Philippa Gregory — [Plantagenet and Tudor] 03 Regina rosie

Philippa Gregory 


Regina roşie 


Philippa Gregory 


Regina roşie 


Traducere din engleză de 
ANACAONA MANDRILA-SONETTO 


Colecţia BIBLIOTECA POLIROM 
Proză XXI 


Editura POLIROM 
IAŞI, 2011 


Philippa Gregory 
The Red Queen 


Copyright © Philippa Gregory Ltd. 2010 


The Cousins’ War series, #2 


Versiune electronică: 


[V2.0] 


Corectură [V1.0|: iunie 2016 
Corectură [V2.0|: iulie 2016 


Philippa Gregory s-a născut în 1954, în Kenya, dar la scurt timp s-a 
mutat în Anglia împreună cu familia. A absolvit secţia de istorie a 
Universităţii din Sussex şi şi-a luat doctoratul în literatura secolului 
XVIII la Universitatea din Edinburgh. A lucrat o vreme ca jurnalist şi 
producător la radio BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a 
îndemnat-o să se dedice scrisului, publicând până acum peste 
douăzeci de romane. De aceeaşi autoare, la Editura Polirom au mai 
apărut: Surorile Boleyn (2001; Polirom, 2008), Moştenirea Boleyn 
(2006; Polirom, 2010) şi Regina Albă (2009; Polirom, 2010). 

Regina roşie (2010), al doilea roman din ciclul dedicat Războiului 
celor Două Roze, îmbogăţeşte galeria de femei puternice şi influente 
creată de Philippa Gregory cu o figură emblematică pentru istoria 
Angliei: lady Margaret Beaufort, femeia ale cărei ambiţie, inteligenţă 
şi curaj au dus la întemeierea dinastiei Tudor. Romanul urmăreşte cu 
fidelitate destinul ei schimbător şi transformarea sa uluitoare dintr-o 
tânără inocentă şi pioasă de nouă ani, silită să se supună fără 
proteste dorințelor familiei pentru a încheia o căsătorie lipsită de 
iubire, într-o curteană abilă şi hotărâtă. Ea nu se dă în lături de la cele 
mai primejdioase uneltiri, de la cele mai îndoielnice alianţe sau cele 
mai avantajoase căsătorii pentru a-şi vedea împlinit visul cel mai 
fierbinte: acela de a-şi vedea fiul pe tronul Angliei. Philippa Gregory 
zugrăveşte în culori vii perioada adolescenţei şi maturității sale într-o 
Anglie sfâşiată de rivalităţile dintre Casa de Lancaster şi Casa de York 
şi devastată de bătăliile sângeroase din Războiul celor Două Roze. 


Lui Anthony 


1461 


Bătăliile din Războiul 
celor Două Roze 


È Victorii ale Casei de Lancaster 
& Victorii ale Casei de York 


Shresbury 1459 Losecote Field 
Ludford Bridge IX 8147 
A prr Northampton 
Mortimer Cross  EA&ecote Moores AySt, Albans Î/preich 


CANALUL MÂNECII 


~ 


EST injnue eaeAguutud ui 
a0pn_L IŚ 4a3sedue” 'XA0A IP ISLI 


IO9ZYY N] IIY3A 


- ISI -6trbl -TirbIl 
133s29n0|9 ap 32np  aduauej) ap Np eaj-Al |e -€trhl -0Etl -TZL -OET 
‘paeyny ‘2314039 parmpa pojneag yaeBaew 2 aopni punwpa ea|-IA je duuaH 2 nofuy ap eyaaebaew 
+ -..... 
-IIT ttrtI-tOrI -S8ET TItIl-98€1 
X404 ap 32np Yas43w0$ 3p Np *xoade 2€iT-TObT eaj-A |e 
IAIN ÁI 2  ‘paeyary ‘ojneag uuof aopn uamo '?  iațueuje eunaeg "2  214u2H 
| yoan 
STHI-EZEIT OTiI-£/ET 
33piaqwe) əp 23u02 33s43w0$ 3p 23u02 ETil-29£T 
"paun “moyne2g uuof ea|-A] |e 2uuaH 
TObIl-1tEl 66£ET-ObET 
X404 3p 32np 433se5ue1 ap VNp |nuuud nu8aN |niulud 
esep ap eloqesr 2 ‘punpa PA0JUAMS auayzey `? ‘uneg ap uyof ‘3 aazse2ue] ap auDuelg “puemp3 


NR ARN | ONDINE PRINCE 0, N RR NI NINE | 


AA JYAOA 


ŁŁET-ZIET 
P2|-III e QUVMO3 


YJLLSVƏNYVI 


Primăvara anului 1453 

Lumina de-afară e orbitoare, după întunecimea odăilor. Clipesc şi 
aud vacarmul unui mare număr de glasuri. Dar nu e oştirea mea care 
mă cheamă; această şoaptă ce creşte până la vuiet nu e strigătul ei 
de atac, nici răpăitul săbiilor lovindu-se de scuturi. Zgomotul pânzei 
ce flutură în vânt nu e al flamurii mele brodate cu îngeri şi crini 
înălțându-se pe cer, ci al blestematelor flamuri englezeşti în adierea 
triumfătoare de mai. Mugetul acesta e deosebit de imnurile cântate 
de noi din toţi rărunchii, e urletul oamenilor însetaţți de moarte: de 
moartea mea. 

in față, dominându-mă cu înălțimea când păşesc peste pragul 
temniţei mele şi ies în piaţa oraşului, se află capătul drumului meu: o 
stivă de lemne de care se sprijină o scară cu fuscei grosolani. Şoptesc: 
„O cruce, îmi puteți da o cruce!”. Apoi mai tare: „O cruce! Trebuie să 
am o cruce!”. Un bărbat - un străin, un duşman, un englez, unul 
dintre cei pe care-i numim „blestemații” din cauza blasfemiilor 
neîncetate pe care le rostesc - îmi întinde un crucifix din lemn cioplit, 
grosolan întocmit, şi-l înşfac fără mândrie din mâna lui murdară. Íl 
strâng în pumn pe când sunt împinsă spre grămada de lemne şi 
îmbrâncită pe scară, cu tălpile zgâriate de fusceii aspri în timp ce urc, 
mai sus decât propria-mi statură, până ajung la podişca nesigură, 
bătută în cuie în vârful rugului; sunt răsucită cu bruscheţțe şi mi se 
leagă mâinile la spate, pe după stâlp. 

Totul se petrece atât de încet, încât aproape aş putea crede că 
timpul însuşi a încremenit şi îngerii pogoară din cer pentru mine. S-au 
întâmplat şi lucruri mai stranii! Oare n-au venit la mine îngerii pe când 
păşteam oile? Nu m-au strigat oare pe nume? N-am condus o armată 
întru ajutorarea oraşului Orléans? Nu l-am încoronat pe Delfin şi nu i- 
am alungat pe englezi? Eu singură? O fată din Domr&my, sfătuită de 
îngeri? 

Sunt aprinse surcelele de la picioarele rugului, de jur împrejur, şi 
fumul se împrăştie şi se unduieşte, purtat de adiere. Apoi focul se 
întețeşte şi mă învăluie un nor fierbinte ce mă face să tuşesc şi să 
Clipesc, cu lacrimile curgând şiroaie. Îmi pârleşte deja tălpile goale. 
Ridic când un picior, când pe celălalt, prosteşte, de parcă aş trage 
nădejde să mă crut astfel de neplăcere, şi mă uit cu ochii mijiţi prin 
fum, dacă nu cumva soseşte cineva în fugă, cu găleți cu apă, ca să 
spună că regele pe care l-am încoronat a oprit această faptă sau că 
englezii, care m-au cumpărat de la un soldat, recunosc acum că nu 
sunt a lor ca să mă omoare sau că Biserica mea ştie că sunt o fată 
bună, o femeie bună, a cărei singură vină e aceea că-l slujeşte pe 
Dumnezeu cu o hotărâre pătimaşă. 

În mulțimea ce se îmbrânceşte nu există însă niciun salvator. 
Zgomotul creşte, devenind un țipăt strident, asurzitor: un amestec de 


binecuvântări şi blesteme, rugăciuni şi necuviințe. Îmi ridic ochii spre 
cerul albastru, aşteptându-mi îngerii să pogoare, iar un buştean se 
mişcă în rugul de sub mine, stâlpul de care sunt legată se clatină şi 
cele dintâi scântei țâşnesc în sus şi-mi pârlesc haina. Le văd cum mi 
se aşază pe mânecă, lucind ca nişte licurici, simt ceva ca o zgârietură 
în gâtlejul uscat şi încep să tuşesc din cauza fumului şi să şoptesc ca o 
fetiță: „Dumnezeule bun, salvează-Ţi fiica! Dumnezeule bun, pogoară- 
Ji mâna asupra mea! Dumnezeule bun, mântuieşte-mă pe mine, 
fecioara Ta...” 


Se aude un trosnet, simt o lovitură la cap şi mă trezesc zăcând 
buimacă pe scândurile duşumelei din odaia mea de culcare, cu mâna 
lipită de urechea înroşită, privind în jur ca o neghioabă, fără să văd 
nimic. Doamna mea de companie deschide uşa şi, văzându-mă 
năucită, cu scăunelul de rugăciune răsturnat, spune supărată: 

— Lady Margaret, culcă-te! A trecut demult ora ta de culcare. 
Sfânta Fecioară nu preţuieşte rugăciunile fetelor neascultătoare. N- 
ajută la nimic să întreci măsura. Mama ta vrea să te trezeşti devreme 
dimineaţă. Nu se poate să stai trează toată noaptea şi să te rogi; eo 
nebunie! 

Trânteşte uşa şi o aud spunându-le servitoarelor că una dintre ele 
trebuie să intre la mine neîntârziat, să mă bage în pat şi să doarmă 
lângă mine, ca să se încredinţeze că nu mă scol la miezul nopţii 
pentru un alt rând de rugăciuni. Nu le place să mă ţin de ceasurile 
liturghiilor; se pun între mine şi o viaţă de sfinţenie, zicând că sunt 
prea mică şi am nevoie de somn. Ba chiar cutează să mă mustre că 
mă dau mare, că fac paradă de pioşenie, când eu ştiu că Dumnezeu 
m-a chemat şi că e datoria mea, datoria mea cea înaltă, să-l dau 
ascultare. 

Dar chiar de-ar fi să mă rog toată noaptea, n-aş putea regăsi 
viziunea care era atât de vie cu doar câteva clipe în urmă; a pierit. 
Preţ de o clipă, preţ de o clipă sfântă, am fost acolo: am fost Fecioara 
din Orléans, sfânta loana a Franţei. Am înţeles ce poate face o fată, ce 
poate fi o femeie. Dar pe urmă am fost târâtă înapoi pe pământ şi 
mustrată de parcă aş fi o fată obişnuită, iar asta a stricat totul. 

— Sfântă Fecioară Maria, călăuzeşte-mă! Ingerilor, întoarceţi-vă la 
mine! şoptesc, încercând să mă înapoiez în piaţă, la mulțimile ce 
privesc, la acel moment înălţător. 

Insă toate astea au dispărut. Trebuie să mă agăţ de stâlpul patului 
ca să mă ridic în picioare - sunt ameţită din cauza postului şi a 
rugăciunilor. Îmi frec genunchiul la care m-am lovit. Pielea are o 
asprime minunată; cobor mâna şi ridic cămaşa de noapte ca să-mi 
văd amândoi genunchii, iar amândoi sunt la fel: aspri şi roşii. 
Genunchi de sfântă, Domnul fie lăudat, am genunchi de sfântă! M-am 


rugat atât de mult şi pe podele atât de tari, încât pielea genunchilor 
mei s-a întărit ca bătătura de pe degetul unui arcaş englez. Incă n-am 
împlinit zece ani, dar am genunchi de sfântă! Asta nu se poate să nu 
aibă o însemnătate, orice i-ar spune mamei guvernanta despre 
cucernicia prefăcută şi lipsită de măsură. Am genunchi de sfântă. Mi- 
am julit pielea genunchilor prin rugăciuni neîntrerupte; acestea sunt 
stigmatele mele: genunchii de sfântă. Domnul fie lăudat, pot să mă 
ridic la înălţimea provocării şi să am un sfârşit de sfântă! 

Mă bag în pat, aşa cum mi s-a poruncit, căci supunerea, fie şi în 
faţa unor femei neghioabe şi vulgare, e o virtute. Chiar dacă sunt fiica 
unui om care s-a numărat printre cei mai de seamă comandanţi 
englezi în Franţa, vlăstar al măreţei familii Beaufort şi prin aceasta 
moştenitorul tronului lui Henric al VI-lea al Angliei, tot trebuie să le 
dau ascultare guvernantei şi mamei mele, ca şi cum aş fi o fată ca 
oricare alta. Am un rang înalt în regat, sunt verişoară cu însuşi regele 
- dar groaznic de nerespectată acasă, unde sunt silită să fac ce-mi 
spune o femeie bătrână şi proastă, care doarme în timp ce preotul 
ţine predica şi suge prune zaharisite pe când se rosteşte Tatăl nostru. 
O socotesc pe guvernanta mea drept crucea pe care mi-e dat s-o port 
şi o amintesc în rugăciunile mele, ca pe o dovadă de evlavie. 

Aceste rugăciuni îi vor mântui sufletul nemuritor - în ciuda a ceea 
ce merită pe drept -, căci întâmplarea face ca rugăciunile mele să fie 
binecuvântate cu osebire. Incă de când eram mică, încă de când 
aveam cinci ani, am ştiut că în ochii Domnului sunt un copil aparte. 
Ani la rând am crezut că acesta e un dar unic - câteodată simţeam 
duhul lui Dumnezeu aproape de mine; alteori simțeam 
binecuvântarea Sfintei Fecioare. Anul trecut însă, un veteran din 
Franţa care se întorcea cerşind în satul lui, a apărut la uşa bucătăriei 
pe când eu smântâneam laptele şi l-am auzit cerându-i lăptăresei 
ceva de mâncare, căci era un soldat care văzuse minuni: o văzuse pe 
fata căreia i se spunea Fecioara din Orleans. 

— Lasă-l să intre! am poruncit dându-mă iute jos de pe scăunelul 
meu. 

— E murdar, s-a împotrivit servitoarea. Nu-l las să intre dincolo de 
uşă. 

Omul a trecut pragul cu paşi târşiţi şi a azvârlit sacul din spinare pe 
podea. 

— Dacă v-aţi putea lipsi de nişte lapte, domniţă... s-a milogit el. Şi 
poate de-o coajă de pâine pentru un om sărman, un soldat care-a 
luptat pentru stăpânul şi ţara lui... 

— Ce ziceai despre Fecioara din Orléans? l-am întrerupt. Şi despre 
minuni? 

Indărătul meu, servitoarea a mormăit ceva în barbă, a dat ochii 
peste cap, dar i-a tăiat un colţ de pâine neagră de secară şi i-a turnat 


lapte într-o ulcică grosolană de lut. El aproape că i-a smuls-o din mână 
şi a dat laptele pe gât într-o clipită, apoi s-a uitat să vadă dacă mai 
capătă. 

— Spune-mi! i-am poruncit. 

Servitoarea i-a făcut semn din cap că trebuie să-mi dea ascultare, 
aşa că omul s-a întors spre mine şi s-a înclinat. 

— Slujeam în oştirea ducelui de Bedford în Franţa, când am auzit de 
o fată care lupta călare alături de francezi. Unii o credeau vrăjitoare, 
alţii o credeau în cârdăşie cu diavolul. Dar ţiitoarea mea... 

Servitoarea a pocnit din degete şi omul şi-a înghiţit cuvintele. 

— O femeie pe care o cunoşteam din întâmplare, o tânără 
franţuzoaică, mi-a spus că fata asta, loana din Domremy, vorbise cu 
îngerii şi făcuse legământ că va avea grijă ca prinţul francez să fie 
încoronat şi să urce pe tronul Franţei. Era doar o copilă, o fată de la 
ţară, dar spunea că îngerii i-au vorbit şi au chemat-o să-şi salveze ţara 
de noi. 

Mă simţeam fermecată. 

— l-au vorbit îngerii? 

El a zâmbit, ca să-mi intre în voie. 

— Da, domniţă. Când era nu mai mare decât Domnia Voastră. 

— Dar cum i-a înduplecat pe oameni să-i dea ascultare? Cum i-a 
făcut să înţeleagă că e deosebită? 

— O, mergea călare pe un cal mare şi alb şi purta haine bărbăteşti, 
ba chiar şi armură! Avea o flamură cu crini şi îngeri, iar când au adus- 
o în faţa prinţului francez, l-a cunoscut dintre toţi curtenii lui. 

— Purta armură? am şoptit a mirare, ca şi cum în faţa ochilor mi s- 
ar fi desfăşurat propria viaţă, nu povestea unei franţuzoaice 
necunoscute. 

Oare ce-aş putea fi dacă oamenii şi-ar da seama că îngerii îmi 
vorbesc, întocmai cum i-au vorbit acestei loana? 

— Purta armură şi conducea oştenii în luptă, a zis omul dând din 
cap. Am văzut-o! 

l-am făcut semn servitoarei. 

— Dă-i nişte carne şi nişte bere slabă să bea. 

Ea a pornit cu paşi vioi spre cămară, iar bărbatul cel străin şi cu 
mine am ieşit din lăptărie, el lăsându-se greoi pe o bancă de piatră de 
lângă uşa din spate. Am rămas în picioare, aşteptând, până când 
servitoarea i-a trântit omului o tavă la picioare, iar el s-a apucat să-şi 
înfunde gura cu mâncare. Infuleca întocmai ca un câine lihnit, fără pic 
de mândrie; după ce a isprăvit şi a golit cana cu bere, l-am potopit iar 
cu întrebările. 

— Când ai văzut-o prima oară? 

— Ah, a mormăit el ştergându-se la gură cu mâneca. Eram pregătiţi 
de asediu în faţa unui oraş francez numit Orleans, siguri că vom 


învinge. La vremea aceea, înainte să apară ea, învingeam de fiecare 
dată. Noi aveam arcul cel lung, iar ei nu-l aveau; îi doboram ca la 
seceriş, parcă am fi tras la ţintă în snopi de paie. Eu eram arcaș. (S-a 
oprit, de parcă s-ar fi ruşinat că a umflat prea mult adevărul, şi şi-a 
îndreptat greşeala.) Eram făurar de săgeți. Dar arcaşii noştri câştigau 
fiecare bătălie. 

— Lasă asta, cum e cu loana? _ 

— Păi, despre ea vă povestesc. Insă trebuie să înţelegeţi că 
francezii n-aveau nicio şansă de victorie. Oameni mai înţelepţi şi mai 
pricepuţi decât ea ştiau că sunt pierduţi. Pierdeau luptă după luptă. 

— Dar ea? am şoptit. 

— Ea spunea că aude voci, îngeri care-i vorbesc. Au îndemnat-o să 
meargă la prinţul francez - un nătâng, un nimeni să meargă la el şi să- 
| facă să-şi ia în primire tronul de rege şi pe urmă să ne alunge de pe 
pământurile noastre din Franţa. A izbutit să ajungă la rege şi i-a spus 
că neapărat trebuie să-şi ia în primire tronul şi s-o lase pe ea să-i 
conducă oştirea. El s-a gândit că poate fata are darul profeţiei, nu era 
sigur - dar n-avea nimic de pierdut. Soldaţii credeau în ea. Era o 
simplă fată de la ţară, dar se îmbrăca în straie de ostaş, avea o 
flamură brodată cu crini şi îngeri. A trimis un sol la o biserică, unde 
omul a găsit o veche spadă de cruciat, exact acolo unde spusese ea 
că ar fi - stătuse ascunsă ani de zile. 

— Chiar aşa? 

Omul a râs, apoi a dat în tuse şi a scuipat. 

— Cine ştie? Poate există ceva adevăr în asta. Ţii... prietena mea 
era încredinţată că loana e o fecioară sfântă, chemată de Dumnezeu 
să salveze Franţa de noi, englezii. Era încredinţată că n-o poate atinge 
tăişul sabiei. Că e un mic înger. 

— Şi cum era? 

— O fată, o fată ca Domnia Voastră. Mărunţică, cu ochi strălucitori, 
plină de ea. 

Am simţit că-mi tresaltă inima. 

— Ca mine? 

— Da, întocmai ca Domnia Voastră. 

— Îi spuneau alţii mereu ce să facă? Îi spuneau că habar n-are de 
nimic? 

Omul a clătinat din cap. N 

— Nu, nu, ea era comandantul! Işi urma propria viziune despre ea 
însăşi. Conducea o oştire de peste patru mii de oameni şi s-a abătut 
asupra noastră în tabăra pe care ne-o făcuserăm lângă Orléans. Lorzii 
noştri n-au reuşit să-i hotărască pe soldați să pornească la luptă 
împotriva ei; eram îngroziţi doar văzând-o! Nimeni nu voia să ridice 
sabia împotriva ei. Toţi o credeam de neînvins. Am pornit către 
Jargeau, iar ea ne-a hăituit, atacând, mereu atacând. Eram îngroziţi cu 


toţii de ea! Juram că e vrăjitoare. 

— Vrăjitoare sau călăuzită de îngeri? am vrut să ştiu. 

El a zâmbit. 

— Am văzut-o la Paris. N-avea nimic necurat. După cum arăta, ai fi 
zis că Dumnezeu însuşi o ţine în spinarea acelui cal voinic. Stăpânul 
meu a numit-o „floarea cavaleriei”. Zău aşa! 

— Era frumoasă? am întrebat în şoaptă. 

Eu, una, nu sunt frumoasă - o dezamăgire pentru mama, însă nu şi 
pentru mine, căci mă ridic deasupra vanităţii. Omul a clătinat din cap 
şi mi-a dat tocmai răspunsul pe care voiam să-l aud: 

— Nu, nu era frumuşică, deloc frumuşică, nu era ca o fetişcană... 
dar răspândea lumină. 

Am încuviinţat din cap. Simţeam că-n clipa aceea înţelegeam... 
totul. 

— Se mai luptă şi acum? 

— Micuţă neghioabă ce eşti, Dumnezeu să te aibă în paza lui! Nu, a 
murit. A murit, să mă gândesc... acum vreo douăzeci de ani. 

— A murit? 

— Sorţii s-au întors împotriva ei după încercuirea Parisului; am 
respins-o chiar de pe zidurile oraşului, însă a fost cât pe ce! la 
gândeşte-te: aproape a cucerit Parisul! Şi apoi, la urmă, un soldat din 
Burgundia a tras-o jos de pe cal într-o luptă, a zis cerşetorul cu 
nepăsare. Ne-a oferit-o în schimbul unei răscumpărări, iar noi am 
omorât-o. Am ars-o pe rug pentru erezie. 

Mă simţeam îngrozită. 

— Dar spuneai că o călăuzeau îngerii! 

— A urmat vocile pe care le auzea până la moarte, a răspuns el sec. 
Dar a fost cercetată şi era într-adevăr virgină. Era cu adevărat 
fecioara loana. Şi a văzut limpede când a crezut că vom fi înfrânți în 
Franţa. Cred că acum suntem pierduţi. Ea a făcut din regele francez 
un bărbat şi din soldaţii francezi - o armată. Nu era nici pe departe o 
fată obişnuită! Nu mă aştept să mai văd vreodată una ca ea. Ardea ca 
o torţă înainte s-o urcăm noi pe rug. Ardea în vâlvătaia Sfântului Duh. 

Am tras aer în piept şi i-am şoptit: 

— Eu sunt ca ea. 

Omul mi-a privit chipul plin de încântare şi a râs. 

— Nu, astea-s poveşti vechi! Nu înseamnă nimic pentru o fată ca 
Domnia Voastră. Ea a murit şi în curând va fi uitată. Cenuşa i-a fost 
împrăştiată, ca să nu-i poată ridica nimeni un altar. 

— Dar Dumnezeu i-a vorbit ei, o fată, am şoptit. Nu i-a vorbit 
regelui, niciunui băiat, ci i-a vorbit unei fete! 

Bătrânul soldat a încuviinţat din cap. 

— Nu mă îndoiesc că era sigură de asta, a zis el. Nu mă îndoiesc că 
auzea glasurile îngerilor. Negreşit că le auzea; altminteri n-ar fi putut 


face ce-a făcut. 

Am auzit vocea ascuţită a guvernantei mele strigându-mă din uşa 
de la intrare şi am întors capul preţ de o clipă, în timp ce soldatul îşi 
ridica sacul şi îl sălta în spinare. 

— Dar e adevărat? l-am întrebat cu o stăruinţă neaşteptată, 
văzându-l că porneşte cu paşi mari şi domoli spre curtea grajdurilor şi 
spre poarta ce dădea în drumul mare. 

— Poveşti de oştean, a răspuns el nepăsător. Puteţi să le uitaţi şi s- 
o uitaţi şi pe ea; de mine, Dumnezeu ştie că n-o să-şi amintească 
nimeni. 

L-am lăsat să plece, dar pe loana n-am uitat-o şi n-o voi uita 
niciodată. Mă rog ei, spunându-i pe nume şi cerându-i să mă 
călăuzească, închid ochii şi încerc s-o văd. Din ziua aceea, fiecărui 
oştean care vine la uşa conacului Bletsoe să cerşească de mâncare i 
se spune să aştepte, căci micuța lady Margaret vrea să-l vadă. li 
întreb pe toţi dacă au fost la Les Augustins, la Les Tourelles, la 
Orléans, la Jargeau, la Beaugency, la Patay, la Paris... îi cunosc 
victoriile tot atât de bine cum cunosc numele satelor învecinate din 
Bedfordshire. Unii oşteni au luat parte la aceste bătălii, alţii chiar au 
văzut-o. Toţi vorbesc despre o fată mărunţică, suită în şaua unui cal 
mare, cu o flamură deasupra capului, zărită în treacăt acolo unde 
încleştarea bătăliei era mai aprigă, o fată ca un prinţ, care jurase să 
aducă ţării ei pacea şi izbânda şi se dăruise slujirii lui Dumnezeu, o 
simplă fată, o simplă fată ca mine - dar o eroină. 


A doua zi dimineaţă, la micul dejun, aflu de ce nu mi s-a dat voie să 
mă rog toată noaptea. Mama mă vesteşte că trebuie să mă pregătesc 
de călătorie, o călătorie lungă. Imi spune cu un glas liniştit: 

— Mergem la Londra. La curte. 

Gândul călătoriei la Londra mă încântă la culme, dar am grijă să nu 
mă bucur ca o fată vanitoasă şi mândră. Plec capul şi şoptesc: 

— Cum doreşti, milady mamă. 

Asta e cel mai bun lucru din câte se puteau întâmpla! Căminul meu 
de la Bletsoe, din inima comitatului Bedfordshire, e atât de paşnic şi 
de monoton încât n-am niciun prilej de-a înfrunta primejdiile lumii. Nu 
există ispite de învins şi nimeni nu mă vede, în afară de servitori şi de 
fraţii mei vitregi şi surorile mele vitrege, mai mari cu toţii, care mă 
cred o copiliţă fără pic de însemnătate. Incerc să mă gândesc la loana, 
păscând oile tatălui ei în Domremy, îngropată întocmai ca mine în 
mijlocul câmpurilor noroioase. Ea nu se plângea că se plictiseşte la 
ţară; aştepta şi pândea cu urechea ciulită vocile care aveau s-o cheme 
la măreție. Trebuie să fac şi eu acelaşi lucru. 

Mă întreb dacă acest ordin de-a merge la Londra e vocea pe care o 
aşteptam, chemându-mă în clipa asta la măreție. Ne vom afla la 


curtea bunului rege Henric al VI-lea. Negreşit mă va primi cu braţele 
deschise, ca pe o rudă foarte apropiată - la urma urmei, sunt aproape 
verişoara lui. Bunicul lui şi bunicul meu erau fraţi vitregi, iar asta 
înseamnă o înrudire foarte strânsă când unul dintre oamenii cu pricina 
e rege, iar celălalt nu; pe deasupra, regele însuşi a dat o lege prin 
care a recunoscut neamul Beaufort, familia mea, drept legitimă, deşi 
nu de viţă regească. De bună seamă, mă va vedea în lumina sfinţeniei 
despre care toţi spun că sălăşluieşte în el. Mă va întâmpina ca pe o 
rudă şi un spirit înrudit. Dar dacă hotărăşte că trebuie să rămân cu el 
la curte? De ce nu? Şi dacă vrea să mă ia drept sfetnic, cum a luat-o 
Delfinul pe loana d'Arc? li sunt verişoară de-al doilea şi aproape că am 
vedenii cu sfinţi. N-am decât nouă ani, dar aud glasurile îngerilor şi, 
când mi se dă voie, mă rog toată noaptea. Dacă m-aş fi născut băiat, 
acum aş fi fost aproape prinţ de Wales. Câteodată mă întreb dacă 
ceilalţi îşi doresc să mă fi născut băiat şi din pricina asta sunt orbi la 
strălucirea luminii mele lăuntrice. E oare cu putinţă să fie atât de plini 
de păcatul mândriei faţă de rangul pe care îl ocupăm, încât să-şi 
dorească să fi fost băiat şi să nu ia în seamă măreţia a ceea ce sunt, 
ca o copilă sfântă? 

— Da, milady mamă, rostesc supusă. 

— Nu pari prea încântată. Nu vrei să ştii de ce mergem? 

Cu disperare! 

— Ba da, te rog. 

— Te înştiinţez cu părere de rău că logodna ta cu John de la Pole 
trebuie să ia sfârşit. Era o partidă bună la vremea când a fost 
încheiată, pe când aveai şase ani, însă acum trebuie s-o respingi. Te 
vei înfăţişa dinaintea unui grup de judecători care te vor întreba dacă 
vrei ca logodna ta să ia sfârşit şi vei spune că da. Inţelegi? 

Sună foarte neliniştitor! 

— Dar nu voi şti ce să spun! 

— Vei încuviinţa doar sfârşitul logodnei tale. Vei spune da şi atât. 

— Şi dacă mă întreabă de cred ori nu că asta-i voia Domnului? Dacă 
mă întreabă de-i răspunsul la rugăciunile mele? 

Ea oftează, de parcă aş obosi-o. 

— Nu te vor întreba aşa ceva. 

— Şi ce se va întâmpla pe urmă? 

— Alteța Sa regele îţi va numi un nou tutore, iar acesta, la rândul 
lui, te va da de soţie bărbatului ales de el. 

— O altă logodnă? 

— Da. 

— Nu pot să mă duc la o abație? întreb foarte încet, deşi ştiu ce-mi 
va răspunde - nimeni nu-mi preţuieşte darurile spirituale. Acum, că 
sunt eliberată de această logodnă, nu pot să mă duc? 

— Fireşte că nu poţi să te duci la o abație, Margaret. Nu fi proastă! 


Datoria ta e să zămisleşti un fiu şi moştenitor, un băiat pentru familia 
noastră, Beaufort, o tânără rubedenie pentru regele Angliei, un băiat 
pentru Casa de Lancaster. Dumnezeu mi-e martor, Casa de York are 
destui băieţi! Trebuie să avem şi noi unul. Tu ni-l vei da pe băiatul 
nostru. 

— Dar cred că am o chemare... 

— Eşti chemată să fii mama următorului moştenitor Lancaster, îmi 
taie ea vorba. Ambiţia asta e îndeajuns de mare pentru orice fată. 
Acum du-te şi găteşte-te de plecare! Femeile tale ţi-au împachetat 
deja veşmintele; trebuie doar să-ţi iei păpuşa pentru călătorie. 

Imi iau păpuşa, precum şi cărticica mea de rugăciuni, copiată cu 
grijă. Ştiu să citesc în franceză, desigur, şi în engleză, însă latina şi 
greaca nu le înţeleg şi mama nu-mi îngăduie să am un preceptor. Zice 
că fetele nu merită educate. Aş vrea să pot citi Evanghelia şi 
rugăciunile în latină, dar nu pot, iar tălmăcirile în engleză sunt rare şi 
scumpe. Băieţilor li se predau latina şi greaca, precum şi alte materii; 
fetele, însă, trebuie să fie în stare doar să citească şi să scrie, să 
coasă, să ţină socotelile casei, să facă muzică şi să guste poezia. Dacă 
aş fi stareță, aş avea la îndemână o bibliotecă mare şi aş putea pune 
scribii să copieze toate lucrările pe care aş vrea să le citesc. Le-aş 
putea cere novicelor să-mi citească toată ziua. Aş fi o femeie învățată 
şi nu o copilă needucată, la fel de proastă ca orice fată de rând. 

Poate că, dac-ar fi trăit, tata m-ar fi învăţat latina. Era un cititor şi 
un scriitor împătimit - măcar atât ştiu despre el. A petrecut ani mulţi 
în captivitate în Franţa, studiind în fiecare zi. Dar a murit cu doar 
câteva zile înainte să împlinesc un an. Naşterea mea a fost atât de 
lipsită de însemnătate pentru el, încât se afla în campanie militară în 
Franţa, încercând să-şi redobândească averea, când mama s-a retras 
pentru naştere, şi s-a întors acasă doar cu câteva zile înainte să 
împlinesc un an, iar atunci a murit, aşa că n-a avut vreme să mă 
cunoască, să-mi cunoască înzestrările. 

Ne va lua trei zile ca să ajungem la Londra. Mama va merge călare 
pe calul ei, însă eu trebuie să urc în şaua dublă, în spatele unuia 
dintre rândaşi. II cheamă Wat şi se crede un mare crai în grajduri şi la 
bucătărie. Imi face cu ochiul, de parcă mi-ar putea trece prin cap să 
fiu prietenă cu unul ca el, iar eu mă încrunt, ca să-i aduc aminte că eu 
sunt o Beaufort şi el e un nimeni. Mă aşez în spatele său şi sunt 
nevoită să mă prind zdravăn de cureaua lui din piele, iar când mă 
întreabă: „Stai bine şi te ţii strâns? Binişor, strânsişor?”, încuviinţez 
din cap cu răceală, ca să-l previn că nu vreau să-mi vorbească tot 
drumul până la Ampthill. 

Se pune în schimb pe cântat, ceea ce-i la fel de rău. Cântă doine de 
dragoste şi de fânărit, cu o voce curată şi înaltă, iar soldaţii care 
călăresc alături de noi, ca să ne apere de cetele înarmate ce cutreieră 


în ultima vreme întreaga Anglie, i se alătură şi cântă şi ei. Aş vrea ca 
mama să le poruncească să tacă - sau măcar să le ceară să cânte 
psalmi dar ea e fericită să călărească sub soarele călduţ al primăverii 
şi, când ajunge în dreptul meu, îmi zâmbeşte zicând: 

— Nu mai avem mult, Margaret. Vom petrece noaptea la Abbots 
Langley şi vom pleca mai departe spre Londra mâine. Nu eşti prea 
obosită? 


Cei care ar trebui să se ocupe de mine m-au pregătit atât de prost 
încât n-am fost învățată să călăresc, aşa că nu mi se îngăduie nici 
măcar să stau în spinarea unui cal al meu, dus de cineva de căpăstru, 
nici când intrăm în Londra şi sute de târgoveţi de pe străzi, din pieţe şi 
din prăvălii cască gura la trecerea alaiului nostru de cincizeci de 
oameni. Cum să mă înfăţişez drept eroina care va salva Anglia, dacă 
trebuie să salt în şa în spatele lui Wat, cu mâna încleştată pe centura 
lui, ca târâtura satului mergând la un târg de gâşte? Nu arăt câtuşi de 
puţin ca o moştenitoare a Casei de Lancaster. Nici măcar nu stăm la 
curte, ci tragem la un han, fiindcă ducele de Suffolk, tutorele meu, a 
căzut într-o dizgrație cumplită şi acum e mort, aşa că nu putem locui 
în palatul lui. Îi spun Sfintei Fecioare că nu avem o locuinţă a noastră 
ca lumea în Londra, dar apoi mă gândesc că şi Ea a fost silită să se 
mulţumească cu un han de rând în Betleem, când lrod avea cu 
siguranţă încăperi libere în palatul lui. De bună seamă, trebuie să fi 
fost alegeri mai bune decât un grajd - dacă ne gândim cine era Ea. 
Aşadar încerc să mă resemnez, întocmai ca Ea. 

Măcar voi avea parte de veşminte noi înainte să mergem la curte 
ca să renunţ la logodna mea. Milady mama mea cheamă la han 
croitorii şi cusătoresele şi mi se iau măsuri pentru o rochie minunată. 
Se zice că doamnele de la curte poartă bonete conice înalte, atât de 
înalte încât o femeie trebuie să plece capul pentru a trece pragul unei 
uşi înalte de şapte picioare!. Reginei, Margareta de Anjou, îi plac 
hainele frumoase şi poartă o culoare nouă, roşu rubiniu, făcută cu o 
vopsea născocită de curând; se zice că e roşie ca sângele. Mama cere 
să mi se coasă o rochie de un alb îngeresc, pentru ca deosebirea să 
fie cât mai mare, şi pune să fie garnisită cu trandafirii roşii de 
Lancaster, ca să le amintească tuturor că, deşi sunt doar o fată de 
nouă ani, sunt moştenitoarea casei noastre. Abia când veşmintele 
sunt gata putem lua o barjă în josul fluviului ca să spun că mă 
împotrivesc logodnei mele şi să fiu prezentată la curte. 

Impotrivirea se dovedeşte a fi o dezamăgire uriaşă. Trag nădejde 
că mi se vor pune întrebări şi că, stând în picioare în faţa 
judecătorilor, cu glas sfios, dar limpede, voi spune că ştiu de la însuşi 


1 Unitate de măsură pentru lungime egală cu 30,5 cm (n.r.). 


Dumnezeu că John de la Pole nu e sortit să-mi fie soţ. Mă închipui 
dinaintea unui şir de judecători, uluindu-i precum Pruncul Isus la 
sinagogă. Mă gândeam că voi putea spune c-am avut un vis care mi-a 
arătat că nu trebuie să mă mărit cu el, fiindcă am o soartă mai 
măreaţă: Dumnezeu însuşi m-a ales ca să salvez Anglia! Voi fi regina 
Angliei şi mă voi semna Margaret Regina: Margaret R. Dar n-am niciun 
prilej să le vorbesc, să strălucesc. Totul e aşternut pe hârtie înainte de 
sosirea noastră şi mi se îngăduie să spun doar „Mă împotrivesc”, şi să- 
mi scriu numele dedesubt - doar Margaret Beaufort, iar treaba e 
înfăptuită. Nimeni nu mă întreabă nici măcar ce părere am despre 
asta. 

Mergem să aşteptăm la uşa sălii de primire, iar la un moment dat 
unul dintre oamenii regelui iese şi strigă: „Lady Margaret Beaufort!” şi 
toţi se uită în jur să mă vadă. Trăiesc o clipă, o clipă de-a dreptul 
minunată, când simt toate privirile aţintite asupra mea, şi-mi aduc 
aminte să plec ochii şi să dispreţuiesc deşertăciunea lumească, după 
care mama porneşte prima spre sala de primire a regelui. 

Regele şade pe tronul lui impunător, cu baldachinul nobiliar 
deasupra, iar alături se află un tron de aproape aceeaşi mărime, 
pentru regină. Aceasta e bălaie şi cu ochi căprui, cu o faţă rotundă ca 
o budincă şi nas drept. Mă gândesc că e frumoasă şi pare răzgâiată, 
iar lângă ea, regele, e blond şi palid. Nu pot spune că văd la el, la 
această primă cercetare, vreo mare lumină a sfinţeniei - arată cât se 
poate de obişnuit. Imi zâmbeşte când intru şi fac o reverență, însă 
regina se uită de la trandafirii roşii brodaţi pe poala rochiei mele până 
la coroniţa ce-mi ţine vălul şi apoi priveşte într-o parte, de parcă n-ar 
avea o părere prea grozavă despre mine. Pesemne că, fiind 
franţuzoaică, nu înţelege cine sunt. Cineva ar fi făcut bine să-i spună 
că, dacă nu zămisleşte un prunc, va trebui găsit alt băiat care să fie 
moştenitorul Casei de Lancaster şi că s-ar putea foarte bine să fie al 
meu. Atunci m-ar fi privit cu mai multă luare-aminte, sunt 
încredinţată. Dar e laică - francezii pot fi cumplit de laici, mi-am dat 
seama de asta din lecturile mele. Sunt încredinţată că ea n-ar fi văzut 
nici măcar lumina fecioarei loana. Nu mă miră faptul că nu mă 
preţuieşte. 

