Tehnium/1984/8403

b {xeJ<JL 




CREŞTEREA SENSIBILITĂŢII 
FILMELOR 

(CITIŢI ÎN PAG. 17) 


ADRESA REDACŢIEI: TEHNiUIVt BUCUREŞTI, PIAŢA SCtMTEll MR. T, COD 

dk. RT.T 33,.. SECfdâii.i' TELEP3N 17 60 IO, IPaT. 5059, TT SI ' * ____ 


79784 


PREŢUL 

3 Hll ‘ 


REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XIV NR 160 3/84 

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


SUMAR 


LABORATOR .pag. 2—3 

Consideraţii energetice 
asupra legăturilor radio 
Cuplaje parazite 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . pag. 4—5 

Amplificatoare operaţionale 
Aplicaţii cu 741: 

Ohmmetru liniar 

CQ-YO . pag. 6—7 

Filtre în scară 

HI-FI .pag. 8—9 

Sistemul Dolby 
ROB 8135 

LA CEREREA CITITORILOR . pag. 10—11 

TEHNICĂ Şl SPORT .pag. 12—13 

Ambarcaţie rulotă 

AUTO-MOTO . pag. 14—15 

Autoturismele OLTCIT: 

Instalaţia de frînare 
LADA: Reglajul direcţiei 

FOTOTEHNICĂ . pag. 16—17 

Procedeu de developare a 
hîrtiei color 
Creşterea sensibilităţii 
filmelor 

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18—19 

Cronometru pentru telefon 
Automat de lumină 
Metronom 

TEHNICĂ MODERNĂ . pag. 20-21 

Sisteme cu microprocesoare 
Televiziunea în culori 

REVISTA REVISTELOR .pag. 22 

2m — PA 
Filtru CW 
Generator 
Voltmetru 
VFO 

PUBLICITATE. pag.23 

Televizoare cu C.l. 

SERVICE...pag. 24 

MITSUMI GMX-01 


























consideraţii 





asupra legăturilor radio 


Or. ing. ŞERB AM IOWESCU, 
YD3AVO 


Structura bloc uzuală a unei staţii 
de radio este redată în figura 1 . 
Unitatea de emisie-recepţie (UER), ce 
poate fi un transceiver sau separat un 
emiţător şi un receptor, este 
conectată, prin intermediul unui 
circuit de cuplaj şi adaptare (CA), la o 
antenă (A). Pe durata recepţiei un 
indicator specializat (S-metru) 
furnizează informaţii despre puterea 
de semnal P R primită de UER pe la 
borna sa de intrare, căreia îi. prezintă 
impedanţa Z R = R r + jX R în regim de 
emisie, CA asigură etajului final 
amplificator de putere din UER 
impedanţa optimă de sarcină, Z E = R E 
+ jX B şi oferă o indicaţie a puterii 
active P E furnizată acesteia din urmă. 

De îndată ce două staţii, aflate la 
distanţă suficient de mare pentru a 
putea neglija efectele fenomenului de 
reradiaţie, intră în corespondenţă pe 
aceeaşi frecvenţă sau pe frecvenţe 
apropiate, situaţia poate fi modelată 
prin schema din figura 2 . 

Valoarea impedanţei de cuplaj 


mutual, Zm depinde de tipul, 
orientarea şi ’condiţiile de ambianţă 
ale antenelor folosite de cei doi 
radioamatori, de structura circuitelor 
de adaptare la etajele finale ale 
emiţătoarelor şi de condiţiile de 
propagare din momentul desfăşurării 
legăturii. 

Cu notaţiile din figura 2, puterile 
semnalelor la intrările receptoarelor 
celor două staţii, atunci cînd staţia 
corespondentă se află în regim de 
emisie, sînt: 




(1-a) 
(1—b) 


Examinarea expresiilor ( 1 ) con¬ 
duce la o primă concluzie de impor¬ 
tanţă practică, şi anume că pentru a 
beneficia de întreaga putere dispo¬ 
nibilă la intrarea receptorului este 
necesar ca impedanţa sa de intrare 



şi conjugata complexă a impedanţei P £ i _P & 

optime de sarcină a emiţătorului ^T~ ~^T~ (4) 

propriu să fie egale, adică: E r *‘ 



— Re2 
+ X£2 


(3-a) 
(3—b) 


sau, ceea ce este şi mai important, 
prin faptul că se ajunge la o relaţie 
generală: 


în cuvinte, relaţia (4) arată că 
pentru două staţii de radio bine 
reglate, în sensul satisfacerii condiţiei 
( 2 ), raportul puterilor de 
radiofrecvenţă furnizate de 
emiţătoare este egal cu raportul 
puterilor semnalelor generate la in¬ 
trările receptoarelor corespondente. 
Acest rezultat poate fi adus imediat 
sub»o formă mai utilă dacă S-metrele 
celor două receptoare au fost 
calibrate în prealabil cu generatoare 


CUPLAJE 


Ing. MIHAI CODÎRNAI 


Un alt exemplu de cuplaj parazit duce la performanţe optime în mon- 

prin fir comun sau linie de masă tajele mai complexe, unde cuplajele 

este prezentat în figura 9, iar soluţia de natură electromagnetică pot ge- 

sa de remediere în figura 10 . nera noi perturbaţii datorită cuplaje- 

Ţinînd cont de rezistenţa r ab ( ne _ lor capacitive sau inductive odată cu 

nulă) a porţiunii comune de fir, a-b, creşterea frecvenţei la care se lu- 

putem scrie tensiunile văzute de re- crează. _ . 

zistenţele de sarcină: O alta regula care trebuie respec¬ 

tată este cea a structurii de cvadri- 
Us, = E, + — • E 2 , respectiv U E = pol. Cuplajele parazite vor fi minime 
R 52 dacă se respectă structura de cva- 

dripol a fiecărui element component 
= e 2 +.—.. e, al montajului (sistemului). 

R s , Spre exemplu, în figura 11 este 

Observăm că termenul r ab - E^Rs 2 prezentat un sistem format din două 

din prima relaţie reprezintă o ten- etaje — un preamplificator şi un am- 

siune perturbatoare pentru U S i, iar plificator de putere — fiecare etaj 

termenul r ab • E^Rsidin a doua re- constituind un cvadripol (prin cva- 

laţie o tensiune perturbatoare pen- dripol se înţelege un bloc funcţional 

tru Usz cu patru borne, ca în figura 12). 

Pentru remediere se folosesc tra- Pentru simplificarea explicaţiilor se 

see de închidere a curenţilor diferite consideră fiecare cvadripol ca fiind 

pentru fiecare ochi, dar pentru a format dintr-o impedanţă de intrare 

avea aceeaşi referinţă se leagă şi un generator la ieşire, a cărui ten- 

într-un singur punct, cît mai siune este funcţie de tensiunea de la 
aproape de rezistenţa de sarcină intrare. 

prin care trece curentul cel mai în figura 13 se arată conectarea 
mare. corectă a celor două etaje la traseul 

Această soluţie constructivă nu de masă. Se observă că nici unul 


PARAZITE 



din curenţii din ochiuri nu se în¬ 
chide prin trasee comune, deci ei 
circulă fără să se influenţeze reci¬ 
proc. Un exemplu de montare inco¬ 
rectă este prezentat în figura 14. 
Fiecare din curenţii l 1t l 2 , I 3 par¬ 
curge o porţiune comună tuturor, 
a-b, iar b şi l 2 mai parcurg supli¬ 
mentar şi porţiunile a-b şi a-b. Cea 
mai mare tensiune perturbatoare 
este dată de curentul de sarcină din 
etajul de ieşire, l 3 , care este cu mult 
mai mare decît oricare dintre ceilalţi 
doi, li şi l 2 . 

Să analizăm în continuare cazul 
unui amplificator de audiofrecvenţă 
realizat pe o placă de cablaj impri¬ 
mat, care trebuie montat într-o cu¬ 
tie, iar pe panou sînt prevăzute mufe 
de intrare şi ieşire. Fiecare din mufe 



are o bornă ce se va lega la traseul 
de masă. lată cîteva variante de le¬ 
gare a capătului „rece“ la masă. în 
figura 15 conexiunile sînt făcute co¬ 
rect; curenţii de intrare şi ieşire fi¬ 
guraţi cu linie întreruptă, respectiv 
continuă, se închid pe căi separate. 
Toate celelalte figuri prezintă greşeli 
de conectare; astfel, în figura 16 cu¬ 
rentul de intrare şi cel de ieşire par¬ 
curg traseul comun, b—c. în figura 
17, legarea difuzorului la masă se 




face la masa mufei de intrare, ceea 
ce duce la perturbaţii prin traseul 
comun intrării şi ieşirii, c—a. 

Conectarea suplimentară a unui 
fir între masa de intrare şi cea de ie¬ 
şire, ca în figura 18, va face ca o 
parte din curentul de ieşire al difu¬ 
zorului să se închidă printr-o „la¬ 
tură" a ochiului de intrare, c—a, pu- 
tînd genera fenomene supărătoare 
pentru amplificatorul de audiofrec¬ 
venţă considerat. 

Deci în oricare sistem trebuie să 
definim o masă de intrare, o masă 


b 


2 a 


TEHMSUWS 3/1984 













de semnal avînd impedanţe interne 
egale cu conjugatele complexe ale 
impedanţelor de intrare în 
receptoarele respective. în acest caz, 
exprimînd puterile în decibel- 
miliwatt, se obţine din (4): 

P El (dBm)—P E2(dBm) = S 2(dBm) _ S i(dBm> 

(5) 

Deşi foarte simplă, relaţia (5) are 
utilitate practică importantă, 
exemplele de mai jos ilustrînd trei 
posibilităţi de folosire a ei. Cele trei 
exemple ţin seama de convenţia 
asupra gradelor „S“ valabilă în gama 
undelor scurte (S9 •*—>■ —73 dBm, 
diferenţa între două grade S fiind 6 
dB). 


1. VERIFICAREA RAPIDĂ A 
STĂRII TEHNICE A UNITĂŢII DE 
EMISIE—RECEPŢIE 

Să presupunem că, pe parcursul 
unei legături, radioamatorul 2 anunţă 
că foloseşte un emiţător cu o putere 
de ieşire de 50 W (P E2 = 47 dBm) şi că 
recepţionează emisiunea radioama¬ 
torului 1 eu S8 (S2 = -79 dBm). Pe 
de altă parte, radioamatorul 1 îşi aude 
coresponaentui cu S9 + 10 dB (Si = 
—63 dBm) şi contează pe faptul că 
etajul său final oferă la ieşirea sa,o 
putere de 10 W (P E i = 40 dBm). în 
conformitate cu relaţia (5) însă: 

P E1 = P E 2+ S2- SI = 47- 79 + 63 = 
31 dBm « 1W. 


Acordînd încredere valorilor lui P E2 
şi S2, radioamatorul 1 trebuie să 
admită că diferenţa de 10 dB relativă 
la P E1 se poate datora dezadaptării 
puternice ia joncţiunea UER cu CA, 
respectiv nesatisfacerea condiţiei (2), 
decalibrării S-metrului propriu 
(indicatorul în sine sau lanţul de 
radiofrecvenţă al căii de recepţie), 
sau wattmetrului de radiofrecvenţă 
asociat circuitului de adaptare cu 
antena. 

2. ESTIMAREA PUTERII DE EMISIE 
A UNEI STAŢII CORESPONDENTE 

Există situaţii cînd timpul afectat 
unui QSO trebuie să fie foarte scurt 
(lucrul cu staţii DX, legăturile 



efectuate în cadrul unui concurs). 
Relaţia (5) ne indică faptul că, odată 
schimbate controalele de recepţie 
între cei doi radioamatori, fiecare în 
parte are posibilitatea să calculeze 
puterea de emisie a corespondentului 
său fără a mai fi deci necesar ca 
aceasta să fie precizată în cadrul 
legăturii. 

De exemplu, dacă radioamatorul 2 
recepţionează emisiunea radio¬ 
amatorului 1 cu S6 (S2 = —91 dBm), 
iar radioamatorul 1 pe cea a 
radioamatorului 2 cu S8 (St = —79 
dBm), radioamatorul 1 ştiind că are 
un etaj final care furnizează la emisie 
o putere de 25 W (P E1 = 44 dBm), 
acesta poate calcula puterea 
emiţătorului radioamatorului 2: 
P E 2=Pei + S 1 — S2 = 44 — 79 +91 = 
56 dBm = 400 W. 

3. ŞANSELE LEGĂTURILOR QRP 

Este recunoscut faptul că şansa 
stabilirii unei legături atunci cînd 
operăm o staţie cu putere la emisie 
redusă este mai mare dacă 
răspundem la apelul general al unei 
alte staţii decît atunci cînd lansăm un 
apel propriu. în aceste condiţii, 
devine util să evaluăm dinainte cum 
ne va auzi radioamatorul chemat. 
Evaluarea este posibilă dacă am aflat, 
ascultînd o legătură a sa anterioară 
cu un alt radioamator, puterea cu 
care îşi emite semnalele. 

de exemplu, dacă acesta foloseşte 
un emiţător cu o putere de 100 W (50 
dBm) şi îl recepţionăm cu un nivel de 
S9 (—73 dBm), vom şti imediat cu 
ajutorul relaţiei (5) că dispunînd de 
un etaj final cu o putere de 0,5 W (27 
dBm) vom fi recepţionaţi cu un nivel 
de S5 (—97 dBm), deci în condiţii 
acceptabile, mai ales dacă nu există 
QRM, lucru care justifică tentativa 
stabilirii legăturii. 


1. Cartianu Gh., „Analiza şi sinteza 
circuitelor electrice", Ed. didactică şi 
pedagogică, Bucureşti, 1972. 

2. *** „Standard IARU pentru S- 
metre", Radio (U.R.S.S.), nr. 2, 1979. 




de ieşire, o masă de alimentare şi o 
masă de împămîntare, în total 4 
puncte de masă, fiecare cu o funcţie 
distinctă. Rolul acestor puncte nu 
poate fi inversat. Dacă un montaj 
mai complex se realizează pe o 
placă de cablaj imprimat prevăzută 




cu conectoare în general trebuie 
prevăzuţi 4 pini de masă (alteori nu¬ 
mai 2 pini). De obicei, nu se admite 
formarea buclelor de masă (legarea 
traseului de masă în două sau mai 
multe puncte, ca în figura 18). 

în sistemele mai complicate, for¬ 
marea buclelor de masă este inevi¬ 
tabilă, de exemplu, atunci cînd avem 
o singură surs'ă* de alimentare, un 
singur generator de semnal şi două 
montaje alimentate în comun şi ex¬ 
citate de acest generator (figura 19), 
sau atunci cînd două sisteme sînt 
legate funcţional şi fiecare din ele 
este şi împămîntat (fig. 20). în con¬ 
textul anterior figura 19 poate su¬ 
gera un amplificator stereofonic, 
deci două canale alimentate din 
aceeaşi sursă de curent continuu şi 
atacate de o doză ceramică, magne¬ 
tică sau oricare sursă de semnai 
care are un singur punct de masă. 
Soluţiile de înlăturare a impedimen¬ 
telor provocate de buclele de masă 
în cazul acesta sînt mai greu de g㬠
sit în ceea ce priveşte lucrul la joăsă 
frecventă sau în curent continuu. 


3 











=P- 


i!» 



Revenind la amplificatorul nostru 
operaţional, să facem un prim pas 
pe calea închiderii buclei de re¬ 
acţie: este cel din figura 9, unde in¬ 
trarea inversoare a AO a fost co¬ 
nectată la masă nu direct, ca în figu¬ 
rile 4 şi 5, ci printr-o rezistenţă R,. 
Introducerea acestei rezistenţe nu 
modifică funcţionarea amplificato¬ 
rului neinversor, deoarece curentul 
absorbit de intrare este şi aşa negli¬ 
jabil (teoretic nul, pentru AO ideal). 

Următorul pas îl constituie închi¬ 
derea efectivă a buclei de reacţie 
(fig. 10) prin conectarea rezistenţei 
R 2 între ieşire şi intrarea inversoare. 
Este foarte greu de ghicit ce modi¬ 
ficări survin astfel în funcţionarea 
amplificatorului (anticipăm, dras¬ 
tice!), dar tocmai pentru a fi mai 
uşor, să presupunem că am ales 
cele două rezistenţe egale, R : = R;, 
şi tensiunea de intrare E, = 1 V. (Re¬ 
prezentarea grafică a fost simplifi¬ 
cată, renunţîndu-se la desenarea 
circuitului de alimentare. Pentru a 
vă obişnui mai uşor cu acest sistem 

— pe care îl vom folosi frecvent în 
continuare —, redăm în figura 11 
schema completă a circuitului din 
figura 10.) 

Să presupunem deci că aplicăm 
la intrare tensiunea E, = 1 V, de 
exemplu pozitivă în raport cu masa. 
Amplificatorul fiind neinversor, 
tensiunea de ieşire E„ va creşte tot 
în direcţia pozitivă. Cînd E„ va 
atinge valoarea de 2 V, potenţialul 
intrării inversoare (în raport cu 
masa) va fi de 1 V, deoarece grupul 
Ri + R 2 se află în paralel cu R t şi 
căderile de tensiune pe cele două 
rezistenţe, Ri şi R 2 , sînt egale (se 
neglijează curentul infim absorbit 
de intrare). Prin urmare, în acest 
moment cele două intrări se află la 
acelaşi potenţial de 1 V faţă de 
masă; nemaiexistînd diferenţă de 
potenţial între intrări, AO nu mai are 
ce amplifica, astfel că tensiunea de 
ieşire încetează să crească. Dacă 
totuşi tensiunea E 0 a „apucat" să 
depăşească valoarea de 2 V, poten¬ 
ţialul intrării inversoare (E„/2) de¬ 
vine mai mare de 1 V, deci mai mare 
ca potenţialul intrării neinversoare 
(fixat de E, = 1 V). Apare astfel t di¬ 
ferenţă de potenţial între intrări, E,,/2 

- E„ pe care AO o amplifică, forţînd 
ieşirea la o tensiune E„ care să co¬ 
respundă anulării acestei diferenţe, 
adică E„ = 2E, = 2 V (revedeţi co¬ 
mentariile de la figura 3; în cazul de 
faţă intrarea inversoare are po¬ 
tenţial mai mare, deci tensiunea de 
ieşire va „creşte în direcţia nega¬ 
tivă", adică va scădea pînă la valoa¬ 
rea E„ = 2 V, cînd diferenţa între 
intrări se anulează). 

în mod asemănător se petrec lu¬ 
crurile şi dacă tensiunea de intrare 
E, este negativă, cu deosebirea că 
potenţialul ieşirii se va opri la — 2 V 
faţă de masă. Pentru semnal aiter- 


Fiz. A. MĂRCULESCU 


nativ de intrare, cele două situaţii se 
repetă alternant, tensiunea de ie¬ 
şire variind între + 2 V şi - 2 V faţă 
de masă. 

Să vedem acum ce se întîmplă 
dacă alegem valori diferite pentru 
rezistenţele Ri şi R 2 , de exemplu 
dacă luăm R 2 = 2.Ri. Aplicînd la in¬ 
trare acelaşi semnal E, = 1 V, pozi¬ 
tiv, tensiunea de ieşire va creşte în 
direcţia pozitivă pînă cînd potenţia¬ 
lul intrării inversoare va atinge 1 V, 
adică pînă cînd se va anula tensiu¬ 
nea diferenţială de intrare. Deoa¬ 
rece R 2 = 2.Ri, acest lucru se în¬ 
tîmplă la atingerea valorii E 0 = 3 V 
(căderea de tensiune pe Ri este de 
1 V atunci cînd căderea pe R 2 este 
de 2 V, deci atunci cînd suma lor, 
egală cu E„, este de 3 V). 

Generalizarea acestor observaţii 
este acum evidentă (cine nu a in- 
tuit-o încă, să mai considere nişte 
exemple, ca R 2 = 3.Ri, R 2 = 4.Ri etc.): 
câştigul în tensiune al montajului 
din figurile 10 şi 11, numit amplifi¬ 
cator neinversor cu reacţie nega¬ 
tivă, este: 

R, 4- R, R, 

G ' =~1^ =1+ r7 (2 > 

lată deci ce modificare drastică a 
suferit amplificatorul nostru prin în¬ 
chiderea buclei de reacţie: de la in¬ 
finit (practic sute de mii), pentru AO 
în buclă deschisă, amplificarea în 
tensiune s-a redus la valoarea 1 4- 
4- R 2 Ri, controlabilă exclusiv prin 
alegerea componentelor externe Ri 
şi R 2 . Reducerea amplificării în ten¬ 
siune reprezintă, desigur, un dez¬ 
avantaj, dar faptul că ea nu mai de¬ 
pinde practic de exemplarul de AO 
ales constituie un mare avantaj 
pentru proiectarea schemelor. în 
plus, montajul cu bucla de reacţie 
închisă beneficiază de o bună stabi¬ 
litate a amplificării, reacţia acţio- 
nînd, după cum am văzut, ca un me¬ 
canism de autoreglare. 

Reacţia aplicată prin divizorul 
R 2 Ri este negativă, deoarece 
conduce la scăderea semnalului 
(diferenţial) de intrare, implicit la 
scăderea tensiunii de ieşire. Ea este 
cu atît mai puternică (mai mare), cu 
cit fracţiunea din semnalul de ieşire 
reinjectată la intrare este mai mare, 
deci cu cît raportul Ri/(Ri 4- R 2 ) este 
mai mare. Reţineţi coreiaţia inversă 
dintre reacţie şi amplificare: pe 
măsuri ce creşte reacţia negativă, 
scade amplificarea în tensiune. 

Pe lîngă stabilirea efectivă a cîşti- 
gului în tensiune şi stabilizarea 
acestuia, reacţia îşi spune cuvîntul 
şi asupra rezistenţelor (impedanţe- 
ior) dinamice de intrare şi de ieşire. 
Reamintim că impedanţa dinamică 
se defineşte ca raportul dintre va¬ 
riaţiile mici de tensiune şi variaţiile 
corespunzătoare de curent, Z*.i =- 
= AE/AI. 

