James Clavell — Vartejul Vol 2

James Clavell 


James Clavell 


Vartejul 


Vol. 2 


CAPITOLUL 39 

MARŢI 

20 februarie 1979 

Tabriz; ora 5,12 dimineaţa. În coliba de la marginea 
domeniului Hanului, Ross se trezi brusc. Rămase nemişcat, 
păstrându-şi respiraţia regulată, dar cu toate simţurile 
concentrate. Părea că nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar 
obişnuitele insecte şi dimensiunile minuscule ale încăperii, 
prin fereastră se vedea noaptea întunecoasă, cu cerul în 
cea ai mare parte înnorat. Pe cealaltă saltea de paie, Gueng 
dormea ghemuit, respirând normal. Din pricina frigului, 
amândoi bărbaţii se culcaseră îmbrăcaţi. 

Fără zgomot, Ross se duse la fereastră şi scrută 
întunericul. Apoi, chiar lingă urechea lui, Gueng şopti: 

— Ce e, sahib? 

— Nu ştiu. Poate nimic. 

Gueng îl înghionti şi arătă cu degetul. Pe scaunul din faţa 
uşii nu se afla nici o santinelă. Poate că s-a dus să-şi facă 
nevoile, întotdeauna fusese cel puţin o santinelă. Zi şi 
noapte, noaptea trecută fuseseră două, aşa că Ross îşi 
făcuse un fel de momâie în pat şi, lăsându-l pe Gueng să le 
distragă atenţia, se strecurase afară pe fereastra din spate, 
urcându-se singur la întâlnirea cu Erikki şi Azadeh. 

La întoarcere fusese cât pe ce să dea peste o patrulă, dar 
santinelele fuseseră somnoroase şi neatente, aşa că putuse 
să treacă pe lingă ele. 

— Aruncă un ochi pe fereastra din spate, şopti Ross. 
Priviră şi aşteptară. Până în zori mai e cam o oră. 


— Sahib, poate a fost doar un duh al muntelui, spuse 
Gueng încetişor. 

În Pământul de Deasupra Lumii era o superstiție că hurile 
vizitau noaptea paturile bărbaţilor, femeilor şi copiilor care 
dormeau, pentru a face fapte bune sau rele şi că visurile 
erau poveştile pe care le şopteau ei. Bărbatul mărunt sonda 
întunericul cu ochii şi urechile. 

— Mă gândesc că poate ar trebui să dăm puţină atenţie 
duhurilor. 

Se întoarse la patul său, îşi trase cizmele, puse talismanul 
pe care-l păstrase sub pernă înapoi în buzunarul uniformei, 
apoi îmbrăcă halatul de nomad şi turbanul. Verifică 
îndemânatic grenada şi carabina şi-şi pregăti raniţa grea 
care adăpostea muniţia, grenadele, apa şi ceva hrană. N- 
avea nevoie să-şi verifice kukriul, acesta nu-l părăsea 
niciodată, întotdeauna uns şi curăţat în fiecare noapte 
înainte de culcare. 

Ross era la fel de pregătit. Pregătit pentru ce? se întrebă. 
Abia te-ai trezit de cinci minute şi eşti cu pumnalul pregătit, 
predica trasă la armă, pentru ce? Dacă Abdullah ar fi vrut 
să-ţi facă rău, ţi-ar fi luat deja armele. Sau ar fi încercat să 
ţi le ia. 

În după-amiaza ce trecuse auziseră un 206 decolând şi la 
scurt timp după aceea îi vizitase Abdullah. 

— A, căpitane! Iartă-mă pentru întârziere, dar alarma 
provocată de venirea domniei tale e mai mare ca oricând. 
Prietenii noştri sovietici au pus un preţ foarte mare pe 
capetele voastre! spusese jovial. Îndeajuns să mă tenteze şi 
pe mine, poate! 

— Să sperăm că nu, sir. Cât de mult mai trebuie să 
aşteptăm? 

— Câteva zile, nu mai mult. Se pare că sovieticii vă vor 
foarte mult. Am primit o altă delegaţie din partea lor, care 
îmi cerea să îi ajut să vă prindă. Prima a fost înainte de-a 
sosi voi. Dar nu vă faceţi griji, ştiu unde e viitorul Iranului. 


Noaptea trecută Erikki confirmase ştirea despre 
recompensă. 

— Azi am fost lângă Sabalan, să curăţăm un alt 
amplasament radar. Cred că unii dintre muncitori erau ruşi. 
Mulţi dintre cei de la graniţă vorbesc ruseşte şi spuneau că 
speră să fie ei cei care o să-l prindă pe sabotorul englez cel 
înalt şi pe ajutorul lui. Recompensa e de cinci cai, cinci 
cămile şi cincizeci de oi. E o avere. Şi dac-au aflat de tine 
atât de departe spre nord, sigur că te caută şi pe-aici. 

— Sovieticii te supravegheau? 

— Numai Cimtarga. Dar totuşi nu părea să răspundă de 
lucrare, numai de mine şi de aparat: Cei care vorbeau 
ruseşte m-au tot întrebat când o să trecem cu toate forţele 
peste graniţă. 

— Dumnezeule! Aveau vreun motiv să spună asta? 

— Mă îndoiesc. Doar zvonuri. Oamenii de aici se hrănesc 
cu ele. Am spus: „Niciodată”, dar omul a pufnit în râs şi a 
zis că ştie că avem coloane de tancuri şi armate care 
aşteaptă. Că le văzuse. Nu vorbesc farsi, aşa că nu ştiu dacă 
nu era alt spion KGB deghizat în nomad. 

— Ce aduceai, ceva important? 

— Nu ştiu. Nişte computere şi o mulţime de cutii negre şi 
nişte hârtii. M-au ţinut departe de ele, dar niciuna din ele 
nu este desfăcută de experţi, doar smulse din pereţi, firele 
tăiate, lăsate să atârne şi puse una peste alta, neglijent. 
Singurul lucru de care sunt interesaţi muncitorii sunt 
depozitele, ţigările în special. 

Vorbiseră despre evadare. Era cu neputinţă să pună la 
cale un plan. Prea multe necunoscute. 

— Nu ştiu câtă vreme vor să pilotez, spusese Erikki. 
Ticălosul ăla, Cimtarga, mi-a spus că primul ministru 
Bazargan a ordonat americanilor să plece din cele două 
amplasamente aflate departe către est, lingă Turcia, 
ultimele la care vor ajunge. Le-a ordonat să plece imediat şi 
să lase echipamentul intact. Ar trebui să zburăm acolo 
mâine. 


— Ai folosit astăzi elicopterul mic? 

— Nu. Pilota Nogger Lane, unul dintre căpitanii noştri. A 
venit aici cu noi ca să-l ia înapoi la Teheran. Managerul 
bazei mi-a zis că l-au luat pe Nogger ca să facă 
recunoaştere în unele locuri unde se mai duc încă lupte. 
Dacă Mclver n-o să mai primească nici o veste de la noi, o 
să sară-n sus şi-o să trimită un echipaj de cercetare. Asta s- 
ar putea să ne mai dea o şansă. Ce-i cu tine? 

— Am putea să ne strecurăm de-aici. Devin din ce în ce 
mai nervos în împuţiciunea aia de colibă. Dacă o ştergem, 
ne-am putea îndrepta spre baza voastră, şi o să ne- 
ascundem în pădure. Dacă putem, o să luăm legătura cu 
tine, dar nu ne-aştepta. E bine? 

— Da, dar nu vă-ncredeţi în nimeni la bază, în afară de cei 
doi mecanici ai noştri, Dibble şi Arberry. 

— Pot să fac ceva pentru tine? 

— Ai putea să-mi laşi o grenadă? 

— Sigur. Ai folosit vreuna vreodată? 

— Nu, dar ştiu cum funcţionează. 

— Uite, tragi de inel şi numeri până la trei, nu patru. Şi-o 
arunci. Ai nevoie de armă? 

— Nu, mulţumesc, am cuțitul, dar grenada s-ar putea să- 
mi fie de folos. 

— Aminteşte-ţi că poate fi destul de periculoasă. Acum o să 
plec. Noroc! 

Ross se uitase la Azadeh când spusese asta, bucurându-se 
de frumuseţea ei, atât de conştient că vremea lor era deja 
scrisă în stele şi pe aripile vântului sau în dangătul 
clopotelor care făceau atât de mult parte din vara 
ținuturilor muntoase, ca şi vârfurile munţilor înşişi, 
întrebându-se de ce nu răspunsese niciodată la scrisorile 
sale. Şcoala îi răspunsese că plecase. Plecată acasă. 
Plecată! 

În ultima zi petrecută împreună, ea spusese: 

— "Toate cele care s-au petrecut s-ar putea să nu se mai 
petreacă vreodată, Johnny Ochi-frumoşi. 


— Ştiu. Dacă nu, am să mor fericit, pentru că ştiu ce- 
nseamnă dragostea adevărată. Te iubesc, Azadeh! 

Ultimul sărut. Apoi trenul se îndepărtase şi el fluturase 
mâna în semn de adio până o pierduse din vedere. Pierdută 
pentru totdeauna. 

Poate că amândoi ştiam că era pentru totdeauna, îşi zise 
aşteptând în întunericul colibei, încercând să hotărască ce 
să facă: să mai aştepte, să doarmă sau să fugă. Poate e cum 
a spus Hanul şi suntem în siguranţă aici, pentru moment. N- 
avem nici un motiv să nu ne încredem deloc în el. Vien 
Rosemont nu a fost un prost şi a spus să avem încredere... 

— Sahib! 

Auzi paşii furişaţi în aceeaşi clipă. Amândoi bărbaţii se 
aşezară în apărare, acoperindu-se unul pe celălalt, amândoi 
bucuroşi că venise vremea de acţiune. Uşa se deschise 
încet. În cadrul ei apăru un duh fantomatic al muntelui, 
scrutând întunericul adânc al colibei - o umbră şi un chip 
palid. 

Spre uluirea lui o recunoscu pe Azadeh, chadorul 
contopind-o cu noaptea. Avea chipul umflat de plâns. 

— Johnny! şopti ea neliniştită. 

O vreme Ross nu se mişcă, aşteptând încă duşmanii u 
arma coborâtă. 

— Azadeh, aici, în spatele uşii, şopti la rândul lui, 
neîncercând să se adapteze situaţiei. 

— Iute, urmaţi-mă! Sunteţi amândoi în primejdie! grăbiţi- 
vă! 

Fata fugi, topindu-se în noapte. Ross îl văzu pe Gueng 
scuturând din cap nesigur şi ezită, apoi hotărî. 

— Mergem! 

Deschise uşa şi fugi după ea în lumina palidă a lunii, 
Gueng îl urmă într-o latură, acoperindu-l automat. Îi 
aştepta sub copaci. Înainte de-a ajunge la ea, le făcu semn 
să o urmeze, conducându-i fără şovăială pe drumul prin 
livadă, dinprejurul unor clădiri. Zăpada le ascundea 
zgomotul aşilor, dar lăsa urme şi era foarte conştient de ele. 


Se afla la zece paşi în urma ei, supraveghind grijuliu renul, 
întrebându-se ce primejdie şi de ce plânsese şi unde-i 
Erikki. Norii se jucau cu luna, ascunzând-o de uite ori. De 
câte ori ieşea la iveală, Azadeh se oprea şi e făcea semn să 
se oprească şi ei şi să aştepte, apoi pornea în nou, folosind 
bine acoperirea terenului. Se întrebă unde învățase ea felul 
de a se purta al oamenilor pădurii i-apoi şi-l aminti pe Erikki 
şi uriaşul său pumnal, finlandezii şi Finlanda - ţara lacurilor 
şi a pădurilor şi munţilor?i trolilor şi vânătorilor. 

Concentrează-te, prostule! Ai destulă vreme mai târziu să- 
ţi laşi mintea să hoinărească, nu acum, când îi poţi 
primejdui pe toţi! Concentrează-te! 

Ochii lui scrutau împrejurimile, pândind orice pericol. În 
curând se găsiră în apropierea zidului împrejuitor. Zidul era 
înalt de trei metri şi făcut din piatră cioplită, cu o fâşie largă 
de iarbă cosită între el şi copaci. 

Le făcu semn din nou să se oprească şi să stea ascunşi şi 
ieşi la loc deschis, căutând un loc anume. II găsi fără multe 
probleme şi îi chemă. Mai înainte de-a ajunge lângă ea, 
începuse deja să se caţăre, picioarele şi mâinile ei găsind cu 
uşurinţă ridicături şi crăpături şi sprijin, unele naturale, 
altele inteligent construite ca să facă urcuşul uşor. 

Luna intră într-o porţiune senină de cer şi el se simţi gol şi 
începu să urce mai repede. Când ajunse în vârf, ea era deja 
la jumătate de partea cealaltă. Trecu peste coama zidului şi 
descoperi sprijin pentru picioare şi rămase aplecat la 
umbra zidului, aşteptându-l pe Gueng. Neliniştea lui crescu 
până când îi văzu umbra ţâşnind de sub copaci şi ajungând 
fără probleme la piciorul zidului. Coborâşul fu mult mai 
dificil şi alunecă şi căzu ultimii doi metri. Înjură şi privi 
îndelung înjur ca să se orienteze. Ea se afla deja dincolo de 
drumul care înconjura domeniul, îndreptându-se spre o 
ridicătură stâncoasă de pe coasta abruptă a muntelui, la 
două sute de metri mai departe. În jos şi către stânga se 
zărea o parte a Iabrizului şi flăcări de partea cealaltă a 


oraşului, lângă aeroport. Se auzeau focuri depărtate de 
armă. 

Gueng ateriza perfect lângă el, rânji şi-i făcu semn înainte. 
când ajunseră la ridicătură, ea dispăruse. 

— Johnny, aici! 

Zări mica crăpătură din stâncă şi înainta. Era loc 
îndeajuns cât să se strecoare. Aşteptă până când veni şi 
Gueng, apoi trecu prin deschizătură în întuneric. Mâna ei 
apăru şi-l călăuzi către o latură. Il chemă pe Gueng şi făcu 
acelaşi lucru şi pentru el, apoi trase o perdea groasă de 
piele peste deschizătură. 

Ross căută în raniţă lanterna, dar mai înainte de-a o găsi, 
se aprinse un chibrit. Azadeh ferea flacăra cu palma făcută 
căuş. Îngenunche şi aprinse luminarea aflată într-o nişă. 

Aruncă iute o privire în jur. Perdeaua de la intrare părea 
destul de groasă ca să nu treacă lumina, peştera spațioasă, 
călduroasă şi uscată; pături, covoare vechi pe pământ, 
câteva ustensile pentru băut şi mâncat, nişte cărţi şi jucării 
pe un raft natural. 

Ah, ascunzătoarea unui copil, se gândi şi îşi întoarse 
privirile către ea. 

Stătea îngenuncheată lângă lumânare, cu spatele către el 
şi, când trase chadorul de pe cap, deveni din nou Azadeh. 

— Uite... 

Îi întinse nişte apă din plosca sa. O primi bucuroasă, dar îşi 
feri ochii. Aruncă o privire scurtă către Gueng şi citi ce era 
în mintea lui. 

— Azadeh, te deranjează dacă stingem lumina? Acum, că 
ştim unde suntem... şi putem trage draperia ca să vedem şi 
să auzim mai bine. Am o lanternă dac-o fi nevoie. 

— O, da. Da, desigur. Se-ntoarse înapoi la luminare. 

— O, numai o clipă, iartă-mă. 

Pe raft, nebăgată în seamă, era o oglindă. O ridică şi se 
privi cu atenţie, displăcându-i ceea ce vedea: şiroaiele de 
sudoare şi ochii umflaţi. Îndepărtă la iuţeală nişte urme, luă 


pieptenul şi-şi aranja părul cât de bine putu. O ultimă 
verificare în oglindă şi stinse lumina. 

— lartă-mă, spuse. 

Gueng trase draperia la o parte şi ieşi prin crăpătură, 
rămânând afară, ascultând. Focuri de armă dinspre oraş. 
câteva clădiri arzând lângă singura pistă a aeroportului, jos, 
către dreapta. Nici o lumină în zona aeroportului şi foarte 
puţine în oraşul propriu-zis. câteva faruri de maşini pe 
străzi. Palatul încă întunecat şi tăcut. Nu simţea nici o 
primejdie. Se întoarse înapoi şi-i spuse lui Ross ce văzuse, 
vorbind gurkali. 

— Ar fi mai bine să stau afară. E mai sigur. Nu prea e timp, 
sahib. 

— Da. 

Ross auzise neliniştea din glasul lui, dar nu comentă. Ştia 
motivul. 

— Eşti teafără, Azadeh? întrebă în şoaptă. 

— Da, acum sunt. E mai bine în întuneric. lartă-mă că arăt 
în halul ăsta, dar acum e mai bine. 

— Ce e cu toate astea? Şi unde ţi-e bărbatul? 

Folosi cuvântul deliberat şi-o auzi mişcând în întuneric. 

— Chiar imediat după ce ai plecat, noaptea trecută, a venit 
Cimtarga cu un paznic şi i-a spus lui Erikki că trebuie să se- 
mbrace şi să plece imediat. Omul ăsta, Cimtarga, a spus că-i 
pare rău, dar era o schimbare de plan şi voia să plece 
imediat. lar eu, eu eram chemată la tata, imediat. Mai 
înainte de a intra în camera lui l-am auzit dând porunci ca 
voi doi să fiţi prinşi şi dezarmaţi imediat după răsăritul 
soarelui. 

Vocea ei era încordată. 

— Plănuia să trimită după voi amândoi, să discute plecarea 
voastră mâine, dar lângă fermă aveaţi să fiţi atraşi într-o 
capcană, legaţi, puşi într-un camion şi trimişi în nord. 

— Unde-n nord? 

— La Tbilisi. 

Ea continuă grăbită, cu glas nervos. 


— Nu ştiam ce să fac. N-aveam cum să vă avertizez. Sunt 
păzită la fel de atent ca şi voi şi ţinută departe de ceilalţi. 
Când l-am văzut pe tata, mi-a zis că Erikki n-o să se-ntoarcă 
vreo câteva zile, că astăzi el, tatăl meu, avea să plece într-o 
călătorie de afaceri la Tbilisi şi câ... că o să mă duccu el. A 
spus... a spus că o să lipsim două sau trei zile şi că până 
atunci... Erikki o să fie terminat şi după aceea o să ne- 
ntoarcem la Teheran. 

Sta gata să izbucnească în lacrimi. 

— Sunt atât de speriată! Sunt atât de speriată că s-ar 
putea să i se-ntâmple ceva lui Erikki... 

— Erikki o să se descurce foarte bine, spuse fără să- 
nţeleagă ce era cu Tbilisi, încercând să hotărască în privinţa 
Hanului. 

Îşi amintea mereu de Vien. „încrede-te în Abdullah cu ochii 
închişi şi nu crede minciunile despre el”! Şi totuşi iată că 
Azadeh spunea exact contrariul. O privi fără s-o zărească, 
urând întunericul, dorind să-i vadă chipul, ochii, gândindu- 
se că poate ar fi putut citi ceva în adâncul lor. Aş vrea din 
tot sufletul să-mi fi spus toate astea de partea cealaltă a 
afurisitului ăluia de zid sau la colibă. Se simţea din ce în ce 
mai nervos. 

— Christoase, santinela! Azadeh, santinela, ştii ce s-a- 
ntâmplat cu ea? 

— O, da, eu... am mituit-o, Johnny! Am mituit-o ca să plece 
o jumătate de oră. Era singurul fel în care puteam... Era 
singurul fel! 

— Sfinte Dumnezeule! murmură.”Po?i să te-ncrezi în el? 

— O, da. Aii este... e cu tata de ani de zile. Îl cunosc de 
când aveam şapte ani şi i-am dat peşcheş nişte bijuterii - 
de-ajuns pentru el şi familia lui ani de zile. Dar, Johnny, mă- 
ngrijorează Erikki. Sunt atât de îngrijorată! 

— N-ai de ce, Azadeh. Nu a spus Erikki că s-ar putea să-l 
trimită în apropierea garniţei cu Turcia? adăugă 
încurajator, grăbit s-o vadă înapoi în siguranţă. Nu pot să-ţi 


mulţumesc îndeajuns pentru că ne-ai avertizat! Haide! Întâi 
ar trebui să te trimitem... 

— O, nu, nu pot! explodă ea. Nu înţelegi? Tata o să mă 
ducă în nord şi n-am să mai scap niciodată de-acolo! 
Niciodată! Iata mă urăşte şi-o să mă lase cu Mzytryk. Ştiu 
c-o s-o facă! Ştiu! 

— Dar cum rămâne cu Erikki? Nu poţi pur şi simplu să 
fugi... 

— O, ba da, trebuie, Johnny! Trebuie! Nu-ndrăznesc să 
aştept! Nu-ndrăznesc să mă duc la Tbilisi. E mult mai sigur 
pentru Erikki dacă fug acum. Mult mai sigur! 

— Ce spui? Nu poţi să fugi chiar aşa! Asta-i o nebunie! Să 
zicem că Erikki se-ntoarce la noapte şi află că eşti plecată... 
— I-am lăsat un bilet. Ne-am înţeles că în caz de urgenţă 

să-i las un bilet într-un loc tainic din camera noastră. N- 
aveam nici un alt mod de a comunica unul cu altul dacă tata 
ar fi făcut ceva cât timp el era plecat. Erikki o să afle. Şi mai 
e ceva: astăzi, în jurul prânzului, tata se duce la aeroport. 
Trebuie să primească pe cineva care soseşte c-un avion. 
Cineva de la Teheran, nu ştiu cine e sau despre ce vor vorbi, 
dar cred că ai putea... poate ai reuşi să-i convingi să ne ia 
înapoi la Teheran, sau ne-am putea strecura la bord, sau tu 
ai putea să-i forţezi să ne ia... 

— Eşti nebună! spuse furios. Asta-i nebunie, Azadeh! E 
nebunie să fugi şi să-l laşi pe Erikki! De unde ştii că nu-i 
chiar aşa cum a zis tatăl tău? Pentru Dumnezeu, spui că 
Hanul te urăşte! Dumnezeule, dacă fugi aşa, indiferent dacă 
te urăşte sau nu, o să crape de furie! Şi oricum îl 
primejduieşti pe Erikki şi mai mult. 

— Cum poţi să fii atât de orb? Nu vezi? Câtă vreme sunt 
aici, Erikki n-are nici o şansă, niciuna. Dacă nu sunt aici, 
Erikki trebuie să se gândească numai la el. Dacă ştie că 
sunt în Tbilisi, o să se ducă acolo şi e pierdut. Nu vezi? Eu 
sunt momeala! în numele lui Allah, Johnny, deschide ochii! 
Te rog, ajută-mă! 


O auzi plângând - încetişor, dar totuşi plângea. Asta nu 
făcu decât să-i crească furia. Sfinte Dumnezeule, nu pot s-o 
iau cu mine! E imposibil să fac asta, ar fi o crimă. Dacă ceea 
ce spune despre Han e adevărat, în câteva ore o să se ţeasă 
în jurul nostru o o adevărată plasă şi suntem norocoşi dacă 
apucăm asfinţitul. Plasa e deja pregătită. Pentru Dumnezeu, 
gândeşte-te! E o prostie afurisită toată fuga asta. 

— Trebuie să te-ntorci, e mai bine, spuse. 

Plânsul încetă. 

— Insha Allah, spuse ea cu un glas schimbat. Cum spui tu, 
Johnny. E mai bine să plecaţi repede. N-aveţi prea mult 
timp. Pe unde-o luaţi? 

— Nu ştiu. 

Era bucuros că întunericul îi ascundea chipul. 
Dumnezeule, de ce trebuie să fie Azadeh? Haide, o să te 
ducem înapoi! 

— Nu-i nevoie. Am să stau aici o vreme. 

Simţi nota falsă din glasul ei şi nervii se încordară şi mai 
mult. 

— Ai să te-ntorci înapoi, trebuie! 

— Nu, spuse ea sfidătoare. N-o să mă pot întoarce 
niciodată. Rămân aici. N-o să mă găsească. M-am mai 
ascuns aici şi-nainte. Odată am stat aici două zile. Sunt în 
siguranţă aici. Nu-ţi face griji pentru mine. O să fie bine. Voi 
plecaţi. Asta trebuie să faceţi. 

Exasperat, reuşi să-şi controleze impulsul de a o trage în 
picioare şi se sprijini de peretele peşterii. Nu pot s-o las 
aici, nu pot s-o târăsc înapoi împotriva dorinţei ei, nu pot s-o 
iau cu mine. Nu pot s-o părăsesc, nu pot s-o iau cu mine. O, 
poţi s-o iei cu tine, dar pentru cât timp? Şi după asta, când 
o să fie prinsă, e înhăitată cu voi, nişte sabotori, şi 
Dumnezeu ştie de ce altele or s-o acuze şi pentru asta, aici, 
femeile se omoară bătându-le cu pietre. 

— Când o să descopere că lipsim şi dacă şi tu ai să lipseşti, 
Hanul o să ştie că ne-ai ajutat. Dacă rămâi aici, până la 
urmă o să te găsească şi oricum Hanul ştie că tu ne-ai ajutat 


şi asta o să facă lucrurile mai rele ca niciodată, pentru tine 
şi pentru soţul tău. Trebuie să te-ntorci! 

— Nu, Johnny. Sunt în mâinile lui Allah şi nu mi-e teamă. 

— Pentru Dumnezeu, Azadeh, foloseşte-ţi capul! 

— O fac. Sunt în mâinile lui Allah. Ştii asta. N-am vorbit 
despre asta acolo, în Ținuturile înalte, de zeci de ori? Nu 
mi-e teamă. Lasă-mi o grenadă, ca cea pe care i-ai dat-o lui 
Erikki. Sunt în siguranţă în mâinile lui Allah... Te rog, pleacă 
acum. 

În cealaltă viaţă ei discutaseră deseori despre Dumnezeu. 
Pe vârful unui munte, în Elveţia, e uşor şi ceva obişnuit şi 
nimic de care să te ruşinezi. Nu faţă de iubita ta, care 
cunoştea Coranul şi putea să citească araba şi se simţea 
foarte apropiată de Infinit şi credea în Islam fără şovăire. 
Aici, în întunericul peşterii, nu era acelaşi lucru. Nimic nu 
mai era la fel 

— Insha Allah să fie. Şi hotări. 

— Ne-ntoarcem cu toţii, tu şi cu mine, şi o să-l trimit pe 
Gueng mai departe. 

Se ridică. 

— Aşteaptă! 

O auzi ridicându-se, apoi îi simţi răsuflarea şi apropierea 
trupului. Palma ei îi atinse braţul. 

— Nu, dragul meu, spuse cu vocea ei de dinainte. Nu, 
dragul meu, asta l-ar distruge pe Erikki al meu, pe tine şi pe 
soldatul tău. Nu vezi? Sunt magnetul care-l va atrage pe 
Erikki spre pierzanie. Îndepărtează magnetul şi are o 
şansă. În afara zidurilor tatălui meu şi voi aveţi o şansă. 
Când o să-l vezi pe Erikki, spune-i... spune-i... Ce să-i spun? 
se întreba. 

Prin întuneric, îi apucă mâna simţindu-i căldura. Se 
întorseseră înapoi în timp, împreună în întuneric în patul 
cel mare, o uriaşă furtună de vară biciuind ferestrele, 
amândoi numărând secundele între fulgerele strălucitoare 
şi tunetul care se rostogolea pe coastele văilor înalte, 
câteodată doar o secundă sau două. 


— Qh, Johnny, cred că e chiar deasupra noastră. Insha 
Allah, o să ne lovească! 

— Nu-mi pasă, suntem împreună! 

Ţinându-se de mâini ca atunci. Dar nu chiar aşa, se gândi 
trist. Îi duse mâna la buze şi o sărută. 

— O să-i spui tu însăţi! O să-i dăm drumul mai departe 
împreună. Eşti gata? 

— Vrei să spui, o să plecăm de-aici împreună? 

— Da. 

După o pauză, ea spuse: 

— Mai întâi întreabă-l pe Gueng. 

— El face ce spun eu. 

— Da, desigur, dar te rog întreabă-l. Fă-mi o favoare, te 
rog! 

Se duse până la gura crevasei. Gueng stătea sprijinit de 
stâncă. Mai înainte de a putea spune ceva, Gueng zise 
încetişor în gurkali: 

— Nici o primejdie încă, sahib, aici afară. 

— Ah, ai auzit? 

— Da, sahib. 

— Ce crezi? Gueng zâmbi. 

— Ce cred eu, sahib, nu înseamnă nimic, nu are nici o 
importanţă. Karma e karma. Am să fac ce-ai să spui. 

La aeroportul Tabriz; ora 12,40 după-amiază. Abdullah Han 
stătea lângă Rollsul său blindat pe platoul betonat, acoperit 
cu zăpadă, de lângă clădirea aeroportului. Era roşu de furie 
şi, privind avionul care se rotea într-un ultim tur de pistă, se 
ruga să se prăbuşească. 

Cu o zi în urmă, nepotul său, colonelul Mazardi, şeful 
poliţiei, îi adusese un telex trimis prin sediul poliţiei. 

“Te rog, vino la aeroport la avionul GJELTI, ETA 1240 
mâine, marţi. Semnat: colonelul Hashemi Fazir”. 

Numele îi iscase imediat un fior şi lui şi tuturor celorlalţi 
care avuseseră acces la mesaj. Contraspionajul Intern 
fusese întotdeauna mai presus de lege şi colonelul Hashemi 
Fazir, Marele Inchizitor, un bărbat a cărui neîndurare era 


legendară chiar şi în Iran, unde neîndurarea era un lucru 
obişnuit şi admirat. 

— Ce-o căuta aici, înălţimea voastră? întrebase Mazardi 
foarte speriat. 

— Să discutăm despre Azerbaidjan, spusese, ascunzându- 
şi groaza şi fierbând din pricina conţinutului tăios al 
telexului, complet descumpănit de această neaşteptată şi 
nedorită vizită. Desigur ca să mă-ntrebe cum ar putea să m- 
ajute. Îmi e prieten pe ascuns de ani de zile, adăugă 
minţind automat. 

— Am să poruncesc o gardă de onoare şi-un komiteh de 
primire şi... 

— Nu fi prost! Colonelului Fazir îi place taina! Nu face 
nimic, nu te-apropia de aeroport, dar asigură-te că străzile 
sunt liniştite şi... Ah, da, strânge-i puţin cu uşa pe cei din 
tudeh. De fapt, du la îndeplinire ordinele lui Khomeini de a-i 
zdrobi. Incendiază-le sediul la noapte şi arestează-le 
conducătorii cunoscuţi. 

Ăsta ar fi un peşcheş perfect dac-aş avea nevoie de unul, 
se gândise încântat de inteligenţa lui. Nu e Fazir fanatic 
împotriva tudehilor? Slavă lui Allah că prietenul Oleg şi-a 
dat aprobarea. 

Apoi îl trimisese pe Mezardi de-acolo şi înjurase pe toţi cei 
din apropiere, alungându-i şi pe ei. Şi-acum ce-o vrea fiul 
ăsta de câţea, Fazir, cu mine? 

În decursul anilor se-ntâlniseră de câteva ori şi 
schimbaseră informaţii, spre avantajul amândoura. Dar 
colonelul Hashemi Fazir era unul dintre aceia care cred că 
singura apărare a Iranului stă într-un guvern centralizat, 
sub conducerea absolut centralizată a Teheranului, şi că 
organizarea tribală este arhaică şi o primejdie pentru stat. 
Şi, de asemenea, Fazir era din tribul Tehrani, cu puterea de 
a descoperi prea multe secrete, secrete care puteau fi 
folosite împotriva lui. 

Blestemaţi toţi cei din Teheran! Allah să-i trimită-n Iad! Şi 
pe Azadeh şi-afurisitul ei de bărbat! Azadeh. Oare eu am 


zămislit demonul ăsta? Cu neputinţă. Cineva trebuie să... 
Allah să mă ierte c-o bănuiesc pe preaiubita mea Naftala! 
Azadeh e posedată de Satan, dar n-o să scape. O, nu, jur c- 
am s-o dac la Tbilisi şi-am să i-o dau lui Piotr să se bucure 
de ea. 

Îşi simţi din nou sângele bubuindu-i în urechi şi din nou 
durerea care-i strângea pieptul, o durere sufocantă. 
Opreşte-te! îşi spuse disperat. Linişteşte-te. Las-o deoparte. 
Ai să te răzbuni mai târziu. Opreşte-te, sau ai să te omori 
singur. Opreşte-te şi pune-o deoparte şi gândeşte-te la 
Fazir. O să ai nevoie de toată viclenia şi priceperea ta ca să 
te descurci cu el. Ea nu poate să scape. 

Când, imediat după ivirea zorilor, străjile îngheţate de 
spaimă veniseră în goană să-i spună că cei doi prizonieri 
dispăruseră şi aproape în acelaşi timp se descoperise şi 
lipsa ei, violenţa lui nu cunoscuse margini. Trimisese 
imediat oameni ca să cerceteze ascunzătoarea ei dintre 
stânci, pe care o cunoştea de ani de zile, şi le porunci să nu 
se-ntoarcă fără ea sau fără sabotori. Tăiase nasul străjilor 
de noapte, pusese ca celelalte să fie biciuite şi aruncate în 
închisoare, învinuite de complicitate, iar slujnicele ei 
biciuite. În cele din urmă plecase ca o furtună la aeroport, 
lăsând o umbră de teroare asupra întregului palat. 

Blestemaţii, se gândi, făcând un efort uriaş să se calmeze, 
fără să piardă avionul din ochi. 

Cerul albastru era pătat cu nori ameninţători şi bătea un 
vânt rău care mătura pista acoperită de zăpadă. Purta 
căptuşite cu blană, iar frigul îi aburea ochelarii. În buzunar 
avea un revolver micuţ. În spatele lui, în clădirea scundă a 
terminalului, nu se afla nimeni, cu excepţia oamenilor săi, 
care o înconjuraseră şi o blocaseră. Deasupra, pe acoperiş, 
aşezase un lunetist ascuns, cu instrucţiuni de a-l împuşca pe 
Fazir dacă ar fi scos din buzunar o batistă albă şi şi-ar fi 
suflat nasul. 

Am făcut tot ce pot! se gândi. Acum totul e la voia lui Allah. 
Prăbuşeşte-te, fiu de căţea! Dar avionul execută o aterizare 


perfectă, ridicând nori de zăpadă cu roţile. Se posomori şi 
mai mult, iar zgomotul bătăilor inimii se accentua. 

— Cum o vrea Allah, murmură şi se urcă în spatele maşinii, 
despărțită de şofer şi Ahmed, cel mai de încredere sfetnic al 
său, gardă de corp, de un panou de sticlă mobil, blindat. 
Du-te la el! porunci şi-şi verifică revolverul, lăsând piedica 
trasă. 

Avionul veni dinspre capătul îndepărtat al pistei către zona 
traficului de marfă, se întoarse cu faţa spre vânt şi se opri. 
Locul era sumbru, doar troiene de zăpadă şi pustietate. 
Marele Rolls negru trase lângă el şi uşa avionului glisa într- 
o parte. Îl văzu stând acolo pe Hashemi Fazir, făcându-i 
semn. 

— Salaam! Pacea fie cu tine, înălţimea ta. Vino la bord! 

Abdullah Han deschise fereastra şi strigă: 

— Salaam! Pacea fie cu tine, Excelenţă. Vino alături de 
mine! 

Mă crezi prost să-mi bag capul într-o asemenea capcană, 
îşi zise. 

— Ahmed, du-te la bord! Du-te înarmat şi prefă-te că nu 
vorbeşti engleza. 

Ahmed Dursak era mahomedan turcoman, foarte voinic, 
foarte ager cu cuțitul sau puşca. leşi din maşină cu pistolul 
mitralieră într-una din mâini şi alergă iute în sus pe scări, 
vântul fluturându-i haina lungă. 

— Salaam, Excelenţă colonel, spuse în farsi, oprindu-se 
afară, pe ultima treaptă a scării. Stăpânul meu vă imploră 
să fiţi bun să vă alăturaţi lui în maşină. Cabinele avioanelor 
mici îi trezesc o stare de nelinişte. În maşină puteţi vorbi 
între patru ochi în linişte, absolut singuri, dacă doriţi. Vă 
întreabă dac-o să-i onoraţi sărmana sa casă, rămânând la el 
pe timpul şederii domniei voastre aici. 

Hashemi era uluit că Abdullah avusese obrăznicia şi 
încrederea de a-şi trimite emisarul înarmat. Nu-i convenea 
nici să se ducă în maşină. E prea uşor să fie înşfăcat sau să 
dea peste o capcană cu exploziv. 


— Spune-i înălţimii Sale că uneori am rău de maşină şi îl 
implor să vină aici. Aici putem vorbi între patru ochi, fiind 
singuri, de asemenea, şi ar fi pentru mine o mare favoare. 
Desigur că poţi cerceta cabina, ca nu cumva vreun străin 
răufăcător să se fi strecurat la bord. 

— Stăpânul meu ar prefera, Excelenţă, ca domnia 
voastră... 

Hashemi se apropie de el şi buzele sale deveniră o linie 
subţire, iar vocea la fel de tăioasă. 

— Controlează avionul! Acum! Şi fă-o repede, Ahmed 
Dursak, de trei ori ucigaş - o dată al unei femei numită 
Najmeh - şi fă ce-ţi spun sau n-o să mai trăieşti nici o 
săptămână pe pământul ăsta. 

— Atunci am să fiu mai curând în Paradis, pentru că, 
slujindu-l pe Han, împlinesc lucrarea lui Allah. Dar am să 
controlez aşa cum doriţi. 

Păşi înăuntru şi-i zări pe cei doi piloţi în carlingă. În cabină 
se afla Armstrong. Ochii lui se îngustară, dar nu spuse 
nimic. Se mulţumi să treacă politicos pe lângă el şi să 
deschidă uşa toaletei, asigurându-se că e goală. Nu mai 
exista vreun loc unde s-ar fi putut ascunde altcineva. 

— Ar fi posibil ceea ce-aţi sugerat, Excelenţă, ca piloţii să 
plece? 

Ceva mai devreme, Hashemi îl întrebase pe căpitanul John 
Hogg dacă i-ar îndatora făcând asta în caz că ar deveni 
necesar. 

— lertaţi-mă, sir, spusese Hogg, dar nu-mi place deloc 
ideea. 

— Ar fi doar pentru câteva minute. Poţi să iei cheia de 
pornire cu dumneata şi siguranţele circuitului electric, 
intervenise Armstrong. Garantez personal că nimeni nu 
intră în carlingă şi n-o s-atingă nimic. 

— "Tot nu-mi place ideea, sir. 

— Ştiu, dar căpitanul Mclver ţi-a spus că trebuie să faceţi 
ce vi se cere. În anumite limite. Şi asta este în anumite 
limite. 


Hashemi citea aroganţa-pe faţa lui Ahmed şi ar fi vrut să i- 
o zdrobească. Asta o să vină mai târziu, îşi promise. 

— Piloții or să aştepte în maşină. 

— Şi necredinciosul? 

— Acest necredincios vorbeşte farsi mai bine decât tine, 
lepădâtură. Şi dacă ai minte, lepădăturaă, ai să fii politicos 
cu el şi-ai să-i spui excelenţă, pentru că pot să te-asigur, pe 
tine şi pe dinii turcomani care-ţi sunt strămoşi, că are o 
ţinere de minte la fel de bună ca şi a mea şi poate să fie 
mult mai crud decât poţi să-ţi închipui. 

Gura lui Ahmed zâmbi. 

— Şi Excelenţa Sa necredinciosul o s-aştepte pe pistă? 

— Elo să stea aici. Piloții aşteaptă în maşină. Dacă 
înălţimea Sa doreşte să-şi aducă un paznic cu el, să se 
asigure că nu-l aşteaptă nici un asasin ascuns, este desigur 
binevenit. Dacă aranjamentul ăsta nu-i convine, atunci 
poate am putea să ne întâlnim la sediul poliţiei. Acum du-te; 
şi ia cu tine proasta creştere. 

Ahmed îi mulţumi politicos, cobori şi-i spuse Hanului ce se 
vorbise, adăugind: 

— Cred că scârnăvia de dine trebuie să fie foarte sigur pe 
el, dacă-i atât de obraznic. 

În avion, Hashemi spunea în engleză: 

— Robert, fiul ăsta de căţea trebuie să fie sigur pe el dacă 
are asemenea servitori aroganţi. 

— L-ai târi, într-adevăr, pe Hanul Tuturor Gorgonilor până 
la poliţie? 

— Aş putea încerca. Nu cred c-aş reuşi. Nepotul lui, 
Mazardi, e încă şeful poliţiei şi poliţia mai are încă aici 
destulă putere. Gărzile Verzi şi komitehul nu domină încă. 

— Din pricina lui Abdullah”? 

— Desigur că din pricina lui Abdullah. De luni de zile din 
ordinele lui, poliţia din Tabriz îl sprijină pe ascuns pe 
Khomeini. Singura diferenţă din zilele Şahului faţă de zilele 
noastre - ale lui Khomeini - este că pozele Şahului au fost 
înlocuite cu pozele lui Khomeini, emblemele Şahului scoase 


de pe toate uniformele şi acum Abdullah ţine totul în mână 
mai strâns ca niciodată. 

Un curent de aer rece pătrunse prin uşa deschisă pe 
jumătate. 

— Azerbaidjienii sunt o nație vicleană şi crudă. Şahii Qajari 
provin din Tabriz, ca şi Şahul Abbas care a construit 
Isfahanul şi-a încercat să-şi asigure longevitatea ucigându- 
şi fiul cel mai mare şi orbind un altul. 

Hashemi Fazir supraveghea maşina pe fereastră, dorind 
ca Abdullah Han să cedeze. Se simţea mai bine acum şi 
mult mai încrezător că avea să apuce Ziua Sfântă a acelei 
săptămâni comparativ cu seara de sâmbătă, când generalul 
Janan năvălise în birourile sale cu ordinul de dizolvare a 
Contraspionajului Intern şi intrase în posesia casetelor şi a 
lui Rakoczy. 

Toată noaptea şi întreaga zi de ieri, începând din zori, 
când, pierind de-acasă, descoperise că-l urmăreau nişte 
oameni, iar în timpul după-amiezei soţia şi copiii lui 
fuseseră batjocoriţi pe stradă, se frământase la limita 
puterilor. Îi trebuise toată dimineaţa şi prânzul ca să scape 
de cei care-l urmăreau. Până atunci, unul dintre 
conducătorii tainicului său Grup Patru îl aşteptase la o casă 
conspirativă şi-n seara aceea, când generalul Janan ieşise 
din limuzina sa blindată ca să intre-n casă, o maşină din 
apropiere, umplută cu exploziv, îl făcuse bucățele, împreună 
cu două dintre cele mai de încredere ajutoare ale sale, 
ruinând complet casa, ucigându-i soţia şi cei trei copii şi 
şapte servitori şi pe tatăl său, bătrân țintuit la pat. Fuseseră 
auziţi nişte bărbaţi care se depărtaseră în fugă, strigând 
sloganurile de stânga ale mujhadinilor. În urma lor lăsaseră 
fluturaşi tipăriţi grosolan: „Moarte celor din SAVAK, acum 
SAVAMA!”. 

În primele ore ale dimineţii, cu o jumătate de oră după ce 
Abrim Pahmudi părăsise discret patul amantei sale - ţinută 
în foarte mare taină - nişte bărbaţi cruzi îi făcuseră o vizită. 
Se făcuseră auzite alte lozinci de stânga, iar pereţii 


fuseseră acoperiţi cu acelaşi mesaj, scris cu sângele, 
fecalele şi resturile vomitate de ea. 

La nouă dimineaţa se dusese să-l întâlnească pe Abrim 
Pahmudi ca să-i prezinte condoleanţele sale pentru ambele 
tragedii, căci, desigur, Contraspionajul Intern îl informase 
de asta. Ca peşcheş adusese o parte din mărturisirile lui 
Rakoczy, ca şi cum ar fi fost o informaţie ce ajunsese în 
mâinile lui dintr-o altă sursă, îndeajuns să fie valoroase. 

— Sunt sigur, Excelenţă, că dacă mi s-ar îngădui să-mi 
reiau munca, aş putea să aflu mult mai multe. Şi dacă 
departamentul nostru ar putea fi onorat cu încrederea 
voastră şi i s-ar îngădui să opereze ca mai înainte, dar să 
raporteze doar domniei voastre şi nimănui altcuiva, aş 
putea preveni astfel de întâmplări cumplite şi poate i-aş 
putea şterge pe aceşti câini terorişti de pe faţa pământului! 

Când se afla acolo, năvălise înăuntru un adjunct tulburat, 
ca să spună că alţi terorişti asasinaseră unul dintre cei mai 
importanţi ayatolahi din Teheran - altă maşină capcană - şi 
Komitehul Revoluționar cerea prezenţa mediată a lui 
Pahmudi. Acesta se ridicase instantaneu, dar înainte de a 
pleca retrăsese ordinul anterior. 

— De acord, Excelenţă colonel! Treizeci de zile! Ai treizeci 
de zile să-ţi dovedeşti valoarea. 

— Mulţumesc, Excelenţa voastră! încrederea voastră mă 
copleşeşte. Puteţi fi sigur de credinţa mea. Pot să-l primesc 
înapoi, vă rog, pe Rakoczy? 

— Câinele ăla, generalul Janan, l-a lăsat să fugă. Apoi se 
dusese la aeroport, se întâlnise cu Robert Armstrong la 
avion şi odată în aer râsese nestăpânit. Era prima dată când 
o bombă capcană cu un detonator telecomandat fusese 
folosită în Iran. 

— Pe Allah, Robert, spusese jovial, e foarte eficientă. 
Aştepţi la o sută de metri distanţă până când eşti sigur că e 
el, apoi e suficient să atingi întrerupătorul de pe 
telecomandă, care nu-i mai mare decât un pachet de 


țigarete şi bum! încă un duşman dus pentru totdeauna! Şi 
taică-său! 

Îşi şterse lacrimile din ochi. Râsese cu poftă. 

— Asta-i ceea ce l-a doborât pe Pahmudi. Da. Şi fără 
Grupul Patru aş fi fost eu acolo - şi familia mea. 

Grupul Patru se născuse dintr-o sugestie a lui Armstrong, 
pe care el o preluase şi-o dezvoltase. Echipe mici de bărbaţi 
şi femei, aleşi cu atenţie, bine pregătiţi în cele mai moderne 
tactici antiteroriste, foarte bine plătiţi şi protejaţi cu grijă - 
niciunul iranian, necunoscând niciunul celelalte celule - toţi 
cunoscuţi şi supuşi numai lui Hashemi. Anonimatul lor 
însemna că unii puteau fi folosiţi împotriva celorlalţi dacă 
era nevoie, individual se putea dispensa de ei şi-i putea 
înlocui uşor - în Orientul Apropiat şi Mijlociu era prea multă 
sărăcie, prea multe cauze trădate, prea multă ură, prea 
multe crezuri, prea mulţi dezrădăcinaţi, ca să nu existe 
disponibil un adevărat ocean de bărbaţi şi femei în căutare 
disperată de astfel de slujbe. În decursul anilor, echipele 
Grupului Patru prosperaseră şi dăduseră lovituri secrete, 
cea mai mare majoritate a lor ţinute ascunse chiar şi de 
Armstrong. Privi la el şi zâmbi. 

— Fără ei aş fi mort. 

— Şi eu, probabil. Am fost al dracului de speriat când 
nemernicul ăla de Janan a zis: „îţi dau o zi şi-o noapte 
pentru serviciile trecute!” 'Ticălosul ar fi putut să nu mă lase 
să plec. 

— Adevărat. 

Avionul trecea pe deasupra munţilor. La câteva mii de 
metri sub ei, pământul era acoperit de un strat gros de 
zăpadă, iar drumul până la Tabriz avea să dureze mai puţin 
de-o jumătate de oră. 

— Cum rămâne cu Rakoczy? Crezi ce-a spus Pahmudi 
despre evadarea lui? 

— Sigur că nu, Robert. Rakoczy a fost o marfă, un peşcheş. 
Când Pahmudi a descoperit benzile goale şi starea în care 
era omul, a înţeles că n-avea nici o valoare, decât cel mult 


ca plată pentru nişte servicii din trecut. Nu avea de unde să 
cunoască legăturile tale cu Piotr Oleg Mzytryk. Sau ar fi 
putut? 

— Nu prea, aş spune că-i imposibil. 

— Foarte probabil că acum se află la baza sovietică, dacă 
nu e deja mort. Sovieticii or să vrea să ştie ce-a scăpat... Ar 
putea să le zică ceva? 

Armstrong scuturase din cap. 

— Mă îndoiesc. Era cu un picior în groapă. Mă îndoiesc. 
Ce-o să faci acum, că eşti din nou şeful cel mare? Ai să-i mai 
dai lui Pahmudi şi alte informaţii peste treizeci de zile - 
dacă o mai fi în viaţă peste treizeci de zile? 

Hashemi zâmbise subţire şi nu-i răspunse. 

Nu sunt încă şeful cel mare, se gândise, şi nici măcar în 
siguranţă până când Pahmudi n-ajunge-n Iad. Şi odată cu el 
mulţi alţii. S-ar putea să-mi trebuiască încă paşaportul tău. 
Armstrong i-l dăduse înaintea decolării. Îl verificase foarte 
atent, apoi închisese ochii şi se lăsase pe spate, bucurându- 
se de luxul şi confortul acelui avion particular care era deja 
deasupra Qazvinului, doar la o jumătate de oră depărtare 
de Tabriz. Însă nu aţipise. Petrecuse vremea gândindu-se ce 
să facă cu SA VAMA, Pahmudi şi Abdullah Han - şi cu 
Robert Armstrong care ştia prea multe. 

Prin fereastra cabinei continua să supravegheze marele 
Rolls imaculat, de care atât de puţini muritori se puteau 
bucura. Pe Allah şi Profetul Său, ce bogăţie! se gândi cu 
răsuflarea tăiată în faţa acestei dovezi a puterii şi poziţiei 
Hanului. Câtă putere trebuie să ai ca să te făleşti cu aşa 
ceva, netemător, în faţa komitehurilor şi a mea! Abdullah 
Han nu va fi uşor de supus. 

Ştia că în avion erau primejdios de expuşi, ţinte uşoare 
dacă Abdullah ar porunci oamenilor săi să tragă asupra lor. 
Dar înlăturase posibilitatea asta, convins că nici chiar 
Abdullah Han n-ar îndrăzni să distrugă în văzul lumii un 
avion şi să ucidă trei necredincioşi - şi pe el. Dar în 
eventualitatea că Hanul ar fi aranjat un accident, două 


echipe din Grupul Patru erau deja pe drum, pe şosea, una 
personal pentru Abdullah, cealaltă pentru familia sa, 
putând fi oprite doar printr-un cuvânt codificat din partea 
lui personal. Zâmbi. Demult, Armstrong îi spusese că în 
vremurile vechi o pedeapsă chineză pentru o persoană 
importantă era moartea împreună cu toate generaţiile. 

— Îmi place asta, Robert, spusese. Are stil. 

Zări uşa din faţă a maşinii deschizându-se. Ahmed ieşi 
afară, purtându-şi pistolul mitralieră ciudat, apoi se duse la 
portiera din spate şi o deschise ca să iasă Abdullah. 

— Ai câştigat prima repriză, Hashemi, spuse Armstrong şi 
se duse în faţă, aşa cum se-nţeleseseră. 

— E-n regulă, căpitane, o să dureze cât mai puţin posibil. 

Fără prea mare tragere de inimă, cei doi piloţi se 
strecurară din micuța carlingă, îşi traseră pe ei pufoaicele 
şi ieşiră în frig, coborând scările. II salutară politicoşi pe 
Han. El le făcu semn către maşină şi începu să urce scara, 
urmat de Ahmed. 

— Salaam, înălţimea ta, pacea fie cu tine! spuse Hashemi, 
întâmpinându-l călduros la uşă, gest pe care Abdullah îl 
sesiză imediat. 

—?i cu tine, Excelenţă colonel! 

Îşi strânseră mâinile. Abdullah trecu pe lângă el în cabină 
cu ochii pe Armstrong şi se aşeză pe scaunul cel mai 
apropiat de ieşire. 

— Salaam, înălţimea voastră, spuse Armstrong, pacea fie 
cu domnia-voastră. 

— Acesta este un coleg al meu, spuse Hashemi, aşezându- 
se în faţa Hanului. Un englez, Robert Armstrong. 

— A, da! Excelenţa care vorbeşte farsi mai bine decât 
Ahmed al meu şi e faimos pentru memoria şi cruzimea sa. 

În urma lui, Ahmed trăsese draperiile groase peste uşă şi 
stătea cu spatele către carlingă, atent, cu arma pregătită, 
dar foarte politicos. 

— Ei? 

Armstrong zâmbi. 


— Asta a fost o glumă a colonelului, înălţimea voastră! 

— Nu cred. Chiar şi în Tabriz s-a auzit de expertul de la 
Special Branch, doisprezece ani de serviciu în slujba 
Şahului, conducătorul haitei lui de câini, spuse Abdullah 
batjocoritor în farsi. 

Zâmbetul dispăru de pe faţa lui Armstrong şi atât el, cât şi 
Hashemi se-ncordară la neînchipuit de proastele purtări ale 
Hanului. 

— 'Ţi-am citit dosarul. 

Îşi întoarse ochii negri către Hashemi, pe deplin asigurat 
că planul său va merge. Ahmed o să-i ucidă la semnul lui, va 
pune o bombă în avion, îi va trimite pe piloţi înapoi la bord, 
poruncindu-le să decoleze în grabă către o moarte 
cumplită. Nimic n-avea de-a face cu el, a fost voia lui Allah, 
iar el însuşi, după o discuţie încântătoare în care promisese 
deplinul sprijin guvernului central, avea să fie plin de 
tristeţe. 

— Deci, Excelenţă, spuse, ne-ntâlnim din nou. Ce pot să fac 
pentru dumneata? Ştiu că timpul îţi este, din nefericire, 
măsurat. 

— Poate, înălţimea voastră, pot eu face ceva pentru 
domnia voastră! 

— Vino la subiect, colonele, spuse Hanul aspru, în engleză, 
foarte sigur pe el. Noi doi ne cunoaştem unul pe celălalt, 
putem să ne lipsim de flatări şi complimente ca să ajungem 
la subiect. Sunt ocupat. Dac-ai fi avut politeţea să vii în 
maşina mea, singur, m-aş fi simţit mult mai bine. Am fi putut 
vorbi între patru ochi cât am fi vrut. Acum, treci la subiect! 

— Aş vrea să vorbesc cu dumneata despre legătura 
dumitale, generalul Piotr Oleg Mzytryk, spuse Hashemi la 
fel de aspru. 

Îngheţase de spaimă la gândul neaşteptat că fusese prins 
în capcană şi că Abdullah era un sprijinitor secret al lui 
Pahmudi. 

—. şi despre vechea legătură cu KGB prin Mzytryk, sub 
numele de Aii Khoi. 


— Legătură? Ce legătură? Cine-i omul ăsta? se auzi 
spunând Abdullah Han, dar capul urla de gânduri. 

Nu poate să ştie asta. E imposibil, nu-i cu putinţă! Şi prin 
torentul bubuiturilor propriei sale inimi văzu gura 
colonelului deschizându-se şi spunând alte lucruri care 
făceau totul şi mai rău şi, cel mai rău dintre toate, năruia 
planul său în bucăţi. Dacă colonelul vorbeşte astfel de 
lucruri tainice în faţa străinului ăstuia şi-a lui Ahmed, aceste 
taine sunt cu siguranţă scrise altundeva, într-un loc sigur, 
ca să poată fi citite de Komitehul Revoluționar şi duşmanii 
lui în cazul unui accident. 

— Legătura dumitale, îi aruncă în faţă Hashemi, văzând 
schimbarea şi străduindu-se să menţină avantajul, Piotr 
Oleg, a cărui dasha se află lângă lacul Ţvenghid, în locul 
numit Valea Ascunsă, la sud de Tbilisi; numele lui 
conspirativ Aii Khoy, al tău este Iv... 

— Aşteaptă! spuse hârâit Abdullah. 

Era livid la faţă. Nici chiar Ahmed nu ştie asta şi nu trebuie 
s-o ştie. 

— Eu... dă-mi nişte apă. 

Armstrong încercă să se ridice, dar îngheţă când pistolul 
lui. Ahmed se-ndreptă către el. 

— Vă rog rămâneţi aşezat, Excelenţă. Am s-o aduc eu. 
Legaţi-vă centurile. Amândoi. 

— Nu-i nevoie... 

— Legaţi-vă centurile! latră Ahmed şi mişcă arma, uluit de 
schimbarea Hanului, atât la chip cât şi ca şi tactică, şi 
pregătit să pună celălalt plan în aplicare, el singur. 

— Legaţi-vă centurile. Se supuseră. 

Ahmed se afla în apropierea robinetului şi umplu o ceaşcă 
de plastic şi i-o întinse Hanului. Hashemi şi Armstrong îl 
urmăriră descumpăniţi. Niciunul nu se aşteptase la o 
capitulare imediată din partea Hanului. Omul părea să se fi 
micşorat văzând cu-ochii, pălise şi respira greu. Hanul bău 
apa şi se uită la Hashemi cu ochii mici, injectaţi. Îşi scoase 


ochelarii şi-i şterse absent, încercând să-şi adune puterile. 
Totul părea să-i ia mai mult timp decât de obicei. 

— Aşteaptă-mă lângă maşină, Ahmed. 

Şovăitor, Ahmed se supuse. Armstrong îşi deschise centura 
şi trase din nou perdeaua. Hanul se simţi mai bine, aerul 
rece care pătrunse pentru o clipă ajutându-l să-şi 
limpezească gândurile. 

— Şi-acum ce vreţi? 

— Numele tău conspirativ este Ivanovici, eşti agent KGB şi 
îi ajuţi din ianuarie '44. De-atunci... 

— Numai minciuni! Ce vrei? 

— Vreau să mă-ntâlnesc cu Piotr Oleg Mzytryk. Vreau să îi 
pun nişte întrebări foarte serioase, în secret. 

Hanul auzi cuvintele şi se gândi la ele. Dacă fiul ăsta de 
căţea ştie numele conspirativ al lui Piotr şi al lui, şi ştie de 
Valea Ascunsă şi ianuarie '44, când fusese pe ascuns la 
Moscova ca să se devină agent KGB, ştie şi lucruri mult mai 
grave. Că el însuşi face jocul ambelor părţi pentru binele 
Azerbaidjanului său n-avea să însemne mare lucru pentru 
asasinii dreptei sau stângii. 

— În schimbul a ce? 

— Libertate de manevră în Azerbaidjan - câtă vreme faci 
ce-i bine pentru Iran - şi sprijin din partea mea. Am să-ţi 
furnizez informaţii care o să ţi-i dea în mână pe tudehi, cei 
de stânga, şi pe kurzi şi dovezi că sovieticii te trag pe 
sfoară. Spre exemplu, eşti declarat Secţiunea 16/a. 

Hanul rămase cu gura căscată. Urechile începură să-i 
vâjâie. 

— Nu cred. 

Hashemi spuse dintr-o suflare: 

— Piotr Oleg Mzytryk a semnat ordinul. 

— Do... Dovezi... Eu... eu vreau dovezi, gâfâi Hanul. 

— Momeşte-l să treacă dincoace, de partea asta a 
frontierei, viu, şi-am să-ţi dau dovezi. Adică el o să-ţi dea. 

— Voi... voi minţiţi. 


— N-ai stabilit-să te duci la Tbilisi, azi sau mâine, la 
invitaţia lui? Nu te-ai fi întors niciodată. S-ar fi auzit că s-ar 
putea să fi fugit din Iran. Ai fi fost denunţat, proprietăţile ţi- 
ar fi fost confiscate, iar familia ar fi căzut în dizgrație şi ar fi 
fost dată pe mâna mullahilor. 

Acum, că ştia că-l încolţise pe Abdullah, singurul lucru 
care-l mai îngrijora pe Hashemi era starea sănătăţii omului. 
Capul acestuia căpătase un tremur uşor, faţa lui, de obicei 
oacheşă, se făcuse palidă, cu o ciudată roşeaţă împrejurul 
ochilor şi tâmplelor, iar vena de pe frunte devenise 
proeminentă. 

— Ar fi bine să nu te duci în nord şi să-ţi dublezi străjile. Aş 
putea să mă tocmesc cu Piotr Oleg, dar şi mai bine aş putea 
să-ţi îngădui să-l salvezi şi... ei bine, sunt multe soluţii, dacă 
l-aş avea în mână. 

— Ce, ce vrei să faci cu el? Ce vrei de la el? 

— Informaţii. 

— Aş... aş avea şi eu parte de ele? Hashemi zâmbi. 

— De ce nu? Atunci ne-am înţeles? 

Gura Hanului se mişcă fără sunet, apoi spuse: 

— Am să-ncerc. 

— Nu, spuse aspru colonelul, socotind că sosise momentul 
pentru coup degrăce. Nu, ai patru zile. Am să mă întorc 
sâmbătă. La prânz, sâmbătă, am să fiu la palatul tău ca să 
preiau marfa. Sau, dacă preferi, poţi să mi-l predai în secret 
la adresa asta. 

Puse bucata de hârtie pe masă între ei. 

— Sau, a treia variantă, dacă-mi dai timpul şi locul în care 
trece graniţa, am să mă-ngrijesc eu de toate. 

Îşi desfăcu centura de siguranţă şi se ridică în picioare. 

— Patru zile, Ivanovici! 

De furie, lui Abdullah erau să-i plesnească timpanele, 
încercă să se ridice, dar nu reuşi. Armstrong îl ajută să se 
ridice în picioare şi Hashemi se apropie de perdea, dar mai 
înainte de-a o trage la o parte îşi scoase pistolul din tocul 
atârnat de umăr. 


— Spune-i lui Ahmed să nu ne facă probleme! 

Fără vlagă, Hanul ieşi în uşa deschisă şi făcu ce i se cerea. 

Ahmed se afla la piciorul scării, cu pistolul mitralieră 
coborât. Vântul îşi schimbase direcţia. Acum bătea către 
capătul celălalt al pistei şi se înteţise considerabil. 

— N-ai auzit-o pe înălţimea sa? Totul e-n regulă, dar are 
nevoie de ajutor. 

Păstră un ton liniştitor. 

— Ar trebui poate să-şi cheme doctorul cât mai repede 
posibil. 

Ahmed era descumpănit, neştiind ce să facă. Acolo se afla 
stăpânul lui, evident simțindu-se mai rău ca înainte, dar şi 
cei care îi provocaseră starea asta şi care trebuiau ucişi. 

— Ajută-mă să ajung până la maşină, Ahmed, spuse 
Abdullah cu un blestem şi asta aranja totul. 

Se supuse imediat. Armstrong îl sprijini de partea cealaltă 
şi împreună coborâră scările. Piloții ieşiră la iuţeală din 
maşină şi se grăbiră să urce în avion, în timp ce Armstrong 
ajută bolnavul să intre pe bancheta din spate. Abdullah se 
aşeză cu greu. 

Armstrong se simţea mai golaş şi lipsit de apărare ca 
niciodată, singur în spaţiu deschis, Hashemi stând în 
siguranţă, sus, în uşa cabinei. Motoarele reactorului 
porniră. 

— Salaam, înălţimea voastră. Sper să vă simţiţi mai bine. 

— Mai bine pleacă de pe pământul nostru... repede, spuse 
Hanul, apoi către şofer: Întoarce-te la palat! 

Armstrong privi maşina depărtându-se în viteză, apoi se- 
ntoarse. Văzu zâmbetul ciudat al lui Hashemi, pistolul pe 
jumătate ascuns în mână şi pentru o clipă se gândi că omul 
avea de gând să-l împuşte. 

— Grăbeşte-te, Robert! 

Urcă scările în fugă, cu picioarele îngheţate. Copilotul izbi 
cu degetul butonul „Scara retrasă”. Scara se ridică, uşa se 
închise şi se puseră în mişcare. în căldura şi intimitatea 
cabinei, reveni la viaţă. 


— E frig afară. 

Hashemi nu-i dădu atenţie. 

— Cât de repede poţi, căpitane, decolează! ordonă, stând 
în spatele piloților. 

— Trebuie să mă întorc până în capătul celălalt. Nu 
îndrăznesc să decolez aşa, cu vântul ăsta în coadă. 

Hashemi înjură şi privi prin ferestrele carlingii. Celălalt 
capăt al pistei părea la milioane de kilometri depărtare. 
Vântul spulbera zăpada de pe troiene. Ca să poată folosi 
pista potrivită trebuiau să se apropie mai mult de zona de 
parcare a terminalului, s-o traverseze şi să folosească 
partea opusă până la celălalt capăt. Aflat în apropierea 
aerogării, Rollsul prindea viteză. Se zăreau oameni înarmaţi 
adunându-se ca să-l întâmpine. 

— 'Taie pista de-a dreptul şi decolează de pe loc. 

— Asta-i mai mult decât ilegal, fără autorizarea turnului, 
spuse John Hogg. 

— Ai prefera un glonţ în cap sau o închisoare SAVAK? 
Oamenii ăia ne sunt duşmani. Dă-i drumul! 

Pilotul putea să le vadă puştile. Apăsă butonul 
emiţătorului. 

— EchoTangoLimaLima cere permisiunea să întoarcă, 
spuse, neaşteptându-se la nici un răspuns. 

După ce ieşiseră din spaţiul aerian al Ieheranului, nu 
reuşiseră să stabilească nici un contact radio pe tot drumul 
până acolo şi nici cu turnul acesta. Viră reactorul către 
pistă, derapă, trase maneta de gaz încă puţin, păstrând mai 
multă putere pe partea stânga şi menţinându-se de partea 
aceea paralel cu urmele aterizării. 

— 'Turnule, aici EchoTangoLimaLima, mă întorc. Gordon 
Jones, copilotul, verifica totul, pregătindu-se pentru 
întoarcerea la Teheran. Vântul trăgea de ei şi roţile erau 
nesigure. La capătul clădirii, Rollsul se opri şi oamenii îl 
înconjurară. 

— Grăbeşte-te cât poţi. Întoarce, ai pistă destulă, spuse 
Hashemi. 


— Imediat ce pot, sir, răspunse politicos, dar se gândea: 
ţicnit afurisit, sunt mai mult decât grăbit să ajung sus, pe 
cerul liber, dar e de tras o fugă până acolo. 

Intuise ostilitatea bărbaţilor din maşină, la Ileheran - 
nervozitatea lui Mclver. Dar turnul Teheran îi dăduse 
aprobarea instantaneu, ca şi cum l-ar fi dus pe Khomeini 
însuşi. 

Drăcia dracului! Ce suntem noi în stare să facem pentru 
Anglia şi-o cană de bere! Simţea în mâini şi în picioare 
zăpada şi gheaţa şi lunecuşul pistei. Eliberă maneta de gaze 
încă puţin. 

— Priveşte! spuse copilotul. 

Un elicopter traversa cerul la joasă înălţime, la doi 
kilometri în fata lor. 

— Un 212, nu? 

— Da. Nu pare că vine încoace, spuse Hogg, plimbându-şi 
întruna ochii peste aparate şi în jur. 

La terminal, o altă maşină se alăturase oamenilor de lângă 
Rolls; în faţa lor şi către stânga apăruse o sclipire de 
lumină. Elicopterul dispăruse după un deal; către dreapta 
era un stol de păsări; toate indicatoarele pe verde; alţi 
oameni lângă Rolls şi cineva pe acoperişul clădirii; 
combustibil perfect; zăpada nu prea adâncă, cu o pojghiţă 
de gheaţă dedesubt; ai grijă la derivă, ia-o puţin spre 
dreapta; radioul reglat corect; vântul bate încă dinspre 
coadă; nori de furtună se adună dinspre nord; mai slăbeşte 
puţin motorul stâng. 

Hogg corectă derapajul, avionul fiind prea sensibil pe 
suprafaţa îngheţată. 

— Ar fi poate bine să vă întoarceţi la locurile voastre, 
colonele. 

— Saltă-l sus cât mai repede. 

Hashemi se întoarse în cabină. Armstrong privea pe 
fereastră către clădirea aerogării. 

— Ce fac acolo, Robert? Vreo problemă? 


— Nu încă. Felicitări. L-ai manevrat strălucit pe Abdullah. 
Dacă se ţine de cuvânt. 

Acum, că totul se terminase, Hashemi se simţea uşor 
îngreţoşat. Prea aproape de moarte, de data asta, se gândi. 
Îşi prinse centura de siguranţă, apoi o desfăcu, luă pistolul 
din buzunarul interior, puse piedica şi îl strecură în teaca 
de la umăr. Atinse cu degetele paşaportul britanic din 
buzunarul de la piept. Poate că în definitiv n-o să am nevoie 
de el. Îmi displace să mă fac de râs folosindu-l. Aprinse o 
țigară. 

— Crezi că o să reziste până sâmbătă? Aveam impresia că 
era gata să-l lovească damblaua. 

— E aşa gras şi hipertensiv de ani de zile. Armstrong 
sesiză nuanţare violenţă. Hashemi Fazir era întotdeauna 
primejdios, întotdeauna la capătul nervilor, patriotismul 
fanatic combinându-se cu dezgustul lui pentru majoritatea 
iranienilor. 

— "Te-ai descurcat minunat cu el, spuse şi privi din nou pe 
fereastră. Rollsul şi cealaltă maşină şi oamenii care le 
înconjurau erau destul de departe şi pe jumătate ascunşi de 
troienele de zăpadă, dar puteau să vadă arme în mâinile lor 
şi din timp în timp cineva arăta în direcţia lor. 

Haide, pentru Dumnezeu, dă-i drumul. 

— Colonele! se auzi prin interfon vocea lui Hogg. Aţi putea 
veni în faţă, vă rog?! 

Hashemi îşi desfăcu centura şi se-ndreptă către carlingă. 

— Acolo, sir, spuse Hogg, arătând spre dreapta, dincolo de 
sfârşitul pistei, către un pâlc de pini de la marginea pădurii. 
Ce ziceţi de asta? 

Mica scânteie de lumină începu din nou să clipească. 

— Spune S.0O.S. 

— Robert, strigă Hashemi, uită-te în faţă şi spre dreapta. 
Cei patru bărbaţi se concentrară. Din nou lumina repetă S. 
O. S. 

— Nici o îndoială, sir, spuse Hogg. As putea să le răspund. 
Arătă către reflectorul puternic de semnalizare pentru 


situaţii de urgenţă, capabil să transmită lumină verde sau 
roşie, în cazul în care radioul lor cădea. Hashemi strigă 
spre cabină: 

— Ce crezi, Robert? 

— E un S.0O.S. 

Avionul prindea viteză, grăbindu-se să coboare pe pistă, în 
direcţia semnalului. Aşteptară, apoi văzură trei mici siluete 
ieşind dintre copaci, doi bărbaţi şi o femeie în chador. Şi 
văzură armele. 

— E o capcană, spuse Hashemi imediat. Nu te-apropia mai 
mult! Întoarce-te! 

— Nu pot. N-am destul loc. 

Dădu drumul şi mai mult la gaze. Avionul se deplasa foarte 
repede, paralel cu urmele aterizării. Se puteau desluşi 
acum siluetele celor ce-şi agitau armele. Armstrong strigă: 

— Hai să ieşim dracului de-aici! 

— Imediat ce pot, sir. Domnule colonel, poate ar fi bine să 
vă întoarceţi la locul vostru. S-ar putea să zdruncine puţin, 
spuse Hogg cu voce calmă, apoi îi îndepărtă pe amândoi din 
minte. Gordon, ţine-ţi ochii pe nemernicii ăia de colo şi pe 
terminal. 

— Sigur, n-ai grijă. 

Căpitanul se-ntoarse un moment ca să verifice celălalt 
capăt al pistei, hotări că nu erau de-ajuns de departe încă, 
dar slăbi maneta de gaze şi atinse frânele. Începură să 
derapeze, aşa că le lăsă în pace, ţinând aparatul cât de 
drept putea în vântul schimbător. Siluetele de lângă copaci 
erau mai mari acum. 

— Arată cam rufoşi, nomazi aş zice. Două carabine. 
Gordon Jones îşi miji ochii către terminal. 

— Rollsul a plecat, dar o maşină se îndreaptă spre noi în 
lungul pistei. 

Închise gazele de tot. Se deplasau prea repede ca să se- 
ntoarcă. 

— Christoase, cred... cred că unul dintre nomazi a tras cu 
arma, spuse Jones alarmat. 


— I-am dat drumul! spuse Hogg în intercom, frână, simţi 
aparatul derapând, îl lăsă să alunece şi începu apoi 
întoarcerea spre dreapta pe lăţimea pistei, continuând să 
derapeze din pricina inerţiei şi a vântului încă potrivnic. 

În cabină, Armstrong şi Hashemi se ţineau întunecaţi de 
scaune, trăgând din când în când cu ochii pe fereastră. 
Putură să vadă una dintre siluete fugind către ei, ridicându- 
şi arma. Armstrong mormăi: 

— Suntem nişte ţinte perfecte, fir-ar să fie! 

Simţea aparatul derapând în timpul întoarcerii, fără să fie 
ajutat de motoare şi înjură. În carlingă, Hogg fluiera fals. 
Reactorul ţâşni pe deasupra urmelor de la aterizare, încă 
derapând, spre capătul îndepărtat al pistei, barat de nămeţi 
mari şi grei. Nu îndrăznea încă să pună toată puterea 
motorului şi aşteptă cu gura uscată ca avionul să se-ntoarcă 
mai repede în vânt. Dar acesta n-o făcu şi continuă să 
alunece pe pelicula de gheaţă de sub zăpadă, cu roţile 
inutile, frânele primejdioase, motoarele gemând. 
Mormanele de zăpadă se apropiau inexorabil, din ce în ce 
mai mult. Se zăreau marginile de gheaţă zimţată care 
aveau să le despice învelişul subţire. N-avea nimic de făcut 
decât s-aştepte. Apoi o pală de vânt le ridică coada şi o 
răsuci şi, iată, deşi încă derapau, avionul era cu faţa spre 
vânt. Acceleră delicat ambele motoare, simţi alunecarea 
încetând şi începu să împingă maneta de gaze înainte 
centimetru cu centimetru, până când prinse viteză din ce în 
ce mai multă, controlul asupra aparatului crescu până reuşi 
să-l stăpânească pe deplin, şi-atunci împinse maneta de 
gaze puternic, până la capăt... Avionul ţâşni înainte, roţile 
părăsiră suprafaţa pistei, el atinse butonul de escamotare a 
trenului de aterizare şi plutiră. 

— Puteţi fuma dacă doriţi, spuse laconic în intercom, 
profund mulţumit de el. 

Pe aerodrom, nu departe de copaci, Ross se oprise din 
fugă şi-şi flutura mâinile gâfâind dureros. 


— Afurisitule! strigă către avion. Sunteţi chiori?! Cuprins 
de o dezamăgire amară, se întoarse la ceilalţi care 
aşteptaseră ascultători la marginea pădurii. Simţea o 
disperare sumbră. atât de aproape, îşi zise. Prin binoclu 
văzuse sosirea Hanului, urcarea la bord, iar după asta, mai 
târziu, Armstrong coborând treptele cu Hanul, ajutându-l. 

— O, lasă-mă şi pe mine să mă uit, Johnny, spusese 
neliniştită Azadeh şi el ajustase binoclul pentru ochii ei. O, 
dragă, tata pare bolnav, sper să se simtă bine, spusese. 
Doctorul insistă întotdeauna să ţină regim şi să nu se 
enerveze. 

— Mai bine ca acum nici nu se poate, Azadeh, spusese 
încercând să-şi ascundă sarcasmul din voce, dar ea-l auzise 
şi roşise şi el spusese: O, iartă-mă, n-am vrut să spun... ştiu 
că e... n-am vrut să zic nimic, şi privise din nou către 
Armstrong, extaziat că era Armstrong, plănuind imediat 
cum să ajungă la bord. 

Atât de uşor. Un avion S-G - uşor să vezi emblema -şi 
Armstrong. Suntem în siguranţă! Dar acum nu suntem în 
siguranţă. Acum suntem într-un rahat, îşi spuse şi mai amar, 
trudind înapoi prin zăpadă, simțindu-se murdar, dorind o 
baie şi furios până la neputinţă. Cu neputinţă să nu fi zărit 
S. O. S.-ul. gândesc cu bucile? Ce dracu nu... 

Auzi semnalul ascuţit de primejdie al lui Gueng şi se răsuci 
pe călcâie. La câteva sute de metri distanţă se afla o 
maşină, îndreptându-se către ei. Alergă înapoi şi arătă către 
pădure. 

— Pe-acolo. 

Mai devreme făcuse un plan. Mai întâi aeroportul, apoi, 
dacă nu reuşeau, se vor îndrepta către baza lui Erikki. Baza 
se găsea la aproape şase kilometri distanţă, la sud-est de 
Tabnz. La adăpostul copacilor se opri şi privi înapoi. Maşina 
frânase la capătul pistei şi din ea ieşiră oameni care porniră 
după ei, dar descoperiră că mersul printre troiene era prea 
dificil. Se urcară înapoi în maşină şi se depărtară. 

— N-o să ne mai prindă acum, spuse Ross... 


O porni înainte, adâncindu-se în pădure, păstrându-se de 
nevoie de-a lungul unei cărări abia vizibile. La capătul 
acestui pilc de copaci erau câmpuri acoperite de gheaţă 
care, vara, aveau să geamă de grâne, cele mai multe 
aparţinând câtorva latifundiari, în ciuda reformelor agrare 
ale Şahului. Dincolo de câmpuri se întrezăreau contururile 
mahalalelor Tabrizului. Puteau zări minaretele Moscheii 
Albastre şi fum de la mai multe focuri bătute de vânt. 

— Am putea ocoli oraşul, Azadeh? 

— Da, dar e urnit de mers. 

Auziră îngrijorarea ascunsă în glas. până atunci se mişcase 
repede şi fără să se plângă, dar era totuşi o piedică. Purtau 
hainele nomazilor peste uniforme. Cizmele lor scofâlcite ar 
fi putut trece nebăgate în seamă, ca şi armele şi chadorul 
ei. O privi, încă neobişnuit cu urâţenia pe care i-o aducea 
vălul. Ea-i simţi privirea şi încercă să zâmbească. 
Înţelesese. Atât în privinţa chadorului, cât şi a faptului că 
era o povară pentru ei. 

— Să trecem prin oraş, spuse. Ne-am putea ţine pe 
străzile de la margine. Am nişte bani şi-am putea să 
cumpărăm mâncare. Johnny, ai putea să susţii că eşti 
caucazian, să zicem din Astara, şi eu aş putea să pretind că 
sunt soţia ta. Gueng vorbeşti gurkali sau o limbă străină, 
aşa că fii aspru şi arogant ca turcomanii din nord. Ai putea 
trece drept unul dintre ei. Sunt descendenţi ai mongolilor. 
Mulţi iranieni sunt. Sau poate aş putea să cumpăr nişte 
eşarfe verzi şi să ne facem Gărzi Verzi. Asta e tot ce pot 
face. 

— Aşa-i bine, Azadeh Poate n-ar fi bine să stăm grămadă. 
Gueng, treci în urmă. 

Azadeh spuse: 

— Pe străzi, soțiile iraniene îşi urmează soţii. Eu o să stau 
un pas în urma ta, Johnny. 

— E un plan bun, mem sahib, spuse Gueng. Foarte bun. 
Condu-ne. 


Zâmbetul ei îi mulţumi. În curând se aflau în pieţe, pe 
străzi şi aleile mahalalelor. Odată un bărbat neatent îl lovi 
pe Gueng. Fără să stea pe gânduri, Gueng îşi înfipse mâna 
în gâtul lui, îmbrâncindu-l în şanţ, de-a rostogolul, fără 
simţiri, înjurându-l tare, într-un dialect gurkali. O clipă, 
peste mulţime se lăsă tăcerea, apoi zgomotele se stârniră 
din nou şi cei din apropiere îşi coborâră privirile şi trecură 
mai departe, câţiva făcând întruna semnul împotriva 
deochiului, dar pe care toţi cei ce veneau din nord, 
descendenţii hoardelor care nu-l cunoşteau pe Allah cel 
Unic, erau ştiuţi că-l posedă. 

Azadeh cumpără mâncare de la vânzătorii ambulanți, 
pâine proaspătă de la cuptoare, chebab de miel prăjit pe 
cărbune, fasole şi horisht de legume cu mult orez. Se 
aşezară pe nişte bănci grosolane şi înfulecară grăbiţi, apoi 
porniră mai departe. Nimeni nu le dădu atenţie. Din când în 
când câte cineva îi invita să cumpere câte ceva, dar Azadeh 
intervenea şi îi proteja bine, vorbind răguşit în dialectul 
local turcesc. Când muezinii chemară la rugăciunea de 
după-amiază, ea se opri înspăimântată. În jurul lor bărbaţi 
şi femei căutau o bucată de covor, sau material, sau ziar, 
sau carton sau cutie, ca să îngenuncheze şi să înceapă să se 
roage. Ross şovăi, apoi, urmând îndemnul privirilor ei, se 
prefăcu că se roagă şi el şi momentul trecu. Pe toată strada, 
doar patru sau cinci rămaseră în picioare, Gueng printre ei, 
sprijiniți de un perete. Nimeni nu-i necăji pe cei care 
rămăseseră în picioare. Locuitorii Tabrizului erau de multe 
rase şi multe religii. Îşi continuară drumul mai departe, 
croindu-şi drum către sud-est, şi ajunseră în celelalte 
mahalale pline cu gunoaie şi o mulţime de câini flămânzi şi 
nelipsitul joub - şanţul, singura canalizare. 

Curând, cocioabele aveau să se sfârşească, să înceapă 
câmpiile şi livezile, apoi pădurea şi şoseaua principală către 
Teheran, care şerpuia în sus spre trecătoarea ce avea să-i 
ducă la Tabriz Unu. Trecură de ultimele mahalale, ieşind pe 
drumul bolovănos, acoperit de nămeţi. Zăpada de deasupra 


era pătată de balega şj urina măgarilor şi catârilor, plină de 
gropi şi înşelătoare. Se alăturară altor oameni ce păşeau 
anevoie în susul drumului, unii trăgând după ei măgari 
împovăraţi, alţii cocoşaţi sub greutatea poverilor lor, alţii 
uşurându-se, bărbaţi, femei şi copii - o mână de zăpadă cu 
mâna stângă, apoi mai departe - o babilonie poliglotă de 
nomazi, triburi statornice, orăşeni, având în comun doar 
sărăcia şi mândria. 

Azadeh se simţea foarte obosită. lensiunea traversării 
oraşului o consumase. Se temuse că avea să facă vreo 
greşeală, se temuse că aveau să fie descoperiţi, era 
frământată de grija lui Erikki şi de cum aveau s-ajungă la 
bază, şi-apoi? Insha Allah. Allah o să aibă grijă de tine şi de 
el şi de Johnny. Când ajunseră aproape de intersecţia 
drumului cu şoseaua spre Teheran, văzură Gărzi Verzi şi 
bărbaţi înarmaţi în jurul unei bariere încropite, uitându-se 
în vehicule şi cercetând oamenii care se înşirau pe lângă ei. 
N-aveau cum să îi ocolească. 

— Azadeh, tu treci prima, şopti Ross. Aşteaptă-ne mai sus, 
pe drum. Dacă suntem opriţi, nu te-amesteca. Mergi mai 
departe. Du-te la bază. O să ne despărţim. E mai sigur. Îi 
zâmbi. 

— Nu-ţi face griji! 

Ea dădu din cap, spaima făcându-i chipul şi mai palid, şi o 
porni înainte. Purta raniţa lui. La ieşirea din oraş, ea 
insistase: 

— Uită-te la toate celelalte femei, Johnny. Dacă nu duc 
nimic, bat la ochi. 

Cei doi bărbaţi aşteptară, apoi se duseră la marginea 
drumului şi urinară în zăpadă. Oamenii tropăiau pe lângă 
ei. Câţiva îi priviră, câţiva îi înjurară ca necredincioşi. Unul 
sau doi îi priviră curioşi. Fără să ştie, se uşurau către 
Mecca, un gest pe care nu l-ar fi făcută vreodată nici un 
mahomedan. 

— Odată ce trece, treci şi tu, Gueng. O să te urmez peste 
zece minute. 


— Mai bine dumneata următorul, şopti Gueng. Eu sunt 
turcoman. 

— E-n regulă, dar dacă sunt oprit, nu te-amesteca. 
Strecoară-te prin îmbulzeală şi du-o la adăpost. Nu-mi 
înşela încrederea. 

Bărbatul cel mărunţel rânji cu dinţi foarte albi. 

— Nici dumneata, sahib. Mai ai încă multe de făcut până 
când ai s-ajungi Stăpân al Munţilor. 

Gueng îl privi îndreptându-se către bariera aflată la câteva 
sute de metri mai încolo. Azadeh era acum aşezată la coadă. 
Unul dintre Gărzile Verzi li spuse ceva, dar ea îşi feri ochii 
într-o parte, răspunse şi omul îi făcu semn să treacă. 

— Nu m-aştepta pe drum, sahib, s-ar putea s-o iau peste 
câmpuri. Nu-ţi face griji, te-ajung eu. 

Îşi făcu loc printre trecători şi se alătură şuvoiului care se 
întorcea către oraş. După o sută de metri, se aşeză pe o 
ladă răsturnată şi îşi desfăcu şireturile la unul dintre 
bocanci, prefăcându-se că-l bate. Şosetele erau zdrenţe, 
dar asta nu conta. Tălpile sale erau ca fierul. Fără să se 
grăbească, îşi legă la loc bocancii, bucurându-se de joaca 
de-a turcomanul. 

La barieră, Ross se alătură şirului celor ce părăseau 
Tabrizul. Observă înjur poliţişti şi Gărzi Verzi care cercetau 
mulţimea. Oamenii erau nervoşi, urând ca-ntotdeauna orice 
autoritate oficială şi orice amestec în dreptul lor de-a se 
duce unde, când şi cum le-ar fi plăcut. Mulţi vociferau fără 
să se ferească şi câţiva aproape ajunseră la lovituri. 

— Tu, îi spuse unul din Gărzile Verzi, unde-ţi sunt hârtiile? 

Furios, Ross scuipă pe pământ. 

— Hârtii? Casa mi-a ars, nevasta mi-a ars, copilul mi-a ars 
din pricina câinilor de stânga. Nu mi-a mai rămas nimic 
decât puşca asta şi nişte muniţie. Voia lui Allah! Da tu de ce 
nu te duci să le dai foc sataniştilor şi să împlineşti lucrarea 
lui Allah, în loc să opreşti oamenii cinstiţi? 

— Suntem cinstiţi, spuse bărbatul furios. Împlinim 
lucrarea lui Allah. De unde vii? 


— Din Astara. Din Astara, de pe coastă. Lăsă mânia să 
izbucnească din nou: 

— Astara! Da tu? 

Omul din spatele lui şi cel de după el începură să înjure şi 
să-i spună santinelei să se grăbească şi să nu îi mai facă să 
aştepte în frig. Un poliţist se îndrepta către ei, aşa că Ross 
se hotări să rişte şi-şi făcu loc pe lângă el c-un alt blestem, 
urmat imediat de cel din spatele lui şi de următorul, şi ieşi 
la loc deschis. Santinela strigă supărat o obscenitate după 
ei, apoi se întoarse să-i privească pe ceilalţi care se înşirau 
prin faţa lui. 

Lui Ross îi trebui ceva vreme să poată respira în voie. 
Încercă să nu se grăbească şi cercetă cu privirea drumul 
din faţa lui. Nici un semn de Azadeh. Maşini şi camioane 
treceau pe lângă ei, hodorogind în susul pantei sau 
coborând prea repede, oamenii împrăştiindu-se din timp în 
timp cu inevitabilul şuvoi de blesteme. Cel ce fusese în 
spatele lui la barieră veni alături, profitând că trecătorii se 
răriseră, apucând cărări laterale către cocioabele de lângă 
drum sau către satele din pădure. Era un bărbat între două 
vârste, cu o faţă severă, plină de riduri, sărman îmbrăcat şi 
cu carabina bine îngrijită. 

— Fiul ăla de căţea din Gărzile Verzi! spuse. Ai dreptate, 
aga. Ar trebui să împlinească lucrarea lui Allah. Lucrarea 
Imamului, nu a lui Abdullah Han. 

Ross se puse imediat în gardă. 

— Ce? 

— Vin din Astara şi, după accentul tău, ştiu că nu vii din 
Astara, aga. Astarii nu urinează niciodată către Mecca - sau 
cu spatele către Mecca. Suntem cu toţii, buni musulmani în 
Astara. După descriere, ar trebui să fii sabotorul pe care-a 
pus Hanul preţ. 

Omul vorbea cu uşurinţă, cu o ciudată amabilitate, 
ţinându-şi vechea carabină Enfield pe umăr. Ross nu spuse 
nimic, se mulţumi să mormăie fără să schimbe ritmul 
pasului. 


— Da, Hanul a pus un preţ bun pe capul tău. Mulţi cai, o 
turmă de oi, zece sau mai multe cămile. O răsplată demnă 
de un Şah pentru un om obişnuit. Răsplata e şi mai bună 
dacă eşti viu şi nu mort. Mai mulţi cai, oi şi cămile atunci, 
îndeajuns să trăieşti o veşnicie. Dar unde-i femeia Azadeh, 
fiica lui? Fiica pe care ai răpit-o tu şi un alt bărbat? 

Ross rămase cu gura căscată la el şi omul chicoti. 

— Trebuie să fii foarte obosit ca să te trădezi atât de uşor. 

Brusc faţa lui se aspri, mâna pătrunse în buzunarul vechii 
haine şi scoase un revolver pe care i-l propti în coaste. 

— Mergi cu un pas înaintea mea. Nu fugi şi nu face nici un 
gest sau am să te-mpugşc în şira spinării. Acum, unde-i 
femeia? Şi pe ea s-a pus o recompensă. 

În momentul acela, un camion care cobora dinspre 
trecătoare viră în curba din faţa lor, derapa în partea opusă 
şoselei şi se năpusti către ei claxonând zgomotos. Oamenii 
se împrăştiară. Reflexele lui Ross fură mai rapide şi păşi 
într-o parte, izbi cu umărul în coastele omului şi-l trimise 
rostogolindu-se în calea camionului. Roţile din faţă ale 
acestuia trecură peste el, urmate de cele din spate. 
Camionul se opri, derapând, la treizeci de metri mai jos. 

— Allah să ne apere! Ai văzut? spuse cineva. A alunecat 
sub camion. 

Ross târi trupul la marginea drumului. Revolverul căzuse 
în zăpadă. 

— Ah, cel trecut spre Allah este tatăl tău, aga? spuse o 
bătrână. 

— Nu... nu, rosti Ross cu greu, totul petrecându-se atât de 
repede, cuprins de panică. E... e un străin, nu l-am văzut 
până acum. 

— Pe Profet, cât de neatenţi sunt unii oameni. Parcă n-ar 
avea ochi. A murit? strigă şoferul camionului, urcând la 
deal. 

Era un bărbat colţuros, bărbos, cu faţă oacheşă. 

— Allah e martor că mi-a tăiat calea, aşa cum aţi putut 
vedea cu toţii. Tu, spuse către Ross, erai lângă el, trebuie c- 


ai văzut. 

— Da, da, e după cum spui, am fost în spatele lui. Voia lui 
Allah! 

Şoferul se depărta mulţumit, totul se terminase după 
cuviinţă. 

— Excelenţa sa a văzut, Insha Allah. 

Ross îşi făcu loc printre cei câţiva care se deranjaseră să 
se oprească şi urcă dealul, nu prea repede, nu prea încet, 
încercând să se adune, fără să îndrăznească să privească 
înapoi. După cotitura drumului iuți pasul, întrebându-se 
dacă era drept să reacționeze atât de repede, aproape fără 
să gândească. Dar omul i-ar fi vândut pe-amândoi. Uită-l, 
karma e karma. 

Încă o curbă şi nici urmă de Azadeh. Îngrijorarea lui 
crescu. Drumul se răsucea într-o pantă abruptă. Trecu de 
câteva case dărăpănate, pe jumătate ascunse, la liziera 
pădurii. Câini costelivi scormoneau în gunoaie. Îi alungă pe 
cei care se apropiară de el, căci turbarea făcea de obicei 
ravagii printre ei. O altă curbă. Era leoarcă de sudoare. 

O văzu ghemuită la marginea drumului, odihnindu-se ca 
oricare alta dintre mulţimea de bătrâne. Îl zări în aceeaşi 
clipă, scutură din cap atrăgându-i atenţia, se ridică în 
picioare şi porni din nou în sus, pe drum. O urmă la 
douăzeci de metri în spate. 

Apoi în urma lui se auziră focuri de armă. 

Ca toată lumea, se opriră şi priviră înapoi. Nu putură 
vedea nimic. Bariera era mult în spatele lor, ascunsă de 
multe curbe, la mai bine de o jumătate de kilometru 
distanţă. În câteva clipe, focurile de armă încetară. Nimeni 
nu spuse nimic. Se mulţumiră să urce şi mai grăbiţi. 

Drumul nu era bun. Merseră aproape doi kilometri, 
ferindu-se din calea maşinilor. Din când în când, câte un 
autobuz hurduia pe lângă ei, dar întotdeauna supraîncărcat 
şi oricum n-ar fi oprit. În acele zile puteai să aştepţi o zi sau 
chiar două la staţie mai înainte să se facă loc în vreun 
autobuz. Câteodată opreau camioanele, contra plată. 


Mai târziu, unul zdrăngăni pe lângă el şi, ajungând în 
dreptul lui Azadeh, încetini viteza, mergând alături de ea. 

— De ce să mergi pe jos, când cei care sunt obosiţi pot să 
călătorească comod cu ajutorul lui Cyrus, camionagiul, şi-al 
lui Allah? strigă şoferul pe fereastră. 

Rânjea, înghiontindu-şi tovarăşul, un bărbat cu barbă 
neagră de aceeaşi vârstă cu el. O urmăreau de ceva vreme, 
privind legănatul şoldurilor ei pe care nici chadorul nu 
putea să-l ascundă. 

— De ce-ar umbla pe jos o floare a lui Allah, când ar putea 
să stea la căldură într-un camion, sau pe covorul unui 
bărbat? 

Azadeh privi în sus la el şi-i repezi un blestem răguşit, 
strigând înapoi către Ross. 

— Bărbate, fiul ăsta prost de căţea a îndrăznit să mă 
insulte şi-a vorbit murdar despre legile lui Allah. 

Ross era deja alături de ea şi şoferul se trezi privind în 
ţeava unei arme. 

— Excelenţă... Eu doar o rugam dacă... domnia ta şi ea aţi 
vrea... aţi vrea să călătoriţi sus, spuse cuprins de panică. E 
loc în spate. Dacă Excelenţa mi-ar onora vehicolul... 

Camionul era pe jumătate plin cu fier vechi, dar oricum 
era mai bine decât să meargă pe jos. 

— Pe capul tău, şoferule, unde mergi? 

— La Qazvin, excelenţă, Qazvin! Mi-aţi face onoarea... 
Camionul nu se oprise, dar fu foarte uşor pentru Ross s-o 
ajute să urce pe platformă. Se ghemuiră unul lângă celălalt 

în spatele cabinei, la adăpost de vânt. Picioarele ei 
tremurau şi era îngheţată şi foarte nervoasă. Se lipi de ea, o 
prinse în braţe şi o strânse la piept. 

— O, Johnny, dacă n-ai fi fost aici... 

— Nu-ţi face griji. 

Îi dădu o parte din căldura lui. Qazvin. Qazvin nu e la 
jumătatea drumului către Teheran? Sigur că da. O să 
mergem cu camionul până la Qazvin, îşi zise prinzând 


puteri. Apoi putem să mai găsim unul sau un autobuz, sau 
să furăm o maşină. Aşa o să facem. 

— Ramificaţia către bază este ia trei-patru kilometri în 
faţă, spuse ea, tremurând în braţele lui. Către dreapta. 

Baza? A, da, baza şi Erikki. Dar mai important, ce-i cu 
Gueng? Ce s-a întâmplat cu Gueng? Pune-ţi mintea la 
treabă. Ce-ai să faci? 

— Cum €... cum e zona aici? Deschisă, plată, accidentată, 
sau cum? 

— E destul de plată. Satul nostru vine curând. Abu Mard. 
O să trecem de satul nostru şi-apoi curând după asta 
pământul se aplatizează într-un fel de platou împădurit, pe 
unde trece şi drumul nostru. Apoi drumul principal urcă 
spre trecătoare. 

În faţă zărea drumul care şerpuia, lăsând din când în când 
la vedere una dintre curbele sale, primejdios înşirate pe 
coasta muntelui. 

— O să ieşim de partea cealaltă a satului, înaintea 
platoului, o să ocolim prin pădure şi-o să ajungem la bază. E 
posibil? 

— Da. Ştiu ţinutul foarte bine. Am predat la şcoala din sat 
şi obişnuiam să iau copiii în excursie. Ştiu cărările. 

O scutură din nou un tremur. 

— 'Ţine-te la adăpost de vânt. O să te-ncălzeşti curând. 
Vechiul camion se chinuia să urce panta, nu mai repede 
decât pasul obişnuit al unui om, dar era mai bine decât să 
meargă pe jos. Rămase cu braţele în jurul ei şi cu vremea 
ea nu mai tremură. 

Peste oblonul din spate al camionului observă o maşină 
depăşindu-i iute, schimbând cu zgomot asurzitor vitezele, 
urmată de o camionetă verde, stropită de noroi. Şoferul 
automobilului ţinea mina pe claxon. Camionul lor n-avea 
cum să tragă într-o parte, aşa că maşina ţâşni pe 
contrasens înainte. 

— Sper să daţi de dracii, îşi zise înfuriat de zgomot şi de 
prostia de necrezut. 


În treacăt observă că era plină cu bărbaţi înarmaţi. Ca şi 
camioneta care urma, deşi toţi oamenii ăştia stăteau în 
spate, agăţaţi de bare de metal, oblonul din spate atârnând 
şi zdrăngănind sălbatic. Când trecu mugind pe lingă ei, 
prinse cu coada ochiului imaginea unui trup prăbuşit sub 
picioarele lor. La început crezu că era bătrânul, dar nu era. 
Era Gueng. Nu putea să se înşele. Văzuse limpede resturile 
uniformei, apoi kukriul pe care unul dintre bărbaţi şi-l 
înfipsese în centură. 

— Ce e, Johnny? 

Se trezi lângă ea, fără s-o simtă, fără să simtă nimic 
altceva decât că îşi pierduse cel de-al doilea dintre oameni. 
Ochii îi erau plini de lacrimi. 

— Ce s-a-ntâmplat? 

— Ce? Nimic. Vântul. 

Îşi şterse lacrimile, apoi îngenunche şi privi înainte. 
Şerpuind, drumul apărea şi dispărea din nou. Ca şi maşina 
şi camioneta. Se zărea satul. Dincolo de el, drumul urca din 
nou, apoi trecea la orizontală, aşa cum spusese ea. Maşina 
şi camioneta trecură prin sat în plină viteză. în buzunar 
avea micul, dar foarte puternicul binoclu. 

Încercând să se echilibreze şi să compenseze 
zdruncinăturile camionului, îndreptă binoclul către maşină. 
Aceasta ajunse pe drum drept, apoi o coti la dreapta pe 
drumul lateral către bază şi dispăru. când camioneta ajunse 
la intersecţie se opri, blocând cea mai mare parte a 
drumului. O jumătate de duzină de oameni săriră jos şi se 
împrăştiară de-a curmezişul drumului, cu faţa către Tabriz. 
Apoi camioneta viră la dreapta şi dispăru în urma 
automobilului. 

Camionul lor încetini şi şoferul schimbă zgomotos în viteza 
întâi. Chiar înaintea lor se afla o pantă scurtă, abruptă, cu o 
cărare desprinzându-se din ea, şi în zonă nu se vedea nici 
un drumeţ. 

— Unde duce asta, Azadeh? 

Ea se ridică în genunchi, uitându-se încotro arăta el. 


— Către Abu Mard, satul nostru. Şerpuieşte încolo şi- 
ncoace, dar acolo ajunge. 

— Pregăteşte-te să sari. În faţa noastră e altă barieră. La 
momentul potrivit se strecură peste oblonul camionului, o 
ajută să coboare şi fugiră la adăpost sub copaci. Camionul 
nu se opri şi nici şoferul nu privi în urmă. Ajunse curând la o 
distanţă bună de ei. 

Mână în mână, alergară la adăpostul copacilor. 

CAPITOLUL. 40 

La Zagros Trei; ora 4,05 după-amiază. Lochart stătea 
sprijinit de carlinga elicopterului, aşteptând să plece din 
nou la sonda Rosa cu altă încărcătură de ţevi. Cerul era 
lipsit de nori şi imaginea muntelui atât de curată şi clară, 
încât simţea că, dacă ar fi întins mâna, l-ar fi putut atinge. Îl 
urmărea pe Rodrigues, mecanicul său, care îngenunchease 
în zăpadă şi-şi vârâse capul după un panou, sub pântecul 
elicopterului. 

— E-o după-amiază bună pentru schiat sau dat cu sania, 
Rod! Nu pentru tocat creierul prin alte părţi! 

— S-o ştergem dracului de-aici, Tom! 

— Poate n-o să fie nevoie, spuse Lochart. 

De sâmbătă, de când avusese loc confruntarea cu Nitchak 
Han, nu mai auzise nimic de la el sau de la altcineva din sat. 
— Poate că komitehul o să se răzgândească, sau Mac o să 
obţină anularea ordinului. E o nebunie din partea lor să ne 

dea afară, când au nevoie de tot petrolul pe care-l pot 
obţine, iar noul puț de la Rosa e o adevărată comoară. 
Jesper Almqvist crede că s-ar putea pompa optsprezece mii 
de barili pe zi când o să fie pus la treabă. Asta face aproape 
trei sute şaizeci de mii de dolari pe zi, Rod. 

— Mullahii nu dau doi bani pe petrol sau orice altceva în 
afară de Allah, Coran şi Paradis. Am spus-o de milioane de 
ori. 

Rodrigues şterse o urmă de ulei. 

— Ar fi trebuit să plecăm cu toţii la Shiraz odată cu Jesper 
şi de-acolo afară. Nu suntem doriţi aici. Nasiri s-a ales cu un 


glonţ în cap, aşa-i? Pentru ce? Era un băiat de treabă, n-a 
făcut rău nimănui. Ni s-a spus s-o ştergem; ce dracu mai 
aşteptăm? 

— Poate se răzgândeşte komitehul. Avem unsprezece 
sonde de deservit. 

— Sondele lucrează la minimum. Echipele mor de 
nerăbdare s-o şteargă dracului de-aici şi, oricum, n-au fost 
schimbate de săptămâni. 

Rodrigues se ridică, îşi scutură zăpada de pe genunchi şi 
începu să-şi şteargă urmele de ulei de pe mâini. 

— E-o nebunie să rămâi unde nu eşti dorit. Tânărul Scot se 
poartă foarte ciudat, ca şi tine, dacă stau să mă gândesc. 

— I-auzi! spuse Lochart. 

Nu spusese nimănui ce povestise Scot că se întâmplase cu 
adevărat în piaţa satului. Fu din nou cuprins de îngrijorare 
- pentru Scot, bază, Şeherazada, HBC, şi ca întotdeauna 
revenea la Şeherazada. 

— l-auzi nimic! spuse Rodrigues. Eşti al dracului de nervos 
de când te-ai întors de la Teheran. Vrei să stai în Iran, Iom? 
Okay, asta-i altceva. Eşti însurat în Iran. Eu... eu vreau 
afară! 

Lochart îşi desprinse gândurile de la Şeherazada. Putea 
desluşi teama pe chipul prietenului său. 

— Care-i problema, Rod? 

Bărbatul mătăhălos îşi trase centura peste începutul de 
burtă şi-şi închise pufoaica. 

— Sunt nervos ca toţi dracii când mă gândesc la actele 
mele de identitate false, Iom! Drace, imediat ce-o să 
deschid gura se prind că nu-s englez. Ioate permisele mele 
sunt expirate şi la fel stă treaba cu unii dintre-ceilalţi băieţi. 
Dar sunt singurul american de-aici. Am vorbit într-o şcoală 
despre State şi afurisiţii de mullahi şi Khomelni cică sunt 
Satana, eu, un afurisit de bun catolic! Pentru Dumnezeu, nu 
dorm nopţile! 

— Şi de ce dracu n-ai spus-o până acum? Nu era nevoie să 
rămâi, Rod! Un 212 e gata de plecare mâine. Ce-ar fi să 


pleci cu Scot? Odată ajuns la Al Shargaz, poţi să te transferi 
în Nigeria, Kenya sau unde dracu s-o mai putea! 

Pentru moment, Rodrigues nu spuse nimic, şi obrazul îi 
rămase mohorât. 

— Mi-ar plăcea, Tom. Sigur, dacă poţi să aprobitu. Mi-ai 
luat dracului greutatea de pe inimă. S-a făcut! 

— Trebuie să trimitem un mecanic, de ce nu pe tine? Tu 
eşti cel mai în vârstă. 

— Mulţumesc, da, mulţumesc, Tom. O să-ntind puţin cablul 
palonierului şi după aia e ca nou. 

Se luminase la faţă. 

Jos, lângă platforma de încărcare, Lochart zări încărcătura 
de ţevi pregătită pentru ridicat. Doi muncitori iranieni 
aşteptau ca să agate cârligul vinciului în inel. Se urcă în 
cabină, dar se opri, văzând la o sută de metri mai încolo doi 
bărbaţi păşind voiniceşte în susul cărării ce venea dinspre 
sat: Nitchak Han şi un alt bărbat cu o carabină. Chiar şi de 
la această distanţă era uşor de desluşit banderola verde. Le 
ieşi în întâmpinare, pregătindu-şi mintea să gândească şi să 
vorbească farsi. 

— Salaam, kalandar. Salaam, aga, spuse către celălalt 
bărbat la fel de bărbos, dar mult mai tânăr. 

— Salaam, spuse Nitchak Han. Vi s-a dat timp până la al 
cincilea apus. 

Lochart încercă să-şi ascundă surpriza. Era joi, al cincilea 
apus avea să fie duminică. 

— Dar, Excelenţă... 

— Până la al cincilea apus, spuse nepoliticos omul din 
Gărzile Verzi. Nu puteţi munci sau zbura de Ziua Sfântă. E 
bine să-i mulţumiţi lui Allah. Şi la al cincilea apus, începând 
din noaptea asta, dacă n-au plecat toţi străinii şi aparatele 
lor, baza va fi incendiată. 

Lochart se mulţumi să-i privească. În spatele lui se afla 
bucătăria şi-l văzu pe Jean-Luc ieşind, apoi îndreptându-se 
către ei. 


— Patru zile lucrătoare... O să fie foarte dificil, aga, şi nu 
cred... 

— Insha Allah. 

— Dacă plecăm, toate sondele or să se oprească. Numai 
noi putem să aprovizionăm. Asta o să afecteze Iranul, asta... 

— Islamul n-are nevoie de petrol. Străinii au nevoie de 
petrol. Cinci apusuri. Să cadă pe capul vostru ce se-ntâmplă 
dacă rămâneţi! 

Nitchak Han îl privi dintr-o parte, apoi se întoarse către 
Lochart. 

— Aga, aş vrea să plec cu acest om, să vorbesc cu 
kalandarul străinilor italieni. Aş vrea să plec acum, te rog. 

— Cererea mă onorează, kalandar, spuse Lochart, 
gândindu-se: Mimo Sera a fost în munţi ani de zile, o să ştie 
ce să facă. Am o încărcătură de ţevi ce trebuie livrată la 
sonda Rosa. Putem să plecăm imediat. 

— "Ţevi? spuse tânărul obraznic. Nu-i nevoie de ţevi. 
Plecăm direct, fără ţevi! 

— IranOil a spus ţevi şi ţevi or să fie, sau nu plecăm deloc, 
replică Lochart furios. Ayatolahul Khomeini a poruncit ca 
producţia de petrol să revină la normal. De ce nui se 
supune komitehul. 

Morocănos, tânărul se uită la Han, care spuse cu voce 
scăzută: 

— Cum vrea Allah! Ayatolahul este ayatolahul, komitehul i 
se supune numai lui. Să mergem, aga. 

Lochart îşi desprinse ochii de pe tânăr. 

— E-n regulă, o să plecăm imediat. 

— Salaam, kalandar, spuse Jean-Luc alăturânduli-se. Tom, 
care-i răspunsul? întrebă-n engleză. 

— Duminică la apus. Va trebui să fim plecaţi până atunci şi 
nu putem să zburăm vineri. 

Jean-Luc îşi înghiţi o înjurătură. 

— Nu ne putem tocmi? 

— Deloc. Doar dacă nu vrei să te cerţi cu afurisitul ăsta. 
Tânărul cu arma îl privi insolent pe Jean-Luc. 


— Spune-i fiului ăsta de căţea că miroase urât! Lochart 
simţise un uşor miros de usturoi. 

— Zice că ce găteşti miroase grozav, Jean-Luc! Ascultă, vor 
să vorbească cu Mimo Sera. O să mă-ntorce cât de repede 
pot, apoi hotărâm ce să facem. Kalandar, o să plecăm acum, 
spuse în farsi şi deschise uşa cabinei. 

— Priviţi! se repezi pe neaşteptate Rodrigues, arătând cu 
degetul în sus, spre munte către nord. 

Un nor de fum se învălătucea către cer. 

— Acolo-i Maria? 

— Ar putea fi Beilissima, spuse Jean-Luc. Nitchak Han 
privea printre pleoape în depărtare. 

— Acolo e aproape de locul unde ar trebui să mergem noi, 
da? 

— Nu prea departe, kalandar. Bătrânul păru foarte 
îngrijorat. 

— Poate ar fi mai bine să luaţi ţevile cu zborul următor, 
pilotule! De câteva zile am auzit că revoluționari de stânga 
se strecoară în munţi, încercând să saboteze şi să provoace 
tulburări. Noaptea trecută au tăiat gâtul unuia dintre 
păstorii mei şi i-au smuls mădularul. Am trimis oameni să-i 
caute pe ucigaşi. 

Întunecat, se urcă în cabină. Tânărul din Gărzile Verzi îl 
urmă. 

— Rod, spuse Lochart, scoate afară elicopterul celălalt. 
Jean-Luc, aşteaptă lângă emiţător. O să-ţi transmit veştile. 

— Oui, pas de probleme. 

Jean-Luc se întoarse cu faţa către fum. Lochart lăsă 
încărcătura de ţevi la bază şi porni grăbit către nord. Era 
Bellissima şi era cuprinsă de flăcări. Putu să zărească de la 
o bună distanţă flăcările ce se ridicau la zece metri înălţime 
deasupra uneia dintre rulote care, uscată ca iasca în aerul 
lipsit de umezeală, era acum aproape cenuşă. 

Într-o parte, lângă sondă, în apropierea magaziei cu 
dinamită, se iscase un alt foc şi în zăpadă se zărea zăcând 
un trup. Deasupra bazei, pragul de zăpadă al muntelui 


cioplit de explozia lui Pietro şi de avalanşa care urmase 
atârna minuscul şi neprimejdios. 

Pe măsură ce se apropie, observă o jumătate de duzină de 
siluete alergând în jos pe cărarea şerpuitoare, care în cele 
din urmă ajungea în vale, toţi înarmaţi. Cobori fără şovăire 
şi se luă după ei, trecând în spatele lor, înjurând că nu era 
un elicopter de război. N-ar fi avut nici o problemă ca să-i 
nimicească pe toţi. 

Şase bărbaţi bărboşi, în hainele obişnuite ale triburilor din 
munţi. Apoi văzu unul dintre bărbaţi oprindu-se şi ochind şi 
scânteile familiare de la ţeava puştii şi atunci degajă într-o 
parte, zigzagând, şi când ajunse din nou înapoi, mai sus, în 
siguranţă, siluetele dispăruseră. 

Se uită înapoi în cabină. Nitchak Han şi tânărul din Gărzile 
Verzi se holbau în jos pe unul dintre hublouri, cu nasurile 
lipite de sticlă. Strigă, dar nu se putu face auzit, aşa că lovi 
cu pumnul în peretele cabinei ca să le atragă atenţia şi-i 
făcu semn lui Nitchak Han. Bătrânul înainta, agăţând-se de 
suporţi, descumpănit de mişcările aparatului şi de faptul că 
se afla în zbor. 

— I-ai văzut? strigă 

— Da, da. Nu-s oameni ai munţilor, sunt terorişti! Lochart 
se întoarse: 

— Jean-Luc, m-auzi? 

— Tare şi limpede, Tom. Dă-i drumul! 

Îi spuse ce văzuse şi-i ceru să rămână lângă radio, apoi se 
concentra asupra manevrelor de aterizare, căci, ca de 
obicei, deasupra imensităţii prăpastiei curenţii verticali de 
aer erau violenţi şi vântul vertical puternic. 

Era prima dată când venea la Belissima de când se- 
ntorsese de la Teheran. Cu moartea lui Guineppa, 
Bellissima coborâse extracția la minimum, pentru un singur 
schimb. Când atinse solul, îl văzu pe Pietro, acum şef în 
locul lui Guineppa, părăsind incendiul de lângă sondă şi 
grăbindu-se către ei. 


— Tom, avem nevoie de ajutor, strigă pe fereastra lui, 
aproape în lacrimi. John e mort şi o parte dintre băieţi sunt 
răniţi. Au arsuri. 

— Okay, linişteşte-te! Opri motorul. 

— Nitchak Han e în spate cu cineva din Gărzile Verzi. Nu-ţi 
face griji, okay. 

Se răsuci la loc în scaun şi arătă către uşă. Bătrânul 
încuviinţă din cap. 

— Ce dracu s-a întâmplat, Pietro? continuă, pipăind cu 
degetele întrerupătoarele. 

— Nu ştiu. Nu ştiu, cimicol. 

Pietro îşi lipi fruntea de fereastra carlingii. 

— Stăteam la masă când, stronzo. O sticla de benzină şi o 
cârpă aprinsă au trecut prin fereastră şi ne-am trezit în 
flăcări! 

Privi înapoi când flăcările cuprinseră un butoi de petrol pe 
jumătate plin şi ţâşniră către cer, scuipând vălătuci de fum 
negru. Cei patru bărbaţi care se luptau cu flăcările se 
traseră înapoi. 

A - 57, sala de mese a luat foc la iuţeală şi când am ieşit 
afară erau oamenii ăştia! Nomazii! Banditos. Mamma mia! 
Au început să tragă şi ne-am împrăştiat să ne punem la 
adăpost. Apoi, mai târziu, Giani i-a văzut punând foc la 
camera generatorului, aproape de locul unde-i dinamita, şi 
a ieşit afară să-i avertizeze, dar unul dintre ei l-a împuşcat. 
Mamma mia! N-avea nici un motiv să-l împuşte. Bastard! 
Stronzo bastardi! 

Lochart şi ceilalţi coborâră iute din aparat. Unicul sunet 
era acela al vântului şi al flăcărilor şi al singurei pompe de 
incendiu. Pietro oprise generatorul şi pompele şi executase 
o oprire de urgenţă a întregii sonde. Acoperişurile rulotelor 
se prăbuşiră într-un nor de scântei, multe căzând pe 
acoperişurile rulotelor din apropiere, dar acestea erau 
învelite cu un strat gros de zăpadă şi nu erau în primejdie. 
Focul era încă incontrolabil lângă sondă, alimentat de 
petrolul risipit şi de gazele scăpate din foraj şi deosebit de 


primejdios. Oamenii împrăştiau spumă, iar flăcările 
atingeau depozitul de dinamită, lingându-i peretele de tablă 
ondulată 

— Cât ai acolo, Pietro? Hai s-o scoatem! 

— Mamma mia! 

Pietro îl urmă pe Lochart, acoperindu-şi faţa cu braţele ca 
să se apere de flăcări, şi forţară uşa. Nu era timp să caute 
cheia. Dinamita era aşezată în cutii, în rânduri ordonate. O 
duzină. Lochart ridică o cutie şi ieşi afară. Simţi plesnetul 
fierbinte al flăcărilor şi apoi aerul curat. Unul dintre ceilalţi 
bărbaţi luă cutia din mâna lui şi o duse grăbit la loc sigur, în 
timp ce Lochart se întoarse după cealaltă. Lângă elicopter, 
Nitchak Han şi tânărul din Gărzile Verzi stăteau la adăpost 
de vânt şi primejdie. 

— Cum o vrea Allah! 

— Cum o vrea Allah! răspunse ca un ecou tânărul. Ce-ar 
trebui să facem acum? 

— Trebuie să ne gândim la terorişti şi la mort. Tânărul 
privi peste troienele de zăpadă către silueta ce zăcea ca o 
păpuşă stricată. 

— Dacă n-ar fi venit în munţii noştri, n-ar fi mort. E vina lui 
că e mort. A nimănui altcuiva. 

— Adevărat. 

Nitchak Han privi flăcările şi oamenii ce se luptau cu ele şi 
când L.ochart şi Pietro goliră depozitul de dinamită, ceilalţi 
stinseseră focul. Lochart se sprijini de o rulotă ca să-şi tragă 
sufletul. 

— Pietro, nu ne-a mai rămas timp decât până duminică 
seara, apoi trebuie să plecăm - sau o-ncurcăm. 

Chipul lui Pietro se-ntunecă. Trase cu coada ochiului la 
tânăr şi la Nitchak Han. 

— Cinci zile?Asta mă scuteşte de-o hotărâre, Tom. 
Evacuăm la Shiraz. Direct sau prin sonda-Rosa. 

Pietro făcu un semn către toc cu pumnul stâng strâns, 
cealaltă mână aşezată pe biceps. 


— Pentru moment, Bellissima e distrusă. Am nevoie de 
Almqvist ca să închidă puţul. Mamma mia! O mulţime de 
oameni de transportat! Ce risipă! Mă bucur că bătrânul 
Guineppa nu-i aici ca să vadă ziua asta împuţită. Ar fi bine 
să vin cu tine, să vorbesc cu Mimmo. 

— Imediat, şi-i iau şi pe cei care sunt răniţi. Ce-i cu Giani? 

Pietro aruncă o privire scurtă trupului. 

— O să-l lăsăm la urmă. Sărmanul meu frate de sânge! 
spuse trist. N-o să putrezească. 

La sonda Rosa, în sala de mese. Mimmo Sera stătea în faţa 
lui Nitchak Han şi a tânărului din Gărzile Verzi, iar Lochart, 
Pietro şi încă trei sondori mai în vârstă, în jurul lui. Timp de 
o jumătate de oră, Mimmo, care vorbea bine farsi, încercase 
să-l convingă pe tânăr să extindă intervalul de timp sau să-i 
îngăduie să lase câţiva oameni, minimum necesar cât timp 
el şi Lochart aveau să meargă împreună cu el să vorbească 
cu şeful IranOil din Shiraz. 

— În numele lui Allah, ajunge! spuse nervos tânărul. 

— Dar, Excelenţă, fără elicoptere va trebui să închidem 
toată zona extractivă şi să începem să evacuăm imediat... 
Desigur, Excelenţă, pentru că Ayatolahul, binecuvântat fie-i 
numele, şi primul vostru ministru, Bazargan, vor ca 
producţia de petrol să revină la normal, ar trebui să-i 
consultăm pe cei din IranOQil, de la Shi... 

— De-ajuns! Kalandar, adăugă tânărul către Nitchak Han, 
dacă toate capetele astea de țânțari nu se supun, e-n joc 
capul tău, s-a terminat cu Yazdeh şi cu toţi oamenii tâi. Dacă 
un singur străin şi-o singură maşină zburătoare rămân pe 
loc după al cincilea apus şi nu ai pus foc bazei, o s-o facem 
noi şi-atunci o să dăm foc satului. Cu mâna noastră, sau cu 
ajutorul avioanelor. Tu, se răsti către Lochart, porneşte 
elicopterul! Ne-ntoarcem! Acum! 

leşi ca o furtună, priviră cu toţii după el, dezorientaţi. 
Lochart era trist. Îi părea rău pentru toţi cei care găsiseră 
petrolul şi exploataseră câmpul şi puseseră atâta energie, 
bani, talent, eforturi şi riscuri în ei. 


E scandalos, îşi zise, dar n-avem de-ales. N-avem altceva 
de făcut. Va trebui să evacuăm! O să amân plecarea lui Scot 
şi-o să folosim toate aparatele şi-o să sfârşim treaba. O să 
lucrăm ca dracu cinci zile şi-o să lăsăm dracului Teheranul 
şi Şeherazada şi că astăzi este ziua Marşului de protest. 

— Kalandar, spuse, fără bunăvoința şi ajutorul domniei 
tale, va trebui să plecăm. 

Nitchak Han văzu toţi ochii întorcându-se spre el. 

— Trebuie să hotărăsc între baza voastră şi satul meu, 
spuse grav. Nu am de ales. O să-ncerc să găsesc teroriştii şi 
să-i aduc în faţa judecății. Între timp, ar fi bine să nu riscaţi 
nimic. Munţii ăştia sunt plini de ascunzători. 

Se ridică extrem de demn şi ieşi afară foarte sigur că acum 
nu va trebui să incendieze baza, deşi, dacă Allan ar fi vrut, 
ştia că putea s-o facă fără să ezite o clipă - indiferent dacă 
era plină sau goală. îşi îngădui umbra unui zâmbet. Planul 
său funcţionase impecabil. Toţi străinii îl luaseră pe Hassan, 
păstorul, drept un adevărat membru al Gărzilor Verzi, a 
cărui prefăcută aroganță şi nervozitate era minunat de 
urmărit. Străinii înghiţiseră minciuna cu uciderea 
păstorului de către „terorişti” şi el le ghicise teama. Aceiaşi 
„terorişti” distruseseră sonda, cea mai greu de ajuns dintre 
toate unsprezece, în orele întunecate ale nopţii, aceiaşi 
„terorişti aveau să pună foc unei părţi din sonda Rosa şi- 
aveau să dispară pentru vecie înapoi în şuvoiul vieţii din sat, 
de unde veniseră. Şi până în zori, mâine, se gândi plin de 
satisfacţie, spaima avea să se răspândească peste tot, când 
străinii se vor călca în picioare în fuga lor, evacuarea lor 
este sigură şi pacea va cobori peste Yazdeh. 

E-o prostie să încerci să joci un joc atunci când numai noi 
ştim regulile! Dar mai e problema tânărului pilot. A fost el 
martor? Sau n-a fost? Bătrânii au recomandat un accident, 
pentru mai multă siguranţă. leri ar fi fost momentul 
potrivit, când vâna singur. E foarte uşor să aluneci şi să cazi 
peste puşcă. Da, dar soţia mea s-a împotrivit unui accident. 

— De ce? 


— Pentru că şcoala a fost un lucru minunat, spusese. 

Fără piloţi, nu s-ar fi întâmplat niciodată. Dar acum ştim şi 
putem uşor să construim alta, a noastră. Pentru că piloţii au 
fost buni cu noi. Fără ei, n-am fi ştiut multe din cele pe care 
le ştim acum, şi nici n-am fi avut un astfel de sat bogat. 
Pentru că eu cred că tânărul a spus adevărul. Cred c-ar 
trebui să-l laşi pe tânăr să plece. Nu uita cum ne-a făcut să 
râdem cu poveştile lui despre locul acela numit Kong, din 
ţara numită China, unde trăiesc de o mie de ori o mie de ori 
o mie de ori o mie de oameni, care au toţi părul negru, ochii 
negri şi mănâncă cu bucăţi de lemn. 

Îşi aminti cum râsese laolaltă cu ea. Cum ar putea fi atât 
de mulţi oameni într-o singură ţară? Toţi la fel? 

— Rămâne totuşi primejdia ca el să fi minţit. 

— Atunci pune-l la încercare, spusese. Mai e încă vreme. 

Da, îşi zise. Mai sunt încă patru zile să descoperim 
adevărul. Cinci, dacă punem la socoteală Ziua Sfântă. 

CAPITOLUL 41. 

Teheran; ora 5,16 după-amiază. Marşul femeilor se 
isprăvise. Începuse în dimineaţa aceea, cu acelaşi aer de 
aşteptare care învăluia 'leheranul de două zile. Pentru 
prima dată în istoria ţării, femeile, singure, ca un grup 
definit, se pregătiseră să iasă pe stradă în semn de protest, 
arătându-şi solidaritatea împotriva oricărei încălcări de 
către noii conducători - chiar de către Imamul însuşi - a 
drepturilor lor atât de greu câştigate, „Îmbrăcămintea 
potrivită pentru o femeie este hijabul, care le cere să-şi 
acopere părul şi braţele şi picioarele şi părţile femeieşti”. 

— Am hotărât să port chadorul în semn de protest 
împotriva Şahului, Meshang! ţipase ascuţit Zarah, soţia lui. 
Eu am ales! Eu singură am hotărât! N-am să port niciodată 
văl sau chador sau basma împotriva voinţei mele! Niciodată, 
niciodată, niciodată! 

„Învăţământul mixt, introdus de Şahul Satan cu câţiva ani 
în urmă, va înceta să se mai practice, căci s-a dovedit că a 


transformat multe dintre şcolile noastre în case de 
prostituție.” 

— Minciuni, toate sunt minciuni! Ridicol! îi spusese 
Şeherazada lui Lochart. Adevărul trebuie să fie strigat de 
pe acoperişuri! Lucrurile astea nu le spune Imamul, ci 
extremiştii care-l înconjoară. 

„Actul Protecţiei Căsătoriei, samavolnica lege dată de 
Şahul Satan, este dezaprobat de popor.” 

— Cu siguranţă asta-i o greşeală, Hussain, spusese soţia 
mullahului cu multă prudenţă. Imamul nu poate să spună 
asta! Ne apără împotriva, alungării de către soţ, împotriva 
poligamiei şi ne garantează dreptul la divorţ şi votul, şi 
apără proprietatea soţiei! 

„Națiunea noastră islamică se va supune întru totul legilor 
din Coran şi Saria. Femeile nu trebuie să muncească; ele 
trebuie să stea acasă şi să-şi îndeplinească binecuvântata 
datorie poruncită de Allah de a zămisli şi creşte copii şi de a 
purta de grijă stăpânilor lor.” 

— Pe Profet, Erikki, oricât de mult mi-aş dori copii de la 
tine - şi-aş fi cea mai bună soţie - spusese Azaden, jur că nu 
pot să stau cu braţele încrucişate şi să văd surorile mele 
mai puţin norocoase împinse forţat înapoi în întunericul 
Evului Mediu, fără nici un fel de libertăţi sau drepturi. 
Fanaticii, extremiştii, nu Khomeini încearcă să facă toate 
astea! O să ies pe stradă oriunde-o să fiu! 

Femeile pregătiseră demonstraţii de sprijin în tot Iranul, în 
Qom, Isfahan, Meshed, Abadan, Tabriz, chiar şi-n oraşele 
mici precum Kowissul, dar în nici un sat. Pe tot întinsul 
Iranului avuseseră loc certuri şi înfruntări între cei mai 
mulţi părinţi şi fiicele lor, între soţi şi soţii, între fraţi şi 
surori, aceleaşi argumente, rugăminţi, blesteme, cereri, 
implorări, interziceri şi - Allah să ne apere - chiar şi revolte, 
pe faţă şi pe ascuns! Şi pe tot cuprinsul iranului femeile 
erau stăpânite de aceeaşi hotărâre tainică. 

Mă bucur că lommy al meu nu-i aici! Asta face lucrurile 
mult mai uşoare, spusese Şeherazada imaginii ei din 


oglindă, în dimineaţa marşului. Mă bucur că e departe, 
pentru că, orice ar spune, până la urmă nu i-aş da asculare. 
O stăpânea un tremur de excitare plăcut şi-n acelaşi timp 
dureros. Îşi verifică machiajul în oglindă pentru ultima dată; 
se fardase doar atât cât să se asigure că vânătăile din jurul 
ochiului stâng erau bine acoperite cu pudră. Abia se 
vedeau. Zâmbi chipului din oglindă, mulţumită de ceea ce 
vedea: părul cârlionţat revărsat pe umeri, un pulover verde, 
călduros, bluză verde, fustă verde, ciorapi de nylon şi cizme 
ruseşti din piele întoarsă, iar pe deasupra se hotărâse să 
poarte un pardesiu asortat, căptuşit cu blană, şi pălărie. 

Nu este verdele culoarea Islamului? se gândi bucuroasă, 
uitând de toate durerile. 

În spatele ei, patul era plin cu costume de schi şi alte haine 
la care se gândise şi la care renunţase. În definitiv, noi, 
femeile, n-am mai protestat până acum ca un grup unitar, 
aşa că fără îndoială trebuie să arătăm cât mai bine. Ce 
păcat că nu e primăvară! Atunci aş purta rochiţa mea 
uşoară de mătase şi pălăria galbenă şi... 

O cuprinse o tristeţe bruscă. Tatăl ei îi dăruise acea rochie 
la aniversarea zilei de naştere de anul trecut, împreună cu 
un minunat colier de perle. Săracul tata! îşi zise, privindu- 
se. Blestemaţi fie oamenii cei răi care l-au ucis! Allah să-i 
arunce în groapa Infernului pentru veşnicie! Allah să-l 
apere pe Mesnang şi toată familia şi pe Tommy al meu şi să 
nu lase extremiştii să ne ia libertăţile! Avea lacrimi în ochi. 
Şi le şterse. Insha Allahl îşi zise. Tata e-n Paradis, unde e 
locul drept-credincioşilor, aşa că de fapt n-ai de ce să 
plângi. Nu. Numai dorinţa de a vedea dreptatea, împuţiţii 
de ucigaşi aduşi în faţa judecății. Ucigaşii unchiului Valik, ai 
lui Anmoush şi ai copiilor. HBC! cât urăsc literele astea! Ce 
s-a-ntâmplat cu Karim? 

Nu mai auzise nimic de sâmbătă şi nu ştia dacă fusese 
denunţat, acuzat, mort sau liber şi nici altceva despre telex, 
n-avea nimic de făcut decât să se roage. Şi asta făcu, din 


nou. Şi înlătură acele probleme din minte, trecându-le pe 
umerii lui Allah şi se simţi purificată. 

În timp ce-şi aranja pe cap mica pălărioară căptuşită cu 
blană, uşa se deschise şi Jari intră grăbită, îmbrăcată cu ce 
avea mai bun. 

— E vremea, prinţesă! înălţimea sa Zarah a şi sosit. O, cât 
de minunat arăţi! Înfierbântată, Şeherezada îşi ridică haina 
şi fugi pe coridor cu hainele fluturând, apoi cobori scările în 
întâmpinarea lui Zarah, care o aştepta în hol. 

— O, arăţi minunat, Zarah dragă! Spuse îmbrăţişând-o. 
Credeam că Meshang o să te oprească în ultima clipă. 

— N-a avut nici o şansă, spuse Zarah cu un râs scurt. 
Purta o căciuliţă nostimă de blană, aşezată şmechereşte pe 
creştet. 

— M-am pus pe capul lui ieri de dimineaţă şi-am continuat 
toată ziua şi toată noaptea şi dimineaţa asta, despre noua 
haină de hermină pe care trebuie neapărat s-o am, care e 
absolut necesară sau altfel aş muri de ruşine în faţa 
prietenilor mei. A fugit la bazar ca să scape şi-a uitat cu 
totul de marş. Haide, nu trebuie să întârziem! M-aşteaptă 
un taxi. S-a oprit ninsoarea, ziua promite să fie bună, deşi 
răcoroasă. 

În taxi mai erau alte trei femei - prietene şi verişoare, 
amândouă purtând mândre blue-jeans, pantofi cu tocuri 
înalte şi scurte matlasate de schi, părul liber - una o 
căciuliţă de schi -şi toate erau la fel de înfierbântate, de 
parcă s-ar fi dus la un picnic, pe vremuri. 

Niciuna dintre ele nu auzi mormăitul de dezaprobare al 
taximetristului - şi chiar dacă l-ar fi auzit nu le-ar fi păsat. 

— La Universitate! porunci Zarah şi apoi se porniră pe 
ciripit ca tot atâtea păsărele. 

Când ajunseră la două străzi distanţă de porţile 
Universităţii, locul de unde trebuia să pornească marşul, 
taxiul fu nevoit să se oprească, pentru că aglomeraţia era 
uriaşă. 


De unde erau aşteptate câteva sute de femei, veniseră mii 
şi soseau tot mai multe în fiecare minut, din toate punctele 
cardinale. Tinere, bătrâne, din familii sus-puse sau modeste, 
analfabete sau culte, ţărănci sau patriciene, bogate, 
sărmane, blue-jeans, rochii, pantaloni, cizme, pantofi, 
zdrenţe, blănuri şi, plutind deasupra tuturor, aceeaşi 
fervoare, chiar şi de partea acelora care sosiseră purtând 
chador. Unele dintre cele mai bătăioase ţineau deja 
discursuri, iar câteva strigau lozinci. 

— Nu chadorului prin forţă! 

— Unitate, luptă, victorie! 

— Femei, uniţi-vă! Refuzăm să fim ţinute cu sila în purdah 
sau chador... 

— Am fost la Doshan Tappeh împotriva Nemuritorilor! N- 
am luptat şi-am suferit ca să ne lăsăm pradă despotismului! 

— Moarte despotismului sub orice nume! 

— Daaaaa! Trăiască femeile, uraaa! strigă Şeherazada. Jos 
cu obligativitatea chadorului, a vălurilor, a basmalelor! 

Ca şi celelalte, fu prinsă în valul fierbinte. Zarah plăti 
omului şi-i dădu un bacşiş frumos Îi întoarse spatele veselă, 
luându-le de braţ pe Şeherazada şi Jari şi niciuna dintre ele 
nu-l auzi strigând după ele: 

— Târfelor! Toate nişte târfe! 

— Mulțimea fierbea fără să ştie ce să facă, cele mai multe 
dintre organizatoare copleşite de numărul uriaş şi de 
varietatea femeilor, costumelor şi vârstelor. Chiar şi câţiva 
bărbaţi li se alăturaseră, entuziaşti. 

— Protestăm, Zarah! Chiar protestăm! Nu-i aşa? 

— O, da, Şeherazada! Şi sunt atât de multe dintre noi! O 
femeie bine îmbrăcată, o binecunoscută avocată din 
Teheran, activistă şi luptătoare pentru drepturile femeilor, 
Namieh Lengehi, încerca să se facă auzită peste tot acel 
tumult. Câteva grupuri de bărbaţi, studenţi şi profesori, pro 
şi contra, alături de câţiva mullahi, toţi contra, ascultau şi 
ei. 


— Unii mullahi spun că noi, femeile, nu putem să fim 
judecători, n-ar trebui să fim educate şi trebuie să purtăm 
chador. De trei generaţii am aruncat vălurile. De trei 
generaţii avem dreptul la educaţie şi de o generaţie dreptul 
să votăm. Allah e mare! 

— Allah e mare! îi răspunseră miile de glasuri ca un ecou. 

— Unele dintre noi sunt mai norocoase decât celelalte, 
unele mai bine educate decât celelalte - unele chiar mai 
bine educate decât unii bărbaţi - unele dintre noi cunosc 
legile moderne, ba chiar şi legile coranice, mai bine decât 
unii bărbaţi. De ce n-ar fi aceste femei judecători? De ce? 
Nici un motiv! 

— Femeile astea să fie judecători! strigă Zarah, alături de 
sute altele, acoperindu-i pe mullahi şi sprijinitorii lor care 
strigau „Sacrilegiu!” 

Când se putu face din nou auzită, Namjeh Lengehi 
continuă: 

— L-am sprijinit pe Ayatolah din toată inima! 

Alte strigăte o întrerupseră, o mare revărsare de 
afecţiune. 

— TI binecuvântăm pentru ce a făcut şi am luptat cit de 
bine am putut, cot la cot cu bărbaţii, am împărţit cu ei 
suferinţa şi închisorile şi am ajutat revoluţia şi l-am alungat 
pe despot, şi acum suntem liberi, Iranul este liber, eliberat 
de jugul lui şi de jugul străin. Dar asta nu dă nimănui, nici 
mullahilor, nici chiar Ayatolahului, dreptul să dea înapoi 
limbile ceasului! 

Strigăte uriaşe de „Nu, nu! Fără despoţi! Votul pentru 
femei! Nu despotismului sub orice mască! Lengehi pentru 
Majilis, Lengehi - ministrul Educaţiei!” 

— O, Zarah, nu e minunat? spuse Şeherazada. Ai votat 
vreodată? 

— Nu, dragă, desigur că nu. Dar asta nu-nseamnă că nu 
vreau să am dreptul s-o fac dac-aş vrea. De-o sută de orii- 
am spus lui Meshang că desigur că l-aş întreba pe el pentru 


cine să votez, dar tot vreau să intru singură în cabină. Eu 
singură - dacă vreau. 

— Ai dreptate. 

Şeherazada se întoarse şi strigă: 

— Trăiască Revoluţia! Allah e mare! Allah e mare! Lengehi 
la Curtea Supremă! Femei judecător! Ne cerem dreptul! 

Teymour, iranianul pregătit de OEP care preluase 
apartamentul Şeherazadei şi fusese trimis să supravegheze 
marşul şi să-i identifice pe militanţi, o recunoscu din 
fotografia pe care o văzuse acolo. Furia lui crescu. 

— Femeile să se supună legilor lui Allah! strigă. Nu femei 
judecător! Femeile s-asculte de Allah! 

Dar glasul lui fu acoperit de miile de glasuri şi nimeni nu-i 
dădu atenţie. Nimeni nu observă când începu marşul. Se 
părea că se puseseră dintr-o dată în mişcare cu toatele şi în 
curând umplură bulevardul, din zid în zid, oprind toată 
circulaţia, revărsându-se vesele înainte, ca un potop cu o 
forţă irezistibilă. Cei aflaţi la tarabe şi la ferestrele şi 
balcoanele caselor alăturate se holbau la demonstrante cu 
gurile căscate. Cei mai mulţi bărbaţi erau scandalizaţi. 

— Uită-te la aia, târfa tânără cu haină verde, care flutură 
deschisă în faţă ca să-i arate despicătura coapselor! Uite, 
uite acolo! 

— Allah! Blestemată fie că mă aţâţă! 

— Uită-te la aia cu pantalonii ca o a doua piele! 

— Unde? Ah, o văd! Pantalonii albaştri! Allah să ne apere! 
Poţi să vezi fiecare cută de zinaau Parcă ne cheamă! Ca şi 
cealaltă cu care se ţine de braţ, cea cu haina verde! 
Târfelor! Hei, târfo!Târfelor de colo! Vă trebuie un mădular 
zdravăn, asta vă trebuie! 

Bărbaţii priveau şi strigau măscări. Priviri şi gânduri 
libidinoase înconjurau demonstrantele. Femeile priveau şi 
se minunau. Din ce în ce mai multe uitau de cumpărături 
sau tarabe şi se alăturau surorilor, mătuşilor, mamelor, 
bunicilor, înlăturându-şi fără teamă basmalele şi vălurile şi 
chadorul. Nu era asta capitala? Nu erau ei locuitorii 


Teheranului, tribul Tehrani? Elita Iranului? Orăşeni, nu 
ţărani! Era altfel aici, nu ca acolo, în sate, unde n-ar fi 
îndrăznit niciodată să strige lozinci, să-şi scoată vălurile, 
baticurile şi chadorurile. 

— Femei, uniţi-vă! 

— Allah e mare! Allah e mare! 

— Victorie, unitate, luptă! 

— Egalitate pentru femei! Votul! 

— Nu despotismului, orice fel de despotism! 

În faţa demonstrantelor, în spatele lor, în jurul lor, pe 
bulevarde sau străzile laterale începură să se strângă 
grupuri de bărbaţi. Cei pro şi cei contra începură să se 
contrazică din ce în ce mai violent. Legea corânica cerea ca 
mahomedanii să se opună oricărei ridicări împotriva 
Islamului. Avură loc câteva încăierări. Un bărbat scoase un 
cuţit şi muri cu cuțitul altuia în spate. Câteva focuri de 
armă. Răniţi. Numeroase ciocniri între grupuri sau indivizi 
izolaţi, încăierări spontane între liberali şi fundamentalişti, 
între cei de stânga şi Gărzile Verzi. Câteva capete sparte, 
un alt om mort şi ici şi colo copii prinşi la mijloc, unii morţi, 
alţii adăpostindu-se în spatele maşinilor parcate. 

Ibrahim Kyabi, liderul studenţilor tudehi, care scăpase din 
ambuscadă în noaptea în care fusese prins Rakoczy, alergă 
în stradă şi ridică unul dintre copiii împietriţi de spaimă, în 
timp ce prietenii săi îl acopereau cu focuri de armă. Reuşi s- 
ajungă la adăpostul colului unei clădiri, asigurându-se că 
micuțul era teafăr şi, ştiind că erau depăşiţi ca număr acolo, 
o rupseră la fugă, strigând prietenilor săi: 

— Veniţi după mine! 

Erau şase cu toţii şi alergară pe alei şi străduţe. În curând 
erau departe, în siguranţă, îndreptându-se către bulevardul 
Roosevelt. Celor din tudeh li se ordonase să evite ciocnirile 
deschise cu Gărzile Verzi, să mărşăluiască alături de femei, 
să se infiltreze în rânduri şi să facă prozeliţi. Se bucura că 
poate să activeze din nou după ce stătuse ascuns. 


La o jumătate de oră după arestarea lui Rakoczy, 
raportase trădarea legăturii sale la sediul tudeh. Omul îi 
spusese să nu se ducă acasă, să-şi radă barba şi să stea 
ascuns într-o casă conspirativă din apropierea Universităţii. 

— Nu faci nimic până la Marşul de Protest al Femeilor, de 
marţi! le alături lor cu celula ta, aşa cum s-a planificat, apoi 
pleci la Kowiss în ziua următoare. Asta ar trebui să te 
ferească de orice primejdie pentru un timp. 

— Cum rămâne cu Dimitri Yazernov? 

Era singurul nume sub care îl cunoştea pe Rakoczy. 

— Nu-ţi face griji, îl scoatem noi de la scârbele alea! 
Spune-mi încă o dată cum arătau oamenii aceia. 

Ibrahim le istorisise puţinul pe care şi-l amintea despre 
Gărzile Verzi şi ambuscadă, apoi întrebase: 

— Câţi oameni or să vină cu mine la Kowiss? 

— Tu şi alţi doi ar trebui să fie de-ajuns pentru un mullah 
împuţit. 

Da, îşi zise din nou, mai mult decât de-ajuns. În curând 
tatăl meu va fi răzbunat. Mâinile i se încleştară pe carabina 
MI6 furată cu o săptămână în urmă din arsenalul de la 
Doshan Tappeh. 

— Libertate! strigă şi ieşi grăbit în stradă ca să se alăture 
liniilor din faţă ale marşului, prietenii lui împrăştiindu-se de 
jur împrejur. 

La o sută de metri mai departe în spate, prin mulţimea 
care îl înconjura, se mişca încet un camion deschis, plin cu 
tineri care fluturau mâinile şi strigau încurajări. Erau piloţi 
în civil. Printre ei era şi Karim Peshadi. De ore întregi o 
căuta pe Şeherazada printre participanţii la marş, dar n-o 
zărise. El şi ceilalţi erau încartiruiţi la Doshan Tappeh, unde 
ordinea şi disciplina erau aproape inexistente, komitehurile 
deţinând puterea, emițând ordine şi contraordine, alte 
ordine venind de la înaltul Comandament subordonat 
primului ministru Bazargan, altele de la Komitehul 
Revoluționar şi altele de la radio, unde din vreme în vreme 
vorbea şi emitea legi Ayatolahul Khomeini. 


Ca mulţi alţi piloţi şi ofiţeri din întreaga ţară, Karim fusese 
chemat înaintea unui komiteh la un interogatoriu asupra 
dosarului său, crezului său politic şi legăturilor sale 
prerevoluţionare. Dosarul era bun şi putuse să jure cu 
inima curată că sprijinise Islamul, pe Khomeini şi Revoluţia, 
dar spectrul tatălui său atârna deasupra lui şi îşi ascunsese 
cu grijă dorinţa de răzbunare în cel mai adânc colţişor al 
sufletului. Până atunci nu fusese atins. 

Cu o noapte înainte încercase să se strecoare în turnul de 
la Doshan 'Tappeh ca să găsească registrul de zbor HBC, 
dar fusese întors înapoi. În noaptea aceea avea de gând să 
încerce din nou. Îşi jurase că n-avea să greşească. 

Nu trebuie! îşi zise. Şeherazada depinde de mine. O, 
Şeherazada! Tu, care dai sens vieţii mele, deşi nu-mi eşti 
îngăduită! 

O căută îngrijorat cu privirea printre rânduri, ştiind că era 
undeva acolo. Noaptea trecută, el şi un grup de prieteni 
ascultaseră la radio o emisiune violentă; incendiară, a unui 
ayatolah fundamentalist, care se opunea Marşului de 
Protest al Femeilor şi cerea să aibă loc contra-demonstraţii 
ale drept-credincioşilor. Se îngrijorase profund pentru 
soarta Şeherazadei, a surorilor sale şi rudelor despre care 
ştia că vor ieşi de asemenea la marş. Prietenii săi erau la fel 
de îngrijoraţi pentru rudele lor, aşa că în dimineaţa 
respectivă luaseră camionul şi se alăturaseră marşului. 
Înarmaţi. 

— Egalitate pentru femei! strigă el. Democraţia pentru 
totdeauna! Islamul pentru totdeauna! Democraţie, lege şi 
Islam pentru totdea... 

Cuvintele muriră. În faţa coloanei de demonstrante, 
bărbaţii formaseră o barieră groasă de-a curmezişul străzii, 
oprind înaintarea. Femeile din primele rânduri le vedeau 
pumnii ridicaţi şi furia. Instinctiv, femeile din primele şase 
rânduri încercară să încetinească pasul, dar nu putură. 
Valul miilor de trupuri le împinse inexorabil înainte. 


— De ce sunt bărbaţii ăştia aşa furioşi? întrebă 
Şeherazada, simţindu-şi fericirea destrămându-se în 
înghesuiala din ce în ce mai strivitoare. 

— Sunt doar prost sfătuiţi! Cei mai mulţi sunt ţărani, spuse 
curajoasă Namjeh Legenhi. Ne vor ca sclave! Sclave! Nu-ţi 
fie teamă! Allah e mare! 

— Luaţi-vă de braţ, strigă Zarah. Nu ne pot opri! Allah-u 
akbar. 

Printre bărbaţii care blocau bulevardul era şi cel care, la 
închisoarea Evin, îl dusese la moarte pe Jared Bakravan. O 
recunoscuse pe Şeherazada în avangardă. 

— Allah e mare! murmură extaziat, cuvintele sale fiind 
acoperite de strigăte. Allah m-a făcut unealta Sa ca să-l 
trimit în Infern pe acel bazaari viclean şi acum Allah îmi dă 
în mână pe târfa lui de fiică în aşternut, cu picioarele 
desfăcute, cu sânii ridicaţi mândri, cu ochii plini de dorinţă, 
cu buzele umede, auzindu-i glasul rugător: 

— la-mă, ia-mă repede! Pentru tine e fără bani. Dă-mi-o 
toată, repede! Repede! Umple-mă! Desfă-mă! Pentru tine 
nimic! Repede! Repede! Oh Satan, ajută-mă să-l sorb pe 
Allah din mădularul lui... 

Îşi scoase cu o smucitură pumnalul, simţindu-şi bărbăţia 
pulsând încordată, şi se aruncă asupra ei. 

— Allah e mare! 

Ţâşnise pe neaşteptate şi străbătu intervalul care-l separa 
de femei, doborând o jumătate de duzină, întinzând mâinile 
spre ea, dar alunecă şi căzu din pricina înfierbântării, 
scăpând cuțitul. Cele pe care le rănise ţipau şi el se zvârcoli 
să se ridice în picioare, bâjbâind după ea, văzând-o doar pe 
ea, ochii ei îngroziţi larg deschişi, cuțitul din pumnul lui 
gata să o despice, numai la trei paşi, doi paşi, unul... 
Creierul îi era plin de parfumul ei, întruchiparea duhorii 
diavolului. Lovitura mortală porni dar n-o atinse şi-nţelese 
că Satan trimisese în calea lui un djin rău. Simţi o arsură 
cumplită în piept, ochii îşi pierdură vederea şi muri cu 
numele lui Allah pe buze. 


Şeherazada privea împietrită la figura năruită la picioarele 
ei, Ibrahim lângă ea cu arma în mână, strigăte şi ţipete şi 
un muget de mânie din piepturile miilor de femei care îi 
priveau din spate. O altă împuşcătură, un alt bărbat, se 
prăbuşi ţipând. 

— Înainte pentru Allah! strigă Lengehi, dominându-şi 
teama! 

Strigătul fu preluat de Ibrahim care trase de Şeherazada. 

— Nu-ţi fie teamă! înainte pentru femei! 

Îi văzu încrederea şi pentru o clipă îl luă dreptarul ei 
Karim, atât era de asemănător la înălţime, alcătuire şi chip, 
apoi groaza şi ura faţă de ceea ce se întâmplase izbucni 
într-un strigăt. 

— Înainte pentru tata! Jos cu extremiştii şi Gărzile Verzi! 
Jos cu ucigaşii! Haide, înainte! 

Îi înşfacă de braţ pe Zarah şi pe Ibrahim şi porniră înainte 
din nou. Alţi bărbaţi alergară către primele rânduri ca să 
dea ajutor şi, printre ei, camionul cu aviatori. Un alt bărbat 
se repezi asupra lor urlând şi fluturând un cuţit. 

— Allah e mare! strigă Şeherazada, împreună cu mulţimea 
ca o hoardă năvalnică alături de ea, dar mai înainte de a fi 
neutralizat, tânărul despicase braţul lui Namjeh Lengehi. 

Neabătute, rândurile din faţă împinseră înainte, 
amândouă părţile strigând „Allah e mare!”, amândouă 
părţile la fel de sigure că au dreptate. Apoi opoziţia a fost 
zdrobită. 

— Lăsaţi-le să treacă! strigă un bărbat. Şi femeile noastre 
sunt acolo, unele dintre ele! 

— Sunt prea multe, prea multe! 

Bărbaţii se traseră înapoi din calea lor şi drumul era 
deschis. Un muget de triumf se ridică din coloană. 

— Allah-u akbarl Allah e cu noi, surori! înainte! strigă 
Şeherazada din nou şi marşul continuă. 

Cele rănite erau purtate pe braţe sau ajutate să se dea 
deoparte, celelalte revărsându-se înainte. Acum protestul 
deveni din nou ordonat. Nimeni nu li se mai opunea, 


barându-le drumul, deşi mulţi bărbaţi priveau posaci de pe 
margine, 'leymour şi alţii fotografiind militantele. 

— E-un succes! spuse slab Namjeh Lengehi, încă mergând 
în primele rânduri, cu o basma pătată de sânge în jurul 
braţului. E un succes, chiar şi Ayatolahul o să înţeleagă 
hotărârea noastră. 

— Acum putem să mergem acasă, la soţii şi familiile 
noastre! Am făcut ce ne-am propus şi-acum putem să 
mergem acasă. 

— Nu, spuse Şeherazada, cu chipul palid şi murdar de 
praf, de pe care teama încă nu se topise. Trebuie să ieşim şi 
mâine, şi mâine, şi mâine, până când Imamul va accepta 
public să nu ne oblige să purtăm chadorul şi să ne lase 
drepturile. 

— Da, spuse Ibrahim. Dacă vă opriţi acum, mullahii or să 
vă zdrobească. 

— Ai dreptate, aga! O, cum pot să-ţi mulţumesc că ne-ai 
salvat? 

— Da, spuse Zarah încă zguduită. O să ieşim şi mâine sau 
aceşti nebuni or să ne distrugă. 

Marşul se desfăşură fără alte necazuri şi, în general, 
tiparul său fusese acelaşi în alte oraşe: la început necazuri, 
apoi protestul continuat în pace. 

Dar în sate şi în micile orăşele, marşul fu oprit mai înainte 
de a începe. Departe, către sud, în piaţa satului din Kowiss 
era linişte, nu se auzea nimic în afară de şuierul biciului şi 
țipete. 

când coloana se formase, mullahul Hussain fusese acolo. 

— Această demonstraţie e interzisă. 'loate femeile care nu- 
s îmbrăcate după hijab pot fi învinovăţite de goliciune 
indecentă în public şi condamnate după legile Coranului. 

Numai o jumătate de duzină dintre cele aproape două sute 
de femei erau îmbrăcate în paltoane şi rochii occidentale. 

— Unde scrie în Coran că nu-l ascultăm pe Allah dacă nu 
purtăm chador? strigă una dintre femei. 


Era soţia directorului băncii şi fusese la universitatea din 
Teheran. Îmbrăcămintea ei era modestă. Purta fustă şi 
părul descoperit. 

— O, Profet, spune, nevestelor şi fiicelor tale şi femeilor 
drept-credincioase să-şi tragă vălurile mai aproape de 
trupul lor”. Iranul e un Stat Islamic. Primul în istorie. 
Imamul a decretat hijab. Este hijab. Mergeţi şi vă îmbrăcaţi 
imediat cum se cuvine! 

— Dar drept-credincioasele din celelalte ţări nu sunt 
obligate să poarte chador. Şi nici conducătorii sau soţii lor 
nu le forţează să poarte! 

— Bărbaţii sunt cei care hotărăsc treburile femeilor, căci 
Allah, în mărinimia lui, a hotărât pe unul deasupra celuilalt, 
iar femeile cinstite sunt prin urmare supuse... Cele de care 
vă temeţi c-ar putea fi nesupuse, certaţi-le, îndepărtaţi-le de 
la voi, închideţi-le în încăperile lor şi biciuiţi-le. Şi dacă după 
asta vi se supun, îndepărtați de fa voi mânia stârnită asupra 
lor.” Mergi şi acoperă-ţi părul! 

— N-am s-o fac! De mai mult de patruzeci de ani femeile 
iraniene n-au purtat văl. 

— Patruzeci de bice o să-ţi domolească nesupunerea. Allah 
e mare! 

Hussain făcu un semn unuia dintre acoliţii săi. Ceilalţi o 
înşfăcară pe femeie şi o legară. Curând biciul sfâşie 
materialul de pe spatele ei, în strigătele vesele ale 
bărbaţilor care priveau. când totul se sfârşi, femeia leşinată 
fu luată de acolo de celelalte femei. Restul se înapoiaseră la 
casele lor. În tăcere. 

Atunci Hussain se întoarse către nevasta lui, cu pântecul 
uriaş din pricina sarcinii. 

— Cum îndrăzneşti să te alături unei demonstraţii a 
târfelor şi femeilor stricate? 

— A fost o greşeală! spuse ea împietrită de spaimă. A fost o 
mare greşeală! Da! 

— N-ai să mănânci altceva decât apă vreme 20 de două 
zile, ca să-ţi aduci aminte. Dacă nu purtai copil, ai fi avut 


parte de acelaşi lucru, în piaţă. 

— Îţi mulţumesc că eşti îndurător! Allah să te 
binecuvânteze şi să te păzească! îţi mulţumesc! 

La aeroportul Teheran; ora 6,40 seara. Avându-l pe 
Andrew Gavallan pe scaunul de lângă el, Mclver conduse 
maşina în afara zonei de mărfuri, pe drumul care se 
îndrepta către avionul lor ETLL, parcat pe platforma de 
încărcare, la patru sute de metri mai departe. 

Aparatul se întorsese de la Tabriz de aproape o oră şi 
acum realimenta, pregătindu-se pentru zborul de 
întoarcere peste Golf. când aterizase, Armstrong le 
mulţumise cu multă efuziune pentru îngăduinţa de a folosi 
avionul. Acelaşi lucru îl făcuse şi colonelul Hashemi Fazir. 

— Căpitanul Hogg spune că avionul se întoarce sâmbătă, 
domnule Gavallan! spusese politicos Hashemi. Mă întrebam 
dacă ai putea fi atât de amabil ca să ne duci până la Tabriz? 
Numai un singur zbor de data asta. Nu-i nevoie să ne 
aştepţi. Putem să ne întoarcem singuri. 

— Desigur, colonele, spusese amabil Gavallan, neavând 
chef de amabilităţi cu niciunul dintre ei. 

Când sosise de la Al Shargaz, în dimineaţa aceea, Mclver îi 
spusese imediat, între patru ochi, de ce era nevoie să fie 
cooperanţi. 

— Mac, am să mă ocup eu aşa cum ştiu de treabă asta cu 
Talbot, spusese el furios în faţa şantajului. Chiar de-ar fi să 
crape cei de la CID sau Special Branch. 

Îşi puseră cu toţii mâinile la urechi când un gigantic avion 
de transport al Forţelor Aeriene Americane rulă pe lângă ei 
în drum către îndepărtatul punct de decolare, unul dintre 
multele aparate închiriate de guvernul american ca să 
evacueze personalul civil şi militar al Ambasadei Americane, 
unde nu mai rămăsese decât o echipă minimală. Aerul 
supraîncălzit din reactoare spulberă zăpada şi o aruncă 
asupra lor. Când Gavallan se putu face auzit, spuse: 

— Talbot ţi-a lăsat un mesaj, domnule Armstrong! Şi te 
roagă să-l vezi cât mai repede cu putinţă. 


Văzu schimbul de priviri dintre cei doi bărbaţi, întrebându- 
se ce ar fi putut să însemne. 

— A spus şi unde, sir? 

— Nu. A spus să-l cauţi cât mai repede. 

Atenţia lui Gavallan fu atrasă de o mare limuzină neagră 
ce se apropia în viteză de ei, cu steagul oficial al lui 
Khomeini fluturând pe bară. Doi bărbaţi cu chipuri aspre 
coborâră din ea, lăsând portiera deschisă, şi-l salutară 
politicoşi pe Hashemi. 

— Pe sâmbătă. Mulţumesc din nou, domnule Gavallan! 
Hashemi se urcă pe bancheta din spate. 

— Cum luăm legătura cu dumneavoastră, domnule colonel, 
în cazul că e vreo schimbare în plan? 

— Prin Robert! Poate să-mi transmită un mesaj. Pot să fac 
ceva pentru dumneavoastră aici, la aeroport. 

Mclver spuse la iuţeală: 

— În privinţa realimentării, mulţumesc că aţi aranjat-o! 
Dacă aţi putea face să primim aceleaşi servicii rapide de 
fiecare dată, aş aprecia asta. Şi de asemenea, aprobările 
noastre. 

— O să mă-ngrijesc de asta! O să aveţi prioritate la zborul 
de sâmbătă. Dacă mai e şi altceva, vă rog spuneţi-i lui 
Robert! Haide, Robert. 

Robert Armstrong spuse: 

— Mulţumesc din nou, domnule Gavallan! Ne vedem 
sâmbătă, dacă nu chiar mai înainte. 

Când Talbot trecuse pe acolo mai devreme, ca să se 
intereseze despre ora la care se întorcea Armstrong de la 
Tabriz, Gavaflan îl luase deoparte şi aproape uriaşe furios, 
vorbindu-i despre şantaj. 

— Doamne iartă-mă, spusese Talbot şocat. Ce acuzaţie 
respingătoare, cumplit de neenglezească, Andrew - dacă 
pot să spun aşa. Înţeleg că Robert a depus mari eforturi ca 
să vă apere, pe tine, compania voastră, pe Duncan şi pe 
Lochart - bun băiatul ăsta, o soţie minunată, îmi pare rău 


de tatăl ei - de la un dezastru care-şi putea înălța capul 
hidos în orice clipă. Nu-i aşa? 

Zâmbise dulce. 

— Înţeleg că Robert te-a rugat, te-a rugat doar, să-i acorzi 
o favoare modestă, uşor de împlinit. N-a luat pielea de pe 
tine, Andrew. 

— E Special Branch, fost CID Hong Kong, nu-i aşa? 
Zâmbetul lui Talbot nu-şi pierduse dulceaţa. 

— N-am cum să ştiu! Dar pare într-adevăr că vrea să-ţi 
facă un serviciu. Destul de drăguţ din partea lui, nu-i aşa? 

— Are registrul de zbor? 

— N-am cum să ştiu despre lucrurile astea. 

— Cine-i acest colonel Fazir, oricum? 'Talbot îşi aprinsese o 
țigară. 

— Doar un prieten. Un om de treabă. E bine să-l ai 
prieten! 

— Am văzut asta! A aranjat realimentarea şi aprobarea 
imediat, cu prioritate de zbor, de parcă ar fi fost însuşi 
Dumnezeu Atotputernicul. 

— O, nu este! Sub nici o formă. Pe-aproape, dar nu 
Dumnezeu. Dumnezeu e englez, chicotise Talbot. Şi femeie. 
Nici o inteligenţa masculină n-ar putea bulibaşi lumea asta 
atât de minunat. Un cuvânt înţelept, bătrâne: am auzit că, 
urmând sfatul unuia dintre colegii tăi din Consiliul de 
conducere, Aii Kia, ei intenţionează să naţionalizeze toate 
companiile aeriene străine, în special a voastră - dacă or să 
poată pune vreodată hârtiile cap la cap. 

Gavallan îngheţă. 

— Cine-s ei? 

— Contează? 

După ce Talbot plecase, Gavallan intrase cu paşi hotărâți 
în biroul care era plin de funcţionari - nu încă tot 
personalul, dar erau acolo operatorul radio, operatorul 
telex, şeful de birou, oamenii din depozit şi unii secretari, 
nici o femeie prezentă, căci toate ceruseră îngăduinţa să se 
ducă la Marşul de Protest. 


— Mac, hai să ne plimbăm puţin. 

Mclver îşi ridică ochii de pe grămada de rapoarte. 

— Sigur, spuse sesizând gravitatea din glas. 

Nu avuseseră încă vreme să vorbească între patru ochi. 
Era cu neputinţă în birou sau prin apropierea lui. Toţi 
pereţii erau subţiri şi toate urechile larg deschise. Din 
momentul în care sosise Gavallan, cu câteva ore în urmă, ei 
doi fuseseră ocupați cu verificarea registrelor de încasări şi 
cheltuieli, a contractelor încă în vigoare, a celor îngheţate 
sau anulate, şi a stării fiecărei baze, toate raportând, cu 
mare grijă, minimum de lucrări şi maximum de neplăceri 
din partea autorităţilor, singura veste bună fiind aprobarea 
obţinută de Mclver pentru exportul celor trei 212 - şi nici 
chiar asta nu era ceva destul de sigur, încă. 

leşiră pe-platforma de mărturi. Un Jumbo Jet al companiei 
JAL mugi pe deasupra capetelor lor. 

— Se zice că sunt încă o mie de tehnicieni japonezi care 
tropăie nerăbdători la Ilran-Toda, spuse absent Mclver. 
Consorţiul lor a încasat-o zdravăn. Financial Times de astăzi 
zice că au depăşit deja cheltuielile cu o jumătate de miliard 
de dolari, n-au cum să isprăvească anul ăsta şi n-au cum să 
se retragă. Asta şi supraproducţia de pe piaţa 
constructorilor de nave trebuie să-i lovească rău pe cei de 
la Toda. 

Gavallan se asigură că nu e nimeni prin preajmă. 

— Cel puţin investiţiile noastre sunt mobile, Mac. Cea mai 
mare parte a lor. 

Mclver îşi ridică privirile către el, cercetând chipul plin de 
riduri, sprâncenele stufoase, încărunţite, ochii căprui. 

— Ăsta-i motivul pentru o „întâlnire de mare importanţă”? 

— Unul dintre ele. 

Gavallan îi istorisi cele transmise de Talbot. 

— Naţionalizaţi! Asta înseamnă să pierdem tot! Doar dacă 
nu facem ceva. 

— Genny are dreptate, ştii?! Trebuie s-o facem singuri. 

— Nu cred că-i cu putinţă. [i-a zis şi asta? 


— Desigur, dar eu cred că putem. la gândeşte-te la asta: 
să zicem că astăzi e Ziua Unu. Tot personalul neesenţial 
începe să părăsească Iranul ca să fie reamplasat sau să 
plece în concediu; scoatem toate piesele de schimb pe care 
le putem, fie cu avionul nostru, fie cu cursele regulate, când 
o să înceapă din nou, ca fiind învechite, supranormative, 
pentru reparaţii sau ca bagaj personal; Zagros Trei se 
retrage la Kowiss, Tabriz închide temporar şi elicopterul lui 
Erikki se duce la Al Shargaz şi-apoi în Nigeria, împreună cu 
Tom Lochart de la Zagros şi un 212 de la Kowiss. Închizi 
birourile din Teheran şi le redeplasezi la Al Shargaz ca să 
conduci operaţia şi să controlezi cele trei baze care rămân 
la Lengeh, Kowiss şi Bandar-e Delam „până la revenirea la 
normalitate”. Încă mai sunt valabile ordinele guvernului 
nostru de a evacua tot personalul neesenţial. 

— Aşa e, dar... 

— Lasă-mă să termin, băiete. Să zicem că putem face 
pregătirile şi planificarea şi toate astea în treizeci de zile. 
Ziua a treizeci şi una este ziua Z. La o oră anume în ziua Z - 
sau Z plus unu ori plus doi, depinzând de vreme sau 
Dumnezeu mai ştie de ce - transmitem prin radio un cuvânt 
de cod de la Al Shargaz. Simultan, toţi piloţii şi elicopterele 
care au mai rămas decolează, trec Golful în Al Shargaz, 
acolo înlăturăm elicele, înghesuim elicopterele în cargourile 
747 pe care le închiriem de undeva, apoi le ducem la 
Aberdeen şi pot să ne pună sare pe coadă, sfârşi Gavallan 
cu un zâmbet larg. Mclver îl privi. 

— Eşti nebun! Îţi lipseşte o doagă, zău aşa, Chinezoiule! 
Are atât de multe găuri în el... Te-ai ţicnit! 

— Zi-mi o gaură! 

— Pot să-ţi arăt cincizeci. Mai întâi... 

— Câte una pe rând, băiete! Şi a nu uita de tensiune. Cum 
mai stai, apropo? Genny mi-a zis să te întreb. 

— Grozav, şi să nu începi din nou. Mai întâi, acelaşi 
moment de decolare. Elicopterele de la baze diferite vor 
avea decalări foarte mari din pricina distanțelor pe care 


trebuie să le parcurgă. Kowissul va trebui să realimenteze. 
Nu poate să facă mişcarea dintr-un singur salt, nici chiar 
trecând peste Golf. 

— Ştiu asta. Facem planuri separate pentru fiecare dintre 
cele trei baze. Fiecare comandant de bază îşi face propriul 
plan cum să plece, noi suntem responsabili pentru ei numai 
la sosire. Skrag poate să salte uşor peste Golf. Şi tot aşa şi 
Rudi de la Bandar-e... 

— Nu poate! Nici Rudi de la Bandar-e Delam, nici Starke 
de la Kowiss nu pot să facă o singură trecere peste tot 
Golful, până la Al Shargaz. Chiar dacă ar putea ajunge la 
țărm, mai întâi. Va trebui să treacă prin spaţiul aerian 
kuweitian, saudit sau al Emiratelor şi Dumnezeu ştie dacă 
n-or să-i reţină la sol, să-i bage în puşcărie sau să ne 
amendeze. La Al Shargaz, la fel. Nu văd de ce s-ar purta 
altfel. 

Mclver scutură din cap. 

— Şeicatele nu pot face nimic fără aprobările legale 
iraniene şi pe bună dreptate. Le e o frică de moarte de 
revoluţia lui Khomeini. S-ar putea extinde spre ei. Toţi au 
minorităţi şiite numeroase şi nu pot ţine piept armatei 
iraniene, fie ea terestră,navală sau aeriană, dacă se 
hotărăşte să facă urât. 

— Să le luăm pe rând, spuse calm Gavallan. Ai dreptate în 
privinţa lui Rudi şi a lui Starke, Mac. Dar să zicem c-ar avea 
permisiunea să treacă în zbor peste aceste teritorii. Ei? Am 
trimis câte un telex, separat, la toate controalele de trafic 
aerian din Golf pentru aprobări şi am primit confirmări că 
elicopterele S-G în tranzit pot trece pe-acolo. 

— Da, dar... 

— Dar să le luăm pe rând, băiete! După asta. Să zicem că 
toate aparatele noastre s-ar întoarce la înregistrarea 
britanică. Sunt englezeşti, sunt aparatele noastre, plătim 
noi pentru ele şi noi suntem proprietarii lor, orice ar încerca 
partenerii noştri să facă. Fiind înmatriculate în Anglia, nu 
sunt supuse legilor Iranului. Aşa e? 


— Odată ce ies din ţară, da, dar n-ai să poţi face Registrul 
Aviatic Civil lranian să accepte transferul şi deci nu poţi să 
le reînmatriculezi în Anglia. 

— Să zicem c-aş putea totuşi s-o fac. Fără să am nevoie de 
aprobarea iraniană. 

— Cum dracu ai să reuşeşti? 

— Ceri. Ceri, flăcăule, ceri băieţilor de la oficiul din Londra 
s-o facă. Ca să-ţi spun drept, am făcut-o mai înainte dea 
pleca din Londra. „Lucrurile sunt cam încurcate în Iran, zic 
eu. „Cu desăvârşire bulibăşite, bătrâne, da”, zic ei. „Aş vrea 
să-mi treceţi păsărelele pe înregistrare britanică, 
temporar”, zic eu. „S-ar putea să trebuiască să le scot de- 
acolo până se normalizează situaţia. Desigur, cei care-s la 
putere în Iran o să aprobe, dar nu pot să scot nici un 
colţişor afurisit de hârtie de acolo, pe moment, semnat, ştiţi 
cum e”. „Desigur bătrâne, zic ei. „E la fel şi cu afurisitul 
nostru de guvern. Cu oricare afurisit de guvern. Ei bine, 
sunt jucăriile tale, nu-i nici o îndoială în privinţa asta, e 
puţintei neregulamentar, dar îmi închipui c-o să fie în 
regulă. 'Te duci la băuta bătrânilor?” 

Mclver se opri şi îl privi uimit. 

— Au acceptat? 

— Nu încă, flăcăule. Şi după asta? 

— Am o sută de după asta. 

Iritat, Mclver se puse din nou în mişcare. Era prea frig ca 
să rămână nemişcat. 

— Dar? 

— Dar dacă ţi le dau câte una, pe rând, ai să-mi dai câte un 
răspuns şi o soluţie posibilă - care totuşi n-o să se poată 
însuma. 

— Sunt de acord cu Genny. Va trebui s-o facem singuri. 

— Poate. Dar trebuie să se poată face. şi încă un lucru. 
Avem aprobarea să scoatem afară trei 212. Poate am putea 
scoate şi restul. 

— Cele trei încă nu sunt afară. Partenerii, fără să mai 
vorbim de ICAA, n-o să ne lase din mână. Uite la Guerney: 


toate elicopterele lor sunt blocate la sol. Patruzeci şi opt, 
incluzând toate JR 212. Poate treizeci de milioane de dolari 
care ruginesc şi nu pot nici măcar să le întreţină. 

Se uitară spre pistă. Ateriza un Hercules RAF. Gavallan îl 
urmări îndelung cu privirea. 

— Talbot mi-a zis că până la sfârşitul săptămânii tehnicienii 
şi instructorii armatei engleze or să fie plecaţi şi la 
ambasadă or să rămână doar trei, incluzându-l şi pe el. Se 
pare că la încăierarea de la Ambasada Americană cineva s-a 
strecurat înăuntru sub acoperirea ei, a aruncat în aer 
seifurile şi a plecat cu cifrurile. 

— Încă mai au chestii secrete pe aici? 

— Se pare că da. Oricum, Talbot a zis că infiltraţia a udat 
fiecare chiloţel diplomatic din lumea creştină, sovietică şi 
arabă. Toate ambasadele închid. Arabii sunt cei mai 
cutremuraţi dintre toţi. Nici măcar unul dintre şeicii 
petrolului nu vrea să-l vadă pe Khomeini trecut de Golf şi 
toţi sunt foarte nerăbdători, dornici şi în stare să 
cheltuiască petrodolari ca să împiedice asta. Talbot a zis: 
deschis în secret, kurzii la fel, şi oricine altcineva care este 
arab îi sprijină pe suniţi şi este împotriva lui Khomeini. 
Întregul Golf stă gata să explodeze. 

— Par între timp? 

— Între timp el nu e atât de bătăios cum era acum câteva 
zile şi nu e atât de sigur că Khomeini o să se retragă în 
linişte la Qom. „Pe iranieni îi aşteaptă vechile şi bunele 
obiceiuri iraniene, bătrâne, câtă vreme sunt cu Khomeini şi 
cu mullahii”, a zis. „Şi Khomeini o să ia frâiele - dacă nu-l 
asasinează mai întâi cei de stângă - şi s-a terminat cu 
vechiul; adică cu noi”. 

Îşi plesni palmele înmănuşate una de cealaltă ca să-şi pună 
sângele în mişcare. 

— Am îngheţat ca dracu, Mac. E limpede ca apa că suntem 
înfundaţi rău aici. Trebuie să ne purtăm singuri de grijă. 

— E un risc al dracului. S-ar putea să pierdem o parte din 
păsări! 


— Numai dac-avem ghinion! 

— Ceri cam mult de la soartă, Andy! Aminteşte-?i de cei 
doi mecanici din Nigeria care-au stat în puşcărie 
paisprezece ani doar pentru că au deservit un avion scos 
ilegal din ţară! 

— Aia era în Nigeria şi mecanicii au rămas. Noi nu lăsăm 
pe nimeni în urmă. Dacă fie şi un singur om din personalul 
străin rămâne în urmă, or să pună mâna pe el, or să-l 
arunce în puşcărie şi-o să devină ostatic, în schimbul nostru 
şi al tuturor aparatelor noastre - doar dacă n-ai de gând să- 
l laşi s-o-ncaseze! Dacă nu, o să-l folosească pentru a ne 
forţa să ne-ntoarcem şi când o să ne-ntoarcem, o să fie al 
dracului de nervoşi. 

— Ce facem cu angajaţii noştri iranieni? Gavallan evită 
subiectul. 

— Dac-avem ghinion, dacă norocul e-mpotriva noastră, o 
să fie un dezastru orice am face. Să punem la cale un plan 
ca lumea, cu toate detaliile finale. Aşa, ca să fie! Asta o să 
ne ia săptămâni şi-ar fi bine să-l ţinem ultrasecret, doar 
între noi! 

Mclver scutură din cap. 

— Va trebui să-i consultăm pe Rudi, Scragger, Lochart şi 
Starke dacă vrei să fie ceva serios! 

— Cum spui tu. 

Gavallan simţea un junghi în spate şi se-ntinse. 

— Odată ce e stabilit totul ca lumea, nu va trebui să 
apăsam butonul final până când... 

Păşiră o vreme alături în tăcere, ascultând trosnetul 
zăpezii. Erau aproape la capătul platoului. 

— O să cerem al dracului de mult de la o mulţime de 
băieţi, zise Mclver. 

Gavallan părea să nu-l audă. 

— Nu putem să lăsăm pur şi simplu aşa cincisprezece ani 
de muncă, nu putem să aruncăm toate economiile noastre, 
ale tale, ale lui Scrag, totul... Iranul nostru s-a dus. Cea mai 
mare parte din tipii cu care-am lucrat de-a lungul anilor au 


şters-o sau se ascund, sunt morţi sau s-au întors împotriva 
noastră, fie că vor, fie că nu. Se lucrează cu ţârâita. Avem 
activ un singur elicopter din cele douăzeci şi şase aflate aici. 
Nu suntem plătiţi de multă vreme pentru puţinul pe care-l 
facem şi nici nu ni se returnează cheltuielile. Cred că totul e 
hotărât. Mclver se eschivă. 

— Nu-i aşa de râu cum crezi. Partenerii... 

— Mac, trebuie să-nţelegi că nu pot să anulez cu o 
trăsătură de condei banii care ni se datorează, plus 
aparatele şi piesele şi să rămânem în afaceri. Nu pot! Cele 
treisprezece 212 ale noastre valorează treisprezece 
milioane de dolari americani; nouă 206, alte unu-virgulă- 
două milioane în cap; trei Alouette, un alt milion şi 
jumătate, şi trei milioane piesele de schimb - douăzeci de 
milioane plus-minus câţiva dolari. Nu pot să anulez toate 
astea. lan m-a avertizat că Struanii au nevoie de ajutor anul 
ăsta. Nu mai sunt bani de rezervă. Linbar a luat unele 
hotărâri proaste şi... Mă rog, ştii ce cred eu despre el şi el 
despre mine. Dar e totuşi taipan. Nu pot să anulez ce-avem 
în Iran. Nu pot să scap de noile contracte pentru X63 şi nu 
pot să mă lupt cu Imperial care în prezent ne-o trage 
zdravăn în Marea Nordului cu afurisitul lor de aranjament 
necinstit cu banii publici. 

— Nu se poate! O să ceri al dracului de mult de la băieţi, 
Chinezoiule! 

— Şi de la tine, Mac, nu te uita pe tine! Va fi un efort de 
echipă, nu numai pentru mine, ci şi pentru ei, pentru că e 
asta sau groapa! 

— Cea mai mare parte a băieţilor noştri îşi pot găsi de 
lucru fără probleme. Piaţa are nevoie disperată de piloţi 
experimentați de elicoptere care au mai lucrat în petrol 

— Şi ce? Fac pariu cu tine că marea lor majoritate ar da 
mult să fie cu noi. Avem grijă de ei, îi plătim cu dolari buni, 
avem cele mai bune limite de siguranţă, S-G e cea mai bună 
companie de elicoptere din lume - şi ei o ştiu. Ei o ştiu! Iu şi 


cu mine ştim că facem parte din Nobila Casă, pentru 
Dumnezeu, şi asta înseamnă şi ea ceva! 

Ochii lui Gavallan se luminară brusc de o strălucire 
nestăvilită. 

— O să iasă mare ghidu?ie dacă scăpăm! Mi-ar plăcea să-i 
dau peste nas lui Linbar. Când o să vină vremea, o să-i 
întrebăm pe băieţi. Între timp, toate motoarele în plin. Da, 
băiete? 

— E-n regulă! spuse Mclver fără entuziasm. cât priveşte 
planificarea... 

— Te cunosc prea bine, Mc. Curând o să tropăi de 
nerăbdare şi eu o să fiu ăla care o să zică „stai aşa! Cum 
rămâne cu asta şi ailaltă?” 

Dar Mclver nu-l asculta. În mintea lui încerca să 
alcătuiască un plan, în ciuda imposibilului, excepţie făcând 
înregistrarea britanică. Ar schimba asta cu ceva situaţia? 

— Andy, în privinţa planului. Ar fi bine să-i dăm un cod. 

— Genny zice c-ar trebui să-i spunem „Vârtejul”. 

CAPITOLUL 42 

JOI 

22 februarie 1979 

La nord-vest de Tabriz; ora 11,20 dimineaţa. Din locul 
unde se aşezase pe treptele carlingii elicopterului său, 
aterizat sus pe coasta muntelui, Erikki putea să vadă până 
departe în Rusia Sovietică. Mult sub el, râul Aras curgea 
către est, către Marea Caspică, strecurându-se printre chei 
şi trecători şi marcând cea mai mare parte a graniţei dintre 
Iran şi Uniunea Sovietică. 

Spre stânga putea privi până departe în Turcia, către 
muntele Ararat, care se înălța la 5165 de metri. Elicopterul 
era aşezat nu departe de gura peşterii unde se afla postul 
secret american de ascultare. Se aflase, se gândi cu o 
veselie întunecată. 

Când aterizase acolo, în după-amiaza zilei ce trecuse, 
altimetrul arăta 2856 de metri. Grupul pestriţ de fedaini pe 
care-l adusese cu el năvălise în peşteră, dar peştera era 


pustie, nici urmă de americani, iar când Cimtarga o 
inspectase, descoperise că tot echipamentul important era 
distrus şi caietele de cifru lipseau. Se vedeau numeroase 
semne ale unei plecări grăbite, dar nimic într-adevăr 
valoros, care să merite luat. 

— O s-o curăţăm oricum, spusese Cimtarga oamenilor săi. 
Curăţaţi-o, ca şi pe celelalte. 

Iar către Erikki adăugase: 

— Ai putea ateriza acolo? 

Arătase spre un loc depărtat, deasupra lor, unde se zărea 
instalat complexul de antene radar: 

— Trebuie să le desfac. 

— Nu ştiu, spusese Erikki. 

Grenada pe care i-o dăduse Ross era încă prinsă cu bandă 
adezivă de subţioara stingă - Cimtarga şi paznicii lui nu-l 
percheziţionaseră - iar pumnalul pukoh se afla încă în teaca 
de la spate. 

— Mă duc să văd. 

— Mergem să vedem, căpitane, spusese Cimtarga râzând. 
În felul ăsta n-ai să fii tentat să ne părăseşti! 

Zburase până acolo. Antenele erau ancorate în fundaţii 
adânci de beton, pe faţa nordică a muntelui, cu o mică 
porţiune plată în faţa lor. 

— Dacă vremea e ca astăzi, o să fie okay, dar nu şi dacă se- 
ntăreşte vântul. Aş putea plana, ca să te cobor cu vinciul, 
zâmbise vulpeşte. 

Cimtarga râsese. 

— Mulţumesc, dar nu, nu vreau să mor prematur. 

— Pentru un sovietic, în special pentru un KGB-ist sovietic, 
nu eşti un om rău. 

— Nici tu, pentru un finlandez! 

De sâmbătă, de când Erikki pornise să zboare pentru 
Cimtarga, începuse să-i fie simpatic omul - nu c-ai putea 
avea încredere sau să-ţi placă cineva de la KGB, îşi zise, dar 
el fusese politicos şi corect, îi dăduse o parte dreaptă din 


hrană şi noaptea trecută împărţiseră împreună o sticlă de 
vodcă şi-i oferise cel mai bun loc pentru dormit. 

Dormiseră într-un sat la douăzeci de kilometri sud, pe 
covoare aşternute pe podeaua de pământ bătătorit. 
Cimtarga îi spusese că, deşi acesta era aproape în totalitate 
teritoriu kurd, satul era în secret fedain şi sigur. 

— Şi-atunci de ce păstrezi santinela lângă noi? 

— E sigur pentru noi, căpitan, nu şi pentru tine. 

Cu două nopţi în urmă, când Cimtarga şi străjile veniseră 
la palatul Hanului după el, imediat după plecarea lui Ross, 
fusese condus cu maşina până la baza aeriană şi, în 
întuneric şi împotriva tuturor regulamentelor de zbor, 
decolase către satul din munţi, la nord de Kvoy. Acolo, în 
zori, se adunase un grup mare de oameni înarmaţi şi 
zburaseră către primul dintre cele două posturi radar 
americane. Era distrus, gol şi fără personal, ca şi acesta. 

— Cred că i-a anunţat cineva că venim, spuse Cimtarga 
dezgustat. Spioni împuţiţi. 

Mai târziu, Cimtarga îi spusese că localnicii şopteau că 
americanii se evacuaseră cu o noapte înainte, luaţi de acolo 
cu elicoptere fără numere de înregistrare şi fără însemne şi 
foarte mari. 

— Ar fi fost bine să-i prindem spionând, foarte bine! Umblă 
zvonul că ticăloşii pot să vadă la o mie cinci sute de 
kilometri în teritoriul nostru. 

— Ai avut noroc că n-au fost aici. Ar fi putut ieşi o luptă şi 
asta ar fi creat un incident internaţional. 

Cimtarga râsese. 

— N-avea nimic de-a face cu noi. Nimic! S-ar fi dat din nou 
vina pe kurzi. Altă treabă împuţită de-a lor! Nişte golani, 
nu? Ei ar fi fost cei vinovaţi. Împuţiţii yezdvas, aşa-i? La 
sfârşit, trupurile lor ar fi fost găsite pe pământurile kurzilor. 
Asta ar fi fost o dovadă suficientă pentru Carter şi CIA. 

Erikki se mută mai jos cu o treaptă. Îi îngheţase şezutul 
din pricina metalul rece; se simţea deprimat şi obosit. 


Noaptea trecută dormise prost din nou. Avusese coşmare 
cu Azadeh. Nu mai dormise bine de când apăruse Ross. 

Eşti un prost, îşi zise pentru a mia oară. Ştiu, dar asta nu 
ajută cu nimic. Nimic nu pare să ajute. Poate că te oboseşte 
zborul. Ai deja prea multe ore în condiţii proaste, prea mult 
zbor de noapte. Şi-apoi ai la ce să te gândeşti: Nogger, 
Rakoczy şi toate acele omoruri. Şi Ross. Şi cel mai mult 
dintre toate, Azadeh. O fi teafără? încercase să facă pace cu 
ea, a doua zi dimineaţă, privitor la Johnny al ei. 

— Recunosc c-am fost gelos. E-o prostie să fii gelos. Jur pe 
străvechii zei ai strămoşilor mei că pot trăi cu tine şi cu 
amintirea lui. Pot, ş-o să fac, spusese, dar rostirea 
cuvintelor nu-l purificase. Pur şi simplu nu mi-am închipuit 
că o să fie atât de... atât de bărbat şi atât de... atât de 
primejdios. Kukriul ăla ar putea ţine piept cuţitului meu. 

— Niciodată, dragul meu, niciodată! Sunt atât de 
bucuroasă că tu eşti tu şi eu sunt eu şi suntem împreună. 
Cum putem să scăpăm de aici? 

— Nu toţi, nu împreună şi nu în acelaşi timp, îi răspunsese 
cinstit. Soldaţii ar fi bine să plece cum pot. Cu Nogger şi cu 
ei şi câtă vreme tu eşti aici... Nu ştiu, Azadeh, nu ştiu încă 
cum putem scăpa. Va trebui s-aşteptăm. Poate am putea 
ajunge-n Turcia. 

Privi către est, în Turcia, atât de aproape şi totuşi atât de 
departe câtă vreme Azadeh se afla încă la Tabriz. Treizeci 
de minute în zbor până la ea. Dar când? Dacă intrăm în 
Turcia şi elicopterul nu este confiscat şi dacă aş putea 
realimenta, am putea zbura până la Al Shargaz, ţinându-ne 
la graniţă. Dacă, dacă, dacă! Zei ai strămoşilor mei, ajutaţi- 
mă! 

La paharul de vodcă din noaptea trecută, Cimtarga fusese 
la fel de taciturn ca întotdeauna, dar băuse bine şi 
împărţiseră sticla cinstit, pahar cu pahar, până la ultima 
picătură. 

— Mai am una pentru la noapte, căpitane. 

— Bun! când o să terminaţi cu mine? 


— O să dureze două-trei zile ca să isprăvim aici, apoi ne 
întoarcem la Tabriz. 

— Şi după asta? 

— După asta om vedea. 

Dacă n-ar fi fost vodca, Erikki l-ar fi înjurat. Se ridică în 
picioare şi urmări iranienii îngrămădind echipamentul 
pentru încărcare. Cea mai mare parte a lui părea să fie 
foarte obişnuit. Porni să bată cu paşi mari terenul 
accidentat, cizmele sale făcând zăpada să trosnească. 
Santinela veni după el. Nici o clipă vreo şansă de scăpare, 
în toate cele cinci zile nu avusese o şansă cât de mică. 

— Ne place tovărăşia ta! spusese Cimtarga odată, citindu-i 
gândurile, încreţindu-şi coada ochilor săi orientali. 

Deasupra lui se vedeau oameni lucrând la antenele radar, 
demontându-le. Pierdere de vreme! Chiar şi eu ştiu că nu e 
nimic special în privinţa lor. 

— Asta n-are importanţă, căpitane, spusese Cimtarga. 
Şefului meu îi place cantitatea! A zis să luăm totul. Mai mult 
e mai bine decât prea puţin. De ce-ţi faci griji? Eşti plătit cu 
ora, şi din nou râsul, dar fără ironie. 

Simţind un cârcel în muşchii cefei, Erikki se întinse, apoi 
se aplecă, atingând cu vârfurile degetelor vârful cizmelor şi, 
în poziţia aceea, îşi lăsă braţele şi capul să atârne libere, 
apoi îşi legănă capul într-un semicerc cât de mare putea, 
lăsând greutatea acestuia să întindă tendoanele şi 
ligamentele şi muşchii şi să alunge cârcelul, fără să forţeze 
nimic, folosind doar greutatea lui. 

— Ce faci? întrebă Cimtarga apropiindu-se. 

— E grozav pentru durerile din ceafă. 

Îşi puse din nou ochelarii fumurii. Fără ei, lumina 
reflectată de zăpadă era neplăcută. 

— Dac-o faci de două ori pe zi, n-o să te doară niciodată 
ceafa. 

— Ah, şi pe tine te doare ceafa? Eu sufăr întruna de aşa 
ceva. Trebuie să mă duc la un tratament cel puţin de trei ori 
pe an. Şi asta ajută? 


— Garantat. M-a învăţat o chelneriţă. Purtatul tăvilor toată 
ziua le dă o mulţime de dureri de ceafă şi de cap şi de 
spate. Ca şi piloților. E o activitate specifică. Încearcă şi-ai 
să vezi. 

Cimtarga se aplecase ca Erikki şi-şi mişcase capul. 

— Nu, nu faci bine! Lasă-ţi capul, braţele şi umerii să 
atârne libere. Eşti prea ţeapăn. 

Cimtarga făcu cum i se spusese, îşi simţi gâtul trosnind, 
încheieturile eliberându-se şi când se ridică din nou spuse: 

— E minunat, căpitane! îţi rămân dator. 

— E un schimb pentru vodcă. 

— Merită mai mult decât o sticlă de vodcă. 

Erikki se holbă la el surprins, căci din pieptul lui ţâşni 
sângele în urma glonţului care îl străpunsese venind din 
spate; apoi se auzi o rafală urmată de altele, în timp ce o 
mulţime de nomazi se revărsau din ascunzătorile din 
spatele stâncilor şi copacilor cu strigăte de luptă şi Allah-u 
akbar, trăgând din mers. Atacul fu scurt şi violent şi Erikki îi 
văzu pe oamenii lui Cimtarga doborâţi pe întreg platoul, 
covârşiţi la iuţeală. Santinela sa, unul dintre puţinii care 
aveau armă, începuse să tragă la primul glonţ, dar fusese 
lovit imediat şi-acum un nomad bărbos stătea deasupra lui 
şi-şi termina mulţumit treaba - cu patul armei. Ceilalţi se 
năpustiră în peşteră. Alte focuri de armă, apoi din nou 
tăcere. 

Doi bărbaţi se repeziră la el şi el îşi ridică braţele în sus, 
simțindu-se fără apărare, gol şi prost, cu inima bătând să-i 
spargă pieptul. Unul dintre atacatori îl răsuci pe Cimtarga 
cu faţa în sus şi-l împuşcă din nou. Celălalt trecu de Erikki şi 
intră în cabina elicopterului, să se asigure că nu se ascunde 
nimeni acolo. Omul care-l împuşcase pe Cimtarga se opri în 
faţa lui Erikki, respirând greu. Era mărunt, cu pielea 
măslinie şi bărbos, cu ochi şi păr negru, purta 
îmbrăcăminte grosolană şi putea. 

— Lasă mâinile jos, spuse într-o engleză greoaie. Sunt 
şeicul Baiazid! Sef aici. Avem nevoie de tine şi de elicopter. 


— Ce vreţi de la mine? 

În jurul lor nomazii ucideau răniții şi luau morţilor orice 
putea avea vreo valoare. 

— CASEVAC. 

Baiazid zâmbi subţire, privindu-l pe Erikki drept în ochi. 

— Mulţi dintre noi muncim la sonde şi foraje. Cine e 
câinele ăsta? 

Făcu un semn cu piciorul către Cimtarga. 

— Îşi spune Cimtarga. Era sovietic şi cred că şi de la KGB. 

— Sigur că sovietic, spuse omul aspru. Sigur că de la KGB. 
Toţi sovieticii din Iran sunt de la KGB. Documentele, te rog! 

Erikki îi dădu actele sale de identitate. Nomadul le citi şi 
clătină din cap ca pentru sine însuşi şi, spre şi mai marea 
surpriză a lui Erikki, i le înapoie. 

— De ce zbori cu clinele sovietic? 

Ascultă tăcut, chipul lui întunecându-se pe măsură ce 
Erikki îi istorisea cum îl atrăsese în cursă Abdullah Han. 

— Abdullah Han nu-i bărbatul de supărat. Puterea lui 
Abdullah cel Crud foarte mare, chiar şi în ţinuturile kurzilor. 

— Sunteţi kurzi? 

— Kurzi, spuse Baiazid, convenindu-i minciuna. 

Îngenunche şi-l percheziţiona pe Cimtarga. N-avea nici un 
act, doar câţiva bani pe care-i băgă repede în buzunar şi 
nimic altceva, cu excepţia pistolului din toc şi a muniției, pe 
care le luă de asemenea. 

— Ai combustibil plin? 

— "Trei sferturi. 

— Vreau merg douăzeci de mile sud. Eu îţi arăt. Apoi luăm 
CASEVAC după care mergem Reizaieh, la spitalul de acolo. 

— De ce nu la Tabriz? E mult mai aproape. 

— Reizaieh e în Kurdistan. Kurzii sunt în siguranţă acolo, 
câteodată. 'Tabriz aparţine duşmanilor noştri, iranienii. 
Şahul sau Khomeini, nici o diferenţă. Mergi la Reizaieh. 

— Au right! Overseas Hospital ar fi cel mai bun. Am mai 
fost acolo înainte şi au o platformă de aterizare, sunt 


obişnuiţi cu CASEVÂC. Putem realimenta acolo. Au 
combustibil de elicopter. Cel puţin aveau pe vremuri. 

Baiazid şovăi. 

— Bun. Da. Plecăm îndată. 

— Şi după Reizaieh ce urmează? 

— Dacă ne slujeşti bine, poate tu eliberat să-ţi iei soţia de 
la Gorgon Han. 

Şeicul Baiazid se întoarse şi strigă oamenilor săi să se 
grăbească şi să se urce în elicopter. 

— Porneşte, te rog! 

— Cum rămâne cu el? Erikki arătă către Cimtarga. Şi cu 
ceilalţi? 

— Soarele şi păsările fac curând aici foarte curat. 

Le luă puţin timp să urce la bord şi să plece, Erikki plin de 
speranţă acum. Nu fură probleme să găsească aşezarea 
micului sat. Elicopterul fusese adus pentru o bătrână. 

— Ea e căpetenia tribului nostru! spuse Baiazid. 

— N-am ştiut că femeile pot conduce triburile! 

— De ce nu, dacă-s de-ajuns de înțelepte, de-ajuns de 
puternice, destul de deştepte şi din familiile potrivite? noi 
mahomedani suniţi, nu cei de stânga sau ereticii şiiţi, sau ca 
vacile care pun mullahi între om şi Allah. Allah e Allah! 
Plecăm îndată. 

— Vorbeşte englezeşte? 

— Nu. 

— Pare foarte bolnavă. S-ar putea să nu reziste drumului. 

— Voia lui Allah! 

Dar rezistase drumului de o oră şi Erikki ateriza pe platoul 
spitalului. Zburase jos tot drumul, ocolind Tabrizul şi 
aerodromurile militare. Baiazid stătuse în faţă, lângă el, 
şase străji înarmate în spate, lângă căpetenia lor, întinsă pe 
o brancardă, trează, dar nemişcată, stăpânită de mari 
dureri, însă fără să se plângă. 

Overseas Hospital fusese construit, utilat şi sponsorizat de 
companiile petroliere străine. Un doctor, surori şi infirmieri 
sosiră la platforma de aterizare la câteva secunde după ce 


atinseseră pământul. Doctorul purta o haină albă cu o mare 
cruce roşie pe mânecă, peste un pulover foarte gros, şi era 
trecut de treizeci de ani, american, cu cearcăne întunecate 
în jurul ochilor injectaţi. 

Îngenunche lângă brancardă în timp ce ceilalţi aşteptară 
în tăcere. Femeia gemu uşor când îi atinse abdomenul, deşi 
mâinile doctorului erau blânde. Îi vorbi câteva momente 
domol într-o turcească opintită. Un zâmbet uşor trecu peste 
chipul ei şi încuviinţă, mulţumindu-i. El făcu semn 
infirmierilor care ridicară brancardă, o scoaseră din cabină 
şi o duseră de acolo. La porunca lui Baiazid, doi dintre 
oamenii săi plecară cu ea. Doctorul îi vorbi lui Baiazid într- 
un dialect greoi. 

— Excelenţă, am nevoie de nume, şi vârstă şi... căută 
cuvântul, istorie! Istorie medicală. 

— Vorbeşte englezeşte. 

— Bun, mulţumesc, aga. Sunt doctorul Newbegg. Mi-e 
teamă că e aproape de sfârşit, aga! Pulsul ei e aproape 
zero. E bătrână şi ne spune că are hemoragie. Sângerează 
înăuntru. A căzut cumva de curând? 

— Vorbeşte mai rar, te rog. Căzut? Da, da, cu două zile în 
urmă. A alunecat în zăpadă şi s-a lovit de o stâncă. Cu 
coasta de o stâncă. 

— Cred că sângerează înăuntru. Am să fac tot ce pot, dar 
îmi pare rău, nu pot să promit lucruri bune. 

— Insha Allah. 

— Sunteţi kurzi? 

— Kurzi. 

Alte focuri de armă, mai aproape. 'Toţi priviră în partea de 
unde veneau zgomotele. 

— Cine? 

— Nu ştiu. Doar că-s mai dese, mi-e teamă, spuse doctorul 
neliniştit. Gărzi Verzi împotriva celor de stânga, cei de 
stânga împotriva Gărzilor Verzi, împotriva kurzilor multe 
facţiuni şi toţi sunt înarmaţi. 

Îşi frecă ochii. 


— Am să fac tot ce-am să pot pentru bătrâna doamnă. 
Poate că ar fi bine să vii cu mine, aga. Ai putea să-mi dai 
amănunte până acolo. 

Plecă grăbit. 

— Doc, mai aveţi combustibil aici? strigă Erikki după el. 

Doctorul se opri şi se uită nedumerit la el. 

— Combustibil? Oh, combustibil de elicopter? Nu ştiu. 
Rezervorul de benzină e în spate. 

Urcă scările spre intrarea principală cu poalele hainei albe 
fluturându-i în vânt, în urma lui. 

— Căpitane, spuse Baiazid, aşteaptă aici până mă întorc! 

— Dar combustibilul? Nu pot... 

— Aşteaptă aici. Aici. 

Baiazid alergă după doctor. Doi dintre oamenii săi plecară 
cu el. Doi rămaseră cu Erikki. Câtă vreme aşteptă, verifică 
totul. Rezervoarele erau aproape goale. 

Din vreme în vreme soseau maşini şi camioane cu răniţi, 
întâmpinate de doctori şi personal medical. Mulţi priveau 
curioşi elicopterul, dar nimeni nu se apropia. Paznicii se 
îngrijeau de asta. În timpul zborului, Baiazid spusese: 

— De secole noi, kurzii, încercăm independenţa. Noi popor 
separat, limbă separată, obiceiuri separate. Acum, poate 
şase milioane de kurzi în Azerbaidjan, Kurdistan, dincolo de 
graniţa sovietică, pe partea aici a Irakului şi Turcia. 

Aproape scuipase cuvântul. 

— De secole luptăm cu toţii, uniţi sau singuri. Noi ţinem 
munţii. Suntem buni luptători. Salah-aldin era kurd. Ştii de 
el? Salah-aldin - Saladin - a fost cavalerul musulman 
adversarul lui Richard Inimă de Leu în timpul cruciadelor, 
secolul al doisprezecelea; a devenit sultanul Egiptului şi 
Siriei şi a capturat regatul Ierusalimului în anul 1187 de la 
Christos, după ce zdrobeşte puterea aliată a cruciaților. 

— Da, îl ştiu. 

— Astăzi, alţi Salah-aldin printre noi. Într-o zi o să 
recapturăm toate Locurile Sfinte, după ce Khomeini, 
trădătorul Islamului, o să fie aruncat în şanţ. 


— l-aţi atacat pe Cimtarga şi pe ceilalţi şi i-aţi ucis numai 
pentru acest CASE VAC? 

— Desigur. Sunt duşmani. Ai tăi şi-ai noştri. Baiazid 
zâmbise cu zâmbetul său strâmb. 

— Nu întâmplă nimic în munţii noştri fără noi ştim! 
Căpetenia noastră bolnavă, tu în apropiere. Noi vedem 
americanii plecând, vedem tâlharii venind şi-ai fost 
recunoscut. 

— Oh, cum? 

— Roşcatul cu Cuţitul. Necredinciosul care ucide asasinii 
ca păduchii apoi i se dă un pui de Gorgon ca recompensă. 
CASEVAC. Pilot de CASEVAC. 

Ochii de culoarea porumbelor îl priveau amuzaţi. 

— O, da, căpitane, ştim bine. Mulţi dintre noi lucrează la 
pădure şi la sonde. Un bărbat trebuie să muncească. Totuşi 
e bine că nu eşti sovietic sau iranian. 

— După zborul ăsta o să mă ajutaţi, tu şi oamenii tăi, 
împotriva lui Gorgon Han? 

Baiazid râsese. 

— Răzbunarea ta de sânge este răzbunarea ta de sânge, 
nu-i a noastră. Abdullah Han e cu noi acum. Nu ne ridicăm 
împotriva lui. Ce faci tu e la voia lui Allah! 

Era rece în curtea spitalului, un vânt uşor accentuând 
senzaţia de frig. Erikki umbla în sus şi-n jos ca să se 
încălzească. 

Trebuie s-ajung înapoi la Tabriz. Trebuie s-ajung înapoi şi 
după aia o s-o iau cumva pe Azadeh şi-o să plecăm pentru 
totdeauna. 

Focuri de armă în apropiere îl făcură să tresară, pe el şi 
gărzile. Dincolo de porţile spitalului circulaţia încetini, 
claxoanele sunând iritate, apoi se bloca cu totul. Oamenii 
începură să alerge de colo-colo. Alte focuri de armă şi cei 
prinşi în vehiculele lor ieşiră şi se traseră la adăpost sau o 
rupseră la fugă. Curtea spitalului, cu elicopterul parcat într- 
o parte a platoului, amplifica sunetul. Focuri intense, mult 
mai aproape. O fereastră de la ultimul etaj al spitalului se 


sparse. Cele două străji se trântiseră pe zăpadă în spatele 
trenului de aterizare al elicopterului. Erikki fierbea de furie 
că aparatul său era atât de expus, neştiind unde să fugă sau 
ce să facă, neavând vreme să decoleze şi îndeajuns 
combustibil ca să se ducă undeva. 

Câteva gloanţe ricoşară şi el se ghemui la pământ, în timp 
ce dincolo de ziduri se iscă o mică bătălie, care se potoli la 
fel de repede cum începuse. Oamenii se ridicară de prin 
ascunzători, claxoanele începură să sune şi în curând 
circulaţia era la fel de normală şi agitată ca şi până atunci. 

— Insha Allah, spuse unul dintre nomazi, apoi îşi puse 
piedica la armă şi se ridică să stea de strajă. 

Din spatele spitalului se apropia un mic camion cisternă, 
condus de un iranian tânăr, cu un zâmbet larg pe faţă. 
Erikki se duse în întâmpinarea lui. 

— Salutare, şefu! spuse vesel şoferul, cu un puternic 
accent new-yorkez. Am venit să-ţi aduc gaz. Neînfricatul 
vostru conducător, şeicul Baiazid, a aranjat chestia asta. 

Salută nomazii într-un dialect turcesc. Imediat aceştia se 
relaxară şi îl salutară la rândul lor. 

— Şefu, îl umplem ochi. Ai rezervoare speciale sau de 
rezervă? 

— Nu, doar cele obişnuite. Eu sunt Erikki Yokonen. 

— Sigur, Roşcatu cu Cuţitu. Tânărul rânji. 

— Eşti un fel de legendă prin părţile astea. Ţi-am pus gaz 
odată, cam c-un an în urmă. 

Întinse mâna. 

— Eu sunt Aii Găzarul, Aii Rheza adică. 

Îşi strânseră mâinile şi câtă vreme vorbiră, tânărul începu 
realimentarea. 

— Ai fost la şcoală în America? 

— Drace, nu! Am fost într-un fel adoptat de spital, cu ani în 
urmă, mult înainte ca să fie construit ăsta. Când eram puşti. 
Pe vremuri spitalul funcţiona într-unui dintre „ghetourile de 
aur”, spre marginea estică a oraşului; ştii, şefu, „accesul 


permis numai personalului american”. Un fost depozit 
ExIex. 

Tânărul zâmbi, înşuruba grijuliu capacul rezervorului la 
loc şi începu să-l umple pe următorul. 

— Primul doctor care m-a luat a fost Abe Weiss. Grozav 
tip! Grozav! M-a pus pe?tatul de plată, m-a învăţat chestia 
cu săpunul, şosetele, lingura şi toaleta. Drace, tot felul de 
chestii neiraniene pentru un şobolan al străzii ca mine, fără 
familie, fără casă, fără nimic. Zicea că-s copilul lui. El mi-a 
dat numele. Şi după asta, într-o zi a plecat. 

Erikki zări durerea din ochii tânărului, durere repede 
ascunsă. 

— M-a trecut lui Doc Templeton. Şi el a făcut la fel. 
Câteodată e destul de greu să înţeleg cam ce sunt. Kurd şi 
totuşi nu, yankeu şi totuşi nu, iranian şi totuşi nu, evreu şi 
totuşi nu, mahomedan, dar nu mahomedan. Ridică din 
umeri. Un fel de amestec, şefu. Din toată lumea câte puţin, 
ai? 

— Da. 

Erikki aruncă o privire fugară către spital. Baiazid cobora 
treptele însoţit de cei doi războinici ai săi, alături de 
infirmierii care cărau o targa. Bătrâna era acoperită acum 
din cap până-n picioare. 

— Plecăm imediat ce umpli, spuse Baiazid scurt. 

— Îmi pare rău, zise Erikki. 

— Insha Allah. 

Urmăriră infirmierii aşezând targa în cabină, Baiazid le 
mulţumi şi ei plecară. Curând alimentarea fu terminată. 

— Mulţumesc, domnule Rheza. Mulţumesc. Erikki întinse 
mâna. Omul îl privi lung. 

— Nimeni nu mi-a zis vreodată până acu „domnule”, şefu. 
Niciodată. 

Cuprinse palma lui Erikki cu amândouă mâinile. 

— Mulţumesc. Oricând o să ai nevoie de benzină, o s-o ai. 
Baiazid urcă alături de Erikki, îşi prinse centura şi-şi puse 
casca, în timp ce motoarele prindeau viaţă. 


— Acum mergem la satul de unde am venit. 

— Şi după aia? 

— Am să-ntreb noua căpetenie! spuse Baiazid, dar se 
gândea: Omul acesta şi elicopterul ne-ar putea aduce o 
mare răsplată. Poate de la Han, poate de la sovietici, sau 
chiar de la ai lui. Oamenii mei au nevoie de fiecare rial pe 
care-l putem obţine. 

Lângă Tabriz Unu, în satul Abu Mard; ora 6,16 seara. 
Azadeh ridică bolul de orez şi cel cu horisht, mulţumi soţiei 
starostelui şi traversă peticul de zăpadă murdară, plină de 
resturi, către coliba aşezată ceva mai departe. Era aprinsă 
la faţă şi tuşea urât. Bătu la uşă, apoi intră aplecându-se 
sub grinda joasă. 

— Hello, Johnny! Cum te simţi? Mai bine? 

— Grozav, răspunse el, dar minţea. 

Prima noapte o petrecuseră într-o peşteră, nu prea 
departe, strânşi unul în celălalt, tremurând de frig. 

— Nu putem să stăm aici, Azadeh, spusese el în zori. O să 
îngheţăm de tot. Va trebui să-ncercăm la bază. 

Merseseră prin zăpadă şi priviseră dintr-o ascunzătoare. 
Văzuseră pe cei doi mecanici, ba chiar şi pe Nogger Lane 
din când în când, şi elicopterul, dar prin toată baza erau 
bărbaţi înarmaţi. Dayati, managerul bazei, se mutase în 
cabana lui Azadeh şi Erikki, cu soţia şi copiii. 

— Fii şi fiice de câini, şuierase Azadeh, văzându-i nevasta 
cu o pereche de cizme de-ale ei. Poate am putea să ne 
strecurăm în cabanele mecanicilor. Or să ne ascundă... 

— Sunt însoţiţi peste tot. Pariez că au şi noaptea santinele. 
Dar cine sunt paznicii? Gărzi Verzi, oamenii Hanului sau 
cine? 

— Nu recunosc pe niciunul dintre ei, Johnny! 

— Ne-aşteaptă pe noi, spusese, simțindu-se foarte prost, 
moartea lui Gueng afectându-l cumplit. 

Atât Gueng, cât şi Tenzing fuseseră cu el de la bun 
început. Şi mai fusese Rosemont şi-acum Azadeh. 


— Încă o noapte sub cerul liber şi s-a terminat cu tine. Cu 
amândoi s-a terminat. 

— Satul nostru, Johnny, Abu Mard. E al familiei noastre de 
mai bine de un secol. Ne sunt credincioşi, sunt sigură. O să 
fim în siguranţă acolo, o zi sau două. 

— Cu un preţ pe capul meu şi-al tău? O să-i trimită vorbă 
tatălui tău. 

— Am să-i rog să n-o facă. Am să le spun că sovieticii au 
încercat să ne răpească şi tu m-ai ajutat. Asta-i adevărat. 
Am să spun că avem nevoie să ne ascundem până când se- 
ntoarce soţul meu. A fost întotdeauna foarte popular, 
Johnny! Zborurile sale au salvat multe vieţi în cursul anilor. 

O privise lung, găsind o duzină de motive împotriva ideii. 

— Satul e pe drum, aproape chiar pe drum şi... 

— Da, desigur, ai perfectă dreptate şi-o să facem ce spui 
tu, dar se-ntinde departe în pădure. Am putea să ne- 
ascundem acolo. Nimeni nu se aşteaptă la asta. 

Înţelesese că e obosită. 

— Cum te simţi? Mai ai putere? 

— Nu prea, dar mă simt bine. 

— Am putea merge pe jos, coborând pe drum câteva mile. 
Va trebui să ocolim bariera şi e mult mai puţin primejdios 
decât satul. Ei? 

— Eu... mai bine nu. Aş putea încerca. Şovăise, apoi 
spusese: 

— Mai bine nu, nu astăzi. Du-te tu, am să te-aştept. Erikki 
s-ar putea să se-ntoarcă astăzi. 

— Şi dacă nu se-ntoarce? 

— Nu ştiu. Du-te tu. 

Privise înapoi către bază. Un cuib de vipere. Sinucidere 
curată să te duci acolo. De pe ridicătura de pământ pe care 
se aflau puteau să vadă până la şoseaua principală. În jurul 
barierei mai erau încă oameni, presupusese că Gărzi Verzi 
şi poliţie, o coadă de automobile întoarse din drum, 
aşteptând să părăsească zona. Acum n-o să ne mai ia 
nimeni cu maşina - decât ca să primească recompensă. 


— Te duci în sat, eu am să aştept în pădure. 

— Fără tine or să mă trimită la tata, îi cunosc bine, Johnny. 

— Poate c-or să te trădeze oricum. 

— Voia lui Allah! Dar am putea să ne-ncălzim şi să primim 
ceva de mâncare. Poate chiar să ne odihnim o noapte. În 
zori am, putea să ne strecurăm de-acolo. Am putea găsi o 
maşină sau un camion la ei. Kalandarul are un Ford vechi. 

Îşi reţinuse un strănut. 

Oamenii înarmaţi un erau prea departe, Mai mult ca sigur 
că erau patrule şi în pădure. Venind aici, fuseseră nevoiţi să 
ocolească pentru a se feri de una. Chestia cu satul e-o 
nebunie, îşi zisese. Ca să ocolim bariera o să ne ia ore ziua, 
iar noaptea... Nu putem rămâne afară noaptea. 

— Hai să mergem în sat, spusese. 

Aşa că plecaseră. Mustaţa, kalandarul satului, le ascultase 
povestea, ţinându-şi ochii feriţi de Ross. Ştirea despre 
sosirea lor trecuse din gură în gură şi peste câteva clipe tot 
satul ştia şi această ştire se adăugase celeilalte, despre 
recompensa pentru sabotor şi răpitorul fiicei Hanului. 
Kalandarul îi dăduse lui Ross o colibă nefolosită, cu o 
singură încăpere, cu podea de pământ bătătorit şi covoare 
vechi, mucegăite. Coliba se afla la o bună distanţă de drum, 
în cealaltă parte a satului, şi el cântărise îndelung ochii 
oţeliţi, părul ciufulit şi barba nerasă, carabina şi kukriul şi 
raniţa plină cu muniţie. 

Pe Azadeh o invitase în casa lui. Era o cocioabă cu două 
camere. Nu avea curent electric şi nici apă. Şanţul era 
toaleta. Cu o zi în urmă, pe înserat, o bătrână îi adusese lui 
Ross mâncare caldă şi o sticlă de apă. 

— Mulţumesc, spusese, stăpânit de o, cumplită durere de 
cap şi deja cuprins de febră. Unde-i înălţimea Sa? 

Femeia ridicase din umeri. Avea riduri adânci, urme de 
vărsat şi cioturi negre în loc de dinţi. 

— Te rog, roag-o să mă primească. 

Mai târziu se trimisese după el şi fusese adus în încăperea 
starostelui, vegheaţi de staroste şi de soţia acestuia şi de o 


parte din copii şi de câţiva bătrâni. O salutase prudent pe 
Azadeh, aşa cum ar trebui să facă un străin în faţa unei 
persoane de sânge ales. Purta desigur chador şi 
îngenunchease pe covor cu faţa la uşă. Obrazul ei avea o 
paloare gălbuie, nesănătoasă, dar se gândise c-ar fi putut fi 
de la lumina pâlpâitoare a opaiţului. 

— Salaam, înălţimea voastră! Sănătatea voastră e bună? 

— Salaam, aga. Da, mulţumesc. Şi a domniei-tale? 

— Cred că am puţină febră. 

Îi văzu ochii rdicându-se o clipă de pe covor. 

— Am medicamente. Aveţi nevoie de ceva? 

— Nu, nu, mulţumesc. 

Cu atâţia ochi şi urechi, ce ar fi vrut să spună era cu 
neputinţă. 

— Poate aş putea să vă salut mâine, spusese. Pacea fie cu 
voi, înălţimea voastră! 

— Şi cu domnia ta. 

E trebuise mult timp să adoarmă. Şi ei. Odată cu zorii, 
satul se trezise, focurile fuseseră înteţite, caprele mulse, 
horishtul de legume pus la fiert - prea puţin hrănitor, dar 
câteodată se găsea câte o bucată de carne de pui, în unele 
colibe o bucată de carne de capră sau oaie, carne veche, 
tare şi râncedă - şi boluri de orez, niciodată îndeajuns. 
Mâncare de două ori pe zi în vremurile bune, dimineaţa şi 
înainte de ultima rază a soarelui. Azadeh avea bani şi plăti 
pentru hrana lor. Asta nu trecu neobservat. Ceru ca un pui 
întreg să fie pus în horisht la cina de seară şi împărţi 
întregii case şi plăti pentru el. Şi nici asta nu trecu 
neobservat. Mai înainte ca întunericul să se înstăpânească, 
spusese: 

— Acum am să-i duc de mâncare. 

— Dar, înălţimea voastră, nu e drept ca să-l serviţi! 
spusese soţia kalandarului. Am să-i duc eu vasele. Putem 
merge împreună dacă doriţi. 

— Nu, e mai bine să mă duc singură, pentru că... 


— Allah să ne apere, înălţimea voastră! Singură? Unui 
bărbat care nu e soţul vostru? O, nu, asta ar fi de 
neînchipuit, ar fi mai mult decât de neînchipuit. Veniţi, am 
să le duc eu. 

— Bun, mulţumesc. Voia lui Allah! Mulţumesc. Noaptea 
trecută zicea de febră: ar putea fi ciumă. Ştiu că 
necredincioşii poartă boli cumplite cu care noi nu suntem 
obişnuiţi. Vroiam doar să te apăr de vreo suferinţă. 
Mulţumesc că mă ajuţi. 

Noaptea trecută toţi cei din încăpere văzuseră urmele de 
sudoare de pe chipul necredinciosului. Toţi ştiau ce stricaţi 
erau străinii, cei mai mulţi închinători ai lui Satan şi 
vrăjitori. Aproape toată lumea credea în taină că Azadeh 
fusese vrăjită, mai întâi de uriaşul cu pumnalul şi acum, din 
nou, de sabotor. 

Tăcută, soţia starostelui îi întinsese holurile lui Azadeh şi 
ea păşise pe zăpadă. Acum îl privea în semiîntunericul 
încăperii care avea drept fereastră o gaură în peretele de 
chirpici, fără sticlă, acoperită doar cu un petic de pânză de 
sac. Aerul era încărcat de mirosul urinei şi gunoiului din 
şanţul de afară. 

— Mănâncă, mănâncă până e fierbinte! Nu pot să rămân 
multă vreme. le simţi bine? 

Zăcuse sub singura pătură, îmbrăcat, somnolent, dar 
acum stătea cu picioarele încrucişate şi încordat. Febra se 
domolise întrucâtva cu ajutorul medicamentelor din trusă. 
Dar stomacul era deranjat. 

— Nu arăţi bine. Ea zâmbi. 

— Nici tu. Eu sunt bine. Mănâncă. 

Era foarte flămând. Supa era subţire, dar ştia că-i prinde 
bine stomacului său. Încă un spasm începu să se răsucescă 
în stomac, dar se ţinu tare şi trecu. 

— Crezi că am putea să ne strecurăm de-aici? spuse între 
două înghiţituri, încercând să mănânce încet. 

— Tu ai putea, eu nu. 


Câtă vreme stătuse în amorţire toată ziua, prinzând 
putere, încercase să facă un plan. O dată încercase să iasă 
din sat. O sută de ochi îl urmăriseră. Mersese până la 
marginea satului, apoi se întorsese. Dar văzuse vechiul 
camion. 

— Cum e cu camionul? 

— L-am întrebat pe staroste. A spus că e stricat. Dacă 
minte sau nu, n-am cum să ştiu. 

— Nu putem rămâne aici prea multă vreme. Până la urmă 
o să vină încoace o patrulă. Sau o să afle de noitatăl tău, 
sau o să i se spună. Singura noastră speranţă e să fugim. 

— Sau să furăm elicopterul, cu Nogger. O privi. 

— Cu toţi oamenii ăia de-acolo? 

— Unul dintre copii mi-a spus c-au plecat astăzi la Tabriz. 

— Eşti sigură? 

— Nu-s sigură, Johnny. 

O inundă un val de nelinişte. 

— Copilul n-avea nici un motiv să mintă. Eu, eu... am fost 
învăţătoare aici, înainte de-a mă căsători. Am fost singurul 
învăţător pe care l-au avut vreodată şi ştiu că ţineau la 
mine. Copilul spunea că e numai unul acolo sau doi. 

Încă un fior se răsuci prin trup şi închise ochii, slăbită. Atât 
de multe minciuni, atât de multe probleme în ultimele 
săptămâni, se gândi. Doar săptămâni? atâta groază de când 
Rakoczy şi mullahul au năvălit peste noi în sauna noastră. 
Atât de puţină speranţă... Erikki, unde eşti?! ar fi vrut să 
strige. Unde eşti?! 

Ross îşi isprăvi supa şi orezul şi ridică ultimul grăunte, 
cântărind şansele, încercând să facă un plan. Ea stătea 
îngenuncheată în faţa lui, privindu-i părul încâlcit şi 
murdăria, istovirea şi seriozitatea. 

— Săracul Johnny, murmură şi-l atinse. Nu ţi-am adus prea 
mult noroc, nu-i aşa? 

— Nu fi proastă! Nu-i vina ta. A nici unuia dintre noi. 
Scutură din cap. 


— Câtuşi de puţin. Ascultă, uite ce-o să facem: O să stăm 
aici la noapte, iar mâine, la prima rază de lumină, plecăm. O 
să încercăm spre bază. Dacă asta nu ţine, o s-o luăm pe jos. 
Încearcă să-l faci pe staroste să ne-ajute ţinându-şi gura 
închisă. Soţia lui la fel. Restul sătenilor ar trebui să asculte 
dacă el le poruncegşte, cel puţin până plecăm. Promite-le o 
mare recompensă când lucrurile or să revină la normal şi 
aici, uite... 

Băgă mâna în raniţă, în ascunzătoare, şi scoase rupiile de 
aur, zece la număr. 

— Dă-i cinci şi păstrează-le pe celelalte cinci pentru vreo 
urgenţă. 

— Şi... şi tu? spuse ea cu ochii mari şi plini de speranţă la 
un peşcheş atât de mare. 

— Eu mai am zece, spuse el, minţind cu uşurinţă. Fonduri 
de urgenţă, prin bunăvoința guvernului Majestății Sale. 

— Oh, Johnny, cred c-acum avem o şansă. Asta înseamnă 
foarte mulţi bani pentru ei! 

Aruncară o privire iute pe fereastră când vântul, înteţindu- 
se, flutură pânza de sac care-o acoperea. Ea se ridică şi-o 
aranja cât de bine putu. Nu putea acoperi toată 
deschizătura. 

— Lasă, spuse el. Vino şi stai jos. 

Ea se supuse, mai aproape ca înainte. 

— Uite, pentru orice eventualitate. Îi întinse grenada. Ţii 
levierul, tragi cuiul, numeri până la trei şi arunci. Trei, nu 
patru! 

Ea încuviinţă din cap, îşi trase chadorul şi puse grijulie 
grenada într-unui dintre buzunarele scurtei de schi. 
Pantalonii strâmţi de schi erau vârâţi în cizme. 

— Mulţumesc. Acum mă simt mai sigură. 

Îl atinse involuntar şi-ar fi vrut să n-o facă, pentru că simţi 
flăcări în tot corpul. 

— Ar fi bine... ar fi bine să plec! Am să-ţi mai aduc 
mâncare la revărsatul zorilor. După aia o să plecăm. 


Se ridică şi deschise uşa. Afară era întuneric. Niciunul 
dintre ei nu văzu silueta care se furişă de sub fereastră, dar 
amândoi simţiră ochii care îi scormoneau din toate părţile. 

— Cum rămâne cu Gueng, Johnny? Crezi c-o să ne 
găsească? 

— O să ne caute el, oriunde-o fi. Simţi un junghi. 

— Noapte bună, vise plăcute! Vise plăcute! 

Î?i spuneau întotdeauna aşa, pe vremuri. Ochii lor se 
întâlniră şi inimile amândoura se încălziră şi-n acelaşi timp 
se umplură de presimţiri negre. Apoi ea se-ntoarse, 
cnaaorul întunecat făcând-o aproape imediat invizibilă. 

Văzu uşa colibei starostelui deschizându-se şi ea intrând, 
şi uşa se închise. Auzi un camion păcănind pe drum, nu 
prea departe, apoi un claxon. Îl străfulgera iarăşi un junghi 
şi nu mai putu indura, aşa că se aşeză pe vine. Durerea era 
intensă, Dar afară nu ieşi mare lucru şi fu mulţumit că 
Azadeh plecase. Mâna stângă pipăi după zăpadă şi se 
curăţă, simţea o mulţime de ochi urmărindu-l din toate 
părţile. 

Ticalosu! îşi zise, apoi intră în colibă şi se aşeză pe 
salteaua primitiva de paie. În întuneric, îşi unse pumnalul. 

Nu era nevoie să-l ascută. O făcuse mai devreme. Lumina 
se reflectă pe lamă. Dormi cu el scos din teacă. 

La palatul Hanului: ora 11,19 noaptea. Doctorul ţinea 
încheietura Hanului, verificându-i din nou pulsul. 

— Trebuie să te odihneşti mult, înălţimea ta, spuse el 
îngrijorat. Şi să iei una din aceste trei pilule la fiecare trei 
ore. 

— La fiecare trei ore... da, spuse Abdullah Han cu voce 
slabă, respirând greoi. 

Sta sprijinit pe perne în patul întocmit din covoare groase. 
Lângă pat se afla Najoud, cea mai mare fiică a lui, Aisna a 
treia soţie, de şaptesprezece ani. Amândouă femeile aveau 
chipurile albe ca varul. Două străji stăteau a uşa şi Ahmed 
îngenunchease lângă doctor. 

— Acum... lasă-mă. 


— O să vin în zori cu ambulanţa şi... 

— Fără ambulanţă... Stau aici... 

Faţa Hanului se roşi şi-o altă durere ascuţită îi săgeta 
pieptul. Îl urmăriră abia respirând. Când putu să vorbească, 
spuse răguşit: 

— Stau aici... 

— Dar, înălţimea voastră! Aţi avut deja un preinfarct, slavă 
lui Allah, unul slab, spuse doctorul cu voce tremurătoare. N- 
avem de unde şti când aţi putea avea... N-am echipament 
aici. Ar trebui să fiţi imediat pus sub observaţie şi 
tratament. 

— De orice ai nevoie... adu aici. Ahmed, îngrijeşte-te de 
asta. 

— Da, înălţimea voastră! 

Ahmed se întoarse către doctor. Doctorul îşi puse 
stetoscopul şi aparatul de tensiune în geanta demodată. La 
uşă îşi strecură picioarele în pantofi şi ieşi. Najoud şi Ahmed 
îl urmară. Aisha şovăi. Subţirică, era căsătorită de doi ani şi 
avea un fiu şi o fiică. Chipul Hanului avea o paloare 
nesănătoasă şi când răsufla, hârâia din gât. Îngenunche mai 
aproape şi-i apucă mâna, dar el o împinse furios, frecându- 
şi pieptul şi blestemând-o. Se înspăimântă şi mai tare. 

Afară, în hol, doctorul se opri. Era bătrân, cu părul alb, cu 
chipul ridat, arătând mai bătrân decât era de fapt. 

— Înălţimea Ta, îi zise lui Najoud, ar fi mai bine în spital. 
Tabriz nu e de-ajuns de bun. La Teheran ar fi mult mai bine. 
Ar trebui să fie la Teheran, deşi călătoria până acolo ar 
putea... La Teheran e mai bine decât aici. Are tensiunea 
prea mare. A fost prea mare de ani de zile, dar... ei bine, 
voia lui Allah! 

— De orice ai nevoie o să aducem aici, spuse Ahmed. 
Furios, doctorul răspunse: 

— Prostule, nu pot s-aduc o masă de operaţie şi ustensilele 
şi încăperea aseptică. 

— O să moară? spuse Najoud cu ochii mari. 


— Când o vrea Allah! Numai când o vrea Allah! Tensiunea 
lui e prea ridicată. Nu sunt un vrăjitor şi-am rămas fără 
medicamente. Aveţi vreo idee ce a produs infarctul? Vreo 
ceartă, sau aşa ceva? 

— Nu, nici o ceartă! Dar sigur din pricina lui Azadeh. Din 
nou ea, sora asta vitregă a mea. 

Najoud începu să-şi frângă mâinile 

— Ea a fost. A fugit cu sabotorul ieri-seară. A fost... 

— Ce sabotor? întrebă doctorul uimit. 

— Sabotorul pe care-l caută toată lumea, duşmanul 
Iranului. Dar sunt sigură că n-a răpit-o, sunt sigură că a 
fugit cu el. Cum ar fi putut s-o răpească din palat? Ea e cea 
care i-a produs înălţimii Sale asemenea mânie. Suntem toţi 
înspăimântați de ieri-seară. 

Hârcă proastă! îşi zise Ahmed. Izbucnirea nebună fusese 
din pricina oamenilor de la Teheran, Hashemi Fazir şi 
necredinciosul care vorbea farsi şi ce i-au cerut stăpânului 
meu şi ceea ce a trebuit să accepte să facă stăpânul. Un 
lucru atât de mărunt, să le predea un sovietic, un prieten 
prefăcut, care era de fapt duşmanul, desigur, n-ar trebui să 
fie cauza unei asemenea izbucniri de furie. Inteligent din 
partea stăpânului meu să pună totul în mişcare astfel. 
Poimâine, blestematul dar soseşte de peste graniţă direct în 
plasă şi cei trei duşmani de la Teheran se întorc ca să pice şi 
ei în plasă. În curând stăpânul meu o să hotărască şi eu am 
să acţionez. Între timp, Azadeh şi sabotorul sunt în 
siguranţă, închişi în sat, la mâna stăpânului meu, căruia 
starostele i-a trimis vorbă din prima clipă. Puţini oameni pe 
pământ sunt atât de deştepţi ca Abdullah Han. Numai Allah 
o să hotărască clipa când va trebui să moară, nu câinele 
ăsta de doctor. 

— Să mergem, spuse. 

— Vă rog să mă iertaţi, înălţimea Voastră, dar va trebui să 
aducem o soră şi medicamente şi ceva echipament. 

— Doctore, ar trebui să ne grăbim! 


Uşa din celălalt capăt al coridorului se deschise. Aisha era 
şi mai palidă. 

— Ahmed, înălţimea Sa vrea să vii o clipă. 

Când rămaseră singuri, Najoud prinse doctorul de mânecă 
şi-i şopti: 

— Cât de rău e înălţimea Sa? Trebuie să-mi spui adevărul. 
Trebuie să ştiu. 

Doctorul îşi ridică neajutorat mâinile. 

— Nu ştiu, nu ştiu! Mă aşteptam la mai rău decât asta, de 
un an sau mai mult. Atacul a fost destul de slab, următorul 
ar putea să fie mai puternic, sau mai slab, peste o oră sau 
peste un an. Nu ştiu. 

Najoud fusese cuprinsă de panică de când Hanul se 
prăbuşise, cu câteva ore mai înainte. Dacă Hanul murea, 
atunci Hakim, fratele lui Azadeh, era moştenitorul lui 
legitim - cei doi fraţi ai lui Najoud muriseră de copii, fiul 
Atshei avea abia un an, Hanul nu avea nici un frate în viaţă, 
deci moştenitorul avea să fie Hakim. Dar Hakim era alungat 
şi dezmoştenit, aşa că trebuia să fie o regență. Soţul ei 
Mahmud era cel mai în vârstă dintre gineri. Ar fi trebuit să 
fie el regentul, dacă Hanul nu poruncea altfel. 

De ce ar porunci altfel? se gândi, simțind deschizându-se 
în stomac o groapă fără fund. Hanul ştie că pot să-mi 
îndrum soţul şi să ne facem puternici. Fiul Aishei - puah! Un 
copil bolnăvicios, la fel de bolnăvicios ca maică-sa. Voia lui 
Allah, dar sugarii mai şi mor. El nu-i o ameninţare. Dar 
Hakim? Hakim este! 

Îşi aminti cum se înfăţişase Hanului când se întorsese 
Azadeh de la şcoala din Elveţia. 

— Tată, îţi aduc veşti proaste dar trebuie să ştii adevărul. 
I-am auzit pe Hakim şi Azadeh. Înălţimea Ta, ea i-a spus c-a 
avut un copil, dar cu ajutorul unui doctor l-a dat afară. 

— Ce? 