Alături de ea se află o femeie grozav de frumoasă - poate cea mai 
frumoasă din câte am văzut vreodată. Poartă o rochie albastră, ţesută 
cu un fir de argint ce o face să scânteieze precum oglinda apei. Ai zice 
că e acoperită de solzi, ca un peşte. Mă vede privind-o lung şi-mi 
zâmbeşte, lucru care-i face chipul să se lumineze de o frumuseţe 
caldă precum lumina soarelui pe apă, într-o zi de vară. 

— Cine e? o întreb în şoaptă pe mama, care mă ciupeşte de braţ ca 
să-mi aducă aminte să nu vorbesc. 

— Jacquetta Rivers. Nu te mai holba! se răsteşte ea, ciupindu-mă 


iar de braţ, ca să-mi dau seama unde mă aflu. 

Fac o reverență foarte adâncă şi-i zâmbesc regelui. 

— Încredinţez ocrotirea fiicei voastre mult iubiţilor mei fraţi vitregi, 
Edmund şi Jasper Tudor, îi spune regele mamei. Poate să locuiască 
împreună cu voi până când îi vine vremea să se mărite. 

Regina se uită într-o parte şi-i şopteşte ceva Jacquettei, care se 
apleacă înainte s-o asculte, ca o salcie pe malul unui pârâu, cu vălul 
unduind în jurul bonetei înalte. Regina nu pare prea încântată de 
această veste, însă eu sunt de-a dreptul năucită. Aştept să-mi ceară 
cineva încuviințarea ca să-i pot lămuri că sunt hărăzită unei vieţi de 
sfinţenie, însă mama se mulţumeşte să facă o reverență şi să se 
retragă, iar apoi păşeşte altcineva în faţă şi pare că totul s-a isprăvit. 
Regele abia dacă s-a uitat la mine; nu ştie nimic despre mine, nimic 
mai mult decât ştia înainte să intru în încăpere, şi totuşi m-a 
încredinţat unui nou tutore, unui nou străin. Cum e cu putinţă să nu-şi 
dea seama că sunt o copilă de o sfinţenie aparte, cum a fost şi el? 
Oare nu voi avea prilejul să-i spun despre genunchii mei de sfântă? 

— Pot să vorbesc? o întreb în şoaptă pe mama. 

— Nu, fireşte că nu! 

Atunci de unde să afle el cine sunt, dacă Dumnezeu nu se grăbeşte 
să-i spună? 

— Şi ce urmează mai departe? 

— Aşteptăm până când regele îi primeşte pe ceilalţi solicitanţi, iar 
apoi mergem să luăm cina. 

— Nu, voiam să spun, ce se întâmplă cu mine? 

Mama mă priveşte cu aerul că sunt neghioabă dacă nu înţeleg. 

— Vei fi logodită din nou. N-ai auzit, Margaret? Aş vrea să fii mai cu 
băgare de seamă. Există o partidă şi mai bună pentru tine! Vei fi mai 
întâi pupila şi apoi soţia lui Edmund Tudor, fratele vitreg al regelui. 
Băieţii Tudor sunt fiii reginei Caterina de Valois, mama regelui, din a 
doua ei căsătorie, cea cu Owen Tudor. Sunt doi fraţi Tudor, Edmund şi 
Jasper, amândoi mari favoriţi ai regelui. Amândoi de viţă pe jumătate 
regească, amândoi bine văzuţi. Tu te vei căsători cu cel mare. 

— Nu va vrea să mă întâlnească mai întâi? 

— De ce să vrea? 

— Ca să vadă dacă mă place... 

Mama clatină din cap. 

— Nu pe tine te vor, ci pe fiul pe care-l vei naşte. 

— Dar am numai nouă ani! 

— El poate aştepta până faci doisprezece. 

— Atunci mă voi căsători? 

— Fireşte, răspunde ea cu aerul că sunt proastă dacă întreb aşa 
ceva. 

— Şi el câţi ani va avea? 


Se gândeşte o clipă. 

— Douăzeci şi cinci. 

Clipesc, apoi o întreb: 

— Şi unde va dormi? 

Mă gândesc la casa de la Bletsoe, în care nu există un şir de 
încăperi nelocuite pentru un bărbat tânăr şi voinic şi pentru suita 
acestuia, nici pentru fratele lui mai mic. Mama râde. 

— O, Margaret! Nu vei rămâne acasă cu mine. Vei merge să 
locuieşti împreună cu el şi cu fratele lui în palatul Lamphey, în Ţara 
Galilor. 

Clipesc iarăşi. 

— Milady mamă, mă trimiţi să locuiesc cu doi bărbaţi în toată firea, 
în Ţara Galilor, singură? Când împlinesc doisprezece ani? 

Ea ridică din umeri cu aerul că îi pare rău, dar nu se poate face 
nimic. 

— E o partidă bună. Sânge regesc de ambele părţi ale căsătoriei. 
Dacă naşti un fiu, dreptul lui la tron va fi foarte puternic. Eşti verişoară 
cu regele şi soţul tău e fratele vitreg al regelui. Băiatul pe care-l vei 
naşte îl va ţine pe Richard de York la distanţă pentru totdeauna. 
Gândeşte-te la asta; nu te gândi la nimic altceva! 


August 1453 

Mama îmi spune că timpul va trece repede, dar fireşte că nu se 
întâmplă aşa. Zilele se lungesc la nesfârşit şi nu se întâmplă niciodată 
nimic. Fraţii şi surorile mele vitrege din prima căsătorie a mamei cu 
un bărbat din familia St. John nu-mi arată mai multă cinstire acum, că 
urmează să mă mărit cu un Tudor, decât îmi arătau când urma să mă 
căsătoresc cu un De la Pole. Dimpotrivă, acum râd de mine pentru că 
voi merge să trăiesc în Ţara Galilor, despre care îmi spun că e un ţinut 
locuit de balauri şi vrăjitoare, unde nu există drumuri, ci doar castele 
uriaşe în păduri întunecate, în care vâlvele apelor ţâşnesc din fântâni 
arteziene şi-i vrăjesc pe bărbaţii muritori, iar lupii cutreieră în haite 
mari, mâncătoare de oameni. Nu se schimbă absolut nimic, până într- 
o seară când, la rugăciunea de familie, mama rosteşte numele regelui 
cu mai multă evlavie decât de obicei şi trebuie să rămânem toţi în 
genunchi încă o jumătate de ceas ca să ne rugăm pentru sănătatea 
regelui Henric al VI-lea, în aceste vremuri de grea cumpănă pentru el, 
şi s-o implorăm pe Sfânta Fecioară ca noul prunc, aflat acum în 
pântecul regesc al reginei, să fie băiat şi un nou prinţ al Casei de 
Lancaster. 

Nu spun „Amin” la rugăciunea pentru sănătatea reginei, fiindcă 
sunt de părere că n-a fost prea binevoitoare cu mine, plus că un copil 
născut de ea îmi va lua locul ca următorul moştenitor Lancaster. Nu 
mă rog să nu nască un prunc viu, căci asta ar însemna să doresc de 


rău şi de asemenea să săvârşesc păcatul invidiei; dar lipsa mea de 
ardoare în rugăciuni va fi înţeleasă, sunt încredinţată, de Sfânta 
Fecioară, care e împărăteasa cerurilor şi înţelege tot ce ţine de 
moştenire şi cât de greu e să te numeri printre moştenitorii tronului, 
dar să fii fată. Orice s-ar întâmpla în viitor, nu voi putea fi niciodată 
regină; nimeni n-ar accepta asta. Dar dacă voi naşte un fiu, el va avea 
un drept temeinic de-a deveni rege. Desigur, şi Sfânta Fecioară a avut 
un băiat, lucru dorit de toată lumea, şi aşa a devenit Maica Domnului 
şi împărăteasa cerurilor şi a putut să se semneze Maria Regina: Maria 
R. 

Aştept până când fraţii şi surorile mele vitrege o iau înainte, 
grăbindu-se să cineze, şi apoi o întreb pe mama de ce ne rugăm atât 
de fierbinte pentru sănătatea regelui şi ce vrea să spună prin „vremuri 
de grea cumpănă”. Faţa îi e încordată de îngrijorare. 

— Am primit astăzi o scrisoare de la Edmund Tudor, noul tău tutore. 
Mă înştiinţează că regele a căzut într-un fel de somn. Nu spune nimic 
şi nu face nimic; şade nemişcat, cu ochii în pământ, şi nimic nu-l 
trezeşte. 

— li vorbeşte Dumnezeu? 

Ea pufneşte uşor, supărată. 

— Eh, cine ştie? Cine ştie? Sunt sigură că pioşenia îţi face mare 
cinste, Margaret. Dar de bună seamă, dacă Dumnezeu îi vorbeşte 
regelui, n-a ales cel mai nimerit moment pentru aşa ceva. Dacă regele 
dă vreun semn de slăbiciune, ducele de York se va folosi negreşit de 
prilej ca să pună mâna pe putere. Regina s-a înfăţişat dinaintea 
parlamentului ca să ceară pentru sine toate puterile regelui, însă 
acesta nu va avea niciodată încredere în ea. Il va numi regent pe 
Richard, ducele de York, în locul ei. E un lucru sigur. lar atunci vom fi 
conduşi de Casa de York şi vei vedea că soarta noastră va suferi o 
schimbare în rău. 

— Ce schimbare? 

— Dacă regele nu-şi vine în fire, vom fi conduşi de Richard de York 
în locul său, iar el şi familia lui se vor bucura de o regență lungă până 
când va creşte pruncul reginei şi va deveni bărbat. Vor avea înainte 
ani întregi ca să pună mâna pe cele mai bune cinuri din sânul Bisericii, 
din Franţa şi din cele mai alese palate ale Angliei. (Porneşte iute în 
faţa mea spre sala cea mare, mânată de propria-i enervare.) Mă pot 
aştepta să vină la mine şi să-ţi desfacă logodna. Nu te vor lăsa să fii 
logodită cu un Tudor de Lancaster. Vor vrea să te măriţi cu un bărbat 
din casa lor, aşa încât fiul tău să fie moştenitorul lor, iar eu va trebui 
să-i înfrunt, dacă o fi să dăinuie Casa de Lancaster prin tine. Lucrul 
ăsta-mi va atrage duşmănia lui Richard de York şi ani de necazuri. 

— Dar de ce are atâta însemnătate? întreb, aproape alergând ca să 
ţin pasul cu ea pe coridorul lung. Suntem cu toţii de viţă regească. De 


ce trebuie să fim rivali? Suntem cu toţii Plantageneţi, ne tragem din 
Edward al Ill-lea. Suntem veri cu toţii. Richard, ducele de York, e văr 
cu regele, aşa cum îi sunt şi eu verişoară. 

Mama se întoarce spre mine mânioasă şi rochia ei mătură ierburile 
parfumate aşternute pe pardoseală, stârnind mirosul de levănţică. 

— Poate ne tragem din aceeaşi familie, însă tocmai din cauza asta 
nu suntem prieteni, căci suntem rivali la tron. Care certuri sunt mai 
aprige decât cele de familie? Poate că suntem veri, dar ei fac parte 
din Casa de York, iar noi, din Casa de Lancaster. Să nu uiţi asta 
niciodată! Noi, Casa de Lancaster, suntem urmaşii direcţi ai lui Edward 
al III-lea, prin fiul lui, John de Gaunt. Urmaşii direcţi! Pe când cei din 
Casa de York îşi pot trasa descendența numai până la Edmund, fratele 
mai mic al lui John de Gaunt. Sunt o spiţă de mai mică însemnătate: 
nu se trag din moştenitorul lui Edward, ci dintr-un frate mai mic al 
acestuia. Pot moşteni tronul Angliei doar dacă nu mai rămâne niciun 
băiat Lancaster. Şi atunci - gândeşte-te, Margaret! - ce crezi că 
nădăjduiesc ei când regele Angliei cade în somn şi pruncul lui nu s-a 
născut încă? La ce crezi că visează, când tu eşti moştenitorul Casei de 
Lancaster, dar eşti fată şi nici măcar nu te-ai măritat, darămite să fi 
născut un fiu? 

— Vor vrea să mă mărit cu un bărbat din casa lor? întreb, 
descumpănită de gândul unei noi logodne. 

Mama râde scurt. 

— Ori asta... ori, drept să-ţi spun, vor vrea mai curând să te vadă 
moartă. 

Vorbele astea mă fac să amuţesc. Gândul că o întreagă familie, o 
casă măreaţă precum cea de York, mi-ar dori moartea e 
înspăimântător. 

— Dar de bună seamă că regele se va trezi, nu? Şi atunci totul va fi 
bine. Şi pruncul lui ar putea fi băiat. lar atunci el va fi moştenitorul 
Lancaster şi totul va fi bine. 

— Roagă-te la Dumnezeu ca regele să se trezească degrabă, spune 
mama. Dar ar trebui să te rogi să nu existe un prunc care să-ţi ia 
locul. Roagă-te la Dumnezeu să te putem vedea măritată şi în patul 
soţului tău fără întârziere, căci nimeni nu e în siguranţă în faţa 
ambițiilor Casei de York. 


Octombrie 1453 
Regele visează mai departe, surâzând în somnul lui cu ochii 
deschişi. Singură în odaia mea, încerc să şed pe jilţ, aşa cum se zice 
că şade el, şi să-mi aţintesc privirea la scândurile duşumelei, poate 
Dumnezeu va veni la mine aşa cum a venit la rege. Încerc să rămân 
surdă la zgomotele din curtea grajdurilor, dincolo de fereastra mea, şi 
la cântecele răsunătoare din spălătorie, unde cineva loveşte rufăria de 


scândura de spălat. Încerc să-mi las sufletul să plutească spre 
Dumnezeu şi să simtă adânca împăcare ce trebuie să scalde sufletul 
regelui, astfel că nu vede chipurile îngrijorate ale sfetnicilor săi şi 
rămâne orb chiar şi la soţia lui, când aceasta îi pune în braţe fiul nou- 
născut şi-i spune să se trezească şi să-l salute pe micul prinţ Edward, 
moştenitorul tronului Angliei. Chiar şi atunci când, cuprinsă de mânie, 
ea îi strigă în faţă că trebuie să se trezească, fiindcă altfel Casa de 
Lancaster va fi distrusă. 

Incerc să mă las răpită întru Domnul, aşa cum e regele, însă cineva 
vine de fiecare dată şi-mi bate în uşă cu putere, ori mă strigă de pe 
coridor să mă duc să fac o treabă sau alta, iar atunci sunt târâtă iarăşi 
în lumea obişnuită a păcatului şi mă trezesc. Pentru Anglia, e de 
neînțeles că regele nu se trezeşte; şi în vreme ce el şade nemişcat, 
auzind numai şoaptele îngerilor, bărbatul care s-a învestit singur 
regent al Angliei, Richard, ducele de York, ia în mâinile sale frâul 
domniei şi începe să se poarte de parcă ar fi el însuşi rege, astfel încât 
regina Margareta trebuie să-şi strângă în jur prietenii şi să-i prevină că 
s-ar putea să aibă nevoie de ajutorul lor ca să-şi apere fiul. Numai 
această simplă înştiinţare e de-ajuns ca să stârnească nelinişte. Pe tot 
cuprinsul Angliei, bărbaţii încep să-şi adune oştirea şi să cumpănească 
dacă le-ar fi mai bine sub cârmuirea unei regine franţuzoaice urâtă de 
toată lumea, cu un mic prinţ adevărat în braţe, sau urmându-l pe 
Richard de York, englezul cel chipeş şi iubit, încotro îl va purta 
ambiția. 


Vara anului 1455 

E ziua nunţii mele - a sosit în sfârşit. Aştept la uşa bisericii, 
îmbrăcată cu cea mai bună rochie pe care o am, cu centura strânsă 
bine în jurul coastelor şi cu mânecile cumplit de largi înecându-mi 
braţele subţiri şi mâinile mici. Boneta conică e atât de grea încât îmi 
plec capul sub suportul din sârmă şi sub acoperământul înalt. 
Unduirea vălului prins în vârful bonetei îmi ascunde revolta palidă. 
Mama stă lângă mine, ca să mă însoţească până la tutorele meu, 
Edmund Tudor, care a hotărât - aşa cum ar hotărî neîndoielnic orice 
tutore înţelept - că interesele mele vor fi servite cel mai bine prin 
căsătoria cu el: s-a socotit singur drept cea mai bună alegere pentru 
apărarea intereselor mele. 

— Mi-e frică! îi şoptesc mamei. 

Ea se uită în jos la mine. li ajung cu capul doar până la umăr. Am 
doisprezece ani, dar încă mai arăt a fetiţă, cu pieptul neted ca o 
scândură şi fără fir de păr pe trupul acoperit de straturi groase de 
ţesături bogate. A trebuit să mi se căptuşească corsetul cu pânză 
pentru a da impresia că am sâni. Sunt o copilă trimisă să 
îndeplinească îndatoriri de femeie. 


— N-ai nicio pricină să te temi, răspunde ea sec. 

Mai încerc o dată. 

— Credeam că voi rămâne fecioară, ca loana d'Arc, spun punându-i 
mâna pe mânecă pentru a-i atrage luarea-aminte. Ştii că asta am 
crezut. Asta am crezut întotdeauna. Voiam să merg la o mănăstire. Şi 
acum vreau. Se poate să am chemare. Se poate să fie voia lui 
Dumnezeu. Ar trebui să cerem sfatul cuiva! Am putea să-l întrebăm 
pe preot. Am putea să-l întrebăm acum, până nu e prea târziu! Dacă 
Dumnezeu mă vrea pentru El? Atunci ar fi o blasfemie să mă 
căsătoresc! 

Mama se întoarce, îmi ia mâna rece într-ale ei şi-mi spune serioasă: 

— Margaret, trebuie să ştii că nu vei putea alege niciodată cum să- 
ţi trăieşti viaţa! Eşti fată, iar fetele n-au de ales. Nu vei putea nici 
măcar să-ţi alegi singură soţul: faci parte din familia regală. Soţul ţi-l 
vor alege întotdeauna alţii. Celor de sânge regal nu le e îngăduit să 
aleagă singuri cu cine se căsătoresc. Ştii doar lucrul ăsta. Şi în sfârşit, 
faci parte din Casa de Lancaster. Nu poţi alege cui să-ţi dăruieşti 
loialitatea. Trebuie să-ţi slujeşti casa, familia şi soţul. Ţi-am îngăduit 
să visezi şi să citeşti, dar a sosit timpul să laşi deoparte poveştile şi 
visele caraghioase şi să-ţi faci datoria. Nu-ţi închipui că poţi să fii ca 
tatăl tău şi să fugi de datorie! El a ales scăparea Iaşului; tu n-ai voie 
să faci asta. 

Pomenirea neaşteptată a tatălui meu mă năuceşte. Mama nu 
vorbeşte despre al doilea soţ al ei, tatăl meu, decât în cel mai 
nelămurit şi mai ocolit chip. Sunt gata să întreb: „Cum a fugit? Ce 
înseamnă scăparea laşului?”, dar uşile bisericii se deschid şi trebuie 
să păşesc înainte, să-l iau de mână pe noul meu soţ şi să jur în faţa 
preotului că-i voi fi soţie. li simt mâna mare prinzând-o pe a mea şi-i 
aud vocea adâncă răspunzând la întrebări, pe când eu doar şoptesc. 
Imi pune pe deget un inel greu, din aur galic, şi trebuie să-mi ţin mâna 
strânsă ca să-l împiedic să cadă. E mult prea mare pentru mine. Ridic 
ochii spre soţul meu, uluită că el crede că o astfel de căsătorie poate 
să meargă, când inelul lui e prea mare pentru mâna mea şi eu am 
doar doisprezece ani, iar el are de două ori şi ceva vârsta mea: un 
bărbat călit în lupte şi plin de ambiţie. E un bărbat dur, dintr-o familie 
însetată de putere. lar eu sunt încă o copilă ce tânjeşte după o viaţă 
spirituală şi se roagă ca oamenii să vadă că e deosebită. Acesta e încă 
unul din multele lucruri de care se pare că nu-i pasă nimănui în afară 
de mine. 


Trebuie să-mi încep viaţa de femeie căsătorită în palatul Lamphey 
din Pembrokeshire, comitat aflat în mijlocul groaznicei Ţări a Galilor. 
In primele luni n-am vreme să duc dorul mamei şi al familiei mele, 
căci totul e atât de diferit încât trebuie să deprind obiceiuri cu 


desăvârşire noi. Îmi petrec cea mai mare parte a timpului cu servitorii 
şi slujnicele din castel. Soţul meu şi fratele lui vin şi pleacă întocmai 
ca nişte furtuni. Mi-am adus cu mine guvernanta şi servitoarea de- 
acasă, dar toţi ceilalţi îmi sunt străini. Vorbesc galica şi se holbează la 
mine când încerc să le cer un pahar cu bere slabă sau un urcior cu 
apă de spălat. Tânjesc atât de tare după un chip prietenos de acasă, 
încât m-aş bucura să-l văd chiar şi pe Wat, rândaşul. 

Castelul se află într-un ţinut pustiu. În jur nu sunt decât munţi înalţi 
şi cer. Pot să zăresc norii de ploaie apropiindu-se ca o perdea udă cu 
jumătate de ceas înainte să se reverse pe acoperişurile de ardezie 
cenuşie şi pe zidurile vrâstate de ploaie. Capela e o clădire friguroasă 
şi neîngrijită, iar preotul slujeşte foarte prost; nici măcar nu-mi vede 
cucernicia neobişnuită. Merg deseori acolo să mă rog şi lumina se 
revarsă prin fereastra de la asfinţit pe capul meu plecat, însă nimeni 
nu bagă măcar de seamă. Londra se află la o depărtare de nouă zile 
de călătorie istovitoare; fostul meu cămin e la fel de departe. O 
scrisoare de la mama are nevoie de zece zile ca să ajungă la mine, 
dar ea îmi scrie foarte rar. Câteodată îmi pare că am fost răpită de pe 
un câmp de luptă şi sunt ţinută ostatică într-un ţinut duşman, 
întocmai ca tatăl meu. De bună seamă, nu m-aş putea simţi mai 
străină şi mai însingurată decât aici. 

Cel mai rău dintre toate e că n-am mai avut nicio viziune din 
noaptea nunţii. Imi petrec fiecare după-amiază în genunchi, închizând 
uşa odăii mele personale şi prefăcându-mă ocupată cu cusutul. Imi 
petrec fiecare seară în capela umedă. Dar nu pogoară nimic asupra 
mea. Nici viziuni cu rugul, nici cu bătăliile, nici măcar fluturarea unei 
flamuri cu îngeri şi crini. Mă rog la Maica Domnului să-mi trimită o 
viziune cu fecioara loana, însă Ea nu-mi dăruieşte nimic şi, în cele din 
urmă, stând în genunchi, sprijinită pe călcâie, încep să mă tem că am 
fost sfântă doar cât am fost neprihănită; ca soţie n-am nimic aparte. 

Niciun lucru din lume nu m-ar putea despăgubi pentru această 
pierdere. Am fost învățată să mă socotesc fiica unui om de seamă şi 
moştenitoarea familiei regale, dar gloria mea venea din ştiinţa faptului 
că Dumnezeu îmi vorbeşte nemijlocit şi că El mi-a trimis viziunea cu 
fecioara loana. Mi-a trimis un înger îmbrăcat în cerşetor ca să-mi 
povestească totul despre ea. L-a numit pe William de la Pole tutorele 
meu pentru ca acesta - văzând-o pe loana în trecut - să recunoască la 
mine aceeaşi sfinţenie. Dar apoi, din cine ştie ce pricină, Dumnezeu a 
uitat cu desăvârşire acest plan înţelept şi m-a lăsat să ajung în grija 
unui soţ care nu se sinchiseşte câtuşi de puţin de sfinţenia mea şi 
care, prin consumarea brutală a jurămintelor de cununie, mi-a răpit 
fecioria şi viziunile într-o singură noapte cumplită. De ce să fiu întâi 
aleasă de Dumnezeu şi apoi părăsită de El, nu pot pricepe. Nu-i treaba 
mea să pun la îndoială voia Domnului, dar trebuie să mă întreb: de ce 


m-a ales, dacă a făcut-o doar ca să mă părăsească aici, în Ţara 
Galilor? De n-ar fi Dumnezeu, ai putea crede că a întocmit planurile 
foarte prost. Aici nu pot face absolut nimic şi, neîndoielnic, nimeni nu 
mă vede ca pe-o lumină vie! E chiar mai rău decât la Bletsoe, unde 
oamenii cel puţin se plângeau de sfinţenia mea fără măsură. Cei de- 
aici nici măcar n-o văd şi mă tem că sunt ascunsă sub un oboroc şi că 
nu pot face nimic ca să mă arăt ca lumină călăuzitoare a lumii. 

Soţul meu e chipeş şi viteaz, bănuiesc. Ziua abia dacă-i văd, pe el şi 
pe fratele lui, căci umblă mereu călare, înăbuşind zeci de răscoale din 
ţinut pentru a păstra pacea regelui. Edmund e mereu în frunte, iar 
Jasper, fratele lui, îl însoţeşte ca o umbră. Până şi mersul le e la fel - 
Edmund înaintează cu paşi mari, iar Jasper se ţine pe urmele lui. li 
desparte doar un an ca vârstă. Prima oară când i-am văzut împreună 
i-am crezut gemeni. Au acelaşi păr roşcovan neplăcut şi acelaşi nas 
lung, subţire; amândoi sunt înalţi şi zvelţi acum, dar cred că vor pune 
osânză pe ei când vor fi mai în etate, lucru care se va întâmpla 
probabil destul de curând. Când vorbesc, îşi termină unul altuia 
frazele şi râd tot timpul de glume numai de ei ştiute. Mie mi se 
adresează foarte rar şi nu-mi spun niciodată ce ar trebui să fie atât de 
amuzant. Nutresc o fascinaţie deplină pentru arme şi sunt în stare să- 
şi petreacă toată seara vorbind despre întinderea corzii unui arc. Nu 
văd la ce-ar fi buni nici unul, nici celălalt în planul Domnului. 

Castelul se află permanent în stare de alarmă, fiindcă prin preajmă 
se ivesc mereu cete războinice şi bande de soldaţi răzvrătiți înarmaţi, 
care pradă satele învecinate. Aşa cum s-a temut mama că se va 
întâmpla când regele a căzut în somnul lui, pretutindeni sunt 
frământări, iar aici, desigur, mai rele ca oriunde altundeva, de vreme 
ce ţinutul e pe jumătate sălbatic din capul locului. Pe deasupra, 
venirea în fire a regelui n-a schimbat mare lucru, deşi oamenilor de 
rând li s-a spus să se bucure de ea, căci acum s-a îmbolnăvit iar şi unii 
spun că aşa va fi mereu: vom trăi cu un rege pe care nu ne putem 
bizui să rămână treaz. Lucru vădit, ăsta e un neajuns. Până şi eu 
înţeleg asta. 

Oamenii se ridică la arme împotriva cârmuirii regelui, întâi 
plângându-se de birurile sporite pentru ca ţara să poată purta 
nesfârşitele războaie cu Franţa, iar acum plângându-se că războaiele 
s-au sfârşit, dar am pierdut tot ce-am câştigat sub domnia tatălui şi a 
bunicului regelui, domnitori mai viteji. Toată lumea o urăşte pe regină, 
care e franţuzoaică, fireşte, şi toţi spun pe şoptite că regele e sub 
papuc în căsnicia asta şi că ţara e condusă de o franţuzoaică şi că ar fi 
mai bine dacă ar conduce-o ducele de York. 

Oricine are vreo pricină de-a se plânge de vecinul lui nu scapă 
prilejul să-i dărâme acestuia gardurile sau să-i ucidă pe furiş vânatul 
sau să-i fure lemnul, după care se stârneşte o bătaie şi Edmund 


trebuie să plece să facă dreptate cu o mână viguroasă şi hotărâtă. 
Drumurile sunt primejdioase pentru călători, din pricina cetelor de 
soldaţi rătăcitoare, care s-au închegat în Franţa şi au acum obiceiul 
de-a cutreiera după mâncare şi de-a răpi oameni. Când ies călare în 
şaua dublă, în spatele unui servitor, şi merg în cătunul îngrămădit 
împrejurul zidurilor castelului, trebuie să iau cu mine o gardă 
înarmată. Zăresc feţele albite şi ochii goi ai înfometaţilor şi nimeni nu- 
mi zâmbeşte, deşi ai putea crede că se bucură că noua stăpână a 
castelului caută de soarta lor - căci cine le va ţine partea pe pământ şi 
în ceruri, dacă nu eu? Insă nu înţeleg ce-mi spun oamenii, pentru că 
toţi vorbesc galica, iar dacă se apropie prea mult, servitorii coboară 
suliţele şi le poruncesc să se tragă înapoi. Vădit lucru, nu sunt o 
lumină pentru oamenii de rând din sat, aşa cum nu sunt nici pentru 
cei din palat. Am doisprezece ani; dacă oamenii nu văd acum că sunt 
o lumină într-o lume întunecată, când vor vedea? Dar cum ar putea 
cineva să vadă ceva aici, în nefericita Ţară a Galilor, unde nu 
desluşeşti nimic din pricina noroiului? 

Jasper, fratele lui Edmund, locuieşte de fapt la câteva mile 
depărtare, la Castelul Pembroke, dar rareori se află acolo. E ori la 
curtea regală, încercând să împiedice ruperea înţelegerii precare 
dintre Casa de York şi rege pentru a păstra pacea în Anglia, ori la noi. 
Fie că porneşte călare ca să-l vadă pe rege sau se întoarce acasă, cu 
chipul plin de îngrijorare pentru că regele a căzut iarăşi în somnul lui, 
de fiecare dată reuşeşte să găsească un drum ce trece pe lângă 
Lamphey şi vine să ia cina. 

La cină, Edmund, soţul meu, discută doar cu fratele său Jasper. Nici 
unul, nici celălalt nu-mi adresează o vorbă măcar, însă eu trebuie să-i 
ascult cum îşi fac griji că Richard, ducele de York, va cere tronul 
pentru sine. Îl are drept sfetnic pe Richard Neville, contele de 
Warwick, şi aceştia doi, Warwick şi York, sunt bărbaţi cu ambiţie mult 
prea mare ca să se supună unui rege adormit. Mulţi spun că ţara nu 
va fi în siguranţă în mâinile unui regent şi că, dacă regele nu se 
trezeşte, Anglia nu va face faţă celor doisprezece ani care trebuie să 
treacă până când fiul lui împlineşte vârsta potrivită ca să domnească. 
Cineva însă va trebui să ia tronul; nu putem fi conduşi de un rege 
adormit şi de un prunc. 

— Nu putem îndura încă o regență lungă; trebuie să avem un rege, 
spune Jasper. Imi doresc din toată inima să te fi însurat şi să te fi 
culcat cu ea cu ani în urmă! Acum am avea cel puţin un avantaj în 
jocul ăsta. 

Roşesc şi plec privirea spre farfuria din faţa mea, plină ochi cu 
bucăţi de vânat prea fripte şi cu neputinţă de recunoscut. Cei din Ţara 
Galilor se pricep mai bine la vânătoare decât la munca istovitoare a 
câmpului, aşa că la fiecare masă ni se aduce o pasăre sau o fiară 


slăbănoagă, în porţii tranşate grosolan. Tânjesc după zilele de post, 
când mâncăm doar peşte, şi mă silesc să ţin mai multe zile de post ca 
să scap de mizeria cleioasă de la cină. Fiecare mesean împunge cu 
pumnalul bucata de carne dorită de pe platoul comun şi întinge un 
codru de pâine prin sos. Toţi îşi curăţă mâinile de pantaloni, iar la gură 
se şterg cu mânecile. Chiar şi la masa principală ni se serveşte carnea 
pe bucăţi mari de pâine, care sunt mâncate la sfârşit. Pe masă nu se 
aşază farfurii. Şervetele sunt, neîndoielnic, prea franţuzeşti; ştergerea 
gurii cu mâneca e socotită o datorie faţă de ţară şi fiecare îşi aduce 
lingura lui, de parcă ar fi o moştenire de preţ, vârâtă în cizmă. 

lau o bucăţică de carne şi ciugulesc din ea. Mirosul de seu îmi 
întoarce maţele pe dos. Cei doi vorbesc acum în faţa mea, de parcă aş 
fi surdă, despre rodnicia mea şi despre posibilitatea ca, dacă regina e 
alungată din Anglia sau pruncul ei moare, fiul meu să fie unul dintre 
moştenitorii foarte probabili ai regelui. 

— Crezi că regina va îngădui să se întâmple aşa ceva? Crezi că 
Margareta de Anjou nu se va lupta pentru Anglia? Işi cunoaşte prea 
bine datoria pentru aşa ceva, spune Edmund râzând. Sunt chiar unii 
care zic că e prea hotărâtă ca să se lase împiedicată dintr-ale ei de un 
soţ adormit. Că şi-a zămislit pruncul fără rege. Unii zic că a preferat să 
pună un rândaş de la grajduri s-o încalece decât să lase leagănul regal 
gol şi pe bărbatul ei pierdut în visare. 

Imi acopăr cu mâinile obrajii încinşi. E ceva de neîndurat, dar 
nimeni nu-mi bagă de seamă stinghereala. 

— Să nu mai aud o vorbă! răspunde Jasper sec. E o mare doamnă şi 
mă tem pentru ea şi pentru pruncul ei. Zămisleşte un moştenitor al 
tău şi nu-mi mai repeta bârfele! Increderea lui York, cu liota lui de 
patru băieţi, creşte pe zi ce trece. Trebuie să le arătăm că există un 
viitor moştenitor Lancaster adevărat; trebuie să le ţinem ambiția în 
frâu. Neamurile Stafford şi Holland au deja moştenitori. Unde-i băiatul 
Tudor-Beaufort? 

Edmund râde scurt şi se întinde să-şi mai toarne vin. 

— Incerc în fiecare noapte. Crede-mă, nu-mi neglijez datoria! Chiar 
dacă e ea însăşi un copil, fără pic de plăcere faţă de aşa ceva, fac ce 
trebuie. 

Jasper îmi aruncă pentru prima oară o privire, de parcă s-ar întreba 
cum primesc această descriere sumbră a vieţii conjugale. li înfrunt 
privirea cu o căutătură nepăsătoare şi cu dinţii încleştaţi. Nu-i vreau 
mila. Asta e martiriul meu. Căsnicia cu fratele lui, în castelul ăsta 
țărănesc din cumplita Ţară a Galilor e martiriul meu; îl aduc ofrandă şi 
ştiu că Dumnezeu mă va răsplăti. 


Edmund îi spune fratelui său purul adevăr. În fiecare seară a vieţii 
noastre vine în odaia mea, cam nesigur pe picioare din pricina vinului 


pe care şi-l toarnă pe gât la cină ca un beţivan. În fiecare seară se 
suie în pat lângă mine, îmi prinde în pumn cămaşa de noapte, ca şi 
cum n-ar fi din cea mai fină dantelă de Valenciennes tivită cu cusătura 
mea de fetiţă, şi o dă la o parte ca să se poată împinge în mine. In 
fiecare seară strâng din dinţi şi nu scot o vorbă de împotrivire, nici 
măcar un scâncet de durere, când mă ia fără bunătate sau curtenie; şi 
în fiecare seară, după câteva clipe, se ridică din patul meu, îşi trage 
halatul pe el şi pleacă fără o vorbă de mulţumire sau de rămas-bun. 
Nu spun nimic, nici măcar un cuvânt, de la început până la sfârşit, şi 
nici el nu spune. Dacă ar fi un lucru legiuit ca o femeie să-şi urască 
soţul, l-aş urî ca pe un siluitor. Dar ura ar face copilul să se nască 
pocit, aşa că am grijă să nu-l urăsc, nici măcar în taină. Mă strecor 
însă afară din aşternut în clipa când el pleacă şi îngenunchez lângă 
pat, simțind încă mirosul năduşelii lui stătute, simțind încă durerea 
arzătoare între picioare, şi mă rog la Sfânta Fecioară, cea care a avut 
norocul să fie cruţată de toate astea prin vizita plină de bunătate a 
Sfântului Duh cel fără de trup. Mă rog la Ea să-l ierte pe Edmund 
Tudor fiindcă mă chinuie astfel pe mine, copila ei, îndrăgită cu osebire 
de Dumnezeu. Pe mine, care sunt fără de păcat şi neîndoielnic fără de 
poftă trupească. După mai multe luni de căsnicie sunt la fel de 
departe de dorinţă pe cât eram în copilărie şi-mi pare că nimic nu 
poate vindeca mai bine femeia de poftă trupească decât căsnicia. 
Acum înţeleg vorbele sfântului aceluia care spunea că e mai bine să 
te căsătoreşti decât să arzi. Din ce-am trăit eu, dacă te căsătoreşti, e 
sigur că nu vei arde. 


Vara anului 1456 

După un an lung de singurătate, scârbă şi durere, acum mai am o 
povară de îndurat. Fosta dădacă a lui Edmund e atât de nerăbdătoare 
să vadă născându-se un alt băiat Tudor, încât vine la mine în fiecare 
lună să mă întrebe dacă sângerez, de parcă aş fi o iapă îndrăgită, dată 
la armăsar. Işi doreşte fierbinte să mă audă spunând nu, căci atunci ar 
putea socoti pe degetele ei bătrâne şi grase şi ar şti că scumpul ei 
băiat şi-a făcut datoria. Luni la rând o dezamăgesc şi văd cum i se 
pleoşteşte faţa bătrână şi zbârcită, însă la sfârşitul lui iunie pot să-i 
spun că n-am sângerat, iar ea îngenunchează în odaia mea şi 
mulţumeşte lui Dumnezeu şi Fecioarei Maria că acum Casa Tudor va 
avea un moştenitor şi că domnia Casei de Lancaster în Anglia e 
salvată. 

La început o cred neghioabă, dar după ce dă fuga să le spună 
soţului meu Edmund şi fratelui său Jasper şi aceştia vin la mine ca doi 
gemeni în culmea bucuriei şi-mi strigă urări de bine, întrebându-mă 
dacă aş dori ceva special de mâncare sau dacă să trimită după mama 
mea sau dacă aş vrea să fac o plimbare uşoară prin curte ori să mă 


odihnesc, înţeleg că pentru ei această zămislire este într-adevăr 
primul pas spre măreție şi ar putea să fie salvarea casei noastre. 