Astfel, impedanţa dinamică de in¬ 


trare — foarte mare şi aşa — creşte 
şi mai mult, tinzînd spre infinit, pe 
măsură ce reacţia negativă este 
făcută mai puternică. Intr-adevăr, 
curentul foarte mic absorbit de in¬ 
trările unui AO real depinde de va¬ 
loarea tensiunii diferenţiale de in¬ 
trare; cum reacţia reduce această 
tensiune, curentul de intrare scade 
şi în consecinţă impedanţa dina¬ 
mică de intrare creşte corespun¬ 
zător. 

Dacă în aplicaţiile practice impe¬ 
danţa de intrare prea mare ne de¬ 
ranjează (nu oferă o adaptare bună 
cu sursa de semnal folosită, favori¬ 
zează captarea paraziţilor etc.), nu 
avem decît să conectăm în paralel 
cu intrarea o rezistenţă de valoare 
adecvată. 

Ce se întîmplă la ieşire? Dacă mic¬ 
şorăm, de exemplu, rezistenţa de 
sarcină R 2 (solicităm un curent mai 
mare), ne-am aştepta ca tensiunea 
de ieşire să scadă (creşte căderea de 
tensiune pe „rezistenţa internă de ie¬ 
şire a AO). în realitate, o scădere a 
lui E„ ar conduce la creşterea tensiu¬ 
nii diferenţiale de intrare (scade 
potenţialul intrării inversoare, dat 
de căderea de tensiune pe Ri); prin 
urmare, AO ar reacţiona imediat 
(teoretic instantaneu), readucînd 
pe E 0 la valoarea iniţială. Prin ur¬ 
mare, tensiunea de ieşire rămîne 
neschimbată, AE„ = 0, şi deci impe¬ 
danţa dinamică de ieşire este prac¬ 
tic nulă. 

Nu trebuie să se înţeleagă din 
cele expuse că AO cu bucla de re¬ 
acţie închisă reprezintă perfecţiu¬ 
nea întruchipată în materie de am¬ 
plificare; au şi ele limitările lor, date 
de defazajul produs de ieşire, de 
tensiunile reziduale de intrare, de 
banda de frecvenţă, de deriva ter¬ 
mică (drift) etc., despre care vom 
vorbi la momentul potrivit. 

5. REPETORUL DE TENSIUNE 

O primă aplicaţie practică a 
amplificatorului neinversor cu reacţie 
negativă o constituie repetorul de 
tensiune (fig. 12). Vom vedea imediat 
de ce i se spune aşa şi ce „ştie" el să 
facă. 

Să observăm întîi că schema s-a 
obţinut din cea a amplificatorului 
neinversor (figurile 10 şi 11) prin 
simpla înlăturare a rezistenţei R v 
Reacţia negativă a rămas, ba, mai 
mult, ea este acum totală 
(degenerativă): întreaga tensiune de 
ieşire este aplicată intrării inversoare, 
căderea pe rezistenţa R 2 putînd fi 
neglijată datorită curentului extrem 
de mic. De fapt, în majoritatea 
situaţiilor practice R 2 se înlocuieşte 
printr-un scurtcircuit. 

Intrarea neinversoare are 
potenţialul Ej faţă de masă, dat de 
semnalul de intrare, iar intrarea 
inversoare are potenţialul E 0 , dat de 
reacţia totală. Pentru a menţine nulă 
diferenţa acestor potenţiale cînd E| 
variază, deci pentru ca Ej — E 0 = 0 
(repetăm, AO „lucrează" în sensul 
anulării tensiunilor diferenţiale de 
intrare), ieşirea amplificatorului 
trebuie să aibă în permanenţă 
potenţialul E 0 = Ej faţă de masă. Dar 
aceasta înseamnă că la ieşire regăsim 
în permanenţă chiar semnalul aplicat 
la intrare, neinversat şi neamplificat. 
Aitfel spus, ieşirea nu face altceva 
decît să repete (sau să urmărească) 
fideî semnalul aplicat la intrare. De 
aici şi numele dat montajului — 
repetor de tensiune (volîage foiiower) 
— care semnifică implicit un câştig în 
tensiune egal cu unu, G v = 1. 
Caracteristica de transfer aste chiar 




O să vă întrebaţi, desigur, ce 
„afacere" am făcut realizînd un 
amplificator care nu amplifică. Foarte 
mare, în numeroase situaţii practice, 
în primul rînd, montajul este un 
adaptor de impedanţă cvasiperfect, 
permiţînd preluarea unor semnale de 
la sursele cu impedanţă internă mare, 
fără a le scurtcircuita sau şunta 
semnificativ, şi aplicarea acestor 
semnale unor consumatori (etaje 
următoare) cu impedanţă joasă de 
intrare, fără cădere perceptibilă de 
tensiune. E adevărat, cîştigul în 
tensiune este unitar, dar montajul 
asigură un cîştig enorm în curent, 
implicit în putere. •’ 

In al doilea rînd, funcţionînd ca 
adaptor de impedanţă sau separator, 
montajul oferă un avantaj preţios în 
comparaţie cu clasicul repetor pe 
emitor (tranzistor în conexiune CC): 
spre deosebire de acesta, la repetorul 
cu AO nu mai intervine pragul de 
deschidere a joncţiunilor (cca 0,6— 
0,7 V pentru siliciu), care limita 
inferior semnatul de intrare 
prelucrabil. 

în fine, datorită câştigului enorm în 
buclă deschisă, repetorul cu AO 
permite obţinerea unui cîştig în buclă 
închisă extrem de apropiat de 
valoarea unu, practic G v = 1 (ceea ce 
nu se întîmplă pentru tranzistorul în 
conexiune CC), asigurînd astfel o 
bună fidelitate a reproducerii 
semnalului de intrare. 

6. AMPLIFICATORUL INVERSOR 

Să închidem acum bucla de reacţie 
pentru amplificatorul inversor 
(figurile 6 şi 7), aşa cum se arată în 
figura 13. Intrarea neinversoare este 
conectată direct !a masă, iar semnalul 
de intrare Ej se aplică intrării 
inversoare prin intermediul unei 
rezistenţe, R|. Reacţia propriu-zisă 
este realizată prin rezistenţa R f (f de Sa 
feedback), conectată între ieşire şi 
intrarea inversoare. Este evident că şl 
de această dată reacţia este negativă 
(consideri nd E, > 0, amplificatorul 
inversor propriu-zis determină un 
potenţial negativ la ieşire, pe cînd 
curentul debitat de Ej prin bucla Rf— 
R f tinde să facă ieşirea pozitivă în 
raport cu masa). Prin urmare, reacţia 
va avea acelaşi efect stabilizator, de 


4 






autoreglare, pe care l-am descris 
anterior. Mai precis, ea va acţiona în 
sensul anulării diferenţei de potenţial 
dintre cele două intrări. Cum intrarea 
neinversoare este conectată la masă, 
deci are potenţial zero (masa fiind 
punctul de referinţă), reacţia va face 
ca şi intrarea inversoare să-şi menţină 
în permanenţă un potenţial nul. lată 
un rezultat surprinzător: intrării 
inversoare îi aplicăm semnalul Ej şi 
totuşi ea are în permanenţă un 
potenţial nul. Spunem despre acest 
punct N (nod electric), care se 
comportă ca „un fel de masă" pentru 
restul montajului? că reprezintă o 
masă virtuală sau aparentă. întreaga 
tensiune Ej se distribuie pe rezistenţa 
Rj, care va constitui practic 
impedanţa de intrare a montajului. 
Chiar dacă are potenţialul nul, masa 
virtuală (intrarea inversoare) nu poate 
fi conectată la masa reală, deoarece 
aceasta ar însemna scurtcircuitarea 
terminalelor de intrare ale AO. 


Să vedem în continuare cum 
modifică reacţia negativă cîştiguîîn 



tensiune al amplificatorului inversor. 
Fie, pentru aceasta, un semnal de 
intrare pozitiv, Ej = 1 V. Deoarece 
intrarea inversoare păstrează un 
potenţial nul, tensiunea Ej se 
distribuie în întregime pe rezistenţa 
Rj, producînd, conform legii lui Ohm, 
un curent lj = E/Rj. Dar terminalul de 
intrare al AO nu absoarbe curent 
semnificativ, ceea ce înseamnă că lj 
trebuie să circule prin altă parte, mai 
exact prin R f , spre ieşire (singura 
alternativă existentă). Curentul prin 
Rj este deci obligatoriu egal cu acela 
produs de căderea de tensiune E f prin 
rezistenţa R f , adică: 1, = e/R, = E/R f . 
Prin urmare, Ef/Ej = R/R^ Tensiunea 
E f se măsoară între ieşirea AO şf 
intrarea inversoare, care — repetăm 
— are potenţialul nul. Aşadar, ea este 
numeric egală cu tensiunea de ieşire, 
E f = E 0 . înlocuind mai sus, obţinem 
Eo/Ej = G v = Rf/Rj, sau,'în cuvinte, 
cîştiguîîn tensiune al amplificatorului 
inversor cu reacţie este egal cu 
raportul dintre valoarea rezistenţei de 
reacţie, R { şi cea a rezistenţei de 
intrare, Rj. 

De obicei, relaţia precedentă se 
scrie cu semnul minus în membrul 
drept, G v = — Rf/Rj, pentru a pune în 
evidenţă faptul că semnalul de ieşire 
este inversat (cu sens opus) faţă de 
cel de intrare. Ecuaţia caracteristicii 
de transfer a amplificatorului inversor 
cu reacţie este deci: 



£ Prin neglijarea curentului absorbit 
de intrările AO am obţinut de fapt o 
expresie aproximativă a caracteristicii 
de transfer, care este însă perfect 




acceptabilă în practică dacă se 
îndeplineşte condiţia G v < A 0 j_ (să se 
lucreze cu amplificări în tensiune G v 
cu mult mai mici decît cîştigul în 
buclă deschisă, Aql)- 

Ca şi în cazul amplificatorului 
neinversor, reacţia negativă stabileşte 
şi stabilizează cîştiguîîn tensiune. Tot 
ca acolo — se poate demonstra 
anaiog — reacţia reduce mult (practic 
anulează) impedanţa dinamică de 
ieşire a amplificatorului. în fine, 
reacţia dictează şi valoarea 
impedanţei de intrare, care de data 
aceasta este practic egală cu R j( deci 
independentă de "caracteristicile 
exemplarului de AO folosit. 

Un caz particular important al 
amplificatorului inversor cu reacţie 
este acela în care se ia R f = Rj. Rezultă 
un cîştig unitar în tensiune, mai exact 
G v = —1, ceea ce înseamnă că 
montajul nu amplifică, ci doar repetă 
inversat semnalul aplicat ia intrare, de 
unde şi denumirea sa de inversor. 

Atunci cînd dorim să mărim mult 
câştigul în tensiune al amplificatorului 
inversor, pe baza relaţiei G v = — R/Rj, 
avem la dispoziţie două căi: fie mărim 
pe R f , ceea ce conduce însă la 
creşterea zgomotului şi îa reducerea 
benzii de frecvenţă; fie micşorăm pe 
Rj, deci simultan reducem 
corespunzător impedanţa de intrare a 
montajului. 

Pentru a evita aceste 
inconveniente, în special pentru a 
obţine un cîştig G v ridicat şi totodată 
b impedanţă de intrare suficient de 
mare, putem modifica schema 
amplificatorului inversor din figura 13 
aşa cum se arată în figura 14. După 
cum se vede, nu mai este utilizată ca 
tensiune de reacţie decît o fracţiune 
E r din tensiunea de ieşire E 0 , preluată 


cu ajutorul divizorului R 3 —R 4 : 

‘■-E7ST-- 

Ţinînd cont şi de divizorul Ri - R:, 
obţinem în acest caz un cîştig în 

tensiune:^ R, R, + R, 

Ri R 4 

Se poate demonstra uşor că im¬ 
pedanţa de intrare a montajului 
este tot Ri (rezistenţa înseriată între 
sursa de semnal şi masa virtuală), 

Z« = R. ( 6 ) 

Prin urmare, dacă dorim o 
impedanţă de intrare mare, de 
exemplu Z jn = 1 MO, alegem pe R : 
corespunzător, respectiv Rf = 1 MO. 
Dacă urmărim simultan şi un cîştig 
mare în tensiune, de exemplu G v = 
100 , nu vom mări exagerat valoarea 
lui R z , ci vom alege adecvat 
rezistenţele R 3 ~R 4 . De exemplu, 
.putem lua R z = 1 Mfl, R 3 = 10 kflşi fî 4 
= 1§0 n. Schema practică rezultată 
este cea din figura 15. Despre rolul 
rezistenţei suplimentare R 5 vom vorbi 
în capitolul referitor la curentul de 
polarizare de intrare. 

Evident, pentru a obţine un cîştig 
variabil în tensiune, este suficient ca 
una din rezistenţele R r R 4 să fie 
făcută reglabilă (eventual putem 
înlocui unu! din cele două divizoare, 
R r fî 2 , R 3 -R 4 , printr-un potenţiometru), 

Artificiu! descris poate fi aplicat şi 
amplificatorului neinversor cu 
reacţie. în fine, mai menţionăm că 
pentru a lucra în curent alternativ, 
montajele precedente trebuie 
completate cu condensatoare de 
cuplaj (la intrare şi la ieşire). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



APLICAŢII CU 741^ 

OHMMETRll 

LINIAR 

MARK ANDRES 

Vă propunem alăturat o variantă 
de ohmmetru cu indicaţie liniară, 
realizat cu un amplificator operaţio¬ 
nal de tip 741 (numerotarea termina¬ 
lelor în figură corespunde capsule¬ 
lor cu 2 x 7 pini). Montajul are cinci 
domenii de măsurare, între 0—1 kft 
şi 0—10 MO, cu liniaritate foarte 
bună (excepţie face eventual dome¬ 
niul de 10 MO, unde, în funcţie de 
exemplarul AO folosit, abaterile pot 
depăşi ±5%). 

Schema se compune din două 
blocuri, şi anume un generator de 
tensiune de referinţă (tranzistorul T 
cu piesele aferente) şi un amplifica¬ 
tor inversor cu reacţie, realizat cu 
AO. Alimentarea se face de la o 
sursă dublă de ±9 V, preferabil sta¬ 
bilizată. Cu modificări adecvate, 
tensiunile de alimentare se pot lua 
între ±6 V şi +15 V. 

Alimentată de la sursa +9 V prin 
rezistenţa de limitare R:, dioda Zener 
DZ stabilizează ia cca 5,6 V tensiunea 
la bornele divizorului R 2 —R?—R 4 . 
Tranzistorul, în montaj repetor pe 
emitor, este polarizat în bază cu o 
fracţiune din această tensiune, re¬ 


glată fin din R 3 (în jurul lui 1,6 V), 
astfel ca în emitor să obţinem exact 
1 V (la bornele lui R 5 ). 

Operaţionalul, în configuraţie de 
amplificator inversor de curent 
continuu, are ca sarcină instrumen¬ 
tul M (miliampermetru cc cu 1 mA la 
cap de scală), în serie cu rezistenţa 
reglabilă Ru, care se ajustează ast¬ 
fel ca ansamblul M + R t 4 să consti¬ 


tuie un voltmetru cc cu exact 1 V la 
cap de scală. 

Rezistenţa de măsurat, R>, este 
conectată în bucla de reacţie nega¬ 
tivă, intrarea neinversoare este 
pusă la masă prin Ru, iar intrării in¬ 
versoare i se aplică, prin rezisten¬ 
ţele etaion R ft — R ]0 , tensiunea de re¬ 
ferinţă de 1 V din emitorul lui T. Cîş- 
tigui în tensiune fiind dat de rapor¬ 


tul dintre rezistenţa de reacţie şi 
cea de intrare (aici R ft — R 10 ), rezultă 
că indicaţiile instrumentului vor fi 
direct proporţionale cu valorile R.„ 
adică montajul va funcţiona ca 
ohmmetru cu scară liniară. Pentru 
un domeniu dat, acul va. indica la 
cap de scală atunci cînd R, va fi 

(CONTINUARE ÎN PAG. 17) 


7EHNS0M 3/1984 


5 



(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 


Tabelul nr. 12.1 — Pan 


rezonat Oi 


exemi 


DIN LUCRĂRILE 
SIMPOZIONULUI NAŢIONAL 
AL RADIOAMATORILOR - 
BUZĂU 1983 


Tabelul nr. 12.2 — Rezultatele de calcul pentru filtrul din exemplul nr. 3 


I Varianta de caicul 


Parametrul 


f„(kHz) 
CiKpF) 
R (fi) 


Calculate 

(PF) 


în montaj 
(PF) 


Alegem aproximarea Cebişev cu 
riplul a = 1 dB, pentru care din tabe¬ 
lul nr. 3 rezultă coeficienţii de cal¬ 
cul: qi — 2 ,21; Kt .2 = 0,638; K 2.3 — 
0,546. înlocuind în relaţia prece¬ 
dentă (18—A), avem: 

_ 2^21 _ 

Cf_ 2x 7 T x9 155,055 x 10 3 x600 
= 64,03 pF. 

Cu relaţia (6-1) calculăm Ca = 
_ 9 155,055 „ ocoec „, n -3_ Q1Qn ^ 


nate prin care este conectat filtrul la 
montaj (ca în transceiverul A412, de 
exemplu). 

Menţionăm că filtrul a fost calcu¬ 
lat în mod asemănător în trei va¬ 
riante, adică şi pentru riplu de 0,1 
dB şi respectiv 0,5 dB, dar am ales 
varianta cu riplul de 1 dB pentru că 
oferea pentru C/,i = C,* o capacitate 
mai mare. Aceasta ne permite să 
compensăm capacitatea unui cablu 
coaxial de 40 cm cu care unul din 
terminalele filtrului este conectat la 
montaj în transceiverul A412, 

Caracteristica de frecvenţă a fil¬ 
trului este prezentată în figura 10 pe 
care sînt notate poziţiile unor 
puncte caracteristice, ale căror co¬ 
ordonate sînt prezentate separat în 
tabelul nr. 10 (pentru a păstra preci¬ 
zia de citire). 

Banda reală de trecere, ca şi frec¬ 
venţa centrală se caiculeaza folo¬ 
sind coordonatele punctelor 8 şi 9: 

B mb = 2,716 kHz, faţă de 3 kHz 
propus în calcule; 

f„ = 9 154,432 kHz, faţă de 
9 154,305 kHz calculat. 

Flancul superior (opus purtătoa¬ 
rei) poate speida la prima vedere, 
dar el va fi corectat prin filtre (pa¬ 
sive sau active) în joasă frecvenţă, 
în transceiverul A412 este asigu¬ 
rată conectarea acestor filtre: pe re¬ 
cepţie utilizînd conexiunea exte¬ 
rioară între detectorul de produs şi 
amplificatorul audio de recepţie, iar 
pe emisie filtru pasiv la intrarea am¬ 
plificatorului de microfon şi/sau mo¬ 
dificarea valorilor condensatoare¬ 
lor de cuplaj. Aceste consideraţii 
vor fi reluate la exemplul nr. 4. 

Flancul inferior (al purtătoarei) se 
prezintă însă excepţional. El asigură 
pe porţiunea utilă (între -10 dB şi 
-60 dB, respectiv punctele 7 şi 2) o 
, 60-10 
panta de-= 

r O i KO QA i — Q ICO yfCA 


EXEMPLUL NR. 2 


Folosind primele patru rezona¬ 
toare din tabelul nr. 9, să se proiec¬ 
teze un filtru pentru SSB a cărui re¬ 
zistenţă terminală să fie R = 600 fi. 
Datele medii ale rezonatoarelor au 
fost calculate în capitolul 7 : Ca- = 
26,865 x 10' 1 pF; f s =.9 152,055 kHz; 
Co = 6,25 pF. 

Deoarece experienţa arată că 
banda de trecere reală se obţine 
totdeauna puţin mai îngustă, alegem 
B.jb = 3 kHz. în exemplul precedent 
s-a calculat că intervalul de rezo¬ 
nanţă al rezonatoarelor este foarte 
mare în raport cu banda de trecere, 
aşa că, neexistînd restricţii deose¬ 
bite pentru parametrul de proiectare 
A', putem încerca să-l alegem astfel 
ca să obţinem R = 600 ft. 

Plecînd de la relaţia (18), după 
transformări algebrice deducem 
expresia lui Ci pentru a obţine R la 
o valoare dată: 


x 26,865 x 10' 3 = 65,58 pF 

2,21 _ . 

(18) ~ 2ttx9 154,305x10^x65,58x10 12 ’ 

- 585,88 ii, faţă de R = 600 n 
propus. 


Cu relaţiile de la capitolul 5 pen¬ 
tru filtre cu n, = 4 rezonatoare, com¬ 
ponentele filtrului sînt: 

■Ci 2 = C, 4 = 0,638 x 65,58 = 41,84 pF; 

0 > 3 = 0,546 x 65 x 58 = 35,81 pF; 

C „1 = O* = (1,5 - 0,638) x 65,58 = 
56,52 pF; 

C p2 = Cps = (1,5 — 0,638 - 0,546) x 

x 65,58 = 20,72 pF. 

Valorile reale din montaj pentru 
C P i ... C,* vor fi corectate, căci în va¬ 
lorile de calcul sînt incluse şi capa¬ 
cităţile montajului,, adică Co al fiec㬠
rui rezonator, capacitatea rezona- 
tor-capsulă metalică şi capacitatea 
faţă de masă a condensatoarelor 
Ci. 2 , C 2 . 3 , C 3.4 pe care în cazul de faţă 
le-am considerat 2 pF. 

