săi nemângâiaţi şi căutându-l fără 
de astâmpăr, şi-i venia să se ascundă, ca ea să 
nu-l mai poată ispiti. Nu, el trebuia să se in- 
toarcă la ai săi. 

A patra, zi ochii lui doritori zadarnic o cău- 
tau în poieniţa, unde acum păşteau numai doi 
cai. 

Pe 'nserate însă ea s'a ivit la marginea ză- 
voiului de pe ţărmul drept al râului, tot ne- 
mişeată, dar ţiind de căpâstru un cal neastăm- 
părat, care bătea din când în când cu copitan 
pământ, un armăsar negru crescut pe 'ntinsele 
câmpii de la poalele Caucasului şi rămas de 
pripas după-ce stăpânul îi perise în luptă. 

Zile întregi de a rândul petrecuse copila de- 
prinzându-se a sări în spiuarea lui şi a-l stă- 
pâni fără de frâu, iar acum îl ţinea şi nu se 
mai temea c'o săl scape. 

Puteau şi alţii so vadă, dar no băgau în 
seamă, şi Bodea el singur îi ştia gândul. — H 
înţelegea şi nu mai era în stare să se stăpă- 
uească. 

„Asta e soarta mea, — îşi zise el, — şi de 
soarta, sa nimeni nu poate să scape“. 

Nu-i mai era acum să scape şi să se întoarcă, 


Popp ÎI 4 e 


DIN BĂTRÂNI 57 


la ai săi, ci s'o ia pe dînsaşi s'o ducă la vale 
spre pustiurile necunoscute, unde n'o să mai 
fie de cât ei amândoi şi nimeni nu mai poate 
să le turbure viaţa. 

Ce gând plin de farmec: să te ştie toată lu- 
mea perit fără de urmă în vreme ce tu-ţi pe- 
treci zilele în fericire desăvârşită. 

Încetul cu încetul, pe nesimţite, hoţeşte, cău- 
tând, par'că, ceva pe jos, el se depărtă spre 
crâng şi când ceilalţi prinseră de veste, el se 
afla departe de dinşii şi âproape de armăsarul 
cu nări umflate. 

„Acum nu mă mai prindeţi !“ — strigă el şi 
se repezi inainte. 

Copila scoase un țipăt de nebunatecă bucu- 
rie, prinse calul de coamă şi se aruncă uşoară 
ca o pisică sălbatică în spinarea lui, — şi a- 
tât de ţeapăn se ţinea pe calul neînşelat, în 
cât îi întinse lui Bodea mâna şi-l ridică şi 
pe el. 

„Ea strigă apoi „Vuc!“ şi armăsarul, ieşind 
c'o săritură lungă în largul văii, se depărtă pe 
cursul apei cu iuţeala Crivăţului. 

Când cei-lalţi se desmeticiră, el abia se mai 
vedea răsărind pe ici pe colo printre răchiţile 
risipite în luncă. 

E o taină de nenţeles legătura dintre om 
şi cal. 

Mai călărise Bodea, dară nu şi-ar fi închi- 
puit nici o dată, că asemenea goană e cu pu- 
tinţă şi-i era parcă el si calul se "mpreuna- 
seră şi se făcuseră un singur trup. l se răsco- 
lise deodată toată firea si i se prefăcuse dese 
mira el însu-şi de sine. Se simţia destoinic de 


[BI] 
co 


1, SLAVICI 


a răsbi printre mii de oameni aşa cu mâna 
goală, numai el cu calul lui. 

Dar unde se ducea!? Cât avea să ţie goana 
aceasta! ? Ce voia să facă!? 

Se 'ntunecase, şi 'n toate părţile se vedeau 
focurile, risipite ici câte-va, colo mai multe şi 
din ce în ce mai dese: el îşi urma drumul şer- 
puind printre ele, ferindu-se când la dreapta, 
când la stânga şi strângând cu nesaţiu în 
braţe comoara vieţii lui, 

Nu, el nu mai avea nevoe să goneassă. Tre- 
buia să-şi cruţe calul, căci el îi era scăparea, 
şi şă-şi urmeze drumul în pas domol, ca să 
audă mai bine şi să vadă mai desluşit. 

Potolimdu-şi însă mersul, i se potolia şi firea. 

El nu fugia numai de cei ce-l robiseră şi-l 
goniau, ci tot odată şi de cei ce-l căutau plân- 
gând cu lacrămi calde. Fugea şi o ducea şi 
pe dânsa. — Unde fugea şi o ducea!? 

Nu, era peste putinţă, ca el să fugă de ai 
săi şi să despartă de copil de părinţii lui, şi 
fiori reci îl treceau câni se gândia, cum pă- 
rinţii lui se jelesc şi cum părinţii ei aleargă 
văitându-se, că nu pot s'o găsească, şi întreabă 
pe toţi şi nimeni nu poate să le dea răspuns, 
şi plâng şi se plâng şi blestemă fără de milă. 
Aşa nu e fericirea cu putinţă: jalea numai şi 
amarul, căinţa şi greaua ispășire putea să-l a- 
ştepte. 

EL se 'mbărbătă şi-şi opri calul, apoi se plecă 
sfiicios spre copilă, îi sărută fruntea cum cre- 
dinciosul sărută icoana sfântă şi o ridică cu 
gingăşie, ca s'o dea jos de pe cal. 

„Du-te la mama ta,—îi zise cu ochii plini de 


; 


DIN BÅTRANI 


lacrămi.— E întunerec, şi nimeni nu mai poate 
să afle că tu mai scăpat: du-te la mama ta!“ 

Intorcându-şi apoi calul, el se depărtă fără- 
ca să se uite înapoi şi gonind din răsputeri 
pentru-ca nu cum-va o vorbă a ei, un suspin 
ieşit din pieptul ei ori o lacrămă ivită din marii 
ochi albaştri să-l moaie şi să-i schimbe gândul. 

El trebuia să se întoarcă într'o răsullare şi 
pe cel mai scurt drum la părinţii lui, care-l 
căutau şi nu puteau să-l găsească, întrebau pe 
toţi şi nu primiau răspuns de la nimeni, plân- 
geau, se plângean şi blestemau. 

Care era însă cel mai scurt drum?? 

Cu cât mai mult se depărta, cuatât mai pu- 
ţin putea să-şi dea seamă, unde se află şi in- 
cotro merge. Ştia că venise de la stânga şi că 
tot la stânga, trebuia să apuce, dacă e vorba 
să ajuitgă în vre-una din văile ce se coborau 
de la poalele Bucegilor. Nicăiri însă nu se des- 
chidea drum la stânga, ci valea cotea la drea- 
pta, iar la dreapta, mereu la dreapta. Ştia că 
poenele sunt în culmile munţilor şi că el tre- 
buia să urce, iar el cobora de-a lungul luncii 
din ce în ce mai largi şi printre tocuri din ce 
în ce mai dese. — Era nevoit să se depărteze. 

Inspre miezul nopţii armăsarul plin de spume 
o dete în pas şi începu să muşte din trunzişul 
vested. 

Bodea, obosit şi el, descălecă şi-l duse cât-va 
timp de căpăstru lăsându-l să pască 'n mersul 
lui. Bra unul dintre caii, care merg zi şi noa- 
pte tără-ca să lâncezească şi se hrănesc la ne- 
voe şi cu mărăcini tără ca să-şi piardă pute- 


60 I. SLAVICI 


rile. Trecând peste un părâu, el se opri şi-şi 
astâmpără setea, apoi păscu mai departe. 

Bodea ar fi voit să-i dea drumul, ca să pa- 
scă în toată tigna, dar se temea c'o să-l piardă; 
ar fi voit să-l lege de o tută, dar îi era 
milă. 

Şi totu-şi trebuia să se odihnească şi el, căci 
trupul e nemilos şi nu te iartă când nu-i dai 
drepturile lui. li era foame lui Bodea, şi n'avea 
ce să mănânce; îi eră somn, şi se temea de somn, 
căci noaptea era senină şi friguroasă. 

Pe la miezul nopţii, când cloşea cu pui înce- 
puse a se cobori spre Apus şi calul încetasea 
mai paşte, el urcă coasta şi intră în desişul pă- 
durii, ca să-şi caute un loc adăpostit, unde pu- 
teă să-şi aprindă focul fără ca să fie văzut din 
vale. [l răsbise frigul de-i amorţiseră toate vi- 
nele, şi trebuia ueapărat să se încălzească. 

El se opri sub o surpătură rovinoasă, îşi legă 
calul şi-şi căută vreascuri pentru foc. 

Foc îi trebuiă, mai presus de toate foc, atât 
şi numai atât: dar cum să-l aprindă !? 

Atât eră de ameţit de oboseală, de foame, de 
somn şi de trig, în cât nu se gândise, căn za- 
dar îşi caută adăpost, în zadar adună el vrea- 
scuri, dacă nu are cum să-şi aprindă focul. 

Eară valea era plină de tocuri. 

De ce adecă ar fi avut el să se teamă? Că- 
lare pe armăsarul lui el putea să se apropie, 
să-şi iee un tăciune şi să se depărteze ca o 
nălucă. Şi chiar dacă lar fi luat la goană, nu 
putea nimeni să se apropie de dânsul. 

El se cobori iar în vale, se aruncăn spina- 
rea, armăsarului şi o luă în treapăt spre cele 


>= PD a t ue 


DIN BĂTRÂNI 61 


mai apropiate focuri, care se aflau pe sub coas- 
tele de dincolo, încât el trebuia să treacă râul 
pentru ca să ajungă la ele. 

Călare o dată, el se învioră şi nici nu se mai 
simţia obosit, nici nu-i mai eră frig : întreaga 
lui fiinţă se concentrase 'n gândul de a trece 
ca o nălucă printre tocuri. 

Peste puţin el ajunse la un șir de colibi pă- 
răsite şi calul începi să ciulească şi să slorâie. 

Deşi boarea văii adia tot despre isvoare, un 
greu miros de leşuri răsbia din când în când 
prin umedul aier al nopţii. 

El se abătu spre râu, ca să se depărteze de 
colibi, dar mirosul era din ce în ce mai greu. 

De o dată calul se opri şi se dete puţin în- 
napoi. 

La depărtare de câţi-va paşi, pe țărmul riu- 
lui, zăceau câte-va trupuri omeneşti intrate în 
putreziciune, toate cu capetele spre râu şi cu 
fata la pământ. 

El rămase cuprins de o cutremurare fioroasă. 

„ăştia sunt oameni, care sau târât până la 
râu şi au murit stâmpărându-şi setea nepoto- 
lită!« — zise el şi zori calul să intre în apă. 
ca să treacă dincolo şi să se depărteze spre 
tocuri. 

Incă mai înfiorătoare era însă priveliştea ce 
se destăşură acum în faţa ochilor lui. 

Impregiurul unui foc aproape stîns se aflau 
vre-o trei-zeci de oameni, ale căror oase erau 
ca ieşite prin pielea veştedă şi subțiată, băr- 
baţi, femei şi copii, câţi-va şezând în nemişeare 
cu gurile căscate şi cu ochii pierduţi în vânt, 
cei mai mulţi întinşi jos pe pământ ca nişte 


62 |. SLAVICI 


mortăciuni. Ştia Bodea din auzite, că jos pe 
şesurile întinse şi prin luncile largi şi mlăşti- 
noase moartea nu-i seceră pe oameni tăindu-i 
unul câte unul, ci-i coseşte culcându-i la pă- 
mânt în brazde lungi şi late de'n câte-va zile 
locurile rămân pustii. Acum vedea cu ochii lui, 
şi o jale adâncă-l cuprinse. 

Stăpânit de jalea aceasta, el nu se mai gân- 
dia, că moartea-l pândia şi pe el aţiindu-se din 
toate părţile, ci se apropia de foc. 

Câţi-va dintre cei ce veghiau şezând la foc 
îşi ridicară spre el ochii mari şi plini de vă- 
paia fierbinţelilor de agonie. 

„Ce e“ — întrebă el. 

„Ni-e foame răspunse unul cu glas istovit.— 
Au omorât pe cei mai voinici dintre noi şi nu 
ni-a mai rămas nimic“. 

„Cine?“ . 

„Cei de la deal, — îi răspunse altul. — La 
noi nu mai găseşti nimic“. 

„Dar ei de ce-au murit ?“. 

„Au mâncat prea mult, — răspunse al treilea. 
—şi a intrat boleşniţa între ei“. 

Bodea rămase cât-va timp întrun fel de aiu- 
rire. 

Ji era, par'că nu mai poate să creadă, că se 
petrec în aievea cele ce vedea şi auzia şi că 
întreaga viaţă e numai un vis urât şi greu, din 
care numai moartea binefăcătoare-l deşteaptă 
pe om. 

Era peste putinţă, ca pe acest pământ mănos 
şi încărcat de Dumnezeu şi de toate bunătăţile 
oamenii să se omoare între dânşii luptându-se 


1. SLAVICI 63 


pentru hrană şi să piară în cele din urmă de 
foame şi învinşii, şi învingătorii. - 

Şi cu toate aceste așa era: aici în mijlocul 
pădurilor pline de hrană omenească periau oa- 
menii aceştia de foame fiind-că nu mai aveau 
destula energie, ca să se ducă şi să-şi caute 
hrana. : 

EI îşi făcu semnul crucii. N 

Ti era învederat, că oamenii aceştia ieşiseră 
de sub paza lui Dumnezeu. Necuratul îi luase 
în stăpânirea sa şi-i ţinea în vrajbă necurmată, 
le smintia inimile şi le turbura minţile, ca să 
nu-şi poată depăna în linişte firul vieţii, 

Ca un raiu pământesc se reiviră în sufletul 
lui poienele luminoase, unde oamenii-şi petre- 
ceau viaţa în fericită frăţietate răbdând împre- 
ună şi bucurându-se împreună. 

El îşi zori ear calul, ca să se depărteze cât 
mai curând de la acest loc spurcat prin duhoa- 
rea necuratului. 

Zadarnic căuta însă să se scape, căci el se 
încurea din ce în ce mai rău în această împă- 
răţie a sufletelor necurate, care profită de ne- 
putințele omeneşti şi nu iartă pe cei luaţi o 
dată .n stăpânirea lor. 

Ici fusese o luptă, şi el trecea printre cada- 
vrele rămase pe câmpul de bătaie şi sfâşiate 
acum de haitele de lupi şi de stoluri de corbi. 

Colo vre-o boală nemiloasă îi răpusese pe 
oameni şi leşurile zăceau grămezi-grămezi, care 
cum îl apucase moartea, ear pe la focuri nu 
mai rămăseseră decât puţini, care semănau mai 
mult a stafii de cât a fiinţe vieţuitoare. 

Ear mai departe jăfuitorii-şi petreeau noaptea 


64 I. SLAVICI 


în nesaţiu 3i în desirâu, în sălbatica învălmă- 
şeală, ţipând acum de bucurie şi râenind peste 
puţin de mânie, rizînd o dată cu hohot şi pe 
rânjite şi scrâşnind apoi din dinţi, îmbrăţişân- 
du-se în o clipă şi încăierându-se în cealaltă. 

Erau tot oamenii, pe care îi văzuse petrecân- 
du-şi viaţa în muncă întinsă şi săvărşită în tă- 
cere, tăind copaci groși, săpând şanţuri adânci 
şi cărând bolovani grei, aceia-şi oameni, dar 
ajunși la ceasul rău şi gustând cu nesaţiu plă- 
cerile puţinei vieţi ce le mai rămânea. 

In revărsatul zorilor de zi Bodea ajunse la 
un loc, unde râul se apropia de coasta de la 
dreapta de nu mai rămânea loc de trecere pe 
țărmurul lui. El descălecă şi-şi luă calul de că- 
păstru, ca să urce coasta, care, deşi piezişă, pen- 
tru un muntean ca dânsul erà drum uşor. 

El rămase ca împietrit de uimire când ajunse 
în culme, 

O privelişte largă şi nespus de bogată în fru- 
museţi se desfăşura în faţa lui. 

Inainte se întindea şesul nemărginit, prin mij- 
locul căruia se vărsa serpuind un rîu mare și 
lat. La dreapta se deschidea o luncă largă, în 
fundul căreia se vedea, perdut în ceaţă albăs- 
trie a depărtării, un munte cu vârful ascuţit. 

„Acesta e Negoiul, — zise el mirat de înăl- 
timea muntelui şi îngrozit de depărtarea, la 

care se afla. — Da, de acolo, din culmea aceea, 
am văzut eu Argeşul. 

Dar ochii lui se întoarseră pe “stânga. Aici 
se deschidea altă luncă, mult doritul drum spre 
poienele Păpușei. 

Pentru-ca să poată apuca drumul acesta, el 


-— 


DIN BĂTRÂNI 65 


trebuia să coboare, să treacă râul şi să oco- 
lească un deal. 

Mai nainte de a le face aceste, voiă să-şi dee 
calul la păşune şi să-l adape, apoi să-şi caute 
ce-va de mâncare şi să odihnească şi el însu-şi. 

Giur împregiur pădurile de cer erau încă în 
plina lor podoabă de frunziş. Numai pe ici pe 
colo se ivia câte un fracsin roşu ca sângele de 
bou. Nici fum, nici vre'o altă urmă de viaţă 
omenească nu se zăria nicăiri prin apropiere. 
Chiar şi dacă sar fi zărit însă, el şi-ar li ur- 
mat drumul fără de grijă. După cele ce văzuse 
şi simţise în timpul nopţii, el nu se mai-temea, 
de nimic: se afla "n paza lui Dumnezeu şi tre- 
buia să treacă nevătămat prin toate. Mergea 
deci fără de grijă păscânduşi calul şi căutând 
cu ochii vre-o tufă de alun, vre-o răsură ori 
un păducel. 

Dac'ar fi băgat bine de seamă, el ar fi vă- 
zut, că sunt urme de om chiar şi pe unde călca 
el. leşise întrun luminiş cu iarbă deasă, şi, 
dacă, s'ar fi gândit bine, ar fi înţeles, că aşa 
numai de la sine nu sa curăţit pădurea, şi 
dacă s'ar fi uitat bine, ar fi văzut, că trece peste 
brazde "nţelenite. O nouă uimire-l cuprinse dar 
când se pomeni față "n faţă cu un şir de case 
clădite din groși, muruite pe din lăuntru şi a- 
coperite cu mari şindrile de stejari, opt case 
una lângă alta, jos în o groapă şi adăpostite 
sub pădure. 

El cobori cu băgare de seamă spre case. 

Nici un semn de viaţă omeneaccă. 

Uşile erau toate închise. Băşicile de bou, cu 
care erau lipite ferestrele, stăteau încă întregi. 


J. Slavici. — Din Bătrâni. § 


Darl ă > 427 — 


66 1. SLAVICI 


Sub streaşina uneia, dintre case se află chiar un 
răsboiu cu pânză jumătate ţesută în el, dar firele 
de urzeală încă neţesută se rupseseră şi atârnau 
în bătaia vântului, l 

„Aştia, — zise el cuprins de jale, — au fugit 
în pripă şi nu s'au mai întors, ear de atunci na 
mai umblat nimeni pe aici.“ 

Eră ceva afară din cale sinistru în aceste case 
pustii; el.se simţia cu toate aceste în apropie- 
rea lor mai bine decât ori-şi-unde, 

Da, aici putea să stee şi să odihnească în toată 
tigna. 

El scoase căpăstrul din capul calului şi i-l legă 
drept pedecă in picioarele de din nainte, apoi 
se întinse, mai mult se lăsă ca mort pe iarbă şi 
rămase cât-va timp cu faţa în sus şi cu ochii 
închişi. 

Multă miserie este în lumea aceasta! Multe 
dureri sunt, multe şi grele suferinţe. De ce oare 
omul trebue să trăiască !? — E ori nu adevărat, 
că Dumnezeu le ştie toate, le vede toate ?—Este 
Dumnezeu, ori numai omul şi-l închipueşte pentru 
a sa mângâiere !? 

EL se cutremură speriat de îndoiala ivită în 
sufletul lui şi se ridică în picioare caşi-când ar 
fi fost cuprins de simţământul, că e spurcat pă- 
mântul, pe care zăcuse. 

„li ceartă Dumnezeu pe oameni, — zise el in 
gândul lui,—ca să-i curăţe prin spăşire şi să-i 
facă, vrednici de o mai fericită viaţă. Când înse, 
când va sosi ziua mântuirii 19“ 

In inima, lui se ivi ear pornirea de a face,— 
el singur nu ştia ce... 

Ochii lui se opriră asupra, coastei ce se ridica, 


DIN BĂTRÂNI 67 


în dosul caselor. Acolo, în bătaia soarelui de 
mează-zi, erau câţi-va pomi înăbuşiţi de viţe 
urcate până în vârfurile lor,.—o vie părăsită şi 
rămasă în părăginire, dar încărcată de rod în 
mare parte statidit. 

El treci repede printre case şi urcă cu câte-va 
sărituri coasta. 

Văzuse el viţă şi prin valea Râului Alb şi mân- 
case struguri, dar cu totul altfel erau aceştia. 

„Doamne ! — grăi dânsul înduioşat, — cu câte 
bunătăţi ai înzestrat pământul, şi cât de plăcută 
poate omul să-şi facă viaţa în lumea asta!“ 

Soarele-şi revârsa razele calde asupra caselor 
pustii şi asupra împregiurimii lor părăjinite ; adi- 
erca lină a vântului scutura din când în când 
câte o frunză veştejită ; ziua se destăşura din ce 
în ce mai a sfârşit de vară. 

Sătul de iarbă, calul se trase în cele din urmă 
în umbra pădurii. 

Tot astfel făcu şi obositul lui stăpân. 

Erà târziu după amează-zi când el se deşteptă 
din somnul lui neliniştit şi se uită împregiurul lui. 

li erau înţepenite toate încheieturile, şi numai 
cu anevoia şi una câte una-și mai putea aduce 
aminte cele petrecute, parcă multe şi lungi zile 
trecuseră decând a plecat de la îngrăditura de 
sub stâncă. Şi atât de vii şi de covârşitoare fusce- 
seră emoţiunile ce se succedaseră în sufletul lui, 
încât el abia-şi mai putea reaminti marii ochi 
albaştri. Imbătrânise oare-cum în o singură 
noapte. 

Calul îşi ridică voios capul şi necheză încet 
și nerăbdător, 


— com du e mima 


68 I. SLAVICI 


„Ce e, frăţiorule 2“ —îi zise Bodea, şi de aici 
înainte „Z'răţior“ rămase numele calului. 

Şi frăţior îi şi eră în adevăr. 

EL se ridică cu anevoia şi numai cu multă 
greutate ajunse să deslege căpăstrul şi să-l pună 
în capul calului, dară ear se simţia uşor şi neo- 
bosit după-ce încalecă. 

Măsurând în gândul lui drumul ce avea să 
facă pentru-ca, să se întoarcă ear în culme, să 
coboare la râu şi să ocolească dealul, el îşi făcu 
socoteala, că tocmai pe'nserate o să poată apuca 
la stânga. Aşa şi erà mai bine. Noaptea înainta 
fără de grijă, căci pe când el vedea focurile şi 
auzia de departe cel mai mic sgomot, pe dînsul 
nu putea nimeni să-l vadă. 

N'avea deci nevoie să grăbească şi-şi urmă 
drumul pe'ndelete. 

Sosit înse în culmea, din care se deschidea 
vederea spre Argeş şi spre câmpie, calul începu 
să ciulească privind spre câmpie şi să necheze, 
încât răsunară toate văile. Ochii lui ageri se 
opriseră departe pe şes, unde şi Bodea vedea, 
parcă, pe ici pe colo cete de călăreţi, care goniau 
dealungul câmpiei nedete lăsând lungi făşii de 
prav în urma lor. 

Ce eră acolo !? Nu cum-va sentorceau Avarii, 
despre care se vorbia atât de mult? Ori, poate, 
vre-un alt soiu de oameni sălbatici a ajuns în 
cutrierările lui până pe sub dealurile de lu mar- 
ginea sesului. 

Cu o putere a toate covârșitoare se ivi în inima 
lui pornirea de a se duce, ca să vadă şi să 
le afle toate. Acum eră aici şi putea să iasă 
dintr'o singură răsuflare în largul câmpiilor, şi 


DIN BĂTRÂNI 69 


dacă mai stătea acum pe gânduri, nici odată, 
poate, nu mai ajungea să-şi împlinească dorinţa 

In adevăr, omul ştie, unde pleacă, dar nu 
poate să ştie şi unde are să ajungă. 

Când ziua se'nvelia cu noaptea, Frăţior îşi 
ducea stăpânul pe sub dealurile dela marginea 
şesului înainte spre Răsărit trecând ici prin o 
pădure, colo peste o pajişte întinsă ori print'un 
smâre. La dreapta lor se vedeau din când în 
când focurile de tabără şi le arătau drumul, 
pe care trebuiau să-l ţină pentruca să poată 
înainta, prin liniştea nopţii, nesupăraţi de nimeni. 

Crescut pe câmpiile netede şi trăit în învăl- 
măşelile luptelor, Frăţior mergea în treapăt din 
ce în ce mai avântat, ridicând mereu capul, 
mişcând tot mai des din urechi şi umflându-şi 
din când în când nările largi, armăsar adevă- 
rat, gata de a se avânta la cel mai mic semn. 

Eră departe de Bodea gândul de a-i da acest 
semn. El voia cu toate aceste să vadă, gi ur- 
mându-şi drumul, se apropia din ce în ce mai 
mult de focuri. Era peste putință să nu se a- 
propie în cele din urmă, ca să vadă, ce fel sunt 
oamenii tăbăriţi pe 'ntinsul câmpiilor, 

Era faptă de om nebun, ca el, care navea 
nici măcar un ciomag în mână, să risce a fi 
luat la goană, şi totu-şi el îşi luă inima `n dinţi, 
potoli mersul calului şi se apropie de unul 
dintre pâlcurile de focuri. 

Călăre pe frățior al lui el n'avea să se teamă 
de nimic. 

El se opri la marginea unui luminiş larg şi 
mai mult lung decât larg. La stânga lui se 
alla un cocioc plin de papură deasă şi înaltă, 


70 1; SLAVICI 


pe lângă care păsteau risipiţi o mulţime de cai. 
locurile ardeau la dreapta, înşirate pe sub o 
pădure de stejari bătrâni, şi în zarea focurilor 
se vedea pe ici pe colo câte un cort. Bine nu 
puteă să vadă Bodea decât două din aceste 
corturi, care se aflau la capătul despre dealuri, 
de unde se apropiase el. Amândoue erau mici 
şi făcute din piei de bou. La tocul din fata a- 
cestor doue corturi se aflau trei oameni mă- 
runţi şi îndesaţi. Doi dintre dânşii şedeau pe 
vine, iar al treilea se sculase 'n picioare şi 
dregea focul. 

Nu putea să-i vadă bine. 

Nu putea să-i vadă bine: se mai apropie dar. 

Ce ar fi putut adecă să i se întâmple? 

Chiar dacă-l zăreau, ei trebuiau să se desme- 
ticească, să-şi caute caii şi să încalece, iară el 
eră în timpul acesta departe. 

Fraţilor înse îşi perduse de mult răbdarea: 

văzându-se atât de aproape de focul aprins în 
faţa corturilor, el storăi o dată, sări în doue 
picioare şi necheză încât caii de pe marginea”, 
cociocului începură să fugă care ncotro, iară 
cei trei oameni dela foc alergară la cai în vreme- 
ce de pe sub corturi ieşiau alţii şi iar aliţi şi 
se risipiau căutându-şi şi ei caii. 
Bodea-l strânse pe Frăţior din pulpi şi-l zori să 
se întoarcă şi s'o iee 'n goană spre dealuri. 
Nu era înse armăsarul deprins să fugă când 
vede pregătirile de luptă: el stetea ca cioplit 
din piatră şi aştepta să-i vie cine cutează să 
vină. 

Incălecaţi, doi dintre oameni, pe care-i vă- 
zuse la foc, un fel de stârpituri cu fețele gal- 


- 


| Tar 


DIN BĂTRÂNI 7i 


bene şi spâne, cu fălcile late, cu umerii obra- 
jilor ieşiţi şi cu ochii mici şi înfundaţi în cap, 
porniră 'n săltate asupra lui şi-şi ridicară buz- 
duganele învârtindu-le în aer. 

E de neînțeles pornirea spre luptă a omului. 
Pus o dată faţă 'n faţă cu cel ce vrea să-l ră- 
pună, omul, fie el chiar şi cel mai dulce la fire, 
se oţereşte şi se 'ncruntă, îşi ia avânt şi intră 
orbiş şi nu cu hotărâre bărbătească, ci cu plă- 
cere diavolească în luptă. N'avea Bodea nici o 
armă, dară calul lui eră mai mare şi mai pu- 
ternic, mai mare eră şi el însu-şi şi se simţiă 
destul de tare, ca să-şi ridice adversarul din 
spinarea calului şi să-l arunce departe. 

„Vino! vino! — pocitură de om, dacă ţi sau 
urât zilele vieţii! — strigă el, şi Frăţior porni 
înainte, apoi, când sosi în dreptui celui-lalt 
cal, sări în picioare, ca să-şi apere stăpânul,. 
care se culcase pe gâtul lui, ca să treacă pe 
sub lovitură şi să apuce braţul ce purta buz- 
duganul. 

„Intro clipă cei doi călăreţi răimaseră culcaţi 
la pământ, unul aruncat cu o isbitură, iar cel- 
lalt lovit cu buzduganul, pe care Bodea-l luase 
de la cel căzut. 

„Haida! haida!“—strigă el apoi gonind îna- 

“inte de a lungul luminişului, prin fața focurilor 
și printre duşmanii, care încălecau răcnind de 
mânie, ca să plece n urma lui, 


PARTEA ADOUA. 
I. 


Mângäerea 
„Nu e cu voia lui Dumnezeu!“ — îşi ziceau 
Muntenii risipindu-se fie-care la vatra sa, şi ne- 
clântita credinţă `n purtarea de grijă a lui Dum- 
nezeu e singura mângăiere e omului lovit de 
nenorociri, 

Având mângâierea aceasta, oamenii se 'ntor- 
ceau la vetrele lor cuprinşi de simţimântul c'au 
săvârşit o faptă mare şi plăcută lui Dumnezeu. 

Nemângâiat eră numai Părintele Luca. 

Aflând, că oamenii se risipesc şi că nu se 
poate face încercarea de a scăpa pe fiiul lui, el 
nu eră mâhnit şi nu se plângea, nu mustra pe 
nimenişi nu se căia. liră lucru firesc, ca fie-care 
să alerge la copiii săi, şi ar fi fost în contra vo- 
inţei Părintelui a toate, ca dinşii să-si pără- 
seassă copiii săi şi să-si pună viaţa în primejdie, 
câ să scape, dacă-l vor mai fi putând, pe al lui. Ta- 
tăi ceresc el singur are purtare de grijă pentru 


—_ 


-A 


Ps 


DIN BATRANI 73 


toţi : muritorii nemernici se fac vrednici de feri- 
cirea vecinică purtând fie-care grijă pentru ai săi: 

Perdut era Bordea, şi pentru totdeauna per- 
dut avea să-l şocotească, 

„Şi dacă totu-şi, prin vre-o minuată rânduire 
a lui Dumnezev, el scapă şi se întoarce !? “ —- 
zicea maica preuteasă, care nu eră în stare să 
şi-l gândească perdut pentru totdeauna. 

„Depărtează de la tine gândul acesta, alun- 
gă-l, leapădă-te de el,—grăi preotul, — că nu 
mângâiere-ţi dă, ci-ţi tine sufletul în necurmată 
sbuciumare. Adu-ţi aminte de bucuriile, pe care 
le-ai avut când îl purtai la sân, când il învăţai 
să umble, când el a rostit primele vorbe, când 
îl vedeai crescând şi destăşurându-se trupeste 
şi sufleteşte, reaminteşteţi-l nalt, mlădios, sprin- 
ten şi cu obrajii rumeni, cum l-ai văzut în clipa 
plecării lui, şi mulţumeşte lui Dumnezeu, că ţi 
Va dat şi la lăsat atâta timp şi că ţi-l poţi 
reaminti cât timp mai trăieşti în lumea aceasta, 

„Dar de ce mi la dat, -râspunse muma ne- 
mângâiată, — dacă nu poate să aibă şi el, ca 
toții oamenii, viaţă în această lume! ?« 

„Nu scruta tu tainele vieţii omeneşti, — îi răs- 
punse preotul. — Părintele e numai vremelnic 
purtător de grijă, şi sarcină e copilul, sarcină 
ce trebuie să poarte fie-care aşa, cum i s'a dat, 
unora spre mângâiere, altora drept spăşire. 
Dumnezeu ni la dat în păstrare, şi noi lam 
păzit pănă "n clipa, în care a voit să ni-l iee, ca 
să-l ducă, la rânduirea lui. Nu te pune tu, femeea 
nemernică, mai presus de Maica Domnului, care 
şi-a dat fiiul jertfă fără-ca să se tânguiască“, 

„Pentru-ce înse această jertiă!?* 


14 1. SLAVICI 


„Nu scruta, — grăi ear preotul, — ci primeşte 
cu oarbă supunere rânduirile celui preainţelept... 
Ear dacă mâne îl vei fi văzând întors la vatra 
ta, să nu zici că e tot acela, pe care Lai avut: 
e altul, un nou dar dela Dumnezeu, pentru care 
ai să multumesti în fie-care clipă a vieţii tale“. 

O; mare mângăiere e neclintita credinţă în 
purtarea de grijă alui Dumnezeu, şi omul, care 
e pătruns de credinţa, aceasta, rabdă cu mulţu- 
mire cele mai grele lovituri, ale sorții şi'se 
simte înălţat prin durerile ce sufere. 

Nemângâiat era Părintele Luca numai văzând 
nesaţiul, cu care se aruncaseră oamenii asupra 
gropilor de bucate, mânia înfundată a celor ce 
n'apucaseră nimic şi graba, cu care se risipi- 
seră cetele. 

Rariştea bine adăpostită, unde Bran oprise 
femeile cu copiii şi cu turmele, era ca 'n gura 
iadului. 

Oamenii hotărîseră ei între ei să nu se mai 
risipească prin poiene, ci să rămâie adunaţi cu 
toţii aici, să-şi sape gropi şi să-şi facă colibi 
acoperite cu pământ ca ale păgânilor. Căută 
deci fie-care pentru sine şi pentru ai săi cel 
mai bun loc, şi pe când unii se certau pentru 
merinde, alţii tăiau copaci, ear alţii înjunghiaseră 
berbeci şi-i jupuiau în vreme-ce femeile rişniau 
grăunţe ori făceau pasat de meiu. Mergeau toate 
val vârtej şi 'ntr'un zgomot furtunatie, din care 
nu iesia desluşit decât behăitul oilor, in care 
se amestecau strigătele femeilor neastâmpărate 
şi plânsetele copiilor împinşi când in coace, 
când în colo. 

Preotul stătea neajutorat în mijlocul acestei 


DIN BĂTRÂNI 


destrăbălări, şi vorbele lui Ursan îi sunau me- 
reu îu urechi. 

Se simţia ca păstorul, care-şi vede turma 
= risipită şi nu mai e in stare so adune. 

Nu, aceştia nu mai erau fiii lui sufleteşti, 
creştinii îndreptaţi mereu cu gândul spre Dum: 
nezeu, fraţii buni, care numai împeună ştiu să 
se bucure ori să suferă, ci oameni învrăjbiţi; pe 
care nu mai poate nimeni să:i stăpânească. 

Sunase lung şi în mai multe rânduri buciumul 
de rugăciune, dar nu-l mai asculta decât pe = 
ici pe colo câte un moşneag potolit. 

„Aşa e azi,— îşi zicea preotul cuprins de 
viuă îngrijare, — ce are să fie mâne ori poi- 
mâne !?* 

Erau, ce-i drept, destul de bine adăpostiţi, = 
dacă-şi făceau colibile precum le plănuiseră, se na 
apărau mai uşor rămâind strânşi cu toții la u1 
loc şi aveau şi destulă hrană pentru un timp 
oare-care ; dară ceea ce îi tiru:e pe Munteni 
în mijlocul unei lumi, pe care moartea mereu < 
o premenia, nu era nici adăpostul bun, nici xi 
hrana îmbelşugată, ci lărgimea şi bunul cumpăt. D 

„Trupului, — ziceau părinţii şi bunii, — să-i 
dai numai atât, ca să nui se stângă viaţa, căci 
cu cât mai potolită e viaţa lui, cu atât mai lu- 
minos se desfăzură sufletul“. k 

Eară oamenii acestia tăiau cărnuri grase, le i 
trăgeau nesărate `n frigări şi le afâşiau aşa d, 
sarbede `n dinţi, ei, care ştiau, că nu e urgie 
mai mare decât lipsa de sare. 

Jos în văile mănoase şi pe șesul plin ca o 
masă bogată de toate bunătăţile periau oamenii - 
de foame, ori luptându-se între dânşii pentru E 


"r a y 


p- g 


pers 


t. SLAVICI 


hrană, dară nu pentru-că n'ar fi putut să-şi gä- 
sească cu toții hrană, ci pentru-că n aveau nici 
o rânduială. 

Temându-se unii de alţii, erau nevoiţi sa stee 
îngrămădiţi la un loc şi mereu gata de luptă, 
azi aici, mâne colo, acum pe drumuri dosnice 
si ne mai umblate, în urmă îndesuiţi în vre-o 
strâmtoare ori între mlaştini, numai de tot ara- 
re:ori la lărgime, unde pot să răsufle. Nu putea 
nimeni să aibă gândul de a agonisi şi de a pă- 
stra ceea ce mâne ori poimâne putea să le cadă 
altora pradă. Viaţa li se petrecea dar în nevoi, 
în suferinţe şi 'n lupte, eară când apucau câte 
ce-va, se 'mbuibau ca fiarele lihnite. Mai ales 
această îmbuibire cu cărnuri sarbede le era 
peirea. 

Infruntă omul oţerit prin răbdare cea mai 
prea urgie a întemperiilor şi răsbeşte voios 
prin viscol şi prin furtună, dar cade răpus de 
boală, dacă 'mbuibarea la umplut de scârbire. 
Eară boala trece din om în om unde mulţi 
umplu aierul de duhoare. 

Cu inima încleştată stetea preotul în mijlo- 
cul mulţimii destrăbălate, care nu mai voia 
să-i asculte glasul. 

Oamenii, pe care ar fi putut să se razăme, 
erau caren cotro. 

Bran se 'ntoarse cu ai săi în poienele Leaotei. 
Ursan era dus să ţie 'nchisă trecătoarea despre 
valea Bârsei. Vântu se afla între Cândeşti. Mo- 
roienii se 'ncuibaseră pe tăpşanul, unde i-a lă- 
sat Bran, şi nu mai voiau să se întoarcă. Mari 
şi tari erau în luminiş Cărbune şi hRăciulete, 


m 


DIN BĂTRÂNI 77 


care adunaseră împregiurul lui Vineş tot muie- 
retul turburat de spaima nopții trecute. 

Nu erà însă nici Răciulete atât de pocit cum 
îl arăta întătişarea lui. 

Incurând după amează-zi sosi de la Moroieni 
ştirea, că păgânii au pornit iar la deal şi urcă 
mulţime mare. 

Dând peste gropile deşerte, despre care dânșii 
nu ştiuseră nimic. ei se umpluseră de mânie. 
Era parcă năvălitorii i-ar fi prădat, şi toţi stri- 
gau răsbunare. 

Care vu să zică acolo sus în desimea pădu- 
rilor erau oameni, care aveau grâu şi meiu, 
mult grâu şi mult meiu, ba poate că mai aveau 
şi altă ce-va: răsbunare: 

Moroienii, cure le vedeau toate, trimiseră 
peste cât-va timp ştirea, că păgânii au trecut 
înainte şi se îngrămădesc sub coastă gata de 
a urca. i 

Ca luat de un vîrtej de spaimă se răscoli lu- 
minişul. Strigau cu toţii şi alergau fără de rost 
încoace şi încolo; nu mai ştia nimeni, ce să 
facă şi încotro să apuce, şi ear răsunau pădu- 
rile de behăitul oilor, în care se amestecau ți- 
pete de femei şi plansete de copii. ` 

„Staţi pe pace! — staţi pe pace! — strigă Ră- 
ciulete alergând printre dânşii. — Mai e mult 
de acolo până aici“. 

Bătrânul Vineş ridică amândoue brațele şi, 
mişcând încetinel din mâni, le făcu oamenilor 
semn să se liniştească şi să vie la dânsul. 

Erà parcă o putere tainică în această miş- 
care domoală a mânilor lui, şi oamenii ca traşi 


78 1. SLAVICI 


de un farmec se apropiară unii de alţii por- 
nind cu toţii spre dânsul. 

„Staţi cu mintea luminată şi cu inima neîn- 
doită, — le zise el după-ce se liniştiră. — Dacă 
vin, Moroienii rămân în dosul lor şi-i apucă pe 
la spate. Lecul e strîmt şi nu ni-e greu să ti- 
nem pept cu ei din faţă.— Să plece femeile 
cu copiii şi cu turmele mai la deal, eară noi 
să ne pregătim. — Mai întâiu şi mai întâiu, — 
urmă €l,—să ne păstrăm bine merindea. — 
Uite, colo sunt doue gropi săpate pentru colibi: 
cine are grăunţe să le arunce `n ele, într'una 
grâul, în alta meiul. Le acoperim cu pământ, 
dăm frunze uscate de de-asupra, şi numai noi 
ştim, unde ni-e merindea. 

O tăcere adâncă urmă după vorbele lui. Erà greu 
lucrul, pe care-l cerea mosneagul, şi Părintele 
Luca se 'ndoia, că oamenii "i vor da ascultare. 

„Daţi înainte,—strigă Cărbune,—că nu avem 
timp de perdut“. 

El! îşi luă apoi desagii plini şi-i deşertă în- 
truna dinte gropi. 

Atât a fost greu. După ce s'a îmbărbătat unul, 
s'au pornit şi ceilalţi, la început cam cu de a 
sila şi apoi din ce în ce mai pe grăbite. le- 
meile nu se depărtaseră încă cu turmele şi cu 
copiii când gropile erau în bună rânduială şi 
Părintele Luca stetea cu inima împăcată in mij- 
locul luminişului şi-i îndruma pe oamenii, care 
acum ascultau glasul lui. 

Bran alesese luminişul tocmai pentru-că eră 
bine adăpostit, o făşie lungă şi mai largi spre 
vale, de unde se aştepta năvala. 

Privind locul de la deal, la dreapta eră o râpă 


— O ———— 


' 
i 
g 
A 
4 

+ 
x 
i 


DIN BĂTRÂNI 79 


stâncoasă, pe care chiar şi cei mai sprinteni din- 
tre munteni numai cu multă opintire ar fi putut 
s'o urce, La stânga locul eră aproape şes, dar 
în mare parte roviniş acoperit cu feregă mare 
şi cu mânzoc înalt şi stufos. Şi din o parte, şi 
din alta drumul mai eră apoi închis şi prin co- 
pacii răsturnaţi, pe care îi tăiaseră pentru colibi. 

„Mai răsturnaţi copaci şi spre vale, ca să-i 
încurcaţi şi acolo“,—le zise preotul, şi peste pu- 
țin toată lumea porni la cale, 

Rămăseseră în luminiş vre-o şase sute de Mun- 
teni, băeţi, moşnegi şi oameni în putere, între 
care vre-o opt-zeci aveau arcuri, eară ceilalţi 
erau înarmaţi cu ghioage, cu îmblăcitori, cu se- 
curi şi numai puţini cu sulițe făcute ca a lui 
Răciulete pentru urşi şi pentru mistreți. Pe când 
cei cu securile tăiau copacii, alţii trăgeau co- 
pacii răsturnaţi ici la dreapta, colo la stânga, ca 
să-i aşeze în şir îndesat, toate în grabă nervoasă, 
făcând larmă zădarnică, împedecându-se unii de 
alţii şi tremurând cei mai mulţi de frică. 

Cu eât mai mult înaintau însă pregătirile, cu 
atât mai cu chibzuială se urma lucrarea, şi în: 
cele din urmă preotul nu mai avea nevoie să 
strige pentru-ca toţi să-l audă. 

„Mare minune ar fi,—grăi Răciulete,—dac'ar 
mai cuteza să se apropie“. 

lvit odată întrun cap, gândul acesta trecu 
din om în om, şi în curând nu-i mai venia nici 
unuia, să creadă, că poate cineva în lumea a- 
ceasta să facă încercarea nebunească de a răsbi 
prin copacii răsturnaţi, de a trece prin rovinile 
fără de tund ori de a urca râpa ce dăn pră- 
păstii adânci. Atât de bine adăpostiţi se simţiau, 


80 l. SLAVICI 


încât nu puteau să înţeleagă, cum adecă şi de 
ce oamenii aceia, cărora nu le făcuseră nici un 
rău, să se năpustească asupra lor. 

Pe înserate dar, când se iviră prin desişul din 
vale cele dântâiu capete, poiana răsună de chiote, 
în care mânia se amesteca cu un fel de voie bună. 

„Potoliţi,—strigă Vineş,—şi cu capul la loc“, 

„Arcaşii înainte !— le zise preotul. — Daţi-vă 
după copaci şi nimeni să uu tragă tără folos. 
Să vedem ce fac şi cum vor să ne apuce“. 

Grăind aceste, Părintele Luca se trase spre 
partea de la deal a luminişului şi se opri la 
marginea pădurii. 

„hăvarsă, Doamne, puterea ta, —grăi apoi 
ridicând dreapta spre cer,—şi mă învredniceşte 
să împart binecuvântarea Ta. fiii Tei suntem 
cu toţii: dă-ne tăria răbdării, dacă vrei să ne 
cerţi unii prin alţii. Ai tei suntem. Doamne, şi 
ţie ne dăm jertfă !“ 

„Potoliţi, potoliţi !* — strigă bătrâuul Vines, 
care stetea nemişcat în mijlocul luminişului, faţă, 
în faţă cu năvălitorii din ce în ce mai nume- 
rosi şi din ce în ce mai lămuritori. 

Sosiţi rânduri-rântari la copacii răsturnaţi în 
calea lor, ei se îndesuiau din ce în ce mai rău 
pe îngusta muche a râpei. Fiind prea mulţi pen- 
tru un loc atât de strâmt, se împingeau unii pe 
alţii certându-se în gura mare între dânsii, Câţi- 
va voiră să apuce la stânga, unde locul se lăr- 
gia, dar după doi, trei paşi simţiră, că se cu- 
tundă şi săriră speriaţi înapoi. Isbindu-se aceştia 
de alţii, se stârni o învălmăşeală, în care mai 
mulţi dintre cei de pe muchea râpei perdură 


DIN BĂTRÂNI 81 


pământul de sub picioare şi se răsturnară în 
prăpăstie. 

Dar oameni răsturnaseră copacii în drumul 
lor şi tot oameni crau şi ci: n'aveau de cât să 
puie mâna şi să-i dee la o parte. Erà, ce-i drept, 
mai uşor să-i răstorni când nimeni nu te opreşte 
de cât să-i dai la o parte când alții nu te lasă, 
dar dincolo de copaci eră grâu şi meiu, şi câţi 
încăpeau puseră mâna, ca să-și facă drum. 

Până aici Muntenii priviseră stând liniștiți. 
Acum arcaşii începură să tragă. 

Nu le eră greu să nimerească, fiindcă săgeata, 
dată'n desime de oameni, întra, în carne vie ori-şi 
unde ar fi căzut. Loviţi erau însă tot cei din 
rândul întâiu, care puseseră mâna, şi cel lovit 
odată nu-şi mai căuta drumul înainte, ci ori 
cădea sub picioarele celorlalţi, ori se dedea 
văietându-se la o parte, ca să facă loc pen- 
tru alţii. 

Erà învederat, că cu cât mai mult vor sta în 
loc, cu atât mai mulţi au să fie loviți; ei mun- 
ciau deci cu graba desnădăjduirii, împedecân- 
du-se unii de alţii şi trecând fără de milă peste 
cei răniţi. 

„Haida !—haida !—“ strigă Răciulete când văzu, 
că ei vor să treacă în luminiş şi se repezi cu 
sulița întinsă la vale. 

Intraţi în încăierare sălbatică şi fără de nici 
o rânduială, ei se rostogoliau oare-cum la dreapta 
și la stânga şi acum Muntenii îi împingeau pe 
năvălitori la vale, acum ear năvălitorii răsbiau 
înainte şi-i alungau pe Munteni la deal. Ori-şi- 
cât de îndârjiţi şi de inimoşi, apărătorii erau 
puțini; ori-şi-cât de mulţi, agresorii nu încăpeau 


I. Slavici, — Din Bătrâni, 6 


82 1. SLAVICI 


cu toţii în luminişul îngust, şi numai rânduri- 
rândnri puteau să iee parte la luptă. 

Mult ar fi trebuit să ţie încăierarea, dacă nar 
mai fi fost la mijloc şi Moroienii, care se co- 
boriseră încetul cu încetul, trecuseră valea şi-i 
apucaseră pe năvălitori pe la spate. 

O spaimă zguduitoare îi cuprinse pe toţi când 
auziseră în dosul lor sunetul buciumului, şi ca 
ieşiţi din fire o rupseră la fugă care cum îi 
tăia capul în clipa de spaimă, unii avântân- 
du-se în prăpastie, alţii dând peste rovine, cei 
mai mulţi buind orbiş în vale. 

„Opriţi-vă! Staţi pe loc!— Lăsaţi-i să fugă !" 
strigă preotul din răsputeri. 

Intraţi însă odată în vultoarea luptei, Mun- 
tenii se îndârjiseră şi nu ma, erau în stare să 
se stăpânească, loviau fără de milă şi 'n fuga- 
rii desnădăjduiţi, şi n răniții neputincioşi şi 
goniau turbaţi la vale. 

Preotul sună buciumul de rugăciune, dară car 
nu mai ascultă nimeni glasul lui. 

„La adăposturile de iarnă!“ strigă Cărbune. 

„La adăposturi! — La adăposturi!“ — repe- 
tară cu toţii, şi peste puţin sgomotul abia se 
mai auzia din depărtare din ce în ce mai mare, 
eară preotul stetea singur cu răniții şi cu morţii 
în luminişul deşertat pe o clipă. Numai pe o 
clipă însă, căci în clipa următoare el se umplu 
de femei, care, văzând fuga năvălitorilor, cobo- 
riseră 'n grabă mare şi se risipiră văicărindu-se 
şi blestemând, ca să-şi caute fiecare omul prin- 
tre cei morţi ori răniţi. 

Văicărelile aceste erau mai înfiorătoare decât 
văenetele de mânie ale încăierății acum siârsite, 


DIN BĂTRÂNI 83 


şi Părintele Luca-şi acoperi faţa cu amândoue 
mânile, ca să nu vadă, cum femeile înturiate 
se năpustese asupra răniților rămaşi pe câmpul 
de luptă. 

„Sa tăcut! La adăposturi!“ strigă Moroiu, 
care se ivi din vale cu e parte din oamenii lui. 

— Ne coborîm cu toţii în vale!“ 

Preotul alergă uşurat spre dînşii. 

„Mai întâiu, — grăi dânsul, —avem să ne fa- 
cem datoria către cei morţi şi către cei răniți“. 

„li omorîm !“— strigară câţiva. 

„Răniţii sunt, ca morţii, în paza lui Dumne- 
zeu, care na voit să-i peardă, ci numai să-i 
certe. Pretutindeni e Dumnezeu şi toate le vede: 
el va ajutat şi el vă cere să aveţi milă către 
cei ce vă cer milă,“ 

O tăcere adâncă urmă ear după vorbele lui. 

„li vom îngriji, — urmă el peste puţin, — şi 
vom trage dela gura copiilor noştri, ca să-i 
hrănim. Care vor muri, morţi au să fie, dar 
nu din vina noastră; ear pe cei ce vor scăpă, 
îi vom lăsa, să se ducă la ai lor, ca să ducă 
veste bună despre noi. 

„Bine cuvântat să fie numele Domnului !“— 
grăiră oamenii şi se risipiră să-şi facă datoria — 
spre mângăierea sufletească a Părintelui Luca. 


H. 


Infrățirea 


„Haida ! haida !“ — striga Bodea trecând ca 
o nălucă printre cetele călăreţilor speriați din 


84 1. SLAVICI 


somn şi culcând la pământ pe cei ce 'ndrăz- 
niau să i se pună n cale. 

Gonind aşa pe nimerite, el se depărta din ce 
în ce mai mult de dealuri, dar numai înainte 
puteă să, meargă, căci la dreapta avea pădurea, 
la stânga se urma cociocul din ce în ce mai 
lat, iar în urmă se auziau bătăile copitelor şi 
sbierătele sălbatice ale călăretilor.~ 

Abia de tot târziu se desfăcu din cocioe un 
riuleţ cu apă limpede şi lină, peste care Bodea 
putu să treacă la stânga. Intorcându-se iar spre 
munţi, el se perdu peste puţin întrun răchitiș, 
în care nu mai puteă să fie urmărit, şi armă- 
sarul plin de spume dete el de el. mai întâi 
în treapăt mai potrivit, apoi în pas domol. 

Trecuse şi prin aceasta, şi abia acum ajunse 
Bodea să se uite mai cu dinadins la buzduga- 
nul, pe care-l ţineă ca pe o armă sfinţită în 
dreapta lui. 

Luna plină nu era încă ridicată la mează-zi 
şi trecea, tăcută peste 'ntinsul cerului de-o proas- 
pătă seninătate. Razele ei se resfrângeau scân- 
teând în pietrele nestimate, cu care era împo- 
dobit buzduganul. 

Nu, aşa ceva nu mai văzuse Bodea. 

„Asta, — îşi zise el, — nu e armă, ci semn 
de stăpânire luat, pradă nestimată, de la cine 
stie cine!“ 

Şi, ridicându-si buzduganul, el se simţia mare 
si nebiruit de puternic, 

Ear nu mai era însă în stare să-şi dee seamă, 
unde se află şi încotro merge. Munţii nu se 
mai vedeau. Trecea după toate semnele prin o 
luncă largă, căci pe jos era nisip, pe ici pe colo 


BIN BĂTRÂNI 85 


pietriș, din când în când câte un trunchiu de 
copac răsturnat fie de bătrâneţe, fie de vânturi, 
fie de răvărsările rîului şi putred acum de 
intrau copitele calului prin el. 

Trecuse miezul nopţii când el eşi din nou 
la lărgimea luminată de lună. Un rîu risipit 
peste o albie lată se vărsa la dreapta scân- 
teind pe ici pe colo în bătaia razelor vii, şi pe 
țermurii lui, atât la deal, cât şi la vale, ear se 
vedeau focuri risipite în şiruri lungi. 

El îşi dete seamă despre desfăşurarea cul- 
milor, peste care trecuse. 

„Ăsta e rîul ce iese din strîmtorile dela Ca- 
pul Coastei, — îsi zise apoi:— pe aici trebue să, 
apuc, ca să ies la Leaota şi să cobor apoi la 
peşteră“. 

Nu putea să-şi dee seamă despre depărtarea, 
la care se află, dar ştia, că trebue să-i fie lung 
drumul şi că are să răzbească printre duşmani 
până la Leaota. EL descălecă dar, ca să mai 
răsutle şi el, şi calul, 

Vântul se pornise şi bătea ca peste poienele 
munților, din ce în ce mai aspru şi mai iernatic. 
Era, par'că, peste putinţă, ca după dulceata zilei 
trecute să urmeze sub cerul senin și văratic as- 
primea iernii grele ; şi totu-şi, înspre revărsatul 
zorilor de zi de odată se porni ceața de a lun- 
gul văii largi, ear dimineaţa, când Bodea porni 
pe prundiş la deal, începură să fluture prin 
aier fulgii purtaţi de vântul din ce în ce mai 
puternic. 

Putea acum să treacă nesupărat de nimeni 
înainte, căci pe asemenea timp nu mai ies nici 
lupii din viziuinile lor. Se cerea zăpada din 


so |. SLAVICI 


ce în ce mai măruntă şi mai deasă. Măcinată 
de gerul crâncen şi de viscolul desfrânat, ea 
răsbia prin piele şi prin carne până la măduva 
vaselor. Putea să înainteze nesupărat de nimeni, 
dacă mai e cu putinţă, ca omul să treacă in- 
treg și nevătămat şi prin asemenea urgie ne- 
îmblânzită a cerului. Ici calul îi luneca peste 
apa îngheţată 'n pripă, colo el răzbia gălăind 
prin troieni îngrămădiţi la apăpost, și pretun- 
dindeni vântul şi din faţă, şi din laturi, nicăieri 
adăpost, nici o clipă de răsuflare mai uşoară. 

(rândul lui era cu toate aceste dus pe la fra- 
ţii lui, pe care îi ştia rămaşi în poienele des- 
‘chise, fără de adăpost şi fără de hrană, şi ori- 
şi-cât de mult ar fi iubit pe frăţior al lui, îl 
zoria, mereu îl zoria. 

Trecea din când în când peste leşuri înţepe- 
nite de ger, dar nici el nu se mai scârbia, nici 
Frăţior nu se mai dădea sforăind la o parte: 
gândul lui îl ducea în poienele cutreierate de 
urgia vişcolirii. 

Dar ce putea el să le facă? Cum ar fi putut 
să le dea vre-un ajutor !? — Nu se mai întreba: 
voia să fie cu dânşii! 

Trecea, om sleit de puteri, prin fata colibilor 
adăpostitoare şi-şi aducea cu înduioşare aminte 
de copila cu mari ochi albaştri şi de zilele pe- 
trecute în îngrăditura de sub stâncă, dar- îl zo- 
ria mereu pe l'răţior, lui atât de scumpul to- 
varăş şi neobosita lui scăpare. 

lar frații lui şi tatăl lui cel bun si muma lui 
cea duioasă stăteau mângâiaţi în sufletele lor 
sub acoperişurile adăpostitoare, purtau grijă de 
răniţi şi-i mulţumiau în fie-care clipă lui Dum- 


ai 


DIN BĂTRÂNI 87 


nezeu, care se'ndurase a le arăta calea spre ve- 
trele lor mai nainte de a se fi înfundat dru- 
murile. 

El era pierdut pentru toţi; lui nimeni nu îi 
mai purta grijă; pe dânsul nimeni nu-l mai 
aşteptă ; la el nimeni nu se mai gândia: scos 
era din rândul celor vii, şi Părintele Luca nul 
mai avea nici el decât în rugăciunile lui. 

O minune de necrezut le era dar tuturora 
când else ivi în dimineaţa zilei de a doua de- 
spre coasta acoperită cu zăpadă proaspătă şi 
curată, şi toţi alergară să vadă ei însi-şi cuo- 
chii lor şi se opriră cuprinşi de sfială religioasă 
în preajma lui. 

Călare în albul nemărginit al zăpezilor pe 
armăsarul lui negru capana lucioasă a corbului, 
ținând în mâna dreaptă buzduganul strălucitor, 
cu fața suptă şi sleita, cu ochii măriţi şi plini 
de lacrămi, mai mult umbră de om decât fiinţă 
viețuitoare, el părea o arătare cerească, de care 
nimeni nu era vrednic să. se apropie. 

„Mărit şi lăudat este Dumnezeul nostru!“ — 
grăi dânsul cu ochii ridicaţi spre cer. 

„Deapururea mărit şi lăudat!“ — răspunseră 
cu toţii plecându-şi capetele. 

Părintele Luca înaintă ca ’n aiurire câţi-va 
paşi spre el, apoi se 'ntoarse spre maica preu- 
teasă, care rămăsese ca 'nmărmurită în pragul 
casei. 

„Pemee, bucură-te!“ — strigă el cu glas lim- 
pede. — lată fiiul teu, pe care părintele a toate la 
păzit şi ţi-a ales dintre cei mai aleşi, ca să 
mângăe printr 'nsul turma sa“. 

Bodea, descălecă, cuprinse cu amândoue bra- 


88 i. SLAVICI 


tele gâtul armăsarului, care-l purtase atâta timp 
şi-l scăpase de atătea primejdii, şi începu să 
plângă ca un copil greu certat, şi plângeau cu 
toţii împreună cu dinsul. 

„Ah! mare e puterea lui Dumnezeu ! — strigă 
el, —şi nu e în lumea această suferinţă prea 
mare pentru omul ce se razămă cu credinţă 
tare şi nestrămutată în bunătatea lui!“ 

Intorcându-se spre tatăl-său şi spre mumă-sa, 
el le ceru cu capul plecat iertare pentru zilele 
grele, prin care trecuseră în urma nesocotintei 
lui, şi le sărută mâna cu fiiască supunere în 
vreme ce mulţimea se uita la elca la un sfânt 

Intrat în casă, el căzu în genunchi la picioa- 
rele preotului şi-i zise: „Ascultă, Părinte, iartă 
şi bine-cuvântează !“ 

Timp îndelungat au stat îmmpreună numai ei 
singuri, fiiul fâcănd mărturisire despre ispitirile, 
prin care a trecut, iar tatăl ascultând, cum a 
a fost pusă la încercare virtutea, fiiului său. 

„Nemărginită e, Doamne, îndurarea ta!“ — 
zise el cu inima uşurată, când fiiul său îi spuse, 
cum copila cu ochii albaştri sa ivit la margi- 
nea zăvoiului țiind armăsarul de căpăstru. — 
Şi ce sa făcut ea? — întrebă apoi cu inima în- 
cleştată. 

Bodea îi spuse, cum sa oprit şi a trimiso 
la muma ei. 

„Mare eşti, Doamne, bun eşti, Părinte, şi ne- 
mărginită e purtarea ta de grijă! — strigă preo- 
tul cu inima încă mai uşurată. 

Urmându-şi apoi fiiul mârturisirea, el descrise 
în vorbe puţine, dar bine alese gmozăviile ce- 
lor doue nopţi. 