In seara aceea, când îngenunchez ca să mă rog, am iarăşi o 
viziune, în sfârşit. Am o viziune tot atât de clară ca dacă aş fi într-o 
clipă a vieţii mele obişnuite în stare de veghe, dar soarele e luminos 
ca în Franţa, nu cenuşiu ca în Ţara Galilor. Nu e o viziune cu loana 
mergând spre eşafod, ci o viziune miraculoasă cu loana când a primit 
chemarea la măreție. Sunt cu ea pe câmpurile din apropierea casei 
sale; simt moliciunea ierbii sub tălpi, iar limpezimea cerului mă 
năuceşte. Aud clopotele bătând ca să anunţe rugăciunea Bunei Vestiri 
şi-mi răsună în cap ca nişte glasuri. Aud cântecele dumnezeieşti şi 
apoi văd lumina scânteietoare. Imi las capul pe cuvertura bogată a 
patului meu, însă chiar şi aşa, lumina învăpăiată îmi arde pleoapele pe 
dinăuntru. Am dintr-odată credinţa că sunt martoră la chemarea 
loanei şi că sunt eu însămi chemată. Dumnezeu a vrut ca loana să-L 
slujească, iar acum vrea să-L slujesc eu. Mi-a sosit clipa şi eroina mea, 
loana, mi-a arătat calea. Tremur de dorinţa sfinţeniei şi arsura din 
pleoape mi se răspândeşte în tot trupul şi arde, sunt sigură, în 
pântecul meu, unde pruncul creşte în lumina vieţii şi i se încheagă 
duhul. 

Nu ştiu cât timp stau în genunchi şi mă rog. Nu mă tulbură nimeni, 
iar când deschid în sfârşit ochii, minunându-mă, şi clipesc la flăcările 
pâlpâitoare ale lumânărilor, îmi pare că am petrecut un an întreg 
scăldată în lumina sfântă. Mă ridic încet în picioare, ţinându-mă de 
stâlpul patului, cu genunchii muiaţi din pricina simţământului 
apropierii lui Dumnezeu. Mă aşez pe marginea patului, uimită şi 
buimăcită de natura chemării mele. loana a fost chemată să scape 
Franţa de război şi să-l aşeze pe adevăratul rege al Franţei pe tronul 
lui. Trebuie să existe un temei pentru care m-am văzut pe câmpurile 
ei, pentru care toată viaţa am visat la viaţa ei. Vieţile noastre trebuie 
să meargă în acelaşi pas. Povestea ei trebuie să-mi vorbească. 
Pesemne că şi eu sunt chemată să-mi salvez ţara, aşa cum loanei i s-a 
cerut s-o salveze pe a ei. Am fost chemată să scap Anglia de 
primejdie, de nesiguranţă, chiar de război şi să-l urc pe tron pe 
adevăratul rege al Angliei. La moartea regelui Henric, chiar dacă fiul 
lui e încă în viaţă, ştiu că pruncul care creşte acum în pântecul meu 
va fi cel ce va moşteni tronul. O ştiu! Pruncul acesta e fără îndoială 
băiat - asta îmi spune viziunea. Fiul meu va moşteni tronul Angliei. 
Domnia fiului meu va pune capăt ororii războiului cu Franţa. Fiul meu 
va preschimba în pace frământările din ţara noastră. Il voi aduce pe 
lume, îl voi aşeza pe tron şi-l voi călăuzi pe căile Domnului, pe care îl 
voi învăţa să le cunoască. Asta mi-e destinul: să-mi pun fiul pe tronul 
Angliei, iar cei care au râs de viziunile mele şi s-au îndoit de chemarea 
mea mi se vor adresa cu „milady mama regelui”. Mă voi semna 


Margaret Regina. 
Îmi pun mâna pe pântecul încă neted ca al unei copile şi şoptesc: 
— Rege. Vei fi regele Angliei. 
Şi ştiu că pruncul mă aude şi înţelege că destinul lui şi al întregii 
Anglii mi-au fost încredințate de Dumnezeu şi se află în grija mea. 


Gândul că pruncul din pântecul meu va fi rege şi că toţi îmi vor face 
plecăciuni mă sprijină în lunile de început, deşi mi-e greață în fiecare 
dimineaţă şi sunt obosită până-n măduva oaselor. E cald şi Edmund 
trebuie să plece călare peste câmpurile unde oamenii cosesc, ca să-i 
vâneze pe duşmanii noştri. William Herbert, susţinător aprig al taberei 
York, se gândeşte să-şi însuşească Ţara Galilor câtă vreme avem un 
rege adormit şi nu e nimeni care să-i ceară socoteală. Mărşăluieşte cu 
oamenii lui pe pământurile noastre şi adună birurile ce ni se cuvin 
zicând că el conduce Ţara Galilor în numele regenței York. Da, e 
adevărat că bunul lui prieten, contele de Warwick, l-a numit să 
conducă Ţara Galilor, dar cu mult înainte de asta noi, Tudorii, am fost 
aşezaţi aici de către rege şi rămânem aici să ne facem datoria, fie că 
regele nostru e treaz sau nu. Şi Herbert, şi noi, Tudorii, credem că 
suntem singurii conducători de drept ai Ţării Galilor, numiţi după lege; 
însă diferenţa e că noi avem dreptate, iar el greşeşte. Şi Dumnezeu 
îmi zâmbeşte, desigur. 

Edmund şi Jasper sunt într-o stare de necontenită furie înăbuşită 
faţă de năvălirile lui Herbert şi ale susținătorilor taberei York şi-i scriu 
tatălui lor, Owen, care a pornit şi el călare cu oamenii săi, dând 
atacuri de hărţuire pe pământurile taberei York şi punând la cale o 
campanie împreună cu băieţii lui. E întocmai cum a prezis mama: 
regele face parte din Casa de Lancaster, însă doarme buştean; 
regentul face parte din Casa de York, dar e prea treaz şi vioi. Jasper 
stă departe de casă o bună parte din timp, veghind asupra regelui 
adormit ca o biată cloşcă cu ouăle stricate. Zice că regina aproape şi- 
a părăsit soţul în Londra, căutând mai multă siguranţă pentru sine în 
oraşul fortificat Coventry, unde poate să ţină piept unei oştiri, şi crede 
că va trebui să conducă Anglia de acolo şi să ocolească trădătoarea 
Londră. Zice că negustorii din Londra şi jumătate din comitatele de la 
miazăzi sunt de partea taberei York, fiindcă speră la vremuri paşnice 
pentru a face bani şi nu le pasă câtuşi de puţin de adevăratul rege şi 
de voia Domnului. 

intre timp, fiecare lord îşi pregăteşte oştenii şi-şi alege tabăra, iar 
Jasper şi Edmund aşteaptă doar până se termină strânsul fânului, 
după care cheamă oamenii la arme, cu secerile şi cosoarele lor, şi 
pornesc în marş ca să-l găsească pe William Herbert şi să-i arate cine 
e stăpân în Ţara Galilor. li însoțesc până la poarta castelului, unde le 
fac semne de rămas-bun cu mâna şi le urez mult noroc. Jasper mă 


încredinţează că-l vor înfrânge pe Herbert în două zile şi vor pune 
stăpânire pe Castelul Carmarthen, aşa că mă pot aştepta să-i văd 
întorcându-se la timp pentru seceriş; dar cele două zile vin şi trec şi n- 
avem nicio veste de la ei. 

Trebuie să mă odihnesc în fiecare după-amiază, iar guvernanta 
mea are poruncă de la mama să vegheze cu mai multă băgare de 
seamă la sănătatea mea, acum că port în pântec un prunc ce ar putea 
fi moştenitorul tronului. Şade cu mine în odăile întunecate ca să se 
încredinţeze că nu citesc la lumina unei lumânări şterpelite şi nu 
îngenunchez ca să mă rog. Trebuie să stau întinsă pe pat şi să mă 
gândesc la lucruri vesele, aşa încât copilul să devină puternic şi voios. 
Ştiind că-l zămislesc pe următorul rege, îi dau ascultare şi încerc să 
mă gândesc la cai zdraveni şi la haine frumoase, la farmecul 
turnirurilor şi al curţii regelui şi la regină în rochia ei rubinie. Dar într-o 
zi se stârneşte zarvă la uşa mea; mă ridic în capul oaselor şi arunc o 
privire către guvernantă, care departe de-a veghea asupra mea - 
făptura ce se pregăteşte să-l nască pe următorul rege -, doarme 
buştean în jilţul ei. Mă ridic, merg cu paşi mărunți la uşă şi o deschid 
cu mâna mea, iar atunci o văd în prag pe servitoarea Gwyneth, albă la 
faţă, cu o scrisoare în mână. 

— N-o putem citi, zice ea. E o scrisoare pentru cineva. Niciunul din 
noi nu ştie să citească. 

— Milady guvernanta doarme. Dă-mi-o mie, îi poruncesc. 

Fata îmi întinde prosteşte scrisoarea, deşi îi e adresată guvernantei 
şi se spune clar că e doar pentru ochii ei. Rup pecetea lui Jasper Tudor 
şi o deschid. A scris-o de la Castelul Pembroke. 


Edmund rănit şi capturat de William Herbert. Tinut prizonier la 
Carmarthen. Pregătiţi-vă de atac cât de bine puteți în timp ce eu 
mă duc să-l salvez. Nu primiţi niciun străin; e molimă. 


Gwyneth se uită la mine şi întreabă: 

— Ce spune? 

— Nimic. 

Minciuna îmi vine atât de iute pe buze încât pesemne că Dumnezeu 
mi-a trimis-o ca să mă ajute şi, ca atare, nu poate fi socotită câtuşi de 
puţin o minciună. 

— Spune că mai rămân câteva zile la Castelul Pembroke. Se va 
întoarce mai târziu. j 

Îi închid uşa în nas, apoi mă întorc la pat şi mă întind. Îmi pun mâna 
pe pântecul care a crescut şi acum mi se arcuieşte sub rochie. Imi zic 
că le voi da vestea diseară. Dar mai întâi trebuie să hotărăsc ce să 
spun şi ce să fac. 

Mă întreb, ca de fiecare dată: Ce ar face loana d'Arc dacă ar fi în 


locul meu? Cel mai însemnat lucru ar fi să mă încredinţez că viitorul 
rege e ferit de orice primejdie. Edmund şi Jasper pot să-şi poarte 
singuri de grijă. Pentru mine nimic nu e mai însemnat decât să mă 
încredinţez că fiul meu se află îndărătul unor ziduri care pot fi apărate, 
aşa încât atunci când Herbert cel Negru va veni să pună mâna pe 
pământurile neamului Tudor, să-l putem cel puţin păzi pe pruncul 
meu. 

Gândul că William Herbert porneşte cu oştirea împotriva mea mă 
face să mă las în genunchi ca să mă rog. 

— Ce să fac? o întreb în şoaptă pe Sfânta Fecioară şi niciodată în 
viaţa mea nu m-ar fi bucurat mai mult un răspuns clar. Aici nu ne 
putem apăra; nu există nici măcar un zid care să înconjoare 
neîntrerupt castelul şi nu avem ostaşii trebuincioşi. Nu pot merge la 
Pembroke dacă acolo a izbucnit molima şi, oricum, nici măcar nu ştiu 
unde-i Pembroke. Dar dacă Herbert ne atacă aici, cum să ne păzim? 
Dacă mă răpeşte ca să ceară răscumpărare? Dar dacă mă 
îmbolnăvesc pe când încercăm să ajungem la Pembroke? Dacă 
drumul îi face rău copilului? 

Tăcere deplină. 

— Sfântă Fecioară? rostesc. Fecioară Maria? 

Niciun răspuns. E o tăcere foarte neplăcută. Oftez şi mă întreb: „Ce- 
ar face loana dacă ar fi pusă în faţa unei alegeri periculoase? Ce-ar 
face loana? Dacă aş fi loana, cu curajul ei, ce-aş face?” 

Ostenită, mă ridic în picioare, mă apropii de guvernanta mea şi 
încep s-o zgâlţâi, plină de încântare, ca s-o trezesc. 

— Scoală-te! Ai treabă. Plecăm la Castelul Pembroke. 


Toamna anului 1456 

Edmund nu se întoarce acasă. William Herbert nici măcar nu cere 
răscumpărare pentru el, moştenitorul numelui Tudor şi tatăl copilului 
meu. În aceste vremuri nesigure, nimeni nu poate spune cât valorează 
Edmund şi, pe deasupra, aflu că e bolnav. E ţinut în Castelul 
Carmarthen, prizonier al neamului Herbert, şi nu-mi scrie, neavând 
nimic să-i spună unei soţii care nu e decât o copilă; nu-i scriu nici eu, 
căci la rândul meu n-am ce să-i spun. 

Aştept, singură în Castelul Pembroke, pregătindu-mă de asediu, 
fără să primesc pe nimeni din oraş de teamă să nu fie purtător al bolii, 
ştiind că s-ar putea să trebuiască să apăr acest castel de duşmanii 
noştri, fără să ştiu încotro să trimit după ajutor, fiindcă Jasper e mereu 
în mişcare. Avem mâncare, avem arme şi avem apă. Dorm cu cheia 
de la podul mobil şi de la bariera-ghilotină sub pernă, dar nu pot 
spune că aş şti ce trebuie să fac în continuare. Aştept să mă 
înştiinţeze soţul meu, însă nu primesc nicio veste de la el. Aştept 
venirea fratelui său. Imi doresc ca tatăl lui să treacă pe la castel 


călare şi să mă salveze. Dar e ca şi cum m-aş fi închis între ziduri şi aş 
fi fost dată uitării. Mă rog la Sfânta Fecioară pentru sfaturi, căci şi ea a 
trecut prin vremuri frământate cât a fost grea, dar nu se iveşte niciun 
Duh Sfânt să vestească lumii că sunt potirul Domnului. Se pare că 
pentru mine nu va exista o Bună Vestire. Mai mult chiar, servitorii, 
preotul, chiar şi guvernanta mea sunt cufundaţi în propriile nefericiri şi 
griji când zvonurile despre somnul ciudat al regelui şi despre lupta 
pentru putere dintre regină şi regentul ţării îi vestesc pe toţi 
nemernicii că au prilejul de-a scoate lesne câştiguri într-o ţară fără 
cârmuire, iar prietenii lui Herbert din Ţara Galilor ştiu că cei din 
neamul Tudor sunt fugari, că moştenitorul lor a fost capturat, că 
fratele acestuia a dispărut şi că nevasta lui e singură cuc în Castelul 
Pembroke, bolnavă de frică. 

In noiembrie însă, mi se aduce o scrisoare adresată mie, lady 
Margaret Tudor, de la cumnatul meu Jasper. E prima oară în viaţă 
când îmi scrie; o deschid cu mâinile tremurând. Nu iroseşte cuvintele. 


Te înştiințez cu părere de râu că soțul tău, mult iubitul meu frate 
Edmund, a murit de molimă. Apără castelul cu orice preț. 
Sosesc. 


Îl întâmpin pe Jasper la poarta castelului şi văd pe dată schimbarea 
ce s-a petrecut înlăuntrul lui. Şi-a pierdut geamănul, fratele, marea 
iubire a vieţii sale. Sare din şa cu aceeaşi graţie pe care o avea şi 
Edmund, dar de astă dată se aude numai zgomotul făcut pe pavaj de 
o singură pereche de cizme cu botul de fier. Jasper va aştepta în zadar 
tot restul vieţii să audă paşii fratelui său. E pământiu la faţă şi ochii îi 
sunt adânciţi în orbite din pricina amărăciunii. Imi ia mâna ca şi cum 
aş fi o doamnă în toată firea, îngenunchează, întinde spre mine 
palmele împreunate în rugăciune, ca şi cum ar jura credinţă, şi-mi 
spune: i 

— Mi-am pierdut fratele, iar tu - soțul. Iți jur că, dacă vei naşte un 
băiat, voi avea grijă de el ca şi cum ar fi al meu. Il voi păzi cu preţul 
vieţii mele. Voi avea grijă să fie ferit de primejdii. II voi călăuzi până 
pe tronul Angliei, de dragul fratelui meu. 

Are ochii plini de lacrimi şi mă simt grozav de stânjenită văzându-l 
pe acest bărbat voinic, în toată firea, în genunchi în faţa mea. 

— Îți mulţumesc. 

Mă uit încurcată în jur, dar nu e nimeni care să mă sfătuiască cum 
să-l ridic pe Jasper de jos. Nu ştiu ce ar trebui să spun. Bag de seamă 
că nu-mi făgăduieşte nimic dacă nasc o fată. Oftez şi-i prind mâinile 
într-ale mele, căci îmi pare că asta vrea să fac. Zău, dacă n-ar fi 
existat loana d'Arc, aş zice că fetele sunt cu totul de prisos! 


lanuarie 1457 

Mă retrag pentru naştere la începutul lunii. La ferestrele odăii mele 
de culcare sunt puse obloane, ca să nu poată intra lumina iernatică, 
cenuşie. Nu-mi vine să cred că un cer care nu e niciodată albastru şi 
un soare care nu străluceşte niciodată pot fi socotite atât de 
tulburătoare încât femeia grea să trebuiască să fie ferită de ele; însă 
moaşa stăruie să petrec în întuneric luna dinainte de soroc, aşa cum 
cere datina, iar Jasper, alb la faţă de îngrijorare, spune că trebuie 
făcut totul pentru ca pruncul să fie sănătos. A 

Moaşa crede că pruncul va sosi mai devreme. Imi pipăie pântecul şi 
zice că e aşezat de-a-ndoaselea, dar că ar putea să se răsucească la 
vreme. Zice că unii prunci se răsucesc foarte târziu. E neapărată 
nevoie să iasă cu capul înainte; nu ştiu de ce. Nu-i pomeneşte nimic 
din toate astea lui Jasper, dar ştiu că el se plimbă încoace şi-ncolo prin 
faţa odăii mele în fiecare zi. Aud cum scârţâie duşumelele când 
păşeşte în vârful picioarelor, când spre miazănoapte, când spre 
miazăzi, la fel de neliniştit ca un soţ iubitor. De când m-am retras 
pentru naştere nu pot primi bărbaţi, ceea ce e o mare uşurare. Insă aş 
vrea să pot merge la biserică. Părintele William de aici, de la 
Pembroke, a fost mişcat până la lacrimi de prima mea spovedanie. A 
spus că n-a întâlnit niciodată o tânără femeie mai cucernică. M-am 
bucurat să găsesc în sfârşit pe cineva care mă înţelege. li e îngăduit 
să se roage cu mine dacă şade de o parte a paravanului, iar eu de 
cealaltă, dar acest lucru nu e nici pe departe la fel de înălţător ca a 
mă ruga în faţa unei parohii, unde mă pot vedea toţi. 

După o săptămână încep să simt o durere cumplită în oase când 
mă plimb prin spaţiul strâmt al odăii, iar Nan, moaşa, şi însoţitoarea 
ei, o babă urâtă al cărei nume sună ca un măcăit şi care nu vorbeşte 
deloc engleza, găsesc de cuviinţă că aş face bine să mă bag în pat şi 
să nu mă mai plimb, ba nici să nu mă mai ridic în picioare. Durerea e 
atât de puternică încât mai-mai că-mi vine să cred că se frâng oasele 
în mine. E clar că ceva n-a mers cum trebuia, dar nimeni nu ştie ce. 
Femeile îl întreabă pe doctor, dar cum el nu poate să mă atingă şi nici 
să facă altceva decât să mă întrebe care cred că ar fi pricina, nu 
înaintăm nicicum. Am treisprezece ani şi sunt mică pentru vârsta 
mea. De unde să ştiu ce e în neregulă cu pruncul din mine? Sunt 
întrebată întruna: chiar simt că mi se frâng oasele în trup? lar când 
încuviinţez, se uită unii la alţii ca şi când s-ar teme că-i adevărat. Dar 
nu-mi vine să cred că voi muri la naştere. Nu pot să cred că 
Dumnezeu şi-a dat atâta osteneală să mă aducă aici, în Ţara Galilor, 
purtând în pântec un prunc ce ar putea ajunge rege, numai ca să mor 
chiar înainte ca el să vină pe lume. 

Se gândesc să trimită după mama, însă ea e atât de departe şi 
drumurile sunt atât de primejdioase acum că nu poate veni, şi oricum 


nici ea nu s-ar pricepe mai bine decât ele. Nimeni nu ştie ce e în 
neregulă cu mine, iar femeile spun că sunt prea tânără şi prea firavă 
pentru a purta o sarcină, sfat care vine cam târziu şi nu-mi aduce 
nicio alinare acum, că sunt atât de aproape de naştere. N-am 
îndrăznit să întreb cum va ieşi de fapt pruncul din pântecul meu. Mă 
tem grozav că mă voi despica precum o păstaie mică, să iasă din ea o 
boabă grasă de mazăre, şi apoi e sigur că voi sângera până voi muri. 

Credeam că durerea aşteptării e cea mai cumplită pe care aş 
putea-o îndura, dar numai până-n noaptea în care mă trezesc cuprinsă 
de nişte chinuri de parcă mi s-ar întoarce pântecul pe dos. Ţip de 
durere şi cele două femei sar din paturile lor de scânduri, guvernanta 
mea vine în fugă, la fel şi servitoarea mea, şi într-o clipă odaia e plină 
de lumânări şi de oameni care aduc apă caldă şi lemne de foc; în toiul 
pregătirilor, nimeni nu se uită măcar la mine, deşi simt dintr-odată 
cum se revarsă un şuvoi din mine şi sunt încredinţată că e sânge şi că 
voi sângera până voi muri. 

Vin la mine într-un suflet şi-mi dau o bucată de piele groasă ca să- 
mi încleştez dinţii în ea şi o cingătoare sfinţită pe care s-o leg peste 
pântecul ce se umflă şi se dezumflă întruna. Părintele William a trimis 
din capelă ostia în chivotul ei şi femeile au aşezat-o pe pupitrul meu 
de rugăciune, ca să-mi pot aţinti privirea asupra trupului 
Mântuitorului. Trebuie să spun că acum, când m-au cuprins durerile 
facerii, răstignirea mă mişcă mult mai puţin. Zău, e cu neputinţă să 
doară ceva mai rău de-atât! Plâng suferinţele Domnului, fireşte, dar 
dacă ar fi trecut printr-o naştere grea, ar şti şi El ce înseamnă durerea. 

Femeile mă ţintuiesc de pat, dar mă lasă să trag de o funie când 
încep durerile. Leşin o dată din cauza chinului, apoi mi se dă o băutură 
tare, care mă ameţeşte şi-mi stârneşte greață, însă nimic nu mă 
poate scăpa din cleştele care mi-a prins strâns pântecul şi mă sfâşie. 
Se scurg aşa ceasuri întregi, din zori şi până în amurg, când le aud pe 
femei murmurând că pruncul n-a ales momentul potrivit, că naşterea 
durează prea mult. Una dintre moaşe îmi spune că îi pare rău, dar vor 
fi nevoite să mă scuture într-o pătură ca să facă pruncul să iasă. 

— Cum?! îngaim, atât de năucită din pricina durerii încât nu pricep 
ce spune. 

Nu înţeleg ce fac femeile când mă ajută să mă dau jos din pat şi-mi 
cer să mă întind pe o pătură, pe duşumea. Mă gândesc că poate fac 
ceva care să potolească durerea cumplită care mă face să tip până 
ajung să cred că nu mai pot răbda. Aşa că mă întind, făcându-le pe 
voie mâinilor care trag de mine, şi atunci se adună toate şase în jurul 
meu şi ridică pătura între ele. Atârn în aer ca un sac cu grâne, iar 
femeile smucesc pătura toate odată şi sunt săltată în sus, după care 
cad la loc. Sunt doar o fată mărunţică de treisprezece ani; nu le e greu 
să mă arunce în aer. Simt înspăimântată cum plutesc şi apoi cum cad, 


izbindu-mă de pătură, după care sunt iarăşi săltată în aer. De zece ori 
fac lucrul ăsta, în vreme ce eu ţip şi le implor să se oprească; după 
aceea mă duc pe sus înapoi în pat şi se uită la mine de parcă s-ar 
aştepta să-mi fie mult mai bine, pe când eu mă aplec peste marginea 
patului şi vomit printre hohote de plâns. 

Mă întind puţin pe spate şi, preţ de o clipă binecuvântată, chinul 
meu cumplit încetează. lar în tăcerea neaşteptată o aud pe 
guvernanta mea spunând foarte clar: 

— Aveţi poruncă să salvaţi pruncul, dacă trebuie să alegeţi. Mai cu 
seamă dacă e băiat. 

Mă înfurie atât de tare gândul că Jasper i-a poruncit chiar 
guvernantei mele să le zică moaşelor că, dacă sunt nevoite să aleagă 
între viaţa mea şi cea a nepotului său, trebuie să mă lase să mor, 
încât scuip pe podea şi strig tare: 

— Nu zău, cine spune?! Sunt lady Margaret Beaufort din Casa de 
Lancaster... 

Dar femeile nici măcar nu mă aud; nu se întorc să mă asculte. 

— E lucrul cel mai cuminte, încuviinţează Nan. Dar mi se pare crud 
faţă de mica domniţă... 

— E porunca mamei sale, spune guvernanta. 

Indată îmi trece dorinţa de-a striga la ele. Mama? Chiar mama mea 
i-a zis guvernantei că, dacă pruncul şi cu mine suntem în primejdie, să 
salveze pruncul?! 

— Biata fetiţă! Biata, biata fetiţă! murmură Nan. 

La început mă gândesc că vorbeşte despre copil - poate că, la urma 
urmei, e fată. Insă apoi îmi dau seama că vorbeşte despre mine, o 
copilă de treisprezece ani a cărei mamă a spus că poate fi lăsată să 
moară, dacă se naşte un fiu şi moştenitor. 


Pruncului îi trebuie două zile şi două nopţi ca să iasă, în chinuri 
cumplite, din pântecul meu, şi nu mor, deşi sunt ceasuri lungi în care 
aş face-o bucuroasă, doar ca să scap de durere. Mi-l arată pe când 
adorm, cotropită de suferinţă. Are părul şaten, cred, şi mâini mititele. 
Mă întind să-l ating, însă băutura, durerea şi istoveala mă năpădesc 
precum întunericul şi leşin iar. 

Când mă trezesc e dimineaţă, unul dintre obloane e deschis, 
soarele iernatic gălbui străluceşte în micile ochiuri de sticlă şi focul 
zdravăn ce arde în cămin încălzeşte odaia. Pruncul e în leagănul lui, 
înfăşat strâns pe scândură. Când dădaca mi-l pune în braţe nu pot nici 
măcar să-i simt trupuşorul, atât de strâns e înfăşurat din cap până-n 
picioare în feşele ca nişte bandaje. Femeia îmi spune că trebuie să 
stea legat de scândură aşa încât să nu poată da din mâini şi din 
picioare, iar capul să-i fie ţinut nemişcat, pentru a ne încredința că 
oasele lui fragede cresc drept şi bine. Mi se va îngădui să-i văd 


picioruşele, mânuţele şi trupuşorul când îl desfaşă să-i schimbe 
scutecul, ceea ce se va întâmpla la amiază. Până atunci am voie să-l 
legăn în braţe pe când doarme, ca o păpuşă mică şi ţeapănă. Pânza 
de înfăşat îi e înfăşurată în jurul capului şi pe sub bărbie, ca să-i ţină 
gâtul drept, şi se termină printr-o buclă mică în creştet. Femeile 
sărmane folosesc bucla ca să-şi atârne pruncii de o grindă a 
acoperişului în timp ce gătesc sau îşi fac munca, dar băiatul ăsta, cel 
mai fraged prunc al Casei de Lancaster, va fi legănat şi purtat în braţe 
de un cârd de dădace. 

II aşez lângă mine pe pat şi-i privesc feţişoara, năsucul şi arcurile 
zâmbitoare ale pleoapelor trandafirii. Nu seamănă cu o făptură vie, ci 
mai degrabă cu o mică sculptură în piatră, ca acelea ce pot fi găsite în 
biserici, înfăţişând un prunc aşezat lângă mama lui de piatră. E un 
miracol să te gândeşti că aşa o făptură a fost zămislită, a crescut, a 
sosit pe lume; că eu am făcut-o, aproape de una singură (căci cu greu 
pot ţine seamă de sforţările de beţiv ale lui Edmund). Lucrul acesta 
mititel, fiinţa aceasta ca o jucărie e carne din carnea mea şi sânge din 
sângele meu, eu am făcut-o, eu am făcut-o întru totul! 

După puţin timp se trezeşte şi începe să plângă. E grozav de 
gălăgios pentru un lucru atât de mic; mă bucur că dădaca vine în fugă 
şi-l duce la doică. Sânii mici mă dor de dorinţa de a-l alăpta, dar sunt 
înfăşurată la fel de strâns ca pruncul înfăşat; suntem înfăşuraţi strâns 
amândoi ca să ne facem datoria: un prunc care trebuie să crească 
drept şi o mamă tânără care n-are nevoie să-şi hrănească bebeluşul. 
Doica lui şi-a lăsat pruncul acasă ca să poată veni la castel să-şi ia în 
primire sarcina. O să mănânce mai bine ca oricând în viaţa ei şi i se 
îngăduie o porţie bună de bere. Nici măcar nu trebuie să ţină la copilul 
meu, trebuie doar să facă lapte pentru el, ca şi cum ar fi o vacă de 
muls. Îi e adus când are nevoie să fie hrănit, iar în restul timpului e 
îngrijit de servitoarele din odaia copilului. Doica face puţină curăţenie, 
îi spală scutecele şi albiturile şi ajută în odăile lui. Nu-l ţine în braţe 
decât la ora alăptatului. Pentru asta, copilul le are pe celelalte femei. 
Le are pe legănătoarea lui, care doarme lângă leagăn, şi pe cele două 
dădace care îl slujesc, doctorul lui vine o dată pe săptămână, iar 
moaşele vor rămâne cu noi până când eu sunt binecuvântată în 
biserică, iar el e botezat. Are o suită mai mare decât a mea şi-mi dau 
seama dintr-odată că lucrurile stau astfel pentru că el e mai însemnat 
decât mine. Eu sunt lady Margaret Tudor, născută Beaufort, din Casa 
de Lancaster, verişoară cu regele cel adormit al Angliei. Dar el e şi 
Beaufort, şi Tudor. Are sânge regesc din partea ambilor părinţi. E 
conte de Richmond, din Casa de Lancaster, şi are dreptul la tronul 
Angliei, după prinţul Edward, fiul regelui. 

Guvernanta mea intră în odaie. 

— Cumnatul vostru, Jasper, vă roagă să vă învoiţi să-i daţi copilului 


numele ales de el. Le scrie regelui şi mamei voastre ca să le spună că- 
I| va boteza Edmund Owen, după tatăl copilului şi după bunicul Tudor 
al acestuia. 

— Nu. 

N-am de gând să-i dau pruncului meu, care m-a costat atâta 
durere, numele unui bărbat care nu mi-a adus decât suferinţă. Şi nici 
pe cel al prostului de taică-său. 

— Nu, nu vreau să-l botez Edmund! 

— Nu puteţi să-i spuneţi Edward, zice ea. Fiul regelui e prinţul 
Edward. 

— Am să-i spun Henry, răspund gândindu-mă la regele cel adormit, 
care s-ar putea să se trezească pentru un băiat din Casa de Lancaster 
pe nume Henry, deşi a rămas adormit la naşterea prinţului pe nume 
Edward. Henry e un nume regesc pentru Anglia, unii dintre cei mai 
buni şi mai viteji regi ai noştri au purtat numele Henry. Acest băiat se 
va numi Henry Tudor. Henry Tudor, repet numele cu mândrie. 

Şi-mi zic în gând: când regele Henric al VI-lea cel adormit va muri, 
acest prunc va fi Henric al VII-lea. 

— El a spus Edmund Owen, repetă femeia de parcă aş fi nu doar 
proastă, ci şi surdă. _ 

— lar eu spun Henry! Deja i-am spus astfel. Asta e numele lui. E 
hotărât. Aşa l-am numit în rugăciunile mele. E ca şi botezat Henry. 

Guvernanta ridică din sprâncene la auzul glasului meu răspicat. 

— N-o să le placă, zice ea. 

Apoi iese din cameră ca să-l înştiinţeze pe cumnatul meu Jasper că 
fata e încăpăţânată şi nu vrea să-şi boteze fiul după răposatul ei soţ, 
că i-a ales singură numele şi nu se lasă înduplecată. 

Mă las din nou pe perne şi închid ochii. Băiatul meu se va numi 
Henry Tudor, orice-ar spune toţi ceilalţi. 


Primăvara anului 1457 

Trebuie să rămân închisă în odaie încă şase săptămâni după 
naşterea băiatului meu şi abia pe urmă pot să merg la capelă pentru a 
fi purificată de păcatul naşterii. Când mă întorc în odăile mele, 
obloanele au fost date jos şi draperiile de culoare închisă au fost 
scoase. Pe masă sunt carafe cu vin şi platouri cu prăjituri, iar Jasper 
vine să mă vadă şi să mă felicite pentru naşterea copilului. Dădacele 
mi-au spus că Jasper vizitează zilnic pruncul în odaia lui, de parcă ar fi 
chiar tatăl iubitor. Şade lângă leagăn dacă pruncul doarme, îi atinge 
obrazul cu degetul şi cuprinde în mâinile-i mari căpşorul înfăşurat 
strâns. Dacă pruncul e treaz, Jasper îl priveşte cum suge sau se ridică 
în picioare când femeile desfac feşele şi-i admiră picioarele drepte şi 
braţele puternice. Mi-au spus că Jasper se roagă de ele să lase copilul 
desfăşat încă o clipă, ca să-i vadă pumnişorii şi micile tălpi dolofane. Li 


se pare că nu e potrivit pentru un bărbat să zăbovească în preajma 
leagănului, iar eu sunt de acord; însă cei din neamul Tudor fac numai 
ce le e lor pe plac. 

Jasper îmi zâmbeşte şovăitor, iar eu îi răspund cu un surâs. 

— Te simţi bine, sora mea? mă întreabă. 

— Da. 

— Mi s-a spus că naşterea a fost grea. 

— Da, a fost. 

El încuviinţează din cap. 

— Am o scrisoare pentru tine de la mama ta, mi-a scris şi mie. 

Imi întinde o hârtie împăturită în formă de pătrat şi pecetluită cu 
blazonul Beaufort al mamei, înfăţişând o barieră-ghilotină. Rup cu 
grijă pecetea şi citesc scrisoarea. Mi-a scris în franceză şi-mi 
porunceşte să merg să mă întâlnesc cu ea la Reşedinţa Greenfield din 
Newport, comitatul Gwent. Nu-mi trimite niciun cuvânt de afecţiune şi 
nici nu întreabă de băiatul meu, nepotul ei. Imi aduc aminte cum le-a 
spus femeilor că, dacă au de ales între un băiat şi mine, trebuie să mă 
lase să mor, dar nu-i iau în seamă răceala şi mă întorc spre Jasper. 

— Ţi-a spus de ce trebuie să merg la Newport? Fiindcă pe mine nu- 
şi dă osteneala să mă lămurească. 

— Da. Trebuie să te duc acolo cu o escortă înarmată, iar copilul tău 
va rămâne aici. Te vei întâlni cu Humphrey, ducele de Buckingham. 
Casa e a lui. 

Am o amintire vagă despre duce, capul uneia dintre marile familii 
bogate ale regatului. Suntem un soi de verişori. 

— De ce trebuie să mă întâlnesc cu el? întreb. E noul meu tutore? 
Nu poţi fi tu tutorele meu acum, Jasper? 

El îşi fereşte privirea. 

— Nu, nu-i vorba de asta. 

incearcă să-mi zâmbească, dar în privirea lui blândă se citeşte mila. 

— Te vei căsători din nou, sora mea. Te vei mărita cu fiul ducelui de 
Buckingham de îndată ce ţi se sfârşeşte anul de doliu. Dar contractul 
de căsătorie şi logodna trebuie să fie încheiate acum. Te vei căsători 
cu fiul ducelui: sir Henry Stafford. 

Îl privesc, ştiind că am un aer îngrozit. 

— Trebuie să mă mărit din nou?! las să-mi scape, cu gândul la 
chinurile naşterii şi la probabilitatea de-a muri data viitoare. Jasper, 
pot să nu merg? Pot să rămân aici, cu tine? 

El clatină din cap. 

— Mă tem că nu. 


Martie 1457 


O boccea - mutată dintr-un loc în altul, încredinţată când unui 
proprietar, când altuia, desfăcută şi legată după voie -, doar asta 


sunt. Un pântec care să poarte şi să nască fii pentru un nobil sau altul: 
nici măcar nu contează care. Nimeni nu mă vede aşa cum sunt: o 
tânără femeie dintr-o familie de seamă, înrudită cu familia regală, o 
tânără femeie de o pioşenie neobişnuită, care merită - de bună 
seamă, Dumnezeu mi-e martor! - o oarecare cinstire. Dar nu, după ce 
am fost trimisă la Castelul Lamphey într-o litieră, acum plec spre 
Newport călare pe un cal gras, aşezată în spatele unui servitor, fără să 
pot vedea deloc drumul din faţa noastră şi zărind câmpurile noroioase 
şi păşunile verzui doar printre rândurile săltăreţe ale gărzii înarmate. 
Oamenii au lănci şi ghioage şi poartă la guler însemnul blazonului 
Tudor. Jasper merge în frunte pe calul său de luptă şi i-a prevenit să 
fie pregătiţi pentru un atac din partea oamenilor lui Herbert sau 
pentru necazuri pe drum din cauza cetelor de tâlhari. Când ne vom 
apropia mai mult de mare, va apărea şi pericolul unei cete de pirați 
prădători. Aşa sunt ocrotită! Asta e ţara în care trăiesc! Astea sunt 
lucrurile pe care ar trebui să le împiedice un rege bun, un rege 
puternic. 

Intrăm pe sub bariera-ghilotină a Reşedinţei Greenfield şi poarta se 
trânteşte cu zgomot în urma noastră. Descălecăm în curte, în faţa 
casei, şi mama îmi iese în întâmpinare. N-am mai văzut-o de aproape 
doi ani, din ziua nunţii mele, când mi-a spus că n-am de ce să mă tem. 
Acum, când se apropie de mine şi îngenunchez ca să-i primesc 
binecuvântarea, îmi dau seama că-mi va citi pe chip faptul că ştiu că 
în ziua aceea m-a minţit, fiindcă am înfruntat chiar frica de moarte şi 
am aflat că e gata să mă sacrifice pentru un nepot. Ea nu avea de ce 
să se teamă - în privinţa asta avea dreptate. Insă eu aveam motive de 
teamă din belşug. 

— Margaret, zice ea încet, lăsându-şi mâna pe capul meu în semn 
de binecuvântare şi apoi ridicându-mă şi sărutându-mă pe amândoi 
obrajii. Ai crescut! Şi arăţi bine! 

Aş vrea ca ea să mă strângă la piept, să mă îmbrăţişeze şi să-mi 
spună că i-a fost dor de mine, însă asta ar însemna să-mi doresc o 
altfel de mamă, iar atunci aş fi şi eu o altă fată. Dar ea mă priveşte cu 
o încuviinţare plină de răceală, apoi se răsuceşte pe călcâie când uşa 
casei se deschide şi iese ducele. 

— lat-o pe fiica mea, spune ea. Lady Margaret Tudor. Margaret, 
acesta este ducele de Buckingham, rudă cu tine. 

Fac o reverență adâncă. Ducele acesta ţine grozav la rangul lui; se 
zice că s-a dus cu ordinul de întâietate în parlament ca să obţină un 
decret cu privire la cine ar trebui să meargă în urma lui. Mă ridică şi 
mă sărută pe amândoi obrajii. 

— Fii bine-venită! Fără îndoială, eşti înfrigurată şi obosită după 
drum. Pofteşte înăuntru! 

Casa e mobilată cu o bogăţie de care aproape uitasem după anii de 


surghiun petrecuţi la Lamphey şi Pembroke. Tapiserii groase încălzesc 
pereţii de piatră, iar grinzile din lemn de deasupra sunt poleite şi 
vopsite în culori vii. Blazonul ducelui se zăreşte peste tot, îmbrăcat în 
aur nou. Pipirigul de pe pardoseală e proaspăt şi dulce, aşa că în toate 
încăperile pluteşte un parfum uşor de ierburi aromate şi levănţică, iar 
în fiecare cămin mare de piatră ard buşteni şi un flăcău se plimbă de 
la unul la altul cu un coş, ca să mai aducă lemne. Până şi băiatul cu 
lemnele poartă livreaua ducelui; se spune că acesta are o mică 
armată de oameni mereu pregătiţi, îmbrăcaţi şi înarmaţi la ordinele 
sale. Băiatul are chiar şi cizme! Mă gândesc la căminul neîngrijit, cu 
slugi desculţe, al soţului meu şi mă simt ceva mai împăcată cu 
această logodnă, dacă mă va duce într-o casă curată, cu servitori 
îmbrăcaţi cum se cuvine. 