în montajul real se vor folosi deci: 

C P i = = 56,52 - 6,25 - 2 = 

48,27 pF; 

Cm = C P 3 = 20,72 - 6,25 - 2 = 
12,47 pF. 

Schema filtrului este cea din fi¬ 
gura 4.4, cu observaţia că C',,i co¬ 
respunde lui C /,1 şi aşa mai departe. 
Condensatoarele C',,, şi C ' />4 nu se 
vor monta în caseta metalică a fil¬ 
trului, ci pe placa de montaj a insta¬ 
laţiei în care se utilizează, căci valo¬ 
rile lor reale se vor mai ajusta o dată 
la reglajul final pentru a îngloba şi 
capacităţile parazite ale montajului 
sau ale eventualelor cabluri ecra¬ 


Conform relaţiei (6—2) avem: 


de unde deducem 


cazul nostru rezultă 


+ 1 = 1,51. Alegem 


Precalculăm f« cu relaţia (17) pre¬ 
supun)nd A = 2: 


A = 1,5 cu care calculăm complet 
filtrul: 


Tabelul nr.10 — Coordonatele punctelor din figura 10 


: recvenţi 


13,12 dB/100 Hz, 


Tabelul nr.11 — Coordonatele punctelor din, fi gura 11 


Atenuare 

(dB) 


9 084,716 
9 087,667 
9 089,506 
9 090,647 


9 094.679 
9 095,618 
9 097,096 


6 


TEHNiUM 3/1984 










adică mult mai bună decît în cazul 
filtrelor industriale pentru SSB. 
Pentru acestea panta flancurilor, 
calculate de noi cu datele din [14], 
este: XF9A = 5,02 dB/100 Hz; 
dB 

XF9B = 5,625 —-; , - ; EMF500 = 
100 Hz 

dB 

= 8,78 ^ (calculat pentru 6 

şi 60 dB). Z 

Este adevărat însă că filtrele in¬ 
dustriale menţionate au ambele 
flancuri la fel, ceea ce permite atît 
utilizarea ca FBLS, cît şi ca FBLI (ca¬ 
zul filtrelor XF9A şi XF9B), sau în 
orice caz nu mai necesită filtre tre- 
ce-jos în audiofrecvenţă. 

Pentru comparaţie, în figura 11 şi 
tabelul nr. 11 este prezentată carac¬ 
teristica unui filtru în scară de tip 
FBLI calculat cu formulele simplifi¬ 
cate care neglijează pe C<> (aşa cum 
s-a arătat în capitolul 6), metodă 
care este prezentată şi în [22, 24, 26] 
şi preluată în numeroase descrieri 
de construcţii de transceivere. 

Filtrul ales pentru comparaţie cu 
exemplul nostru este realizat cu 5 
rezonatoare foarte apropiate de 
cele din exemplul nostru, căci sînt 
fabricate de aceeaşi firmă şi cu 
frecvenţa serie foarte apropiată de 
acestea. Se observă că, nevalorifi- 
cînd „accidentul" de pe curba de 
răspuns, provocat de rezonanţa pa¬ 
ralel a rezonatoarelor (punctul 16), 
ambele flancuri sînt aproape la fel şi 
au o alură care aminteşte mai de¬ 
grabă pe cea a filtrelor Ceblşev cu 
q = oo (fjg. 9 ). indiscutabil, pantele 
oricăruia dintre flancuri nu suferă 
comparaţie nici măcar cu filtrele in¬ 


dustriale, nicidecum cu cea a filtru¬ 
lui din exemplul nostru. 

Alte comparaţii între caracteristi¬ 
cile de frecvenţă ale filtrelor în 
scară calculate cu metodele simpli¬ 
ficate şi cele ale unor filtre indus¬ 
triale se pot consulta în [14]. 

EXEMPLUL HH. 3 

Să se realizeze un FBLS pentru 
SSB cu cele 5 rezonatoare ai căror 
parametri sînt prezentaţi în tabelul 
nr 12.1, proiectat astfel încît rezis¬ 
tenţa terminală să fie R = 600 IX iar 
banda de trecere B= 3 kHz. De¬ 
oarece rezonatoarele au intervalul 
de rezonanţă mult mai mare decît 
Bm* (Af = 16,44 4- 19,67 kHz), pro¬ 
iectarea urmează o metodică simi¬ 
lară cu cea din exemplul precedent, 
cu deosebirea că pentru calculul 
capacităţilor din componenta filtru¬ 
lui se vor folosi formulele exacte de 
la capitolul 5 pentru cazul n = 5 re¬ 
zonatoare. 

Din aceste motive vom prezenta 
direct rezultatele calculelor în tabe¬ 
lul nr. 12.2, obţinute în 3 variante, 
pentru aproximări Cebîşev cu riplu- 
rile de 0,1 dB, 0,5 dB şi 1 dB. 

Schema filtrului corespunde ce¬ 
lei din figura 4.5. S-a realizat va¬ 
rianta a ll-a, deoarece capacitatea 
în paralel cu terminalele (C,,! = C /)5 
= 45,46 pF) satisface cerinţele pen¬ 
tru a utiliza filtrul în montaje obiş¬ 
nuite şi aceasta pentru o valoare 
mai mare a parametrului de proiec¬ 
tare A faţă de varianta a IIl-a, deci 
cu atenuarea la revenire mai mare. 

Curba de răspuns a filtrului reali¬ 
zat este prezentată în scară logarit- 
mică în figura 12.1 (deci axa ordo- 


Tabelul nr. 13.1 — Rezultatele de calcul pentru filtrul din exemplul nr. 4 
(Co + Cmontaj = 7,5 pF) 



natelor gradată în dB) şi în scară li- (căci curba nu „urcă" mai sus de 

niară (axa ordonatelor gradată în -6Q dB), ci, din contră, duce la 

rapoarte de tensiuni) în figura 12.2 lărgirea benzii de oprire şi deci la 

pentru a putea observa mai bine ri- îndepărtarea faţă de purtătoare a 

piui rea! în bandă. lobului de revenire a caracteristicii. 

Din motive de dimensiuni ale de- Pentru alte cazuri similare (cu f, 
senului, reprezentarea în scară li- foarte dispersat) recomandăm ur- 


niară nu conţine decît Caracteris¬ 
tica în jurul benzii de trecere (pînă 
la aproximativ -20 dB). 

Exemplul a fost ales pentru că de¬ 
monstrează în modul cel mai su¬ 
gestiv afirmaţiile din capitolul 6 w 
feritoare la alegerea rezonatoarelor 
pentru filtre. 

Deşi, după cum rezultă din tabe¬ 
lul nr. 12.1, frecvenţele de rezo¬ 
nanţă serie ale rezonatoarelor se 
eşalonează pe 2 179 Hz (între rezo¬ 
natoarele nr. 4 şi nr. 5), valorile Ca ş i 
La: fiind destul de grupate: pentru 
Ca: valoarea medie este Ca = 30,677 
x 10' 3 pF, cu abateri de la un rezona¬ 
tor la altul cuprinse în limitele 
-5,78% şi +4,55%, iar pentru La va¬ 
loarea medie este La= 11,66 mH, cu 
abateri între -4,55% şi +5,98%. 

Dacă am fi considerat drept crite¬ 
riu unic de sortare frecvenţa de re¬ 
zonanţă serie (cum se mai consi¬ 
deră încă în unele publicaţii), ar fi 
trebuit să declarăm inutilizabil setul 
din exemplu (sau cel puţin să eli¬ 
minăm rezonatorul nr. 4). Singurul 
loc în care curba de răspuns a filtru¬ 
lui a fost perturbată de această si¬ 
tuaţie este zona imediat la stînga 
flancului purtătoarei (fig. 12.1), de 
unde rezultă clar că „nulurile" filtru¬ 
lui nu sînt coincidente. „Riplul" ast¬ 
fel rezultat în banda de oprire a fil¬ 
trului nu numai că nu deranjează 



Figura 13.1 Figura 13,2 



mătoarele: 

a) Nu se vor utiliza rezonatoarele 
al căror f, este dispersat faţă de res¬ 
tul grupului (cum a fost rezonatorul 
nr. 4 în exemplul nostru), dacă frec¬ 
venţa acestora este mai mare decît 
cele ale grupului. Prin aceasta se 
evită deformarea curbei de răspuns 
în zona benzii de trecere sau a flan¬ 
cului purtătoarei. 

b) Cînd se calculează valoarea 

medie a lui f„ se vor elimina rezona¬ 
toarele cu f, prea dispersat. în 
exemplul nostru, pentru f, s-a cal¬ 

culat media excluzînd rezonatorul 
nr. 4 şi s-a găsit: f v = 8 396,189 kHz. 

Din examinarea curbei de răspuns 
a filtrului (fig. 12.1) rezultă că banda 
de trecere reală este: 

Bjda = 8 400,216 - 8 397,530 = 
= 2,686 kHz, iar frecvenţa centrală 

f _ 8 400,216 + 8 397,530 

° ~ 2 

= 8 398,873 faţă de 3 kHz şi respectiv 
8 398,659 kHz presupuse în caicul. 

Examinînd însă curba din figura 
12 .1, se observă că cele două frec¬ 
venţe în care atenuarea este cea 
mai mare (nulurile filtrului) cores¬ 
pund valorii medii a lui f, a „grupu¬ 
lui" de rezonatoare (punctul 2) şi la 
f, a rezonatorului „izolat" de grup 
(punctul 1). 

EXEMPLUL NR. 4 

Să se proiecteze un FBLS cu n = 6 
rezonatoare ai căror parametri me¬ 
dii sînt: f, = 9 746,550 kHz; Ca = 25 x 
10' 3 pF şi Co = 5,5 pF. Cu relaţia (3) 
intervalul de rezonanţă al rezona¬ 
toarelor este: 

25 x 10 3 

Af = 9 746,550 —- =~ = 22,15 kHz 

2 x 5,5 

Se alege B idB = 2,8 kHz, în care 
• Af 22,15 

— = ~ ~o a = 7 -9 > 3.5. deci in- 

t>3 dB 4,0 

tervalul de valori permise pentru A 
fiind mare, putem încerca proiecta¬ 
rea după metodica de la exemplul 
nr. 2 urmărind să obţinem R = 600 fi. 
S-au calculat trei variante, cu rezul¬ 
tatele sintetizate în tabelul nr. 13.1. 
Dintre acestea s-a realizat varianta a 
îl-a (pentru riplul a = 1 dB), deoa¬ 
rece valoarea lui C,,i este suficient de 
mare pentru ca filtrul să fie utilizabil 
direct în montajul transceiverului 
A41? 

1 (CONTINUARE IN PAG. 19) 

7 


TEHNIUM 3/1984 





în numeroase scrisori, cititorii re¬ 
vistei „Tehnium" ne pun întrebări re¬ 
feritoare la sistemul Dolby. Nu de 
puţine ori au fost cerute desluşiri 
asupra acestui sistem electronic, din 
care apărea drept concluziă gene¬ 
rală totala lui necunoaştere. Acest 
articol îşi propune ă explica într-o 
manieră accesibilă constructorilor 
începători ce reprezintă sistemul 
Dolby -şi modul său de funcţionare. 

Dacă sîntem posesorii unui mag¬ 
netofon sau ai unui casetofon, pu¬ 
tem face cîteva experienţe simple, 
din care rezultă o serie de concluzii 
foarte importante. 

Să efectuăm o înregistrare a unui 
program sonor de fa o sursă audio 
ţradio, picup, alt magnetofon etc.). 
In cazul în care conţinutul progra¬ 
mului sonor prezintă în permanenţă 
pasaje fortissimo, de amplitudine 
mare, în mod continuu, atunci cînd 
ascultăm înregistrarea efectuată 
constatăm că este aproape inden- 
tică cu programul sonor iniţial. 

Să efectuăm apoi o altă înre¬ 
gistrare cu potenţiometru I pentru 
stabilit nivelul semnalului de înregis¬ 
trare la aceeaşi „valoare" ca şi în ca¬ 
zul precedent,’ dar cu potenţiometru! 
care reglează nivelul semnalului de 
ia sursa programului sonor îa zero, 
deci înregistrare cu semnai de in¬ 
trare zero. Ascultînd ulterior această 
înregistrare, cu nivelul de ascultare 
obişnuit (acelaşi ca la înregistrarea 
anterioară), vom auzi un fîşîit, pe 
care II vom numi în continuare zgo¬ 
mot de fond. El provine aproape în 
întregime de ia banda magnetică, la 


Ing. EMIL MARIAIM 

care se mai adaugă şi sursele de 
zgomot proprii ale lanţului electroa- 
custic: sursa programului sonor şi 
magnetofonul (casetofonul) cu care 
se face înregistrarea. Acest zgomot 
de fond reprezintă un semnal nedo- 
rit, prezent la toate înregistrările, in¬ 
diferent de calităţile aparatelor folo¬ 
site. 

Cele două probe descrise anterior 
au fost făcute tocmai pentru a pune 
în evidenţă zgomotul de fond. El 
este prezent în ambele înregistrări, 
dar în prima înregistrare este „mas¬ 
cat" de semnalul util puternic (cu 
toate că există totuşi imprimat pe 
bandă), iar a doua înregistrare îl evi¬ 
denţiază complet. 

Pentru o edificare completă a pro¬ 
blemei, să facem o a treia înregis¬ 
trare, după o sursă al cărei program 
sonor conţine semnale de amplitu¬ 
dine mică şi mare. La audiere, zgo¬ 
motul de fond este mascat de pasa¬ 
jele fortissimo, dar apare în timpul 
pauzelor sau în cadrul pasajelor pia- 
nissimo. Este necesar să amintim 
faptul că unele magnetofoane pre¬ 
zintă un zgomot de fond mai mare, 
iar altele un zgomot de fond mai 
mic. Evident, nu facem aprecieri la 
magnetofonul simplu de larg con¬ 
sum, cu zgomot de fond şi brum 
propriu, care poate reda o bandă de 
audiofrecvenţă restrînsă în ceea ce 
priveşte frecvenţele ridicate. Refe¬ 
rinţele noastre sînt valabile pentru 
un magnetofon relativ perfecţionat, 
care poate reda bine frecvenţele 
înalte. Cu cît va fi mai „bogată" re¬ 
producerea frecvenţelor înalte, cu 


-30 

Z3 

"™ r . 1 :l 



""" 



1 


—. 















z 






z 





"* ho 













z 

d 


“ 



■ . "F 






Fig. f.\ Modul de prelucrare-a::Sefîî 
naiului de intrare ■ — algbritrr 
Dolby. 



atît magnetofonul va evidenţia mai 
clar prezenţa zgomotului de fond. 

în scopul eliminării zgomotului de 
fond, inginerul american Ray Dolby 


a pus la punct sistemul care-i poartă 
numele. El a pornit de la faptul că 
zgomotul de fond apare numai 
cazul pasajelor muzicale pianissimo 


ROB 8135 


Irig. PAUL PQPESCU, 
Rîmnicu Wlleea 

Preamplificatoarele audio de 
înaltă calitate se caracterizează prin 
zgomot redus, distorsiuni mici şi 
sensibilitate ridicată, corespunz㬠
toare nivelului sursei de semnai. în 
, funcţie de caracteristicile sursei de 
semnal (cap de magnetofon, doză 
magnetică, microfon dinamic), răs¬ 
punsul în frecvenţă al preamplifica- 
torului trebuie să egalizeze răspun¬ 
sul global al lanţului imprimare-re- 
dare, în funcţie şi de suportul audio 
utilizat (disc, casetă sau bandă mag¬ 
netică). 

Aceste deziderate se obţin cel mai 
comod cu ajutorul circuitelor inte¬ 
grate optimizate pentru astfel de 
aplicaţii. Un exemplu în acest sens îl 
constituie circuitul dual ROB 8135 
(Î.C.C.E.), compatibil funcţional şi 
pin cu pin cu circuitu! MC 1303L 
(Motorola), circuit larg utilizat în 
construcţiile audio de înaltă fideli¬ 
tate. ROB 8135 conţine două ampli¬ 
ficatoare operaţionale compensate 
în frecvenţă extern, pentru o mai 
mare flexibilitate în utilizare, cu per¬ 


formanţe ridicate în ceea ce priveşte (dependentă de reţeaua de compen- în figura 1 este prezentat un 
zgomotul etajului de intrare. Circui- sare), ceea ce îl recomandă şi în cir- preamplificator combinat de înaltă 

tui se caracterizează şi prin viteza cuitele corectoare de ton sau mixere calitate, care răspunde normelor 

de urmărire ridicată a semnalului audio. Hi-Fi DIN 45 500, adantat următoa- 




ÎN 1JUF/3V 

jnit- 


, 7 Ş0 K SI 51KXI 

-Wr-i rWri 

,6 rr1wr 


10/1F/6V our 

-Hl -1 





TEHNIUM 3/1984 









magnetică. 



pe banda magnetică. 


cît să includă elementele prezentate medii-îpalte. Ulterior, semnalul co- 

anterior, caracteristice înregistrării rectat se aplică unui filtru trece-sus 

şi redării. variabil şi apoi unui amplificator de 

Să urmărim diagramele prezentate ieşire, A,. în funcţie de amplitudine^ 

în figura 1. Ele reprezintă modul „de semnalului de intrare se reglează 

corectare" a semnalului audio iniţial, panta filtrului variabil trece-sus, F 2 . 

ce urmează a fi înregistrat. Nivelul Astfel, semnalul care se găseşte la 

de 0 dB corespunde semnalului ieşirea filtrului F-, comandă-jn ace-» 
electric de amplitudine maximă (for- laşi timp şi intrarea amplificatorului 

tissimo). Nivelul de —40 dB cores- A 2 , după care semnalul de ieşire din 

punde semnalului de amplitudine A 2 este redresat în blocul redresor şi 

minimă (de 100 de ori mai mic decît aplicat unui integrator n&liniar. 

semnalul maxim). La 0 dB nu se Acesta comandă în final panta varia- 

face nici o corecţie. La —10 dB se bilă a filtrului trece-sus. Rezultă 

face o expansiune de +2 dB la frec- imediat funcţionarea circuitului au- 

venţa de 2 000 Hz, acţiunea de ex- xiliar. La semnale mari de frecvenţă 

pansiune pornind de la frecvenţa de medie-înaltă, acestea sînt amplifi- 

500 Hz. Pentru un nivel de intrare al cate puternic de amplificatorul A 2 , 

semnalului util de —20 dB, expan- redresate în blocul redresor şi apli- 

siunea este de ordinul a+5 dB‘pen- cate blocului integrator neliniar, 

tru frecvenţa de 2 000 Hz, pornind care comandă blocarea filtrului -F 2 . 

tot de la frecvenţa de 500 Hz. Pen- în acest caz la ieşirea amplificatoru- 

tru un nivel minim de —40 dB, ex- lui A-, nu avem semnal auxiliar 

pansiunea prezintă un nivel de (semnalul b). Rezultă că pentru 

+8 dB la 2 000 Hz, pornind de la semnale iniţiale de intrare care con- 

200 Hz, iar la frecvenţa de 10 000 Hz ţin un spectru de frecvenţe medii- 

expansiunea atinge nivelul de înalte cu amplitudine mare, blocul 

+12 dB. Este uşor de văzut că expan- auxiliar nu adaugă la semnalul pen¬ 
siunea este maximă către frecven- tru înregistrare un semnal suplimen- 

ţele înalte şi nivelul mic al semnalu- tar. La semnale mici de frecvenţă 

lui audio, deoarece aici spectrul medie-înaltă, acestea sînt amplifi- 

zgomotului de fond are ponderea cate insuficient de blocul A 2 , redre- 

cea mai mare. La redare este prevă- sate de blocul redresor, aplicate in- 

zut un dispozitiv electronic care tegratoruiuî ineliniar care nu „blo- 

execută riguros identic gradele de chează" decît într-o măsură mică fil- 

comprimare a semnalului audio în- tru! F 2 . Deci semnalele de frecvenţă 

registrat, pentru obţinerea semnalu- medie-înaltă trec prin filtrul F 2 şi, ul- 

lui audio iniţial (nemodificat). terior, amplificate de amplificatorul 

, o explicare şi' mai clară a siste- A h se însumează cu semnalul iniţial 

mului este oferită de schemele bloc (apare semnalul b). Astfel se obţine 


şi este mascat de pasajele fortis- 
simo. Rezultă că pasajele pianissimo 
trebuie prelucrate în aşa fel încît 
prin sistemul de înregistrare-redare 
al magnetofonului să eliminăm zgo¬ 
motul de fond. în timpul înregistr㬠
rii, cînd apare un pasaj muzical pia¬ 
nissimo, amplitudinea lui se măreşte 
artificial şi ulterior el se înregis¬ 
trează. La redare se procedează in¬ 
vers, micşorînd amplitudinea mărită 
artificial a semnalului audio util, în 
aşa fel încît semnalul final să fie 
identic cu cel iniţial. De aici rezultă 
modul în care este eliminat zgomo¬ 
tul de fond. La înregistrare, zgomo¬ 
tul de fond, care ar fi fost compara¬ 
bil cu semnalul audio util (semnalul 
pianissimo), este cu 8—10 dB mai 
mic decît el, deoarece semnalul au¬ 
dio de amplitudine mică a fost mărit 
artificial. La redare, semnalul audio 
mărit artificial (pianissimo) este 
micşorat pentru a fi redat în mod 
normal, dar în acelaşi timp este mic¬ 


şorat şi zgomotul de fond înregistrat 
odată cu el, tot cu 8—10 dB, deoa¬ 
rece zgomotul de fond face parte 
din semnalul deja înregistrat. în 
acest fel sistemul permite ameliora¬ 
rea raportului semnal-zgomot cu 
8—10 dB. 