DIN. BĂTRÂNI 89 


„Puternic eşti, Doamne, şi neasemănat de 
aspru în dreptatea ta! — zicea preotul. — Pu- 
ternie eşiti !“ — repeta la fie-care pas făcut de 
fiiul său. 

„Adevărată e mărturisirea mea, — grăi Bodea 
în cele din urmă, — şi nici un gând ascuns - 
nu-mi pătează sufletul; netărţărită îmi este că- 
ința şi nestrămutată hătârirea de a stărui în 
căile Domnului: treci, Părinte, cu vederea ne- 
putintele mele, iartă păcatele mele şi mă bine- 
cuvintează”. 

„Nu sunt cu vrednic să judec faptele, pe 
care numai după rânduirea lui Dumnezeu și 
numai cu a lui ajutor ai putut să le săvărşeşti 
— îi răspunse preotul. — De la Domnul e mân- 
tuirea ta: ascultă glasul inimii tale, căci prin 
inimă-l povăţueşte el pe fie-care după vredni- 
cia lui.“ 

Puind apoi dreapta în crestetul fiiului său, el 
închise ochii si urmă rostind vorbele încet şi 
respicat: Unealtă oarbă şi nemernică sunt, Im- 
părate a toată suflarea: revarsă prin mine în- 
durarea ta asupra acestui fiiu căit al tău, pri- 
meşste jertfa lui de sine şi luminează mintea lui, 
deschide-i inima şi fă-l vrednic să ducă la înde- 
plinire voința ta“. 

„Deapururea preamărit e Domnul!“ — grăi 
Bodea şi se ridică `n picioare. 

Sufletele amândurora erau pline de un sim- 
țământ de alinare şi luminate de fericirea, pe 
care aici în lumea aceasta nu poate s'o guste 
de cât omul lepădat cu desăvârşire de sine si 
împăcat în cugetul lui. 

Şi totu-şi o durere grea le 'ntuneca viaţa: 


dU L SLAVICI 


Bodea nu mai putea să fie urmaş în preoţie al 
tatălui său. N'o zisese nici unul, nici altul a- 
ceasta şi nici nu sar fi încumătat s'o zică, dar 
le eră amândurora de sine înţeles, că Dumnezeu 
nu îndrumează spre fapte săvârşite cu încrun- 
tare bărbătească pe cei aleşi de dânsul în rân- 
dul mijlocitorilor iubirii lui. 

Şi nici nu mai era îndreptat gândul lui Bodea 
spre părinteasca blândeţă a preoţiei. 

Inăsprită prin marile sguduiri ale zilelor tre- 
cute şi întărită prin faptele bărbăteşti ce sevâr- 
gise, inima lui nu se mai muia în fața sulerin- 
telor trecătoare, ci se umplea de o îndârjită 
pornire spre faptă. Isvorul a toate relele nu 
mai era în gândul lui soarta oarbă, ci nesaţiul 
şi nesocotinţa omului lăsat în voile lui. lovit 
are să fie şi încă mereu şi tără de eruţare, bi- 
ciuit şi strâns cu străşnicie în frâu. stăpânit 
cu mâna sdravănă are să fie omul de a puru- 
rea pornit spre fărădelege. 

Cu senină mulţumire sufletească primi vestea 
despre încăierarea din luminiş, si jalea îl cu- 
prinse numai când allă, că între morţi a lost şi 
Vineş, înțeleptul bătrân, la vatra căruia atâte 
inimi tinere sau încălzit. 

„Ah! fiare sălbatice! stârpituri desbrăcate 
de firea omenească !“—strigă el răsvrătit în toată 
ființa lui. 

Văzând dar purtarea de grijă a învingăto- 
rilor pentru duşmanii lor răniţi, el nu se mai 
înduioşă. 

Inţelegea, ce-i drept, că asa trebue să fie. De- 
opotriva cu fiarele sălbatice ar fi fost şi cei, 
dacă i-ar fi omorât ori i-ar fi lăsat pradă fia- 


—” ro 


Pre w em — a 


DIN BĂTRÂNI Şi 


relor sălbatice. Bine făceau, alt-fel nu, puteau 
să tacă, şi el se simţiă înălțat şi mai apropiat 
de Dumnezeu stiindu-se carne din carnea lor 
şi sânge din sângele lor. Cu toate aceste un 
zâmbet batjocoritor se ivi pe buzele lui. 

„Mare e vîrtutea voastră! — le zise el.— Cei 
mai vrednici şi mai iubiţi dintre ai voştri au 
rămas morţi pe câmpul de luptă ori zac slutiţi 
pe patul de suferințe ; văduvele cutrieră câmpul 
pustiu bocindu-se amarnic, şi copiii rămaşi fără 
părinți umblă cerşind. de la prag la prag ;staţi 
tremurând pe frică şi privephiând cu neador- 
mire, pentru-ca nu cum-va 0 nouă năvălire să 
ră găsească nepregătiţi: nu vă temeţi voi, că 
oamenii aceştia, pe care îi, hrăniţi trăgând bu- 
cata de la gurile voastre şi ale copiilor voştri, 
întorşi la ai lor, vor veni iar, ca să răpească 
şi putinul ce vi-a mai rămas!?% 

„Să vie!— ĵi se răspunse.—(Cu atât mai dreaptă 
are să fie mânia noastră, şi cu atât mai cu pri- 
sos vor fi certati prin braţele noastre !“ 

„Nu,—nu, le zise el.—l.acrămile văduvelor şi: 
ale orlanilor ard pământul, pe care cad, de nu 
mai răsare iarba pe el, şi voi, care aţi primit 
cu binecuvântarea cerească sarcina de a purta 
grija de femeile voastre şi de copiii voştri, căl- 
cati legea, dacă vă puneţi viaţa în primejdie: 
numai nouă celor ce nu lasă n urmă nici vă- 
duve, nici orfani ni se cuvine să intrăm în 
luptă pentru apărarea părinților şi a fraţilor 
nostri“. 

Gândul acesta era atât de luminos, încât toţi 
îl primiră ca îndrumare pornită din cer. 

Nu se poate, în adevăr, jertvă de sine mai 


92 |. SLAVICI 


frumoasă şi mai plăcută lui Dumnezeu decât 
să te lepezi de mulţumirile lumeşti şi să-ţi dai 
toată viaţa pentru apărarea, celor ce împlinesc 
voinţa tatălui ceresc purtând grijă de copiii lor. 
Cuprinşi de o însufleţire fără de seamăn, junii 
alergară la Bodea şi-l rugară să se pună în 
fruntea lor şi să-i ducă ori-şi-unde va voi el. 

Erau numai cinci-zeci si opt, dară Bodea ştia 
atât de bine, că puterea n'o dă numărul, ci ho- 
tărârea bărbătească. 

„Nu vă cer să muriţi apărând pe părinţii şi 
pe fraţii voştri, căci a muri nu e greu,— le 
zise el. — Vă întreb : sunteţi ori nu gata să trăiţi 
pentru neamul vostru, cel mai ales dintre toate 
neamurile aruncate de soartă pe pământul a- 
cesta, să vă gândiţi în toate clipele vieţii noas- 
tre numai la binele lui şi numai mărirea lui 
s'o râvniţi? 

„Suntem gata!“ — strigară ei întrun glas. 

„li neînduplecată hotărârea voastră !* 

„Neînduplecată !“ 

„Sunteţi gata să vă legati cu jurământ 2* 

„Jurăm! — Jurăm.!“ — strigară ei. 

„Daţi-vă bine seamă despre legătura, în care 
intrați, despre sarcina ce primiţi şi despre jertva 
ce aduceţi, — urmă Bodea-— Vă împăcați voi 
cu gândul, că, întorcându-vă obosiţi ori poate 
chiar răniţi din luptă, n'o să aveţi soţii, care să 
vă mângâie, nici copii, care să vă înveselească!?* 

„Ne împăcăm !* — strigau ei. 

Mumele începură să se bocească parcă şi-ar 
Îi văzând copiii dusi la pierzare. 

„Copiii, — grăi preotul, —nu sunt stăpâni pe 


DIN BĂTRANI 93 


vieţele lor, şi nici lor nu li se cuvine să le dee, 
nici tu nu ai căderea de a le primi“. 

„Duceţi-vă, — le zise Bodea, — staţi trei zile 
de a rândul nemâncaţi, mărturisiţi-vă părinţilor 
voştri, cereti binecuvântarea preotului vostru, 
şi acela, care va fi rămas tare în hotărîrea 
lui, să fie în noaptea zilei de a treia în lumi- 
nişul pătat de sânge, la mormântul noue tutu- 
rora neuitatului Vineş“. 

„Fiiule, —grăi preotul după-ce junii se risi- 
piră, — cerului numai jertva curată şi adusă 
cu toată inima îi este plăcută. Nu e îndoită 
inima ta? nu e rănit sufletul tău ? — N'o să te 
căieşti nici o dată de a fi adus jertva aceasta ?“. 

Bodea înţelese vorbele tatălui său, şi copila 
cu mari ochi albaştri se reivi în gândul lui, 
dară el n'o vedea în vase ṣi carne, ci ca pe o 
sfântă perdută în alte lumi. 

„Nu ştie nimeni astă-zi, care-i vor fi mâne în- 
demnurile inimii, — răspunse el.— Omul îşi ia 
hotărtrile după pornirile clipei, în care se află, 
eară virtutea bărbatului e stăpânirea de sine în 
statornicia voinţei. Dar, — adăugă peste puțin, — 
mai am trei zile, ca să mă luminez“. 

Trei zile lungi şi petrecute în cucernică răs- 
gândire mai avea. 

In timpul acestor zile el nu vedea de câtsu- 
terințele grele ale semenilor săi şi primejdiile 
mari, de care erau împresuraţi în fie-care clipă. 
lsi reamintea leşurile risipite pe câmp, statiile 
încă, vieţuitoare, desfrâul desnădăjduirii, urgia 
vişcolului, şi o adâncă jale îl cuprindea când 
se gândia la cei rămaşi încă în poienele troie- 
nite, fără de adăpost şi fără de hrană, 


94 J. SLAVICI 


Scăpat prin o minunată potrivire a întâmplă- 
rilor din atâte primejdii, el îşi socotia viaţa de 
acum nu ca urmare a celei de mai nainte, ci e: 
dar din prisos, pe care are să-l păstreze cu sfin- 
tenie pentru binele tuturora. Siluindu-se pe sine 
însu-şi, el ajunsese să trăiască mai mult cu su- 
fletul decât cu trupul, nu mai doria nimic pen- 
tru sine, şi fiinţa lui întreagă era străbătută de 
o senină şi luminoasă fericire când se gândià 
pe sine alergând în fruntea cetei sfinte şi lup- 
tând fără de răgaz, ca să stîrpească răul şi să 
ocrotească pe cei neajutoraţi. 


„Cai! — le zicea el celor stăpâniţi de ace- 
lasi gând, — cai să vă căutaţi, căci prin mij- 


locul lumii înrăutăţite numai călare se poate 
răsbi“. 

Vântul se potolise, norii se risipiseră, şi `n 
noaptea zilei de a treia, când junii ureară `n 
luminişul tăcut, luna iar trecea pe cer înseni- 
nat şi mai vârtos limpede revărsându-și razele 
asupra. zăpezilor scânteetoare. 

Se adunaseră la mormântul lui Vineş patru- 
zeci de inşi, toţi călare. Cei-lalţi se resgândise- 
ră fie pentru-că nu erau în stare să stee ne- 
mâncaţi trei zile de a rândul, fie pentru-că nu 
puteau sâ-şi părăsească părinţii. 

„Descălecaţi şi puneţi mânile pe crucea de 


la căpătăiul mormântului“, — le zise Bodea 
puind mâna pe cruce. — Ei descălecară şi se 


ingrămădiră împregiurul crucii. 

„Ziceţi după mine, — urmă el apoi.---lur să 
mă leg frate de cruce, — să nu mă despart 
nici o dată de fraţii mei, — să n'am nici un 
gănd ascuns în faţa lor, — să rabd alăturea cu 


DIN BĂTRÂNI 95 


dânşii în foc şi în apă, — să mă supun fără 
de şovăire căpeteniei noastre, — să nu râvnesc 
la averi lumeşti, -—— că nu cruț pe cei răi, — 
să ajut pe cei neputincioşi, — să păzesc legea 
creştinească, — şi să nu fac nimic fără de bi- 
ne-cuvântarea preotului rânduit mie ca păstor 
sufletesc“. 

Rostite cu glas tare, rar şi răspicat de dân- 
sul şi repetate de dînşii întrun glas tare, vor- 
bele răsunară departe în liniştea nopții geroase. 

„Voința lui Dumnezeu să se împlinească !“— 
mai adăogă el. 


„Deapururea sfântă!» — răspunseră dînşii. 
III. 
Dragoslavele. 


Vimit şi ruşinat, Bran era horărit să urmeze 
drumul spre Capu-Coastei, dară cei mai mulţi 
dintre puţinii oameni, care mai rămăseseră la 
gropile deşerte, țineau să se întoarcă cu merin- 
dea la vetrele lor. A fost dar nevoit să urce 
iar în poiene. 

Muncit însă de gândul, că numai din vina lui 
Bodea a fost lăsat în voia sorții, el nu mai pu- 
tea să se întoarcă la ai săi şi în culmea Leao- 
tei stătea cu inima îndoită, dacă e să se ducă 
la Cândeştii, care aşteptau sub Scărişoara, cu 
putinii ce mai erau gata să-l urmeze, ori să 
ne la Ursan, ca să-l iee şi pe dânsul cu ai 
ui. 

Incercarea de a-l scăpa pe Bodea trebuia ne- 


96 1. SLAVICI 


apărat s'o tacă: viaţa toată şi-ar [i făcut alt- 
fel mustrări amarnice. 

Tot atât de amarnice i-arfi fost înse must- 
rările şi dacă Încercarea, făcută în pripă, ar fi 
rămas şi de astă-dată zadarnică. El cobori dar 
spre trecătoare, ca să iee înțelegere cu Ursan. 

Lui Ursan nu-i era de loc să părăsească gura 
trecătorii, 

Strămtoraţi din vale, unde îndesuiala era 
mare şi lipsa de hrană ajunsese nesuferită, fugarii 
făcuseră în două rânduri încercarea de a se În- 
toarce iar la lărgime, şi Muntenii, mândri de 
a-i îi răspins, ţineau mortis să nu le lase dru- 
mul deschis. 

Aflând dar, că n'a reuşit încercarea de a în- 
chide strămtoarea dela Capu-Coastei şi că ast- 
tel nu mai au nici un rost silinţele lor, ei se 
turburară şi luară lărmuind hotărârea de a se 
întoarce şi dînşii la vetreie lor. 

„Mai bine puţini şi inimoşi decât mulţi şi cu 
gândul împărţit, — grăi Bran, care după cele 
petrecute în valea Riului Alb se temea mai 
mult de ai săi decât de duşman. — Să vie nu- 
mai cine vrea cu toată inima, ear ceilalţi să 
plece în ştirea Domnului, ca să nu ne mai în- 
curce“, 

Dintre ai lui Bran şi dintre ai lui Ursan îm- 
preună, mai rămaseră numai vr-o sută si trei- 
zeci de oameni, şi nici măcar pe aceştia nu 
putean să-i iee pe toți cu dînşii. 

Dacă, părăsind ei gura trecătorii, fugarii se 
întorceau la locurile lor de mai nainte, iar era 
tăiat drumul între Păpuşa şi poienele Bucegi- 
lor şi Ursan nu se mai putea întoarce cu ai săi, 


DIN BĂTRÂNI 97 


Ei hotăriră dar, ca Mateiaş, un fel de hăciu- 
lete, om mărunt, sprinten şi istet, să rămâie 
cu cinci-zeci de oameni de a asupra strămtori- 
lor din vale, ca să ţină trecerea deschisă. 

„Mare nevoie mar fi de asta, — grăi Bran,—- 
căci mă întorc eu aici în gura trecătorii şi aici 
o să iernăm noi cu ajutorul lui Dumnezeu“. 

Seara, când în luminişul bine adăpostit se por- 
nia încăierarea, Bran şi Ursan erau încă tăbă- 
rîți în gura trecătorii luminate de focuri multe 
şi mari de ai fi crezut, că mii de oameni se în- 
călzesc şi frig berbecii la ele. 

Cu toate aceste în revărsatul zorilor de zi, 
câud ei se pregătiau de plecare, fugarii iar se 
iviră prin apropiere. 

Deşi hotăziseră să părăsească gura trecătorii, 
le era peste putinţă să plece. 

li apucase de odată o mânie oarbă, şi nu e 
nimic mai sucit decât omul ajuns la îndărjire: 
le vede toate de a 'ndoaselea şi le face toate 
pe apucate. 

/iceau că pleacă, dar îşi mai făceau de lucru; 
ziceau că nu mai ţin să nchidă trecerea, dar 
săriau cu toţii ca muşcaţi de şarpe `n picioare 
îndată ce se ivia pe ici, pe colo câte o barbă 
sbârlită ieşind din dosul vre-unui brad bătrân. 

Și tocmai bran cel atât de grăbit mai nainte 
era acum cel mai zăbavnie. 

li era lui de Bodea, dar mai mult îi era de 
ai săi, pe care îi ştia risipiţi prin poiene, şi cu 
cât mai mult se gândia, cu atât mai vârtos se 
încredința, că nicăiri ei n'ar putea să petreacă 
iarna mai bine decât aici, în aceste văi strâmte 
şi adânci, Unii dintre dânşii îşi aveau adăpostu- 


|. Slavici. — Din hăfrâni. 7 


98 L SLAVICI 


rile parte în valea Râuşorului, parte din colo, 
la peştera, cea mare, unde era coliba Părinte- 
lui Arie, bătrânul uitat de moarte, care nu se 
mai hrănia decât cu rădăcini de ierburi. Ei nu 
puteau să răsufle nici în aceste văi înfundate, 
dacă fugarii treceau iar spre Capu-Coastei. 

„Eu stau aci,— îşi zicea el îndărătnic, — aici 
rămân, aici mor; pe aici nu mai trece nimeni 
câtă vreme mai răsuflu eu! 

„Da, da !— Plec, dar mă întorc !“—îi răspundea 
apoi lui Ursan, care de atâta timp nv-;i mai 
văzuse nevasta şi copiii şi zoria mereu pe cei- 
alți. 

Pe la amiază-zi se pomeniră cu Bunea, care 
venisen grabă mare cu Bradu şi cu Vespe, ca 
să, le aducă vestea despre cele petrecute'n lu- 
miniş şi despre întoarcerea Moroienilor la adă- 
posturile de iarnă. 

Acum nu-i mai trecea nimănuia prin minte 
să, zorească plecarea. 

O bucurie ne mai pomenită îi cuprinse pe toti. 

Li se pretăcuse de o dată toată firea, şi fie- 
care se simţia destoinic să ţină pept cu zece. 

„Ceea ce au putut Moroienii putem şi noi !“— 
strigară toți din toate părţile şi puseră mâna 
pe topoare, ca să taie copaci, să-i răstoarne 
rânduri-rânduri şi să 'nchidă trecătoarea. 

In vreme-ce Mateiaş se cobori în vale, casă 
închidă şi el tot cu copaci răsturnați strâmtoa- 
rea despre Capu-Coastei şi să urce apoi în 
deal, unde avea să stea de pază, buciumasii 
urcară 'n poiene, ca să vestească lumea, că 
poate să pornească la vale. 

„De, nu poate nimeni să stie azi, cum au să vie 


DIN BĂTRÂNI 99 


lucrurile mâne!“ — zicea Bran când Ursan zo- 
ria plecarea. — Ți-e uşor ţie, căci ai tăi sunt 
bine adăpostiţi.“ 

Aşa au trecutmai multe zile de a rândul, dar 
apoi au şi plecat peste doue sute de inşi spre 
Scărişoara, unde Cândea nu mai avea decât 
vre-o 'şase-zeci de oameni. 

Era tocmai în amurgul serii, când Mala sa 
ivit cu calul la marginea zăvoiului şi starostele 
pornise cu o seamă dintre oamenii lui la vale 
crezând, că-l va fi oprit cine-va pe îndrăzneţul 
fugar. 

Bran, Cândea şi Ursan, care cunoşteau acum 
locurile, nu mai umblară cu apucături piezişe, 
ca să-i sperie şi săi zăpăcească pe cei din vale, 
ci ținură toţi oamenii strânşi la un loc să dee 
o lovitură sdravănă şi hotărîtoare. 

„Mulţi, puţini, câţi vor fi, — îşi ziceau,— noi 
sunteam mai tari decât dînşii“. 

Sosiţi dar la muchea;surpăturii, ei se străcu- 
rară la stânga, pe drumul ştiut de Bran, până 
din jos de adăposturile de iarnă, apoi se adunară 
cu toţii în dreptul cotiturii, unde valea se strâm- 
tează. 

In jos valea se lărgea şi la dreapta văii se 
vedea şi stânca piezişă, sub care se afla ingră- 
ditura perdută 'n dosul răchiţilor. Ar fi văzut, 
dacă n'ar fi fost prea târziu acum, chiar şi pe 
Bodea depărtându-se în goana armăsarului, pre- 
cum şi pe staroste, care plecase cu oamenii în 
urmărirea lui. 

„Avem să-l luăm pe Bodea şi să deşertăm 
gropile Sceărişorenilor, —-le zise Bran.—Dac'ar fi 
să nu-l găsim pe Bodea, ne alegem ostateci, pe 


100 1. SLAVICI 


care-i ducem cu noi şi-i ținem până-ce nu ne 
vor fi adus pe bBodea.—— Coborîm dar pe 'nde- 
lete, pornim cu pas măsurat la deal şi ori-şi-ce 
ar Îi, nu ne risipim, ci rămânem umăr la umăr 
şi nu lăsăm pe nimeni să treacă la vale. Daţi 
cu toată puterea 'n cine ar voi să vă lovească, 
dar nu perdeţi timpul gonind pe cei ce fug din 
calea noastră: avem să le facem toate iute si 
mai nainte de a le fi venit ajutor de la vale.— 
Om întreg îieşte-care! — Haida !“ 

„Cu voia lui Dumnezeu!“—-îi răspunseră oa- 
menii, şi ceata porni încetul cu încetul prin pă- 
durea deasă la vale. 

Fra foarte bine chibzuită rânduiala lui Bran, 
dar lucrurile nu ies totdeaunea după-cum le 
plănnieşte omul. 

Prin adăposturile de iarnă ale Scărişorenilor 
şi prin colibile de pe -sub coaste erau îndesuite 
aproape doua mii de suflete, şi Murt nii aveau 
in faţa lor cel puţin şase sute de oameni des- 
toiniei de luptă, care mai aveau destul timp, ca 
să se adune în fundul văii şi să se pregăteasă. 

Mai nainte de a fi coborît Muntenii în vale, se 
stârniră zăvozii cei mari şi câte-va femei, prin- 
zând de veste, începură să fugă strigând în gura 
mare, dar nu la deal, ci, ca totdeauna, la vale, 

„Mai repede!“ strigă Bran, care le spusese 
să umble cu pas măsurat. 

Ca luată de un vârtej se răscoli mulţimea in- 
orămădită în valea îngustă după-ce Muntenii se 
coboriră şi se înşirară din coaste'n coaste. i'e- 
meile pornite la vale se 'ntoarseră înapoi şi, 1s- 
bindu-se ’n cele ce veniau în urma lor, se n- 
vălmăşiră de ai fi crezut, că se 'neaieră 'n luptă 


af 


DIN RĂTRÂNI 101 


pe moarte şi pe viaţă. Nu mai ştia nimeni în 
cotro s'apuce, şi pădurile de dimpregiur răsuna 
pline de vaietele spaimei. In faţa lor înse Mun- 
tenii nu aveau decât pe zăvozii din ce în ce 
mai îndărjiţi şi afară din cale slabi, care se a- 
runeau ca nişte lupi hămisiţi asupra lor şi îi ți- 
neau la tot pasıl în loc, încât ei numai cul- 
cându-i cu lovituri sdravene la pământ puteau 
să înainteze. Mulțimea se îngrămădia sus, în 
dreptul surpăturii, în faţa colibei iui Dragoslav 
şi pe arăturile proaspete, călcând grâul de cu- 
rând răsărit şi umplând valea de o larmă săl- 
batică. 

Deşi mulţi însă, oamenii aceştia nu erau de 
loc porniţi spre luptă. Se apărau cu îndărjire 
când se aflau în strămtorare si nu puteau să 
scape nici cu fuga, nici prin supunere umilită, 
dar aşa numai mânaţi de mânie nu se avântau. 
Slabi de nemâncare, prăpădiţi de nelinişte şi 
rebegiţi de frig, ei stăteau tremurând de frică 
şi gata de a cădea cu faţa la pământ. 

Le era destul să-i vadă pe Munteni pentru- 
ca să înţeleagă, că ei caută pe Bodea, care şi 
la chip, şi la port, și la purtare era la fel cu 
dînşii. Dragoslav se 'mbărbătă dar, luă pe 
doi dintre ai sei cu dinsul şi cobori cu pas 
măsurat, cu capul plecat şi cu mânile pe pept 
spre dînşii, ca să le spună cum-vu, că acela, 
pe care-l căuta, se află mai la vale şi că-l vor 
aduce. 

Şi tot cu capul plecat şi cu mânile la pept 
steteau toți în fața muntenilor, care se opriseră, 
la depărtare de vre-o sută de paşi şi se uitau 
cu un fel de mirare la feţele slabe şi galbene 


102 f. SLAVICI 


şi cu toate aceste pe ici pe colo foarte blajine 
şi plăcute. 

Inţelegerea era aproape peste putinţă. Mun- 
tenii vedeau însă cu ochii supunerea celor ce 
le steteau în faţă şi din gesturile lui Dragoslav 
înțelesără, că Bodea trăeşte şi se află mai la 
vale, unde-va, şi că e gata să meargă, ca să-l 
aducă; A 

„Binecuvântat să fie numele Domnului !“ — 
grăi Bran uşurat. — Noi însă, — urmă apoi 
întorcându-se spre Ursan, — nu putem să aş- 
teptăm aici. In fie-care clipă poate să le vie 
ajutor din vale, şi mult mă tem, că ei umblă 
să ne momească până ce nu le va fi sosit aju- 
torul. Să deşertăm dar gropile, să ne luăm pe 
cei mai chipeşi ca ostateci şi să aşteptăm pe 
muchea surpăturii, de unde ni-e deschis dru- 
mul spre poiene“. 

După purtările şi după toată înfăţişarea lui, 
Dragoslav era om de frunte, deci unul dintre 
aceia, pe care aveau să-i ice cu dinşii. Bran 
îşi dete dar silinţa să-l facă să înţeleagă, că el 
nu poate să plece, ci trebuie să trimită pe alt 
cine-va. 

Neputând să-l înțeleagă, Dragoslav voi să 
plece dimpreună cu cei doi soți ai săi. 

„Ce ne mai perdem timpul! ?-—strigă Ursan. 
— Să-i legăm cot la cot, că vor înțelege ei, ce 
trebuie să facă pentru-ca să scape“. 

Câţi-va dintre oameni ieşiră din rânduri şi 
puseră mâna pe ei, ca să-i ţină şi să-i lege. 

Vaietele se porniră din nou, şi în mijlocul 


mulţimii adineaoară umilite se porni o mişcare - 


năvalnică şi se ridicară la început câte-va şi 


O RR 


DIN BĂTRANI 3 103 


apoi din ce în ce mai multe capete purtate cu 
îndărătnicie. O clipire din ochi a lui Dragoslav 
ori cea mai mică împrotivire a lui ar fi fost 
destul pentru-ca să-i sară cu toţii într'ajutor : 
cl se lasa însă în voile celor ce voiau să-l lege 
şi-i îndemnă şi pe ceilalţi doi să rămăie liniştiţi. 

Doue temei tinere, înalte şi cu deosebire tru- 
peşe răsbiră acum făcându-şi drum prin mul- 
timea sgomotoasă şi înaintară cu pas teapăn 
si cu capul ridicat spre Ursan, care începuse 
a-l lega pe Dragoslav cu o funie de teiu luată, 
în pripă de la nişte desagi. 

Erau Luda şi Ringa, cele doue mai mari dintre 
fiicele căpeteniei, surori--nu gemâne, dar rupte 
din aceea-şi bucată, de o potrivă la chip şi la 
făptură, amândoue mândre, dar pline de cu- 
viinţă, amândouœ frumoase. 

Bran rămase perdut în privirea fetelor albe 
şi cam lungăreţe şi, fărmecat de privirea ma- 
rilor ochi albaştri, făcu un pas spre ele. 

Ele reniau să-şi ceară fie-care soţul şi amân- 
douc împreună părintele şi ori să-şi împlinească 
gândul, ori să rămâie şi ele, căci acolo, unde 
e soţul, are sa fie şi soţia, acolo, unde e pă- 
rintele, are să fie şi copilul. 

Dar mai avea Dragoslav o fată, a treia, cea 
mai mică, copila afară din cale gingasă ; unde 
era ea? Mala unde era!? Intrebau toti, Şi ni- 
meni nu putea să dee răspuns. O căutau toţi, 
şi nimeni nu putea so găsească ? O căuta muma 
ei. şi nu era nicăiri: 0 căutau surorile ei: o 
căutau toti întro nelinişte din ce în ce mai 
neînţeleasă. 

Bran se simţia nemângâiat, că nu poate să, 


104 1. SLAVICI 


le vorbească, ca să le întrebe ce ccută, ca 
doresc, şi nu-şi putea închipui, că poate cine-va 
în lumea aceasta să nu voiuscă ecea-ce vor cle 
Şi să-şi stăpănească dorința de a împlini do- 
rințele lor. 

Luda puse mâna pe funia de tein şi-şi dete 
silința să împedece înodarea ci. 

Ursan, ridicând ochii spre dînsa, se opri pe 
o clipă; îndărătnicit apoi, el strigă : „Legati-le 
şi pe ele!“ 

„Asta nu! — grăi Bran făcând câți-va pasi 
spre ele. — Oameni, care se dau de bună voie, 
nu se leagă: duceţi-le si pe ele la deal, dar nu 
le legaţi decât dacă n'ar fi voind să meareš-. 

Uri-şi-cât de repede s'ar fi urmat aceste una 
după alta, timpul trecea şi ’n fiecare clipă putea 
să sosească ajutorul din vale. 

Peutru-ca Muntenii să nu rămâe strîmtorati 
la mijloc, el se "'ntoarse spre dînşii, destăcu 
şirul lăsând în el o spărtură de câţi-va pasi, 
apoi îi făcu mulțimii de Sorhi îngrămădite 
sub coaste semn să treacă prin deschizătură 
la vale. 

Incet, cam cu frică si în silă, împingându-se 
unii pe alţii înainte si pe ici pe colo cu feţele 
posomorite se porniră lugarii la vale; dar în 
dată-ce câţi-va trecură prin răsuflătoarea ce li 
se deschisese, ei se revărsară furtunatie şi se 
risipiră lărmuind în largul văii: din sus de 
Munteni rămaseră numai Dragoslav cu ginerii 
săi şi cu fiicele sale, care steteau nemişeate şi 
cu capul in piept, iar ce-va mai departe muma 
nemângăiată, care tot îşi mai căuta fiica. 

„Acum răpede la gropile cu bucate ' — stripă 


P-PT-pTI — 


d 
$ 


DIN BĂTRÂNI 105 


Bran, — şi în vreme ce Ursan urca ducând cu 
vre-o trei-zeci de oameni pe ostateci la deal, 
Ncărişorenii se duseră la gropile numai de dînşii 
stiute și începură să curăţe frunzele risipite pe ele. 

Fugarii nu stăteau însă nici ci în nepăsare, 

Femeile se depărtaseră iute şi fără sgomot la 
vale, şi Ursan nu era încă sosit la muchea sur- 
păturii când ele erau trecute dincolo de cotitură 
sin faţa Muntenilor se aflau numai bărbaţii cu 
capetele claie, care se învârteau nerăbdători la 
un loc, uitându-se mereu spre cotitura, de unde 
se asteptau să le vie ajutor grabnic ori să-l 
aducă pe Bodea, pe care-l ştiau sub pază bună 
In cortul starostelui. 

Tot spre cotitură se uita şi Bran. 

Deşi se `ntunecase, era încă destulă lumină, 
ca să poată urmări cu ochii mișcările lor. 

Indată-ce simţiră că Muntenii iau ce-va din 
gropile, împregiurul cărora se 'ndesuiau în grabă 
înfierbântată, ei deteră cu socoteală, că în gropi 
sunt grăunțe, şi se înfierbântară şi ei. 

Nu mai era acum vorba să scape pe Dragoslav 
şi pe ai lui, care tot scăpau şi fără de ajutorul 
lor după ce-l aduceau pe Bodea, ci în gropi era 
hrană, pe care dînsii n'o ştiuseră şi pe care 
ceilalti incepuseră's o ducă depărtându-se gâlăind 
sub greutatea desagilor plini. 

Câţi-va dintre cei mai îndrăsnetţi se avântară 
inainte, ṣi peste putin se puseră cu toţii în 
miscare. 

«La deal! la deal! — strigă Bran, care se 
ferea de incăerare. — Lăsați ce-a mai rămas, si 
cu toţii la deal! 

Ca o haită lihnită de foame se aruncară fu: 


Pe Pere 


+ 


NT PLINE 


n 


E. 


106 1. SLAVICI 


garii asupra gropilor, şi pe când Muntenii se 
depărtau încetul cu încetul la deal, la gropi se 
învultoriau ceilalţi, strivindu-se unii pe alţii în 
opintirile lor de a apuca fiecare câte ce-ya. 

Acum nu se mai gândia nimeni la Dragoslav 
şi la ai lui, nici la Bodea, pe care-l aşteptaseră 
cu nerăbdare. 

„O să se potolească ei şi-o să vie apoi, ca să 
ni-l aducă!“ — grăi Ursan, şi Muntenii se retra- 
seră spre locul bine adăpostit, pe care şi-l ale- 
seseră rândul trecut. 


IV 
Rătăcirea. 


Singură şi părăsită de toţi! 

Nu! — Singură da, dar nu părăsită. 

li părăsise ca pe toţi, se destăcuse de norodul 
ei, se lepădase de fraţii şi de surorile ei, fu- 
gise dela părinţii ci, ca să se ducă cu el în 
lume, departe, unde nimeni nu-i mai ştie. 

Din clipa, în care La zărit stând perdut în ui- 
mire pe muchea surpăturii şi ochii ei sau în- 
tălnit în privire nesăţioasă cu ai lui, ea na mai 
avut în mintea ci alt gând, nici în inima ci 
altă dorinţă de cât să-l vadă car şi mereu să-l 
vadă, să-i fie aproape şi mereu aproape, să se 
târască după dinsul şi să i se dee roabă pe 
vecie. 

Trebuia să spună, ca văzut oameni străini 
pe muchea surpăturii, şi ea a tăcut. Xtia atât 
de bine, din câte primejdii a scăpat-o obştia, 
cât de mult sa luptat şi cât sânge a vărsat, 


———— “7... — po, Span” 


a 


_—— 


- — —— 


. DIN BĂTRÂNI 107 


ca s'o apere pe dânsa, cât a suferit şi a răbdat, 
ca ea să poată trăi, toate le ştiă şi i-a amăgit 
cu toate aceste pe cei ce-i dăduseră şi păziseră 
viaţa, căci numai pentru el mai avea dinsa 
inima. 

Seara, când fraţii ei au pornit la deal, ea 
ruga pe Biez, stăpânul aspru şi nemilos al în- 
tunecimilor, să ocrotească pe străinul învrăj- 
măşit, iar în urmă, când l'a văzut pe Bodea prins 
şi legat cot la cot, ea nu se bucura dimpreună 
cu ai săi, ci tremura pentru dînsul şi urzia 
în năvălnice născociri scăparea lui. 

O! câtă răsfăţare sufletească şi ce dulci chi- 
nuri îi întunecau mintea când însoţia tremu- 
rând în tot trupul pe femeile ce-l duceau la 
staroste ! —- Cât de mult îi era desmerdat auzul 
când a fost atins de vorbele rostite de dînsul! 
—Cât de pierdută era în fioroasă amorţire când 
el o ducea atârnată, par'că, de braţul lui. 

Zile de beţie necurmată şi de înaiurită feri- 
cire ar fi fost acelea, pe care ea le-a petrecut 
pregătind prin taincă uneltire scăparea lui. 

Iară el, scăpat odată, a lăsat-o la margine de 
drum şi a trimis-o la mama ei. 

Şi totu-şi!— o, putere fără de seamăn, stă- 
până a toate covârşitoare a omului, iubire, tu, 
care eşti parte ruptă din dumnezeire ! mai pre- 
sus de tine nimic nu este; tu toate le acoperi: 
ea se uita în urma fugarului par'că abia acum 
sar fi dat pe faţă fiinţa lui cea dumnezeiască. 

Da, el avea dreptate. Nici nu era cu putinţă, 
ca el să nu aibă dreptate. Ea trebuia să se în- 
toarcă la muma ei cât mai curând, pe cel mai 
scurt drum: aşa a zis el; aşa trebuia să facă. 


108 t. SLAVICI - 


Constiinta datoriei de oarbă supunere către 
părinţi se redeşteptă cu o putere neînvinsă în 
sufletul ei, şi ori-şi-cât de mare ar fi fost dure- 
rea ei de a-l vedea depărtându-se în întunerecul 
serii, ca cra covârşită de mulţumirea, că dorința 
jui o îndeplineşte făcându-şi datoria. 

Da, el trebuia, să se întoarcă la ai lui și ea 
trebuia să rămână la ai sei: despărțiți trebuiau 
să fie după-cum despărțite erau şi neamurile lor. 

Plânsul o înneca şi lacrămile o podidiră, dar 
nu putea să-şi deie seamă, dacă durerea de a-l 
fi perdut pe el ori bucuria de a se fi regăsit 
pe sine o face să plângă şi ar fi voit, ca tot 
asa să plângă mereu. 

Intorcându-se la deal, ea zări în depărtare 
călăreţi, care goniau la vale. 

Zadarnică le era goana: — asta o ştia diînsa. 

Cu toate aceste ea se întoarse iar la vale și 
cobori mergând înaintea lor pentru-ca nici mă- 
car prin gând să nu le treacă a o bănui. 

„Fetiţă frumoasă şi mult jinguşă. — îi zise 
unul dintre călăreţi domolindu-şi calul în mersul 
lui, — nu cumva ai văzut gonind pe aici un 
călăreț ducând un odor ca tine la vale ?=. 

„Aici nu, — răspunse ea, - dar ce-va mai la 
deal treceau amândoi duşi de un armăsar ne- 
strunit în frâu“. 

Călăreţii goniră mai departe, iară ea se ntoarse 
iar la deal şi-şi urmă drumul pitulându-se pe 
ici, pe colo, pentru-ca nu cum-va cine-va, întâl- 
nind-o 'n cale, s'o 'ntrebe, de unde vine atât 
„de târziu. 

Auzia sgomotul neobicinuit şi vedea viua mis- 
care, desele 'ngrămădiri şi goana la deal şi la 


M E R —7 7”. — 


E ——————— 


DIN BĂTRÂNI 109 


vale, dar cu atât mai vârtos se pitula. Nimeni 
nu stia mai bine decât dînsa, cum sa stârnit 
această turburare în obştia alte dăţi atât de 
liniştită. 

Adevărul înfiorător La aflat însă numai înspre 
miezul nopţii, când a sosit la adăposturile de 
iarnă ale Scărişorenilor. r 

„Ah! Malo, copil nenorocit, suflet răsleţ si 
inimă istovită! — îi strigară femeile, care o cău- 
taseră şi-o aşteptau cu atâta nerăbdare. — Unde 
ai fost? cum te-ai perdut ? pe unde ai rătăcit?— 
Au venit oamenii dela munte şi au dus cu dinşii 
pe tatăl tău şi pe mama ta, pe surorile tale şi 
pe cumnaţii tăi, ca să-i ţină robi până-ce nu li 
se va da soţul lor, iar acesta a fugit, s'a dus 
călare pe un armăsar sălbatic!“. 

Copila stetea buimacă. Auzia vorbele, le înţe- 
legea, dar mintea ei nu putea să le cuprindă 
înţelesul. 

„Tatăl meu şi muma mea, ziceţi voi, — grăi 
dînsa, —dimpreună cu Luda şi cu Ringa, suro- 
rile mele, şi cu soţii lor nu mai sunt aici?“ 

«Nu, nenorocito, nu!“ 

„Oamenii dela Munte i-au dus ?“ 

„Da, pe toţi, şi nu vor să ni-i mai dee până 
ce nu le vom da pe soţul lor“. 

„Dar el nu mai e aici, — zise Mala cu glasul 
înecat, — a scăpat, a fugit“. 

„Le-am spus-o, dar nu vor să creadă, şi ne-au 
trimis vorbă, că se vor întoarce mai multi şi ne 
vor ucide pe toţi în grele chinuri, dacă nu le 
vom da omul“. 

„O Biez, geroasă şi cruntă Dumnezeire! — 
strigă Mala întigându-şi amândoue mânile în 


2 În 


110 I. SLAVICI 


părul moale ca mătasea şi galben ca aurul. — 
Straşnică e mânia ta, şi cumplită ti-e pedeapsa !— 
Eată-mă! Vezi copilul nelegiuit, vezi-l şi loveşte, 
loveşte-l după asprimea dreptăţii tale. — Ah! vai 
mie şi vai! — Părăsită să pier de toţi in pustiuri 
pururea nestrăbătute de oameni, să mă sting 
sleită de foame şi arsă de sete mistuitoare şi 
fiarele să-mi sfâşie trupul, şi păsările cerului 
să-mi scoată ochii cu ghiarele lor, şi albe să-mi 
rămâie oasele risipite pe câmpuri. Spaimă să le 
fiu în veci copiilor ispitiţi a-şi nesocoti dato- 
riile către părinţi“. 

„Sărmană copilă! — strigară femeile.—Stăpâ- 
neşte-ţi durerea“. 

„Ascultati, oameni! — urmă ea.—Să ştiţi voi 
şi să le spuneţi copiilor vostui, pentru ca să le 
spună şi ei copiilor lor şi să se ştie cât vor mai 
trăi oameni pe pământ, că pe tânărul acela eu 
lam scăpat, eu, fiica lui Dragoslav, căpetenia 
voastră dusă în robie.—Chiar eu, nu alt cine-va,— 
hahahaha!“ adăugă smulgându-si părul ca ieşită 
din fire, 

„Sărmana copilă, — ziseră, cei adunaţi împre- 
giurul ei, —durerea i-a turburat minţile. — Ti- 
neţi-o, căci în desnădăjduirea ei ar îi în stare 
să se sfăşie ea însa-şi pe sine“. 

luată cu gingăşia înduioşării femeeşti și dusă 
frumuşel în coliba rămasă pustie, ea căzu întrun 
fel de leşin şi se lăsă “n voia babelor, care 
primiseră sarcina de a priveghia la căpătâiul ei. 

Numai din când în când mai rostia ca vor- 
bind într'aiurea vorbele: 

„O Biez, o Biez! intunecată şi geroasă îti este 
ființa !“ 


- 


———D vo .—— PV 


pe 


DIN BĂTRÂNI 111 


Tocmai târziu, în revärsatul zorilor de zi, ea 
se ridică puţin şi ascultă cu luare aminte. 

„Du-te la muma ta!— mi-a zis el, — grăi 
dînsa. — Ori-şi-unde ar fi, trebue să-i găsesc, 
trebue, trebue!“ 

Ridicându-se apoi, se furişă tiptil din colibă 
şi urcă sprintenă ca o căprioară coasta până 
la muchea surpăturii. 

li era croit de natură drumul, căci atât la 
dreapta, cat şi la stânga terenul cădea în pantă 
răpede şi mavea decât să țină spinarea plaiu- 
lui, ca să ajungă în poienele largi. Peste cât-va 
timp ea dete de focurile încă nestinse, la care 
ei petrecuseră noaptea. Ceva mai nainte dac'ar 
îi plecat, i-ar fi găsit încă aici. 

Fa îşi iuți pasul, ca să-i ajungă. 

Pretutindeni, pe unde trecea, se vedeau prin 
desişul pădurii de brad urmele lor, ici o cracă 
ruptă ori îndoită, colo bureţi călcaţi în picioare 
şi iar mai departe urme adânc călcate în putre- 
giul, peste care trecuseră, Nu, ea nu putea să 
rătăcească, trebuia neapărat să-i ajungă! 

Incurând însă ea fu nevoită să-şi mai înceti- 
nească mersul. O dureau toate încheeturile, îi 
tremurau picioarele, şi nu mai avea, par'că, 
destul aier. 

„Nu mai pot, — îşi zise ea în cele din urmă 
şi se aşeză pe un trunchiu răsturnat de vânt, ca 
să mai răsutle.—Nu mai pot, — urmă, — iară ei 
merg înainte şi se depărtează. 

Abia acum o cuprinse groaza. 

Văzându-se aşa singură în mijlocul codrului 
des şi nemărginit, se simţia pierdută si fără de 
nici-o nădejde de scăpare. Auzia, par'că, de ici 


112 |. SLAVICI 


de colo fåşiitul frunzişului si vedea fiarele urcând 
din hârtoapele întunecoase. 

„Ah! înfiorătoare e singurătatea, în pustiurile 
largi, — grăi dânsa,—dar încă mai înfiorătuare 
c în mijlocul codrului des şi întunecate. 

Ea plecă repede înainte, ca să nu stea asa 
singură întrun loc. 

Un simţământ de stială religioasă o cuprinse 
când ieşi din brădet şi dete `n pădurea de fagi 
bătrâni, groşi şi înalţi. Trecea parcă printre 
stâlpii unei zidiri măreţe, şi fâşiitul frunzelor 
uscate, pe care călca, răsuna departe în liniştea 
sărbătorească a codrului. 

Soarele răsărise de mult şi se înălța mereu 
pe cerul senin, dar razele lui numai pe ici pe 
colo străbăteau printre frunzele ce cădeau me- 
reu scuturate de o adiere uşoară. 

Tocmai pe la amează-zi se ivi în faţa ei za- 
rea luminişului apropiat. Era largul poenelor, 
de care se apropia, şi, urcând, parcă o lume 
străbătută de un soare ne mai pomenit i se 
deschidea. 

„Ah! — strigă dînsa încântată si cu ochii 
plini de lacrămi când ieşi la marginea codru- 
lui, — aici e raiul, în care şi-a petrecut cl co- 
pilăria !“ 

Era ziua frumoasă, pe care Bodea o petrecuse 
la casele părăsite, frumoasă acolo, dar de o ce- 
rească seninătate aici, în poienele lezerului. 

Departe si“tot mai departe se întindea câmpia 
văluroasă și "n sus şi tot mai sus se urcau 
culmile acoperite cu iarbă netedă si bătute de 
un soare dulce. La dreapta era valea adâncă, 
lar dincolo se ridicau înălțimile stâncoase ale 


l 
| 


DIN BĂTRÂNI 113 


Bucegilor. Inainte se vedea culmea Păpuşei. La 
stânga poienele se ridicau de la Scărișoara până 
n Viştea. 

Ear înapoi ochiul străbătea de a lungul văi- 
lor din ce în ce mai largi până la şesul ne- 
mărginit şi tăiat pe ici pe colo de luciul ape- 
lor bătute de soare. 

„0, Bog! stăpâne al luminilor si al căldurii 
dătătoare de viaţă, — grăi Mala ridicându-şi 
ochii spre cerul senin. — Tu le nasti şi le ţii 
toate : tu înveseleşti inimile: tu eşti mângâerea 
celor desnădăjduiti! — fii-mi şi mie povaţă şi 
du-mă la ai mei, ca să te lăudăm cu toţii îm- 
preună !“ 

Aici în poienele ierboase nici o urmă nu mai 
arăta drumul, pe care-l trecuseră cei urmăriţi 
de dînsa, şi copila sta desnădăjduită şi nu mai 
stia în cotro să apuce. 

Cunoscători ai poienelor, Muntenii coborîseră 
la stânga şi trecuseră rîul, ca să ocolească Pă- 
puşa şi să apuce spre trecătoarea, unde Bran 
il lăsase pe Mateiaş cu o parte din oamenii lui. 

Temându-se de păduri, Mala a ţinut plaiul 
ce trece printre isvoarele riurilor şi s'a depăr- 
tat din ce în ce mai mult spre valea Riuşorului. 
Nu mai era numai dorinţa de a găsi pe părinţii 
ei ceea-ce o mâna înnainte, ci totodată şi mul- 
țumirea de a merge şi de a respira aierul curat. 

„Ah! fericiţi cei ce-şi petrec viaţa aici!“ — 
îşi zise ea înviorată şi ca un copil răsfăţat 
alergă la vale când zări prima stână. Acum 
însă stâna era părăsită şi părăsite erau şi co- 
libile înşirate la marginea pădurii. 

Urmând şirul colibilor, ea cobori încetul cu 


I. Slavici, — Din Bătrâni. R 


114 1. SLAVICI 


îucetul la stânga şi pe'nserate drumul i se în- 
tundă de-asupra Peşterei, unde Părintele Arie 
“şi avea coliba săpată pe jumătate în stâncă. 
Nu-i mai rămânea acum decât ori să se întoarcă 
înapoi, ori să se coboare în prăpastia adâncă, 
de unde străbătea la dînsa vuietul unui rîu ĉe 
se isbia 'n curgerea lui din stâncă 'n stâncă. 

Dar unde să se coboare!? — (e era acolo 


jos, în adâncimea întunecoasă? Cum să se 


avănte ea acum pe 'ntunerec? 

Ea luă hotărîrea de a petrece noaptea adă- 
postită într'una din colibile de curând părăsite 
şi începu să adune de pe ici, de pe colo crăci 
risipite, ca să le îngrămădească şi să închidă 
cu ele intrarea colibii. 

De o dată ea se opri. 

Pe dealul din față, din colo de valea strîmtă, 
un păstor cânta din fluier doina cea duioasă 
şi trăgănată, care răsună ca o plângere senină 
prin vuietul rîului, eară în adâncimea mai na- 
inte întunecată se aprinsese un foc, ă căruia 
zare roşiatică, străbătea departe printre crăcile 
în parte desfrunzite ale copacilor. Peste puţin 
răsună buciumul de rugăciune — lin şi rar ca- 
denţat şi fluerul încetă, dar din depărtare se 
auzi alt bucium şi ear altul şi altul, multe bu- 
ciume risipite prin adâncimile văilor sunau lin 
şi rar cadențat, unele mai pe aproape, altele 
măi depărtate, ear altele de la depărtări ne- 
măsurate. 

Copila-şi opri răsuflarea, ca să audă bine, şi 
rămase timp îndelungat întrun fel de stare 


exlatică, apoi se avântă orbiş la vale spre lu- 
mina roşiatică. 


—7/ Pr. 


Ad, 


M Ami Abia 


DIN BĂTRÂNI 115 


Om năzuieşte spre om, şi om la om se trage! 

Peste puţin însă iar se 'ntoarse în poiană. 
Era peste putinţă, ca om vieţuitor să coboare 
stânca ce se lăsa ca un zid uriaş spre adânci- 
mea străbătută de lumină. Trebuia să-şi caute 
alt drum, altul şi iar altul: alerga ca gonită 
de fiinţe nevăzute de ici până colo; dară ori- 
şi unde încerca coborirea, prăpastie fără de 
fund se deschidea la picioarele ei. 

Alunecând în cele din urmă, ea căzu tîrîş la 
vale şi rămase de asupra unui colţ, de unde 
nu mai putea nici să coboare, nici să urco, dar 
putea să vadă. 

Fantastică şi miraculoasă feerie! 

Jos, sub coasta din faţă, se vedea gura pes- 
terei luminate de o mulțime de făclii de ceară. 
La dreapta şi la stânga intrării ardea, cu pară 
roşiatică răşina, care umplea văzduhul de un 
plăcut miros. lar înlăuntrul peşterei, în fața 
unui altar cioplit din piatră albă si între sta- 
lactitele strălucitoare, stetea cu mânile ridicate 
spre cer Părintele Arie, bătrânul cu plete lungi 
și cu lungă şi îngălbenită barbă, şi se închina 
clătinându-şi din când în când trupul înalt si 
şubred. > 

Văzute prin umădul aier al nopții liniştite, 
toate se presentau în dimensiuni exagerate, şi 
preotul părea un uriaş privit de la mare. de- 
părtare sub o boltă colosală. 

„0, Bog, învinsa-i stăpânirea întunecimilor, 
şi fie-care făclie aprinsă mărturiseşte puterea 
ta. — Ajută-mă şi pe mine! — ajută-mă!“ — 
strigă ea gata de a se arunca cu ochii închi-i 


a A . = 
în adâncime. 


116 |. SLAVICI 


In zadar însă! — Nimic nu covîrşeşte grija 
pentru păstrarea vieţii şi ea nu putea să facă un 
singur pas nici înainte, nici înapoi fără-ca, să-şi 
pună viaţa în primejdie. 

Acolo, de-asupra colţului, trebuia să-şi petreacă 
noaptea, acolo era osândită să stee până-ce lu- 
mina zilei nu-i va fi lămurit calea. 

Unul câte unul încetară buciumele, una câte 
una se stinseră făcliile, şi nu mai rămase în 
tăcerea, lioroasă a nopţii alt semn de viaăţ o- 
menească de cât cele doue focuri de răşină. 

Pe la miezul nopții se porni vântul cel as- 
pru şi de o dată se ridică din adâncimile pu- 
rurea umede ceața buratică ce în revărsatul 
zorilor de zi îl cuprinsese pe Bodea departe, la 
marginea şesului. 

„Am să pier aici, aici am să pier, neştiută 
de nimeni am să mă stâng! — grăi Mala când 
fulgii de zăpadă începură să-i taie obrajii cei 
fragezi. — Ah! ce ger cumplit, ce cumplită vi- 
jelie !+ 

Şi tot mai deşi isbiau în fața ei fulgii cer- 
nuţi de vântul iute, tot mai rară erà răsuflarea 
copilei, tot mai încet bătea inima ei, tot mai 
tepene i se făceau membrele răsbite de ume- 
zeala geruită, tot mai alinat prin dulce aţipire 
l1 era sufletul, 

Nu! ea nu mai puteă să rămâie de-asupru 
coltului: nu mai era în stare să se ție şi nu 
mai avea de ce să-şi încordeze cele din urmă 
puteri. 

Un țipăt răsbi prin furia vijeliei, şi ea se răs- 
turnă şi lunecă de pe colt căzând din ce în ce 
mai repede la vale spre adâncimea prăpăstiei, 


DIN BĂTRÂNI Mi 


„Sub paza ta, Doamne, e toată suflarea,—grăia 
Părintele Arie urmându-şi rugăciunea,—ceartă, 
stăpâne, şi înspăimântă pe păcătoşi prin urgia 
cerească, dar nu pierde zidirea ta, căci nu e 
nimeni, care, văzând lumina, nu aleargă la tine. 
Indură-te, Impărate, iartă, Părinte, si ocroteste, 
Atotputernice!“ 

El tresări ca lovit de fulger. 

Auzise un glas de femee, un țipăt de om 
ce-şi vede moartea. Era peste putinţă !— acum 
şi aici era peste putință! Şi totu-şi un bolovan 
clătinat din locul lui se pusese în mişcare şi, 
rostogolindu-se la vale. se isbi în alt bolovan, 
şi acesta, lovindu-se în iar altul, îl porni şi pe 
el. Câte-va clipe au fost destul pentru-eca în- 
treaga coastă să se pornească la vale cu un 
vuiet par'că întregul munte se surpă. 


NE. 
Patima. 


„Şi ce voieşti acum să faci?“ — întrebă Pă- 
rintele Luca îngăndurat când Bodea se 'ntoarse 
de la mormântul lui Vineş în fruntea cetei 
stinte. 

„Intreabă-mă, cum am să încep, — răspunse 
tânărul, — căci multe sunt afară din cale ce am 
să tac și toate vor să fie făcute cât mai cu- 
rând“, 

„Dar drumurile sunt troienite, — întîmpină 
preotul, — şi nimeni de aici înainte nu se ur- 
neste din locul. unde la prins viscolul“. 


118 i. SLAVICI 


„Tocmai de aceea noua toate drumurile ne 
sunt mai deschise decât ori-şi-când, — grăi Bo- 
dea. — Acum avem să trecem în mers spornic 
de a lungul văilor, ca să vedem, pe unde ce 
este, şi să ne alegem locuri de arătură pentru 
primăvara şi strâmtori de apărare. Acum putem 
mai bine decât ori-şi-când să cutreierăm poie- 
nele şi să ne înfrăţim, să ne adunăm cai şi să 
facem pentru fie-care rost de are şi de suliță, 
Acum răsbim mai uşor decât ori-şi-când la gro- 
pile de bucate. In luptă necurmată cu urgia 
iernii şi cu fiarele codrilor avem să ne oţerim 
pentru lupta ce vom avea să purtăm la primă- 
vară cu oamenii înrăiţi. N'are să treacă nici o 
zi Lără ca să săvârşim o faptă grea, pentru-ca, 
ochii tuturora să fie mereu îndreptaţi asupra 
noastră şi noi înşi-ne să ne simţim fie-care om 
in putere, gata de a da piept cu zece. — Scoate- 
vom, dacă nu vom avea altă sarcină, urşii din 
visuinile lor şi vom stârpi haitele de lupi, vom 
răpune mistreţii colţaţi, cerbii mândri şi zimbrii 
loroşi pentru ca uşoară să ne pară lupta cu 
oameni! şi voioşi să întrăm în ea“, 

Cu mulțumire şi cu luare aminte din ce în ce 
mal incordată, asculta preotul, căci mare po- 
doabă e bărbăţia omului ce înfruntă toate pri- 
mejdiile şi cel ce vorbia îi era fiiu; dar era 
inima lui îndoită şi gândul lui neîm păcat, 

„Dară lui Dumnezeu nu îi este plăcută văr- 
sarea de sânge şi siluirea nemiloasă,*— grăi dân- 
sul cu jumătate de gură, 

„pMăsura iubirii este mânia cătră cei răsvră- 
tiţi,—răspunse Bodea,—şi dacă ne iubeşte Dum- 
nezeu pe toţi, îi este plăcută certarea celor ce 


—.V 


DIN BĂTRÂNI 119 


tuturora ne fac viaţa amară.—El îi loveşte prin 
braţele noastre. — Vă plângeţi, — urmă el peste 
puţin, — că nu mai aveţi sare. — Copiii lâncezese 
ia sânurile mumelor, care seacă şi se sleiesc: 
răniții zac în nesimţire; bărbaţi în putere um- 
blă istoviţi de ici până colo; toţi tângim în- 
scărbiţi de hrană sarbădă, căci luni de zile au 
trecut de când Muntenii din poienele 'Teşilei 
nau mai putut să treacă valea spre poienele 
Bucegilor, ca să ne aducă sare. E ori nu cu 
voia lui Dumnezeu să răsbim şi să strivim fără, 
de milă pe cei ce vor fi voind să ne taie dru- 
mul? Nu oare şi pentru noia pus Părintele tu- 
turora sarea acolo, unde este îngrămădită 2!“ 

„Cu voia lui este! — grăi preotul, —-şi sub 
paza lui să vă întoarceţi“. 

Un singur om ştia drumul spre straturile de 
sare, neastâmpăratul Răciulete, iar Răciulete, 
deşi om mititel, avea nevastă şi copii şi n'avea 
ce să caute în mijlocul cetei sfinte. 

„O să merg în coada ei,— grăi Răciulete, -— 
călare pe un măgar, dar tot eu o să-i duc după 
cum ştiu eu, şi e bine să fie şi un om cuminte 
între atâtea, capete înfierbântate“. 

Şi-a adunat Răciulete toţi măgarii, ca să-i 
încarce bine şi să iee sarcina de la călăraşi. 

„O să fugă mai uşor, — zise el, — când vor 
da faţă cu duşmanul“, 

Ceata era de curând plecată şi apucase pe 
lângă adăposturile Moroienilor la dreapta când 
Ursan şi Cândea se 'ntorceau cu soţii lor dela 
stânga. 

Viscolul îi apucase la gura trecătoriii, unde 
se întorseseră cu Bran şi-i ţinuse timp de doue 


120 L SLAVICI 


zile închişi în colibi făcute `n pripă. Plecând a 
treia zi, după-ce s'a limpezit cerul, ei au îna- 
intat cu anevoia. Pe muchi era, ce-i drept, pu- 
(ină zăpadă, dară prin văi şi pe la locurile mai 
adăpostite vişcolul îngrămădise nămeţi, prin care 
numai cu mare băgare de seamă putuseră să 
răsbească, Deşi-și petreceau viaţa la munte, nu 
era între dînşii nici unul, care a umblat şi n 
timp de iarnă prin poiene, şi erau cuprinşi cu 
toţii de simţimântul, c'au săvârşit o faptă grea și 
vară în telul ei trecând de-a curmezişa poienele 
şi coborând coastele 'mpădurite. Ei isbueniră 
dar în chiote de veselie când fumurile adăpos- 
tarilor de iarnă se iviră în fața lor şi greu îi 
apăsa gândul, că zădarnică li-a fost încercarea 
de a-l găsi pe Bodea. 

Mare le era dar mirarea Şi viuă bucuria când 
aijlară, că s'a întors Bodea, viuă bucuria, dar, 
dacă aşa era, o mare nedreptate s'a făcut, 

Nu putea Ursan, nu Părintele Luca şi nu mai 
ales maica Preuteasă să se împace cu gândul, 
că Dragoslav stă ţinut în robie în vreme-ce 
Bodea umblă făcându-şi voile şi bucurându-se 
după pornirile inimii de viaţă. 