Ducele îmi oferă un pahar cu bere slabă, fierbinte şi dulce, ca să 
mă încălzesc după frigul drumului. Pe când o beau cu înghiţituri mici, 
Jasper intră în odaie împreună cu un bărbat mai vârstnic, cu părul 
încărunţit la tâmple şi zbârcituri pe faţă; are cu siguranţă patruzeci de 
ani, cum mă vezi şi cum te văd. Mă uit la Jasper, aşteptând să mi-l 
prezinte pe străin, şi când îi văd expresia gravă, înţeleg. Cu un mic 
icnet uluit, înţeleg că acest bărbat bătrân e Henry Stafford şi că mă 
aflu în faţa viitorului meu soţ. Nu e un băiat de vârsta mea, ca John de 
la Pole, primul meu logodnic. Nu e un bărbat tânăr, ca Edmund, deşi 
Dumnezeu mi-e martor că era prea bătrân şi prea dur pentru mine. 
Nu, de astă dată mi-au ales un bărbat îndeajuns de bătrân ca să-mi fie 
tată, îndeajuns de bătrân ca să-mi fie bunic, strămoş! Are patruzeci de 
ani, cincizeci, poate chiar şaizeci! Imi dau seama că mă holbez la el şi 
uit să-i fac o reverență, până când mama rosteşte cu asprime: 

— Margaret! 

— Îmi cer iertare, murmur şi mă plec, într-un gest de smerenie, 
dinaintea încă unui bărbat care mă va face să trăiesc cu el oriunde 
alege şi va zămisli încă un moştenitor al spiţei Lancaster, fie că-mi 
place sau nu acest lucru. 

Jasper îşi priveşte încruntat cizmele, dar înalţă capul ca s-o salute 
pe mama cu politeţea-i obişnuită şi se înclină în faţa ducelui. 

— Văd că mi-ai ferit fiica de primejdii în aceste vremuri cumplit de 
frământate, îi spune mama. 

— Voi feri întregul principat de primejdii dacă pot, răspunde el. Se 
pare că, în sfârşit, câştigăm teren. Am recucerit castelele ocupate de 
cei din tabăra York, iar William Herbert e fugar şi se ascunde. Dacă 
rămâne în Ţara Galilor, îl voi prinde. Noi, Tudorii, suntem foarte iubiţi 
acolo; cineva îl va trăda. 

— Şi pe urmă? îl întreabă ducele de Buckingham. Pe urmă ce se 
întâmplă? 

Jasper ridică din umeri. Ştie că întrebarea nu are nicio legătură cu 


soarta lui William Herbert, nici măcar cu cea a [ării Galilor. E 
întrebarea pe care şi-o pune mai nou fiecare englez: pe urmă ce se 
întâmplă? Cum putem merge mai departe cu o curte atât de 
nepopulară încât nici măcar nu îndrăzneşte să locuiască în Londra? 
Cum putem merge mai departe cu un rege care se cufundă fără veste 
în visare şi lasă în urmă o regină urâtă de atât de mulţi? Cum putem 
înfrunta viitorul când moştenitorul lor e doar un băieţel fragil? Cum 
putem fi feriţi de primejdii când regatul alunecă în mâinile duşmanilor 
noştri - Casa de York? 

— Am încercat să discut chibzuit cu Richard de York şi cu sfetnicul 
lui, contele de Warwick, spune Jasper. Ştiţi cât m-am străduit să-i 
înduplec să conducă împreună cu regina. Am vorbit în multe rânduri 
cu regina, dar îi e groază de cei doi şi se teme că o vor ataca şi-l vor 
ataca pe fiul ei data viitoare când se îmbolnăveşte regele. La rândul 
lor, ei se tem că regina îi va da pieirii când regele se va simţi 
îndeajuns de bine ca să facă ce-i cere ea. Nu văd nicio cale de ieşire. 

— Dar dacă cei doi ar fi trimişi din ţară? zice Buckingham. Unul la 
Calais? Poate că am izbuti să-l trimitem pe York la Dublin? 

Jasper ridică din umeri şi răspunde: 

— N-aş dormi liniştit noaptea în patul meu ştiindu-i dincolo de 
castelele noastre cu propriile oştiri. Din Calais au stăpânire asupra 
mărilor strâmte; niciun port dinspre miazăzi n-ar fi în siguranţă. Din 
Dublin, Richard de York ar putea să strângă o armată şi să pornească 
împotriva noastră. lar irlandezii îl iubesc deja pe York ca pe un rege. 

— Poate că regele va rămâne sănătos de data asta, spune mama 
plină de nădejde. 

Imi dau seama cât de bolnav a ajuns Alteța Sa din tăcerea 
stingherită ce se lasă după aceste cuvinte. 

— Poate, răspunde ducele. 


Nu irosesc deloc vremea cu curtarea dintre Henry Stafford şi mine. 
Nu irosesc vremea nici măcar ca să ne lase câteva clipe să ne 
cunoaştem. De ce s-o facă? Treaba asta ţine de împuterniciţi şi de 
intendenţii care au în grijă averea. N-ar avea nicio însemnătate dacă 
Henry Stafford şi cu mine ne-am uri de la prima privire. N-are nicio 
însemnătate că eu nu vreau să mă mărit, că mă tem de nuntă, mă 
tem de consumarea căsătoriei, mă tem de naştere, mă tem de tot ce 
ţine de îndatoririle unei soţii. Nimeni nu mă întreabă nici măcar dacă 
mi-am pierdut înclinarea spre cucernicie pe care o aveam în copilărie, 
dacă tot mai vreau să devin călugăriţă. Nimănui nu-i pasă câtuşi de 
puţin ce gândesc. Se poartă cu mine aşa cum s-ar purta cu o tânără 
femeie de rând, crescută pentru a se mărita şi a se culca cu soţul ei, şi 
întrucât ceilalţi nu mă întreabă ce gândesc şi nici nu bagă de seamă 
ce simt, nimic nu-i face să şovăie. 


Sunt întocmite contractele şi noi le semnăm. Mergem la capelă şi 
jurăm, în faţa martorilor şi a preotului, să ne căsătorim în ianuarie, 
astfel încât să am înainte un an ca să-mi jelesc prima căsnicie, care 
mi-a adus atât de puţină bucurie şi s-a încheiat atât de repede. Atunci 
voi avea paisprezece ani, iar el va avea nu chiar patruzeci, ci treizeci 
şi trei, dar tot e bătrân pentru mine. 

După logodnă ne întoarcem la reşedinţa ducelui, iar mama şi cu 
mine mergem să ne aşezăm împreună cu doamnele noastre pe 
veranda închisă, unde arde focul, şi să-i ascultăm pe muzicanți. Imi 
trag taburetul ceva mai aproape de jilţul ei, ca să putem vorbi 
nestingherite măcar o dată. 

— Mai ţii minte ce mi-ai spus înainte să mă mărit cu Edmund 
Tudor? o întreb. 

Ea clatină din cap şi se uită în altă parte, de parcă ar vrea să evite 
această discuţie. Sunt pe deplin încredinţată că nu vrea s-o învinuiesc 
pentru că mi-a spus că n-am de ce să mă tem, când i-a dat poruncă 
chiar guvernantei mele să mă lase să mor. ; 

— Nu, nu mai ţin minte, răspunde ea repede. Imi pare că au trecut 
mulți ani de-atunci. 

— Ai spus că n-am voie să aleg scăparea laşului, scăparea tatălui 
meu. 

Ea tresare doar auzindu-mă că pomenesc de bărbatul îngropat de 
atâta vreme în tăcere. 

— Aşa am spus? 

— Da. 

— Nu-mi dau seama la ce mă gândeam. 

— Spune-mi, ce a făcut? 

Ea îşi fereşte privirea, cu un râs prefăcut. 

— Ai aşteptat atâta vreme ca să-mi ceri să-ţi lămuresc un lucru 
prostesc pe care l-am spus în uşa bisericii? 

— Da. 

— O, Margaret, eşti atât de... 

Se întrerupe şi eu aştept să aflu cum sunt, de o fac să scuture din 
cap şi să se încrunte. 

— Eşti atât de serioasă! 

— Da, încuviinţez din cap. E adevărat. Sunt foarte serioasă, milady 
mamă. Credeam că ştii deja acest lucru. Am fost mereu o fată 
serioasă, o fată sârguincioasă. lar tu ai spus despre tatăl meu un lucru 
pe care cred că am dreptul să-l înţeleg. lau asta în serios. 

Mama se scoală din jilţ şi se duce la fereastră, privind afară de 
parcă ar admira seara întunecoasă. Ridică din umeri în faţa 
ciudăţeniei acestei fiice, singurul ei copil Beaufort. Doamna ei de 
companie se uită la ea să vadă dacă n-are nevoie de ceva şi bag de 
seamă privirea pe care o schimbă. E ca şi cum aş fi cunoscută drept o 


fată dificilă, iar asta mă face să roşesc de ruşine. 

— Of! suspină mama. A trecut atâta vreme de-atunci... Câţi ani ai 
acum, treisprezece? Pentru Dumnezeu, s-a întâmplat acum 
doisprezece ani! 

— Înseamnă că poţi să-mi spui. Sunt îndeajuns de mare ca să aflu. 
lar dacă nu-mi spui tu, negreşit îmi va spune cineva ceva. Doar nu 
vrei să întreb servitorii! 

Roşeaţa ce i se iveşte în obraji îmi dă de-nţeles că nu vrea să întreb 
servitorii, că aceştia au fost preveniţi să nu vorbească niciodată cu 
mine despre aşa ceva. Cu doisprezece ani în urmă s-a întâmplat un 
lucru pe care ea a vrut să-l uite, pe care a vrut să nu-l aflu niciodată. 
S-a întâmplat un lucru ruşinos. 

— Cum a murit? o întreb. 

— De propria-i mână, răspunde ea repede şi cu glas scăzut. Dacă ţii 
neapărat să afli. Dacă stărui să-i cunoşti ruşinea. Te-a părăsit şi m-a 
părăsit şi pe mine şi a murit de propria-i mână. Eram grea cu un prunc 
pe care l-am pierdut. Din pricina acestei lovituri şi a durerii am pierdut 
copilul - un copil care ar fi putut să fie un fiu al Casei de Lancaster; 
dar el nu s-a gândit la asta. Era cu câteva zile înainte să împlineşti un 
an; nu ţinea îndeajuns de mult la niciuna dintre noi ca să aştepte să te 
vadă intrată în al doilea an de viaţă. De asta ţi-am spus mereu că 
viitorul tău e fiul pe care-l naşti. Un soţ poate să vină şi să plece; 
poate să te părăsească după bunul lui plac. Poate să plece la război, 
să se îmbolnăvească sau să-şi pună capăt zilelor; dar dacă-ţi faci fiul 
să fie al tău, propria ta zidire, atunci eşti ferită de primejdii. Un băiat e 
pavăza ta. Dacă ai fi fost băiat, mi-aş fi revărsat toată viaţa asupra ta. 
Ai fi fost ursita mea. 

— Dar pentru că sunt fată, nu m-ai iubit, iar el n-a aşteptat să-mi 
vadă prima zi de naştere? 

Ea mă priveşte cu sinceritate şi repetă cumplitele cuvinte. 

— Pentru că eşti fată, fireşte că nu. Pentru că eşti fată, puteai să fii 
doar puntea spre vârsta următoare; puteai să fii doar calea prin care 
familia noastră căpăta un băiat. 

Se lasă câteva clipe de tăcere, în care încerc să înghit credinţa 
mamei în lipsa mea de însemnătate. 

— Inţeleg. Inţeleg. Am noroc că mă preţuieşte Dumnezeu, de 
vreme ce tu nu mă preţuieşti, iar tata nu m-a prețuit. 

Ea dă din cap, de parcă lucrul ăsta n-ar avea mare însemnătate. 
Tot nu mă înţelege! Nu va înţelege niciodată. Nu va socoti niciodată 
că merit strădania de-a fi înţeleasă. Pentru ea sunt, aşa cum spune cu 
atâta francheţe, o punte. 

— Şi de ce s-a sinucis tata? întreb, revenind la prima ei destăinuire. 
De ce-a făcut una ca asta? Sufletul lui s-a dus în iad. Pesemne că s-a 
spus un şir întreg de minciuni ca să fie înmormântat în pământ sfinţit. 


Pesemne că ai spus un şir întreg de minciuni, îmi îndrept greşeala. 

Mama se întoarce, se aşază pe bancheta de lângă focul călduros şi 
spune încet: 

— Am făcut ce-am putut ca să apăr bunul nostru nume. Aşa cum ar 
face orice om care poartă un nume de seamă. Tatăl tău s-a întors din 
Franţa cu istorisiri despre victorii, însă apoi oamenii au început să 
şoptească. Ziceau că n-a făcut nimic bun, ba chiar că a luat soldaţii şi 
banii de care avea nevoie comandantul lui, Richard de York - marele 
erou ca să păstreze Franţa în numele Angliei. Richard de York era 
aproape de izbândă, însă tatăl tău i-a pus bețe în roate. A asediat un 
oraş, dar a ales greşit oraşul - era al ducelui de Bretania şi a trebuit să 
i-l înapoieze. A fost cât pe ce să pierdem alianţa cu ducatul Bretaniei 
din pricina prostiei lui. Asta ar fi costat scump ţara, însă el nu s-a 
gândit. A statornicit un bir ca să strângă bani din ţinuturile înfrânte ale 
Franţei, însă era împotriva rânduielii - şi, mai rău, a păstrat pentru 
sine toate câştigurile. Se lăuda că are un plan de campanie măreț, dar 
îşi conducea oştirea în cerc şi pe urmă o aducea înapoi acasă, fără 
izbânzi şi fără prăzi de război, aşa că soldaţii îl duşmăneau şi ziceau 
că pentru ei nu e un stăpân adevărat. Regele nostru îl iubea mult, însă 
nici măcar regele nu se putea preface că se descurcase bine. 

Ar fi avut loc o cercetare la Londra privind purtarea lui; a scăpat de 
această ruşine numai prin moarte. Ar fi putut să urmeze chiar şi 
izgonirea din sânul Bisericii de către papă. Oamenii legii ar fi venit 
după tatăl tău şi l-ar fi învinuit de trădare, atunci ar fi plătit cu viaţa pe 
butucul călăului, iar tu ţi-ai fi pierdut averea, am fi căzut în dizgrație şi 
am fi fost ruinaţi; ne-a cruțat de asta, dar numai aruncându-se în 
braţele morţii. 

— Izgonirea din sânul Bisericii?! 

Lucrul ăsta mă îngrozeşte mai mult decât orice altceva. 

— Oamenii au născocit balade despre el, urmează mama cu 
amărăciune. Oamenii au râs de prostia lui şi s-au minunat de ticăloşia 
noastră. Nu-ţi poţi închipui câtă ruşine ne-a adus! Te-am ferit de ea, 
de ruşinea adusă de el, şi nu primesc în schimb nicio mulţumire. Eşti 
atât de copilă încât nu ştii că e cunoscut în vremea lui drept cea mai 
grăitoare pildă a sorții schimbătoare, a cruzimii roții norocului. N-ar fi 
avut cum să se nască cu şanse şi prilejuri mai bune; dar a fost urmărit 
de nenoroc, de un nenoroc de moarte. Chiar în prima lui bătălie din 
Franţa, când era doar un copilandru, a fost prins şi ţinut în captivitate 
şaptesprezece ani. Asta i-a frânt inima. Credea că nimeni nu ţine la el 
îndeajuns de mult ca să-l răscumpere. Poate asta e lecţia pe care ar fi 
trebuit să ţi-o dau - nu învăţătura ta, nu sâcâiala ta să primeşti cărţi, 
un preceptor, lecţii de latină! Ar fi trebuit să te învăţ să nu fii niciodată 
lipsită de noroc, să nu fii niciodată lipsită de noroc ca tatăl tău! 

— Ştie toată lumea? o întreb, îngrozită de ruşinea pe care am 


moştenit-o fără să ştiu. Jasper, de pildă? Jasper ştie că sunt fiica unui 
laş? 

Mama ridică din umeri. 

— Toată lumea. Noi am spus că l-a istovit campania militară şi a 
murit în urma slujirii regelui. insă oamenii îi bârfesc mereu pe cei care 
sunt mai sus decât ei. 

— Şi suntem o familie lipsită de noroc? Crezi că am moştenit 
nenorocul lui? 

Ea nu vrea să-mi răspundă. Se ridică în picioare şi-şi netezeşte 
fusta, ca pentru a scutura nişte fire de funingine sau pentru a alunga 
nenorocul. 

— Suntem lipsiţi de noroc? întreb iarăşi. Milady mamă? 

— Ei bine, eu nu sunt, răspunde ea apărându-se. Eu m-am născut o 
Beauchamp, iar după moartea tatălui tău m-am recăsătorit şi am 
înlocuit numele lui cu altul. Acum sunt o Welles. Insă tu s-ar putea să 
fii lipsită de noroc. S-ar putea ca neamul Beaufort să fie. Dar poate că 
vei întoarce tu roata norocului, adaugă ea cu nepăsare. La urma 
urmei, ai fost îndeajuns de norocoasă să naşti un băiat. Acum ai un 
moştenitor Lancaster. 


Cina se serveşte foarte târziu; ducele de Buckingham urmează 
rânduiala de la curte şi nu-şi bate capul cu preţul lumânărilor. Măcar 
carnea e mai bine gătită şi sunt mai multe garnituri, feluri de patiserie 
şi dulciuri decât la Castelul Pembroke. Bag de seamă că la această 
masă, unde totul e atât de frumos, purtările lui Jasper nu se 
deosebesc cu nimic de cele de la curte şi înţeleg pentru întâia oară că 
trăieşte ca un soldat când e în castelul întărit de la fruntariile 
regatului, dar când se află într-o casă mare, e curtean. Vede că îl 
privesc şi-mi face cu ochiul, de parcă am împărtăşi taina felului în care 
ne ducem viaţa când nu trebuie să avem purtările cele mai alese. 

Luăm o cină gustoasă, după care avem parte de distracţii - nişte 
bufoni, un jongler şi o fată care cântă din gură. Apoi mama îmi face 
semn din cap, de parcă aş fi încă un copil, iar în faţa societăţii alese 
nu pot decât să fac o reverență ca să-i primesc binecuvântarea şi să 
plec. leşind, arunc o privire spre viitorul meu soţ: se uită la cântăreaţă 
cu ochii îngustaţi şi cu un zâmbet uşor pe buze. După ce îi văd 
privirea nu mă mai deranjează deloc să plec. Mi-e mai silă de bărbaţi, 
de toţi bărbaţii, decât îndrăznesc să recunosc în sinea mea. 

A doua zi, caii aşteaptă în curtea grajdurilor; sunt trimisă înapoi la 
Castelul Pembroke până mi se încheie anul de doliu şi mă pot căsători 
cu străinul cel zâmbitor. Mama vine să-şi ia rămas-bun de la mine şi 
priveşte cum servitorul mă ridică în şa, în spatele maestrului de 
călărie al lui Jasper. Acesta călăreşte în frunte, cu gărzile lui. 
Ariergarda mă aşteaptă pe mine. 


— Când te vei mărita cu sir Henry, îţi vei lăsa fiul în grija lui Jasper 
Tudor, spune mama, ca şi cum lucrul ăsta i-ar fi trecut prin minte 
tocmai în clipa aceea, când sunt gata de plecare. 

— Nu, va veni cu mine! De bună seamă că va veni cu mine, mă 
împotrivesc. Trebuie să vină cu mine. E fiul meu! Unde e cel mai firesc 
să stea, dacă nu cu mine? 

— Nu e cu putinţă, spune ea răspicat. S-a hotărât totul. Va rămâne 
cu Jasper, care va avea grijă de el şi-l va apăra. 

— Dar e fiul meu! 

Mama zâmbeşte. 

— Tu însăţi eşti abia o copilă. Nu poţi să te îngrijeşti de un 
moştenitor al numelui nostru şi să-l aperi! Trăim vremuri 
primejdioase, Margaret. Ar trebui să înţelegi de-acum lucrul ăsta. 
Băiatul e preţios. Va fi mai în siguranţă la o oarecare depărtare de 
Londra câtă vreme Casa de York are puterea. Va fi mai în siguranţă la 
Pembroke decât oriunde altundeva în regat. Ţara Galilor iubeşte 
neamul Tudor. Jasper îl va păzi ca pe copilul lui. 

— Dar e al meu! Nu al lui Jasper! 

Mama vine mai aproape şi-şi lasă mâna pe genunchiul meu. 

— Tu nu ai nimic, Margaret. Tu însăţi eşti un bun al soţului tău. Ţi- 
am ales încă o dată un soţ bun, aflat aproape de coroană, înrudit cu 
neamul Neville, fiul celui mai mare duce din Anglia. Fii 
recunoscătoare, copilă! Fiul tău va fi bine îngrijit şi vei avea şi alţii, de 
astă dată băieţi Stafford. 

— Data trecută a fost cât pe ce să mor! răbufnesc, fără să-mi pese 
de bărbatul care stă pe cal în faţa mea, cu umerii drepţi, prefăcându- 
se că nu ascultă. N 

— Ştiu, spune mama. Asta e preţul faptului de-a fi femeie. Soţul tău 
şi-a făcut datoria şi a murit. Tu ţi-ai făcut-o pe a ta şi ai supravieţuit. 
De data asta ai avut noroc; el n-a avut. Să sperăm că-ţi porţi norocul 
cu tine mai departe. 

— Şi dacă data viitoare nu voi fi la fel de norocoasă? Dacă am 
norocul Beaufort şi data viitoare moaşele fac cum le porunceşti şi mă 
lasă să mor? Dacă fac cum le ceri şi scot cu forţa un nepot din trupul 
mort al fiicei tale?! 

Ea nici măcar nu clipeşte. 

— Pruncul trebuie salvat întotdeauna înaintea mamei. Acesta e 
sfatul Sfintei Biserici, ştii doar. Eu n-am făcut decât să le amintesc 
femeilor care le e datoria. Nu-i nevoie să iei totul ca pe o jignire, 
Margaret! Preschimbi totul în nenorocirea ta. 

— Cred că chiar e nenorocirea mea, dacă le spui moaşelor să mă 
lase să mor! 

Ea face un pas înapoi, aproape ridicând din umeri. 

— Astea sunt şansele cu care se confruntă o femeie. Bărbaţii mor în 


luptă; femeile mor la naştere. Lupta e mai periculoasă. Şansele sunt 
de partea ta. 

— Şi dacă şansele sunt împotriva mea, dacă sunt lipsită de noroc? 
Dacă mor? 

— Atunci vei avea mulţumirea de-a şti că ai dăruit Casei de 
Lancaster cel puţin un fiu. 

— Mamă, Dumnezeu mi-e martor, spun cu glasul înecat de plâns, 
jur că trebuie să cred că viaţa are să-mi dăruiască mai mult decât să 
fiu soţia unui bărbat după altul şi să sper că nu voi muri la naştere! 

Ea clatină din cap, zâmbindu-mi ca şi cum revolta mea ar semăna 
cu a unei fetiţe care ţipă fiindcă i-a luat cineva jucăriile. 

— Nu, draga mea, sincer, n-are să-ţi dăruiască nimic mai mult. Aşa 
că fă-ţi datoria cu inima supusă. Ne vedem în ianuarie, la nunta ta. 


Străbat drumul de întoarcere la Castelul Pembroke într-o tăcere 
posomorâtă şi niciunul din semnele apropierii primăverii pe cărările ce 
înverzesc nu-mi face vreo plăcere. Întorc capul, ca să nu văd narcisele 
sălbatice care preschimbă pajiştile înalte într-o pâlpâire de argint şi 
aur, şi sunt surdă la cântecul stăruitor, voios, al păsărilor. Nagâţul ce 
pluteşte cu aripile-i boante deasupra unui câmp arat şi-şi trâmbiţează 
fluieratul ascuţit nu înseamnă nimic pentru mine, căci nimic nu are 
însemnătate pentru mine. Becaţina ce se repede în jos scoțând un 
sunet ca răpăitul tobelor nu mă cheamă. Viaţa mea nu va fi dedicată 
lui Dumnezeu, nu va fi deosebită în nicio privinţă. Mă voi semna 
Margaret Stafford - nici măcar nu voi fi ducesă. Voi trăi ca o vrabie pe 
o ramură până mă omoară uliul şi moartea mea va trece neluată în 
seamă şi neplânsă de nimeni. Chiar mama mi-a spus că-n viaţa mea 
nu e niciun lucru care să merite făcut şi că tot ce pot nădăjdui e să fiu 
ferită de o moarte timpurie la naştere. 

Jasper dă pinteni calului de îndată ce zăreşte turnurile înalte de la 
Pembroke, aşa că mă întâmpină la poarta castelului cu copilul meu în 
braţe, strălucind de bucurie. 

— Poate să zâmbească! strigă el chiar înainte de-a se opri caii. 
Poate să zâmbească! Am văzut! M-am aplecat peste leagănul lui ca 
să-l iau în braţe, iar pruncul m-a zărit şi a zâmbit! Sunt încredinţat că 
a fost un zâmbet. Nu mă gândeam că va zâmbi atât de devreme! Dar 
a fost neîndoielnic un zâmbet. Poate că-ţi va zâmbi şi ţie. 

Aşteptăm amândoi nerăbdători, privind ochii de un albastru închis 
ai copilaşului. E tot legat fedeleş, de parcă ar fi pregătit pentru sicriu; 
numai ochii şi-i poate roti, nu poate nici măcar să-şi mişte capul. 
Feşele îl ţin ţeapăn. 

— Poate va zâmbi mai târziu, spune Jasper mângâietor. Uite! A 
zâmbit adineaori? Nu. 

— N-are nicio însemnătate, de vreme ce trebuie să-l părăsesc 


oricum peste niciun an, de vreme ce trebuie să plec să mă mărit cu sir 
Henry Stafford. De vreme ce acum trebuie să nasc băieţi Stafford, 
chiar dacă mor încercând. Poate micuțul n-are nicio pricină să 
zâmbească, poate ştie că va rămâne orfan. 

Jasper se întoarce împreună cu mine spre intrarea castelului; 
păşeşte alături, cu pruncul meu aşezat tihnit în braţe. Imi spune 
mângâietor: 

— Ţi se va da voie să-l vezi. 

— Dar tu îl vei păstra! Bănuiesc că ştiai. Bănuiesc că aţi pus asta la 
cale împreună - tu, mama mea, socrul meu şi bătrânul meu viitor soţ! 

El îmi priveşte chipul înlăcrimat şi răspunde cu grijă: 

— E un Tudor. Fiul fratelui meu. Singurul moştenitor al numelui 
nostru. N-ai putea alege pe nimeni mai potrivit decât mine ca să aibă 
grijă de el. 

— Nici măcar nu eşti tatăl lui! spun supărată. De ce să stea cu tine 
şi nu cu mine? 

— Milady sora mea, abia ai ieşit tu însăţi din copilărie şi vremurile 
în care trăim sunt primejdioase. 

Mă întorc mânioasă spre el şi bat din picior. 

— Sunt îndeajuns de mare ca să fiu măritată de două ori! Sunt 
îndeajuns de mare ca să fiu luată în pat fără vreo tandreţe sau 
cinstire! Sunt îndeajuns de mare ca să înfrunt moartea în odaia de 
naştere şi să mi se spună că propria mea mamă - propria mea mamă 
- a poruncit să fie salvat copilul, nu eu! Cred că de-acum sunt femeie. 
Am un prunc în faşă şi am fost măritată, am rămas văduvă, iar acum 
sunt iarăşi logodită. Sunt ca bocceaua unui negustor de pânzeturi, 
sortită să fiu trimisă de colo-colo ca o țesătură şi tăiată după modelul 
dorit de alţii. Mama mi-a spus că tata a murit de propria-i mână şi că 
suntem o familie lipsită de noroc. Cred că de-acum sunt femeie! Vă 
purtaţi cu mine precum cu o femeie matură când asta vă convine, nu 
puteţi să mă prefaceţi la loc într-un copil! 

Incuviinţează din cap, cu aerul că mă ascultă şi chibzuieşte la 
spusele mele. i 

— Ai dreptate să te plângi, răspunde el hotărât. Insă aşa merg 
lucrurile în lume, lady Margaret, nu putem face altfel pentru tine. 

— Dar ar trebui! strig. Asta încerc să spun de când eram mică! Ar 
trebui să faceţi o abatere pentru mine. Sfânta Fecioară îmi vorbeşte, 
sfânta loana mi se arată, sunt trimisă ca să vă fiu lumină! Nu se poate 
să fiu măritată cu un bărbat de rând şi trimisă iarăşi Dumnezeu ştie 
unde! Ar trebui să mi se dea o mănăstire a mea şi să fiu maică 
stareță! Ar trebui să faci asta, frate Jasper, doar tu conduci Ţara 
Galilor. Ar trebui să-mi dai o mănăstire, vreau să întemeiez un ordin! 

Ţinând pruncul strâns în braţe, se întoarce uşor cu spatele la mine. 
Îmi închipui că mânia mea îndreptăţită l-a mişcat până la lacrimi, dar 


apoi văd că e îmbujorat la faţă şi umerii i se zguduie fiindcă râde. 

— O, Doamne! îngaimă el. lartă-mă, Margaret, dar, o, Doamne! Eşti 
un copil, un copil! Eşti un prunc, ca Henry al nostru, şi mă voi îngriji de 
amândoi. 

— Nimeni nu se va îngriji de mine! strig. Vă înşelaţi cu toţii în 
privinţa mea, iar tu eşti un neghiob dacă râzi de mine! Sunt în grija lui 
Dumnezeu şi n-am să mă mărit cu nimeni! Voi fi stareță! 

El îşi trage răsuflarea, cu chipul încă strălucind de râs. 

— Stareţă, fără îndoială. Şi veţi lua cina cu noi astă-seară, maică 
stareță? 

Mă încrunt la el şi spun supărată: 

— Voi fi servită în odăile mele. Nu voi lua cina cu voi. Se poate să 
nu mai iau cina cu voi niciodată! Dar poţi să-i spui părintelui William 
să vină la mine. Trebuie să mă spovedesc că le-am greşit celor ce mi- 
au greşit. 

— li voi spune, răspunde Jasper cu bunătate. Şi voi trimite cele mai 
bune feluri de mâncare în odaia ta. lar mâine sper că vei veni în 
curtea grajdurilor ca să te învăţ să călăreşti singură. O doamnă de 
seamă ca tine ar trebui să aibă calul ei; ar trebui să călărească fără 
cusur, pe un armăsar frumos. Atunci când te întorci în Anglia, cred că 
ar trebui să faci drumul pe propriul tău cal de soi. 

Şovăi şi-l previn: 

— Nu pot fi ispitită cu deşertăciuni! Voi fi stareță şi nimic nu mă va 
abate de la drumul meu. Vei vedea! Veţi vedea cu toţii! Nu vă veţi mai 
purta cu mine aşa cum te porţi cu un lucru ce poate fi schimbat şi 
vândut. Voi fi stăpâna vieţii mele! 

— Fără îndoială, spune el politicos. E peste poate de greşit să îţi 
închipui că gândim astfel despre tine, căci eu te iubesc şi te cinstesc, 
aşa cum am făgăduit. lţi voi găsi un cal scump şi vei fi minunat de 
frumoasă în spinarea lui şi toată lumea te va admira, iar asta n-are 
decât să nu însemne nimic pentru tine. 


Dorm, cufundată într-un vis cu ziduri de mănăstire spoite cu var alb 
şi o bibliotecă mare, unde cărţile cu anluminuri sunt prinse cu lanţuri 
de pupitre şi unde pot merge în fiecare zi să citesc. Visez la un 
preceptor care să mă călăuzească prin tainele limbilor greacă şi latină 
şi chiar ale limbii ebraice şi că voi citi Biblia în limba cea mai apropiată 
de îngeri şi voi şti totul. In vis, setea mea de învăţătură şi dorinţa de-a 
fi deosebită e potolită, alinată. Cred că, dacă aş fi o învățată, aş putea 
trăi împăcată. Dacă aş putea să mă trezesc în fiecare dimineaţă la 
rânduiala slujbelor zilei şi să-mi petrec vremea citind, cred că aş simţi 
că duc o viaţă mulţumitoare pentru Dumnezeu şi pentru mine. Nu mi- 
ar păsa dacă oamenii mă socotesc sau nu deosebită, dacă viaţa mea 
ar fi cu adevărat deosebită. Nu mi-ar păsa dacă oamenii m-ar vedea 


ca pe o fiinţă cucernică, dacă aş putea trăi cu adevărat ca o femeie 
învățată şi cucernică. Vreau să fiu ceea ce para fi. Mă port ca şi cum 
aş fi grozav de sfântă, ca şi cum aş fi o fată deosebită; dar asta e ceea 
ce vreau cu adevărat să fiu. Zău că vreau! 

Dimineaţă mă trezesc şi mă îmbrac, însă înainte de-a merge la 
micul dejun, mă duc în odăile copilului, ca să-mi văd fiul. E tot în 
leagăn, dar îl aud gângurind - mici sunete slabe, ca de boboc de rață 
ce măcăie de unul singur pe un iaz liniştit. Mă aplec asupra leagănului 
să-l văd şi el zâmbeşte. Da, zâmbeşte! In ochii lui de un albastru 
întunecat se iveşte lucirea de netăgăduit a recunoaşterii, iar zâmbetul 
larg, ciudat, fără dinţi îl face pe dată să semene mai puţin cu o păpuşă 
frumoasă şi mult mai mult cu o fiinţă micuță. 

— O, Henry! şoptesc. 

Micul zâmbet se lărgeşte, de parcă pruncul şi-ar cunoaşte numele, 
de parcă ar cunoaşte numele meu, de parcă aş şti că sunt mama lui, 
de parcă ar crede că suntem norocoşi şi că avem toate temeiurile 
pentru care să jucăm, de parcă am putea avea o viaţă plină de 
făgăduinţe, în care să pot nădăjdui la mai mult decât la cel mai umil 
trai. 

El zâmbeşte vesel încă o clipă, apoi ceva îi atrage luarea-aminte. 
Văd cum îi trece peste chip o umbră de uimire; câteva clipe mai târziu 
se îneacă şi plânge, iar legănătoarele vin şi mă dau la o parte, ca să-l 
ia din leagăn şi să-l ducă la doică. Le las să-l ia şi merg în sala cea 
mare, să-i spun lui Jasper că Henry mi-a zâmbit şi mie. 


Jasper mă aşteaptă în curtea grajdurilor. Lângă el se află un cal 
voinic, închis la culoare, cu capul mare plecat şi cu coada şfichiuind 
aerul. 

— E pentru mine? întreb. 

Incerc să nu-mi las neliniştea să se citească în voce, dar e fără 
îndoială un cal foarte mare, iar eu am călărit doar pe ponei, conduşi 
de căpăstru de maestrul de călărie, sau în şaua dublă, în spatele unui 
rândaş, în călătoriile lungi. 

— El e Arthur, spune Jasper cu blândeţe. E mare, dar e foarte blând 
şi potolit şi foarte potrivit ca să înveţi să călăreşti. A fost calul de luptă 
al tatălui meu, însă acum e prea bătrân pentru turniruri. Totuşi nu se 
teme de nimic şi te va duce în siguranţă oriunde îi ceri. 

Calul înalţă capul şi se uită la mine, iar privirea lui întunecată, 
neşovăitoare are ceva atât de demn de încredere încât fac un pas 
spre el şi întind mâna. Capul mare coboară, nările largi îmi adulmecă 
mănuşa, apoi calul îmi atinge blând degetele cu botul. 

— Voi merge pe jos alături de tine, iar Arthur va înainta la pas, îmi 
făgăduieşte Jasper. Vino să te ridic în şa. 

Mă apropii, iar el mă ridică şi mă ajută să încalec bărbăteşte. După 


ce mă vede aşezată bine în şa, îmi trage poalele rochiei în jos, ca să 
cadă egal de o parte şi de alta a calului şi să-mi acopere cizmele. 

— Aşa. Acum ţine-ţi picioarele nemişcate, dar strânge uşor calul cu 
ele. In felul ăsta, el ştie că eşti în spinarea lui, iar tu te propteşti bine 
în şa. Apucă hăţurile! 

Mă supun şi capul mare al lui Arthur se ridică, nedumerit de 
atingerea mea. 

— N-o va lua din loc, nu? întreb neliniştită. 

— Doar când îl îmboldeşti uşor cu călcâiele, ca să-i dai de veste că 
eşti pregătită. lar când vrei să se oprească, tragi uşor de hăţuri. 

Jasper se întinde şi-mi petrece hăţurile printre degete. 

— Lasă-l doar să facă doi paşi, ca să te încredinţezi că-i poţi porunci 
să pornească şi să se oprească. 

Cu şovăială, îmboldesc puţin calul cu amândouă călcâiele, însă 
întâiul pas, mare şi săltat, mă sperie, aşa că trag de hăţuri. Supus, el 
se opreşte pe dată. 

— Am reuşit! strig cu respiraţia întretăiată. S-a oprit când i-am 
poruncit! Aşa-i? S-a oprit fiindcă i-am poruncit eu? 

Jasper îmi zâmbeşte. 

— Va face orice îi porunceşti. Trebuie doar să-i dai un semn clar, ca 
să ştie ce anume vrei să facă. L-a slujit cu credinţă pe tatăl meu, 
Edmund şi cu mine am învăţat să luptăm în turnir în spinarea lui, iar 
acum îţi va fi ţie dascăl. Poate va trăi îndeajuns pentru ca micul Henry 
să înveţe să călărească pe el. Acum scoate-l la pas din curtea 
grajdurilor şi du-l în curtea din faţa castelului. 

Mai încrezătoare, îl îmboldesc pe Arthur să pornească şi de astă 
dată îl las să meargă. Greabănul uriaş i se mişcă, dar spinarea lui e 
lată, aşa că pot să mă ţin neclintită în şa. Jasper merge lângă capul 
lui, însă nu atinge hăţurile. Eu şi numai eu sunt cea care-l face să 
străbată curtea, apoi să iasă pe poartă şi să pornească pe drumul ce 
duce la Pembroke. 

Jasper merge agale alături de mine, ca şi cum ar fi ieşit să ia aer. 
Nu ridică privirea către mine şi nici la cal nu se uită. Pare a fi un 
bărbat care se plimbă alături de o călăreaţă pricepută, aflându-se 
acolo doar ca să-i ţină tovărăşie. Abia după ce străbatem o bucată 
bună de drum mă întreabă: 

— Ai vrea să-l întorci acum şi să ne îndreptăm spre casă? 

— Cum se întoarce? 

— li întorci capul trăgând uşor de hăţ. Va şti ce vrei cu asta. ŞI-I 
strângi uşor cu picioarele, ca să-i spui să meargă mai departe. 

Abia ating hăţul şi capul mare se întoarce - Arthur face stânga- 
mprejur şi porneşte spre casă. Urcă uşor dealul, apoi îl mân prin curte 
până la grajduri şi, fără să-i spun, se duce şi se opreşte lângă 
lespedea pentru încălecat, aşteptând să cobor din şa. 