— Da, da. Am auzit-o chiar eu! 

— Azadeh nu putea... Azadeh n-ar face... n-ar putea face 
asta! 


— Întreab-o! Te implor să nu-i spui de unde ai auzit. 
Întreab-o în faţa lui Allah! Întreab-o! Pune un doctor să 
cerceteze, dar aşteaptă, asta nu-i totul. Împotriva dorințelor 
tale, Hakim e încă hotărât să devină pianist şi a spus că are 
de gând să fugă, cerându-i lui Azadeh să vină cu el la Paris. 
„Şi acolo poţi să te măriţi cu iubitul tău”, a spus. Dar 
Azadeh a zis: "Iata o să te-aducă înapoi. O să ne aducă cu 
forţa înapoi. El n-o să ne îngăduie niciodată să plecăm fără 
voia lui. Niciodată!” Atunci Hakim a zis: „Eu o să plec! N-am 
să rămân aici să-mi risipesc viaţa. Eu plec.” Şi din nou ea a 
zis: „Iata n-o să-ţi îngăduie niciodată. Niciodată”. „Atunci 
mai bine să moară!” a zis Hakim. Şi ea a zis: „Sunt de 
acord.” 

— Eu nu... nu cred asta! 

Najoud îşi aminti chipul aprinzându-se şi cât de îngrozită 
fusese. 

— În faţa lui Allah, spusese ea. Am auzit-o rostind toate 
astea, înălţimea Ta. Înaintea lui Allah! Şi-atunci a spus: 
“Trebuie să facem un plan. Trebuie!” 

Ea tresărise înspăimântată, dându-se un pas înapoi când 
Hanul strigase la ea, cerându-i să-i spună totul exact. 

— Exact aşa a spus.- Hakim a zis: „Puţină otravă în halva 
sau într-o băutură. Putem mitui un servitor. Poate am putea 
mitui una dintre gărzi să-l ucidă, sau am putea lăsa porţile 
deschise noaptea, pentru asasini. Sunt o sută de feluri şi o 
mie de duşmani care pot să o facă pentru noi. Toţi îl urăsc. 
Trebuie să ne gândim şi să avem răbdare”. 

Îi fusese uşor să-şi ţeasă plasa din ce în ce mai des, până 
când în curând începuse şi ea să creadă, aşa cum credea 
acum. În afară de afirmaţia „în faţa lui Allah”, totul ar fi 
adevărat. 

Allah o să mă ierte, îşi spuse încrezătoare, aşa cum îşi 
spusese întotdeauna. Allah o să mă ierte. Azadeh şi Hakim 
ne-au urât întotdeauna pe noi, restul familiei. Ar fi vrut să 
ne vadă morţi, izgoniți, să ne ia toată moştenirea numai ei. 
Ei şi vrăjitoarea lor de mamă care a aruncat o vrajă rea 


asupra tatei, care şi-a întors faţa de la noi timp de atât de 
mulţi ani! Opt ani a fost sub vraja ei. Azadeh aici şi Azadeh 
dincolo, Hakim aici şi Hakim dincoace. Opt ani ne-a întors 
spatele, nouă şi mamei, prima lui nevastă, nu m-a băgat în 
seamă, m-a măritat nepăsător cu blegul ăsta, Mahmud, 
pămpălăul ăsta rău mirositor, acum impotent, care sforăie 
urât şi mi-a nenorocit viaţa. Sper să moară bărbatul meu, 
să-l mănânce viermii, dar nu înainte de-a deveni Han, ca fiul 
meu să devină Han după el. Iata trebuie să scape de Hakim 
mai înainte de a muri. Allah să-l ţină în viaţă să facă asta. 
Trebuie s-o fac înainte să moară. Şi Azadeh trebuie să fie 
umilită, izgonită, distrusă, ba chiar, mai bine, prinsă în 
adulter cu sabotorul. O, da, atunci răzbunarea mea va fi 
completă. Desăvârşită. 

CAPITOLUL 43 

VINERI 

23 februarie 1979 

Lângă Tabriz Unu, în satul Abu Mard; ora 6,17 dimineaţa. 
În lumina zorilor, chipul unui alt Mahmud, mullahul islamic- 
marxist, era contorsionat de furie. 

— Te-ai culcat cu acest bărbat? strigă. În faţa lui Allah, 
mărturiseşte! le-ai culcat cu el? 

Azadeh se afla în genunchi în faţa lui, cuprinsă de panică. 

— N-ai nici un drept să năvăleşti aşa... 

— Te-ai culcat cu acest bărbat? 

— Eu... eu sunt credincioasă soţului... soţului meu, gâfâi 
ea. Doar cu câteva secunde în urmă, ea şi Ross stăteau pe 
covor în colibă, mâncând grăbiţi mâncarea pe care i-o 
adusese, bucuroşi de a fi împreună, gata pentru a pleca 
imediat. Starostele primise recunoscător şi umil peşcheşul - 
patru rupii de aur pentru el şi una pe care i-o dăduse pe 
ascuns soţiei sale - spunându-le să se strecoare afară din 
sat prin pădure imediat ce-aveau să isprăvească de mâncat, 
binecuvântând-o, apoi uşa se izbise de perete, nişte străini 
năvăliseră înăuntru copleşindu-l cu numărul lor şi târându-i 
pe amândoi afară, aruncând-o pe ea la picioarele lui 


Mahmud şi bătându-l pe Ross până când acesta căzuse în 
nesimţire. 

— Sunt credincioasă, jur! Credincioasă! 

— Credincioasă? De ce nu porţi chador? 

Cea mai mare parte a sătenilor erau adunaţi în jurul lor, 
tăcuţi şi temători. O jumătate de duzină de bărbaţi înarmaţi 
stăteau sprijiniți în armele lor, doi deasupra lui Ross, care 
zăcea trântit la pământ în zăpadă, inconştient, cu sângele 
scurgându-i-se din creştet. 

— Purtam chadorul, dar l-am scos cât timp am mâncat. 

— "Ţi-ai scos chadorul într-o colibă cu uşa închisă, mâncând 
cu un străin? Ce altceva ţi-ai mai scos? 

— Nimic, nimic! spuse şi mai înspăimântată, trăgându-şi şi 
mai strâns în jurul ei pufoaica descheiată. Mâncam doar şi 
nu e străin, doar un vechi prieten al me... vechi prieten al 
soţului meu... 

Se corectase în grabă, dar scăparea nu trecu nebăgată în 
seamă. 

— Abdullah Han e tatăl meu şi n-aveţi dreptul... 

— Vechi prieten? Dacă nu eşti vinovată, n-aide ce să te 
temi! în faţa lui Allah, te-ai culcat cu el? Jură! 

— Kalandar, trimite după tatăl meu! Trimite după el! 

Kalandarul nu se mişcă. Toţi ochii o străpungeau. 
Neajutorată, văzu sângele pe zăpadă, Johnny al ei gemând, 
revenindu-şi în simţiri. 

— Jur pe Allah că sunt credincioasă soţului meu! Ţipă ea. 

Strigătul se ridică deasupra tuturor şi pătrunse în mintea 
lui Ross care se trezi. 

— Răspunde la întrebare, femeie! Este „da” sau „nu”? în 
numele lui Allah, te-ai culcat cu el? 

Mullahul stătea deasupra ei ca un corb bolnav. Sătenii 
aşteptau, copacii şi vântul aşteptau, toată lumea aştepta, 
chiar şi Allah. 

Insha Allah. 

Teama o părăsi. Locul ei fu luat de ură. Înălţă ochii, către 
el, privindu-l în faţă, pe Mahmud, şi se ridică în picioare. 


— În numele lui Allah! Sunt şi-am fost întotdeauna 
credincioasă soţului meu! rosti ea. În numele lui Allah, da, |- 
am iubit pe acest bărbat cu mulţi ani în urmă. Cuvintele ei îi 
făcură pe mulţi dintre cei care erau acolo să se cutremure 
şi Ross fu uluit că ea recunoscuse. 

— Târfă! Femeie stricată! Ţi-ai recunoscut deschis 
vinovăția! Ai să fii pedepsită! 

— Nu! strigă Ross, acoperindu-i glasul. 

Se tări în genunchi şi deşi cei doi mujhadini aveau ţevile 
armelor îndreptate spre capul lui, îi ignoră. 

— N-a fost vina înălţimii Sale. Eu, eu sunt de vină! Numai 
eu, numai eu! 

— Ai să fii pedepsit, necredinciosule, nu te teme, spuse 
Mahmud, apoi se întoarse către săteni. Aţi auzit cu toţii că 
târfa a recunoscut destrăbălarea. Aţi auzit că şi 
necredinciosul a recunoscut. Pentru ea, aici, nu există decât 
o singură pedeapsă. Pentru necredincios... Ce-ar trebui să 
se întâmple cu necredinciosul? 

Sătenii aşteptară. Mullahul nu era mullahul lor şi nici din 
satul lor. Nici măcar un mullah adevărat, ci un islamic- 
marxist. Venise nechemat. Niciunul nu ştia de ce venise 
acolo, doar că apăruse dintr-o dată, ca blestemul lui Allah, 
cu nişte revoluționari de stânga, nici ei din satul lor. Nu 
erau adevăraţi şiiţi, nişte nebuni. Nu a spus Imamul de zeci 
de ori că toţi oamenii ăştia sunt nebuni, că sunt doar cu 
gura alături de Allah, închinându-se în taină Satanei Marx- 
Lenin? 

— Ei bine, ar trebui să-i împărtăşească soarta? Nimeni nu- 
i răspunse. Mullahul şi oamenii săi erau înarmaţi. Azadeh 
simţea toţi ochii străpungând-o, dar nu se mai putea mişca 
sau spune ceva. Stătea acolo, cu genunchii tremurând, 
auzind nişte voci depărtate, chiar şi strigătele lui Ross. 

— N-aveţi nici un drept asupra mea sau a ei! Pângăriţi 
numele lui Allah! 

Unul dintre bărbaţii ce stătea deasupra lui îl lovi brutal, 
trântindu-l la pământ, apoi puse cizma pe gâtul lui, 


ţintuindu-l în zăpadă. 

— Castraţi-l şi terminaţi cu asta, spuse omul. Altul zise: 

— Nu! Femeia l-a ademenit! N-am văzut-o eu cum şi-a 
ridicat chadorul în faţa lui, noaptea trecută, în colibă? 
Uitaţi-vă la ea acum. Ne ademeneşte pe toţi! Nu e pedeapsa 
pentru el o sută de bice? 

Altul spuse: 

— Şi-a pus mâinile pe ea. Tăiaţi-i mâinile. 

— Bun, zise Mahmud. Tăiaţi-i mâinile, apoi biciul. Legaţi-l! 

Azadeh încercă să-şi ridice glasul împotriva acestei răutăţi, 
dar nu reuşi să scoată nici un sunet. Sângele îi bubuia în 
urechi, stomacul i se răsucea, gândurile îi turbaseră şi ei îl 
târau pe Johnny al ei, care se lupta, izbea cu călcâiele, şi îl 
legau de grinzile care ieşeau din colibă, cu braţele 
depărtate de corp ca aripile unui şoim, amintindu-şi vremea 
când ea şi Hakim erau copii şi el, plin de vitejie, ridicase o 
piatră şi o aruncase către o pisică, iar pisica mieunase, se 
rostogolise, se ridicase rănită şi-apoi încercase să se târască 
de-acolo, mieunând, până când un paznic o împuşcase. Dar 
acum, acum ştia că nimeni n-avea s-o împuşte. 

Se aruncă asupra lui Mahmud cu un țipăt, cu unghiile 
ridicate, dar puterea o părăsi şi leşină. 

Mahmud se uită în jos către ea. 

— Sprijiniţi-o de perete! spuse unora dintre oamenii săi. 
Apoi aduceţi-i chadorul. 

Se întoarse şi privi către săteni. 

— Cine e măcelarul aici? Cine e măcelarul satului? Nimeni 
nu răspunse. Vocea lui se aspri. 

— Kalandar, cine-i măcelarul vostru? Kalandarid arătă iute 
cu degetul către un bărbat din mulţime, un bărbat mărunt, 
cu îmbrăcăminte grosolană. 

— Abrim, Abrim e măcelarul nostru. 

— Du-te şi adu cel mai ascuţit cuţit al tău. Restul, adunaţi 
pietre! 

Abrim se duse să-i împlinească porunca. Voia lui Allah! 
murmurară ceilalţi unul către altul. 


— Ai văzut vreodată un omor cu pietre? întrebă cineva. 
O femeie foarte bătrână spuse: 


— Am văzut unul, odată. A fost la Tabriz, când eram fetiţă. 

Vocea ei tremura. 

— Adultera era nevasta unui bazaari. Da, îmi amintesc, era 
nevasta unui bazaari. lubitul ei era şi el bazaari. şi i-au tăiat 
capul în faţa moscheii. Bărbaţii au bătut-o pe ea cu pietre. 
Puteau şi femeile să arunce pietre, dacă vroiau, dar n-au 
făcut-o. N-am văzut nici o femeie făcând-o. A durat multă 
vreme, cu pietrele. Şi ani de zile am mai auzit ţipetele... 

— Adulterul este un mare păcat şi trebuie pedepsit, 
oricine ar fi păcătosul, chiar şi ea. Coranul spune o sută de 
bice pentru bărbat. 

— Mullahul este legea, nu noi, spuse kalandarul. 

— Dar nu-i un mullah adevărat şi Imamul ne-a prevenit 
împotriva răului lor. 

— Mullahul este mullah, legea este lege, spuse kalandarul 
întunecat, dorind în sufletul lui să-l vadă pe Han umilit şi 
femeia asta care strecurase gânduri noi, tulburătoare, în 
capetele copiilor lor, distrusă. 

— Adunați pietre! 

Mahmud stătea în zăpadă, ignorând frigul şi sătenii şi 
sabotorul care înjura şi gemea şi se zbătea înnebunit în 
legături şi femeia inertă lângă perete. 

În dimineaţa aceea, înainte de răsăritul soarelui, venind să 
preia baza, auzise că sabotorul şi ea ar fi fiind în sat. Ea, 
cea din saună, îşi zisese, simțind mânia ridicându-se în el. 
Ea, care se destrăbăla, împăunându-se cu trupu-i gol. 
Prăsilă nobilă a blestematului Han care se pretinde 
stăpânul nostru, dar care ne-a trădat pe noi şi pe mine, deja 
punând la cale o încercare de asasinare a mea, noaptea 
trecută - o rafală de pistol automat, în faţa moscheii, după 
ultima rugăciune, care a ucis pe mulţi, dar nu şi pe mine. 
Hanul a încercat să mă ucidă pe mine, care sunt apărat de 
cuvântul sacru că Islamul împreună cu Marx-Lenin este 
singura cale de a ajuta lumea să se ridice. 

Îi privi picioarele lungi înveşmântate în pantalonii albaştri 
de schi, părul fluturând liber, sânii împungând jacheta 


albastru cu alb. Târfă, se gândi, urând-o pentru că îl ispitea. 
Unul dintre oamenii săi aruncă chadorul peste ea. Ea gemu 
puţin, dar nu ieşi din starea de prostraţie. 

— Sunt gata, spuse măcelarul, trecându-şi degetul peste 
lama cuţitului. 

— Mai întâi mâna dreaptă! spuse Mahmud către oamenii 
săi. Legaţi-l deasupra încheieturii! 

Legară fâşii de pânză de sac, rupte din pânza de la 
fereastră, strâns, sătenii înghesuindu-se mai în faţă, să vadă 
bine, şi Ross îşi folosi toate puterile ca să-şi stăpânească 
groaza ce sta să se reverse, văzând numai faţa ciupită de 
vărsat pe deasupra cuţitului de măcelărie, mustaţa şi barba 
slinoasă, ochii goi, degetul mare al omului încercând absent 
lama. Apoi, brusc, mai văzu ceva. O văzu pe Azadeh ieşindu- 
şi de sub vrajă şi-şi aminti. 

— Grenada! ţipă. Azadeh, grenada! 

Femeia-l auzi limpede şi bâjbâi după ea în buzunarul 
pantalonilor, iar el ţipa întruna, descumpănindu-l pe 
măcelar, atrăgând atenţia tuturor asupra lui. Măcelarul 
înainta blestemându-l, înşfacă strâns mâna sa dreaptă, 
fascinat de ea, se mişcă puţin într-o parte şi în cealaltă cu 
cuțitul pregătit, hotărându-se să taie printre tendoanele 
încheieturii, dându-i lui Azadeh îndeajuns timp să se ridice 
şi să se arunce peste distanţa mică ce-i despărţea, să-l 
îmbrâncească în spate, făcându-l să se rostogolească pe jos 
şi să scape cuțitul în zăpadă, apoi să se-ntoarcă spre 
Mahmud, trăgând cuiul, şi să rămână acolo tremurând, cu 
levierul grenadei strâns în mâna-i mică. 

— Dă-te la o parte de lângă el, ţipă, la o parte! 

Mahmud nu se mişcă. Toţi ceilalţi se-mprăştiară, călcându- 
se în picioare, alergând să se pună la adăpost dincolo de 
piaţă, înjurând şi strigând. 

— Repede, aici, Azadeh, o chemă Ross. Azadeh! 

Îl auzi ca prin ceaţă şi se supuse, trăgându-se cu spatele 
înapoi către el, privindu-l pe Mahmud cu urme de spumă la 
colţurile gurii. Apoi Ross îl văzu pe Mahmud întorcându-se 


şi pornind cu paşi mari şi rari către unul din oamenii săi, 
ieşind din raza de acţiune a grenadei, şi gemu, ştiind ceea 
ce avea să se întâmple acum. 

— Repede, taie-mi legăturile, spuse, ca să-i atragă atenţia. 
Nu lăsa levierul. O să am eu grijă de el. În spatele ei îl văzu 
pe mullah luând arma de la unul dintre oameni, ridicând 
piedica şi întorcându-se către ei. Acum ea prinsese cuțitul 
măcelarului şi se-ntinse după legăturile mâinii drepte şi ştia 
că glonţul avea s-o ucidă sau s-o rănească, grenada se va 
rostogoli, patru secunde de aşteptare şi apoi Neantul, 
pentru amândoi. Dar repede şi curat şi fără murdării. 

— Te-am iubit întotdeauna, Azadeh, şopti şi zâmbi în timp 
ce ea-l privea uluită, răspunzând zâmbetului său. 

Focul de armă bubui, inima i se opri, apoi un altul şi un 
altul, dar nu veneau de la Mahmud, ci din pădure şi 
Mahmud ţipa şi se zvârcolea în zăpadă, apoi o voce luă locul 
împuşcăturilor: 

— Allah-u akbar. Moarte tuturor duşmanilor lui Allah! 
Moarte tuturor celor de stânga! Moarte duşmanilor 
Imamului. 

Cu un muget de furie unul dintre mujhadini porni în fugă 
spre pădure şi muri. Îndată ceilalţi se împrăştiară în goană, 
îmbrâncindu-se şi împiedicându-se unul de celălalt, în 
panică. În câteva secunde, în piaţa satului nu mai 
rămăseseră decât Mahmud urlând bolborosit, fără turban 
pe cap. 

Din pădure, conducătorul celor patru tudehi din echipa de 
şoc care-l urmăriseră din zori îl aduse la tăcere cu o rafală 
de pistol mitralieră, apoi toţi patru se retraseră la fel de 
tăcuţi cum sosiseră. 

Ross şi Azadeh se uitară prostiţi la pustietatea satului. 

— Nu poate să fie, nu poate să fie... mormăi ea încă 
aiurită. 

— Nu lăsa să scape levierul, spuse el răguşit. Nu lăsa 
levierul. Repede. Taie-mi legăturile, repede! 


Cuţitul era foarte ascuţit. Mâinile ei tremurau şi erau 
încete şi îl tăie o dată, dar nu rău. În momentul în care 
rămase liber, el înşfacă grenada cu mâinile încă amorţite 
dureros, dar ţinu levierul apăsat, începând din nou să 
respire. Intră clătinat în colibă, îşi găsi kukriul care fusese 
rătăcit în pătură în lupta de la început, îl puse în teacă şi-şi 
săltă carabina. În uşă se opri. 

— Azadeh, repede, ia-ţi chadorul şi sacul şi vino după 
mine! 

Ea rămase uitându-se prostită la el. 

— Repede! 

Se supuse ca un automat şi el o porni înaintea ei, ducând-o 
afară din sat, în pădure, grenada în mâna dreaptă şi arma 
în stânga. După ce alergară împleticindu-se un sfert de oră, 
se opri şi ascultă. Nu-i urmărea nimeni. Azadeh gâfâia 
alături de el. Luase sacul, dar uitase chadorul. 
îmbrăcămintea ei albastru deschis se vedea limpede pe 
fondul copacilor şi al zăpezii. Porni din nou grăbit înainte. 
Ea se împletici după el, incapabilă să scoată o vorbă, încă o 
sută de metri şi nici un necaz. Nu exista un loc unde să te 
opreşti. Merse mai departe mai încet, stăpânit de o durere 
violentă în coaste, aproape să-i vină să verse, cu grenada 
încă pregătită, Azadeh clătinându-se şi mai rău. Găsi 
cărarea care ducea înapoi către bază. Nici un urmăritor. Se 
opri lângă colina din spatele cabanei lui Erikki, aşteptând-o 
pe Azadeh, apoi stomacul lui se răzvrăti, se clătină, se 
prăbuşi în genunchi şi vomită. Se ridică slăbit şi urcă colina. 
Când Azadeh i se alătură, pieptul lui tresaltă adânc, iar ea 
gâfâia sacadat, înghițind aerul cu lăcomie. Se nărui în 
zăpadă lângă el, icnind. Jos, lângă hangar, se zărea unul 
dintre mecanici spălând un 206. 

Bun, îşi zise. Poate e pregătit pentru zbor. 

Trei revoluționari înarmaţi erau ghemuiţi pe o verandă în 
apropiere, sub pergola unei rulote, la adăpostul adierii de 
vânt, fumând. Nici un semn de viaţă în întreaga bază, deşi 
fumul se ridica din coşul cabanei lui Erikki, din cea în care 


locuiau mecanicii şi din bucătărie. Putea să vadă până la 
drum. Bariera era încă acolo, oamenii încă o păzeau, nişte 
camioane şi maşini erau oprite lângă ea. Îşi întoarse 
privirile către oamenii de pe verandă şi se gândi la Gueng şi 
cum fusese aruncat cadavrul său ca un sac de oase vechi în 
murdăria camionetei, sub picioarele lor. Poate aceşti 
oameni, sau poate nu. Capul îl durea de furie. Trase cu 
coada ochiului la Azadeh. Îşi depăşise spasmele, era încă 
mai mult sau mai puţin în stare de şoc, părea să nu-l vadă 
cu adevărat. Un firicel de salivă şi o urmă de vomă i se 
scurgea pe obraz. Îi şterse faţa cu mâneca. 

— Acum e bine! Odihneşte-te puţin şi după aia plecăm. 

Ea încuviinţă din cap?i se prăbuşi la loc în patru labe, încă 
o dată în lumea ei. Îşi îndreptă atenţia către bază. Trecură 
zece minute. Puţine schimbări. Deasupra, norii formau o 
pătură murdară, amenințând cu ninsoarea. Doi dintre 
bărbaţii înarmaţi intrară în birouri şi-i putea vedea din 
vreme-n vreme prin ferestre. Cel de-al treilea nu dădea 
prea multă atenţie elicopterului. Nici o altă mişcare. Apoi 
un bucătar ieşi din bucătărie, urină în zăpadă şi se întoarse 
din nou înăuntru. Mai trecu timp. Una dintre gărzi ieşi 
afară din birouri şi porni păşind greoi Prin zăpadă către 
baraca mecanicilor, cu un MI6 atârnat de umăr. Deschise 
uşa şi intră înăuntru. După o clipă ieşi din nou. Îl însoțea un 
european înalt, în echipament de zbor, şi un alt bărbat. Ross 
îl recunoscu pe pilotul Nogger Lane şi pe celălalt mecanic. 
Mecanicul spuse ceva către Lane, făcu un semn din mână şi 
se întoarse în rulotă. Santinela şi pilotul se îndreptară către 
elicopter. 

— Îi am pe toţi, zise Ross, cu inima bătând. 

Îşi verifică neîndemânatic carabina, grenada din mâna 
dreaptă împiedicându-l în mişcări, apoi puse ultimele două 
încărcătoare de rezervă şi ultima grenadă din raniţă într-un 
buzunar. Dintr-o dată teama îl invada şi ar fi vrut să fugă - 
Doamne, ajută-mă! Să fugă departe, să se ascundă, să 
plângă, să fie în siguranţă, acasă, departe, oriunde! 


— Azadeh, acum o să cobor, se forţă să rostească. 
Pregăteşte-te să fugi spre elicopter când îţi fac semn sau 
strig. Gata? 

Ea îl privi şi mişcă buzele şi buzele rostiră da, dar nu eră 
sigur că înţelesese. 

O spuse din nou şi-i zâmbi încurajator. 

— Nu-ţi face griji! Dădu din cap tăcută. 

Îşi pregăti pumnalul şi trecu peste colină ca o fiară 
sălbatică pornită după pradă. Se strecură pe lângă cabana 
lui Erikki, acoperit de saună. Înăuntru se auzeau glasurile 
unor copii şi al unei femei. Îşi simţea gura uscată şi grenada 
caldă în mână. Se strecură din adăpost în adăpost, butoaie 
uriaşe sau grămezi de ţevi, fierăstraie şi piese pentru 
lucrările forestiere, din ce în ce mai aproape de rulota 
birourilor. Aruncă o privire prudentă pe desupra lor, ca să 
vadă santinela şi pilotul apropiindu-se de hangar, omul de 
pe verandă privindu-i leneş. Uşa biroului se deschise, o altă 
santinelă ieşi şi lângă el un alt bărbat, mai în vârstă, mai 
voinic, proaspăt ras, posibil un european, purtând haine de 
o calitate mai bună şi înarmat cu un pistol mitralieră Sten. 
Pe cureaua groasă de piele din jurul mijlocului se afla un 
kurkri în teaca sa. Ross eliberă levierul. Grenada fâsâi. Unu, 
doi, trei şi ieşi de la adăpost, aruncă grenada câtre bărbaţii 
de pe verandă la patruzeci de metri mai departe, şi se 
ghemui din nou în spatele rezervorului, pregătind încă una. 
II văzuseră, pentru o clipă rămaseră împietriţi, apoi, în timp 
ce se aruncau la pământ ca să se adăpostească, grenada 
explodă, aruncând în aer cea mai mare parte a verandei şi 
pergolei, ucigându-l pe unul dintre ei, ameţindu-l pe celălalt 
şi rănindu-l pe cel de-al treilea. În aceeaşi clipă Ross ţâşni în 
spaţiul liber cu carabina coborâtă, noua grenadă ţinută 
strâns în mâna dreaptă, degetul arătător pe trăgaci. Nici o 
mişcare pe verandă, dar jos, lângă uşa hangarului, 
mecanicul şi pilotul se aruncară cuprinşi de panică în 
zăpadă şi-şi puseră braţele pe deasupra capetelor, santinela 
o rupse la fugă spre hangar şi pentru o clipă rămase 


descoperit. Ross trase şi nu nimeri. Se năpusti spre hangar, 
observă o uşă în spate şi ocoli către ea. O deschise încetişor 
şi sări înăuntru. Duşmanul era descoperit lângă unul dintre 
motoare, cu puşca îndreptată către cealaltă uşă. Ross îi 
zbură capul, focul de armă stârnind ecouri printre pereţii 
de tablă ondulată, apoi alergă către cealaltă uşă. 

Prin ea îi putu vedea pe mecanic şi pe Nogger Lane 
trântiţi în zăpadă lângă 206. rămânând la adăpost, strigă la 
ei: 

— Repede. Câţi duşmani mai sunt aici? Nici un răspuns. 

— Pentru Dumnezeu, răspunde! Nogger Lane îşi ridică 
faţa albă ca varul. 

— Nu trage! Suntem civili, englezi! Nu trage! 

— Câţi alţi duşmani mai sunt aici? 

— Erau... erau cinci. Cinci. Ăsta de-aici şi restul în 
birouri... 

Ross alergă spre uşa din spate, se aruncă la podea şi privi 
cu atenţie la nivelul solului. Nici o mişcare. Biroul era la 
cincizeci de metri mai departe, singurul loc ferit în spatele 
camionului. Sări în picioare şi ţâşni către el. O rafală de 
gloanţe şuieră izbindu-se de metal. Se trăsese de la una 
dintre ferestrele sparte ale biroului. În spatele camionului 
era un mic unghi mort şi acolo se afla un şan? puţin adânc 
ce ducea în afara razei de acţiune a armei. Dacă stau 
ascunşi sunt ai mei, dacă ies afară, aşa cum ar trebui, ştiind 
că sunt singur, şansele sunt de partea lor. 

Se târi înainte pe burtă, după pradă. lotul era liniştit. 
Păsările, vântul, duşmanul, totul aştepta. Ajunse în şanţ. 
Înainta încet, apropiindu-se din ce în ce mai mult. Glasuri şi 
o uşă scârţâind. Tăcere din nou. Încă un metru şi încă unul. 
Acum! îşi pregăti genunchii, îşi înfipse vârfurile cizmelor în 
zăpadă, eliberă minerul grenadei, numără până la trei, 
săltă în picioare, alunecă, dar reuşi să-şi păstreze echilibrul 
şi aruncă grenada prin fereastra spartă, pe lângă omul care 
stătea acolo cu arma îndreptată către el, şi se aruncă în 
zăpadă. 


Explozia întrerupse rafala, aproape îi sparse timpanele şi 
încă o dată se afla în picioare atacând rulota, trăgând din 
mers. Sări peste un cadavru şi intră înăuntru încă trăgând. 
Arma i se opri pe neaşteptate şi-şi simţi stomacul ghem 
până când reuşi să smulgă încărcătorul gol şi să-l înfigă pe 
cel nou. Ucise trăgătorul puştii mitralieră şi se opri. Tăcere, 
apoi un urlet în apropiere. Prudent, izbi uşa spartă cu 
piciorul şi ieşi pe verandă. Cel care?ipa era un trup fără 
picioare, înnebunit, dar încă în viaţă. În jurul brâului avea 
cureaua de piele şi kukriul lui Gueng. Furia îl orbi pe Ross 
şi i-l smulse din teacă. 

— Ai luat asta de la barieră! strigă în farsi. 

— Ajută-mă! Ajută-mă! 

O izbucnire de cuvinte într-o limbă străină, apoi: 

— Cine eşti? Cine... Ajută-mă! 

Bărbatul continuă să urle şi amestecat cu urletele se 
auzea: ajută-mă ajută-mă da eu l-am ucis pe sabotor ajută- 
mă! 

Cu un urlet care îngheţa sângele în vine, Ross izbi cu lama 
în jos şi când ochii i se limpeziră privea faţa capului pe care- 
| ţinea ridicat de păr în mâna stingă. Revoltat, îl lăsă să cadă 
şi se depărta. 

Un moment nu-şi dădu seama unde se află, apoi gândurile 
i se limpeziră, nările i se umplură, cu mirosul sângelui şi al 
corditei şi se regăsi în resturile rulotei şi privi în jur. Baza 
îngheţase, dar dinspre ea veneau alergând nişte oameni. 
Lângă elicopter, Lane şi mecanicul stăteau încă nemişcaţi în 
zăpadă. Alergă spre ei. Văzându-l venind, Nogger Lane şi 
mecanicul intrară în panică, fedainul, mujhadinul, nomadul 
maniac, cu ochi nebuni, cu părul încâlcit, cu barba nerasă, 
care vorbea perfect englezeşte, ale cărui mâini şi mâneci 
erau pătate de sângele ţâşnit din capul pe care cu numai 
câteva minute în urmă îl văzuseră retezându-l cu o singură 
lovitură şi un țipăt dement, cu pumnalul ca o sabie scurtă, 
însângerată, încă în mână, un altul în teacă şi carabina în 
cealaltă mână. Săriră în genunchi cu mâinile sus. 


— Nu ne ucide! Suntem prieteni, civili... Nu ne ucide! 

— Taci din gură! Pregăteşte-te să decolezi. Repede! 
Nogger Lane rămase prostit. 

— Ce? 

— Pentru Dumnezeu, grăbeşte-te, spuse Ross înfuriat de 
privirea de pe chipurile lor, nefiind conştient de înfăţişarea 
lui. Tu, arătă către mecanic cu kukriul lui Gueng, tu, vezi 
ridicătura aia de acolo? 

— Da, da, sir, hârâi Arberry. 

— Du-te acolo cât de repede poţi. E o doamnă acolo. Ad-o 
aici! 

Se opri văzând-o pe Azadeh ieşind la marginea pădurii şi 
începând să alerge în josul dealului către ei. Lasă, du-te şi 
adu-l pe celălalt mecanic. Grăbeşte-te, pentru Dumnezeu! 
Ticăloşii de la barieră or să fie aici într-un minut. Du-te, 
grăbeşte-te! 

Arberry o rupse la fugă înspăimântat, dar şi mai 
înspăimântat de oamenii pe care-i vedea coborând pe drum. 
Ross se răsuci brusc spre Nogger Lane. 

— 'Ţi-am spus să porneşti! 

— Da, da, domnule! Dar cine e femeia aceea? Nu e 
Azadeh? Azadeh a lui Erikki? 

— Da. Ţi-am spus să porneşti! 

Niciodată nu pornise Nogger Lane mai repede un 
elicopter şi nici mecanicii nu se mişcaseră mai iute ca acum. 
Azadeh încă mai avea o sută de metri de parcurs şi deja 
duşmanii erau aproape, aşa că Ross se ghemui sub palele 
care se răsuceau şi se aşeză între ea şi ei, golind 
încărcătorul către ei. 

Se aruncară cu capetele înainte la pământ şi se 
împrăştiară şi el aruncă încărcătorul gol înspre ei, ţipând 
un blestem. Câteva capete se ridicară. O altă rafală şi o alta, 
economisind muniţia, ţinându-i la pământ. Azadeh se 
apropiase, dar încetinise paşii. Reuşi să facă totuşi un ultim 
efort şi trecu de el, clătinându-se ca beată, căţărându-se pe 
locul din spate, pe jumătate trasă sus de către mecanici. 


Ross mai slobozi încă o rafală scurtă, retrăgându-se, se 
urcă pe bâjbâite în scaunul din faţă şi în aceeaşi clipă fură 
în aer, depărtându-se. 

CAPITOLUL, 44 

Baza aeriană Kowiss; ora 5,20 după-amiază. Starke săltă 
cartea pe care o ceruse şi se uită la ea. Era asul de pică. 
Mormăi, superstiţios ca cei mai mulţi dintre piloţi, dar totuşi 
îl strecură plin de importanţă printre celelalte cărţi. 

Erau cinci în bungalowul său şi jucau poker: Freddy Ayre, 
Doc Nutt, Tăticu Kelly şi Tom Lochart - care sosise cu o zi în 
urmă de la Zagros Trei cu altă încărcătură de piese, 
continuând evacuarea, prea târziu ca să se-ntoarcă. Din 
pricina ordinului care interzicea zborurile în acea zi, Zi 
Sfântă, erau ţinuţi la sol până a doua zi în zori. 

În cămin ardea un foc de lemne, după-amiaza fiind rece. În 
faţa lor se aflau grămezi de riali, cea mai mare în fata lui 
Kelly, cea mai mică în faţa doctorului Nutt. 

— Câte cărţi, Tăticu? întrebă Ayre. 

— Una, spuse Kelly fără şovăială, aruncând o carte, şi le 
aşeză pe cele patru pe care le ţinea în mână cu faţa în jos 
pe masă dinaintea lui. 

Era un bărbat înalt, slăbănog, cu o faţă boţită, cu părul 
cânepiu, rar, fost pilot RAF, abia trecut de patruzeci de ani. 
[ se zicea Tăticu pentru că avea şapte copii şi încă unul pe 
drum. 

Ayre îi servi cartea foarte ceremonios. Kelly se holbă ia ea 
pentru moment, apoi, fără s-o întoarcă, o amestecă 
încetişor cu celelalte, după care, cu foarte mare atenţie şi 
ceremonie, le ridică şi aruncă o privire furişă fiecărui 
colţişor drept, carte după carte - şi oftă vesel. 

— Căcat! spuse Ayre. 

Râseră cu toţii, cu excepţia lui Lochart, care privea posac 
cărţile. Starke se încruntă îngrijorat pentru el, dar bucuros 
că era acolo, alături de ei. Era vorba despre scrisoarea 
secretă a lui Gavallan pe care John Hogg o adusese cu 
avionul. 


— O mie de riali deschiderea, spusese Doc Nutt, şi toată 
lumea se uită la el. 

De obicei punea cel mult o sută de riali. Lochart îşi filă 
absent cărţile, neinteresat de joc, cu mintea la Zagros şi 
Şeherazada. Noaptea trecută BBC-ul raportase ciocniri 
violente în timpul Marşului de Protest al Femeilor din 
Teheran, Isfahan şi Meshek, şi alte demonstraţii 
programate pentru azi şi mâine. 

— Prea mult pentru mine, spuse şi zvârli cărţile. 

— Să de văd, Doc, mai pun câteva mii, spuse Starke, şi 
încrederea doctorului se topi. Trăsese două cărţi; Starke 
una, Ayre trei. Kelly se uită la cărţile sale: patru, cinci, şase, 
şapte, opt - o chintă. 

— Două mii ale voastre, Duke, şi încă trei. 

— Mă arunc, spuse Ayre imediat, aruncând două perechi - 
regi şi decari. 

— Mă arunc, spuse şi Doc Nutt cu un oftat de uşurare, 
uimit că putuse să fie atât de nesăbuit la început, şi aruncă 
cele trei dame pe care le primise, convins că Starke are o 
chintă, culoare sau full. 

— Trei ale tale, Tăticu, şi încă treizeci de mii, spuse Starke 
dulce, simțindu-se foarte bine. 

Renunţase la un şase dintr-o pereche ca să păstreze patru 
cupe, mergând la culoare. Asul de pică făcea o chintă foarte 
spartă, dar totuşi câştigătoare - dacă ar fi putut să-l 
păcălească pe Kelly şi să-l facă să renunţe. 

Toţi ochii îl fixau pe Kelly. Încăperea era tăcută. Chiar şi 
Lochart devenise dintr-o dată interesat. 

Starke aştepta răbdător, supraveghindu-şi faţa şi mâinile, 
destul de neliniştit de aerul încrezător al lui Kelly şi 
întrebându-se ce-ar face dacă acesta ar licita din nou, 
întrebându-se, de asemenea, ce-ar zice Manuela dac-ar afla 
că e gata să pună câştigul pe-o săptămână pe o chintă 
spartă. 

Ar fi în stare să-mi spargă rulmenţii, îşi zise şi zâmbi. 


Kelly asudase. Văzuse zâmbetul neaşteptat al lui Starke. Îl 
mai prinsese o dată la o cacialma, dar asta fusese cu 
săptămâni în urmă şi nu pentru treizeci de mii, ci numai 
pentru patru. 

Nu-mi pot permite să pierd plata pe-o săptămână, totuşi. 
Afurisitul ar putea să încerce o cacialma. Ceva îmi spune că 
bătrânul Duke încearcă să mă păcălească. Şi mi-ar prinde 
bine un plus de salariu. Îşi mai trecu o dată în revistă 
cărţile, ca să se asigure că chinta lui era chiar o chintă - 
sigur că e o afurisită de chintă, pentru Dumnezeu, iar Duke 
mă şmechereşte. Îşi simţi gura pornind să zică „să-ţi văd 
alea treizeci de mii”, dar se opri şi în loc de asta spuse: 

— Pe mă-ta, Duke! 

Azvârli cărţile şi toată lumea râse, cu excepţia lui Starke, 
care culese potul, îşi strecură cărţile în pachet şi le 
amestecă, pentru a se asigura că nimeni nu le poate vedea. 

— Pun pariu că mergeai la cacialma, Duke, spuse Lochart 
şi rânji. 

— Eu? Eu, cu o chintă royală? spuse Starke, inocent, în 
mijlocul strigătelor ironice. 

Aruncă o privire la ceas. 

— Trebuie să fac rondul. Hai s-o lăsăm după cină, ei? Tom, 
vrei să vii cu mine? 

— Sigur. 

Lochart îşi puse pufoaica şi-l urmă afară. 

În vremuri normale, acesta era pentru ei momentul cel 
mai frumos al zilei: cu puţin înainte de apusul soarelui, 
toate zborurile încheiate, toate elicopterele spălate şi 
realimentate, gata pentru a doua zi, un pahar de băutură 
care-i aştepta, ceva timp pentru citit, scris câteva scrisori, 
ascultat muzică, mâncat, un telefon acasă şi-apoi patul. 

Baza se prezenta grozav. 

— Hai s-o luăm un pic pe jos, Tom, spuse Starke. Când te- 
ntorci la Teheran? 

— Ce-ar fi la noapte? 

— Prost, nu? 


— Mai rău! Ştiu că Şeherazada a fost la marşul femeilor, 
deşi i-am spus să n-o facă şi restul îl ştii. 

Noaptea trecută, Lochart îi povestise despre tatăl ei şi în 
amănunt despre cum fusese pierdut HBC. Starke rămăsese 
cu gura căscată şi încă mai era tulburat şi încă o dată îşi 
binecuvântase norocul că nu ştiuse când fusese luat la 
întrebări de Hussain şi Gărzile sale Verzi. 

— Mac s-o fi îngrijit el de Şeherazada până acum, Tom! O 
să aibă el grijă ca totul să fie okay. 

Când sosise Lochart, luaseră legătura prin radio cu Mclver 
şi din întâmplare recepţia fusese minunată şi-l rugaseră să 
se intereseze dacă fata e teafără. 

În câteva minute aveau să aibă din nou legătura lor zilnică 
cu Teheranul. 

— E restricţie numai până revenim la normal. Acum o să 
luaţi legătura de câte ori vreţi. Asta s-ar putea întâmpla din 
zi în zi, zisese maiorul Changhiz, comandantul bazei. 

Şi deşi erau urmăriţi de peste drum, din turnul principal al 
aerodromului, legătura le păstra sănătatea mintală şi dădea 
o aparenţă de normalitate. 

Starke spuse: 

— După ce o să fie golit sâmbătă Zagros Trei şi-o să fiţi cu 
toţii aici, de ce nu iei un 206, la prima oră? O să aranjez eu 
cu Mac. 

— Mulţumesc, asta ar fi trăsnet! 

Acum, când propria sa bază era închisă, Lochart se afla 
nominal sub comanda lui Starke. 

— Te-ai gândit s-o ştergi dracu de-aici cu un 212, în locul 
lui Scot? Odată ce pleacă din Zagros, ar trebui să fie okay. 
Sau şi mai bine, plecaţi amândoi. Am să vorbesc cu Mac. 

— Mulţumesc, dar Şeherazada nu poate să-şi lase familia 
tocmai acum. 

Mai merseră o vreme. Noaptea cobora iute, rece, dar 
limpede, aerul mirosind greu a petrol de la uriaşa rafinărie 
din apropiere, aproape complet închisă şi în cea mai mare 
parte cufundată în întuneric, cu excepţia câtorva coşuri 


înalte în care ardeau gazele. La baza lor, luminile erau deja 
aprinse în cele mai multe bungalowuri, în hangare şi-n 
bucătărie: aveau propriile lor generatoare pentru cazul în 
care curentul electric care alimenta baza ar fi fost 
întrerupt. Maiorul Changhiz îi spusese lui Starke că nu 
există posibilitatea ca cineva să se amestece în sistemul 
electric al bazei lor. 

— Revoluţia s-a terminat, căpitane! Imamul a preluat 
conducerea. 

— Şi ăştia de stânga? 

— Imamul a ordonat lichidarea lor dacă nu se supun 
Statului nostru Islamic, spusese maiorul Changhiz cu voce 
dură şi amenințătoare. Cei de stânga, kurzii, bahaii, străinii, 
orice duşman. Imamul ştie ce să facă. 

Imamul. Fusese la fel şi când îl chemaseră în faţa 
komitehului lui Hussain. De parcă ar fi fost semidivin. 
Hussain fusese judecătorul şef şi acuzator, iar încăperea, o 
parte a moscheii, fusese plină cu oameni ostili de toate 
vârstele, toţi din Gărzile Verzi, şi cinci judecători. Şi nici un 
martor. 

— Ce ştii de evadarea duşmanilor Islamului din Isfahan, cu 
elicopterul? 

— Nimic. 

Imediat, unul din ceilalţi patru judecători, toţi tineri, duri 
şi cu desăvârşire analfabeți, spusese: 

— E vinovat de crime împotriva lui Allah, împotriva 
Iranului, ca fiind exploatator în favoarea sataniştilor 
americani. Vinovat! 

— Nu, spusese Hussain. Aceasta este o curte legală după 
legea coranică. Este aici să răspundă la întrebări, nu pentru 
crime. Nu încă. Nu este acuzat de nici o crimă. Căpitane, te 
Tog spune-ne tot ce ai auzit despre crima de la Isfahan. 

Aerul din încăpere era fetid. Starke nu văzuse nici un chip 
prietenos, totuşi toţi ştiau cine e. Toţi ştiau de bătălia 
împotriva fedalnilor de la Bandar-e Delam. Teama lui fusese 
ca o durere surdă, ştiind că e de unul singur, la mila lor. 


Trăsese adânc aer în piept şi-şi alese cu grijă cuvintele. 

— În numele lui Allah cel Milostiv, începând aşa cum 
începeau toate surâsurile din Coran, şi o tresărire de 
surpriză străbătuse încăpereaeu însumi nu ştiu nimic, n-am 
fost martor la nimic care să aibă de-a face cu asta, nici 
măcar în parte. Am fost în Bandar-e Delam la vremea 
aceea. Din câte ştiu eu, niciunul dintre oamenii mei na avut 
de-a face cu asta. Ştiu doar ce mi-a spus Zatak din Abadan 
când s-a întors de la Isfahan. Şi-a spus exact aşa: „Am auzit 
că marţi nişte sprijinitori ai Şahului, toţi ofiţeri, au fugit 
spre sud într-un elicopter pilotat de un american”. 

— Allah să-i blesteme pe toţi sataniştii! 

— Asta-i tot ce-a spus. Asta-i tot ce ştiu; 

— Eşti un închinător al lui Satan! spusese unul dintre 
ceilalţi judecători, întrerupându-l triumfal. Eşti american. 
Eşti vinovat! 

— Sunt un Om al Cărţii şi-am dovedit deja că nu sunt 
închinător al Satanei. Dacă n-aş fi fost eu, mulţi de-aici ar fi 
fost morţi. 

— Dacă am fi murit la bază, am fi în Paradis acum, spusese 
furios un membru al Gărzilor Verzi din spatele încăperii. 
Împlinim lucrarea lui Allah. N-avem nimic de-a face cu tine, 
necredinciosule! 

Strigăte de încuviinţare. Pe neaşteptate, Starke lăsase să-i 
scape un muget mânios. 

— Pe Allah şi Profetul Său, sunt din Poporul Cărţii şi 
Profetul ne-a lăsat privilegii anume şi ne-a apărat! 

Tremura de furie. leama-i dispăruse. Ura acel tribunalul 
ad-hoc, îngustimea vederilor lor şi prostia, ignoranţa şi 
bigotismul. 

— În Coran se zice: „O, Popor al Cărţii nu treceţi peste 
mulţimea adevărurilor din religia voastră, nici nu urmaţi 
dorinţele celor care deja au pornit pe calea rătăcirii şi au 
făcut pe mulţi alţii să se abată de la drumul cel drept”. Eu 
n-am făcut-o, adăugase brutal, strângându-şi pumnii şi 
Allah să-i blesteme pe cei care spun altfel. 


Cu toţii se holbaseră uluiţi la el, chiar şi Hussain. Unul 
dintre judecători sparse tăcerea: 

— Tu... tu ai citat din Coran. Citeşti araba tot aşa cum 
vorbeşti farsi? 

— Nu, nu... Eu nu, dar... 

— Atunci ai avut un învăţător, un mullah. 

— Nu, nu... am citit... 

— Atunci eşti un vrăjitor! strigase cineva. Cum poţi să 
cunoşti Coranul dacă n-ai avut nici un învăţător şi nici nu 
citeşti araba, limba sfântă a Coranului? 

— Am citit în engleză, limba mea. Fusese privit cu şi mai 
mare uimire şi neîncredere până când vorbise Hussain: 

— E-adevărat ce spune. Coranul e tradus în multe limbi 
străine. 

Mai multă mirare. Un tânăr cu faţa spuzită se uitase miop 
la el prin ochelari cu lentile groase, crăpate. 

— Dacă e tradus în alte limbi, Excelenţă, atunci de ce nu 
este şi în farsi? Ca să citim şi noi, dacă am putea citi. 

Hussain spusese: 

— Limba Sfântului Coran este araba. Ca să cunoască cum 
se cuvine Sfântul Coran, drept-credinciosul trebuie să ştie 
să citească în arabă. Mullahii din toate ţările învaţă araba 
pentru acest motiv. Profetul, fie-i numele lăudat, a fost arab. 
Allah i-a vorbit în această limbă, ca alţii s-o poată scrie. Ca 
să cunoşti într-adevăr Cartea Sfântă, trebuie s-o citeşti aşa 
cum a fost scrisă. 

Hussain îşi întorsese ochii negri spre Starke. 

— O traducere e întotdeauna mai puţin decât originalul, 
nu-i aşa? 

Starke îi surprinsese expresia ciudată a privirii. 

— Da, zisese, intuiţia spunându-i că trebuie să confirme. 
Da. A?a este. Mi-ar plăcea să pot să-l citesc în original. 

Din nou tăcere. Tânărul cu ochelari reluase: 

— Dacă cunoşti Coranul atât de bine încât poţi cita din el 
în faţa noastră ca un mullah, de ce nu eşti mahomedan? De 
ce nu eşti drept-credincios? 


Încăperea fusese străbătută de-un val de foşnete. Starke 
şovăise aproape în panică, fără să ştie ce să răspundă, dar 
sigur că răspunsul greşit avea să însemne moartea. Tăcerea 
se adâncise, apoi se auzise spunând: 

— Pentru că Allah nu a luat încă vălul de pe urechile mele, 
nu încă, şi nici nu mi-a deschis pe deplin spiritul. 

Adăugase apoi involuntar: 

— Nu mă împotrivesc şi aştept. Aştept răbdător. Atmosfera 
din cameră se schimbase. lăcerea devenise plină de 
înţelegere. Hussain spusese în şoaptă: 

— Mergi la Imam şi aşteptarea ta va lua sfârşit. Imamul îţi 
va deschide spiritul către Slava lui Allah. Imamul îţi va 
deschide sufletul, ştiu. Am stat la picioarele Imamului. L-am 
auzit pe Imam predicând Cuvântul, dând Legea, împărțind 
liniştea lui Allah. 

Un oftat trecuse prin încăpere şi atenţia tuturor se 
îndreptase către mullah, urmărindu-i ochii şi lumina din 
adâncul lor, ascultând prospeţimea care-i răzbătea din voce 
şi extazul ce se înălța din ea. Starke era îngheţat şi-n 
acelaşi timp uşurat. 

— N-a venit Imamul ca să deschidă sufletul lumii? N-a 
apărut Imamul printre noi ca să purifice Islamul de rău şi să 
răspândească Islamul în lume, să poarte mesajul lui Allah, 
aşa cum a fost făgăduit? Imamul este. 

Cuvântul rămăsese atârnând în aerul încăperii. Toţi 
înţeleseseră. Şi Starke. 

Mahdi, îşi zise, ascunzându-şi uluirea. Hussain vrea să 
spună că Khomeini este în realitate Mahdi, cel de-al 
doisprezecelea Imam legendar, dispărut cu secole în urmă 
şi despre care şiiţi cred că este doar ascuns de vederea 
lumii. Nemuritor. Cel despre care Allah a făgăduit că va 
reapărea într-o zi ca să conducă o lume perfectă. 

Îi văzuse pe toţi privind nemişcaţi la mullah. Mulţi 
încuviinţau din cap, cu lacrimile alunecându-le pe obraji. 
Toţi, toţi, ca purtaţi de vrajă şi mulţumiţi şi niciunul 
îndoindu-se. 


Dumnezeule mare, îşi zisese prostit, dacă iranienii îi 
acordă lui Khomeini şi titlul ăsta, puterea lui n-o să aibă 
margini. Vor fi douăzeci-treizeci de milioane de bărbaţi, 
femei şi copii, disperaţi să-i împlinească poruncile, care se 
vor arunca fericiţi în moarte la cel mai mic semn al lui. şi de 
ce nu? Mahdi garantează un loc în Paradis, îl garantează. 

Cineva spusese. 

— Allah e mare! 

Alţii îi preluaseră cuvintele ca un ecou şi începuseră să 
vorbească între ei, Hussain conducând discuţia, uitând de 
Starke. În cele din urmă îl băgaseră în seamă şi-l lăsaseră 
să plece, spunând: 

— Du-te la Imam. Du-te şi crede! Întorcându-se la bază pe 
jos, păşise ciudat de uşor şi-şi aminti că niciodată nu-i 
păruse aerul mai bun, niciodată nu se simţise mai plin de 
bucuria vieţii. Poate din pricină c-am fost atât de aproape 
de moarte! se gândi. Eram un om mort şi cumva m-am 
întors la viaţă. De ce? Şi Iom. De ce a scăpat din Isfahan, de 
la Barajul Dez şi HBC? E vreun motiv sau doar norocul? 

Şi-acum, în lumina asfinţitului, îl urmărea pe Lochart 
profund îngrijorat pentru el. Era groaznic ce aflase de HBC, 
de tatăl Şeherazadei, groaznic că Iom şi Şeherazada se 
aflau într-o situaţie fără ieşire. Curând vor trebui amândoi 
s-aleagă: exilul împreună - poate niciodată nu se vor mai 
putea întoarce aici - sau să se despartă - probabil pentru 
totdeauna. 

— Tom, e ceva special, foarte secret, doar între noi. John 
Hogg a adus o scrisoare de la Andy Gavallan. 

Erau la o distanţă bună de bază, păşind de-a lungul 
drumului de centură, pe lângă gardul întocmit din opt şiruri 
de sârmă ghimpată, şi nu se temeau c-ar fi putut să-i audă 
cineva. Totuşi continuă cu voce scăzută. 

— În principiu, Andy e teribil de deprimat de viitorul 
nostru aici şi spune că se gândeşte să evacueze ca să-şi 
reducă pierderile. 


— Nu-i nevoie de asta! spuse dintr-o suflare Lochart cu un 
neaşteptat ton muşcător în glas. Lucrurile or să se întoarcă 
la normal. Trebuie să se întâmple asta. Andy va trebui să 
îndure toate astea. Noi putem îndura, poate şi el. 

— Asudă din plin, Iom! Astea-s probleme economice, ştii 
asta la fel de bine ca oricine. De luni de zile nu suntem 
plătiţi pentru munca pe care-o facem, n-avem îndeajuns de 
lucru pentru păsărele şi piloţii de aici, pe care el îi plăteşte 
din fondurile de la Aberdeen, Iranul e în ruine şi noi o luăm 
pe cocoaşă întruna. 

— Vrei să spui că din pricină că Zagros Trei a fost închis o 
să se anuleze o mulţime de plăţi? N-am nici o vină, 
afurisenia... 

— Ia-o încetişor, Tom! Andy a auzit zvonuri că toate 
companiile străine de aviaţie, societăţile mixte sau oricare 
dracu altele, în special cele cu elicoptere, vor fi 
naţionalizate ca dracu cât de curând. 

Lochart era plin de speranţe neaşteptate. Nu mi-ar da asta 
o scuză perfectă să rămân? Dacă fură -naţionalizează - 
păsărelele noastre, tot au nevoie de piloţi experimentați. 
Pot să vorbesc farsi, aş putea să pregătesc iranieni, ceea ce 
trebuie să fie planul lor şi... Cum rămâne cu HBC? înapoi la 
HBC, îşi zise neputincios, întotdeauna înapoi la HBC. 

— De unde ştie Duke? 

— După cum a zis-o Andy, era o sursă neîndoielnică. Ce ne- 
ntreabă pe noi - pe tine, pe Scrag, pe Rudi şi pe mine -ecă 
dacă el şi Mac pot veni cu un plan ce poate fi dus la capăt, 
noi şi oricât de mulţi piloţi ar fi nevoie am scoate aparatele 
pe cerul liber, dincolo de Golf? 

Lochart rămase cu gura căscată. 

— lisuse, vrei să spui... să decolăm pur şi simplu, fără nici 
o aprobare, fără nimic? 

— Sigur, da nu ridica vocea! 

— E nebun! Cum putem să coordonăm Lengeh, Bandar-e 
Delam, Kowiss şi leheran? Toată lumea vă trebui sa 
decoleze în acelaşi timp şi distanţele se vor aduna! 


— Cumva trebuie s-o facă, Tom! Andy spune că aşa sau 
închide prăvălia! 

— Nu cred! Compania are lucrări în toată lumea. 

— La fel spune că dacă pierdem Iranul, ne-am dus. 

— Uşor pentru el, spuse amar Lochart. Nu pierde decât 
banii! Uşor să ne forţeze mâna când stă bine mersi la 
adăpost şi tot ce riscă sunt banii. El zice că dacă se 
mulţumeşte să scoată personalul şi părăseşte restul S-G, se 
dă cu burta în sus? 

— Da, asta vrea să spună. 

— Nu cred oiotă! 

Starke ridică din umeri. La urechile lor ajunsese un vaiet 
slab, tânguitor şi se-ntoarseră, privind dincolo de bază, 
către capătul cel mai îndepărtat din porţiunea lor de teren. 
În lumina slabă, abia putură să-l vadă pe Freddy Ayre şi 
cimpoiul său, aşezat pe locul unde, prin acordul tuturor, 
avea voie să exerseze. 

— Drace! spuse Starke acru. Zgomotul ăla mă scoate din 
minţi! 

Lochart îl ignoră. 

— Sigur că n-ai de gând să sprijini o blestemată de 
deturnare pentru că... Asta o să fie de fapt! în nici un caz eu 
nu merg la treaba asta. 

Starke ridică din umeri. 

— Ce spun ceilalţi? 

— Ei nu ştiu şi n-o să-i întreb încă. Aşa cum am spus, asta 
este între noi, pentru moment. 

Starke aruncă o privire la ceas. 

— E aproape vremea să-l chemăm pe Mac. 

Lochart fu străbătut de un fior. Vântul purta până la ei 
plânsetul cimpoiului. 

— Să fiu al dracului dacă înţeleg cum poate cineva să 
pretindă că asta e muzică! Ideea lui Andy merită chibzuită, 
Tom. Ca ultimă soluţie. 

Lochart nu-i răspunse. Se simţea prost, amurgul i se părea 
urât, totul mergea rău. Chiar şi aerul mirosea urât poluat 


de rafinăria din apropiere, şi-şi dori să fie înapoi la Zagros, 
sus, aproape de stele, unde aerul şi pământul nu erau 
poluate, tot trupul lui dorind cu disperare să fie în Teheran, 
unde era chiar şi mai poluat, dar era şi ea acolo. 

— Nu te baza pe mine. M-am gândit. Eu nu merg. E-o 
nebunie toată ideea! Imediat ce-ai să te gândeşti şi tu lai 
asta, ai să vezi că-i o trăsnaie a unui ţicnit. 

— Sigur, bătrâne! 

Starke se întrebă când avea să înţeleagă prietenul său că 
dintre toţi el, Lochart, era cel pe care se punea cel mai 
mare preţ - într-un fel sau altul. 

CAPITOLUL 45 

La Hotelul Internaţional Al Shargaz; ora 6,42 seara. 

— Poţi s-o faci, Scrag? întrebă Gavallan când soarele era 
gata să apună. 

— Ar fi uşor pentru mine s-o şterg din Lengeh cu cele cinci 
păsări şi băieţii mei, Andy, zise Scragger. Ar trebui aleasă 
ziua potrivită şi va trebui să ne strecurăm pe sub radarul de 
la Kish, dar am putea-o face, dacă flăcăii vor să ia parte la 
ghiduşie. Dar şi cu toate piesele, nu se poate! 

— Ai face-o, dac-ar fi posibil? întrebă Gavallan. Sosise cu 
zborul din ziua aceea de la Londra, aducând numai veşti 
proaste în legătură cu afacerile de la Aberdeen: Imperial 
Air făcea presiuni, lucrând mult sub preţurile lor în Marea 
Nordului, companiile petroliere storceau, Linbar convocase 
o întâlnire extraordinara a Consiliului de conducere ca să 
investigheze posibila proastă conducere a S-G. Ai face-o, 
Scrag? 

— Să ţin eu totul în mână? Să scot pe toată lumea teafără 
afară de-aici? Ca din puşcă! 

— Ar face-o flăcăii tăi? 

Scragger se gândi un moment şi luă o înghiţitură de bere. 
Stăteau la masă pe una dintre terasele imaculate ce 
înconjurau piscina celui mai nou dintre hotelurile din 
măruntul şeicat, o mulţime de clienţi răspândiţi pe la 
mesele celelalte, dar niciunul în apropiere, aerul parfumat 


şi în jur de 35* C, iar o briză uşoară, atât cât să facă să 
tremure frunzele late ale palmierilor, aşezate ca nişte 
pămătutfuri, promitea ca seara să fie perfectă. 

— Ed Vossi ar face-o. Rânji. 

— Are destulă şmechereală australiană şi chef de ducă 
yankeu. Nu cred că Willy Neurchtreiter ar face-o. Ar fi greu 
pentru el să încalce o grămadă de reguli când nu-i pielea lui 
în joc şi nu-l ameninţă nimic. Ce spune Duke Starke? Dar 
Tom Lochart şi Rudi? 

— Nu ştiu încă. l-am trimis miercuri o scrisoare lui Duke, 
prin Johnny Hogg. 

— Asta-i cam primejdios, nu? 

— Şi da şi nu. Johnny Hogg este un curier sigur. E o mare 
problemă să avem comunicaţii sigure. Tom Lochart o să fie 
curând în Kowiss. Ai auzit de Zagros? 

— Ba bine că nu. S-au ţicnit toţi acolo, la munte! Ce face 
bătrânul Rudi? 

— Nu ştiu cum să ajung la el pe-o cale sigură. Poate că 
Mac o să aibă vreo idee. Sosesc dimineaţa cu avionul, la 
Teheran şi-o să stăm de vorbă la aeroport. După care mă- 
ntorc drept aici şi am loc reţinut pentru zborul de noapte 
spre Londra. 

— Tragi cam tare, nu-i aşa, bătrâne? 

— Am câteva probleme, Scrag. 

Paula apăru strălucind ca nişte giuvaeruri în lumina 
soarelui. Îşi şterse picioarele şi braţele şi umerii şi din nou 
picioarele îmbrăcând un halat de baie uşor ca o păpădie, pe 
deplin conştientă şi foarte bucuroasă că nu exista un singur 
bărbat în preajmă care să nu aprecieze apariţia ei şi nici o 
femeie care să nu fie invidioasă. 

— Eşti un fustangiu afurisit, Scrag! Scragger râse şi-şi 
îngroşă accentul. 

— E singura mea bucurie în viaţă, bărbate. Sigur Paula 
asta e doar ca o privelişte. 

Gavallan o cântări din priviri. 


— Ei, da, italiencele au, în general, ceva deosebit în ce le 
priveşte. Deşi această tânără doamnă nu-ţi taie răsuflarea 
ca Şeherazada şi nu are misterul exotic al lui Azadeh, sunt 
de acord, Paula e ceva deosebit. 

Ca toţi ceilalţi din jurul lor, o urmăriră trecând printre 
mese, înconjurată de dorinţă şi invidie, până când dispăru 
în uriaşul hol al hotelului. Aveau să ia masa mai târziu cu 
toţii: Paula, Genny, Manuela, Scragger, Gavallan, Sandor 
Petrofi şi John Hogg. Avionul Alitalia al Paulei era din nou la 
Dubai, la câţiva kilometri de mers pe autostradă, aşteptând 
aprobarea să plece la Teheran după încă un grup de 
cetăţeni italieni, iar Genny Mclver dăduse peste ea din 
întâmplare la cumpărături. Scragger oftă. 

— Andy, bătrâne, tare mi-ar plăcea să-i trag una, fii sigur! 

— Nu ţi-ar prinde bine deloc, Scrag! 

Gavallan chicoti şi comandă un alt whisky cu sifon 
chelnerului pakistanez zâmbitor, îmbrăcat fără cusur, care 
sosise instantaneu. O parte dintre ceilalţi oaspeţi erau deja 
elegant şi scump îmbrăcaţi pentru seara care se anunţa 
încântătoare, ultima modă de la Paris, multe decolteuri, 
smokinguri de seară, albe, scrobite, alături de haine de 
croială comună, dar din materiale foarte scumpe. 

Gavallan purta un costum tropical de culoarea tabacului, 
foarte bine croit, Scragger uniforma regulamentară - 
cămaşă albă cu mânecă scurtă, cu epoleţi şi barete, 
pantaloni şi pantofi negri. 

— Bere, Scrag? 

— Nu, mulţumesc, colega. Mă îngrijesc de ăsta şi mă 
pregătesc pentru zglobia de Paula. 

— Visătorule! 

Gavallan se întoarse către apus, simțindu-se mai bine, 
înviorat de cuvintele vechiului său prieten. Soarele era 
aproape sub orizont, nicicând mai minunat, amintindu-i ele 
apusurile din China, din vremurile de demult, purtându-l 
înapoi la Hong Kong, şi la Kathy şi Dan şi la râsetele din 
Casa cea Mare de pe Peak, toată familia simțindu-se 


minunat şi puternică, propria lor casă pe un promontoriu la 
Shek. O, erau foarte tineri şi încă împreuna. Melinda şi Scot 
copii încă, amahi tropăind prin jur, şampanele şi joncile şi 
navele de toate dimensiunile plutind departe sub ei, către 
apus, pe o mare liniştită. 

Geana soarelui dispăru sub mare. Cu multă solemnitate, 
Gavallan bătu fără zgomot din palme. 

— De ce faci asta, Andy? 

— Oh, iartă-mă, Scrag! Pe vremuri obişnuiam să aplaudam 
soarele - Katy şi cu mine - chiar în secunda când dispărea. 
Ca să-i mulţumim c-a fost acolo, pentru spectacolul unic şi 
pentru că suntem în viaţă şi că ne putem bucura de el. E 
ultima dată când po?i să vezi acest anume apus de soare, 
din seara asta. N-ai să-l mai vezi niciodată. 

Gavallan luă o înghiţitură de whisky, privind nimbul lăsat 
în urmă de astrul zilei. 

— Prima persoană care mi-a strecurat ideea a fost un tip 
încântător. Am devenit buni prieteni şi încă mai suntem. Un 
bărbat grozav, nevastă-sa e şi ea trăsnet. Am să-ţi povestesc 
odată despre ei. 

Se întoarse către vest şi se aplecă înainte. 

— Lengeh, crezi că-i posibil? 

— O, da, dacă am fi numai noi la Lengeh. Dar trebuie să 
punem totul la cale foarte amănunţit. Radarul de la Kish e 
mai iritabil ca niciodată, dar am putea să ne strecurăm pe 
dedesubt într-o zi potrivită. Marea problemă e că 
personalul nostru de sol şi funcţionarii iranieni, laolaltă cu 
komitehul nostru, în prezent prietenos, dar foarte zelos, şi 
fraţii cei noi, deloc amabili de la IranOil, or să afle în câteva 
minute că le-am tras clapa, n-au cum să nu-şi dea seama, cu 
toate păsările sus, depărtându-se. Or să behăie cu toţii 
după Controlul de Trafic şi or să dea alarma prin radio la 
toate serviciile din Dubai, Abu Dhabi, aici - de fapt de la 
Oman până în Arabia Saudită şi din Kuweit până la Bagdad 
- cerându-le să ne aresteze la sosire. Şi chiar dacă ajungem 
cu toţii aici... ei bine, bătrânul şeic e un tip grozav, liberal şi 


prietenos, da drace, nu poate să se pună contra Iranului 
când au dreptate. Ar putea să se aleagă cu o încăierare cu 
Iranul, are un procent serios de şiiţi printre suniţii săi, nu 
atât de rău ca alţii din Golf, dar mai rău ca mulţi alţii. 

Gavallan se duse până la marginea terasei privind în jos, la 
vechiul oraş, cândva un magnific port de pescuitori de 
perle, cuib de pirați, centru comercial şi piaţă de sclavi, şi - 
asemeni portului Sohar din Oman - numit Portul Chinei. Din 
vremuri străvechi, Golful era nepreţuita legătură maritimă 
între Mediterana - centrul lumii - şi Asia. Marinarii- 
negustori fenicieni care proveneau, la origine, din Oman, 
dominau această incredibil de bogată rută de negoţ, 
debarcând bunurile Asiei şi Indiei la Shat-el-Arab şi 
transportându-le de-acolo pe uscat, cu caravanele, către 
pieţele lor, ca mai târziu să-şi ridice din apele mării un 
imperiu mediteranean, înălţând oraşe - stat cum fusese 
Cartagina şi amenințând însăşi Roma. Vechiul oraş 
înconjurat de ziduri era minunat în lumina care murea - 
acoperişuri plate, neatinse de vreme şi om, apărate de 
clădirile moderne, dominate de fortul şeicului. 

În decursul anilor, Gavallan ajunsese să-l cunoască pe 
bătrânul şeic şi să-l admire. Şeicatul era înconjurat de 
emirate - o enclavă independentă, suverană, abia de vreo 
treizeci de kilometri lăţime, cu circa unsprezece kilometri 
de țărm. Dar în interior şi în afară, spre largul mării, cale de 
o sută de mile către apele iraniene, se afla o pungă de 
petrol de multe miliarde de barili, uşor de forat. Deci Al 
Shargazul avea un oraş vechi şi un oraş nou, separat, cu o 
duzină de hoteluri moderne şi zgârie-nori şi un aeroport 
care putea să primească şi un Jumbo Jet. Nu se putea 
compara în bogăţie cu emiratele sau cu Arabia Saudită sau 
Kuweitul, dar avea îndeajuns din toate, dacă aceste „toate”, 
orice ar fi fost ele, erau alese cu înţelepciune. 

Şeicul era la fel de înţelept ca şi străbunii lui fenicieni, 
care purtaseră cu ei înţelepciunea lumii, la fel de neobosit 
luptător pentru independenţă şi, deşi el însuşi nu ştia să 


citească sau să scrie, fiii săi absolviseră cele mai bune 
universităţi de pe Pământ. El, familia şi tribul lui stăpâneau 
totul, cuvântul său era lege, era sunit, nu fundamentalist, şi 
tolerant cu supuşii săi, cu străinii şi oaspeţii - dacă se 
purtau cum se cuvine. 

— Îi detestă pe Khomeini şi pe toţi fundamentaliştii, Scrag. 

— Da, dar tot nu îndrăzneşte să se ia de piept cu Khomeini 
şi asta n-o să ne-ajute. 

— Asta n-o să ne facă rău. Gavallan se simţea purificat de 
apus. 

— Mă bate gândul să închiriez o pereche de aerocargouri 
Jumbo şi, când ajung aici elicopterele noastre, le scoatem 
rotoarele, le înghesuim în cale şi o rupem la fugă. Viteza e 
cheia - şi planificarea. 

Scragger fluieră. 

— Chiar vrei s-o faci? 

— Chiar vreau să văd dacă pot s-o fac, Scrag, şi dacă sunt 
şanse. Aici e aici. Dacă pierd toate aparatele noastre din 
Iran, echipamentul şi piesele, închidem băcănia. Nici un fel 
de asigurare nu ne acoperă în cazul ăsta şi încă va trebui să 
plătim ceea ce datorăm. Eşti partenerul meu, unul dintre ei, 
poţi să te uiţi peste cifre în noaptea asta. Le-am adus pentru 
tine şi pentru Mac. 

Scragger se gândi la locul său în companie, la acţiunile pe 
care le avea, la Nell şi copii şi copiii acestora aflaţi departe, 
la Sydney şi la ferma Baldon, unde familia sa crescuse 
vreme de un secol oi şi vaci, dar pe care o pierduseră în 
marea secetă şi pe care nu o scăpa din ochi, de ani şi ani, ca 
s-o cumpere pentru ei. 

— Nu-i nevoie să mă uit la cifre, Andy. Dacă spui că-i aşa 
de râu, aşa e. 

Privi desenele alcătuite de nori pe cer. 

— Să-ţi spun ceva. O să mă-ngrijesc de Lengeh dacă poţi 
să născoceşti un plan şi dacă ceilalţi merg şi ei. După cină 
poate discutăm vreun ceas ceva logistică şi completăm la 


micul dejun. Kasigi nu se-ntoarce din Kuweit până la nouă. 
O scoatem la capăt. 

— Mulţumesc, Scrag. 

Gavallan îl bătu pe umăr, ridicându-se. 

— Sunt al dracului de bucuros că mă aflu aici, al dracului 
de bucuros că ai fost cu noi toţi anii ăştia. Pentru prima dată 
cred c-avem o şansă şi nu visez. 

— Cu o condiţie, camarade, adăugă Scragger. Gavallan se 
puse brusc în gardă. 

— Nu pot să te trec de controlul medical dacă nu e corect 
până la ultima linie. N-am cum să... 

— Vrei să asculţi? Scragger era stânjenit. 

— Nu are nimic de-a face cu Dirty Duncan şi controalele 
mele. Asta o să iasă bine până o să fac 73 de ani. Nu, 
condiţia este că la cină tu stai lingă zglobia de Paula, Genny 
de cealaltă parte a ei, Manuela lângă mine, şi fustangiul ăla 
ungur de Sandor departe, la celălalt capăt, cu Johnny Hogg. 

— S-a făcut! 

— Grozav! Acum nu-ţi face griji, colega! Eu am muşcat de 
buci o groază de generali în cinci războaie, ca să nu fi 
învăţat ceva. E vremea să ne schimbăm pentru cină. Lengeh 
începuse să devină plictisitor, fără îndoială. 

Se depărta suplu, drept şi vioi. Gavallan îi întinse cartea de 
credit zâmbitorului chelner pakistanez. 

— Nu-i nevoie de asta, sahib. Vă rog, doar semnaţi nota, 
spuse omul, apoi adăugă încet: Dacă-mi îngăduiţi să vă 
sugerez, efendi, când plătiţi nu folosiţi American Express, 
costă prea mult conducerea. 

Amuzat, Gavallan lăsă un bacşiş şi plecă. 

De cealaltă parte a terasei, doi bărbaţi îl urmăriră 
plecând. Amândoi erau bine îmbrăcaţi şi trecuţi de 
patruzeci de ani, unul american, celălalt oriental. Amândoi 
purtau mici proteze auditive. Bărbatul cu trăsături 
orientale se juca cu un stilou demodat şi când Gavallan 
trecu pe lângă un arab bine îmbrăcat şi o foarte 
atrăgătoare europeancă, adânciţi în conversaţie, 


curiozitatea lui crescu, îndreptă stiloul către ei şi rămase cu 
el aşa. Instantaneu, amândoi putură auzi vocile în căşti. 

— Draga mea, cinci sute de dolari americani e mult peste 
preţul pieţei, spunea bărbatul. 

— Depinde ce domenii ale pieţei te interesează, dragul 
meu, replică femeia cu un foarte plăcut accent european, şi 
o văzură zâmbind agreabil. Taxa include cea mai fină 
lenjerie de mătase, pe care poţi să o rupi bucățele, şi 
ancheta pe care o pretinzi introdusă la momentul 
adevărului. Experții sunt experţi şi serviciile speciale 
necesită atenţii speciale şi dacă orarul tău îţi îngăduie 
numai mâine între şase şi opt după-amiază... 

Bărbatul răsuci capacul şi vocile dispărură. Puse stiloul pe 
masă cu un zâmbet ciudat. Era un bărbat atrăgător, cu 
piele măslinie, educat în America, exportator de covoare 
fine, ca generaţii întregi de înaintaşi ai săi. Se numea Aaron 
ben Aaron, principala sa ocupaţie; maior, Serviciul Israelian 
de Spionaj. 

— Nu mi-aş fi închipuit niciodată că Abdu bin Talak e aşa 
de pervers, spuse sec. 

Celălalt mârâi: 

— Toţi sunt perverşi. Nu mi-aş fi închipuit că fata e la 
agăţat. 

Degetele lungi ale lui Aaron se jucară cu stiloul, 
nevenindu-i să-l lase din mână. 

— Grozavă jucărie, Glen. Economiseşte atâta timp! Aş vrea 
s-o fi avut cu mulţi ani în urmă. 

— KGB-ul a scos un model nou anul ăsta. Bate până la o 
sută de metri distanţă. Nu e tot atât de mic, dar e eficace. 

Glen Wesson luă o gură de bourbon cu gheaţă. Era 
american, un vechi comerciant de petrol, profesia, 
adevărată: ofiţer CIA de carieră. 

— Poţi să ne faci rost de câteva? 

— E mai uşor pentru tine. Pune-i pe ai tăi să ceară de la 
Washington. 

Îl văzură pe Gavallan dispărând în hol. 


— Interesant. Ce crezi? întrebă Aaron. 

— C-am putea să aruncăm o companie britanică de 
elicoptere lupilor lui Khomeini oricând vrem, odată cu toţi 
piloţii lor. Asta o să-l facă pe Talbot şi pe Robert Armstrong 
şi tot MI6 să dea în dambla, ceea ce nu-i o idee prea rea. 

Wesson râse încetişor. 

— Talbot are nevoie de câte o scuturătură din când în 
când. Care-i problema cu S-G? Crezi că sunt acoperirea 
vreunei operaţiuni a MI6? 

— Nu suntem siguri ce pun la cale, Glen. Suspectăm că e 
chiar pe dos. De-asta m-am gândit că ar fi bine să asculţi şi 
tu. Prea multe coincidenţe. La suprafaţă sunt legali - şi 
totuşi au pilot francez, Sessone, care întreţine o curieră 
OEP cu foarte multe relaţii, Sayada Bertolin, cu care se 
culcă; un finlandez, Erikki Yokkonen, foarte apropiat lui 
Abdullah Han, care e cu siguranţă agent dublu, aplecat mai 
mult spre KGB decât spre partea noastră şi făţiş şi violent 
antisemit. Yokkonen e foarte apropiat finlandezului de la 
contrainformaţii, Christian Tollonen, care-i suspect prin 
definiţie. Legăturile familiei Yokkonen din Finlanda l-ar 
desemna ca fiind un perfect agent sovietic, foarte bine 
plasat, şi am auzit un zvon că acum ar fi sus, în Sabalan, cu 
elicopterul său, ajutându-i pe sovietici să dezmembreze 
posturile voastre secrete de radar de acolo. 

— Iisuse, eşti sigur? 

— Am spus un zvon. Il verificăm. După asta, canadianul 
Lochart. Nevasta lui Lochart provine dintr-o foarte 
cunoscută familie aebazaari, antizionistă. în apartamentul 
lui locuiesc chiar acum agenţi OEP 

— Da, dar am auzit că a fost confiscat şi nu uita că a 
încercat să-i ajute să evadeze pe ofiţerii care-l sprijineau pe 
Şah - şi Israelul... 

— Dar ăştia au fost doborâţi, sunt toţi morţi acum şi, 
curios, el nu. Valik şi generalul Seladi ar fi fost fără îndoială 
în sau foarte aproape de orice guvern în exil. Am pierdut 
alte două piese foarte importante. Lochart e suspect, 


nevasta şi familia ei îl sprijină pe Khomeini - ceea ce 
înseamnă că sunt împotriva noastră. 

Aaron zâmbi sardonic. 

— Nu suntem noi Marele Satan, după voi? Şi apoi 
americanul Starke ajută la respingerea unui atac fedain la 
Bandar-e Delam, devine foarte bun prieten cu un alt 
extremist care se opune cu turbare Şahului şi Israelului, 
Zataki, care... 

— Cine? 

— Unul dintre cei care au luptat împotriva Şahului. 
Intelectual, mahomedan sunit, care a organizat grevele din 
câmpul petrolier Abadan, a aruncat în aer trei posturi de 
poliţie şi acum conduce komitehul revoluţionar din Abadan 
şi n-o să mai petreacă multă vreme pe pământul ăsta. Bei? 

— Sigur. Mulţumesc. La fel. Ai zis de Sayada Bertolin -o 
avem şi pe ea pe listă. Crezi c-ar putea să fie „întoarsă”? 

— Nu m-aş încrede în ea. Cel mai bun lucru este s-o 
urmărim şi să vedem unde ne duce. Îi urmărim legătura - 
nu putem să-l identificăm încă. 

Aaron comandă pentru Wesson şi o vodcă pentru el. 

— Înapoi la S-G. Deci Zataki e duşman. Starke vorbeşte 
farsi ca şi Lochart. amândoi sunt în tovărăşie proastă. După 
asta Sandor Petrofi, dizidentul ungur, cu familia încă în 
Ungaria, un alt potenţial infiltrat KGB, sau cel puţin unealta 
KGB-ului. Rudi Lutz, german cu strânse legături de familie 
peste Cortina de Fier, veşnicul suspect. Neurchitreiter, din 
Lengeh, la fel. 

Făcu un semn cu capul în direcţia unde fusese Scragger. 
— Bătrânul, doar un ucigaş antrenat. Un mercenar care 
poate fi îndreptat asupra noastră, asupra ta, asupra oricui, 
cu acelaşi rezultat. Gavallan? Ar trebui să-i pui pe oamenii 

tăi din Londra să-l purice puţin. Nu uita că eli-a ales pe 
ceilalţi. Nu uita că e englez. E destul de posibil ca întreagă 
această operaţiune a lui să fie o acoperire pentru KGB. 

— Nici vorbă, spuse Wesson, brusc iritat. 


La dracu, se gândi, de ce-s tipii ăştia atât de paranoici? 
Chiar şi bătrânul Aaron, care-i cel mai bun dintre ei? 

— E prea cusută cu aţă albă. Nici vorbă. 

— De ce nu? Ar putea să vă prostească. Englezii sunt de 
multă vreme meşteri la asta. Ca Philby, Maclean, Blake şi tot 
restul. 

— Ca Cross. 

Buzele lui Wesson se transformară într-o linie subţire. 

— Aici ai dreptate, bătrâne. 

— Cine? 

— Roger Cross. Acum exact zece ani. Maestru spion, s-au 
îngropat şi acoperit cu toată priceperea pe care o au 
englezii din Clubul Bătrânilor, cei mai împuţiţi trădători. 

— Cine a fost Cross? 

— Fostul şef şi prieten al lui Armstrong, din Special 
Branch, la Hong Kong, pe vremuri. Oficial, un director 
adjunct minor al MI6, dar în realitate vârful celei mai bune 
operaţii a lor. Trădător. împuşcat de KGB la cererea lui, cu 
puţin înainte ca noi să-l prindem. 

— Aveţi dovezi? De asta l-au terminat? 

— Sigur! Săgeată otrăvită de la distanţă mică, asta l-a luat 
de pe lumea noastră. II înghesuisem, n-avea cum să scape 
ca ceilalţi. Il mirosisem. Agent triplu. La vremea aia aveam 
pe cineva strecurat în Ambasada Sovietică din Londra. Un 
tip numit Brodnin. Ni l-a dat pe Cross şi după aia a dispărut, 
nefericitul. Cred că cineva a pus mâna pe el. 

— Aturisiţi de englezi. La ei cresc spionii ca păduchii. 

— Nu-i adevărat! Au avut şi nişte vânători grozavi. Toţi 
avem trădători. 

— Noi nu! 

— Nu pune mâna în foc, Aaron! spuse acru Wesson. Sunt 
trădători peste tot, Cu toate scăpările din Teheran, dinainte 
şi după plecarea Şahului, se pare că mai avem un trădător 
sus-pus pe partea noastră. 

— Talbot sau Armstrong? Wesson clipi. 

— Dacă e vreunul dintre ei, va trebui să ne dăm demisia. 


— Asta vrea duşmanul să faci, să laşi pe altul, să te duci 
dracu din Orientul Mijlociu. Noi nu putem, aşa că noi 
gândim altfel, spuse Aaron. 

Îl urmărea atent cu ochii întunecaţi şi reci, Cu obrazul 
neclintit. 

— Vorbind de asta, de ce ar trebui ca prietenul nostru, 
colonelul Hashemi Fazir, să scape nepedepsit după uciderea 
noului călău al SAVAMA, generalul Janan? 

Wesson icni. 

— Janan e mort? Eşti sigur? 

— Maşina-capcană. Luni noaptea. Ochii lui Aaron se 
îngustară. 

— De ce-ţi pare atât de rău? Era unul dintre voi? 

— Ar fi putut fi. Noi, hâm... negociam. Wesson şovăi, apoi 
oftă. 

— Da. Hashemi e încă viu? Credeam că e pe lista de 
priorităţi a condamnaților Komitehului Revoluționar. 

— A fost, acum nu mai e. Am auzit că-n dimineaţa asta 
numele lui a fost şters şi gradul lui confirmat şi 
Contraspionajul Intern reconstituit. Se presupune că totul e 
aprobat de sus. 

Aaron luă o înghiţitură de vodcă. 

— Dacă e din nou la mare cinste, după tot ce a făcut 
pentru Şah şi pentru noi, trebuie să aibă un apărător sus- 
pus. 

— Cine? 

Wesson îl văzu pe celălalt ridicând din umeri cu ochii 
cutreierând terasa. Zâmbetul lui dispăru. 

— Asta ar putea însemna c-a lucrat toată vremea pentru 
Ayatolah. 

— Poate. 

Aaron se jucă cu stiloul din nou. 

— O altă curiozitate. Marţi, Hashemi şi Armstrong au fost 
văzuţi la aeroportul Teheran urcându-se într-un avion. S-au 
dus la Tabriz şi s-au întors în exact trei ore. 

— Fir-aş al naibii! 


— La ce-ar duce toate astea? 

— lisuse, nu ştiu, dar cred c-am face mai bine să aflăm. 
Wesson cobori şi mai mult vocea. 

— Un lucru e sigur: ca Hashemi să-şi recâştige toate 
drepturile şi favorurile, trebuie să ştie unde sunt îngropate 
câteva cadavre foarte importante. Nu? O asemenea 
informaţie ar fi de mare valoare... De mare valoare, să 
zicem pentru?ah. 

— Pentru Şah? 

Aaron încercă să zâmbească şi se opri văzând expresia lui 
Wesson. 

— Chiar crezi că Şahul are vreo şansă să se întoarcă? 

— S-au întâmplat lucruri mai ciudate, bătrâne, spuse 
Wesson încrezător şi-şi isprăvi băutura. 

De ce tipii ăştia nu înţeleg ce se întâmplă în lume? se 
întreba. E vremea să se deştepte, să nu mai fie atât de 
înguşti când e vorba de Israel, de OEP şi de întregul Orient 
Mijlociu, să ne lase loc să ne mişcăm. Sigur că Şahul are o 
şansă, deşi fiul lui are una mai bună. Imediat ce Khomeini o 
să moară şi o să fie îngropat, o să înceapă război civil. 
Armata o să preia puterea şi o să aibă nevoie de un 
conducător. Reza ar fi un monarh constituţional grozav. 

Aaron ben Aaron reuşi cu multă greutate să nu-şi arate 
dezamăgirea pe faţă, nedumerit că Wesson putea să fie 
totuşi atât de naiv. După atâţia ani petrecuţi în Iran şi-n 
Golf, îşi zise, cum poţi să nu-nţelegi forţele explozive care 
sfâşie Iranul? Dacă ar fi fost un alt om, l-ar fi înjurat pe 
Wesson pentru prostia pe care o reprezenta, sutele de 
semnale de alarmă dispreţuite, munţii de rapoarte ale 
spionajului adunate cu atât de mult sânge, aruncate 
deoparte fără a fi citite, anii lor de rugăminţi pe lângă 
politicieni şi generali şi serviciile străine de spionaj, 
americane şi iraniene, pe care le avertizaseră de 
conflagraţia care se năştea. Şi toate fără nici un rezultat. 
De ani şi ani. Aşa vrea Dumnezeu, îşi zise. Dumnezeu nu 
vrea să ne fie uşor. Uşor? În toată istoria n-a fost niciodată 


uşor pentru noi. Niciodată, niciodată, niciodată! îl văzu pe 
Wesson privindu-l. 

— Ce-i? 

— Aşteaptă şi-ai să vezi. Khomeini e bătrân. N-o să reziste 
nici un an. E bătrân şi timpul e de partea noastră. Aşteaptă 
şi-ai să vezi! 

— Aşa o să fac. 

Aaron învinse tentaţia de a isca o ceartă violentă. 

— Între timp, problema de faţă. S-G ar putea fi un paravan 
pentru celulele duşmanului: când te gândeşti la asta, piloţii 
de elicoptere specializaţi în zona lucrărilor petroliere sunt 
elemente de valoare pentru tot felul de sabotaje dacă 
treaba se împute. 

— Sigur, dar Gavallan vrea să iasă din Iran, l-ai auzit! 

— Poate că ştie că-l ascultam sau e o păcăleală pe care o 
pregăteşte. 

— Haide, Aaron! Cred că-i kasher, Şi restul e coincidenţă. 

Wesson oftă. 

— Okay, am să pun o „coadă” după el. Nici n-o să se pişe 
fără să ştim. Da, la dracu, bătrâne, voi tipilor vedeţi 
duşmani şi sub pat, pe tavan şi sub covor! 

— De ce nu? Sunt destui prin jur. Cunoscuţi, necunoscuţi, 
activi sau pasivi. 

Aaron privea metodic de jur împrejur, verificând noii 
veniţi, aşteptând alţi duşmani, conştient de multitudinea 
agenţilor duşmani din Al Shargaz şi Golf. Şi cunoaştem 
duşmanii. Aici, afară, în oraşul vechi şi în cel nou, în sus 
spre Oman şi în jos spre Dubai şi Bagdad şi Damasc, până la 
Moscova şi Paris şi Londra, peste mări la New York, în sud 
până la ambele capuri şi-n nord către Cercul Polar, oriunde 
sunt oameni care nu sunt evrei. Numai un evreu nue 
automat suspect şi chiar şi-atunci, în vremurile astea, 
trebuie să fii prudent. Sunt mulţi printre cei aleşi care nu 
vor Zionul, nu vor să meargă la război sau să plătească 
pentru război, nu vor să înţeleagă că Israelul atârnă în 
balanţă cu Şahul, singurul nostru aliat în Orientul Mijlociu 


şi singurul din OPEC care livrează petrol tancurilor şi 
avioanelor noastre, nu vor să ştie că stăm cu spatele la zidul 
Plângerii şi că va trebui să ne batem şi să murim ca să 
apărăm Pământul lui Israel cel dat de Dumnezeu, pe care l- 
am recucerit cu ajutorul lui Dumnezeu şi la un asemenea 
preţ! 

Îşi ridică privirile către Wesson, care-i era simpatic, 
iertându-l pentru toate greşelile sale, admirându-l ca 
profesionist, dar părându-i rău pentru el. Nu era evreu şi 
era, prin urmare, suspect. 

— Mă bucur că m-am născut evreu, Glen! Asta face viaţa 
mult mai uşoară. 

— Cum? 

— Ştii unde ţi-e locul. 

La Disco Tex, Hotelul Shargaz; ora 11,52 noaptea. 
Americani, englezi şi francezi dominau încăperea. Mai erau 
câţiva japonezi şi alţi asiatici. Europenii formau majoritatea, 
mult mai mulţi bărbaţi decât femei, variind ca vârstă între 
douăzeci şi cinci şi patruzeci şi cinci de ani, forţa de muncă 
străină a Golfului trebuind să fie tânără, puternică, de 
preferinţă necăsătorită, ca să supravieţuiască vieţii grele de 
celibatar. Câţiva beţivi, unii zgomotoşi. Urâţi şi nu prea 
urâţi, graşi şi nu prea graşi, cei mai mulţi supli, frustraţi şi 
vulcanici. Câţiva shargazi şi alţii din Golf, dar numai cei 
bogaţi, cei occidentalizaţi, sofisticaţi - şi bărbaţi. Cei mai 
mulţi dintre aceştia stăteau la balcon bând băuturi 
răcoritoare şi făcând ochi dulci femeilor, iar cei câţiva care 
dansau pe micul podium de dedesubt, dansau cu femei 
europene. Secretare, personal al ambasadei, stewardese, 
surori medicale sau altele din personalul hotelului. 
Parteneri de preţ. Nici o shargazi sau o femeie arabă nu se 
afla acolo. 

Paula dansa cu Sandor Petrofi, Genny cu Scragger şi 
Johnny Hogg dansa obraz lângă obraz cu fata care fusese, 
prinsă în conversaţia de pe terasă, legănându-se la 
jumătate de ritm. 


— Cât o să stai, Alexandra? murmură el. 

— Săptămâna viitoare. Numai până săptămâna viitoare. 
După aia trebuie să-mi întâlnesc soţul la Rio. 

— O, dar eşti atât de tânără ca să fii căsătorită! Şi eşti 
singură până atunci? 

— Da, singură, Johnny. E trist, nu? 

El nu-i răspunse, mulţumit s-o apropie ceva mai mult de el, 
binecuvântându-şi norocul că ridicase cartea pe care ea o 
scăpase în hol. Orga de lumini îl ameţi pentru o clipă, apoi îl 
observă pe Gavallan stând sprijinit de balustrada 
balconului, grav şi pierdut în gânduri şi din nou simţi o 
undă de compasiune pentru el. Mai devreme îi aranjase, 
fără tragere de inimă, un zbor de noapte la Londra, 
încercând să-l convingă să se odihnească peste zi. 

— Ştiu că zborurile astea vă întorc-pe dos, sir. 

— Nici o problemă, Johnny, mulţumesc. Decolarea noastră 
spre Teheran rămâne pentru ora zece. 

— Da. Aprobarea noastră are încă prioritate, ca şi 
charterul pentru Tabriz. 

— Să sperăm că totul merge uns - drept acolo şi direct 
înapoi. 

John Hogg simţea coapsele fetei lipite de el. 

— Vrei să cinăm mâine? Ar trebui să mă întorc până la 
şase. 

— Poate, dar nu înainte de nouă. 

— Perfect! 

Gavallan privea în jos la cei ce dansau, abia observându.-i, 
apoi se întoarse şi cobori scările, ieşind pe terasa de la 
parter. Noaptea era minunată, luna uriaşă, nici un nor. De 
jur împrejur erau sute de metri pătraţi de grădini 
înconjurate de ziduri, minunat întreţinute şi delicat 
luminate; o parte dintre stropitoarele automate erau în 
funcţiune. 

Shargaz era cel mai mare hotel din şeicat, cu o faţă spre 
mare, cealaltă în deşert, turnul său de optsprezece etaje 
adăpostind cinci restaurante, trei baruri, un hol pentru 


cockteiluri; cafenea şi discotecă, două bazine de înot, 
saune, terenuri de tenis, un centru de sănătate, un punct 
comercial cu o duzină de boutiques şi magazine de 
antichităţi, magazinul de covoare al lui Aaron, salon de 
coafură, bibliotecă video, patiserie, magazin de electronice, 
oficiu telex, birou de dactilografe, totul cuprins în aceeaşi 
clădire, ca în toate hotelurile moderne europene, toate 
camerele şi apartamentele având aer condiţionat, băi şi 
toalete, cu serviciu la cameră douăzeci, şi patru de ore din 
douăzeci şi patru - în cea mai mare parte pakistanezi 
zâmbitori - curăţătorie de urgenţă, serviciu de călcat, 
televizoare color în fiecare încăpere, cinematograf, canal de 
informaţii economice şi legătură telefonică prin satelit cu 
orice capitală din lume. 

Adevărat, îşi zise Gavallan, dar totuşi un ghetou. Şi deşi 
ocârmuitorii Al Shargazului şi Dubaiului şi Sharjahului sunt 
liberali şi toleranţi şi deci străinii pot bea în hoteluri şi pot 
chiar să cumpere băutură, deşi Dumnezeu să te apere dacă 
ai vinde vreo sticlă vreunui musulman, femeile noastre pot 
să conducă maşina, să facă cumpărături şi să iasă la 
plimbare, nimic nu garantează că asta o să dureze. La 
câteva sute de metri mai departe, shargazii trăiesc cum au 
trăit de secole, iar la câţiva kilometri depărtare, peste 
graniţă, băutura este interzisă, o femeie nu poate să 
conducă maşina sau să iasă pe stradă singură şi trebuie să- 
şi acopere părul şi braţele şi umerii şi să poarte pantaloni 
largi, iar şi mai departe, în adevăratul deşert, oamenii 
trăiesc un mod de viaţă neîndurător. 

Cu câţiva ani în urmă luase un Range Rover şi o călăuză şi, 
împreună cu Mclver şi Genny şi Maureen, cu care era 
proaspăt căsătorit, ieşiseră în deşert ca să petreacă 
noaptea într-una dintre oazele de la marginea lui Rub-al- 
Khali - Pustiul. Era o minunată zi de primăvară. La câteva 
minute după ce trecuseră de aeroport, drumul devenise o 
simplă pistă, care se topise repede printre nisipuri şi ei se 
treziseră zdruncinaţi pe întinderea pietroasă, sub bolta 


cerului. Făcuseră un picnic pe nisip, la prânz, apoi 
porniseră mai departe, câteodată pe nisip, câteodată pe 
pietre, în sălbăticia unde nu ploua niciodată şi nu creştea 
nimic, nimic. Tot mai departe. Când poposiseră şi opriseră 
motorul, tăcerea se aşternuse peste ei ca o prezenţă 
materială. Soarele ardea şi nemărginirea îi înghiţise. 

În noaptea aceea cerul era de un albastru întunecat, 
stelele enorme, corturile minunate şi covoarele moi şi 
tăcerea şi mai adâncă. Nemărginirea şi mai nemărginită. 
atât de mult spaţiu, de neconceput. 

— TI urăsc, Andy, şoptise Maureen. Mă înspăimântă de 
moarte! 

— Şi pe mine. Nu ştiu de ce, dar aşa e. Înconjurând 
palmierii oazei, deşertul se întindea către orizont în toate 
direcţiile, ameninţător şi nepământean. 

— Imensitatea asta pare să-ţi soarbă viaţa. Închipuie-ţi ce 
este vara! 

Ea se cutremurase. 

— Mă face să mă simt mai neînsemnată decât un grăunte 
de nisip. Mă zdrobeşte, îmi tulbură echilibrul. Oh, băiete, o 
dată e de ajuns! Eu sunt pentru Scoţia, Londra în cel mai 
rău caz şi niciodată înapoi. 

Şi nu se mai întorsese niciodată. Ca şi Nell a lui Scrag, îşi 
zise. Nu le învinovăţesc. E destul de greu în Golf pentru 
bărbaţi, darămite pentru femei. 

Se răsuci pe călcâie. Genny ieşea pe uşile fereastră, 
făcându-şi vânt cu batista, părând mult mai tânără decât la 
Teheran. 

— Hello, Andy. Eşti deştept, e atât de sufocant acolo. Şi 
fumul! Oh! 

— N-am prea fost niciodată dansator. 

— Nu dansez decât atunci când nu e Duncan cu mine. Ele 
ca un urs. 

Şovăi. 

— La zborul de mâine, crezi că pot... 


— Nu, spuse el blând. Nu încă. Peste o săptămână... Sau 
lasă să se mai aşeze praful., Ea încuviinţă din cap fără să-şi 
ascundă nemulţumirea. 

— Ce zicea Scrag? 

— Da - dacă şi ceilalţi sunt de acord şi se poate face. Am 
stat de vorbă îndelung şi o să mai discutăm la micul dejun. 

Gavallan îşi trecu un braţ peste umerii ei şi o îmbrăţişa. 

— Nu te îngrijora în privinţa lui Mac. Am să m-asigur că e 
bine. 

— Mai am o sticlă de whisky pentru el. Te deranjează? 

— Am s-o pun în servietă - am primit o notă de la IATC să 
nu avem băutură printre proviziile aparatului -nici o 
problemă, o s-o duc eu. 

— Atunci poate ar fi mai bine să n-o faci de data asta. Găsi 
gravitatea lui descumpănitoare, atât de neobişnuită la el. 
Sărmanul Andy. Toată lumea poate să vadă că e înnebunit 
de grijă. 

— Andy, pot să fac o sugestie? 

— Desigur, Genny! 

— Foloseşte-l pe colonelul ăsta şi pe Roberts, nu 
Armstrong, cel pe care trebuie să-l duci la Tăbriz. De ce nu 
le ceri să se întoarcă cu tine prin Kowiss, să zicem c-ai avea 
nevoie să ridici nişte motoare pentru reparaţii? Şi-atunci ai 
putea să vorbeşti cu Duke direct. 

— Bună idee. Clasa întâi. 

Se-ridică pe vârfuri şi-l sărută ca o soră. 

— Nici tu nu eşti rău. Ei bine, eu mă întorc în cuptor. N-am 
mai fost atât de curtată din timpul războiului. 

Râse şi râse şi el. 

— Noapte bună, Andy. 

Gavallan se întoarse la hotelul său, aflat puţin mai jos pe 
şosea. Nu băgă de seamă oamenii care îl urmăreau şi nici 
că încăperea lui fusese percheziţionată, hârtiile lui citite şi 
nici că era plină de microfoane şi telefonul supravegheat. 

CAPITOLUL. 46 


Aeroportul Internationa Teheran; ora 11,58 dimineaţa. 
Uşa cabinei avionului se închise după Robert Armstrong şi 
colonelul Hashemi Fazir. Din carlingă, John Hogg ridică 
degetul mare în sus, către Gavallan şi Mclver care stăteau 
pe târmâc lângă automobil şi porni rulajul, îndreptându-se 
către Tabriz. 

Gavallan abia sosise de la Ai Shargaz şi era primul 
moment în care se afla singur cu Mclver. 

— Ce se-ntâmplă, Mac? 

Vântul rece le flutura îmbrăcămintea de iarnă şi spulbera 
zăpada în jurul lor. 

— Necazuri, Andy! 

— Ştiu asta. Zi-mi iute! Mclver se apropie mai mult. 

— Am auzit că mai avem abia o săptămâna înainte de a fi 
blocaţi la sol până la naţionalizare. 

— Ce? Gavallan rămase ca prostit. 

— Talbot ţi-a spus? 

— Nu, Armstrong, acum câteva minute când colonelul era 
la closet şi noi eram singuri. 

Obrazul lui Mclver se strâmbă. Era atât de îngrijorat încât 
nu-şi găsea cuvintele. 

— 'Ticălosul mi-a zis, cu politeţea lui prefăcută: „N-aş paria 
pe mai mult de zece zile dacă aş fi în locul dumitale; o 
săptămâna ar fi mai sigur, şi au uita, domnule Mclver, în 
gura închisă nu intră muşte!” 

— Dumnezeule! Oare ştie că punem la cale ceva? O pală 
de vânt îi împroşcă cu zăpadă fină. 

— Nu ştiu, pur şi simplu nu ştiu, Andy! 

— Cum e cu HBC? A adus vorba deel? 

— Nu, când am întrebat de documente, tot ce-a zis a fost: 
„sunt la loc sigur”. 

— A spus unde o să ne întâlnim astăzi? Mclver scutură din 
cap. 

— Dacă mă întorc la timp, am să vă caut eu”. Ticălosul! 

Smuci portiera maşinii. Tulburat, Gavallan scutură zăpada 
de pe umeri şi se strecură la căldură. Ferestrele erau 


îngheţate. Mclver comută ventilatorul şi rezistenţele din 
ferestre la maximum, încălzirea interioară fiind deja pornită 
cu toată puterea, apoi băgă o casetă în aparat, dădu 
volumul la maximum, după care îl închise înjurând. 

— Ce se mai întâmplă, Mac? 

— O grămadă, explodă el. Erikki a fost răpit de sovietici 
sau de KGB şi e undeva sus, lângă graniţa turcă, făcând 
Dumnezeu ştie ce cu aparatul lui. Nogger crede că îl obligă 
să-i ajute la golirea posturilor secrete de ascultare 
americane. Nogger, Azadeh, doi dintre mecanicii noştri şi 
un căpitan britanic abia au scăpat cu viaţă din Tabriz. S-au 
întors ieri şi sunt la mine acasă, pentru moment. Cel puţin 
erau când am plecat în dimineaţa asta. Dumnezeule, Andy! 
Ar fi trebuit să vezi în ce hal erau când au ajuns! Căpitanul 
e acelaşi care l-a salvat pe Charlie la Doshan Tappeh şi pe 
care Charlie l-a lăsat la Bandar-e Pahlavi. 

— şi ce-i cu el? 

— A fost o operaţiune secretă. E căpitan gurka, îşi zice 
Ross, John Ross. El şi Azadeh erau cam incoerenţi. Nogger 
era şi el destul de agitat, dar cel puţin sunt teferi acum, 
acasă. 

Glasul lui Mclver începu să tremure. 

— Îmi pare rău să-ţi spun, dar am pierdut un mecanic la 
Zagros, Jordon Porcărie. A fost împuşcat şi... 

— Isuse Christoase, bătrânul Porcărie e mort? 

— Da. Da, mi-e teamă că da şi fiul tău a fost atins... Nu 
prea rău. 

Adăugă dintr-o suflare, căci Gavallan se albise: 

— Scot e okay, 

— Cât de grav? 

— I-a trecut un glonţ prin muşchi, în umărul drept. N-a 
fost atins osul, doar carnea. Jean-Luc spune că au 
penicilină, medic şi că rana e curată. Scot n-o să fie în stare 
să piloteze elicopterul mâine către Al Shargaz, aşa că l-am 
rugat pe Jean-Luc s-o facă şi să-lia pe Scot cu el şi după aia 


să se întoarcă la Teheran cu următorul avion şi-o să-l 
trimitem înapoi la Kowiss. 

— Eşti sigur că Scot a fost doar atins? 

— Da, Andy, sigur. 

— Ce dracu s-a-ntâmplat? 

— Nu ştiu exact. Am primit un mesaj de la Starke în 
dimineaţa asta, care mesaj tocmai îi sosise de la Jean-Luc. 
Se pare că teroriştii acţionează în zona Zagros. Aceeaşi 
bandă care a atacat Bellissima şi Rosa. Trebuie că se 
ascund prin pădurile din jurul bazei. Jordon şi cu Scot 
încărcau piese de schimb în 212, imediat după răsăritul 
soarelui, dimineaţa, şi au fost împroşcaţi cu gloanţe. 
Săracul Porcărie a încasat cea mai mare parte, iar Scot 
doar unul. 

Din nou, Mclver adăugă grăbit, văzând expresia de pe faţa 
lui Gavallan: 

— Jean-Luc m-a asigurat că Scot e-n regulă, Andy. Pe 
cinstea mea! 

— Nu mă gândeam numai la Scot, spuse Gavallan greoi. 
Porcărie e cu noi, fir-ar să fie, de când am pornit-o. N-are 
trei copii? 

— Da, aşa e. Groaznic. 

— Cumplit! 

Mclver răsuci cheia şi porni încetişor maşina prin zăpadă, 
înapoi către birouri. 

— Sunt toţi la şcoală, cred. O să fac ceva pentru ei imediat 
ce mă întorc. Zi-i mai departe despre Zagros. 

— Nimic în plus. Tom nu era acolo. Vineri a trebuit să 
rămână peste noapte la Kowiss. Jean-Luc a spus că n-a 
văzut pe niciunul dintre atacatori. Nimeni nu i-a văzut. 
Gloanţele au ieşit pur şi simplu din pădure, baza e un haos 
oricum, cu aparatele care lucrează non-stop, aducând 
oameni de la toate celelalte sonde şi ducându-i în grupuri la 
Al Shargaz, toată lumea dându-se de ceasul morţii s-o 
şteargă de acolo înainte de termenul de mâine, la apusul 
soarelui. 


— O să reuşească? 

— Mai mult sau mai puţin. O să scoatem toţi găzarii noştri 
şi pe băieţi, cea mai mare parte a pieselor valoroase şi toate 
elicopterele şi le aducem la Kowiss. Structura de bază a 
sondelor va trebui să rămână, dar asta nu e în 
responsabilitatea noastră. Dumnezeu ştie ce-o să se 
întâmple cu baza şi cu sondele, fără întreţinere. 

— O să se sălbăticească. 

— Aşa e. Afurisită risipă. Prostească, afurisit de 
prostească! L-am întrebat pe colonelul Fazir dacă ar putea 
face ceva. Ticălosul a zâmbit doar, cu zâmbetul ăla scârbos, 
subţire, al lui şi-a spus că e destul de greu să afle ce dracu 
se-ntâmplă în biroul de lângă el, din Teheran, darmite atât 
de departe în sud. L-am întrebat dacă ar putea face ceva cu 
komitehul de la aeroport. 

— Ar putea să ne-ajute? 

— A zis „nu”. Komitehul n-are aproape nici o legătură cu 
oricine altcineva, nici chiar cu Teheranul. Ca să ţi-l. citez: 
„Sus, la Zagros, printre nomazi şi triburi semicivilizate, 
dacă n-ai arme sau nu eşti iranian, preferabil un ayatolah, e 
mai bine să faci ce ţi se spune”. 

Mclver tuşi şi îşi suflă nasul nervos. 

— Ticălosul nu râdea de noi, Andy, şi totuşi nici nu-i părea 
rău. 

Gavallan era cuprins de disperare. Atât de multe întrebări 
la care trebuia să afle răspunsul, totul primejduit, aici şi 
acasă! Mai era o săptămâna până când totul avea să se 
prăbuşească. Slavă Domnului că Scot... Săracul Porcărie! 
Sfinte Dumnezeule, Scot împuşcat! 

Înnegurat, privi prin parbriz şi văzu că se apropiau de 
zona de mărfuri. 

— Opreşte maşina pentru o clipă, Mac. Mai bine să vorbim 
între patru ochi. Ei? 

— Iartă-mă! Da. Nu prea gândesc limpede. 

— Tu eşti bine? Vreau să spun cu sănătatea. 


— Oh, cu asta stau grozav. Dacă aş putea scăpa de tusea 
asta... Doar asta mă supără, din păcate, spuse Mclver plat, 
dar Gavallan simţi recunoaşterea faptului ca pe-o durere. 
Am scăpat controlul. Am pierdut deja un om, problema cu 
HBC atârnă încă asupra noastră, bătrânul Erikki e în 
primejdie, toţi suntem în primejdie, S-G şi tot ce am făcut 
până acum. 

Se jucă o vreme cu volanul. 

— Genny e bine? 

— Da. Da, ea da, spuse răbdător Gavallan. 

Era a doua oară când răspundea la întrebarea asta. 
Mclver îl întrebase în clipa în care coborâse treptele 
avionului. 

— E bine, Mac, spuse, repetând ce spusese mai devreme. 
Am o scrisoare de la ea. A vorbit şi cu Hamish şi cu Sarah, 
amândouă familiile sunt bine, iar tânărului Angus i-a ieşit 
primul dinte. Toată lumea e bine acasă, toţi în formă şi am o 
sticlă de Loch Vay în servietă, de la ea. A încercat să-l 
convingă pe Johnny Hogg s-o lase în avion, să o ascundă în 
toaletă, chiar după ce eu am zis nu. 

— lartă-mă. 

Pentru prima dată observă urma unui zâmbet la Mclver. 

— Genny e afurisit de încăpăţânată, nu încape îndoială. 
Sunt bucuros că e acolo şi nu aici, foarte bucuros. Curios 
totuşi cât de tare ţi-e dor de ele. 

Mclver privi în gol. 

— Mulţumesc, Andy. 

— Pentru nimic. 

Gavallan cugetă un moment. 

— De ce să-l pui pe Jean-Luc să plece cu elicopterul? De ce 
nu poate Tom Lochart? N-ar fi mai bine să-l scoatem pe el? 

— Sigur că da, dar n-o să părăsească Iranul fără 
Şeherazada şi mai e şi altă problemă. 

Muzica de pe bandă se isprăvi şi el întoarse caseta. 

— Nu pot să dau de ea. Iom era tare îngrijorat. M-a rugat 
să mă duc acasă la ea, lângă bazar, ceea ce am făcut. N-am 


primit nici un răspuns. Nu părea să fie nimeni acolo. Tom e 
sigur c-a fost la Marşul Femeilor. 

— Christoase! Am auzit la HBC de încăierări şi arestări şi 
atacul unor săriţi asupra unora dintre femei. Crezi că e-n 
închisoare? 

— Sper din tot sufletul să nu fie. Ai auzit de tatăl ei? Oh, 
desigur, ţi-am spus eu însumi data trecută când ai fost aici, 
nu-i aşa? 

Mclver şterse parbrizul fără să se gândească. 

— Tu ce-ai vrea să faci? Să aştepţi aici până se întoarce 
păsărica? 

— Nu. 

— Hai să mergem la Teheran. Avem timp? Gavallan aruncă 
o privire iute la ceas. Arăta 12,25. 

— Oh, da. Avem o mulţime de piese din stocul 
supranormativ de urcat la bord. O să avem timp dacă 
plecăm acum. 

— Bun. Mi-ar plăcea să-i văd pe Azadeh şi pe Nogger. Şi 
pe omul ăsta, Ross. Şi în special pe Talbot. Am putea trece 
pe lângă casa Bakravan ca din întâmplare. Ei? 

— Bună idee. Mă bucur că eşti aici, Andi, mă bucur foarte 
mult. 

Porni motorul şi roţile derapară. 

— Şi eu, Mac. Ca să-ţi spun drept, niciodată nu m-am 
simţit atât de deprimat. 

Mclver tuşi şi-şi drese glasul. 

— Vesti proaste acasă? 

— Da. 

Cu dosul mănuşii, Gavallan şterse fără grabă picăturile de 
condens de pe fereastra portierei. 

— Luni va avea loc o întâlnire extraordinară a Consiliului 
de Conducere al Struanilor. Va trebui să vin cu nişte 
răspunsuri la problema Iranului. Blestemată pacoste! 

— Şi Linbar o să fie acolo? 

— Da. Nemernicul o să ruineze Nobila Casă până la urmă. 
E o prostie să te extinzi în America de Sud când China e pe 


cale să se deschidă. 

Mclver se încruntă, simțind încordarea din glasul lui 
Gavallan, dar nu spuse nimic. De ani de zile cunoştea 
rivalitatea şi ura dintre ei, circumstanţele morţii lui David 
McStruan şi surpriza tuturor în Hong Kong că Linbar 
primise locul acela din vârf. Avea încă mulţi prieteni în 
colonie care-i trimiteau tăieturi din ziare sau îi scriau 
despre ultimele zvonuri şi bârfe - sângele Hong Kongului, 
despre Nobila Casă şi rivalii ei, dar nu le discuta niciodată 
cu vechiul său prieten. 

— lartă-mă, Mac! spuse Gavallan morocănos. Nu vreau să 
discut lucrurile astea, sau ce se întâmplă cu Ian. Quillan, 
Linbar sau oricine altcineva legat de Struani. Oficial, nu mai 
sunt în Nobila Casă. Hai s-o lăsăm aşa! 

Destul de corect, se gândi Mclver şi încercă să nu se 
neliniştească. Trase cu coada ochiului la Gavallan. Anii n-au 
lăsat urme asupra lui Andy, îşi zise. E un bărbat la fel de 
grozav ca întotdeauna, chiar cu toate necazurile astea! 

— Nu-ţi face griji, Aridy, n-ai ce să faci! 

— Aş vrea să cred asta chiar acum. Mac! Şapte zile 
prezintă o problemă uriaşă, nu? 

— Asta este ceea ce... 

Băgă de seamă că indicatorul de benzină arăta gol şi 
explodă: 

— Cineva mi-a tras benzina din rezervor cât timp a fost 
parcată! 

Se opri, ieşi din maşină o clipă şi se întoarse înapoi 
clăntind portiera. 

— Ticăloşi afurisiţi, mi-au spart încuietoarea! Trebuie să 
fac plinul. Din fericire, încă mai avem câteva canistre de 
douăzeci de litri şi rezervorul subteran e încă pe jumătate 
plin cu combustibil de elicopter - pentru „situaţii speciale”. 

Tăcu, frământat de gândul la Jordon şi Zagros şi HBC şi 
cele şapte zile. Ce-o să mai pierdem? începu să blesteme în 
sinea lui, apoi auzi vocea lui Genny spunând: „Putem s-o 
facem dacă vrem, ştiu că putem, ştiu că putem!” 


Gavallan se gândea la fiul său. 

N-am să stau liniştit până când n-am să-l văd cu ochii mei. 
Mâine, dacă am noroc. Dacă Scot nu se întoarce mai înainte 
de a-mi pleca avionul spre Londra, am să amân zborul şi mă 
duc duminică. Şi cumva trebuie să-l văd pe Talbot. Poate ar 
putea să-mi dea ceva ajutor. Dumnezeule! Numai şapte zile! 

Lui Mclver nu-i trebui mult timp să alimenteze, apoi ieşi 
din aeroport amestecându-se în circulaţia de pe şosea. Un 
uriaş reactor de transport al Forţelor Aeriene Americane 
trecu jos, pe deasupra capetelor, către terenul de aterizare. 

— Primesc cam cinci Jumbo pe zi, tot cu controlori militari 
de zbor şi supraveghetori din Gărzile Verzi, toată lumea dă 
ordine, le contramandează - şi oricum nimeni n-ascultă - 
spuse Mclver. Ba mi-a promis trei locuri la fiecare dintre 
zborurile lor pentru conaţionalii noştri, cu bagaje. Speră să 
aducă aici un Jumbo la fiecare două zile. 

— Au spus ce vor în schimb? 

— Bijuteriile Coroanei, spuse Mclver încercând să mai 
slăbească tensiunea în care se aflau, dar gluma suna sec. 
Nu, nimic, Andy. Managerul de la BA, Bill Shoesmith, e un 
flăcău formidabil şi-şi face grozav treaba. 

Ocoli rămăşiţele unui autobuz aflat pe partea lor, jumătate 
de-a latul şoselei, de parcă ar fi fost parcat cu grijă. 

— Femeile protestează iarăşi astăzi. Umblă zvonul că au 
de gând să continue tot aşa până când Khomeini renunţă. 

— Dacă sunt unite, va trebui s-o facă. 

— Nu ştiu ce să mai cred în zilele astea. 

Mclver conduse o vreme în tăcere, apoi arătă cu degetul 
mare pe fereastră, către trecătorii care umblau încolo şi- 
ncoace. 

— S-ar zice că totul e-n regulă în lume. Moscheile sunt 
pline ochi, marşurile de sprijin pentru Khomeini sunt 
numeroase, Gărzile Verzi se bat netemătoare cu cei de 
stânga, care le ţin piept la fel de neînfricaţi. 

Tuşi şuierat. 


— Angajaţii noştri... ei bine, se mulţumesc să-mi servească 
obişnuitele complimente şi politeţuri persane şi nu ştii 
niciodată ce gândesc într-adevăr, doar că e sigur că ne vor 
afară. 

Urcă pe trotuar ca să evite o ciocnire frontală cu o maşină 
ce venea pe contrasens, cu claxonul urlând şi cu viteză mult 
prea mare pentru drumul înzăpezit, apoi continuă: 

— "Ţicniţi afurisiţi! Dacă n-aş iubi-o pe bătrâna Lulu, aş 
schimba-o pentru o veche camionetă şi i-aş turti pe toţi 
afurisiţii ăştia! 

Trase cu ochiul la Gavallan şi zâmbi. 

— Andy, mă bucur tare mult că eşti aici! Mulţumesc. Mă 
simt mult mai bine acum! lartă-mă! 

— Nici o problemă! spuse calm Gavallan, dar sufletul pui 
era un vulcan. Cum rămâne cu „Vârtejul”? întrebă, fără să 
fie în stare să se mai abţină. 

— Ei bine, că sunt şapte sau şaptezeci de zile... Mclver 
viră ca să evite un alt accident aproape iminent. Răspunse 
cu gesturi obscene similare şi îşi continuă drumul. 

— Hai să zicem că am căzut cu toţii de acord şi că putem 
să apăsam butonul, dacă vrem, în ziua Z, peste şapte zile. 

— Nu. Armstrong a spus să nu contăm pe mai mult de o 
săptămână, aşa că să zicem şase, şase zile începând de azi. 
Vinerea următoare - o vineri ar fi oricum cea mai bună, nu-i 
aşa? 

— Pentru că e ziua lor sfântă; da, m-am gândit şi eu. 

— Apoi adaptând ce-am născocit până acum Charlie şi cu 
mine... Faza întâi: de azi înainte trimitem de aici orice 
cetăţean străin şi orice piesă putem, pe orice cale putem, cu 
avionul, cu camionul, în Irak sau Turcia sau bagaje şi 
surplus de bagaj cu BA. Cumva am să-l fac pe Bill 
Shoesmith să mărească rezervările noastre şi să ne dea 
prioritate la spaţiul de cargo. Avem deja două JR 212 afară 
pentru reparaţii şi cel de la Zagros este programat pentru 
mâine. Avem cinci păsărele lăsate aici, în Teheran, un 212, 
două 206 şi două: Alouette. Trimitem tot - în afară de 206 - 


la Kowiss, ostentativ, ca să satisfacă cererea lui Barosanu, 
deşi de ce le vrea, numai Dumnezeu ştie. Duke spune că aici 
ale lui nu sunt toate ocupate. Oricum, lăsăm elicopterele 
mici aici. Ca un fel de camuflaj. 

— Le lăsăm? 

— N-avem cum să scoatem toate elicopterele, Andy, 
Oricare ar fi ziua limită. Acum, Z-2, miercurea următoare: 
ultimii din oamenii noştri de la sediu, Charlie, Nogger, 
piloţii care mai rămân, mecanicii şi cu mine, ne urcăm în 
avion şi spălăm putina la Al Shargaz, dacă desigur nu 
putem să scoatem o parte dintre ei mai înainte cu BA. 

— Nu uita că trebuie să pară că suntem aici cu toate 
forţele! Unul care vine pentru unul care pleacă! După asta, 
cum rămâne cu documentele, cu permisele de ieşire? 

— Am să încerc să obţin documente în alb de la Aii Kia. O 
să am nevoie de nişte cecuri elveţiene în alb, înţelege ce 
înseamnă peşcheşul, dar, de asemenea, e şi membru în 
Consiliul de Conducere şi foarte inteligent, încins şi 
flămând, dar deloc dornic să-şi rişte pielea. Dacă nu putem, 
atunci pur şi simplu ne cumpărăm drumul cu peşcheşuri. 
Scuza noastră către parteneri, Kia sau cine o mai fi, când or 
să descopere că am plecat, e că ai organizat o conferinţă 
urgentă la Al Shargaz. E o scuză tâmpă, dar asta nu mai 
contează. Cu asta se sfârşeşte Faza întâi. Dacă suntem 
împiedicaţi să plecăm, atunci „Vârtejul” se termină aici, 
pentru c-o să fim folosiţi ca ostateci pentru întoarcerea 
tuturor aparatelor şi ştiu că n-o să fii de acord să ne laşi de 
izbelişte. Faza a doua: Pregătim... 

— Cum rămâne cu lucrurile din casă ale tuturor băieţilor 
care au apartamente sau case în Teheran? 

— Compania va trebui să plătească compensaţii cinstite. 
Asta o să fie parte din câ?tigul şi pierderea „Vârtejului”. De 
acord? 

— Cât o să însemne asta, Mac? 

— Nu prea mult. N-avem altă ieşire decât să plătim 
compensaţia. 


— Da, da, aşa e. 

— Faza a doua. Deschidem prăvălia la Al Shargaz şi în 
timpul ăsta mai multe lucruri se vor fi întâmplat. Aranjezi 
pentru cargourile 747 să ajungă la Al Shargaz în după- 
amiaza zilei Z-l. Până atunci Starke va stoca cumva, pe 
țărm, în taină, destule butoaie de două sute de litri ca să-i 
ducă peste Golf. Altcineva o să ascundă alt combustibil pe 
vreo insulă uitată de Dumnezeu, în afara ţărmurilor Arabiei 
Saudite sau a Emiratelor, în caz că o să aibă nevoie de ele 
Starke şi Rudi şi băieţii lui din Bandar-e Delam, cărora în 
mod sigur o să le trebuiască. Scrag n-are probleme cu 
combustibilul. Între timp aranjezi înregistrarea britanică 
pentru toate aparatele pe care ne gândim să le „exportăm” 
şi obţii permisiunea de zbor prin spaţiul aerian kuweitian, 
saudit şi-al Emiratelor. Eu sunt responsabil cu desfăşurarea 
operaţiilor „Vârtejului”. În zorii zilei Z îmi spui: „pleacă” sau 
„nu pleca”. Dacă e „nu pleca”, cu asta s-a terminat. Dacă e 
„pleacă”, pot să anulez ordinul dacă cred eu că e mai 
prudent, şi-atunci asta înseamnă terminat. Aşa e? 

— Cu două amendamente, Mac. Te consulţi cu mine înainte 
de a abandona - aşa cum o să mă consult şi eu cu tine 
înainte de a zice „pleacă” sau „nu pleca” - şi al doilea, dacă 
nu putem în ziua Z, încercăm din nou în Z+ lşiZ +2. 

— Au right! 

Mac răsuflă adânc. 

— Faza a treia: în zorii zilei Z sau Z + |, sau Z 4- 2, trei zile 
e maximum de care ne putem îngădui să tragem - 
transmitem prin radio un mesaj codificat care spune 
„pleacă”. Cele trei baze confirmă şi imediat toate aparatele 
care trebuie să plece se ridică în aer şi se îndreaptă spre Al 
Shargaz. S-ar putea să fie o diferenţă de patru ore între 
sosirea lui Skrag şi a ultimului, probabil a lui Duke, dacă 
totul merge bine. În momentul în care aparatele aterizează 
oriunde în afara Iranului, înlocuim numerele de înregistrare 
iraniene cu cele englezeşti şi asta ne aduce parţial, în 
legalitate. În momentul în care aterizează la Al Shargaz, se 


încarcă în 747 şi după aia decolează în înaltul cerului cu 
toată lumea la bord. 

Mclver răsuflă adânc. 

— Simplu. 

Gavallan nu răspunse imediat, cântărind planul sesizând 
fisurile nenumăratele primejdii. 

— E bun, Mac. 

— Nu e, Andy, nu e bun deloc. 

— L-am văzut pe Scrag ieri şi-am stat mult de vorbă. 
Spune că lui i se pare posibil „Vârtejul” şi dacă ele cu noi 
atunci îi dăm drumul. A spus c-o să-i sune pe ceilalţi la 
sfârşitul săptămânii şi o să-mi dea de ştire, dar era sigur că 
la ziua potrivită poate să scoată păsărelele şi băieţii afară. 

Mclver dădu din cap, dar nu mai spuse nimic. Se mulţumi 
să conducă în tăcere pe şoseaua îngheţată şi periculoasă, 
strecurându-se pe străzile înguste ca să ocolească şoselele 
principale pe care le ştia congestionate cu maşini. 

— Nu suntem prea departe de bazar acum. 

— Scrag a spus că ar putea să ajungă în următoarele zile 
la Bandar-e Delam ca să-l vadă pe Rudi sau să-l sune, 
scrisorile-s prea riscante. Apropo, mi-a dat un bileţel pentru 
tine. 

— Ce zice? 

Gavallan scotoci la fundul servietei. Găsi plicul şi-şi puse 
ochelarii. 

— E adresat: „Căpitanului D. D. Mclver, esquire”. 

— Îi arăt eu într-o zi pentru afurisitul ăsta de „Dirty 
Duncan”! Citeşte-o! 

Gavallan deschise-plicul, scoase două hârtii prinse între 
ele şi mormă.i: 

— Scrisoarea spune doar „Băgaţi-o 
fişă medicală... 

O cercetă cu atenţie. 

— Semnată de doctorul G. Gernin, Consulatul Australian 
din Al Shargaz. Afurisitu bătrân are colesterolul normal, 
tensiunea 13 cu 8,5, zahărul normal, totul e al dracului de 


VW 


„De ea este prinsă o 


normal - şi mai e un PS cu scrisul lui Scrag: „Am să zumzăi 
pe deasupra ta când o să-mplinesc 73 de afurisiţi de ani, 
gagiule!” 

— Sper s-o facă, prăpăditul! Dar n-o să-i iasă, timpul nu e 
de partea lui. O să... 

Mclver frână prudent. Strada ducea într-o piaţă a 
moscheii bazarului, dar ieşirea era blocată de bărbaţi care 
vociferau, mulţi agitând arme. N-aveau cum să se întoarcă 
sau să tragă pe-o parte, aşa că Mclver se mulţumi să 
încetinească şi opri maşina. 

— Din nou femeile! spuse, prinzând o frântură din 
scurgerea demonstraţiei pe stradă. 

De pe o parte şi de pe cealaltă violenţa strigătelor sporea. 
Traficul de pe ambele părţi ale străzii se opri brusc, ca la 
poruncă, claxoanele urlând furioase. Nu existau trotuare, 
doar obişnuitele şanţuri pline de mizerii şi zăpada strânsă 
troiene, câteva tarabe şi trecători înghesuiți de ambele 
părţi. Trecătorii începură să se alăture celor din faţă, 
înghesuindu-se împrejurul automobilelor şi camioanelor. 
Printre ei erau vagabonzi şi tineri şi unul făcu un semn 
obraznic către Gavallan prin fereastra portierei, un altul 
trase un şut în aripă, apoi altul şi o rupseră la fugă râzând. 

— Scârboşenii mărunte! 

Mclver îi putea zări în oglinda retrovizoare, alţi tineri se 
strângeau în jurul lor, alţi bărbaţi trecură pe lângă ei, alte 
privi ostile şi o pereche izbi portiera neglijent, cu patul 
armelor. în faţa lor, corpul principal al demonstraţiei, 
dominat de strigăte de „Allah-u akbar”, trecea de 
intersecţie. Un trosnet neaşteptat îi făcu să tresară când o 
piatră izbi maşina la mică distanţă de parbriz, apoi întreaga 
maşină începu să se clatine când tinerii şi vagabonzii se 
năpustiră asupra ei, sărind pe barele de protecţie, făcând 
gesturi obscene. 

Mânia lui Mclver explodă şi smuci portiera, trântind pe 
câţiva dintre ei de-a rostogolul pe jos, apoi ţâşni afară şi se 
năpusti în grămada care se împrăştie imediat. Gavallan ieşi 


la fel de iute ca să-i atace pe cei care încercau să răstoarne 
maşina din spate. Îl izbi pe unul şi acesta o rupse la fugă. 
Ceilalţi, cei mai mulţi, se retraseră alunecând şi strigând, 
însoţiţi de blestemele trecătorilor, dar doi dintre tinerii mai 
voinici îl atacară pe Gavallan din spate. Îi văzu venind şi-l 
izbi pe unul în piept, trântindu-l, îmbrâncindu-l pe celălalt 
de un camion, ameţindu-l, şi şoferul camionului râse, 
bătând cu pumnul în portiera cabinei. 

Mclver răsufla greii. De partea lui tinerii se trăseseră la o 
distanţă sigură, strigând obscenităţi. 

— Fereşte, Mac! 

Mclver se aplecă. Piatra trecu la mică distanţă de capul lui 
şi izbi portiera camionului şi tinerii - zece sau doisprezece - 
ţâşniră înainte. Mac n-avea unde să se retragă, aşa că le 
ţinu piept lângă aripa maşinii, iar Gavallan îşi sprijini şi el 
spatele de ea, la fel de încolţit. Unul dintre tineri ţâşni către 
Gavallan cu o bucată de lemn ridicată ca o bâtă, în timp ce 
alţi trei se repeziră la el din părţi. Se răsuci într-o parte, 
dar bâta îl izbi razant în umăr şi el icni. Se întinse după 
tânăr, îl lovi peste faţă dezechilibrându-l, dar alunecă şi se 
întinse în zăpadă. Haita sări asupra lui pentru lovitura de 
graţie. Pe neaşteptate zăpada dispăru, ca şi picioarele care- 
l izbeau, şi el se trezi ajutat să se ridice. 

Îl sprijinea un membru înarmat al Gărzilor Verzi, tinerii se 
aflau adunaţi lângă perete sub ameninţarea armei altuia, în 
apropiere un mullah în vârstă striga înfuriat la ei, trecătorii 
înconjurându-i pe toţi. Ca prin ceaţă îl văzu pe Mclver mai 
mult sau mai puţin neatins, lângă maşină, apoi mullahul se 
întoarse către el şi îi vorbi în farsi. 

— Nam zaban-e shoma ra khoob namu danan, aga. 

— Iartă-mă, nu-ţi vorbesc limba, Excelenţă! hârâi Gavallan 
cu pieptul străpuns de dureri. 

Mullahul, un bătrân cu barbă albă, turban alb şi halat 
negru, se întoarse şi strigă pe deasupra îmbulzelii la 
privitori şi la oamenii din celelalte maşini. Fără prea mare 
enntuziasm, un şofer din apropiere ieşi din maşină şi-l 


salută foarte politicos pe mullah, ascultă cele ce i se spuse, 
apoi îi vorbi lui Gavallan într-o engleză bună, deşi foarte 
rigidă. 

— Mullahul vă informează că tinerii au greşit când v-au 
macat, aga, şi au încălcat legea, şi că este limpede că 
domnia voastră nu aţi încălcat legea şi nu i-aţi provocat. 

Ascultă din nou cele spuse de mullah şi se întoarse din nou 
către Gavallan şi Mclver. 

— El doreşte să ştiţi că Republica Islamică se supune 
legilor nestrămutate ale lui Allah. Tinerii au încălcat legea 
care nu îngăduie să ataci străini neînarmaţi care-şi văd 
paşnici de treburile lor. 

Bărbatul bărbos, de vârstă mijlocie, cu haine zdrenţuite, 
se întoarse către mullah, care acum se adresa cu glas tare 
mulţimii şi tinerilor şi cuvintele lui fură urmate de un val de 
aprobări şi încuviinţări. 

— Trebuie să fiţi martori că legea este întărită, vinovaţii 
pedepsiţi şi dreptatea împlinită imediat. Pedeapsa este 
cincizeci de bice. Dar mai întâi tinerii vă vor cere iertare 
domniilor voastre şi tuturor celor din jur. 

În mijlocul tumultului de la demonstraţia ce se desfăşura 
în apropiere, tinerii îngroziţi fură îmbrânciţi şi împinşi cu 
lovituri de picior dinaintea lui Mclver şi Gavallan, unde 
căzură în genunchi şi cerşiră umili iertare. Apoi fură minaţi 
înapoi la perete şi biciuiţi cu biciuri oferite cu multă 
solicitudine de nişte catârgii din mulţimea curioasă, care 
striga încurajări batjocoritoare. 

Mullahul, cei doi din Gărzile Verzi şi alţii, aleşi de mullah, 
aplicară legea. Fără milă. 

— Dumnezeule! mormăi Gavallan îngreţoşat. Şoferul 
translator spuse tăios: 

— Acesta este Islamul. Islamul are o singură lege pentru 
toţi oamenii, o singură pedeapsă pentru fiecare crimă şi 
dreptatea se aplică imediat. Legea este legea lui Allah. 
Neatinsă, veşnică, nu ca în Vestul vostru corupt, unde legea 
poate fi răsucită şi dreptatea răsucită şi întârziată, amânată 


spre folosul avocaţilor care se îngraşă din aceste ocolişuri şi 
corupți şi viclenii sau din necazurile altora. 

Ţipetele câtorva tineri îl întrerupseră. 

— Fiii ăştia de căţea n-au nici mândrie! spuse bărbatul 
dispreţuitor, întorcându-se la camion. 

Când pedepsirea luă sfârşit, mullahul îi admonesta blând 
pe acei tineri care nu-şi pierduseră încă simţirile, apoi le 
dădu drumul să plece şi se depărta însoţit de gărzile sale. 
Mulțimea se împrăştie, lăsându-i pe Mclver şi Gavallan 
lângă maşină. Atacatorii lor erau acum grămezi patetice de 
zdrenţe inerte, pătate de sânge, sau tineri ce încercau să se 
târască în picioare gemând. Gavallan se duse să-l ajute pe 
unul dintre ei, dar acesta se zvârcoli înspăimântat, 
încercând să se ridice în picioare, aşa că se opri şi se 
întoarse înapoi. 

Barele de protecţie erau deformate, vopseaua sărise în 
multe locuri unde fusese lovită de pietrele aruncate cu 
răutate de tineri. Mclver părea mai bătrân ca înainte. 

— N-aş putea spune că n-au meritat-o, cred, zise Gavallan. 

— Am fi fost călcaţi în picioare şi al dracului de răniţi dacă 
n-ar fi venit mullahul, spuse răguşit Mclver, nespus de 
bucuros că Genny nu fusese acolo. Ea s-ar fi simţit lovită de 
fiecare bici pe care-l primeau, îşi zise, simțind dureri în 
piept şi-n spate de la loviturile primite. Îşi desprinse ochii 
de la maşină şi-şi mişcă cu greu umerii îndureraţi. Apoi îl 
observă pe bărbatul care tradusese pentru ei într-o maşină 
din apropiere, încă prins în încurcătura circulaţiei şi-şi târi 
greoi picioarele prin zăpadă către el. 

— Mulţumesc, mulţumesc că ne-aţi ajutat, aga, îi spuse, 
strigând pe fereastră ca să acopere zgomotul din jur. 

Maşina era veche, caroseria îndoită în multe locuri?i patru 
alţi bărbaţi erau înghesuiți înăuntru. Omul cobori geamul 
portierei. 

— Mullahul a cerut un translator. L-am ajutat pe el, nu pe 
voi, spuse strâmbând din buze. Dacă n-aţi fi venit în Iran, 


proştii ăia tineri n-ar fi fost tentaţi de dezgustătoarea 
voastră expunere de bogăţie materială. 

— lartă-mă! Voiam doar să... 

—. şi dacă n-ar fi fost filmele voastre la fel de 
dezgustătoare şi televiziunea, care glorifică bandele voastre 
de stradă fără nici un Dumnezeu şi şcolarii neascultători, pe 
care Şahul le-a importat la imboldul stăpânilor săi, ca să 
corupă tineretul nostru, pe propriul meu fiu şi rudele mele 
între alţii, aceşti sărmani nebuni s-ar supune cu toţii 
sârguincioşi legilor. Ar fi mai bine pentru voi să plecaţi mai 
înainte de-a fi şi voi prinşi încălcând legea. 

Ridică geamul şi izbi claxonul furios. 

Apartamentul lui Lochart; ora 2,37 după-amiază. Degetele 
ei răpăiră scurt, codificat, la uşa apartamentului. Purta văl 
şi un chador pătat. Îi răspunseră o serie de ciocănituri. Bătu 
din nou de patru ori repede şi o dată încet. Uşa se 
întredeschise de un deget. Teymour era acolo, cu un pistol 
îndreptat spre faţa ei, şi ea râse. 

— Nu mai ai încredere în nimeni, dragul meu, spuse în 
arabă, dialectul palestinian. 

— Nu, Sayada, nici măcar în tine! răspunse el şi când se 
asigură că era într-adevăr Sayada Bertolin şi singură, 
deschise uşa mai larg, iar ea îşi smulse vălul şi baticul, intră 
şi se lăsă în braţele lui. El închise uşa cu piciorul şi o încuie. 

— Nici chiar înainte. Apoi se sărutară flămânzi. 

— Ai întârziat! 

— Am venit la vreme, tu ai venit mai devreme! 

Ea râse din nou şi se desprinse din îmbrăţişare! 
întinzându-i sacoşa. 

— Cam jumătate e aici. Am să aduc restul mâine. 

— Unde ai lăsat restul? 

— Într-un dulap la French Club. Sayada Bertoliri îşi puse 
deoparte chadorul şi se transformă ca prin minune. Purta o 
scurtă de schi matlasata, un pulover călduros de caşmir, pe 
gât, o fustă de stofă scoțiană în pătrăţele şi cizme groase, 
îmblănite, totul de cea mai bună calitate. 


— Unde sunt ceilalţi? întrebă. Ochii lui zâmbiră. 

— l-am trimis la plimbare... 

— Ah, dragoste după-amiaza. Când se întorc? 

— La apus. 

— Perfect. Mai întâi un duş. Apa mai e caldă? 

— Oh, da. Şi încălzirea centrală funcţionează, şi avem şi 
pătura electrică. 

— Asemenea lux... Lochart şi nevasta lui ştiu să trăiască. 
Asta este o veritabilă., care-i cuvântul franţuzesc?... A, da, 
garsonieră de paşă! 

Râsul ei îl încălzi. 

— Habar n-ai ce peşcheş e un duş fierbinte, dragul meu. 
Mult mai minunat decât o baie. Fără să mai vorbim de 
restul. 

Se aşeză pe un scaun ca să-şi tragă cizmele. 

— Însă libidinosul bătrân, Bakravan, Jared Bakravan, nu 
Lochart, a fost cel care ştia cum să trăiască. La origine 
apartamentul ăsta a fost pentru o amantă. 

— Tu? întrebă el fără răutate. 

— Nu, dragul meu. El le voia tinere, foarte tinere. Eu nu 
sunt amanta nimănui, nici măcar a soţului meu. Şeherazada 
mi-a spus. Moş Jared ştia cum să trăiască. Păcat că n-a avut 
mai mult noroc în moarte! 

— Şi-a atins țelul. 

— Nu aşa ar fi trebuit să sfârşească un astfel de om.E o 
prostie! 

— Era cămătar cunoscut şi sprijinitor al Şahului, chiar 
dacă i-a dat din belşug şi lui Khomeini. încălcase legile lui 
Allah. 

— Legile extremiştilor, dragul meu! Ale extremiştilor. Aşa 
cum tu şi cu mine încălcăm tot felul de legi, nu? 

Se ridică şi-l sărută uşor, ieşi în coridor călcând pe 
minunatele covoare, trecu în dormitorul Şeherazadei şi-al 
lui Lochart, îl traversă intrând în baia luxos acoperită cu 
oglinzi şi dădu drumul la duş, aşteptând să se încălzească 
apa. 


— Mi-a plăcut întotdeauna apartamentul ăsta. El se sprijini 
de canatul uşii. 

— Superiorii mei îţi mulţumesc că le-ai sugerat. Cum a fost 
demonstraţia? 

— Îngrozitoare. Iranienii sunt nişte animale. Strigau 
porcării şi aruncau cu murdării în noi, fluturându-şi 
penisurile. Şi totul pentru că vrem să fim puţin egale, vrem 
să ne îmbrăcăm aşa cum dorim, să încercăm să fim 
frumoase pentru atât de puţin timp, suntem tinere atât de 
puţină vreme... 

Îşi puse din nou palma sub duş, încercând apa. 

— Khomeini al vostru va trebui să renunţe. El râse. 

— Niciodată. Şi numai unii sunt animale, Sayada, restul nu 
ştiu altceva. Unde este toleranța ta de palestiniancă 
civilizată? 

— Bărbaţii voştri de-aici au pus totul într-un closet, 
Teymour. Dacă ai fi femeie, ai înţelege. 

Încercă din nou apa şi simţi că se încălzeşte. 

— E vremea să mă întorc la Beirut. Niciodată nu m-am 
simţit curată aici. Nu m-am simţit curată de luni de zile. 

— M-ar bucura să mă întorc şi eu. Acolo războiul s-a 
terminat. Dar nu în Palestina, lordan sau Liban. Acolo au 
nevoie de luptători antrenați. Mai sunt încă evrei de 
omorât, blestemul Zionului de îndepărtat şi Pământul Sfânt 
de recucerit. 

— Mă bucur că o să te întorci la Beirut, spuse ea, 
chemându-l cu privirea. Mi s-a spus şi mie să mă întorc 
acasă, peste câteva săptămâni, şi-mi convine perfect, mai 
pot să mai demonstrez până atunci. Marşul planificat 
pentru joi o să fie cel mai mare. 

— Nu înţeleg ce-ţi pasă? Iranul nu e problema noastră, iar 
toate marşurile şi adunările de protest n-or să ducă la 
NIMIC. 

— Greşeşti! Khomeini nu e prost. lau parte la marşuri 
pentru acelaşi motiv pentru care lucrez pentru OEP pentru 


casa noastră, pentru egalitatea femeilor Palestinei şi, da... 
pentru femeile de pretutindeni. 

Ochii ei căprui aruncau flăcări şi n-o văzuse niciodată mai 
frumoasă. 

— Femeile au pornit protestul, dragul meu, şi pe 
Dumnezeul părţilor, singurul Dumnezeu, şi pe Marx-Lenin, 
pe care-n taină îi admiri, zilele dominaţiei bărbaţilor s-au 
sfârşit. 

— Aşa-i, spuse el imediat şi râse. râse laolaltă cu el. 

— Eşti un şovinist. Tu care ai văzut atât de multe. 
Temperatura apei era perfectă. Îşi scoase jacheta de schi. 

— Hai să facem un duş împreună. 

— Bine. Spune-mi despre documente. 

— După aia. 

Se dezbrăcară fără ruşine, amândoi excitaţi, dar 
răbdători, pentru că aveau încredere unul într-altul şi erau 
mulţumiţi. 

Erau amanți de trei ani, în Liban, în Palestina şi aici, la 
Teheran, şi se săpuniră reciproc şi se jucară unul cu 
celălalt, jocul lor devenind din ce în ce mai intim şi mai 
senzual şi mai erotic, până când ea ţipă o dată şi încă o dată 
şi atunci, în clipa aceea, el o pătrunse şi se contopiră 
perfect, înfierbântându-se şi mai mult, implorând împreună, 
rămânând apoi liniştiţi până mai târziu, întinşi unul lângă 
celălalt în pat, încălziţi de pătura electrică. 

— Ce oră e? întrebă ea somnoroasă, oftând adânc. 

— Ora pentru, dragoste. 

Fără o vorbă, ea se întinse spre el şi el tresări, nepregătit, 
şi se retrase protestând, apoi îi prinse mâna şi o trase 
aproape. 

— Nu încă! Nici chiar tu, dragostea mea, spuse ea 
mulţumită în braţele sale. 

— Cinci minute. 

— Nici cinci ore, leymour. 

— O oră... 


— Două ore, spuse ea zâmbind. În două ore, ai să fii gata 
din nou, dar până atunci n-am să mai fiu aici. Va trebui să-ţi 
urci în pat una dintre târfele tale soldat. 

Îşi înăbuşi un căscat, apoi se-ntinse ca o pisică. 

— Oh, Teymour, eşti un amant minunat. Apoi auzi un 
zgomot. 

— Duşul? 

— Da, l-am lăsat să curgă. Ce lux! Nu? 

— Da, da, dar e risipă. 

Se strecură din pat şi închise uşa băii, folosi bideul, apoi 
intră sub duş, cântând în timp ce-şi spăla părul. Îşi înfăşură 
un prosop fin în jurul trupului, îşi usca părul cu uscătorul 
electric şi se întoarse aşteptându-se să-l găsească dormind 
satisfăcut. Dar nu dormea. Zăcea în pat cu gâtul tăiat. 
Pătura care-l acoperea pe jumătate era îmbibată de sânge, 
organele genitale retezate erau aşezate cu grijă pe pernă 
lângă el şi tot acolo, lângă pat, stăteau doi bărbaţi; privind- 
0. 

Amândoi erau înarmaţi cu revolvere cu amortizor. Prin uşa 
deschisă a dormitorului zări un alt bărbat de strajă lângă 
uşa de la intrare. 

— Unde sunt restul hârtiilor? întrebă unul dintre ei într-o 
engleză cu accent curios, cu revolverul îndreptat către ea. 

— La... la French Club. 

— Unde la French Clubl 

— Într-un dulap. 

Era de prea mulţi ani în OEP ca agent secret şi prea 
versată în viaţă ca să intre în panică. Inima-i bătea rărişi 
încercă să se hotărască ce să facă înainte de a muri. În 
geantă avea un cuţit, dar lăsase geanta pe noptieră şi acum 
se afla pe pat, cu conţinutul împrăştiat şi cuțitul nu mai era 
acolo. N-avea nici o armă în apropiere, la îndemână, ca să 
se ajute. Nimic, doar timp. La apus, ceilalţi se vor întoarce. 
Şi apusul era încă departe. 

— În toaleta doamnelor, adăugă. 

— Care dulap? 


— Nu ştiu. Nu sunt numere şi obiceiul e încredinţezi dai 
tot ce ai de păstrat garderobierei, îţi treci numele în 
registrul pe care ţi-l prezintă ea şi îţi dă înapoi ceea ce ai 
dat, când ceri. Dar numai ţie. 

Bărbatul aruncă o privire către celălalt, care dădu scurt 
din cap. Amândoi aveau părul negru, ochii negri, purtau 
mustață şi nu reuşi să le definească accentul. Puteau fi 
iranieni, arabi sau evrei şi de oriunde. Din Egipt, din Siria 
sau din sud, către Yemen. 

— Îmbracă-te! Dacă încerci ceva, n-ai să ajungi în Iad fără 
să suferi ca bărbatul acesta. Nu l-am trezit mai întâi. E 
limpede? 

— Da. 

Sayada se întoarse şi începu să se îmbrace. Nu încerca să 
se ascundă. Bărbatul de la uşă o urmărea atent, dar nu 
trupul ei îl interesa, ci mâinile. 

Sunt profesionişti! îşi zise îngreţoşată. 

— De unde ai hârtiile? 

— De la cineva care îşi zice Aii. Nu l-am văzut niciodată 
până... 

— Stai! 

Cuvântul tăia ca o lamă, deşi era spus blând. 

— Data viitoare când ai să minţi am să-ţi tai sfârcul acela 
minunat şi-am să te fac să-l mănânci, Sayada Bertolin! O 
minciună, de probă, ţi se iartă. Dar nu şi cealaltă. Dă-i 
drumul! 

O cuprinse teama. 

— Numele bărbatului e Abdullah bin Aii Şiba şi în 
dimineaţa asta a fost cu mine la vechiul cămin de lângă 
Universitate. A luat-o înaintea mea către apartament şi am 
căutat unde ni s-a spus să căutăm şi... 

— Cine v-a spus? 

— Vocea. Vocea de la telefon. Nu-l cunosc decât ca o voce. 
Din... Din vreme-n vreme mă sună, cu instrucţiuni speciale. 

— Cum îl recunoşti? 

— Sigur că după voce. Şi întotdeauna un cod. 


Îşi trase puloverul peste cap. Era îmbrăcată complet, cu 
excepţia cizmelor. Revolverul cu amortizor nu tremurase o 
clipă. 

— Întotdeauna pomeneşte ziua precedentă într-un fel sau 
altul, în primele câteva minute. 

— Continuă! 

— Am căutat sub duşumea şi am găsit materialele, 
scrisorile, dosarele şi nişte cărţi. Le-am pus în geanta mea 
şi-am fost la French Club şi... şi după asta, pentru că s-a 
rupt cureaua genţii, am lăsat jumătate acolo şi am venit 
aici. 

— Unde te-ai întâlnit cu Dimitri Yazerov? 

— Nicăieri, niciodată. Mi s-a spus doar să mă duc acolo cu 
Abdullah şi să mă asigur că nu ne urmăreşte nimeni, să 
găsesc hârtiile şi să i le dau lui 'Teymour. 

— De ce Teymour? 

— N-am întrebat: Nu întreb niciodată. 

— Înţelept. Ce făcea Teymour? 

— Nu ştiu exact. În afară de faptul că este... era iranian, 
pregătit ca fedain de către OEP 

— Ce ramură? 

— Nu stiu. 

În spatele omului se vedea dormitorul, dar se feri să 
privească patul, cu ochii aţintiţi pe acest bărbat care ştia 
prea multe. Prin felul în care puneau întrebările, puteau fi 
agenţi ai SA VAMA, KGB, CIA, MI6, Israel, Iordania, Siria, 
Irak, ba chiar şi ai unuia dintre grupurile extremiste ale 
OEP care nu-l recunoştea pe Arafat drept conducător şi 
care ar fi dorit cu toţii să intre în stăpânirea conţinutului 
seifului Ambasadei Americane. 

— Când se întoarce francezul, amantul tău? 

— Nu ştiu, spuse imediat, lăsând să i se vadă surpriza. 

— Unde-i acum? 

— La baza lui din Zagros. Se numeşte Zagros Trei. 

— Unde-i pilotul Lochart? 

— Cred că tot la Zagros. 


— Când se întoarce aici? 

— Vrei să spui aici, în acest apartament? Nu cred să se 
mai întoarcă vreodată aici. 

— La Teheran? 

Privirea îi fu atrasă spre dormitor, oricât de mult încercase 
să reziste, şi-l văzu pe Teymour. Stomacul ei se răsuci, 
bâjbâi după toaletă şi vărsă violent. Bărbatul privi fără 
emoție, satisfăcut că una dintre barierele ei era sfărâmată. 
Era obişnuit să vadă trupul reacţionând singur în faţa 
spaimei, totuşi rămase cu pistolul îndreptat către ea, 
urmărind-o prudent în caz că ar fi încercat ceva. 

Când spasmele trecură, îşi curăţă gura cu puţină apă. 
Încercând să-şi stăpânească ameţeala, blestemându-l pe 
Teymour că fusese atât de idiot ca să-i trimită pe ceilalţi. 
Tâmpitul! ar fi vrut să ţipe. E o prostie când ştii că eşti 
înconjurat de duşmani, în dreapta, în stânga sau în centru. 
M-a deranjat pe mine vreodată să fac dragoste când se 
aflau şi alţii prin preajmă câtă vreme uşa era închisă?! Se 
sprijini cu spatele de chiuvetă, cu faţa la duşmanii ei. 

— Mai întâi mergem la French Club. Ai să iei restul 
materialului şi-ai să mi-l dai. Limpede? 

— Da. 

— De-aici înainte ai să lucrezi pentru noi. În secret. Ai să 
lucrezi pentru noi. De acord? 

— Am de ales? 

— Da, poţi să mori. Cumplit. 

Buzele bărbatului se subţiară şi mai mult şi privirea deveni 
vicleană 

— După ce ai să mori, o să i se acorde atenţie unui copil cu 
numele de Yassar Bialik. 

Toată culoarea îi dispăru din obraji. 

— Ah, bine, deci îţi aminteşti de băieţelul tău care 
locuieşte cu familia unchiului tău pe strada Negustorilor de 
Flori din Beirut. Ei, îţi aminteşti? 

— Da... desigur... spuse ea, abia putând să rostească 
cuvintele. 


Era cu neputinţă ca ei să afle de dragul meu Yaser. Nici 
chiar soţul meu nu ştie. 

— Ce s-a întâmplat cu tatăl băiatului? 

— A... a fost ucis... A fost ucis. 

— Unde? 

— Pe... înălțimile Golan. 

— E trist să pierzi un soţ atât de tânăr, când eşti căsătorită 
abia de câteva luni! spuse bărbatul ironic. Câţi ani aveai 
atunci? 

— Şa... şaptesprezece. 

— Memoria nu te-a lăsat. Bine. Acum ai de ales: lucrezi 
pentru noi, tu şi fiul tău şi unchiul şi familia lui sunt 
siguranţă; dacă nu ne asculţi cu desăvârşire, dacă încerci să 
ne trădezi sau să te sinucizi, băiatul Yassar nu va mai fi 
bărbat şi nu va mai vedea. E limpede? 

Neajutorată, încuviinţă din cap, cu chipul pământiu. 

— Dacă noi murim, alţii o să se asigure că suntem 
răzbunaţi. Nu te îndoi de asta. Acum, ce-ai ales? 

— Am să vă slujesc. 

Şi-am să îmi pun fiul la adăpost şi am să fiu răzbunată. Dar 
cum, cum, cum! 

— Bun. Pe ochii, testiculele şi mădularul fiului tău, o să ne 
dai ascultare? 

— Da! Vă rog... Vă rog, pe cine o să slujesc? amândoi 
bărbaţii zâmbiră fără veselie. 

— Nu mai întreba vreodată şi nici nu încerca să afli. O să-ţi 
spunem, când va fi nevoie, dacă va fi nevoie. Limpede? 

— Da. 

Bărbatul înarmat deşurubă amortizorul şi-l puse împreună 
cu arma în buzunar. 

— Vrem să aflăm imediat când se întorc fie francezul, fie 
Lochart. E de datoria ta să afli şi câte elicoptere au aici în 
Teheran şi unde. Limpede? 

— Da. Cum iau legătura cu voi, vă rog? 

— O să ţi se dea un număr de telefon. Ochii i se îngustară 
şi mai mult. 


— Numai pentru tine. Limpede? 

— Da. 

— Unde locuieşte Armstrong, Robert Armstrong? 

— Nu ştiu. 

Semnale de alarmă începură să o străbată. Umbla zvonul 
că Armstrong era un asasin experimentat angajat de MIG. 

— Cine e Talbot? 

— Talbot e un oficial al Ambasadei Britanice. 

— Ce oficial? Ce slujbă are? 

— Nu ştiu. Doar un oficial. 

— E vreunul dintre ei amantul tău? 

— Nu. Ei... ei vin câteodată la French Club. Cunoştinţe. 

— Ai să devii amanta lui Armstrong. Limpede? 

— Am să... am să încerc. 

— Ai două săptămâni. Unde e nevasta lui Lochart? 

— Cred... cred că e în casa familiei Bakravan, de lângă 
bazar. 

— Ai să te convingi de asta şi-ai să obţii cheia uşii din faţă. 

Bărbatul o privi clipind şi-şi ascunse amuzamentul. Dacă 
asta e împotriva scrupulelor tale, îşi zise, n-are a face. 

— Ia-ţi haina, acum plecăm. Genunchii îi tremurau şi 
traversă dormitorul către uşa din faţă. -Aşteaptă! 

Bărbatul înghesui conţinutul genţii înapoi şi după aceea, 
ca străbătut de un gând neaşteptat, înfăşură nepăsător 
ceea ce se afla pe pernă într-una dintre batistele ei de 
hârtie şi puse şi asta în geantă. 

— Ca să-ţi amintească să ne asculţi. 

— Nu, vă rog! Izbucni în lacrimi. Nu pot... Nu asta! 
Bărbatul îi strecură geanta în mână. 

— Atunci scapă de ele! 

Se clătină umilă înapoi către baie şi aruncă în toaletă şi 
vomă din nou, mai mult decât înainte. 

— Grăâbeşte-te! 

Când putu să-şi pună picioarele în mişcare, se întoarse cu 
faţa către ei. 


— Când ei or să se întoarcă şi-or să vadă că nu sunt aici... 
ei... or să ştie că sunt... că sunt cu cei care au făcut asta şi... 

— Sigur. Ne crezi proşti? Crezi că suntem singuri? În 
momentul în care cei patru se întorc sunt morţi şi locul ăsta 
incendiat. 

La apartamentul lui Mclver; ora 4,20 dupăamiază. Ross 
spuse: 

— Nu ştiu, domnule Gavallan, nu-mi amintesc prea multe 
după ce am lăsat-o pe Azadeh pe deal şi-am intrat în bază. 
Mai mult sau mai puţin până când am ajuns aici. 

Purta una dintre cămăşile de uniformă ale lui Petikin şi un 
pulover negru şi pantaloni şi pantofi negri. Era bărbierit şi 
îngrijit, dar pe chipul său se vedea o sfârşeală cumplită. 

— Dar înainte de asta totul s-a întâmplat aşa... aşa cum v- 
am spus. 

— Îngrozitor, spuse Gavallan, dar îi mulţumim Domnului 
pentru prezenţa dumitale, căpitane! Dacă n-ai fi fost 
dumneata, ceilalţi ar fi morţi. Fără dumneata i-am fi pierdut 
pe toţi. Hai să bem ceva. E afurisit de frig. Avem ceva 
whisky. 

Îi făcu un semn lui Petikin. 

— Charlie! 

Petikin se duse către dulap. 

— Sigur, Andy! 

— Eu nu, mulţumesc, domnule Mclver, spuse Ross. 

— Mi-e teamă că eu vreau şi soarele nu e mai sus de un cot 
pe cer, spuse Mclver. 

— Şi eu, adăugă Gavallan! 

Cei doi sosiseră nu de multă vreme, încă tulburaţi de 
nenorocirea pe lângă care trecuseră la un fir de păr şi 
îngrijoraţi, pentru că acasă la Şeherazada bătuseră cu 
ciocanul de fier în uşă de câteva ori fără nici un rezultat. 
Apoi veniseră aici. Ross dormita pe sofa şi, când uşa din faţă 
se deschisese, se trezise cu o tresărire violentă, cu kukriul 
ameninţător în mână. 


— Iertaţi-mă! spusese tremurând şi băgase pumnalul în 
teacă. 

— E-n regulă, se prefăcuse Gavallan, fără să-şi poată 
stăpâni sperietura. Sunt Andrew Gavallan. Salut, Charlie. 
Unde-i Azadeh? 

— Încă mai doarme în dormitorul de oaspeţi. 

— lartă-mă că te-am speriat, spuse Gavallan. Ce s-a 
întâmplat la Tabriz, căpitane? 

Şi Ross începuse să le spună, fragmentat, sărind înainte şi 
înapoi cu istorisirea, până când isprăvi. 

Trezirea bruscă din somnul adânc îl ameţise. Îl durea 
capul, îl durea totul, dar era bucuros să spună ce se 
întâmplase, reconstruind, umplând treptat părţile albe, 
aşezând fiecare piesă la locul ei, cu excepţia lui Azadeh. 

Nu, ei încă nu îi găsesc locul. 

În dimineaţa aceea, când se trezise dintr-un coşmar 
cumplit - dormise agitat, străbătut de fiori de groază, totul 
amestecat în visurile lui, zgomotul motoarelor şi armelor şi 
pietrelor şi exploziilor şi frigul. Se holbase îndelung la 
mâinile sale ca să se convingă ce e vis şi ce realitate. Apoi 
văzuse un bărbat uitându-se la el şi ţipase: 

— Unde-i Azadeh? 

— Încă doarme, căpitane Ross! E în dormitorul celălalt, la 
capătul holului, spusese Petikin, liniştindu-l. Îţi aminteşti de 
mine? Charlie Petikin, Doshan Tappeh. 

Îşi scruta memoria; locurile, amintirile, reveneau treptat. 
Amintiri hidoase. Pete mari albe, foarte mari. Doshan 
Tappeh. Ce-i cu Doshan Tappeh? Se dusese acolo să facă 
rost de un elicopter şi... 

— A, da, căpitane! Ce mai faci?! Mă bucur să te văd. 
Doarme? 

— Da. Ca un prunc. 

— Cel mai bun lucru... Cel mai bun lucru pentru ea e 
somnul, spusese, mintea lui încă nefuncţionând cu uşurinţă. 
— Mai întâi un ceai, după aia o baie, te bărbiereşti şi eu o 

să-ţi pregătesc nişte haine şi ceva de ras. Eşti cam de 


măsura mea. [i-e foame? Avem ouă şi nişte pâine. Pâinea e 
puţin cam veche. 

— O, mulţumesc, nu, nu mi-e foame. Eşti foarte amabil. 

— Am 0 datorie faţă de dumneata. Nu, cel puţin zece. Sunt 
al dracului de bucuros că te văd. Ascultă-mă, oricât de mult 
aş vrea să ştiu ce s-a-ntâmplat... ei bine, Mclver s-a dus la 
aeroport să-l ia pe şeful nostru, Andrew Gavallan. O să se 
întoarcă repede, va trebui să le spui şi lor, aşa că o să aflu 
atunci. Deci nici un fel de întrebări până atunci. Trebuie să 
fii istovit. 

— Da, mulţumesc. Totul e încă puţin... Nu-mi pot aminti 
când am lăsat-o pe Azadeh pe colină şi după aia aproape 
nimic, doar sclipiri, ca în vis, până m-am trezit acum câteva 
clipe. Cât timp am dormit? 

— Ai dormit cam şaisprezece ore. Noi, asta înseamnă 
Nogger şi cei doi mecanici ai noştri, v-am târât până aici şi 
după asta aţi căzut amândoi laţi. V-am pus pe dumneata şi 
pe Azadeh în pat ca pe copilaşi, Mac şi cu mine. V-am 
dezbrăcat, am spălat o parte a mizeriei şi v-am dus la pat. 
Nu prea blând, că veni vorba, dar nu v-aţi trezit, niciunul 
dintre voi. 

— Ea e bine? 

— Azadeh? O, da! Am aruncat de câteva ori o privire în 
cameră, dar e încă turtită. 

— Ce a... 

— lartă-mă, fără întrebări. Mai întâi rade-te şi baia! Mi-e 
teamă că apa e abia călâie, dar am pus, radiatorul electric 
în baie, aşa că nu-i prea rău. 

Ross îl privea acum pe Petikin care îi întindea băutura lui 
Mclver şi lui Gavallan. 

— Sigur că nu vrei, căpitane? 

— Nu, nu, mulţumesc! 

Fără să-şi dea seama, îşi pipăi încheietura mâinii drepte şi 
o frecă. Nivelul energetic scădea rapid. Gavallan văzu 
oboseala de pe faţa bărbatului şi înţelese că n-avea prea 
mult timp. 


— Despre Erikki nu-ţi poţi aminti nimic altceva, ca să ne 
dai vreo idee pe unde ar putea fi? 

— Nu mai multe decât v-am spus. Azadeh ar putea să-l 
ajute. Numele sovieticului era cumva cam Certaga. 
Bărbatul cu care Erikki era obligat să lucreze acolo, la 
graniţă. Aşa cum am spus, o foloseau ca o ameninţare şi au 
fost şi nişte complicaţii cu tatăl ei şi un drum pe care 
trebuiau să-l facă împreună. lertaţi-mă, nu-mi pot aminti. 
Celălalt om, cel care era prieten cu Abdullah Han... i se 
spunea Oleg Mzytryk. 

Asta îi aminti lui Ross de mesajul codificat al lui Rosennt 
pentru Han, dar hotări că nu era treaba lui Bavallan, şi nici 
să-i înşire toţi morţii, nici despre cum îl îmbrâncise pe 
bătrân în faţa camionului, pe deal, nici că într-o zi avea să 
se întoarcă înapoi în sat ca să îi reteze capul măcelarului şi 
kalandarului care, dacă n-ar fi fost mila Domnului sau a 
spiritului din "Ținuturile înalte, ar fi bătut-o cu pietre şi ar fi 
mutilat-o şi l-ar fi mutilat şi pe el. Avea să facă asta după ce 
avea să-i dea raportul lui Armstrong sau Talbot sau 
colonelului american, dar înainte de asta îi va întreba cine a 
trădat Operaţiunea Mecca. Căci cineva trădase. Pentru 
moment, gândul la Rosemont şi Tenzing şi Gueng îl orbi. 
Când ceața se limpezi, văzu ceasul de pe cămin. 

— Trebuie să mă duc la o clădire de lângă Ambasada 
Britanică. E departe de aici? 

— Nu. Am putea să te ducem noi, dacă doreşti, fi. Gavallan 
aruncă o privire către Mclver. 

— Mac, să mergem acum, poate că pot să-l prind pe 
Talbot. Încă mai avem timp să ne întoarcem să-i vedem pe 
Azadeh şi pe Nogger, dacă mai e aici. 

— Bună. idee. Ar putea fi acum? lartă-mă, dar mi-e teamă 
că o să leşin din nou dacă nu o fac repede. 

Gavallan se ridică şi îşi puse paltonul. Petikin îi spuse lui 
Ross: 

— Am să-ţi împrumut un pardesiu şi nişte mănuşi. Văzu 
ochii alunecându-i în jos, pe coridor. 


— Vrei s-o trezesc pe Azadeh? Bine? 

— Nu, mulţumesc... Am să... am să arunc doar o privire. 

— Ea doua uşă pe stânga. 

ÎI urmăriră pornind pe coridor cu paşi tăcuţi, ca de pisică, 
deschizând în tăcere uşa şi stând acolo pentru un moment, 
apoi închizând-o din nou. Îşi ridică pistolul automat şi cele 
două kukriuri, al lui şi al lui Gueng. Se gândi o clipă, apoi îl 
puse pe al său pe cămin. 

— În caz că nu mă întorc, spuse, spune-ţi-i că e un dar. Un 
dar pentru Erikki şi pentru ea. 

CAPITOLUL, 47 

La palatul Hanului; ora 5,19 după-amiază. Kalandarul din 
Abu Mard se afla în genunchi, îngheţat de spaimă. 

— Nu, nu, înălţimea voastră. Jur că mullahul Mahmud ne-a 
Zis... 

— Nu-i un mullah adevărat, fiu de căţea! Toată lumea ştie 
asta! Pe Allah, tu aveai de gând să-mi baţi cu pietre fiica? 
urlă Hanul cu chipul injectat, răsuflând sacadat, în spasme 
adânci. Tu... ai hotărât... tu ai hotărât să-mi baţi cu pietre 
fiica mea?! 

— Ela fost, înălţimea voastră... şopti kalandarul. Mullahul 
care a hotărât... după ce a întrebat-o şi... ea a recunoscut 
adulterul cu sabotorul. 

— Tu... fiu de căţea! Tu l-ai ajutat şi l-ai îndemnat pe acest 
fals mullah. Mincinosule! Ahmed mi-a spus ce s-a întâmplat! 

Hanul se sprijini de pernele aşternutului. O strajă era 
lângă el, Ahmed şi alte santinele în apropierea kalandarului 
din faţa lui. Najoud, fiica lui cea mare, şi Aisha, tânăra-i 
soţie, erau aşezate într-o parte, încercând să-şi ascundă 
groaza în faţa furiei şi îngrozite că avea să se răsfrângă şi 
asupra lor. 

Hakim, fratele lui Azadeh, stătea îngenuncheat lângă uşă, 
încă în hainele sale murdare de praful drumului şi pin de 
presimţiri rele. Abia sosit, fusese adus în grabă acolo, sub 
pază, la porunca Hanului, care ascultase cu aceeaşi furie 
istorisirea lui Ahmed despre cele petrecute în sat. 


— Tu... fiu de căţea, strigă Hanul din nou, cu saliva 
curgându-i din gură, ai lăsat... ai lăsat cânele de... sabotor 
să scape! Ai lăsat să-mi târască fiica după el, un... tăinuitor 
de sabotori... şi... după aia... după aia... îndrăzneşti să-mi 
judeci pe cineva din familia mea, a mea. Şi ai bate-o cu 
pietre fără... să-mi ceri mie... mie, îngăduinţă?! 

— Mullahul a spus! ţipă kalandarul, repetând iarăşi şi 
iarăşi cuvintele. 

— Faceţi-l să tacă! 

Ahmed îl izbi tare peste o ureche, ameţindu-l pentru o 
clipă, apoi îl săltă brutal înapoi în genunchi şi şuieră. 

— Spune încă un cuvânt şi-ţi tai limba! Hanul încerca să-şi 
tragă sufletul. 

— Aisha... dă-mi... dă-mi una dintre pilulele alea! 

Ea înainta grăbită, rămânând în genunchi, deschise sticla, 
îi puse o pilulă în gură şi-i şterse buzele. Hanul păstră pilula 
sub limbă, aşa cum îi spusese doctorul, şi într-o clipă 
spasmul trecu, bubuitul din urechi scăzu şi încăperea îşi 
opri legănatul. Ochii săi injectaţi se îndreptară din nou 
către bătrânul care scâncea şi tremura necontrolat. 

— Fiu de căţea! Deci îndrăzneşti să muşti mâna 
Stăpânului! Tu, măcelarul şi satul tău scârbos... Ibrahim, se 
întoarse Hanul către unul dintre paznici, du-l înapoi la Abu 
Mard şi bate-l cu pietre... Pune satul să-l bată cu pietre. Pe 
el! Apoi taie-i mâinile măcelarului... 

Ibrahim şi celălalt paznic îl traseră în picioare pe omul 
care urla, îl izbiră cu pumnii, aducându-l la tăcere, iii 
deschiseră uşa, oprindu-se când Hakim spuse sălbatic: 

— Apoi daţi foc satului! 

Hanul se întoarse către el, mijind ochii. 

— Da... şi după asta daţi foc satului... îl îngână rămânând 
cu privirile asupra lui. 

Hakim îi întoarse privirea, încercând să fie curajos. Uşa se 
închise şi tăcerea se aşternu şi mai grea, întrerupă numai 
de gâfâiala lui Abdullah. 

— Najoud, Aisha, plecaţi! spuse. 


Najoud şovăi, dorind să rămână, dorind să audă sentinţa 
pronunţată pentru Hakim, încântată că Azadeh fusese 
surprinsa în adulterul ei şi deci o aştepta pedeapsa oricând 
ar fi fost găsită. Bun, bun, bun. Cu Azadeh piereau şi cei 
doi: Hakim şi Roşcatul cu Cuţitul. 

— Am să vin de îndată ce mă chemi, înălţimea ta, spuse. 

— Poţi să te duci înapoi în încăperile tale. Aisha, aşteaptă 
la capătul coridorului. 

Amândouă femeile plecară. Ahmed închise uşa mulţumit, 
totul desfăşurându-se aşa cum fusese plănuit. Celelalte 
două străji aşteptară în tăcere. Hanul se mişcă greoi, 
făcându-le semn să se apropie. 

— Aşteptaţi afară. Ahmed, tu rămâi. 

Când plecară şi nu mai rămăseseră decât ei trei în 
încăperea mare şi rece, îşi întoarse din nou privirea 
străpungătoare către Hakim. 

— Daţi foc satului”, ai zis. O idee bună... Dar asta nu-i o 
scuză pentru trădarea ta şi nici pentru a surorii tale. 

— Nimic nu scuză trădarea împotriva unui tată, înălţimea 
ta, dar nici Azadeh, nici eu nu te-am trădat sau n-am 
complotat împotriva ta. 

— Mincinosule! L-ai auzit pe Ahmed. Ea a recunoscut că s- 
a destrăbălat cu sabotorul! A recunoscut-o. 

A recunoscut că l-a „iubit”, înălţimea ta, cu ani şi ani în 
urmă. A jurat în faţa lui Allah că n-a comis niciodată adulter 
şi nu şi-a trădat niciodată bărbatul. În faţa cânilor ăia şi 
fiilor de căţea, şi mai rău, a acelui mullah de mâna stingă, 
ce-ar fi trebuit să spună fiica unui Han? N-a încercat ea să- 
ţi apere numele în faţa acelei grămezi de bălegar fără 
Dumnezeu? 

— Tot răsuceşti cuvintele, tot aperi târfa! Chipul lui Hakim 
se făcu cenuşiu. 

— Azadeh s-a îndrăgostit aşa cum şi mama s-a îndrăgostit. 
Dacă ea e o târfă, atunci şi mama mea e târfă! 

Sângele năvăli din nou în obrajii Hanului. 

— Cum îndrăzneşti să spui astfel de cuvinte? 


— E adevărat! Te-ai culcat cu ea înainte de a fi căsătoriţi. 
Pentru că te iubea, te-a lăsat în taină în iatacul ei şi astfel a 
riscat moartea. A riscat moartea pentru că te iubea şi tu ai 
implorat-o. Oare nu mama l-a convins pe tatăl ei să te 
accepte şi l-a convins pe tatăl tău să-ţi îngăduie ţie să te 
căsătoreşti cu ea, în loc să fie dată fratelui tău mai mare, 
care o dorea pentru el ca a doua nevastă? 

Vocea lui Hakim se frânse, amintindu-şi de ea pe patul de 
moarte. Avea atunci şapte ani, Azadeh şase, neînţelegând 
prea mult, doar că ea suferea cumplit de ceva care se 
numea „tumoare” şi afară, în curte, tatăl lor, Abdullah, se 
învârtea fără rost, doborât de durere. 

— N-a stat ea întotdeauna alături de tine împotriva tatălui 
tău şi a fratelui tău mai mare şi, atunci când fratele tău mai 
mare a fost ucis şi-ai devenit moştenitor, nu a aranjat ea 
împăcarea cu tatăl tău? 

— Nu poţi... nu poţi să ştii astfel de lucruri! Eraţi... eraţi 
prea mici! 

— Ni le-a spus bătrâna doică Fatemeh. Ne-a spus înainte 
să moară; ne-a spus tot ce-şi putea aminti. 

Hanul abia asculta, amintindu-şi şi el, amintindu-şi 
accidentul de vânătoare al fratelui său, pe care-l pusese la 
cale atât de abil, bătrâna doică ar fi putut să ştie şi ea de 
asta şi dacă ea ştia, atunci şi Hakim ştie şi Azadeh ştie, un 
motiv în plus ca să-i aducă la tăcere; amintindu-şi şi 
vremurile minunate pe care le petrecuse cu Naftala cea 
Bălaie, înainte şi după căsătoria lor şi în timpul acelor zile 
până când începuse suferinţa. Nu erau căsătoriţi nici de un 
an când se născuse Hakim, de doi când apăruse Azadeh. Pe 
atunci Naftala abia avea şaisprezece ani - mărunţică, 
aproape după tiparul Aishei, dar de o mie de ori mai 
frumoasă, cu părul ei lung ca un caier de aur. Încă cinci ani 
dumnezeieşti; nu mai avuseseră alţi copii, dar asta nu mai 
contase. Avea deja un fiu, în cele din urmă, puternic şi 
voinic - căci primii trei fii de la prima sa soţie se născuseră 
toţi bolnăvicioşi, murind curând, cele patru fiice ale sale 


urâte şi cicălitoare - soţia-i abia împlinise douăzeci şi doi de 
ani, era sănătoasă, la fel de puternică şi minunată, la fel ca 
cei doi copii pe care îi născuse deja. Era îndeajuns timp şi 
pentru alţi fii. Apoi începuseră durerile şi suferinţa. Nici un 
ajutor din partea tuturor doctorilor din Teheran. Insha 
Allah, spuseseră. Nici o altă uşurare în afara 
medicamentelor, din ce în ce mai puternice, pe măsură ce 
ea se topea. 

Allah i-a îngăduit pacea Paradisului şi-am s-o regăsesc 
acolo. Îl privea pe Hakim, văzând tiparul lui Azadeh, care 
era tiparul mamei sale, ascultându-l vorbind. 

— Azadeh s-a îndrăgostit numai, înălţimea ta! Dacă îl 
iubea pe bărbatul acela, nu poţi s-o ierţi? Avea numai 
şaisprezece ani şi era exilată la şcoala din Elveţia. Aşa cum 
mai târziu am fost eu exilat la Kvoy. 

— Pentru că aţi fost amândoi trădători! Nerecunoscători! 
Nişte otrăvuri! strigă Hanul, simţindu-şi din nou urechile 
bubuind. leşi afară! O să... o să stai departe de ceilalţi, sub 
pază, până când trimit după tine. Ahmed, ai grijă de asta, 
apoi întoarce-te! 

Hakim se ridică aproape în lacrimi, ştiind ce avea să se 
întâmple şi nefiind în stare să împiedice desfăşurarea 
lucrurilor. leşi împleticindu-se. Ahmed dădu ordinele 
necesare străjilor şi se întoarse înapoi în cameră. Ochii 
Hanului erau închişi, faţa cenuşie, respiraţia mai greoaie ca 
înainte. 

Te implor, Allah, nu-l lăsa să moară încă, se rugă Ahmed. 

Hanul deschise ochii şi-l privi cu atenţie. 

— Trebuie să hotărăsc în privinţa lui, Ahmed... Repede. 

— Da, înălţimea ta, începu sfetnicul său, alegându-şi cu 
grijă cuvintele. Nu mai ai decât doi fii: Hakim şi sugarul. 
Dacă Hakim trebuie să moară sau... zâmbi ciudat, i se 
întâmplă să-şi piardă vederea şi e infirm, atunci Mahmud, 
soţul înălţimii sale Najoud, va fi regent până când... 

— Prostul ăla? Pământurile noastre şi puterea s-ar duce 
într-un an! 


Pete roşii se aprinseră pe obrajii Hanului şi găsea că-i e 
din ce în ce mai greu să gândească limpede. 

— Mai dă-mi o pilulă! 

Ahmed se supuse şi-i dădu apă de băut, liniştindu-l. 

— Eşti în mâinile lui Allah, o să-ţi revii, nu-ţi face griji! 

— Nu-mi fac griji, murmură Hanul, străpuns de o durere în 
piept. A fost voia lui Allah... că mullahul a murit... la 
vreme... Ciudat... Piotr Oleg s-a ţinut de partea lui de 
înţelegere... deşi el... mullahul... a murit prea repede... 
prea repede... 

— Da, înălţimea ta! 

Cu vremea, spasmul dureros trecu. 

— Care... care ţi-e sfatul privitor la... Hakim? Ahmed se 
prefăcu că se gândeşte o clipă. 

— Fiul tău Hakim este un bun mahomedan, ar putea fi 
pregătit. Ţi-a condus bine afacerile din Kvoy, şi n-a fugit, aşa 
cum poate ar fi putut s-o facă. Nu-i un om violent, decât ca 
să-şi apere sora, nu? Dar asta e foarte important, pentru că 
aici e cheia lui. 

Veni mai aproape şi spuse în şoaptă. 

— Pă-l moştenitorul tău, înălţimea ta! 

— Niciodată! 

— Dacă jură pe Allah să-şi protejeze tânărul frate, aşa cum 
o să-şi apere sora, dacă se dovedeşte că sora lui se întoarce 
imediat, de bună voie, la Tabriz... într-adevăr înălţimea ta, 
n-ai nici un fel de dovadă adevărată împotriva lor, doar 
vorbe. Îngăduie-mi mie să aflu adevărul de la el şi de la ea şi 
am să-ţi spun în taină. 

Hanul se concentra, ascultând atent, deşi efortul îl costa. 

— Ah, fratele e momeala să punem mâna pe soră... Aşa 
cum a fost ea momeala ca să înşfăcăm soţul şi aşa cum 
amândoi sunt momeală unul pentru celălalt. 

— Da înălţimea ta! Sigur că te-ai gândit la asta înaintea 
mea. În schimbul repunerii fratelui în drepturile sale, ea 
trebuie să jure în faţa lui Allah că rămâne aici să-l ajute. O s- 
o facă, o, da, o s-o facă! Şi-atunci amândoi or să fie la mâna 


ta şi poţi să te joci cu ei după cum ţi-e voia, dând şi luând 
după cum doreşti, fie că sunt vinovaţi, fie că nu! 

— Sunt vinovaţi. 

— Dacă ar fi vinovaţi, şi-am să ştiu repede dacă îmi dai 
toate puterile ca să cercetez, apoi este voia lui Allah ca să 
moară încet, ca tu să hotărăşti ca soţul Fazuliei să fie Han 
după tine - nu că ar fi mai bun decât Mahmud; dacă nu sunt 
vinovaţi, atunci lasă-l pe Hakim să rămână moştenitor, dacă 
ea rămâne aici. Şi dacă ar fi să se întâmple, din nou la voia 
lui Allah, ca ea să rămână văduvă, s-ar mărita cu oricine ai 
alege înălţimea ta, ca Hakim să rămână moştenitorul tău - 
Chiar şi cu un sovietic, dacă ar scăpa din capcană, nu? 

Pentru prima dată în ziua aceea Hanul zâmbi. În dimineaţa 
aceea, când Armstrong şi colonelul Hashemi Fazir sosiseră 
ca să îl ia în stăpânire pe Piotr Oleg Mzytryk, se prefăcuseră 
a fi îngrijoraţi cum se cuvine de sănătatea Hanului, aşa cum 
şi el se prefăcuse a fi mai bolnav decât se simţea la acea 
vreme. Îşi păstrase glasul obosit şi şovăitor şi foarte 
coborât, aşa că amândoi trebuiseră să se aplece mult 
asupra lui ca să-l audă. 

— Piotr... vine astăzi aici... Trebuia să mă întâlnesc cu el 
dar l-am rugat să vină aici... din pricină că sunt bolnav. l-am 
trimis vorbă... să vină aici şi-ar trebui să fie la graniţă p6 
înserat... La Julfa... Dacă plecaţi imediat, aveţi destul timp. 
Se strecoară peste graniţă într-un mic elicopter sovietic 
militar şi aterizează lângă un drum lateral... care dă în 
şoseaua Julfa-Tabriz, unde îl aşteaptă maşina lui... N-aveţi 
cum să greşiţi. E singura răspântie... La câţiva kilometri 
nord de oraş... E singurul drum lateral... Un ţinut pustiu, 
ceva mai mult decât o cărare. Cum... cum o să puneţi mâna 
pe el, e treaba voastră şi... cum nu pot fi de faţă, o să-mi... o 
să-mi daţi o bandă a interogatoriului? 

— Da, înălţimea ta, spusese Hashemi. Cum ne-ai sfătui să 
punem mâna pe el? 

— Blocaţi drumul de ambele părţi ale intersecţiei cu 
câteva camioane vechi, încărcate... Lemne de foc... lăzi cu 


peşte... Drumul e îngust şi şerpuitor şi plin de gropi şi 
aglomerat, aşa că o ambuscadă ar fi ceva uşor... Dar aveţi 
grijă. Întotdeauna sunt maşini tudeh care se pot aşeza în 
faţa lui... E un om isteţ şi neînfricat... Are o capsulă de 
otravă în guler. 

— În care? 

— Nu ştiu... Nu ştiu... O să aterizeze spre apus. Nu puteţi 
greşi intersecţia, e singura. 

Abdullah Han oftă pierdut în gânduri. De multe ori fusese 
luat de acelaşi elicopter ca să fie dus la casa din Tbilisi. 
Multe vremuri bune petrecuse acolo. Mâncare din belşug, 
femei tinere şi supuse, cu buze pline şi dornice să placă - şi 
apoi, dacă era norocos, Vertinskaia, drăcoaica, pentru altă 
distracţie. 

Ahmed îl privea. 

— Sper ca Piotr să scape din capcană. 

— Da. Ar fi bine pentru el să... să o aibă. Oboseala îl 
învălui. 

— Am să dorm acum! Trimite-mi străjile înapoi?i posta?ii 
sub un şopron încropit, construit în grabă. După ce am să 
mănânc la noapte, adună-mi „devotata”. 

Ahmed se ridică în picioare. Hanul îi invidie trupul suplu şi 
puternic. 

— Aşteaptă, mai e încă ceva! Hanul se gândi un moment, 
procesul gândirii fiind ciudat de obositor. Unde-i Roşcatul 
cu Cuţitul? 

— Cu Cimtarga, sus, lângă graniţă, înălţimea ta. Cimtarga 
a spus că ar putea să lipsească vreo câteva zile. A plecat 
marţi noaptea. 

— Marţi? Ce-i azi? 

— Sâmbătă, înălţimea ta! răspunse Ahmed ascunzându-şi 
îngrijorarea. 

— Ah, da, sâmbătă... 

Încă un val de oboseală. Simţea o senzaţie ciudată în obraz 
şi ridică mâna să se frece, dar găsi că efortul e prea mare. 


— Ahmed, află unde este... Dacă se întâmplă ceva, dacă 
mai am încă un atac şi o să... ei bine, vezi să fiu dus la 
Teheran, la Spitalul Internaţional, imediat. Imediat 
elicopterul lui trebuie să fie răscumpăraţi. 

Poţi să ai răbdare, căpitane! Eşti liber să umbli prin ora? 
înţelegi? 

— Da, înălţimea ta! 

— Află unde este şi pentru următoarele câteva zile ţine-l în 
apropiere. Treci peste Cimtarga! 'Ţine-l pe Ro?catul cu 
Cuţitul lângă tine. 

— Da, înălţimea ta! 

Când străjile reveniră în cameră, Hanul închise ochii şi se 
simţi prăvălindu-se în adâncuri. 

— Nu e alt Dumnezeu decât Allah, murmură, foarte 
speriat. 

Lângă graniţa de nord, la răsărit de Julfa; ora 6,05 seara. 
Se apropia asfinţitul şi elicopterul lui Erikki se afla 
prizionier. 

— Stai în satul nostru cu un paznic liniştit, să-ţi meştereşti 
avionul, spuse scurt Baiazid, sau poţi să fii nerăbdător şi 
furios şi ai să fii legat şi o să ţi se pună un căluş ca unei fiare 
sălbatice. Nu caut necazul, căpitane, nu vreau nici un fel de 
necaz şi nici ceartă. Vrem doar răscumpărare de la 
Abdullah Khan. 

— Dar v-am spus că mă urăşte şi n-o să mă ajute să fiu 
răscumpărat! 

— Dacă spune nu, o să căutăm răscumpărarea în altă 
parte. La firma ta din Teheran, sau la guvern. Poate la câinii 
tăi sovietici. Între timp, stai aici ca oaspete, mănânci ce 
mâncăm şi noi, dormi cum dormim şi noi, împărțind cinstit 
ce avem, sau legat şi cu căluş şi flămând! - oricum rămâi 
până când se plăteşte răscumpărarea. 

— Dar asta ar putea să ia luni şi... 

— Insha Allahl. 

Toată ziua de ieri şi jumătate din noapte Erikkii încercase 
să se gândească la o cale de ieşire din capcană. Îi luaseră 


grenada, dar îi lăsaseră pumnalul, însă paznicii lui erau 
atenţi în permanenţă. În aceste zăpezi adânci ar fi fost 
imposibil pentru el să scape numai cu cizmele îmblănite şi 
fără îmbrăcăminte de iarnă, să coboare până în valea de 
jos, şi chiar şi atunci s-ar fi aflat în ţinut ostil. Tabriz era la 
nici treizeci de minute de zbor, dar pe jos... 

— O să mai ningă şi la noapte, căpitane. 

Erikki privi în jur. Baiazid se afla la un pas în urmă, Nu-l 
auzise apropiindu-se. 

— Da, şi încă alte câteva zile în vremea asta şi pasărea 
mea, avionul meu, n-o să mai zboare. Bateria o să fie 
moartă şi cea mai mare parte a instrumentelor stricate. Va 
trebui s-o pornesc ca să încarc bateria şi să-i încălzesc 
motorul. Cine o să răscumpere un elicopter stricat între 
dealurile astea? 

Baiazid se gândi o clipă. 

— Cât de mult trebuie să se învârtă motoarele? 

— Zece minute pe zi. Minimum absolut. 

— E în regulă. Imediat după ce se lasă întunericul, în 
fiecare zi poţi s-o faci, dar mai întâi trebuie să mă întrebi. 
O-să te ajutăm să-l tragi. De ce vorbeşti întotdeauna ca 
despre o fiinţă? 

Erikki se încruntă. 

— Nu ştiu. Întotdeauna s-a considerat că navele au o viaţă 
a lor. Asta este o navă a cerului. 

Ridică din umeri. 

— Foarte bine. O să te-ajutăm s-o tragi la loc deschis şi-a s- 
o porneşti şi câtă vreme motoarele ei funcţionează or să fie 
cinci arme pe o rază de doi metri, dacă ai să ai vreo idee. 

Erikki râse. 

— Atunci n-o să am. 

Baiazid zâmbise. Era un bărbat atrăgător, deşi cu dinţii 
stricaţi. 

— Când îi trimiţi vorbă Hanului? 

— Am făcut-o deja. Cu zăpezile astea, îţi ia o zi ca s-ă 
ajungi jos la drum, chiar şi călare, dar nu mult ca să ajungi 


laTabriz. Dacă Hanul răspunde favorabil, imediat, poate că 
aflăm mâine, poate poimâine, depinde de zăpezi. 

— Poate niciodată. Cât de mult poţi s-aştepţi? 

— Toţi oamenii din Nordul îndepărtat sunt atât de 
nerăbdători? 

Obrazul lui Erikki tresărise. 

— Zeii noştri străvechi erau foarte nerăbdători când erau 
reţinuţi împotriva voinţei lor şi ne-au transmis asta şi nouă. 
E rău să fi reţinut împotriva voinţei tale. Foarte rău. 

— Suntem un popor sărman, şi în vremuri de război. 
Trebuie să luăm ce ne dă Allah cel Unic. Răscumpărarea e 
un obicei străvechi. 

Zâmbi subţire. 

— Am învăţat de la Saladin să ne purtăm cavalereşte cu 
prizonierii noştri. Spre deosebire de mulţi creştini. Creştinii 
nu prea sunt recunoscuţi pentru cavalerismul lor. Noi 
tratăm... 

Urechile şi ochii lui erau mai buni decât ai lui Erikki. 

— Acolo jos, în vale. 

Auzi şi Erikki motoarele. Îi trebui un moment ca să 
desluşească elicopterul camuflat, zburând jos, apropiindu- 
se dinspre nord. 

— Kajicikov 16, un aparat sovietic militar de sprijin... Ce 
face? 

— Se îndreaptă spre Julfa. Şeicul scuipă pe pământ. 

— Fiii ăştia de căţea vin şi pleacă cum vor. 

— Se strecoară mulţi acum? 

— Nu mulţi, dar unul e prea mult. 

Lângă răspântia Julfa; ora 6,15 seara. Drumul de ţară 
şerpuia prin pădure, acoperit cu zăpadă şi necurăţat cu 
câteva urme de camioane şi căruţe şi cele făcute de vechiul 
Chevrolet de teren, parcat sub nişte pini în apropierea 
lizierei, la câţiva metri de drumul principal. Prin binoclu, 
Armstrong şi Hashemi puteau să vadă doi bărbaţi în haine 
călduroase şi cu mănuşi, aşezaţi pe locul din faţă, cu 
ferestrele deschise, ascultând atenţi. 


— Nu prea are mult timp, mormăi Armstrong. Poate că de 
fapt nici nu vine. 

Priveau de o jumătate de oră de pe o mică ridicătură, 
aflată între copaci, care dădea spre zona de aterizare. 

Maşina lor şi cele ale oamenilor lui Hashemi erau parcate 
discret pe drumul principal, înaintea şi în urma lor. Era 
foarte linişte şi adia vântul. 

— Aleluia! şopti Armstrong, înfierbântându-se. Unul dintre 
bărbaţi deschisese portiera laterală şi ieşise. Acum privea 
cerul către nord. Şoferul porni motorul, apoi pe deasupra 
zgomotului lui auziră elicopterul ce se apropia, îl văzură 
alunecând peste colină şi lăsându-se în vale, la rasul 
coroanelor copacilor, motorul cu piston sforăind plăcut. 
Efectua o aterizare perfectă într-un nor învolburat de 
zăpadă. 

Zăreau pilotul şi un alt om, lângă el. Pasagerul, un bărbat 
mărunţel, ieşi afară şi se apropie de maşină. 

Armstrong înjură. 

— II recunoşti, Robert? 

— Nu. Ăla nu-i Suslev - Piotr Oleg Mzytryk. Sunt sigur. 
Armstrong era profund dezamăgit. 

— Chirurgie estetică? 

— Nu. N-are nimic de-a face cu asta. E un nemernic 
spătos, înalt ca mine. 

Îl urmăriră apropiindu-se de celălalt, apoi înmânându-i 
ceva. 

— A fost o scrisoare? Ce i-a dat, Robert? 

— Părea un pachet. Ar putea fi o scrisoare. 

Armstrong mormăi o altă înjurătură, concentrându-se 
asupra buzelor lor. 

— Ce spun? 

Hashemi ştia că Armstrong putea să citească după 
mişcările buzelor. 

— Nu ştiu. Nu e farsi şi nici engleză. 

Hashemi înjură şi-şi regla binoclul deja perfect reglat. 

— Mie-mi pare a fi o scrisoare. 


Bărbatul rosti câteva cuvinte, apoi se întoarse la elicopter. 
Imediat pilotul trase maneta de gaze şi elicopterul se ridică. 
Celălalt o porni greoi prin zăpadă către Chevrolet. 

— Şi acum? spuse exasperat Hashemi. Armstrong urmări 
cu binoclul omul îndreptându-se către maşină. 

— Avem de ales. Interceptăm maşina aşa cum am plănuit 
şi vedem ce este - dacă am putea să-i neutralizăm pe cei doi 
ticăloşi mai înainte să distrugă lucrul acela - dar ăsta o să 
deconspire faptul că cunoaştem locul de sosire al şefului cel 
mare; sau doar ne ţinem de ei, presupunând că-i un mesaj 
pentru Han, care stabileşte o nouă întâlnire. 

Îşi depăşise dezamăgirea că Mzytryk evitase capcana. 
Trebuie să ai noroc în jocul nostru, îşi reaminti. Nu face 
nimic. Data viitoare o să punem mâna pe el şielo să ne 
ducă la trădătorul nostru, la al patrulea, la al cincilea şi la al 
şaselea om şi am să urinez pe gropile lor şi ale lui Suslev, 
sau oricum îşi spune Piotr Oleg Mzytryk - dacă am noroc. 

— Nici n-avem nevoie să ne ţinem de ei. O să se ducă 
direct la Han. 

— De ce? 

— Pentru că e un pivot vital în Azerbaidjan, atât pentru 
sovietici cât şi împotriva lor, aşa că or să vrea să afle la 
prima mână cât de rău stă cu inima şi pe cine a aleselca 
regent până ajunge sugarul la maturitate - sau până este 
înnobilat. Nu vine puterea odată cu titlul, odată cu 
pământurile şi bogăţia? 

— Şi conturile secrete din băncile elveţiene - cu atât mai 
mult ar avea motive ca să vină imediat. 

— Da, dar nu uita că s-ar fi putut întâmpla ceva serios la 
Tbilisi care să-l întârzie - sovieticii sunt la fel de acriţi şi 
agitaţi din pricina Iranului ca şi noi. 

Îl văzură pe bărbat urcându-se la loc în Chevrolet şi 
începând să vorbească cu vervă. Şoferul băgă cheia în 
contact şi se îndreptă înapoi către şoseaua principală. 

— Hai înapoi la maşină. 


Coborârea de pe movilă fu destul de uşoară, şoseaua Julfa- 
Tabriz foarte aglomerată, câteva faruri erau deja aprinse, 
iar prada lor n-avea nici o şansă să scape din ambuscadă, 
dacă hotărau s-o declanşeze. 

— Hashemi, o altă posibilitate ar fi ca lui Mzytryk să-i fi 
spus o păsărică cum c-a fost trădat de fiu-său şi a trimis un 
avertisment Hanului, a cărui acoperire a fost şi ea distrusă. 
Nu uita că încă n-am aflat ce s-a-ntâmplat cu Rakoczy de 
când i-a dat drumul răposatul tău prieten, generalul Janan. 

— Câinele ăla n-o să se descurce de unul singur! Hashemi 
zâmbi strâmb, reamintindu-şi imensa bucurie simțită când 
atinsese butonul telecomenzii şi văzuse explozia bombei 
capcană înlăturându-i duşmanul de pe faţa pământului, 
odată cu casa, viitorul şi trecutul. 

— Asta ar fi putut să fie ordonată de Abrim Pahmudi. 

— De ce? 

Hashemi îşi cobori pleoapele, trăgând cu coada ochiului 
către Armstrong, dar nu putu să citească nici o urmă de 
viclenie pe faţa acestuia. Ştii prea multe secrete, Robert. 
Ştii de benzile lui Rakoczy şi, cel mai rău dintre toate, 
despre Grupul Patru şi că l-am ajutat pe Janan să ajungă în 
Infern, unde o să i se alăture în curând şi Hanul, apoi Talbot 
- peste câteva zile - şi tu, vechiul meu prieten, când o să 
vreau. Să-ţi spun că Pahmudi a ordonat ca Talbot să fie 
pedepsit pentru crimele sale împotriva Iranului? Să-ţi spun 
că sunt bucuros să mă supun? De ani de zile am vrut să-l 
înlătur pe Talbot, dar n-am îndrăznit niciodată să pornesc 
singur împotriva lui. Acum Pahmudi poartă vina, arde-l-ar 
Allah! Şi altă piedică va fi îndepărtată din calea mea. Ah, da. 
Şi Pahmudi însuşi, săptămâna care vine. Dar tu, Robert, tu 
eşti asasinul ales pentru asta, şi probabil o să pieri în cursul 
acţiunii. Pahmudi nu merită unul dintre adevărații mei 
asasini. Chicoti în sinea lui, coborând greu dealul, nesimţind 
frigul, îngrijorat că Mzytryk nu sosise. 

Am griji mult mai importante, se gândea. Cu orice preţ 
trebuie să protejez asasinii Grupului Patru, garanţia mea 


pentru Paradisul pe Pământ, cu puteri chiar şi asupra lui 
Khomeini însuşi. 

— Khomeini este singurul care ar fi putut ordona 
eliberarea lui Rakoczy, spuse. În curând am să ştiu de ce şi 
unde se află. E fie în Ambasada Sovietică, fie într-o casă 
conspirativă sovietică, fie într-o celulă de interogare a 
SAVAMA, fie în siguranţă, în afara ţării, până acum. 

— Atunci e în siguranţă - mort. KGB-ul nu tolerează 
trădătorii. 

Hashemi zâmbi sardonic. 

— Pe ce pariezi? 

Pentru moment Armstrong nu-i răspunse, descumpănit de 
o întrebare neobişnuită pentru Hashemi, care condamna 
jocurile de noroc, ca şi el - acum. Ultima dată când jucase 
fusese în Hong Kong, în '63, cu nişte bani de mită care 
fuseseră puşi în sertarul mesei sale, pe vremea când era 
superintendent CID. Patruzeci de mii de dolari Hong Kong, 
aproape şapte mii de dolari americanii pe vremea aceea. 
Împotriva tuturor principiilor sale, luase heung yau - uleiul 
parfumat, aşa cum era numit acolo din sertar şi la cursele 
din după-amiaza aceea îi pusese pe toţi pe capul unui cal 
numit Pilot Fish, într-o încercare nebunească de a-şi 
recupera toate pierderile la pariuri, curse de cai şi bursă. 
Fusese prima mită pe care-o luase vreodată în optsprezece 
ani de când lucra în poliţie, deşi erau întotdeauna 
disponibile din abundență. În după-amiaza aceea câştigase 
masiv, pusese la loc banii mai înainte ca sergentul de poliţie 
care-i dăduse să observe că fuseseră atinşi, rămânându-i 
mai mulţi decât de ajuns pentru datoriile sale. Totuşi era 
dezgustat de el însuşi că apelase la ei şi uimit de prostia sa. 
Nu mai jucase de-atunci şi nici nu se mai atinsese de heung 
yau, deşi ocaziile fuseseră nenumărate. 

— Eşti un prost, Robert! spusese unul dintre colegii săi. 
Nu-i nici un rău, în a primi puţini bănuţi pentru pensie. 

Pensie? Ce pensie? Christoase! Douăzeci de ani curcan în 
Hong Kong fără să se abată o iotă de la drumul drept, 


unsprezece ani aici, la fel, ajutându-i pe ticniţii ăştia setoşi 
de sânge, şi totul s-a dus de râpă! Slavă Domnului că nu 
trebuie să mă îngrijesc decât de mine. Nu mai am nevastă 
sau copii sau pe cineva apropiat. Doar eu. Dacă pun mâna 
pe ticălosul de Suslev care să mă ducă la ticăloşii noştri 
criminali sus-puşi, o să merite totul. 

— Ca şi ţie, nici mie nu-mi place să pariez, Hashemi, dar 
dacă mi-ar plăcea... 

Se întrerupse şi-i oferi pachetul de ţigări şi aprinseră câte 
una, mulţumiţi. Fumul se amestecă cu aerul rece, văzându- 
se limpede în lumina în scădere. 

— Dacă mi-ar plăcea, aş spune că diferenţa este că 
Rakoczy a fost peşcheşul tău către Pahmudi pentru vreun 
VIP sovietic, aşa, pentru orice eventualitate. 

Hashemi râse. 

— Pe zi ce trece devii din ce în ce mai iranian. Va trebui să 
fiu mai grijuliu. 

Ajunseseră aproape de maşină şi ajutorul său ieşi şi 
deschise portiera din spate. 

— Mergem drept la Han, Robert. 

— Cum rămâne cu Chevroletul? 

— Îi lăsăm pe alţii să-l urmărească. Vreau să ajung mai 
întâi la Han. 

Chipul colonelului se întunecă. 

— Doar ca să mă asigur că trădătorul e mai mult de partea 
noastră decât de-a lor. 

CAPITOLUL. 48 

La Baza aeriană Kowiss; ora 6,35 seara. Starke se holbă la 
Gavallan complet uluit. 

— Vârtejul” peste şase zile? 

— Mi-e teamă că da, Duke. 

Gavallan îşi trase fermoarul scurtei şi-şi puse pălăria în 
cuier. 

— Vroiam să-ţi spun eu însumi. Îmi pare râu, dar asta e. 
Cei doi bărbaţi se aflau în bungalowul lui Starke care-l 


postase pe Freddy Ayre afară, ca să se asigure că nu trage 
nimeni cu urechea. 

— Am auzit în dimineaţa asta că toate păsările noastre or 
să fie oprite să zboare până la naţionalizare. Avem şase zile 
sigure ca să facem planul şi să executăm „Vârtejul” dacă 
vrem s-o facem. Asta înseamnă vinerea viitoare. Sâmbătă 
suntem deja dincolo de linia roşie. 

— Iisuse! 

Absent, Starke îşi trase fermoarul scurtei de zbor şi tropăi 
până la bufet, cizmele sale de zbor lăsând o urmă uşoară de 
zăpadă şi picături de apă pe covor. În fundul sertarului de 
jos era ultima sa sticlă de bere. Scoase dopul cu dinţii, 
turnă jumătate într-un pahar şi i-l întinse lui Gavallan. 

— Sănătate! spuse bând din sticlă şi se aşeză pe canapea. 

— Sănătate! 

— Cine e cu noi, Andy? 

— Scrag. Nu ştiu încă despre restul flăcăilor lui, dar o să 
aflu mâine. Mac vine cu un plan şi un orar, un plan în trei 
faze, acoperitor, care-i plin de găuri, dar e posibil. Să zicem 
că e posibil. Cum rămâne cu tine şi cu băieţii tăi? 

— Care-i planul lui Mac? Gavallan îi spuse. 

— Ai dreptate, Andy, e plin de găuri. 

— Dacă ai vrea s-o ştergi, cum ai face-o tu, văzând de-aici? 
Ai cea mai lungă distanţă de străbătut. 

Starke se duse până la harta de zbor de pe perete şi trasă 
o linie care pleca de la Kowiss, traversând câteva mile în 
Golf, până la o sondă. 

— Sonda asta se cheamă Flotsam; unul dintre clienţii 
obişnuiţi, spuse, şi Gavallan observă cât de încordată îi 
devenise vocea. Ne trebuie cam douăzeci de minute ca să 
atingem coasta şi alte zece ca să ajungem până la sondă. Aş 
ascunde combustibil pe țărm, lângă locul ăsta. Cred că s-ar 
putea face fără să provoace prea multă suspiciune, nu sunt 
decât dune de nisip şi nici un fel de aşezare pe kilometri de 
jur împrejur şi mulţi dintre noi obişnuiam să facem picnicuri 
aici. O aterizare de urgenţă ca să verificăm echipamentul 


de amerizare înainte de a ieşi în larg n-ar trebui să 
deranjeze prea tare radarul, deşi se fac zi în zi mai răi. Va 
trebui să pitim două butoaie de două sute de litri de fiecare 
elicopter ca să putem trece peste Golf şi va trebui să 
realimentăm în zbor cu mâna. 

Se lăsase înserarea. Ferestrele dădeau către pistă şi, 
dincolo de ea, către baza militară aeriană. Avionul era 
parcat pe platou, aşteptând să sosească un camion cu 
combustibil. Gărzi Verzi oficiale nervoase îl înconjurau. Cu 
aprobarea prioritară pentru drumul mai departe către Al 
Shargaz, realimentarea nu era cu adevărat necesară, dar 
Gavallan îi ceruse lui John Hogg să o solicite oricum, ca să-i 
lase mai mult timp de vorbit cu Starke. Ceilalţi doi pasageri, 
Arberry şi Dibble, trimişi în concediu după fuga lor de la 
Tabriz, stăteau înghesuiți între o încărcătură completă de 
lăzi şi piese ambalate la iuţeală pe care scria-n engleză şi 
farsi: „Pentru reparaţii imediate şi returnare la Teheran”. 
Nu li se îngăduise să coboare nici măcar ca să-şi 
dezmorţească picioarele. Piloţilor li se permisese doar 
timpul necesar pentru o verificare rapidă la sol şi 
supravegherea realimentării când avea să sosească 
cisterna. 

— Te-ai îndrepta către Kuweit? întrebă Gavallan, 
întrerupând tăcerea. 

— Sigur, Kuweitul este cea mai bună şansă a noastră, 
Andy! Va trebui să realimentăm în Kuweit şi apoi s-o luăm în 
josul coastei către Al Shargaz. Dacă ar fi după nune, cred 
că aş stoca şi mai mult combustibil, pentru orice 
eventualitate. 

Arătă o pată măruntă - o insulă în largul țărmului Arabiei 
Saudite. 

— Aici ar fi bine. E mai bine să ne menţinem în afara 
tarmurilor saudiţilor. Nu ştim ce-o să facă. 

Privi scârbit la tot acel traseu lung. 

— Insula se numeşte Jellet, Broasca, pentru că seamănă cu 
aşa ceva. Nici un fel de locuinţe, nimic, dar se pescuieşte 


grozav. Manuela şi cu mine am fost acolo o dată sau de două 
ori pe când eram în Bahrain. Am să duc combustibil acolo. 

Îşi scoase şapca şi-şi şterse picăturile de sudoare de pe 
frunte, apoi şi-o puse din nou pe cap. Obrazul îi era mai tras 
şi mai obosit ca de obicei, toate zborurile fiind mai 
obositoare ca până atunci, mereu anulate, apoi aprobate şi 
din nou anulate, Esvandiary mai împuţit ca niciodată, toată 
lumea nervoasă şi iritabilă, nici un fel de scrisori sau 
legătură cu cei de acasă de săptămâni. Cea mai mare parte 
a oamenilor săi, inclusiv el, trebuiau de mult să plece în 
concediu şi să fie înlocuiţi. Apoi se adăugase problema 
personalului ce venea de la Zagros Trei şi a aparatelor şi ce 
aveau să facă cu trupul lui Jordon Porcărie, când avea să 
ajungă a doua zi. Fusese prima întrebare a lui Starke când 
ieşise să-l întâmpine pe Gavallan lângă scările avionului. 

— Am problema în mână, Duke, spusese greoi Gavallan, 
îngheţat de vântul de zece noduri. Am permisiunea ATC ca 
avionul să se întoarcă mâine şi va duce cadavrul. O să-l 
trimit înapoi în Anglia cu primul zbor. Groaznic! Am să 
vorbesc cu soţia lui imediat ce-ajung şi-am să fac tot ce pot. 
Împuţit ghinion. 

— Slavă domnului că tânărul Scot e okay, nu? 

— Da. împuţită treabă că a trebuit să fie cineva rănit, 
împuţită! 

Ce-ar fi dac-ar fi fost cadavrul şi sicriul lui Scot? se gândise 
iarăşi Gavallan, întrebare care nu-l părăsise până atunci. 
Ce-ar fi dacă ar fi fost Scot? Ai putea la fel de uşor să 
respingi probabilitatea unei crime? Nu, desigur că nu. 

Tot ce poţi să faci de data asta e să-ţi binecuvântezi 
norocul şi să acţionezi cit mai eficient. 

— Curios, Teheran ATC şi komitehul de la aeroport erau la 
fel de uimiţi ca şi mine şi foarte săritori. Hai să mergem să 
stăm de vorbă. Nu prea am mult timp. Aici sunt nişte 
scrisori pentru o parte din băieţi şi una de la Manuela. Ea e 
bine. A spus să nu-ţi faci griji. Copiii sunt bine şi vor să 


rămână în lexas. Ai tăi de-acasă sunt şi ei bine. Mi-a spus 
să-ţi zic imediat ce te văd. 

Apoi Gavallan îi livrase bomba cu cele şase zile şi mintea 
lui Starke era acum ca în ceaţă. 

— Cu păsărelele de la Zagros aici, o să avem trei 212, 
patru Alouette şi trei 206, plus o încărcătură de piese, nouă, 
piloţi, inclusiv Tom Lochart şi Jean-Luc şi o duzină de 
faecanici. De departe prea mulţi pentru o glumă ca 
Vârtejul”, Andy! 

— Ştiu! 

Gavallan privi afară pe fereastră. Camionul-cisterna se 
târa în lungul avionului şi-l văzu pe Johnny Hogg coborând 
treptele. 

— Cât timp o să ia realimentarea? 

— Dacă Johnny nu-i grăbeşte, trei sferturi de oră pe puţin. 

— Nu-i prea multă vreme să punem la cale un plan. 
Gavallan privi din nou harta. 

— Dar, de fapt, niciodată n-ar fi de-ajuns timp. Mai e vreo 
sondă închisă în apropiere de locul ăla gol? 

— Duzini. Sunt duzini, părăsite cu uşile sudate, aşa cum le- 
au lăsat greviştii cu luni în urmă. E-o nebunie, nu? De ce? 

— Scrag a spus că una dintre ele ar putea fi un punct ideal 
să stocăm benzină şi să realimentăm. 

Starke se încruntă. 

— Nu în zona noastră, Andy! El are nişte platforme mari. 
Ale noastre sunt nişte aşchii, cele mai multe... N-avem 
niciuna care ar putea ţine mai mult de un elicopter odată şi 
suntem siguri ca dracu că nimeni n-o să vrea să aştepte în 
jur. Ce-a zis bătrânul Scrag? 

Gavallan îi spuse. 

— Crezi c-o s-ajungă să-l vadă pe Rudi? 

— A spus că în următoarele câteva zile. Nu mai pot să 
aştept atât de mult. Ai putea găsi o scuză ca să te duci până 
la Bandar-e Delam? 

Ochii lui Starke se îngustară. 


— Dacă am putea să trimitem câteva dintre aparatele 
noastre acolo... Să zicem că le distribuim. Ar fi mai bine să-i 
spunem lui Barosanu că le-am împrumutat pentru o 
săptămâna. Am putea chiar să obţinem nişte aprobări din 
când în când, câtă vreme nemernicul e plecat. 

— Nu mai putem să activăm prea multă vreme în Iran. 
Săracul Jordan, n-ar fi trebuit să se întâmple ce s-a 
întâmplat şi-mi pare al dracului de rău că n-am ordonat 
evacuarea cu săptămâni în urmă. Al dracului de rău! 

— Ce i s-a întâmplat lui n-a fost vina ta, Andy! 

— Într-un fel este. În orice caz va trebui s-o ştergem. 

Cu sau fără aparate. Va trebui să încercăm să salvăm ce se 
poate, fără să mai primejduim oamenii. 

— Orice ghiduşie încercăm o să fie al dracului de riscantă, 
Andy! 

Vocea lui Starke era blândă. 

— Ştiu. Aş vrea ca tu să-i întrebi pe băieţi dacă ar vrea să 
ia parte la „Vârtej”. 

— N-avem cum să scoatem toate aparatele noastre. Nu se 
poate. 

— Ştiu. Deci îţi propun să ne concentrăm numai pe 212. 

Starke îl privi curios. 

— Mac a fost de acord. Ai putea să-ţi scoţi de aici cele trei 
212? 

Starke se gândi o vreme. 

— Două, maximum, dacă aş putea să mă descurc. Avem 
nevoie de doi piloţi, cu... să zicem un mecanic de elicopter 
pentru urgenţă şi cineva care să se ocupe de butoaiele de 
rezervă pentru alimentarea în zbor. Asta ar fi minimum. O 
să fie riscant, dar dacă avem noroc... 

Fluieră. 

— Dacă am putea să-i trimitem celălalt 212 lui Rudi, la 
Bandar-e Delam... sigur, de ce dracu nu? Am să-i spun lui 
Barosanu că l-am împrumutat pentru zece zile. Ai putea să- 
mi trimiţi un telex de confirmare, cerând transferul. Dar, la 
dracu Andy, tot mai avem trei piloţi aici şi... 


Interfonul bazei sună. 

— Drace! spuse iritat, ridicându-se în picioare şi ducându- 
se să vadă ce e. Sunt atât de obişnuit ca telefoanele să nu 
meargă că, de fiecare dată când sună unul dintre ele, tresar 
ca o pisică speriată aşteptând ziua de apoi... Alo, aici 
Starke! Da,... 

Gavallan îl privea - înalt, suplu, şi atât de puternic. Aş vrea 
să fiu la fel de puternic, îşi spuse. 

— A, mulţumesc, spunea Starke. Okay, desigur! 
Mulţumesc, sergent! Cine?... Desigur. Dă-mi-l! 

Gavallan observă schimbarea din glas şi-şi spori atenţia. 
— Bună seara!... Nu, nu putem, nu acum. Nu! Nu putem. 
Nu acum, suntem ocupați! Puse receptorul jos, murmurând 

o înjurătură. Barosanu vrea să stea de vorbă cu noi. 
Împuţitul! „Vreau să veniţi amândoi în biroul meu, imediat”. 

Luă o gură de bere şi se simţi mai bine. 

— Era Wazari, din turn; a raportat că ultima dintre 
păsărelele noastre abia a aterizat. 

— Cine? 

— 'Tăticu Kelly. A făcut un drum până la Flotsam. A dus 
câţiva găzari de la sondă la sondă. Acolo muncesc toţi de 
dau în brânci, cu excepţia grăsanilor din komiteh care sunt 
mult mai preocupaţi de, rugăciuni şi tribunale ad-hoc decât 
de pompat petrol. 

Se cutremură. 

— Ascultă ce-ţi spun, Andy, komitehurile astea sunt 
sponsorizate de Satana. 

Gavallan reţinu expresia, dar nu spuse nimic. 

— Da, Azadeh era cât pe-aci să fie ucisă. Cu pietre! 

— Ce? 

Gavallan îi povesti ce se întâmplase în sat şi despre fuga ei 
de acolo. 

— Încă nu ştim unde dracu e bătrânul Erikki. Am vorbit cu 
ea înainte de a pleca şi era ca dusă. Da, cam ăsta e 
cuvântul. Încă nu trecuse de starea de şoc. 


Faţa lui Starke se întunecă şi mai mult. Cu un efort îşi 
înăbuşi mânia. 

— Să zicem că putem scoate toate 212 afară. Cum rămâne 
cu băieţii? Mai avem încă trei piloţi şi poate zece mecanici 
de scos înainte de a face mişcarea. Ce facem cu ei? Şi ce 
facem cu toate piesele? 

— O să lăsăm trei 206 şi Alouette. 

— Şi ce facem cu toate lucrurile din casă, mărunţişurile, şi 
conturile din bancă, apartamentele din Teheran şi toate 
lucrurile băieţilor? Drace, nu numai ale noastre, ci ale 
tuturor băieţilor pe care-i luăm în exod? Dacă o ştergem, 
totul o să fie pierdut. Totul! 

— Compania o să acopere pierderile. Nu pot să le dau 
înapoi lucrurile, dar o să plătim tot ce era în cont şi-o să 
acoperim restul. Mai toate sunt la minimum, căci mai toţi 
dintre voi vă ţineţi fondurile în Anglia şi le scoateţi când 
aveţi nevoie. În ultimele câteva luni, şi de când au intrat 
băncile în grevă, noi credităm toate plăţile şi indemnizaţiile 
de la Aberdeen. O să plătim ca să înlocuim mobila şi 
lucrurile personale. Mi se pare că oricum nu putem să 
scoatem cea mai mare parte a lucrurilor: porturile sunt încă 
blocate, practic nu sunt camionagii, căile ferate nu 
funcţionează, transportul aerian e aproape inexistent. Toţi 
or să fie despăgubiţi. 

Starke dădu încet din cap. Scurse ultima picătură de bere 
din sticlă. 

— Chiar dacă scoatem aparatele ai să intri la apă. Gavallan 
spuse răbdător: 

— Nu. Fă socoteala: fiecare 212 valorează un milion de 
dolari americani, fiecare 206 o sută cincizeci de mii şi un 
Alouette cinci sute douăzeci de mii. Avem douăsprezece 212 
în Iran. Dacă putem să le scoatem, o să fie okay, încă 
rămânem în afaceri şi pot să absorb pierderile din Iran. Chit 
pe chit. Cererile cresc în fiecare zi şi douăsprezece 212 or 
să ne ţină pe picioare. Orice piesă de schimb putem scoate 
de-aici o să reprezinte câştigul. Din nou ne-am putea 


concentra numai asupra pieselor de 212. Cu aparatele 
noastre rămânem în afaceri. 

Încercă să-şi păstreze încrederea, dar se topea încetul cu 
încetul. Atât de multe obstacole de trecut, munţi de 
escaladat, hopuri de sărit. Da. Dar nu uita că un drum de 
zece mii de leghe începe cu un pas. Fii puţin chinez, îşi 
spuse. Aminteşte-ţi copilăria din Shanghai şi bătrâna doică 
Ah Soong şi cum te-a învăţat despre joss -în parte noroc, în 
parte karma. 

— Joss e joss, tinere stăpân, bun sau rău. Câteodată poţi să 
te rogi pentru un joss bun şi să-l obţii, alteori nu. Dar 
ayeeyah, nu te încrede în zei prea mult! Zeii sunt ca 
oamenii. Dorm, se duc la masă, se îmbată, uită ce trebuie să 
facă, mint şi promit şi mint din nou. Roagă-te cui vrei, dar 
nu te lăsa în grija zeilor, numai a ta şi-a familiei, şi-atunci 
bazează-te numai pe dumneata. Aminteşte-ţi că zeilor nu le 
plac oamenii, tinere stăpân, pentru că oamenii le 
reamintesc de ei înşişi. 

— Desigur c-o să-i scoatem pe băieţi de-aici, până la 
ultimul. Între timp ai vrea să întrebi dacă se oferă cineva 
voluntar să piloteze cele două păsărele ale tale dacă... dacă 
apăs butonul cu „Vârtejul”? 

Starke se uită din nou la hartă, apoi spuse: 

— Sigur. O să fiu eu şi fie Freddy, fie Tăticu Kelly. Celălalt 
poate să ducă elicopterul la Rudi şi să se alăture grupului 
lui. Ei n-au atât de mult de mers. Zâmbi strâmb. Okay! 

— Mulţumesc, spuse Gavallan, simțindu-se foarte bine în 
sinea lui. Mulţumesc. Ai vorbit de „Vârtej” cu Tom Lochart, 
când a venit aici? 

— Da, a spus să nu-l punem la socoteală, Andy! 

— Oh! 

Buna dispoziţie i se topi. 

— Deci asta e. Dacă rămânem numai noi, nu putem merge 
mai departe. 

— Merge, Andy! Fie că-i place, fie că nu, spuse Starke 
compătimitor. E obligat - cu sau fără Şeherazada, asta-i 


partea cea rea. Cu sau fără. Nu poate să scape de umbra 
acestui HBC, Valik şi Isfahan. 

După un moment, Gavallan spuse: 

— Cred că ai dreptate. Destul de necinstit, nu-i aşa? 

— Da. Tom e băiat bun, o să înţeleagă până la urmă. Nu 
sunt atât de sigur în privinţa Şeherazadei. Mac şi cu mine o 
să încercăm să vorbim cu ea. Am fost la ea acasă şi am 
bătut zece minute. Nici un răspuns. Mac a fost şi ieri. Poate 
că pur şi simplu nu răspund la uşă. 

— Nu-i felul de-a fi al iranienilor. 

Starke îşi scoase jacheta de zbor şi o atârnă în cui, pe 
micul coridor de la intrare. 

— Imediat ce se întoarce mâine Tom, dac-o să mai rămână 
suficientă lumină, am să-l trimit la Teheran. Cel mai târziu 
luni dimineaţă. Vroiam s-o lămuresc cu Mac la noapte, la 
discuţia noastră obişnuită. 

— Bună idee! 

Gavallan trecu la următoarea problemă. 

— Zău dacă ştiu ce să fac şi cu Erikki! Am vorbit cu Talbot 
şi-a zis c-o să vadă ce poate să facă, şi-apoi am fost la 
Ambasada Finlandeză şi-am vorbit cu un prim-secretar 
numit Tollonen şi i-am spus şi lui. Părea foarte îngrijorat şi 
la fel de neputincios. „Asta-i o ţară cam sălbatică, iar 
graniţa e incontrolabilă la fel ca şi revoltele, insurecţiile şi 
luptele ce se mai desfăşoară acolo. Dacă e vârit KGB-ul...” A 
lăsat-o în aer, Duke! Pur şi simplu! „Dacă e vârit KGB-ul...” 

— Cum e cu Azadeh? N-ar putea tăticul ei, Hanul, să ne 
ajute? 

— Se pare că a fost un mare scandal. Era foarte tulburată. 
Am rugat-o să lase naibii documentele iraniene şi să se urce 
în avion şi să-l aştepte pe Erikki la Al Shargaz. Dar parcă 
am vorbit la pereţi. Nu se mişcă până nu apare Erikki. I-am 
arătat că Hanul face legea cum vrea. Poate să trimită până 
la Teheran după ea şi s-o răpească, dacă vrea. A zis Insha 
Allah. 


— Erikki o să scape teafăr. Fac pariu. Străvechii lui zei o 
să-l păzească. 

Starke era foarte încrezător. 

— Să sperăm. 

Gavallan îşi păstrase scurta pe el. Chiar şi aşa îi era foarte 
frig. Pe fereastră putea vedea operaţiunea de realimentare 
continuând. 

— Ce-ai zice de o ceaşcă înainte de plecare? 

— Sigur. 

Starke intră în bucătărie. Deasupra chiuvetei se afla o 
oglindă, iar deasupra aragazului, în partea opusă, o veche 
şi uzată cusătură de mână montată într-o ramă, pe care un 
prieten din Falls Church i-o dăduse lui Manuela ca dar de 
nuntă: „La dracu cu bucătăreala”. Zâmbi când îşi amintise 
cum o primiseră, apoi îl observă în oglindă pe Gavallan 
privind întunecat harta. 

E-o nebunie, îşi zise, să tot numeri zilele şi elicopterele! 
Cum dracu o s-o ştergem din bază şi încă să rămânem 
întregi? Pentru că Andy are dreptate, într-un fel sau altul 
am terminat-o aici. Mi-am pierdut minţile că m-am oferit 
voluntar. Dar ce dracu, nu poţi să ceri asta unuia dintre, 
băieţi dacă n-o faci şi tu. Da, dar... 

La uşa din faţă se auzi o ciocănitură şi se deschise imediat. 
Freddy Ayre îi spuse în şoaptă: 

— Barosanu vine încoace cu cineva din Gărzile Verzi. 

— Intră, Freddy, şi închide uşa, spuse Starke. 

Aşteptară în tăcere. Un ciocănit poruncitor. Deschise uşa, 
văzu zâmbetul batjocoritor şi arogant al lui Esvandiary, 
recunoscând îndată pe tânărul din Gărzile Verzi ca pe unul 
dintre oamenii mullahului Hussain şi de asemenea membru 
al komitehului în faţa căruia se prezentase. 

— Salaam! spuse politicos. 

— Salaam, aga! spuse tânărul cu ochelari cu lentile 
groase, crăpate, haine zdrenţuite şi un MI6, zâmbind timid. 

Pe neaşteptate, Starke nu mai putu răbda şi se auzi 
spunând: 


— Domnule Gavallan, cred că-l cunoaşteţi pe Barosanu. 

— Numele meu e Esvandiary, domnul Esvandiary, spuse 
bărbatul furios. De câte ori trebuie să ţi se spună?! 
Gavallan, ar fi de mare folos pentru lucrările voastre de aici 
dacă ai scăpa de omul ăsta mai înainte să-l aruncăm noi 
afară ca pe un indezirabil! 

Gavallan roşi în faţa grosolăniei. 

— Haide, stai puţin, căpitanul Starke e cel mai bun 
căpitan... 

— Eşti Barosanu şi ticălos, explodă Starke strângând 
pumnii, dintr-o dată atât de primejdios încât Ayre şi 
Gavallan tresăriră surprinşi, Esvandiary se trase un pas 
înapoi, iar tânărul din Gărzile Verzi rămase cu gura căscată. 
Ai fost întotdeauna Barosanul şi-am să-ţi spun Esvandiary 
sau orice alt afurisit de nume vrei, dacă nu i-ai fi făcut ce i- 
ai făcui căpitanului Ayre. Eşti un ticălos fricos şi ai nevoie de 
o lecţie şi mai înainte de a îmbătrâni prea mult, o s-o capeţi. 

— Am să te chem înaintea komitehului, mâine! 

— Eşti un fricos, mâncător de balegă de cămilă, aşa că 
şterge-o şi scoate-o pe partea ailaltă! 

Dispreţuitor, Starke se întoarse către tânărul din Gărzile 
Verzi care rămăsese cu gura căscată la el şi, fără să şovăie o 
clipă, trecu pe farsi cu un glas politicos şi plin de respect: 

— Excelenţă, am spus acestui câine, arătă dispreţuitor cu 
degetul mare peste umăr către Esvandiary, că-i un 
mâncător de balegă de cămilă fără curaj, că are nevoie de 
bărbaţi cu arme ca să-l apere în timp ce ordonă altor 
bărbaţi să bată şi să amenințe membri neînarmaţi şi paşnici 
ai tribului meu, nesocotind legile, care nu o să... 

Sufocându-se de mânie, Esvandiary încercă să-l întrerupă, 
dar Starke nu-l băgă în seamă. 

— Care n-o să aibă curajul să stea în faţa mea ca bărbat - 
cu cuțitul, cu sabia, cu puşca sau cu pumnii - după obiceiul 
beduinilor, ca să îndeplinim o răzbunare de sânge, şi după 
obiceiul meu, de asemenea. 


— Răzbunare de sânge? Ai înnebunit! în numele lui Allah, 
ce răzbunare de sânge? Răzbunările de sânge sunt 
împotriva legii! strigă Esvandiary şi continuă să zbiere în 
farsi. 

Gavallan şi Andy îi priveau neajutoraţi, neînţelegând farsi 
şi complet descumpăniţi de izbucnirea lui Starke. Dar 
tânărul din Gărzile Verzi îşi astupă urechile la cele spuse de 
Esvandiary, apoi ridică mâna, încă uimit de Starke şi 
cunoştinţele lui, ba chiar invidios. 

— Vă rog, Excelenţă Esvandiary! spuse el, cu ochii măriţi 
de grosimea lentilelor vechi şi crăpate, şi când fu linişte i se 
adresă lui Starke: Cereţi străvechiul drept al răzbunării de 
sânge împotriva acestui om? 

Starke îşi simţea inima bătând şi se auzi spunând „da” cu 
glas ferm, ştiind că e un joc primejdios, dar trebuia să-şi 
asume riscul. 

— Dar cum poate un necredincios să ceară un astfel de 
drept? spuse furios Esvandiary. Aici nu e deşertul saudit, 
legile noastre nu îngăduie... 

— Cer acest drept! 

— Voia lui Allah! spuse tânărul revoluţionar şi privi către 
Esvandiary. Poate că acest om nu este un necredincios. Nu 
cu adevărat. Acest om poate să ceară ce doreşte, Excelenţă! 

— Ai înnebunit? Sigur că e un necredincios. Şi nu ştii că 
răzbunările de sânge sunt împotriva legii? Tu, prostule, e 
împotriva legii! E... 

— Nu eşti mullah, spuse tânărul înfuriindu-se. Nu eşti 
mullah ca să spui ce e lege şi ce nu este! Taci din gură! Nu 
sunt un ţăran analfabet, ştiu să scriu şi să citesc şi sunt 
membru al komitehului, pus să păstrez pacea aici şi acum 
tu ameninţi această pace! 

Se uită încruntat la Esvandiary care se trase înapoi încă o 
dată. 