Principiul fiind explicat, urmează 
să vedem modul de funcţionare 
electronică a acestui sistem. La în¬ 
registrare, sistemul electronic se 
poate concepe relativ uşor, deoa¬ 
rece, teoretic, ajunge să realizăm o 
expansiune dinamică a semnalelor 
electrice slabe, lăsînd nemodificate 
semnalele electrice puternice. La re¬ 
dare, problema se complică, deoa¬ 
rece trebuie să ştim cînd să efec¬ 
tuăm compresia semnalului electric 
şi cu cit să compresăm pentru a 
egala gradul de expansiune, în sco¬ 
pul redării unui semnal identic cu 
cel iniţial. Deci apare obligatorie fo¬ 
losirea unui sistem electronic prev㬠
zut cu un algoritm de aşa natură în- 


prezentate în figurile 2 şi 3. In tim¬ 
pul înregistrării (fig. 2), o parte a 
semnalului audio, amplificată supli¬ 
mentar, este „adăugată" semnalului 
iniţial, adăugare care urmăreşte sis¬ 
temul de codificare prezentat în fi¬ 
gura 1. Urmărind schema bloc din 
figura 2, se observă că semnalul ini¬ 
ţial este repartizat pe două căi. Ca¬ 
lea principală nu modifică semnalu! 
iniţial (semnalul a). Calea auxiliară 
selecţionează componentele de am¬ 
plitudine mică- şi cu frecvenţa ridi¬ 
cată (pornind de la 100 Hz) ce tre¬ 
buie adăugate la semnalul principal 
(semnalul b), urmărindu-se obţine¬ 
rea semnalului destinat înregistrării, 
conform algoritmului prezentat în fi¬ 
gura 1 (semnal a + b). 

Să analizăm acum schema bloc a 
circuitului auxiliar (fig. 4). Semnalul 
iniţial se aplică unui filtru trece-sus 
fix (FJ, unde de la început se eli¬ 
mină componentele de frecvenţă 
joasă. în continuare semnalul con¬ 
ţine numai componente de frecvenţe 


semnalul destinat înregistrării, care 
evident este acum „amplificat" în 
spectrul frecvenţelor medii-înalte de 
amplitudine mică. Repetăm că am¬ 
plificarea suplimentară a semnalului 
electric iniţial se face conform algo¬ 
ritmului prezentat în figura 1, în 
mod continuu. La redare (fig.3), un 
sistem de codificare identic cu cel 
utilizat la înregistrare permite identi¬ 
ficarea amplificării suplimentare a 
frecvenţelor medii-înalte (semnalul 
b). Semnalul amplificat suplimentar 
este „scăzut" din semnalul înregis¬ 
trat şi deci la ieşirea din amplificator 
obţinem semnalu! original (semnalul 
a). Se observă în acest caz plasarea 
amplificatorului auxiliar într-o buclă 
de contrareacţie, în opoziţie de fază 
.cu semnalul înregistrat, deci prin în¬ 
sumarea lor obţinem semnalul iniţial 
(a), neafectat de zgomotul de fond. 


BIBLIOGRAFIE; 

Le Haut Parleur, nr. 1604 









S 

10 “frecv 1 

E:NTA 1 

3k 

z 



















10 

PSeCVEÎSTA Hz 1 

Ok 



Comutator 

SURSA 


TRECVENTA Hz 

V CC = - 6V) 

sare Cîştig în tensiune 


Sensibilitate 2 mV 


= 9 cnVs, C = 1,5 nF 
= 19 crtVs, C = 910 pF 


Excursie maximă Sa 
ieşire5 V ef 


retor surse de semnal: picup cu 
doză magnetică (PHONO), cap 
magnetofon sau casetofon (TAPE), 
microfon dinamic (M!C). 

Selectarea sursei de semnal, im¬ 
plicit a corecţiilor de egalizare şi a 
sensibilităţii, se face cu ajutorul co¬ 
mutatorului dual SURSA. Perfor¬ 
manţele preamplificatorului şi con¬ 
diţiile de operare sînt trecute în ta¬ 
bel. Curbele de egalizare corespun¬ 
zătoare sînt prezentate în figurile 2, 
3 şi 4. 

Dată fiind sensibilitatea ridicată a 
circuitului, se face observaţia că 


performanţele generale ale acestui 
preamplificator sînt direct legate de 
soluţia constructivă adoptată. Regu¬ 
lile de proiectare a circuitelor impri¬ 
mate pentru montaje funcţionînd cu 
niveluri mici la intrare (tipic 
2 mV/50 kfl) trebuie riguros respec¬ 
tate. 

Componentele externe pasive vor 
fi alese corespunzător (rezistoarele 
de tip peliculă metalică, condensa¬ 
toarele de tip stiroflex sau ceramice, 
iar condensatoarele electrolitice cu 
tantaî). 


TEHNIUM 3/1984 


9 













• LA BSRERES BT¥T¥SRTLSB 


Q îoi 2SK23 


Q 102 2SC629 


Multiplelor probleme tehnice solicitate de cititorii 
redacţiei vine să le dea răspuns rubrica de laţi. 

După cum se poate constata, acordăm prioritate 
solicitărilor ce au ca obiectiv întreţinerea şi repararea 
aparaturii electrocasnice, refoiosirea şi reutilizarea 
aparatelor 'şi componentelor de producţie mai veche 
şi, în aceiaşi timp, soiicitărilor legate de economisi¬ 
rea energiei (sub toate aspectele). 

Dialogul cu tinerii constructori amatori va cuprinde 
cele mal diverse domenii de electronică, electroteh¬ 
nică, mecanică, foîotehnică. 



T Ci03 

f—1 1.002 / 


LXX 

f ?00 

Ct05 



Mr n 


Pagini realizate de 


g. ILiE MIHĂESCU 


ANGHEl MAR1US - CONSTANŢA 

Reconstituirea părţii de FM a receptoru¬ 
lui dv. nu este prea complicată. Trebuie să 
urmăriţi cu atenţie cablajul imprimat şi 
acolo unde lipsesc unele trasee să le refa- 
ceţi cu sîrmă. 

O schemă aproximativă cu piesele indi¬ 
cate o publicăm alăturat (provine tot de la 
un receptor japonez) care vă poate ajuta în 
această operaţie. 

Alimentarea este cu 15 V, iar bobinele 
circuitelor osciiante au miez magnetic. 


Ca acest tuner să funcţioneze în norma . 
OIRT trebuie să procedaţi în felul următor: 
deconectaţi C 101, C 104 şi C 106, apoi în 
locul lor montaţi cîte un condensator de 23 
pF (tot mic, plachetă). Manevraţi cu foarte 
multă atenţie miezul de la L 103, pînă cînd 
încep să apară posturi. în această situaţie 
se reglează şi miezurile de la L 101 şi L 
102 (chiar în această ordine). Toate miezu¬ 
rile se vor introduce mai mult în bobină 
faţă de situaţia iniţială. Nu se va umbla la 
miezul bobinei T101. 


Qiq.3 2SC629 


rffm 

?,T & 


7,9 6800 

-f- f —vw—4 


ilfiiHăliQiQi 



Vcc 20 2C NC 20 2A 2Y 


Vcc 6A 6Y 5A 5Y <SÂ 


n nsmsrhnsnerm 


■ 

MhHiBM giOj ya icu D j 



lOiEliEliQiEIiQiiii 





SZÂTMARY CAROL — BRAŞOV 

Toate circuitele ce le posedaţi se 
construiesc şi în ţara noastră şi au 
echivalenţe directe astfel: SN7400 = 
CDB400; SN7420 = CDB420; 

SN7406 = CDB 406; SN7442 = 
CDB442; SN7410 = CDB410; 

SN7490 = CDB490. 

Ca să fiţi siguri de conectare, vă 
prezentăm şi un desen cu modul ge¬ 
neral de citire a terminalelor la un 
circuit cu 14 terminale. Circuitul in¬ 
tegrat se aşază cu terminalele în jos 
şi se priveştef capsula de sus. Pe 
capsulă există totdeauna un semn în 
relief la unul din capete. Din stînga 
acestui semn, în sens trigonometric, 
se numără terminalele. în unele ca¬ 
zuri terminalul (pinul) 1 are în drep¬ 
tul său şi un punct. 


e ”0(1) noRi v cc Rom %(? 


TEODORESCU PETRE — BUCU¬ 
REŞTI 

Conexiunile sînt valabile numai 
pentru tipurile de memorie indicate, 
C1101A şi MK4007. TMS1101NC are 
o singură tensiune pentru V D şi V DD , 
de —10 V. 


ADDRESS 6 1 O 
ADDRESS 8 2 C 
ADDRESS 7 3 L f 


2201 L 50 pF 


ADDRESS 5 6 
ADDRESS 1 7 


MK 4007 (MQSTEK) 
CI 101 A CIIMTEL.) 



312 DATA IN 
] 11 ADDRESS 4 


DULGHERU MINAI - PIATRA 
NEAMŢ 

Circuitul integrat AN241 (produs 
Matsushita) conţine un detector MF 
plus un preamplificator de audio- 
frecvenţă. Este oarecum similar cu 
TA A 661, cu excepţia preamplifica- 
torului AF care poate fi utilizat sepa¬ 
rat. Din schema de conexiuni puteţi 
să vedeţi mai bine modul de conec¬ 
tare. 

7 1 





n 12 

AFîf-—► 

9 P- 


1HI 

«Un 


TEHNIUM 3/1984 








ORADEA 


DORMEAM SILVIU 


FND 500 este format din 7 seg¬ 
mente LED-GaAsP (înălţimea fiec㬠
rui segment fiind de 0,5 inch), de ti¬ 
pul cu catod comun. Aceasta im¬ 
pune ca după ieşirile- decodorului 
447 să montaţi porţi inversoare 
CDB404. 

Conexiunile la capsulă sînt: 
1 —segment E; 2 —segment D; 
3—catod comun; 4—segment C; 
5—punct zecimal; 6—segment B; 
7—segment A; 8—-catod comun; 
9—segment F; 10—segment G. 


După FAIRCHSLD — 
Optoelectronica Data Book 

10 9 8 7 6 



1 2 3 4 5 


DENEŞ CAROL - TG. OCNA 


TDA 1042 este amplificator de au- 
diofrecvenţă ce se poate alimenta 
cu tensiune cuprinsă între 9 şi 18 V. 
La tensiunea de 14 V şi sarcina de 
4fî, circuitul debitează’ 10 W. 

Curentul de repaus este de apro¬ 
ximativ 25 mA, iar curentul maxim 


LeONTE DUMITRU - BIRLAD 


La televizorul '„Grigorescu“ se 
poate înlocui în etajul final linii tu¬ 
bul PL 36 cu tubul PL 500. 

Operaţia nu este nici grea şi nici 
periculoasă. 

Tubul PL 36 are tensiunea de fila¬ 
ment de 25 V, iar PL 500 are 27 V. 
Nici în circuitele de filament şi nici 
în celelalte circuite din televizor nu 
se operează vreo modificare. 

Trebuie să luaţi un soclu pentru 
PL 500 de la care, cu fire (foarte 
bine izolate), îl conectaţi la un culot 
de PL 36, ţinînd cont de fiecare 
electrod în parte. Ambele tuburi au 
anodul la căpăcel. 

Vă prezentăm şi legăturile la soclu 
pentru cele două pentode. 

Deci se leagă astfel între PL 500 şi 
PL 36: 

4 2, 5 7, 1 + 2 -> 5, 6 + 7 4, 

3 + 8-» 8. 



PL36 


Picioruşele de la culot se încăl¬ 
zesc cu ciocanul şi se scot capetele 
de sîrmă rămasă de la vechile leg㬠
turi; se îndepărtează şi cositorul din 
ele cu un chibrit ascuţit. 

Firele de interconexiune se cosi- 



PL500 


toresc întîi de soclul tubului PL 500, 
apoi pe fiecare fir se trage cîte o bu¬ 
cată de tub izolator (1—2 cm), după 
care, ţinînd cont de electrozi, se in¬ 
troduc pe rînd firele în picioarele 
culotului de care se cositoresc. 


TQWSÂ TEODOR — JUD. ARAD 

Alimentarea receptorului „Unirea" 
de la reţea se poate efectua prin in¬ 
termediul schemei alăturate. 

Transformatorul se construieşte 
pe un miez cu secţiunea de 6 cm 2 , 
unde în primar (ni) se bobinează 
1 850 de spire din CuEm cu diame¬ 
trul de 0,2 mm, iar în secundar (n2) 
se bobinează 500 de spire CuEm cu 
diametrul de 0,25 mm. 

Secundarul se cuplează la o punte 
1PM1 sau la 4 diode 1N4004 (sau 
echivalente). 

Filtrarea tensiunii redresate se 
face cu două condensatoare elec¬ 
trolitice şi un drosel. Droselul este 



construit pe un miez de fier cu sec- permite fereastra miezului. în locul 
ţiunea de 4—5 cm 2 pe care se bobi- droselului poate fi folosit şi un rezis- 
nează sîrmă CuEm 0,3—0,35 mm cît tor de 1 kO/2 W. 


strumentul va indica un curent de 
peste 500 mA şi TDA 1042 se încăl¬ 
zeşte, înseamnă că acest circuit este 





de ieşire nu trebuie să depăşească 
3,5 A. 

Ca să vă daţi seama de starea 
acestui circuit, cuplaţi un amperme- 
tru în serie cu alimentarea; dacă in- 


defect şi, bineînţeles, trebuie înlo¬ 
cuit. 

în lipsa lui TDA 1042 se poate 
face separat un circuit cu 
TBA81QAS. 


STAN EMIL — PLOIEŞTI 

Sunetele de frecvenţe joase şi 
înalte pot fi scoase în evidenţă chiar 
dacă la amplificator nu este instalat 
sistem de corectare a caracteristicii 
de frecvenţă. 

Construiţi filtrul RC din figura al㬠
turată şi intercalaţi-l între preampli- 
ficator şi amplificator. 

Se construieşte cîte un exemplar 
pentru fiecare canal. 

Efectul acestui filtru constă în ate¬ 
nuarea frecvenţelor medii. Cel mai 
comod este cuplarea filtrului chiar 
la potenţiometrul de volum. 


DELEAMU VSOREL — JUD. BQTO- 

ŞANI 

Cu un tub electronic miniatură de 
la fostele radioreceptoare alimentate 
la baterii, de tipul 1T4, se poate rea¬ 
liza un miniradioreceptor după 
schema alăturată. Montajul este de 
tip detector cu reacţie, la care audi¬ 
ţia se face într-o cască cu impe- 
danţa de cel puţin 50 ii Bobinele se 
construiesc pe o carcasă de carton 
sau material plastic cu diametrul de 
8—12 mm. Bobinaful este spiră 
lîngă spiră, pe un singur strat. 

Pentru gama undelor medii se va 
bobina astfel: Li (bobina de cuplaj a 
antenei) are 15 spire CuEm 0,2; L 2 
are 95 de spire CuEm 0,2; L 3 are 20 
de spire CuEm 0,2. Şocul de radio- 
frecvenţă S are 250 de spire CuEm 
0,1 sau liţă de radiofrecvenţă bobi¬ 
nate pe o carcasă cu miez de ferită 
sau ferocart. 


TEHNIUM 3/1984 










AM 3 ARC ATI 
RUJ.OTA 


Ing. NICOLAE CARP 

Rondelele' de cauciuc opresc 
pătrunderea apei prin găurile 0 
11 mm practicate în plăcile de 
separaţie, orificii aşezate astfel: 
două la baza plăcilor şi cîte unu! 
la partea superioară a montanţi¬ 
lor din babord şi tribord ai ra¬ 
melor de stejar 40 x 40 mm ce 
întăresc plăcile de separaţie pe 
contur. Evident, găurile practi¬ 
cate vor trebui să fie coaxiale. 

Prin scoaterea buloanelor de 
rigidizare se pot îndepărta 
bloc-secţiile pupa şi prova, cor¬ 
pul median aşezat pe remorca 
uşoară putînd fi utilizat ca rulotă 
pentru două persoane. 

Coastele CI, C2, C3, C4, îm¬ 
preună cu ramele de stejar de 
pe conturul plăcilor de separa¬ 
ţie, sînt suficiente pentru a se 
determina curbura corpului me¬ 
dian şi a da soliditatea necesară 
întregului ansamblu. 

Puntea şi bordajele se reali¬ 
zează din scînduri de brad de 


Propun celor ce iubesc la fel 
de mult sporturile nautice şi 
drumeţiile realizarea unui velier 
sau şalupă cu motor cu cabină 
(două cuşete), transformabil cu 
relativă uşurinţă într-o mică ru¬ 
lotă. 

Materialele şi dimensiunile din 
desenele alăturate conduc la o 
greutate totală a construcţiei de 
circa 400 kg, tractabilă deci pe 
o remorcă uşoară pe două roţi, 
ataşabilă la „Dacia“ 1300. 

Principiul constructiv adoptat 
a fost următorul: coca ambarca- 
ţiei se obţine prin ataşarea, unul 
de altui, a trei corpuri indepen¬ 
dente, etanşe, numite bloc-sec- 
ţie prova, bloc-secţie median şi 
bloc-secţie pupa, rigidizate pen¬ 
tru a forma un corp comun cu 
cîte 4 buloane 0 10 mm şi ron¬ 
dele de cauciuc de 2—3 mm 
grosime petrecute pe buloane 
între planurile de separaţie din¬ 
tre corpuri, în secţiunile A şi B. 


10 mm grosime şi 50—60 mm 
lăţime, îmbinate cu nut şi feder. 
La chituirea rosturilor se poate 
utiliza un chit din praf de cretă 
frecat în ulei de in. După usca¬ 
rea chitului, atît la exterior cît şi 
la interior se întinde cu pensula 
un strat de răşini sintetice, reali¬ 
zat în două mîini. Se aşteaptă 
întărirea răşinii şi se freacă bine 
cu hîrtie abrazivă faţa lucioasă 
rezultată, pentru a permite buna 
aderare a straturilor ulterioare 
de vopsea. 

Este bine să se facă şi o chi¬ 
tuire la interior, mai ales pe 
zona de fund a cocii şi pe pere¬ 
ţii laterali pînă la 10—15 cm 
deasupra liniei de plutire. Dacă 
se poate procura răşină sufi¬ 
cientă, este de mare folos apli¬ 
carea unui strat şi în interior, 
pentru acoperirea chituirii şi im¬ 


plicit asigurarea etanşeităţii în¬ 
tregii coci. 

în cazul armării ambarcaţiei 
ca velier, se execută cutia deri- 
vorului din tego de 12 mm gro¬ 
sime, în poziţia arătată de de¬ 
sen, cu petrecerea pereţilor late¬ 
rali ai cutiei peste chilă. Se va 
avea o deosebită grijă la închi¬ 
derea cu chit a interstiţiilor între 
cutia derivorului şi chilă, zona 
aceasta fiind sub linia de plutire. 

La lungimea totală a ambarca¬ 
ţiei de 5,20 m s-a utilizat un ca¬ 
targ de 6 m, amplasat deasupra 
popului arătat în desen, cu un 
ghiu de 2,70 m. 

Dacă se renunţă la vele şi se 
adoptă varianta „şalupă cu mo¬ 
tor", se elimină derivorul, cutia 
derivorului şi cîrma, motorul 
out-bord de tip Veterok de 
8—12 CP outînd să fie montat 


B/oc seche meddA. 


Jirjni 


, Chili» dulap 6&e/ 


Şlib IQmm lâfjme pătruns 


S-pjbtvd 5m ar 
/ şroiime. 


Âe>/* Jt'e&rm/ed 




c?rrf>i. 


JsPir-h'CteK 3oo 


fărl/n* 


12 


TEHNiUM 3/1984 












indiferent de varianta aieasă, 
nu se va renunţa la stratul izola¬ 
tor termic prevăzut în pereţii ca¬ 
binei. La execuţia celor 8 hu¬ 
blouri s-a utilizat geam de 3 mm 
tăiat circular, peste care s-a 
aplicat o ramă în forma unei co¬ 
roane circulare, executată din 
tablă de oţel de 2 mm, cromată, 
fixată peste ochiul de geam în 
patru şuruburi 0 6 mm, trecute 
prin pereţii cabinei. Spaţiul din¬ 
tre cabină şi ramă, determinai 
de grosimea geamului, a fost 
umplut cu frînghie de in muiată 
în răşină şi înfăşurată în jurul 
conturului exterior al geamului. 

Ventilarea cabinei se face în 
bune condiţii dacă pe acoperişul 
acesteia se ataşează — deasu¬ 
pra unui orificiu corespunzător 
— o trompa (o pipă de 0 
80—10Q mm, înaltă de circa 
200 mm), realizată . într-un cot 
de ţeavă neagră, sudat pe o 
flanşă. 

Pentru prepararea hranei în 
rulotă, se recomandă utilizarea 
spirîierelor cu spirt lichid (fără 
fitil) ce se găsesc în comerţ. Nu 
dau miros, nu fac fum, sînt de 
mici dimensiuni şi economice în 
utilizare. 

Remorca uşoară pe două roţi 
trebuie obligatoriu înscrisă în 
circulaţie şi se dotează cu cata- 
dioptri, lămpi de semnalizare 
spate de „Dacia" 1300 şi lampă 
pentru iluminat.,;placa celui de-al 
treilea număr de circulaţie, ace¬ 
laşi cu al automobilului care'o 
tractează. La aşezarea ambarca- 
ţiei pe rulotă se va avea grijă să 
se echilibreze cît mai bine siste¬ 
mul astfel încît acesta să nu 
tragă în sus sau să apese prea 
mult pe nuca de cuplaj a dispo¬ 
zitivului de tractare, care de ase¬ 
menea se găseşte în comerţ. 