Jasper mă ajută să descalec, după care-mi strecoară un colţ de 
pâine, să i-l dau calului. Imi arată cum să-mi ţin palma întinsă, aşa 
încât Arthur să-şi poată găsi răsplata cu botul lui blând, apoi îi strigă 
unui rândaş să vină să-l ia. 

— Ai vrea să călăreşti şi mâine? mă întreabă. Te-aş putea însoţi 
călare; caii ar păşi unul lângă altul şi am putea merge mai departe. 
Poate până pe malul râului. 

— Mi-ar plăcea! îi răspund. Acum te duci în odaia copilului? 

El dă din cap. 

— Pe la ora asta e treaz de obicei. Femeile mă vor lăsa să-i desfac 
feşele, aşa că va putea să dea din picioare după pofta inimii. li place 
să fie liber. 

— ii foarte mult la el, nu-i aşa? 

El încuviinţează cu sfială. 

— El e tot ce mi-a rămas de la Edmund. E ultimul dintre noi, Tudorii. 
E lucrul cel mai de preţ din castel. Şi cine ştie? Intr-o zi s-ar putea să 
fie lucrul cel mai de preţ din Ţara Galilor şi chiar din toată Anglia. 


În odaia lui Henry îmi dau seama că Jasper e un oaspete bine-venit 
şi obişnuit. Are jilţul lui, pe care şade şi priveşte cum pruncul e 
desfăşat încet. Nu se sperie de mirosul scutecului murdar, nici nu 
întoarce capul, ci se apleacă şi cercetează cu luare-aminte fundul 
copilului, căutând semne de roşeaţă sau rosătură, iar când femeile îi 
spun că au uns copilul cu seu de oaie, aşa cum le-a poruncit, 
încuviinţează mulţumit. Apoi, după ce pruncul e spălat, femeile aşază 
o pătură de lână călduroasă în poala lui Jasper, iar el întinde copilul pe 
spate, îi gâdilă tălpile şi-i suflă pe burtica goală. Micuţul dă din 
picioare viguros şi se suceşte, bucuros de libertate. 

Privesc toate astea ca o străină, simţindu-mă ciudat, nelalocul meu. 
Acela e pruncul meu, dar eu nu pot umbla cu el cu atâta uşurinţă. 
Stângace, mă duc şi îngenunchez lângă Jasper, ca să-i iau mânuţa şi 
să-i privesc unghiile mititele şi pliurile palmei grăsune, cutele 
desăvârşite din jurul încheieturii dolofane. 

— E frumos, spun plină de mirare. Dar nu te temi că-l vei scăpa? 

— De ce să-l scap? răspunde Jasper. Dacă e să se întâmple ceva, 
mai degrabă îl voi răzgâia cu prea multă grijă. Guvernanta spune că 
oamenii mari trebuie să lase copilul în pace şi nu să se joace cu el în 
fiecare zi. 

— Ar spune orice ca să-şi poată prelungi cina sau să poată dormi în 
jilţ, zic cu acreală. A încredinţat-o pe mama că n-ar trebui să am 
preceptor de latină, pentru că ştia că asta-i va da mai mult de lucru. 
Nu vreau să-i fie ea dascăl! 

— O, nu! mă linişteşte Jasper. Va avea drept dascăl un învăţat 
adevărat. Vom aduce pe cineva de la una din universităţi, de la 


Cambridge pesemne. Cineva care să-l poată învăţa temeinic toate 
ştiinţele pe care va trebui să le cunoască. Nu doar cele clasice, ci şi 
cele moderne: geografia, matematica şi retorica. 

Se apleacă şi sărută zgomotos burtica moale şi caldă a lui Henry. 
Pruncul gângureşte de plăcere şi-şi flutură mânuţele. 

— E îndoielnic că va moşteni tronul, ştii doar, îi amintesc lui Jasper, 
tăgăduindu-mi propria credinţă. N-are nevoie de învăţătură de prinţ. 
Avem un rege pe tron, căruia îi va urma prinţul Edward, iar regina e 
tânără, poate foarte bine să aibă şi alţi copii. 

Jasper acoperă faţa copilului cu un şervet micuţ, pe care îl trage 
fără veste deoparte. Pruncul scoate un strigăt uşor de uimire şi 
încântare. Jasper repetă mişcarea iar şi iar. Se vede bine că ar putea 
juca amândoi jocul ăsta toată ziua. 

— Se poate să nu fie niciodată mai mult decât vărul regelui, repet. 
lar atunci îngrijirea pe care i-o oferi şi învăţătura vor fi irosite. 

Jasper strânge la piept copilul încălzit în pătură şi-mi spune: 

— A, nu! E preţios el însuşi. E preţios ca fiul fratelui meu şi nepotul 
tatălui meu, Owen Tudor, şi al mamei mele, care a fost regina Angliei, 
Dumnezeu s-o aibă în paza Lui. E preţios pentru mine fiindcă e copilul 
tău - n-am uitat cât ai suferit când l-ai născut. Şi e preţios ca vlăstar 
Tudor. Cât priveşte restul... vom afla ce ne aduce viitorul după cum va 
vrea Dumnezeu. Dar dacă Henry Tudor va fi vreodată chemat, atunci 
se va vedea că l-am ferit de primejdii şi l-am pregătit, ca să fie gata să 
domnească. 

— Pe când eu nu voi fi niciodată chemată şi nu voi fi potrivită să fiu 
nimic altceva decât o soţie - asta dacă rămân în viaţă! spun mâhnită. 

Jasper se uită la mine fără să râdă. Se uită la mine şi mi se pare că, 
întâia oară în viaţă, cineva mă vede şi mă înţelege. 

— Tu eşti moştenitoarea a cărei descendență îi dă lui Henry dreptul 
la tron. Tu, Margaret Beaufort. Şi eşti prețioasă în ochii lui Dumnezeu. 
Ştii măcar atâta lucru. N-am cunoscut niciodată vreo femeie mai 
cucernică. Eşti mai mult înger decât fată! 

Strălucesc, aşa cum ar roşi o femeie de rând când îi laudă cineva 
frumuseţea. 

— Nu credeam că ai băgat de seamă! 

— Am băgat de seamă şi cred că ai o adevărată chemare. Ştiu că 
nu poţi ajunge stareță, fireşte că nu. Dar sunt într-adevăr încredinţat 
că ai o chemare spre Dumnezeu. 

— Da, Jasper, însă la ce bun să fiu cucernică, dacă nu mi-e dat să 
ajung o pildă pentru lume? Dacă singurele lucruri ce mi-au fost 
îngăduite sunt căsătoria cu un bărbat care nu ţine deloc la mine şi 
apoi o moarte timpurie la naştere? 

— Trăim vremuri primejdioase şi tulburi, e greu de ştiut ce ar trebui 
să faci, spune el îngândurat. Credeam că datoria mea e să-i fiu 


aghiotant bun fratelui meu şi să stăpânesc Ţara Galilor în numele 
regelui Henric. Dar acum fratele meu e mort, stăpânirea Ţării Galilor 
în numele regelui e o bătălie nesfârşită, iar când merg la curte, regina 
însăşi îmi spune că ar trebui să-mi primesc poruncile de la ea şi nu de 
la rege. Mă încredinţează că Anglia va fi în siguranţă numai dacă o 
urmează pe ea şi că ea ne va călăuzi către pacea şi alianţa cu Franţa, 
marele nostru duşman. j 

— Şi atunci de unde ştii ce să faci? îl întreb. Iți spune Dumnezeu? 

Imi pare foarte greu de crezut că Dumnezeu i-ar vorbi lui Jasper, a 
cărui piele e atât de plină de pistrui chiar şi acum, în martie. El râde. 

— Nu, Dumnezeu nu-mi vorbeşte, aşa că încerc să-mi păstrez 
credinţa în familia mea, în regele meu şi în ţara mea, în această 
ordine. Mă pregătesc pentru necazuri şi nădăjduiesc la tot ce poate fi 
mai bine. 

Mă apropii de el ca să-i pot vorbi cu glas scăzut. 

— Crezi că Richard de York ar îndrăzni să pună mâna pe tron, dacă 
regele ar fi bolnav foarte multă vreme? Dacă nu s-ar face bine? 

— Cred că ăsta e un lucru sigur, răspunde el cu un aer mohorât. 

— Şi atunci, ce trebuie să fac dacă sunt departe de tine şi un rege 
fals se urcă pe tron? 

Jasper se uită la copil, cumpănind. 

— Să zicem că regele nostru Henric moare şi apoi moare şi prinţul, 
fiul lui, răspunde el. 

— Ferească Dumnezeu! g 

— Amin. Să zicem că mor unul după altul. In ziua aceea, pruncul 
ăsta va fi următorul care va urca pe tron. 

— Ştiu foarte bine. 

— Nu crezi că asta ar putea fi chemarea ta? Să fereşti acest copil 
de primejdii, să-l înveţi treburile domniei, să-l pregăteşti pentru cea 
mai însemnată sarcină din regat: să-l vezi uns rege, miruit pe piept şi 
devenind mai mult decât un bărbat - un rege, o fiinţă aproape 
dumnezeiască? 

— Am visat asta, îi spun foarte încet. Când a fost zămislit. Am visat 
că a-l purta în pântece şi a-l aduce pe lume e chemarea mea, aşa cum 
chemarea loanei a fost să-l aducă la Reims pe regele francez. Dar n- 
am vorbit despre asta nimănui, decât lui Dumnezeu. 

— Să spunem că ai dreptate, urmează Jasper, şoaptele sale ţesând 
o vrajă în jurul amândurora. Să spunem că fratele meu nu a murit în 
zadar, căci moartea lui l-a făcut pe acest băiat conte de Richmond. 
Sămânţa lui a făcut ca acest băiat să fie un Tudor şi, astfel, nepot al 
regelui Angliei. Tu, purtându-l în pântece, ai făcut să fie un Beaufort şi 
primul urmaş, în linie directă, al regelui Angliei. Să spunem că asta ți- 
e ursita: să treci prin aceste vremuri grele şi să-l aşezi pe acest băiat 
pe tron. Nu crezi asta? N-o simţi? 


— Nu ştiu, răspund cu şovăială. Credeam că am o chemare mai 
înaltă. Credeam că voi fi maică stareță. 

— Nu există în lumea întreagă vreun rang mai înalt pentru o 
femeie, spune el zâmbindu-mi. Ai putea fi maica regelui Angliei! 

— Cum mi s-ar adresa oamenii? 

— Poftim?! 

Întrebarea mea îl descumpăneşte. 

— Cum mi s-ar adresa oamenii dacă fiul meu ar fi regele Angliei, 
dar eu n-aş fi încoronată regină? 

După o clipă gândire îmi răspunde: 

— Pesemne că ţi s-ar adresa cu „Alteța Voastră”. Pesemne că fiul 
tău l-ar face pe soţul tău duce. Şi atunci ai fi „Alteța Voastră”. 

— Soţul meu ar fi duce? 

— Numai aşa ai putea fi ducesă. Ca femeie, nu ţi s-ar îngădui să ai 
titlu nobiliar al tău, nu cred. 

Clatin din cap. 

— De ce să fie înnobilat soţul meu, când eu voi fi cea care a făcut 
toată munca? 

Jasper îşi înăbuşă râsul. 

— Ce titlu ai vrea? 

Mă gândesc câteva clipe, apoi mă hotărăsc: _ 

— Oamenii îmi pot spune „milady mama regelui”. Imi pot spune 
„milady mama regelui”, şi-mi voi semna scrisorile „Margaret R.”. 

— „Margaret R."? Te vei semna „Margaret Regina”? Îți vei lua titlul 
de regină?! 

— De ce nu?! Voi fi mama regelui. Voi fi aproape regina Angliei. 

El se înclină cu prefăcută ceremonie. 

— Vei fi milady mama regelui şi toţi vor trebui să-ţi îndeplinească 
orice poruncă. 


Vara anului 1457 

Nu mai vorbim cu alt prilej despre ursita mea şi nici despre viitorul 
Angliei. Jasper e prea prins cu treburile. Lipseşte de la castel 
săptămâni în şir. La începutul verii se întoarce cu oştirea în zdrenţe şi 
cu faţa plină de vânătăi, dar zâmbitor. L-a capturat pe William 
Herbert; s-a statornicit pacea în Ţara Galilor şi cârmuirea ei se află 
iarăşi în mâinile noastre. Ţara Galilor e condusă din nou de un Tudor 
în numele Casei de Lancaster. 

Jasper îl trimite pe Herbert la Londra ca trădător dovedit şi aflăm că 
e judecat pentru trădare şi întemnițat în Turn. Vestea asta mă face să 
mă cutremur, gândindu-mă la fostul meu tutore, William de la Pole, 
care se afla în Turn când, copilă fiind, am fost silită să mă lepăd de el. 

— N-are nicio însemnătate, îmi spune Jasper la cină, reuşind cu 
greu să vorbească din cauza căscatului. lartă-mă, sora mea, sunt 


istovit! Mâine voi dormi toată ziua. Herbert nu va pune capul pe 
butuc, aşa cum merită. Regina însăşi m-a prevenit că regele îl va 
graţia pe Herbert şi-l va elibera, aşa că va trăi ca să ne atace iarăşi. 
Ţine minte vorbele astea! Regele nostru e mare meşter la iertat. Il va 
ierta pe cel care ridică Anglia împotriva lui. Herbert va fi eliberat şi, 
după o vreme, se va întoarce în Ţara Galilor, aşa că mă voi lupta iar 
cu el pentru aceeaşi mână de castele. Regele îi iartă pe cei din Casa 
de York şi crede că aceştia vor trăi în înţelegere cu el. La drept 
vorbind, Margaret, asta e o dovadă a măreției lui - tu te lupţi pentru 
sfinţenie şi pesemne că e o trăsătură de familie, căci cred că el a atins 
sfinţenia. E însufleţit de cea mai mare bunătate şi cea mai mare 
încredere. Nu-i în stare să poarte duşmănie; vede în fiecare om un 
păcătos care se căzneşte să fie bun şi face tot ce poate ca să-l ajute. 
N-ai cum să nu-l iubeşti şi să nu-l admiri. Faptul că-i iau mila drept 
îngăduinţă de-a face tot ce poftesc e o trăsătură a duşmanilor lui. 
(Tace câteva clipe.) E un mare om, dar poate nu şi un mare rege. E 
mai presus de noi toţi. Insă asta îngreunează foarte mult lucrurile 
pentru noi, ceilalţi. lar oamenii de rând văd doar slăbiciune acolo unde 
e de fapt măreție a spiritului. 

— Dar acum se simte bine, nu-i aşa? Curtea s-a întors la Londra. 
Regina trăieşte iarăşi împreună cu regele, iar tu stăpâneşti Ţara 
Galilor în numele lui. Se poate să rămână sănătos, fiul lor e puternic, 
ar putea să mai aibă un copil. De bună seamă, cei din Casa de York se 
vor potoli şi-şi vor vedea de viaţă ca nişte oameni măreţi, conduşi de 
un rege şi mai măreț. Ştiu negreşit că ăsta e locul lor, nu? 

Jasper clatină din cap, îşi umple din nou castronul cu tocană de vită 
şi-şi mai ia o felie de pâine albă. E flămând; a umblat călare 
săptămâni întregi cu oştenii lui. 

— Drept să spun, Margaret, nu cred că cei din Casa de York se pot 
potoli. Se întâlnesc cu regele şi câteodată fac tot ce pot ca să lucreze 
împreună cu el; dar chiar şi când se simte bine, regele e slab, iar când 
e bolnav, e ca adormit. Dacă n-aş fi omul lui, dacă nu i-aş fi jurat 
credinţă cu trup şi suflet, mi-ar fi greu să-i fiu credincios. M-ar umple 
îndoiala pentru ceea ce va urma. În adâncul sufletului, nu-i pot 
învinovăţi pentru că nădăjduiesc să controleze ceea ce va urma. Nu 
mă îndoiesc nicio clipă de Richard de York. Sunt încredinţat că-l 
cunoaşte şi-l iubeşte pe rege şi ştie că el însuşi e din spiţa regească, 
însă nu rege uns. Dar în Richard Neville, contele de Warwick, n-aş 
avea mai multă încredere decât pot avea în ochii mei să urmărească o 
săgeată slobozită din arc. E atât de obişnuit să domnească asupra 
ținutului de la miazănoapte, încât nu va înţelege niciodată de ce nu 
poate domni peste un regat. Slavă Domnului, nici unul, nici celălalt nu 
s-ar atinge în ruptul capului de un rege uns. Dar de fiecare dată când 
regele e bolnav, se iveşte întrebarea: când se va înzdrăveni? Şi ce 


trebuie să facem până se înzdrăveneşte? Şi întrebarea pe care n-o 
rosteşte nimeni cu glas tare: ce trebuie să facem dacă nu se mai 
înzdrăveneşte niciodată? Cel mai rău dintre toate e că avem o regină 
care ştie doar de propriile-i legi. In lipsa regelui suntem o corabie fără 
cârmă, iar regina e vântul care ne poate mâna în orice parte. Dacă aş 
crede că loana d'Arc n-a fost o sfântă, ci o vrăjitoare, cum spun unii, 
m-aş gândi că ne-a blestemat cu un rege care le e credincios în primul 
rând propriilor vise şi cu o regină care îi e credincioasă în primul rând 
Franţei. 

— Nu spune aşa ceva! Nu spune aşa ceva! mă împotrivesc la 
defăimarea adusă loanei şi-mi las repede mâna peste a lui, ca să-l fac 
să tacă. 

Preţ de câteva clipe rămânem aşa, apoi el îşi retrage mâna de sub 
a mea, ca şi cum n-aş avea voie să-l ating nici măcar ca între soră şi 
frate. 

— Îţi vorbesc acum având încredere că toate acestea nu vor ajunge 
mai departe de rugăciunile tale. Dar după ce te căsătoreşti, în 
ianuarie, îţi voi vorbi numai despre chestiuni de familie. 

Mă îndurerează faptul că şi-a retras mâna de sub atingerea mea. 
Rostesc încet: 

— Jasper, din ianuarie încolo nu voi mai avea pe nimeni în lume 
care să mă iubească. 

— Eu te voi iubi, răspunde el la fel de încet. Ca frate, ca prieten, ca 
tutore al fiului tău. Poţi să-mi scrii oricând, iar eu voi putea să-ţi 
răspund de fiecare dată, ca frate, ca prieten şi ca tutore al fiului tău. 

— Dar cine va vorbi cu mine? Cine mă va vedea aşa cum sunt? 

El ridică din umeri. 

— Unii dintre noi ne naştem pentru o viaţă singuratică. Tu vei fi 
măritată, dar se poate să te simţi foarte singură. Mă voi gândi la tine: 
vei locui în casa ta impunătoare din Lincolnshire, cu Henry Stafford, în 
vreme ce eu voi trăi aici fără tine. Castelul va părea foarte tăcut şi 
foarte ciudat fără tine. Treptelor de piatră şi capelei le va fi dor de 
pasul tău, porţii îi va fi dor de râsul tău, iar zidului îi va lipsi umbra ta. 

— Dar îl vei păstra pe fiul meu! răspund, geloasă ca întotdeauna. 

El încuviinţează. 

— Îl voi păstra, deşi pe Edmund şi pe tine v-am pierdut. 


lanuarie 1458 
Ţinându-se de cuvânt, mama, sir Henry Stafford şi ducele de 
Buckingham vin după mine la Castelul Pembroke în ianuarie, în ciuda 
zăpezii şi a ceţurilor îngheţate, ca să mă ducă la nuntă. Jasper şi cu 
mine ne dăm peste cap să aducem destule lemne pentru focuri 
zdravene în fiecare încăpere şi să smulgem ținutului iernatic flămând 
destulă carne pentru a pregăti un ospăț de nuntă. In cele din urmă 


trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu vom putea avea mai mult de 
trei mâncăruri din carne şi două feluri de dulciuri şi că avem foarte 
puţine fructe glasate şi numai câteva bucate cu marţipan. Nu va fi 
ceea ce aşteaptă ducele, dar suntem în Ţara Galilor, în toiul iernii, iar 
Jasper şi cu mine împărtăşim un soi de mândrie rebelă că am făcut ce- 
am putut şi, dacă nu e de-ajuns pentru Alteța Sa şi pentru mama, n-au 
decât să se întoarcă la Londra, unde negustorii burgunzi vin în fiecare 
zi cu un nou articol de lux pentru cei destul de bogaţi şi de vanitoşi ca 
să-şi irosească banii. 

Până la urmă, oaspeţii abia dacă bagă de seamă trataţia săracă, 
fiindcă stau numai două zile. Mi-au adus o mantie cu glugă îmblănită 
şi mănuşi pentru călătorie, iar mama se învoieşte să fac o parte din 
drum călare pe Arthur. Urmează să plecăm dimineaţa devreme, ca să 
prindem cât mai mult din lumina zilei de iarnă scurte, iar eu trebuie să 
aştept pregătită în curtea grajdurilor, ca să nu-mi jignesc noua familie 
şi pe viitorul meu soţ tăcut. Mă vor duce mai întâi acasă la mama, 
unde va avea loc nunta, după care proaspătul meu soţ mă va duce la 
reşedinţa lui din Bourne, în Lincolnshire, unde-o mai fi şi asta. Incă un 
soţ, încă o casă nouă, încă un ţinut nou - însă nu-mi găsesc locul 
nicăieri şi nu am niciodată nimic al meu. 

Când totul e pregătit, mă întorc iute în casă şi Jasper mă însoţeşte 
în odăile copilului, ca să-mi iau rămas-bun de la fiul meu. Henry a 
crescut, a scăpat de feşele strâns înfăşurate, chiar şi de leagăn. Acum 
doarme într-un pătuţ cu gratii de o parte şi de alta. E atât de aproape 
clipa când va merge singur, încât nu mă îndur să-l părăsesc. Poate să 
stea în picioare, adorabil de crăcănat, ţinându-se de un scăunel de 
rugăciune sau de un taburet scund, iar de acolo ocheşte următorul 
port sigur şi se repede spre el, făcând un pas clătinat şi apoi 
prăbuşindu-se. Dacă sunt doritoare să mă joc cu el, se prinde de 
mâinile mele şi aşa, îndoindu-mă de mijloc ca să-l sprijin, mergem cât 
e camera de lungă, după care ne întoarcem. Când Jasper intră în 
odaia lui, Henry cârâie ca un cocoşel, căci ştie că Jasper se va plimba 
cu el de-a lungul încăperii iar şi iar, ca un animal de povară supus ce 
învârte roata de treierat, ţinând neobosit mânuţele lui Henry în vreme 
ce acesta tropăie pe tălpile-i dolofane. 

Dar clipa vrăjită când va merge singur n-a sosit încă; m-am rugat să 
se întâmple înainte să fiu nevoită să plec, însă acum ştiu că va face 
primul pas fără mine. Şi toţi paşii ce vor urma. Ştiu. Toţi paşii vieţii lui, 
iar eu nu voi fi de faţă să-l văd. 

— ţi voi scrie în clipa când merge singur, îmi făgăduieşte Jasper. 

— Scrie-mi şi dacă reuşeşti să-l faci să mănânce carne. Nu poate 
trăi numai cu terci de ovăz cu lapte. 

— Şi dinţii, îmi făgăduieşte el. |ţi voi scrie când iese fiecare. 

Îl trag de braţ, iar el se întoarce spre mine. Îi şoptesc: 


— lar dacă e bolnav, ţi se va spune să mă cruţi de griji. Dar nu mă 
vei cruța de griji dacă cred că e bolnav şi nimeni nu vrea să-mi spună. 
Jură-mi că-mi vei scrie dacă e câtuşi de puţin bolnav sau cade sau 
păţeşte altceva! 

— Jur, zice el. Şi-l voi păzi de primejdii cât de bine voi putea. 

Ne întoarcem spre patul cu margini înalte, de unde Henry ne 
zâmbeşte vesel, ţinându-se de gratii. Preţ de o clipă zăresc imaginea 
lui Jasper şi a mea, oglindită în micile ochiuri de sticlă cu grilaj 
dantelat ale ferestrei din spatele lui Henry. Am aproape cincisprezece 
ani, iar Jasper va împlini douăzeci şi şapte. In sticla întunecată arătăm 
ca părinţii băieţelului nostru, arătăm ca părinţii tineri şi frumoşi ai unui 
moştenitor iubit. 

— Voi veni să-l văd de îndată ce mi se îngăduie, spun nefericită. 

Micul meu Henry nu ştie că vreau doar să-mi iau rămas-bun. Ridică 
mâinile ca să fie luat în braţe. 

— Îți voi aduce veşti despre el ori de câte ori voi veni în Anglia, 
făgăduieşte Jasper. 

Se apleacă şi-l ia pe băieţelul nostru în braţe. Henry se agaţă de el 
şi-şi lipeşte obrazul de gâtul lui. Fac un pas în spate şi-i privesc, 
încercând să-mi gravez în minte tabloul băiatului meu şi al tutorelui 
său, ca să-l pot vedea îndărătul pleoapelor când mă voi ruga pentru 
ei. Ştiu că-i voi vedea la fiecare liturghie, de cinci ori pe zi. Ştiu că 
lipsa lor îmi va îndurera inima cât va fi ziua de lungă, în fiecare zi, şi 
noaptea, când nu voi putea dormi de dorul lor. 

— Nu cobori să mă petreci, spun mâhnită. li voi înştiinţa că a venit 
cineva şi te-a chemat. Nu pot îndura! 

El se uită la mine cu chipul încordat şi răspunde mohorât: 

— Fireşte că vin să te petrec, şi-l voi aduce şi pe fiul tău. Ar părea 
grozav de ciudat să nu-ţi spun rămas-bun, în calitate de cumnat şi de 
tutore al fiului tău. Acum eşti logodită, Margaret; trebuie să ai grijă 
cum apari în ochii lumii şi cum vede viitorul tău soţ lucrurile. 

— Îți închipui că mă voi gândi la el astăzi, tocmai astăzi?! 
răbufnesc. Când trebuie să te părăsesc, când trebuie să-mi iau rămas- 
bun de la fiul meu? ţi închipui că-mi pasă ce crede despre mine, când 
mi se frânge inima?! 

Jasper încuviinţează din cap. 

— Astăzi şi-n fiecare zi. Gândeşte-te bine la el. Căci va fi stăpânul 
tuturor bunurilor tale, al tuturor pământurilor tale. Bunul tău nume se 
află în mâinile lui, el va hotărî moştenirea fiului tău. Dacă nu poţi fi o 
soţie iubitoare - ridică mâna ca să mă împiedice să crâcnesc -, fii cel 
puţin o soţie de care să n-aibă a se plânge. Familia lui e una dintre 
cele mai de seamă din regat. Va moşteni o avere. Dacă moare, o 
parte din averea aceea îţi va reveni ţie. Fii o soţie de care să n-aibă a 
se plânge, Margaret! E cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da. Vei fi soţia 


lui; asta înseamnă să fii servitoarea lui, bunul lui. Îţi va fi stăpân. Ai 
face bine să-i fii pe plac. 

Nu mă apropii de el şi nu-l ating. De atunci, de la cină, când mi-am 
lăsat mâna peste a lui şi el şi-a retras-o, nu l-am mai atins niciodată. 
Sunt o fată de paisprezece ani, dar am mândria mea; pe deasupra, 
unele lucruri sunt prea puternice pentru a fi puse în cuvinte. li 
răspund cu un glas hotărât: 

— Lasă-mă cel puţin să-ţi spun acum, de data asta, că nu vreau să 
mă mărit cu el şi nu vreau să plec de-aici. 

Jasper îmi zâmbeşte peste căpşorul rotund al fiului meu, dar are 
ochii întunecaţi de durere. 

___— Ştiu. Şi pot să-ţi spun că plecarea ta mă va umple de suferinţă. 
Imi vei lipsi. 

— Mă iubeşti ca pe o soră! stărui eu, stârnindu-l să tăgăduiască. 

El se întoarce cu spatele, face un pas, dar apoi vine din nou lângă 
mine. Henry gângureşte şi întinde braţele spre mine, crezând că e un 
joc. Jasper se opreşte deodată - la doar jumătate de pas de mine, 
îndeajuns de aproape ca să-i simt răsuflarea caldă pe obraz, îndeajuns 
de aproape ca să păşesc spre el, în braţele lui, dacă aş îndrăzni. 

— Ştii bine că nu pot vorbi, spune el încordat. Peste o săptămână 
vei fi lady Stafford. Pleacă ştiind că mă voi gândi la tine de fiecare 
dată când îl ridic din pătuţ pe băiatul tău, de fiecare dată când 
îngenunchez să mă rog, de fiecare dată când poruncesc să-mi fie adus 
calul, în fiecare ceas al fiecărei zile! Sunt cuvinte care nu pot fi rostite 
cu cinste între contele de Pembroke şi lady Stafford, aşa că nu le voi 
rosti. Trebuie să te mulţumeşti cu atât. 

Mă frec la ochi cu pumnii, udându-i de lacrimi, şi răspund cu 
îndârjire: 

— Dar asta nu înseamnă nimic! Nimic, pe lângă ce aş vrea să-ți 
spun. Nu e deloc ce voiam s-aud! 

— Aşa şi trebuie să fie. In felul ăsta n-ai nimic de mărturisit, 
niciunui preot, niciunui soţ. Şi nici eu n-am. (Tace câteva clipe.) Acum 
du-te. 

Cobor înaintea lui pe scări, până-n curtea castelului, unde aşteaptă 
caii. Logodnicul meu descalecă greoi şi mă urcă pe calul meu, 
murmurând încă o dată că e cale lungă şi poate aş vrea să merg într-o 
şa dublă, în spatele cuiva, sau să iau o litieră, iar eu răspund din nou 
că am învăţat să călăresc, că-mi place foarte mult şi că Arthur, calul 
primit de la Jasper ca dar de nuntă, mă va purta fără şovăială şi fără 
nicio grijă toată ziua. 

Gărzile sunt în şa; se aşază în rând şi-şi înclină flamurile în faţa 
contelui de Pembroke, care îl ţine pe micul conte de Richmond, fiul 
meu, în braţe. Sir Henry îi aruncă un salut nepăsător. Jasper se uită la 
mine şi mă uit şi eu încremenită la el preţ de o clipă, apoi întorc calul 


şi plec de la Castelul Pembroke şi de lângă contele lui. Nu privesc în 
urmă să văd dacă se uită după mine; ştiu bine că da. 


Mergem la reşedinţa de la Bletsoe a mamei şi mă cunun în capela 
mică, avându-le în suită pe surorile mele vitrege. De astă dată n-o 
întreb pe mama dacă pot fi cruţată de cununie, iar ea nu mă linişteşte 
cu făgăduieli deşarte. Mă uit pieziş la noul meu soţ şi mă gândesc că, 
deşi are de două ori vârsta mea, poate va fi mai bun cu mine decât ar 
fi un bărbat mai tânăr. Când îngenunchez în faţa altarului pentru 
binecuvântarea cununiei, mă rog din toată inima să fie atât de bătrân 
încât să fie neputincios. 

Ni se oferă un ospăț de nuntă şi apoi suntem însoţiţi la culcare; 
îngenunchez la picioarele patului şi mă rog să am curaj şi să-l 
părăsească tăria. El intră în odaie înainte să isprăvesc şi-şi scoate 
halatul, lăsându-mă să-l văd dezbrăcat, de parcă n-ar fi nimic 
stânjenitor în asta. 

— Pentru ce te rogi? mă întreabă cu pieptul gol, cu fundul gol, din 
cale-afară de necuviincios, vorbind ca şi cum nu şi-ar da seama de 
asta. 

— Să fiu cruţată! las să-mi scape vorbele pe negândite, dar îmi 
acopăr îndată gura cu palma, îngrozită. Imi pare rău, îţi cer iertare! 
Voiam să spun: „să fiu cruţată de frică”. 

Spre mirarea mea, nu văd la el nicio răbufnire de mânie. Nici măcar 
nu pare supărat. Se bagă în pat râzând, tot dezbrăcat, şi spune: 

— Biată copilă... Biată copilă! N-ai a te teme de nimic din partea 
mea. Voi încerca să nu-ţi fac rău şi voi fi mereu blând cu tine. Dar 
trebuie să înveţi să ai grijă ce vorbeşti. 

Mă fac roşie ca para focului de ruşine şi mă bag în pat. Mă trage cu 
blândeţe spre el, mă cuprinde cu braţul şi mă lipeşte de umărul lui, de 
parcă ar fi cel mai firesc lucru din lume. E întâia oară când mă ţine un 
bărbat în braţe şi frica de atingerea lui şi de mirosul lui mă 
împietreşte. Aştept atacul grosolan pe care îl înduram de fiecare dată 
din partea lui Edmund, dar nu se întâmplă nimic. El nu se mişcă şi 
răsuflarea lui uşoară mă face să cred că a adormit. Incetul cu încetul, 
îndrăznesc să respir, iar ceva mai târziu simt că mă odihnesc în 
moliciunea patului şi în fineţea aşternutului. El e cald şi trupul lui 
voinic şi liniştit, întins lângă al meu, are ceva alinător. Îmi aminteşte 
de calul meu Arthur, atât de puternic, de mare şi de blând. Îmi dau 
seama că Dumnezeu mi-a împlinit rugăciunile şi că noul meu soţ e, 
pesemne, atât de bătrân la treizeci şi trei de ani, încât e cu totul 
neputincios. Altfel de ce-ar sta nemişcat şi liniştit, mângâindu-mi doar 
uşor spinarea cu mâna? Maica Sfântă fie slăvită! E lipsit de bărbăţie şi, 
stând aşa întinsă lângă el, încep să mă simt ocrotită, încălzită şi chiar 
iubită. El nu se mişcă; nu face niciun zgomot, doar oftează uşor, şi 


când neliniştea mi se topeşte, adorm în braţele lui. 


Vara anului 1459 

Abia după un an şi jumătate de căsnicie îl văd din nou pe cumnatul 
meu Jasper şi, pe când îl aştept în sala cea mare a conacului nostru 
impunător din Lincolnshire, mă simt ciudat de stânjenită, de parcă m- 
aş ruşina de viaţa îmbelşugată şi tihnită pe care o duc cu soţul meu, 
sir Henry. Mă aştept ca Jasper să mă găsească foarte schimbată, ştiu 
bine că m-am schimbat. Sunt mai puţin frământată decât fata care a 
jurat că nu vrea să se mărite cu nimeni; sunt mult mai fericită decât 
fata care s-a răzvrătit împotriva mamei sale când i-a spus că pentru 
ea nu există alt viitor în afară de căsnicie şi de patul bărbatului ei. În 
ultimele optsprezece luni am aflat că soţul meu nu e neputincios, ci 
dimpotrivă, foarte bun şi foarte blând cu mine. Dragostea şi duioşia lui 
m-au învăţat să fiu drăgăstoasă la rândul meu şi trebuie să recunosc 
că sunt o soţie fericită şi mulţumită. 

Îmi oferă o mare libertate în viaţa noastră comună, îngăduindu-mi 
să merg în capelă oricât de des vreau; preotul şi biserica alăturată 
casei noastre sunt la ordinele mele. Am poruncit ca liturghiile să 
urmeze rânduiala de zi cu zi a unei mănăstiri şi iau parte la cele mai 
multe dintre ele, chiar şi la slujbele de seară în zilele de sărbătoare, 
iar el nu se împotriveşte deloc. Îmi dă o sumă generoasă pentru 
nevoile mele şi mă încurajează să cumpăr cărţi. Am început să-mi 
alcătuiesc propria bibliotecă de traduceri şi manuscrise, iar uneori 
şade lângă mine seara şi-mi citeşte din Evanghelie în latină, iar eu 
urmăresc textul într-o traducere în engleză, copiată la cererea lui 
pentru mine, şi încep treptat să-l înţeleg. Pe scurt, bărbatul acesta mă 
tratează mai mult ca pe tânăra lui pupilă decât ca pe soţia lui şi se 
îngrijeşte de sănătatea, învăţătura şi viaţa mea religioasă. 

E bun şi grijuliu cu mine; nu mă dojeneşte că încă n-am zămislit un 
copil şi-şi face datoria cu blândeţe. 

Aşa că, aşteptându-l pe Jasper, mă simt ciudat de ruşinată, de 
parcă aş fi găsit un port sigur şi aş fi fugit mişeleşte de pericolele şi 
temerile din Ţara Galilor. Apoi văd norul de praf pe drum, aud tropotul 
copitelor şi zăngănitul armelor, iar Jasper şi oamenii lui intră în curtea 
grajdurilor. E însoţit de cincizeci de călăreţi, toţi înarmaţi, toţi cu 
chipuri încrâncenate, de parcă s-ar pregăti de război. Sir Henry stă 
alături de mine şi înaintăm împreună ca să-l întâmpinăm pe Jasper, 
dar orice nădejde că-mi va lua mâna sau mă va săruta pe buze mi se 
năruie când văd că cei doi bărbaţi sunt nerăbdători să vorbească între 
ei şi că niciunul n-are deloc nevoie de mine. Sir Henry îl prinde pe 
Jasper de coate într-o îmbrăţişare dură. 

— Vreun necaz pe drum? 

Jasper îl bate cu palma pe spinare. 


— O ceată de tâlhari arborând trandafirul alb de York, dar nimic 
altceva. Am fost siliţi să ne luptăm cu ei, după care au fugit. Pe-aici ce 
veşti mai sunt? 

Sir Henry se strâmbă. 

— Ţinutul Lincolnshire e aproape în întregime de partea lui Richard 
de York; Hertfordshire, Essex şi Anglia de Răsărit, de partea lui sau a 
lui Warwick, aliatul său. La miazăzi de Londra, Kentul e pe jumătate 
răzvrătit, ca de obicei. Oamenii de acolo suferă atât de mult din 
pricina piraţilor francezi şi a opreliştilor puse în calea negoţului, încât 
îl privesc pe contele de Warwick, aflat la Calais, ca pe salvatorul lor, 
iar reginei franceze nu-i vor ierta niciodată obârşia. 

— Ce crezi, voi ajunge la Londra nevătămat? Vreau să plec 
poimâine. Sunt multe cete înarmate la drumul mare? Să o iau peste 
câmpuri? 

— Câtă vreme Warwick rămâne în Calais, te vei înfrunta doar cu 
nelegiuiţii obişnuiţi. Dar se spune c-ar putea să debarce oricând, după 
care va porni în marş ca să se întâlnească cu York la Ludlow, şi s-ar 
putea să vi se încrucişeze drumurile. Cel mai bine ar fi să trimiţi 
cercetaşi înainte şi să ai un grup care să te urmeze la oarecare 
depărtare. Dacă te întâlneşti cu Warwick, te vei trezi amestecat într-o 
bătălie, poate prima dintr-un război. Mergi la rege? 

Cei doi se întorc şi intră pe uşă împreună, iar eu îi urmez - stăpâna 
casei doar cu numele. Servitorii din gospodăria lui sir Henry au mereu 
totul pregătit. Eu sunt aproape un oaspete. 

— Nu, regele a plecat la Coventry, Dumnezeu să-l ţină şi să-l 
binecuvânteze, îi va chema pe lorzii de York să vină şi să-i recunoască 
domnia. E încercarea la care vor fi supuşi. Dacă nu vor să meargă, vor 
fi puşi sub învinuire. Regina şi prinţul sunt cu regele, pentru siguranţă. 
Mi s-a poruncit să încercuiesc Palatul Westminster şi să apăr Londra în 
numele regelui. Trebuie să fiu gata de un asediu. Ne pregătim de 
război. 

— De la negustorii şi lorzii din oraş nu vei primi niciun ajutor, îl 
previne soţul meu. Toţi sunt de partea lui York. Nu pot face negoţ câtă 
vreme regele nu e în stare să păstreze pacea, ăsta e singurul lucru la 
care se gândesc. 

Jasper încuviinţează din cap. 