— Am să întreb komitehul şi pe mullahul Hussain, îi spuse 
lui Starke. Nu prea ai şanse ca ei să încuviinţeze, dar cum o 
vrea Allah! Sunt de acord că legea e lege şi că un bărbat n- 


are nevoie de alţi bărbaţi cu arme ca să bată nevinovaţi 
neînarmaţi, nesocotind legea ori chiar ca să pedepsească 
răul, oricare rău, ci numai puterea dată de Allah. Te las în 
grija lui Allah! 

Se întoarse să plece. 

— Un moment, aga! spuse Starke. 

Se întinse şi luă o pufoaică de schimb care atârna de un 
cârlig lângă uşa încă deschisă. 

— Uite, spuse întinzându-i-o, vă rog primiţi acest mic dar. 

— E cu neputinţă! spuse tânărul cu ochii mari şi plini de 
dorinţă. 

— Vă rog, Excelenţă! Este atât de neînsemnat, că nici nu 
poate fi remarcat. 

Esvandiary începu să spună ceva, dar se opri când tânărul 
îl privi încruntat peste umăr, apoi îşi îndreptă din nou 
atenţia câtre Starke. 

— N-aş putea primi... E atât de scumpă şi ar fi cu 
neputinţă s-o accept de la Excelenţa voastră! 

— Vă rog, spuse Starke răbdător, continuând formalităţile 
şi în cele din urmă îi ţinu haina tânărului ca acesta s-o poată 
îmbrăca. 

— Bine, dacă insistaţi, spuse tânărul prefăcându-se 
convins. 

Îi dădu lui Ayre carabina şi îşi puse pufoaica pe el, ceilalţi 
neştiind prea bine ce se întâmpla, cu excepţia lui 
Esvandiary care privea şi aştepta, jurând răzbunare. 

— E minunată, spuse tânărul, trăgându-i fermoarul până 
sus, simțindu-se încălzit pentru prima dată de multe luni. 

N-avusese niciodată până atunci o asemenea haină. 

— Mulţumesc, aga! 

Văzu privirea de pe chipul lui Esvandiary şi dezgustul 
pentru el crescu. Nu primea oare un peşcheş, aşa cum era 
dreptul său? 

— Am să încerc să conving komitehul să vă acorde dreptul 
pe care Excelenţa voastră îl cere, spuse, apoi ieşi mulţumit 
în lumina înserării. 


Starke se răsuci brusc către Esvandiary. 

— Şi-acum, ce dracu' vrei? 

— Multe din licenţele piloților şi vizele de rezidenţă sunt 
expirate şi... 

— Nici o licenţă englezească sau americană nu e expirată, 
numai cele iraniene, şi astea sunt automat valabile dacă 
celelalte sunt okay. Sigur că sunt expirate. N-au fost închise 
luni de zile birourile voastre? Scoate-ţi capul din bălegar! 

Esvandiary se roşi ca focul şi în clipa în care se porni să 
răspundă. Starke se întoarse cu spatele, uitându-se la 
Gavallan pentru prima dată. 

— E limpede, e cu neputinţă să mai lucrăm aici, domnule 
Gavallan. Aţi văzut chiar dumneavoastră, suntem mereu 
hărţuiţi. Freddy, aici de faţă, a fost bătut, se trece mereu 
peste hotărârile noastre şi e cu neputinţă să mai lucrăm în 
porcăria asta. Cred c-ar trebui să-nchideţi baza pentru 
câteva luni. Imediat, adăugă. 

Gavallan înţelese dintr-o dată. 

— Sunt de acord, spuse, preluând iniţiativa. 

Starke oftă uşurat, trecu pe lângă el şi se aşeză cu 
prefăcută supărare, dar cu inima bătând să-i spargă 
pieptul. 

— Închid acum baza. O să trimitem toate elicopterele şi 
personalul nostru în altă parte! Freddy, ia cinci oameni 
dintre cei care trebuie să plece în concediu şi urcă-i acum la 
bordul avionului, cu tot bagajul. Chiar acum... 

— Nu poţi să închizi baza! lătra Esvandiary. Nu poţi! 

— E închisă! Pe Dumnezeul meu! spuse Gavallan, 
străduindu-se să se înfurie cât mai mult. Sunt aparatele 
mele şi personalul meu şi n-o să mai îndurăm toată 
hărţuiala şi bătăile. Freddy, cine trebuia să plece? 

Alb, Ayre începu să înşire nume şi Esvandiary rămase 
interzis. 

Închiderea bazei nu-i convenea deloc. Ministrul Aii Kia 
trebuia să vină în vizită marţi şi el se pregătea să-i ofere un 


peşcheş extraordinar. Dacă baza era închisă, asta avea să-i 
năruie toate planurile. 

— Nu poţi să iei elicopterele noastre, din zona asta, fără 
aprobarea mea! spuse. Sunt proprietate iraniană. 

— Sunt proprietatea societăţii mixte, când o să fie 
achitate! strigă la rândul lui Gavallan, foarte impozant în 
mânia lui. 

— O să mă plâng autorităţilor pentru imixtiune în ordinul 
direct al Imamului de-a aduce producţia înapoi la normal. 
Sigur că da! i se interzice să închizi baza! O să cer 
komitehului să-l arunce pe Starke în închisoare pentru 
rebeliune... 

— Fleacuri. Starke, îţi ordon să închizi baza. Barosanule, 
se pare că uiţi că avem legături sus-puse. Am să mă plâng 
direct ministrului Aii Kia! Acum el e consilierul Consiliului 
nostru de Conducere şi-o să se ocupe el de tine şi de 
IranOil. 

Esvandiary icni. 

— Ministrul Kia e, este... e în Consiliu? 

— Da, este. 

Pentru o fracțiune de secundă, Gavallan fu descumpănit. 
Folosise numele lui Kia ca singurul pe care-l ştia în guvernul 
actual şi rămase uimit de impactul pe care-l avea asupra lui 
Esvandiary. Dar, străduindu-se să nu arate urmă de 
şovăială, continuă să câştige avantaj. 

— Bunul meu prieten Aii Kia o să se ocupe de toate astea! 
Şi de tine! Eşti un trădător al Iranului! Freddy, urcă cinci 
oameni la bordul avionului, chiar acum. Şi... Starke, trimite 
toate aparatele pe care le avem la Bandar-e Delam, la 
prima rază de soare. 

— Da, domnule! 

— Aşteaptă! spuse Esvandiary văzându-şi planurile 
ruinate. Nu-i nevoie să închideţi baza, domnule Gavallan. S- 
ar putea să fi fost neînţelegeri... Multe din pricina lui Petrofi 
şi a acelui om, Zataki. Nu sunt vinovat pentru bătaia aia. Nu 
am fost eu... 


Se strădui să capete o nuanţă rezonabilă în glas, dar în 
sinea lui ar fi vrut să strige de furie şi să-i trimită pe toţi la 
închisoare, biciuiţi şi ţipând după îndurare - pe care n-ar fi 
primit-o niciodată. 

— N-aveţi motiv să închideţi baza, domnule Gavallan. 
Zborurile pot continua normal. 

— E închisă! spuse imperios Gavallan, trăgând cu coada 
ochiului la Starke după alte idei. Oricât n-aş fi de acord cu 
asta. 

— Da, domnule, aveţi dreptate. 

Starke era foarte respectuos. 

— Desigur că puteţi închide baza. Putem redistribui 
elicopterele, sau să le punem la păstrare. Bandar-e Delam 
are nevoie imediat de un 212 pentru contractul lran-loda. 
Am putea să le trimitem unul de-al nostru şi să le închidem 
pe celelalte. 

Esvandiary interveni imediat: 

— Domnule Gavallan, lucrurile revin la normal pe zi ce 
trece. Revoluţia e victorioasă şi s-a sfârşit, Imamul a preluat 
puterea, komitehurile or să dispară curând... Or să fie toate 
contractele Guerney de deservit de un număr dublu de 212. 
Cât despre reînnoirea licenţelor expirate, Insha Allah. O să 
aşteptăm treizeci de zile. Nu-i nevoie să opriţi zborurile. Nu 
trebuie să vă grăbiţi, domnule Gavallan, aţi fost la baza asta 
de multă vreme, aveţi multe investiţii aici... 

— Ştiu care sunt investiţiile noastre! se răsti Gavallan, de 
data asta furios într-adevăr, urând milogeala. Foarte bine, 
căpitane Starke, am să-ţi urmez sfatul şi, pe Allah şi pe 
Dumnezeu, ar fi bine să ai dreptate! Uite pune doi oameni 
în avion în noaptea asta, or să fie schimbaţi săptămâna 
viitoare. Trimite un 212 la Bandar-e Delam mâine. Pentru 
câtă vreme e împrumutul? 

— Şase zile, sir. Se întoarce sâmbăta următoare. 

— Se întoarce dacă situaţia de-aici se îmbunătăţeşte! 

— 212 este al nostru. Face parte din echipamentul acestei 
baze, domnule Gavallan, se corectă imediat Esvandiary. Il 


avem trecut în documentele noastre. Va trebui să se- 
ntoarcă. cât despre personal, regula spune că mai întâi 
sosesc piloţii şi mecanicii de schimb ca să-i înlocuiască pe 
cei care pleacă... 

— Atunci o să schimbăm regula, domnule Esvandiary, sau 
închid baza acum, spuse scurt Gavallan. Starke, urci doi 
oameni la noapte în avion şi restul în zborul de marţi şi laşi 
aici doar minimum de personal necesar şi-o să trimitem 
aparatul înapoi, cu toată echipa, vineri, dacă situaţia o să 
revină la normal. 

Starke observă că Esvandiary stătea gata să izbucnească 
din nou, aşa că spuse dintr-o suflare: 

— N-avem voie să zburăm de Ziua Sfântă, sir. Echipa va 
trebui să se întoarcă sâmbătă dimineaţă. 

Îi aruncă o privire scurtă lui Esvandiary. 

— Nu eşti de acord? 

Esvandiary simţea că o să explodeze, furia adunată 
aproape covârşindu-i hotărârea. 

— Dacă... dacă-ţi ceri... dacă-ţi ceri iertare pentru 
cuvintele urâte şi purtările proaste! 

Urmă o tăcere îndelungată. Uşa rămăsese deschisă, 
camera era friguroasă, dar Starke simţi sudoarea pe spate, 
îşi cântări răspunsul. Obţinuseră atât de mult... Dacă 
„Vârtejul” avea să pornească... Dar Esvandiary nu era prost 
şi o retragere prea grăbită avea să-l facă suspicios, iar un 
refuz ar putea să primejduiască ceea ce câştigase. 

— Nu-ţi cer iertare pentru nimic. Dar pe viitor am să-ţi 
spun domnule Esvandiary, spuse. 

Fără un cuvânt, Esvandiary se întoarse pe călcâie şi ieşi ca 
o furtună. Starke închise uşa, simţindu-şi cămaşa, pe sub 
pulover, lipită de piele, udă leoarcă. 

— Ce dracu au fost toate astea, Duke? se repezi Ayre 
furios. V-aţi pierdut minţile? 

— Doar o clipă, Freddy, interveni Gavallan. Duke, oă ţină 
chestia asta cu Barosanu? 


— Eu... Nu ştiu, spuse Starke aşezându-se jos, cu 
genunchii tremurând. Lisuse! 

— Dacă ţine... dacă ţine... Duke, ai fost magnific! A fost o 
idee strălucită! Strălucită! 

— Tu ai prins mingea, Andy! Tu ai marcat - dacă am 
marcat! 

Gavallan îşi şterse sudoarea din sprâncene. Începu să-i 
explice lui Ayre, întrerupându-se când sună telefonul. 

— Alo, aici e Starke. Sigur, stai aşa! Andy, e turnul. Mclver 
te cheamă la emiţător. Wazari întreabă dacă vrei să te duci 
acolo imediat sau să-l chemi mai târziu. Mclver spune să-ţi 
transmită că are un mesaj de la un tip numit Avisyard. 

În camera de control, Gavallan atinse butonul 
emiţătorului, aproape bolnav de îngrijorare, Wazari şi un alt 
membru al Gărzilor Verzi, care vorbea engleza, urmărindu-l 
atenţi. 

— Da, căpitane Mclver. 

— Bună seara, domnule Gavallan! Mă bucur că v-am prins. 
Vocea lui Mclver era acoperită de paraziți şi prudentă. Cum 
mă auziţi? 

— Trei pe cinci, căpitane Mclver. Dă-i drumul! 

— Am primit chiar acum un telex de la Liz Chen. Spune: 
„Vă rog transmiteţi-i domnului Gavallan următorul telex, 
datat 15 februarie, abia sosit. Cererea voastră este 
aprobată. (Semnat) Masson Avisyard. O copie a fost trimitsă 
la Al Shargaz. Sfârşitul mesajului. 

Pentru moment lui Gavallan nu-i veni să-şi creadă 
urechilor. 

— Aprobat? 

— Da, repet: „Cererea voastră este aprobată”. Textul e 
semnat „Masson Avisyard”. Ce trebuie să răspund? 

Gavallan se străduia din răsputeri să-şi ascundă 
strălucirea de bucurie de pe chip. Masson era numele 
prietenului său de la biroul de înregistrare a Aparatelor de 
Zbor din Londra, iar cererea era de a trece toate 
elicopterele lor din Iran înapoi sub înregistrare britanică. 


— Confirmă doar, căpitane Mclver. Putem să continuăm 
după cum a fost stabilit. Da, sunt de acord. Plec peste 
câteva minute. Mai e şi altceva? 

— Nu, până una alta, doar rutină. Am să-l informez pe 
căpitanul Starke de toate problemele la zi, în noaptea asta, 
la ora potrivită. Mă bucur de Masson. Zbor plăcut! 

— Mulţumesc, Mac, şi ţie! 

Gavallan apăsă butonul şi înmână microfonul tânărului 
Wazari. Observase vânătăile, nasul spart şi că o parte dintre 
dinţi lipseau, dar nu spuse nimic. Ce era de spus? 

— Mulţumesc, sergent! 

Wazari făcu un semn spre fereastră, către platoul de sub 
ei, unde echipa de realimentare începuse să înfăşoare 
furtunul cel lung. 

— S-a făcut plinul... se opri brusc înainte de-a pronunţa 
automat cuvântul. Nu avem... n-avem nici un fel de lumini 
pentru piste, aşa că e cel mai bine să urcați la bord cât mai 
repede. 

— Mulţumesc! 

Gavallan simţea că pluteşte în timp ce se îndrepta spre 
scări. Emiţătorul bazei trosni, intrând în funcţiune. 

— Aici comandantul bazei. Daţi-mi-l pe domnul Gavallan. 

Wazari apăsă imediat butonul emiţătorului. 

— Da, domnule! 

Îi dădu microfonul lui Gavallan, a cărui atenţie se încorda 
din nou. 

— E maiorul... iertaţi-mă, acum e colonel, colonelul 
Changhiz. 

— Da, colonele! Andrew Gavallan. 

— Străinilor le este interzis să folosească emițătorul 
pentru mesaje codificate. Cine e Masson Avisyard? 

— Un inginer proiectant, spuse Gavallan. 

Era primul gând care-i trecuse prin minte. Ai grijă, 
ticălosul e deştept! 

— Sigur că nu-ncercam să... 


— Care a fost cererea şi cine este... Urmă o pauză scurtă 
şi o voce înfundată: 

— Cine e Liz Chen? 

— Liz Chen e secretara mea, domnule colonel. Cererea 
mea a fost să... 

Să ce? îi veni să strige. Apoi, dintr-o dată, răspunsul îi 
apăru limpede în minte. 

—, să confirme rearanjarea configurației de şase rânduri 
de câte două locuri de fiecare parte a culoarului unui nou 
elicopter, X63. Constructorii vor o configuraţie diferită, dar 
inginerii noştri cred că acest şase pe patru va îmbunătăţi 
siguranţa zborului şi ar asigura o ieşire mult mai rapidă în 
caz de urgenţă. Ar economisi de asemenea bani şi... 

— Da, foarte bine, îl întrerupse colonelul supărat. Repet, 
emițătorul nu trebuie folosit decât cu aprobare prealabilă 
până când starea de urgenţă ia sfârşit şi în mod cert nu 
pentru transmisiuni codificate. Realimentarea e terminată, 
aveţi permisiune de decolare imediată. Aterizarea 
programată mâine ca să ridice cadavrul celui de la Zagros 
nu este aprobată. ETLL poate să aterizeze luni între 
unsprezece şi doisprezece, dacă o să existe confirmare-de 
la comandament care să fie trimisă radarului din Kish. 
Noapte bună! 

— Dar avem deja aprobarea oficială a Teheranului, sir. 
Pilotul meu a dat-o responsabilului cu zborurile în 
momentul în care a sosit. 

Vocea colonelului se aspri şi mai mult. 

— Aprobarea de luni e valabilă numai după confirmarea de 
la Comandamentul Forţelor Aeriene Iraniene. 
Comandamentul Forţelor Aeriene Iraniene. Aceasta este o 
bază a Forţelor Aeriene Iraniene, trebuie să vă supuneţi 
legilor Forţelor Aeriene Iraniene, regulamentelor şi 
disciplinei şi le veţi respecta. înţelegeţi? 

După o pauză, Gavallan spuse: 

— Da, domnule înţeleg, dar suntem un zbor civil. 


— Sunteţi în Iran, pe o bază a Forţelor Aeriene Iraniene şi 
prin urmare sub incidenţa regulamentelor şi disciplinei 
Forţelor Aeriene Iraniene! 

Transmisia încetă. Nervos, Wazari îşi aranja lucrurile, deja 
meticulos înşirate pe birou. 

CAPITOLUL 49 

DUMINICĂ 25 februarie 1979 

Zagros, sonda Bellisima;ora 1,05 dimineaţa. În frigul tăios, 
Tom Lochart îl privea pe Jesper Almqvist, expertul în foraj, 
manevrând uriaşul dop suspendat de un cablu deasupra 
găurii de foraj descoperite. De jur împrejur se găseau 
resturile sondei şi ale rulotelor rămase de la atacul terorist 
cu bombe incendiare, deja pe jumătate acoperite de zăpada 
proaspătă. 

— Mai jos! strigă tânărul suedez. 

Imediat, ajutorul său din cabina mică, închisă cu sticlă, 
porni macaraua. Luptându-se cu vântul stânjenitor, Jesper 
ghidă dopul în jos, pe coloana de metal a sondei. Dopul 
consta dintr-o încărcătură explozivă, aşezată deasupra a 
două emisfere metalice fixate împrejurul unui inel de 
cauciuc. 

Lochart putea să vadă cât de obosiţi erau amândoi 
oamenii. Era a cincisprezecea sondă pe care o închideau în 
ultimele trei zile şi mai aveau încă cinci. Termenul de la 
apusul soarelui era la şapte ore distanţă, fiecare puț de 
sondă însemnând o muncă de două sau trei ore în condiţii 
normale, din momentul în care ajungeau la faţa locului. 

— Ale dracului condiţii! murmură Lochart la fel de obosit. 
Zburase prea mult de când Gărzile Verzi din komiteh 
hotărâseră termenul, avusese prea multe probleme pe cap, 
alergând de colo-colo să închidă cele unsprezece 
amplasamente ale câmpului petrolifer, alergând la Shiraz 
să-l ia pe Jesper, ducând echipajele la Shiraz şi piese de 
schimb la Kowiss, din zori şi până în seară, hotărând ce să 
ia şi ce să lase - imposibil să faci totul într-un termen atât 
de scurt. Apoi moartea lui Jordon şi rănirea Scot. 


— 'Ţine-o aşa! Asta e! strigă Jesper, apoi se grăbi înapoi 
prin zăpadă, către cabină. 

Lochart îl privi verificând adâncimea, apoi lovind cu 
degetul în buton. Se auzi o explozie înfundată şi din gaura 
sondei ieşi un nor de fum. Ajutorul său ridică imediat 
bucata de cablu rămasă şi Jesper se întoarse, luptându-se 
să împingă resturile ţevii mai aproape de gaură, şi totul fu 
terminat. 

— Încărcătura explozivă împinge cele două emisfere 
laolaltă, îi explicase mai târziu Jesper. Asta împinge inelul 
de cauciuc în părţi, proptindu-l în pereţii de oţel, şi totul e 
închis. Rezistă câţiva ani. Când vrei să deschizi, ne 
întoarcem şi, cu altă sculă specială, găurim dopul şi e ca 
nouă. Poate. 

Îşi şterse faţa cu mâneca. 

— Hai s-o ştergem dracului, Tom! 

Porni chinuit prin zăpadă către maşină, închise 
comutatorul electric, îşi înghesui toate listingurile de 
computer într-o servietă, închise şi încuie uşa. 

— Cum rămâne cu echipamentul? 

— Rămâne! Cabina e-n regulă! Hai la bord, am îngheţat ca 
dracu. 

Jesper se îndreptă către elicopterul JR 206 parcat pe 
platformă. 

— Imediat ce ne întoarcem la Shiraz mă duc la IranOil şi-i 
fac să ne aprobe să ne întoarcem aici şi să ridicăm cabina 
asta şi pe celelalte. Unsprezece cabine sunt o investiţie a 
dracului de mare ca să le lăsăm să zacă pe-aici fără să facă 
treabă. Altfel, ţin un an de zile încuiate. Sunt proiectate să 
reziste la vreme rea, deşi nu la vandalisme. 

Făcu un semn către scheletele din jurul lor. 

— O prostie! 

— Da. 

— Idioţenie. Tom, ar fi trebuit să-i vezi pe cei de la IranOil 
când le-am spus că ţi s-a ordonat s-o ştergi şi domnul Sera 
închide câmpul! 


Jesper rânji. Păr blond, ochi albaştri. 

— Urlau ca porcii castraţi şi se jurau că nu exista vreun 
ordin dat komitehului să oprească producţia. 

— "Tot nu văd de ce n-au venit cu tine aici, să le dea peste 
nas ticăloşilor ăştia. 

— I-am invitat şi-au spus că săptămâna viitoare. Ăsta e 
Iranul. N-o să vină niciodată. 

Privi înapoi la amplasament. 

— Numai puţul ăsta singur ar fi putut da şaisprezece mii 
de barili pe zi. 

Se urcă pe locul din stânga, de lângă Lochart. Ajutorul lui, 
un breton taciturn, se caţără în spate şi trase uşa. Lochart 
porni motorul. 

— Următoarea, sonda Maria! Okay! Jesper se gândi o 
clipă. 

— Mai bine s-o lăsăm la urmă. Sonda Rosa e mai 
importantă. 

Îşi stăpâni un căscat. 

— Avem de astupat două în producţie şi una care se 
forează. Nefericiţii ăştia n-au avut nici măcar vremea să 
scoată două mii trei sute de metri de?eavă, aşa că va trebui 
s-o astupăm cu toate astea înăuntru. Împuţită risipă! 

Îşi puse centura de siguranţă şi se ghemui mai aproape de 
radiator. 

— Şi după asta ce se-ntâmplă? 

— Rutină! râse tânărul. Când vrei s-o deschizi, tragem o 
gaură în dop, îl dăm afară şi după aia începem să pescuim 
ţeava după ţeava. Încet, greu şi scump. 

Încă un căscat imens. Închise ochii şi adormi aproape 
imediat. 

Mimmo Sera întâmpină elicopterul la sonda Rosa. Un 212 
se afla şi el pe platformă, cu motorul în ralanti, cu Jean-Luc 
la comenzi, oamenii încărcând bagaje şi urcându-se la bord. 

— Buon giorno, Iom! 

— Salut, Mimmo! Cum merge? Lochart îşi flutură mâna 
către Jean-Luc. 


— Ăştia-s ultimii dintre oamenii mei, cu excepţia unui băiat 
care să-l ajute pe Jesper. 

Mimmo Sera era palid de oboseală. 

— N-a fost vreme să scoatem ţeava din Trei. 

— Nici o problemă. Înfundăm aşa. 

— Si. 

Un zâmbet obosit. 

— Mă gândesc la toţi banii pe care-o să-i faceţi când o să 
destupaţi. 

Jesper râse. 

— Două mii cinci sute nouăzeci şi doi de metri de?eavă, 
la... Poate o să-ţi facem un preţ special. 

Binevoitor, bătrânul făcu un expresiv gest italian. Lochart 
spuse: 

— Vă las să vă ocupați voi doi. când vreţi să mă-ntorc să vă 
iau? 

Jesper se uită la ceas. Era aproape de amiază. 

— Vino la patru şi jumătate, okay! 

— Patru jumate punct. Soarele-apune la 6,37. 

Lochart se îndreptă către 212. Jean-Luc se încotoşmănise 
zdravăn ca să se apere de frig, dar tot reuşea să arate 
elegant. 

— Duc încărcătura asta direct la Shirhaz. Sunt ultimii. Cu 
excepţia lui Mimmo şi a echipei tale. 

— Bun. Cum e jos? 

— Haos. 

Jean-Luc înjură înfierbântat. 

— Miros nenorocire. Alte nenorociri. 

— Tu aştepţi nenorocirile toată vremea, cu excepţia 
momentelor când eşti cu cineva în pat. Nu te îngrijora, 
Jean-Luc. 

— Ba mă îngrijorez. 


Jean-Luc urmări câteva clipe încărcarea aproape 
terminată - valize, truse de scule, doi câini, două pisici şi 
toţi oamenii aşteptând nerăbdători - apoi se întoarse îşi 
cobori vocea şi spuse serios: 

— Tom, cu cât ieşim mai repede din Iran, cu atât mai bine. 

— Nu. Zagros e doar un caz izolat. Oricum, încă mai sper 
că Iranul o să meargă. 

HBC ieşi din nou la suprafaţa gândurilor lui Lochart şi 
Şeherazada şi „Vârtejul”. Nu spusese nimănui de aici 
despre „Vârtej” şi despre ce discutase cu Starke. 

— Las asta în grija ta, Duke! spusese înainte de plecare. 
Poţi să pledezi cazul mai bine decât mine. Eu sunt total 
împotriva lui. 

— Sigur. Asta-i dreptul tău. Mac a aprobat drumul tău la 
Teheran. Luni. 

— Mulţumesc. A văzut-o pe Şeherazada? 

— Nu, Tom. Nu încă. 

Unde dracu este? îşi zise, simțind o strângere de inimă. 

— Ne vedem la bază, Jean-Luc. Drum bun! 

— Vezi ca Scot şi Rodrigues să fie gata când mă întorc. Voi 
fi nevoit să mă întorc iute dacă trebuie să ajung la Al 
Shargaz în noaptea asta. 

Uşa cabinei se trânti, Jean-Luc aruncă o privire iute înjur 
şi ridică degetul mare în sus. Tom încuviinţă, apoi se- 
ntoarse din nou către el. 

— Eu plec. Vezi ca Scot să se strecoare la bord în linişte, 
da? Nu vreau să fiu împuşcat în zbor. Tot mai cred că Scota 
fost ţinta lor, nu altcineva. 

Lochart încuviinţă posomorât, îndreptându-se către 206. 
Erau pe drumul de întoarcere de la Kowiss când se 
întâmplase dezastrul, ieri în zori. Jean-Luc se pregătea de 
decolare la ora stabilită şi, printr-un noroc, privea afară pe 
fereastră. Cei doi, Jordon şi Scot erau foarte aproape unul 
de celălalt, ducând o ladă de piese de schimb, încărcând 
HTV. 


— N-am văzut primele focuri, doar le-am auzit - îi spuse 
Jean-Luc imediat ce aterizase - dar l-am văzut pe Jordon 
clătinându-se şi ţipând, lovit în cap, şi pe Scot privind către 
copacii din în spatele hangarului, şi după aia Scot s-a 
aplecat şi a încercat să-l ajute pe Jordon. Am văzut destui 
oameni împuşcaţi ca să ştiu că sărmanul Porcărie era mort 
înainte de-a atinge zăpada. Apoi au urmat şi alte focuri de 
armă, trei sau patru, dar nu era un pistol mitralieră, părea 
mai repede un MI6, sau un revolver. De data asta Scot a 
primit un glonţ în umăr şi asta l-a făcut să se răsucească şi a 
căzut în zăpadă lângă Jordon, pe jumătate acoperit de el, 
Jordon fiind între el şi copaci. Apoi gloanţele au început să 
şuiere din nou - spre Scot. Sunt sigur de asta, Tom. 

— Cum poţi să fii sigur, Jean-Luc? 

— Sunt sigur. Porcărie era direct în linia de foc. Direct. El 
le-a luat pe toate. Atacatorii nu trăgeau asupra bazei. 

Ocheau doar în Scot. Mi-am înşfăcat pistolul Verey şi-am 
ieşit afară. N-am văzut pe nimeni, dar am tras oricum în 
direcţia copacilor. Când m-am dus la Scot, el era în stare de 
şoc şi Jordon era plin de sânge, lovit, probabil, de opt ori. L- 
am dus pe Scot la doctor. El e-n regulă, Iom. O rană în 
umăr, l-am urmărit când îl pansa. Rana e curată şi glonţul a 
trecut fără probleme prin carne. 

Lochart plecase imediat să-l vadă pe Scot în rulota pe care 
o numeau infirmerie. Kevin O'Sweeney, medicul, îi spusese: 

— E okay, căpitane. 

— Da, îl îngânase Scot, cu chipul alb şi încă în stare de şoc. 
Chiar okay, Iom! 

— Lasă-mă să vorbesc cu Scot o clipă, Kevin! când 
rămăseseră singuri, îi spusese în şoaptă: 

— Ce s-a întâmplat câtă vreme am fost plecat, Scot? Ai 
vorbit cu Nitchak Han? Cu cineva din sat? 

— Nu, cu nimeni. 

— Şi n-ai spus nimănui ce s-a-ntâmplat în piaţă? 

— Nu, nu. Deloc. De ce? De ce toate astea, Iom? 


— Jean-Luc crede că tu ai fost ţinta, nu Jordon sau baza. 
Tu singur. 

— O, Christoase! Bătrânul Porcărie a încasat-o din pricina 
mea?! 

Lochart îşi aminti ce tulburat fusese Scot. Baza fusese 
învăluită de tristeţe, totuşi toată lumea lucrase frenetic, 
punând piesele în lăzi, încărcând cele două 212, un 206 şi 
un Alouette pentru astăzi, ultima zi la Zagros. Singurul 
moment luminos de ieri fusese cina: pulpă la grătar, 
proaspătă, de capră sălbatică, pe care Jean-Luc o pregătise 
cu un delicios orez şi horisht iranian din belşug. 

— Grozav grătar, Jean-Luc! spusese. 

— Fără usturoi franțuzesc şi priceperea mea, asta ar fi 
arătat a carne veche de berbec englezesc. Uh! 

— Bucătarul l-a cumpărat în sat? 

— Nu, a fost un dar. Tânărul Darius, cel care vorbeşte 
engleză, mi-a adus o capră întreagă, vineri, ca dar din 
partea soţiei lui Nitchak Han. 

Brusc, îmbucătura căpătase un gust amar. 

— Soţia lui? 

— Da. Tânărul Darius a spus că a împuşcat-o în dimineaţa 
aia. Dumnezeule! Nu ştiam că vânează aşa bine! Tu ştiai?... 
Ce s-a-ntâmplat Tom? 

— Era... a fost un dar... Pentru cine? Jean-Luc se 
încruntase. 

— Pentru mine şi pentru cei din bază. De fapt, Darius a zis: 
„Asta este din partea kalandaranei pentru bază şi ca 
mulţumire pentru ajutorul acordat de Franţa Imamului, 
Allah să-l apere. De ce? 

— Aşa, spusese Lochart, dar mai târziu îl luase pe Scot 
deoparte. Erai acolo când Darius a adus capra? 

— Da, eram. S-a întâmplat să fiu în birou şi i-am mulţumit 
şi... culoarea dispăruse din obrajii lui Scot. Acum, dacă mă 
gândesc la asta, Darius a spus, când pleca: „E mare noroc 
că kalandarana este o bună ţintaşă, nu-i aşa?” şi cred, cred 


că am zis: „Da, fantastic”. Asta ar fi o recunoaştere chioară, 
nu-i aşa? 

— Da. Dacă adaugi asta la scăparea mea, care acum... 
acum cred c-a fost o capcană deliberată, şi pe mine m-au 
tras pe sfoară. Aşa că Nitchak Han trebuie să ştie că sunt 
doi dintre noi care am putea depune mărturie împotriva 
satului. 

Noaptea trecută şi toată ziua Lochart se întrebase ce să 
facă, cum să-l scoată pe Scot - şi pe el însuşi - din asta şi nu 
găsise nici o soluţie. Absent, se urcă în 206, aşteptă până 
când Jean-Luc se depărta şi decola. 

Acum zbura peste Râpa Cămilelor Zdrobite. Drumul care 
ducea către sat era încă îngropat sub tonele de zăpadă pe 
care le adusese o avalanşă. N-au să dezgroape niciodată 
asta, îşi zise. Pe platoul de deasupra se zăreau ciopoare de 
capre şi oi cu păstorii lor; în faţa lui era satul Yazdeh. Il 
ocoli. Şcoala era ca o cicatrice pe pământ, neagră în 
mijlocul albului. Câţiva săteni erau în piaţă şi se uitară în 
sus, scurt, apoi îşi văzură de treburile lor. 

N-o să-mi pară rău dacă plec, îşi zise. Nu cu Jordon ucis 
aici. Zagros Trei n-o să mai fie niciodată la fel. 

Baza era un haos, oamenii agitându-se în toate părţile, 
ultimii dintre cei aduşi de la celelalte sonde pregătindu-se 
să plece la Shiraz şi deci afară din Iran. Înjurând, mecanici 
istoviţi încă mai împachetau piese de schimb, îngrămădind 
cutii şi bagaje pentru a fi duse la Kowiss. Înainte de-a putea 
ieşi din carlingă sosi cisterna de alimentare cu Freddy Ayre 
aşezat şmechereşte pe capota motorului. 

Ieri, la sugestia lui Starke, Lochart îl adusese pe Ayre şi-un 
alt pilot, Claus Schwartenegger, ca înlocuitori pentru Scot. 

— O preiau eu acum, Iom, spuse Ayre. Du-te şi mănâncă! 

— Mulţumesc, Freddy. Cum merge? 

— Ca dracu! Claus a mai dus o altă încărcătură de piese la 
Kowiss şi-o să se întoarcă la vreme pentru ultima. Mai spre 
asfinţit o să plec cu Alouette. E încărcat până la tavan sau 
chiar mai mult. Pe ce vrei să zbori? 


— Pe 212. O să-l am pe Jordon la bord. Claus poate să ia 
un 206. Pleci la Shiraz? 

— Da. Mai avem de dus încă trei tipi acolo. Mă gândeam... 
mă gândeam să iau cinci pasageri în loc de patru, ca să fac 
numai două drumuri. Ei? 

— Dacă sunt îndeajuns de mici, fără bagaj şi câtă vreme nu 
te văd eu... 

— Okay! 

Ayre râse, frigul făcând vânătăile să-i pară şi mai palide. 

— Sunt toţi foarte nerăbdători să plece, aşa că nu cred că 
o să le pese prea mult de bagaj. Unul dintre băieţii de la 
sonda Măria a zis că a auzit împuşcături în apropiere. 

— Probabil vânează vreunul dintre săteni. Spectrul femeii 
la vânătoare, cu carabina ei cu bătaie lungă - sau dacă avea 
importanţă, oricare dintre Kashkai, toţi trăgători de elită - îl 
umplu de presimţiri rele. Suntem al dracului de neajutoraţi! 
îşi zise, dar nu lăsă să se vadă asta. 

— Drum bun, Freddy! 

Intră în bucătărie şi-şi luă nişte horisht fierbinte. 

— Aga, spuse bucătarul nervos, celelalte patru ajutoare 
înghesuindu-se în jurul lui, mi se datorează plata pe două 
luni. Ce-o să se întâmple cu plata noastră şi cu noi? 

— V-am spus deja, Aii. În după-amiaza asta vă duc înapoi la 
Shiraz, de unde veniţi. Vă plătim acolo tot şi imediat ce pot, 
vă trimit şi plata pe luna în curs pe care v-o datorăm. Ţinem 
legătura prin IranOil, ca de obicei. Când ne întoarcem, vă 
primiţi slujbele înapoi. 

— Mulţumesc, aga. 

Bucătarul era cu ei de un an de zile. Era un bărbat 
subţiratic, palid, suferind de ulcer. 

— Nu vreau să rămân printre barbarii ăştia, spuse nervos. 
când în după-amiaza asta? 

— Înainte de apusul soarelui. La ora patru începeţi să 
faceţi curat şi puneţi totul în ordine. 

— Dar, aga, ce rost mai are? Dacă plecăm, păduchioşii din 
Yazdeh or să vină şi-or să fure totul. 


— Ştiu, spuse obosit Lochart. Dar o să lăsaţi totul curat, şi 
am să încui uşa şi poate n-or să vină. 

— Voia lui Allah, aga! Dar o să vină. 

Lochart îşi isprăvi masa şi plecă spre birouri. Scot 
Gavallan era acolo, cu chipul tras şi cu braţul într-o eşarfă. 
Uşa se deschise şi intră Rod Rodrigues, cu cearcăne în jurul 
ochilor şi cu chipul cenuşiu. 

— Salut, Tom! N-ai uitat? întrebă îngrijorat. Nu sunt pe 
listă. 

— Nici o problemă, Scot. Rod se duce cu HGX. Merge cu 
tine şi Jean-Luc la Al Shargaz. 

— Grozav. Dar eu sunt teafăr, Iom. Cred că m-aş duce mai 
degrabă la Kowiss. Bătrânul Doc Nutt... 

— Pentru Dumnezeu! Te duci la Sharhaz şi am terminat cu 
treaba asta! 

Scot roşi în faţa accesului de furie. 

— Da, e-n regulă, Tom. 

leşi. Rodrigues sparse tăcerea: 

— 'Tom, ce vrei să trimitem cu HGX? 

— De unde dracu să ştiu? Lochart se opri. 

— lartă-mă, încep să obosesc. Îmi pare rău. 

— Lasă asta, Tom. Toţi suntem obosiţi. Poate îl trimitem 
gol. Ei? 

Cu un efort, Lochart îşi depăşi oboseala. 

— Nu. Pune motorul de rezervă la bord şi toate celelalte 
piese de 212 până îl încarci complet. 

— Sigur, asta ar fi minunat. 

Uşa se deschise şi Scot intră repede. 

— Nitchak Han. Priviţi pe fereastră! 

Douăzeci de bărbaţi sau mai mulţi coborau pe drumul 
dinspre sat. Toţi erau înarmaţi. Alţii se împrăştiau deja prin 
bază. Nitchak Han se îndrepta către rulota birourilor. 
Lochart se uită pe fereastra din spate şi o deschise. 

— Scot, du-te la cabana mea şi ţine-te departe de 
fereastră. Nu-i lăsa să te vadă şi nu te mişca până nu vin eu 
să te iau. Grăbeşte-te! 


Greoi, Scot se caţără pe fereastră şi o rupse la fugă. 
Lochart închise fereastra. Uşa se deschise. Lochart se 
ridică. 

— Salaam, kalandar. 

— Salaam. Au fost văzuţi trei oameni în pădurea din 
apropiere, s-or fi întors teroriştii, aşa c-am venit să vă apăr! 

Ochii lui Nitchak Han erau duri. 

— Voia lui Allah, dar mi-ar părea rău să fie şi alte morţi 
până plecaţi. O să rămânem aici până la apus. 

Plecă. 

— Ce-a zis? întrebă Rodrigues, care nu înţelegea farsi. 
Lochart îi spuse şi-l văzu tremurând. 

— Nici o problemă, spuse, ascunzându-şi propria teamă. 
N-aveau cum să decoleze sau să aterizeze fără să treacă 
peste pădure, jos, încet, o ţintă uşoară. Terorişti? Prostii! 
Nitchak Han ştie totul despre Scot, ştie despre mine şi îmi 
pun viaţa la bătaie că are ţintaşi buni plasați peste tot prin 
preajmă. Şi dacă stăm aici până la apus, n-avem cum să ne 
strecurăm, or să ştie în care elicopter suntem. Insha Allah. 
Insha Allah, dar între timp ce dracu ai de gând să faci? 

— Nitchak Han cunoaşte ţinutul! spuse evaziv. 

Nu vroia să-l înspăimânte pe Rod. Plutea şi aşa destulă 
teamă în cuprinsul bazei, fără să fie nevoie să mai adauge şi 
el. 

— Or să ne apere, Rod, dacă-s aici. Motorul de rezervă e în 
ladă? 

— Cum? Sigur, Tom, sigur, e în ladă. 

— Ai grijă de încărcare! Ne vedem mai târziu! Nu-ţi face 
griji. 

Lochart privi îndelung, nemişcat, peretele. Când sosi 
vremea să se întoarcă la sonda Rosa, se duse să-l găsească 
pe Nitchak Han. 

— S-ar putea să doreşti să vezi dacă sonda Rosa a fost 
închisă cum trebuie, kalandar. Nu e pe pământul vostru? 

Şi deşi bătrânul şovăia, spre marea sa uşurare reuşi, cu 
multe complimente, să-l convingă să-l însoţească. Cu Hanul 


la bord, ştia că avea să fie în siguranţă pentru o vreme. 
Până acum e-n regulă! îşi zise. Va trebui să fiu ultimul care 
pleacă. Până când o să fim departe, Scot şi cu mine va 
trebui să fim foarte vicleni. Prea multe sunt de pierdut 
acum. Scot, băieţii, Seherazada, totul. 

La sonda Rosa; ora 5 după-amiază. Jesper îşi conducea 
camionul iute pe drumul mărginit de pini care ducea către 
ultimul puț ce trebuia astupat. Lângă el se afla Mimmo 
Sera, un muncitor şi ajutorul său erau în spate şi el îngâna 
un cântec, mai mult ca să se ţină treaz. Platoul era lat, 
aproape un kilometru între puțuri, ţinutul minunat şi 
sălbatic. 

— Suntem în întârziere, spuse Mimmo obosit, uitându-se la 
soarele care cobora. Stronzo. 

— O să-i tragem tare! zise Jesper. 

În buzunarul lateral avea ultima dintre bucăţile sale de 
ciocolată energizantă. O împărţi. 

— Arată aproape ca în Suedia, spuse Jesper, ocolind o 
curbă, înfierbântat de viteză. 

— N-am fost niciodată în Suedia. Uite-o! zise Mimmo. Puţul 
era într-un luminiş, deja legat la conductă şi producând cam 
doisprezece mii de barili pe zi, întregul câmp fiind nespus 
de bogat. Deasupra puţului se afla o coloană gigantică de 
ţevi şi robineţi, numită Pomul de Crăciun, care o lega de 
conducta centrală. 

— Asta a fost prima pe care am forat-o aici, spuse el 
absent. Înainte de-a veni tu. 

Când Jesper opri motorul, se lăsă o tăcere stranie. Nici un 
zgomot. Aici nu era nevoie de pompe care să tragă petrol la 
suprafaţă, gazele de sondă închise în punga de petrol la mii 
de metri dedesubt creau presiune îndeajuns pentru asta şi 
aveau s-o facă ani şi ani. 

— N-avem vreme s-o căpăcim cum trebuie, domnule Sera, 
decât dacă vrei să rămânem peste limita de timp. 

Bătrânul clătină din cap şi îşi trase căciuliţă de lână peste 
urechi. 


— Cât o să ţină robineţii? Jesper ridică din umeri. 

— Ar putea ţine atât de mult cât vrei, dar fără întreţinere 
sau câte o inspecţie din vreme în vreme... nu ştiu. La 
nesfârşit. Doar dacă nu avem o scăpare de gaze. Sau dacă 
unul dintre robineţi nu e defect. 

— Stronzo! 

— Stronzo! spuse binevoitor Jesper, făcând semn 
ajutorului său şi celuilalt muncitor, şi înainta. O s-o închidem 
fără dop. 

Zăpada trosnea sub picioare. Vântul clătina vârfurile 
copacilor şi apoi auziră apropiindu-se dinspre bază sunetul 
motorului unui elicopter. 

— Să-i dăm drumul. 

Erau ascunşi de platforma de aterizare şi de clădirea 
principală a Rosei, aflată la o jumătate de milă distanţă. 
Nervos Mimmo îşi aprinse o ţigară şi se sprijini de capota 
motorului, privindu-i pe cei trei bărbaţi lucrând răbdători, 
luptându-se cu robinetele, unele înţepenite, muncindu-se cu 
uriaşa cheie ca să le degripeze. Apoi glonţul ricoşa de 
Pomul de Crăciun şi trosnetul care-i urmă stârni ecouri prin 
pădure. Îngheţară cu toţii. Aşteptară. Nimic. 

— Ai văzut de unde-a venit? murmură Jesper. Nimeni nu-i 
răspunse. Aşteptară din nou. Nimic. 

— Hai să terminăm! spuse şi se lăsă din nou cu toată 
greutatea pe cheie. 

Ceilalţi înaintară să-l ajute. Imediat se auzi o altă 
împuşcătură şi glonţul trecu prin parbrizul camionetei, făcu 
o gaură în peretele cabinei, sparse ecranul unui computer 
şi nişte echipamente electrice înainte de a ieşi pe partea 
cealaltă. 'Tăcere. Nici o mişcare, nicăieri. Doar vântul şi 
puţină zăpadă răscolită de vânt; sunetul motoarelor 
elicopterului, gemând la aterizare. Mimmo Sera strigă în 
farsi: 

— Excelenţelor! Noi doar închidem puţul! Să-l asigurăm. Îl 
închidem şi-apoi plecăm! 

Din nou aşteptară. Nici un răspuns. 


— Nu facem decât să asigurăm puţul. Să-l asigurăm 
pentru Iran, nu pentru noi. Pentru Iran şi Imam. E petrolul 
vostru, nu al nostru! 

Aşteptă din nou şi nici un sunet. Doar zgomotele pădurii. 
Crengi trosnind. Undeva, departe, un animal urlă prelung. 

— Mamma mia! spuse Mimmo. 

Răguşise din pricina strigatului, apoi se aplecă şi ridică 
cheia şi glonţul şuieră pe lângă obrazul lui, atât de aproape 
încât îl simţi trecând. Rămase împietrit. Cheia îi scăpă din 
mâinile înmănuşate. 

— Toată lumea în camion! Plecăm! 

Se trase înapoi cu spatele şi se urcă pe locul din faţă. 
Ceilalţi îl urmară, cu excepţia lui Jesper care recupera cheia 
şi când văzu dezastrul pe care glonţul rătăcit îl provocase în 
cabina lui, în echipamentul lui, faţa i se întunecă, furia 
explodă şi aruncă cheia neputincios câtre pădure, cu o 
înjurătură. Rămase o clipă cu picioarele uşor depărtate, 
ştiind că era o ţintă uşoară, dar dintr-o dată fără să-i pese. 

— Forbannades shitdjaulerrrr! 

— Urcă în maşină! strigă Mimmo. 

— Forbannades shitdjauler! murmură Jesper, obscenitatea 
suedeză uşurându-l, apoi se urcă pe locul şoferului. 

Camionul se întoarse pe drumul pe care venise şi când 
dispăru din vedere, o ploaie de gloanţe, venind din ambele 
părţi ale pădurii, izbi Pomul de Crăciun, smulgând aşchii 
sau îndoind părţi de metal, ricoşând prelung în zăpadă sau 
în aer; tăcere. Apoi cineva râse şi strigă: 

— Allahhhh-u akbarrrr! 

Strigătul stârni ecouri, apoi se pierdu. 

La Zagros Trei; ora 6,38 seara. Soarele atinse orizontul. 
Ultima dintre piese şi ultima boccea se afla la bord. Toate 
patru elicopterele erau aliniate: două 212, un 206 şi un 
Alouette, piloţii pregătiţi. Jean-Luc tropăia în sus şi-n jos, 
plecarea fiind amânată de Nitchak Han care, ceva mai 
devreme, hotărâse de unul singur că toate aparatele 
trebuiau să plece împreună, ceea ce făcea imposibil ca 


Jean-Luc să ajungă la Al Shargaz în noaptea aceea, numai la 
Shiraz, şi să înnopteze acolo, zborurile de noapte fiind 
interzise în spaţiul aerian iranian. 

— Explică-i din nou, Iom, spuse furios Jeari-Luc. 

— Ţi-a spus deja nu. Mi-a spus şi mie la fel, aşa căenu şie 
prea târziu, firar al dracului, oricum! Sunteţi gata cu toţii, 
Freddy? 

— Da, strigă nervos Ayre. Aşteptăm de-o oră şi ceva. 
Mohorât, Lochart, se îndreptă către Nitchak Han care 
sesizase supărarea şi nervozitatea din glas şi observa eu 
plăcere ascunsă nemulţumirea străinilor. Lângă el stătea 
tânărul din Gărzile Verzi pe care Lochart îl credea a face 
parte din komiteh şi câţiva săteni. Ceilalţi se făcuseră 
nevăzuţi în cursul după-amiezei. În pădure, îşi zise, 
simţindu-şi gura uscată. 

— Kalandar, suntem aproape gata. 

— Voia lui Allah. 

— Freddy, ultima încărcătură, acum! 

Îşi scoase şapca şi ceilalţi făcură la fel, în timp ce Ayre, 
Rodrigues şi cei doi mecanici transportară sicriul încropit la 
repezeală afară din hangar, pe zăpadă, şi-l încărcară cu 
grijă în elicopterul 212 al lui Jean-Luc. Când totul fu gata, 
Lochart păşi într-o parte. 

— Echipa de Shiraz, la bord. 

Strânse mâinile lui Mimmo, Jesper, muncitorului şi 
ajutorului lui Jesper, în timp ce aceştia urcau la bord, 
aşezându-se printre bagaje, piese de schimb şi sicriu. 
Tulburaţi, Mimmo Sera şi însoţitorul său italian îşi făcură 
cruce, apoi îşi puseră centurile de siguranţă. Jean-Luc se 
urcă pe locul pilotului, Rodrigues lângă el. Lochart se 
întoarse către restul oamenilor. 

— Toată lumea la bord! 

Urmăriţi atent de Nitchak Han şi de tânărul din Gărzile 
Verzi, cei rămaşi se urcară la bord, Ayre pilotând micul 
Alouette, Claus Schwartenegger un JR 206, toate locurile 
pline, rezervoarele pline, cala de mărfuri plină, pale de elice 


de rezervă legate de patinele trenului de aterizare. 
Elicopterul lui Lochart era plin ochi şi peste greutatea 
admisă. 

— Până ajungem la Kowiss o să consumăm o grămadă de 
combustibil, aşa că o să fim în limite legale. Oricum, e la 
vale tot drumul, le spusese tuturor piloților la pregătire, 
ceva mai devreme. 

Acum stătea singur în zăpada bazei Zagros Trei, toată 
lumea cu centurile puse şi uşile închise. 

— Porniţi motoarele! ordonă, din ce în ce mai încordat. 

Îi spusese lui Nitchak Han că se hotărâse să fie 
responsabilul cu decolarea. Nitchak Han şi tânărul se 
apropiară de Lochart. 

— Tânărul pilot, cel care a fost rănit, unde e? 

— Cine? O, Scot? Nu-i aici. E-n Shiraz, kalandar, spuse 
Lochart şi văzu mânia pe chipul bătrânului şi tânărul 
rămânând cu gura căscată. De ce? 

— Asta nu-i cu putinţă! spuse tânărul. 

— Nu l-am văzut urcând la bord, aşa că trebuie să fi plecat 
cu un zbor mai înainte. 

Lochart fu nevoit să strige ca să se facă auzit peste 
zgomotul din ce în ce mai puternic al motoarelor, toate 
elicele prinzând acum viteză. 

— Cu alt zbor, mai devreme, când eram la sonda Rosa sau 
Măria, kalandar. De ce? 

— Asta nu-i posibil, kalandar repetă tânărul înspăimântat, 
în timp ce bătrânul se întoarse către el. Am urmărit totul cu 
grijă! 

Lochart se aplecă pe sub elicele care se roteau şi se duse 
la fereastra aparatului lui Jean-Luc, scoțând un plic gros, 
alb. 

— Uite, Jean-Luc. Bonne chance! spuse şi i-l dădu. 
Decolează. 

Pentru o clipă văzu sclipirea unui zâmbet. Mai înainte de a 
ajunge în fugă la o depărtare sigură, Jean-Luc trăsese 
maneta de gaze la maximum, execută o decolare rapidă şi 


se ridică, depărtându-se greoi, vârtejul de aer produs de 
elice fluturând hainele lui şi ale sătenilor, motoarele 
acoperind ceea ce striga Nitchak Han. În aceeaşi clipă, şi de 
asemenea aranjat dinainte, Ayre şi Schwartenegger 
ambalară motoarele, depărtându-se unul de celălalt înainte 
de-a se ridica legănat, într-o urcare greoaie, pe deasupra 
copacilor. Lochart continuă să spere şi atunci tânărul furios 
îl apucă de mâneca hainei şi-l răsuci spre el. 

— Ai minţit! strigă. L-ai minţit pe kalandar! Tânărul pilot n- 
a plecat mai devreme, l-aş fi văzut, am urmărit totul cu 
grijă! Spune-i kalandarului c-ai minţit! 

Pe neaşteptate, Lochart îşi smulse mâneca din mâna 
tânărului, ştiind că fiecare secundă însemna încă vreo 
câţiva metri de altitudine, alţi câţiva metri spre libertate. 

— De ce-aş fi minţit? Dacă tânărul pilot nu e-n Shiraz, 
atunci e încă aici. Cercetaţi baza, cercetaţi aparatul meu, 
haide! Să cercetăm mai întâi aparatul meu. 

Porni cu paşi mari către elicopterul său şi rămase în uşa 
deschisă, zărindu-l cu coada ochilor pe Jean-Luc trecând de 
marginea pădurii, Ayre atât de supraîncărcat încât abia 
reuşi să se ridice peste copaci şi celălalt 206 încă urcând. 

— Pe toate numele lui Allah, să căutăm, spuse încercând să 
le atragă atenţia asupra lui, abătându-i de la elicopterele 
care se depărtau, dorind să-i facă să percheziţioneze 
aparatul şi tabăra. Cum ar putea un om să se ascundă aici? 
Imposibil! Cum rămâne cu birourile şi rulota? Poate se 
ascunde... 

Tânărul îşi smulse arma de pe umăr şi o îndreptă către el. 

— Spune-i kalandarului că ai minţit sau mori! 

Fără nici un efort, Nitchak Han smulse furios arma din 
mâinile tânărului şi-o aruncă în zăpadă. 

— Eu sunt legea în Zagros, nu tu! Întoarce-te în sat. 
Înspăimântat, tânărul din Gărzile Verzi se supuse imediat. 
Sătenii priveau şi aşteptau. Chipul lui Nitchak Han era 
împietrit şi ochii săi mici alergau de la elicopter la elicopter. 
Erau departe acum, nu însă în afara bătăii armelor celor pe 


care-i aşezase împrejurul bazei, care trebuiau să tragă 
numai la semnul lui. Numai al lui. 

Unul dintre elicopterele mai mici se clătina, încă urcând 
repede, înconjurând baza într-un cerc larg. Ca să ne 
supravegheze, se gândi Nitchak Han, să vadă ce-o să se mai 
întâmple. Voia lui Allah! 

— E primejdios să dobori maşinile zburătoare, spusese 
soţia lui. Asta o să aducă blestemul asupra noastră. 

— Teroriştii or s-o facă, nu noi! Tânărul pilot ne-a văzut. Şi 
pilotul kalandar, vorbitor de farsi, ştie. Ei nu trebuie să 
scape. Teroriştii n-au milă. Lor nu le pasă de lege şi de 
ordine. Şi cum ar putea fi ascunsă existenţa lor? Nu sunt 
munţii ăştia, încă din vechime, ascunzători pentru briganzi? 
Nu i-am vânat noi pe aceşti terorişti până la marginea 
hotarelor? Ce putem face ca să prevenim o tragedie? Nimic. 

Şi-acum în faţa lui se afla ultimul dintre necredincioşi, 
principalul său duşman, cel care îl trăsese pe sfoară, 
mininţise şi îi ajutase pe ceilalţi diavoli să dispară. Cel puţin 
acesta n-o să scape, îşi zise. 

Ultima geană de soare întârzia deasupra orizontului, în 
timp ce-o privea, dispăru. 

— Pacea fie cu tine, pilotule! 

— Şi cu tine, kalandar! Allah să te apere, spuse apăsat 
Lochart. Acel plic pe care i l-am dat pilotului meu francez, 
m-ai văzut dândui-l? 

— Da, da. 

— Era adresat Komitehului Revoluționar din Shiraz cu o 
copie către kalandarul iranian din Dubai, dincolo de Apa 
cea Mare, semnată de tânărul pilot - cu mine ca martor - 
spunând exact ce s-a întâmplat în piaţa satului, ce a fost 
făcut, de cine, cui, cine a fost împuşcat, numărul bărbaţilor 
legaţi în camionul Gărzilor Verzi înainte ca acesta să fie 
prăvălit în Râpa Cămilelor Zdrobite, felul în care a fost 
asasinat Nasiri, tero... 

— Minciuni! Toate sunt minciuni! Pe Profet! Ce-i cu 
cuvântul ăsta, „asasinat”? Asasinat? Ăsta-i pentru bandiți! 


Omul a murit. A fost Voia lui Allah! spuse bătrânul iritat, 
conştient de sătenii care căscau gura la Lochart. Era un 
sprijinitor cunoscut al Şahului Satan, pe care desigur c-o 
să-l întâlneşti curând în Iad. 

— Poate da, poate nu. Poate servitorul meu credincios, ucis 
aici de fiii laşi de căţea, a spus deja Unicului Dumnezeu 
care ştie cine spune adevărul... 

— Nu era drept-credincios, nu era slujitorul Islamului! 

—. dar era creştin şi creştinii sunt slujitorii Dumnezeului 
cel Unic. lar oamenii tribului meu au fost ucişi de laşi, din 
ascunzători, fii de căţea fără curaj, care împuşcă stând 
ascunşi, mâncători de bălegar şi oameni ai mâinii stângi şi 
blestemaţi. Adevărul este că a fost ucis, ca şi celălalt creştin 
de la sondă. Pe Allah şi Profetul lui Allah, morţile lor vor fi 
răzbunate! 

Nitchak Han ridică din umeri. 

— Teroriştii! izbucni foarte înspăimântat. Teroriştii au 
făcut asta! Sigur c-au fost teroriştii! cât despre scrisoare, e 
toată numai minciuni! Minciuni. Pilotul a fost un mincinos. 
Ştim toţi ce s-a întâmplat în sat. Tot ce a spus sunt numai 
minciuni! 

— Cu atât mai mult scrisoarea n-ar trebui să fie predată. 

Lochart îşi alegea cuvintele cu foarte mare grijă. 

— Prin urmare, te rog, apără-mă de terorişti câtă vreme 
mă depărtez. Numai eu pot să împiedic ca scrisoarea să fie 
predată. 

Inima-i bătea apăsat, urmărindu-l pe bătrân scoțând o 
ţigară, cântărind argumentele pro şi cele contra şi 
aprinzându-şi ţigara cu bricheta lui Jordon. Se întreba din 
nou cum ar fi putut răzbuna uciderea lui Jordon, încă o 
parte nerezolvată a planului care până atunci se 
desfăşurase perfect - îndepărtarea de preavigilentul 
Nitchak Han, Scot Gavallan strecurându-se în sicriul 
încropit ca să fie dus la bordul elicopterului lui Jean-Luc, 
trupul lui Jordon înfăşurat în giulgiu pus dinainte într-o ladă 
lungă, care odată adăpostise rotoarele elicelor anticuplu, 


încărcat în elicopterul său, apoi scrisoarea şi cele trei 
elicoptere decolând împreună, totul perfect aşa cum fusese 
plănuit. Şi acum venise vremea să termine. 

Elicopterul se rotea deasupra bazei, mult în afara bătăii 
armelor. 

— Salaam, kalandar. Dreptatea lui Allah fie cu tine, spuse 
şi se îndreptă spre carlingă. 

— Nu pot să-i controlez pe terorişti! 

Pentru că Lochart nu se opri, Nitchak Han strigă mai tare: 

— De ce ai împiedica predarea acelor minciuni? Ei? 
Lochart urcă în carlingă, dorind să fie departe, urând acum 
acest loc şi pe bătrân. 

— Pentru că, în faţa lui Allah, îmi displac minciunile. 

— În faţa lui Allah! Ai să împiedici predarea acelor 
minciuni? 

— Jur înaintea lui Allah, o să am grijă ca scrisoarea să fie 
arsă. Dreptatea lui Allah fie cu tine, kalandar! Şi cu Yazdeh! 
Apăsă butonul de start. Primul motor porni. Deasupra lui, 

palele elicei începură să se rotească. Alte comutatoare. Al 
doilea motor porni şi în tot timpul acesta îl privea pe bătrân. 

Să putrezeşti în Infern, bătrâne, îşi zise, pătat de sângele 
lui Jordon şi-al lui Gianny. Sunt sigur, deşi n-am să pot 
niciodată dovedi. Poate şi-al meu. 

Aştepta. Toate indicatoarele pe verde. Decolarea! 

Nitchak Han privi elicopterul ridicându-se vibrând, 
şovăind, apoi întorcându-se încet şi depărtându-se. 

Atât de simplu să ridic mâna, îşi zise şi în curând 
necredinciosul şi monstrul acela urlător ar deveni un rug 
funerar prăvălindu-se din ceruri. Cât despre scrisoare, 
minciuni, toate numai minciuni. Doi bărbaţi morţi - toată 
lumea ştie că a fost numai vina lor c-au murit. l-am chemat 
noi aici? Nu. Au venit să ne exploateze pământul. Dacă n-ar 
fi venit, ar mai fi încă în viaţă, aşteptându-şi locul în Iad, 
care le este hărăzit fără putinţă de scăpare. 

Ochii lui nu părăsiră maşina zburătoare. Avea încă destul 
timp. Fuma încet, bucurându-se imens de ţigară, 


bucurându-se de conştiinţa faptului că ar putea să 
prăvălească o astfel de maşină enormă doar ridicând mâna. 
Dar n-o făcu. Îşi aminti sfatul kalandaranei şi aprinse o altă 
ţigară de la chiştocul celeilalte şi o fumă şi pe aceasta, 
aşteptând răbdător. 

Curând sunetul detestat al motoarelor era departe, 
scăzând repede şi după aceea, deasupra lui, văzu cea mai 
mică dintre maşinile zburătoare întrerupându-şi rotirile şi 
îndreptându-se către sud-vest. Când sunetele maşinilor 
necredincioşilor se depărtară de tot, hotări că pacea 
revenise încă o dată în Zagrosul său. 

— Incendiaţi baza, spuse celorlalţi. 

În curând, flăcările se ridicară înalte. Aruncă bricheta în 
flăcări fără urmă de regret şi, mulţumit, porni cu paşi mari 
către casă. 

CAPITOLUL. 50 

Lângă Baza aeriană Bandar-e Delam; ora 9,16 dimineaţa. 
Cu ştergătoarele lucrând din plin sub ploaia torențială, 
dubi?a Subaro cu însemnele Iran-Ioda pe uşi alerga grăbită 
pe şoseaua plină de hârtoape şi inundată pe unele porţiuni. 
Şoferul era iranian. 

Scragger şedea neliniştit lângă el, cu centura de siguranţă 
bine strânsă, iar în spate, un tehnician radio japonez se 
ţinea cât putea de bine. În faţa lor, printre torentele de apă, 
Scragger întrezări un străvechi autobuz legănându-se greoi 
pe mijlocul drumului şi, nu departe, apropiindu-se, o 
coloană de maşini. 

— Minoru, spune-i să încetinească! Iar n-are minte! 
Repetase asta de nenumărate ori până atunci. 

Tânărul japonez se aplecă înainte şi vorbi tăios în farsi. 
Şoferul încuviinţă din cap fără să-l bage în seamă, îşi propti 
palma în claxon, fără s-o mai ridice, virând aproape de 
marginea opusă a drumului, chiar pe buza şanţului, ocoli 
autobuzul accelerând când ar fi trebuit să frâneze, derapa, 
recâştigă controlul maşinii şi abia reuşi să treacă prin 
spaţiul îngust dintre autobuz şi maşina care se apropia, 


toate trei vehiculele urlând din claxoane. Scrager murmură 
o înjurătură. Zâmbitor, şoferul, un tânăr bărbos, îşi luă 
privirile de la drum şi spuse ceva în farsi, lăsând dubita să 
salte într-o groapă adâncă, plină cu apă. Minoru traduse: 

— Spune că, cu ajutorul lui Allah, o să ajungem la aeroport 
în câteva minute, căpitane Scargger 

— Cu ajutorul lui Allah, să ajungem acolo într-o singură 
bucată, nu în cincizeci! 

Scragger ar fi preferat să conducă el, dar nu i se 
îngăduise, aşa cum nu i se îngăduise nici unuia dintre 
angajaţii de la Iran-Toda. 

— Am descoperit că-i o politică bună, căpitane Scragger, 
drumurile şi iranienii fiind aşa cum sunt, spusese Atanabe, 
inginerul şef. Dar Mohamed e unul dintre cei ai buni şoferi 
ai noştri şi foarte de încredere. Ne vedem deseară! 

Spre uşurarea lui, Scragger văzu aerodromul în faţa. 
Gărzile Verzi păzeau poarta. Şoferul nu le dădu nici atenţie, 
trecu ca glonţul printre ele şi trase într-un nor e stropi în 
faţa clădirii cu un singur etaj. 

— Allah-u Akbar! spuse mândru. Scragger răsuflă uşurat. 

— Allah-u Akbar să fie, zise, desfăcându-şi centura de 
siguranţă şi pregătindu-şi umbrela, în timp ce privea în jur, 
căci se afla pentru prima dată acolo. 

Platforma mare de beton, un turn scund, clădirea 
părăginită a birourilor, cu multe ferestre sparte, altele 
acoperite cu scânduri, rulotele S-G, hangare bune, acum 
închise din pricina furtunii, găuri de gloanţe peste tot, chiar 
şi în pereţii rulotelor. 

Fluieră amintindu-şi ce i se spusese despre luptele care se 
duseseră aici între Gărzile Verzi şi mujhadini. 

Trebuie să fi fost mult mai rău decât s-a scăpat Duke, îşi 
zise. Două bireactoare de pasageri ale Royal Iran Air erau 
parcate la întâmplare - cuvântul Royal tăiat primitiv cu 
vopsea neagră - cu roţile dezumflate, parbrizele carlingii 
sparte, fuzelajele lăsate pradă ruginii. 


— Sacrilegiu, murmură, văzând ploaia curgând în carlingi. 
Minoru, fiule, spune-i lui Mohamed ăsta să nu mişte un 
deget până nu suntem gata de plecare. Okay? 

Minoru făcu ce i se ceruse, apoi îl urmă pe Scragger afară 
în ploaie. Scragger rămase lângă maşină, neştiind încotro 
să se îndrepte. Atunci uşa uneia dintre rulote se deschise. 

— Mein Gott, Scrag! Mă gândeam că eşti tu - ce dracu 
cauţi aici? 

Era Rudi Lutz, cu gura până la urechi; apoi îl văzu pe 
Starke alături de Rudi şi inima lui îşi iuți bătăile. 

— Salut, copilaşi! 

Le strânse călduros mâinile amândoura, trezindu-se toţi 
trei vorbind în acelaşi timp. 

— Ei bine, Duke, ce surpriză plăcută! Ce dracu cauţi aici, 
Scrag? 

— 'Toate lucrurile pe rând, fiule! Acesta-i Minoru Fuyama, 
tehnician radio la lran-Ioda. Emiţătorul meu şi-a făcut de 
cap pe drum încoace - sunt cu un zbor închiriat de Iran- 
Toda, de la Lengeh. Minoru a scos cutia şi e în maşină. Poţi 
s-o înlocuieşti? 

— Nici o problemă. Hai cu mine, domnule Fuyama! Rudi se 
duse să-l caute alături pe Fowler Joines ca să aranjeze totul. 

— Sunt al dracului de bucuros că te văd, Scrag! Avem o 
grămadă de vorbit, spuse Starke. Cum ar fi starea vremii şi 
vârtejurile de aer. 

— Da, da. Aş zice că starea vremii a fost permanent în 
mintea mea. 

Starke părea mai bătrân, ochii îi alergau întruna în 
cuprinsul bazei, potopul şi mai întețit ca înainte, ziua caldă 
şi înăbuşitoare. 

— Am văzut-o pe Manuela la Al Shargaz. E ca de obicei - 
frumoasă ca o cadra, neliniştită, dar teafără. 

Rud li se alătură, plescăind din cizmele de ploaie, şi-i 
conduse înapoi către rulota care îi slujea de birou. 

— N-ai să zbori în mizeria asta, Scrag! N-ai vrea o bere? 


— Nu, mulţumesc, colega, dar mi-ar prinde bine un ceai, 
răspunse Scragger automat. 

Simţea o monumentală poftă de-o bere rece, dar chiar de 
la primul său control medical cu doctorul Nutt, imediat 
după ce vânduse Sheik Aviation lui Gavallan, doctorul 
spusese: 

— Scrag, dacă nu te laşi de fumat şi nu mai reduci din 
bere, peste câţiva ani ai să rămâi jos. 

Era mai mult decât îngrijorat. Afurisitul are dreptate, îşi 
zise. Fără tutun, fără băutură, fără mâncare, da o grămadă 
de gagici. 

— Încă mai aveţi rezerve, Rudi? La Lengeh e din ce în ce 
mai greu. N-a mai rămas decât Plessey cu vinul lui. 

— Am făcut rost de pe un petrolier care-i ancorat jos, în 
port, strigă Rudi din mica bucătărie, pregătind ceainicul. 
CASEVAC. Un marinar cu faţa făcută zob. Căpitanul zicea 
că a căzut, dar părea mai degrabă o bătaie urâtă. Nu e 
totuşi prea surprinzător: hurdubaia-i îngheţată la ancoră de 
trei luni. Meingott, Scrag, ai văzut îngrămădeala din port 
când ai venit? îngrămădeala? Trebuie să fie o sută de vase 
care aşteaptă descărcarea sau să încarce petrol. 

— La fel la Kharg şi peste tot de-a lungul coastei, Rudi. 
Peste tot e blocat. Cheiurile sunt pline ochi cu lăzi, baloturi 
şi Dumnezeu ştie mai?tie, toate lăsate să putrezească în 
soare sau ploaie. De-ajuns cu asta. Ce faci aici, Duke? 

— Am adus un 212 de la Kowiss, ieri. Dacă n-ar fi fost 
vremea asta, aş fi plecat în zori. Mă bucur acum că n-am 
plecat. 

Scragger auzi nota precaută din glasul lui şi privi în jur. N- 
asculta nimeni şi nu vedea pe nimeni. 

— Probleme? 

E văzu pe Starke scuturând din cap. Rudi dădu drumul la 
casetofon. Wagner. Scragger ura Wagner. 

— Care-i treaba? 

— Doar prudenţă. Afurisiţii ăştia de pereţi sunt prea 
subţiri, şi-am prins unul dintre angajaţi trăgând cu urechea. 


Cred că cea mai mare parte a lor sunt iscoade. Apoi avem 
un nou manager al bazei, Numir. Numir Afurisitul îi 
spunem. E liber azi, altfel ai explica de ce eşti aici pe trei 
formulare. 

Rud îşi cobori glasul şi mai mult. 

— Sunt nişte vârtejuri de discutat, Scrag. Dar ce faci aici? 
De ce nu ne-ai chemat? 

— Am venit ieri la lran-Ioda cu un charter pentru un tip 
căruia-i zice Kasigi, care-i mare cumpărător de petrol la Siri 
şi mare mahăr la Iran-Ioda. Bătrânul Georges de Plessey a 
aranjat. Sunt aici toată ziua, plec mâine în zori, devreme. 
Andy m-a rugat să dau de tine sau să te sun şi-acum am 
izbuti s-o fac. N-am putut să te prind pe radio când am 
venit. Poate din cauza furtunii. Abia am reuşit să vin la 
vreme. N-am putut să obţin permisiunea să zbor până aici, 
aşa că am smuls o sârmă din drăcărie, pentru orice 
eventualitate, şi-am avut „urgentă nevoie de-o reparaţie”. 
Duke, Andy ţi-a spus ce-am vorbit în Al Shar. 

— Da, da. Mi-a zis. Şi-ar fi bine să afli că s-a mai schimbat 
ceva. Andy mi-a spus c-o să fim ţinuţi la sol până la 
naţionalizare şi mai avem doar cinci zile - numai cinci zile 
ca limită de siguranţă. Dacă e s-o facem, cel mai târziu ar 
trebui să fie vineri. 

— Sfinte lisuse Christoase! 

Scragger simţi o gheară strângându-i pieptul. 

— Duke, n-avem cum să ne pregătim până vineri. 

— Andy spune să scoatem numai elicopterele mari. Ei? 

Starke explică ce se întâmplase la Kowiss şi cum sperau să 
se întâmple dacă Andy „apăsa butonul”. 

— Trebuie să reuşim - nu dacă, ci când. Andy trebuie s-o 
facă. Întrebarea este: ne vârâm capul în chestia asta? 
Starke râse. 

— Ai făcut-o deja. Am spus că sunt cu voi dacă mai sunt şi 
ceilalţi - cu doua 212 eu mă pot descurca. Şi-acum că... ei 
bine, acum că păsărelele noastre sunt reînscrise din nou în 
Anglia, odată ce ieşim treaba devine legală. 


— Pe dracu! Nu-i deloc legală. Ţi-am spus noaptea trecută 
şi Kelly a fost de acord. Scrag, cum... 

— Tăticu e-aici? 

— Sigur, spuse Starke. A venit cu mine. Le explică de ce, 
apoi adăugă: 

— Barosanu a aprobat împrumutul, avem doi băieţi afară 
cu avionul şi restul programaţi pentru joi, dar nu sunt atât 
de sigur de asta. Colonelul Changiz a spus că în viitor toate 


mişcările de personal vor trebui aprobate de el, nu numai 
de Barosanu. 

— Cum te-ntorci? 

— O să iau un 206. 

Starke privi pe fereastră la ploaia de-afară. 

— Afurisită vreme. 

— O să se termine până la noapte, Duke, afirmă încrezător 
Scrag. 

Rudi spuse: 

— Cum ai să scoţi oamenii de-aici, Scrag? Ei? 

— Dacă sunt doar cele două 212 ale mele, asta face 
lucrurile mult mai uşoare. Mult. 

Rudi înghiţi o parte din berea sa rece ca gheaţa. Pe cutie 
sclipeau picături de apă şi Scragger se simţi şi mai însetat. 

— Vineri o să fie o zi bună pentru şmechereală, pentru că 
iranienii or să fie la rugăciune sau pe acolo. 

— Nu sunt prea sigur, Scrag, spuse Rudi. Vinerea radarul 
încă lucrează. Trebuie să ştie că ceva se-ntâmplă cu cele 
patru aparate ale mele care-o şterg peste Golf. Fără să mai 
vorbim de-ale tale trei şi ale lui Duke două. 

— Abadanul e sensibil ca dracu când e vorba de elicoptere, 
în special după HBC. 

— Au mai fost şi alte investigaţii în legătură cu treaba asta, 
Rudi? 

— Da, săptămâna trecută a dat pe la noi Abbasi. Ele 
pilotul care l-a doborât. Aceleaşi întrebări. Nimic în plus. 

— Ştie că fratele său era pilotul pe HBC? 


— Nu încă. Tom Lochart a fost al dracului de norocos, al 
dracului de norocos! 

— Toţi am fost până acum al dracului de norocoşi, zise 
Starke. Cu excepţia lui Erikki. 

Îl aduse pe Scragger la zi cu puţinul pe care-l ştiau. 

— Christoase! Şi după asta ce mai vine? Cum o să mai 
lansăm „Vârtejul” cu el încă în Iran? 

— Nu putem, Scarg. Asta-i ceea ce cred eu, spuse Rudi. 
Nu putem să-l lăsăm aici. 

— Asta aşa e, dar poate... 

Starke luă o gură de cafea, neliniştea făcându-l să-şi simtă 
gura amară. 

— Poate că Andy n-o să apese pe buton. Între timp, sperăm 
din tot sufletul că Erikki o şterge sau i se dă drumul înainte 
de vineri. Atunci Andy ar putea... 

— Drace! Dacă ar fi după mine, numai după mine, să fiu al 
dracului dac-aş risca „Vârtejul”. 

— Nici eu. 

Rudi era la fel de îngreţoşat. 

— Dacă ar fi toate aparatele voastre şi firma voastră şi 
viitorul vostru, pun pariu c-aţi face-o. Ştiu c-aţi face-o! 

Scragger zâmbi. 

— Eu... eu sunt pentru „Vârtej”. Trebuie să fiu pentru el, 
amice. Nici o afurisită de companie n-o să mă mai angajeze 
la vârsta mea, aşa că trebuie să-l ţin pe Dirty Dunkan şi pe 
Andy şi pe Gav în treabă dacă am de gând să mai zbor. 

Ceainicul începu să fluiere. Îl ridică. 

— Îl fac eu, Rudi. Tu cum stai? Eşti cu noi sau nu? 

— Eu... eu merg dacă şi voi doi mergeţi şi dacă e posibil. 
Dar nu-mi place câtuşi de puţin. Şi vă spun cinstit că am să 
duc numai pe ale mele patru dacă într-adevăr eu socotesc 
că avem o şansă. Am vorbit cu ceilalţi piloţi azi-noapte, 
Scrag - Marc Dubois şi Tăticu Kelly au spus e-or să meargă. 
Block şi Forsyth au spus „mulţumesc, dar nu, mulţumesc”, 
aşa c-avem trei piloţi pentru patru 212. L-am rugat pe Andy 
să-mi trimită un voluntar. 


Chipul lui Rudi oglindea nemulţumirea. 

— Scheissen mit reissen! Oricum, o să fie patru de ridicat 
în aer, toate în acelaşi timp, când se zice că trebuie s-avem 
aprobare şi pentru pornitul motoarelor, cu Gărzile Verzi 
peste tot în preajmă, cu operatorul nostru radio, Jahan, 
care nu-i un idiot, şi pe urmă mai e şi Afurisim de Numir. 

Ridică din sprinceană. 

— N-ai nici o problemă, hodorog bătrân, spuse Scragger 
delicat. Spune-le că ai de gând să faci un zbor pe deasupra 
Abadanului ca să saluţi victoria lui Khomeini. 

— Dute-n mă-ta, Scrag! 

Muzica se termină şi Rudi întoarse caseta de la capăt. Apoi 
faţa lui deveni serioasă. 

— Dar sunt de acord cu tine că Andy o să apese pe buton 
şi momentul ăsta o să fie vineri. Eu zic că dacă unul dintre 
noi abandonează, abandonăm toţi - de-acord? 

Scragger sparse tăcerea. 

— Dacă Andy spune „Plecăm”, eu plec. Trebuie. 

Portul Bandar-e Delam; ora 3,17 după-amiază. Microbuzul 
lui Skragger viră de pe şoseaua principală a oraşului întins 
şi zgomotos pe o stradă secundară, merse puţin de-a lungul 
ei, apoi intră într-o piaţă din faţa unei moschei, Mohamed 
conducând ca de obicei aproape fără să ridice degetul de 
pe claxon. 

Ploaia se domolise apreciabil, dar ziua era încă mizerabilă. 
Pe locul din spate, Minoru moţăia îmbrăţişând emițătorul de 
schimb. Skragger privea înainte absent, având prea multe 
lucruri la care să se gândească: planuri, coduri şi Erikki. 

Săracul nefericit, dar dacă o să reuşească cineva, elo să 
fie ăla. Zău aşa, bătrânul Erikki o s-o scoată el la capăt 
cumva. Să zicem că n-o face, sau Andy nu dă ordin de 
plecare. Cum ai să faci rost de o slujbă? O să mă gândesc la 
asta săptămâna viitoare. 

Nu văzu maşina de poliţie ţâşnind dintr-o stradă laterală; 
derapând pe suprafaţa lunecoasă şi izbindu-i în spate. Era 
imposibil ca Mohamed să fi putut evita accidentul, iar viteza 


maşinii de poliţie, adăugată la cea a dubitei, îi răsuci de-a 
curmezişul drumului, rostogolindu-i peste o tarabă în 
mulţime, omorând o bătrână, decapitând o alta şi rănind 
mulţi, după care roţile nimeriră în şanţ şi forţa de inerție 
rostogoli maşina peste cap, izbindu-i de pereţii într-un 
zgomot cumplit de fierărie. 

Instinctiv, Scragger îşi acoperise faţa cu mâinile, dar 
ultima izbitură îi strivi fruntea de portieră, ameţindu-l 
pentru moment, centura de siguranţă salvându-l de la răni 
mai profunde. Şoferul ieşise prin parbriz şi-acum era pe 
jumătate în afara maşinii, rănit grav. În spate, Minoru 
fusese apărat de spătarul scaunului şi fu primul care-şi 
reveni, cu radioul ţinut proteguitor în braţe. În mijlocul 
ţipetelor şi al învălmăşelii, se luptă să deschidă uşa şi ţâşni 
afară, acoperit de înghesuiala trecătorilor şi răniților, 
nebăgat în seamă, japonezii de Iran-Toda fiind un lucru 
obişnuit pe străzile de-acolo. 

În clipa aceea, ocupanţii maşinii de poliţie, răsucită pe 
jumătate în mijlocul drumului, cu partea din faţă zdrobită, 
dădură buzna peste ei. Îşi croiră drum până la dubită, 
aruncară o privire şoferului, apoi smuciră portiera şi îl 
traseră afară pe Scragger. 

Strigăte furioase de „Amerikan!”, ţipete şi zgomot. 
Scragger era încă pe jumătate ameţit. 

— Mulţumesc... Mulţumesc... mi-e bine acum... Sunt okay! 

ÎI înşfăcară zdravăn, strigând la el. 

— Pentru Dumnezeu, gâfâi el, nu conduceam eu!... Ce 
dracu s-a... 

În jurul lor se ridică un tumult de cuvinte în farsi, şi panică 
şi furie şi unul dintre poliţişti îi puse cătuşele, apoi îl târâră 
brutal către cealaltă maşină, îl îmbrânciră pe locul din spate 
şi urcară şi ei, înjurându-l întruna. Şoferul porni maşina. 

De cealaltă parte a drumului, Minoru încerca fără succes 
să-şi facă loc prin mulţime, să-l ajute pe Scragger. Se opri 
descurajat când maşina porni zdrăngănind în josul străzii. 

CAPITOLUL 51. 


LLA 


Lângă Doshan Tappeh; ora 3,30 după-amiază. Mclver 
conducea maşina de-a lungul drumului pustiu de centură, 
aflat dincolo de gardul de sârmă ghimpată al aerodromului 
militar. Barele de protecţie erau îndoite rău şi burduşelile 
se îndesiseră. Unul dintre faruri era spart şi lipit grosolan 
cu bandă adezivă, stopul roşu de la unul dintre 
semnalizatoarele de pe o aripă din spate lipsea, dar motorul 
încă suna dulce şi cauciucurile speciale pentru zăpadă 
călcau ferm suprafaţa drumului. 

Zăpada era troienită la marginea şoselei. Nici o rază de 
soare nu străpungea pătura de nori aflată la nici patru sute 
de metri deasupra şi care întuneca toată zona, cu excepţia 
poalelor îndepărtate ale munţilor dinspre nord. Era frig şi 
întârziase. 

Pe interiorul parbrizului era lipit un permis mare şi verde 
la vederea căruia, grupul pestriţ al Gărzilor Verzi şi al 
santinelelor militare aflate lângă poartă îi făcură semn să 
treacă, pentru ca apoi să se înghesuie din nou în jurul 
focului la care se încălziseră până atunci. Se îndreptă către 
hangarul S-G. Înainte să ajungă acolo, Tom Lochart îi ieşi în 
întâmpinare pe o uşă laterală. 

— Salut, Mac! spuse, apropiindu-se repede. 

Purta echipamentul şi geanta de zbor şi abia se întorsese 
de la Koviss. 

— Ce face Şeherazada? 

— lartă-mă că a durat atât de mult. Circulaţia a fost 
îngrozitoare. 

— Ai văzut-o? 

— Nu, nu încă. îmi pare rău. 

Îl văzu pe Lochart încordându-se imediat. 

— Am fost din nou azi-dimineaţă devreme. A răspuns un 
servitor la uşă, da nu părea să înţeleagă ce spun. Te duc 
acolo imediat ce pot. 

Dădu drumul motorului şi se întoarse spre poartă. 

— Cum a fost la Zagros? 


— Împuţit. Îţi povestesc imediat, spuse Lochart în grabă. 
Mai înainte de a pleca trebuie să ne prezentăm 
comandantului bazei. 

— O, de ce? Mclver frână. 

— N-au zis de ce. Au lăsat uri mesaj la funcţionarul nostru, 
ca atunci când vii astăzi să te prezinţi comandantului bazei. 

— Vreo problemă? 

— Nu de care să ştiu eu. 

Mclver frână şi viră din nou. Acum ce-o mai fi, se gândi, 
stăpânindu-şi neliniştea. Ar putea fi HBC? Să sperăm că nu. 

— Ce s-a întâmplat cu Lulu? Te-ai ciocnit? 

— Nu. Nişte derbedei, pe stradă, spuse Mclver cu 
gândurile la HBC. Pe zi ce trece e din ce în ce mai greu. 
Vreo veste de la Erikki? 

— Nimic. Pur şi simplu a dispărut. Azadeh e destul de 
neliniştită. Stă lângă telefon toată ziua, în birou. 

— Încă stă cu tine? 

— Nu, s-a întors în apartamentul ei, sâmbătă. La mine... ei 
bine, e puţin cam înghesuit. 

Mclver se îndreptă către clădirile de pe partea cealaltă a 
pistei, conducând prudent printre resturile recentei bătălii, 
încă împrăştiate prin jur, caroserii arse de camioane, un 
tanc răsturnat pe-o parte, hangare şi clădiri ciuruite de 
gloanţe. 

— Spune-mi despre Zagros. 

Ascultă fără să facă vreun comentariu până când Lochart 
isprăvi. 

— Ce ticălos! 

— Da. Dar Nitchak Han n-a dat semnalul să mă împugşte pe 
mine sau pe ceilalţi. N-am fi putut face nimic. Dacă ar fi 
făcut-o, i-ar fi reuşit. A fost al dracului de greu să-i 
demontez teoria cu „teroriştii”. Cred că o scotea la capăt şi 
cu asta, Mac! Oricum. Când am ajuns la Kowiss, Duke şi cu 
Andy avuseseră un frecuş cu Barosanul. 

Lochart îi istorisi şi despre asta. 


— Dar gluma noastră pare să ţină. Ieri, Duke şi Tăticu i-au 
dus un 212 lui Rudi şi-n dimineaţa asta, Ecolango- 
LimaLima a venit după trupul lui Jordon. 

— Groaznic. Mă simt foarte responsabil pentru bătrânul 
Porcărie. 

— Cred că toţi ne simţim aşa. 

În faţa lor se zărea clădirea comandamentului, cu 
santinele în faţă. 

— Ne-am înşirat toţi afară şi-am urcat sicriul la bord. 
Tânărul Freddy a cântat ceva plângăreţ la cimpoi. N-am 
putut face mare lucru. Ciudat, colonelul Changiz a trimis o 
gardă de onoare militară şi ne-a dat un sicriu ca lumea. 

Iranienii sunt atât de ciudaţi. Atât de ciudaţi. Păreau într- 
adevăr profund afectaţi. 

Lochart vorbea automat, bolnav de grijă din pricina 
întârzierilor. Trebuise să aştepte la Kowiss, apoi zborul 
până aici şi controlul de zbor îl hărţuise tot drumul, apoi nu 
găsise nici un mijloc de transport şi aşteptase la nesfârşit ca 
să sosească Mclver şi acum altă întârziere. Ce s-o fi 
întâmplat cu Şeherazada? 

Se aflau în apropierea clădirii birourilor, care adăpostea şi 
locuinţa comandantului bazei şi popota ofiţerilor, unde 
amândoi petrecuseră multe momente plăcute pe vremuri. 
Doshan Tappeh fusese o bază de elită. Şahul ţinea aici o 
parte din aparatele sale particulare cu reacţie şi acum 
pereţii clădirii cu două etaje erau plini de găuri de gloanţe 
şi spărturi provocate de obuze, cele mai multe ferestre 
lipseau, iar unele erau acoperite cu scânduri. În faţa lor, 
câteva Gărzi Verzi şi aviatori şlampeţi pierdeau vremea prin 
jur, făcând de santinelă. 

— Pacea fie cu voi. Excelenţele Mclver şi Lochart s-au 
prezentat la comandantul bazei, spuse Lochart în farsi. 

Unul dintre revoluționari le făcu semn să intre. 

— Unde e biroul, vă rog? 

— Înăuntru. 


Urcară treptele către uşa principală, înconjurați de 
mirosul greu de fum, cordită şi canalizare stricată. În clipa 
în care ajunseră pe ultima treaptă, uşa se izbi de perete 
lăsând să iasă un mullah grăbit, însoţit de câteva Gărzi 
Verzi, târând după ei doi tineri ofiţeri piloţi cu mâinile 
legate şi uniformele sfâşiate şi murdare. Lochart rămase cu 
gura căscată, recunoscând pe unul dintre ei. 

— Karim! izbucni el şi Mclver îl recunoscu la rândul lui pe 
tânăr: Karim Peshadi, mult-preţuitul văr al Şheherazadei, 
omul pe care-l rugase să obţină din turnul de control 
registrul cu aprobarea de zbor pentru HBC. 

— În numele lui Allah, spune-le că nu sunt spion sau 
trădător, strigă Karim în engleză. Tom, spune-le! 

— Excelenţă, se adresă Lochart în farsi mullahului, fără 
îndoială că s-a petrecut vreo greşeală. Acest bărbat este 
căpitanul pilot Peshadi, un sprijinitor credincios al 
aiatolahului, un... 

— Cine eşti, dumneata Excelenţă, întrebă mullahul cu ochi 
negrii, scund şi lat în spate. American? 

— Numele meu este Lochart, Excelenţă. Canadian, pilotez 
pentru IranOil. Şi acesta este conducătorul grupului nostru 
din partea cealaltă a aerodromului, căpitanul Mclver. 

— Cum de-l cunoşti pe trădătorul ăsta? 

— Excelenţă, sunt sigur că e o greşeală. E cu neputinţă să 
fie un trădător. II cunosc pentru că e un văr al soţiei mele 
Şi... 

— Soţia ta e iraniană? 

— Da, Excelenţă! 

— Eşti mahomedan? 

— Nu, Excelenţă! 

— Ar fi mai bine ca ea să divorţeze şi astfel să-şi salveze 
sufletul de murdărire. Voia lui Allah. Nu-i nici o greşeală în 
privinţa trădătorilor ăştia. Vezi-ţi de treaba ta, Excelenţă. 

Mullahul făcu semn Gărzilor Verzi. Imediat aceştia 
coborâră mai departe scările, pe jumătate târând cei doi 


tineri ofiţeri care strigau şi protestau, pledându-şi 
nevinovăția, apoi se-ntoarse către uşă. 

— Excelenţă, strigă Lochart grăbit, alergând după el. Vă 
TOg, în numele lui Allah cel Unic, îl cunosc pe tânărul ăsta 
ca pe un om loial, credincios Imamului. Un bun musulman. 
Un patriot. Ştiu asta din faptul că a fost unul dintre cei care 
a luptat împotriva Nemuritorilor, aici, la Doshan Tappeh, şi 
a ajutat revoluţia... 

— Opreşte-te! 

Ochii mullahului deveniră şi mai duri. 

— Aceasta nu este treaba ta, străine. Nu ne mai conduc 
străinii sau legile străine sau un Şah dominat de străini. Nu 
eşti iranian, nici judecător şi nici legiuitor. Aceşti oameni au 
fost judecaţi şi condamnaţi. 

— Vă implor s-aveţi răbdare, Excelenţă! Trebuie să fie o 
greşeală. Trebuie... 

Lochart, se răsuci brusc când o rafală de împuşcături 
trosni în apropiere. Santinelele de jos se uitau peste drum, 
către nişte clădiri. Din locul său, de pe trepte, nu putea să 
vadă ce vedeau ei. Apoi Gărzile Verzi reapărură din spatele 
uneia dintre barăci, aşezându-şi armele pe umăr. Tropăiră 
înapoi în sus pe scări. Mullahul le făcu semn să intre 
înăuntru. 

— Legea-i lege! spuse mullahul, privindu-l pe Lochart. 
Erezia trebuie îndepărtată. Deoarece îi cunoşti familia, poţi 
să le spui să cerşească îndurare lui Allah că au crescut un 
astfel de fiu. 

— De ce se presupune c-a fost vinovat? 

— Nu „se presupune”, Excelenţă, spuse mullahul cu o 
umbră de nervozitate în glas. Karim Peshadi a recunoscut c- 
a furat un camion şi-a părăsit baza fără aprobare, a 
recunoscut că s-a alăturat unor demonstraţii interzise, s-a 
declarat pe faţă împotriva viitorului nostru Stat Islamic, s-a 
opus pe faţă antiislamicei Legi a Căsătoriei, a susţinut 
activităţi contrare legii islamice, a fost prins în cursul unui 
act suspect de sabotaj, nu recunoaşte adevărul absolut al 


Coranului şi neagă dreptul Imamului de-a fifaquira, el, care 
este deasupra legii şi ultimul judecător alei. 

Îşi trase halatul mai aproape de trup ca să se apere de 
frig. 

— Pacea fie cu tine! 

Intră în clădire. Pentru moment, Lochart nu fu în stare să 
scoată o vorbă, apoi îi explică lui Mclver ce se spusese. 

— Acte suspecte de sabotaj? Tom a fost prins în turn? 

— Ce mai contează, spuse amar Lochart. Karim e mort, 
„pentru crime împotriva lui Allah”. 

— Nu, flăcăule, spuse blând Mclver, nu împotriva lui Allah, 
ci împotriva versiunii lor de adevăr, susţinută în numele 
unui dumnezeu pe care n-or să-l cunoască niciodată. 

Îşi îndreptă umerii şi intră primul în clădire. 

În cele din urmă găsiră biroul comandantului bazei şi fură 
poftiţi înăuntru. În spatele biroului se afla un maior. 
Mullahul şedea alături de el. Deasupra lor atârna singura 
podoabă a încăperii mici şi neîngrijite: o fotografie mare a 
lui Khomeini. 

— Sunt maiorul Detami, Mclver, spuse bărbatul repede în 
engleză. Acesta este mullahul Tehrani. 

Apoi se uită la Lochart şi trecu pe farsi. 

— Cum Exelenţa sa Tehrani nu vorbeşte engleza, ai să 
traduci ce spun. Numele, te rog. 

— Lochart, căpitan Lochart. 

— Vă rog luaţi loc, amândoi. Excelenţa sa spune că eşti 
căsătorit cu o iraniancă. Numele ei de fată? 

Lochart, se încruntă. 

— Viaţa mea particulară este viaţa mea particulară, 
Excelenţă! 

— Nu şi pentru un pilot de elicopter străin, aflat în mijlocul 
Revoluţiei noastre Islamice pornită împotriva dominaţiei 
străine, spuse maiorul furios. Şi nici pentru cineva care 
cunoaşte trădători ai statului. Ai ceva de ascuns, căpitane? 

— Nu, desigur că nu! 

— Atunci, te rog răspunde-mi la întrebare. 


— Eşti de la poliţie? Cu ce drept... Mullahul spuse: 

— Sunt membru al komitehului Doshan Tappeh. Preferi o 
convocare oficială, acum, în clipa asta? 

— Prefer să nu-mi fie puse întrebări despre viaţa mea 
particulară. 

— Dacă n-ai nimic de ascuns, poţi să răspunzi la întrebări. 
Te rog alege. 

— Bakravan. 

Numele era cunoscut celor doi. Stomacul i se strânse şi 
mai tare. 

Jared Bakravan, zaraful din bazar? Una dintre fiicele sale? 

— Da. 

— Numele ei, te rog. 

Lochart îşi stăpâni furia care îl înnebunea, încă obsedat de 
uciderea lui Karim. Este crimă, ar fi vrut să strige, orice aţi 
spune voi. 

— Excelenţa sa Şeherazada. Mclver îl privea atent. 

— Ce-i cu toate astea, Iom? 

— Nimic, nimic. Am să-ţi spun mai târziu. Maiorul lua note 
pe o bucată de hârtie. 

— Care-s legăturile tale cu trădătorul Karim Peshadi? 

— II ştiu de aproape doi ani. A fost unul dintre studenţii 
mei la şcoala de pilotaj. Este primul văr al soţiei mele - a 
fost primul văr al soţiei mele - şi pot doar să repet este de 
neconceput ca el să fie un trădător al Iranului sau al 
Islamului. 

Maiorul mai făcu o însemnare pe hârtie. Creionul scârţăi 
ascuţit. 

— Unde locuieşti, căpitane? 

— Eu... nu prea ştiu... Stăteam în casa familiei Bakravan, 
lângă bazar. Apartamentul nostru a fost confiscat. 

Tăcerea se lăsă în încăpere, aproape sufocantă. Maiorul 
isprăvi de scris, apoi ridică o altă hârtie plină de însemnări 
şi se uită direct la Mclver. 

— Mai întâi: nici un elicopter străin nu poate fi deplasat în 
interiorul sau în afara spaţiului aerian al Teheranului fără 


aprobarea Comandamentului Forţelor Aeriene. 

Lochart traduse şi Mclver dădu din cap vag. Nu era nimic 
nou, exceptând doar faptul că komitehul de la Aeroportul 
Internaţional Teheran abia emisese instrucţiuni oficiale, 
scrise în numele atotputernicului Komiteh Revoluționar, că 
numai acesta putea să autorizeze şi să semneze astfel de 
aprobări. Mclver primise aprobarea să-şi trimită la Kowiss 
singurul 212 care mai rămăsese acolo şi unul dintre 
Alouette, ca un fel de împrumut pe termen scurt. Chiar la 
timp, se gândi posomorât, concentrându-se asupra celor 
spuse de maior, dar întrebându-se ce însemna schimbul 
violent de cuvinte în farsi, cu Lochart. 

— Al doilea: e necesară o listă completă a tuturor 
elicopterelor aflate în prezent sub controlul vostru, unde se 
află ele în Iran, matricolele, seria motoarelor, cantitatea şi 
felul pieselor de schimb pe care le aveţi. 

Lochart văzu ochii lui Mclver lărgindu-se, propriile sale 
gânduri nedezlipindu-se de la Şeherazada şi la întrebarea 
de ce voiau să ştie unde locuieşte şi legăturile ei cu Karim, 
abia ascultând cuvintele pe care le traducea dintr-o limbă în 
cealaltă. 

— Căpitanul Mclver spune: foarte bine; o să-mi ia ceva 
timp din pricina legăturilor radio, dar am să vi le aduc cât 
de curând cu putinţă. 

— Ar fi bine să fie mâine. 

— Dacă pot să le obţin până atunci, Excelenţă, fiţi sigur că 
o să le aveţi. O să le aveţi cât de curând cu putinţă. 

— Al treilea: toate elicopterele voastre din zona Teheran 
vor fi adunate aici începând de mâine şi de acum înainte vor 
opera numai de aici. 

— Fiţi sigur c-am să-mi informez de îndată superiorii de la 
IranOil de cererea voastră, domnule maior. 

Chipul maiorului se înăspri. 

— Forţele Aeriene hotărăsc asta. 

— Desigur. Am să-mi informez superiorii imediat. Asta e 
tot, domnule maior? 


Mullahul spuse: 

— În privinţa elicopterului... 

Se uită pe o notă de pe birou în faţa sa. 

— HBC. Noi am... 

Mclver îngădui panicii sale să izbucnească, transformând- 
o într-o furie reală cu care Lochart abia reuşi să ţină pasul. 

— HBC! Paza este responsabilitatea Forţelor Aeriene la 
fiecare bază şi cum au putut să fie atât de neglijenţi ca să 
permită să fie furat HBC, nu înţeleg! Ne-am plâns întruna 
de neglijenţa asta, santinelele nu apăreau niciodată, nu 
existau străji noaptea! Un furt de un milion de dolari! De 
neînlocuit! Am să înaintez o plângere împotriva neglijenţei 
Forţelor Aeriene şi... 

— N-a fost vina noastră, începu maiorul furios, dar Mclver 
nu-i dădu atenţie şi continuă ofensiva, neîngăduindu-i să 
răsufle, şi Lochart îl seconda, transformând tirada lui 
Mclver în cuvinte şi fraze iraniene potrivite pentru un atac 
şi mai tăios la adresa perfidiei Forţelor Aeriene. 

— Incredibilă neglijenţă! Aş putea spune trădare 
deliberată şi conspirație cu alţi ofiţeri, ca să permită unui 
american necunoscut să intre în hangarul nostru chiar pe 
sub nasul presupuşilor noştri paznici, să se dea autorizaţia 
de zbor chiar de către presupugşii noştri protectori şi-apoi să 
li se îngăduie să-l distrugă, afectând marele stat iranian! De 
neiertat! Sigur c-a fost trădare. Fără îndoială c-a fost 
trădare şi încă premeditată de persoane necunoscute, cu 
grad de ofiţeri, şi trebuie să insist... 

— Cum îndrăzneşti să implici... 

— Sigur că totul trebuie să se fi făcut cu complicitatea 
Forţelor Aeriene, cine controlează baza? Cine controlează 
transmisiile radio? Cine stă în turn? Noi facem responsabile 
Forţele Aeriene şi o să prezint plângere la cel mai înalt 
nivel, la IranOil, cerând despăgubire, iar săptămâna 
viitoare... săptămâna viitoare am să solicit o compensație 
ilustrului Komiteh Revoluționar şi însuşi Imamului, Allah să-l 


apere! Acum, Excelenţă, dacă o să ne îngăduiţi, o să plecăm 
la treburile noastre. Pacea fie cu voi! 

Mclver se îndreptă către uşă, urmat de Lochart, amândoi 
supraîncărcaţi de adrenalină, Mclver simțindu-se groaznic, 
cu pieptul străbătut de o durere cumplită. 

— Aşteaptă! porunci mullahul. 

— Da, Excelenţă? 

— Cum îţi explici că trădătorul Valik, care se întâmplă să fi 
fost partener al companiei voastre şi rudă a câămătarului şi 
sprijinitorului Şahului, Bakravan, a sosit la Isfahan în 
elicopterul ăsta, ca să ia de acolo alţi trădători, printre care 
unul era generalul Seladi, altă rudă a lui Jared Bakravan, 
socrul unuia dintre piloţii voştri? 

Gura lui Lochart era foarte uscată când rosti cuvintele 
rău-prevestitoare, dar Mclver nu şovăi şi se întoarse înapoi 
la atac. 

— Nu l-am numit eu pe generalul Valik în Consiliul nostru 
de conducere. A fost numit de iranieni sus-puşi, în 
concordanţă cu legea voastră, în vigoare atunci. Nu am 
căutat noi parteneri iranieni, legea iraniană ne cerea să-i 
avem. Ne-au fost impuşi, n-are nimic de-a face cu mine. Cât 
despre rest, Insha Allah. A fost voia lui Allah. 

Cu inima bătând să-i spargă pieptul, deschise uşa şi ieşi cu 
paşi mari. Lochart isprăvi traducerea cu un „Salaam” şi 
porni după el. 

— O să mai auziţi de asta! strigă după ei maiorul. 

În apropierea Universităţii, ora 6,07 seara. Şeherazada şi 
Ibrahim Kyabi stăteau întinşi unul lângă celălalt pe covoare 
moi, în faţa focului de lemne care ardea vesel în încăperea 
plăcută. Nu se atingeau. Priveau doar focul, ascultând 
muzica bună, modernă, de la casetofon, pierduţi în gânduri, 
fiecare prea conştient de celălalt. 

— Tu, dar al universului, murmură el. Iu, cea cu buze 
rubinii şi respiraţia ca vinul, tu limbă a Paradisului... 

— O, Ibrahim, râse ea. Ce e asta, „limbă a Paradisului”? El 
se ridică într-un cot şi privi în jos către ea, binecuvântând 


soarta care-i îngăduise s-o salveze de extremistul nebun de 
la Marşul Femeilor, aceeaşi soartă care avea în curând să-l 
îndrume către Kowiss, să răzbune uciderea tatălui său. 

— Citam din Rubaiyat, spuse zâmbindu-i. 

— Nu cred un cuvânt, ai născocit-o acum. 

Ea îi răspunse la zâmbet, apoi îşi acoperi ochii ferindu-şi-i 
de strălucirea ochilor lui şi privi din nou cărbunii. 

După marşul de protest de acum şase zile, discutaseră din 
nou, până seara târziu, comentând revoluţia şi descoperind 
o cauză comună în uciderea tatălui ei şi a tatălui său. 
amândoi copii ai singurătăţii, mamele lor neînţelegând, 
mulţumindu-se să plângă şi să rostească Insha Allah şi 
nesimţind nevoia de răzbunare. Vieţile lor erau răscolite, 
asemeni ţării în care trăiau. Ibrahim nu mai era un drept- 
credincios. Nu mai credea în puterea şi țelul Poporului. 
Crezurile ei erau zdruncinate, îşi punea pentru prima dată 
întrebări, cum putea Allah să îngăduie asemenea răutate şi 
toate celelalte răutăţi care se petrecuseră, decăderea ţării 
şi a sufletelor. 

— Aşa e, Ibrahim, ai dreptate! N-am scăpat de un despot 
ca să aducem altul. Ai dreptate! Despotismul mullahilor 
devine pe zi ce trece mai limpede, spusese. Dar de ce oare 
se opune Khomeini drepturilor pe care Şahul ni le-a dat? 
Drepturi rezonabile, drepturile tale inalienabile ca fiinţă 
umană? 

— Nu sunt date de Şah şi de nimeni. Aşa cum şi trupul tău 
e al tău, nu un câmp de arat. 

— Dar de ce se opune Imamul! 

— Nu este Imam, Şeherazada. Este doar un ayatolah, un 
om şi-un fanatic. Totul e din pricină că face ceea ce preoţii 
au făcut întotdeauna de-a lungul istoriei: foloseşte varianta 
lui de religie ca să ameţească oamenii până la pierderea- 
conştiinţei de sine; să-i facă dependenţi, nu educați, să 
asigure puterea mullahilor. Nu vrea el ca numai mullahii să 
răspundă de educaţie? Nu pretinde el că mullahii singuri 


înţeleg legea, studiază legea, cunosc legea, de parcă numai 
ei singuri ar avea toată învăţătura 

— Nu m-am gândit niciodată astfel la lucruri. Le-am 
acceptat, atât de multe, atât de prea multe... 

Dar ai dreptate. Ibrahim. Faci totul să pară atât de 
limpede. Ai dreptate. Mullahii cred numai ceea ce scrie în 
Coran. De parcă ce a fost drept pentru zilele Profetului, 
pacea fie cu El, s-ar aplica şi astăzi. Refuz să fiu obiect fără 
drept de vot şi fără dreptul de-a alege. 

Găsiseră atât de multe subiecte de discuţie, el un om 
modern, educat la universitate, ea dorind să fie modernă, 
dar nesigură de drumul ei, împărțind taine şi dorinţe, 
înţelegându-se unul pe celălalt într-o clipă, folosind aceleaşi 
nuanţe, aparţinând aceleiaşi moşteniri; el, atât de 
asemănător lui Karim în vorbă şi privire, încât ar fi putut să 
fie fraţi. 

Noaptea aceea dormise adânc şi liniştit şi în dimineaţa 
următoare se strecurase afară devreme ca să se întâlnească 
din nou cu el, bând cafea într-o cafenea micuță, ea 
acoperită cu chadorul pentru siguranţă şi tăinuire, râzând 
împreună pentru nici un motiv şi pentru toate motivele, 
câteodată serioşi, amândoi conştienţi de atracţia lor, fără să 
fie nevoie să vorbească despre asta. Apoi cel de-al doilea 
marş de protest, mai mare decât primul, mai bine organizat 
şi cu mai puţină opoziţie. 

— Când trebuie să te-ntorci, Şeherazada? 

— l-am spus mamei că o să întârzii. Că o să vizitez o 
prietenă, de partea cealaltă a oraşului. 

— Am să te duc acum acolo, repede şi poţi să pleci repede, 
iar după asta, dacă vrei, putem să mai stăm de vorbă sau, 
chiar mai bine, am un prieten care are un apartament şi 
nişte înregistrări nemaipomenite. 

Asta se întâmplase cu cinci zile în urmă. câteodată 
prietenul său, un alt lider tudeh, era şi el acolo, câteodată 
veneau şi alţi studenţi, tineri şi tinere, nu toţi comunişti, dar 
cu idei noi, schimburi libere de păreri, idei ameţitoare 


despre viaţă, despre dragoste şi despre libertate. Din când 
în când erau singuri. Zile paradisiace, protestând alături, 
vorbind, râzând şi ascultând înregistrările, nopţi pline de 
linişte acasă, lângă bazar. 

Victoria de ieri. Khomeini anunţase public cum că femeile 
nu erau obligate să poarte chador dacă îşi acopereau părul 
şi se îmbrăcau modest. Noaptea trecută celebraseră 
victoria în apartamentul acela, dansând de bucurie, 
îmbrăţişându-se, toţi tineri, apoi se-ntorsese din nou acasă. 
Dar noaptea visele ei fuseseră numai despre el şi ea - 
împreună. Erotice. Rămăsese întinsă, pe jumătate adormită, 
toată dimineaţa, temătoare şi totuşi atât de înfierbântată. 

Caseta se sfârşi. Era una a Carpenterilor, lentă, romantică. 
O întoarse pe cealaltă faţă. Şi mai bine. 

Să îndrăznesc, se întrebă visătoare, simţindu-i ochii 
asupra ei. Printr-o crăpătură a perdelelor putea să vadă 
cerul care se întuneca. 

— E aproape vremea să plec, spuse fără să se mişte, cu un 
tremur în glas. 

— Jari poate să aştepte, spuse el tandru. Jari, slujnica, 
împărtăşea taina vizitelor lor. 

— Mai bine să nu ştie, spusese el în cea de-a doua zi. Nici 
chiar ea. 

— Ea trebuie să ştie, Ibrahim. Alfel nu pot să ies niciodată 
singură. N-am să te mai pot vedea. N-am nimic de ascuns, 
dar sunt căsătorită şi e... 

Nu era nevoie să pronunţe „periculos”. Primejdia era în 
fiecare clipă în care erau singuri. Aşa că el, ridicase din 
umeri şi rugase soarta s-o apere, aşa cum făcea şi ea acum. 

— Jari poate să aştepte. 

— Da, da, poate, dar mai întâi trebuie să facem nişte 
cumpărături şi dragul meu frate Meshang n-o să... în seara 
asta trebuie să luăm masa cu el şi Zarah. 

Ibrahim rămase uluit. 

— Ce mai vrea? Nu cumva te bănuieşte? 


— O, nu, doar probleme de familie. Doar atât. Îl privi 
languros. 

— Cum rămâne cu treaba ta de la Kowiss? Ai să mai 
aştepţi încă o zi sau ai să te duci mâine? 

— Nu e urgent, spuse el nepăsător. 

Amânase şi amânase întruna, deşi legătura sa tudeh 
spusese că fiecare zi în plus în care rămânea la 'leheran era 
primejdioasă: 

— Ai uitat ce i s-a întâmplat tovarăşului Yazernov? Am 
auzit că e amestecat contraspionajul intern. Trebuie să te fi 
văzut intrând în clădire cu el, sau ieşind din ea. 

— Mi-am ras barba, nu m-am dus acasă şi evit să merg la 
Universitate. Apropo tovarăşe, e mai bine să nu ne mai 
întâlnim pentru o zi sau două. Cred că mă urmăreşte 
cineva. 

Zâmbi în sinea lui, amintindu-şi graba cu care celălalt 
bărbat, un vechi simpatizant tudeh, dispăruse după colţul 
străzii. 

— De ce zâmbeşti, dragul meu? 

— Nimic. Te iubesc, Şeherazada! spuse simplu, 
cuprinzându-i sânii şi sărutând-o. 

Ea îi răspunse, dar nu pe deplin. Pasiunea lui se înteţi, a ei 
de asemenea şi, deşi ea încercase să se stăpânească, simţea 
că va rupe zăgazurile, mâinile mângâietoare aprinzând 
flăcări în urma lor. 

— 'Ţe iubesc, Şeherazada. lubeşte-mă! 

Ea n-ar fi vrut să se depărteze de căldură sau de mâinile 
sale sau de apăsarea trupului său sau de tunetele inimii ei. 
Dar o făcu, fără să ştie de ce. 

— Nu acum, dragul meu, murmură şi răsuflă adânc. Şi 
după aceea, când inima îşi încetini bătăile, privi în sus către 
el, căutându-i ochii. Văzu dezamăgire, dar nu supărare. 

— Eu... nu sunt încă pregătită. Nu pentru dragoste... Nu 
acum. Dragostea este... 

— Eşti în siguranţă, Şeherazada, dragostea ta va fi 
apărată cu mine. 


— Ştiu, o da, ştiu, dar... se încruntă, neînţelegându-se, 
ştiind doar că acum greşea. Trebuie să fiu sigură de ceea ce 
fac. Acum nu sunt. 

EI se luptă o clipă cu sine însuşi, apoi se aplecă asupra ei şi 
o sărută fără s-o forţeze, destul de încrezător că în curând 
avea să fie iubita lui. 

— Mâine sau poimâine. 

— Eşti înţeleaptă ca întotdeauna, spuse. Mâine o să avem 
apartamentul numai pentru noi. Îţi promit. Hai să ne 
întâlnim ca de obicei, să bem cafeaua la locul obişnuit! 

Se ridică şi-o ajută să se ridice. Ea rămase lângă el. Il 
sărută şi-i mulţumi şi el descuie uşa. Îşi înfăşură tăcută 
chadorul în jurul trupului, îl mai sărută o dată şi plecă, 
lăsând o undă de parfum în urma ei. Apoi şi aceasta se topi. 

Încuie uşa, se întoarse în cameră şi-şi puse pantofii. Ridică 
gânditor carabina aşezată într-un colţ, verifică percutorul şi 
încărcătorul. 

Departe de vraja ei, nu-şi făcea nici o iluzie în privinţa 
primejdiilor sau, realităţilor vieţii sale şi a unei morţi 
premature. Înflăcărarea lui crescu. Moartea, se gândi. 
Martiriul. Să-mi dau viaţa pentru o cauză justă, îmbrăţişând 
liber moartea, primind-o cu braţele deschise. O, am s-o fac! 
Am s-o fac! Nu pot să conduc o armată ca Martirul 
Martirilor, dar pot să mă ridic împotriva sataniştilor care-şi 
spun mullahi şi să aduc răzbunarea asupra mullahului 
Hussain din Kowiss pentru că mi-a ucis tatăl în numele unor 
zei mincinoşi şi pentru că a pângărit Revoluţia Poporului. 
Extazul crescu, la fel ca şi celălalt, mai puternic decât 
celălalt. O iubesc cu tot sufletul meu, dar trebuie să plec 
mâine. Nu am nevoie de o echipă alături de mine. Singur 
am să fiu mai sigur. Pot uşor să prind un autobuz. Ar trebui 
să plec mâine. Ar trebui, dar nu pot. Nu încă. După ce-o să 
facem dragoste! 

Aeroportul Al Shargaz, ora 6,17 seara. La aproape o mie 
cinci sute de kilometri mai departe către sud-est, dincolo de 
Golf, Gavallan stătea în incinta heliportului, urmărind un 


212 ce venea la aterizare. Seara era plăcută; soarele 
ajunsese puţin deasupra orizontului. Putea să-l zărească pe 
Jean-Luc la comenzi, unul dintre ceilalţi piloţi lângă el, nu 
Scot, aşa cum crezuse şi sperase. 

Neliniştea lui crescu. Făcu un semn cu mâna şi, când 
patinele atinseră solul, alergă nerăbdător câtre uşa cabinei. 

Se dădu într-o parte. Îl văzu pe Scot desfăcându-şi centura 
cu o singură mână, celălalt braţ într-o eşarfă, cu chipul tras 
şi palid, dar întreg. 

— O, fiule, spuse, inima bătându-i uşurată, pregătindu-se 
să alerge spre el şi să-l îmbrăţişeze, dar rămânând pe loc şi 
aşteptând până când Scot cobori treptele şi se află pe 
târmâc lângă el. O, băiete, eram atât de îngrijorat! 

— N-aveai de ce să te îngrijorezi, tată! Sunt teafăr. Scot îl 
cuprinse strâns cu braţul sănătos pe după umeri, stabilind 
contactul liniştitor, atât de necesar amândurora. 

— E-n regulă, tată! Eu, â... eu... mi-ar prinde bine o 
aspirină. Recunosc că mă simt cam ameţit. Drumul a fost 
cam zdruncinat. Tu, ă... Pleci cu cursa de noapte? când te 
întorci? 

— cât de repede pot. într-o zi sau două. E bine? Scot şovăi; 
un muşchi al fetei tresărea. 

— Poate poţi să vii cu mine. Aş putea să-ţi povestesc 
despre Zagros. Ai avea timp? 

— Sigur. A fost rău? 

— Şi da, şi nu. Am scăpat cu toţii, cu excepţia lui Jordon. 
Dar el a fost împuşcat din pricina mea, tată. A fost... 

Lacrimile îi umplură ochii, deşi vocea îi rămase fermă şi 
controlată. 

— Nu pot să fac nimic. Nu pot. 

Îşi şterse lacrimile şi mormăi o înjurătură apoi îl luă de 
braţ cu mâna teafără. 

— Nu pot să fac nimic. Nu ştiu cum să... 

— N-a fost vina ta, Scot, spuse Gavallan, cu inima frântă de 
disperarea fiului său şi temându-se pentru el. Haide. Hai să 
începem! 


Strigă către Jean-Luc: 

— Îl iau pe Scot pentru o radiografie. Mă întorc imediat. 

La Teheran, apartamentul lui Mclver, ora 6,35 seara. 
Charlie Petikin şi Paula stăteau la masă, ciocnind un pahar 
de vin în lumina luminărilor cu Sayada Bertolin. Pe masă 
era o sticlă mare de Chianti, deschisă, platouri cu două 
salamuri mari, unul pe jumătate mâncat, o bucată uriaşă de 
caş încă neatinsă şi două pâini lungi, franţuzeşti, baguettes, 
pe care Sayada le adusese de la French Club, una aproape 
terminată. 

— Ar putea să fie război, spuse ea cu veselie forţată când 
sosise pe neaşteptate cu o jumătate de oră în urmă, dar, 
orice s-ar întâmpla, francezii trebuie să aibă pâine ca 
lumea. Vive la France! 

— Şi viva Italial spusese Petikin invitând-o înăuntru fără 
prea mare entuziasm, nedorind s-o împartă pe Paula cu 
nimeni. 

De când interesul Paulei pentru Nogger Lane dispăruse, el 
se repezise să umple golul cu o speranţă nebună. 

— Paula a venit cu zborul din după-amiaza asta şi a adus 
toată marfa asta de contrabandă cu riscul vieţii ei şi nu 
arată superissimă? 

Paula râse. 

— E vorba de caş, Sayada. Charlie mi-a zis că e plăcerea 
lui. 

— Nu-i cea mai bună brânză din lume? Nu tot ce-i italian e 
cel mai bun lucru din lume? 

Paula scoase tirbuşonul şi i-l dădu, ochii ei cu reflexe 
verzui trimiţându-i un fior pe şira spinării. 

— Pentru tine, Carol. 

— Magnifico! Oare toate tinerele doamne de pe Alitalia 
sunt la fel de grijulii, curajoase, frumoase, eficiente, 
drăgăstoase, zâmbitoare, tandre şi ă... agile? 

— Desigur. Hai să petrecem, Sayada. 

Când se apropiase o văzuse mai bine şi sesizase ciudăţenia 
comportării ei. 


— 'Te simţi bine? 

— O, da, n-am nimic. 

Sayada era bucuroasă că lumina venea de la luminări şi se 
putea ascunde în spatele lor. 

— Eu... ei, mulţumesc... n-am să rămân. Eu... îmi era dor 
de Jean-Luc. Vroiam să văd când se întoarce. Mă gândeam 
că v-ar face plăcere o pâine. 

— Suntem încântați c-ai venit. N-am avut o bucată decentă 
de pâine de săptămâni. Mulţumesc, dar rămâi totuşi! Mac s- 
a dus la Doshan Tappeh să-l ia pe Iom. Tom ştie ceva de 
Jean-Luc. Ar trebui să se-ntoarcă din clipă-n clipă. 

— Cum e la Zagros? 

— A trebuit să-l închidem. 

În timp ce el se agita preocupat, aducând pahare şi 
aranjând masa ajutat de Paula, care de fapt făcea cea mai 
mare parte din treabă, el le spuse de ce şi despre atacul 
terorist asupra sondei Belissima, Giani omorât, apoi mai 
târziu Jordon, iar Scot Gavallan rănit. 

— Afurisită treabă. Dar asta e! 

— Groaznic, spusese Paula. Asta explică de ce am fost 
trimişi prin Shiraz, cu instrucţiuni să păstrăm patruzeci de 
locuri libere. Trebuie să fie pentru conaţionalii noştri din 
Zagros. 

— Ce ghinion împuţit, spuse Sayada. 

Se întreba dacă ar trebui să transmită informaţia asta mai 
departe. Lor şi lui. Vocea o sunase cu o zi în urmă, devreme, 
întrebând-o la ce oră plecase de la Teymour sâmbătă. 

— Pe la cinci. Poate cinci şi un sfert. De ce? 

— Blestemata de clădire a luat foc imediat după căderea 
serii undeva la etajul al treilea şi cei de deasupra au rămas 
blocaţi acolo. Toată clădirea e o ruină, au fost mulţi oameni 
răniţi şi nu e urmă de Teymour sau de ceilalţi. Bineînţeles 
că pompierii au sosit prea târziu. 

Nu fusese greu să izbucnească în lacrimi adevărate şi să 
lase durerea şi suferinţa să se vadă. Mai târziu, în cursul 
zilei, Vocea o sunase din nou. 


— I-ai dat lui Teymour hârtiile? 

— Da, da, i le-am dat. 

Se auzise o înjurătură înfundată. 

— Treci pe la French Club mâine după-amiază. Am să-ţi las 
instrucţiuni în cutia ta. 

Dar nu găsise nici un mesaj. Reuşise să smulgă cu multe 
rugăminţi, de la bucătărie, cele două pâini şi venise aici, 
neavând unde să se ducă în altă parte, încă foarte de 
înspăimântată. 

— E atât de trist, spunea Paula. 

— Da, dar ajunge cu asta, zise Petikin, blestemându-se că 
le spusese. 

Nu era problema lor. 

— Hai să mâncăm, să bem şi să ne veselim 

— Căci mâine vom muri, spuse Sayada. 

— Nu. 

Petikin ridică paharul zâmbind către Paula. 

— Căci mânie o să trăim. Sănătate! 

Atinse paharul de-al ei, apoi de-al Saydei şi se gândi: ce 
pereche trăsnitoare fac, dar Paula e mult mai presus şi de 
departe cea mai... 

Sayada se gândea: Charlie e îndrăgostit de vrăjitoarea 
asta care o să-l mănânce bucăţică cu bucăţică şi o să scuipe 
resturile fără măcar să râgâie. Dar de ce vor ei - noii mei 
stăpâni, oricine ar fi ei - de ce vor să ştie de Jean-Luc şi Tom 
şi vor să fiu amanta lui Armstrong şi cum de ştiu de fiul 
meu? Afurisiţii! 

Paula se gândea: Urăsc oraşul ăsta împuţit, unde toată 
lumea e atât de mohorâtă şi bântuită de presimţiri sumbre 
şi dărâmată - ca sărmana femeia asta, care desigur c-a 
intrat iarăşi în obişnuita încurcătură cu bărbaţii - când 
există Roma şi soarele şi Italia şi viaţa minunată cu care s-o 
sorbi până la ameţeală, vinul şi râsetele şi dragostea de 
care să te bucuri, copii de crescut alături de soţul tău, de 
care să te bucuri, dar numai atâta vreme cât afurisitul se 
poartă cum trebuie. De ce sunt toţi bărbaţii nişte împuţiţi şi 


de ce-mi place bărbatul ăsta, Charlie, care-i prea bătrân şi 
totuşi nu, prea sărac şi totuşi nu, prea masculin şi totuşi... 

Spuse, vinul făcându-i buzele şi mai umede: 

— Charlie, amore. Trebuie să ne întâlnim la Roma. 
Teheranul este atât de deprimare... scuză-mă, deprimant... 

— Nu când eşti şi tu în preajmă, spuse el. 

Sayada îi văzu zâmbindu-şi unul celuilalt şi-i invidie. 

— Cred c-am să mă întorc mai târziu, spuse, ridicându-se. 
Înainte ca Petikin să poată spune ceva, o cheie se răsuci în 
uşă şi intră Mclver. 

— Oh, hello, spuse şi încercă să-şi lepede oboseala. Salut, 
Paula, salut, Sayada! Ce surpriză plăcută! 

Apoi observă masa. 

— Ce-i asta, Crăciunul? 

Îşi scoase paltonul şi mănuşile. 

— Paula le-a adus - iar Sayada pâinea. Unde e Tom? 
întrebă Petikin, sesizând imediat că ceva nu e în regulă. 

— L-am lăsat la Bakravani, lângă bazar. 

— Ce face ea? întrebă Sayada. N-am văzut-o din ziua 
marşului, primul marş. 

— Nu ştiu, fetiţo! Eu l-am lăsat doar acolo şi-am venit. 
Mclver primi un pahar de vin, privindu-l cu subînţeles pe 
Petikin. 

— Circulaţia a fost împuţită. Mi-a luat o oră să ajung până 
aici. Sănătate, Paula! Eşti o binecuvântare pentru ochi. 
Rămâi la noapte? 

— Dacă se poate. Trebuie să plec mâine de dimineaţă. N- 
am nevoie de maşină, caro, cineva din echipaj m-a lăsat aici 
şi-o să mă ia la întoarcere. Genny zicea c-aş putea folosi 
camera de oaspeţi. Zicea c-ar fi trebuit făcută puţină 
ordine, dar pare în regulă. Da, arată perfect. 

Paula se ridică şi amândoi bărbaţii fură pe dată vrăjiţi de 
senzualitatea mişcărilor ei. Sayada o blestemă, invidiind-o, 
întrebându-se în ce consta farmecul ei. Desigur nu în 
uniforma care era destul de severă, deşi minunat croită, 


ştiind că ea însăşi era mult mai frumoasă şi mai bine 
îmbrăcată. Dar nu de aceeaşi rasă. Vaca! 

Paula strecură mâna în geantă şi scoase cele două scrisori 
pe care ile dădu lui Mclver. 

— Una de la Genny şi una de la Andy. 

— Mulţumesc, mulţumesc foarte mult. 

— Eu tocmai plecam, Mac, spuse Sayada. Vroiam doar să 
te-ntreb când o să se-ntoarcă Jean-Luc. 

— Poate miercuri. Duce un 212 la Al Shargaz. Ar trebui să 
ajungă acolo azi şi să se-ntoarcă miercuri. 

Mclver aruncă o privire scrisorilor. 

— Nu trebuie să pleci, Sayada, scuză-mă o clipă. 

Se aşeză într-un scaun pliant lângă radiatorul electric, pus 
la jumătate din putere, şi aprinse o veioză. Lumina alungă o 
mare parte din romantismul încăperii. 

Scrisoarea lui Gavallan spunea: „Salut, Mac, scriu în fugă 
ca să-ţi trimit scrisoarea asta prin bunăvoința Zânei 
Zânelor. Îl aştept pe Scot, după care plec cu cursa de 
noapte la Londra - dacă el se simte bine - dar mă întorc în 
două zile, trei cel mult. L-am extras delicat pe Duke din 
Kowiss până la Rudi, în caz că Skrag întârzie. Ar trebui să 
se întoarcă marţi. La Kowiss e încurcată rău. Am avut 
scandal mare cu Masson şi la fel e şi la Zagros. Am vorbit 
chiar acum c-un mason de-aici şi totu-i gata, aşa că dau 
liber cum am planificat. S-a făcut. Ne vedem miercuri. 
Îmbrăţişeaz-o pe Paula pentru mine - Genny spune să nu 
îndrăzneşti”. 

Privi îndelung scrisoarea, apoi se lăsă pe spate în scaun, 
abia ascultând o istorioară pe care o povestea Paula despre 
zborul lor către Teheran. Deci să apăsam pe buton. Nu 
încerca să te minţi, Andy, ştiu că l-ai fi apăsat din prima 
clipă. De-asta am spus e-n regulă, am prevăzut că pot să 
opresc „Vârtejul” dacă am să consider că-i prea riscant, iar 
decizia mea e definitivă. Cred că trebuie să apeşi oricum pe 
buton. N-ai nici o altă alternativă dacă vrei ca S-G să 
supravieţuiască. 


Vinul avea un gust foarte bun. Isprăvi paharul, apoi 
deschise scrisoarea lui Genny. Erau doar ştiri despre casă şi 
copii, toţi sănătoşi şi la locul lor, dar o cunoştea prea bine ca 
să nu citească printre rânduri îngrijorarea: „Să nu-ţi faci 
griji, Duncan, şi să nu te frămânţi întruna din pricina 
furtunilor, oricare ar fi ele. Să nu-ţi închipui că plănuiesc o 
căsuţă acoperită cu trandafiri, în Anglia. Pentru noi rămâne 
kasbahul, iar mieyashmakul şi exersez dansul din buric, aşa 
că ar fi bine să te grăbeşti. Cu dragoste, Gen!” 

Mac zâmbi, se ridică şi-şi mai turnă vin, mai liniştit acum. 

— Un toast pentru femei. Dumnezeu să le binecuvânteze! 

Ciocni paharul cu Petikin. 

— Trăsnitor vin, Paula. Andy îţi trimite o îmbrăţişare. Ea 
zâmbi imediat şi întinse mâna, atingându-l, şi el îşi simţi 
braţul străbătut de ceva asemănător curentului electric. Ce 
dracu e cu ea? se întrebă tulburat şi spuse dintr-o suflare 
Sayadei: 

— 'Ţi-ar fi trimis şi ţie dacă ar fi ştiut că eşti aici. 

O luminare de pe consola căminului începu să pâlpâie. 

— Mă ocup eu de ea, Ceva mesaje? 

— Unul de la Talbot: face tot ce poate ca să-l găsească pe 
Erikki. Duke e reţinut la Bandar-e Delam de o furtună, dar 
ar trebui să se întoarcă la Kowiss mâine. 

— Şi Azadeh? 

— E mai bine azi. Paula şi cu mine am dus-o până acasă. E 
bine, Mac. Ar fi bine să mănânci ceva. Sunt nişte resturi pe- 
aici pentru cină. 

Sayada spuse: 

— Ce-ar fi să mâncăm la French Club? Mâncarea e încă 
acceptabilă. 

— Mi-ar plăcea, spuse Paula zâmbind şi Petikin înjură în 
gând. Ce idee minunată, Sayada. Charlie? 

— Minunat. 

— Mac? 

— Sigur. Dacă plătesc eu şi nu te deranjează să staţi 
târziu. 


Mclver ridică paharul în dreptul luminii admirând 
culoarea vinului. 

— Charlie, aş vrea să duci un 212 până la Kowiss - treaz şi 
devreme. Nogger o să ia Alouette. Puteţi să-l ajutaţi pe 
Duke pentru câteva zile. Am să-l trimit pe Shoesmith cu un 
206 să vă aducă înapoi sâmbătă. E-n regulă? 

— Sigur, spuse Petikin, întrebându-se de ce acea 
schimbare de plan care cerea ca Mclver, Nogger şi cu el să 
plece cu avionul miercuri, doi alţi piloţi ducându-se a doua 
zi la Kowiss. De ce? Poate scrisoarea lui Andy? Vârtejul? 
Renunţă Mac? 

În mahalalele Jalonului, ora 6,50 seara. Un automobil 
vechi opri pe alee. Din el cobori un bărbat care privi înjur. 
Aleea era pustie; ziduri înalte; într-o parte, o rigolă 
deschisă, de multă vreme îngropată sub zăpadă şi resturi. 
Peste drum de locul unde oprise maşina, abia vizibil în 
penumbra creată de lumina farurilor, se afla un scuar 
părăsit. Bărbatul bătu în capotă. Farurile se stinseră, 
şoferul ieşi şi se duse să dea ajutor celuilalt, care deschise 
portbagajul. Scoaseră un trup înfăşurat şi legat într-o 
pătură neagră şi îl duseră până în scuar. 

— Aşteaptă un moment, spuse şoferul în ruseşte. 

Îşi scoase lanterna şi o aprinse pentru scurt timp. Cercul 
de lumină descoperi în peretele înalt spărtura pe care o 
căutau. 

— Bun, spuse celălalt, şi trecură prin ea, oprindu-se apoi 
încă o dată ca să se orienteze. 

Se aflau acum într-un cimitir vechi, aproape părăsit. 
Lumina trecu de la piatră la piatră, descoperind înscrisurile 
- o parte în ruseşte, altele cu litere romane - şi groapa 
proaspăt săpată. În mormanul de pământ era înfiptă o 
lopată. Înaintară şi se opriră pe buza gropii. Bărbatul mai 
înalt spuse: 

— Gata? 

— Da. 


Lăsară trupul să cadă în groapă. Şoferul îndreptă mâna 
către el. 

— Aranjează-l puţin! 

— Da ce-i pasă! spuse celălalt şi apucă lopata. Era lat în 
umeri şi puternic şi începu să umple groapa. 

?oferul îşi aprinse o ţigară, aruncând nervos chibritul este 
cadavru. 

— Poate ar fi trebuit să spui o rugăciune pentru el. Celălalt 
râse. 

— Marx-Lenin n-or să fie de acord şi nici bătrânul Stalin. 

— Curvarul ăla? Putrezească-n Iad! Uite ce-a făcut din 
Mama Rusia. 

— Ne-a făcut un imperiu. Cel mai mare din lume. Şi-a 
bătut joc de englezi, i-a păcălit pe americani, a ridicat cea 
mai mare şi mai bună armată pe uscat, pe apă şi în aer şi-a 
făcut KGB-ul atotputernic. 

— Cu preţul fiecărei ruble pe care am primit-o şi a 
douăzeci de milioane de vieţi. Vieţi de ruşi. 

— Fără importanţă. Gunoaie, proşti, scursorile societăţii. 
Sunt o grămadă. Au mai rămas încă destui. 

Bărbatul începuse să asude şi dădu cazmaua celuilalt. 

— Ce dracu-i cu tine? Ai fost întors pe dos toată ziua. 

— Obosit. Sunt doar obosit, iartă-mă. 

Toată lumea e obosită. Ai avea nevoie de câteva zile libere. 
Cere un liber la Al Shargaz. Am petrecut acolo trei zile 
grozave. Nici nu-mi venea să mă întorc. Am cerut transferul 
acolo. Avem o operaţie destul de extinsă, creşte pe zi ce 
trece. Israelienii şi-au înmulţit şi ei activitatea - ca şi CIA. 
Ce s-a mai întâmplat de când am plecat? 

— Azerbaidjanul se încinge frumos. Umblă zvonul că 
bătrânul Abdullah Han e mort sau pe moarte. 

— Secţiunea 1l6/a? 

— Nu, infarct. Toate celelalte sunt obişnuite. Chiar te-ai 
distrat bine? 

Celălalt râse. 

— E acolo o secretară a Inturistului care-i foarte amabilă. 


Se scarpină între picioare amintindu-şi. 

— Cine-i amărâtul ăsta? 

— N-avea numele trecut pe listă, spuse şoferul. 

— Niciodată nu e. Deci cine era? 

— Un agent numit Yazernov. Dimitri Yazernov. 

— Nu-mi spune nimic. [ie? 

— Un agent de la Dezinformare, în zona Universităţii. Am 
lucrat cu el pentru scurtă vreme, cu un an în urmă. Un 
deştept, genul de universitar plin de rahat ideologic. Se 
pare c-a fost prins de Contraspionajul Intern şi interogat 
serios. 

— 'Ticăloşii. L-au ucis, ei? 

— Nu. 

Bărbatul mai înalt se opri pentru o clipă şi aruncă o privire 
în jur. N-avea cine să-i audă, dacă nu credea în fantome sau 
Dumnezeu sau în orice altceva în afară de Partid şi KGB, 
vârful de lance al Partidului. Dar, oricum, nu-i plăcea locul. 
Îşi cobori vocea. 

— Când a fost scos, acu aproape o săptămâna, arăta rău. 
Era în nesimţire. N-ar fi trebuit mişcat din loc. Nu în halul 
ăla. SAVAMA L-a scos de la Contraspionajul Infern. 
Directorul crede că cei de la SAVAMA l-au lucrat şi ei puţin 
înainte de a ni-l da înapoi. Se sprijini o clipă de cazma. 

— SAVAMA ni l-a dat cu menţiunea că cred că a fost 
curăţat până la nivelul al treilea. Directorul a zis să aflăm 
cine era, repede, dacă avea acces la secrete, dacă era un 
spion intern sau implantat de mult mai sus, sau ce dracu le- 
o fi spus şi cine dracu era. În registrele noastre nu e trecut 
altfel decât ca agent în zona Universităţii. 

Îşi şterse sudoarea de pe frunte şi începu din nou să sape. 

— Am auzit că echipa a aşteptat şi-a tot aşteptat să-şi 
revină, apoi astăzi şi-a pierdut răbdarea şi-a încercat să-l 
trezească. 

— O greşeală. Cineva i-a dat prea mult? 

— Cine ştie? Amărâtu-i mort. 


— Ăsta-i lucrul care mă înspăimântă, spuse celălalt 
cutremurându-se. Când se pompează prea mult în tine, nu 
poţi să faci nimic în privinţa asta. Nu s-a trezit deloc? N-a 
spus nimic? 

— Nu. Nici o vorbuliţă. Prostia e c-a fost prins şi gata. A 
fost vina lui. Nenorocitul lucra pe cont propriu. 

Celălalt înjură. 

— Şi cum s-a strecurat aşa? 

— Să mă ia dracu dacă ştiu. Mi-l amintesc ca pe unul 
dintre cei care cred că le ştiu pe toate şi-şi bat joc de ce-au 
învăţat. 

— Deştept? 

— La dracu! Ticăloşii ăştia ne fac mai multe necazuri decât 
merită. 

Bărbatul mai înalt muncea cu osârdie şi fără pauză. Când 
obosi, celălalt îl schimbă. În curând groapa fu umplută. 
Omul bătători pământul, respirând greu. 

— Dacă amărâtul a fost prins, noi de ce ne facem atâtea 
probleme? 

— Dacă trupul nu poate fi repatriat, un tovarăş are dreptul 
la o îngropăciune cumsecade. Aşa scrie la carte. Asta-i un 
cimitir rusesc, nu-i aşa? 

— Sigur. Sigur că e, da, fir-aş al dracului, nu mi-ar plăcea 
să fiu îngropat aici. 

Îşi şterse murdăria de pe mâini, se întoarse şi se uşura 
lângă cea mai apropiată piatră de mormânt. Bărbatul mai 
înalt smulse de la locul ei o lespede. 

— Dă-mi o mână de ajutor. 

Împreună ridicară micul monument funerar şi-l replantară 
la capul gropii pe care abia o astupaseră. 

Afurisitul-ăsta tânăr a murit, îşi zise, blestemându-l. Nu-i 
vina mea c-a murit. Ar fi trebuit să reziste la doză. Împuţiţii 
de doctori. Ar fi trebuit să ştie! N-am avut de ales, ticălosul 
era pe ducă şi erau prea multe întrebări la care trebuia să 
răspundă. Cum ar fi: de ce era atât de important el, ca să se 
ocupe de interogatoriu însuşi ticălosul-ticăloşilor, Hashemi 


Fazir, împreună cu nemernicul ăla de Armstrong. Doi 
profesionişti de clasă nu-şi pierd vremea cu peştişorii 
mărunți. Şi de ce a zis Yazernov „Feodor” chiar înainte de a- 
şi da duhul? Ce-o fi însemnând asta? 

— Hai să mergem acasă, spuse celălalt. Locul ăsta nu-mi 
place şi pute. Pute mai mult decât de obicei. 

Luă cazmaua şi se depărta greoi în noapte. Abia atunci 
înscrisul de pe piatră îi atrase atenţia şoferului, dar era 
prea întuneric ca să citească. Aprinse pentru o clipă 
lanterna. Pe piatră sta scris: „Contele Alexei Pokenov, 
ambasador plenipotenţiar la curtea Şahului Nasirud din, 
1830-1862. 

— Lui Yazernov i-ar fi plăcut asta, îşi zise cu un zâmbet 
strâmb. 

La casa familiei Bakravan, lângă bazar; ora 7,15 seara. Uşa 
de la intrare se deschise larg. 

— Salaam, înălţimea voastră. Servitorul o urmări cu 
privirea pe Şeherazada care trecu veselă pe lângă el, 
urmată de Jari, în curtea interioară, îşi smulse chadorul şi 
îşi ciufuli părul, umflându-l cu vârfurile degetelor, ca să stea 
frumos. 

— Soţul vostru s-a întors, înălţimea voastră. A sosit imediat 
după asfinţit. 

Pentru o clipă Şeherazada îngheţă în lumina lămpilor cu 
ulei care pâlpâiau în curtea acoperită de zăpadă. 

Atunci s-a sfârşit, se gândi. S-a sfârşit înainte de a începe. 
Aproape începuse astăzi. Eram gata şi totuşi nu. Şi acum, 
acum sunt salvată de la... de la pofte sau dragoste? Asta 
încercam să hotărăsc? Nu ştiu. Nu ştiu, dar... dar mâine o 
să-l văd pentru ultima dată. Trebuie să-l mai văd o dată. 
Trebuie. Doar... doar încă o dată... doar să-i spun la 
revedere. Lacrimile îi umplură ochii şi intră alergând în 
casă, trecând în fugă prin camere şi saloane, în sus pe scări, 
către apartamentul ei, aruncându-se în braţele lui. 

— O, Tommy, ai lipsit atât de mult! cât de dor mi-a fost de 
tine! Unde-ai fost? 


— Nu plânge, draga mea! Nu trebuie să plângi! 

Braţele lui o înconjurau şi ea simţi mirosul slab, familiar, 
de ulei şi benzină care venea de la hainele sale de zbor 
agăţate pe un cuier. Fără să-i lase o clipă de răgaz, se ridică 
pe vârfuri, îl sărută şi îi spuse dintr-o suflare: 

— Am veşti atât de minunate! Sunt însărcinată! O, da, e- 
adevărat şi-am fost la un doctor şi mâine o să primesc 
rezultatul testului, dar eu ştiu. Zâmbetul ei era larg şi 
sincer. O, Tommy, continuă dintr-o suflare, simţindu-i 
braţele înconjurând-o şi mai strâns. Ai să te însori cu mine? 
Te rog, te rog, te rog! 

— Dar suntem căsătoriţi! 

— O, spune-o, te rog, spune-mi! 

Privi în sus către el şi observă că era încă palid şi zâmbea 
doar foarte puţin, dar asta era îndeajuns pentru moment. II 
auzi spunând: 

— Desigur c-o să mă însor cu tine. 

— Nu, spune aşa cum trebuie: Am să te iau de soţie, pe 
tine, Şeherazada Bakravan. Am să te iau, am să te iau, am 
să te iau... 

Îl auzi rostind cuvintele şi asta făcu aşa încât totul fu 
perfect. 

— Perfect, spuse şi îl îmbrăţişa la rândul ei, apoi îl 
îndepărtă şi alergă până la oglindă ca să-şi aranjeze fardul. 
Prinse cu coada ochiului în oglindă imaginea unui Lochart 
cu chip sever şi tulburat. 

— Ce e? 

— Eşti sigură, sigură... în privinţa copilului? Ea râse. 

— O, sunt sigură. Dar doctorul are nevoie de dovezi. 
Bărbaţii au nevoie de dovezi. Nu-i asta minunat? 

— Da, este... este. 

Îşi puse mâinile pe umerii ei. 

— Te iubesc! 

În mintea ei auzi celălalt „te iubesc”, rostit cu atâta 
pasiune şi-dorinţă şi se gândi cit era de ciudat că, deşi 
dragostea soţului ei era certă şi dovedită, cea a lui Ibrahim 


nu era. Şi totuşi cred că el era sincer, câtă vreme, chiar şi 
după această veste minunată, soţul meu mă priveşte în 
continuare încruntat. 

— Anul şi-o zi a trecut, Tommy! Anul şi-o zi, pe care-l 
vroiai, spuse ea blând şi se ridică de la măsuţa de toaletă. 

Îşi aruncă braţele după gâtul lui, zâmbind în sus către el, 
ştiind că de ea depindea să-l ajute. 

„Străinii nu sunt ca noi, prinţesă, îi spusese Jari. Se poartă 
diferit, educaţia lor e diferită, dar nu îţi face griji; fii tu 
însăţi, minunată, aşa cum eşti de obicei, şi el o să fie ca lutul 
în mâinile tale”. 

Tommy o să fie cel mai bun tată care a existat vreodată, îşi 
promise, neputându-şi stăpâni fericirea de a nu se fi topit în 
după amiaza asta, că îi dăduse vestea şi-acum aveau să 
trăiască fericiţi o veşnicie. 

— Aşa o să facem, Tommy, nu? 

— Ce? 

— O să trăim fericiţi o veşnicie. 

Pentru un moment bucuria ei acoperi suferinţa provocată 
de Karim Peshadi şi grija despre ce şi cum să facă. O ridică 
în braţe şi se aşeză într-un fotoliu, ţinând-o pe genunchi. 

— O, da, o, da! Aşa o să facem. Avem atâtea de vorbit... 
Ciocănitul lui Jari îi întrerupse. 

— Intră, Jari. 

— Vă rog să mă iertaţi, Excelenţele voastre, dar Excelenţa 
Sa Meshang şi înălţimea Sa au sosit şi aşteaptă, dorind să 
aibă plăcerea să stea de vorbă cu domniile voastre, când o 
să doriţi. 

— Spune-i Excelenței Sale că o să coborâm imediat ce ne 
schimbăm. 

Lochart nu văzu uşurarea lui Jari când Şeherazada dădu 
din cap şi zâmbi. 

— Am să vă pregătesc baia, Înălţimea voastră, spuse Jari, 
intrând în baie. Nu e minunată vestea înălţimii sale, 
Excelenţă? O, multe felicitări, Excelenţă! Multe felicitări. 


— Mulţumesc, Jari, spuse Lochart fără s-o asculte, 
gândindu-se la copilul care avea să vină şi la Şeherazada, 
pierdut în griji şi fericire. 

— E-atât de complicat acum, atât de dificil. 

— Nu-i dificil, spuse Meshang după cină. Conversaţia cu 
Meshang fusese plictisitoare, acesta conducând-o, aşa cum 
făcea întotdeauna de când devenise capul familiei, 
Şeherazada şi Zarah abia scoțând o vorbă, Lochart vorbind 
şi el puţin, n-avea sens să vorbească despre Zagros căci pe 
Meshang nu-l interesaseră niciodată părerile sau sau 
munca sa. De două ori fusese cât pe-aci să izbucnească şi să 
le spună despre Karim, dar n-avea nici un motiv să o facă 
încă, se gândise, ascunzându-şi disperarea. De ce să fiu 
purtătorul veştilor proaste? 

— Nu mai găseşti dificilă viaţa în Teheran, acum? spuse. 

Meshang se plânsese de toate noile legi şi regulamente 
aruncate asupra bazarului. 

— Viaţa este întotdeauna dificilă, spuse Meshang, dar dacă 
eşti iranian şi negustor încercat, cu grijă şi înţelegere, cu 
muncă grea-şi logică, chiar şi Komitehul Revoluționar poate 
fi domolit. întotdeauna am domolit fiscul şi stăpânirea, şahii, 
comisarii, yankeii sau paşalele engleze. 

— Sunt foarte bucuros s-aud asta. Foarte bucuros. 

— Şi eu sunt foarte bucuros că te-ai întors. Vroiam să-ţi 
vorbesc. Sora mea ţi-a spus despre copilul... 

— Da, da. Mi-a zis. Nu e minunat? 

— Da, este. Allah fie lăudat. Care-ţi sunt planurile? Ce ai 
de gând? 

— Ce vrei să spui? 

— Unde ai să locuieşti? Cum ai să plăteşti pentru toate, 
acum? 

Se lăsă o tăcere adâncă. 

— O să ne descurcăm, începu Lochart. Intenţionez... 

— Nu pot... nu văd cum ai putea, logic. Am trecut prin 
cheltuielile anului trecut şi... 

Meshang se opri când Zarah se ridică. 


— Nu cred că e vremea potrivită să vorbim despre 
cheltuieli, spuse ea, cu chipul dintr-o dată alb. 

Şeherazada se albise şi ea. 

— Ba eu cred, spuse aspru Meshang. Cum o să trăiască 
sora mea? Stai jos, Zarah, şi ascultă! Stai jos! Şi când am să 
spun, pe viitor, că n-ai să te duci la un marş de protest sau 
orice altceva, ai să te supui sau am să te biciuiesc. Stai jos! 

Zarah se supuse, surprinsă de proastele purtări şi violenţa 
sa. Şeherazada era uluită, întreaga ei lume se prăbuşea. Îşi 
văzu fratele întorcându-se către Lochart. 

— Acum, căpitane, cheltuielile tale de anul trecut, cele 
achitate de tatăl meu, fără să le pun la socoteală pe cele pe 
care le datorezi şi urmează să fie achitate, sunt substanţial 
mai mari decât salariul tău. Aşa este? 

Faţa Şheherazadei ardea de ruşine şi furie şi mai înainte 
ca Lochart să poată răspunde, spuse la iuţeală, cu cea mai 
dulce voce a ei. 

— Dragă Meshang, ai destulă dreptate să te îngrijorezi în 
privinţa noastră, dar apartamentul... 

— Te rog să taci. Trebuie să vorbesc cu soţul tău, nu cu 
tine. Este problema lui, nu a ta! Ei bine, căpitane... 

— Dar, dragă Meshang... 

— Taci din gură! Ei bine, căpitane, este adevărat sau nu? 

— Da, este adevărat, răspunse Lochart, căutând disperat o 
cale de scăpare din abis. Dar ai să-ţi aminteşti că Excelenţa 
Sa ne-a dat apartamentul, de fapt clădirea şi celelalte chirii, 
care au acoperit cheltuielile, iar restul era o dotă care i-a 
fost dată Şeherazadei - fapt pentru care i-am fost veşnic 
recunoscător. Cât despre viitor, o să mă îngrijesc de 
Şeherazada, desigur c-o să mă îngrijesc. 

— Cu ce? Ţi-am citit hotărârea de divorţ şi e limpede că, cu 
plăţile pe care trebuie să le faci fostei soţii şi copilului, ai 
puţine şanse să-mi ţii sora ferită de lipsuri. 

Lochart se sufoca de mânie. Şeherazada se mişca în scaun 
şi Lochart îi văzu teama şi îşi stăpâni nevoia de a-lizbi pe 
Meshang cu capul de masă. 


— E-n regulă, Şeherazada. Fratele tău are dreptul să 
întrebe. E cinstit. Are dreptul ăsta. 

Putea să ghicească încântarea în spatele obrazului chipeş 
şi împietrit şi ştia că se încleştase în luptă. 

— O să ne descurcăm, Meshang. Eu o să mă descurc. 
Apartamentul nostru n-o să fie confiscat pe vecie. Sau 
putem să ne luăm altul. 

— Nu există nici un apartament sau clădire. A ars până în 
temelii sâmbătă. S-a dus totul. Totul. 

Rămaseră cu gura căscată la el, Şeherazada cea mai 
cutremurată dintre toţi. 

— O, Meshang, eşti sigur? De ce nu mi-ai spus? 

— Ai atât de multe proprietăţi încât să nu te interesezi de 
ele din când în când? S-a dus în întregime! 

— O, Christoase, murmură Lochart. 

— Ar fi bine să nu blestemi, spuse Meshang, străduindu-se 
din greu să nu îşi arate bucuria. Deci nu există nici un 
apartament, nici o clădire, nimic n-a mai rămas. Insha Allah. 
Acum, cum intenţionezi să-ţi plăteşti cheltuielile? 

— Asigurarea! explodă Lochart. Trebuie să fie... 

Un hohot de râs îl acoperi. Şeherazada răsturnă un pahar 
cu apă, dar nimeni nu observă. 

— Crezi că o să ţi se plătească vreo asigurare? îl luă în râs 
Meshang. Acum? Chiar dac-ar fi vreuna? Nu eşti în toate 
minţile! Nu există nici o asigurare. Niciodată n-a fost. Deci, 
căpitane, multe datorii, nici un ban, nici capital, nici clădire. 
Nu c-ar fi fost măcar legal a ta, mai degrabă un fel de a nu 
te face de ruşine de către tatăl meu şi a-ţi pune la dispoziţie 
un mijloc de a te putea îngriji de Şeherazada. 

Ridică o bucată de halva şi o aruncă în gură. 

— Aşadar, ce propui? 

— O să mă descurc. 

— Cum? le rog să-mi spui şi Şeherazadei, desigur. Şi ea 
are dreptul legal să ştie. Cum? 

Şeherazada murmură: 

— Am bijuterii, Tommy. Pot să le vând. 


Meshang lăsă cuvintele să atârne crud în aer, încântat ca 
Lochart era încolţit, umilit, neajutorat. Necredincios 
murdar, dacă n-ar fi fost Loharţii în lumea noastră, străinii 
lacomi, exploatatorii Iranului, am fi scăpaţi de Khomeini şi 
mullahii lui, tata ar trăi încă, iar Şeherazada ar fi măritată 
cum se cade. 

— Ei bine, ce propui? spuse Lochart, nevăzând nici o cale 
de ieşire. 

— Ce propui tu? 

— Nu ştiu. 

— Între timp, n-ai casă, datorii substanţiale şi în curând ai 
să rămâi şi fără slujbă: mă îndoiesc că o să i se îngăduie 
companiei tale să mai lucreze aici multă vreme. Pe bună 
dreptate, companiile străine sunt persona nongrata. 

Meshang era încântat că îşi amintise expresia latinească. 

— Nu mai avem nevoie de ele, nu le mai vrem şi nu ne mai 
sunt necesare. 

— Dacă asta o să se întâmple, o să demisionez şi osămă 
ofer să pilotez elicopterele pentru companiile iraniene. Ei 
or să aibă nevoie imediată de piloţi. Pot să vorbesc farsi, 
sunt expert în pilotaj şi pregătire. Khomeini... Imamul vrea 
producţia de petrol adusă la normal şi deci cu siguranţă o 
să aibă nevoie de piloţi experimentați. 

Meshang râse în sinea lui. Ieri ministrul Aii Kia venise în 
bazar, cuviincios de umil şi străduindu-se să-i intre în voie, 
aducând un peşcheş deosebit - nu trebuia reînnoit curând 
comisionul său de consultant? - şi îi spusese de planurile 
de-a obţine toate aparatele partenerilor străini şi a îngheţa 
toate conturile din bancă. 

— Nu vom avea nici o problemă să strângem toţi 
mercenarii de care avem nevoie să ne piloteze elicopterele 
noastre, Excelenţă Meshang, spusese el. Or să se înghesuie, 
la jumătate din salariile obişnuite. 

Da, ei da - dar nu tu, bărbat temporar al surorii mele. Nici 
măcar pentru a zecea parte din salariu. 

— Îţi sugerez să fii mai practic. 


Meshang îşi examina unghiile, minunat îngrijite, cu care în 
după amiaza aceea mângâiase adolescenta de paisprezece 
ani pe care i-o dăruise Aii Kia. 

— Prima dintre multe altele, Excelenţă. 

Era o circaziană cu o minunată piele albă. Căsătoria 
temporară pentru după-amiaza aceea pe care el o extinsese 
bucuros pentru toată săptămâna fusese aranjată atât de 
uşor. 

— Conducătorii actuali ai Iranului sunt xenofobi, în special 
în privinţa americanilor. 

— Sunt canadian. 

— Mă îndoiesc că asta contează. E logic să presupunem că 
n-o să ţi se îngăduie să rămâi. 

Îi aruncă o privire tăioasă Şeherazadei. 

— Sau să te-ntorci. 

— Presupuneri, spuse Lochart printre dinţi, văzându-i 
privirea. 

— Căpitane, opera de binefacere a răposatului meu tată 
nu mai poate fi continuată. Vremurile sunt grele. Vroiam să 
ştiu cum ai de gând să o întreţii pe sora mea şi copilul care 
urmează să vină, unde intenţionezi să locuieşti şi cum? 

Lochart se ridică pe neaşteptate, uluindu-i pe toţi ceilalţi. 

— Ai fost destul de limpede, Excelenţă Meshang. O să-ţi 
răspund mâine. 

— Vreau un răspuns acum. Obrazul lui L.ochart se înăspri. 

— Mai întâi am să discut cu soţia mea şi după aceea am să- 
ţi vorbesc domniei tale. Mâine. Haide, Şeherazada! 

leşi cu paşi mari. Scăldată în lacrimi, ea porni 
împleticindu-se după el şi închise uşa. Meshang zâmbi 
sardonic, ridică o altă bucăţică de halva şi începu s-o 
mănânce. Zarah trase aer în piept, înfuriată. 

— Ce, în numele lui Allah... 

EI se întinse şi o izbi cu dosul palmei peste faţă. 

— Taci din gură! 

Nu era pentru prima dată când o lovea, dar niciodată până 
atunci cu asemenea violenţă. 


— Taci din gură, sau am să divorţez de tine! Am să 
divorţez de tine, auzi? Am de gând oricum să-mi iau altă 
nevastă. Una tânără, nu o scorpie uscată, bătrână şi 
cicălitoare ca tine. Nu înţelegi că Şeherazada e în 
primejdie? Suntem toţi în primejdie din pricina omului ăsta! 
Du-te şi cere-i iertare lui Allah pentru proasta ta purtare! 
leşi afară! 

Ea dispăru în fugă. EI aruncă o ceaşcă după ea. 

În suburbiile din nord, ora 9,14 seara. Azaden trecea în 
automobilul cu caroserie deformată şi plină de lovituri, pe 
strada mărginită de case şi blocuri splendide, multe dintre 
ele întunecate, câteva sparte şi jefuite. Conducea cu viteză, 
cu claxonul urlând, cu farurile aprinse cu nepăsare pe faza 
lungă, orbindu-i pe cei care veneau din faţă. Frână, derapa, 
traversă periculos fluxul de trafic de pe strada intens 
circulată, evitând la un fir de păr un accident, şi intră în 
garajul uneia dintre clădiri, în scârţâitul frânelor. Garajul 
era întunecat. În buzunarul portierei se afla o lanternă. O 
aprinse, cobori şi încuie maşina. 

Pardesiul ei era bine croit şi călduros, purta fustă, mănuşi 
de blană, căciuliţă şi cizme şi părul lăsat liber pe umeri. De 
cealaltă parte a garajului erau scările şi comutatorul pentru 
lumină. Când apăsă pe comutator, becul cel mai apropiat 
plesni şi muri. Urcă încet scările. Patru apartamente pe 
fiecare palier. Apartamentul pe care tatăl ei îl închinase 
pentru ea şi Erikki se afla la al treilea etaj, cu faţa către 
stradă. 

Astăzi era luni. Era acolo de sâmbătă. 

— Nu e riscant, Mac, spusese ea când anunţase că pleacă 
şi el încercase s-o convingă să rămână în apartamentul lui. 
Dar dacă tatăl meu vrea să mă întorc la Tabriz, nu mă ajută 
deloc să stau aici cu tine. În apartamentul meu am telefon, 
sunt doar la opt sute de metri mai departe şi pot să merg pe 
jos foarte bine. Acolo am îmbrăcăminte şi un servitor. Am să 
trec pe-aici în fiecare zi şi am să vin la birou şi-am să aştept. 
Asta-i tot ce pot să fac. 


Nu spusese că prefera să stea departe de el şi de Charlie 
Petikin. Ţin foarte mult la amândoi, dar sunt destul de 
bătrâni şi pedanţi şi nu seamănă deloc cu Erikki sau cu 
Johnny. 

Ah, Johnny, ce să fac cu tine? Să îndrăznesc să te întâlnesc 
din nou? 

Cel de-al treilea etaj era întunecat, dar avea lanterna. Îşi 
găsi cheia şi o vâri în broască. Simţi pe cineva privind-o şi 
se întoarse speriată. Vagabondul oacheş, nebărbierit, avea 
pantalonii desfăcuţi şi îşi flutura către ea membrul în 
erecţie. 

— Te aşteptam, prinţesa tuturor târfelor, şi Allah mi-e 
martor că e pregătit pentru tine! Cu faţa, cu spatele, sau 
cum vrei... 

Înainta bolborosind obscenităţi şi ea se trase lipindu-se cu 
spatele de uşă, înspăimântată. înşfacă cheia, o întoarse şi 
izbi uşa de perete. Dobermanul de pază era acolo. Bărbatul 
îngheţă. Un mârâit ameninţător, apoi câinele atacă. Cuprins 
de panică, bărbatul ţipă şi încercă să respingă câinele, apoi 
o rupse la fugă în jos pe scări, câinele mârâind, lătrând şi 
muşcându-l de picioare şi de fese, sfâşiindu-i hainele, iar 
Azadeh strigă după el: 

— Acum mai arată-mi-l o dată! 

— Oh, înălţimea Voastră, nu v-am auzit bătând! Ce s-a 
întâmplat? spuse bătrânul servitor, năpustindu-se din 
bucătărie. 

Îşi şterse furioasă sudoarea de pe faţă. 

— Blestemat să fii, Aii! Ţi-am spus de zeci de ori să mă 
aştepţi jos, la intrare, cu câinele. Vin la timp. Întotdeauna 
vin la timp. le-ai prostit? 

Bătrânul îşi ceru iertare, dar o voce aspră din spatele ei îl 
întrerupse. 

— Du-te şi adu câinele. 

Ea se răsuci pe călcâie. Simţi o strângere de inimă. 

— Bună seara, înălţimea voastră! 


Era Ahmed Dursak, înalt, bărbos, cu privirea îngheţată, 
stând în uşa sufrageriei. Insha Allah, îşi zise. Aşteptarea a 
luat sfârşit şi-acum totul începe din nou. 

— Bună seara, Ahmed. 

— Înălţimea Voastră, vă rog să mă iertaţi, nu-i înţeleg pe 
oamenii din Teheran, altfel aş fi aşteptat jos eu însumi. Aii, 
adu câinele. 

Temător şi încă murmurând scuze, servitorul o porni 
tropâind pe scări. 

Ahmed închise uşa şi o urmări pe Azadeh folosind un 
descălţător de fier ca să-şi scoate cizmele, strecurându-?i 
picioarele micuţe în papuci curbați, turceşti. Trecu pe lângă 
ei în sufrageria confortabilă, mobilată occidental, şi se 
aşeză jos, cu inima bătându-i puternic. Focul pâlpâia în 
cămin. Covoare nepreţuite erau aşternute pe jos sau întinse 
pe pereţi. Lângă ea se afla o măsuţă. Pe măsuţă, kukriul pe 
care i-l lăsase Ross. 

— Ai ştiri de la tatăl meu şi de la soţul meu? 

— Înălţimea Sa Hanul este bolnav, foarte bolnav şi... 

— Ce boală? întrebă Azadeh sincer îngrijorată. 

— Un infarct. Allah să-l apere. 

— Când s-a întâmplat asta? 

— Joia trecută. 

Părea să-i citească gândurile. 

— A fost ziua în care... Domnia voastră şi agentul eraţi în 
satul Abu Mard, nu-i aşa? 

— Cred că da. În ultimele câteva zile am fost foarte 
tulburată, spuse ea rece. Ce face tata? 

— Infarctul de joi a fost destul de slab, mulţumită lui Allah. 
Chiar înainte de miezul nopţii, sâmbătă, a avut un altul. 
Mult mai rău. 

O privea atent. 

— Cât de rău? Te rog, nu te juca cu mine! Spune-mi totul, 
imediat! 

— Ah, iertaţi-mă, înălţimea voastră. Nu vroiam să mă joc 
cu domnia-voastră. 


Îşi păstră vocea politicoasă şi evită să-i privească 
picioarele, admirându-i înflăcărarea şi mândria şi dorind 
foarte mult să se joace cu ea. 

— Doctorii au numit asta „un atac” şi-acum toată partea 
stângă a înălţimii sale este aproape paralizată. Poate încă să 
vorbească, cu ceva greutate, dar mintea-i e încă la fel de 
puternică. Doctorul a spus că şi-ar reveni mult mai repede 
la Teheran, dar călătoria încă nu-i cu putinţă. 

— O să-şi revină? 

— Nu ştiu, înălţimea voastră. Cum vrea Allah! Mie-mi pare 
foarte bolnav. Doctorul... nu prea dau mulţi bani pe el. Tot 
ce-a spus a fost că şansele înălţimii sale ar fi mult mai bune 
dacă ar fi aici, în Teheran. 

— Atunci adu-l aici cât de curând posibil! 

— Aşa o să fac, înălţimea voastră, nu vă temeţi. Între timp 
am un mesaj pentru înălţimea voastră. Hanul, tatăl vostru, 
spune: „Vreau să te văd imediat. Nu ştiu cât de multam să 
trăiesc şi trebuie făcute şi confirmate anumite aranjamente. 
Fratele tău Hakim e acum cu mine şi...” 

— Allah să-l apere! explodă Azadeh. S-a împăcat tata cu 
Hakim? 

— Înălţimea sa l-a făcut moştenitorul său, dar... 

— O, asta-i minunat! Minunat! Allah fie lăudat! Dar... 

— Vă rog aveţi răbdare şi lăsaţi-mă să isprăvesc mesajul 
său... Fratele tău Hakim e acum cu mine şi l-am făcut 
moştenitorul meu, cu unele condiţii pentru tine şi pentru 
el”. 

Ahmed şovăi şi Azadeh ar fi vrut să-l grăbească, plină de 
fericire, dând la o parte orice prevedere. Mândria o opri. 

— Este deci nevoie să te întorci imediat cu Ahmed”. Acesta 
este sfârşitul mesajului, înălţimea voastră. 

Uşa din faţă se deschise. Aii o încuie şi dădu drumul 
câinelui din lesă. Acesta intră dintr-un salt în sufragerie şi-şi 
puse capul în poala lui Azadeh. 

— Foarte bine, Reza, spuse ea, bătându-l uşurel pe cap, 
mulţumită de întreruperea care îi îngăduia să-şi adune 


gândurile. Şezi. Haide, şezi. Şezi! 

Câinele se supuse fericit şi se întinse la picioarele ei, 
supraveghind uşa şi pe Ahmed care stătea în apropiere, pe 
cealaltă canapea. Absentă, se juca cu minerul pumnalului, 
atingerea lui dându-i încredere. Într-un fel Ahmed era 
conştient de el şi de semnificaţia lui. 

— În faţa lui Allah, mi-ai spus adevărul? 

— Da, înălţimea voastră, Allah mi-e martor. 

— Atunci plecăm imediat. Se ridică. 

— Ai venit cu maşina? 

— Da, înălţimea voastră. Am adus o limuzină şi şoferul. Dar 
mai sunt şi alte veşti. Bune şi rele. O cerere de 
răscumpărare a ajuns sâmbătă la înălţimea sa. Excelenţa 
sa, soţul domniei voastre, este în mâinile bandiţilor. Triburi 
nomade... 

Ea încercă să-şi menţină chipul neclintit, dar genunchii îi 
cedară. 

— Undeva lângă graniţa sovietică. Şi el, şi elicopterul. Se 
pare că aceşti bandiți pretind a fi kurzi, dar Hanul se 
îndoieşte. L-au surprins pe rusul Cimtarga şi pe oamenii lui 
şi i-au ucis pe toţi, capturând-o pe Excelenţa sa şi 
elicopterul joi dimineaţă, aşa pretind ei. După aceea au 
zburat la Rezaiyeh, unde a fost văzut şi părea neatins, 
înainte de-a decola din nou. 

— Slavă lui Allah, fu tot ceea ce mândria ei îi îngădui să 
spună. Soţul meu a fost răscumpărat? 

— Mesajul de răscumpărare a sosit sâmbătă târziu, prin 
intermediari. De îndată ce înălţimea sa şi-a recăpătat 
cunoştinţa, ieri, mi-a dat mesajul acesta şi m-a trimis aici să 
vă aduc. 

Ea auzi „să vă aduc” şi înţelese seriozitatea, dar Ahmed se 
făcu că nu bagă de seamă şi îşi strecură mâna în buzunar. 

— Înălţimea sa Hakim mi-a dat asta pentru domnia 
voastră. 

Îi înmână plicul sigilat. Ea îl rupse cu o mişcare bruscă, 
făcând câinele să tresară. 


Biletul era acoperit cu scrisul lui Hakim: „Draga mea, 
înălţimea Sa m-a făcut moştenitorul lui şi ne recunoaşte pe 
amândoi - cu anumite condiţii, condiţii minunate, uşor de 
împlinit. Grăbeşte-te să te întorci. E foarte bolnav şi n-o să 
se ocupe de răscumpărare până când nu te vede. Salaam.” 

Cuprinsă de fericire, ieşi grăbită, îşi umplu o geantă 
aproape într-o clipită, scrise la iuţeală un bileţel pentru 
Mclver, spunându-i lui Aii să i-l trimită a doua zi. 

Ca şi cum gândul i-ar fi venit abia la sfârşit, ridică 
pumnalul şi ieşi ţinându-l în braţe. Ahmed nu spuse nimic, 
mul?umindu-se s-o urmeze tăcut. 

CAPITOLUL. 52 

MARŢI 27 februarie 1979 

Bandar-e Delam; ora 8,15 dimineaţa. Kasigi se grăbea în 
urma ofițerului de poliţie încruntat, prin coridoarele 
aglomerate şi mizere ale spitalului, tehnicianul radio 
Minoru la câţiva paşi în spatele lui. 

Bolnavi şi răniţi, bărbaţi, femei şi copii, se aflau întinşi pe 
tărgi, şedeau pe scaune sau în picioare, sau pur şi simplu 
întinşi pe podea, aşteptând să vină cineva să-i ajute, cei 
foarte bolnavi amestecați cu cei mai puţin bolnavi, unii 
uşurându-se, unii mâncând şi bând din proviziile aduse de 
rudele care-i vizitau şi care roiau peste tot - şi toţi cei care 
aveau putere se văitau cu glas tare. 

Surori hărţuite şi nervoase şi doctori intrau şi ieşeau din 
saloane. Toate femeile purtau chador, cu excepţia câtorva 
surori din Ordinul Reginei Alexandra, englezoaice, a căror 
îmbrăcăminte şi acoperământ pentru cap erau aproape 
echivalentul chadorului şi, prin urmare, acceptate. 

În cele din urmă, polițistul găsi uşa pe care-o căuta şi-şi 
croi drum cu umerii şi coatele în salonul plin. De-o parte şi 
de alta a uşii era câte un şir de paturi, iar între ele un altul, 
toate ocupate de pacienţi, familiile care-i vizitau 
pălăvrăgind sau văicărindu-se, copiii jucându-se şi, într-un 
colţ, o bătrână gătea ceva pe o lampă cu gaz. 


Scragger avea o încheietură a mâinii şi o gleznă prinse în 
cătuşe de un pat vechi de fier. Era întins pe salteaua de 
paie, îmbrăcat şi încălţat, cu un bandaj în jurul frunţii, 
nebărbierit şi murdar. Când îi văzu pe Kasigi şi Minoru în 
spatele poliţaiului, ochii i se luminară. 

— Salut, colega! spuse răguşit. 

— Cum te mai simţi, căpitane? spuse Kasigi, descumpănit 
la vederea cătuşelor. 

— Dacă aş putea să fiu liber, m-aş simţi grozav. 

Nervos, polițistul îi întrerupse răstit - în farsi, ca să poată 
înţelege şi ceilalţi. 

— Acesta este bărbatul pe care doreaţi să-l vedeţi? 

— Da, Excelenţă, răspunse Minoru în locul lui Kasigi. 

— Acum l-aţi văzut. Puteţi să raportați guvernului vostru 
sau oricui doriţi că se vede limpede că a fost îngrijit. O să fie 
judecat de komitehul de circulaţie. 

Se întoarse fălos, dând să plece. 

— Dar nu conducea căpitanul pilot, spuse Kasigi răbdător 
în engleză, Minoru traducând pentru el. 

Spusese acest lucru cea mai mare parte a nopţii şi, în 
aceeaşi dimineaţă, diferiților poliţişti de diferite grade, 
obţinând de fiecare dată felurite variante ale aceluiaşi 
răspuns: 

— Dacă străinul n-ar fi fost în Iran, accidentul nu s-ar fi 
întâmplat niciodată. Sigur că e de vină! Nu contează că nu 
conducea el. 'Iot e responsabil pentru asta, spuse polițistul 
furios, vocea lui stârnind ecouri între pereţi. De câte ori 
trebuie să vi se spună? Răspundea pentru maşină, el a 
comandat-o! Dacă n-ar fi comandat maşina, accidentul nu s- 
ar fi întâmplat niciodată. Au fost răniţi oameni şi ucişi şi 
sigur că e de vină. 

— Dar, repet, ajutorul meu, aici de faţă, a fost martor şi-o 
să depună mărturie că accidentul a fost cauzat de cealaltă 
maşină. 

— Minciunile spuse în faţa komitehului vor fi privite cu 
multă seriozitate, spuse încruntându-se omul - unul dintre 


cei aflaţi în maşina poliţiei. 

— Nu minciuni, aga, mai sunt şi alţi martori, spuse Kasigi 
asprindu-şi glasul - fără să aibă de fapt alţii. Insist ca 
bărbatul să fie eliberat. Este un angajat al guvernului meu, 
care a investit miliarde de dolari în complexul petrochimic 
Iran-Ioda spre folosul Iranului şi în special al tuturor 
locuitorilor din Bandar-e Delam. Dacă nu este eliberat 
îndată, am să ordon tuturor japonezilor să părăsească 
fabrica şi să oprească lucrul. 

Gustul amar din gură se accentua, pentru că nu avea 
autoritatea s-o facă şi nici n-ar fi dat un asemenea ordin, 

— "Totul se va opri. 

— În numele Profetului, nu mai suntem supuşi şantajului 
străinilor! izbucni omul şi se întoarse cu spatele. Va trebui 
să discutaţi asta cu komitehul. 

— Dacă nu este eliberat îndată, tot lucrul se opreşte şi n-o 
să mai existe locuri de muncă. Niciunul! 

— În timp ce Minoru traducea, Kasigi observă o schimbare 
în atmosfera şi atitudinea celor din jur. 

Chiar şi ofiţerul de poliţie, conştient că toţi ochii erau 
îndreptaţi asupra lui, sesiză brusca ostilitate. Un tânăr din 
apropiere, purtând o banderolă verde pe pijamaua jegoasă, 
spuse gros: 

— Vrei să ne primejduieşti slujbele, ai? Cine eşti? De unde 
ştim că nu eşti omul Şahului? Ai fost verificat de komiteh? 

— Sigur c-am fost! Pe Allah cel Unic, am fost cu Imamul de 
ani de zile, răspunse bărbatul furios, dar un val de teamă îl 
străbătu. Am ajutat revoluţia, toată lumea ştie! Tu, se 
întoarse el către Kasigi, înjurându-l în sinea lui pentru că îi 
producea toate necazurile astea, vino cu mine. 

Îşi croi drum printre privitori. 

— O să mă întorc, căpitane Scragger, nu te îngrijora. 
Kasigi şi Minoru porniră în fugă în urma ofițerului. 

Acesta îi conduse în jos pe nişte scări, în lungul unui 
coridor, apoi în jos pe alte scări, toate aglomerate. 
Nervozitatea lui Kasigi creştea pe măsură ce se adânceau 


mai mult în labirintul spitalului. Polițistul deschise o uşă pe 
care se afla o inscripţie în farsi. 

Kasigi se simţi învăluit de o sudoare rece. Se aflau la 
morgă. Plăci de marmură pe care erau întinse cadavre 
acoperite cu pânze cenuşii. Nenumărate. Miros de 
chimicale şi sânge uscat şi resturi şi excremente. 

— Aici! spuse ofiţerul de poliţie şi dădu la o parte o pânză. 

Sub ea se afla cadavrul fără cap al unei femei. Capul, cu 
ochii deschişi, era aşezat obscen lângă corp, 

— Maşina voastră a cauzat moartea ei! Ce facem cu ea şi 
familia ei? 

Kasigi auzi „voastră” şi un curent îngheţat îl străbătu. 

—. Şi-aici! 

Smulse altă pânză. O femeie zdrobită rău, de 
nerecunoscut. 

— Ei bine? 

— Nouă ne pare tare rău... suntem profund îndureraţi, 
desigur, că cineva a fost rănit. Profund îndureraţi. Dar asta 
este karma, Insha Allah, nu e vina noastră sau vina pilotului 
de la etaj! 

Kasigi se lupta din greu să-şi stăpânească greaţa. 

— Profund îndureraţi... 

Minoru traduse în timp ce ofiţerul de poliţie sta sprijinit 
insolent de placa de marmură. Apoi răspunse şi ochii 
tânărului japonez se măriră. 

— El spune... el spune cauţiunea... amenda ca să-l 
elibereze imediat pe domnul Scragger, este un milion de 
riali. Imediat. Ce hotărăşte komitehul n-are de-a face cu 
asta. 

Un milion de riali însemna aproape douăsprezece mii de 
dolari. 

— Asta nu-i cu putinţă, dar am putea desigur să plătim o 
sută de mii de riali... într-o oră. 

— Un milion! strigă bărbatul, înşfacă de păr capul femeii 
şi-l ridică în faţa lui Kasigi, care se strădui să nu se clatine. 


— Cum rămâne cu copiii ei, care sunt acum condamnaţi să 
nu-şi mai vadă niciodată, mama? Nu merită o recompensă? 
Ei? 

— Nu sunt... nu sunt atâţia bani în toată fabrica, îmi pare 
rău! 

Poliţaiul înjură şi continuă să se tocmească, dar uşa se 
deschise. Intrară angajaţi ai spitalului cu o masă pe rotile, 
urmaţi de un alt grup de oameni care-i priviră curioşi. Pe 
neaşteptate, polițistul spuse: 

— Foarte bine, mergem imediat în biroul vostru. Merseră 
şi luară suma pe care o oferise Kasigi ultima dată - două 
sute cincizeci de mii de riali, cam opt mii de dolari - fără 
nici o chitanţă, doar încuviințarea verbală că Scragger 
putea să plece. 

Neîncrezându-se în poliţai, Kasigi îi dădu jumătate la birou 
şi puse restul într-un plic pe care-l băgă în buzunar. Se 
întoarseră la spital. Acolo aşteptă în maşină în timp ce 
Minoru şi omul intrară înăuntru. Aşteptarea păru 
interminabilă, dar în cele din urmă Minoru şi Scragger 
coborâră scările, însoţiţi de poliţist. Kasigi ieşi şi-i dădu 
plicul. Omul înjură toţi străinii şi se depărta încruntat. 

— Aşa deci! spuse Kasigi şi-i zâmbi lui Scragger. 

Îşi strânseră mâinile, Scragger mulţumindu-i profund, 
cerându-şi scuze pentru toate necazurile, amândoi 
blestemând şi binecuvântând în acelaşi timp soarta. Urcară 
repede în maşină. Şoferul iranian ieşi în şosea, înjură tare 
când o maşină trecu prin faţa lor - după cum avea de altfel 
dreptul - aproape izbindu-i, şi apăsă claxonul. 

— Spune-i să meargă mai încet, Minoru, spuse Kasigi. 
Minoru se supuse şi şoferul dădu din cap, zâmbi şi se 
supuse. „Mersul mai încet” dură câteva secunde. 

— "Te simţi bine, căpitane? 

— O, da. Mă doare capul cumplit, dar în rest e okay. Cel 
mai rău a fost că vroiam să mă uşurez. 

— Ce? 


— Ticăloşii m-au ţinut legat de pat şi nu m-au lăsat la 
toaletă. Pur şi simplu n-am putut să-mi dau drumul în 
pantaloni sau în pat şi abia azi de dimineaţă o soră mi-a 
adus o ploscă. Christoase! Credeam c-o să-mi plesnească 
băşica! 

Scragger îşi frecă ochii obosiţi. 

— Nu-s probleme, amice! Îţi rămân dator, plus 
răscumpărarea. Cât a fost? 

— Nimic. Pentru tine, nimic. Avem un fond pentru 
întâmplări din astea. 

— Nu-i nici o problemă. Andrew Gavallan o să plătească. 
O, asta mi-a amintit că a zis că l-a cunoscut pe şeful tău 
acum câţiva ani. 'loda. Hiro Toda. 

— Ah so desu ka! 

Kasigi era într-adevăr surprins. 

— Gavallan are elicoptere în Japonia? 

— O, nu. A fost pe vremea când era negustor în China, prin 
jurul Hong Kongului, unde lucra pentru Struani. 

Numele iscă un clopoțel de avertizare în mintea lui Kasigi, 
dar se strădui să nu lase să se vadă. 

— Ai auzit de ei? 

— Da, o companie grozavă. loda face sau a făcut afaceri 
cu Struanii, spuse Kasigi ca şi cum ar fi fost ceva obişnuit, 
dar puse deoparte informaţia pentru a fi studiată mai 
profund în viitor. 

Nu era Linbar Struan cel care, unilateral, anulase cinci 
contracte pentru nişte vase, în urmă cu doi ani de zile, gata 
să ne aducă la faliment? Poate că Gavallan ar fi un 
instrument ca să recuperăm într-un fel sau altul. 

— Îmi pare rău c-ai avut asemenea necazuri. 

— Nu-i vina ta, amice. Andy o să vrea să plătească 
răscumpărarea. De cât te-a jecmănit? 

— N-a fost foarte modest. Te rog, hai să fie un dar. Mi-ai 
salvat vasul. 

După o pauză, Scragger spuse: 

— Atunci îţi sunt şi mai dator, bătrâne. 


— Noi am ales şoferul. A fost vina noastră. 

— Unde-i... Unde-i Mahommed? 

— Îmi pare rău. E mort. Scragger înjură. 

— N-a fost vina lui. Sub nici o formă. 

— Da, da. Ştiu. Am dat o compensație familiei sale şi o să 
facem acelaşi lucru pentru victime. 

Kasigi încerca să ghicească cât de tulburat era Scragger, 
dorind foarte mult să ştie când ar fi în stare să piloteze şi 
profund nemulţumit de întârzierea de o zi. Era absolut 
necesar să se înapoieze cât mai curând la Al Shargaz şi de- 
acolo acasă, în Japonia. Îşi isprăvise treaba aici. 

Inginerul Watanabe era acum pe deplin de partea sa, copii 
ale rapoartelor lui particulare aveau să întărească poziţia 
corporației sale şi să-l ajute enorm pe el şi pe Hiro Toda, 
oferindu-le posibilitatea de a convinge guvernul să declare 
Iran-loda Proiect Naţional. 

Nu posibilitatea, siguranţa, îşi zise, mai încrezător decât 
fusese vreodată. Am scăpat de faliment, o să ne îngropăm 
duşmanii, Mitsuwari şi Gyokotomo, şi n-o să avem decât de 
câştigat - cinste şi profituri, profituri uriaşe! 

Oh, da. Pe lângă asta, elementul de noroc - Kasigi îşi 
îngădui un zâmbet cinic - nespus de importanta copie a 
raportului decedatului inginer şef Kasusakâ, raportul 
personal către Gyokotomo, datat şi semnat, pe care 
Watanabe îl „găsise” ca prin minune într-un dosar uitat, în 
vreme ce eu eram la Al Shargaz. Va trebui să fiu foarte 
atent cum îl folosesc. O, foarte atent, într-adevăr. Din 
pricina lui este cu atât mai important să ajung acasă cât mai 
repede. 

Străzile şi aleile erau înţesate cu maşini. Deasupra lor 
cerul era încă acoperit, dar furtuna trecuse şi ştia că 
vremea era bună de zbor. 

Ah, cât aş vrea să am avionul meu propriu, se gândi. Să 
zicem un Lear Jet. Răsplata pentru toată munca mea de-aici 
va trebui să fie substanţială. Îşi lăsă gândurile să rătăcească 
vesel, bucurându-se de măsura realizărilor şi puterii sale. 


— Se pare că de-acum vom fi în stare să începem 
construcţia foarte curând, căpitane. 

— Ah? 

— Da, şeful noului komiteh ne-a asigurat de cooperarea 
lor. Se pare că îl cunoaşte pe unul dintre piloţii voştri, un 
căpitan, Starke. Îi zice Zataki. 

Scragger îi aruncă o privire tăioasă. 

— Ele acela pe care Duke, Duke Starke, l-a salvat din 
mâna celor de stânga şi l-a dus în zbor la Kowiss. Dacă aş fi 
în locul tău, amice, eu... ăăă... aş sta cu ochiipeel. 

Îi istorisi lui Kasigi cât de instabil era omul. 

— E de-a dreptul nebun. 

— Nu părea aşa, chiar deloc. Curios, iranienii sunt foarte, 
foarte ciudaţi. Dar cel mai important - cum te simţi? 

— Ca nou. 

Scragger exagera destul de mult. Ziua ce trecuse şi 
noaptea nu-i priiseră absolut deloc. Toate blestemele şi 
strigătele şi faptul că fusese ţinut legat, fără să fie în stare 
să se facă înţeles de cineva, înconjurat din toate părţile de 
priviri ostile, pierdut şi înspăimântat, durerea crescând 
întruna, timpul trecând agonizant de încet, speranţa din ce 
în ce mai slabă. Fusese convins că Minoru şi şoferul erau 
răniţi sau morţi, aşa că nimeni n-avea să ştie unde era sau 
ce se-ntâmplase. 

— N-am nimic care să nu poată fi dres cu o ceaşcă bună de 
ceai. Dacă vrei să plecăm imediat, e-n regulă. Doar o baie la 
iuţeală şi o ceaşcă şi ceva haleală şi o să pornim veseli la 
drum. 

— Excelent! Atunci o să plecăm în clipa în care eşti gata. 
Minoru a instalat radioul şi l-a verificat. 

Tot drumul spre rafinărie şi în timpul zborului înapoi la 
Lengeh, Kasigi fu într-o stare de spirit excelentă. În 
apropiere de Kharg crezură că îl zăriseră pe uriaşul rechin 
cap-de-ciocan, de care amintise cândva Scrag. Zburară la 
mică altitudine şi aproape de țărm, plafonul de nori încă era 
jos şi dens, ici şi colo câte un nimbus ameninţându-i cu 


străfulgerarea unui fulger, dar nu era rău. Ceva scuturături 
din când în când. Supravegherea radar şi aprobările erau 
eficiente şi rapide, ceea ce accentua presimţirile rele ale lui 
Scragger. 

Două zile până la „Vârtej”, fără să socotim ziua de azi, nu-i 
mai ieşea din minte. Dacă pierd o zi, totul se încurcă şi mai 
rău, îşi zise îngrijorat. 

— Ce s-a întâmplat de când am plecat? 

După ce trecu de Kharg, ateriza ca să realimenteze şi să-şi 
tragă sufletul. Stomacul îl durea încă rău şi observă puţin 
sânge în urină. N-ai de ce să te îngrijorezi, îşi zise, desigur 
că trebuie să fie un pic de hemoragie după un accident ca 
ăsta. Bat în lemn, dar am fost norocos. 

Se aflau pe un banc de nisip, isprăvind un prânz rece: orez 
rece şi bucăţi de peşte şi murături. Scragger avea un coltuc 
mare de pâine iraniană pe care îl şterpelise din bucătăria 
imaculată a concernului şi un morman de felii de carne rece 
de pui - yakatori - şi sos de soia, care-i plăceau foarte mult. 
Kasigi bea bere japoneză pe care Scragger o refuzase. 

— Mulţumesc, dar băutura şi pilotajul nu se-mpacă. Kasigi 
mâncă puţin, Scragger cu poftă şi repede. 

— Bună haleală, zise. 

— Deîndată ce eşti gata am putea pleca. 

— Am terminat. În curând erau din nou în aer. 

— O să fie vreme să mă duci astăzi la Al Shargaz sau 
Dubai? 

— Nu, dacă mergem la Lengeh. Scragger îşi potrivi uşor 
căştile. 

— Să-ţi spun ceva. Când intrăm în zona Controlului Aerian 
Kish o să întreb dacă pot să mă abat până-n Bahrain. Ai 
putea lua de acolo un zbor local sau internaţional. Va trebui 
să realimentăm la Lavan, dar o să aprobe dacă cei de-aici 
sunt de acord. După cum am spus, îţi datorez o groază. 

— Nu ne datorezi nimic. Kasigi zâmbi în sinea lui. 

— La întâlnirea de ieri cu komitehul, acest Zataki a 
întrebat cât de repede o să avem flota de elicoptere la 


capacitate maximă. l-am promis să acţionez imediat. După 
cum ştii, Guerney nu ne mai deserveşte. Ce-aş vrea, ar fi 
trei JR 212 şi două 206 pentru următoarele trei luni, după 
care să negociem un contract anual, depinzând de nevoile 
noastre, care să fie reînnoit anual. Cu tine la conducere. Ar 
fi posibil? 

Scragger şovăi, fără să ştie ce să răspundă. De obicei o 
astfel de ofertă ar face să sune clopote de veselie până la 
Aberdeen, Gavallan ar telefona personal şi toată lumea ar 
căpăta o primă uriaşă. Dar cu „Vârtejul” programat, 
Guerney ieşit din joc şi nimeni altcineva disponibil, n-avea 
cum să-l ajute pe Kasigi. 

— Când... ăăă... când ai avea nevoie de păsărele ca să 
începi? întrebă, ca să-şi dea timp de gândire. 

— Imediat. 

Kasigi continuă vioi, privind un petrolier pe deasupra 
căruia treceau: 

— l-am garantat lui Zataki şi komitehului său că, dacă 
cooperaţi, o să pornim acţiunea imediat. Mâine sau 
poimâine cel mai târziu. Poate am putea să cerem de la 
sediul vostru ca să mute temporar o parte din elicopterele 
Staţionate la Bandar-e Delam şi care nu-s folosite la 
întreaga lor capacitate. 

— Da, sigur, am să întreb imediat ce-o să aterizăm. 

— Vreme de o săptămâna, sau cam aşa ceva, avem nevoie 
de un pod aerian cu Kuweitul, ca să aducem şi să înlocuim 
echipele. Zataki a spus că komitehul de aici o să aranjeze 
astăzi cu komitehul aeroportului Abadan ca până la sfârşitul 
săptămânii să-l deschidă pentru folosinţa noastră. 

Scragger asculta doar pe jumătate planurile încrezătoare 
ale omului care îi devenise prieten şi fără de care ar fi fost 
şi acum încătuşat de pat. Alegerea sa era simplă: îi spui 
despre „Vârtej” sau îl laşi în rahat. Dar dacă îi spui, trădezi 
o încredere mult mai mare şi cu bătaie mai lungă. Kasigi ar 
putea lăsa să-i scape ceva. Cu siguranţă o să-i spună lui de 


Plessey. Întrebarea este cât de mult pot să am încredere în 
el - şi în de Plessey. 

Profund tulburat, aruncă o privire pe fereastră şi verifică 
poziţia. 

— Ilartă-mă că te întrerup, dar trebuie să raportez. Apăsă 
butonul. 

— Kish radar, aici Hotel Sierralango. Mă auzi? 

— HSI, aici radarul Kish, te auzim patru pe cinci. Dă-i 
drumul. 

— HST. Zbor charter de la Iran-Toda în interior, către baza 
Lengeh. Mă apropii de Lavan la trei sute cincizeci. Un 
pasager la bord. Cer permisiunea să realimentez la Lavan şi 
să mă abat către Bahrain ca să-mi las pasagerul care are 
afaceri urgente în beneficiul Iranului. 

— Cerere refuzată. Menţineţi trei sute cincizeci şi direcţia 
actuală. 

— Pasagerul meu e japonez, şeful Ilran-Ioda, şi are nevoie 
urgentă să consulte guvernul japonez... în numele 
guvernului iranian care doreşte să-şi reia lucrările imediat. 
Cer să acordaţi o atenţie deosebită aceastei situaţii. 

— Cerere refuzată. Nu sunt autorizate nici un fel de 
zboruri peste Golf fără o aprobare prealabilă, cu douăzeci şi 
patru de ore înainte. Întoarce la zero-nouă-cinci grade, 
direct către Lengeh, raportează înainte de Kish şi nu 
deasupra Kishului. Mă auzi? 

Scragger aruncă o privire iute către Kasigi, care putea şi 
el să audă schimbul de cuvinte. 

— Îmi pare rău, colega. 

Viră pe noua direcţie. 

— HSI, recepţie. Cer aprobare pentru Al Shargaz mâine în 
Zori, cu un pasager. 

— Aşteaptă Unu. 

Paraziţii trosniră în căşti. 

Spre dreapta, podul maritim de petroliere continua, 
Lenind şi plecând de la sau către terminalele din Golf ale 
Arabiei Saudite, Emiratelor, Bahrainului, Kuweitului şi 


irakului. Niciunul nu încărca la Kharg sau Abadan, unde 
erau deservite în mod obişnuit o duzină odată, în timp ce 
altă duzină aştepta în larg. Acum nu se vedea decât un 
furnicar de nave aşteptând, unele de peste două luni. Cerul 
era încă acoperitei urât. 

— HST, aici Kish. În condiţiile prezentate, cererea voastră 
este aprobată. Zbor de la Lengeh la Al Shargaz mâine, 
miercuri 28, plecarea la amiază. Până la noi ordine, toate, 
repet, toate zborurile peste Golf trebuie comunicate cu 
douăzeci şi patru de ore înainte şi toate, repet, toate 
pornirile motoarelor au nevoie de aprobare. Mă auzi? 

Scragger înjură, apoi confirmă. 

— Ce e? întrebă Kasigi. 

— Niciodată până acum n-a trebuit să cerem aprobare ca 
să pornim motoarele! Ticăloşii încep într-adevăr să devină 
nervoşi. 

Scragger se gândea la ziua de vineri şi la cele două 212 
ale sale care trebuiau pornite şi la Kishul prea iritat Şi prea 
eficient. 

— Ticniţii naibii! 

— Da. Ai să poţi să conduci grupul de elicoptere de care 
avem nevoie? 

— Sunt o mulţime de tipi mai buni ca mine. 

— Da, iartă-mă, dar pentru mine ar fi important să ştiu că 
activitatea e în mâini bune. 

Din nou Scragger şovăi. 

— Mulţumesc. Dacă am să pot, am s-o fac... Sigur sigur c- 
am s-o fac. 

— Atunci e aranjat. Am să cer oficial domnului Gavallan. 

Kasigi trase cu coada ochiului la Scragger. Ceva s-a 
schimbat, îşi zise. Ce? Acum, dacă mă gândesc la asta 
pilotul n-a reacţionat cu entuziasmul la care m-am aşteptat 
când am anunţat contractul. Ar înţelege sigur valoarea 
contractului care i se oferă. Ce ascunde? 

— Ai putea să iei legătura cu Bandar-e Delam prin baza 
voastră de la Kowiss, să îi rogi să ne ofere mâine măcar un 


212? întrebă, începând să sondeze. 

— Da, da, sigur. Imediat ce sosim. 

Ah, îşi zise Kasigi ascultându-l şi privindu-l foarte atent, 
am avut dreptate. Ceva este într-adevăr foarte diferit acum. 
Prietenia a dispărut. De ce? N-am spus sigur nimic ca să-l 
supăr. Nu poate să fie contractul, e prea bun pentru oricare 
companie de elicoptere. Sănătatea lui? 

— 'Te simţi bine? 

— O, grozav, bătrâne! Mă simt bine. 

Zâmbetul a fost sincer de data asta şi vocea ca de obicei. 
Atunci trebuie să aibă legătură cu elicopterele. 

— Dacă n-o să mă ajuţi tu, lucrurile vor fi foarte dificile 
pentru mine. 

— Da, ştiu. Eu... mie mi-ar plăcea să te ajut cât pot. Ah, 
zâmbetul a dispărut şi vocea a devenit serioasă din nou. De 
ce? Şi de ce acel eu... mie mi-ar plăcea să te-ajut, de parcă 
el ar vrea să m-ajute, de parcă altcineva nu-i îngăduie să mă 
ajute. Gavallan? Ar putea fi... Oare ştie că din pricina 
Struanilor Gavallan n-o să ne ajute? 

Mult timp Kasigi cântări tot felul de combinaţii, dar nu 
putu să obţină un răspuns satisfăcător. Apoi se reîntoarse la 
singura manevră infailibilă care putea n folosită cu un 
străin ca acesta. 

— Prietene, spuse, folosindu-şi cel mai sincer glas, îmi dau 
seama că s-a întâmplat ceva. Te rog, spune-mi ce este? 

Văzu chipul lui Scragger devenind mult mai solemn şi 
aplică le coup degrăce: 

— Mie poţi să-mi spui. În mine poţi să ai încredere, sunt 
într-adevăr prietenul tău. 

— Da, da, ştiu asta, colega. 

Kasigi scrută chipul lui Scragger şi aşteptă, urmărind pe? 
tele zbătându-se în cârligul legat de o strună atât de subţire 
şi atât de puternică, ce se întindea înapoi până la o elice 
ciobită, o strângere de mână, primejdia întâmpinată umăr 
la umăr la bordul lui Rikomaru, un război comun şi 
respectul comun pentru camarazii morţii - atâţia dintre noi 


morţi, atât de tineri. Da, se gândi cu o furie bruscă, dacă am 
fi avut o zecime din avioanele lor, din armamentul lor şi din 
navele lor şi a douăzecea parte din petrolul şi materiile 
prime, am fi fost invincibili şi împăratul nu ar fi trebuit să 
încheie războiul aşa cum a făcut-o. Am fi fost invincibili — 
dar bomba... Cele două bombe. Facă toţi zeii ca cei vinovaţi 
pentru inventarea bombei care i-a zdrobit voinţa să se 
chinuie pe vecie în Infern. 

— Ce e? 

— Eu, ă... nu pot să-ţi spun. Nu încă! Ilartă-mă. Semnale de 
alarmă trecură prin gândurile lui Kasigi. 

— De ce, prietene? Credeam că ai încredere în mine. 

— Da... Da, darnu depinde numai de mine. Mâine, la Al 
Shargaz, ţin-te de mine, vrei? 

— Dacă este atât de important, ar trebui să ştiu acum, nu-i 
aşa? 

Kasigi aşteptă din nou. Cunoştea valoarea răbdării şi 
tăcerii într-un moment ca acesta. Nu era nevoie să-i aducă 
aminte celuilalt de „îţi sunt dator”. Încă. 

Scragger îşi amintea. La Bandar-e Delam, Kasigi mi-a 
salvat capul ăsta afurisit, nu-i nici o îndoială în privinţa asta. 
Pe bordul petrolierului, la Siri, şi-a dovedit bărbăţia şi astăzi 
s-a dovedit un bun prieten, nu trebuie să se grăbească 
înaintea atâtor necazuri. Imediat, mâine sau poimâine, nu 
conta pentru el. 

Ochii îi alergau peste instrumente şi pe fereastră afară, 
fără să vadă vreo primejdie aici sau acolo. Kishul avea să 
apară foarte curând în dreapta. Aruncă o privire iute către 
Kasigi. Acesta privea drept înainte, cu chipul neclintit, cu 
obrazul său sever, plăcut, uşor încruntat. 

Drace! Bătrâne, dacă nu faci ceva, Zataki o să-şi iasă din 
fire. Dar nu poţi să faci nimic. Nu poţi, bătrâne! Şi-i aşa de 
greu când te văd stând pur şi simplu acolo, fără să-mi aduci 
aminte ce-ţi datorez... 

— Kish, aici HST pe direcţia Kish la trei sute cincizeci. 


— Kish, menţine trei sute cincizeci! Aveţi trafic către est la 
trei mii cinci sute. 

— Le am la vedere. 

Erau două avioane de vânătoare. I le arătă lui Kasigi, care 
nu le văzuse. 

— Sunt Fl4. Probabil de la Bandar-e Abbas. Kasigi nu-i 
răspunse. Se mulţumi doar să dea din cap şi asta-l făcu pe 
Scragger să se simtă şi mai neplăcut. Minutele treceau 
târându-se, apoi Scragger se hotări, detestând însă că 
trebuia s-o facă. 

— Iartă-mă, spuse posomorât, dar va trebui să aştepţi 
până la Al Shargaz. Andrew Gavallan poate să te ajute, eu 
nu. 

— El poate să mă ajute? În ce fel? Care-i necazul? 

— Dacă cineva poate să te-ajute, el e acela. Hai s-o lăsăm 
aşa, amice. 

Kasigi înţelese finalitatea hotărârii, dar nu o acceptă şi o 
vreme lăsă lucrurile aşa cum erau. Mintea lui zumzăia de 
noi semnale de primejdie. 

Acest Scragger, care nu căzuse în capcana lui ca să-i 
spună secretul, îl făcea să-l respecte şi mai mult. Dar asta 
nu-i dă dreptul la iertare, îşi zise, înfuriindu-se. Mi-a spus 
de-ajuns ca să mă avertizeze. Acum depinde de mine să aflu 
restul. Deci Gavallan e cheia. La ce? Îşi simţea capul gata- 
gata să crape. Nu i-am promis nebunului de Zataki că o să 
începem imediat treaba? Cum îndrăznesc oamenii ăştia să 
primejduiască întregul nostru proiect? Proiectul nostru 
naţional? Fără elicoptere, nu putem începe. Ar putea fi 
considerată o trădare a Japoniei! Oare ce pun la cale? Cu 
un efort uriaş, îşi păstră chipul neclintit. 

— O să mă întâlnesc cu siguranţă cu Gavallan de îndată ce 
o să fie posibil. Să sperăm că o să conduci noua noastră 
lucrare. Ei? 

— Orice spune Andrew Gavallan. Numai de el depinde. 

Nu fi prea sigur, se gândea Kasigi, pentru-că, orice se va 
întâmpla, o să am elicoptere imediat. Ale voastre, ale lui 


Guerney, nu-mi pasă ale cui. Dar pe strămoşii mei samurai, 
Iran-loda n-o să mai treacă prin vreo cumpănă. Nici ea şi 
Nici eu. 

CAPITOLUL 53 

Tabriz, palatul Hanului; ora 10,50 dimineaţa. Azadeh îl 
urmă pe Ahmed în încăperea mobilată occidental până la 
patul cu baldachin. Se afla din nou între pereţii care-i 
făceau ca pielea să i se încrânceneze de frică. Chiar lângă 
pat stătea o soră medicală într-o uniformă albă ca laptele, 
cu o carte pe jumătate deschisă în poală, privindu-i curioasă 
prin ochelari. Perdele de brocart vechi, mucegăite, 
acopereau ferestrele împotriva curentului. Luminile erau 
reduse. Şi în aer plutea mirosul unui om bătrân. Ochii 
Hanului erau închişi, faţa albă ca varul şi răsuflarea gâtuită. 
Vena de la încheietura mâinii era legată la o pungă cu 
soluţie salină, atârnată lângă pat. Pe un scaun din apropiere 
stătea pe jumătate adormită Aisha, ghemuită cu genunchii 
la gură, micuță, cu părul în dezordine şi obrazul înlăcrimat. 

Azadeh încercă să zâmbească, compătimind-o, apoi se 
adresă surorii cu p voce ce părea să nu fie a sa: 

— Cum se simte înălţimea sa, te rog? 

— Aşa şi-aşa, dar nu trebuie să se agite sau să se tulbure, 
spuse aceasta în şoaptă, într-o turcească Şovăitoare. 

Azadeh o privi şi văzu că era europeancă, trecută de 
cincizeci de ani, cu părul vopsit şaten şi cu o cruce roşie 
cusută pe mâneca. 

— O, sunteţi englezoaică sau franţuzoaică? 

— Scoţianca, răspunse femeia în engleză, cu evidentă 
uşurare şi cu accent uşor. 

Vorbea cu glasul coborât, privind întruna către Han. 

— Sunt sora Bain de la spitalul din Tabriz şi pacientul se 
simte bine, atât cât ne aşteptam, considerând că n-o să facă 
ce i se spune. Şi cine-ai putea fi dumneata, te rog? 

— Sunt fiica lui, Azadeh. Abia am sosit de la Teheran. A 
trimis după mine. Am... am călătorit toată noaptea. 


— A, da, spuse ea, surprinsă că o femeie atât de frumoasă 
putea fi creaţia unui bărbat atât de urât. Dacă aş putea să-? 
i sugerez, fetiţo, ar fi mai bine să-l laşi să doarmă. Îndată ce 
se trezeşte am să-i spun că eşti aici şi-am să trimit după 
dumneata. Ar fi mai bine să doarmă. 

Ahmed întrebă nervos: 

— Te rog, unde este straja înălţimii sale? 

— Nu e nevoie de bărbaţi înarmaţi în camera unui bolnav. 
I-am trimis de aici. 

— Întotdeauna o să fie o strajă aici până când Hanul -sau 
eu - îi porunceşte să plece, Furios, Ahmed se întoarse şi 
plecă. Azadeh spuse: 

— E doar un obicei, soră. 

— A, e foarte bine, da ăsta-i altul dintre obiceiurile fără de 
care putem trăi. 

Azadeh îşi întoarse privirea către tatăl ei, abia 
recunoscându-l, încercând să-şi domolească groaza care o 
stăpânea. Chiar şi aşa, se gândi, chiar şi aşa poate încă să 
ne distrugă, pe Hakim şi pe mine. Încă îl mai are pe câinele 
său supus, Ahmed. 

— Te rog, spune-mi cinstit, cum îi merge? Cutele de pe faţa 
surorii se adânciră şi mai mult. 

— Facem tot ce putem. 

— Ar fi mai bine pentru el să fie la Teheran? Dacă are un 
alt atac? 

— Da. Ar fi. 

Sora Bain îi luă pulsul în timp ce vorbea. 

— Dar n-aş recomanda să-l mişcăm acum. Deloc. Nu încă. 

Făcu o notă pe o fişă, apoi se uită din nou la Aisha. 

— A putea să-i spui doamnei de aici că nu-i nevoie sa stea. 
Ar fi necesar să se odihnească şi ea ca lumea, sărmana 
copilă! 

— lartă-mă, dar n-ar trebui să mă amestec. lartă-mă, dar 
şi ăsta este un obicei. S-ar putea... s-ar putea să mai aibă 
un atac? 


— N-ai cum ştii, fetiţo! Asta e-n mâna lui Dumnezeu. 
Sperăm să fie bine. 

Se întoarseră când uşa se deschise. Acolo stătea Hakim, cu 
faţa numai zâmbet. Ochii lui Azadeh se luminară şi-i spuse 
surorii: 

— 'Te rog trimite după mine în clipa în care se trezeşte 
înălţimea sa, apoi străbătu grăbită camera, ieşi pe coridor, 
închise uşa şi-l îmbrăţişa. 

— O, Hakim, dragul meu, a trecut atâta vreme de când nu 
te-am văzut! spuse ea dintr-o suflare. 

— O, adevărat? 

— Da, da, aşa e. Dar cum... 

Hakim se opri, auzind paşi. Ahmed şi un străjer înarmat 
dădură colţul pe coridor şi se apropiară de ei. 

— Mă bucur ca te-ai întors, Ahmed, spuse politicos, 
înălţimea sa se va bucura şi el. 

— Vă mulţumesc, înălţimea voastră. S-a întâmplat ceva în 
lipsa mea? 

— Nu. Doar că în dimineaţa asta a venit colonelul Fazir să-l 
vadă pe tata. 

Ahmed îngheţă. 

— 1 s-a îngăduit să intre? 

— Nu. A lăsat instrucţiuni că nimeni nu trebuie să fie 
primit fără permisiunea personală a înălţimii sale - el 
dormea la vremea aceea şi a dormit aproape toată vremea. 
Am verificat oră de oră şi sora spune că starea lui nu s-a 
schimbat. 

— Bun, mulţumesc. Colonelul a lăsat un mesaj? 

— Doar că se duce astăzi la Julfa, aşa cum a aranjat cu 
partenerul său. Îţi spune ceva asta? 

— Nu, înălţimea voastră, minţi Ahmed liniştit. 

Se uită de la unul la celălalt, dar înainte de-a rosti ceva, 
Hakim spuse: 

— O să fim în salonul albastru, te rog cheamă-ne în 
momentul când tatăl meu se trezeşte! 


Ahmed îi urmări depărtându-se braţ la braţ pe coridor, 
tânărul înalt şi chipeş, sora mlădioasă şi atrăgătoare. 

Trădători? N-am prea mult timp să obţin dovezile, se 
gândi. 

Se întoarse în camera bolnavului şi văzu paloarea de pe 
chipul Hanului, nările lui răzvrătindu-se în faţa mirosului. 
Se aşeză pe vine, nepăsător la privirea dezaprobatoare a 
surorii, şi-şi începu veghea. 

Ce vroia fiul ăla de căţea, Fazir? se întrebă. Sâmbătă 
seara, când Hashemi Fazir şi Armstrong se întorseseră de la 
Julfa fără Myztryk, colonelul ceruse furios să-l vadă pe Han. 
Ahmed fusese prezent când Hanul îi primise, declarându-se 
la fel de uimit ca şi ei că Myztryk nu se afla în elicopter. 

— Veniţi mâine. Dacă omul acela îmi aduce vreo scrisoare, 
o puteţi citi, spusese Hanul. 

— Mulţumesc, dar o să aşteptăm. Chevroletul nu poate să 
fie prea departe în urma noastră. 

Aşa că aşteptaseră, Hanul fierbând de mânie, dar 
incapabil să facă altceva, oamenii lui Hashemi împrăştiaţi 
prin tot palatul, gata de-o ambuscadă. O oră mai târziu 
sosise Chevroletul. El însuşi dăduse drumul înăuntru 
şoferului, în timp ce Hashemi şi necredinciosul care vorbea 
farsi se ascunseseră în încăperea de alături. 

— Am un mesaj personal pentru înălţimea sa, spusese 
rusul şi odată intrat în încăperea bolnavului, continuase: 
înălţimea ta, trebuie să îţi dau asta domniei tale când eşti 
singur. 

— Dă-mi-o acum! Ahmed e cel mai de încredere sfetnic al 
meu. Dă-mi-o. 

Şovăitor, omul se supuse şi Ahmed îşi aminti roşeaţa care 
cuprinsese brusc faţa Hanului din clipa în care începuse să-l 
citească. 

— E vreun răspuns? întrebase sovieticul arogant. Sufocat 
de furie, Hanul scuturase din cap dându-i drumul omului să 
plece, şi-i înmânase scrisoarea lui Ahmed. Spunea: 
„Prietene, am fost uimit aflând de boala ta şi-aş fi cu tine 


acum, dar trebuie să rămân aici pentru probleme urgente. 
Am veşti proaste pentru tine. S-ar putea ca grupul tău de 
agenţi să fi fost trădat către Contraspionajul Intern sau 
SVAMA. Ştiai că aventurierul acela, Abrim Pahmudi, 
conduce acum această nouă versiune a SAVAK? Dacă eşti 
trădat în beneficiul lui Pahmudi, pregăteşte-te să fugi 
imediat sau ai să vezi degrabă cum arată pe dinăuntru o 
cameră de tortură. Am alertat oamenii noştri să te ajute 
dacă e nevoie. Dacă îţi pare sigur, am să vin miercuri pe 
înserat. Noroc!” 

Hanul n-avusese de ales şi trebuise să arate mesajul celor 
doi bărbaţi. 

— E adevărat ce scrie despre Pahmudi? 

— Da. E un vechi prieten de-al tău, nu-i aşa? spusese Fazir 
ironic. 

— Nu, nu este! leşiţi afară! 

— Desigur, înălţimea voastră. Între timp acest palat se află 
sub supraveghere. N-aveţi de ce să fugiţi. Vă rog, nu faceţi 
nimic care să stea în calea sosirii lui Myztryk miercuri, nu 
faceţi nimic ca să încurajați o altă revoltă în Azerbaidjan. 
cât despre Pahmudi şi SAVAMA, ei nu pot acţiona aici fără 
aprobarea mea. Eu sunt legea în Tabriz acum. Supuneţi-vă 
şi-o să vă apăr sau, dimpotrivă, nu vă supuneţi şi-o să fiţi 
peşcheşul lui. 

Apoi cei doi bărbaţi plecaseră şi Hanul explodase mai 
înfuriat decât îl văzuse Ahmed vreodată. Mânia crescuse 
din ce în ce mai mult şi dintr-o dată încetase: Hanul zăcea 
pe podea şi el se aplecase asupra lui, aşteptându-se să-l 
vadă mort, dar nu se-ntâmplase aşa. Doar o paloare de 
ceară şi tremurături şi respiraţie întretăiată. 

— Voia lui Allah, murmură Ahmed, nevrând să retrăiască 
noaptea aceea. 

În Salonul Albastru; ora 11,15 dimineaţa. Când fură într- 
adevăr singuri, Hakim o ridică pe Azadeh în braţe. 

— Oh, e minunat, e minunat, e minunat să fim din nou 
împreună, începu ea, dar el îi şopti: 


— Vorbeşte în şoaptă mereu, Azadeh! Sunt urechi peste 
tot şi cu siguranţă că cineva o să interpreteze iarăşi greşit 
lucrurile şi se vor spune din nou minciuni. 

— Najoud fie blestemată şi numai pentru că... 

— Ssst! Draga mea, nu poate să ne mai facă rău acum. Eu 
sunt moştenitorul oficial. 

— Hai, spune-mi ce s-a întâmplat, spune-mi totul! 

Se aşezară pe canapeaua lungă, acoperită cu perne şi 
Hakim începu pe nerăsuflate: 

— Mai întâi despre Erikki. Răscumpărarea este de zece 
milioane de riali, pentru el şi pentru elicopter. Tata poate să 
se tocmească, să coboare preţul şi să plătească. Poate cu 
siguranţă să plătească - apoi să-i găsească şi să-i facă 
bucățele. Da, da, fără îndoială că poate s-o facă şi mi-a spus 
de faţă cu Ahmed că imediat ce-o să te-ntorci o să se ocupe 
de asta şi-i adevărat că m-a făcut moştenitorul lui dacă jur 
pe Allah să mă îngrijesc de micul Hassan aşa cum m-aş 
îngriji de tine. Bineînţeles că am făcut-o deîndată, bucuros, 
şi a spus că ai să juri şi tu pe Allah să faci acelaşi lucru, că 
amândoi o să jurăm să rămânem în Tabriz, eu să învăţ cum 
să-i urmez şi tu să fii aici să mă ajuţi şi oh, o să fim atât de 
fericiţi! 

— Asta-i tot ce trebuie să facem? întrebă ea 
neîncrezătoare. 

— Da, da, asta-i tot! M-a făcut moştenitor în faţa întregii 
familii. Arătau de parcă stăteau să moară. Dar asta nu 
contează. Tata a spus condiţiile în faţa lor. Am încuviinţat 
deîndată, desigur, ca şi tine. De ce n-am încuviinţa? 

— Desigur, desigur. Orice. Allah ne veghează. 

Îl îmbrăţişa din nou, îngropându-şi faţa în umărul lui, 
astfel ca lacrimile de bucurie să se şteargă. Tot drumul de la 
Teheran - o călătorie urâtă, Ahmed necomunicativ - se 
gândise îngrozită care ar fi putut fi condiţiile. Dar acum... 

— E de necrezut, Hakim! E ca o vrajă. Sigur c-o să ne 
îngrijim de micul Hassan şi-o să-i dai Hanatul lui sau 
moştenitorilor lui, dacă asta este dorinţa tatei. Allah să ne 


apere şi să-l apere pe el şi pe Erikki. Şi Erikki poate să 
zboare oricât de mult o să-i placă. 

— De ce nu? 

— O, o să fie minunat, îşi şterse ochii. 

— Oh, trebuie să arăt îngrozitor. 

— Arăţi minunat. Acum spune-mi ce ţi s-a întâmplat. Ştiu 
doar c-ai fost prinsă în sat cu sabotorul britanic şi după 
aceea, cumva, ai reuşit să scapi. 

— A fost un alt miracol. Numai cu ajutorul lui Allah, Hakim. 
Dar la vremea aceea a fost groaznic. Mullahul ăla 
îngrozitor... nu pot să-mi amintesc cum am scăpat, doar ce 
mi-a zis Johnny... Johnny Ochi-frumoşi, Hakim. 

Ochii lui se măriră. 

— Johnny din Elveţia? 

— Da, da, el a fost! El era ofiţerul britanic. 

— Dar cum... pare imposibil! 

— Mi-a salvat viaţa, Hakim. Şi... o, sunt atât de multe de 
spus... 

— Când tata a auzit despre sat... ah, ştii că mullahul a fost 
împuşcat de Gărzile Verzi, nu-i aşa? 

— Nu-mi amintesc, dar mi-a spus Johnny. 

— Când tata a auzit de cele întâmplate în sat, l-a pus pe 
Ahmed să-l târască pe kalandar până aici, l-a luat la 
întrebări şi l-a trimis înapoi; a pus să-l bată cu pietre, să se 
taie mâinile măcelarului şi apoi să se dea foc satului. Să dea 
foc satului a fost ideea mea. Câinii! 

Azadeh era profund cutremurată. Distrugerea întregului 
sat era o răzbunare prea groaznică. Dar Hakim nu îngădui 
să-i întrerupă euforia. 

— Azadeh, tata a îndepărtat străjile şi pot să mă duc peste 
tot. Ba chiar am luat o maşină şi m-am dus la Tabriz singur, 
astăzi. Toată lumea se poartă cu mine aşa cum se cuvine cu 
un moştenitor, toată familia, chiar şi Najoud, deşi ştiu că 
scrâşneşte din dinţi şi trebuie să ne păzim de ea. Ei, nu e ce 
m-aşteptam. 


Îi spuse cum fusese târât aproape cu forţa din Khvoy, 
aşteptându-se să fie ucis sau mutilat. 

— Îţi aminteşti când am fost alungat? M-a blestemat şi a 
jurat că Şahii Abbas?tiu cum să se poarte cu fiii trădători. 

Ea se cutremură, amintindu-şi coşmarul acela. Blestemele 
şi furia, atât de nedrepte, amândoi fiind nevinovaţi. 

— Oare ce l-a făcut să se schimbe? De ce-a trebuit să se 
schimbe în privinţa ta, în privinţa noastră? 

— Voia lui Allah! Allah i-a deschis ochii! Trebuie că a 
înţeles că i se apropie ceasul şi trebuie să se pregătească... 
El e Hanul, poate că e înspăimântat şi vrea să îndrepte 
lucrurile. Nu ne-am făcut vinovaţi cu nimic împotriva lui. Şi 
ce mai contează motivul? Mie nu-mi pasă. Am scăpat de jug. 
Suntem în sfârşit liberi! 

În camera bolnavului; ora 11,16 noaptea. Ochii Hanului se 
deschiseră. Fără să-şi mişte capul, se uită de jur împrejur. 
Ahmed, Aisha şi straja. Nici o soră. Apoi se uită la Ahmed 
care stătea pe podea. 

— Ai adus-o? 

Alcătuia cuvintele cu greutate. 

— Da, înălţimea voastră. Acum câteva minute. Sora apăru 
în câmpul lui de vedere. 

— Cum vă simţiţi, Excelenţă? spuse în engleză, aşa cum îi 
poruncise, pretinzând că turceasca ei e proastă. 

— La el. 

— Să vă aşez mai confortabil. 

Cu multă grijă, atenţie şi putere, ea îl ridică, îndreptă 
pernele şi netezi patul. 

— Aveţi nevoie de ploscă, Excelenţă? Hanul se gândi o 
vreme. 

— Da. 

Ea o aduse şi îl ajută şi el se simţi prost că era ajutat la o 
astfel de treabă de o necredincioasă, dar de când sosise 
înţelesese că era deosebit de eficientă, foarte înţeleaptă şi 
foarte bună. Cea mai bună din Tabriz. Ahmed se îngrijise de 
asta. Atât de superioară Aishei, care se dovedise a fi total 


nefolositoare. O văzu pe Asha zâmbindu-i şovăitoare, cu 
ochii mari, ochi speriaţi. 

Mă întreb dac-o s-o mai pătrund vreodată, sus, până la 
capăt, tare ca piatra, ca prima dată, lacrimile şi zvârcolirile 
îmbunătăţind lucrurile - pentru moment. 

— Excelenţă! 

Primi pilula şi înghiţitura de apă şi se bucură de răcoarea 
mâinilor care sprijineau paharul. Apoi îl văzu din nou pe 
Ahmed şi-i zâmbi. Bucuros că sfetnicul său de taină se 
întorsese. 

— Bună călătoria? 

— Da. Înălţimea voastră. 

— De bună voie sau... cu forţa? 

Ahmed zâmbi. 

— A fost cum aţi plănuit, înălţimea voastră. Aşa cum aţi 
plănuit. 

— Nu cred că ar trebui să vorbiţi atât, Excelenţă, spuse 
sora. 

— Pleacă! 

Îl bătu binevoitoare pe umăr. 

— A?i vrea să mâncaţi ceva? Poate puţin horishf. 

— Halva! 

— Doctorul a spus că dulciurile nu-s bune pentru domnia 
voastră. 

— Halva. 

Sora Bain oftă. Doctorul le interzisese, apoi adăugase: 

— Dar dacă insistă, poţi să-i dai oricâte vrea, ce mai 
contează acum? Insha Allah. 

Aduse şi îi strecură în gură o bucată, ştergându-i saliva, şi 
el o mestecă cu bucurie - cu nucă, dar moale şi atât de 
dulce. 

— Fiica domniei tale a venit de la Teheran, Excelenţă, 
spuse. Mi-a cerut să-i spun în momentul în careva treziţi. 

Abdullah Han găsea foarte curios felul în care vorbea, 
încerca să rostească propoziţiile, dar gura nu se deschidea 
aşa cum era de aşteptat să se deschidă şi cuvintele 


rămâneau în minte pentru multă vreme şi după aceea, când 
o formă simplificată a ceea ce vroia să spună scăpa afară, 
cuvintele nu erau bine închegate, deşi ar fi trebuit să fie. De 
ce oare? Nu fac nimic deosebit faţă de ce făceam înainte... 
înainte de ce? Nu-mi amintesc. Doar un nesfârşit întuneric 
şi sângele care urla şi năpădit de ace arzătoare ca focul şi 
neputând respira. Acum pot să respir perfect şi văd perfect 
şi mintea îmi lucrează perfect şi e plină cu planuri, la fel de 
zdravănă ca şi până acum. Doar când trebuie să scot ceva 
afară din minte... 

— Cum? Ce anume, Excelenţă? Din nou aşteptarea. 

— Um să vo'be'c mai 'ine? 

— Ah, spuse ea, înțelegând îndată, având o largă 
experienţă a atacurilor cerebrale. Nu vă faceţi griji. O să fie 
doar un piculeţ mai dificil la început. Pe măsură ce-o să vă 
înzdrăveniţi, o să vă recâştigaţi controlul. Trebuie să vă 
odihniţi cât puteţi. Asta-i foarte important. Odihnă şi 
medicamente şi răbdare şi-o să fiţi la fel de bun ca înainte. 
E-n regulă? 

— Da. 

— Vreţi să trimit după fiica dumneavoastră? Era foarte 
nerăbdătoare să vă vadă. O fată atât de drăguță! 

Aşteptarea. 

— Mai tâ'ziu. Văd mai tâ'ziu. Plecaţi... 'oată 'urnea. Nu 
A'med. 

Sora Bain şovăi, apoi îl bătu din nou, binevoitoare, pe 
mână. 

— Vă dau zece minute, dacă promiteţi să vă odihniţi după 
asta. E bine asa? 

— Da. 

Când rămaseră singuri, Ahmed se apropie şi mai mult de 
pat. 

— Da, înălţimea voastră? 

— Cât... ceasul? 

Ahmed se uită la ceasul de la încheietura mâinii. Era de 
aur şi bătut cu pietre şi-l admira foarte mult. 


— E aproape unu şi jumătate, miercuri. 

— Piot'? 

— Nu ştiu, înălţimea voastră. 

Ahmed îi spuse ceea ce-i istorisise Hakim. 

— Dacă Piotr vine astăzi la Julfa, Fazir o să-l aştepte. 

— Insha Allah. Azadeh? 

— Era într-adevăr îngrijorată de sănătatea voastră şi-a 
acceptat imediat să vină. Cu câteva clipe mai înainte i-am 
văzut împreună. Sunt sigur c-o să încuviinţeze orice lucru 
care l-ar ajuta pe el, aşa cum ar face şi el ca s-o apere. 

Ahmed încerca să spună totul limpede şi concis, nedorind 
să-l obosească. 

— Ce vreţi să fac? 

— "Totul. 

Tot ce-am discutat cu tine şi ceva mai mult, se gândi Hanul 
cu mulţumire, înfierbântându-se. Acum că Azadeh s-a 
întors, taie-i gâtul mesagerului venit după răscumpărare, 
aşa ca nomazii, înfuriaţi, să facă acelaşi lucru cu pilotul. Află 
dacă sunt trădători pe orice cale doreşti şi dacă sunt, 
scoate-i ochii lui Hakim şi pe ea trimite-o în nord, lui Piotr. 
Dacă nu sunt, ciopârţeşte-o încetişor pe Najoud şi ţine-i pe 
ei bine supravegheați aici până ce pilotul moare - indiferent 
din ce motiv - apoi trimite-o în nord. Şi pe Pahmudi. Acum 
pun un preţ pe capul lui care-o să tenteze şi pe Satana. 
Ahmed, oferă-l mai întâi lui Fazir şi spune-i că vreau 
răzbunare. Il vreau pe Pahmudi tras pe roată, otrăvit, 
jupuit, mutilat, castrat. Inima începu să-i pocnească, 
palpitând, şi ridică mâna ca să-şi frece pieptul, dar mâna nu 
se mişcă, nici măcar un centimetru. Chiar şi când privi în jos 
la ea, cum zăcea întinsă pe cuvertură, dorind s-o mişte, nu 
se petrecu nici o mişcare. Nimic. Nici măcar nu o simţea. 
Nici palma, nici braţul. În urechi auzea zgomotul valurilor. 
Frica îl învălui, îşi aminti disperat că sora îi spusese să nu se 
teamă. Ai avut un atac, asta-i tot. Nu unul rău, a spus 
doctorul şi a mai zis că mulţi oameni au atacuri. Şi bătrânul 
Komargi a avut unul, cu un an sau cam aşa ceva în urmă, şi 


e încă în viaţă şi activ şi pretinde că poate încă să se mai 
culce cu tânăra lui nevastă. Cu tratamentul modern... eşti 
un bun musulman şi-ai să te duci în Paradis şi n-ai de ce să 
te temi, n-ai de ce să te temi... N-am de ce să mă tem, dacă 
mor mă duc în Paradis. 

Nu vreau să mor! ţipă. Nu vreau să mor! ţipă din nou, dar 
asta se întâmpla doar în capul lui şi nici un sunet nu ieşi 
afară. 

— Ce este, înălţimea voastră?! 

Văzu neliniştea lui Ahmed şi asta-l linişti puţin. 

Îi mulţumesc lui Allah pentru Ahmed. Pot să mă încred în 
Ahmed, î?i zise, asudând. Acum, ce vrea de la el? 

— Familia... Toată a... ici, mai tâ'ziu. Mai 'tâi Azadeh... 
'Akim... Na'ud... În'elegi? 

— Da, înălţimea voastră. Să confirme succesiunea? 

— Da. 

— Am îngăduinţa voastră s-o înteroghez pe înălţimea sa? 

Hanul încuviinţa din cap, cu pleoapele ca de plumb, 
aşteptând ca durerea din piept să scadă. În timp ce aştepta, 
încercă să-şi mişte picioarele, simțind furnicături în tălpi, 
dar nimic nu se mişcă. Nu de prima dată. Abia a doua oară 
şi atunci numai cu un mare efort. Spaima îl invada din nou. 
Îngrozit, se răzgândi. 

— Plăte'te 'ăscumpă'a... 'epede... adu pilot aici... E'kkj 
aici... eu la Te'e'an... în'elegi? 

Îl văzu pe Ahmed încuviinţând din cap. 

— Epede! 

Articula numai din buze, fără sunet, şi-i făcu un semn să 
plece, dar mâna lui stingă tot nu se mişcă. Înspăimântat, 
încercă mâna dreaptă şi reuşi, nu uşor, dar se mişcă. O 
parte din panica lui scăzu. 

— Plăte'te 'ăscumpă'a'ea... acum. Păs'ează 'ec'etul... Adu 
so'a. 

La răspântia Julfa; ora 6,25 seara. Hashemi Fazir şi 
Armstrong se aflau încă o dată în ambuscadă sub copacii 
încărcaţi de zăpadă. Jos aştepta Chevroletul - cu luminile 


stinse, ferestrele deschise şi doi bărbaţi pe locurile din faţă 
ca şi mai înainte. 

În josul pantei, în spatele lor, de ambele părţi ale drumului 
Julfa-Tabriz, se aflau plasați cincizeci de membri ai 
grupărilor paramilitare, gata pentru interceptare. Soarele 
dispăruse dincolo de munţi şi cerul începuse să se întunece 
perceptibil. 

— Nu prea mai are mult timp, mormăi din nou Hashemi. 

— A sosit pe înserat ultima dată. încă nu s-a înserat. 

— Îl bag în mă-sa pe el şi pe strămoşii lui! Am îngheţat tun. 

— Nu mai e mult, Hashemi bătrâne! 

Dac-ar fi fost după el, Armstrong ştia c-ar fi aşteptat o 
veşnicie să-l prindă pe Myztryk, alias Suslev, alias Brodnin, 
tot aşa cum spusese că ar fi aşteptat la Tabriz după ratarea 
de sâmbătă şi confruntarea cu Hanul. 

— Lasă-mi mie oamenii, Hashemi! O să conduc eu 
ambuscada miercuri. 'Tu te întorci la Teheran. Ştiu că ai un 
milion de lucruri de făcut. Am să te-aştept aici, şi-am să-l 
prind şi-am să ţi-l aduc. 

— Nu, plec imediat şi mă întorc miercuri devreme. Poţi să 
rămâi aici. 

„Aici” era o locuinţă conspirativă, un apartament care 
dădea în piaţa Moscheii Albastre, călduros şi plin de 
cotloane şi bine aprovizionat cu whisky. 

— Chiar e adevărat ce i-ai spus lui Abdullah Khan, 
Hashemi? Că acum tu eşti legea aici şi SAVAMA şi Pahmudi 
sunt neputincioşi fără sprijinul tău? 

— Da, o, da! Pahmudi trebuie să-l fi ars tare pe Abdullah. 
Asta l-a pus pe jar. 

— Despre ce e vorba? 

— Pahmudi l-a izgonit pe Abdullah din Teheran. 

— Christoase! De ce? 

— Duşmănii vechi, care îşi au originea cu mulţi ani de zile 
în urmă, înainte de vremea noastră. Chiar de când Abdullah 
a devenit Han, în '53, a sfătuit foarte insistent pe câţiva 
prim-miniştri şi oficiali de la Curte să fie cu mare grijă în 


privinţa reformelor politice şi a aşa-zisei modernizări. 
Pahmudi, de viţă nobilă, intelectual educat în Europa, îl 
dispreţuia şi a fost întotdeauna împotriva lui, încercând 
mereu să-i împiedice accesul în preajma Şahului. Din 
nefericire pentru acesta, Pahmudi era cel care avea 
încrederea Şahului. 