Ba era mai mult, 

Impins de un gând nen.ărturisit, Bran a des- 
părțit pe soţi de soţii, pe părinte de copii si a 
oprit la sine pe Dragoslav şi pe ginerii lui, ear 
pe Luda şi pe Ringa le-a dat dimpreună cu 
muma lor în paza lui Mateiaş, care le-a dus 
departe în strâmtoarea adâncă a văii, pe care 
o infundase cu copaci tăiaţi de pe coastă si 
răsturnaţi de-avalma unii peste alții, 

»Cu atât mai vârtos li se va uri viața, — 2i- 


a 
— TITO pe 7 e E 


——— 7 ..————— —”_— ..-..—.— o O ——__.—_” a a aa 


yas 


> Yla 


DIN BĂTRÂN: jli 


cea el, — şi cu atât mai curând vor stărui, ca 
starostele, despre care ne vorbesc mereu în 
graiul lor neînțeles, să ni-l trimită pe Bodea“. 
Acolo dar, în fundul prăpăstiei încungiurate 
de înalte ziduri de stâncă, pe ţărmurul îngust 
al râului ce se varsă cu vuet fioros peste bo- 
lovani, bine adăpostite şi bine îngrijite, dar de- 
parte de soţii lor şi sub pază bună îşi petreceau 
zilele cele două fiice ale lui Dragoslav, Dra- 
goslavele până `n ziua de azi neuitate. 
Dragoslav şi ginerii lui stăteau cu capul ple- 
cat şi cu mânile încrucişate pe pept. Erau robi, 
şi viata robului e dar din mâna stăpânului. A- 
vut-au si ei robi şi au făcut ceeace au voit cu 
ei: erau mulţumiţi, că li se dă hrană şi că nu sunt 
supuşi la munci grele, dar nădejdea de scăpare 
şi-o perduseră după ce au aflat că Bodea a fugit. 
Eară Bran coboria din când în când la vale, 
ca să vadă cum s'au adăpostit Muntenii în valea 
Râuşorului, pe Orăţi si pe râu la vale şi să se 
încredinţeze, dacă Dragoslavele sunt ori nu bine 
adăpostite si bine îngrijite și dacă e ori nu me- 
reu treaz Mateiaş, paznicul mărunt și sprinten. 
Dragoslavele însă nu stăteau cu capul plecat 
şi cu mânile încrucisate pe pept, ci se ţineau 
drept şi se uitau de sus în Jos Ia paznicul lor, 
Mai ales Ringa, sora mai tânără și din fire mai 
pornită spre plăceri, ziua toată o petrecea ispi- 
tind mai pe unul, mai pe altul, ca să afle tai- 
nele frumosului graiu al păzitorilor ei pentru-ca 
să le poată porunci mai uşor. Şi, rostite de 
dânsa, vorbele sunau atât de frumos, încât Ma- 
teias era gata să sară şi n foc, și 'n apă când 


122 L SLAVICI 


/ 
le auzia, — era Mateiaş, ba chiar şi Bran, omul 
chibzuit, care nici odată nu se avânta. 

lar femea vede şi cu ochii închişi ceea ce o 
atinge în firea ei femeiască. Din clipa, în care 
la văzut pe Bran, Ringa a simţit, că nu poate 
să-i fie roabă acestui om, iar în timpul lungului, 
drum, pe care lau făcut până la gura trecătorii 
simţământul acesta sa lămurit din ce în ce 
mai mult. Ştia dînsa gândul nemărturisit, care-l 
împinsese s'o trimită în fundul prăpăstiei şi-l 
aducea mereu, fie senin, fie vijelie, din deal la 
vale şi din zi în zi tot mai mult se încredința, 
că poăte să-i scape pe toţi, poate ea, dacă e 
vicleană şi ageră. 

Cu focul însă nu poate nimeui să se joace 
lără-ca să se ardă, şi foc e slăbiciunea ome- 
nească, Pornire uşoară şi nebăgată în seamă, 
ea se întinde ca o plăcută dogoreală în sufletul 
ferit de griji şi creşte năvalnic până ce n'ajunge 
patimă oarbă, dacă n'o înăbuşim cu îndărătnicie 
bărbătească. 

Puținele zile, care au trecut dela sosirea lor 
în gura trecătorii până la întoarcerea lui Bodea 
cu poverile de sare, au fost destul timp pentru- 
ca Ringa să-şi peardă toată viclenia. 

r Putea, ce-i drept, să-i scape pe toți, dar ea 
insa-ŞI nu mai scăpa. 

Vitându-se în ochii lui, care se 'ntunecau sub 
privirea ei îndrăzneață, i se păruse, că e lucru 
uşor şi foarte apropiat să-l vadă făcând tot ceea 
ce voiește dinsa si avea dreptate, căci tot aşa 
se gândia şi el. Nu era om în gândul lui fe- 
mea, care trebue să ste totdeauna la o parte, 


DIN BĂTRÂNI 123 


să tacă totdeauna si să fie mereu gata a intra 
în voile bărbatului. 

Foarta în curând însa el şi-a schimbat gân- 
durile. 

„Nu, —a zis Părintele Ilie când i-a vorbit 
despre robii săi.-— Asta la noi nu se poate: 
robi singur Impăratul ceresc poate să aibă“. 

Şi Bran era destul de chibzuit, ca să le înțe- 
leagă şi celelalte. Da, nu rob îi era Dragoslav, 
ei oaspe, tot oaspeţi îi erau şi ginerii lui, şi el 
nu trebuia să scape din vedere, că toti îl văd 
şi-i judecă faptele. 

Dureroasă îi era deşteptarea şi se căia, ca 
despărţit pe soţ de soţie; dar omul tare se simte 
bine numai purtând sarcini grele, şi Bran ţinea 
să nu mărturisească nimănui, că sa pripitş: că 
îi este greu să-şi stăpânească firea năvalnică. 

El venia pela Dragoslave, dar se apropia de 
ele numai cu binevoitoare cuviință şi în deosebi 
pe Ringa, cea mai tânără dintre ele, o ţinea la 
potrivită depărtare. 

Văzând lucrurile după deprinderile lumii, în 
care crescuse, Ringa nu era în stare să înțe- 
leagă stăpânirea de sine. Ea ştia, că omul tră- 
eşte pentru-ca, să se bucure de viaţa gustând 
plăcerile ei şi că cel mai tare stăpânnşte pe cel 
mai slab, şi ori îl dă! la o parte, ori şi-l su- 
pune, dar nu înţelegea, cum şi de ce omul să 
se stăpânească pe sine, să-şi pună însuşi frâu, 
să rabde din propriul său îndemn, să se lip- 
sească de mulţumiri, pe care nimeni nui le 
poate lua. Se aşteptase, ca omul acesta să se 
folosească de puterea lui şi era gata să-i zică: 
„Fă-mi silă, că-mi esti stăpân“), iar acum nu- 


“9 


124 1. SLAYICI 


mai cu sfială îşi mai ridica ochii spre dînsul. 

Abia târzin şi-a dat seamă, că e stăpânit şi 
el de lumea, în mijlocul căreia trăeşte, şi a ră- 
mas cuprinsă de mirare în fața acestei lumi. 
in care oamenii nu se stăpânesc unii pe alţii, 
ci se ajută între dînşii în stăpîn rea de sine. 

Dimineţile şi serile, când buciumele răsunau 
şi Muntenii se lăsau în' genunchi şi stăteau cu 
capetele plecate, rămânea şi dînsa cu capul 
plecat şi cu brațele încrucişate pe piept, își 
opria răsuflarea şi simţia, că un lucru mare se 
petrece în inimile tuturora. Firea ei năvalnică 
se potolia ca prin farmec, şi zbuciumările vii ale 
sulletului ei se perdeau într'o dulce durere, du- 
rerea omului ce se răpune însu-şi pe sine. 

Ar îi avut dar Bran îndoite cuvinte de a se 
bucura, însă nu putea să se bucure când i-a ve- 
nit vestea despre întoarcerea lui Bodea, şi încă 
mai puţin putea să se bucure Ringa, când i s'a 
spus, că pot să se întoarcă cu toţii la ai lor. 

„De _ce!? — zicea dînsa, — dacă ne simţim 
eu toţii atât de bine aici, de ce să ne mai în- 
toarcem? Sunt atât de frumoase zidurile de 
stâncă ce ne încunjoară, e atât de plăcut vijii- 
tul vântului, şi oamenii sunt atât de buni : prea 
o să ne pară aiurea urîtă viaţa“. 

„Xu am zis, că trebue, ci numai că puteţi să 
plecaţi“, — grăi Bran, mauiat şi el de înduiosa- 
Teu ei. 


_Vorba nu era însă, dacă dînsa voeşte ori nu 
să se întoarcă, ci dacă Dragoslav şi- ginere-său 
voiesc ori nú s'o ice, iar acestora li se urise 
de singurătate. 


n N N N PV Y 


DIN BĂTRÂNI 125 


Doue zile în urmă Bodea a sosit şi el însu-şi 
în fruntea, cetei la gura trecătorii. 

Văile se porniseră la deal când ceata de că- 
lăreţi s'a ivit pe coasta acoperită de zăpadă. 

Intreaga ceată de călăreţi înarmaţi cu arcuri 
şi cu suliţi lungi, toţi cu pene de vultur în că- 
ciulile albe şi îmbrăcaţi în cojoace scurte,—lu- 
cru ne mai văzut, de necrezut! —şi Muntenii 
urcau gâfâind şi ştergându-şi sudorile, se adu- 
nau din toate părţile, ca să vadă şi să nu se 
mai îndoiască. 

lar Răciulete, care venia în coada cetei că- 
lare pe cel mai chipeş dintre măgarii de po- 
vară, îi opria pe toţi în drum, ca să le sop- 
teascu o vorbă la ureche. 

„Astia nu mai fug, — zicea el:— i-am văzut 
eu cum ştiu să pună pe alţii de fugă“. 

Bran sta şi el şi se uita ca la un fel de mi- 
nune. 

Era Bodea tânărul, care şedea călare pe ar- 
măsarul negru şi-şi ţinea buzduganul strălucitor 
rezămat de umăr, el eră, dar cu desăvârşire alt 
om, slab afară din cale, cu ochii înageriţi, cu 
trăsăturile feţei mai aspre, oare-cum rupt în toate 
mişcările, bărbat în putere, ca să te simţi însu-ti 
mai om stând faţă în faţă cu el. 

„Binecuvântat să fie numele Domnului l“— grâi 
dînsul făcând câţi-va paşi spre ceata mândră, 

Bodea n'ajunse să-i dee răspuns, căci Frăţior, 
armăsarul cu coamă creaţă, îl sgudui oprindu-se 
năprasnic în loc, îşi ridică capul purtat cu fală, 
îşi deschise marii ochi plini de văpaie, necheză 
odată de răsunară văile, apoi se aruncă în 


126 |. SLAVICI 


câte-va sărituri mari spre Dragoslav, care stătea 
la o parte. 

„A! Vuc, armasarul meu, scumpul meu odor !* 
strigă bătrânul perdut cu desăvârşire în uimire, 

Bodea strînse frâul şi se dete puțin înapoi. 

„E al tău armăsarul acesta 2*—4] întrebă gră- 
ind în limba, lui. 

„Tu vezi.— îi zise bătrânul din nou uimit. —EI 
insu-şi mărturiseşte. Al meu e. L'am luat în lup- 
tă grea de la una din căpeteniile Chazarilor. Și 
căzăresc e şi buzduganul din mâna ta! 

„Chazari se zic dar cetele de călăreți. care 
stau cu corturile lor pe şes ? 

ASUS Volgari,—răspunse “bătrânul, — Volgari 
goniţi şi ei, ca noi, de Chazari şi strâmtoa“i azi 
intre Avari şi Chazari.—Mult, vai, am avut să 
luptăm noi şi cu unii, şi cu alţii, şi armăsarul 
acesta, dac ar şti să vorbească, ti-ar putea spune, 
prin câte vârsări de sânge am trecut amândoi, 
ca să ne scăpăm unul pe altul.“ 

Bodea se uită lung la el, la faţa lui cea albă, 
la ochii lui albaştri, la barba cea încărunţită, 
la pletele lui încălcite, lung şi din ce în ce mai 
îndurerat se uită la el. 

Da, omul acesta eră tatăl ei şi dinsa eră fiica 
lui, adevărata lui fiică şi se afla, poate, acolo 
jos în tundul prăpastiei, la Dragoslave. Inspăi- 
mântătoare patimă ! Ea, fiica, orbită de porniri 
mistuitoare, a furat cel mai scump odor al pă- 
rintelui, ca să-l dee unui străin, pe care o sin- 
gură dată la putut vedea.— Atunci Şi o singură, 
dată! 

„Nu !— îşi zise el,— nu voiesc să ştiu nimic.— 
Strivit să fiu, dar nimie nu voiese să stiu!“ 


— —— a 


DIN BĂTRÂNI 127 


El descălecă, se uită lung şi suspinând din 
adânc la armăsar, apoi luă frâul şi-l aruncă cu 
ochii închişi spre Dragoslav. 

„Ia-ti calul, ti zise cu glas înecat de mun- 
cile stăpânirii de sine.— L'ai luat în luptă grea 
şi dreaptă, şi se cuvine să'l stăpâneşti,“ 

Bătrânul făcu înviorat un pas înainte, dar apoi 
se opri, se dete un pas înapoi şi ear se opri, 

„Nu!— grăi dînsul cu ochii plini de lacrămi.— 
Eu nu mai pot să-l încalec după-ce lam văzut 
încălecat de tine. — la-l! i-l dau!— Te rog 
să'l iai !— lasă ochilor mei mângâierea de a-l 
vedea purtându-te pe tine!“ 

Bodea rămase cu ochii aţintiţi la pământ, ne- 
miscat şi mut. 

Nu! nimic nu mai vrea să ştie! 


VI. 
Deşteptarea. 


Rece ca sloiul de gheaţă, strivit, sângerat şi 
căzut în lâncezeala deplinei nesimţiri era tru- 
pul fraged, pe care Părintele Arie la ridicat 
de pe boiovanii surpaţi, la dus pe braţele sale 
şubrede în colibă şi la aşezat încetinel pe cul- 
cuşul de muşchiu. Nici un gemet, nici un sus- 
pin, nici o răsuflare mai grea, nici cel mai mic 
semn de durere nu turbura liniştea senină ce 
se oglindia în faţa luminată de opaieţul atârnat 
de asupra ei. 

Preotul se plecă spre ea, ca so vadă bine, 
apoi se dete oare-cum fricos înapoi. 


193 1. SLAVICI 


Se temea parcă să creadă, că e om în aievea, 
ceea ce vede cu ochii lui. 

Nu, aşa ce-va nu mai văzuse încă în lunga 
lui viață. 

Frumoasă cum numai pe îngerii Domnului şi 
i-ar fi putut închipui, ea avea ce-va demonic în 
gura ei mică şi cărnoasă şi în buzele puţin 
întoarse. 

Cum a ajuns ea aici chiar acum în miez de 
noapte şi pe acest vişcol cumplit? 

El se lăsă în genunchi, îşi opri răsuflarea, 
plecă urechea şi ascultă cu luare aminte. 

Ea răsufla. 

La dreapta lui erà jeratecul învelit în cenuşă 
şi acoperit cu un test mare, dar afară vuia viş- 
colul şi în colibă era frig. 

„Nimic nu se întâmplă iără de voia ta, 
Doamne; tu dai și viaţă, şi moarte.“ — grăi 
dinsul, apoi luă blana de urs ce zăcea lângă 
test şi-o acoperi pe copilă. 

Trebuia să-i spele rănile, să-i trece tâm- 
plete şi să-i dee o băutură întăritoare după ce-şi 
va Îi venit în fire. 

„Se duse dar la desagii de ierburi, alese şi 
dintre flori, şi dintre rădăcini pe cele mai cu 
virtute şi le puse întrun vas de lut, apoi turnă 
peste el apă curată, ridică testul şi aşeză va- 
sul în spuză. 

Copila zăcea încă tot în nesimţire. 

lar se lasă în genunchi şi puse mâna lui 
uscată pe frunten ei cea rotundă şi gingaşă, 
închise ochii, îşi concentră voinţa şi şopti vor- 
hele: „Voi suflete curate, unelte ale lui Dum- 
nezeu, veniţi şi mă ajutaţi cu tainica voastră 


n 


DIN BĂTRÂNI 129 


putere să dau acestui trup căldură din căldura 
inimii mele pentru-ca, sufletul să nu-l -pără- 
sească nemângâiat. Punte de trecere să fie 
braţul meu şi mâna mea verigă de lanţ ce 
leagă două inimi!“ 

Viindu-şi încetul cu încetul în sinţiri, Mala 
nu putea să-şi dee seamă despre cele petrecute. 
[şi aducea, aminte de babele, care o duseseră 
în colibă, dar nu se putea dumiri, dacă a fă- 
cut în aievea, ori a visat numai lungul drum 
prin pădurile dese şi prin poienele luminoase. 

Ochii ei se deschiseră mari și rămaseră aţin- 
titi asupra bătrânului cu barba lungă, care-si 
ridică stiicios mâna de pe fruntea ei. 

Da, îl văzuse în mijlocul făcliilor aprinse pe 
bătrânul acesta, nu-l visase, 

Fărmecat de privirea marilor ochi albaştri, 
care se ridicau jeluitori spre dinsul, preotul 
stetea nemişeat şi cu răsuflarea oprită. 

Nu! demonic nu era nimic în faţa aceasta. 

„Aibi credință în bunătatea Părintelui ceresc“, 
— îi zise el încet, apoi se întoarse spre vatră, luă 
vasul de lut, strecură încet şi cu băgare de 
seamă în o ulcică zama de ierburi, mai vârsă 
dintr un ulcior miere curată în ea şi se întoar- 
se ear amestecând mereu şi şoptind vorbe ne- 
înţelese spre copila, care urmăria cu ochii toate 
mişcările lui, 

„Bea, fata mea!“ grâi dânsul ridicându-i cu 
mâna stângă capul şi ducând cu dreapta ulcica 
la buzele ei cele întoarse. 

Mala deşertă din câte-va sorbituri ulcica, şi o 
căldură dulce i se revârsă în tot, trupul frânt 
în toate încheeturile lui. 


I. Slavici. — Din Bătrâni. Y 


130 1. SLAVICI 


Peste puţin ea rosti gemând câte-va vorbe 
fără de înţeles. 

„Străină !* — îşi zise bătrânul dându-se ear 
înapoi. — Fiinţă lepădată de Dumnezeu, suflet 
pătat de păcatul strămoşese şi perdut în întune- 
cimea necvredinţei, om, care simte dureri şi nu 
e în stare să le dee pe față, doreşte şi nu poate 
să ceară, — dar tot făptura a lui Dumnezeu, una 
din podoabele zidirii lui. 

„Ce doreşti, fata mea? — întrebă el plecân- 
du-se ear spre dânsa. 

„Un zâmbet de fericire lumina faţa cea albă 
a copilei. Vedea înaintea şipotului cu apă pe 
tînărul legat cot la cot. 

„Apă, — grăi dînsa rostind vorbele desluşit,— 
mi-e sete. Vă rog să-mi dati apă!“ 

Acela-şi zâmbet de fericire lumină şi faţa bä- 
trânului preot în auzul acestor vorbe, căci graiul 
e ceea ce ridică pe oameni în rând cu Dum- 
nezeu şi-i împreună prin tainica legătură în o 
singură fiinţă de a pururea tânără şi neîncetat 
premenită. 

Stâmpărându-şi setea, copila se alină, şi pest. 
puţin ea căzu într'uu somn adânc şi întăritore 

„O somnule, tu, care eşti parte adevărată din 
viața cea nestînsă, — grăi preotul, — luminează 
toată fiinţa ei şi îndrepteaz-o şi-o îndrumează 
spre deplină întrămare, căci numai însu-şi prin 
sine poate să-şi afle trupul vindecarea şi numai 
insu-şi prin sine ajunge sufletul la repaosul 
mulţumirii curate“. 

Zile întregi şi lungi nopţi de a lungul a zăcut 
copila în coliba săpată pe jumătate în stâncă, 
lar bătrânul preot priveghia la căpâtăiul ei, o 


DIN BĂTRÂNI 131 


îngrijia ca o mumă duioasă şi o hrăniă cu tot 
ceea ce era mai bun şi mai priincios in me- 
rindea ce-şi adunase pentru iarnă şi în daru- 
rile de bună voie, pe care Călin, neobositul bu- 
ciumaş, le aducea de pe la credincioşi. 

Străini la început, eì îşi erau din zi în zi 
mai apropiaţi şi mai scumpi unul altuia. 

Iti este dragă şi se alipeşte de tine fiara, pe 
care o îngrijeşti, —cu atât mai vârtos omul, 
care prin tine şi numai prin tine a ajuns a-şi 
nădi firul odată rupt al vieţii. 

Se schimbase cu desăvârşire viaţa lui, şi o 
viaţă cu totul nouă şi mai luminoasă se înce- 
pea pentru dinsa, şi dacă sufletul lui se um- 
plea de o dulce mângăiere când o vedeă din 
ce în ce mai întrămată, ea se simţia din ce în 
ce mai fericită când se gândia, că în curând va 
puteă să răsplătească neasămănata, lui bunătate 
dându-i-se roabă neadormită şi orbeşte supusă. 

Şi totuşi el o ţinea mereu departe de sine, 
si durerea ivită în sufietul lui când a auzit-o 
rostind vorbe fără de înţeles se reivia în fie- 
care zi în mai multe rânduri. 

Graiu omenesc, dar nepreţuit şi nesămuită po- 
doabă a sufletului, măiestrită țesătură de semne 
luminoase, prin tine se adună şi se despart 
oamenii în neamuri deosebite, unele mai apro- 
piate, altele mai depărtate de desăvârşirea fiin- 
tei omeneşti! — (Greu îi eră afară din cale bătră- 
nului preot când îi rămâneau zadarnice silinţele 
de a o face pe ea să cuprindă cu mintea ei 
gândurile lui, şi încă mai greu îi era, când nu 
puteă să se dumirească asupra celor ce se petrec 
în sufletul ei. 


Senso Pi. 


132 |. SLAVICI 


Putea el so cuprindă şi pe dinsa în rugăciu- 
nile lui? slăbiciunea, pe care o avea pentru dînsa, 
nu era oare păcătoasă ? cra el învrednicit prin 
darul lui să-i mijlocească îndurarea cerească? 
era dinsa deopotrivă cu crestini, care cunose 
si mărturisesc pe Dumnezeul cel adevărat si 
se supun lui? 

„Nu! — îşi zicea el depărtându-se de dinsa, — 
nu este de o potrivă! Spurcată e întreaga ei 
fiinţă ! — Dar, — adăuga, apoi, — tot făptura lui 
Dumnezeu este, tot prin a lui rânduire a intrat 
in viată şi tot în paza lui se află. — Domnul 
nu alungă pe nimeni de la sine !— îşi zicea el 
si iar se apropiă de dînsa şi mai vârtos o mân- 
gâia dându-i mâna spre sărutare, mai vîrtos îşi 
dedea silința s'o lumineze. 

Eară dinsa-și îndrepta marii ochi albaştri cu 
însetare spre buzele lui și-și împintenă mintea 
să-l înțeleagă: dară mult timp mai trebuiă să 
treacă pentru-ca să se poată dumiri asupra ce- 
lor ce nu se văd, nici să pipăe, ci numai în 
tăinicia minţii omeneşti au fiinţă. s 

Mala se `ntrămase când Bodea a trecut pe la 
gura strâmtorii apărate de Bran, umbla, subredă 
incă, de ici până colo, trei zile în urmă, când 
Dragoslav a plecat cu ai săi la vatra lui, nu mai 
avea nevoie de îngrijirile nimănui, alte câte-va 
zile în urmă, când Bodea sa întors din cutrie- 
rările făcute dealungul poienelor, dar ca nu era 
incă în stare să spună, cine este ea, de unde 
vine ŞI cum a ajuns deasupra colțului de stâncă, 
de pe care căzuse în acea noapte vijelioasă în 
adâncime. 


Tristă fără de seamăn e starea omului, care 


A 


DIN BÄTRANI 133 


se opinteşte să spună ceea ce ştie, simte ori 
gândeşte şi nu poate să pătrundă la mintea 
celor ce-l ascultă. 

Numai încetul cu încetul şi aproape târziu a 
putut Părintele Arie să se dumirească şi să se 
îneredinţeze, că dînsa nu e venită despre strâm- 
torile râului, nici despre valea Oltului, ci din 
vre-una, din văile ce se deschid spre Argeş. 

„Pot de pe acolo lau dus şi pe Dragoslav, 
— grăi Călin, care afla în cutreerările lui toate 
cele petrecute. 

„Dragoslav !— strigă Mala ca ieşită din fire. 
— Unde e Dragoslav ? — Dragoslav e al meu! 
— Unde e?“ 

Ba nu era în stare să spună că Dragoslav e 
tatăl ei, dar erau Călin şi Părintele Arie în stare 
s'o înțeleagă aceasta şi fără ca ea so spună. 

„Şi Luda!“ —îi zise Călin. 

„Şi Ringa!“ — strigă dînsa din nou.— A mea 
e Luda şi Ringa!“ 

O rază de lumină se revarsă în mintea preo- 
tului asupra trecutului întunecat. 

„Care va să zică tu ai venitsă cauţi pe tatăl 
tău şi pe mama ta? — o întrebă el mângâin- 
du-o cu înduioşare părintească. 

„Da, pe Tatăl şi pe mama! -— răspunse ea. 


rostind cu glas muiat aceste două vorbe ei până 


acum necunoscute. 

„Și ai rătăcit căutându-le urma, — urmă pre- 
otul. — Şi la voi dar e sfântă legătura dintre 
părinţi şi copii.“ 

El se plecă spre ea, îi luă capul în mânile 
lui uscate şi o sărută, acum întâia oară, pe 
frunte. - 


134 1. SLAVICI 


„Binecuvântat să fje neamul tău, — îi zise 
apoi cu glas tremurător. — Aibi răbdare, căci 
te vom duce la părinţi tăi nemângâiaţi.— Cum 
sa făcut însă, că nu te-au luat şi pe tine dim- 
preună cu dînşii ? — Unde te affai tu când i-au 
adus“. 

Copila rămase cu ochii plecaţi şi sguluită de 
conştiinţa unei grele vinovăţii, 

Ințelegea întrebarea, dar nici chiar în limba 
ei nar îi putut să răspundă la ea. Ştia ce-a 
tăcut şi cum său petrecut lucrurile; dar nu eră 
în stare să-şi dea seamă, cum a ajuns ea să 
săvârşească faptele, de care se simţia vinovată. 
li era par'că alta fusese ea însa-şi, par'că vi- 
sase numai ori sub stăpânirea unui farmec ne- 
biruit le făcuse toate. Nu, ea nu era vinovată! 
Vinovat e numai omul, care săvârşeşte fapta 
rea voind-o cu tot dinadinsul, iară dinsa a mers 
orbiş pe o cale nu de dinsa aleasă. 

„Nu ştiu, — răspunse ea dând din umeri ŞI 
uitându-se fără de sfială în ochii preotului, care 
o mângăia netezindu-i părul moale şi galben 
ca aurul. 

„Aibi răbdare, copilă, — îi zise el din nou, si 
mai. curată îi părea, mai dragă îi era — de aici 
înainte, à 

Cerul iar se întunecă şi zăpada începu să 
cadă iar, însă nu cernută de vişcol şi de ger, 
ci lin şi “n fulgi mari şi desi. Ningea într'una, 
mereu ningea zi şi noapte fără de răgaz, şi tot 
mal gros se făcea stratul de zăpadă pe coastele 
păduroase şi în poienele largi, tot mai tare se 
inlundau drumurile şi altfel anevoioase. Mult 
mai avea Mala să stea departe de ai săi, ascunsă 


e a 


DIN BĂTRÂNI 135 


în valea cea strâmtă, singură cu bătrânul înțelept 
şi cu Călin cel neobosit. 3 

Când acesta lua buciumul, ca să sune de ru- 
păciune, Mala îngenuchia şi ea şi stetea în tă- 
cere smerită în vreme ce preotul îşi făcea rugă- 
ciunea. 

Intruna din zile ea voi să intre chiar în 
pestera luminată de făclii de ceară. 

„Nu, fata mea, — îi zise el oprind-o cu blân- 
deţă. — Aici e loc sfânt, unde nu poate să calce 
piciorul tău“. 

„De ce, Părinte?“ — întrebă ea întristată. 

„Pentru-că tu nu faci parte din turma lui 
Christos,“ îi răspunse el. 

„la-mă, Părinte, — îi zise ea, — primeste-mă, 
deschide-mi calea mântuirii“. 

EL îi luă iar capul între mâni şi o sărută pe 
frunte. 

„Lăudată să fii, fata mea, — îi zise apoi. — 
Plăcut îi este Domnului gândul tău şi îngerii 
lui se veselese de dorinţa ta. Nu mi se cuvine 
însă mie să înstrăinez pe copil de părinţii lui, 
căci Părinte e si Domnul şi împrotiva lui păcă- 
tueşte cel ce atinge puterea dată de el părinţilor. 
Supune-te, fata mea, părinţilor tăi, fă ce doresc 
ci, iubeşte pe cine iubesc ei, depărtează-te de 
rău-voitorii lor, nu te însoţi cu nimeni fără de 
învoirea lor şi voinţa Domnului o împlineşti, 
lui te supui, de el te apropii“. 

Copila rămase smerită în faţa lui, dar de aici 
înainte ea `l ispitia mereu, ca să se lumineze 
asupra tainelor sfinte ale vieţuirii creştineşti. 
Mai ales serile ei stau amândoi în coliba lu- 
minată de opaieţ, bătrânul plin de o căldură 


136 i. SLAVIEI 


sfîntă şezând pe laiţa de brad, ear copila smerită 
jos la picioarele lui şi cu marii ochi ţintiţi spre 
buzele lui, ascultând cu încordată luare a minte 
şi făcând câte odată întrebări pornite din inima 
ei doritoare de lumină şi însătată de adevăr. 

Din ce în ce mai dumirită si mai tare în 
credinţă, ea se sîmţia rânduită de Dumnezeu să 
ducă la norodul ei credința mântuitoare şi un 
simţământ de nespusă fericire se revărsa în su- 
fletul ei când se gândia pe sine alergând printre 
cei căzuţi în întunererul neştiinţei şi propove- 
duind adevărul. 

— „Şi fraţii mei, — întrebă dinsa într una din 
zile, — vor-putea oare să între si ei vreodată în 
turma lui Christos 2* 

„Unul singur e Dumnezeu cel adevarat,— răs- 
punse preotul,— ziditorul a toate, ţiitorul a toate 
si părinte chiar si celor ce nu-l cunosc pe el şi 
nu se mărturisesc fii ai lui. Intocmai precum 
soarele pentru toţi răsare şi tuturora le dă căl- 
dură şi lumină, cuvântul adevărului pentru toată 
suflarea omenească a răsunat în lume. Chorul 
îngerilor saltă de veselie şi preamăreşte pe 
Domnul în cântări de biruinţă când un suflet 
rătăcit se întoarce în calea cea dreaptă şi intră 
curăţit prin sfântul botez în ceata celor cu 
dreaptă vieţuire“. 

„ŞI atunci, — întrebă ea cuprinsă de o în- 
cântare religioasă, — putea-voi şi eu să intru 
in casa Domnului si să cad cu faţa la treptele 
altarului sfânt? 

„0 singură dată în viaţa ta, lata mea, — îi 
răspunse el rostind vorbele încet şi rar. desiusit 


—_——— "7. 


-" 


BIN BÂTRÂNI 137 


şi apăsat, — când Domnul te va chema, ca să-ţi 
dee partea ce ţi sd cuvine din puterea lui“. 

„Şi când mă va chema Domnul şi cum?“ 

Preotul rămase perdut în gânduri. 

„E taină nepătrunsă de mintea noastră cea 
strîmtă, cum oamenii întră pe poarta naşterii 
în lumea aceasta şi ies pe poarta morţii din ea. 
Stim numai, că nu întră nimeni singur şi de 
capul lui, ci trebue să-şi aibă fiecare razămul 
ales după rânduirea Părintelui a toate, părinţii, 
care îi dau viaţa şi i-o păzesc cu nesăcată iu- 
bire şi cu dulce jertvă de sine. Vedea-vei o dată, 
copilă, un bărbaţ venit fie din apropiere, fie 
din fundul lumii, care-ţi va umplea inima de o 
năvalnică sîmtire și, stăpânit de o pornire ivită 
fără de veste în sufletul lui, va alerga după 
tine, te va chema cu dor mistuitor, te va opri 
în cale si te va lua de mână, ca să te ducă la 
altarul Domnului si să ceară, binecuvântarea 
lui pentru sarcina ce numai împreună vi se 
cuvine şi numai împreună puteţi să purtaţi. 
Impărăteasă vei fi atunci, stăpână cu depline 
puteri a casei tale şi a copiilor tăi şi vrednică 
să stai la altarul Domnului.“ a) 

Mala, se ridică cuprinsă de un zel nemărginit. 

„Nu e dar, — zise ca,-— vinovată sîmţirea 
năvalnică ce mă duce spre bărbatul, care mă 
chiamă cu dor mistuitor!“ 

„E sfîntă, fata mea, — îi răspunse Părintele 
Arie, — căci prin ea îţi croieşte calea cerul, 
care prin inimă îl povăţuieste pe om. — Vino- 
vată este luarea în deşert a acestei sfinte por- 
niri, şi cel mai greu păcat e să iai în bătaie 
de joc taina cea mare a vieţii omenești. — 


138 Ì. SLAVICI 


Femea, —urmă el peste puţin, — e floare ce se 
desiăşură în umbră şi măngâie vederea trecă- 
torilor grăbiţi în cale. Ea are să-şi petreacă 
viața departe de sgomotul lumii, retrasă în 
tăinicia, împărăției sale casnice, roabă soţului, 
pe care de bună voie şi l'a luat stăpân, şi 
neadormită pază a copiilor ce-i sunt încredințati 
de tatăl ceresc.“ -s 

„Frumoasă şi afară din cale fericită e viața 
celui ce ascultă povețele tale şi are destulă 
virtute, ca să nu se abată de la ele!“ — grăi 
dînsa şi, lăsându-se ear la picioarele lui, sărută 
cu Sfială poala aspră e lungului vestmânt de 
lână neagră. 

Serile se făceau din ce în ce mai scurte ; 

soarele pătrundea din ce în ce mai în adâncul 
văilor strâmte : zăpezile au început să se topească; 
riurile se tulburau şi se umtlau: se apropia tim- 
pul, ca Mala să fie dusă la părinţii ei, şi Părin- 
tele Arie a trimis pe Călin la gura trecătorii, 
ca să-l cheme pe Bran, acum căpetenie şi ela 
unei cete de călereţi legaţi cu jurământul în 
trățietate de cruce. 
„Mala stetea cu floarea ce se desfăşură în umbră 
in vreme-ce Preotul ispitia pe tănârul bătrân 
la minte asupra celor ce se petrec în poiene 
ŞI prin văi. 

„Lăudat să fie de fii şi de nepoti gândul 
vostru, şi domnul să binecuvinteze toti paşii 
voştri, — grăi bătrânul mângăiat în sufletul 
lui. — Cu adevărat voia lui Dumnezeu o îm- 
pliniți când vă lăpădați de voi; ca. să apăraţi 
vetrele celor ce au o mai sfintă şi mai grea 
chemare în lumea aceasta. — Dar jurământul, 


J 0 


di 


DIN BÂTRÂNI = Tan 


pe care Laţi făcut, fiiule, nu are nici o tărie“. 

„Cum aceasta, când lam făcut cu toţii de bună 
voie şi după chibzuire de trei zile petrecute in 
nemâneare? „— întrebă tînera căpetenie.“ 

„Sfînta şi de a pururea neschimbată e numai 
legătura de a face ceea ce e plăcut lui Dum- 
nezeu, — răspunse preotul zîimbind cu bunătate : 
— nu are însă nici o fiinţă jurământul, care 
vă leagă să nu faceţi ceea ce lui Dumnezeu îi 
este plăcut, şi plăcut îi este lui însoţirea băr- 
batului cu femea. — Cum aţi putea voi, fii ai 
părinţilor voştri, născuţi în munci grele de 
mumele voastre şi crescuţi din sudoarea taţilor 
voştri, să vă legaţi a nu primi nici odată sar- 
cina de părinte! ?“ 

„Primim,— îi zise Bran,— sarcina de a ocroti 
pe văduve şi pe orfari şi de a ajuta pe cei 
săraci“. 

„Vrednică de laudă e hotărîrea vostră, — în- 
timpină preotul, — dar nu puteţi să fiti legaţi 
a primi numai această sarcină. — 'Tristă e, în 
adevăr, întunecată si plină de ispite viaţa 
omului osândit a trece răsleţ prin lume, şi el 
numai în purtarea de grijă pentru cei neno- 
rociţi poate să găsească o slabă mângâiere. 
Nimeni înse nu se poate lega să aibă numai 
această mânpgăiere în viaţa lui. — Taină sfîntă, 
e căsătoria, — urmă el ridicând glasul, — una 
din cele sapte legături ale omului cu Dumnezeu, 
şi numai orbit de rîvnirile lumești poate creş- 
tinul întrat prin taina botezului în legătură cu 
Dumnezeu să primească gândul, că el poate să fie 
legat a nu primi nici odată pe vre-una din cele- 
lalte taine. Alungaţi, fiiule, de la voi gândul 


sa 
1. SLAVICI 


- 


n E- 


r 
r 


acesta, lăpädați-vă de dînsul, căci vă duce în 
ispită, vă mână la desfrâu, vă înstrăinează de 
părinţii voştri, care sunt părinți. Ce s'ar alege 
de neamul nostru cel ales, dacă voi, floarea 
v lui cea mai aleasă, cei mai vrednici dintre fiii 
4 lui, vaţi lega să nu fiţi nici odată părinţi şi 
3 tiitori ai tatălui ceresc aici pe pâmânt!?— ` 
Bran rămase tăcut şi smerit în faţa bătrâ- 
à nului preot, pe care tot bătrân şi înţelept îl 
p- ştiau si părinții, şi bunii lui, dar hotărîrea lui 
de a se teri de femee era neschimbată. 


i 


` 


ITTI 


PARTEA TA TRELA, 


IA 
Aşezarea. 


Se adunaseră trei cete de câte o sută de că- 


lăreţi, una a lui Bodea, alta a lui Bran, ear a 


treia a lui Cândea, bălanul înalt şi cu mustaţa 
n spic, care se uita în ochii lui Bodea. 

Ar fi putut să adune şi mai mulţi călăreți, 
dar nu putusără să găsească cai de seamă. 

larna toate aceste cete au cutrierat, ca să 
caute locuri pentru adăpost statornic şi pentru 
ogoare ferite de năvălitori. 

Strânşi totdeauna la un loc şi ivindu-se fără 
de veste, călăreţii treceau ca un stol de vulturi 
de a lungul văilor şi sub dealurile dela mar- 
ginea şesului, şi, trecând ei, trecea şi spaima 
răspândită "n calea lor. 

Cutrierând astfel, ei se încredinţau din ce în 
ce mai tare, că punctul de razăm al apărării e 
în trecătoarea păzită de Bran, 

Spre țara Oltului ieşirea era şi acum peste 


a 
-i 


— 


s 


`: 
re 
Q 


142 I. SLAVICI 


putinţă. Văile ce dau în şesul dela Dunăre erau 
până la Argeş pline de Gepizi, ear de acolo 
inainte până din colo de apa Buzeului abia-i mai 
incăpeau pe Sorbii strâmtoraţi de cetele de călă- 
reţi ce se încuibaseră "n luncile largi ale râurilor. 

Dacă dar fugarii fie despre ţara Oltului, fie 
despre Capu Coastei apucau să treacă înainte, 
poienele erau tăiate 'n doue şi trecerea despre 
bucegi spre Păpuşa era peste putinţă. 

In timpul iernii dar Bran s'a coborit cu oamenii 
săi la vale până din jos de isvoarele Bârsei şi 
aici, în vârtul unui deal, de unde se deschide 
vederea largă peste valea Bârsei până la Olt, a 
făcut o îngrăditură de pari groşi, bătuţi adânc 
m pământ şi înalţi de doue staturi de om, dar 
mai încăpătoare decât cea de sub stânca, unde 
Bodea petrecuse cele câteva zile. 

Asemenea îngrăditură trebuia să se facă şi 
la Capu Coastei, şi Muntenii aveau adăposturi 
sigure de a lungil văii, între cele doue în- 
grădituri apărate cu virtute. 

Sorbii, pe care Bodea îi găsise aici când a 
trecut înteia oară spre Păpuşa, au trecut spre 
valea Bârsei şi nu se mai putusără întoarce la 
colihile lor şi la sămănăturile făcute de dînşii 
toamna trecută. — Numai spre Capul Coastei 
mal rămăsesără câte-va sute de vetre, în care 
mai ardea încă focul. 

„Pe aceştia îi alungăm*, — grăi Bran cel scurt 
la vorbă. 

„Dar dacă nu vor să-şi părăsească colibile şi 
semănăturile ? — intimpină Bodea. 

„N ai ce să le faci,“ — zise Gândea. 


„P) 


DIN BĂTRÂNI 143 


Ei se înțeleseră să-i adune la un loc şi să-i 
lase în pace. 

„Dar fără de nici o legătură cu noi,*-— adăugă 
Părintele Luca dându-şi binecuvântarea. 

Mai erau însă şi alţii la mijloc. 

„Noi să ne părăsim vetrele, in care am cres- 
cut, şi mormintele părinţilor? — Strigă Răciu- 
lete, care-şi câştigase dreptul de a fi totdeauna 
în coada cetei. — Ferit-a sfântul! Cine o să în- 
grijească de sufletele lor? — Vineş din deal 
Sar întoarce în groapă!" 

„Dar cei ce nau putut să se întoarcă la ve- 
trele lor!? 

„Nu le părăsesc nici ci, — răspunse hăciulete, 
— dacă nau putut să se întoarcă la ele. Noi 
însă, care ne-am întors, le-am părăsi, dacă ne-am 
duce fară-ca să ne fi alungat cine-va. — Prea o 
luaţi par'că înainte de voi nici n'ar mai fi fost 
lume. Aşa nu merge, Părinte. —adăugă el în- 
torcându-se spre Părintele Luca : — trebue să ne 
alegem câţi-va mai bătrâni şi mai cu scaun la 
cap, şi fără sfatul nostru băieţii să nu facă 
nimic“. 

„Asta nu!—strigă Bran. — Ce rost am mai 
avea noi, dacă nam fi de capul nostru!? 

„Nu sunteţi, — îi răspunse Răciulete. — Ori- 
şi-cât de voinici şi de inimoşi aţi fi, de sub 
ascultarea părintească nu puteţi să ieşiţi.“ 

„Am ieşit, — întimpină Bodea, — când părinţii 
noştri ne-au dat voie să ne legăm cu jurământ. 
— Vaţi lepădat de bună voie!“ 

„Nu, fiiule, — grăi Părintele Luca. — Poate 
omul să se lepede de drepturile sale, dar nu și 
de datorii, şi dator e părintele să-şi sfătuiască 


144 |. SLAVICI 


copilul şi să-l oprească 'n loc când îl vede por- 
nind pe cale greşită.“ 

Şi aşa ziceau toţi cei mai bătrâni fiindcă așa 
se stia din bătrâni. 

S'a ales dar sfatul, eară statul a hătărât, ca 
să se facă mai întâiu o îngrăditură în valea 
Râului Alb şi numai apoi să treacă cine va fi 
voind la Capu Coastei şi să se facă şi acolo 
îngrăditură. . 

„Dacă prindem de veste, — ziceau ei, — ne 
tragem cu toţii la îngrăditură şi cerem ajutor 
de la Capu Coastei.“ 

„E largă valea, — răspunse Ursan, — şi noi 
o să fim prea puţini, ca s'o putem apăra”. 

„0 să trecem atunci şi noi la Capu Coastei, — 
zise Moroiu. — Nu e nimeni dator a face mai 
mult dăcât ceea ce poate.“ 

O mâhnire înfundată ţinea mereu posomorâte 
fețele oamenilor, care nu puteau să se înțeleagă 
între dînşii, dară frunţile se descreţiră în dată 
ce ei se puseră pe lucru, ca să facă cât mai 
curând îngrăditura din valea Râului Alb şi să-şi 
inceapă apoi sămănăturile. 

Zăpada se topia; iarba începuse a încolți pe 
la locurile bătute de soare: pădurile se înmu- 
guriau : frumoase sunt şi dulci zilele de primă- 
vară, când deodată cu sămânța aruncată în 
pământ încolţeşte şi nădejdea de o viaţă mai 
uşoară. 

Voioşi ca fluturii si harnici ca albinile lu- 
crau toti prin văile mănoase, si ochii li se um- 
pleau de lacrămi când vedeau cum se sfărămă 
pământul negru şi gras şi cât de curând încol- 
teşte sămânța în el, 


—— + 


z ae Sa aaa aa 
d i y ah $ 


d 
și w a = 
| j DIN BĂTRÂNI 145 


Departe sub surpătura dela colibile lui Dra- 
goslav moşnegi, femei, fete şi copii şedeatşir 
lung pe țărmurul râului lin şi clătinau mereu 
coveţile de lemn luând din când în când apă 
în ele sì vărsând-o încetul cu încetul, ca să se 
spele nisipul uşor şi să rămâie numai praful 
de aur. 

Aur găsiseră în nisipul râului, aur greu, cu- 
rat şi galben, podoabă nestimată si talisman 
de vindecare trupească; o zlatină, ziceau ei în 
limba lor, le dăduse Bog cel darnic, şi spălau 
mereu, ca să adune praful cel scump. Si Sla- 
tina îi zic şi azi Oamenii satului întemeiat la 

Sm locul acela. 

lar Dragoslav şi fetele lui Luda, Ringa şi Mala 
umblau mereu de ici până colo şi le spuneau 
tuturora, că sus, unde izvorăşte râul, chiar şi 
inimile oamenilor sunt de aur. 

Mulţi se adunau oamenii mai ales când Mala 
cea cu obrajii supți începea să vorbească des- 
pre preotul cel bătrân şi despre minunatele lui 
învățături. Gura ei nu mai era acuma cărnoasă, 
buzele ei nu mai erau întoarse şi ochii ei al- 
baştri păreau încă mai mari când se ridicau 
spre cer. 

ŞI tot cam aşa mergeau lucrurile şi din jos 
de îngrăditura din valea Râului Alb, unde Vla- 
dislav. starostele cel înalt şi pântecos, îi tinea 
pe oamenii lui în muncă întinsă, ca să curăte 
locurile şi să facă pe ici pe colo câte-o îngră- 
ditură. Debeleac şi Here, care nu mai puteau 
uita zilele petrecute ca răniţi la adăposturile 
Moroienilor, umblau şi ei de ici până colo şi se lău- 
dau cu prietenia agerilor călăreți din fundul văii, 


I. Slavici, — Din Bătrâni. 


10 


FI ma i Ă 


146 1. SLAVICI 


Putea Bodea să plece fără de grijă spre Capu 
Coastei, căci Muntenii n'aveau nevoie să-şi 
apere îngrăditura din valea Râului Alb. 

Pe când Bodea înainta pe drumuri des cotite, 
răsbia prin păduri pline de copaci răsturnaţi 
de vânt, suind dealuri şi coborând coaste, Bran 
şi Cândea, plecaţi cu cetele lor dela adăpostu- 


rile lui Mateiaş, se lăsau încet spre Capu Coas- . 


tei chiuind mereu şi sunând din buciume pentru 
ca Sorbii să fugă la vale. 

Ei îşi făcuseră însă greşit socoteala. 

Drumul de la îngrăditura lui Ban până la Capu 
Coastei e cel puţin încă odată atât de lung ca 
cel de la Râul Alb, şi Bodea a sosit la Capu 
Coastei prea în curând. 

Degeaba erau dar şi chiotele, şi sunetele de 
bucium, căci Sorbii, când ceata lui Bodea sa 
ivit la Capu Coastei, nau fugit la vale, ci la 
deal. 

Bran a dat de dînşii tocmai din jos de strâm- 
torile Dragoslavelor, unde se află satul Slobozia. 

Bodea, îi cunoştea bine pe Sorbi şi văzuse 
bine lucrurile: ei aşteptau cu captele plecate 
şi cu mânile încrucişate pe piept. 

Ce puteau călăreţii să le facă!? 

„Slobod! „— le zise Bran făcându-le cu mâna 
semn, că pot să rămâie nesupăraţi la locul, unde 
se aflau. 

Atâta vorbă învățase şi cl de la Dragoslav şi 
de la Ringa, dar nici cavea nevoie de mai multe 
vorbe, căci fugarii le înțelegeau toate din fetele 
călăreţilor şi-şi dedeau mulţumita, pe față închi- 
nându-se mereu. 

„Spaima lumii şi urgia pământului! — grăi 


DIN BĂTRÂNI 147 


Răciulete. — Daca merge tot aşa, îl scoatem 
până la toamnă și pe Impăratul din scaun“. 

Vorbia înse el aşa fiind-că îi erau dragi 
băeţii şi-i plăcea să-i năcăjească. cu glume de 
ale lui, dar se bucurau cu toţii, că se pot pune 
pe lucru. 

Lăsând suliţile, arcurile şi tolbele cu săgeți, 
voinicii au luat topoarele şi au început să taie 
copacii. Pe când unii ciopliau parii, alţii săpau 
șanțul adânc, ear alţii aşezau parii ascuţiţi în 
el şi băteau pământul împregiurul lor, ca să 
stee ţepeni, 

Incurând după-ce se apucaseră de lucru se 
pomeniră cu vre-o doue sute dintre Sorbii dela 
Slobozia, care, văzând pregătirile de apărare, 
țineau să dee şi ei o mână de ajutor. 


„Nu se poate! — zicea Bran. — Noi n'avem 
nici o legătură cu dinşii“. 
„Aş !— întâmpină Răciulete —voiese ei, şi nu 


putem să-i oprim de a face ceea ce vor“. 

„Să-şi facă, dacă vor, — îi răspunse Bran, — 
îngrăditura lor deosebită,“ 

„Aşa e! — grăi Bodea, care învățase vorbe 
mai multe decât Bran şi putea să le spună şi 
lor lucrul acesta. 

El se întoarse dar cu slobodnicii la deal, îşi 
alese un loc potrivit pe ţârmurul drept al rîu- 
lui, din jos de Slobozia, şi-i puse pe oamenii 
doritori de muncă grea să adune peatră. 

„Am, — zise el în gândul lui, — să durez aici 
o cetate cu ziduri de peatră, pe care nici timpul 
să nu le poată roade, nici furia omenească să 
nu le poată dărâma, lucru aşezat pentru vecie 
şi loc de adăpost pentru nepoți şi strănepoţi“. 


148 I. SLAVICI 


Pe când dar Muntenii lucrau cântând şi glu- 
mind la Capul Coastei, Sorbii munciau din greu 
mai la deal. Unii ureau gâfăind bolovanii din 
albia râului, afții săpau șanțul adânc şi larg, ear 
alţii alegeau peatra de var şi o aşezau în cup- 
toare, ca s'o ardă. 

Ingrăditura dela Capu Coastei era gata, ear 
la Cetatea lui Bodea nici temeliile nu erau încă 
puse. Ceea ce voia dînsul era lucru mare si 
greu, care nici într'o săptămână, nici într'o lună 
nici într'o vară nu se scoate la capat. 

Când Bran şi Cândea se întoarseră `n poiene, 
ca să adune lumea, lipsită de adăposturi şi de 
apărare, Bodea-şi adună şi el oamenii şi-i aşeză 
parte în faţa cetăţii, unde se află şi azi satul 
Bodenii, parte lângă cetate, unde azi sunt sa- 
tele Cetăţenii din deal şi Cetuţenii din vale, 

Întorcându-se apoi Cândea cu lumea adunată 
de prin poienele Surului şi ale Negoiului, a trecut 
chiar din jos de Capu Coastei, pe valea părâu- 
lui ce se varsă la îngemănarea râului, unde azi 
sunt satele Gemănu, Cândeştii din deal şi Cân- 
deştii din vale. 

Aceştia erau paza de afară, care avea să-l 
țină pe duşman în loc pentru-ea ceata din în- 
grăditură să aibă timp de pregătire. 

Alţi oameni veniţi în urmă cu Botea s'au 
așezat mai la deal, unde sunt satele Botenii şi 
Vălenii, iară cei ce n'au încăput aici au trecut 
cu Ursan dincolo, la îngrăditura de pe Râul 
Alb, şi s'au aşezat parte în deal, unde se afià 
satul Urseni, parte sub coaste, la Buciumeni. 

In valea Râuşorului, pe Orăţi şi prin strâm- 
torile Dragoslavelor se aflau cei din poenele 


Po... e, . AA ” 


e a 


DIN BĂTRÂNI 149 


Păpuşei şi ale Seărişorii, pe care Bran îi adu- 
sese toamna trecută aici. 

In câte-va zile valea întreagă era plină ca 
furnicarul. Prin strâmtori, pe la locurile mai 
largi şi prin înfundările păraelor de la dreapta, 
şi de la stânga râului oamenii lucrau pe capete, 
ca să-şi clădească case, să-şi facă semănături, 
să-şi întemeieze viaţa cea nouă, şi dedeau zor, 
ca toate să fie gata pe timpul, când oile se 
urcă în poiene spre a fi băgate în lapte. 

Eară când Bodea trecea călare pe armăsarul 
cel negru la deal, ca să vadă cum merg lucru- 
rile la cetatea de piatră, se uitau toţi în urma 
lui şi binecuvântau pe Domnul, tă li-a dat pur- 
tător de grijă şi veghe neadormită. 

Bran însă stetea pe gânduri când vedea, cum 
se ridică zidurile groase și cum se 'nalţă tur- 
nurile rotunde la cele patru colţuri, îi eră oare- 
cum frică de omul răsleţ, care umbla totdea- 
una de capul lui şi se avânta orbeşte când i se 
întigea vre-un gând în cap. 

Inchis între zidurile de piatră, omul acesta 
era ca leul în visuina lui, tare şi îndărătnic, 
neapropiat şi nebiruit. 

Si totuşi, când se uita în ochii lui Bodea, îl 
vedea si el tot ca ceilalţi. Era în ochii aceia 
atâta bunătate, încât fiara sălbatică trebuia să 
se îmblânzească şi ca sub privirea lor. 

Apoi în stânca ce se înălța în fundul cetăţii, 
sub coaste, (l săpase un fel de peşteră cu in- 
trarea despre Apus. 

„Şi ce vrei să faci aici 2*--îl întrebă el, 

„O casă pentru Dumnezeu si un mormânt 
pentru mine,-— răspunse Bodea zâmbind.— Dacă 


150 |. SLAVICI 


ar fi să se peardă vre-o dată toate celelalte, 
aici am să pier şi eu îngropat de aceste ziduri !“ 

„Să nu-ţi fie vorba grăită în ceas rău !“—zise 
Bran. 


H. 
Ogorii. 


Erà în anul 559. 

Ogorii sau Avarii, deşi învingători în luptă 
cu Gepezii acum risipiţi, n'avuseră peste iarnă 
destulă hrană şi, fiind nevoiţi a se da la pradă, 
au intrat în luptă cu Longobarzii, care-i împin- 
geau mereu pe Dunăre la vale. 

Volgarii strâmtoraţi de Chazarii, care se co- 
borîseră pe Prut la vale, înaintau pe Dunăre la 
deal şi se apropiau de Ogori. 

Sorbii, care veniseră parte în calea Ogorilor, 
parte goniţi de Volgari şi de Chazari în coada 
lor, se îndesuiseră parte prin văile munților, 
parte prin smârcurile de pe ţărmul stâng al 
Dunării. 

Aceştia în timpul iernii au trecuţ în masse 
mari peste Dunărea îngheţată şi sau risipit 
prădând spre miazăzi. 

O plagă încă mai grea pentru împărăție erau 
cetele de călăreţi ale Volgarilor, care trecuseră, 
peste Dunăre şi cutrierau ţara prădând ceea ce 
rămăsese neatins de Sorbi. 

Bătrânul Impărat a adunat dar în pripă oaste 
mare şi a pus-o sub comanda încă mai bătrâ- 
nului Belisariu, generalul încărcat de glorie mi- 


DIN BĂTRÂNI 151 


| litară, pe care-l disgraţiase în urma uneltirilor 
de la curte. 

Ii chemă apoi şi de astă dată în ajutor pe 
Ogorii şi altfel porniţi spre Răsărit. 

După ce Ogorii trecură şi ei Dunărea, Sorbii 
se rătraseră din calea lor spre miază-zi, căci 
dealungul Dunării dedeau peste cetele de Vol- 
gari, care, însetate de prada adunată de dinşii 
cu multă sudoare, îi hărţuiau cu multă îndârjire. 

Incă mai sângeroase erau încierările când 
Ogorii se întâlniau cu câte o ceată de N olgari, 
care nu fugiau nici odată fără ca să-și îi în- 
cercat norocul în luptă dreaptă. 

Văzând însă că Ogorii vin mereu şi se Spo- 
rese de acopăr câmpiile şi se clatină pământul 
sub ei, Volgarii s'au retras încetul cu incetul 
spre Dunăre şi au inceput să-şi facă rost de 
trecere în vreme-ce Sorbii se adunau din ce 
în ce mai îngrămădiţi pe sub poalele Balcanilor: 

Era în toiul verii când ei au fost strânşi 
dintr'o parte de oştirea cea mai mare a lui Be- 
lisariu, iar din alta de cetele Ogorilor. 

Imdesuiţi mulţime nenumărată, sub dealurile 
bătute de arşiţa soarelui, bărbaţii în fata duş- 
manului, iar femeile cu copii şi cu prada, în 
dosul lor, ei s'au apărat cu hotărirea desnădăj- 
duirii, dar după câte-va ceasuri de luptă ză- 
darnică au aruncat armele şi sau dat învinşi, 

Cei mai mulţi dintre dînşii au fost cruţaţi 
de generosnl invingător şi au rămas supuşi al, 
Împăratului, care i-a risipit prin toate ţările 
lui ca muncitori harnici şi blajini. 

Mii şi mii însă, multe mii au rămas pe CÂm- 
pul de luptă, şi încă mai multe mii au fugit 


X Li, ` Y Pai AFF, Gide 


152 i. SLAVICI 


spre Dunäre din calea Ogorilor, care nu ştiau 
de milă. 

Avântându-se pe plute încheiate în pripă din 
copaci tăiați de prin apropiere, mulţi au perit 
în valurile Dunării, şi iar alţii au fost tăiati 
de Ogori veniţi în urma lor. 

Popoarele încăierate pe ţărmul drept al Du- 
nării au trecut ca o vijelie pe ţărmul stâng şi 
sau depărtat gonind de a valma pe râu la vale. 

La apa Buzeului ele au dat peste Chazari si 
în vreme ce o parte dintre Ogori s'au încăirav 
in luptă cu aceştia, altă parte i-a gonit pe Vol- 
gari inainte spre gurile Dunării, iar Sorbii si 
vreo câteva mii de Volgari s'au întors pe sub 
dealuri iar spre Apus. 

Muntenii îşi ureaseră turmele în poiene, şi 
pe la adăposturile din văi nu mai rămăseseră 
decât cele doue cete de călăreţi, muncitorii dela 
Slobozia şi pe ici pe colo câte o babă încureată 
încă la casa ei cea nouă. 

Indată-ce primele cete de Volgari au sosit la 
Ialomiţa, cum Sorbii începuseră să-i zică râului, 
Vladimir a adunat vre-o patru mii de oameni si 
a ieşit cu ci spre şes, ca să închidă gura văii, 
lar femeile au plecat cu copiii la deal şi Burete 
a început să sune la Buciumeni. 

Ca în timp de rugăciune se porniră unul câte 
unul buciumele mai întâi pe.la îngrădituri și 
prin văi, apoi prin poiene, departe şi tot mai 
depart, şi peste puţin se ştia pretutindeni, până 
in poienele Surului, că s'a ivit o nouă primejdie. 
„Bodea şi Cândea lăsară pe Botea cu douăzeci 
de oameni la Capu Coastei, unde se adunaseră 


DIN BĂTRANI 153 


şi Sorbii dela Slobozia, şi, când ei porniră spre 
Râul Alb, pleca şi Bran la vale. 


Două zile dearândul s'au hărțuit ai lui Vla- 


dimir cu călăreţii sprinteni, iar aceştia se spo- 
riau mereu, ba pe înserate au început să so- 
sească în dosul lor si mari masse de fugari ve- 
niti pe jos, Sorbii scăpaţi de peste Dunăre, care 
erau goniţi de Ogori. 

li era prea de tot greu lui Vladimir să ţină 
fără, de călărime în loc pe duşmanul ce se ivia, 
când ici, când colo căutându-şi drum la deal. 
Seara dar el trimise pe Debeleac şi pe Hereţ la 
îngrămăditura din deal, ca să ceară ajutor dela 
călăreţii Munteni. 

Căpeteniile Muntenilor erau toate în păr la îngră- 
ditură, dar părerile lor nu se potriveau de loc, 

„Se poate,.— zicea Răciulete, —- dar de astă 
dată n'o să meargă cu capul plecat şi cu pra- 
tele încrucişate pe piept“. 

„Trebuie, — zicea Bran. — Noi singuri suntem 
prea puţini, iir dimpreună cu dinşii înehidem 
gura văii“, 

„Nu poţi să zici ba când om ajuns în grea 
strâmtorare îţi cere ajutor, adăugă — Moroiu. 

„Şi dacă-i calcă pe dinşii, — urmă Ursan, — 
vine rândul la noi“. 