De menţionat că, reaiizaîă în 
varianta velier, ia dimensiunile 
date şi în forme nu tocmai obiş¬ 
nuite din punct de vedere naval, 
ambarcaţîa prezentată a dovedit 
uşurinţă'în manevrare, o 'bună 
stabilitate şi o surprinzător de 
bună urcare de vînt, cu o derivă 






I SiSTALATIA de FRINARE 

Or, ing. TRAI AN CANŢĂ 


DSN NR. TRECUT) 


dentă de sistemul de frînare princi¬ 
pal, fiind formată dintr-un ansamblu 
de piese prezentate în figura 6, după 
cum urmează: 1 — levierui complet; 
2 — mînerul; 3 — cablul; 4 — bucşa 
crestată; 5, 6 — piuliţele; 7,11, 17 — 
şuruburile; 8, 16 — rondelele; 9 — 
agrafa; 10 — levierul; 12 — axui; 13 

— cama; 14 — resortul de readucere 
a levierului; 15 — setul de plăcuţe 
frînă; 18 — resortul de menţinere a 
plăcuţelor. 

Prin deplasarea minerului 2, fixat 

— clasic — la podeaua autoturismu¬ 
lui, între scaunele faţă, cu ajutorul 
şuruburilor 7, se acţionează cablu¬ 
rile de frînă 3 care, prin rotirea ca¬ 
mei 13 (fig. 6a), blochează plăcuţele 
de frînă 15 pe discurile frînei faţă. 
Cele patru plăcuţe de frînă 15 sînt 
montate în blocul etrier de frînă 
faţă. Frînă de securitate are raportul 
de demultiplicare 37,68. 

Instalaţia de frînare a autoturisme¬ 
lor OLTCIT a fost omologată inter¬ 
naţional conform regulamentului eu¬ 
ropean ECE 13 de către „Citroen*' la 
Institutul de mine Monthlery — 
Franţa. * 


Pe etrierul spate, dealtfel ca şi pe 
cel din faţă, se află un şurub de pur- 
jare prevăzut cu un căpăcel protec¬ 
tor. 

Llmitatorui- de presiune 1 este 
montat în partea din spate stînga a 
autoturismului, pe circuitul de frî¬ 
nare spate (fig. 5) cu ajutorul supor¬ 
tului 10 şi al şuruburilor 13. întreg 
ansamblul este protejat cu o car¬ 
casă din plastic fixată pe caroserie. 
S-au notat cu : 1 — corpul limiîato- 
ruiui; 2 — ansamblul piston; 3 — 
garnitura pistonului; 4 — ansamblul 
supapă; 5, 6 — garniturile; 7 — do¬ 
pul filetat; 8 — burduful pentru pro¬ 
tecţie praf; 9 — elementul acţionare 
a pistonului; 10 — suportul de fixare 
a limitatoru lui; 11 — pîrghia de co¬ 
mandă; 12 — resortul compensator; 
13 — şurubul;, 14 — p rezonul; 15 — 
rondela; 16 — resortul comandă li- 
mitator. 

Limitatoru! funcţionează pe princi¬ 
piul egalizării presiunilor în două in¬ 
cinte separate prin intermediul unei 
supape cu bilă şi arc. în prima .in¬ 
cintă presiunea este creată de 
pompa centrală de frînă prin inter¬ 
mediul lichidului de frînă care p㬠
trunde prin orificiul O. Conîrapre- 
siunea la nivelul supapei este creată 
prin intermediu! forţei dezvoltate de 
un arc compensator 12 cu acţionare 
continuă şi un arc de comandă 16 
care acţionează pe măsura creşterii 
sarcinii pe puntea spate asupra pîr- 
ghiei 11 . în continuare, împingătorul 
9 transmite forţa; celor două arcuri 
la pistonul 2 , care comandă bila su¬ 
papei 4, ce se află în poziţia a nor¬ 
mai deschisă. 

Odată cu creşterea presiunii la in¬ 
trarea în Iimitator, asupra pistonului 
2 acţionează rezultanta acestei pre¬ 
siuni care este echilibrată de către 
forţele dezvoltate de resortul com¬ 
pensator şi de comandă. Presiunea 
la ieşirile O, şi 0 2 creşte pînă în 
momentul echilibrării celor două 
forţe, moment în care bila supapei 
închide accesul lichidului şi deci 
creşterea presiunii în sistemul de frî¬ 
nare spate. 

Orice creştere a sarcinii pe puntea 
spate conduce la creşterea forţei 
dezvoltate de către resortul de co¬ 
mandă şi automat o creştere a pre¬ 
siunii în sistemul de frînare spate. 
La reducerea presiunii la intrarea O 
(prin ridicarea piciorului de pe pe¬ 
dala de frînă), echilibrul celor două 
forţe care acţionează asupra pisto¬ 
nului 2 se strică şi, în consecinţă, 
supapa este deschisă de către pisto¬ 
nul 2 , obţinîndu-se reducerea pre¬ 
siunii în circuitul spate. 

în timpul frînării, schimbarea pozi¬ 
ţiei caroseriei faţă de puntea spate 
nu mai influenţează valoarea presiu¬ 
nii în circuitul spate. Forţa dezvol¬ 
tată de resorturile de comandă şi 
compensator este astfel calculată 
încît blocarea roţilor spate să fie evk 
tată în timpul procesului de frînare. 

Frînă de securitate este indepen¬ 




TEHNIUM 3/1984 









MIM: 

UIMI WBM 

*7 


Ca la orice alt automobil dealtfel, 
mecanismul de direcţie al autoturis¬ 
melor LADA reprezintă o structură 
relativ gingaşă, foarte sensibilă la 
tratamentul brutal. O denivelare ata¬ 
cată în regim ridicat de viteză sau 
contactul, în aparenţă blînd, al uneia 
din roţile anterioare cu bordura la 
executarea unui viraj sînt cauze care 
aproape sigur fac ca după cca 1 000 
km de rulaj să apară uzuri prema¬ 
ture ale unor anvelope, iar stabilita¬ 
tea vehiculului să se înrăutăţească. 
Asemenea efecte pot apărea însă cu 
timpul, după o perioadă mai mare 
de rulaj şi în mod natural, ca urmare 
a slăbirii strîngerii unor elemente ale 
direcţiei sau punţilor. 

lată deci motive temeinice care 
justifică atenţia ce trebuie acordată 
verificării periodice a aşezării co¬ 
recte a roţilor pe sol. Trebuie să se 
reţină că, chiar dacă nu s-au produs 
evenimente deosebite care să aten¬ 
teze la corectitudinea aşezării roţi¬ 
lor, controalele ce se vor descrie 
este bine să fie făcute la fiecare 
10 000 km de rulaj. 

Pentru autovehiculele actuale cu 
mecanisme de direcţie şi punţi com¬ 
plicate, la care se impune un înalt 
grad de securitate a circulaţiei în 
condiţiile unui trafic efectuat în 
alură vie, verificarea unghiurilor di¬ 
recţiei este o operaţie destul de 
complicată şi fină. Această conside¬ 
raţie este susţinută de observaţia că 
pe timpul efectuării verificării se 
cere măsurarea cu mare precizie a 
unor dimensiuni în zone greu acce¬ 
sibile şi prin operaţii complexe. Ast¬ 
fel, în cadrul unei operaţii complete 
se impune măsurarea unghiurilor de 
carosaj (cădere), convergenţei, un¬ 
ghiului de înclinare longitudinală a 
pivotului fuzetei (unghiul de fugă) şi 
celui de înclinare transversală a 
acestuia. Măsurarea lor cu exacti¬ 
tate necesită existenţa unei apara¬ 
turi complexe şi, bineînţeles, a unui 
personal specializat. 

Totuşi, controlul periodic al co¬ 
rectitudinii aşezării roţilor directoare 
pe soi se poate face, fără mari pre¬ 
tenţii de_ precizie, de către fiecare 
amator. în orice caz, verificarea se 
impune cu necesitate ori de cîte ori 
roţile punţii din faţă au fost supuse 
unor şocuri chiar aparent neimpor¬ 
tante. ' 

înainte de începerea verificării tre- 


□ r. ing. MIHAI STRATULAT 

buie să se controleze cu atenţie sta¬ 
rea elementelor componente ale di¬ 
recţiei şi punţii din faţă, care influ¬ 
enţează nemijlocit posibilitatea şi 
stabilitatea reglajelor. Este vorba în 
primul rînd de rulmenţii roţilor din 
faţă, jocul în articulaţiile barei de 
conexiune, gradul de uzură al pneu¬ 
rilor şi presiunea din ele, fermitatea 
fixărilor şi strîngerilor diferitelor de¬ 
talii. Numai după înlăturarea defec¬ 
ţiunilor constatate se poate trece la 
controlul geometriei direcţiei, avînd 
garanţia obţinerii unor rezultate co¬ 
recte. 

Este necesar să se reţină că am¬ 
bele roţi de direcţie trebuie să fie în 
stare tehnică bună, cu acelaşi grad 
de uzură şi, în mod obligatoriu, de 
acelaşi tip. 

în al doilea rînd se va face un 
control al stării bucşelor de cauciuc 
ale articulaţiilor barelor de reacţie 
ale punţii din spate, făcînd remedie¬ 
rile eventual necesare — şi aceasta 
deoarece metoda ce se va prezenta 
se bazează pe aşezarea corectă a 
roţilor acestei punţi. 

In sfîrşit, se va efectua controlul 
presiunii în pneuri, care se va ex¬ 
tinde şi la roţile din spate, ţinînd 
seama că acest parametru trebuie 
să aibă valorile impuse de uzină sau 
poate fi superior cu 0,1 kgf/cm 2 . 

Pentru efectuarea măsurătorilor 
sînt necesare o riglă gradată cu lun¬ 
gimea de cel puţin 10 cm, un fir cu 
plumb şi o sfoară lungă de aproxi¬ 
mativ 3 m. 

Cu ajutorul acestora se poate rea¬ 
liza un control aproximativ al un¬ 
ghiului de cădere (carosaj) şi al 
convergenţei roţilor directoare. 

în vederea efectuării controlului, 
automobilul se aduce pe o suprafaţă 
plană orizontală, care, pentru uşu¬ 
rinţa accesului la punctele de re¬ 
glare, este bine să fie prevăzută cu 
un canal de vizitare. 

VERIFICAREA UNGHIULUI DE Cì 
DERE 

Precum se ştie, unghiul de cădere 
sau de carosaj al roţilor din faţă ex¬ 
primă înclinarea laterală a acestora 
în raport cu verticala. Pentru verifi¬ 
carea acestui parametru geometric 
se suspendă roţile din faţă şi se de¬ 
termină punctele de bătaie maximă; 
perpendicular pe direcţia acestora 


TEHNIUM 3/1984 




se marchează cu o cretă pe flancul 
anvelopei două repere diametral 
opuse, A, care reprezintă punctele 
de fulaj egal sau zero, aşa cum se 
arată în figura 1. 

Apoi se învîrtesc roţile astfel încît 
reperele marcate mai înainte să fie 
dispuse după o linie verticală, aşa 
cum se arată în figura 2. 

în această poziţie a roţilor, în care 
efectul fulajului roţii este anulat, au¬ 


tomobilul se aşază din nou pe sol şi, 
comprimînd uşor suspensia şi prin 
line deplasări succesive înainte-îna- 
poi, se stabileşte poziţia liberă nor-* 
mală de aşezare a tuturor roţilor pe 
sol; se va reţine că, în final, reperele 
de pe roţi trebuie să fie dispuse tot 
după o linie verticală, ca în figura 
anterioară. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


15 












PROCEDEU 
DE DEVELOPARE 
A HlRTIEI COLOR 


fng. V. CĂLINESCU 


într-un număr anterior al revistei 
(„Tehnium" nr. 1/1984) a fost pre¬ 
zentată cititorilor o doză-pentru de¬ 
veloparea hîrtiei color. Utilizînd o 
asemenea doză procesul de develo¬ 
pare a hîrtiei devine similar cu cel al 
developării peliculelor, evident cu 
chimicalele destinate prelucrării hîr¬ 
tiei. Caracteristica acestui mod de 
lucru constă în aceea că materialul 
foîosensibil este imobil, iar soluţiile 
de lucru se vehiculează în acelaşi 
vas. 

In cadrul articolului de faţă este 
prezentat un procedeu de develo¬ 
pare a hîrtiei care are caracteristic 
faptul că soluţiile de lucru sînt imo¬ 
bile, fiecare aflîndu-se într-un vas 
distinct, şi materialul foîosensibil 
este transferat dintr-o soluţie 
înîr-alta. Principiul este desigur cel 
folosit curent la developarea în tase; 
diferenţa constă în aceea că se folo¬ 
sesc corpuri de doze în loc de tase, 
iar hîrtia fotografică color este vehi¬ 
culată într-o ramă de doză (cadru 
porthîrtii). 

Sistemul prezintă următoarele 
avantaje: 

— cantitatea de hîrîie developată 
este relativ mare la un singur ciclu 
de lucru; 

— se evită vehicularea repetată a 
soluţiilor de lucru; 


— se micşorează procesul de oxi- 
dare a soluţiilor; 

— este facilitată menţinerea tem¬ 
peraturii soluţiilor în limitele pre¬ 
scrise; 

— spaţiul necesar pentru develo¬ 
pare este extrem de mic. 

Dezavantajul procedeului constă 
în dificultatea aplicării sale pentru 
formate mai mari de 13 x 18 cm, 
dată fiind rigiditatea scăzută a hîr¬ 
tiei, fapt ce împiedică developarea ei 
în doze de tipul descris. 

Teoretic procedeul poate fi aplicat 
şi în cazul developării hîrtiei alb-ne- 
gru, dar acest lucru ar fi justificat 
doar în cazul unor lucrări de serie la 
care expunerea este garantat co¬ 
rectă. în mod uzual micile imperfec¬ 
ţiuni de expunere se corectează prin 
modificarea duratei revelării în cazul 
fotografiilor alb-negru. Felul proce¬ 
sului de developare determină nu¬ 
mărul de vase cu soluţii, respectiv 
procese cu trei sau cu două băi. So¬ 
luţia optimă ar fi să se realizeze in¬ 
stalaţia de lucru pentru trei băi, uti¬ 
lizarea ei în cazul a numai două băi 
fiind oricînd posibilă. 

Menţionăm că prin numărul de băi 
se înţeleg doar soluţiile de revelare, 
stop (stop/fixare) şi albire (albire/fi¬ 
xare) sau stop/albire/fixare. Stabili¬ 
zarea se va realiza în afara instala¬ 


ţiei într-o tasă obişnuită. 

Fotoamatorii de la noi din ţară fo¬ 
losesc de regulă următoarele mărci 
de hîrtie color: 

— AZO (R.S.R.) — două băi; 

- FORTE (R.P.U.) - trei băi; 

— FOMA (R.S.C.) — trei băi; 

— AGFA (R.F.G.) — două sau trei 
băi, în funcţie de tipul hîrtiei. 

Rama cu hîrtii se transportă ma¬ 
nual dintr-o doză într-alta după o 
uşoară scuturare. Unele procese de 
developare prevăd şi spălări inter¬ 
mediare de scurtă durată (10—20 s) 
care se vor realiza într-un vas sepa¬ 
rat. 

Instalaţia de developare este re¬ 
dată în schiţa din figura 1. Reperele 
componente sînt: 1) recipient; 2) 
doze (două sau trei); 3) suporturi la¬ 
terale (două); 4) placă de bază; 5) 
cleme de fixare (patru); 6) rezistenţe 
de încălzire (două); 7) şuruburi spe- 


O 

ciale (două); 8) suporturi centrele 
(două). 

Să analizăm instalaţia de develo¬ 
pare pe baza figurilor 1 şi 2 (detaliu 
secţiune). în recipientul 1 se află 
dozele 2 cufundate în apă. Nivelul 
apei va fi ceva mai scăzut decît ni¬ 
velul soluţiilor din doze, astfel încît 
forţa arhimedică dată de voiumul 
dislocuit să nu determine plutirea 
dozelor. Se poate lucra cu un nivel 
mai ridicat ai apei, în care caz se 
vor ataşa dozelor mici greutăţi de 
plumb. Recipientul este susţinut de 
suporturile laterale 3 prin interme¬ 
diul a două şuruburi speciale, 7, ast¬ 
fel încît să poată balansa. Suportu¬ 
rile sînt prinse cu holzşuruburi în 
placa de bază 4 (din lemn). De mar¬ 
ginea recipientului se prind patru 
cleme, 5, care servesc susţinerii re¬ 
zistenţelor de încălzire, 6. Rezisten¬ 





ţele servesc aducerii la temperatura 
nominală de lucru a apei din reci¬ 
pient şi implicit a soluţiilor de lucru. 
Măsurarea temperaturii se face cu 
un termometru plasat convenabil în 
doza cu revelator. Măsurarea tempe¬ 
raturii celorlalte soluţii nu este ne¬ 
cesară deoarece toleranţa cea mai 
severă este cea~a temperaturii reve¬ 
latorului. Termostatarea soluţiilor 
este indicat să se facă automat folo¬ 
sind un termometru electronic care 
să comande încălzirea. 

Dozele sînt aşezate în recipient pe 
suporturile 8 astfel încît apa să 
poată circula şi pe dedesubtul lor. 
Uniformizarea temperaturii apei şi 
soluţiilor de iucru, precum şi agita¬ 
rea acestora se realizează prin ba¬ 
lansarea intermitentă a recipientului. 
Această operaţie se poate face ma¬ 
nual sau mecanic. Pentru mecani¬ 
zare sugerăm ca soluţie folosirea 
unui micromotoreductor (2—5 rpm) 
pe ai cărui arbore de ieşire să se fi- 


6 


TEHNIUM 3/1984 


























BW: 


IIBILITAŢII 

FILMELOR 


xeze o camă excentrică iar aceasta 
să acţioneze lateral jos asupra reci¬ 
pientului. Cama va avea porţiunea 
de cădere foarte rapidă. Limitarea 
balansărilor libere se va face cu 
opritoare laterale. 

Puterea rezistenţelor nu va depăşi 
în total 250—-300 W; se pot folosi 
rezistenţe de încălzire pentru acva¬ 
rii. Pentru confecţionarea rezistenţei 
propunem următoarea soluţie: 
într-un tub metalic (o bucată de 
ţeavă aromată de alamă), mai scurt 
cu 20—30 mm decîî lungimea reci¬ 
pientului, cu un diametru de 
12—20 mm, se introduce centric fi¬ 
rul rezistiv spiralat şi se umple restul 
spaţiului cu nisip foarte fin sau sare 
fină de bucătărie., Capetele firului 
care ies din tub se dublează cu un 
fir de cupru începînd de la circa 
15—20 mm de capetele tubului spre 
interior, astfel Inc?t să se evite încăl¬ 
zirea pe porţiunile externe. Capetele 
tubului se închid cu dopuri izola¬ 
toare sertizate pe ţeavă. Dopurile 
vor admite ieşirea firului pe centru 
şi vor etanşa interiorul tubului. Pen¬ 
tru calculul rezistenţei (alegerea sîr- 
mei ca materia!, diametru şi lun¬ 
gime) în funcţie de puterea' nece¬ 
sară şi tensiunea de alimentare este 
necesar să apelaţi la sprijinul unui 
specialist elecîroîehnician. Se poate 
folosi o jumătate de rezistenţă spira¬ 
lată de 600 W care se găseşte în co¬ 
merţ pentru reşouri, în care caz se 
va alimenta (printr-un transforma¬ 
tor) la 110 V. 

Pentru materiale se fac următoa¬ 
rele recomandări. Dozele sînt exe¬ 
cutate din material plastic. Recipien¬ 
tul poate fi teoretic şi metalic, dar 
se recomandă să fie executat tot din 
material plastic deoarece există o 
mare probabilitate ca la transferul 
ramei dintr-o doză Tntr-alîa să pi¬ 
cure stropi din soluţiile de lucru în 
apă, transform?nd-o într-un mediu 
corosiv. Suporturile laterale se fac 
din tablă de oţei sau alamă (se vop¬ 
sesc în negru sau gri închis) de 
2 mm grosime. °!aca de bază va fi 
din iemn, scîndură sau panel, de 
20—30 mm grosime. Se <ăcuieşîe 
sau se vopseşte pentru a evita p㬠
trunderea umezelii. Clemele 5 sînt 
din tablă de inox groasă de 
1—1,5 mm şi au lăţimea de 
10—20 mm. Suporturiie 8 sînt de 
fapt două fîşii din acelaşi material 
din care este făcut recipientul şi sînt 
lipite de acesta. Şuruburile speciale 
se pot face după schiţa din figura 3. 
Important este să aibă o porţiune fi¬ 
letată care să slujească fixării de su¬ 
portul lateral (care va fi prevăzut cu 
gaură filetată corespunzătoare) şi o 
porţiune cilindrică pe care se ro¬ 
teşte recipientul. Evident, în pereţii 
laterali ai recipientului vor exista 
găuri corespondente. Prinderea şu¬ 
ruburilor de suporturile laterale se 
va îmbunătăţi prin asigurarea cu o 
piuliţă (de preferinţă îngustă). 

Dimensionarea construcţiei se 
face de către constructor în funcţie 
de mărimea dozelor, respectîndu-se 
în principiu indicaţiile care se vor da 
în continuare. Nu există cote critice 
sau metode de construcţie specială. 

Vom considera dimensiunile exte¬ 
rioare ale dozei axbx c, iar nivelul 
nominal al soluţiei în doză C (nefi¬ 
gurat). Dimensiunile principale ale 
instalaţiei rezultă din desene. Reci¬ 
pientul are cotele principale A x B 
(interioare) x H (exterioare). Cu as¬ 
terisc s-a notat în figura 1 cota inte¬ 
rioară dintre suporturile laterale, 
considerînd că grosimea eventuale¬ 
lor piuliţe de asigurare a şuruburilor 
speciale nu depăşeşte 10 mm. în 
caz contrar cota notată cu asterisc 
,se va mări corespunzător. La dimen¬ 
sionare se va avea în vedere ca ni¬ 
velul H’ al apei din recipient să nu 
ajungă la orificiile laterale pe care 
se face prinderea mobilă. 