— Ca să-l trădeze până la urmă. 

— O, da, Robert, poate chiar de la bun început. Prima dată 
când Abdullah Han şi Pahmudi s-au ciocnit pe faţă a fost în 
'63, asupra reformelor propuse de Şah - dreptul femeilor la 
vot, dreptul de a fi aleşi pentru nemahomedani şi îngăduind 
ca nemahomedanii să-fie aleşi în Majlis. Desigur că 
Abdullah, ca toţi iranienii cu scaun la cap, ştia că asta avea 
să stârnească imediat protestul tuturor conducătorilor 
religioşi, în special din partea lui Khomeini, care atunci abia 
urca în şa. 

— E aproape de necrezut că nimeni n-a putut să ajungă la 
Şah ca să-l avertizeze. 

— Mulţi au făcut-o. Dar niciunul nu avea destulă influenţă. 
Cei mai mulţi dintre noi eram de acord cu Khomeini - pe 
faţă sau în secret. Eu, spre exemplu. Abdullah a pierdut 
repriză după repriză în meciul cu Pahmudi. În ciuda tuturor 
sfaturilor noastre, Şahul a schimbat calendarul de la cel 
islamic, la fel de sacru pentru mahomedani cum este pentru 
creştini cel care împarte istoria în înainte şi după Christos, 
şi a încercat să forţeze o numărătoare falsă până înapoi la 
Cirus cel Mare... Desigur că asta i-a scos din minţi pe toţi 
mahomedanii şi, după ce era aproape să izbucnească o 
revoluţie, a fost retras. 

Hashemi îşi isprăvi băutura şi-şi mai turnă un pahar. 

— După care, în public, Pahmudi i-a spus lui Abdullah să 
spele putina - literalmente, am dovezi scrise -batjocorindu-l 
că e prost, înapoiat, trăind în Evul Mediu - „nu e de mirare, 
doar vii din Azerbaidjan” - şi să stea departe de Teheran 
până când avea să fie chemat - sau arestat. Mai rău, şi-a 


bătut joc de el relativ la o anumită capacitate importantă a 
lui şi a pus să fie publicate în presă caricaturi deocheate. 

— Nu l-am crezut niciodată pe Pahmudi atât de prost, 
spuse Armstrong ca să-l încurajeze să continue, întrebându- 
se dacă avea să dezvăluie ceva de valoare. 

— Slavă lui Allah că e - şi de asta zilele lui sunt numărate. 

Armstrong îşi aminti ciudata încredere care-l stăpânea pe 
Hashemi şi cât de tulburat fusese. Acest simţământ îl 
stăpânise toată vremea cât îl aşteptase să se întoarcă la 
Tabriz, fiind neînţelept să cutreiere străzile încă pline cu 
grupuri rivale care încercau să le ia în stăpânire. În timpul 
zilei, armata şi poliţia loialistă mențineau pacea în numele 
Ayatolahului; noaptea era mult mai dificil, dacă nu 
imposibil, să împiedici micile grupuri de fanatici înclinați 
spre violenţă de a teroriza unele părţi ale oraşului. 

— Putem totuşi să-i înlăturăm cu uşurinţă dacă diavolul ăla 
bătrân, Abdullah, ne ajută, spusese Hashemi furios. 

— Abdullah Han are încă atât de multă putere, chiar şi 
aşa, pe jumătate mort? 

— O, da, rămâne conducătorul ereditar al unui trib foarte 
mare, bogăţia lui ascunsă şi cea cunoscută poate rivaliza cu 
a unui Şah, nu a lui Mohammed Reza Şah, dar cu siguranţă 
a tatălui său. 

— O să moară în curând - şi dup-aia? 

— Moştenitorul lui o să aibă aceeaşi putere, presupunând 
că amărâtul ăla de Hakim rămâne în viaţă ca s-o folosească. 
Ţi-am spus că l-a făcut moştenitor? 

— Nu. Ce-i ciudat în privinţa asta? 

— Hakim este fiul său cel mai mare şi a fost alungat la 
Khvoy, ani de zile, în dizgrație. A fost adus înapoi şi repus în 
drepturi. 

— De ce? De ce-a fost alungat? 

— Ca de obicei. A fost prins punând la cale suprimarea 
tatălui lui. Aşa cum a făcut şi Abdullah cu taică-su. 

— Eşti sigur? 


— Nu, dar, în mod ciudat, tatăl lui Abdullah a murit la 
dasha lui Myztryk al tău, la Tbilisi. 

Hashemi zâmbi sardonic Ia efectul acestei informaţii... de 
apoplexie. 

— De câtă vreme ştiai asta? 

— De mult timp. O să-l întrebăm pe Myztryk al tău dacă-i 
adevărat, când îl prindem. O să-l prindem, deşi ar fi fost 
desigur mai uşor dacă Abdullah era viu. 

Chipul lui Hashemi se întunecă. 

— Sper să trăiască îndeajuns de mult ca să poruncească să 
fim sprijiniți să punem capăt luptelor. După asta poate să 
putrezească. Il urăsc pe bătrânul ăsta viclean, cu două feţe, 
care ne foloseşte pe toţi pentru scopurile lui. De-asta l-am 
înţepat atunci, cu Pahmudi. Sigur că-l urăsc, deşi nu l-aş da 
niciodată pe mâna lui Pahmudi, e prea patriot, chiar în felul 
lui murdar. Ei bine, plec la Teheran, Robert, ştii unde să mă 
găseşti. Ai vreo companie la pat? 

— Doar apă rece şi fierbinte la robinet. 

— Ar trebui să faci o experienţă. Încearcă un băiat, aşa, 
pentru schimbare. O, pentru numele lui Allah, nu fi aşa de 
stânjenit! De multe ori mă dezamăgeşti. Nu ştiu de ce sunt 
atât de răbdător cu tine. 

— Mulţumesc. 

— Voi, englezii, sunteţi atât de depravaţi şi suciţi în ceea ce 
priveşte sexul... Prea mulţi dintre voi sunteţi homosexuali 
pe faţă sau pe ascuns - oameni pe care ceilalţi îi găsesc 
dezgustători şi păcătoşi, unul dintre cele mai mari pericole, 
împotriva legilor lui Dumnezeu. Ceea ce nu e aşa. Şi totuşi, 
în Arabia - unde legăturile între bărbaţi sunt normale şi 
obişnuite încă din negurile istoriei, pentru că prin lege nu 
poţi să pui mâna pe-o femeie dacă nu eşti căsătorit cu ea, 
altfel o păţeşti -homosexualitatea aşa cum o înţelegi tu nu e 
cunoscută. Deci un bărbat preferă sodomia. Şi ce dacă? 
Asta n-are nici o legătură cu masculinitatea lui, aici. Oferă-ţi 
o nouă experienţă, viaţa e scurtă, Robert! între timp, ea o 


să fie aici la voia ta, dacă doreşti. Nu mă insulta încercând 
s-o plăteşti! 

Ea fusese o caucaziană creştină, atrăgătoare, şi-o luase 
fără nevoie sau pasiune, doar din politeţe, şi-i mulţumise şi- 
o lăsase să doarmă în pat şi să rămână şi ziua următoare să 
facă curăţenie şi să gătească şi să-l ajute să-i treacă timpul 
şi după aceea, înainte ca el să se trezească în dimineaţa 
aceea, fata dispăruse. 

Acum Armstrong privea cerul către vest. Era mai 
întunecat ca înainte şi lumina se topea repede. Aşteptară 
încă o jumătate de oră. 

— Pilotul n-o să mai fie în stare să vadă acum, Robert. Hai 
să plecăm. 

— Chevroletul încă nu s-a mişcat. 

Armstrong îşi scoase revolverul şi-i verifică mecanismul. 

— O să plec când pleacă şi Chevroletul, okay? Iranianul 
îndesat îl privi lung, cu obrazul neclintit. 

— O să te-aştepte o maşină mai jos; parcată cu faţa spre 
Tabriz. O să te ducă la casa noastră conspirativă. Aşteaptă- 
mă acolo! Eu mă întorc acum la Teheran. Sunt nişte lucruri 
importante care nu pot s-aştepte, mai importante decât fiul 
ăsta de căţea. Cred că ştie că-l urmărim. Dar când o să te- 
ntorci aici? 

— Mâine. Rămâne în continuare problema Hanului. 

leşi cu paşi apăsaţi şi dispăru în întuneric, înjurând. 

Armstrong îl urmări plecând; bucuros să rămână singur. 
Hashemi devenea din ce în ce mai dificil, mai primejdios ca 
de obicei, gata să izbucnească oricând, nervii prea întinşi, 
prea întinşi pentru şeful Contraspionajului Intern, cu atât 
de multă putere şi cu o bandă personală de asasini 
antrenați în taină. 

Robert, e timpul să începi să te retragi! Nu pot. Nu pot. 
Nu încă. Haide, Myztryk, lumina lunii ajunge pentru 
aterizare, pentru Dumnezeu! 

Imediat după ora zece, luminile Chevroletului se 
aprinseră. Cei doi bărbaţi ridicară geamurile portierelor şi 


se depărtară în noapte. Grijuliu, Armstrong îşi aprinse o 
ţigară, acoperind mărunta flacără a brichetei cu mâna 
înmănuşată ca s-o apere de vânt. Fumul îi făcu mare 
plăcere. când isprăvi, aruncă mucul în zăpadă şi îl strivi, 
apoi plecă şi el. 

Lângă graniţa iraniano-sovietică; ora 11,05 noaptea. 
Erikki se prefăcea că doarme în mica şi grosolana colibă. 
Era nebărbierit. Un fitil primitiv plutea în ulei într-o veche 
ceaşcă de pământ, ciobită, pâlpâind şi aruncând umbre 
ciudate. Cărbunii din vatra grosolană de Piatră străluceau 
în curenţii de aer. Deschise ochii şi privi 'n jur. Nu mai era 
nimeni altcineva în colibă. Alunecă fără zgomot de sub 
pături şi pieile de animale. Era complet îmbrăcat. Îşi puse 
cizmele, se asigură că pumnalul e la centură, se duse la uşă 
şi o deschise încetişor. 

Pentru moment rămase acolo ascultând, cu capul uşor 
întors într-o parte. Şiruri de nori de mare înălţime 
acopereau luna, iar vântul mişca crengile mai uşoare ale 
pinilor. Satul era tăcut sub plapuma lui de zăpadă. Nu 
putea să vadă nici o santinelă, nici o mişcare în apropierea 
şopronului unde era parcat elicopterul. Mişcându-se ca un 
vânător, se strecură pe lângă colibe, îndreptându-se într- 
acolo. Elicopterul era parcat acolo, cu piei şi pături 
aşternute pe unde era mai multă nevoie de ele şi toate uşile 
închise. Printr-o fereastră laterală a cabinei zări doi nomazi 
înfăşuraţi în pături, întinşi cât erau de lungi pe banchetă, 
sforăind. Armele se aflau lângă ei. înainta uşor. Omul de 
strajă din carlingă îşi ţinea arma pe braţe şi era treaz. Nu-l 
văzuse încă pe Erikki. Simţi mirosul de capră şi oaie şi tutun 
prost, înainte de a auzi paşii uşori apropiindu-se. 

— Ce e, pilotule? întrebă în şoaptă tânărul şeic Baiazid. 

— Nu ştiu. 

Santinela îi auzi şi se uită pe fereastra carlingii. Făcu un 
semn de salut către căpătenie şi întrebă ce se întâmplase. 

— Nimic, şi-i făcu semn să treacă înapoi în timp ce scrută 
gânditor noaptea cu privirile. 


În cele câteva zile de când străinul se afla în sat, ajunsese 
să-l placă şi să-l respecte ca bărbat şi vânător. Astăzi îl luase 
în pădure ca să-l încerce şi apoi, tot ca să-l încerce şi pentru 
propria lui plăcere, îi dăduse o puşcă. Cu prima 
împuşcătură, Erikki doborâse o capră de munte aflată la o 
distanţă dificilă, la fel de curat cum ar fi făcut-o şi el. Se 
simţise excitat dându-i puşca; se întrebase ce-ar fi făcut 
dacă străinul, prosteşte, ar fi încercat s-o întoarcă asupra 
lui sau, şi mai prosteşte, să fugă printre copaci, unde 
puteau să-l vâneze cu mare plăcere. Dar Roşcatul cu Cuţitul 
se mulţumise să vâneze şi-şi păstrase gândurile pentru el, 
deşi cu toţii puteau să ghicească violenţa care se strângea 
în el. 

— Ai simţit ceva? Primejdie? întrebă. 

— Nu ştiu. 

Erikki privi în noapte şi peste tot prin jur. Nici un alt sunet 
în afară de cel al vântului, câteva animale de noapte 
vânând, nimic altceva. Totuşi era tulburat. 

— Nici o veste? 

— Nu. Nimic în plus. 

În după-amiaza aceea se întorsese unul dintre mesageri. 

— Hanul e foarte bolnav, aproape pe moarte, spusese 
omul. Dar a promis un răspuns curând. 

Baiazid îi transmisese toate, cinstit, lui Erikki. 

— Pilotule, ai răbdare, spusese, nedorind necazuri. 

— De ce-i bolnav Hanul? 

— Bolnav. Mesagerul a zis că i s-a spus că e bolnav. Foarte 
bolnav. Bolnav. 

— Dacă moare, ce se-ntâmplă atunci? 

— Mogştenitorul lui o să plătească sau n-o să plătească. 
Insha Allah. 

Şeicul schimbă greutatea armei automate pe umăr. 

— Hai la adăpost, e frig! 

De la marginea colibei puteau zări până departe în vale. 
Linişte şi pace câteva, scânteieri ale unor faruri, din vreme 
în vreme, pe şoseaua aflată departe, departe, dedesubt. 


Abia treizeci de minute până la palat şi Azadeh, se gândea 
Erikki şi nici o cale de scăpare. De fiecare dată când pornea 
motoarele ca să reîncarce bateriile şi să recircule uleiul, 
asupra lui erau îndreptate cinci arme. Din când în când 
pornea pe jos până la marginea satului sau, ca în noaptea 
asta, se ridica gata să fugă şi să-şi încerce şansele pe jos, 
dar niciodată nu se ivea vreo ocazie. Santinelele erau prea 
atente. 

În timpul vânătorii fusese tare tentat să încerce s-o rupă la 
fugă - fără folos, desigur, ştiind că ei se jucau doar cu el. 

— Nu-i nimic, pilotule! Întoarce-te şi dormi, spuse Baiazid. 
Poate mâine o să avem veşti bune. Voia lui Allah! 

Erikki nu spuse nimic, încercând să străpungă cu ochii 
întunericul, nefiind în stare să alunge presimţirile negre. 
Poate că Azadeh e-n primejdie, sau poate nu-i nimic şi doar 
îmi pierd minţile din pricina aşteptării şi îngrijorării. Şi ce-o 
să se întâmple? Oare Ross şi soldatul au reuşit să se 
strecoare? Şi ce rămâne cu Piotr Myztryk şi Abdullah? 

— Voia lui Allah, da. Sunt de acord, dar vreau să plec. A 
sosit vremea. 

Bărbatul celălalt zâmbi, arătându-şi dinţii stricaţi. 

— Atunci va trebui să te leg. Erikki zâmbi la fel de 
nepăsător. 

— O să aştept până mâine şi până mâine noapte, apoi în 
zori o să plec... 

— Nu. 

— O să fie mai bine şi pentru tine şi pentru mine. Putem să 
mergem până la palat cu oamenii tăi, eu pot să aterizez... 

— Nu. Aşteptăm. 

— Pot să aterizez în curte şi să vorbesc cu el şi o să primiţi 
răscumpărarea. 

— Nu, aşteptăm. Aşteptăm aici. Nu e sigur acolo. 

— Plec, fie cu tine, fie singur. Şeicul ridică din umeri. 

— Ai fost avertizat, pilotule. 

La palatul Hanului; ora 11,38 noaptea. Ahmed îi mâna pe 
Najoud şi pe soţul ei, Mahmud, pe coridor, în faţa lui, ca pe 


vite. Amândoi erau somnoroşi şi încă în veşmintele cu care 
dormiseră, amândoi înspăimântați, Najoud scăldată în 
lacrimi. Aveau două santinele în urma lor, iar Ahmed încă 
mai ţinea pumnalul în mină. 

Cu o jumătate de oră în urmă dăduse buzna în camerele 
lor, urmat de străji, îi târâse jos de pe saltele spunând că 
Hanul, în cele din urmă, aflase că minţiseră în privinţa lui 
Hakim şi Azadeh, complotând împotriva lui, pentru că în 
noaptea aceea unul dintre servitori recunoscuse că auzise 
aceeaşi conversaţie şi nu se spusese nimic rău. 

— Minciuni! gâfâise Najoud, lipită de covoarele patului, pe 
jumătate orbită de lanterna pe care una dintre străji o 
îndreptase asupra feţei ei, cealaltă santinelă ţinând puşca la 
tâmpla lui Mahmud. Toate-s numai minciuni. 

Ahmed îşi trăsese din teacă pumnalul cu vârful ascuţit ca 
un ac şi i-l aşezase sub ochiul stâng. 

— Nu-s minciuni, înălţimea voastră. Sunteţi sperjură în 
faţa Hanului şi-a lui Allah, aşa că sunt aici la porunca 
Hanului ca să vă iau vederea. 

Îi atinse pielea cu vârful lamei şi ea ţipă. 

— Nu, te rog, te implor, te implor, te rog, nu, aşteaptă, 
aşteaptă! 

— Recunoşti c-ai minţit? 

— Nu, n-am minţit niciodată, îngăduie-mi să-l văd pe tata, 
el niciodată n-ar porunci aşa ceva fără să vorbească mai 
întâi cu mine! 

— N-ai să-l mai vezi niciodată. De ce ar trebui să te vadă 
el? Ai minţit mai înainte şi minţi din nou. 

— Eu n-am minţit niciodată, niciodată n-am... Buzele lui se 
strâmbaseră într-un zâmbet. În toţi anii aceştia ştiuse că 
minte. Până atunci nu contase pentru el, dar acum conta. 

— Ai minţit în faţa lui Allah. 

Vârful pumnalului înţepase pielea. Femeia, cuprinsă de 
panică, încercase să ţipe. Ahmed îşi ţinuse mâna peste gura 
ei şi fusese tare ispitit să apese pumnalul încă o jumătate de 
centimetru, apoi să-l tragă afară şi din nou în partea 


cealaltă şi afară şi totul se isprăvea. Se isprăvea pentru 
totdeauna. 

— Mincinoaso! 

— Îndurare, hârâise ea, îndurare, în numele lui Allah! El îşi 
slăbise strânsoarea, dar nu ridicase vârful pumnalului. 

— Nu pot să-ţi promit îndurare. Cere îndurare lui Allah. 
Hanul te-a condamnat. 

— Aşteaptă, aşteaptă, spusese ea înnebunită, simțind 
muşchii încordându-se pentru apăsare. Te rog, lasă-mă să 
mă duc la Han, lasă-mă să-i cer îndurare, sunt fiica lui. 

— Recunoşti c-ai minţit? 

Ea şovăi. Ochii alergau înnebuniţi, odată cu inima. Imediat, 
vârful pumnalului apăsă încă o idee şi ea gâfâise. 

— Recunosc, recunosc că am exagerat. 

— În numele lui Allah! Ai minţit sau n-ai minţit? lătrase 
Ahmed. 

— Da, da, am făcut-o. le rog, lasă-mă să-l văd pe tata, te 
TOg. 

Lacrimile se revărsaseră şi el şovăise, prefăcându-se 
nesigur, apoi îşi întorsese privirea tăioasă către bărbatul ei, 
care zăcea în apropiere pe covor, tremurând înspăimântat 
de groază. 

— Eşti la fel de vinovat! 

— N-am-ştiut nimic despre asta, nimic, bâlbâise Mahmud. 
Nimic! Deloc! Nu l-aş fi minţit niciodată pe Han, niciodată, 
niciodată! Nu ştiu nimic! 

Ahmed îi împinse pe amândoi în faţa lui. Santinelele 
deschiseră uşa camerei unde zăcea Hanul. Azadeh şi Hakim 
şi Aisha se aflau deja acolo, chemaţi într-o clipă, şi ei în 
ţinută de noapte, toţi înspăimântați, sora la fel, Hanul treaz 
şi mohorât şi cu ochii injectaţi. 

Najoud se prăbuşi în genunchi şi începu să bolborosească 
cum că ea exagerase în privinţa lui Hakim şi-a lui Azadeh şi 
când Hakim se apropie şi mai mult, izbucni dintr-o dată: 

— Am minţit am minţit am minţit te rog iartă-mă tată iartă- 
mă te rog iartă-mă! Îndurare! Îndurare! într-o bolboroseală 


încurcată. 

Mahmud gemea şi plângea, spunând că nu ştia nimic 
despre asta sau ar fi spus, sigur c-ar fi spus, înaintea lui 
Allah, sigur c-ar fi spus, amândoi cerşind îndurare, toată 
lumea ştiind că n-aveau să o capete. Hanul îşi drese glasul 
zgomotos. 

— Tăcere! 

Toţi ochii se îndreptară spre el, gura lui se mişcă, dar nu 
lăsă să iasă nici un sunet. Sora şi Ahmed veniră mai 
aproape. 

— Ahmed 'ămâne... şi Ha'im... Azadeh. Restul 'leacă. Ei... 
păziţi. 

— Înălţimea voastră, spuse sora blând, nu poate să aştepte 
până mâine? V-aţi obosit foarte mult. Vă rog, vă rog, lăsaţi 
până mâine! 

Hanul se mulţumi să clatine din cap. 

— Acum! 

Sora era foarte obosită. 

— Nu-mi asum nici o responsabilitate, Excelenţă Ahmed! 
Vă rog să fie cât mai scurt cu putinţă! 

Exasperată, ieşi. Două străji îi traseră pe Najoud şi pe 
Mahmud în picioare şi-i târâră de-acolo. Aisha îi urmă 
tremurând. Hanul închise ochii, adunându-şi puterile. Acum 
numai respiraţia sa grea, gâtuită, întrerupea tăcerea. 
Ahmed şi Hakim şi Azadeh aşteptau. Trecură douăzeci de 
minute. Hanul deschise ochii. Pentru el trecuseră câteva 
secunde. 

— Fiul meu, să ai înc'ede' în Ahmed ca... p'imul sfetnic. 

— Da, tată! 

— Ju'ă pe Allah... amândoi. 

Ascultă atent când amândoi rostiră într-un glas: 

— Jur pe Allah c-am să mă încred în Ahmed ca-n primul 
sfetnic. 

Mai devreme, întreaga familie jurase acelaşi lucru şi tot ce 
le mai ceruse - să-l îngrijească şi să-l ocrotească pe micul 
Hassan, Hakim să-l facă pe Hassan moştenitorul său, cei doi 


să rămână în Tabriz, Azadeh să rămână cel puţin doi ani în 
Iran fără să plece. 

— În acest fel, înălţimea voastră, explicase mai devreme 
Ahmed, nici un străin, nici o influenţă străină din afară, ca 
cea a soţului ei, n-ar putea s-o îndepărteze de-aici mai 
înainte de a fi trimisă în nord, indiferent dacă-i vinovată sau 
nevinovată. 

Asta-i înţelept, se gândise Hanul, dezgustat de Hakim şi de 
Azadeh care îngăduiseră ca minciuna lui Najoud să stea 
îngropată atâţia ani şi o lăsaseră nepedepsită atâta vreme. 
Dispreţuindu-i pe Najoud şi pe Mahmud că erau atât de 
slabi, nici curaj, nici putere. Ei bine, şi Hakim şi ea or să 
înveţe. Dac-aş avea măcar ceva mai mult timp... 

— Azadeh! 

— Da, tată? 

— Najoud. Ce pedea'să? 

Ea şovăi înspăimântată, ştiind cum lucra mintea lui, 
simțind cum se închide capcana. 

— Alungă-i! Pe ea, pe bărbatul şi familia ei. Proasto! N-ai 
să zămisleşti niciodată un Han al Gorgonilor, se gândi, dar 
era prea obosit ca s-o mai spună, aşa că se mulţumi să 
încuviinţeze din cap şi-i făcu semn să plece. Înainte de a 
ieşi, Azadeh se apropie de pat, se aplecă şi îi sărută mâna. 

— Fii îngăduitor te rog, fii îndurător, tată. 

Se strădui să zâmbească, îl atinse din nou şi plecă. O 
urmări închizând uşa. 

Hakim sesizase şi el capcana şi era înspăimântat c-ar fi 
putut să-şi nemulţumească tatăl, dorind răzbunare, dar nu 
chiar sentinţa neiertătoare pe care Hanul ar fi rostit-o. 

— Alungă-i din familie pentru totdeauna, fără un ban, 
spuse. Lasă-i să-şi câştige propria pâine în viitor şi alungă-i 
clin sânul tribului. 

Ceva mai bine, se gândi Abdullah. De obicei, asta ar fi o 
pedeapsă groaznică, dar nu şi dacă eşti Han, iar ei o 
ameninţare continuă. Din nou îşi mişcă mâna, 


îndepărtându-l. Ca şi Azadeh, Hakim sărută mâna tatălui 
său, urându-i un somn liniştit. 

Când rămaseră singuri, Abdullah spuse: 

— Ahmed? Mâine alungă-i în ţinuturile pustii din nordul 
Meshedului, fără un ban, sub pază. Peste un an şi-o zi, când 
or să fie siguri c-au scăpat cu viaţă, când or să încropească 
ceva din care să-şi câştige pâinea, pune foc avutului lor, iar 
pe ei dă-i morţii - cu cei trei copii ai lor. 

Hanul zâmbi. 

— Bun! Fă-o. 

— Da, înălţimea ta! 

Ahmed îi zâmbi foarte satisfăcut. 

— Acum dormi. Somn uşor, înălţimea ta. 

Ahmed văzu pleoapele închizându-se şi chipul 
descompunându-se. Peste câteva secunde, bolnavul sforăia 
cumplit. 

Ahmed ştia că acum trebuia să fie foarte atent. Deschise 
uşa în tăcere. Ahmed şi Azadeh aşteptau pe coridor, cu 
sora. Îngrijorată, sora trecu pe lângă el, luă pulsul Hanului, 
uitându-se îndeaproape la el. 

— E bine? întrebă Azadeh din uşă. 

— Cine poate să spună, fetiţo? S-a obosit prea mult, s-a 
obosit rău de tot. Ar fi bine să plecaţi acum. 

Nervos, Hakim se întoarse către Ahmed. 

— Ce-a hotărât? 

— Să fie alungaţi pe pământurile de la nord de Meshed, 
mâine la prima rază de lumină, fără un ban şi izgoniți din 
trib. O să v-o spună el însuşi, mâine, înălţimea voastră! 

— Voia lui Allah, spuse Azadeh, simțind o mare uşurare că 
ce era mai rău nu fusese poruncit. 

Hakim strălucea de mândrie că sfatul său fusese urmat. 

— Sora mea şi cu mine o să... nu ştim cum să-ţi mulţumim 
că ne-ai ajutat, Ahmed, şi... ei bine, că ai scos adevărul la 
iveală în cele din urmă. 

— Vă mulţumesc, înălţimea voastră, dar eu mă supun 
numai Hanului. când o să vină vremea, am să vă servesc aşa 


cum l-am servit şi pe înălţimea sa. M-a făcut s-o jur. Noapte 
bună! 

Ahmed zâmbi în sinea lui, închise uşa şi se întoarse înapoi 
la pat. 

— Cum se simte? 

— Nu prea bine, agat. 

O durea spatele şi îi era rău de oboseală. 

— Trebuie să mă înlocuiască cineva mâine. Ar trebui s- 
avem două surori şi încă un infirmier de ajutor. lartă-mă, 
dar nu pot continua singură. 

— Orice doreşti o să ai - dacă rămâi. Înălţimea sa 
apreciază foarte mult grija pe care i-o arăţi. Dacă doreşti, 
am să-l priveghez eu o oră sau două. În camera de alături e 
o sofa şi pot să te chem în caz că se-ntâmplă ceva. 

— O, asta e foarte amabil din partea dumitale, sunt sigură. 
Mulţumesc. Mi-ar prinde bine o fărâmă de somn, dar 
trezeşte-mă dacă se deşteaptă şi oricum peste două ore. 

Aşteptă să intre în camera de alături, îi spuse santinelei să- 
| înlocuiască peste trei ore şi îi dădu drumul să plece. Apoi 
începu veghea. 

O jumătate de oră mai târziu aruncă cu grijă o privire în 
camera ei. Era adânc cufundată în somn. Se întoarse înapoi 
în încăperea bolnavului şi încuie uşa, trase adânc aer în 
piept, îşi ciufuli părul şi se repezi la pat, scuturându-l 

— Înălţimea voastră, şuieră cu voce speriată, treziţi-vă! 
Treziţi-vă! 

Hanul se trezi din somnul de plumb, neştiind unde se află 
sau ce se-ntâmplă, sau dacă are din nou coşmaruri. 

— Ce... ce? 

Apoi ochii i se deschiseră şi-l zări pe Ahmed părând 
înspăimântat, ceea ce era de neînchipuit. Sufletul său se 
cutremură. 

— Ce? 

— Repede! Trebuie să vă ridicaţi, Pahmudi e jos, Abrim 
Pahmudi cu călăii de la SAVMA a venit după domnia 
voastră! 


Ahmed gâfâia. 

— Cineva le-a deschis uşa! Sunteţi trădat, un trădător v-a 
trădat, Hashemi Fazir v-a dat lui Pahmudi şi SAVAMA ca 
peşcheş. Repede, ridicaţi-vă! Au doborât toate gărzile şi vin 
să vă ia! 

Îl văzu pe Han deschizând înspăimântat gura, cu ochii 
aproape să iasă din cap, şi continuă pe nerăsuflate: 

— Sunt prea mulţi, nu pot fi opriţi, grăbiţi-vă! Trebuie să 
fugiţi! 

Îndemânatic, desfăcu perfuzorul şi sfâ?ie aşternuturile, 
ajutându-l să se ridice pe bărbatul înnebunit care tot 
încerca să mişte din buze, după care îl îmbrânci brusc 
înapoi în pat şi se holbă la uşă. 

— Prea târziu, gâfâi, ascultați, au venit, au venit! Pahmudi 
e în frunte, au venit! 

Cu pieptul tresăltând greoi, Hanul avu impresia că le aude 
paşii. Il vedea pe Pahmudi, chipul său slab rânjind fericit şi 
instrumentele de tortură afară în coridor, ştiind că n-avea 
să existe nici o îndurare şi-aveau să-l ţină în viaţă ca să-şi 
urle durerea. leşit din minţi, strigă la Ahmed: 

— Repede, ajută-mă! Pot să ajung până la fereastră. Putem 
să coborâm pe-acolo dacă mă ajuţi. În numele lui Allah, 
Ahmed... 

Dar nu reuşi să facă cuvintele să se alcătuiască, încercă 
din nou, dar gura nu se supuse creierului, deşi muşchii 
gâtului erau încordaţi de efort şi venele umflate. I se părea 
că urla şi ţipa de-o veşnicie la Ahmed, care doar stătea 
acolo privind la uşă fără să-l ajute, paşii apropiindu-se din 
ce în ce mai mult. 

— Ajutor! reuşi să gâfâie, zbătându-se să iasă din pat, 
cearceafurile şi pătura apăsându-l, împiedicându-i 
mişcările, înecându-l, durerea din piept din ce în ce mai 
puternică, crescând întruna, monstruoasă acum, ca şi 
zgomotul. 

— Nu-i nici o scăpare! Sunt aici! Trebuie să-i las să intre. 
La capătul puterilor, îl văzu pe Ahmed pornind spre uşă. Cu 


ultimele rămăşiţe de putere, strigă la el să se oprească, dar 
tot ceea ce se auzi fu un hârâit ciudat, gâtuit, apoi simţi 
ceva răsucindu-se în creier şi altceva trosni. O scânteie 
ţâşni prin firele creierului şi izbi în adâncurile acestuia, 
declanşând o reacţie în lanţ. Durerea încetă, sunetul încetă. 
Zări zâmbetul lui Ahmed. Urechile sale auziră tăcerea 
coridorului şi tăcerea palatului şi ştiu că era într-adevăr 
trădat. Cu un ultim şi atotcuprinzător efort, se întinse după 
Ahmed, flăcările din creier luminându-i drumul în jos în 
adâncul fântânii, roşie şi caldă îmbrăţişa întunericul. 

Ahmed se asigură că Hanul e mort, bucuros că nu trebuise 
să folosească perna ca să-l liniştească. În grabă, legă din 
nou perfuzorul, verifică dacă nu rămăseseră picături prin 
jur, îndreptă puţin aşternutul şi apoi, cu multă grijă, cercetă 
încăperea. 

Nimic din cele ce vedea n-ar fi putut să-l trădeze. Respira 
greu, capul îi bubuia şi era nespus de uşurat. O a doua 
verificare, apoi se duse până la uşă, o descuie pe tăcute şi 
se întoarse fără zgomot înapoi lângă pat. Hanul zăcea cu 
capul pe pernă, cu ochii goi, sângele curgându-i din nas, şi 
din gură. 

— Înălţimea ta! urlă. Înălţimea ta, apoi se aplecă înainte şi- 
l înşfacă o clipă, îi dădu drumul, apoi sări de-a curmezişul 
camerei şi dădu uşa de perete. Soră! strigă, năvălind în 
camera alăturată, smulgând-o pe femeie din somnul adânc 
şi, pe jumătate purtând-o, pe jumătate târând-o, o aduse 
înapoi lângă Han. 

— O, Dumnezeule, murmură ea, slăbită de uşurarea că nu 
se-ntâmplase câtă vreme fusese doar ea singură, ca să 
poată fi acuzată de acest străjer violent, cu pumnal, sau de 
aceşti oameni nebuni ce ţipau şi spumegau. 

Pe deplin trează acum, îşi şterse fruntea şi îşi aşeză părul 
în ordine, simțindu-se goală fără bonetă. Făcu la repezeală 
ceea ce avea de făcut şi-i închise ochii, auzindu-l pe Ahmed 
gemând întruna, doborât de suferinţă. 


— Nu s-ar mai fi putut face nimic, aga, spuse ea. S-ar fi 
putut întâmpla oricum. Suferea foarte mult, îi venise ceasul. 
E mai bine aşa. Mai bine decât să trăiască ca o legumă. 

— Da, da, cred ca da. 

Lacrimile lui Ahmed erau reale. Lacrimi de uşurare. Insha 
Allah. Insha Allah. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Eu... eu moţăiam şi ela oftat şi a început sa sângereze 
pe nas şi pe gură. 

Ahmed îşi şterse lacrimile, lăsând vocea să tremure. 

— L-am... m-am repezit la el şi l-am prins, căci se 
răsturnase din pat şi dup-aia, nu ştiu. Am... a leşinat şi... şi- 
am venit după dumneata. 

— Nu-ţi face griji, aga, nimeni nu putea face nimic. 
Câteodată e brusc şi iute, alteori nu. Mai bine să fie iute, e o 
binecuvântare. 

Oftă şi-şi aranja uniforma, bucuroasă că totul se terminase 
şi-acum putea să părăsească locul ăsta. 

— EI, ă... ar trebui să fie curăţat înainte de-a fi chemaţi 
ceilalţi. 

— Da, vă rog lăsaţi-mă să ajut. Vreau să ajut. Aş dori să 
ajut. Ahmed o ajută să îndepărteze sângele cu un burete şi 
să-l facă prezentabil şi toată vremea se gândea: Najoud şi 
Mahmud vor fi alungaţi înainte de amiază, restul pedepsei 
lor la un an şi-o zi de azi înainte. Să aflăm dacă Fazir l-a 
prins pe Piotr Oleg, să ne asigurăm că gâtlejul mesagerului 
cu răscumpărarea va fi retezat în după-amiaza asta, aşa 
cum am ordonat în numele Hanului. 

Prostule! spuse el către cadavru. Ce prost ai fost să crezi 
că aş aranja să plătesc răscumpărarea, să aduc înapoi 
pilotul ce te-ar fi putut duce la Teheran să-ţi salveze viaţa. 
De ce să salvezi o viaţă pentru câteva zile în plus, sau o 
lună? E primejdios să fii bolnav şi neajutorat, cu boala ta, 
mintea devine tulbure; o, da, doctorul mi-a spus la ce să mă 
aştept: ţi-ai fi pierdut din ce în ce mai mult minţile, ai fi 
devenit mai răzbunător ca niciodată, mai primejdios ca 


niciodată, de-ajuns de primejdios ca, poate, să te răzbuni pe 
mine, să te descarci pe mine. Dar acum, acum succesiunea 
e asigurată, pot să stăpânesc căţelandrul şi cu ajutorul lui 
Allah să mă însor cu Azadeh sau s-o trimit în nord. Gaura ei 
e ca oricare alta. 

Sora îl urmărea pe Ahmed din vreme în vreme, mâinile 
sale puternice, îndemânatice şi blânde, pentru prima dată 
bucuroasă de prezenţa lui, fără să se mai teamă de el, 
urmărindu-l cum pieptăna barba. 

Oamenii sunt atât de ciudaţi, îşi zise. Trebuie să-l fi iubit 
foarte mult pe diavolul ăsta bătrân. 

CAPITOLUL 54 

MIERCURI 

28 februarie 1979 

Teheran, ora 6,55 dimineaţa. Mclver continuă să selecteze 
dosarele şi hârtiile pe care le scosese din marele seif al 
biroului, punând în servietă numai pe cele care erau vitale. 
Începuse treaba de la cinci şi jumătate dimineaţa şi acum îl 
dureau capul şi spatele, iar servieta era aproape plină. 

Atât de multe ar mai trebui să iau, îşi zise, lucrând cât de 
repede putea. Într-o oră, poate chiar mai puţin, aveau să 
sosească angajaţii lui iranieni şi va trebui să se oprească. 

Afurisiţi oameni! îşi zise iritat. Niciodată nu-s aici când 
avem nevoie de ei. În afara ultimelor câteva zile - când nu 
pot să scap de ei. Slugarnici afurisiţi! „O, nu, Excelenţă, vă 
rog îngăduiţi-mi să încui eu în locul domniei voastre. Vă 
implor să-mi acordaţi cinstea” sau „o, nu, Excelenţă, o să 
deschid eu biroul în locul domniei voastre. Insist, aceasta nu 
este o treabă pentru Excelenţa voastră”. Poate că devin 
paranoic, dar parcă m-ar spiona, parcă li s-a poruncit să ne 
urmărească, iar asociaţii sunt mai băgăreţi ca niciodată. 
Aproape ca şi cum cineva ne-ar supraveghea continuu. 


Şi totuşi, până acum - să bat în lemn - totul merge ca un 
avion bine întreţinut: noi o să fim plecaţi astăzi la prânz, sau 
ceva mai târziu; Rudi e deja pregătit pentru vineri, când toţi 
băieţii lui şi întreaga încărcătură de piese vor fi plecaţi din 
Bandar-e Delam pe şosea, la Abadan, unde s-a strecurat un 
Trident aprobat de prietenul lui Duke, Zataki, ca să 
evacueze sondorii englezi; până acum, Duke a depozitat 
probabil combustibilul de rezervă la Kowiss şi toţi băieţii lui 
sunt pe lista de aprobări, gata să plece mâine cu avionul 
companiei - să mai batem o dată în lemn - trei camioane 
încărcate cu piese au ajuns deja la Bushire, gata pentru 
traversarea la Al Shargaz; Barosanu, colonelul Changhiz şi 
afurisitul ăla de mullah Hussain încă se poartă ca lumea - să 
batem de cincizeci de ori în lemn; la Lengeh, Scrag n-o să 
aibă probleme, sunt o mulţime de nave costiere disponibile 
pentru piesele lui şi n-are altceva de făcut decât s-aştepte 
ziua Z - nu, nu ziua Z, ziua V. 

Singura pată neagră, Azadeh şi Erikki. De ce dracu nu mi- 
a spus ea nimic mai înainte să pornească la vânătoarea asta 
nebunească după sărmanul Erikki? Dumnezeule, scapă din 
Tabriz numai cu pielea de pe ea şi după aia se întoarce şi-şi 
bagă căpşorul drăgălaş înapoi în laţ! Femeile sunt toate 
nişte nebune. Răscumpărare? Prostii! Mă prind că-i altă 
capcană pregătită de tatăl ei, împuţitul ăla de ticălos 
bătrân. Şi în acelaşi timp e cum a zis Iom: „S-ar fi dus 
oricum, Mac. Si, de altfel, i-ai fi spus despre „Vârtej”?” 

Stomacul începu să-l ardă. Chiar dacă noi toţi ieşim, 
rămâne în continuare problema lui Erikki şi a fetei ăsteia. 
Apoi mai sunt săracul Iom şi Şeherazada. Cum dracu să-i 
punem la adăpost pe ăştia patru? Trebuie să născocesc 
ceva. Mai avem două zile. Poate până... 

Se răsuci brusc, uimit, căci nu auzise uşa deschizându-se. 
În cadrul uşii stătea şeful său de birou, Gorani, înalt şi cu un 
început de chelie, un şiit devotat care era cu ei de ani de 
zile. 

— Salaam, aga! 


— Salaaml Ai venit aşa devreme? 

Mclver înţelese surprinderea sinceră a omului în faţa 
întregii dezordini. De obicei, Mclver era deosebit de îngrijit, 
până la meticulozitate, şi se simţi de parcă ar fi fost prins cu 
mâinile în cutia cu ciocolată. 

— Voia lui Allah, aga. Imamul a ordonat revenirea la 
normal şi toată lumea să treacă la lucru din greu pentru 
succesul Revoluţiei. Pot să vă ajut? 

— Ăăă... Ei bine, nu... Nu, mulţumesc. Eu doar... Sunt 
doar cam grăbit. Am o mulţime de făcut astăzi. Mă 
pregăteam să plec la ambasadă. 

Mclver ştia că vocea îl trăda, dar nu era în stare să se 
controleze. 

— Am... Am nişte întâlniri toată ziua şi trebuie să ajung la 
aeroport după-amiază. Trebuie să pregătesc ceva pentru 
komitehul de la Doshan 'Tappeh. N-o să mă întorc la birou 
de la aeroport, aşa că poţi să închizi mai devreme şi să-ţi iei 
după-amiaza liberă. De fapt, ai putea să-ţi iei liberă toată 
ziua. 

— Oh, mulţumesc, aga, dar biroul ar trebui să rămână 
deschis până când... 

— Nu, o să închidem în ziua în care plec. Mă duc direct 
acasă şi o să fiu acolo dacă-i nevoie. Te rog să te întorci 
peste zece minute, Vreau să trimit nişte telexuri. 

— Da, aga, desigur aga. 

Omul plecă. Mclver ura să răstălmăcească adevărul. Ce-o 
să se întâmple cu Gorani, se întrebă din nou, cu el şi cu 
restul oamenilor noştri de peste tot în Iran, unii dintre ei 
minunaţi, cu ei şi cu familiile lor? Tulburat, isprăvi cât de 
bine putu. Mai rămăseseră încă o sută de mii de riali în 
caseta cu bani. Lăsă nişte bilete, încuie seiful şi trimise nişte 
telexuri lipsite de importanţă. Pe cel important îl trimisese 
la cinci şi jumătate în aceeaşi dimineaţă, la Al Shargaz, şi o 
copie la Aberdeen, în caz că Gavallan întârziase: „Irimitem 
la Al Shargaz pe calea aerului cele cinci lăzi cu piese de 
schimb, pentru reparaţii, aşa cum e planificat. Tradus, 


codul însemna că Nogger, Petikin el şi ultimii doi mecanici 
pe care nu putuse să-i scoată din Ieheran se pregăteau să 
urce la bordul avionului astăzi, aşa cum se plănuise, şi era 
încă verde pentru toate acţiunile. 

— Ce lăzi sunt astea, aga? 

Cine ştie cum, Gorani găsise copiile telexului. 

— Sunt de la Kowiss. Or să plece cu avionul de săptămâna 
viitoare. 

— O, foarte bine. O să verific pentru domnia voastră. Mai 
înainte de a pleca aţi putea să-mi spuneţi, vă rog, când se- 
ntoarce elicopterul nostru? Cel pe care l-am împrumutat la 
Kowiss. 

— Săptămâna viitoare. De ce? 

— Dorea să ştie Excelenţa sa, ministrul şi director al 
Consiliului de Conducere, Ali Kia, aga. 

Mclver îngheţă. 

— Oh, de ce? 

— Probabil are un contract pentru el, aga. Secretarul lui a 
venit aici noaptea trecută, după ce aţi plecat şi m-a 
întrebat. Ministrul Kia doreşte de asemenea un raport 
asupra progresului reparațiilor celor trei elicoptere trimise 
pentru reparaţii, eu, ă... am spus că o să i-l dau astăzi. Vine 
în dimineaţa asta, aşa că nu pot să închid biroul. 

Nu discutaseră niciodată despre cele trei aparate sau 
despre deosebit de marele număr de piese de schimb pe 
care le trimiteau din ţară cu camionul, maşina sau ca bagaj 
personal, nefiind nici un pic de spaţiu disponibil pentru 
mărfuri. Era mai mult ca posibil ca Gorani să ştie că cele 
trei elicoptere nu aveau nevoie de reparaţii. Ridică din 
umeri şi speră să fie bine. 

— O să fie gata aşa cum s-a planificat. Lasă-i un bilet pe 
uşă. 

— O, da, dar asta ar fi foarte nepoliticos. Am să transmit 
mesajul ăsta. A spus că o să se întoarcă mai înainte de 
rugăciunea de amiază şi a solicitat în mod special o întâlnire 
cu domnia voastră. 


Are un mesaj foarte personal din partea ministrului Kia. 

— Ei bine, mă duc la ambasadă. Mclver cugetă un 
moment. 

— Am să mă-ntorc imediat ce pot. 

Ridică nervos valiza şi o porni grăbit în jos pe scări, 
înjurându-l pe Aii Kia şi adăugind încă o înjurătură pentru 
Aii Baba. 

Ali Baba, numit astfel pentru că-i amintea lui Mclver de cei 
patruzeci de hoţi, era jumătatea specialistă în linguşeli din 
cuplul de servitori care locuise la ei în ultimii doi ani, dar 
care dispăruse la începutul tulburărilor. Ieri, în zori, Ali 
Baba se întorsese strălucind de zâmbet şi purtându-se ca şi 
cum lipsise un sfârşit de săptămână, în loc de aproape cinci 
luni, insistând plin de voioşie să-şi reia vechea cameră. 

— Ah, aga, casa trebuie să fie cum nu se poate mai curată 
şi pregătită pentru întoarcerea înălţimii sale. Săptămâna 
viitoare o să se întoarcă aici soţia mea ca să facă asta, dar 
între timp am să vă aduc ceai şi pâine prăjită, la iuţeală, aşa 
cum v-a plăcut întotdeauna. Poate că m-am sacrificat pentru 
domnia voastră, dar m-am tocmit grozav astăzi în piaţă 
pentru pâine proaspătă şi lapte, la nişte preţuri atât de 
rezonabile, ah, cele mai rezonabile, numai pentru mine, dar 
hoţii de negustori pretind de cinci ori preţul de anul 
trecut... Vă rog să mă iertaţi, dar daţi-mi banii acum. Şi, 
imediat ce se deschide banca, puteţi să-mi plătiţi salariu din 
urmă. 

Afurisitul de Aii Baba! Revoluţia nu l-a schimbat câtuşi de 
puţin. E în continuareo felie pentru noi şi cinci pentru el, 
dar nu contează. A fost grozav să servesc ceaiul şi pâinea 
prăjită în pat - dar nu şi în ziua în care o s-o ştergem de- 
aici. Cum dracu' o să ne luăm bagajele, eu şi cu Charlie, cu 
el mişunând în jur ca un şobolan flămând? 

În garaj îşi descuie maşina. 

— Lulu, bătrânica mea, spuse, îmi pare rău, dar n-am ce-ţi 
face. A sosit vremea pentru marea despărţire. Nu prea ştiu 


cum am să fac, dar n-am să te las ofrandă vreunui afurisit 
de iranian. Ar fi ca un viol. 

Talbot îl aştepta în biroul spaţios şi elegant. 

— Dragul meu domn Mclver, eşti proaspăt şi punctual. Am 
auzit toate aventurile tânărului Ross. Pe onoarea mea, am 
fost toţi foarte norocoşi, nu crezi? 

— Da, da, am fost. Cum se simte? 

— O să treacă şi peste asta. Băiat bun, a făcut o treabă al 
dracului de bună. Mă întâlnesc cu el la prânz şi-l scoatem 
de aici astăzi, cu zborul BA, asta în caz că a fost luat la ochi 
de careva. Nici o precauţie nu-i de lepădat. Vreo ştire de la 
Erikki? S-au interesat de la Ambasada Finlandeză, cerând 
ajutor. 

Mclver îi spuse de biletul lui Azadeh. 

— Afurisită prostie! Talbot îşi împleti degetele. 

— Răscumpărare” nu-mi sună prea bine. Este, hâm... 
umblă un zvon că Hanul este într-adevăr foarte bolnav. 
Infarct. 

Mclver se încruntă. 

— Asta ar ajuta-o sau le-ar face rău lui Azadeh şi Erikki? 

— Dacă crapă, ei bine, asta cu siguranţă c-o să schimbe 
balanţa puterii în Azerbaidjan, pentru o vreme. Lucru care 
cu siguranţă c-o să-i încurajeze pe nechibzuiţii noştri 
prieteni de la nord de graniţă să se agite mai mult ca de 
obicei, fapt care o să-i facă pe Carter şi voinicii lui să tragă 
nişte aghioase răsunătoare. 

— Ce dracu face acum? 

— Nimic, bătrâne, bate câmpii cu graţie, ăsta-i necazul! Şi- 
a împrăştiat alunele şi s-a udat pe el. 

— Mai e ceva nou cu naţionalizarea noastră? Armstrong 
spunea că e iminentă. 

— S-ar putea foarte bine ca pierderea controlului 
aparatelor voastre să fie într-adevăr iminentă, spuse Talbot 
cu o grijă studiată şi atenţia lui Mclver se încorda. Este, ă... 
s-ar putea să fie mai degrabă o achiziţie personală din 
partea părţilor interesate. 


— Vrei să spui Aii Kia şi partenerii? Talbot ridică din umeri 

— Asta nu e problema noastră, nu? 

— E oficial? 

— Dragul meu amic, Doamne, nu! Talbot era destul de 
revoltat. 

— Doar o observaţie personală, neoficială. Ce pot să fac 
pentru tine? 

— Neoficial, la instrucţiunile lui Andrew Gavallan, e-n 
regulă? 

— Hai s-o facem oficial. 

Mclver cântări chipul rozaliu lipsit de veselie şi se ridică 
uşurat. 

— Nici gând, domnule Talbot, a fost ideea lui Andy să vă ţin 
la curent, nu a mea. 

Talbot oftă cu exersată elocvenţă. 

— Foarte bine, neoficial. 

Mclver se aşeză. 

— Noi, â... noi ne transferăm sediul la Al Shargaz. Astăzi. 

— Foarte înţelept. Şi? 

— Plecăm azi. Tot personalul străin, cu avionul nostru. 

— Foarte înţelept. Şi? 

— Noi, ă... încheiem toate operaţiile din Iran. Vineri. 
Talbot oftă obosit. 

— Fără personal, aş spune că asta e axiomatic. Şi? Mclver 
găsea foarte greu cuvintele cu care să spună ceea ce ar fi 
dorit. 

— Noi, ă... ne luăm toate aparatele vineri. Vinerea asta. 

— Fir-aş al naibii! spuse Talbot cu o admiraţie deschisă. 
Felicitări! Cum Dumnezeu aţi reuşi să-l înghesuiți pe 
împuţitul ăla de Kia să vă dea permisele? Cred că i-aţi 
promis un loc pe viaţă în loja regală la Ascot. 

— A, nu, nu. Nici pe departe. Am hotărât să nu cerem 
permise de ieşire. Pierdere de vreme. 

Mclver se ridică. 

— Ei bine, ne vedem... 

Zâmbetul lui Talbot păru să alunece de pe faţă. 


— Fără vize? 

— Fără. Ştii şi dumneata că păsările noastre or să ne fie 
săltate, naţionalizate, furate, preluate. Oricum ai vrea s-o 
spui, n-avem cum să obţinem viză de ieşire, aşa că pur şi 
simplu plecăm. 

Adăugă inocent: 

— Vineri golim hulubăria. 

— Oh, pe onoarea mea! 

Talbot scutura viguros din cap, degetele lungi jucându-se 
cu un dosar de pe birou. 

— Fir-aş al naibii! Foarte, foarte neînţelept, foarte, foarte, 
al naibii de neînţelept! 

— Nu e nici o altă alternativă. Ei bine, domnule Talbot, 
asta-i tot. Distracţie plăcută! Andy dorea să vă avertizăm 
dinainte, aşa ca să puteţi face ce aţi vrea să faceţi. 

— Ce dracu-i asta?! explodă Talbot. Cum dracu să ştiu eu... 

Mclver era la fel de exasperat. 

— Se zice c-ar trebui să vă protejaţi conaţionalii. Dar n-am 
de gând să fiu scos din afaceri şi cu asta basta! 

Degetele lui Talbot băteau nervos darabana pe masă. 

— Cred că am nevoie de-o ceaşcă de ceai. Apăsă butonul 
interfonului. 

— Celia, două ceşti din alea bune şi cred c-ar fi bine să 
strecori o modestă cantitate de Nelson's Blood în conţinut. 

— Da, domnule Talbot, spuse o voce fonfănită şi strănută. 

— Sănătate! zise automat Talbot. 

Degetele îşi opriră darabana. Îi zâmbi dulce lui Mclver: 

— Sunt nespus de bucuros că nu mi-ai spus nimic despre 
nimic, bătrâne! 

— Şieu. 

— Fii fără grijă, dacă vreodată am s-aud c-ai intrat la zdup 
încercând să... care-i expresia? A, da, să faci mişculaţii, am 
să fiu bucuros să te vizitez în numele guvernului Majestății 
Sale şi să încerc să te scot din necaz. 

Sprâncenele lui Talbot se ridicară până pe frunte. 


— Mare escrocherie, pe onoarea mea, dar mult noroc, 
bătrâne! 

În apartamentul lui Azadeh; ora 8,10 dimineaţa. Bătrâna 
servitoare purta o tavă grea de argint în lungul coridorului. 
Patru ouă fierte, pâine prăjită, unt şi marmeladă, două 
minunate ceşti de cafea, un ibric ce scotea aburi şi cele mai 
fine şerveţele egiptene de bumbac. Aşeză tava jos şi ciocăâni 
la uşă. 

— Intră! 

— Bună dimineaţa, înălţimea voastră! Salaam! 

— Salaam, spuse morocănoasă Şeherazada. 

Era sprijinită de multele perne ale patului aşternut direct 
pe covor, cu faţa buhăită de lacrimi. Uşa băii era dată de 
perete şi se auzea zgomotul apei ce curgea. 

— Poţi s-o pui aici, pe pat! 

— Da, înălţimea voastră. 

Bătrâna se supuse. Cu coada ochiului, aruncă o privire în 
baie, apoi plecă tăcută. 

— Dejunul, Tommy, strigă Şeherazada, încercând să pară 
veselă. 

Nici un răspuns. Ridică din umeri mai mult pentru ea. 
Suspină puţin, alte lacrimi gata să izbucnească în curând. 
Ridică privirile când Lochart se întoarse în dormitor. Era 
proaspăt ras şi îmbrăcat în echipamentul de zbor pentru 
iarnă: cizme, pantaloni, cămaşă şi un pulover gros. 

— Cafea? întrebă cu o încercare de zâmbet, urându-i 
chipul împietrit şi aerul de dezaprobare pe care îl avea. 

— Într-o clipă, spuse fără entuziasm. 

— Mulţumesc. 

— Am... am poruncit totul aşa cum îţi place. 

— Arată bine. Nu m-aştepta. 

Se duse la birou şi începu să îşi lege cravata. 

— N-a fost într-adevăr minunat din partea lui Azadeh să ne 
împrumute apartamentul cât e plecată? Nu-i aşa? E mult 
mai drăguţ decât acasă. 

Lochart o privi în oglindă. 


— N-ai spus asta atunci. 

— O, Tommy, sigur că ai dreptate, dar te rog, hai să nu ne 
certăm! 

— Nu mă cert. Am spus tot ce-aveam de spus, şi tu la fel. 
Am făcut-o, se gândi nemulţumit, ştiind că ea se simţea la 
fel de mizerabil ca şi el, dar fără să fie în stare să facă ceva 
în privinţa asta. 

Când Meshang îl provocase în faţa ei şi-a lui Zarah, cu 
două nopţi în urmă, începuse coşmarul care continua chiar 
şi acum, sfâşiindu-i, împingându-l în pragul nebuniei. Două 
zile şi două nopţi de lacrimi amare şi el spunând întruna: 
„N-ai de ce să te îngrijorezi. O să ne descurcăm cumva, 
Şeherazada!” şi-apoi discutând viitorul. Care viitor, îşi 
întrebă imaginea din oglindă, simțindu-se încă o dată gata 
să explodeze. 

— Uite-ţi cafeaua, dragă Tommy! 

O luă morocănos, se aşeză cu faţa la ea pe un scaun, fără 
s-o privească. Cafeaua era fierbinte şi excelentă, dar nu-i 
îndepărtă gustul amar din gură, aşa că o lăsă aproape 
neatinsă, ducându-se să-şi ia scurta de zbor. 

Slavă Domnului că am zborul de astăzi la Kowiss, se gândi. 
La dracu cu totul! 

— Când am să te revăd, dragul meu? când ai să te-ntorci? 
Se văzu ridicând din umeri şi se uri, dorind s-o ia în braţe şi 
să-i spună cât de profundă era dragostea lui, dar trecuse 
prin suferinţa aceea de patru ori în ultimele două zile şi era 
la fel de neînduplecată şi inflexibilă ca şi fratele ei. 

— Să plec din Iran? Să plec de-acasă pentru totdeauna? 
țipase. O, nu, nu pot! Nu pot! 

— Dar n-o să fie pentru totdeauna, Şeherazada! O să 
petrecem o vreme la Al Shargaz, apoi o să mergem în 
Anglia. O să-ţi placă Anglia şi Scoţia şi Aber... 

— Dar Meshang spune... 

— Tu-l în cur pe Meshang! strigase şi văzuse teama de pe 
chipul ei şi asta nu făcuse decât să-i exacerbeze furia. 


Meshang nu e Dumnezeu Atotputernicul, Isuse Christoase! 
Ce afurisenia dracului ştie el? 

Ea începuse să suspine ca un copil înspăimântat, 
îndepărtându-se de el. 

— O, Şeherazada, iartă-mă! O luase în braţe, 
murmurându-i cuvinte drăgăstoase la ureche şi ea se 
cuibări în braţele sale. 

— Tommy, ascultă-mă, dragul meu. Aveai dreptate şi am 
greşit. A rost vina mea, dar ştiu ce trebuie să fac. Mâine am 
să mă duc la Meshang şi-am să-l conving să ne lase un venit 
şi... ce s-a-ntâmplat? 

— N-ai ascultat nici măcar un cuvânt din ce ţi-am spus. 

— O, ba da, da, într-adevăr, am ascultat cu foarte mare 
grijă, te rog, nu te înfuria din nou, e desigur drept să te 
superi, dar ascultă-mă! 

Izbucnise din nou. 

— N-ai auzit ce-a spus Meshang? N-avem nici un ban. Cu 
banii s-a terminat. Clădirea s-a terminat. Are controlul total 
asupra banilor familiei. To. tal. Şi până când nu ite supui lui 
şi nu mie, n-ai să mai primeşti nimic. Dar asta nu e 
important. Pot să câştig de-ajuns pentru noi! Pot! 

Problema este să plecăm din Teheran. Să plecăm pentru... 
pentru o vreme. 

— Dar n-am nici un act! Nu am, lommy! Şi nu pot să obţin 
altele încă. Şi Meshang are dreptate când spune că dacă 
plec fără acte, n-o să mă lase niciodată să mă întorc. 
Niciodată! Niciodată! 

Alte lacrimi şi altă ceartă şi nu fusese în stare s-o convingă. 
Alte lacrimi, apoi se culcaseră, încercaseră să doarmă şi 
niciunul nu reuşise. 

— Poţi să rămâi aici, lommy. De ce nu poţi să rămâi aici, 
Tommy? 

— O, pentru Dumnezeu, Şeherazada! Meshang a arătat 
asta foarte limpede. Nu sunt dorit şi toţi străinii sunt 
izgoniți. O să mergem undeva, în altă parte, în Nigeria sau 
la Aberdeen. în altă parte. Pregăteşte-ţi o valiză. O să te 


urci în avion şi-o să ne întâlnim la Al Shargaz. Ai paşaport 
canadian. Eşti canadiancă! 

— Dar nu pot să plec fără documente, începuse ea să se 
văicărească şi să suspine şi aceleaşi argumente întruna şi 
alte lacrimi. 

Apoi, cu o zi în urmă, detestându-se, lăsase la o parte 
mândria şi se dusese în bazar să ajungă la o înţelegere cu 
Meshang, să-l facă să se răzgândească. Pregătise cu multă 
suferinţă şi durere tot ceea ce avea de gând să spună, dar 
se izbise de un zid la fel de înalt. Înalt până la cer. Şi mai 
departe. 

— Tatăl meu deţinea acţiuni suficiente ca să controleze 
asocierea la IHC, acţiuni pe care, desigur, le-am moştenit. 

— O, asta-i minunat! Asta schimbă totul, Meshang. 

— Nu schimbă nimic. Problema este cum intenţionezi să-ţi 
plăteşti datoriile? Să plăteşti fosta ta soţie, să plăteşti 
pentru sora mea şi copilul ei, fără un mare exces de 
caritate? 

— O slujbă nu e o faptă caritabilă, Meshang, nu e o faptă 
caritabilă! Ar putea fi teribil de profitabilă pentru amândoi. 
Nu-ţi sugerez o asociere, nimic de genul ăsta. O să lucrez 
pentru tine. Nu cunoşti nimic din ceea ce ţine de elicoptere. 
Eu da, pe de rost. Aş putea să mă ocup de noua asociere 
pentru tine şi s-o fac imediat profitabilă. Cunosc piloţii şi 
ştiu cum să mă ocup de asta. Cunosc tot Iranul şi cea mai 
mare parte a exploatărilor. Asta ar rezolva totul pentru 
amândoi. Aş lucra din răsputeri ca să apăr interesele 
familiei şi am sta în Teheran. Şeherazada ar putea avea 
copilul aici şi... 

— Statul Islamic o să ceară numai piloţi iranieni. Ministrul 
Kia m-a asigurat. Sută la sută. 

Înţelesese dintr-o dată. Universul lui se spărsese în 
țandări. 

— A, acum înţeleg. Nici o excepţie, nu? în special pentru 
mine! 

Îl văzuse pe Meshang ridicând dispreţuitor din umeri. 


— Sunt ocupat. Ca să fiu direct, nu mai poţi rămâne în 
Iran. N-ai nici un viitor în Iran. în afara Iranului şi alături de 
tine, Şeherazada n-are nici un viitor de oarecare valoare şi 
ea n-o să se exileze permanent, ea singură, de bunăvoie, 
niciodată; iar dacă pleacă fără permisiunea mea şi fără 
hârtiile potrivite, o aşteaptă exilul. Prin urmare, trebuie să 
divorţezi. 

— Nu. 

— Trimite-o înapoi de la apartamentul Hanului, după- 
amiaza asta - apartamentul este alt gest de milă, apropo - 
şi părăseşte imediat Teheranul. Căsătoria ta n-a fost 
mahomedană, deci nu contează. Ceremonia civilă 
canadiană o să fie anulată... 

— Şeherazada n-o să încuviinţeze niciodată! 

— Oare? Să fii la mine acasă la şase după-amiază şi o să 
isprăvim cu problema asta. După ce o să pleci, am să-ţi 
acopăr datoriile în Iran. Nu pot să las ca datoriile să-mi 
păteze bunul nume. La şase după amiază fix! Bună ziua. 

Nu-şi amintise cum se întorsese la apartament, dar îi 
spusese, şi izbucniseră alte lacrimi şi apoi merseseră la casa 
familiei Bakravan şi Meshang repetase ceea ce spusese, 
înfuriat de rugăminţile umile ale Şeherazadei. 

— Nu te umili, Şeherazada! Termină cu urletele! Asta-i 
spre binele tău. Spre binele fiului tău şi spre binele familiei! 
Dacă pleci cu paşaport canadian, fără documentele iraniene 
potrivite, n-o să ţi se îngăduie niciodată să te întorci! Să 
locuieşti în Aberdeen? Allah să te apere! Ai muri de frig 
într-o lună, ca şi fiul tău! Doica Jari n-o să meargă cu tine, 
ca să nu mai vorbim că ăsta n-ar putea s-o plătească. Ea nu- 
i nebună, n-o să-şi părăsească Iranul şi familia niciodată. N- 
ai să ne mai poţi vedea vreodată. Gândeşte-te la asta! 
Gândegşte-te la fiul tău! 

Mereu şi mereu, până când rugăminţile Şeherazadei 
fuseseră reduse la un şir de cuvinte incoerente şi Lochart la 
carne vie. 

— Tommy! 


Tresări din gândurile sale. 

— Da, spuse, auzind vechea notă în glasul ei. 

— Tu mă părăseşti pentru totdeauna? spuse ea în farsi. 

— Nu pot să rămân în Iran, spuse liniştit acum, acest tu 
ajutând foarte mult. când o să se oprească activitatea 
companiei, n-o să mai existe slujbă pentru mine aici, n-am 
bani şi chiar dacă n-ar fi ars casa, ei bine, eu n-am putut 
niciodată să stau degeaba. 

Privirea lui era nevinovată. 

— Meshang are dreptate în multe privinţe. N-ar fi cine ştie 
ce viaţă cu mine şi ai dreptate să rămâi. Desigur, fără acte 
ar fi periculos să pleci şi trebuie să te gândeşti la copil. Ştiu 
asta. Şi încă... Nu, lasă-mă să termin, spuse blând, 
întrerupând-o. Şi mai e HBC. 

Asta-i aminti de vărul ei Karim. Încă o grozăvie care avea 
să vină. Sărmana Şeherazada. 

— Tu, tu ai să mă părăseşti pentru totdeauna? 

— Astăzi plec la Kowiss. Am să rămân acolo câteva zile, 
apoi mă duc la Al Shargaz. Am să te aştept acolo. Am să te 
aştept o lună. Asta o să-ţi dea timp să te gândeşti la ceea ce 
vrei. O să-mi poţi trimite o scrisoare sau un telex prin 
intermediul celor de la Aeroportul Al Shargaz. Dacă vrei să 
vii cu mine, Ambasada Canadiană o sa aranjeze imediat, cu 
prioritate. Am aranjat deja asta şi desigur o să ţin legătura. 

— Prin Mac? 

— Prin el sau altcumva. 

— Tu, tu ai să divorţezi? 

— Nu, niciodată. Dacă vrei asta sau... lasă-mă s-o spun 
altfel, dacă crezi că e necesar să apere copilul nostru sau 
pentru orice alt motiv, atunci am să fac orice vrei tu. 

Tăcerea se adânci şi îl privi cu o căutătură ciudată în ochii 
săi mari, întunecaţi, într-un fel mai bătrână decât înainte şi 
totuşi atât de tânără şi atât de fragilă, cămaşa de noapte 
translucidă subliniind auriul pielii ei, părul revărsându-se 
peste umeri şi sâni. Lochart era mistuit de neputinţă, murea 
înlăuntrul său, dorindu-şi să rămână şi ştiind că nu mai avea 


nici un motiv să o facă. Totul fusese spus şi acum totul 
depindea de ea. Dacă aş fi în locul ei, n-aş ezita. Aş divorța. 
Nu m-aş fi căsătorit niciodată, de la bun-început. 

— Tu, spuse el în farsi, îţi spun adio, iubito! 

— Şi ţie, iubitule! 

Îşi luă scurta de zbor şi plecă. Peste câteva clipe ea auzi 
uşa închizându-se. Pentru o vreme privi după el, apoi, 
gânditoare, îşi turnă cafea şi o bău cu înghiţituri mici, 
fierbinte şi tare şi dulce, dătătoare de viaţă. 

Voia lui Allah, îşi spuse, mai liniştită. Fie că se va întoarce 
sau nu. Fie că Meshang o să renunţe sau nu. Oricum, 
trebuie să fiu puternică şi să mănânc pentru doi şi să mă 
gândesc la lucruri bune cât timp îmi împlinesc fiul. 

Decapita primul ou. Era fiert perfect şi avea un gust 
delicios. 

La apartamentul lui Mclver; ora 11,50 dimineaţa. Petikin 
intră în sufragerie târând după el o valiză şi fu surprins să-l 
vadă pe servitor, Aii Baba, lustruind cu sârguinţă 
ostentativă bufetul. 

— Nu te-am auzit întorcându-te! Am crezut că ţi-am dat zi 
liberă, spuse iritat, aşezând jos valiza. 

— O, da, aga, dar este cel mai foarte mult de făcut. Locul... 
ea este plin de mizerie şi bucătăria... 

Sprâncenele lui stufoase castanii se ridicară către ceruri. 

— Da, da, asta-i adevărat, dar poţi să începi de mâine. 
Petikin îl văzu privind valiza şi înjură. 

Imediat după micul dejun îl trimisese pe Aii Baba de-acasă, 
toată ziua, cu instrucţiuni să se întoarcă la miezul nopţii, 
ceea ce de obicei ar fi însemnat că n-avea să se întoarcă 
până a doua zi dimineaţă. 

— Acum şterge-o! 

— Da, aga. Plecaţi în vacanţă sau în concedii? 

— Nu. O să... O să stau cu unul dintre piloţi pentru câteva 
zile, aşa că vezi ca dormitorul meu să fie curat mâine. Ah, 
da. Şi-ar fi bine să-mi dai cheia. Am rătăcit-o pe-a mea. 


Petikin întinse mâna, blestemându-se că nu se gândise la 
asta mai înainte. Cu o şovăială ciudată, Ai Baba îi dădu 
cheia. 

— Căpitanul Mclver vrea apartamentul numai pentru el. 
Are treabă de făcut şi nu vrea să fie tulburat. Ne vedem 
curând. La revedere. 

— Dar, aga... 

— La revedere! 

Se asigură că Aii Baba îşi luase haina, deschise uşa şi 
aproape îl îmbrânci afară, închizând-o după el. Nervos, 
aruncă din nou o privire la ceas. Aproape prânzul şi Mclver 
încă nu sosise şi ar fi trebuit să fie deja la aeroport. Intră în 
dormitor, băgă mâna în dulap după cealaltă valiză, de 
asemenea pregătită, apoi se-ntoarse şi o puse alături de 
prima, lângă uşa din faţă. 

Două valijoare şi o geantă de voiaj, se gândi. Nu-i prea 
mult de arătat după atâţia ani în Iran. N-are a face! Prefer 
să călătoresc cu bagaje puţine şi poate de data asta o să fiu 
norocos şi am să fac mai mulţi bani sau o să încep o afacere 
legată de asta. Şi-apoi mai e şi Paula. Cum dracu să-mi 
permit să mă însor din nou? Să mă însor? Eşti nebun? O 
legătură e aproape tot ceea ce-ţi poţi îngădui. Da, dar, fir-ar 
să fie, aş vrea să mă însor cu ea şi... Telefonul sună şi, 
speriat, fu gata să sară înapoi, atât de neobişnuit cu sunetul 
lui. Îl ridică cu inima bătând să-i spargă pieptul. 

— Alo? 

— Charlie, eu sunt, Mac! Slavă Domnului, blestemăţia 
funcţionează! Am încercat-o din întâmplare. Am fost reţinut. 

— Ai probleme? 

— Nu ştiu, Charlie, dar trebuie să plec şi să mă întâlnesc 
cu Aii Kia. Ticălosul şi-a trimis afurisitul de secretar şi pe 
cineva din Gărzile Verzi ca să mă ia. 

— Ce dracu vrea şi Kia acum? 

Afară, muezinii din întreg oraşul începură să cheme 
credincioşii la rugăciunea de amiază şi, pentru o clipă, îi 
abătură atenţia. 


— Nu ştiu. Întâlnirea este peste o jumătate de oră. Mai 
bine te-ai duce la aeroport, iar eu o să ajung acolo cât de 
repede pot. Spune-i lui Johnny Hogg să întârzie. 

— Okay, Mac! Cum rămâne cu lucrurile tale? Sunt în 
birou? 

— Le-am strecurat dis-de-dimineaţă, în timp ce Aii Baba 
sforăia, şi sunt în portbagajul lui Lulu. Charlie, mai e una 
dintre cusăturile lui Genny în bucătărie: „Jos cu plăcinta cu 
carne!” înghesui-o în valiza ta. Faci asta pentru mine, te 
rog? îmi face maţele jartiere dacă o s-o uit. Dacă am timp, o 
să mă întorc şi-o să mă asigur că totul e okay. 

— Să închid gazul sau electricitatea? 

— Christoase, nu ştiu. Las-o aşa, okay? 

— E-n regulă. Sigur nu vrei să te-aştept? 

Vocile metalice din difuzoare ale muezinilor îi sporeau 
starea de nelinişte. 

— Nu mă deranjează să aştept. Ar putea să fie mai bine 
aşa, Mac. 

— Nu, tu du-te. O să fiu acolo cât de repede. La revedere. 

— La revedere! 

Petikin se încruntă, apoi, având ton, formă numărul 
biroului lor de la aeroport. Spre uimirea lui, legătura se 
făcu imediat. 

— Iran Helicopters, alo? 

Recunoscu vocea responsabilului lor de mărfuri. 

— Bună dimineaţa, Adwani. Aici căpitanul Petikin, a sosit 
avionul? 

— A, căpitane, da. Face turul şi ar trebui să aterizeze din 
clipă în clipă. 

— Căpitanul Lane e acolo? 

— Da, doar un moment, vă rog. Petikin aşteptă, 
întrebându-se ce-o fi vrut Kia. 

— Salut, Charlie! Nogger la telefon. Ai prieteni sus-puşi? 

— Nu, telefonul a început pur şi simplu să funcţioneze, poţi 
să vorbeşti între patru ochi? 

— Nu, nu-i cu putinţă. Ce se coace? 


— Sunt încă în apartament. Mac a fost reţinut. Trebuie să 
se ducă să se întâlnească cu Aii Kia. Eu plec acum spre 
aeroport, iar el o să vină direct de la biroul lui Kia. Eşti gata 
să încarci? 

— Da, Charlie. Trimitem motoarele la reparaţii şi 
recondiţionare, aşa cum a ordonat căpitanul Mclver. Totul 
cum s-a ordonat. 

— Bun. Mecanicii-s acolo? 

— Da. Şi piesele alea sunt gata pentru încărcat. 

— Bun. Nici o problemă? 

— Nu se întrevede încă nimic la orizont, amice. 

— Ne vedem acolo. 

Petikin puse receptorul în furcă. Privi în jur prin 
apartament pentru ultima dată, acum în mod ciudat 
întristat. Vremuri şi bune şi rele, dar cele mai bune când 
rămânea acolo Paula. Observă afară pe fereastră, în 
depărtare, un fir de fum deasupra Jalehului şi auzi, pe 
măsură ce vocile muezinilor se stingeau una câte una, 
obişnuitele focuri rare de arme. 

— Să-i ia dracu pe toţi, murmură. 

Se ridică şi ieşi cu bagajul şi încuie grijuliu uşa. când ieşi 
din garaj, îl văzu pe Aii Baba ascunzându-se în umbra unei 
arcade de peste drum. Alături de el se aflau alţi doi bărbaţi 
pe care nu-i mai întâlnise până atunci. 

Ce dracu pregăteşte nemernicul ăsta? se gândi neliniştit. 

La Ministerul Transporturilor; ora 1,07 după amiază. 
Încăperea uriaşă era ca o gheţărie, în ciuda focului de 
buşteni, iar ministrul Aii Kia purta o şubă grea scumpă, de 
astrahan şi o căciulă asortată, şi era furios. 

— Repet, am nevoie de un mijloc de transport la Kowiss 
mâine şi-ţi cer să mă însoţeşti! 

— Nu pot mâine. Îmi pare rău, spuse Mclver, făcând din 
greu eforturi ca să nu lase să i se vadă nervozitatea pe faţă. 
Aş fi bucuros să mă alătur domniei voastre săptămâna 
viitoare. Să zicem, luni. 


— Sunt uimit ca după toată „cooperarea” pe care v-am 
acordat-o să fie necesar chiar să ne certăm! Mâine 
căpitane, sau... sau o să anulez toate aprobările pentru 
avionul vostru. De fapt, am să-l ţin la sol astăzi, am să-l 
sechestrez astăzi, până la noi cercetări. 

Mclver stătea în picioare în faţa uriaşului birou, Kia aşezat 
de partea cealaltă, într-un scaun mare, sculptat, care îl 
făcea să pară un pitic. 

— N-ar putea să fie astăzi, Excelenţă? Avem un Alouette 
de dus la Kowiss. Căpitanul Lochart pleacă... 

Kia se înroşi şi mai mult. 

— Mâine, nu astăzi! Ca director al Consiliului de 
Conducere, îţi ordon; o să vii cu mine şi-o să plecăm 
împreună la ora zece. Înţelegi? 

Mclver dădu din cap mohorât, încercând să găsească o 
cale de scăpare din capcană. Reugşi să alcătuiască din 
bucățele un plan. 

— Unde vreţi să ne întâlnim? 

— Unde-i elicopterul? 

— La Doshan Tappeh. Avem nevoie de aprobare. Din 
nefericire, acolo e un oarecare maior Delami şi un mullah şi 
amândoi sunt destul de dificili, aşa că nu văd cum am putea 
s-o facem. 

Chipul lui Kia se încruntă şi mai mult. 

— Primul ministru a dat noi ordine care-i privesc pe 
mullahi şi amestecul cu guvernul legal, şi Imamul a 
încuviinţat totul. Amândoi ar face bine să se poarte cum 
trebuie. O să ne întâlnim mâine la zece şi... 

În momentul acela se auzi afară o explozie puternică. 

Alergară la fereastră, dar nu putură vedea decât un nor de 
fum învolburându-se de după colţul străzii spre cerul rece. 

— Pare o altă maşina-capcană, spuse Mclver îngreţoşat. 

În ultimele zile avuseseră loc câteva tentative de asasinat 
şi atacuri cu maşini-capcană, organizate de extremiştii de 
stingă, cele mai multe asupra ayatdlahilor marcanţi din 
guvern. 


— Terorişti împuţiţi, arde-le-ar Allah părinţii şi pe ei! Kia 
era vizibil înspăimântat, ceea ce-i făcu plăcere lui Mclver. 

— Preţul gloriei, domnule ministru, spuse cu vocea plină 
de îngrijorare. Cei sus-puşi, ca domnia voastră, sunt 
evidente ţinte. 

— Da, da, ştim., ştim... 'Terorişti împuţiţi! 

Mclver zâmbi tot drumul de întoarcere la maşină. Deci Kia 
vrea să meargă la Kowiss. Am să mă îngrijesc ca afurisitul 
să ajungă la Kowiss şi „Vârtejul” să continue după cum am 
stabilit. 

După colţ, drumul principal era parţial blocat cu 
dărâmături, o maşină încă ardea, altele fumegau şi în asfalt 
era o gaură acolo unde explodase maşina-capcană, 
aruncând în aer toată faţada unui restaurant şi spărgând 
obloanele băncii străine de lângă el. Cioburi de sticlă de la 
ferestrele acestor două clădiri şi de la ferestrele celorlalte 
magazine erau împrăştiate peste tot. Mulţi răniţi, morţi sau 
pe moarte. Durere şi panică şi mirosul cauciucului care 
ardea. 

Circulaţia era blocată în ambele sensuri. Nu mai era nimic 
de făcut decât s-aştepte. După o jumătate de oră sosi o 
ambulanţă, nişte Gărzi Verzi şi un mullah care începu să 
dirijeze circulaţia. După o vreme i se făcu semn să treacă 
înainte şi demară într-o avalanşă de înjurături. Trecând 
încet pe lângă dărâmături, printre toate maşinile care 
claxonau şi şoferi furioşi, nu observă trupul descăpăţânat al 
lui Talbot, pe jumătate îngropat sub ruinele restaurantului, 
şi nici nu-l recunoscu pe Ross, îmbrăcat în civil, zăcând în 
nesimţire alături, în parte proptit de zid, cu haina sfâşiată şi 
cu sânge curgându-i din nas şi din urechi. 

În holul aeroportului Al Shargaz, de cealaltă parte a 
Golfului; ora 2,05 după-amiază. Scot Gavallan se afla în 
mulţime, aşteptând dincolo de bariera Vămii şi Biroului de 
Imigrări, cu braţul drept într-o eşarfă. Din difuzor se 
revărsau anunţuri în arabă şi engleză referitoare la zboruri, 
iar marele tabel cu sosiri şi plecări clănţănea, stabilind 


orare şi porţi de ieşire, întregul terminal zumzăind ca un 
stup prosper. Îşi zări tatăl intrând pe uşile verzi, chipul i se 
lumină şi se repezi în întâmpinarea lui. 

— Salut, tată! 

— O, Scot băiete! spuse Gavallan nespus de fericit şi-l 
îmbrăţişa cu grijă, protejându-i umărul. Ce mai faci? 

— Minunat, tată, zău. Ți-am spus, acum e bine. 

— Da, se vede asta. 

De când plecase, luni, Gavallan vorbise de multe ori cu fiul 
său la telefon. Dar vorbitul la telefon nu-i acelaşi lucru, îşi 
zise. 

— Eram atât de îngrijorat... 

N-ar fi vrut să plece deloc, dar doctorul englez de la spital 
îl asigurase că Scot se pusese pe picioare, iar el avea 
probleme de afaceri urgente în Anglia şi trebuise să se 
ocupe de întâlnirea amânată a Consiliului. 

— Pe radiografie nu se vede nici o fractură, domnule 
Gavallan. Glonţul a trecut prin muşchi, rana e urâtă, dar 
vindecabilă. 

Lui Scot, doctorul îi spusese: 

— O să doară zdravăn şi n-ai să zbori două luni sau chiar 
mai mult. cât despre lacrimi, n-ai de ce să-ţi faci griji. E 
doar o reacţie normală în urma împuşcăturii. Zborul de la 
Zagros nu ţi-a priit nici el prea tare. Ai fugit într-un sicriu, 
spuneai. Asta-i destul ca să-ţi facă pielea de găină, fără să 
mai vorbim de împuşcătură. Şi mie mi s-ar întâmpla asta. O 
să te ţinem o zi aici. 

— E necesar, doctore? M-aş simţi... m-aş simţi mult mai 
bine... 

Scot se ridicase în picioare, genunchii îl lăsaseră şi ar fi 
căzut dacă Gavallan nu ar fi fost atent. 

— Mai întâi trebuie să te reparăm. Un somn bun o să fie ca 
ploaia de vară, domnule Gavallan. Îţi promit. 

Doctorul îi dăduse un sedativ şi Gavallan rămăsese el, 
liniştindu-l în privinţa morţii lui Jordon. 


— Dacă e cineva responsabil, eu sunt acela, Scot. Dacă aş 
fi ordonat evacuarea înainte de plecarea Şahului, Jordon ar 
fi încă în viaţă. 

— Nu, asta nu-i drept. Gloanţele erau pentru mine... 
Gavallan aşteptase până când fiul său adormise. Pierduse 
avionul, dar prinsese zborul de miezul nopţii şi ajunsese la 
Londra la vreme. 

— Ce dracu o să se întâmple în Iran? întrebase Linbar ca 
preambul. 

— Cum rămâne cu ceilalţi? îl întrerupsese aspru Gavallan. 

Doar unul dintre ceilalţi directori se afla în încăpere, Raul 
Choy, poreclit „Profitabilul”, care venise cu avionul în Hong 
Kong. Gavallan îl respecta enorm pentru abilitatea lui în 
afaceri. Singurul nor întunecat între ei era implicarea 
strânsă a lui Choy în accidentul mortal al lui David 
McStruan şi succesiunea lui Linbar. 

— Ar trebui să-i aşteptăm, nu crezi? 

— Nu mai vine nimeni! se răstise Linbar. Eu le-am anulat 
sosirea şi n-am nevoie de ei. Sunt taipan şi pot să ce vreau! 

— Nu, cu S-G Helicopters nu poţi! Aspru, Gavallan privise 
peste el către Choy. 

— Propun sa amânăm. 

— Sigur că putem, spusese îndată Profitabilul Choy. La 
dracu, Andy, am venit aici special şi noi trei suntem statutari 
dacă vrem să votăm. 

— Eu votez! spusese Linbar. De ce dracu ţi-e frică? 

— Nimic, dar... 

— Bun, atunci suntem statutari. Acum, ce-i cu Iranul? 
Gavallan se stăpânise. 

— Vineri e ziua Z, dacă îngăduie vremea. „Vârtejul” este 
pregătit cât de bine putem. 

— Sunt sigur de asta, Andy. 

Zâmbetul Profitabilului Choy era prietenos. 

— Linbar spune că ai hotărât să încerci să scoţi numai 
elicopterele JR 212. 


Era un bărbat plăcut la înfăţişare, nemaipomenit ele 
bogat, aproape de patruzeci de ani, de mulţi ani unul din 
directorii Casei Struan şi al multelor sale consilii subsidiare, 
având multe acţiuni în afara Struanilor, în societăţi de 
navigaţie, de medicamente, în Hong Kong, Japonia şi China. 
Cum rămâne cu celelalte, 206 şi Alouette? 

— Va trebui să le părăsim. E cu neputinţă să le scoatem. N- 
avem cum. 

O tăcere grea urmă după explicaţia lui. Profitabilul Choy 
spuse: 

— Care e ultima variantă a „Vârtejului”? 

— Joi la ora şapte, dacă îngăduie vremea, o să transmit 
prin radio codul care va declanşa „Vârtejul”. Toate 
aparatele se ridică în aer. Avem patru 212 poziţionate la 
Bandar-e Delam cu Rudi la comandă; ele or să se îndrepte 
spre Bahrain, o să realimenteze, apoi mai departe, până la 
Al Shargaz; cele două 212 de la Kowiss vor trebui să 
realimenteze pe coastă, apoi să se îndrepte către Kuweit 
pentru altă realimentare, apoi spre Jelet - o mică insulă în 
afara coastei saudite, unde am ascuns combustibil - de aici 
către Bahrain şi Al Shargaz. Cele trei de la Lengeh, cu 
Scragger, n-ar trebui să aibă vreo problemă. Se îndreaptă 
pur şi simplu direct către Al Shargaz. Erikki iese prin 
Turcia. Imediat ce sosesc, începem să le demontăm şi le 
încărcăm într-un 747 pe care l-am închiriat deja şi plecăm 
de-acolo cât de repede putem. 

— Ce şanse ai calculat ca să nu pierdem vreun om sau 
vreun elicopter? întrebă Profitabilul Choy, cu ochii dintr-o 
dată duri. 

Era un jucător faimos şi proprietar de cai de curse şi 
membru al Jockey Clubului din Hong Kong. Umblau zvonuri 
că era, de asemenea, membru al Sindicatului Jocurilor din 
Macao. 

— Nu fac de obicei pariuri, dar şansele sunt bune. Altfel 
nici măcar nu m-aş fi gândit la aşa ceva. Mclver a reuşit 
deja să scoată afară trei 212, salvând prin asta mai, bine de 


trei milioane. Dacă scoatem toate elicopterele mari şi cea 
mai mare parte a pieselor, S-G va fi în formă bună. 

— Împuţită formă, spuse brutal Linbar. 

— Mai bună decât cea în care o să fie Struanii anul ăsta! 
Linbar roşi. 

— Ar fi trebuit să fii pregătit pentru catastrofa asta. Tu şi 
afurisitul de Mclver! Orice prost putea să înţeleagă că 
Şahul îşi trăia ultimele zile. 

— De-ajuns cu asta, Linbar! izbucni Gavallan. Nu m-am 
întors ca să mă cert, doar ca să-mi prezint raportul, aşa că 
hai să isprăvim şi să iau avionul înapoi. Ce mai e, 
Profitabile? 

— Andy, chiar dacă le scoţi din ţară, cum rămâne cu 
Imperial, care lucrează în Marea Nordului sub preţurile 
tale, luânduc-ţi douăzeci de contracte? Apoi se mai pune 
problema predării celor şase X63. 

— O hotărâre afurisit de idioată şi prost venită! spuse 
Linbar. 

Gavallan îşi luă ochii de la Linbar şi se concentra. Choy 
avea dreptul să întrebe şi el nu avea nimic de ascuns. 

— Câtă vreme am câteva JR 212, pot să revin la normal. E 
imens de lucru pentru ele. Săptămâna viitoare am să încep 
negocierile cu Imperial. Sunt convins că pot recâştiga o 
parte din contracte. Restul lumii e înnebunită după petrol, 
aşa că Exlex o să vină cu noile contracte din Arabia 
Saudită, Nigeria şi Malaysia şi când o să primească raportul 
nostru asupra noului X63, o să-şi dubleze afacerile cu noi. 
Ca şi toate celelalte companii importante. O să fim în stare 
să le oferim servicii mai bune ca niciodată, mai sigure în 
orice condiţii de vreme, la un cost mai mic pe kilometru şi 
pe pasager. Piaţa e uriaşă. Curând China o să se deschidă 
Şi... 

— Vis de opioman! spuse Linbar. Tu şi afurisitul de 
Dunross umblaţi cu capul în nori. 

— China n-o să ne folosească la nimic, spuse Profitabilul 
Choy cu o privire curioasă. Sunt de acord cu Linbar. 


— Eu nu. 

Gavallan observase ceva ciudat în comportarea lui Choy, 
dar furia îl purta nestăpânită. 

— O să aşteptăm! China trebuie să aibă pe undeva petrol 
din abundență. Ca să isprăvim, sunt în formă, o formă 
grozavă. Profiturile anului trecut au crescut cu cincizeci la 
sută şi anul ăsta o să fie la fel, dacă nu mai bine. Săptămâna 
viitoare o să... 

Linbar îl întrerupse. 

— Săptămâna viitoare ai să ieşi din afaceri. Zilele astea or 
să hotărască într-un fel sau altul. 

Gavallan îşi împinse bărbia înainte. 

— Vă propun să ne reîntâlnim lunea viitoare. Asta o să-mi 
dea timp să mă întorc. 

— Paul şi cu mine ne întoarcem la Hong Kong duminică. O 
să ne întâlnim acolo. 

— Asta nu-i posibil pentru mine şi... 

— Atunci va trebui să mergem mai departe fără tine. 
Linbar îşi ieşi din fire. 

— Dacă „Vârtejul” nu reuşeşte, s-a terminat cu tine. S-G 
Helicopters o să fie lichidat, O nouă companie, Nord Sea 
Helicopters - deja formată, ca să ştii - o să-i achiziţioneze 
patrimoniul şi mă îndoiesc c-o să plătesc o jumătate de cent 
la dolar. 

Gavallan roşi. 

— Ăsta-i jaf! 

— Doar preţul insuccesului. Pentru Dumnezeu! Dacă S-G 
se prăbuşeşte, s-a terminat cu tine şi, în ceea ce mă 
priveşte, era şi timpul. Şi dacă nu poţi să-ţi îngădui să-ţi 
cumperi bilet de avion la întâlnirile Consiliului de 
Conducere, n-o să-ţi ducem lipsa! 

Gavallan făcea eforturi supraomeneşti să-şi stăpânească 
furia, dar rezistă. Apoi, la un gând brusc, privi peste masă 
la Profitabilul Choy. 

— Dacă „Vârtejul” reuşeşte, o să m-ajuţi să finanţez o 
cumpărare de la Struani? 


Mai înainte ca Choy să poată răspunde, Linbar urlă: 

— Pachetul de control nu-i de vânzare! 

— Poate ar trebui, Linbar, spuse gânditor Profitabilul Choy. 
Asta ar putea să te mai scoată din rahatul în care te afli. De 
ce să nu scapi de o sursă de iritare? Voi doi vă mu?caţi toată 
vremea. Şi pentru ce? De ce să nu terminăm odată, nu? 

Linbar Spuse printre dinţi: 

— Ai finanța cumpărarea? 

— Poate. Da, poate! Dar numai dacă încuviinţezi, Linbar, 
numai atunci. Asta-i o problemă de familie. 

— N-am să fiu niciodată de acord. Profitabile! Obrazul lui 
Linbar se strâmbă şi se întoarse holbat către Gavallan. 

— Vreau să te văd putrezind, pe tine şi pe afurisitul de 
Dunross. 

Gavallan se ridică. 

— Ne vedem la întâlnirea viitoare a Consiliului Intern. O să 
vedem ce-o să zică. 

— O să facă ceea ce am să le spun eu să facă. Eu sunt 
taipan. Că veni vorba, îl fac membru pe Profitabil. 

— Nu poţi, e împotriva regulilor lui Dirk! 

Dirk Struan, fondatorul companiei, stabilise că membrii 
Consiliului Intern puteau fi numai din familie, oricât de 
depărtaţi ar fi fost, şi creştini. 

— Ai jurat în faţa lui Dumnezeu să te supui lor. 

— La dracu cu regulile lui Dirk! se răsti Linbar. Nu eşti 
parte la toate sau la moştenirea lui Dirk. Numai un taipan 
este, pentru Dumnezeu! Şi ce-am jurat e treaba mea! Crezi 
că eşti atât de afurisit de deştept? Nu eşti! Profitabil a 
devenit anglican anul trecut, a divorţat şi în curând o să se 
căsătorească în familie cu una dintre nepoatele mele, cu 
binecuvântarea mea. O să fie mult mai în familie decât eşti 
tu! 

Izbucni într-un hohot de râs. 

Gavallan nu râse şi nici Profitabilul Choy. Se priviră unul 
pe celălalt. Zarurile fuseseră aruncate. 


— Nu ştiam c-ai divorţat, spuse Gavallan. Ar fi trebuit să te 
felicit pentru... pentru noua viaţă şi numire. 

— Da, mulţumesc, fu tot ce spuse duşmanul său. 

Scot se aplecă să ridice valiza tatălui său. Alţi pasageri 
trecură grăbiţi, înghiontindu-i. Gavallan refuză: 

— Nu, mulţumesc, Scot, pot să mă descurc. O ridică 
singur. 

— Mi-ar prinde bine un duş şi câteva ore de somn. Nu-mi 
place să zbor noaptea. 

— Genny are maşina afară. 

Scot sesizase din prima clipă oboseala tatălui său. 

— Ai avut o vreme grea acasă? 

— Nu. Nu, deloc. Mă bucur că eşti teafăr. Care-s veştile 
aici? 

— Totul e grozav, tată. Merge conform planului, ca ceasul. 

În suburbiile nordice al Teheranului; ora 2,35 după- 
amiază. Jean-Luc cobori din taxi, arătos ca întotdeauna, în 
costumul său de zbor şi cizme de comandă. După cum 
promisese, scoase o bancnotă de o sută de dolari şi o rupse 
grijuliu în două. 

— Voilă! 

Şoferul examina îndeaproape jumătatea sa de bancnotă. 

— Numai o oră, aga! în numele lui Allah, aga, nu mai mult! 

— O oră şi jumătate, aşa cum ne-am înţeles, şi-apoi 
degrabă înapoi la aeroport. O să am nişte bagaje. 

— Insha Allah. 

Şoferul se uită nervos înjur. 

— Nu pot aştept aici. Prea mulţi ochi. O oră şi jumătate de 
oră, eu după colţ, acolo. 

Arătă cu degetul înainte şi demară. Jean-Luc urcă scările 
şi descuie uşa apartamentului 4A ale cărui ferestre dădeau 
către şoseaua mărginită de copaci şi spre miazăzi. Era 
apartamentul lui, deşi îl găsise şi-l aranjase pentru el soţia 
sa, Marie-Christine, şi unde locuia în rarele ei vizite la 
Teheran. Un dormitor cu un pat mare, jos, dublu, o 


bucătărie bine dotată, o sufragerie cu o sofa adâncă, o 
combină muzicală de bună calitate cu pick-up HiFi. 

— Ca să-ţi distrezi prietenele, cheri, câtă vreme nu imporţi 
vreuna în Franţa. 

— Eu, cherie? Eu sunt amant, nu importator! Zâmbi în 
sinea lui, bucuros să fie acasă, dar puţin iritat că trebuia să 
părăsească atât de multe. Combina era cea mai bună, 
discurile minunate, canapeaua seducătoare, patul... o, atât 
de elastic, vinul atât de greu strecurat în ţară, şi apoi mai 
era bucătăria, ustensilele sale de gătit. 

— Espece de con, spuse cu glas tare intrând în dormitor şi 
încercând telefonul. 

Nu funcţiona. Scoase o valiză din biroul încastrat în perete 
şi începu să împacheteze repede şi eficient, pentru că se 
gândise mult la lucrul ăsta. Mai întâi cuţitele sale favorite şi 
tigaia de omletă, apoi cele şase sticle din cele mai bune 
vinuri, restul de patruzeci aveau să rămână noului 
proprietar - un proprietar temporar, în caz că se va 
întoarce vreodată - care închinase de la el întregul 
apartament începând de a doua zi, cu plata în franci 
francezi buni, lunar, plătiţi în avans în Elveţia, şi o altă sumă 
bună drept garanţie pentru stricăciuni, de asemenea în 
avans. Înțelegerea se cocea dinainte de a pleca în concediul 
de Crăciun. 

Câtă vreme toată lumea purta ochelari de cal, pufni el, eu 
am fost cu mult înaintea lor. Desigur, însă, că am un avantaj 
deosebit asupra celorlalţi: sunt francez. 

Mulţumit, continuă să împacheteze. Noul proprietar era 
de asemenea un francez, un prieten mai în vârstă din 
ambasadă, care de săptămâni avea nevoie imperioasă de o 
garsonieră bine echipată pentru amanta lui, o adolescentă 
georgian-circaziană, care jura să-l părăsească dacă nu se 
descurcă. 

— Jean-Luc, dragul meu prieten, cel mai bun prieten, 
închiriază-mi-o pentru un an, pentru şase luni, pentru trei! 
Îţi spun din tot sufletul: curând, singurii rezidenţi europeni 


de-aici vor fi diplomaţii! Nu spune nimănui altcuiva, dar am 
aflat-o de la cea mai înaltă autoritate din cercul lui 
Khomeini, la Neauphle-le-Château. Pe cinstite, ştim tot ce se 
întâmplă. Nu sunt mulţi dintre cei mai apropiaţi asociaţi ai 
lui vorbitori de franceză şi pregătiţi la universităţile 
franceze? Te rog, te implor, trebuie pur şi simplu să 
mulţumesc lumina vieţii mele! 

Sărmanul meu prieten, se gândi trist, slavă Domnului că n- 
a trebuit niciodată să mă târăsc pe lângă nici o femeie. Ce 
norocoasă e Marie-Christine că s-a căsătorit cu mine, care 
pot, cu înţelepciune, să mă îngrijesc de averea ei! 

Ultimele lucruri pe care le împacheta fură instrumentele 
de zbor şi o jumătate de duzină de ochelari de soare. Toate 
hainele le pusese deoparte într-un dulap încuiat. Desigur c- 
o să mă despăgubească compania şi-am să-mi cumpăr altele 
noi. Cine are nevoie de haine vechi? 

Acum isprăvise. Totul era îngrijit aranjat. Se uită la ceas. Îi 
trebuiseră numai douăzeci şi două de minute. Perfect. Sticla 
de La Doucette din frigider se răcise. Frigiderul încă mai 
funcţiona, în ciuda frecventelor opriri ale curentului 
electric. Deschise sticla şi gustă. Perfect. 

Trei minute mai târziu auzi o bătaie în uşă. Perfect. 

— Sayada, draga mea, ce minunată eşti, spuse cald şi-o 
sărută, dar gândi: Nu arăţi deloc bine, obosită şi îngrijorată. 
Ce mai faci, cherie? 

— Am răcit. N-ai de ce să-ţi faci griji, spuse. 

În dimineaţa aceea observase în oglindă riduri şi cearcăne 
şi ştia că Jean-Luc avea să bage de seamă. 

— Nimic serios, am terminat acum. Dar tu, cheri? 

— Astăzi minunat, mâine,... 

Ridică din umeri. O ajută să-şi scoată pardesiul, o ridică 
uşor în braţe şi se cufundară în îmbrăţişarea canapelei. Era 
foarte frumoasă şi îi părea rău să o părăsească. Pe ea şi 
Iranul. Ca şi Algerul, se gândi. 

— La ce te gândeşti, Jean-Luc? 


— În '63 am fost izgonit din Alger. A fost exact ca acum, în 
Iran, într-un fel. Am fost forţaţi să plecăm, ca şi acum. 

O simţi tresărind în braţele sale. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Lumea e atât de îngrozitoare câteodată... Sayada nu-i 
spusese nimic despre viaţa ei reală. 

— atât de nedreaptă, spuse scârbită, amintindu-şi războiul 
din '67 din Gaza şi moartea părinţilor săi, apoi fuga, 
povestea vieţii ei foarte asemănătoare cu a lui, amintindu-şi 
şi mai pregnant catastrofala ucidere a lui Ţeymour şi o 
cuprinse greaţa când şi-l imagină pe micul Yassar şi ceea ce 
i s-ar fi putut întâmpla fiului ei dacă nu se supunea. 

Măcar dac-aş putea să aflu cine sunt ei. 

Jean-Luc turnă vinul pe care-l aşezase pe masa din faţa lor. 

— E rău să fim serioşi, cherie! N-avem prea mult timp. 
Sante! 

Vinul avea un gust răcoros, delicat şi primăvăratec. 

— Cât timp ai? Nu rămâi? 

— Trebuie să plec într-o oră. 

— La Zagros? 

— Nu cherie, la aeroport, apoi la Kowiss. 

— Când ai să te-ntorci? 

— N-am să mă întorc, spuse şi o simţi tresărind. 

O reţinu ferm şi peste o clipă ea se relaxa din nou şi el 
continuă. N-avea nici un motiv să nu aibă încredere în ea. 

— Între noi fie vorba, Kowiss este temporar. Ne retragem 
din Iran, întreaga firmă. E evident că nu suntem doriţi. Nu 
putem să mai operăm liber de-aici înainte, compania nu e 
plătită. Am fost izgoniți din Zagros, unul dintre mecanicii 
noştri a fost ucis de terorişti acum câteva zile şi tânărul 
Scot Gavallan a fost la un fir de păr de a fi ucis şi el, a?a că 
ne retragem. Cest fini. 

— Când? 

— Curând. Nu ştiu exact. 

— Eu... o să-mi fie dor. O să-mi fie dor de tine, Jean-Luc, 
spuse şi se ghemui mai aproape. 


— Şi mie o să-mi fie, cherie, spuse blând, observându-i 
lacrimile care-i curgeau liniştit pe obraji. 

— Cât de mult mai rămâi în Teheran? 

— Nutiu. 

Se strădui să nu-i răzbată durerea în glas. 

— Am să-ţi dau o adresă la Beirut. Acolo o să ştie unde poţi 
să mă găseşti. 

— Poţi să dai de mine prin Aberdeen. 

Rămaseră acolo, pe canapea, ea în braţele lui, ceasul-de 
pe cămin ticăind - de obicei încetişor, dar acum atât de tare 
- amândoi conştienţi de timpul care trecea şi de finalul care 
se apropia, nu din dorinţa lor. 

— Hai să facem dragoste, murmură ea, nedorind asta, dar 
ştiind că era aşteptată în pat. 

— Nu, spuse el galant. 

Se prefăcu tare pentru amândoi, ştiind ce se aştepta de la 
el: patul. Şi după asta aveau să se îmbrace şi-or să fie 
francezi şi sensibili şi de bun simţ acum, la sfârşitul legăturii 
lor. Trase cu ochiul la ceas. Mai rămăseseră patruzeci şi trei 
de minute. 

— Nu mă doreşti? 

— Mai mult ca oricând. 

Îi cuprinse sânul în palmă şi buzele îi mângâiară gâtul. 

Parfumul ei era uşor şi plăcut, iar trupul gata să înceapă. 

— Mă bucur, murmură ea cu aceeaşi voce dulce şi mă 
bucur atât de mult că ai spus „nu”. Te doresc pentru ceasuri 
întregi, dragul meu, nu pentru câteva minute. Nu acum. Ar 
strica totul dacă am face-o în grabă. 

Pentru moment rămase surprins, neaşteptându-se la 
gambitul ăsta în jocul pe care-l jucau. Dar acum, cuvintele 
fiind rostite, era şi el bucuros. Câtă putere din partea ei să 
treacă peste o asemenea plăcere, se gândi, iubind-o 
profund. E mult mai bine să-ţi aminteşti vremurile grozave 
decât să cucereşti în grabă. Asta mă scuteşte de o grămadă 
de sudoare şi efort şi nici n-am verificat dacă există apă 


fierbinte. Acum putem să stăm şi să pălăvrăgim şi să ne 
bucurăm de vin, să plângem puţin şi să fim fericiţi. 

— Da, aşa e. Şi eu gândesc la fel. 

Din nou buzele sale îi mângâiară gâtul. O simţi tresărind şi 
pentru o clipă fu tentat să o înfierbânte, dar se hotări să n-o 
facă. Sărmana de ea, de ce s-o chinuiesc? 

— Când pleci, dragul meu? 

— O să plecăm împreună. Cu ceilalţi, în zbor. Vin? 

— Da, da, te rog. E-atât de bun. 

Sorbi încetişor din vin, îşi uscă obrajii şi pălăvrăgi cu el, 
încercând să pătrundă mai adânc această extraordinară 
retragere. 

Şi ei şi Vocea vor găsi asta foarte interesant. Poate chiar 
mă va ajuta să descopăr cine sunt ei. Până acum ştiu dacă 
nu pot să-mi apăr fiul. O, Doamne, ajută-mă să aflu cine sunt 
ei. 

— Te iubesc atât de mult, cheri, spuse. 

La aeroportul Teheran; ora 6,05 seara. Johnny Hogg, 
Petikin şi Nogger se holbau aiuriţi la Mclver. 

— Rămâi? Nu pleci cu noi? bolborosi Petikin. 

— Nu, v-am spus, spuse Mclver tăios. Trebuie să-l însoțesc 
pe Kia mâine, la Kowiss. 

Se aflau lângă maşina lui, în parcare, departe de urechi 
străine, avionul la capătul pistei, muncitorii încărcând 
ultimele câteva lăzi şi inevitabilul grup de Gărzi Verzi şi un 
mullah, privind. 

— Mullahul e unul pe care nu l-am mai văzut până acum, 
spuse Nogger nervos ca şi ceilalţi, deşi încerca s-o ascundă. 

— Bun. E toată lumea gata să urce la bord? 

— Da, Mac, cu excepţia lui Jean-Luc. Petikin era foarte 
neliniştit. 

— Nu crezi c-ar fi mai bine să rişti şi să-l laşi baltă pe Kia? 

— Asta ar fi chiar o nebunie, Charlie! N-ai de ce să-ţi faci 
griji! Tu poţi să pregăteşti totul la aeroportul din Al 
Shargaz, cu Andy. Am să fiu acolo mâine. Am să mă urc în 
avion mâine la Kowiss, cu restul băieţilor. 


— Dar, pentru Dumnezeu, ei au viză, tu nu, spuse Nogger. 

— Pentru Dumnezeu, Nogger, nimeni de aici nu are viză 
de plecare, pentru numele lui Dumnezeu, adăugă Mclver 
râzând. Cum dracu o să fim siguri de băieţii noştri de la 
Kowiss până când n-o să fie în aer, în afara spaţiului aerian 
al Iranului? N-ai de ce să-ţi faci griji! Mai întâi şi mai întâi 
trebuie să săltăm în aer partea asta a spectacolului. 

Se întoarse să privească taxiul care opri cu un scârţâit de 
frâne. Din el cobori Jean-Luc, îi dădu şoferului cealaltă 
jumătate de bancnotă şi înainta către ci, purtând în mână o 
valiză. 

— Alors, mes amis, spuse cu un zâmbet mulţumit, ca 
marche”! 

Mclver oftă. 

— Foarte frumos din partea ta c-ai dat de veste că pleci în 
vacantă, Jean-Luc. 

— Ce? 

— Nu contează! 

Lui Mclver îi plăcea de Jean-Luc pentru îndemânarea lui, 
felul în care gătea şi modul absolut personal în care 
gândea. Când Gavallan îi spusese lui Jean-Luc despre 
„Vârtej”, Jean-Luc spusese îndată: 

— În ce mă priveşte, puteţi fi siguri c-o să pilotez un 212 
de la Kowiss, dacă pot să fiu în zborul de miercuri către 
Teheran şi să rămân la Teheran pentru câteva ceasuri. 

— Ce să faci acolo? 

— Mon Dieu! Ca să spun adieu Imamului poate. 

Mclver îi zâmbi francezului. 

— Cum a fost la Teheran? 

— Magnifique, rânji Jean-Luc drept răspuns. 

În sinea lui îşi zise: Nu l-am văzut pe Mac arătând atât de 
tânăr de ani de zile. Cine o fi doamna? 

— Et toi, mon vieux? 

— Bine. 

În spatele lui Mclver îl văzu pe Jones, copilotul, coborând 
treptele avionului două deodată şi îndreptându-se către ei. 


Pe târmâc nu mai era nici o ladă de încărcat şi cei din 
echipa de sol iraniană porniseră cu paşi mari înapoi către 
birou. 

— Totul e gata la bord? 

— Totul e gata, căpitane, cu excepţia pasagerilor, spuse 
Jones cu voce plată. Controlul de zbor începe să se 
enerveze şi zice că întârziem. cât de repede puteţi, allright. 

— Încă avem permisiunea de a opri la Kowiss? 

— Da, nici o problemă. Mclver răsuflă adânc. 

— E-n regulă, îi dăm drumul aşa cum am stabilit, cu 
excepţia că eu iau hârtiile, Johnny. 

Johnny Hogg i le înmână şi toţi trei, Mclver, Hogg?i Jones, 
porniră înainte drept către mullah, sperând să-i distragă 
atenţia. Aşa cum fusese aranjat dinainte, cei doi mecanici 
erau deja la bord, străduindu-se să pară nişte încărcători. 

— Bună ziua, aga, spuse Mclver şi îi întinse ostentativ 
mullahului documentele, poziţia lor blocând vederea către 
trepte. 

Nogger, Petikin şi Jean-Luc le urcară fără şovăire şi 
dispărură înăuntru. 

Mullahul răsfoi documentele, evident neobişnuit cu ele. 

— Bun, acum inspectăm, spuse, cu accent greoi. 

— Nu-i nevoie de asta, aga. Ev... 

Mclver se întrerupse. Mullahul şi cele două Gărzi Verzi 
porniseră deja către trepte. 

— Imediat ce urci la bord porneşte motoarele, Johnny, 
spuse în şoaptă şi îi urmă. 

Cabina era încărcată până sus cu lăzi, pasagerii erau deja 
aşezaţi, cu centurile puse. Toţi ochii îl evitară cu foarte 
multă grijă pe mullah. Mullahul îi privi lung. 

— Cine bărbaţii? Mclver spuse vioi: 

— Echipele de înlocuire, de schimb, aga. 

Deveni şi mai nervos când motoarele începură să urle. 
Făcu un semn la întâmplare către Jean-Luc. 

— Pilotul de schimb pentru Kowiss, aga! Apoi şi mai grăbit: 


— Komitehul din turn doreşte ca avionul să decoleze acum. 
Ne grăbim, da? 

— Ce în lăzi? 

Mullahul îşi ridică ochii către carlingă, de unde Johnny 
Hogg strigă într-o farsi desăvârşită: 

— Iertaţi-mă că vă întrerup, Excelenţă, voia lui Allah, dar 
turnul ne ordonă să decolăm imediat. Cu îngăduinţa 
voastră, desigur. 

— Da, da, desigur, Excelenţă pilot. Mullahul zâmbi. 

— Vorbiţi farsi foarte bine, Excelenţă. 

— Mulţumesc, Excelenţă, Allah să vă aibă în pază şi 
binecuvântările Sale Imamului. 

— Mulţumesc, Excelenţă pilot, Allah să vă ajute! 

Mullahul plecă. În drum către scară, Mclver se aplecă şi 
băgă capul în carlingă: 

— Ce-a fost asta, Johnny? Nu ştiam că vorbeşti farsi! 

— Nici nu vorbesc, îi răspunse Hogg sec, adăugind în 
engleză ceea ce-i spusese mullahului. Am învăţat doar 
frazele astea. M-am gândit că o să-mi folosească. 

Mclver zâmbi. 

— Eşti prima-ntâi. Apoi cobori vocea: 

— Când ajungi la Kowiss, fă-l pe Duke să aranjeze cu 
Barosanul, oricum poate, să le dea drumul băieţilor cât mai 
devreme mâine dimineaţă. Nu vreau ca Kia să fie acolo 
când o să decoleze. Să-i scoată de acolo cit mai devreme, 
cum o putea, okay? 

— Da, desigur. Uitasem de asta. Foarte înţelept. 

— Zbor plăcut. Ne vedem la Al Shargaz. 

Mac ridică zâmbitor degetul mare în sus şi ei se 
îndepărtară. 

În secunda în care fură în aer, Nogger explodă cu un 
strigăt: 

— Am reuşit! 

Şi toată lumea îl reluă ca un ecou, cu excepţia lui Petikin 
care bătu în lemn şi a lui Jean-Luc care-şi făcu cruce 
superstiţios şi zise: 


— Merele, aşteptaţi cu uralele, Nogger. Aţi putea fi reţinuţi 
la sol în Kowiss. Păstraţi-vă strigătele pentru vineri. Mai e 
multă apă de curs prin Golfpână atunci! 

— Mare dreptate ai, Jean-Luc, spuse Petikin aşezat la 
fereastră lângă el, privind aeroportul care se îndepărta. 
Mac era bine dispus. Nu l-am văzut atât de fericit de luni de 
zile şi azi-dimineaţă era fiert. Ciudat cum se pot schimba 
oamenii. 

— Da, ciudat. Eu aş fi într-adevăr fiert dacă ar interveni o 
astfel de schimbare în plan. 

Jean-Luc se aşeză cât mai confortabil şi se lăsă pe spate, 
gândindu-se la Sayada şi la despărţirea lor care fusese 
deosebită şi străbătută de o tristeţe dulce. Trase cu ochiul 
la Petikin şi-i văzu încruntarea. 

— Ce-i? 

— Mă întrebam cum o să ajungă Mac la Kowiss. 

— Cu elicopterul, desigur. Sunt două 206 şi un Alouette 
lăsate... 

— 'Tom a dus acel Alouette la Kowiss astăzi şi n-a mai 
rămas nici un pilot. 

— Aşa că o să se ducă cu maşina, desigur. De ce? 

— Nu crezi c-o să fie îndeajuns de nebun să-l piloteze el 
însuşi pe Kia? Ce zici? 

— Eşti nebun? Sigur că nu, nu-i atât de nebun... 
Sprâncenele lui Jean-Luc se ridicară până la cer. 

— Merele! E atât de nebun! 

La sediul Contraspionajului Intern; ora 6,30 seara. 
Hashemi Fazir stătea la fereastra vastului său birou, privind 
minaretele şi acoperişurile oraşului, domuri uriaşe de 
moschei printre clădiri şi hoteluri moderne, ridicate în 
înălţimi, ultimele chemări ale muezinilor la rugăciunea de la 
asfinţitul soarelui stingându-se încet. câteva lumini mai mult 
decât de obicei în oraş. Focuri depărtate de armă. 

— Fii de căţea! mormăi, apoi, fără să se întoarcă, mârâi 
furios: Asta-i tot ce-a spus? 


— Da, Excelenţă, în câteva zile. Spunea că e suficient de 
sigură că francezul nu ştia exact când o să plece. 

— Ar fi trebuit să se asigure. A fost delăsătoare. Agenţii 
delăsători sunt primejdioşi. Numai 212, eh? 

— Da, era sigură de asta. Şi eu zic c-a fost delăsătoare şi- 
ar trebui pedepsită. 

Hashemi auzi plăcerea maliţioasă din voce, dar nu îi 
îngădui să-i tulbure buna dispoziţie. Îşi lăsă gândurile să 
rătăcească, hotărând ce să facă cu Sayada Bertolin şi 
informaţia ei. 

Era foarte mulţumit de el. Ziua de astăzi fusese excelentă. 
Unul dintre asociaţii săi secreţi fusese numit al doilea în 
SAVAMA după Abrim Pahmudi. La amiază, un telex de la 
Tabriz confirmase moartea lui Abdullah Han. Imediat 
transmisese înapoi un telex ca să aranjeze o întâlnire 
particulară, a doua zi, cu Hakim Han şi rechiziţionase unul 
dintre avioanele uşoare, bimotoare, ale SAVAMA. Sprijinul 
acordat lui Talbot ca să ajungă în Iad fusese desăvârşit şi nu 
găsise nici un fel de urmă a celor responsabili - o echipă a 
Grupului Patru - când inspectase zona; pentru că, desigur, 
fusese chemat instantaneu. Cei din apropiere nu văzuseră 
pe nimeni în parcare: 

— Acum era pacea lui Allah şi peste o clipă furia lui Satan, 
aga! 

Cu o oră în urmă, Abrim Pahmudi îl chemase personal, 
evident ca să-l felicite. Dar el evitase capcana şi negase cu 
grijă că explozia avea ceva de-a face cu el. Mai bine să nu 
atragă atenţia asupra asemănării cu prima maşină capcană 
care îl făcuse bucăţi pe generalul Janan, mai bine să-l ţină 
pe Pahmudi în nesiguranţă şi descumpănit şi sub presiune. 
Îşi ascunsese zâmbetul şi spusese grav: 

— Voia lui Allah, Excelenţă. Dar e limpede că acesta a fost 
un alt blestemat de atac terorist al celor de stânga. Talbot 
n-a fost ţinta, deşi dispariţia lui oportună elimină problema 
asta. Îmi pare rău că trebuie să v-o spun, dar atacul a fost 


din nou împotriva celor ce se bucură de favorurile 
Imamului. 

Dând vina pe terorişti şi afirmând că atacul a fost 
împotriva ayatolahilor şi mullahilor care frecventau 
restaurantul, avea să-i înspăimânte, îndepărtându-i de pista 
ce ducea la Talbot, aşa că putea să evite o posibilă 
răzbunare britanică, desigur din partea lui Robert 
Armstrong dacă el avea să descopere, şi strivise câţiva 
scorpioni cu o singură piatră. 

Hashemi se întoarse şi privi la bărbatul cu trăsături dure, 
Suliman al Wiali, conducătorul echipei Grupului Patru care 
plasase maşina capcană de astăzi, acelaşi bărbat care o 
prinsese pe Sayada Bertolin în dormitorul lui Teymour. 

— În câteva minute plec laTabriz. O să mă întorc mâine 
sau poimâine. O să meargă cu mine un englez înalt, Robert 
Armstrong. Numegşte unul dintre oamenii tăi să-l 
urmărească, asigură-te că omul ştie unde locuieşte 
Armstrong, apoi spune-i să-l termine undeva pe străzi, după 
căderea întunericului. Nu, să n-o faci tu! 

— Da, Excelenţă! când? 

Hashemi se gândi, trecu încă o dată în revistă planul şi nu 
găsi nici o scăpare. 

— De Ziua Sfântă. 

— Acesta-i acelaşi bărbat cu care doreaţi să se 
destrăbăleze femeia Sayada? 

— Da. Dar acum m-am răzgândit. 

Robert nu mai are nici un fel de valoare, se gândi. Şi mai 
mult decât atât, i-a sosit vremea. 

— Mai aveţi şi altă treabă pentru ea, Excelenţă? 

— Nu. Am spart cercul Teymoun 

— Voia lui Allah. Pot să fac o sugestie? 

Hashemi îl cântări. Suleiman era cel mai eficient, de 
încredere şi ucigător comandant de Grup Patru, cu o slujbă 
de acoperire ca agent minor al Contraspionajului Intern, 
raportându-i direct lui. Suleiman pretindea că la origine 
provenea din munţii Shrift, la nord de Beirut, mai înainte ca 


familia să-i fie ucisă şi el să fie alungat de acolo de milițiile 
creştine. Hashemi îl momise cu cinci ani în urmă, după ce-l 
scosese prin mită dintr-o închisoare siriană, unde fusese 
condamnat la moarte pentru omoruri şi atacuri banditeşti 
de ambele părţi ale graniţei, singura sa apărare fiind: „Am 
ucis numai evrei şi necredincioşi, aşa cum a poruncit Allah, 
aşa că am împlinit lucrarea Lui. Sunt un Răzbunător!” 

— Ce sugestie? întrebă. 

— Este un curier OEP obişnuit, nu unul prea bun, şi în 
starea prezentă e primejdioasă şi o posibilă ameninţare. 
Uşor de „întors” de către evrei sau CIA şi folosită împotriva 
noastră. Ca buni fermieri, ar trebui să plantăm seminţele 
acolo unde putem să culegem o recoltă viitoare. 

Suliman zâmbi. 

— Sunteţi un fermier înţelept, Excelenţă. Sugestia mea e 
să-i spunem că e vremea să se întoarcă la Beirut, că noi, cei 
doi care am prins-o în dezmăţul ei, vrem acum sa lucreze 
pentru noi acolo. O vom mai lăsa să ne audă vorbind între 
patru ochi şi ne vom preface că suntem 0... parte dintr-o 
celulă a Miliţiilor Creştine din sudul Libanului, acţionând 
sub ordinul Israelului pentru stăpânii lor de la CIA. 

Bărbatul râse fără zgomot, văzând surpriza şefului său. 

— Şi după asta? 

— Ce-ar transforma o coptă palestiniancă, moderată anti- 
Israel, într-o diavoliţă fanatică, năzuind veşnic să se 
răzbune? 

Hashemi îl privi. 

— Ce? 

— Să zicem că cineva din aceleaşi „Miliţii Creştine, 
acţionând sub ordinele Israelului pentru stăpânii lor de la 
CIA” îi vor face rău copilului ei, foarte rău, înainte ca ea să 
ajungă acasă, apoi vor dispărea. N-ar face din ea un 
duşman neîndurător al duşmanilor noştri? 

Hashemi îşi aprinse o ţigară ca să-şi ascundă dezgustul. 

— Sunt de acord că nu ne mai e utilă, spuse şi văzu o 
umbră de iritare. 


— Ce valoare are copilul ei, şi ce viitor? spuse Suliman 
dispreţuitor. Cu o astfel de mamă şi trăind cu rude creştine, 
o să rămână creştin şi-o să ajungă în Iad. 

— Israelul este aliatul nostru. Nu te băga în afacerile 
Orientului Mijlociu sau ei or să te mănânce. E interzis. 

— Dacă spuneţi că e interzis, e interzis, stăpâne! Suliman 
se plecă adânc şi încuviinţă. 

— Pe capul copiilor mei. 

— Bun, te-ai descurcat foarte bine astăzi, mulţumesc! Se 
duse la seif şi luă un pachet de dolari uzaţi din raftul de 
acolo. Văzu chipul lui Suliman luminându-se. 

— Aici e un premiu pentru tine şi oamenii tăi. 

— Mulţumesc, mulţumesc, Excelenţă! Allah să vă apere! 
Bărbatul acela, Armstrong, poate fi socotit mort. 

Foarte recunoscător, Suliman se înclină din nou şi plecă. 

Rămas singur, Hashemi descuie un sertar şi-şi turnă un 
whisky. 

O mie de dolari este o avere pentru Suliman şi cei trei 
oameni ai săi, dar e o investiţie înţeleaptă, se gândi 
mulţumit. O, da, mă bucur c-am hotărât în privinţa lui 
Robert. Robert ştie prea multe, suspectează prea multe. N- 
a fost el cel care a dat numele echipelor mele? 

— Echipele Grupului Patru trebuie folosite pentru lucruri 
bune, nu rele, Hashemi! spusese cu acea binecunoscută 
voce a lui. le previn doar, puterea lor ar putea să fie 
năvalnică, dar s-ar putea întoarce împotriva ta. Aminteşte-ţi 
de Bătrânul de pe Munte. Ei? 

Hashemi râsese ca să-şi ascundă surpriza că Armstrong îi 
citise cel mai ascuns gând al său. 

— Ce are Al-Sabbah şi asasinii lui cu mine? Noi trăim în 
secolul douăzeci, iar eu nu sunt un fanatic religios. Ba, şi 
mai important, Robert, nu am un castel Alamut! 

— Există încă haşişul - ba chiar mai bine. 

— N-am nevoie de drogaţi sau de asasini, doar de oameni 
în care mă pot încrede. 


— Asasin e un cuvânt derivat din „hashashin”, cel ce ia 
haşiş. Legendele spun că în secolul al unsprezecelea, la 
Alamut - fortăreaţa de nepătruns a lui Hassan ibn al- 
Sabbah, din munţii de lângă Qazvin - acesta avea grădini 
secrete alcătuite exact după Grădinile Paradisului descrise 
în Coran, unde vinul şi mierea curgeau din fântâni şi găseai 
fecioare minunate şi supuse. Aici erau aduşi în taină cei mai 
devotați oameni ai săi, drogaţi cu haşiş şi li se dădea să 
guste din fericirea promisă, eternă şi erotică ce-i aştepta 
după moarte în Paradis. Apoi, într-o zi, două sau trei, 
Binecuvântatul îi aducea înapoi pe Pământ, garantându-le o 
întoarcere grabnică în schimbul absolutei supuneri. Din 
Alamut, bandele fanatice ale zeloşilor săi. Asasinii, terorizau 
Persia, ajungând curând în cea mai mare parte a Orientului 
Mijlociu. Aceasta a continuat aproape două secole, până în 
1256. Atunci, un nepot al lui Genghis-Han, Ulugu Han, a 
coborât în Persia şi şi-a pornit hoardele împotriva 
Alamutului, dărâmându-l piatră cu piatră de pe vârfurile 
munţilor şi transformând Ghilda Asasinilor în pulbere. 

Buzele lui Hashemi erau o linie subţire. 

Ah, Robert, cum ai reuşit oare să străpungi vălul şi să 
înţelegi planul meu secret de a moderniza ideea lui Al- 
Sabbah? 

E atât de uşor s-o faci acum, când Şahul s-a dus şi 
pământul este în clocot, atât ele uşor cu drogurile 
psihedelice, halucinogene şi mulţimea fără număr de inşi nu 
prea isteţi, deja pătrunşi de dorinţa martiriului, care 
trebuie doar să fie puşi pe direcţia potrivită ca să înlăture 
pe oricine doresc eu - ca Janan şi Talbot. Ca tine. Dar cu ce 
stârvuri trebuie să mă adun pentru gloria nepieritoare a 
domeniului meu! Cum pot oamenii să fie atât de cruzi? Cum 
pot să se bucure pe faţă de asemenea cruzime nechibzuită 
şi fără rost, cum ar fi tăierea organelor genitale ale omului 
ăla? Sau să iei în considerare rănirea unui copil? Este oare 
doar pentru că sunt din Orientul Mijlociu, au trăit în 
Orientul Mijlociu şi nu aparţin nici unui alt loc? Ce groaznic 


că n-au putut să înveţe de la noi, că n-au putut beneficia de 
civilizaţia noastră străveche! Imperiul lui Cirus şi Darius 
trebuie să se întemeieze din nou. Pe Allah, în privinţa asta 
Şahul avea dreptate. Asasinii mei vor deschide drumul. 
Chiar până la lerusalim dacă e nevoie. 

Sorbi din whisky foarte mulţumit de înfăptuirile acelei zile. 
Băutura avea un gust excelent. Îi plăcea fără gheată. 

CAPITOLUL 55 

JOI 

1 martie 1979 

Într-un sat lângă graniţa de nord; ora 5,30 dimineaţa. În 
lumina de dinaintea zorilor, Erikki îşi trase cizmele. Acum 
avea jacheta de zbor pe el, pielea veche, bine îngrijită şi 
moale foşnind, pumnalul în teacă şi aceasta în mânecă. 
Deschise încetişor uşa colibei. Satul dormea sub plapuma 
de zăpadă. Nu se vedea nici o santinelă. În şopronul sub 
care se odihnea elicopterul domnea liniştea, dar ştia că 
aparatul era totuşi prea bine păzit ca să încerce. 

Încercase în mai multe momente în cursul zilei şi al 
nopţilor. De fiecare dată, santinelele din cabină şi carlingă îi 
zâmbiseră, atente şi politicoase. 

N-avea cum să-i doboare pe toţi trei şi să decoleze. 
Singura şansă era pe jos şi plănuia asta de când avusese 
confruntarea cu şeicul Baiazid, alaltăieri. Simţurile lui 
pipăiră întunericul. Stelele erau ascunse de nori subţiri. 
Acum. 

Cu paşi siguri, se strecură pe uşă şi de-a lungul şirului de 
colibe, îndreptându-se către copaci, şi se trezi înfăşurat în 
plasa care păru să apară din senin şi se zbătu din răsputeri. 
Patru nomazi ţineau de fiecare capăt al plasei, folosită 
pentru capturarea şi domesticirea caprelor sălbatice. O 
răsuciră cu îndemânare din ce în ce mai strâns în jurul lui şi 
el urla furios şi puterea lui uriaşă rupse câteva dintre funii. 
În curând se zvârcolea neajutorat în zăpadă. 

Pentru un moment rămase întins acolo, gâfâind, apoi 
încercă din nou să-şi rupă legăturile, senzaţia de neputinţă 


făcându-l să urle. Dar cu cât se rotea mai mult, cu atât 
funiile păreau să se strângă mai tare. În cele din urmă 
încetă să se zbată şi rămase întins pe spate, încercând să-şi 
tragă sufletul, privind în jur. Era înconjurat. Tot satul era 
treaz, îmbrăcat şi înarmat. Evident, îl aşteptau. Niciodată 
nu văzuse şi nu simţise atât de multă ură. Trebuiră cinci 
oameni să-l ridice şi să-l ducă -jumătate pe sus, jumătate 
târându-l - până la coliba adunării satului şi să-l arunce 
brutal pe podeaua de pământ, dinaintea şeicului Baiazid, 
care stătea cu picioarele încrucişate pe blănuri de animale, 
la locul său de onoare, lângă foc. Coliba era mare, înnegrită 
de fum şi plină cu oamenii tribului. 

— Aşa, deci, spuse şeicul. Deci îndrăzneşti să nu mi te 
supui?! 

Erikki zăcea nemişcat, adunându-şi puterile. Ce era de 
spus? 

— Azi-noapte, unul din oamenii mei a venit de la palatul 
Hanului. 

Baiazid tremura de furie. 

— Ieri după-amiază, la ordinele Hanului, gâtul 
mesagerului meu a fost tăiat, împotriva tuturor legilor 
cavalereşti. Ce zici de asta? Cu gâtul tăiat ca un câine, ca 
un câine! 

— Eu... eu nu pot să cred că Hanul ar face asta, spuse 
Erikki neajutorat. Nu pot să cred! 

— Pe toate numele lui Allah, i-au tăiat gâtul! E mort şi noi 
suntem dezonoraţi. Cu toţii! Eu! Făcuţi de ruşine din pricina 
ta! 

— Hanul este un diavol, îmi pare rău, dar eu nu... 

— Am tratat cu Hanul onorabil. Şi pe tine te-am tratat 
onorabil. Ai fost pradă de război de la duşmanii Hanului şi 
ai noştri. Tu eşti căsătorit cu fiica lui şi el e bogat, cu mai 
multe pungi de aur decât are o capră fire de păr. Ce 
înseamnă zece milioane de riali pentru el? O căcărează de 
capră. Mai rău! El ne-a dezonorat. Moartea lui Allah 
pluteşte asupra lui! 


Un murmur trecu printre cei care priveau şi aşteptau, 
neînţelegând engleza, dar înțelegând ghimpii ascuţiţi ai 
mâniei. Din nou se auzi şuieratul veninos. 

— Insha Allah! Acum o să-ţi dăm drumul, aşa cum ai dorit, 
pe jos, şi după asta o să te vânăm. N-o să te ucidem cu 
gloanţe şi nici tu n-ai să vezi apusul deasupra capului, iar 
capul tău va fi un dar pentru Han. 

Şeicul reluă pedeapsa hotărâtă pe limba lui şi făcu un 
semn din mină. Oamenii înaintară. 

— Aşteptaţi, aşteptaţi! strigă Erikki, căruia teama îi 
dăduse idei. 

— Vrei să cerşeşti îndurare? spuse Baiazid dispreţuitor. 
Credeam că eşti bărbat, de asta n-am poruncit să ţi se taie 
capul în somn. 

— Nu îndurare, răzbunare! Apoi Erikki mugi: 

— Răzbunare! 

Urmă o tăcere uluită. 

— Pentru voi şi pentru mine! Nu meritaţi să răzbunaţi o 
astfel de dezonoare? 

Bărbatul mai tânăr şovăi. 

— Încerci să ne păcăleşti? 

— Pot să v-ajut să vă recâştigaţi cinstea. Eu singur. Haideţi 
să jefuim palatul Hanului şi astfel amândoi o să ne 
răzbunăm pe el! 

Erikki se rugă la zeii săi străvechi să-i facă gura aurită. 

— Eşti nebun? 

— Hanul este duşmanul meu mai mult decât al vostru. 
Care ar fi altul motivul pentru care ne-a făcut de râs pe 
amândoi, dacă nu să vă înfurie pe voi împotriva mea? 
Cunosc palatul. Pot să te duc pe tine şi cincisprezece 
oameni înarmaţi în curtea interioară într-o fracțiune de 
secundă şi... 

— Nebunie! pufni ironic şeicul. Să ne aruncăm cu capul 
înainte, ca nişte nebuni intoxicaţi cu haşiş? Hanul are prea 
multe santinele! 


— Cincizeci şi trei angajate în interiorul zidurilor. Nu mai 
mult de patru sau cinci de serviciu în oricare parte a zilei. 
Sunt războinicii tăi atât de slabi că nu se pot lupta cu 
cincizeci şi trei? Vom avea surpriza de partea noastră. Un 
atac de comando neaşteptat, din cer, un asalt nemilos ca să- 
ţi recâştigi onoarea. Aş putea să vă duc şi să vă iau de acolo, 
la fel, în câteva minute. Abdullah Han este bolnav, foarte 
bolnav, străjile n-or să fie pregătite şi nici cei din casă. 
Cunosc drumul înăuntru, unde doarme, totul. 

Erikki îşi auzi vocea înfierbântându-se, ştiind că planul 
putea fi dus la îndeplinire. Saltul brusc peste ziduri şi 
aterizarea neaşteptată, ţâşnind din elicopter, conducând 
asaltul, luând-o în fruntea lor pe trepte, intrând în clădire, 
în susul scărilor, pe palier, de-a lungul coridorului, tăbărând 
pe Ahmed şi pe oricine i-ar fi stat în cale în încăperea 
Hanului, apoi dându-se la o parte pentru ca Baiazid şi 
oamenii săi să facă ce vor, ajungând cumva în aripa de nord 
la Azadeh şi, dacă nu era acolo sau era rănită, atunci să 
ucidă, să ucidă Hanul, străjile, pe oamenii ăştia, pe toată 
lumea. Ideea pusese stăpânire pe el. 

— N-ar rămâne numele vostru o mie de ani, din pricina 
îndrăznelii voastre? Şeicul Baiazid, cel care a îndrăznit să-l 
umilească, să-l înfrunte pe Han, Hanul Gorgonilor, în chiar 
bârlogul său, pentru o problemă de onoare? Nu vor cânta 
barzii cântece despre tine, la nesfârşit, la focurile de tabără 
ale tuturor kurzilor? Nu asta ar fi făcut Saladin-kurdul? 

În lumina flăcărilor le vedea ochii strălucindu-le altfel 
acum. Il văzu pe Baiazid ezitând, tăcerea adâncindu-se, îl 
auzi vorbind în şoaptă oamenilor săi, apoi un bărbat râse şi 
strigă tare ceva, la care ceilalţi se alăturară şi apoi, într-un 
singur glas, urmă un tunet de aprobare. 

mâini binevoitoare îi tăiară legăturile. Bărbaţii se luptară 
îndârjiţi pentru privilegiul de a lua parte la raid. Degetele 
lui Erikki tremurau când apăsară butonul de start. 

Primul dintre motoare bubui, trezindu-se la viaţă. 


În palatul Hanului; ora 6,35 dimineaţa. Hakim se trezi din 
somn brusc. Straja sa de lângă uşă îl privea uimită. 

— Ce se întâmplă, înălţimea voastră? 

— Nimic, nimic, Iştar. Am, am visat doar. 

Acum era treaz de-a binelea. Hakim se culcă pe spate şi se 
întinse după pofta inimii, pregătit pentru noua zi. 

— Adu-mi cafeaua! După baie, dejunul aici. Şi roag-o pe 
sora mea să vină. 

— Da, înălţimea voastră, îndată! 

Straja îl părăsi. Îşi întinse din nou trupul vânjos, încordat. 
Zorii erau întunecaţi. Camera era decorată bogat, largă, 
plină de curenţi reci de aer şi răcoroasă, dar era dormitorul 
Hanului. În uriaşul cămin ardea un foc strălucitor, întreţinut 
de strajă în timpul nopţii, nimeni altcineva nefiind îngăduit 
înăuntru, straja aleasă de el personal, din cei cincizeci şi 
trei din palat, până avea să hotărască viitorul lor. Unde să-i 
găseşti pe cei în care să ai încredere, se întrebă, apoi ieşi 
din pat, înfăşurându-se mai strâns în cămaşa de noapte 
călduroasă din brocart, una din cele cincizeci pe care le 
găsise în garderobă. 

Se întoarse cu faţa către Mecca şi către Coranul deschis 
din nişa decorată cu plăcuţe de ceramică, îngenunche şi 
spuse prima rugăciune a zilei. Când isprăvi, rămase acolo 
cu ochii pe străvechiul Coran, imens, acoperit cu pietre 
scumpe, caligrafiat de mână şi nepreţuit. Coranul Hanilor 
Gorgoni, Coranul său. 

Sunt atât de multe lucruri pentru care trebuie să-i 
mulţumesc lui Allah, se gândi. Atât de multe încă de învăţat, 
atât de multe încă de făcut. Dar am făcut deja un început 
minunat. 

Nu mult după miezul nopţii, ieri, în faţa tuturor membrilor 
familiei adunaţi în casă, luase inelul de aur cu smarald 
şlefuit, simbolul străvechiului Hanat, din degetul arătător al 
mâinii drepte a tatălui său şi îl pusese pe al său. Fusese 
nevoit să forţeze inelul să treacă peste o cută de grăsime şi 
să se străduie să nu simtă mirosul morţii care plutea în 


încăpere. Înfierbântarea sa învinsese repulsia şi acum era 
într-adevăr Hanul. Apoi toţi membrii prezenţi ai familiei 
îngenuncheaseră şi îi sărutaseră mâna cu inelul, jurându-i 
supunere, Azadeh, mândră, cea dintâi, apoi Aisha, 
tremurând înspăimântată, apoi şi ceilalţi, Najoud şi 
Mahmud ostentativ umili, binecuvântându-l pe Allah în 
sinea lor pentru amânarea pedepsei. Apoi jos, în Sala Mare, 
cu Azadeh stând lângă el, Ahmed şi gărzile juraseră de 
asemenea supunere şi credinţă, restul familiei răspândite 
urmând să sosească mai târziu, împreună cu alţi 
conducători tribali, servitori şi membri ai casei şi personal 
de serviciu. 

Dăduse de îndată ordine pentru funeralii şi apoi îngăduise 
ochilor săi s-o vadă pe Najoud. 

— Deci, înălţimea voastră, spusese Najoud mieros, din 
toate inimile noastre, în faţa lui Allah, vă felicităm şi jurăm 
să vă servim cu toată puterea noastră. 

— Mulţumesc, Najoud. Mulţumesc. Ahmed, care a fost 
sentinţa pe care Hanul a hotărât-o în legătură cu sora mea 
şi familia ei înainte de a muri? 

Brusc, marea încăpere fu cuprinsă de tensiune. 

— Alungarea fără bani către pustiul de la nord de Meshed, 
înălţimea voastră, sub pază, imediat. 

— Regret, Najoud. Tu şi toată familia ta o să plecaţi în zori, 
aşa cum s-a hotărât. 

Îşi amintise cum ea şi Mahmud se făcuseră cenuşii la faţă 
şi se clătinaseră. 

— Dar, înălţimea voastră, acum sunteţi Han, cuvântul 
vostru este lege. Nu m-aştept... Sunteţi Han acum! 

— Dar Hanul, tatăl nostru, a dat ordinul când el era legea, 
Najoud. Nu e corect să trecem peste cuvântul lui. 

— Dar voi sunteţi legea acum, spusese Najoud cu un 
zâmbet bolnav. Voi faceţi ce e drept! 

— Cu ajutorul lui Allah, am să încerc. Cu siguranţă, 
Najoud! Nu pot să nesocotesc hotărârea luată de tatăl meu 
pe patul de moarte. 


— Dar, înălţimea voastră... Najoud se apropiase. 

— Vă rog, putem... putem discuta asta între patru ochi? 

— Mai bine aici, în faţa întregii familii, Najoud. Ce vrei să 
spui? 

Ea şovâăise şi venise şi mai aproape şi-l simţise pe Ahmed 
încordându-se, îi văzuse mână pregătită pe pumnal şi părul 
de pe ceafă zbârlit. 

— Doar pentru că Ahmed spune că Hanul a dat un astfel 
de ordin nu înseamnă că... Nu-i aşa? Încercase Najoud să 
şoptească, dar cuvintele ei stârniseră ecouri între pereţi. 

Răsuflarea şuierase pe buzele lui Ahmed: 

— Allah să mă ardă în veci dac-am minţit! 

— Ştiu că n-ai făcut-o, Ahmed, spusese trist Hakim. N-am 
fost şi eu acolo când a hotărât Hanul? Am fost acolo, 
Najoud. Ca şi înălţimea sa, sora mea. Regret că... 

— Dar poţi să fii îndurător, ţipase Najoud. Te implor, te 
implor, fii îndurător! 

— O, dar sunt, Najoud. Eu te iert, dar pedeapsa a fost 
pentru c-ai minţit în numele lui Allah, spusese el grav. 
Pedeapsa n-a fost pentru c-ai spus minciuni despre mine şi 
sora mea, provocându-ne ani de suferinţă şi făcându-ne să 
pierdem dragostea tatălui nostru. Desigur că noi te iertăm 
pentru asta, nu-i aşa, Azadeh? 

— Da, da, desigur, asta este iertat. 

— Asta este iertat faţă de toată lumea, dar minciuna în 
numele lui Allah... Hanul a luat o hotărâre. Eu nu pot să 
merg împotriva ei. 

Mahmud izbucnise, acoperindu-i cuvintele: 

— Nu ştiu nimic despre asta, înălţimea voastră, nimic. Jur 
în faţa lui Allah! Am crezut în minciunile ei. O să divorţez de 
ea oficial pentru că te-a trădat! N-am ştiut niciodată nimic 
despre minciunile ei! 

În Sala Mare, toată lumea îi privea târându-se, unii 
urându-i, alţii dispreţuindu-i pentru că nu reuşiseră atunci 
când aveau puterea. 


— În zori, Mahmud. Eşti alungat, tu şi familia ta, spusese 
el nespus de trist. Fără un ban, sub pază, cită vreme voi 
dori eu. Cât despre divorţ, acesta este interzis în casa mea. 
Dacă doreşti s-o faci la nord de Meshed, Insha-Allah. Eşti 
totuşi alungat acolo cât îmi va face mie plăcere. 

O, ai fost perfect, Hakim, îşi spuse pe deplin mulţumit, 
pentru că desigur toată lumea ştia că a fost prima ta 
încercare. Ai fost perfect. Nici măcar o dată nu ai lăsat să se 
vadă cât de mult te desfătai şi nu ţi-ai dezvăluit adevăratul 
scop, nici măcar o dată nu ţi-ai ridicat glasul, păstrându-l 
calm şi blând şi grav, de parcă ai fi fost într-adevăr întristat 
de sentinţa tatălui tău, dar pe bună dreptate nu era cu 
putinţă să treci peste ea. şi nevinovata, dulcea promisiune 
„câtă vreme voi dori eu”! Voi dori să fiţi cu toţi alungaţi 
definitiv şi dacă aud doar de o singură, neînsemnată 
ameninţare a vreunui complot, am să vă sting pe toţi la fel 
de uşor ca pe un muc de lumânare. Pe Allah şi pe Profetul 
Său, fie-i numele lăudat, am să fac ca spiritul tatălui meu să 
fie mândru de acest Han al tuturor Gorgonilor, răsuci-s-ar 
în lad pentru că a crezut asemenea minciuni sfruntate ale 
unei cotoroanţe răutăcioase! 

Sunt atât de multe lucruri pentru care trebuie să-i 
mulţumesc lui Allah, îşi zise, fermecat de flăcările ce 
străluceau în nestematele Coranului. Toţi anii ăştia cât ai 
fost alungat te-au învăţat să-ţi tăinuieşti dezamăgirea şi 
trădarea. Acum ai de întărit puterea ta, Azerbaidjanul de 
apărat, o lume de cucerit, neveste de găsit, fii de zămislit şi 
o nouă dinastie de ridicat. Fie ca Najoud şi puii ei de căţea 
să putrezească. 

În zori plecase cu Ahmed să privească „întristat” plecarea 
lor. Sentimental, insistase ca nimeni din restul familiei să nu 
mai fie prezent. „De ce să mărim durerea, a lor şi a mea?” îl 
urmărise pe Ahmed răvăşind împreună cu străjile - la 
instrucţiunile sale precise - muntele de bagaje, îndepărtând 
orice putea avea vreo valoare, până când nu mai rămăsese 


decât o valiză pentru fiecare dintre ei şi cei trei copii ai lor 
care priveau împietriţi de spaimă. 

— Bijuteriile tale, femeie! spusese Ahmed. 

— Ai luat totul... totul... Te rog... Hakim, înălţimea voastră, 
vă rog! suspinase Najoud. 

Săculeţul ei special cu bijuterii, ascuns într-un buzunar al 
valizei ei, fusese deja adăugat grămezii de valori. Brusc, 
Ahmed se întinsese şi-i smulsese pandantivul de la gât şi-i 
sfâşiase gulerul rochiei. O duzină de coliere îl îngreunau - 
diamante, rubine, smaralde şi safire. 

— De unde ai astea? întrebase Hakim uimit. 

— Sunt... sunt ale mele. Sunt... mama, ale mamei mele... şi 
ale mele... Le-am cumpărat în decursul anilor. 

Najoud se întrerupsese când Ahmed dăduse la iveală 
pumnalul. 

— Bine, bine. 

Grăbită, îşi trăsese tremurând lanţurile peste cap, îşi 
desfăcuse restul colierelor şi i le dăduse. 

— Acum aitotul. 

— Cercei! 

— Dar... înălţimea voastră, lăsaţi-mi ceva! 

Ţipase când Ahmed, nerăbdător, îi apucase un deget ca să- 
| taie cu inelul încă pe el; se trăsese înapoi, îşi smulsese 
inelele de pe degete şi brăţările ascunse sus, în mâneci, 
urlând de durere şi amărăciune, şi le aruncase pe podea. 

— Acum ai totul! 

— Acum ridică-le şi dă-i-le înălţimii sale, în genunchi! 
şuierase Ahmed şi, fiindcă ea nu se supusese îndată, o 
înşfăcase de păr şi o aruncase cu faţa la podea şi ea se târa 
supusă. 

Ah, asta a fost într-adevăr o desfătare, se gândi Hakim, 
amintindu-şi fiecare secundă a umilirii lor. După ce osă 
moară, Allah o să-i ardă în flăcările Iadului. 

Mai făcu o temenea, îl puse pe Allah deoparte până la 
următoarea rugă de amiază şi sări în picioare, plin de 


energie. O slujnică era deja acolo, în genunchi, turnând 
cafeaua şi îi ghici teama din ochi şi fu foarte mulţumit. 

În momentul în care devenise Han ştiuse că era vital să 
acţioneze repede şi să preia frâiele puterii. Cu o zi în urmă, 
dimineaţa, inspectase palatul. Bucătăria nu i se păruse 
destul de curată, aşa că pusese să fie bătut până la leşin 
bucătarul şef şi azvârlit dincolo de ziduri, apoi îl înaintase 
pe ajutorul său în locul lui, cu avertismente crâncene. Patru 
străji fuseseră alungate pentru că dormiseră prea mult, 
două slujnice biciuite pentru că arătau neîngrijit. 

— Dar, Hakim, dragul meu, spusese Azadeh când 
rămăseseră singuri, simt sigură că nu era nevoie să fie 
biciuiţi. 

— Peste o zi sau două n-o să mai fie. Între timp, palatul se 
va schimba în felul în care vreau eu. 

— Desigur că?tii mai bine, dragul meu. Cum rămâne cu 
răscumpărarea'? 

— A, da, îndată! 

Şi trimisese după Ahmed. 

— Regret, înălţimea voastră! Hanul, tatăl vostru, a 
poruncit să i se taie gâtul mesagerului ieri după-amiază. 

Şi el şi Azadeh rămăseseră uluiţi. 

— Dar asta e groaznic! Ce se mai poate face acum? ţipase 
ea. 

Ahmed spusese: 

— Am să încerc să iau legătura cu nomazii. Poate pentru 
că acum Hanul, tatăl vostru, este mort, o să... o să discute 
din nou cu domniile voastre. Am să încerc. 

Stând acolo, în locul Hanului, Hakim observase 
încrederea, siguranţa nevinovată a lui Ahmed şi sesizase 
capcana în care se afla. Il năpădise frica, urcând din 
măruntaie. Degetele se jucau cu inelul cu smarald de pe 
deget. 

— Azadeh, vino peste o jumătate de oră, te rog. 

— Desigur, spusese ea ascultătoare. 

Când rămăsese singur cu Ahmed, îl întrebase: 


— Ce arme ai? 

— Un cuţit şi un revolver, înălţimea voastră. 

— Dă-mi-le! 

Îşi aminti cum îi bătuse inima şi că simţise o uscăciune 
neobişnuită în gură, dar trebuise să facă asta, şi singur. 
Ahmed şovăise, apoi se supusese, evident displăcându-i să 
fie dezarmat. Dar Hakim se prefăcuse că nu bagă de seamă, 
se mulţumise să cerceteze percutorul pistolului şi să-l 
armeze gânditor. 

— Acum ascultă atent, sfetnicule! N-o să încerci să iei 
legătura cu nomazii; ai s-o faci foarte repede şi ai să 
aranjezi întoarcerea soţului surorii mele, teafăr. Pe capul 
tău, pe Allah şi pe Profetul lui Allah! 

— Eu... desigur, înălţimea voastră! 

Ahmed încercase să nu-şi lase mânia să se vadă pe chip. 
Leneş, Hakim îndreptase arma către capul lui. 

— Am jurat pe Allah să te cinstesc ca prim sfetnic şi-am s-o 
fac - câtă vreme trăieşti. Zâmbise strâmb. Chiar dacă se- 
ntâmplă să fii rănit, să rămâi fără o mână sau un picior, ba 
chiar să-ţi pierzi bărbăţia, sau să fii orbit de duşmanii tăi. Ai 
duşmani, Ahmed Dursak Turcomanul? 

Ahmed râsese uşurat, mulţumit de bărbatul care devenise 
Han şi nu căţelandrul pe care şi-l închipuise. E mult mai 
uşor să te descurci cu un bărbat, îşi zise, recăpătându-şi 
încrederea. 

— Mulţi, înălţimea voastră, mulţi. Nu este obiceiul să 
masori un bărbat după importanţa duşmanilor săi? Insha 
Allah. Nu ştiam că ştiţi să umblaţi cu armele. 

— Sunt multe lucruri pe care nu le ştii despre mine, 
Ahmed, spusese cu satisfacţie întunecată, simțind că 
câştigase o victorie importantă. 

Îi înapoiase pumnalul, dar nu şi pistolul. 

— Timp de un an şi-o zi să nu apari în prezenţa mea 
înarmat. 

— Atunci... cum pot să vă apăr, înălţimea voastră? 

— Cu înţelepciune. 


Lăsase să se vadă o mică măsură din violenţa pe care-o 
ţinuse ascunsă în el de ani de zile. 

— Va trebui să faci dovada măsurii tale. Mie, numai mie. 
Ce i-a plăcut tatălui meu, nu e obligatoriu să-mi placă şi 
mie. Aceasta este o eră nouă, cu alte posibilităţi şi alte 
pericole. Aminteşte-ţi, pe Allah, că sângele tatălui meu 
curge prin vinele mele. 

Restul zilei, până târziu seara, primise bărbaţi importanţi 
din Tabriz şi Azerbaidjan şi le pusese întrebări despre ei, 
despre insurecție şi despre cei de stânga, despre mujhadini 
şi fedaini şi alte facţiuni. Sosiseră negustori din bazar, 
mullahi şi doi ayatolahi, comandanţi ai armatei locale şi 
vărul său, şeful poliţiei, larel confirmase numirea acestuia. 

Toţi aduseseră peşcheşurile potrivite. Şi aşa se cuvenea, se 
gândi foarte satisfăcut, amintindu-şi disprețul lor din trecut, 
cunoscut de toată lumea, când fusese lipsit complet de 
noroc şi alungat la Khvoy. 

Dispreţul lor o să fie foarte costisitor, pentru fiecare, Până 
la ultimul. 

Ahmed aşteaptă afară! 

— Adu-l aici, Ishtar. Tu rămâi! Uşa se deschise. 

Ahmed era obosit şi cu hainele în neorânduială. 

— Salaam, înălţimea voastră! 

— Cum e cu răscumpărarea? 

— Târziu, noaptea trecută i-am găsit pe nomazi. Erau doi. 
Le-am explicat că Abdullah Han e mort şi că noul Han mi-a 
poruncit să le dau imediat jumătate din răscumpărarea 
cerută, ca o dovadă de cinste, promiţându-le restul când 
pilotul va fi teafăr înapoi. I-am trimis spre nord într-una 
dintre maşinile noastre, cu un şofer de încredere, şi o altă 
maşină care să-i urmeze în taină. 

— Ştii cine sunt? Unde e satul lor? 

— Mi-au spus că sunt kurzi. Unul se numeşte Ishmud, iar 
celălalt Alilah, şeful lor al-Drah, iar satul lor este Copacul 
Frânt, în munţi, la nord de Khvoy. Sunt sigur că toate-s 


minciuni, înălţimea voastră, şi ei nu sunt kurzi, deşi 
pretindeau că sunt. Aş spune că sunt doar nomazi, mai mult 
bandiți. 

— Bun. De unde ai luat banii să-i plăteşti? 

— Hanul, tatăl vostru, mi-a dat în păstrare douăzeci de 
milioane de riali, pentru situaţii de urgenţă. 

— Adu restul la mine, înainte de asfinţit. 

— Da, înălţimea voastră! 

— Eşti înarmat? Ahmed era uluit. 

— Numai cu pumnalul, înălţimea voastră. 

— Dă-mi-l! spuse, ascunzându-şi plăcerea că Ahmed 
căzuse în capcana pe care i-o pregătise. 

Primi pumnalul cu minerul înainte. 

— Nu ţi-am spus să nu vii în prezenţa mea înarmat timp de 
un an şi-o zi? 

— Dar... dacă mi-aţi dat pumnalul înapoi, am crezut... am 
crezut că pumnalul... 

Ahmed se opri, văzându-l pe Hakim ridicându-se în 
picioare în faţa lui, cu pumnalul ţinut corect, ochii 
întunecaţi şi duri, după tiparul tatălui său. În spatele lui, 
straja Ishtar privea cu gura căscată. Firele de păr de pe 
ceafa lui Ahmed se zbârliră. 

— Vă rog să mă iertaţi, înălţimea voastră! Am crezut că am 
îngăduinţa voastră, spuse, înspăimântat cu adevărat. 

Pentru un moment, Hakim Han se mulţumi să-l privească 
neclintit, cu pumnalul pregătit în mână. Apoi izbi în sus. 
Mânuit cu multă îndemânare, numai vârful pumnalului 
trecu prin haina lui Ahmed, atingând pielea, dar numai atât 
cit să o zgârie, apoi reveni în poziţia perfectă pentru ultima 
lovitură. Dar Hakim nu o făcu, deşi ar fi vrut să vadă 
sângele revărsându-se, iar momentul, era potrivit. Dar nu 
era totuşi momentul cel mai bun. Încă mai avea nevoie de 
Ahmed. 

— Îţi dau înapoi... îţi dau înapoi trupul... 

Alesese cuvântul şi tot ceea ce implica, cu mare atenţie. 

— Intact! Numai de data asta! 


— Da, înălţimea voastră, vă mulţumesc, înălţimea voastră! 
murmură Ahmed, uimit că era încă în viaţă, şi se prăvăli în 
genunchi. Eu... n-o să se mai întâmple niciodată... Nu, n-o 
să se mai întâmple. 

— Rămâi acolo! Aşteaptă afară, Ishtar! 

Hakim Han se aşeză înapoi pe perne şi se jucă cu 
pumnalul, aşteptând să scadă adrenalina, amintindu-şi că 
răzbunarea e un fel de mâncare care e mai bun rece. 

— Spune-mi tot ce ştii despre sovietic, despre acest om 
numit Mzytryk,cu ce-l avea ella mână pe tatăl meu şi tatăl 
meu pe el. 

Ahmed se supuse. Îi spuse ce zisese Hashemi Fazir în 
avion, ce-i spusese Hanul în taină, în decursul anilor, despre 
vila din Tbilisi pe care o vizitase şi el, cum îl contacta Hanul 
pe Mzytryk, codurile lor, ce spusese şi ce ameninţări 
aruncase Hashemi Fazir, ce era în scrisoarea lui Mzytryk. ce 
auzise şi la ce fusese martor cu câteva zile în urmă. 

Răsuflarea lui Hakim devenise şuierătoare. 

— Tatăl meu trebuia să o ia pe sora mea şi să o ducă... 
avea de gând să o ducă la această vilă şi să i-o dea lui 
Mzytryk? 

— Da, înălţimea voastră! Ba chiar mi-a ordonat s-o duc în 
nord dacă... dacă ar fi trebuit s-o lase aici când pleca la 
spital la Teheran. 

— Trimite după Mzytryk. Urgent, Ahmed. Acum, Imediat! 
— Da, înălţimea voastră, spuse Ahmed şi tremură în faţa 
agresivităţii reţinute. Dar, în acelaşi timp, cel mai bine ar fi 
să-i reamintim de promisiunile pe care le-a făcut lui 

Abdullah Han şi că vă aşteptaţi să le împlinească. 

— Bine, foarte bine. Mi-ai spus totul? 

— Tot ce pot să-mi amintesc acum, îi răspunse sincer 
Ahmed. Ar putea să mai fie şi alte lucruri. Cu vremea am să 
vă spun tot felul de taine, Han al tuturor Gorgonilor. Şi jur 
din nou în faţa lui Allah să vă servesc cu credinţă. 

Am să-ţi spun totul, îşi zise înfierbântat, totul în afară de 
felul în care a murit Hanul şi că acum, mai mult ca 


niciodată, o vreau pe Azadeh de nevastă. Am să găsesc o 
cale să te fac să accepţi. Ea ar fi singura mea apărare 
adevărată împotriva ta, odraslă a Satanei! 

Aproape de periferia Tabrizului; ora 7,20 dimineaţa. 
Elicopterul lui Erikki trecu peste colina împădurită, 
îndreptându-se către oraş cu maximum de viteză. Tot 
drumul, Erikki se menţinuse la nivelul vârfurilor copacilor, 
evitând drumurile şi aerodroamele, oraşele şi satele, 
gândurile sale fixate ca un magnet asupra lui Azadeh şi 
asupra răzbunării împotriva lui Abdullah Han, uitând orice 
altceva. Apărut pe neaşteptate în faţa lor, oraşul se repezea 
spre ei. La fel de brusc, o uriaşă nelinişte îl împresură. 

— Unde-i palatul, pilotule? strigă veselPeicul Baiazid. 
Undee? 

— Dincolo de muchie, aga, spuse în laringofon, o parte din 
el vrând să adauge: Ar fi bine să ne mai gândim puţin, să 
hotărâm dacă atacul e un lucru înţelept, cealaltă parte 
strigând: Asta-i singura şansă pe care o ai, Erikki, nu poţi să 
schimbi planul. 

Dar cum dracu ai să scapi cu Azadeh din palat şi de 
adunătura asta de maniaci? 

— Spune oamenilor tăi să-şi lege centurile de siguranţă şi 
să aştepte până când patinele ating solul, să nu-şi ridice 
piedicile de la armă până când nu ajung pe pământ şi să se 
împrăştie imediat după asta, spune ca doi dintr-e ei să 
păzească elicopterul şi să-l apere cu vieţile lor. O să număr 
invers de la zece, până la aterizare, şi o să conduc atacul. 

— Unde-i palatul? Nu-l văd. 

— Dincolo de creastă. La un minut de aici. Spune-le! 
Copacii păreau nişte fantasme şterse când el trecu aproape 
de ei, iar ochii lui nu se dezlipeau de pe despicătura din 
creasta muntelui, orizontul părând că se răsuceşte. 

— Vreau o armă, spuse îngreţoşat de ceea ce putea să 
anticipeze. 

Baiazid îşi dezveli dinţii. 

— Nici o armă până nu stăpânim palatul! 


— Atunci n-o să mai am nevoie, spuse cu un blestem. Va 
trebui să... 

— Trebuie să ai încredere în mine. Trebuie! Unde-i palatul 
ăsta al Gorgonilor? 

— Acolo. 

Erikki arătă către creasta aflată exact deasupra lor. 

— Zece... nouă... opt... 

Hotărâse să se apropie dinspre est, acoperit în parte de 
păduri, cu oraşul mult înspre dreapta, protejat de 
despicătura stâncii. Cincizeci de metri de mers. Stomacul i 
se strânse. Stâncile se repeziră către ei. Mai mult îl simţi 
decât îl văzu pe Baiazid ţipând şi ridicându-şi braţele să se 
apere de izbitura ce părea inevitabilă, apoi Erikki se 
strecură prin ravină şi se năpusti în jos, drept spre ziduri. 
Exact în ultimul moment tăie toată puterea motorului şi 
cobori elicopterul la câţiva centimetri distanţă peste muchia 
zidului, trecând la iuţeală prin procedura de urgenţă a 
opririi motoarelor; se aplecă uşor spre curtea interioară şi 
aşeză aparatul ca picat din cer, amortizând căderea perfect 
şi aşezându-se pe lespezile de piatră, lăsându-l să alunece 
înainte câţiva metri cu un scârţâit Pprelung, apoi se opri. 

Cu mâna dreaptă smulse siguranţele electrice, stingă 
deschise centura de siguranţă şi împinse portiera carlingii 
şi ajunse cu mult înaintea tuturor pe sol, alergând către 
treptele intrării. În spatele lui venea Baiazid; uşa cabinei se 
deschiseră şi oamenii se revărsară afară, căzând unul peste 
celălalt în exaltarea lor, palele elicei încă învârtindu-se, dar 
motorul reducându-şi rotaţiile. 

Când ajunse la uşa din faţă şi o dădu de perete, văzu 
servitorii şi o santinelă uluită alergând în întâmpinarea lor, 
să vadă ce-i cu tot zgomotul şi agitația. Smulse pistolul 
mitralieră din mâinile omului de strajă şi îl izbi, lăsându-l 
fără simţiri. Servitorii se împrăştiară şi o rupseră la fugă, 
câţiva recunoscându-l. Pentru moment, coridorul din faţa lui 
fu liber. 


— Haide! strigă. Apoi când Baiazid şi câţiva dintre ceilalţi i 
se alăturară, o rupse la fugă în lungul culoarului, în sus, pe 
scări, către palierul etajului întâi. 

Un străjer scoase capul peste balustrada scării, cobori 
arma, dar nomazii îl împroşcară cu gloanţe. Erikki sări 
peste cadavru şi îşi continuă goana. O uşă se deschise în 
faţa lui. Altă santinelă ieşi cu arma scuipând flăcări. Erikki 
simţi gloanţele trecând prin pufoaică, dar el scăpă neatins. 
Baiazid îl izbi pe om de canatul uşii şi împreună trecură pe 
lângă el către încăperile Hanului. 

Odată ajuns acolo, Erikki lovi uşa cu piciorul. îl întâmpină 
un foc susţinut de armă, dar nici el, nici şeicul nu fură 
nimeriţi, însă omul de lângă el fu atins şi se răsuci, gata să 
cadă. Ceilalţi se împrăştiară căutând adăpost, iar nomadul 
grav rănit înainta către cel ce trăsese, încasând alte şi alte 
gloanţe, dar trăgând întruna - chiar şi după ce muri. 

Vreme de o secundă sau două urmă o pauză, apoi, spre 
surpriza lui Erikki, Baiazid scoase cuiul unei grenade şi o 
aruncă pe uşă. Fumul năvăli îh vălătuci mari în coridor. 
Baiazid sări îndată înăuntru, cu arma coborâtă, şi imediat în 
spatele lui Erikki. 

Încăperea era distrusă, ferestrele sparte, draperiile 
sfâşiate, patul, alcătuit din covoare moi, răscolit şi trupul 
santinelei prăvălit lângă un perete. În alcovul de la capătul 
îndepărtat al uriaşei încăperi, pe jumătate acoperit de 
dormitorul principal, se zărea o masă răsturnată, o 
servitoare ce gemea şi două trupuri inerte, pe jumătate 
îngropate sub faţa de masă şi cioburile farfuriilor. Inima lui 
Erikki se opri când o recunoscu pe Azadeh. Cuprins de 
panică, se repezi către ea, îndepărtând totul în cale şi, în 
trecere, observă că cealaltă persoană era Hakim. O ridică în 
braţe. Părul ei se revărsă, atârnând liber. O purtă la lumină. 
El însuşi nu îndrăzni să respire până când nu se asigură că 
era încă în viaţă - în nesimţire, numai Dumnezeu ştie dacă 
şi cât de rănită, dar în viaţă. Purta un halat de casă lung, 
din caşmir albastru, care-o ascundea cu totul, dar promitea 


orice. Nomazii care se revărsau în încăpere erau ameţiţi de 
frumuseţea ei. îşi scoase scurta de zbor şi o înfăşură, fără 
să-i bage în seamă. 

— Azadeh, Azadeh! 

— Cine-i ăsta, pilotule? 

Erikki îl văzu pe Baiazid ca prin ceaţă, printre lucrurile 
răvăşite, distruse. 

— Acela-i Hakim, fratele soţiei mele. E mort? 

— Nu. 

Baiazid privi furios în jur. Nicăieri nu se vedea un loc unde 
s-ar fi putut ascunde Hanul. Oamenii săi se înghesuiau pe 
uşă şi el îi înjură poruncind unora să ia poziţii de apărare la 
ambele capete ale coridorului, iar altora să iasă afară, în 
larga curte interioară, şi să o păzească şi pe aceasta, apoi 
se repezi la Erikki şi Azadeh şi privi faţa lipsită de sânge şi 
sânii şi picioarele care se conturau sub caşmir. 

— Soţia ta? 

— Da. 

— Nu e moartă. Bun. 

— Dar numai Dumnezeu ştie dacă e rănită. Trebuie să fac 
rost de-un doctor... 

— Mai târziu. Mai întâi trebuie să... 

— Acum! Ar putea să moară. 

— Voia lui Allah, pilotule, spuse Baiazid, apoi strigă furios: 
Ai spus că?tii tot! Unde e Hanul, în numele lui Allah, unde 
e? 

— Acestea erau camerele lui, aga! Numai ale lui. N-am 
văzut pe nimeni altcineva aici. N-am mai auzit pe nimeni 
altcineva să fie pe-aici. Chiar şi soţia lui putea să vină aici 
numai chemată şi... 

O rafală de armă automată de afară îl întreupse. 

— Trebuie să fie aici dacă Azadeh şi Hakim sunt aici. 

— Unde, unde s-ar putea ascunde? 

Răscolit, Erikki privi în jur, aşezând-o pe Azadeh cât de 
bine putu, apoi se repezi la fereastră. Avea gratii. Hanul n- 
ar fi putut să scape pe acolo. De aici, un colţ uşor de apărat 


al palatului, nu putea vedea curtea interioară sau 
elicopterul, dar avea cea mai bună privelişte a grădinilor şi 
livezilor şi către sud, dincolo de ziduri, spre oraş, un 
kilometru sau doi mai jos. Nicio altă strajă nu-i ameninţa 
încă. 

Când se întoarse, prinse cu coada ochiului o mişcare în 
alcov, văzu pistolul mitralieră, îl îmbrânci pe Baiazid la o 
parte din calea glonţului care l-ar fi ucis şi se aruncă asupra 
lui Hakim, care zăcea întins printre resturi. Mai înainte ca 
ceilalţi nomazi să poată reacţiona, îl imobiliza pe tânăr, îi 
luă pistolul din mână şi strigă la el, încercând să-l facă să 
înţeleagă: 

— Eşti în siguranţă, Hakim! Sunt eu, Erikki, am venit să te 
salvăm pe tine şi pe Azadeh din mâinile Hanului! Am venit 
să te salvăm!” 

— Să mă salvaţi... Să mă salvaţi de la ce? 

Hakim se holba aiurit la el, încă ameţit, încă nefiind în 
stare să se mişte, încă neînţelegând, sângele şiroindu-i 
dintr-o rană mică de la cap. 

— Să mă salvaţi? 

— Din mâinile Han... 

Erikki văzu groaza năvălindu-i în priviri, se răsuci şi prinse 
patul pistolului mitralieră al lui Baiazid chiar la timp. 

— Aşteaptă, aga, aşteaptă. Nu-i vina lui. E ameţit. 
Aşteaptă! Ochea... ochea în mine, nu în tine. O să ne ajute. 
Aşteaptă. 

— Unde-i Abdullah Han?! strigă Baiazid, înconjurat de 
oamenii săi cu armele încărcate şi pregătite să ucidă. 
Grăbeşte-te şi spune-mi sau sunteţi amândoi morţi! 

Şi cum Hakim nu-i răspunse imediat, Erikki se răsti: 

— Pentru Dumnezeu, Hakim, spune-i unde este sau 
suntem cu toţii morţi! 

— Abdullah Han e mort... E mort. A murit noaptea 
trecută... Nu, noaptea dinaintea acesteia... A murit 
alaltăieri noapte, aproape de miezul nopţii, spuse slab 
Hakim şi cu toţii se holbară la el neîncrezători. 


Îşi revenea încet în simţiri, dar tot nu putea înţelege de ce 
zăcea întins acolo, cu capul bubuind şi cu picioarele ca de 
plumb, Erikki ţinându-l de braţe, când Erikki fusese răpit de 
nomazi, în timp ce el dejuna cu Azadeh, apoi bubuiseră 
arme şi sărise să se adăpostească, străjile trăgeau, apoi 
explozia şi jumătate din răscumpărare deja plătită... 

Dintr-o dată, mintea i se limpezi. 

— În numele lui Allah, gâfâi. 

Încercă să se ridice în picioare şi nu reuşi. 

— Erikki, în numele lui Allah, de ce ai dat buzna aici... 
jumătate din răscumpărare a fost plătită. De ce? 

Erikki se ridică înfuriat. 

— Nu e nici o răscumpărare! Gâtul mesagerului a fost 
tăiat. Abdullah Han a pus să i se taie gâtul. 

— Dar răscumpărarea... jumătate a fost plătită, Ahmed a 
făcut asta noaptea trecută. 

— Plătită? Plătită cui?! se răsti Baiazid. Ce minciuni sunt 
astea? 

— Nu sunt minciuni. Jumătate a fost plătită noaptea 
trecută, jumătate, plătită de noul Han, ca... ca o dovadă de 
încredere pentru... greşeala în privinţa mesagerului. În faţa 
lui Allah jur, jumătate e plătită! 

— Minciuni, pufni Baiazid şi îndreptă arma către el. Unde-i 
Hanul? 

— Nu sunt minciuni! Aş minţi în faţa lui Allah? îţi spun în 
faţa lui Allah, în faţa lui Allah! Trimite după Ahmed. Trimite 
după omul Ahmed. Ela plătit. 

Unul dintre nomazi strigăt ceva. 

Hakim se albi la faţă şi repetă în turceşte: 

— În numele lui Allah, jumătate din răscumpărare a fost 
deja plătită. Abdullah Han e mort... e mort şi jumătate din 
răscumpărare a fost plătită. 

Un murmur de uimire trecu prin încăpere. 

— Trimiteţi după Ahmed. O să vă spună adevărul! De ce vă 
bateţi aici? N-avem nici un motiv să ne batem. 

Erikki se repezi. 


— Dacă Abdullah Han e mort şi jumătate din 
răscumpărare a fost plătită, aga, cealaltă jumătate promisă, 
onoarea ta este spălată! Aga, te rog, fă cum spune Hakim. 
Trimite după Ahmed - o să vă spună cine a plătit şi cum! 

În încăpere, teama atinsese apogeul, Baiazid şi oamenii săi 
detestând spaţiul închis, dorind să se afle în aer liber, în 
munţi, departe de oamenii ăştia vicleni şi de locul rău, 
simțindu-se trădaţi. 

— Dar dacă Abdullah e mort, şi jumătate e plătită... 
pilotule, du-te şi adu-l pe omul ăsta, Ahmed, spuse Baiazid. 
Şi nu uita, dacă mă înşeli, ai să-ţi găseşti nevasta fără-nas. 

Smulse revolverul din mâna lui Erikki. 

— Du-te după el. 

— Da... da, desigur. 

— Erikki, mai întâi ajută-mă să mă ridic, spuse Hakim cu 
voce răguşită şi slabă. 

Ridicându-l cu uşurinţă, Erikki încerca neputincios să 
înţeleagă ceva din toate acestea, apoi îşi croi drum printre 
oamenii care se înghesuiau în apropiere şi îl aşeză pe 
pernele canapelei, lângă Azadeh. Amândoi îi observară 
chipul palid, dar şi respiraţia regulată. 

— Slavă lui Allah! Murmură Hakim. 

Apoi Erikki se trezi încă o dată într-un fel de coşmar, ieşind 
din încăpere neînarmat, spre capul scărilor, strigând după 
Ahmed să nu tragă. 

— Abmed, Ahmed, trebuie să vorbesc cu tine! Sunt singur. 

Ajunse jos şi era încă singur şi încă nu trăgea nimeni. 
Strigă din nou după Ahmed, dar cuvintele sale stârniră 
ecouri între pereţi şi el rătăci prin încăperi; nimeni prin 
preajmă, toată lumea dispărută şi apoi se trezi cu o armă în 
faţă şi alta în spate. Erau Ahmed şi un străjer, amândoi 
nervoşi. 

— Ahmed, repede, izbucni el, e adevărat că Abdullah -e 
mort şi că e un Han nou şi că jumătate din răscumpărare e 
plătită? 

Ahmed rămase cu gura căscată la el. 


— Pentru Dumnezeu, e adevărat? 

— Da, da, asta e adevărat, dar... 

— Repede, trebuie să le spui. 

Simţi o imensă uşurare, căci îl crezuse doar pe jumătate 
pe Hakim. 

— Repede, o să-l ucidă şi pe el şi pe Azadeh, haide! 

— Atunci... atunci nu sunt morţi? 

— Nu, sigur că nu. Haide! 

— Aşteaptă! Ce... ce a spus exact înălţimea sa? 

— Ce dracu diferenţă... 

Arma se propti de obrazul lui Erikki, 

— Ce a spus, EXACT? 

Erikki îşi scotoci memoria şi-i spuse cât de bine putu, apoi 
adăugă: 

— Pentru numele lui Dumnezeu, acum haide! Pentru 
Ahmed, timpul se opri. Dacă mergea cu necredinciosul 
probabil avea să moară, Hakim Han avea să moară, sora lui 
avea să moară şi necredinciosul, care era vinovat pentru 
toate aceste necazuri, avea probabil să scape cu diavolii de 
nomazi. Dar atunci, se gândi, dacă aş putea să-i conving să-l 
lase pe Han şi pe sora lui în viaţă, să-i conving să 
părăsească palatul, am să-mi dovedesc valoarea dincolo de 
orice închipuire, şi Hanului şi ei, şi pot să-l ucid pe pilot mai 
târziu, sau pot să-l ucid acum şi pot să fug uşor şi să trăiesc, 
dar numai ca un fugar, disprețuit de to?i, ca unul care şi-a 
trădat Hanul. Insha Allah. 

Obrazul lui se încreţi într-un zâmbet. Cum vrea Allah. 

Îşi scoase cuțitul şi i-l dădu, împreună cu arma străjii care 
avea faţa albă ca varul, şi trecu pe lângă Erikki! 

— Aşteaptă, spuse Erikki, spune-i străjii să trimită după un 
doctor. Urgent! Hakim şi soţia mea ar putea să fie răniţi. 

Ahmed îi spuse omului să o facă şi porni în lungul 
coridorului, apoi prin hol şi în sus pe scări. La palierul 
primului etaj, nomazii îl percheziţionară brutal, căutând 
arme, apoi îl însoţiră în încăperea Hanului, înghesuindu-se 
după el, împingându-l în spaţiul uriaş şi gol. Pe Erikki îl 


ţinură la uşă cu un pumnal în gât şi când Ahmed văzu că 
Hanul său era într-adevăr în viaţă, stând prostit pe perne 
lângă Azadeh, care era încă în nesimţire, murmură „Lăudat 
fie Allah” şi zâmbi. 

— Înălţimea voastră, spuse el liniştit, am trimis după un 
doctor. 

Apoi îl descoperi pe Baiazid. 

— Sunt Ahmed Dursak Turcomanul, spuse el mândru, 
vorbind turceşte foarte ceremonios. În numele lui Allah, 
este adevărat că Abdullah Han e mort, că am plătit 
jumătate din răscumpărare - cinci milioane de riali - 
noaptea trecută, în numele noului Han, celor doi mesageri 
ai căpeteniei Al-Drah din satul Copacul Frânt, ca un act de 
încredere, din pricina nedoritei dezonorări a mesagerului 
vostru, poruncite de Abdullah Han, acum mort. Numele lor 
erau Ishmud şi Alilah şi i-am pornit în grabă către nord, 
într-o maşină frumoasă. 

Un murmur de uimire trecu prin încăpere. Nu putea fi nici 
o greşeală, căci toţi ştiau aceste nume false, folosite pentru 
a apăra satul şi tribul. 

— Le-am spus în numele noului Han că a doua jumătate 
avea să fie plătită în momentul în care pilotul şi maşina lui 
zburătoare aveau să fie eliberaţi nevătămţi. 

— Unde e acest nou Han, dacă există? pufni ironic Baiazid. 
Să vorbească el însuşi! 

— Sunt Hanul tuturor Gorgonilor, spuse Hakim şi se 
aşternu brusc tăcerea. Hakim Han, fiul cel mai mare al lui 
Abdulkih Han. 

Toţi ochii se îndreptară de la el către Baiazid, care observă 
uimirea sinceră de pe chipul lui Erikki. Pufni nesigur. 

— Doar pentru că o spui nu înseamnă că... 

— Mă faci mincinos în propria mea casă? 

— Am spus doar către acest bărbat, şi Baiazid arătă cu 
degetul către Ahmed, că doar pentru că ela zis că a plătit 
răscumpărarea nu înseamnă că a plătit-o şi că n-a pus 


cumva să-i atace prin surprindere şi să-i ucidă, ca şi pe 
celălalt mesager al meu. Pe Allah! 

Ahmed spuse veninos: 

— 'Ţi-am spus adevărul în faţa lui Allah şi-ţi spun din nou, 
în faţa lui Allah, că i-am trimis către nord, teferi, cu banii. la 
un cuţit şi-am să-ţi arăt ce poate să facă un turcoman celui 
care îl face mincinos. 

Nomazii erau îngroziţi că şeful lor se pusese într-o 
asemenea poziţie proastă. 

— Mă faci pe mine şi pe Hanul meu mincinoşi? 

În tăcerea ce se lăsase, Azadeh se mişcă şi gemu, 
atrăgându-le atenţia. Imediat Erikki porni către ea, dar 
pumnalul nu se clinti, nomadul mârâi un blestem şi el se 
opri. Încă un suspin, un geamăt uşor care aproape îl scoase 
din minţi, apoi îl văzu pe Hakim trăgându-se greoi mai 
aproape de sora sa şi apucându-i mâna şi asta îl ajută puţin. 

Hakim era speriat, îl durea tot corpul, ştia că era fără 
apărare, ca şi ea, şi că avea nevoie urgentă de un doctor, că 
Ahmed era înconjurat, Erikki neputincios, propria sa viaţă 
ameninţată şi Hanatul în ruine. Totuşi îşi adună curajul. Nu 
m-am arătat mai viclean decât Abdulah Han şi Najoud şi 
Ahmed ca să las victoria acestor câini. Hotărât, ridică 
privirile către Baiazid. 

— Ei bine, îl faci mincinos pe Ahmed? Da sau nu? 

O spuse aspru, în turceşte, ca să poată fi înţeles de toţi, şi 
Ahmed îl îndrăgi pentru curajul său. Toţi ochii erau acum 
aţintiţi asupra lui Baiazid. 

— Un bărbat trebuie să răspundă acestei întrebări. Îl faci 
mincinos? 

— Nu, mârâi Baiazid. A vorbit adevărul. Îl recunosc ca 
fiind adevărul. 

Cineva spuse Insha Allah, degetele slăbiră pe trăgaciuri, 
dar nervozitatea nu dispăru din încăpere. 

— Voia lui Allah, spuse Hakim, ascunzându-şi uşurarea, şi 
continuă dintr-o suflare, cu fiecare clipă ce trecea, mai 
stăpân pe situaţie. Continuarea luptei n-ar duce la nimic. 


Deci jumătate din răscumpărare este deja plătită şi cealaltă 
jumătate promisă va fi achitată când pilotul va fi eliberat 
teafăr. 

Se opri, căci ameţeala ameninţa să-l cuprindă din nou, dar 
o domină, mai uşor de data asta decât mai înainte. 

— Pilotul e aici, e nevăâtămat şi aşa este şi maşina lui. Deci 
am să plătesc restul imediat. 

Văzu lăcomia din ochii lor şi îşi promise să se răzbune pe 
toţi. 

— Ahmed, acolo lângă masă. Săculeţul lui Najoud e 
undeva pe-acolo. 

Îl urmări pe Ahmed făcându-şi arogant loc cu umerii 
printre nomazi ca să înceapă să scotocească după punga de 
piele moale pe care i-o arătase lui Azadeh chiar înainte de a 
începe atacul, spunându-i fericit că bijuteriile erau 
moştenirea familiei, moştenire pe care Najoud recunoscuse 
că o furase şi, cuprinsă de căinţă, i le dăduse înainte de a 
pleca. 

— Mă bucur că nu te-ai lăsat înduplecat, Hakim! Foarte 
mult mă bucur, spusese Azadeh. N-ai fi fost niciodată în 
siguranţă cu ea şi prăsila ei prin preajmă. 

N-am să mai fiu niciodată în siguranţă, se gândi fără 
teamă, concentrându-se asupra lui Ahmed. Mă bucur că L- 
am lăsat întreg pe Ahmed, îşi zise, şi mă bucur că am avut 
înţelepciunea, Azadeh şi cu mine, să rămânem în alcov, la 
adăpostul peretelui, la primul foc de armă. Dacă am fi fost 
aici, în mijlocul camerei... Insha Allah. 

Îi prinse încheietura mâinii şi căldura îi făcu plăcere. 
Respirația ei era în continuare regulată. 

— Allah fie lăudat! murmură, apoi observă bărbatul ce-l 
ameninţa pe Erikki. Tu, arătă cu degetul poruncitor către 
el, dă-i drumul pilotului! 

Stupefiat, bărbatul bărbos se uită la Baiazid, care 
încuviinţă din cap. Imediat Erikki trecu printre ei către 
Azadeh, aranjându-şi puloverul gros, îndepărtându-l de 
corp ca să-i permită să ajungă mai uşor la pumnalul aflat în 


mijlocul spatelui, apoi îngenunche, îi apucă mâna şi se 
întoarse către Baiazid, acoperindu-i cu trupu-i masiv pe ea 
şi pe Hakim. 

— Înălţimea voastră... Ahmed îi dădu lui Hakim Han 
punga. El o deschise alene, răsturnând. giuvaerurile în 
palmă. Smaralde, diamante şi safire, coliere, brățări de aur 
încrustate cu nestemate, medalioane. Un oftat adânc 
străbătu încăperea. Cu multă cumpănire, Hakim alese un 
colier de rubine valorând zece-cincisprezece milioane de 
riali, prefăcându-se că nu observă că toţi ochii erau 
concentrați asupra lui. Simţea aproape fizic mirosul 
lăcomiei care cuprinsese încăperea. Lăsă brusc să cadă 
rubinele şi alese un pandantiv valorând de trei ori mai mult. 

— Uite, spuse, vorbind tot turceşte. Aici este plata 
întreagă. Ridică medalionul bătut în diamante. 

Baiazid, fermecat de flăcările ce străluceau din solitarul 
uriaş, înainta cu mâna întinsă. Dar înainte s-o poată apuca, 
Hakim închise pumnul. 

— În faţa lui Allah, îl primeşti ca plată întreagă? 

— Da, da, ca plată întreagă, în faţa lui Allah, mormăi 
Baiazid, nevenindu-i să creadă că Allah îi îngăduia atât de 
multă bogăţie, îndeajuns să cumpere turme şi arme şi 
grenade şi mătăsuri şi haine călduroase. 

Întinse mâna. 

— Jur în faţa lui Allah! 

— Şi-ai să pleci de-aici îndată, în pace, în fata lui Allah? 

Baiazid îşi desprinse gândurile de la asemenea bogăţie. 

— Mai întâi va trebui s-ajungem în satul nostru, aga. Avem 
nevoie de aparat şi de pilot. 

— Nu, pe Allah. Răscumpărarea este pentru întoarcerea 
pilotului, teafăr, şi a maşinii. Nimic în plus. 

Hakim îşi desfăcu palma, fără să-şi desprindă ochii ue pe 
Baiazid care acum vedea numai piatra. 

— În faţa lui Allah! 

Baiazid şi oamenii săi priveau ţintă focul lichid din palma 
neclintită. 


— Ce mă poate împiedica să iau totul? spuse întunecat. Ce 
mă poate împiedica să te ucid? Să te ucid şi să dau foc 
palatului şi s-o iau pe ea ostatică şi să-l silesc pe pilot? 

— Nimic. Doar onoarea. Sunt oare kurzii lipsiţi de onoare? 

Vocea lui Hakim era tăioasă şi el se gândea: Ce excitant 
este: viaţa premiul şi moartea pentru cazul când dai greş! 

— Acesta valorează mai mult decât plata cuvenită. 

— Eu îl primesc în faţa lui Allah ca plată întreagă pentru 
pilot şi pentru maşină. 

Baiazid, îşi desprinse ochii de pe nestemată. 

— Pentru pilot şi pentru maşină. Dar pentru tine, pentru 
tine şi pentru femeie? 

Sudoarea îi curgea pe fată. atât de multă bogăţie acolo, 
strigau gândurile lui, atât de multă, atât de uşor de luat, 
atât de uşor! Dar mai este onoarea. O, da, foarte multă 
onoare este amestecată în asta. 

— Pentru tine şi femeie trebuie să fie o răscumpărare 
cinstită. 

Afară o maşină porni motorul. Oamenii se repeziră la 
ferestrele sparte. Maşina gonea către poarta principală şi în 
timp ce priveau trecu de ea, îndreptându-se către oraşul de 
jos. 

— Grăbeşte-te, spuse Baiazid către Hakim. Hotărăşte-te! 

— Femeia nu preţuieşte nimic, spuse Hakim, temându-se 
pentru minciună, conştient că trebuia să se tocmească sau 
erau încă pierduţi. 

Degetele aleseră o brățară cu rubine şi o întinseră. 

— De acord? 

— Pentru tine femeia poate să n-aibă valoare, dar nu şi 
pentru pilot. Brăţara şi colierul acela. împreună cu brăţara 
cu pietre verzi. 

— Pe Allah! Asta-i prea mult! explodă Hakim. Brăţara asta 
e mai mult decât de ajuns! Asta-i mai mult decât valoarea 
pilotului şi elicopterului! Fiu de căţea! 

— Asta, colierul şi brăţara cealaltă, aceea cu pietre verzi! 


Se certară o vreme, din ce în ce mai furioşi, toată lumea 
ascultând cu încordare, cu excepţia lui Erikki care era încă 
prins în ladul său şi îngrijorat doar de Azadeh şi unde ar fi 
putut fi doctorul şi cum putea să o ajute, pe ea şi pe Hakim. 
Mâinile îi mângâiau părul, nervii gata să plesnească, întinşi 
de vocile furioase ale celor doi bărbaţi care urcau în 
crescendo, insultându-se din ce în ce mai violent. Apoi 
Hakim gândi că sosise momentul potrivit şi lăsă să-i scape 
un vaiet care făcea de asemenea parte din jocul tocmelii. 

— Eşti un negociator prea bun pentru mine, pe Allah! Ai să 
mă sărăceşti. Uite, ultima ofertă! 

Puse brăţara de diamante şi cel mai mic colier de 
smaralde şi brăţara grea de aur pe covor. 

— Ne înţelegem? 

Era un preţ cinstit acum, nu atât de mare pe cât ar fi vrut 
Baiazid, dar mult mai mare decât se aşteptase. 

— Da, spuse, adunând în căuşul palmelor comoara şi 
mulţumirea umplu încăperea. 

— Juri pe Allah să nu ne urmăreşti şi să nu ne ataci? 

— Da, da, în faţa lui Allah. 

— Bun. Pilotule, am nevoie de tine acum, să ne duci acasă, 
spuse Baiazid în engleză de data asta şi, văzând furia 
invadând obrazul lui Hakim, adăugă în grabă: Te rog nu-ţi 
poruncesc, aga! Uite! 

Îi întinse lui Erikki brăţara de aur. Doresc să cumpăr 
serviciile tale. Această plată... 

Se opri şi privi în sus când unul dintre oamenii săi ce 
păzea curtea interioară strigă grăbit: 

— Se apropie o maşină dinspre oraş. Baiazid asuda mult. 

— Pilotule, jur pe Allah că n-o să-ţi fac nici un rău. 

— N-am destulă benzină. 

— Atunci, nu tot drumul. Jumătate, numai jumătate. 

— Nu am destul benzină. 

— Atunci ia-ne şi lasă-ne în munţi. Doar puţin. Un drum 
scurt. Te rog, nu e un ordin, spuse Baiazid, apoi adăugă cu 


o intonaţie stranie: Pe Profet! le-am tratat cinstit şi pe tine 
şi pe el, cinstit şi... şi n-am lovit-o pe ea Ie rog. 

Înţeleseseră cu toţii ameninţarea ascunsă din voce poate 
ameninţare, poate nu, dar Erikki ştia fără tăgadă că fragila 
coajă a onoarei sau acel „în faţa lui Allah” avea să dispară la 
primul glonţ, că totul depindea de el acum, să încerce să 
îndrepte dezastrul în care se transformase atacul în 
urmărirea unui Han deja mort, răscumpărarea deja pe 
jumătate plătită, iar acum Azadeh zăcea acolo cu 
Dumnezeu ştie ce râni şi Hakim aproape ucis... 

Cu chipul împietrit, o atinse pentru ultima dată, trase cu 
coada ochiului către Han, încuviinţă din cap mai mult 
pentru sine, apoi, smulgând brusc pistolul mitralieră Sten 
din mâinile celui mai apropiat nomad, rosti: 

— Îţi primesc cuvântul în faţa lui Allah şi-am să te ucid 
dacă mă înşeli. Vă las la nord de oraş, în munţi. Ioată lumea 
în elicopter. Spune-le! 

Baiazid detesta ideea armei în mâinile acestui monstru 
mocnind de furie şi răzbunare. Niciunul dintre noi n-a uitat 
că am aruncat grenada care, poate, i-a ucis această hurie, 
îşi zise. Insha Allah. Ordonă la iuţeală retragerea. Luând 
trupul tovarăşului mort cu ei, oamenii săi se supuseră. 

— Pilotule, o să plecăm împreună. Mulţumesc, aga Hakim 
Han! Allah fie cu tine! spuse şi se trase cu spatele către uşă, 
cu arma ţinută nepăsător în mână, dar pregătită. 

Erikki îşi ridică mâna în semn de adio către Hakim, 
frământat de nelinişte faţă de ceea ce avea să se întâmple. 

— lartă-mă! 

— Allah fie cu tine, Erikki, şi întoarce-te teafăr! strigă 
Hakim după el şi Erikki se simţi mai bine după asta. Ahmed, 
du-te cu el! Nu poate să piloteze şi să folosească în acelaşi 
timp o armă! Vezi să se întoarcă teafăr. 

Da, se gândi, mai am încă să mă socotesc cu el pentru 
atacul asupra palatului meu, îşi zise el rece. 

— Da, înălţimea voastră. Mulţumesc, pilotule! Ahmed luă 
arma de la Erikki, verifică percutorul şi încărcătorul, apoi 


zâmbi strâmb către Baiazid. 

— Pe Allah şi Profet, fie-i numele lăudat, să nu mă înşele 
nimeni! 

Politicos, îi făcu semn lui Erikki să pornească, apoi îl urmă. 
Baiazid ieşi cel din urmă. 

La poalele dealului, lângă palat; ora 11,05 dimineaţa. 
Maşina poliţiei gonea în sus pe drumul ce şerpuia către 
porţi, urmată de alte maşini şi un camion militar plin cu 
trupe. Hashemi Fazir şi Armstrong se aflau pe bancheta din 
spate a maşinii din frunte, care intră scârţâind din frâne în 
curtea interioară, unde se mai aflau deja parcate alte 
maşini şi o ambulanţă. Coborâră şi urmară santinela în Sala 
Mare. Hakim Han îi aştepta pe locul său de onoare, palid şi 
tras la faţă, dar cu o ţinută regală, înconjurat de Gărzi 
Verzi. Această parte a palatului era neatinsă. 

— Înălţimea voastră, Allah fie lăudat că nu sunteţi rănit! 
Abia acum am auzit despre atac. Pot să mă prezint? Sunt 
colonelul Hashemi Fazir de la Contraspionajul Intern şi 
acesta este superintendentul Armstrong care ne-a sprijinit 
ani de zile şi expert în anumite domenii, care ar putea să vă 
ajute. Vorbeşte farsi, ca să ştiţi. Aţi vrea să ne spuneţi ce s-a 
întâmplat, vă rog? 

Ascultară atenţi cât timp Hakim le relată versiunea sa 
despre atac - auziseră deja zvonuri amănunțite -amândoi 
impresionați de comportamentul său. Hashemi venise 
pregătit. Înainte de-a pleca ieri seara din Teheran, răsfoise 
cu multă atenţie dosarele lui Hakim. De ani de zile şi el şi 
SAVAK îl supravegheau la Khvoy. 

— Ştiu cât datorează şi cui, Robert. Şi ce favoruri şi cui, 
ce-i place să mănânce şi să citească, cât de bine sau rău se 
descurcă cu o armă, pianul sau cuțitul, fiecare femeie pe 
care a urcat-o în pat şi fiecare băiat. 

Armstrong râsese. 

— Cum rămâne cu politica? 

Nu-l interesează. De necrezut, dar adevărat. Este iranian 
din Azerbaidjan şi totuşi nu s-a alăturat nici unui Enip, nu a 


luat partea nimănui. A nimănui. Nici măcar nu a spus nimic 
cât de cât subversiv, măcar la adresa lui Abdullah Han, iar 
Khvoyul a fost întotdeauna o colcăială de aspide. De religie 
şiit, dar calm, conştient, ortodox, nici de dreapta, nici de 
stânga. De când a fost alungat... Nu, asta nu preae 
adevărat... De la şapte ani, de când mama lui a murit şi el şi 
cu sora lui au mers să locuiască în palat, a fost ca un fulg 
purtat de cea mai uşoară răsuflare a tatălui lui, aşteptând 
cu teamă inevitabila catastrofă. Voia lui Allah, dar e un 
miracol că e Han, un miracol că afurisitul ăsta de fiu de 
căţea a murit înainte să-i facă rău lui şi surorii sale. Ciudat! 
Capul lui era pe tăietor şi când colo controlează bogății 
neştiute, puteri necunoscute şi eu trebuie să mă ocup deel. 

— Asta ar trebui să fie uşor dacă ceea ce spui e adevărat. 

— Eşti suspicios! întotdeauna suspicios. Asta-i puterea 
englezilor? 

— Doar lecţia pe care un bătrân curcan a învăţat-o de-a 
lungul anilor. 

Hashemi zâmbise în sinea lui şi acum o făcu din nou, 
concentrându-se asupra tânărului Han al tuturor 
Gorgonilor, privindu-l cu atenţie, căutând indicii ascunse. 
Care-?i sunt tainele? Trebuie să ai taine. 

— Înălţimea voastră, când a plecat pilotul? întrebă 
Armstrong. 

Hakim aruncă o privire iute la ceas. 

— Cam acum două ore şi jumătate. 

— A spus cât combustibil avea la el? 

— Nu, numai că o să-i ducă puţin şi apoi o să-i lase. 
Hashemi şi Robert Armstrong stăteau în faţa podiumului, 
aşternut cu bogate covoare şi perne. Hakim Han era 
îmbrăcat oficial, în brocarturi călduroase, purtând în jurul 
gâtului un şirag de perle cu un pandantiv în care era 
montat un diamant de patru ori mai mare decât cel pe care 
îl oferise în schimbul vieților lor. 

— Poate, spuse Hashemi delicat, poate, înălţimea voastră, 
pilotul a fost într-adevăr în cârdăşie cu nomazii kurzi şi n-o 


să se mai întoarcă. 

— Nu. Şi nu erau kurzi, deşi pretindeau că sunt. Doar 
bandiți - şi-l răpiseră pe Erikki şi-l forţaseră să-i ducă 
împotriva Hanului, tatăl meu. 

Tânărul Han se încruntă, apoi spuse hotărât. 

— Hanul, tatăl meu, n-ar fi trebuit să ucidă mesagerul lor. 
Trebuia să se tocmească pentru preţul răscumpărării, 
coborându-l, apoi trebuia să plătească şi după aceea să 
pună să-i ucidă pentru impertinenţa lor. 

Hashemi puse deoparte ideea. 

— O să mă îngrijesc să fie vânaţi cu toţii şi toate bunurile 
mele recuperate. 

— Desigur. Este oare ceva, orice, pe care eu sau 
departamentul meu să-l putem face pentru înălţimea 
voastră? 

Îl urmări pe tânăr îndeaproape şi văzu sau crezu că vede o 
străfulgerare de amuzament sardonic şi asta îl cutremură. 
În clipa aceea se deschise uşa şi intră Azadeh. 

N-o mai întâlnise până atunci, deşi o văzuse de multe ori. 
Ar trebui să aparţină unui iranian, îşi zise, nu unui împuţit 
de străin. Cum poate ea să stăpânească monstrul ăla? Nu-l 
observă pe Hakim scrutându-l la fel de atent. Armstrong 
însă băgă de seamă, privindu-l pe Han fără să se vadă că-l 
priveşte. 

Azadeh era îmbrăcată în haine europene de un verde 
cenuşiu care îi evidenția ochii verzui, şosete şi pantofi moi, 
obrazul foarte palid şi uşor fardat. Păşea încet şi oarecum 
chinuit, dar se înclină în faţa fratelui său cu un zâmbet 
dulce. 

— Iartă-mă că te întrerup, înălţimea ta, dar doctorul m-a 
rugat să-ţi reamintesc să te odihneşti. Se pregăteşte de 
plecare. Doregşti să îi vorbeşti din nou? 

— Nu, nu, mulţumesc. Te simţi bine? 

— O, da, spuse ea şi se strădui să zâmbească. Spune că 
sunt teafără. 


— Pot să ţi-i prezint pe colonelul Hashemi Fazir şi pe 
domnul Armstrong, superintendentul Armstrong: înălţimea 
sa, sora mea Azadeh. 

O salutară şi ea le răspunse. 

— Superintendentul Armstrong? spuse în engleză cu o 
încruntătură uşoară. Nu-mi amintesc când, domnule 
superintendent, dar ne-am mai întâlnit, nu-i aşa? 

— Da, înălţimea voastră, o dată la French Club, anul 
trecut. Eram cu domnul Talbot de la Ambasada Britanică şi 
cu un prieten al soţului domniei voastre de la Ambasada 
Finlandeză: Christian 'Tollonen. Cred că era ziua de naştere 
a soţului domniei voastre. 

— Aveţi o memorie bună, domnule superintendent. Hakim 
Han zâmbi ciudat. 

— Asta este o caracteristică a MI6, Azadeh. 

— Doar fost poliţist, înălţimea voastră, spuse fără să 
clipească Armstrong. Sunt doar un consultant al 
Contraspionajului Intern. Apoi către Azadeh: Colonelul 
Fazir şi cu mine am fost amândoi atât de uşuraţi că nici 
domnia voastră, nici Hanul n-aţi fost răniţi... 

— Mulţumesc. 

Capul şi urechile încă o dureau rău şi spatele îi dădea 
probleme. Doctorul spusese: „Va trebui să aşteptăm câteva 
vreme, înălţimea voastră, deşi o să vă facem la amândoi 
câte o radiografie cât de curând cu putinţă. Cel mai bine ar 
fi să mergeţi la Teheran, amândoi. Au echipament mai bun. 
Cu o explozie ca asta, nu ştii niciodată, înălţimea voastră. 
Cel mai bine ar fi să mergeţi. N-aş vrea să fiu făcut 
responsabil...” 

Azadeh reluă: 

— Vă rog să mă iertaţi că v-am întrerupt... 

Se opri brusc, ascultând, cu capul uşor aplecat într-o 
parte. Ascultară şi ei. Doar vântul ce se întărea şi zgomotul 
unei maşini în depărtare. 

— Nu încă, spuse blând Hakim. 

Ea încercă să zâmbească şi murmură: 


— Cum vrea Allah. 

Apoi plecă. Hashemi întrerupse scurta tăcere: 

— Ar trebui să plecăm şi noi, înălţimea voastră, spuse 
politicos, din nou în farsi. Vă mulţumim că aţi binevoit să ne 
primiţi astăzi. Poate am putea să ne întoarcem mâine? 

Tânărul Han îşi desprinse ochii de pe uşă şi îl privi pe sub 
sprâncenele-i negre. Chipul plăcut era destins, degetele 
jucându-se cu pumnalul ornamental, bătut în nestemate, de 
la centură. 

Pare făcut din gheaţă, îşi zise aşteptând politicos să fie 
lăsat să plece. Dar în loc de asta Hakim Han îşi trimise de 
acolo toate străjile, cu excepţia uneia, pe care o aşeză la uşă 
într-un loc de unde nu putea să audă şi îi chemă mai 
aproape pe cei doi bărbaţi. 

— Acum o să vorbim englezeşte. Ce doriţi de fapt să-mi 
cereţi? întrebă în şoaptă. 

Hashemi oftă, convins că Hanul ştia deja, şi mai mult decât 
convins că acum aveau acolo un adversar valoros sau un 
aliat. 

— Ajutor în două probleme, înălţimea voastră. Influenţa 
voastră în Azerbaidjan ar putea să ne dea un ajutor 
nepreţuit să înlăturăm elementele rebele, ostile, răsculate 
împotriva statului. 

— Care este al doilea? 

Auzise nuanţa de nerăbdare şi îl amuză. 

— Al doilea este cumva delicat. Priveşte un sovietic numit 
Piotr Oleg Mzytryk, o cunoştinţă a tatălui vostru care, de 
ani de zile, din vreme în vreme, vizitează acest loc. Aşa cum 
şi Abdullah Han a vizitat un sat dinTbilisi. Mzytryk poza în 
prietenul lui Abdullah Han şi al Azerbaidjanului, în realitate 
este un ofiţer KGB de rang înalt şi foarte ostil nouă. 

— Nouăzeci şi opt din fiecare sută de sovietici care vin în 
Iran sunt de la KGB şi deci duşmani, iar ceilalţi doi sunt de 
la GRU şi deci duşmani. Ca Han, tatăl meu a trebuit să aibă 
de-a face cu toate felurile de duşmani... 


Din nou zâmbetul sardonic, fugar, pe care-l observase 
Hashemi. 

— Tot felul de prieteni şi mulţi între aceste două Poziţii. Şi? 

— Am dori foarte mult să stăm de vorbă cu el. 

Hashemi aşteptă o reacţie oarecare, dar nu se întâmplă 
nimic şi admiraţia sa pentru tânăr crescu. 

— Înainte de a muri, Abdullah Han a acceptat să ne ajute. 
Prin el am auzit că omul intenţiona să treacă graniţa în 
secret sâmbăta trecută şi din nou marţi, dar de ambele daţi 
nu şi-a făcut apariţia. 

— Cum trecea? 

Hashemi îi spuse, nu prea sigur despre cât de multe ştia 
Hakim Han, pipăindu-şi drumul cu mare atenţie. 

— Credem că omul ar putea să ia legătura cu domnia 
voastră. Şi dacă-i aşa, aţi vrea, vă rugăm, să ne daţi de ştire 
în secret? 

Hakim Han hotărî că era vremea să-i pună la locul lor pe 
aceşti duşmani tehrani şi pe cânele slugarnic englez. Fii de 
căţea, sunt oare atât de naiv să nu ştiu ce se întâmplă? 

— În schimbul a ce? spuse brusc, fără ocol. Hashemi fu la 
fel de direct. 

— Ce doriţi? 

— Mai întâi, toţi ofiţerii importanţi din SAVAK şi poliţie, din 
Azerbaidjan, să fie suspendaţi imediat până la confirmarea 
lor de către mine, iar toate numirile viitoare să fie în funcţie 
de aprobarea mea prealabilă. 

Hashemi roşi. Nici chiar Abdullah Han nu primise asta. 

— Care-i al doilea? întrebă sec. Hakim Han râse. 

— Bine, foarte bine, aga. Al doilea va aştepta până mâine 
sau poimâine şi aşa va aştepta şi al treilea şi poate al 
patrulea. Dar în privinţa primului punct... Mâine la zece 
dimineaţa aduceţi-mi cererile referitoare la cum aş putea să 
opresc toate luptele din Azerbaidjan şi cum ai face-o 
domnia ta personal, dac-ai avea puterea. Se gândi o clipă, 
apoi adăugă: Cum ne-ai apăra de duşmanii din afară şi de 
duşmanii dinăuntru. 


Îşi îndreptă atenţia către Armstrong. 

Armstrong sperase că schimbul de cuvinte avea să dureze 
la nesfârşit, extaziat că avea ocazia să fie martor cu propriii 
ochi la înfruntarea dintre noul Han şi un; adversar înrăit ca 
Hashemi. Fulgere şi tunete! Dacă nemernicul ăsta mic 
poate să se poarte cu atâta încredere la două zile după cea 
devenit Han, după ce aproape a fost trimis în faţa Judecăţii 
de Apoi acum câteva ceasuri guvernul Majestății Sale ar fi 
bine să-l pună undeva în capul listei cu persoane 
primejdioase. Îi zări ochii îndreptându-se spre el. Cu un 
efort, îşi menţinu expresia imobilă, gemând în sinea lui. 
Acum e rândul tău. 

— Sunteţi un expert, în care anume domenii care ar putea 
să mă intereseze? 

— Ei bine, înălţimea voastră, eu, ă... am fost... în Special 
Branch şi înţeleg câte ceva despre spionaj şi ă... 
contraspionaj. Desigur că ă... informaţii bune, informaţii 
secrete sunt vitale pentru cineva aflat în poziţia 
dumneavoastră. Dacă doriţi, poate aş putea, împreună cu 
colonelul Fazir, să vă sugerez căi de îmbunătăţire a situaţiei 
în folosul domniei voastre. 

— Un gând bun, domnule Armstrong. Vă rog prezentaţi-mi 
părerile voastre în scris, cât de curând cu putinţă. 

— M-ar bucura s-o fac. Armstrong se hotări să rişte. 

— Mzytryk s-ar putea să vă ofere repede o mulţime de 
răspunsuri de care aţi avea nevoie; cea mai mare parte a 
răspunsurilor importante de care aveţi nevoie în 
problemele interne şi externe, pe care le-aţi menţionat, în 
special dacă colonelul Fazir ar putea â... discuta puţin cu el 
intre patru ochi. 

Cuvintele atârnară în aer. Lângă el, Hashemi se foi nervos. 
Pun pariu pe viaţa mea că ştii mai multe decât laşi să se 
vadă, Hakim flăcăule, şi-mi pun bărbăţia la bătaie că n-ai 
petrecut toţi anii ăia ca un simplu fulg afurisit. Christoase, 
mi-ar prinde bine o ţigară! 


Ochii îl străpungeau şi i-ar fi plăcut să aprindă ţigara. Şi să 
spună nevinovat: „Pentru Dumnezeu, opriţi toată prosteala 
asta şi isprăviţi odată! Şi du-te de te deşartă!” Apoi şi-l 
imagină pe Hanul tuturor Gorgonilor aşezat pe vine pe un 
scaun de closet, cu toate cele atârnând, şi trebui să 
tuşească ca să îşi stăpânească râsul. 

— Iertaţi-mă, spuse încercând să pară umil. Hakim Han se 
încruntă. 

— Cum aş avea acces la informaţii? spuse şi amândoi 
bărbaţii ştiură că îl prinseseră. 

— Oricum aţi dori, înălţimea voastră, spuse Hashemi. 
Oricum aţi dori. 

Încă o scurtă tăcere. 

— Am să mă gândesc la... 

Hakim Han se opri ascultând. Auziră cu toţii apropiindu-se 
păcănitul rotoarelor şi sunetul elicelor. Amândoi bărbaţii se 
îndreptară către ferestrele înalte. 

— Aşteptaţi, spuse Hakim. Unul dintre dumneavoastră, 
ajutaţi-mă! 

Uimiţi, cei doi îl ajutară să se ridice în picioare. 

— Mulţumesc, spuse cu o grimasă. Aşa-i mai bine. E vorba 
de spatele meu. În timpul exploziei cred că mi-am sucit 
ceva. 

Hashemi prelua o parte din greutatea lui şi între ei doi 
Hanul şchiopată spre ferestrele înalte care dădeau în 
curtea interioară. 

Elicopterul se apropia încet, venind într-o parte la 
aterizare. Când se apropie mai mult îl recunoscură pe 
Erikki şi pe Ahmed pe locurile din faţă, dar Ahmed era 
prăbuşit în scaun, evident rănit. Câteva găuri de gloanţe în 
fuzelaj şi o bucată mare de plastic lipsea dintr-o fereastră 
laterală. Îngrijorarea crescu. Aparatul ateriza perfect. 
Imediat motoarele îşi încetiniră turaţiile. Zăriră sângele 
pătând gulerul alb şi mâneca lui Erikki. 

— Christoase! mormăi Armstrong 


— Aga, spuse Hakim cam grăbit către Hashemi, vedeţi 
dacă puteţi să-l opriţi pe doctorul care pleacă. 

Hashemi o rupse la fugă imediat. De unde se aflau puteau 
vedea treptele din faţă. Uşa imensă se deschise şi Azadeh 
ieşi în fugă. Rămase acolo un moment, ca o statuie, ceilalţi 
strângându-se în spatele ei, gărzi şi servitori şi o parte din 
familie. Erikki deschise uşa din partea lui şi cobori greoi. Se 
îndreptă obosit către ea, dar păşea ferm şi drept, apoi ea se 
aruncă în braţele lui. 

CAPITOLUL. 56 

În oraşul Kowiss, ora 12,10 după-amiază. Ascuns în piaţa 
aglomerată, Ibrahim Kyabi aştepta nerăbdător ca mullahul 
Hussain să iasă din moschee. Stătea pe vine, sprijinit de 
fântâna aflată în faţa uriaşei uşi, ţinând în braţe geanta de 
pânză care-i camufla carabina încărcată. Avea ochii injectaţi 
de oboseală şi tot trupul îl durea din pricina călătoriei de 
şase sute de kilometri. Amorţit, observă în mulţime un 
european înalt. Bărbatul mergea în urma unui revoluţionar 
din Gărzile Verzi şi purta haine de culoare închisă, o scurtă 
matlasată şi o şapcă cu cozoroc, îi urmări trecând de 
moschee şi dispărând într-o alee de lângă ea. 

În apropiere se afla intrarea bazarului. Întunericul, 
căldura şi siguranţa ce le reprezenta îl tentau să plece din 
frig. 

— Insha Allah! murmură automat. 

Îşi aminti nemulţumit că trebuia înceteze să folosească 
expresia asta. Trase vechiul pardesiu mai aproape în jurul 
lui şi se aşeză mai confortabil, sprijinindu-se de fântâna, 
care, când gheaţa iernii avea să dispară, avea să înceapă 
din nou să susure pentru ca trecătorii să poată bea sau să-şi 
spele ritual mâinile şi feţele înainte de a se duce la 
rugăciune. 

— Cum arată mullahul ăsta Hussain? îl întrebase pe 
vânzătorul ambulant care îi întinsese într-un polonic o 
porţie aburindă de horisht de fasole, scos dintr-un cazan 
aşezat pe cărbuni. 


Era dimineaţă atunci şi el abia ajunsese după nesfârşite 
întârzieri, cu cincisprezece ore mai târziu decât fi trebuit. 

— Cum arată? 

Bărbatul era bătrân şi fără dinţi şi ridicase din umeri. 

— Un mullah. 

Un alt client din apropiere îl înjurase. 

— Lua-te-ar naiba! Nu-l asculta, străine! Mullahul Hussain 
este un adevărat conducător al Poporului. Un om allui 
Allah, care nu are altceva decât o armă şi muniţie ca să-i 
ucidă pe duşmanii lui Allah. 

Alţi clienţi îi reluaseră spusele, ca un ecou, adresându-se 
tânărului nebărbierit, şi-i istorisiseră despre ocuparea bazei 
aeriene. 

— Mullahul nostru este un adevărat urmaş al Imamului O 
să ne conducă în Paradis, pe Allah! 

Lui Ibrahifn îi venise aproape să ţipe de furie. Hussain şi 
toţi mullahii merită moartea, pentru că îi alimentează pe 
aceşti sărmani ţărani cu asemenea absurdităţi. Paradisul, 
mâncăruri şi vin şi patruzeci de veşnic fecioare pe divanuri 
de mătase! N-am să mă gândesc la dragoste, n-am să mă 
gândesc la Şeherazada. Nu încă. 

Palmele mângâiară duritatea ascunsă a armei. Asta îi 
potoli în parte senzaţia de foame şi oboseală, dar nu şi pe 
cea de profundă singurătate. 

Şeherazada. Acum făcea parte dintr-un vis. Mai bine aşa, 
mult mai bine. O aşteptase la cafenea când Jari se apropiase 
de el şi mormăise: „În numele lui Allah, soţul s-a întors. 
Ceea ce nu a început, s-a sfârşit pentru totdeauna”. Apoi 
dispăruse în mulţime. 

Plecase imediat, îşi luase arma şi mersese pe jos tot 
drumul până la staţia de autobuz. Acum aştepta să devină 
martir, răzbunându-se în numele Maselor împotriva tiraniei 
oarbe. Atât de aproape... Curând, în întuneric sau în 
lumină, uitare sau înţelegere, singur sau cu ceilalţi -profeţi, 
imami, diavoli, cine? 


Închise ochii extaziat. În curând o să ştiu ce se întâmplă 
când murim şi unde mergem. O să aflu în sfârşit răspunsul 
la marea ghicitoare? A fost Mohamed ultimul profet al lui 
Allah sau un nebun? E Coranul adevărat? Există Allah? 

Pe aleea de lingă moschee, revoluţionarul care-l conducea 
pe Starke se opri şi făcu semn către o colibă. Starke păşi 
peste şanţul împuţit şi bătu la uşă. Uşa se deschise. 

— Pacea fie cu tine, Excelenţă Hussain, spuse în farsi, 
încordat şi atent. Aţi trimis după mine? 

— Salaam, căpitane! Da, răspunse mullahul Hussain în 
engleză şi-i făcu semn să intre. 

Starke trebui să se aplece ca să intre. În coliba cu o 
singură încăpere doi copilaşi dormeau adânc pe saltelele lor 
de paie aşezate direct pe podeaua de pământ. Un băieţel se 
holba la el cu mâinile încleştate pe o puşcă veche şi 
recunoscu în el pe acelaşi copil care asistase la bătălia 
dintre oamenii lui Hussain şi ai lui Zajaki. Un AK 47 bine 
întreţinut era sprijinit de perete. Într-o parte, lângă 
chiuvetă, o bătrână neliniştită, într-un chador negru, pătat, 
şedea pe un scaun şubred. 

— Aceştia sunt copiii mei şi aceasta este soţia mea, spuse 
Hussain. 

— Salaam! 

Starke îşi ascunse uimirea, neaşteptându-se să fie atât de 
bătrână. Apoi privi mai îndeaproape şi văzu că vârsta nu 
ţinea de ani. 

— Am trimis după domnia ta pentru trei motive. Mai întâi 
ca să vezi cum trăieşte un mullah. Sărăcia este una dintre 
primele îndatoriri ale unui mullah. 

— Şi învăţătura, conducerea şi împărţirea dreptăţii. Asta 
în plus, aga. Ştiu că sunteţi sută la sută sincer în crezul 
vostru. Şi prins în capcană de el, ar fi vrut Starke să 
adauge, urând încăperea urât mirositoare, neputinţa, 
cumplita şi nemăsurata sărăcie pe care o reprezenta, de 
care ştia că nu este nevoie, dar care avea să existe tot 


restul vieților lor acolo şi în nenumărate alte case, de toate 
religiile, în toată lumea. 

Dar nu în familia mea, slavă Domnului! Slavă Domnului că 
m-am născut texan, slavă Domnului de zece miliarde de ori 
că ştiu ce trebuie să fac şi copiii mei nu vor trebui, pe 
Dumnezeu, nu vor trebui să locuiască în murdărie ca aceste 
sărmane creaturi. Cu un efort, încetă să mai alunge 
muştele, dorindu-şi să-l poată înjura pe Hussain pentru că 
îndura un lucru ce nu era nevoie să fie îndurat. 

— Aţi spus trei motive, aga! 

— Al doilea, de ce este prevăzut ca mai toţi oamenii, afară 
de câţiva, să plece astăzi? 

— De multă vreme trebuiau să plece, aga. Se munceşte 
puţin la bază şi este momentul perfect. 

Neliniştea lui Starke crescu. În dimineaţa aceea, înainte 
de a fi chemat acolo, sosiseră alte trei telexuri şi două 
telefoane pe înaltă frecvenţă de la sediul lor din Teheran, 
ultimul de la Siamaki, acum membru cu drepturi depline în 
Consiliul de Conducere, cerând să afle unde erau Petikin, 
Nogger Lane şi ceilalţi. Foarte conştient de curiozitatea 
manifestată de Wazari, îl amăgise spunând că Mclver o să-l 
sune imediat ce sosea cu ministrul Kia. El fusese primul 
care auzise de vizita lui Aii Kia. Charlie Petikin, în timpul 
scurtei sale opriri în drum către Al Shargaz, îi spusese ce se 
întâmplase cu Mclver şi temerile lor în privinţa lui. 

— lisuse! fusese tot ce putuse să murmure. 

Dar ieri nu-i mersese rău chiar toată ziua. John Hogg 
adusese planul provizoriu al lui Gavallan pentru „Vârtej”, cu 
coduri şi orare şi coordonatele punctelor de realimentare 
pregătite de cealaltă parte a Golfului. 

— Andy mi-a zis să vă spun că toate au fost trecute în 
sarcina lui Scrag la Lehgeh şi a lui Rudi la Bandar-e Delam 
şi-o să ţină seama de problemele tuturor celor trei baze, îi 
spusese Hogg. Două cargouri 747 sunt închiriate la Al 
Shargaz; sunt programate să aterizeze vineri. Asta o să ne 
dea destul timp, spusese Andy. Am să aduc un alt raport la 


zi când mă întorc după băieţi, Duke. Butonul final nu 
trebuie apăsat până la şapte dimineaţa, vineri, sau la 
aceeaşi oră sâmbătă ori duminică. După asta nu mai merge. 

Niciunul dintre spionii lui Esvandiary nu fusese prin jur, 
aşa că Starke reuşise să strecoare la bordul avionului o altă 
ladă de dispozitive preţioase pentru 212. Şi alt noroc: toate 
vizele de ieşire ale personalului lor erau încă valabile, 
îndeajuns de multe butoaie de combustibil de două sute de 
litri fuseseră ascunse pe țărm şi Iom Lochart venise de la 
Zagros la vreme, acum un pilot pentru „Vârtej”. 

— De ce schimbarea asta, Tom? Credeam că erai 
împotrivă, hotărât definitiv, spusese tulburat de purtarea 
lui, dar prietenul său ridicase pur şi simplu din umeri şi el 
lăsase lucrurile aşa. 

Şi totuşi, gândul la elicopterele lor într-un zbor furişat îl 
îngrijora cel mai tare. N-avea nici un plan adevărat, doar 
câteva posibilităţi. Se concentra cu efort, încăperea 
părându-i din ce în ce mai sufocantă. 

— lertaţi-mă, aga, ce-aţi spus? 

— Când o să se... când o să vină schimbul lor? 

— Sâmbătă, atunci e programat. 

— Esvandiary spune că aţi expediat multe piese de schimb. 

— Piesele au nevoie sa fie înlocuite şi verificate din vreme 
în vreme, aga. 

Hussain îl cercetă atent, apoi dădu din cap gânditor. 

— Ce-a produs accidentul care era aproape să-l ucidă pe 
Esvandiary? 

— A alunecat încărcătura. E o operaţie delicată, încă o 
scurtă tăcere. 

— Cine este acest om - Kia, Aii Kia? 

Starke nu se aştepta la niciuna dintre aceste întrebări şi se 
întreba dacă era din nou supus unui test şi cât de mult?tia 
mullahul. 

— Mi s-a spus cădeşte unul din miniştrii primului ministru 
Bazargan. Într-un tur de inspecţie. Şi de asemenea că a fost 


sau este consultant la societatea noastră mixtă, IHC, poate 
chiar director, dar nu prea cunosc lucrurile astea. 

— Când o să sosească? 

— Nu prea sunt sigur. Directorului nostru, căpitanul 
Mclver, i s-a ordonat să-l însoţească. 

— Ordonat? 

— Ordonat. Aşa am înţeles. 

— De ce ar fi un ministru consultantul unei companii 
particulare? 

— Îmi închipui că va trebui să-l întrebaţi pe el, aga. 

— Da, aşa-i. 

Faţa lui Hussain se înăspri. 

— Imamul ajurat că va stârpi corupţia. O să mergem 
împreună la bază. 

Îşi ridică pistolul mitralieră şi-l agăţă de umăr. 

— Salaam! spuse familiei sale. 

Starke şi tânărul din Gărzile Verzi îl urmară pe Hussain pe 
alee, către o uşă laterală a moscheii. Acolo mullahul îşi 
aruncă pantofii din picioare, se aplecă, îi ridică şi intră 
înăuntru. Starke şi tânărul făcură acelaşi lucru, exceptând 
faptul că Starke îşi scoase şi şapca. Trecură printr-un pasaj 
şi printr-o altă uşă, apoi ajunseră în moscheea propriu-zisă: 
o singură încăpere sub dom, aşternută cu covoare şi fără 
alte ornamente decât plăcuţele de ceramică decorativă 
aşezate ici şi colo, cu minunate înscrisuri în farsi - citate din 
Coran; un pupitru cu un Coran deschis, lângă un casetofon 
modern şi difuzoare cu fire atârnate neglijent, becurile 
electrice rare şi slabe. Din difuzoare se auzea slab vocea 
cântată a unui bărbat citind din Coran. Oamenii se rugau, 
bârfeau, dormeau. Cei care îl văzură pe Hussain îi zâmbiră 
şi ei le răspunse la zâmbet, îndreptându-se către un alcov 
alcătuit de coloane. Acolo se opri, îşi aşeză pantofii şi arma 
şi-i făcu semn tânărului să se îndepărteze. 

— Căpitan, te-ai mai gândit la ceea ce-am discutat atunci, 
în faţa komitehului? 

— La ce anume, aga? 


Atenţia lui Starke spori şi stomacul i se strânse. 

— În privinţa Islamului, în privinţa Imamului, pacea lui 
Allah fie cu el! În privinţa acelui drum pentru a te duce să-l 
întâlneşti. 

— Nu-i cu putinţă să-l întâlnesc, chiar dac-aş vrea. 

— Poate aş putea să aranjez asta. Dacă-l-ai vedea pe 
Imam, l-ai urmări vorbind, l-ai asculta, ai găsi acea pace a 
lui Allah pe care-o cauţi. Şi adevărul. 

Starke era mişcat de evidenta sinceritate a mullanului. 

— Dacă aş avea şansa, cu siguranţă că aş urma-o, dac-aş 
putea. Ai spus trei lucruri, aga. 

— Acesta a fost al treilea. Islamul. Fă-te mahomedan! Nu-i 
nici un moment de pierdut. Supune-te lui Allah, acceptă că 
există numai un singur dumnezeu şi că Mahomed este 
Profetul Său, acceptă asta şi viaţa veşnică în Paradis este a 
ta! 

Ochii erau negri şi pătrunzători. Starke îi mai cunoscuse şi 
înainte şi îi găsea aproape hipnotici. 

— Eu... eu ţi-am spus deja, aga. Poate că o s-o fac. Cu 
vremea... când o vrea Allah. 

Îşi desprinse ochii şi simţi forţa dominatoare scăzând. 

— Dacă ne întoarcem... Ar fi mai bine să plecăm acum. Nu 
vreau să pierd plecarea băieţilor mei. 

Părea că nici nu rostise vreun cuvânt. 

— Nu este Imamul cel mai sfânt dintre oameni? Cel mai 
neînfricat, cel mai neobosit luptător împotriva oprimării? 
Imamul este, căpitan! Deschide-ţi ochii şi spiritul către el! 

Starke simţi accentul rostit cu fervoare şi încă o data 
sacrilegiul îl tulbură. 

— Am să aştept. Cu răbdare. 

Privi din nou în ochii ce păreau să se uite prin el, prin 
pereţi, în infinit. 

— Dacă plecăm, ar fi mai bine s-o facem acum, spuse pe 
cât de blând putea. 

Hussain oftă. Lumina dispăru din ochii săi. Îşi luă arma la 
umăr şi porni înainte. La uşa principală îşi puse pantofii în 


picioare, aşteptându-l pe Starke să facă acelaşi lucru. Încă 
patru Gărzi Verzi i se alăturară. 

— Mergem la bază, le spuse Hussain. 

— Am parcat maşina lângă piaţă, spuse Starke, nespus de 
uşurat că se afla din nou la loc deschis şi departe de magia 
acestui om. E o furgoneta. Putem încăpea toţi. Dacă vreţi. 

— Bine, unde e? 

Starke arătă cu mână şi porni înainte, strecurându-se 
printre tarabe. Era cu aproape un cap mai înalt decât 
marea majoritate a mulţimii şi mintea îi zumzăia de gânduri 
pro şi contra, ci mărind cele spuse de mullah şi încercând 
să hotărască ce avea de făcut cu „Vârtejul”. 

— La naiba! murmură pătruns de înţelegerea primejdiei. 
Sper că Rudi abandonează. Atunci am s-o fac şi eu, orice 
ar face Scrag. Înconştient, ochii îi alergau de colo câlo, aşa 

cum făcea în cabină, şi observă o agitaţie în faţă, lângă 
fintână. Din pricina înălţimii sale, fu primul care văzu 
tânărul cu armaşi mulţimea care se împrăştia. Se opri fără 
să-şi creadă ochilor. Hussain veni lângă el, dar nu se înşela. 
Tânărul nebun ţâşnise urlând printre oameni, direct către 
el. 

— Asasin! gâfâi el. 

Bărbaţii şi femeile din faţa lui se împrăştiau îngroziţi 
alergând, împiedicându-se, căzând unii peste alţii trăgându- 
se din calea tânărului, şi acum drumul era liber! Alb la faţă, 
îl văzu pe tânăr oprindu-se brusc şi îndreptând arma drept 
către el. 

— Fereşte! 

Dar înainte să se poată arunca la pământ, la adăpostul 
unei tarabe, impactul primului glonţ îl răsuci, izbindu-l de 
unul dintre revoluționarii din Gărzile Verzi. Alte gloanţe, 
cineva din apropiere ţipă, apoi o altă armă deschise focul, 
asurzindu-l. Era Hussain. 

Avusese reflexe foarte bune. Înţelesese imediat că atacul 
asasin era împotriva lui şi momentul de răgaz pe care i-l 
oferise Starke fusese de ajuns. Cu o singură mişcare 


continuă, îşi smulsese arma de pe umăr, ochise şi apăsase 
pe trăgaci, strigându-i. „Nu e alt dumnezeu decât...”. 
Ţintise cu sânge rece şi precis şi-l ciuruise pe Ibrahim 
Kyabi, alungind viaţa din el, smulgând arma din mâinile 
moarte şi trântindu-l în praf. 

Ameţit, mullahul încetă să mai tragă şi descoperi că era 
încă în picioare, nevenindu-i să creadă că nu fusese atins. 
Cu neputinţă ca asasinul să fi greşit, imposibil să nu fie 
martir şi în drum către Paradis. Tremurând, privi înjur la 
toată învălmăşeala şi tumultul, zări răniții, alţii văitându-se 
şi blestemând, unul dintre tinerii săi revoluționari la 
pământ, mort, cu mâinile şi picioarele răşchirate, mulţi 
trecători răniţi. Starke era năruit la pământ, pe jumătate 
ghemuit sub o tarabă. 

— Lăudat fie Allah, Excelenţă Hussain! Sunteţi neatins! 
strigă un tânăr din Gărzile Verzi. 

— Voia lui Allah... Allah e mare... Hussain se apropie de 
Starke şi îngenunche lângă el. Văzu sângele picurând din 
mâneca stingă şi chipul alb. 

— Unde eşti lovit? 

— Sunt... nu prea sunt sigur... este... cred că e umărul sau 
pieptul. 

Era prima dată când Starke era rănit. Când glonţul îl 
aruncase înapoi, izbindu-l de pământ, nu simţise nici o 
durere, dar mintea lui ţipa: Sunt mort, ticălosul m-a ucis, n- 
am s-o mai văd vreodată pe Manuela! N-am să mă mai 
întorc vreodată acasă, n-am să-i mai văd pe copii! Sunt 
mort! Apoi simţise o nevoie oarbă s-o rupă la fugă - să fugă 
de propria-i moarte. Ar fi vrut să sară în picioare, dar 
durerea îi luase puterile şi acum îl vedea pe Hussain 
îngenuncheat lângă el. 

— Lasă-mă să te ajut, spuse Hussain, apoi către Gărzile 
Verzi: Luaţi-l de celălalt braţ! 