Era învederat, că Muntenii trebuiau să se bu- 
cure de cererea, lui Vladimir şi să grăbiască 
a-i da ajutorul.: Bodea stătea cu toate aceste 
pe gânduri. Cum putea el să se avânte în luptă 
când nu știa, pe cine are faţă?! Dece să pună 
în joc atâtea, vieţi tinere?! 

„NU! — zise el în cele din urmă, — arma n'o 
ridici decât în pragul casei tale!» 


154 1. SEAVICI 


Zadarnice erau toate silinţele celorlalţi, căci 
el şi Cândea erau neînduplecaţi, şi o amărăciune 
nesuferită cuprinse inimile tuturora când Hereţ 
şi Debeleac se întoarseră cu răspunsul la Vla- 
dimir. 

Un singur lucru primea Bodea; ca cetele să 
treacă în valea Ialomiței şi să aştepte gata de 
luptă în faţa Buciumenilor. 

lar Răciulete, omul neastâmpărat şi de a pu- 
ruri născocitor, şi-a luat sulița cea lungă şi a 
plecat aşa singur şi de capul lui Ja vale, pe 
urma lui Debeleac şi a lui Hereţ, ca să nu-şi 
piardă timpul degeaba. 

Puşi apoi de el şi de Hereţ la cale, Sorbii se 
risipiră cu mic, cu mare şi începură să taie 
cătini, porumbei şi păducei şi să risipească mă- 
răcinile în largul văii, pe ambii ţărmuri ai 
râului. Alţii tăiau curpăn lung de prin păduri 
şi-l întindeau ca un fel de mrejă peste crăcă- 
ria risipită, pentruca să se încurce caii şi să se 
împiedice. lar alţii săpau pe ici pe colo gropi 
şi şanţuri trase de-a curmezişul şi le umpleau 
cu frunze uscate pentru-ca călăreţii să deie fără 
de veste în ele. 

„Vezi aşa! — îi zise Răciulete lui Heret, când 
toate erau gata. — Voi să vă ţineţi mereu pe 
albia râulul, iar pe dînşii să-i mânaţi tot la 
curpăn, la gropi şi la şanţuri, şi o să le piară 
pofta de a mai veni prin înfundăturile aceste. 

„Dar dacă apucă şi ei pe albie?“ — întim- 
pină Heret. 

„Avem noi leac şi pentru buba asta“, — îi 
răspunse Răciulete, 

El plecară apoi cu vreo doue sute de oameni 


-T 


DIN BĂTRÂNI 155 


la deal, spre strâmtorile Ialomiței, unde râul 
şi-a săpat drum prin mari masse de stâncă şi 
albia lui închisă între înalte zidurl de piatră e 
strâmtă de abia câţi-va paşi. 

Oameniii tăiară un brad mare, îl curățiră de 
crăci şi-l lăsară cu partea groasă spre mijlocul 
albiei rezămându-l de o stâncă din fundul apei, 
ca să nu-l iee curentul, iar partea lui de sus 
o proptiră de un colţ al țărmului. 

„Aşa! — grăi Răciulete. — Asta-i popa cel 
mare, în care se razemâ toate: când l-om mişca 
pe el din loc, se porneşte puhoiul şi le ia toate 
la vale. Să poftească Volgarii să intre în albie, 
că-i spălăm ca pe nişte guzeani!“ 

Alţi brazi au tăiat apoi şi iar alţii şi i-au răs- 
turnat de-ă curmezişul în albie din sus de popa 
lui Răciulete, fără ca să le curăţe crăcile, unul 
peste altul, înălţime de patru staturi de om. 
Trecea apa printre dînşii, dar erau mulţi oa- 
menii şi harnici. Unii tăiau cetină și-o aruncau 
în râu, iar alţii aruncau bolovani fără de răgaz 
şi fără de sutlare. Intraseră în războiu cu râul, 
care se umfla, mereu se umfla şi ţişnea de- 
parte, dară ori şi unde apa își făcea drum, să- 
riau unii cu braţele de cetină, iar alţii cu bo- 
lovani. 

Mai era încă mult până în zori de zi când 
râul ezuit începu să se prelingă pe deasupra 
zăgazului. Popa cel mare tremura, nu-i vorbă, 
sub greutatea marilor masse de apă, dar era 
bine rezemat si jos, şi sus. 

„Vai de maica lor! — grăi Răciulete trecân- 
du-şi mânile, — Ce o să fie aici când l-om mişea 


136 i, SLAVICI 


din loc şi ce-o să fie în vale când o să-i apuce 
apa !“ 

Dimineaţa cele trei cete ale Muntenilor tre- 
cură "n valea Ialomiței şi se opriră în dreptul 
Buciumenilor pe un deluşor, de unde vederea 
se deschidea până la gropile lui Răciulete, care 
se aflan la depărtare de câte-va mii de paşi, și 
de acolo înainte până la cotitura văii. 

Lupta se începuse în gura văii, dar în largul 
văii se vedeau numai femei şi copii, care veniau 
în grabă la deal mânând pe ici pe colo câte o 
vită, câte va capre, un pore dus de sfoară, un 
măgar încărcat cu povară, dar nici un cal. 

Muntenii stăteau posomoriţi. © grea mâhnire 
intunecase feţele tuturora, şi gândul, că nu se pot 
întelege, îi muiase chiar şi pe cei mai inimosi, 

Peste cât-va timp ei se 'nviorară, 

Departe la cotitura văii se ridică un nour de 
praf, care se întinse cu o mare ințeală pe râu 
la deal şi închise în curând din coastă `n coastă 
vederea. 

Cerul era senin şi aierul liniştit începuse a fi 
înăbuşitor ; cu toate aceste parcă o furtună se 
ridicase la vale şi înainta repede spre munţi. 

Bodea, călare pe armăsarul nerăbdător si cu 
buzduganul în mână, sta nemişeat si cu ochii 
țintiţi în depărtare, dar nu hotărît si mândru, 
ci mai mult cu inima, încleştată, 

Se auzia, parcă, ce-va, un zgomot perdut în 
depărtare şi lor tuturora bine cunoscut: era ca 
primăvara, când turmele de oi se urcă behăind 
la munte, un amestec de multe si deosebite 
sunete, care se împreuni întrun singur jeluit 
lung şi necurmat. Şi tot mai desluşit venia de 


DIN BĂTRÂNI 157 


a lungul apei sgomotul, tot mai mult eşiau în el 
la iveală glasurile omeneşti, tot mai pe aproape 
se întindea norul de prat şi tot mai fără de 
astâmpăr bătea armăsarul ager cu copitele n 
pământ. 

Bran se uita cu ochii plini de mânie la Bodea. 

Era învederat, că Vladislav se retrage şi că 
la fiecare pas el pierde zeci, chiar sute din oa- 
menii lui, iar ceeace perdea el tot perdere era 
şi pentru Munteni. 

Din nourul de praf începură, în sfirsit, să se 
desfacă, şi oameni, pe ici pe colo câte unul. apoi 
mai deşi şi tot mai desi, mulți, mai mulţi, de tot 
mulţi, îndesuiţi pe ambii țărmuri, din coastă `n 
coastă, valuri de oameni vii ce se sbat sgomo- 
tos. şi se, clatină mereu în înaintarea lor. 

Deodată puhoiul neamurilor învăimăşite se 
opri în loc: el se isbise de piedeca ce-i pusese 
Răciulete “n cale. 

„Acum înainte“ —strigă Bran puindu-şi ceata 
în mişcare. 

„Noi nu! — răspunse Bodea strângând frâul 
armăsarului, care începu să sforăe şi să sară n 
două picioare. — Să vedem mai nainte, cum 
ies lucrurile“, = 

Bran îşi muşcă buzele, dar îsi opri ceata. Sor- 
bii lui Vladislav, sosiți la mărăcinile bine ştiute 
de dînşii, se strecurară rupede de a lungul ţăr- 
murilor şi pe sub coaste. 

Abia acum ieşiră din praf la iveală şi cetele 
Volgarilor, care într'o elipă acoperiră tot largul 
văii. Loviţi din trei părţi de săgeți şi de sulițe 
şi de securi şi încurcaţi în mreja de curpăn, 


158 |. SLAVICI 


cei mai mulți dintre dinşii fură nevoiţi să des- 
calece. 

Bodea şi soţii lui priviau cu inima îneleştată, 
şi în fioroasă neliniște la încăierarea atară din 
cale sângeroasă. Puțin mai era dela dînşii până 
acolo, şi Bran, arcaşul neîntrecut, ardea de do- 
rinţa de a-şi încerca săgețile şi 'n carne de om, 
dar lupta stetea în loc, nici unul dintre Sorbi 
nu ieşia din bătaie, pentru fiecare Sorb cădeau 
trei Volgari, şi mereu veniau la deal caii ră- 
maşi fără stăpân. 

Fața lui Bran începu să se lumineze, şi ochii 
lui iar. se îndreptară spre Bodea, în mâna că- 
ruia tremura buzduganul cel greu. 

Nu! rău n'a fost să-l lase pe Vladimir singur. 

Desmeticiţi în cele din urmă, Volgarii apucară 
albia şi începură să-i împingă pe Sorbi dealun- 
gul ei la deal. 

„Sunaţi buciumul, ca să pornească pohoiul!— 
strigă Răciulete. — Acum e acum!“ 

_ „taţi pe loc! — grăi Bodea, când văzu că 
Sorbii se retrag lăsând drumul deschis pentru 
Volgari. 

Trecând cetele. de călăreţi înainte, ieşi în 
dosul lor la iveală altă lume şi mai îndesuită, 
Sorbii scăpaţi de peste Dunăre şi goniţi acum 
de cetele de Ogori. 

Cinci rânduri de oameni se îndesuiau în valea 
plină de jale strivindu-se unul pe altul, şi nă- 
vala venia potop cotropitor, pe care nimic nu 
putea să-l oprească 'n cale. 

Pe când Sorbii lui Vladimir se retrăgeau din 
ce in ce mai grăbiţi spre cetele Muntenilor, cei 


goniţi de Ogori fugiau la dreapta şi la stânga 


G a 


DIN BĂTRÂNI 159 


urcând coastele ori intrând prin desişuri, unde 
călărimea nu mai putea să-i urmărească, şi tot 
mai desluşit se desveleau din nourul de praf 
cetele Ogorilor încălecaţi pe cai îmbrăcaţi în 
zale, care sclipiau în bătaia soarelui. 

„Inapoi !* — strigă Bran cel chibzuit. 

Era o nebunie, o mişelie era să se avânte ei 
în luptă eu atâta lume sălbăticită prin zilnice 
învrăjbiri. De ce? — Ca să apere câteva colibi 
părăsite. 

„Încă nu! — răspunse Bodea, — dar să ne ti- 
nem drumul deschis spre strâmtoarea dela Capul 
Coastei“, 

Deodată lucrurile luară o nouă întorsătură, 

Văzând pe Ogorii lor atât de bine cunoscuţi 
și aducându-și aminte de cele ce păţiseră la 
gropile lui Răciulete, Volgarii se strânseră ră- 
pede şi se întoarseră înapoi, ca să înehidă albia 
şi să-i bage pe Ogori în curpeni şi în gropi. 

Un vuict de bucurie străbătu dealungul văii, 
şi Vladimir se întoarse şi el cu ai lui dealun- 
gul coastelor la vale. 

„Minunate sunt, Doamne, rânduirile tale, — 
grăi Bodea mişcat până n adâncul inimii. — 
lată oamenii aceştia, care puţin mai nainte se 
omorau între dînşii, acum se căiesc de ceeace 
au făcut şi te roagă împreună să-i ai în paza ta“. 

Crâncenă şi 'nfiorătoare privelişte, 

Ogorii şi Volgarii n'ajunseră nici unii, nici 
alţii numai aşa în plimbare până în fundul văii 
şi nu se luptau numai pentru plăcerea de a da 
lovituri şi de a-şi pune viaţa în joc, ci umblau 
după pradă şi făceau vânătoare de robi. Nu 
cruțau dar nici avutul, nici viaţa celor ce nu se 


169 1. SLAVICI 


dedeau legaţi. Credinţa lor era, că “n lumea 
ceal-laltă îi va avea fie-care robi pe cei omorăti 
de dinsul în luptă dreaptă aici în pământ; nu-i 
lăsau dar nici pe răniţi să se ehinuiască şi să 
moară încetul cu încetul ca vai de ei, ci le uşurau 
moartea cu câtevă lovituri de graţie. 

Ştiindu-le aceste şi unii, şi alţii, ei se luptau 
cu încordarea, tuturor puterilor şi în adevăr pe 
moarte și pe viaţă. Deşi mult mai numeroși si 
încălecaţi şi pe cai mai puternici, Ogorii erau în- 
încureaţi cu prada și cu robii ce făcuseră si 
aveau în fața lor piedicele lor încă necunoscute 
în vreme ce Volgarii erau ajutati și de Vladimir, 
ai căruia oameni prinseră iar inimă, căci se fereau 
Sorbii de luptă, dar se apărau cu îndârjire când 
se vedeau strîmtoratți. 

Incurcându-se dar în curpău şi în gropi, Ogo- 
rii se deteră zăpăciţi înapoi. 

„Pohoiul! pohoiul! — Să sune buciumul t! — 
strigă ear hăciulete. 

„Acum daţi pe ei, că-i gonim la vale '*—strigă 
Moroiu. 

„Nu! — răspunse Bodea şi de astă-dată! 
Dacă dau înapoi Ogorii, nu mai avem nevoie 
să ne spurcăm și noi: rândul nostru e când 
Volgarii ar începe să dee înnapoi.« 

lară când oamenii nu sẹ pot înțelege, nu se 
lace nimic. 

„Asa nu merge! — strigă huciulete. —- Ori e 
tunsă, ori e rasă! -- Trebue să se aleagă unul, 
de care au să asculte toți, unul, care şi-o ia pe 
suflet. Aici n'avem timp, să ne sfătuime. 5 

„Aşa e!—strigară alţii. —Cum o ieşi să iasă 


LD 


DIN BĂTRÂNI 161 


dacă-i bine, a lui să fie lauda, iar dacă-i rău, 
el să rămâie vinovat!“ 

„Sunati buciumul '—strigă Bodea cu glas tare 
şi limpede, dar tremurând în tot trupul. 

Desmeticindu-se, Ogorii se isbiră cu putere 
mare asupra albiei, ca să-i dee pe Volgari în 
mărăcini, şi se începu un măcel, încât râul cur- 
gea roşit de sânge omenesc la vale, dar nici 
Volgarii, nici Sorbii de pe coaste nu se mişeau 
din loc. 

Un vuiet zguduitor s'auzi de o dată din fun- 
dul văii şi venia puhoiul, venia parcă muntii 
se năruiesc din ce în ce mai aproape, ca într o 
clipă să-i îngroape şi să-i strivească pe cei în- 
căierați în luptă. A 

Ca ieşiţi din fire se depărtară şi Volgarii, şi 
Ogorii la vale când râul începu să se reverse 
aducând cu el bolovani şi trunchiuri de copaci 
şi răsturnând cai şi călăreţi în calea lui, îm 
vreme ce Sorhii de pe coastă trăgeau mereu 
săgețile şi loviau pe apucate. 

Nu era însă puhoiul puhoiu în toată firea, ci 
minciună de om născocitor, care bagă spaima 
în cei slabi de înger, dar pe cei inimoşi îi face 
şi mai îndărjiţi, —o băşică era, care peste pu- 
tin s'a spart. Mulţi au pierit dintre Ogori, dar 
încă mai mulţi dintre Volgarii, pe care pohoiul 
îi luase mai nainte, şi tocmai acum răsbiră 
Ogorii printre rândurile slăbite ale Volgarilor 
la deal. 

Un fior rece trecu prin vinele călăreţilor din 
deal, şi Bodea stete o clipă ca 'ntrun tel de 
ameţeală, nemișcat şi cu ochii plini de lacrămi. 

„Băieți! — grăi apoi întorcându-se spre soţii 


I Slavici. — Din Bătrâni. 1 


162 k SLAVICI 


lui. — Daca n'ar voi Dumnezeu să intrăm în luptă, 
ajutorul nostru ar fi de prisos. El ne chiamă, şi 
ai lui suntem cu toţii! Nu uitaţi, că aveţi pă- 
rinţi şi fraţi şi surori, care stau cu inimile în- 
cleştate: viaţa să şi-o apere fie care, viata, mai 
presus de toate viaţa !« 

„Strânși la un loc !— adăugă Bran, — Om lângă 
om, şir incheiat: ca urgia lui Dumnezeu să că- 
dem în ei,să ne facem drum printre dînşii, ca 
groază să-i cuprindă !« 

„Cu voia lui Dumnezeu! — zise Bodea făcân- 
du-şi cruce şi-i lăsă lui Frăţior frâul strigând 
„Haida! haida!“ 

„Haida!“ strigară şi cei-lalţi, şi cetele porniră 
în treapât domol şi fără de pripire spre câmpul 
de luptă. 

Valea răsună ear de sunetele de bucurie ale 
Sorbilor, Volgarii se 'nteţiră din nou, şi bătălia-si 
schimbă mersul când Muntenii intrară şi ei în ea. 

Desmeticiţi abia, Ogorii ear se zăpăciră şi in- 
cepură, să se clatine când cetele se opriră în 
dosul Volgarilur şi incepură să-şi descarce să- 
geţile. 

Peşte puțin înse Bodea apucă înainte şi-şi făcu 
drum printre Volgari până la primele rânduri 
ale Ogorilor. 

„Inainte! — strigă Cândea, şi cetele încetară a 
mai trage săgeti şi răsbiră ca un zid încheiat 
in urma lui Bodea, încât Volgarii rămăseseră 
la «dreapta şi la stânga lor. 

„Daţi cu sulițele tot în ceafă si în coaste!“ 
strigă Bodea făcându-și cu buzduganul drum 
inainte. 


Bran însă, areasul, se oprise cu Marcea şi cu 


——_”—— ——7” 7 ——.—— pp ... 


.— 7._.————— 


——..—.——.———  ———— a 
ia 
E ci i 


o XI = 


DIN BĂTRÂNI 163 


alți vre-o zece arcaşi îndemânateci pe ţărmul 
râului, privia cu ochi învăpăiaţi la aprigul luptă- 
tor, care se apăra mereu, loria din când în 
când cu buzduganul aici pe unul în ceafă şi 
colo pe altul în coaste şi strigând mereu „Do- 
mol! domol!“, făcea pas cu pas drum pentru 
ceata ce urma strinsă 'n şir încheiat după el 
mânându-l pe duşman cu suliţile înainte. 

Pe ales, una câte una-şi punea Bran săgețile 
'n arc şi toate sburau pe la capul lui Bodea 
când la dreapta, când la stânga, şi nici una nu 
cădea jos, toate nimeriau pe cel din faţa nobi- 
lului tânăr, toate-l apărau şi-i deschideau drum. 

Bodea. auzia, cum săgețile îi sbârnaie pe la 
urechi, şi vedea, cum ele se înfig în trupurile ce- 
lor din calea lui, dar ochii lui erau ţintiţi mereu 
înainte, spre feţele duşmanilor ce dedeau din 
ce în ce măi înproziţi înapoi. 

«Cine descarcă săgețile !? « — întrebă el când 
doi dintre cei din faţa lui fură loviți unul după 
altul. 

„E Bran“, — răspunse Cândea. 

„å, Bran! — Bran e!— strigă Bodea ridicând 
buzduganul de a supra capului său.—Cu noi 
nu mai poate nimeni să ţie pept!“ 

Zorindu-şi apoi armăsarul, el se avântă cu 
câte-va sărituri înainte pe săltate şi răsturnând 
în calea lui cai şi călăreţi, eară soţii lui se în- 
tețiră şi ei şi răsbiră “n urma lui. 

Soarta bătăliei era hotărâtă. 

Nedeprinși a lupta cu asemenea duşmani, apu- 
caţi din trei părţi şi ajunşi la gropi şi la mără- 
cini, Ogorii-şi întoarsără caii şi se îndesuiră 'n 
goană furtunatică pe albia râului în vreme-ce 


164 1. SLAVICI 


Volgariii şi Sorbii îi încolţiră cu noua îndârjire 
și începură să-i mâne din ce în ce mai răpede 
la vale. 

„Destul! — destul! — opriți-vă“! strigă Bo- 
dea cu glas râsunator, şi pe când Sorbii şi Vol- 
garii urmăriau pe fugarii cuprinşi de groază, 
care-şi părăsisără prada şi robii, Muntenii se 
adunau pe câmpul plin de morţi şi de răniţi 
răsuflând uşor şi lăudându-se între dinşii. 

Bran şi Bodea se căutau cu ochii unul pe altul. 

Găsindu-se, ei porniră cu paşi repezi şi mari 
unul spre altul, se opriră pe o clipă faţă 'n fată, 
apoi se îmbrăţişară lung şi fără-ca să-şi zică 
vre-o vorbă. Toţi rămaseră cuprinşi de viuă emo- 
tiune, şi o adâncă tăcere se făcu împregiurul lor. 

„Bine-cuvântată să fie clipa aceasta! — grăi 
Bran cu glas tare. — Eată omul, care sa ales 
cel mai vrednic între noi: el să fie acela, de 
care ascultăm cu toţii; el să ne ducă la bine si 
la rău; el să ne fie Domn şi stăpânitor !“ 

„In ceas bun să fie zisă vorba ta!“ — strigă 
Răciulete, şi, cuprinşi de o însufleţire furtuna- 
tică, voinicii se 'mbulziră împregiurul lui Bodea, 
îl ridicară pe umerii lor şi porniră în urări sgo- 
motoase la deal. 


IH. 


La răserucei. 


Sau dus Ogorii lăsând în urma lor şi robi, 
și pradă, iară Volgarii i-au urmărit până în valea 
Siretului, de unde Ogorii au luat-o la stânga, 
ca să ajungă la fraţii lor, care urmau lupta cu 


———— a 


DIN BĂTRÂNI 165 


Chazarii. Volgarii au ținut drumul înainte spre 
smârcurile de la gurile Dunării, unde-şi gă- 
siseră adăpost cele-lalte cete ale lor cu femeile 
şi cu copiii, 

Vladimir, rămas singur pe câmpul de luptă, 
a strâns la un loc prada bogată şi i-a pus pe 
robi să adune morţii risipiţi dealungul văii şi 
să-i îngroape în vreme-ce el şi cei mai sprinteni 
dintre ai lui adunau caii rămaşi fără de stăpân, 
un lucru anevoios, pe care abia pe la miezul 
nopţii au ajuns să-l aducă la capăt. 

Dimineaţa zilei următoare el a ales cea mai 
frumoasă parte din pradă şi a încărcat-o în bra- 
tele robilor, a "'nşirat trei sute de Sorbi şi a dat 
fie-căruia câte doi cai aleşi dintre cei mai fru- 
moşi si apoi a pornit în mers sărbătoresc cu 
Debeleac şi cu Heret spre îngrăditura din valea 
Rîului Alb, unde-l ştia pe Bodea, căruia îi tri- 
misese de mai nainte ştirea, că va veni să-i 
aducă prada şi robii. 

Bodea încălecă îndată ce primi ştirea şi-i în- 
tâmpină pe vecini stând cu buzduganul în mână 
în fruntea cetelor sale şi având la dreapta pe 
Bran, iar la stânga pe Cândea. 

„Lăudăt să fii, Voivodule, şi mărit şi azi, şi 
din neam în neam cât timp noi şi urmaşii noştri 
vom mai trăi pe acest pâmânt neseeat în roa- 
dele lui,—grăi Hereţ, care vorbia, în numele sta- 
vostelui şi al celor-lalte căpetenii.— Se cuvine 
celui mai mic în vîrtute să stea cu capul plecat 
în faţa celui mai mare prin vredniciile sale şi 
prin buna lui voinţă, şi noi cu mai mari norodului 
am venit să ne închinăm vouă, să vă mulţumim 
pentru ocrotirea ce ne-aţi dat şi să vă aducem 


166 i. SLAVICI 


prăda şi robii ce au rămas în urma dusmanului 
îngrozit de bărbăţia voastră. Parte robi, parte 
morţi am fi astă-zi noi cei ce stăm aici şi fe- 
meile noastre ar alerga cu copiii noştri plăn- 
gând şi smulgându-şi părul, dat ar fi peirii 
neamul nostru, dacă voi nu ni-aţi fi sărit într- 
ajutor. Se cuvine dar să stăpâniţi prada ce-am 
adunat pe câmpul de luptă şi ca robii aceştia, 
pe care i-aţi scăpat de o soartă afară din cale 
grea, să-şi petreacă viaţa ce le mai rămâne 
muncind pentru voi şi săvârşind lucrarea, care 
pentru braţe ca, ale voastre e prea josnică. Iale 
toate, Voievodule, şi ne primeşte şi pe noi sub 
ocrotirea ta: o legătură strânsă să fie de azi 
înainte între noi şi voi, între urmaşii noştri şi 
ai voştrii.“ 

Călăreţii munteni ascultară oprindu-şi răsu- 
flarea, eară Bodea rămase timp îndelungat în 
nemişeare şi cu ochii ţintiţi la pământ. 

„Vă mulţumesc şi vă mulţumim noi toţi pentru 
gândul cel bun, cu care aţi venit la noi, —răs- 
punse el în cele din urma rostind vorbele rar 
şi apăsat.—Noi, părinţii noştri, tot neamul nos- 
tru suntem mângâiați de gândul, că apărându- 
ne vetrele, vam scăpat şi pe voi din o mare 
primejdie, şi mângâiaţi în sufletete noastre vom 
îi tot de a una când vom putea să vă dăm a- 
jutor, caci după legea noastră nimic nu îi este 
lui Dumnezeu mai plăcut decât ca om să ajute 
pe om. Moravurile noastre nu ne iartă să în- 
cheem legătură cu oameni străini după lege şi 
după neam; vă suntem şi vă rămânem vecini 
buni, şi voi veti vedea, că buna vecinătate cu 


————7”7” 


—— 7 


DIN BĂTRÂNI 167 - 


noi preţuiesc mai mult decât toate legăturile 


Í întărite cu jurământ.“ A 
i Câte-va clipe de tăcere urmară. W 
y „Şi ce ați face voi cu robii, dacă noi nu am f 
r putea ori nuam voi să-i primim ?“—urmă Bodea e 
t „l-am tinè noi“, răspunse Heret. Ea 
k „li primesc“, grăi Bodea scurt. 


Bran tresări, şi o viuă mişcare se făcu în 
+ rândurile călărimii. 

„Descălecaţi. — le zise Bodea descălecând şi Pa 

el, şi veniţi cu toţii să vedem prada şi caii“. 

Peste o mie şi cinci sute de robi, cei mai 

mulți Sorbi veniţi de peste Dunăre, mulţi Ogori, 

dar şi vre-o sută de Volgari, şedeau în genunchi Sa 
= înşiruiţi unul lângă altul şi ţineau pe braţe fel 

de fel de bogății prădate la hotarele Persiei prin 
Armenia și în ţările de peste Dunăre, toate mult 
frumoase şi strălucitoare de îţi luau vederile, 
dar lucruri, de care Muntenii nu mai văzuseră 
Ş; care pentru dînşii nu erau bune de nimic. 

„Ce-o fi şi asta ? „întreba unul. 

„Dar asta ce o fi?“ întreba altul. 

Se uitau lung şi cu mirare, dar numai din š- 
= depărtare şi cu multă îngrijare,— par'că ceea ce 

vedeau erau podoabe răpite din mormintele unor 

„oameni morți de ciumă. 

Aici era un mare val de țesătură, păr subtire, 
„moale şi greu de ți se strecoară printre degete, « 
= marfă adusă pe lungi şi primejdioase drumuri 
din fundul lumii şi ajunsă în cele din urmă în 
mânile unor oameni, care nu ştiu ce să tacă . 
cu ea. 

Colo lucia în bătaia soarelui altă țesătură de 
o mai uimitoare frumuseţă, multe veacuri de a 


E -7 


168 i. SLAVICI 


rândul în toată lumea vestita catifea de Bi- 
zanţiu. 

„Dar asta ce e? „întrebă unul oprindu-se la 
altă țesătură şi mai lucioasă. 

In nu era; cânepă nu era; parcă tort din 
fire de paiangenis. 

De unde putea el să ştie, ce este mătasea, 
când abia patru ani mai nainte, la 555, îi adu- 
seseră călugării sămânţa din Persia !? 

Tot ast-fel se 'ntrebau văzând odoarele îm- 
podobite cu pietre scumpe, lanţuri, inele şi bră- 
tare de aur, încingători, vase şi cupe de bronz, 
de argint ori de aur. 

Mai mult erau adimeniţi când vre-o armă 
le cădea sub ochi. Ce arcuri!? ce săbii? ce 
securi de luptă! ce suliţi şi ce buzdugane ghin- 
tuite ! 

„Nu vă spurcaţi !—grăi Bran celaspru la fire. 
— Nu arma face, ci omul!“ 

„Nu primim nimic!-—îi zise Bodea, în sfârşit, 
lui Hereţ.— Toate aceste sunt lucruri plăsmuite 
de oameni fără saţiu şi plămădite cu sudori şi 
cu lacrămi de robi. Primim numai robii : robii 
sunt ai noştri, cară noi le dăm voie să facă 
fie-care ce vrea, să meargă fie-care unde vrea! 

El le făcu robiţilor semn să se ridice, căci nu 
se cuvine ca om să îngenunchie în fața altui om, 

Robiţii se ridicară cu ochii plini de lacrămi 
şi ochii tuturora se umpleră de lacrămi. 

„Dar caii, Voivodule, caii!?- 

„Sări încalece robiţii, — răspunse Bodea, — 
şi să se ducă fie-care la ai săi!“ 

Ear se făcu tăcere adâncă. 

Vladimir, omul înalt şi pântecos, luă de la 


DIN BĂTRÂNI 169 


unul dintre robiţi o sabie cu teacă împodobită 
cu pietre scumpe, cu mănerul de fildeş şi cu 
încingătoarea cusută `n fir, apoi făcu câţi-va 
paşi spre Bodea. 

„Voivodule, — zise el în iimba lui, —ia sabia 
aceasta, căci n'ai sabie şi se cuvine ori-şi-cărui 
Voivod să fie încins la brâu. Nu e pradă luată 
în răsboi, ci dar primit dela vecinul tău. Pri- 
meşte-o şi-o păstrează întru amintirea zilei de 
ieri, când prin bărbăția ta ai scăpat un norod 
de peire“. 

Bodea înțelegea vorbele lui, şi totu-şi par'că 
un glas din altă lume îi rostea vorbele cu tainic 
înțeles. 

Ce trebuia el să facă? 

Putea să nu primească ?—Putea să jignească 
pe vecinul, care se apropia cu inima curată de 
dînsul? 

Buzduganul lui nu era şi el pradă luată din 
mâna duşmanului ? 

Armăsarul lui, armăsarul cum şi-l câştigase? 

Ii era cu toate aceste greu să primească şi-i 
sunau mereu în ureche vorbele „Nu vă spurcaţi!“ 

In dosul lui erau călăreţii munteni, care stau 
tiindu-și caii de căpăstru. Lângă el steteau Cân- 
dea şi Bran, care-i zicea din ochi să nu pri- 
mească. In faţa lui stetea Vladimir cu căpete- 
niile Sorbilor. In dosul acestora erau robiţii, care 
tot mai ţineau bogăţiile prădate pe braţele lor, 
şi mai departe cei trei sute de Sorbi, care adu- 
seseră caii. La dreapta și la stânga erau câte- 
va femei, mai ales babe bătrâne, care alergaseră 
de pe la adăposturi, ca să vadă şi ele minună- 
tiile unor lumi lor necunoscute. 


e URI SE 


120 t. SLAVICI 


O lume întreagă-l privia şi-l judeca: ce tre- 
buia să facă !? pi 

Baba Miia, o femee înaltă şi subţire, numai 
oase şi piele sbârcită peste ele, vrăjitoarea ves- 
tită, care stetea zile de a rândul nemâncată şi 
făcea din rădăcini numai de dinsa ştiute biu- 
tură fermecată, bea din eu câte-va sorbituri şi 
adormia, apoi, deşteptându-se, ştia Şi trecut, şi 
viitor, baba Miia ieşi din rândul celor-lalte fe- 
mei şi făcu câți-va paşi spre tânărul ce stetea 
cu inima îndoită ca omul ajuns pe drumuri ne- 
umblate la răseruci, 

„No atinge, — Doamne, grăi dînsa ridicând 
dreapta,— căci e pângărită arma de mână ne- 
curată şi pătată de sânge nevinovat, — Dacă 
voieşti s'o primeşti, lasă-mă s'o iau şi s'o curăţ 
de blestemul pus pe capul ceiui ce o poartă.— 
N'o lua, Doamne, decât din mâna mea, !“ 

Bodea se uită împregiurul său. Parcă toţi îi 
ziceau să primească. 

Mai necurate decât această armă sunt farme- 
cele tale,—iîi răspunse el,—şi pusă în legătură 
cu duhurile necurate, tu poţi să-mi ştii soarta, 
dar nu poţi să mi-o schimbi. Eu merg pe dru- 
mul meu înainte fie spre mărire, fie spre peire, 
precum îmi este rostul vieţii. — Adă arma! — 
urmă apoi întorcându-se spre Vladimir şi gră- 
indu-i în limba lui, — Asta să fie semnul legă- 
turii noastre de buna vecinătate !“ 

„Dar nu mergi tu singur, ci ne duci şi pe 
nol“, — grăi Bran uitându-se cu inima încleş- 
tată la tânărul lui atât de iubit, care îi părea 
cu totul altul după ce îşi încinse sabia, 

Şi Bran avea dreptate, 


hd - -A - 


DIN BATRANI 171 


Cândea, bălanul înalt şi cu mustaţa n spic, 
primi şi el o sabie, dar luat de la bunii vecini, 
şi cât dai în palme cei mai mulţi dintre Mun- 
teni erau împodobiţi—unul cu un arc, altul cu 
un topor, cu o suliță, cu un pumnal, tot odoare, 
de care neam de neamul lor nu mai văzuse. 

Cine ar mai fi putut să-i oprească după-ce 
căpeteniile lor se 'mpodobiseră şi ele !? 

„Omule, fiinţă râvnitoare şi nemernică, — îşi 
zise Bran plin de amărăciune, — tu însu-ţi te 
perzi pe tine! Primiţi azi daruri, ca să nu jig- 
niţi pe cei ce vi le ofer de bună voe; mâne 
veţi cere, ear poimâne veţi lua cu de a sila de 
la cei ce nu vor să vă dee: ajunge-veţi şi voi 
să faceţi vânătoare de robi şi să vă daţi la viaţă 
fărăede frâu de o potrivă cu păgânii, pe care 
nu-i mai încape pământul, fiind-că vrea fie-care 
să mănânce o sută de pâni şi să-şi facă pofta 
unei singure clipe prin munca indelungată a, 
mii de alţii. O, Arie, Arie! adâncă e înţelep- 
ciunea ta!“ 

Ar fi vrut să se pună în fruntea cetei saleşi 
să cutreere bogatele ţări de la miază-zi, unde 
mii şi mii tângesc muncind din greu pentru 
multumirea câtor-va nesăţioşi, şi să dărame, să 
ardă, să spargă, să rumpă, să frângă, să nimi- 
cească tot ceea ce încântă vederea şi ispiteşte 
inima, tot ceea ce aţiţă poftele şi moleşeşte 
voinţa, să-i despoaie pe oameni de vestmintele 
lor strălucitoare şi de odoarele lor cele scumpe 
şi să sfâşie cu ghiarele lui peile lor subţiate 
prin îmbuibare mişelească. 

„Să-mi dai, Doamne, palma ta ca să descurc 


a Faf "Å< TUD ey 


172 i SLAVICI 


din ea firul vieţii tale“, grăi Miia apropiindu-se 
de Bodea. 

Bodea se dete cu un fel de scârbă în napoi. 
dar se 'mpedecă de sabia, pe carenu ştia încă 
S'o poarte, şi se opri fără de voie în loc. 

„Tu vezi că nu e bine să te fereşti de mine, 
—ii zise ea: — adă palma! „Ado!“ îi zise şi 
o luă fără ca el să i-o fi dat, eară el o lăsă, 
ne mai putând så şi-o tragă înapoi. 

Sătrâna cea înaltă şi subţire se uită lung în 
palma lui, apoi ridică ochii ei mărunți și ageri 
şi-i îndreptă spre faţa lui. 

„Nu ştiu şi nu pot să-mi dau seama, dacă văd 
ori nu bine în clipa aceasta, — grăi dând ne- 
dumirită din umeri. — Mie par'că 'mi aduc a 
aminte! — Tinere! striga ea strângându-i mâna 
Şi uitându-se drept în ochii lui. — Gândeste-te 
bine, aduţi aminte: m'ai mai văzut ori nu vre-o 


„NU! — răspunse el zăpăcit,- -nu te-am mai 
văzut, nu, şi parcă totu-şi — da ! — mi-e în clipa 
aceasta caşi-când mi sar mai fi întâmplat ceca 
ce mi se ntâmplă acum,“ , 

„Destul ! — grăi dinsa. — Vis cu vis se in- 
tâlneşte, si cum tu abia în clipa aceasta îți aduci 
aminte de visul tău, aşa sunt pornită și eu să- 
mi aduc a minte de visul meu, — Deslușeşte- 
mă '—urmă ea închizându-si ochii şi puindu-şi 
dosul palmei pe frunte. — Ai întâlnit vre-o dată 
în calea ta o copilă tinără, subțirică, suptă la 
faţă şi cu mari ochi albaştri ?« 

„NU, — răspunse el, — nici subțirică, nici 
suptă la față.“ 


„a-ţi va ieşi în cale, — dacă nu ţi-a ieşit 


DIN BĂTRÂNI 173 


încă, — îi zise baba Miia: —- ursita ta e tânără, 
subţirică şi suptă la fată — Da, da! — de geaba 
te dai înapoi: îți este ursită. — Nu voieşti tu, 
dar nai incotro! Şi ah, ce viaţă! — urmă ea 
dându-se un pas înapoi. — Câtă lumină! câtă 
veselie! ce tel de 'ndesuială sgomotoasă, şi tu 
treci râzând voios, şi toţi se dau la o parte din 
calea ta, — urmă dinsa ca ntr'aiurirea,— toţi te 
iubesc, toţi aleargă la tine, toţi vor să te 'nvese- 
lească... Dar stai! — strigă ea de o dată ca ieşită 
din fire, şi faţa ei se 'ntunecă. — Omul spân... 
Ce vrea omul spân!?— Ah! cum se turbură 
toate ! — suspină ea cutremurându-se în tot tru- 
pul, — apoi rămase timp îndelungat întrun fel 
de toropeală“. 

„Ce este? — ce vezi? —ce ştii? — o întrebă 
Bodea, care ascultase par'că o smintita i-ar fi 
vorbit şi cu toate aceste acum începu să tremure. 

Ea îi lăst mâna şi se uită ear în ochii lui. 

„Nu ştiu, — îi zise ea potolită şi rece. —Să 
te fereşti de oamenii graşi, uite, ca ăsta, — urmă 
ca trăgând cu ochiul spre Vladimir, — căci 
pântecele întoiat e sălaşul necuratului.“ 

Grăind aceste, ea se depărtă, eară Bodea şi 
Bran se uitară lung unul la altul. 


IV. 
Rusaliile. 
Ca dusă de adierea vântului de primăvară 
sa respândit de alungul poienelor luminoase şi 


prin văile umbrite ştirea, că ceata stântă i-a 
învins pe năvălitori şi i-a alungat și că Bodea, 


174 I. SLAVICI 


cel mai în vârstă dintre feciorii Părintelui Luca, 
preotul din poienele Bucegilor, s'a ales cel mai 
vrednic intre cei vrednici şi în ziua de Rusalii 
se va urca în fruntea cetei în poiana din faţa 
trecătorii, ca toţi să-l primească Domn Şi ocro- 
titor al neamului. 

In ajunul zilei sfinte dar lumea s'a împodobit 
cu flori şi cu frunzar şi s'a pus, ca 'n toţi anii, 
de pretutindeni în mişcare. Tot ceea ce era om 
in picioare a pornit încet Şi fără de zor spre 
locul de adunare, pâlcuri-pâlcuri în frunte moş- 
negii răzămaţi în toiege şi babele gârbove, câți- 
va paşi în urmă: oamenii în putere, în dosul lor 
femeile cu copii, ear în coadă băeţii şi fetele, 
voioasa şi neastâmpărata tinerime-ici cântând 
lauda primăverii, colo râzând cu hohote răsu- 
nătoare, glumind în gura mare ori sbeguindu-se 
şi alergâud la vale. 

Toată ziua şi toată noaptea au venit şi au 
sosit, şi multe mii erau adunate din toate părţile 
şi aşteptau cu nerăbdare sgomotoasă dimineaţa, 
când au sosit şi călăreţii, tot unul şi unul, fie- 
care cu câte două spice de grâu lângă pana de 
vultur, ceata mândră cu âncă mai mândrul Ră- 
ciulete, care venia în coada ci călare pe bine 
ştiutul măgar şi purtându-şi cu fală sulița cea 
lungă. 

0, timpuri de curată şi nesiluită fericire! 

Era ziua norocului mult aşteptat, când mu- 
mele risipite prin poiene şi prin văi se adunau 
aducându-și cu ele unele flăcăii, ear altele fe- 
tele, ca să se vadă, să se cunoască Şi să se aleagă 
pereche, pereche, după-zum Domnul a rânduit, 
ca inimă să se pornească spre inimă, 


— 


TI mi 


DIN BĂTRÂNI 175 


Era ziua, în tot anul singura zi, în care Pă- 
rintele Arie se urca şi el în poiana înflorită, ca 
să se bucure de floarea vieţii şi să binecuvin- 
teze nouele însoţiri. Părintele Simeon, fiiul, şi 
Părintele Mateiu, nepotul lui, âncă de cu seară 
plecaseră dimpreună cu Părintele Luca şi cu 
Părintele Găvriil, ca să se închine şi ei la peşteră 
şi să-l însoţească apoi pe moşneag in drumul 
cel atât de greu pentru dînsul. 

Aşteptând sosirea preoţilor, lumea adunată-şi 
petrecea timpul după deprinderile rămase din 
bătrâni. 

Bărbaţii steteau de vorbă prin umbra fagilor 
de la marginea pădurii ici râzând de glumele 
vre-unuia ca Răciulete, colo ascultând cu sfială 
spusele vre-unui bătrân ca Vineş. 

Femeile se adunaseră în altă parte cu copiii 
lor şi şedeau grămezi-grămezi prin pădure spuin- 
du-şi unele altora păsurile şi ţiindu-şi copiii 
adunaţi prîn apropiere. 

Tineretul petrecea, flăcăi şi fete de a valma, 
în largul bătut de soare al poienei. 

Câtă voie bună! — câtă răsfăţare nevinova- 
tă! — ce sburdalnică învălmăşeală! — ce sgomot 
îuveselitor !— şi câte lacrămi de dureroasă bu- 
curie] 

Era lege rămasă din bătrâni, ca băieţi şi fete 
împreună să crească, la olaltă să-şi petreaeă anii 
copilăriei şi ai fericitelor tinereţe şi să se despartă 
numai în ziua, când li se hotăreşte soarta, şi 
multora le era aceasta dureroasă zi de despărţire: 

Nu erau în rândul acestora şi voinicii intraţi 
în ceata sfântă ; dar dureroasă era ziua şi pentru 
mulţi dintre dînşii, 


176 l. SLAVICI 


Sprinteni şi chipeşi, îmbrăcaţi cu mânecare 
negre peste cămaşa curată, cu iţarii strânşi pe 
pulpi şi încinşi cu brâne roşii, ei umblau forfota 
printre ce'-ialţi, scăpau din când în când câte 
o vorbă de glumă, trăgeau pe ici — pe colo cu 
ochiul, şi multe inimi băteau săgetate de pri- 
virile lor, dar ei nu se puteau opri nicăiri. 

Aici o fată stătea sfioasă şi cu ochii plecaţi 
în faţa unui flăcău, care-i spunea ce-va pe şop- 
tite, ca numai ea să audă, şi toţi ştiau, ce-i 
spune şi care e răspunsul ei. Colo cate-va fete 
işi destăinuiau gândurile privind cu viua îngri: 
jare în viitorul şi luându-şi cu ochii plini de 
lăcrămi rămas bun unele de la altele și toate de 
la viaţa fără de griji. Eară voinicii cei sprinteni 
și chipeşi umblau răsleţi şi fără de rost încoa 
şi în colo. 

„Asta nu se poate! — zicea Răciulete cel câr- 
cotaş. — N'o să lăsăm noi soarta neamului răză- 
mată pe oameni fără de cipătâiu!* 

„Tacă-ți gura!—îi răspunse Ursan. — Nici 
n'am pornit-o âncă bine, şi vrei sâ ni-o strici ! ?“ 

Dar cimpoiaşul îşi alese un loc larg şi neted 
și începu să-şi umfle foile făcute din piele de 
capră. 

Un chiot de veselie răsună, şi voinicii se 
adună într'o clipă împregiurul cimpoieşului, îşi 
potrivesc căciulile în cap, îşi string Vrânele, îşi 
dreg nojiţele de la opinci, îşi răsucese mustă- 
tele, apoi se prind lanţ încheiat şi pornesc jocul 
ei-în de ei, — mai ântăiu a 'ndelete şi cu măsură 
bine cumpenită, apoi mai inimos şi din ce în 
ce mai cu avânt, — după cum îi poartă Cândea, 
bălanul înalt și cu mustaţa n’ spic, 


T 


5 


DIN BĂTRÂNI 177 


Mare frumuseţă era să-i vezi săltând uşurei 
când înain'e cu pas mare şi înapoi cu pas mă- 
runt, când legănându-se la dreapta şi la stânga 
şi bătând cu piciorul în pământ. Lumea se adună 
încetul cu încetul împregiurul lor, în rândul 
întâiu copiii şi tineretul, ear în dosul lor intr'o 
parte bărbaţii, într'alta femeile ieşite “n grabă 
mare din pădure. 

Dar eată că despre Orăţi se iveşte şi urcă 
încetul cu încetul un lung şir de oameni, care 
aduc, par'că, ce-va. 

E Dragodan, starostele din valea Dâmboviţei, 
care vine şi el să 'nchee legătură de bună veci- 
nătate cu Muntenii. 

E Vidac de la Slobozia, care la pus la cale 
şi-l aduce dimpreună cu zece dintre fruntaşii 
norodului. 

Ca să nu vie cu măna goală, ela făcut în 
ajun o vănătoare şi aduce cu dînsul şase cerbi, 
doi zîmbri şi zece căprioare, — car pentru-ca 
cinstea să fie şi mai mare, el a luat cu dînsul 
şi pe cele cinci neveste.ale sale, cinci de o dată, 
tot una şi una, luate pe ales dintre cele mai 
trupese şi mai frumoase, cum i se cuvin lui. 

Dragodan, un munte de om, şi înalt, si lat 
în umeri, şi gros la ceafă, şi peptos ca un taur, 
nu venia în frunte, ci în coadă ca un fel de 
Răciulete, dar el se vedea peste capetele celor- 
lalţi cu obrajii lui rotunji şi roşii, cu barba lui 
deasă şi oare-cum arămie, buzat şi cu ochii 
bulbucaţi, întreg omul viaţă şi putere neînfrântă. 

Nu-i mai era acum nimănuia de jocul voini- 
cilor, şi toti porniră de a valma pe coaste la 
vale, ca să vadă cât mai curând şi mai de 


I. Slavici. — Din Bătrâni. 12 


3 


178 L SLAVICI = 


aproape. Bodea însă şi Bran şi Cândea se opriră 
în loc, iar bătrănii şi oamenii mai aşezaţi se 
traseră `n dosul lor. Lor nu li se cuvenia să 
meargă n calea celor ce veniau la dînşii, ci 
trebuiau să aştepte unde se aflau şi să-i pri- 
mească în tăcere cuviincioasă. 

Dragodan trecù dar cu ai săi prin mijlocul 
mulţimii, care-i făcù drum larg. 

In frunte mergea Vidac, tantos şi ştergându-şi 
sudorile, iar după el urmau do'-spre-zece oameni 
ţepeni, care duceau cei doi zimbri aşezaţi pe 
pârghii groase, ăpoi patru câte patru oamenii, 
care duceau cerbii tot pe pârghii, alti zece, fie- 
care cu câte o căprioară 'n spinare, cei zece 
fruntaşi şi, în sfârşit, Dragodan eu sotiile lui, la 
are muieretul se uita cu vn fel de spaimă, 
căci în gândul lor era lucru de necrezut, ca fe- 
meile să se amestece şi ele între bărbaţi. 

Sosit în faţa lui Bodea, Vidac le spuse oa- 
menilor să aşeze vânatul la dreapta şi la stânga, 
apoi tăcu drum, ca Dragodan să treacă înainte. 

Era parcă se sguduie muntele când Dragodan 
se opri, îşi plecă puţin capul şi-şi încrucişă pe 
o clipă mânile pe piept, apoi, elătinându-şi ca- 
pul dat cam pe spate, le lăsă iar să cadă ca 
moarte în jos, = 

Bodea se uită cu un fel de- mirare la omul 
greoiu şi căpăţinos, care râdea nu numai din 
gură, din ochi şi din sprâneene, ci din toate 
trăsăturile feţei lui, par'că în viaţa lui war fi 
aflat că sunt şi nevoi pe capul omului. 

Vidac tuşi odată şi-şi luă răsuflare, ca să 
vorbească. Prea erau însă mulţi oamenii ce-l 
ascultau, şi vorba i se opria în gât. Ştia el ce 


| 


N A 


Am 


=.” 


DIN BĂTRÂNI 179 


are să spună, dar se lăudase, că ştie să potri- 
vească bine vorbele şi ţinea să nu rămâie de 
ruşine. 

„Spune odată! — mormăi starostele, căruia i 
se urise a sta aşa ţeapăn la un loc. 

„Eacă ce-i, — grăi Vidac dându-și vânt la 
vorbă. — Starostele, neşiiind să vorbească, m'a 
luat şi pe mine cu cele cinci neveste ale lui, 
ca să vă spun. 

Un strigăt de fioroasă mirare îi tăie vorba, 
şi muieretul se depărtă ca alungat de o du- 
hoare grea. 

„Auzi tu spurcăciune de muieri, — grăi una, 
dintre cele gureşe : — cinci deodată pe capul 
unui biet de om!“ 

„Ce să-i faci, dacă aşa e obiceiul la dînşii! ?« 
—- întimpină alta mai potolită. 

„Aşa e! — grăiră şi altele. — Fie-care cu obi- 
ceiurile lui. — Dar eu tot nu m'aşi împăca cu 
asemenea lucru.“ 

„Nici eu! — nici eu! — nici eu!“ — răsuna 
din toate părţile. — Să ne ferească sfântul!“ 

Văzând mişcarea, Vidac îşi pierdu sărita, iar 
Dragodan, care nu înţelegea nimic şi credea, 
că Vidac va fi zis vre-o prostie, se uita râzând 
peste capetele mulţimii. „li prost ca un tap 
speriat, — îi zise el lui Bodea arătând cu mâna 
lui cărnoasă spre Vidac, — şi — o să ne înțele- 
gem mai uşor fără de el“. 

Nici că mai era, în adevăr, nevoie de înțelep- 
ciunea lui Vidac. Vedeau cu toţii zâmbrii şi 
cerbii şi căprioarele, iar atât era destul peutru-ca 
să le stie si rostul. 

Pecânu dar Bodea şi Bran îşi dădeau silința 


180 1. SLAVICI 


să dumirească pe Dragodan, care râdea de toate 
nimicurile cu nişte hohote ce răsunau până în 
strâmtorile văii, Cândea şi Răciulete ridicară 
vânatul cel împărătesc şi-l duseră la marginea 
pădurii, ca să-l dee în seama băieţilor, între care 
erau mulţi meşteri în dalde astea. 

Intelegerea cu Dragodan era anevoioasă, dar 
cu cât mai mult îşi dădea silința să-l dumi- 
rească pe el, Bodea şi Bran cu atât mai vârtos 
se dumiriră ei înşişi, că omul acesta, care râde 
mereu şi de care la început le venia şi lor să 
râdă, nu-şi poartă degeaba capul cel mare. Era 
în el ceva ce te face să stai, să priveşti şi să 
asculţi. 

Volgarii, aşa spunea ei, i-au pus pe fugă pe 
Chazari, s'au adunat cu toţii la un loc si au 
pornit înapoi spre gurile Dunării, unde şi-au 
lăsat nevestele şi copiii. „Umblând în calea lor 
să adune pradă şi robi, ei înaintează încet, — 
zize el, — dar peste câteva zile iar ne întâlnim 
cu ei. — Ce facem!? — strigă el cu glasul lui 
de taur şi încruntându-se, încât Bodea se dete 
un pas înapoi. 

„li aşteptăm,“ — răspunse el. 

„Unde!? — strigă iar Dragodan. — Voi aici? 
Vladimir colo? — noi în altă parte? — Nu se 
poate! — 'Trebue să ne adunăm cu toţii la la- 
lomita. Mi-am adus nevestele şi vi le las să 
faceţi ce voiţi cu ele, dacă nu vi-oi fi bun to- 
varăş de luptă“. 

Bodea ear se dete înapoi. 

„Asta nu se poate, —îi zise: — noi nu putem 
să avem neveste“, 

Dragodan se uită oare-cum sperios la el, apoi 


PI ..———— xp 


—— ——— 


—_ ——7 7 vs 


7” —. 


DIN BĂTRÂNI i81 


începu să râdă cu nişte hohote, câre-l sguduiau 
în toate încheieturile şi băgau spaima în copii. 

„Care va să zică, — grăi dînsul ştergându-şi 
lacrămile, — sunteți ca tapii mbătrâniţi ce nu 
mai umblă cu turma“. 

Cu asta li se înfundă vorba, căci copiii si ti- 
neretul porniră iar la vale. 

Veniau despre peşteră urcând încet preoţii, cu 
bătrânul Arie în frunte, iar ceva mai departe, 
despre Scărişoara, Dragoslav cu zece fruntaşi 
dela Slatina şi Mala cu alte zece fete tinere. 

Şi atât de sărbătorească era aşteptarea, în 
care se aflau cu toții, încât Dragodan îşi con- 
teni şi el râsul şi se dete dimpreună cu cele 
cinci neveste ale lui la o parte oare-cum sficios 
şi doritor de a şti, cine sunt cei ce vin si ce 
are să se întâmple după ce vor fi sosit, 

Părintele Arie, voios şi cu faţa senină, urca 
pas cu pas şi oprindu-se des, casă mângâie pe 
câte unul din copiii ce-i eşiseră în cale şi se 
uitau cu ochii mari la dînsul. 

La margina pădurii ardeau vre-o şase-zeci de 
focuri mari, la care băieţii frigeau vânatul îm- 
părțit în frigări. sprâncenele bătrânului preot 
se încrețiră când simţi mirosul de cărnuri arse 
in foc, dar el iar începu să zimbească după-ce 
lui Dragodan. 

Sosit în faţa lui Bodea, care-l aştepta stând 
plecat putin înainte, el se uită lung şi cu mul- 
tumire din ce în ce mai învecerată la tânărul 
atât de bine făcut, pe care nu-l văzuse încă. 

„Lăudat să tie numele Domnului!“ — grăi Bo- 


152 7 1. SLAVICI 


dea făcând un pas înainte, ca să iee mâna preo- 
tului şi s'o sărute. 

Părintele Arie s> dete însă la o parte şi apoi 
înapoi pentru-ca părintele luca să rămâie în 
rândul întâiu. 

„Nu €, — zise el, — nici vârstă, nici stare, 
care poate să treacă pe cineva înaintea părin- 
telui“. 

Bodea sărută dar mai întâiu mâna tatălui 
său, apoi pe a Părintelui Arie şi voi să treacă 
la ceilalţi preoţi. Bătrânul îi ţină. însă mâna 
şi-l sărută pe frunte. 

„Darul Domnului să se reverse prin noi asu- 
pra ta! — îi zise apoi rostind vorbele rar şi res- 
picat. — E mare mâhnirea de a nu mai putea 
să ai parte de sfânta chemare, pentru care te-ai 
născut, şi eu, om foarte bătrân, nu-mi aduc 
aminte, ca vre-un alt fiiu de preot să mai fi 
avut mâhnirea aceasta, Dar mângâie-te, fiiule, 
căci multe sunt, deosebite şi neînţelese de noi 
căile Domnului şi tot a lui voinţu o împlinesti şi 
purtând sarcina ce ţi-ai ales după pornirea ini- 
mii tale. Nu prin vredniciile tale, nici prin bu- 
năvoinţa semenilor tăi, ci din îndurarea lui te-ai 
ridicat mai presus de toţi, şi locul lui îl ţii aici 
în mijlocul nostru păstrând buna rânduială în- 
tre oameni, ajutând pe cei slabi, ocrotind pe 
cei năpăstuiţi, mângâind pe cei buni, certând 
pe cei răi, siluind pe cei îndărătnici.și purtând 
grijă de binele tuturora“. 

„Lui i-am închinat toată viaţa mea, şi numai . 
pentru binele tuturora am să trăiesc!“ — îi zise 
Bodea. 


„Nu, fiiule, întimpină preotul: — viaţa ta e 


Xi 
i 


a ati N 


DIN BÅTRANI 183 


întreagă numai a ta. — Intocmai precum părin- 
tele nu-şi închină viața, ci se foloseşte de ea 
şi multumirea sa o caută purtând grijă de co- 
piii săi, şi tu mulțumirea ta şi a urmaşHor tăi 
o cauţi purtând grijă de binele tuturora. Tu în- 
su-ți ai să suferi şi să te căiesti, dacă nu vei 
păzi legea şi bunele moravuri —Deopotrivă eşti 
cu ori şi care, şi nu ţi se cuvine nimic ce nu 
i se cuvine tie-căruia“. 

Bodea auzia aceste vorbe, dar nu mai era în 
stare să-şi dee seamă despre înţelesul lor: ochii 
lui şi fiinţa-i întreagă se îndreptaseră spre Mala, 
pe care o recunoscuse din depărtare. Nu mai era 
copila cu obrajii rotunji; se făcuse mai înaltă 
şi mai subțirică, faţa îi era suptă şi mersul îi 
era cuvios, dar tot ea era, şi el iar se simţi cu- 
prins de sîmţțemântul de amorţeală, care-l fă- 
cuse să tremure în tot trupul când o ducea 
atârnată de braţul lui. — Numai pe o clipă însă: 
în clipa următoare el îşi încordă puterile şi ră- 
mase stând drept şi neturburat de nimic, stă- 
pân pe sine şi pe faptele sale. 

Văzând schimbarea petrecută în faţa lui Bo- 
dea şi mişcarea ce se produse în mulţimea adu- 
nată împregiuru-i, Părintele Arie lăsă mâna lui 
Bodea şi se întoarse şi el, ’ 

„Ah, Mala, copilă mie mult iubită! — strigă 
el mergând spre dînsa. — Mare e bucuria ce 
ne faci viind azi în mijlocul nostru!“ 

Mala, taca câţi-va paşi mari spre dînsul, apoi 
îşi plecă genunehele până la pământ şi-i sărută 
mâna și poala hainci lungi. 

„Văd, — îi zise el ridicând-o, că s'o sărute pe 
frunte, — şi înţeleg din faţa ta gândul, cu care 


184 1. SLAVICI ” 


ai venit, şi lăudăm cu toţii hotărîrea voastră‘. 

El o duse apoi spre Bodea şi spre ceilalti 
preoţi. 

Dragoslav se oprise cu soţii lui ŞI cu cele: 
lalte fete în clipa, când Mala a pornit înainte, 
iară, Bodea, încins cu sabia cea strălucită, ste- 
tea drept şi nemişcat având la dreapta lui pe 
Bran, în dosul lui pe Ursan, pe Moroiu şi pe 
încă câțiva dintre sfetnici, iar in faţă pe preoţi. 

Mala se opri cu ochii plecaţi şi tremurând în 
tot trupul ca turturica prinsă 'n laţ, dar din ce 
în ce mai stăpână şi ea pe sine. 

„lată, — grăi Părintele Arie, — aceasta e co- 
pila bună, care a rătăcit căutând pe părinții ei 
mult iubiţi şi în timp de noapte vijelioasă a 
căzut în prăpastia adâncă — după rânduirea lui 
Dumnezeu tocmai în faţa peşterei, ca eu să pot 
avea la bătrâneţele mele mâugâierea de a-i fi 
scăpat viaţa şi de a-i fi luminat sufletul spre 
a cere pentru sine şi pentru a-i săi sfântul 
botez“, 


Obrajii lui Bodea se roşiră, 

„N'ai aflat, părinte, întregul adevăr, — grăi 
dinsul spre mirarea tuturora, — Ne cunoaştem 
eu şi ea, şi nu e în graiul omenesc vorbă pen- 
tru exprimarea sîmţimăntului de fericire, care 
mi-a cuprins întreaga fiinţă în clipa, când am 
văzut-o în poienele noastre, în mijlocul fra- 
ţilor mei“. 

Marii ochi albaştri ai copilei şi obrajii ei cu- 
rați se umplură de mari si limpezi picături de 
lacrămi. 

_»0O, zi de nespusă fericire! — strigă dinsa ri- 
dicându-şi capul. — Ai rostit vorba, şi ori şi cât 


= Sanii Ati anahaain BA 


DIN BĂTRÂNI 185 


de mare mi-ar fi vina, ea e ispăşită şi ştearsă 
când tu o mărturiseşti şi-mi uşurezi sufletul!“ 

Părintele Arie şi Părintele Luca se uitară mi- 
raţi când la el, când la ea; Dragoslav făcu şi 
el câţiva paşi spre dînsa; mulţimea se înghesui 
cu grăbire neastâmpărată din toate părțile, ca 
să vadă şi să audă; chiar Dragodan, care nu 
înţelegea nimic, simţia că e mare lucrul, care 
se petrece, şi-şi făcu drum printre ceilalţi, — 
ceea-ce lui nu-i era de loc greu să facă. 