— Aşa am auzit şi eu. Voi trece peste capul lor. Mi s-a poruncit să 
strâng oşteni şi să sap tranşee. Voi preschimba Londra într-un oraş 
fortificat pentru Casa de Lancaster, oricare ar fi voia locuitorilor ei. 

Sir Henry îl pofteşte pe Jasper într-o încăpere mai ferită; îi urmez şi 
închidem uşa în urma noastră, ca să putem vorbi nestingheriţi. 

— Puţini oameni din întreaga ţară pot tăgădui că York are pricini 
întemeiate, spune soţul meu. Doar îl cunoşti. li e credincios regelui cu 
trup şi suflet. Dar câtă vreme regele e îndrumat de regină şi câtă 


vreme ea unelteşte împreună cu ducele de Somerset, nu există nici 
pace, nici siguranţă pentru York şi pentru cei care-l sprijină. După 
oarecare şovăială adaugă: La drept vorbind, nu există pace pentru nici 
unii dintre noi. Care englez se poate simţi în siguranţă când o regină 
franceză cârmuieşte totul? Oare nu ne va oferi francezilor pe tavă? 

Jasper clatină din cap şi răspunde sec: 

— Ea rămâne totuşi regina Angliei. Şi mama prinţului de Wales. Şi 
cea dintâi doamnă a Casei de Lancaster, casa noastră. Credinţa 
noastră îi aparţine. E regina noastră, oriunde s-ar fi născut, orice 
prieteni ar avea, orice ar porunci. 

Sir Henry zâmbeşte în felul lui strâmb, iar după un an petrecut în 
tovărăşia lui, ştiu că asta înseamnă că un anumit lucru îi pare 
deosebit de simplu. 

— Chiar şi aşa, n-ar trebui să-l conducă pe rege, spune el. N-ar 
trebui să-i dea sfaturi în locul Consiliului Coroanei. El ar trebui să 
cumpănească lucrurile împreună cu York şi cu Warwick. Ei sunt cei 
mai însemnați oameni din regatul lui; sunt conducătorii poporului. Ei 
trebuie să-l sfătuiască. 

— Ne putem îngriji de alcătuirea Consiliului Coroanei după ce 
dispare ameninţarea din partea lui York, răspunde Jasper nerăbdător. 
N-avem vreme de aşa ceva acum. Dumneata îţi înarmezi arendaşii? 

— Eu?! 

Jasper îmi aruncă o privire uluită. 

— Da, sir Henry, dumneata! Regele îşi cheamă toţi supuşii 
credincioşi să se pregătească de război. Eu strâng oşteni. Am venit 
după arendaşii dumitale. Mergi cu mine să apărăm Londra? Sau vei 
porni în marş să te alături regelui la Coventry? 

— Nici una, nici alta, răspunde liniştit soţul meu. Tatăl meu îşi 
adună oamenii şi fratele meu va pleca la luptă împreună cu el. Vor 
strânge o mică oştire pentru rege, gândesc că atât ajunge din partea 
unei familii. Dacă tatăl meu îmi va porunci să-l însoțesc, fără îndoială 
c-o voi face. E datoria mea ca fiu. Dacă oamenii lui York vor veni aici, 
mă voi lupta cu ei aşa cum m-aş lupta cu oricine mi-ar călca ogoarele. 
Dacă Warwick va încerca să-mi străbată cu forţa pământurile, mi le 
voi apăra; dar nu voi pleca la luptă luna asta în numele meu. 

Jasper îşi fereşte privirea, iar eu roşesc de ruşinea de-a avea un soţ 
care rămâne lângă focul din cămin când răsună chemarea la luptă. 

— Imi pare rău s-o aflu, spune scurt Jasper. Credeam că eşti 
credincios Casei de Lancaster. Nu mi-aş fi închipuit aşa ceva despre 
dumneata! 

Soţul meu îmi aruncă o privire şi un zâmbet slab. 

— Mă tem că şi soţia mea are o părere mai proastă despre mine 
acum, dar nu pot să plec cu inima împăcată la luptă şi să-mi ucid 
semenii ca să apăr dreptul unei franţuzoaice tinere şi nesăbuite de a-i 


da sfaturi proaste soţului ei. Regele are nevoie de sfatul celor mai 
buni oameni, iar York şi Warwick sunt cei mai buni şi s-au dovedit 
întotdeauna loiali. Dacă şi-i face duşmani, atunci poate că York şi 
Warwick vor porni împotriva lui, dar sunt încredinţat că nu vor decât 
să-l silească pe rege să-i asculte. Sunt încredinţat că nu vor merge 
mai departe de-a stărui să facă parte din consiliul lui şi să fie ascultați. 
lar de vreme ce socotesc că e dreptul lor, cum pot să mă lupt cu ei cu 
inima împăcată? Cauza lor e dreaptă. Au dreptul să-l sfătuiască pe 
rege, pe când regina nu-l are. Ştii asta la fel de bine ca mine. 

Jasper sare în picioare cu o mişcare iute, nerăbdătoare. 

— Sir Henry, când e vorba de onoare nu ai de-ales! Trebuie să lupti, 
pentru că regele dumitale te-a chemat la luptă, pentru că te-a chemat 
la luptă capul familiei dumitale. Dacă faci parte din Casa de Lancaster, 
vei da ascultare chemării. 

— Nu sunt ogar, să chelălăi la auzul cornului de vânătoare, spune 
încet soţul meu, deloc tulburat de glasul ridicat al lui Jasper. Nu scot 
limba la poruncă. Nu urlu în aşteptarea vânătorii. Voi porni la război 
doar dacă va exista vreodată o cauză pentru care să socotesc că 
merită să mor - şi nu înainte de asta. Dar îţi admir ăă... spiritul 
războinic. 

Auzind vorbele bărbatului mai vârstnic, Jasper se înroşeşte până la 
rădăcina părului roşcat. 

— După mine, ăsta nu e un motiv de râs, domnule. Lupt de doi ani 
pentru regele meu şi pentru casa mea şi trebuie să-ţi amintesc că m-a 
costat scump. Mi-am pierdut lângă zidurile de la Carmarthen fratele, 
moştenitorul numelui nostru, floarea casei noastre, soţul lui Margaret, 
care nu şi-a văzut niciodată fiul... 

— Ştiu, ştiu şi nu râd! Am pierdut şi eu un frate, adu-ţi aminte. 
Bătăliile astea sunt o nenorocire pentru Anglia, nu un lucru de râs. Hai 
să mergem să cinăm şi să dăm uitării neînțelegerile. Mă rog să nu se 
ajungă la luptă, iar dumneata ar trebui să faci la fel. Avem nevoie de 
pace în Anglia ca să redevenim puternici şi bogaţi. Am cucerit Franţa 
pentru că poporul era dezbinat. Să nu ne rătăcim calea, cum au 
rătăcit-o ei; să nu ne fim noi înşine cei mai aprigi duşmani în propria 
noastră ţară! 

Jasper ar vrea să se împotrivească, dar soţul meu îl ia de braţ şi-l 
conduce în sala cea mare, unde oştenii s-au aşezat deja, câte zece la 
o masă, şi-şi aşteaptă cina. La intrarea lui Jasper, oamenii săi încep să 
bată în masă cu mânerele pumnalelor, în loc să bată din palme, şi mi 
se pare un lucru grozav că e un comandant atât de iscusit şi atât de 
iubit de oamenii lui. E ca un cavaler rătăcitor din poveşti; e eroul lor. 
Servitorii şi însoțitorii soţului meu nu fac decât să plece capul şi să-şi 
scoată pălăriile cu un respect tăcut când trece pe lângă ei. Dar nimeni 
nu l-a întâmpinat vreodată cu urale pe Henry Stafford. Şi nimeni n-o 


va face. 

Mergem înconjurați de murmurul adânc de glasuri bărbăteşti până 
la masa principală şi-l văd pe Jasper aruncându-mi o privire, de parcă 
m-ar fi plâns pentru că m-am măritat cu un bărbat care nu vrea să 
lupte pentru familia lui. Imi ţin ochii plecaţi. Cred că toţi ştiu că sunt 
fiica unui laş, iar acum sunt şi soţia unui laş şi trebuie să trăiesc cu 
această ruşine. 

Pe când servitorul care răspunde de urcioarele pentru spălat ne 
toarnă apă şi ne usucă mâinile cu şervetul, soţul meu spune cu 
bunătate: 

— Dar te-am împiedicat să vorbeşti despre lucrul care o frământă 
cel mai mult pe soţia mea: sănătatea fiului ei. Ce face tânărul Henry? 
E sănătos? 

Jasper se întoarce spre mine. 

— E sănătos şi puternic. Ţi-am scris că-i ies măselele; a avut 
fierbinţeală câteva zile din pricina asta, însă acum i-a trecut. Merge şi 
aleargă. Vorbeşte foarte mult, nu întotdeauna limpede, dar 
sporovăieşte cât e ziua de lungă. Dădaca lui spune că e încăpățânat, 
însă nu mai mult decât se cuvine pentru locul pe care-l ocupă în lume 
şi pentru vârsta lui. l-am spus să nu fie prea severă cu el. E conte de 
Richmond: nu trebuie să-i fie înfrânt spiritul, are dreptul la mândria 
lui. 

— Îi vorbeşti despre mine? îl întreb. 

— Sigur că da! îmi răspunde zâmbind. li spun că mama lui e o mare 
doamnă a Angliei şi că va veni să-l vadă curând, iar el rosteşte: 
„Mama!”, chiar aşa. 

Râd de felul cum imită glasul subţirel al unui copil de doi ani. 

— Şi părul lui? Se face roşcat ca al lui Edmund? E 

— A, nu, spune Jasper cu o dezamăgire pe care n-o împărtăşesc. In 
privinţa asta se dovedeşte că nu ne-am semănat sămânţa. Are părul 
inelat şi castaniu, ca al unui murg mai deschis. Dădaca lui crede că va 
bate mai mult spre blond vara, când va sta la soare, însă nu va avea 
un cap de aramă, ca noi, Tudorii. 

— li place să se joace? Şi-a învăţat rugăciunile? 

— Se joacă cu bâta şi mingea, s-ar juca toată ziua dacă ar fi cineva 
care să-i arunce mingea. Şi învaţă Tatăl nostru şi catehismul. Prietenul 
tău, părintele William, îl vede în fiecare dimineaţă la rugăciune, iar 
dădaca îl aşază în fiecare seară la picioarele patului şi-l face să stea 
cuminte. Are poruncă să se roage pentru tine pe nume. 

— Are tovarăşi de joacă? întreabă soţul meu. Copii din casele 
învecinate? 

— Suntem foarte izolaţi la castel, răspunde Jasper. Nu există familii 
de rangul lui în vecinătate. Nu există tovarăşi potriviţi pentru un băiat 
ca el. E conte de Richmond şi rudă cu regele. Nu pot să-l las să se 


joace cu copiii din sat, pe deasupra, m-aş teme de boli. Se joacă cu 
dădacele lui. Mă joc şi eu cu el. N-are nevoie de altcineva. 

Incuviinţez. Nu vreau să se joace cu copiii din sat, fiindcă ar putea 
deprinde purtări urâte. 

— De bună seamă, are nevoie să stea împreună cu copii de vârsta 
lui, se împotriveşte soţul meu. Va trebui să se măsoare cu alţi băieţi, 
chiar dacă aceştia vin din sat şi din colibele ţărăneşti. 

— Voi vedea când va veni vremea, spune Jasper înţepat. 
Deocamdată n-are nevoie de alţi tovarăşi în afara celor pe care i-i 
ofer. 

Se lasă o tăcere stânjenită. 

— Mănâncă bine? îl întreb. 

— Mănâncă bine, doarme bine şi aleargă toată ziua. Creşte frumos. 
Cred că va fi înalt. Are statura lui Edmund: înalt şi zvelt. 

— Vom merge să-l vedem de îndată ce vom putea călători în 
siguranţă, îmi făgăduieşte soţul meu. Jasper, eşti sigur că-l poţi feri de 
primejdii acolo? 

— In Ţara Galilor n-a mai rămas nici măcar un susţinător al taberei 
York care să poată aduna destui oşteni cât să cucerească satul 
Pembroke, darămite castelul meu, ne încredinţează Jasper. William 
Herbert e acum omul regelui; şi-a schimbat cu totul loialitatea de când 
a fost iertat, acum e omul Casei de Lancaster. Ţara Galilor e mai 
sigură decât Anglia pentru un băiat Lancaster. Am în puterea mea 
toate castelele şi veghez drumurile. Il voi feri de primejdii, aşa cum 
am făgăduit. Il voi feri întotdeauna de primejdii. 


Jasper stă la noi doar două nopţi, iar ziua umblă călare pe la 
arendaşii noştri şi adună cât poate de mulţi oameni dornici să plece 
cu el la Londra ca s-o apere în numele regelui. Puţini vor să meargă. 
Da, facem parte din Casa de Lancaster, dar toţi cei care locuiesc 
îndeajuns de aproape de Londra ca să audă bârfele de la curte, au 
atâta minte cât să ştie că nu are rost să-şi dea viaţa pentru un rege 
despre care au auzit că e pe jumătate nebun şi pentru o regină care 
nu e doar franţuzoaică, ci şi o scorpie. 

In a treia zi, Jasper e gata să plece din nou la drum şi trebuie să-mi 
iau rămas-bun de la el. 

— Pari fericită, îmi spune cu glas scăzut în curtea grajdurilor, pe 
când oamenii lui îşi înşeuează caii şi încalecă. 

— Mi-e destul de bine. E bun cu mine. 

— AŞ vrea să-l poţi hotărî să-şi joace rolul! 

— Voi face tot ce-mi stă în puteri, dar mă îndoiesc că mă va 
asculta. Ştiu că ar trebui să lupte, Jasper, însă e mai vârstnic decât 
mine şi crede că înţelege lucrurile mai bine. 

— S-ar putea ca regele nostru să lupte pentru însuşi dreptul de-a 


domni, spune Jasper. Un supus credincios s-ar afla alături de el. Un 
Lancaster n-ar trebui să aştepte să fie chemat la arme, cu atât mai 
puţin să nu ia în seamă chemarea. 

— Ştiu, ştiu, îi voi spune din nou! lar tu spune-i micului Henry că voi 
veni să-l văd de îndată ce drumurile vor fi sigure pentru călătorie. 

— Nu vor fi pace şi siguranţă pentru călătorie până când York şi 
Warwick nu se vor supune regelui lor de drept! răspunde Jasper 
supărat. 

— Ştiu. Dar în ce-l priveşte pe sir Henry... 

— Ce? 

— E bătrân, spun cu toată înţelepciunea unei fete de şaisprezece 
ani. Nu înţelege că uneori Dumnezeu ne oferă un prilej şi trebuie să-l 
folosim. loana d'Arc ştia lucrul ăsta, îl ştii şi tu. Câteodată, Dumnezeu 
ne oferă un prilej al ursitei şi trebuie să auzim chemarea şi să-i 
răspundem. 

Un zâmbet încălzeşte chipul lui Jasper. 

— Da, spune el. Ai dreptate, Margaret. Aşa e. Uneori există un prilej 
şi trebuie să-i răspunzi. Chiar dacă unii cred că eşti doar un ogar 
neghiob, momit de cornul de vânătoare. 

Mă sărută cum ar trebui s-o facă un cumnat, uşor pe buze, şi-mi 
ţine mâinile într-ale lui preţ de câteva clipe. Inchid ochii şi simt cum 
mă clatin, ameţită de atingerea lui, dar apoi el îmi dă drumul, îmi 
întoarce spatele şi se aruncă în şa. 

— Arthur, calul tău cel bătrân te slujeşte încă bine? întreabă, de 
parcă ar vrea ca niciunul dintre noi să nu bage de seamă că mă 
părăseşte iar şi pleacă să înfrunte primejdia. 

— Da. les călare cu el aproape în fiecare zi. Du-te cu Dumnezeu, 
Jasper! 

El încuviinţează. 

— Dumnezeu mă va apăra, căci dreptatea e de partea noastră. lar 
când voi fi în focul bătăliei, voi şti că Dumnezeu îl apără întotdeauna 
pe cel care-şi slujeşte regele. 

Apoi întoarce calul şi porneşte în fruntea oamenilor săi spre 
miazăzi, către Londra, ca să păzească Palatul Westminster de 
duşmanii noştri. 


Toamna anului 1459 

Nu mai aflu nimic despre Jasper până pe la mijlocul lui septembrie, 
când unul dintre arendaşii noştri, care s-a lăsat convins să-l urmeze, 
se întoarce acasă legat de propriu-i căluţ, cu un ciot supurând în locul 
unui braţ, alb la faţă şi răspândind mirosul morţii. Soţia lui, o fată doar 
puţin mai mare decât mine, ţipă îngrozită şi leşină când oamenii i-l 
aduc la uşă. Nu se pricepe să-l îngrijească; nu ştie ce să facă cu 
aceste rămăşiţe cuprinse de putreziciune ale flăcăului cu care s-a 


măritat din dragoste, aşa că omul e adus la conac, ca să fie îngrijit 
mai bine decât în coliba lui murdară. Preschimb în bolniţă o încăpere 
goală din lăptărie, întrebându-mă câţi alţii din ceata strânsă în pripă 
de Jasper se vor întoarce acasă răniţi. Volintirul lui Jasper îi spune 
soţului meu că tatăl lui Warwick, contele de Salisbury, mărşăluia cu 
oştirea lui ca să se întâlnească cu ducele de York la Ludlow, când doi 
dintre lorzii noştri, Dudley şi Audley, i-au pregătit o capcană la Market 
Drayton, în drum spre Ţara Galilor. Forţele noastre erau de două ori 
mai numeroase decât oştirea lui Salisbury; John, omul nostru, spunea 
că oştenii York au căzut în genunchi şi au sărutat pământul, crezând 
că acel câmp le va fi patul de moarte. 

Dar oştirea York s-a folosit de o şmecherie, o şmecherie pe care 
Salisbury a putut s-o pună în faptă, de vreme ce soldaţii lui ar face 
orice pentru el - să se retragă, să ţină piept duşmanului, să atace -, 
aşa că le-a poruncit să se retragă, ca şi cum ar renunţa la luptă. 
Oştenii noştri călare i-au gonit din urmă, crezând că urmăresc o 
armată fugară, dar şi-au dat seama că ei sunt cei prinşi în capcană, 
tocmai când treceau pârâul. Duşmanul s-a întors şi s-a oprit locului, 
iute ca şarpele când atacă, iar oamenii noştri au trebuit să lupte ca să 
urce malul, pe un pământ din ce în ce mai răscolit cu cât încercau să- 
şi îmboldească la atac caii şi să tragă tunurile în susul povârnişului. 
Arcaşii York puteau trage în jos, în oamenii noştri, şi caii acestora 
mureau sub ei; erau prinşi în noroi, în învălmăşeală, în ploaia de 
săgeți şi ghiulele. John spunea că râul era roşu de sângele morţilor şi 
al muribunzilor, iar soldaţii care-l treceau ca să fugă de bătălie erau 
vopsiți în roşu. 

Noaptea s-a lăsat peste câmpul de luptă unde ne pierduserăm 
cauza şi oamenii noştri au fost lăsaţi să moară în iarbă. Salisbury, 
comandantul York, s-a furişat înainte să sosească grosul oştirii noastre 
şi, ca să ne înşele, şi-a lăsat tunurile pe câmp, plătind un călugăr 
trădător să tragă cu ele toată noaptea. Când soldaţii din armata 
regală şi-au făcut apariţia tunătoare în zori, gata de bătălie, 
aşteptându-se să găsească oştirea York în apărare cu tunurile sale, 
gata să-i masacreze pe trădători, n-au găsit decât un călugăr beat 
care alerga de la un tun la altul, slobozind ghiulele, şi care le-a spus 
că duşmanul lor a fugit spre Ludlow, râzând de victoria asupra celor 
doi lorzi Lancaster. 


— Aşadar, taberele s-au încleştat în luptă, spune mohorât soţul 
meu. lar noi am pierdut. 

— Lupta nu s-a purtat cu însuşi regele, răspund. Regele ar fi învins, 
fără îndoială. S-au înfruntat doar cu doi dintre lorzii noştri, nu cu 
armata condusă de rege. 

— De fapt, s-au înfruntat doar cu un singur călugăr zdrenţăros, îmi 


atrage soţul meu luarea-aminte. 

— Cei doi lorzi ai noştri ar fi învins cu siguranţă dacă oştirea York ar 
fi luptat cinstit, stărui eu. 

— Da, însă acum unul dintre cei doi lorzi e mort, iar celălalt e 
captiv. Cred că putem socoti că duşmanii noştri au învins în prima 
bătălie. 

— Dar vor mai fi şi alte bătălii, nu? Ne putem strânge din nou, nu? 
Când n-a reuşit să cucerească Parisul, loana nu s-a predat... 

— Ah, loana, spune el obosit. Da, dacă o luăm drept pildă pe loana, 
ar trebui să mergem înainte până la moarte. Ne cheamă un martiriu 
victorios. Ai dreptate: vor mai fi şi alte bătălii. Poţi fi încredinţată. 
Acum avem două oştiri care-şi dau ocol precum cocoşii în groapă, 
căutând să obţină o izbândă. Poţi fi încredinţată că se va mai da o 
bătălie, şi apoi alta, şi alta, până când o tabără sau cealaltă se satură 
de înfrângeri ori de moarte. 

Sunt surdă la vorbele lui muşcătoare. 

— Soţul meu, vei pleca acum să-ţi slujeşti regele? Acum, când 
prima bătălie a fost dată şi am pierdut? Acum, când vezi că e mare 
nevoie de tine? Că fiecare bărbat onorabil trebuie să plece? 

El mă priveşte şi spune posomorât: 

— Când va trebui să plec, voi pleca. Dar nu mai devreme. 

— Toţi englezii loiali vor fi acolo, în afară de tine! mă împotrivesc cu 
aprindere. 

— Înseamnă că vor fi atâţia oameni loiali, încât nu vor avea nevoie 
de unul slab de înger ca mine, răspunde sir Henry. 

Şi apoi iese din bolniţă, unde volintirul John trage să moară, înainte 
să apuc să mai adaug ceva. 


După aceasta se strecoară o răceală între mine şi sir Henry, aşa că 
nu-i dau de veste când primesc un petic de hârtie boţit de la Jasper, 
cu scrisul lui colţuros, stângaci, care spune simplu: 


Nu te teme! Regele însuşi iese la luptă. Pornim împotriva lor. 


J. 


Aştept în schimb până după cină, când rămânem singuri şi soțul 
meu mângâie coardele unei lăute, fără să lege o melodie, şi-l întreb: 

— Ai veşti despre tatăl tău? E cu regele? 

— li fugăresc pe cei din tabăra York înapoi la castelul lor din 
Ludlow, răspunde el încropind o melodie la întâmplare. Tatăl meu 
spune că s-au adunat peste douăzeci de mii de oşteni de partea 
regelui. Pe cât se pare, cei mai mulţi cred că vom învinge, că York va 
fi capturat şi ucis, cu toate că regele, cu inima lui miloasă, a făgăduit 
că-i va ierta pe toţi dacă se dau prinşi. 


— Va avea loc o nouă bătălie? 

— Da, mai puţin dacă York hotărăşte că nu-l poate înfrunta pe 
însuşi regele. Să-ţi ucizi prietenii şi verii e un soi de păcat, iar să le 
porunceşti arcaşilor tăi să tragă asupra flamurii regale şi asupra 
regelui aflat sub ea e cu totul altul. Dacă regele e ucis în luptă? Dacă 
York îşi abate sabia asupra capului sfinţit al regelui? 

închid ochii, îngrozită de gândul că regele, aproape un sfânt, ar 
putea fi martirizat de un supus care i-a jurat credinţă. 

— De bună seamă că ducele de York nu poate face una ca asta, nu? 
De bună seamă că nu poate nici măcar să se gândească la una ca 
asta! 


Octombrie 1459 

După cum s-a dovedit, nu poate. 

Când armata York a ajuns faţă-n faţă cu adevăratul ei rege pe 
câmpul de luptă, soldaţii şi-au dat seama că nu-s în stare să-l atace. 
Am stat în genunchi toată ziua aceea în care oştenii York s-au adunat 
în spatele tunurilor şi carelor lor, privind în vale la podul Ludford şi la 
flamurile regelui. Şi-au petrecut ziua punând rămăşaguri, aşa cum eu 
mi-am petrecut-o căznindu-mă cu rugăciunile mele, iar noaptea 
curajul păcătos i-a părăsit şi au fugit. Au dat bir cu fugiţii ca nişte laşi 
ce sunt, iar dimineaţa, regele, un sfânt, dar - slavă Domnului - nu şi 
martir, a trecut printre rândurile de soldaţi obişnuiţi ai taberei York, 
părăsiţi aşa cum se găseau de comandanții lor, i-a iertat şi i-a trimis 
cu bunătate acasă. Ducesa Cecily, soţia lui York, a fost silită să 
aştepte înaintea răspântiei de la Ludlow, cu cheile castelului în mână 
şi cu cei doi băieţei ai ei, George şi Richard, tremurând de o parte şi 
de alta a sa, în vreme ce soldaţii regelui se revărsau pe drum, însetaţi 
de jaf. A fost silită să i se predea regelui şi să-şi ia băieţii cu ea în 
temniţă, fără să ştie unde fugiseră soţul şi cei doi fii mai mari ai ei. 
Negreşit că era ruşinată până-n adâncul sufletului. Marea revoltă a 
Casei de York şi a lui Warwick împotriva regelui lor ales de Dumnezeu 
s-a isprăvit cu jafuri şi încăierări în castelul lui York şi cu ducesa în 
temniţă, ţinându-şi strâns de mâini băieţii trădători care-şi plângeau 
înfrângerea. 

— Sunt nişte laşi! îi şoptesc statuii Sfintei Fecioare în capela mea 
personală. Şi i-ai pedepsit cu ruşinea. M-am rugat să fie înfrânți, iar Tu 
mi-ai ascultat rugăciunile şi i-ai doborât. 

După ce mă ridic din genunchi, ies din capelă cu capul sus ştiind că 
Lancaster, casa mea, e condusă de un om în egală măsură sfânt şi 
rege, iar cauza noastră e dreaptă şi a fost câştigată fără să fie 
slobozită măcar o săgeată. 


Primăvara anului 1460 

— Numai că n-a fost câştigată, spune muşcător soţul meu. Nu 
există nicio înţelegere cu York şi niciun răspuns la plângerile lui. 
Salisbury, Warwick şi cei doi băieţi York mai mari sunt la Calais şi fără 
îndoială că nu-şi irosesc vremea acolo. York a fugit în Irlanda, unde 
adună negreşit oşteni la rândul lui. Regina a stăruit să fie puşi sub 
învinuire ca trădători, iar acum cere hârtii cu toţi bărbaţii în stare să 
lupte din toate comitatele Angliei. Işi închipuie că are dreptul să-i 
cheme direct în oştirea ei. 

— De bună seamă, vrea doar să le ceară lorzilor să-şi cheme 
oamenii la arme, ca de obicei, nu? 

El clatină din cap. 

— Nu, va strânge oameni în stilul franțuzesc. Se gândeşte să le 
poruncească direct oştenilor obişnuiţi. Vrea să capete hârtii cu 
bărbaţii tineri din toate comitatele şi să-i strângă ea însăşi, sub 
flamura ei, ca şi cum ar fi rege în Franţa. Nimeni nu va încuviinţa una 
ca asta. Oamenii de rând nu vor vrea să plece la război pentru ea - şi 
de ce să vrea, doar nu e lordul căruia i-au jurat credinţă -, iar lorzii vor 
vedea lucrul ăsta ca pe o mişcare împotriva lor, menită să le 
slăbească puterea. O vor bănui că i-a momit pe la spate pe arendaşii 
lor. Toţi vor vedea în lucrul ăsta aducerea tiraniei franceze în Anglia. 
Regina îşi va face până la urmă duşmani din aliaţii ei fireşti. 
Dumnezeu mi-e martor că din pricina ei e tot mai greu să-i fii 
credincios regelui! 

lau aceste preziceri sumbre la spovedanie şi-i spun preotului că 
trebuie să mărturisesc păcatul de-a mă îndoi de judecata soţului meu. 
Om cumpătat, acesta are grijă să nu-mi iscodească îndoielile - la 
urma urmei, soţul meu e cel care are în stăpânire capela şi casa 
parohială şi plăteşte cheltuielile liturghiei în biserică; dar îmi dă 
penitenţă zece Bucură-te, Marie! şi un ceas petrecut în genunchi, în 
rugăciuni pline de căinţă. Îngenunchez, însă câinţă nu pot simţi. Încep 
să mă tem că soţul meu e mai rău decât un laş. Incep să mă tem de 
cel mai rău lucru din partea lui: că sprijină cauza York. Încep să mă 
îndoiesc de credinţa lui faţă de rege. Ţin încă mărgelele rozariului 
între degete când îmi mărturisesc asta în adâncul meu. Ce pot face? 
Ce-ar trebui să fac? Cum să trăiesc dacă sunt măritată cu un trădător? 
Dacă el nu-i e credincios regelui şi casei noastre, eu cum pot să-i fiu 
credincioasă ca soţie? E cu putinţă ca Dumnezeu să-mi ceară să-mi 
părăsesc soţul? Şi unde ar vrea Dumnezeu să mă duc, dacă nu la un 
bărbat credincios cu trup şi suflet cauzei? Oare Dumnezeu ar vrea să 
mă duc la Jasper? 

Apoi, în iulie, tot ce a prevestit soţul meu cu privire la garnizoana 
din Calais devine cumplit de adevărat: York vine cu mai multe corăbii, 
debarcă la Sandwich, la jumătatea drumului spre Londra, şi porneşte 


în marş către oraşul de reşedinţă al Angliei fără să se tragă măcar o 
săgeată asupra lui, fără să se trântească o uşă. Dumnezeu să-i ierte 
pe locuitorii Londrei: îi deschid porţile larg, iar el intră triumfător, în 
uralele lor, de parcă ar elibera oraşul de un uzurpator. Regele şi 
curtea sunt la Coventry, dar îndată ce află vestea, se dă sfară-n ţară 
că regele adună oaste şi-i cheamă pe toţi cei din tabăra lui. York a 
cucerit Londra; Lancaster trebuie să pornească în marş. 

— Acum pleci? îmi întreb soţul găsindu-l în curtea grajdurilor, unde 
cercetează hamurile şi şeile cailor săi şi ai oamenilor lui. 

Mă gândesc că vede în sfârşit primejdia care-l ameninţă pe rege şi 
îşi dă seama că trebuie să-l apere. 

— Nu, răspunde el scurt. Deşi tatăl meu e acolo, Dumnezeu să-l 
apere în nebunia asta! 

— Nu pleci nici măcar ca să-i fii alături tatălui tău la vreme de 
primejdie? A 

— Nu, repetă el. Imi iubesc tatăl şi am să mă alătur lui dacă mi-o 
porunceşte, dar nu m-a chemat lângă el. Va desfăşura flamura casei 
de Buckingham; deocamdată nu mă vrea alături. 

Ştiu că mânia îmi clocoteşte pe chip şi-l privesc în ochi cu asprime. 

— Cum poţi îndura să nu fii acolo? 

— Mă îndoiesc de cauză, spune el cu francheţe. Dacă regele vrea 
să ia înapoi Londra de la ducele de York, îmi închipui că trebuie doar 
să meargă şi să discute condiţiile. Nu trebuie să-şi atace propriul oraş 
de reşedinţă; trebuie doar să se învoiască să vorbească cu tabăra 
potrivnică. 

— Ar trebui să-l spintece pe York ca pe un trădător, iar tu ar trebui 
să fii acolo! răspund cu înflăcărare. 

El oftează şi îmi atrage luarea-aminte cu un zâmbet batjocoritor: 

— Te cam grăbeşti să mă trimiţi în ghearele primejdiei, soţia mea! 
Trebuie să spun că mi-ar părea mai plăcut dacă m-ai ruga să rămân 
acasă. 

— Te rog doar să-ţi faci datoria! răspund cu mândrie. Dacă aş fi 
bărbat, aş porni la luptă pentru rege. Dacă aş fi bărbat, aş fi alături de 
el în clipa asta! 

— Ai fi însăşi loana d'Arc, sunt încredinţat, spune el încet. Dar eu 
am văzut bătălii şi le cunosc preţul, iar în clipa asta socotesc că 
datoria mea e să păstrez siguranţa şi pacea acestor pământuri şi a 
acestor oameni, în vreme ce alţii se zbat să-şi împlinească ambițiile şi 
sfâşie ţara. 

Sunt atât de furioasă încât nu pot vorbi; mă răsucesc pe călcâie şi 
mă duc la locul unde e ţinut Arthur, bătrânul cal de luptă. Acesta îşi 
pleacă blând capul spre mine; îl bat uşurel pe gât, îl scarpin după 
urechi şi-i şoptesc că ar trebui să plecăm împreună, să mergem la 
Coventry, să-l găsim pe Jasper, care e negreşit acolo, şi să luptăm 


pentru rege. 


10 iulie 1460 

Chiar dacă aş fi plecat la luptă cu Arthur, am fi ajuns prea târziu. 
Regele şi-a aşezat oştirea pe o poziţie întărită în apropiere de 
Northampton, cu o palisadă din ţăruşi ascuţiţi în faţă, menită să 
doboare cavaleria, cu tunurile noi pregătite de tragere. Oştirea York, 
condusă de băieţandrul Edward, conte de March, avându-i în mijloc pe 
lordul Fauconberg şi pe Warwick însuşi, a sosit împărţită în trei, pe o 
ploaie cu bulbuci. Pământul s-a preschimbat în noroi sub copitele 
cailor şi şarja cavaleriei s-a împotmolit. Dumnezeu a abătut ploaia 
asupra răzvrătiţilor, care păreau gata să se afunde în mlaştină. 
Băieţandrul Edward de York a trebuit să caute adânc în inima lui ca să 
găsească curajul de a-şi călăuzi oştenii prin pământul acela care nu 
mai era decât o mlaştină, împotriva unei grindine de săgeți Lancaster. 
N-ar fi reuşit cu siguranţă şi faţa lui tânără s-ar fi cufundat în noroi; 
însă în clipa aceea conducătorul aripii noastre drepte, lordul Grey de 
Ruthin, a trădat, a tras oştenii York peste palisadă şi s-a năpustit 
asupra propriei sale case, într-o luptă corp la corp aprigă, care i-a 
împins pe mulţi dintre oştenii noştri spre râul Nene, unde mulţi s-au 
înecat, şi le-a înlesnit lui Warwick şi lui Fauconberg înaintarea. 

învingătorii s-au arătat nemiloşi. l-au lăsat pe oştenii de rând să 
plece, însă toţi cei în armură au fost ucişi fără a fi se oferi prilejul 
răscumpărării. Mai rău decât orice, au pătruns în tabăra noastră şi au 
găsit cortul regelui, cu Alteța Sa înăuntru, şezând îngândurat, tot atât 
de paşnic ca dacă s-ar fi rugat în propria-i capelă, aşteptând să fie 
capturat ca marele trofeu al bătăliei. 

In chipul cel mai cumplit şi mai mişelesc, l-au luat cu ei. 


Două seri mai târziu, soţul meu vine să mă vadă în odaia mea, pe 
când mă îmbrac pentru cină. 

— Lasă-ne singuri! îi spune cu asprime doamnei mele de companie. 

Aceasta îmi aruncă o privire, dar văzând întunecarea de pe chipul 
lui, se furişează iute afară din odaie. 

— Tatăl meu e mort, mă înştiinţează el fără nicio pregătire. Tocmai 
am primit vestea. Anglia a pierdut un mare duce în noroiul din 
Northampton, iar eu am pierdut un tată iubit. Moştenitorul lui, nepotul 
meu, micul Henry Stafford, şi-a pierdut bunicul şi protectorul. 

Imi scapă un icnet, de parcă o lovitură mi-ar fi golit pieptul de aer. 

— Imi pare rău! Imi pare nespus de rău, Henry! 

— L-au spintecat pe un câmp noroios, pe când încerca să ajungă la 
calul lui, urmează el fără să mă cruţe. Pe el, pe contele de 
Shrewsbury, pe lordul Beaumont, pe lordul Egremont - Dumnezeule 
mare, pomelnicul e nesfârşit! Am pierdut toată floarea nobilimii. Se 


pare că rânduielile războiului s-au schimbat şi în Anglia nu mai există 
predare şi răscumpărare. Nu mai există prilej de predare. Domneşte 
numai spada şi fiecare bătălie trebuie purtată până la moarte. E legea 
sălbăticiei! 

— Dar regele? întreb abia auzit. Doar n-au îndrăznit să-i facă rău? 

— Regele a fost prins şi l-au luat cu ei la Londra, prizonier. 

Nu-mi pot crede urechilor. 

— Prizonier?! 

— Ca şi prizonier. 

— Dar regina? 

— Dispărută, cu fiul lor. 

— Dispărută?! 

— Nu e moartă. Cred că a fugit. Se ascunde. Ce-a ajuns ţara asta! 
Tatăl meu... 

Işi înghite suferinţa şi se duce să se uite pe fereastră. Afară copacii 
au un veşmânt bogat de frunze verzi şi grase, iar dincolo de ei, 
lanurile se auresc. Mi-e greu să-mi închipui un câmp cu noroi răscolit 
şi pe socrul meu, nobilul acela mândru, doborât pe când fuge. 

— Nu voi cina în sala cea mare astă-seară, mă vesteşte încordat 
soţul meu. Tu poţi să mergi sau să fii servită în odăile tale, cum vrei. 
Eu va trebui să plec la Northampton şi să-i aduc trupul neînsufleţit 
acasă. Voi pleca în zori. 

— Imi pare rău, spun iarăşi cu glas slab. 

— Sute de fii vor face aceeaşi călătorie. Toţi cu inima frântă, toţi 
gândindu-ne la răzbunare. Asta e ceea ce mă temeam că va veni; ăsta 
e lucrul de care mi-a fost groază. Nu e ceva strălucitor şi onorabil, aşa 
cum ai crezut tu întotdeauna; nu e ca într-o baladă. E ceva nelămurit 
şi încurcat, e o irosire păcătoasă, în care au murit oameni buni şi vor 
urma şi alţii. 


Îmi ascund temerile de soţul meu până porneşte pe drumul mare, 
spre miazăzi, dar fireşte că sunt cuprinsă de o groază cumplită pentru 
viaţa lui Jasper. S-a aflat cu siguranţă acolo unde lupta era cea mai 
aprigă; n-am nicio îndoială că oricine s-a apropiat de cortul regelui a 
trebuit să treacă de Jasper. N-are cum să fie în viaţă, dacă regele a 
fost prins. Cum ar putea să fie în viaţă, când atâţia au murit? 

Primesc răspunsul la această întrebare chiar înainte să se întoarcă 
soţul meu acasă. 


Sora mea, 
Am dus o doamnă foarte însemnată şi pe fiul ei la loc sigur şi 


se ascund cu mine. Nu-ţi voi spune unde, în caz că această 
scrisoare ajunge în mâinile trădătorilor. Sunt la adăpost, iar fiul 


tău e şi el la adăpost, aşa cum l-am lăsat. Doamna va fi ferită de 
primejdii alături de mine până când va izbuti să fugă. E o 
lovitură pentru noi, dar nu s-a isprăvit, iar ea e plină de curaj şi 
gata să lupte iarăşi. 


J. 