Ţipă când îl întoarseră şi încercară să-l ajute să se ridice în 
picioare. 

— Aşteptaţi, pentru Dumnezeu! 


Când durerea trecu, descoperi că nu putea să mişte deloc 
braţul stâng, dar cel drept era neatins. Cu braţul drept se 
pipăi, îşi mişcă picioarele. Nici o durere acolo. Totul părea 
să fie în stare de funcţionare, cu excepţia braţului stâng şi a 
umărului, iar capul îi era ca în ceaţă. Strângând din dinţi, îşi 
deschise scurta şi-şi trase cămaşa într-o parte. Dintr-o 
gaură aflată exact în mijlocul umărului izvora sânge, dar nu 
puternic şi nu întâmpina nici o dificultate când respira, doar 
o durere străpungătoare dacă se mişca neprevăzător. 

— Nu cred că e-n plămâni. 

— Fiu de căţea, pilotule, spuse tânărul din Gărzile Verzi cu 
un hohot de râs. Uite, încă o gaură în spatele scurtei! 
Sângerează şi asta. Glonţul trebuie c-a trecut prin tine. 

Încercă să-şi vâre un deget murdar în gaură şi Starke îl 
blestemă violent. 

— Blesteamă-te pe tine, necredinciosule! spuse bărbatul. 
Blesteamă-te pe tine, nu pe mine. Poate că Allah, în mila lui, 
ţi-a dat înapoi viaţa, de?i de ce-ar face Allah asta... 

Dădu din umeri şi se ridică în picioare, privindu-şi 
tovarăşul mort în apropiere şi ceilalţi răniţi. Ridică din nou 
din umeri şi se îndreptă agale către Ibrahim Kyabi care 
zăcea în praf ca o grămadă de zdrenţe şi începu să-l caute 
prin buzunare. 

Mulțimea din piaţă se înghesuia înconjurându-i, a?a că 
Hussain se ridică în picioare şi îi izgoni. 

— Allah e mare! Allah e mare! Daţi-vă înapoi! Ajutaţi-i pe 
cei răniţi! 

Când se făcu din nou loc, îngenunche lângă Starke. 

— Nu te-am avertizat că timpul e scurt? Allah te-a apărat 
de data asta ca să-ţi mai dea o şansă. 

Dar Starke abia îl auzea. Îşi găsise batista şi o apăsa pe 
rană, încercând să oprească sângele, simțind picăturile 
calde alunecând de-a lungul spatelui, mormăind blesteme, 
depăşind teroarea aceea întunecată, dar nu şi spaima că 
avea să se facă de ruşine rupând-o la fugă. 


— De ce dracu încerca ticălosul ăla să mă omoare? 
mormâăi. Lua-l-ar dracu, nebun afurisit! 

— Încerca samă omoare pe mine, nu pe dumneata! Starke 
se holbă la el. 

— Fedain, mujhadin sau tudeh. 

— Ce contează? A fost un duşman al lui Allah. Allah l-a 
omorât. 

Încă un junghi dureros străpunse pieptul lui Starke. Îşi 
stăpâni un blestem, urând toată vorbăria asta despre 
Dumnezeu şi nevrând să se gândească la asta, ci numai la 
copii şi la Manuela, la lucruri normale şi la ieşit dracului de- 
acolo. M-am săturat până peste cap de toată nebunia asta şi 
de omorurile în numele îngustei lor versiuni despre 
Dumnezeu. 

— Lua-i-ar dracu, murmură, înconjurat de zgomotul care 
înghiţea cuvintele. 

Îşi simţea umărul pulsând şi durerea răspândindu-se. 
Împături batista cât putu de bine, folosind-o ca pe un 
pansament, şi-şi îmbrăcă pufoaica mormăind obscenităţi. 

— Ce dracu pot să mai fac acum? Pentru Dumnezeu! 
Ticălos afurisit, cum dracu o să mai pilotez acum? 

Îşi schimbă uşor poziţia. Durerea îi smulse un alt geamăt 
involuntar şi el o blestemă din nou, dezgustat de el şi 
încercând să fie stoic. Hussain ieşi din reverie, nemulţumit 
că Allah hotărâse să-l lase din nou în viaţă când din nou ar fi 
putut fi martir. 

De ce? De ce sunt atât de blestemat? Şi acest american... 
Cu neputinţă ca rafala de gloanţe să nu-l fi ucis şi pe el. De 
ce a fost lăsat şi el în viaţă? 

— Acum mergem la baza ta. Poţi să te ţii pe picioare? 

— Eu... sigur, doar un moment. Starke se pregăti. 

— Okay, cu grijă... Ah, sfinte Lisuse! 

Totuşi se ridică în picioare, clătinându-se uşor, ameţit de 
durere. 

— Unul dintre oamenii domniei tale poate să conducă? 

— Da. 


Hussain strigă după unul din Gărzile Verzi îngenuncheat 
lângă Kyabi. 

— Grăbiţi-vă! 

Ascultător, omul se întoarse. 

— Numai monezile astea în buzunare, şi asta. Ce spune? 

Hussain le examina cu atenţie. 

— Este un carnet obişnuit de student la Universitatea din 
Teheran. 

Fotografia arăta un tânăr chipeş zâmbind aparatului. 

— Ibrahim Kyabi, anul al treilea, secţia Ingineri. Data 
naşterii: 2 martie 1955. 

Hussain aruncă o privire iute pe spatele carnetului. 

— Aici e o adresă din Teheran. 

— Împuţite unviersităţi, spuse un alt revoluţionar. Cloaca 
Satanei şi a răului occidental. 

— Când Imamul o să le deschidă, să-i dea Allah pace, 
mullahii or să se ocupe de asta. O să ştergem pentru 
totdeauna toate ideile occidentale antiislamice. Daţi 
carnetul komitehului Fivouz! Pot să-l trimită la Teheran. 
Komiteturile din Teheran o să-i interogheze familia şi 
prietenii şi or să se ocupe de ei. 

Hussain îl observă pe Starke privindu-i. 

— Da, căpitane. 

Starke văzuse fotografia. 

— Mă gândeam doar. În câteva zile împlinea douăzeci şi 
patru de ani. Un fel de risipă, nu-i aşa? 

— Allah pedepseşte răul. Acum este în focul Iadului. 

La nord de Kowiss; ora 4,10 p. m. Elicopterul JR 206 zbura 
plăcut, cu viteză de croazieră, pe deasupra coastelor 
munţilor Zagros, cu Mclver la comenzi, Aii Kia moţăind 
lângă el. Mclver se simţea foarte bine. De când hotărâse să- 
l ducă el însuşi pe Kia, fusese cuprins de-o ameţeală 
plăcută. E o soluţie perfectă. Singura. Şi ce dacă n-am mai 
făcut de mult un control medical? Ce dacă! Suntem în stare 
de război, trebuie să ne asumăm riscuri şi încă sunt cel mai 
bun afurisit de pilot din companie. Privi către Kia. Dacă n-ai 


fi un dobitoc atât de mare, te-aş îmbrăţişa că mi-ai oferit 
scuza asta. Zâmbi şi apăsă butonul emiţătorului. 

— Kowiss, aici Hotel TangoXx-ray, la 1000; pe direcţia 185 de 
grade, de la Teheran, cu ministrul Aii Kia la bord. 

— HTX, menţine direcţia, raportează la primul marker. 

Zborul şi realimentarea la Aeroportul Internaţional 
Isfahan decurseseră fără evenimente deosebite, cu excepţia 
celor câteva minute după aterizare, când Gărzi Verzi, 
strigând înfierbântate, înconjuraseră amenințătoare 
elicopterul, deşi el avusese aprobarea de aterizare şi 
realimentare. 

— Dă drumul la radio şi insistă ca responsabilul bazei să 
vină imediat! îi spuse Kia, fierbând de furie. Reprezint 
guvernul! 

Mclver se supusese. 

— Turnul, â... turnul spune că dacă nu realimentăm şi 
plecăm într-o oră, komitehul o să ne confişte aparatul, 
adăugă dulce, încântat să transmită mesajul. Ei, ă... au 
spus: piloţii străini şi aparatele străine nu sunt binevenite, 
la Isfahan şi nici cânii slugarnici ai guvernului Bazargan 
dominat de străini. 

— Barbari, ţărani analfabeți, spusese Kia dezgustat, dar 
numai când se aflaseră din nou în siguranţă, în aer. 

Mclver se simţise extrem de uşurat că li se îngăduise 
intrarea în aeroportul civil şi nu trebuise să folosească baza 
aeriană militară unde realimentase Lochart. 

Putea vedea acum întreaga bază aeriană Kowiss. În 
celălalt capăt al câmpului, lângă complexul lor, zări avionul 
companiei şi inima lui tresări. l-am spus lui Starke să-i 
scoată pe băieţi mai devreme, se gândi nemulţumit. 

— Controlul IHC, HTX de la Teheran cu ministrul Kia la 
bord. 

— Aici controlul IHC. HTX, aterizează pe Platforma 2. 
Vântul e 30-35 noduri la 135 de grade. 

Mclver zărea Gărzile Verzi de la poarta principală, câteva 
pe platformă, cu Esvandiary şi personalul iranian. Un grup 


de mecanici şi piloţi se aduna de asemenea în apropiere. 
Comitetul meu de recepţie, se gândi, recunoscându-i pe 
John Hogg, Lochart, Jean-Luc şi Ayre. Nici o urmă de Starke 
încă. Deci sunt ilegal. Ce-ar putea să-mi facă? Sunt mai 
mare în grad decât ei, dar dacă află ICAA, s-ar putea înfuria 
al dracului. Îşi pregătise deja discursul pentru cazul ăsta. 
„imi cer iertare, dar specificul ordinului ministrului Kia a 
necesitat o hotărâre imediată. Sigur că n-o să se mai 
întâmple altă dată”. Nu s-ar fi întâmplat deloc dacă n-ar fi 
fost „Vârtejul”. Se aplecă şi-l scutură pe Kia, trezindu-l. 

— Aterizăm peste câteva minute, aga. 

Kia îşi frecă obrajii ca să-şi alunge oboseala, aruncă o 
privire la ceas, apoi îşi îndreptă cravata, îşi pieptănă grijuliu 
părul şi îşi reaşeză căciula de astrahan. Cercetă oamenii de 
jos, hangarele ordonate şi toate elicopterele aliniate cu 
grijă. Două 212, trei 206 şi trei Alouette. Elicopterele mele, 
se gândi cu o undă de bucurie. 

— De ce-am zburat atât de încet? întrebă răstit. 

— Suntem în orar, domnule ministru. Am avut un pic de 
vânt din faţă. 

Mclver se concentra asupra manevrei de aterizare, sunt 
obligat să reuşească foarte bine - şi reuşi. Esvandiary smuci 
uşa din partea lui Kia. 

— Excelenţa domnule ministru, sunt Kuram Esvanlary, 
şeful IranOil în această zonă. Bine a?i venit la Kowiss. Aga 
manager Siamaki m-a sunat să se asigure că suntem 
pregătiţi pentru domnia voastră. Bine aţi venit! 

— Mulţumesc! 

Kia se întoarse ostentativ către Mclver: 

— Pilotule, pregăteşte-te să decolezi la zece dimineaţa, 
mâine. S-ar putea să doresc să trec în revistă câteva 
exploatări, cu Excelenţa Esvandiary, înainte de a mă 
întoarce. Nu uita: trebuie să fiu la Teheran pentru 
întâlnirea cu primul ministru de la şapte după-amiază! 

leşi şi fu dus cu multă zarvă să inspecteze elicopterele. 
Imediat, Ayre, Lochart şi ceilalţi se aplecară pe sub palele 


elicei şi veniră iute sub fereastra lui Mclver. El nu luă în 
seamă mutrele pe care le făceau şi le zâmbi. 

— Salut! Cum merge şmecheria? 

— Lasă-mă să termin eu procedura, Mac! spuse Ayre. Sunt 
în... 

— Mulţumesc, dar sunt perfect capabil, spuse încordat 
Mclver, apoi în microfon: HITX, opresc motoarele. 

Văzu faţa lui Lochart şi oftă din nou. 

— Ei şi? Sunt uşor ieşit de pe fix. Ei şi? 

— Nu-i asta, Mac, spuse Lochart dintr-o suflare. Duke a 
fost împuşcat. 

Mclver ascultă cu gura căscată când Lochart îi istorisi 
ceea ce se întâmplase. 

— E la infirmerie acum. Doc Nutt spune că s-ar putea să-i 
fi fost atins plămânul. 

— Sfinte Dumnezeule, atunci urcă-l în avion. Dă-i drumul, 
Johnny! 

— Nu poate, Mac! îl întrerupse Lochart cu aceeaşi grabă. 
Barosanul a amânat plecarea până după inspecția fui Kia. 
Ieri, bătrânul Duke a încercat în toate chipurile să obţină 
aterizarea şi decolarea înainte de sosirea ta, dar Barosanu 
e un ticălos... şi asta nu-i totul. Cred că leheranul ne-a 
mirosit. 

Lochart îi istorisi despre telexuri şi despre apelurile radio. 

— Siamaki îl trage pe Barosanu de urechi, punându-l la 
treabă. Am primit eu ultimul mesaj al lui Siamak. Duke 
plecase la mullah şi era furios ca un nebun. l-am spus 
acelaşi lucru ca şi Duke şi l-am dus cu vorba spunând că o 
să-l chemi tu când ajungi, dar, lisuse, ştia că tu şi cu Charlie 
v-aţi golit apartamentul. 

— Ali Baba! A fost pus să tragă cu ochiul! 

Mclver îşi simţea capul învârtindu-se, apoi observă micul 
medalion de aur cu Sfântul Cristofor, pe care, ca de obicei, 
îl atârna de busolă când zbura. Era un dar de la Genny, 
primul dar, un dar de război, imediat după ce se-ntâlniseră, 


el pilot RAF, ea înrolată în WAAF. „Ca să nu te pierzi, băiete, 
spusese ea, nu prea eşti în stare să spui unde-i nordul”. 

Zâmbi şi o binecuvântă. 

— Mai întâi o să vorbesc cu Duke. 

Esvandiary şi Kia se zăreau trecând agale de-a lungul 
liniei de elicoptere. 

— Tom, tu şi cu Jean-Luc vedeţi dacă puteţi să-l duceţi cu 
vorba pe Kia. Înmuiaţi-l pe nemernic, gâdilaţi-i mândria. O 
să vin şi eu cât de repede pot. 

Plecară imediat. 

— Freddy, împrăştie vorba că în momentul în care primim 
okay-ul pentru avion, toată lumea trebuie să urce iute şi în 
linişte. Toate bagajele-s la bord? 

— Da, dar cum rămâne cu Siamaki? 

— Nu-mi fac eu griji de nemernicul ăsta. Şterge-o! Mclver 
plecă grăbit. John Hogg strigă după el: 

— Mac, o vorbuliţă când poţi! Urgen?a din glas îl făcu să 
se oprească din drum. 

— Ce e, Johnny? 

— Urgent şi confidenţial de la Andy: Dacă vremea se 
înrăutăţeşte s-ar putea să amâne „Vârtejul” de mâine până 
sâmbătă. Vântul s-a schimbat. O să bată din fată acum, în 
foc de din spate. 

— Vrei să zici că nu stiu să deosebesc sud-estul de nord- 
vest? 

— lartă-mă. Andy a mai spus că, odată ce eşti aici, nu 
poate să-ţi mai ofere vetoul pe care ţi l-a promis. 

— E-n regulă, să i-l treacă lui Charlie.”Ce altceva? 

— Restul poate să aştepte. Nu le-am spus-o celorlalţi. 

Doc Nutt se afla în infirmerie cu Starke. Acesta zăcea 
întins pe o pătură cu braţul într-o eşarfă şi umărul bandajat 
din belşug. 

— Salut, Mac! Ai avut un zbor plăcut? spuse el cu voce 
tremurată. 

— Nu-ncepe iar. Salut, doc! Duke, o să te scoatem cu 
avionul. 


— Nu, mai e ziua de mâine. 

— Mâine” o să aibă singură grijă de ea şi între timp tu o să 
urci în avion. Pentru Dumnezeu! spuse Mclver iritat. 

Uşurarea de a fi terminat zborul în regulă şi de a-l vedea 
pe Starke în viaţă îl făcu să-şi piardă controlul. 

— Nu te purta de parc-ai fi Deadeye Dick la Alamo! 

— N-a fost la afurisitul de Alamo, se răsti Starke furios, şi 
cine dracu eşti tu ca să te porţi ca Chuck Yeager? 

Doc Nutt interveni blând: 

— Dacă n-o lăsaţi mai moale amândoi, o să dau ordin să vă 
facă câte o afurisită de injecție! 

Amândoi bărbaţii izbucniră brusc în râs şi Starke icni când 
durerea îl străfulgera. 

— Pentru Dumnezeu, doctore! Nu mă face să râd! Mclver 
spuse: 

— Duke, Kia a insistat să-l însoțesc. N-am putut să-i spun 
să mă lase în pace. 

— Sigur. Starke mormăi. 

— Cum a fost? 

— Grozav. 

— Şi vântul? 

— Nu prea ne ajută mâine, spuse cu grijă Mclver. S-ar 
putea schimba la fel de repede. Dacă rămâne aşa, e un vânt 
de treizeci de noduri din faţă sau mai rău şi nu putem să 
trecem peste Golf. N-avem cum să ducem de ajuns 
combustibil. 

— Da. 

— Doctore, ce noutăţi ai? 

— Duke ar trebui să facă o radiografie cât mai curând 
posibil. Omoplatul e mişcat din loc şi câteva tendoane şi 
muşchi sunt afectaţi. Rana e curată. Ar putea să fie vreo 
aşchie sau două în plămânul stâng, a pierdut un sfert de 
litru de sânge sau cam aşa ceva şi, una peste alta, a fost al 
dracului de norocos. 

— Mă simt okay, doctore! Pot să mă mişc, spuse Starke. O 
zi în plus n-o să schimbe cine ştie ce lucrurile. Încă mai pot 


să plec mâine! 

— Îmi pare rău, asule, dar eşti încă în stare de şoc. 
Gloanţele fac asta. S-ar putea să nu simţi acum, dar peste o 
oră sau două o să simţi, îţi garantez. 

Doc Nutt era foarte bucuros că pleca în ziua aceea cu 
avionul. Nu vreau să mai ajut pe nimeni, îşi spuse. Nu vreau 
să mai văd minunate trupuri tinere găurite de gloanţe şi 
mutilate. Mi-a ajuns! Da, dar trebuie s-o mai ţin aşa încă 
vreo câteva zile. Vor mai fi şi alţii de cârpăcit, pentru că 
„Vârtejul” pur şi simplu n-o să funcţioneze. N-o să 
funcţioneze, o simt în oase. 

— Iartă-mă, dar ai fi o piedică în orice operaţie, chiar şi 
una de mică anvergură, 

— Duke, spuse Mclver, e mai bine să pleci imediat. Tom 
poate să ia unul, Freddy pe celălalt, nu-i nevoie ca Jean-Luc 
să rămână. Şi ce dracu-ţi închipui c-o să facem? 

Mclver zâmbi cu toată faţa. 

— Cât despre mine, eu am să fiu pasager. Între timp sunt 
doar afurisitul de pilot particular al afurisitului de Kia. 

În turn; ora 4,50 după-amiază. 

— Repet, domnule Siamaki, spuse Mclver aspru în 
microfon. Este o conferinţă specială la Al Shargaz. 

— Şi eu repet, de ce n-am fost informat imediat? 

— Vocea din difuzor era ascuţită şi iritată. Degetele lui 
Mclver se albiseră pe microfon din pricina strânsorii. Era 
urmărit atent de o santinelă din Gărzile Verzi şi de Wazari, 
a cărui fa?ă era încă umflată de la bătaia pe care-o 
administrase Zataki. 

— Repet, aga Siamaki, răspunse cu voce limpede, căpitanii 
Petikin şi Lane sunt necesari pentru o conferinţă urgentă la 
Al Shargaz şi n-am avut timp să vă anun? 

— De ce? Sunt aici, în Teheran. De ce n-a fost informat 
biroul? Unde sunt vizele lor de ieşire? Unde? 

Mclver se prefăcu uşor exasperat. 

— V-am spus deja, aga, că n-a rost vreme. Telefoanele din 
Teheran nu funcţionează şi am rezolvat ieşirile lor cu 


komitehul de la aeroport, personal cu Excelenţa sa mullahul 
de serviciu, responsabil. 

Omul din Gărzile Verzi căscă plictisit, nefiind vorbitor de 
engleză, şi tuşi zgomotos. 

— Acum, vă rog să mă iertaţi... 

— Dumneata şi căpitanul Petikin v-aţi luat toate lucrurile 
de valoare din apartament. Aşa este? 

— Mai degrabă o precauţie spre a îndepărta tentaţiile 
pentru mujhadini şi fedaini, hoţi şi bandiți, câtă vreme 
suntem plecaţi, spuse Mclver inocent, foarte conştient de 
atenţia lui Wazari şi sigur că turnul şi baza monitorizau 
conversaţia. Vă rog să mă scuzaţi, acum ministrul Kia are 
nevoie de mine. 

— A, ministrul Kia. A, da. 

Nervozitatea lui Siamaki se îndulci puţin. 

— Ce, ă... la ce oră o să ajungeţi la Teheran, mâine? 

— Depinde de vânt... 

Mclver privi aproape cruciş din pricina efortului de a-şi 
stăpâni dorinţa bruscă, copleşitoare, de a spune totul dintr- 
o suflare despre „Vârtej”. Trebuie că mi-a sărit o doagă, îşi 
zise. Făcu un efort să se concentreze. 

— Depinde de ministrul Kia, de vânt şi de timpul în care 
realimentăm, cândva după-amiază. 

— O să v-aştept. S-ar putea chiar să vă aştept la aeroport, 
dacă o să aflăm ETA. Sunt nişte cecuri de semnat şi multe 
aranjamente noi de discutat. Vă rog, transmiteţi-i 
ministrului Kia cele mai bune urări din partea mea şi că-i 
doresc o şedere plăcută la Kloviss. Salaam! 

Transmisia se întrerupse: Mclver oftă şi pase microfonul 
jos. 

— Sergent, câtă vreme sunt aici aş vrea să vorbesc cu 
Bandar-e Delam şi Lengeh. 

— Va trebui să întreb baza, spuse Wazari. 

— Dă-i drumul! 

Mclver privi pe fereastră. Vremea se deteriora, vântul de 
sud-est făcea să trosnească mâneca de vânt şi fluiera în 


cablurile antenei de radio; treizeci de noduri cu rafale de 
treizeci şi cinci din faţă. Prea mult, îşi zise. Rezervorul de 
noroi care zdrobise acoperişul se afla la numai câţiva metri 
distanţă. Îi zărea pe Hogg şi Gordon a?teptând răbdători în 
carlinga avionului, uşa cabinei deschisă îmbietor. Prin 
celelalte ferestre îi zări pe Kia şi pe Esvandiary care 
isprăviseră inspecția şi se îndreptau spre el, către birourile 
aflate dedesubt. În treacăt văzu conectorul antenei 
principale de pe acoperiş fluturând liber, apoi observă 
cablul aproape desprins. 

— Sergent, ar fi bine să fixezi aia la iuţeală. Ai putea să 
pierzi toate transmisiile. 

— Iisuse, sigur, mulţumesc. 

Wazari se ridică şi se opri. În difuzor se auzi: 

— Aici turnul Kowiss. Cererea de a chema Bandar-e Delam 
şi Lengeh aprobată. 

EI confirmă, comută frecvențele şi execută apelul. 

— Aici Bandar-e Delam. Dă-i drumul, Kowiss. Recunoscând 
vocea lui Rudi Lutz, Mclver îşi simţi inima bătând mai 
repede. Wazari îi înmână microfonul lui Mclver, fără să 
părăsească din ochi legătura defectuoasă. 

— Ticăloşii, murmură. 

Culese din mers câteva scule, deschise uşa care dădea pe 
acoperiş şi ieşi. Era încă la o distanţă de la care putea auzi 
uşor. Santinela căscă, privind fără interes. 

— Salut, căpitane Lutz. Mclver. Înnoptez aici, spuse 
Mclver cu voce obişnuită, alegându-şi cuvintele foarte 
atent. Trebuie să însoțesc un VIP ministrul Kia de la 
Teheran. Cum stau lucrurile la Bandar-e Delam? 

— Cinci pe cinci. Dar dacă... 

Vocea se întrerupse. Mclver auzi răsuflarea îngrijorată, 
iute stăpânită. Aruncă o privire lui Wazari, care stătea 
ghemuit lângă contacte. 

— cât, ă... cât de mult rămâi, Mac? 

— O să fiu pe drum mâine, cum e planificat, dacă vremea 
se menţine, adăugă cu atenţie. 


— Înţeleg, nu-ţi face griji. 

— Nu-mi fac griji. Toate sistemele funcţionează şi-o s-o ţină 
aşa un an lung şi fericit. Ce mai faci? 

Încă o pauză. 

— “Totul cinci cu cinci. Toate sistemele or să funcţioneze un 
an lung şi fericit şi viva Imamul! 

— Ai dreptate. Motivul pentru care te-am chemat este că 
sediul de la Aberdeen doreşte informaţii urgente despre 
dosarul la zi cu comentarii. 

Era codul pentru pregătirile „Vârtejului”. 

— E gata? 

— Da, e gata. Unde să-l trimit? 

Era codul lor pentru: „Mergem tot la Al Shargaz?” 

— Gavallan este într-o inspecţie la Al Shargaz. Aşa că 
trimite-l acolo. E important să faci un efort deosebit ca să 
ajungă acolo urgent. Am auzit la Teheran că mâine se 
aşteaptă un zbor la Abadan. Pune-l în avionul pentru Al 
Shargaz, mâine. Mă auzi? 

— Tare şi limpede. Am lucrat la amănunte toată ziua. 

— Excelent. Cum stai cu înlocuirea echipajelor? 

— Grozav. Echipele care trebuiau să plece au plecat. Cele 
care trebuie să le schimbe vin sâmbătă, duminică cel mai 
târziu. Totul e pregătit pentru sosirea lor. Eu plec cu 
schimbul următor. 

— Bun. Sunt aici, dacă ai nevoie de mine. Cum e vremea? 

O pauză. 

— Cam furtunoasă. Acum plouă. Avem vânt din sud-est. 

— La fel şi aici. Nu-ţi face-griji. 

— Apropo, Siamaki a vorbit cu Numir, administratorul 
nostru de la IranOil, de câteva ori. 

— Despre ce? 

— Verifica baza, a spus Numir. 

— Bun, zise Mclver cu grijă. Mă bucur că se interesează 
de lucrările noastre. O să te chem mâine. Totul e rutină. 
Zboruri uşoare. 

— Şi ţie la fel. Mulţumesc că ai chemat. 


Mclver închise, blestemându-l pe Siamaki. Ticălosul! 
Iscoadă ticăloasă! Privi afară. Wazari încă stătea cu spatele 
către el, îngenuncheat la baza antenei, lângă luminatorul 
birourilor de dedesubt, profund concentrat, a?a că-l lăsă să- 
şi vadă de treabă şi chemă Lengehul. Scragger veni imediat 
la aparat. 

— Salut, amice! Da, am auzit că faci un zbor de rutină 
Imun VIP Andy nc-a chemat la Al Shargaz. 

— Pentru ce? 

— Rutină. Totul e cum a fost planificat. Sediul de la 
Aberdeen are nevoie de informaţii asupra dosarului cu 
comentarii la zi. E gata? 

— Gata ca întotdeauna. Unde să-l trimit? 

— La Al Shargaz. Dacă nu ţi-e greu. Poţi să-l trimiţi mâine? 

— S-a făcut, bătrâne. O să mă gândesc la asta. Cum e 
vremea? 

— De la sud-est treizeci la treizeci şi cinci de noduri. 
Johnny spune că s-ar putea să fie mai bine mâine. Tu? 

— Aproape la fel. Să sperăm că mai scade. Nici o problemă 
pentru noi. 

— Bine, o să te chem şi mâine. Zboruri plăcute. 

— La fel şi ţie. Apropo, ce face Lulu? 

Mclver înjură în sinea lui pentru că, în fierbinţeala 
schimbărilor din plan şi trebuind să-l însoţească pe Kia, 
uitase complet de promisiunea făcută maşinii de a o pune la 
adăpost de o soartă crudă. O lăsase pur şi simplu într-unui 
dintre hangare, cu o indicație suplimentară către 
personalul iranian de acolo că avea să se întoarcă a doua zi. 

— Minunat, spuse. Ce-ţi fac controalele medicale? 

— Minunat. Da ale tale, bătrâne? 

— Ne vedem curând, Scrag! 

Rânjind strâmb, Mclver închise emițătorul. Se simţea 
obosit. Se întinse şi se ridică în picioare. Observă că omul 
din Gărzile Verzi plecase şi că Wazari stătea acum în pragul 
uşii din acoperiş cu o privire ciudată. 

— Ce s-a întâmplat? 


— Nimic, domnule căpitan. 

Tânărul închise uşa înfrigurat şi rămase surprins văzând 
turnul gol, numai cu ei doi. 

— Unde este santinela? 

— Nu ştiu. 

Wazari verifică la iuţeală casa scărilor, apoi se întoarse 
către el şi cobori vocea. 

— Ce se întâmplă, domnule căpitan? Oboseala lui Mclver 
dispăru. 

— Nu înţeleg. 

— Toate aceste chemări de la Siamaki, telexuri, in?i care 
pleacă din Teheran fără permise, toţi băieţii care pleacă de- 
aici, piesele de schimb care sunt expediate afară pe furiş... 

Făcu un semn cu degetul mare către luminator. 

— Ministrul înjură toată vremea. 

— Echipele au nevoie de înlocuire. Piesele au devenit 
supranormative. Îţi mulţumesc pentru ajutor. 

Mclver încercă să-l ocolească, dar Wazari i se aşeză în 
cale. 

— Parcă toată lumea a înnebunit. Poţi să-mi spui... Auzi 
paşi de pe scări. 

— Ascultă, domnule căpitan, şopti grăbit. Sunt de partea 
voastră. Am o înţelegere cu căpitanul Ayre. Elo să mă ajute. 

Santinela păşi tropăind în încăpere şi îi spuse ceva în farsi 
lui Wazari ai cărui ochi se măriră. 

— Ce-a spus? întrebă Mclver. 

— Esvandiary vrea să cobori. 

Wazari zâmbi sardonic, apoi se întoarse din nou pe 
acoperiş şi se aşeză cu picioarele încrucişate lângă 
conexiuni, jucându-se cu ele. 

În biroul lui Esvandiary, ora 5,40 după-amiază. Tom 
Lochart şi Mclver priveau, împietriţi de furie. 

— Dar permisele noastre de ieşire sunt valabile şi avem 
aprobare să trimitem personalul astăzi, chiar acum. 

— Cu aprobarea ministrului Kia, permisele sunt reţinute 
până când sosesc schimburile, spuse scurt Esvandiary. 


Şedea în spatele biroului, lângă Kia; Lochart şi Mclver în 
faţa lor. De partea cealaltă pe masă se aflau o grămadă de 
permise şi paşapoarte. Era aproape de apusul soarelui. 

— Aga Siamaki a încuviinţat şi el. Kia era amuzat şi 
mulţumit de nemulţumirea lor. Străini afurisiţi. 

— Nu-i nevoie de atâta grabă, căpitane. Mult mai bine ar fi 
să facem lucrurile în ordine. Mult mai bine. 

— Zborul este în ordine, domnule ministru Kia, spuse 
Mclver printre buzele strânse. Avem aprobare. Insistăm ca 
avionul să plece aşa cum a fost planificat. 

— Acesta este Iranul, nu Anglia! pufni Esvandiary, ironic. 
Ba chiar şi acolo mă-ndoiesc că ai putea insista aşa. 

Era foarte mulţumit de el însuşi. Ministrul Kia fusese 
încântat de peşcheşul său - venitul de la o viitoare sondă - 
şi-i oferise imediat un loc în consiliul IHC. Apoi, spre marele 
său amuzament, Kia explicase că permisele de ieşire ar fi 
trebuit să aibă anexate taxe. „Lasă-i pe străini să asude”, 
adăugase ministrul. „până sâmbătă vor fi mai mult decât 
dornici să-ţi ofere, de bună voie, să zicem... trei sute de 
dolari americani în numerar, de persoană”. 

— După cum spune ministrul, spuse plin de importanţă, ar 
trebui să facem ordine. Acum sunt ocupat. Bună ziua. 

Uşa se dădu de perete şi Starke intră în micul birou, cu 
obrazul acoperit de pete roşii, cu pumnul mâinii sănătoase 
strâns şi cu braţul stâng într-o eşarfă. 

— Ce dracu te-a apucat, Esvandiary? Nu poţi să anulezi 
permisele! 

Mclver izbucni: 

— Pentru Dumnezeu, Duke! N-ar trebui să fii aici! 

— Permisele sunt amânate. nu anulate. Amânate. Faţa lui 
Esvandiary se strâmbă. 

— Şi de câte ori trebuie să vă spun, prost-crescuţilor, sa 
bateţi la uşă? Bateţi! Ăsta nu e biroul vostru, este al meu. 
Eu conduc baza asta şi nu voi. şi ministrul Kia şi suntem 
într-o şedinţă pe care aţi întrerupt-o cu toţii. Acum ieşiţi 
afară. leşiţi afară cu toţii! 


Se întoarse către Kia de parcă ei doi ar fi fost singuri şi 
spuse în farsi, pe un alt ton: 

— Domnule ministru, vă cer iertare pentru toate astea. 
Vedeţi cu ce trebuie să mă ocup aici?! Vă recomand serios 
să naţionalizăm toate avioanele străine şi să folosim propriii 
noştri... 

Starke îşi strânse pumnul. 

— Ascultă, ticălosule... 

— leşi afară! 

Esvandiary strecură mâna în sertar, unde se afla un 
revolver, dar nu apucă să-l scoată afară: Mullahul Hussain 
intră pe uşă însoţit de Gărzi Verzi. O tăcere bruscă invada, 
camera. 

— În numele lui Allah, ce se întâmplă aici? spuse Hussain 
în englezeşte, cu ochi reci şi duri aţintiţi asupra lui 
Esvandiary şi Kia. 

Esvandiary se ridică imediat în picioare şi începu să 
explice vorbind farsi. Starke îl întrerupse cu varianta lor şi 
în curând amândoi bărbaţii vorbeau din ce în ce mai tare. 

Nerăbdător, Hussain ridică mâna. 

— Mai întâi domnia ta, aga Esvandiary. Te rog, vorbeşte 
farsi, astfel ca komitehul meu să poată înţelege. 

Ascultă impasibil îndelungatul discurs în farsi, cei patru 
însoțitori ai săi înghesuindu-se în uşă. Apoi îi făcu semn lui 
Starke. 

— Căpitane? 

Starke, atent, fu scurt şi dur. Hussain făcu un semn din 
cap către Kia. 

— Acum, domnia voastră, Excelenţă ministru! Pot să văd 
documentul care vă îngăduie să treceţi peste autoritatea 
din Kowiss şi să anulaţi permisele de ieşire? 

— Să trec, Excelenţă mullahl Să amân? Nu eu, spuse Kia, 
nevinovat. Eu sunt mai degrabă un servitor al Imamului, 
pacea fie cu el, şi al primului ministru, numit personal de 
acesta, şi al guvernului său. 


— Excelenţa sa Esvandiary a spus că aţi aprobat 
amânarea. 

— Mai degrabă am acceptat dorinţa sa pentru o 
planificare ordonată a personalului străin. Hussain privi în 
jos către masă. 

— Acestea sunt permisele de ieşire, cu paşapoartele? Gura 
lui Esvandiary se uscă. Hussain le adună cu amândouă 
mâinile şi i le înmână lui Starke. 

— Oamenii şi avionul vor pleca imediat. 

— Mulţumesc Excelenţă, spuse Starke, extenuat de efortul 
de a sta în picioare. 

— Dă-mi voie să te ajut. 

Mclver îi luă paşapoartele şi permisele. 

— Mulţumesc, aga, spuse către Hussain, uşurat de 
victorie. 

Ochii lui Hussain erau la fel de reci şi duri ca întotdeauna. 

— Imamul a spus: dacă străinii vor să plece, lăsaţi-i să 
plece! Nu avem nevoie de ei! 

— Ă... da, mulţumesc, spuse Mclver, neplăcându-i deloc să 
se afle în aproapierea acestui om. 

leşi urmat de Lochart. Starke spunea în farsi: 

— Mi-e teamă că va trebui să plec şi eu cu avionul, 
Excelenţă. 

Îi comunică cele spuse de doctorul Nutt, adăugind în 
engleză: 

— Nu vreau să plec, dar asta este. Insha Allah. Hussain 
încuviinţă la rândul lui din cap. 

— N-ai nevoie de un permis de ieşire. Urcă la bord! Am să 
explic komitehului. Am să urmăresc plecarea avionului. 

leşi afară şi urcă în turn ca să îl informeze pe Colonelul 
Changiz de hotărârea sa. Nu fu nevoie de mai mult de 
câteva clipe ca avionul să se umple. Starke fu ultimul pe 
scară. Îi tremurau picioarele. Doc Nutt îi dăduse destule 
analgezice ca să-l poată urca la bord. 

„ Mulţumesc. Excelenţă, spuse către Hussain pe deasupra 
zgomotelor motoarelor, încă temându-se de el?i lotuşi 


simpatizându-l. 

— Pacea lui Allah fie cu domnia ta! Deasupra lui Hussain 
plutea acum o umbră ciudată. 

— Corupţia şi înşelăciunea sunt împotriva legilor lui Allah, 
nu? 

— Da, da... desigur. 

Starke observă nehotărârea lui Hussain, apoi momentul 
trecu. 

— Pacea lui Allah fie cu tine, căpitane! 

Hussain se întoarse şi porni cu paşi mari. Vântul se întări 
uşor. Slăbit, Starke urcă scările, folosindu-se de mâna cea 
bună ca să se sprijine, dorindu-şi să stea drept. La capătul 
lor, se apucă de bara uşii şi se întoarse un moment, cu 
tâmplele pulsând şi cu pieptul străbătut de dureri mari. 

Atât de multe aveau de lăsat aici. Atât de multe. Prea 
multe. Nu numai elicoptere şi piese şi lucruri materiale. 
Mult mai mult. Fir-ar să fie! Ar trebui să rămân, nu să plec! 
Slăbit, făcu un semn de adio celor care rămâneau în urmă şi 
ridică degetul mare în sus, dureros de conştient că e 
recunoscător că nu se află printre ei. 

În birou, Esvandiary şi Kia urmăriră avionul îndepărtându- 
se. Allah să-i blesteme! Să ardă cu toţii în Iad pentru că s-au 
amestecat! se gândi Esvandiary, apoi îşi stăpâni furia, 
concentrându-se asupra grandioasei petreceri pe care o 
aranjaseră prieteni aleşi care aveau neapărată nevoie să-l 
întâlnească pe ministrul Kia -prietenul său şi director ca şi 
el. O distracţie cu dansatori şi dansatoare, apoi căsătoriile 
temporare... 

Uşa se deschise. Spre surpriza lui, intră Hussain, palid de 
furie, cu Gărzile Verzi înghesuindu-se după el. Esvandiary 
se ridică. 

— Da, Excelenţă, ce pot să... 

Se opri când unul dintre revoluționari îl trase brutal într-o 
parte ca să-i permită lui Hussain să se aşeze în spatele 
biroului. Kia rămase unde stătea, perplex. 

Hussain spuse: 


— Imamul, pacea lui Allah fie cu el, a poruncit komitetelor 
să înlăture corupţia, oriunde va fi găsita. Acesta este 
komitetul bazei aeriene Kowiss. Sunteţi acuzaţi amândoi de 
corupţie. 

Kia şi Esvandiary se albiră şi amândoi începură să 
orbească dintr-o dată, pretinzând că asta e ridicol şi că sunt 
acuzaţii mincinoase. Hussain se întinse şi smuci brăţara 
ceasului de aur de pe încheietura mâinii lui Esvandiary. 

— Când ai cumpărat asta şi cu ce ai cumpărat-o? 

— Cu economiile, economiile mele şi... 

— Mincinosule! Peşcheş pentru două slujbe! Komitehul 
ştie. Acum, ce poţi să spui despre planul tău de a fura 
statul, oferind în secret veniturile viitoare de pe urma 
petrolului, ca să corupi oficialii pentru viitoare servicii? 

— Ridicol, Excelenţă! Minciuni, toate sunt minciuni! strigă 
Esvandiary, cuprins de panică. 

Hussain privi către Kia, care devenise şi el cenuşiu. 

— Care oficiali, Excelenţă? întrebă Kia, păstrându-şi glasul 
calm, sigur că duşmanii săi îi aranjaseră această capcană 
departe de zona lui de influenţă. 

Siamaki, Siamaki trebuie să fie. Hussain făcu semn unuia 
dintre revoluționari care ieşi şi îl aduse pe operatorul radio 
Wazari. 

— Spune-le, în faţa lui Allah, ce mi-ai spus mie! porunci. 

— Aşa cum v-am spus mai devreme, eram pe acoperiş, 
Excelenţă, spuse nervos Wazari. Verificam una dintre 
legăturile antenei noastre şi am auzit prin luminator. L-am 
auzit făcând oferta. 

Arătă cu un deget bont către Esvandiary, încântat de 
ocazia de a se răzbuna. Dacă n-ar fi fost Esvandiary, n-aş fi 
fost niciodată ales de nebunul de Zataki, niciodată bătut şi 
rănit, aproape ucis. 

— Vorbeau englezeşte şi el a spus: „Pot să aranjez să 
deturnez veniturile de pe petrolul de la noile sonde. Pot sa 
nu trec sondele pe listă şi să deturnez fondurile către 
domnia ta.” 


Esvandiary era consternat. Avusese grijă să trimită tot 
personalul iranian afară din clădirea birourilor, ba mai mult, 
pentru siguranţă, vorbise englezeşte. Acum era condamnat. 

Îl auzi pe Wazari isprăvind şi Kia începând să vorbească cu 
voce scăzută, calm, evitând întreaga complicitate, spunând 
că el doar încercase să-l descoasă pe acest om corupt şi 
rău. 

— Mi s-a cerut să fac o vizită aici exact în scopul acesta 
Excelenţă. Am fost trimis aici de guvernul Imamului, Allah 
să-l apere, exact pentru acest scop, să smulg din rădăcină 
corupţia, acolo unde există. Pot să vă felicit că sunteţi atât 
de zelos. Dacă-mi îngăduiţi, în momentul în care am să mă 
întorc la Teheran am să vă recomand direct Komitehulul 
Revoluționar şi, desigur, primului ministru. 

Hussain privi câtre Gărzile Verzi. 

— Esvandiary e vinovat sau nu? 

— Vinovat, Excelenţă! 

— Este bărbatul Kia vinovat sau nevinovat? 

— Vinovat, strigă Esvandiary înainte ca ei să apuce să 
răspundă. 

Unul dintre cele patru revoluționari ridică din umeri. 

— "Toţi tehranii sunt mincinoşi. Vinovat. 

Ceilalţi încuviinţară din cap şi răspunseră ca un ecou. Kia 
spuse politicos: 

— Mullahli şi ayatolahii din Teheran nu sunt mincinoşi, 
Excelenţelor! Cei din Komitehul Revoluționar nu sunt 
mincinoşi şi nici Imamul, Allah să-l apere, care ar putea fi 
socotit tehrani pentru că locuieşte acolo acum. Se întâmplă 
doar să locuiesc şi eu acolo. Am fost născut în Qomul Sfânt, 
Excelenţelor, adăugă, binecuvântând acest lucru pentru 
prima dată în viaţa sa. 

Una dintre Gărzile Verzi sparse tăcerea. 

— Ce spune e adevărat, Excelenţă, nu-i aşa? 

Se scărpina în creştet. 

— Despre toţi tehranii? Că nu toţi tehranii sunt mincinoşi? 

— Da, asta este adevărat. 


Hussain privi din nou către Kia, la fel de nesigur. 

— În faţa lui Allah, eşti vinovat sau nu? 

— Sigur că nu sunt vinovat, Excelentă, în faţa lui Allah! 

Privirea lui Kia era nevinovată. Proştilor, credeţi că mă 
puteţi prinde cu asta? Taquiah îmi dă dreptul să mă apăr 
dacă-mi consider viaţa ameninţată de falşi mullahi. 

— Cum explicaţi că sunteţi ministru în guvern, dar de 
asemenea şi director al companiei de elicoptere? 

— Ministrul responsabil... 

Kia se opri, căci Esvandiary bolborosea cu glas tare tot 
felul de acuzaţii. 

— lertaţi-mă, Excelenţelor, voia lui Allah, dar acest 
zgomot... e greu să vorbeşti fără să strigi. 

— Luaţi-l afară! Esvandiary fu târât de acolo. 

— Ei bine, ministrul responsabil cu aviația civilă mi-a cerut 
să mă alătur Consiliului de Conducere al IHC ca 
reprezentant al guvernului, spuse Kia, spunând adevărul 
deformat, de parcă împărtăşea un secret de stat, adăugind 
alte exagerări, cu un glas la fel de important. Nu suntem 
siguri de loialitatea directorilor. Aş putea, de asemenea, să 
vă spun foarte confidenţial, Excelenţă, că în câteva zile 
toate companiile străine de avioane vor fi naţionalizate. 

Le vorbi ca unor apropiaţi, modulându-şi glasul pentru un 
mai mare efect şi, când socoti că sosise momentul potrivit, 
se opri şi oftă. 

— În faţa lui Allah, mărturisesc că sunt neatins de corupţie 
ca şi domnia voastră, Excelenţă, şi, deşi lipsit de marele 
vostru har, mi-am dedicat şi eu via?a servind poporul. 

— Allah să vă apere, Excelentă, izbucni unul dintre 
revoluționari. 

Ceilalţi încuviinţară şi chiar şi Hussain îşi simţea îndoielile 
risipite în cea mai mare parte. Era gata să mai scotocească 
încă puţin când auziră un muezin departe de bază chemând 
la rugăciunea de seară şi se certă că se lăsase abătut de la 
drumul lui Allah. 

— Mergi cu Allah, Excelenţă. 


— Mulţumesc, Excelenţă, fie ca Allah să vă păstreze pe 
domnia voastră şi pe toţi mullahii, ca să ne salvaţi pe noi şi 
marea noastră naţiune islamică de la lucrările lui Satan. 

Hussain ieşi înaintea lor. Afară, urmându-l curăţară ritual 
cu toţii, se întoarseră către Mecca se rugară. Kia, Gărzile 
Verzi, funcţionarii, muncitorii de la bucătărie, toţi bucuroşi 
şi mulţumiţi că, încă o dată puteau să-şi exprime deschis 
supunerea fiecăruia în fa?a lui Allah şi a Profetului lui Allah. 

Doar Esvandiary plânse în timpul rugilor sale umile. 

Apoi Kia se întoarse în birou. În tăcere, se aşeză în spatele 
biroului şi-şi îngădui pe ascuns un oftat şi mai pe ascuns, 
multe felicitări. Cum îndrăzneşte acest fiu de căţea să mă 
acuze? Pe mine, ministrul Kia? Să-l ardă Allah în Iad pe el şi 
pe toţi duşmanii statului! 

Afară se auzi o rafală de armă. Calm, scoase o ţigară şi o 
aprinse. Cu cât părăsesc mai degrabă grămada asta de 
bălegar, cu atât mai bine, se gândi. 

O rafală de vânt cutremură clădirea. Picături de apă 
împroşcară ferestrele. 

CAPITOLUL 57 

Lengeh; ora 6,10 seara. Apusul era rău prevestitor, norii 
acoperind cea mai mare parte a cerului, grei, tiviţi cu 
negru. 

— O să fie acoperit până dimineaţă, Scrag, spuse pilotul 
american Ed Vossi, cu părul negru şi cârlionţat fluturat de 
vântul care sufla dinspre Hormuz către Golf, către Abadan. 
Afurisit vânt. 

— O să fie okay, amice! Dar Rudi, Duke şi ceilalţi? Dacă 
ţine aşa, sau se înrăutăţeşte, or să fie în rahat până la gât - 
şi fără scară. 

— Afurisit vânt! De ce a ales ziua de azi ca să-şi schimbe 
direcţia? Parcă ar râde zeii de noi. 

Cei doi bărbaţi stăteau lângă catargul steagului lor, pe 
promontoriul care se înălța deasupra Golfului! Valurile erau 
cenuşii şi - departe, în mijlocul strâmtorii - înspicate cu alb. 
În spatele lor se găseau baza şi aerodromul, încă umed din 


pricina aripii de ploaie care trecuse în dimineaţa aceea. 
Dedesubt şi către dreapta se aflau plaja şi pluta de pe care 
se scăldau. Din cauza rechinului, nimeni nu se mai 
aventurase acolo, mulţumindu-se să stea aproape de mal, la 
apă mică, în caz că îi mai pândea vreunul. Vossi murmură: 

— O să fiu al dracului de fericit când toată chestia asta o să 
se termine. 

Scragger încuviinţa absent, gândurile colindându-i printre 
hărţi meteorologice, încercând să înţeleagă ce avea să se 
întâmple în următoarele 12 ore, întotdeauna dificil în acest 
sezon când zona Golfului, de obicei atât de placidă, erupea 
cu neaşteptată şi monstruoasă violenţă. Timp de trei sute 
şaizeci şi trei de zile pe an, vântul bătea predominant din 
nord-vest. Acum venise tocmai una dintre celelalte zile. 
Baza era tăcută. Mai rămăseseră doar Vossi, Willi 
Neurchtreiter şi doi mecanici. Toţi ceilalţi piloţi şi mecanici 
şi managerul englez al bazei plecaseră cu două zile în 
urmă, marţi, în timp ce el era pe drumul de întoarcere de la 
Bandar-e Delam, cu Kasigi. Willi îi scosese pe toţi de acolo, 
expediindu-i la Al Shargaz pe mare. 

— N-am avut nici o problemă, Scrag, pe cinstea mea, îi 
spusese Willi încântat când aterizase. Planul tău a mers. 
Ideea de a-i trimite cu barca a fost foarte inteligentă. Mai 
bine decât cu elicopterul şi mai ieftin. Komitehul a ridicat 
doar din umeri şi a preluat una dintre rulote. 

— Dorm la bază acum? 

— Câţiva dintre ei, Scrag. Trei sau patru. M-am asigurat 
că le dăm îndeajuns orez şi horisht. Nu sunt o gaşcă rea. 
Masoud încearcă să păstreze şi registrele în ordine. 

Masoud era managerul din partea IranOil. 

— De ce-ai rămas, Willi? Ştiu ce gândeşti despre?mecheria 
asta. Ţi-am spus să fii în barcă, n-am nevoie de tine! 

— Sigur că da, Scrag. Pe cinstea mea. Dar o să ai nevoie 
de un pilot ca lumea cu tine. Ai putea să te pierzi! 

Bun băiat bătrânul Willi, se gândi Scragger. Mă bucur c-a 
rămas şi-mi pare rău. 


De când se întorsese de la Bandar-e Delam, marţi, 
Scragger fusese întruna neliniştit, fără nici o pricină 
anume, doar cu un sentiment că elementele asupra cărora 
nu avea nici un control se pregăteau să-i joace festa. 
Durerea din partea de jos a stomacului se domolise 
întrucâtva, dar din vreme în vreme tot mai apărea o urmă 
de sânge în urină. Faptul că nu-l avertizase pe Kasigi 
asupra „Vârtejului” şi a retragerii planificate nu făcuse 
decât să-i sporească sentimentul de frustrare. La dracu, îşi 
zise. Nu puteam să risc asta, să împrăştii vestea despre 
„Vârtej”. Am făcut tot ce-am putut spunându-i lui Kasigi să 
se ducă joi la Gavallan. Miercuri, Vossi îl dusese pe Kasigi 
dincolo de Golf. Îi dăduse lui Vossi o scrisoare confidențială 
pentru Gavallan, explicându-i ce se întâmplase la Bandar-e 
Delam şi dilema în care se afla, lăsându-l pe Gavallan să 
hotărască ce să facă. Îi dăduse de asemnea amănunte 
despre întâlnirea sa cu Georges de Plessey, care era 
profund îngrijorat că tulburările aveau să cuprindă din nou 
întregul complex Siri. „Distrugerile la sistemele de pompare 
şi transport al petrolului de la Siri sunt mai grave decât m- 
am gândit la început şi nu cred că ei or să pompeze luna 
asta. Kasigi e legat de mâini şi de picioare şi are trei 
petroliere programate la Siri pentru încărcare în 
următoarele trei săptămâni, pe baza înţelegerii pe care a 
avut-o cu Georges. E încurcată rău, Andy, şi nu putem face 
nimic. Sunt puţine şanse de a evita sabotajul dacă teroriştii 
se hotărăsc într-adevăr să le-o facă. Desigur că nu i-am spus 
nimic lui Georges. Fă ce poţi pentru Kasigi şi ne vedem 
curând. Scrag.” 

În dimineaţa aceea, în comunicarea obişnuită de la Al 
Shargaz, Gavallan spusese numai că îi primise raportul şi se 
ocupa de el. Altfel nu hotărâse nimic. Scragger nu amintise 
de Mclver şi nici de Gavallan. 

Zâmbi. Mi-aş fi pus gâtul că Dirty Dune va pilota acel 206. 
Nici prin gând nu i-ar fi trecut lui Moş Ca-La-Carte că 


Mclver o s-o facă. Şi totuşi pun pariu că se scăpase pe el de 
fericire. Şi nu mă mir. As fi făcut la fel. 

— Scrag! 

Se uită în jur. O singură privire spre faţa lui Willi îi fu de- 
ajuns. 

— Ce se întâmplă? 

— Am descoperit abia acum că Masoud a dat toate 
paşapoartele noastre jandarmilor. Până la ultimul. 

Vossi şi Scragger rămaseră cu gurile căscate la el. Vossi 
spuse: 

— De ce dracu a făcut-o? Scragger comentă mult mai 
vulgar. 

— Asta s-a întâmplat marţi, Scrag, când ceilalţi au plecat 
cu barca. Desigur că acolo era şi un jandarm ca să-i numere 
când s-au urcat la bord-şi ăsta l-a întrebat pe Masoud de 
paşapoartele noastre. Aşa că Masoud i le-a dat. Dacă aş fi 
fost eu, aş fi făcut acelaşi lucru. 

— Şi de ce dracu le vroia? Willi spuse răbdător: 

— Ca să le reînnoiască vizele de rezidenţă în numele lui 
Khomeini, Scrag! Vroia să fim legali. Ne-a cerut-o de 
nenumărate ori, nu-i aşa? 

Scragger înjură un minut întreg fără să folosească acelaşi 
cuvânt de două ori. 

— Pentru Dumnezeu, Scrag, trebuie să le luăm înapoi, 
spuse tremurând Vossi. Trebuie să le luăm înapoi sau 
„Vârtejul” s-a dus. 

— Ştiu asta, amice! 

Aiurit, Scrager cântărea variantele. 

— Poate am putea să obţinem unele noi la Al Shargaz sau 
la Dubai. Să zicem că le-am pierdut. 

— Pentru Dumnezeu, Willi, pentru Dumnezeu! Ne bagă la 
zdup atât de repede că nici n-o să apucăm să zicem „pâs” Îţi 
aduci aminte de Masterson? 

În urmă cu câţiva ani, unul dintre mecanicii lor uitase să-şi 
reînnoiască permisul la Al Shargaz şi încercase să 
păcălească ofiţerii de la Oficiul de Emigrări. Deşi viza lui 


era expirată numai de patru zile, altfel paşaportul fiind 
perfect valabil, ofiţerul îl dusese imediat la închisoare, unde 
zăcuse foarte inconfortabil şase săptămâni, apoi i se dăduse 
drumul, dar fără a mai avea dreptul să intre vreodată în 
tară. 

— La dracu! spusese rezidentul britanic. Eşti al dracului 
de norocos că ai ieşit aşa de uşor. Ştii legea! V-am tot spus-o 
până am făcut scurtă la limbă. 

— Să mă ia dracu dacă o să plec fără al meu, spuse Vossi. 
Nu pot. Al meu e plin de afurisite de vize pentru toate ţările 
Golfului, Nigeria şi Anglia, pină la dracu şi înapoi. O să-mi ia 
luni întregi să fac rost de altele noi. Luni, dacă vreodată... şi 
cum rămâne cu Al Shargaz, ei? E un loc nemaipomenit, dar 
fără un afurisit de paşaport şi viza lor valabilă, zdupul ne 
paşte. 

— Foarte corect, Ed! Fir-ar să fie! Şi mâine e Ziua Sfântă, 
când toate-s închise mai ceva ca haznaua împăratului. 

— Willi, îţi aminteşti cine era jandarmul? Era unul dintre 
cei obişnuiţi sau din Gărzile Verzi? 

După un moment, Willi spuse: 

— Nu era din Gărzile Verzi, Scrag, era unul obişnuit. Cel 
bătrân. Era cu părul cărunt. 

— Qeshemi, sergentul? 

— Da, Scrag. Da, el era. Scragger înjură din nou. 

— Dacă bătrânul Qeshemi spune că trebuie să aşteptăm 
până sâmbătă sau sâmbăta cealaltă, aşa rămâne. 

În zona aceea, jandarmii încă mai activau aşa cum o 
făcuseră întotdeauna, ca parte a armatei, atât doar că îşi 
scoseseră insignele Şahului şi purtau pe braţ banderole cu 
numele lui Khomeini scris pe ele. 

— Nu m-aşteptaţi la supă! 

Scragger ieşi cu paşi apăsaţi în lumina apusului. 

La postul de poliţie Lengeh; ora 7,32 seara. Caporalul de 
jandarmi căscă şi scutură politicos din cap, vorbind în farsi 
cu operatorul de radio al bazei, Aii Pash, pe care Scragger îl 
adusese cu el ca să traducă. Scragger aşteptă răbdător, 


prea obişnuit cu felul de a fi aliranienilor ca să-i întrerupă. 
Se aflau deja acolo de jumătate de oră: 

— O, vroiai să întrebi de paşapoartele străinilor? 
Paşapoartele sunt în seif, unde ar trebui să fie, spunea 
jandarmul. Paşapoartele sunt foarte preţioase şi le-am 
încuiat. 

— Pe buna dreptate, Excelenţă, dar căpitanul străinilor 
vrea să le primească înapoi, vă rog. Spune că are nevoie 
pentru schimbarea echipei. 

— Sigur c-o să le aibă înapoi. Nu sunt ale lui? N-au pilotat 
ei şi oamenii lui multe zboruri binefăcătoare pentru oamenii 
noştri, în cursul anilor? Cu siguranţă, Excelenţă. De îndată 
ce se deschide seiful. 

— Vă rog, ar putea fi deschis acum? Străâinul ar aprecia 
bunăvoința voastră foarte mult. 

Aii Pash era la fel de politicos şi calm, aşteptând ca 
jandarmul să ofere de la sine informaţia pe care o dorea. 
Era-un tehrani arătos de aproape treizeci de ani, pregătit la 
şcoala americană de radio-transmisiuni de la Isfahan şi 
lucra pentru IHC la Lengeh de trei ani. 

— Ar fi cu siguranţă un gest de bunăvoință. 

— Desigur, dar nu poate să şi le primească până nu apare 
cheia. 

— A, pot să îndrăznesc să întreb unde este cheia, 
Excelenţă? 

Caporalul de jandarmi îşi flutură palma mare către seiful 
demodat care trona în celălalt birou. 

— Priviţi, Excelenţă, puteţi vedea şi domnia voastră! Cheia 
nu este pe cui. Mai mult ca sigur c-a luat-o sergentul în 
păstrare. 

— Cât de înţelept şi de corect, Excelenţă. Probabil că 
Excelenţa sa sergentul este acum acasă. 

— Excelenţa sa o să fie aici dimineaţă. 

— De Ziua Sfântă? Pot să-mi exprim părerea că suntem 
foarte norocoşi că jandarmeria noastră are un asemenea 


înalt simţ al datoriei ca să lucreze cu atâta hărnicie? îmi 
imaginez că n-o să fie prea devreme. 

— Sergentul este sergent. Dar biroul se deschide la 7,30 
dimineaţa, deşi desigur că postul de politie e deschis-zi şi 
noapte. 

Jandarmul îşi stinse ţigara. 

— Veniţi dimineaţă! 

— Ah, vă mulţumesc, Excelenţă! N-aţi dori o altă ţigară 
câtă vreme îi explic căpitanului? 

— Mulţumesc, Excelenţă! Rareori primesc una străină. 
Mulţumesc! 

Ţigările erau americane şi foarte mult apreciate, dar 
niciunul dintre ei nu rosti un cuvânt despre asta. 

— Pot să vă ofer un foc, Excelenţă? 

Aii Pash şi-o aprinse pe-a lui şi apoi îi spuse lui Scragger ce 
se discutase. 

— Întreabă dacă sergentul este acasă acum, Aii Pash. 

— Am făcut-o căpitane. Spune că Excelenţa sa o să fie aici 
dimineaţă. 

Aii Pash îşi ascunse oboseala, fiind prea politicos ca să-i 
spună lui Scragger că el înţelesese din primele clipe că 
omul ăsta nu ştie nimic şi n-ar face nimic şi întreaga 
conversaţie şi vizită erau o totală pierdere de vreme. Şi 
desigur că jandarmii ar prefera să nu fie tulburaţi noaptea 
în privinţa unei probleme atât de neînsemnate. Ce 
contează? Au pierdut ei vreodată vreun paşaport? Sigur că 
nu. Ce schimbare de echipaj? 

— Dacă aş putea să vă dau un sfat, aga... dimineaţa... 
Scragger oftă. Dimineaţa putea să însemne mâine sau în 
ziua următoare. N-avea sens să sape mai departe, se gândi 
iritat. 

— Mulţumeşte-i din partea mea şi spune-i că am să fiu aici 
mâine de dimineaţă, cu noaptea în cap. Dis-de-dimineaţă. 

Aii Pash se supuse. 

— Voia lui Allah! zise jandarmul obosit, flămând şi 
îngrijorat că trecuse încă o săptămâna şi tot nu primiseră 


leafa, nu fuseseră plătiţi de luni de zile deja, şi cămătarii din 
bazar insistau să li se restituie împrumuturile şi iubita lui 
familie stă să moară de foame. 

— Shab be khayr, aga, spuse către Scragger. Noapte 
bună! 

— Shab be khayr. Scragger aşteptă, ştiind că plecarea lor 
trebuia să ne fie la fel de politicos prelungită ca şi discuţia. 
Afară, pe drumul îngust care slujea de stradă principală 
oraşului portuar, se simţi mai bine. Trecători curioşi, toţi 
bărbaţi, înconjuraseră vechea şi uzata sa furgoneta cu 
simbolul S-G cu aripi pe uşă. 

— Salaam, spuse vesel şi câţiva îl salutară. 

Piloții din bază erau populari, baza şi platforma petrolieră 
fiind sursa principală de locuri de muncă foarte 
avantajoase, misiunile lor de binefacere în orice condiţii de 
vreme bine cunoscute şiScragger uşor de recunoscut. 

— Ăsta-i şeful piloţilor, şopti vecinului său un bătrân 
atoateştiutor. Este cel care l-a ajutat pe tânărul Abdullah 
Turik să fie internat în spitalul de la Bandar-e Abbas, unde 
numai cei sus-puşi intră de obicei. A fost chiar să-i viziteze 
satul, la marginea Lengehului. A fost chiar şi la 
înmormântarea lui. 

— Turik? 

— Abdullah Turik. Fiul fiului surorii mele. Tânărul care a 
căzut de pe platforma petrolieră şi a fost mâncat de rechini. 

— A, da, îmi amintesc! Tânărul de care unii spun c-a fost 
ucis de cei de stânga. 

— Nu atât de tare, nu atât de tare! Nu ştii niciodată cine 
ascultă! Pacea fie cu tine, pilotule! Salutări, pilotule! 

Scragger le făcu vesel semn cu mâna şi porni motorul. 

— Dar baza e în cealaltă parte, căpitane! Unde mergem? 
întrebă Aii Pash. 

— Să-l vizităm pe sergent, desigur. 

Începu să fluiere printre dinţi, neţinând cont de vădita 
dezaprobare a lui Aii Pash. 


Casa sergentului se afla pe colţul unei străzi murdare, 
nepavată, încă plină de noroi de la ploaia din aceeaşi 
dimineaţă. În peretele înalt ce mărginea şanţul se zărea o 
uşă ca toate celelalte. Începuse să se întunece şi Scragger 
lăsă farurile aprinse şi cobori din maşină. Nici un semn de 
viaţă pe toată strada. Doar câteva ferestre de la etaj erau 
luminate slab. Sesizând nervozitatea lui Aii Pash spuse: 

— Tu rămâi în maşină. Nu-i nici o problemă, am mai fost 
aici! 

Folosi viguros ciocănelul de fier, simțind ochi pretutindeni. 

Prima dată fusese acolo cu un an şi ceva în urmă, când 
adusese un coş cu mâncare, două oi tăiate, câţiva saci cu 
orez şi cutii cu fructe, ca dar din partea bazei pentru 
sergentul „lor”, căruia Şahul îi dăduse medalia de bronz 
Sepah pentru curaj în lupta împotriva piraţilor şi 
contrabandiştilor care bântuiau dintotdeauna apele acelea. 
Ultima dată, acum câteva săptămâni, însoţise un jandarm 
îngrijorat care dorise să raporteze deîndată tragedia de la 
Siri Unu şi că Abdullah Turik fusese scos din apa plină de 
rechini. 

Niciodată nu fusese invitat în casă, stătuse doar în micuța 
curte interioară din spatele uşii înalte de lemn şi de ambele 
daţi fusese ziua. 

Uşa se crăpă puţin. Scragger nu se aştepta la lanterna 
care-l orbi pentru o clipă. Cercul de lumină şovăi, apoi se 
îndreptă către maşină şi se fixă pe Aii Pash care aproape 
sări afară, se înclină adânc şi strigă: 

— Salutări, Excelenţă ofiţer şef! Pacea fie cu voi! îmi cer 
iertare că străinul vă tulbură casa şi îndrăzneşte să... 

— Salut! îl întrerupse scurt Qeshemi. 

Stinse lanterna şi-şi îndreptă atenţia către Scragger. 

— Salaam, aga Qeshemi, spuse Scragger - ochii lui 
începând să se obişnuiască acum cu întunericul. 

Văzu trăsăturile puternice ale bărbatului, haina de 
uniformă neîncheiată şi revolverul în tocul deschis. 

— Salaam, căpitane! 


— lartă-mă că am venit aici, aga, noaptea, spuse Scragger 
rar şi atent, ştiind că engleza lui Qeshemi era la fel de 
limitată ca şi vocabularul său farsi - aproape inexistent. 

— Loftan, gozar nameh. Loftan. Vă rog, nevoie paşaport. 
Vă rog! 

Sergentul de jandarmi mormăi surprins, apoi făcu un 
semn cu mâna-i puternică spre oraş. 

— Paşapoartele la secţie, căpitane. 

— Da, dar, iartă-mă, nu cheie! 

Scragger mimă deschiderea unei încuietori cu cheia. 

— Nu cheie! repetă. 

— A, da, înţeleg. Da. Nu cheie. Mâine, mâine dimineaţă 
primeşti. 

— Este posibil în seara asta, vă rog, acum? Scragger simţi 
privirea cercetătoare. 

— De ce în noaptea asta? 

— Ă... pentru schimbarea echipelor. Oamenii la Shiraz. 
Echipe schimbă. 

— Când? 

— Sâmbătă. Dacă cheie, mă duc secţie şi întorc imediat. 
Qushemi scutură din cap. 

— Mâine. 

Apoi vorbi tăios către Aii Pash, care se înclină automat şi 
mulţumi din nou cu multă efuziune, cerându-şi iertare că l-a 
tulburat. 

— Excelenţa sa spune că puteţi să le primiţi mâine. Noi, 
ă... ar fi bine să plecăm, domnule căpitan! 

Scragger se căzni să zâmbească. 

— Mamnoon am, aga. Mulţumesc Excelenţă. Mamnoomn 
am, Excelenţă Qeshemi! 

I-ar fi cerut lui Ali Pash să îl întrebe pe sergent dacă 
puteau să-şi primească paşapoartele deîndată ce se 
deschidea secţia, dar nu dorea să-l agite pe sergent inutil. 

— Am să vin după prima rugăciune. Mamnoon am, aga. 

Scragger întinse mâna şi Qeshemi i-o strânse. Amândoi 
bărbaţii simţiră fermitatea braţului celuilalt. Scragger se 


urcă în maşină şi plecă. 

Gânditor, Qeshemi închise uşa şi trase zăvorul. Vara, 
micuța curte interioară, cu pereţii săi înalţi şi via întinsă pe 
spaliere şi mica fântână, era răcoroasă şi primitoare. Acum 
era sărăcăcioasă. O traversă şi deschise uşa opusă care 
ducea în camera principală şi trase şi zăvorul acesteia. 

Un copil tuşea, undeva sus, la etaj. Un foc de lemne dădea 
o oarecare căldură, dar întreaga casă era plină de curenţi 
reci de aer, niciuna dintre uşi sau ferestre neînchizându-se 
bine. 

— Cine era? strigă soţia lui din capul scărilor. 

— Nimic, nimic important. Un străin de la aerodrom. Cel 
bătrân. Vroia paşapoartele. 

— La vremea asta din noapte? Allah să ne apere! De 
fiecare dată când bate cineva la uşă mă aştept la alte 
necazuri - împuţitele de Gărzi Verzi sau cei de stânga. 

Qeshemi încuviinţă grijuliu din cap, dar nu spuse nimic, 
încălzindu-şi palmele la foc, abia ascultând cicăleala ei. 

— De ce trebuia să vină aici? Străinii sunt atât de prost 
crescuţi... La ce i-au trebuit paşapoartele la ora asta? I le-ai 
dat? 

— Sunt încuiate în seif. Iau cheia cu mine ca de obicei, dar 
s-a pierdut. 

Copilul tuşi din nou. 

— Cum se simte Sousan? 

— Încă mai are febră. Adu-mi nişte apă fierbinte. Asta o s-o 
ajute. Pune şi puţină miere în ea. 

Aşeză ceainicul pe foc. Oftă auzind-o bodogănind: 

— Paşapoarte la ora asta! De ce n-au putut să aştepte 
până sâmbătă? atât de nesimţiţi şi de prost crescuţi! 
Spuneai că cheia s-a pierdut? 

— Da. Probabil capra aia care-şi zice poliţai, Lafti, a luat-o 
şi a uitat s-o pună la loc. Voia lui Allah. 

— Mohammed, la ce i-ar trebui străinului paşapoartele la 
ora asta? 

— Nu ştiu. Ciudat. Foarte ciudat. 


CAPITOLUL 58 

La aerodromul Bandar-e Delam; ora 7,49 seara. Rudi Lutz 
stătea pe veranda rulotei sale, sub streaşină, privind ploaia 
torențială. 

— Scheiss, murmură. 

În spatele lui, uşa era deschisă şi fascicolul de lumină 
făcea să sclipească picăturile grele de ploaie. Din difuzorul 
magnetofonului se auzea încet o piesă de Mozart. Uşa 
următoarei rulote, rulota birourilor, se deschise şi-l văzu pe 
Tăticul Kelly ieşind, ridicând deasupra capului o umbrelă şi 
apropiindu-se de el plescăind prin băltoace. Niciunul nu 
observă iranianul ascuns în umbră. Undeva un motan 
scuipa şi mieuna. 

— Salut, Tăticu, hai intră. Ai prins? 

— Da, nici o problemă. 

Kelly se scutură de ploaie. Înăuntrul rulotei era cald şi 
confortabil, ordine şi curăţenie. Panoul radio-emiţătorului 
îngropat în perete, reconectat, era dat de perete, aparatul 
fiind pe recepţie, paraziți înfundaţi amestecându-se cu 
muzica. O oală cu cafea clocotea pe plită. 

— Cafea? 

— Mulţumesc, îmi pun singur. 

Kelly îi dădu hârtia şi se duse către partea care slujea de 
bucătărie. Hârtia conţinea coloane de cifre scrise în grabă. 
Temperatura, direcţia vântului şi intensitatea pentru fiecare 
sută de metri, presiuni barometrice şi buletinul meteo de a 
doua zi. 

— Turnul de la Abadan spune că e la zi. Pretind că include 
şi toate datele care au venit astăzi cu BA. Nu arată prea 
râu, nu? 

— Dacă e exact. 

— Meteorologii prevedeau scăderea precipitațiilor în jurul 
miezului nopţii şi reducerea intensității vântului. 

Rudi dădu drumul mai tare la muzică şi Kelly se aşeză 
lângă el. Îşi cobori glasul. 


— Ar putea fi în regulă pentru noi, dar împuţit pentru 
Kowiss. Tot mai trebuie să realimentăm în zbor ca să 
ajungem la Bahrain. 

Kelly luă o gură din cafea, desfătându-se cu lichidul 
fierbinte, tare, amestecat cu o lingură de lapte condensat. 

— Ce-ai face dac-ai fi în locul lui Andy? 

— Cu trei baze cărora să le port de grijă eu... 

Un zgomot uşor afară. Rudi se ridică şi aruncă o privire pe 
fereastră. Nimic. Apoi din nou mieunatul motanului, mai 
aproape. 

— Afurisite pisici! îmi ridică părul pe ceafă. 

— Mie îmi plac pisicile. Kelly zâmbi. 

— Avem trei acasă: Mateo, Marc şi Luke. Două sunt 
siameze, cealaltă o corcitură tărcată. Betty-spune că băieţii 
o scot din minţi ca să pună motanul „s-o umile”. 

— Cum se simte? 

Cursa BA de la Abadan din ziua aceea îl adusese pe 
Sandor Petrofi pentru cel de-al patrulea 212 şi, odată cu el, 
poşta de la Gavallan, trimisă de când începuseră tulburările 
prin sediul de la Aberdeen, prima după multe săptămâni. 

— Grozav. Formidabil, de fapt. Mai are trei săptămâni. 
Bătrânica mea se descurcă de obicei la vreme. O să mă 
bucur tare mult că o să fiu acasă când o pocni. 

Kelly zâmbi. 

— Doctorul zice că crede că o să fie în sfârşit o fată. 

— Felicitări! E minunat. 

Toată lumea ştia că Kelly spera cu disperare. 

Şapte băieţi şi o fată, o grămadă de guri de hrănit. Rudise 
gândi cât de greu se descurca el cu numai trei copii cu 
plăţile şi taxele şcolare şi nici un fel de rată la casă, casa 
fiind moştenire de la tatăl soţiei sale. Dumnezeu să-l 
binecuvânteze pe bătrânul ticălos! 

— O mulţime de guri, nu ştiu cum o scoţi la capăt. 

— O, ne descurcăm! Slavă Domnului! 

Kelly privi în jos către foaia de hârtie cu prognoza şi se 
încruntă. 


— Ştii, dac-aş fi Andy, aş apăsa butonul şi n-aş mai amâna. 

— Dacă ar fi după mine, aş abandona şi aş lăsa balta toată 
ideea asta nebunească. 

Rudi continuă să vorbească încet şi se apropie şi mai mult. 

— Ştiu că o să fie greu pentru Andy, poate compania o să 
se închidă. Poate. Dar noi toţi putem să găsim alte slujbe, 
chiar şi mai bine plătite. Avem familii la care trebuie să ne 
gândim şi nu-mi place deloc treaba asta care nu-i ca la 
carte. Cum dracu putem să ne strecurăm de-aici? Nu se 
poate! Dacă... 

Farurile unei maşini luminară fereastra şi auziră zgomotul 
unui motor puternic ce se apropia, apoi se opri în faţa 
rulotei. 

Rudi fi primul la fereastră. Il văzu pe Zataki ieşind din 
maşină urmat de Gărzi Verzi, apoi pe Numir, managerul 
bazei lor, ieşind din rulota birourilor cu o umbrelă ca să-l 
întâmpine. 

— Scheiss, mormăi din nou Rudi. 

Dădu muzica mai încet, verifică la iuţeală rulota pentru 
vreo urmă incriminatoare, apoi puse prognoza în buzunar. 

— Salaam, domnule colonel, spuse, deschizând uşa. Pe 
mine mă căutaţi? 

— Salaam, căpitane! Da, pe dumneata. 

Zataki intră în încăpere cu un pistol mitralieră american 
atârnat de umăr. 

— Bună seara! spuse. Câte elicoptere sunt aici, căpitane? 

Numir începu: 

— Patru: 212 şi... 

— L-am întrebat pe căpitan, izbucni Zataki, nu pe tine! 
Dacă o să vreau informaţii de la tine, o să te întreb. 
Căpitane? 

— Patru 212 şi două 206, colonele! 

Spre surpriza lor, în special a lui Numir, Zataki spuse: 

— Bun, vreau ca două 212 să se prezinte mâine la Iran- 
Toda la ora 8 dimineaţa, ca să lucreze sub ordinele lui aga 
Watanabe. De mâine vreau un raport zilnic. Il cunoaşteţi? 


— Da, ă... eu... au avut odată un CASEVAC şi i-am ajutat. 

Rudi încercă să se adune. 

— A... 0 să... o să lucreze de Ziua Sfântă, domnule colonel? 

— Da, şi voi. Namir spuse: 

— Dar Ayatolahul a spus... 

— El nu e legea! Taci din gură. Zataki se uită la Rudi. 

— Să fiţi acolo la opt dimineaţa. Rudi dădu din cap. 

— Ă... da. Pot să... ă... pot să vă ofer cafea, domnule 
colonel? 

— Mulţumesc. 

Zataki îşi sprijini pistolul mitralieră de perete şi se aşeză la 
masa prinsă de perete, fără să-l piardă din ochi pe Pop 
Kelly. 

— Nu te-am văzut la Kowiss? 

— Da, da, aşa e, spuse bărbatul cel înalt. Aici este... ă... 
baza mea de obicei. Eu ă... am adus un 212. Sunt Ignatius 
Kelly. 

Se prăbuşi moale în scaunul din faţa lui, la fel de tulburat 
ca şi Rudi, făcându-se mic sub privirea scrutătoare. 

— O noapte bună pentru peşti, nu? 

— Cum? 

— Ă... ploaia. 

— Ah, da, zise Zataki. 

Era bucuros să vorbească englezeşte, îmbunătăţindu-şi 
vocabularul şi pronunția, convins că iranienii care puteau 
vorbi o limbă internaţională şi erau educați aveau să aibă 
căutare, fie ei mullah sau nu. De la Kowiss şi de când lua 
pilulele pe care i le dăduse doctorul Nutt, se simţea mult 
mai bine, durerile cumplite de cap domolindu-se. 

— Ploaia asta o să împiedice zborul mâine? 

— Nu, nu. 

— Depinde, spuse Rudi repede din bucătărie, dacă frontul 
de nord se accentuează sau scade. 

Aduse tava cu două ceşti şi zahăr şi lapte condensat, încă 
străduindu-se să se descurce cu acest nou dezastru. 


— Vă rog, serviţi-vă, domnule colonel. cât despre Iran- 
Toda, spuse prudent, toate elicopterele noastre sunt 
contractate de lranOil şi aga Numir, aici de faţă, e 
responsabil. 

Numir încuviinţă din cap, începu să spună ceva, dar se 
răzgândi. 

— Avem contracte cu lranOil. 

Tăcerea se lăsă apăsătoare. II priveau cu toţii pe Zataki. 
Fără grabă, acesta îşi puse trei linguriţe de zahăr cu vârf în 
cafea, o amestecă şi sorbi din ea. 

— E foarte bună, căpitane! Da, foarte bună. Şi desigur, ştiu 
de lranOil, dar am hotărât că Iran-Ioda are prioritate 
asupra lui lranOil pentru moment, şi mâine o să puneţi la 
dispoziţie două 212, la ora opt dimineaţă, pentru lran-Ioda. 

Rudi aruncă o privire iute către managerul bazei, care îşi 
feri ochii. 

— Dar... ei bine, presupunând că e-n regulă cu lranOil... 

— Este în regulă. 

Zataki se întoarse către Numir. 

— Nu-i aşa, aga? 

— Da, da, aga. 

Numir încuviinţă din cap. 

— Eu... eu desigur că o să... informez biroul regional 
despre... despre... deosebitele voastre sugestii... 

— Bun. Deci totul e aranjat. Bun. 

Nu-i aranjat! ar fi vrut să strige Rudi, disperat. 

— Pot să vă întreb cum... ă... cum o să fim plătiţi pentru 
noul contract? întrebă, simțindu-se prost. 

Zataki îşi săltă arma pe umăr şi se ridică în picioare. 

— Iran-toda o să aranjeze asta. îţi mulţumesc, căpitane! O 
să mă întorc după prima rugăciune, mâine. Dumneata o să 
pilotezi un elicopter şi eu o să te însoțesc. 

— Formidabilă idee, domnule colonel, izbucni Kelly, 
luminându-se brusc. 

Lui Rudi îi venea să-l strângă de gât. 


— Nu-i nevoie să veniţi înainte de opt, o să fie mai bine 
pentru noi. E timp destul dacă ajungem acolo pe la opt şi-un 
sfert. O idee grozavă să deservim Ilran-Iodal Formidabilă! 
Am dorit întotdeauna contractul ăsta! Nu ştiu cum să vă 
mulţumim îndeajuns, colonele. Fantastic! De fapt, Rudi ar 
trebui să ia toate patru aparatele... Să-i informăm pe băieţi, 
chiar acum, să economisim timp. Da domnule, o să aranjez 
eu asta, acum. 

Ţâşni afară. Rudi se holbă după el, sufocat de furie. 

CAPITOLUL. 59 

Lângă aeroportul Al Shargaz; ora 8,0l seara. Noaptea era 
deosebit de frumoasă şi călduţă, încărcată de mirosul 
florilor; Gavallan şi Petikin şedeau pe terasa hotelului Oasis, 
la marginea aeroportului şi la marginea deşertului. Beau o 
bere înainte de cină, Gavallan fumând un trabuc subţire şi 
privind pierdut în depărtare, unde cerul roşu întunecat şi 
spuzit de stele întâlnea solul şi mai întunecat. Fumul 
aluneca în înălţimi. Petikin se foi în şezlong. 

— Aş vrea din tot sufletul să pot face ceva mai mult... 

— Aş vrea din tot sufletul ca bătrânu Mac să fie aici. l-aş 
rupe afurisitul ăla de gât! spuse Gavallan şi Petikin râse. 

Câţiva oaspeţi se aflau deja în restaurantul din spatele lor 
- feţe de mese scrobite, pahare strălucitoare, tavanul înalt, 
cu vopseaua uşor scorojită. Hotel Oasis era vechi şi uşor 
dărăpănat, stil baroc empire, servind de locuinţă 
rezidentului britanic până în '7], în perioada când puterea 
britanică era singura putere din Golf, care vâna piraţii şi 
menținea pacea. Muzica, la fel de bătrână ca trioul care o 
interpreta, se strecura pe uşile înalte - pian, vioară şi 
contrabas; două doamne în vârstă şi un domn cu părul alb 
la pian. 

— Dumnezeule! Asta nu e Chou Chin Chow. 

— Mi-ai luat vorba din gură, Andy! 

Petikin se întoarse către ei şi îl văzu pe Jean-Luc printre 
cei de la mese, pălăvrăgind cu Nogger Lane, Rodrigues şi 


alţi mecanici... Luă o înghiţitură de bere şi observă că 
paharul lui Gavallan era gol. 

— Mai vrei una? 

— Nu, mulţumesc! 

Gavallan îşi lăsă privirea să-i alunece odată cu rotocoalele 
de fum. 

— Cred c-o să mă duc până la biroul meteo, apoi o să runc 
o privire pe la al nostru. 

— Vin cu tine. 

— Mulţumesc, Charlie, dar de ce nu rămâi aici, în caz -ă 
sună cineva? 

— Sigur, cum vrei tu. 

— Nu m-aştepta la masă. Vin la cafea. Am să trec pe a 
spital să-l văd pe Duke la întoarcere. 

Gavallan se ridică, traversă încăperea salutându-i pe aceia 
dintre oamenii săi care erau acolo şi ieşi în holul otelului - 
care apucase şi zile mai bune. 

— Domnule Gavallan, scuzaţi-mă, efendi, dar vă caută 
cineva la telefon. 

Recepţionistul arătă cabina telefonică aflată într-o latură. 
Era căptuşită cu pluş roşu în interior, nu avea aer 
condiţionat şi nu era izolată fonic. 

— Alo, Gavallan la telefon. 

— Salut, şefu', Liz Chen! Vroiam doar să-ţi transmit că ne- 
au sunat cu privire la cele două transporturi din Luxemburg 
care o să întârzie. 

„Transporturile din Luxemburg” era codul pentru ele două 
„747 cargo pe care le închiriase. 

— Nu pot să ajungă vineri. Garantează numai pentru 
duminică la patru după-amiază. 

Gavallan fu dezamăgit. Fusese avertizat de proprietari că 
aveau un orar foarte încărcat şi că s-ar fi putut să intervină 
o întârziere de douăzeci şi patru de ore. Avusese mari 
dificultăţi ca să aranjeze zborurile. Era evident că niciuna 
dintre liniile aeriene care deserveau în mod obişnuit Golful 
sau Iranul nu puteau fi abordate şi trebuise să fie foarte vag 


în privinţa încărcăturii şi a motivului pentru care avea 
nevoie, de avioane. 

— Ia legătura cu ei imediat şi încearcă să împingi data mai 
înainte. Ar fi mult mai sigur dacă ar ajunge sâmbătă. Mult 
mai sigur. Şi ce mai e? 

— Imperial Air s-a oferit să preia comanda noastră pentru 
noile X 63. 

— Spune-le s-o lase moartă. Următorul! 

— Exlex şi-au revizuit oferta pentru noile contracte în 
Arabia Saudită, Singapore şi Nigeria cu zece procente mai 
Jos. 

— Acceptă oferta prin telex. Stabileşte un prânz cu 
conducerea lor la New York, pentru marţi. Altceva? 

— Am o listă a pieselor pe care le vroiai. 

— Bun. Stai aşa. 

Gavallan îşi scoase agenda pe care o purta întotdeauna şi 
căută pagina de care avea nevoie. Conţinea înmatriculările 
prezente pentru cele zece 212 care mai rămăseseră, toate 
începând cu EP însemnând Iranul, apoi H pentru elicoptere 
şi ultimele două litere. 

— Gata, dă-i drumul. 

— AB, RV, KI... 

Pe măsură ce ea citea literele, el le scrise paralel cu 
cealaltă coloană. Pentru mai multă siguranţă, nu trecu noile 
coduri - G însemnând Marea Britanie, H pentru elicoptere,? 
i le adăugă doar pe cele două noi. Reciti lista şi ea se 
potrivea cu cea deja citită. 

— Mulţumesc. Sunt la fix. Am să te mai sun în noaptea 
asta, Liz. Dă-i un telefon lui Maureen şi spune-i că totul e în 
ordine. 

— E-n regulă, şefu. Sir lan a sunat acum o jumătate de oră 
să-ţi ureze noroc. 

— O, grozav. 

Gavallan încercase, fără succes, să ia legătura cu el toată 
luna cât fusese la Aberdeen. 

— Unde e? A lăsat vreun număr? 


— Da. Este la Tokio. 73-73-84. A zis c-o să fie acolo o 
vreme şi dacă ţi-e dor de elo să sune mâine. A zis de 
asemenea că o să se întoarcă peste câteva săptămâni şi ar 
vrea să te vadă. 

— Şi mai bine. A spus de ce? 

— Ulei pentru lămpile chinezilor, spuse criptic secretara. 

Interesul lui Gavallan crescu. 

— Minunat. Fixează o întâlnire cât de devreme îi convine 
lui. Te sun mai târziu, Liz. Trebuie s-o şterg. 

— E-n regulă. Doar să-ţi amintesc că mâine e ziua de 
naştere a lui Scot. 

— Sfinte Sisoe, am uitat! Mulţumesc Liz! Vorbim mai 
târziu. 

Închise, bucuros să afle veşti de la Ian Dunross, 
binecuvântând sistemul telefonic din Al Shargaz şi legătura 
directă internaţională. Formă un număr internaţional. Tokio 
era cu cinci ore înainte, puţin după unu noaptea. 

— Hai? 

Vocea japonezei era somnoroasă. 

— Bună seara! lertaţi-mă că sun atât de târziu, dar am un 
mesaj pentru Sir lan Dunross. Andrew Gavallan. 

— A, da. lan nu este aici, pentru moment, şi nu se întoarce 
până mâine. Îmi pare atât de rău! Poate la ora zece. Vă rog, 
puteţi să-mi daţi numărul dumneavoastră, domnule 
Gavallan? 

Gavallan i-l dădu, dezamăgit. 

— Mai e vreun alt număr la care as putea să-l sun, vă rog? 

— Ah, îmi pare atât de rău, nu. 

— Vă rog, rugaţi-l să mă sune. Să mă sune oricând. 

Îi mulţumi din nou şi închise îngândurat. Se urcă în maşina 
închiriată care-l aştepta afară şi merse până la principala 
intrare a aeroportului. Deasupra capului, un 707 făcea 
turul final de aterizare, cu luminile aprinse şi cu 
semnalizatoarele de pe coadă şi aripi clipind. 

— Bună seara, domnule Gavallan! spuse Sibbles, ofiţerul 
meteo. 


Era englez, un bărbat mărunt, subţire, uscăţiv, aflat de 
zece ani în Golf. 

— Uitaţi-le aici. 

Îi înmână lunga fotocopie a prognozei. 

— Vremea o să fie schimbătoare aici în următoarele câteva 
zile. 

Îi dădu şi celelalte trei pagini: Lengeh, Kowiss şi Bandar-e 
Deîam. 

— Şi limita inferioară? 

— Sunt cam toate la fel: plus-minus zece sau cincisprezece 
noduri. Plafonul la câteva sute de picioare... lertaţi-mă, nu 
mă pot obişnui cu metrii. La o sută de metri sau cam aşa. 
Vremea se va îmbunătăţi treptat. În următoarele câteva 
zile, vântul va reveni la normal, plăcut, din nord-vest. 
începând cu miezul nopţii, prognozăm ploaie uşoară şi nori 
joşi şi ceaţă deasupra celei mai mari părţi a Golfului, vânt 
dinspre sud-est la aproape douăzeci de noduri peste tot, cu 
tunete şi mici turbulenţe ocazionale. 

Ridică privirea şi zâmbi: 

— Şi vârtejuri. 

Gavallan simţi un nod în stomac, deşi cuvântul fusese spus 
în treacăt, iar Sibbles nu cunoştea secretul. Cel puţin nu 
cred, îşi zise. Asta-i a doua coincidenţă ciudată astăzi. 
Cealaltă era americanul care luase prânzul la o masă 
alăturată cu cineva din Shargazi, al cărui nume nu-l 
prinsese. 

— Noroc pentru mâine, spuse omul cu un zâmbet plăcut, 
bonom, când se îndepărtă. 

— lertaţi-mă?! 

— Glen Wesson. Wesson Oii Marketing. Sunteţi Andrew 
Gavallan, aşa-i? Am auzit că dumneavoastră şi băieţii 
dumneavoastră organizaţi o cursă de cămile mâine, la Oaza 
Dez-al. Aşa e? 

— Nu noi, domnule Wesson. Noi nu prea o avem cu 
cămilele. 


— Ar trebui să încercaţi. Da, domnule, e tare amuzant. 
Noroc oricum. 

Ar fi putut fi o coincidenţă. Cursele de cămile constituiau 
într-adevăr o distracţie aici pentru străini, una amuzantă, şi 
Dez-al era un loc favorit pentru weekend-ul islamic. 

— Mulţumesc, domnule Sibbles. Ne vedem mâine. Băgă în 
buzunar prognoza şi cobori scările în holul de intrare, 
îndreptându-se către biroul lor care se afla departe, spre 
celălalt capăt. Nici un nu hotărât, îşi zise. Sâmbătă e mai 
sigur decât mâine. Plăteşti banii şi rişti. Nu pot să-l amân 
prea mult. 

— Cum ai să hotărăşti? îl întrebase Maureen, soţia lui, 
când îl condusese la avion alaltăieri în zori, prin Aberdeenul 
aproape înecat în ploaie. 

— Nu ştiu, fetiţo. Mac are un nas bun. O să m-ajute. Şi- 
acum ia-l pe Mac de unde nu-i. Lui Maci-a sărit o doagă, 
Mac pilotează fără control medical, Mac e foarte convenabil 
blocat la Kowiss şi n-are cum să plece de-acolo decât cu 
declanşarea „Vârtejului”, Erikki e încă Dumnezeu ştie unde 
şi săracul Duke tocmai bun de ţinut la pat, acum că abia a 
scăpat s-o încaseze, dar afurisit de norocos c-a venit aici. 

Doc Nutt avusese dreptate. Radiografia arătase câteva 
aşchii de os care îi perforaseră plămânul stâng şi încă o 
jumătate de duzină care amenințau o arteră. Aruncă o 
privire iute la ceasul din hol: 8,27. Ar trebui să fi ieşit de 
sub anestezie acum. Trebuie să mă hotărăsc curând. 
împreună cu Charlie Petikin, trebuie să mă hotărăsc 
curând. 

Intră pe usa „INTRAREA INTERZISĂ CU EXCEPŢIA 
PERSOANELOR OFICIALE” şi străbătu coridorul mărginit 
de geamuri duble pe toată lungimea sa. Pe platforma de 
beton, avionul era tras către zona de debarcare de un 
Follow me, cu textul în engleză şi farsi. În apropiere se aflau 
parcate îngrijit câteva avioane de pasageri Fokkerwolf 40 
cu elice, un Jumbo Pan Am care lua parte la podul aerian de 


evacuare din Teheran şi o jumătate de duzină de avioane 
particulare, avionul lor printre ele. 

Aş vrea să fie sâmbătă, îşi zise. Nu, mai bine nu. Pe uşa 
biroului lor scria „S-G Helicopters, Sheik Aviation.” 

— Helio, Scot! 

— Helio, tată! 

Scot zâmbi. Era singur - ofiţer de serviciu - şi stătea în 
faţa radioemiţătorului aflat pe recepţie, cu o carte în poală 
şi braţul drept atârnat de gât într-o eşarfă. 

— Nimic nou, exceptând un mesaj să-l suni pe Roger 
Newbury acasă. Să-l sun eu? 

— Peste o clipă, mulţumesc. 

Gavallan îi întinse rapoartele meteo. Scot îşi aruncă la 
iuţeală ochii peste ele. Telefonul sună. Fără să se oprească 
din citit, ridică receptorul. 

— S-G. 

Aşteptă o clipă. 

— Cine? O, dar nu-i aici... îmi pare rău... da am să-i spun. 
La revedere. 

Puse receptorul în furcă şi oftă. 

— Noua puicuţă a lui Johnny Hogg. Alexandra. Manuela îi 
spune Fierbinţica pentru că e sigură că John o să-şi frigă 
ciocănitoarea. 

Gavallan râse. Scot ridică privirea din rapoarte. 

— Nici aşa, nici aşa. Ar putea fi foarte bine o mulţime de 
nori unde să te ascunzi, dar dacă vântul se înteţeşte poate 
să iasă împuţit. Sâmbătă e mai bine decât vineri. 

Ochii lui albaştri zăboviră pe silueta tatălui său, care 
privea afară pe fereastră la agitația de pe aeroport, la 
pasagerii ce coborau dm avion... 

— Aşa e, spuse Gavallan vag. E ceva care... Se opri când 
radioemiţătorul se trezi la viaţă. 

— Al Shargaz, aici sediul din Teheran. Mă auziţi? 

— Al Shargaz. Vă aud patru cu cinci, daţi-i drumul! 
răspuse Scot. 


— Directorul Siamaki vrea să vorbească cu domnul 
Gavallan. Imediat. 

Gavallan scutură din cap: 

— Nu sunt aici, şopti. 

— Pot să preiau mesajul? spuse Scot în microfon. E puţin 
cam târziu, dar am să i-l transmit cât de repede cu putinţă. 

Aşteptară. Paraziţi. Apoi vocea arogantă pe care Gavallan 
o detesta. 

— Aici directorul executiv Siamaki. Spune-i lui Gavallan să 
mă sune la noapte. O să fiu aici până la zece şi jumătate la 
noapte, sau oricând după nouă dimineaţa, mâine. Neapărat, 
înţelegi? 

— Cinci pe cinci, spuse dulce Scot. Terminat. 

— 'Ţicnit afurisit, murmură Gavallan. Apoi mai tăios: Ce 
dracu face la birou la vremea asta? 

— Îşi vâră nasul, asta face. Şi dacă are de gând să lucreze 
de Ziua Sfântă e destul de ciudat, nu? 

— Mac a zis că o să golească seiful de chestiile importante 
şi o să arunce cheia şi cea de rezervă în joub. Dar 
nemernicii ăia au capii. Va trebui să aştept până mâine 
plăcerea de a vorbi cu el. Scot, avem cum să-l împiedicăm 
să ne asculte convorbirile? 

— Nu dacă folosim frecvenţa companiei, ceea ce e tot ce- 
avem. 

Tatăl său încuviinţă din cap. 

— Când vine Johnny, adu-i aminte că s-ar putea să am 
nevoie să decoleze în câteva minute, mâine. De la ora şapte 
încolo. 

Era parte din planul „Vârtejului” să folosească avionul ca 
un radicoemiţător de înaltă altitudine pe unde scurte ca să 
poată acoperi transmisiile acelor elicoptere echipate numai 
cu astfel de aparate. 

— Atunci pornim mâine? 

— Nu încă. 

Gavallan ridică receptorul şi formă un număr. 


— Cu domnul Newbury, vă rog. Gavallan sunt. M-a rugat 
să-l sun. 

Roger Newbury era unul dintre oficialii de la Consulatul 
Britanic care se arătase foarte săritor, ajutându-l să obţină 
permisele. 

— Salut, Roger. Vroiai să vorbeşti cu mine? Ilartă-mă. Nu 
eşti la masă, nu? 

— Nu, mă bucur c-ai sunat. câteva lucruri. Mai întâi câteva 
veşti proaste. Am aflat chiar acum că George Talbot a fost 
UCIS. 

— Sfinte Dumnezeule, ce s-a întâmplat? 

— Mi-e teamă că totul e destul de împuţit. Doar un 
accident. Era un restaurant unde se mai aflau şi alţi 
ayatolahi destul de bine plasați. O maşină capcană a 
teroriştilor a făcut zob locul şi pe el, de asemenea, ieri la 
prânz. 

— Afurisită treabă! 

— Cu el mai era un anume căpitan Ross. Şi el a fost rănit. 
Cred că-l cunoşti. 

— Da, da, l-am întâlnit. A ajutat-o pe soţia unuia dintre 
piloţii noştri să iasă dintr-un necaz la Tabriz. Un tânăr tare 
drăguţ. Cât de grav e rănit? 

— Nu ştim. Totul e destul de confuz, dar ambasada noastră 
din Teheran l-a dus ieri la Spitalul Internaţional din Kuweit. 
O să primesc un raport ca lumea mâine şi o să-ţi comunic şi 
ţie. Acum: m-ai întrebat dacă aş putea să aflu ceva de 
căpitanul vostru, Erikki Yokknen. 

O pauză şi foşnet de hârtii şi Gavallan îşi ţinu răsuflarea. 

— Am primit un telex în seara asta de la omul nostru din 
Tabriz, chiar înainte de a pleca din birou: „Vă rugăm să luaţi 
la cunoştinţă, ca urmare a investigaţiilor dumneavoastră 
referitoare la căpitanul Erikki Yokkonen. Se crede că a 
reuşit să evadeze de la răpitorii săi şi se crede că acum este 
cu soţia sa la palatul lui Hakim Han. Un nou raport va fi 
transmis mâine, de îndată ce toate acestea vor fi verificate”. 


— Vrei să spui Abdullah Han, Roger. Entuziasmat, 
Gavallan acoperi receptorul şi şopti către Scot: 

— Erikki e teafăr. 

— Fantastic, răspunse Scot, întrebându-se care puteau fi 
veştile proaste. 

— Telexul spune clar: Hakim Han, spunea Newbury. 

— Nu-i nimic. Slavă Domnului că e teafăr. 

Şi slavă Domnului că un alt obstacol important din calea 
„Vârtejului” a fost îndepărtat. 

— Poţi să-i transmiţi un mesaj din partea mea? 

— Aş putea încerca. Treci pe-aici mâine. Nu pot să-ţi 
garantez că o să ajungă la el, situaţia în Azerbaidjan e 
destul de instabilă, dar am putea încerca, desigur. 

— Nu am cum să-ţi mulţumesc îndeajuns Roger. Foarte 
amabil din partea ta că mi-ai dat de ştire. Îmi pare teribil de 
rău de Talbot şi de tânărul Ross. Dacă pot face ceva să-l ajut 
pe Ross, te rog spune-mi. 

— Da, da, o să-ţi spun. Apropo. S-a aflat. Fusese spus 
scurt. 

— Iartă-mă, nu înţeleg. 

— Să zicem... turbulenţe, spuse delicat Newbury. Pentru 
moment, Gavallan rămase fără glas, apoi îşi reveni. 

— Ah? 

— Ah! Se pare că un anume domn Kasigi dorea să 
deserviţi Iran-Ioda începând de ieri şi-ai spus că nu-i poţi 
da un răspuns mai devreme de treizeci de zile. Aşa că, hm... 
aşa că am pus cap la cap toate zvonurile şi am nimerit la 
ţintă. S-a aflat. 

Gavallan încerca să se liniştească. 

— Că n-am putut să deservim Iran-loda este o hotărâre de 
afaceri, Roger, nimic mai mult. Să operezi oriunde în Iran e 
afurisit de dificil acum, ştii asta. Nu m-aş fi putut descurca 
cu contractul suplimentar al lui Kasigi. 

— Zău?! 

Glasul lui Newbury era ironic; apoi deveni tăios. 


— Ei bine, dacă ceea ce am auzit este adevărat, noi te 
sfătuim foarte serios, foarte serios, să n-o faci. 

Gavallan se îndâriji. 

— Desigur că nu mă sfătuieşti să sprijin Iran-Toda când tot 
Iranul se face bucățele, nu? 

Altă pauză, apoi un oftat. 

— Ei bine, nu vreau să te rețin, Andy. Poate am putea să ne 
întâlnim la prânz. Sâmbătă. 

— Da, mulţumesc, Mi-ar... mi-ar face plăcere. Puse 
receptorul în furcă. 

— Ce-i rău? întrebă Scot. 

Îi istorisi despre Talbot şi Ross şi despre „turbulenţe”. 

— E prea aproape de „Vârtej” ca să fie nostim. 

— Ce-i cu chestia asta despre Kasigi? 

— Vroia două 212 de la Bandar-e Delam, imediat, ca sa 
deservească lran-loda. A trebuit să tergiversez. 

Întâlnirea lor fusese scurtă şi directă. 

— Ilertaţi-mă, domnule Kasigi. Nu-i cu putinţă să vă stăm la 
dispoziţie săptămâna asta sau săptămâna următoare. N-aş 
putea, ă... n-aş putea să mă gândesc la asta mai devreme de 
treizeci de zile. 

— Preşedintele companiei ar aprecia deosebit chestia asta. 
Înţeleg că îl cunoaşteţi. 

— Da, da, l-am cunoscut şi dacă aş putea să vă ajut, aş 
face-o cu siguranţă. lertaţi-mă, pur şi simplu nu-i cu 
putinţă. 

— Dar aţi putea totuşi să-mi sugeraţi o alternativă? 
Trebuie să obţin elicopterele. 

— Ce-ar fi să folosiţi o companie japoneză? 

— Nu există! Există... există altcineva care ar putea să mă 
susţină? 

— Nu, din câte ştiu eu. Guerney n-o să se întoarcă 
niciodată, dar ei ar putea să ştie pe cineva. 

Îi dăduse telefonul lor şi japonezul o zbughise nemulţumit, 
îşi privi fiul. 


— O adevărată ruşine, fir-ar să fie, dar nu puteam face 
nimic să-l ajut. 

Scot spuse: 

— Dacă s-a aflat... 

Îşi aranja mai confortabil eşarfa. 

— Dacă s-a aflat, atunci s-a aflat. Cu atât mai mult avem 
motive să apăsam butonul sau să abandonăm. Cred c-o să 
trec să-l văd pe Duke. Caută-mă dacă sună cineva. Nogger 
te schimbă? 

— Da, la miezul nopţii. Jean-Luc are reţinut loc la zborul 
de dimineaţă în Bahrain, Petikin în Kuweit. Am confirmat 
locurile. 

Scot îl privi. Gavallan nu răspunse întrebării nerostite. 

— Las-o aşa pentru moment. 

Îl văzu zâmbind şi încuviinţă şi inima lui se umplu de 
dragoste şi grijă şi mândrie şi teamă pentru el, amestecată 
cu propriile-i speranţe pentru un viitor care depindea de 
capacitatea lui de a-i scoate pe toţi din marasmul iranian. 
Fu surprins să se audă spunând: 

— Te gândeşti să abandonezi zborul, băiete? Ei?! Zâmbi la 
uimirea fiului său. Dar pentru că o spusese, hotări să 
continue: 

— E parte dintr-un plan pe termen lung. Pentru tine şi 
pentru familie... De fapt am două. Dar rămâne între noi. 
Sigur că amândouă depind de faptul dacă rămânem sau nu 
în afaceri. Primul este să te laşi de pilotaj şi să te duci la 
Hong Kong câţiva ani şi să înveţi de partea aceea a Casei 
Struan, apoi să te întorci la Aberdeen pentru, probabil, încă 
un an şi apoi din nou la Hong Kong, unde ai să te instalezi. 
Al doilea este să mergi la un curs de reciclare pentru X 63, 
să petreci şase luni în Statele Unite, poate un an, învățând 
partea asta a afacerilor, apoi să te duci o vreme în Marea 
Nordului. Apoi din nou în Hong Kong. 

— Întotdeauna ne întoarcem la Hong Kong. 

— Da. China se va deschide curând pentru exploatările 
petroliere şi lan şi cu mine vrem ca Staianii să fie pregătiţi 


pentru operaţii complete. Elicoptere de sprijin, 
echipamente de foraj, tot circul de la un cap la altul. 

Zâmbi ciudat. 

„Ulei pentru lămpile chinezilor” e codul lui lan Dunross 
pentru planul secret iniţiat în scopul ăsta, la care în cea mai 
mare parte Linbar Struan nu e asociat. 

Noua companie se va numi Air Struan şi zona sa de 
responsabilitate şi operaţii va fi Mările Chinei şi întregul 
bazin chinez. Planul nostru este ca tu să o conduci. 

— Nu-i prea mult potenţial acolo, spuse Scot cu prefăcută 
indiferenţă. Crezi că Struanii vor avea viitor? 

Apoi zâmbi din nou. 

— Din nou, asta rămâne între noi. Lui Linbar nu i s-a spus 
încă nimic. 

Scot se încruntă. 

— O să aprobe să mă duc acolo? Să mă alătur Struanilor şi 
să fac asta? 

— Pe mine mă urăşte, Scot, pe mine, nu pe tine. Nu s-a 
opus să te întâlneşti cu nepoata lui, nu? 

— Nu, nu încă. 

— Momentul e potrivit şi trebuie să avem pregătit un plan 
de viitor pentru familie. Ai vârsta potrivită. Cred c-ai putea 
s-o faci. 

Privirea lui Gavallan desluşi o lumină. 

— Eşti pe jumătate Dunross, eşti un descendent direct -al 
lui Dirk Struan, aşa că ai responsabilităţi în plus faţă de cele 
personale. Tu şi sora ta aţi moştenit părţile mamei voastre. 
Puteţi avea locul vostru în Consiliul Intern dacă sunteţi 
îndeajuns de buni. Mitocanul de Linbar va trebui să se 
retragă într-o zi. Nici chiar el nu poate să distrugă complet 
Nobila Casă. Ce spui de planul meu? 

— As vrea să mă gândesc la el, tată! 

— La ce să te gândeşti, flăcăule? îşi zise. 

— Noapte bună, Scot. Poate trec mai târziu. 

ÎI bătu uşurel pe umărul bun şi ieşi afară. Scot n-o să mă 
dezamăgească, îşi spuse mândru. 


În holul spaţios de la Biroul Vămii şi Imigraţiilor, pasagerii 
se scurgeau din camera imigrărilor, alţii aşteptau bagajele. 
Panoul cu sosiri anunţa zborul Golf Air 52 de la Muscat, 

capitala Omanului. Ajunsese la vreme şi se pregătea să 
plece peste cincisprezece minute la Abu Dhabi, Bahrain şi 
Kuweit. Chioşcul de ziare era încă deschis, aşa că se abătu 
pe acolo să vadă ce ziare apăruseră. Întindea mâna după 
London Times când văzu titlul: „Primul ministru Callaghan 
despre succesele laburiştilor” şi se răzgândi. De ce aş avea 
nevoie de asta? îşi zise. Apoi o văzu pe Genny Mclver. 
Stătea singură lângă poarta de acces, cu o valijoară lângă 
ea. 

— Salut, Genny. Ce faci aici? Ea zâmbi dulce. 

— Mă duc în Kuweit. 

Îi răspunse la fel de dulce: 

— Pentru ce dracu? 

— Pentru că am nevoie de o vacanţă. 

— Nu fi ridicolă. Butonul nici măcar n-a fost apăsat şi 
oricum n-ai ce face acolo. Nimic. Ai să le stai în cale. Faci 
mult mai bine să aştepţi aici. Genny, pentru Dumnezeu, fii 
rezonabilă! 

Zâmbetul îngheţat nu se şterse nici măcar o idee. 

— Ai terminat? 

— Da. 

— Sunt rezonabilă. Sunt cea mai rezonabilă persoană pe 
care o cunoşti. Duncan Mclver nu este. Este cel mai 
nesăbuit şi pripit ţicnit pe care l-am întâlnit în toată viaţa 
mea şi în Kuweit mă duc. 

Totul fusese spus cu un calm olimpian. El schimbă tactica 
cu înţelepciune. 

— De ce nu mi-ai spus că pleci, în loc să te furişezi aşa? M- 
aş fi speriat de moarte când aş fi descoperit că lipseşti. 

— Dacă te-aş fi întrebat, m-ai fi păzit ca pe Sfintele 
Moaşte. Am rugat-o pe Manuela să-ţi spună mai târziu. În 
timpul zborului: avionul cu care am plecat, hotelul şi 
numărul de telefon. Dar mă bucur că eşti aici, Andy. Poţi să 


mă conduci. Îmi place să mă conducă cineva. Detest să plec 
singură. O, ştii ce vreau să spun. 

Atunci observă cât de fragilă părea. 

— Te simţi bine, Genny? 

— O, da, doar că... ei bine, trebuie pur şi simplu să fiu 
acolo. Trebuie să fiu. Nu pot să stau aici şi, oricum, o parte 
din asta e ideea mea. Sunt responsabilă la fel de mult şi nu 
vreau ca ceva, orice, să iasă prost. 

— N-o să iasă, spuse şi amândoi atinseră lemnul scaunului. 

Apoi el îşi strecură braţul pe sub braţul ei. 

— O să fie în regulă. Ascultă o veste bună. Îi spuse despre 
Erikki. 

— O, asta e minunat. Hakim Han? Genny îşi scotoci 
memoria. 

— Ăsta nu-i fratele lui Azadeh? Cel care trăia la... drace, 
am uitat... fir-ar să fie, într-un loc pe lângă Turcia. Nu-l 
chema Hakim? 

— Poate că telexul a avut dreptate şi este Hakim „Han”. 
Asta ar trebui să fie grozav pentru ei. 

— Da. Tatăl ei părea un bătrân groaznic. Ridică privirea 
către el. 

— Te-ai hotărât? E mâine? 

— Nu, nu încă. Nu definitiv. Cum e cu vremea? 

Îi spuse. 

— Nu prea sunt multe de hotărât, oricum ar fi, spuse ea. 

— As vrea ca Mac să fie aici. El e foarte isteţ în situaţii de- 
astea. 

— Nu mai isteţ ca tine, Andy. 

Priviră la tabela cu plecări, căci difuzorul chema pasagerii 
la Zborul 52. Se ridicară. 

— Pentru că merită, Andy, toate celelalte lucruri fiind 
indiferente, Mac a hotărât să fie mâine. 

— Ei? De unde ştii asta? 

— II cunosc pe Duncan. La revedere, dragă Andy. 

ÎI sărută grăbită pe obraz şi plecă fără să se uite înapoi. 


Aşteptă până când dispăru. Adâncit în gânduri, ieşi afară 
fără să-l observe pe Wesson lângă chioşcul de ziare, 
punându-şi deoparte stiloul. 

CAPITOLUL. 60 

VINERI 2 martie 1979 

ÂI Shargaz, Hotel Oasis; ora 5,37 dimineaţa. Gavallan 
stătea la fereastra camerei sale, gata îmbrăcat, întunericul 
era încă adânc, exceptând către răsărit, unde zorile îşi 
făceau simțită prezenţa. Fuioare de ceaţă se apropiau 
dinspre coasta aflată la mai puţin de un kilometru distanţă, 
ca să dispară repede când atingeau deşertul. Cerul - 
întunecat, dar senin către est se acoperea treptat cu o 
pătură groasă de nori. 

De unde se afla, putea să vadă cea mai mare parte a 
aeroportului. Luminile pistei erau aprinse, un mic avion cu 
reacţie rulând deja spre punctul de decolare, iar mirosul 
kerosenului plutea până la el, adus de vântul care-şi 
schimbase direcţia, bătând acum mai mult către sud. 

Un ciocănit în uşă. 

— Intră. A, bună dimineaţa, Jean-Luc, bună dimineaţa, 
Charlie! 

— Bună dimineaţa, Andy! Dacă vrei să prindem avionul, e 
vremea să plecăm, spuse Petikin. 

Nervozitatea îl făcea să se bâlbâie. El trebuia să plece în 
Kuweit, Jean-Luc în Bahrain. 

— Unde-i Rodrigues? 

— Ne aşteaptă jos. 

— Bun, atunci ar fi bine să o pornim. 

Gavallan era mulţumit că glasul îi suna calm. Petikin zâmbi 
cu toată faţa; Jean-Luc murmură: 

— Merde! 

— Cu îngăduinţa ta, Charlie, propun să apăsam pe buton 
la şapte dimineaţa, aşa cum am planificat. Dacă nu cumva 
vreuna dintre baze nu trece pe roşu mai înainte de asta. 
Dacă o fac, încercăm din nou mâine. De acord? 

— De acord. Nici un telefon încă? 


— Nu încă. 

Petikin abia-şi putea stăpâni agitația. 

— Ei bine, am şters-o în albastrul nesfârşit. Haide Jean- 
Luc! 

Sprâncenele lui Jean-Luc se ridicară. 

— Mon Dieu, ca pe vremea cercetăşiei. Se îndreptă către 
uşă. 

— Grozave veştile despre Erikki, Andy. Da cum o să iasă 
de-acolo? 

— Nu ştiu. II caut pe Newbury la consulat, la prima oră, să 
încerc să-i transmit un mesaj prin el: să iasă prin Turcia. 
Sunaţi-mă amândoi imediat, în secunda în care aterizaţi! O 
să fiu în birou de la şase. Ne vedem mai târziu. 

Închise uşa după ei. Acum o făcuseră, dacă nu abandona 
vreuna dintre baze. 

La Lengeh; ora 5,49 dimineaţa. Zorii abia se întrezăreau 
prin pătura de nori. Scragger purta o haină de ploaie şi 
păşea greoi prin burniţă şi băltoace către bucătărie, 
singura din toată baza cu luminile aprinse. Vântul îi sălta 
cozorocul şepcii, izbindu-l cu picături mărunte peste faţa. 
Spre surpriza sa, Willi se afla deja în bucătărie, aşezat 
lângă soba cu lemne, bându-şi cafeaua. 

— Bună dimineaţa, Scrag! Cafea? Acum am făcut-o. Făcu 
un semn cu capul către un colţ. 

Ghemuit pe podea, la căldură în apropierea sobei, adâncit 
în somn, se afla unul dintre revoluționarii din Gărzile Verzi 
rămas la bază. Scragger dădu din cap şi-şi scoase 
impermeabilul. 

— Pentru mine ceai, fiule! Te-ai trezit devreme. Unde-i 
bucătarul? 

Willi ridică din umeri şi puse ceainicul înapoi pe plită, 

— Întârzie. M-am gândit c-ar fi bine să mâncăm devreme. 
O să fac o omletă. Ce-ar fi să-ţi fac şi ţie una? 

Lui Scragger i se făcu dintr-o dată foame. 

— S-a făcut. Patru ouă pentru mine şi două bucăţi de pâine 
prăjită şi o să mănânc uşor la prânz. Avem ceva pâine, 


amice? 

Se uită la Willi care deschidea frigiderul. 

— Trei bucăţi, de pâine, ouă îndeajuns şi unt. 

— O, Doamne, nu pot să mănânc ouă fără pâine prăjită cu 
unt. N-au gustul care trebuie. 

Se uită la ceas. 

— Vântul s-a schimbat, suflă aproape către sud şi-a ajuns 
la treizeci de noduri. Nasul meu spune c-o să scadă. 

— Dosul meu spune c-o să scadă, dar încă e împuţit. 
Scragger râse. 

— Ai încredere, colega! 

— Aş avea mai multă încredere dac-aş avea paşaport. 

— Corect. Şi eu. Dar planul încă rămâne. 

Când se întorsese noaptea trecută de la sergent, Vossi şi 
Willi îl aşteptau. La adăpost de urechi indiscrete, le 
istorisise cele întâmplate. Willi spusese deîndată şi Vossi 
încuviinţase: 

— Ar fi bine să-l avertizăm pe Andy sau ar trebui să 
abandonăm. 

— Nu, spusese Scragger. Mă gândesc aşa, amice. Dacă 
Andy nu anunţă „Vârtejul” în dimineaţa asta, am toată ziua 
să fac rost de paşapoarte. Dacă anunţă „Vârtejul”, o să fie 
exact la şapte. Asta-mi lasă timp destul să ajung la secţie la 
şapte treizeci şi înapoi până la opt. cât sunt plecat, puneţi 
lucrurile în mişcare. 

— Iisuse, Scrag, ar fi bine să... 

— Ei, mă auzi? Plecăm oricum. Dar trecem de Al Shargaz, 
unde ştim c-am avea necazuri, şi intrăm direct în Bahrain. 
Cunosc pe ofiţerul de la aeroportul de acolo. O să ne lăsăm 
la mâna lui, poate chiar să avem un fel de situaţie de 
urgenţă pe plajă. Între timp, când ieşim din spaţiul aerian 
iranian, transmitem la Al Shargaz să ne aştepte cineva şi să 
ne scoată pe cauţiune. E cel mai bun lucru care-mi trece 
prin cap acum şi cel puţin suntem acoperiţi, într-un fel sau 
altul. 


Şi este şi cel mai bun lucru la care mă pot gândi, îşi zise, 
privindu-l pe Willi care-şi făcea de lucru la plită când untul 
din tigaie începu să sfârâie. 

— Credeam că faci omletă. 

— Aşa se face omleta. 

Vocea lui Willi avea o urmă de nervozitate. 

— Habar n-ai, spuse tăios Scragger. Trebuie să pui apă sau 
lapte şi... 

— Sfinte Sisoe, se răsti Willi, dacă nu vrei să... lartă-mă, n- 
am vrut să mă dau la tine, Scrag. lartă-mă. 

— Şi eu sunt nervos, amice. Nici o problemă. 

— Ă... aşa o face maică-mea. Pui ouăle acolo fără să le baţi, 
albuşul se face alb şi după aia, într-o clipită, pui puţin lapte 
şi-o amesteci şi albuşul rămâne alb şi gălbenuşul galben. 

Willi nu se putea opri. Petrecuse o noapte proastă cu vise 
şi presentimente urâte, şi cu ivirea zorilor nu se simţea mai 
bine. 

În colţ, tânărul din Gărzile Verzi se|oi când îi ajunse la nas 
mirosul untului încins, şi căscă. îi salută din cap somnoros, 
apoi se aşeză mai confortabil şi aţipi din nou. 

Când ceainicul începu să clocotească, Scragger îşi puse de 
ceai. Se uită la ceas. Cinci cincizeci şi şase. În spatele lui, 
uşa se deschise şi Vossi intră agale, scuturându-şi picăturile 
de ploaie de pe umbrelă. 

— Salut, Scrag! Ei, Willi, cafea şi două ouă ochiuri moi cu 
şuncă rumenită şi pâine bine prăjită pentru mine! 

— Pe mă-ta! 

Râseră cu toţii, neliniştea dându-le o stare de ameţeală 
euforică. Scragger privi din nou la ceas. 

Încetează! încetează! îşi porunci singur. Trebuie să fii 
calm, şi atunci or să fie şi ei calmi! E uşor de văzut că 
amândoi sunt gata să izbucnească. 

La Kowiss; ora 6,24 dimineaţa. Mclver şi Lochart se aflau 
în turnul de control, privind ploaia şi norii joşi. amândoi 
erau îmbrăcaţi în echipamentul de zbor. Mclver se aşezase 
în faţa aparatului de radioemisie-recepţie, Lochart stătea în 


picioare lângă fereastră. Nici o altă lumină aprinsă, doar 
cele verzi şi roşii ale aparatelor care funcționau, nici un alt 
sunet decât zumzăitul lor plăcut şi şuieratul nu prea plăcut 
al vântului care pătrundea prin ferestrele sparte, răcind să 
zbârnâie corzile antenelor. 

Lochart privi la cadranul care indica viteza vântului. 
Douăzeci şi cinci de noduri, cu rafale către treizeci, dinspre 
sud-sud-est. în apropierea hangarului, doi mecanici spălau 
două 212 făcute deja lună şi elicopterul JR 206 adus de 
Mclver de la Teheran. La bucătărie luminile erau aprinse. 
Cu excepţia unui minimum de personal de acolo, Mclver le 
spusese celor din birouri şi muncitorilor să-şi ia vinerea 
liberă. După şocul provocat de sumara execuţie a lui 
Esvandiary pentru corupţie, nu avuseseră nevoie de nici un 
alt îndemn ca să plece. 

Lochart se uită la ceas. Secundarul părea neînchipuit de 
lent. Un camion trecu pe jos, apoi un altul. 

Şase treizeci. 

— Sierra Unu, aici Lengeh. 

Era Scragger, raportând după cum fusese planificat. 
Mclver se simţi nespus de uşurat. Obrazul lui Lochart se 
întunecă şi mai mult. 

— Lengeh, aici Sierra Unu, eşti cinci pe cinci. Vocea lui 
Scot de la Al Shargaz era limpede şi tare. 

Sierra Unu era codul pentru biroul de la aeroportul Al 
Shargaz, Gavallan nedorind să atragă atenta asupra 
şeicatului mai mult decât era necesar. Mclver comută 
emițătorul. 

— Sierra Unu, aici Kowiss. 

— Kowiss, aici Sierra Unu. Eşti patru pe cinci. 

— Sierra Unu, aici Bandar-e Delam. Amândoi sesizară 
tremurul din glasul lui Vossi. 

— Bandar-e Delam, aici Sierra Unu. Eşti doi pe cinci. Acum 
se auzeau doar paraziţii. Mclver îşi şterse palmele. 

— Până acum e bine. 


Cafeaua din ceaşcă era rece şi avea un gust groaznic, dar 
o isprăvi. 

— Rudi părea încordat, nu-i aşa? spuse Lochart. 

— Sunt sigur că şi eu şi Scrag. 

Îl cercetă atent. Lochart nu i se uită în ochi. Se duse în 
schimb până la ceainicul electric şi-l puse în priză. 

Pe birou se aflau patru telefoane. Două interne şi două 
externe. În ciuda hotărârii sale, Lochart încercă unul dintre 
telefoanele externe, apoi pe celălalt. Amândouă moarte. 
Moarte de zile întregi. Moarte ca mine. N-am cum să iau 
legătura cu Şeherazada şi nici poşta nu funcţionează. 

— E un consul canadian în Al Shargaz, spuse Mcilver 
morocănos. Ar putea să ia legătura cu Teheranul pentru 
tine. 

— Sigur. 

O rafală de vânt făcu să zăngăne bucata de placaj de pe 
fereastra spartă. Lochart nu dădea nici o atenţie vremii de 
afară, frământat de gândul la Şeherazada, rugându-se ca 
ea să i se alăture. Să mi se alăture? Pentru ce? 

Ceainicul începu să fluiere. II privi. De când ieşise din 
apartament, alungase viitorul din gândurile sale. În noaptea 
aceea el năvălise peste el oricât încercase să se ferească. 
Dinspre bază ajunse până la ei prima chemare a 
muezinului. 

— Veniţi la rugăciune, veniţi ca să vă poarte înainte. Ruga 
e mai bună decât somnul. 

La Bandar-e Delam; ora 6,38 dimineaţa. Zori închişi, 
umezi, ploaie uşoară, vânt mai scăzut decât în ziua 
precedentă. Pe aeroport, Rudi Lutz, Sandor Petrofi şi Tăticu 
Kelly se aflau în rulota lui Rudi, bând cafea pe întuneric. 
Afară, pe verandă, Marc Dubois stătea de pază împotriva 
iscoadelor. Nici o altă lumină nicăieri în bază. Rudi trase cu 
ochiul la ceas. 

— Sper din tot sufletul să fie astăzi, spuse. 

— E azi ori niciodată. Kelly era întunecat. 

— Anunţă-i, Rudi! 


— Încă un minut. 

Pe fereastră putea să vadă uşa Hangarului, deschisă ca o 
gură hulpavă, şi elicopterul lor 212. Niciunul dintre ei nu 
avea rezervoare suplimentare pentru distanţă lungă. 
Undeva în întuneric Fowler Joines şi cei trei mecanici 
aşezau în tăcere ultimele bidoane de combustibil de 
rezervă, isprăvind pregătirile începute cu precauţie 
noaptea trecută, când piloţii abătuseră atenţia străjilor şi-a 
lui Numir. Chiar înainte de a se duce la culcare, cei patru îşi 
făcuseră, fiecare pentru el, calculele de distanţă. Toate se 
încadrau într-o rază de zece mile nautice. 

— Dacă vântul se ţine la puterea asta, picăm cu toţii în 
afurisita de mare, spuse Şandor în şoaptă. 

Le era greu să vorbească peste zgomotul muzicii, dar nici 
nu erau în siguranţă fără ea. Mai devreme, Fowler Joines îl 
văzuse pe Numir strecurându-se prin apropierea rulotei lui 
Rudi. 

— Da, încuviinţă Marc Dubois. Cam şase mile în larg. 

— Poate ar trebui să lăsăm dracului Bahrain şi să ne 
abatem spre Kuweit, Rudi. 

— Nu, Sandor, trebuie să lăsăm Kuweitul liber pentru 
Kowiss. Şase elicoptere înregistrate în Iran, toate 
îndreptându-se ţintă într-acolo? Or să dea în dambla. 

— Unde dracu sunt noile numere de înregistrare care ne- 
au fost promise? spuse Kelly, din ce în ce mai nervos. 

— Ne-aşteaptă la întâlnire. Charlie Petikin se duce în 
Kuweit, Jean-Luc în Bahrain. 

— Mon Dieu, ăsta-i ghinionul nostru, spuse Dubois 
dezgustat. Jean-Luc întârzie întotdeauna, întotdeauna. 
Aceşti pied noirs gândesc ca arabii. 

— Dacă Jean-Luc o încurcă de data asta, spuse Sandor, îl 
fac arşice. Ascultă, în privinţa gazului. Poate am putea lua 
ceva în plus de la Iran-Ioda. O să pară al naibii de ciudat că 
suntem încărcaţi cu atâta benzină doar ca să ne ducem 
până acolo! 

— Rudi, dă-i drumul, e vremea! 


— Okay! Okay! 

Trase adânc aer în piept şi ridică microfonul. 

— Sierra Unu, aici Bandar-e Delam. Mă auzi? 

La sediul din Al Shargaz; ora 6,40 dimineaţa. 

— Bandar-e Delam, mă auzi? 

Gavallan şedea în faţa radioemiţătorului, cu Scot lângă el, 
Nogger Lane sprijinit de un birou în spatele lor, Manuela 
aşezată pe singurul scaun. Toţi erau ţepeni şi se uitau ţintă 
la difuzor, toţi convinşi că apelul însemna necazuri, pentru 
că planul „Vârtejului” impunea tăcere radio înainte de şapte 
dimineaţa şi în timpul evadării propriu-zise, cu excepţia 
situaţiilor de urgenţă. 

— Bandar-e Delam, aici Sierra Unu, spuse Scot răguşit. Vă 
aud doi pe cinci, daţi-i drumul! 

— Nu ştim cum e la voi, dar noi avem planificate nişte 
zboruri astăzi şi am vrea să vi le anunţăm acum. Aprobaţi? 

— Aşteaptă unu. 

— Afurisiţii, murmură Gavallan. Fir-ar al naibii. E esenţial 
ca toate bazele să plece în acelaşi moment. 

Apoi auziră iarăşi: 

— Sierra Unu, aici Lengeh. 

Vocea lui Scragger era mult mai puternică şi mai limpede 
şi mai tăioasă. 

— Avem şi noi zboruri, dar cu cât mai târziu cu atât mai 
bine. Cum e vremea la voi? 

— Aşteaptă unu, Lengeh. 

Scot se uită scurt la Gavallan, aşteptând. 

— Cheamă Kowissul! spuse acesta şi toată lumea se relaxa 
puţin. O să verificăm întâi la ei. Kowiss, aici Sierra Unu, mă 
auzi? 

Tăcere. 

— Kowiss, aici Sierra Unu, mă auzi? 

— Aici Kowiss, dă-i drumul. 

Vocea lui Mclver suna gâfâit şi cu intermitențe. 

— Mă auziţi? 

— Da. Aţi auzit? 


— Da. Preferăm să continuăm după cum s-a stabilit. 

— Asta hotărăşte totul. Gavallan luă microfonul. 

— Sierra Unu către toate bazele. Vremea aici e 
schimbătoare. Aşteptăm prognoza voastră meteo la ora 
şapte. 

— Recepție, spuse vesel Scragger. 

— Recepție, se auzi slab vocea lui Rudi. 

— Recepție. Mclver părea uşurat. 

Tăcerea se înstăpâni din nou în eter. Gavallan spuse fără 
să se adreseze cuiva anume: 

— Cel mai bine ar fi să ne ţinem de plan. Nu vreau să 
alertez inutil ATC-ul, sau să-l fac pe nemernicul ăla de 
Siamaki mai greu de manevrat decât de obicei. Rudi ar fi 
putut abandona dacă era imperios necesar. încă mai poate. 

Se ridică şi se întinse, se aşeză, apoi se ridică din nou. 

În difuzor se auzeau paraziți. Ascultau de asemenea şi pe 
canalul de urgenţă, 121,5. Jumbo Jetul Pan Am decola făcând 
să zdrăngăne ferestrele. Manuela se simţea străină acolo, 
deşi Gavallan spusese: „Manuela, ai să asculţi şi tu cu noi. 
Eşti singura vorbitoare de farsi dintre noi.” Pentru ea, 
timpul nu avea atât de mare importanţă. Bărbatul ei era în 
siguranţă - puţin rănit, dar în siguranţă - şi inima ei cânta 
de bucurie pentru nemaipomenitul noroc care-i scosese din 
acel maelstrom. „Pentru că asta este, dragoste”, îi spusese 
ea noaptea trecută, la spital. 

— Poate, dar fără ajutorul lui Hussain aş fi încă la Kowiss. 

Dacă n-ar fi fost mullahul ăla, n-ai fi fost niciodată atins, se 
gândise, dar n-o spusese, nevroind să-l agite prea tare. 

— Pot să-ţi aduc ceva, dragoste? 

— Alt cap! 

— O să-ţi aducă o pilulă într-o clipă; doctorul spune că în 
şase săptămâni îţi revii, că ai o constituţie de bivol... 

— Mă simt ca o curcă plouată. 

Ea râsese. Acum îşi lăsa gândurile să rătăcească plăcut, 
netrebuind să asude în aşteptare, ca ceilalţi, în special 
Genny. 


Încă două minute. Paraziţi. 

Degetele lui Gavallan băteau toba în tăblia mesei. Un avion 
cu reacţie particular decola şi un altul se zărea venind la 
aterizare, un Jumbo cu culorile Alitaliei. 

— Mă întreb dacă zborul Paulei de la Teheran... 
Minutarele ceasului atinseră cifra 12. Era ora şapte 
dimineaţa. Gavallan apucă microfonul. 

— Sierra Unu către toate bazele. Prognoza noastră e 
definitivă şi ne aşteptăm ca vremea să se îmbunătăţească, 
dar aveţi grijă la vârtejurile mici. Recepţionaţi? 

— Sierra Unu, aici Lengeh. 

Scragger răspunse cu un ton nevinovat: 

— Recepție şi o să fim atenţi la vârtejuri. Terminat. 

— Sierra Unu, aici Bandar-e Delam. Recepţionăm şi o să 
fim atenţi la vârtejuri. Terminat. 

Tăcere. Secundele trecură. Aşteptând, Gavallan îşi muşca 
inconştient buza de jos, apoi apăsă pe butonul emiţătorului. 

— Kowiss, mă auzi? 

La Kowiss; ora7,04 dimineaţa. Mclver şi Lochart priveau 
intens radioemiţătorul. Aproape în aceeaşi clipă îşi 
verificară ceasurile. Lochart mormăi: 

— Astăzi se amână. 

Răsuflă uşurat. Încă o amânare de-o zi, îşi zise. Poate că 
astăzi telefoanele o să-şi revină. Poate că astăzi o să pot 
vorbi cu ea. 

— Încă mai pot să ne cheme. Face parte din plan. Or să ne 
cheme oricum. 

Mclver se jucă cu întrerupătorul. Toate indicatoarele erau 
aprinse. La fel şi becurile de control. 

— La dracu, spuse şi apăsă nervos pe butonul 
emiţătorului. 

— Sierra Unu, aici e Kowiss, mă auziţi? Tăcere. Din nou şi 
mai neliniştit: 

— Sierra Unu, aici Kowiss, mă auziţi? „'Lăcere. 

— Ce dracu e cu ei? spuse Lochart printre dinţi. 

— Lengeh, aici Kowiss, mă auzi? 


Nici un răspuns. Brusc, Mclver îşi aminti şi sări în picioare, 
alergând către fereastră. Cablul principal al antenei 
radioemiţătorului atârna liber, fluturând în vânt. Înjurând, 
smuci uşa ce da către acoperiş şi ieşi în frig. Avea degete 
puternice, dar piuliţele erau prea ruginite ca să se mişte şi 
văzu că papucul de legătură al antenei era mâncat de 
rugină şi se rupsese. 

— Drăcia dracului! Uite! 

Lochart era lângă el şi-i întinse cleştii. 

— Mulţumesc. 

Mclver începu să râcâie rugina. Ploaia se oprise aproape, 
dar niciunul nu o băgă în seamă. Mormăitul unui tunet. 
Fulgere uşoare sclipiră către Zagros, cea mai mare parte a 
munţilor fiind ascunşi în nori. Lucrând grăbit, îi povesti lui 
Lochart cum Wazari petrecuse atâta vreme ieri pe acoperiş, 
reparând cablul. 

— Când am venit, în dimineaţa asta, am făcut o transmisie 
de rutină, aşa că ştiam că lucrează, şi se auzea tare şi 
limpede pe la 6,30 şi din nou la 6,40. Cred că vântul a tot 
tras de cablu de-atunci până acum. 

Cleştii alunecară şi îşi juli un deget şi înjură. 

— Lasă-mă pe mine. 

— Nu, e în regulă. Câteva secunde. 

Lochart se întoarse înapoi în cabina turnului. 7,07. Baza 
era încă tăcută. Prin preajmă se mişcau camioane, dar nici 
un avion. Jos, lângă hangar, cei doi mecanici încă îşi făceau 
de lucru cu un 212, după plan, cu Freddy Ayre alături de ei. 
Apoi îl văzu pe Wazari apropiindu-se cu bicicleta pe drumul 
interior. Inima i se opri. 

— Mac, uite-l pe Wazari! Vine dinspre bază! 

— Opreşte-l! Spune-i orice, dar opreşte-l! Lochart alergă 
în jos pe scări. Inima lui Mclver bubuia. 

— Haide, pentru Dumnezeu, spuse şi se înjură din nou 
pentru că nu verificase. 

Verifică, verifică şi reverifică! Siguranţa înseamnă fără 
accidente. Trebuie să fie verificat. Din nou cleştii alunecară, 


din nou îi apucă şi acum piuliţele se mişcară în lungul 
şurubului. Una dintre părţi era înşurubată bine. Apoi fu 
tentat să rişte, dar grija depăşi neliniştea şi strânse şi 
cealaltă parte. Trase de cablu, încercându-l. Strâns. Se 
întoarse în încăpere asudat. 7,16. Pentru un moment nu 
putu să-şi stăpânească respiraţia. Haide, Mclver, pentru 
numele lui Dumnezeu! Răsuflă o dată adânc şi asta îl uşura. 

— Sierra Unu, aici Kowiss, mă auzi? Vocea neliniştită a lui 
Scot se auzi imediat. 

— Kowiss, Sierra Unu, dă-i drumu. 

— Aveţi vreo informaţie pentru noi în privinţa vremii? 
Imediat se auzi vocea lui Gavallan, şi mai neliniştită: 

— Kowiss, v-am transmis următoarele la exact şapte zero 
zero: prognoza noastră este stabilită şi aşteptăm ca vremea 
să se îmbunătăţească, dar aveţi grijă la vârtejurile mărunte. 
Recepție. 

Mclver răsuflă uşurat. 

— Recepţionat şi o să avem grijă la vârtejurile mărunte. 
Ceilalţi... ceilalţi au recepționat? 

— Afirmativ. 

La sediul de la Al Shargaz. 

—. repet, afirmativ, insistă Gavallan în microfon. 

— Nici o problemă. 

Vocea lui Mclver se auzea slab. 

— Ne vedem curând. Terminat. 

Eterul era din nou tăcut. Strigăte de bucurie izbucniră în 
încăpere. Scot îşi îmbrăţişa tatăl şi icni când durerea îi 
străpunse umărul, dar nimeni nu băgă de seamă în 
hărmălaia care se crease. Manuela îl îmbrăţişa pe Gavallan 
şi spuse: 

— Mă duc să telefonez la spital, Andy, mă întorc într-o 
secundă, şi o rupse la fugă. 

Nogger ţopăia plin de bucurie şi Gavallan spuse vesel: 

— Cred că toţi cei care nu sunt piloţi merită o sticlă mare 
de bere. 


La Kowiss. Mclver închise emițătorul şi se lăsă să cadă în 
scaun, adunându-se, simțindu-se ciudat, uşor ameţit şi cu 
mâinile grele. 

— Lasă asta, s-a pornit, spuse. 

Era linişte în turn, cu excepţia vântului care făcea să 
scârţâie uşa pe care în graba lui o lăsase deschisă. O închise 
şi văzu că ploaia se oprise, dar norii erau încă întunecaţi. 
Apoi observă că degetul îi sângera. Lângă radioemiţător era 
un şerveţel de hârtie şi rupse o bucăţică din el şi o înfăşură 
grosolan în jurul rănii. Mâinile îi tremurau. Dintr-un impuls 
neaşteptat, ieşi afară şi îngenunche lângă firul de legătură. 
Trase de el cu toată puterea. Apoi verifică turnul, îşi şterse 
sudoarea din sprincene şi cobori pe scări. 

Lochart şi Wazari se aflau în biroul lui Esvandiary. Wazari 
nebărbierit şi murdar, aerul ciudat de încărcat. N-ai de ce 
să te îngrijorezi, îşi zise Mclver, Scrag şi Rudi sunt deja în 
aer. 

— Mneaţa, sergent, spuse scurt, conştient de privirea 
cercetătoare a lui Lochart. Credeam că ţi-am dat liber. N- 
avem nici un fel de trafic azi. 

— Da, căpitane, aşa e, dar n-am putut să dorm şi... Şi nu 
mă mai simt în siguranţă în bază. 

Wazari observă chipul injectat al lui Mclver şi bandajul de 
hârtie de pe deget. 

— E-n regulă? 

— Da, eu sunt... sunt bine. Mi-am tăiat doar degetul într-o 
fereastră spartă. 

Mclver trase cu coada ochiului la Lochart care transpira la 
fel de tare ca şiel. 

— Ar fi bine să mergem, lom. Sergent, testăm la sol un 
212: 

ÎI văzu pe Lochart uitându-se brusc la el. 

— Da, domnule, o să informez baza, spuse Wazari. 

— Nu-i nevoie de asta! 

Pentru moment, Mclver se simţi pierdut, apoi răspunsul îi 
veni ca din senin: 


— Pentru binele tău, dacă ai de gând să întârzii pe-aici, 
pregăteşte-te de o-ntâlnire cu ministrul Kia. 

Culoarea dispăru de pe fata omului. 

— Ce? 

— Trebuie să apară din clipă în clipă pentru zborul de 
întoarcere la Teheran. N-ai fost singurul martor împotriva 
lui şi a nefericitului de Barosanu? 

— Sigur, dar am auzit, izbucni Wazari, simțind nevoia să se 
justifice. Kia e un ticălos şi-un mincinos ca şi Barosanu, şi 
puseseră la cale toată chestia asta. Aţi uitat că Barosanu a 
fost cel care a ordonat să-l bată pe Ayre? L.-ar fi ucis, aţi 
uitat asta? Esvandiary şi Kia... Tot ce-am spus a fost 
adevărat, a fost adevărat! 

— Sunt sigur c-aşa a fost şi te cred. Dar o să-şi iasă al 
naibii din fire dac-o să te vadă, nu? Ca şi personalul 
birourilor. Erau toţi foarte furioşi. O să te alunge fără 
îndoială. Poate că aş putea să-i abat atenţia lui Kia, spuse 
Mclver ca momeală, sperând să-l ţină de partea lor. Poate 
că nu. Dacă aş fi în locul tău, m-aş face nevăzut. Nu pierde 
vremea pe-aici. Haide, Iom! 

Mclver se întoarse, dar Wazari i se aşeză în drum. 

— Nu uitaţi că sunt cel care a împiedicat masacrul, 
spunându-i că încărcătura lui Sandor a alunecat. Dacă n-aş 
fi fost eu, ar fi mort. Dacă n-aş fi fost eu, aţi fi sfârşit toţi în 
faţa unui komiteh. Trebuie să m-ajutaţi! Lacrimile îi 
curgeau pe obraji. 

— Trebuie să m-ajutaţi! 

— O să fac ce pot, spuse Mclver, compătimindu-l, şi ieşi 
afară. 

Trebui să facă un efort să nu o rupă la fugă către ceilalţi, 
văzându-le neliniştea, apoi Lochart îl ajunse din urmă. 

— Vârtejul”? spuse, străduindu-se să se grăbească ca să 
păstreze pasul. Dar Andy? 

— Andy a apăsat butonul la fix, aşa cum fusese plănuit. 
Scrag şi Rudi au recepționat şi probabil sunt deja pe drum, 


spuse Mclver, cuvintele înghesuindu-se unul peste celălalt, 
fără să observe disperarea bruscă a lui Lochart. 

Ajunseră lângă Ayre şi mecanici. 

— Vârtejul”! gâfâi răguşit Mclver către, toţi şi cuvântul se 
auzi ca un sunet de trâmbiţă. 

— Sfinte Sisoe! 

Freddy Ayre îşi păstră glasul neutru, stăpânindu-şi 
înfierbântarea. Ceilalţi nu. 

— De ce a întârziat? 

— Ce s-a întâmplat? 

— Vă spun mai târziu. Porniţi motoarele, daţi-i drumul! 

Mclver se îndreptă către primul 212, Ayre către al doilea, 
mecanicii sărind deja în cabine. În momentul acela, o 
maşină cu colonelul Changiz şi câţiva piloţi vira în curte şi 
se opri în faţa birourilor. Toţi piloţii purtau arme, toţi purtau 
banderole verzi. 

— A, căpitane! II duci pe ministrul Kia înapoi la Teheran? 

Changiz părea tulburat şi necăjit. 

— Am un mesaj că vrea să îşi devanseze ora plecării la opt; 
dar nu trebuie să pleci până la zece, aşa cum spune 
aprobarea. E limpede? 

— Da. 

— Aş fi telefonat, dar telefoanele voastre iarăşi nu 
funcţionează şi se întâmplă ceva cu aparatul vostru de 
radio. Nu vă întreţineţi echipamentul? 

— Funcţiona şi dintr-o dată s-a întrerupt. Colonelul privi 
către cele trei elicoptere aliniate şi o porni câtre ele. 

— Nu ştiam că aveţi vreun zbor astăzi. 

— 'Testăm doar la sol unul dintre ele şi la celelalte 
verificăm aparatura. Pentru schimbul de echipă de mâine 
de la sonda Abu Sal, domnule colonel, spuse în grabă 
Mclver, pentru a-i abate atenţia şi mai mult. Care-i 
problema cu ministrul Kia? 

— Nici o problemă, spuse el nervos, apoi se uită la ceas şi 
se răzgândi să mai inspecteze elicopterele. Puneţi pe cineva 


să vă repare emițătorul şi dumneata vino cu mine. Mullahul 
Hussain vrea să-ţi vorbească. Ne întoarcem la timp. 

Lochart interveni la repezeală: 

— O să îmi facă plăcere să-l aduc cu maşina peste un 
minut pe căpitanul Mclver... mai sunt câteva lucruri aici pe 
care... 

— Hussain vrea să vorbească cu căpitanul Mclver, nu 
dumneata. Acum! Dumneata ocupă-te de radio. 

Changiz le spuse oamenilor să-l aştepte, se aşeză pe locul 
şoferului şi-i făcu semn lui Mclver să stea alături. Alb la 
faţă, Mclver se supuse. Changiz porni maşina şi şoferul său 
o luă agale pe jos către birou, ceilalţi piloţi împrăştiindu-se 
prin bază, uitându-se în elicoptere. 

Amândouă elicopterele de transport erau pline ochi cu 
ultimele piese mai importante, încărcate noaptea trecută. 
Încercând să pară nonşalant, mecanicul închise uşa cabinei 
şi începu să lustruiască metalul. Ayre şi Lochart se holbară 
după maşina care se depărta. Ayre spuse: 

— Şi acum? 

— Nu ştiu. Nu putem să plecăm fără el. Lochart simţi că i 
se face rău. 

La Bandar-e Delam; ora 7,26 dimineaţa. Cele patru JR 212 
erau scoase din hangar, pregătite pentru decolare. Fowler 
Joines şi ceilalţi trei mecanici stăteau în spatele cabinelor, 
învârtind nerăbdător din degete, printre butoaie 
pântecoase de două sute de litri, cu benzina de rezervă, 
legate peste tot. Multe lăzi cu piese. Valizele erau ascunse 
sub prelată. 

— Haide, porcăria naibii! spuse Fowler şi-şi şterse 
sudoarea de pe frunte. 

Aerul cabinei era încărcat de mirosul benzinei. Prin uşa 
deschisă îi putea vedea pe Rudi, Sandor şi Kelly, aşteptând 
în hangar, totul pregătit după cum stabiliseră, cu excepţia 
ultimului pilot, Dubois, care întârzia de zece minute şi 
nimeni nu ştia dacă managerul bazei, Numir, sau unul 
dintre funcţionari sau Gărzde Verzi îl opriseră în drum. Apoi 


îl văzură ieşind din rulota sa şi fură gata să facă apoplexie. 
Cu nepăsare galică, Dubois purta în mână o valiză şi 
pardesiul pe braţ. În timp ce trecea cu paşi mari prin faţa 
biroului, Numir apăru la fereastră. 

— Hai să-i dăm drumul, hârâi Rudi şi se îndreptă către 
cabina lui cât putea de liniştit, îşi puse centura de siguranţă 
şi apăsă butonul de pornire. 

Sandor făcu acelaşi lucru, Kelly o secundă după el. 
Rotoarele aparatelor prinseră viteză. Alene, Dubois aruncă 
valiza lui Fowler, îşi aşeză grijuliu pardesiul pe o ladă, apoi 
se urcă pe scaunul pilotului şi porni imediat, fără să mai 
piardă vremea cu centura de siguranţă sau cu verificările. 

Fowler înjura incoerent. Motoarele elicopterului prinseră 
plăcut viteză şi Dubois începu să fredoneze un cântecel. Îşi 
regla căştile şi când totul fu pregătit, îşi puse şi centura. 
Nu-l zări pe Numir ieşind afară din birou. 

— Unde plecaţi? strigă Numir către Rudi prin fereastra 
laterală. 

— Iran-Toda. E-n acte. 

Rudi continuă procedura de decolare: emiţătoarele în 
funcţiune, acele apropiindu-se de zona verde. 

— N-aţi cerut permisiunea Abadanului pentru pornirea 
motoarelor şi... 

— E Ziua Sfântă, aga. Poţi să o faci în locul nostru. 

Numir strigă furios: 

— Asta-i treaba voastră! Trebuie să-l aşteptaţi pe Zataki! 
Trebuie să-l aşteptaţi pe colonel, pregătit în clipa în care 
soseşte. E foarte important să-i fim pe plac, nu-i aşa? 

— Da, clar de ce a venit Dubois cu valiza? 

— O, îi ştii pe francezi, spuse primul lucru care-i trecu prin 
minte. Pentru ei îmbrăcămintea are mare importanţă. E 
sigur c-o să fie detaşat la Iran-loda şi-şi ia uniformă de 
schimb. 

Degetul înmănuşat şovăi deasupra butonului emiţătorului. 
Nu! îşi ordonă. Nu fi nerăbdător. Toţi ştiu ce să facă. Nu fi 
nerăbdător. Atunci în spatele lui Numir, prin ceața care 


cobora vizibilitatea la câteva sute de metri, Rudi zări 
camionul Gărzilor Verzi săltând pe poarta principală şi 
oprindu-se, zgomotul motoarelor lor acoperite de cel al 
motoarelor elicopterelor. Dar nu era Zataki, ci doar unul 
dintre grupurile obişnuite ale Gărzilor Verzi care rămaseră 
acolo adunaţi unul lângă altul, privind curioşi elicopterele. 
Niciodată până atunci nu decolaseră dintr-o dată patru 212. 
II auzi pe Dubois în căşti. 

— Gata, mon vieux. 

Urmară Kelly şi Sandor şi apăsă comutatorul şi spuse în 
laringofon: 

— Plecăm. 

Se trase mai aproape de fereastră şi-i făcu semn lui Numir 
să se dea înapoi. 

— Nu-i nevoie ca ceilalţi să aştepte. Îl aştept eu. 

— Dar vi s-a ordonat să plecaţi în grup şi aprobarea... 
Vocea managerului fu înecată de zgomotul motoarelor date 
la maxim în procedura de decolare de urgenţă, conform 
planului asupra căruia se înţeleseseră m secret în cursul 
nopţii, Dubois plecând spre dreapta, Sandor către stânga, 
Kelly drept înainte, ca un stol de rațe împrăştiindu-se 
speriate. În câteva secunde erau în aer şi se depărtau la 
joasă înălţime. Obrazul lui Numir se împurpură. 

— Pentru siguranţa ta, aga, încercăm să te protejăm. 

Rudi strigă acoperind zgomotul motoarelor, cerându-i din 
nou să se îndepărteze. Toate indicatoarele pe verde. 

— Aşa e mai bine, aga. Aşa o să ne facem treaba fără nici o 
problemă. Trebuie să te protejăm, pe dumneata şi lranQil... 

În căşti îl auzi pe Dubois întrerupând tăcerea obligatorie şi 
spunând grăbit: 

— O maşina-i aproape la poartă. 

Rudi o văzu în aceeaşi clipă şi-l recunoscu pe Zataki pe 
locul din faţă. Putere maximă. 

— Aga, o să-l ridic doar câţiva metri. Indicatorul de rotații 
pulsează. 


Orice ar fi strigat Numir, se pierdu în zgomot. Zataki era 
abia la câteva sute de metri. Rudi simţi rotoarele înfigându- 
se în aer, apoi ridicându-se. 

Pentru moment i se păru că Numir se pregătea să sară pe 
o patină, apoi omul se ghemui şi se feri, aplecându-se, apoi 
căzu la pământ, atins uşor de patină când Rudi prinse 
viteză, împingând elicopterul înainte într-o mişcare 
legănată, aproape explodând el însuşi de înfierbântare. În 
faţa lor, ceilalţi planau deasupra mlaştini. Îşi legănă 
elicopterul dintr-o parte în cealaltă, alăturânduli-se, le arătă 
degetul mare ridicat în sus şi o porni în fruntea lor, gonind 
către Golful aflat la depărtare de şase kilometri. 

Numir se sufoca de furie când se ridică de jos lângă 
portiera maşinii lui Zataki, ce se oprise lângă el scrâşnind 
din frâne. 

— Pe Allah, se se întâmplă? 

Furios, Zataki sări afară, uitându-se după elicopterele deja 
dispărute în ceaţă, sunetul motoarelor pierzându-se treptat. 

— Trebuiau să m-aştepte! 

— Ştiu, ştiu, domnule colonel! Le-am spus, dar au decolat 
pur şi simplu. 

Numir urlă când pumnul îl izbi în obraz, răsturnându-l. 
Celelalte Gărzi Verzi priviră indiferente, obişnuite cu aceste 
izbucniri. Unul dintre ei îl ridică pe iar în picioare şi-l izbi 
peste faţă ca să-l întoarcă spre colonel. Zataki înjura cerul 
şi când valul de furie trecu spuse: 

— Luaţi balega asta de cămilă cu voi şi veniţi cu mine! 
Trecu ca o furtună pe lângă hangarele deschise şi văzu cele 
două 206 parcate îngrijit în spate, piesele împrăştiate ici şi 
colo, un ventilator uscând un petic proaspăt de vopsea, 
întregul camuflaj alcătuit cu mare efort de Rudi ca să le mai 
ofere câteva minute. 

— Am să-i fac pe câinii ăştia să-şi dorească să mă fi 
aşteptat, mormăi cu capul plesnind de durere. 

Deschise cu piciorul uşa biroului şi năvăli lângă emițătorul 
radio, aşezându-se în apropiere. 


— Numir, trece recepţia elicopterelor pe difuzor! 

— Dar Jahan, operatorul nostru radio, nu-i aici şi eu... 

— Fă-o! 

Îngrozit, sângerând la colţul gurii şi abia în stare să 
vorbească, omul comută emițătorul. 

— Baza cheamă căpitanul Lutz! 

Aşteptă, apoi repetă ordinul; adăugind „urgent”. 

În elicoptere. Zburau la nici trei metri deasupra mlaştinii 
şi la câteva sute de metri unul de celălalt când auziră în 
căşti vocea furioasă a lui Zataki. 

— 'Toate elicopterele sunt rechemate la bază, rechemate la 
bază. Confirmaţi. 

Rudi ajusta uşor puterea motoarelor şi volumul sunetului 
în căşti. În elicopterul cel mai apropiat îl zări pe Marc 
Dubois făcând un semn către căşti şi un gest obscen. Zâmbi 
şi făcu acelaşi lucru, apoi descoperi că asudase tot. 

TOATE ELICOPTERELE, TRECEŢI PE EMISIE! TOATE... 

La aeroport. 

— ELICOPTERELE, TRECEŢI PEEMISIE! striga Zataki în 
microfon. TOATE ELICOPTERELE, CONFIRMAŢI! 

Nu auzi nici un răspuns în afara paraziţilor. Pe 
neaşteptate, izbi microfonul de masă. X, 

— Ia legătura cu turnul Abadan. Grăbeşte-te! strigaşi 
Numir, îngrozit, cu sângele picurându-i în barbă, comută 
canalele şi după cel de-al şaselea apel, de data aceasta în 
farsi, prinse legătura. 

— Aici turnul Abadan, aga, vă rog vorbiţi. Zataki îi smulse 
microfonul din mână. 

— Aici colonelul Zataki de la Komitehul Revoluționar 
Abadan, spuse în farsi. Vorbim de la aerodromul Bandar-e 
Delam. 

— Pacea fie cu dumneata, colonele! Vocea era foarte 
politicoasă: Ce-aş putea să fac pentru domnia ta? 

— Patru dintre elicopterele noastre au decolat fără 
aprobare, ducându-se către Iran-Toda. Rechemaţi-le, vă 
rog! 


— Doar un moment, vă rog. 

Voci înfundate. Zataki aşteptă; pete roşiatice îi apăruseră 
pe faţă. Aşteptă. Apoi: 

— Sunteţi sigur, aga? Nu-i vedem pe ecranul radar. 

— Sigur că sunt sigur! Chemaţi-le înapoi! 

Din nou voci înfundate şi din nou altă aşteptare. Zataki era 
gata să explodeze când o voce spuse în farsi: 

— Cele patru elicoptere care au plecat din Bandar-e 
Delam sunt chemate să se întoarcă la bază! Vă rog 
confirmaţi îndeplinirea ordinului. 

Mesajul fusese transmis fără prea mare pricepere şi 
repetat, apoi vocea adăugă: 

— Poate că aparatul lor de radio nu funcţionează, aga, 
Allah să te apere. 

— Continuă să-i chemi! Zboară jos şi se îndreaptă către 
Iran-loda. 

Alte glasuri înfundate, alte schimburi de cuvinte în farsi, 
apoi pe neaşteptate o voce interveni în engleză cu accent 
american: 

— Okay, îi iau eu. Aici Controlul de zbor Abadan. 
Elicopterele cu direcţia nouăzeci de grade, mă auziţi? 

În carlinga lui Dubois. Acul busolei arăta nouăzeci şi unu 
de grade. Din nou vocea aspră spuse în căşti: 

— Aici Controlul de zbor Abadan. Elicopterele pe direcţia 
nouăzeci de grade, la o milă de coastă, mă auziţi? Pauză. 

— Controlul Abadan, elicoptere pe direcţia nouăzeci de 
grade, treceţi pe canalul 121-9. Mă auziţi? 

Era canalul de urgenţă pe care se presupunea că trebuie 
să asculte toate aparatele, automat. 

— Elicopterele pe direcţia nouăzeci de grade la o milă de 
coastă, întoarceţi-vă la bază! Mă recepţionaţi? 

Prin ceaţă, Dubois văzu coasta apropiindu-se repede la 
mai puţin de un kilometru, dar zburând atât de jos se îndoia 
c-ar fi putut fi văzuţi pe radar. Se uită în stânga. Rudi făcu 
semn către căşti şi apoi duse un deget la buze, indicând 
tăcere. El ridică degetul mare în sus şi trecu mesajul către 


Sandor, care se afla în dreapta lui, şi se întoarse să-l vadă 
pe Fowler Joines care se căţăra dinspre cabină să se aşeze 
lângă el. Făcu un semn către setul de căşti de rezervă 
atârnate deasupra scaunului. Vocea din căşti era mult mai 
tăioasă acum: 

— 'Toate elicopterele plecate de la Bandar-e Delam către 
Iran-Ioda, întoarceţi-vă la bază! Mă auziţi?! 

Fowler, cu căştile pe cap, spuse în interfon: 

— Sper ca blestematul să dea în dambla. Din nou vocea şi 
zâmbetele dispărură. 

— Controlul de zbor Abadan, către colonelul Zataki, mă 
auziţi? 

— Da, daţi-i drumul. 

— Am prins momentan o urmă pe radar, poate nimic, dar 
ar putea fi un elicopter sau elicoptere foarte apropiate 
îndreptându-se la nouăzeci de grade - transmisia scădea 
uşor -...asta i-ar duce direct la aerodromul Ilran-Ioda. 

La aeroport... 

Faptul că nu au cerut permisiunea de pornire a motoarelor 
şi nu au fost în contact radio este o violare serioasă a 
regulilor. Vă rog daţi-ne matricolele aparatelor şi numele 
căpitanilor. Emiţătorul Iran-Ioda este încă inoperativ, altfel 
i-am fi contactat. Vă sugerăm să trimiteţi pe cineva acolo să- 
i aresteze pe piloţi şi să-i aduceţi înaintea ATC Abadan, 
imediat, pentru încălcarea regulilor de trafic aerian. Mă 
auziţi? 

— Da, da, înţeleg. Vă mulţumesc. Doar o clipă. 

Zataki împinse microfonul în mâinile lui Numir. 

— Mă duc la Iran-Ioda. Dacă se-ntorc înainte de-a reveni 
eu, sunt arestaţi. Spune controlorilor de trafic ce vor să 
ştie. 

leşi ca o furtună, lăsând trei oameni cu pistoale mitralieră 
la bază. Numir începu: 

— Controlul Abadan, Bandar-e Delam HVV, HGU, HKL, 
HXC, toate 212. Căpitani: Rudi Lutz, Marc Dubois... 

În carlinga lui Tăticu Kelly. 


— Sandor Petrofi şi Ignatius Kelly, toate trimise de Iranoil 
la ordinul colonelului Zataki la Ilran-Toda. 

— Mulţumesc, Bandar-e Delam. 'Ţine-ne la curent! Kelly 
privi în dreapta şi făcu un semn entuziast cu degetul mare 
către Rudi, care încuviinţă... 

În carlinga lui Rudi... Şi făcu acelaşi semn către Dubois, 
care încuviinţă la rândul lui. Apoi scrutară atenţi ceața încă 
o dată. 

Grupul compact de elicoptere se găsea deasupra țărmului. 
Iran-Ioda se afla către stânga, la aproape o jumătate de 
kilometru, dar Rudi nu putea să vadă nimic prin ceaţă. 
Acceleră uşor ca să treacă în faţă, apoi întoarse elicopterul 
de la direcţia sud pe direcţia est. Manevra îi dădea traseul 
direct, hotărât dinainte, pe deasupra fabricii, şi mări 
altitudinea atât cât să-i permită să treacă pe deasupra 
clădirilor. Complexul trecu pe lângă el dar ştia că cei de la 
sol aveau să afle de trecerea lor din pricina zgomotului 
neaşteptat al motoarelor. Odată trecuţi, cobori din nou cât 
mai jos şi păstră acelaşi curs, acum îndreptându-se în 
interiorul țărmului ceva mai puţin de şaisprezece kilometri. 

Aici pământul era deşertic şi nici un sat în apropiere. Din 
nou, conform planului, se întoarse către sud. Imediat 
vizibilitatea începu să se deterioreze. Jos, la şase metri de 
sol, vizibilitatea era abia un sfert de milă, cu o uşoară 
lumină alburie acolo unde ar fi trebuit să fie linia care 
separa cerul de apă. În faţa lor, aproape direct în drumul 
lor, la şaizeci de mile distanţa, se afla insula Kharg cu 
fantastic de puternicul său radar şi, pe lângă asta, dincolo 
de ea, la alte două sute douăzeci de mile, ţinta lor: Bahrain. 

Cel puţin două ore de zbor. Cu vântul ăsta, mai mult 

— Vântul din sud-est de treizeci şi cinci de noduri 
schimbându-se într-un vânt relativ din faţă de treizeci de 
noduri. 

Negura era groasă ca o supă şi primejdioasă. Dar se 
gândeau că ar fi trebuit să se poată strecura pe sub radar 


— Dacă era în funcţiune - şi ar fi trebuit să poată evita 
interceptarea de către avioane dacă s-ar fi pornit după ei. 

Rudi mişcă manşa dintr-o parte în alta, legănându-şi 
elicopterul, apoi atinse pentru o clipă emițătorul. 

— Delta Patru, Delta Patru, rosti limpede codul destinat 
biroului din Al Shargaz, care însemna că toate elicopterele 
de la Bandar-e Delam erau tefere şi părăsiseră coasta. 

Îl văzu pe Dubois făcând semn cu degetul în sus, cerându-i 
să ia înălţime. Scutură din cap, făcu un semn înainte şi-n 
jos, ordonându-le să păstreze o altitudine coborâtă şi să se 
conformeze planului. Ascultători, se împrăştiară şi 
împreună părăsiră ţărmul, adâncindu-se în ceata din ce în 
ce mai densă. 

La Al Shargaz, biroul S-G. Gavallan vorbea înfierbântat la 
telefon cu cineva de la spital. 

— Daţi-mi-l pe căpitanul Starke, vă rog... Alo, Duke? E 
Andy. Voiam doar să-ţi spun că am primit un Delta Patru de 
la Rudi, cu un minut în urmă. Nu e minununat? 

— Minunat, grozav, fantastic. Patru au plecat şi mai sunt 
cinci. 

— Dar mai este şi al şaselea: nu uita de Erikki! 

CAPITOLUL 61. 

La Lengeh; ora 8,04 dimineaţa. Scragger aştepta încă în 
biroul postului de poliţie. Stătea descurajat pe o bancă de 
lemn, în faţa caporalului de jandarmi care-l privea de sus, 
de la biroul înalt din spatele unei despărţituri de lemn, 
ridicată până la jumătatea pieptului. 

Se mai uită o dată la ceas. Sosise acolo la şapte şi douăzeci 
de minute în caz că biroul s-ar fi deschis mai devreme, dar 
caporalul nu sosise până la şapte patruzeci şi cinci şi-i 
făcuse semn politicos să ia loc pe bancă, poftindu-l să 
aştepte. Era cea mai lungă aşteptare prin care trecuse 
vreodată. 

Rudi şi băieţii de la Kowiss trebuie să fie în zbor de-acum, 
îşi zise amărât, aşa cum am fi şi noi dacă n-ar fi afurisitele 
astea de paşapoarte. Mai stau un minut şi cu asta gata. Nu 


îndrăznesc să mai aştept. Nu îndrăznesc. Toto să neiao 
oră sau mai mult ca să plecăm şi bag mâna în foc că o să fie 
o scăpare pe undeva la aceste trei baze. Trebuie să fie pe 
undeva vreun băgăreţ curios care o să înceapă să pună 
întrebări şi să pună pe jar toate turnurile de control, fără să 
mai vorbim de necioplitul de Siamaki. 

Noaptea trecută stătuse lângă radioemiţător şi urmărise 
apelurile repetate ale lui Siamaki câtre Gavallan la Al 
Snargaz şi către Mclver la Kowiss, prin care le comunicase 
că avea să îi aştepte astăzi la aeroportul Teheran. 

Dobitoc afurisit! Dar totuşi cred c-am avut dreptate să nu-l 
chem pe Andy şi să abandonez. La dracu! Avem cel mai uşor 
zbor dintre toţi şi o să amân „Vârtejul” până mâine dacă 
apare şi altceva, fie la noi, fie la unul dintre ceilalţi, şi n- 
avem cum să facem ca bătrânul Mac să evite să zboare 
astăzi înapoi la Teheran cu afurisitul de Kia. Nu pot să risc 
asta. Pur şi simplu nu pot. Era uşor de priceput că Macera 
la fel de nervos ca o babă într-o pivniţă cu şoareci. 

Uşa se deschise şi el ridică privirea. Intrară doi jandarmi 
tineri, târând după ei un tânăr plin de vânătăi, cu hainele 
sfâşiate şi murdare. 

— Cine e? întrebă caporalul. 

— Un hoţ. L-am prins furând, caporale! Amărâtul fura orez 
de la negustorul Ishmael. L-am prins în timpul patrulei, 
chiar înaintea zorilor. 

— Voia lui Allah. Pune-l în a doua celulă. 

Apoi caporalul se răsti la tânăr şi Scragger, care nu 
înţelegea farsi, tresări speriat. 

— Fiu de căţea, cum poţi să fii atât de idiot ca să te laşi 
prins? Nu ştii că acum nu mai e vorba doar de o simplă 
bătaie? De câte ori trebuie să vi se spună la toţi? Acum e 
Legea Islamică! Legea Islamică! 

— Mie... mi-a fost foame, murmură tânărul îngrozit, în 
timp ce unul dintre jandarmi îl zgâlţâi brutal. 

— Foamea nu e o scuză, pe Allah.?i mie mi-e foame, şi 
familiile noastre sunt înfometate. Tuturor ne e foame, sigur 


că ne e foame! 

Îl târâră pe tânăr afară din cameră. Caporalul îl înjură din 
nou, compătimindu-l, apoi se uită la Scragger, dădu uşor 
din cap şi se întoarse la munca sa. 

Mare prostie din partea străinului ăsta să fie aici într-o zi 
sfântă. Dar dacă bătrânul vrea să aştepte toată ziua şi toată 
noaptea până mâine, când vine sergentul, poate să aştepte 
toată ziua şi toată noaptea. 

Creionul scârţâi tare, trimițând un fior dureros în dinţii lui 
Scragger. Opt şi unsprezece minute. Se ridică întunecat şi 
se prefăcu că mulţumeşte caporalului care insistă politicos 
să mai rămână. Apoi se îndreptă către uşă şi aproape se lovi 
de Qeshemi. 

— Ah, iartă-mă colega! Salaam, aga Qeshemi! 

— Salaam, aga. 

Sergentul observă uşurarea şi nerăbdarea lui Scragger. 
Sardonic, îi făcu semn să aştepte, îndreptându-se către 
birou, în timp ce ochii săi pătrunzători îl săgetau pe 
caporal. 

— Bună ziua, Ahmed, pacea lui Allah asupra ta! 

— Şi asupra voastră, Excelenţă sergent Qeshemi! 

— Ce necazuri avem azi? Ştiu ce vrea străinul. 

— A mai fost încă o întâlnire islamic-marxistă aproape de 
miezul nopţii, jos la docuri. Un mujhadin a fost ucis şi mai 
avem încă şapte în celule. Ambuscada a decurs uşor, slavă 
lui Allah, şi Gărzile Verzi ne-au ajutat. Ce facem cu ei? 

— Supune-te noilor legi, spuse răbdător Qeshemi. Adu 
prizonierii în faţa komitehulul revoluţionar când o să se 
întrunească mâine de dimineaţă. 

Apoi caporalul îi spuse de tânăr. 

— La fel şi cu el. Fiul de căţea s-a lăsat prins. 

Qeshemi trecu prin despărţitură către seif şi începu să-l 
descuie. 

— Slavă lui Allah! Credeam că s-a pierdut cheia, spuse 
caporalul. 


— S-a pierdut, dar a găsit-o Lafti. Am fost la el acasă în 
dimineaţa asta. O avea în buzunar. 

Paşapoartele erau pe cutiile cu muniţie. Le aduse pe birou, 
le verifică grijuliu pe fiecare, semnă permisul în numele lui 
Khomeini şi le verifică din nou. 

— Uite, aga pilot! spuse şi i le înmână lui Scragger. 

— Mamnoon am, aga, khoda haefez. Mulţumesc Excelenţă, 
la revedere. 

— Khoda haefez, aga. 

Sergentul scutură mâna întinsă şi-l urmări gânditor când 
plecă. Pe fereastră îl văzu pe Scragger depărtându-se 
repede. Prea repede. 

— Ahmed, avem benzină în rezervorul maşinii? 

— Ieri era, Excelenţă! 

La aeroportul Bandar-e Delam, ora 8,18 dimineaţa. Numir 
alergase frenetic de la o rulotă la cealaltă, dar toate erau 
goale. Se repezi înapoi către biroul său. Jahan, operatorul 
radio, se uită la el surprins. 

— Au plecat! Toată lumea a plecat! Piloții, mecanicii şi cele 
mai multe din lucrurile lor au dispărut... se bâlbâi Numir cu 
chipul încă livid de la lovitura pe care i-o dăduse Zataki. 

— Fiii ăştia de căţea... 

— Dar... dar au plecat până la Iran-Ioda, Excelenţă! 

— Îţi spun că au şters-o! Au fugit cu elicopterele noastre! 

— Dar cele două 206 sunt încă în hangar, le-am văzut şi 
eu, şi un ventilator usucă chiar vopseaua. Excelenţa Rudi n- 
ar fi lăsat un ventilator aşa. 

— Pe Allah! îţi spun că au plecat! 

Jahan, un bărbat între două vârste cu ochelari, comută 
emițătorul. 

— Căpitane Rudi, aici baza, mă auzi? 

În carlinga lui Rudi. Şi Rudi şi mecanicul său faganovici 
auziră limpede chemarea. 

— Baza către căpitanul Rudi. Mă auzi? 

Rudi modifică puţin volumul, apoi se relaxa, privind în 
dreapta şi-n stingă. Îl văzu pe Kelly făcând semn către căşti, 


ridicând două degete şi făcând un gest obscen, încuviinţă 
din cap. Apoi bucuria lui se topi. 

— Teheran, aici Bandar-e Delam. Mă auzi? Toţi piloţii se 
încordară. 

— Kowissraici Bandar-e Delam, mă auzi? Nici un răspuns. 

— Lengeh, aici Bandar-e Delam, mă auzi? 

— Bandar-e Delam, aici e Lengeh. Te aud doi pe cinci, dă-i 
drumul. 

Urmă imediat o izbucnire în farsi din partea lui Jahan pe 
care Rudi n-o înţelese, apoi cei doi operatori vorbiră între ei 
un timp. După o pauză, Jahan spuse în engleză: 

— 'Teheran, aici Bandar-e Delam. Mă auzi? Paraziţi. 
Chemarea fu repetată. Din nou paraziți. 

Apoi: 

— Kowiss, mă auzi? Din nou tăcere. 

— Pentru moment, mormăi Rudi. 

— Ce-a fost cu toate astea, căpitane? întrebă Faganovici. 

— S-au prins! N-au trecut nici cincizeci de minute de când 
am decolat şi s-au prins. 

Peste tot primprejur se aflau baze de aviaţie cu avioane de 
vânătoare şi în faţa lor era cea mare şi foarte eficientă de la 
Kharg. N-avea nici o îndoială că dacă erau interceptaţi avea 
să se tragă asupra lor. Şi pe bună dreptate, îşi zise 
întunecat. Şi deşi erau destul de în siguranţă pentru 
moment, acolo jos, chiar deasupra valurilor, vizibilitatea 
fiind la mai puţin de un sfert de milă; nu peste multă vreme, 
ceața avea să se împrăştie, să se subţieze şi ei vor rămâne 
fără nici o apărare. Din nou vocea lui Jahan: 

— Teheran, aici Bandar-e Delam, mă auzi? Paraziţi. 

— Kowiss, aici Bandar-e Delam, mă auzi? Nici un răspuns.; 

Rudi înjură. Jahan era un bun operator radio, insistent şi 
avea să continue să cheme până când Kowissul sau 
Teheranul vor răspunde. Şi după asta? Asta e problema lor, 
nu a mea. A mea este să-mi duc cei patru băieţi de-aici 
teferi şi numai de asta trebuie să-mi fac griji. Trebuie să-i 
scot teferi de aici pe cei patru băieţi ai mei. 


La patru sau cinci metri sub ei se aflau valurile, încă 
netivite cu spumă, dar cenuşii şi urâte şi vântui nu scăzuse. 
Privi într-o parte către Kelly şi-şi flutură mâna din dreapta 
către stânga, semnalul să se împrăştie mai mult şi să nu 
încerce să păstreze contact vizual dacă vizibilitatea avea să 
se înrăutăţească. Kelly încuviinţă din cap. Făcu acelaşi lucru 
către Dubois, care-i trecu mesajul lui Sandor câtre extrema 
sa dreaptă, apoi se pregăti să obţină, pe cât posibil, distanţa 
maximă de parcurs cu minimum de consum de combustibil, 
chinuindu-şi ochii să străpungă alburiul din faţă. În curând 
aveau să fie mult în largul mării. 

Aerodromul Lengeh; ora 8,31 dimineaţa. 

— Iisuse, Scrag! Am crezut că te-au arestat! izbucni Vossi. 

leşise înaintea maşinii însoţit de Willi, amândoi tremurând 
de uşurare, cei trei mecanici înghesuindu-se şi ei în jurul 
lor. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Am paşapoartele! Hai să-i dăm drumul. 

— Avem o problemă. 

Vossi era alb. Scragger se strâmbă, încă asudat din cauza 
aşteptării şi drumului de întoarcere. 

— Ce mai e? 

— Ali Pash e aici. E la emiţător. A venit ca de obicei şi-am 
încercat să-l trimitem de-aici, dar nu vrea să plece şi... 

Willi îl întrerupse nerăbdător: 

— Şi-n ultimele cinci minute, Scrag... de cinci sau zece 
minute se poartă al dracului de ciudat, parc-ar avea un 
vibrator în dos, Scrag. Nu l-am văzut niciodată aşa. 

Vossi se întrerupse. Aii Pash ieşise pe veranda camerei 
radioemiţătorului şi-i făcu semn grăbit lui Scragger. 

— Vin îndată. Ah, strigă Scragger, iar către Benson, 
mecanicul şef, şopti: Tu şi cu băieţii tăi sunteţi toţi gata? 

— Yes, siri. 

Benson era un bărbat mărunt, agil, vânos şi foarte nervos. 

— 'Ţi-am urcat lucrurile în căruţă chiar înainte de a veni Aii 
Pash. O ştergem? 


— Aşteaptă până ajung la birou. 

— Avem un Delta Patru, Scrag, spuse Willi. Nimic de la 
ceilalţi. 

— Gata focu'! Toată lumea aşteaptă până dau eu semnalul. 

Scragger trase adânc aer în piept şi se depărta, salutând 
în trecere Gărzile Verzi. 

— Salaam, Aii Pash. Bună ziua, spuse, observând 
nervozitatea şi neliniştea tânărului. Credeam că ţi-am dat 
liber azi. 

— Aga, e ceva... 

— O clipă, fiule! 

Scragger se întoarse şi cu prefăcută irascibilitate strigă: 

— Benson, ţi-am spus că dacă tu şi Drew vreţi să vă duceţi 
la picnic, puteţi să vă duceţi, da' să vă întoarceţi până la ora 
două sau aţi încurcat-o! Şi ce dracu mai aşteptaţi? Faceţi 
verificarea la sol sau nu? 

— Da, Scrag. îmi pare rău, Scrag! 

Aproape izbucni în râs văzându-i dând buzna unul peste 
celălalt, Benson şi mecanicul american Drew sărind în 
vechea furgoneta şi depărtându-se în viteză, Vossi şi Willi 
îndreptându-se către elicoptere. Ajuns în birou, răsuflă mai 
uşor şi îşi puse servieta cu paşapoarte pe masă. 

— Acum, care-i problema? 

— Ne părăsiţi, aga, zise tânărul, spre surprinderea lui. 

— Noi... noi... ăăă, nu plecăm, începu Scragger. Noi 
verificăm... 

— O, ba plecaţi, plecaţi! Nu e nici un schimb de echipaje 
mâine şi nu-i nevoie de valize. L-am văzut pe aga Benson cu 
valizele. Şi de ce toate piesele astea trimise de aici şi toţi 
piloţii şi mecanicii? 

Lacrimile începură să şiroiască pe obrajii tânărului. 

— E-adevărat? 

— Acum ascultă, fiule. Eşti tare tulburat. la-ţi ziua asta 
liberă... 

— Dar plecaţi ca şi cei de la Bandar-e Delam! Plecaţi astazi 
şi ce-o să se întâmple cu noi acum? 


O izbucnire de farsi din difuzorul emiţătorului îi acoperi 
cuvintele. Tânărul îşi şterse lacrimile şi atinse butonul de 
emisie, răspunzând în farsi, apoi adăugă în engleză. 
Aşteaptă Unu şi continuă nefericit: 

— Era aga Jahan, a repetat iar ceea ce transmite de zece 
minute: că cele patru 212 ale lor au dispărut, aga! Au 
plecat, aga! Au decolat la 7,32 îndreptându-se către Iran- 
Toda, dar n-au aterizat acolo, ci au mers mai departe în 
interior. 

Scragger bâjbâi după scaun, încercând să pară calm. Din 
nou se auzi un mesaj, de data aceasta în engleză: 

— Teheran, aici Bandar-e Delam, mă auzi? 

— Cheamă Teheranul şi Kowissul la fiecare câteva minute, 
dar nici un răspuns. 

Alte lacrimi izvorâră din ochii tânărului. 

— Au plecat cei de la Kowiss deja, aga? S-a golit leheranul 
de oamenii voştri? Ce-o să facem noi când o să plecaţi? 

Pe platformă, primul dintre elicoptere îşi porni zgomotos 
motoarele, urmat îndeaproape de cel de-al doilea. 

— Aga, spuse nesigur Aii Pash, acum trebuie să cerem de 
la Kish aprobarea de pornire a motoarelor. 

— Nu-i nevoie să-i tulburi în ziua lor liberă. Nici măcar nu-i 
un zbor, e doar o testare, spuse Scragger. 

Comută emițătorul şi-şi şterse barba, simțindu-se într-un 
fel murdar şi profund tulburat. Îi plăcea mult Aii Pash şi 
ceea ce spusese tânărul era adevărat. Cu ei plecaţi, nu 
aveau să mai fie slujbe, nici un fel de alte afaceri legate de 
ei, iar pentru Aii Pash nu era alt loc decât Iranul şi numai 
Dumnezeu ştie ce avea să se întâmple aici. Din emiţător se 
auzi vocea lui Willi. 

— Indicatorul meu de turaţii îşi face de cap, Scrag! 

— Duc-ţi tărăşenia până în câmpul de varză şi verific-o! 
Câmpul de varză era o zonă aflată cam la cinci mile în 
interiorul țărmului, departe de oraş, unde testau de obicei 
motoarele şi puteau să exerseze proceduri de urgenţă. 


— Stai acolo, Willi, dacă ai vreo problemă, mă chemi! Pot 
oricând să-l aduc pe Benson, dacă ai nevoie de vreun reglaj. 
Cum merge, Ed? 

— O frumuseţe, Scrag. Dacă e okay, aş vrea să exersez 
nişte proceduri de oprire. Licenţa mea trebuie înnoită 
curând. Willi poate să mă urmărească. Ei? 

— Okay! Cheamă-mă peste o oră. 

Scragger se duse la fereastră, bucuros că putea să stea cu 
spatele către Aii Pash, departe de acei ochi trişti, acuzatori. 
Amândouă elicopterele decolară şi se îndreptară către 
interiorul țărmului, depărtându-se de coastă. Biroul părea 
mai sufocant decât de obicei. Deschise fereastra. Aii Pash 
stătea trist lângă emiţător. 

— De ce nu-ţi iei ziua liberă, băiatule? 

— Trebuie să răspund Bandar-e Delamului. Ce-ar trebui să 
le zic, aga? 

— Ce te-a întrebat Jahan? 

— A spus că aga Numir vrea să ştie dacă am observat ceva 
ciudat, dacă se-ntâmplă ceva ciudat aici, dacă sunt trimise 
de aici piese de schimb, dacă pleacă aparate, piloţi şi 
mecanici. 

Scragger îl cântări din ochi. 

— Mie mi se pare că nu se întâmplă nimic ciudat aici. Eu 
sunt aici, mecanicii s-au dus la picnic, Ed şi Willi sunt în 
nişte verificări de rutină. Rutină. Aşa-i? 

Nu-şi dezlipi privirea din ochii lui, încercând să-l atragă de 
partea lor. N-avea cum să-l convingă, nimic să-i ofere, nici 
un fel de peşcheş, doar... 

— Eşti de acord cu ce se întâmplă aici, fiule? Vreau să zijc, 
viitorul care vi se arată. 

— Viitorul? Viitorul meu e cu compania. Dacă... dacă 
plecaţi, atunci... atunci n-am să mai am nici o slujbă şi n-am 
să... nu pot să-mi permit... nu pot să-mi permit nimic. Sunt 
singurul fiu... 

— Dac-ai vrea să pleci... ei bine, atunci ai slujba şi viitorul, 
dacă vrei, afară din Iran, garantat. 


Tânărul rămase cu gura căscată la el, înțelegând dintr-o 
dată ceea ce-i oferea Scragger. 

— Dar... dar ce-nseamnă garantat, aga? O viaţă în 
Occidentul vostru, eu singur? Cum rămâne cu ai mei, cu 
familia mea, cu viitoarea mea mireasă? 

— La asta nu pot să-ţi răspund, Aii Pash. Scragger era cu 
ochii pe ceas, conştient de timpul care-i scăpa printre 
degete, de luminile şi zumzetul emiţătorului, pregătindu-se 
să-l doboare pe tânărul care era mai înalt decât el, mai 
voinic, mai tânăr cu 35 de ani şi apoi să distrugă emițătorul 
şi să fugă. lartă-mă, fiule, dar într-un fel sau altul va trebui 
să cooperezi. Ca din întâmplare se apropie, trecând într-o 
poziţie mai bună. 

— Insha Allah! Aşa ziceţi voi, spuse el blând şi se pregăti. 
Auzind ce ieşea din gura acestui bătrân ciudat şi bun pe 
care-l respecta atât de mult, Aii Pash se simţi invadat de un 

val de căldură. 

— Aici e casa mea, aga, pământul meu, spuse simplu. 
Imamul este Imamul şi el se supune numai lui Allah. Viitorul 
e viitorul şi e-n mâinile lui Allah. Trecutul aparţine 
trecutului. 

Mai înainte ca Scragger să-l poată opri, Aii Pash chemă 
Bandar-e Delamul şi transmise ceva în farsi. Cei doi 
operatori vorbiră unul cu celălalt câteva momente, apoi 
tânărul închise brusc aparatul şi ridică ochii către Scragger. 

— Nu vă învinovăţesc că plecaţi. Îţi mulţumesc, aga, 
pentru... pentru trecut. Apoi, cu mare hotărâre închise 
emițătorul, scoase o siguranţă şi o băgă în buzunar, i-am 
spus că... i-am spus că astăzi închidem. 

Scragger răsuflă adânc. 

— Mulţumesc, fiule! Uşa se deschise. Qeshemi stătea în 
prag. 

— Aş vrea să inspectez baza, spuse. 

La sediul din Al Shargaz. Manuela spunea: 

— Şi după asta, Andy, operatorul de la Lengeh, Aii Pash, i-a 
zis lui Jahan: „Nu, aici nu-i nimic ciudat”, după care a 


adăugat cam brusc, „închid pentru astăzi. Trebuie să mă 
duc la rugăciune”. Numir l-a chemat imediat, cerându-i să 
mai aştepte câteva minute, dar n-a mai urmat nici un 
răspuns. 

— Brusc? întrebă Gavallan. 

Scot şi Nogger ascultau şi ei atenţi. 

— Cum adică brusc? 

— Ca şi cum... ca şi cum s-ar fi săturat sau ar fiavut un 
pistol la ceafă. Nu-i deloc neobişnuit pentru un iranian să se 
poarte aşa brutal, adăugă nesigură Manuela. S-ar putea să- 
mi închipui tot felul de chestii, de fapt, Andy! 

Scot şi Nogger se strâmbară, nemulţumiţi de idee. 
Manuela se foi nervoasă. 

— Dacă ar fi fost, nu ar fi răspuns el însuşi? Ca să ne dea 
de ştire? Eu cred c-ar fi răspuns. Poate că... 

Telefonul sună şi Scot îl ridică. 

— S-G. O, salut, Charlie, stai aşa. Trecu receptorul tatălui 
său. 

— Din Kuweit! 

— Hello, Charlie! Totul e-n regulă? 

— Da, mulţumesc, sunt la aeroportul Kuweit, telefonez din 
biroul lui Patrick de la Guerney. 

Deşi cele două companii erau rivale în toată lumea, aveau 
relaţii foarte amicale. 

— Ce-i nou? 

— Delta Patru şi nimic altceva încă. O să-ţi telefonez în 
clipa în care Jean-Luc o să ne sune din Bahrain. E cu 
Delarne la Gulf Air de France, dacă vrei să vorbeşti cu el. 
Genny e cu tine? 

— Nu, s-a întors înapoi la hotel, dar eu sunt pregătit 
Pentru momentul în care o să sosească Mac şi ceilalţi. 

Gavallan spuse în şoaptă. 

— I-ai spuse lui Patrick, Charlie? Auzi râsul forţat al lui 
Petikin. 

— Ciudat lucru, Andy, reprezentantul lui BA de aici şi câ? 
iva alţi tipi, inclusiv Patrick, au ideea asta trăsnită că noi am 


pune la cale ceva, cum ar fi să ne scoatem toate păsările de- 
acolo. Poţi să-ţi închipui? Gavallan oftă. 

— Nu sări peste cal, Charlie! Ţin-te de plan! 

Asta însemna să tacă din gură până când elicopterele din 
Kowiss aveau să ajungă în spaţiul aerian kuweitian şi apoi 
să se lase pe mâna lui Patnck. 

— O să-ţi telefonez când o să aflu ceva. La revedere! O, 
stai aşa, cât pe ce să uit! Îţi aminteşti de Ross? 

— John Ross? Cum aş putea să-l uit? De ce? 

— Am auzit că este la Spitalul Internaţional din Kuweit. 
Verifică ce-i cu el când ai isprăvit. Vrei? 

— Desigur, chiar acum, Andy. Ce s-a întâmplat cu el? 

— Nu ştiu. Sună-mă dacă ai vreo ştire. La revedere! Puse 
receptorul în furcă. Încă un oftat adânc. 

— S-a aflat în Kuweit. 

— Christoase, dacă s-a aflat... 

Scot fu întrerupt de soneria telefonului. 

— Alo... doar un moment. E domnul Newbury, tată! 
Gavallan luă receptorul. 

— Bună dimineaţa, Roger! Cum merge treaba? 

— Oh, ei bine, eu., ăăă... eu aşfivrut să te întreb asta: cum 
stau lucrurile pe la voi? Neoficial, desigur. 

— Minunat, minunat, spuse Gavallan pe un ton egal. Ai să 
fii la birou toată ziua? O să trec pe-acolo, dar o să te sun 
înainte de a pleca de-aici. 

— Da, te rog. Am să fiu aici până la prânz. E un weekend 
lung, ştii. Te rog, telefonează-mi în momentul în care...ă, 
auzi ceva. Neoficial. Suntem destul de îngrijoraţi şi... ei 
bine, o să stăm de vorbă când soseşti. La revedere! 

— Stai aşa. Ai aflat vreo vorbă de tânărul Ross? 

— Da, da. Îmi pare rău, dar am înţeles că a fost grav rănit 
şi nu se-aşteaptă să supravieţuiască. Mare ruşine, dar asta 
e. Ne vedem pe la prânz. La revedere! 

Gavallan puse receptorul jos. Toţi ochii erau aţintiţi asupra 
lui. 

— Ce nu merge? întrebă Manuela. 


— Se pare că tânărul Ross e grav rănit şi nu se aşteaptă să 
supravieţuiască. 

Nogger murmură: 

— Ce împuţenie! Dumnezeule, nu-i cinstit! Le povestise 
despre Ross, despre felul în care le salvase vieţile, pe-a lor 
şi pe a lui Azadeh. 

Manuela îşi făcu cruce şi se rugă aprins Sfintei Fecioare 
să-l ţină în viaţă, implorând-o iarăşi şi iarăşi să aducă toţi 
bărbaţii înapoi teferi, pe toţi, fără nici un fel de excepţii, şi 
pe Azadeh şi pe Şeherazada.”...şi fă să fie pace. Te rog, te 
rog, te rog!” 

— Tată, ţi-a spus Newbury ce s-a întâmplat? 

Gavallan scutură din cap fără să-l audă. Se gândea la Ross. 
De aceeaşi vârstă cu Scot, mult mai dur şi mai experimentat 
şi mai de neatins decât Scot şi acum... Sărmanul flăcău. 
Poate o să iasă şi din asta! O, doamne, sper să izbutească! 
Ce-i de făcut? Continuă, asta-i tot ce poţi să faci! Azadeh o 
să fie tare tulburată, sărmana fată. Erikki o să fie la fel de 
afectat ca şi ea. Îi datorează viaţa. 

— O să mă întorc peste o secundă. leşi afară, îndreptându- 
se către celălalt birou de unde încerca să-i telefoneze 
discret lui Newbury. 

Nogger stătea la fereastră privind afară ziua şi aeroportul 
fără să vadă nimic. Vedea doar ochii sălbatici ai ucigaşului 
nebun de la Tabriz Unu, îl vedea ridicând în aer capul 
retezat, urlând ca un lup la cer, îngerul răzbunării devenit 
pe neaşteptate dătător de viaţă pentru el, pentru Arberry, 
pentru Dibble şi cel mai mult pentru Azadeh. Doamne, dacă 
exişti, salvează-l aşa cum ne-ai salvat pe noi! 

— Teheran, aici Bandar-e Delam, mă auzi? 

— Din cinci în cinci minute, pe ceas, murmură Scot. Nu 
pierde nici o secundă. Nu spusese Siamaki c-o să fie în 
birou de la nouă în sus? 

— Da, aşa a zis. 

Toţi ochii se îndreptară către ceas. Arăta 8,54 de minute. 


La aeroportul Lengeh; ora 9,01 dimineaţă. Qeshemi stătea 
în hangar privind cele două elicoptere JR 206 Parcate acolo. 
În spatele lui Scragger şi Aii Pash aşteptau nervoşi. O rază 
de soare sparse pentru câteva clipe norii şi făcu să 
strălucească elicopterul JR 22 care aştepta pe platforma de 
decolare, la cincizeci de metri mai departe, cu maşina uzată 
a poliţiei şi şoferul, caporalul Anmed lângă el. 

— Ai zburat cu unul dintr-astea, Excelenţă Pash? întrebă 
Qeshemi. 

— Cu 206? Da, Excelenţă sergent, spuse Aii Pash oferindu- 
i sergentului cel mai plăcut zâmbet al său. Câteodată, 
căpitanul mă ia pe mine sau pe celălalt operator radio, când 
nu suntem de serviciu. 

Îi părea foarte rău că diavolul îşi purtase picioarele acolo, 
astăzi, mai mult decât rău, pentru că acum era amestecat şi 
el în trădare fără putinţă de scăpare. Trădare că încălcase 
regulile, trădare că minţea poliţia, trădare că nu raportase 
întâmplările ciudate. 

— Căpitanul v-ar putea lua oricând doriţi, spuse amabil, 
întreaga sa fiinţă concentrată acum ca să se elibereze din 
plasa pe-care diavolul şi căpitanul o aruncaseră asupra lui. 

— Astăzi ar fi o zi bună? 

Aii Pash aproape leşină sub privirea cercetătoare. 

— Desigur, dacă îl rugaţi pe căpitan... Desigur, aga. Vreţi 
să-l rog eu? 

Qeshemi nu spuse nimic. Se mulţumi să iasă afară la loc 
deschis, nepăsător faţă de Gărzile Verzi, o jumătate de 
duzină, care priveau curioase. Se adresă direct lui 
Scragger, în farsi. 

— Unde sunt ceilalţi, astăzi, aga? 

Aii Pash, slujind de interpret lui Scragger, deşi răsucind 
cuvintele, făcându-le să sune mai bine şi mai acceptabile, se 
porni să explice că astăzi, fiind Ziua Sfântă, fără nici un 
zbor programat, funcţionarilor iranieni li se dăduse pe bună 
dreptate o zi liberă, căpitanul ordonase ca două 212 să se 
îndrepte către zona destinată pentru testare şi îngăduise 


mecanicilor care rămăseseră să se ducă la picnic, aşa cum 
el însuşi avea să se ducă la moschee, de îndată ce Excelenţa 
sa sergentul avea să isprăvească ceea ce avea de isprăvit. 

Scragger era foarte nemulţumit că nu înţelegea farsi şi că, 
deşi nu-i plăcea să-i scape de sub control situaţia. Viaţa sa şi 
cele ale oamenilor săi erau în mâinile lui Aii Pash. 

— Excelenţa sa întreabă: Ce-aveţi de gând pentru restul 
zilei? 

— Asta e o întrebare afurisit de potrivită, murmură 
Scragger. 

Apoi vechea zicală a familiei îi răsări în minte: „Dacă tot 
umbli după un miel sau după o oaie, ai putea să iei la fel de 
bine şi toată turma”. Un moto care fusese trecut din moşi- 
strămoşi de către înaintaşii săi, aduşi pentru toată viaţa în 
Australia, la începutul anilor 1800. 

— Te rog, spune-i că imediat ce termină o să mă duc la 
câmpul de varză, căci Ed Vossi are nevoie de nişte verificări. 
Licenţa lui se apropie de termen. 

Îl privi şi aşteptă, dar Qeshemi puse o întrebare la are Aii 
Pash răspunse şi tot timpul se întreba ce să facă dacă 
Qeshemi avea să zică: „Minunat, vin şi eu”. 

— Excelenţa sa întreabă dacă aţi fi atât de bun încât să 
împrumutaţi politiei nişte benzină. 

— Ce? 

— Vrea nişte benzină, căpitane. Vrea să împrumute nişte 
benzină. 

— Oh... oh, desigur, desigur, aga. 

Pentru moment, Scragger fu plin de speranţă. Stai aşa, 
fiule! îşi zise. Câmpul de varză nu-i prea departe şi Qeshemi 
ar putea vrea benzina ca să trimită maşina până acolo şi să 
vină în zbor cu mine. 

— Haide, Aii Pash, o să-mi dai o mână de ajutor, spuse, 
nedorind să-l lase singur cu Qeshemi, şi o porni înainte 
către pompă, făcând semn spre maşina poliţiei. 

Mâneca de vânt dansa. Zări norii adunându-se undeva în 
faţă, printre, ei nimbuşi, alunecând repede pe cer împinşi 


de un vânt frontal. Jos, la sol, bătea tot cel din sud-est, deşi 
se schimbase şi mai mult către sud. E bine pentru noi, dar e 
un afurisit vânt din faţă pentru ceilalţi, îşi zise întunecat. 

În elicoptere, în apropierea insulei Kish; ora 09,07 
dimineaţa. Cele patru elicoptere ale lui Rudi erau la vedere 
unui faţă de celălalt, mai apropiate ca înainte, zburând 
liniştit chiar deasupra valurilor. Vizibilitatea varia între 
două sute de metri şi o jumătate de milă, toţi piloţii 
economiseau combustibil, încercând să străbată cât mai 
mult; şi din nou Rudi se aplecă în faţă ca să lovească cu 
degetul indicatorul de benzină. Acul se mişcă uşor, arătând 
încă ceva mai mult de jumătate plin. 

— Nici o problemă, Rudi, merge minunat, spuse 
Faganovici prin intercom. Avem destulă vreme să 
realimentăm, aşa-i? Suntem în orar, nu? 

— O, da. 

Totuşi Rudi recalcula distanţa, ajungând ca şi până atunci 
la acelaşi răspuns: avem de-ajuns ca să atingem Bahrainul, 
dar nu de ajuns pentru cantitatea legală de combustibil de 
rezervă. 

— 'Teheran, aici Bandar-e Delam, mă auziţi? Vocea lui 
Jahan se auzi din nou în căşti, iritându-l cu insistența sa. 
Pentru o clipă fu tentat să închidă, dar abandonă ideea ca 
prea primejdioasă. 

— Bandar-e Delam, aici Teheran, te auzim patru pe cinci, 
dă-i drumul! 

O revărsare de farsi. Rudi desluşi „Siamaki” de câteva ori, 
dar nimic altceva din schimbul de cuvinte dintre cei doi 
operatori, apoi recunoscu vocea lui Siamaki, nervoasă, 
arogantă şi foarte furioasă. 

— Aşteaptă Unu, Bandar-e Delam. Al Shargaz, aici 
Teheran, mă auzi? 

Apoi şi mai furios: 

— Al Shargaz! Aici e directorul Siamaki, mă auzi? Nici un- 
răspuns. Chemarea fu repetată mai furios, apoi din nou 
izbucnire în farsi, după care Faganovici strigă. 


— În faţă, fereşte! 

Superpetrolierul lung de aproape o jumătate de milă îşi 
repezea asupra lor copastia lată, înălţată mult deasupra lor, 
făcând elicopterul să pară minuscul, croindu-şi drum cu 
grijă în contra curentului către terminalul irakian, sunând 
din sirena de ceaţă. Rudi ştia că e încolţit - n-avea timp să 
urce, n-avea loc să degajeze la dreapta sau la stânga, altfel 
s-ar fi ciocnit cu ceilalţi - aşa ca trecu direct în procedura 
de urgenţă de oprire a motoarelor. 

Kelly era la stânga lui, aplecat periculos către stingă, însă 
reuşi să treacă doar la un fir de păr de pupa; Sandor în 
extrema dreaptă, în siguranţă, departe de proră; Dubois nu 
prea sigur, dar trecând instantaneu la putere maximă, 
împingând manşa în dreapta şi înapoi într-o prea abruptă 
întoarcere şi ridicare răsucită, din ce în ce mai strânsă, 
cincizeci, şaizeci, şaptezeci, optzeci de grade, etrava înaltă 
năvălind către el. N-o să reuşească! N-o să reuşească! 
Manşa în spate, forţa de acceleraţie apăsându-l pe el şi pe 
Fowler în scaune, bordajul navei năpustindu-se către ei, 
apoi trecură mugind pe deasupra punţii din faţă, la câţiva 
milimetri, echipajul risipindu-se uluit. Odată în siguranţă, 
Dubois răsuci elicopterul într-un semicerc ca să se întoarcă 
înapoi după Rudi, în slaba speranţă că Rudi reuşise să 
amortizeze impactul şi scăpase sărind în apă. 

Rudi avea manşa trasă înapoi la maximum, aparatul 
aplecat periculos pe spate, puterea motoarelor redusă la 
minimum şi privea vitezometrul prăbuşindu-se; din nou 
aplecat, încă şi mai mult, n-avea timp nici să se roage, şi mai 
mult aplecat, coasta petrolierului şi mai aproape şi mai 
aproape, se aplecase şi mai mult pe coadă, avertizoarele de 
avarie urlau - n-avea să reuşească! - avertizorul de avarie 
urla - într-o clipă o să se prăbuşească în mare - petrolierul 
numai la câţiva metri distanţă, zărea hublouri, chepenguri, 
rugină, vopseaua scorojită. Se apropia de ei, dar din ce în 
ce mai încet, din ce în ce mai încet, dar prea târziu, prea 
târziu, dar poate îndeajuns ca să amortizeze izbitura care 


se pregătea, se opri, manşa în spate, toată puterea în 
motoare pentru moment ca să amortizeze impactul ucigător 
şi căderea şi dintr-o dată elicopterul rămase agăţat, plutind 
la un metru deasupra valurilor, elicele şfichiuind aerul la 
câţiva centimetri de copastia petrolierului care alunecă 
blând pe lângă ei. 

Fără să-şi dea seama cum, Rudi reuşi să dea înapoi un 
metru şi apoi un altul şi să se ridice. Când putu din nou să-şi 
limpezească privirile, se uită în sus. 

Pe puntea vasului, atât de departe deasupra lor, putea 
vedea ofiţerii holbându-se în jos la ei, cei mai mulţi 
scuturându-şi furioşi pumnii. Un bărbat roşu la faţă, cu o 
portavoce în mână, striga la ei: 

— Idiot afurisit! 

Dar nu-l putea auzi. Pupa trecu pe lângă ei, făcând valurile 
să clocotească şi împroşcându-i cu stropi. Drumul în faţa lor 
era liber. 

— O să... o să trebuiască să mă duc la closet. 

Cu genunchii tremurând, Faganovici începu să se târască 
înapoi în cabină. 

Poţi să faci şi pentru mine, se gândea Rudi, dar n-avu 
energie s-o spună. Îi tremurau genunchii şi-i clănţăneau 
dinţii. 

— Ai grijă! mormăi, apoi dădu drumul puţin la gaz, 
câştigând înălţime şi viteză şi în curând fu iarăşi în 
siguranţă. Nici un semn de ceilalţi. Apoi îl zări pe Kelly 
apropiindu-se, uitându-se după el, căutându-l. Când îl zări, 
se legănă dintr-o parte în cealaltă, nespus de bucuros, şi 
trecu lângă el, ridicând degetul mare în sus. Ca să 
economisească atât de vitalul combustibil al celorlalţi în caz 
că aveau să se-ntoarcă să-l caute, Rudi îşi apropie foarte 
mult microfonul de buze şi şuieră printre dinţi. 

— Bip-bip-bip-biip, bip-bip-bip-biip, bip-bip-bip-biip, codul 
asupra căruia se înţeleseseră dinainte prin care fiecare se 
îndrepta independent către Bahrain şi le dădea de ştire că 
el era teafăr. 


Îl auzi pe Sandor confirmând în aceeaşi transmisie morse 
simulată, apoi pe Dubois, care apăru din ceaţă într-o parte, 
adăugind o imitație de paraziți şi accelerând, dar Kelly 
scutură din cap şi făcu semn că ar prefera să rămână 
alături. Făcu un semn înainte. 

Auziră iarăşi în căşti. 

— Al Shargaz, aici aga Siamaki din Teheran! Mă auziţi? 

Apoi din nou, în farsi: 

— Al Shargaz... 

La sediul din Al Shargaz. 

— Aici aga Siamaki, apoi o altă izbucnire în farsi. Degetele 
lui Gavallan băteau toba în tăblia mesei. 

Era în aparenţă calm, dar nu şi în sinea lui. Nu fusese în 
stare să ia legătura cu Petikin înainte de-a pleca la spital şi 
nu avea cum să-i scoată din eter pe Siamaki şi Numir. 

Scot regla uşor volumul, scăzând intensitatea sunetului, 
prefăcându-se, ca şi Nogger, nonşalant. Manuela spuse 
răguşit: 

— E al naibii de furios, Andy. 

La Lengeh; ora 9,26 dimineaţa. Scragger lăsă furtunul să 
reverse benzină în rezervorul maşinii de poliţie. Se auzi un 
bolborosit şi lichidul dădu pe afară, pătându-l. Mormăi o 
înjurătură, dădu drumul levierului şi atârnă maneta de 
pompă la loc. 

În apropiere se aflau două Gărzi Verzi privind atente. 
Caporalul înşuruba capacul rezervorului la locul lui. 
Qeshemi îi vorbi lui Aii Pash o clipă. 

— Excelenţa sa întreabă dacă aţi putea să-i împrumutaţi 
câteva bidoane de douăzeci de litri, domnule căpitan, 
desigur pline. 

— Sigur, de ce nu? câte vrea? - 

— Spune c-ar putea să ia trei în portbagaj şi două 
înăuntru. Cinci. 

— Cinci să fie! 

Scragger găsi canistrele şi le umplu. Le încărcară 
împreună în maşina poliţiei. 


Afurisit cockteil Molotov, se gândi. 

Nori de furtună se adunau repede. O sclipire de fulger în 
munţi. 

— Spune-i c-ar fi bine să nu fumeze în maşină. 

— Excelenţa sa vă mulţumeşte! 

— Oricând. 

Dinspre munţi se rostogoli tunetul. Alte fulgere. Scragger 
îl urmări pe Qeshemi care se uita alene prin tabără. Cele 
două Gărzi Verzi aşteptau. Alţi câţiva stăteau pe vine la 
adăpost de vânt, privind nepăsători. Nu mai putu suporta. 

— Ei bine, aga, ar fi bine s-o şterg, spuse, arătând către 
212 şi spre cer. Okay? 

Qeshemi îl privi ciudat. 

— Okay? Ce-i okay, aga? 

— Acum plec. 

Scragger făcu semn cu mâna imitând zborul şi îşi păstră 
zâmbetul strălucitor. 

— Mamnoon am, khoda haefez. Mulţumesc, la revedere. 

Îi întinse mâna. Sergentul se uită la mână, apoi la el, 
străpungându-l cu ochi iscoditori. Apoi spuse: 

— Okay, la revedere, aga! şi-i strânse ferm mâna. 
Sudoarea curgea pe obrajii lui Scragger şi el se strădui să 
n-o şteargă. 

— Mamnoon am, khoda haefez, aga. 

Dădu din cap către Aii Pash, dorindu-şi să-i poată spune 
adio aşa cum se cuvenea, dorind să-i strângă mâna şi lui, 
dar neîndrăznind să împingă mai departe norocul, aşa că îl 
bătu pe spate în trecere. 

— Ne vedem mai încolo, fiule! Noroc! 

— Aterizări bune, aga. 

Aii Pash îl urmări pe Scragger urcându-se în carlingă şi 
decolând şi fluturând mâna în timp ce se îndepărta. Îi făcu 
şi el semn la rândul său, apoi îl observă pe Qeshemi care-l 
privea. 

— Dacă mi se îngăduie şi dacă mă veţi ierta, Excelenţă 
sergent, am să încui şi-apoi am să mă duc la moschee. 


Qeshemi încuviinţă din cap şi se întoarse către elicopterul 
care se îndepărta. Cât de uşor de înţeles sunt, se gândea, 
bătrânul pilot şi acest tânăr prost! E aşa de uşor să citeşti 
gândurile oamenilor dacă ai răbdare şi priveşti cu atenţie. E 
foarte primejdios să zbori ilegal. Ba chiar şi mai primejdios 
să-i ajuţi pe străini să zboare ilegal şi să rămâi. Adevărată 
nebunie! Oamenii sunt foarte ciudaţi. Voia lui Allah! 

Unul dintre revoluționarii din Gărzile Verzi, un tânăr cu 
barba abia mijită, purtând un AK 47, veni agale mai 
aproape, uitându-se cu înţeles, la canistrele de bemzină din 
portbagajul maşinii. Qeshemi nu spuse nimic şi-i făcu doar 
semn din cap. Tânărul îi răspunse la fel, privindu-l cu ochi 
duri, şi se depărta insolent, alăturându-se celorlalţi. 
Sergentul se urcă pe locul şoferului. 

Fii de căţea râioasă, se gândi sardonic. Nu sunteţi încă 
legea în Lengeh, slavă lui Allah! 

— E vremea să plecăm, Ahmed! E vremea să plecăm! 

Când caporalul se urcă în maşină lângă el, Qeshemi văzu 
elicopterul trecând peste înălţime şi dispărând. 

E încă atât de uşor să vă prind, bătrâne, îşi zise amuzat, 
atât de uşor să alertez reţeaua - telefoanele noastre 
funcţionează şi avem o legătură directă cu baza aeriană de 
la Kish. Oare câţiva litri de benzină sunt un peşcheş gestul 
de mare pentru libertatea voastră? Nu m-am hotărât încă. 

— O să te las la post, Ahmed. După aia sunt liber până 
mâine. O să păstrez eu maşina astăzi. 

Qeshemi porni motorul. Poate că ar fi trebuit să plecăm cu 
străinii. Aş putea uşor să-i forţez să ne ia, pe familia mea şi 
pe mine, dar asta ar însemna să trăim de partea cealaltă a 
Golfului Persic, golful nostru, să trăim printre arabi. Nu mi- 
au plăcut niciodată arabii. Niciodată nu m-am încrezut în ei. 
Nu. Planul meu e mai bun. Încetişor, pe drumul vechi-de 
coastă, toată ziua de azi şi toată noaptea, apoi cu barca 
vărului meu în Pakistan, cu de-ajuns benzină de rezervă ca 
peşcheş. Mulţi dintre ai noştri sunt acolo deja. O să aranjez 
o viaţă bună pentru soţia mea şi pentru fiu şi pentru micuța 


Sousan, până când, cu ajutorul lui Allah, vom putea să ne 
întoarcem din nou acasă. Prea multă ură acum, aici. Prea 
mulţi ani l-am servit pe Şah. Ani buni. În felul lor de a fi, a 
fost bun pentru noi. Întotdeauna am fost plătiţi la timp. 

La nord de Lengeh; ora 9,32 dimineaţa. Câmpul de varză 
se afla la zece kilometri de bază, către nord-est, o zonă 
dezolantă, pustie, pietroasă, la poalele munţilor. Cele două 
elicoptere erau parcate unul lângă celălalt, cu motoarele 
torcând. Ed Vossi stătea la fereastra carlingii lui Willi. 

— Îmi vine să vărs, Willi! 

—?i mie! 

Willi îşi aranja uşor căştile; radioemiţătorul era în 
funcţiune dar, conform planului, trebuiau doar să asculte?i 
să nu-l folosească decât în caz de extremă urgenţă. 

— Ai prins ceva, Willi? 

— Nu, doar paraziți. 

— Drace! Trebuie să fie în mare necaz. Încă un minut şi 
mă duc să mă uit, Willi. 

— Mergem să ne uităm amândoi. 

Willi privi fulgerele dintre crestele munţilor, vizibilitatea la 
aproape doi kilometri, norii negri apropiindu-se. 

— Nu-i o zi pentru o călătorie de plăcere, Ed! 

— Nu. 

Apoi faţa lui Willi se aprinse ca o rachetă, şi arătă cu 
degetul. 

— Acolo! 

Elicopterul lui Scragger se apropia încet la două sute de 
metri deasupra solului. Vossi o rupse la fugă către aparatul 
lui şi urcă în cabină. Auziră în căşti: 

— Ce-ţi face indicatorul de turație, Willi? 

— Nu prea bine, Scrag, spuse vesel Willi, urmând planul în 
caz că-i asculta cineva. L-am rugat pe Ed să arunce o 
privire la el şi nici el nu e prea sigur. Radioul lui nu 
funcţionează. 

— Aterizez şi-o să stăm de vorbă. Scragger către bază, mă 
auziţi? 


Nici un răspuns 

— Scragger către bază! O să fim la sol o vreme. Nici un 
răspuns. 

Willi ridică degetul mare către Vossi. Amândoi crescură 
puterea motoarelor, concentrându-se asupra lui Scragger 
care cobora pe o curbă leneşă. La nivelul solului, Scragger 
îşi verifică înălţimea şi o porni înaintea lor ca o săgeată 
către coastă. Acum erau cu toţii înfierbântaţi, Vossi striga 
vesel şi chiar şi Willi zâmbea. 

— Sfinte Sisoe! 

Scragger trecu peste culmea movilei şi cobori de partea 
cealaltă şi acum putea zări coasta şi mica lor furgoneta 
parcată pe faleza stâncoasă, chiar la marginea țărmului, la- 
nivelul apei. Inima îi tresări. O turmă de capre cu trei 
ciobani punctau zona lui de aterizare. La cincizeci de metri 
mai departe, pe plajă, se afla o maşină cu nişte oameni şi 
copii ce se jucau prin preajmă, într-un loc unde niciodată 
până atunci nu zărise pe cineva. Şi nu departe chiar în larg, 
o mică barcă cu motor trecea alene. 

Ar putea fi o barcă de pescuit. Ar putea fi una dintre 
patrulele obişnuite împotriva contrabandiştilor sau a 
fugarilor, pentru că aici, cu frontiera Omanului şi renumita 
Coastă a Piraților atât de aproape, paza de coastă fusese 
întărită din timpuri istorice. 

Nu pot să schimb nimic acum, îşi zise cu inima bătându-i 
puternic, nebuneşte. Il zări pe Benson - şi ceilalţi doi 
mecanici îl zăriră la rândul lor - sărind în furgonetă şi 
pornind către zona lor de aterizare. În spatele lui, Willi şi 
Vossi încetiniră ca să-i dea timp. Doar o şovăire, ateriza 
rapid, împrăştiind în toate părţile caprele, ciobanii şi 
excursioniştii împietriţi de uimire. În clipa în care patinele 
atinseră solul, strigă „Haideţi!”. Mecanii n-aveau nevoie de 
nici un îndemn. Benson se repezi la uşa cabinei şi o smulse 
într-o parte, alergând în spate să-i ajute pe ceilalţi doi care 
deschiseseră uşile furgonetei. împreună scoaseră valizele şi 


sacii şi bagajele şi se repeziră greoi să încarce elicopterul, 
cabina fiind deja plină ochi cu piese de schimb. 

Scragger privi înjur şi-i zări pe Willi şi pe Vossi care planau 
în aer, făcând de pază. 

— Până acum toate bune, spuse cu glas tare, 
concentrându-se asupra martorilor care trecuseră de 
surpriză şi se apropiau. 

Încă nici o primejdie. Cu toate astea, se asigură că pistolul 
Verey se află la îndemână, pentru orice eventualitate, şi îşi 
îndemnă mecanicii să se grăbească, îngrijorat că în orice 
clipă ar fi putut sosi în viteză de-a lungul drumului o maşină 
de poliţie. 

A doua încărcătură şi-apoi încă una, apoi ultima, toţi trei 
mecanicii asudaţi şi doi dintre ei se urcară în cabină 
trântind uşile. Benson se prăbuşi pe scaunul din faţă de 
lângă el, înjură şi se repezi să coboare. 

— Am uitat să opresc motorul. 

— La dracu cu asta. Am pornit! 

Scragger mări puterea motorului şi se ridică în aer. 
Benson încuie uşa, îşi prinse centura de siguranţă şi se 
aflau deja deasupra valurilor, în ceața Golfului. Privi în 
stânga?i-n dreapta. Willi şi Vossi îl flancau strâns şi îşi dori 
sa aibă un radioemiţător de înaltă frecvenţă ca să poată 
raporta „Lima Trei” lui Gavallan. N-are a face! O să 
ajungem acolo într-o clipită. 

Odată trecuţi de primele sonde, începu să răsufle mai uşor. 
Nu-mi place deloc că l-am lăsat pe tânărul Aii Pash aşa, îşi 
zise. Nu-mi place că l-am lăsat baltă pe George de Plessey şi 
băieţii lui, cele două 206, nu-mi place deloc c-am plecat. Ei 
bine, am făcut ce-am putut. Am lăsat recomandări şi 
promisiuni de slujbe când o să ne întoarcem - dac-o să 
nentoarcem - pentru Aii Pash şi ceilalţi, în primul sertar al 
şefului de birou, cu toţi banii care mai rămăseseră. 

Îşi verifică direcţia, îndreptându-se către sud-vest, spre 
Siri, pe ruta obişnuită de transport, în caz că erau observați 
de radar. Lângă Siri avea să se întoarcă spre sud-est către 


Al Shargaz şi către casă. Dacă totul merge bine, îşi zise şi 
atinse piciorul de iepure pe care Nell i-l dăduse cu mulţi ani 
în urmă ca să-i poarte noroc. 

Trecură la tribord pe lângă altă sondă: Siri şase. Furtuna 
electrică trosnea în căşti, apoi amestecat cu paraziţii, tare şi 
limpede se auzi: 

— Hei, Scragger, tu şi Lesgars, sunteţi prea jos, n'est-ce 
pas? 

Era vocea lui Francpis Menange, administratorul sondei 
pe lângă care abia trecuseră, şi înjură vigilenţa omului. Ca 
să-l potolească, apăsă butonul emiţătorului. 

— 'Ţine-ţi gura, Franţois! Exersăm. Linişte, da? îl auzi 
râzând. 

— Bien sur, dar eşti nebun să exersezi aşa de jos pe ozi 
canasta. Adie! 

Începuse din nou să asude. Încă patru sonde pe lângă care 
trebuia să treacă mai înainte de a putea vira către marea 
liberă. Trecură pe lângă prima linie a brizanţilor, vântul 
izbindu-i în rafale, ploaia ropotind puternic în fereastră, 
năpădindu-i în şuvoaie, o mulţime de fulgere de jur 
împrejur. Willi şi Vossi erau strâns pe poziţie şi-i făcea 
plăcere că zbura cu ei. 

De patruzeci de ori am crezut că Qeshemi avea să spună 
„Dumneata mergi cu mine” şi să mă ducă la zdup. Dar n-a 
făcut-o şi suntem aici şi peşte o oră şi patruzeci de minute 
noi o să fim acasă şi lranul doar o amintire. 

CAPITOLUL. 62 

La Baza aeriană Kowiss; ora 9,46 dimineaţa. Mullahul 
Hussain spuse răbdător: 

— Mai spune-mi şi altceva despre ministrul Kia, căpitane! 

Şedea la biroul comandantului bazei. Un revoluţionar din 
Gărzile Verzi, cu chipul dur, păzea uşa. 

— 'Ţi-am spus tot ce ştiam, spuse Mclver, istovit. 

— Atunci, te rog vorbeşte-mi despre căpitanul Starke. 
Politicos, insistent şi fără grabă, de parcă aveau la dispoziţie 
toată ziua şi toată noaptea şi toată ziua următoare. 


— Ţi-am vorbit şi de el, aga. Ţi-am tot spus tot felul de 
lucruri despre amândoi de atâtea ori în ultimele ceasuri! 
Am obosit şi nu mai am ce să-ţi spun. 

Mclver se ridică de pe scaun, se întinse şi se aşeză la loc. 
N-avea sens să încerce să plece. încercase asta o dată şi 
revoluţionarul de la uşă îi făcuse semn tăcut să se întoarcă 
înapoi. 

— Dacă nu ai ceva anume să întrebi, nu pot să mă gândesc 
la nimic de adăugat. 

Nu fusese surprins că mullahul tot încercase să afle 
despre Kia şi repetase întruna cum, cu câteva săptămâni în 
urmă, Kia fusese făcut director ca din senin, despre 
întâlnirile sale cu el, destul de rare în ultimele săptămâni, 
dar nu şi despre cecurile pentru băncile din Elveţia care 
unseseră calea pentru avion şi scosese cele trei 212 din 
colivie. 

Să fiu al dracului dacă o să fac ce i-a făcut Wazari, îşi 
spusese. Kia e uşor de înţeles, dar de ce Duke Starke? Unde 
a fost Duke la şcoală, ce mănâncă, de când e căsătorit, o 
nevastă sau mai multe, de câtă vreme e cu compania, e 
catolic sau protestant, totul şi orice şi-apoi spune-o din nou. 
Niciodată îndeajuns de satisfăcut şi totdeauna acelaşi 
răspuns liniştit, evaziv, la întrebarea sa, 

— Pentru că mă interesează, căpitane! 

Mclver privi pe fereastră. O idee de ploaie, nori joşi, tunet 
în depărtare. Or să fie curenţi ascendenți de aer şi câteva 
vârtejuri adevărate în norii ăia dinspre est. Minunată 
ascunzătore pentru saltul peste Golf. Ce se întâmplă cu 
Scrag şi Rudi şi băieţii lor? îi năvăli dintr-o dată în minte. Cu 
un efort, îndepărtă întrebarea pentru mai târziu, ca şi 
oboseala lui şi grija şi ce dracu avea să facă atunci când o să 
se isprăvească tot interogatoriul, dac-o să se isprăvească. 

Ai grijă, concentrează-te! O să faci o greşeală dacă nu eşti 
sută la sută atent şi atunci totul o să fie pierdut. Ştia că 
rezervele lui erau pe sfârşite. Noaptea trecută dormise 
prost şi asta nu-i fusese de mare ajutor şi nici enorma 


tristeţe a lui Lochart care se tot gândea la Şeherazada. 
Foarte dificil pentru Tom să facă faţă adevărului. Imposibil 
să-i spui. Nu era firesc să se destrame toată treaba? Era de 
aşteptat c-o se întâmple astea, Tom, bătrâne prieten. Ea e 
mahomedană, e bogată, tu n-ai să fii niciodată; tot trecutul 
ei e săpat în oţel, al tău este o scamă de funigel; familia ei e 
de sânge albastru, a ta nu; ea poate să rămână, tu nu. Şi 
peste toate astea, sabia care atârnă deasupra ta: HBC. Atât 
de trist, îşi zise. Ai avut vreodată o şansă? Cu Şahul poate, 
dar cu inflexibilitatea ăstora, nu. Ce-aş face dac-aş fi lom? 

Cu un efort, îşi opri mintea să hălăduiască. Simţea ochii 
mullahului sfredelindu-l. Nici nu clintiseră de când Changiz 
îl adusese acolo şi plecase. 

A, da, afurisitul de colonelul Changiz. 

Pe drum, în maşină şi câtă vreme aşteptaseră, pusese şi el 
o groază de întrebări. Dar întrebările sale erau destinate să 
stabilească exact când şi cât de des era programat avionul 
lor pentru Kowiss, câte Gărzi Verzi erau amplasate în 
partea lor de bază când sosea, câte rămâneau în bază şi 
dacă înconjurau şi păzeau avionul toată vremea cât era la 
sol. Întrebările fuseseră puse cu voce obişnuită, nimic care 
ar fi putut arăta ceva mai mult decât interesul, dar Mclver 
era sigur că adevăratul motiv era alcătuirea unui traseu de 
evadare, dac-ar fi fost nevoie. Şi ultima cărămidă, târgul. 

— Chiar şi într-o revoluţie se întâmplă greşeli, căpitane! E 
nevoie de prieteni sus-puşi mai mult ca niciodată, Trist, dar 
adevărat. 

Dacă nu mă scarpini pe spate, am să te muşc. Mullahul se 
ridică. 

— Am să te duc înapoi. 

— O, foarte bine, mulţumesc. 

Mclver îl studie tăcut. Ochii căprui închis sub sprâncene 
groase nu trădau nimic, pielea întinsă peste pomeţii înalţi ai 
obrazului, o faţă ciudată, plăcută, ascunzând un suflet şi o 
hotărâre enormă. 

Spre bine sau spre rău? se întrebă. 


În turnul radio; ora 9,58 dimineaţa. Wazari şedea pe vine 
lângă uşa ce dădea pe acoperiş, încă aşteptând. Când 
Mclver şi Lochart îl lăsaseră acolo, în birou, sufletul său 
fusese sfâşiat între a o rupe la fugă şi a rămâne. Apoi 
sosiseră Changiz şi aviatorii, aproape în acelaşi timp Pavoud 
cu restul personalului, aşa că se strecurase sus, aici, 
nevăzut, şi de atunci stătuse ascuns. 

Cu puţin înainte de opt dimineaţa, sosise într-un taxi Kia. 
Din locul său de veghe îl văzuse izbucnind într-o furie 
paroxistică pentru că Mclver nu-l aştepta lângă 206, gata 
pentru decolare. 

Aviatorii cu banderole verzi îi transmiseseră ce ordonase 
Changiz şi Kia protestase zgomotos. Alte ridicări din umeri 
şi scuze politicoase şi Kia intrase ca o furtună în clădire, 
proclamând sus şi tare c-avea să-i telefoneze lui Changiz şi 
să vorbească cu Teheranul la radio imediat, dar Lochart îi 
tăiase calea la piciorul scărilor şi-i spusese că telefoanele nu 
funcţionează şi că emițătorul le face probleme şi că nu 
există nici un depanator radio până mâine. 

Îmi pare rău, domnule ministru. Nu putem face nimic în 
privinţa asta. Doar dacă nu vreţi să mergeţi domnia voastră 
personal la Cartierul General, îl auzise pe Lochart. Sunt 
sigur că domnul căpitan Mclver nu o să întârzie prea mult. 
A trimis după el mullahul Hussain. 

Că prin farmec, cea mai mare parte a aroganţei dispăruse 
din purtarea lui Kia şi asta îi făcuse mare plăcere lui 
Wazari, dar nu îi alinase neliniştea care îl măcina şi 
rămăsese acolo în vânt şi frig, abandonat, pierdut şi 
nenorocit. Siguranţa temporară înecare se afla nu-i 
îndepărtase cu nimic neliniştea său teama sau suspiciunea 
în ceea ce privea întâlnirea cu Kia din ziua aceea sau 
prezentarea în faţa komitehului, a doua zi mâine. „E nevoie 
de tine pentru alte lămuriri”. Şi de ce erau oare ticăloşii 
ăştia de Lochart şi Mclver atât de nervoşi? Cu ce l-au minţit 
pe prefăcutul ăla de Changiz în legătură cu schimbarea de 
echipă de la sonda Abu Sal? Nu e nevoie de nici o afurisită 


de schimbare acolo, decât doar dacă n-a fost ordonată în 
timpul nopţii. De ce-am rămas numai cu trei piloţi şi doi 
mecanici, cu o grămadă de lucru începând de luni, de ce 
atâtea piese de schimb au fost trimise din bază? O, Lisuse 
Christoase, scapă-mă dracului de aici! 

Era atât de frig şi rece încât intră hotărât înăuntru, dar 
lăsă uşa deschisă de perete pentru o retragere rapidă. 
Prudent, privi afară pe fereastră şi printre crăpăturile 
dintre scânduri. Dacă avea grijă, putea să vadă cea mai 
mare parte a bazei fără să fie văzut. 

Ayre, Lochart şi mecanicii se învârteau în jurul unui 212. 
Poarta principală era bine păzită de obişnuitele Gărzi Verzi. 
Nici o activitate nu se zărea peste drum, la bază. Îl străbătu 
un fior. Umblau zvonuri că în curând komitehul avea să 
efectueze o altă epurare, că acum el se afla undeva în capul 
listei din pricina mărturiei depuse împotriva lui Kia şi 
Esvandiary. „Pe Profet! Am auzit ca vor să te cheme mâine. 
Ţi-ai pus viaţa în cumpănă vorbind aşa. Nu ştii că, de patru 
mii de ani, prima regulă a supravieţuirii, aici, a fost să-ţi ţii 
gura şi ochii închişi la ceea ce fac cei de deasupra, sau 
foarte curând n-o să mai ai nici urmă de ele în cap? Desigur 
că cei de sus sunt corupți. A fost vreodată altfel?” 

Wazari gemu, neajutorat în furtuna în care se vârâse, cu 
nervii aproape să plesnească. De când Zataki îl bătuse atât 
de rău şi-i zdrobise nasul - avea senzaţia că nu mai poate 
respira - îi scosese patru dinţi şi se alesese cu o aproape 
perpetuă durere de cap, entuziasmul şi curajul îl 
părăsiseră. Nu mai fusese bătut niciodată până atunci. 

Deci, Barosanul şi Kia au fost amândoi vinovaţi. Şi ce te 
privea pe tine asta? lar acum prostia ta o să te îngroape. 
Lacrimile începură să i se prelingă de-a lungul vânătăilor. 

Pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeu, ajutor! Ajutor! 

Apoi defecţiunea îi răsări în minte şi rămase cu gândul la 
„ea. Ce defecţiune? Aparatul funcţionase ieri minunat. Îşi 
şterse lacrimile. Fără nici un zgomot, alunecă spre masă şi 
dădu drumul emiţătorului, păstrând volumul cât mai 


aproape de minimum. Totul părea minunat. Indicatoarele 
arătau măsurile corecte. O mulţime de paraziți de la o 
furtună electrică, dar nici un fel de transmisiuni. Era un 
lucru neobişnuit să nu se audă alte emisiuni radio pe 
frecvenţa companiei. Cineva de undeva trebuia neapărat să 
spună ceva. Nu îndrăzni să dea volumul mai tare. Întinse 
mâna într-un sertar după o pereche de căşti şi le conecta, 
decuplând difuzorul. 

Acum putea să dea volumul cât de tare vroia. Curios, tot 
nimic. Cu grijă, comută de pe canalul companiei pe 
celelalte. Nimic. Pe frecvenţă ultrascurte - nimic. Înapoi la 
primul emiţător. Nu putea nici măcar să recepţioneze 
obişnuitul raport meteo înregistrat pe bandă, care mai era 
emis încă de Teheran. Era un bun operator radio şi bine 
pregătit şi nu-i trebui aproape deloc timp ca să identifice 
eroarea. O privire aruncată printr-o crăpătură în uşa care 
ducea către acoperiş îi confirmă că firul atârna liber. 

— Ticăloşii, î?i zise. De ce dracu n-am observat când eram 
afară? închise aparatul cu grijă şi se târî afară şi când 
ajunse la piciorul antenei şi văzu că firul fusese smuls, dar 
rugina de la capăt era proaspăt curățată, se înfurie. Apoi se 
înfierbântă. Ticăloşii ăştia, îşi zise, ticăloşi ipocriţi, Mclver?i 
Lochart, trebuie să fi ascultat şi să fi recepționat şi sa fi 
emis când am ajuns cu. Ce dracu pun la cale? Legătura fu 
repede restabilită. Emiţătorul Porni imediat şi se umplu de 
farsi pe frecvenţa companiei. Sediul de la Teheran vorbea 
cu Bandar-e Delam, apoicu AlShargaz şi Lengeh, ceva 
despre nişte elicoptere care nu se duceau unde ar fi trebuit. 