„Tată, — urmă Bodea întorcându-se spre På- 
rintele luca; — aceasta e copila, care, stăpâ- 
nită de o pornire oarbă, a luat cel mai scump 
odor al părintelui său, armăsarul nestrunit în 
frâu, si mi Va dat mie, ca să mă pot întoarce 
la voi“. i 

„Nu e că te-am ajutat să scapi, — întimpină 
dinsa luându-și avânt, — ci că am ajuns să te 
văd aici, cel dintâiu între ai tăi. O, cât am tre- 
murat, prin câte sbuciumări am trecut, cât am 
suferit întrebându-mă mereu, cine e omul, pe 
care lam ajutat, şi ce sa făcut el. — Te văd 
acum, te ştiu şi sunt mângâiată îu sufletul 
meu!“ 

Părintele Arie o depărtă puțin dela sine. 

„Dar tu nu mi-ai spus mie nimic despre a- 
ceasta“, — îi zise el în chip de mustrare. 

„Nici mie“, — adăugă Dragoslav. 

„De ce să vă spun şi ce vă puteam spune 94 — 
răspunse ea liniştită. —Ştiam eu oare, dacă e bună 
ori rea fapta, ła săvârșirea căreia am luat parte, 
dacă mă laud ori mă detăimez vorbind de ea, 
şi dacă puteţi ori nu să înțelegeţi ceea-ce eu nu 
înțelegeam !? Ştiam eu, dacă nu cum-va îi tur- 


156 |. SLAVICI > 


bur viaţa spuind ceea ce numai e] ştia !?— Nu! 
acesta era lucru, pe care numai noi amândoi împre 
ună putem să-l spunem, şi n'aşi putea să stau 
cu capul ridicat în faţa lui şi a voastră, dacă 
intro clipă de slăbăciune aşi fi dat de pol o 
taină, care nu era numai a mea.—Nu! — urmă 
ea cu înduişoare,— n'aveam ce să spun. Nici 
eu nu lam căutat pe el; nici el nu m'a căutat 
pe mine: ni sau încrucişat o dată cărările vié- 
ţii şi ear ni sau îngemănat; ne-am întâl- 
nit şi ear ne-am despărţit mergând fie-care în 
calea lui, dar nu ne vom mai uita unul pe al- 
tul cât vom mai trăi pe pământ și inima mea 
se va umplea de dulceaţă tot-dea-una când îmi 
voi aduce aminte, că el m'a cunoscut aici în 
fața voastră.“ 3 

Ochii tuturora se îndreptară în tăcere adâncă 
asupra lui Bodea, care sta cu ochii plecati. 

Nu, aici în auzul tuturora, el nu mai putea 
să-i zică nimic, 

Aşa era, cum dînsa zisese: căile lor se des- 
părţiseră şi despărțite aveau să rămână, Acesta 
era şi în mintea lui adevărul, şi totu-şi îi era greu 
afară din cale, că dinsa a putut să se îmbăr- 
băteze a o spune aceasta chiar în clipa reve- 
derii şi în faţa tuturora, — par'că nimic. m'ar 
fi fost. 

„Viitorul e taină nepătrunsă, — grăi dînsul 
aşezat, —sì nu putem să ştim, dacă nu ni se vor 
mai încrucişa cărările: eu fericit cam în clipa 
aceasta mă voi simţi tot-dea-una, când ne vom 
mai întâlni. 

Mala se plecă încet şi adânc ca roaba, în faţa 
stăpânulul său, şi un simţământ de strămto- 


DIN BÂTRÂNI 187 


rare îi cuprinse pe cei adunaţi împregiurul lor. 
Era parcă o pâclă deasă se lăsase de odată 
asupra poienei, şi toate feţele să făcuseră gân- 
ditoare. şi posomorite ca norii negri ce se ri- 
dicau despre Capul Coastei. 

Sărmana copilă! Cu câtă însutleţire curată 
plecase ea de acasă... cât se pregătise ea pen- 
tru ziua aceasta !?—ear acum sufletul îi era tur- 
burat şi gândul abătut de nu mai ştia ce vo- 
ieste şi nu mai îndrăznia parcă să şi ridice o- 
chii spre- bătrânul sfînt, la care venise. 

„Mă iartă, Părinte,—grăi dînsa, strimtorată,— 
că lucrurile au luat o întorsătură, la care nu 
mă puteam aştepta,—Noi am venit să te ru- 
găm în numele întregului nostru norod, ca să 
ne deschizi prin sfântul botez calea mântuirii. 

Ea le făcu apoi celor-Lalţi semn să se apropie. 

Dragoslav luă de la unul din soţii lui o co- 
vată acoperită cu cârpă curată şi i-o întinse 
preotului, 7 

„E prinosul ce aducem pentru împodobirea 
sfântului altar, — grăi dînsa ridicând cârpa,—- 
aur spălat de noi înşi-ne din nisipul rîului şi 
adunat anume pentru casa Domnului.“ 

Gândirea tuturora luă o nouă îndrumare, si 
cei mai apropiaţi se îndesuiră împregiurul Pă- 
rintelui Arie, care, dus cu gândul, trecù de mai 
multe ori eu degetele lui subţiri şi lungi peste 
praful greu şi strălucitor. 

„Ii este plăcută Domnului jertfa voastră,— 
grăi el întrun târziu, —căci podoabele scumpe 
şi strălucitoare numai lui i se cuvin. Dorinţa 
voastră însă e lucru mare, fata mea, şi numai 


LEF > 


- BT. > i j Re S 
188 1. SŁAVICI 
; 


încetul cu încetul şi după multe şi mari stă- 
ruinţe va puteă să fie împlinită. 
„Stăruim, Părinte, cu toată căldura inimilor 


~ noastre“, —întimpină dînsa, 


„Vă lăudăm cu toţii pentru aceasta, — răs- 
punse el,—dar nu e destul să doriţi, ci trebue 
să fiţi şi luminaţi şi să vă puneti credinţa la 
grele încercări. Acela, fata mea, care- vrea să 
stee în faţa Domnului, trebue să fie cu sufle- 
tul curat. Putem să botezăm pe copiii nevino- 
vaţi, dar oameni îmbătrâniţi în păcate nu pot 
să primească sfântul botez decât după-ce se 
vor fi lepădat de relele lor deprinderi şi vor 
fi ajuns a'şi petrece viaţa după rânduiala legii 
creştineşti.“ 

„Aşa €'—strigară mai mulţi de odată uitân- 
du-se la Dragodan. — Nu-i primim în mijlocul 
nostru !“ 

„Să se înfrâneze mai nainte !“ 

„Să se curăţe de spurcăciune ! 

„Să-şi lepede muierile !“ 

„Să nu ne strice moravurile. 

Dragodan vedea, că e vorba de el, şi se uita 
când rizând pe rânjite la cei ce se uitau la 
el, când la Mala, care sta cu ochii plecaţi şi 
strivită de ruşine, când ear la Bodea cel tăcut 
şi rece. 

„Nu, fiilor mei,— grăi Părintele Arie aşezat. 
Legea nouă nu poate să desfacă legăturile în- 
cheiate după legea veche, şi pe copii nimic nu 
poăte să-i despartă de părinţi. Cel ce primeste 
sfântul botez se leapădă de drepturile ce nu i 
se cuvin creștinului, dar datoriile, pe-care le-a 
avut, are să şi te împlinească cu atât mai vîrtos", 


DIN BĂTRÂNI 189 


Ori-şi cât de mare ar fi fost autoritatea, Pă- 
vintelui Arie, gândul acesta nu intra în mintea 
oamenilor. 

„Care va să zică,—grăi Părintele Luca,—ar 
fi cu putinţă, ca un creştin să aibă şi mai 
multe soţii.“ 

„Trebue să le ţie, dacă le-a avut mai na- 
inte de a fi primit botezul, — îi răspunse Pă- 
rintele Arie,—şi să poarte după legea cea nouă, 
grijă de ele. ; 

„Si dacă vre-una din cle nu vrea ori nu e 
vrednică să primească botezul?“ 

„Căsătoria, — îi zise bătrânul, nu e legă- 
tură făcută între creştin şi creştină, ci între 
bărbat şi femee, şi legea omenească poate să 
oprească însoţirea creștinului cu o păgână, dar 
lui Dumnezeu îi este plăcută ori-şi-ce însoţire 
pornită din inimă curată.“ 

Nu : cu gândul acesta nu se puteau împăca 
Muntenii trăiţi atâta timp în mijlocul unei lumi 
cu moravuri sălbatice şi deprinşi a lua drept 
oameni spureaţi pe toţi vecinii lor O frămân- 
tare înăbușită îi cuprinse dar pe toţi şi privirile 
lor se îndreptară ear spre Dragodan, spre Dra- 
goslav şi spre soții lui, spre Mala, căreia Îi ve- 
nia sa fugă. 

„Ce este!? Ce vor oamenii acestia!?“ întrebă 
Dragodan uităndu-se cu ochii lui bulbucați drept 
în faţa lui Bodea. 

Bodea făcu câţi-va paşi până la Mala, se plecă 
spre ea şi o cuprinse cu braţul. 

„Nu uitaţi, — zise el apoi. — că ei toţi sunt oas- 
petii noştri şi iubirea creştineăscă nu se mărgi- 


DA i paz au Li 


190 1. SLAVICI 


neşte numai la creştini, ci are să îmbrăţişeze pe- 
toată suflarea omenească.“ 

„Arată-ne, Părinte, calea mântuirii, — strigă 
Mala adâne mişcată; — Spune ce avem să facem, 
ca turma cea curată să ne sutără şi pe noi în 
mijlocul ei, căci pătrunşi suntem de nemernicia 
noastră şi însetaţi de lumină!“ 

„Să veniţi, — grăi Bodea, — voi care sunteți tari 
în hotărîrea voastră, să vă aşezaţi în mijlocut 
nostru şi să vă deprindeţi cu asprimile vieţii 
creştineşti, ear apoi, după ce veţi fi primit bo- 
tezul, să ve întoarceţi, ca să pregătiţi şi pe cei- 
Valţi.« 

„Bine-cuvântat să fii de urmaşii noştri, fiule. 
pentru hotărirea ta“ —îi zise Părintele Arie, si 
o tăcere adâncă se fäcù împregiurul lor. 

Un tunet răsună bubuind de-a lungul văilor 
şi pe ici pe_colo incepură să cadă mari stropi 
de ploaie. 

E mare noroc, aşa se zicea, dacă ploaie în ziua 
aceasta, și multimea se risipi fugind veselă spre 
pădure, ca să-şi caute adăpost pe sub fagii bă- 
trâni, : 

Cei mai mulți însă nu erau încă ajunşi la pă- 
dure când furtuna se descărcă cu o repeziciune 
năpraznică ce numai în culmile munţilor e cu 
putinţă. 

Șiroaie dese se vărsa ploaia : vâjiind întiorâtor 
îndoia vântul copacii cei bătrâni: unul după al- 
tul cădeau trăsnetela: şir încheiat se ţineau tu- 
netele seuduitoare; în valuri mari și răpezi se 
porni în câte-va, clipe puhoiul la vale : era parcă 
se apropie sfârsitul lumii, şi nimeni nu mai 
căuta acum adapost, ci stăteau toţi ca înfipţi în 


DIN BĂTRÂNI 191 


pământ şi cu capul plecat, care unde ’l apucase 
furtuna, şi numai pe ici pe colo mai alerga câte 
o numă îngrozită să-şi adune copiii risipiţi. 

Doi oameni numai, Bodea şi Bran, ei singuri 
steteau drepţi şi cu capul ridicat în mijlocul 
poienei. 

„Ce voieşti să faci!?* întrebă Bran scurt şi 
aspru, 

„Să merg înainte pe drumul ce "mi-am croit!“ 
— în răspunse Bodea hotărît. 

„Omule, bagă de seamă! — îi zise Bran ridicând 
mâna. —- Bărbaţia, 'şi-o arată fie-care stăpânindu- 
şi pornirile rele: tu voeşti să te calci însu-ti pe 
tine puindu-te în protiva unei porniri bune. Nu 
căuta să scapi de soarta ta: e prea mare ispita 
pentru un muritor, şi ori te pleci, ori cazi în pă- 
cat. Rămâi curat, căci ochii tuturora te văd: 
ia-o cu bine-cuvântarea preotului tău, căci alt- 
fel te pierzi.“ 

„Nici una, nici alta !“ — răspunse Bodea de- 
părtându-se de el. 

l è 
AL 


Goana mare. 


Din sus de Vileni şi din jos de Cetăţeni e şi 
astă-zi satul Mestecaţi: aici a ales Bodea loc de 
aşezare pentru cei chemati a trăi împreună cu 
Muntenii, ca să iee deprinderile vieţii creştineşti 
şi să le ducă apoi cu dînşii la norodul lor. 

Cu graba omului înfierbântat de un gând 
adimenitor s'a pus pe lucru, şi sute de oameni 
munciau întins zi şi noapte, ca să ridice cât 


192 |. SLAVICI 


mai curând casele pentru adăpostirea lor şi să 
se înceapă cât mai de grab săvârşirea faptei 
bune. 

Dragodan înse nu mai umbla la vânătoare şi 
nu mai petrecea la îngrăditura, lui, unde stă şi 
azi satul Drăgodănesti, ci aduna oameni şi alerga, 
când spre Ialomita la Vladimir, când spre Argeş, 
la Bohuslav. Peste câte-va, zile el i-a trimis lui 
Bodea veste grabnică şi l’a chemat să vie fără 
de întârziere, căci Ogorii se apropie. 

Nu se legase Bodea să vie când va fi chemat 
ŞI nici nu era hotărît să meargă, dar a 'ncălecat 
să treacă peste îngrăditura din valea Râului 
Alb în faţa - Buciumenilor şi i-a trimis şi lui 
Bran vorbă sa se coboare tot acolo. 

Nu mai era însă Bodea omul chibzuit şi în- 
delung răbdător, care îşi măsoară paşii şi se 
gândește de trei-ori mai nainte de a purcede la 
faptă. Gândul lui era împărţit, dus acum la casele 
rămase neisprăvite, trecut peste puţin din colo, 
sub surpătura, unde se spăla pravul de aur, 
sburat apoi spre șesul depărtat, unde îi vedea 
pe Ogori viind călare pe caii lor sprinteni, dar 
nici o dată nu se opria acolo, unde era şi el. 
Călarind în fruntea cetei, el şi-a, luat de zece- 
ori hotărîrea şi de zece-ori a schimbat-o, Nu-si 
spunea nimănuia gândul şi totu-i se uita sperios 
inapoi, par'că voia să vadă, dacă nu cum-va 
soţii lui i-au aflat cum-va gândurile, se simţia 
umilit în el însu-şi ruşinat, că ar vrea să voiască 
ŞI nu poate. 

Ceea ce-l ridică pe om mai presus de toate 
cele-laite fiinţe vieţuitoare e virtutea stăpânirii 
de sine: rob al pornirilor sale fireşti, el cade 


4 T 


ari 


— ea 


DIN BĂTRÂNI 193 


în rândul fiarelor şi se simte mai nemernic de- 
cât viermele ce se târesce de ici până colo fără 
ca să ştie ce face. Şi rob era Bodea, care se. 
svircolia să-şi rumpă lanţurile şi le sfărâma şi 
tot nu putea să scape. 

Sosit la îngrăditura de pe Râul Alb, el a stat 
puţin, apoi a trecut în valea Ialomiţei. 

Sosit aici, el a stat puţin, apoi a plecat la 
vale, nu pentru-că voia să meargă înainte, ci 
pentru-că nu putea să stee în loc. Cuprins de 
neastâmpăr, el ar fi voit, ca viaţa să i se des- 
făşure răpede şi tot mai păpede cum pusdăriile 
se mistuie în ilacările mănate de vânt. Incet a 
pornit-o, iute şi-a urmat drumul şi 'n goană mare 
sa depărtat în cele din urmă, parcă fie-care 
clipă pierdută îi aducea peirea. 

Sosit în gura văii, unde i-a găsit pe cei trei 
staroşti cu vre-o opt mii de oameni, el a stat 
puţin, apoi ear a plecat. Inainte şi tot înainte, 
departe şi tot mai departe-l ducea firea lui răs- 
vrătită, ca să vadă, să se dumirească, să facă 
ce-va,.. 

Numai în faţa dușmanului sa oprit, dar aici, 
când primele cete de Ogori s'au ivit în preajma 
lui, mintea i sa luminat de o dată, bătăile 
inimii i s'au potolit, şi el ear nu mai vedea decât 
pe dusmanul din faţa lui şi vieţele tinere ale 
soţilor săi. 

„Domoli şi fără de pripire! — strigă el. — Ni- 
meni să nu se avânte. Strânşi la un loc rând 
încheiat !“ 

Dintr'o singură ochire el îşi croi planul de 
luptă. 

Cetele celor trei staroşti rămăseseră departe 

I. Slavici. — Din Bătrâni, Io 


194 1. SLAVICI 


în urmă, ascunse în dosul unei păduri ce se în- 
tindea pe ţărmul stâng al Ialomiţei. Gândul lui 
era, să dee pept cu Ogorii, apoi, după o luptă 
scurtă, să se retragă încetul cu încetul spre şes 
şi să-i adimenească pe duşmani, să-i tragă 
după dinsul pe ţârmul drept, pentru-ca staros- 
tii să-i poată apuca fără de veste din dos. 

lară Bran venia pe urma lui din ce în ce 
mai grăbit şi mai viiu îngrijat. 

El era încă departe când cele-lalte doue cete 
se încăierară cu Ogorii. 

„Tot ca mine !— striga Bodea! — Apăraţi-vă, 
dar nu loviți!“ 

Era o nebunie, ca doue sute de oameni să 
se prindă la luptă cu mii, şi peste puţin Ogorii 
apucară la dreapta şi la stânga înainte, ca să-i 
încongiure pe Munteni şi să-i prindă pe toţi fără, 
nici o vărsare de sânge. 

„Inapoi ! — strigă acum Bodea, şi o goană săl- 
batică se porni dealungul câmpului ee se în- 
tindea la marginea pădurii. 

„Se cuvine ori nu să dai ascultare unui om, 
care şi-a perdut sărita 1?“ — strigă Bran când 
vazu această retragere din ce în ce mai grab- 
nică, dar tot o luă şi el în goană mare înainte, 
ca să se unească cum-va cu cele-lalte doue cete, 

Lucrul acesta era însă peste putinţă, căci 
Ugorii se rupseră în doue, şi pe când unii se 
depărtară la stânga urmărind pe Bodea, ceilalţi 
se încăicrară cu Bran, îl siliră să se retrapă 
şi el şio luară pe urma lui la dreapta. 

Lupta s'a început numai când aceştia au dat 
peste cetele celor trei 'staroşti. 

O zăpăceală nebunească îi cuprinse pe Ogori 


o 
PI PP PR PO POE SS PL PP Ve 


D adi 


DIN BĂTRÂNI 195 


când se văzură loviți din trei părţi fără de veste 
şi unii ţinură pept cu Sorbii, alţii se întoarseră 
înnapoi şi iar alţii întrară în desişul pădurii, ca 
să treacă dincolo, unde îşi ştiau soții. Iar Dra- 
godan intra râcnind ca un taur înfuriat printre 
dînşii şi se repezia când încoace, când încolo, 
ca să-i risipească şi să-i împingă în pădurea, 
plină de mlastini, 

lar departe mai la vale Bodea şi Cândea tre- 
ceau râul şi-i furau după dinşii şi pe ceilalţi 
Ugori. 

Abia acum ajunse Bran să înţeleagă manevra 
şi trecu şi el râul, ca să se unească -cu cele- 
lalte doue cete. 

In acela-şi timp porni și Vladimir cu Bohus- 
lav la vale, ca să-i apuce pe Ogori din dos. 

Incă mai nebunească era zăpăceala, în care 
căzuseră aceştia, Unii, trecuţi acum peste rău, 
se încăieraseră cu Muntenii, care îi trăgeau la 
vale, iar alţii, netrecuţi încă, se întoarseră la 
deal, ca să dee pept cu Sorbii ce veniau cu 
pas grăbit spre dînşii. 

Lupta nu putea nici aici să ţie mult. 

Deşi mult mai numeroşi, Ogorii erau risipiţi 
şi-şi perduseră cu desăvărşire sărita, nu puteau 
să-şi dee ceama despre puterea duşmanului, 
care-i lovise deodată din mai multe părţi, şi 
peste puţin ei părăsiră câmpul de luptă. 

Cei dintâiu fură Ogorii încăieraţi cu Muntenii, 
şi ca vârtejul în timp de vară se depărtară spre 
lunca Dâmboviţei cetele de călăreţi, acum Ogo- 
rii înainte ṣi Muntenii după ci, ici în şir lung 
și risipiţi şi peste puţin adunându-se iar, ca să, 
se încaiere în luptă scurtă, 


196 I. SLAVICI 


Bran, care n'ajunsese să între în luptă, se 
uita cu inima încleştată în urma lor şi-l vedea, 
pe Bodea călare pe armăsarul lui negru totdea- 
una cel dintâiu şi totdeauna în mijlocul vârte- 
jului. Era par'că voia cu ori-ce preţ să sfâr- 
şească odată lupta, ca să poată merge mai 
departe. 

Nu se mai vedea în cele din urmă nimic, şi 
abia întrun târziu începură iar să se ivească 
pe ici pe colo călăreţi risipiţi, care se întorceau 
incet, cei mai mulţi aducând de căpăstru caii 
rămaşi fără stăpân. 

Păcat ar fi fost, la urma urmelor, să lase a 
semenea cai în prada întâmplării! 

Bran eră cu toate aceste adânc mâhnit, şi 
mâhnirea lui creştea dintro clipă în alta, căci 
se intoreeau unul după altui călăreţii, dar nici 
unul nu putea să spună, Bodea ce sa făcut. 
Il perduseră toţi în avântul goanei. Mulţi îşi 
aduceau aminte de a-l fi văzut mai ici, mai 
colo hărţuindu-se cu fugarii, dar nu se puteau 
dumiri, care Ta văzut cel din urmă şi unde s'a 
răslăţit el. 

Lucrul acesta nar fi putut nici el însu-si să-l 
spună, 

Ajuns în lunca Dâmboviţei la coasta, unde-l 
apucase vişcolul, amintirile celor doue nopţi 
lioroase se iviră cu o putere nebiruită în sufle- 
tul lui, şi el luă ca tras de un farmec covâr- 
şitor drumul, pe care venise atunci, înainte, 
mereu inainte, fără — ca să se mai uite înapoi 
Şi fără ca să mai întrebe, dacă mai vine ori 
nu cine-va după el. 

Era departe când se desmetiei și-și dete seamă, 


A a 


DIN BĂTRÂNI 197 


că fapta lui e faptă de om smintit, că soţii lui 
vor fi nemângăiaţi când îl vor căuta şi nu vor 
putea să-l găsească şi că toţi se vor întreba, 
dacă mai e ori nu în toată firea, când se va în- 
toarce acasă: el mergea cu toate aceste înainte, 
voia cu tot dinadinsul să meargă şi era pătruns 
cu desăvîrşire de gândul, că trebue neapărat să 
facă, ceea ce făcea. 

Şi, o, câtă deosebire între ceea ce a fost 
atunci şi ceea, ce era acum. 

Acolo, unde atunci erau colibi acoperite cu 
irunzar şi cu pământ, acum se ridicau case 
trainic durate: în valea atunci plină de leşuri 
intrate "n putreziciune acum erau lanuri cu spic 
mare şi greu, păşteau vite de jug şi de prăsilă, 
se jucau pe ici pe colo copii veseli şi munciau 
în toată. tigna oameni harnici, care aşteptau cu 


inima, uşoară iarna viitoare. 


Câte-va luni de viaţă pacinică au fost destul 
ca iadul de atunci să se prefacă în raiu. 

EI îşi lăsă calul în treapăt domol, apoi în pas 
lin, ca să vadă în toate amănuntele ei viaţa tig- 
nită ce se desfăşura în vale şi să se bucure pe 
din deplin din ea. 

„Da! — îşi zise el perdut în gânduri, — ăsta e 
rostul omului pe pământ : ne naştem, ca să trăim, 
şi trăim, ca să ne bucurăm de viaţă! Asta e 
răsplata suferințelor noastre! Ce-ar preţui lu- 
mina zilei, dacă n'am fi noi,ca s'o vedem !?-— 
Ce înţeles ar avea bogăţia de frumuseţe, cu care 
Dumnezeu şi-a impodobit pământul, dacă n'am 
fi noi, ca să stăm uimiţi şi încântați în fața 
ei!? Pustie ar fi lumea şi sălbtică, dacă n'am 
trece şi noi prin mijlocul ei!“ 


e 


18 i SLAVICI 


li resunau încă 'n urechi răcnetele fioroase, 
şi vedea 'm gândul lui încăierările crâncene, 
din care abia eşise. 

Nu! el n'avea dreptate când zicea, că nu voi- 
eşte să intre în legătură statornică cu aceşti 
oameni porniţi spre vieţuire pacinică. Işi făcea 
mustrări, că li-a zis oamenilor săi să se apere, 
dar să nu lovească, şi se căia, că n'a urmat goana 
înainte. Dragodan avea dreptate; omul adevărat 
era el, care răcnia ca un taur înfuriat şi lovia 
cu ochii închişi. Loviţi trebue să fie fără de cru- 
tare cei ce calcă lanuri în copitele cailor şi aduna 
prada şi fac jaf şi robese pe semenii lor; stâr- 
piţi au să fie cei ce se'mbuibă trăind din roadele 
muncii sevâşite de alţii şi şterşi de pe faţa 
pământului, că nici numele să nu le remâie!“ 

Şi iar îi era par'că s'a mai văzut odată pe sine 
însu-şi urcând aşa 'ndelete spre fundul văii, în 
care i se înfăţişau toate ca un vis trăit pe nevoite. 

Cum a ajuns el aici!? Voit-a el însu-și să vie? 
Nu! — Pornit de a casă fără-cu să-și poată da 
seamă, unde era să ajungă, el s'a dus ca vârtejul 
de a lungul pustiului întins şi s'a pomenit aici. 

li era par'că e cineva nevăzut, care-l ia si-l 
duce şi-l poartă şi-l pune să facă şi-l ridică şi-l 
coboară ca pe o unealtă nemernică, eară el nu 
poate astfel. 

ll vedea `n fața lui pe bătrânul Arie, care îi 
spunea, fără-ca să-şi dee seamă despre ceea ce 
zice, că viata lui e întreagă numai a lui, şi o 
vedea pe baba Miia cca înaltă şi slabă, numai 
oase şi pele sbircită pe ele. 

Aşa veniau toate, cum ea le văzuse: aşa era, 
cum el zisese: o dată numai trăieşte omul aici 


DIN BĂTRÂNI 199 


pe pământ, şi această singură viaţă are s'o pă- 
zească, cu multă grijă şi s'o chivernisească cu 
toată, chibzuinţa. a 

Acolo era în fundul văii lumina, pe care o 
văzuse ea, 

Dar omul spân!?— ce. era cu omul spân!?— 

Cuprins de o temere nehotărită, el îşi zori iar 
calul şi-şi urmă drumul iute şi tot mai iute şi 
mai nerăbdător, ca nu cumva să sosească prea 
târziu. 

Imcă de mult îl zărise înse Dragan, unul din 
fruntaşii, care "'nsoţiseră pe Dragoslav în ziua 
de Rusalii, şi mai repede decât călăreţul a tre- 
cut din om în om şi sa dus până 'n fundul 
văii vestea, că voivodul vine de la vale călare 
pe un armăsar negru, cu buzduganul în mână, 
şt încins cu sebie strălucită. 

Primind vestea îmbucurătoare, Radoslav, sta- 
rostele, şi feciorii lui începură să alerge neas- 
tâmpărați în toate părţile, ca să adune cât de 
multă lume şi să-l piimească cum se cuvine 
pe tugarul, care se 'ntorcea de bună voe, — şi 
alerga lumea şi de la deal la vale, şi de la, 
vale la deal, ca să se adune la un loc. 

„Vine, — striga Mala ca ieşită din fire, — vine 
să ne iee şi să ne ducă! — Aceasta e ziua cea 
mara, în care ni se luminează viaţa. — Grabnie 
să ne gătim, lără de întârziere să plecăm şi 
întrun răsuflet să ne ducem!“ 

Acolo, unde stă şi azi satul Domnestii, înte- 
meiat de Bodea în amintirea acestei zile, se 
adunaseră de a valma bărbaţi, femei şi copii, 
mulţime îngrămădită fără de nici o rânduială, 


300 1. SLAVICI 


care începu să se puie 'n sgomotoasă miscare 
când călăreţul se ivi la cotitura văii. 

Văzând-o din depărtare, Bodea iar îşi domoli 
mersul, îi dete armăsarului coardă, îşi strînse 
buzduganul în mână şi-şi adună gândurile. 

Nu mai erau în fața lui nici oamenii îndârjiţi; 
care-l legaseră cot la cot, ca să-l ţie sub bună 
pază, nici nemernicii istoviţi de foame, de frig 
şi de osteneli întinse, care stau cu capul plecat 
şi cu mânile încrucişate pe pept, ci vecini buni. 
care-l așteaptă cu inima deschisă şi scăpărând 
de bucurie: el se simţia, cu toate aceste din ce 
în ce mai strâmtorat. 

Singur, răsleţ şi de capul lui, el era gata să 
săvârşească, o faptă, care hotâria nu numai mer- 
sul vieţii lui, ci totodată şi soarta a doue nea- 
muri de oameni. I se cuvenia oare să o facă 
aceasta? — Putea el să primească numai singur 
răspunderea pentru cele ce vor urma? — Putea, 
cum zisese hăciulete, s'o iea pe sufletul lui? 

Simţia, că altfel nu poate să facă şi că viata 
lui toată sar mustra amarnic, dacar mai sta 
pe gânduri. 

NU, el n'a venit numai din întâmplare aici. 
Zile multe de a rândul s'a frământat în el, sa 
gândit şi s'a răsgândit şi s'a pătruns în cele din 
urmă, de “convingerea, că aşa si numai asa e 
bine şi dator e bărbatul să facă fără de amâ- 
nare ceea ce după a lui convingere e bine şi 
să primească întreaga răspundere pentru fapta sa. 

„Le voi face silă, dacă nu vor primi de bună 
voie!“ — îşi zise el ridicându-şi capul şi înfi- 
gându-se oare-cum în şea, apoi car îşi zori ar- 
măsarul, 


vai d 


DIN BĂTRÂNI 20| 


Sosit însă în faţa mulţimii, el iar îşi perdu 
şirul, 

Când el îşi opri calul, Mala făcu un pas spre 
el, apoi rămase nemişcată, cu faţa albă ca va: 
rul şi cu ochii ţintă la ochii lui, găta de a-i 
vorbi, dar cu răsuflarea oprită: 

Nu, aşa el nu putea s'o vadă: Singuri ei a: 
mândoi trebuiau să fie, cu să poată vorbi. 

Ochii lui trecură o dată peste feţele oameni: 
lor ce stăteau strâmtoraţi în fata lui. 

„Am venit la voi numai singur, — le zise el 
în limba lor,—ea să vă arăt, că mă simt ca a 
casă în mijlocul vostru!“ 

Mala suspină uşurată, eară mulţimea-şi dete 
bucuria în o sgomotoasă mişcare pe faţă. 

„Noi si voi, — urmă el după-ce ear se făcu 
linişte, — suntem una, împreună avem să trăim, 
împreună avem să ne apărăm şi nici odată nu 
avem să ne duşmănim între noi“. 

„Nici o dată! — nici odată! — strigară cu 
toţii cuprinşi de însuileţire, şi mişcarea, sgomo- 
toasă eur se porni în vreme-ce Bodea descălecă 
şi înaintă spre Mala, care sta singură la o parte. 

„Am venit; să te iau şi să te duc, — îi zise el 
fără pe încungiur.— Una, să fie de azi înainte 
viata mea şi a ta“. 

Ea se plecă în faţa lui. 

„Tu eşti blând şi dulce la fire, şi bunătatea 
ta nu are margini, — îi răspunse ea,— dar nu 
poţi să simţi durerea celui umilit, căci voi nici 
odată naţi fost umiliţi, voi totdeauna v'aţi 
ştiut mai presus de toţi. — De ce ai venit tu 
singur !?“ 

„Pentru-că am voit să câştig încrederea ob- 


202 L SLAVICI 


ştiei voastre, arătându-i, că am şi eu încredere 
în ea, 

„Nu !—întîmpină, ea.— Ai venit singur fiind- 
că singur eşti în felul tău chiar şi între ai tăi. 
— Ü, ei nu vor ceea ce voieşti tu! — Cum vei 
putea, să împaci oameni atât de deosebiți prin 
fire, prin moravuri şi prin credinţe!? Putea-vei 
tu să înnăbuşi disprețul unora şi mânia altora !? 
— Nu are margini bunătatea ta, dar puterea 
ta e mărginită, şi viaţa noastră între ai voştri 
nu poate să fie de cât un lung şir de umilințe 
pentru noi şi un nesecat isvor de suferințe 
pentru tine!“ 

Bodea sta cu ochii plecaţi în fața ei: aşa era, 
cum dinsa zicea, şi fie-care vorbă a ei îi trecea 
ca un junghiu prin inimă. 

„Care va să zică tu nu mai voieşti să vii?“ 
— 0 întrebă el. 

„Nu mă mai întreba, dacă voiese ori nu — 
răspunse ea. — Femea nu are voinţă, şi când 
tu mă chemi, nu pot decât să 'nchid ochii şi să 
stau umilită.—Bată-mă,—urmă ea,— tă ce vrei 
cu mine! — Ție toate ţi se cuvin. Poţi să mă 
ridici ori să mă cobori, să mă înalţi ori să mă 
umileşti : mă ai cum mă vezi Şi mă vei avea 
cum mă vei păstra. Dar să nu te bucuri, căci 
multe sunt durerile, prin care vei trece. —Gân- 
deşte-te la ele, şi te întreb eu pe tine, dacă 
voieşti ori nu“, 

Nimeni afară de dînsul nu putea, să înţeleagă, 
vorbele ei: el era cu toate aceste greu jignit, 
că ea le rosteşte în faţa altora. 

„ VOlaseli ză răspunse dar, ca să scape. 


„Nu voieşti încă, ci doreşti numai — grăi 


| E N O a E  ai 
N ED O OPP 


DIN BĂTRÂNI 203 


dînsa. —- Eu mi=am dat seamă despre tot ceea 
ce mi se poate întâmpla şi mam împăcat cu 
toate. Ii vezi pe oamenii aceştia. In gândul lor 
femea este roabă, şiei toţi se vor bucura când 
mă vei lua şi mă vei duce, ori-şi-care ţi-ar fi 
gândul. — In gândul acelora; la care mă duci, 
femea e stăpâna casei: se vor bucura oare şi 
ei când voi veni în mijlocul lor ?“ 

„Nu-mi pasă“! — răspunse el din ce în ce 
mai nerăbdător. 

„Dar îmi pasă mie! — strigă ea. — Eu nu 
voiesc să-ţi fac viaţa nesuferită înstrăinându-te 
de ai tăi. — Adu-ţi aminte cum mai trimis 
la muma mea. Şi tu ai mamă şi eu nu pot 
să-i fiu fiică fără de voia ei. Poţi să faci ori- 
şi-ce: cu mine, dar mai bucuros îmi scot cu 
ghiarele ochii din cap, ca să nu te mai pot 
vedea, de cât să te las a te cobori de la înăl- 
ţimea, la care te am în gândul meu“. 

„Eu nu pot altfel!“ 

„Asta nu mie să mi-o spui, ci celor ce te au 
astă-zi, — grăi dinsa.— Viaţa ta îmi este mie 
mai scumpă decât îţi este ţie, şi mi-ar fi ur- 
gisită a mea, dac'aşi strica-o pe a ta. Incalecă, 
du-te şi vino iar însoţit de ai tăi!“ 


WTOS TE GIS * rS 


E a a n r e a 


(Energie 


PARTEA A PATRA, 


i 
Şezătoarea. 


Omul e 'n omenire ca picătura de apă în va- 

lurile râului şi nici n'adaugă întrând în toiul 
vieţii, nici nu scade ieşind din el. Sunt înse 
oameni, care adună pe cei răsleţi Şi-i închiagă, 
şi moartea schimbă mersul lucrurilor fie în 
bine, fie în rău când scoate asemenea oameni 
din rândul vieţuitorilor. 
„Sa dus de alungul poienelor şi prin văile de 
la poalele munţilor vestea, că părintele Arie a 
trecut el însu-şi în valea râului cu prav de aur, 
ca să, boteze chiar în apa râului pe Dragoslav 
cu toți ai săi şisă binecuvînteze căsătoria lui 
Bodea, Domnul chipeş şi tânăr, cu neasemănat 
de frumoasa fiică alui Dragoslav. 

Se răscoliseră poienele şi porniseră la deal 
văile când nuntaşii au pornit călare, ca să ducă 
0 mireasă la cetatea de peatră, căci lucru mare 


DIN BĂTRÂNI 205 


se petrecea şi inimile tuturora erau cuprinse de 
sîmţământul, că acum are să se schimbe faţa 
lumii. 

Tot mai trăia încă bătrânul Belisariu, care 
băgase spaima în năvălitori. Ce-i drept, în cu- 
rând după strălucita victorie el ear fusese dis- 
grațiat şi despuiat de toate averile lui, dar trăia 
şi era destul să-şi ridice steagul, pentru ca luptă- 
torii să se adune din toate părţile împregiurul lui 
şi să apere cetăţile zidite de „Justinian pe Dunăre. 

Volgarii steteau dar ca pitulaţi la gurile Du- 
nării, şi Zabegan, îndrăznetul călăreț, nu se mai 
avânta peste Dunăre, eară Gepizii erau mulţu- 
miţi, că pot să stee nesupăraţi de nimeni prin 
văile., unde-şi găsiseră adăposturi, puţini în par- 
tea de sus a Argeşului, mulţi în valea Oltului 
şi cei mai mulţi dela Olt înainte spre Porțile 
ile Per: 

Ogorii, depărtaţi o dată spre Apus, au intrat 
ear în hărţuieli cu Longobarzii, şi ani de zile 
de a rândul, câtau ţinut aceste hărţuieli, Bodea 
şi-a petrecut zilele nesupărat de nimeni în ce- 
tatea lui, ear în văile dela poalele munţilor 
viaţa s'a desfăşurat în toată liniştea. 

Numai pe la sfârşitul verii, după seceriş, şi 
toamna se mai ivia din când în când câte o 
ceată de călăreţi pe sub dealurile dela margi- 
nea şesului, podgoria Sorbilor, şi căuta să pisce 
pe ici pe colo câte ceva, dar se intorcea tot- 
deauna mai repede decum venise. 

De la Argeş până la Ialomița gurile văilor 
erau închise cu un lanţ de îngrădituri bine 
apărate. 

Intraţi o dată în legătură statormică cu Mun- 


206 |. SLAVICI 


tdnii, Vladimir şi Dragodan, Bohuslav şi Rado- 
slav îşi făcusără şi ei cete de călăreți şi mai 
trăseseră în partea lor şi pe Viştoc, puternicul 
staroste dela Argeş, care-şi zidise în vârf de 
deal o înaltă culă. de unde vederea străbătea 
tot şesul. 

Când năvălitorii se iviau în depărtare, stră- 
jile de a pururea treze aprindeau focuri mari 
pe culmile mai răsărite ale dealurilor şi apă- 
rătoii se porniau din toate părţile la vale. Nu 
mai putea apoi să fie vorba de luptă, căci le 
era destul să vadă pe cei ce le steteau în faţă 
pentru-ca să se abată iute spre Dunăre. 

In primăvăra anului 565 murise înse Belisa- 
riu, iar câte-va luni în urmă a murit şi Impe- 
ratul Justinian, care, neavând copii, a lăsat, 
moştenitor pe Justin II, fiiul surorii sale, un om 
neajutorat şi neajutat, ca unchiul său, de alţii 
mai destoinici. 

In primăvara anului 566 Gepizii se puserä 
dar de pretutindenea în mişcare, şi în curând 
valea Argeşului şi valea Oltului se deşertară 
de nu mai rămaseră prin ele decât Sorbii ce 
se strecuraseră pe ici pe colo fie ca robi, fie 
ca fugari printre Gepizii ce acum se adunau spre 
Apus. 

Bodea simţia, că se pregăteşte ce-va, si umbla 
neliniştit de a lungul văilor. 

„Numai arare-ori se mai urca și în poienele 
din ce în ce mai părăsite. 

Se sporiseră, ce-i drept, turmele de abia le 
mai încăpeau poienele, dar lumea era din zi în 
zi mai puţină pe culmile munţilor. 

Sa perdut încetul cu încetul obiceiul, ca Mun- 


DIN BĂTRÂNI 207 


tenii ca se mute şi ei primavăra, când oile se 
urcă la munte. Era mai tignit traiul în văile ră- 
coroase, unde acum nu mai aveau să se teamă 
de nimic. Pe când bărbaţii urcați la munte pur- 
tau giijă de turme, lucrau la cofe şi la ciubere, 
ori adunau brânză şi urdă, lână, său şi piei, 
temeile purtau grijă de copiii din ce în ce mai 
număroşi şi de stupii cei plini de faguri miro- 
sitori, spălau lâna, o scârmănau şi o vopsiau 
în fel de fel de feţe, torceau, ţeseau şi coseau, 
şi vara toată ţărmurii râurilor cu apă limpede 
erau plini de pânze întinse la nălbit, 

Şi tot şingure erau ele şi iarna pe la casele lor. 

Indată-ce cădea bruma, sesul de la Dunăre 
rămânea, tot atât de deşert ca poienele munti- 
lor. Coborându-şi dar toamna turmele, Muntenii 
nu se mai opriau cu ele 'm văi, ci treceau până 
pe câmpiile întinse, unde puteau să le scoată 
mai uşor din iarnă şi să-şi întiripeze mieii. 

Munteanca, era nu numai femee, ci totodată şi 
bărbat la casa ei, şi numai de trei-ori pe an, la 
Rusalii, când toată lumea se aduna în poiană, 
toamna, când oile se coboriau, şi primăvara, 
când ele se urcau, ajungea şi Munteanul să-şi 
vadă nevasta şi copiii şi să petreacă câte-va 
zile de mulţumire între ai săi. 

Perdusără Muntenii sì obiceiul de a face să- 
mănături şi de a-şi păstra grăunţele `n gropi 
numai de dînşii ştiute. 

Asta era treaba vecinilor, care munciau mai 
cu spor. 

Nu are margini neastâmpărul omului. 

Scăpaţi odată de duşmanii cei sălbatici, Sor- 


208 L SLAVICI 


bii au pus mâna pe sapă şi pe săcure şi au in- 
trat în răsboiu su natura sălbăticită. 

Prea erau dese şi multe pădurile, sbegurile, 
mărăcinişurile şi bălăriile, şi atât în arşiţa soa- 
relui de vară, cât şi în timpul iernii geroase 
munciau întins mii de oameni, ca să curăte 
locul şi să-l netezească, să-şi facă lărgime, să 
semene şi să răsădeaecă. 

Grădini de frumuseţe să făcuseră văile. 

Aici se întindeau lanuri de grâu, de secară, 
de orz ori de meiu; colo se 'nşirau holde aco- 
perite de linte, de fasole, de in ori de cânepă: 
ear mai departe coasta era acoperită `n dosul 
umbros cu pomăt, mai ales pruni şi nuci, ear în 
tata bătută de soare cu viţă tînără şi groasă, 
care nu mai stetean părăginire ca odinioară. 
Pretutindeni prin largul văii şi prin curăturile 
de pe dealuri păşteau vacile cu vitei, iepele cu 
mânji, caprele cu iezi şi seroafele cu purcei, 
ear bălțile erau acoperite de gâşte şi de rațe 
lărmuitoare şi curţile bine îngrădite ale caselor 
erau pline de closci cu pui. 

Eară starostele lua din toate, după vechiul obi- 
ceiu, desetina, tot una la zece, şi păstra jumâ- 
tate pentru sine şi pentru ai săi, ear cealaltă ju- 
mătate o trimitea la hambarul Voivodului, care 
purta giijă de toţi şi-şi ţinea călărimea mereu 
gata de luptă. - 

Pentru-ca oamenii să nu-şi mai peardă timpul 
răsnindu-şi grăunţele, Răciulete, meşterul istet, 
iezuise apoi pe ici pe colo răurile şi clădise 
mori, şi după vechiul obiceiu al vecinilor tot 
Voivodului i se cuvenia şi a zecea parte din 
măciniş. 


—_7 po ..— 7 Va PP 


i. di 


DIN BĂTRÂNI 209 


Pentru-ca băieții să nu stee de geaba şi să 
nu se moleşească, Domnul ieşia cu dînşii des 
la vânătoare, ca să stârpească fiarele sălbatice 
şi să aducă şi câte o triptură bună pentru zi- 
lele de sărbătoare. Se îndulciseră oamenii şi 
nu Sar mai fi simţit bine, dacă n'ar fi putut 
să-şi arate din când în când destoinicia de a 
trage pulpa'n trigare. 

De cele mai multe ori însă Bodea ieşia nu- 
mai cu Cândea şi cu Botea şi pleca mai ales 
de a lungul văilor, ca să vadă cum stau lucru- 
rile şi ce se mai aude. Atunci totdeauna se po- 
meniau că iese şi hăciulete la iveală şi se ia 
după dînşii, ce-i drept, fără de suliță şi călare 
pe un buiestraş sprinten, dar în coadă şi mai 
mult singur decât împreună cu dînşii. 

li plăcea şi lui să vadă grădina de frumuseţe 
şi ochii i se umpleau de lacrămi când vedea, 
cum lumea, şi Munteni şi vecini, aleargă din 
toate părţile în calea tânărului Domn, ca să-l 
vadă şi să-i arate iubirea, pe care şi-o câştigase 
prin bunătatea inimii lui şi prin înţelepciunea, 
cu care ştia să-i apere. 

Veniau însă mulţi şi ca să caute mângăiere 
la dinsul. 

Muntenii, trăind răsleţi şi deprinsi a se mul- 
tumi cu puţin, nu-si căutau, ce-i drept, mân- 
gâierea decât la Dumnezeu. Când se întâlniau, 
pe ici pe colo, se bucurau din toată inima unii 
de alţii, îşi dedeau silinţă să-şi facă viaţa plă- 
cută şi se simţiau cu deosebire fericiţi în tim- 
pul, pe care-l petreceau împreună. — Multe la- 
crămi de înduioşare se vărsau mai ales primă- 
vara şi toamna, când soţii de atâta timp des- 


I. Slavici, — Din Bătrâni. 14 


210 I. SLAVICI 


părtiţi se revedeau; cu adevărat zile de sărbă- 
toare erau Rusaliile petrecute împreună: gin- 
găşie fără de seamăn vedeau copiii când pă- 
rinţii lor ajungeau să se bucure împreună de 
dinşii. a 

Dumnezeu l'a făcut bun pe om, şi răi ajung 
oamenii numai luptându-se cu nevoile vieţii şi 
lovindu-se mereu unii de alţii. Crescuţi în iu- 
bire şi trăiţi în pace, Muntenii rămăseseră cum 
i-a lăsat Dumnezeu şi mai ales acum, când le 
aveau toate cu prisos, nu ştiau să se supere, 
nici să-şi peardă răbdarea şi să se certe. Chiar 
dacă vre-unul dintre vecini lar fi lovit, Mun- 
teanul s'ar fi uitat cu milă la el și sar fi dus 
mai departe ear dacă i-ar fi furat oaia ori 
putina cu brânză, el s'ar fi rusinat, sar fi fă- 
cut că nu vede şi ar fi zis: Să fie pentru su- 
fletul bunichii! 

Numai sălbăticirea îl face pe un om hăr- 
țăgos şi pornit a răsplăti răul cu rău, şi săl- 
băticiţi erau vecinii. 

Trăind mereu împreună, ei se împedecau des 
unii de alţii, se jigniau între dînşii si, nefiind 
deprinşi a se stăpâni fie-care pe sine, foarte uşor 
ajungeau să se certe. 

Mai ales muierile erau rele spaima pământu- 
lui, nu suferiau o dată cu capul ca cine-va să 
le calce şi ast-fel se certau întruna şi intre ele, 
şi cu bărbații lor, care ajunseseră de parcă nici 
nu s'ar fi sîmţit bine, dacă war fi avut câte o 
sgârietură 'n faţă ori vre-o vinătaie pe trup. 

Tocmai traiul bun, pe care nu-l mai avuseră 
nici odată în viaţa lor, le facuse îmbuibate şi 
năvalnice, şi dacă acum se 'ncăierau muierile 


SUAV V 


DIN BĂTRÂNI 211 


între ele, peste puţin se luau de păr bărbaţii 
stârniţi de gurile lor, iar copiii săriau țipând 
împregiurul lor. 

Mai era, nu-i vorba, la mijloc și vinul cel bun, 
pe care-l storceau din strugurii crescuţi pe coas- 
tele bătute de soare; destul că staroştii, vai de 
mamele lor, steteau ziua toată la judecată şi 
n apucau să 'mpace pe unii când le veniau altii 
pe cap. 

Ear starostele era tot om şi el, lua dijmă din 
vin, îşi perdea câte o dată răbdarea, şi atunci 
judeca mai mult strâmb decât drept. 

Trecând dar Domnul de-alungul văii, mulţi 
îi ieşiau în cale şi ca să i se plângă. 

Bodea îl asculta cu ştiuta lui bunătate, îi 
mângâia dându-le dreptate, dară cele odată 
făcute nu putea nici el să le facă nefăcute. Era 
mâhnit în sufletul lui, dar îi venia greu să se 
amestece în daraverile vecinilor, şi ca să nu fie 
nevoit a-şi da pe faţă mânhnirea, el trecea înainte 
şi nu se mai opria la starostele, de care i se 
plângea lumea. 

Tocmai aşa își da înse mai vârtos pe faţă 
mâhnirea, căci Răciulete, inima neagră, rămânea 
n coadă, ca să le şoptească tuturora la ureche, 
că Domnul s'a supărat foc pe staroste şi trece 
nainte fără-ca să-l mai bage 'n seamnă. 

Nici că se putea, în adevăr, pertru un sta- 
roste mai mare ruşine decât ca Voivodul să 
stee de vorbă cu toată lumea, ear pe el să nu-l 
bage 'n seamă. Asta-l apăsa rău şi-i lua toată 
vaza. De şi dar Domnul nu se amesteca `n da- 
raverile vecinilor, jupânii starosti se feriau ca 
de foc de năpăstuire, şi toţi ştiau, cine-i ține “n 


212 l. SLAVICI 


frică, toți sîmțiau, că de la Voivod vine drepta- 
tea ne mai pomenită. 

Cu atât mai mare era bucuria când Domnul 
nu trecea, ci se opria şi-i făcea starostelui cinstea 
de a sta la el, ocinste, de care n'avea parte 
nici unul dintre staroşti atât de adese-ori ca 
Dragodan cel voios şi bun de ospetii. 

Avea Dragodan acesta în el ceva ce îi plăcea 
până, chiar şi Părintelui Arie, care tot nu se îm- 
păcase cu gândul, ca Muntenii să trăiască în 
legătură cu vecinii lor cei porniţi spre desfrâu. 

Se 'nvoise atunci să primească pe Dragoslav 
cu toată casa lui în rândul creştinilor, caci tinea, 
ca Doamna să fie creştină, şi a trecut, om 
bătrân şi neputincios, la Slatina, ca să săvâr- 
şească el însu-şi taina botezului în apa râului, 
căruia şi azi îi zicem Râul Doamnei. De atunci 
însă el nu mai voia să ştie de nici un amestec 
cu vecinii, pe care îi socotia osândiţi să piară 
prin stricăciunea lor. 

Pe Dragodan înse nu-l punea în rând cu cei- 
lalţi. 

Tute la fire, răstit şi poltitor, el se pripia ade- 
se-ori, dar nu ştia să mintă, nici să-şi ascundă 
gândurile, şi inima lui âncă nestricată îl făcea 
totdeauna, să se oprească, să între în calea cea 
dreaptă şi să dreagă ceea ce a stricat. Râdca 
mereu Dragodan, dar ştia să şi plângă când 
vedea pe alţii plângând şi se certa însuşi pe 
sine când în pripirea lui nedreptăţia pe cine-va. 

Pe el ar fi fost părintele Arie gata să-lhbo- 
teze, dacă s'ar fi prins să postească timp de 
trei luni de zile, ca să-i mai scadă cărnurile şi 
să i se mai potolească firea; tocmai acesta era 


N a dă 


DIN BÂTRÂNI 213 


înse lucrul, cu care Dragodan nu se putea 
împăca. 

Sta şi se gândia. şi nu putea să se dumi- 
rească, de ce adecă omul să nu mânânce cât 
poate, să nu bee cât îi cere firea, să nu-și facă 
toate plăcerile. 

„Auzi prosti !?— zicea el,-—o viaţă să ai şi 
nici aceasta să n'o petreci după placul inimii 
tale 12“. 

Era, atât de invederat lucrul acesta, încât Bo- 
dea şi Cândea şi Botea steteau şi ei pe gânduri 
şi se 'ntrebau câte-o dată, dacă nu cum-va Dra- 
godan are dreptate. 

hăciulete, care se ţinea si la ospeţii tot în 
coada lor, zicea, că el nu poate să judece. 

Om puţin, cum era, el nu putea să mănânce, 
nici mai ales să bee ca Dragodan, ba nici ca 
Cândea cel înalt şi cu mustaţa'n spic, dar e fru- 
mos lucru să vezi pe alții petrecând în veselă 
ospeţie, îi plăcea şi lui să râdă şi să glumească 
şi e bine să fie şi câte un om mai ursuz unde 
alţii se bucură din toata inima de viaţă. 

Sta hăciulete şi se veselia şi el, dar când ve- 
dea, că valurile tinărețelor se isbesc în ţărmuri, 
îi trăgea mai pe Cândea, mai pe Botea la o 
parte, ca să-i spună, că Doamna aşteaptă nu- 
mărând clipele în trecerea lor. 

Avea, ce-i drept, si Doamna cu cine să-şi pe- 
treacă, timpul şi ştia, cum să şi-l petreacă pen- 
tru-ca zilele să-i fie scurte şi plăcute. 

Sus în cetatea cea de peatră Bodea zidise nu 
numai casa pentru Dumnezeu cea cioplită în 
stâncă, ci totodată şi adăpost pentru sine şi 
pentru ai săi, case mari şi cu lărgime, dar tet 


214 1. SLAVICI 


prea strâmte pentru Doamna lui cea totdeauiiă 
nemulțumită azi cu ceea, ce a făcut eri şi dusă 
mereu cu gândul la ceea-ce avea să facă mâne. 

Acum torcea în rând cu fetele şi se năcăjia, 
că nu e în stare să scoată firul de in. atât de 
subţire şi de neted ca ele. Nu, aşa fir nu mai 
văzuse dînsa de cât aici: par'că altfel erau fă- i 
cute degetele lor, ear nu ca ale ei. 

Peste puţin ea trecea la răsboaie şi se uita, 
cum trece şuveica printre firele de urzeală, cum 
se ntinde firul ieşit de pe ea, cum se mişcă iţele 
şi se mpletesc firele, cum loveşte spata şi cât 
de deasa şi de potrivită iese pânza, tot fir lângă 
ñir, pe toată lungimea, la fel, ca vărsată dintr-o 
dată, Se aşeza apoi ea însă-şi la răsboiu, arunca 
suveica, călea, 'n iepe şi lovia cu spata, dar cu 
totul altfel ieşia pânza. Ori i se făcea vre-o crâm- 
piţă, ori firul trecea strâmb printre şirurile de 
urzeală, îi era ori prea deasă, ori prea rară 
pânza, — n'ajungea nici o dată s'o scoată cum 
voia. 

De geaba! — Lucrul acesta-l învaţă fata nus 
mai de la mama ei, care l'a învăţat şi ea de 
la bunica. Numai trecute din neam în neam se 
cresc destoiniciile. 

Dar ceea-ce mai ales îi plăcea Doamnei erau 
Iloricelele cusute pe fir în fel de fel de fețe. 

Ele singure ştiau s'aleagă lâna, s'o spele şi 
so vopsească, să toarcă firul subțire şi să-l po- 
trivească după fată, şi numai cu ochii lor pu- 
teau să numere firele şi să croiască felul flo- 
ricelei fie-care după gândul ei. 

Sta Doamna când ici, când colo şi iar alerga 
de la una la alta, şi nopţile îi păreau prea lungi, 


DIN BĂTRANI 215 


şi zilele prea scurte, viaţa i se petrecea într'o 
goană mai plăcută azi decât ieri, căci fetele nu 
erau numai harnice şi îndemânatice, ci tot o 
dată şi voioase şi deştepte şi nu mai aveau 
sfârşit glumele, poveştile şi cântecele. 

Iară fetele se simţiau fericite, că Doamna le 
aduna la şezătoare, căci mai plăcută e viaţa 
când mulţi o petrec împreună şi lucrul e mai 
cu spor când e făcut cu voie bună. 

Se adunau deci trâmbele de pânză, covoarele 
bătute în ales, ştergarele şi altiţele, brânele şi 
fotele de erau plini toţi pereţii şi steteau gră- 


' mezi prin colţuri. Doamna dădea cu toate aceste 


zor înainte, căci se apropiau Rusaliile, şi atunci, 
ori şi cât de multe, nu erau prea multe. 

Mulţumirea ei cea mare era, ca de Rusalii să 
le încarce toate pe măgari şi să le ducă în 
poiană spre a le împărţi între fetele ce şi-au 
găsit norocul, dar cu urare de la dînsa pentru 
cea mai frumoasă zi din viață. 

Din când în când uşile se deschideau mari şi 
casele luminoase se umpleau de o mai viuă lu- 
mină: intra Radu, Domnişorul, băiat în putere, 
trecut acum de cinci ani, o minunea lui Dum- 
nezeu pe pământ. 

Nu, Doamnei nu i se uria nici o dată; viaţa 
ei era totdeauna plină ; nici o dată ea nu se 
simţia singură şi părăsită; ar fi stat şi ea, dacă 
lar fi ştiut dus la munte, toată iarna şi vara 
toată şi fără de dînsul: ceea ce o făcea să nu- 
mere clipele în trecerea lor era numai gândul, 
că el e dus la vale. 

Ştia dînsa, şi, ceea ce-i era şi mai greu, ştiau 
şi alţii, cum se petrec lucrurile la vale, 


316 i. SLAVICI 


Dragoslav, care se aşezase cu ginerii lui în 
strâmtoarea cea atât de plăcută pentru Ringa, 
se coboria des la fiică-sa, ca săi spună, cum, 
fața lui Bran se întunecă şi cum până chiar şi 
Mateiaş cel vesel se întristează când află, că 
Domnul e dus la vale, şi so pună la cale, ca 
să-l iee cu binele şi să-l ţie mai de scurt. 

Ea însă!?—ce putea să facă!?— Număra 
clipele, suspina, se trăgea într'un colţ ca să-şi 
sărute copilul şi să verse câte o lacrămă, dar 
în faţa lui era neputincioasă. 

Il vedea coborîndu-se încetul cu încetul de 
la înălţimea, la care fusese, şi-i venia adese-ori 
să zică : „Mai bine să piară fără de veste de- 
cât să cadă!“ — Când se întorcea însă, el iar 
era omul, căruia toate i se cuvin şi care ştie 
mai bine decât ori-şi-cine, ce este bine și ce 
este rău. 

Şi cum oare ar fi putut ea să vadă altfel lu- 
crurile când tot astfel le vedea şi Părintele 
Luca, preotul şi părintele, care se uita la fiiul 
său ca la un alt soare !? 

O singură armă avea dînsa. 

Când ea era mâhnită, el se simţia nemân- 
gâiat, umbla fără astâmpăr de iei până colo 
Şi nu mai era în stare să plece nici chiar la 
vânătoare. N'ar fi avut decât să'l ție mereu de- 
parte pentru ca el să rămâie mereu aproape de 
dinsa. E însă greu afară din cale să-ţi întuneci 
viaţa trecătoare, când ea poate să fie lumi- 
noasă, să mâhneşti pe cel iubit când inima îţi 
este pornită spre voie bună. In curând ca se 
dedea, învinsă, şi iar îşi luau lucrurile mersul 
lor de mai nainte. 


DIN BĂTRÂNI — 217 


In zadar! —- nu poate să stăpânească pe alții 
decât cel ce e stăpân pe sine însu-şi : ea trebuia 
să aducă o jertvă mare şi grea, dacă voia să-l 
ţie pe el aşa cum şi-l doria. 

„Am s'o aduc jertva aceasta, !* — îşi zise cu 
hotărire când află, că el s'a întors, în sfârșit. 

lar fetele lucrau voioase, şi voioasă era şi 
Doamna, căci nu se cuvine, ca alţii să simtă 
mâhnirea ivită în tainicia casei. 

Când el intră, fetele se ridicară şi rămaseră 
cuviincioase şi cu capetele plecate, fie-care la 
locul ei, iară Doamna făcu câţi-va paşi spre el 
încă mai voioasă, 

Nu mai era Bodea acum omul de mai nainte. 
Tot înalt, dar nu subțire, ci voinic peptos şi lat 
în umeri, cu mustaţa n spic ca Cândea şi cu 
obrajii plini, rotunji şi acum cam aprinşi. 

Era scurt drumul de la Dragodăneşti până 
aici, îl făcuseră răpede, şi ochii lui n'ajunseseră 
încă să se limpezească pe deplin, capul îi era 
cam ametit. 