Îmi ia câteva clipe să înțeleg că o are în paza lui pe regină, că a 
scos-o pe furiş din luptă şi a ascuns-o în Ţara Galilor. Fireşte, regele e 
întemnițat, dar câtă vreme ea e liberă, avem un comandant; câtă 
vreme fiul ei e liber, avem un moştenitor al tronului. Jasper a păzit 
cauza noastră, a păzit inima cea mai prețioasă a cauzei noastre şi n- 
am nici cea mai mică îndoială că regina va fi ferită de primejdii alături 
de el. O va ascunde la Pembroke sau la Castelul Denbigh. O va ţine 
aproape de el, nu mă îndoiesc, iar ea îi va fi recunoscătoare pentru 
protecţie. Va fi pentru ea ca un cavaler rătăcitor; o va servi cu 
genunchiul îndoit şi ea va merge călare în spatele lui, în şaua dublă, 
cu mâinile-i subţiri pe centura lui. Mă văd silită să merg în capelă şi 
să-i mărturisesc preotului că mă fac vinovată de păcatul geloziei, dar 
nu-i spun lămurit de ce. 


Soţul meu vine acasă într-o dispoziţie sumbră, după ce şi-a îngropat 
tatăl şi şi-a dus nepotul la noul lui tutore. Micul Henry Stafford, noul 
duce de Buckingham, are doar cinci ani, sărmanul copil. Tatăl lui a 
murit luptând pentru Lancaster când el era în faşă, iar acum şi-a 
pierdut şi bunicul. Soţul meu e năucit de această lovitură abătută 
asupra casei lui, dar nu-l pot plânge, căci cine ar trebui să poarte vina 
înfrângerii noastre, dacă nu el şi toţi cei care au ales să rămână 
acasă, deşi regina i-a chemat la arme şi ne aflam în cea mai mare 
primejdie? Socrul meu a murit pentru că a fost învins în luptă. A cui e 
vina, dacă nu a fiului care n-a vrut să lupte alături de el? Henry îmi 
spune că ducele de York a intrat în Londra cu regele călărind alături 
de el, ca prizonier, şi a fost întâmpinat de o tăcere uluită. Locuitorii 
Londrei se dovedesc a fi trădători doar pe jumătate, iar când York a 
pus mâna pe tronul de marmură ca să revendice coroana de rege, n-a 
primit niciun sprijin. 

— Păi cum să primească? întreb. Avem deja un rege! Până şi 
necredincioşii din Londra ştiu asta. 

Soţul meu oftează de parcă s-ar fi săturat de părerile mele şi bag 
de seamă cât de ostenit şi de bătrân pare, cu o cută adâncă între 
sprâncene. Suferinţa îl împovărează, alături de răspunderea pentru 
casa lui. Dacă regele nostru e prizonier şi puterea noastră e înlăturată, 
cineva ni-l va lua pe micul duce ca pupil pentru câştigurile aduse de 
pământurile lui. Dacă soţul meu ar fi în relaţii bune fie cu Lancaster, 
fie cu York, poate că ar avea un cuvânt de spus în încredințarea 


nepotului său, viitorul cap al familiei noastre. Dacă şi-ar fi dat 
osteneala, acum s-ar număra printre oamenii însemnați. Dar cum a 
ales să stea acasă, n-are nicio însemnătate pentru nimeni. Singur s-a 
preschimbat într-un nimic. Marile hotărâri ale lumii vor fi luate fără el 
şi nu poate nici măcar să-i păzească pe ai lui, aşa cum a făgăduit. 

— S-a întocmit o învoială. 

— Ce învoială? îl întreb. Cine a căzut la învoială? 

Îi aruncă unui servitor mantia de călătorie, se lasă greoi pe un jilţ şi 
cheamă un paj să-i scoată cizmele. Mă întreb dacă e bolnav - arată 
atât de pământiu şi de obosit! Fireşte, e prea bătrân ca să facă o 
călătorie aşa de lungă: are treizeci şi cinci de ani. 

— Regele îşi va păstra tronul până la moarte, iar apoi următorul 
rege va fi din Casa de York, răspunde el scurt. 

Îmi aruncă o privire, apoi se uită în altă parte. 

— Ştiam că n-o să-ţi placă. N-are rost să te frămânţi, probabil că 
înţelegerea n-o să rămână în picioare. 

Sunt atât de uluită încât abia pot rosti: 

— Prinţul de Wales va fi jefuit de drepturile lui?! Cum e cu putinţă 
să fie prinţ de Wales şi să nu devină rege? Cum e cu putinţă să creadă 
cineva că se poate sări peste el?! 

Henry ridică din umeri. 

— Veţi fi jefuiţi toţi cei care îi urmaţi la moştenirea tronului. Tu 
însăţi nu mai faci parte din casa domnitoare. Fiul tău nu mai e înrudit 
cu un rege şi niciunul dintre moştenitorii tronului. Va fi York în schimb; 
York şi spiţa lui. Da, repetă el văzându-mi chipul uluit. A câştigat 
pentru fiii săi ceea ce nimeni n-a vrut să-i dea lui. Fiii lui York vor urma 
după rege. Noua familie regală va fi Casa de York. Cei din Casa de 
Lancaster vor fi verii de viţă regească. Asta e lucrul asupra căruia au 
căzut la învoială. Asta e lucrul pe care a jurat regele să-l respecte. 

Se ridică desculţ, doar în ciorapi, şi porneşte spre odăile sale. li pun 
mâna pe braţ. 

— Dar asta e tocmai ce-a văzut loana! strig. Când regele ei a fost 
înlăturat, iar moştenirea lui a fost dată altuia. Asta e tocmai ce-a văzut 
când şi-a dus regele să fie încoronat la Reims, în ciuda înţelegerii 
blasfematoare că nu va fi încoronat. A văzut că rânduiala lăsată de 
Dumnezeu era dată la o parte şi a luptat pentru adevăratul 
moştenitor! Asta a îndemnat-o să fie măreaţă! L-a recunoscut pe 
adevăratul moştenitor şi a luptat pentru el! 

Nu-şi poate găsi zâmbetul pe care mi-l aruncă de obicei. 

— Şi ce dacă? Crezi că poţi să-l duci pe Edward, prinţul de Wales, la 
Londra şi să-l încoronezi în ciuda înfrângerii lui, în ciuda acestei 
înţelegeri? Vei conduce o armată înfrântă? Vei fi loana a Angliei? 

— Cineva trebuie să fie! strig pătimaş. Nu e cu putinţă ca prinţul să 
fie jefuit de tronul lui! Cum de s-au putut învoi la una ca asta?! Cum 


de s-a putut învoi regele la una ca asta? 

— Cine ştie ce crede el, sărman suflet? răspunde soţul meu. Cine 
ştie ce înţelege el acum sau dacă e măcar în stare să stea treaz? lar 
dacă adoarme sau chiar moare şi York pune mâna pe tron, cel puţin 
York va putea să păstreze pacea în ţară. 

— Dar nu trebuie să fie aşa! strig la el. York nu e chemat de 
Dumnezeu! York nu face parte din linia de descendență principală de 
la Edward al Ill-lea! York nu face parte din casa regală, ci noi! Fiul 
meu! Regele lasă altuia ursita mea! (Imi scapă un suspin tremurat.) 
Pentru asta m-am născut, pentru asta s-a născut fiul meu! Regele nu 
ne poate preschimba în veri regali; ne-am născut în spiţa regească! 

Soţul meu mă priveşte şi de astă dată ochii lui căprui nu sunt 
blânzi, ci întunecaţi de mânie. 

— Ajunge! măârâie el. Eşti o femeie tânără şi proastă de numai... 
cât?... de numai şaptesprezece ani şi nu pricepi nimic, Margaret! Ar 
trebui să-ţi ţii gura. Asta nu e o baladă sau o poveste; nu e o aventură 
romantică. E o nenorocire pentru care toţi bărbaţii şi toate femeile din 
Anglia plătesc un preţ în fiecare zi! N-are nimic de-a face cu loana 
d'Arc, n-are nimic de-a face cu tine şi, Dumnezeu însuşi ştie, n-are 
nimic de-a face cu El! 

Se îndepărtează de mine şi urcă cu grijă scările spre odaia lui. E 
înţepenit după lunga călătorie călare şi se clatină, crăcănat. Il privesc 
cu ură cum pleacă, ţinând mâna la gură ca să-mi înăbuş hohotele. E 
un bătrân, un neghiob bătrân! Cunosc voia Domnului mai bine decât 
el, şi El este, la fel ca întotdeauna, de partea Casei de Lancaster. 


larna anului 1460 

Am dreptate, iar soţul meu - deşi mi-e soţ şi e pus mai presus decât 
mine - se înşală, după cum se dovedeşte la vremea Crăciunului, când 
ducele de York, socotit a fi atât de iscusit şi de sclipitor în bătălie, e 
prins în afara zidurilor propriului său castel de la Sandal, cu o gardă 
mică, în care se află şi fiul lui Edmund, conte de Rutland, şi atât York, 
cât şi fiul lui sunt ucişi cu cruzime de oştenii noştri. S-a zis cu omul 
care voia să fie rege şi să revendice spiţa regească! 

Oastea reginei îi ia leşul ciopârţit şi-l batjocoreşte, îl decapitează şi-i 
înfige capul deasupra porţilor reşedinţei York, împodobit cu o coroană 
de hârtie, ca să-şi poată vedea regatul înainte ca ulii şi ciorile să-i 
ciugulească ochii stinşi. E o moarte de trădător şi odată cu ea se 
năruie şi speranţele Casei de York, căci cine a mai rămas? Marele lui 
aliat, contele de Warwick, are doar fiice nefolositoare, iar ceilalţi trei 
băieţi York - Edward, George şi Richard - sunt prea tineri pentru a 
conduce singuri o armată. 

Nu-mi arăt bucuria în faţa soţului meu, căci am ajuns să trăim 
liniştiţi împreună şi sărbătorim Crăciunul cu arendaşii, însoțitorii şi 


servitorii noştri, ca şi cum lumea n-ar tremura de nesiguranţă. Nu 
vorbim despre regatul dezbinat şi, cu toate că primeşte scrisori de la 
negustori şi meşteşugari din Londra, nu-mi spune ce veşti îi trimit, nici 
că familia îl îndeamnă necontenit să răzbune moartea tatălui său. Deşi 
ştie că Jasper îmi scrie din Ţara Galilor, nu mă întreabă nimic de 
castelul său proaspăt dobândit de la Denbigh, nici cum l-a cucerit 
Jasper cu atâta vitejie. 

li trimit fiului meu Henry un mic car cu roţi de lemn pe care-l poate 
trage după el drept dar de Crăciun, iar soţul meu adaugă un șiling. Îi 
dau la rândul meu o monedă de argint de şase penny ca să i-o trimită 
lui Henry Stafford, micul duce de Buckingham, şi nu vorbim despre 
război, nici despre marşul reginei către miazăzi, în fruntea a cinci mii 
de scoțieni cruzi, primejdioşi, mânijiţi ca nişte vânători împătimiţi de 
sângele rebelului York, nici despre credinţa mea că Lancaster, casa 
noastră, a triumfat din nou şi va ieşi victorioasă anul viitor, aşa cum 
trebuie să fie, căci suntem binecuvântaţi de Dumnezeu. 


Primăvara anului 1461 

La fel ca orice om cu un dram de judecată, îmi spun că, odată cu 
moartea ducelui de York, războaiele au luat sfârşit. Fiul lui, Edward, 
are doar optsprezece ani şi e singur cuc la graniţa Ţării Galilor, unde 
toţi soldaţii îl urmează pe Jasper şi Casa de Lancaster. Maică-sa, 
ducesa Cecily, ştiind că asta e înfrângerea ei deplină şi îmbrăcând 
doliul văduviei, îşi trimite cei doi fii mai mici, pe George şi pe Richard, 
în Flandra, în ascunzătoare, la ducele de Burgundia. Ducesa Cecily se 
teme pesemne de sosirea reginei în Londra, în fruntea armatei sale de 
sălbatici, cerând răzbunare pentru această a doua răzvrătire 
neizbutită. Pe fiul ei cel mare nu-l poate salva; Edward va muri 
negreşit la hotarul cu Ţara Galilor, copleşit de numărul duşmanilor şi 
neajutorat, luptând pentru cauza răposatului său tată. 

Jasper, cumnatul meu, va apăra ce-i al lui; alături de el luptă Owen 
Tudor, tatăl lui. N-au cum să dea greş împotriva unei armate conduse 
de un băieţandru care abia şi-a pierdut fratele, tatăl şi comandantul, 
după cum îmi adevereşte Jasper: 


Va trebui să omorâm puiul ca să zdrobim familia. Slavă 
Domnului că leul nu mai e! Tatăl meu şi cu mine adunăm oştire 
împotriva noului duce de York, tânărul Edward, şi ne vom 
înfrunta cu el peste câteva zile. Fiul tău e în siguranță la Castelul 
Pembroke. Lucrul ar trebui să fie uşor de înfăptuit. N-ai nicio 
frică! 


— Cred că s-ar putea să aibă loc încă o bătălie, îl înştiinţez 
şovăielnic pe soţul meu Henry când vine în odaia mea de culcare. 


Şed lângă foc. El îşi agaţă halatul la capătul patului şi se strecoară 
între cearşafuri, zicând: 

— Patul tău e mereu atât de odihnitor! Ai cearşafuri mai bune decât 
mine? 

Chicotesc, abătută o clipă de la veştile mele însemnate. 

— Nu cred. Intendentul tău e cel care comandă totul. Cearşafurile 
mi le-am adus din Ţara Galilor, dar pot cere să fie puse pe patul tău, 
dacă crezi că sunt mai fine. 

— Nu, îmi place să mă bucur de ele aici, cu tine. Hai să nu vorbim 
despre necazurile ţării! 

— Dar am primit o scrisoare de la Jasper. 

— Spune-mi de ea dimineaţă. 

— Cred că e un lucru însemnat. 

— O, prea bine, oftează el. Ce zice? 

li întind biletul şi aruncă o privire la el. 

— Da. Ştiam. Am auzit că adună oameni prin Ţara Galilor. Vechiul 
vostru duşman, William Herbert, a schimbat iarăşi tabăra. 

— Nu se poate! 

— Va purta din nou trandafirul alb şi va lupta alături de băieţanarul 
York. N-a fost prea multă vreme prietenul Casei de Lancaster. 
Bănuiesc că Jasper e supărat rău că Herbert porneşte din nou la luptă 
împotriva lui. 

— Herbert n-are pic de onoare! strig. lar asta după ce însuşi regele 
l-a iertat! 

Soţul meu ridică din umeri. 

— Cine ştie de ce alege un om o tabără sau alta? Am auzit de la 
vărul meu, care mărşăluieşte cu oastea reginei, că vor face una cu 
pământul ce-a mai rămas din ameninţarea York şi apoi vor intra în 
Londra victorioşi. 

— Putem merge la curte când ajunge regina la Londra? 

— Un ospăț sărbătoresc? întreabă el batjocoritor. Va fi fără îndoială 
de lucru pentru mine în parlament. Jumătate din locuitorii Angliei vor fi 
învinuiți de trădare şi li se vor lua pământurile. lar cealaltă jumătate 
vor primi acele pământuri drept răsplată pentru că au luat parte la 
măcel. 

— lar noi nu vom fi nici printre unii, nici printre ceilalţi, spun 
morocănoasă. 

— Nu vreau să mi se dea pământurile unui om învinuit de trădare 
pentru că a încercat să-şi sfătuiască de bine regele, răspunde încet 
soţul meu mai vârstnic. Şi poţi fi încredinţată că jumătate din 
pământuri vor fi înapoiate stăpânilor de drept când regele vine din 
nou la putere şi iscăleşte graţieri. Işi va ierta toţi duşmanii şi le va 
înapoia căminele. Aliaţii lui îşi vor da seama că sunt prost răsplătiți 
pentru că l-au slujit. A-I urma pe acest rege nu aduce nici câştig, nici 


onoare adevărată. 

Strâng din buze ca să mă abţin să răspund. E soţul meu. Vorbele lui 
trebuie să fie lege în casa noastră. E stăpânul meu, după rânduielile 
lui Dumnezeu. N-are niciun rost să mă împotrivesc cu glas tare. Dar în 
adâncul sufletului îl fac laş. 

— Vino în pat, spune el cu blândeţe. De ce să-ţi pese că se întâmplă 
una sau alta, câtă vreme tu şi fiul tău sunteţi în siguranţă? Căci da, 
Margaret, mă îngrijesc de siguranţa ta. Ţin războiul departe de 
pământurile noastre şi nu te las văduvă pentru a doua oară pornind 
călare pentru gloria luptei. Vino în pat şi zâmbeşte-mi! 

Mă urc în pat, lângă el, aşa cum îmi cere datoria, dar nu zâmbesc. 


Apoi primesc cele mai rele veşti cu putinţă. Cele mai rele veşti, şi- 
mi vin de la Jasper! Îl crezusem de neînvins, dar nu e, nu e! Crezusem 
că Jasper nu poate să piardă - dar, ce cumplit, se dovedeşte că poate! 


Sora mea, 


Suntem înfrânți şi tatăl meu e mort. A urcat pe eşafod cu o 
glumă, necrezând că vor săvârşi o asemenea faptă, dar ei i-au 
tăiat capul şi l-au înfipt într-o țeapă la Hereford. 

II voi lua pe băiatul tău de la Pembroke şi-l voi duce cu mine 
la Castelul Harlech. Acolo vom fi mai la adăpost. Nu te teme 
pentru mine, însă cred că de-acum cauza noastră e pierdută 
pentru o generație, sau poate pentru totdeauna. Margaret, 
trebuie să-ţi mărturisesc partea cea mai rea: a apărut un semn 
de la Dumnezeu aici, la Mortimer's Cross, şi nu era pentru casa 
noastră. Dumnezeu ne-a arătat cei trei sori York pe cer, 
deasupra câmpului de luptă, şi fiul York aflat la comanda oştirii 
pe câmpul acela ne-a nimicit cu totul. 

Am văzut cu ochii mei. N-am nicio îndoială. Deasupra oştirii 
lui se aflau trei sori scânteietori, toţi la fel de luminoşi. 
Străluceau prin ceață, toţi trei, apoi s-au contopit într-unul 
singur, care şi-a revărsat lumina asupra flamurii sale. Am văzut 
lucrul ăsta cu ochii mei, fără pic de îndoială. Nu ştiu ce înseamnă 
şi voi lupta mai departe pentru cauza mea până înțeleg. Incă 
mai am încredere că Dumnezeu e de partea noastră, dar ştiu 
sigur că n-a fost alături de noi în ziua asta. A revărsat lumina 
încuviinţării Sale asupra lui York. l-a binecuvântat pe cei trei fii 
York. lti voi scrie din nou imediat ce ajungem cu bine la Harlech. 


J. 


Soţul meu e plecat la Londra şi trebuie să aştept zile întregi până 
vine acasă şi pot să-i spun că Jasper e încredinţat că războiul s-a 


terminat şi că suntem pierduţi. Îl întâmpin în curtea grajdurilor, dar la 
auzul veştilor mele bâlbâite, pline de teamă, clatină din cap. 

— Taci, Margaret! E mai rău decât ştii. Tânărul Edward de York a 
revendicat tronul, iar nobilii şi-au pierdut minţile şi l-au făcut rege! 

Asta mă amuţeşte cu desăvârşire. Arunc o privire prin curte, de 
parcă aş vrea să păstrez vestea în taină. 

— Rege?! 

— l-au pus tronul pe tavă şi spun că el e adevăratul rege şi 
moştenitor. Nu trebuie să aştepte moartea regelui Henric. A 
revendicat tronul şi spune că-i va alunga din Anglia pe regele şi regina 
noastră şi apoi va orândui o ceremonie de încoronare, va lua coroana 
şi va fi uns. Am venit acasă doar ca să adun oaste. Voi fi nevoit să lupt 
pentru regele Henric. j 

— Tu? întreb nevenindu-mi să cred. In sfârşit?! 

— Da. Eu, în sfârşit. 

— De ce porneşti la luptă acum? 

El oftează. 

— Pentru că nu mai e vorba de un supus care încearcă să-i ceară 
socoteală regelui său, împrejurare în care aş putea fi nehotărât, căci 
un supus ar trebui să-şi sfătuiască regele împotriva unui consiliu de 
rea-credinţă. Acum nu e nimic altceva decât răzvrătire, răzvrătire 
făţişă şi înfruntarea dintre un rege fals şi unul adevărat. Asta e o 
cauză pe care trebuie s-o urmez. Până acum, cauza nu-mi spunea 
nimic. Acum însă, York luptă pentru trădare. lar eu trebuie să lupt 
împotriva trădării. 

Îmi muşc limba ca să nu-l învinuiesc că, dacă ar fi mers la luptă mai 
devreme, poate n-am fi ajuns să se întâmple ceva atât de îngrozitor. 

— Trebuie să existe un Stafford pe câmpul de luptă, bătându-se 
pentru regele lui. Flamura noastră trebuie să fie acolo. Mai întâi bietul 
meu frate, apoi cinstitul meu tată şi-a dat viaţa în războiul ăsta 
otrăvitor. Acum eu sunt cel care trebuie să stea sub flamura Stafford, 
poate cu inima îndoită, poate nesigur, dar sunt cel mai vârstnic 
Stafford şi trebuie să plec. 

Temeiurile lui n-au nicio însemnătate pentru mine. 

— Dar regele unde e? 

— Regina l-a luat cu ea, în siguranţă. S-a dat o luptă la St. Albans, 
iar ea a învins şi l-a luat din nou în grija ei. 

— Oştirea York a fost înfrântă? întreb nedumerită. Dar credeam că 
înving... 

El clatină din cap. 

— Nu, a fost doar o mică încăierare, în mijlocul oraşului St. Albans, 
între oamenii lui Warwick şi cei care luptă pentru regină, în vreme ce 
Edward de York mărşăluia triumfător spre Londra. Dar Warwick îl avea 
pe rege cu el şi, după ce oamenii lui au fugit, regele a fost găsit 


şezând sub un stejar, de unde privise lupta. 

— Era nevătămat? 

— Da, a fost bine păzit în timpul luptei de doi lorzi susţinători ai 
Casei de York: lordul Bonville şi sir Thomas Kyriell. L-au ferit de orice 
primejdie. Regele a stat cuminte ca un copil. Lorzii l-au predat reginei, 
aşa că acum e cu ea şi cu fiul lor. 

— Şi e... şovăi, căutând un cuvânt nimerit. E zdravăn la minte? 

— Aşa se spune. Deocamdată. 

— Atunci care-i necazul? De ce ai aerul ăsta? 

— Din pricina unei poveşti care umblă prin tavernele din Londra. 
Poate că nu e deloc adevărată. Aşa nădăjduiesc. 

— Ce poveste? 

— Se vorbeşte că lorzii care l-au păzit pe rege şi l-au ferit de 
primejdii în timpul bătăliei, lorzi susţinători ai Casei de York, au fost 
duşi în faţa reginei şi a fiului ei, micul prinţ Edward, de şapte ani. 

— Şi? 

— Se zice că ea l-a întrebat pe micul prinţ ce ar trebui făcut cu 
lorzii, lordul Bonville şi sir Thomas Kyriell, care l-au păzit pe tatăl lui în 
timpul luptei, l-au ferit de pericol şi l-au înapoiat cu toată cinstea şi în 
toată siguranţa oamenilor săi. lar prinţul a răspuns: tăiaţi-le capul! Pur 
şi simplu. Aşa că cei doi au fost decapitaţi la porunca lui, la porunca 
unui băiat de şapte ani, care a fost făcut apoi cavaler pentru curajul 
dovedit. Fiul Margaretei de Anjou a deprins într-adevăr meşteşugul 
războiului! Cum va putea domni într-o ţară în vreme de pace? 

Şovăi şi mă uit la strâmbătura soţului meu. 

— Sună foarte rău. 

— Se zice că fiul e la fel de afurisit ca mama. Toată Londra e acum 
de partea lui York. Nimeni nu vrea pe tron un băiat ca prinţul Edward. 

— Şi ce se întâmplă mai departe? 

El clatină din cap. 

— Pesemne că va avea loc ultima bătălie. Regele şi regina sunt 
iarăşi împreună, în fruntea oştirii lor. Tânărul Edward de York şi 
Warwick, prietenul tatălui său, se îndreaptă spre ei. Nu mai e vorba de 
o ceartă despre cine ar trebui să-l sfătuiască pe rege. Acum e vorba 
de o bătălie pentru tronul regelui. In cele din urmă va trebui să-mi 
apăr regele. 

Imi dau seama că tremur. 

— N-am crezut niciodată că vei merge la război! rostesc cu glasul 
tremurând. Am crezut mereu că vei refuza. N-am crezut niciodată că 
vei merge la război! 

El zâmbeşte ca la o glumă amară. 

— M-ai crezut laş şi acum nu te poţi bucura de curajul meu? Eh, n- 
are nicio însemnătate! Asta e cauza pentru care a murit tatăl meu, şi 
chiar şi el a pornit la luptă doar în ultima clipă cu putinţă. Acum îmi 


dau seama că trebuie să plec la rândul meu. Am amânat şi eu pentru 
ultima clipă cu putinţă. Dacă pierdem această bătălie, vom avea pe 
tron, pe vecie, un rege York şi pe moştenitorii săi, iar casa ta nu va 
mai fi casă regală. Nu contează cât de dreaptă e cauza, ci pur şi 
simplu în care tabără m-am născut. Regele trebuie să fie rege; trebuie 
să plec la luptă pentru asta. Altminteri, fiul tău nu se va mai afla la 
trei paşi de tron, ci va fi un băiat fără titlu, fără pământuri şi fără 
nume regal. Tu şi cu mine vom fi trădători pe propriile noastre 
pământuri. Se poate chiar ca pământurile noastre să fie date altora. 
Nu ştiu ce am putea pierde. 

— Când pleci? întreb tremurat. 

Zâmbetul lui e lipsit de veselie şi de căldură. 

— Mă tem că trebuie să plec acum. 


Paştele anului 1461 

Dimineaţă, când s-au trezit, i-a întâmpinat tăcerea şi albeaţa 
stranie a unei lumi de ninsoare spulberată de vânt. Era un frig 
muşcător. Viscolul a început în zori şi ninsoarea s-a învârtejit în jurul 
flamurilor toată ziua. Oştirea Lancaster, stăpânind culmea lungă de 
deal din apropierea satului Towton, aşezată cum nu se poate mai bine 
la înălţime, se chinuia să vadă în valea de jos, unde se afla armata 
York, ascunsă de fulgii de nea rotitori. Vremea era prea umedă pentru 
ca tunurile să ia foc şi vârtejurile de zăpadă îi orbeau pe arcaşii 
Lancaster, iar corzile arcurilor lor erau umede. Trăgeau orbeşte, 
ţintind cu nădejde spre vale, în ninsoare, şi de fiecare dată îi izbea un 
val de săgeți, căci arcaşii York îşi găseau ţintele zugrăvite clar pe 
cerul luminos. 

Era ca şi cum Dumnezeu ar fi poruncit vremea de Florii ca să se 
încredinţeze că va fi o luptă corp la corp, oştean cu oştean, cea mai 
aprigă dintre toate bătăliile războiului, pe câmpul botezat Pajiştea 
Însângerată. O groază de soldaţi Lancaster strânşi cu arcanul au căzut 
sub furtuna de săgeți, şir după şir, înainte să le îngăduie comandanții 
să atace. Atunci şi-au aruncat arcurile de prisos, şi-au scos săbiile, 
securile şi pumnalele şi au pornit la vale făcând pământul să duduie, 
ca să înfrunte oştirea unui băieţandru de optsprezece ani care se voia 
rege şi încerca să-şi ţină oamenii pe loc în faţa furiei şarjei venite din 
deal. i 

Mugind „York!” şi „Warwick! A Warwick!”, s-au avântat înainte şi 
cele două oştiri s-au ciocnit şi au rămas pe loc. Vreme de două ceasuri 
lungi, în care zăpada s-a prefăcut într-o mocirlă roşie sub picioarele 
lor, s-au încleştat unii cu alţii ca un plug ce ară anevoie un pământ 
pietros. Henry Stafford, care cobora dealul călare acolo unde era 
bătălia mai aprigă, a simţit o împunsătură de sabie în picior şi apoi 
cum i se clatină calul şi cade sub el. S-a azvârlit la o parte, dar s-a 


trezit lungit lângă un muribund cu ochii pironiţi în gol, murmurând cu 
buzele însângerate: „Ajutor”. Stafford s-a ridicat în patru labe, a lăsat 
capul în jos ca să se ferească de lovitura unei securi de luptă şi s-a 
forţat să se scoale în picioare şi să scoată sabia. 

Nimic din cele ce se petrec în arena de turnir sau în groapa luptelor 
cu cocoşi nu l-ar fi putut pregăti pentru sălbăticia acestui câmp de 
bătălie. Un văr împotriva altuia, orbiţi de ninsoare şi scoşi din minţi de 
furia de-a ucide, cei mai puternici dintre oşteni înjunghiau şi izbeau cu 
măciuca, pocneau şi călcau în picioare duşmanii căzuţi, iar cei mai 
slabi se întorceau şi dădeau să fugă, împiedicându-se şi căzând cu 
armura lor greoaie, de multe ori urmăriţi de un călăreț în zale ce se 
apropia din spate, rotind buzduganul ca să le sfărâme căpăţâna. 

Cât a fost ziua de lungă, sub ninsoarea ce se învârtejea în jurul lor 
ca penele într-o prăvălie de găini, cele două oştiri s-au împuns, s-au 
înjunghiat şi s-au împins una pe alta, fără să ajungă undeva, fără vreo 
nădejde de victorie, ca şi cum ar fi fost prinse într-un coşmar al 
turbării fără rost. Oşteanul căzut era înlocuit de un altul care călca pe 
leşul celui dintâi ca să se întindă şi să înjunghie mortal. Abia când a 
prins să se întunece, în amurgul ciudat, cu cer alb, al ninsorii de 
primăvară, primul rând de oşteni Lancaster a început să dea înapoi. 
Cea dintâi retragere a întâmpinat o împotrivire puternică şi s-au tras 
iarăşi înapoi, până când cei de pe flancuri au simţit cum spaima creşte 
în ei mai mare decât furia şi, unul câte unul, au început să o ia la 
goană. 

Au avut parte îndată de uşurare, căci oştenii York s-au descleştat la 
rândul lor şi s-au retras puţin. Stafford, simțind un răgaz în luptă, s-a 
odihnit câteva clipe sprijinit în sabie şi s-a uitat în jur. 

A văzut cum primul rând al oştirii Lancaster începe să se desprindă 
de restul, ca o ceată de cosaşi fără tragere de inimă care pornesc spre 
casă devreme. 

— Hei! a strigat el. Luptaţi! Luptaţi pentru Stafford! Luptaţi pentru 
rege! 

Dar ei n-au făcut decât să iuţească pasul, fără să se uite înapoi. 

— Calul meu! a răcnit el. 

Ştia că trebuie să meargă după ei şi să le oprească retragerea 
înainte ca oamenii s-o ia la goană de-a binelea. Şi-a strecurat sabia 
murdară în teacă şi a pornit într-o fugă împiedicată spre locul unde îşi 
lăsase calul, iar din fugă a aruncat o privire spre dreapta şi a 
încremenit de groază. 

Oştenii York nu se retrăseseră ca să-şi tragă sufletul şi să se 
odihnească puţin, cum se întâmplă atât de des în bătălie, ci ieşiseră 
din luptă ca să alerge cât de iute puteau să-şi ia caii, iar pedestraşii 
care-i hăituiseră cu sălbăticie pe oştenii Lancaster erau acum călare şi 
veneau spre ei, legănând buzduganele, cu săbiile scoase, cu lăncile 


îndreptate în jos, către gâtul duşmanului. Stafford a sărit peste un cal 
muribund şi s-a azvârlit cu faţa la pământ îndărătul lui, tocmai când 
şuieratul unei ghioage a străbătut aerul tocmai acolo unde fusese 
capul lui. A auzit un icnet de frică şi şi-a recunoscut propriul glas. A 
auzit un tropot tunător de copite, o şarjă de cavalerie venind spre el, 
şi a simţit cum se face ghem, ca un melc înfricoşat, lipindu-se de 
burta calului care gemea. Deasupra lui, un călăreț a trecut dintr-un 
salt peste cal şi peste om, iar Stafford a văzut copitele aproape de 
faţa sa şi a simţit adierea trecerii lor, a tresărit când l-au atins stropii 
de noroi şi omăt şi s-a lipit de calul muribund fără pic de mândrie. 

După ce tunetul celui dintâi val al cavaleriei a trecut de el, a ridicat 
cu băgare de seamă capul. Cavalerii York goneau ca nişte vânători pe 
urmele oştenilor Lancaster, ce fugeau precum căprioarele spre podul 
peste Cock Beck, micul râu de la marginea pajiştii, singura lor 
scăpare. Pedestraşii York, însoţindu-şi călăreţii cu urale, alergau 
alături de ei, ca să oprească duşmanul fugar înainte să poată ajunge 
la pod. În câteva clipe, podul a devenit o grămadă de oameni care se 
zbăteau, încleştaţi în luptă, oştenii Lancaster disperaţi să treacă apa şi 
să scape, iar soldaţii York trăgându-i înapoi sau înjunghiindu-i în spate 
când încercau să se târască peste tovarăşii lor căzuţi. Podul scârţâia 
sub mişcările dezordonate ale soldaţilor; caii împingeau oamenii 
înainte, aruncându-i pe unii pe sub parapet în râul cu ape îngheţate, 
călcându-i pe alţii sub copite. Zeci de oşteni, văzându-i pe cavaleri 
cum se apropie cu spadele lor cu două tăişuri fluturând ca nişte 
secere de o parte şi de alta a capetelor cailor, văzând cum caii de 
luptă se ridică pe picioarele dinapoi şi izbesc cu copitele lor mari, cu 
potcoave de fier, în capetele oamenilor, au sărit pur şi simplu în râu, 
unde alţii continuau să se lupte, unii zbătându-se ţintuiţi de greutatea 
armurii, alţii cu braţele încleştate în jurul capului şi umerilor câte unui 
duşman, împingându-l cu forţă să se înece în apele reci ca gheaţa, 
înroşite de sânge. 

Stafford s-a ridicat anevoie în picioare, îngrozit. 

— Treceţi înapoi! Strângeţi rândurile! a strigat el. 

Dar ştia că nu-l va asculta nimeni; apoi a auzit, printre strigătele de 
luptă, cum se cutremură şi gem scândurile podului. 

— Plecaţi de pe pod! Plecaţi de pe pod! 

Stafford a pornit spre mal, croindu-şi drum cu îmbrânceli, ca să 
strige la ostaşii care încă se mai înjunghiau şi se mai spintecau, cu 
toate că simțeau cu toţii că podul începe să se legene sub povara 
mişcătoare. Zbierau avertismente, dar continuau să se lupte, 
nădăjduind să ajungă la un capăt şi să poată fugi, însă parapetele 
podului s-au desprins, pilonii de lemn s-au rupt şi întreaga structură s- 
a prăbuşit, aruncând în apă oşteni, duşmani, cai şi cadavre de-a 
valma. 


— Grijă la pod! a strigat Stafford pe malul râului, apoi, începând să 
înţeleagă grozăvia înfrângerii, a repetat mai încet: Grijă la pod... 

Preţ de o clipă, în vreme ce ninsoarea cădea în jurul lui şi oamenii 
din apele repezi se scufundau, ieşeau la suprafaţă strigând după 
ajutor şi erau iarăşi traşi în adânc de greutatea armurii, i s-a părut că 
totul a amuţit şi că e singurul om viu din lume. S-a uitat în jur şi n-a 
mai văzut pe nimeni în picioare. Erau câţiva agăţaţi de scândurile 
podului, care încă se mai loveau unii pe alţii cu sabia peste degetele 
ce încercau să apuce un sprijin; erau alţii care se înecau în faţa lui ori 
erau purtaţi de puhoiul înroşit de sânge; pe câmpul de luptă, soldaţii 
căzuţi stăteau nemişcaţi, dispărând treptat sub ninsoare. 

Ingheţat în aerul rece, Stafford a simţit cum i se aşază fulgii de 
zăpadă pe faţa năduşită, a scos limba ca un copil şi a simţit cum fulgul 
poposeşte şi apoi se topeşte în căldura gurii lui. Din vârtejul alb a 
apărut un alt oştean, ca o nălucă. Ostenit, Stafford s-a răsucit pe 
călcâie, şi-a tras sabia din teacă şi s-a pregătit de încă o luptă. Nu 
credea că are destulă putere să-şi ridice sabia grea, dar ştia că 
trebuie să găsească undeva curajul de a-şi mai ucide un seamăn. 

— Pace, a rostit omul cu un glas secătuit de emoție. Pace, prietene! 
S-a isprăvit. 

— Cine a învins? a întrebat Stafford. 

Lângă ei, râul rostogolea întruna leşuri în apele-i revărsate. Pe 
câmp, în jurul lor, soldaţii se ridicau în picioare ori se târâiau spre 
rândurile lor. Cei mai mulţi însă nu se clinteau deloc. 

— Cui îi pasă? a răspuns omul. Eu, unul, ştiu că mi-am pierdut toţi 
oştenii. 

— Eşti rănit? l-a întrebat Stafford, văzându-l că se împleticeşte. 

Omul şi-a luat mâna de la subsuoară; sângele a ţâşnit îndată, 
stropind pământul. O sabie îl împunsese la îmbinarea de sub braţ a 
armurii. 

— Cred că voi muri, a spus el încet. 

Stafford a văzut că faţa celuilalt era la fel de albă ca zăpada de pe 
umerii lui. 

— Haide, hai să mergem! a zis el. Calul meu e aproape. Putem 
ajunge la Towton, iar acolo te putem bandaja. 

— Nu ştiu dacă mă ţin puterile. 

— Haide, a stăruit Stafford. Hai să ieşim vii de-aici! 

Dintr-odată îi părea grozav de însemnat ca un om, acest om, să 
scape cu viaţă împreună cu el din măcel. Omul s-a sprijinit de el şi au 
pornit amândoi şchiopătând istoviţi spre rândurile Lancaster. Străinul 
a şovăit, şi-a acoperit rana cu mâna şi şi-a înăbuşit râsul. 

— Ce-i? Haide! Ai să izbuteşti! Ce-i? 

— Urcăm dealul? Calul tău e sus? 

— Da, fireşte. 


— Eşti din tabăra Lancaster? 

Stafford se clătina sub greutatea lui. 

— Tu nu? 

— York. Eşti duşmanul meu. 

Imbrăţişaţi ca fraţii, cei doi bărbaţi s-au sfredelit cu privirea preţ de 
câteva clipe, după care au izbucnit amândoi într-un râs întretăiat. 

— De unde să ştiu? a zis omul. Dumnezeule mare, chiar fratele meu 
e în tabăra cealaltă! Am crezut că eşti din tabăra York, dar de unde 
să-şi dea omul seama? 

Stafford a clătinat din cap. 

— Dumnezeu ştie ce sunt sau ce se va întâmpla sau ce va trebui să 
fiu! Dumnezeu ştie că o bătălie ca asta nu e nicidecum calea de 
rezolvare. 

— Ai mai luptat în războiul ăsta? 

— Niciodată şi, dacă pot, nici nu voi mai lupta. 

— Va trebui să te înfăţişezi regelui Edward şi să te predai, a zis 
străinul. 

— Regele Edward, a repetat Stafford. E prima oară când aud pe 
cineva spunându-i rege băieţandrului York. i 

— El e noul rege, a răspuns omul cu siguranţă în glas. Il voi ruga să 
te ierte şi să-ți dea drumul acasă. Va fi îndurător, dar dacă lucrurile ar 
sta pe dos şi tu m-ai duce la regina ta şi la prințul tău, jur că n-aş 
rămâne în viaţă! Ea omoară prizonieri neînarmaţi - noi n-o facem. lar 
fiul ei e ceva de groază. 

— Hai să mergem atunci, a spus Stafford. 