Iran-loda? Nu din bazele noastre. 

— Kowiss, aici Bandar-e. Delam, mă auzi? Recunoscu 
vocea lui Jahan de la Bandar-e Delam. 

Automat degetul lui se îndreptă către butonul de emisie, 
apoi se opri. Nu era nevoie să-i cheme, îşi zise. Frecvenţele 
companiei erau pline - Nurrjir şi Jahan de la Bandar-e 
Delam şi Gerani de la Teheran şi Siamaki, spumegând 
furios. 


— Ticăloşii, murmură după câteva minute, totul 
devenindu-i limpede. 

În elicopter, lângă insula Siri; ora 10,05. Insula Siri se afla 
la o milă în faţa lor, dar mai înainte ca Scragger şi echipa lui 
să se poată întoarce spre sud-est, către linia internaţională 
de demarcaţie, mai aveau de trecut pe lângă alte trei 
sonde. 

Ca un afurisit de câmp de mine, îşi zise Scragger. Până 
acum suntem teferi şi n-am avut nici un fel de surpriză. 
Toate acele sunt pe verde, iar motoarele sună minunat. 

Alături de el, mecanicul său, Benson, privea pierdut la 
valurile care alergau puţin mai jos, sub ei. Paraziţi în căşti. 
Din vreme în vreme, zboruri internaţionale aflate mult 
deasupra lor îşi transmiteau poziţia radarului de la Kish, un 
punct de verificare în zona lor, şi li se răspundea imediat. În 
intercom, Benson spuse: 

— Kishul fix în faţă, Scrag. 

— Suntem sub radarul lor. N-ai teamă. 

— Mor de frică; da tu? 

Scragger dădu din cap. Kish se găsea chiar în faţa lor, la 
exact 15 mile, către dreapta. Mătură cu ochii din stingă 
spre dreapta. Vossi şi Willi erau alături de el şi le arătă 
degetul mare ridicat în sus şi ei răspunseră la fel, Vossi cu 
mult entuziasm. 

— Încă douăzeci de minute şi am trecut graniţa, spuse 
Scrag. Imediat ce-o facem, urcăm la 250. 

— Bun. Vremea se îmbunătăţeşte, Scrag, spuse Benson. 

Pătura de nori de deasupra lor se subţiase apreciabil, 
vizibilitatea se îmbunătăţise aproape la fel de mult. Văzură 
de departe petrolierul greu încărcat ce naviga spre larg în 
faţa lor. Alături de Willi, Scragger viră mult către pupa lui, 
având destul loc de manevră, dar, exuberant, Vossi săltă sus 
peste navă, apoi cobori să e aşeze din nou de partea 
cealaltă, lângă el. Imediat auziră din căşti: 

— Aici controlul Kish, elicopterul la joasă altitudine 
direcţia 225, raportează înălţimea şi destinaţia. 


Scragger se legănă dintr-o parte în cealaltă ca să tragă 
atenţia lui Willi şi Vossi şi făcu semn către sud-vest i le făcu 
semn să se depărteze, comandându-le să rămână şi să-l 
părăsească. Văzu că şovăiau, dar îşi întinse poruncitor 
degetul către sud-est, făcu un semn de adio şi împinse 
elicopterul într-o şambelă, lăsându-i la suprafaţa mării. 

— "Ţin-te de boaşe, Benson, spuse, simțind la rândul său 
greutate în stomac, apoi începu să transmită, mişcându-i 
laringofonul înainte şi-napoi de lingă gură, simulând un 
semnal prost: 

— Kish, aici elicopterul HFX de la Lengeh ătre Siri Nouă 
cu piese, direcţia 225. Am crezut că văd barcă răsturnată, 
dar a fost negativ. 

Siri Nouă era cea mai îndepărtată sondă pe care o 
deserveau în mod normal de partea aceea a graniţei intre 
Iran şi Emiratele Arabe Unite, încă în construcţie încă 
neechipată cu propriul ei emiţător. Mă întorc la 50. 

— HVĂ eşti doi cu cinci, transmisia intermitentă! menţine 
direcţia şi raportează la 250 de metri. Confirmă dacă ai fost 
informat de noile regulamente obligatorii de a cere la 
Lengeh permisiunea de pornire a motoarelor. 

Vocea operatorului, cu un puternic accent american, se 
auzea cinci cu cinci, clară şi profesională. 

— Îmi pare rău, Kish, asta-i prima zi când m-am întors în 
concediu. 

Îi văzu pe Willi şi pe Vossi dispărând în ceaţă. 

— Trebuie să cer permisiunea de decolare de la Siri ouă 
după ce am aterizat? O să stau acolo cel puţin ora. 

Scragger îşi şterse o picătură de sudoare de pe frunte. Ar 
fi avut tot dreptul să îi ceară să aterizeze la Kish mai întâi, 
ca să-i tragă un frecuş pentru încălcarea regulamentelor. 

— Afirmativ. Aşteaptă Unu. 

În intercom, Benson spuse nesigur. 

— Şi-acum, ce facem, Scrag? 

— O să le ţin o mică conferinţă. 

— Ce facem? Scragger zâmbi larg. 


— Depinde de ce fac ei. Apăsă pe emiţător. 

— Kish, HVX la 259. 

— Kish. Menţine direcţia şi altitudinea. Aşteaptă Unu. 

— HVX. Tăcere. 

Scragger cântărea posibilităţile, bucurându-se de 
primejdie. 

— E mai bine decât să zbori pe o rută de cargo, nu-i aşa, 
fiule? 

— Ca să fiu cinstit, nu prea. Dac-aş putea pune mâna pe 
Vossi, l-aş strânge de gât. 

Scragger ridică din umeri. 

— S-a întâmplat, s-a întâmplat. Am fi putut apărea şi 
dispărea de pe radar chiar de când am plecat. Poate că 
Qeshemi a raportat despre noi. 

Începu să fluiere fals. Trecuseră bine de insula Siri. Aveau 
acum sonda Siri Nouă la cinci kilometri în faţă. 

— Kish, aici HVX, spuse Scragger mişcându-şi microfonul. 
Părăsim 250 ca să ne apropiem de Siri Nouă. 

— Negativ. HVX menţine 250; transmisia voastră este 
intermitentă, doi pe cinci. 

— HVĂ. Te rog repetă. Transmisia voastră este perturbată. 
Repet: părăsim 250 pentru apropierea de Siri Nouă, repetă 
Scragger rar, continuând să simuleze o transmisie proastă. 

Îi zâmbi din nou lui Benson: 

— O şmecherie pe care am învă?at-o în RAF, fiule! 

— HVĂ, aici Kish. Repet: menţine 250 şi stai pe recepţie. 

— Kish, ne zdruncină şi ceața se îngroaşă. Părăsim 250 
către 200. O să raportez aterizarea şi o să chem din nou, 
cerând pornirea motoarelor. Mulţumesc şi la revedere, 
adăugă cu o rugăciune. 

— HVX, tramisia voastră este intermitentă. Renunţaţi la 
aterizarea pe Siri Nouă, întoarceţi 310 grade, menţineţi 250 
şi prezentaţi-vă direct la Kish. 

Benson se albi, Scragger râgâi. 

— Repetă, Kish, sunteţi unu cu cinci. 


— Repet. Abandonaţi aterizarea la Siri Nouă, întoarceţi 
310 grade şi prezentaţi-vă direct la Kish. 

Vocea operatorului nu era deloc grăbită. 

— Înţeles, Kish. înţeleg că trebuie să aterizăm la Siri Nouă 
şi să ne prezentăm la Kish după asta. Trecem prin 150 
pentru o apropiere la joasă altitudine. Mulţumesc şi la 
revedere. 

— Kish, aici zborul Jal 664 de la Delhi, îi întrerupse o voce. 
Deasupra voastră, la 12500, spre Kuweit pe direcţia 300, mă 
auzi? 

— JAL 664, aici Kish, menţine direcţia şi altitudinea, 
cheamă Kuweitul pe 118.8. Bună ziua. 

Scragger privi cu ochii mijiţi prin ceaţă. Putea zări sonda 
pe jumătate terminată, cu un bac dormitor ancorat de unul 
dintre picioarele sale. Toate acele indicatoarelor erau pe 
verde şi... 

Hei, ia aşteaptă. lemperatura a crescut, presiunea uleiului 
a coborât la motorul nr. |. Benson zărise şi el asta. Ciocăni 
cu degetul indicatorul, apropiindu-se mai mult de el. Acul 
indicatorului de presiune a uleiului sări uşor, apoi se 
întoarse înapoi, temperatura câteva grade deasupra 
normalului. N-aveau vreme să se îngrijoreze de asta acum. 

— Pregăteşte-te! 

Echipajul de pe platformă îi auzise şi văzuse şi se opri din 
lucru, eliberând pista de aterizare bine marcată. când 
ajunse la douăzeci de metri de sondă, Scragger spuse: 

— Kish, HVX aterizează acum. La revedere. 

— HVĂ te prezinţi direct la Kish după asta. Cere 
permisiunea de pornire a motorului. Repet. Te prezinţi 
direct la Kish după asta. Totul se auzea foarte limpede. Mă 
auzi? 

Scragger nu confirmă şi nici nu ateriza. Se opri la câţiva 
metri în aer, făcu un semn echipei de punte care îl 
recunoscu şi presupuse că era doar un zbor de 
antrenament sau un zbor de familiarizare pentru un nou 
pilot, un obicei al lui Scragger, un ultim semn cu mâna, apoi 


porni du-se de mare, întorcându-se către sud-vest cu 
maximum de viteză. 

La baza aeriană Kowiss; ora 10,21 dimineaţa. Mullahul 
Hussain opri maşina pe care o conducea în faţa clădirii 
birourilor. Mclver cobori. 

— Mulţumesc, spuse, neştiind la ce să se aştepte. 

Hussain fusese tăcut de când părăsise comandamentul 
unităţii militare. Lochart, Ayre şi ceilalţi se aflau în jurul 
elicopterelor. Kia ieşi cu paşi mari din birou, se opri 
văzându-l pe mullah, apoi cobori treptele. 

— Bună dimineaţa, Excelenţă Hussain! Felicitările mele! 
Mă bucur să vă văd. Folosise tonul ministerial pentru un 
oaspete de onoare, dar nu unul egal, apoi către Maclver, în 
engleză, scurt: Ar trebui să plecăm imediat. 

— Ă... da, aga, daţi-mi numai câteva minute să pun 
lucrurile în ordine. 

Mă bucur că nu sunt în pielea lui Kia, îşi spuse în timp ce 
se depărta, cu stomacul arzând. 

— Salut, Iom! 

— E-n regulă, Mac? 

— Da, adăugă în şoaptă. Va trebui să-i ducem de nas 
următoarele câteva minute. Nu ştiu ce pune la cale 
mullahul. Trebuie să aşteptăm, să vedem ce face cu Kia. Nu 
ştiu dacă Kia a intrat la apă sau nu; imediat ce ne lămurim, 
putem să plecăm. 

Cobori vocea şi mai mult. 

— Nu pot să nu-l iau pe Kia dacă Hussain îi dă drumul. Mă 
gândesc să-l iau o parte din drum, chiar peste dealurile de 
la limita emiţătorului, să simulez o urgenţă şi să aterizez. 
Când Kia iese din carlingă şi îşi ia picioarele la spinare, 
decolez, ocolesc zona asta şi ne întâlnim la locul stabilit. 

— Nu-mi place ideea, Mac! Mai bine lasă-mă s-o fac eu. Nu 
cunoşti locurile şi dunele alea de nisip arată la fel kilometri 
întregi. Ar fi mai bine să-liau eu. 

— M-am gândit la asta, dar atunci aş zbura cu unul dintre 
mecanicii fără licenţă. Mai degrabă l-aş supune pe Kia la 


riscul ăsta decât pe ei. Şi pe lângă asta ai putea fi tentat să 
ţii drumul drept până la Teheran. Ei? 

— Mai bine decât să-l las baltă şi să ne-ntâlnim la locul 
stabilit. E mai sigur. 

Mclver scutură din cap, simțindu-se tare prost că-şi punea 
prietenul într-o astfel de situaţie. 

— Tu ai merge mai departe, nu-i aşa? După o pauză 
ciudată, Lochart spuse: 

— Cât timp te-am aşteptat, aş fi putut să decolez cu el la 
bord şi să plec. Zâmbi strâmb. Piloții au spus că nici să nu 
mă gândesc, să aştept. Mai bine fii atent la ei, Mac. Unii 
dintre ei vorbesc engleza. Ce ţi s-a întâmplat? 

— Hussain m-a luat la întrebări despre Kia şi Diike Lochart 
se holbă la el. 

— Duke? Despre ce anume? 

— Totul despre el. Când l-am întrebat pe Hussain de ce, tot 
ce-a zis a fost: „fiindcă mă interesează”. 

Mclver văzu un tremur străbătându-l pe Lochart. 

— Mac, cred că-i mai bine să-l iau eu pe Kia. Tu s-ar putea 
să ratezi punctul de întâlnire. Ai putea merge în tandem cu 
Freddy. Decolez eu primul şi te-aştept. 

— Iartă-mă, Iom, nu pot să risc asta. Tu ai merge până la 
capăt. Dac-aş fi în locul tău, aş face acelaşi lucru şi... la 
dracu cu riscurile! Dar nu pot să te las să te întorci. Dacă 
te-ai întoarce acum, ar fi un dezastru, ar fi un dezastru 
pentru tine, sunt sigur de asta Tom, la fel şi pentru restul 
dintre noi. Asta-i adevărul! 

— La dracu cu adevărul, spuse amar Lochart. Allright, dar 
pe Dumnezeu, în clipa în care aterizăm în Kuweit îmi iau 
concediul de-o lună pentru care sunt programat sau 
demisionez de la S-G, oricum vrei, în aceeaşi secundă. 

— Destul de corect, dar trebuie să fie de la Al Shargaz. Ar 
trebui să realimentăm în Kuweit şi să ieşim de-acolo cât de 
repede putem. Dacă suntem destul de norocoşi să ajungem 
acolo şi dacă ei ne lasă să decolăm. 

— Nu, pentru mine Kuweitul e capătul liniei. 


— Cum vrei, spuse Mclver cu voce aspră, dar am să mă 
asigur că n-ai să urci într-un avion pentru Teheran, Abadan 
sau nicăieri în altă parte în Iran. 

— Eşti un ticălos, spuse Lochart, scârbit că Mclver îi 
ghicise atât de bine intenţiile. Lua-te-ar dracu! 

— Da, iartă-mă. De la Al Shargaz o să te ajut cât pot. 
Mclver se întrerupse văzându-l pe Lochart mormăind o 
înjurătură. Se întoarse. Kia şi Hussain stăteau încă de vorbă 
lângă maşină. 

— Ce s-a întâmplat? 

— În turn! 

Mclver privi în sus. II observă pe Wazari pe jumătate 
ascuns în spatele uneia dintre ferestrele bătute în scânduri, 
făcându-le foarte limpede semn să urce. N-aveau cum se 
preface că nu-l văzuseră. În timp ce-l priveau, Wazari le 
făcu din nou semn şi se trase înapoi la adăpost. 

— Afurisitul! spuse Lochart. Am verificat turnul chiar după 
ce-ai plecat tu, să mă asigur că nu s-a strecurat acolo sus, şi 
nu era, aşa că am crezut c-a şters-o. Obrajii i se înroşiseră 
de furie. Dacă stau şi mă gândesc, nu m-am dus până în 
cameră, aşa că ar fi putut să se ascundă pe acoperiş. 
Ticălosul trebuie să fi fost acolo toată vremea. Sfinte 
Dumnezeule, poate că a găsit firul rupt! 

Mclver paralizase. Lochart se întunecă. 

— Rămâi aici! Dacă încearcă să ne facă vreun necaz, îl 
omor. 

Porni cu paşi mari. 

— Aşteaptă, vin şi eu. Freddy, ne întoarcem într-o clipă! 

Când trecură pe lângă Hussain şi Kia, Mclver spuse: 

— Mă duc să cer aprobarea, domnule ministru. Decolăm în 
cinci minute. 

Mai înainte de-a putea răspunde Kia, mullahul spuse 
criptic: 

— Insha Allah! Kia zise tăios: 

— Căpitane, n-ai uitat că trebuie să fiu în Teheran pentru o 
întâlnire importantă la şapte seara? Bine. 


Le întoarse spatele, îndreptându-şi atenţia către Hussain. 

— Ce spuneaţi, Excelenţă? 

Cei doi piloţi intrară în birou fierbând din pricina 
impoliteţei lui, trecură de Pavoud şi de ceilalţi angajaţi şi se 
îndreptară către casa scărilor. Turnul era gol. Apoi zăriră 
uşa de pe acoperiş dată de perete şi-l auziră pe Wazari 
şoptind: 

— Aici! 

Era afară, chiar lângă uşă, lipit de perete, nemişcat. 

— Ştiu ce puneţi voi la cale. Nu e nici o defecţiune la 
emiţător, spuse, abia în stare să-şi stăpânească 
înfierbântarea. Patru elicoptere au şters-o de la Bandar-e 
Delam şi-au dispărut. Directorul vostru, Siamaki, urlă ca un 
porc înjunghiat pentru că nu poate să prindă Lengehul, pe 
noi sau Al Shargazul şi pe domnul Gavallan. Stau pur şi 
simplu şi-l ascultă. Aşa e? Nu-i aşa? la spune! 

— Ce-are asta de-a face cu noi? spuse Lochart 
ameninţător. 

— Totul, desigur că totul, pentru că totul cade la locul lui. 
Numir, de la Bandar-e Delam, zice că toţi străinii au plecat. 
N-a mai rămas nimeni la Bandar. Siamaki spune acelaşi 
lucru despre Teheran, ba chiar i-a zis lui Numir că 
servitorul vostru, căpitane Mclver, servitorul vostru a spus 
că cea mai mare parte a lucrurilor personale ale 
dumneavoastră şi ale căpitanului Petikin lipsesc din 
apartament. 

Mclver ridică din umeri şi se duse să închidă emițătorul. 

— O măsură de siguranţă câtă vreme Petikin şi cu mine 
suntem plecaţi. Au fost o mulţime de jafuri. 

— Nu folosiţi emițătorul încă, vă rog. Ascultaţi. Pentru 
Dumnezeu, ascultaţi-mă. Vă implor. N-aveţi cum să 
acoperiţi adevărul. Elicopterele voastre şi băieţii au plecat 
de la Bandar, Lengehul a amuţit, aşa că şi-acolo e acelaşi 
lucru, Teheranul e-nchis, acelaşi lucru, n-au mai rămas 
decât cei de aici şi voi sunteţi cu toţii pe picior de Plecare. 


Vocea lui Wazari avea o notă curioasă şi nu putea încă să-şi 
dea seama ce ascundea asta. 

— N-am să vă trădez! Vreau să vă ajut, jur că vreau să vă 
ajut! 

— Să ne ajuţi? La ce? 

— Să plecaţi! 

— De ce ai face-o, chiar dacă, să zicem, ar fi adevărat? 
spuse înfuriat Lochart. 

— Aţi avut dreptate să nu vă încredeţi în mine mai înainte, 
căpitane, dar jur în faţa lui Dumnezeu că acum puteţi să 
aveţi încredere în mine. Acum m-am adunat. Mai devreme 
eram aiurit şi acum m-am limpezit şi sunteţi singura mea 
speranţă să scap de-aici. Sunt chemat mâine în faţa 
komitehului şi... uitaţi-vă la mine. Pentru Dumnezeu, 
explodă, sunt nenorocit şi, dacă nu dau peste un doctor ca 
lumea, o să fiu nenorocit toată viaţa şi poate chiar mort! Mă 
apasă ceva aici, mă doare ca dracu! 

Wazari îşi atinse baza nasului zdrobit. 

— De când m-a bătut ticălosu de Zataki, mă doare capul şi 
aproape c-am înnebunit. E sigur c-am înnebunit, ştiu asta, 
da mai pot încă să v-ajut. Pot să vă acopăr de-aici, dacă mă 
luaţi cu voi! Lăsaţi-mă doar să mă strecor la bordul 
ultimului elicopter, jur c-o să v-ajut. 

Lacrimile îi umpluseră ochii. Cei doi oameni se holbau la 
el. Mclver apăsă butonul emiţătorului. 

— Kowiss, IHC testează, testează. 

O pauză lungă, apoi într-o engleză cu accent puternic: 

— Aici turnul. IHC te auzim cinci cu cinci. 

— Mulţumesc. Se pare c-am identificat defectul. Charterul 
nostru 206 pentru Teheran o să plece peste zece minute şi 
de asemenea zborul nostru de dimineaţă către sondele 
Patruzeci, Abu Sal şi Gordy, cu piese. 

— Okay. Raportaţi în aer! Staţia voastră de la Bandar-e 
Delam încearcă să ia legătura cu voi. 

Mclver simţi că începe să transpire. 

— Mulţumesc, turnule, la revedere. 


— Bună ziua. Se uită la Lochart, apoi comută aparatul. 
Auziră imediat vocea lui Jahan în farsi şi Lochart începu să 
traducă. 

— Jahan spune că ultima dată când au fost văzuţi în zbor a 
fost către nord-est, îndreptându-se dinspre coastă către 
interior, că Zataki... pentru un moment vocea îi tremură... 
că Zataki a ordonat celor patru elicoptere să deservească 
Iran-loda şi că ar trebui să fie la Iran-Ioda acum şi că e 
sigur c-o să sune sau o să trimită un mesaj. 

Apoi Mclver îl recunoscu pe Siamaki. Lochart asudase. 

— Siamaki zice că o lipsească o jumătate de oră până la o 
oră, dar o să cheme când se întoarce şi o să continue să 
încerce să ne prindă pe noi şi Al Shargaz... Jahan zice okay 
şi o să aştepte şi dacă o să aibă ştiri o să cheme. 

Pentru moment paraziți, apoi vocea lui Jahan în engleză: 

— Kowiss, aici Bandar-e Delam, mă auzi? Lochart mormăi. 

— Dacă turnul prinde toată chestia asta, de ce n-am intrat 
încă la apă? 

— Este vineri, n-au nici un motiv să urmărească 
frecventele companiei voastre. 

Wazari îşi şterse lacrimile, reuşind să se stăpânească. 

— Vineri echipa este minimă şi numai din novici. Nu sunt 
zboruri, nu se întâmplă nimic, komitehul a săltat toţi ofiţerii 
de la radar şi cinci dintre sergenţi şi i-a legat la gard. 

Se cutremură, apoi continuă grăbit: 

— Poate că unul dintre băieţi a prins Bandar-e Delamul o 
dată sau de două ori. Deci cei de la Bandar-e Delam au 
pierdut contactul cu unele din elicopterele lor. Şi ce dacă? 
Sunt străini şi asta se întâmplă mereu. Dar, căpitane, dacă 
nu închizi gura Bandarului şi Teheranului, cineva o să... 
cineva o să se-ncingă. Scoase o batistă mototolită şi-şi 
şterse o picătură de sânge din nas. Dacă treci pe canalul de 
rezervă, o să fie destul de sigur. Turnul nu-l are. 

Mclver se holbă la el. 

— Eşti sigur? 

— Sigur. Ascultă. De ce nu... 


— Se întrerupse. Se apropiau paşi. Se strecură înapoi pe 
acoperiş fără zgomot, în ascunzătoare. 

Kia urca scările cu paşi apăsaţi. 

— Ce te reţine, căpitane? 

— Aştept aprobarea pentru decolare, domnule ministru, 
îmi pare rău, mi s-a spus s-aştept. Nu pot face nimic. 

— Ba da, putem să decolăm şi să plecăm. Acum. M-am 
săturat să... 

— Şi eu m-am săturat, dar nu vreau să-mi zboare cineva 
capul de pe umeri! Nervii lui Mclver cedară şi izbucni: O s- 
aştepţi! Aştepţi, înţelegi? O să aştepţi, fir-a să fii şi dacă 
purtările tale afurisite n-or să se îmbunătăţească, am să 
anulez toată călătoria şi am să amintesc un peşcheş sau 
două mullahului Hussain, de care s-a întâmplat să uit când 
am stat de vorbă cu el! Acum ieşi dracului de-aici! 

Pentru moment crezură că Kia avea să plesnească, dar se 
întoarse pe călcâie şi plecă. Mclver inspiră adânc, 
blestemându-se că se pierduse cu firea, apoi făcu un semn 
cu degetul mare spre acoperiş şi şopti: 

— 'Tom, ce facem cu el? Nu putem să-l lăsăm. Ne-ar putea 
trăda într-o clipă. 

Lochart se uită în spate. Wazari era în pragul uşii. 

— Jur c-o să v-ajut, şopti disperat. Ascultaţi! când o să 
decolezi cu Kia, ce-ai de gând? Să scapi de el, nu? Mclver 
nu-i răspunse, încă nesigur. lisuse, căpitane! Trebuie să ai 
încredere în mine. Uite, cheamă Bandar-e Delamul pe 
frecvenţa de rezervă şi du-l cu vorba pe Numir, repede-l aşa 
cum l-ai repezit pe ticălosul ăsta şi spune-i c-ai poruncit ca 
toate elicopterele să vină aici. Asta o să-i mai răcorească o 
oră sau două. 

Mclver aruncă o privire iute către Lochart. Acesta spuse 
înfierbântat: 

— De ce nu? Drace, asta-i o idee grozavă! Apoi decolezi cu 
Kia şi Freddy poate s-o şteargă. O să aştept aici şi... 
cuvintele se pierdură. 


— Şi după aia ce, lom? Wazari se apropie şi comută pe 
canalul de rezervă şi spuse repede către Lochart: 

— Aştepţi o vreme, căpitane, şi când căpitanul Mclver a 
plecat şi Ayre a ieşit din zonă, îi spui lui Numir că eşti sigur 
că elicopterele lui şi-au închis emiţătoarele, neavând de ce 
să le folosească, şi sunt pe scurte. Asta îţi oferă scuza de a 
decola şi a te învârti prin jur, apoi o ştergi către 
ascunzătoarea cu combustibil. 

Îi văzu uitându-se unul la celălalt. 

— lisuse, căpitane! Toată lumea ştie că nu poţi să reuşeşti 
să traversezi Golful dintr-o bucată. N-ai cum. Aşa că trebuie 
să ai nişte combustibil pe undeva, pe țărm sau pe una 
dintre sonde. 

Mclver trase adânc aer în piept şi apăsă butonul de 
emisie. 

— Bandar-e Delam, încercăm să dăm de voi de ore întregi. 
Jahan, dă-mi-l pe aga Numir, rosti scurt. 

Un moment, apoi se auzi vocea lui Numir, dar înainte ca 
managerul IranOil să se poată arunca într-o lungă tiradă, 
Mclver i-o tăie brusc: 

— Unde sunt cele patru elicoptere ale mele? De ce nu s-au 
prezentat? Ce se-ntâmplă acolo şi de ce sunteţi atât de 
ineficienţi că nu ştiţi că am ordonat elicopterelor şi 
personalului să vină aici... 

Al Shargaz, Biroul S-G. şi de ce nu-ţi aminteşti că trebuie 
să sosească schimburile de echipă la Bandar-e Delam, la 
sfârşitul săptămânii? 

Vocea lui Mclver se auzea slab, dar limpede în difuzor şi 
Gavallan, Scot şi Manuela se holbau la aparat, uluiţi că era 
încă acolo, la Kowiss. Nu însemna asta că Lochart, Ayre şi 
ceilalţi erau şi ei acolo? 

— V-am chemat toată dimineaţa, domnule căpitana! Vocea 
lui Numir se auzea şi mai slab. 

— Aţi ordonat elicopterelor noastre să vină la Kowiss... dar 
de ce, şi de ce n-am fost şi eu informat? elicopterele noastre 
trebuiau să se ducă la Iran-Ioda în dimineaţa asta, dar n-au 


aterizat şi au dispărut. Aga Zamaki a încercat şi el să dea de 
domnia-voastră. 

— A fost o defecţiune la emiţătoarele noastre. Acum 
ascultă aici, Numir. Am ordonat elicopterelor mele să 
rămână la Kowiss. N-am aprobat niciodată un contract Iran- 
Toda, nu ştiu nimic despre un contract lran-loda, aşa că cu 
asta basta. Acum termină să mai faci atâta tămbălău fără 
rost. 

— Dar sunt elicopterele noastre şi toată lumea a plecat! 
Toată lumea! Mecanicii şi piloţii. 

— Le-am ordonat tuturor să vină aici pentru o investigare. 
Repet: sunt foarte nemulţumit de felul în care te ocupi de 
operaţiunile noastre şi am să raportez acest lucru la lranOil. 
Acum termină cu apelurile! 

În birou împietriseră cu toţii. Dacă Mclver era încă la 
Kowiss, era un dezastru. „Vârtejul” o pornise rău de la 
început. Era 10,12 şi Rudi şi cei trei ai săi întârziau să 
sosească în Bahrain. 

— Dar nu ştim, de fapt, ce vânt au din faţă, tată, spusese 
Scot, sau cât de mult o să dureze realimentarea în zbor. Ar 
putea să întârzie trei sferturi de oră până la o oră şi totuşi 
totul să fie okay. Să zicem un ETA la Bahrain la 11 Sau 
11,15; 

Dar toată lumea ştia că n-aveau cum să aibă atât 
combustibil la bord. Nimic încă de la Scrag şi cei doi băieţi 
ai săi, dar asta era de aşteptat. Nu aveau emițătoare 
puternice la bord, îşi zise Gavallan. Zborul lor către Al 
Shargaz ar trebui să dureze cam o oră şi jumătate. Dacă au 
plecat, să zicem la 7,30, şi au cules mecanicii şi au ieşit fără 
nici un incident, să zicem că la 7,45, ETA ar trebui să fie 
pentru ei 9,15, oricum ai întoarce-o. 

— N-ai de ce să te îngrijorezi, Manuela, tu ştii cum e cu 
vântul! spusese. Şi de fapt nu ştim când au plecat. 

Atât de multe lucruri n-au ieşit cum trebuie. Dumnezeule! 
Aşteptarea asta e tare împuţită. Gavallan se simţea tare 
bătrân. Ridică receptorul şi formă numărul Bahrainului. 


— Gulf Air de France? Cu Jean-Luc Sessonne, vă rog-Jean- 
Luc, ceva? 

— Nu, Andy, chiar acum am sunat turnul şi n-au nimic în 
sistem. Pas de probleme. Rudi o să economisească 
combustibilul. Turnul a spus c-o să mă sune în clipa în care 
îi vede. Orice altceva în privinţa celorlalţi? 

— Am aflat abia acum că Mac este la Kowiss. Gavallan auzi 
şuieratul şi obscenităţile. 

— Aşa e, o să te sun. 

Formă numărul Kuweitului. 

— Charlie, Genny e cu tine? 

— Nu, e la hotel, Andy. 

— Am auzit chiar acum că Mac este încă la Kowiss. 

— Dumnezeule Atotputernic, ce s-a întâmplat? 

— Nu ştiu. Încă mai transmite ceva. O să te sun când o fiu 
ceva definitiv. Nu-i spune încă lui Genny. Pa. 

Din nou aşteptare îmbolnăvitoare, apoi emițătorul trezi la 
viaţă. 

— Teheran, aici Kowissul, căpitanul Mclver. 

— Kowiss, leheranul, v-am chemat toată dimineaţa. Aga 
Siamaki a încercat să vorbească cu voi. O să se întoarcă 
peste vreo oră. Vă rog confirmaţi că aţi ordonat celor patru 
212 să vină la Kowiss. 

— 'Teheran, aici Kowissul. Bandar-e Delam, ascultaşi tu. 
Mclver vorbea rar şi limpede, dar foarte furios. Confirm. 
Am toate JR 212 aici. Repet: toate 212 sub control. Toate. 
N-o să pot fi disponibil pentru discuţia cu aga Siamaki, căci 
mi s-a dat aprobarea să plec de-aici la Teheran cu ministrul 
Kia, în cinci minute. Dar îl aştept pe aga Siamaki să 
întâmpine elicopterul la Aeroportul Internaţional Teheran. 
Peste câteva momente închidem pentru reparaţii din 
ordinul autorităţilor şi o să lucrăm numai cu emițătorul de 
unde scurte. Pentru informarea voastră, căpitanul Ayre va 
pleca peste cinci minute la sonda Abu Sal cu piese şi 
căpitanul Lochart o să rămână de serviciu ca să primească 


elicopterele de la Bandar-e Delam, în conformitate cu 
planul. M-ai auzit, leheranule? 

— Afirmativ, căpitan Mclver, dar a?i putea să-mi spuneți... 

Mclver îl întrerupse. 

— M-ai auzit, Numir, sau eşti mai inutil ca niciodată? 

— Da, dar trebuie să insist ca să fim... 

— M-au obosit toate prostiile astea, sunt director executiv 
al acestor operaţii şi câtă vreme acţionăm în Iran: simplu, 
direct şi fără multă tevatură. Kowissul închide ca să facă 
reparaţii aşa cum a ordonat colonelul Changiz şi o să 
transmitem imediat ce suntem din nou în emisie. Rămâneţi 
pe acest canal, dar ţineţi-l liber pentru testări. Totul o să se 
desfăşoare aşa cum a fost plănuit. lerminat! 

Chiar în clipa aceea uşa se deschise şi intră Starke, cu 
pieptul plin de bandaje, însoţit de o neliniştită soră tânără. 
Purta pantaloni de pijama şi un halat subţire flauşat. 
Manuela rămase prostită. Gavallan sări în sus şi-l ajută să se 
aşeze pe scaun. 

— Mă simt bine, Andy, spuse Starke. Ce mai faci, dulceaţo? 

— Conroe, eşti nebun! 

— Nu. Andy, spune-mi ce se-ntâmplă? Sora spuse: 

— Nu ne putem asuma responsabilitatea... Starke 
interveni răbdător: 

— Promit să stau numai câteva ceasuri şi-o să fiu într- 
adevăr atent. Manuela, te rog, condu-o până la maşină. 
Vrei? Te rog, dragoste! 

Se uită la ea cu acea privire specială pe care soţii o au 
pentru soțiile lor şi soțiile pentru soţi când nu e momentul 
să se certe. Într-o clipă ea se ridică în picioare şi o conduse 
pe soră afară pe uşă şi când plecară amândouă, Starke 
spuse: 

— Iartă-mă, Andy, nu puteam să mai rabd. Ce se întâmplă? 

La Kowiss; ora 10,48 dimineaţa. Mclver cobori treptele 
turnului, simțindu-se ameţit şi golit şi nu prea sigur c-avea 
să reuşească s-ajungă până la elicopter, fără să mai pună la 
socoteală punerea în aplicare a restului planului. 


O să reuşeşti! îşi spuse. Adună-te! Mullahul Hussain 
vorbea încă cu Kia, sprijinit de maşină, cu pistolul mitralieră 
atârnat pe un umăr. 

— Totul e pregătit, domnule ministru, spuse Mclver. 
Desigur, dacă e îngăduit, Excelenţă Hussain. 

— Da. Voia lui Allah, spuse Hussain cu un zâmbet ciudat. 

Politicos, întinse mâna. 

— La revedere, domnule ministru Kia! 

— La revedere, Excelenţă! 

Kia se întoarse şi se depărta ţeapăn şi mândru spre 
elicopter. Stânjenit, Mclver întinse mâna mullahului. 

— La revedere, Excelenţă! 

Hussain se întoarse să-l urmărească pe Kia urcându în 
carlingă. Din nou zâmbetul acela ciudat. 

— Stă scris: „Morile lui Allah macină încet şi totuşi macină 
foarte mărunt”. Nu-i aşa, căpitane? 

— Da. Dar de ce spuneţi asta? 

— Ca un dar de plecare. Poţi să-i spui prietenului nostru 
Kia, când o să aterizezi la Teheran. 

— Nu-i prietenul meu. Şi de ce atunci? 

— Eşti înţelept să nu fi prietenul lui. Când o să te întâlneşti 
din nou cu căpitanul Starke? 

— Nu ştiu, curând sper. 

Mclver îl observă pe mullah aruncând o privire iute apoi 
către Kia şi neliniştea sa crescu. 

— De ce? 

— Mi-ar plăcea să-l văd curând. Hussain îşi cobori 
carabina de pe umăr şi urcă în maşină, apoi, împreună cu 
Gărzile Verzi, se depărta. 

— Domnule căpitan! Era Pavoud. Tremura şi era tulburat. 

— Da, domnule Pavoud, doar un minut. Freddy! Mclver îi 
făcu semn lui Ayre, care veni în fugă. 

— Da, domnule Pavoud. 

— Vă rog, de ce sunt toate elicopterele JR 212 încărcate cu 
piese şi bagaje şi... toate astea? 


— Schimbare de echipă, spuse Mclver imediat, 
prefăcându-se că nu observă ochii lui Ayre mărindu-se. 
Avem patru 212 care trebuie să sosească de la Bandar-e 
Delarn. Ar fi bine să pregăteşti totul. Patru piloţi şi patru 
localnici. Trebuie să sosească în vreo două ceasuri. 

— Dar n-avem nici un document sau motiv să... 

— Fă-o! 

Sângele lui Mclver începu din nou să clocotească. 

— Am dat ordin. Eu, eu personal am ordonat ca 
elicopterele mele să vină aici. Freddy. Ce dracu mai a?tepţi? 
Dă-i drumul cu piesele! 

— Am înţeles! şi tu? 

— Eu plec cu Kia. Lochart rămâne de serviciu până mă 
întorc eu. Şterge-o! Nu, aşteaptă, merg cu tine! Pavoud, ce 
dracu mai aştepţi? Căpitanul Lochart va fi al naibii de 
nervos dacă nu eşti gata la vreme. 

Se depărta cu paşi mari, însoţit de Ayre, rugându-se ca 
Pavoud să fie convins. 

— Mac, ce dracu se-ntâmplă? 

— Aşteaptă până ajungem la ceilalţi. 

Când ajunseră lângă elicoptere, se întoarse cu spatele 
spre Pavoud, care încă stătea pe treptele biroului, şi le 
spuse la repezeală ce se-ntâmpla. 

— Ne vedem pe coastă. 

— 'Te simţi bine, Mac? spuse Ayre, foarte îngrijorat de 
culoarea feţei lui. 

— Sigur că da. Decolaţi! 

În apropiere de Bahrain; ora 10,59 dimineaţa. Rudi şi 
Kelly zburau încă în tandem, luptându-se cu vântul potrivnic 
şi dădăcindu-şi motoarele. Indicatoarele arătau 
rezervoarele goale şi luminile roşii de avertizare erau 
aprinse. Cu o jumătate de oră în urmă planaseră amândoi 
deasupra mării. Mecanicii deschiseseră uşile cabinelor şi se 
aplecaseră afară, scoțând capacele rezervoarelor, apoi 
desfăşuraseră furtunele şi înfipseseră capetele acestora în 
gura rezervorului şi se întorseseră în cabină. Goliseră, 


muncind din greu cu pompele improvizate, primul dintre 
butoaiele de două sute de litri, apoi pe cel de-al doilea. 
Niciunul dintre mecanici nu mai realimentase vreodată 
astfel în zbor. Amândoi se simţiseră foarte rău când 
terminaseră, dar operaţiunea fusese încheiată cu succes. 
Ceaţa era încă deasă, marea foarte agitată sub vânt şi în 
trecere fuseseră cât pe ce să se ciocnească cu un petrolier. 
Zborul fusese simplă rutină, nervi măcinaţi, străduindu-se 
să obţină maximum de distanţă, întotdeauna reglând 
înclinația elicelor şi rugându-se. 

Rudi nu spusese nimic. Nu văzuse nici urmă de Dubois sau 
Sandor. Unul dintre motoarele lui Rudi tuşi, dar îşi reveni 
aproape imediat. Faganovici clipi. 

— Cât de mult mai avem? 

— Prea mult! 

Rudi trecu pe scurte, întrerupând tăcerea radio. 

— Tăticu, treci pe înaltă frecvenţă şi ascultă, spuse iute şi 
comută. 

— Sierra Unu, aici Delta Unu, mă auzi? 

— Tare şi limpede, Delta Unu, se auzi imediat vocea lui 
Scot. Dă-i drumul! 

— Suntem aproape de Boston - codul lor pentru Bahrain - 
la 250 ne îndreptăm către 185, mai avem puţin combustibil. 
Delta Doi e cu mine. Trei şi Patru se descurcă singure. 

— Bine a?i venit din Anglia în ţinuturile însorite GHTXX şi 
GHJZI. Repet: GHIXX şi GHJZI. Jean-Luc vă aşteaptă. N- 
avem nici o ştire încă de la Delta Trei şi Patru. 

— HTXX şi HJZI. 

Ruddy confirmă imediat noile lor litere de înmatriculare. 

— Cum rămâne cu Lima Trei şi Kilo Doi? 

— Lima pentru Lengeh Trei, Kilo pentru Kowiss Doi. 

— Nu avem încă veşti, cu excepţia faptului că Kilo Doi este 
încă la locul lui. 

Rudi şi Kelly tresăriră surprinşi. Apoi auziră: 

— Aici este Teheran, Al Shargaz, mă auzi? După care urmă 
imediat vocea lui Siamaki: Aici Teheranul! Cine vorbeşte pe 


canalul ăsta? Cine-i Kilo Doi şi Lima Trei? Cine-i Sierra 
Unu? 

Glasul lui Scot îl întrerupse tare: 

— Nu-ţi face griji, HTXX, un ţicnit foloseşte canalul m 
nostru. Dă-ne telefon la aterizare, adăugă, avertizându-i 
împotriva oricărei discuţii inutile. Kelly îl întrerupse 
înfierbântat: 

— Bancuri de nisip în faţă, HTXX! 

— Le văd. Sierra unu, HIXX, suntem aproape de coastă 
acum. 

— Din nou unul dintre motoarele lui Rudi tuşi mai rău ca 
înainte, dar îşi reveni şi acele contorului de turaţii începură 
să se bălăngăne ca bete. Apoi prin negură întrezări coasta, 
un petic de pământ şi nişte dune de nisip?i plaja şi ştiu 
exact unde se afla. 

— Pop, tu ocupă-te de turn. Sierra Unu, spune-i lui Jean- 
Luc că sunt... 

La sediul din Shargaz. Gavallan forma deja numărul 
Bahrainului. În difuzor se auzea vocea grăbită a lui Rudi: 

— Sunt la capătul nord-vestic al plajei Abu Sab, către est... 
o explozie de paraziți, apoi tăcere. 

Gavallan spuse în telefon. 

— Gulf Air de France? Jean-Luc, vă rog. Jean-Luc, Andy. 
Rudi şi Tăticu sunt... Aşteaptă Unu. 

Vocea lui Kelly se auzi foarte tare: 

— Sierra Unu, îl însoțesc pe Delta Unu până jos. A oprit 
motoarele. 

— Aici Teheranul. Cine a închis motoarele şi unde? Cine 
comunică pe canalul ăsta? Aici este Teheranul care... 

Pe ţărmul Bahrainului. Plaja avea un nisip frumos, alb, dar 
era nepopulată, aproape goală în locul acela, multe bărci cu 
pânze şi alte nave de plăcere în largul mării, mulţimea de 
amatori de surfing, briza plăcută şi ziua înmiresmată. Pe 
faleză se afla hotelul Starbreak, strălucitor de alb, cu 
palmieri şi grădini şi umbrele multicolore împestriţând 
terasele şi plaja. 


Elicopterul lui Rudi se ivi grăbit din ceaţă cu rotoarele 
răsucindu-se asemenea unor mori de vânt, cu motoarele 
tuşind, în curând inutile. Curba lui descendentă îi dădea 
puţine şanse, dar fu recunoscător că avea să fie o aterizare 
-pe pământ tare şi nu în mare. Plaja se năpustea către ei şi 
alese punctul exact de aterizare, puţin într-o parte, chiar 
alături de o umbrelă singuratică, aşezată spre capătul 
plajei, înspre şosea. Era cu vântul în fată şi foarte aproape. 
Se opri, apoi trase de manetă, modificând înclinarea 
palelor, ca să obţină o uşoară mişcare ascendentă, 
suficientă să-i amortizeze căderea, şi mai alunecă înainte 
câţiva metri pe suprafaţa neregulată, săltă aplecându-se 
uşor pe o parte, dar nu îndeajuns ca să se rostogolească sau 
să provoace maşinii vreo stricăciune, şi-apoi fură în 
siguranţă. 

— Drăcia dracului! 

Faganovici îşi simţi din nou plămânii respirând, inima 
începând să bată şi sfincterele ca de piatră. 

Rudi începu procedura de oprire a motoarelor în tăcerea 
stranie, mâinile şi picioarele tremurându-i. 

Pe plajă, în faţa lor, cei ce se prăjeau la soare şi oamenii de 
pe terase se ridicaseră în picioare, uitându-se la ei. 

Apoi falca lui Faganovici se lăsă moale în jos, 
înspăimântându-l. Se întoarse pe călcâie şi rămase şi el cu 
gura căscată. 

Purta ochelari fumurii şi foarte puţin altceva, sub umbrela 
singuratică, fără sutien şi aproape la fel de bine fără slip, 
blondă şi minunată şi îi privea sprijinită într-un cot. Fără să 
se grăbească, se ridică în picioare şi îşi petrecu peste bust 
scuza unui bikini. 

— Dumnezeule Mare! gâfâi Faganovici. Rudi flutură din 
mână şi strigă răguşit: 

— lertaţi-ne, am rămas fără combustibil. 

Ea râse, apoi Kelly cobori din cer şi strică totul şi amândoi 
îl blestemară când vârtejul de aer stârnit de rotoarele sale 
făcu să se clatine umbrela şi învolbură părul lung, suflând 


prosopul aşternut pe jos şi împrăştiind nisipul. Kelly o văzu 
şi el, se trase politicos cu faţa în vânt mai aproape de şosea 
şi, la fel de tulburat ca şi ceilalţi, opri motoarele cu treizeci 
de centimetri mai sus decât trebuia. 

Aeroportul Internaţional Bahrain; ora 11,13 dimineaţa. 
Jean-Luc şi mecanicul Rod Rodrigues ieşiră în fugă din 
clădire şi traversară tarmacul către un mic camion cisternă 
pe care scria GADF - Gulf Airde France - pe care el 
aranjase să-l închirieze. Aeroportul era foarte aglomerat, 
terminalul modern şi clădirile alăturate grozave şi 
strălucitor de albe. Multe reactoare de multe naţionalităţi 
încărcau şi descărcau şi un JAL Jumbo ateriza! 

— On yva, să mergem, spuse Jean-Luc. 

— Desigur, sayyid. 

Şoferul răsuci potenţiometrul interfonului său, mărind 
volumul, şi cu un gest fluid porni motorul schimbă vitezele 
şi se puse în mişcare. Era un palestinian tânăr şi suplu, 
creştin, purtând ochelari întunecaţi şi salopeta companiei. 

— Unde mergem? 

— Ştii plaja Abu Sab? 

— O, da, sayyid. 

— Două din elicopterele noastre au aterizat acolo fără 
combustibil. Hai să-i dăm drumul. 

— Aproape am ajuns. 

Şoferul schimbă vitezele ca la curse şi acceleră. Prin 
interfon auziră: 

— Alfa Patru. 

Ridică microfonul şi continuă să conducă nebuneşte cu o 
singură mână. 

— Aici Alfa Patru. 

— Dă-mi-l pe căpitanul Sessonne! 

Jean-Luc recunoscu vocea lui Mathias Delarne, managerul 
din Bahrain al GADFE, un vechi prieten din Forţele Aeriene 
Franceze, pe vremurile Algeriei. 

— Aici Jean-Luc, bătrâne, spuse în franceză. D'elarne îi 
răspunse la fel şi repede: 


— Turnul m-a sunat să spună că alt elicopter a intrat acum 
în sistem, pe direcţia pe care o aşteptaţi voi. Dubois ori 
Petrofi, ei? Turnul îi cheamă întruna, dar nu poate să ia încă 
legătura. 

— Numai unul? 

Jean-Luc se nelinişti dintr-o dată. 

— Da. Face o apropiere corectă pentru Platforma 16. 
Problema pe care am discutat-o, da? 

— Da. 

Jean-Luc îi spusese prietenului său ce se-ntâmpla în 
realitate şi despre problemele de înmatriculare. 

— Mathias, spune-i turnului din partea mea că este GH- 
TTE în tranzit, adăugă, dând cea de-a treia din cele patru 
serii de litere alocate. O să-l trimit pe Rodrigues să se ocupe 
de Rudi şi Kelly. Noi ne ocupăm de Dubois şi Sandor; adu 
trusa de rezervă. Unde ne-ntâlnim? 

— Pentru Dumnezeu, Jean-Luc, după toate astea va trebui 
să ne înscriem în Legiunea Străină. Ne întâlnim în fata 
biroului! 

Jean-Luc încuviinţa. Atârnă microfonul la loc în cârligul 
său. 

— Opreşte aici! 

Camionul se opri instantaneu. Rodrigues şi Jean-Luc fură 
cât pe ce să iasă prin parbriz. 

— Rod, tu ştii ce ai de făcut! Sări afară. 

— Daţi-i drumul! 

— Ascultă! Mai degrabă aş merge pe jos, şi restul se 
pierdu când Jean-Luc o rupse la fugă înapoi, iar camionul 
ţâşni pe poartă cu un scrâşnet de cauciucuri, pe drumul 
care ducea spre mare. 

La Kowiss, în turnul de control; ora 11,17 dimineaţa. 
Lochart şi Wazari urmăreau elicopterul lui Mclver urcând 
în depărtare către munţii Zagros. 

— Kowiss, aici este HOC, spunea Mclver în emiţător. leşim 
din sistemul vostru acum. Bună ziua. 


— HOC, Kowiss, bună ziua, spuse Wazari. În emiţător se 
auzi - în farsi: 

— Bandar-e Delam, aici leheranul. Aveţi vreo veste de la 
Kowiss? 

— Negativ. 

— Al Shargaz, aici Bandar-e Delam, mă auziţi? Paraziţi, 
chemare repetată şi din nou tăcere. Wazari îşi şterse 
fruntea. 

— Crezi că căpitanul Ayre o să fie la punctul de întâlnire? 
întrebă, încercând cu disperare să se facă plăcut. 

Nu era greu să sesizeze faptul că lui Lochart îi displăcea şi 
nu-i inspira încredere. 

— Ei? 

Lochart se mulţumi să ridice din umeri, gândindu-se la 
Teheran şi la ce avea de făcut. Îi spusese lui Mclver să 
trimită amândoi mecanicii cu Ayre. 

— Asta în caz că mă prind, Mac, sau că Wazari e 
descoperit sau ne trădează. 

— Nu face nimic prostesc, Tom, ca de exemplu să pleci la 
Teheran cu 212 - cu sau fără Wazari! 

— N-am cum să mă strecor la Teheran fără să alertez 
întregul sistem şi să dau peste cap „Vârtejul”. Va trebui să 
realimentez şi or să mă oprească. E vreo cale? se întrebă, 
apoi îl văzu pe Wazari privindu-l. 

— Ce-i? 

— Căpitanul Mclver o să vă dea un semn sau o săvă 
cheme când a scăpat de Kia când... 

Lochart se mulţumi doar să-l privească. Wazari spuse 
plângăreţ: 

— La dracu, nu vedeţi, orice faceţi voi trebuie să fac şi eu. 
Sunteţi singura mea speranţă să ies de-aici. 

Amândoi bărbaţii se răsuciră pe călcâie, simțind privirile 
aţintite asupra lor. Pavoud se holba la ei printre barele 
balustradei scării. 

— Aşa, spuse el în şoaptă. Voia lui Allah. Aţi fost amândoi 
prinşi în trădarea voastră. 


Locnart făcu un pas către el. 

— Nu ştiu ce te supără, începu, cu gâtul uscat. Nu-i nimic 
care... 

— V-am prins! Pe tine şi pe Iuda ăsta. Încercaţi toţi să 
fugiţi, să fugiţi cu elicopterele noastre! 

Faţa lui Wazari se strâmbă şi şuieră. 

— Iuda, aşa? Adu-ţi dosul tău de comunist aici sus! Ştiu tot 
despre tine şi despre tovarăşii tăi tudehi. 

Pavoud se albi. 

— Vorbeşti prostii! Tu eşti cel care eşti prins asupra 
faptului... 

— Tu, tu eşti luda, tu, ticălos comunist! Caporalul Aii 
Fedagi este colegul meu de cameră şi este comisarul bazei 
şi e şeful tău. Ştiu totul despre tine. A încercat să mă facă să 
mă înscriu în partid cu luni în urmă. Târăşte-ţi dosul până 
aici! 

Şi când Pavoud şovăi, Wazari îl avertiză: 

— Dacă n-o faci, o să chem komitehul şi-am să spun totul. 
De tine, de Fedagi, de Muhamed Berari şi de o mulţime alţii 
şi nu-mi pasă nici cât negru sub unghie. 

Degetele se îndreptară către comutatorul emiţătorului, 
dar Pavoud gâfâi „Nu”, se urcă pe palier şi rămase acolo 
tremurând. Pentru moment nu se întâmplă nimic, apoi 
Wazari înşfacă omul împietrit de spaimă care scâncea şi îl 
îmbrânci într-un colţ. Ridică o cheie, pregătindu-se să-i 
zdrobească fără milă capul. Lochart opri lovitura la timp. 

— De ce mă împiedici, pentru Dumnezeu?! Wazari 
tremura de furie. O să ne trădeze! 

— Nu-i nevoie, nu-i nevoie de asta! Lochart reuşi cu greu 
să vorbească. 

— Ai răbdare. Ascultă, Pavoud! Dacă taci din gură, o să 
tăcem şi noi. Jur pe Allah. 

— Sigur că o să... Wazari şuieră: 

— Nu poţi să ai încredere în ticăloşii ăştia! 

— Nu am, spuse Lochart. Repede, scrie totul, repede. Tot, 
toate numele pe care ţi le aminteşti. Repede, şi fă trei copii. 


Lochart înghesui un creion în mâna tânărului. Wazari şovăi 
şi începu să scrie. 

Lochart se apropie şi mai mult de Pavoud, care se agăţă de 
el, cerşind îndurare. 

— Taci din gură şi ascultă, Pavoud. O să facem o 
înţelegere: tu nu spui nimic, noi nu spunem nimic. 

— Pe Allah, fireşte că n-o să spun nimic, aga! N-am servit 
eu cu credinţă compania? Cu credinţă, toţi anii ăştia? N-am 
fost eu totdeauna... 

— Mincinosule! spuse Wazari, apoi adăugă spre surpriza 
lui Lochart: Te-am auzit pe tine şi pe ceilalţi minţind şi 
înşelând şi batjocorind-o pe Manuela Starke. Trăgeaţi cu 
ochiul la ea, noaptea. 

— Minciuni, alte minciuni, nu crede! 

— Taci din gură, ticăloşiile! 

Pavoud se supuse îngheţat de veninul din glasul 
sergentului şi se ghemui înapoi în colţ. Lochart îşi desprinse 
ochii de pe bărbatul care gâfâia, scâncind, şi luă una dintre 
liste şi o puse în buzunar. 

— Tu ţii una, sergent. Uite, îi spuse lui Pavoud, 
împingându-i-o pe cea de-a treia sub nas. 

Omul încercă să se tragă înapoi, nu reuşi şi când lista îi fu 
înghesuită în pumn, gemu şi o lăsă să cadă ca şi cum ar fi 
fost încinsă. 

— Dacă ne opreşte cineva, îţi promit în faţa lui Allah că 
asta ajunge la primul membru al Gărzilor Verzi şi nu uita că 
amândoi vorbim farsi şi eu îl cunosc pe Hussain. Înţelegi? 

Aiurit, Pavoud dădu din cap. Lochart se aplecă. 

— Stai jos acolo! 

Îi făcu un semn către un scaun în colţ, apoi îşi şterse 
palmele asudate de pantaloni. Comută canalul şi ridică 
microfonul. 

— Kowissul cheamă elicopterele de la Bandar-e Delam. Mă 
auziţi? 

Aşteptă, apoi repetă apelul. Apoi: 

— Turnule, aici baza. Mă auzi? 


După o pauză, o voce leneşă, cu accent puternic, spuse: 

— Da, vă auzim. 

— Aşteptăm patru elicoptere de la Bandar-e Delam care 
sunt echipate cu emițătoare numai pe unde scurte. O să 
decolez şi o să încerc să iau legătura cu ele de la înălţime. O 
să întrerupem emisia până mă întorc. Okay? 

— Okay. 

Lochart opri aparatul. Din emiţător se auzi: 

— Kowiss, aici Teheranul. Mă auziţi? 

— Cu ăsta ce facem? întrebă. 

Amândoi priviră la Pavoud, care păru să se topească în 
scaun. Durerea pulsatorie din adâncul creierului era cea 
mai cumplită pe care o simţise vreodată Wazari. Va trebui 
să-l ucid pe Pavoud. Asta-i singurul fel în care pot să 
dovedesc că sunt de partea lui Lochart. 

— Mă ocup eu de el, zise, ridicându-se în picioare. 

— Nu, spuse Lochart. Pavoud, tu îţi iei restul zilei liber. 
Cobori scările, le spui celorlalţi că te simţi rău şi te duci 
acasă. Nu spui nimic altceva şi pleci imediat. Putem să te 
vedem şi să te auzim de-aici. Dacă ne trădezi, pe Sfântul 
Dumnezeu, tu şi fiecare bărbat de pe lista asta o să fie şi ei 
trădaţi. 

Ridică lista?i o înghesui în buzunar. 

— Juraţi să nu... să nu... cuvintele începură să se reverse 
nestăpânite. Juraţi să nu spuneţi nimănui, juraţi? 

— leşi afară şi du-te acasă! Şi tu să te fereşti, nu noi. 

leşi. 

ÎI priviră îndepărtându-se împleticit şi când îl văzură pe 
bicicletă, pedalând încet în josul drumului către oraş, se 
simţiră amândoi uşuraţi. 

— Ar fi trebuit să-l ucidem. Aşa ar fi trebuit, căpitane! Aş fi 
făcut-o. 

— În felul ăsta e la fel de sigur şi... ei bine, uciderea lui n- 
ar fi rezolvat nimic. 

Şi nici nu m-ar fi ajutat pe mine sau Şeherazada, îşi zise. 
Auziră iarăşi emițătorul: 


— Kowiss, aici e Bandar-e Delam, mă auziţi? 

— Nu e bine să-i lăsăm pe ticăloşii ăştia în aer, căpitane! 
până la urmă turnul o să-i recepţioneze, oricât de 
nepregătiţi şi neeficienţi ar fi. 

Lochart îşi concentra mintea asupra problemei. 

— Sergent, treci o clipă pe emiţător, prefă-te că eşti un 
tehnician de radio acrit că şi-a distrus weekend-ul, spune-le 
în farsi să tacă din gură şi să păstreze dracului tăcere radio 
până când se termină reparația, că nebunul de Lochart a 
decolat ca să prindă cele patru elicoptere pe scurte, poate 
unul dintre ei a avut o urgenţă şi celelalte sunt cu el pe sol, 
okay? 

— M-am prins. 

Wazari îndeplini totul perfect. Când închise aparatul, îşi 
sprijini o vreme capul în mâini, durerea orbindu-l, apoi privi 
în sus către Lochart. 

— Acum ai încredere în mine? 

— Da. 

— Pot să vine cu tine? Pe cinstite? Lochart îi întinse mâna. 

— Mulţumesc pentru ajutor. 

Trase cristalul radioemiţătorului afară, îl distruse şi-l puse 
la loc, apoi scoase siguranţa emiţătorului UHF şi-o puse în 
buzunar. 

— Haide! 

În biroul de jos se opri o clipă. 

— Mă ridic puţin, spuse celor trei funcţionari care se uitau 
ciudat la el. O să încerc să prind cu emițătorul de scurte 
aparatele de la Bandar-e Delam. 

Cei trei bărbaţi nu spuseră nimic, dar Lochart simţi că 
într-un fel cunoşteau şi ei secretul. 

Apoi se întoarse către Wazari. 

— Ne vedem mâine, sergent! 

— Sper să fie o joacă că o şterg. Mă doare capul ca dracu! 
Ne vedem mâine. 

Lochart mai pierdu un timp vremea în birou, conştient de 
privirile scrutătoare, pentru a-i da lui Wazari răgazul să 


simuleze că pleacă, de fapt să ocolească hangarul şi să se 
strecoare la bord. 

— Odată ce ieşi din birou, te descurci singur, îi spusese. Eu 
n-am să verific cabina. O să decolez pur şi simplu. 

— Dumnezeu să ne apere pe toţi, căpitane! 

CAPITOLUL. 63 

La aeroportul Bahrain; ora 11,28 dimineaţa. Jean-Luc şi 
Mathias Delarne stăteau lângă o furgonetă, în apropierea 
platformei pentru elicoptere, privind elicopterul care se 
apropia, cu palmele streaşină la ochi ca să se apere de 
soare, nefiind încă în stare să recunoască pilotul. 

Mathias era un bărbat scund, îndesat, cu păr negru 
ondulat şi cu un obraz brăzdat de cicatrici urâte în urma 
unui incendiu în elicopterul său, nu departe de Alger. 

— E Dubois, spuse. 

— Nu, te înşeli, e Sandor! 

Jean-Luc flutură mâni, făcându-i semn să aterizeze cu 
vântul dintr-o latură. În momentul în care patinele atinseră 
solul, Mathias se repezi pe sub elice către uşa stingă a 
carlingii, nedându-i nici o atenţie lui Sandor care striga 
ceva la el. Ducea o pensulă mare şi o canistră de vopsea 
specială de avioane, cu uscare rapidă, şi trânti pensula cu 
vopsea albă peste literele de înmatriculare iraniene aflate 
sub ferestruica uşii. Jean-Luc se folosi de şabloanele pe care 
le pregătiseră, de vopsea neagră şi de pensula lui, apoi, cu 
grijă, desprinse şablonul de pe fuzelaj. Aparatul devenise 
acum G-HXXI şi intrase în legalitate. Între timp, Mathias se 
dusese până sub coadă şi ştersese IHC, trecuse pe sub ea 
ca să facă acelaşi lucru şi de partea cealaltă. 

Sandor abia avu timp să-şi tragă braţul la o parte din u?ă 
când, plin de energie şi entuziasm, Jean-Luc începu să 
picteze al doilea G-HXXI. 

— Vodă! 

Înapoie materialele lui Mathias, care se duse la furgonetă 
să le ascundă sub prelată, în timp ce el strânse puternic 


mâna lui Sandor şi-i povesti despre Rudi şi Kelly şi întrebă 
de Dubois. 

— Nu ştiu, bătrâne, zise Sandor. După înghesuiala aia - îi 
explicase cum scăpase la un fir de păr de ciocnire -Rudi ne- 
a făcut semn să ne împrăştiem şi să venim încoace 
independent. De-atunci n-am mai văzut pe vreunul dintre 
ei. Cât despre mine, eu am pus totul pe consum minim, m- 
am lipit de valuri şi m-am rugat. Sunt pe gol, cu luminile de 
avertizare aprinse de mai bine de zece minute afurisite şi 
mă târăsc a?a de douăzeci. Ce-i cu ceilalţi? 

— Rudi şi Kelly au aterizat pe plaja Abu Sabh. Se-ngrijeşte 
de ei Rod Rodrigues. Nimic însă despre Scrag, Willi sau 
Vossi, iar Mac e încă la Kowiss. 

— Iisuse! 

— Oui, împreună cu Freddy şi Tom Lochart. Cel puţin erau 
acum zece sau cincisprezece minute. 

Jean-Luc se întoarse către Mathias care se apropia de ei. 

— Eşti în legătură cu turnul? 

— Da, nici o problemă. 

— Mathias Delarne, Sandor... Johnson, mecanicul nostru. 

Se salutară unul pe celălalt şi-şi strânseră mâinile. 

— Cum a fost excursia? Merde! Mai bine nu-mi spune, 
adăugă Mathias, zărind maşina care se apropia. Necazuri, 
avertiză. 

— Stai în carlingă, Sandor, ordonă Jean-Luc. Johnson, 
Înapoi în cabină. 

Maşina purta însemne oficiale şi se opri chiar lângă 
elicopter, la douăzeci de metri. Din ea coborâră doi bărbaţi 
cu trăsăturile specifice celor din Bahrain, un căpitan în 
uniformă al Biroului de Imigraţii şi un ofiţer din turn, 
ultimul purtând un halat lung, alb, fluturând în vânt şi pe 
cap o pânză, pe care o ţinea la locul ei ceva ca o funie 
groasă, răsucită. 

Mathias se duse să-i întâmpine. 

— Bună dimineaţa, sayyid Yusuf, sayyid Bin Ahmed! Acesta 
este căpitanul Sessonne! 


— Bună dimineaţa, spuseră amândoi politicos, continuând 
să cerceteze elicopterul. Şi pilotul? 

— Căpitanul Petrofi. Domnul Johnson, mecanicul, este în 
cabină. 


Jean-Luc avea o stare de greață. Soarele strălucea pe 
vopseaua nouă - nu şi pe cea veche - iar capătul de jos al I- 
ului avea câte o picătură de negru scursă de la fiecare colţ. 

Aşteptă inevitabila observaţie şi apoi inevitabila întrebare: 
„Care a fost ultimul punct de plecare?”, apoi răspunsul său 
inocent: „Basra, lrak”, ca fiind cel mai apropiat cu putinţă, 
dar era atât de simplu să se verifice acolo... deşi nu era 
nevoie să verifice, ci doar să facă cinci paşi înainte şi să 
tragă cu degetul prin vopseaua proaspătă, ca să descopere 
literele de dedesubt. 

Mathias era la fel de tulburat. E uşor pentru Jean-Luc, îşi 
zicea, el nu locuieşte aici, nu trebuie să lucreze aici. 

— Cât o să rămână G-HXXI, căpitane? întrebă ofiţerul de la 
Imigraţii. 

Era un bărbat cu privire tristă şi obrazul proaspăt ras. 
Jean-Luc şi Mathias gemură în sinea lor auzind accentul 
apăsat pe litere. 

— E programat să plece la Al Shargaz imediat, sayyid, 
spuse Mathias, la Al Shargaz, imediat, chiar în clipa în care 
isprăveşte realimentarea şi de asemenea şi celelalte care 
ăă... or să rămână fără combustibil. 

Bin Ahmed, ofiţerul din turn, oftă. 

— Proastă planificare când rămâi fără combustibil. Mă 
întreb ce s-a întâmplat cu rezerva legală de treizeci de 
minute. 

Cred ca, ăă... cred că vântul din faţă, sayyid. E puternic 
astăzi. 

— Asta e adevărat. 

Bin Ahmed privi Golful: vizibilitate aproape o milă. 

— Un 212 aici, două pe plajă şi al patrulea... al patrulea 
acolo. 

Ochii întunecaţi se întoarseră către Jean-Luc. 

— Poate că s-a întors la punctul de plecare. 

Jean-Luc îi zâmbi cu cel mai plăcut zâmbet al său. 

— Nu ştiu, sayyid Bin Ahmed, răspunse prudent, dorind să 
pună capăt acestui joc de-a şoarecele şi pisica, dorind să 


realimenteze şi să urmărească jumătatea de oră de zbor în 
căutarea celorlalţi. 

Încă o dată cei doi bărbaţi priviră elicopterul. Elicea îşi 
oprise rotirea. Lamelele tremurară puţin sub vânt. Ca din 
întâmplare, Bin Ahmed scoase un telex. 

— L-am primit chiar acum din Teheran, Mathias, despre 
nişte elicoptere care lipsesc, spuse politicos. De la controlul 
aerian de zbor iranian. Spune: „Rugăm căutaţi nişte 
elicoptere iraniene care au fost exportate ilegal de la 
Bandar-e Delam. Rugăm confiscaţi-le, arestaţi pe cei aflaţi 
la bord, informaţi cea mai apropiată ambasadă a noastră, 
care o să aranjeze deportarea imediată a criminalilor şi 
repatrierea echipamentului nostru”. Zâmbi din nou şi i-l 
întinse. Ciudat. Ei? 

— Foarte, spuse Mathias. 

ÎI citi, ridică din sprâncene şi îl înapoie. 

— Căpitane Sessonne, ai fost în Iran? 

— Da, da, am fost. 

— Groaznic, toate omorurile acestea, toate tulburările, 
toate uciderile! Mahomedani ucigând Mahomedani! Persia 
a fost întotdeauna altfel, a dat veşnic bătaie de cap celor 
care locuiesc prin preajma Golfului. Pretinzând Golful 
nostru - Golful Persic! - ca şi cum noi, pe partea asta, n-am 
exista. 

Bin Ahmed spuse cu voce egală: 

— Ba chiar Şahul a pretins că insula noastră este iraniană 
numai din pricină că în urmă cu trei secole ne-au ocupat 
perşii pentru câţiva ani, pe noi care am fost întotdeauna 
independenţi! 

— Da, dar el, hâm, a renunţat la această pretenţie. 

— Ah, da, asta-i adevărat - şi-a ocupat insulele petrolifere 
Turn şi Abu Musa. Conducătorii persani au avut 
întotdeauna aplecare spre hegemonie, foarte hrăpăreţi, 
foarte ciudaţi, oricine ar fi, de oriunde ar veni. Este un 
sacrilegiu să instalezi mullahi şi ayatolahi între om şi Allah, 
nu? 


— Ei... ei au felul lor de viaţă, încuviinţă Jean-Luc. Alţii îl 
au pe al lor. 

Bin Ahmed aruncă o privire iute în furgonetă. Jean-Luc 
zări un capăt al mânerului unei pensule întrezărindu-se de 
sub prelată. 

— Vremuri primejdioase în Golf, foarte primejdioase. 
Sovietici, antihrişti, din ce în ce mai aproape în nord, pe zi 
ce trece, alţi marxişti antihrişti în sud, în Yemen, 
înarmându-se pe zi ce trece, toţi ochii pe noi şi bogăţia 
noastră şi pe Islam. Numai Islamul stă între ei şi dominaţia 
lumii. 

Mathias ar fi vrut să spună „Cum rămâne cu Franţa şi cu 
America?” în loc de asta zise: 

— Islamul n-o să cadă niciodată şi nici statele Golfului, 
dacă sunt vigilente. 

— Cu ajutorul lui Allah, aşa e. 

Bin Ahmed încuviinţă din cap şi zâmbi către Jean-Luc. 

— Aici, pe insula noastră, trebuie să fim foarte vigilenţi 
împotriva tuturor celor care încearcă să ne provoace 
necazuri. Ei?! 

Jean-Luc dădu din cap. Îi era tare greu să nu ia la telexul 
din mâna lui. Dacă Bahrainul îl avea, acelaşi lucru trebuie 
să se fi întâmplat în fiecare turn: 

— Cu ajutorul lui Allah, o să reuşim! Ofi?erul de Imigraţii 
dădu din cap, amabil. Căpitane, aş vrea să văd documentele 
pilotului ş ale mecanicului şi pe ei. Vă rog. 

— Desigur, imediat. Jean-Luc merse până la Sandor. 

— Teheranul le-a trimis un telex să stea cu ochii pe 
aparatele înregistrate în Iran, şopti în grabă şi Sandor, 
cenuşiu la faţă. 

— N-ai de ce să intri în panică, mon vieux. Dă-i doar 
paşaportul tău ofițerului de imigraţii. Nu spune nimic 
eântrebat şi tu la fel, Johnson, şi nu uitaţi că sunteţi -HXXI 
de la Basra. 

— Dar, lisuse, hârâi Sandor, ar fi trebuit să avem?tampila 
Irakului şi eu am ştampila iraniană pe aproape fiecare care 


pagină. 

— Deci aţi fost în Iran. Şi ce dacă? Spune şi tu o 
rugăciune, mon brave. Haide. 

Ofiţerul luă paşaportul american. Cu multă grijă cercetă 
fotografia, o compară cu Sandor care îşi scoase repede 
ochelarii, apoi i-l înapoie fără să răsfoiască celelalte pagini. 

— Mulţumesc, spuse şi primi paşaportul britanic al lui 
Johnson. 

Din nou o cercetare atentă numai a fotografiei. Binhmed 
se apropie cu un pas de elicopter, Johnson lăsase sa cabinei 
deschisă. 

— Ce-i la bord? 

— Piese, rostiră într-un glas Sandor, Jojinson şi Jean-Luc. 

— Va trebui să rezolvaţi cu vama. Mathias interveni 
politicos: 

— Sunt, bineînţeles, în tranzit, sayyid Yusuf, şi o să 
decolăm în momentul în care isprăvim realimentarea. Poate 
c-ar fi posibil să le permitem să semneze formularul de 
tranzit, garantând că nu descarcă nimic şi nu transportă 
arme sau droguri sau muniţie. 

Şovăi. 

— Aş garanta şi eu dacă ar avea vreo valoare. 

— Prezenta domniei-tale este întotdeauna valoroasă, 
sayyid Mathias, spuse Yusuf. 

Era zăpuşeală pe târmâc şi mult praf şi el îşi scoase o 
batistă şi-şi suflă nasul, apoi se apropie de Bin Ahmed, că cu 
paşaportul lui Johnson în mână. 

— Cred c-ar fi în regulă pentru un aparat britanic în 
tranzit, chiar pentru celelalte două de pe plajă. Ei?! 

Cel din turn se întoarse cu spatele către elicopter. 

— De ce nu? când cele două or să sosească, o să le aşezăm 
aici, sayyid căpitan Sessonne. O să le aşteptaţi cu cisterna 
de combustibil şi o să le dăm aprobarea pentru Al Shargaz 
imediat ce sunt realimentate. 

Din nou privi marea şi ochii lui negri lăsară să se vadă 
îngrijorarea. 


— Şi cel de-al patrulea? când o s-ajungă? Cum rămâne? 
Presupun că-i de asemenea înregistrat în Anglia. 

— Da, da, este, se auzi Jean-Luc spunând şi precizând 
noua înregistrare. Cu îngăduinţa voastră, cele trei o să facă 
o cercetare de jumătate de oră, apoi or să se ducă la Al 
Shargaz. 

Merită să încercăm, îşi zise, salutând cu eleganţă galică pe 
cei doi care se îndepărtau. Abia era în stare să înţeleagă 
miracolul reuşitei. Poate că erau orbi sau poate că nu 
doreau să vadă. Nu ştiu. Nu ştiu, dar binecuvântată fie 
Fecioara că are din nou grijă de noi. 

— Jean-Luc, ar fi bine să-i dai un telefon lui Gavallan să-i 
zici de telex, spuse Mathias. 

În largul țărmului Al Shargaz. Scragger şi Benson se 
holbau la indicatoarele de ulei şi presiune ale motorului nr. 
1. Luminile de avertizare erau aprinse, acele indicatoarelor 
de temperatură erau pe maximum, la capătul liniei roşii, 
presiunea uleiului scădea aproape de zero. Zburau la două 
sute de metri, pe vreme bună, dar ceţoasă, pe lângă linia 
apelor internaţionale de lângă Siri, cu Abu Musa chiar în 
spatele lor şi Al Shargaz direct în faţă. Turnul se auzea trei 
cu cinci în căşti, ghidând traficul. 

— O să închid motorul, Benson. 

— Da, nu vreau să se încingă. 

Zgomotele scăzură în intensitate şi elicopterul căzu 
treizeci de metri, dar când Scragger crescu puterea 
motorului nr. 2 şi regla palele din nou, îşi menţinu 
altitudinea. Niciunul dintre ei nu se simţea în apele lui fără 
un motor de rezervă. 

— N-are de ce să se poarte aşa, Scrag, absolut deloc! 
verificat chiar eu acum câteva zile. Cum merge? 

— Minunat. Casa nu-i prea departe. Benson era foarte 
neliniştit. 

— E undeva vreun loc unde am putea ateriza în caz de... 

— Sigur, sigur că sunt. Mulţime, minţii Scrag, scotocind cu 
ochii şi urechile după un semn de primejdie şi negăsind 


niciunul. Ai auzit ceva? 

— Nu, nimic. Fir-ar al naibii! Pot să aud fiecare piuliţă. 
Scrag râse. 

— Şieu. 

— N-ar trebui să chemăm Al Shargaz? 

— Avem timp suficient, fiule! II aştept pe Vossi. 

Zburau, mai departe şi fiecare clătinare, fiecare decibel, 
schimbare de ton a motorului sau tremurare a acului îi 
făcea să asude şi mai tare. 

— Cât de departe trebuie s-ajungem, Scrag? Benson iubea 
motoarele, dar ura zborul, în special în elicoptere. Cămaşa-i 
era năclăită de sudoare rece. Apoi auziră în căşti vocea lui 
Willi. 

— Al Shargaz, aici EP-HBB, ne apropiem cu EP-HGEF la 
două sute, direcţia 140 de grade, ETA douăsprezece 
minute. 

Scragger gemu ţinându-şi respiraţia: Willi dăduse automat 
întreaga înregistrare iraniană, când ei căzuseră cu toţii de 
acord să vadă dacă ar fi putut să se descurce numai cu 
ultimele trei litere. 

Vocea foarte englezească a controlorului de trafic se auzi 
tare şi limpede: 

— Elicopter spre Al Shargaz, am înţeles că sunteţi în 
tranzitVă apropiaţi la 140 de grade şi ăâ... transmisia 
noastră este foarte proastă. Vă rog confirmaţi că sunteţi 

— YYR şi GH-FEE. Repet: Golf Hotel Yankee ankee Romeo 
şi Golf Hotel Foxtrot Eco Eco. 

Explodând de încântare, Scragger lăsă să-i scape un 
strigăt de bucurie. 

— Ne aşteaptă! 

Vocea lui Willi era şovăitoare şi Scragger îşi simţi 
temperatura ridicându-se cu douăzeci de puncte. 

— Al Shargaz, aici... aici GH-Y... YR, apoi vocea 
înfierbântată a lui Vossi îl întrerupse: 

— Al Shargaz, aici Golf Hotel Foxtrot Eco Eco şi Golf 
HotelYankee Yankee Romeo. Te auzim tare şi limpede. O să 


fim cu voi în zece minute şi cerem permisiunea de aterizare 
pe platforma de nord. Vă rugăm informaţi S-G. 

— Desigur, GH-FEE, spuse controlorul şi Scragger 
aproape putu să vadă uşurarea omului. Vi s-a aprobat 
platforma de nord şi vă rog chemaţi S-G pe 117.7. Bine aţi 
venit la Al Shargaz. Menţineţi direcţia şi altitudinea. 

— Yes, sir, înţeles, dom'le, aşa o să facem! 117.7, spuse 
Vossi. 

Imediat Scragger comută pe acelaşi canal şi-l auzi din nou 
pe Vossi: 

— Sierra Unu, aici HFEE şi HYYR, mă auziţi? 

— Tare şi minunat de limpede! Bine aţi venit cu toţii, dar 
unde-i Golf Hotel Siera Victor Tango? 

La biroul din Al Shargaz. 

— În spatele nostru, Sierra Unu, spunea Vossi. 

Gavallan, Scot, Nogger şi Starke ascultau la receptorul de 
ultrascurte, în difuzor, pe frecvenţa companiei, urmărind în 
acelaşi timp şi frecvenţa turnului. Toată lumea era foarte 
conştientă că orice transmisie, în special pe emițătorul lor 
de înaltă frecvenţă, putea fi auzită de Siamaki în Teheran şi 
de Numir la Bandar-e Delam. 

— E în spatele nostru cu câteva minute. El ăăă... ne-a 
ordonat să mergem independent. 

Vossi era evident foarte prudent. 

— Nu ăă... nu ştim ce s-a întâmplat. 

Apoi Scragger intră peste ei şi auziră cu toţii încântarea 
din glasul lui. 

— Aici GH-SVI sunt în coada voastră, a?a că faceţi lini?te. 

Încăperea izbucni în strigăte de bucurie, Gavallan îşi 
tampona sprâncenele şi mormăi „Slavă Domnului!”, bolnav 
de uşurare. Apoi îl împunse cu arătătorul pe Nogger. 

— Şterge-o, Nogger! 

Tânărul plecă vesel şi aproape se ciocni de Manuela care, 
cu chipul împietrit, se apropia pe coridor cu o tavă cu 
băuturi reci. 


— Scrag, Willi şi Ed se pregătesc de aterizare, strigă din 
fugă, deja la celălalt capăt al coridorului. 

— O, ce minunat! spuse ea şi se grăbi să intre în cameră. 

— Nu e... 

Se întrerupse. Scragger spunea: 

— Sunt cu un singur motor, aşa că cer intrare directă. Ar fi 
bine să pregătiţi o maşină de pompieri pentru orice 
eventualitate. 

Vocea lui Willi imediat: 

— Ed, fă un 180 şi alătură-te lui Scrag. Adu-l încoace. Cum 
stai cu benzina? 

— De-ajuns. Am plecat. 

— Scrag, aici e Willi. O să mă ocup eu de cererea de 
aterizare şi de aterizarea directă. Cum stai cu gazu? 

— De-ajuns. HSVI, ei?! 

— E mult mai bine decât HASVD. 

ÎI auziră râzând şi Manuela se simţi mai bine. Pentru ea, 
tensiunea acelei dimineţi în care încercase toată vremea să- 
şi stăpânească spaimele fusese teribilă; i se păruse cumplit 
să audă toată vremea vocile acelea fără trup, atât de 
îndepărtate şi totuşi atât de aproape, toate legate de 
persoane pe care ea le simpatiza sau iubea ura - pe cele ale 
duşmanilor. 

— Asta sunt - spusese încrâncenată cu câteva zile în urmă, 
gata să izbucnească în lacrimi că minunaţii lor prieteni, 
Marc Dubois lipseau, lipseau, lipseau, şi o Doamne, ar fi 
putu fi Conroe şi atunci poate... Jahan e duşmanul, Sianial 
H, Numir, toţi, toţi sunt duşmanii noştri. Apoi Gavallan 
spusese blând: 

— Nu, nu sunt, Manuela. Nu chiar. Îşi fac doar meseria. 

Dar blândeţea lui nu făcuse decât să o înfurie şi mai mult, 
adăugind toate astea la îngrijorarea că Starke era acolo şi 
nu la spital, în urma operaţiei de noaptea trecută, şi 
izbucnise: 

— E un joc, ăsta-i „Vârtejul” pentru toţi, doar un joc 
afurisit! Sunt toţi o gaşcă de kung-fu, setoşi de glorie. şi tu, 


şi tu... 

Apoi ieşise alergând şi se dusese la toaleta doamnelor şi 
plânsese. Când furtuna trecuse, se admonestase îndelung 
pentru că îşi pierduse controlul, reamintindu-şi că bărbaţii 
erau proşti şi infantili şi n-aveau să se schimbe niciodată. 
Apoi îşi suflase nasul şi îşi refăcuse fardul, se pieptănase şi 
se dusese să aducă băuturile. 

Tăcută, puse tava jos. Nimeni n-o băgă în seamă. Starke 
vorbea la telefon cu controlul de sol, explicând ce era 
necesar. Scot era pe înaltă frecvenţă. 

— O să ne îngrijim de totul, Scrag, spunea. 

— Sierra Unu, cum merge şmecheria? întrebă Scrag. 
Delta şi Kilo? 

Scot se uită la Gavallan; Gavallan se aplecă înainte şi 
spuse apăsat: 

— Delta Trei e bine. Kilo Doi e încă la locul lui, mai mult 
sau mai puţin. 

Tăcere în difuzoare. Pe frecvenţa turnului auziră 
controlorul englez acordând priorităţi. O izbucnire de 
paraziți. Vocea lui Scragger era diferită acum. 

— Confirmaţi Delta Trei! 

— Confirm Delta Trei, spuse Gavallan. 

Era adânc cutremurat de veştile despre Dubois şi telexul 
din Bahrain despre care Jean-Luc le telefonase cu câteva 
minute în urmă, aşteptându-se la o explica?ie. 

— O operaţie aero-navală de salvare? Mai bine am anunţa 
un Mayday. 

— Noi suntem operaţiunea aero-navală de salvare, Andy. 
Nu mai e alta. Sandor a decolat deja ca să-i caute şi imediat 
ce Rudi şi Tăticu alimentează, or să se ducă şi ei. Am pus la 
punct un patrulater de căutare. După asta o să se îndrepte 
direct către Al Shargaz, ca şi Sandor. Nu putem să 
întârziem pe aici, mon vieux. Nu-ţi poţi închipui cât de 
aproape am fost de un dezastru. Dacă pluteşte, o să-l 
găsească. Sunt duzini de bancuri de nisip pe care poate să 
aterizeze. 


— N-o să afecteze asta durata de zbor, Jean-Luc? 

— O să fie okay, Andy. Mac n-a lansat un Mayday, deci 
trebuie să fie ceva neaşteptat, sau poate că radioul lui s-a 
defectat, sau şi mai probabil a coborât pe undeva. Sunt zeci 
de posibilităţi bune. Ar fi putut ateriza pe o sondă pentru 
combustibil, dacă a căzut în mare ar fi putut fi cules de 
cineva, oricare din astea şi încă o duzină de alte variante şi 
nu uita că tăcerea radio a fost una dintre priorităţi. Nu-ţi 
face griji, mon cher ami! 

— Ba-mi fac multe griji. Vreo ştire de la ceilalţi? 

— Nu încă. 

Nu încă, îşi zise din nou şi simţi o strângere de inimă. 

— Cine-i Delta Patru? întrebă Willi. 

— Prietenul nostru francez şi Fowler, spuse Gavallan cu 
voce egală, neştiind cine ar fi putut asculta. Un raport 
complet când aterizezi. 

— Înţeleg. Paraziţi, apoi... Ed, cum o mai duci? 

— Muc şi sfârc, Willi. Urc la 300 şi merge şi mai bine. Hei, 
Scrag, care ţi-s înălţimea şi direcţia? 

— 142 la 200 şi dacă aţi căsca ochii şi v-aţi uita către ora 
două, m-aţi vedea, pentru că eu vă văd. 

Tăcere pentru o clipă. 

Gavallan se ridică în picioare, se întinse şi o văzu pe 
Manuela. 

— Hello, draga mea! Ea zâmbi puţin timid. 

— Uite, spuse, întinzându-i o sticlă. Ai dreptul la o bere şi 
la o scuză. 

— Nici un fel de scuză. Niciuna. Ai avut dreptate. O îmbră? 
i?ă şi bău mulţumit. O, a fost bună. Mulţumesc, Manuela! 

— Cu mine cum rămâne, dragă? zise Starke. 

— "Tot ce ai să primeşti de la mine, Conroe Starke, e apă şi 
o ureche astupată fiindcă n-ai decât muşchi între urechi. 

Deschise sticla de apă minerală şi i-o dădu, dar ochii îi 
zâmbeau şi îşi lăsă mâna să se odihnească uşor pe braţul 
lui. Il iubea. 


— Mulţumesc, dulceaţă, spuse, atât de uşurat că era acolo 
în siguranţă şi ceilalţi erau în siguranţă, deşi Dubois şi 
Fowler erau nişte semne de întrebare şi mulţi alţii mai 
trebuiau încă să plece. 

Umărul şi pieptul îl dureau rău şi era din ce în ce mai 
ameţit, iar capul îi pulsa dureros. Doc Nutt îi dăduse un 
analgezic şi îi spusese că e bun pentru câteva ore. „O să te 
ţină până la amiază, Duke, sau poate mai puţin. Ar fi bine ca 
la doiş'p'ce s-o ştergi ca Cenuşăreasa, altfel ai să te simţi al 
dracului de prost. Al dracului, cu d mare!” Trase cu ochiul 
la ceas peste umărul Manuelei. Doisprezece. 

— Conroe dragă, n-ai vrea tu să te întorci înapoi în pat, te 
TOg? 

Ochii lui îşi schimbară culoarea. 

— Ce-ar fi peste patru minute? spuse în şoaptă. 

Ea se-nroşi, apoi râse şi-şi înfipse uşurel unghiile în gâtul 
lui, aşa cum face o pisică când se-ntinde şi toarce. 

— Serios dragă, nu crezi? 

— Sunt serios. 

Uşa se deschise şi intră Doc Nutt. 

— La culcărică, Duke! Spune noapte bună, ca un băietei 
cuminte. 

— Salut, Doc! 

Ascultător, Starke porni să se ridice, fără să izbutească de 
prima dată, abia reuşi să-şi ascundă neputinţa, şi se ridică 
în picioare, drept, înjurând în sinea lui. 

— Scot, avem un radio-telefon sau un radio pe frecvenţa 
turnului? 

— Sigur, sigur c-avem. 

Scot vâri mâna într-un sertar lateral şi-i dădu un mic radio 
portabil. 

— Păstrăm legătura. Ai un telefon lângă pat? 

— Da, ne vedem mai târziu. Dulceaţă, nu, mie mi-e bine, tu 
rămâi în caz că se-aude în farsi. Mulţumesc. 

Apoi privi atent pe fereastră. 

— Ei, uitaţi-vă acolo! 


Pentru moment, toate grijile lor fură uitate. Avionul 
Concorde de pe ruta Londra-Bahrain prindea viteză -ascuţit 
ca un arc, alb strălucitor, cu nasul coborât pentru decolare. 
Viteză de croazieră 1500 de mile pe oră la 65 fie mii de 
picioare, distanţa de 4300 de mile acoperită în trei ore şi 
şaisprezece minute. 

— O să fie cea mai minunată pasăre din lume, spuse 
Starke în timp ce ieşea. 

Manuela oftă. 

— Tare mult mi-ar plăcea să merg o dată cu ea. O singură 
dată. 

— E singurul fel de-a călători, spuse Scot sec. Am auzit că 
opresc zborurile anul viitor, nu-i aşa? 

Cea mai mare parte din atenţia lui era îndreptată către 
Willi, Scragger şi Vossi, care vorbeau între ei. Nu se 
întrezărea nici o problemă acolo. De unde se afla, putea să 
vadă camionul cu Nogger, mecanicii, vopseaua şi şabloanele 
prinzând viteză către platforma de elicoptere dinspre 
capătul îndepărtat al pistei, unde ajunsese deja un camion 
de pompieri. 

— Sunt nişte idioţi afurisiţi, spuse Gavallan acru. Afurisitul 
de guvern gândeşte cu dosul şi francezii la fel. Ar trebui pur 
şi simplu să anuleze toate costurile pentru cercetare şi 
dezvoltare. De fapt, ele sunt deja anulate şi atunci o să fie o 
propunere de afacere viabilă şi nepreţuită pentru anumite 
trasee. Los Angeles-Japonia e unul evident, către Australia, 
către Buenos Ayres... a văzut cineva păsărelele noastre? 

— Turnul e-ntr-o poziţie mai bună, tată. Scot trecu pe 
frecvenţa turnului. 

— Concorde 001, urmezi la decolare. Bon voyage, spunea 
controlorul. Când ajungi în aer, cheamă Bagdadul pe 119,9. 

— Mulţumesc, 119,9. 

Aeronava se mişca mândră, nespus de conştientă că toţi 
ochii erau aţintiţi asupra ei. 

— Pe Dumnezeul meu, merită să te uiţi la ea. 


— Turnule. aici Concorde 001, pentru ce e camionul de 
incendiu? 

— Avem trei elicoptere care se apropie de platforma de 
nord, unul cu un singur motor. 

În turnul de control. 

— Vrei să le abatem până când decolezi? întrebă 
controlorul. 

ÎI chema Sinclair şi era englez, fost ofiţer în RAF, ca mulţi 
alţi controlori de zbor angajaţi în Golf. 

— Nu, nu, mulţumesc. Eram doar curios. 

Sinclair era un bărbat scund, chel şi robust şi stătea într- 
un scaun rotativ la o masă joasă, de unde i se deschidea o 
vedere panoramică. De gât îi atârna un binoclu foarte 
puternic. Il duse la ochi şi-l regla. Putea zări cele trei 
elicoptere într-o formaţie de V. Mai devreme îl identificase 
pe cel cu motorul defect ca fiind cel din frunte. Ştia că e 
Scragger, dar se prefăcea că nu ştie. 

În jurul lui, în turn, era o abundență de echipament de 
prima mână, radar, comunicaţii, telexuri, trei localnici în 
pregătire şi un controlor shargazi. Controlorul era 
concentrat asupra ecranului său radar, identificând alte 
şase avioane aflate în acel moment în sistem şi 
poziţionându-le. 

Fără să piardă elicopterele din vedere, Sinclair apăsă 
butonul emiţătorului. 

— HSVI, aici turnul. Cum merge? 

— Turnule, HSVI. 

Vocea lui Scragger era clară şi precisă. 

— Nici o problemă. Totul pe verde. Văd Concorde 
apropiindu-se de decolare. Vrei să mai întârzii sau să mă 
grăbesc? 

— HSVTI continuaţi apropierea directă la maximum de 
siguranţă. Concorde, treci în poziţie şi rămâi acolo. 

Sinclair chemă unul dintre elevii de la controlul de sol., 

— Mohammed! Imediat ce elicopterul aterizează, chemă 
pompierii. 


— Da, sayyid. 

— Eşti în legătură cu camionul pompierilor? 

— Nu, sayyid. 

— Atunci fă-o repede, asta-i responsabilitatea ta. 

Tânărul porni să-şi ceară scuze. 

— Nu-ţi face griji! Ai făcut o greşeală, a trecut. Dă-i 
drumul la treabă! 

Sinclair răsuci o idee reglajul binoclului. Scragger se afla 
la cincisprezece metri înălţime, venind perfect la aterizare. 

— Mohammed, spune-le pompierilor să se pregătească. 
Dă-i drumul, pentru Dumnezeu! Nemernicii ar fi trebuit să 
fie gata cu tulumba! 

Îl auzi pe tânărul controlor înjurând pompierii, apoi 
pompierii dând buzna unul peste celălalt din maşină, 
pregătindu-şi furtunele. Îndreptă din nou binoclul către 
avionul Concorde care aştepta răbdător, aliniat în centrul 
pistei, pregătit pentru decolare. Nici o primejdie în 
apropiere, chiar dacă toate trei elicopterele ar fi explodat în 
aer. Mai reţinu avionul încă treizeci de secunde ca să 
îndepărteze neşansa, una la un milion, ca turbulenţa de aer 
lăsată în urma lui să poată produce un vârtej pentru care 
elicopterul rănit ar fi fost o nimica toată. 

Vârtej, Sfinte Sisoe! Zvonul că S-G pregătea o retragere 
ilegală din Iran se răspândise de două zile prin tot 
aeroportul. Binoclul se mută de pe Concorde înapoi pe 
elicopterul lui Scragger. Patinele aparatului atinseră solul. 
Pompierii îl înconjurară. Nici o flacără. 

— Concorde 001, eşti liber să decolezi, spuse liniştit. 
HFEE şi HYYR aterizaţi când doriţi. Pan Am 116 ai 
permisiunea de aterizare. Pista 32, vântul douăzeci de 
noduri la 160. 

În spatele lui un telex clănţăni. Făcu o pauză un moment, 
privind decolarea supersonicului, minunându-se de puterea 
şi unghiul de decolare, apoi se îndreptă din nou către 
Scragger ignorând deliberat siluetele mărunte ghemuite pe 
sub rotoare cu vopseluri şi şabloane. Un alt bărbat, Nogger 


Lane, care la indicaţiile lui Gavallan îl anunţase confidenţial, 
din vreme, deşi la mult timp după ce el aflase deja ceea ce 
avea să se întâmple, făcea semn maşinii pompierilor să se 
îndepărteze. Scragger se afla de partea cealaltă, voma, iar 
celălalt bărbat, presupuse că pilotul secund, urina cu un jet 
monstruos. Celelalte două elicoptere se aşezară pe sol. 
Zugravii năvăliră asupra lor. Da ce Dumnezeu fac acolo? 

— Bun, murmură. Nu flăcări, nu balamuc, nu tevatură. 

— Sayyid Sinclair, ar trebui poate să citiţi acest telex, ei?! 

Absent, aruncă o privire tânărului care încerca 
neîndemânatic să vadă elicopterele prin binoclul de 
rezervă. O singură privire asupra telexului fu de ajuns. 

— Mohammed, ai folosit vreodată binoclul invers? întrebă. 

— Sayyid? 

Tânărul era nedumerit. Sinclair îi luă binoclul din mâini, 
răsuci aiurea inelul de distanţă şi i-l înapoie, întorcându-l cu 
ocularul înainte. 

— Îndreaptă-l către elicoptere şi spune-mi ce vezi. 
Tânărului îi trebuiră câteva momente ca să focalizeze 
imaginea. 

— Sunt atât de departe că abia reuşesc să-i deosebesc. 

— Interesant! Uite, stai aici, în scaunul meu, o clipă. 
Nemaiincăpându-şi în piele de mândrie, tânărul se supuse. 

— Acum, cheamă supersonicul şi cere un raport de poziţie. 

Ceilalţi elevi îl priveau plini de invidie, uitând de orice 
altceva. Degetele lui Mohammed tremurară de emoție când 
apăsară butonul emiţătorului. 

— Concorde, aici... aici turnul Bahrain. Raportul de 
poziţie, vă rog! 

— Turnule, 001 trece de la 34 de mii la 62 de mii, mach 
1,3 câtre mach 2, 1500 de mile la oră, direcţia 290. Părăsim 
zona voastră acum. 

— Mulţumesc, Concorde, bună ziua. OK, cheamă Bagdadul 
pe 119,9. Bună ziua, spuse strălucind de fericire şi la 
vremea potrivită Sinclair ridică teatral telexul şi se 
încruntă. 


— Elicoptere iraniene? Dădu tânărului binoclul de rezervă. 
Vezi pe-aici vreun elicopter iranian? 

După ce examina cu foarte mare grijă cele trei elicoptere 
străine care aterizaseră, tânărul scutură din cap. 

— Nu, sayyid, acelea sunt britanice. Şi singurele pe care le 
mai ştim sunt din Shargaz. 

— Ai perfectă dreptate. 

Sinclair se încruntă. Observase că Scragger era încă 
prăbuşit la pământ. Lane şi o parte din ceilalţi se adunaseră 
în jurul lui. Nu e în firea lui Scragger, îşi zise. 

— Mohammed, trimite un doctor şi o ambulanţă până la 
elicopterele alea englezeşti! Dar repede. 

Apoi ridică receptorul şi formă un număr. 

— Domnule Gavallan, păsările dumneavoastră au aterizat 
tefere şi întregi. Când aveţi un moment liber, aţi putea trece 
pe la turn? 

O spuse pe acelaşi ton egal, englezesc, din care numai un 
alt englez ar fi înţeles de fapt că acel „când aveţi un 
moment” însemna „urgent”. 

În biroul S-G. Gavallan spuse la telefon: 

— O să vin chiar acum, domnule Sinclair. Mulţumesc. Scot 
îi zări chipul. 

— Alte necazuri, tată? 

— Nu ştiu. Sună-mă dacă se întâmplă ceva. La uşă se opri. 

— Drace! Am uitat de Newbury. Sună şi vezi dacă e liber 
după-amiaza asta. O să mă duc la el acasă, oriunde. 
Aranjează tot ce poţi. Dacă vrea să ştie ce se-ntâmplă, 
spune-i şase din şapte până acum, unul în aşteptare şi două 
gata de plecare. leşi grăbit, zicând: La revedere, Manuela, 
Scot, caută-l pe Charlie din nou şi vezi unde dracii e! 

— Okay! 

Scot şi Manuela rămaseră singuri. Pe tânăr îl înjunghia 
umărul şi îl deranja din ce în ce mai mult. Observase 
tristeţea ei. 

— Dubois o s-apară, ai să vezi - spuse, dorind să sune 
toarte încrezător şi să-şi ascundă propria teamă că erau 


pierduţi - şi nimic n-ar putea să-l omoare pe bătrânul 
growler. 

— O, sper într-adevăr asta, spuse ea, gata să izbucnească 
în plâns. 

Îşi văzuse soţul clătinându-se şi era dureros de conştientă 
de durerea lui. În curând va trebui să plec la spital şi la 
dracu cu farsiul. 

— Ştii... aşteptarea... 

— Încă vreo câteva ore, Manuela! încă două păsărele şi 
cinci băieţi, apoi putem să sărbătorim, adăugă Scot. 

Spera dincolo ele orice speranţă şi se gândea: şi-atunci 
greutatea o să se ridice şi de pe umerii bătrânului, o şi 
zâmbească din nou şi-o să trăiască o mie de ani. Doamne, să 
mă las de zbor? Iubesc zborul şi nu vreau o slujbă de birou. 
Hong Kong pentru o parte din an ar fi bine, dar Linbar... nu 
pot să mă descurc cu Linbar. Bătrânul ar trebui să se 
descurce cu el. Eu aş fi pierdut. 

Vechea şi supărătoarea întrebare îi răsări din nou în 
minte. Ce-ai fi făcut dacă n-ar fi fost Bătrânul? Îl scutură un 
fior. Nu dacă, ci când. O să se întâmple într-o zi. S-ar putea 
întâmpla oricând. Uite la Iordon, laTalbot-laDuke sau la 
mine. O fracțiune de centimetru şi eşti mort sau viu. Voia lui 
Dumnezeu, karma, joss? Nu ştiu şi nu contează. Sunt sigur 
însă că de când am fost lovit m-am schimbat. Toată viaţa 
mea s-a schimbat. Siguranţa mea că nimic nu mă poate 
atinge s-a topit pentru totdeauna şi tot ce-a mai rămas este 
o blestemată de certitudine, împuţită şi rece ca gheaţa, că 
sunt foarte muritor. Dumnezeule Mare! Se întâmplă asta 
întotdeauna? Mă întreb dacă Duke simte acelaşi lucru. 

O privi pe Manuela. Ea se uita la el. 

— Iartă-mă, nu ascultam, spuse şi începu să formeze 
numărul lui Newbury. 

— Am spus: nu sunt trei păsări şi opt băieţi, i-ai uitat pe 
Erikki şi pe Azadeh, nouă dac-o pui la socoteală şi pe 
Şeherazada. 

Teheran, Casa Bakravan; ora 1,14 după-amiază. 


Şeherazada stătea goală în faţa oglinzii înalte din baiej 
cercetându-şi curbura pântecului, încercând să vadă daca 
se ghicea vreo urmă de rotunjire. În dimineaţa aceea 
observase că circurile sânilor păreau mult mai sensibile, iar 
sânii mai tari. 

— Nu-ţi face griji, zisese Zarah, nevasta lui Meshang. 
Curând ai să fii ca un balon şi ai să te vaiţi în lacrimi că n-ai 
să mai fii niciodată în stare să intri în rochiile tale şi cât de 
urât arăţi. Nu-ţi face griji: ai să reuşeşti să intri în haine şi 
n-ai să arăţi urâtă! 

Şeherazada era foarte fericită astăzi şi lenevea. 

Se încruntă la imaginea ei din oglindă şi se apropie şi mai 
mult să vadă dacă are riduri, privindu-se dintr-o parte şi din 
cealaltă, încercând să aprecieze cum i-ar sta cu părul 
ridicat sau coborât, coc sau lăsat pe-o-parte, satisfăcută şi 
bucuroasă de ceea ce vedea. Vânătăile dispăreau. Trupul 
era destul de uscat după baie şi se pudră şi se strecură în 
lenjerie. 

Jari dădu buzna. 

— Oh, prinţesă, nu eşti încă gata? înălţimea sa, fratele 
vostru, e aşteptat să se întoarcă la prânz din clipă în clipă şi 
toată casa e înspăimântată că o să fie iarăşi cuprins de una 
din furiile sale. O, te implor, grăbeşte-te! Nu vrem să-l 
stârnim acum, nu-i aşa? 

Trase automat dopul de la cadă şi începu să aranjeze 
lucrurile, agitându-se neîntrerupt şi mormăind şi îmboldind- 
O. În câteva clipe Şeherazada fu îmbrăcată. Ciorapi de 
mătase pentru portjartier - nu se găseau de mult de 
vânzare dresuri, nici măcar pe piaţa neagră; n-avea nevoie 
de sutien; o rochie din caşmir, de un albastru cald, după 
model parizian, cu un taior asortat, cu mânecă scurtă şi 
guler şal. Se pieptănă la iuţeală şi părul ei ondulat naturali 
perfect, o slabă atingere de ruj, o linie de dermatograf în 
jurul ochilor şi fu gata. 

— Dar, prinţesă, ?tii că fratelui vostru nu-i place fardul. 

— O. dar nu ies. Şi Meshang nu... 


Şeherazada era gata să spună „nu e tata”, dar se opri la 
vreme, nedorind să rostească cuvântul sau să scoată din 
nou la iveală din adâncurile minţii amintirea tragediei. 

Tata e-n Paradis, îşi spuse hotărâtă. Ziua lui de jelire, a 
patruzecea zi de când a murit, e abia peste douăzeci de zile 
şi până atunci, când or să se petreacă toate jelirile şi 
plânsetele şi sfâ?ierea îmbrăcămin?ii, trebuie să trăim şi să 
iubim. 

N-o întrebase pe Jari ce se-ntâmplase la cafenea în ziua în 
care o trimisese acolo să-i spună lui că se întorsese soţul ei 
şi că ceea ce nu începuse niciodată luase sfârşit. Mă întreb 
unde este, dacă o să continue să mă viziteze în vis. 

Se auzi agitaţie la etajul de jos şi înţeleseră că sosise 
Meshang. Aruncă o ultimă privire de verificare, apoi se 
duse să-l primească. 

După noaptea ciocnirii sale cu Lochart, Meshang se 
întorsese acasă cu familia. Casa era foarte mare, 
Şeherazada avea în continuare camerele ei şi era încântată 
că Zarah şi cei trei copii alungaseră cu zgomotele lor 
tăcerea apăsătoare şi mohoreala care o înconjurau. Mama 
ei se retrăsese acum în aripa ei, mâncând chiar acolo, 
servită doar de propria ei slujnică, rugându-se şi plângând 
în cea mai mare parte a zilei. Niciodată nu ieşise, niciodată 
nu invitase pe nimeni dintre ei acolo. 

— Lăsaţi-mă în pace! Lăsaţi-mă în pace! era tot ce scâncea 
prin uşa încuiată. 

În orele în care Meshang se afla acasă, Şeherazada, Zarah 
şi ceilalţi din familie aveau multă grijă să-l dispună şi să-l 
flateze. 

— Nu te-ngrijora, îi spusese Zarah. O să fie în curând în 
genunchi! El crede c-am uitat că m-a insultat şi m-a lovit şi 
îndrăzneşte să se-mpăuneze cu târfa aia tânără cu care fiul 
ăla de căţea, vicleanul de Kia, l-a ademenit. O, nu te 
îngrijora, draga mea Şeherazada, o să mă răzbun eu! E de 
neiertat proasta creştere cu care te-a tratat - şi pe soţul 
tău. În curând o să putem călători din nou la Paris, la 


Londra, chiar la New York. Mă îndoiesc c-o să aibă vremea 
să meargă cu noi şi atunci... Ah, atunci o să ne punem 
poalele în cap, o să purtăm haine străvezii şi-o sa avem 
fiecare câte cincizeci de amanți. O să ne facem de cap. 

— Nu ştiu cum o să fie cu New Yorkul. Să te vâri astfel 
chiar în bârlogul Satanei, e mare primejdie, spusese 
Şeherazada. 

Dar în inima ei tremura de încântare la gândul acesta. Am 
să mă duc la New York cu fiul meu, îşi promise. Tommy o să 
fie şi el acolo. În curând o să fie totul normal. 

Puterea mullahilor asupra lui Khomeini va fi înlăturată, fie 
ca Allah să-i deschidă ochii, controlul lor asupra Gărzilor 
Verzi eliminat, Komitehul Revoluționar dizolvat, o să avem 
un adevărat guvern Islamic, democrat, ales cinstit, cu 
primul ministru Bazargan conducător sub ochii lui Allah, 
drepturile femeilor nu vor mai fi niciodată atinse, cei din 
Tudeh n-or să mai fie în afara legii, ci vor lucra pentru toată 
lumea şi va fi pace în ţară; aşa cum a ziselcă seva 
întâmpla. 

Mă bucur că sunt cine sunt, îşi zise. 

— Bună, dragă Meshang! Ce bine arăţi astăzi, dar atât de 
obosit. O, nu trebuie să munceşti atât de greu pentru toţi. 
Uite, lasă-mă să-ţi mai torn nişte apă rece cu lămâie, aşa 
cum îţi place ţie! 

— Mulţumesc! 

Meshang era întins pe covoare, sprijinit de perne. Îşi 
scosese pantofii şi începuse deja să mănânce. Un grătar mic 
era pregătit să frigă chebabul şi douăzeci sau treizeci de 
farfurii cu horisht şi orez şi legume şi carne şi fructe şi 
dulciuri erau aranjate la îndemână. Zarah se afla în 
apropiere şi-i făcu semn Şeherazadei să se aşeze pe covor 
lângă ea. 

— Cum te simţi azi? 

— Minunat. Nu mi-a fost rău nici un pic. Chipul lui 
Meshang deveni acru. 


— Lui Zarah îi era toată vremea rău şi era nervoasă. Nu ca 
o femeie normală. Să sperăm că tu eşti normală. Dar eşti 
atât de subţire... Insha Allah! 

Amândouă femeile îşi aşternură un zâmbet pe faţă, 
ascunzându-şi dezgustul, înţelegându-se una pe cealaltă. 

— Săraca Zarah! spuse Şeherazada. Cum a fost ziua de 
azi, Meshang? Cred e-o să fie teribil pentru tine cu atât de 
multe lucruri de făcut, să trebuiască să ai grijă de toţi ai 
noştri. 

— E greu pentru că sunt înconjurat de proşti, dragă soră. 
Dacă aş fi avut personal eficient, pregătit cum sunt eu, ar fi 
fost totul foarte uşor. 

Şi mult mai uşor dacă tu nu l-ai fi dus cu vorba pe tata, nu 
ţi-ai fi dezamăgit primul bărbat şi nu ne-ai fi făcut de ruşine 
pe toţi cu alegerea celui de-al doilea. Ne-ai adus atât de 
multă supărare, dragă soră, tu cu trupul şi faţa ta de 
tuberculoasă şi prostia ta, pe mine care am muncit zi şi 
noapte să te salvez de tine însăţi. Slăvit fie Allah! Eforturile 
mele au dat roade. 

— Trebuie să fie teribil de greu pentru tine, Meshang. Eu 
n-aş şti de unde să încep, spunea Zarah şi se gândea: E 
uşor să conduci afacerile dacă ştii unde sunt cheile, 
conturile din bancă şi hârtiile datornicilor şi toate lucrurile 
de bază. Nu vreau să fim egale sau să votăm pentru că v-am 
da uşor deoparte, în şanţ, şi-am lua cele mai bune slujbe. 

Horishtul gras de miel şi orezul crocant, auriu, erau 
delicioase, aromate şi condimentate aşa cum îi plăceau lui şi 
el mâncă cu bucurie. 

Nu trebuie să mănânci prea mult, îşi spuse. Nu vrei să 
oboseşti prea mult înainte de-a o vedea pe micuța Yasmin, 
în după-amiaza asta. Nu mi-am închipuit până acum cât de 
apetisantă poate să fie sau buzele atât de flămânde. Dacă 
rămâne grea, atunci am să mă-nsor cu ea şi Zarah poate să 
putrezească. 

Trase cu coada ochiului la nevasta lui. Ea se opri imediat 
din mâncat, îi zâmbi şi-i întinse un şerveţel ca să-şi 


îndepărteze grăsimea şi picăturile de supă din barbă. 

— Mulţumesc, spuse politicos şi încă o dată se concentra 
asupra farfuriei. 

După ce-o s-o am pe Yasmin, se gândea, după asta pot să 
dorm o oră şi-apoi mă întorc la lucru. Tare aş vrea să se fi 
întors câinele ăla de Kia. Avem multe de vorbit, multe de 
pus la cale. Şi Şeherazada o să... 

— Meshang, dragul meu, ai auzit zvonul că generalii au 
hotărât să dea lovitura? întrebă Zarah. Şi că armata e 
pregătită să preia puterea? 

— Sigur, ştie tot bazarul. 

Meshang simţi o strângere de inimă. Se acoperise cât 
putea de bine în caz că zvonul era adevărat. 

— Fiul lui Mohammed aurarul jură că vărul său, care e 
telefonist la Statul Major al Armatei, a auzit pe unul dintre 
generali spunând că au aşteptat ca să dea timp unei forţe 
de intervenţie americane să ajungă la distanţa potrivită. Şi 
or să fie sprijiniți de un desant aerian. 

Amândouă femeile tresăriră. 

— Paraşutişti? Atunci ar trebui să plecăm imediat, 
Meshang, spuse Zarah. N-o să mai fim în siguranţă în 
Teheran. Ar fi mai bine să mergem la casa noastră de la 
Caspica şi să aşteptăm acolo să se sfârşească războiul. Când 
am putea pleca? O să încep să împachetez imediat. 

— Ce casă de pe Caspica? Nu mai avem nici o casă la 
Marea Caspica, spuse Meshang iritat. N-a fost confiscată 
odată cu toate celelalte proprietăţi ale noastre, pe care am 
muncit să le obţinem de generaţii întregi? Allah să-i 
blesteme pe hoţi, după tot ce am făcut pentru revoluţie şi 
pentru mullahi! Generaţii întregi! 

Era roşu la faţă. O picătură de horisht i se scurse în barbă. 

— Şi acum... 

— Te rog iartă-mă! Ai dreptate, dragă Meshang. Ai 
dreptate ca de obicei. Te rog iartă-mă. Am vorbit fără să mă 
gândesc. Ai dreptate ca de obicei, dar dacă-ţi face plăcere 
am putea să plecăm şi să stăm cu unchiul meu, aga Madri. 


Au o vilă liberă pe coastă. Am putea s-o luăm pe asta şi-am 
putea să plecăm mâine. 

— Mâine? Nu fi ridicolă! Crezi că n-o să fiu înştiinţat din 
vreme? 

Meshang îşi şterse barba întrucâtva îmbunat de scuzele ei 
umile şi Şeherazada se gândi ce norocoasă fusese cu cei doi 
bărbaţi ai ei care niciodată nu se purtaseră urât cu ea sau 
nu strigaseră la ea. 

Mă întreb oare cum s-o descurca Tommy la Kowiss sau 
oriunde e. Săracul lommy, crede c-aş putea să-mi părăsesc 
casa şi familia şi să plec pentru totdeauna în exil! 

— Desigur că noi, cei din bazar, o să fim avertizaţi, spuse 
din nou Meshang. Nu suntem nişte proşti cu capete 
găunoase! 

— Da, da, desigur, dragă Meshang, spuse liniştitor Zarah. 
Îmi pare rău, vroiam doar să zic că sunt îngrijorată pentru 
siguranţa ta şi doream să fiu pregătită. 

Oricât de rău ar fi, îşi zise ea, tulburată în sinea ei, e 
singura noastră apărare împotriva mullahilor şi-a 
derbedeilor lor din Gărzile Verzi. 

— Crezi că lovitura chiar o să se întâmple? 

— Insha Allah. spuse şi râgâi. 

Oricum, eu sunt pregătit, cu ajutorul lui Allah. Oricine, ar 
câştiga, tot o să aibă nevoie de noi, cei din bazar. 
Întotdeauna au avut şi întotdeauna or să aibă. Putem să fim 
la fel de moderni ca orice străin, şi mai isteţi. Unii dintre noi 
pot fi, cu siguranţă eu! Pahnouri, fiul de căţea, putrezi-ar în 
Iad cu părinţii lui pentru că ne-a pus în primejdie. Caspica? 
Unchiul ei Madri? O idee bună. O idee perfectă. M-aş fi 
gândit şi eu la asta în câteva clipe. Zarah poate că e trecută 
şi zânaatul ei la fel de uscat ca praful verii, dar e o mamă 
bună şi sfatul ei, dacă nu-i bagi în seamă acreala, e 
întotdeauna înţelept. 

— Un alt zvon este că gloriosul nostru fost prim-ministru, 
Bakhtiar, se ascunde încă în Teheran sub protecţia şi 


acoperişul vechiului său prieten şi coleg, primul ministru 
Bazargan. 

Zarah rămase cu gura căscată. 

— Dacă-l prind acolo Gărzile Verzi... 

— Bazargan e nefolositor. Păcat! Nimeni nu i se mai 
supune şi nici nu-l mai ascultă. Komitehul Revoluționar i-ar 
executa pe amândoi dacă i-ar prinde. 

Şeherazada tremura. 

— Jari spune că azi-dimineaţă la piaţă umbla un zvon că 
Excelenţa Bazargan a demisionat deja. 

— Asta nu-i adevărat, spuse scurt Meshang, prezentându- 
le un alt zvon ca şi când ar fi fost o informaţie a lui foarte 
sigură. Prietenul meu din anturajul lui Bazargan mi-a spus 
că el i-a oferit lui Khomeini demisia, dar că Imamul a 
refuzat-o şi a spus să rămână unde e. 

Întinse farfuria către Zarah, să-i mai pună. 

— E de-ajuns horisht. Ceva mai mult orez. 

Ea îi puse în farfurie partea rumenită şi el începu din nou 
să mănânce, aproape satisfăcut. 

Cel mai interesant zvon de astăzi, şoptit în nespusă taină 
din gură în gură, era că Imamul e pe patul de moarte, fie 
din cauze naturale, fie otrăvit de agitatorii comunişti tudehi 
sau de mujhadini sau de CIA, ba şi mai rău, că trupele 
sovietice aşteptau la graniţă, pregătite sa pătrundă clin nou 
în Azerbaidjan în momentul în care ar fi murit. Nu ne- 
aşteaptă decât moarte şi dezastru dacă asta-i adevărat, îşi 
zise. 

Nu! Asta n-o să se întâmple! Nu se poate întâmpla. 
Americanii n-o să-i lase niciodată pe ruşi să ne cucerească. 
Nu pot să le îngăduie să preia controlul Hormuzului! până 
şi Carter poate să vadă asta! Nu, să sperăm că prima parte 
este adevărată: că Imamul va ajunge repede în Paradis. 
Voia lui Allah, zise pios, îndepărtând cu un gest servitorii şi 
când rămaseră singuri îşi îndreptă întreaga atenţie asupra 
surorii sale. 


— Şeherazada, divorţul tău este aranjat, au mai rămas 
doar formalităţile. 

— Oh, spuse ea punându-se în gardă, urându-şi fratele 
pentru că îi tulbura liniştea, provocându-i un adevărat 
vârtej în minte: nu vreau să divorţez, Meshang ar fi putut să 
ne dea foarte uşor bani din toate conturile elveţiene şi-ar fi 
putut să nu fie atât de obraznic cu Tommy al meu şi-am fi 
putut pleca... Nu fi proastă, n-ai fi putut pleca fără 
documente, să te exilezi, iar lommy te-a părăsit. A fost 
hotărârea lui. Da, dar Tommy a spus c-o să fie doar pentru o 
lună? C-o să aştepte o lună. Într-o lună se pot întâmpla 
multe lucruri. 

— Divorțul tău nu prezintă nici o problemă şi nici 
recăsătoria ta. 

Ea rămase cu gura căscată, incapabilă să articuleze un 
cuvânt. 

— Da, m-am înţeles asupra unei dote, mult mai mult decât 
mă aşteptam. 

Fusese gata să spună „pentru o femeie de două ori 
divorțată şi purtând în pântece copilul unui necredincios”, 
dar era sora lui şi era o mare lovitură, aşa că nu spuse 
NIMIC. 

— Căsătoria va avea avea loc săptămâna viitoare şi el te 
admiră de ani de zile. Excelenţa Farazan. 

Vreme de o clipă, amândouă femeile abia îşi putură crede 
urechilor. Şeherazada simţi că roşeşte brusc, şi mai 
dezorientată. Keivan Farazan provenea dintr-o familie 
bogată de negustori din bazar, avea douăzeci şi opt de ani, 
era chipeş, întors recent de la Universitatea Cambridge?i 
erau prieteni de-o viaţă. 

— Dar, dar credeam că Keivan o să se căsătorească... 

— Nu Keivan, spuse Meshang enervat de prostia ei. loată 
lumea ştie că Keivan o să se logodească. Daranush. 
Excelenţa Daranush Farazan. 

Şeherazada încremeni ca lovită. Zarah icni şi încercă să-şi 
acopere scăparea. Daranush era tatăl. Proaspăt, văduv de 


cea de-a doua nevastă care murise la naştere, ca şi prima, 
un bărbat foarte înstărit, deţinând monopolul strângerii 
gunoiului în toată zona bazarului. 

— Nu-i cu putinţă! murmură ea. 

— O, ba da, spuse Meshang aproape strălucind de plăcere, 
neînţelegând nimic din atitudinea ei. Nici mie nu mi-a venit 
să cred când a venit cu ideea după ce a auzit de divorţul 
tău. Cu bogăţia şi legăturile lui, împreună devenim cel mai 
puternic conglomerat din bazar, împreună... 

Şeherazada izbucni: 

— Dar e nesuferit şi mărunt şi bătrân şi chel şi urât şi-i 
plac băieţii şi toată lumea ştie că e un pederast... 

— Şi toată lumea ştie c-ai divorţat de două ori, eşti folosită 
şi porţi copilul unui străin, explodă Meshang, că te duci la 
marşuri şi eşti neascultătoare, că tot capul tău este plin de 
absurdităţi occidentale şi că eşti proastă! Răsturnă câteva 
farfurii în furia sa. Nu înţelegi ce-am făcut pentru tine?! E 
unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi din bazar! L-am convins 
să te accepte! Eşti, eşti răscumpărată şi acum... 

— Dar, Meshang, nu înţelegi? 

— Târfă nerecunoscătoare, mugi, a acceptat chiar să-ţi 
adopte copilul! Pe toate numele lui Aliali, ce vrei mai mult?! 

Meshang era aproape roşu, tremura de mânie, cu pumnii 
strensi ridicaţi în faţa Şeherazadei. Zarah se uita când la el, 
când la ea, uluită de furia lui. 

Şeherazada nu auzea nimic, nu vedea decât ceea ce 
hotărâse Meshang pentru ea: restul vieţii ei alături de 
bărbatul acesta mărunt, ţinta tuturor glumelor din bazar, 
care putea permanent a urină, însămânţând-o o dată pe an 
ca să nască şi să trăiască şi să nască din nou până când 
avea să moară în chinurile facerii sau din pricina lor, ca şi 
celelalte două soţii ale sale - nouă copii de la prima, şapte 
de la a doua. Era osândită. N-avea, nu putea face nimic. 
Prinţesa Gunoi până la moarte! Nimic! 

Nimic? Dar aş putea muri acum. Nu sinucigându-mă, 
pentru că atunci mi se închid porţile Paradisului şi sunt 


condamnată la Iad. Nu, nu sinuciderea, niciodată, niciodată 
sinuciderea, dar moartea împlinind lucrarea lui Allah. 
Moartea cu numele lui Allah pe buze. Cum? 

CAPITOLUL. 64 

Baza Kowiss; ora 1,47 după-amiază. Colonelul Changiz, 
mullahul Hussain şi câteva Gărzi Verzi săriră din maşini. 
Gărzile Verzi se împrăştiară prin bază, scotocind, în timp ce 
colonelul şi Hussain intrară grăbiţi în clădirea birourilor. 
Cei doi slujbaşi care se mai aflau în birou rămaseră 
surprinşi de sosirea neaşteptată a colonelului. 

— Da... da, Excelenţă? 

— Unde sunt toţi, strigă Changiz, ei?! 

— Allah ştie! Noi nu ştim nimic, Excelenţă colonel, decât că 
Excelenţa sa căpitanul Ayre a plecat cu piese la sonda Abu 
Sal şi Excelenţa sa căpitanul Mclver cu Excelenţa sa 
ministrul Kia, la Teheran şi Excelenţa sa căpitanul Lochart a 
plecat să caute elicopterele care vin. 

— Ce elicoptere vin? 

— Patru 212 pe care Excelenţa sa căpitanul Mclver le-a 
chemat să vină aici de la Bandar-e Delam cu piloţi şi alt 
personal şi noi pregătim... noi ne pregătim să le primim. 

Funcţionarul, care se numea Ishmael, păli şi se făcu ic sub 
privirea străpungătoare a mullahului. 

— Pe Allah, căpitanul a plecat să-i aştepte singur, căci nu 
au emițătoare pe înaltă frecvenţă şi un emiţător pe 
ultrascurte la mare înălţime ar putea poate să-i prindă. 
Changiz era nespus de uşurat. îi spuse lui Hussain: 

— Dacă elicopterele vin toate aici, atunci ne-am speriat 
degeaba. 

Îşi şterse fruntea. 

— Când sunt aşteptaţi? 

— Îmi închipui curând, Excelenţă, spuse Ishmael. 

— Câţi străini sunt la bază acum? 

— Eu... eu nu ştiu, Excelenţă. Noi... noi am fost foarte 
ocupați încercând să pregătim un document... 

Un membru al Gărzilor Verzi intră alergând în birou: 


— Nu putem să găsim nici un străin, Excelenţă, îi spuse lui 
Hussain. Unul dintre bucătari a spus că ultimii doi mecanici 
au plecat cu elicopterele cele mari azi-dimineaţă. Muncitorii 
iranieni spun c-au auzit că echipele de schimb trebuie să 
vină duminică sau luni. 

— Sâmbătă, Excelenţelor, mâine, mi s-a spus, Excelenţa 
voastră! îl întrerupse Ishmael. Dar cu sosirea acestor patru 
elicoptere care au mecanici la bord, ca şi piloţi şi personal, 
a spus Excelenţa sa Mclver... Aveţi nevoie de mecanici? 

Unul dintre revoluționari spunea: 

— O parte din camere arată de parcă necredincioşii au 
împachetat în grabă. Dar mai sunt încă trei elicoptere în 
hangare. 

Changiz se întoarse către Ishmael. 

— Care-s alea? 

— Un... nu, două 206 şi unul franțuzesc, un Alouette. 

— Unde este şeful de birou, Pavoud? 

— E bolnav, Excelenţă colonel. Şi-a luat învoire de boală 
chiar după rugăciunea de amiază; a plecat acasă. Nu-i aşa, 
Aii? se întoarse către celălalt funcţionar. 

— Da, da, era bolnav şi a plecat spunând c-o să se întoarcă 
mâine... 

Cuvintele se pierdură. 

— Căpitanul Mclver a ordonat să vină aceste 212 aici de la 
Bandar-e Delam? 

— Da, da, Excelenţă. Aşa i-a spus Excelenței sale Pavoud. 
L-am auzit spunându-i exact: „cu piloţi şi alt personal”. Nu a 
fost aşa, Aii? 

— Da. Pe Allah, aşa s-a întâmplat, Excelenţă colonel. 

— E-n ordine, ajunge! 

Colonelul se întoarse către Hussain: 

— O să-l chemăm prin radio pe Lochart. II întrebă pe 
slujbaş: 

— Sergentul Wazari e în turn? 

— Nu, Excelenţă colonel. S-a întors înapoi la bază chiar 
înainte ca Excelenţa sa, căpitanul Lochart, să decoleze ca să 


caute cele patru elicoptere care ar trebui să... 

— De-ajuns! 

Changiz se gândi o clipă, apoi se adresă grosolan unuia 
dintre revoluționarii din Gărzile Verzi: 

— Tu, adu-mi caporalul în pas alergător la turn! Tânărul 
roşi auzind tonul şi se întoarse către Hussain, care spuse 
rece: 

— Colonelul vrea să zică: „le rog, găseşte-l pe caporalul 
Borgali şi adu-l repede la turn. 

Changiz izbucni: 

— N-am vrut să fiu nepoliticos! 

— Desigur, desigur. 

Hussain porni cu paşi mari pe coridor către scările ce 
duceau spre turn. Foarte supus, Changiz îl urmă. 

Cu o jumătate de oră mai înainte, la baza aeriană sosise un 
telex din partea ATC Teheran, solicitând o verificare 
imediată a întregului personal străin al IHC?i a 
elicopterelor de la Kowiss. „S-a raportat că lipsesc patru JR 
212 de la baza IHC de la Bandar-e Delam, de către 
directorul Siamaki, care crede că acestea ar fi putut fi 
scoase ilegal din Iran către unul din statele Golfului”. 

Changiz fusese chemat imediat de către una din Gărzile 
Verzi de serviciu care dusese deja telexul lui Hussain şi 
komitehului. 

Komitehul se adunase la bază, continuând laborioasele 
investigaţii asupra încrederii pe care Islamul putea s-o aibă 
în ofiţerii şi oamenii de acolo şi asupra crimelor comise 
împotriva lui Allah în numele Şahului. Changiz se simţea 
ameţit. Komitehul era nemilos. Nimeni dintre cei care 
fuseseră de partea Şahului nu scăpase încă. şi deşi era 
comandant, numit de komiteh cu aprobarea lui Hussain, 
confirmarea din partea atotputernicului Komiteh 
Revoluționar nu sosise încă. Până când asta avea sa se 
întâmple, Changiz ştia că era pe muchie de cuţit - şi nu 
depusese el oare personal jurământul de supunere Şahului, 
ca oricare alt militar? 


În turn, îl văzu pe Hussain privind îndelung aparatura. 

— Poţi să operezi emițătorul, colonele? întrebă mullahul. 

Hainele îi erau vechi, dar curate, turbanul alb şi proaspăt 
spălat şi el vechi însă. 

— Nu, Excelenţă, de asta am trimis după Borgali. 
Caporalul Borgali urcă scările câte două deodată şi rămase 
în poziţie de drepţi. 

— Ultrascurtele şi înalta frecvenţă! ordonă colonelul. 

— Am înţeles! 

Borgali dădu drumul aparatelor. Nimic. O verificare rapidă 
şi descoperi cristalul distrus şi lipsa siguranţei-circuitului 
VHE. 

— lertaţi-mă, domnule, aparatul acesta nu funcţionează. 

— Vrei să spui c-a fost sabotat, rosti încet Hussain şi se 
întoarse către Changiz. 

Changiz se simţea ca lovit în cap. Allah să ardă în iad toţi 
străinii, se gândea disperat. Dacă e un sabotaj deliberat... 
atunci asta-i o dovadă că au încercat să fugă şi au luat şi 
elicopterele noastre cu ei. Câinele ăla de Mclver trebuie că 
ştia ce avea de gând să facă în dimineaţa asta, când 
întrebam de avion. 

Ace îngheţate îi străpunseră corpul. Acum nu mai e rost de 
avion, nu mai există nici o portiţă de scăpare, nu-i nici o 
şansă să-l mai iau pe Lochart sau pe unul dintre ceilalţi 
piloţi ostatic, sub o acuzaţie oarecare, şi apoi să-i ofer pe 
ascuns eliberarea din închisoare în schimbul unui loc în 
avion pentru mine, dac-ar fi fost nevoie. Îşi simţi 
măruntaiele strângându-se. lar dacă komitehul află că soţia 
mea şi familia sunt deja la Bagdad, nu, aşa cum se 
presupunea, la Abadan, unde sărmana mea mamă e pe 
moarte... 

Diavolii coşmarurilor sale de noapte râdeau batjocoritor la 
el, strigându-i adevărul în faţă. Care mamă? Mama ta e 
moartă de şapte sau opt ani! Ai vrut să fugi! Eşti vinovat de 
crime împotriva lui Allah şi a Imamului şi a Revoluţiei. 


— Colonele, spuse Hussain cu aceeaşi voce îngheţată, dacă 
radiourile sunt sabotate, astă nu înseamnă că domnul 
căpitan Lochart nu a plecat să aştepte celelalte elicoptere, 
nu le caută, ci a fugit şi el ca şi ceilalţi, şi că Mclver a minţit 
în privinţa faptului că le-a chemat pe celelalte 212 aici? 

— Da... da, Excelenţa, şi... 

— Prin urmare au plecat ilegal şi-au luat de-aici ilegal 
două elicoptere, în afară de cele patru de la Bandar-e 
Delam. 

— Da, da, şi asta ar fi adevărat... 

— Voia lui Allah! Dar răspunzi pentru asta. 

— Dar... Excelenţă, desigur că trebuie să înţelegeţi că ar fi 
fost cu neputinţă să prevăd asta. O operaţie secretă, ilegală 
ca... 

Văzu ochii şi citi în ei şi cuvintele i se topiră pe buze. 

— Deci ai fost tras pe sfoară. 

— Străinii sunt fii de căţea care mint şi înşeală toată 
vremea. 

Apucă telefonul, blestemând când descoperi că nu 
funcţionează. Cu voce schimbată, spuse dintr-o suflare: 

— Excelenţă, un 212 nu poate să zboare peste Golf fără 
realimentare. E imposibil. lar Mclver trebuie să 
realimenteze şi el ca să ajungă la Teheran cu Kia; va trebui 
să realimenteze şi el, aşa că putem să-i prindem. Către 
Borgali spuse: 

— În pas alergător, te duci înapoi la turnul nostru şi afli 
unde a primit aprobarea să realimenteze elicopterul care a 
plecat la Teheran cu Mclver şi ministrul Kia. Spune-i 
ofițerului de serviciu să alerteze baza şi să aresteze pilotul, 
să reţină elicopterul şi să-l trimită pe ministrul Kia mai 
departe, la Teheran, pe şosea. 

Se întoarse către Hussain. 

— Sunteţi de acord, Excelenţă? Hussain încuviinţă din cap. 

— Bun! Dă-i drumul. Caporalul se repezi pe scări. 

În turnul de control era frig şi vântul bătea în rafale iar o 
aripă de ploaie stropi ferestrele o clipă, apoi trecu. 


Hussain n-o băgă în seamă, nedezlipindu-şi ochii de pe 
Changiz. 

— O să prindem câinele ăsta, Excelenţă. Ministrul Kia o să 
ne mulţumească. 

Hussain nu zâmbi. Aranjase deja un komiteh de primire 
pentru Kia la aeroportul Teheran şi dacă Kia nu va putea 
explica tot felul de ciudăţenii din comportarea lui, în curând 
guvernul avea să aibă un ministru corupt mai puţin. 

— Poate că Kia este parte din acest complot şi fuge din 
Iran cu Mclver. Te-ai gândit la asta, colonele? 

Colonelul rămase cu gura căscată. 

— Ministrul Kia? Credeţi? 

— Dar dumneata? 

— Pe Allah... desigur că e posibil... dacă o iei aşa, răspunse 
prudent Changiz, încercând ca niciodată până atunci să fie 
atent. Nu m-am întâlnit niciodată cu omul ăsta, îl cunoaşteţi 
mai bine decât mine, Excelenţă. Ştiţi mai multe despre Kia. 
I-aţi pus întrebări în faţa kotnitehului... 

Şi l-aţi absolvit de orice vină, se gândi cu încântare 
maliţioasă. 

— Când o să-l prindem pe Mclver, putem să-l folosim drept 
ostatec ca să-i aducem înapoi pe ceilalţi. O să-i prindem, 
Excelenţă... 

Hussain citise teama pe chipul colonelului şi se întreba de 
ce era acest om vinovat. Era colonelul, de asemenea, parte 
din planul de fugă care lui îi apăruse limpede de când îi 
interogase, pe Starke cu o zi în urmă, şi pe Mclver în 
aceeaşi dimineaţă? 

„Şi dacă ţi-ai dat seama atât de bine, îşi imagină un 
superior religios întrebându-l, de ce l-ai ţinut secret şi de ce 
nu l-ai împiedicat?” Din pricina lui Starke, Eminenţă. Pentru 
că într-adevăr cred că acest om, deşi necredincios, este 
într-un fel un instrument al lui Allah şi apărat de Allah. De 
trei ori a împiedicat forţele Răului să-mi ofere 
binecuvântata pace a Paradisului. Din pricina lui, ochii mei 
s-au deschis către Adevărul lui Allah, şi anume că nu mai 


trebuie să caut martiriul, ci trebuie să rămân pe cărarea 
pământească şi să devin un neostenit bici al lui Allah şi-al 
Imamului împotriva duşmanilor Islamului şi ai ăi. „Dar 
ceilalţi, lor de ce le-ai îngăduit să fugă?” Islamul nu are 
nevoie de străini şi nici de elicoptrele lor. Dacă Islamul are 
nevoie de elicoptere, în Isfahan sunt o mie altele. 

Hussain nu se îndoia că are dreptate, în aceeaşi măsură în 
care acest colonel trădător, simpatizant al?ahului şi-al 
americanilor, se înşeală. 

— Deci, colonele, cum rămâne cu cele două 212? Poţi să le 
prinzi şi pe ele? Cum? 

Changiz se îndreptă către harta de pe perete, destul de 
sigur că, deşi amândoi fuseseră traşi pe sfoară, el era 
comandant şi responsabil, dacă mullahul ar fi vrut să-l facă 
responsabil. Dar nu uita că acesta este mullahul care a 
făcut o înţelegere cu colonelul Peshadi în noaptea primului 
atac asupra bazei, acelaşi care s-a purtat prietenos cu 
americanul Starke şi cu maniacul acela odios de Zataki de 
la Abadan; şi nu sunt eu un sprijinitor al Imamului şi-al 
Revoluţiei, nu am dat eu baza, pe drept, soldaţilor lui Allah? 
Insha Allah. Concentrează-te asupra străinilor. Dacă poţi să- 
i prinzi, chiar şi numai pe unul singur, ai să fii la adăpost de 
acuzaţiile acestui mullah şi le derbedeilor lui din Gărzile 
Verzi. 

Câteva trasee standard de zbor erau marcate pe hartă de 
la Kowiss către diferite amplasamente petroliere şi către 
sondele din largul Golfului. 

— Câinele ăla de funcţionar spunea „piese pentru Abu 
Sal”, mormăi. Acum, dacă aş fi în locul lor, unde aş 
realimenta? 

Degetul lui împunse marcajul sondelor. 

— Una dintre acestea, Excelenţă, spuse înfierbântat. Acolo 
o să realimenteze! 

— Sondele au combustibil de rezervă? 

— O, da, în caz de urgenţă. 

— Şi cum ai să-i prinzi? 


— Cu avioane de vânătoare. 

Pe țărm, la punctul de întâlnire; ora 2,07 după-amiază. 
Cele două 212 erau parcate pe o plajă pustie, uşor vălurită. 
Ploua uşor. Deprimaţi, Freddy Ayre şi Lochart stăteau în uşa 
deschisă a uneia dintre cabine, cei doi mecanici ai lor şi 
Wazari în celălalt elicopter, toţi obosiţi din pricina căratului 
butoaielor mari şi grele de două sute de litri de combustibil 
şi de pompatul cu schimbul al benzinei în rezervoare. 
Niciodată nu fuseseră două elicoptere realimentate mai 
repede şi nici subansamble întregi de schimb urcate la bord 
şi legate la locul lor mai repede, nici în situaţii de urgenţă. 

Freddy Ayre sosise acolo în jurul orei 11,30, Lochart 
imediat după 12, alimentarea le luase o jumătate de oră şi 
de atunci aşteptau. 

— Îi mai dăm încă o jumătate de oră, spuse Lochart. 

— Christoase! Te porţi de parcă ai avea timp berechet!a 
dispoziţie. 

— E o prostie să aşteptăm amândoi. E mai sigur pentru 
tine să pleci singur. De câte ori trebuie să-ţi spun? Ia pe 
toată lumea şi-o să-l aştept eu. 

— Când Mac soseşte, putem toţi să... 

— Fir-ar al naibii! la mecanicii şi pe Wazari şi eu o să 
aştept. Asta ar spune Mac dacă ar fi aici şi tu ai aştepta 
după mine. Pentru Dumnezeu, nu te mai juca de-a eroul şi 
şterge-o! 

— Nu, iartă-mă, dar am să aştept până când soseşte şi el - 
sau plecăm amândoi. 

Lochart ridică din umeri; sufletul său era la fel de mohorât 
ca şi ziua. Imediat ce sosise, analizase varianta lui Mclver. 

— Freddy, Mac a fost în siguranţă departe de Kowiss până 
la 11,20. Să zicem că mai zboară cel mult încă o jumătate 
de oră, apoi încă o jumătate de oră maximum, ca să 
simuleze pana, aterizează şi scapă de Kia, maximum o oră 
ca să ajungă aici şi în cel mai rău caz, la limită, înseamnă 
1,30. Aprecierea mea e c-o să fie aici între 1,00 şi 1,15. 


Dar trecuse de două şi nici urmă de Mac încă şi poate că 
n-avea să apară deloc. 

Trebuie să se fi întâmplat vreo încurcătură. Cercetă norii, 
căutând răspuns în starea vremii şi recântărind planul 
acesta şi alte planuri. Butoaiele goale erau aşezate într-o 
grămadă ordonată. Încă cinci pline. Fuseseră aduse acolo în 
timpul unor zboruri de rutină către sonde şi ascunse sub 
prelate şi camuflate cu nisip şi alge marine. În largul mării, 
abia vizibilă, se afla platforma unei sonde, montată pe piloni 
sus, deasupra nivelului apei. 

Nu întâmpinase nici un necaz pe drumul de la Kowiss până 
acolo. De îndată ce ajunseseră în aer, la largul lor, Wazari se 
târâse în faţă. 

— Ar fi mai bine să stai ascuns până când o s-ajungem în 
largul Golfului, spusese Lochart. 

Dar imediat după aterizare lui Wazari i se făcuse foarte 
rău aşa că se răzgândise şi spusese celorlalţi ce se 
întâmplase. Wazari îşi revenise şi fusese primit în mijlocul 
lor dar încă era considerat suspect. 

Ţărmul putea a peşte putred şi alge. Vântul constant de 
treizeci de noduri rotea palele elicelor, suflând încă 
împotriva traseului planificat pentru plecarea către Kuweit. 
Norii cenuşii coborâseră şi mai jos, până la aproape 
şaptezeci de metri. Însă Lochart vedea prea puţin din toate 
astea. Din ce în ce mai mult gândurile lui erau atrase către 
nord, către Teheran şi Şeherazada, în timp ce urechile sale 
se străduiau să prindă, peste zgomotul vântului şi valurilor, 
sunetul unui 206. 

Haide, Mac! se rugă. Haide, nu mă lăsa! Haide, Mac, nu 
mă lăsa... Apoi îl auzi. Întârzie câteva secunde ca să fie 
sigur, apoi sări în picioare, ieşi din cabină cu gura uşor 
întredeschisă ca să sporească acuitatea auzului şi 
capacitatea direcţională. Ayre se trezi din visare şi veni 
lingă el, privind amândoi printre pleoape norii şi ceața, 
ascultând atenţi zgomotul motorului ce devenea din ce în ce 


mai puternic, trecând spre larg, trecând de ei şi Lochart 
înjură. 

— A trecut de noi. 

— Ultrascurtele? întrebă Ayre. 

— Prea periculos. O să mai încerce o dată. E prea bun sa 
n-o facă. 

Din nou aşteptară. Sunetul motoarelor murea, murea, apoi 
rămase la acelaşi nivel. Crescu. Din nou elicopterul trecu pe 
lângă ei şi nu-i văzu şi sunetul lui începu sa dispară şi-apoi 
încă o dată se întoarse. Zgomotul motoarelor deveni din ce 
în ce mai puternic, apoi elicopterul apăru din norii murdari 
la mai puţin de un kilometru în susul plajei, îi zări şi începu 
să se apropie. Nu era nici o îndoială că era al lor: pilotul era 
Mclver şi era singur. Izbucniră în urale. 

În cabina elicopterului 206. Mclver reuşise foarte greu să 
găsească locul de întâlnire, întinderea mlaştinii arătând 
peste tot la fel, linia coastei pese tot la fel, iar condiţiile de 
zbor proaste. Apoi îşi amintise sonda dezafectată şi se 
depărtase puţin ca să o găsească, după care, folosind-o ca 
punct de reper, se apropiase de coastă. Când patinele îi 
atinseră solul şi se aşezară solid, mormăi „Slavă domnului 
şi răsuflă uşurat cu stomacul în flăcări, disperat şi cu o 
nevoie acută de a urina. Deschise imediat uşa carlingii şi 
strigă, acoperindu-le glasurile: 

— lertaţi-mă, trebuie să-i trag un pipi. Freddy, opreşte tu 
motorul pentru mine, vrei? 

Lochart, care era mai aproape, spuse: 

— Îl aranjez eu, Mac! 

— Mulţumesc. 

Mclver îşi deschise centura de siguranţă, ţâşni afară şi 
porni grăbit pe sub palele elicei către cea mai apropiată 
dună. când putu vorbi, se uită în jur, îl văzu pe Ayre 
aşteptându-l şi ceilalţi în apropierea elicopterelor, 

— Îmi stătea în gât de ore. 

Mclver se scutură, trase fermoarul şi-! observă pe Wazari. 

— Ce dracu face ăsta aicea? 


V 


— Tom s-a gândit că-i mai bine să-l aducă. E mai bine 
decât să-l lase acolo şi ne-a fost într-adevăr de ajutor. Ar fi 
bine s-o pornim, Mac. Am realimentat toţi. Cum rămâne cu 
elicopterul tău? 

— Va trebui să-l părăsim. 

Nu era echipat cu rezervoare de distanţă lungă şi ar fi luat 
prea mult timp ca să încropească un sistem provizoriu de 
realimentare în zbor. Şi chiar şi atunci vântul din faţă avea 
să înghită combustibilul şi astfel călătoria să nu fie cu 
putinţă. Mclver arătă câtre mare. 

— M-am gândit că am putea să-l plasăm pe sondă în 
speranţa că am putea să ne întoarcem să-l luăm de-acolo. 

Dar astea-s visuri deşarte. Nu e îndeajuns loc pe platformă 
ca să aterizeze în acelaşi timp un 206 şi un 212, ca să mă ia 
de-acolo. Mare ruşine, dar asta e! 

— N-ai avut probleme cu Kia? 

— Nu. M-a frecat puţin, dar... 

Se răsuci pe călcâie. În spatele lor, Lochart pornise 
motorul elicopterului şi se ridicase în aer, depărtându-se. 

— Pentru Dumnezeu, Tom! mugi şi alergă după elicopter, 
dar Lochart se ridică iute şi rămase la şase metri altitudine. 

— Tom! 

Lochart se aplecă pe fereastra carlingii şi strigă: 

— Nu mă aşteptaţi, Mac! 

— Dar ai rămas aproape fără combustibil! 

— E de-ajuns pentru moment! O să aştept până plecaţi, 
apoi o să realimentez. Ne vedem la Al Shargaz. 

— Ce joacă mai e şi asta? întrebă Ayre. 

— Şeherazada, spuse Mclver, blestemându-se că uitase. 
Trebuie să fi pus la cale cincizeci de variante ca să ia cumva 
elicopterul! 

Îşi puse palmele pâlnie la gură şi strigă: 

— Tom, o să dai peste cap „Vârtejul', pentru Dumnezeu! 
Trebuie să vii cu noi! 

— N-o să reuşească să mă facă ostatec, Mac. Niciodată! E 
vina mea, nu a voastră. E hotărârea mea, pentru 


Dumnezeu! Acum ştergeţi-o. 

Mclver se gândi o secundă, apoi mugi: 

— Aterizează acum! O să te realimentăm şi o să te scutim 
de necazuri. 

Îl văzu pe Lochart scuturând din cap şi arătând către 
elicoptere. 

— Mă întorc după Şeherazada. Nu încercaţi să mă opriţi 
sau să mă aşteptaţi. Eu îmi pun gâtul în joc, nu voi. 
Aterizare bună! 

Le făcu semn cu mâna, apoi se îndepărtă către un loc sigur 
pe plajă, se întoarse cu spatele în vânt şi cu faţa către ei şi 
ateriza. Dar cu motoarele pornite, gata pentru o decolare 
imediată. 

— N-avem cum să sărim pe el, mormăi Mclver, furios pe el 
însuşi că nu fusese pregătit. 

— Am putea... am putea aştepta până rămâne fără 
combustibil, spuse Ayre. 

— 'Tom e prea deştept ca să se lase prins. 

Cuprins de panică, se uită la ceas, cu mintea parcă 
învăluită în ceaţă. 

Fir-ar să fie! Nişte nebuni afurisiţi, eu şi cu Tom. Îi văzu pe 
toţi ceilalţi privindu-l. 

— Ce-o să facem, Mac? spuse Ayre. 

Mclver se forţă să gândească limpede. Tu eşti şeful, 
hotărăşte! Suntem foarte în întârziere după grafic. Tom a 
hotărât, după tot ceea ce am spus. Asta-i dreptul lui. Îmi 
pare rău, dar asta înseamnă că acum şi-a luat soarta în 
mâini. Acum gândeşte-te la ceilalţi. Cu Erikki cred că e în 
ordine. Rudi şi Scragger şi băieţii lor sunt în siguranţă, hai 
să zicem că sunt în siguranţă, aşa că urcă-te în elicopter şi 
dă-i drumul la pasul următor. Îi venea să geamă cu voce 
tare la gândul că următoarele două ore şi jumătate, ba 
chiar mai mult, trebuia să piloteze cu grijă un 212 la joasă 
înălţime, până în Kuweit. Îngrijorarea îl copleşea. 

— Drăcia dracului, murmură. Ceilalţi îl priveau şi aşteptau. 


— 'Tom se-ntoarce să-şi ia nevasta. O să-l lăsăm să se 
descurce. 

— Dar dacă e prins, n-o să dea asta peste cap „Vârtejul”? 
întrebă Ayre. 

— Nu, Tom e de capul lui, ai auzit ce-a spus. Plecăm în 
Kuweit, aşa cum e stabilit. Toată lumea în elicopterul lui 
Freddy, eu îl iau pe al lui Lochart. Ştergeţi-o! O să zburăm 
jos şi strâns. Tăcere radio până când trecem linia. 

Mclver se îndreptă către celălalt 212. Neliniştiţi, se priviră 
unul pe celălalt. Observaseră cu toţii paloarea lui şi toţi 
ştiau că nu trecuse prin controlul medical. Kyle, mecanicul 
scund şi slăbănog, porni după el. 

— Mac, n-are sens să mergi singur. Zbor cu tine. 

— Mulţumesc, dar nu. Toată lumea în maşina lui Freddy! 
Haideţi! Daţi-i drumul! 

Ayre interveni: 

— Mac, mă duc să vorbesc cu Tom. Trebuie să-şi fi ieşit din 
minţi. O să-l conving să vină în Kuweit. 

— N-ai să reuşeşti. Dac-ar fi fost vorba de Gen, aş fi la fel 
de înnebunit. Toată lumea, urcați! 

În momentul acela, sunetul a două avioane de vânătore 
zburând jos şi trecând prin bariera sonică umplu plaja. În 
urma lor rămase o tăcere apăsătoare. 

— Iisuse! 

Wazari se cutremură. 

— Căpitane, dacă mă luaţi, o să zbor cu dumneata. 

— Nu, toată lumea cu Freddy. Prefer să zbor singur. 

— Faptul că n-ai licenţă n-are importanţă pentru mine. 
Insha Allah! O să am grijă de radio. 

Wazari ridică din umeri şi împunse cu degetul către cer. 

— Ticăloşii ăia nu vorbesc englezeşte. 

Se întoarse la elicopter şi se urcă pe scaunul din stânga. 
Ayre spuse: 

— E o idee buna, Mac. 

— E-n regulă. Stăm strâns şi jos, cum am discutat. Freddy, 
dacă unul dintre noi dă de necaz, celălalt merge mai 


departe. 

Ca răspuns la privirea pe care i-o aruncă Ayre, continuă: 

— Vreau să spun, orice fel de necaz! 

O ultimă privire către Lochart. Îi făcu semn cu mâna şi se 
urcă la bord. Era foarte bucuros ca nu avea să fie singur. 

— Mulţumesc, îi spuse lui Wazari. Nu ştiu ce-o să se 
întâmple în Kuweit, sergent, dar o să te ajut cât pot. 

Îşi prinse centura de siguranţă şi apăsă butonul de pornire 
a motorului nr. |. 

— Sigur, mulţumesc. Drace! N-am nimic de pierdut, îmi 
plesneşte capul şi-am luat ultima aspirină din cutia de prim 
ajutor. 

Mclver îşi regla volumul căştilor, apăsă butonul de pornire 
al motorului nr. 2, verifică rezervoarele de comestibil şi 
instrumentele, istorisind în acelaşi timp: 

— A trebuit să simulez pana mai târziu decât plănuisem. 
Am aterizat cam la doi kilometri de un sat, dar a mers 
grozav. Prea grozav. Ticălosul a leşinat şi după asta n-am 
mai putut să-l trag afară din carlingă. S-a încurcat cumva în 
centurile de siguranţă şi nu puteam să-l trag afară. N- 
aveam măcar un afurisit de cuţit să le tai. Am încercat în 
toate felurile, trăgând şi împingând, dar siguranţa se 
blocase, aşa că m-am dat bătut şi-am aşteptat să-şi revină. 
În timp ce aşteptam, i-am scos bagajul şi l-am pus în 
apropiere de drum, unde o să-l găsească. Când şi-a revenit, 
am trecut prin toate chinurile iadului până l-am convins să 
coboare din carlingă. 

Degetele lui Mclver săreau cu precizie de la comutator la 
comutator. 

— Până la urmă m-am prefăcut că am luat foc şi am sărit 
afară, lăsându-l acolo. Asta a mers şi a reuşit să desfacă 
siguranţa şi a rupt-o la fugă. Lăsasem motoarele mergând. 
Al naibii de periculos, dar trebuia să risc şi, când a fost 
destul de departe, m-am întors înapoi şi-am decolat. Am 
zgâriat un bolovan sau doi, dar asta e tot. 


Inima îi bătea să-i spargă pieptul, gătlejul era uscat din 
cauza decolării pripite. 

Kia se agăţase de minerul uşii urlând la el, atârnat în aer, 
cu un picior pe o patină. Mclver se temuse că va fi nevoit să 
aterizeze din nou. Din fericire, nervii ministrului cedară şi 
îşi dădu drumul, căzând cei doi metri până la pământ şi 
Mclver fu liber şi se îndepărtă. Înconjurase locul o dată ca 
să se asigure că omul e teafăr şi ultima imagine rămasă 
fusese Kia scuturându-şi pumnii, roşu de mânie. Apoi se 
îndreptase către coastă, ţinându-se aproape de copacii care 
se legănau şi, deşi era în siguranţă, izbiturile de ciocan din 
piept nu se domoliseră. 

Valuri de ameţeală şi căldură începură să îl învăluie. 

E doar tensiunea ultimei săptămâni care m-a ajuns, se 
gândi mohorât. Doar oboseala şi efortul pe care a trebuit 
să-l depun ca să-l târăsc pe nemernicul ăla din carlingă, la 
care se adaugă toate grijile cu „Vârtejul” şi spaima de 
moarte pe care am tras-o la interogatoriul mullahului. 

Timp de câteva minute după ce-l părăsise pe Kia zburase 
drept înainte. Îi venea greu să se concentreze. Durerea din 
piept creştea întruna, comenzile erau nefamiliare. Un val de 
ameţeală şi fu cât pe-aci să piardă controlul, aşa că se 
hotări să aterizeze şi să se odihnească o clipă. Se afla încă 
la poalele munţilor, între stânci şi pâlcuri de copaci şi 
troiene de zăpadă, sub norii joşi şi destul de subţiri. 

Ameţit şi cu privirea înceţoşată, alese primul platou 
convenabil şi ateriza. Aterizarea nu fu prea reuşită şi asta, 
mai mult decât orice altceva, îl înspăimântă foarte mult. În 
apropiere se afla un pârâu în parte îngheţat, ale cărui ape 
înspumate se rostogoleau peste pietre. Apa îl învioră. 
Stăpânit de dureri puternice, opri motoarele, se împletici 
până la pârâu şi rămase îndelung întins în zăpadă. Şocul 
frigului îl făcu să icnească şi să verse şi când spasmul trecu 
îşi curăţă gura şi bău atent. Asta şi frigul din aer îi fură de 
folos. O mână de zăpadă cu care se frecă pe ceafă şi la 
tâmple îi ajută chiar şi mai mult, făcându-l să se simtă mai 


bine. Treptat, durerea se domoli şi amorţeala din braţul 
sting dispăru. Când aproape n-o mai simţi deloc, se ridică 
greoi în picioare şi clătinându-se uşor ajunse până la 
carlingă, lăsându-se să cadă înapoi în scaun. 

Carlinga era călduroasă şi plăcută şi familiară, 
înconjurându-l ocrotitoare. Automat îşi prinse centura de 
siguranţă. Tăcerea îi cuprinse urechile şi gândurile. Doar 
sunetul vântului şi al apei, fără zgomotul motoarelor al, 
comunicaţiilor radio sau al paraziţilor, nimic altceva decât 
moliciunea vântului şi a apei. Pacea. Pleoapele îi deveniră 
din ce în ce mai grele, mai grele decât fuseseră vreodată, 
închise ochii şi adormi. Dormi profund o jumătate de oră şi 
se simţi foarte bine. Când se trezi, era parcă revitalizat. 
Nici urmă de durere, nici un fel de senzaţie neplăcută, doar 
uşor ameţit, de parcă ar fi visat durerea. 

Se întinse îndelung. Zgomote uşoare de metal lovindu-se 
de metal. Privi în jur. Un tânăr călare pe un căluţ de munte 
îl privea în tăcere. Un nomad. În teaca agăţată de şa se afla 
o carabină şi o alta era atârnată la spatele lui, împreună cu 
o bandulieră de cartuşe. Se priviră unul pe celălalt 
îndelung, apoi tânărul zâmbi şi platoul păru să se lumineze. 

— Salaam, aga! 

— Salaam, aga! 

Mclver îi răspunse la zâmbet, surprins că nu-i era teamă 
absolut deloc, într-un fel liniştit de frumuseţea sălbatică a 
tânărului. 

— Lotfan befanria id shoma ki hastid? 

Folosise una dintre cele câteva fraze învăţate pe dinafară: 
„Pot să-mi îngădui să te-ntreb cine eşti?” 

— Aga Mohammed Rud Kahani, şi-apoi câteva cuvinte pe 
care nu le înţelese şi isprăvi cu un alt zâmbet şi 'Kashkai”. 

— A, Kashkai! 

Mclver încuviinţase din cap, înțelegând că tânărul făcea 
parte dintr-unul dintre triburile nomade care erau 
împrăştiate prin tot Zagrosul. Arătă cu degetul către el 
însuşi. 


— Aga Mclver şi adăugă o altă frază învățată pe de rost: 
Mota assef am, man zaban shoma ra khoob nămi danam - 
îmi pare rău, nu vorbesc limba voastră. 

— Insha Allah! America? 

— Englez. Anglia. 

Se vedea pe el şi pe celălalt, elicopter şi cal, pilot şi nomad, 
o largă prăpastie între ei, dar nici o ameninţare unul pentru 
celălalt. 

— Iartă-mă, acum trebuie să plec, spuse în engleză, apoi 
făcu un semn cu mâna, sugerând zborul. 

— Khoda haefez - la revedere - aga Mohammed Kashkai! 

Tânărul dădu din cap şi ridică mâna în semn de salut. 

— Khoda haefez, aga, apoi îşi trase calul deoparte, la 
adăpost de palele elicei, şi rămase acolo, privindu-l. 

Când motoarele prinseră putere, Mclver mai făcu un semn 
cu mâna şi plecă. 

Tot drumul către locul de întâlnire se gândise la tânăr. 

N-avea nici un motiv să nu tragă în mine, sau poate 
niciunul ca să tragă. Am visat? Am visat durerea? Nu, n-am 
visat durerea. Am avut oare un atac de cord? 

Acum, pregătindu-se să plece către Kuweit, pentru prima 
dată înfrunta întrebarea. Simţi iarăşi fiorul de nelinişte şi 
trase cu coada ochiului către Wazari, care privea, alb şi 
trist, pe fereastra laterală dinspre mare. 

Ce pericol reprezint acum? se întrebă. Dacă am avut un 
atac, chiar şi unul mic, aş putea avea încă unul, aşa că îi risc 
viaţa la fel de mult ca şi pe a mea. Nu cred. Am numai 
tensiunea crescută şi asta poate fi controlată. Am luat două 
pastile pe zi şi n-am avut probleme. Nu pot să părăsesc un 
212 doar pentru că Iom şi-a ieşit din minţi. Sunt obosit, dar 
întreg, iar Kuweitul e numai la câteva ore de zbor. Mi-ar 
plăcea mai mult să nu trebuiască să pilotez. Dumnezeule, 
nu m-am gândit vreodată c-am să mă simt aşa. Bătrânul 
Scrag poate să rămână cu zborul, eu am terminat-o pentru 
totdeauna. 


Era atent la zgomotul crescând al motoarelor. Gata de 
decolare. N-avea nevoie să verifice instrumentele. Printre 
picăturile de ploaie de pe parbriz d zări pe Ayre ridicând 
degetul mare în sus, pregătit şi el. În josul plajei îl putea 
zări pe Lochart în elicopterul său. 

Săracul Tom! Sunt sigur că ne înjură să ne grăbim. E 
nerăbdător să realimenteze şi să alerge în nord, către un 
nou destin. Sper să reuşească, cel puţin el o să aibă vântul 
în spate. 

— E-n regulă să dau drumul la emiţător? întrebă Wazari 
alungându-i gândurile. O să-l trec pe frecvențele militare. 

— Bine! 

Mclver îi zâmbi, mulţumit să-l aibă alături. O mulţime de 
paraziți năvăliră în căşti, apoi voci în farsi. Wazari ascultă o 
vreme, apoi spuse răguşit: 

— Sunt nişte avioane de vânătoare care vorbesc cu 
Kowissul. Unul dintre ele a spus: „Pe toate numele lui Allah, 
cum o să găsim două elicoptere în mizeria asta?” 

— N-or să ne găsească. Nu câtă vreme depinde de mine. 

Mclver încercă să pară încrezător, ca să ascundă un 
neaşteptat val de presimţiri negre. Atrase atenţia lui Ayre, 
făcu un semn în sus, indicând avioanele de vânătoare, şi 
trase cu muchia palmei peste gâtlej. Apoi arată pentru 
ultima dată cu degetul înainte, către Golf, şi ridică degetul 
mare în sus. Se uită iute la ceas. Ora 2,21 după-amiaza. 

— Îi dăm drumul, sergent! spuse şi deschise gazul la 
maximum. Următoarea staţie, Kuweit. ETA 4,40 P M., sau 
pe-acolo. 

La aeroportul Kuweit; ora 2,56 după-amiază. Genny şi 
Charlie Petikin şedeau în restaurantul în aer liber de la 
ultimul etaj al terminalului strălucitor, proaspăt dat în 
funcţiune. Era o zi minunată, însorită, iar locul unde stăteau 
era adăpostit de vânt, cu umbrele şi feţe de masă de un 
galben aprins, toată lumea mâncând şi bând cu poftă şi fără 
grijă, cu excepţia lor. Genny abia îşi atinsese salata, Petikin 
ciugulise din orez şi tocană. 


— Charlie, spuse brusc Genny, cred că până la urmă am să 
beau o vodcă cu Martini. 

— Bună idee! 

Petikin făcu un semn chelnerului şi dădu comanda. 

I-ar fi plăcut să bea şi el acelaşi lucru, dar se aştepta să 
trebuiască să înlocuiască fie pe Lochart, fie pe Ayre, pe 
ultima porţiune în josul coastei spre insula Jeled - cel puţin 
o oprire de realimentare, poate două, înainte de-a ajunge la 
Al Shargaz - blestemat fie afurisitul ăsta de vânt! 

— Nu mai e mult, Genny. 

Oh, pentru Dumnezeu! De câte ori trebuie să spui asta, ar 
fi vrut Genny să urle, sătulă de aşteptare. Stoică, îşi păstră 
aparenţa calmă. 

— Nu mult, Charlie! Din clipă în clipă. 

Privirile lor se întoarseră către Golf. Întinsul apei era 
înceţoşat, vizibilitatea slabă, dar aveau să afle în secunda în 
care elicopterele intrau în bătaia radarului din Kuweit. 
Reprezentantul Imperial Air aştepta în turn. 

Cât de mult înseamnă „mult”? se întrebă, încercând să 
străpungă ceața, simțind toată energia ei scurgându-se în 
afară, ca într-un fel de rază, căutându-l pe Duncan, 
trimiţându-i rugăciuni şi speranţe şi putere de care s-ar 
putea să aibă nevoie. 

Vorbele pe care i le şoptise Gavallan în dimineaţa aceea nu 
prea îi fuseseră de ajutor. 

— De ce Dumnezeu pilotează el pentru Kia, Andy. Înapoi la 
Teheran? Ce înseamnă asta? 

— Nu ştiu, Genny. Îţi spun ceea ce-a zis el. Părerea noastră 
este că Freddy a fost trimis mai întâi la întâlnirea pentru 
realimentare, Mac a decolat cu Kia şi fie c-o să-l ducă până 
la punctul de întâlnire, fie c-o să-l lase undeva în drum. Tom 
stă pe baricade o vreme, ca să le lase celorlalţi timp de 
manevră, apoi o să se îndrepte şi el spre acelaşi loc. Am 
recepționat prima chemare a lui Mac la 10,42! Dă-i timp - şi 
lui şi lui Freddy - până la 11 dimineaţa să decoleze. Mai dă- 
le încă o oră ca să ajungă la punctul de întâlnire şi să 


realimenteze, adaugă două ore şi treizeci pentru zbor, ar 
trebui s-ajungă în Kuweit înjur de 2,30 cel mai devreme, 
depinzând de cât de mult o s-aştepte la punctul de întâlnire; 
ar putea fi oricând după 2,30. 

Îl zări pe chelner apropiindu-se cu băutura ei. Pe tavă se 
afla un telefon mobil. 

— Un telefon pentru dumneavoastră, căpitane Petikin, 
spuse chelnerul, aşezând paharul în faţa ei. 

Petikin ridică antena şi duse receptorul la ureche. 

— Alo? O, salut, Andy. Ea-i urmări atent faţa. Nu, nu încă... 
Ah?! 

Ascultă atent, pentru o vreme, scăpând din când în când 
un mormăit şi o încuviinţare din cap, fără să lase să se vadă 
nimic, şi ea se întrebă ce spunea Gavallan şi n-ar fi trebuit 
să audă. 

— Da... sigur... nu... Da... Totul e acoperit în măsura în 
care putem. Da, da, este. E aici... E-n regulă. Stai aşa. 

Îi întinse telefonul. 

— Vrea să-ţi spună ceva. 

— Salut, Andy, ce-i nou? 

— Doar o verificare, Genny. N-ai de ce să te îngrijorezi în 
privinţa lui Mac şi a celorlalţi. N-avem de unde să ştim cât 
de mult trebuiau să aştepte la punctul de întâlnire. 

— Eu sunt bine, Andy! Nu-?i face griji în privinţa mea. 
Cum e cu ceilalţi? 

— Rudi, Kelly şi Sandor sunt pe drum în Bahrain. Au 
realimentat la Abu Dhabi şi suntem în legătură cu ei. John 
Hogg e staţia noastră de legătură. ETA pentru ei, aici, peste 
20 de minute. Scrag e bine. Ed şi Willy n-au probleme. Duke 
doarme?i Manuela e aici. Vrea să-?i zică Hello. 

Un moment, apoi vocea Manuelei: 

— Bună, dragă! Ce faci? Şi să nu spui că grozav! Genny 
zâmbi cu jumătate de gură: 

— Grozav. Duke e bine? 

— Doarme ca un bebeluş. Nu c-ar dormi bebeluşii aşa 
liniştiţi toată vremea. Vroiam doar să ştii că şi noi 


transpirăm de zor aici.2i-l trec iar pe Andy. 

O pauză, apoi: 

— Genny, Johnny Hogg o să fie în zona voastră cam pe- 
acum şi ascultă şi el. '[inem legătura. Pot să vorbesc din nou 
cu Charlie? 

— Desigur, dar ce ştii de Marc Dubois şi Fowler? Altă 
pauză. 

— Nimic încă. Sperăm să fi fost culeşi. Rudi, Sandor şi 
Tăticu au făcut un zbor de recunoaştere cât au putut. Nu-s 
urme de prăbuşire, sunt o mulţime de vapoare şi de 
platforme în apele astea. Nu credem c-au păţit ceva. 

— Acum, spune-mi, ce-ar trebui să?tie Charlie şi eu nu? 

Ascultă ironică tăcerea care se lăsă brusc în aparat apoi 
auzi oftatul lui Gavallan. 

— Eşti o figură, Genny. Au right! L-am întrebat pe Charlie 
dacă până acum a sosit vreun telex din Iran ca cel pe care l- 
am primit aici, în Dubai şi Bahrain. Încerc să trag toate 
sforile pe care le pot prin Newbury şi ambasada noastră din 
Kuweit în caz că se strică ceva - deşi Newbury spune că nu 
putem să ne aşteptăm la prea mult, Kuweitul fiind atât de 
aproape de Iran şi nedorind să-l ofenseze pe Khomeini şi 
sunt speriaţi că o să trimită sau o să îngăduie exportul 
câtorva fundamentalişti ca să agite şiiţii din Kuweit. I-am zis 
lui Charlie că încerc să trimit vorba părinţilor lui Ross din 
Nepal şi regimentului său. Asta-i tot. 

Cu o voce mai blândă: 

— N-am vrut să te îngrijorez mai mult decât e nevoie. 
Okay! 

— Da, mulţumesc. Da, eu... bine. Mulţumesc, Andy! 

Îi trecu telefonul din nou lui Charlie şi privi în pahar, pe 
pereţii lui se formaseră picături de umezeală. Unele se 
scurgeau în jos. Ca lacrimile de pe obrajii mei, se gândi şi se 
ridică în picioare. 

— Mă întorc într-o clipă. 

Întristat, Petikin o urmări plecând. Ascultă ultimele 
instrucţiuni ale lui Gavallan. 


— Da, da... desigur. Nu-ţi face griji, Andy, o să am eu grijă 
de asta. O să am grijă de Ross şi o să te sun în clipa în care 
o să apară pe ecran. Mare afurisenie cu Dubois şi Fowler. 
Nu ne rămâne decât să ne gândim la ce-i mai bun şi să 
sperăm. Grozave veşti despre ceilalţi! Pa! 

Vestea despre Ross îl zguduise. În momentul în care 
primise telefonul lui Gavallan, în aceeaşi dimineaţă, se 
repezise la spital. Fiind vineri, cu minimum de personal de 
serviciu, era doar un singur recepţionist şi vorbea numai 
araba. 

Omul zâmbise şi ridicase din umeri şi spusese: 

— Bokrah - mâine. 

Dar Petikin insistase şi până la urmă omul înţelesese ce 
dorea şi dăduse un telefon. Într-un târziu venise un asistent 
şi-i făcuse semn. 

Străbătuseră coridoare, apoi intraseră pe o uşă şi acolo îl 
văzuse pe Ross gol, pe o masă de marmură. Neaşteptata 
privelişte, goliciunea absolută, i se păruse un fel de 
pângărire şi înlăturarea oricărei urme de demnitate şi îi 
sfâşiase sufletul - nu moartea. Acest bărbat care fusese atât 
de bun în viaţă era acum părăsit ca o carcasă a unui animal 
măcelărit. Pe o altă masă de marmură se aflau bucăţi de 
pânză. Luase una şi-l acoperise şi asta păru să îndrepte 
lucrurile. 

Îi trebuise mai mult de o oră ca să găsească salonul în care 
se aflase Ross, să identifice o soră care vorbea englezeşte şi 
să găsească doctorul. 

— Ne pare atât de rău, ne pare atât de rău, sir, spusese 
doctorul, un libanez, într-o engleză greoaie. Tânărul a sosit 
ieri în comă. Avea fractură craniană şi suspectam uneele 
leziuni ale creierului. Proveneau de la o bombă a 
teroriştilor, ni s-a spus. Amândouă timpanele erau sparte şi 
avea o serie de tăieturi şi julituri minore. l-am făcut o 
radiografie, desigur, dar în afară de a-i pune craniul?i gâtul 
în ghips n-am prea putut să mai facem mare lucru. Nu era 
afectat intern şi nu avea hemoragie. A murit în dimineaţa 


asta, în zori. Zorile au fost minunate astăzi, nu-i aşa? Eu am 
semnat certificatul de deces. Aţi dori o copie? Am dat una 
Ambasadei Engleze, împreună cu efectele sale. 

— Şi-a... recăpătat cunoştinţa înainte de-a muri? 

— Nu ştiu! Era la reanimare şi sora lui... să vedem. 
Doctorul consultase îndelung listele şi-i găsise numele: Sivin 
Tahollah. Ah, da, pentru că era englez, l-am dat în grija ei. 

Era o femeie bătrână, parte din mulţimea rătăcitoare a 
Orientului Mijlociu, necunoscându-şi strămoşii ce 
proveneau, probabil, din multe naţii. Avea un chip urât şi 
ciupit de vărsat, dar sufletul ei nu era urât, vocea era 
blândă şi liniştitoare şi mâinile calde. 

— N-a fost nici o clipă conştient, effendi, spuse în engleză. 
Nu cu adevărat. 

— A spus ceva, în mod deosebit, ceva ce-ai putut înţelege? 
Orice. 

— Multe am înţeles, effendi, şi totuşi nimic. Bătrâna se 
gândise un moment. 

— Multe din cele ce a spus au fost doar rătăcirile minţii 
sale, spiritul temându-se de ceea ce n-ar trebui să se teamă, 
dorind ceea ce nu putea să aibă. Murmura din când în când 
„azadeh”, care înseamnă „născut liber”, în farsi, deşi poate 
fi, de asemenea, numele unei femei. Câteodată murmura un 
nume ca Erik sau Eki sau Kukri şi după aceea din nou 
azadeh. Sufletul lui era împăcat, dar nu încă pregătit 
pentru trecere deşi n-a plâns cum fac alţii şi nici n-a strigat 
la apropierea de hotar. 

— A mai fost şi altceva? Orice? 

Ea se juca cu ceasul pe care-l purta la brâu. 

— Din vreme în vreme părea să-l supere încheieturile şi 
când i le frecam se liniştea din nou. Noaptea a vorbit o. 
limbă pe care n-am auzit-o niciodată. Vorbesc engleză, 
puţină franceză şi multe dialecte arabe, multe, dar limba 
asta n-am mai auzit-o până acum. O vorbea într-un fel 
cântat, amestecata cu alte rătăciri şi „azadeh”, câteodată 
cuvinte ca... 


Îşi scotocise memoria. 

—, ca „regiment” şi „edelweiss” şi „înălţate” sau „înalte” şi 
câteodată... a, da', cuvinte că'„gueng” şi „tensing”, 
câteodată câte un nume ca Rose sau Rose Mountain, poate 
că nu era un nume, ci doar un loc, dar asta părea să-l 
întristeze. 

Ochii ei bătrâni erau urduroşi. 

— Am văzut multă moarte, effendi, multă moarte, 
întotdeauna altfel, întotdeauna la fel, dar trecerea lui a fost 
liniştită şi fără dureri. Ultimele momente au fost doar un 
oftatm prelung. Cred că a mers în Paradis, dacă creştinii se 
duc în Paradis, şi a găsit-o pe Azadeh a lui. 

CAPITOLUL 65 

Tabriz, Palatul Hanului; ora 3,40 după-amiază. Azadeh 
păşea încet de-a lungul coridorului către Sala Mare, unde 
trebuia să se întâlnească cu fratele ei; spatele încă o durea 
după explozia de grenadă din ziua trecută. 

Allah, a fost oare ieri când nomazii şi Erikki erau aproape 
să ne ucidă? se gândi. Pare că au trecut mai mult de o mie 
de zile şi un an lumină de când a murit tata. 

A fost într-o altă viaţă. Nimic bun în viaţa aceea, cu 
excepţia mamei, a lui Erikki şi a lui Hakim. Erikki şi Johnny. 
O viaţă de ură şi omoruri şi teroare şi nebunie; nebunie să 
trăieşti ca nişte paria, Hakim şi cu mine, înconjurați de 
răutate; nebunie la barajul de pe şoseaua din Qazvin şi acel 
mujhadin cu faţă buhăită şi privire rea, strivit de maşină, 
sângele şiroind din el ca zeama dintr-o fructă strivită; 
nebunie salvarea noastră de către Charlie; Şi bărbatul 
acela de la KGB - care-i era numele? ah, da, Rakoczy - 
Rakoczy, aproape să ne ucidă pe toţi; nebunia de la Abu 
Mard care mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna; nebunie 
la bază, unde Erikki şi cu mine am petrecut atâtea clipe 
minunate, dar unde Johnny a ucis atât de mulţi, atât de iute 
şi-atât de crud... 

Îi spusese totul lui Erikki noaptea trecută. Aproape. 


— La bază, el... el a devenit un fel de animal de pradă. Nu- 
mi amintesc prea mult. Doar sclipiri: dându-i grenada în 
sat, urmărindu-l cum s-a repezit către bază cu grenadele şi 
pistolul mitralieră, unul dintre oameni purtând un kukri, 
apoi Johnny ţinând în aer capul retezat al acelui om şi 
urlând ca scos din minţi... ştiu acum că kukriul era allui 
Gueng. Mi-a spus Johhny la Teheran. 

— Nu-mi mai spune nimic acum. Lasă restul pentru mâine, 
draga mea! Dormi, acum eşti în siguranţă! 

— Nu, mi-e teamă să dorm, chiar şi acum, în braţele tale, 
chiar cu toate veştile astea nemaipomenite despre Hakim. 
Când dorm sunt înapoi în sat, înapoi la Abu Mard şi e acolo 
şi mullahul, blestematul, şi kalandarul şi măcelarul, care are 
cuțitul cel ascuţit şi... 

— Nu mai există nici satul, nici mullahul. Am fost acolo. Nu 
mai există nici kalandarul, nici măcelarul. Ahmed mi-a 
mărturisit totul, parte din ce s-a întâmplat acolo. 

— Ai fost în sat? 

— Da, în după-amiaza asta. Când te odihneai. Am luat o 
maşină şi am fost acolo. Este o grămadă de ruine 
fumegânde. Doar atât, spusese Erikki întunecat. 

Pe coridor, Azadeh se opri o clipă şi se ţinu de perete până 
când tremurul încetă. Atâta moarte şi cadavre şi groază! 
Ieri, când ieşise pe treptele palatului şi-l văzuse pe Erikki 
coborând din carlingă cu sângele şiroindu-i pe faţă şi în 
barba nerasă. Alte picături scurgându-i-se din mânecă, 
Ahmed năruit lângă el, fusese cât pe ce să moară; apoi îl 
văzuse coborând pe pământ şi stând în picioare cât era de 
înalt şi păşind către ea pe propriile lui picioare -ale ei 
devenite dintr-o dată nefolositoare, trebuind să o prindă în 
braţe - revenise din nou la viaţă şi toată spaima se scursese 
din ea odată cu lacrimile. 

— O, Erikki, o, Erikki, mi-a fost atât de teamă, atât de 
teamă! 

O purtase pe braţe în Sala Mare şi acolo, alături de Hakim, 
Robert Armstrong şi colonelul Hashemi Fazir. Găsiseră un 


doctor. Un glonţ smulsese o parte din urechea stingă a lui 
Erikki şi altui îi zgâriase braţul; doctorii, cauterizase rănile 
şi le cususe, făcându-i o injecție antitetanos şi cu penicilină, 
mai temător de infecţie decât de pierderea de sânge. 

— Insha Allah, dar nu pot face multe, căpitane! Eşti 
puternic, pulsul ţi-e bun, un chirurg plastic ar putea face 
urechea să arate mai bine, auzul nu ţi-e atins... Slăvit fie 
Allah! Ai grijă doar de vreo infecţie! 

— Ce s-a întâmplat, Erikki? întrebase Hakim. 

— Ne-am dus către nord în munţi şi Ahmed a fost neatent. 
A fost vina lui. I s-a făcut rău în timpul zborului.?i înainte să 
ne dăm seama ce se-ntâmplă, Baiazid a pus un pistol în 
capul lui, un alt nomad unul în ceafa mea şi Baiazid a zis: 
Mergi în sat, apoi poţi să pleci”. „Ai jurat un jurământ sfânt 
că n-ai să-mi faci vreun rău”, i-am spus. „Am jurat că n-am 
să-ţi fac nici un rău şi n-am să-ţi fac. Dar jurământul meu a 
fost al meu, nu al oamenilor mei”, a zis Baiazid şi omul care 
ţinea pistolul în ceafa mea a râs şi a strigat: „Supune-te 
şeicului nostru sau, pe Allah, ai să simţi atâta durere încât 
ai să cerşeşti moartea!” 

— Ar fi trebuit să mă gândesc la asta! spuse Hakim cu un 
blestem. Ar fi trebuit să-i leg pe toţi cu jurământ. Trebuia să 
mă gândesc la asta! 

— N-ar fi schimbat cu nimic lucrurile. Oricum, a fost din 
vina mea, eu i-am adus aici şi era gata să distrug totul. Nu 
pot să spun cât de rău îmi pare, dar a fost singurul mod în 
care mă puteam întoarce şi m-am gândit că o să dau peste 
Abdullah Han. Nu m-am gândit nici o clipă că ticăloşii ăştia 
ar folosi o grenadă. 

— Prin grija lui Allah, Azadeh şi cu mine nu suntem răniţi. 
De unde era să ştii că Abdullah Han a murit, sau că 
jumătate din răscumpărarea ta a fost plătită? Povesteşte 
mai departe ce s-a întâmplat, spusese Hakim şi Azadeh 
observase o inflexiune ciudată în vocea lui. 

Hakim e schimbat, se gândi. Nu pot să înţeleg ce e în 
mintea lui, aşa cum se întâmpla mai înainte. Mai înainte de 


a deveni Han puteam, acum nu. E încă fratele meu rnult- 
iubit, dar e un străin. Atât de mult s-a schimbat, atât de 
repede... Şi eu m-am schimbat şi Erikki. O, Allah, cât de 
mult! Johnny nu s-a schimbat. 

În Sala Mare, Erikki continuase. 

— Să-i duc cât mai departe era singura cale de a-i 
îndepărta de palat fără alte necazuri sau omoruri. Dacă 
Baiazid n-ar fi insistat, m-aş fi oferit singur - nu era altă 
cale să vă ştiu în siguranţă pe tine şi pe Azadeh. A trebuit 
să-mi asum riscul că, până la urmă, aveau să-şi respecte 
jurământul. Dar orice se întâmpla, ori eu ori ei, cineva 
trebuia să piardă, eu o ştiam şi o ştiau şi ei, pentru că, 
desigur, eram singurul care ştia cine erau şi unde locuiau şi 
răzbunarea unui Han e o treabă serioasă. Orice aş fi făcut, 
să-i las la jumatea drumului sau să merg până în sat, nu m- 
ar fi lăsat niciodată să plec. Cum ar fi putut? Era satul sau 
eu şi Singurul Dumnezeu avea să fie de partea satului şi a 
lor, orice ar fi acceptat şi jurat ei. 

— Asta-i o întrebare la care numai Allah ar putea să 
răspundă. 

— Zeilor mei, zeii străvechi, nu le place să fie folosiţi ca 
scuză şi nu le place să jurăm în numele lor. Nu le place 
deloc! De fapt, interzic asta. 

Azadeh auzise amărăciunea din glas şi îi apucase mâna şi 
o ţinuse strâns. 

— Acum mi-e bine, Azadeh. 

— Ce s-a mai întâmplat după asta, Erikki? întrebase 
Hakim. 

— l-am spus lui Baiazid că nu am destulă benzină şi am 
încercat să mă înţeleg cu el şi el a spus doar: „Voia lui 
Allah!” şi a apăsat arma în umărul lui Ahmed şi a apăsat pe 
trăgaci. „Mergi în sat! Următorul glonţ e îndreptat către 
stomacul lui”. Ahmed a leşinat şi Baiazid s-a întins peste el 
după pistolul mitralieră care alunecase pe podeaua 
elicopterului, pe jumătate sub scaunul lui, dar nu a putut 
ajunge prea bine la el. Eu eram prins în centură. Aşa era şi 


Ahmed. Ei nu erau. Am răsucit deci aparatul prin aer într- 
un fel în care nu credeam că ar rezista un elicopter, apoi l- 
am lăsat să cadă de sus şi am aterizat. Am aterizat urât. 
Credeam c-am rupt o patină, dar mai târziu am descoperit 
că era doar îndoită. Imediat ce ne-am oprit, am folosit 
pistolul mitralieră şi cuțitul meu şi i-am ucis pe cei care 
erau conştienţi şi agresivi. I-am dezarmat pe cei care-şi 
pierduseră cunoştinţa şi i-am aruncat din cabină. După o 
vreme m-am întors. 

— Chiar aşa, spusese Armstrong, paisprezece oameni. 

— Cinci şi Baiazid. Ceilalţi... Azadeh avea braţul pe umărul 
lui şi el simţise fiorul şi tremurul. l-am lăsat acolo. 

— Unde? întrebase Hashemi Fazir. Ai putea descrie de, 
căpitane? 

— Erikki făcuse asta cu exactitate şi colonelul trimisese 
oameni să-i găsească. 

Erikki îşi pusese mâna bună, sănătoasă, în buzunar scoase 
bijuteriile de răscumpărare şi i le dăduse lui kim Han. 

— Acum cred că aş vrea să vorbesc cu soţia mea, dacă nu 
te superi. Am să-ţi spun restul mai târziu. Apoi se duseseră 
în camerele lor şi el nu mai spusese ic, o ridicase blând în 
braţele sale uriaşe. Prezenţa ei îl liniştise treptat şi în 
curând adormiseră. Ea nu dormise aproape deloc, întoarsă 
imediat în sat, smulgându-se din îmbrăţişarea lui sufocantă. 
Stătuse tăcută pentru o vreme în braţele lui, apoi se mutase 
pe un scaun pe jumătate picotind, continuase să stea lângă 
el. Erikki dormise fără vise până când se întunecase, apoi se 
trezise. 

— Mai întâi o baie, după aia mă bărbieresc, apoi nişte 
mâncare şi după asta o să vorbim, spusese. Nu te-am văzut 
niciodată mai frumoasă şi nici nu te-am iubit mai mult şi 
pare rău... îmi pare rău c-am fost gelos. Nu, Azadeh! Nu 
spune încă nimic! Apoi vreau să ştiu totul. 

Apoi, ea isprăvise tot ce era de spus, ceea ce avea 
vreodată, iar el partea lui de istorie. Nu ascunsese nimic. 


Nici gelozia lui, sau furia ucigaşă, sau plăcerea testării, sau 
lacrimile pe care şi le stăpânise în munte. 

— La fel... ei m-au tratat cinstit în satul lor şi 
răscumpărarea este un obicei străvechi. Dacă n-ar fi fost 
uciderea mesagerului lor de către Abdullah... asta ar fi 
putut schimba ceva. Poate da, poate nu. Dar asta nu scuză 
omorurile. Mă simt un monstru, te-ai căsătorit cu un nebun 
Azadeh. Sunt primejdios. 

— Nu, nu ePti! Sigur că nu ePti. 

— Pe toţi zeii mei! Am ucis douăzeci - ba chiar mai mulţi - 
bărbaţi în mai puţin de atâtea zile şi totuşi n-am mai ucis 
până acum, cu excepţia acelor asasini, oamenii aceia care 
au năvălit aici ca să-ţi ucidă tatăl, înainte de ne fi căsătorit. 
În afara Iranului n-am ucis niciodată pe nimeni, nici măcar 
n-am făcut rău cuiva. Am avut o mulţime de încăierări, cu 
sau fără pukoh, dar niciodată serioase. Niciodată. Dacă 
kalandarul şi satul ar fi existat, i-aş fi dat foc şi lui şi satului, 
fără să mă gândesc o secundă. Pot să-l înţeleg pe Johnny al 
tău, la bază. Mulţumesc tuturor zeilor că ni l-au adus să ne 
apere, să te apere pe tine şi îl blestem pentru că mi-a luat 
pacea, deşi ştiu că îi voi fi îndatorat în vecii vecilor. Nu pot 
să mă obişnuiesc cu omorurile pe care le-am făcut şi... nu 
pot să mă obişnuiesc cu ele, nu pot, nu pot... Nu încă. 

— Nu mai contează. Nu acum, Erikki. Acum avem timp. 
Acum suntem în siguranţă, tu eşti în siguranţă şi eu şi 
Hakim, cu toţii suntem în siguranţă. Dragul meu! Priveşte 
zorile, nu sunt minunate? Uite, Erikki, s-a născut o nouă zi, 
atât de minunată, o nouă viaţă! Suntem în siguranţă, Erikki! 

În Sala Mare; ora 3,45 după-amiază. Hakim Han era 
singur cu Hashemi Fazir. Cu o jumătate de oră în urmă, 
Hashemi sosise nechemat. Îşi ceruse iertare pentru deranj 
şi-i întinsese un telex. 

— Cred c-ar fi mai bine să vă uitaţi la asta, înălţimea 
voastră. 

Telexul spunea: „URGENI. Către colonelul Hashemi Fazir, 
Contraspionajul Intern, Tabriz. Arestaţi-l pe Erikki 


Yokkonen, soţul înălţimii sale Azadeh Gorgon, pentru crime 
comise împotriva statului, pentru complicitate în piraterie 
aeriană, deturnare de aparate de zbor şi înaltă trădare. 
Puneţi-l în lanţuri şi trimiteţi-l la sediu, aici, imediat. 
Director SAVAMA Teheran”. 

Hakim Han făcu semn gărzilor să plece. 

— Te rog explică-mi. 

— În momentul în care am decodificat, am dat un telefon 
pentru alte detalii, înălţimea voastră! Se pare că anul trecut 
S-G Helicopters a vândut un număr de elicoptere către IHC 
Şi... 
— Nu înţeleg. 

— lertaţi-mă! Către Iran Helicopters Company, o companie 
iraniană, patronul actual al căpitanului Yokkonen. Printre 
ele sunt zece JR 212, inclusiv acesta. Astăzi, celelalte nouă, 
evaluate la nouă milioane de dolari, au fost furate şi duse 
ilegal în zbor în afara Iranului, de către piloţii IHC. SAVAMA 
presupune că într-unui dintre statele Golfului. 

Hakim Han spuse rece: 

— Chiar dacă au făcut-o, asta nu-l afectează pe Erikki. El 
n-a făcut nimic rău. 

— Nu ştim sigur, înălţimea voastră. SA VAMA spune că ar fi 
posibil să fi fost la curent cu această conspirație. Cu 
siguranţă că a fost plănuită de multă vreme, fiindcă sunt 
implicate trei baze: Lengeh, Bandar-e Delam şi Kowiss, ca şi 
sediul principal din Teheran. SAVAMA este foarte, foarte 
agitată pentru că s-a raportat că, odată cu aparatele, au 
fost luate cantităţi importante de valoroase piese iraniene, 
ba chiar mai mult... 

— Cine a raportat? 

— Directorul Siamaki de la IHC. Ba chiar şi mai rău, tot 
personalul străin de la IHC, piloţi şi mecanici şi personal de 
birou, au dispărut cu toţii, toată lumea, aşa că desigur a fost 
o conspirație. Se pare că ieri au fost prin tot Iranul cam 
douăzeci dintre ei, săptămâna trecută patruzeci, astăzi 


niciunul. Nu mai sunt străini ai S-G - sau mai corect ai IHC 
- în Iran, cu excepţia căpitanului Yokkonen. 

În aceeaşi clipă, importanţa lui Erikki şi implicaţiile 
prezenţei sale apărură limpede în mintea lui Hakim şi el se 
blestemă pentru că îngăduise feţei sale să-l trădeze când 
Hashemi spuse sec: 

Ah, da, desigur că vă daţi seama şi domnia voastră. 
SAVAMA mi-a spus că, în caz că acest căpitan e vinovat de 
complicitate la conspirație, el este mijlocul esenţial pentru 
a-i convinge pe iniţiatorii acesteia şi criminalii că Gavallan şi 
Mclver - şi desigur că şi guvernul britanic trebuie să fie 
părtaş la această trădare - să înapoieze elicopterele, 
piesele, să plătească o despăgubire foarte serioasă, sa se 
reîntoarcă în Iran şi să se supună judecății pentru crime 
împotriva Islamului. 

Hakim Han se foi neliniştit pe perne, durerea din spate 
intensificându-se din nou. Ar fi vrut sa strige de furie pentru 
că toată durerea şi suferinţa erau inutile şi acum, abia în 
stare să stea în picioare de durere, ar putea fi lezat pentru 
totdeauna. Lasă asta de-o parte pentru mai târziu, îşi spuse 
întunecat, şi ocupă-te de acest primejdios fiu de căţea care 
stă aici răbdător ca un negustor de covoare preţioase 
mulţumit, care şi-a întins mărfurile în faţa ta şi acum 
aşteaptă să înceapă tocmeala. Dacă vreau să cumpăr. 

Ca să cumpăr ieşirea lui Erikki din capcană, va trebui să-i 
dau acestui câine un peşcheş personal, care să însemne 
ceva pentru el, nu pentru SAVAMA, blestemată fie de Allah 
sub orice nume. Ce? Piotr Oleg Mzytryk, cel puţin. Aş putea 
să i-l dau lui Hashemi fără să mă doară capul când o veni - 
dacă vine. O să vină. Ieri, Ahmed a trimis după el în numele 
meu. Mă întreb cum se simte Ahmed. O fi decurs bine 
operaţia lui? Sper că prostul n-o să moară. Mi-ar mai folosi 
cunoştinţele lui încă o vreme. Mare prostie să te laşi prins 
din neatenţie. Prostul! Da, Ahmed e prost, dar câinele ăsta 
nu e. Cu Mzytryk în dar şi ceva mai mult ajutor în 
Azerbaidjan şi promisiunea unei prietenii viitoare, aş putea 


să cumpăr ieşirea lui Erikki din capcană. Dar de ce-aş face- 
o? Pentru ca Azadeh îl iubeşte? Din nefericire, ea este sora 
Hanului tuturor; Gorgonilor şi aceasta este o problemă a 
Hanului, nu o problemă a fratelui. 

Erikki înseamnă o primejdie pentru ea şi pentru mine. 
Este un bărbat primejdios, cu mâinile pătate de sânge. 
Nomazii, fie ei kurzi sau nu, or să caute să se răzbune 
probabil. N-au fost niciodată o pereche potrivită, deşi i-a 
adus mare bucurie şi încă o face fericită, dar nu i-a dat şi 
copii. Şi acum nu mai poate sta în Iran, e imposibil. N-are 
cum să rămână. N-aş putea să-i cumpăr doi ani de protecţie 
şi Azadeh a jurat pe Allah să rămână aici cel puţin doi ani. 
Cât de inteligent a fost tata să-mi dea puteri asupra ei! 

Chiar dacă îl răscumpăr pe Erikki, ea tot nu poate să plece 
cu el. În doi ani, multe ciudăţenii se pot întâmpla, 
necontrolate. Dar dacă el nu-i e de folos ei, atunci de ce să-l 
răscumpăr? De ce să nu-i las să-lia pe Erikki ca să năruie o 
trădare, căci trădare este când ne furi bunurile. 

— Aceasta este o problemă prea serioasă ca să răspund pe 
loc, spuse. 

— Înălţimea voastră n-aveţi ce să răspundeţi, numai 
căpitanul Yokkonen. Am înţeles că e încă aici. 

— Doctorul i-a prescris să se odihnească. 

— Poate c-aţi putea să trimiteţi după el, înălţimea voastră! 

— Desigur, dar un bărbat de importanţa şi învăţătura 
dumitale va înţelege că sunt legi ale onoarei şi ospitalităţii 
în Azerbaidjan şi în tribul meu. El este cumnatul meu şi 
chiar SAVAMA înţelege ce înseamnă onoarea familiei. 

Amândoi ştiau că era doar un gambit în deschiderea unei 
delicate negocieri. Delicată, pentru că niciunul nu vroia 
blestemata SAVAMA pe capul lui, niciunul nu ştia cât de 
departe să meargă, sau nici măcar dacă era de dorit o 
înţelegere intre patru ochi. 

— Presupun că mulţi ştiu de această trădare. 

— Numai eu aici, în Tabriz, înălţimea voastră! spuse 
Hashemi imediat, neţinând cont de Armstrong căruia îi 


vorbise despre falsul telex în aceeaşi dimineaţă. 

— Fiul ăsta de căţea, Hakim, n-are cum să îşi dea seama că 
este o păcăleală, Robert, spusese încântat de propria-i 
isteţime. Trebuie să înceapă să se tocmească. O să schimbe 
finlandezul cu Mzytryk, ceea ce pe noi nu ne costă nimic. 
Maniacul ăla finlandez însetat de sânge poate să decoleze la 
apus, când o să obţinem ceea ce vrem, şi până atunci o să-l 
ţinem la cutie. 

— Să zicem că Hakim Han n-o să fie de acord. Nu vrea sau 
nu poate să ni-l ofere pe Mzytryk. 

— Dacă nu vrea schimbul, punem oricum mâna pe Erikki. 
De „Vârtej” o să se afle oricum în curând şi pot să-l folosesc 
pe Erikki pentru o mulţime de concesii. Poate fi ţinut ostatic 
în schimbul unor aparate care valorează cel puţin nouă 
milioane de dolari, sau poate aş putea să-l dau în schimb 
nomazilor ca un dar de pace. Faptul că e finlandez ne-ajută. 
Aş putea să-l leg foarte strâns de KGB şi de Rakoczy şi să 
provoc sovieticilor o mulţime de neplăceri şi la fel şi celor 
de la CIA, ei, ba chiar şi de la MI6. Nu? 

— CIA nu ţi-a făcut niciodată nimic, sau MI 6! 

— Insha Allah! Nu te amesteca în asta, Robert. Erikki şi 
Hanul sunt probleme interne ale Iranului. Pe capul tău, nu 
te-amesteca. Cu finlandezul am să pot obţine concesii 
importante. 

Dar importante numai pentru mine, Robert, nu pentru 
SAVAMA, se gândise şi zâmbise în sinea lui. Mâine sau 
poimâine o să ne întoarcem la Teheran şi atunci asasinii mei 
or să te urmeze în noapte şi după aia: Poc! ai să te stingi ca 
un opaiţ. 

— O să ni-l dea! spusese liniştit. 

— Dacă Hakim ni-l dă pe Erikki, prea-iubita lui soră o să 
dezlănţuie Iadul şi n-o să aibă niciodată pace din cauza ei. 
Cred că o să se bată până la moarte pentru el. 

— S-ar putea să trebuiască. 

Hashemi îşi reaminti explozia de plăcere pe care o simţise 
- iar acum se simţea chiar şi mai bine. Putea să înţeleagă 


tulburarea lui Hakim Han şi era sigur că îl încolţise. 

— Sunt sigur că înţelegeţi, înălţimea voastră, dar va trebui 
să răspund repede la acest telex. 

Hakim Han se hotărî asupra unei oferte parţiale. 

— Trădarea şi conspirația n-ar trebui să treacă 
nepedepsite, oriunde pot fi găsite. Am trimis după 
trădătorul pe care-l doreşti. Urgent. 

— A, şi cât de mult o să treacă până când o să răspundă 
Mzytryk?' 

— Domnia ta trebuie să ştii mult mai bine decât mine asta, 
nu-i aşa? 

Hashemi simţi grosolănia şi se înjură în sinea lui că îşi 
pierduse controlul. 

— Aş fi foarte uimit dacă înălţimii voastre nu i se va 
răspunde foarte repede, spuse cu mare politeţe. Foarte 
repede. 

— Când? 

— În douăzeci şi patru de ore, înălţimea voastră. Personal 
sau printr-un mesager. 

Îl văzu pe tânărul Han schimbându-şi poziţia pe perne cu o 
grimasă de durere şi încercă să hotărască dacă să mai 
aştepte sau să insiste asupra avantajului său, sigur că 
durerea era reală. Doctorul îi dăduse detalii amănunțite 
asupra diagnosticului, posibilelor afecţiuni ale Hanului şi ale 
surorii sale. Ca să fie pregătit pentru orice eventualitate, 
ordonase doctorului să-i dea lui Erikki, la noapte, un sedativ 
puternic, pentru cazul că ar fi avut de gând să-l răpească. 

— Cele douăzeci şi patru de ore se vor sfârşi la şapte astă- 
seară, colonele! 

— Sunt atât de multe de făcut în Tabriz, înălţimea voastră, 
urmând sfatul domniei voastre din această dimineaţă, încât 
mă-ndoiesc că aş putea să mă ocup de telex până atunci. 

— Ai să distrugi sediul mujhadinilor în noaptea asta? 

— Da, înălţimea voastră. 

Acum că avem permisiunea şi garanţia voastră că nu vor 
exista repercusiuni din partea celor din tudeh, ar fi vrut 


Hashemi să adauge, dar n-o făcu. Nu fi prost! Tânărul ăsta 
nu are atâtea feţe precum tatăl său, câinele de Abdullah, 
arde-l-ar Iadul! Cu ăsta te poţi descurca mai uşor dacă ai 
mai multe cărţi decât are el şi nu ţi-e teamă să-ţi arăţi colții 
când e nevoie. 

— Ar fi foarte neplăcut dacă domnul căpitan n-ar fi 
disponibil pentru... pentru o serie de întrebări, în seara 
asta! 

Ochii lui Hakim Han se îngustară în faţa amenințării 
inutile. De parcă n-aş înţelege, câine necioplit. 

— Aşa e. 

Se auzi o bătaie în u?ă. 

— Intră! 

Azadeh deschise uşa. 

— Iartă-mă că te întrerup, înălţimea ta, dar mi-ai spus să-ţi 
reamintesc cu o jumătate de oră înainte de-a sosi vremea să 
mergem la spital pentru radiografie. Vă salut. Pacea fie cu 
voi, colonele! 

— Şi pacea lui Allah cu dumneata, înălţimea ta! 

Mă bucur că o asemenea frumuseţe va fi în curând forţată 
să poarte chador, se gândea Hashemi. L-ar tenta chiar şi pe 
Satan, nu numai gunoaiele analfabete ale Iranului. Îşi 
întoarse privirile către Han. 

— Ar trebui să plec acum, înălţimea voastră. 

— 'Te rog, întoarce-te la şapte, colonele! Dacă voi avea vreo 
veste până atunci, am să trimit după domnia-ta. 

— Mulţumesc, înălţimea voastră! Ea închise uşa după el. 

— Cum te simţi, Hakim dragă? 

— Obosit şi mă doare rău. 

— Şi pe mine. Trebuie să te întâlneşti mai târziu cu 
colonelul? 

— Da. Nu contează. Cum se simte Erikki? 

— Doarme. Era veselă. 

— Suntem atât de norocoşi, toţi trei! 

La Tabriz, ora 4,06 după-amiază. Robert Armstrong 
verifică funcţionarea micului pistol. Faţa îi era ca o mască. 


— Ce-ai de gând să faci? întrebă Henley, displăcându-i 
total arma. 

Englez şi el, dar mult mai mărunt, cu o mustață subţire şi 
ochelari, stătea în spatele biroului în încăperea neîngrijită şi 
murdară, sub o fotografie a reginei Elisabeta. 

— Ar fi mai bine să nu întrebi, dar nu te îngrijora. Sunt fost 
poliţai, îţi aduci aminte? Asta în caz că vreun răufăcător 
încearcă să mi-o coacă. Poţi să-i transmiţi un mesaj lui 
Yokkonen? 

— Nu pot să mă duc la palat neinvitat. Cum dracu m-aş 
scuza? Sprâncenele lui Hanley se ridicară. Să-i spun lui 
Hakim Han: lartă-mă, bătrâne, dar vreau să vorbesc cu 
cumnatul tău despre scoaterea din ţară a unui amic cu un 
elicopter particular. Ironia lui se topi. Te înşeli tare în 
privinţa colonelului, Robert. Nu există nici un fel de dovadă 
că e responsabil pentru moartea lui Talbot. 

— Nici dacă ai avea-o n-ai accepta-o, spuse Robert, furios 
pe sine însuşi că explodase când Henley îi spusese despre 
accident. 

Vocea îi deveni din nou tăioasă. 

— De ce dracu ai aşteptat până azi să-mi spui că Talbot a 
fost aruncat în aer?! 

— Pentru Dumnezeu, s-a întâmplat acum două zile! Nu eu 
hotărăsc politica, eu doar duc mesajele şi oricum abia acum 
am aflat şi noi şi în afară de asta a fost foarte greu să dau 
de tine. Toată lumea credea că ai plecat. Ai fost văzut ultima 
dată urcându-te într-un avion englezesc care se îndrepta 
către Al Shargaz. La naiba! [i s-a ordonat să pleci de 
aproape o săptămână şi eşti încă aici! Eu nu ştiu să ţi se fi 
dat vreo misiune şi orice o să hotărăşti să faci, n-o face, însă 
fii bun şi extrage-te din Iran, pentru că, dacă eşti prins şi te 
duc până la al treilea nivel, o mulţime de lume are să se 
scape al dracului de rău în pantaloni! 

— Am să încerc să nu-i dezamăgesc. 

Armstrong se ridică şi îşi puse vechiul pardesiu cu guler 
de blană. 


— Ne vedem curând. 

— Când? 

— Când o să hotărăsc eu, lua-te-ar naiba! Faţa lui 
Armstrong se înăspri. 

— Nu sunt sub autoritatea ta, şi ceea ce fac şi când vin sau 
plec nu depinde de tine. Ai grijă doar să-mi ţii raportul în 
seif până când faci rost de geantă diplomatică pentru a-l 
transmite urgent la Londra şi ţine-ţi afurisita aia de gură 
închisă. 

— De obicei nu eşti atât de grosolan sau de iritabil. Ce 
dracu se-ntâmplă, Robert? 

Armstrong ieşi cu paşi mari şi cobori treptele în frigul zilei. 
Cerul era acoperit şi se simţea promisiunea unei ninsori. O 
luă în lungul străzii aglomerate. Trecători şi negustori 
ambulanți se prefăcură că nu-l bagă în seamă, Presupunând 
că e sovietic, şi 1?i văzură prudenţi de treburile lor. 

Deşi era atent să vadă dacă e urmărit, mintea lui cântărea 
căi şi mijloace de a se ocupa de Hashemi. N-avea Vreme să- 
şi consulte superiorii şi nici nu dorea de fapt s-o facă. Ar fi 
clătinat din cap: „Dumnezeule Mare, vechiul nostru prieten 
Hashemi? Să-l trimiţi pe lumea ailaltă, bănuindu-l că i-a pus 
aripioare lui Talbot? Mai întâi avem nevoie de dovezi...” 

Dar n-o să existe niciodată vreo dovadă şi ei n-or să creadă 
ceea ce ştiu eu despre echipele Grupului Patru sau despre 
Hashemi care se închipuie un Hassan Ibn-al-Sabbah 
modern. Dar eu ştiu. Nu plesnea Hashemi de fericire când a 
fost asasinat generalul Janan? Acum are peşti mai mari de 
agăţat, ca Pabmudi sau întregul Komiteh Revoluționar, 
oricine or fi ăştia. Mă întreb dacă i-a identificat până acum. 
Mă întreb dacă s-ar gândi la însuşi Imamul. N-ai cum să 
spui asta, dar într-un fel sau altul o să plătească pentru 
bătrânul Talbot după ce o să punem mâna pe Piotr Oleg 
Mzytryk. Fără Hashemi, n-am nici o şansă să ajung la el şi 
prin el la trădătorii nemernici de care ştim cu toţii că 
operează la nivel înalt la Whitehall şi la şefii lui Philby şi la 


al patrulea, a! cincilea, al şaselea om - în guvern, la MI5 sau 
MIG, sau toate trei. 

Furia îl stăpânea, generându-i o migrenă uriaşă. Atâţia 
oameni de treabă trădaţi! Atingerea pistolului îi făcea 
plăcere. Mai întâi Mzytryk, se gândi, după asta Hashemi şi 
n-a mai rămas să hotărăsc decât când şi unde. 

Bahrain, Aeroportul Internaţional; ora 4,24 după-amiază. 
Jean-Luc vorbea la telefon din biroul lui Mathias: 

— Nu, Andy, nici noi n-avem nimic. 

Trase cu coada ochiului către Mathias care aşteptaşi făcu 
grav un semn cu degetul mare în jos. 

— Charlie e tare răvăşit! spuse Gavallan. Abia am închis 
acum după o convorbire cu el. Mare ruşine, dar nu putem 
face nimic altceva decât să aşteptăm. La fel ca Jean-Luc 
putea simţi marea oboseală din vocea lui Gavallan. 

— Dubois o să apară până la urmă. În definitiv, e francez. 
Apropo, i-am spus lui Charlie că dacă... când, se corectă 
grăbit, când Tom Lochart şi Freddy Ayre or să aterizeze, să 
le spună să realimenteze la Jelet şi să nu vina aici decât 
dacă-i vreo urgenţă. Mathias a dus el însuşi combustibilul 
de urgenţă la Jelet, aşa că ştim că-i acolo. Andy, ar fi bine 
să-l suni pe Charlie şi să adaugi autoritatea ta, pentru că 
Brahrainul ar putea să creeze dificultăţi. Nu vreau să mai 
risc încă o confruntare. Avertismentul lor a fost limpede, 
indiferent dacă zburăm sub înregistrare britanică sau nu. 
Încă nu ştiu cum am reuşit să-i strecor pe Rudi, Sandor şi 
Kelly prin toate astea. Sunt sigur că o să confişte orice 
aparat cu înmatriculare iraniană şi echipajele şi data 
viitoare or să verifice vopseaua şi documentele. 

— În regulă, o să le spun imediat. Jean-Luc, n-ai nici un 
motiv să vii înapoi la Al Shargaz. De ce nu te duci direct la 
Londra, mâine? Şi după aia la Aberdeen. Te trimit în Marea 
Nordului până când se liniştesc lucrurile. 

— Bună idee. O să mă prezint la Aberdeen luni, spuse 
Jean-Luc la iuţeală, făcând rost de un weekend liber. 


Mon Dieu, a meritat-o, se gândi şi schimbă subiectul ca să 
nu-i dea timp lui Gavallan să protesteze. 

— Rudi a ajuns? 

— Da, teafăr şi întreg. Toţi trei sunt la pat acum. Ca şi 
Vossi şi Willi. Scrag e bine. Erikki e în afară de orice 
primejdie, Duke se întremează încet, dar sigur. Dacă n-ar fi 
Dubois şi Fowler, Mac, Iom şi restul... Aleluia! Trebuie s-o 
şterg. Pa! 

— Au revoir! apoi către Mathias: Merele, sunt detaşat 
Marea Nordului. 

— Merele! 

— Care este extensia Alitaliei! 

— 22134. De ce? 

— Chiar dac-ar fi să-l invoc pe Papa însuşi, plec cu primul 
zbor de mâine la Roma cu legătura la Nisa. Am nevoie de 
Maria Christina, de copii şi de nişte mâncare ca lurnea. 
Espece de con, Marea Nordului! 

Îngrijorat, se uită la ceas. 

— Espece de con, aşteptarea asta! Unde-s păsările noastre 
de la Kowiss, ei? 

Kuweit, în larg; ora 4,31 după-amiază. Becul roşu de 
avertizare al indicatorului de combustibil se aprinse. 
Mclver şi Wazari îl văzură în acelaşi moment şi înjurară 
amândoi. 

— Cât ne-a mai rămas, căpitane? 

— Cu afurisitul ăsta de vânt, nu prea mult. Erau la nici trei 
metri deasupra valurilor. 

— Cât de departe trebuie s-ajungem? 

— Nu prea departe! 

Mclver era istovit şi se simţea groaznic. Vântul se înteţise 
până la aproape treizeci şi cinci de noduri şi el dădăcise 
elicopterul încercând să întindă de combustibilul pe care-l 
aveau, dar nu prea era mare lucru de făcut cu nivelul atât 
de coborât. Vizibilitatea era încă proastă, plafonul de nori 
se subţia rapid pe măsură ce se apropiau de coastă. Privi pe 


fereastră către Ayre, arătă către panoul de instrumente şi 
întoarse degetul mare în jos. 

Ayre dădu din cap. Becul roşu nu se aprinsese încă la el. 
Se aprinse. 

— Drăcia dracului, spuse Kylle, mecanicul lui. O să fim în 
cer deschis în câteva minute şi o să fim nişte afurisite de 
ținte nemişcate. 

— Nu-ţi face griji! Dacă Mac nu cheamă Kuweitul. În 
curând, am s-o fac eu. 

Ayre se uită în sus printre pleoapele mijite şi avu impresia 
că a reuşit să zărească o fracțiune de secundă avioane de 
vânătoare deasupra lor, dar erau două păsări de mare. 

— Christoase, pentru un moment... 

— Ticăloşii ăia n-or să îndrăznească să ne urmărească 
până aici, nu? 

— Nu ştiu. 

De când părăsiseră coasta, se jucaseră de-a v-aţi 
ascunselea cu cele două avioane de vânătoare. Lângă 
Kharg, în timp ce se strecurau veseli prin ploaie şi ceața, 
fără să schimbe înălţimea deasupra valurilor, el şi Mclver- 
fură identificaţi. 

— Aici controlul Karg. Elicoptere pe un traseu ilegal pe 
direcţia 275 de grade, urcați la 300 şi rămâneţi acolo. 

O clipă, surpriza îi împietri, apoi Mclver îi făcu semn să-l 
urmeze, se întoarse nouăzeci de grade către nord, 
depărtându-se de Kharg şi coborând şi mai mult către 
mare. În câteva minute, căştile erau pline de cuvinte în farsi 
din partea avioanelor de vânătoare şi a controlului radar. 

— Li se dau coordonatele noastre, căpitane! şopti Wazari. 
Li sa ordonat să armeze rachetele... Raportează că au 
armat rachetele... 

— Aici Kharg. Elicoptere pe traseu ilegal în direcţia 270, 
urcați la 300 şi rămâneţi acolo. Dacă nu vă supuneţi, veţi fi 
interceptaţi şi doborâţi. Repet, dacă nu, o să fiţi interceptaţi 
şi doborâţi! 


Mclver ridică mâna de pe maneta de gaze şi-şi frecă 
pieptul, simțind că durerea revine, apoi, încăpățânat, 
menţinu direcţia pe măsură ce Wazari îi dădea fragmente 
din ceea ce se spunea. 

— Comandantul de patrulă spune: „Urmează-mă în jos...!”. 
Acum coechipierul spune: „Ioate rachetele armate... Cum o 
să-i găsim în rahatul ăsta?... încetinesc, nu trebuie să ne 
scape...” Controlul de la sol spune: „Confirmaţi armarea 
rachetelor, confirmaţi doborârea.” Iisuse, au confirmat că 
au rachetele armate şi sunt pe un traseu de interceptare cu 
noi! 

Apoi cele două reactoare se iviseră din ceaţă şi trecuseră 
urlând pe deasupra lor, dar către dreapta şi la douăzeci de 
metri deasupra lor şi apoi îi depăşiseră şi dispăruseră. 

— Christoase, ne-or fi văzut? 

— lisuse, căpitane! Nu ştiu, dar ticăloşii ăia au rachete cu 
detectoare de căldură! 

— Inima lui Mclver galopa şi-i făcu semn lui Ayre, 
rămânând pe loc chiar deasupra valurilor, să lase vânătorii 
sa se îndepărteze. 

— Spune-mi ce mai zic, Wazari, pentru Dumnezeu! 

— Piloții înjură... Raportează că sunt la 2000 cu 200 f 
noduri... Linul spune că „nu există găuri în supa asta şi 
gatonul e la 150... E dificil să vezi suprafaţa mării”... 
controlul spune: „Mergeţi până la demarcaţia interzonală şi 
a?ezaţi-vă între ea şi pirați”... lisuse, piraţi...? 

„Aşezaţi-vă între ei şi Kuweit... Vedeţi dacă pe undeva norii 
nu s-au subţiat... Rămâneţi în ambuscadă la 600.” 

— Ce-i de făcut? întrebă Mclver. 

— Am putea să sărim de Kuweit şi să ne îndreptăm spre 
Jelet. 

— Nu-i bine. Cu vântul ăsta, n-o să ajungem niciodată. Nu 
ne putem întoarce, aşa că rămâne Kuweitul şi să sperăm că 
putem să ne strecurăm pe lângă ei. 

La limita internaţională de demarcaţie, norii erau doar 
atât de groşi cât să-i ascundă, dar avioanele pândeau 


undeva acolo, urmând un traseu de aşteptare, căutând o 
fereastră în nori sau un loc unde aceştia să se subţieze sau 
ca prada lor să creadă că e-n siguranţă şi să urce la 
înălţimea regulamentară de apropiere de țărm. De un sfert 
de oră, canalul militar fusese tăcut. Acum puteau auzi 
controlorii kuweitieni. 

— O să opresc un motor ca să economisim benzină, spuse 
Mclver. 

— Vrei să chem Kuweitul, şefule? 

— Nu, o să fac eu asta. Peste un minut. Mai bine te-ai 
întoarce în cabină şi te-ai pregăti să te ascunzi. Vezi dacă 
poţi să găseşti nişte salopete. Sunt unele în ladă. Ia o 
salopetă de-acolo şi aruncă-ţi uniforma afară şi ţine la 
îndemână o vestă de salvare. 

Wazari se albi. 

— Cădem în mare? 

— Nu, doar de camuflaj în caz că o să fim inspectaţi, minţi 
Mclver. 

Nu se aştepta să ajungă până la coastă. Vocea îi era calmă 
şi capul limpede, deşi îşi simţea mâinile şi picioarele ca de 
plumb. 

— Care-i planul când o să aterizăm, şefule? 

— Va trebui să jucăm după situaţie. Ai ceva documente? 

— Numai licenţa mea de operator radio, americană şi 
iraniană. Amândouă spun că sunt din armata iraniană. 

— Stai ascuns, nu ştiu ce-o să se întâmple, dar să sperăm 
că-i bine. 

— Şefule, ar trebui să urcăm din mizeria asta! Nu-i nevoie 
să tragem de noroc, spuse Wazari. Am trecut de linie, 
suntem în siguranţă acum. 

Mclver privi în sus. Norii şi ceața se subţiau foarte repede, 
abia îi mai acopereau. Beculeţul roşu părea că-i umple 
orizontul. Mai bine să urcăm, nu? Wazari are dreptate, nu-i 
nevoie să forţăm norocul, îşi zise. 

— O să fim în siguranţă numai când ajungem pe pământ, 
spuse tare. Ştii asta. 


Turnul de control al Aeroportului Kuweit; ora 4,38 după- 
amiază. Marea încăpere era plină de personal. Unii 
controlori de zbor erau englezi, alţii kuweitieni. Cel mai bun 
echipament modern. Telex şi telefoane şi eficienţă. Uşa se 
deschise şi Charlie Petikin intră. 

— Mă căutaţi, sir, se adresă îngrijorat controlorului de 
serviciu, un irlandez rubicond, cu o faţă înfloritoare, 
purtând pe cap o baretă elastică de metal cu un microfon 
micuţ şi o singură cască. 

— Da, da, v-am căutat într-adevăr, căpitane Petikin, spuse 
omul scurt şi de îndată neliniştea lui Petikin crescu. Mă 
numesc Sweeney. 

— Îşi folosea creionul de ceară ca un fel de arătător. La 
periferia ecranului radar, la linia de treizeci de kilometri, se 
afla o mică sclipire luminoasă. 

— Ăsta-i un elicopter, poate două. El sau ele abia acum au 
apărut, n-au raportat încă. Dumneavoastră aşteptaţi două 
elicoptere, a?a mi s-a spus, în tranzit din Anglia. Ăsta este? 

— Da, spuse Petikin. Îi venea să strige de bucurie. În 
sfârşit, unul sau amândouă se aflau în sistem - pe direcţia 
asta trebuiau să fie cele de la Kowiss; în acelaşi timp era 
dureros de conştient că se aflau încă departe de a fi în 
siguranţă. 

— E corect! spuse, rugându-se în sinea lui. 

— Poate că, de fapt, nu sunt ale voastre. Sfinte Sisoe, sta-i 
o rută de apropiere tare ciudată - să vină dinspre est dacă 
sunt în tranzit din Anglia! Sub privirea scrutătoare a lui 
Sweeney, Petikin tăcu. 

— Să presupunem că el sau ele vă aparţin. Acum, care ar fi 
înregistrările lor? 

Petikin se nelinişti şi mai mult. Dacă dădea cele noi, 
britanice, şi elicopterele raportau înregistrarea iraniană 
aşa cum legal erau obligate s-o facă, dădeau cu toţii de 
necaz. 

Literele de înregistrare aflate încă pe fuzelaj puteau fi 
văzute din turn când elicopterele se apropiau la aterizare. 


Era imposibil să nu le vadă controlorii de zbor. Dar dacă îi 
dădea lui Sweeney numerele de înregistrare iraniene, asta 
avea să distrugă „Vârtejul”. Ticălosul încearcă să te 
încolţească, se gândi, simțind un mare gol în stomac. 

— Iartă-mă, spuse aiurit. Nu ştiu. Hârtiile noastre nu-s 
cele mai bune. Îmi pare rău. 

Telefonul de pe birou toarse moale. Sweeney ridică 
receptorul. 

— Ah, da... da, domnule comandant... nu... nu, pentru 
moment... Credem că sunt două... Da, da, sunt de acord. 
Nu, acum e bine. Dispare din vreme în vreme... Da, foarte 
bine. 

Puse receptorul în furcă, concentrându-se din nou asupra 
ecranului. 

Tulburat, Petikin privi şi el ecranul. Atât de importanta 
scânteie de lumină părea să nu se mişte, apoi Sweeney 
comută pe distanţa maximă şi imaginea ecranului se adânci 
până departe în Golf, înspre vest, la câteva mile de graniţa 
kuweitiană cu Irakul, la nord către graniţa irano-irakiană, 
amândouă atât de apropiate. 

— Radarul nostru de distanţă a fost scos din funcţiune o 
vreme sau le-ar fi văzut mai curând. Acum funcţionează, 
slavă Domnului. O mulţime de baze militare pe acolo, spuse 
absent, creionul său de ceară indicând partea iraniană a 
graniţei către Abadan şi strâmtoarea Snat-el-Arab. 

Apoi creionul se mută în Golf, pe o linie care ducea de la 
Kowiss la Kuweit, şi se aşeză pe un punct luminos. 

— Acestea-s elicopterele voastre - dacă sunt doua?i dacă 
vă-aparţin. 

Vârful se muta puţin spre nord, către alte două puncte 
care se mişcau rapid. 

— Avioane de vânătoare - nu-s ale noastre, dar sunt în, 
zona noastră. Ridica privirile şi Petikin îngheţă. Nechemate 
şi neaprobate, aşa că inamici. 

— Ce fac? întrebă, sigur acum că se juca cu el. 

— Asta am vrea să ştim cu toţii, zău aşa. 


Vocea lui Sweeney nu era prietenoasă. Cu creionul de 
ceară indica alte două clipiri luminoase ce se îndreptau 
dinspre o bază militară aeriană. 

— Astea-s ale noastre şi se duc să arunce o privire. Îi 
înmână lui Petikin o cască de rezervă şi apăsă pe 
întrerupător. 

— Aici Kuweit. Elicopter sau elicoptere pe direcţia 274 de 
grade, care este înregistrarea şi altitudinea? 

Paraziţi. Repetă apelul răbdător. Apoi Petikin recunoscu 
vocea lui Mclver: 

— Kuweit, aici... aici Boston Tango cu Hotel Eco în tranzit 
către Al Shargaz. Trecem de la 200 la 300. Mclver îşi 
dăduse ultimele două litere ale înregistrări iraniene în loc 
de toate literele cerute la apelul iniţial, neincluzând prefixul 
EP pentru Iran. Spre uimirea lui, Sweeney acceptă 
răspunsul. 

— Elicopterele BT şi IE raportați la primul marcaj. Petikin 
băgă de seamă că nu era atent, concentrându-se către cele 
două sclipiri ostile care se apropiau acum iute de 
elicoptere, urmărindu-le cu vârful creionului său de ceară 
pe sticla ecranului. 

— Sunt clar dincolo de graniţă, murmură, zece mile cel 
puţin. 

Vocea lui Mclver în căşti. 

— Kuweit, vă rog confirmaţi primul marcaj. Cerem 
apropiere directă, avem puţin combustibil. 

— Apropiere directă aprobată, raportați la primul marcaj. 

Petikin auzi vocea hotărâtă şi îşi stăpâni un geamăt. 
Sweeney începu să îngâne un cântec. Controlorul şef, un 
kuweitian, se ridică în tăcere de la biroul lui?i veni lângă ei 
oprindu-se în spatele lor. 

Urmăriră linia luminoasă, lăsând în urma ei conturul 
solului şi punctele de lumină, văzându-le nu ca puncte, ci ca 
două avioane de vânătoare duşmane şi două interceptoare 
kuweitiene mai lente şi, încă foarte departe, două elicoptere 
neajutorate între ele, ceva mai aproape. Inamicul aproape 


se contopi cu elicopterele, apoi se separă şi se depărta, 
îndreptându-se către est înapoi spre Golf. Un moment, toţi 
trei bărbaţii îşi ţinură respiraţia. Rachetelor le trebuie timp 
ca să-şi atingă ţinta. Trecură secunde. Punctele de lumină 
ale elicopterelor rămaseră. Punctele de lumină ale 
interceptoarelor kuweitiene rămaseră şi ele, apropiindu-se 
de elicoptere, apoi şi ele se întoarseră spre casă. 

Pentru câteva secunde, Sweeney comută pe canalul lor şi 
ascultă cuvintele în arabă. Se uită repede în sus, spre 
controlorul şef, şi îi spuse câteva cuvinte în arabă. Omul 
spuse InshaAllah, dădu scurt din cap către Petikin şi ieşi din 
cameră. 

— Interceptoarele noastre au raportat că n-au văzut nimic, 
spuse către Petikin cu voce plată, cu excepţia a două 
elicoptere JR 212. N-au văzut nimic. 

Reveni la banda de frecvenţe obişnuită, avioanele 
comunicându-şi apropierea şi fiind îndrumate la decolare 
sau aterizare, apoi comută radarul pentru o zonă mai 
apropiată. Elicopterele se separară în două puncte de 
lumină, încă departe în largul mării. Apropierea lor părea 
interminabil de lentă, faţă de urmele reactoarelor care 
veneau şi plecau. 

Vocea lui Mclver îşi făcu loc printre celelalte. 

— Pan pan pan, Kuweit, aici elicopterele BD şi HE, pan pan 
pan, amândouă indicatoarele de avertizare sunt aprinse - 
pan pan pan, apelul de urgenţă, doar o treaptă sub 
„Mayday”! 

Sweeney spuse: 

— Aveţi „aprobarea să aterizaţi pe platforma de pe plaja 
Messali, drept în faţa voastră, lângă hotel. O să-i avertizăm 
şi-o să vă trimitem combustibil. Mă recepţionaţi? 

— Înţeles, Kuweitule, mulţumesc. Cunosc hotelul. Vă 
rugăm informaţi-l pe căpitanul Petikin. 

— Am înţeles, imediat! 

Sweeney ridică receptorul şi puse în alertă elicopterul lor 
pentru operaţiuni de salvare aero-navale, pregătindu-l 


pentru o decolare imediată. Trimise o maşină de pompieri 
la hotel, apoi întinse mâna către casca lui Petikin, trăgând 
cu coada ochiului către uşă şi făcându-i semn să se apropie 
mai mult. 

— Acum ascultă-mă, şuieră în şoaptă, tu ai să te duci la 
întâlnire şi ai să realimentezi şi ai să-i treci prin vamă şi 
imigraţii, dacă poţi, şi ai să-i scoţi dracului afară din Kuweit 
în câteva minute, sau tu şi ei şi prietenii voştri sus-puşi şi 
atotputernici şi importanţi o să ajungeţi cu toţii la zdup, sub 
pază bună! Sfântă Fecioară! Cum îndrăzniţi să primejduiţi 
Kuweitul cu aventurile voastre nebuneşti printre fanaticii 
ăştia iranieni, fericiţi că au o armă care trage! Cum 
îndrăzniţi să-i puneţi pe oamenii cinstiţi în situaţia de a-şi 
risca slujba pentru unii ca voi? Dacă unul dintre 
elicopterele voastre ar fi fost doborât... A fost numai 
norocul dracului că nu s-a întâmplat un incident 
internaţional! 

Băgă mâna în buzunar şi îndesă o bucată de hârtie în 
mâna lui Petikin, care rămăsese împietrit de răutatea şi 
brutalitatea tonului. 

— Citeşte-l şi după aia aruncă-l în closet! Sweeney îi 
întoarse spatele şi se aşeză din nou la telefon. 

Petikin părăsi turnul cu genunchii tremurând. Când fu în 
siguranţă, se uită iute pe hârtie. Era un telex. Telexul de la 
Teheran. Nu o copie, originalul. 

Dumnezeule Atotputernic! Oare Sweeney l-a interceptat şi 
l-a ascuns pentru noi? Dar n-a zis el „trece-i prin vamă şi 
imigraţii, dacă poţi”? 

Sala hotelului Messali. O mică cisternă de combustibil cu 
Genny şi Petikin în cabină coti de pe drumul spre coastă în 
grădinile vaste ale hotelului. Platforma se afla mult spre est 
iar în uriaşa parcare, un camion de pompieri se afla 
pregătit. 

Genny şi Petikin săriră afară, purtând cu el un radiotelefon 
pe unde scurte, 

— Mac, mă auzi? 


Puteau auzi motoarele, dar nu le vedeau. Apoi: 

— Doi pe cinci, Charlie! Mulţi paraziți. 

— Da eu... Freddy, iei tu platforma, eu mă aşez alături. 

Alţi paraziți. 

— Uite-i acolo! strigă Genny. 

Elicopterele ieşiră din pâclă la aproape două sute de 
metri. O, Dumnezeule, ajută-i să aterizeze! 

— Te-avem la vedere, Mac! Pompierii sunt gata, nici o 
problemă. 

Petikin ştia însă ca aveau o mulţime de probleme mai ales, 
nu aveau nici o posibilitate de a schimba literele cu atât de- 
multă lume privind înjur. 

Un motor se opri şi tuşi, dar nu ştiură care. Încă un rateu. 
Vocea lui Ayre, prea uscată, spuse: 

— Pregătiţi-vă, acolo jos, vin pe platformă. Văzură 
elicopterul din stângă depărtându-se uşor?i începând să 
piardă altitudine, străduindu-se să câştige distanţă, cu 
motoarele tuşind. Pompierii se pregătiră. Mclver păstră 
direcţia încăpățânat, menţinând altitudinea; ca să-şi dea 
cea mai bună şansă dacă propriile motoare aveau să se 
oprească. 

— Drace! murmură Petikin involuntar, văzându-l pa Ayre 
apropiindu-se repede, prea repede, apoi acesta puse pasul 
elicei la maximum şi se opri brusc chiar în centru, 
nevătămat, Mclver urmându-l după procedura de urgenţă. 

— Pentru Dumnezeu, de ce zboară singur şi unde dracu e 
Tom Lochart?! 

Cobora hotărât, fără spaţiu de manevră, nimeni nu respira 
şi apoi patinele atinseră pământul şi în acela?i moment 
motoarele muriră. Pompierii, în legătură radio cu 
aeroportul, raportară „Situaţia de urgenţă a încetat apoi 
începură să-şi împacheteze sculele, iar Petikin strângea cu 
amândouă mâinile palma lui Mclver şi se repezi la Ayre să 
facă acelaşi lucru. 

Genny rămase lingă uşa deschisă a carlingii lui Mclver, 
zâmbind la el cu toată faţa. 