„O să mă cerţi iar, cam stat prea mult,“— 
îi zise el scăpând din vedere, că nu sunt numai 
ei singuri, şi o cuprinse cu brațul peste mijloc. 

Ea se dete puţin înapoi. 

li era parcă frică de dînsul. 

„Vrei să zici, co să mă plâng iar,—răspunse 
ea,—cum noi toate ne plângem când voi sunţeii 
duşi în treburi şi nu putem să avem mulțumi- 
rea de a vă vedea.—bDar nu suntem cu minte,— 
urmă ea întorcându-se puțin spre fete, — căci 
cu cât mai rar vă vedem, cu atât mai viuă şi 
mai adevărată ni-e bucuria de a vă vedea“. 

Erau atât de frumoase vorbele ei, dar el nu 


318 1. SLAVICI 


le auzia; simţia numai mâhnirea, că dinsa, aici 
în fața tuturora, s'a dat înapoi când el a voit 
s'o cuprindă cu braţul. d 

„Par'că nu mai sunt şi altele !«—îi zise el încet, 
apoi se întoarse şi ieşi. 

la rămase ca înmărmurită la locul, unde o 
lăsase el. Ii era par'că zidirea de peatră se pră- 
buşeşte în capul ei. 

Nu putuseră, ce-i drept, fetele să audă vor- 
bele lui, dar ele au văzut, cum el se. întoarce 
Şi pleacă si iese, — şi era destul atât pentru-ca 
să, știe chiar mai mult decât ceea ce el zisese. 

„Tu eşti de vină, — îi zise mama ei : — prea 
il laşi singur şi de capul lui!“ 


II. 
Târgoviştea. 


Primăvara, când turmele se porniau la munte, 
şi mai ales toamna, când Muntenii se întorceau 
cu măgarii încărcaţi la şes, lumea se aduna din 
toate părţile la marginea, şesului, sub dealurile 
de pe ţărmul stâng al Ialomiţei, pe unde era 
urcătoarea,. 

Aici era locul de târgovişte, cum ziceau vc- 
cinii, unde-şi da fie-care prisosul, ca să-şi facă 
parte din prisoasele altora. 

Işi aduceau muntenii putinile de brânză ŞI 
cele de miere, burdufurile de urdă şi caşcava- 
lurile, aduceau lumânări de său şi de ceară, 
saci de lână, piei lucrate şi cojoace făcute gata, 
aduceau cofe şi ciubere de brad, topoare şi se- 


——__— — —-—-—— 


DiN- BĂTRÂNI 219 


ceri, cai prăsiți de dîngii şi berbeci îngrăşaţi. 

Muntencele-şi aduceau trâmbele de pânză, va- 
lurile de țesături de lână, velințele împestriţate, 
altiţele şi ştergarele, toate curate şi frumoase. 

lar vecinii veniau până de pe Argeş şi de 
pe Buzău cu lungi şiruri de care încărcate cu 
roadele pământului, fel de fel de grăunţe, fa- 
sole şi prune, nuci şi poame uscate, fuioare de 
cânepă şi de in, cu vase de lut şi cu lemnărie 
lucrată, cu juncani, cu viţele și cu capre. 

In deosebi de pe valea Prahovei veniau cu 
râşniţe şi cu bolovani de sare, marfă mult 
cântată, 

Erau de toate şi destule pentru toţi, ba mai 
rămâneau şi pentru neguţătorii, care iar înce- 
puseră a veni de peste Dunăre, cei mai mulţi 
Greci isteţi, piperniciţi şi pitigăiaţi, dar printre 
ei şi câte un Evreu stăruitor, care venia cu ace, 
cu” degetare şi cu foarfeci, cu briciuri, cu cuțite 
şi cu arme, cu mărgele de sticlă, cu sălbi şi cu 
alte lucruri mărunte şi frumoase, ca să se în- 
toarcă încărcat cu ceea ce putea să găsească, 
El nu alegea, ci primia ori-şi-ce, mai ales ceea 
ce altora nu le trebuia, căci el din toate ştia 
să-şi scoată câştigul. 

Zile întregi  deurândul ţinea învălmăşeala, 
aceasta pe sub dealuri, căci încetul cu încetul 
se adunau și deodată se risipeau. Acela care so- 
sia, nu mai ştiă când o să plece, căci nu pleca 
nimeni mai nainte de a fi venit şi Domnul cu 
cetele de călăreţi, ca să-şi aleagă din toate ce-i 
mai lrumos. Tineau toţi să-i vadă pe voinicii 
curătei prinsi în horă şi purtaţi de Cândea, bă- 
lanul înalt şi cu mustaţa în spic! 


"a 


220 t. SLAVICI 


Astă dată era însă voie bună mai multă de 
cât de obiceiu, căci neguţătorii aduseseră ştirea 
că Gepizii, adunaţi spre Apus, au fost nimiciţi 
cu desăvârşire de Ogorii uniţi cu Longobârzii 
şi că, regele lor Cunimund a fost omorît chiar 
de Alboin, regele longobarzilor, el însu-şi. 

Chiote de ne mai pomenită însuflețire um- 
plură văzduhul când mai sosi şi vestea, că de 
astă-dată Domnul nu mai vine singur, ci a ţinut 


„să vie cu el şi Doamna cea frumoasă şi dulce 


la fire — mare minune. 

Dar şi aveau de ce să se bucure. 

In frunte veniau Bodea şi Bran, numai ei 
amândoi, unul trupeş şi voios, încins cu sabia 
strălucită şi călare pe armăsarul negru, iar cel- 
alt mărunt şi smerit, călare pe un buiestraş de 
munte şi cu o nuia de alun în mână. 

Era, cu toate aceste pe ici pe colo câte un 
prost, care întreba: „Care e Domnul ? 

Căci nu omul întreg face, ci numai faţa lui, 
iar în faţa, spânului și în ochii lui era ce-va ce 
te făcea să simţi, că el e acela, de care toţi 
au să se teamă. 

După dînşii urmau starostii, Viştoc cel cărunt 
la mijloc, Vladimir cel pântecos la dreapta și 
Radoslav la stânga lui, iară la mărgini Bohu- 
slav şi Dragodan cel gros, care râdea şi acum 
par că toate numai pentru a lui mulţumire ar 
fi fost puse la cale. 

Muieretul venia, după rânduială muntenească, 
deşi tot călare, câţi-va paşi mai napoi, în frunte 
Doamna având la dreapta ei pe maica soacră, 
preuteasa cuvioasă, care acum peniru întâia oară 
ieşia în lume, iar la stânga pe sora ei Ringa. 


- 


DIN BĂTRÂNI 221 


După ele urmau apoi toate câte mai erau, 
şi femei mature, şi tete mari, care cum apuca 
şi cum ştia să-şi mâne calul. 

Venia apoi Cândea mai ţanţoş decât ori-şi-când, 
el singur în fruntea celor trei cete de călăreţi 
şi tocmai în coadă nelipsitul Raciulete alăturea 
cu Părintele Luca si cu Păun, fratele Domnului, 
călare toţi trei, cum se cuvenia, pe măgari a- 
leşi cu părul neted şi cu urechile bine croite. 

Ce alergătură! — ce îngrămădire, — ce înde- 
suială ! — ce strigăte de urare! 

Grecii cei cu privirea scrutătoare şi Evreii 
cei porniţi spre iscodire steteau uimiţi și priviau 
cu ochi mari și nu puteau să se dumirească, de 
unde a ieşit aşa deodată ást alaiu de oameni 
cu fetele curate, raşi şi peptănaţi ca la Bizan- 
tiu, îmbrăcaţi în vestminte albe şi frumos croite, 
oamenii aceştia, care vorbiau, parcă, în limba 
Romanilor din Exarchat și erau creştini în toată 
firea, mai crestini decât stârpituriie din Bizanţiu, 
care abia de curând alungaseră din mijlocul lor 
pe cei din urmă filosofi păgâni, minţiau fără să 
se ruşineze şi se îmbrăcau în catifele şi în mă- 
tăsuri împodobite cu aur şi cu pietre scumpe 
când se adunau în biserica stintei Sofii, zidită 
şi ea tot de curând. 

O lume nouă se închiega din sămânţa rămasă 
sus în munţii până acum acoperiţi de ceața vre- 
murilor grele, şi ochii lor se îndreptau duşi de 
gânduri nesăţioase spre valea largă şi mânoasă, 
în fundul căreia se înălţau munţii albaştri. 

Un cerc larg se făcu în câmpul deschis când 
cei sosiți se opriră, ca să descalece, şi toţi se 


222 L SLAVICI 


îndesuiau, ca să vadă, dar nimeni ca Grecul şi 
ca Evreul, care ţineau să fie la îndemână, 

Aveau dînşii şi mărfuri mai ascunse, pe care 
nu le scoteau de dragul ori-şi cui, salbe şi bră- 
tare. lanţuri, inele şi cercei, toate de aur şi îm- 
podobite cu pietre scumpe, aveau catifele Şi mă- 
tâsuri, aveau, mai presus de toate, bani, ispita 
necuratului, pentru care cumperi ori-și-ce. 

Ear ochii lor erau îndreptaţi mai ales asupra 
femeilor, căci li se spusese atât de adese-ori 
şi se incredințaseră şi ei, că n'ar fi gustat Adam 
din rodul oprit. dacă nu Var fi ispitit Eva cca 
răvnitoare. 

Era astăzi- mai frumoasă Doamna decât ori- 
și când, căci frumos îl tace pe om fericirea, şi 
fericită se simţia, că nu l-a lăsat pe el singur. 

Ochii Evreului se îndreptară spre buza ei cea 
întoarsă, 

El scoase din sân câte-va, salbe şi lanţuri, le 
atârnă pe mâna lui păroasă şi plină de pistrui, 
apoi înaintă spre dînsa tîriş, călcând rar Şi u- 
şor ca pisica şi zâmbind cu vicleană umilinţă. 

„Łata podoaba pentru podoabă ca tine!“ — îi 
zise el în graiul Sorbilor, pe care de mult îl 
învățase. 

Doamna şi sora ei şi cele-lalte femei toate e- 
rau ca orbite de atâta strălucire. In poveşti nu- 
mai ştiau ele asemenea, podoabe. ` 

„Dar eu mam ce să-ți dau pentru ele!“ —îi 
răspunse Doamna strîmtorată. 

„la-le! — grăi Evreul. — Eu mă mulțumesc cu 
ceea-ce vouă nu vă trebue. — Uite colo, — 
urmă el, — care încărcate cu bolovani de sare, 


s 


y 


"e 


DIN BĂTRÂNI 223 


— Ce faceţi voi cu atâta sare!?— Piatră ne- 
trebnică ce se topeşte la umezeală !“ —- 

„Dar sarea nu cgte a mea“. 

„Ale' tale sunt toate, dacă vrei, — ü zise E- 
vreul: — încearcă şi te vei încredința!“ 

Dragodan începu să râdă cu hohote cum nu- 
mai el ştia. 

Pocitura aia de om avea dreptate; el, Dra- 
godan, starostele din valea Dâmboviţei, avea 
aici multe care de grâu, bob frumos ca aurul, 
şi nu era nimic mai apropiat decât să dai grâu, 
ca să iai sare. 

El luă de la Evreu sălbile şi lanţurile şi în- 
cepu să le împartă rîzînd mai cu poită;— „Na 
şi ţie, — na şi ţie, — na la toți, ca nimeni 
să nu se mâhnească !“ 

Rideau toţi şi rîdeau si ceilalți negoţători, 
care se apropiară şi dînşii scoţându-și marfa 
la iveală. 

Nu ridea însă Evreul, care rămăsese şi făra 
de marfă, şi fără de sare, şi nu rîdea Bran cel 
nesuferit. 

„Cine li-a dat oamenilor acestora voie să vină 
aici!? „—îl întrebă el pe Bodea. 

„Eu cred că nimeni“, — răspunse Bodea, — 
au venit ei de capul lor şi azi ca alte dăţi“. 

„Cum vine lupul când simte mirosul de hoit, 
— adăogă Bran. — Şi crezi că se cuvine săi 
lăsăm să ispitească lumea ? 

„Eu cred că nu se cuvine, — răspunse Bo- 
dea, — dar asta trebuia să li-o spunem de mai 
nainte“. 

„Când adecă am fi avut să ii-o spunem !—în- 
timpină Bran rizînd. — Au venit ei vre-o dată 


> e, 


Pal ud ci bate e cul 


224 L SLAVICI 


să ne întrebe, ori aveam să alergăm noi după 
dînşii!? — Ei şi-au încercat norocul, si dacă-l 
găsesc, au să mai vie, ear dacar fi so pată, 
o să le spună si altora, că pe aici nau ce să 
caute. — Li-o arăt eu acum, ca sănv mai uite 
nici o dată în viata lor!“ 

Grăind aceste, omul mărunt şi înţepat își făcu 
drum printre cei adunaţi împregiurul negoţă- 
torilor, apoi linistit, fără de pripire si rizând | 
ca un puiu de drac începu să iee catifelele si 
mătăsurile, sălbile şi lanturile, să le rampă în 
bucăţi, să le arunce pe jos și să le calce în 
picioare ca pe nişte lucruri spurcate, 

Ţipau Grecii ca din gura şarpelui şi se văie- 
tau Evreii de te prindea mila, dar el le arăta 
drumul, pe care veniseră, si le zicea mereu: 
„Să mai veniţi, mă rog, pe ln noi! — să mai 
poftiţi !* 

Acum nu mai ridea nimeni, si mulţi se uitau 
la Dragodan cel înalt şi gros, muntele de 
om, care sta cu ochii spâiaţi, zăpăcit si încrun- 
tat şi nu putea să înţeleagă furia piticului din 
fața lui. 

„Dar asta e miselie!* -—râeni el în cele din 
urmă, 

„Ba bine că nu! — îi zise Bran. — Nu e 
mişelie să loveşti în cap pe cel ce vrea să te 
jătuiască ! dar e mişelie să alungi pe cel ce te 
ispiteşte şi te fură cu minciuna. 

„Dar eu am luat si trebuie să si dau“, — 
grăi Dragodan mai potolit. 

„N'ai să-i dai nimic! - Dumnezeu na lăsat 
nici grâul, nici sarea, ca să-i smintească pe 
oameni.” 


= 4 Do... be de do 


DIN BĂTRÂNI 225 


Asta era o vorbă, pe care Dragodan nu era 
în stare s'o înţeleagă. 

„Trebue să dau ceea-ce sunt dator !“ — zise 
el răstit. 

Bodea se apropie de el şi-i puse mâna pe 
umăr, 

„Ai dreptate, — îi zise zâmbind; — ia carul 
de sare şi dă-i — nu slutului aceluia, ci vădu- 
velor, care n'au sare“. 

„Bară lui dăi câţi-va pumni de ai tăi în spi- 
nare, ca să se ducă mai iute!“ — adăugă Ră- 
ciulete, care ţinea să fie totdeauna în coadă 
şi să aibă cel din urmă cuvântul. 

Dragodan ear începu să râdă, și trecură toate 
parcă nar fi fost nimic. 

Par'că, însă — numai par'că... 

Călare odată pe gloaba lui, Evreul se întoarse 
cu faţa spre cei ce-l alungaseră. 

„Las'că vi-o fac eu voue!— Să vă aduceţi 
aminte de Isaac, Evreul cu pistrui !“* — grăi el 
şi se depărtă în goană mare. 

Acum rîseră cu toţii de pocitura mare 'n gură 
şi bună de fugă! Bran însă nu rideă nici acum. 

„Asta nu mai poate să meargă aşa, — îi zise 
el cu inima deschisă lui Bodea: — ori ne des- 
facem de dînşii, ori le dăm şștaroşti dintre ai 
noştri, oameni chibzuiţi, care ştiu să-i pornească 
spre calea cea bună! 

„Asta nu se poate!“ îi răspunde Bodea scurt 
şi hotărît. 

„Una din amândoue se poate!— grăi Bran 
tot atât de hotărît“. 

„Ba se poate!“ unul; „Ba nu se poate!“ altul: 
cu anevoia ajungeau să se înţeleagă. 


I. Slavici, — Din Bătrâni. 15 


226 I. SLAVICI 


Şi pietrele de moară sunt însă doue, şi nai 
putea să macini cu ele, dacă nu sar freca una 
de alta şi war fi amândoue virtoase. 

Ştia şi Bodea, că mai bine li-ar merge veci- 
nilor şi mai bine ar fi pentru toti, dacă sar 
face cum zice Bran, dar îi era greu să le facă, 
staroştilor nedreptatea de a-i da la o parte. 

„Nici n'ai nevoie să li-o faci, —grăi Răciulete, 
ca să zică şi astă dată cel din urmă cuvânt. — 
Loc -mai e destul prin văi. Ei au satele lor: să 
facem printre ele şi câte-va sate dintre ai noştri, 
să le dăm acestora câte un judeţ cu minte, şi-o 
să vezi, că peste puţin timp staroştii rămân 
singuri ca cioara 'n par“. 

Bodea dete din umeri ca omul cu inima în- 
doită, par'că 'mpăcat şi tot ne'mpăcat încă cu 
gândul lui Răciulete. Era în sufletul lui o mîh- 
nire, pe care ar fi voit să n'o aibă şi de aceea 
tinea să n'o dea pe faţă. Se arăta dar mai voios 
de cum în adevăr era, şi peste puţin, când 
cimpoieşul a început să cânte şi băieţii sau 
încins roată mare, a intrat şi el în horă. 

Nu-i se prea cuvenia, căci nu mai era flăcău, 
dar Domnului i se cuvin toate şi mulţimea is- 
buceni întrun vuiet de bucurie când îl văzù int- 
rând la mijloc, între Bran şi Cândea cel cu 
mustaţa 'n spic. — Chiar şi Bran zâmbia voios 
şi era parcă se mai înălţase jucând din ce în 
ce mai cu avânt, 

Se pierde omul însu-şi pe sine când se află în 
mijlocul unei mari mulţimi de oameni. E ca şi 
când ar fi o legătură nevăzută între inimă şi 
inimă, şi toţi se fac o apă, toţi se pornesc ca 
un val în acelaşi fel şi nu mai poate nici unul 


DIN BĂTRĂNI 227 


să fie trist când veselia străbate mulţimea, nici 
unul nu poaw”să stee 'n loc când cu toţii pleacă, 
înainte. 

Săltau voinicii `n horă, şi săltau şi inimile 
imturora.—$Se avântau înainte şi înapoi, se 'ntor- 
ceau când la dreapta, când la stânga legănân- 
du-şi trupurile şi chiuind din când în când, 
săreau în sus şi frământau pământul: ai fi zis 
că sunt nişte smintiţi, dacă iaei fi privit tu sin- 
gur şin toată liniştea, iar lumea cea multă era 
ncântată şi sălta cu dînşii. 

Imată de acest vârtej, Doamna se avântă şi 
ea şi intră în horă având la stânga pe Bodea, 
iar la dreapta pe Bran, iară sora ei, Ringa, vă- 
zând-o, îl luă pe Bran dela stânga, 

Din nou isbueni şi cu mai multă putere vuietul 
de bucurie, iară Bran se 'nălțase parcă nu-şi 
mai simţia pământul sub picioare. 

0! acum înţelegea și el pe Dragodan şi ar fi 
tost în stare să tragă pulpa de cerb în frigare, 
să mănânce, să bea, să guste din plin plăcerile 
vieţii, 

Femeile însă, — tot — femeile, — şi mai ales 
babele, care-şi petrecuseră lunga viaţă, vorba 
Părintelui Arie, ca flori ce se destăşură 'n umbră, 
— ele steteau încremenite şi cuprinse de un fel 
de groază, iar maica soacră, preuteasa, cuvioasă, 
desmeticindu-se, se apropie încet de nora ei şi 
îi şopti la ureche vorbele: 

„leşi, că dacă te văd pe tine intrată, intră şi 
altele şi el n'o să mai fie numai al tăul“. 

Doamna rămase pe o clipă întrun fel de ne- 
simtire, 


228 I. SLAVICI 


Auzise bine, dar în urechile ei sunau vor- 
bele: „Parcă nu mai sunt şi altele!«, 


M. 
Ospeția. 


Nu e durere mai grea, mai stăruitoare ŞI mai 
nesecată decât durerea de a vieţui a omului ce 
se munceşte însu-şi pe sine. 

E tristă viața robului, care nu poate să tră- 
iască decât târîndu-se ca unealtă orbeşte supusă 
la picioarele stăpânului, şi adimenitor e afară 
din cale gândul neatârnării de nimeni; nenorocit, 
se simte însă numai robul neîmpăcat cu gândul 
robiei şi mereu insătat de neatîrnare: acela, 
care-şi dă seamă, că numai în robie poate să tră- 
iască şi voieşte să se supue, se simte mângăiat 
în sufletul lui, că e înstare să ducă greul 
vieţii, şi cu cât mai grele sunt lanţurile, cu atât 
mai mândru e cel ce le poartă cu inima uşoară. 

Şi rob e în trecerea lui pe pământ ori-şi-care om. 

Bodea se pătrundea din zi în zi mai tare de 
acest adevăr, 

Sau dus neguţătorii alungaţi de Bran, dar el 
se înşela când credea că nu se vor mai întoarce. 

Ştie tâlharul ieşit la pradă şi la jal, că-şi pune 
în joc avutul şi viaţa, dar şi le pune fiind-că, 
mânat de rîvna lui nesăţioasă, el nu e în stare 
să se stăpânească, Tot astfel stiau Grecii ŞI 
Evreii, că e mare primejdia, pe care o 'nfruntă 
trecând Dunărea, dar setea de câştig îl face pe 
om stăruitor, viclean şi îndrăzneţ. 


DIN BĂTRÂNI 299 


Isaac, Evreul cu pistrui, s'a ţinut de vorbă. 
Intors a casă, el a alergat plângându-se pe la 
toţi comandanții cetăților de pe ţărmurul Du- 
nării, ba s'a dus chiar la Constantinopol, ca să 
ceară ocrotirea celor mari. Erau înse trecute 
timpurile când împărăţia putea să ocrotească 
pe supuşii ci trecuţi peste hotare, şi Evreul, 
scârbit de ticăloşia, la care a ajuns împărăția, 
s'a întors cu gândul spre Ogori. Aceştia înse 
după nimicirea Gepizilor, dintre care cei mai 
multi se uniseră cu Longobarzii, s'au depărtat 
spre Apus şi începuseră iar hârţuielile cu Lon- 
gobarzii. Le era dar negutătorilor peste putinţă 
să găsească vre-un Chagan, care le dă ajutor. Ei 
sau avântat dar — la început unul câte unul, 
pe furiş şi cu multă băgare de seamă, apoi 
din ce în ce mai mulți și mai obraznici. 

In timpul iernei s'a făcut pârtie şi apoi drum 
bine bătut până la Dunărea îngheţată, şi şir 
lung se tineau săniile încărcate cu fel de fel 
de bogății. 

Cine însă și de ce să-i oprească? 

Oameni cu socoteală, ei aduceau lucruri de 
neapărată trebuință, in cât toţi alergau în calea 
lor. Trebuia dar să te gândeşti bine mai nainte 
de a face ceva, ca să-i opresti. Cei d'ântâiu, 
care îi primiau, erau chiar staroştii, -care în 
curând au început să iee şi bani. 

Iară banul e unealta diavolului. 

larna era 'n toiul ei, şi Domnul nu primise încă 
decât o mică parte din zeciuiala ce i se cuvenia : 
hambarele starostilor se deşertaseră înainte de 
vreme; turmele sporite 'n timpul celor câți-va 
ani de pace se răriau dintro zi în alta: asu- 


Ea 


1. SLAVICI 


pririle staroştilor se 'nmulţiau și plângerile erati 
tot mai stăruitoare: monedele bizantine se răs- 
pândiau până departe prin înfundăturile văilor, 
şi cel ce punea mâna pe ele 'şi schimba oare- 
cum toată firea. S 

O! — Bran avea dreptate: acesta era un duş: 
man mai primejdios şi mai neapropiat decât 
cel ce dedea năvală în câmp deschis. 

Vară Bodea le vedea toate şi nu ştia ce să 
facă. 

Chiar şi casa lui se umpluse încetul cu în- 
cetul, fără cn el să-şi dee seamă când şi cum, 
de fel de fel de unelte de peste Dunăre, iară 
băieţii lui îşi petreceau nopţile duşi la vale, când 
cheltuind cu vecinii, cănd luându-se la bătae 
cu dînşii. 

Era par'că toate se destramu şi totul se apro- 
pie de un grabnic sfârşit. 

Dar privirile negoţătorilor erau îndreptate mai 
ales asupra marilor straturi de sare din valea 
Prahovei, nesecatul isvor de bogăţie, împregiu- 
rul căruia se 'ndesuiau hârjonindu-se între dinşi 
ca haita de câni flămânzi asupra hoitului. 

Nicăiri pe ţărmul drept al Dunării nu era 
sare, şi o întreagă lume alerga lihnită când 
sosiau carele încărcate, iar aici n'aveau decât 
să iee şi să încarce. 

Ursan, care era cel mai apropiat de valea 
Prahovei, trimisese în mai multe rânduri ştirea, 
că oamenii lui s'au întors fără sare fiind-că nu 
încăpuseră să ice şi ei. 

Bodea stătea cu toate aceste pe gânduri, ba 
era cuprins adese-ori de sîmţământul, că aşa 
au să meargă lucrurile şi că altfel nu se poate. 


DIN BĂTRÂNI 231 


Trecuseră luni de zile de când stetea ca mn- 
chis în cetatea lui, umbla buimac de ici până, 
colo şi fără de astămpăr, îşi căuta de lucru şi 
nimic nu-l mai mulţumia. Ar fi voit să se lepede 
de vechiele lui deprinderi, iar altele nu luase 
încă, şi omul trebue să facă ceva, dacă e vorba 
ca viaţa să nu-i pară nesuferită. 

Asta nu putea să rămâie aşa; întrun fel ori 
întraltul el trebuia să se îmbărbăteze, şi ori 
îşi petrecea viaţa potrivit cu convingerile lui, 
ori îşi schimba convingerile potrivit cu slăbi- 
ciunile sale. Altfel chin îi era şi să facă, şi să 
nu facă ceea-ce voia, 

Chiar dacă el ar mai fi putut s'o ducă aşa, 
nu mai putea dinsa să-l vadă sbătându-se ca 
robul ce vrea să-şi frângă lanţurile. 

„Vie ori-şi-ce ar veni, — zise ea. — Să mă 
calce 'n picioare, să mă strivească, dar să-l 
văd voios ca mai nainte!“ 

Zadarnice îi erau silinţele de a-l înviora, căci 
nu mai era voioasă nici ea. 

Acum, când el era mereu acasă, părăsise şi 
ea obiceiul de a aduna fetele şi nevestele la ṣe- 
zătoare. Tortul subţire şi neted, pânza bine bă- 
tută, floricelele cusute cu măestrie, glumele ne- 
vinovate, poveştile şi cântecele îi păreau acum 
şi ei lucruri sarbede. Chiar nici Radu, copilul 
din zi în zi mai voinic, nu mai putea să-i des- 
chidă inima. 

„Ar trebui să mai pleci la vale, — îi zise ea 
în cele din urmă, — ca să vezi cum merg lu- 
cerurile“. 

„E rău, că nu plec,— îi răspunse el zâmbind,— 
dar ti e war fi nici dac'aşi pleca“, 


932 |. SLAVICI 


„Să ieşi la vânătoare!“ — grăi dînsa. — 

„Dacă vii şi tu cu mine,— răspunse el. — Fără 
de tine mă sbat şi eu cum te ştiu pe tine sbă- 
tându-te când mă ştii dus“. 

Era un fel de mustrare în mărturisirea aceasta; 
ea se simţia cu toate aceste mai mult mângă- 
iată decât mustrată. La urma urmelor aşa era: 
sotia trebuie să fie unde e soţul ci. 

Şi de ce adecă să nu meargă şi cal? 

Era un farmec nespus în gândul acesta, şi 
în fața acestui farmec trecea nebăgată 'n seamă 
uimirea Muntenilor, care nu mai văzuseră fe- 
mee inarmată voiniceşte şi ieşită la vânătoare. 

Dar, la urma urmelor, era frumos ceea-ce 
vedeau şi ea nu era femee ca toate femeile, ci 
Doamnă, iar Domnului şi Doamnei toate li se 
cuvin, toate le şed bine. 

„Cu el şi cu ea nu are nimeni să se potri- 
vească,“ — zicea Părintele Luca, iar Maica Preu- 
teasă nu mai putea să zică nimic după-ce soţul 
ei îşi dăduse părerea, 

Au ieşit dar Domnul şi Doamna cu voinicii la 
vânătoare şi erau voioşi ca nici odată, iar lumea 
alerga să-i vadă voioasă şi ea, căci era mare 
frumuscţi să-i vezi. Numai babele mai dedeau 
din cap şi-l ocărau pe Răciulete, care nu putea 
nici astă dată să se astâmpere şi ţinea să fie 
în coada vânătorilor. 

lar după vânătoarea bogată s'a făcut mare 
ospeţie la cetatea de piatră. 

l-a poftit Doamna pe toţi, şi nu lipsia nici 
unul dintre cei poftiţi. 

A venit Bran cu Mateiaş, cu Bunea şi cu 
Dragoslav, care şi-a adus ginerii şi fetele amân- 


Pa 


DIN BĂTRÂNI 233 


doue; au venit starosăi cu femeile lor; a ve- 
nit Moroiu cu Ursan, iar hăciulete, nelipsitul, 
alerga în toate părţile, ca să facă rânduială. 

Şi iar dedeau babele din cap. Le era parcă 
se schimbă rostul lumii şi mersul lucrurilor. 

Las'că nu mai văzuseră asemenea ospeţie şi 
nu se împăcau cu gândul, ca femeile să se 
amestece printre bărbaţi, dar steteau la îndo- 
ială, dacă nu cum-va e mare păcat să mânânci 
şi să bei la uşa, casei lui Dumnezeu. 

In fruntea mesei se afla însă Părintele Luca, 
preotul, care ştia mai bine decât ori-și-cine, 
că Dumnezeu a înzestrat pământul cu fel de 
tel de bunătăţi, ca oamenii să se îndulcească 
din ele, şi că plăcută îi esta lui vesela petre- 
cere împreună a oamenilor. 

Apoi — Bran n'ar fi venit si el, dacă rău ar 
fi ceea-ce se făcea. 

Nu! — Parintele Arie ar fi venit şi el, dacă 
puterile de tot sleite l'ar fi iertat, şi sar fi 
bucurat văzând cumpeneala şi cuviinţa, cu care 
mesenii aşezaţi pe covoare împregiurul mesei 
scunde îşi petreceau timpul. Până chiar şi Dra- 
godan îşi stăpânia glasul şi râdea mai pe 'n- 
fundate. 

Avea fiecare câte o greutate pe inima lui, și 
se păziau cu toţii, canu cum-va să scape vre-o 
vorbă, care ar putea să supere pe cine-va. 

Abia spre sfârşitul mesei vinul, de şi băut 
cu măsură, a mai deslegat limbile. 

Cu deosebire voios era Bran, care şedea între 
Ringa şi Vladislav, soţul ei, şi râdea mereu 
par'c'ar fi fost frate cu Dragodan. 

„Mi se deschide inima totdeauna când vă văd, 


O 
Qa 
br mt 
Li 


i. SLAVICI 
— le zise el cu o voioşie copilărească, — şi viața, 
îmi pare mai plină când stăm împreună“, 

„ŞI vii cu toate aceste atât de rar pe la noi. 
— întimpină Ringa puindu-şi mâna pe a lui. 

„Deşi ştie, că ne-am bucura, dac'ar veni mai 
des,“ — adăugă soţul ei. 

„Tocmai pentru-că vin rar, — răspunse el râ- 
zând iar. — Numai rară e adevărată bucuria. 
Haina, pe care voim s’o păstrăm, o îmbrăcăm 
numai la zile mari. — Ce frumoasă e ziua de 
astăzi, — urmă el vorbind mai tare, ca să fie 
auzit şi de alţii, — rară zi, chiar singură până 
acum în felul ei, şi nu e între noi nici unul, 
care va putea s'o uite vre-o dată şi să nu se 
bucure de câte-ori îşi va aduce aminte de ea. 
— Am uita-o însă cu toţii, dacă adese-ori am fi 
avut ori am mai avea asemenea zile“. 

Bodea stetea de vorbă cu Vladimir cel pân- 
tecos, care-i spunea, cum neguţătorii cară mereu 
tot ceea ce găsesc, El auzia însă vorbele lui 
Bran şi le înţelegea. 

„Cel ce vrea să mănânce cu poftă, — grăi 
Părintele Luca, — mănâncă rar şi puțin şi pos- 
teşte des.“ 

„E întocmai ca şi cu vânătoarea, — adăugă 
Răciulete cel stătos, ca să-şi spună şi el păre- 
rea. — Dac'o faci rar, e o plăcere aleasă, iar 
dac'o faci des, e o meserie proastă“. 

„De ce proastă? — întrebă, Dragodan, care 
o făcea des şi totdeauna cu plăcere. 

„Pentru că noi oamenii suntem ființe miloase, 
— îi răspunse hăciulete, — şi ne stricăm firea, 
nu mai avem milă nici de oameni, dacă ne de- 


- DIN BÂTRÂNI 235 


prindem cu plăcerea de a omori cerbii frumoşi 
şi căprioarele sperioase.“ 

„Asta e aşa!“ — grăi Moroiu. 

„Nu tocmai“ !—- întimpină Bodea nerăbdător: 
— Oamenii sunt deosebiți, şi plăcut îi este tot- 
deauna fiecăruia ceea-ce se potriveşte cu fi- 
rea lui.“ 

Bran dete zimbind din cap, dar nu grăbi cu 
răspunsul, ci aşteaptă, ca privirile tuturora să 
se îndrepteze asupra lui. 

„Dac'am trăi fie-care potrivit cu firea lui, 
foarte în curând am ajunge să nu ne mai pu- 
tem suferi unul pe altul,—zise el tot râzând.— 
Oamenii sunt nu numai deosebiți, ci tot odată 
şi asemănaţi, şi dacă asemănările îi apropie, 
deosebirile-i învrăjbese. E plăcut să te învrăj- 
beşti cu semenii tăi !?“ 


„Nu e!“ — răspunse Bodea cam în silă — în 
vreme ce Doamna se uita cu ochi mari la l. 
„Atunci, — grăi Bran, — nu poate să-i fie 


nimănui plăcut a face ceea-ce se potriveşte cu 
firea lui. — Potrivit — nu cu firea sa, ci cu fi- 
rea tuturora are să-şi petreacă omul viaţa, dacă 
vrea să fie împăcat cu sine, — urmă el ridi- 
cându-și glasul. — Acela, care trăieşt> potrivit 
cu firea lui numai, se înstrăinează de semenii 
săi, se depărtează de toţi ca oaia răsleaţă, um- 
a blă buimac de ici până colo şi rămâne în cele 
din urmă, ori şi--cine ar fi el, singur, părăsit 
de toţi.“ 
Tăcere adâncă se făcu împregiurul mesei. 
Ştiau toţi, cine vorbeşte, cuprindeau înţelesul 
vorbelor în toată întinderea lui şi aşteptau cu 


E F -“ 


236 1. SLAVICI 


răsuflarea oprită răspunsul lui Bodea, care as- 
culta uitându-se drept în ochii vorbitorului. 

„Aşa e cum tu zici!— grăi dînsul dând din 
cap, — bun e, în adevăr, în fie-care din noi nu- 
mai ceea-ce se află în toti, şi cel ce jigneşte 
pe ceilalți prin faptele sale îşi face însu-şi viaţa 
nesuferită“. 

„Fără îndoială, că aşa este, — grăi Bran zîm- 
bind cu viua mulţumire. 

Şi iar se simțiau amândoi par'că cu dînsii 
“nimeni nu mai poate să`tie pept. 

Obrajii cei albi ai Doamnei se umpluseră însă 
de sânge. 

Femee şi soţie, ea se simția adânc jignită, 
că soțul ei, cel dântâiv între cei dântâiu, şi-a 
călcat pe inimă și s'a umilit dând dreptate omu- 
lui îndrăzneţ, care-l ameninţase chiar în casa lui. 

„0, nu! — grăi dînsa. — Dac'ar fi aşa, lumea 
ar sta vecinic în loc.— Acela, care e mai cu 
minte şi mai bun, nu are sa asculte de cei 
proşti şi răi, ci trebue să meargă de capul lui 
înainte şi să-i ducă şi pe cei-lalţi, ba, la ne- 
voie, chiar să-i silească“. 

„Dacă-i poate! — întimpină Bran luând vorba 
n gluma. — Păcat numai, că poate numai acela, 
pe care cei-lalți îl socotesc şi mai bun, şi mai 
cu minte. — Dar,— urmă apoi întorcându-se ear 
spre Bodea, — chiar acum îţi spunea Vladimir, 
cum neguţătorii de peste Dunăre încarcă mereu 
tot ceea ce găsesc. Fac şi ei ceea cee potri- 
vit cu firea lor: noi înse ce facem?“ 

„Stăm şi privim,“ — grăi Răciulete cel baţjo- 
coritor. 


. 


DIN BĂTRÂNI 237 


„Şi ce adecă um putea să facem !?“—— întâm- 
pină Moroiu. 

„Ce-va neapărat!—îi răspunse Ursan.— Vă 
spun eu: în curând n'o să mai avem sare“, 

„Ei bine!—a cui e sarea acea?“ 

„A celui ce o ia,“ — răspunse Bodea. — 

„Mie, — grăi Bran uitându-se la Vladimir şi la 
Dragodan,— nu mi-e atât de ceea-ce duc cât 
mi-e de ceea-ce aduc. — Dacă vor merge lu- 
erurile cum s'au pornit, o să ajungem în curând 
mai rău de cum eram în timpul năvălirilor. Ne 
iau şi cenuşa din vatră“. 

„Aşa este-—grăi Dragodan, care ştia mai 
bine decât ori-şi-cine, cât de adevărat e ceea 
ce zice Bran. — Dar ce să le faci, dacă oamenii 


“sunt proşti şi dau tot?“ 


„Ceea-ce le faci năvălitorilor! — Nu-i laşi!“ 
îi răspunse Bran. 

„Aşa e!-—“ strigară şi cei-lalţi. 

Doamna însă ear se turbură. 

Nu că avea vre-un gând deosebit, dar nu pu- 
tea suferi ca toţi să se uite n gura unui om. 

„Vă "nşelaţi — grăi, — dacă credeţi, c'o să pu- 
teti face, ca riîurile să nu mai curgă la vale! 
lumea, are mersul ei, si se face de ris cel ce 
ar voi să-l schimbe. Oamenii aceia ne aduc lu- 
cruri, de care avem trebuinţă; şi dacă nar mai 
putea să vină ei la noi, ne-am duce noi la dînşii“. 

„De aceasta mă tem şi eu,“ —zise Bodea. 

Bran se uită lung la ea. 

El nu era om, care stă de vorbă cu femeile, 
dar ce-va trebuia să-i răspundă, săci altfel ea 
se supăra şi mai rău. 

„Asta e aşa !— grăi dînsul dând-o ear pe glu- 


e în Di e e e pu d a Mele 


i 


1. SLAVICI 


mă, — prostia, omenească e, în adevăr, fără de 


margini! — Râurile înse nu curg numai încoace, 


ci şi încolo, şi“mie-mi vine în clipa aceasta un 
gând. Gepizii's'au dus, şi valea Oltului a ră- 
mas deşeartă: când vedem, că altfel nu se mai 
poate, trecem din colo şi închidem strâmtorile, 
ca nici vântul să nu mai poată răsbi prin ele. — 
Nu-i aşa, că asta se poate !?* întrebă el râzând. 

El vorbia în glumă, dar Bodea mai auzise 
aşa ceva din gura lui, şi iar erau cuprinși cu 
toţii de un sîmţământ de strâmtorare. 


„Tot atât de bine putem să închidem şi gu- 


rile văilor,“ — grăi Bodea tot în glumă. 

„Dacă vrea Dragodan, — adause hRăciulete,— 
nu se mai apropie nimeni de podgorie“. 

„las pe mine, !“—răspunse Dragodan înerun- 
tându-se şi ridicând pumnul. 

Cu vorba aceasta erau, par'că, toate sfirşite. 

Sîmţământul de strimtorare înse tot îi mai 
ținea pe toţi cu inimile închise. 

Se adunaseră, ca să petreacă voioşi împreună, 
şi nu mai îndrăzniau să vorbească, fiind-că se 
temeau, ca nu cum-va fie Bran, fie Doamna să 
se supere. ineau cu toţii să se arate veseli, 
dar erau porniţi mai mult spre ceartă decât 
spre veselie. 

„S'auzim cimpoieşul“ — strigă Bodea, ca să 
schimbe mersul petrecerii. 

Feţele tuturora se desehiseră când cimpoiesul 
începu să cânte. 

Cândea şi Botea se ridicară şi se prinseră cu 
alţi trei dintre băieţi în horă. Bran, ca să-şi 
arate voia bună, se ridică şi el şi intră în hora 
pornită, iară Bodea, ca să împace lucrurile, luă 


nn cuantă A e ce Tai tată Eee a 


Pa 


DIN BĂTRÂNI 239 


pe Mala şi pe Ringa şi intră cu ele la dreapta 
lui Bran. 

Peste puţin casa cea mare nu-i mai încăpea: 
nu era, horă ca toate horele, ci un joc, în care 
intraseră cu toţii, ca să-şi arate voia cea bună, 
şi Maica Preuteasă nu se mai încumetă să strice 
şi acum petrecerea scoţându-şi nora din joc. 
Prea era frumos să-i vezi răsfăţându-se din adins, 
şi ccea ce e frumos e bine şi nu puteă să fie 
păcat. Părintele Arie ar fi privit şi el cu mul- 
tumire cum privia Părintele Luca. 

Iară în joc e ceva ce te porneşte spre vie- 
tuire mai avîntată. Săltând mereu, ţi se des- 
morţesc oare-cum toate vinele, te sîmţi din ce 
în ce mai uşor şi-ti vine în cele din urmă să 
sbori. E un fel de beţie sufletească `n joc, şi 
dacă vinul te înveseleşte încordându-ţi toate 
puterile, jocul te 'nfierbântă şi te mână înainte. 

„Cântă brâul!“ — strigă peste cât-va timp 
Cândea, căruia hora îi părea prea domoală şi 
prea răsfirată. In brâu jucătorii sunt mai bine 
încheiaţi şi mişcarea e mai viuă. Se prinseră 
dar mai aproape, se strînseră mai din adins şi 
urmară jocul mai pe ’ntețite. 

Ar fi dat babele bătrâne din cap, dacă i-ar fi 
văzut, şi s'ar fi mirat mai ales de Bran cel atât 
de chibzuit, care-şi schimbase cu desăvirşire 
firea ginu mai voia să ştie nimic despre cele 
ce se petrec afară de cetatea cea de peatră. 

Erau ei între ei, şi se cuvine ca omul să-şi 
lase din când în când frâul şi să-şi încerce 
puterile. 


TVE 


k 


a = 


„A! dacă-i aşa, las’ că ştiu eu, ce am să le 
fac!“ — îşi zicea Dragodan, care-şi deşertase 
hambarele şi nu putea să se 'mpace nici cu 
gândul, că oamenii lui fuseseră despuiaţi de 
abia mai aveau ce să mănânce. 

Ancă aflându-se la ospeţia din cetatea de 
peatră el s'a pus în înțelegere cu Vladimir, cu 
Bohuslav şi cu Viştoc, ca să-şi adune călări- 
mea, să dee năvală asupra carelor încărcate şi 
să "mpartă între văduve tot ceea ce vor fi gă- 
sind în ele. 

Fi aveau să facă lucrul acesta singuri, de 
capul lor şi fără de ştirea nimănui: era însă 
peste putinţă, ca un lucru atât de bun să se 
pună la cale fără-ca să afle şi Răciulete, care 
toate trebuia să le ştie. 

„Şi voi ce faceți?“ — îl întrebă el pe Cân- 
dea cel cu mustata `n spic. 

„Noi nu ştim nimic, — îi răspunse Cândea, 
care, înfierbântat de vin şi de joc, nu mai avea 
timp să se gândească şi la asemenea nimicuri. 

Seara însă, când oaspeţii s'au risipit, el nu 
sa dus la îngrăditura dela Capu Coastei, ci a 
trecut înainte spre Gemenu, unde era oare cum 
tot acasă la el. 

Sus pe deal, la marginea pădurii, adăpostită 
în dosul mesteacănilor acum destrunziţi, era o 
căşeioară, iar în căşcioară aştepta o văduvioa- 
ră, care ştia, că are neapărat să vie bălanul 


248 |. SLAVICI 
2 IV. 
Isprävurile lui Dragodan. i 


DIN BĂTRÂNI 241 


înalt şi cu mustaţa 'n spic, om dulce la fire 
şi totdeauna vesel. Căscioara o clădise el, iar 
văduvioara, venise de la Dragodăneşti, ca să 
poarte grijă şi să țină rinduială, căci pustie 
este casa fără de temec și nesuferită e viaţa 
petrecută în singurătate. 

Slabă de tot era zarea de lumină ce străbă- 
tea prin tipla 'ntinsă 'n fereastră, dar el o ve- 
dea din depărtare, căci ştia, unde s'o caute şi 
de multe-ori făcuse pe 'ntunerec drumul până 
la ea. 

l-a fost uşor să-i zică lui Răciulete, că nu 
ştie nimic, dar îi era greu să se ţie de vorbă 
şi după-ce sosise `n căscioara, caldă, căci tot 
văduva era şi ceea ce-i dedea adăpost cald și 
păcat ar fi fost să nu i se facă şi ei parte din 
prada luată de la afurisiţii de neguţători. 

Tot aşa zicea și Botea, care-şi avea şi el vă- 
duva, ba mulţi dintre fraţii de eruce ziceau a- 
şa, căci multe erau văduvele sărace, pe ici pe 
colo câte una chiar cu copii, care se rezămau 
pe bunătatea de inimă a voinicilor legaţi cu 
jurământ să ajute pe cei slabi. 

Şi chiar dacă n'ar fi fost numai atât, oa- 
meni erau şi dînşii, şi Bodea şi-ar fi stricat tot 
rostul, dac'ar fi voit să-i oprească, şi numai ba- 
bele bătrâne mai puteau si-i grăiască de rău. 

Sa dus dar Cândea, s'a dus şi Botea, s'au mai 
dus şi alți câţi-va, pentruca Dragodan şi Vladi- 
mir să nu rămâie singuri; de astă dată însă Ră- 
ciulete nu mai era şi el în coada lor. 

Se deşteptaseră, ce-i drept, cam târziu, căci 
iarna era pe sfârşite şi negoţătorii nu mai aveau 
ce să caute în valea Ialomiței ori în a Dâmbo- 


I. Slavici. — Din Bătrâni. 16 


242 I. SLAVICI 


viței, unde oamenii abia mai aveau ce să mă- 
nânce. 

Mai departe însă, spre Buzău şi de acolo înainte 
se aşezaseră Anţii, fot un fel de Sorbi şi ei, şi 
pe aceştia abia acum ajunseseră negoţătorii să-i 
cunoască mai de aproape. 

Veniau dar din valea Prahovei poverile de 
sare, ear despre Buzău săniile încărcate mai 
ales cu grâne şi treceau pe drumul vechiu spre 
vadul, care se afla din sus de revărsarea în 
Dunăre a Argeşului, şi neguţătorii le zoriau 
toate, căci iarna era pe sfîrşite şi azi-mâne putea 
să vie o moină şi să se pornească sloiul. 

Bran însă a zis, că nu-i e atât de ceea-ce 
duc, cât îi este de aceea-ce aduc negoţătorii. 
Cândea nu se mulţumia dar să iee poverile, ci 
ţinea să pue mâna şi pe negutătorii ce vin cu 
märfuri de peste Dunăre, eară lucrul acesta nu 
era cu putinţă decât dacă luau poverile fără-ca 
negoţătorii porniţi la drum să prindă de veste. 

Erau cu totul vre-o cinci sute de călăreţi, 
care, ieşiţi pe câmpia acoperită de zăpadă, se 
adăpostiseră în dosul unei păduri de stejar şi 
aşteptau să vie poverile, ca să dee năvală 
asupra lor. 

„liăsaţi-i să treacă, — grăi Cândea când vre-o 
două-zeci de sănii se iviră trecând spre Dunăre, 
— şi băgaţi apoi de seamă, ca nimeni să nu 
scape nici la deal, nici mai ales la vale“. 

Vrând-nevrând ei trebuiau să prindă şi oamenii, 
să-i lege cot la cot şi să-i trimită dimpreună cu 
poverile la îngrăditura lui Vladimir, care era 
cea mai apropiată. 

Aşa au şi făcut, Despre vre-o încăierare nu 


| 


DIN BĂTRÂNI 243 


putea să fie vorba, căci prea erau mulți agre- 
sorii şi neguțătorii erau mai cuminte decât ca 
să-şi pună în primejdie şi viaţa după ce-şi 
vedeau perdut avutul, ear cărăuşii, mai ales 
Anţi, erau şi ei în stare să facă ceea-ce făceau 
vecinii lor, 

Treaba s'a făcut dar iute şi fără multă bătaie 
de cap, şi în vreme-ce câţi-va dintre călăreţi 
se depărtară cu poverile la deal, ceata se re- 
trase ear în dosul pădurii, ca să aştepte fie alt 
şir de sănii încărcate, fie pe negoțătorii ce vin 
de peste Dunăre. 

Mergea de minune: rânduri-rânduri se 'ntor- 
ceau la deal poverile ; la sine Cândea nu opria 
decât mărfurile luate. de la negoțători şi banii 
găsiţi la dînşii, pe care urma să-i împartă la 
sfîrşit, după-ce se vor fi încredinţat, că nu mai 
vine nimeni nici de la, dea], nici de la vale. 

La un lucru însă nu s'a gândit nici unul dintre 
dînsii. 

Vecinii din valea Ialomitei erau supăraţi şi ei 
pe neguţătorii, care-i momiseră cu fel de fel de 
nimicuri şi-i despuiaseră. Ei au dat dar năvală 
asupra poverilor şi şi-au tăcut fie-care partea 
cuvenită din ele. Puțin a mai râmas pentru vă- 
duve, si la îngrăditura lui Vladimir săniile sọ- 
siau deşerte. 

Mai erau înse banii şi mărfurile, ba mai erau 
şi negoţătorii. 

Cândea îi prinsese, ce-i drept, numai pen- 
tru-ca ei să nu ducă vestea şi se gândia să le 
dee drumul după-ce le va fi mântuit toate. I- 
saac înse se temea şi de vre-un alt rău mai 
mare şi ţinea să scape cât mai curând; el a 


244 1. SLAVICI 


'nceput dar să facă propuneri de rescumpărare, 
şi tot mai cu minte era să le dea drunul numai 
după-ce se vor fi rescumpărat. 

Nu sa întors dar peste Dunăre decât unul 
singur, care avea că aducă banii de rescumpă- 
rare pentru toţi, ear pe acesta, Cândea şi Dra- 
godan lau însoţit ei înşi-şi până la Dunăre cu 
o ceată, de cinci-zeci de călăreţi pentru-ca nu 
cum-va să i se întâmple vre-o nenorocire. 

Aşa au ajuns Cândea si Dragodan şi soţii 
lor să vadă cetăţile durate de Justinian pe ţăr- 
murul drept al Dunării şi zidurile înalte ale o- 
raşelor înfloritoare. Erau frumoase mare mi- 
nune aşa văzute din depărtare, şi privitorii se 
se simţiau ispitiţi a le vedea şi din apropiere. 

De ce folos li-ar fi fost adecă banii, pe care 
i-au luat şi pe care mai aveau să-i iee de la 
negoţători, dacă n'aveau ce să cumpere cu ei! 
Negoţătorii nu mai îndrăsniau de aici înainte 
să vie cu mărfuri; nu rămănea deci decât să 
meargă la dinşii cei ce voiau să cumpere. 

0, Doamna avea mare dreptate: lumea tre- 
bue să meargă înainte! 

Şi-au luat Cândea şi Dragodan banii de res- 
cumpărare, li-au dat negoţătorilor drumul si 
sau întors la ale lor, dar, depărtându-se de Du- 
năre, ei se uitau mereu inapoi spre zidurile 
cele înalte ale oraşelor înfloritoare: 

Şi e mare ispită averea căştigată pe nemun- 
cite. 

Cândea şi Botea, Dragodan si Vladimir au 
împărţit ce-au împărţit între oameni, au mai 
dat câte ce-va și la văduvele sărace şi-au oprit 
ce li-a venit la socoteală, apoi s'au pus pe chef 


e 


DIN BĂTRÂNI 245 


de o săptămână de zile nau mai ajuns să se 
desmeticească. Până sus la îngrăditura de la 
Capu Coastei şi mai departe până mn cetatea 
de peatră au risipit oamenii voioşi banii şi măr- 
furile luate de la negoţători. Se cuvenia să-si 
aibă si Domnul, ca din toate, partea, tot ceea 
ce e mai bun şi mai frumos, şi greu i-ar fi 
tost să no primească şi să nu iee parte la bu- 
curia obstiei. 

Eară Isaac cel cu pistrui alerga din nou pe 
la mai marii Împărăției şi se piângea şi stă- 
ruja. Nu-i era nici lui atât de ceea-ce a dat, 
cât îi era de ceea ce nu mai putea lua, şi se 
folosia de toate mijloacele, ca să îndupelce pe 
căpeteniile oştirii a lua în stăpânire nesăcatele 
isvoare de bogăţie, care nu erau stăpânite de 
nimeni. Era însă peste putinţă lucrul acesta, 
căci Impăratul, om bolnăvieios şi lânced, se bu- 
cura dacă poate să păstreze stăpânirea, pe care o 
avea, sfetnicii lui se certau între dînşii şi îm- 
părăţia era slabă. 

„A! neam ticălos şi osândit la peire!“ — îsi 
zise el şi însepu să-şi caute tăvarăşi şi să adune 
bani, ca să treacă apoi la Ogori şi să ice în 
sîmbrie pe vre-una dintre căpeteniile îndrăzneţe 
ale cetelor de călăreţi. 

Nu putea el să aibă repaos câtă vreme nu-şi 
potolia. setea de răzbunare şi de câştig, 

Nu mai aveau însă repaus nici Dragodan şi 
Vladimir. Ei trebuiau neapărat să treacă Dună- 
rea şi să vadă mai din apropiere oraşele cu 
ziduri înalte, ear aceasta cât mai curând, mai 
nainte de a se fi moinit. Lucrul acesta însă nu- 
mai ei singuri nu puteau să-l facă, şi pe când 


246 I. SLAVICI 


Isaac alerga pe la Constantinopol şi-şi căuta 
tovarăşi, Vladimir cel pântecos şi Dragodan, 
muntele de om, alergau pe la Anţi, ca să-i 
pună şi pe ei în picioare şi să dee năvală cu 
toţii. 

Şi nu zadarnic alergau. 

Se adunau mereu pe ţărmul Ialomiţei, la lo- 
cul de târgovişte, şi din podgorii, şi de prin 
văi, începând de la Argeş până la Siretiu, şi 
nu erau acum sute, ci multe mii de oameni, 
care de care mai grăbiţi. 

„Omule, tu fiinţă nemernică,—ar fi zis eară-şi 
Bran, dacă i-ar fi văzut, — ti-e destul să te 
îndulceşti puţin pentru-ca să te arunci cu ochii 
închişi în noianul păcatelor.“ 

El însă nici nu voia să-i vadă: stetea închis 
în îngrăditura lui de la gura trecătorii, şi ceea- 
ce-l ţinea nu mai era dacât gândul de a nu în- 
tuneca cele din urmă zile ale părintelui Arie, 
care zicea, că Domnia e de la Dumnezeu, și 
n'ar fi putut să moară liniştit, dacă şi-ar fi vă- 
zut copiii desbinaţi. 

Gândea şi Botea şi soţii lor se perdeau în 
mijlocul valurilor de capete cu păr câlţos, dar 
tot dînşii au ieşit în frunte, tot pe sufletele lor 
cădeau toate. 

Nu era însă la mijloc nici primejdie, nici 
vre-un mare păcat. 

Ani de zile de a rândul oraşele de pe ter- 
mul drept al Dunării nu mai fuseseră supărate 
de nimeni, şi locuitorii lor moleşiţi prin îmbui- 
bare şi sleiţi prin destrâu nu mai suferiseră de- 
căt de jaful, pe care şi-l făceau ei între ei. Cei 
mai mulţi dintre dînşii, săraci şi lihniţi de foame 


DIN BĂTRÂNI 247 


şi îmbrăcaţi în zdrențe, munciau mestecând su- 
dori cu lacrămi şi se tirau cerşind fărămituri 
pe la uşile celor îmbogăţiţi fie tirîndu-se şi ei 
la picioarele altora, fie minţind fără ruşine şi 
despoind, ear acum trăiau în risipă şi în desirâu 
scârbos. Oastea de prin cetăţi era o adunătură 
de oameni doritori de a trăi pe nemuncite, ear 
preoțimea le ierta toate şi le acoperia cu patrafi- 
rul, ca să poată avea şi ea parte din dulceata vieții. 

„Vrea Dumnezeu să-i certe !“ —ar fi zis Bran, 
duc'ar fi ştiut ce-i acolo, şiar fi venit şi el, ca 
să-şi stămpere setea de a rumpe şi frânge tot 
ceea-ce fură vederea şi ispiteşte. 

Nu aşa Cândea şi Botea. 

Grija lor cea mare era, ca nici o vârsare de 
sânge să nu se facă fără de nevoie şi ca nimic 
să nu se strice. 

In zori de zi, când năvălitoriii trecuţi peste Du- 
nărea, îngheţată au început să între din mai multe 
părţi în oraş, oştirea, care nu era a orăşenilor, 
ci a impăratului, s'a retras în cetate şi s'a închis 
între ziduri, — par'c'ar fi voit să le zică năvălitori- 
lor: „Veniţi şi ne scoateţi de aici, dacă 'ndrăz- 
mini's 

Mulțimea desmoşteniţilor, cuprinsă de spaimă, 
a început să alerge zăpăcită în toate părțile, 
peste puţin însă şi-a venit în fire şi a pornit în 
coada prădătorilor, ca să poată pişca şi ea pe 
ici, pe colo câte ce-va. 

Bogatii, care aveau ce se peardă, deşteptaţi 
din dulcele somn al dimineţii, nu se gândiau de 
loc să-şi pună-n joc scumpele lor vieţi, ci gră- 
biau s'ascundă ce se putea ascunde şi născo- 
ciau chipuri şi mijloace de a-i minţi pe prădă- 


248 I. SLAVICI 


tori şi de. a-i înşela. Oameni trăiţi în lume şi 
trecuți prin multe de aceste, ei ştiau, că ceea- 
ce uşor se agoniseşte tot uşor se şi perde şi 
ceea-ce se perde—cu oare-care bătaie de cap 
iar se poate agonisi. Una singură le era dar 
grija: ca să nu fie duşi în robie. 

Ştiindu-i dar proşti pe năvălitori, ei şi-au îm- 
brăcat robii şi roabele în haine scumpe, iară 
înşi-şi sau presentat în fața prădătorilor ca 
slugi necredincioase, care-şi vând stăpânii si 
spun mişeleşte, unde sunt ascunse bogăţiile. 

Mergeau toate de minune! Prădători şi pră- 
daţi luasără par'că de mai nainte întelegere ca 
să nu se supere unii pe alţii şi să sfârşească 
cât mai curând şi cu toată dragostea: luau 
unii cu faţa blajină şi dau alţii oare-cum mul- 
tumind ceea-ce li se ia. 

Incă mai frumos mergeau lucrurile când 
vorba era să se aleagă robii. 

Cândea, bălanul înalt şi cu mustaţa'n spic, 
Vladimir cel pântecos, Dragodan, muntele de 
om, și mulți alţii erau oameni cu experiențe 
şi ştiau, cât de mult preţuiesc oamenii vii, dacă 
sunt bine aleşi, Iară pe om după haina lui îl 
cunoşti. 

Se mai uitau ei, nu-i vorba, şi la fețe şi ale- 
geau şi după ochi şi după sprincene. Multe 
erau (ărecoaicele cu ochii de şopârlă, cu obrajii 
rotunji şi rumeni, cu buzele subțiri şi roșii si 
cu trupul plin şi bine croit, femei trăite `n des- 
iriu ori crescute anume spre a şti să turbure 
minţile şi spre a se face stăpânele stăpânilor 
săi, iar -băieților le crescuse acum mustața si 


Y 


mai greu li-ar fi fost să nu aleagă decât să-si 


DIN BĂTRÂNI 249 


iee fie-care partea de pradă vie când nu era 
cu dînşii şi Bran, ca să le strige: „Nu vă spur- 
cati! Feriţi-vă de Satana !“ 

Dar — minunea minunilor! 

Intr'una din casele mari un om înalt, cu barba 
netedă şi îmbrăcat în o lungă haină neagră, 
după toată întăţişarea lui preot, se opri în fata 
lui Cândea, care vorbia cu Botea. 

„Dar voi cum aţi ajuns aici!?— De unde aţi 
venit? —“ îi întrebă el în limba lor. 

„Dar tu unde, când şi cum ai învăţat limba 
noastră?“ — întimpină Cândea. 

„E limba noastră, — îi răspunse preotul. — Noi 
suntem mulţi aici pe țărmurii Dunării şi mai 
departe prin munţi. Voi când aţi trecut şi unde 
staţi 2% 

„Nu am trecut: suntem acolo, în munţi, de 
când cu Impăratul Traian,-— aşa ne spune Pă- 
rintele Arie“. 