Nu s-au figurat capace la doze 
deoarece nu sînt necesare, transfe¬ 
rul hîrtiei impunînd oricum înlătura¬ 
rea lor. Un capac pentru soluţia de 
revelare poate fi util în măsura în 
care pe durata imersiei hîrtiei în 
această soluţie se aprind în labora¬ 
tor alte surse luminoase decît lu¬ 
mina de protecţie.' 


Este cunoscut de către fotoama- 
tori faptul că prin supradevelopare 
se pot obţine fotograme bune în ca¬ 
zul unor expuneri insuficiente gene¬ 
rate de lipsa unei cantităţi suficiente 
de lumină sau de utilizarea unei dia¬ 
fragme nepotrivite condiţiilor de ilu¬ 
minare. Procedeul supradşvelopării 
dă rezultate pentru subexpuneri re¬ 
lativ mici, de ordinul a 1/2—2 dia¬ 
fragme, în funcţie de felul materialu¬ 
lui fotosensibil şi al revelatorului. în 
condiţii experimentate de develo¬ 
pare se poate lucra curent cu expu¬ 
neri corespunzătoare unei sensibili¬ 
tăţi a materialului fotosensibil cu 
circa 3 DIN mai mare şi uneori chiar 
6 DIN. 

Procedeul supradevelopării ex¬ 
ploatează intensiv imaginea latentă 
din peliculă şi creează în mod fals 
impresia unei creşteri de sensibili¬ 
tate a materialului fotosensibil. 
Acest procedeu este practicat în ge¬ 
neral în tehnica alb-negru, poate fi 
folosit pentru unele filme negative 
color (pericolul debalansărilor neco- 
rectabile este foarte mare) şi practic 
este de neaplicat diapozitivului co¬ 
lor. 

în cele ce urmează se prezintă fo- 
toamatorului care iubeşte experi¬ 
mentul două metode prin care se 
obţine o creştere efectivă de sensi¬ 
bilitate, condiţiile de developare fi¬ 
ind normale pentru tipul de material 
fotosensibil folosit. 

1. HSPERSENSSBSLIZAREÂ. Acest 
prim procedeu este aplicabil la ma¬ 
terialele. fotosensibile alb-negru şi 
constă în supunerea acestora unor 
vapori de mercur. Cîştigul de sensi¬ 
bilitate, de 3—6 DIN, este cu atît 
mai mare cu cît materialul fotosensi¬ 
bil este mai recent fabricat. Proce¬ 
deul se aplică în cea mai mare m㬠
sură peliculelor negative, dar merită 
a fi luat în considerare şi de cineaş¬ 
tii amatori care lucrează pe film re¬ 
versibil alb-negru. 

Cele mai bune rezultate se obţin 
pe pelicule _de sensibilitate mijlocie 
sau mică. în cazul peliculelor de 
înaltă sensibilitate, există riscul for¬ 
mării unui voal prea intens care 


MARIUS ANDREI 

anulează utilizabilitatea filmului. Hi- 
persensibilizînd un film de 20—21 
DIN se pot practica expuneri cores¬ 
punzătoare la 27 DIN, obţinîndu-se 
însă granulaţie fină a peliculei de 
20—21 DIN. Dezavantajul mare al 
procedeului constă în durata mică, 
cca 5—8 ore, de menţinere a efectu¬ 
lui de hipersensibilizare. în acest in¬ 
terval trebuie executate expunerea 
şi developarea. 

Practic hipersensibilizarea se ob¬ 
ţine menţinînd cca 48 ore pelicula în 
doza de developare în prezenţa unei 
picături de mercur (obtenabilă de la 
un termometru spart) în condiţii 
normale de temperatură (în jur de 
20° C). ' 

Aplicarea procedeului filmelor co¬ 
lor determină modificări de culoare 
şi scăderea înnegririi maxime. De 
aceea pentru peliculele color se re¬ 
comandă cel de-al doilea procedeu, 
latentificarea. 

2. LATENTIFICAREA. Este un 
procedeu aplicabil materialelor foto¬ 
sensibile alb-negru şi color. Constă 
în iluminarea difuză de foarte scurtă 
durată cu o anumită cantitate de lu¬ 
mină a materialului fotosensibil. Se 
. obţine astfel o ridicare a părţii infe¬ 
rioare a curbei caracteristice, ceea 
ce corespunde la o creştere a sensi¬ 
bilităţii cu 2—3 DIN. Iluminarea se 
poate face înainte sau după expu¬ 
nere; creşterea sensibilităţii este mai 
mare în căzui iluminării înaintea ex¬ 
punerii. Se obţine o mai bună re¬ 
dare a detaliilor din umbră prin 
creşterea densităţii în părţile slab 
expuse, fără a se influenţa zonele de 
densitate mai mare. Modificarea 
curbei caracteristice corespunde 
unei scăderi pe ansamblu a contras¬ 
tului. în figură, cu linie punctată s-a 
indicat caracteristica modificată în 
urma iluminării. 

Iluminarea selectivă şi de durată 
ceva mai lungă permite îmbunătăţi¬ 
rea balanţei de culoare după con- 
trastja materialele fotosensibile co¬ 
lor. în acest caz se iluminează stra¬ 
tul fotosensibil care are contrastul 
cel mai mare. Acest caz este însă 
puţin important pentru fotoamatori. 


L 

Realizarea latentificării^se face cu 
un blitz de mică putere. într-un spa¬ 
ţiu obscur se suspendă filmul astfel 
încît să fie posibilă iluminarea sa 
(pe partea cu emulsie) în totalitate. 
Cantitatea de lumină pe care o va 
primi pelicula trebuie să fie atît de 
mică încît să se afle sub pragu! în¬ 
negririi minime (iluminarea să nu 
provoace voal). 

Realizarea iluminării reduse se 
face cu un blitz al cărui condensator 
principal este înlocuit cu unu! de 
cca 2/jlF. Cu un astfel de blitz, avînd 
tensiunea de lucru de 450 V, la o 
distanţă de cca 7 m, se latentifică în 
mod corect un film ORWOCHROM 
UT 18. Modificarea unui blitz în sen¬ 
sul arătat se justifică doar dacă dis¬ 
punem de unul mai vechi pe care 
nu-î mai utilizăm curent. 

Fără a modifica blitzul se va pro¬ 
ceda astfel. Lampa blitzului se împa¬ 
chetează în hîrtie neagră care se 
găureşte cu un ac în două—trei lo¬ 
curi.,, Iluminarea se realizează indi¬ 
rect îndreptînd blitzul spre un perete 
.opus peliculei. Dacă peretele nu 
este alb, se va atîrna sau lipi pe el 
un carton ori o hîrtie de culoare 
albă. Stabilindu-se plasamentul fil¬ 
mului, se determină numărul de 
găuri şi distanţa de expunere prin 
probe. Pentru economisirea materia¬ 
lului fotosensibil probele se vor face 
încărcîndu-l într-un aparat fotografic 
cu obiectivul scos (aparat cu obtu¬ 
rator focal) pe timp B. Astfel fiecare 
probă va corespunde unei singure 
fotograme. Aparatul se plasează ast¬ 
fel încît fereastra filmului să fie în 
acelaşi plan cu poziţia în care se va 
afla filmul supus în întregime laten- 
tificării. 

Metodele expuse sînt simplu de 
realizat şi pot fi utilizate de fotoa¬ 
matori. Mărirea sensibilităţii se 
poate realiza şi pe alte căi, ca de 
exemplu tratarea materialului foto¬ 
sensibil în soluţii alcaline, în amo¬ 
niac, în trieîanolamină etc., tehnici 
mai complicate neaccesibile în foto¬ 
grafia de amatori. 


OHMMETRU LINIAR (URMARE DIN PAG. 5) 


I egală cu rezistenţa etalon a dome¬ 
niului respectiv, va indica zero pen¬ 
tru Rj, : = 0 şi va „bate“ peste capul de 
scală pentru R A mai mare decît eta- 
I lonu! domeniului. Rezistenţa R 12 , 
conectată în serie cu ieşirea AO, a 
! fost prevăzută tocmai pentru a li¬ 
mita la valori nepericuloase (pentru 
1 un timp scurt) curentul prin instru- 
I ment atunci cînd bornele R* sînt li- 
| bere (R* = °°) sau cînd R* > R 6 -t- Ri<>. 

Precizia măsurătorilor depinde în 
1 cea mai mare parte de toleranţele 
1 rezistenţelor etalon R 6 - R 10 (reco- 
! mandabil ± 1% sau mai mici). 

Dacă instrumentul disponibil are 
I altă sensibilitate (orientativ între 0,5 
mA şi 5 mA), valoarea lui R M se re- 
! calculează pentru a se obţine tot un 


voltmetru cc de 1 V, iar R i2 se di¬ 
mensionează pentru un curent ma¬ 
xim de ieşire (cu bornele R A libere) 
de cel mult două-trei ori mai mare 
dedt curentul instrumentului la cap 
de scală. 

Pentru alte tensiuni de alimen¬ 
tare se recalculează R) 2 şi Ri. Even¬ 
tual se poate modifica şi divizorul 
de referinţă (DZ, R 2 -R 3 -R 4 ), cu 
condiţia de a se obţine în baza lui T 
o tensiune reglabilă fin în jurul valo¬ 
rii de 1,6 V, care, la rîndul său, per¬ 
mite să se obţină în emitor un po¬ 
tenţial de 1 V exact în raport cu 
masa. 

Dacă rezistenţele R ft —R 10 sînt de 
precizie, etalonarea aparatului se 
poate face pe un singur domeniu, 


păstfîndu-se şi pentru celelalte 
(evident, intervine şi calitatea ope¬ 
raţionalului). De exemplu, selec- 
tînd din comutatorul K domeniul de 
10 kfl, se conectează la bornele R. v 
o rezistenţă de 10 kfl ± 1% şi se ali¬ 
mentează montajul, cu R 14 dat ini¬ 
ţial la valoarea maximă înseriată. Se 
măsoară tensiunea la bornele lui R 5 
şi se reglează R 3 pentru a citi exact 
1 V. Apoi se reglează R 14 astfel ca 
acul instrumentului M _ să indice 
exact capul de scală. în fine, se 
scurtcircuitează ,bornele R. v ; dacă 
acul nu indică exact diviziunea 
zero, se reglează R !3 (compensaţie 
offset), după care se mai verifică o 
dată capul de scală ‘pentru R, = 
10 kn. 


Illiiilllll 


■SSl 


IMPORTANT 

Simpozionul de comunicări ştiinţifice ale 

radioamatorilor şi Campionatul de creaţie 
: tehnică, ediţia 1384, organizate de Federaţia 
i română de radioamatorism cu sprijinul re- 
I listei „Tehniuin“ vor avea ioc In zilele ae 14 
( ! şi 15 iulie, fn oraşul CluJ-Mapoca. 

Cei care doresc a participa la aceste mani¬ 


festări sînt rugaţi să ia legătura cu Radioclu- 
bul judeţean Cluj ia telefon 12001 sau 40808 
(tovarăşul Rusu); 41428 (tovarăşul Vinerean), 
prefix 951. 

Radioamatorii care intenţionează să pre¬ 
zinte comunicări ştiinţifice în cadrul simpo¬ 
zionului vor lua legătura pînă la data de 15 
mai a.c. cu redacţia revistei „Tehnium", la te¬ 
lefon 90—17 60 10/2059 (tovarăşul S. Mihă- 
eseu). 


TEHNIUM 3/1984 


17 



1 



Utilitatea măsurării duratei unei 
convorbiri telefonice nu mai trebuie 
demonstrată. Ea se poate face prin 
cele mai variate mijloace, începînd 
cu clasica clepsidră .şi îerminînd cu 
cronometru! digital. Propunem pen¬ 
tru electroniştiS amatori un indicator 
de timp foarte simplu şi cu o preci¬ 
zie acceptabilă. 

Schema cuprinde un condensator 
de capacitate mare ce se încarcă 
lent de la o baterie de 1,5 V. Variaţia 
de tensiune pe rezistenţa de încăr¬ 
care este sesizată de un tranzistor. 
Pe măsură ce tensiunea scade, cu¬ 
rentul de colector al tranzistorului 
se micşorează şi un instrument, co¬ 
nectat ca sarcină, indică această 
scădere pe o scală gradată în mi¬ 
nute. 

Punerea în funcţiune se face prin 
scurtcircuitarea condensatorului, 
apăsînd scurt pe butonul !, tip sone¬ 
rie. Funcţionarea montajului se în¬ 
trerupe apoi, automat, prin scăderea 
practic la zero a curentului de co¬ 
lector, astfel că nu este necesar un 
întrerupător pentru baterie. Poten¬ 
ţiometre de 1 kO serveşte ia reglarea 


capuiui de scala (indicaţie maxima) 
a instrumentului atunci cînd I este 
închis. Pdtenţiometrul de 100 kfî se 
va regla astfe! ca, la 3 minute după 
eliberarea lui I, acul instrumentului 
să parcurgă circa 2/3 din lungimea 
scalei. Această zonă se gradează în 
jumătăţi de minut. în general grada¬ 
ţiile vor fi neliniare (funcţie şi de ti¬ 
pul instrumentului), dar suficient de 
distanţate pentru o apreciere a tim¬ 
pului scurs. Cealaltă treime a scalei 
se va colora cu roşu şi va indica de¬ 
păşirea duratei unei convorbiri lo¬ 
cale (3 minute). O nouă apăsare pe 
! va restarta cronometrul pentru m㬠
surarea depăşirii. 

Tranzistorul poate fi de orice tip, 
cu siliciu şi cu factor de amplificare 
mare. Bateria (tip R 6) se schimbă 
atunci cînd acul nu mai ajunge la 
capătul scalei. Instrumentul poate fi 
un indicator de acord sau nivel de la 
radioreceptoare ori casetofoane 
portabile. Dacă nu este perfect echi¬ 
librat, se va etalona neapărat în po¬ 
ziţia aleasă pentru lucru (orizontal 
sau vertical). O sugestie pentru 
montaj se dă în fotografia alăturată. 


Trimerele de reglaj sînt accesibile 
prin două găuri practicate în car¬ 
casă. 

Creşterea temperaturii ambiante 
provoacă o mărire a timpului de 
parcurgere a scalei, de circa 2 se¬ 
cunde/grad. De aceea vom etalona 
periodic aparatul, la cea mai mare 
temperatură ce se anticipează în se¬ 
zonul respectiv, pentru a evita sur¬ 
prizele. Se poate nota capul de 
scală ce trebuie reglat pentru trei 
temperaturi maxime uzuale (de 
exemplu: 18°C iarna, 30°C vara şi » 
24°C în celelalte anotimpuri). 

Amintim că măsurarea duratei 
unei convorbiri telefonice se face 
din momentul cînd se stabileşte 
efectiv legătura între corespondenţi 
(abonatul chemat ridică receptorul). 

Prin încadrarea sistematică în du¬ 
rata unui impuls de taxare, amorti¬ 
zarea cheltuielilor pentru cronome¬ 
tru se va face rapid. 


R 1 TOK* M15KXV. 


Propun pasionaţilor de automati¬ 
zări sau celor ce vor să contribuie la 
salvarea acestui avut preţios — care 
este energia electrică — schema 
unui automat de lumină (fig. 1) cu 
dublu triger, care are o stabilitate 
bună şi o fiabilitate ridicată. 

El este automat şi funcţionează la 
C.T.C.E.—Suceava. 

Am folosit două circuite bascu¬ 
lante triger pentru a elimina efectu! 
de „pîlpîire“ care apare în perioada 
de tranziţie de la zi la noapte, iar 
pentru a creşte fiabilitatea şi stabili¬ 
tatea montajului am folosit un cuplaj 
optoelectronic. 

Primul triger format din T-, şi T 2 , 
pe timpul cîî FR1 este iluminată, 
este în poziţia „JOS“, deoarece T, 
este saturat, iar T 2 este blocat, deci 
în colectorul iui T 2 vom avea un „1“ 
logic, care cu „1“ logic de pe intra- 


mi 


Generatorul propus redă în difu¬ 
zor semnale foarte apropiate de b㬠
tăile unui metronom. Frecvenţa 
acestor bătăi se regiează cu poten- 
■ţiometrul de 250 kil, în limite largi 
Montajul se alimentează de la o ba¬ 
terie de lanternă de 4,5 V. 


V cDB413 


LiVIU PĂSUŞ, Suceava 

rea lui CDB 413 va face ca LED1 să 
fie stins. în momentul în care lumi¬ 
nozitatea scade, valoarea lui FR1 
creşte, T-, se blochează, iarT 2 se sa¬ 
turează, punînd la masă „1“ logic de 
pe intrarea lui CDB 413, ceea ce 
duce la apariţia unui „1“ logic pe ie¬ 
şirea lui CDB 413, LED1 se apr-inde, 
valoarea lui FR2 scade pînă la o va¬ 
loare suficientă încît triacul să se 
deschidă. 

Din punct de vedere constructiv, 
montajul nu prezintă particularităţi 
deosebite. Cuptorul optoelectronic 
se realizează dintr-un tub de PVC în 
care se introduc fotorezistenţa 
(FR2) şi LED-ul (LED1) „faţă in 
faţă“, la o distanţă cît mai mică. FR1 
şi FR2 trebuie să aibă la întuneric 
minimum 10—15 kn, iar LED-urile 
vor avea culoarea în funcţie de 
banda de sensibilitate a fotorezis- 


BC 251-253 


h BC170CI-r-J 

Pl J^25Kiv TBC170C 


tenţelor folosite. Eu arh folosit 
LED-uri roşii şi fotorezistenţe pe si¬ 
liciu. Alimentarea montajului trebuie 
să fie cît mai stabilă pentru a nu se 
modifica pragul de acţionare a auto¬ 


matului. 

Transformatorul este de 
fojosindu-se înfăşurarea de 5 
în figura 2 este dat 
scara 1:1. 


TEHNIUM 3/1984 




pili 

!&n % ;--j 0 

1 1 BffiKl 


(URMARE DIN PAG. 7) 


Curba de răspuns a filtrului astfel 
realizat este prezentată în figurile 
13.1 şi 13.2, în scară logaritmică 
pentru atenuare şi respectiv în 
scară liniară. Coordonatele puncte¬ 
lor marcate pe curbele de răspuns 
sînt prezentate în tabelul nr. 13.2. 
EXEMPLUL NR. 5 

Să se proiecteze un FBLS pentru 
SSB cu patru rezonatoare de tipul 
B500 recuperate din staţiile RM31, 
ai căror parametri slnt: C k = 7,65 x 
10 3 pF; f s = 8 347 kHz; C„= 6,25 pF. 

Capacitatea rezonator-capsulă me¬ 
talică Ci = 1,5 pF. 

Propunem pentru început B-ms = 
2,5 kHz şi calculăm intervalul de re¬ 
zonanţă al rezonatorului cu. capsula 
legată la masă (adică cu C 1: în para¬ 
lel cu C„): 

(3) Af = 8 347 x - 7 - 65 ~ X ^— = 
2(6,25 + 1,5) 
=4,120 kHz. 

Calculăm raportul: 

Af 4,12 

= 1,648 <3,5, 

OţdB " C,0 

de unde rezultă că sîntem într-un 
caz mai puţin obişnuit, în care valo¬ 
rile parametrului de proiectare A 
pentru care filtrul este realizabil tre¬ 
buie calculate din consideraţiile 
prezentate la începutul capitolului, 
folosind curbele din figura 8.1. 

Trasînd pe acest grafic o dreaptă 
orizontală prin punctul de pe axa 
ordonatelor care corespunde valo- 
Af 

rn —— = 1,648, constatăm că nu 

intersectează nici una din curbele 
care corespund diverselor apro¬ 
ximări. 

în concluzie, cu rezonatoarele 
respective nu se poate realiza un 
FBLS cu banda de trecere la valoa¬ 
rea propusă, pentru că au intervalul 
de rezonanţă prea mic. 

Evident, pentru a putea totuşi uti¬ 
liza rezonatoarele, este necesar să 
ne. propunem o bandă de trecere 
B.vs mai îngustă. Cea mai mare va¬ 
loare pentru B 3l « se obţine dnd 
dreapta orizontală este tangentă la 
curba corespunzătoare aproximării 
alese, deci în punctul de minim al 
curbei. Coordonatele punctelor de 
minim pentru diverse aproximări si 
pentru filtre cu 4, 5 şi 6 rezonatoare 
sînt prezentate în tabelul nr. 9. Pen¬ 
tru filtrul nostru, dacă utilizăm 
aproximarea Cebîşev cu riplul a = 
0,5 dB, coordonatele punctului de 
Af 

minim sînt: A = —^-= 1,8445, 

ceea ce corespunde în cazul nostru 
la = = 2ja kHz • 

Cu aceasta putem alege banda 
de trecere în deplină cunoştinţă de 
cauză. Dacă alegem B 3i1b = (B 3l/S ) inux 
= 2,23 kHz rezultă o soluţie unică, 
pentru A = 1,84, cu care se pot deter¬ 
mina toate componentele filtrului. 

In căzui în care valorile obţinute 
pentru rezistenţa terminală R sau 
pentru C,,i nu convin, fie se refac 
calculele pentru o altă aproximare 
(alt riplu în bandă), fie se alege 3-.,/* 
mai mic, pentru a obţine valori ad¬ 
misibile pentru parametrul A între 
limite convenabile. Pentru ca 
exemplul să fie mai cuprinzător, 
vom alege ultima variantă, şi anume 
vom alege B^a astfel ca raportul 

——— = 2, deci B’>,//* = ~ = 2,06 kHz. 

B'-.m 2 

Treci nd acum la figura 8.1, con¬ 
statăm că o dreaptă orizontală prin 
punctul de pe axa ordonatelor 

—— = 2 intersectează curba apro¬ 


Tabelul nr. 14 — Rezultatele de calcul pentru filtrul din exemplul nr. 5 
(Bi,/« = 2,06 kHz) 

f..= 8 347 kHz; C K = 7,65 x 10 ' pF; C C, 7,75 pF. 


ximării alese (a = 0,5 dB) în două 
puncte care corespund valorilor Âi 
= 1,52 şi A: = 2,5. 