— Hello, Duncan, spuse îndepărtându-şi părul din ochi. A 
fost bună excursia? 

— Cea mai proastă pe care am făcut-o vreodată, Gen, îi 
spunse el, încercând să zâmbească, nereuşind încă să 
depăşească momentul. De fapt, n-am chef să mai zbor 
vreodată. Adică să pilotez eu. Aşa să mă ajute Dumnezeu! 
Tot o să-l mai verific pe Scrag, dar numai o dată pe an. 

Ea râse şi îl îmbrăţişa stângace şi s-ar fi depărtat, dar el o 
ţinu strâns, cu dragoste, atât de uşurat s-o vadă şi să fie din 
nou pe pământ, pasagerul lui teafăr, aparatul nevătămat, 
într-atât de uşurat încât îi venea să plângă. 

— Eşti bine, dragoste? 

Asta-ridică stăvilarul lacrimilor ei. Nu-i spusese aşa de luni 
de zile, poate ani. II îmbrăţişa mai strâns. 

— Acum, uite ce mi-ai făcut! 

Se scotoci după batistă, îl lăsă să se depărteze, apoi se 
apropie din nou şi îl sărută uşor. 

— Meriţi un whisky cu sifon. Două mari. Pentru prima dată 
îi observă paloarea obrazului. 

— Te simţi bine, dragoste? 

— Da, da, cred că da. Sunt uşor scuturat. 

Mclver privi peste umărul ei către Petikin care râdea şi 
vorbea excitat cu Ayre, şoferul camionului pompând deja 
combustibilul în rezervoare. Dincolo de el de pe şosea, se 
apropia o maşină cu aspect oficial. 

— Ce-i cu ceilalţi. Ce s-a întâmplat? 

— Toată lumea e teafără, cu excepţia lui Marc Dubois şi 
Fowler Joines. Ei încă lipsesc. 

Îi povesti ce ştia de Starke şi Gavallan şi Scragger, Rudi şi 
oamenii săi. 

— O veste nemaipomenită este că Newbury - este consulul 
din Al Shargax - a primit im mesaj de la Tabriz ca Erikki şi 
Azadeh, sunt teferi m palatul tatălui ei, dar că tatăl ei e 
mort. Se pare că acu fratele ei e Han. Doamne, asta-i 
grozav! Atunci... am făcut-o, am reutit, Gen! 


— Da, aşa-i. La naiba cu vântul. Î?i trase o şuviţă de păr 
din ochi. 

— Andy şi Charlie şi ceilalţi cred că Dubois are o şansă... 

Se opri, bucuria ei evaporându-se dintr-o dată, înțelegând 
ce nu era în regulă. Se răsuci pe călcâie, privind la celălalt 
242: 

— Tom! Unde e Iom Lochart? 

La sud de Teheran; ora 5,10 după-amiază. Sonda părăsită 
şi staţia de pompare se aflau printre dealurile pustii, la 
aproape o sută cincizeci de kilometri de Teheran. 
Elicopterul lui Lochart era parcat lângă pompa de 
alimentare. Realimentase manual. Acum era aproape pe 
sfârşite. Era o staţie de tranzit pentru elicoptere care 
deservea zona aceea, o parte din marea conductă de nord 
care, în vremuri obişnuite, adăpostea o echipă de 
întreţinere iraniană. Într-o colibă grosolană se aflau câteva 
paturi unde puteai să înnoptezi dacă erai prins de una 
dintre furtunile neaşteptate, atât de obişnuite în această 
zonă. 

Primii proprietari ai locului, englezi, îl numiseră D'Arcy 
1908, ca să amintească de englezul cu acelaşi nume care 
descoperise primul petrol în Iran în anul acela. Acum 
aparţinea lui lranOil, dar numele i se păstrase şi 
rezervoarele de combustibil erau menținute pline. 

Slavă Domnului pentru asta! îşi zise din nou Lochart,obosit 
de atâta pompat. 

La punctul de întâlnire de pe coastă legase două butoaie 
goale de două sute de litri de scaunele din spate, pentru 
eventualitatea că D'Arcy 1908 ar fi deschisă, şi racordase o 
pompă manuală. Pe țărm mai rămăsese încă destul 
combustibil ca să umple rezervoarele în drum, înainte de a 
ieşi în Golf, şi Şeherazada putea să pompeze în zbor. 

— Acum avem 0 şansă, spuse cu glas tare, ştiind unde să 
aterizeze, cum să parcheze în siguranţă şi cum să se 
strecoare în Teheran. 


Era din nou plin de încredere, făcea planuri şi 
contraplanuri şi ce să-i spună lui Meshang, ce să evite, ce 
să-i spună Şeherazadei şi cum aveau să fugă. Trebuie să fie 
o cale să-şi primească moştenirea la care are dreptul 
îndeajuns ca să-i dea siguranţa necesară. Petrolul se 
revărsă peste buza rezervorului şi îl împroşcă şi înjură 
propria-i neatenţie. Puse capacul, strângându-l cu grijă, 
ştergând resturile de benzină. Acum terminase, butoaiele 
de pe locurile din spate erau deja pline şi pompa la locul ei, 
într-una dintre colibe găsise câteva conserve de carne şi 
înghiţise pe nemestecate una dintre ele - era imposibil să 
mănânci şi să zbori în acelaşi timp, decât dacă foloseai 
mâna stingă, şi fusese de prea multă vreme în Iran ca să 
facă asta - luă sticla de bere pe care o băgase în zăpadă să 
se răcească şi o bău cu înghiţituri mici şi rare. 

Într-un butoi se afla apă. Sparse gheaţa şi-şi udă faţa, dar 
nu îndrăzni să bea. Îşi uscă obrajii. Ţepii bărbii îl înţepară şi 
înjură din nou, căci dorea să arate cât se poate mai bine, 
pentru ea. Apoi îşi aminti geanta de zbor şi maşina de 
bărbierit de acolo. Era cu baterii. O găsi. Poţi să te razi la 
Teheran, îi spuse imaginii reflectate în fereastra carlingii, 
nerăbdător să plece. O ultimă privire aruncată înjur. 
Zăpada şi pietre şi nimic altceva. 

În depărtare se zărea şoseaua Qom-Teheran. Cerul era 
acoperit, dar plafonul ridicat. câteva păsări se roteau 
departe, deasupra capului. Hoitari sau vulturi, îşi zise, 
strângându-şi centura. 

Teheran, Casa Bakravan; ora 5,15 după-amiază. Uşa din 
zidul dinspre stradă se deschise, lăsând să iasă două femei 
acoperite bine cuchador şi văluri: Şeherazada?i Jari - de 
nerecunoscut. Jari închise uşa. Tropăi mărunţel, repezindu- 
se grăbită după Şeherazada care se depărta iute prin 
mulţime. 

— Prinţesă, aşteaptă! Nu trebuie să ne grăbim! Dar 
Şeherazada nu schimbă ritmul pasului până când nu dădu 
coltul străzii. Acolo se opri şi aşteptă nerăâbdătoare. 


— Jari, aici te las, spuse, nedându-i vreme s-o întrerupă. 
Nu te duci acasă. Ne întâlnim la cafenea, ştii care, la şase şi 
jumătate, aşteaptă-mă dacă întârzii. 

— Dar... prinţesă! Jari abia putea să vorbească. 

— Dar Excelenței sale Meshang i-ai spus că te duci la 
doctor şi... 

— La cafenea în jur de şase jumătate, şase jumătate - 
şapte, Jari. 

Şeherazada o porni grăbită în josul străzii, traversând 
imprudentă printre maşini, ca să se ferească de slujnica ce 
pornise după ea, intră într-o alee, apoi într-o alta şi în 
curând era liberă. 

— N-o să mă căsătoresc cu omul ăla îngrozitor. Nu, nu, nu, 
murmură cu glas tare. 

Batjocura începuse deja în după-amiaza aceea, deşi abia la 
prânz Meshang anunţase marea nenorocire. Cele mai bune 
prietene ale ei sosiseră cu o oră în urmă ca să întrebe dacă 
zvonurile erau adevărate: că Şeherazada avea să se mărite 
cu cineva din familia Farazan. 

— Se ştie în tot bazarul, dragă Şeherazada! Am venit 
îndată să te felicit. 

— Fratele meu are multe planuri acum, că voi divorța, 
spusese ea nepăsătoare. Am multe cereri, pretendenți... 

— Desigur, desigur, dar zvonurile zic că s-a şi aranjat 
zestrea cu cei din familia Farazan. 

— 0?! E prima dată când aud asta. Ce mincinoşi sunt 
oamenii. 

— Aşa e... Sunt groaznici. Alţi răutăcioşi împrăştie zvonul 
că această căsătorie ar trebui să aibă loc săptămâna 
viitoare şi că... Şi că viitorul... Şi că presupusul tău soţ se 
laudă peste tot că l-a păcălit pe Meshang în privinţa zestrei. 

— Cineva să-l păcălească pe Meshang? Trebuie să fie o 
minciună! 

— Ştiam eu că zvonurile sunt false. Ştiam! Cum ai putea să 
te căsătoreşti cu bătrânul Diaree Daranusn Şahul 
Gunoiului? 


Prietena ei râsese în hohote. 

— Sărmana de tine! Cum, cum o să te descurci? 

— Ce contează, strigase Meshang la ea. Sunt invidioşi. 
Căsătoria o să aibă loc şi la noapte o să îl avem oaspete la 
cină. 

Poate că da, poate că nu, îşi zise fierbând de mânie. Poate 
că această întâlnire nu va fi cum se aşteaptă ei. Din nou 
verifică drumul. Îşi simţea genunchii moi. Se ducea la 
apartamentul prietenului ei, nu prea departe. Acolo, în nişa 
din capul scărilor, avea să găsească cheia şi avea să intre şi 
să se uite sub covor în dormitor şi să ridice scândura aşa 
cum îi arătase el. Apoi avea să ia pistolul şi grenada - 
mulţumesc lui Allah pentru chadond care o să le acopere şi 
o să mă ascundă - apoio să pună la loc cu -grijă scândura şi 
covorul şi o să vină din nou acasă, înfierbântarea o 
cuprinsese definitiv. 

Ibrahim o să fie atât de mândru de mine! O să mă duc la 
luptă pentru Allah şi o să fiu un martir al lui Allah. Oare el 
nu s-a dus în sud ca să devină martir luptându-se cu răul, 
exact la fel? Desigur că Allah o să-i ierte prostiile de stânga. 
Ce înţelept din partea lui să-mi-arate cum să pun piedica şi 
cum să încarc arma şi să ţin o grenadă, să trag siguranţa şi 
apoi să o arunc în duşmanii Islamului strigând „Allah e 
mare! Allah e mare!” Apoi să-i atac, să-i împuşc, să fiu 
ridicată în Paradis, în seara asta dacă se poate, mâine cel 
mai târziu. Întregul oraş zumzăia de zvonul că cei de stânga 
de la Universitate şi-au început insurecția lor mult- 
aşteptată. O să-i zdrobim, fiul meu şi cu mine, noi, soldaţii 
lui Allah şi ai Profetului, fie-i numele lăudat, o să-i zdrobim. 
aşa o să facem. Allah e mare! Allah e mare! Trage doar 
cuiul şi numără până la patru şi arunc-o! îmi amintesc tot ce 
a spus, precis. 

Kuweit, platforma de aterizare a hotelului Messali; ora 
5,35 după-amiază. Mclver şi Petikin urmăreau cei doi 
bărbaţi de la Imigraţii şi Vamă, primul răsfoind impasibil 
documentele aparatelor, celălalt băgându-şi nasul în cabina 


elicopterelor. Până atunci inspecția fusese formală, deşi 
luase mult timp. Adunaseră toate paşapoartele Şi 
documentele aparatelor, dar se mulţumiseră doar să arunce 
o privire iute pe deasupra lor şi îi ceruseră părerea lui 
Mclver asupra situaţiei curente din Iran. Nu-l întrebaseră 
încă direct de unde veneau elicopterele. 

Din clipă în clipă se poate întâmpla, î?i ziseră, aşteptând 
neliniştiţi. 

Mclver se gândea ce-ar fi dacă l-ar lăsa pe Wazari ascuns, 
dar se hotărâse să nu rişte. 

— lartă-mă, sergent! Va trebui să-ţi asumi riscul. 

— Cine-i el? întrebă imediat omul de la Imigrări, culoarea 
pielii şi trăsăturile trădându-l pe Wazari. 

— Operator radio şi radar, spuse liniştit Mclver. Oficialul se 
întorsese cu spatele şi plecase, lăsându-l pe Wazari acolo, 
asudând din greu în salopeta impermeabilă din plastic, cu 
vesta de salvare pe jumătate încheiată. 

— Domnule căpitan, crezi c-o să fie vreo lovitură militară 
în Iran? 

— Nu ştiu, răspunsese Mclver. Zvonurile sunt ca lăcustele. 
Ziarele englezeşti spun că e foarte posibil şi de asemenea 
că Iranul e prins într-un fel de nebunie, ca Teroarea din 
timpul Revoluţiei Franceze sau a revoluţiei ruse. Pot să pun 
mecanicii noştri să verifice totul câtă vreme aşteptăm? 

— Desigur. 

Omul aşteptase până când Mclver dăduse ordinele 
necesare, apoi spusese: 

— Să sperăm că nebunia nu se împrăştie peste Golf, nu? 
Nimeni nu vrea necazuri de partea asta a Golfului Islamic. 

Rostise cuvântul apăsat, toate statele Golfului detestând 
termenul Golful Persic. 

— Este Golful Islamic, nu-i aşa? 

— Da, da, aşa-i. 

— "Toate hărţile vor trebui schimbate. Golful este Golful, 
Islamul este Islam, nu numai pentru secta aia. 


Mclver nu spusese nimic, din ce în ce mai prevăzător, şi 
asta făcea să-i crească neliniştea. Erau mulţi şiiţi în kuweit 
şi în cea mai mare parte a statelor Golfului. Mulţi. De obicei 
cei săraci. Conducătorii, şeicii erau mai adesea suniţi. 

— Domnule căpitan! 

Ofiţerul vămii îl chema din uşa cabinei elicopterului parcat 
pe platforma. Lui Ayre şi Wazari li se spusese să aştepte 
deoparte, la umbră, până când se termină inspecția. 
Mecanicii verificau totul cu atenţie. 

— Aveţi arme de vreun fel? 

— Nu, sir, exceptând pistolul regulamentar Verey Light. 

— Contrabandă de vreun fel? 

— Nu, sir, doar piese de schimb. 

Toate întrebările obişnuite, nesfârşite, care aveau să fie 
repetate de îndată ce li se va da drumul să plece la 
aeroport. 

În cele din urmă, omul le mulţumi şi le făcu semn să plece. 
Ofiţerul de la Imigraţii se întorsese la maşina sa cu 
paşapoartele lor. Radioemiţătorul fusese lăsat deschis, aşa 
că Mclver putea auzi foarte clar controlul de sol. Il văzu pe 
om scărpinându-se în barbă, gânditor, apoi ridicând 
microfonul şi spunând câteva cuvinte în arabă. Asta nu făcu 
decât să-i sporească îngrijorarea. Genny stătea la umbră în 
apropiere, şi se duse până la ea. 

— Tare băţos, şopti. Cum merge? 

— Aş vrea din tot sufletul să ne lase să trecem, spuse 
Mcilver iritat, dar trebuie să mai îndurăm încă o oră la 
aeroport şi să fiu al naibii dacă ştiu ce să fac. 

— Charlie a... 

— Domnule căpitan! 

Ofiţerul de la Imigraţii îi chema pe el şi pe Petikin în 
maşină. 

— Deci sunteţi în tranzit, aşa e? 

— Da, către Al Shargaz. Cu permisiunea dumneavoastră, o 
să plecăm imediat, spuse Mclver. O să mergem la aeroport, 


o să completăm planul de zbor şi o să decolăm imediat ce 
putem. Aşa e bine? 

— Unde spuneţi că sunteţi în tranzit? 

— Al Shargaz, via Bahrain pentru combustibil. 

Cu fiecare clipă ce trecea Mdver se simţea din ce în ce mai 
îngreţoşat. Orice oficial al aeroportului avea să în?eleagă că 
ei ar fi trebuit să realimenteze înainte de Bahrain, chiar şi 
fără vântul ăsta, şi că toate aeroporturile e aici până acolo 
erau saudite, aşa că ar fi trebuit să aibă plan de zbor pentru 
aterizări în Arabia Saudită. Bahrain, Abu Dhabi, Al Shargaz, 
toate primiseră acelaşi telex. Şi Kuweitul. Şi deşi fuseseră 
primiţi aici cu bunăvoință, indiferent de motiv, acelaşi lucru 
nu s-ar fi întâmplat şi în aeroporturile saudite. 

Pe bună dreptate, îşi zise şi văzu omul privind literele de 
înregistrare iraniană de sub fereastra carlingii. Sosiseră 
sub înregistrare iraniană şi trebuia să completeze planul de 
zbor şi să plece sub aceleaşi litere. Spre surpriza lui, omul 
îşi strecură mâna în buzunarul portierei laterale a maşinii şi 
scoase un vraf de formulare. 

— O să primesc planul de zbor aici şi o să vă dau drumul 
către Bahrain direct şi o să plecaţi imediat. Puteţi să-mi 
plătiţi mie taxele regulamentare de aterizare şi am să vă 
ştampilez şi paşapoartele. N-o să fie nevoie să mergeţi la 
aeroport. 

— Cum? 

— Am să vă primesc planul de zbor acum şi puteţi să 
plecaţi direct de aici. Vă rog, completaţi-le! 

Îi întinse vraful de hârtii lui Mclver. Erau formularele 
cuvenite. 

— Imediat ce-aţi terminat, semnaţi-le şi daţi-mi-le înapoi! 
Câteva muşte care zburau în jurul maşinii îl deranjau şi el 
le izgoni cu mâna, apoi ridică microfonul, aşteptă până când 
Mclver şi Petikin se depărtară şi începu să vorbească încet. 

Abia în stare să creadă ce se întâmplase, merseră să se 
sprijine de camion. 


— lisuse! Mac, crezi că ştiu şi ne lasă să plecăm, pur şi 
simplu? 

— Nu ştiu ce să cred. Nu pierde vremea, Charlie! Mclver îi 
întinse hârtiile şi spuse, mai răstit decât ar fi vrut: 

— Pur şi simplu completează formularele înainte să se 
răzgândească. Al Shargaz, dacă se întâmplă să avem vreo 
situaţie de urgenţă la Jelet, asta-i problema noastră. Pentru 
Dumnezeu, fă-o şi hai să ne ridicăm în aer cât de repede 
putem! 

— Sigur, imediat. Genny interveni: 

— Nu pilotezi tu, nu-i aşa, Duncan?! 

— Nu, Charlie o s-o facă. Petikin se gândi o clipă, apoi 
scoase o cheie şi banii. Asta e cheia de la camera mea, 
Genny. Vezi să iei lucrurile mele, nu-i nimic acolo prea 
important, să plăteşti nota şi să prinzi avionul următor. 
Biddle o să-ţi facă rost de un bilet cu prioritate. 

— Cum rămâne cu paşaportul şi licenţa ta? 

— Întotdeauna le am la mine - mi-e teamă ca de moarte că 
am să le pierd - şi o bancnotă de o sută de dolari. Niciodată 
nu ştii când o să ai nevoie de ceva bacşiş. 

— Consideră treaba făcută, spuse şi îşi împinse ochelarii 
de soare pe nas, zâmbindu-i soţului ei. 

— Ce-o să faci, Duncan? 

Fără să bage de seamă, Mclver oftă adânc. 

— Va trebui să merg mai departe, Gen. Nu îndrăznesc să 
rămân aici. Mă îndoiesc c-or să mă lase. Sunt disperaţi să 
nu facă valuri şi abia aşteaptă să nu ne mai vadă. E evident, 
nu-i aşa? Cine a mai auzit vreodată de aprobare dată pe 
plajă? Suntem un blestem pe capul lor şi o ameninţare 
pentru stat. 

— Desigur, ăsta-i adevărul. 

— Fă ce-a spus Charlie, Gen. O să aterizăm la Jelet - să 
schimbăm înregistrările - şi o să ne păstrăm speranţa. Ai 
şabloanele, Charlie? 

— Pensule, vopsea, totul. Petikin nu se opri din completatul 
formularelor. Cum rămâne cu Wazari? 


— E parte din echipaj până pune cineva întrebări. Trece-l 
acolo ca radio-operator. Asta nu-i o minciună. Dacă nu se 
iau de ella Bahrain, o să se ia sigur la Al Shargaz. Poate că 
Andy reuşeşte să facă ceva pentru el. 

— E-n regulă, e echipaj. Asta-i, gata! 

— Gen, Jelet e uşor de atins de-aici şi Bahrainul la fel, SI Al 
Shargaz. Vremea e bună, luna o să se vadă, aşa că o 
excursie noaptea o să fie grozavă. Fă ce spune Charlie! O sa 
ajungi acolo la vreme ca să ne întâlnim., 

— Dacă plecaţi imediat, aveţi nevoie de nişte mâncare?i 
sticle de apă, spuse. Putem să luăm de aici. Le aduc Charlie. 
Hai cu mine, Duncan, ai nevoie de băutură. 

— Pregăteşte-mi-o la Al Shargaz, Gen! 

— Aşa o să fac. Dar î?i mai dau una şi acum. Nu cred să ai 
nevoie de ea. Nici eu! 

Se duse până la ofiţerul de la Imigrări şi obţinu 
permisiunea să cumpere sandvişuri şi să dea un telefon. 

— Mă întorc într-o secundă, Charlie. 

Mclver o urmă în holul hotelului şi se duse direct la 
toaletă. Acolo îi fu foarte rău. Îşi reveni cu greu. Când ieşi, 
ea părăsea cabina telefonică. 

— Sandvişurile vin dintr-o clipă într-alta, băutura ta e 
pregătită şi ţi-am aranjat un telefon cu Andy. 

ÎI conduse până la o masă de pe somptuoasa terasă a 
barului. Trei Perrier de la gheaţă, cu lămâie, şi un pahar 
mare de whisky simplu, fără gheaţă, aşa cum îi plăcea lui. 
Dădu pe gât primul Perrier dintr-o înghiţitură. 

— Dumnezeule! Aveam nevoie de asta. 

Trase cu ochiul la whisky, dar nu-l atinse. Gânditor, bău cu 
înghiţituri mici al doilea pahar de Perrier şi o privi. Când 
ajunse pe la jumătate, spuse: 

— Gen, cred c-aş vrea să vii şi tu cu noi. Ea tresări 
surprinsă. 

— Mulţumesc, Duncan. Aş vrea, da, desigur. Cutele de pe 
faţa lui se adânciră. 

— Ai fi venit oricum, nu-i aşa? 


Ea ridică uşor din umeri. Ochii ei coborâră spre paharul 
de whisky. 

— Nu pilotezi, Duncan! Whiskyul o să-ţi facă bine. Îţi 
aranjează stomacul. 

— Ai băgat de seamă, aşa-i? 

— Doar că eşti foarte obosit, mai obosit decât te-am văzut 
vreodată, dar te-ai descurcat minunat. Ai făcut o treabă 
teribilă şi ar trebui să te odihneşti. Ţi-ai... ţi-ai luat pilulele 
şi toate prostiile alea? 

— O, da, deşi cred că am nevoie de o realimentare cit de 
curând. 

— Nici o problemă. 

— Dar m-am simţit destul de prost de câteva ori. Faţa de 
brusca ei nelinişte: Acum mi-e bine, Gen, mi-e bine. 

Ştia că nu trebuie să insiste mai mult. Acum că era 
invitată, putea să se relaxeze o clipă. De când aterizase, 
urmărise foarte atentă, cu o îngrijorare crescândă. Odată 
cu sandvişurile comandase câteva aspirine, avea Vegani în 
geantă şi trusa secretă de prim-ajutor pe care i-o dăduse 
doctorul Nutt. 

— Cum a fost să pilotezi din nou? 

— De la Teheran la Kowiss a fost grozav, restul nu prea 
bine. Ultima parte n-a fost bună deloc. 

Gândul de-a fi fost vânat de către avioanele militare şi atât 
de aproape de dezastru de atâtea ori îl făcu să se simtă rău 
din nou. Nu te gândi la asta! îşi ordonă. Asta a trecut. 
„Vârtejul” s-a încheiat aproape. Erikki şi Azadeh sunt teferi, 
dar cum rămâne cu Dubois şi Fowler şi ce dracu s-a 
întâmplat cu ei şi cu Tom? L-aş strânge de gât pe afurisitul 
ăsta. 

— 'Te simţi bine, Duncan? 

— O, da, îmi e bine, îs doar obosit. Chestia asta ţine de 
câteva săptămâni doar. 

— Cum e cu Tom? Ce îi spui lui Andy? 

— Chiar la asta mă gândeam. Va trebui să-i spun lui Andy. 

— Asta-i o cotitură serioasă în „Vârtej”, nu? 


— Este. E de capul lui, Gen. Poate să reuşească s-o scoată 
pe Şeherazada şi să se strecoare afară. Dacă e prins... va 
trebui s-aşteptăm şi să vedem ce-o să se întâmple şi să 
sperăm, spuse, dar se gândea: când o să fie prins, întinse 
mâna şi o atinse, bucuros că e alături de ea, nedorind s-o 
îngrijoreze mai mult decât era deja. E greu pentru ea. Cred 
c-o să mor. 

— Vă rog iertaţi-mă, sahib, memsahib, cele ce-aţi 
comandat au fost duse la elicopter, spuse chelnerul. 

Mclver îi întinse o carte de credit şi ospătarul plecă. 

— Asta-mi aduce aminte de notele mele de plată la notei şi 
de ale lui Charlie. Va trebui să avem grijă de ele înainte de a 
pleca. 

— O, i-am telefonat domnului Biddle câtă vreme erai la 
toaletă şi l-am rugat să aibă grijă de notele de plată şi să 
trimită bagajele şi tot ce-avem dacă nu-i dau un telefon 
peste o oră. Eu am geanta de mână, paşaportul si... de ce 
zâmbeşti? 

— Nimic, nimic, Gen. 

— Era pentru cazul în care aveai să-mi ceri, mă 
gândeam... 

Privi băşicuţele de spumă din pahar. Din nou uşoara 
ridicare din umeri. Înălţă privirea spre el şi zâmbi veselă: 

— Mă bucur atât de mult că m-ai rugat, Duncan! Îţi 
mulţumesc. 

Al Shargaz, la periferiile oraşului; ora 6,01 seara. Gavallan 
ieşi din maşină şi urcă iute treptele spre uşa din faţă a vilei 
în stil marocan, înconjurată de ziduri înalte. 

— Domnule Gavallan! 

— O, hello, doamnă Newbury! 

Îşi schimbă direcţia ca să se alăture femeii pe jumătate 
ascunsă printre tufe, plantând îngenuncheată nişte 
răsaduri în apropiere de aleea garajului. 

— Grădina dumneavoastră arată minunat. 

— Mulţumesc. E atât de plăcut şi mă ţine în formă. Angela 
Newbury era înaltă şi trecută de treizeci de ani şi vorbea cu 


un accent patrician. 

— Roger este în chioşc, vă aşteaptă. 

Cu dosul mâinii înmănuşate îşi şterse transpiraţia de pe 
frunte, lăsând o uşoară urmă de murdărie. 

— Cum merge? 

— Grozav, spuse, sărind peste veştile despre Lochart. 
Nouă din zece până acuma. 

— O, grozav, super! Asta este într-adevăr o uşurare. 
Felicitări! Am fost cu toţii atât de îngrijoraţi! O, minunat, 
dar nu-i spuneţi lui Roger c-am întrebat. O să i se urca 
tensiunea. Ar trebui să nu ştie nimeni! 

Răspunse zâmbetului şi ocoli casa prin grădina minunată. 
Chioşcul se afla într-un pâlc de copaci înconjurat de răzoare 
de flori, cu scaune, măsuţe, un bar mobil şi telefon. Bucuria 
lui se topi văzând privirea de pe chipul lui Roger Newbury. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Tu te-ai întâmplat, „Vârtejul” s-a întâmplat! Am spus 
destul de limpede că-i o idee proastă! Cum merge? 

— Am aflat chiar acum că cele două aparate ale noaste de 
la Kowiss sunt în siguranţă în Kuweit şi au aprobat pentru 
Bahrain, fără nici un fel de probleme, aşa că asta face nouă 
din zece dacă punem la socoteală şi pe cel al lui Erikki din 
Tabriz. Dubois şi Fowler... încă nu avem vesti de la ei, dar 
sperăm. Acum, care-i problema, Roger? 

— S-a dezlănţuit iadul în tot Golful, Teheranul urlă ca 
strâns de gât şi toate oficiile noastre sunt în alertă. Bătrânu 
şi omul vostru de încredere, Roger Newbury Esg. sunt 
invitaţi cordial la 7.30 să explice ilustrului ministru de 
externe ce-i cu afluxul ăsta de elicoptere aici, aşa, deodată, 
- teoretic înregistrate în Anglia - şi cât de mult 
intenţionează să rămână! 

Newbury, un bărbat suplu cu păr nisipiu, ochi albaştri şi 
un nas proeminent, era evident foarte iritat. 

— Mă bucur că sunt nouă din zece. Vrei să bei ceva? 

— Mulţumesc. Un scotch uşor şi sifon. Newbury se duse 
să-l pregătească. 


— Bătrânul şi cu mine am fi încântați să ştim ce-ai sugera 
să spunem. 

Gavallan se gândi un moment. 

— Elicopterele pleacă în momentul în care reuşim să 
le'urcăm în avioane. 

— Când va fi asta? Newbury ii întinse băutura. 

— Mulţumesc. Avioanele de transport au fost promise 
pentru ora 6 după-amiază, duminică. O să muncim toată 
noaptea şi o să le expediem luni dimineaţa. 

Newbury împietri. 

— Nu poţi să le scoţi mai devreme? 

— Avioanele au fost comandate pentru mâine, dar m-au 
lăsat baltă. De ce? 

— Pentru că, bătrâne, acum câteva minute am avut o 
informare de la un foarte înalt şi foarte amical nivel că atâta 
vreme cât elicopterele n-or să mai fie aici până mâine la 
apus, s-ar putea sa nu fie confiscate. Acum fu rândul lui 
Gavallan să îngheţe. 

— Asta nu-i cu putinţă, e imposibil. 

— Nu cred că se poate mai rău, bătrâne. Felul în care a 
fost făcută informarea... Fapt e că mâine, după apus, o să 
fiţi în rahat până la sprâncene. 

Newbury se jucă cu băutura lui, suc de lămâie. 

La naiba cu toate astea, îşi zise. În timp ce suntem obligaţi 
să ajutăm cei mai importanţi oameni ai noştri implicaţi în 
afaceri să-şi salveze ce pot din catastrofa Iranului, trebuie 
să nu uităm că lucrurile se desfăşoară pe termen lung, nu 
numai scurt. Nu putem să supunem guvernul Majestății 
Sale unui asemenea risc şi în afară de asta week-end-ul meu 
s-a dus. Ar trebui să beau o vodcă mare cu Angela şi când 
colo stau aici, înghițind lături. 

— Va trebui să le mişti cumva. 

— N-ai putea să ne obţii o amânare de patruzeci şi opt de 
ore? Explică-le că avioanele de transport sunt angajate, dar 
trebuie să fie duminică. 


— N-aş îndrăzni să sugerez, Andy, asta ar însemna să 
admitem vinovăția. 

— N-ai putea să-mi obţii un permis de tranzit câtre Oman, 
de patruzeci şi opt de ore? 

Newbury se strâmbă. 

— Am să-l întreb pe Bătrân, dar nu putem să încercăm 
nimic până mâine, e prea târziu acum şi reacţia mea 
imediată este că cererea va fi pe bună dreptate refuzată. 
Iranul are o considerabilă prezenţă aici şi bine apreciată 
după ce au făcut, în definitiv chiar i-au ajutat să îi înfrângă 
pe insurgenții comunişti sprijiniți de Yemen. Mă îndoiesc că 
o să accepte să-şi supere un foarte bun prieten, oricât de 
mult le-ar displace prezenta linie fundamentalistă. 

Gavallan simţea că-l ia cu rău de la stomac. 

— Ar fi bine să văd dacă pot să-mi aduc avioanele mai 
devreme său să mă gândesc dacă găsesc alternative. Zic că 
aş avea o şansă din cincizeci. 

Îşi isprăvi băutura şi se ridică în picioare. 

— Îmi pare rău pentru toate astea. Newbury se ridică şi el. 

— Îmi pare rău că nu pot să te ajut mai mult, spuse sincer 
întristat. Ţine-mă la curent şi o să fac acelaşi lucru. 

— Desigur! Spuneai că ai putea să-i transmiţi un mesaj 
căpitanului Yokkonen, laTabriz? 

— Am să încerc, cu siguranţă. Care e? 

— Din partea mea doar că ar trebui să... să zicem că ar 
trebui să plece cât de curând posibil, pe cea mai scurtă 
rută. 'le rog semnează-l „GHPLX, Gavallan”. 

Fără nici un comentariu, Newbury îl notă. 

— GHPLX? 

— Da. 

Gavallan era sigur ca Erikki avea să înţeleagă că ăsta ar 
putea fi noua lui înmatriculare britanică. 

— El nu are cunoştinţă de âă... de desfăşurarea unor 
anumite evenimente, aşa că, dacă oamenii voştri ar putea 
să-i explice între patru ochi motivul grabei, aş fi foarte, 
foarte recunoscător. Mulţumesc pentru tot ajutorul. 


— Spre binele tău şi al lui, sunt de acord că cu cât pleacă 
mai curând cu atât mai bine, cu sau fără aparat. Nu putem 
face nimic să-l ajutăm. lartă-mă, dar ăsta-i adevărul. 

Newbury se jucă cu paharul. 

— Acum el reprezintă o foarte mare primejdie pentru tine, 
nu-i aşa? 

— Nu cred, e sub protecţia noului Han, cumnatul lui. E mai 
în siguranţă ca niciodată! 

Ce-ar zice Newbury dac-ar şti despre Tom Lochart? 

— Erikki o să fie okay. O să înţeleagă. Mulţumesc încă 
odată. 

CAPITOLUL. 66 

Tabriz, Spitalul Internaţional; ora 6,24 seara. Hakim Han 
intră în rezerva pentru pacienţii particulari, urmat de 
doctor şi un paznic. Păşea greoi din pricina durerii. Se 
folosea de cârje şi asta îi uşura mult mersul, dar când se 
apleca sau încerca să se aşeze, nu aveau cum să-i uşureze 
suferinţa. Numai analgezicele ajutau la asta. Azadeh 
aştepta jos; radiografia ei fusese mai bună decât a lui şi 
suferea mai puţin clin cauza durerilor. 

— Deci, Ahmed, cum te simţi? 

Ahmed zăcea întins în pat, treaz, cu pieptul şi stomacul 
bandajate. Operația de extragere a glonţului rămas în piept 
reuşise. Glonţul din stomac provocase multe leziuni, 
pierduse o grămadă de sânge şi hemoragia internă 
începuse din nou, dar în momentul în care îl văzu pe Hakim 
Han încercă să se ridice singur. 

— Nu te mişca, Ahmed! spuse Hakim cu voce blinda. 
Doctorul zice că evoluţia e bună. 

— Doctorul e-un mincinos, înălţimea voastră. Doctorul 
porni să spună ceva, dar se opri când Hakim adăugă: 

— Mincinos sau nu, fă-te bine, Ahmed! 

— Da, înălţimea voastră. Cu ajutorul lui Allah. Dar domnia 
voastră, domnia voastră sunteţi teafăr? 

— Dacă radiografia nu minte, am doar nişte ligamente 
rupte. Ridică din umeri. Cu ajutorul lui Allah. 


— Mulţumesc, mulţumesc pentru rezervă, înălţimea 
voastră. N-am avut niciodată, niciodată, un asemenea lux. 

— E mai degrabă un dar, o dovadă a preţuirii mele pentru 
asemenea credinţă. 

Cu un gest imperios, îndepărtă doctorul şi straja. Când uşa 
fu închisă, se apropie mai mult. 

— Ai gerut să mă vezi, Ahmed?! 

— Da înălţimea voastră. Vă rog să mă iertaţi că n-am 
putut... n-am putut veni eu la înălţimea voastră. 

Vorbea răguşit, rostind cu greu cuvintele. 

— Omul din Tbilisi pe care-l vreţi, sovieticul, a trimis un 
mesaj pentru domnia voastră. Este... este sub sertar. L-a 
lipit sub sertar... acolo. 

Hakim simţi că-i bate inima mai repede. Greoi, pipăi sub 
sertar. Bandajele adezive care îl înfăşurau nu-i îngăduiau să 
se aplece cu uşurinţă. Descoperi micul pătrat de hârtie 
împăturită şi-l dezlipi cu grijă. 

— Astăzi... în cursul zilei astăzi... nu sunt sigur... cred c-a 
fost în după-amiaza asta. Nu ştiu... Omul purta o haina de 
doctor şi un halat şi ochelari, dar nu era doctor. Cineva din 
Azerbaidjan, poate turc. Nu l-am văzut niciodată pină acum. 
Vorbea turceşte... Tot ce-a spus a fost: Asta pentru Hakim 
Han de la un prieten din Tbilisi. Am spus da şi a plecat la fel 
de repede cum a sosit... Mult timp am crezut c-a fost un vis. 

Mesajul era scris de o mână pe care Hakim n-o recunoscu. 
„Multe, multe felicitări pentru moştenirea voastră. Fie să 
trăiţi la fel de lung şi să fiţi la fel de productiv ca şi 
predecesorul vostru. Da, aş dori şi eu să ne întâlnim cât de 
repede, dar aici, nu acolo. Îmi pare rău. Oricând sunteţi 
gata, voi fi onorat să vă primesc cu ceremonie sau în taină, 
oricum doriţi. Ar trebui să fim prieteni. Sunt multe de 
împlinit şi avem multe interese comune. Vă rog comunicaţi- 
le lui Robert Armstrong şi Hashemi Fazir că Yazernov este 
îngropat în cimitirul rusesc, la Jaleh, şi aşteaptă să-i 
întâlnească la vremea potrivită.” Nu era semnat. 


Nespus de dezamăgit, se întoarse la pat şi îi întinse hârtia 
lui Ahmed. 

— Ce poţi să-mi spui de asta? Ahmed nu avu puterea s-o 
apuce. 

— Iertaţi-mă, înălţimea voastră, vă rog ţineţi-o ca s-o pot 
citi. 

După ce o citi, spuse: 

— Nu e scrisul lui Mzytryk. l-aş recunoaşte scrisul, dar... 
eu cred că e adevărat. Ar fi transmis-o... ar fi transmis-o 
agenţilor lui ca s-o aducă aici. 

— Cine-i Yazernov şi ce înseamnă asta? 

— Nu ştiu, e un cod... E un cod pe care ar trebui să-l 
înţeleagă ei. 

— Este o invitaţie la o întâlnire sau o ameninţare. Care din 
ele? 

— Nu ştiu, înălţimea voastră. Cred că o întâlnire. 

Fu străbătut de o tresărire dureroasă. Înjură pe limba lui. 

— Oare Mzytryk ştie că în ultima vreme când trebuia să 
vină, ei îl pândeau? O fi ştiind că Abdullah Han l-a trădat? 

— Nu ştiu, înălţimea voastră. V-am spus că era foarte 
viclean şi că Hanul, tatăl vostru, era foarte... foarte prudent 
când avea de-a face cu el. 

Efortul de-a vorbi şi de a se concentra îl istovea mult. 

— Ca Mzytryk ştie că ei sunt în contact cu domnia voastră, 
că amândoi sunt aici, asta nu înseamnă nimic. Are o 
mulţime de spioni. Sunteţi Han şi desigur... că ştiţi că... 
sunteţi spionat de tot felul de oameni, cei mai mulţi dintre ei 
cu gânduri rele... care raportează superiorilor lor, cei mai 
mulţi chiar şi mai răi. 

Un zâmbet îi străbătu faţa şi Hakim cugetă la înţelesul lui. 

— Dar atunci ştiţi totul şi vă veţi ascunde adevăratul scop, 
înălţimea voastră. Nici măcar o clipă... nici măcar o clipă 
Abdullah Han nu a suspectat ce strălucitoare minte aveţi... 
Nici măcar o dată. Dacă... dacă ar fi ştiut măcar a suta 
parte cum sunteţi într-adevăr... într-adevăr... niciodată nu 


v-ar fi alungat. Ba v-ar fi făcut... v-ar fi făcut moştenitor şi 
principalul său sfetnic. 

— Ar fi pus să mă sugrume. 

Nici măcar pentru o milionime de secundă nu fu tentat să-i 
spună lui Ahmed că el trimisese asasinii pe care Erikki îi 
ucisese, sau de încercarea de otrăvire, care de asemenea 
nu-i reuşise. 

— Cu o săptămână în urmă ar fi pus să mă mutileze şi tu ai 
fi făcut-o bucuros. 

Ahmed privi în sus către el, cu ochii adânciţi în orbite şi 
plini de umbra morţii. 

— De unde ştiţi atât de multe? 

— Voia lui Allah. 

Căderea începuse. Amândoi ştiau. Hakim spuse: 

— Colonelul Fazir mi-a arătat un telex despre Erikki. Îi 
povesti conţinutul. Acum nu-l am pe Mzytryk cu care să-l 
schimb. Nu imediat. Pot să i-l dau pe Erikki lui Fazir, sau să-l 
ajut să scape. Oricum, sora mea este legată să rămână aici 
şi nu poate să plece cu el. Care-i sfatul tău? 

— Pentru domnia voastră e mai sigur să i-l daţi pe 
necredincios colonelului ca peşcheş şi să Vă prefaceţi ca nu 
aveţi ce face ca să împiedicaţi... arestarea. Într-adevăr, n- 
aveţi ce face, dacă colonelul vrea aşa. Cel cu Cuţitul... o să 
se opună şi o să fie ucis. După asta puteţi să îi făgăduiţi în 
taină celui de la Tbilisi... dar să nu i-o daţi niciodată şi 
atunci o să-l controlaţi... poate o să-l controlaţi, dar mă 
îndoiesc. 

— Şi dacă Cel cu Cuţitul se întâmpla să scape? 

— Dacă colonelul o îngăduie... o să ceară o răsplata. 

— Care ar fi...? 

— Mzytryk. Acum sau cândva... cândva în viitor. Câtă 
vreme Cel cu Cuţitul trăieşte, înălţimea voastră, n-o să 
divorţeze niciodată de ea - daţi-l uitării pe sabotor, aia a 
fost într-o altă viaţă - şi când... când cei doi ani se vor sfârşi, 
o să se ducă la el, asta dacă... dacă el îi îngăduie să... 
rămână. Mă îndoiesc că chiar înălţimea voastră... 


Ochii lui Ahmed se închiseră şi trupul lui fu străbătut de un 
tremur prelung. 

— Ce s-a întâmplat cu Baiazid şi bandiții, Ahmed? Ahmed 
nu-l auzi. Vedea acum stepele, vastele câmpii ale patriei 
sale şi ale strămoşilor săi, marea de iarbă de unde strămoşii 
ieşiseră la iveală ca să călărească în umbra mantiei lui 
Gingis Han, apoi a celei a nepotului său, Kublai Han şi a 
fratelui său, Ulagu Han, care coborâse în Persia să ridice 
munţi din craniile celor care i se opuseseră. Aici, în 
pământul legendar, din vremuri străvechi, se gândi Ahmed; 
pământul vinului şi al căldurii şi al bogăției şi al femeilor cu 
nemăsurata frumuseţe a ochilor lor de căprioară şi nespusa 
senzualitate, preţuite din vremuri străvechi, ca Azadeh, ah, 
acum niciodată n-am s-o pot avea, aşa cum s-ar fi cuvenit, 
târâtă de păr ca pradă de război, aruncată de-a curmezişul 
şeii şi tăvălită şi îmblânzită pe piei de lup. 

Din depărtare se auzi spunând: 

— Vă rog... înălţimea voastră, vă implor... o favoare. Aş 
vrea să fiu îngropat în ţinutul meu şi în felul nostru. 

Atunci am să pot trăi veşnic cu spiritele părinţilor mei, se 
gândi, simțind chemarea acelui loc fermecat. 

— Ahmed, ce s-a întâmplat cu Baiazid?i bandi?ii, când ai 
aterizat? 

Cu un efort, Ahmed se întoarse: 

— Nu erau kurzi, doar nomazi prefăcându-se a fi kurzi! 
Cel cu Cuţitul i-a ucis pe toţi, înălţimea voastră, cu foarte 
mare brutalitate, spuse, cu un ciudat formalism al razelor. 
În nebunia lui i-a ucis pe toţi. Cu cuțitul şi cu marna, cu 
picioarele şi dinţii; pe toţi, cu excepţia lui Baiazid care, din 
pricina jurământului făcut către domnia lastră, nu i s-a 
opus. 

— L-a lăsat în viaţă? Lui Hakim nu-i venea să creadă. 

— Da, Allah să-i dea pace! Ela pus o armă în mâna mea şi 
l-a ţinut pe Baiazid în apropierea armei şi eu... 

Vocea se pierdu. Valuri de iarbă îl chemau până în 
depărtare, atât cât puteau ochii să vadă. 


— Tu l-ai ucis? 

— O, da... uitându-mă... uitându-mă în ochii lui. Mânia îşi 
făcu loc în glasul lui Ahmed. 

— Fiul de căţea m-a împuşcat în spate de două ori. 
Mişeleşte... fiul de căţea... aşa că a murit mişeleşte şi fără 
bărbâăţie... fiul de căţea! 

Buzele lipsite de sânge zâmbiră. Închise ochii. Murea iute, 
cuvintele deveniseră imperceptibile. 

— M-am răzbunat... Hakim spuse repede: 

— Ahmed, ce nu mi-ai spus din ceea ce artrebui să ştiu? 

— Nimic. 

Peste puţin timp ochii i se deschiseră şi Hakim putu să 
privească prăpastia. 

— Nu este alt Dumnezeu decât Allah şi... puţin sânge se 
scurse pe la colţurile gurii. Te-am făcut Han. 

Ultimul cuvânt muri odată cu el. 

Hakim se simţea neplăcut sub privirea îngheţată. 

— Doctore! strigă. 

Omul intră imediat, însoţit de strajă. Îi închise ochii. 

— Voia lui Allah. Ce ar trebui să facem cu trupul, înălţimea 
voastră? 

— Ce faceţi de obicei cu trupurile. 

Hakim se mişcă în cârje şi se depărta, urmat de străjer. 
Deci, Ahmed, se gândea, deci acum eşti mort şi eu sunt 
singur, rupt de trecut şi fără nici o obligaţie faţă de nimeni. 
M-ai făcut Han, asta ai vrut să spui? Ştiai că şi în camera aia 
erau găuri prin care se putea spiona? II atinse umbra unui 
zâmbet, apoi se reculese, îndârijit. Acum Colonelul Fazirşi 
Erikki, Cel cu Cuţitul, cum îi spui tu. 

La palat, ora 6,48 seara. În lumina care scădea din ce în 
ce, Erikki repara grijuliu, cu bandă adezivă transparentă, 
una dintre găurile de gloanţe din parbrizul de plastic al 
elicopterului. Îi era greu cu braţul prins într-o eşarfă, dar 
mina era puternică, iar rana avea să se vindece,?i nu se 
vedea urmă de infecţie. Urechea îi era bandajată din 


belşug, parte din păr ras ca să ţină zona curată şi se 
întrema repede. Avea poftă de mâncare. 

Orele în care stătuse de vorbă îndelung cu Azadeh îi 
aduseseră într-o măsură pacea. Asta este tot, se gândi. E 
numai o măsură, nu îndeajuns să uiţi toate omorurile şi 
primejdia ce am devenit eu acum. Aşa să fie. Aşa m-au făcut 
zeii şi sunt ceea ce sunt. Da, dar cum rămâne cu Ross şi 
cum rămâne cu Azadeh şi de ce ţine kukriul atât de aproape 
de ea? 

— A fost darul lui pentru tine, Erikki, pentru tine şi pentru 
mine. Este... 

— Aduce ghinion să-i dăruieşti unui bărbat un pumnal fără 
să iei bani, imediat, doar simbolic, în schimb. Când am să-l 
întâlnesc, am să-i dau nişte bani şi-am să-i primesc darul. 

Încă o dată apăsă butonul de start. încă o dată motorul 
porni, tuşi şi muri. 

Ce-a fost cu Ross şi Azadeh? Se aşeză pe marginea 
carlingii şi se uită la cer. Cerul nu-i răspunse şi nici apusul. 
Pătura de nori se spărsese către vest, soarele era jos şi norii 
ameninţători. începură chemările muezinilor. Gărzile de la 
poartă se întoarseră cu faţa către Mecca şi se prosternară 
la pământ. Tot aşa făcură şi cei din interiorul palatului şi cei 
care lucrau în câmp, la fabrica de covoare şi în saivanele 
oilor. 

Fără să-şi dea seama, mâna se apropie de cuţit. Fără să 
vrea, ochii verificară că pistolul mitralieră se afla încă lângă 
scaunul pilotului, armat şi cu un încărcător plin. Ascunse în 
cabină se aflau alte arme, arme ale nomazilor, Pistoale 
mitralieră AK 47 şi M 16. Nu-şi putea aminti cum le 
ascunsese. Le descoperise în dimineaţa în care făcuse 
inspecția, căutând avariile, şi curăţase interiorul. Din 
pricina benzii adezive lipite de ureche, nu auzi maşina 
apropiindu-se, aşa cum s-ar fi întâmplat în mod normal?i 
tresări când apăru la poartă. Gărzile Hanului recunoscură 
ocupanţii şi le făcură semn să treacă, iar mobilul intră în 
curtea uriaşă, lângă fântână. Din nou apăsă butonul de 


start, din nou motorul merse un moment, apoi făcu să 
tremure tot fuzelajul când se opri. 

— Bună seara, domnule căpitan. 

Cei doi erau Hashemi Fazir şi Armstrong. 

— Cum te simţi astăzi? întrebă colonelul. 

— Bună seara. Cu ceva noroc, într-o săptămână o să mă 
simt mai bine ca niciodată, spuse Erikki cu voce plăcută, 
dar deosebit de prudent. 

— Străjile spun că înălțimile lor nu s-au întors încă 

— Hanul ne aşteaptă, am venit la invitaţia lui. 

— Sunt la spital, la o radiografie. Au plecat în timp ce 
dormeam eu. N-ar trebui să întârzie prea mult. Erikki îi 
privi. Aţi vrea să beţi ceva? E vodcă, whisky şi ceai şi, 
desigur, cafea. 

— Mulţumesc, orice o fi, spuse Hashemi. Cum e 
elicopterul? 

— Bolnav, spuse dezgustat. Încerc să-l pornesc de-o oră. A 
avut o săptămână mizerabilă. 

Îi conduse în sus pe scările de marmură. 

— Toate cablurile sunt un dezastru. Am nevoie teribilă de 
un mecanic. Baza noastră e închisă şi ştiţi c-am încercat să 
telefonez la 'Teheran, dar telefoanele iarăşi nu funcţionează. 

— Poate aş putea să-ţi aduc un mecanic, mâine sau 
poimâine, de la oaza aeriană. 

— Aţi putea, domnule colonel? Zâmbetul sau era 
neaşteptat şi plin de recunoştinţă. M-ar ajuta teribil! Şi mi- 
ar trebui şi nişte combustibil, un rezervor plin. Ar fi şi asta 
posibil? 

— Ai putea să zbori până la aerodrom? 

— N-aş risca asta, chiar dac-aş putea să-l pornesc, e prea 
primejdios. Nu. n-aş risca asta. Mecanicul trebuie sa vină 
aici. 

O porni înaintea lor pe coridor, deschizând uşa către micul 
salon de la parter, pe care Abdullah Han îl pregătise pentru 
oaspeţi nemahomedani. Se numea Camera Europeană. 


Barul era bine aprovizionat. Ca de obicei, frigiderul era 
plin cu cuburi de gheaţă - gheaţă făcută din apă îmbuteliată 
apoi apă gazoasă şi felurite băuturi răcoritoare şi ciocolate 
şi halva - pe care Hanul o adora. 

— Eu beau vodcă, spuse Erikki. 

— La fel şi eu, te rog, spuse Armstrong. Hashemi ceru o 
băutură răcoritoare. 

— O să beau şi eu vodcă după ce apune soarele. Se auzea 
slab chemarea muezinilor. 

— Prosit! 

Erikki ciocni paharul cu Armstrong, făcu politicos acelaşi 
lucru cu Hashemi şi-l bău dintr-o înghiţitură. Îşi mai puse 
unul. 

— Serveşte-te, domnule superintendent! Auzind zgomotul 
unei maşini, priviră toţi pe fereastră. Era Rollsul. 

— lertaţi-mă un minut. O să-i spun lui Hakim Han că 
sunteţi aici. 

Erikki ieşi şi îi întâmpină pe Azadeh şi pe fratele ei e 
trepte. 

— Ce-a spus radiografia? 

— Nici un os afectat la niciunul dintre noi. Azadeh era 
veselă, faţa ei lipsită de griji. Tu cum te simţi, dragul meu? 
— Grozav. E minunată vestea asta. Minunată! Zâmbetul 

său era sincer. Mă bucur atât de mult! Ai nişte oaspeţi: 
colonelul şi superintendentul Armstrong. I-am dus în 
„Camera Europeană”. Erikki observă oboseala lui Hakim. 
Să le spun să se întoarcă mâine? 

— Nu, nu, mulţumesc. Azadeh, vrei să le spui că o să fiu 
acolo peste un sfert de oră şi să se simtă ca acasă? Ne 
vedem mai târziu, la cină. 

Hakim o urmări atingândn-l pe Erikki şi zâmbindu-i, apoi 
fata plecă. 

Ce norocoşi sunt să se iubească atât de mult unul pe 
celălalt. Şi ce trist pentru ei. 

— Erikki, Ahmed a murit. N-am vrut să-i spun încă ei. 
Erikki se simţi întristat. 


— E vina mea c-a murit. Baiazid nu i-a lăsat nici o?ansă. 

— Voia lui Allah. Hai să mergem şi să vorbim o clipă. 

Hakim străbătu coridorul până în Sala Mare, sprijinindu-se 
din ce în ce mai apăsat în cârje. Străjile stăteau la uşă într- 
un-loc de unde nu puteau auzi ce se vorbea. Se îndreptă 
către o nişă, puse deoparte cârjele, se întoarse cu faţa către 
Mecca, icnind de durere când îngenunche şi încercă să facă 
plecăciunea. Nici căznindu-se din răsputeri nu reuşi şi 
trebui să se mulţumească numai cu rostirea Shahadei. 

— Erikki, te rog ajută-mă! Erikki îl ridică cu uşurinţă. 

— Ar trebui să sari peste asta câteva zile. 

— Fără rugăciune? se holbă Hakim cu gura căscată la el. 

— Vroiam să zic, poate că Unicul Dumnezeu va înţelege 
dacă o spui stând în picioare, fără să îngenunchezi. N-ai să- 
ţi faci decât rău la spate. A spus doctorul ce e? 

— Crede că sunt doar nişte ligamente rupte. O să mă duc 
la Teheran cât de curând, să consult un specialist. Primi 
cârjele. Mulţumesc. 

După un moment de gândire, alese un scaun în locul 
obişnuitelor perne pe care se întindea şi se aşeză cu grijă 
pe el, apoi porunci ceai. Mintea lui Erikki era la Azadeh. 
Atât de puţin timp... 

— Cel mai bun specialist din lume pentru problemele astea 
e Guy Beaucfiamp, din Londra. El m-a aranjat în cinci 
minute după ce doctorii mi-au spus că va trebui să zac trei 
luni cu tracţiuni, altfel o să mi se sudeze două vertebre. Să 
nu crezi ce spune un doctor obişnuit în legătură cu spatele 
tău, Hakim. Cel mai bun lucru pe care-l pot face ăştia e să-ţi 
prescrie un antinevralgic. 

Uşa se deschise. Un servitor aduse ceaiul. Hakim îi făcu 
semn să plece şi lui şi străjilor. 

— Vezi să nu fiu deranjat. 

Ceaiul era fierbinte, mentolat, dulce şi servit în ceşcuţă de 
argint. 

— Acum... acum trebuie să stabilim ce trebuie să faci. Nu 
poţi rămâne aici. 


— Aşa e, spuse Erikki, bucuros că aşteptarea se sfârşise. 
Ştiu că te stânjenesc pe tine ca Han. 

— O parte din înţelegerea lui Azadeh şi-a mea cu tata în 
schimbul recunoaşterii noastre şi numirii mele ca 
moştenitor a fost jurământul pe care l-am făcut să rămânem 
în Tabriz, în Iran, vreme de doi ani, deci, deşi trebuie să 
pleci, ea nu poate. 

— Mi-a vorbit de jurământ. 

— E limpede că tu eşti în primejdie, chiar şi aici. Nu pot să 
te apăr împotriva poliţiei sau a guvernului. Ar trebui să 
pleci imediat, să zbori din ţară. Peste doi ani, când Azadeh o 
să poată pleca, o să plece şi ea. 

— Nu pot să zbor. Fazir a zis că ar putea să-mi dea mâine 
un mecanic, poate şi combustibil. Dacă aş putea să iau 
legătura cu Mclver la Teheran, el ar putea să trimită pe 
cineva aici. 

— Ai încercat? 

— Da, dar telefoanele sunt încă deranjate. As fi folosit 
emițătorul de la baza noastră, dar biroul e total distrus. Am 
zburat pe deasupra bazei venind încoace. Este un dezastru. 
Nu există transport, nu există butoaie de combustibil. Când 
o să ajung la Teheran, Mclver poate să trimită aici un 
mecanic ca să repare elicopterul. 

— Până când va fi în stare să zboare, nu poate să rămână 
unde e? 

— Ba da, desigur. 

Hakim îşi mai turnă ceai, convins acum că Erikki nu ştia 
nimic de evadarea celorlalţi piloţi şi elicoptere. Dar asta nu 
schimbă nimic, îşi spuse. 

— Nici o linie aeriană nu deserveşte Tabrizul, altfel aş 
aranja cu una dintre ele să te ia. Şi totuşi cred că ar trebui 
să pleci imediat. E?ti în mare primejdie. Primejdie iminentă. 

Ochii lui Erikki se îngustară. 

— Eşti sigur? 

— Da. 

— Cum? 


— Nu pot să-ţi spun, dar nu eşti sub controlul meu. E 
foarte serios, imediat, nu o priveşte pe Azadeh pentru 
moment, dar ar putea dacă nu suntem atenţi. Pentru 
protecţia ei, asta trebuie să rămână numai între noi. Am să- 
ţi dau o maşină, oricare vrei din garaj. Sunt cam douăzeci, 
cred. Ce s-a întâmplat cu Range-Roverul tău? Erikki ridică 
din umeri, mintea lucrând întruna. 

— Asta-i altă problemă. Uciderea ticăloşilor de mujhadini 
care mi-au luat documentele - şi pe ale lui Azadeh - apoi 
Rakoczy care i-a împuşcat pe ceilalţi... 

— Uitasem de Rakoczy. Hakim insistă şi mai mult. Nu prea 
e mult timp. 

Erikki îşi răsuci capul ca să îşi dezmorţească muşchii şi să 
îndepărteze durerea. 

— Cât de iminentă e primejdia asta, Hakim? Ochii 
tânărului Han erau neclintiţi. 

— Îndeajuns de iminentă ca să-ţi sugerez să aştepţi până 
se întunecă, apoi să iei maşina şi să pleci şi să ieşi din Iran 
cât de repede poţi; îndeajuns de iminentă ca să ştiu că, 
dacă n-o faci, Azadeh o să aibă mari neplăceri; îndeajuns de 
iminentă ca să ştiu că n-ar trebui să-i spui înainte de a 
pleca. 

— Juri? 

— În faţa lui Allah, jur că asta este ceea ce cred. 

Îl văzu pe Erikki încruntându-se şi aştepta răbdător, îi 
plăcea cinstea şi simplicitatea lui, dar asta nu atârna în 
balanţă. 

— Poţi să pleci fără să-i spui? 

— Dacă o fac noaptea, în apropierea zorilor, în timp ce 
doarme... Dacă plec în seara asta, prefăcându-mă că ies 
afară, să zicem să mă duc la bază, o să mă aştepte şi dacă 
nu mă întorc o să fie foarte dificil - pentru ea şi pentru tine. 
Satul încă o mai obsedează. O să facă o criză de isterie. O 
plecare pe furiş ar fi mai înţeleaptă, chiar înaintea zorilor. 
Atunci ea o să doarmă - doctorul îi dă sedative - o să 
doarmă şi eu o să pot pleca lăsându-i un bileţel. 


Hakim încuviinţă satisfăcut din cap. 

— Atunci e aranjat. 

Nu dorea să-i provoace nici un fel de suferinţă său necaz 
lui Azadeh. 

Erikki auzi tonul hotărât şi înţelese dincolo de orice 
îndoială că, dacă o părăsea acum, avea s-o piardă pentru 
totdeauna. 

În baie; ora 7,15 seara. Azadeh se cufundă până la gât în 
apa fierbinte. Baia, placată cu o minunată faianţă, avea 
cincisprezece metri pătraţi, iar la un capăt era mai puţin 
încă, cu platforme anume făcute pe care puteai să stai 
întins, apa fierbinte curgând din camera cazanelor, aflată 
alături. Încăperea era caldă şi largă, un loc vesel, cu grinzi 
frumoase. 

Avea părul adunat în creştetul capului într-un prosop se 
sprijinea de unul dintre spătarele acoperite cu faianţă, 
anume construite, cu picioarele întinse. Apa o odihnea. 

— O, e atât de bine, Mina, murmură. 

Mina era o femeie voinică, una dintre cele trei slujnice ale 
ei. Stătea deasupra ei în apă, purtând doar o pânză în jurul 
şoldurilor, masându-i blând gâtul şi umerii. 

Baia era goală. Nu se aflau acolo decât Azadeh şi slujnica 
ei; Hakim trimisese restul familiei în celelalte case din 
Tabriz, ca să se pregătească aşa cum se cuvenea pentru 
ziua jelirii lui Abdullah Han - acesta fusese motivul oficial, 
dar toţi erau conştienţi că cele patruzeci de zile de 
aşteptare trebuiau să-i dea timp să cerceteze palatul după 
voie şi să repartizeze camerele aşa cum îi făcea plăcere. 
Numai bătrâna Hananum rămase netulburată şi Aisha cu 
cei doi copii ai ei. 

Fără să-i tulbure reveria, Mina o trase pe Azadeh în apa 
puţin adâncă, pe o altă platformă, unde Azadeh sta perfect 
întinsă, cu capul sprijinit confortabil de o pernă, astfel încât 
putea să se ocupe de pieptul şi coapsele şi pântecul şi 
picioarele ei, pregătind-o pentru masajul adevărat, cu ulei, 


care avea să vină mai târziu, când fierbinţeala apei avea să 
pătrundă mai adânc. 

— Oh, asta este atât de bine... spuse Azadeh din nou. Se 
gândea că era mult mai plăcut decât în sauna lor, cu 
căldura puternică, brutală şi apoi îngrozitorul plonjon în 
zăpadă, şocul care urma făcând tot trupul să vibreze, 
dătător de viaţă, dar nu atât de bun ca asta, senzualitatea 
băii parfumate şi tihna blânda şi nici un fel de zbateri după 
aceeaşi... 

— O, e aşa de bine... 

Dar de ce este baia, piaţa satului şi acum este atât de frig 
şi acolo este măcelarul şi falsul mullah care strigă „mai întâi 
mâna dreaptă! Bateţi cu pietre târfa!” ţipă fără sunet şi sări 
în picioare. 

— Oh, oh, v-am apăsat prea tare, înălţimea voastră?! îmi 
pare atât de rău! 

— Nu, n-a fost vina ta, Mina, n-a fost nimic, nimic, te rog, 
continuă! 

Din nou degetele liniştitoare. Inima îşi încetini bătăile. 
Sper că în curând am să pot să dorm fără... fără sat. 
Noaptea trecută, cu Erikki, a fost deja ceva mai bine, în 
braţele lui a fost mai bine. Chiar şi numai stând lângă el. 
Poate că în noaptea asta o să fie şi mai bine. Mă întreb ce 
face Johnny. Ar trebui să fie în drum spre casă acum, în 
concediu, în Nepal. Acum că Erikki s-a întors, sunt din nou 
în siguranţă, dar numai atâta vreme cât sunt cu el, lângă el. 
Singură nu sunt. Nu sunt în siguranţă nici chiar cu Hakim. 
Nu mă mai simt apărată, pur şi simplu nu mă mai simt în 
siguranţă. 

Uşa se deschise şi intră Aisha. Chipul ei era marcat de 
suferinţă, ochii plini de teamă, chadond negru făcând-o să 
apară şi mai nemachiată. 

— Bună, dragă Aisha. Ce s-a întâmplat? 

— Nu ştiu... lumea e atât de ciudată şi eu nu... eu nu îmi 
mai găsesc locul. 


— Vino în baie, spuse Azadeh, compătimind-o. Părea atât 
de subţire şi bătrână şi fragilă şi fără apărare. E greu să 
crezi că este văduva tatălui meu, cu un fiu şi o fiică la numai 
şaisprezece ani. 

— Intră, e aşa de bine! 

— Nu, nu, mulţumesc, eu... eu doar voiam să-ţi vorbesc. 

Aisha se uită la Mina, îşi cobori ochii şi aşteptă. 

Cu două zile în urmă ar fi trimis pur şi simplu după 
Azadeh, care ar fi venit imediat şi ar fi îngenuncheat şi-ar fi 
aşteptat porunca, aşa cum îngenunchease ea acum 
rugătoare. Voia lui Allah! se gândi. Dacă nu m-aş frământa 
şi îngrozi pentru viitorul copiilor mei, aş striga de fericire. 
Nu mai am parte de mirosul urât şi sforăiturile 
cutremurătoare, nici de greutatea zdrobitoare, şi icnete şi 
furie şi muşcături şi disperarea de-a obţine ceea ce putea 
obţine doar rareori. „E vina ta! Vina ta, vina ta!” Cum ar fi 
putut fi vina mea? De câte ori nu l-am implorat să-mi arate 
ce trebuie sa fac pentru a-i fi de folos şi am încercat şi am 
încercat şi am încercat şi totuşi se întâmpla atât de rar şi 
apoi imediat greutatea dispărea, începeau sforăiturile şi eu 
eram lăsată trează să zac în sudoare şi-n miros. O, de câte 
ori nu mi-am dorit să fi murit pe loc! 

— Mina, lasă-ne singure până te chem, spuse Azadeh. 
Femeia ascultă de îndată. 

— Ce s-a întâmplat, Aisha, draga mea? Fata tremură. 

— Mi-e teamă! Mi-e teamă pentru fiul meu şi am venit să 
te implor să-l aperi. 

Azadeh spuse blând: 

— N-ai de ce să te temi din partea lui Hakim Han şi din 
partea mea, deloc. Am jurat în faţa lui Allah să te îngrijim - 
pe tine, pe fiul tău şi pe fiica ta. Ne-ai auzit. Am făcut-o în 
faţa soţului tău, tatăl nostru, şi apoi din nou după moartea 
lui. N-ai de ce să te temi, absolut deloc. 

— Am o mulţime de motive de teamă, spuse fata cu o voce 
tremurătoare. Nu mai sunt în siguranţă... Şi nici fiul meu. 
Te rog, Azadeh, n-ar putea... n-ar putea Hakim Han... Aş 


semna orice hârtie care să-i dea oricare drepturi... Orice 
hârtie! Vreau doar să trăiesc în linişte pentru el, să-l cresc 
şi să trăiască în pace. 

— Viaţa ta e cu noi, Aisha. În curând ai să vezi ce fericiţi 
vom fi cu toţii, împreună, spuse Azadeh. 

Are dreptate să se teamă, se gândi. Hakim n-o să-şi dea 
niciodată Hanatul în afara liniei sale, dacă o să aibă el însuşi 
fii. Acum trebuie să se căsătorească. Trebuie să-l ajut să-şi 
găsească o soţie potrivită. 

— Nu-ţi face griji, Aisha! 

— Griji? Acum tu eşti în siguranţă, Azadeh. Tu care doar 
cu câteva zile în urmă ai trăit în groază. Acum eu sunt cea 
în, primejdie şi eu trăiesc în teroare. 

Azadeh o privi. Nu putea face nimic pentru ea. Viaţa Aishei 
era hotărâtă. Era văduva unui Han. Avea sa rămână în 
palat, urmărită şi supravegheată, trăind cât de bine va 
putea. Hakim n-avea să îndrăznească s-o lase să se 
recăsătorească, nu putea să-i îngăduie să cedeze drepturile 
fiului garantate de voinţa soţului, exprimată în faţa tuturor 
pe patul de moarte. 

— Nu-?i face griji, spuse. 

— Uite! 

Aisha scoase de sub chador un plic de plastic burduhănos. 

— Ăsta-i al tău. 

— Ce-i asta? 

Mâinile lui Azadeh erau ude şi nu vroia să-l atingă. Fata-i 
deschise plicul şi-i arătă conţinutul. Ochii lui Azadeh se 
măriră. Paşaportul ei, actele de identitate şi toate celelalte 
acte, ale lui Erikki alături de ale sale, toate lucrurile care 
fuseseră furate de la ei de către mujhadinul de la barieră. 
Era într-adevăr un peşcheş. 

— De unde le ai? 

Aisha era sigură că nu asculta nimeni, dar totuşi cobori 
glasul. 

— Mullahul acela de stânga, acelaşi mullah din sat, i le-a 
dat acum două săptămâni înălţimii sale Abdullah Han, când 


eraţi la Teheran. Acelaşi mullah din sat. 

Fără să-şi creadă urechilor, Azadeh o privi îndelung. 

— Cum le-ai luat? 

Nervoasă, Aisha ridică din umerii plăpânzi. 

— Mullahul ştia tot ce se-ntâmplase la barieră. A venit aici 
ca să încerce să pună stăpânire pe... pe soţul tău. Înălţimea 
şa... şovăi, apoi continuă, şoptind printre suspine: înălţimea 
sa i-a spus „nu”. Nu până nu încuviinţează el şi l-a gonit şi-a 
păstrat hârtiile. 

— Mai ai şi alte hârtii, Aisha? Acte personale? 

— Nu ale voastre sau ale soţului tău. Fata începu să 
tremure din nou. 

— Înălţimea sa vă ura pe toţi atât de mult! Vroia să-l 
distrugă pe soţul tău, apoi avea de gând să te dea rusului şi 
fratele tău trebuia să fie... îndepărtat. Ştiu atât de multe 
lucruri care ar putea să-ţi fie de folos, ţie şi lui, şi atât de 
multe pe care nu le înţeleg. Ahmed! Ai grijă de el, Azadeh. 

— Da, spuse Azadeh rar. Tata l-a trimis pe mullah în sat? 

— Nu ştiu, cred că da. L-am auzit cerându-i sovieticului să 
scape de Mahmud, ah, da, ăsta era numele falsului mullah. 
Poate că înălţimea sa l-a trimis acolo să vă chinuiască pe 
tine şi pe sabotor şi l-a trimis de asemenea către propria-i 
moarte, dar Allah a intervenit. Am auzit că sovieticul a 
încuviinţat să trimită oameni după acest Mahmud. 

— Cum ai auzit de asta? 

Aisha îşi strânse nervoasă chadorul. 

— Palatul e un fagure de găuri prin care poţi să auzi şi să 
vezi, Azadeh. EL, înălţimea sa, n-avea încredere în nimeni. Îi 
spiona pe toţi, chiar şi pe mine. Cred că ar trebui să fim 
prietene, aliaţi, tu şi cu mine. Suntem lipsite de apărare. 
Chiar şi tu. Poate mai mult tu decât oricare dintre noi, iar 
dacă nu ne ajutăm una pe cealaltă, suntem cu toate 
pierdute. Pot să te-ajut, pot să te apăr. Pe frunte îi 
apăruseră broboane de sudoare. 

— Îţi cer doar să îmi aperi fiul. Te rog. Eu pot să te apăr pe 
tine. 


— Desigur c-ar trebui să fim prietene, spuse Azadeh, 
necrezând că o ameninţă ceva, dar curioasă să cunoască 
secretele palatului. Ai să-mi arăţi aceste locuri tainice? Şi ai 
să-mi împărtăşeşti ceea ce ştii? 

— O, da, da, sigur c-am s-o fac. Chipul fetei se lumină. 

— Am să-ţi arăt totul şi doi ani or să treacă foarte repede. 
O, da, o să fim prietene. 

— Care doi ani? 

— Câtă vreme soţul tău e plecat, Azadeh. Azadeh sări în 
picioare alarmată. 

— Pleacă? 

Aisha se holbă la ea. 

— Desigur, ce altceva ar putea face? 

În „Camera Europeană”. Hashemi îi întinse lui Robert 
Armstrong mesajul scris de mână din partea lui Mzytryk, pe 
care i-l dăduse Hakim. Armstrong aruncă o privire şi 
îngenunche. 

Privi iute asupra lui. 

— Iartă-mă, Hashemi, nu ştiu să citesc turceşte. 

— A, îmi pare rău, am uitat. 

Hashemi îl citi în engleză. amândoi putură observa 
dezamăgirea lui Armstrong. 

— Data viitoare, Robert, o să punem mâna pe el Insah 
Allah! 

Nu-ţi face griji, se gândi Armstrong, A fost oricum cu 
bătaie lungă. O să pun mâna pe Mzytryk altă dată. O să pun 
eu mâna pe el şi pe tine, bătrâne prieten Hashemi mare 
porcărie din partea ta uciderea lui Talbot. De ce-ai făcut tu 
asta? Răzbunare? Din pricină că omul cunoştea prea multe 
din secretele voastre? Nu-ţi făcuse nici un râu, ba 
dimpotrivă, îţi întinsese multe ciolane şi a îndreptat multe 
din greşelile tale. Împuţită treabă. Nu i-ai dat nici o şansă, 
de ce-ar trebui să-ţi dau eu ţie?! De îndată ce o să-mi 
aranjez ieşirea, o s-o încasezi! N-am nici un motiv să mai 
întârzii, acum că Mzytryk ştie că îl vânez şi-şi bate joc de noi 
de la adăpost. Poate că mărimile or să trimită pe cineva de 


la Special Branch sau o echipă specială la Tbilisi, acum că 
ştim unde este. Cineva o să pună mâna pe ticălos, chiar 
dacă n-o să fiu eu ăla. Îl trezi din gânduri Hakim Han, care 
zicea: 

— Colonele, ce-s toate astea, Yazernov şi cimitirul? 

Hashemi îi răspunse cu voce scăzută: 

— E o invitaţie, înălţimea voastră. Yazernov este un 
intermediar pe care Mzytryk îl folosea din vreme în vreme, 
acceptat de ambele părţi când trebuia să se discute ceva 
important pentru aceste ambe părţi. 

Armstrong fu cât pe-aci să pufnească în râs. Hashemi ştia 
la fel de bine ca şi el că era o promisiune de vendetă 
personală, fără îndoială o imediată Secţiune 16/a. Isteţ din 
partea lui Mzytryk să folosească numele Yazernov. 

— S-a întâlnit cu Yazernov la momentul potrivit, spuse 
Hashemi. Cred, înălţimea voastră, că ar trebui să ne 
întoarcem la Teheran mâine. 

— Da, spuse Hakim. 

Întorcându-se cu maşina de la spital împreuna Azadeh, 
Hakim hotărâse că singura cale de a rezolva mesajul lui 
Mzytryk şi de a se ocupa de aceştia doi era să pornească 
de-a dreptul. 

— Când o să vă întoarceţi la Tabriz? 

— Dacă vă face plăcere, săptămâna viitoare. Atunci am sta 
de vorbă despre cum am putea să-l atragem pe Mzytryk 
aici. Cu ajutorul vostru, sunt multe de făcut în Azerbaidjan. 
Am primit chiar acum un raport că, în apropiere de 
Rezaiyeh, kurzii s-au răsculat pe faţă, aprovizionaţi din greu 
cu bani şi arme de irakieni, stârpii-ar Allah! Khomeini a 
ordonat armatei să înăbuşe răscoala odată pentru 
totdeauna. 

— Kurzii? Hakim zâmbi. Nici măcar el, Allah să-l aibă-n 
pază, nici chiar el n-o să facă asta! Nici măcar o dată şi nici 
pentru totdeauna! 

— De data asta s-ar putea, înălţimea voastră! Are fanatici 
pe care-i poate trimite împotriva fanaticilor. 


— Gărzile Verzi se pot supune ordinelor şi pot muri, dar ei 
nu locuiesc în munţii aceia. Nu au tăria kurzilor şi nici nu 
tânjesc ca ci după libertate pe acest pământ în drumul spre 
Paradis. 

— Cu îngăduinţa voastră, am să comunic sfatul vostru, 
înălţimea voastră, mai departe. 

Hakim zise tăios: 

— O să i se dea mai multă crezare decât celor ale tatălui 
meu sau ale bunicului meu? Ale căror sfaturi au fost la fel? 

— Aş zice că da, înălţimea voastră. Pot să sper... 


Cuvintele îi fură înecate de zgomotul brusc al elicopterului 
care porni, tuşi, hurui pentru câteva momente, apoi muri 
din nou. 

Pe fereastră îl zăriră pe Erikki desfăcând una dintre 
capotele motoarelor şi uitându-se îndelung cu lanterna la 
complexul mecanism dinăuntru. Hashemi se întoarse cu 
spatele la Han, care stătea ţeapăn pe un scaun. Tăcerea se 
adânci, minţile celor trei bărbaţi gonind fiecare pe cărarea 
ei, fiecare la fel de puternică precum a celuilalt, fiecare 
înclinată spre o formă de violentă. Hakim Han spuse 
prudent: 

— Nu poate fi arestat în casa mea sau pe domeniile mele. 
Chiar dacă nu ştie de telex, ştie că nu poate să rămână în 
Tabriz şi nici în Iran. Ştie că sora mea nu poate să plece cu 
el sau să părăsească Iranul pentru doi ani. Ştie că trebuie 
să plece imediat. Maşina lui nu poate să zboare. Sper să 
scape de arestare. 

— Am mâinile legate, înălţimea voastră. Vocea lui Hashemi 
se străduia să pară sinceră şi să-şi ceară scuze. Datoria mea 
este să mă supun legilor ţării. 

Absent, observă o scamă pe mânecă şi o îndepărtă. 
Armstrong prinse semnalul imediat. Atinsul mânecii stingi 
însemna: „trebuie să vorbesc cu omul ăsta între patru ochi, 
n-o să vorbească de faţă cu tine. Caută-ţi o scuză şi 
aşteaptă-mă afară”. Repetă cu nota potrivită de tristeţe: 

— E datoria noastră să ne supunem legilor. 

— Sunt sigur... destul de sigur că n-a făcut parte din nici o 
conspirație. Nu ştie nimic despre zborul celorlalţi şi aş vrea 
să fie lăsat în pace să plece singur. 

— Aş fi bucuros să informez SAVAMA de dorinţele voastre. 

— Aş fi bucuros dacă aţi face ceea ce sugerez eu. 
Armstrong spuse: 

— Înălţimea voastră, dacă o să mă iertaţi, problema 
căpitanului nu e afacerea mea, nu mă priveşte şi n-aş vrea 
să tulbur nici o problemă de stat. 


— Da, poţi să pleci, superintendent. Când o să primesc 
raportul despre noile posibilităţi de securitate? 

— Va fi în mâinile voastre când se întoarce colonelul. 

— Pacea fie cu tine! 

— Şi cu domnia voastră, înălţimea voastră! Armstrong ieşi, 
apoi porni cu paşi mari în lungul coridorului către ieşire. 
Hashemi o să-l perpelească la foc încet pe nefericitul ăsta, 
se gândi. 

Seara era plăcută, răcoarea din aer pişcă plăcut, o geană 
roşiatică spre vest. Ceriu roş' la asfinţit / CiobănaPu-i 
mulţumit / Ceriu roş' la răsărit / Ciobănaşul nu-i tihnit. 

— Bună seara, căpitane! Asa, ca între noi trei, eu, 
dumneata şi stâlpul porţii/. Dacă autobuzul ţi-ar funcţiona, 
ți-aş sugera o excursie grabnică spre o frontieră. 

Ochii lui Erikki se îngustară. 

— De ce? 

Armstrong scoase o ţigară. 

— Clima nu-i prea sănătoasă pe-aici, nu? 

Îşi făcu palmele căuş în jurul brichetei şi o aprinse. 

— Dacă aprinzi o ţigară cu atâta petrol de jur împrejur, 
clima n-o să fie sănătoasă nici pentru dumneata, nici pentru 
mine, şi poate pentru totdeauna. 

Apăsă comutatorul. Motorul începu să rotească perfect 
elicea timp de douăzeci de secunde, apoi bolborosi şi tăcu. 
Erikki înjură. 

Armstrong încuviinţă politicos din cap şi se întoarse la 
maşină. Şoferul îi deschise uşa. Se aşeză pe bancheta din 
spate şi aprinse ţigara, trăgând adânc fumul în piept, 
nefiind prea sigur dacă Erikki înţelesese mesajul. Sper că 
da. Nu pot să îi arăt telexul fals şi nici nu pot să-i spun de 
Vârtej. Asta o să mă pună la cel mai apropiat zid pentru 
trădare faţă de Hashemi şi Han, pentru că mi-am băgat 
nasul unde n-am fost poftit - am fost avertizat. Destul de 
corect. E o chestie de politică internă. Christoase! M-am 
săturat până în gât de toate astea. Am nevoie de o vacanţă, 
una lungă. Unde? M-aş putea întoarce la Hong Kong pentru 


o săptămână sau două, să-mi caut vechii amici, puţinii care 
au mai rămas, sau poate să urc în Pays d'en Haut, în 
Ținuturile înalte, să schiez. Să schiez? N-am mai schiat de 
ani de zile şi mi-ar prinde bine nişte bucătărie elveţiană, 
roeşti şi wurst şi cafea bună cu multă frişca şi mult vin, 
mult. Aşa o să fac. Mai întâi Teheranul, apoi să termin cu 
Hashemi şi mă topesc în înaltul cerului. Poate că o să dau 
peste cineva drăguţ... 

Dar cei ca noi nu se încălzesc niciodată şi nici nu se 
schimbă. Ce dracu o să fac de aici înainte ca să fac rost de 
bani, acum, când pensia mea iraniană s-a dus şi pensia de 
poliţai în Hong Kong valorează din ce în ce mai puţin pe zi 
ce trece? 

— Hello, Hashemi, cum a mers? 

— Grozav, Robert. Şofer, ne întoarcem la sediu! 

?oferul acceleră, ie?i prin poarta principală şi goni în Josul 
drumului către ora? 

— Erikki o s-o şteargă dis-de-dimineaţă, chiar înaintea 
zorilor. Noi îl urmăm până ne vine bine şi atunci punem 
mâna pe el în afara Tabrizului. 

— Cu binecuvântarea lui Hakim? 

— Binecuvântare între patru ochi, mânie în public. 
Mulţumesc. 

Hashemi primi ţigara, evident mulţumit de sine însuşi. 

— Până atunci, sărmanul, n-o să mai existe probabil. 
Armstrong se întreba la ce înţelegere ajunseseră. 

— La sugestia lui Hakim? 

— Desigur. 

— Interesant. 

Asta nu-i ideea lui Hakim. Oare ce pune la cale Hashemi 
acum? 

— Da, interesant. După ce le dăm foc mujhadinilor în 
noaptea asta şi ne asigurăm că maniacul ăsta finlandez e 
terminat într-un fel sau altul, ne întoarcem la Teheran. 

— Perfect. 


Teheran, Casa Bakravan; ora 8,06 seara. Şeherazada puse 
grenada şi pistolul în geantă şi o ascunse sub haine, în 
sertarul dulapului ei. Hainele pe care le va purta pe sub 
chador mai târziu, scurta de schi, un pulover gros şi 
pantaloni de schi, erau deja pregătite. Acum purta o rochie 
de mătase de un verde palid, de la Paris, care îi sublinia 
figura şi picioarele lungi, perfecte. Se fardase desăvârşit. O 
ultimă verificare. Desăvârşit. O ultimă privire cercetătoare 
prin cameră, apoi cobori scările să se alăture petrecerii 
date în cinstea lui Daranush Farazan, viitorul ei soţ. 

— Ah, Şeherazada! 

Meshang îi ieşi în cale la uşă. Transpira şi îşi ascundea 
nervozitatea cu o prefăcută bună-dispoziţie, neştiind la ce 
să se aştepte de la ea. Când se întorsese de la doctor mai 
devreme, sărise asupra ei cu gura şi cu ameninţări urâte, 
dar, spre surprinderea tuturor, ea se mulţumise doar să-şi 
coboare ochii şi să spună docilă: „Nu e nevoie să mai spui şi 
altceva, Meshang. Allah a hotărât. Te rog sa mă ierţi. Am să 
mă duc să mă schimb”. Acum se afla acolo, la fel de docilă. 
Aşa ar trebui să fie, îşi zise el. 

— Excelenţa sa Farazan moare de nerăbdare să te salute. 

O luă de braţ şi o conduse printre cei aproape douăzeci de 
oameni din încăpere, cei mai mulţi dintre ei prieteni 
apropiaţi cu soțiile lor, Zarah şi câteva dintre prietenele ei, 
niciuna dintre cele ale Şheherazadei. Zâmbi către cei pe 
care îi cunoştea, apoi îşi îndreptă întreaga atenţie spre 
Daranush Farazan. 

— Bine aţi venit, Excelenţă, spuse politicoasă şi-i întinse 
mâna. 

Era pentru prima dată când se afla atât de aproape deel. 
Era mai scund decât ea. Privi în jos la cele câteva şuviţe de 
păr cănit, întinse peste pielea aspră a cheliei, şi mai aspră 
pe mâini, răsuflarea urât mirositoare năvălind asupra ei, 
ochii lui mici şi negri sclipind. 

— Pacea fie cu tine. 


— Bine te-am găsit, Şeherazada, şi pacea fie cu tine, dar, 
te rog, te rog, nu-mi spune Excelenţă. cât... cât de frumoasă 
eşti! 

— Mulţumesc, spuse şi se privi trăgându-şi înapoi mâna şi 
zâmbind şi stând lângă el şi repezindu-se să-i aducă o 
băutură răcoritoare, rochia fluturând, aducându-i-o înapoi 
atât de frumos pe cit era în stare s-o facă, zâmbind la 
complimentele lui searbede, salutând ceilalţi oaspeţi, 
prefăcându-se că nu bagă de seamă privirile lor insistente şi 
resetele înfundate, fără să exagereze gesturile, toate 
gândurile ei îndreptate asupra revoltei de la Universitate, 
care începuse deja, şi asupra marşului de protest care 
fusese interzis de Khomeini, dar care avea să aibă loc. 

De partea cealaltă a încăperii, Zarah o privea, uimită de 
schimbare, dar mulţumind lui Allah că aceptase totul, Şi 
acceptase soarta şi avea să se supună ceea ce avea să facă 
viaţa lor mult mai uşoară. A tuturor. Ce-ar fi putut ace 
altceva? Nimic. Nici eu nu pot să fac altceva decât să accept 
că Meshang are o târfă de paisprezece ani care deja?i-a 
scos colții, lăudându-se că în curând o să devină a doua lui 
nevastă. 

— Zarah! 

— O, da, Meshang, dragul meu? 

— Seara e perfectă! Perfectă! 

Meshang îşi şterse fruntea şi primi cu plăcere o băutură 
răcoritoare de pe tava care conţinea şi pahare de şampanie, 
pentru cei care doreau. 

— Sunt încântat că Şeherazada şi-a băgat minţile în cap, 
fiindcă, desigur, este o pereche potrivită pentru ea. 

— Perfectă, spuse Zarah cu voce plăcută. Cred că ar trebui 
să fim recunoscători că a venit singur şi nu a adus unul 
dintre băieţandrii lui. E-adevărat, chiar miroase a gunoi, a 
scârboşenia pe care o vinde. Ai aranjat totul perfect, dragă 
Meshang! 

— Da, da, aşa e, merge exact cum am plănuit. 


Lângă Jaleh. Ca să ajungă la mica pistă de iarbă, cândva 
gazdă a unui aeroclub sărac, acum scoasă din funcţiune, 
Lochart ocolise oraşul şi se menţinuse la joasă înălţime ca 
să treacă pe sub radare. Tot drumul dinspre D'Arcy 1908 îşi 
ţinuse emițătorul reglat pe frecvenţa Aeroportului 
Internaţional Teheran, dar eterul era tăcut, aeroportul 
închis pentru Ziua Sfântă şi nici un zbor aprobat. Avusese 
grijă să sosească la apus şi fu foarte mulţumit când opri 
motorul şi auzi muezinii. Până acum toate bune. 

Uşa hangarului era ruginită. Reugşi s-o deschidă cu destulă 
dificultate şi împinse elicopterul înăuntru, apoi o închise la 
loc şi porni la drum lung. Purta hainele de zbor şi, dacă 
avea să fie oprit, se gândea să spună că e un pilot de linie a 
cărui maşină se stricase şi trebuia să-şi petreacă seara cu 
prietenii. 

Când ajunse la periferiile Teheranului, drumurile deveniră 
din ce în ce mai aglomerate, oamenii ducându-se acasă sau 
venind de la moschei, nici urmă de culoare sau râsete în 
mulţime, numai o teamă apăsătoare. Nu circulau prea 
multe maşini, cu excepţia vehiculelor armatei, pline ochi cu 
Gărzi Verzi. Nici urmă de militari în uniformă sau poliţie. 
Circulaţia era dirijată de tineri din Gărzile Verzi. Oraşul 
revenea la ordine. Nici o femeie nu purta îmbrăcăminte 
occidentală - numai chadoruri. Auzi în urma lui câteva 
blesteme, nu prea multe, câteva saluturi. 

Ceva mai departe, în oraş, găsi un loc bun de unde putea 
prinde un taxi, în apropierea unei pieţe. Aşteptând, 
cumpără o sticlă de băutură răcoritoare şi un coltuc de 
pâine caldă, proaspătă, şi o mâncă încet. Vântul nopţii se 
înteţi puţin, dar grătarul sclipea vesel şi ademenitor. 

— Vă salut, Excelenţă, hârtiile voastre, vă rog! 

Erau tineri din Gărzile Verzi, politicoşi, câţiva cu un 
început de barbă. Lochart le arătă documentele sale de 
identitate ştampilate şi aduse la zi, şi i le înapoiară după ce 
vorbiră o vreme între ei. 


— Putem să vă întrebăm unde mergeţi? în farsi stâlcit cu 
bună-ştiinţă, spuse: 

— Vizitez prieteni, lângă bazar, maşină stricat. Insah Allah. 

Îi auzi vorbind din nou între ei, spunând că piloţii erau 
oameni siguri, că pilotul era canadian, nu e asta o parte a 
Marelui Satan? Nu, nu cred. 

— Pacea fie cu domnia ta, spuseră şi plecară. 

Se duse până la colţ şi privi circulaţia, simțind din plin 
mirosul puternic al oraşului: petrol, mirodenii, fructe 
putrede, urină, transpiraţie, sudoare şi moarte. Ochii ageri 
zăriră un taxi cu numai doi oameni în spate şi unul în faţă, 
într-o intersecţie blocată de un camion care încerca să 
vireze. Fără şovăire, se strecură printre maşini, împinse 
într-o parte cu umerii un alt om, smuci uşa din spate, 
deschizând-o, şi se înghesui înăuntru, cerându-şi îndelung 
scuze într-o farsi corectă şi implorându-i pe pasageri să-i 
îngăduie să-i însoţească. După câteva blesteme şi ceva 
tocmeală, şoferul descoperi că bazarul era chiar pe traseul 
pe care îl aranjase cu ceilalţi, fiecare dintre ei un călător 
singuratic, care îşi croise şi el drum înăuntru. 

— Cu ajutorul lui Allah, pentru Domnia voastră o să opresc 
a doua oară, Excelenţă! 

— Am reuşit, îşi spuse exultând, apoi îngădui celuilalt gând 
să iasă la suprafaţă. Sper că şi ceilalţi au reuşit. Duke. V 
Scrag şi Rudi. 'To?i, şi Freddy, şi bătrânul Mac. 

Bahrain, Aeroportul Internaţional; ora 8,50 seara. Jean- 
Luc stătea lingă platforma elicopterelor cu binoclul 
îndreptat către cele două 212 aflate la capătul platformei, 
cu luminile de navigaţie clipind. Primiseră aprobarea unei 
aterizări directe şi se apropiau iute. Lângă el era Mathias, 
folosindu-şi şi el binoclul, şi în apropiere se afla o 
ambulanţă, un doctor şi ofiţerul de la Imigraţii, Yusuf. 

Cerul era limpede şi plin de stele, noaptea plăcută cu un 
vânt uşor, cald. Elicopterul din frunte se întoarse puţin şi 
Jean-Luc putu să citească literele de înregistrare: GUVĂX. 
Englez, slavă Domnului! Au avut timp la Jelet, îşi zise 


recunoscându-l pe Petikin în carlingă, apoi întoarse binoclul 
către celălalt 212 şi-l zări pe Ayre şi pe Kyle, mecanicul. 
Petikin ateriza. Mathias şi Jean-Luc se repeziră amândoi, 
Mathias la Petikin, Jean-Luc la uşa cabinei. O deschise larg. 

— Hello, Genny! Cum se simte? 

— Nu pare să respjre. 

Faţa lui era albă. Într-o străfulgerare, Jean-Luc îl zări pe 
Mclver întins pe podea cu o vestă de salvare sub cap. Cu 
douăzeci de minute mai înainte, Petikin raportase turnului 
din Bahrain că unul din echipajul său, Mclver, părea să aibă 
un atac de cord şi avea nevoie urgentă de un doctor şi de o 
ambulanţă la aterizare. Turnul cooperase imediat. Doctorul 
trecu grăbit pe lângă el, urcă în cabină şi îngenunche lângă 
Mclver. O singură privire îi fu de-ajuns. Folosi seringa 
hipodermică pe care o pregătise. 

— Asta o să-lpună repede pe picioare şi o să ajungă la 
spital în câteva minute. 

Strigă în arabă după ajutoarele sale şi acestea sosiră în 
fugă. O ajută pe Genny să coboare. Jean-Luc se afla lângă 
ei. 

— Sunt doctorul Lanoire, te rog spune-mi ce s-a 
întâmplat? 

— Este un atac de cord? întrebă ea. 

— Da, da, aşa e. Nu unul rău, spuse doctorul, încercând s- 
o liniştească. 

Era jumătate francez, jumătate bahrairi, şi fuseseră 
norocoşi că îl obţinuseră atât de repede. În spatele lor, 
sanitarii îl întinseseră pe Mclver pe o targa şi îl scoteau 
uşurel din elicopter. 

— Soţul meu a început dintr-o dată să gâfâie şi a spus 
răguşit nu pot să respir. Apoi s-a ghemuit, strâmbându-se 
de durere, şi a leşinat. Îşi şterse sudoarea de pe buza de 
sus şi continuă cu aceeaşi voce plată. M-am gândit că 
trebuie să fie un atac de cord şi nu ştiam ce să iac. Apoi mi- 
am amintit ce mi-a zis bătrânul Doc Nutt când ne-a ţinut 
tuturor soțiilor o conferinţă, mai demult, şi am descheiat 


gulerul lui Duncan şi l-am întins pe podea şi după aia am 
găsit capsulele pe care ni le-a dat el şi i-am spart una sub 
nas. 

— Nitrat de amoniu? 

— Da, da, asta era. Doctorul ne-a dat câte două la fiecare 
şi ne-a spus cum să le folosim. A fost groaznic, dar Duncan a 
gemut şi pe jumătate şi-a revenit şi a leşinat din nou. Dar 
respira, respira... Nu prea se putea auzi bine în cabină, dar 
cred că o dată respiraţia i s-a oprit şi-atunci am folosit 
ultima capsulă şi asta a părut să îndrepte lucrurile puţin, 
din nou. 

Doctorul privise tot timpul brancarda. În clipa în care fu 
aşezată la locul ei în ambulanţă, îi spuse lui Jean-Luc: 

— Căpitane, te rog, adu-o pe doamna Mclver la spital într- 
o jumătate de oră. Asta-i cartea mea de vizită, cei de acolo 
or să ştie unde sunt. 

Genny spuse repede: 

— Nu credeţi că... Doctorul o întrerupse ferm: 

— O să-l ajutăm mai mult dacă o să mă lăsaţi să-mi fac 
treaba! O jumătate de oră. Dumneata ţi-ai făcut datoria. I-ai 
salvat viaţa, cred. 

Porni în fugă. 

CAPITOLUL. 67 

Teheran, casa Bakravan; ora 8,59 seara. Zarah învârtea pe 
lângă masă pentru o ultimă verificare a pregătirilor. Farfurii 
şi tacâmuri şi şerveţele de pânză albă, castroane cu diferite 
feluri de horisht, cărnuri şi legume pâine proaspătă şi 
fructe proaspete, dulciuri şi condimente. Numai orezul mai 
trebuia să sosească, iar acesta urma să fie adus când ea 
avea să-i cheme pe oaspeţi la masă. Dădu ultimele indicaţii 
servitorilor şi intră în cealaltă încăpere. Oaspeţii lor încă 
mai pălăvrăgeau şi o văzu pe Şeherazada singură, în 
apropierea lui Daranush care se afla adâncit în conversaţie 
cu Meshang. Ascunzându-şi tristeţea, se îndreptă către ea. 

— Draga mea, arăţi atât de obosită... Te simţi bine? 


— Desigur că se simte bine! strigă Meshang tare, cu un 
zâmbet subţire. 

Şeherazada îşi întinse un zâmbet pe chipul devenit foarte 
palid. 

— Din pricina agitaţiei, Zarah, doar agitația. Apoi către 
Farazan: Dacă nu vă supăraţi, Excelenţă Daranush, n-am să 
stau lângă domnia voastră la cină în seara asta. 

— De ce, ce s-a întâmplat, spuse tăios Meshang, ţi-e rău? 

— O nu, dragul meu frate. E doar agitația. Şeherazada se 
întoarse din nou către bărbatul cel scund. 

— Poate că mi s-ar îngădui să ne întâlnim mâine. Poate 
luăm cina mâine? 

Mai înainte ca Meshang să poată interveni, Daranush 
spuse: 

— Desigur, draga mea, şi se apropie mai mult, sărutându-i 
mâna. 

Şeherazadei îi trebui toată puterea ca să nu verse. 

— O să cinăm mâine. Poate că Domnia ta şi Excelenţa sa 
Meshang, şi Zarah, îmi veţi onora sărmana mea casă. 
Chicoti. Chipul lui deveni şi mai grotesc. 

— Sărmana noastră casă. 

— Îţi mulţumesc. Am să mă gândesc cu plăcere la aceasta. 
Noapte bună. Pacea fie cu voi. 

— Şicu voi! 

Fu la fel de politicoasă cu fratele ei şi cu Zarah, apoi ieşi şi- 
i lăsă. Daranush o privi îndepărtându-se, apreciind 
legănarea coapselor ei băieţeşti şi a şoldurilor. 

Pe Allah, uită-te la ea, îşi spuse mulţumit, imaginându-şi-o 
goală, supunându-i-se. Am făcut un aranjament mai bun 
decât îmi închipuiam. Pe Allah, când Meshang mi-a propus 
căsătoria, m-am lăsat convins doar de zestre şi de 
promisiunea unei întovărăşiri politice în bazar. Amândouă 
importante, aşa cum desigur ar trebui să fie pentru o 
femeie grea cu copilul unui străin. Dar acum, pe Allah, nu 
cred că va fi aşa de greu s-o pun în pat, s-o fac sămă 
slujească aşa cum îmi place mie şi câteodată să-mi facă 


copii. Cine ştie, poate că o să fie aşa cum a zis Meshang. 
Poate că o să-l piardă pe cel pe care-l poartă. S-ar putea. 

Se scarpină absent sub pântece. 

— Acum, unde rămăseserăm, Meshang? 

— La sugestia mea pentru o nouă bancă... 

Şeherazada încuie uşa şi alergă uşoară în sus pe scări. Jari 
o aştepta în cameră, aţipită în fotoliul cel larg. 

— O, prinţesă, cum... 

— Mă duc să mă culc acum, Jari. Poţi să pleci şisănuă 
deranjeze nimeni, Jari, nimeni, pentru nici un motiv. 

— Dar, prinţesă, o să dorm în scaun şi... Şeherazada bătu 
nervoasă din picior. Noapte bună şi să nu fiu deranjată. 

Încuie zgomotos uşa după ea, îşi aruncă pantofii din 
picioare, apoi, foarte tăcută, se schimbă la repezeală. Vălul 
şi chadorul. Descuie cu grijă uşile-fereastră ale balconului şi 
se strecură afară. Scările coborau către o grădină 
interioară şi de acolo un culoar ducea spre o uşă secundară. 
Trase uşurel zăvoarele. Balamalele scârţâiră. Se trezi în 
alee şi trânti uşa. În timp ce se depărta, chadorul flutura în 
spatele ei ca o aripă mare, neagră. 

În camera de primire, Zarah aruncă o privire la ceas?i se 
îndreptă către Meshang. 

— Dragul meu, nu ţi-ar plăcea să servim cina acum? 

— Într-o clipă, nu vezi că Excelenta Sa şi cu mine suntem 
ocupați? 

Zarah oftă, apoi se depărta ca să vorbească cu o prietenă, 
dar se opri când văzu portarul intrând tulburat privind în 
jur după Meshang, apoi repezindu-se la el şi şoptindu-i la 
ureche. sângele dispăru din obrajii lui Meshang. Daranush 
Farazan icni, rămânând cu gura căscată. 

— Ce s-a întâmplat? 

Gura lui Meshang se mişcă, dar nu se auzi nici un sunet. În 
tăcerea ce se lăsase brusc, servitorul înspăimântat izbucni: 

— Gărzile Verzi... sunt aici, înălţimea voastră. Gărzile 
Verzi... cu... cu un mullah. Vor să vorbească cu Excelenţa 
Sa... imediat. 


În tăcerea adâncă, toată lumea îşi aminti arestarea lui 
Paknouri şi convocarea lui Jared şi toate celelalte execuţii şi 
zvonuri despre komitehuri, închisorile pline cu prieteni şi 
clienţi şi cunoştinţe. 

Daranush spumega de furie că se afla acolo, în casa aceea, 
la vremea aceea. Îi venea să-şi sfâşie hainele pentru că 
acceptase atât de prosteşte să se alieze cu familia 
Bakravan, deja condamnată din pricina cametei lui Jared, 
aceeaşi camătă de care erau vinovaţi toţi zarafii bazarului, 
dar numai Jared fusese prins. Fiu de căţea! Şi eu care am 
acceptat căsătoria faţă de toată lumea, şi-am acceptat în 
taină să particip la planurile lui Mesnang! Planuri pe care 
acum pot să le înţeleg! Oh, Allah să mă apere, căci sunt 
primejdios de moderne, de occidentale şi desigur, se vede 
limpede, împotriva hotărârilor şi dorințelor Imamului. Fiul 
de căţea! Casa asta trebuie să aibă o ieşire prin dos. 
Blestemată casă! 

Patru tineri din Gărzile Verzi şi un mullah se aflau în 
camera de primire în care îi lăsase servitorul, aşezaţi cu 
picioarele încrucişate şi sprijinindu-se de pernele de 
mătase. Îşi scoseseră pantofii şi îi lăsaseră lângă uşă. Tinerii 
priveau cu ochii măriţi la bogăţia care îi înconjura, ţinându- 
şi armele pe covoare, lângă ei. 

Mullahul purta un halat fin şi un turban alb şi era un om 
impozant, trecut de şaizeci de ani, cu barbă albă şi 
sprâncene întunecate, cu faţă severă şi ochi negri. Uşa se 
deschise. Meshang intră în încăpere cu paşi mici, ca un 
automat. De spaimă, era alb la faţă şi îl durea capul. 

— Vă salu... salut, Excelenţă! 

— Salaam! Sunteţi Excelenţa Meshang Bakravan? 
Meshang încuviinţă din cap, tăcut. 

— Da. Atunci din nou salutări şi pacea fie cu voi, excelenţă! 
Vă rog să ne iertaţi c-am sosit atât de târziu. Eu sunt 
mullahul Siani şi vin din partea komhehului. Am descoperit 
abia acum cele întâmplate cu Excelenţa Sa Bakravan şi am 
sosit să vă spun că, deşi a fost voia lui Allah, Excelenţa Sa n- 


a fost niciodată condamnat prin lege, ci a fost împuşcat din 
greşeală, proprietăţile le expropriate din greşeală şi că 
toate vor fi înapoiate îndată. 

Meshang rămase cu gura căscată, fără glas. 

— Guvernul Islamic este hotărât să urmeze legile lui Allah. 

Sprâncenele mullahului se împreunară. 

— Allah ştie că nu putem să-i stăpânim pe toţi cei prea 
zeloşi sau oamenii prost sfătuiţi şi nepricepuţi. Numai Allah 
ştie că unii, din prea mult zel, fac greşeli. Şi Allah?tie, de 
asemenea, că sunt mulţi care folosesc revoluţia pentru 
fapte rele, ascunzându-se sub mantia patriotismului, mulţi 
care răstălmăcesc Islamul pentru propriile ur scopuri 
murdare, mulţi care nu se supun Cuvântului lui Allah, mulţi 
care se străduiesc să stârnească tulburarea între noi şi 
mulţi care poartă turbanul cu sufletul întinat, chiar nu-l 
merită, chiar şi unii ayatolahi, chiar şi ei, dar cu ajutorul lui 
Allah o să le smulgem turbanele, curăţind prunul, şi-o să 
strivim răul oriunde s-ar găsi. Cuvintele nu ajungeau la 
Meshang. Mintea lui exploda de speranţă. 

— Tatăl meu... O să... primim... o să primim proprietăţile? 

— Guvernul nostru Islamic este guvernul Legii, numai 
Allah este Legea. Legea are autoritatea absolută asupra 
oricui, inclusiv asupra guvernului Islamic. Chiar şi cel mai 
nobil dintre trimişi, pacea fie asupra lui, se supune legii pe 
care Allah singurul a dezvăluit-o, a răspândit-o limba 
Coranului. 

Mullahul se ridică. 

— Dar Excelenţa Jared Bakravan nu a fost judecat după 
Lege. 

— Este adevărat? 

— Da. Voia lui Allah, Excelenţă! Totul o să vă fie înapoiat. 
Nu ne-a sprijinit din plin tatăl vostru? Cum poate guvernul 
Islamic să prospere fără sprijinul şi ajutorul bazarului, cum 
putem noi exista fără negustorii din bazar în lupta 
împotriva duşmanilor Islamului, a duşmanilor Iranului şi 
necredincioşilor? 


În afara bazarului. Taxiul se opri în piaţa aglomerată. 
Lochart ieşi şi plăti şoferul în timp ce doi din mulţimea de 
posibili pasageri, un bărbat şi o femeie, se înghesuiră pe 
locul pe care el abia îl părăsise. 

Piaţa era plină de lume care se revărsa în şi din moschee şi 
bazar, printre tarabele de pe străzile înconjurătoare. Nu-i 
acorda nimeni prea multă atenţie, uniforma şi şapca 
deschizându-i drum. Noaptea era răcoroasă şi cerul 
acoperit. Vântul se întărise din nou şi făcea să pâlpâie 
flăcările lămpilor cu ulei ale vânzătorilor ambulanți. Dincolo 
de piaţă se afla strada pe care era casa Bakravan şi o porni 
cu pas vioi, dădu colţul şi se trase într-o parte ca să lase să 
treacă mullahul Siani şi Gărzile Verzi, apoi continuă să mai 
înainteze. 

La uşa croită în peretele înalt se opri, trase adânc aer în 
piept şi bătu tare. Apoi mai bătu o dată şi încă o dată. Auzi 
paşi şi văzu un ochi în spatele vizorului. 

— Portarule, eu sunt, Excelenţa căpitan Lochart, strigă 
vesel. 

Uşa se dădu de perete. 

— Bine aţi venit, Excelenţă, spuse portarul. 

Era încă zguduit de sosirea neașteptată a mullahului şi 
Gărzilor Verzi, în faţa cărora se înclinase umil însuşi 
Excelenţa Sa Ţâfnă, care, chiar în clipa în care fuseseră 
trase la loc zăvoarele uşii, începuse să sară în sus şi-n jos ca 
un nebun, tropăind mărunţel şi se repezise înapoi în casă 
fără să scoată o vorbă, iar acum altă apariţie, pe Allah, 
necredinciosul care mai înainte a fost căsătorit cu logodnica 
Excelenței Scârnă. 

O pală de vânt aduse frunze moarte în curtea interioară. 
Un alt servitor, cu ochii holbaţi, gata să-i iasă din orbite, 
stătea la uşa principală. 

— Bine aţi venit, Excelenţă, bolborosi. Eu... o să-i spun 
Excelenței Meshang că aţi sosit. 

— Aşteaptă! 


Lochart putea auzi acum zumzetul vocilor agitate ce 
ajungea până la el din salon, clinchetul paharelor şi râsetele 
grupului. 

— Soţia mea e acolo? 

— Soţia voastră? 

Servitorul îşi veni în fire cu greu. 

— Înălţimea sa, Excelenţă căpitan, s-a dus la culcare. 
Lochart se nelinişti. 

— E bolnavă? 

— Nu părea bolnavă, Excelenţă! S-a dus să se culce 
imediat după cină. O să-i spun Excelenței Meshang că... 

— Nu-i nevoie să-l tulburi şi nici pe oaspeţii lui, spuse 
încântat de ocazia de-a o vedea singură mai întâi. Mă duc 
eu până la ea, apoi am să cobor şi am să mă anunţ eu mai 
târziu. 

Servitorul îl urmări urcând scările câte două odată, 
aşteptă până când dispăru din priviri, apoi alergă grăbit să-l 
găsească pe Meshang. 

Lochart străbătu coridor după coridor. Se străduia să 
păşească fără zgomot, încercând să-şi imagineze surpriza ei 
şi fericirea şi cum vor cobori apoi să-i întâmpine pe 
Meshang şi cum avea Meshang să asculte planul său. În 
cele din urmă ajunse la uşa dormitorului ei şi apăsă pe 
clanţă. Cum uşa nu se deschise, bătu cu vârfurile degetelor 
şi strigă încetişor: 

— Şeherazada! Sunt eu,lommy! Sufletul său cânta cât 
timp aşteptă. 

— Şeherazada! 

Aşteptă. Din nou bătu uşor cu degetele. Iar aşteptă. Apoi 
bătu ceva mai tare. 

— Şeherazada! 

— Excelenţă! 

— O, salut, Jari, spuse, fără să bage de seamă în 
nerăbdarea lui că femeia tremura. 

— Şeherazada dragă, descuie uşa, sunt eu, lommv! 

— Înălţimea sa a cerut să nu fie deranjată. 


— Nu s-a referit la mine. Desigur că nu. A luat ceva de 
dormit? 

— O, nu, Excelenţă. 

Îşi îndreptă toată atenţia asupra ei. 

— De ce eşti atât de înspăimântată? 

— Eu? Eu nu sunt înspăimântată, Excelenţă. De ce ar 
trebui să fiu înspăimântată? 

Ceva nu e-n regulă, îşi zise. Nerăbdător, se întoarse la uşă. 

— Şeherazada! Aştepta, aştepta, aştepta. 

— E ridicol, murmură. Şeherazada! 

Mai înainte să-şi dea seama ce face, izbea cu pumnii în 
uşă. 

— Deschide uşa, pentru Dumnezeu! 

— Ce faci aici? 

Era Meshang, roşu de furie. La celălalt capăt al coridorului 
apăru Zarah şi se opri acolo. 

— Bună... bună seara, Meshang, spuse cu inima gata să-i 
spargă pieptul, încercând să dea glasului o intonaţie 
normală şi politicoasă şi de ce dracu nu deschide uşa şi nu 
aşa ar trebui să se întâmple... M-am întors să-mi văd soţia. 

— Nu este soţia ta. A divorţat. Acum ieşi afară! Lochart se 
holbă la el, aiurit. 

— Bineînţeles că e soţia mea. 

— Pe Allah! Te-ai prostit? A fost. Acum pleacă din casa 
mea! 

— Eşti nebun?! Nu poţi să hotărăşti divorţul chiar aşa! 

— IEŞI AFARĂ! 

— Du-te dracului! 

Lochart începu să bată iarăşi cu pumnii în uşă. 

— Şeherazada! 

Meshang se răsuci pe călcâie către Zarah: 

— Du-te şi adu nişte Gărzi Verzi. Du-te! Adu nişte Gărzi 
Verzi ca să-l arunce pe nebunul ăsta afară! 

— Dar, Meshang, nu e primejdios să-i amesteci în... 

— Adu-i încoace! 


Nervii lui Lochart cedară. Izbi cu umărul în uşă. Se zgudui 
toată, dar nu cedă, aşa că ridică piciorul şi izbi cu călcâiul în 
încuietoare. Broasca sări şi uşa se dădu de perete. 

— Adu Gărzile Verzi, ţipă Meshang. Nu înţelegi că sunt de 
partea noastră acum? Am fost reabilitaţi! 

Apoi năvăli şi el prin uşă. La fel de nedumerit, descoperi că 
încăperea era goală, patul gol, baia goală şi nu exista nici 
un alt loc unde ar fi putut fi sora lui. Şi el şi Lochart se 
întoarseră către Jari, care stătea în uşă, holbându-se 
neîncrezătoare. Zarah se apropie prudentă prin spatele ei. 

— Unde e?! strigă Meshang. 

— Nu ştiu, Excelenţă, n-a plecat deloc de-aici. Camera mea 
este alături şi dorm uşor. 

Jari urlă când Meshang o izbi cu dosul palmei peste gură, 
izbitura trântind-o la pământ. 

— Unde s-a dus? 

— Nu ştiu, Excelenţă! Credeam că e-n pat! 

Ţipă când vârful pantofului lui Meshang o izbi în coaste. 

— Pe Allah, nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu! 

Lochart se afla lângă uşile balconului. Se deschiseră cu 
uşurinţă, deja descuiate. Într-o clipă ajunse în balcon, în jos 
pe scări şi la uşa din spate. Se întoarse încet, tulburat. 
Meshang şi Zarah îl priveau de pe balcon. 

— Uşa din spate era descuiată. Cred c-a plecat pe-acolo. 

— Plecat?! Unde? 

Meshang se înroşise tot şi Zarah se întoarse către Jari care 
stătea încă în patru labe în baie, gemând şi plângând de 
spaimă şi durere. 

— Taci din gură, căţea, sau o să pun să te biciuiască! 

— Jari, dacă nu ştii unde e, unde s-a dus, unde crezi că s-a 
dus? 

— Eu... eu nu ştiu, înălţimea voastră, suspină bătrâna. 

— Gândeşte-te, ţipă Zarah şi o pălmui. Jari urlă. 

— Nu ştiuuuu! A fost ciudată toată ziua, Excelenţă! 
Ciudată! M-a gonit în după-amiaza asta şi a ieşit singură şi 


ne-am întâlnit aproape de şapte după-amiază şi ne-am 
întors împreună, dar nu mi-a zis nimic, nimic, nimic... 

— Pe Allah, de ce nu mi-ai spus? strigă Meshang. 

— Ce să vă spun, Excelenţă? Vă rog nu mă loviți din nou, 
vă rog! 

Meshang bâjbâi după un scaun. Trecerea violentă de la 
groaza cumplită când îi fuseseră anunţaţi mullahul şi 
gărzile sale la euforia nestăpânită în faţa reabilitării lor şi 
înapoierii tuturor bunurilor, apoi la furie, aflând că Lochart 
e acolo şi Şeherazada plecase, îl dezechilibra pentru 
moment. Gura i se mişca, dar nu scotea nici un sunet şi îl 
vedea pe Lochart punându-i întrebări lui Jari, dar nu putea 
înţelege nici un cuvânt. 

Când năvălise înapoi în sufragerie ca să bâlbâie vestea 
trimisă de Allah, urmase un val de bucurie. Zarah plânsese 
de fericire şi-l îmbrăţişase şi toate femeile făcuseră la fel, 
iar bărbaţii îi scuturaseră călduros mâna. Toţi, cu excepţia 
lui Daranush. Daranush nu mai era acolo. O ştersese pe uşa 
din spate. 

— A şters-o ca un papă-lapte, strigă cineva. 

Toată lumea începuse să râdă; uşurarea fiecăruia că nu se 
mai afla în primejdie imediată de-a fi acuzat de 
complicitate, laolaltă cu neaşteptata întoarcere a bogățiilor 
şi puterii lui Meshang îi ameţise pe toţi. 

Cineva strigase: 

— Chiar că nu puteai să ţi-l faci cumnat pe Daranush cel 
Viteaz, Meshang. 

— Nu, nu, pe Allah! îşi aduse aminte că spusese, înghițind 
pe nerăsuflate un pahar de şampanie. 

— Ce încredere ai putea să-i acorzi unui astfel de om? Nici 
măcar o găleată de scârnă! 

— Pe Profet! întotdeauna mi-am zis că Daranush Murdarul 
lua prea mult pentru serviciile lui. Bazarul ar trebui să-i 
rezilieze contractul. 

Alte strigăte de bucurie şi încuviinţări generale şi 
Meshang băuse un al doilea pahar de şampanie, radiind în 


sinea lui, cugetând la noile, minunatele posibilităţi deschise 
acum în faţa lui, noul contract pentru gunoaiele bazarului 
pe care el, ca parte lezată, îl va primi, desigur, un nou 
sindicat care să finanţeze guvernul sub îndrumarea lui şi 
profituri mai mari, noi asocieri cu miniştri mai importanţi 
decât Aii Kia - unde-i câinele ăla? noi înţelegeri în 
câmpurile de petrol, monopoluri de aranjat, o nouă pereche 
pentru Şeherazada, atât de uşor acum, pentru că cine n-ar 
vrea să facă parte din familia sa, familia negustorilor din 
bazar? Nu mai avea nevoie acum să plătească o dotă 
înrobitoare pe care o acceptase numai pentru că fusese 
obligat. 

Toate bunurile mele îmi sunt înapoiate - domeniile de pe 
ţărmul Caspicei, străzi întregi cu case în Jaleh, apartamente 
în suburbiile din nord, pământuri şi livezi şi câmpuri şi sate 
- toate înapoiate. 

Apoi servitorul îi risipise entuziasmul, şoptindu-i că 
Lochart se întorsese, că se afla deja în casă, deja la etaj. 
Năvălise în sus pe scări şi acum privea neajutorat omul pe 
care-l ura atât de mult luând-le la întrebări pe Jari şi Zarah 
ascultându-l la fel de atentă. Cu un efort, se concentra. 

Jari spunea printre suspine: 

— Nu sunt sigură, Excelenţă. Ea doar... doar mi-a spus că 
tânărul care i-a salvat viaţa la primul Marş de Protest al 
femeilor a fost un student de la Universitate. 

— L-a întâlnit vreodată singură? 

— O nu, Excelenţă, o, nu! Aşa cum ţi-am spus, l-am întâlnit 
la marş şi ne-a invitat să bem cafea ca să ne întremăm. 

Era îngheţată de spaimă c-ar fi putut fi prinsă cu 
minciuna, dar şi mai înspăimântată c-ar fi putut spune fără 
să vrea ceea ce se întâmplase într-adevăr. Allah să ne 
apere! se rugă. Unde s-a dus, oare, unde? 

— Cum îl chema, Jari? 

— Nu ştiu, Excelenţă. Poate Ibrahim... sau... sau Ishmael. 
Nu ştiu. V-am spus deja, nu era important. 


Lochart simţea că-i explodează capul. Nici o urmă, nimic. 
Unde s-ar fi putut duce? La locuinţa unei prietene, la 
Universitate, la un alt marş de protest? 

Nu uita zvonurile din piaţă despre studenţii de la 
Universitate care s-au ridicat din nou. Erau aşteptate alte 
explozii în noaptea asta, alte marşuri şi alte 
contrademonstraţii, Gărzile Verzi împotriva celor de stânga, 
dar toate demonstrațiile nesprijinite sau organizate de 
către Imam fuseseră interzise de komiteh şi răbdarea 
komitehului luase sfârşit. 

— Jari, trebuie să ai vreo idee, vreun fel de a ne ajuta. 
Meshang spuse răguşit: 

— Biciuiţi-o, ştie! 

— Nu, nu, nu ştiii-hiuuu! 

— Taci din gură, Jari! 

Lochart se întoarse către Meshang, cu obrazul palid şi 
stăpânit de o violenţă fără margini. 

— Nu ştiu unde s-a dus, dar ştiu de ce. Tu ai forţat divorţul 
şi jur în faţa bunului Dumnezeu că dacă păţeşte ceva, orice, 
ai să plăteşti. 

Meshang izbucni: 

— Tu ai părăsit-o, tu ai lăsat-o fără un ban, tu ai 
abandonat-o şi ai divorţat... 

— Nu uita, ai să plăteşti! Şi dacă mă împiedici să intru în 
casa asta, oricând mă voi întoarce sau se întoarce ea, pe 
Dumnezeu, şi asta o să cadă tot pe capul tău! 

În pragul nebuniei, Lochart ieşi cu paşi mari pe balcon. 
Zarah spuse iute: 

— Unde te duci? 

— Nu ştiu. Eu... poate la Universitate. Poate că s-a dus să 
participe la altă demonstraţie, deşi de ce a fugit aşa... 

Lochart nu îndrăznea să dea glas spaimei care-l stăpânea: 
că răzvrătirea ei era atât de profundă, că mintea ei era 
eliberată şi avea să se omoare, o, nu, nu sinucidere de câte 
ori în trecut îi spusese oare să nu-ţi faci niciodată griji în 
privinţa mea, lommy. Eu sunt o drept-credincioasă. Voi 


încerca întotdeauna să îndeplinesc porunca lui Allah şi atâta 
vreme cât am să mor împlinind lucrarea lui Allah cu numele 
lui Allah pe buze, am să mă duc în Paradis. Dar cum rămâne 
cu copilul nostru? O mamă n-ar face, n-ar putea să facă a?a 
ceva. Ea ar putea oare... cineva ca Şeherazada? Profund 
afectată? 

Încăperea părea îngheţată. Rămase nemişcat în mijlocul 
dormitorului un timp care-i păru o veşnicie. Apoi, dintr-o 
dată, sufletul său se deschise către noi ţărmuri. Cu un glas 
neobişnuit de limpede, spuse: 

— Staţi mărturie: Recunosc că nu este alt Dumnezeu decât 
Allah şi Mahommed este Profetul lui Allah... Recunosc că nu 
este alt Dumnezeu decât Allah şi Mahommed este Profetul 
lui Allah... 

Şi a treia şi ultima oară. Acum o făcuse. Era împăcat cu 
sine însuşi îi văzu holbându-se la el, ameţiţi. Meshang 
sparse tăcerea. Furia i se risipise. 

— Allah e mare! Bine ai venit! Dar rostirea Shahadei nu 
ajunge. Nu numai atât... 

— Ştiu, dar e un început! 

Îl priviră dispărând în noapte, ca vrăjiţi, căci fuseseră 
martorii unui suflet ce se salvase, ai unui necredincios 
transformat pe neaşteptate într-un drept-credincios. Toţi 
erau plini de bucurie - mai mult sau mai puţin. 

— Allah e mare! Zarah şopti: 

— Meshang, asta nu schimbă totul? 

— Da şi nu, dar acum o să meargă în Paradis. Acum sunt 
foarte obosit. 

Îşi îndreptă ochii către Jari şi ea începu să tremure din 
nou. 

— Jari, spuse cu aceeaşi voce calmă, o să fii biciuită până o 
să-mi spui tot adevărul sau o să ajungi în Iad. Haide, Zarah, 
nu trebuie să uităm de oaspeţii noştri! 

— Şi Şeherazada? 

— Cum vrea Allah! 


Lângă Universitate; ora 9,48 seara. Şeherazada dădu 
cotul în strada principală, unde se adunau Gărzile Verzi?i 
sprijinitorii lor. Mii. Marea lor majoritate erau bărbaţi, toţi 
înarmaţi. Îi conduceau şi organizau mullahii, îndemnându-i 
să păstreze disciplina, să nu tragă asupra celor de stânga 
până când aceia nu aveau să tragă asupra lor, să încerce să- 
i convingă să se depărteze. 

— Nu uitaţi că sunt iranieni, nu străini ai Satanei, Allah e 
mare! Allah e mare! 

— Bine ai venit, copilă! spuse blând bătrânul mullah. acea 
fie cu tine! 

— Şi cu tine, răspunse ea. O să pornim împotriva 
duşmanilor lui Allah? 

— O, da, peste puţină vreme. Avem destul timp. 

— Am un pistol, spuse ea mândră, arătându-i-l. Allah e 
mare. 

— Allah e mare. Însă ar fi mai bine ca omorurile să 
înceteze şi cei rătăciţi să recunoască Adevărul, să renunţe 
la ereziile lor, să se supună Imamului şi să se întoarcă în 
sânul Islamului. 

Bătrânul îi cântări tinereţea şi hotărârea şi se simţi înălţat 
şi întristat în acelaşi timp. 

— Ar fi mai bine să se pună capăt omorurilor, dar dacă cei 
ai mâinii stângi n-or să renunţe să se mai opună Imamului, 
pacea lui Allah fie cu el, atunci, cu ajutorul lui Allah o să-i 
aruncăm în lad. 

CAPITOLUL. 68 

Tabriz, la palat; ora 10,05 noaptea. Toţi trei stăteau în faţa 
focului de lemne, bând cafeaua după cină şi privind 
flăcările; încăperea era mică şi bogat împodobită, caldă şi 
intimă, una dintre străjile lui Hakim stând lângă uşă. Dar 
între ei nu exista pace, deşi toţi se prefăceau, acum, ca şi în 
tot timpul serii. Flăcările le atrăgeau privirile, fiecare 
văzând în ele alte imagini. Erikki privea răspântia şoselei, 
întotdeauna răspântia, pe un drum flăcările conducându-l 


către singurătate, pe celălalt către împlinire. Poate da, 
poate nu. 

Azadeh privea viitorul, încercând să nu-l vadă. Hakim Han 
îşi desprinse ochii de la foc şi aruncă mănuşa. 

— Ai fost abătută toată seara, Azadeh, spuse. 

— Da, cred că toţi suntem. Zâmbetul ei nu era sincer. 
Crezi c-am putea vorbi în taină, numai noi trei? 

— Desigur. Hakim făcu semn strâjii. O să te chem dacă o să 
am nevoie. 

Omul se supuse şi închise uşa după el. In aceeaşi clipa 
atmosfera din încăpere se schimbă. Acum toţi trei erau 
adversari, fiecare conştient de asta, toţi pregătiţi şi toţi în 
gardă. 

— Da, Azadeh?! 

— E adevărat ca Erikki trebuie să plece imediat? 

— Da. 

— Trebuie să fie o soluţie! Nu pot să îndur doi ani fără 
soţul meu. 

— Cu ajutorul lui Allah, timpul o să treacă repede. Hakim 
Han stătea drept, ţeapăn, durerea alungată de codeină. 

— Nu pot să îndur doi ani. 

— Jurământul tău nu poate fi călcat. Erikki spuse: 

— Are dreptate, Azadeh. Ai jurat de bunăvoie. Hakim este 
Han şi preţul e... drept. Dar toate morţile... Trebuie să plec. 
Vâna-i a mea, nu a ta sau a lui Hakim. 

— N-ai greşit cu nimic, cu nimic. Ai fost forţat să mă aperi 
şi să te aperi, erau fiare setoase de sânge, doreau să ne 
ucidă. Cât despre raid, ai făcut ceea ce ai crezut că-i mai 
bine. N-aveai cum să ştii că răscumpărarea fusese în parte 
plătită, sau că tata era mort. N-ar fi trebuit să poruncească 
uciderea mesagerului. 

— Asta nu schimbă nimic. Trebuie să plec la noapte. 
Trebuie să acceptăm asta şi să lăsăm lucrurile aşa, spuse 
Erikki, privindu-l pe Hakim. Doi ani or să treacă repede. 

— Dacă trăieşti, dragul meu! 


Azadeh se întoarse către fratele ei care îi susţinu privirea, 
acelaşi zâmbet şi aceiaşi ochi. Erikki îşi mută privirile iute 
de la soră la frate, atât de diferiţi şi totuşi atât de 
asemănători. Ce s-a schimbat în ea? Ce a grăbit schimbarea 
care n-ar fi trebuit să se petreacă? 

— Desigur, dacă o să trăiesc, spuse el, în aparentă calm. 

Un cărbune căzu din vatră şi el se întinse şi îl împinse la 
loc. Azadeh nu-şi luase privirile de la Hakim şi nici el de la 
ea. Acelaşi calm, acelaşi zâmbet politicos, aceeaşi 
inflexibilitate. 

— Da, Azadeh, spuse Hakim. 

— Un mullah ar putea să mă absolve de jurământ. 

— Nu-i cu putinţă! Nici un mullah şi nici eu n-am putea s-o 
facem. Nici măcar Ilmamul n-ar încuviinţa. 

— Pot să mă absolv eu. Asta-i între mine şi Allah. Po?i să... 

— Nu poţi, Azadeh. Nu poţi s-o faci şi-n acelaşi timp să 
trăieşti împăcată cu tine. 

— Pot şi pot să trăiesc împăcată cu mine. 

— Nu, dacă rămâi mahomedană. 

— Da, spuse ea simplu. Hakim se holbă uimit la ea. 

— Nu ştii ce vorbeşti! 

— O, ba ştiu. M-am gândit chiar şi la asta. Vocea-i era albă. 
M-am gândit şi la soluţia asta şi am găsit-o suportabilă. N- 
am să îndur doi ani de separare şi nici n-am să accept vreun 
atentat la viaţa soţului meu şi nici n-am să iert aşa ceva. 

Se aşeză la locul ei şi lăsă sensul cuvintelor, să pătrundă, 
ameţită, bucuroasă şi speriată în acelaşi timp că spusese 
lucrurilor pe nume într-o discuţie deschisă, încă o dată o 
binecuvântă pe Aisha că o avertizase. 

— N-am să-ţi îngădui să renunţi la Islam sub nici o formă, 
spuse Hakim. 

Ea se mulţumi să privească flăcările. Se afla ca într-un 
câmp de mine care-i înconjura, toate amorsate şi, deşi 
Hakim era atent la ea, simţurile sale îl sondau şi pe Erikki, 
Cel cu Cuţitul, ştiind că bărbatul aştepta şi el, jucând un joc 
diferit acum că această problemă fusese pusă înaintea 


tuturor. Ar fi trebuit oare să las straja să plece? se întrebă 
înfuriat de ameninţarea ei, simțind mirosul primejdiei 
umplându-i nările. 

— Orice-ai spune, Azadeh, orice ai încerca, pentru binele 
sufletului tău aş fi nevoit să te împiedic să renegi, prin orice 
mijloace pot. Asta e ceva de neconceput. 

— Atunci te rog, ajută-mă! Eşti foarte înţelept! Eşti Han şi 
am trecut prin multe împreună. Te implor îndepărtează 
ameninţarea de pe sufletul meu şi de pe capul soţului meu! 

— Nu-ţi ameninţ nici sufletul şi nici bărbatul. Hakim privi 
direct la Erikki. Nu eu. 

Erikki spuse: 

— Care au fost acele primejdii de care ai amintit. 

— Nu pot să-ţi spun, Erikki. 

— Te rog să ne ierţi, înălţimea ta, trebuie să ne pregătim 
de plecare. 

Azadeh se ridică, Erikki o imită. 

— Trebuie să rămâneţi unde sunteţi. Hakim era furios. 
Erikki, ai să-i îngădui să renunţe la Islam, la moştenirea ei şi 
la şansa Vieţii Veşnice? 

— Nu, asta nu face parte din planul meu, spuse. Amândoi îl 
priviră lung, surprinşi. 

— Te rog, spune-mi ce primejdii, Hakim. 

— Ce plan? Ai un plan? Să faci ce? 

— Primejdiile! Întâi spune-mi despre ce pericole vorbeai. 
Credinţa lui Azadeh nu e primejduită alături de mine. Jur pe 
zeii mei. Ce pericole? 

Nici o clipă Hakim nu luase în considerare să le spună 
ceva, dar acum era zguduit de neclintirea ei, uimit că ea se 
gândise să comită cea mai teribilă erezie şi, în plus, 
dezorientat de sinceritatea acestui om ciudat. Aşa că le 
spuse totul despre telex şi despre piloţi şi despre aparate şi 
despre discuţia sa cu Hashemi, observând că deşi Azadeh 
era la fel de surprinsă ca şi Erikki, surpriza ei nu era reală, 
de parcă ea ar fi ştiut deja, de parcă ar fi fost prezentă de 


fiecare dată la întâlniri. Dar cum ar putea să ştie? Continuă 
grăbit: 

— l-am spus că nu poţi să fii luat prizonier la mine în casă 
sau pe domeniul meu sau în Tabriz şi că am să-ţi dau o 
maşină şi sper să scapi de arestare şi că ai să pleci chiar 
înaintea zorilor. 

Erikki era zguduit. Telexul schimbă totul, îşi zise. 

— Deci or să mă aştepte. 

— Da. Dar eu nu i-am spus lui Hashemi că am şi alt plan, 
că am trimis deja o maşină la Tabriz, că în momentul în care 
Azadeh avea să adoarmă, eu... 

— M-ai fi lăsat, Erikki? Azadeh era tulburată. M-ai fi 
părăsit fără să-mi spui, fără să întrebi? 

— Poate. Ce spuneai. Hakim? 'Te rog, termină ceea ce 
spunem. 

— În momentul în care Azadeh ar fi adormit, plănuiam te 
strecor în afara palatului, la Tabriz, unde este ma?ina?i să 
te îndrept către graniţă. Către graniţa turcă. Am prieteni în 
Khvoy şi ei te-ar fi ajutat să treci cu ajutorul lui Allah, 
adăugă automat Hakim, nespus de uşurat că avusese 
prevederea să aranjeze această alternativă, aşa, pentru 
orice eventualitate. Şi acum sunt prins în plasă, îşi zise. 

— Ai un plan? 

— Da. 

— Care? 

— Dacă nu-ţi place, Hakim Han, cum rămâne? 

— În cazul ăsta n-o să-l îngădui şi o să încerc să-l împiedic. 

— Aş prefera să nu risc să te supăr. 

— Fără ajutorul meu nu poţi pleca. 

— Mi-ar plăcea să am sprijinul tău, asta-i adevărat. Erikki 
nu mai era încrezător. Mac şi Charlie şi restul plecaţi... cum 
dracu au putut s-o facă atât de iute? De ce dracu nu s-a 
întâmplat câtă vreme am fost la Teheran, dar, slavă tuturor 
zeilor! Hakim e Han acum şi poate s-o apere pe Azadeh, e 
limpede că SAVAK o să mă distrugă dac-o să pună mâna pe 
mine. 


— Ai avut dreptate în privinţa pericolelor. Crezi c-aş putea 
să mă strecor aşa cum ai zis? 

— Hashemi a lăsat doi poliţai la poartă. Cred c-ai putea să 
fii scos pe furiş afară. Cumva ar trebui să putem să le 
abatem atenţia. Nu ştiu dacă mai sunt şi alţii pe drum în jos, 
către oraş, dar ar putea fi. Mai mult ca sigur că trebuie să 
fie. Dacă sunt vigilenţi şi e?ti oprit... asta e voia lui Allah. 

— Erikki, ei se aşteaptă ca tu să pleci singur şi colonelul a 
acceptat să nu se atingă de tine în Tabriz. Dacă am fi 
ascunşi pe platforma unui camion vechi, am avea nevoie 
doar de puţin noroc să-i ocolim. 

— Tu nu poţi să pleci, spuse Hakim agasat. 

Dar ea nu-l auzi. Mintea ei ţâşnise la Ross şi Gueng şi 
cealaltă evadare şi cât de greu fusese pentru aceştia doi, 
deşi erau agenţi antrenați şi militari. Sărmanul Gueng! O 
scutură un fior. Drumul către nord e la fel de dificil ca cel 
către sud. E atât de uşor să pici într-o ambuscadă, aşa de 
uşor să instalezi bariere şi puncte de control pe drumuri... 

— Nu e prea departe dacă numeri kilometrii până la Khvoy 
şi dincolo de Khvoy către frontieră, dar e la un milion de 
kilometri în timp şi cu spatele meu rănit mă îndoiesc c-aş 
putea să merg chiar şi un kilometru măcar. 

— N-are a face, murmură, o să ajungem totuşi acolo. Cu 
ajutorul lui Allah o să scăpăm. 

Hakim izbucni: 

Chipul ei era foarte palid acum şi îşi încleşta palmele una 
de cealaltă ca să îşi oprească tremurul degetelor. 

— Te rog să mă ierţi, Hakim, ţi-am spus. Şi dacă sunt 
împiedicată să plec cu Erikki acum, sau dacă Erikki n-o să 
mă ia cu el, am să fug cumva. O s-o fac, îţi jur, îţi jur! Privi 
intens spre Erikki. Dacă Mac şi toţi ceilalţi au fugit, tu ai 
putea fi folosit ca ostatic. 

— Ştiu, trebuie să plec de-aici cât de repede pot. Dar tu va 
trebui să rămâi. Nu poţi să renunţi la religia ta doar pentru 
aceşti doi ani, oricât de mult mi-ar displăcea să te părăsesc. 

— 'Tom Lochart ar părăsi-o pe Seherazada pentru doi ani? 


— Nu ăsta-i subiectul, spuse grijuliu Erikki. Nu eşti 
Seherazada, eşti sora unui Han şi ai jurat să rămâi. 

— Asta e între mine şi Allah. Tommy n-ar părăsi-o pe 
Seherazada, se încăpăţână Azadeh. Seherazada nu l-ar 
părăsi pe Tommy al ei. Ea îl iubeşte. 

— Erikki, trebuie să-ţi cunosc planul, îi întrerupse rece 
Hakim. 

— Iartă-mă, în privinţa asta nu am încredere în nimeni. 

Ochii Hanului deveniră nişte despicături înguste şi-i trebui 
toată voinţa să nu cheme straja. 

— Deci am ajuns în impas. Azadeh, toarnă nişte cafea, te 
TOg. 

Ea se supuse imediat. 

Hanul privi la bărbatul uriaş care stătea cu spatele la 

— Te rog, rezolvă asta, Hakim Han, spuse Erikki. Te 
cunosc ca pe un om înţelept şi n-aş vrea să-?i fac vreun rău. 
Nici ţie, nici lui Azadeh. 

— Nu-i asa? 

Hakim primi cafeaua şi mulţumi, privi flăcările cântărind şi 
analizând, dorind să ştie ce avea Erikki în minte, dorind să 
pună capăt tuturor acestor necazuri, să-l vadă pe Erikki 
plecat şi pe Azadeh rămasă acolo, aşa cum fusese 
întotdeauna până atunci, înţeleaptă şi blânda şi iubitoare şi 
ascultătoare şi supusă - şi mahomedană. Dar o cunoştea la 
fel de bine ca să creadă că nu şi-ar împlini ameninţarea şi o 
iubea prea mult ca să-i îngăduie să o ducă la capăt. 

— Poate că asta te-ar satisface, Erikki: jur pe Allah că am 
să te sprijin dacă planul tău nu anulează jurământul surorii 
mele, n-o sileşte să renege, n-o pune într-o primejdie 
spirituală sau politică... Se gândi un moment: Nu-i face rău, 
ei sau mie, şi are o şansă de succes. 

Azadeh izbucni furioasă: 

— Asta nu ajută la nimic! Cum ar putea Erikki să... 

— Azadeh, spuse scurt Erikki, unde-ţi sunt bunele purtări? 
Taci din gură. Hanul vorbea cu mine, nu cu tine. Planul meu 
vrea să-l cunoască, nu pe altău. 


— Îmi pare rău, te rog iartă-mă, spuse ea sinceră. Da, ai 
dreptate, vă cer iertare amândurora. Vă rog iertaţi-mă! 

— Când ne-am căsătorit, ai jurat să mi te supui. Maie 
valabil? întrebă el aspru, furios că aproape îi ruinase planul 
pentru că văzuse ochii lui Hakim înceţoşaţi de furie şi avea 
nevoie de el calm, nu mânios. 

— Da, Erikki, răspunse ea fără se stea pe gânduri. 

Cele spuse de Hakim o cutremuraseră, pentru că asta 
închidea aproape orice drum, exceptându-l pe cel pe care 
ea îl alesese, iar alegerea aceasta o îngrozea. 

— Da, fără nici o reţinere, dacă n-ai să mă părăseşti. 

— Fără nici o reţinere, da sau nu? 

Imagini ale lui Erikki străfulgerară prin mintea ei, 
tandreţea şi dragostea şi râsul şi toate lucrurile bune ţinând 
de el, laolaltă cu violenţa întunecată care n-o atinsese 
niciodată pe ea dar care avea să atingă pe oricine ar 
ameninţa-o sau ar sta în drumul lui, Abdullah, Johnny şi 
chiar Hakim, în special Hakim. Fără reţineri, da, ar fi vrut să 
spună, doar dacă nu-i împotriva lui Hakim şi doar daca nu 
mă părăseşti. Ochii lui o sfredeleau. Pentru prima data se 
temu de el. Murmură: 

— Da. Fără nici un fel de reţinere. Te implor să nu mă 
părăseşti. 

Erikki îşi îndreptă atenţia către Hakim. 

— Accept ceea ce ai spus. Mulţumesc. 

Se aşeză din nou. Azadeh şovăi, apoi îngenunche lângă el 
sprijinindu-şi braţul pe genunchii lui, dorind contactul, 
sperând că avea să-l ajute să îndepărteze tema şi supărarea 
că se pierduse cu firea. Cred că îmi pierd minţile, îşi zise. 
Allah să mă ajute! 

— Accept regulile pe care le-ai-stabilit, Hakim Han, spunea 
Erikki m. şoapta şi totuşi n-am să-ţi spun încă planul. 
Aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă! Ai jurat că ai să mă ajuţi dacă 
nu te supun nici unui risc şi n-am s-o fac. În loc de asta, 
spuse grijuliu, am să-ţi propun o abordare imaginară a unui 
plan care ar putea să satisfacă toate condiţiile tale. 


Inconştient, mâna lui începu să-i mângâie părul şi gâtul. 
Simţi tensiunea părăsindu-l. Erikki îl urmărea pe Hakim, 
amândoi bărbaţii gata să explodeze. 

— E bine până acum? 

— Continuă! 

— Să presupunem că elicopterul meu este în stare 
perfectă, că m-aş fi prefăcut că nu pot să-l pornesc, ca să 
păcălesc pe toată lumea şi să-i fac pe toţi să se obişnuiască 
cu ideea motoarelor care pornesc şi se opresc. Să zicem c- 
am minţit în privinţa combustibilului şi ar fi de-ajuns pentru 
o oră de zbor, suficient ca să ajung uşor până la graniţă şi 
să... 

— Aşa e? spuse Hakim involuntar, ideea deschizându-i o 
cale nouă. 

— De dragul acestei poveşti ipotetice, da. 

Erikki simţi strânsoarea lui Azadeh intensificându-se pe 
genunchi, dar se prefăcu că n-o observă. 

— Să zicem că într-un minut sau două, înainte ca toţi să 
meargă la culcare, îţi spun că vreau să pornesc din nou 
rotorul. Să zicem că fac exact asta, motoarele pornesc şi se 
învârt suficient ca să se încălzească, apoi sunt oprite. 
Nimeni nu s-ar îngrijora, voia lui Allah, toată lumea o să-şi 
zică cum că nebunul nu lasă lucrurile în pace - de ce nu 
lasă totul balta şi nu ne lasă şi pe noi să dormim liniştiţi? 
Apoi să zicem că pornesc motorul, dau drumul cu toată 
puterea şi mă ridic în zbor. Să presupunem c-aş putea să 
mă depărtez în câteva secunde, dacă străjile nu trag asupra 
mea şi dacă prin preajmă nu sunt duşmani, Gărzi Verzi sau 
poliţişti înarmaţi la poartă sau în afara zidurilor. 

Aerul şuieră printre buzele lui Hakim, Azadeh se mişcă o 
clipă. Mătasea rochiei foşni. 

— Mă rog ca o asemenea închipuire să devină realitate, 
spuse ea. 

Hakim spuse: 

— Ar fi de o mie de ori mai bine decât cu o maşină. De 
zece mii de ori mai bine. Ai putea zbura tot drumul 


noaptea? 

— Aş putea, dac-aş avea o hartă. Mulţi piloţi care au 
petrecut ceva vreme într-o zonă păstrează o hartă destul de 
bună în memorie. Desigur, asta este doar o închipuire. 

— Da, da, aşa-i. Ei bine, atunci... până aici e destul de bun 
acest plan închipuit al tău. Ai putea scăpa în felul ăsta dacă 
ai fi în stare să neutralizezi duşmanii din curtea interioară. 
Acum, să ne închipuim cum ar rămâne cu sora mea. 

— Soţia mea nu face parte din niciunul dintre planurile 
mele de fugă, adevărate sau ipotetice. Azadeh n-are de ales. 
Ea trebuie să rămână ele bunăvoie şi să aştepte cei doi ani. 

Erikki observă uluirea lui Hakim şi simţi revolta 
instantanee a lui Azadeh sub degete, dar nu îngădui 
degetelor sale să-şi schimbe ritmul pe părul şi gâtul ei, 
liniştind-o, dezmierdând-o, şi continuă blând: 

— Ea este hotărâtă să rămână şi să-şi respecte jurământul. 
Nu poate să plece. Nimeni care o iubeşte - şi în mod special 
eu - nu i-ar îngădui să renunţe la mahomedanism pentru 
doi ani. De fapt, Azadeh, închipuire sau nu, îţi este interzis, 
înţelegi? 

— Aud ceea ce spui, bărbate, spuse ea printre dinţi, atât 
de furioasă că abia putea să articuleze cuvintele, 
blestemându-se că picase în capcana lui. 

— Eşti legată de jurământul tău timp de doi ani. Apoi poţi 
să pleci fără nici o oprelişte. E o poruncă. 

Îşi ridică privirile către el şi spuse întunecată: 

— Poate după doi ani s-ar putea să nu mai vreau să plec. 

Erikki îşi aşeză palma mare pe umărul ei, înconjurându-i 
uşor ceafa cu degetele. 

— Atunci, femeie, am să mă întorc şi-am să te târăsc de 
aici de păr! 

O spusese atât de liniştit şi cu o asemenea răutate, încât o 
îngheţă. Într-o clipă îşi cobori ochii şi privi flăcările, încă 
aşezată în genunchi. El îşi păstră mâna pe umărul ei. Nu 
făcu nici un gest ca să-l îndepărteze, dar el ştia că fierbe de 


furie şi îl urăşte. Şi totuşi mai ştia că trebuise să spună ceea 
ce spusese. 

— Te rog, iartă-mă o clipă, zise ea, cu glasul de gheaţă. Cei 
doi bărbaţi o urmăriră plecând. Când rămaseră singuri 
Hakim spuse: 

— O să se supună? 

— Nu, spuse Erikki. Nu, dacă n-o încui şi nici chiar atunci. 
Nu, ea e hotărâtă. 

— Niciodată, niciodată n-o să-i îngădui să-şi încalce 
jurământul şi să renunţe la mahomedanism! Trebuie să 
înţelegi asta. Chiar dacă... chiar dacă va trebui s-o ucid. 

Erikki îl privi lung. 

— Dacă-i faci vreun rău, eşti un om mort! Dacă trăiesc. 

La periferia nordică a oraşului Iabriz; ora 10,36 noaptea. 
Sub acoperirea întunericului, primul val de Gărzi Verzi 
atacară uşa din zidul înalt, aruncând în aer încuietorile, şi 
intrară în curtea interioară, cu armele scăpărând. 

Hashemi şi R. Armstrong se aflau de partea cealaltă a 
pieţei, într-o oarecare măsură apăraţi de un camion. Alţi 
bărbaţi se strecurară în aleile înconjurătoare, ca să taie 
orice cale de retragere. 

— Acum, spuse Hashemi în emițătorul său portativ, în 
aceeaşi clipă, partea de piaţă pe care o ocupau duşmanii fu 
scăldată în lumină de reflectoarele montate pe camioanele 
ascunse. Oamenii năvăleau pe uşi, dar poliţia şi Gărzile 
Verzi deschiseră focul şi începu bătălia. 

— Haide, Robert! spuse Hashemi şi se apropie în fugă, 
atent. 

Informatorii comunicaseră că în noaptea aceea urma să 
aibă loc o întâlnire la nivel înalt a conducătorilor islamic- 
marxişti şi că această clădire fiind legată de altele, de 
ambele părţi ale străzii, de un labirint de uşi şi pasaje 
secrete. Cu ajutorul lui Hakim Han, Hashemi grăbise primul 
dintr-o serie de raiduri, menite să dezmembreze puternica 
opoziţie de stângă, să pună mâna pe conducătorii acesteia 
şi să facă din ei un exemplu public, spre folosul său. 


Primul grup de Gărzi Verzi curăţaseră parterul şi atacau 
scările, nepăsători în faţa morţi. Apărătorii, trecuţi peste 
momentul de surpriză, se luptau cu egală ferocitate, bine 
înarmaţi şi bine pregătiţi. Afară, în piaţă, era un moment de 
acalmie. Nu mai existau apărători care să încerce să treacă 
peste baraj sau să se alăture celor blocaţi fără putinţă de 
scăpare între maşini, unele deja în flăcări. Aleile din spatele 
clădirii erau ameninţător de tăcute, poliţia şi Gărzile Verzi 
blocând ambele capete, bine adăpostiţi în spatele 
vehiculelor lor. 

— De ce-i aşteptăm aici ca nişte împuţiţi de irakieni? laşi? 
spuse bătăios unul dintre tinerii din Gărzile Verzi. De ce nu 
mergem să ne luptăm cu ei? 

— Aştepţi pentru că aşa a zis colonelul, zise sergentul de 
poliţie. Aştepţi pentru că putem ucide toţi câinii sigur şi în 
lini?te. 

— Nu sunt supus nici unui câine de colonel. Numai lui 
Allah. Allah e mare! 

Şi cu acestea tânărul îşi armă carabina şi ţâşni înainte din 
ambuscadă către uşa din spate a clădirii. Ceilalţi îl urmară. 
Sergentul îi blestemă şi le porunci să se întoarcă, dar 
cuvintele îi fură acoperite de rafala care se abătu asupra 
tinerilor de la ferestrele înguste, deschise la înălţime în 
pereţi, măcelărindu-i pe toţi. 

Hashemi şi ceilalţi auziră rafala din alee şi presupuseră că 
fusese încercată o străpungere. 

— Câinii nu pot să scape pe acolo, Robert! strigă plin de 
bucurie. Sunt prinşi în capcană. 

De unde se afla, putea vedea că atacul asupra 
principalului corp de clădire era oprit. Apăsă butonul 
emiţătorului 

— Al doilea val în clădirea sediului. 

Imediat un mullah şi o altă gloată de tineri, urlându-şi 
strigătele de bucurie, se năpustiră de-a curmezişul pieţei. 
Robert Armstrong era uimit că Hashemi le ordona să 
asalteze a?a, în plină lumină, ţinte uşoare. 


— Nu te amesteca, Robert. Pe Allah, am obosit să te tot 
bagi în treburile mele, spusese Hashemi rece când el făcuse 
câteva sugestii asupra modului în care trebuia purtat 
asaltul, ceva mai înainte de-a începe. Păstrează sfaturile 
pentru tine. Asta-i o problemă internă. N-are nimic de-a 
face cu tine. 

— Dar, Hashemi, nu toate clădirile din jur aparţin 
duşmanilor sau marxiştilor. Trebuie să fie şi familii, poate 
sute de nevinovaţi... 

— Taci sau, pe Allah, am să o consider trădare! 

— Atunci am să rămân în urmă. Mă întorc înapoi să 
supraveghez palatul. 

— Am spus c-ai să vii cu mine în raid. Crezi că voi englezii 
sunteţi singurii care vă puteţi descurca cu câţiva 
revoluționari? Ai să stai lângă mine unde pot să te văd. Dar, 
mai întâi, dă-mi pistolul. 

— Dar, Hashemi... 

— Pistolul. Pe Profet, nu mai am încredere în tine. Pistolul! 

Aşa că îi dăduse pistolul şi Hashemi se liniştise şi păruse să 
se relaxeze şi râsese de toate astea. Dar nu-i înapoiase 
arma şi Armstrong se simţea gol în noapte, înspăimântat că 
fusese trădat. Trase cu coada ochiului către el, văzu din nou 
privirea ciudată în ochii lui Fazir şi felul în care i se mişca 
gura, cu puţină salivă la colţuri. 

O rafală puternică îi atrase atenţia spre clădire. Armele 
automate trăgeau de la ferestrele superioare împotriva 
noilor atacatori. Mulţi tineri fură doborâţi, dar câţiva 
reuşiră să intre, mullahul printre ei, ca să întărească 
rândurile celor încă în viaţă. Împreună, traseră deoparte 
trupurile celor care blocau scările şi-şi croiră drum prin 
luptă la etajul următor. 

În piaţă, Hashemi stătea ghemuit în spatele unui 
autoturism, surescitat şi stăpânit de senzaţia de putere. 

— Mai trimiteţi oameni în clădire! 

Niciodată până atunci nu fusese la comanda unei bătălii 
sau doar a unei părţi dintr-una. Toată munca sa de până 


atunci fusese ascunsă, secretă, implicând doar câţiva 
oameni în fiecare operaţiune, chiar şi cu asasinii Grupului 
Patru. 'Tot ce făcuse până atunci fusese să dea ordine de la 
adăpost şi să aştepte la adăpost, departe de acţiune. 
Exceptând ocazia în care el personal detonase maşina- 
capcană care îl ucisese pe duşmanul său din SAVAMA, 
generalul Janan. Pe Allah şi pe Profetul Său, îi strigau 
gândurile, pentru asta am fost născut, pentru bătălie şi 
război! 

— Asaltul general! Strigă în microfon, apoi se ridică şi urlă 
cât de tare putu: Asaltul general! 

Oamenii ţâ?niră din noapte, aruncând grenade peste 
ziduri şi în curţile interioare şi pe ferestre, fără alegere. 
Explozii şi valuri de fum, alte rafale de armă, puşti şi arme 
automate şi alte explozii şi apoi o deflagraţie uriaşă în 
sediul celor de stânga, când un depozit secret de muniţie şi 
benzină explodă, aruncând în aer etajul clădirii şi cea mai 
mare parte a fațadei. 

Valul de căldură făcu să fluture hainele lui Hashemi, îl 
dobori pe Armstrong, iar Mzytryk, care privea prin binoclu 
de la adăpostul unei ferestre aflate la etajul unei clădiri de 
pe partea cealaltă a pieţei îi văzu limpede în baia de lumină 
şi hotări că momentul era perfect. 

— Acum! spuse în ruseşte. 

Lunetistul de lângă el prinsese deja ţinta în lunetă, iar 
ţeava armei se odihnea pe pervazul ferestrei. Îşi turti 
imediat arătătorul pe garda trăgaciului, simţi degetul lui 
Mzytryk pe trăgaci şi începu numărătoarea inversă aşa cum 
i se ordonase: 

— Trei, doi, unu, foc. 

Mzytryk apăsă pe trăgaci. Amândoi văzură glonţul exploziv 
pătrunzând în spatele lui Hashemi, la mijloc, deasupra 
şoldurilor, trântindu-l cu braţele şi picioarele răşchirate de 
maşina din faţă, apoi rostogolindu-l în țarină. 

— Bun, murmură întunecat Mzytryk, regretând doar că 
proprii săi ochi şi mâinile sale nu erau îndeajuns de bune ca 


să se fi ocupat el însuşi de ucigaşii fiului său. 

— Trei, doi, unu... 

Luneta oscilă. Amândoi înjurară pentru că-l văzuseră pe 
Armstrong răsucindu-se, privind în direcţia lor pentru o 
clipă, apoi aruncându-se între două maşini şi dispărând în 
spatele uneia dintre ele. 

— E lângă roata din faţă. Nu poate să scape. Ai răbdare. 
Tragi atunci când poţi. 

Mzytryk să năpusti arară din încăpere pe scări şi strigă în 
turceşte către oamenii care îl aşteptau jos: 

— Plecaţi! 

După care se repezi înapoi. când intra pe uşă, văzu 
lunetistul trăgând. 

— L-am nimerit, spuse omul adăugind o obscenitate. 
Mzytryk îşi îndreptă binoclul, dar nu putu să-l vadă pe 
Armstrong. 

— Unde e? 

— În spatele maşinii negre. Şi-a ridicat capul peste roată 
pentru o secundă şi l-am nimerit. 

— L-ai ucis? 

— Nu, tovarăşe general. Am avut foarte multă grijă, aşa 
cum aţi ordonat. 

— Eşti sigur? 

— Da, tovarăşe general. L-am nimerit în umăr, poate în 
piept. 

Clădirea din faţă ardea cu furie, focul de arme din 
locuinţele alăturate era sporadic, doar noduri de rezistenţă, 
atacatorii copleşind numeric apărătorii, toţi furaţi de o 
frenezie a violenţei. Barbari, îşi zise Mzytryk dispreţuitor, 
apoi privi înapoi la trupul răstignit al lui Hashemi, care 
tremura şi tresaltă şi se răsucea, jumătate în şanţ, jumătate 
pe drum. Nu muri prea repede! 

— Poţi să-l vezi pe englez? 

— Nu, tovarăşe general, dar acopăr ambele părţi. Apoi 
zări ambulanţa hodorogită sosind şi oameni cu banderole 


cu cruce roşie împrăştiindu-se cu brancarde ca să înceapă 
să ridice răniții. Bătălia aproape luase sfârşit. 

Mă bucur că am venit în noaptea asta, îşi zise, furia-i încă 
nedomolită. Hotărâse să conducă contralovitura personal în 
momentul în care îi sosise mesajul lui Hakim Han. Prost 
mascata convocare, laolaltă cu raportul secret al lui 
Pahmudi în privinţa felului în care murise fiul său în mâinile 
lui Hashemi şi Armstrong, îl făcuse să izbucnească într-o 
furie cumplită. Fusese simplu să aranjeze un elicopter şi să 
aterizeze în afara 'Tabrizului noaptea trecută. Simplu să 
aranjeze un contraatac ca să-i prindă în ambuscadă pe cei 
doi ucigaşi, simplu apoi să-şi plănuiască răzbunarea care 
avea să întărească legătura cu Pahmudi, îndepărtându-l pe 
duşmanul său, Hashemi Fazir, salvându-i în acelaşi timp pe 
mujhadinii şi tudehii săi de la multe necazuri în viitor; în 
sfârşit, simplu să-l elimine pe Armstrong, schimbătorul 
agent al MI 6, lucru de multă vreme plănuit - blestemat fie 
nemernicul ăsta c-a apărut ca o fantomă după atâţia ani. 

— 'Tovarăşe general! Da, îi văd. 

Îi urmări pe cei de la Crucea Roşie punându-l pe Hashemi 
pe o targa şi ducându-l către ambulanţă. Alţii ajunseră în 
spatele maşinii. Liniile încrucişate din vizorul lunetei îi 
urmăriră. Mzytryk se înfierbântă şi mai mult. Lunetistul 
aşteptă răbdător. Când oamenii reapărură, îl purtau pe 
Armstrong între ei, pe jumătate trăgându-l. 

— Ştiam că l-am lovit pe ticălos, spuse lunetistul. 

La palat; ora 11,04 noaptea. Tăcute, roşiile lumini 
fosforescente de noapte ale panoului de bord se treziră la 
viaţă. Degetul lui Erikki apăsă butonul de start. Motoarele 
porniră, tuşiră, porniră din nou, şovăiră pe măsură ce el 
mişca grijuliu siguranţele circuitului electric. Apoi le 
împinse până la capăt. Motoarele începură o încălzire 
adevărată. 

Curtea era luminată de reflectoare la jumătate din putere. 
Azadeh şi Hakim Han, îmbrăcaţi gros ca să se apere de 
frigul nopţii, stăteau la o distanţă sigură de palele care se 


învârteau, privindu-l. La poarta principală, o sută de metri 
mai încolo, două străji şi cei doi poliţai ai lui Hashemi 
priveau şi ei nepăsători. Mucurile ţigărilor lor străluceau în 
noapte. Cei doi poliţişti îşi săltară kalaşnikovurile pe umăr şi 
se apropiară cu paşi apăsaţi, încă o dată motoarele tuşiră şi 
Hakim Han strigă pe deasupra zgomotului: 

— Erikki, las-o baltă astă-seară. 

Dar Erikki nu-l auzi. Hakim se îndepărtă de zgomot, 
rugându-se mai aproape de poartă, urmat fără tragere de 
Azadeh. Mersul îi era şovăitor şi greoi şi blestemă, 
neobişnuit cu cârjele. 

— Vă salutăm, înălţimea voastră! spuse polițistul politicos. 

— Bună seara! Azadeh, spuse Hakim nervos, soţul tău nu 
are răbdare, şi-a pierdut minţile, ce s-a întâmplat cu el? E 
ridicol să tot forţezi motoarele alea. La ce bun i-ar folosi 
chiar dacă ar putea să le pornească? 

— Nu ştiu, înălţimea ta. 

Chipul lui Azadeh era alb în lumina palidă şi ea se simţea 
foarte tulburată. 

— Este... de când a fost atacul se poartă foarte... ciudat. E 
foarte greu de înţeles şi foarte dificil. Mă înspăimântă. 

— Nu mă miră. Ar putea înspăimântă şi pe diavol. 

— Te rog să mă ierţi, înălţimea ta, spuse Azadeh cu voce 
umilă, dar în vremuri obişnuite, el... el nu înspăimântă pe 
nimeni. Cei doi poliţişti se depărtară politicoşi, dar Hakim îi 
opri. 

— Aţi observat ceva schimbat la pilot? 

— E foarte furios, înălţimea voastră. E furios de ore 
întregi. O dată l-am văzut izbind cu piciorul maşina, dar 
schimbat sau neschimbat... e greu de spus. N-am fost 
niciodată lângă el până acum. 

Caporalul era trecut de patruzeci de ani şi nu dorea 
necazuri. Celălalt era mai tânăr şi chiar şi mai înspăimântat. 
Aveau ordin să privească şi să aştepte până când pilotul 
pleca cu maşina, sau pleca cu orice maşină, să nu-i 
stânjenească plecarea, dar să raporteze imediat la sediu 


prin emițătorul maşinii. Amândoi realizau primejdia poziţiei 
lor. Braţul Hanului Gorgonilor ajungea foarte departe. 
Amândoi ştiau de servitorii şi străjile rostului Han acuzate 
de el de trădare, care mai putrezeau încă în beciurile 
poliţiei. Dar amândoi ştiau de asemenea că mâna 
Serviciului Secret era mult mai sigură. 

— Spune-i să oprească, Azadeh, să oprească motoarele! 

— N-a fost niciodată atât de... atât de furios pe mine. Şi-n 
noaptea asta... 

Se sufoca de furie. 

— Nu cred c-am să-l pot face să mă asculte. 

— O s-o faci! 

După o pauză, ea mormăi: 

— Când e chiar mai puţin furios decât astăzi nu pot să fac 
nimic cu el. 

Poliţaiul observă paloarea din obraji şi o compătimi, dar le 
părea mai rău de ei înşişi. Auziseră ce se întâmplase la 
poalele muntelui. Allah să ne apere de Cel cu Cuţitul! Ce 
povară trebuie să fie căsătoria cu un astfel de barbar, care, 
toată lumea ştie, bea sângele nomazilor pe care îi 
măcelăreşte, se închină duhurilor pădurii, împotriva legilor 
lui Allah şi se rostogoleşte gol în zăpadă, silind-o şi pe ea să 
facă acelaşi lucru. 

Motoarele tuşiră şi începură să-şi încetinească rotația, şi-l 
zăriră pe Erikki urlând de furie şi izbind cu pumnul său 
uriaş în portiera carlingii, curbând aluminiul cu forţa 
loviturii. 

— Înălţimea ta, cu îngăduinţa ta am să mă duc să mă culc. 
Cred c-am să iau un somnifer şi mâine o să fie mai bine. 

Cuvintele se pierdură. 

— Da, un somnifer e o idee bună. Foarte bună. Mi-e teamă 
că eu va trebui să iau două. Spatele mă doare groaznic şi 
acum nu pot să dorm fără ele. Adăugă furios: E vina lui, 
dacă n-ar fi fost el, n-aş fi suferit atât! 

Se întoarse către strajă. 


— Adu străjile la poartă, vreau să le dau instrucţiuni. 
Haide, Azadeh! 

Se depărta greoi, cu Azadeh ascultătoare şi morocănoasă 
lângă el. Motoarele începură să urle din nou. Nemulțumit, 
Hakim Han se întoarse şi se răsti la poliţist: 

— Dacă nu încetează peste cinci minute, porunceşte-i în 
numele meu să oprească. Cinci minute, pe Allah! 

Neliniştiţi, cei doi oameni îi urmăriră plecând, straja şi cei 
doi paznici de la poartă grăbindu-se după ei pe L trepte. 

— Dacă înălţimea sa nu poate să se descurce cu el, noi ce 
putem face? spuse polițistul mai bătrân. Cu ajutorul lui 
Allah, motoarele or s-o ţină aşa până când barbarul e 
mulţumit sau le opreşte singur. 

Luminile din curte se stinseră. După şase minute, 
motoarele încă mai porneau şi se opreau. 

— Ar fi bine să ne supunem. Tânărul poliţist era foarte 
nervos. Hanul a spus cinci. Am întârziat. Pregăteşte-te să 
fugi şi nu-l zgândări mai mult decât e nevoie. 

Ridică piedica armei. Nervoşi, se apropiară şi mai mult. 

— Pilotule! 

Dar pilotul stătea încă cu spatele către ei, pe jumătate în 
carlingă. Fiu de căţea! Mai aproape, sub lamele rotitoare! 

— Pilotule, spuse caporalul cu glas tare. 

— Nu poate să te-audă. Cine poate să audă ceva? la-o 
înainte, te acopăr! 

Caporalul încuviinţă din cap, îşi încredința sufletul în 
mâinile lui Allah şi pătrunse aplecat în vârtejul de aer. 

— Pilotule! 

Trebui să se apropie şi mai mult şi-l atinse. 

— Pilotule! 

Cu chipul întunecat, pilotul se răsuci şi spuse ceva în limba 
lui barbară pe care n-o înţelese. Cu un zâmbet forţat şi o 
politeţe forţată, spuse: 

— Vă rog, Excelenţă pilot, am fi foarte onoraţi dacă aţi opri 
motoarele. Înălţimea sa Hanul a poruncit-o! 


Văzu privirea nepăsătoare, îşi aminti că Cel cu Cuţitul nu 
putea să vorbească nici o limbă civilizată, aşa că repetă 
ceea ce spusese vorbind mai tare şi mai rar şi folosind 
semne. Spre imensa sa uşurare, pilotul încuviinţă din cap ca 
şi cum şi-ar fi cerut scuze, răsuci câteva întrerupătoare şi 
motoarele încetiniră şi rotaţiile elicei se răriră. 

Slavă lui Allah! Bine lucrat! cât de deştept eşti, îşi zise 
caporalul satisfăcut. 

— Mulţumesc, Excelenţă pilot. Mulţumesc! 

Foarte mulţumit de el însuşi, se holbă plin de importanţă 
în carlingă. Il văzu pe pilot făcându-i semne, evident 
încercând să-i intre în voie, aşa cum ar şi trebui, pe Allah, 
invitându-l să se aşeze pe scaunul pilotului. 

Nemaiincăpându-şi în piele de mândrie, îl urmări pe 
barbar aplecându-se politicos în cabină şi mişcând 
comenzile şi arătând către instrumente. Incapabil să-şi 
stăpânească curiozitatea, polițistul mai tânăr veni pe sub 
palele elicei, care se roteau din ce în ce mai încet, până la 
uşa carlingii. Se aplecă înainte ca să vadă mai bine, fascinat 
de blocurile de întrerupătoare şi cadrane care străluceau în 
întuneric. 

— Pe Allah, caporale, ai văzut atât de multe ceasuri şi 
întrerupătoare? Arăţi de parcă ai crescut în scaunul ăla! 

— Vroiam să mă fac pilot, spuse caporalul. Eu... 

Se opri uimit, căci cuvintele îi fură înghiţite de o ceaţă 
roşie, orbitoare, care îi sorbi răsuflarea din plămâni şi îl 
prăvăli într-un întuneric profund. 

Erikki îi izbise pe cei doi cap în cap, ameţindu-i. Deasupra 
lui, palele elicei se opriră. Privi de jur împrejur. Nici o 
mişcare în întuneric, doar câteva lumini în palat. Nici urmă 
de ochi străini sau prezenţă pe care s-o poată simţi. Aruncă 
la repezeala armele în spatele scaunului pilotului. Îi 
trebuiră doar câteva secunde ca să-i care pe cei doi în 
cabină şi să-i întindă acolo, să le deschidă forţat gurile şi să 
le strecoare somniferele pe care le furase din dulapul lui 
Azadeh şi să-i lege. O clipă, ca să-şi recapete răsuflarea 


înainte de-a continua să verifice dacă totul era gata pentru 
o decolare imediată, apoi se-ntoarse în cabină. Cei doi nu se 
mişcaseră. Se sprijini de uşă, pregătit să-i reducă din nou la 
tăcere dacă ar fi fost nevoie. îşi simţea gâtul uscat. 
Sudoarea îi îmbrobonea fruntea. Aşteptă. Apoi auzi câinii şi 
zgomotul făcut de lanţurile zgărzilor. Îşi pregăti în linişte 
pistolul mitralieră Sten. Patrula cu doi paznici înarmaţi şi 
doi dobermani trecu făcându-şi rondul în jurul palatului, 
dar nu se apropie de el. Privi palatul. Nu mai avea braţul în 
eşarfă. 

În mahalalele din nord. Ambulanţa hodorogită acoperită 
cu prelată răzbătea cu greu pe străzile pline de gropi. În 
spate se aflau doi medici şi trei brancarde, iar pe una din 
ele zăcea Hashemi urlând, pradă unei hemoragii, cu cea 
mai mare a pântecului smulsă. 

— În numele lui Allah, dă-i nişte morfină! gâfâi Armstrong 
din suferinţa lui. 

Era prăbuşit pe altă brancardă, pe jumătate sprijinit de 
laterala care se clătina, ţinând apăsat un petec de tifon 
împăturit pe gaura de glonţ din piept, fără să-şi dea seama 
de sângele care se revărsa din rana din spate, îmbibând 
bandajul grosolan pe care unul dintre sanitari îl înghesuise 
printr-o despicătură a pardesiului. 

— Dă-i nişte morfină! Mai repede! le spuse din nou, 
blestemându-i în farsi şi engleză, urându-i pentru prostia şi 
brutalitatea cu care se purtaseră, încă în stare de şoc din 
pricina glonţului neaşteptat şi a atacului care venise din 
neant. 

De ce? De ce? De ce? 

— Ce pot să fac, Excelenţă? veni din întuneric. N-avem nici 
o picătură din morfina asta. E Voia lui Allah! 

Omul aprinse o lanternă, aproape orbindu-l, o întoarse 
către Hashemi şi apoi către cea de-a treia targa. Tânărul 
de-acolo era deja mort. Armstrong văzu că nu se obosiseră 
să-i închidă ochii. 

Alt țipăt gâlgâit se auzi dinspre Hashemi. 


— Stinge lumina, Ismail, spuse celălalt sanitar. Vrei să fim 
împuşcaţi”?! 

Ismail se supuse alene. Din nou în întuneric, aprinse o 
ţigară, tuşi, îşi curăţă gâtul cu zgomot, trase deoparte 
prelata pentru câteva clipe, ca să se orienteze. 

— Încă vreo câteva minute, cu ajutorul lui Allah. 

Se lăsă pe vine şi îl scutură pe Hashemi, scoţându-l din 
pacea leşinului în iadul simţurilor. 

— Numai câteva minute, Excelenţă colonel. Nu muri încă! 
spuse binevoitor. Doar câteva minute şi o să fi tratat cum se 
cuvine. 

Se clătinară cu toţii când roata nimeri într-o groapă. 
Durerea îl săgeta pe Armstrong. Când simţi ambulanţa 
oprindu-se, aproape izbucni în lacrimi de uşurare. Alţi 
bărbaţi traseră deoparte prelata maşinii şi se năpustiră 
înăuntru. Mâini brutale îl înşfăcară de picioare şi-l târâră cu 
tot cu brancardă jos şi-l legară cu curelele acesteia. Prin 
ceața durerii văzu brancardă lui Hashemi dispărând în 
noapte, apoi oamenii îl ridicară neglijent, durerea fu 
insuportabilă şi el leşină. 

Purtătorii brancardelor păşiră peste?osea şi trecură 
printr-o poartă din peretele înalt în coridorul murdar şi plin 
de mucegai şi la capătul lui, în jos câteva trepte, într-o 
pivniţă largă, luminată cu lămpi de ulei. Mzytryk spuse: 

— Pune-l acolo! şi arătă către a doua masă. Hashemi se 
afla deja pe prima, legat de asemenea de brancardă lui. 
Alene, Mzytryk cercetă rănile lui Armstrong, apoi ale lui 
Hashemi, amândoi încă leşinaţi. 

— Bun, spuse. Aşteptaţi-mă sus, Ismail. 

Ismail îşi scoase banderola jegoasă cu cruce roşie şi o 
aruncă într-un colţ, odată cu ceilalţi. 

— Mulţi dintre ai noştri şi-au găsit martiriul în clădire. Mă 
îndoiesc să fi scăpat vreunul... 

— Atunci ai fost înţelept să nu te duci la întâlnire. Ismail 
tropăi în sus pe scări ca să se alăture prietenilor săi care se 
felicitau zgomotos pentru succesul de a pune mâna pe 


conducătorul duşmanilor şi câinele său străin. Toţi erau 
luptători islamic-marxişti şi duri, niciunul dintre ei sanitar 
sau medic. Mzytryk aşteptă până rămase singur, apoi luă un 
briceag şi îl înfipse adânc în Hashemi. Urletul de durere îi 
făcu plăcere. Când acesta scăzu, ridică găleata de apă rece 
ca gheaţa şi o vărsă peste obrajii colonelului. Ochii se 
deschiseră şi groaza şi durerea din ei îi făcură şi mai mare 
plăcere. 

— Vroiai să mă vezi, colonele? Mi-ai ucis fiul, pe Feodor. 
Sunt generalul Piotr Oleg Mzytryk. 

Folosi din nou briceagul. Chipul lui Hashemi deveni 
grotesc şi el mugi, urlă şi bolborosi incoerent, încercând să 
se smulgă din legături. 

— Asta-i pentru fiul meu şi asta-i pentru fiul meu şi asta-i 
pentru fiul meu. 

Inima lui Hashemi era puternică şi rezistă minute întregi, 
timp în care el cerşi îndurare, cerşi moartea, unicului 
Dumnezeu. Moartea şi răzbunarea. Muri greu şi uri... 

Pentru un moment, Mzytryk rămase aplecat asupra lui, 
nările răzvrătindu-i-se împotriva mirosului, dar nu avea 
nevoie să se străduiască să-şi reamintească ce-i făcuseră cei 
doi fiului său ca să-l împingă până la al treilea nivel. 
Raportul lui Pahmudi fusese explicit. 

— Hashemi Fazir, ţi-am plătit-o, scârnăvie, spuse şi-l scuipă 
în faţă. 

Apoi se-ntoarse şi se opri. Armstrong se trezise şi-l privea 
de pe brancarda aflată de cealaltă parte a pivniţei. Ochi reci 
albaştri. Obraji lipsiţi de sânge. Lipsa de teamă îl ului. O să 
schimb în curând asta, îşi zise şi apucă briceagul. Atunci 
observă că braţul drept al lui Armstrong scăpase din 
legături, dar mai înainte să poată face vreo mişcare, 
englezul ajunsese la gulerul pardesiului şi-acum ţinea în 
gură marginea acestuia şi capsula de cianură ascunsă în ea. 

— Nu mişca! îl preveni Armstrong. 

Mzytryk era prea vechi în meserie ca să se gândească să 
sară la el. Distanţa era prea mare. În buzunarul lateral avea 


un pistol, clar era sigur că mai înainte de a apuca să-l 
scoată, dinţii lui Armstrong vor zdrobi capsulaşi cele trei 
secunde rămase nu erau suficiente pentru răzbunare. 
Singura lui speranţă era ca durerea să-l facă să leşine sau 
să-şi piardă puterea de concentrare. Se sprijini cu spatele 
de cealaltă masă şi îl blestemă. 

Când cei care trăseseră targa îi legaseră curelele în 
întunericul ambulanţei, el îşi folosise instinctiv puterea, 
forțând curelele ca să-şi lase destul spaţiu pentru a-şi trage 
braţele afară în caz că durerea devenea insuportabilă. Avea 
o altă capsulă ascunsă în gulerul cămăşii. Tremurase tot 
timpul cât Hashemi se îndreptase către moarte, 
mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru răgazul care-i îngăduise 
să-şi elibereze braţul cu un efort teribil. Dar odată ce 
reuşise să atingă capsula, spaima îl părăsise?i odată cu ea 
cea mai mare parte a durerii. Se împăcase cu sine însuşi în 
pragul morţii, unde viaţa pare atât de sublimă. 

— Suntem... suntem profesionişti, spuse. Noi nu ţi-am... 
noi nu ţi-am ucis fiul. Era viu când generalul Janan l-a luat 
pentru Pahmudi. 

— Mincinosule! 

Mzytryk simţi slăbiciunea în voce şi ştia că n-avea să 
aştepte prea multă vreme. Se pregăti. 

— Citeşte documentele ofici... Oficiale. SAVAMA trebuie să 
fi întocmit unele...?i cele ale nemernicilor tăi de la KGB. 

— Crezi că sunt atât de prost că poţi să mă întorci 
împotriva lui Pahmudi înainte de a muri? 

— Citeşte rapoartele. Pune întrebări... Ai putea afla 
adevărul. Dar ticăloşilor tăi de la KGB nu le place niciodată 
adevărul. Îţi spun că era viu când l-a luat SAVAMA. 

Mzytryk rămase descumpănit. N-ar fi fost normal pentru 
un profesionist ca Armstrong, aproape de moarte într-un fel 
sau altul, să-şi piardă vremea sugerând o asemenea 
investigaţie fără să fie sigur de rezultat. 

— Unde sunt benzile? 


Îl urmărea cu grijă văzând că ochii încep să clipească, că 
se instalează oboseala uriaşă datorată pierderii de sânge. 
Din clipă în clipă. 

— Unde sunt benzile? 

— N-au fost. Nici... nici de la al treilea... al treilea nivel. 
Puterea lui Armstrong se destrăma. Durerea dispăruse, 
odată cu timpul, îi trebuia un efort din ce în ce mai mare cu 
fiecare clipă ca să se concentreze. Dar benzile trebuie 
apărate. O copie era deja la adăpost în drum spre Londra, 
împreună cu un raport special. 

— Fiul tău a fost curajos şi puternic şi n-a scăpat nimic. Ce- 
a... ce-a smuls Pahmudi de la el... ce-a smuls de la el... nu 
ştiu. Bandiţii lui Pahmudi... Ei sau gunoaiele voastre. Era... 
era în viaţă când l-au luat ai voştri. Pahmudi i-a spus lui 
Hashemi... 

Asta ar fi posibil, se gândi Mzytryk nesigur. Scârnăviile 
alea incompetente din Teheran au dat peste cap 
operaţiunile noastre din Iran pentru ani de zile. Au 
interpretat aiurea ani de zile atitudinea Şahului şi şi-au 
bătut joc de munca noastră de generaţii. 

— O să aflu. Pe capul fiului meu, o s-o aflu, dar asta n-o să 
te ajute... tovarăşe! 

— O favoare... o favoare ce... cere alta. Tu l-ai terminat pe 
Roger... Roger Cross. Ei? 

Mzytryk râse, bucuros să-l necăjească şi să exploateze 
aşteptarea. 

— Eu am făcut-o, da, şi AMG. Îţi aminteşti? Şi Talbot. Dar i- 
am spus lui Pahmudi să-l folosească pe scârnăvia de Fazir 
pentru această 16/a. 

Privi ochii reci, albaştri, îngustându-se, întrebându-se ce 
era în spatele lor. 

Armstrong îşi scotocea memoria. AMG? Ah, da, Alan 
Medford Granit născut în 1905, decanul agenţilor lor de 
contraspionaj. În 1963 ca informator secret al lui lan 
Dunross, identificase un spion în Nobila Casă. Şi un altul în 


Special Branch, care s-a dovedit a fi cel mai bun prieten al 
meu. 

— Mincinosule! AMG a fost ucis într-un accident de 
motocicletă în '63. 

— A fost ajutat. Aveam un 16/a asupra trădătorului ăla de 
un an sau mai mult; şi asupra nevestei sale japoneze. 

— Nu era căsătorit! 

— 'Ticăloşilor, voi nu ştiţi nimic. Special Branch, capete de 
bălegar! Era de la spionajul japonez, a avut un „accident” la 
Sydney în acelaşi an. 

Armstrong îşi îngădui un zâmbet uşor. Accidentul de 
motocicletă al lui AMG fusese organizat de KGB, dar repus 
înscena de MI6. Certificatul de deces era real. Al altcuiva 
însă, şi Alan Medford Grant încă opera cu succes, deşi cu un 
alt chip şi o altă acoperire, pe care nici măcar eu n-o ştiu. 
Dar o soţie japoneză? Era oare un alt ecran de fum sau altă 
taină? Taine în taine în taine. Trecutul îl chema. Cu un efort, 
îşi orienta gândurile către ceea ce dorea să afle cu 
adevărat, să se verifice dacă într-adevăr avea dreptate sau 
greşea, căci nu mai avea timp de risipit, câtuşi de puţin. 

— Care-i al patrulea om, mai-marele trădătorilor noştri? 

Întrebarea zăbovi îndelung în pivniţă. 

Mzytryk rămase surprins, pentru că Armstrong îi dăduse 
cheia răzbunării sale psihologice. Îi spuse numele şi-i văzu 
tresărirea. Şi numele celui de-al cincilea şi chiar şi al celui 
de-al şaselea. 

— MI6 este împănat cu agenţii noştri. Nu numai 
informatori. Aşa e şi MI5 şi cea mai mare parte a 
sindicatelor voastre. Ted Everly este unul dintre ai noştri, 
Broadhurst şi Lordul Grey. Îţi aminteşti de el, din Hong 
Kong? Nu-i numai membru al Partidului Laburist, deşi ei 
sunt cea mai bună pepinieră a noastră. Nume? spuse el 
exultând de mulţumire, ştiind că era la adăpost de orice. 
Uită-te în Who's Who's. Sus de tot, la bănci, în City, în 
Ministerul de Externe - Henley este altul dintre ei noştri şi 
am deja o copie a raportului tău - până sus în cabinete, 


poate chiar în Downing Street. Avem cinci sute de 
profesionişti de-ai noştri în Anglia, fără să mai punem la 
socoteală trădătorii voştri. 

Râse crud. 

— Şi Smedley-Iaylor? 

— O, da, şi el şi... 

Brusc, mulţumirea lui Mzytryk se topi şi se puse în gardă. 

— Cum de-ai aflat de el? Dacă ştii de el... ei? Armstrong 
era satisfăcut. Feodor Rakoczy nu minţise. Toate aceste 
nume de pe benzi plecaseră deja, erau deja la adăpost, 
Henley nu fusese niciodată de încredere şi nici măcar 
Talbot. Era mulţumit şi trist, îi părea rău că nu avea să fie 
prin preajmă, că nu avea să-i prindă el cu mâna lui. Cineva 
o s-o facă. AMG o s-o facă. Pleoapele îi fluturară, mâna îi 
aluneca de la guler. Instantaneu Mzytryk făcu un salt peste 
spaţiul care-i despărţea, mişcându-se foarte repede pentru 
un astfel de om voinic şi îi pironi braţul între masă şi 
picioare, smulgându-i gulerul. Armstrong râmase 
neputincios la voia lui. 

— Trezeşte-te, ticălosule! spuse exultând cu briceagul în 
mână. De unde şti de Smedley? 

Dar Armstrong nu-i răspunse. Moartea sosise tăcută. 

Mzytryk era furios şi inima bătea să-i spargă pieptul. 

— În sfârşit, n-are a face. S-a dus. Nu mai trebuie să pierd 
vremea, mârâi cu voce tare. 

Ticălosul s-a dus în iad ştiind c-a fost unealta unor 
trădători, unii dintre ei. Dar de unde ştia despre Smedley- 
Taylor? La dracu cu el! Şi totuşi, dacă a spus adevărul în 
privinţa fiului meu... 

În colţul pivniţei se afla un bidon cu kerosen. începu să-l 
împrăştie peste trupuri, furia topindu-i-se încet, încet. 

— Ismail! strigă spre capul scărilor. 

Când isprăvi kerosenul, aruncă bidonul într-un colţ. Ismail 
şi un alt bărbat coborâră în pivniţă. 

— Sunteţi gata de plecare? îi întrebă. 

— Da, cu ajutorul lui Allah. 


— Şi cu ajutorul nostru, spuse Mzytryk ironic. 

Îşi şterse mâinile obosit, dar satisfăcut de felul cum 
trecuseră ziua şi noaptea. Acum doar o scurtă călătorie 
până la periferiile 'Tabrizului, la elicopterul său. O oră sau 
chiar mai puţin până la dasha din Tbilisi şi la Vertinskaia. În 
câteva săptămâni, tânărul căţelandru Hakim va sosi, cu sau 
fără peşcheşul meu: Azadeh. Dacă vine fără el, o să-l coste 
foarte mult. 

— Pune-ţi foc, spuse aspru, şi plecăm. 

— Uite, tovarăşe general. Vesel, Ismail îi aruncă nişte 
chibrituri. Este privilegiul dumneavoastră să isprăviţi ce-aţi 
început. 

Mzytryk prinse cutia din zbor. 

— Bine, spuse. 

Primul chibrit nu se aprinse şi nici al doilea. Al treilea se 
aprinse. Se trase înapoi cu spatele către trepte şi-l aruncă 
grijuliu. Flăcările izbucniră până la tavan şi la grinzile de 
lemn. Atunci piciorul lui Ismail i se propti în spate şi-l 
trimise rostogolindu-se, cu capul înainte, între limbile 
flăcărilor. Cuprins de panică, Mzytryk ţipă şi începu să 
izbească flăcările cu palmele, apoi se răsuci şi începu să se 
târască în patru labe spre trepte; se opri un moment, 
izbindu-şi gulerul de blană cu palmele care începuseră să 
se înnegrească, tuşind şi sufocându-se din pricina fumului 
gros şi a mirosului de carne arsă. Reuşi cumva să se ridice 
în picioare, împleticindu-se. Primul glonte îi zdrobi rotula. 
Urlă şi se clătină, prăvălindu-se pe spate în flăcări; al doilea 
glonte îi zdrobi celălalt picior şi îl făcu să se ghemuiască la 
pământ. 

Neputincios, izbi flăcările cu palmele, ţipetele sale fiind 
înecate de mugetul din ce în ce mai mare al infernului 
încins. Şi deveni o torţă. 

Ismail şi celălalt bărbat săriră înapoi pe trepte către palier, 
aproape izbindu-se de ceilalţi care se năpustiseră înăuntru. 
Rămaseră cu gurile căscate la trupul lui Mzytryk ce se 
zvârcolea, flăcările înghiţindu-i acum cizmele. 


— De ce-ai făcut asta? întrebă unul dintre ei nedumerit. 

— Fratele meu a fost martir în casa aceea, ca şi vărul tău. 

— Voia lui Allah, dar Ismail, tovarăşul general, Allah să ne 
apere, el ne dădea bani şi arme şi explozive, de ce să-l 
ucidem? 

— De ce nu? N-a fost fiul ăsta de căţea un diavol arogant şi 
prost crescut? Nu era nici măcar dintre Oamenii Cărţii, 
spuse Ismail dezgustat. Sunt cu zecile acolo de unde vine. 
Cu miile. Ei au nevoie de noi, nu noi de ei. A meritat să 
moară. N-a venit el singur? Nu ne-a ispitit aşa? Scuipă 
către trup. Persoanele importante ar trebui să aibă gărzi de 
COrp. 

O limbă de foc ajunse până la ei. Se retraseră grăbiţi. 
Flăcările cuprinseseră scările de lemn şi se împrăştiară 
rapid. în stradă se îngrămădiră cu toţii în camion, care nu 
mai arăta a ambulanţă. Ismail privi înapoi la flăcările care 
înghiţeau casa şi izbucni într-un hohot de râs. 

— Acum câinele ăsta s-a prăjit. Fie ca toţi necredincioşii să 
piară la fel de repede. 

În curtea palatului. Erikki se sprijinea de elicopter când 
zări stingându-se luminile din camera Hanului, de la al 
doilea etaj. O verificare atentă a celor doi poliţişti drogaţi, 
dormind adânc în cabină, îl linişti. Încet, închise uşa cabinei, 
îşi pregăti cuțitul de la centură şi ridică pistolul mitralieră. 
Cu îndemânarea unei fiare de noapte, se mişcă fără zgomot 
către palat. Străjile de la poartă nu-l observară depărtându- 
se. De ce şi-ar fi pierdut timpul? Hanul le dăduse ordine 
limpezi să-l lase pe pilot în pace şi să nu-l irite mai mult, 
căci, fără îndoială, în curând o să obosească să se joace cu 
maşina. 

— Dacă ia un automobil, lăsaţi-l. Dacă poliţia vrea 
necazuri, e problema lor. 

— Da, înălţimea voastră, spuseseră amândoi, bucuroşi că 
nu răspundeau de Cel cu Cuţitul. 

Erikki se strecură pe uşa de la intrare şi de-a lungul 
coridorului slab luminat către scările care duceau spre 


aripa de nord, departe de încăperile Hanului. Fără zgomot, 
urcă treptele şi străbătu un alt coridor. Zări o dungă de 
lumină sub uşa apartamentului lor. Întră în hol fără şovăire, 
închizând uşa în linişte după el. Traversă camera către uşa 
dormitorului şi o deschise brusc. Spre surpriza lui, Mina, 
slujnica lui Azadeh, se afla şi ea acolo. Era îngenuncheată 
pe pat, unde o maşase pe Azadeh, care dormea adânc. 

— O, îmi cer iertare, bolborosi ea, înspăimântată de 
prezentabilii, ca toţi servitorii. Nu v-am auzit, Excelenţa 
voastră! înălţimea sa m-a rugat să continui cât de mult pot 
cu masajul, apoi să dorm aici. 

Chipul lui Erikki era o mască, dârele de ulei de pe bra? şi 
de pe bandajul lipit peste ureche făcându-l să ară şi mai 
ameninţător. 

— Azadeh! 

— O, n-o s-o treziţi, Excelenţă! A luat... a luat două 
somnifere şi m-a rugat să vă cer iertare dacă... 

— Îmbrac-o! şuieră. Mina se albi. 

— Dar, Excelenţă... 

Inima îi sări aproape din piept când văzu cuțitul în mâna 
lui. 

— Îmbrac-o iute şi dacă scoţi un sunet te despic. Fă-o! O 
văzu înşfăcând cămaşa de noapte. 

— Nu asta, Mina, haine călduroase, haine de schi. Pe ţi 
zeii, nu contează de care, dar repede! 

Îl urmări cu privirea aşezându-se între ea şi uşă, ca să nu 
poată fugi. Pe masa de lângă pat se afla kukriul în teaca lui. 
Îl străbătu o tresărire şi-şi desprinse ochii de acolo; 
asigurându-se că Mina îi dădea ascultare, scoase poşeta lui 
Azadeh din sertarul mesei de toaletă. Toate documentele ei 
se aflau acolo, cartea de identitate, paşaportul, permisul de 
conducere, certificatul de naştere, totul. Bun, îşi zise şi o 
binecuvântă pe Aisha pentru darul despre care îi spusese 
Azadeh înainte de cină şi mulţumi străvechilor săi zei 
pentru că îi oferiseră planul în dimineaţa aceasta. 

Ah, draga mea, crezi că te-aş fi părăsit cu adevărat? 


Tot în poşetă se afla punga ei moale de mătase cu bijuterii 
care părea mai grea ca de obicei. Ochii i se măriră la 
vederea smaraldelor şi diamantelor şi colierelor de perle şi 
medalioanelor pe care le adăpostea acum. Ce a rămas de la 
Najoud, îşi spuse, aceleaşi pe care Hakim Han le folosise ca 
să se tocmească cu nomazii şi pe care le-am luat de la 
Baiazid. 

În oglindă o observă pe Mina holbându-se cu gura căscată 
la bogăţia pe care o ţinea în mâini, Azadeh moale şi aproape 
îmbrăcată. 

— Grăbeşte-te! se răsti câtre imaginea ei. 

La punctul de ambuscadă, mai jos de palat. Atât sergentul 
de poliţie cât şi şoferul din maşina care aştepta lângă drum 
priveau lung la palatul aflat la patru sute de metri mai 
departe, sergentul folosind binoclul. Nu se vedeau decât 
luminile slabe din preajma porţii uriaşe, nici un semn de 
vreo strajă sau de cei doi oameni ai săi. 

— Dă-i drumul până acolo! spuse neliniştit sergentul. Ceva 
nu e-n regulă, pe Allah! Fie au adormit fie sunt morţi. Mergi 
încet şi în tăcere. 

Îşi strecură mâna în tocul de piele de lângă el şi băgă un 
glonţ în încărcătorul carabinei MI6. Şoferul porni motorul şi 
urcă încet pe drumul pustiu. 

La poarta principală. Babak, straja, se sprijinea de un stâlp 
al porţii masive de fier, închisă şi zăvorâtă. Cealaltă strajă 
şedea ghemuită în apropiere pe nişte saci, cufundată adânc 
în somn. Printre barele porţii se putea zări drumul troienit 
care şerpuia către oraş. Dincolo de fântâna goală din curtea 
din rață, la o sută de metri mai încolo, se afla elicopterul. 
Vântul îngheţat mişca uşor palele elicei. Căscă şi-şi izbi 
picioarele ca să şi le încălzească, apoi începu să se uşureze 
printre bare, mişcând absent jetul într-o parte şi-n alta. 

Mai devreme, când Hanul îi lăsase să plece şi să se 
întoarcă la postul lor, descoperiseră că cei doi poliţişti 
dispăruseră. Au şters-o să şterpelească ceva de mâncare 


sau să tragă un pui de somn, spusese. Allah să-i blesteme, 
pe toţi poliţiştii. 

Babak căscă în aşteptarea zorilor, când avea să fie liber 
pentru câteva ceasuri. Nu mai avea de făcut decât să lase 
să treacă maşina pilotului, chiar înainte de-a se crăpa de 
ziuă, apoi să încuie poarta şi în curând avea să fie în pat 
lângă un trup cald. Îşi scarpină absent boaşele, simțindu-se 
tare şi excitat. Se sprijini alene cu spatele de zid jucându-se 
cu mădularul, uitându-se în acelaşi timp să vadă dacă 
zăvorul greu al porţii era tras şi poarta mai mică, laterală, 
încuiată şi ea. Apoi, cu coada ochiului prinse o mişcare. Se 
uită într-acolo. Pilotul se strecurase pe o uşă laterală a 
palatului cu o boccea mare pe umăr, fără a-şi mai ţine 
braţul în eşarfă, şi cu o armă în mână. Grăbit, Babak se 
încheie la prohab, îşi trecu carabina pe umăr şi se trase în 
umbră. Prudent, lovi cu piciorul cealaltă strajă, ce se trezi 
fără zgomot. 

— Uite, şopti, credeam că pilotul e încă în cabina 
'copterului. 

Cu ochii mari îl urmăriră pe Erikki care se ţinea în umbră, 
apoi ţâşni tăcut peste spaţiul deschis către elicopter. 

— Ce duce? Ce e-n bocceaua aceea? 

— Pare un covor... Un covor strâns sul, şopti celălalt, 
auziră sunetul depărtat al uşii carlingii. 

— Dar de ce? Pe toate Numele lui Allah, ce face? Nu era 
decât foarte puţină lumină, dar aveau vederea?i auzul 
excelente. Auziră apropiindu-se o maşină, dar în aceeaşi 
clipă atenţia le fu abătută de zgomotul depărtat uşii cabinei 
care se deschise. Aşteptară abia răsuflând, apoi îl zăriră 
aruncând sub burta elicopterului ceea ce părea a fi două 
legături gemene, apoi aplecându-se ca să treacă pe sub 
coadă şi să reapară de partea cealaltă. 

Pentru un moment rămase acolo, uitându-se către ei fără 
să-i vadă, apoi deschise încet uşa carlingii şi intră înăuntru 
cu arma, covorul răsucit fiind acum sprijinit pe scaunul din 


faţă. Dintr-o dată motoarele porniră şi amândouă gărzile 
tresăriră. 

— Allah să ne apere. Ce facem? Nervos, Babak spuse: 

— Nimic. Hanul ne-a zis exact aşa: „Lăsaţi-l în pace pe 
pilot, orice o face. E primejdios!” Aşa ne-a zis, nu? când 
pilotul ia maşina aproape de ziuă, lăsaţi-l să plece. 

Era nevoit să strige ca să acopere zgomotul crescând al 
motoarelor. 

— Nu facem nimic. 

— Dar nu ni s-a spus că o să pornească din nou motoarele. 
Hanul n-a zis asta, sau că o să încerce să fugă cu covoare. 

— Ai dreptate! Voia lui Allah, dar ai dreptate. Erau din ce 
în ce mai nervoşi. Nu uitaseră străjile aruncate în temniţă şi 
biciuite de bătrânul Han pentru nesupunere sau greşeală 
sau cele alungate de cel nou. 

— Motorul sună bine acuma, nu crezi? 

Amândoi îşi ridicară privirile când la al doilea etaj, etajul 
Hanului, se aprinseră luminile, apoi tresăriră, răsucindu-se 
pe călcâie când maşina poliţiei se opri brusc în faţa porții. 

Sergentul ţâşni afară cu o lanternă în mână. 

— Ce se întâmplă, pe Allah? Deschideţi poarta, pe Allah! 
Unde-s oamenii mei? 

Pabak se repezi către poarta laterală şi trase zăvorul. 

În carlingă mâinile lui Erikki se mişcau cât puteau de 
repede, rana din braţ stânjenindu-l. Sudoarea i se scurgea 
pe obraji şi se amesteca cu un fir de sânge de la ureche, de 
unde bandajele lipite cu bandă adezivă se mişcaseră. 
Răsufla greu, sacadat, din pricină că alergase din aripa de 
nord cu Azadeh înfăşurată în covor, adormită şi fără puteri 
şi înjură acele indicatoarelor care nu voiau să se ridice mai 
repede. Văzuse aprinzându-se luminile în apartamentele lui 
Hakim şi capete care se iţiseră la ferestre. 

Înainte să părăsească apartamentul, îi trăsese un pumn 
Minei, ameţind-o prudent, sperând că n-o rănise, ca s-o 
apere?i pe ea şi pe el, să nu poată da alarma sau să fie 


acuzată de complicitate, o înfăşurase pe Azadeh în covor şi- 
şi prinsese kukriul de centură. 

— Haide! se răsti la indicatoare, apoi zări lângă poarta 
principală doi bărbaţi în uniformă de poliţişti. 

Pe neaşteptate, elicopterul fu scăldat într-o baie de lumină 
de la lanternă şi îşi simţi stomacul răsucindu-se. Fără să se 
gândească, înşfacă pistolul mitralieră, scoase ţeava prin 
fereastra pilotului şi apăsă pe trăgaci, ochind sus. 

Cei patru oameni se împrăştiară căutând adăpost când 
gloanţele ricoşară de fierăria porţii. în spaima lui, sergentul 
scăpă lanterna, dar nu mai înainte ca toţi să poată vedea 
două trupuri, al caporalului şi al celuilalt poliţist, ghemuite, 
inerte, prăbuşite la pământ şi să-i creadă morţi. Când rafala 
încetă, sergentul se repezi spre poarta laterală şi spre 
maşină şi carabină. 

— Trage, pentru Dumnezeu! strigă şoferul. Surescitat, 
Babak apăsă pe trăgaci, dar gloanţele se pierdură în aer. 
Imprudent, şoferul ieşi la loc deschis ca să recupereze 
lanterna. O altă rafală din elicopter şi sări înapoi. 

— Fiu de căţea! 

Toţi trei rămaseră la adăpost. O altă rafală şi lanterna 
dansă, apoi explodă. 

Erikki îşi vedea ruinat planul de evadare, elicopterul o 
ţintă neajutorată pe sol. Timpul trecea în defavoarea lui. 
Pentru o fracțiune de secundă se gândi să oprească 
motoarele. Indicatoarele erau mult prea jos. Apoi, îşi goli 
pistolul mitralieră către poartă cu un strigăt prelung, 
împinse maneta de gaz înainte şi lăsă să-i scape un alt 
strigăt primitiv care-i îngheţă pe cei ce-l auziră. Motoarele 
trecură la putere maximă, urlând sub tensiune când 
împinse manşa înainte şi târî elicopterul, săltându-l în aer 
câţiva centimetri, cu coada în sus; acesta alunecă înainte 
scrijelind pavajul cu patinele, săltă şi se ridică, se lăsă 
înapoi şi săltă din nou şi rămase în aer, legănându-se 
violent. 


La poarta principală, şoferul smulse arma din mâna strajei 
şi se îndreptă către stâlp, privind grijuliu pe după el ca să 
vadă elicopterul depărtându-se, şi apăsă pe trăgaci. 

La al doilea etaj al palatului, Hakim se aplecase ameţit pe 
fereastra dormitorului, smuls din somn de zgomot. Straja 
Margol se afla lângă el. Zăriră elicopterul aproape izbindu- 
se de una dintre clădirile de lemn de la marginea curţii, 
smulgând cu patinele o parte din acoperiş, apoi luptându-se 
să înainteze într-o ascensiune greoaie. Dincolo de ziduri se 
afla maşina poliţiei, silueta sergentului profilată pe 
fascicolul farurilor. Hakim îl văzu ochind şi se rugă să nu 
nimerească. Erikki auzi gloanţele zăngănind în metal, se 
rugă să nu fie atins nimic vital şi se aplecă periculos într-o 
parte ca să iasă din zona expusă de deasupra zidurilor 
către un spaţiu lateral, unde putea să se strecoare la 
adăpostul palatului. În virajul său violent, covorul răsucit în 
jurul lui Azadeh se răsturnă şi se lovi de comenzi. O clipă se 
simţi pierdut, apoi îşi folosi uriaşa-i putere ca s-o împingă 
într-o parte. Rana din braţ se deschise. 

Zbura legănat în spatele aripii de nord a palatului, 
elicopterul încă la câţiva metri deasupra solului, 
îndreptându-se către celălalt zid împrejmuitor, din 
apropierea colibei unde fuseseră ascunşi Ross şi Gueng. 
Încă numai la câţiva metri înălţime, un glonte rătăcit îi 
găuri uşa şi izbi în panoul de instrumente, împrăştiind 
cioburi de sticlă. 

Când elicopterul dispăru din vedere, Hakim şchiopată de-a 
curmezişul uriaşului dormitor, pe lângă focul de lemne care 
ardea vesel, şi ieşi pe coridor, câtre ferestrele de-acolo. 

— Tu poţi să-l vezi? întrebă gâfâind din cauza efortului. 

— Da, înălţimea voastră, spuse Margol şi arătă surescitat 
cu degetul. Acolo! 

Elicopterul era doar o siluetă neagră pe fondul şi mai 
întunecat al cerului, apoi reflectoarele curţii se aprinseră şi 
Hakim îl văzu clătinându-se pe deasupra zidului la numai 
câţiva centimetri şi prăvălindu-se de partea cealaltă. Câteva 


secunde mai târziu reapăru, prinzând viteză şi altitudine. În 
acel moment năvăli alergând pe coridor Aisha, ţipând 
isteric: 

— Înălţimea voastră, înălţimea voastră, Azadeh a plecat! A 
plecat! Diavolul ăla a răpit-o! Şi Mina, zace în nesimţire! 

Din pricina somniferelor, lui Hakim îi venea greu să se 
concentreze. Nu simţise niciodată pleoapele mai grele ca 
acum. 

— Ce spui? 

— Azadeh a plecat, sora voastră a plecat! A înfăşurat-o 
într-un covor şi a răpit-o! A luat-o cu el! 

Se opri temătoare, zărind privirea din ochii lui Hakim, faţa 
lui cenuşie în lumina slabă şi pleoapele fluturând, ea 
neştiind că luase somnifere. 

— A răpit-o! 

— Dar... dar asta nu se poate, nu e cu... 

— O, ba da! A răpit-o şi Mina e în nesimţire! Hakim clipi 
către ea, apoi bolborosi: 

— Daţi alarma, Aisha. Dacă e răpită... pe Allah, daţi... daţi 
alarma! Am luat somnifere şi ei... o să mă ocup de diavolul 
ăsta mâine... Pe Allah... Acum nu pot... Dar trimiteţi pe 
cineva la Gărzile Verzi. Daţi de veste! Hanul pune o 
răscumpărare regească pe capul lui... Margol, ajută-mă să 
mă întorc în camera mea... 

Servitori înspăimântați şi străji se adunaseră la celălalt 
capăt al coridorului şi Aisha, scăldată în lacrimi, alergă 
înapoi la ei, spunându-le ce se întâmplase şi ce ordonase 
Hanul. 

Hakim bâjbâi după pat şi se întinse pe spate istovit. 

— Margol, spune străjilor să-i aresteze pe proştii ăia de la 
poartă. Cum de-au putut să lase să se întâmple asta?! 

— N-au fost atenţi, înălţimea voastră! 

Omul era sigur că avea să fie dată vina pe ei, cineva 
trebuia să fie făcut vinovat, deşi el fusese de faţă când 
Hanul le spusese să nu se amestece în treburile pilotului. 
Transmise ordinul şi se întoarse. 


— Vă simţiţi bine, înălţimea voastră? 

— Da, mulţumesc. Nu pleca din cameră. Trezeşte-mă în 
zori. Ai grijă de foc şi trezeşte-mă în zori! 

Hakim se lăsă să alunece mulţumit în somnul care-l îmbia 
atât de seducător. Spatele nu-l mai durea, dar mintea era 
concentrată asupra lui Azadeh şi Erikki. 

Când sora lui ieşise din mica încăpere, lăsându-l singur cu 
Erikki, îngăduise să i se vadă tristeţea. 

— N-ai cum să scapi din capcană, Erikki. Suntem cu toţii 
încolţiţi. Cu toţii. Tu, Azadeh şi cu mine. încă nu pot să cred 
că o să renunţe la mahomedanism şi în acelaşi timp sunt 
convins că n-o să mi se supună nici mie, nici ţie! Nu vreau s- 
o rănesc cu nici un chip, dar n-am de ales. Sufletul ei 
nemuritor e mult mai important decât viaţa ei temporară. 

— Aş putea să-i salvez sufletul, Hakim, cu ajutorul tău. 

— Cum? 

Văzuse încordarea lui Erikki, faţa sa tensionată, ochii 
ciudaţi. 

— Elimină cauza! 

— Cum? 

— Să zicem că nebunul ăsta de pilot nu e mahomedan, ci 
un barbar care e atât de îndrăgostit de nevasta lui că 
înnebuneşte şi mai mult şi, în loc să evadeze de unul singur, 
o doboară în nesimţire, pe neaşteptate, o răpeşte, pleacă cu 
ea în zbor şi o scoate din ţară împotriva voinţei ei şi refuză 
să-i îngăduie să se întoarcă. În cele mai multe ţări, un soţ 
poate să aplice măsuri extreme ca să-şi menţină puterea 
asupra soţiei şi chiar să o forţeze să i se supună şi să-l 
asculte. În acest fel, ea n-o să-şi încalce jurământul şi n-o să 
trebuiască niciodată să renunţe la mahomedanism, tu n-o să 
fii nevoit vreodată să-i faci vreun rău şi eu o să-mi păstrez 
femeia. 

— E păcăleală, spusese Hakim descumpănit. E păcăleală. 
— Nu, e închipuire. O ipoteză. Totul e numai o închipuire. 
Dar ipotetic ea îndeplineşte... se supune regulilor cărora ai 

jurat să li te supui şi nimeni nu va crede vreodată că sora 


Hanului Gorgonilor şi-ar încălca de bunăvoie jurământul şi 
ar renunţa la mahomedanism pentru un barbar. Nimeni... 
Nici măcar acum nu eşti sigur c-o s-o facă. Nu-i aşa? 

Hakim încercase să găsească scăpări în plan. Nu găsise 
niciuna, iar planul ar fi rezolvat multe. N-ar rezolva oare 
totul? Dacă Erikki trebuia să facă asta fără ştirea şi ajutorul 
ei, s-o răpească... e-adevărat! Nimeni n-ar crede vreodată 
că şi-a încălcat de bunăvoie jurământul. S-o răpească! Aş 
putea să condamn asta public şi să mă bucur pentru ea în 
taină, dacă vreau să plece, iar el să trăiască. Dar trebuie s-o 
fac. Este singura cale. Ca să-i salvez ei sufletul, trebuie să-l 
salvez pe el. 

În pacea dormitorului, deschise pentru o clipă ochii. 
Umbrele aruncate de flăcări dansau pe tavan. Erikki şi 
Azadeh se aflau acolo. Allah o să mă ierte, îşi zise alunecând 
în somn. Mă întreb dac-o s-o mai văd vreodată. 

CAPITOLUL 69 

Teheran, lângă Universitate; ora 11,58 noaptea. În 
întunericul rece, Seherazada stătea cu falanga de Gărzi 
Verzi, apărând primele rânduri ale mahomedanilor care, 
strânşi unul lângă celălalt, strigau „Allah e mare!” la unison, 
o barieră vie în faţa celor două sau trei mii de studenţi de 
stânga, zgomotoşi şi agitaţi, care se apropiau pe bulevard. 
Lanterne şi torţe aprinse, câteva maşini în flăcări, arme, 
bețe, bâte. Degetele ei se strânseră în jurul pistolului din 
buzunar; avea grenada pregătită în celălalt buzunar. 

— Allah e mare! strigă. 

Duşmanul se apropia repede şi Seherazada văzu pumnii 
strânşi, auzi tumultul crescând de ambele părţi, strigătele 
din ce în ce mai răguşite, simţi nervii tuturor din ce în ce 
mai întinşi. „Nu e alt Dumnezeu decât Allah”. Acum 
duşmanii lor erau atât de aproape încât putea să vadă 
chipul fiecăruia. Dintr-o dată realiză că nu erau o 
adunătură de revoluționari vânduți Satanei, nu toţi, imensa 
lor majoritate erau studenţi şi studente, bărbaţi şi femei de 
vârsta ei, femeile înaintând curajoase fără chador, strigând, 


cerându-şi drepturile, votul şi toate lucrurile acelea de bun 
simţ date de Allah, câştigate din greu, care nu trebuiau 
niciodată înapoiate. 

Se simţi transportată înapoi în fierbinţeala ameţitoare a 
Marşului Femeilor, toate în cele mai bune haine ale lor, cu 
părul liber, ele la fel de libere ca şi părul lor, susţinându-şi 
libertatea şi toate drepturile în noua măreaţă Republică 
Islamică, unde ea şi fiul ei şi lommy aveau să trăiască 
fericiţi pentru totdeauna. 

Din nou apăru în faţa ochilor ei imaginea fanaticului 
fluturându-şi cuțitul, sfâşiind viitorul, dar asta nu mai conta. 
Ibrahim îl oprise. Ibrahim, conducătorul studenţilor, fusese 
acolo ca să-o salveze. O, Ibrahim, eşti aici în noaptea asta, îi 
conduci aşa cum ne-ai condus pe noi? Eşti aici, luptând 
iarăşi pentru libertate şi dreptate şi drepturile femeilor, sau 
ai fost trecut în rândul martirilor la Kowiss, aşa cum doreai, 
rugându-l pe mullahul acela blestemat, cu două feţe, care 
ţi-a ucis tatăl - aşa cum a fost ucis al meu? Dar... dartata a 
fost ucis de mahomedani, nu de cei de stânga, se gândi 
uluită. lar Imamul este încă neclintit de partea tuturor 
legilor care au fost pe vremea Profetului... Şi Meshang... Şi 
Tommy a fost forţat să plece şi divorţul mi-a fost impus... şi 
căsătoria impusă cu bătrânul acela murdar... şi n-am nici un 
drept! 

— Ce fac aici? gâfâi ameţită, în mijlocul acelui tumult. Ar 
trebui să fiu acolo cu ei. Ar trebui să fiu acolo cu ei, nu 
aici... Nu, nu, nu, nici acolo. Ce fac cu copilul, cu fiul meu? E 
primejdios pentru el aici. 

Undeva se auzi un foc de armă, apoi altele şi vacarmul 
deveni general, cei din faţă încercând să se retragă, iar cei 
din spatele lor încercând să ajungă în rândurile care luptau. 
În jurul Şheherazadei era o vălmăşeală nebună. Se simţi 
strivită şi împinsă înainte, abia atingând pământul cu 
picioarele. O femeie de lângă ea ţipă şi se prăbuşi sub 
picioarele celorlalţi. Un bătrân se împiedică şi dispăru sub 
ei, bâlbâind cuvintele Shahadei, aproape trăgând-o cu el. 


Umărul cuiva o izbi în stomac şi ea ţipă de durere şi spaima 
ei deveni teroare. 

— Tommy, ajută-mă! 

La o sută de metri mai în faţă, Tom Lochart era lipit de 
vitrina unui magazin de către grupul de studenţi. Haina îi 
era sfâşiată, şapca dispăruse şi se simţea mai disperat ca 
niciodată. De ore întregi căuta printre grupurile de 
studenţi, nădăjduind cu disperare să o găsească, sigur că ea 
se afla pe undeva pe acolo, printre ei. Unde în altă parte ar 
fi putut să se ducă? Desigur că nu la apartamentul acelui 
student, cel despre care Jari zicea că l-au întâlnit, acel 
Ibrahim, sau cum s-o fi numit, care nu însemna nimic. Mai 
bine acolo decât aici, se gândi disperat. O, doamne, ajută- 
mă să o găsesc. 

Pe lângă el trecură nişte femei scandând, cele mai multe în 
haine occidentale, cu jeanşi, scurte matlasate - şi atunci o 
văzu. Se zbătu să-şi croiască drum de-a lungul zidului, dar 
încă o dată se înşelase şi-şi ceru iertare şi-şi croi drum 
iarăşi într-o parte, urmărit de câteva înjurături. Apoi i se 
păru că o zăreşte de partea cealaltă a drumului, dar din 
nou se înşelase. Fata purta aceleaşi haine de ski ca şi 
Seherazada şi avea aceeaşi coafură şi era cam de vârsta ei, 
dar ducea o placardă cu o lozincă marxist-islamică şi, iritat 
de nemulţumire, o înjură, urând-o pentru prostia ei. Il 
enervau strigătele dintr-o parte şi din cealaltă şi ar fi vrut 
să aibă un ciomag şi să-i zdrobească, să alunge răul din ei. 

O, Allah, ajută-mă s-o găsesc. 

— Allah e mare! murmură şi, deşi era înnebunit de grijă 
pentru ea, îşi simţea în acelaşi timp sufletul înălţat. 

Când o să devin mahomedan, totul o să se schimbe. Acum 
o să mă accepte. Sunt unul dintre ei, pot să mă duc în 
hagealăc la Mecca, pot să mă rog în orice moschee, 
culoarea sau rasa nu înseamnă nimic pentru Allah. Numai 
credinţa. Cred în Allah şi cred că Mohammed a fost Profetul 
lui Allah. N-am să fiu fundamentalist sau şiit. Am să fiu sunit 
ortodox. Am să găsesc un profesor şi-am să studiez şi-am să 


învăţ araba. Şi am să pilotez pentru IranOil şi noul regim şi- 
o să fim fericiţi, Seherazada şi cu mine. 

Un foc de armă se auzi în apropiere şi în aer se înălţară 
flăcările de la o baricadă din cauciucuri aprinse, în timp ce 
grupuri mici de studenţi se aruncau urlând asupra 
rândurilor Gărzilor Verzi. Se auziră din nou alte focuri de 
armă şi întreaga stradă izbucni în strigăte, trupuri alergând 
de colo-colo şi cei slabi fură zdrobiţi sub picioare: O coloană 
înnebunită de tineri îl târî către zona luptelor. 

La circa optzeci de metri mai departe, Seherazada ţipa 
zbătându-se cu disperare, încercând să-şi facă loc cu 
coatele şi cu picioarele, într-o parte, unde avea să fie relativ 
mai la adăpost. Chadond ei era sfâşiat, eşarfa dispăruse. 
Era zgâriată şi o durea pântecul. Cei din jurul ei se 
transformaseră într-o gloată ce izbea cu furie, orbeşte, pe 
cei din faţa lor, fiecare pentru el, dar toţi făcând parte din 
aceeaşi gloată dementă. Bătălia balansa mulţimea înainte şi 
înapoi, nimeni nu ştia cine e prieten sau duşman, cu 
excepţia mullahilor şi Gărzilor Verzi care strigau, încercând 
să controleze încăierarea. Cu un răcnet asurzitor, gloata de 
mahomedani îşi luă avânt şi avansa. Cei slabi se prăbuşiră şi 
fură zdrobiţi sub picioare. Bărbaţi, femei. Ţipete şi strigăte 
şi tumult, toţi chemând, fiecare pentru ei, pe Allah, după 
închipuirea fiecăruia. 

Studenţii luptau cu disperare, dar fură măturaţi fără milă. 
Mulţi se prăbuşiră. Fură călcaţi în picioare. Restul se 
împrăştie şi începu urmărirea, iar părţile se amestecară. 

Lochart îşi folosise înălţimea şi greutatea ca să-şi croiască 
drum spre trotuar şi acum se oprise între două maşini, 
apărat de ele pentru moment. La câţiva metri mai departe 
văzu o alee îngustă, pe jumătate ascunsă între case, care 
ducea către o moschee năruită, unde avea să se afle la 
adăpost. 

În faţă se produse o deflagraţie uriaşă când rezervorul 
unei maşini explodă, împrăştiind flăcări. Cei norocoşi fură 
ucişi pe loc, răniții începură să urle. La lumina flăcărilor i se 


păru că o vede o fracțiune de secundă, apoi un grup de 
tineri care alergau dădu peste el, cineva îl lovi cu pumnul în 
spate, alţii îl îmbrânciră la o parte din drum şi se prăbuşi 
sub bocancii lor. 

Seherazada se afla doar la treizeci de metri distanţă, cu 
părul în dezordine, cu hainele sfâşiate, încă prinsă în 
înghesuială, încă târâtă de învălmăşeală, încă ţipând după 
ajutor, în mijlocul mulţimii surde şi nepăsătoare. 

— Tommy, ajută-mă! Ajutor! 

Mulțimea se desfăcu pentru o clipă. Ţâşni în locul liber, 
strecurându-se către magazinele încuiate şi oblonite şi 
maşinile parcate lângă trotuar. Tumultul scădea. O mulţime 
de mâini împingeau într-o parte şi-n alta ca să croiască loc 
stăpânilor lor, palmele îşi ştergeau sudoarea şi murdăria şi 
fiecare începu să-şi privească vecinul. 

— Afurisită de târfă comunistă! strigă omul aflat în calea 
ei, cu ochii aproape ieşiţi din cap de furie. 

— Nu sunt... nu sunt... Sunt mahomedană... gâfâi ea, dar 
mâinile înşfăcaseră bluza de schi cu fermoarul smuls şi 
palma bărbatului se strecură dedesubt, apucându-i sânul. 

— Târfă! Femeile mahomedane nu se destrăbălează. 
Femeile mahomedane poartă chador. 

— L-am pierdut! Mi-a fost smuls, ţipă ea. 

— Târfă! Allah să te blesteme. Femeile noastre poartă 
chador. 

— L-am pierdut, mi l-au smuls, ţipă din nou şi încercă să-l 
împingă. Nu este alt... 

— Târfă! Stricato! Diavoliţo! strigă el fără s-o audă, 
cuprins de nebunie, atingerea sânului prin bluza de mătase 
şi furoul de dedesubt înfierbântându-l şi mai mult. 

Degetele se strânseră pe mătase şi o smulseră şi 
cuprinseră rotunjimea pieptului, cealaltă mână trăgând-o 
mai aproape ca s-o supună şi s-o gâtuie, în timp ce ea izbea 
cu picioarele şi striga. 

Cei din apropiere începură să strige cuvinte de batjocură 
sau încercară să se dea la o parte. Era greu să vadă în 


întunericul abia risipit de lumina flăcărilor, neînţelegând din 
ce se întâmpla decât că cineva prinsese o târfă comunistă 
acolo, între rândurile drept-credincioşilor. 

— Pe Allah, nu e comunistă! Am auzit-o strigând numele 
Imamului, strigă cineva, dar ţipetele din jur îl acoperiră, o 
altă încăierare izbucni şi bărbaţii se aruncară înainte să 
ajute sau îşi făcură loc cu umerii ca să se retragă şi îi lăsară 
singuri. 

Se luptă cu el cu unghiile şi cu picioarele şi cu glasul, 
sufocată de răsuflarea şi obscenităţile lui. Cu un ultim efort, 
îl chemă pe Allah în ajutor, încercă să-i sfâşie obrajii cu 
unghiile şi nu reuşi şi-şi aminti de armă. Mâna o înşfăcă 
singură, împinse ţeava în el şi apăsă pe trăgaci. Omul se 
prăbuşi răcnind, cu cea mai mare parte a organelor 
genitale smulse. În jurul ei se lăsă brusc tăcere şi se făcu 
loc. Pumnul ei ieşi din buzunar ţinând încă arma. Un om din 
apropiere i-l înşfacă. Se holbă aiurită în jos la atacatorul ei, 
care se zvârcolea şi gemea în praf. 

Allah e mare! bolborosi, apoi băgă de seamă starea în care 
era şi îşi strânse scurta în jurul pieptului, o încheie şi 
observă ura care o înconjura. Mă ataca! Allah e mare! Allah 
e mare! 

— Pentru ea sunt doar vorbe! E comunistă! ţipă ascuţit o 
femeie. Uitaţi-vă la hainele ei: nu e de-a noastră! 

La câţiva metri mai departe, Lochart se ridică din praf cu 
capul bubuind, urechile ţiuind, abia în stare să vadă sau să 
audă. Cu un efort imens se ţinu drept, apoi îşi croi drum cu 
coatele înainte, către intrarea în alee, către linişte şi 
siguranţă. Mai avuseseră şi alţii acelaşi gând şi intrarea 
deja era blocată de învălmăşeală. Şi atunci vocea ei, 
amestecată cu alte strigăte, ajunse până la-el. Se întoarse. 

O văzu încolţită, cu spatele lipit de un perete, cu gloata în 
jurul ei, cu hainele pe jumătate smulse de pe trup, mâneca 
scurtei sfâşiată, ochii holbaţi, privirea disperată, cu grenada 
în mână. În clipa aceea, un bărbat făcu o mişcare către ea, 
ea smulse cuiul, omul îngheţă şi toată lumea începu să se 


tragă înapoi. Lochart năvăli prin cordonul de trupuri până 
la ea şi înşfacă grenada, ţinând levierul coborât. 

— La o parte de lângă ea! urlă în farsi şi rămase în faţa ei, 
apărând-o. E mahomedană, fii de căţea! E mahomedană şi 
soţia mea şi eu suntem mahomedan. 

— Eşti străin şi ea e comunistă, pe Allah! 

Lochart se repezi la omul care strigase şi pumnul său, 
înarmat acum cu grenada, îi zdrobi buzele, dizlocându-i 
falca. 

— Allah e mare! mugi Lochart. 

Alţii preluară strigătul şi cei care nu-l credeau nu mai 
făcură nimic, temându-se de el, dar şi mai temători de 
grenadă. Ţinând-o strâns cu braţul liber, pe jumătate 
sprijinind-o, pe jumătate târând-o pe Seherazada, Lochart 
avansa până în primele rânduri, cu grenada pregătită în 
mână. 

— Vă rog, lăsaţi-ne să trecem. Allah e mare! Pacea fie cu 
voi! 

Primele rânduri se despărţiră, apoi celelalte şi el îşi croi 
drum printre ele, murmurând: 

— Allah e mare! Pacea fie cu voi! 

Continuă aşa până când străpunse zidul de trupuri, 
pătrunzând în îmbulzeala aleii, împiedicându-se de 
murdărie şi gropi, izbindu-se din când în când de oameni, în 
întuneric. La moscheea din faţa lor se aprinseră câteva 
lumini. Se opri lângă fântână, sparse gheaţa şi scoase apă 
cu o mână, stropindu-se pe faţă, furtuna din mintea lui încă 
nedomolită. 

— Christoase! murmură şi mai luă apă. 

— Oh, Tommy, ţipă Şeherazada ca dintr-un capăt de lume, 
cu vocea nefiresc de schimbată, ca o coardă gata să 
plesnească, de unde vii? De unde? O, mi-a fost atât de 
teamă! Mi-era frică! 

— Şi mie! se bâlbâi el, reuşind cu greu să pronunţe 
cuvintele. Te caut de ore întregi, draga mea! 

O trase mai aproape de el. 


— E?ti teafără? 

— O da, da! 

Îl îmbrăţişa strâns şi-şi îngropa faţa în umărul lui. 

Focuri neaşteptate de armă, alte ţipete în spatele lor în 
stradă. Instinctiv o trase mai aproape, dar în jurul lor nu se 
vedea nici o primejdie, doar grupuri de oameni abia 
deosebindu-se în întuneric. Focurile de armă se îndepărtară 
şi zgomotul încăierării descrescu. 

Suntem în sfârşit în siguranţă. Nu, nu încă. Mai e încă 
grenada. Nu am cuiul ca să pot s-o asigur şi n-am cum s-o 
asigur altfel. 

Peste capul ei şi al celor care treceau pe alături zări de 
partea cealaltă a pieţei, lângă moschee, ruinele unei clădiri 
incendiate. Acolo pot să scap de ea fără probleme, se 
convinse singur, fără să poată gândi încă limpede, ţinând-o 
pe Şeherazada strâns lângă el şi prinzând putere din 
îmbrăţişare. Împrejurul lor se adunaseră iarăşi oameni şi 
aleea era din nou aglomerată. până când numărul lor nu va 
scădea, va fi foarte greu şi primejdios să scap de grenadă, 
să arunc grenada dincolo de piaţă. Se apropie împreună cu 
Şeherazada de fântână, unde întunericul era mai adânc. 

— Nu te îngrijora. O să aşteptăm o clipă, apoi o să plecăm. 
Vorbea englezeşte, în şoaptă. Aveau atât de multe să-şi 
spună, atât de multe să întrebe. 

— Eşti sigură că ţi-e bine? 

— O, da, da! Cum m-ai găsit? Cum? când te-ai întors? Cum 
m-ai găsit? 

— Am zburat azi-noapte înapoi şi am fost până acasă, dar 
plecaseşi. Apoi izbucni: Seherazada, am devenit 
mahomedan! 

Ea rămase cu gura căscată. 

— Dar... dar asta a fost doar o... vorbă, o vorbă, ca să scapi 
de ei! 

— Nu, jur! Sunt într-adevăr; jur! Am spus Shahada în faţa 
a trei martori, Meshang şi Zarah şi Jari şi cred, cred cu- 
adevărat. Totul o să fie bine acum. 


Neîncrederea ei se topi în faţa bucuriei din glasul care 
repeta întruna ceea ce se întâmplase. 

— O, cât e de minunat, lommy! 

Se simţea cuprinsă de o bucurie fără margini şi în acelaşi 
timp era sigură, dincolo de orice îndoială, că pentru ei nimic 
n-avea să se mai schimbe. Nimic n-o să poată să-l schimbe 
pe Meshang, îşi zise. Meshang o să găsească o cale să ne 
distrugă, indiferent dacă Tommy este drept-credincios sau 
nu. Nimic n-o să se schimbe. Divorțul o să rămână divorţ, 
căsătoria o să se desfăşoare mai departe. Doar dacă... 

Teama ei dispăru. 

— Tommy, putem să plecăm din Teheran la noapte? Putem 
să fugim la noapte, dragul meu? 

— Nu mai e nevoie de asta acum. Nu acum. Am nişte 
planuri minunate. Am părăsit S-G. Acum, că sunt 
mahomedan, pot să rămân şi să pilotez pentru IranOil. 
înţelegi? 

Nici unuia nu-i păsa de mulţimea care trecea pe lângă ei 
din ce în ce mai înghesuită, nerăbdătoare să ajungă acasă. 
— N-ai de ce să-ţi mai faci griji, Seherazada... Cineva se 
împiedică şi-i înghionti, apoi altcineva, şi micul lor sanctuar 
fu în curând o îngrămădeală diformă de corpuri. Il văzu 

îmbrâncind un om într-o parte şi alţii începură să-l 
blesteme. II luă repede de mână şi îl trase în şuvoiul de 
oameni. 

— Hai să mergem acasă, bărbate, spuse cu glas tare într- 
un farsi răguşit, prevenindu-l, ţinându-l strâns, apoi şopti: 
Vorbeşte farsi! Şi-apoi mai tare: Nu suntem în siguranţă aici 
şi putem să vorbim mai bine acasă. 

— Da, da, femeie, mai bine să mergem acasă. Mergând, 
era mult mai bine şi mult mai în siguranţă şi Şeherazada se 
afla acolo şi mâine avea să rezolve problemele de mâine. În 
noaptea asta avea să facă o baie şi să doarmă şi să mănânce 
şi să doarmă fără vise sau numai cu vise fericite. 

— Dac-am vrea să plecăm în noaptea asta, în taină, am 
putea? Am putea, lommy? 


Oboseala îl învălui şi îi venea să strige la ea, de ce nu 
înţelegea cele ce abia îi spusese; în loc de asta, îşi stăpâni 
mânia şi spuse: 

— Nu-i nevoie să mai fugim acum. 

— Ai dreptate, bărbate, ca întotdeauna. Dar am putea? 

— Da, da, confirmă obosit şi-i spuse cum, oprindu-se şi 
pornind din nou, odată cu restul trecătorilor; pe măsură ce 
aleea se îngusta, devenea din ce în ce mai sufocantă. 

Ea radia, foarte sigură că avea să-l poată convinge. Mâine 
vor pleca. Mâine dimineaţă am să-mi strâng bijuteriile, o să- 
| minţim pe Meshang că venim la prânz la el în bazar, dar 
până atunci o să zburăm către sud în elicopterul lui Tommy. 
Poate să meargă în Emirate sau în Canada, sau oriunde, 
acolo poţi să fii mahomedană şi canadiană fără nici o grijă, 
mi-au spus când am fost la ambasadă. Şi în curând peste o 
lună, o să ne întoarcem acasă, în Iran, şi-o să trăim aici 
pentru totdeauna. 