„Cum ai zis?—Arie!?“ strigă preotul cu- 
prins de un fel de groază. 

„Da, Arie, bătrânul preot, care le are însăm- 
nate toate şi le scrie toate“. 

„Care va să zică voi sunteţi Arieni!?* strigă 
ear preotul ! 

„Nu ştiu ce vrei să zici, — Îi răspunse Cân- 
dea. — Suntem creştini, şi Părintele Arie e un 
preot trecut acum de o sută de ani, care toate 
le stie“, 

„Aveţi Episcop?“ 

Cândea, dete din umeri. 

„Aveţi biserici ?“ 

Cândea dete din umeri. 

„Aveţi cărți ?, 


250 |. SLAVICI 


„Are Părintele Arie,“ — răspunse Cândea. 
„Bine, voi cum vă faceţi rugăciunea ?“ 

„Nu avem voie să ne rugăm, — îi răspunse 
Cândea. — Rugăciunea o spune preotul ziua în 
fața soarelui, ear noaptea în faţa stelelor, şi noi 
ne închinăm numai“, 

„0, voi nenorociţilor, care tot mai stăruiţi în 
căile rătăcirii! — strigă preotul, care acum nu 
se mai îmdoia, că dînşii nu s'au lăpădat încă 
de învăţăturile lui Arie cel afurisit. 

Calugăr în puterea cuvântului şi luptător pen- 
tru credinţa cea adevărată, el trecea cu vederea, 
că dînșii au prădat şi au facut robi, caci ticălos 
e omul şi multe sunt aici pe pământ păcatele 
lui, care toate se pot şterge prin căinţă şi spă- 
sire, dar se turbura din adâncul inimii lui când 
işi dedea seamă, că ei, stând ca Goţii, ca Van- 
dalii, ca Longobarzii şi ca Gepizii sub aturise- 
nia sfintelor sinoade ecumenice, nu mai pot să 
găsească iertăre, nici să aibă parte de fericirea 
cea vecinică, pentru care nu prin faptele noastre, 
ci prin credinţa, cea adevărată ne pregătim noi 
muritorii, 

„Cine e cel mai mare la voi?“ — întrebă el, 

„Domnul,“ — răspunse Cândea. 

„Să mă duceti la el! —« grăi Părintele Paho- 
mie, călugărul pătruns de un zel sfânt şi hotărît 
a-şi da viaţa luptând pentru măntuirea sufletelor. 


V, 
Strălucirea. 


„Slăbiciunile omeneşti sunt pârghia stăpânirii!“ 
aşa zicea Pahomie, călugărul trăit în mijlocul 


Pro 


DIN BĂTRÂNI 251 


unei lumi bătrâne, eară Domnul asculta cu luare 
aminte. din ce în mai încordată. 

In adevăr, omul fără de slăbiciuni se stăpâ- 
neşte însu-şi pe sine, şi nu ar mai avea nimeni 
nevoie de a se supune altei sttăpâniri, dacă oa- 
menii toţi ar fi stăpâni pe sine. 

Da, avea dreptate călugărul, din zi în ziieşia 
tot mai învederat la iveală, căcu cât mai multe 
şi mai mari sant slăbiciunile oamenilor, cu atât 
mai uşor şi mai îndeplin îi poţi stăpâni. 

Se tîrau cu toţii la picioarele lui, se uitau tre- 
murând în ochii lui, îi cerşiau poruncile şi ste- 
teau gata în fie-care clipă să sară în apă xin 
toc pentru el, numai să primească darurile lor, 
să treacă cu vederea ticăloşia lor, să ierte pä- 
catele lor, să-i mai îngădue a-şi urma viaţa, tie- 
care după pofta inimii sale. 

Până chiar şi Doamna, soţia lui, se apropia 
numai cu sfială de dînsul decândii dăduse voje 
să primească pe cele trei roabe, care o gătiau 
în mătăsuri şi'n catitele îngenunchiând.la picioa- 
rele ei şi stând mereu gata de a-i face voile. 

Aduşi de Vladimir şi de Dragodan, unul după 
altul au venit staroştii să-i aducă daruri şi să 
si închine gata de a se supune poruncilor lui şi 
de a-i da partea cuvenită din zeciuială, eară el 
n'avea decât să primeaseă şi să-şi arate bună- 
voinţa pentru-ca să tie ridicat în slava cerului 
şi faima să i se ducă departe şi tot mai departe. 

Nu, eln'avea cuvinte dea seplânge de slă- 
biciunile omeneşti: în timp de câte-va zile stă- 
pânirea. lui se întinsese pâna'n Buzău şi de acolo 
înainte până'n Siretiu, iară casa lui era plină de 
bogății şi de podoabe scumpe. 


252 1. SLAVICI 


Nu mai rămânea decât ca Pahomie să mai 
aducă odoare şi pentru casa lui Dumnezeu, care 
stătea deşartă ca o peşteră, la care Părintele 
Luca îşi făcea după vechia rânduială rugăciu- 
nile. 

0, el nu gtiuse până acum, ce este Domnia, 
nu cunoscuse dulceața stăpânirii. 

El era însă cuprins de grijă când îsi îndrepta 
privirea spre poiene, unde trăiau oameni, care 
n aveau nevoe de a se târî la picidarele lui şi-l 
judecau cu mintea limpede. Și cu toate aceste 
adese-ori era stăpânit de simţământul, că aceştia 
sunt temelia cea adevărată a puterii lui şi că 
ceilalți nu s'ar mai teme de dinsul, dacă nu 
i-ar şti pe aceştia în dosul lui. 

Trebuia să-şi măsoare fie-care vorbă şi să-și 
chibzuiasea fie-care faptă, să tină cumpăt în mân- 
care, în băutură, în amănunteie vietii lui, ea D 
cumva să se punăn vrajbă cuce cei Tau rid, 
cat şi îl tineau, şi ori-şi cât de nesuferit îi er 
gândul, că trebue să li se supună, vorbeleroă 
tite de Bran la ospeţie îi sunau în ureche. S- 

„Pe aceştia,— zicea călugărul, — ai să-i ame 
teşti cu strălucirea ta. Au și ci slăbiciunile lor- 
dacă ei te-au ridicat, se simt măguliți de mă-: 
rirea ta; dacă ei te ţin, sunt cu atât mai mân- 
dri, cu cât mai mult te ridici de asupra lor. 
pine-i departe de tine, ca mângâiat să se simtă 
fie-care când poate să stea în fața ta: încun- 
giură-te de strălucire, ca ochii tuturora să se 
împăingenească în preajma ta.“ 

ŞI, în adevăr, cu cât mai n apropiat era, cu 
atât mai sus se punea în gândul tuturora, cu 
cât mai rar ieşia, cu atât mai vîrtos alerga lu- 


DIN BĂTRÂNI 253 


mea în calea lui, şi 'n curând au ajuns să-şi 
plece 'n faţa lui genunchele şi Muntenii cres- 
cuţi în gândul, că numai în faţa lui Dumnezeu 
îsi pleacă omul genunchele. 

Chiar şi dac'ar fi fost pe ici pe colo câte u- 
nul mai băţos, ca Moroiu ori ca Ursan, om 
chibzuit, el se muia şi făcea ca cei-lalţi, ca să 
nu fie singur în telul lui. 

Eară Doamna se sîmţia parcă picioarele ei 
nu mai atingeau pământul. Sus la avut tot- 
deauna în gândul ei; nici odată însă nu şi la 
gândit atât de sus, cum îl vedea acum. Se ui- 
ta la el ca la alt soare, şi ochii ei scânteiau 
de mânie când i se părea, că cine-va nu se 
apropie cu destulă stfială de dinsul ori nu-i 
vorbeşte cu destulă frică. 

„Dar, — zicea iar călugărul, — slăbiciunile o- 
menesti sunt numai pârghia stăpânirii: pute- 
rea cea adevărată sunt comorile“. : 

Da, voia Bodea să aibă comori! Nu avea el 
însu-şi nevoie de ele, dar ţinea să le adune, ca, 
să le desfăzoare în faţa celor însetaţi de ele. 

Isi număra morile, făcea socoteala părţii ce 
i se cuvine din zecuială, purta de grijă, ca să 
nu fie scurtat, și priveghia cu neadormirea unui 
bun părinte, ca toate să meargă bine şi nimeni 
să nu fie asuprit, căci din toate şi de la toţi 
își avea partea. De aceea îi erau nesuferiţi cei 
ce trăiau în risipă și în destrâu şi nu o dată 
era stăpânit de pornirea de a-i lovi fără de cru- 
tare. 

Tot călugărul îl potolia însă, 

Altele erau căile, pe care voia dinsul să-l în- 
drumeze. 


1 
254 I. SLAVICI 


„Vei întra, — zicea el, — în legătură cu Im- 
părăția și cunoscut vei fi în lumea întreagă, 
preamări-te-vor nepoţii şi strănepoţii ca înte- 
meetor al unei mari stăpâniri!“ 

Eară el voia să fie cunoscut, şi gândul, că í 
va fi pomenit în toate timpurile, îl înălța şi-l | 
ținea întrun fel de beţie. Nu mai umbla acu- i 
ma buimac de ici până colo, nu mai şovăia, 
nu se mai îndoia de sine însu-şi: stăpânit de l 
gândul, că el e mai presus de cei-l'alţi oameni, 
el știa totdeauna, ce are să zică Şi ce are l 
să facă, cum are să zîmbească şi când trebue 

$ 


pa ap 


să se incrunte, călca cu pas hotărît în toate 
impregiurările. 

Era vrednic, ca toţi să i se închine, şi un 
singur om mai rămăsese, care ştia să-l învîr- 
tăyşi pe el pe degete. 

Răciulete cel aiară din cale de viclean se 
gudura ca cânele bătut la picioarele Doamnei, 
ii şoptia mamei soacre la ureche, îl momia cu 
drăciile lui pe Radu, copilul nepriceput, şi ştia 
să i se vîre astfel Domnului sub piele. 

Alergase ca un smințit prin poiene, ca să a- 
dune sfatul bătrânilor, dar în zadar, căci Bran 
punea, poveţele părintelui Arie mai presus de 
toate, ear bătrânul preot Je zicea: 

„Supuneţi-vă, răbdaţi şi feriţi-vă de ori-şi-ce 
turburare, căci stăpânirea de la Dumnezeu este. 
Nimic fără de voia lui nu se întâmplă: el vo- 
ieşte să ne certe, dacă astfel sa schimbat fi- 
rea Domnului nostru, şi cearta lui avem s'o pri- 
mim cu acea-și mulţumire ca mângăierea ce 
ni-o dă. Eu am să mor azi ori mâne şi de 
mult acum sunt dus cu suflelul pe cea-laltă 


DIN BĂTRÂNI 255 


lume. Voi însă, care mai trăiţi aici, stăruiţi în 
obiceiurile părinţilor vostri, căci, ori-şi-care ar 
fi părerile oamenilor, fericirea şi în lumea a- 
ceasta, şi 'n cea-laltă numai de la fapte atârnă. 
Să fie cum au hotărit sinoadele. dar voi să pri- 
veghiaţi, ca păcatul să nu se moştenească şi 
ca copilul să nu fie ca părinţii lui: daţi-vă si- 
linţa, ca el să se depărteze cu scârbă de min- 
ciună, de făţărnicie şi de linguşive, care sunt 
slăbiciunile celor nemernici, ruşinea celor pu- 
ternici şi surparea împărăţiilor, să iubească ade- 
vărul şi inima deschisă, care sunt semnele 
adevăratei iubiri, şi să-i deosebescă pe oameni 
numai după faptele lor“. 

Se tîra dar Răciulete ca un mişel, era nesecat 
în născocirea de jocuri $i de jucărele ce fură 
mintea necoaptă a copilului şi se rânjia ca 
vulpoiul şcăpat teatăr din cotet când putea să-l 
iee pe Radu şi să-l ducă la aierul cel curat al 
poienelor, unde se juca cu pui de urs ori se 
lua, la trântă cu cei de seama lui şi dedea ori 
primia câte un pumn în spinare, —tot acolo 
vine, căci copiii sunt numai copii, toţi de o po- 
trivă, — aşa zicea bunica lui. 

„Dar tot aşa a crescut şi el, tatăl copilului!“ 
— îşi zicea câte-odată Răciulete mai muiat. 

„Nu toemai!—îşi răspundea apoi tot el mai 
plin de încredere. — Eu ştiu, din care parte mă 
arde focul, care e dimonul, pe care am să-l 
scot din el, şi fac din adins ceea-ce fac“. 

Nu avea margini slăbiciunea Muntenilor, şi 
nu putea să aibă margini nici slăbiciunea 
copilului, căci iubirea iubire naşte, şi: ori-şi-ce 
s'ar fi petrecut jos la cetatea de peatră, poienele 


256 1. SLAVICI 


se luminau când Răciulete, pocitura de om, 
se ntorcea cu băietul în ele. 

Şi senin nu era tot deauna cerul de asupra 
cetăţii de peatră. 

Erau supuse rvabele şi îngenuchiau când o 
găteau pe stăpâna lor, dar nimeni nu le socotia 
roabe şi ele însele se simţiau din zi în zi mai 
mult stăpâne ale casei. 

Erau atât de isteţe şi de îndemânatice, știau 
atât de multe şi se pricepeau atât de bine la 
toate, încât Doamna era uimită de ele, se simţia 
neajutorată alăturea cu dinsele şi nu mai putea 
să se mişce, nici să răsufle fără de ajutorul lor. 

Mai ales Clio cea iute la fire şi ageră la minte, 
lemee subţire, înaltă și mlădioasă, cu ochi ne- 
astâmpăraţi sub gene lungi şi cu propiţe `n 
obraji, deşi abia trecută de doue-zeci şi doi de ani, 
crescuse la Constantinopol şi trăise în timp de 
opt ani, de când i se deschiseseră ochii, atât de 
mult, încât nu-i mai rămânea decât să înveţe 
cât mai curând limba, ca să facă tot ceea-ce 
voieşte cu stăpâna ei prin atât de puţine tre- 
cută, 

Mirată de simplitatea şi de inima deschisă a 
oamenilor, care o încungiurau, ea era cuprinsă 
de un fel de beti» când se gândia la întinderea 
mare, pe care poate so iee desfrâul în mijlo- 
cul acestor oameni neistoviţi încă de nopţi pe- 
trecute în orgii, şi ardea mistuită de un zel 
neîntrânt. 

Schilodul se uită cu ochi răi la oamenii sdra- 
veni; tîmpitului îi sunt urgisiţi cei cu cap des- 
chis; păcătosul ureşte pe cei ce stăruie în bu- 
nele moravuri: nu întrece însă nimic furia, cu 


DIN BĂTRÂNI 


„care femea desfrânată se aruncă asupra celei 


încă nevinovate, ca să aibă diavoleasca mul- 
țumire de a o vedea lunecând spre păcat. 

Pe Clio însă nu furia aceasta o mâna înainte, 
ci setea unei vieţi de dăstfătări. 

Nu că doria viaţa aceasta, dar o avuse si 
se simţia chinuită fără de ea. 

Era sincer zelul ei, îi plângea pe oamenii 
aceștia, care, nestiind să trăiască, nu cunoşteau 
încă plăcerile vii şi mari ale vieţii, şi din ade- 
vărata ei iubire voia să le desvălue tainele firii 
omeneşti şi să-i îndrumeze spre aceste plăceri. 

Asemănările îi apropie pe oameni, şi deose- 
birile-i_ învrăjbesc, — aşa zisese. Bran cel chib- 
zuit. Da, firească e în om pornirea de a tace 
pe alţii deopotrivă cu sine, şi dacă are omul 
bun din fire pornirea aceasta, în cel rău ea e 
atât de puternică, încât ni-e par'că nici moartea 
nu poate so stîngă şi nu putem alunga dela 
noi gândul, că sufletele celor necuraţi nu au 
repaos, ci umblă forfota prin lume, ca să ispi- 
tească pe cei slabi şi să-i strice. 

Mulţumirea ei o căuta Clio în îndrumarea, 
spre desfrâu a celorlalţi. 

lară Doamna, suflet curat şi trup fără de 
pată, stetea ca porumbiţa în ghiarele şoimului. 
Ha-şi pleca ruşinoasă ochii când Clio ori As- 
pasia se uita cu coada ochiului la gura ei plină 
de patimă femeiască ori la marii ei ochi al- 
baştri, când ele treceau cu degetele lor gin- 
gaşe prin părul ei moale ca mătasea şi galben 
ca aurul, când îi desmierdau cu sfială umerii 
plini şi braţele rotunde. Se ruşina, dar se simţia 
măgulită, se feria, dar era atrasă şi din zi în 


|. Slavici. — Din Bătrâni. 


258 L SLAVICI 


zi tot mai nesuferită îi era soacra ei cicăli= 
toare şi tot mai mult simţia trebuinţa de a 
sta singură cu Clio, care atât de multă silinţă 
îşi da să-i facă viaţa plăcută şi atât de curând 
a ajuns să-i poată spune, cum se petrec lu- 
crurile la Bizanţiu şi cum ştiu stăpânitorii lumii 
să-şi îndulcească viaţa. 

„Teodora, — îi spunea dînsa, — a fost o co- 
pilă sărmană, — care şi-a petrecut tinereţele 
înbrăţişată azi de unul, mâne de altul, şi tocmai 
de aceea Justinian, Impăratul, a prins atât de 
mare slăbiciune de ea, încât i-a pus coroana 
în cap şi a ridicat-o alăturea de el în scaunul 
împărătesc. Şi tot făcând ca mai nainte la 
stăpânit şi ca împărăteasă. 

„Bine, dar îi era soţie!“ 

„Tocmai fiind-că îi era!“ — răspunse Clio şi 
începi să-i vorbească despre Aspasia cea fru- 
moasă şi deşteaptă, care tot trăind în destrâu 
desfăşurat cu măestrie la prins în mrejile ei 
pe Pericle şi a ştiut să uimească prin farme- 
cele ei o lume întreagă şi să-şi facă un nume 
neperitor. 

Atât de bine le ştia Clio toate, încât putea 
să-i spună până în cele mai mici amănunte, 
cum se îmbăia Aspasia, ce fel de mirodenii 
îşi punea în baie, cum era gătită şi ce fel de 
meşteşuguri întrebuința când voia să scoaţă 
pe soţul ei din minţi. 

„Dar e păcat !“ 

„Nu poate să fie păcat ceea-ce e firesc şi dă 
farmec vieţii, — şi chiar dac'ar ti, păcatul e 
în firea omenească şi de aceea se iartă după-ce 
omul, potolit prin vîrstă, se căieşte“, 


rr 


DIN BĂTRÂNI 259 


Mala scutură din cap ca cuprinsă de un fel 
de fior. 

Nu mai voia să ştie nimic. 

Simţindu-se mai pre sus de toate vieţuitoa- 
rele, omul se ruşinează de trupul său, care-l 
pune în rând cu ele, si cu cât mai mult se 
simte om, cu atât mai vîrtos îşi acopere trupul 
şi-şi ascunde pornirile si nevoile trupeşti. Deşi 
însă împreunată cu firea omenească, ruşinea 
aceasta se perde când omul se încântă de tru- 
pul său şi dimpreună cu ea se perde sfiala 
faptei izvorite din indemn trupesc. De aceea 
deosebita purtare de grije pentru trup foarte 
uşor îl împinge pe om spre vieţuire neruşinată. 

Aceasta. o simţia mama soacră, care stetea 
înrăită la o parte; Clio însă n'o simţia numai, 
ci o ştia. 

„E bine să te îmbăiezi din când în când ca, 
Aspasia, — zise ea. — Aşa fac împărătesele, ba 
chiar şi femeile mai marilor dela Bizanţiu“. 

Doamna ţinea să facă şi ea ca împărătesele, 
şi părintele Pahomie, care era gata să plece cu 
mari însărcinări şi avea să aducă odoarele pen- 
tru biserică, a mai primit şi însărcinarea de 
a aduce pentru Doamna mirodenii, precum şi 
multe alte lucruri frumoase şi bune, asupra 
cărora avea să iee înţelegere cu Clio şi cu 
Aspasia. 

Deocamdată băile se făceau şi fără de miro- 
denii, iar Aspasia și Clio, roabele devotate, 
țineau s'o slugească amândoue şi se mirau de 
trupul ei cel fraged şi de sânul ei încă fecio- 
resc, o desmierdau cu gingăşie, îl fericeau pe 
Domnul, şi Clio îi şoptia în ureche venin de 


=n Pan 


260 1. SLAVICI 


şarpe, care-i înfierbânta sângele, îi turbura 
mintea şi-i umplea inima de năvălnicie. 

Era un farmec lor încă necunoscut în strim- 
torarea tinerei femei, dară farmec era şi pentru 
ea în strîmtorarea aceasta, şi tot mai des o stăpâ.- 
nia dorinţa de a sta singură cu Clio, căci e mare 
în femea, care nu are ce să facă, slăbiciunea 
de a-şi da de gol cele mai ascunse taine şi de a 
tlecări despre lucruri, despre care nu se vor- 
beşte, şi Clio ştia atât de bine să facă și să 
stoareă mărturisiri. 

Mai ales când Domnul era dus, ca să-şi mai 
vadă supușii, ele steteau ziua toată împreună, 
se dumiriau asupra tainelor vieţii, şi Doamna 
asculta cu răsuflarea oprită mărturisile ce-i făcea 
Clio despre plăcerile vieţii sale irecute. Sângele 
îi năvălia din când în când în obraji, dar ele 
erau singure și ea ținea să le ştie toate. - 

Cu o ruşine măiestrită şi suspinând din adân- 
cul inimii îi vorbia Clio despre bălanul înalt 
şi cu mustaţa în spic, tânărul neînirecut, care 
ar turbura întregul Bizanţiu, dacă n ar sta închis 
în căscioara dela margina pădurii. El o adusese 
şi o durere adîncă se oglindia în fata ei când 
îşi aducea, aminte de puţinele zile petrecute 
cu dînsul. Sfiala femeiască n'o erta să spună 
mai mult, dară Doamna stăruia să le afle toate, 
să vadă oare-cum cu ochii — şi ear i se înfier- 
bântau obrajii. 

„Sărmană copilă,— îi zise ea,—să te duci 
ear la dînsul“. 

„Nu stăpână“, — răspunse Clio, — asi fi mul- 
țumită să-l pot vedea din când în când. Uite, — 
urmă ea, stăruitor, — vânătoarea îţi face bine 


DIN BĂTRÂNI 261 


fiindcă păstrează frumuseţea trupului, ear Dom- 
nul nu mai iese bucuros la vânătoare: ieşi cu 
Gândea, ca să-l pot vedea la plecare şi la în- 
toarcere“. 

„Da! — strigă Doamna cu bucurie copilă- 
rească, — şi am să-l pottesc mai des la ospeţie, 
eară, tu te înțelege cu el, ca să vie prin ascuns 
la tine“. 3 

Clio se cutremură. La asta nu se aşteptase. 

„Eşti prea miloasă, stăpână, — zise ea, — dar 
scapi din vedere, că tot s'ar putea să sîmtă 
cineva şi să creadă, că la tine vine“. = 

„Asta e o prostie! — strigă Doamna.— Nu, 
așa ce-va nu poate să creadă nimeni! Am să 
priveghiez!“ 

A ieşit dar Doamna cu Gândea la vânătoare, 
şi bălanul înalt îi părea cu totul alt om acum, 
ând ştia despre dinsul atât de multe, la care 
mai nainte nici nu se gândia. 

La ospeţie însă nu putea să-l poftească decât 
după-ce se va fi întors Domnul. 

„Ah! — suspină Grecoaica, — el nu mă mai 
vede când stau alăturea cu tine, căci farmecele 
tale îi iau vederea“. 

Tânăra femee se roşi, dar nu se supără. 

Nu însă, asta ea nu o credea. De utâte-ori 
Clio şi Aspasia o încredințaseră, că e lucru fi- 
resc şi bun ceea-ce face Dragodan. Tot aşa ştia 
dînsa şi dela mama ei, şi noua lege n'a putut 
să-i schimbe sîmţământul supt la sânul mamei. 

„lată-mă, fă ce vrei cu mine!— ie toate ţi 
se cuvin! —“ aşa-i zise ea lui Bodea,— şi acesta 
era şi aeum, ba mai ales acum sîmţământul ei. 
El însu-şi zisese, că mai sunt şi altele; chiar 


262 t. SLAVICI 


mama lui îi şoptise la ureche, că ar putea să 
nu fie numai al ei. 

„le vede Clio şi pe tine!“ grăi dinsa. 

„Se poate, Doamnă, —întimpină Clio,— dară 
el nu e deprins încă a se ascunde—ca Domnul“. 

Ochii Malei se umplură de văpaie. 

„Nu, — grăi dînsa. — Nu-i adevărat! — El e 
bărbat întreg şi nu face nimic. prin ascuns, nu 
voieşte decât ceea-ce e gata să facă în fata tu- 
turor. — Bodea nu se teme de nimeni !“ 

„Nu se teme, —îi răspunse Grecoaica încet, 
— dar îți ştie slăbiciunea şi ţine să nu te mâh- 
nească “ 

„Nu! — strigă Mala, —eu n'am slăbiciunea 
aceasta şi el ştie, că n'oam. | se cuvine şi lui 
plăcerea, de care toţi au parte, şi nimeni nu-l 
lipseşte de ea: se leapădă el însu-şi din chiur 
al lui îndemn, şi sar despreţui însu-şi de sine, 
dac'ar căuta-o prin ascuns“. 

„Eşti copilă fără de pricepere. stăpână, — 
— grăi Clio obrăznicită. — Iartă-mă, dar te iu- 
besc şi trebuie să-ţi spun adevărul”, 

„Nu sunt! — întimpină Mala sărind în pi- 
cioare. — Eşti femee tânără, frumoasă, plină 
de farmec ispititor: — încearcă-ţi puterile, îndu- 
plecă-l şi te vei încredința, căci el nu se as- 
cunde şi că mie îmi este dragă femeea, care 
îndulceşte viaţa lui“ 

Clio ear se cutremură.— Nici la acesta nu se 
aşteptase. Prea veniau repede lucrurile. 

„Te cred, stăpână, — răspunse ea plecându-se 
până la pământ, — căci mai mult încă te-ar iubi 
puindu-te alăturea cu una ca mine, dar ochii 
lui nu s'ar opri asupra mea, dac'aşi îndrăzni să 


DIN BĂTRÂNI 963 


încerc ceea ce-mi porunceşti într'o clipă de pri- 
pire“. 

„Nu mă pripese! Voiesc cu tot dinadinsul, 
ca să mă încredinţez eu însu-mi despre adevăr 
şi să nu mai fiu muncită de îndoieli“, 

„Nu voieşti!— răspunse Clio, încă mai obrăz- 
nicită. — Voința nu prin vorbe, ci prin fapte se 
dă pe față. — Dacă ţii să fii iubită ca Aspasia 
şi ca Teodora, faci ca ele“. 

Mala se uită lung la ea. 

„Nu mă îndoiesc, Clio, — răspunse ea liniş- 
tită. — Da, el mwar iubi mai mult; eu însă vreau 
mai bucuros să-i fiu urâtă decât să mă urăse 
însu-mi pe mine“. 

„Ei, bine! — mai târziu, — îi zise Clio, încre- 
dințată, că femea, care azi vorbeşte despre 
asemenea lucruri, mâne le tace. 

„Nici odată!“ — zicea Clio în gândul ei, — 
ai să voiesti fără de voie“. 

Dar peste câteva zile urma să se întoarcă 
Domnul. 

„Mult ti-ar şedea bine şi multă bucurie i-ai 
face, — dacă te-ai păti ca Aspasia“, — îi zse ea 
ziua următoare. 

Mala nu ştia, cum se gătia Aspasia, dar ţinea 
să fie gătită frumos, şi dedea cu socoteală, că, 
frumoasă a fost găteala Aspasiei, care scosese 
atâta lume din minţi. 

Era un pas înainte, şi ochii Grecoaicelor scân- 
teiau când Doamna s'a lăsat în cele din urmă a 
fi înduplecată să se desbrace, ca să-i potri- 
vească găteala născocită de ele, şi timp înde- 
lungat ele au tot stricat şi dres, ca ea să se 
deprindă. 


` 
264 i. SLAVICI 


„Dar, — le zise ea strâmtorată, — şi voi vă 
gătiţi toţi tot astfel“. 

»0, nu! — îi răspunse Clio, — nouă nu ni se 
cuvine asemenea găteală. — Ne gătim eu ca 
roabă, iar ele două ca hetere“. 

Două zile dearândul ele au stat apoi împre- 
ună potrivindu-şi găteala, ca să iasă la iveală păr- 
tile frumoase ca în timpurile vechi, şi Doamna 
atât de bine s'a deprins cu lucrul acesta, încât 
nu mai înţelegea parcă grija, cu care oamenii 
îşi acopăr trupul, şi se uita la ele fără de sfială, 
ba chiar cu oare care multumire, mai ales la 
Clio cea subţire şi înaltă, căreia atât de bine 
îi şedea găteala de roabă, o haină scurtă ce n'o 
acoperia decât dela mijlocul pieptului până din 
sus de genuchi. 

Numai în ajunul sosirii soţului său se simți 
cuprinsă, de un fel de răcori, şi par'că se temea, 
ca el nu cum-va să se supere. 

Nu e însă în viaţa omenească duleeaţă mai 
senină, decât cea-ce se revarsă din inimile so- 
ților, care după o mai îndelungată despărţire 
se apropie cu sufletul curat unul de altul, şi 
e peste putinţă o mâhnire ori vre-un gând în- 
tunecat, care nu se pierde în bucuria unei ase- 
menea revederi, 

Nimeni şi nimic nu mai era în lume pentru 
dînşii, care numai unul pe altul se vedeau, şi Clio 
stetea cuprinsă de uimire ruşinoasă şi sguduită 
în toate convingerile ei când vedea această unire 
curată, pe care n'a crezut-o nici odată cu pu- 
tințţă. Era, parcă, ce-va din altă lume, în care 
toate îndemnurile pătimaşe sunt stins». 

Nu în vorbele lor, ci în greutatea de a găsi 


pu 


i a 
$ > 


DIN BĂTRÂNI 


vorbele se dedea pe faţă această bucurie, şi pe 
când el se uita cu nesaţiu la ea şi o întreba 
de toate nimicurile, ea sta cu cehii plecaţi, din 
ce în ce mai ruşinată de cele-ce făcuse şi de 
cele-ce zisese în lipsa lui. Intâia oară în viaţa 
ei avea ce-va pe suflet şi nu putea să i se uite 
drept în faţă, fa. 

El însă, o vedea cu atât mai plină de farmec. 

Nu, nici odată nu şi-ar fi închipuit, că ea 
poate să fie atât de frumoasă în toate amănun- 
tele ei, atât de pingaşă şi de sfiicioasă. Induio- 
gat de silinţele ei de a-i plăcea lui şi de a-si 
împodobi casa, el nu ştia, cum să-i mulţumească: 
da, asa trebuia să fie vo adevărată Doamnă, so- 
ţia lui.” 

„Care va să zică — aşa se gătesc femeile la 
curtea împărătească?“ — zise el -uitându-se cu 
tot dinadinsul la Clio, care se mlădia ruşinoasă, 
ca să scape de sub privirele lui stăruitoare. 

„Nu, stăpâne, — răspunse Clio plecându-se a- 
dânc. — Asa se gătiau în timpul lui Pericle, care 
era mai presus decât toti Impăraţii”. 

„Dar tu eşti mai mult desbrăcată“, — întim- 
pină el rizând. 

la-şi plecă ochii şi-şi încrucisă braţele des- 
velite peste piept, ca să-şi acoperă sînul. 

„Acesta era portul roabelor, stăpâne, — sopti 
ea. — Sunt roabă, si ochii nimănuia nu cad 
asupra mea“, : 

„Mă "ndoiese, — zise el, — căci plăcută e ve- 
derea trupului tânăr si bine croit“, 

Mala sta tremurând în dosul lui, si ar fi voit 
să-si sfâşie cu ghiarele carnea de pe trup. — 
Dar el no vedea. 


LAM 


TS 


266 1. SLAVICI 


Minunată era acea lume din vechime, în care 
oamenii ştiau atât de bine să se bucure unii de 
alţii şi să-si facă unii altora, viaţa plăcută, 

Dar era o ispită. 

Da, mare ispită. 

Pe cel tare însă ispita-l încântă şi-l oţereşte. 
— In fața ispitei se 'ncearcă virtutea. — Nu! 
— i-ar Îi lost ruşine să-şi dee de gol slăbăciu- 
nea mărturisind, că se teme. 

O singură patimă poate sâ aibă omul, o slă- 
biciune, care le covâryeşte pe toate cele-lalte 
și-i stăpânește întreagă ființă: el era Domn, 
întru toate mai presus de alţii şi nu se putea 
injosi pe sine însu-şi. 

Cam aşa se gândia şi Părintele Luca, omul 
încântat de marile distoinicii ale fiiului său. 

Maica soacră însă, femea bătrână “Şi trăită 
în smerită retragere, era de altă părere. 

Mult s'a, gând t în viaţa ei stând de vorbă aşa 
singură cu sine şi era stăpânită de gândul, că 
omul numai prin sine însu-şi poate să-şi găsească 
mângâierea sufletească. Nu era dar ca Părintele, 
soţul ei, încântată de mărirea fijului său, ci-l 
socotia jertfit şi-l plângea, că n'a putut să aibă 
şi el parte de multumirea de a trăi pentru sine 
şi pentru ai săi. Mare i-a fost dar mâhnirea 
când a văzut, că el îşi schimbă deodată tot 
rostul vieţii, nesuferite îi erau roabele din zi 
în zi mai neruşinate, şi sângele i s'a ridicat în 
obraji când şi-a văzut nora umblând aproape 
goală şi încunjurată de femei ce scuipă venin 
când zâmbese. 

„Lucrul acesta trebue să înceteze! — îi zise 
ea fiiului său.,— Femeile acelea trebue să plece! 


DIN BĂTRÂNI 267 


Mătură gunoiul, care umple preajma casei tale 
de o duhoare nesuferită“. 

Nici o dată în viaţa lui Bodea na zis „ba,“ 
când mama lui zicea „da,“ şi nu credea nici 
acum, că poate să facă lucrul acesta. Era peste 
putinţă, căci nu avea în gândul lui hotar dato- 
ria ascultării către părinţi. 

„De ce? — întrebă dar cuprins de simţămân- 
tul unei grele strâmtorări. — Aşa îşi petrec viaţa 
stăpânitorii lumii. Popoare mari şi luminate au 
trăit multe veacuri şi cea mai mare împărăție 
trăieşte şi azi aşa. — Pui la îndoială curăţenia 
inimilor noastre!“ 

„Nu pun nimic la îndoială, ci văd cu ochii, 
—- îi răspunse ea. — Ție nu ti-e destul să fii, 
ci trebue să şi pari, ca să nu ispiteşti pe alții 
şi să poţi lovi fără de milă pe cei ce nu sunt 
cum trebue să fie. — Gurăţă casa ta, căci ochii 
tuturora sunt îndreptaţi spre ea!“ 

„Pot să fie, — întimpină el, — căci i se cuvine 
ei această mulţumire nevinovată, şi e o nedrep- 
tate prea aspră să mă sileşti a o lipsi de ea, 
Tine seamă că ea mi-e soţie“. 

„Eară eu îţi sunt mamă, — grăi dînsa, — şi 
încă mai aspră nedreptate e de a mă sili pe 
mine, care nu am trăit nici o dată în mari şi 
luminate împărăţii, să văd chiar în casa mea 
ceea ce-mi ridică sângele 'n obraji şi să sîmt 
în fie-care clipă, cum se 'ntinde stricăciunea, 
împregiurul meu. 

„Nu e stricăciune, mamă, — întîmpină el. — 
Sunt numai lucruri noue, cu care nu te-ai de- 
prins încă. 

„Stricăciune e, că voi nu mai vedeţi, că e 


DĂ [JÅ 


ÎL. E 


268 1. SLAVICI 


stricăciune. Vi-aţi perdut bunul simţ şi nu mai 
vedeţi nimic. — Dar, —- urmă ea, — n'am venit 
să te rog, nici să te sfătuiesc, nici să te îndu- 
plec, ci să-mi fac după povaţa inimii mele da- 
toria de mumă: ori îţi curăţi casa, ori zic, că nu 
te mai am copil şi-mi urmez drumul înainte“. 

El ar fi voit să-i cadă în genuchi şi s'o roage 
cu lacrămi, ca so înduplece, căci durere îi 
era să facă şi tot durere şi să nu facă ceea 
ce îi zicea dînsa. 

Nu, liniştea casei lui el pentru nimic în lume 
n,o da. 

„0, mamă, nu-mi face silă, — se rugă el. — 
Mare este mâhnirea ta şi vreau să țin seamă 
de ea chiar şi socotind-o neîntemeiată; mare 
ar fi însă şi mâhnirea, ei, dacă ți-aşi face voia. 
şi vrajha dintre voi mi-ar întuneca toată viaţa. 
lasă-mă să vorbesc cu ea şi s'o înduplec a în- 
tra în voile tale, căci o mulţumire e pentru 
noi toţi a ne supune voinței tale“. 

„Care va să zică de la bunul ei plac atârnă. 
dacă ţii ori nu seamă de mâhnirea mea, — în- 
timpină temea jicnită în amorul ei propriu,— 
şi dacă ea nu vrea, mâhnirea mea nu ti-e des- 
tul indemn. — Ea n'are să voiască, fiind-că şi-a 
perdut ruşinea, si-a ieşit din minţi, e putredă 
în sufletul ei“. 

„Nu zice mai departe! — o întrerupse cl. — 
Aici e hotarul! — Poţi să-mi zici mie ori-si-ce, 
dar ocara adusă ei no sufăr. — Mă strivexti 
cerând să aleg între soţie si mumă, dar, dacă 
lumea întreagă s'ar ridica asupra mea, cu nu 
mai pe soţie pot so aleg: asa am jurat chiar 
cu voia ta în faţa lui Dumuezeu si a oamenilor! 


So 


DIN BĂTRANI 269 


„Si dacă ea te batjocoreşte şi se leapădă de 
tine !* 

„N'o batjocoresc eu, nu mă leapăd eu de ea, 
nu încetez eu a-mi face datoria!“ 

„ Atundă-te dar în noianul păcatelor! — îi 
zise ea «lepărtându-se. — Instrăina-te-vei şi de 
soția ta, şi de neamul tău, dacă poţi să. te in- 
străinezi de muma ta şi de copilul tău!‘ 

„Nu, nici o dată! nici dacă pustiu s'ar face 
împregiurul meu! —* zise el stând ca înfipt 
în pământ. 


i 


e 


PARTEA A CINCIA. 


Ii 


Baian. 


v Nu are omul sălbătăcit prin nesaţiu şi prin 
nărsări de sânge repaos, căci el e de a pururea, 
semulțumit şi doritor de a se ridica de asupra 
vemenilor săi şi gata în fie-care clipă de a să- 
cirşi ori-şi-ce mişelie şi de a-şi pune în joc viaţa, 
ta să se facă stăpân pe toate, să-i umileaseă pe 
Oţi şi să se ştie temut şi preamărit. Avându-şi 
mintea indreptată mereu spre cele de dimpre- 
giurul lui, el se sîmte numai cum se vede'n ochii 
altora, îşi perde cu desăvârşire bunul cumpăt, 
ia desfăşurarea patimilor drept virtute şi e ne- 
mângâiat când trebue să-şi pună frâu si cuprins 
de mânie oarbă când alţii se socotesc de o po- 
trivă cu el. Fraţi se ridică dar unii asupra al- 
tora, părinţi îşi strivesc copiii, copii lovesc în 
părinţii lor, soţ şi soţie se duşmănesc, nici o le- 
gătură nu e destul de sfîntă când vorba e să-şi 


DIN BĂTRÂNI 271 


arate fie-care bărbăţia,, şi învingătorul e ridicat 
în slava cerului, ori-şi-care ar fi fost mijloacele, 
prin care sa ridicat de asupra. 

Viteaz preamărit de toată suflarea era Alboin, 
tînărul rege al Longobarzilor, care, omorând cu 
mâna sa pe Cunimund, regele Gepizilor, şi-a fă- 
cut din testul celui ucis de dînsul cupă regală 
pentru oaspeţii şi tot nu sa sfiit să-şi iee soţie 
pe frumoasa Rosanunda, fiica dușmanului răpus, 
ba'n avântul lui de viteaz neînfricat a silit-o şi 
pe ea să bee din cupa lui. 

Aşa erau Longobarzii, iar Ogorii se socotiau 
mai presus de dînşii. 

Era peste putinţă, ca oamenii ast-fel porniţi 
să vieţuiască pacinic împreună. S'au unit pe o 
clipă, ca să-i nimicească pe Gepizi; îndată înse 
ce Gepizii s'au risipit ori sau supus, Ogorii şi 
Longobarzii au început a se lupta între dînşii, 
căci nesuferit le era şi unora, şi altora gândul 
de a nu fi ei singuri stăpâni. 

Zadarnic alerga dar Isaac, Evreul cu pistrui, 
pe la Chaganii Ogorilor. Mai cu minte ar fi 
fost să caute urma lui Pahomie, care tot za- 
darnic alerga şi el. 

Nu voiau mai marii de la Bizanţiu să-l asculte 
pe călugăr. Ei ar fi vmilit Impărătia, dacar fi 
primit să intre în legătură cu un Domn, despre 
care nu auziseră nimic mai nainte. Putea călu- 
părul să le vorbească despre foloasele negoţului 
şi despre nesecatele straturi de sare, căci des- 
pre aceste le vorbise Isaac cu mai multă pri- 
cepere. Li tineau, ca Domnul să le trimită solie 
cu daruri bogate si să-şi declare supunerea, 


272 L SLAVICI 


iară darurile numai unindu-se cu Isaac ar fi 
putut să le dee. 

„O! —— îşi zise el în cele din urmă, — am eu 
să vă aduc daruri bogate.“ 

Trecând apoi iar Dunărea, a început să alerge 
pe la staroştii Anţilor şi mai departe până la 
/abegan, ca să-i ridice pe toţi şi să prade 
oraşele de pe ţărmul drept al Dunării şi să 
bage spaima în întreaga Impărăţie. 

In curând dar împărăția a fost nevoită să-şi 
îngrămădească oştirile spre Dunăre, unde pri- 
mejdia unei năvaliri era din ce în ce mai mare 
și mai apropiată. 

Simţind, că puterea împărăției slăbeşte în Ita- 
lia, Alboin, viteazul neîntrecut, i-a adunat înce- 
tul cu încetul pe Longobarzii obosiţi de luptele 
cu Ogorii, care se socotiau urmaşi şi moşteni- 
tori ai Hunilor fioroşi, sa retras spre Apus şi 
în anul 568 a trecut în valea Padului şi a în- 
ceput să supună oraşele înfloritoare. 

Rămaşi ast-fel mari şi tari în valeaa Dunării, 
Ogorii s'au risipit sub Chaganii lor pe şesul în- 
tins şi despuiau pe vecinii lor, ca să-şi poată 
petrece viaţa în trândăvie, în întreprinderi în- 
drăsneţe, în ospeţii sgomotoase şi în certuri 
nestârşite. 

Ochii lor erau înse îndreptaţi spre Italia, unde 
Alboin urma lupta contra Bizantinilor, căci în 
fie-care zi el se putea simţi nevoit a se întoarce 
iar în valea Dunării. Abia în anul 362 a ajuns 
el să-şi aşeze scaunul la Pavia: iar anul ur- 
mător marele viteaz a fost ucis de prietenii și 
răsbunătorii soţiei sale Rosamunda, 


DIN BĂTRÂNI 273 


Acum Isaac, Evreul neîmpăcat, nu mai alerga 
zadarnic. 

Chaganii Ogorilor erau, ce-i drept, răzleţi, fie- 
care de capul lui, şi mereu gata de a se încăiera 
între dînșii. Incurând s'a ridicat înse de asupra 
tuturora Baian,un băiet de vre-o doue zeci de 
ani, dar om bătrân ce mintea și înfricoşat ca 
Atila, pe care si-l luase drept pildă de vieţuire. 

Unul după altul i s'au supus lui Baian Cha- 
ganii cerbicoşi, unul după altul i s'au închinat 
popoarele de pe la poalele Alpilorsi cele din munţii 
stâncoși ai Cadrilaterului și din Carpaţii apu- 
seni, una după alta au ajuns sub stăpânirea, 
lui văile mănoase. 

Acesta era omul, pe care Isaac îl căutase 
de atât amar de timp. 

Tănâr înflăcărat şi stăpânit de patimi mari, 
insetat de mărire şi de strălucire, pornit me- 
reu spre fapte îndrăznețe şi nesăcat în doririle 
lui, el era rece şi chibzuit în croirea planurilor 
sale, neînduplecat în executarea lor şi fără: cru- 
tare în alegerea mijloacelor. 

Fusese copil încă neviîrstnie când Ogorii au 
trecut pe sub podgoria de la Ialomiţa, dar între 
cei din împregiurimea lui erau mulţi, care-şi adu- 
ceau bine a minte de frumuseţea văilor mănoase 
şi de străşnicia călăreţilor ce le apărau, mai 
ales a celui încălecat pe un armăsar negru, sin- 
gurul încins cu sabie şi înarmat cu buzdugan 
strălucitor. 

„Acela este, — strigă Evreul, — acela e Dom- 
nul!“ 

Tânărul scurt şi lat în uneri se ridică din 
călcâie, ca să pară mai înalt, fața lui lătăreaţă, 


I. Slavici, — Din Bătrâni. 18 


274 I. SLAVICI 


și galbenă se mişcă în toate trăsăturile ei, şi 
ochii lui mârunţi scăpărară scântei vii. 

„Voiesc să-l văd, să-i stau faţă-n faţă şi să-l 
umilesc !* —grăi dînsul scurt şi rece. 

Eară Bodea, şedea liniştit în cetatea lui de 
peatră, departe spre Răsărit, în strâmtorile Dâm- 
boviţei. 

Ani de zile de a răndul el îşi încordase toate 
puterile, ca să-şi întemeieze stăpânirea şi să-i 
țină în frâu pe staroştii porniţi spre jaf şi spre 
asuprire şi să strângă împregiurul său pe Mun- 
tenii ce căutau nepăsători fie-care de treburile 
sale. 

Zadarnice erau însă silinţele lui, căci staroştii 
i se supuneau numai câtă vreme puteau să facă 
răzămaţi pe el ceea-ce vor ei. Se închinau până 
la pământ şi-l încărcau cu daruri bogate, numai 
însă câtă vreme îi lăsa în voile lor; în dată ce 
el se 'mbărbăta şi voia să-i ducă după voinţa 
lui, ci se-depărtau de dînsul. Ar fi trebuit să 
aibă putere, ca să-i ţină'n frică, ear puterea n'o 
mai avea. 

Se "'nşelase călugărul când credea, că Mun- 
tenii sunt încântați de mărirea Domnului ridi- 
cat de dînşii. Ei îl iubiau find-că se bucurau 
de lărgimea, în care puteau să-şi petreacă viaţa, 
şi erau încredinţaţi, că el li-a dat lărgimea a- 
ceasta și el îi ţine în ea, Casele lor erau pline 
de copii, şi ei binecuvântau în fie-care zi pe 
omul lui Dumnezen, care purta de grije, ca ei 
să-şi poată creşte copiii. Din zi în zi însă ei se 
sîmțiau tot mai departe şi totmai înstrăinaţi 
de dînsul. Eară el, care ieşise din mijlocul lor, 
o simţia aceasta. Ei nu mai erau îndrăzneţi în 


A hai 


DIN BĂTRÂNI 275 


faţa lui, nu-i mai vorbiau cu inima, deschisă, 
nu se mai încumătau a-l jigni spuindu-i verde 'n 
fată ceea-ce gândiau. 

Până chiar şi Răciulete-şi cântărea vorbele 
şi-şi măsura paşii când se apropia de cetatea 
de peatră şi, răutăcios, cum era, spunea mereu, 
că şi-a scurtat rău sulița cea odinioară atât de 
lungă. 

„Dacă nu se pleacă el la vorbele mamei lui. 
de geaba i-am mai vorbi noi! E om cu slăbi- 
ciuni mari, pe care nu e stăpân. Nu uitaţi, că 
în doue rânduri şi-a călcat jurământul: odată 
când a vărsat sânge, iar altă dată când s'a că- 
sătorit“—-a zis odată Bran, şi de atunci înainte 
Muntenii şi-au urmat fie care în linişte drumul 
croit din bătrâni. 

„Cum vei zice, aşa se va face!“ 

Aceasta era singura lor vorbă în faţa Dom- 
nului lor. 

Şi nici că mai aveau ei, în adevăr, nevoie 
să-şi spună părerile, căci Domnul le ştia foarte 
bine şi n avea, dacă voia, de cât să țină seamă 
de ele. 

O şi făcea din zi în zi mai cu dinadins aceasta 

Ori-şi-cât de mult ar fi dorit să-i ţină n'frică 
pe staroşti, el ştia, că Muntenii nu voiesc să se 
amestece în daraverile altora, şi nici odată nu 
i-a trecut prin minte gândul de a-i aduna, ca să 
plece în fruntea lor la vale. T 

Tinea să intre in legătură cu Împărăţia şi să 
pună la cale negoțtul, dar ştia, că Muntenii n'au 
ajuns âncă să înțeleagă rostul acestor lucruri, 
şi-l amâna pe călugăr de azi pe mâne. 

„ Staroştii dau, ce-i drept, din când în când, 


276 1. SLAVICI 


câte o raită peste Dunăre, dar el făcea tot ceea 
ce îi stă prin putinţe, ca să-i oprească. 

Văzând destrăbălarea, în care căzuseră cetele 
ce steteau fără de nici un rost la Capu Coastei 
şi la "ngrăditura de pe Riul Alb, el şi-a adus 
aminte de vorbele lui Răciulete, li-a poruncit 
flăcăilor acum bătrâni să se însoare şi să se 
adune cete, ca să se aşeze fie-care cu câte 
un judeţ printre vecini şi să-l ajute la ţinerea 
în frâu a staroştilor. 

Ar fi crezut, că poienele o să salte de bucu- 
rie când va străbate de a lungul lor vestea 
despre lucrul acesta. Până chiar şi Răciulete el 
însu-şi a primit însă ştirea par'c'ar fi aflat, că 
una dintre scroafele vecinului său a fătat şapte 
purcei. 

Nu mai luau Muntenii parte la bucuriile Dom- 
nului lor, nici la durerile lui, şi singura lor le- 
gătură cu dînsul era Domnişorul, bucuria, tutu- 
rora şi mângâierea bunicii sale. 

Ținea Domnul la el, dar săptămâni de zile 
dearăndul dacă nu lar fi văzut, el tot nu i-ar 
fi mâhnit pe munteni întrebând, unde îi este 
singurul fiiu. 

Cu cât mai mult se 'nstrăinau ei de dînsul, 
cu atât mai multă silintă-şi dedea el să câștige 
iar inimile lor, şi din zi în zi tot mai covârșitoare 
era în el dorinţa de a fi întru toate cum ei îl 
voiesc. Ochii lui_erau îndreptaţi mereu asupra 
mumei sale, care nu mai cerea nimie de la dîn- 
sul şi nu-i mai dedea poveţe : nici măcar în gând 
nu mai era în stare să o jignească, căci era 
Domn şi s'ar fi simţit umilit să nu poată sta 
cu faţa curată sub privirile ori-şi-cui. 


DIN BĂTRÂNI 277 


Una câte una au fost depărtate toate poboa- 
bele strâlucitoare din casa, lui; încetul cu înce- 
tul şi-a desbrăcat Doamna, hainele de mătase şi 
de catifea, şi ear sa întors la simplitatea de 
odinioară: eară Clio, remasă ea singură, umbla 
căleând în vîrful degetelor prin casa, pe care 
voise odinioară s'o spurce. 

Şi toate erau în zadar: Muntenii nu mai în- 
drăzniau să se apropie de Domnul lor, care se 
ridicase odată atât de sus în faţa lor. 

Grea durere şi nesuferită viaţă. 

Şi durerea aceasta un singur om o înțelegea: 
Dragodan cel voios. 

Se uita la Voivodul lui, îşi aducea aminte de 
cele petrecute “n poiana din faţa trecătorii, şi 
ochii lui se umpleau de mari stropi de lacrămi, 
buzele lui cele groase tremurau, trupul lui gre- 
oiu se sguduia în toate încheeturile lui. 

„Da-— zicea el, —lau părăsit pentru-că a ti- 
nut şi ţine la noi, la niste nemernici ca noi, 
care ne spurcăm sufletele prin jaf şi asuprire, 
prin vărsări de sânge şi prin viață fără de frâu“. 

Umbla dar mâhnit si muiat din vale în vale, 
de la staroste la staroste, de la norod la norod, 
ca să-i aducă pe toţi la căinţă si să-i înduplece 
a se lepăda de urâtele lor obiceiuri şi a-si a- 
seza viața după pilda ce li-o dă Voivodul lor. 

El săria să-i împace pe starostii certăreti 
când erau să se încaicre între dinzii: el le 
schimba gândul când se pregătiau să dee nă- 
vală peste Dunăre: el îi potolea când se îndârjiau. 

Tot el a fost şi acela, care i-a adus Domnului 
ştirea despre sosirea sub dealurile de la mar- 
ginea şesului a lui Baian, 


278 I. SLAVICI 


„O! mişelie fără de seamăn!—urmă el încet, 
aproape şoptind,— faptă nelegiuită, pentru care 
nu e vorbă în graiul omenesc!—o ştiu, nu mă 
îndoiesc despre ea, şi inima nu-mi plesneşte de 
mânie, obrajii nu-mi crapă de ruşine! A fost 
destul să sosească faima, lui de câlâu cu fălcile 
late, cu dinţi tociţi de scrâşniri şi cu ochii în- 
fundaţi în cap, pentru-ca o spaimă năprasnică 
să cuprindă pe întreagul neam de mişei născuţi 
numai spre a putea s'ajungă la o peire ruşinoasă; 
destul a fost să sosească; în gura văii cetele lui 
de călăreţi încălecaţi pe cai îmbrăcaţi în zale 
ca solzii de şarpe, pentru-ca Viştoc, nemernicul, 
și Radoslav, alt nemernic, să-şi calce credinţa 
şi să i se închine ca nişte câni turbaţi, care-şi 
muşcă stăpânul, iar Bohuslav şi Vladimir, tot 
nemernici şi ej, să porneasca cu daruri în calea 
lui: esti părăsit, stăpâne, vândut ai fost şi de 
aceia, pe care i-ai ocrotit, si de aceia, ale că- 
rora ticăloşii le-ai trecut cu vederea!“ 

Bodea sta tăcut si liniştit si-l asculta fără ca 
să clipească din ochi. 

„Nu sunt mişei, nici nemernici, ci oameni cu 
chibzuială,— răspunse el.— O mişelie ar fi fost 
să se avânte' în luptă când n'au nădejde de is- 
bândă ; nemernici ar fi, dacă ar face vârsare de 
sânge când pot să scape de ea; tot mai ome- 
neşte e să te umileşti şi să dai o parte din roa- 
dele muncii tale decât să te desbraci si tu de 
firea omenească şi să te arunci ca fiara sălba- 
tică asupra celui ce nu viaţa voieşte să ţi-o iee. 
Nu, Dragodane, mişel e părintele, care-şi jert- 
veşte copiii ori îi vinde, când poate să-i scape 
cu preţul umilirii lui“. \ 


DIN BĂTRÂNI 279 


„Dar tu eşti părintele nostru al tuturora, —în- 
tâmpină Dragodan,—şi pe tine trebuiau să te 
asculte !* 

„Asta da! — grăi Bodea. — Mişelia este că nu 
de frică sau închinat, ci pentru-că ştiu, că Ba- 
ian, chiar mai sălbatic decât dînşii, nu-şi va da 


„Silinta să-i ţină în frâu, ci-i va lăsa în voile lor“. 


„Ah! — strigă Dragodan râcnind iar ca tau- 
rul înfuriat, — e înfricoşată puterea Ogorilor in- 
sătaţi de sânge omenesc, şi noi nu putem să 
stăm în faţa ei, dar Baian a venit şi se va 
duce iar în câmpiile întinse de la Apus. — Le 
voiu arăta eu atunci, o, le voiu arăta, ce va să 
zică mânia celui ce stăruie în credinţă faţă cu 
miseii, care-şi schimbă stăpânii şi se tîrese ca 
nişte câni în faţa celui după vremuri mai pu- 
ternic ! — Să ne retragem, stăpâne, în strîmto- 
rile văilor şi să ne păstrăm puterile, ca să-i 
putem lovi cu străşnicie după-ce va fi plecat el“, 

„Nu: — răspunse Domnul. — Când vijelia se 
porneşte, saltia mlădioasă se pleacă până la 
pământ, dar stejarul stă ţeapăn şi ori înfruntă 
urgia vremii, ori se frânge. Tu poţi să faci ce 
vrei: eu stau nemiscat la locul meu şi-l aştept, 
2 IS meg 

„Dar Muntenii, — întrebă Dragodan, — se vor 
aduna ei împregiutul tău 2« 

„Nu Știu, — răspunse Bodea. — Are să vie 
cine vrea. Dator nu e nimeni! — Veni-va Cân- 
dea cu ai săi, veni-va Botea, veni-vor toţi cei 
risipiţi printre voi, şi vom fi destu) de mulţi, ca 
împreună să-l silim a se întoarec tu ruşine şi 
să-i luăm pofta de a mai veni pe aici, unde atât 


280 1. SLAVICI 


de greu răsbeşte. şi atât de puţină pradă-l aş- 
teaptă“. 

„lasă-mi, stăpâne, mângâierea, să vin şi eu 
cu ai mei la tine“, îl rugă Dragodan. 

„Ai vreme destulă, ca să te răsgândeşti — îi 
răspunse Domnul, — căci mult are să stee sub 
zidurile acestei cetăţi, dacă va veni". 


II. 
Cetatea. 


Sus pe muchea unui deluşor din faţa satului 
Bodenii, depărtare de vre-o mie cinci sute de 
paşi de la albia Dâmboviţei, se cunosc încă ur- 
mele cetăţii lui Bodea. Era in patru colţuri, în 
lung de trei sute şi zece, iar în lat de doue 
sure şi trei-zeci de paşi, întoarsă spre Iâmbo- 
viţa cu faţa mai lungă, în care se afla şi in- 
trarea, nu poartă, ci o deschizătură lăsată în zid. 

Casele se aflau la stânga intrării, cu faţa 
spre munţi, şi încheiau cetatea despre vale, 
unde se află satul Cetăţenii. Cele-lalte trei părti 
erau închise cu ziduri groase de şapte palme şi 
înalte de aproape trei stângeni, iară pe sub zi- 
duri erau înşirate hambarele domneşti, toate 
clădite din lemn de stejar. 

Turnurile de la cele patru colţuri, cu vre-un 
stângen mai înalte decât zidurile, aveau aco- 
perisuri înalte şi învelite, ca şi casele, cu sin- 
drilă de brad. 

Biserica săpată în stâncă, acum plină de o- 
doare scumpe, se afla la mijloc în faţa intrării, 
şi la dreapta ci se vărsa un şipot. 


”voy 


+ 


DIN BĂTRÂNI 281 


- 


Se adunaseră la cetate cu Cândea, cu Botea 
şi cu cei-lalţi peste opt sute de inşi, iar Dra- 
godan sta cu vre-o trei mii dintre ai săi în gura 
văii, spre răvărsarea Cobiei, unde stă şi azi satul 
Dragodan, — departe din jos de Dragodăneşti. 

Zile de a rândul oamenii au cutreierat văile, 
ca să adune burduluri de său, fuioare, câlţi şi 
reşină. Alţii lucrau în acela-și timp, ca să ri- 
dice schele de alungul zidurilor şi de asupra 
hambarelor. Ear alţii cărau bolovani din albia 
rîului şi-i aşezau bine rânduiţi de asupra zidu- 
rilor groase şi pe schelele late ori îi îngrămă- 
diau la dreapta şi la stânga intrării. 

Primind ştirea, că Dragodan a avut o 'ncă- 
ierare cu Ogorii şi a fost nevoit să se retragă 
spre fundul văii, Domnul trimise femeile cu co- 
piii spre strâmtorile Dragoslavelor; opri în ce- 
tate doue sute de Munteni şi o sută de vecini 
de la Slobozia, ear pe cei-lalţi îi trimise cu 
Căndea la Capu Coastei, ca să dee mână cu 
Dragodan şi să-i ţină pe Ogori cât de mult în 
loc, apoi să se retragă în desişuri şi să-i neli- 
niştească mereu pe duşmani. 

„Nu noi: avem să-i înfrângem,— îi zise el lui 
Cândea, — ci firea locurilor și urgia vremii. 
Eu îi ţin aici îngrămădiţi, cară voi nu-i lä- 
sati să odihnească. — Şi tot aşa să facă şi cei 
ce vor mai veni de aici înainte“. 

Intoreându-se apoi spre părinţii săi, care stau 
şi ei gata să părăsească cetatea, el rămase timp 
îndelungat cu ochii plecaţi. 

„De ce trebue să faci tu lucrul acesta? —“ îl 
întrebă Părintele Luca. 


289 1. SLAVICI 


„Pentru-că aşa voieşte el!—“ grăi maica 
preuteasă. 

„Nu, mamă ! — întimpină Bodea.—Prea m'am 
ridicat sus pentru-ca să mă mai pot cobori fără, 
ca să-mi fiu urgisit mie însumi. — Uitați-vă în 
fața mea şi alegeţi: voiţi mai bucuros să mă 
vedeţi ducând tiriş o viaţă mie nesuferită ori 
să mă ngropaţi lăudat de toţi câi ce mă ştiu Pe. 