Vom calcula filtrul pentru ambele 
valori aje lui A, deci în două va¬ 
riante. în final vom decide dacă 
adoptăm una dintre variante sau 
vom caicula o a treia variantă pen¬ 
tru A cuprins între 1,52 şi 2,5, care 
ne-ar satisface mai mult. 

Calculele decurg la fel ca în 
exemplul 2, după ce s-a ales valoa¬ 
rea necesară pentru A, cu deosebi¬ 
rea că vom avea alţi coeficienţi K şi 
q corespunzători aproximării, cu ri¬ 
plul a = 0,5 dB (tabelul nr. 3). Rezul¬ 
tatele calculelor sînt sintetizate în 
tabelul nr. 14. Din examinarea aces¬ 
tora rezultă că varianta I este de 
preferat căci are R mai mic, con¬ 
densatoare cu capacităţi mai mari 
(deci mai uşor de procurat la valoa¬ 
rea exactă) şi flancul purtătoarei 
mai bun deoarece A este mai mic. 

Cu valorile rezultate pentru R şi 
G;,i = C />4 filtrul ar putea fi utilizat 
numai în montajele în care este co¬ 
nectat direct (nu prin intermediul 
unor cabluri ecranate). 

în cazul în care nu sînt îndeplinite 
aceste condiţii, capacitatea monta¬ 
jului depăşeşte valoarea lui G,,i = 
C,*, sau este necesar să se folo¬ 
sească impedanţa mai mică, se vor 
introduce circuite de adaptare ia 
fiecare terminal, în una din varian¬ 
tele prezentate în figura 14. 

Cazul a prezintă situaţia în care 
capacităţile montajului depăşesc 
valoarea necesară şi sînt „compen¬ 
sate" parţial (sau total) prin „acor¬ 
darea" cu cîte o inductanţă L, fără 
ca prin aceasta să se modifice va¬ 
loarea rezistenţelor terminale. Me¬ 
toda este amplu prezentată şi co¬ 
mentată în [36], unde sînt expuse 
prin curbe de răspuns efectele nea- 
daptării terminalelor. 

Cazul b prezintă situaţia în care 
pentru adaptarea terminalelor se 
foloseşte circuitul în 7T, foarte fami¬ 
liar radioamatorilor. Pentru calculul 
-circuitului de adaptare se ppate 
consulta [33]. 

Am ales pentru exemplul nostru 
circuitul cu priză pe bobină prezen¬ 
tat în c, deoarece este cel mai 
răspîndiî. Această preferinţă se ex¬ 
plică prin aceea că prezintă un cir¬ 
cuit închis de curent continuu, ceea 
ce permite comutarea simplă cu 
diode a filtrului din canalul de emi¬ 
sie în cel de recepţie sau comutarea 
filtrului de SSB cu ce! de telegrafie. 

în cazul exemplului nostru pro¬ 
iectarea circuitului decurge astfel. 

Să notăm Q„ şi Q, factorul de cali¬ 
tate în gol şi respectiv în sarcină al 
celor două circuite acordate de ia 
terminale. Fiecare dintre ele intro¬ 
duce o atenuare suplimentară a = 
Q, 

= 10 log (1 — —), aşa că alegem 
Qv 1 

— = — pentru care a = 0, 969 dB. 
Q 0 5 

Prin urmare, cele două circuite 
de adaptare vor introduce o atenu¬ 
are suplimentară de aproximativ 
2 dB. Pentru comparaţie men¬ 
ţionăm că la FBLS fără circuite de 
adaptare realizate de noi atenuarea 
proprie (atenuarea de inserţie) este 
în jur de 1 dB. 

Propunem ca inductanţele L să 
fie realizate pe carcase de tip „oală" 
folosite în lanţul de FI al receptoa¬ 
relor de UUS (10,7 MHz), cu care în 
general se realizează Q„ > 50, deci 
vom alege Q, = 10. Cu aceasta, 
reacîariţa prezentată de bobina L se 

determină cu relaţia’ X L = = 


Parametrul 

Varianta 


1 


Fnpiut a :oB; 

0,3 

■ .. +Y++ 0,5 .Y+.Ţ+ 


A ' 

' .<+20./mc 

2,5 


HZ) 

v+-8.348.566- 

9 340.55 


C.îpF) ".FyC 

23,65 

5,90 . 


F i < 

: ■ 471 13 

5 802,68 



: 15,54 

3,32 



i2.yc- 

3,82 

î 

s c (pF) 

20.63 

10,02 

11; §| : 

; o. --- c< ( P f) 

m§ 7,7i 11 

7,71 

lll+llpf 

+ 

12 88 

8.17 

llllllll 

c (PF) 

0 pF 

0 pF 


|- 1 —.— 08 1 




° 8 ' 14 




FILTRUL 
1 (farăCpţ) 

( _ 


ÎTji 


i 15 

splretfee^cFfjR+OOA 


10 


: 174,1 O, de unde L - 


= X/, = _ 174,1 _ 

27rf„ ” 2 w x 8 348,566 x 10 3 “ 
= 3,31 x 10" 6 H =3,32 jiH. 

Pentru ca această inductanţă să 
formeze un circuit acordat pe f„ ar fi 
necesară o capacitate echivalentă: 

c, =—= 

2 riXt 

__1_ 

2rr x 8.348,566 x IO" 3 x 174,1 
= 109,5 pF. 

Ne propunem acum ca rezistenţa 
necesară la noile terminale A’A şi 
B'B să fie R' = 500 O, iar capacităţile 
ia noile terminale să fie C, = 50 pF 
(ca să putem folosi cabluri ecranate 
pentru conectarea filtrului). 

Cu aceasta raportul de transfor¬ 
mare al terminalelor este m = — = 
R' 

_ 1 74*1 W : 

~~Eoo- wf = 3 ' 48 ' din care se 

determină şi numărul de spire W, la 
care este priza de pe bobină (fig. 15). 

Capacitatea C 2 trebuie aleasă 
astfel încît la bornele AB circuitul de 
adaptare să prezinte rezistenta R în 
paralei cu C,,, = 12,88 pF care face 
parte din filtru, adică avem relaţia: 

Cn = C T + C ri - — = 109,5 + 12,88 - 
m 

_ 50 = 

3,48 “ 

La realizare, componentele C : şi 
L vor fi incluse în carcasa metalică 
dş ecranare a filtrului. 

Filtrul din acest exemplu nu a fost 
realizat experimental, pentru că în 
asemenea situaţii, cînd Af al rezo¬ 
natorului este mic, cum este cazul 
tuturor rezonatoarelor cu f 5 mai mic 
de 10,5 MHz recuperate din staţiile 
RM31 şi 10 RT, noi preferăm proiec- 


=108 pF. 


tarea pentru lărgimea de bandă ma¬ 
ximum obtenabilă.'în cazul prezen¬ 
tat (B.= 2,23 kHz, care ar co¬ 
respunde la A = 1 ,84. ■ . l . 

Preferinţa . noastră este motivată 
de faptul .că, aşa cum s-a observat 
experimental, banda de trecere 
reală rezultă totdeauna mai mică 
decît cea propusă. 

S. CONCLUZII 

Pornind de la un articol [30] din 
literatura de specialitate citat şi în 
numeroase reviste de amatori, s-au 
obţinut un seî de relaţii de calcul ai 
FBLS şi FBLI într-o formă mai abor¬ 
dabilă radioamatorului (filtre Dis- 
hal). 

S-a putut stabili că alte metode 
de calcul [22, 24, 26] constituie doar 
cazuri particulare, din care rezultă 
filtre cu performanţe inferioare în 
privinţa atenuării benzii nedorite si 
a purtătoarei în cazul semnalelor 
SSB. Au fost, de asemenea, prezen¬ 
tate tabele de coeficienţi cu indica¬ 
rea precisă a sursei pentru ca la ne¬ 
voie să poată fi completate şi me¬ 
tode de măsurare a rezonatoarelor 
foarte abordabile'şi destul de pre-" 
ci se. 

Exploatarea în traficul de amatori 
a filtrelor Dishai a."arătat că exis¬ 
tenţa unui flanc mai puţin abrupt pe 
partea opusă purtătoarei nu deran¬ 
jează nici măcar pe recepţie, chiar 
dacă nu se iau măsuri speciale, cum 
ar fi de exemplu filtrele în canalele 
de joasă frecvenţă. Aceasta contra¬ 
zice afirmaţiile care au împiedicat 
probabil răspîndirea filtrelor Dishai 
[25]. 

In încheiere mulţumim tuturor 
celor ce ne-au ajutat, dintre care 
mulţi nu sînt membri ai radiociubu- 
lui nostru sau nici nu sînt, radioama¬ 
tori (deocamdată) şi sperăm ca re¬ 
zultatele obţinute să fie utile radioa¬ 
matorilor. 


TEHN8UM 3/1984 









s 2 i mm m >: 


sisteme eu 

MICROPROCESOARE 


(URMARE DIK NR. TRECUT) 

în afara semnalelor prezentate, 
«P303Q emite multiplexat pe magis¬ 
trala de date informaţia de stare a 
procesorului. Acest octet este pre¬ 
zent pe liniile D0 — D7 pe durata 
primei stări a fiecărui ciclu maşină 
(fig. 1). Această informaţie trebuie 
memorată, pentru a construi semna¬ 
lele de control necesare funcţionării 
sistemului, în căzui în care nu se fo¬ 
loseşte direct un circuit specializat 
cu acest rol (controller-ul de sistem 
şi amplificatorul de magistrală 
8228). 

Semnificaţia biţilor cuvîntului de 
stare este următoarea: 

INTA (INTERRUPT ACKNOW- 
LEDGE) — pe pinul ' D0 — semni¬ 
fică recunoaşterea unei cereri de în¬ 
trerupere de către 8080 CPU. Sem¬ 
nalul trebuie folosit cînd DBIN de¬ 
vine activ (DBiN = 1), pentru a da 
unităţii centrale informaţii asupra 
perifericului care a emis cererea de 
întrerupere. 

WO (WRITE GUTPIJT negat) — 
pe pinul Dl — semnifică, pentru ci¬ 
clu! maşină curent, o operaţie de 
scriere în memorie (WRITE ME- 


Studenţi GUNTER ZEISEL, 
CONBTASMTSW OUMITRU 


MORY) sau de ieşire spre un perife 
ric (OUTPUT). 

STACK — pe pinul D2 — indică fap¬ 
tul că magistrala de adrese 
(ADD.BUS) prezintă conţinutul re¬ 
gistrului indicator de stivă (SP). 
HLTA (HALT ACKNOWLEDGE) — 
pe pinul D3 — semnifică execuţia 
unei instrucţiuni HALT (de oprire a 
procesorului). 

OUT (OUTPUT CYCLE) — pe pinul 
D4 — informează că ADD.BUS con¬ 
ţine adresa unui periferic de ieşire. 
Datele sînt valide odată cu WR = 0. 
Ml — pe pinui D5 — informează că 
idP se află în primul ciclu de maşină 
(Ml) al unei instrucţiuni, ciclu folo¬ 
sit de obicei pentru „extragerea" in¬ 
strucţiunii din memorie (INSTRUC- 
TION FETCH). 

INP (INPUT CYCLE) — pe pinul D6 
— informează că ADD.BUS conţine 
adresa unui periferic de intrare şi că 
datele acestuia trebuie să fie valide 
cînd DBIN = 1. 

MEMR (MEMORY READ) — pe pi¬ 
nui D7 — informează că DATA BUS 
va fi folosit pentru o citire din me¬ 
morie. 


în funcţie de instrucţiunea în curs 
de execuţie şi de semnalele exte¬ 
rioare de control (HOLD, iNT) pot 
exista 10 stări ale procesorului (res¬ 
pectiv ale ciclului maşină): 

1 — INSTRUCTION FETCH (Ml) 
— ciclu de „extragere", citire a in¬ 
strucţiunii din memorie; 

2 — MEMORY READ - ciclu 
afectat unei citiri din memorie; 

3 — MEMORY WRITE — ciciu 
afectat unei scrieri în memorie; 

4 - STACK READ - ciclu de ci¬ 
tire din memoria stivă (1); 

5 — STACK WRITE — ciciu de 
scriere în memoria stivă (1); 

6 — INPUT — Ciclu de citire de 
la un periferic de intrare; 

7 — OUTPUT — ciclu de scriere 
către un periferic de ieşire; 

8 — INTERRUPT — ciciu afectat 
saitului la adresa unei rutine de ser¬ 
viciu pentru întreruperea în cauză; 

9 — HALT — recunoaşterea de 
către mP a instrucţiunii HALT; 

10 — HALT.INTERRUPT - recu¬ 
noaşterea unei întreruperi în timpul 
stării de HALT. 

Codarea stării în cuvîntul de stare 
este indicată în figura 2. 

CICLURI DE STĂRI 

în paragrafele anterioare am folo¬ 
sit noţiunile de ciclui instrucţiunii, 
ciclul maşină şi stare. Prezentăm în 
continuare semnificaţia lor. 

Prin ciclul instrucţiunii (IN- 
STRUCTION CYCLE) se înţelege 
durata necesară extragerii, decodării 
şi execuţiei instrucţiunii. Fiecare 
astfel de ciclu este compus din unul 
pînă la cinci cicluri maşină. 


Un ciclu maşină (MACHINLE 
CYCLE — M) este considerat durata 
unei referiri la memorie sau a unjui 
port l/O (de exemplu, pentru extra¬ 
gerea unei instrucţiuni din memorie 
este necesar un ciciu maşină pentru 
fiecare octet al instrucţiunii; alte in¬ 
strucţiuni necesită cicluri maşină 
suplimentare, pentru alte referiri fa 
memorie decît cea de extragere a 
instrucţiunii). Fiecare ciciu maşină 
este constituit din trei, patru sau 
cinci stări ale procesorului. / 

Starea (T) este cea mai mică uni¬ 
tate de timp în activitatea proceso¬ 
rului; ea este definită ca durata între 
două tranziţii pozitive succesive ale 
lui 0 1 (prima din cele două faze, 0 
1 şi 0 2, care sincronizează activi¬ 
tatea juPSOBQ). Dacă, de exemplu, 
circuitul de orologiu furnizează un 
semnat, cu frecvenţa' de! 2 MHz,:!: 
atunci durata unei stări este de 500 
ns = 1/2 MHz. 

Deci fiecare perioadă de ceas (0 
1 ) este o stare; trei la cinci stări 
constituie un ciclu maşină; unu la 
cinci cicluri maşină constituie ciclul 
unei instrucţiuni. O instrucţiune din! 
setul de instrucţiuni 8080, în funcţie 
de complexitatea ei, este executată 
în 4 la 18 stări (2 pînă la 9 us pentru 
un ceas gu frecvenţa de 2 MHz). 

O menţiune specială pentru stările 
de WAtl HGLD (HLDA), HALT! 
(HLTA), care prin natura ior sînt ne¬ 
definite ca durată, dar datorită sin¬ 
cronizărilor interioare sînt multipli 
întregi ai perioadei ceasului. 

• BIBLIOGRAFIE 

1. Dodescu Gh., ioriescu D., Po- 
pescu G., Popa- !,, „Mînlcalculaîoa- 
re-aplicaţii", Editura tehnică, Bucu¬ 
reşti, 1977 

2. Dancea !., „Microprocesoare, ar¬ 
hitectură internă, programare, apli¬ 
caţii", Editura „Dacia", Cîuj-Napoca, 
1979 

3. Cataiocj INTEL MCS8080. 


mmm mm «sus : 


T (o stare a juP) 


f TIPUL 


OSC 


-JTLJTLiTLJTLj?^ 3 1 _ 


ClC^LUi 


maşina 



: i : ; 


i 1 

; ! 

01 

l 1 : 2 1 : 


! 1 

f i 

. 11:2 

02 

J-u : 2 

' 3 

4 5 | 1 

1 1 

2 I i 


2 3 4 5 6 7 8 9 10 


Q0,INTA 0 0 0 0 0 0 0 1 0 1 


SYNC 


5 L 


, EXEMPLU: OSC 5 F=15MHz s 1u= l/F=55 ns 
01=2*55 = 1l0ns 
02- 5x55 = 275 ns 
T= 500 ns 


DfcWO 1101010111 
E&STAK 0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 
DUHLIA 000000001 1 

D^OUT 0 0 0 0 
05 , Ml 
D 6î ÎNP 

D7/CMRI 10 


o o 


0 0 10 
1 0 0 0 0 0 0 1 0 1 
000001 000 0 
00 0 0 


mmmmsmmamamm 


1 0 


STARE 

ACTÎVITAT! ASOCIATE STĂRII 

STAREA 

ti 

0 ADRESA DE MEMORIE SAU NUMĂRUL UNUI 
ECHIPAMENT 1/0 SE GASESTE. PE ADDRESS 
BUS (A 15 _ 0 ); INFORMAŢIA DE STARE ESTE PRE¬ 
ZENTA. PE DATA BUS(D 7 „ 0 ). 

13 

T 2 

Cm TESTEAZĂ INTRĂRILE READY SI HOLD 

SI VERIFICA DACA EXISTA INSTRUCŢIUNEA HALT 


TW 

(OPTiONAl! 

PROCESORUL INTRA IN STAREA WAIT DACA 
READY ESTE IN STAREA JOS SAU DACA S-A 
EXECUTAT 0 INSTRUCŢIUNE HALT. 

RH3I 


ACTÎVITAT! ASOCIATE STĂRII' 


UN BYTE DE INSTRUNE(CICLU DE EXTRAGERE), 
BYTE DE DATEI CITIRE MEMORIE,CITIRE STIVA): 
0 INSTRUCŢIUNE DE ÎNTRERUPERE SE AFLA L 
INTRAREA C.P.U. PE DATA BUS; SAU,UN BYTE! 
CiCL! DESCRIERE IN MEMORIE,STIVA SAU CICLI 
IEŞIRE) SE AFLA CA IEŞIRE PE DATA BUS. 


SE GĂSESC IN CICLU NUMAI ÎN CAZUL ANUMIT 

INSTRUCŢIUNI. ACESTE STĂRI SE FOLOSESC Ni 
MAI PENTRU OPERAŢI! INTERNE ALE CPU 

















CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 
DE 

TELEVIZIUNE 

i 



demonstrează existenţa unor 
concentrări de energie pe multiplii 
frecvenţei liniilor şi că la rîndul lor 
fiecare din aceste componente au o 
structură fină ce reprezintă 
concentrări discrete de energie pe 
multiplii frecvenţei cadrelor .(vezi 
figura 5f). 

Vom vedea pe parcursul prezentării 
că modul de distribuţie discretă a 
energiei în spectrul semnalului de 
televiziune poate servi la atenuarea 
perturbaţiilor dintre staţiile de 
televiziune ce emit pe acelaşi canal şi 
cum aceeaşi structură a permis 
includerea informaţiei de culoare în 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

de 50 Hz la iluminarea normala a 
• Legat de senzaţia de continui- ecranului este considerată satisfăcă- 

tate şi mişcare pe care o are ochiul toare inclusiv pentru transmisiile co- 

urmărind scena transmisă la televi- lor, deşi fenomenul de pîlpîire este 

ziune, amintim că în celulele foto- uşor diferit în cazul transmisiilor co- 

sensibile de pe retină sînt nişte sub- lor. 

stanţe (fotochimice) care suferă • Conform convenţiilor se consi- 
transformări sub impresia luminii şi deră că un semnal video este pozitiv 

a culorii. Aceste substanţe sînt cu- cînd zona albului maxim reprezintă 

noscute sub denumirea de purpură tensiunea pozitivă maximă. In unda 

în bastonaşe şi rodopsină în conuri. purtătoare de înaltă frecvenţă profi- 

Ele suferă o transformare chimică Iul semnalului poate lua valori ma- 

relativ rapidă sub influenţa excitaţiei xime la vîrful impulsurilor de sincro- 

luminoase. Dacă excitaţia este mai nizare (modulaţie negativă) sau la 

puternică, avem un timp senzaţia că vîrfurile de alb (modulaţie pozitivă) 

nu mai vedem (s-a consumat sub- mai rar utilizată (vezi fig. 3). 

stanţa activă) şi pînă ce aceasta nu • Modulaţia în frecvenţă (MF) a 
se reface, ochiul nu poate primi alte sunetului asigură performanţe de 

informaţii. Perioada de regenerare a calitate superioară în comparaţie cu 

substanţei fotochimice din ochi este modulaţia de amplitudine (MA). 
de ordinul a 0,1 secunde în cazul • Deviaţia de ±50 kHz în cazul 
unei iluminări normale. Fenomenul normei O.I.R.T., ca şi preaccentua- 

poate fi oarecum asemănat cu în- rea de 50 ns sînt parametri nominali 

cărcarea şi descărcarea unui con- de modulaţie în scopul asigurării 

densator cu constante diferite de unor parametri calitativi superiori, 

timp (mai mari la descărcare). Dar Preaccentuarea la emisie reprezintă 

tocmai acest fenomen joacă, printre o favorizare crescătoare a frecvenţe- 

altele, rolul memorizării imaginilor, lor înalte, în comparaţie cu cele 

permiţînd senzaţia de continuitate şi joase, pînă la de 4 ori în tensiune 
mişcare. (12 dB). La recepţie se practică 

Din cunoaşterea mai aprofundată deaccentuarea, proces exact invers, 

a funcţiei de integrare a unei succe- Rezultatul este o îmbunătăţire a ra- 

siuni de imagini a rezultat necesita- portului semnal/zgomot prin faptul 

tea transmiterii a 25 de imagini că elementele înalte din spectrul so- 

complete pe secundă şi 50 de semii- nor, ce au o energie mică, sînt ridi- 

magini. La începuturile cinemato- cate ca nivel pe întreg parcursul 

grafului, 10—15 imagini pe secundă dintre emiţător şi receptor, 
ofereau senzaţia de mişcare, dar în • Raportul de puteri 10/1 satis- 
schimb erau însoţite de o supără- face cerinţele de calitate ale sunetu- 

toare senzaţie de pîlpîire. Senzaţia lui la toate receptoarele moderne şi 

de pîlpîire scade odată cu creşterea contribuie la îmbunătăţirea parame- 

frecvenţei de repetiţie a imaginilor şi trilor de transmisie la echipamentele 

creşte cu gradul de strălucire a ima- care amplifică întregul canal de 

ginilor. Pentru a nu fi necesară o transmisie TV, atît imaginea dt si 

bandă de frecvenţă prea largă în te- sunetul (amplificare comună). în 

leviziune s-a recurs la împărţirea această categorie intră şi unele emi- 

unui cadru de imagine în două cîm- ţătoare, majoritatea translatoarelor 

puri cu linii întreţesute. Frecvenţa de televiziune, amplificatoarele de 


TABELUL NR. 2 

UTILIZAREA SPECTRULUI DE FRECVENŢE ÎN CANALUL TV ÎN DIFERITE 
STANDARDE TV 


Standardul 

Lăţimea benziT^-~_ 

(MHz) 

D/K 

B/G 

(UÎF) 

1 

N 

M 

a) Banda ocupată de un 
canal TV 

8 

7(B)/8(G] 

8 

8 

6 

6 

b) Banda video utilă 

6 

5 

6 

5,5 

4,2 

4,2 

c) Distanţa dintre 
purtătoarea de imagine (fi) 
şi de sunet (fs) = fi fs 

6,5 

5,5 

k± 6,5 

6 

4,5 

4,5 

d) Banda reziduală 
folosită de receptor 

0,75 

0,75 

1,25 

1,25 

0,75 

0,75 

e) Limita inferioară a 
canalului TV 



fi — 

1,25 



f) Limita superioară a 
canalului TV 

fi + 6,75 

fi + 5,75 

fi+6,75 

fi + 6,75 

fi + 6,75 

fi+ 4,75 

fi + 4,75 


NOTĂ 

— Notaţia D/K sau B/G reprezintă în numărător banda I—IM TV (F.I.F.) şi în 
numitor banda IV/V (U.I.F.). 