Mulțumită, se apropie şi mai mult de el, ascunsă de 
mulţime şi de întuneric. Teama dispăruse, era sigură de 
viitorul lor minunat. Acum, că-i drept-credincios, o să 
meargă în Paradis. Allah e mare! Allah e mare! Şi-acolo am 
să ajung şi eu împreună cu el, cu ajutorul lui Allah. O să 
lăsăm în urma noastră fii şi fiice. Şi după asta, când o să fim 
bătrâni, dacă el o să moară înaintea mea, în cea de-a 
patruzecea zi am să mă asigur că sufletul lui este 
comemorat desăvârşit şi după aceea am să-i blestem 
nevasta mai tânără, sau nevestele şi copiii lor şi după aceea 
am să-mi pun treburile în ordine şi am să aştept împăcată 
să mă alătur lui, la vremea aleasă de Allah. 

— Oh, te iubesc într-adevăr, Tommy... îmi pare atât de rău 
că ai avut atât de multe necazuri... atât de multe necazuri 
cu mine! 

leşiră din alee într-o stradă. Înghesuiala era şi mai mare, 
oamenii roiau pe toată şoseaua şi printre maşini. Dar 
asupra tuturor, bărbaţi, femei, Gărzi Verzi, tineri şi bătrâni, 


plutea o uşurare, o linişte luminoasă. Noaptea fusese 
petrecută bine, împlinind lucrarea lui Allah. 

— Allah e mare! strigă cineva. 

Cuvintele stârniră ecouri şi fură repetate de mii de 
gâtlejuri. În faţa lor, şoferul nerăbdător al unei maşini 
acceleră scurt, lovi câţiva trecători care dădură unii peste 
alţii şi îi prăvăliră la rândul lor la pământ pe alţii, în mijlocul 
blestemelor şi râsetelor, Seherazada şi Lochart printre ei, 
fără ca nimeni să fie rănit. O prinsese la vreme şi, râzând, 
se aşezară să se odihnească o clipă, cu grenada strânsă 
încă bine în mână. Nu auziră fâsâitul ei alarmant, nu 
bănuiau că, în cădere, el slăbise strânsoarea pentru o clipă, 
dar îndeajuns ca să sară levierul. 

Pentru un moment care păru să continue la nesfârşit îşi 
zâmbiră unul altuia. 

— Allah e mare, spuse ea plină de fericire şi el îi răspunse 
încrezător, la fel de fericit, şi în aceeaşi clipă muriră. 

CAPITOLUL. 70 

SÂMBĂTA 3 martie 1979 

La Al Shargaz; ora 6,34 dimineaţa. Muchia soarelui ciobi 
orizontul, transformând deşertul întunecat într-o mare 
stacojie, colorând fără deosebire casele vechiului oraş-port 
şi barcazele din golful de dincolo de el. Din difuzoarele 
minaretelor începură să se facă auzite vocile muezinilor, 
dar muzica glasurilor lor nu-i făcea plăcere lui Gavallan şi 
nici unuia dintre ceilalţi membri ai S-G aflaţi pe terasa 
hotelului Oasis, unde-şi isprăveau în pripă micul dejun. 

— Te-a ajuns, Scrag, nu-i aşa? 

— Mare dreptate ai amice, spuse Scragger. 

EI, Rudi Lutz şi Petikin stăteau la masa lui Gavallan, toţi 
obosiţi şi dezamăgiţi. „Vârtejul”, un succes aproape 
complet, se transforma într-un dezastru. Duoois şi Fowler 
încă lipseau, în Bahrain Mclver nu era încă în afară de 
pericol, Tom Lochart se întorsese la Teheran, Dumnezeu 
ştie unde, nici o veste de la Erikki şi Azadeh. Niciunul dintre 


ei nu dormise aproape deloc noaptea ce trecuse. Şi apusul 
zilei ce începea era încă termenul final. 

Din clipa în care începuseră să aterizeze elicopterele, cu o 
zi în urmă, dăduseră toţi o mână de ajutor la demontarea 
lor, îndepărtând rotoarele şi cozile, pentru a putea fi 
depozitate în reactoarele cargo - când aveau să sosească, 
dacă aveau să sosească. Noaptea trecută, Roger Newbury 
se întorsese de la Al Shargaz de la o întâlnire de palat cu 
ministrul de interne, într-o dispoziţie proastă. 

— Nu pot face nimic, fir-ar să fie, Andy! Ministrul a spus că 
noul reprezentant sau ambasador al Iranului, care a văzut 
opt sau nouă elicoptere ciudate la aeroport, pretinzând că 
sunt cele „deturnate” din Iran, le-a cerut, lui?i şeicului, să 
facă personal o inspecţie la aeroport. Ministrul a spus că, 
desigur, înălţimea Sa şeicul a acceptat. Cum ar fi putut 
refuza? Inspecţia va avea loc la apusul soarelui, cu 
ambasadorul. Sunt „invitat cordial” ca reprezentant 
britanic, să verificăm cu atenţie documentele şi dacă 
vreunul este găsit suspect, bătrâne, am dat de dracu! 

Gavallan nu închisese ochii toată noaptea, încercând să 
devanseze înainte sosirea avioanelor sau să obţină un 
înlocuitor din fiecare sursă internaţională la care putea să 
ajungă. Nicăieri nu găsise vreunul disponibil. Cel mai bun 
lucru pe care reuşise să-l obţină prin contactele sale fusese 
„poate” să aducă ETA a doua zi, duminică, la prânz. 

— Afurisiţi oameni, mârâi şi-şi mai turnă cafea. Când ai 
nevoie de câteva 747 nu dai de niciunul şi de obicei cu un 
singur telefon poţi obţine cincizeci. 

Petikin era la fel de îngrijorat şi în plus îl frământa starea 
sănătăţii lui Mclver, aflat în spitalul din Bahrain. Nu se 
aştepta la nici o veste până la prânz cu privire la gravitatea 
atacului de inimă al lui Mac. „Pas de probleme,” spusese 
Jean-Luc noaptea trecută. „Au lăsat-o pe Genny să rămână 
în spital în camera alăturată, doctorul este cel mai bun din 
Bahrain şi eu sunt aici. Am amânat zborul spre casă de 


mâine şi o să aştept, dar trimiteţi-mi mâine nişte bani ca să 
plătesc taxele.” 

Petikin se juca cu ceaşca de cafea. Lăsase micul dejun 
neatins. Toată ziua şi noaptea trecută dăduse o mână de 
ajutor la pregătirea elicopterelor, aşa că n-avusese nici o 
şansă s-o vadă pe Paula şi ea plecase din nou la Teheran în 
dimineaţa aceea pentru a evacua cetăţenii italieni şi n-avea 
să se întoarcă cel puţin două zile. 

Gavallan ordonase o retragere imediată a tuturor 
participanţilor la „Vârtej” în afara zonei Golfului, până la noi 
ordine. 

— Nici o prevedere în plus nu strică, le spusese tuturor. 
Toată lumea trebuie s-o şteargă până una alta. 

Mai târziu, Petikin îi zisese: 

— Ai dreptate, Andy, dar cum rămâne cu Iom şi cu Erikki? 
Ar trebui să lăsăm pe cineva,aici. M-aş bucura să mă 
primeşti voluntar. 

— Pentru Dumnezeu, Charlie, termină! explodase 
Gavallan. Crezi că eu nu sunt bolnav de îngrijorare din 
pricina lor? Şi a lui Fowler şi a lui Dubois? Trebuie să facem 
totul încetişor, pas cu pas. Toţi cei care nu sunt necesari o 
şterg înainte de apusul soarelui şi tu eşti unul dintre ei. 

Asta fusese în jur de unu noaptea, la birou, când Petikin 
sosise să-l înlocuiască pe Scot, care răsucea încă somnoros 
butonul emiţătorului. Restul nopţii stătuse acolo. Nu 
chemase nimeni. Lia ora cinci dimineaţa îl înlocuise Nogger 
Lane şi venise aici ca să ia micul dejun. 

Gavallan, Ruddy şi Scragger erau deja aşezaţi la masă. 

— Ceva noroc cu cargourile, Andy? 

— Nu, Charlie! A rămas tot pe mâine la prânz, cel mai 
devreme. Stai jos; ia nişte cafea. 

Apoi se iviseră zorii şi muezinii. Cântarea lor încetă. Parte 
din agresivitate dispăru şi ea de pe verandă. 

Scragger îşi mai turnă o ceaşcă de cafea. Stomacul încă îl 
mai deranja. Un alt fior îngheţat iradie din măruntaie şi se 
repezi la toaletă. Spasmul trecu repede, cu foarte puţine 


rezultate vizibile, dar nu se vedea nici urmă de sânge, iar 
Doc Nutt îi spusese că nu crede să fie dizenterie. 

— Stai liniştit câteva zile, Scrag. Voi avea rezultatele 
tuturor testelor mâine. 

Îi spusese doctorului despre sângele din urină şi despre 
durerea din stomac din ultimele câteva zile. Ar fi fost de 
neiertat să ascundă aşa ceva, ar fi adăugat o primejdie în 
plus atât pentru pasagerii săi, cât şi pentru elicopter. 

— Scrag, mai bine rămâi în spital câteva zile, spusese Doc 
Nutt. 

— Du-te naibii, bătrâne, am de lucru până peste cap! 
Întorcându-se la masă, observă atmosfera rău prevestitoare 
în care se scăldau cu toţii şi pe care o detesta, dar nu avea 
nici o soluţie. Nu putea face altceva decât să aştepte. N- 
aveau cum să iasă de acolo, fiindcă trebuiau să treacă prin 
Arabia Saudită şi Emirate sau spaţiul aerian al Omanului şi 
n-aveau nici o posibilitate de-a obţine aprobare pentru 
câteva zile. Sugerase în glumă să reasambleze elicopterele, 
să afle când avea să plece primul superpetrolier englezesc 
prin Hormuz, să decoleze şi să se aşeze pe el. 

— Şi pur şi simplu o să dispărem în largul mării albastre şi 
o să ajungem la Mombasa sau o să ocolim toată Africa, până 
în Nigeria... 

— Hei, Scrag, spusese Vossy plin de admiraţie, mare 
aiureală chestia asta! Ne-ar prinde bine o croazieră. Ce 
părere ai, Andy? 

— Am fi arestaţi şi băgaţi la zdup înainte ca elicele să se 
rotească de două ori. 

Scragger se aşeză şi alungă o muscă. Soarele era mai 
puţin roşu acum şi toţi îşi puseră ochelari fumurii ca să se 
apere de radiaţiile sale. Gavallan isprăvi cafeaua. 

— Ei bine, am şters-o la birou, în caz că pot să fac ceva. 
Dacă aveţi nevoie de mine, sunt acolo. Cât de repede o să 
termini, Rudi? 

Rudi era responsabil cu pregătirea elicopterelor pentru 
transport. 


— Limita ta era astăzi la prânz. O să fie la prânz. Înghiţi 
ultima gură de cafea şi se ridică. 

— E vremea să plecăm, meine Kinder. 

Mârâieli şi mieunaturi din partea celorlalţi, dar cele mai 
multe binevoitoare, deşi toţi erau istoviţi. Urmă un exod 
general către maşinile care-i aşteptau afară. 

— Andy, spuse Scragger, aş veni cu tine dacă crezi că e 
bine. 

— Bună idee, Scrag! Charlie, n-ai de ce să te bagi în 
echipa lui Rudi, că oricum suntem în avans faţă de grafic. 
De ce nu vii mai încolo pe la birou? 

Petikin îi zâmbi. 

— Mulţumesc. 

Paula nu era programată să plece de la hotel până la zece 
dimineaţa. Acum avea destul timp ca s-o vadă... şi ce să-i 
spună? se întrebă, făcându-le semn cu mâna. 

Gavallan ieşi pe poartă. Aeroportul era încă parţial în 
umbră. Câteva reactoare, cu luminile de poziţie aprinse, îşi 
încălzeau motoarele. Evacuarea Iranului avea încă 
prioritate. Trase cu coada ochiului către Scragger şi-l văzu 
strâmbându-se. 

— 'Te simţi bine? 

— Sigur, Andy, da mă bolboroseşte puţin burtica. Am tras-o 
rău în Noua Guinee, aşa că întotdeauna trebuie să am grijă. 
Dac-aş putea face rost de puţin elixir de-al bătrânului 
doctor Collis Brown, aş ţopăi de bucurie. 

— Era o tinctură minunată, inventată de doctorul Collis 
Brown, un chirurg din armata engleză, deosebit de eficace 
în combaterea dizenteriei, din pricina căreia mureau zeci 
de mii de soldaţi în timpul Războiului din Crimeea. 

— Şase picături din poţiunea magică şi eşti beton. 

— Ai dreptate, Scrag! spuse Gavallan absent, N-am plecat 
niciodată la drum fără Collis. Stai puţin! Se lumină dintr-o 
dată. 

— Trusa mea de prim-ajutor! Am ceva acolo. Liz o 
înghesuie întotdeauna în valiză. Elixir Collins, balsam de 


tigru, aspirină, un dublon de aur şi o cutie de sardele. 

— Ce, sardele? 

— În caz că mi se face foame. 

Gavallan se bucura că avea cu cine să stea de vorbă ca să- 
şi ţină gândurile departe de dezastrul ce plutea deasupra 
capetelor lor. 

— Liz şi cu mine avem un prieten comun pe care l-am 
întâlnit cu ani în urmă în Hong Kong, un tip căruia îi zice 
Marlowe, un scriitor. Avea întotdeauna o conservă cu el. 
„Raţii de fier în caz de foamete”, aşa le zicea. Şi Liz şi cu 
mine râdeam întotdeauna de chestia asta. A devenit un fel 
de simbol, ca să ne amintească ce norocoşi suntem de fapt. 

— Peter Marlowe, ăla care a scris Changi, despre lagărul 
de prizonieri de război din Singapore? 

— Da. îl cunoşti? 

— Nu, da i-am citit cartea. Nu şi pe celelalte, dar pe aia am 
citit-o. 

Scragger îşi aminti brusc de războiul lui cu japonezii Şi 
apoi de Kasigi şi de Iran-loda. Noaptea trecută sunase la 
celelalte hoteluri ca să dea de urma lui Kasigi şi până la 
urmă îl găsise trecut în registrul Hotelului Internaţional 
întrebându-se dacă Pan Am Freightim poate fi anulat. 

Si îi lăsase un mesaj, dar până acum nu primise nimic de la 
el. 

Probabil că e nemulţumit ca l-am lăsat baltă, îşi spuse, că 
nu putem să-l ajutăm la lran-Ioda. Drăcia aracului! Bandar- 
e Delam şi Iran-Ioda par la ani distanţă, când n-au trecut 
decât câteva zile. Şi totuşi, dacă n-ar fi fost el, aş mai fi şi 
acum legat cu cătuşe de un afurisit de pat. 

— Păcat că n-avem cu toţii cutia noastră de sardele, Andy, 
spuse. De multe ori uităm norocul. Nu? Uite ce norocoşi am 
fost c-am scăpat întregi de la Lengeh. Ce zici de bătrânu 
Duke? Curând o să fie sănătos tun. Încă o fracțiune de 
centimetru şi ar fi fost mort. Da nu e. Scot la fel. Ba ce să 
zici de „Vârtej”? Toţi băieţii au ieşit de-acolo şi păsărelele 
noastre odată cu ei. Erikki e teafâr, Maco să se pună pe 


picioare. Tu? Aşteaptă şi-ai să vezi. Dubois şi Fowler? 
Trebuie să se întâmple ceva, dar încă nu ştim ce; iar din 
câte ştim până acum, putem să sperăm încă. Iom? Ei bine, e 
alegerea lui - şi-o să scape. 

Lângă graniţa turco-iraniană; ora 7,59 dimineaţa. La circa 
o mie de kilometri către nord, Azadeh îşi puse mâna 
streaşină la ochi ca să se apere de razele soarelui ce 
răsărea. Zărise ceva strălucind în valea de sub ei. Era 
lumina care se reflecta pe ţeava unei arme sau a unei şei? 
Îşi pregăti carabina şi ridică binoclul. În spatele ei, Erikki 
zăcea întins pe câteva pături în cabina deschisă a 
elicopterului, cufundat într-un somn profund. Avea faţa 
palidă şi pierduse mult sânge, dar se gândea că e totuşi 
bine. Prin binoclu nu văzu mişcându-se nimic. Acolo, jos, 
ţinutul era acoperit de zăpadă; din loc în loc se zărea câte 
un copac singuratic. Dezolant. Nu se vedeau sate şi nici 
fum. Ziua era frumoasă, dar foarte rece. Nu erau nori şi 
vântul scăzuse în cursul nopţii. Scrută încet valea. La câţiva 
kilometri mai departe se afla un sat pe care nu-l observase 
până atunci. 

Elicopterul se afla aşezat într-un ţinut accidentat, muntos, 
pe un platou stâncos. Noaptea trecută, din pricină că un 
glonţ zdrobise ceva instrumente în timpul fugii din palat, 
Erikki se rătăcise. Temându-se să nu-şi consume tot 
combustibilul şi nefiind în stare să piloteze şi în acelaşi timp 
să oprească pierderea de sânge de la braţ, hotărâse să rişte 
o aterizare şi să aştepte zorii. Odată ajunşi desfăcuse 
covorul. Azadeh dormea încă adânc. Îşi legase rana cât 
putuse de bine, apoi o înfăşurase pe Azadeh la loc în covor 
ca să-i ţină de cald, scosese unele dintre arme şi se 
sprijinise de patină, rămânând de strajă. Dar oricât de mult 
se străduise, nu-şi putuse ţine ochii deschişi. 

Se trezise dintr-o dată. Se crăpa de ziuă. Azadeh era încă 
înfășurată în covor, dar avea ochii deschişi şi-l privea. 

— Deci m-ai răpit! 


Apoi răceala ei prefăcută dispăruse şi se năpustise în 
braţele lui, sărutându-l şi mulţumindu-i pentru că rezolvase 
dilema tuturor cu atâta înţelepciune şi rostise discursul pe 
care-l repetase de atâtea ori: 

— Ştiu că o nevastă nu poate face prea multe împotriva 
voinţei soţului ei, Erikki, aproape nimic, chiar şi în Iran, 
unde suntem civilizaţi, chiar şi aici o soţie este aproape un 
obiect, o proprietate şi Imamul a vorbit foarte desluşit 
despre îndatoririle femeilor. Iar în Coran şi Saria, 
îndatoririle ei sunt tot atât de limpezi arătate. Ştiu, de 
asemenea, că m-am măritat cu un necredincios şi jur, fără 
gânduri ascunse, că o să încerc să scap măcar o dată pe zi, 
ca să mă întorc înapoi să-mi îndeplinesc jurământul şi deşi 
am să fiu înnebunită de spaimă şi ştiu c-ai să mă prinzi de 
fiecare dată şi ai să mă ţii fără bani şi ai să mă baţi şi va 
trebui să mă supun la orice ai să-mi porunceşti, am s-o fac! 

Ochii ei revărsau lacrimi de bucurie. 

— Îţi mulţumesc, dragul meu. Mi-era atât de teamă. 

— Ai fi făcut-o? Te-ai fi lăsat de credinţa ta? 

— Erikki, oh, cum m-am rugat ca Allah să te călăuzească! 

— Ai fi făcut-o? 

— Acum nu mai e nevoie să mă gândesc la ceea ce nici 
măcar nu pot să mă gândesc, nu-i aşa, dragostea mea? 

— Ah, spusese el înțelegând. Atunci ştiai, nu-i aşa? Ştiai că 
asta trebuia să fac. 

— Ştiu doar că sunt soţia ta, că te iubesc, că trebuie să mă 
supun ţie, că m-ai luat fără ajutorul meu şi împotriva voinţei 
mele. Nu trebuie să mai discutăm asta vreodată, te rog! 

O privise ameţit şi dezorientat, fără să poată înţelege cum 
de era atât de puternică şi se trezise atât de uşor din 
somnul provocat de somnifere... 

Somn. 

— Azadeh, trebuie să dorm o oră ca lumea, iartă-mă, nu 
pot s-o mai ţin aşa. Fără o oră, sau chiar mai mult, nu mai 
pot. Ar trebui să fim destul de în siguranţă aici. Tu stai de 
pază. O să fim destul de în siguranţă. 


— Unde ne aflăm? 

Încă în Iran, undeva în apropiere de graniţă. 

Îi dăduse o carabină MI6, încărcată, ştiind că poate s-o 
folosească cu precizie. 

— Unul dintre gloanţe mi-a zdrobit busola... 

Îl văzuse clătinându-se în timp ce se îndrepta spre cabină, 
bâjbâind după câteva pături şi întinzându-se. Adormise 
instantaneu. 

Câtă vreme aşteptase lumina zile, se gândise la viitorul lor 
- şi la trecut. Mai era încă de rezolvat problema lui Johnny. 
Nimic altceva. Ce ciudată e viaţa. De o mie de ori mi-a venit 
să ţip, stând acolo înfăşurată în covorul acela puturos, 
prefăcându-mă adormită de pastilele alea. De parcă aş fi 
fost atât de proastă ca să iau singură somniferul, fără să mă 
gândesc că poate va trebui să-l ajut să ne apărăm. A fost 
atât de uşor s-o păcălesc pe Mina şi pe dragul meu Erikki şi 
chiar pe Hakim, care nu mai e de mult dragul meu. 
„Sufletul ei veşnic e mai important decât trupul temporar.” 
M-ar fi ucis. Pe mine, prea-iubita lui soră! Dar l-am tras pe 
sfoară. 

Era foarte mulţumită de ea şi de Aisha, care îi povestise 
despre toate locurile tainice de ascultare, astfel încât, când 
ieşise ca o furtună din cameră cu prefăcută furie şi-i lăsase 
pe Erikki şi pe Hakim singuri, se repezise să asculte ceea ce 
îşi spuneau. 

Oh, Erikki! Eram îngrozită că tu şi Hakim nu veţi crede că 
aveam într-adevăr de gând să-mi calc jurământul. Şi 
înnebunită că toate semnele şi ideile pe care le-am tot 
presărat în calea ta, toată seara, n-aveau să se adune, să-ţi 
sprijine stratagema ta perfectă. Dar te-ai descurcat mai 
bine decât mine. Ai aranjat chiar şi elicopterul. O, ce 
deştept ai fost! Am fost. Amândoi. Ba chiar m-am asigurat 
că mi-ai adus geanta şi punga cu bijuterii, cu tot ceea ce am 
strâns de la Najoud, pe care i-am luat-o pe furiş lui Hakim, 
aşa că acum suntem şi bogaţi şi în siguranţă, doar să putem 
ieşi din această ţară fără Dumnezeu. 


— Este fără Dumnezeu, draga mea, spusese Ross ultima 
dată când îl întâlnise, la Teheran, chiar înainte de a pleca. 

Nu putea să îndure despărţirea fără să-şi spună la 
revedere, aşa că se dusese la Talbot să întrebe de el şi apoi, 
câteva ore mai târziu, el bătuse la uşă şi rămăseseră doar ei 
doi în apartamentul gol. 

— Ar fi mai bine să pleci din Iran, Azadeh. Părăseşte 
Iranul. Prea-iubitul tău Iran a fost încă o dată furat. Această 
revoluţie este la fel ca toate celelalte: o nouă tiranie ia locul 
celei vechi. Noii voştri conducători o să-şi impună legea lor, 
versiunea lor de „legi divine”, aşa cum Şanul şi-a impus-o 
pe a lui. Ayatolahii voştri vor trăi şi vor muri aşa cum trăiesc 
şi mor papii, unii buni, alţii răi şi alţii foarte răi. Cu vremea 
lumea o să devină mai bună, fiara care este ascunsă în om şi 
care are nevoie să muşte şi să ucidă, să sfâşie, să chinuie, să 
tortureze şi să provoace suferinţă va deveni ceva mai 
umană şi ceva mai reţinută. Numai oamenii distrug lumea, 
Azadeh! Bărbaţii, de obicei. Ştii că te iubesc? 

— Da, ai spus-o în sat.?tii că te iubesc? 

— Da. 

Ar fi fost atât de uşor să alunece înapoi sub vălul timpului 
ca atunci când erau tineri. 

— Dar acum nu mai suntem tineri şi sunt nespus de trist, 
Azadeh. 

— O să treacă, Johnny, spusese ea, dorindu-şi să-l vadă 
fericit. O să treacă, aşa cum or să treacă şi necazurile 
Iranului. De-a lungul istoriei am avut vremuri groaznice, 
dar au trecut. 

Îşi aminti cum stătuseră alături, fără să se atingă şi totuşi 
pătrunşi unul de celălalt, apoi mai târziu el zâmbise şi-şi 
ridicase mâna în gestul acela al său de nu-mi pasă şi 
plecase tăcut. 

Iarăşi sclipirea din vale. O cuprinse din nou neliniştea. Zări 
o mişcare printre copaci şi îi văzu. 

— Erikki! 

Bărbatul se trezi brusc. 


— Acolo, jos, doi oameni călare. Arată a nomazi, întinse 
binoclul. 

— Îi văd. 

Oamenii erau înarmaţi şi se legănau în pasul calului, pe 
firul văii, îmbrăcaţi ca muntenii, ţinându-se la adăpost acolo 
unde aveau cum. Erikki îi urmări îndelung. Din vreme în 
vreme îşi ridicau privirile în direcţia lor. 

— Probabil că pot vedea elicopterul, dar mă îndoiesc că ne 
pot vedea pe noi. 

— Se îndreaptă încoace? 

În ciuda migrenei cumplite şi a oboselii, desluşi teama din 
glas. 

— S-ar putea. Cred că da. O să le trebuiască o jumătate de 
oră să ajungă aici, sus. Avem destul timp. 

Faţa i se albise şi se apropie de el. 

— Ne caută pe noi. Hakim i-a alertat pe toţi. 

— N-avea de ce să facă asta! M-a ajutat. 

— Te-a ajutat să fugi. 

Privi neliniştită în jurul platoului şi de-a lungul lizierei 
copacilor şi munţii, apoi înapoi către cei doi bărbaţi. 

— Odată ce ai fugit, se poartă ca un Han. Nu-l cunoşti pe 
Hakim Erikki, este fratele meu, dar mai întâi de toate este 
Han. 

Prin binoclu zări satul pe jumătate ascuns lângă drum, la o 
distanţă potrivită. Soarele sclipea pe firele de telefon. Se 
nelinişti şi mai mult. 

— Poate că sunt doar săteni şi sunt curioşi, dar n-o să 
aşteptăm să vedem ce e. 

Îi zâmbi obosit. 

— 'Ţi-e foame? 

— Da. Dar mă simt bine. 

Începu să strângă în grabă covorul străvechi, nepreţuit, 
unul dintre cele care-i plăceau cel mai mult. 

— Mai degrabă mi-e sete decât foame. 

— Şi mie, dar acum mă simt mai bine. Somnul mi-a prins 
bine. 


Scrută munţii din jur, încercând să-i aşeze pe harta pe 
care şi-o amintea. O ultimă privire către oamenii încă 
departe, dedesubt. 

Nu-i nici un pericol, pentru o vreme, decât dacă erau şi 
alţii prin preajmă, îşi zise, apoi urcă în carlingă. Azadeh 
înghesui covorul în cabină şi trânti uşa. Văzu găurile de 
gloanţe pe care nu le observase până atunci. 

Încă o sclipire de lumină pe ceva metalic, mult mai 
aproape, în pădure, pe care niciunul dintre ei n-o zări. 

Pe Erikki îl durea foarte rău capul şi se simţea slăbit. 
Apăsă butonul de start. Elicele porniră să se învârtească 
imediat şi corect. O verificare iute a instrumentelor. 
Indicatorul de rotații era zdrobit, nu avea busolă şi ADE. N- 
avea nevoie de asemenea instrumente. Zgomotul 
motoarelor avea să-i spună când totul avea să fie pe verde, 
dar indicatoarele de la rezervoarele de combustibil 
înţepeniseră la un sfert din capacitate. N-avea vreme să le 
verifice şi nici dacă mai erau şi alte distrugeri. Ce-ar fi putut 
să facă? 

Oh, zei mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, morţi 
sau vii sau care o să vă naşteţi! Fiţi de partea mea astăzi! 
Am nevoie de tot ajutorul pe care mi-l puteţi da! Zări 
kukriul de care îşi amintea vag că-l băgase în buzunarul 
scaunului. Fără un efort conştient, degetele se întinseră şi îl 
atinseră. Părea să ardă ca focul. Azadeh se repezi în 
carlingă, turbulenţa de aer stârnită de rotoarele care 
prindeau viteză îngreunându-i mersul şi înfiorând-o şi mai 
mult. Se aşeză pe scaun şi încuie uşa, ferindu-se să 
privească urmele de sânge uscat de pe scaun şi podea. 
Zâmbetul ei muri când observă încruntarea, amenințătoare 
şi căutătura stranie, mâna aproape de kukri, fără să-l 
atingă. Se întrebă încă o dată ce se întâmplase. 

— "Te simţi bine, Erikki? 

El nu părea s-o audă. Insha Allah! E voia lui Allah ca e-n 
viaţă şi el şi eu, că suntem împreună şi aproape în 
siguranţă. Dar acum e rândul meu să port povara şi să îl 


apăr. Nu e încă Erikki al meu, nici în priviri şi nici în suflet. 
Aproape că pot să aud gândurile urte care se învârtejesc în 
capul lui. În curând, răul o să domine din nou ce e bun. 
Allah să ne apere. 

— Mulţumesc, Erikki! spuse, luând căştile pe care i le 
întinsese, închipuindu-şi că îşi pregăteşte armura de 
bătălie. 

El se asigură că îşi pusese centura de siguranţă şi regla 
volumul din căşti. 

— Poţi să mă auzi bine? 

— O, da, dragul meu, mulţumesc! 

Parte din atenţia lui era concentrată asupra zgomotului 
motoarelor, un minut sau două înainte de a decola. 

— Nu avem de-ajuns combustibil ca să ajungem la Van, 
care este cel mai apropiat aerodrom din Turcia. Aş putea să 
mă duc după combustibil în sud, la spitalul de la Rezaiyeh, 
dar asta-i prea primejdios. O să mă îndrept puţin către 
nord. Am văzut un sat în direcţia aia şi un drum. Poate că e 
drumul Khvoy-Van. 

— Bun, hai să ne grăbim, Erikki, nu mă simt în siguranţă 
aici. Mai sunt aerodroame prin apropiere? Hakim trebuie să 
fi alertat poliţia şi ei or fi alarmat la rândul lor aviația. 
Putem să decolăm? 

— Doar încă vreo câteva secunde. Motoarele sunt aproape 
pregătite. 

Văzu neliniştea şi frumuseţea ei şi încă o dată imaginea ei 
şi a lui John Ross, împreună, i se răsuci în minte. Se strădui 
s-o alunge. 

— Cred că sunt avioane în sectorul de graniţă. O să 
mergem cât de departe putem. Cred că avem îndeajuns 
combustibil ca să trecem de graniţa. 

Făcu un efort ca vocea să-i pară liniştită. 

— Poate am putea găsi o staţie de benzină. Crezi că o să 
primească acolo cărţi de credit? 

Ea râse nervos şi ridică geanta, răsucindu-şi cureaua în 
jurul încheieturii mâinii. 


— N-avem nevoie de cărţi de credit, Erikki! Suntem 
bogaţi. Eşti bogat. Eu ştiu turceşte şi dacă nu pot să 
cerşesc, să cumpăr sau să mituiesc ca să ne descurcăm, 
atunci nu merit să fac parte din tribul Gorgonilor. Dar unde 
să mergem? încotro să ne croim drum? La Istanbul? 
Merităm o vacanţă ca în basme, Erikki! Suntem în siguranţă 
numai din pricina ta. Tu ai făcut totul, te-ai gândit la totul. 

— Nu Azadeh. Tu ai făcut-o. 

Tu şi John Ross, ar fi vrut să strige şi îşi întoarse ochii 
către indicatoare ca să şi-i ascundă. Dar fără Ross, Azadeh 
ar fi moartă şi deci aş fi şi eu mort şi nu pot să trăiesc cu 
gândul la tine şi la el împreună. Sunt sigur că îl iubeşti. 

În acel moment ochii săi neîncrezători văzură grupul 
călăreţi năvălind din pădure la o jumătate de kilometru mai 
departe şi pornind în galop către elicopter, peste terenul 
stâncos, înconjurându-i. Printre ei se desluşeau uniformele 
poliţiştilor. 

Urechile îi spuseră că motoarele erau pe verde. În aceeaşi 
clipă mâinile împinseră maneta de gaze la maximum. 
Timpul îşi încetini curgerea. Se ridicau leneş de pe sol, cu 
neputinţă ca atacatorii să nu poată trage în ei şi să-i 
doboare. Oricare dintre cei aproape o duzină de oameni 
aveau un milion de ani la dispoziţie ca să-şi frâneze caii, să 
ochească şi să tragă. lată, jandarmul din mijloc, un sergent, 
îşi scoate carabina MI6 din tocul şeii. Brusc, timpul se 
întoarse în curgerea-i rapidă şi Erikki răsuci elicopterul, 
depărtându-se de ei, pendulând într-o parte şi cealaltă, 
aşteptându-se ca fiecare secundă să fie cea din urmă, apoi 
se prăvăliră peste marginea prăpastiei, coborând în ravină 
cu motoarele mugind, pe deasupra crestelor copacilor. 

— Nu trageţi! strigă sergentul nomazilor prea surescitaţi 
care ajunseseră fa buza stâncii, trăgând în timp ce caii lor 
se ridicau în două picioare. În numele lui Allan! V-am spus 
că am primit ordine să-i prindem vii. Să o salvăm pe ea şi 
să-l ucidem pe el, nu să o ucidem pe ea. Fără tragere de 
inimă, ceilalţi se supuseră şi când ajunse lângă ei văzu 


elicopterul la o distanţă bună jos, în vale. Îşi scoase 
emițătorul şi apăsă pe buton. 

— Sediul, aici sergentul Zibri. Ambuscada n-a reuşit. 
Motoarele mergeau mai înainte de a ajunge noi în poziţie, 
dar a fost izgonit din ascunzătoare. 

— Încotro se îndreaptă? 

— S-a întors spre nord, spre drumul Khvoy-Van. 

— Ai văzut-o pe înălţimea sa? 

— Da, părea înspăimântată. Spune-i Hanului că am văzut 
răpitorul legând-o de scaun şi părea că a legat-o şi de 
încheieturile mâinilor. Ea... 

Vocea sergentului se iuți, înfierbântată. Acum elicopterul 
s-a întors către est. Se ţine la doi sau trei kilometri sud de 
drum. 

— Bun. le-ai descurcat bine. O să alertăm forţele aeriene. 

Teheran, sediul Contraspionajului Intern; ora 9,54 
dimineaţa. Asasinul Suliman al Waili, din Grupul Patru, 
încercă să-şi stăpânească tremurul degetelor când luă 
telexul de la colonelul SAVAMA. „Şeful Contraspionajului 
Intern, colonelul Hashemi Fazir, a fost ucis noaptea trecută 
în timp ce conducea vitejeşte atacul care a cucerit sediul 
mujhadinilor, împreună cu consilierul englez Armstrong. 
Amândoi bărbaţii au pierit în flăcări când trădătorii au 
aruncat în aer clădirea. Semnat: şeful poliţiei Tabriz.” 

Suleiman nu scăpase încă de spaima care-l cuprinsese la 
chemarea neaşteptată, gândindu-se îngrozit că acest ofiţer 
găsise deja în seiful lui Fazir documente acuzatoare despre 
asasinii Grupului Patru. Seiful, deschis şi golit, se vedea în 
spatele lui. 

Sigur că stăpânul meu n-ar fi fost atât de neglijent. Nu 
aici, în propriul birou. 

— Voia lui Allah, Excelenţă, spuse, întinzând hârtia şi 
ascunzându-şi furia. Voia lui Allah! Sunteţi noul şef al 
Contraspionajului Intern, Excelenţă? 

— Da. Care-ţi erau îndatoririle? 


— Sunt agent, Excelenţă, spuse Suleiman, gudurându-se 
aşa cum se aştepta de la el şi nefolosind trecutul. 

Spaima începu să se topească. Dacă câinii ăştia bănuiesc 
ceva, nu m-aş afla aici, se gândi din ce în ce mai încrezător. 
Aş fi în hrube, urlând. Câinii ăştia nepricepuţi nu merită să 
trăiască în lumea bărbaţilor. 

— Colonelul mi-a ordonat să locuiesc în Jaleh şi să-mi ţin 
urechile şi ochii deschişi şi să găsesc comunişti. 

Păstră o privire nepăsătoare, dispreţuindu-l pe bărbatul 
plin de el, cu chipul smead, care stătea la biroul lui Fazir. 

— De câtă vreme eşti angajat? 

— De trei sau patru ani, nu-mi amintesc exact, Excelenţă. 
E-n fişa mea. Poate cinci, nu-mi amintesc. Ar trebui să fie în 
fişa mea, Excelenţă. Cam patru ani şi lucrez din greu şi vă 
voi servi din toate puterile. 

— SAVAMA va îngloba Contraspionajul Intern. De aici 
înainte ai să-mi raportezi mie. Vreau copii după rapoartele 
tale de când ai început. 

— Voia lui Allah, Excelenţă, dar nu ştiu să scriu. Adică scriu 
foarte prost şi Excelenţa Fazir n-a cerut niciodată rapoarte 
în scris. 

Suliman minţea cu o privire nevinovată. Aşteptă în tăcere, 
legănându-se de pe un picior pe celălalt, făcând pe prostul. 
SAVAK sau SAVAMA, toţi sunt nişte mincinoşi şi mai mult 

ca sigur că ei au aranjat uciderea stăpânului meu. 
Blestemaţi să fie! Câinii ăştia au ruinat planul stăpânului 
meu. O să m-arunce din slujba mea desăvârşită, cu bani 
adevăraţi şi putere adevărată şi un viitor adevărat. Câinii 
ştia sunt nişte hoţi. Mi-au furat viitorul şi siguranţa, cum n- 
am nici o slujbă, nu mai are cine să-mi arate duşmanii lui 
Allah pe care să-i măcelăresc. Nici un viitor, ici o siguranţă, 
nici o protecţie. 

Doar dacă... doar dacă-mi folosesc creierul şi îndemânarea 
şi priceperea şi continui de unde a fost oprit stăpânul meu. 
Fiu de căţea, de ce nu? E Voia lui Allah că el e mort?i eu 

trăiesc, că el este cel sacrificat şi nu eu. De ce sănuai 


alcătuiesc nişte echipe? Cunosc tehnica stăpânului şi parte 
din planurile sale. Ba şi mai bine, de ce să nu-i jefuiesc casa 
şi să-i golesc seiful din pivniţă, despre care habar n-avea că 
eu ştiu. Nici măcar nevastă-sa nu ştie de el. Acum, că e 
mort, ar trebui să fie uşor. Da. Si-ar fi bine să mă duc la 
noapte, să ajung acolo mai înainte s-o facă mâncătorii ăştia 
de bălegar din poporul mâinii stingi. Ce bogății ar putea 
conţine acel seif! Ar trebui să conţină bani, documente, 
liste, stăpânului meu îi plăceau listele aşa cum unui câine îi 
plac mortăciunile. Să mă ia naiba dacă seiful nu conţine o 
listă a celorlalte Grupuri Patru. Nu plănuia fostul meu 
stăpân să fie un al-Sabbah al zilelor noastre? De ce nu eu în 
locul lui? Cu asasini, asasini adevăraţi, care nu se mai tem 
de moarte şi caută martiriul ca un paşaport sigur pentru 
Paradis. 

Fu cât pe-aci să izbucnească în râs. Ca să se ascundă, icni. 

— lertaţi-mă, Excelenţă, nu mă simt prea bine. Pot să plec, 
vă rog? 

— Unde-şi ţinea hârtiile colonelul Fazir? 

— Hârtii, Excelenţă? Să mă ia naiba, Excelenţă, dar de 
unde să ştie un om ca mine despre hârtiile lui? Sunt doar 
un agent. Îi raportam şi mă gonea, de cele mai multe ori cu 
o lovitură de cizmă şi un blestem. O să fie grozav să lucrez 
pentru un bărbat adevărat. 

Aşteptă încrezător. Acum, ce-ar fi vrut Fazir să fac? 
Fireşte, să-l răzbun, ceea ce înseamnă, desigur, să scap de 
Pahmudi care este responsabil de moartea lui şi de câinele 
ăsta care îndrăzneşte să stea la biroul lui. De ce nu? Dar nu 
înainte de a-i goli adevăratul seif. 

— Vă rog, pot să plec, Excelenţă? Băşica îmi dă să se 
spargă şi am dizenterie. 

Dezgustat, colonelul ridică privirile de la fişa care nu-i 
spunea nimic. Nu găsise dosare în seif, doar bani. Un 
peşcheş minunat pentru mine, îşi zise, dar unde-i sunt 
dosarele? Fazir trebuie să fi păstrat dosare undeva. Acasă? 


— Da, poţi să pleci, spuse iritat, dar prezintă-te la mine o 
dată pe săptămână. La mine personal. Şi nu uita! Dacă nu 
faci treabă bună... Nu intenţionăm să angajăm leneşi. 

— Da, Excelenţă, desigur, Excelenţă! Vă mulţumesc, 
Excelenţă! O să fac tot ce pot pentru Allah şi Imam, dar 
când ar trebui să mă prezint? 

— În prima zi după Ziua Sfântă. În fiecare săptămână. 

Dispreţuitor, colonelul îi făcu semn să plece,. Suleiman ieşi 
târşindu-şi picioarele, promiţându-şi că, mai înainte de 
vremea viitorului raport, acest colonelul nu va mai exista. 
Fiu de căţea! De ce nu? Deja puterea mea ajunge până la 
Beirut şi Bahrain. 

Bahrain; ora 12,50 după-amiază. Către sud, la aproape o 
mie de kilometri distanţă, Bahrainul era înmiresmat şi 
însorit, plajele pline cu turiştii de sfârşit de săptămână. Unii 
făceau wind-surfing, bucurându-se de briza minunată; 
mesele de pe terasele hotelurilor erau înţesate cu bărbaţi şi 
femei îmbrăcaţi uşor, veniţi să se scalde în minunatele raze 
aje soarelui de primăvară. Printre ei se afla şi Sayada 
Bertolin. Purta o rochie străvezie de vară pe deasupra 
bichinilor şi sorbea încetişor dintr-o citronadă, singură la o 
masă adăpostită de o umbrelă verde. Privea leneş oamenii 
care se prăjeau la soare şi copiii ce se jucau în apa mică, 
unul dintre băieţei o copie aproape fidelă a propriului ei fiu. 

O să fie aşa de bine să fiu iarăşi acasă, îşi zise. Să-mi ţin 
din nou fiul în braţe şi, da, chiar să-mi văd din nou soţul. Am 
fost atâta vreme departe de civilizaţie, de mâncare bună şi 
de o conversaţie bună, de o cafea bună şi pişcoturi şi vin, de 
ziare şi radio şi televiziune şi de toate lucrurile minunate pe 
care noi le considerăm normale, deşi nu şi eu. Le-am 
apreciat întotdeauna şi am luptat întotdeauna pentru o 
lume mai bună şi dreptate în Orientul Mijlociu. 

Dar acum... Bucuria o părăsi. 

Acum nu sunt doar un simpatizant al OEP şi un curier, ci 
un agent secret al Miliţiilor Libaneze Creştine, al stăpânilor 
lor israelieni şi al stăpânilor lor de la CIA. Slavă Domnului 


că am avut noroc să îi aud ce îşi şopteau, când credeau că 
plecasem, după ce am primit ordinele să mă întorc la 
Beirut. Totuşi n-am nume; e însă deajuns ca să aflu originea 
câinilor! Câini murdari! Creştini, trădători ai Palestinei! 
Teymour trebuie negreşit răzbunat. Să îndrăznesc să-i spun 
soţului meu, care să le spună celorlalţi din Consiliu? Nu 
îndrăznesc, ei ştiu prea mult. 

Privirile îi rătăciră către mare şi tresări. Printre cei care 
făceau wind-surfing îl recunoscu pe Jean-Luc. Ţâşnise spre 
țărm, minunat echilibrat pe scândura nesigură, aplecându- 
se elegant împotriva vântului şi, în ultima secundă, se răsuci 
în vânt, păşi în apa joasă şi lăsă pânza să cadă. Zâmbi în 
faţa unei asemenea perfecţiuni. 

Ah, Jean-Luc, cât de mult te iubeşti, dar recunosc că ai şi 
de ce. În multe privinţe eşti superb: ca bucătar, ca amant - 
ah, da... dar numai din vreme în vreme. Nu pui destulă 
variaţie şi nu ai destulă imaginaţie pentru noi, cei din 
Orientul Mijlociu, care înţelegem într-adevăr ce înseamnă 
erotismul; şi eşti prea preocupat de propria-ţi frumuseţe. 

— Recunosc că eşti frumos, murmură, simţindu-şi coapsele 
înfierbântându-se umed. 

În ceea ce priveşte felul în care faci dragoste, chery, eşti 
deasupra mediei, dar nu mai mult. Nu eşti cel mai bun. 
Primul meu soţ a fost cel mai bun. Poate din pricină că a fost 
primul. Apoi Teymour. leymour era unic. Ah, leymour, nu 
îmi mai e teamă acum să mă gândesc la tine, acum când am 
plecat din Teheran. Acolo nu puteam. N-am să te uit şi nici 
ce ţi-au făcut. Într-o zi eara să mă răzbun în numele tău pe 
Milițiile Creştine. 

Îl urmărea din priviri pe Jean-Luc, întrebându-se ce făcea 
acolo, bucuroasă că era acolo, sperând că avea s-o vadă, 
nedorind să facă ea prima mişcare spre a nu stârni soarta, 
dar pregătită să aştepte şi să vadă ce pregătea soarta 
pentru ea. Aruncă o privire iute în oglinda din poşetă, 
adăugă o urmă de luciu pe buze şi se parfumă pe lobul 
urechilor. Aşteptă din nou. 


El o porni în susul plajei. Se prefăcu că e atentă la pahar, 
urmărindu-i imaginea reflectată în el şi lăsând totul în 
teama şansei. 

— Sayada! Mon Dieu, cherie! Ce faci aici? 

Tresări după cum se cuvenea şi apoi se lăsă sărutată şi 
simţi gustul sării de mare şi mirosul uleiului de plajă şi al 
sudorii şi hotări că după-amiaza avea să fie în cele din urmă 
perfectă. 

— Abia am sosit, cherie. Am sosit noaptea trecută de la 
Teheran, spuse ea cu răsuflarea tăiată, lăsând dorinţa să o 
cuprindă. Sunt pe lista de aşteptare a zborului de mâine la 
prânz pentru Orientul Mijlociu. Dar tu ce faci aici? E ca un 
miracol! 

— Este. Ce norocoşi suntem! Dar nu poţi să pleci mâine. 
Mâine e duminică. Mâine o să avem grătar, homar şi stridii. 
Era foarte sigur de el şi galic şi delicios de convingător şi 
ea se gândi: De ce nu? Beirutul poate să aştepte. Am 

aşteptat atât de mult, o zi n-o să mai conteze. 

El se gândea: Ce perfect! sfârşitul ăsta de săptămână se 
prevedea a fi un dezastru, dar acum... Vom face dragoste în 
după-amiaza asta, apoi siesta. Mai târziu am să aleg o cină 
desăvârşită, apoi o să dansăm puţin şi o să ne iubim tandru 
şi o să dormim adânc, gata pentru o altă zi perfectă mâine. 

— Cherie, sunt dezolat, dar trebuie să te las pentru 
aproape o oră, spuse cu exact atâta tristeţe câtă trebuia. O 
să prânzim aici. Stai la hotelul ăsta? Perfect. Şi eu. 1623. Pe 
la unu şi jumătate, două fără un sfert. Nu te schimba, arăţi 
perfect! 

Se aplecă şi-o sărută şi-şi lăsă mâna să-i netezească sânul, 
îi simţi tremurul şi fu mulţumit. 

La spital; ora 1,16 după-amiază. 

— Bună ziua, doctore Lanoire, căpitanul Mclver e bine sau 
rău? întrebă Jean-Luc în franţuzeşte. 

Tatăl lui Antoine Lanoire era din Cannes, iar mama - fata 
cu studii la Sorbona a unui pescar bahraini analfabet care 
încă mai prindea peşte aşa cum făcuse toată viaţa lui şi tot 


mai locuia într-o cocioabă, deşi era multimilionarul 
proprietar al unor puțuri de petrol. 

— Binişor. 

— Ce înseamnă „binişor”? 

Doctorul îşi împreună degetele. Era un bărbat distins, 
trecut de treizeci de ani, pregătit la Paris şi Londra şi 
vorbea trei limbi: araba, franceza şi engleza. 

— N-o să ştim cu prea mare exactitate câteva zile. Încă 
mai avem de făcut câteva teste. O să ştim cât de bine sau 
rău este abia peste o lună, la următoarea angiogramă, dar, 
în prezent, căpitanul Mclver răspunde pozitiv la tratament 
şi nu are dureri. 

— Dar o să se facă bine? 

— Angina este destul de obişnuită de obicei. Am înţeles de 
la soţia lui că în ultima vreme a fost foarte stresat, în 
ultimele câteva luni, ba şi mai rău în ultimele câteva zile, 
din pricina acestei operaţiuni a voastre, „Vârtejul”, şi nu-i de 
mirare. Ce curaj! Mă închin în faţa lui şi a voastră şi-a 
tuturor care au luat parte la ea şi în acelaşi timp vă 
sfătuiesc foarte serios ca toţi piloţii şi membrii echipajelor 
să primească un concediu de trei luni. 

Jean-Luc zâmbi cu toată faţa. 

— Poţi să-mi dai asta în scris, te rog? Desigur că un 
concediu de boală de trei luni va fi plătit în întregime, ca şi 
toate celelalte taxe şi indemnizaţii. 

— Desigur. Aţi făcut o treabă magnifică pentru companie, 
cu toţii, riscându-vă vieţile. Ar trebui să primiţi toţi o 
bonificaţie binemeritată. Mă miră că nu mai are vreunul 
dintre voi un atac de cord. Două luni sunt necesare ca să 
recuperezi, Jean-Luc. Este esenţial să treci printr-un 
control foarte amănunţit înainte de-a continua să zbori. 

Jean-Luc rămase stupefiat. 

— Putem să ne aşteptăm toţi la un infarct? 

— Oh, nu. Nu, nici vorbă. Lanoire zâmbi. 

— Dar ar fi foarte înţelept un control amănunţit. Aşa, să 
fie. Ştii că angina este provocată de o bruscă blocare a 


circulaţiei sângelui? Un atac de cord se întâmplă când 
acelaşi lucru se produce în creier. Arterele se înfundă şi... 
asta e. Insha Allah. Se poate întâmplă oricând. 

— Zău? 

Neliniştea lui Jean-Luc crescu. 

— Drace! Mare ghinion să am acum un infarct. 

— O, da, continuă doctorul amabil. Cunosc pacienţi care au 
treizeci de ani, ba chiar ceva mai puţin de patruzeci, cu o 
tensiune perfect normală, colesterol normal şi EKG normal, 
electrocardiogramă adică, şi... pac! 

Făcu un gest expresiv cu mâinile. 

— În câteva ore... pac! 

— Pac? Chiar aşa? 

Jean-Luc se aşeză îngrijorat pe un scaun. 

— Nu ştiu să pilotez, dar îmi imaginez că pilotajul produce 
destulă tensiune, în special într-o zonă cum ar fi luarea 
Nordului, dar stresul este poate cea mai mare cauză a 
anginei; atunci o parte din inimă moare şi... 

— Dumnezeule! Inima bătrânului Mac a murit? Jean-Luc 
era tulburat. 

— O nu, doar o parte. De fiecare dată când ai un atac de 
angină, oricât de slab, o parte-i pierdută pentru totdeauna. 
Moartă! 

Doctorul Lanoire zâmbi. 

— Desigur că poţi s-o duci aşa destul de multă vreme 
înainte de-a rămâne fără ţesut. 

Mon Dieu, se gândea Jean-Luc afectat, nu-mi place treaba 
asta deloc. Marea Nordului? Mare rahat! Ar fi bine să cer 
transferul chiar înainte de-a ajunge acolo. 

— Cât de mult o să stea Mac în spital? 

— Patru sau cinci zile. V-aş sugera să-l lăsaţi astăzi şi să-l 
vizitaţi mâine. Dar nu staţi pe capul lui. Trebuie să aibă un 
concediu de o lună, apoi alte teste. 

— Care sunt şansele? 

— Asta ţine de Dumnezeu. 


La etaj, pe balconul unei camere plăcute ce se deschidea 
deasupra apelor albastre ale Golfului, Genny somnola într- 
un scaun, cu un ziar deschis în poală -London Times din 
aceeaşi zi, adus cu zborul de dimineaţă al BA. Mclver stătea 
întins confortabil într-un pat ale cărui aşternuturi scrobite 
erau albe ca spuma laptelui. Briza mării îl atinse blând şi se 
trezi. 

S-a schimbat vântul, îşi zise. A revenit cel obişnuit, de 
nord-est. Bun. Îşi schimbă poziţia ca să vadă mai bine 
Golful. Mişcarea uşoară o trezi pe Genny. Împături ziarul Şi 
se ridică. 

— Cum te simţi, dragule? 

— Grozav. Mi-e tare bine. Nu mă doare nimic, sunt doar 
puţin obosit. Te-am auzit vag vorbind cu doctorul. Ce 
spunea? 

— "Totul pare în regulă. Atacul n-a fost prea rău. Va trebui 
s-o laşi mai uşurel câteva zile şi după aia să-ţi iei o lună 
liberă şi să mai faci nişte teste. Era foarte optimist pentru 
că nu fumezi şi-ai avut întotdeauna o sănătate relativ bună. 

Gennv stătea lângă pat, cu spatele la lumină, dar îi putu 
zări faţa şi citi acolo adevărul. 

— Nu mai poţi să zbori. Nu ca pilot, spuse ea şi zâmbi. 

— Asta-i mare porcărie! spuse el sec. Ai ţinut legătura cu 
Andy? 

— Da, l-am sunat noaptea trecută, l-am sunat azi-noapte 
şi-n dimineaţa asta şi-o să-l mai chem peste o oră. N-a mai 
apărut nimic încă despre Marc Dubois şi Fowler, dar toate 
păsările noastre sunt în siguranţă la Al Shargaz şi sunt 
demontate pentru transportul de mâine. Andy era atât de 
mândru de tine şi de Scrag! Am vorbit cu el în dimineaţa 
asta. 

Umbra unui zâmbet. 

— M-aş bucura să-l vad pe bătrânul Scrag. Tu eşti bine? 

— O, da. 

Îi atinse umărul. 


— Mă bucur atât de mult ca te simţi mai bine. Am tras o 
spaimă! 

— Eu am tras o spaimă, Gen. 

Zâmbi şi-şi întinse mâna şi spuse stânjenit: 

— Mulţumesc, doamnă Mclver! 

Ea îi prinse mâna şi îi puse palma pe obraz, apoi se aplecă 
şi-i atinse buzele cu buzele ei încălzite de infinita afecţiune 
ce i se oglindea pe chip. 

— M-ai speriat atât de tare... spuse din nou. 

Observă ziarul. 

— Cel de astăzi, Gen? 

— Da, dragul meu! 

— Mi se pare c-au trecut ani de când am văzut unul. Ce 
mai e nou? 

— Ca de obicei. 

Împături ziarul şi-l puse deoparte nepăsătoare, căci nu 
vroia ca el să vadă articolul pe care-l citea şi care ar fi putut 
să-l îngrijoreze. 

„Prăbuşire la bursa din Hong Kong”. Asta o să afecteze 
desigur Struanii şi pe ticălosul ăla de Linbar, se gândi. Par 
oare o să atingă S-G şi pe Andy? Oricum, Duncan nu poate 
face nimic, aşa că nu are importanţă. 

— Greve, Callaghan dă peste cap sărmana bătrână Anglie 
mai rău ca niciodată. Se zice c-ar putea să organizeze 
alegeri anticipate anul ăsta şi, dac-o face, Maggie Thatcher 
are şanse serioase. N-ar fi grozav? Ar fi o schimbare s-avem 
pe cineva cu bun simţ la conducere. 

— Doar pentru că e femeie? Zâmbi strâmb. 

— Ar fi ca lupul între oi. Dumnezeule Atotputernic! O 
femeie prim-ministru?! Nu pot să înţeleg cum a reuşit să-i 
smulgă conducerea lui Heath, în primul rând... Cred că 
poartă nişte foi de tablă în pantaloni... Măcar afurisiţii ăia 
de liberali să stea deoparte. 

Vocea i se pierdu şi-şi întoarse privirile către mare, 
urmărind câteva barcazuri minunate care treceau prin faţa 
ferestrei. 


Se aşeză tăcută şi aşteptă, vrând să-l lase să alunece din 
nou în somn, sau să vorbească mai puţin, orice ar fi vrut. 

Trebuie că se simte mai bine dacă deja a început să se dea 
la liberali, îşi zise amuzată, lăsându-şi gândurile să zboare, 
privind marea. Briza cu miros de sare de mare îi flutura 
părul. Era plăcut să stai pur şi simplu, ştiind că el se simţea 
bine. „Răspunde pozitiv la tratament. N-aveţi de ce să vă 
faceţi griji, doamnă Mclver.” Uşor de spus, greu de făcut. 
Asta o să însemne o schimbare uriaşă în vieţile noastre. 
Trebuie. Fără să mai punem la socoteală pierderea Iranului 
şi a tuturor lucrurilor noastre de acolo o mulţime de 
vechituri în cea mai mare parte, pe care n-o să le regret. 

Acum că „Vârtejul” s-a terminat, îmi vine să cred că nu 
eram sănătoasă când l-am propus, dar a funcţionat atât 
dezbine! Acum cea mai mare parte a băieţilor noştri au 
scăpat de acolo teferi. Nu pot să nu mă gândesc la Tom sau 
la Mac sau la Fowler, Erikki sau Azadeh sau Seherazada, 
Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi! Am salvat cel mai bun 
echipament al nostru şi obrazul nostru şi am rămas încă 
funcționali - partea noastră din S-G trebuie să însemne 
ceva. N-o să rămânem săraci lipiţi şi asta e un lucru 
minunat. 

Mă întreb cât de mult am putea obţine pe partea noastră 
de acţiuni? Cred că avem acţiuni. Dar cum e cu această 
prăbuşire a bursei? Sper că asta nu ne-a lovit din nou. Ar fi 
frumos să avem ceva bani, dar totuşi nu-mi pasă - dacă 
Duncan se face bine. Ori poate că acum are să se retragă? 
Sau poate că nu. N-aş vrea totuşi să se retragă. Asta l-ar 
ucide. Unde ar trebui să locuim? lângă Aberdeen sau la 
Edinburgh, lângă Sarah şi Trevor, sau la Londra, lângă 
Hamish şi Katy? Nu la Londra. E urât acolo şi n-ar trebui să 
locuim prea aproape de niciunul dintre copii. Nu vreau să-i 
necăjesc, să-i plictisesc, deşi ar fi atât de frumos să putem 
trece pe la ei din când în când şi chiar să avem grijă de ăia 
Mici. 


Nu vreau să devin o soacră agasantă pentru Trevor sau 
pentru tânăra Katy. E o fată atât de drăguță... Katy, 
Kathleen, Katy: Andrew şi Katy - şi câteodată să mergem la 
castelul Avisyard - şi acum Andrew şi Maureen şi micuța 
Electra. Nu mi-ar plăcea să fiu singură. Nu vreau ca 
Duncan... 

Nu vreau să retrăiesc acele clipe de groază, întunericul 
plin de zgomote şi zdruncinături... Nu puteam să văd nimic. 
Motoarele urlau, mirosea cumplit a benzină... Dumnezeule! 
Cum pot ei suporta zgomotul şi zdruncinăturile, oră de oră? 
Şi toată vremea Duncan gâfâind, nu ştiam dacă trăia sau 
murise. De două ori am ţipat „A murit, a murit!” dar nimeni 
nu mă auzea şi nimeni nu putea oricum să mă ajute, şi 
dragul de Charlie zburând încoace cât de repede putea, 
celălalt, sergentul iranian, cum îl chema, a, da... Wazari, 
Wazari, un om de treabă, dar nefolositor. Oh, Doamne, a 
fost groaznic, groaznic, şi a ţinut o veşnicie! 

Dar acum e bine şi slavă Domnului că eram acolo. Duncan 
o să se simtă bine. O să se simtă bine. Trebuie să se simtă 
bine. Mă întreb ce-o să se întâmple cu Wazari. Părea atât de 
înspăimântat când l-a luat poliţia. Stai puţin. N-a zis Jean- 
Luc că a auzit că probabil o să-l elibereze şi o să i-l 
încredinţeze în custodie lui Andy, ca un fel de refugiat 
politic, dacă Andy garantează să-l scoată din Bahrain şi să-i 
dea o slujbă? Afurisită revoluţie! 

Afurisită treabă să nu mă pot întoarce să-mi iau ceva din 
lucrurile mele. A rămas acolo vechea mea tigaie care nu se 
lipea niciodată şi ceainicul bunicii, care cea un ceai atât de 
bun, chiar şi cu pliculeţe şi apă de Teheran. Of, apa! 

În curând n-o să mai fie nevoie să stăm ghemuiţi pe vine şi 
să folosim apa în loc de hârtie bună şi moale. Of! dacă n-o să 
mai trebuiască să stau pe vine niciodată o să ie prea... 

— De ce zâmbeşti, Gen? 

— O, stai să-ţi spun. O, da... mă gândeam la statul pe vine. 
La toţi indivizii ăia stând dis-de dimineaţă ghemuiţi ca nişte 
iepuraşi, deasupra şanţului şi la sticlele lor cu apă. Sărmanii 


oameni! Întotdeauna părea atât de îngrozitor şi-n acelaşi 
timp hazliu. Sărmanii oameni! Noi n-o să mai trebuiască să 
stăm pe vine, flăcăule! Ne întoarcem înapoi lumea bună. 

Îi văzu privirea schimbându-se şi se nelinişti din nou. 

— Asta nu-i rău, Duncan. Să mergem acasă. N-o să îţi 
promit. 

După o pauză, el încuviinţă din cap, mai mult pentru el. 

— Om trăi şi om vedea, Genn. N-o să luăm încă nici o 
hotărâre. N-avem ce hotări timp de o lună sau două. Mai 
întâi trebuie să mă pun pe picioare şi după aia o să 
hotărâm. Nu-ţi face griji, da?! 

— Acum nu mai sunt îngrijorată. 

— Bun, n-ai de ce! 

Încă o dată atenţia lui se îndreptă către mare. N-am de 
gând să-mi petrec restul vieţii luptându-mă cu afurisita de 
vreme englezească. Ar fi dezgustător. Să mă retrag? 
Christoase! Va trebui să mă gândesc la ceva. Dacă n-o să 
mai lucrez, o să înnebunesc. O să-mi pierd minţile. Poate am 
putea să facem rost de un locşor lângă mare, ca să iernăm 
în Spania sau în sudul Franţei. Să mă la naiba dac-o s-o las 
pe Gen să îngheţe, să îmbătrânească Şi să se cocoşeze 
înainte de vreme. Afurisitul ăla de vânt încărcat de sare din 
Marea Nordului... Niciodată! 

Pentru Dumnezeu! O să avem bani mai mulţi decât ne 
trebuie acum, că „Vârtejul” s-a încheiat cu succes. Nouă din 
zece 212. Grozav. Nu pot să mă gândesc la Dubois sau 
Fowler, sau Iom, sau Erikki, Azadeh sau Şeherazada. 

Simţi din nou neliniştea crescând şi o dată cu ea o 
înţepătură în inimă care îl nelinişti şi mai tare şi din cauza 
asta o înţepătură şi mai dureroasă. 

— La ce te gândeşti, Duncan? 

— Asta-i o zi minunată. 

— Da, da, aşa e. 

— Ai să încerci să dai de Andy? 

— Încerc, desigur. 


Ridică telefonul şi formă numărul, ştiind că ar fi fost mai 
bine pentru el să mai vorbească puţin. 

— Alo? 

— O, alo, Scot, ce mai faci? Genny la telefon. Ascultă un 
timp, apoi spuse: 

— Asta-i bine. Tatăl tău e acolo?... Nu, spune-i doar că am 
sunat din partea lui Duncan. Se simte mai bine şi poate să 
fie găsit la interiorul 455, aici. Voia doar să spună Hello”. O 
să-l rogi pe Andy să sune când se întoarce? Mulţumesc, 
Scot... O, e chiar bine, spune-i şi lui Charlie. Pa! 

Gânditoare, aşeză receptorul la loc în furcă. 

— Nimic nou. Andy a ieşit până la Hotel Internaţional, cu 
Scrag. Se întâlnesc cu japonezul ăla. II ştii care, cel de la 
Iran-Toda. lartă-mă, nu l-aş spune-o în faţă, dar asta e: nu 
pot încă să uit ce-au făcut în război. 

Mclver se încruntă. 

—"?tii, Gen, poate că e vremea s-o facem. Nu poţi nega că 
Kasigi l-a ajutat într-adevăr pe bătrânul Scrag. Vechea 
chestie cu păcatele părinţilor nu mai ţine. Poate c-ar trebui 
să pornim 0 nouă eră. Asta e ceea ce ar trebui să facem, 
Gen, ne place sau nu. O eră nouă, ei?! 

Îl văzu zâmbind şi îşi simţi lacrimile gata să izbucnească. 
Nu trebuie să plâng. Totul o să fie bine. Noua eră o să fie 
bună şi el se va face bine. Trebuie să se facă bine! O, 
Duncan, mi-e atât de teamă! 

— Să-ţi spun ceva, flăcăule, spuse ea veselă. Când ai să te 
pui într-adevăr pe picioare, o să mergem în Japonia întrtr-o 
vacanţă şi după aia mai vedem. 

— S-a făcut. Am putea chiar să vizităm din nou Hong 
Kongul. 

Îi apucă mâna şi o strânse şi amândoi îşi ascunseră 
îngrijorarea pentru viitor, îngrijorarea pentru celălalt. 

CAPITOLUL 71. 

Al Shargaz, Hotel Internaţional, ora 1,55 după-amiază. 
Kasigi se strecură agil printre mesele ocupate de pe terasa 
imaculată ce înconjura bazinul de înot. 


— A, domnule Gavallan, căpitane Scragger! îmi pare rău c- 
am întârziat. 

— Nici o problemă, domnule Kasigi. Vă rog, luaţi loc! 

— Mulţumesc. 

Kasigi purta un costum uşor, tropical şi părea liniştit, deşi 
nu era. 

— Îmi pare rău, detest să întârzii, dar în Golf e aproape 
imposibil să nu se întâmple. A trebuit să vin din Dubai şi 
circulaţia... Cred că felicitările sunt necesare. Am auzit că 
„Vârtejul” dumneavoastră a fost aproape un succes total. 

— Încă ne mai lipseşte un elicopter şi doi membri ai 
echipajului, dar suntem foarte norocoşi, una peste alta, 
spuse Gavallan, fără bucurie şi Scragger simţea acelaşi 
lucru. Doriţi ceva de mâncare sau de băut? 

Întâlnirea de prânz solicitată de Kasigi fusese pentru ora 
12,30 şi, aşa cum se înţeleseseră, Gavallan şi Scragger nu-l 
aşteptaseră şi ajunseseră deja la cafea. 

— Un coniac şi apă minerală, vă rog. Apa minerală, 
separat. Nimic de mâncare, mulţumesc, nu mi-e foame. 

Kasigi minţea din politeţe, nedorind să se simtă stânjenit 
că mănâncă în timp ce ceilalţi aşteaptă. Îi zâmbi lui 
Scragger. 

— Deci, mă bucur să te văd teafăr, cu aparatele şi 
echipajele scoase de acolo. Felicitări! 

— Îmi pare rău că a trebuit să evit întrebările, dar ştiu că o 
să înţelegi. 

— În clipa în care am auzit, am înţeles, desigur. Sănătate! 

Kasigi bău însetat apa minerală. 

— Acum că „Vârtejul e de domeniul trecutului, domnule 
Gavallan, poate aţi putea să mă ajutaţi să-mi rezolv 
problemele cu lran-Toda. 

— Mi-ar plăcea, desigur, dar nu pot. Îmi pare foarte rău, 
dar nu putem. Pur şi simplu nu e cu putinţă. Asta trebuie să 
fie evident acum. 

— Poate c-ar putea fi făcut cu putinţă. Kasigi nici nu clipise 
măcar. 


— Am auzit că astăzi la apus este termenul hotărât ca să 
vă scoateţi aparatele de-aici sau vor fi confiscate. 

Gavallan făcu un gest politicos cu mâna. 

— Să spunem că e doar un alt zvon. 

— Unul dintre oficialii ambasadei dumneavoastră l-a 
informat pe ambasadorul nostru că e ceva hotărât. Ar fi 
tragic să pierdeţi toate aparatele după un asemenea 
succes. 

— Hotărât? Sunteţi sigur? Gavallan se simţea golit de 
gânduri. 

— Ambasadorul nostru era sigur. Kasigi zâmbi dulce. 

— Să zicem c-aş putea să transform termenul „astăzi la 
apus” în „mâine la apus”. Aţi putea să-mi rezolvaţi 
problemele de la Iran-Ioda? 

Cei doi bărbaţi îl priviră lung. 

— Aţi putea să amânaţi termenul, domnule Kasigi? 

— Eu nu pot, dar ambasadorul nostru ar putea să o facă. 
Am o întâlnire cu el peste o oră. Am să-l rog. Poate ar putea 
să-l influenţeze pe ambasadorul iranian sau pe şeic, sau pe 
amândoi. 

Kasigi observă interesul lui Gavallan şi lăsă cuvintele să 
atârne în aer, fiind un pescar mult prea experimentat în 
pescuitul în apele occidentale ca să nu cunoască momeala. 

— Sunt îndatorat căpitanului Scragger. N-am uitat că mi-a 
salvat viaţa şi s-a abătut din drum ca să mă ducă până la 
Bandar-e Delam. Prietenii n-ar trebuie să-şi uite prietenii, 
nu-i aşa? La nivel de ambasadă... poate s-ar putea face. 

Ambasadorul japonez? Dumnezeule! Oare ar fi posibil? 
Inima lui Gavallan bătea să-i spargă pieptul, plină de 
sperată în faţă căii deschise pe neaşteptate. 

— Al nostru n-are cum să facă nimic. Legăturile mele mi- 
au spus-o foarte limpede. A? aprecia orice ajutor pe care aş 
putea să-l primesc. Fără îndoială. Credeţi că ne-ar ajuta? 

— Dacă vrea, cred c-ar putea. Kasigi luă o înghiţitură de 
coniac. 


— Aşa cum ne-aţi ajutat şi dumneavoastră. Preşedintele 
companiei mele m-a rugat să vă amintesc de un prieten 
comun, sir lan Dunross. Văzu sclipirea din ochii lui Gavallan 
şi adăugă: Au cinat împreună acum două nopţi. 

— Dacă pot să ajut... De fapt, care sunt, exact, problemele 
voastre? 

Şi unde-i clenciul şi care-i preţul? se gândea Gavallan. Şi 
unde e lan? De trei ori am încercat să dau de el şi n-am 
reuşit. 

— Am nevoie de trei 212 şi două 206 la Iran-Ioda cât de 
curând posibil. Sub contract pentru un an. E esenţial ca 
fabrica să fie terminată şi komitehul local a promis întreaga 
cooperare dacă începem imediat. Dacă nu începem imediat, 
o să fie un dezastru. 

Noaptea trecută, inginerul şef Watanabe de la Iran-Toda îi 
trimisese un telex codificat: „Seful komitehului, Zataki, e ca 
un rechin nebun după întâmplarea cu S-G. Ultimatumul 
său: reluăm construcţia imediat - lucru pentru care trebuie 
să avem elicoptere - altfel întreaga fabrică va fi preluată şi 
naţionalizată imediat şi toţi străinii de aici vor trebui să 
plătească pentru trădare. Ora H este după rugăciunea de 
seară, duminică, 4, când va trebui să apar în faţa 
komitehului. Aştept instrucţiuni”. Telefoanele urgente care 
zbârnâiseră în cea mai mare parte a nopţii la Osaka şi Tokio 
nu făcuseră decât să sporească furia lui Kasigi. 

— Yoshi, dragul meu prieten, spusese vărul şi stăpânul 
său, Hiro 'Toda, cu o politeţe cutremurătoare, am consultat 
Sindicatul. Am fost cu toţii de acord că, aflându-te acolo, la 
faţa locului, totul depinde deţine. Suntem mai mult decât 
încrezători că o să rezolvi aceste probleme mai înainte de a 
pleca. 

Mesajul era destul de limpede: Rezolvă sau nu te întoarce! 

Petrecuse restul nopţii încercând să găsească o cale ca să 
iasă din această dilemă, apoi, odată cu zorii, îşi amintise o 
remarcă întâmplătoare pe care o făcuse ambasadorul 
japonez referitor la noul ambasador iranian, remarcă ce-i 


deschisese o cale de a rezolva termenul lui Gavallan şi 
propria sa problemă. 

Ca să fiu deschis şi să vorbim direct, domnule Gavallan, 
spuse şi aproape pufni în râs din pricina formulei prosteşti, 
dar atât de necesară în negocierile cu occidentalii, am 
nevoie de un plan şi un răspuns până mâine la apus. 

— De ce atunci? Pot să întreb? 

— Pentru că am făcut nişte promisiuni unor prieteni, lucru 
pe care nu mă-ndoiesc c-o să-l înţelegeţi. Aşa că amândoi 
avem un termen, acelaşi. 

Apoi cântări momentul potrivit şi lovi tare, drept în ţintă, 
ca să se asigure că cârligul era înfipt adânc. 

— Dacă mă puteţi ajuta, aş aprecia asta toată viaţa. 
Desigur că am să-l conving pe ambasadorul meu să vă 
ajute, oricum. 

— N-are nici un rost să vă oferim vreuna din păsările 
noastre. Ar fi imediat confiscată şi n-are rost să vă ofer 
acele 206 pe care le-am lăsat acolo. Fără îndoială că acum 
sunt şi ele hors de combat. S-G e total ieşită din problema 
asta, ca şi Guerney sau oricare altă companie. 

— Aţi putea face rost de cetăţeni japonezi ca piloţi de 
elicopter? 

— Nu, n-am niciunul pregătit. 

Nu încă, îşi zise Kasigi, din nou furios pe Sindicat că nu 
avusese prevederea să pregătească proprii lor oameni de 
încredere pentru o astfel de treabă. 

— Personalul trebuie să fie străin; ambasadorul meu ar 
putea aranja vizele şi aşa mai departe. Desigur, ştiţi că Iran- 
Toda este declarat Proiect Naţional, adăugă fără să-l 
deranjeze exagerarea. 

Fără îndoială că o să fie în curând, când toate informaţiile 
pe care le am o să ajungă în mâinile potrivite. 

— Cum rămâne cu echipajele franceze sau germane? 

Cu un efort, Gavallan îşi desprinse gândurile de la criza 
din Hong Kong şi retragerea anticipată a lui Linbar şi 
poziţionarea lui Scot pentu o viitoare preluare, de la cum s- 


ar putea face - la nivel de ambasadă - ca oamenii săi şi 
elicopterele să fie puse la adăpost, cum ar putea ieşi atunci 
din capcana lui Linbar şi ajunge la o înţelegere cu Imperial 
Hclicopters în Marea Nordului. 

— Atât de multe posibilităţi... spuse involuntar, apoi se 
acoperi la iuţeală şi se concentra asupra rezolvării 
problemei Ilran-loda. 

— Problema are două părţi. Mai întâi echipament şi piese 
de schimb. Dacă aţi putea obţine - indiferent de unde -o 
scrisoare de credit reactualizată pe perioada cât păstraţi 
aparatele, la preţul nostru obişnuit lunar, cu o garanţie că, 
în cazul în care autorităţile iraniene le confiscă, o să vă 
asumaţi toate plăţile în dolari în afara Iranului şi o să plătiţi 
proprietarilor toate pierderile, aş putea să le obţin şi să le 
trimit la Iran-loda, peste... peste o săptămână. 

Kasigi spuse imediat. 

— Bancherii noştri sunt Sumitomo. Aş putea aranja o 
întâlnire cu ei aici, în seara asta. Asta nu-i o problemă. De 
unde aţi putea face rost de aparate? 

— Din Germania sau Franţa. Nu pot folosi englezeşti sau 
americane şi acelaşi lucru e valabil pentru piloţi. Poate că 
Franţa ar fi mai bine, din pricina ajutorului acordat de ei lui 
Khomeini. S-ar putea să le pot aduce prin intermediul unui 
prieten de la Aerospaţiale. Cum rămâne cu asigurările? 

— Ar fi imposibil pentru mine să vă obţin asigurări în Iran. 
Poate aş putea s-o fac prin Japonia. 

— Bun. Îmi displace să folosesc aparate neasigurate. Apoi, 
Scrag, să zicem c-am putea să obţinem aparatele, de câţi 
piloţi şi mecanici ai avea nevoie? 

— Ei bine, Andy, dac-ai putea să le obţii... Cel mai bine ar fi 
opt până la zece piloţi, în schimburi, şi zece până la 
paisprezece mecanici, cu baza în afara Iranului, dar undeva 
în apropiere. 

— Cine i-ar plăti, domnule Kasigi? În ce monedă şi unde? 

— Orice valută doriţi, oriunde şi oricum. 


— Peste cheltuielile obişnuite, cred că va trebui să oferiţi 
un spor de periclitate, Iranul fiind ceea ce este. 

— Aţi vrea să vă gândiţi să aranjaţi totul pentru mine, 
domnule Gavallan, echipamentul şi personalul, să zicem 
pentru un 10% în plus? 

— Să lăsăm procentul şi să nu uitaţi că amestecul nostru 
va trebui să fie trecut sub tăcere. Vă sugerez următoarele: 
Operaţiunea dumneavoastră va trebui controlată, partea 
logistică, piesele şi reparaţiile, din Kuweit sau Bahrain. 

— Bahrain ar fi mai bine, Andy, spuse Scragger. 

— Kuweitul e mult mai aproape, spuse Kasigi. 

— Da, reluă Scragger, dar cu atât mai mult influenţabil şi 
cu atât mai uşor supus presiunii din partea Iranului, sau 
unor tulburări sprijinite de Iran. Partea asta a Golfului o să 
aibă şi ea necazuri, cred. Prea mulţi şiiţi care sunt de obicei 
cei săraci şi prea mulţi şeici care sunt suniţi. Pe termen 
scurt sau lung e mult mai bine în Bahrein. 

— Atunci Bahrain, spuse Kasigi. Domnule Gavallan, pot 
angaja serviciile căpitanului Scragger timp de un an, ca să 
conducă operaţia - dacă convorbirea noastră va fi 
fructuoasă - cu de două ori salariul actual? 

Văzu ochii lui Scragger îngustându-se şi se întreba dacă 
nu mersese prea departe şi prea repede, aşa că adăugă 
nevinovat: 

— Dacă îţi cer să renunţi la prima dragoste, prietene, E 
drept să ţi se ofere o compensație. 

— Asta-i o ofertă grozavă, ei bine, dar... nu ştiu. Andy? 
Gavallan şovăi. 

— Asta ar însemna că va trebui să părăseşti S-G, Scrag, şi 
să te laşi de zbor. N-ai să poţi conduce o bază de cinci 
aparate şi să zbori în acelaşi timp. Şi oricum n-ai putea 
niciodată să te întorci înapoi în Iran, în nici un caz. 

— Aici ai dreptate. 

Să mă las de zbor? Deci şi eu sunt la o răspântie, se 
gândea Scragger. Nu încerca să te prefaci că ghinionul lui 
lan nu te-a îndemnat să termini cu toate emoţiile. Şi de ce 


am leşinat ieri? Doc Nutt a spus că doar din pricina oboselii. 
Pe naiba! N-am leşinat niciodată în viaţa mea până acum şi, 
oricum, ce ştiu doctorii? Un an în Bahrain? Asta e mai bine 
decât câteva luni în Marea Nordului, numărând întruna 
zilele până la următorul control medical. Dar să nu zbor? O, 
Doamne! Ia stai o clipă. Aş putea să-mi menţin forma şi 
mâna cu câteva zboruri locale, de ocazie. 

— Va trebui să mă gândesc la asta, dar mulţumesc pentru 
ofertă, domnule Kasigi. 

— Între timp, domnule Gavallan, aţi putea să vă ocupați de 
organizare în prima lună? 

— Da, desigur; cu ceva noroc, într-o săptămână aş putea 
găsi şi aduce acolo destule aparate şi echipaje ca să 
începeţi. Restul peste o săptămână sau două, pentru un 
contract reînnoit din trei în trei luni. Gavallan adăugă cât 
de delicat putu: atâta vreme cât depăşim termenul ăsta. 

Kasigi îşi ascunse satisfacția. 

— Bun! Să ne întâlnim aici la nouă? O să-l aduc pe domnul 
Umura, preşedinţie Sumitomo pentru zona Golfului, să 
aranjeze scrisoarea de credit în forma în care o doriţi, 
domnule Gavallan. 

— La nouă punct. Poate aţi putea aminti ambasadorului 
dumneavoastră că, chiar dacă termenul din această seară 
trece, cargourile mele n-or să ajungă până mâine la prânz 
şi n-o să fiu în stare să încarc şi să decolez până mâine 
seară. 

— O să păstraţi acest „aranjament la nivel de ambasadă” 
numai între noi? 

— Desigur, aveţi cuvântul meu. Scrag? 

Kasigi îl auzi pe Scragger spunând acelaşi lucru şi ca 
întotdeauna fu uimit şi nedumerit în acelaşi timp că 
occidentalii puteau fi atât de naivi ca să se bazeze pe 
cuvântul cuiva. Cuvânt de onoare. A cui onoare? Ce onoare? 
Din-totdeauna secretul împărtăşit nu mai e secret şi n-o să 
mai fie niciodată. Ca şi „Vârtejul”. A fost atât de uşor să 
aflăm de el! 


— Poate că am putea pune lucrurile la punct aşa: stabilim 
partea financiară şi scrisorile de credit la noapte; începeţi 
să vă ocupați de aranjamentele cu elicopterele şi piesele şi 
echipajul şi cum să conduceţi operaţiunea din Bahrain, 
depozite şi aşa mai departe, totul ţinând de o confirmare 
mâine la apus. Şi dacă v-aţi retras cu succes propriul 
echipament până atunci, garantaţi că lran-loda o să aibă 
echipamente în cel mult o săptămână? 

— Păreţi foarte încrezător că puteţi să amânaţi acest 
termen. 

— Ambasadorul meu poate. Probabil. Am să-i telefonez şi- 
am să vă comunic ce spune în momentul în care am să plec 
de la el. Căpitane Scragger, aţi putea să conduceţi un 
program de antrenament pentru piloţi japonezi? 

— Uşor, cu condiţia să vorbească engleză şi să aibă cel 
puţin o sută de ore de zbor pe elicopter. Va trebui să fac 
rost de-un căpitan instructor şi... 

Scragger se întrerupse. Dintr-o dată îi venise în minte că 
aceasta era soluţia perfectă. Asta-i o idee straşnică. Aş 
putea fi examinator, ar trebui să le semnez certificatele şi în 
felul ăsta aş obţine destule ore de zbor în circumstanţele 
potrivite. Clasa întâi! Strălucea de bucurie. 

— Să-ţi spun ceva, amice! Dacă Andy poate să aranjeze 
asta, eu merg. 

Întinse mâna şi Kasigi i-o strânse. 

— Mulţumesc. Perfect. Deci, domnule Gavallan, facem o 
încercare? 

— Dece nu. 

Gavallan întinse mâna şi simţi strânsoarea de fier a lui 
Kasigi, crezând pentru prima dată într-adevăr că are o? 
ansă. Kasigi este deştept. Foarte. Acum a pus în mişcare 
procedura standard a companiilor japoneze moderne: fă 
rost de experţi străini ca să-ţi pregătească personalul 
niponez la faţa locului sau creează piaţa în propriile lor ri, 
apoi adu acolo experţii tăi. Obţinem profitul pe termen 
scurt, iar ei obţin piaţa pe termen lung. Ne fac în faceri 


ceea ce n-au reuşit să ne facă în război. Şi ce dacă? E un 
schimb cinstit. Şi dacă cei doi, Kasigi şi ambasadorul ei, mă 
pot salva de la dezastru, nu-mi iau pielea de pe mine ca să-i 
ajut să iasă din al lor. 

— O să-i dăm drumul. 

Kasigi zâmbi cu adevărat pentru prima dată. 

— Mulţumesc. O să vă telefonez în clipa în care am vreo 
ştire nouă. 

Se înclină, făcu o jumătate de plecăciune şi se depărta cu 
paşi mari. 

— Crezi c-o s-o facă, Andy? întrebă Scragger plin de 
speranţe. 

— Pe cinstea mea, habar n-am! 

Gavallan făcu semn unui chelner după notă. 

— Cum o să rezolvăm asta la vreme? 

Gavallan porni să răspundă, dar se întrerupse. Ii observă 
atunci pe Petikin şi pe Paula la o masă lângă piscină, frunte 
lângă frunte. 

— Credeam că Paula pleacă din Teheran în dimineaţa asta. 

— A plecat. Aşa era programat. Poate că zborul ei a fost 
anulat sau şi-a scos o patalama, spuse Scragger absent, 
temându-se c-avea să rămână la sol. 

— Cum? 

— E o expresie australiană. Dacă-i o zi frumoasă şi o 
puicuţă are chef să aibă după-amiaza liberă ca să înoate, să 
facă dragoste sau pur şi simplu să caşte gura, se prezintă la 
birou în timpul pauzei de prânz şi spune că se simte tare 
rău. Bolnavă. Îşi ia o patalama. 

Sprâncenele lui Scragger se ridicară. 

— Puicuţele de la noi, dedesubt, sunt uneori tare săritoare, 
ascultătoare şi amabile. Paula asta e cumva diferită. Charlie 
e pierdut. 

Gavallan văzu plăcerea de pe chipurile lor. Sub umbrelă, 
restul lumii nu mai exista pentru ei. 

În afară de grija în privinţa lui Dubois, a lui Erikki şi a 
celorlalţi, mai avusese timp să citească articolul din ziarele 


din dimineaţă despre prăbuşirea bursei din Hong Kong. 
„Multe dintre companiile importante conduse de Struani, 
Rothwell-Gornt, Par-Con of China au pierdut 30% sau mai 
mult din valoarea lor într-o singură zi şi toată piaţa s-a 
prăbuşit într-o prăpastie al cărei fund nu se vede. 
Declaraţia dată de taipan, domnul Linbar Struan, că acesta 
ar fi un dezechilibru temporar, a generat o replică tăioasă 
din partea guvernului şi rivalilor săi. Presa de senzaţie 
abundă în zvonuri de largă circulaţie despre negocieri la 
nivel intern între Cei Patru Mari şi manipularea stocurilor 
prin vânzări bruşte de pachete mici pentru a prăbuşi 
preţurile de la cifrele record atinse până acum”. Ăsta 
trebuie să fie motivul pentru care nu pot să dau de lan. S-a 
dus la Hong Kong. Afurisitul de Linbar! Bilanţul lui de anul 
ăsta o să fie roşu dş la cap la coadă. 

Cu un efort, puse frâu gândurilor. Il văzu pe Petikin 
întinzându-se peste masă şi punându-şi palma peste palma 
Paulei. Ea nu-şi retrase mâna. 

— Crezi c-o să arunce întrebarea, Scrag? 

— Dacă n-o face, e un tolomac. 

— Aşa-i. 

Gavallan oftă şi se ridică. 

— Scrag, nu mai aştept. Semnează tu nota, apoi du-te jos 
şi ia-l pe Charlie, spune-i că-mi pare rău, dar trebuie să vină 
la birou pentru o oră, după care restul zilei e liber, apoi dă 
de Wilh şi de Rudi. O să-i telefonez lui Jean-Luc. Între noi, o 
să facem noi rost de ce are nevoie Kasigi, dacă el poate să 
se ţină de cuvânt. Nu le spune băieţilor de ce, spune doar 
că e urgent şi să-şi ţină gurile închise mai strâns decât 
haznaua paşei. 

Se depărta. 

— Hei, domnule Gavallan! Se opri. 


Era americanul Wesson, care se ridică jovial de la masa lui 
şi-i întinse mâna. 

— N-ai timp pentru o băută şi o vizită scurtă? 

— O, salut, domnule Wesson, mulţumesc, dar... â...aşrea 
să văd buletinul meteo... Sunt puţin grăbit. 

— Drace, sigur, oricând altă dată! Wesson rânji şi se 
apropie, coborându-şi glasul într-o şoaptă conspirativ- 
amabilă şi pentru prima dată Gavallan observă micuța 
cască din urechea stângă a omului. 

— Vroiam doar să te felicit. Le-ai arătat al dracului de 
frumos călcâiele glumeţilor ălora. 

— Noi, hm, am avut doar noroc. lartă-mă! Trebuie s-o? 
terg. La revedere! 

— Sigur, la revedere! 

Gânditor, Wesson îşi luă stiloul şi îl puse în buzunar. Deci 
Kasigi e pe cale să încerce să-l scoată pe Gavallan pe banii 
lui, se gândi strecurându-se printre mese spre hol. Nu mi-a 
dat prin cap chestia asta. Drace! Noul regim n-o să 
coopereze sub nici o formă. Kasigi visează cu ochii deschişi. 
Nefericitul şi-a ieşit din minţi. lran-loda e un balamuc şi, 
drace, chiar dacă încep acum, o să le trebuiască ani de zile 
ca fabrica aia să intre în producţie şi toată lumea ştie că 
robinetul de petrol al Iranului stă închis, făcând ca Japonia 
să piardă 70% din rezervele sale energetice. Ne paşte alt 
salt în preţurile internaţionale, altă inflaţie. Japonia e 
singurul nostru aliat în Pacific, şi nefericiţii or să fie puşi la 
zid. Cu baza lui Gavallan de la Lengeh închise, oare nu e 
afectată întreaga zonă Siri? Cum o să opereze de Plessey la 
Siri fără sprijin de elicoptere?Ambasadori, ai? Interesant. 
Cum o să meargă chestia asta? Cine ce-o să facă, ce, cui? Şi 
cât de mult trebuie să îi scap eu bătrânului Aaron? Totul, 
totul. Ticălosul ăla bătrân o să vadă imediat cum se aşează 
toate lucrurile, mai bine ca oricine. 

Trecu agale prin hol până la maşină fără să-l observe Pe 
Kasigi într-o cabină telefonică, într-un colţ. 


— Sunt de acord Ishii-san, spunea Kasigi foarte Politicos în 
japoneză, cu fruntea plină de broboane de sudoare. Vă rog 
informaţi-o pe Excelenţa Sa că o să facem rost de 
echipament şi de personal, sunt sigur de asta, dacă aţi 
putea aranja restul. 

Încerca să nu lase să i se simtă nervozitatea din glas. 

— Ah, aşa deci, excelent, spuse Ishii, secretarul 
ambasadei. O să-l informez pe Excelenţa Sa imediat. Acum, 
cum rămâne cu ambasadorul iranian. Aţi auzit ceva de el? 

Lumea lui Kasigi se întoarse pe dos. 

— N-a acceptat invitaţia? 

— Nu, îmi pare rău, nu încă şi e aproape ora trei. Foarte 
îngrijorător. Vă rog, participaţi la întâlnire aşa cum ne-am 
înţeles. Mulţumesc, Kasigi-san. 

— Mulţumesc, Ishii-san, spuse cu voce obişnuită, deşi ar fi 
vrut să urle. 

Aşeză domol receptorul în furcă. 

În holul cu aer condiţionat se simţi mai bine şi merse până 
la recepţie. Acolo îşi primi mesajele, două de la Hiro 'Toda, 
prin telefon, urcă scările până în camera lui şi încuie uşa. 
Făcu ghemotoc cele două hârtii ale mesajelor şi le aruncă în 
toaletă, apoi începu să urineze pe ele. 

— Dragul meu văr Hiro, spuse cu glas tare în japoneză, 
eşti atât de idiot că, dacă îţi salvez capul tâmpit, e numai 
pentru că trebuie s-o fac ca să-l salvez pe ai meu - apoi 
adăugă un şuvoi de obscenităţi în engleză, căci în japoneză 
nu există, aşa ceva - iar familia ta îmi va fi îndatorată opt 
generaţii pentru toate necazurile pe care mi le provoci. 

Trase apa, privind cum mesajele se duc la canal, îşi scoase 
hainele, făcu un duş şi se întinse în pat, gol în briza 
răcoroasă, încercând să strângă energie şi să îşi recapete 
liniştea, pregătindu-se pentru întâlnire. 

Remarca întâmplătoare a ambasadorului japonez care 
stătuse la baza întregii scheme fusese făcută faţă de Roger 
Newbury, la o recepţie a Ambasadei Britanice, în urmă cu 
câteva zile. Diplomatul japonez afirmase că noul ambasador 


iranian regreta închiderea complexului Iran-Toda, care ar fi 
dat noului Stat Islamic o poziţie deosebită, ca putere 
economică, în întreaga regiune a Golfului. 

— Îl cheamă Abadani, are studii universitare, o diplomă în 
economie, desigur fundamentalist, dar nu înrăit. E destul de 
tânăr şi nu prea experimentat, dar e ofiţer de carieră, 
vorbeşte bine englezeşte şi a fost la ambasada din Kabul. 

La vremea aceea, remarca însemnase foarte puţin pentru 
Kasigi. Apoi urmase „Vârtejul”. 'Telexurile din Teheran 
împrăştiaseră vestea prin tot Golful, apoi apăruseră 
zvonurile despre cererea lui Abadani pentru o inspecţie 
asupra elicopterelor lui Gavallan, inspecţie fixată pentru 
seara aceasta, şi care avea să dovedească fără tăgadă că 
fuseseră înregistrate în Iran.”. lar asta, Kasigi-san, o să 
creeze un incident internaţional - îi spusese noaptea 
trecută, târziu, Ishii - pentru că acum Kuweitul, Arabia 
Saudită şi Bahrainul vor fi implicate şi te asigur că fiecare 
dintre ei şi toţi laolaltă vor prefera să evite asta, şi cel mai 
mult dintre toţi şeicul nostru.” 

În zori plecase să-l întâlnească pe Abadani şi-i explicase 
despre Zataki şi despre reînceperea lucrărilor, adăugind în 
mare taină că guvernul japonez considera lran-loda ca 
proiect naţional şi deci avea să asigure toate finanţările 
viitoare şi că treaba asta, alăturată sprijinului acordat de 
aici înainte de Excelenţa sa Abadani, ar putea face ca lucrul 
la Bandar-e Delam să înceapă imediat. 

— Proiect naţional? Allah fie lăudat! Dacă guvernul vostru 
o sprijină oficial, asta va rezolva toată finanţarea odată 
pentru totdeauna. Allah fie lăudat! Ce pot să fac? Orice! 

— Ca să începem imediat, am nevoie de elicoptere şi de 
piloţi străini şi mecanici. Singurul mod în care pot să le 
obţin repede este cu ajutorul S-G Helicopter şi a domnului 
Gavallan... 

Abadani explodase. După ce ascultase politicos şi în 
aparenţă binevoitor o tiradă despre pirateria aeriană şi 
duşmanii Iranului, Kasigi revenise la atac din flanc. 


— Aveţi într-adevăr dreptate, Excelenţă, spusese, dar ar 
trebui să aleg între a risca să vă nemulţumesc supunând 
aceasta atenţiei domniei voastre şi a nu-mi face datoria faţă 
de marea dumneavoastră ţară. Alegerea noastră este 
simplă. Dacă nu aduc elicoptere, nu pot să încep. Am 
încercat la Guerney şi la alţii fără nici un succes, şi acum? 
tiu că nu le pot obţine repede decât prin acesta persoană, 
într-adevăr groaznică, însă neîndoielnic numai pentru 
câteva luni, ca să astup lipsa, până când voi putea asigura 
chiar eu personal japonez. Dacă nu încep imediat, asta îl va 
irita pe acest om, Zataki - vă asigur că el şi komitehul lui 
din Abadan fac legea de capul lor şi ameninţarea lui este 
reală. Asta va surprinde şi va nemulţumi guvernul nostru şi 
va duce la întârzierea implementării totale a Proiectului 
Naţional, şi apoi... Ridicase din umeri. 

— Guvernul meu va ordona să fie abandonată construcţia 
Iran-Toda şi să înceapă o nouă construcţie a unei fabrici 
petrochimice într-o zonă mai sigură, cum ar fi Arabia 
Saudită, Kuweitul sau Irakul. 

— Sigură? Irak? Hoţii ăia? Arabia Saudită sau Kuweitul? 
Pe Allah! Nu sunt decât nişte şeicate decadente, pe cale să 
fie răsturnate de popor. E tare primejdios să închei o 
afacere pe termen lung cu şeicii, foarte primejdios. Nu se 
supun legilor lui Allah. Iranul o face acum. Acum Iranul este 
la o răscruce. Imamul, pacea lui Allah fie cu el, ne-a salvat. 
El a poruncit ca petrolul să curgă din nou. Trebuie să mai 
fie şi alte căi de a obţine elicoptere şi echipaje. Gavallan şi 
haita lui de pirați şi-au însuşit bunurile noastre. Nu pot să 
ajut piraţii să scape. Dumneavoastră doriţi ca piraţii să 
scape? 

— Ferească cerul! N-aş sugera niciodată aşa ceva. Desigur 
că noi nu ştim că sunt pirați, Excelenţă! Am auzit că acestea 
sunt doar zvonuri murdare împrăştiate de alţi duşmani care 
vor ca Iranul să fie lovit şi mai mult. Şi chiar dac-ar fi 
adevărate... Aţi putea echivala nouă elicoptere uzate cu 3,l 


miliarde de dolari deja cheltuite şi încă mai bine de un 
miliard pe care guvernul meu ar putea fi convins să-l ofere? 

— Dar pirateria este piraterie, legea este lege, şeicul a 
acceptat inspecția, adevărul este adevăr. Insha Allah. 

— Sunt pe de-a-ntregul de acord cu domnia voastră. 
Excelenţă. Dar ştiţi că adevărul e relativ şi o amânare până 
după apusul soarelui, mâine, ar sluji interesele voastre 
naţionale... 

Îşi înghiţise o înjurătură şi îşi corectase scăparea la 
iuţeală: 

— Interesele imamului şi Statului vostru Islamic. 

— Adevărul lui Allah nu este relativ. 

— Da, da, desigur. 

Kasigi părea calm, dar în sinea lui strângea din dinţi. şi 
cum se poate înţelege cineva cu lunaticii ăştia care îşi 
folosesc credinţa ca un fel de paravan şi pe Allah ori de câte 
ori doresc să rupă o linie logică? Sunt nebuni cu toţii! 
ticniţi! N-or să înţeleagă, aşa cum înţelegem noi japonezii, 
că trebuie să fii tolerant în privinţa credințelor celorlalţi şi 
că viaţa înseamnă din nimic în nimic, iar Raiul şi Iadul şi 
Dumnezeu sunt mai degrabă fumul de opium al unui creier 
rătăcit - până când se va dovedi altfel. 

— Desigur c-aveţi dreptate, Excelenţă, dar oricum n-or să 
fie aparatele şi echipajele lui. Am nevoie doar de legăturile 
lui temporare. 

Obosit, aşteptase şi flatase şi ascultase, apoi îşi jucase 
penultima ca. rte. 

— Sunt sigur că şeicul şi ministrul Afacerilor Externe vor 
considera ca o imensă favoare dacă aţi amâna inspecția 
până mâine, astfel ca să se poată prezenta la inspecția 
specială a ambasadorului nostru la opt, în seara asta. 

— Recepție, domnule Kasigi? 

— Da, este neaşteptată, dar e teribil de importantă. Se 
întâmplă să ştiu că sunteţi invitat ca cel mai important 
oaspete. 

Kasigi coborâse vocea şi mai mult. 


— Vă implor să nu menţionaţi de unde aveţi informaţia, 
dar. Din nou foarte confidenţial, pot să vă spun că guvernul 
nostru caută contracte de petrol pe termen lung care se vor 
dovedi uimitor de profitabile dacă Iranul va continua să ne 
aprovizioneze. Ar fi un moment perfect. 

— Contracte pe termen lung? Sunt de acord că 
contractele negociate ou Şahul nu sunt bune de nimic, sunt 
unilaterale şi trebuie înlocuite, dar noi considerăm Japonia 
un client important. Japonia n-a încercat niciodată să ne 
exploateze. Sunt sigur că ambasadorul domniei voastre nu 
o să se supere dacă o să întârzie recepţia o oră, până când 
isprăvim cu inspecția. Şeicul, ministrul de Externe, 
Newbury şi cu mine am putea merge acolo direct de la 
aeroport. 

Kasigi nu era sigur cât de departe putea să îndrăznească 
să meargă. Dar, domnule Imitaţie-de-Ambasador, îşi zise, 
dacă nu-ţi amâni inspecția o să fiu răzbunat, pentru că ai să 
mă faci să comit singurul păcat pe care-l recunoaştem: 
nereuşita. 

— E un noroc că Iranul este atât de bine reprezentat aici... 

— Am să vin la recepţie, domnule Kasigi, bineînţeles după 
inspecţie. 

Kasigi îşi livră ultima carte cu toată eleganța necesară. 

— Bănuiesc, Excelenţă, că în curând veţi fi invitat personal 
în ţara mea pentru a-i întâlni pe cei mai importanţi 
conducători de-acolo - pentru că desigur vă daţi seama cât 
de vital este statul dumneavoastră islamic pentru Japonia - 
şi pentru a vizita facilităţi care ar putea fi foarte preţioase 
pentru Iran. 

— Noi... desigur că avem nevoie de prieteni nepătaţi, 
spuse Abadani. 

Kasigi îl urmărise atent şi nu văzuse nici o reacţie; aceiaşi 
ochi necruţători şi aceeaşi neclintire. 

— În aceste vremuri tulburi este esenţial să-ţi cauţi 
prieteni, nu-i aşa? Nu ştii niciodată când ar putea să te 
lovească dezastrul, oricine ai fi, nu? 


— Asta e în mâinile lui Allah. Numai ale Lui. Urmase o 
pauză lungă, apoi Abadani spusese: 

— Voia lui Allah! Am să mă gândesc la ceea ce aţi spus. 
Acum, în singurătatea dormitorului său de hotel, Kasigi era 
foarte speriat. Esenţial este doar să ai grijă de tine. Oricât 
de înţelept sau grijuliu ai fi, nu ştii niciodată când o să te 
lovească dezastrul. Oricine ai fi. Dacă zeii există, există 
numai ca să te chinuie. 

În Turcia, chiar lângă graniţă; ora 4,23 după-amiază. 
Aterizaseră în dimineaţa aceea chiar la marginea satului, la 
nici un kilometru în interiorul Turciei. Erikki ar fi preferat 
să meargă mai departe; era mai sigur, dar rezervoarele 
erau uscate. Fusese interceptat într-o ambuscadă, din nou, 
dar de data asta de două aparate de vânătoare şi de două 
elicoptere de luptă HUEI şi trebuise să le facă faţă mai mult 
de un sfert de oră mai înainte de a se putea strecura peste 
graniţă. Cele două elicoptere militare nu se aventuraseră 
după el, mulţumindu-se să se rotească în jurul unui punct 
fix de partea lor de graniţă. 

— Nu te mai gândi, Azadeh! spusese plin de veselie. Acum 
suntem în siguranţă. 

Dar nu erau. Sătenii îi înconjuraseră şi sosise poliţia: patru 
bărbaţi, un sergent şi trei jandarmi, toţi în uniforme 
şifonate şi desperecheate, cu revolverele la şold. Sergentul 
purta ochelari de soare ca să se apere de strălucirea 
zăpezii. Niciunul dintre ei nu vorbea englezeşte. 

Azadeh îi întâmpinase conform planului pe care ea şi 
Erikki îl alcătuiseră, explicându-le că Erikki, cetăţean 
finlandez, fusese angajat de o companie engleză pentru 
IranTimber. În toiul încăierărilor şi al luptelor de lângă 
Tabriz, din Azerbaidjan, comuniştii îl ameninţaseră cu 
moartea şi ea, soţia lui, se simţise la fel de primejduită şi 
fugiseră. 

— Ah, efendi este finlandez şi dumneavoastră iraniancă? 

— Finlandeză prin căsătorie, efendi sergent, iraniancă 
prin naştere. lată documentele noastre. 


Îi dăduse paşaportul finlandez, care nu făcea nici o 
referire la tatăl ei, Abdullah Han. 

— Putem folosi telefonul, vă rog? Am putea plăti, desigur. 
Soţul meu ar dori să-şi sune ambasada şi, de asemenea, 
patronul de la Al Shargaz. 

— A, Al Shargaz. 

Sergentul dăduse amabil din cap. Era un bărbat 
mătăhălos şi, deşi proaspăt bărbierit, negrul albăstrui al 
bărbii se iţea prin pielea aurie. 

— Unde-i asta? 

Îi explicase, foarte conştientă de felul în care arătau ea şi 
Erikki: el cu un bandaj murdar îmbibat de sânge pe braţ şi 
o bandă adezivă trasă la iuţeală peste urechea rănită, ea cu 
părul ciufulit şi obrazul şi hainele murdare. In spatele lor, 
cele două elicoptere militare se roteau întruna. Sergentul le 
privise gânditor. 

— De ce ar îndrăzni să trimită după voi avioane de 
vânătoare şi elicoptere în spaţiul nostru aerian? 

— Voia lui Allah, efendi sergent. Efendi sergent, mă tem că 
de partea aceea a graniţei se întâmplă multe lucruri ciudate 
acum. 

— Cum stau lucrurile dincolo de graniţă? 

Făcuse un semn celorlalţi poliţişti către 212 şi începuse să 
asculte atent. Cei trei poliţişti se apropiaseră agale şi se 
zgâiseră în carlingă. Urme de gloanţe, sânge închegat şi 
instrumente sparte. Unul dintre ei deschisese uşa cabinei. 
O mulţime de arme automate, gloanţe şi găuri de gloanţe. 

— Sergeni! 

Sergentul dăduse din cap, dar aşteptase politicos până 
când Azadeh isprăvi. Sătenii ascultaseră cu ochii căscaţi. 
Nici o femeie dintre ei nu purta chador sau văl. Sergentul 
arătase către una dintre colibele grosolane ale satului. 

— Vă rog aşteptaţi acolo, la umbră! 

Ziua era răcoroasă, pământul acoperit de zăpadă şi 
soarele strălucea puternic pe zăpadă. Fără să se grăbească, 
sergentul cercetase cabina şi carlinga. Ridicase cuțitul, îl 


trăsese pe jumătate din teacă şi-l pusese la loc. Apoi îi 
invitase printr-un gest să se apropie. 

— Cum explicaţi prezenţa armelor, efendi! Neliniştită, 
Azadeh tradusese întrebarea pentru Erikki. 

— Spune-i c-au fost lăsate în aparatul meu de nomazii care 
au încercat să îl fure. 

— A, nomazii? Sunt uimit că nomazii v-ar lăsa să plecaţi cu 
asemenea bogăţie. Puteţi să-mi explicaţi asta? 

— Spune-i ca au fost ucişi cu toţii de loialişti şi că noi am 
fugit în timpul încăierării. 

— Loialişti, efendi? Ce loialişti? 

— Poliţia. Poliţia din Tabriz, spusese Erikki, nespus de 
conştient şi neliniştit că fiecare întrebare îi trăgea şi mai 
adânc în nisipul mişcător. Întreabă-l dacă am putea folosi 
telefonul, Azadeh. 

— Telefonul, desigur, la vremea potrivită. 

Sergentul cercetase o clipă cele două elicoptere care se 
roteau, apoi îşi întorsese ochii duri, căprui, spre Erikki. 

— Mă bucur că poliţia a fost loială. Poliţia are o datorie 
către stat, către popor şi trebuie să susţină legea. 
Contrabanda cu arme este împotriva legii. Când fugi de 
poliţia care întăreşte legea comiţi o crimă, nu-i aşa? 

— Da, dar noi nu suntem contrabandişti de arme, efendi 
sergent, şi nici nu fugim de poliţia care întăreşte legea, 
spusese Azadeh şi mai înspăimântată. 

Granița era atât de aproape, atât de aproape! Pentru ea, 
ultima parte a zborului fusese îngrozitoare. Era limpede. 
Nimeni altcineva în afara lui nu avea puterea să organizeze 
atât de rapid o asemenea intercepţie, pe pământ şi în aer. 

— Sunteţi înarmaţi? întrebase politicos sergentul. 

— Doar un cuţit. 

— Puteţi să mi-l daţi, vă rog? Mulţumesc. Vă rog urmaţi- 
mă. 

Merseseră la postul de poliţie, o mică clădire de cărămidă, 
cu celule şi câteva birouri şi telefoane, aşezată lângă 
moschee, în mica piaţă a satului. 


— În ultimele câteva luni, pe drumurile noastre au trecut 
mulţi refugiaţi, de toate felurile - iranieni, englezi, 
europeni, americani, mulţi din Azerbaidjan, mulţi, dar nici 
un rus. 

Râsese de propria-i glumă. 

— Mulţi refugiaţi. Bogaţi, sărmani, buni, răi, mulţi 
criminali printre ei. Unii au fost trimişi înapoi, alţii au plecat 
mai departe. Insha Allah, nu? Vă rog aşteptaţi aici. 

„Aici” nu era o celulă, ci o cameră cu câteva scaune, o 
masă, gratii la ferestre, multe muşte şi nici o ieşire. Dar era 
cald şi relativ curat. 

— Am putea primi ceva de mâncare şi de băut şi să folosim 
telefonul, vă rog, întrebase Azadeh. Putem plăti, efendi 
sergent. 

— Am să comand ceva pentru dumneavoastră de la hotelul 
de aici. Mâncarea e bună şi nu-i scumpă. 

— Soţul meu întreabă: ar putea folosi telefonul, vă rog? 

— Desigur, la vremea potrivită. 

Asta se îruâmplase de dimineaţă şi acum era târziu după- 
amiază. Între timp sosise mâncarea: orez, carne de berbec, 
pâine de casă şi cafea turcească. Plătise cu riali şi nu fusese 
înşelată la preţ. Sergentul le îngăduise să folosească gaura 
urât mirositoare din closetul săpat în pământ şi apă dintr- 
un rezervor şi o chiuvetă veche în care să se spele. Nu 
existau medicamente, numai iod. Erikki îşi curăţase rănile 
cât de bine putuse, strângând din dinţi la durerea 
neaşteptată, încă slăbit şi istovit. Apoi, cu Azadeh lângă el, 
se aşezase pe un scaun, cu picioarele pe altul şi alunecase 
în somn. 

Din vreme în vreme, uşa se deschidea şi câte unul dintre 
poliţişti intra şi ieşea. 

— Nemernicii, mârâise Erikki. Unde am putea fugi? Ea îl 
liniştise şi se lipise de el, ascunzându-şi teama adânc în 
suflet, în spatele unei uşi oţelite. 

Trebuie să fiu alături de el, îşi spunea întruna. Se simţea 
mai bine acum, cu părul pieptănat şi lăsat liber pe umeri, cu 


chipul curat şi puloverul de caşmir spălat. Putea auzi prin 
uşă glasuri înfundate, din când în când un telefon suna, 
maşini şi camioane trec pe drum, dinspre şi către graniţă. 
Muştele zumzăiau. O copleşi oboseala şi adormi adânc, 
visând urât. Zgomote de motoare şi focuri de armă şi Hakim 
călare, ca un cazac, atacându-i, şi ea şi Erikki îngropaţi 
până la gât în pământ, copitele trecând la un fir de păr pe 
lângă capetele lor, apoi fără să ştie cum, liberi, alergând 
către graniţa care era o încâlceală nesfârşită de sârmă 
ghimpată, Falsul mullah Mahmud şi măcelarul apărând pe 
neaşteptate între ei şi libertate şi uşa se deschise. 

Se treziră speriaţi. Un maior într-o uniformă impecabilă 
stătea acolo, strălucitor, flancat de sergent şi de un alt 
poliţist. Era înalt, cu chipul aspru. 

— Documentele dumneavoastră, vă rog, îi spuse lui 
Azadeh. 

— Eu... eu i le-am dat sergentului, efendi maior. 

— Ila-ţi dat un paşaport finlandez. Documentele iraniene! 

Maiorul întinse mâna. Ea se mişcă prea încet. In aceeaşi 
clipă sergentul înainta şi înşfacă geanta de umăr şi 
împrăştie conţinutul pe masă. Simultan, celălalt poliţist făcu 
un pas mare către Erikki, cu mâna pe revolverul din tocul 
deschis, făcându-i semn către colţul încăperii. Maiorul suflă 
un gunoi de pe un scaun şi se aşeză. Primi documentele 
iraniene din mâna sergentului, le citi atent, apoi cercetă 
conţinutul genţii răspândit pe masă. Deschise geanta cu 
bijuterii. Ochii i se măriră. 

— De unde le aveți? 

— Sunt ale mele. Le-am moştenit de la părinţii mei. 
Azadeh era înspăimântată, neştiind ce ştia acest om sau cât 
de mult şi văzuse privirea cu care o cercetase din cap până 
în picioare. Erikki văzuse şi el totul. 

— Ar putea soţul meu, vă rog, să folosească telefonul? El 
vrea... 

— La vremea potrivită. Vi s-a spus asta de nenumărate ori. 
La vremea potrivită înseamnă la vremea potrivită. 


Maiorul trase fermoarul genţii şi o puse pe masă în faţa 
lui. Ochii îi mângâiară sânii. 

— Soţul dumitale nu vorbeşte turceşte? 

— Nu. Nu vorbeşte, efendi maior. 

Ofiţerul se întoarse către Erikki şi spuse într-o 
englezească de bună calitate. 

— Există un mandat de arestare din Tabriz pentru 
tentativă de omor şi răpire. 

Azadeh suspină, iar Erikki îşi stăpâni panica cât de bine 
putea. 

— Răpire? Pe cine? 

O sclipire de nervozitate străbătu chipul maiorului. 

— Nu încerca să te joci cu mine. E vorba de această 
doamnă, Azadeh, sora lui Hakim, Hanul Gorgonilor. 

— E soţia mea. Cum poate un soţ... 

— Ştiu că-i soţia dumitale şi ar fi bine să-mi spui adevărul, 
pe Allah. Mandatul spune că ai luat-o împotriva voinţei ei şi 
ai zburat cu un elicopter iranian. 

Azadeh porni să răspundă, dar maiorul se răsti: 

— Pe el l-am întrebat, nu pe dumneata! Ei bine...? 

— A fost fără voia ei şi elicopterul este englezesc, nu 
iranian. 

Maiorul îl privi îndelung, apoi se-ntoarse către Azadeh. 

— Ei bine? 

— A fost... a fost fără voia mea. Cuvintele se pierdură. 

— De ce? 

Azadeh simţi stomacul urcându-i-se-n gât. Capul o durea şi 
era disperată. Poliţia turcească era cunoscută pentru 
inflexibilitatea ei, uriaşa putere personală pe care o aveau 
ofiţerii şi duritatea lor. 

— Vă rog, efendi maior, poate că am putea vorbi între 
patru ochi, să vă explicăm în linişte... 

— Suntem între patru ochi acum, doamnă, spuse maiorul 
scurt, apoi văzând tulburarea şi apreciindu-i frumuseţea, 
adăugă: Engleza este mult mai potrivită decât turca... mă 
TOg... pentru discuţiile confidenţiale. Deci? 


Cu multe întreruperi, alegându-şi atentă cuvintele, îi spuse 
despre jurământul ei faţă de Abdullah Han şi despre Hakim 
şi despre dilema ei, neputând să plece, neputând să rămână 
şi cum Erikki, din propria sa voinţă şi înţelepciune, tăiase 
acel nod gordian. Lacrimile îi brăzdau obrajii. 

— Da, a fost fără voia mea, dar într-un fel a fost cu voia 
mea, cu voia fratelui meu care l-a ajutat pe Erikki. 

— Dacă a fost cu voia lui Hakim Han, atunci de cea puso 
răscumpărare uriaşă pe capul acestui om, viu sau mort, 
spuse maiorul neîncrezător, şi a pus să fie emis mandatul de 
arestare, cerând extrădarea imediată dacă necesar? 

Era atât de uluită încât fu gata să leşine. Fără să se 
gândească, Erikki se mişcă spre ea, dar revolverul i se 
propti în stomac. 

— Vroiam doar s-o ajut, gâfâi. 

— Atunci stai unde eşti. 

În turceşte, ofiţerul zise: Nu-l ucide, în engleză spuse: 

— Ei bine, doamnă Azadeh, de ce? 

Nu putu să răspundă. Gura i se mişcă, dar nu putu să 
articuleze nici măcar un cuvânt. Erikki vorbi în locul ei: 

— Ce-ar putea face altceva un Han, domnule maior? E-n 
joc onoarea unui Han, obrazul lui. Pentru ceilalţi ar fi 
trebuit s-o facă, nu-i aşa? Orice ar fi permis el pe ascuns. 

— Poate, dar desigur nu atât de repede. Nu atât de 
repede, nu alertând avioane de vânătoare şi elicoptere. De 
ce ar face asta dacă ar fi vrut să scăpaţi? E un miracol că nu 
aţi fost forţaţi să aterizaţi, că nu v-aţi prăbuşit cu toate 
găurile alea de gloanţe. Totul pare o grămadă de minciuni. 
Poate că o înspăimânţi într-atât încât e-n stare să zică orice. 
Acum, aşa-numita evadare din palat, ce s-a întâmplat exact? 

Neajutorat, Erikki îi spuse. N-am altceva de făcut, îşi se. Îi 
mărturisi adevărul şi speranţele sale. Stătea mai mult întors 
către Azadeh, înțelegând spaima nemăsurată care o 
stăpânea. şi totuşi Hakim ar fi reacţionat în felul în care a 
făcut-o. Desigur că mort sau viu. Nu curge tumulos în vinele 
lui sângele tatălui său? 


— Şi armele? 

Relată exact felul în care fusese forţat să zboare cu cei de 
la KGB, despre şeicul Baiazid şi răpirea lui şi răscumpărare 
şi atacul asupra palatului, despre cum trebuise să zboare cu 
ei de acolo şi cum îşi încălcaseră jurămintele şi trebuise 
cumva să-i ucidă. 

— Câţi oameni? 

— Nu-mi mai amintesc exact. Şase, poate mai mulţi. 

— Ţi-a plăcut să-i omori. Ei? 

— Nu, domnule maior. Detest asta, dar vă rog, credeţi, am 
fost prinşi într-o cursă pe care n-am căutat-o. Tot ce am 
dorit a fost să ne lase să plecăm. Vă rog, lăsaţi-mă sun la 
ambasadă. Ei or să poată garanta pentru noi. Nu denunţăm 
pe nimeni. Maiorul se mulţumi să-l privească îndelung. 

— Nu sunt de acord. Povestea voastră e prea cusută aţă 
albă. Eşti căutat pentru răpire şi tentativă de omor. le rog, 
du-te cu sergentul, spuse, repetând în turceşte. 

Erikki nu se mişcă, pumnii i se strânseră, gata să 
explodeze. Într-o clipă, sergentul îşi scoase pistolul, iar doi 
poliţiştii îndreptându-se ameninţători către el, maiorul 
spuse aspru: 

— În această ţară, nesupunerea faţă de poliţie este 
considerată o faptă foarte gravă. Du-te cu sergentul. Du-te 
cu el! 

Azadeh încercă să spună ceva şi nu reuşi. Erikki se scutură 
de mâna sergentului, stăpânindu-şi furia şi panica hrănită 
de neputinţă şi încercă să-i zâmbească încurajator. 

— E-n regulă, mormăi şi-l urmă pe sergent. Azadeh era 
aproape copleşită de spaimă şi panică. 

Degetele şi genunchii îi tremurau, dar dorea atât de mult 
să stea în picioare, dreaptă, ştiind că e fără apărare şi că 
maiorul stătea acolo, în faţa ei, privind-o, şi în afară de ei 
doi nu se mai afla nimeni în cameră. Insha Allah, îşi spuse şi 
se uită la el cu ură. 

— N-aveţi de ce vă teme, îi spuse cu o privire ciudată în 
ochi, apoi se întinse şi ridică punga cu bijuterii. O luăm în 


păstrare, spuse subţire şi se îndepărtă cu paşi apăsaţi, 
închizând uşa după el. 

Celula de la capătul culoarului era mică şi murdară, mai 
degrabă o cuşcă decât o încăpere, cu o pătură, bare de fier 
la fereastra minusculă, lanţuri ataşate de un inel uriaş într- 
unui dintre pereţi şi o găleată urât mirositoare într-un colţ. 

Sergentul trânti uşa în urma lui Erikki şi o încuie. Printre 
gratii, maiorul spuse: 

— Aminteşte-ţi: confortul doamnei Azadeh depinde de 
docilitatea ta. 

Plecă. 

Rămas singur, Erikki începu să bântuie de colo-colo prin 
cuşcă, cercetând uşa, încuietoarea, barele, podeaua, 
tavanul, pereţii, lanţurile, căutând o cale de ieşire. 

Aeroportul Al Shargaz; ora 5,40 după-amiază. O mie?ase 
sute de kilometri mai departe spre sud-est, dincolo de Golf, 
Gavallan stătea în birou, aşteptând neliniştit lângă telefon. 
până la apusul soarelui mai era încă o oră. Avea deja o 
promisiune pentru un 212 de la o companie din Paris şi 
două 206 de la un prieten de la Aerospaţiale, la preţuri 
rezonabile. Scot se afla în celălalt birou, urmărind 
comunicațiile pe înaltă frecvenţă, cu Petikin aşezat la 
celălalt telefon din încăpere. Rudi, Willi, Nogger Lane şi 
Scragger se aflau la hotel, postați lângă alte telefoane, 
încercând să identifice alte posibile echipe, aranjând 
structuri logistice posibile în Bahrain. Nici un cuvânt încă 
de la Kasigi. 

Telefonul sună. Gavallan îl înşfacă, sperând din străfundul 
sufletului că avea să afle veşti despre Dubois şi Fowler sau 
că era Kasigi. 

— AL, Andy, aici Rudi. Avem trei piloţi de la 
Lufttransportgesellschaft şi ne-au promis doi mecanici. 
Zece procente peste salariul obişnuit, o lună la lucru, două 
libere. Stai aşa. Sună cineva pe celălalt fir. O să te sun mai 
târziu. Bye! 


Gavallan făcu o scurtă însemnare pe agendă, neliniştea 
dându-i palpitaţii şi asta-l făcu să se gândească la Mcâver. 
Când vorbise cu el mai devreme, nu adusese vorba de 
niciuna dintre problemele legate de termenul limită, 
nedorind să-l îngrijoreze mai mult, promiţându-i că de 
îndată ce elicopterele lor aveau să se afle în siguranţa, în 
afara Iranului, avea să se urce în primul zbor către Bahrain 
ca să-l vadă. 

— N-ai de ce să te îngrijorezi, Mac. Nu ştiu cum să-ţi 
mulţumesc, ţie şi lui Genny, pentru tot ce-aţi făcut. 

Prin fereastră se putea vedea soarele care cobora încet, 
încet către orizont. Aeroportul era aglomerat. Un Jumbo Jet 
Alitalia venea la aterizare şi asta-i aminti de Petikin şi Paula. 
Nu avusese ocazia încă să-l întrebe cum stau lucrurile. La 
capătul celălalt al pistei, în zona cargoului, cele opt 212 ale 
sale păreau jefuite, scheletice, fără rotoarele şi cozile lor; 
mecanicii aşezau încă în lăzi o parte din componente. 

Unde dracu-i Kasigi, pentru Dumnezeu? încercase să-l 
sune de câteva ori la hotel, dar era plecat şi nimeni nu ştia 
unde se află sau când avea să se întoarcă. Uşa se deschise. 

— Tată, spuse Scot, Linbar Struan pe telefonul nostru. 

— Spune-i să se ducă-n mă-sa... Stai aşa. Spune-i doar că 
sunt încă plecat, dar că e sigur c-o să-l sun în momentul în 
care mă întorc. 

Murmură un şir de obscenităţi în chinezeşte. Scot Plecă 
grăbit. lelefonul sună din nou. 

— Gavallan. 

— Andrew, aici Roger Newbury. Ce mai faci? Gavallan 
începu să transpire. 

— Salut Roger, ce-i nou? 

— Termenul e încă la asfinţit. Iranianul a insistat să vină 
aici să mă ia pe mine primul, aşa că eu aştept. E aranjat să 
plecăm împreună şi să ne întâlnim cu şeicul la aeroport. O 
să sosim câteva minute mai devreme, apoi toţi trei o să 
mergem în zona cargo ca să-l aşteptăm pe Măria-sa. 

— Cum rămâne cu recepţia de la ambasada japoneză? 


— Se pare c-o să plecăm cu toţii acolo, după inspecţie. 
Doar Dumnezeu ştie ce-p să se întâmple atunci, dar, ei bine, 
nu e treaba noastră. îmi pare rău pentru toate astea, dar 
avem mâinile legate. Ne vedem curând. Pa! 

Gavallan îi mulţumi, puse receptorul în furcă şi-şi şterse 
fruntea. Din nou telefonul. Kasigi? Ridică receptorul. 

— Alo, Andy? Ian, lan Dunross. 

— Dumnezeule, lan! 

Toate grijile lui Gavallan se spulberară. 

— Mă bucur atât de mult că te aud! Am încercat să dau de 
tine de câteva ori. 

— Da, îmi pare rău, dar n-am fost disponibil. Cum merge? 

Îi istorisi totul cu multă prudenţă, inclusiv despre Kasigi. 

— Mai avem un ceas până la apusul soarelui. 

— Ăsta-i unul dintre motivele pentru care te-am sunat. 
Afurisit ghinion cu Dubois, Fowler şi Mclver! O să-ţi ţin 
pumnii. Lochart pare că s-a ţicnit. De, aşa-i când e vorba de 
dragoste. 

Gavallan auzi oftatul şi nu ştiu cum să-l interpreteze. 

— Ţi-l aminteşti pe Hiro Toda, de la Toda Shiping? 

— Desigur, lan. 

— Iran-loda. Sunt băgaţi în încurcătura dracului, aşa că 
orice, orice poţi să faci să-l ajuţi, te rog fă-o! 

— S-a făcut. M-am ţinut de asta toată ziua. [i-a zis Toda de 
ideea lui Kasigi cu ambasadorul lor? 

— Da, Hiro a sunat personal. A spus că sunt mai mult 
decât dornici să ajute, dar este o problemă iraniană şi, să 
fim cinstiţi, nu se aşteaptă la prea mult, căci iranienii ar fi 
oricum în drept să facă asta. 

Chipul lui Gavallan oglindea dezamăgirea. 

— Ajută-i cum poţi. Dacă Iran-loda e preluată, ei bine, aşa, 
ca între noi... 

Dunross trecu pentru câteva momente pe dialectul din 
Şanghai: 

— Pântecul unui nobil şi-a unei companii va fi despicat 
mortal. 


Apoi din nou în engleză: 

— Uită ce-am spus. 

Deşi Gavallan uitase cea mai mare parte din cuvintele 
acestui dialect, înţelese şi fu gata să leşine. Nici nu-i dăduse 
prin cap că Struanii erau vârâţi în treaba asta. Kasigi nu 
amintise niciodată despre aşa ceva. 

— Kasigi o să-şi primească elicopterele şi echipajele chiar 
dacă o să depăşim termenul şi o să fie confiscate ale 
noastre. 

— Să sperăm că nu. Altceva acum: ai văzut ziarele cu 
articolele despre prăbuşirea bursei de la Hong Kong? 

— Da. 

— E mai groasă decât o prezintă ei. Cineva a tras urât de 
tot sforile pe aici şi Linear e cu spatele la zid. Dacă scoţi 
elicopterele mari de acolo şi rămânem încă în afaceri, tot va 
trebui să renunţi la X 63. 

Temperatura lui Gavallan crescu cu două linii. 

— Dar, lan, cu astea pot să dau peste cap toată lucrarea 
Imperialului, oferind clienţilor servicii mai bune şi mai 
multă siguranţă şi... 

— Sunt de acord, amice, dar dacă nu putem să le lăţim, nu 
poţi să le ai. lartă-mă, dar aşa e. Bursa a nebunit. E mai rău 
decât de obicei. S-a întins afurisenia până în Japonia şi nu 
ne putem îngădui să lăsăm Toda să se prăbuşească. Mă 
tem... 

— Poate o s-avem ceva noroc. N-am de gând să-mi pierd 
elicopterele. Că veni vorba, ai auzit că Linbar îi dă 
Profitabilului un loc în Biroul Intern? 

— Da, o idee interesantă. 

Fusese spusă fără nici un fel de intonaţie şi Gavallan nu 
putu să înţeleagă dacă era pozitiv sau negativ. 

— Am auzit de întâlnirea lor cumva pe ocolite. Dacă ziua 
de azi se termină cu succes, ai de gând să fii luni Londra? 

— Da, o să ştim cel mai bine după apusul de mâine. Dacă 
totul merge bine am să trec pe-acolo să-l văd pe Mac în 
Bahrain şi dup-aia mă duc la Londra. De ce? 


— S-ar putea să vreau să renunţi la drumul la Londra şi să 
vii aici, să ne întâlnim în Hong Kong. A ieşit la iveală ceva al 
naibii de ciudat despre Nobunaga Mori, celălalt martor, pe 
lângă Profitabilul Choy, când a murit David McStruan. 
Nobunaga a ars de viu acum câteva zile, în casa lui din 
Kanazawa - asta-i undeva la ţară, imediat la marginea 
Tokioului - în nişte circumstanţe destul de ciudate. Cu poşta 
de azi am primit o scrisoare foarte curioasă. Nu pot să 
discut la telefon, dar este al naibii de interesantă. 

Gavallan îşi ţinu răsuflarea. 

— Şi-atunci... David... n-a fost un accident? 

— Trebuie s-aşteptăm şi să vedem, în privinţa asta, Andy, 
până când o să ne întâlnim, fie la 'Tokio, fie la Londra, cât 
mai curând cu putinţă. Şi tot legat de asta: Hiro şi cu mine 
stabilisem să rămânem la Kanazawa în noaptea în care a 
murit Nobunaga, dar am renunţat în ultima clipă. 

— Dumnezeule, ăsta a fost un noroc! 

— Da. Ei, trebuie s-o şterg. Pot face ceva pentru tine? 

— Nimic, dacă nu poţi să tragi de timp până duminică 
noaptea. 

— Încă mai lucrez la asta, nu-ţi face griji. îmi pare al naibii 
de rău de Dubois, Fowler şi Mclver. Numărul acela de la 
Tokio o să preia mesajele până luni. 

Îşi spuseră la revedere. Gavallan privi multă vreme 
telefonul. 

Scot intră cu alte ştiri despre posibili piloţi şi avioane dar 
abia îşi auzi fiul. A fost oare crimă până la urmă? 
Christoase! Afurisitul de Linbar! într-un fel sau altul trebuie 
să-mi cumpăr elicopterele X 63. Trebuie! 

Din nou telefonul. 

Legătura era proastă şi accentul celui care chema cumplit. 

— Convorbire internaţională pentru efendi Gavallan. 

Inima-i tresări. Erikki? 

— Aici este efendi Gavallan. Accept taxa. Puteţi vorbi mai 
tare, vă rog? Abia vă aud. De unde e convorbirea? 

— Un moment vă rog. 


În timp ce aştepta nerăbdător, se uită la poarta de la 
capătul pistei pe care şeicul şi celălalt aveau s-o folosească 
dacă Kasigi nu reuşea şi inspecția va avea loc. Respirația 
aproape i se opri când văzu apropiindu-se o limuzină 
enormă cu steagul şeicatului Al Shargaz fluturând pe o 
aripă, dar maşina trecu pe lângă el într-un nor de praf şi o 
voce de la capătul celălalt al firului, pe care abia o putu 
auzi, spuse: 

— Andy, sunt eu, Marc. Marc Dubois. 

— Marc Dubois? bolborosi şi aproape scăpă receptorul, îşi 
acoperi cealaltă ureche cu palma, ca să audă mai bine. 

— Dumnezeule Atotputernic, Marc. Eşti teafăr?Unde 
dracu eşti? Fowler e teafăr? Unde dracu sunteţi? 

Răspunsul fu neinteligibil. Trebui să facă un efort serios să 
audă. 

— Spune din nou. 

— Suntem la Kor al Amaya... 

Kor al Amaya era uriaşul terminal petrolier maritim 
irakian, de un kilometru lungime, de la celălalt capăt al 
Golfului, la aproape opt sute de kilometri spre nord-vest, 
dincolo de strâmtoarea Shatt-el-Arab, care despărţea Irakul 
de Iranul. 

— Mă auzi bine, Andy? Kor al Amaya... 

Pe platforma Kor-al-Amaya. Marc Dubois ţinea şi el o mână 
pe cealaltă ureche şi încerca cu foarte mare grijă să nu 
strige în receptor. Telefonul se afla în biroul managerului 
platformei şi în încăperea de alături erau o mulţime de 
irakieni şi de cetăţeni străini care puteau să-l audă. 

— Linia asta nu este particulară, vous comprenez? 

— M-am prins, dar, pentru Dumnezeu, ce dracu s-al 
întâmplat? Au pus mâna pe tine? 

Dubois se asigură că nu trăgea nimeni cu urechea şi | 
spuse cu prudenţă: 

— Nu, mon vieux, am rămas fără combustibil şi voilă, 
petrolierul Oceanrider a apărut din merde, aşa că am 
aterizat pe el. Perfect, desigur. Aşa că ne simţim amândoi 


minunat, Fowler şi cu mine. Pas de probleme. Cum e cu 
restul lumii? Cu Rudi, cu Sandor şi Tăticii'? 

— Sunt toţi aici, în Al Shargaz, şi grupul tău - Scrag, Mac, 
Freddy, deşi Mac e-n Bahrain pentru moment. Cu tine 
teafăr, „Vârtejul” are zece din zece. Erikki şi Azadeh sunt în 
siguranţă la Tabriz, deşi... 

Gavallan era gata să spună că Tom îşi risca viaţa ca să 
rămână în lran. Dar în privinţa asta nici el, nici Dubois nu 
puteau să facă nimic, aşa că în loc de asta spuse vesel: 

— E grozav că sunteţi teferi, Marc. Sunteţi în funcţiune? 

— Desigur, eu â... am nevoie doar de combustibil şi de 
instrucţiuni. 

— Marc, e?ti înregistrat în Anglia acum. Stai o secundă. 
Este G-HKVC. Scapă de vechile litere, pune-le pe cele noi. O 
să fie încurcătura dracului; fostele noastre gazde au înecat 
Golful cu telexuri, cerând guvernelor să ne blocheze la sol. 
Nu cobori nicăieri pe țărm! 

Bonomia lui Dubois se evaporă. 

— Golf-Hotel-Kilo-Viktor-Charlie, s-a înţeles. Andy, le bon. 
Dieu a fost cu noi pentru că Oceanrider este înregistrat în 
Liberia şi căpitanul e britanic. Unul dintre primele lucruri 
pe care i le-am cerut a fost o cutie cu vopsea. Vopsea, 
înţelegi? 

— S-a înţeles. Grozăvenie mare. Dă-i drumul! 

— Şi cum se îndrepta către Irak, m-am gândit că-i mai bine 
să ţin gura închisă şi să stau cu el până când voi vorbi cu 
tine şi ăsta este primul moment... 

Prin uşa întredeschisă, Dubois îl văzu apropiindu-se pe 
directorul irakian. Mult mai tare de data asta şi cu o voce 
uşor diferită, spuse: 

— Înțelegerea asta cu Oceanrider e perfectă, domnule 
Gavallan, şi mă bucur să vă comunic că domnul căpitan e 
foarte mulţumit. 

— Okay, Marc. Eu am să pun întrebările. Când va trebui să 
termine încărcarea şi care-i următorul port? 

— Probabil mâine. 


Dădu politicos din cap către irakianul care se aşeză în 
spatele biroului. 

— Ar trebui s-ajungem la Amsterdam, aşa cum s-a 
programat. 

Amândoi auzeau foarte greu. 

— Crezi c-ai putea să stai acolo tot drumul? Desigur, o să 
suportăm toate cheltuielile. 

— Nu văd. De ce nu. Cred că o să finalizaţi acest 
experiment cu un contract permanent. Căpitanul a găsit că- 
i foarte convenabil să poată sta în larg şi în acelaşi timp să 
poată ajunge în port pentru o vizită rapidă, dar cinstit 
vorbind proprietarul a comis o eroare cerând un 212. Un 
206 ar fi mult mai bun. Cred c-o să rediscute subiectul. 

Auzi râsul lui Gavallan şi asta-l făcu şi pe el fericit. 

— Acum ar trebui să las telefonul. Vroiam doar să raportez 
cum stau lucrurile. Fowler trimite toate salutările şi dacă e 
posibil o să vă mai sun de pe vas când o să trecem pe-acolo. 

— Cu ceva noroc n-o să fim aici. Păsările or să fie 
transportate mâine. Nu-ţi face griji. O să urmăresc 
Oceanrider tot drumul până acasă. Odată ce treci de 
Hormuz şi scapi de apele Golfului, cere-i căpitanului să ne 
contacteze prin radio sau prin telex la Aberdeen. Au right? 
Trimit pe toată lumea în Marea Nordului până când 
rezolvăm lucrurile. O, cu siguranţă că ai rămas fără bani. 
Semnează tot ce e de semnat şi o să plătesc eu căpitanului. 
Cum îl cheamă? 

— Tavistock. Brian Tavistock. 

— Am înţeles. Marc, nici nu ştii ce fericit sunt! 

— şi eu. R bientât. 

Dubois aşeză receptorul în furcă şi mulţumi, managerului. 

— Cu plăcere, căpitane, spuse omul, gânditor. Toate 
petrolierele mari or să aibă în curând propriul elicopter? 

— Nu ştiu, monsieur. Pentru unele ar fi înţelept, nu? 
Managerul zâmbi slab. Era un bărbat înalt, între două 
vârste, cu accent şi pregătire americană. 


— În apele lor se află o navă de patrulare care 
supraveghează Oceanrider. Ciudat, nu? 

— Da. 

— Din fericire, ei stau în apele lor, noi stăm în ale noastre. 
Iranienii se cred stăpânii Golfului Arabiei şi, o dată cu el, al 
strâmtorii şi apelor Tigrului şi Eufratului, până la izvoare. 
Aproape două mii de kilometri. 

— Atât de lung este Eufratul? întrebă Dubois, foarte 
prevăzător. 

— Da, se varsă în Turcia. Aţi mai fost în Irak până acum? 

— Nu, monsieur. Din nefericire. Poate în călătoria mea 
următoare. 

— Bagdadul este grozav. Străvechi şi modern în acelaşi 
timp. Şi aşa e tot restul Irakului. Merită o vizită. Avem o 
rezervă de nouă miliarde de tone de petrol şi de două ori pe 
atât aşteaptă să fie descoperite. Suntem mult mai preţioşi 
decât Iranul. Franţa ar trebui să ne sprijine pe noi, nu 
Israelul. 

— Eu, monsieur, sunt doar pilot, spuse Dubois. Nu fac 
politică. 

— Pentru noi asta nu e posibil. Politica e viaţă. Am 
descoperit asta în modul cel mai dificil. Chiar şi în Grădina 
Edenului - ştiaţi că oamenii locuiesc aici de şaizeci de mii de 
ani? Grădina Edenului a fost abia la o sută cincizeci de 
kilometri de aici, chiar dincolo de Shatt-el-Arab, unde se- 
ntâlnesc Tigrul şi Eufratul. Poporul nostru a descoperit 
focul, a inventat roata, matematicile, scrisul, vinul, 
grădinăritul, agricultura. Grădinile suspendate ale 
Babilonului au fost aici, aici şi-a născocit Şeherazada 
poveştile pentru califul Harun al Raşid, care a fost egalat 
doar de Charlemagne al vostru, şi tot aici au existat cele 
mai puternice dintre civilizațiile străvechi: Babilonul şi 
Asina. Chiar şi potopul a început aici. Am supravieţuit 
sumerienilor, grecilor, romanilor, arabilor, turcilor, 
englezilor şi perşilor. 

Aproape scuipă cuvântul. 


— O să continuăm să le supravieţuim. 

Dubois încuviinţă grijuliu. Căpitanul Tavistock avertizase: 

— Suntem în ape irakiene, platforma e teritoriu irakian 
tinere, din momentul în care părăseşti pasarela eşti de 
capul tău. N-am nici o jurisdicție asupra ta, înţelegi? 

— Vreau doar să dau un telefon. Trebuie! 

— Ce-ar fi să foloseşti radioul când trecem pe lângă Al 
Shargaz, la întoarcere? 

— N-o să fie nici o problemă, îi spusese Dubois perfect 
încrezător. De ce-ar trebui să fie? Sunt francez. 

Când executase aterizarea forţată pe punte trebuise să-i 
spună căpitanului despre „Vârtej” şi despre motivele lui. 
Bătrânul se mulţumise să mormăie: 

— Nu ştiu nimic de asta, tinere. Nu mi-ai spus. Cel mai bun 
lucru ar fi ca mai întâi să tragi o vopsea peste matricola 
iraniană şi să pui în locul lor orice altceva vreicu un G în 
faţă. Am să-ţi aduc vopsitorul navei să te ajute. În ceea ce 
mă priveşte, dacă mă întreabă cineva, eşti un experiment 
pe care ni l-au impus proprietarii. Ai venit la bord la Cape 
Town şi nu-mi placi deloc şi abia vorbim. E-n regulă? 

Căpitanul zâmbise. 

— Mă bucur că eşti la bord. Am fost pe navele de patrulare 
în timpul războiului şi-am operat prin tot canalul. Nevastă- 
mea e din Ile d'Ouessant, lângă Brest. Obişnuiam să ne 
strecurăm acolo din vreme în vreme, după vin şi coniac, aşa 
cum făceau şi strămoşii mei pirați. Sub pielea oricărui 
englez se ascunde un pirat. Bine ai venit la bord! 

Dubois aşteptă, privindu-l pe managerul irakian. 

— As putea folosi din nou telefonul mâine, înainte de a 
pleca?' 

— Desigur. Nu uitaţi de noi. Totul a început aici şi o să 
sfârşască aici. Salaam! 

Managerul zâmbi ciudat şi-i întinse mâna. 

— Aterizări bune! 

— Mulţumesc! La revedere. 


Dubois ieşi şi cobori scările pe platformă, nerăbdător să 
ajungă în larg, pe Oceanrider. La câteva sute de metri către 
nord văzu vedeta de patrulare iraniană, o fregată mică, 
legănându-se pe valuri. 

— Espece de con, bodogăni şi se depărta cu gândurile 
vârtejindu-i-se în cap ca un roi de albine. 

Îi trebuiră aproape cincisprezece minute să ajungă la vas. 
Îl zări pe Fovvler aşteptându-l şi-i spuse veştile cele bune. 

— Porcăria dracului, bună vestea cu băieţii! A dracului de 
bună porcărie! Da tot drumul în găleata asta veche? 

Morocănos, Fovvler începu să blesteme, dar Dubois se 
hotări să se ducă până la provă şi să se sprijine de parapet. 
Toată lumea teafără. Nici o clipă nu m-am gândit c-o să 
reuşim. Nici o clipă, se gândi bucuros. Ce noroc fantastic! 
Îndy şi Rudi or să creadă c-a fost din pricina planificării, dar 
n-a fost. A fost noroc, sau Dumnezeu. Dumnezeu l-a adus pe 
Oceanrider la vreme, când mai erau doar câteva minute. 
Drace! Şi de data asta am fost atât de aproape... Dara 
trecut, aşa că n-am de ce să mă gândesc la ea şi-acum, 
atâta timp cât nu dăm peste vreme proastă ca să am rău de 
mare, sau să se scufunde ciubărul ăsta vechi, o să fie 
grozav, două-trei săptămâni nimic de făcut, doar să ne 
odihnim şi să mâncăm şi să dormim şi să jucăm ceva bridge 
şi să dormim şi să ne gândim şi să punem lucrurile la cale. 
Apoi Aberdeen şi Marea Nordului, şi glumele cu Jean-Luc, 
Tom Lochart şi Duke şi ceilalţi băieţi. Şi dup-aia o ştergem. 
Unde o ştergem? E vremea să mă însor. Drace, nu vreau să 
mă însor încă. N-am decât treizeci de ani şi am scăpat de 
asta până acum. S-ar putea să am ghinion să întâlnesc o 
vrăjitoare pariziancă cu chip de înger, care să-şi folosească 
farmecele ca să mă aiurească atât de tare încât să-mi 
distrugă toată apărarea şi să-mi năruiască hotărârea. 

Viaţa e prea frumoasă, mult prea frumoasă şi e atât de 
bine să hoinăreşti şi să agăţi din când în când câte o 
puicuţă. E atât de amuzant. 


Se întoarse şi privi către apus. Soarele înceţoşat de marea 
poluare cobora către orizontul plat, mohorât şi monoton. 

Aş vrea să fiu la Al Shargaz cu băieţii. 

Al Shargaz. Spitalul Internaţional; ora 6,01 seara. Starke 
stătea pe un balcon de la ai doilea etaj, privind şi el soarele 
ce cobora către orizont, dar aici era minunat, deasupra 
unei mări calme, sub un cer lipsit de nori, uriaşa barieră de 
lumină reflectată făcându-l să-şi îngusteze ochii, deşi purta 
ochelari fumurii. Era îmbrăcat cu pantaloni de pijama şi 
avea pieptul gol, bandajat, se vindeca bine şi, deşi se simţea 
încă slăbit, încerca să se gândească şi să pună lucrurile în 
ordine. Avea atât de multe lucruri la care să se gândească - 
dacă punem sau nu la socoteală „păsările”. 

În camera din spatele lui putea s-o audă pe Manuela 
pălăvrăgind într-un amestec de spaniolă şi texană cu tatăl şi 
mama ei, aflaţi în depărtatul Lubbock. Vorbise deja cu ei şi 
cu părinţii lui şi cu copiii, Billy Joe, micul Conroe şi Sărita. 
„Ei, tăticule, când vii acasă? Ne-am făcut rost de-un cal nou 
şi la şcoală e grozav. Şi aici e mai cald decât într-un castron 
de cichita cu ardei iute”. Starke zâmbi pe jumătate, dar nu 
se putu sustrage noianului de preocupări. 

Sunt atât de departe de-aici. Totu-i străin, chiar şi-n 
Anglia. Şi-acum Aberdeenul şi Marea Nordului. Nu-mi pasă 
dacă-i doar pentru o lună sau două, dar asta nu-i pentru 
mine sau pentru copii sau Manuela. E limpede că copiii vor 
Texasul, vor acasă şi acum aşa vrea şi Manuela. Prea multe 
s-au întâmplat aici care au înspăimântat-o, prea multe, prea 
repede şi prea curând şi are dreptate, dar, drace, nu ştiu 
unde-aş vrea să merg sau ce să fac. Ce-aş vrea să fac. 
Trebuie să continui să pilotez. Asta este ceea ce ştiu să fac. 
Vreau să continui să zbor. Nu în Marea Nordului sau în 
Nigeria, care sunt acum zonele cheie ale lui Andy. poate în 
cadrul unuia din micile sale contracte din America de Sud, 
Indonezia, Malaya sau Borneo. Mi-ar plăcea să rămân cu el, 
dac-aş putea. Dar cum rămâne cu copiii şi şcoala şi 


Manuela? Poate să lăsăm baltă atâtea străinătăţuri şi să ne 
întoarcem în State? 

Nu, am fost prea mult în afara ţării, prea mult aici. 

Privirile îi trecură dincolo de vechiul oraş, în depărtarea 
deşertului. Îşi amintea vremurile în care ieşea dincolo de 
graniţa deşertului, noaptea, câteodată cu Manuela, 
câteodată singur, ducându-se acolo doar să asculte. Să 
asculte? Ce? Să asculte tăcerea, noaptea sau stelele care se 
chemau una pe cealaltă. Să asculte nimicul. 

— Tu îl asculţi pe Allah, spusese mullahul Hussain. Cum 
poate oare un necredincios să facă asta? II asculţi pe Allah! 

— Acestea sunt cuvintele tale, mullahule, nu ale mele. 
Ciudat om, mi-a salvat viaţa, eu i-am salvat-o pe a lui, era 
cât pe-aci să mor din pricina lui, apoi am fost din nou salvat 
şi-apoi, noi toţi cei de la Kowiss, eliberaţi. Drace! Ştia că 
aveam de gând să plecăm pentru totdeauna din Kowiss, 
sunt sigur de asta. De ce ne-a lăsat să plecăm, pe noi, 
Marele Satan? Şi de ce a ţinut întruna să-mi spună să mă 
duc şi să-l văd pe Khomeini? 

Imamul n-are dreptate. N-are dreptate deloc. 

Ce-i cu toate astea, ce nu-mi dă pace? 

E spaţiul de acolo. Acel ceva al deşertului care există 
pentru mine. Pacea deplină, absolutul, este numai pentru 
mine. Nu pentru copii, sau Manuela, sau ai mei sau oricine 
altcineva. Doar pentru mine. Nu pot să explic asta nimănui. 
Şi Manuelei cu atât mai puţin. Tot aşa cum n-aş putea să 
explic ceea ce s-a întâmplat în moscheea de la Kowiss sau în 
timp ce-mi tot puneau întrebări. 

Ar fi bine s-o şterg dracului de-aici sau sunt pierdut. 
Simplitatea Islamului pare să facă totul atât de simplu şi 
limpede şi mai bun, şi totuşi sunt Conroe Starke, texan, 
pilot de elicopter, cu o nevastă grozavă şi copii grozavi şi 
asta ar trebui să fie de-ajuns, pe Dumnezeul meu, nu-i aşa? 

Tulburat, îşi întoarse din nou ochii către oraşul vechi, 
către minaretele şi pereţii deja înroşiţi de soarele care 
apunea. Dincolo de oraş se ana deşertul şi dincolo de el era 


Mecca. Ştia că acesta era drumul spre Mecca pentru că 
văzuse personalul spitalului, doctorii, asistentele şi pe alţii 
îngenunchind la rugăciune în direcţia aceea. 

Manuela ieşi din nou pe balcon, tulburându-i gândurile. Se 
aşeză lângă el şi-l readuse, în parte, la realitate. 

— Îţi transmit dragostea lor şi te-ntreabă când venim 
acasă. Ar fi bine să facem o vizită, nu crezi, Conroe? 

Îl văzu dând din cap absent, deloc alături de ea, apoi privi 
încotro se uita, nevăzând nimic special, doar soarele care 
apunea. La naiba. Îşi ascunse îngrijorarea. Se vindeca 
perfect, dar nu mai era acelaşi. 

— Nu-ţi face griji, Manuela, spusese doctorul Nutt. E 
probabil şocul de a fi lovit de un glonţ. Prima dată e 
întotdeauna cumva traumatic. Glonţul şi ce s-a întâmplat cu 
Dubois, 'Tom şi Erikki. Apoi toate îngrijorările şi 
necunoscutul. 'Toţi suntem atinşi - tu, el, toată lumea - dar 
încă nu ştim asta. Ne-a afectat pe toţi, pe fiecare în felul lui. 

O cuprindea îngrijorarea. Ca s-o ascundă, se sprijini de 
balustradă, privind marea şi bărcile. 

— Când dormeai, am dat peste Doc Nutt. Spunea că poţi 
să pleci peste câteva zile, mâine, dacă ar fi într-adevăr 
important, dar ar trebui s-o iei încetişor, o lună sau două. La 
dejun, Nogger mi-a zis că umblă zvonul că o să primiţi cel 
puţin o lună de concediu plătit. Nu e grozav? Cu asta şi cu 
concediul de boală, avem o grămadă de vreme să mergem 
şi-acasă. Nu? 

— Sigur, bună idee. 

Ea şovăi, apoi se-ntoarse şi-l privi. 

— Ce te necăjeşte, Conroe? 

— Nu prea sunt sigur, dragă. Mă simt bine. Nu-i pieptul. 
Nu ştiu. 

— Doc Nutt zice că o vreme o să te simţi oarecum mai 
ciudat, dragule, şi Andy spune că sunt şanse să nu fie nici o 
inspecţie, iar cargourile vin sigur mâine la amiază, şi 
altceva nu putem face. Tu nu poţi face altceva. 


Telefonul din încăpere sună şi se duse să răspundă, 
continuând să vorbească din mers. 

— Niciunul dintre noi nu poate face mai mult decât face 
deja. Dac-am putea ieşi, noi şi elicopterele, ştiu că Andy i-ar 
da lui Kasigi echipajele şi elicopterele şi atunci... Alo? Oh, 
salut, dragă! 

Starke ascultă, auzi oftatul şi tăcerea bruscă şi inima i se 
strânse, apoi explozia ei de încântare şi o auzi strigându-l. 

— E Andy, Conroe, e Andy! A sunat Marc Dubois şi e-n 
Irak. El şi cu Fowler au aterizat forţat fără nici o problemă 
pe nu ştiu care petrolier şi sunt în Irak şi teferi. O, Andy, 
asta este nemaipomenit. Ce? Da... sigur... e bine... şieu... 
dar ce-i cu Kasigi, stai o clipă, da... da... totuşi... sigur... 

Închise telefonul şi se repezi înapoi. 

— Nimic încă de la Kasigi. Andy spune că se grăbea şi c-o 
să sune după aia. O, Conroe! 

Se aşeză lângă el, trecându-şi cu foarte mare grijă palmele 
în jurul gâtului său şi lăsând să-i cadă lacrimi de fericire. 

— Eram atât de îngrijorată de Mac şi de bătrânul Fowler. 
Mi-a fost atât de teamă că s-au pierdut. 

— şi mie! 

Îi sim?ea inima bătând puternic şi pe a lui odată cu ea şi o 
parte din greutatea care-l apăsa se risipi. O îmbrăţişa 
strâns cu braţul sănătos. 

— La naiba! mormăi, abia putând să rostească cuvintele. 
Haide Kasigi, haide, Kasigi! 

Aeroportul internaţional Al Shargaz; ora 6,18 seara. 
Gavallan stătea la fereastra biroului, şi urmărea maşina 
oficială a lui Nevvburry cu micul steguleţ britanic fluturând 
pe o aripă, luând curba ca să treacă de poartă. Maşina 
acceleră de-a lungul drumului de centură către intrarea 
clădirii. Zărea şoferul în uniformă şi două siluete pe 
bancheta din spate. Dădu uşor din cap, mai mult pentru 
sine. Deschise robinetul chiuvetei şi se stropi cu puţină apă 
pe obraji, apoi se şterse. Uşa se deschise şi intră Scot, 
împreună cu Charlie Petikin. Amândoi erau palizi. 


— Nu te-ngrijora! spuse Gavallan. Haide să-i dăm drumul! 

Se întoarse la fereastră, încercând să pară calm, şi rămase 
acolo, uscându-şi palmele. Soarele era aproape de orizont. 

— N-avem de ce să-i aşteptăm aici. O să mergem să-i 
întâmpinăm. 

Porni hotărât înaintea lor pe coridor. 

— Grozave veşti despre Mac şi Fowler, nu-i aşa? 

— Minunate, spuse Scot cu voce plată, în ciuda hotărârii 
lui. Zece din zece, tată. Nu se putea mai bine de atât. Zece 
din zece. 

leşiră de pe coridor în hol. 

— Ce face Paula, Charlie? 

— O, ea... ea, grozav, Andy! 

Petikin era uimit de sângele rece al lui Gavallan şi foarte 
invidios. 

— A... a decolat spre Teheran acum o oră. Nu cred c-o să 
se întoarcă până luni, deşi s-ar putea şi mâine. 

Blestematul „Vârtej”, se gândi nefericit, a ruinat totul. Ştiu 
că o inimă slabă n-a câştigat niciodată o femeie, dar ce 
dracu pot să fac? Dacă ni se duc elicopterele, adio, slujbă, 
adio, pensie. N-am aproape nici o economie. Sunt cu mult 
mai bătrân decât ea şi... fir-ar să fie! Într-un fel prostesc şi 
greţos, mă bucur. Acum nu mai pot să-i distrug viaţa şi 
oricum ar fi fost nebună să spună da. 

— Paula e bine, Andy. 

— E o fată de treabă. 

Holul era aglomerat. Il traversară şi ieşiră din răcoarea 
aerului condiţionat în căldura apusului,pe treptele de la 
intrare. Gavallan se opri surprins. Tot personalul S-G se afla 
acolo. Scragger, Vossi, Willi, Rudi, Kelly, Sandor, Freddy 
Ayre şi toţi ceilalţi şi toţi mecanicii. Toţi aşteptau nemişcaţi, 
urmărind maşina care se apropia, ce viră către ei. Din ea 
cobori Newburry. 

— Salut, Andrew! spuse. 

Însă toţi îl priveau ca vrăjiţi la omul care stătea lângă el, 
nu iranianul, ci Kasigi, strălucind tot. Newburry spuse 


erplex: 

— Zău, nu prea înţeleg ce se întâmplă, dar ambasadorul, 
ambasadorul iranian, a amânat în ultima clipă inspecția şi 
şeicul a făcut la fel, iar domnul Kasigi m-a cheat ca să mă 
invite la recepţia de la Ambasada niponeză, aşa că în seara 
asta n-o să fie nici o inspecţie. 

Gavallan lăsă să-i scape un strigăt de bucurie şi toţi 
repeziră să-l bată pe umeri pe Kasigi, mulţumindu-i, 
vorbindu-i, râzând, împiedicându-se unul de celălalt, iar 
Kasigi spuse: 

— Şi n-o să fie nici o inspecţie mâine, chiar dacă va trebui 
să-l răpim. 

Şi râsetele izbucniră clin nou şi strigătele de bucurie, iar 
Scragger începu să ţopăie un dans marinăresc. 

— Ura pentru Kasigi! 

Gavallan îşi croi drum printre ei şi îl strânse bărbăteşte în 
braţe, apoi strigă pe deasupra întregii adunări: 

— Mulţumesc, mulţumesc, pentru Dumnezeu! Ai să-ţi 
primeşti o parte din aparate peste trei zile şi restul la 
sfârşitul săptămânii. 

Apoi adăugă fără nici o legătură: 

— Dumnezeule Mare, dă-mi o secundă. Dumnezeule mare! 
Trebuie să le spun lui Mac, Duke şi celorlalţi. Petrecerea o 
plătesc eu. 

Kasigi îl privi depărtându-se grăbit, apoi zâmbi în sinea lui. 

La spital; ora 6,32 seara. Tremurând, Starke aşeză 
receptorul în furcă strălucind de bucurie şi se întoarse pe 
balcon. 

— La naiba, Manuela, la naiba! Am reuşit, nici o inspecţie! 
„Vârtejul” a reuşit! Andy nu ştie cum a făcut-o. 

Îşi trecu braţul în jurul umerilor ei şi se sprijini de 
balustradă. 

— Vârtejul” a reuşit. Acum suntem în siguranţă, acum o să 
scăpăm de aici şi putem să ne gândim la viitor. La naiba! 
Kasigi, ticălosul ăsta a făcut-o. Allah e mare! adăugă 
triumfal, fără să se gândească. 


Soarele atinse orizontul. Din oraş se auzi un muezin, 
numai unul, chemând cu o voce limpede, şi sunetul îi umplu 
urechile şi fiinţa şi el ascultă uitând orice altceva, uşurarea 
şi bucuria amestecate cu cuvintele şi cu chemarea 
infinitului şi se depărta de ea. 

Neputincioasă, ea aşteptă singură, acolo, în lumina 
soarelui care cobora către apus, temându-se pentru el şi 
tristă pentru el, înțelegând că viitorul se afla în cumpănă. 

Aşteptă aşa cum numai o femeie poate s-o facă. 

Chemarea încetă. Se lăsă tăcerea, foarte adâncă, 
atotcuprinzătoare. Ochii lui străbătură vechiul oraş în toată 
splendoarea lui străveche, deşertul de dincolo de el, 
infinitul de dincolo de orizont şi-l văzu aşa cum era. 

Sunetul unui reactor care decola şi păsările mării 
chemându-se, apoi păcănitul unui elicopter - şi se hotări: 

— Tu, îi spuse în farsi, tu, te iubesc. 

— Tu. Te iubesc pe vecie, murmură ea, gata să 
izbucnească în lacrimi, apoi îl auzi oftând şi ştiu că se aflau 
din nou împreună. 

— E vremea să mergem acasă, draga mea. O trase la 
pieptul său. 

— E vremea ca toţi să mergem acasă. 

— Casa-i acolo unde stai, spuse, fără să se mai teamă. 

La Hotel Oasis; ora 11,52 noaptea. Telefonul sună 
discordant în întuneric, smulgându-l pe Gavallan dintr-un 
somn adânc. Bâjbâi după el, apoi aprinse veioza. 

— Alo. 

— Alo, Andrew, aici e Roger Newbury, te rog să mă ierţi că 
te sun atât de târziu, dar... 

— O, e-n regulă, am spus să mă suni până la miezul nopţii. 
Cum a mers? 

Newbury promisese să-i telefoneze şi să-i spună ce se 
întâmplase la recepţie. De obicei, Gavallan ar fi fost treaz, 
dar în noaptea aceea, imediat după zece, se scuzase faţă de 
toţi ceilalţi care celebrau evenimentul şi în câteva secunde 
adormise. 


— Cum rămâne cu ziua de mâine? 

— Sunt încântat să-ţi spun că Excelenţa Sa Abadani a 
acceptat invitaţia şeicului de a-şi petrece ziua vânând cu 
şoimi la oaza Al Sal. Aşa că lucrurile arată foarte bine, o să 
fie izolat toată ziua. Personal, n-am încredere în el, Andrew, 
şi te sfătuim foarte serios să-ţi scoţi aparatele şi tot 
personalul cât de repede şi, discret poţi şi de asemenea să 
închizi toate lucrările de aici o lună sau două, până când 
putem să-ţi trimitem o vorbă. E-n regulă? 

— Da, grozave veşti! Mulţumesc. Gavallan se lăsă pe spate, 
un om nou, patul îmbietor. 

— M-am gândit deja să închid, spuse cu un căscat profund. 
Toată lumea e programată să plece înainte de pusul 
soarelui. 

Simţise nervozitatea din vocea diplomatului, dar o puse pe 
seama tensiunii de până atunci. Îşi înăbuşi un alt căscat şi 
adăugă: 

— Scragger şi cu mine vom fi ultimii. Avem reţinute bilete 
la avionul de Bahrain, cu Kasigi, să-l întâlnim pe Mclver. 

— Bun. Cum dracu v-aţi descurcat cu Abadani, nu ştiu şi 
nici nu vreau să ştiu, da ne-am scos cu toţii pălăria în faţa 
ta. Acum, â... detest să amestec lucrurile bune cu cele rele, 
dar abia am primit un telex de la Henrley, din Tabriz. 

Gavallan se trezi de-a binelea. 

— Necazuri? 

— Mi-e teamă că da. Sună bizar dar asta spune... Se auzi 
un foşnet de hârtie. 

— Henrley spune: Am auzit că ieri sau noaptea trecută a 
avut loc un fel de atac asupra lui Hakim Han. Se presupune 
a fi implicat căpitanul Yokkonen. Noaptea trecută a fugit 
spre graniţa turcă în elicopterul său, luându-şi cu el soţia, 
Azadeh, împotriva voinţei sale. Din ordinul Hanului a fost 
emis un mandat de arestare pentru tentativă de omor şi 
răpire. În prezent Tabriz se desfăşoară numeroase ciocniri 
între facțiunile rivale, ceea ce face oarecum dificil un raport 


mai precis. Detalii ulterioare vor fi trimise imediat ce or sa 
fie disponibile”. Asta e tot. Surprinzător, nu? 

Tăcere. 

— Andrew, eşti acolo? 

— Da, da. Dar... doar că încercam să-mi adun gândurile. E 
vreo şansă să fie o greşeală? 

— Mă îndoiesc. Am trimis un mesaj urgent pentru mai 
multe amănunte. S-ar putea să primim ceva mâine. Î?i 
sugerez să iei legătura cu ambasadorul finlandez din 
Londra, să-l alertezi. Numărul ambasadei este 01-766- 
8888. Îmi pare rău de toate astea. 

Gavallan îi mulţumi şi, ameţit, închise telefonul. 

CAPITOLUL 72 

DUMINICĂ 4 martie 1979 

În satul turcesc; ora 10,20 dimineaţa. Azadeh se trezi 
brusc. Pentru moment nu-şi putea aminti unde se află, apoi 
încăperea se limpezi, măruntă, sărăcăcioasă, două ferestre, 
salteaua de paie de pe pat, tare, aşternuturi curate, dar 
aspre şi pături, şi-şi aminti că era îa hotelul satului şi 
noaptea trecută după apusul soarelui, în ciuda protestelor 
ei şi a faptului că nu dorea să-l părăsească pe Erikki, fusese 
escortată aici de maior şi de un poliţist. Maiorul înlăturase 
cu un gest toate scuzele ei şi insistase să cineze cu ea în 
micuțul restaurant care se golise deîndată ce intraseră ei. 

— Desigur că trebuie să mâncaţi ceva ca să vă păstraţi în 
puteri. Vă rog, luaţi loc. O să comand orice doriţi pentru 
soţul dumneavoastră şi o să pun să i le trimită. Vreţi asta? 

— Da, vă rog, spusese în turceşte şi se aşezase încordată, 
înțelegând ameninţarea ascunsă. Pot să plătesc. 

Un zâmbet abia ghicit mişcase buzele pline ale maiorului. 

— Cum doriţi. 

— Mulţumesc, efendi maior. Când putem să plecăm eu şi 
soţul meu? 

— O să discutăm asta mâine, nu în noaptea asta. Făcuse un 
semn poliţistului să stea de pază la uşă. 


— Acum să vorbim englezeşte, spusese, întinzându-i 
tabachera de argint. 

— Nu, mulţumesc, nu fumez. Când pot să-mi primesc 
înapoi bijuteriile, vă rog, efendi maior? 

El alesese o ţigară şi începuse s-o bată cu capătul de 
tabacheră, privind-o. 

— Deîndată ce-o să fie sigur. Numele meu este Abdul Ikail, 
sunt detaşat la Van şi răspund de întreaga regiune până la 
graniţă. 

Îşi aprinsese ţigara cu bricheta şi suflase fumul, fără s-o 
părăsească nici o clipă din ochi. 

— Aţi mai fost până acum la Van? 

— Nu, niciodată. 

— E un locşor adormit. Era, se corectase, mai înainte de a 
izbucni revoluţia voastră, deşi de-a lungul graniţei 
întotdeauna a fost greu. 

Trăsese încă un fum adânc în piept. 

— Tot felul de indivizi nedoriți de ambele părţi ale graniţei, 
încercând s-o traverseze sau să fugă. Contrabandişti, 
traficanţi de droguri şi arme, hoţi, toate scursorile la care 
vă puteţi gândi. 

O spusese cu voce egală, rotocoale de fum punctându-i 
cuvintele. Aerul din mica încăpere era încărcat şi mirosea a 
mâncare, a sudoare şi a fum de tutun. Se simţise cuprinsă 
de presimţiri negre. Degetele începură să se joace cu 
cureaua poşetei. 

— Aţi fost vreodată la Istanbul? o întrebase. 

— Da, da, o dată, câteva zile, când eram copil. Am fost cu 
tatăl meu. El avea afaceri acolo şi pe mine m-au urcat în 
avion şi m-au trimis în Elveţia, la şcoală. 

— N-am fost niciodată în Elveţia. Am fost o dată în vacanţă 
la Roma şi la Bonn, la un curs de poliţie, şi la altul la 
Londra, dar niciodată în Elveţia. 

Fumase o vreme în tăcere, pierdut în gânduri, apoi îşi 
stinsese ţigara în scrumiera ciobită şi făcuse semn 


patronului hotelului, care stătuse tot timpul acesta umil, 
lângă uşă, aşteptând să-i ia comanda. 

Mâncarea fusese primitivă, dar bună şi servită cu nespusă 
umilinţă îngrijorată, care o stânjenise şi mai mult. Era 
limpede că satul nu era obişnuit cu o asemenea prezenţă 
augustă. 

— N-aveţi de ce vă teme, doamnă Azadeh, nu sunteţi în 
pericol, îi spusese de parcă i-ar fi citit gândurile. 
Dimpotrivă, mă bucur că am ocazia să vorbesc cu 
dumneavoastră. Rareori trece pe aici o persoană de 
calitatea dumneavoastră. 

În timpul cinei, răbdător şi politicos, îi pusese întrebări 
despre Azerbaidjan şi Hakim Han, dându-i prea puţine 
lămuriri şi refuzând să discute situaţia lui Erikki sau ce avea 
să se întâmple. 

— Ce-o fi o fi. Vă rog spuneţi-mi din nou povestea 
dumneavoastră. 

— V-am... v-am spus-o deja, efendi maior. Este adevărul, 
nu este o poveste. V-am spus adevărul. Şi aşa a făcut şi soţul 
meu. 

— Desigur, spusese, continuând să mănânce cu poftă. Vă 
rog mai spuneţi-mi o dată. 

Aşa că se supusese temătoare, citindu-i în ochi dorinţa, 
deşi rămăsese tot timpul pedant de politicos şi atent. 

— E adevărat, spusese, abia atingând mâncarea din faţa 
ei. N-am comis nici o crimă. Soţul meu n-a făcut decât să se 
apere pe el şi pe mine. Jur în faţa lui Allah. 

— Din nefericire, Allah nu poate să depună mărturie în 
favoarea voastră. Desigur, în cazul vostru accept ceea ce-mi 
spuneţi ca fiind ceea ce credeţi. Din fericire, aici suntem 
mai cu picioarele pe pământ, nu suntem fundamentalişti, 
există o separare între Islam şi Stat, între noi şi Allah nu se 
interpune nimeni cu de la sine putere şi suntem fanatici 
numai în a ne păstra propriul mod de viaţă aşa cum dorim şi 
a nu lăsa ca legile altora şi credinţa altora să ne fie vârâte 
cu forţa pe gât. 


Se întrerupsese ascultând atent. când sosiseră, lumina 
zilei începea să scadă şi în depărtare se auzeau focuri de 
armă şi explozii de aruncătoare. în tăcerea restaurantului le 
auziseră din nou. 

— Probabil kurzii care-şi apără casele din munţi. Buzele i 
se strâmbaseră a dezgust. 

— Am auzit că Khomeini trimite armata voastră şi Gărzile 
Verzi împotriva lor. 

— Asta-i altă greşeală! spusese ea. E ceea ce spune fratele 
meu. 

— Sunt de aceeaşi părere. Familia mea este kurdă. Se 
ridicase. 

— Un poliţist va sta în faţa uşii toată noaptea. Ca să vă 
apere, spusese cu acelaşi zâmbet abia ghicit, straniu, care o 
tulbura nespus. Pentru protecţia dumneavoastră. Vă rog 
rămâneţi în cameră până când... până când am să vin după 
dumneavoastră, sau am să trimit după dumneavoastră, 
înţelegerea de care veţi da dovadă îi va sluji soţului. Noapte 
bună! 

Aşa că ea se dusese în camera care i se dăduse şi acolo, 
văzând că nu exista cheie sau zăvor la uşă, proptise un 
scaun sub clanţă. Încăperea era rece şi apa din cană 
îngheţată. Se spălase şi se ştersese, apoi se rugase, 
adăugind o rugăciune specială pentru Erikki, şi se aşezase 
pe pat. 

Cu mare grijă trăsese afară din cureaua genţii acul de 
pălărie din oţel, lung de cincisprezece centimetri, ce fusese 
ascuns în cusături, cântărindu-l câteva secunde din ochi. 
Vârful era ascuţit, capătul mic, dar îndeajuns de mare ca să 
poată fi apucat bine pentru o izbitură. îl strecurase sud faţa 
de pernă aşa cum îi arătase Ross. 

— Pentru tine nu-i nici o primejdie, îi spusese cu un 
zâmbet. Un duşman n-o să-l bage de seamă şi poţi să ajungi 
la el foarte uşor. O fată tânără şi frumoasă ca tine ar trebui 
să fie întotdeauna înarmată, pentru orice eventualitate. 


— O, Johnny, dar n-am să fiu niciodată în stare să- 
niciodată! 

— Ai să fii când şi dacă va sosi vremea şi ar trebui să fii 
pregătită pentru asta. Câtă vreme eşti înarmată şi ştii cum 
să foloseşti arma, oricare ar fi ea, şi accepţi că s-ar putea să 
fii nevoită să ucizi ca să te aperi, atunci n-o să ai niciodată 
de ce să-ţi fie teamă. 

În cursul acelor minunate luni din Ținuturile înalte îi 
arătase cum să-l folosească. 

— Doar doi centimetri în locul potrivit e mai mult decât de- 
ajuns. E mortal. 

De atunci îl purtase mereu cu ea, dar niciodată nu 
trebuise să-l folosească, nici măcar în sat. Satul. Lasă satul 
nopţii, nu zilei. Degetele atinseseră vârful armei. Poate că în 
noaptea asta, se gândise. Insha Allah! Cum rămâne cu 
Erikki? Insha Allah. 

Apoi îşi amintise că Erikki spusese: „Insha Allah e minunat, 
Azadeh, şi o scuză nemaipomenită, dar Dumnezeu, oricum 
i-ai spune, are nevoie de un ajutor pământesc din vreme în 
vreme”. 

— Da, îţi făgăduiesc să fiu pregătită, Erikki. Mâine o să fie 
mâine şi-am să te-ajut, dragul meu. Am să te scot cumva din 
toată povestea asta. 

Mult mai liniştita, suflă în luminare şi se ghemui sub 
cearceafuri şi pături, îmbrăcată în pulover şi cu pantalonii 
de schi. Lumina lunii se strecura pe fereastră. În curând se 
încălzi. Căldura, istovirea şi tinereţea o purtară într-un 
somn fără vise. În cursul nopţii se trezi brusc. Clanţa uşii se 
mi?case încetişor. Mâna atinse acul. Stătea întinsă în pat, 
privind uşa. Mânerul se mişcă până la limită, uşa se 
deschise o idee, dar nu ieşi din clanţă fiind ţinută strâns de 
scaunul care trosnise sub apăsare. În acelaşi moment clanţa 
reveni în linişte la locul ei. Din nou tăcere. Nu se auziră paşi 
sau vreo respiraţie şi nici clanţa nu se mai mişcă. 

Zâmbi în sinea ei. Tot Jobnny îi arătase cum să aşeze 
scaunul. Ah, dragul meu, sper să fi găsit fericirea pe care o 


căutai, îşi zise şi adormi din nou cu faţa către uşă. 

Acum era trează şi odihnită şi ştia că era mult mai 
puternică decât cu o zi în urmă, mult mai pregătită pentru 
bătălia care avea să înceapă în curând. Da, pe Allah, îşi 
spuse, întrebându-se în acelaşi timp ce o trezise atât de 
brusc. Pe stradă se auzeau zgomotele maşinilor şi strigătele 
vânzătorilor ambulanți. Nu, nu asta. Apoi din nou un 
ciocănit în uşă. 

— Cine e, vă rog? 

— Maiorul Ikail., 

— Un moment, vă rog. 

Îşi trase cizmele, îşi îndreptă puloverul şi părul, înlătura 
îndemânatică scaunul din faţa uşii. 

— Bună dimineaţa, efendi maior. El aruncă o privire 
amuzată către scaun. 

— Aţi fost foarte înţeleaptă să blocaţi uşa. N-o mai faceţi 
fără permisiunea mea. 

O cercetă scrutător. 

— Păreţi odihnită. Bun. Am poruncit cafea şi 
pâineproaspătă pentru dumneavoastră. Ce altceva aţi mai 
dori? 

— Doar sa fiu lăsată să plec împreună cu so?ul meu. 

— Aşa? 

Intră în cameră şi închise uşa, trase scaunul şi se aşeză pe 
el în spatele către lumina soarelui care se strecura pe 
fereastră. 

— Cu cooperarea dumneavoastră, asta s-ar putea aranja. 

Când intrase în încăpere, ea se retrăsese şi se aşezase pe 
marginea patului cu o mişcare care păruse întâmplătoare, 
sprijinindu-şi palma la câţiva centimetri de pernă. 

— Ce cooperare, efendi maior? 

— Ar fi foarte înţelept să nu ne înfruntăm, spuse el cu o 
voce ciudată. Dacă cooperaţi şi vă întoarceţi la Tabriz de 
bunăvoie, astă-seară, soţul dumneavoastră va rămâne în 
custodie în noaptea asta, iar mâine va fi trimis la Istanbul. 

Se auzi spunând: 


— Trimis ia Istanbul? Unde? 

— Mai întâi la închisoare, pentru siguranţa lui, unde 
ambasadorul său va putea să-i vadă şi, dacă Allah vrea, să-l 
elibereze. 

— De ce ar trebui să fie trimis la închisoare? N-a făcut 
NIMIC. 

— Pe capul lui este pusă o recompensă. Mort sau viu. 
Maiorul zâmbi subţire. 

— Are nevoie de protecţie. Sunt zeci de conaţionali de-ai 
dumneavoastră în sat şi prin apropiere, toţi linhniţi de foame. 
Dumneavoastră n-aveţi nevoie de protecţie? N-aţi fi o 
victimă perfectă pentru o răpire? Nu şi-ar răscumpăra 
Hanul propria-i soră imediat şi la un preţ frumos? Ei? 

— Am să mă întorc bucuroasă înapoi dacă asta o să-i 
folosească soţului meu, spuse fără să mai stea pe gânduri. 
Dar, dacă mă întorc înapoi, ce garanţii am că soţul meu o să 
se bucure de protecţie şi-o să fie trimis la Istanbul, efendi 
maior? 

— Niciuna. Se ridică în picioare, dominând-o cu statura sa. 

— Alternativa este că, dacă nu cooperaţi de bunăvoie, veţi 
fi trimisă peste graniţă astăzi şi el va trebui să-şi accepte 
soarta. 

Ea nu se ridică, nici nu-şi îndepărtă mâna de lângă pernă 
şi nici nu-şi ridică privirile spre el. Aş face asta bucuroasă, 
dar, odată plecată, Erikki e lipsit de apărare. Să cooperez? 
Oare asta înseamnă să mă culc de bunăvoie cu acest 
bărbat? Cum trebuie să cooperez? 

— Ce doriţi să fac? întrebă, furioasă că vocea părea mai 
timidă ca înainte. 

EI avu un început de râs şi spuse sardonic: 

— Să faceţi tot ceea ce toate femeile găsesc că e greu de 
făcut: să fiţi supusă, să faceţi ceea ce vi se spune fără să vă 
opuneţi sau să vă tocmiţi şi să încetaţi de a fi inteligentă. 

Se întoarse pe călcâie. 

— Rămâneţi aici, la hotel. O să mă întorc mai târziu. Sper 
că până atunci o să fiţi pregătită să-mi daţi răspunsurile 


corect. 

Închise uşa după el. 

Dacă încearcă să mă forţeze, am să-l ucid, îşi zise. Nu pot 
să mă culc cu el ca plată. Bărbatul meu nu mi-ar ierta-o 
niciodată. Şi nici eu nu mi-aş ierta-o, pentru că amândoi 
ştim că gestul nu ar garanta libertatea lui sau a mea şi chiar 
dacă ar face-o, el n-ar putea să trăiască ştiind asta şi-ar 
căuta să se răzbune; şi nici eu n-aş putea să trăiesc aşa. 

Se ridică în picioare şi se duse la fereastră, privind afară la 
satul care zumzăia preocupat, la munţii acoperiţi de zăpadă 
şi la graniţa care-i traversa, aflată la atât de mică distanţă. 

— Singura şansă pe care o are Erikki e ca eu să mă întorc 
înapoi, murmură. Dar nu pot. Nu fără aprobarea maiorului. 
Şi chiar şi-atunci... 

La postul de poliţie, ora 11,58 dimineaţa. Prinsă în 
strânsoarea pumnilor uriaşi ai lui Erikki, partea inferioară a 
barei centrale de fier din fereastră ieşi din locul ei, 
împrăştiind o mică ploaie de pulbere de ciment. O împinse 
grăbit la loc în gaură şi privi pe uşa cuştii şi de-a lungul 
coridorului. Nu se vedea nici un temnicer, înghesui la 
iuţeală bucățele mici de ciment şi resturi în jurul bazei, 
ascunzând gaura. Se chinuise cu bara cea mai mare parte a 
nopţii, măcinându-i încet lăcaşul aşa cum un câine îşi roade 
neobosit osul. Acum avea o armă şi un Bevier ca să îndoaie 
celelalte bare. 

O să-mi ia o jumătate de oră, nu mai mult, îşi zise şi se 
aşeză la loc pe pat, satisfăcut. După ce-i adusese mâncare, 
seara trecută, polițistul îl lăsase singur, încrezător în tăria 
cuştii lor. În dimineaţa aceea îi adusese o cafea care avea 
un gust groaznic şi un coltuc de pâine proastă şi se zgâise 
la el nedumerit când întrebase de maior şi de soţia lui. Nu 
cunoştea cuvântul turcesc pentru maior şi nici numele 
ofițerului, dar când arătase către umăr, mimând rangul 
omului, pricepuse şi se mulţumise să ridice din umeri, 
spusese câteva cuvinte turceşti pe care el nu le înţelesese şi 
plecase. Sergentul nu-şi făcuse încă apariţia. 


Fiecare dintre noi ştie ce trebuie să facă, îşi zise, şi eu şi 
Azadeh, fiecare dintre noi are de înfruntat un risc, fiecare 
are să facă ce poate. Bine. Dar dacă o atinge cineva sau o 
răneşte, nici un zeu n-o să-l poată ajuta pe acesta, câtă 
vreme eu sunt în viaţă. Jur! 

Uşa de la capătul coridorului se deschise. Maiorul intră, 
înaintând cu paşi mari către el. 

— Bună dimineaţa! spuse, strâmbând din nas din cauza 
mirosului. 

— Bună dimineaţa, domnule maior. Unde-mi este soţia, vă 
rog? Şi când ne lăsaţi să plecăm? 

— Soţia dumitale este în sat, destul de în siguranţă şi 
odihnită. Am văzut-o chiar eu. Maiorul îl cercetă gânditor 
cu privirea, observă murdăria de pe palmele lui, aruncă o 
privire ascuţită la încuietoarea cuştii, la barele ferestrei, la 
podea şi la tavan. 

— Siguranţa şi tratamentul ei depind de dumneata, cred 
că înţelegi. 

— Da, înţeleg într-adevăr. Şi ca cel mai mare în grad, te 
fac răspunzător pentru ea. 

Maiorul râse. 

— Bun, spuse sardonic, apoi zâmbetul dispăru. E mai bine 
să evităm o confruntare. Dacă cooperezi, ai să rămâi aici la 
noapte, mâine am să te trimit sub pază la Istanbul - unde 
ambasadorul vostru poate să te viziteze, dacă doreşte - ca 
să fii judecat pentru crimele de care eşti acuzat sau să fi 
extrădat. 

Erikki înlătură propriile probleme. 

— Mi-am adus soţia aici împotriva voinţei sale. N-a făcut 
nimic rău şi-ar trebui să plece acasă. Poate fi însoţită până 
acolo? 

Maiorul îl privi atent. 

— Asta depinde de cum cooperezi. 

— Am să o rog să se întoarcă. Am să insist, dacă asta e 
ceea ce vreţi să spuneţi. 


— Ar putea fi trimisă înapoi, spuse maiorul, jucându-se cu 
el. O, da, dar desigur că este posibil să fie răpită în drum 
către graniţă sau chiar de la hotel. De data asta de bandiți, 
bandiți iranieni, răi, şi ţinută în munţi o lună sau două ca să 
fie răscumpărată până la urmă de Han. 

Erikki se întunecă la faţă. 

— Ce vreţi să fac? 

— Nu departe este calea ferată. La noapte ai putea fi scos 
pe furiş de aici şi dus în siguranţă la Istanbul. Toate 
acuzaţiile împotriva dumitale ar putea fi muşamalizate. Ţi s- 
ar putea da o slujbă bună, să pilotezi, să pregăteşti piloţii 
noştri, timp de doi ani, în schimb accepţi să devii agent 
secret pentru noi, ne furnizezi informaţii despre 
Azerbaidjan, în special despre acest sovietic de care ai 
amintit, Mzytryk, informaţii despre Hakim Han, unde şi cum 
trăieşte, cum să intrăm în palat şi orice altceva care e 
necesar. 

— Şi soţia mea? 

— Ea o să stea în Van de bunăvoie, ca garanţie a 
comportării dumitale. Pentru o lună sau două, apoi poate să 
ţi se alăture, oriunde ai fi. 

— Dacă va fi escortată înapoi la Hakim Han, astăzi, în 
siguranţă, neatinsă şi dacă se dovedeşte c-a ajuns acolo în 
siguranţă şi neatinsă, am să fac ceea ce-mi cereţi. 

— Trebuie să accepţi sau să refuzi! spuse maiorul 
nerăbdător. Nu sunt aici ca să mă tocmesc cu dumneata. 

— Vă rog, n-are nimic de-a face cu nici un fel de crimă de-a 
mea. Vă rog, lăsaţi-o să plece. Vă rog. 

— Crezi că suntem proşti? Eşti de acord sau nu? 

— Da, dar mai întâi vreau s-o văd în siguranţă. Înainte de 
orice altceva. 

— Poate că mai întâi ţi-ar plăcea s-o vezi batjocorită, 
înainte de orice altceva. 

Erikki se repezi la el printre bare, uşa cugştii se zgudui sub 
impactul cu trupul său. Dar maiorul stătea suficient de 


departe de cuşcă şi râse de mâna uriaşă care încerca 
neputincioasă să-l înşface. 

Cântărise distanţa cu exactitate, mult prea experimentat 
ca să fie prins nepregătit, mult prea experimentat 
anchetator ca să nu ştie cum să zgândăre şi să amenințe şi 
să tenteze, cum să-şi bată joc şi să exagereze şi să 
folosească teama şi neliniştea unui prizonier, cum să 
răsucească adevărul ca să străpungă bariera de inevitabile 
minciuni şi adevăruri spuse pe jumătate ca să ajungă la 
adevărul adevărat. Superiorii săi îi lăsaseră lui puterea de a 
hotări ce să facă cu cei doi. Hotărâse. Fără să se grăbească, 
îşi scoase revolverul şi-l îndreptă către chipul lui Erikki şi 
ridică piedica. Erikki nu se trase înapoi. Se mulţumi să 
strângă barele cu pumnii săi enormi, răsuflând sacadat. 

— Bun, spuse maiorul calm, punându-şi pistolul la loc în 
toc. Ai fost avertizat că comportamentul dumitale poate 
influenţa atitudinea noastră faţă de ea. 

leşi. 

Rămas singur, Erikki încercă să scoată uşa cuştii din 
balamale. Uşa gemu, dar nu se clinti. 

Aeroportul Internaţional Al Shargaz; ora 4,39 după- 
amiază. Din spatele volanului, Gavallan privi trapa de 
încărcare a unui cargo 747 Jumbo Jet închizându-se în 
urma a jumătate din încărcătura de elicoptere, lăzi cu piese 
de schimb şi rotoare. Piloții şi mecanicii încărcau frenetic 
cel de-al doilea Jumbo Jet, mai având de încărcat doar un 
singur fuzelaj de 212, o duzină de lăzi şi câteva grămezi de 
valize. 

— Suntem în grafic, Andy, spuse Rudi, responsabilul cu 
încărcarea, prefăcându-se că nu observă paloarea 
prietenului său. O jumătate de oră. 

— Bun. 

Gavallan îi întinse nişte hârtii. 

— Aici sunt aprobările pentru mecanicii care merg cu el. 

— Nu şi piloţii? 


— Nu, toţi piloţii pleacă cu cursa BA. Dar asigură-te că 
sunt prezenţi la Biroul de Emigrări la ora 6,10 în seara 
asta. Avionul nu poate să întârzie. Asigură-te că toată lumea 
e acolo, Rudi. Trebuie să fie în avionul ăsta. Am garantat-o. 

— Nu-ţi face griji! Ce-i cu Duke şi Manuela? 

— Au plecat deja. I-a însoţit Doc Nutt, aşa că ei şi-au luat 
zborul. Eu... cam asta-i totul. 

Gavallan se concentra cu greu. 

— Tu şi cu Scrag încă mai sunteţi programaţi la zborul de 
6,35 pentru Bahrain? 

— Da. Jean-Luc ne aşteaptă. O să-l luăm pe Kasigi ca să-i 
pregătim operaţiunea şi o să ne pregătim pentru aparatele 
Iran-Ioda. O să mă îngrijesc să plecaţi cu toţii. 

— Ne vedem la Aberdeen. 

Rudi îi strânse puternic mâna şi plecă grăbit. Gavallan 
întoarse cheia în contact, schimbă vitezele şi înjură, apoi se 
întoarse la birou. 

— Ceva nou, Scrag? 

— Nu, nu încă, amice. A sunat Kasigi. I-am spus că 
afacerea e pornită, i-am dat înmatriculările elicopterelor, 
numele piloților şi mecanicilor. A spus că şi-a oprit bilete la 
zborul nostru către Kuweit, la noapte, apoi o să prindă o 
maşină către Abadan şi de-acolo la Iran-Ioda. 

Scragger era tulburat, la fel ca şi ceilalţi, de felul în care 
arăta Gavallan. 

— Andy, ai acoperit toate posibilităţile. 

— Oare? Mă îndoiesc, Scrag! Nu i-am scos încă pe Erikkj şi 
pe Azadeh. 

În timpul nopţii, până foarte târziu după ora Londrei, 
Gavallan luase legătura cu orice ins cât de cât important la 
care se putuse gândi. Ambasadorul finlandez fusese uluit. 

— E cu neputinţă! Unul dintre cetăţenii noştri nu poate fi 
amestecat într-o asemenea afacere. E imposibil! Unde o să 
fiţi mâine la ora aceasta? 

Gavallan îi spusese şi aşteptase ca noaptea să se 
transforme în zori. N-avea cum să ia legătura cu Hakim Han 


altfel decât prin Newbury şi Newbury se ocupa de această 
posibilitate. 

— E o porcărie, Scrag, dar asta e. 

Bâjbâi după telefon şi-l aşeză din nou la loc. 

— Aţi verificat pe toată lumea? 

— Da. Kasigi o să ne aştepte la poartă. Am trimis toate 
bagajele la terminal şi le-am verificat. Putem rămâne aici 
până în ultimul moment, apoi plecăm direct acolo. 

Gavallan privi îndelung aeroportul. Aglomerat, totul 
normal, o zi blândă. 

— Nu ştiu ce să fac, Scrag. Pur şi simplu nu mai ştiu ce să 
fac. 

La postul de poliţie, în satul turcesc; ora 5,18 după- 
amiază. 

— Exact cum spuneţi, efendi. O să faceţi aranjamentele 
necesare? spuse maiorul politicos. 

Stătea la singurul birou din încăperea mică şi 
sărăcăcioasă, cu sergentul în picioare lângă el, cu cele două 
pumnale, kukn şi pukâh, ale lui Erikki pe birou. 

— Bun, da, da, sunt de acord, salaam! 

Aşeză receptorul în furcă, îşi aprinse o ţigară şi se ridică în 
picioare. 

— Mă duc la hotel. 

— Da, efendi. 

Ochii sergentului sclipiră amuzaţi, dar se feri grijuliu să 
lase să se vadă. II urmări pe maior aranjându-şi vestonul şi 
părul şi punându-şi fesul în cap, invidiindu-i rangul şi 
puterea. 

Telefonul sună. 

— Poliţia, da. O, salut, sergent! 

Ascultă cu o uimire din ce în ce mai mare. 

— Dar... da, da, foarte bine! 

Aiurit, aşeză receptorul la loc în furcă. 

— E... a fost sergentul Kurbel de la graniţă, efendi maior. 
Se apropie un camion al Forţelor Aeriene Iraniene cu Gărzi 


Verzi şi un mullah ca să ia elicopterul şi prizonierul şi pe ea 
şi să-i ducă înapoi în Iran. 

Maiorul explodă. 

— În numele lui Allah! Cine a îngăduit duşmanilor să 
treacă peste graniţă fără documente scrise? Există nişte 
ordine referitoare la mullahi şi revoluționari. 

— Nu ştiu, efendi, spuse sergentul înspăimântat de furia 
neaşteptată. Kurbel a spus doar că i-au tot fluturat nişte 
harta oficiale şi au insistat. Ioată lumea ştie de elicopterul 
iranian, aşa că i-a lăsat pur şi simplu să treacă. 

— Sunt înarmaţi? 

— N-a spus, efendi. 

— la-ţi oamenii, toţi. Şi pistoale mitralieră. 

— Dar... dar cum rămâne cu prizonierul? 

— Lasă asta, spuse maiorul şi ieşi ca o furtună, înjurând. 

La marginea satului; ora 5,32 după-amiază. Camionul 
Forţelor Aeriene Iraniene era o maşină tot de teren, în 
parte cisternă, în parte camion; viră de pe drumul secundar 
care era doar ceva mai mult decât o cărare prin zăpadă, 
schimbă vitezele şi se îndreptă către elicopter. În 
apropierea acestuia, polițistul de santinelă îi ieşi în 
întâmpinare. O jumătate de duzină de tineri înarmaţi, 
purtând banderole verzi pe braţ, săriră jos, urmaţi de trei 
aviatori iranieni în uniformă, neînarmaţi,?i un mullah. 

Mullahul îşi trecu pe umăr pistolul mitralieră Kalaşnikov. 

— Salaam! Ne aflăm aici ca să luăm ce e al nostru în 
urnele Imamului şi al Poporului, spuse plin de imporanţă. 
Unde este criminalul şi femeia? 

— Eu... eu nu ştiu nimic de asta... Polițistul era 
descumpănit. Avea ordine limpezi: 

Stai de pază şi ţine pe toată lumea la distanţă până când o 
să ţi se spună să faci altfel. 

— Ar fi mai bine să mergeţi mai întâi la postul de poliţie şi 
să întrebaţi acolo. 

Văzu unul dintre ofiţerii Forţelor Aeriene Iraniene 
deschizând uşa carlingii şi aplecându-se înăuntru, ceilalţi 


desfăşurând furtune de alimentare. 

— Hei, voi trei, nu e voie lângă elicopter fără aprobare! 
Mullahul i se aşeză în cale. 

— Iată împuternicirea noastră. Flutură nişte hârtii sub 
nasul poliţistului şi asta îl deranjă şi mai tare, pentru că nu 
ştia să citească. 

— Ar fi mai bine să vă duceţi mai întâi la post, bolborosi el. 
Apoi, cu nespusă uşurare, văzu maşina poliţiei săltând pe 
drumeag din direcţia satului. Derapa la curbă în zăpadă, se 

mai zdruncină câţiva metri şi se opri. 

Maiorul, sergentul şi câdva poliţişti ieşiră din ea, 
purtându-şi armele în mână. Înconjuraţi de Gărzile sale 
Verzi, mullahul se îndreptă către ei, netemător. 

— Cine eşti? întrebă aspru maiorul. 

— Mullahul Aii Miandiry din komitehul Khvoy. Am venit să 
luăm în stăpânire bunul nostru: răpitorul şi femeia, în 
numele Imamului şi-al Poporului. 

— Femeia? Vrei să spui înălţimea Sa, sora lui Hakim Han? 

— Da, ea. 

— Imam, care Imam? 

— Imamul Khomeini, pacea fie cu el. 

— A, ayatolahul Khomeini, spuse maiorul, jignit de titlu. 
Care popor? 

La fel de grosolan, mullahul îi întinse nişte hârtii. 

— Poporul Iranului. Aici sunt îndreptările noastre. Maiorul 
luă hârtiile şi le parcurse la iuţeală cu privirea. Erau două, 
scrise de mână în grabă, în farsi. Sergentul şi cei doi 
oameni se dispersaseră, înconjurând camionul cu pistoale 
mitralieră în mâini. 

Mullahul şi Gărzile Verzi îi priveau dispreţuitori. 

— De ce nu este pe formularul legal? spuse maiorul. Unde 
sunt sigiliul poliţiei şi semnătura şefului poliţiei din Khvoy? 

— N-avem nevoie de aşa ceva. E semnată de komiteh. 

— Ce komiteh? Nu cunosc nici un komiteh. 

— Komitehul Revoluționar din Khvoy are autoritate asupra 
acestei zone şi asupra poliţiei. 


— Acestei zone? Zona asta este Turcia. 

— Vroiam să spun autoritate până la graniţă. 

— Din a cui însărcinare? Unde sunt documentele tale? 
Arată-mi-le! 

Ceva ca un curent electric îi străbătu pe tineri. 

— Mullahul ţi le-a arătat, spuse unul dintre ei agresiv. 
Komitehul a semnat hârtiile. 

— Cine le-a semnat? Tu? 

— Eu, spuse mullahul. E legal. E perfect legal. Komitehul 
este autoritatea aici. 

Observă că aviatorii îi priveau lung. 

— Ce mai aşteptaţi? Realimentaţi elicopterul. 

Mai înainte ca maiorul să poată rosti un cuvânt, unul 
dintre ei spuse foarte politicos: 

— Vă rog să mă iertaţi, Excelenţă, dar bordul e un 
dezastru. O parte din instrumente sunt sparte. Nu putem să 
zburăm până când nu-i facem o verificare. Ar fi mai bine 
să... 

— Necredinciosul a zburat cu el tot drumul de la Tabriz 
până aici, în siguranţă, noaptea şi ziua, a aterizat teafăr, voi 
de ce nu puteţi să zburaţi în timpul zilei? 

— Ar fi doar mai sigur să verificăm înainte de a decola, 
Excelenţă. 

— Mai sigur? De ce mai sigur, spuse aspru una din Gărzile 
Verzi, îndreptându-se către el. Suntem în mâinile lui Allah, 
împlinim lucrarea lui Allah. Vrei să întârzii lucrarea lui Allah 
şi să laşi elicopterul aici? 

— Desigur că nu, desigur că... 

— Atunci supune-te mullahului nostru şi realimentează, 
acum! 

— Da... da, desigur, spuse pilotul temător. Cum doriţi. Şi 
toţi trei se repeziră să îndeplinească ordinul. 

Maiorul se cutremură văzând cum pilotul, un căpitan, 
îngăduia să fie condus atât de uşor de un derbedeu tânăr 
care acum se zgăia la el cu ochi apoşi, obraznici. 


— Komitehul are jurisdicție asupra poliţiei, aga, spunea 
mullahul. Poliţia a servit Şahul Satan şi e suspectă. Unde 
este răpitorul şi... şi sora Hanului? 

— Unde sunt împuternicirile voastre de a trece graniţa şi a 
cere ceva? 

Maiorul era stăpânit de o furie rece. 

— În numele lui Allah, hârtiile astea sunt de-ajuns! 
Mullahul împunse cu degetul documentele. 

Unul dintre tineri ridică piedica armei. 

— Las-o! îl avertiză maiorul. Dacă apeşi o singură dată pe 
trăgaci pe pământul nostru, trupele noastre vor trece 
graniţa şi vor pârjoli totul de-aici până la Tabriz. 

— Dacă o să vrea Allah. 

Mullahul îl privi ţintă - ochi întunecaţi, barbă neagră şi 
foarte hotărât - dispreţuindu-l pe maior şi regimul nedemn 
pe care uniforma şi omul îl reprezentau în faţa. Război 
acum sau mai târziu era acelaşi lucru pentru el. Era în 
mâinile lui Allah şi împlinea lucrarea lui Allah, dar Cuvântul 
Imamului avea să-i poarte spre victorie. Peste toate 
graniţele. Dar acum nu era momentul pentru război. Aveau 
prea multe de făcut în Khvoy: de supus pe cei de stânga, de 
înăbuşit revolta, de distrus duşmanii Imamului şi pentru 
asta în aceşti munţi fiecare elicopter era nepreţuiit. 

— Eu... eu cer returnarea proprietăţii noastre, spuse, mult 
mai înţelegător. 

Arătă cu degetul semnele de înregistrare. 

— Aceasta este înmatricularea noastră. Este dovada că e 
proprietatea noastră. A fost furat din Iran. Trebuie să ştiţi 
că n-a existat aprobarea de-a părăsi Iranul şi legal este încă 
proprietatea noastră. Mandatul, arătă către hârtiile din 
mâna maiorului, mandatul este legal, pilotul a răpit femeia, 
aşa că o să-i preluăm şi pe ei. vă rog. 

Maiorul era într-o situaţie de neconceput. Era imposibil să- 
i predea pe finlandez şi pe soţia lui acestor inşi, aflaţi ilegal 
acolo, din pricina unei bucăţi ilegale de hârtie. Asta ar fi fost 
o abatere grosolană de la îndatoririle sale şi l-ar fi costat, pe 


bună dreptate, capul. lar dacă mullahul avea să forţeze 
lucrurile, el trebuia să se opună şi să apere postul de poliţie 
care, evident, nu dispunea de suficienţi oameni ca s-o poată 
face şi era foarte clar că n-avea să reuşească. Avea să fie 
înfrânt în confruntarea ce putea să urmeze. Era la fel de 
convins că mullahul şi Gărzile Verzi erau pregătiţi să moară 
chiar în clipa aceea, lucru pe care el nu era pregătit să-l 
facă. 

Se hotări să rişte. 

— Răpitorul şi doamna Azadeh au fost trimişi la Van în 
dimineaţa asta. Pentru extrădare va trebui să vă adresaţi 
Comandamentului Armatei, nu mie. Importanţa surorii 
Hanului a făcut ca armata să preia controlul amândurora. 

Chipul mullahului îngheţă. Una dintre Gărzile Verzi spuse 
morocănos: 

— De unde ştim că asta nu-i o minciună? Maiorul se răsuci 
brusc spre el, tânărul sări înapoi. 

Gărzile Verzi din spatele camionului ridicară armele şi 
ochiră, piloţii neînarmaţi se aruncară la pământ în grabă, 
iar mâna maiorului se îndreptă către revolver. 

— Stai! spuse mullahul. 

Fu ascultat chiar şi de maior, care era furios pe el însuşi că 
îngăduise mândriei şi reflexelor să domine. Mullahul se 
gândi o vreme, cântărind posibilităţile, apoi spuse: 

— O să luăm legătura cu Van. Da, o să facem asta, dar nu 
astăzi. Astăzi o să luăm ce-i al nostru şi-o să plecăm. 

Rămase acolo cu picioarele uşor depărtate, cu arma 
automată pe umăr, stăpânit de o încredere neclintită. 

Maiorul se luptă cu greu să-şi ascundă uşurarea. 
Elicopterul nu avea nici o valoare pentru el sau pentru 
superiorii lui şi era deosebit de stânjenitor. 

— Sunt de acord că e înmatricularea voastră, spuse scurt. 
Cât despre proprietari, nu ştiu. Dacă îmi semnaţi un proces 
verbal, lăsând proprietarii în suspensie, puteţi să-l luaţi şi să 
plecaţi. 


— Am să semnez o hârtie pentru elicopterul nostru. Pe 
spatele mandatului de arestare, maiorul scrise la repezeală 
ceea ce l-ar fi satisfăcut - poate şi pe mullah. Acesta se 
întoarse şi se răsti la piloţi, care începură să strângă grăbiţi 
furtunurile de alimentare, iar pilotul se opri lângă carlingă, 
îndepărtând încă o dată zăpada. 

— Acum eşti gata, pilot? 

— Dintr-o clipă într-alta, Excelenţă. 

— Uite, spuse maiorul către mullah, întinzându-i hârtia. 

Cu o batjocură abia ascunsă, omul semnă fără să citească. 

— Eşti gata acum, pilot? 

— Da, Excelenţă, da. 

Tânărul căpitan se uită la maior şi maiorul văzu, sau crezu 
ca vede, suferinţa din ochii săi şi rugămintea nerostită 
pentru azilul care era cu neputinţă de oferit. 

— Pot să pornesc motoarele? 

— Porneşte! spuse mullahul imperios. Desigur că po?i să 
porneşti! 

În câteva secunde motoarele porniră să şuiere dulce, 
rotoarele elicelor prinseră viteză. 

— Aii şi Abri, vă întoarceţi cu camionul înapoi la bază! 
Ascultători, cei doi tineri se urcară alături de şoferu, apoi 
mullahul le făcu semn să plece?i ceilalalţi să duseră la 
elicopter. Elicele despicau aerul şi el aşteptă până când 
toată lumea ajunse în cabină, apoi îşi cobori carabina de pe 
umăr, se aşeză lângă pilot şi trase uşa, închizând-o. 
Motoarele prinseră putere, aparatul decola şovăielnic şi se 
depărta greoi. 

Furios, sergentul duse la ochi pistolul mitralieră. 

— Pot să dobor baligele alea, domnule maior. 

— Da, da, am putea. Maiorul îşi scoase tabachera. 

— Dar o să lăsăm asta în seama lui Allah. S-ar putea ca 
Allah s-o facă pentru noi. 

Îşi aprinse cu mâini tremurânde ţigara, trase adânc fum în 
piept şi privi camionul şi elicopterul care se depărtau în 
păcănitul motoarelor. 


Câinii ăştia trebuie să fie învăţaţi să se poarte şi să 
primească o lecţie! Se îndreptă spre maşină şi urcă lângă 
şofer. 

— Lasă-mă la hotel! 

La hotel. Azadeh stătea sprijinită de fereastră, cercetând 
cerul. Auzise motoarele elicopterului pornind şi decolarea şi 
era plină de speranţă că Erikki reuşise cumva să evadeze. 

— O, Allah, fă să fie adevărat. 

Sătenii priveau şi ei cerul şi reuşi şi ea să vadă desluşit 
elicopterul, în drumul său de întoarcere satre graniţă. Simţi 
o strângere de inimă. 

A oferit oare libertatea lui pentru a mea? O, Erikki. 

Apoi văzu maşina poliţiei intrând în piaţă, oprindu-se în 
fata hotelului şi pe maior ieşind şi aranjându-şi uniforma. 
Sângele îi fugi din obraji. Hotărâtă, închise fereastra şi se 
aşeză pe scaun în apropierea pernei. 

Aşteptă. Aşteptă. 

Pa?i. Uşa se deschise. 

— Urmaţi-mă, vă rog. 

Pentru im moment, ea nu înţelese. 

— Cum? 

— Urma?i-mă, vă rog. 

— De ce? întrebă plină de suspiciune, aşteptându-se la o 
cursă şi nedorind să părăsească siguranţa acului ascuns. Ce 
se întâmplă? Bărbatul meu pilotează elicopterul întoarce? 
L-aţi trimis înapoi? 

Simţi c-o părăseşte curajul, neliniştea că Erikki se oferise 
în schimbul ei înnebunind-o. 

— El pilotează? 

— Nu, soţul dumneavoastră este la postul de poliţie. Au 
venit iranienii după elicopter. După el şi după 
dumneavoastră. 

Acum, ca criza luase sfârşit, maiorul se simţea foarte bine. 

— Aparatul era înregistrat în Iran, n-avea nici un fel de 
aprobare să părăsească Iranul, prin urmare aveau încă 
dreptul să-l ia. Acum urmaţi-mă! 


— Unde, vă rog? 

— Mă gândeam că v-ar plăcea să vă vedeţi soţul. Maiorul 
se bucura s-o privească. Îi făcea plăcere primejdia, 
întrebându-se unde era arma ei tainică. Femeile astea 
întotdeauna au o armă sau o otravă oarecare, moartea sub 
unul din ascunsele şi nenumăratele chipuri pândindu-l pe 
agresorul nepregătit. E uşor să ocoleşti dacă eşti pregătit, 
dacă te urmăreşti mumie şi nu dormi. 

— Ei bine... mai sunt... mai sunt iranieni la postul de 
poliţie? 

— Nu. Asta este Turcia, nu lranul şi nici un străin nu vă 
aşteaptă acolo! Haide, n-aveţi de ce vă teme. 

— O să... o să cobor imediat. Imediat. 

— Da, bineînţeles că imediat. N-aveţi nevoie de geantă. 
Doar haina. Grăbi?i-vă - mai înainte de a mă răzgândi. 

O văzu roşindu-se de mânie şi asta îl amuză şi mai mult, 
dar de data asta ea se supuse fierbând în sinea ei, îşi duse 
haina şi cobori scările, urându-şi neputinţa. Traversă piaţa 
alături de el, simțind nenumărați ochi urmărindu-i. Intrară 
în clădirea postului de politie şi în încăpere, aceeaşi ca mai 
înainte. 

— Vă rog, aşteptaţi aici. 

Apoi închise u?a şi se duse în birou. Sergentul îi întinse 
receptorul telefonului. 

— E căpitanul Tanazak de la postul de frontieră. Vierul de 
serviciu, domnule. 

— Căpitane, aici maiorul Ikail. Granița e închisă. Pentru 
toţi mullahii şi Gărzile Verzi până la alte ordine. 

Arestează pe sergentul care a lăsat câţiva dintre ei acum 
câteva ore şi trimite-l la Van cât mai inconfortabil cu 
putinţă. Un camion iranian e pe drum de întoarcere. 
Ordonă să-i hărţuiască vreo douăzeci de minute pe oamenii 
din el. cât despre dumneata, te vei prezenta curţii marţiale 
pentru nepunerea în aplicare a instrucţiunilor curente în 
privinţa persoanelor înarmate. Puse jos receptorul şi 
aruncă o privire iute la ceas. 


— Maşina e gata, sergent? 

— Da, efendi. 

— Bine. 

leşi pe uşă, străbătu coridorul care ducea la cuşcă, urmat 
de sergent. Erikki nu se ridică în picioare. Numai ochii i se 
mişcară. 

— Acum, domnule pilot, dacă eşti pregătit să fii calm, 
controlat şi n-ai să mai fi prost, am să-ţi aduc nevasta să te 
vadă. 

Vocea lui Erikki era aspra. 

— Dacă tu sau oricine altcineva o atinge, jur că am să te 
ucid. Am să te rup bucățele. 

— Sunt convins că trebuie să fie foarte greu să ai o astfel 
de nevastă. Mai bine una urâtă decât una ca ea - doar dacă 
nu e ţinută în purdah. Acum, vrei s-o vezi sau nu? 

— Ce trebuie să fac? Nervos, maiorul spuse: 

— Să fii calm, controlat şi să nu mai fi prost. Către 
sergent?optise în turceşte: Du-te şi ad-o! 

Mintea lui Erikki aştepta o nenorocire sau o înşelătorie, 
apoi o văzu la capătul culoarului, nevătămată, şi fu gata să 
izbucnească în lacrimi de uşurare - ca şi ea. 

— O, Erikki... 

— Ascultaţi-mă! amândoi! spuse scurt maiorul. Deşi 
amândoi ne-aţi produs o mulţime de neplăceri şi 
încurcături, am hotărât că amândoi spuneţi adevărul. O să 
fi?i trimişi imediat sub pază la Istanbul, discret, şi o să fiţi 
predaţi ambasadorului vostru, discret, ca să fiţi evacuaţi din 
ţară, discret. 

Se holbară la el prostiţi. 

— O să ni se dea drumul? O să fim eliberaţi? spuse ea 
apucându-se de bare. 

— Imediat. Ne aşteptăm să păstraţi discreţie, şi asta este o 
parte a înţelegerii noastre. Va trebui să acceptaţi asta 
oficial, în scris. Discreţie! Asta înseamnă nici un fel de 
scăpare, nici un fel de declaraţii publice sau particulare 
despre fuga sau escapadele voastre. Sunteţi de acord? 


— O, da, da, desigur, spuse Azadeh. Dar nu este... nu este 
nici o păcăleală? 

— Nu. 

— Dar, de ce... dar de ce... de ce ne daţi drumul să 
plecăm? 

Erikki se încurca în cuvinte, încă necrezându-şi urechilor. 

— Pentru că v-am încercat pe amândoi. Amândoi aţi trecut 
testele, dumneata n-ai comis nici un fel de crimă pe care noi 
am considera-o crimă, jurământul vostru este între voi şi 
Allah şi nu este deci un subiect pentru nici un tribunal şi, 
din fericire pentru voi, mandatul era ilegal şi deci 
inacceptabil. Komitehl mârâi el dezgustat, apoi observă 
felul în care se priveau unul pe celălalt şi, pentru o clipă, se 
simţi vrăjit şi invidios. 

Ciudat că Hakfm Han a îngăduit unui komiteh să emită şi 
să semneze un mandat de arestare şi nu poliţiei, care ar fi 
făcut extrădarea legală. Făcu un semn sergentului. 

— Dă-i drumul! Am să v-aştept pe amândoi în birou. Nu 
uitaţi că mai sunt încă bijuteriile voastre şi trebuie să vi le 
înapoiez! Şi cele două cuțite. 

leşi cu paşi mari. Uşa cuştii se deschise cu zgomot. 
Sergentul şovăi, apoi plecă. Nici Erikki, nici Azadeh nu-l 
văzură îndepărtându-se şi nu-l băgară în seamă nici pe el, 
nici mirosul din celulă. Se vedeau numai unul pe celălalt, ea 
rămânând încă afară, încă ţinându-se de gratii, el 
înăuntru, ?inându-se de barele uşii. Nu se mişcară. Î?i 
zâmbeau doar. 

— Insha Allah, spuse ea, de ce nu? 

— Şi atunci, încă dezorientat de comportamentul acestui 
om cinstit, pe care l-ar fi sfâşiat ca personificarea răului cu 
câteva clipe în urmă, Erikki îşi aminti ceea ce spusese el 
despre purdah şi cât de ademenitoare era ea şi, în ciuda 
dorinţei sale de-a nu ruina miracolul, izbucni: 

— Azadeh! Aş vrea să las tot răul aici. Putem? Ce e cu John 
Ross? 


Zâmbetul ei nu se schimbă şi ştia că erau la marginea 
prăpastiei. Cu multă încredere păşi peste ea, bucuroasă că 
se ivise ocazia. 

— Cu multă vreme în urmă, la începuturile noastre, ţi-am 
spus că l-am cunoscut odată, demult, când eram tânără, 
foarte tânără, spuse ea cu o voce blinda, înăbuşindu-şi 
tulburarea. În sat şi la bază mi-a salvat viaţa! când am să-l 
întâlnesc, dacă am să-l întâlnesc, am să-i zâmbesc fericită. 
Şi te implor să faci acelaşi lucru. Trecutul este trecut şi ar 
trebui să rămână în trecut. 

Acceptă asta şi pe el, Erikki, acum şi pentru totdeauna, îl 
implora ea în gând, sau căsătoria noastră se va sfârşi 
curând. Nu din voia mea, ci pentru că tu ai să te distrugi 
singur. Ai să-ţi faci viaţa de neîndurat şi n-ai să mă mai vrei 
lângă tine. Şi-atunci am să mă întorc la Tabriz şi-am să 
încep o altă viaţă. Trist, dar adevărat, însă asta-i ceea ce am 
hotărât să fac. N-am să-ţi reamintesc de promisiunea, pe 
care mi-ai făcut-o înainte de a ne căsători. Nu vreau să te 
umilesc, dar cât de urât din partea ta c-ai uitat! Te iert doar 
pentru că te iubesc. O, Allah! Bărbaţii sunt atât de ciudaţi, 
atât de dificil de înţeles. Te rog, Allah, aminteşte-i de 
jurământ acum! 

— Erikki, murmură ea. Lasă trecutul să rămână în trecut, 
te rog! 

ÎI imploră cu ochii aşa cum numai o femeie poate să 
implore, dar el îi ocoli privirea, răscolit de propria-i prostie 
şi gelozie. Azadeh are dreptate, striga el în sinea lui. Ăsta-i 
trecutul. Azadeh mi-a spus despre el şi eu i-am promis de 
bunăvoie că am să pot să trăiesc cu această amintire, iar el 
i-a salvat într-adevăr viaţa. Are dreptate. şi totuşi sunt sigur 
că îl iubeşte. 

Frământat, privi în ochii ei şi o uşă se închise undeva în 
mintea lui, o încuie şi aruncă cheia. Vechea şi cunoscuta 
căldură îl învălui, curăţindu-l. 

— Ai dreptate şi sunt de acord. Ai dreptate. le iubesc! Pe 
tine şi Finlanda. Pe vecie! 


O ridică în braţe şi o sărută şi ea îi răspunse la sărut, şi- 
apoi se agăţă cu braţele de gâtul lui când, mai fericit decât 
se simţise vreodată, o purtă fără efort pe coridor. 

— Oare or avea saună la Istanbul? Crezi c-o să ne lase să 
dăm un telefon? Numai unul. Crezi că... 

Dar ea nu asculta. Zâmbea în sinea ei. 

Bahrain, Spitalul Internaţional; ora 6,03 seara. Telefonul 
sună încetişor în camera lui Mac şi, pe balcon, Genny se 
trezi din plăcuta reverie. Mac aţipise într-un şezlong lângă 
ea, la umbră. Se ridică încetişor din scaun fără să facă un 
zgomot, ca să nu-l trezească, şi ridică receptorul. 

— Camera căpitanului Mclver, spuse în şoaptă. 

— O, mă iertaţi că vă deranjez! Căpitanul Mclver e liber o 
clipă? Aici e secretarul domnului Newbury, de la Al 
Shargaz. 

— lertaţi-mă, doarme. Eu sunt doamna Mclver. Pot să 
preiau eu mesajul în locul lui? 

Vocea şovăi. 

— Poate ar fi bine să-l rugaţi să mă sune. Bernard Jones. 

— Dacă este important, ar fi bine să-mi spuneţi mie. Din 
n0u 0 şovăire, apoi: 

— Foarte bine, mulţumesc. A venit un telex de la sediul 
nostru din Teheran pentru el. Spune: „Vă rog comunicaţi-i 
căpitanului D. Mclver, directorul executiv al IHQ că ni s-a 
raportat că unul dintre piloţii săi, Thomas Lochart, şi soţia 
lui au fost ucişi din întâmplare în timpul unei demonstraţii”. 
Vocea adăugă grăbită: îmi pare rău pentru veştile proaste, 
doamnă Mclver. 

— Este... e în regulă, mulţumesc. Am să... am să mă 
îngrijesc ca soţul meu să afle. Mulţumesc. 

Aşeză la loc, în tăcere, receptorul. Pentru o clipă îşi prinse 
cu coada ochiului imaginea fugară în oglindă. Chipul era 
lipsit de culoare, obrazul golit de sânge în suferinţa lui. O, 
Doamne, nu pot să-l las pe Duncan să mă vadă a?a sau să 
afle, căci o să... 


— Cine a fost, Genny? spuse Mclver de afară, încă pe 
jumătate adormit. 

Poate... poate să aştepte, dragoste! Culcă-te la loc! 

— Bună treabă cu testele, nu-i aşa? Rezultatele fuseseră 
excelente. 

— Minunate. Mă întorc peste o secundă. 

Intră în baie, încuie uşa şi se stropi cu apă pe faţă. Nu pot 
să-i spun. Pur şi simplu nu pot. lrebuie să-l apăr. Să-l sun 
pe Andy oare? O privire iute la ceas. Nu pot. Andy trebuie 
să fie deja la aeroport. O să... o să aştept până o să 
sosească. Asta o să fac. O să mă duc să-l aştept cu Jean-Luc 
şi nu pot să fac nimic până atunci. O, Doamne, o, Doamne, 
sărmanul lommy, sărmana Şeherazada, sărmanii de ei! 
Lacrimile izbucniră şi dădu drumul la robinet ca să acopere 
zgomotul. Când se aşeză şi privi apusul de soare fără să-l 
vadă. 

Aeroportul Internaţional Al Shargaz. La apus. Rudi Lutz, 
Scragger şi toţi ceilalţi aşteptau la bariera de ieşire, privind 
neliniştiţi holul aglomerat în care pasagerii care soseau şi 
plecau treceau în toate părţile. 

— Ultimul anunţ pentru zborul BA 532 pentru Roma şi 
Londra! Toţi pasagerii sunt rugaţi să poftească la bord. 

Prin fereastra uriaşă se putea zări soarele, ajuns aproape 
la linia orizontului. Toţi erau nervoşi. 

— Andy ar fi trebuit să-l ţină pe Johnny şi avionul ca 
acoperire, pentru Dumnezeu! bodogăni Rudi nervos, ca 
pentru el. 

— A trebuit să-l trimită în Nigeria, îi luă apărarea Scot. 
Bătrânul n-a avut de ales, Rudi. 

Înţelese că Rudi nu-l asculta, aşa că schiţă o ridicare din 
umeri şi-i spuse absent lui Scragger: 

— Chiar ai de gând să te laşi de zburat, Scrag? Obrazul 
bătrân, plin de riduri, se strâmbă. 

— Vreun an. Numai un an. Bahrainul e grozav pentru 
mine. Kasigi e un domn şi n-am să mă las de tot de zburat. 


O, dragul meu, nu, nu pot, fiule! Mi se ridică părul pe ceafă 
când mă gândesc la asta. 

—?i mie, Scrag! Dac-ai fi de vârsta mea, oare... 

Se întrerupse când un oficial nervos al BA trecu prin zona 
de securitate, îndreptându-se cu paşi mari către Rudi. 

— Căpitane Lutz, este absolut ultimul anunţ! Am întârziat 
deja cinci minute. Nu mai putem să-l ţinem. Trebuie 
neapărat să vă urcați cu toţii sau o să plecăm tara voi. 

— E-n regulă, spuse Rudi. Scrag, spune-i lui Andy c-am 
aşteptat cât de mult am putut. Dacă Charlie nu reuşeşte, 
trage-i o înjurătură zdravănă. Blestemata aia de Alitalla a 
sosit prea devreme. Toată lumea sus! 

Întinse biletul stewardesei drăguţe şi trecu prin barieră, 
oprindu-se de partea cealaltă, verificându-i pe toţi - Freddy 
Ayre, 'Lăticu Kelly, Willi, Ed Vossi, Sandor, Nogger Lane, 
Scot ultimul - şi trăgând de timp până nu mai putu. 

— Hei, Scrag! Spune-i bătrânului okay din partea mea! 

— Sigur, amice! 

Scragger le făcu semn cu mâna până când dispărură pe 
uşa zonei de securitate, apoi se întoarse îndreptându-se 
către poarta lui, de partea cealaltă a terminalului. Kasigi îl 
aştepta deja acolo. Se lumină la faţă când îl văzu pe Petikin 
alergând prin mulţime mână în mână cu Paula, cu Gavallan 
la douăzeci de paşi în urma lor. Petikin o îmbrăţişa grăbit şi 
se repezi către barieră. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, Charlie! 

— Nu mă freca, Scrag! A trebuit să-l aştept pe Andy, spuse 
Charlie, abia răsuflând. întinse biletul, îi aruncă zâmbitor o 
bezea Paulei, trecu bariera şi dispăru. 

— Salut, Paula! Ce-aţi pus la cale? 

Paula gâfâia cu răsuflarea tăiată, dar radia toată. Îşi 
petrecu braţul pe după al lui şi îl strânse uşurel. 

— Charlie m-a rugat să petrec concediul cu el, în Africa de 
Sud. Am pe cineva lângă Cape Town, o soră şi familia ei, aşa 
că am spus „De cenu?”. 

— De ce nu, într-adevăr. Asta înseamnă că... 


— Iartă-mă, Scrag, strigă Gavallan, alăturându-li-se. 
Gâfâia ca o locomotivă, dar părea cu douăzeci de ani mai 
tânăr. 

— lartă-mă. Am stat la telefon o juma de oră. Se pare că 
am pierdut afurisitul de contract saudit cu KxIex şi o parte 
din Marea Nordului. Da să-i ia dracu! Am veşti grozave. 

Zâmbi şi îndepărtă încă zece ani, iar în spatele lui soarele 
atinse orizontul. 

— A sunat Erikki când eram cu un picior pe uşă afară, e 
teafăr şi Azadeh la fel. Sunt teferi în Turcia şi... 

— Aleluia! izbucni Scragger, acoperindu-l, şi din Capătul 
îndepărtat al sălii de aşteptare se auzi un uriaş cor de 
strigăte de bucurie din partea celorlalţi, care primiseră 
vestea de la Petikin. 

— Şi după asta m-a sunat un prieten din Japonia. Câtă 
vreme mai avem? 

— De-ajuns. Douăzeci de minute. De ce? L-ai scăpat pe 
Scot. Mi-a zis să-ţi transmit un mesaj: Spune-i bătrânului 
okay. 

Gavallan zâmbi. 

— Bun, mulţumesc. 

Îşi recăpătase răsuflarea. 

— Te ajung din urmă, Scrag! Aşteaptă-mă, Paula! N-o să 
întârzii mult. Se duse la ghişeul de informaţii. 

— Bună seara, aţi putea să-mi spuneţi, vă rog, când e 
următorul zbor de la Bahrain la Hong Kong? 

Funcţionara atinse claviatura calculatorului. 

— La 11,42 la noapte, sayyid. 

— Excelent. 

Gavallan scoase biletele. 

— Anulaţi-mi biletele pentru zborul BA spre Londra de la 
noapte şi treceţi-mă... 

Difuzoarele se treziră la viaţă şi-i acoperiră cuvintele cu 
chemarea atotstăpânitoare la rugăciune. O tăcere 
instantanee învălui aeroportul. 


Şi sus, în întinsul ţinut al munţilor Zagros, la opt sute de 
kilometri către nord, Hussain Kowissi se lăsă să alunece de 
pe cal, apoi îşi ajută fiul, să îngenuncheze cămila. Purta un 
cojoc de oaie kashkai, o centură peste halatul său negru, un 
turban alb şi pistolul mitralieră Kalaşnikov atârnat de umăr. 

Amândoi erau solemni, chipul băieţelului buhăit de atâtea 
lacrimi. Împreună împiedicară animalele, îşi scoaseră 
covoarele de rugăciune, se întoarseră spre Mecca şi 
începură să se roage. 

Un vânt îngheţat şuiera în jurul lor, împrăştiind zăpada de 
pe vârfurile nămeţilor înalţi. Soarele, pe jumătate acoperit, 
se iţea pe o fâşie îngustă de cer, printre norii care îl 
înghesuiau, prevestind furtună şi zăpadă. Îşi isprăviră 
curând rugăciunile. 

— O să rămânem aici peste noapte, fiule! 

— Da, tată. 

Ascultător, băieţelul îl ajută să descarce, cu lacrimile încă 
pe obraji. leri murise mama lui. 

— Tată, mama o să fie în Paradis când ajungem acolo? 

— Nu ştiu, fiule! Da, cred că da. 

Hussain îşi ascunse durerea. Naşterea fusese lungă şi 
grea, nu putuse să facă nimic s-o ajute, decât s-o ţină de 
mână şi să se roage ca ea şi copilul să fie cruţaţi şi ca moaşa 
să fie pricepută. Moaşa fusese pricepută, dar copilul se 
născuse mort şi hemoragia nu se oprise şi ceea ce fusese 
scris se împlinise. Voia lui Allah! spusese, dar pentru prima 
dată asta nu-l ajutase. O îngropase alături de copilul ei. 
Cuprins de o adâncă tristeţe, se dusese la vărul său, şi îi 
lăsase lui şi soţiei sale pe cei doi copii mai mici să-i crească 
şi locul său la moschee, până când congregația avea să 
aleagă succesorul său. Apoi, împreună cu fiul cel mare, 
întorsese spatele Kowissului. 

— Mâine vom fi jos, în câmpie, fiule! O să fie mai cald. 

— Mi-e tare foame, tată! 

— Şi mie, fiule! răspunse blând. A fost vreodată altfel? 

— O să fim curând martiri? 


— La vremea hotărâtă de Allah. 

Băieţelul avea şase ani şi găsea multe lucruri greu de 
înţeles, dar asta nu. În vremea hotărâtă de Allah vom 
ajunge în Paradis, unde e cald şi totul verde şi e mai multă 
mâncare decât poţi să mănânci şi apă curată şi limpede de 
băut. Dar cum rămâne cu... 

— Sunt şanţuri în Paradis? întrebă cu vocea lui piţigăiată, 
ghemuindu-se lângă el ca să se încălzească. 

Hussain îl îmbrăţişa. 

— Nu, fiule, nu cred. Nu sunt şanţuri şi nici nu-i nevoie de 
ele... 

Continuă, greoi, să-şi curețe arma cu o bucată de cârpă 
muiată în ulei. 

— Nu-i nevoie de şanţuri. 

— Asta o să fie foarte ciudat, tată. Foarte ciudat. De ce-am 
plecat de acasă? Unde mergem? 

— Mai întâi către nord-vest. Imamul a salvat Iranul, bule, 
dar mahomedanii de la nord, sud, est şi vest sunt asupriţi 
de duşmani. Au nevoie de ajutor şi îndrumare şi să li se 
predice Cuvântul. 

— Imamul, pacea lui Allah fie cu el, te-a trimis? 

— Nu, fiule! El nu porunceşte nimic. El doar îndrumă. Eu 
merg de bunăvoie să împlinesc lucrarea lui Allah. Eu singur 
am hotărât. Un bărbat e liber să aleagă ce trebuie să facă. 

ÎI văzu pe băieţel încruntându-se şi îl strânse uşurel în 
braţe, iubindu-l foarte mult. 

— Acum suntem soldaţii lui Allah! 

— O, bine, am să fiu un soldat bun. Ai să-mi spui din nou de 
ce i-ai lăsat să plece pe acei închinători la Satan? Pe cei de 
la baza noastră? Şi i-ai lăsat să plece cu maşinile noastre 
zburătoare? 

— Din pricina căpeteniei lor, căpitanul, spuse răbdător 
Hussain. Cred că era un instrument al lui Allah. El mi-a 
deschis ochii în faţa mesajului lui Allah: că ar trebui să caut 
viaţa şi nu martiriul, să las vremea martiriului în grija lui 
Allah. Şi de asemenea, pentru că mi-a dat în mână o armă 


de neînfrânt împotriva duşmanilor Islamului, creştinii şi 
evreii: înţelegerea faptului că ei privesc viaţa individuală a 
omului ca sacră. 

Băieţelul îşi stăpâni un căscat. 

— Ce înseamnă sacră”? 

— Ei cred că viaţa omului este nepreţuită. A oricărui om. 
Noi ştim că viaţa vine de la Allah, aparţine lui Allah şi se 
întoarce la Allah. Şi că viaţa are valoare doar dacă 
împlineşti lucrarea lui Allah. înţelegi, fiule? 

— Cred că da, spuse băieţelul foarte obosit. Câtă vreme 
împlinim lucrarea lui Allah, mergem în Paradis şi Paradisul 
este veşnic. 

— Da, fiule. Folosind ceea ce am învăţat de la pilot, un 
drept-credincios poate să-şi pună călcâiul pe grumazul a 
zece milioane. O să răspândim aceste cuvinte tu şi cu mine. 

Era foarte mulţumit că țelul său devenise limpede. Curios 
că acel om, Starke, mi-a arătat calea. 

— Noi nu suntem nici estici, nici vestici, suntem doar 
musulmani, înţelegi, fiule? 

Dar nu primi nici un răspuns. Băieţelul adormise adânc. 
Hussain îl cuprinse în braţe, privind soarele care murea. 
Ultima rază dispăru. 

— Allah e mare, spuse munţilor şi cerului şi nopţii. Nu e alt 
Dumnezeu decât Allah! 


SFÂRŞIT