„Haida !“— grăi maica preoteasă, care nu voia 
ca îiiul ei s'o vadă plângând. 

„Voința Domnului să se îndeplinească ! — 
zise preotul în vreme-ce fiiul său îi sărută mâna, 
apoi se depărtă şi el. 

„Zidiţi intrarea! — strigă Bodea după-ce pă- 
rinţii săi ieşiră din cetate, apoi se 'ntoarse la 
soția sa, care şedea plângând încet în cel 
mai întunecat colţ al cetăţii odinioară atât de 
luminoase şi nu mai asculta vorbele, cu care 


credincioasă Clio îşi dădea silinţa s'o mângâie.. 


Cinci zile încheiate lau tinut Cândea şi Dra- 
godan în loc pe Baian, care, om chibzuit, tri- 
misese partea cea mare a oştirii lui înainte, ca 
să iee în stăpânire straturile de sare, şi întrase 
în valea Dâmboviţei cu numai vre-o doue-zeci 
de mii de călăreţi. 

Trăiţi pe câmpii întinse, Ogorii se sîmţiau 
strâmtoraţi în valea îngustă şi des cotită, îna- 
intau dar numai cu multă băgare de seamă 
printre duşmanii, care ieşiau pe ici pe colo din 
păduri şi îi hărţuiau când de la dreapta, când 
de la stânga. Neputând să-şi dee seamă despre 
putereâ, dusmanului ascuns prin desişuri, chiar 
şi îndrăzneţul Baian el însu-şi se temea, ca nu 
cum-va să fie tras în vre-o cursă şi se opria 


— —_V 


DIN BĂTRÂNI 283 


des în loc, din ce în ce mai nerăbdător şi mai 
necăjit, că nu poate se dee o lovilură hotărâ- 
toare. 

El era dar voios când a zărit, în stârşit, tur- 
nurile cetăţii. 

Ştia, ce-i drept, că e încungiurat din toate 
părţile, vedea, că nu se poate mişca în valea 
strâmtă cu călărimea sa şi nu era de loc pre- 
gătit să spargă ziduri groase ori să le treacă, 
era însă la sfârşitul lungului drum, pe care-l 
făcuse, şi cuibul de peatră al îndărătnicului 
Domn era puţină pedecă pentru cel deprins a 
trece din biruinţă în biruinţă, 

El porunci, ca cetele să descalece şi să-şi în- 
tindă corturile de pâslă. Incălecaţi remâneau 
numai doue mii de oameni, care se risipiră "n 
cete mai mici, ca să, cerceteze locurile şi să fie 
gata de a da piept cu duşmanii, care 'n toată 
clipa puteau să iasă din pădure. 

Bodea se urcase de a supra zidului și privia 
la cele ce se se petreceau în vale, 

Era'n revărsatul zorilor de zi, pe la mijlocul 
lunei Maiu, dară cerul se 'nnorase, culmile. mun- 
ților erau perdute 'n ceaţă, o pâclă fumurie se 
întindea pe rîu la vale şi boarea văii se înăsprise, 

„Dă, Doamne, ploaie măruntă şi deasă şi 
lungă. — zise el, — căci -multă ploaie, — puţin 
sânge“. 

Nu se luminase încă de tot când el zări trei 
oameni, care, ieşind dintre corturi, urcară coasta 
drept spre intrarea cetăţii. 

Era Vladimir cel pântecos însoţit de doi O- 
gori îmbrăcaţi în vestimente încărcate de po- 
doabe sclipitoare, 


PI A 


Fat 


Pe, .. O 


k 


284 |. SLAVICI 


— 


El rămase zăpăcit când văz că intrarea e 
zidită. Peste puţin însă el zări pe Voivod şi se 
intoarse zîmbind cu răutate spre el. 

„Va să zică te-ai închis ca viezura, — grăi 
dinsul. — Era un timp, când noi nu îndrăzniani 
să intrăm, ear acum nu îndrăznești tu şă ieşi”. 

„Nu ştie nimeni mai bine decît voi,— răspunse 
Domnul, — că am de cine să mă tem şi că în- 
ţelepciune e lipsa mea de îndrăzneală“ 

„N'ai, — întîmpină Vladimir, — şi nu înţelep- 
ciune este. Cu cât mai puternic, cu atât mai 
milos e stăpânul faţă cu cei ce îi recunosc pu- 
terea şi nu aţiţă prin îndărătnicia lor mânia 
lui. — Baian, marele stăpânitor, chaganul cha- 
ganilor, — urmă el ridicând glasul, — mă tri- 
mite dimpreună cu acești doi sfetnici ai lui la 
tine, ca să te vestim, că faima vredniciilor tale 
a străbătut până la el şi doreşte să te vadă şi 
să te aibă între cei mai aleşi dintre prietenii 
săi". 

„Eu nu-l cunosc, — răspunse Bodea, — şi nu 
pot să-l judec decât după faptele lui mie până 
acum puţin ştiute. Dacă însă aşa te-a însărei- 
nat să-mi vorbeşti, mi se cuvine si mie să-i 
recunose puterea şi să doresc a-l vedea si a mi-l 
face — nu prieten, ci bun ocrotitor, Te rog deci 
să te ’ntorci la el şi să-i spui, că vestea ce mi-a 
trimis prin tine e o mângăiere pentru mine, că 
mă închin lui dimpreună cu toţi ai mei si că 
poate să se socotească acasă la el în mijlocul 
oamenilor ce stau sub ascultarea mea". 

„Hotărirea ta e înţeleaptă, — îi răspunse Vla- 
dimir, — şi el va fi mulțumit când o va alla: mai 
măte îi va îi înse multumirea, dacă vei veni tu 


“DIN BĂTRÂNI 285 


însu-ţi la dînsul, ca să i-o spui dela rost la rost!“ 

„Am so fac şi aceasta, — grăi Bodea — M'asi 
simţi şi cu încă mai mângâiat, dac'aşi putea să-l 
văd aici sub acoperişul casei mele, dar nu mi 
se cuvine mie, celui mai mic, să-l poftesc să vie 
la mine: am să mă duc la el! De prisos au 
fost grelele osteneli, la care şi-a pus frumoasa 
oştire, şi fără de nici un tolos o ţine îngrămă- 
dită în aceste locuri strâmte şi sterpe, unde lipsa 
de hrană şi de nutreţ şi urgia vremii pot să-i 
aducă mari stricăciuni. Să-şi scoată dar oștirea 
de aici, unde nu mai are nevoie de ea, sotri- 
mită n lărgimile mănoase ale câmpiilor, şi mă 
voiu duce să-mi fac închinarea“. 

„Nu are, aşa cred eu, să facă lucrul acesta“, 
— îi zise Vladimir. 

„Atunci, — întimpină Bodea, — ori e de rea 
credinţă, ori s'a pripit când te-a însărcinat să-mi 
spui, că doreşte să mă aibă între prietenii lui. 
— Prietenie fără de încredere nu se poate!“ 

„Dar nu ai nici tu înredere în el!“ 

-„l'ără îndoială, că nu am,—răspunse Bodea.-- 
Cum aşi putea să am eu încredere întru om, 
are nu are nici el însu-şi încredere în sine!? 
— Cum sar putea să mă razăm pe taima pu- 
terii lui, când chiar si el însu-şi numai în mij- 
locul oștirii lui îndrăzneşte să stee in faţa meat? 
Cum s'ar putea să nu mă tem eu de el, când else 
teme de mine! ? — Să i le spui, te rog, aceste. — 
Noi Muntenii, — urmă el vorbind rar şi râspi- 
cat, -- vi-am dat voue vecinilor ajutor la timp 
de mare nevoie fără-ca să fi cerut închinarea 
voastră. Voi nu v'ați temut să veniţi în mijlocul 
nostru, iară eu mam dus singur, neînsoţit de 


4 93 4 


i A. 


9 
286 + 1. SLAVICI 


nimeni, în mijlocul vostru: cu inima curată şi 
cu incredere deplină aţi venit voi, iară eu cu 
iubire adevărată vam primit şi nici o dată n'am 
incetat a voi binele vostru. Voi cu toate aceste 
în fața celei dintăi primejdii v'aţi lepădat de 
mine şi v'aţi unit cu faimosul biruitor, care vine” 
în fruntea unei mari oştiri asupra mea. Mai 
pot eu să am încrederen voi, care aţi călcat 
credinţa !? — pot să am încredere'n el, care v'a 
silit s'o călcaţi!? — Nu bărbăţie, ci 1eruşinare 
ar fi să mă duc în mijlocul oştirii lui, eu cel 
slab, pe care nimeni mar putea să-l răsbune: 
are să vină în mijlocul oştirii mele el, pentru 
care e ruşine să se teamă, dacă e adevărată 
puterea, pe care se razămă. — Spune-i, că mă 
tem de el câtă vreme el nu-mi dă dovezi ne- 
indoioase, că nu se teme de minc şi de ai mei !“ 

Vladimir şi însoțitorii lui sentoarseră în ta- 
bără, dar peste cât-va: timp Vladimir ureă iar 
coasta, acum el singur. 

„Puternicul meu stăpân,—zise dînsul,—m'a în- 
sărcinat să-ţi spun, că e mulţumit de vestea ce i-ai 
trimis şi că mai vîrtos doreşte a te avea în rân- 
dul prietenilor săi. Drept: dovadă, că nu vrea 
să tacă vârsare de sânge şi că te socoteşte de 
o potrivă cu sine vrednic de încredere, te pof- 
teşte să ieşi din cetate dimpreună cu zece din- 
tre ai tăi, căci va ieşi şi el din tabără lui cu 
zece dintre ai săi pentru-că în faţa acestora voi 
amândoi să vă măsuraţi vrednicia luptând cu 
arma ce vei alege tu, Dacă-l vei învinge, el 
îşi retrage oştirea, iar dacă te vei da învins, 
vei veni să i te închini în tabăra lui“. 

Bodea rămase cât-va timp adâncit în gân- 


DIN BĂTRÂNI 287 


duri. Nu era, oare dator să primească şi să in- 
tre el singur în luptă când prin aceasta scăpa 
sute, chiar mii de vieţi!? ` | 

„Nu! — zise el, — lucrul acesta eu nu pot să-l 
fac. Dacă el ar veni cu arma ridicată asupra 
mea, eu ași fugi şi m'aşi ascunde, ca să scap 
de loviturile lui; dacă m'ar strîmtora fără de 
veste, m'aşi apăra din răsputeri şi mi-aşi da si- 
lința să-i scot arma. din mână: o mişelie fără 
de seamân e însă să ieşi din adins la luptă, 
să-ţi ascuţi arma şi să lovesti cu ea numai pen- 
tru mulţumirea de a-ţi arăta vrednicia, o săi- 
hătăcie este, la care nici fiarele n'au ajuns. 
Să-i spui, te rog, că nu e nevoe să ne mă- 
surăm vrednicia: îl socotesc mai vrednic decât 
mine şi sunt gata s'o mărturisesc aceasta în 
faţa ori şi cui. Şi nici nu e de altminteri — 
urmă el — vorba de mine, ci de neamul de oa- 
meni, care se află în dosul meu! Eu sunt un 
om nemernic şi neajutorat, care va peri mâne, 
dacă nu piere azi, şi nimic n'a dovedit răpuin- 
du-mă pe mine fără ca să fi înduplecat nea- 
mul întreg. Acesta mi-e răspunsul: nu pentru 
mine numai, ci pentru neamul întreg să-şi dee 
dovezile de încredere !* 

„Gândeşte-te bine, — grăi Vladimir. — Nu 
scăpa din vedere, că azi el este aici, iar mâne, 
ear pleacă, se duce departe spre apus, şi tu 
faci iar ce vrei, Nu-i aţiţa mânia, căci vei fi 
învins !“ 

„Voi li, — răspunse Domnul, — dar va şti şi 
el şi vor ști şi toţi urmaşii lui, că nouă nu pot 
să ne facă ceeace le fac celora-lalţi, şi de o 
miie de ori se vor gândi şi răsgândi mai nainte 


“~ 
_ h 


+> 


288 1. SLAVICI 


de a se mai hotări să intre în strămtorile a- 
ceste. — Spune-i să plece, că de la noi nu are 
ce să iee, Un singur lucru scump avem, obi- 
ceiurile rămase de la părinţii nostri: aceasta 
ni-e singura bogăție, prin care ne fericim, iar 
pe aceasta no primeşte. — Tu cunoşti sunetele 
breiumului şi stii întelesul fie-căruia din ele: 
intoaree-te şi voi suna, după ce vei fi intrat în 
tabără. de rugăciune: spune-le că acesta e sem- 
nul păcii şi al dragostei curate, cu care noi 
creştinii întîmpinăm chiar şi pe cei ce vin cu 
arma ridicată asupra noastră. — In pace să-i fie 
plecarea! — Eu de luptă nu am să sun decât 
atunci, când ıl voi vedea sub aceste ziduri, iar 
atunci suna-vor buciume din toate părțile !“ 
Vladimir cobori iar în vale, şi el nu era încă 


intrat în tabără când se porni şi ploaia măruntă. 


şi deasă, pe care o aştepta Bodea si care atât 
de mult trebuia, să-l supere pe Baian. 

Scurt şi îndesat, cu ochii înhpţi în pământ 
şi mişcându-şi din când în când fălcile late în 
scrâşnet înăbuşit, dar în linişte deplină a as- 
cultat tânărul Chagan vorbele lui Vladimir până 
în clipa când de pe zidul cetăţii a străbătut la 
el sunetul de bucium. 

Acum el tresări puţin. 

„l semnul păcii, stăpâne, — îi zise Vladimir, 
— şi al dragostei, pe care-l dă pentru-ca toţi să 
Ştie, să el vrea încetarea, duşmăniei, şi pentru-ca 
nimeni să nu se mai încumete a vă face vre-o 
supărare“. 

Peste puţin alte buciume şi ear altele înce- 
pură să sune în acela-si fel dela vale şi dela 


DIN BĂTRÂNI 289 


deal, şi dela dreapta, şi dela stânga, de pretu- 
tindeni de prin pădurile dese. 

Era parcă o sărbătoare obştească a miilor 
risipite, care îi multumesc cerului pentru ploaia 
mănoasă. 

„Care va să zică — mă mai şi batjocoreşte 
vestindu-le tuturora pacea, pe care nici n'a cer- 
şit-o, nici na stors'o dela rnine, ci mi-o trimite 
ca un fel de milă venită din bunătatea inimii 
lui! — Mă pofteşte, — zise Baian, — să plec fără, 
ca să mă alunge, fără ca să fi stat măcar în 
faţa mea, mă iartă şi dă porunci, ca nimeni să 
nu cuteze a mă supăra! Ah! Baian, copil ne- 
vrîstnic şi fără de pricepere! ademenit de o 
faimă mincinoasă te-ai lăsat să fii amăgit şi 
te-ai umilit ca o babă fără, de dinţi în gura ei 
sbârcită socotindu-te deopotrivă cu un om, care-şi 
ride de tine. — Ridicaţi tabăra! — strigă el. — 
Să plecăm fără de întârziere. Nu suntem noi 
vrednici să stăm în faţa unor asemenea oameni ; 
o ruşine neştearsă ar îi, dacă n'am putea să-i 
învingem, şi tot ruşine ar fi şi dacă i-am în- 
vinge mai perzând încă cinei zile şi jertfind oa- 
meni mai mulţi decât au muncit la ridicarea 
acelui sărăcăcios cuib de piatră.—Unde e Isaac, 
Evreul mişel, care ma adus aici!? — Unde 
este el!?* 

„E dus, stăpâne, la straturile de sare,“ —- îi 
răspunse Vladimir tremurând de frică. 

„Să ne dai, stăpâne, voie, — grăi una dintre 
căpitenii, — ca să mergem şi să-l aducem aici 
— nu pe Evreul acela, ci pe omul neruşinat, 
care stă pe zidul de peatră şi se uită rizând 
la noi !% 


Į. Șlavici. — Din Bătrâni. 19 


290 1, SLAVICI 


„A! Înjosirea aceasta n'avem s'o suterim!-- 
strigă altul.—Inţeleg mânia ta, stăpâne, Şi lucru 
în adevăr ruşinos ar fi, ca tu însu-ţi să te pui 
în faţa unei loaze, care stă ascunsă în dosul 
zidulni. Retrage-te, stăpâne, depărtează-te, dar 
lasă-ne noue, celor mai netrebnice dintre slu- 
gile tale, multumirea de a ne face datoria luân- 
du-l de urechi, ca să-l ducem la tine!“ 

„Un ceas ni-e destul, ca să-l avem!“ — strigă 
altul. : 

„Şi n'ai dreptul de a ne opri, — strigă ear 
altul, — căci, în tine, fiecare dintre noi, între- 
gul neam a fost batjocorit, şi nu poţi să oprești 
pe nimeni dela împlinirea datoriei de a-şi apăra 
cinstea neamului.“ 

Baian se retrase tăcut şi posomorît în cortul 
lui, ear căpeteniile îndârjit” se _risipiră, ca să 
facă. pregătirile cuvenite pentru luptă, şi peste 
putin câte-va mii de Ogori -se risipiră prin pă- 
dure, ca să taie copaci şi că-şi facă scări şi 
capre pentru trecerea zidurilor de piatră, 

Era târziu după amează-zi când buciumele 
răsunară din nou, dar nu ca dimineaţa, ci dând 
isbituri scurte şi din ce în ce mai înteţitoare. 

Ogorii se despărţiseră în doue. Unii, partea, 
cea mare, vre-o şase-spre-zece mii de oameni, 
o porniră la deal cu scări şi cu capre, eară cei- 
lalţi încălecaseră şi steteau cu Chaganul în ta- 
bără, ca să primească lupta cu duşmanii pitiți 
prin păduri. 

Ploua şi acum tot mărunt şi des, şi năvăli- 
torii urcau cu anevoia coasta piezişă şi lunecau 
des pe iarba umedă, încât se împedecau pe ici 
pe colo unii de alţii. Mai rău încă era pentru 


ici Adi 


DIN BĂTRÂNI 291 


dinşii, că, voind să sfârşească cât mai curând, 
o porniseră prea mulţi la deal şi rămăseseră 
prea puţini în tabără. 

Pe ziduri nu se vedea nimeni. Numai pe ici 
pe colo se ivia din dosul bolovanilor câte un 
„cap, care ear,se ascundea. Arcașii, Munteni 
ieşiţi din şcoala lui Bran şi a lui Marcea, ste- 
teau pitiţi pe schele şi-şi ţineau tolbele gata, 
eară slobodnicii se uitau în ochii lui Bodea şi 
asteptau semnul lui, ca să înceapă a răsturna 
bolovanii. 

„Incet şi cu măsură! — strigă Bodea. — Nici 
o săgeată să nu sboare în vânt, eară bolova- 
nii să-i aruncaţi rar şi cu putere, ca să nu se 
oprească în pământul udat de ploaie, ci să se 
rostogolească în ei“. 

Erau departe năvălitorii când bolovanii înce- 
pură să shoare unul de ici, altul de colo şi să 
se rostogolească cu repeziciune din ce în ce 
mai mare la vale. In zădar se feriau năvăli- 
torii din calea lor, căci fugind de unul, se în- 
prămădiau spre alţii, şi, când lovia în grămadă, 
bolovanul îi culca rânduri lungi la pământ. Şi 
cu cât mai mult se apropiau, cu atât mai deşi 
sburau bolovanii şi mai repede unul după altul, 
cu atât mai multe şi maî lungi erau rândurile 
celor culcaţi la pământ ici cu scări sfărămate, 
colo cu capre scoase din încheeturi. 

Ear în cetate era tăcere ca în mormânt, 

Baian sta nemişeat şi privia din ce în ce mai 
nerăbdător. Era o nebunie încercarea lor de a 
răsbi ast-tel în cetate şi coasta se acoperise în 


puțin timp de Ogori răsturnaţi la pământ, pestă 


care se rostogoliau alti bolovani și ear alţii, 


2% 1. SLAVICI ` 


Cu toate aceste el striga din răsputeri: mai 
repede! mai repede! — La dreapta şi la stânga! 
— Tiuaţi-o dela deal!» 

Năvălitorii se despicară si o luară repede 
unii la dreapta, ear alţii la stânga, ca să apuce 
în dosul cetăţii, unde nu mai puteau să fie lo- 
viti de bolovani rostogoliti la vale 

Abia acum începură să sboare în ei săgețile 
din cele doue sute de arcuri, tot săgeata și omul. 

Ear în cetate era linişte ca în mormânt. . 
O singură parte era ferită şi de bolovani, şi 
de săgeți, cea despre vale, în care se aflau 
casele. 

Năvălitorii se 'ngrămădiră căutând adăpost 
în dosul caselor, aşezară caprele şi scările ce 
le mai rămăseseră şi începură să urce, ca să 
iasă pe acoperiş si să treacă peste cl în cetate. 
Incet si cu băgare de seamă, unul câte unul 
şi fără de sgomot se adunară pe partea de din 
afară a acoperişului pentru-ca să iasă la iveală 
după ce se vor fi adunat destui. 

Alţii, ne mai încăpând în dosul caselor, tre- 
cură răpede sub zidul din fund şi puseră aici 
scări şi capre. 

Deodată însă luă foc acoperişul uns pe de- 
desubt cu său, flacările îl cuprinseră ’n câte-v: 
clipe şi cei adunaţi pe el se îughesuiră înspăi- 
mântati spre scări si se rostopoliră val-vârtej 
peste cei ce urcau în urma lor ori steteau jos. 
In acela-şi timp dincolo unii dintre apărători îi 
stropiau pe năvălitori cu său fierbinte, iară altii 
le aruncau în cap fuioare muiate în răşină, 
care ardeau cu flacără roşie. 

Se 'noptase, flacările se 'nălţau din ce în ce 


DIN BĂTRÂNI 293 


mai mari, şi printre vaietele celor ce se svâr- 
coliau pe sub ziduri ori fugiau orbiş la vale se 
auzia sgomotul încăierării din ce în ce mai 
grele pentru Chaganul apucat din trei părţi şi 
strâmtorat în tabăra lui. 

Acolo alergau toţi cei ce se mai puteau duce, 
și peste putin Bodea şedea deasupra zidului şi 
asculta cu ochii plini de lacrămi gemetele ră- 
niţilor rămaşi împregiurul cetăţii. 

„O! — cum poate omul să se desbrace de fj- 


rea lui şi să se coboare mai prejos de toate vie- 


tuitoarele ! — se jelui el înfiorat de cele petre- 
cute. — Pentru pornirea semeată a unui om, 
pentru un deşert gând de mărire, pentru o pă- 
rere numai se îngrămădesc atâtea suferinţe şi 
se jertiesc atâtea vieţi. — Plin e văzduhul. de 
suflete necurate, — urmă, el-nitându-se sperios 
împregiurul său, — şi numai stăpânit de ele poate 
omul să-şi piardă astfel dreapta judecată şi să 
strige: 

„Fără de milă şi fără de cruţare loveşte!“ 

„N'au lost oare destule grozăviile acestei zile !? 
— strigă Mala, care urcă şi ea scările schelei 
şi se opri tremurând în tot trupul, — Eu nu mai 
pot să văd, nici să aud cele ce se petrec îm- 
pregiurul meu! Ascultă, iubite, rugăciunea mea: 
să părăsim acest cuib de nenorociri!“ 

„lu te-am rugat să nu rămâi aici“, — îi răs- 
punse el. : 

„Incă mai grozave mi-ar fi fost chinurile, — 
răspunse ea, — dacă te-aşi fi ştiut aici şi nu aşi 
fi putut să te văd în fiecare clipă si să mor 
deodată cu tine. O! ce mai fac eu în mijlocul 
unei lumi străine, dacă nu-mi mai eşti tu iubit 


-—-— COC CC 


254 1, SLAVICI 


ocrotitor!? — Să fugim, iubite, să ne ascundeni 
în eodrii nestrăbătuţi şi să aşteptăm, căci ei 
vor pleca şi destul li-a fost, ca să nu se mai 
întoarcă nici odată în aceste locuri nenorocite 
pentru dînşii. — Destul ai ficut, ca să aperi pe 
ai tăi!“ 

„Da! — răspunse el, — destul a fost. — Ne 
vom retrage. Îndată ce se va fi stins focul, 
vom ridica podul de trecere şi ne vom folosi 
de întunerecul nopţii, ca să ieşim eu toţii și să 
ne depărtăm spre munte“. 

O bucurie nespusă îi cuprinse pe toţi când 
el dete poruncă să ridice deasupra zidului des- 
pre munte podul de scânduri, pe care şi-l fă- 
cuseră anume pentru ieşire, şi să se pregătească 
de plecare. 

„Hambarelor le dăm foc stăpâne?*— întrebă 
unul dintre oameni. 

„0, nu! — răspunse el. — Lucrul acesta lam 
fi făcut numai în clipa când ei ar fi început 
să treacă zidul: e însă greu păcat să nimiceşti 
fără de nevoie ceea-ce poate să-i fie omului de 
folos, Să ice fie-care cât poate să ducă fără ca 
să-i fie prea mare sarcina, iar ceca-ce nu putem 
să ducem noi rămâne aici întreg şi nevătămat 
fie chiar şi pentru duşmanii noştri, căci tot oa- 
meni sunt şi ei!“ 

Era pe la miezul nopţii când căprioreala ca- 
selor a căzut peste zidurile înegrite de fum, şi 
Bodea sa urcat cu Mala şi cu Clio pe zid, ca 
să coboare cei dintâiu afară. 

Infiorătoare privelişte! 

Ogorii se folosiau şi ei de întunerecul nopţii. 
ca să-şi caute răniții şi să-i omoare, ca să nu se 


Po 


i i i iii“ 


DIN BĂTRÂNI 295 


mai chinuiască lăsaţi aşa singuri printre morţi. 
Tiptil se apropiau din toate părţile ucigaşii 
şi pe turiş, ca nu cum-va apărătorii cetăţii să-i 


simtă, şi tîrîndu-se ca fiara pânditoare se arun-: 


cau asupra răniților neputincioşi şi-i gâtuiau. 
ca să nu se vaiete când primesc lovitura. Omul 
ține însă la viaţa lui câtă vreme mai poate să 
răsutle, şi răniții, simțind că li se apropie sfâr- 
şitul, se văitau, se rugau şi blestemau în gura 
mare, 

Bodea se dete înapoi, ca să nu fie văzut. 

„Trebue să mai aşteptăm,“ — grăi dînsul cu 
glasul înăbuşit, 

Mala însă, femee, se ridică puţin şi se uită 
peste zid, ca sii vadă şi să înţeleagă rostul va- 
ietelor. 

„Ce fac? — întrebă ca tremurând ca firul de 
trestie coaptă în’ bătaia vântului. 

„Nu te uita!“ —îi răspunse el. 

Femea însă nu poate să nu se uite când fi- 
rea ei năvalnică o împinge să vadă, şi ca se 
ridică şi privi. 

„Ah!--scârbă să-i fie omului de sine însu-şi ! 
— Ei îşi ucid răniții!“ strigă ea ca ieşită din 
fire, apoi căzit leşinată în braţele lui. 


HI. 
Spăşirea. 
Adunați pe ici, pe colo în culmile netede ca 
odinioară la vatra lui Vineş, Muntenii se sbu- 


ciumau să iee o hotărîre şi n'ajungeau să fie 
porniţi cu toţii la fel. 


Pie id 


296 |. SLAVICI 


Oamenii toţi sunt acela-şi om întrupat în fel 
de fel de chipui E omul adevărat în fiecare, 
dar nu iese în nici unul întreg la iveală: cu cât 
mai întreg îl scoţi din tine însu-ţi, cu atât mai 
sus eşti în scara desfăşurării sufleteşti, şi cu 
Ât mai sus sunt cu toţii, cu atât mai uzoară 
e înțelegerea, între unul şi altul, căci una sin- 
gură e voința omenească. 

O! nu mai era Arie, omul scăpat de îndem- 
nurile trupeşti, ca să-i îndrumeze pe calea, în 
care pot să meargă cu toţii. Trecuseră mulţi 
ani de zile de când el murise, dar numai acum 
simţiau, că el lipseşte, şi se jăluiau plângân- 
du-se inşi-şi pe sine. 

Nu trece însă prin lume umul luminat fără 
ca să-şi reverse lumina, şi dacă i se stinge 
viața mărginită "n timp, rămâne lumina, pe care 
a revărsat-o în sufletele celor incă vii, şi creste 
impreunându-se cu alte lumini și se întinde pă- 
trunzând în sufletele celor ce rînduri-rînduri 
intră n viaţă. 

Trăia încă Arie în inimile tuturora. şi hăciu- 
lete cel mărunt şi sprinten cutriera, mai nea- 
stâmpărat decât ori-şi-când, poienele cuprinse 
de fiori, ca să adune sfatul bătrânilor şi să-i 
pună pe toţi în mişcare. Nici odată încă nu se 
adunase statul acesta, căci n'a lost nevoie de 
el câtă vreme a trăit Arie. nici mai târziu, când 
voința Domnului le hotăria toate. Acum însă 
Domnul era închis în cetatea lui încungiurată 
de lesuri intrate'n putreziciune şi păzit de Cha- 
ganul turbat, care jurase cu gura plină dè 
spume, că va sfărma cu peptul său zidurile si 
Îşi îngrămădise intreaga oştire în valea strâmtă. 


DIN BĂTRÂNI 27 


În trei rânduri dăduse năvală zadarnică, mii 
de vieţi jertfise, lipsa de hrană şi boalele îi 
scădeau mereu oştirea, dar el nu şovăia, ci mai 
vârtos se'ncăpăţina. 

Ear în cetate era tăcere şi linişte ca în mor- 
mânt: singurul semn de viaţă al apărătorilor 
cra buciumul de rugăciune, care răsuna din 
când în când până 'n fața trecătorii, unde Mun- 
tenii se adunau mereu, acum nu sute, ci peste 
sapte mii de oameni, toți gata de a-si face 
datoria. 

are le era însă datoria ? 

Erau adunaţi bătrânii toţi si steteau tăcuţi. 

Dac'ar fi sunat de jos, din cetate, buciumul 
de luptă, mulţi ar fi sărit în picioare, dar nu 
toţi. Erau acolo Moroiu şi şi Ursan, erau Bunea, 
şi Marcea, erau Corbu şi Vântu, erau preoţii 
toți, care tot ar mai fi stat pe gânduri, căci 
prin sabie piere cel ce scoate sabia din teacă. 

„Nu sună de luptă,—zicea Părintele Luca,— 
pentru-că-şi este el singur destul, nu sună pen- 
trucă e gata să-şi dee până chiar şi viaţa, ca 
să înspăimânte pe cei ce vor să vă calce şi să 
se dee pildă urmaşilor săi !“. 

„Nu sună, — ziceau alţii, — fiindcă e mândru 
şi nu vrea să se umilească, cerând ajutor dela 
unii ca noi. A, dacă iese învingător acum, ca 
vermii avem să ne tîrîm la picioarele lui: săriţi 
să-l scăpăm, căci pe noi înşi-ne ne scăpăm 
trângând mândria lui“. 

Unul singur, Bran cel spân, stetea înfundat 
şi nu zicea nimic, ci se uita din când în când 
în ochii cei albaştri ai lui Radu, băiatul trecut 
acum de cincisprezece ani, prea înalt pentru 


298 1. SLAVIEI 


anii lui, dar nu plăpând, nici cu fața de fată 
mare cum fusese tatăl său odinioară. Era par'că 
din ochii lui voia să afle Bran ceea-ce e de 
făcut, eară el stetea cu inima strînsă 'n cleşte. 

Ah! cum ar fi voit să fie şi el acolo! — 
Tatăl său la depărtat însă dela sine. 

„Prea scumpă ne este tuturora viaţa ta, — 
i-a zis el — şi prea mulţi ni-am perde bunul 
cumpăt şi ne-am avânta orbeşte când, am ve- 
dea-o în primejdie. Cea dintâi datorie a omului 
e să-şi păzească viaţa şi s'o chivernisească cu 
înțelepciune: umileşte-te, dă-ţi întregul avut, 
primește chiar robia, dacă numai aşa poţi să-ţi 


scapi viaţa, pe care numai pentru fericirea celor 


viitori şi pentru îmbărbătarea lo ai so jertfeşti!“ 

Nu, el nu putea să voiască altfel, dacă aşa 
a zis tatăl şi Domnul lui, şi cu inima strânsă 
se uita la mulţimea ce se frământan valuri 
viiu mişeate. 

Pe când însă ei steteau aici, Maica Preuteasă 
alerga "n urma lui Răciulele văitându-se amar- 
nic şi adunând în calea ei pe mumelc 'ngrijate, 
care-i înțelegeau durerea. 

O! ele nu mai stăteau pe gânduri, căci ele 
nu cu mintea cea cumpănitoare Şi şovăită, ci 
cu inima lor curată judecau, şi un fior cutre- 
murător îi cuprinse pe toţi cei adunaţi în faţa 
trecătorii când ele se iviră `n depărtare apro- 
piindu-se cu pas din ce în ce mai grăbit şi 
imbărbătându-se unele pe altele prin vorbe stri- 
gate 'n gura mare. 

„Staţi si vă chibzuiţi ! — strigă Maica Preu- 
teasă. — Oameni în toată firea, bărbaţi în pu- 
tere, părinţi, care au copii, feciori, care au 


DIN BÂTRÂNI 599 


mume, frați, care au surori, voi toţi oameni 
verzi şi întregi staţi şi vă gândiţi când jos în 
vale, aci în apropierea voastră, se varsă sânge 
şi s'a vărsat ieri şi alaltăeri, de săptămâni de 
zile se varsă mereu“, 

„O ! — întîmpină Bran ridicându-se din căl- 
câie, — uşor ni-ar fi să nu stăm şi greu ne este 
să stăpânim pornirea de a ne răpezi în vale, 
ca să punem capăt vărsării de sânge“. 

„Nu e tare voinţa, care o stăpâneşte, — îi 
răspunse ea rizindu-i în faţă, —ci e slabă por- 
nirea. — Nu vă înspăimântă pe voi gândul, că 
fiii şi nepoţii şi strănepoţii voştri vor suferi şi 
ei cum voi aţi suferit mai nainte de a se fi 
ivit el în mijlocul vostru!? — Pe noi ne înspăi- 
mântă, căci noi simţim în copii noştri sămânţa, 
neistovită a unui mare neam. — Nu vă încântă 
pe voi gândul, că soarta celor viitori o îndul- 
ciţi băgând groaza în cei ce vă calcă pe voi şi. 
gonindu-i, can veci să nu mai vie pe aici!?— 
Pe noi ne încântă, căci cu gândul la cei viitori 
ne petrecem viaţa. — Ce mai voiţi!?— urmă ea 
înduioşată.—Nu vi-e încă destul ce aţi văzut!?— 
O clipă de slăbiciune a avut, odată a fost is- 
pitit a se ridica mai presus de voi, şi aţi pus 
la îndoială toate virtuțile lui. Chiar eu, muma 
lui, — strigă ea, — mi-am perdut credinta în el. 
Eară el a rămas el însuşi neclântit, neschimbat, în 
toate îimpregiurările acela-şi, gata în fie-care clipă 
de a sta singur pentru toţi. — Nu vă sunt încă 
dostule dovezile ce vi-a dat !? — Nu vi-e nici 
e CA să priviţi în sus când vă uitaţi 
aef.“ 


30 L SLAVICI 


Miile de oameni steteau în tăcere adâncă şi 
în nemişcare ca nişte stilpi de peatră. 

„Să ne cheme şi ne vom duce !“— grăi peste 
cât-va timb Corbu. - 

Bran car.se uită în ochii albaştri ai lui Radu, 
care se 'ntoarse încet spre Corbu. 

„Asta, — îi zise el sfiicios, — o ştie şi dînsul 
şi tocmai de aceea nu vă chiamă: nu supu- 
nerc cere, ci dovezi de iubire aşteaptă în zile 
ca cele de astă-zi !« 

Vorbele lui pătrunseră flăcărând ca fulgerul 
prin toate inimile, şi mulţimea se îngrămădi 
mişcându-se încet spre dînsul, maica Preu- 
teasă făcu şi ea un pas înainte, ear Răciulete 
sta cu răsuflarea, oprită, 

» Şi tu, îl întrebă acum Bran, ne ceri si-i 
dăm aceste dovezi!“ 

„Nu vă cer nimic, răspunse băiatul. Face fie- 
care după povetele inimii lui. — Pe mine înse, 
urmă el îndreptându-se, nici voința tatălui, nici 
porunca Domnului nu mă poate opri de a-mi 
face datoria, şi cine vrea, strigă cu glas tare, 
vine cu mine !* 

„Şi cu mine |!“ —- strigară Bran şi Răciulete 
de o dată. 

Incet apoi şi fără de sgomet, ca în zi de săr- 
bătoare si ca la înmormântare mulțimea, se 
porni la vale cu ochii ţintiţi spre strîmtorile 
Dragoslavelor și cu gândul dus la cetatea de 
peatră. 

O babă-i scoase din sărite şi îi pusese `n miş- 
care şi un copil, care acum înteia oară se 'm- 
bărbătă să voiască, şi el ce-va, și până chiar 
şi Bran cel chibzuit numai întrun târziu își 


DIN BĂTRÂNI 301 


dete seama despre greutăţile faptei ce aveau 
să săvirşească. 

Acela, care a intrat odată în luptă, nu mai 
are milă nici pentru sine şi pentru ai săi, nici 
pentru dusmanul, care la silit. să ridice arma, 
ci se foloseşte fără de nici o cruţare de toate 
mijloacele, ca să iasă învingător. Lămurit ca 
la lumina soarelui ieşia la iveală gândul Dom- 
nului închis în cetate: cu cât mai mult îşi ti- 
nea Baian oştirea îngrămădită `n valea strîmtă, 
cu atât mai desăvârşită era înfrângerea lui. Ins- 
păimântător afară din cale trebuia să fie pentru 
el gândul, că Domnul el singur cu o mână de 
oameni a putut să-l ţie atâta timp în loc. Nu! 
lupta sângeroase era cel puţin de prisos câtă 
vreme Domnu! el însu-şi nu se simţia în strim- 
torare destul de grea, ca să ceară ajutor. 

Şi grea de tot trebuia să fie lupta aceasta. 
Acolo în vale erau multe mii de oameni, care 
de atâta timp se sbuciumau în luptă cu un 
duşman, care-i lovia din dosul zidurilor ori din 
desişul pădurii : mare trebuia să le fie mânia, 
când ajungeau, în sfârşit, să-l vadă pe duşman 
în câmp deschis. 

Muntenii trebuiau cu toate aceste să meargă 
înainte. 

O lumină nouă s'a revărsat asupra viitorului 
în clipa, când fiiul sa 'mbărbătat la hotărîrea 
de a-şi pune viaţa în joc, ca să-şi scape părin- 
tele din strîmtorare, şi lumina aceasta sar fi 
stins, dacă nu sar fi adunat cu toţii împre- 
giurul lui. Nu mai şovăia acum nimeni, şi în 
frunte mergeau tocmai cei ce stătuseră mái 
nainte la îndoială: peste putinţă ar fi fost să-i 


302 1. SLAVICI 


mai oprească şi nu rămânea: decât să le regu- 
leze mersul. 

Ştia Bran, că Dragodan şi Cândea se află cu 
cetele lor prin pădurile despre Capu Coastei şi 
prin cele dela Cândeşti şi îi neliniştese mereu 
pe Ogori fără-ca să intre în luptă cu ei. El 
trimise dar doue mii de oameni cu cinci sute 
de arcaşi la dreapta, ca să iasă deasupra cetăţii, 
la Măţău, eară el se opri cu ceilalţi oameni la 
Mateiaşi, hotărât de a nu înainta decât după 
ce va fi primit, răspuns dela Dragodan şi dela 
Cândea, ca lovitura să se dee de odată din 
patru părti. 

El nu ştia însă, că la vale lucrurile se schim- 
baseră cu desăvârşire. 

Aducându-şi întreaga oştire în strâmtorile 
Dâmboviței, ca să încungiure cetatea, Bian a 
fost nevoit să prade pe Sorbii ce i se supuse- 
seră de bunăvoie. Nopțile dar Dragodan cutriera 
văile şi se ivia ca o stafie când ici, când colo 
printre fraţii săi îngroziţi de jaful ce suferiseră, 
şi cu cât mai mari erau perderile lui Baian, cu 
atât mai mult se pătrundeau vecinii de gândul, 
că numai dela Munteni poate să le vie mân- 
tuirea. 

Cel dântâiu între căiţi a fost chiar Vladimir 
cel pântecos. 

Pierzând în mânia lui oarbă ori şi ce măsură, 
Baian îl legase pe Isac, Evreul scârbos, de 
„coada unui cal şi-l terciuise târît peste bolovanii 
de pe ţărmii rîului. 

Era peste putinţă, ca Vladimir să rămâe li- 
niştit în fața unei asemenea privelişti, şi peste 
noapte el a fugit în tabăra lui Dragodan, 


— "DT CD O 


DIN BĂTRÂNI 303 


Câteva zile în urmă Bohuslav, Viştoc şi Ra- 
“doslav şi-au adunat şi ei oâmenii şi i-au trimis 
lui Dragodan vorbă, că stau gata şi aşteaptă să 
le spună, ce au să facă, iar acum, când Mun- 
tenii se iviră la Măţău, miile de vecini adunaţi 
de Viştoc alergară spre dînşii. 

O însufleţire neînfrânată îi cuprinse pe Mun- 
tenii adunaţi la Mateiaş când primiră aceste 
ştiri. Le era parcă un nou soare răsare, teme- 
liile unei nouă vieţi se aşează, şi pe când unii 
plângeau de bucurie, alţii stăteau cu ochii în 
pământ, ruşinaţi, căiţi şi gata de a-şi ispăşi 
vina prin fapte de oameni vrednici. 

„0, tu om nemernic şi fără de pricepere !— 
îşi zise Bran adânc miscat, —ai voit tu săl 
judeci pe el!? — ai pus tu la îndoială virtutea 
lui !? înţelepciunea lui şi bunătatea fără de mar- 
gini a inimii lui ai tăgăduit-o !? — Inainte! — 
strigă el, — înainte! — ca să-l scoatem şi să 
cădem cu toţii la picioarele lui! Spulberaţi au 
să fie ca pleava în vânt toţi duşmanii lui, și 
departe sus va rămânea el deasupra tuturora!“ 

Hară el, Domnul prea mărit şi vrednic de 
mare mărire, stetea cu capul plecat şi cu bra- 
tele încrucişate pe pept, cu ochii stînşi şi cu 
lata veştejită, o umbră de om, la mormântul 
soției sale, inimă curată, trup fără de pată şi 
suflet lămurit în focul grelelor ispitiri. Prea 
gingaşă a fost inima ei pentru-ca să-si poată 
urma bătăile în mijlocul râenetelor de mânie 
ale celor ce lovesc şi între vaiete de durere 
ale celor loviți: prea mult a iubit pintru-că să 
poată asculta gemetele celor ce mor; prea era 


9 
304 |. SLAVICI 


deprinsă a, vede în el pe ocrotitorul tuturora 
pentru ca să-l poată vede crunt şi nemilos. 
5e zice, că pasărea plăpândă, ajunsă fară de 
veste “n preajma șarpelui încolătăcit printre 
crengi, rămâne pe o clipă cu ochii ţintiţi în ochii 
lui, apoi moare trasnită de fulgerul spaimei: 
aşa a murit Mala cea mult iubită ca copilă şi 
atât de răsfăţată ca femee. 

Mare era durerea lui şi sfântă! 

El a tresărit când buciumele au sunat dând 
din patru părţi de o dată semnul de luptă. Atât 
de ameţit era şi de perdut în durerea lui, în- 
cât ştia, că huciumele vestesc pornirea luptei, 
dar nu-şi dedea seamă, că de astă-dată nu asu- 
pra lui pornesc cetele înarmate. 

„Gata cu toții!“ — strigă el ca deşteptat din 
somn şi se urcă'n grabă mare pe schelele tot 
pline âncă de bolovani şi de câlţi muiaţi în 
răşină, 

Abia privind de sus de pe zid împregiurul 
său el se desmetici încetul cu încetul. 
` Stetea uimitşi nu mai înţelegea nimic. 

Coboriau despre Măţău şi despre Mateiaş şi 
ieşiau de pretutindeni de prin pădurile de la 
vale şi Munteni, şi vecini şi înaintau în grabă 
mare spre duşmanii tăbăriţi împregiurul cetăţii. 

Care va să zică sau îmbărbătat Muntenii şi 
vecinii, schimbându-şi gândul, s'au unit cu dînşii. 

0, el nu sa 'nşelat şi acum se 'ntemeia viaţa 
de diînsul mult visată. 

făpăciţi de lovitura neașteptată, Ogorii se 
îngrămădiră spre țărmurii râului şi se 'nvălmă- 
'şiră fără de nici o rănduială și umplând văzdu- 
hul de strigăte sălbatice, 


DIN BĂTRÂNI 305 


Intr'o clipă înse Baian, tînerul crescut în în- 
vălmăşeala luptelor, îşi dete seamă, că de la vale 
e lovit cu mai multă putere, şi luă hotărîrea 
de a răsbi la deal, spre Bodeni, pentru-ca să 
se întoarcă apoi şi să-l aibă pe dușman numai 
în față. Părăsindu-şi dar caii, cu care nu se pu- 
tea mişca printre bolovani şi pe costişe, Ogorii 
o pornită în rănduri încheiate la deal şi se 
isbiră de arcaşii lui Bran, care-i opriră pe o clipă 
în loc. 

Erau însă prea puţini Muntenii, ca să-i poată 
opri pe Ogori în înaintarea, lor, şi Bran începi 
peste putin să se retragă spre cetate. 

Ne mai având acum pe nimeni la deal, Ogorii 
se ntoarseră şi începură să-i mâne pe Munteni 
spre cetate în vreme-ce de jos din vale se 
auziau răcnetele de taur ale lui Dragodan, care 
urca n goană mare coasta. 

„A, Bran, e Bran!— strig Bodea, şi ear fn 
cuprins de sîmţământul, că nimeni cu dînşii 
nu mai poate să ţie pept. 

Dar la dreapta lui Bran, în bătaia grindinei 
de săgeți, era şi el, băietul subţirel şi înalt. 

„Ridicaţi podul de trecere, — deschideţi-mi 
drum! — daţi-mi buzduganul! — strigă părin- 
tele cuprins de fiori. — lute! iute! iute, că sar 
de pe zid!“ 

Ca o fiară chinuită timp îndelungat de foame 
se răpezi Baian la deal când văzu pe Domn 
coborind podul şi ridicând de asupra, capului 
său buzduganul strălueitor. 

„Lăsaţi arcurile! — puneţi-vă săgeţile'n tolbe! 
strigă Chaganul. — Pept la pept să-l strîngem. 
Viiu voiesc să-l am, viiu şi nevătămat, ca viaţa 


I. Slavici. — Din Bătrâni. 20 


306* “1. SLAVICI 


mea întreagă să am mulţumirea, de a-l chinui“. 

Nu mai era acum în primejdie biăietul, căci 
lupta-şi schimbă cu desăvîrşire mersul. 

Strigând ca ieşiţi din fire roiră Muntenii din 

toate părţile spre Domnul lor, şi iar descărca 
Bran săgețile una câte una şi-i deschidea drum. 
Unul după altul au căzut la picioarele Domnului 
Cândea cel bălan şi Botea cel îndesat, Corbu 
"cel iute la fire și Moroiu cel mustecos. Drago- 
dan, sângerând din patru răni, nu mai râenia, 
ci lovia răsuilând din greu şi stergându-şi câ- 
te-o dată din faţă şiroaiele de sânge, iar Ră- 
ciulete cel mărunt nu mai stetea în coadă, ci 
se 'ntigea cu sulița lui ca un cătăluş la picioa- 
rele stăpânului, mereu înaintea lui şi împede- 
cându-l mereu în înaintare. Pas cu pas însă îi 
mâna Domnul pe Ogori peste trupurile celor 
răniţi şi peste leşurile putrede la vale. 

Lovit în cele din urma de o săgeată în falcă 
lui cea lată, Baian sări ca fiara încolțită. 

„Săgeţile ! — strigă el. — Descărcati asupra 
lui şi numai asupra lui!“ 

Odată descărcară Ogorii şi încă o dată, apoi 
se întoarseră şi se depărtară 'n goană sălbatică, 
mânaţi de Dragodan, care iar începu a răcni. 

Sa dus Baian, Chaganul Chaganilor, înfricoşa- 
tul stăpânitor al popoarelor din valea Dunării. 
sa dus părăsindu-şi tabăra şi caii şi timp de 
peste cincizeci de ani de zile, cât a mai tinut 
lumea în groază, n'a mai îndrăznit să se întoarcă. 

Domnul însă zăcea pe iarba plină de sânge 
lovit în pept de doue săgeți, viiu încă si cu 
mintea limpede, dar în pragul mortii. - 


DIN BĂTRÂNI 307 


0! de ce n'a rămas el în cetatea încungiu- 
rată de ziduri groase! | 

La dreapta lui era, îngenunchiând, muma, la 
stânga fijul, iară giur împregiur steteau cei-lalți 
în tăcere adâncă. 

„0!— dac'aş putea s'o mai pornesc o dată de la 
început,—-grăi dînsul încet,--v'aşi cruța de multe 
din mâhnirile ce vi-am făcut în pripirea mea !“ 

Ochii tuturora se umplură de lacrămi. - 

El luă mâna fiiului său şi se uita lung în fața lui. 

„Nu uita nici o datâ, — îi zise apoi, — că 
adevărata mărire numai pe adevărată virtute 
se întemeiază !* 

In aceste vorbe şi-a dat cea din urmă resuflare. 


Incheiare.. 


Sa dus Baian, Chaganul Chaganilor, înfrico - 
satul stăpânitor al popoarelor din valea Dunării, 
sa dus părăsindu-și tabăra şi caii... Domnul 
însă zăcea pe iarbă de sânge. 

„Acu vin eu la rând!“ şi-a zis Bran când 
la văzut mort. 

Era cuprins de un fel de spaimă, care într”o 
clipă i-a schimbat iar gândirea, si sîmţămintele. 

Um şovăielnic din fire, bănuitor şi mereu ne- 
` mulţumit cu cele ce se petrec, el ear a căzut 
sub stăpânirea gândului, că lucrurile merg rău 
şi nu pot să se îndrumeze spre bine pentru-că 
Bodea, căzut rob slăbiciunilor sale, nu era des- 
tul de tare pentru-ca sa poarte cu isbândă sar- 
cina ce luase asupra, sa. 

Cum ar fi putut să ishândească e], care şi-a 


308 1, SLAVICI 


călcat jurământul dat ca frate de cruce şi care 
n'a fost în stare se ţină m frâu muierile ce-l 
încungiurau, nici pe păcătoşii, cu care intrase 
n legătură !? 

Ear acum a murit lăsându-le toate baltă. 

Nu! cele stricate din vina lui nu mai puteă 
să le dreagă decât un om, care în toate amă- 
nuntele vieţii lui a fost în stare să se stăpâ- 
nească şi să-şi pună el însu-și sie frâu, ca să 
le poată fi altora povăţuitor înţelept şî neîn- 
duplecat. 

„Omul acesta sunt eu, numai eu,— îşi zicea 
el, — şi nimeni afară de mine nu e în stare să 
ducă mai departe lucrarea pornită de dînsul.“ 

Bară el nu eră numai singur cuprins de sîm- 
țământul acesta: mulţi de tot erau între Mun- 
teni cei-ce nu-l socotiau pe Radu, băietanul 
incă netrăit în lume, destoinic să poarte cârma 
şi stăruiau ca Bran să-i fie poviţuitor, — ba nu 
erau puţini nici cei doriau, ca copilul Malei să 
fie dat la o parte. 

Din. ce în ce mai străruitor li se punea Mun- 
tenilor întrebarea, dacă le este ori nu iertat să 
să se însoţească cu vecinii cei lăpădaţi de Dum- 
nezeu şi porniţi spre destrâu, care-i ispitiau me- 
reu şi-i îndrumau spre destrăbălări... Mereu se 
sporiau cei stăpâniţi de gândul, că neamul lor 
nu poate dăinui decât păstrându-şi cu toată 
sfințenia curăţia sângelui şi moravurile rămase 
din bătrâni. 

„Bran are dreptate,—ziceau ei — mai bine tre- 
cem munţii decât să ne înecăm în noianul pă- 
cătoşiei !“ 

Oamenii erau deci în fie-care clipă gata de 


DIN BĂTRÂNI 309 


a se 'ncăiera între dinşii, adunaţi unii împre- 
giurul nevinovatului Radu, ear alţii sub povaţa 
lui Bran, asprul păzitor al bunelor moravuri. 

Un singur lucru îi mai ţinea în loc: frica de 
Avarii risipiţi pe câmpii şi de nemilosul Baian, 
care tot ar mai fi putut să se întoarcă. 

Ce-i drept, în fata, Avarilor ce mai rămăseseră, 
prin apropiere se aflau vecinii, care ştiau să 
scape mai rar luptându-se cu bărbăţie si mai 
des închinându-se cu umilinţă şi dând daruri 
din belşugul lor. 

Din timp în timp porniau şi Volgarii de la 
adăposturile lor, ca să facă năvăliri de pradă 
prin podgorii şi prin văile de la poalele munţilor. 
Vecinii, tot ei, ştiau să 'nvirtă lucrurile astfel, 
ca să le vie întrajutor Avarii, care se socotiau 
ei înşi-şi pe sine mai presus de toţi în drept 
de a prăda — la dreapta, la stânga și de giur 
împregiur. 

De peste Dunăre nu veniau decât pă ici, pe colo 
neguţătorii, care se puteau străcura plătindu-le 
Avarilor vamă şi din ceeace aduceau, şi din cele 
ce puteau s'adune de pe aici. 

Stau deci Muntenii adăpostiţi în poienele lor 
şi prin înfundăturile văilor şi aşteptau oare-cum 
cu frică 'n sân clipa de sguduire. Nu mai era 
însă ca mai nainte, când îşi aveau gropile de 
grâu, ci de voie, de nevoie, păstrau deocam- 
dată legăturile cu vecinii, care aveau hamba- 
rele pline, şi nu erau afară din cale supăraţi 
când staroştii trimiteau la cetatea de peatră cu- 
venita zeciuială, ba mulţi se-mpăcau şi cu 
gândul ca mai unul, mai altul dintre Munteni 
să se aşeze printre vecini, precum se zicea, 


310 I SLAVICI 


ca îndrumător spre o mai bună vieţuire... Brar 
era doară si el de părerea, ca staroştii să fie 
înlocuiţi cu judeţi. 

Mai era apoi şi alta mai hotărîtoare, 

In vreme-ce Bran si soţii lui trăiau, Mala şi 
Bodea muriseră, eară moartea sfinteste. 

Dumnezeu fie, maica natură fie, cel-ce ori 
ceea-ce a zidit lumea aceasta a plămădit sufle- 
tul aşă, ca omul, torcându-şi firul vieții, să 
dee încetul cu încetul uitării relele, care-l în- 
tristează, şi să-şi aducă aminte mai mult de cele 
bune, care-i umplu inima de dulceaţă. 

Fiind acesta lucru nu numai bun şi cuminte. 
ci totodată şi plăcut, Muntenii si cu atât mai 
vîrtos Muntencele au dat încetul cu încetul ui- 
tării toate cele după a lor părere necuvenite 
din viaţa acum răposatei lor Doamne şi ridicau 
din ce în ce mai mult în slava cerului pe fos- 
tul lor Domn, care atât de mult a ţinut la so- 
ţia sa şi la muma copilului său, atât de bune 
indrumări a dat prin viețuirea sa ca sot. 

Nici c'ar fi fost cu putință să nu se umplă 
de lacrămi ochii Muntencelor, care-şi aduceau 
aminte de zilele petrecute la şezătorile din ce- 
tatea de peatră. 

Perdate rămăneau toate cele-lalte în ceata 
timpurilor demult trecute, şi ele se vedeau nu- 
mai Înse-le pe sine adunate împregiurul tine- 
rei, gingaşei şi frumoasei Doamne, care trecea 
harnică şi voioasă, de la una la alta în vreme-ce 
eie-şi urmau fie-care lucrarea cântând, spuind 
poveşti, puindu-şi cimilituri ori glumind . între 
dinsele. 


NPOP N ———7v yo 


t a — a 
CECENE N OP T R V 


DİN BĂTRÂNI 31i 


„Mult tinea, soro, la soțul ei,— zicea ună, — 
si mult îl punea sus în gândul ei“. 

„Nu mai puţin ţinea şi el la dînsa, —îi răs- 
punde alta, — și puţine dintre femeile ce tră- 
iese pe pământ-au parte de fericirea, ei“. 

„De aşa ce-va să nu te miri, — grăia iar alta.- 
Avea la ce să ţie: lasă că era cu adevărat 
floare între flori, dar se mai şi revărsa din în- 
treaga, ei fiinţă o duioşie şi o dulceaţă plină de 
farmec, cum rar se iveşte pe pământ“; 

„Nevinovăţie era în toate amănuntele vietii 
ORA 

„Chiar şi slăbiciunile ei erau adevărate po- 
doabe ale ființei femeeşti !“. 

In vreme-ce Muntencele îşi reamintiau în fe- 
lul acesta zilele petrecute la cetatea de peatră, 
Muntenii îşi dedeau din ce în ce mai cu dina- 
dins seamă despre vorbele rostite de maica 
Preuteasă în faţa trecătorii lui Bran. 

„Da! — ziceau ei, — adevărat e, că neclintit 
a rămas el, neschimbat, în toate împregiură- 
vile acela-si, în fie-care clipă gata de a sta sin- 
gur pentru toți. Destule dovezi ni-a dat! Vred- 
nic e, mai presus de toate vrednic să privim 
în sus când ne aducem aminte de el". 

„N'am prea. fost însă vrednici noi să-l avem 
în mijlocul nostru !“ adăuga unul. 

„Cu adevărat om rănduit de Dumnezeu să 
facă voile lui aici pe pământ !“ întîmpină altul. 

Atât de adânc era pătruns gândul acesta în 
suiletele tuturora, încât Bran se fălia, tot mai 
des şi mai cu din adins se fălia, că i-a fost 
apropiat răposatului. k 

„Da! — zicea dînsul, — nimeni nu i-a fost 


312 i SLAVICI 


atât de apropiat ca mine, şi pe nimeni el nu + 
sa răzimat atât de mult ca pe mine!“ e 

Ear Răciulete, ajuns om bătrân acum, nu 
mai purta sulița cea lungă şi sta gânditor la 
o parte. 

„Şi să nu uitaţi, — zicea el sfätos ca tot- 
deauna, — să nu scăpaţi din vedere, că atunci, 
când nu eram în stare să luăm o hotărire, 
Radu, băietanul, ni-a îndrumat pe calea cea 
bună. Băietan, dar om cu scaun la cap şi cu 
inima la loc! Cele-lalte să le lăsăm încurceate. 
Vecinii o vor ducemnnainte închinându-se mai 
unora, mai altora şi dând la dreapta şi la 
stânga fie daruri, fie zeciuială, ca să-şi poată 
petrece viaţa "n îmbuibări şi se 'necen cele 
din urmăn păcătoşiilor, — eară noi vom rămâ- 
nea tot noi şi vom merge'nainte“. 


WE TIME LE, EE EA ST Il 


$» apărute în 


EDITURA LIBRĂRIEI H. STEINBERG & FIU 


Lei 
JEAN BART 
Jurnal de Bord . . . . 3.50 
Datorii Uitate d 
H. SANIELEVICI 
Cercetări critice şi filoso- 

GER atei ua e, ce, ea v 3.50 
Icoane fugare . . .™% . 3.50 
D. D. PATRASGANU 
Istoria Veche .... . 3.75 
Candidat fără noroc . . 2.50 
L REBREANU 
Golanii — 


V. MESTUGEAN 

Getta, Roman : 
CONST, A GIYLESGU 
Dragostea unui trubadur 1.50 


Dr. 0. MELLER 
Higiena Sexuală. nen 2, 
Medicul Familiei... 1.50 

B. MARIAN 


Dicţionar de citate şi lo- 
cuţiuni străine. , , 2.— 


MIHAIL SORBUL 


1.90 


Patima Roşie ..... 2 
Praznicul Calicilor . l,.— 
V. DEMETRIUS 
Cântăreaţa, Nuvele. , , 2. - 


Canarul Mizantropului 
Versuri 2 
E LOVINESCU 
Critice, volumul IV. ,, 
MAX NORDAU 
Paradoxe sociologice, 


trad. de B. Marian 1,25 


TIP. „„PROVIDENTA?: 


f 
DIMITRIE MEREJKOVSCH 


Moartea Zeilor, Roman din 
timpurile primilor creştini 


C. R-MOTRU 


F. W. Nietzsche, . 2.— 
MIHAIL NEGRU 
Omul superior. ..., 2.— 


ION AL.-GEORGE 
Acvile, Versuri . 2— 
Domus Taciturna, Versuri 2,— 

Dr. V GHIDIONESCU 


Introducere în Pedologie 
şi Pedagogie Experi- 


Menace i 3.50 
L C VISSARION 
Nevestele lui Mos Doro- 

gan we. EARNE 2.— 


V. GR BORGOVANU 
Ist. Pedagogiei „3.50 
CORNELIU MOLDOVANU 
Neguţătorul de Arome . 2.— 
NICOLAE FILIMON 
Nenorocirile unui slujnicar 1.— 
GIOVANI BOCCACCIO 
Decameronul, volumul |. 2.— 
ROMULUS P, VOINESCU 
Păţania lui Burăh . . L 
STELIAN |. CONSTANTINESCU 
Din problemele educaţiei, 
studii de psihologie şi 
pedagogie . . . . 2,50 
l SANIELEVICGI 


Călăuza asiguratului . . 2.50