— Diferitele lăţimi de bandă sînt prezentate în figura 1 cu semnificaţia a, b ... f 

— Standardul A englez are: a = 5 MHz; b = 3 MHz; c = — 3,5 MHz. 

— Standardul E francez are a = 14 MHz; b = 10 MHz; c = ± 11,15 MHz. 
Semnul ± semnifică faptul că în Franţa s-a practicat şi inversiunea locului 

sunetului cu cei al imaginii la emisie. 

— în. afara benzii ocupate de canalul utii, energia radiaţiilor neesenţiaie a 
emiţătoarelor TV trebuie să fie atenuată cu minimum 20 dB faţă de nivelul benzilor 

» d ngă p jrtătoa o:-: de imagine Sînt si cerinţe de atenuare mai pronun¬ 
ţată, de exemplu pe fi —- 4,43 MHz (— 30 dB) sau mult mai mari pe armonicile pur- 


Ing. VICTOR SOLCAN 

antenă colectivă, etajele de intrare 
ale receptoarelor. 

Există tendinţa de a mări şi mai 
mult raportul de puteri dintre ima¬ 
gine şi sunet în vederea transmiterii 
a două canale sonore independent 
sau stereofonic. 



G 


II. EXPLICAŢII PE MARGINEA 

TABELULUI 2 

(structura spectrală a semnalelor TV) 

Orice formă de semnal electric şi 
orice fenomen din natură care se 
repetă periodic în timp pot fi redate 
identic prin însumarea unui număr 
mare de oscilaţii sinusoidale 
armonice ale frecvenţei de repetiţie a 
fenomenului în cauză (multiplii 

frecvenţei de repetiţie). Aceasta 
permite ca orice evoluţie periodică în 
timp să poată fi reprezentată şi prin 
anumite relaţii de amplitudine, 

frecvenţă şi fază ale componentelor 
sale sinusoidale (fig. 4). Forma de 
prezentare din figura 4b este 

denumită spectrul (de frecvenţă al) 
semnalului. în mod ideal, suma 
componentelor spectrale ale unui 
semnal ar trebui să cuprindă o 
infinitate de termeni sinusoidali ca să 
realizeze o reproducere perfectă a 
oricărei forme de semnal, dar ţinînd 
seama de faptul că banda transmisă 
nu poate fi nelimitată, trebuie să 
acceptăm o reproducere apropiată de 
cea reală ce se poate obţine şi cu un 
număr mai mic de componente, 
corespunzător capacităţii canalului 
de transmisie (6 MHz în cazul 
canalului imagini de televiziune). 
Componentele spectrale (TV) pot fi 
măsurate cu ajutorul unui voltmetru 
selectiv sau analizor de spectru, 
deoarece ele reprezintă concentrări 
de energie pe multiplii frecvenţei de 
repetiţie. în reprezentările spectraie 
obişnuite, ca şi în figurile 4 şi 5 nu se 
redă şi relaţia de faze dintre 
componente, pentru a nu complica 
prezentarea şi pentru utilitatea 
practică redusă. 

Semnalul complex de televiziune 
nu poate fi considerat în totalitate ca 
un fenomen periodic din cauza 
modulaţiei; dar deoarece este 
periodică frecvenţa liniilor şi cadrelor, 


banda de frecvenţă a semnalului TV 
a.n. Se plasează spectrul informaţiei 
de crominanţă între concentrările de 
energie ale spectrului luminanţei (fig. 
5 g’) folosind un decalaj de frecvenţă 
(offset) al subpurtătoarei faţă de 
armonicile superioare ale frecvenţei 
liniilor (f H ) şi cadrelor (f v ). 

Modularea în amplitudine a unei 
IH 



Fig. 4: Exemplu de descompu¬ 
nere a unui semnal periodic (a) 
în spectrul său (b); cu cît se 
transmit mai multe componente 
spectrale sinusoidale (c), cu atît 
redarea se apropie de original 
(d), frontul (panta maximă) a 
semnalului. „t‘ depinde de lăţi¬ 
mea benzii transmise (d, c); ne- 
respectarea relaţiei de faze din¬ 
tre componente strică simetria 
semnalului (f). 


purtătoare de înaltă frecvenţă (f 0 ) cu 
un semnal sinusoidal de frecvenţă 
joasă, f, generează un spectru 
simetric de înaltă frecvenţă, în care 
energia este concentrată pe frecvenţa 
purtătoarei şi pe două frecvenţe 
laterale simetrice f 0 — f 3 şi f 9 + fi (fig. 
5d’) a căror amplitudine este 
proporţională cu gradul de modulaţie. 
In mod similar cînd purtătoarea este 
modulată cu mai multe frecvenţe f 1; 
f 2 ... f 0 , apar două benzi laterale 
simetrice cu energia concentrată pe 
frecvenţele f 0 ± f,; f 0 ± f 2 ... f 0 ± f n . Dacă 
semnalul de modulele este 
nesinusoidal, însă periodic, în spectru 
vor apărea concentrări de energie 
simetrice faţă de purtătoarea f 0 pe 
frecvenţele f 0 ± f^ f 0 ± 2f,; pînă la f 0 ± 
nf v situaţie rezultînd din limita benzii 
permise de capacitatea canalului 
purtător, în cazul figurilor 5e şi 5e’ 
avînd benzi laterale simetrice. 
Exemplele prezentate, deşi cu 
semnale de forma simplă, sugerează 
cu oarecare aproximaţie-procesele 
suferite de semnalul video complex. 

Spectrul de înaltă frecvenţă al unui 
semnai de televiziune s-ar prezenta în 
mod similar, cu două benzi laterale 
simetrice, dar, din motive deja 
amintite (economie de spectru), în 
canalu! de televiziune se transmite 
numai o singură bandă laterală 
întreagă (de regulă cea superioară). 
Din banda laterală inferioară se 
transmite numai o parte, şi anume 
componentele din apropierea 
purtătoarei (fig. 5g’). Spectru! de 
înaltă frecvenţă al canalelor de 
televiziune are deci benzi asimetrice. 


în figura 1 este indicată semnificaţia datelor din tabelul 2. 


analiza spectrală a acestuia (CONTINUARE IN NR. VIITOR) 





TR1 

VMP-1, 


son 
■ BNC 


50ft 

BNC 


Tranzistoarele cu efect de cîmp sînt utilizate şi 
ca amplificatoare de putere (PA) în banda de 2 
m. Un asemenea exemplu este prezentat alăturat, 
folosind un tranzistor tip VMP-1. 

La intrarea amplificatorului se aplică 0,5 W. 
Cîştigul etajului este de 11 dB. 

Condensatorul C12 este realizat între capsulă şi 
radiator şi are circa 20 pF. 

RADIO COMMUNICATION, nr. 2/1978 


VMP-1 T03 case 
source^— 


„RV1 
►2-2 k 


Dl 

12V zener 
BZY88C12 


^draln 

(case) 


FILTRU CW 


Cu trei circuite 741 se poate construi un filtru 
de joasă frecvenţă pentru telegrafie. Frecvenţa 
centrală de trecere este 800 Hz, cu o bandă de 
300 Hz, impedanţa de intrare = 40 kfl, impedanţa 
de ieşire = 200 <). Alimentat cu 12 V, montajul 
consuma 3 mA. 

Notaţiile din schemă se refera la circuite 741 în 
capsulă cu 8 terminale. OZ, nr. 2/1979 


GENERATOR 


V0LTMETRU 


lor este determinată de grupul RC 
montat în poarta tranzistorului 
2N1671. 

Generatorul este prevăzut şi cu un 
comutator pentru polarizarea manu¬ 
ală a diodei varicap (varactor) din 
oscilatorul de radiofrecvenţă. 


Instrumentul măsoară pe două 
scale, 2 V şi 20 V. 

Montajul este format în punte, la 
care un braţ îl constituie un tranzis¬ 
tor FET de tip MPF102, HEP802, 
BF245 etc. 


Pentru vobularea unui oscilator, 
de exemplu căutarea automată a 
posturilor în UUS, se utilizează o 
tensiune liniar crescătoare. Această 
tensiune se obţine de la montaje 
speciale, cum ar fi cel alăturat, în 
care elementul principal este un 
tranzistor TUJ. Frecvenţa impulsuri¬ 


Măsurarea semnalelor de radio¬ 
frecvenţă se face cu o sondă ce 
conţine o diodă 1N4148. 
Instrumentul indicator are sensibi¬ 
litatea de 100 p.A. 

QST, nr. 2/1979 


RADIO RIVISTA, nr. 11/1978 


MAN. 


2N1671A 


1W96( 


67 y u 

(47+10+10} 


VOLTMETţR 


Varactor 


TR2 

2 * 4360 , 


TR4 

2N4350 


Un oscilator de bandă caracterizat printr-o mare stabili¬ 
tate a frecvenţei, util atît în radioreceptoare cît şi în emiţ㬠
toare, poate utiliza montajul tip Franklin. Elementele de 
bază sînt două tranzistoare FET. Frecvenţa de lucru a osci¬ 
latorului este dictată de circuitul oscilant din grila primului, 
tranzistor. 

Ca sarcina să nu modifice funcţionarea oscilatorului, sînt 
montate tranzistoarele T3 şi T4. 

Montajul este alimentat cu 9 V, unde plusul este legat la 
masă. 


RAD!O COMMUNICATION, r; 


)baK31 


TEKKilr'M 3/1 









® Televizoarele cu circuite integrate sînt construite după 
principii tehnice modeme, asigurînd o redare de bună calitate 
a imaginii şi sunetului recepţionate, fiabilitate în funcţionare şi 
un consum redus de energie electrică. Aceasta explică şi fap¬ 
tul că producătorul — întreprinderea „Electronica" — garan¬ 
tează buna funcţionare a produselor sale un an de zile de la 
data cumpărării. 


Vă puteţi procura televizorul dorit şi de la magazi¬ 
nul „Tehnometar — unitatea 240 din şoseaua Ştefan 
cel Mare nr. 2, unde personal calificat şi amabil vă 
stă la dispoziţie. 


stiatică: 



Televizorul OLT 258 este conce¬ 
put să asigure recepţionarea emisiu¬ 
nilor staţiilor de televiziune din ben¬ 
zile I—II, III, IV—V, precum şi prac¬ 
ticarea pe ecran a patru jocuri elec¬ 
tronice? 


Practicarea Jocurilor pe televizor 
se face prin intermediul a două po¬ 
tenţiometre cupiabiie prin mufe 


| Fi 9- b 

S 4 7 

44_1 



\siAIT 

\ 

pIU-nE 

fLJl-)*™* 

KAK tilCA 



— X — 

i ' 

i—v- 

6 



Caracteristicile jocurilor; 

® Unghiul de reflexie a mingii 
este; 

— numai ±20° sau ±20° şi 
±40°. 

© Două viteze de deplasare a 
mingii: 

— mică sau mare. 

• Două înălţimi ale jucătorului: 

— mică sau mare. 

• Trei tipuri de sunet, în funcţie 
de situaţiile: 

— mingea loveşte marginea te¬ 
renului; 

— mingea loveşte un jucător; 

— se înscrie un gol. 

© Afişarea pe ecran a scorului. 

Pentru practicarea tenisului se pro¬ 
cedează astfel: 

1. Se introduc mufele potenţiome- 
trelor (9) în locurile corespunz㬠
toare din televizor (8). 


Fig. c 


atacant 

apărător 

dreapta 

dreapta 

1 6 

apărător v 1 

stînga * 

i_ 

V 

i 


1~TT 


Dispunerea comenzilor pentru 
alegerea jocului, a vitezei, unghiului 
mingii, pornire şi oprire televizor 


Fig. e 


2. Se porneşte televizorul (10). 

3. Comutatorul (3) se trece pe po¬ 
ziţia de joc (în dreapta). 

4. Comutatorul (1) se trece pe po¬ 
ziţia de sus. 

5. Comutatorul (2) se trece pe po¬ 
ziţia din stînga. 

6. Se alege o viteză a mingii mică 
sau mare cu comutatorul (5) — în 
stînga mare, în dreapta mică. Pentru 
început vă recomandăm o viteză 
mică a mingii. 

7. Se alege o lăţime a jucătorilor 
(paletelor) mare sau mică, din co¬ 
mutatorul (6) — în stînga mare, în 
dreapta mică. Pentru început vă re¬ 
comandăm o lăţime mare a paietei. 

8. Se aiege unghiul de reflexie a 
mingii cu comutatorul (4). Atunci 
cînd mingea loveşte marginea tere¬ 
nului sau jucătorii, este ricoşată. 
Unghiul sub care va fi ricoşată 
poate fi de numai ± 20° (comutato¬ 
rul (4) în dreapta) sau ± 20° şi ± 40° 
(comutatorul (4) în stînga); dacă 
mingea loveşte un jucător în centru, 
se reflectă sub un unghi de ±40°. 
Unghiul respectiv de reflexie se 
menţine pînă la o nouă lovitură a 
unui jucător. 

Pentru început vă recomandăm un 
unghi de reflexie de ± 20°. 

9. Se aduce scorul la zero cu bu¬ 
tonul (7). Pe televizor va apărea 
imaginea din figura c. Cînd se acţio¬ 
nează asupra potenţiometrelor de 
joc (9), se deplasează jucătorii în 
sus sau în jos. Ei trebuie să nu lase 
mingea să treacă. 

în momentul cînd ating mingea, 
se aude un sunet caracteristic în di¬ 
fuzor, iar mingea va' fi respinsă. 
Cînd se înscrie un gol, acesta va fi 
înregistrat şi afişat pe ecran şi se va 
auzi un sunet caracteristic în difu¬ 
zor. Capacitatea de numărare este 
de 15 goluri, după care scorul tre¬ 
buie adus din nou la zero cu buto¬ 
nul (7). 


minge 


Fio. d 


atacant 

stingă 



DENUMIREA 

TELEVIZORULUI 

DIAGONALA 

ECRANULUI 

PREŢ 

(lei) 

OLT 

44 cm 

2 920 

OLT 

44 cm 

3 000 

SNAGOV 

47 cm 

2 920 

SNAGOV 

47 cm 

3 020 

SIRIUS 

50 cm 

3 050 

SIRIUS 

50 cm 

3 120 

DIAMANT 

61 cm 

3 600 

DIAMANT 

61 cm 

3 720 


Garanţia pentru buna funcţionare a televizorului cu circuite integrate 
este de 12 luni. 


TEHNSUM 3/1984 


23 








iHKţWM 


itnragTHH 


J t17C?M) 


!edactor-sef: ing. IOAN ALBESCU 
edactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA 
etretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU 
«dactor responsabil de număr. flz. ALEXANDRU MĂRCULE3CU 
rezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU 


BUZURA FLORIN — jud. Sălaj 

Este normal ca atunci cînd cum¬ 
păraţi un produs să luaţi toate infor¬ 
maţiile despre acel produs (ca să 
ştiţi pe ce daţi banii). 

Orice produs este însoţit de un 
prospect în care sînt trecute toate 
caracteristicile,, precum şi modul de 
întrebuinţare. In cazul dv. puteţi fo¬ 
losi un amplificator stereo cuplat la 


ieşirea AF atunci cînd redaţi benzi 
ster 60 . 

PALACSAY RUDOLF - Cluj-Na- 
poca 

Amplificatorului trebuie să : i re¬ 
glaţi corect regimul etajelor. încer¬ 
caţi operaţia aplicînd întîi o tensiune 
de alimentare redusă cu 50%. 

CIOROBEA AUREL - jud. Dolj 

Spălaţi contactele claviaturii cu 
spirt şi pocniturile vor dispărea. 

ROVENTA VIOREL - jud. Mehe¬ 
dinţi 

Construiţi un Yagi cu 5 elemente. 
Nu furnizăm scheme (sau proiecte) 
la cerere; materialul documentar îl 
constituie chiar revista. 


MITSUMI GMX-01 


FLOREA AVRAM 


Vă publicăm alăturat schema soli¬ 
citată din care puteţi vedea că, în 
esenţă, aparatul conţine circuite in¬ 


tegrate ce nu pot fi înlocuite cu alte 
tipuri. 

Buna funcţionare a aparatului este 
asigurată de utilizarea unor difu¬ 
zoare ce nu au impedanţă mai mică 
decit cele indicate de constructor. 


LUNGO! GHEORGHE — Feteşti 
La intrare folosiţi bobina de UUS 
din radioreceptoare. 

Droselul are 35 de spire CuEn 0,2, 
bobinate pe un mic miez de ferită, 
în locul tranzistorului FET puteţi 
monta un etaj obişnuit cu tranzistor 
bipolar (de exemplu, BF200). 
CRISTACHE DANIEL - Bucureşti 
Puteţi cupla oscilatorul la amplifi¬ 
catorul de 10 W, eventual printr-un 
etaj intermediar de preamplificare. 
Rezistoarele au 0,25 W. 

HUŢANU G. — Vaslui 
Nu posedăm circuitul imprimat de 
la casetofonul EL 3300. 

Echivalenţele sînt MP40 = ACI 80; 
MP35 = ACI 81; MP42 = ACI 80. 

în orga de lumini puteţi face înlo¬ 
cuirile dorite. 

BEJAN RÂUL - Timişoara 

Preamplificatorul poate fi făcut cu 
piesele indicate (gama respectivă). 
Difuzorul are impedanţa de 750ft/3 
W. Se pot folosi difuzoare de 1,5 W 
(într-o boxă), dar atenţie la conec¬ 
tare ca să aveţi în final 4 fi. 
BUTNARU ADRIAN — Craiova 
Vom publica montaje de trecere 
de la CCIR la OIRT. 

BURAN FLORENTIN - Beiuş 
La televizor verificaţi tubul ampli¬ 
ficator final cadre, PCL 85, tensiu¬ 
nile de alimentare ale acestui tub şi 
condensatoarele electrolitice. 
VALENTIN IONESCU - Constanţa 
Vom publica materiale despre 
tehnica recepţionării emisiunilor TV 
la mare distanţă. 

SAVIN IONEL — Bîrlad 
La magnetofon, nesimetria piste¬ 


lor provine din nesimetria mecanică. 
Reglaţi poziţia capului magnetic. 

BÂLINT O. — Oradea 

PCC84 funcţionează la frecvenţe 
superioare (sute de MHz), de aceea 
este utilizat ca amplificator în etajele 
de intrare la televizoare. 

Pentru televizor adresaţi-vă unei 
cooperative (defectul este complex). 
PETRE CONSTANTIN - Galaţi 

Luaţi legătura cu editura care a ti¬ 
părit cartea. 

FAIFER ALEXANDRU - laşi 

Scăderea audiţiei radioreceptoru¬ 
lui poate avea multiple cauze; de la 
întreruperea unui rezistor pînă la 
scăderea capacităţii unui condensa¬ 
tor. Părerea noastră este că aparatul 
trebuie supus unor măsurători, aşa 
că apelaţi la un specialist local, 

MIHAI NICOLAE — Mediaş 

Bobine rezervă pentru radiorecep¬ 
toare găsiţi la magazinele de specia¬ 
litate (eventual ,,Dioda“-Bucureşti). 
Căştile cu impedanţă mare le puteţi 
folosi în orice montaj audio. 

POPA DUMITRU — Bucureşti 

Materialul trimis la redacţie va fi 
publicat. 

TOMUŢA MIRON — Beriu, Hune¬ 
doara 

Luaţi legătura (se poate şi 
printr-un QSL) cu ing. D. Mălinaş, 
Y06BQT — Braşov. 

BURICAN ILIE - jud. Vîlcea 

La orice televizor puteţi aplica 
semnal direct la amplificatorul video 
după dioda de detecţie. Nu deţinem 
date despre antena la care vă referiţi 
şi nici despre autorul cărţii. 

I. M.