Şi cei doi s-au alăturat şirului de oşteni Lancaster care aşteptau să-i 
ceară iertare noului rege şi să făgăduiască făţiş că n-or să mai ridice 
niciodată armele împotriva lui. Inaintea lor se aflau familii 
susținătoare ale Casei de Lancaster pe care Stafford le cunoştea de-o 
viaţă, între ele lordul Rivers şi fiul lui Anthony, cu capul plecat, tăcuţi 
sub povara ruşinii înfrângerii. Cât a aşteptat, Stafford şi-a curăţat 
sabia şi s-a pregătit s-o ofere învingătorului. Încă mai ningea şi rana 
de la picior îi zvâcnea în vreme ce se apropia încet de culmea 
dealului, unde stâlpul stindardului regal, acum gol, rămăsese în 
picioare, cu purtătorii de stindard Lancaster morţi în jurul lui şi cu 
băieţandrul York stând drept şi înalt deasupra lor. 


Soţul meu nu se întoarce din război ca un erou. Se întoarce în 
tăcere, fără istorisiri despre bătălie şi fără poveşti cavalereşti. II întreb 
de două sau de trei ori cum a fost, crezând că poate a fost ca bătăliile 
loanei - un război în numele Domnului, în numele regelui uns de 
Domnul -, nădăjduind că poate a văzut un semn ceresc, precum cei 
trei sori de deasupra victoriei Casei de York, ceva care să ne dea de- 
nţeles că Dumnezeu e de partea noastră, în ciuda piedicii înfrângerii. 


Dar el nu-mi spune nimic, nu vrea să-mi povestească nimic; se poartă 
ca şi cum războiul n-ar fi câtuşi de puţin un lucru glorios, ca şi cum n- 
ar însemna aflarea voii Domnului prin suferinţă. 

Imi spune, pe scurt, doar că regele şi regina au reuşit să fugă 
nevătămaţi împreună cu prinţul, alături de ei aflându-se capul casei 
mele, Henry Beaufort. Au fugit în Scoţia şi, fără îndoială, îşi vor pune 
pe picioare oştirea zdruncinată. Imi mai spune că Edward de York are 
pesemne norocul florii de măceş pe care o poartă pe blazon, căci s-a 
bătut în suferinţă şi negură la Mortimer's Cross, la deal şi în zăpadă la 
Towton şi a câştigat amândouă bătăliile, iar acum e încoronat regele 
Angliei în uralele tuturor. 


Petrecem vara liniştit, aproape ca şi cum ne-am ascunde. Soţul 
meu a fost iertat pentru că a luptat împotriva noului rege al Angliei, 
dar nu cred că va uita cineva că ne numărăm printre marile familii din 
tabăra Lancaster şi că eu sunt mama unui băiat cu drept la tronul 
pierdut. Henry merge la Londra ca să afle veşti şi-mi aduce un 
manuscris foarte frumos copiat al scrierii De imitatione Christi în 
franceză, gândindu-se că poate îl voi traduce în engleză, ca parte a 
studiilor mele. Ştiu că încearcă să-mi abată gândurile de la 
înfrângerea casei mele şi de la disperarea Angliei; îi mulţumesc pentru 
grijă încep să-l citesc, însă nu pot pune suflet în îndeletnicirea asta. 

Aştept veşti de la Jasper, dar îmi închipui că e cufundat în aceeaşi 
jale care mă întâmpină şi pe mine la deşteptare, în fiecare dimineaţă, 
chiar înainte de-a mă trezi pe deplin, în fiecare zi deschid ochii şi-mi 
dau seama, cu un junghi în inimă, că vărul meu regele se află în exil - 
cine ştie unde? - şi duşmanul nostru stă pe tronul lui. Imi petrec zilele 
în genunchi, însă Dumnezeu nu-mi trimite niciun semn cum că aceste 
vremuri au doar menirea de-a ne încerca şi că adevăratul rege îşi va 
recăpăta drepturile. Apoi, într-o dimineaţă, pe când mă aflu în curtea 
grajdurilor, soseşte un mesager plin de noroi şi murdar de praful 
drumului, călare pe un căluţ galic. Ştiu pe dată că-mi aduce în sfârşit 
veşti de la Jasper. 

Scrisoarea lui e scurtă, ca de obicei. 


William Herbert va primi toată Ţara Galilor, toate pământurile şi 
castelele mele, ca răsplată pentru că a trecut înapoi în tabăra 
York. Noul rege l-a făcut totodată baron. Mă va vâna aşa cum l- 
am vânat eu şi mă îndoiesc că voi fi grațiat de un rege bun la 
inimă, cum a fost el. Va trebui să plec din Ţara Galilor. Vii să-ți 
iei băiatul? Te voi aştepta la Castelul Pembroke o lună. Mai mult 
de atât nu voi putea zăbovi. 

J. 


Mă întorc iute spre rândaş. 

— Unde-i soţul meu, unde-i sir Henry? 

— A plecat călare pe câmpuri cu vechilul, milady, spune băiatul. 

— Inşeuează-mi calul, trebuie să-i vorbesc! 

Arthur, adus din grajd, îmi simte nerăbdarea şi scutură din cap în 
timp ce servitorii îşi fac de lucru cu hăţurile. 

— Hai, grăbiţi-vă! îi zoresc. 

_ De îndată ce Arthur e gata, sar în şa şi pornesc spre lanurile de orz. 
Imi văd soţul mergând călare pe marginea câmpului şi discutând cu 
vechilul; îl îmboldesc pe Arthur la un galop uşor şi-l ajung din urmă cu 
o grabă care îi face calul să se tragă într-o parte şi să tropăie în noroi. 

— Uşurel! strigă soţul meu trăgând de frâu. Ce s-a întâmplat? 

Drept răspuns, îi arunc scrisoarea şi-i fac semn vechilului să se 
îndepărteze, ca să nu poată auzi ce vorbim. 

— Trebuie să-l luăm pe Henry! Jasper ne aşteaptă la Castelul 
Pembroke. E silit să plece. Trebuie să mergem acolo! 

El se mişcă cumplit de încet. la scrisoarea şi o citeşte, apoi întoarce 
calul spre casă şi o citeşte iar, din mers. 

— Trebuie să plecăm neîntârziat! îi spun. 

— De îndată ce se va putea călători fără pericol. 

— Trebuie să-mi aduc fiul aici! Chiar Jasper îmi spune să merg să-l 
iau! 

— Judecata lui Jasper nu e dintre cele mai bune, după cum poate îţi 
dai seama acum, de vreme ce cauza lui e pierdută, iar el se 
pregăteşte să fugă în Franţa, Bretania sau Flandra, lăsându-ţi fiul fără 
tutore. 

— E silit să fugă! 

— Oricum ar fi, va pleca. Sfaturile lui nu au greutate. Voi strânge o 
gardă potrivită şi, dacă drumurile sunt destul de sigure, voi merge să-l 
aduc pe Henry. 

— Mergi tu?! 

Sunt atât de neliniştită pentru soarta fiului meu încât uit să-mi 
ascund disprețul din glas. 

— Da, chiar eu. Mă crezi prea decrepit ca să străbat călare drumul 
până-n Ţara Galilor în grabă? 

— S-ar putea să fie soldaţi pe drum! Oştirea lui William Herbert va 
păzi drumurile! Sunt şanse mari să le ieşi în cale. 

— Atunci va trebui să nădăjduim că anii mei venerabili şi părul meu 
cărunt mă vor feri de primejdii, răspunde el zâmbind. 

Nici măcar n-aud gluma. 

— Trebuie să răzbaţi, altminteri Jasper îmi va lăsa băiatul singur la 
Pembroke şi Herbert îl va lua! 

— Ştiu. 

Intrăm în curtea grajdurilor şi el schimbă încet câteva vorbe cu 


Graham, maestrul lui de călărie. În clipa următoare, toţi soldaţii din 
gardă dau năvală din casa noastră şi din curtea grajdurilor, iar 
clopotul capelei bate ca să-i cheme pe arendaşi la arme. Totul se face 
cu asemenea iuţeală şi temeinicie, încât bag de seamă pentru prima 
oară că soţul meu îşi struneşte bine oamenii. 

— Pot să vin şi eu? îl întreb. Te rog, soţul meu! E fiul meu, vreau să- 
Il aduc acasă în siguranţă! 

Pare îngândurat. 

— Va fi un drum greu. 

— Ştii că sunt puternică. 

— Ar putea să se ivească primejdii. Graham spune că nu sunt oştiri 
prin preajmă, dar va trebui să străbatem cea mai mare parte din 
Anglia şi aproape toată Ţara Galilor. 

— Nu mă tem, şi mă voi supune poruncilor tale. 

El tace câteva clipe. 

— Te rog fierbinte! Soţul meu, suntem căsătoriţi de trei ani şi 
jumătate şi nu ţi-am cerut niciodată nimic. 

El încuviinţează din cap. 

— Prea bine. Poţi veni şi tu. Du-te şi împachetează-ţi lucrurile! Poţi 
lua cu tine doar o desagă. Dă poruncă să mi se pună şi mie un rând de 
haine. Dă poruncă să se pregătească provizii pentru cincizeci de 
oameni. 

Dacă aş conduce casa, aş face eu însămi asta, dar sunt încă slujită 
ca un oaspete. Aşa că descalec, merg la mai-marele peste servitori şi-i 
spun că stăpânul lui, eu şi garda plecăm într-o călătorie şi vom avea 
nevoie de mâncare şi băutură. Apoi le poruncesc servitoarei mele şi 
servitorului lui Henry să împacheteze o desagă pentru amândoi, după 
care mă întorc în curtea grajdurilor să aştept. 

Totul e gata într-un ceas; soţul meu iese din casă cu mantia de 
călătorie pe braţ. 

— Ai o mantie groasă? mă întreabă. Nu, aşa mă gândeam şi eu. 
Poţi s-o iei pe asta, iar eu voi folosi una veche. la-o, leag-o de şa. 

Arthur stă neclintit când încalec, de parcă ar şti că avem treabă. 
Soţul meu îşi mână calul lângă al meu. 

— Dacă zărim vreo oştire, Will şi fratele lui te vor duce în altă parte. 
Vei face aşa cum îţi vor cere ei. Au poruncă să te aducă acasă ori la 
cea mai apropiată casă sigură cât de iute pot. Sarcina lor e să te 
ferească de primejdii; vei face aşa cum spun ei. 

— Nu şi dacă e oştirea noastră, îi atrag luarea-aminte. Dacă ne 
întâlnim pe drum cu oştirea reginei? 

El se strâmbă şi răspunde scurt: 

— Nu vom vedea oştirea reginei. Regina nu are cu ce să plătească 
măcar un arcaş, darămite o oştire. N-o vom mai vedea până nu 
reuşeşte să facă o alianţă cu Franţa. 


— Ei bine, făgăduiesc, spun făcând un semn din cap spre Will şi 
spre fratele lui. Voi merge cu ei când mă vei înştiinţa că trebuie. 

Soţul meu încuviinţează din cap, mohorât la faţă, apoi îşi întoarce 
calul aşa încât să se afle în fruntea micii noastre gărzi - vreo cincizeci 
de oameni călare, înarmaţi doar cu o mână de săbii şi câteva securi - 
şi ne conduce la drum spre apus, către Ţara Galilor. 


Ne trebuie mai bine de zece zile, călărind întins în fiecare din ele, 
ca să ajungem. Mergem spre apus pe drumuri proaste, ocolind oraşul 
Warwick şi luând-o peste câmpuri ori de câte ori putem, de teamă să 
nu ne întâlnim cu vreo oştire - orice fel de oştire, prietenă sau 
duşmană. In fiecare seară trebuie să mergem într-un sat, într-o 
cârciumă sau într-o abație şi să găsim pe cineva care să ne 
călăuzească a doua zi. Ne aflăm în inima Angliei şi puţini oameni 
cunosc ţinutul de dincolo de hotarele parohiei lor. Soţul meu trimite 
cercetaşi cu vreo milă şi jumătate înaintea noastră, cu poruncă aspră 
ca, dacă văd vreun soldat din vreo armată, să se întoarcă în galop ca 
să ne prevină, noi urmând să ieşim de pe drum şi să intrăm în pădure, 
ca să ne ascundem. Nu-mi vine să cred că trebuie să ne ascundem, 
chiar şi de propria noastră oştire! Facem parte din Casa de Lancaster, 
însă armata Lancaster pe care a abătut-o regina asupra propriei sale 
ţări a scăpat cu totul din frâu. in unele nopţi, soldaţii trebuie să 
doarmă în vreun hambar, în vreme ce Henry şi cu mine cerem 
găzduire într-o casă de fermier. În alte nopţi luăm o cameră la un han 
de pe drum, iar într-o seară suntem găzduiţi la o abație unde există 
zeci de odăi de oaspeţi şi unde călugării sunt obişnuiţi să servească 
mici oştiri aflate în marş între o bătălie şi alta. Nici măcar nu suntem 
întrebaţi pe care lord îl slujim, însă văd că în biserică nu e lăsat la 
vedere pic de aur sau de argint. Pesemne că şi-au îngropat odoarele 
în vreo ascunzătoare şi se roagă să vină iarăşi vremuri de pace. 

Nu mergem la marile reşedinţe şi nici la castelele pe care le vedem 
uneori pe dealuri, cu faţada spre drum, sau adăpostite de păduri dese. 
Victoria Casei de York e atât de deplină încât nu îndrăznim să dăm de 
veste că mergem să-l salvăm pe fiul meu, moştenitor al Casei de 
Lancaster. Acum înţeleg ce a încercat să-mi spună mai demult soţul 
meu Henry: că ţara noastră e vătămată nu doar de război, ci şi de 
ameninţarea necontenită a războiului. Familii care au fost prietene şi 
vecine ani la rând se ocolesc acum înfricoşate, chiar şi eu, în drum 
spre ţinutul aflat altădată în stăpânirea întâiului meu soţ, al cărui 
nume e iubit şi azi, mă tem să întâlnesc pe cineva care ar putea să 
mă ţină minte. 

Pe drum, când sunt istovită şi mă dor toate oasele, aflu că Henry 
Stafford ţine la mine, fără să facă mare zarvă sau să-mi dea de înţeles 
că sunt o femeie slabă şi n-ar fi trebuit să vin. Mă dă jos de pe cal 


când oprim să ne odihnim şi se îngrijeşte să am vin şi apă. Când 
poposim să cinăm îmi aduce cu mâna lui mâncarea, chiar înainte să 
fie el servit, iar apoi îşi întinde mantia ca să-mi fie culcuş, mă 
înveleşte şi mă pune să mă odihnesc. Avem noroc cu vremea: pe 
timpul călătoriei noastre nu plouă deloc. Dimineaţa călăreşte alături 
de mine şi mă învaţă cântecele pe care le cântă soldaţii: melodii 
deşucheate, la care născoceşte versuri noi pentru mine. 

Mă face să râd cu cântecele lui prosteşti şi-mi povesteşte despre 
copilăria lui ca mezin al vestitei case Stafford şi cum tatăl lui l-a 
hărăzit Bisericii, iar el s-a rugat să-l cruţe. Părinţii au refuzat să 
renunţe la planul lor, până când el i-a spus preotului că se teme că e 
posedat de diavol, iar atunci neliniştea lor pentru starea sufletului său 
a fost atât de mare, încât au renunţat la gândul de a-l încredința 
preoţiei. 

li povestesc la rândul meu cum am vrut să fiu o sfântă şi cât de 
bucuroasă am fost când am văzut că am genunchi de sfântă, iar lucrul 
ăsta îl face să râdă tare, îşi lasă mâna peste a mea, care ţine hăţurile, 
îmi spune că sunt o copilă iubită, numai a lui. 

L-am crezut laş când n-a vrut să plece la război şi când s-a întors 
atât de tăcut de pe câmpul de luptă, dar m-am înşelat. E un om foarte 
prevăzător şi nu crede din toată inima în nimic. N-a vrut să fie preot, 
pentru că nu se putea dărui pe de-a-ntregul lui Dumnezeu. Se bucura 
că nu e primul născut, căci nu voia să fie duce şi capul unei familii 
atât de însemnate. Face parte din Casa de Lancaster, însă nu o place 
pe regină şi se teme de ea. E duşmanul Casei de York, dar îl 
preţuieşte pe Warwick şi admiră curajul băieţandrului de York şi şi-a 
predat sabia în mâinile lui. Nici n-ar visa să plece în exil, ca Jasper; îi 
place prea mult căminul lui. Nu se ia după niciun lord, ci gândeşte 
singur şi acum înţeleg încotro bate când spune că nu e un ogar care 
să chelălăie când vânătorul suflă din corn. Cumpăneşte totul în lumina 
a ceea ce ar putea fi drept şi a ceea ce ar putea fi cel mai bine pentru 
el însuşi, pentru familia lui, pentru aliaţii lui şi chiar pentru ţara lui. Nu 
e omul care să se dăruiască cu uşurinţă. Nu ca Jasper. Nu e omul 
potrivit pentru aceste vremuri ale pasiunii şi ale firilor înfierbântate. 

— Puţină prevedere, spune el zâmbindu-mi în timp ce Arthur 
pleoscăie netulburat prin apa marelui vad de pe râul Severn, poarta 
spre Ţara Galilor. Ne-am născut în vremuri grele, când bărbatul şi 
chiar şi femeia trebuie să-şi aleagă singuri drumul, trebuie să aleagă 
cui să-i fie loiali. Cred că e bine să înaintăm cu grijă şi să gândim 
înainte de-a face ceva. 

— Eu am socotit întotdeauna că omul trebuie să facă ceea ce e 
drept. Şi nimic altceva. 

— Da, dar să nu uităm că voiai să fii sfântă, răspunde el zâmbind. 
Acum eşti mama unui copil; acum trebuie să ţii seamă nu doar de 


ceea ce e drept să faci, ci şi dacă acel lucru poate să-ţi ofere 
siguranţă, ţie şi fiului tău. Vei vrea mai mult decât orice pe lume să-ți 
păzeşti copilul de primejdii. Siguranţa fiului tău s-ar putea să însemne 
pentru tine mai mult decât voia Domnului. 

Preţ de o clipă, vorbele lui mă nedumeresc. 

— Dar, negreşit, Dumnezeu vrea ca fiul meu să fie în siguranţă! Fiul 
meu e fără de păcat şi descinde din spiţa regească. Face parte din 
adevărata casă regală. Negreşit, Dumnezeu vrea ca el să fie în 
siguranţă, pentru a sluji Casa de Lancaster! Ceea ce vreau eu şi ceea 
ce vrea Dumnezeu trebuie să fie unul şi acelaşi lucru. 

— Chiar crezi că Dumnezeu, în cerul lui, cu toţi îngerii, aflat acolo 
de la începuturile timpului şi privind spre ziua Judecăţii de Apoi, se 
uită într-adevăr în jos la întreaga lume şi vă vede, pe tine şi pe micul 
Henry Tudor, şi spune că orice alegi să faci e voia Lui? 

Simt că undeva în vorbele lui se strecoară o blasfemie. Răspund 
nesigură: g 

— Da, asta cred. Însuşi Isus Cristos m-a încredinţat că sunt la fel de 
prețioasă precum crinii câmpului. 

— Aşa şi eşti, răspunde el cu un zâmbet, de parcă m-ar mângâia cu 
o poveste. 

Asta mă amuţeşte şi mă face să mă gândesc de-a lungul restului 
călătoriei din ziua aceea. 

— la spune-mi, crezi că sunt mulţi oameni ca tine, care nu şi-au 
dăruit inima unei tabere sau celeilalte? întreb în seara aceea, când mă 
ajută să descalec în curtea unui mic han murdar de pe drumul spre 
Cardiff. 

El bate uşor cu palma gâtul întunecat al lui Arthur. 

— Cred că cei mai mulţi oameni aleg să urmeze casa care le poate 
făgădui pace şi siguranţă. Există credinţa faţă de rege, fără îndoială; 
nimeni nu poate tăgădui că regele Henric e regele încoronat al Angliei. 
Dar dacă nu e în stare să domnească? Dacă se îmbolnăveşte iar şi nu 
poate face nimic? Dacă e la porunca reginei? Dacă ea e sfătuită prost? 
Cum poate fi o crimă să-l vrei în locul lui pe următorul moştenitor? 
Dacă pretendentul este şi el din spiţa regească? Dacă-i e rudă 
apropiată, văr? Dacă are drepturi tot atât de întemeiate la tron ca şi 
Henric? 

Sunt atât de istovită încât mă sprijin de greabănul mare al lui 
Arthur, iar atunci soţul meu mă trage spre el şi mă cuprinde în braţe. 

— Nu-ţi mai face griji în legătură cu asta acum. Cel mai însemnat 
lucru e să-l luăm pe băiatul tău şi să ne încredinţăm că e în siguranţă. 
După aceea te vei putea gândi cine aţi vrea, Dumnezeu şi cu tine, să 
cârmuiască regatul. 


În cea de-a zecea dimineaţă a călătoriei noastre, mergând de-acum 


pe drumeaguri înguste şi pietroase, printr-un ţinut muntos înalt, soţul 
meu îmi spune: 

— Ar trebui să ajungem pe la amiază. 

Imi scapă un icnet la gândul că-mi voi revedea băiatul atât de 
curând. Trimitem cercetaşi înainte, spre castel, ca să vadă dacă ne 
putem apropia fără nicio primejdie. Totul pare liniştit. Aşteptăm într- 
un loc unde nu putem fi văzuţi şi soţul meu îmi arată că porţile 
castelului sunt deschise, iar podul mobil - coborât şi, pe când privim, 
o fată iese cu un cârd de gâşte şi le mână către râu. 

— Pare să fie sigur, spune prevăzător soţul meu. 

Descalecă, mă ajută să cobor din şa şi mergem împreună pe malul 
celălalt al râului. Gâştele înoată în apă, iar câteva îşi vâră pliscul 
galben în mâl; fata şade pe mal şi frământă între degete o bucată de 
dantelă. 

— Fată, cine-i stăpânul castelului? o întreabă soţul meu. 

La auzul vocii lui, ea tresare, se ridică iute în picioare şi-i face o 
reverență. 

— A fost contele de Pembroke, dar el a fugit la război, răspunde 
fata atât de tărăgănat încât abia-i pot desluşi vorbele. 

— A pus cineva stăpânire pe castel de la plecarea lui? 

— Ntt, nădăjduim numai să se-ntoarcă. Ştiţi unde-i, domnule? 

— Nu ştiu. Băiatul cel mic e în castel? 

— Micul conte? Da, i-acolo. Eu ţin şi găini şi-i trimit în fiece 
dimineaţă un ou bun, atunci ouat. 

— Chiar? o întreb, neizbutind să-mi ţin încântarea în frâu. Mănâncă 
un ou proaspăt în fiecare dimineaţă la micul dejun? 

— O, da! Şi se zice că-i place o felie de pui fript la cină. 

— Câţi soldaţi sunt în gardă? ne întrerupe soţul meu. 

— O sută, spune fata. Da’ de trei ori pe-atâţia au plecat la luptă cu 
Jasper Tudor şi nu s-au mai întors. Se zice că a fost o înfrângere 
groaznică. Se zice că Dumnezeu a pus pe cer trei sori, ca să-i 
blesteme pe băieţii noştri, şi acuma cei trei fii York or să ne blesteme 
ţara! 

Soţul meu îi aruncă un ban peste apă, iar fata îl prinde cu mâini 
lacome. Ne întoarcem la locul de la cotul drumului unde sunt ascunşi 
oamenii noştri şi încălecăm. Soţul meu le porunceşte să desfăşoare 
flamurile şi înaintăm la pas, oprindu-ne când ne poruncește el. 

— Nu vrem să fim întâmpinați cu un val de săgeți, îmi spune el. Tu, 
Will şi Stephen mergeţi la coada grupului, ca să fiţi mai în siguranţă. 

Ard de nerăbdare să intru în castelul care mi-a fost cândva cămin, 
dar fac cum îmi porunceşte şi înaintăm încet, până ni se strigă 
ameninţător de pe zidurile castelului să spunem cine suntem; auzim 
în acelaşi timp huruitul lanţului şi bariera-ghilotină coboară zăngănind. 
Soţul meu şi purtătorul lui de stindard se apropie de poartă şi-i strigă 


străjerului de pe zidul castelului numele noastre, iar atunci bariera- 
ghilotină se ridică scârţâind şi intrăm în curte. 

Arthur se duce pe dată la vechea lespede de încălecat, iar eu cobor 
din şa fără ajutor şi las hăţurile. Se îndreaptă imediat spre fostul lui 
grajd, ca şi cum ar fi rămas calul de luptă al lui Owen Tudor. Rândaşul 
scoate un strigăt de uimire când îl vede; eu mă duc repede la uşa din 
faţă, iar majordomul o deschide larg, mă recunoaşte, cu toate că 
acum sunt mai înaltă, şi se înclină în faţa mea: 

— Milady! N 

— Unde-i fiul meu? îl întreb. In odăile copilului? 

— Da. Spun îndată să vi-l aducă. 

— Merg eu sus, răspund şi, fără să mai aştept, urc scările în fugă şi 
dau buzna în odaia lui. 

Henry ia cina. | s-a aşternut masa cu lingură şi cuţit, şade în capul 
mesei şi e servit aşa cum se cuvine, aşa cum trebuie servit un conte. 
intoarce căpşorul la intrarea mea şi mă priveşte fără să mă 
recunoască. Părul lui cârlionţat e şaten, ca al unui murg mai deschis la 
culoare, cum spunea Jasper; ochii îi sunt căprui. Faţa lui şi-a păstrat 
rotunjimea de prunc, dar nu mai e prunc, ci băiat, un băieţel de patru 
ani. 

Se dă jos de pe scaun - trebuie să folosească stinghiile ca pe nişte 
trepte - şi se apropie de mine. Se înclină - a fost bine educat - şi 
rosteşte cu un glas uşor tărăgănat: 

— Fiţi bine-venită, doamnă, la Castelul Pembroke! Eu sunt contele 
de Richmond. 

Mă las în genunchi, ca să ajung cu faţa la aceeaşi înălţime cu a lui. 
Tânjesc din adâncul sufletului să-l cuprind năvalnic în braţe, dar nu 
trebuie să uit că pentru el sunt o străină. 

— Cred că unchiul tău Jasper ţi-a vorbit despre mine, îi spun. 

Faţa i se luminează de bucurie. 

— E aici? E în siguranţă? 

Clatin din cap. 

— Nu, îmi pare rău. Cred că e în siguranţă, dar nu-i aici. 

li tremură buzele. Mă tem atât de tare că va plânge încât întind 
mâna spre el, dar îşi îndreaptă îndată spinarea şi văd cum i se 
încordează fălcile, semn că-şi înăbuşă lacrimile. Îşi muşcă buza de jos. 

— Se va întoarce? 

— Sunt încredinţată că da. Curând. 

Incuviinţează tăcut, clipeşte şi o lacrimă i se rostogoleşte pe obraz. 

— Sunt mama ta, lady Margaret, îl înştiinţez. Am venit să te iau 
acasă la mine. 

— Sunteţi mama mea? 

Dau să zâmbesc, însă îmi scapă un suspin. 

— Da. Am călătorit aproape zece zile călare, ca să vin la tine şi să 


mă încredinţez că eşti în siguranţă. 

— Sunt în siguranţă, răspunde el solemn. Aştept doar să vină acasă 
unchiul Jasper. Nu pot veni cu voi. El mi-a spus să rămân aici. 

Uşa din spatele meu se deschide şi Henry intră tăcut. 

— El e soţul meu, sir Henry Stafford, îi spun fiului meu. 

Băiatul se depărtează de masă şi se înclină. Jasper l-a educat bine. 
Soţul meu îşi ascunde zâmbetul şi se înclină ceremonios la rândul lui. 

— Fiţi bine-venit la Castelul Pembroke, domnule. 

— ţi mulţumesc, răspunde soţul meu, apoi îmi aruncă o privire, 
zărindu-mi lacrimile din ochi şi faţa îmbujorată. Totul e bine? 

Fac un gest neputincios cu mâna, ca pentru a spune că da, totul e 
bine, mai puţin faptul că fiul meu se poartă cu mine ca un străin 
politicos şi singurul om pe care vrea să-l vadă e Jasper, care e un 
trădător dovedit şi în exil pe viaţă. Soţul meu dă din cap, cu aerul că 
înţelege toate astea, şi apoi se întoarce spre fiul meu. 

— Oamenii mei au venit călare tocmai din Anglia şi au cai grozav de 
buni. Mă întreb dacă ai vrea să-i vezi în şa înainte să fie duşi caii la 
păşune. 

Henry se luminează pe dată. 

— Câţi oameni? 

— Cincizeci de gărzi înarmate, câţiva servitori şi cercetaşi. 

Henry încuviinţează. Băiatul ăsta s-a născut într-o ţară aflată în 
război şi a fost crescut de unul dintre cei mai mari comandanţi ai 
casei noastre. E mult mai dornic să cerceteze trupele decât să-şi ia 
cina. 

— Mi-ar plăcea să-i văd. Mă duc să-mi iau haina. 

Intră în odaia lui personală şi-l auzim strigându-şi dădaca să-i aducă 
haina cea mai bună, pentru că merge să cerceteze garda mamei sale. 
Henry îmi zâmbeşte şi spune: 

— Simpatic băieţaş. 

— Nu m-a recunoscut! zic înăbuşindu-mi lacrimile, însă tremurul 
vocii mă trădează. Habar n-are cine sunt. Nu-s decât o străină pentru 
el! 

— Fireşte, dar va învăţa, răspunde liniştitor Henry. Va ajunge să te 
cunoască. Poţi să-i fii mamă. Are doar patru ani; ai pierdut numai trei 
ani din viaţa lui, o poţi lua de la capăt cu el. Şi a fost crescut şi educat 
bine. 

— E băiatul lui Jasper până-n măduva oaselor! strig plină de 
gelozie. 

Henry îmi aşază mâna pe braţul lui. 

— lar acum îl vei face al tău. După ce-mi vede oamenii, arată-i-l pe 
Arthur şi spune-i că a fost calul de luptă al lui Owen Tudor, dar acum e 
al tău. Vei vedea, va vrea să ştie totul despre asta şi vei putea să-i 
spui tot felul de poveşti. 


Mă aşez în tăcere pe un jilţ în odaia copilului în vreme ce Henry e 
pregătit de culcare. Mai-marea peste odăile copiilor e tot femeia luată 
în slujbă de Jasper când s-a născut fiul meu; ea l-a îngrijit toată viaţa. 
Simt că ard de invidie faţă de felul degajat în care se poartă cu el, faţă 
de felul prietenesc în care-l ia pe genunchi şi-l dezbracă de cămaşă, 
faţă de felul familiar în care-l gâdilă pe când îl îmbracă în cămaşa de 
noapte şi-l mustră că se zbate ca un ţipar din râul Severn. El e 
încântător de în largul lui cu ea, dar din când în când îşi aduce aminte 
de prezenţa mea şi-mi aruncă un mic surâs timid, ca acela oferit de un 
copil politicos unui străin. 

— Aţi vrea să-l auziţi cum îşi face rugăciunile? mă întreabă femeia 
când el intră în odaia de culcare. 

Inciudată, pe locul al doilea, o urmez ca să-l văd cum 
îngenunchează la picioarele patului cu baldachin, îşi împreunează 
mâinile şi rosteşte Tată/ nostru şi rugăciunile de seară. Ea îmi întinde 
o carte de rugăciuni prost copiată, din care citesc rugăciunea scurtă 
de zi şi rugăciunea pentru seară şi-l aud îngânând cu glas subţire 
„Amin”. Apoi îşi face cruce, se ridică şi se duce la ea să-şi primească 
binecuvântarea. Ea face un pas în spate şi-i arată printr-un semn că 
trebuie să îngenuncheze dinaintea mea. Văd cum i se lasă în jos 
colţurile gurii, dar îngenunchează ascultător dinaintea mea, iar eu îmi 
las mâna pe creştetul lui şi spun: 

— Domnul să te binecuvânteze şi să te apere, fiule! 

El se ridică, apoi fuge şi se aruncă în pat, săltând pe el până când 
ea dă cearşaful la o parte, îl înveleşte bine şi la urmă se apleacă şi-l 
sărută cu o mişcare firească, făcută pe negândlite. 

Stângace, o străină în odaia lui, nesigură dacă sunt bine-venită, mă 
apropii de patul lui şi mă aplec. Îl sărut. Are obrazul cald, pielea îi 
miroase ca o pâinică abia scoasă din cuptor şi e tare ca a unei piersici 
calde. 

— Noapte bună, îi spun din nou. 

Mă retrag de lângă pat. Femeia mută lumânarea departe de 
perdele şi-şi trage jilţul lângă foc. Va sta cu el până adoarme, cum 
face în fiecare seară, cum a făcut în fiecare seară de la naşterea lui. A 
adormit în scârţâitul tălpigelor balansoarului ei şi cu imaginea 
liniştitoare a chipului ei iubit în lumina focului. N-am nimic de făcut 
aici; fiul meu n-are câtuşi de puţin nevoie de mine. 

— Noapte bună, repet şi ies fără zgomot din odaia lui. 

inchid uşa odăii sale personale şi mă opresc în capul scării de 
piatră. Sunt gata să cobor în căutarea soţului meu, când aud o uşă 
deasupra mea, sus în turn, deschizându-se încet. E o uşă ce dă afară, 
pe acoperiş, unde Jasper obişnuia să urce uneori ca să privească 
stelele sau, în vremurile grele, să scruteze ţinutul în căutarea vreunei 


oştiri duşmane. Primul meu gând e că Herbert cel Negru a strecurat 
pe cineva în Castelul Pembroke şi că acel om coboară scara cu cuțitul 
scos din teacă, pregătindu-se să-şi lase oamenii să intre pe poarta 
fortificată. Mă lipesc de uşa odăii de dormit a lui Henry, gata să dau 
buzna înăuntru şi să trag zăvorul. Trebuie să-l feresc de primejdie. Pot 
să dau alarma de la fereastra odăii lui de dormit. Mi-aş da viaţa pentru 
el! 

Aud un pas uşor, apoi uşa ce dă spre acoperiş închizându-se, apoi o 
cheie răsucită în broască, şi-mi ţin răsuflarea ca să nu se audă altceva 
în afară de pasul uşor care-mi spune că un om, nu se ştie cine, 
coboară fără zgomot scara de piatră în spirală a turnului. 

Dintr-odată, ca şi cum l-aş putea recunoaşte după pas, ştiu că e 
Jasper, aşa că ies din umbră şi şoptesc: 

— Jasper! O, Jasper! 

El coboară ultimele trei trepte dintr-un salt, mă cuprinde în braţe şi 
mă strânge la piept, pe când braţele mele îi înlănţuie spatele lat şi ne 
agăţăm unul de altul, ca şi cum n-am putea îndura să ne dăm drumul. 
Mă trag puţin înapoi ca să-l pot privi, iar în clipa aceea gura lui se 
lipeşte de-a mea şi mă sărută şi o dorinţă şi o ardoare atât de mari îmi 
străbat trupul încât mi se pare că e ca atunci când te rogi şi 
Dumnezeu răspunde dintr-un stâlp de foc. 

Gândul la rugăciune mă face să mă desprind de el gâfâind, iar el 
îmi dă drumul îndată. 

— Imi pare rău. 

— Nu! 

— Credeam că eşti la cină sau pe veranda închisă. Voiam să vin la 
tine şi la soţul tău fără zgomot. 

— Am stat cu băiatul meu. 

— S-a bucurat să te vadă? 

Fac un mic gest. p 

— Se gândeşte mai mult la tine. li e dor de tine. De când eşti aici? 

— Sunt în ținut de aproape o săptămână. N-am vrut să vin la castel 
de frica iscoadelor lui Herbert. N-am vrut să-l aduc pe capul nostru. 
Aşa că m-am ascuns pe dealuri, aşteptându-te să vii. 

— Am venit cât de iute am putut. O, Jasper, chiar trebuie să pleci? 

Braţul lui îmi înlănţuie iarăşi talia şi nu mă pot abţine: mă sprijin de 
el. Sunt mai înaltă acum, capul mi se odihneşte pe umărul lui. Simt că 
mă potrivesc cu el, ca şi cum trupul lui ar fi o sculptură cioplită în aşa 
fel încât să se potrivească cu al meu. Simt că mă voi zvârcoli de 
durere toată viaţa dacă vom fi despărțiți. 

— Margaret, iubirea mea, trebuie să plec! spune el simplu. S-a pus 
un preţ pe capul meu şi între Herbert şi mine e o duşmănie aprigă. 
Dar mă voi întoarce! Voi pleca în Franţa sau în Scoţia, voi strânge 
soldaţi pentru adevăratul rege şi mă voi întoarce cu o armată. Poţi fi 


încredinţată! Mă voi întoarce şi castelul ăsta va fi din nou al meu, 
când Casa de Lancaster se va afla iarăşi pe tron şi vom fi învins. 

Imi dau seama că mă agăţ de el; îmi descleştez mâinile de pe haina 
lui, fac un pas îndărăt şi mă silesc să-l las să plece. Depărtarea pe 
care o pun între noi, nu mai mult decât un pas, e un gol de neîndurat. 

— Dar tu ce faci, îţi e bine? (Ochii lui albaştri şi direcţi îmi 
cercetează faţa, coboară încet pe trupul meu.) Copii? 

— Nu, răspund scurt. Nu pare să se întâmple. Nu ştiu de ce. 

— Se poartă bine cu tine? 

— Da. Imi dă voie să organizez capela cum doresc şi mă lasă să 
studiez. Imi dă o sumă generoasă din venitul pământurilor mele. Ba 
chiar îmi aduce cărţi şi mă ajută la latină. 

— Un adevărat răsfăţ, spune el solemn. 

— Păi, pentru mine este. 

— Cum se înţelege cu regele Edward? Te pândeşte vreun pericol? 

— Nu cred. A luptat pentru regele Henric la Towton... 

— A mers la război?! 

Sunt cât pe ce să chicotesc. N 

— Da, şi nu cred că i-a plăcut prea mult. Insă a fost iertat şi iertarea 
lui ar trebui să mă cuprindă şi pe mine. II vom lua pe Henry cu noi şi 
vom trăi paşnic. Când adevăratul rege va recăpăta ce i se cuvine de 
drept, vom fi pregătiţi. Mă îndoiesc că York îşi va bate capul cu noi. De 
bună seamă, are duşmani mai mari. Sir Henry nu joacă un rol 
însemnat în treburile lumii; îi place să stea acasă liniştit. De bună 
seamă, a izbutit să fie atât de lipsit de însemnătate, încât nimeni nu 
se va obosi cu noi. 

Jasper zâmbeşte cu gura până la urechi - un bărbat tânăr, născut 
ca să joace un rol în treburile de seamă ale lumii, căruia îi e cu 
neputinţă să stea acasă liniştit. 

— Poate. Oricum, mă bucur că vă va feri de primejdii, pe tine şi pe 
băiat, cât sunt plecat. 

Nu pot să nu fac un pas către el şi să nu-l apuc din nou de piepţii 
hainei, ca să-l pot privi deschis în faţă. Braţul lui îmi înlănţuie mijlocul 
şi mă trage mai aproape. 

— Jasper, cât vei lipsi? 

— Mă întorc de îndată ce reuşesc să adun o oştire care să poată 
recâştiga Ţara Galilor pentru rege, îmi făgăduieşte el. Acestea sunt 
pământurile mele şi cauza mea. Tatăl meu a murit pentru ele, la fel şi 
fratele meu; nu voi lăsa ca moartea lor să fie zadarnică! 

Încuviinţez în tăcere. Îi simt prin haină căldura puternică a trupului. 

— Să nu te laşi amăgită că York e adevăratul rege, mă previne el 
într-o şoaptă poruncitoare. Indoaie genunchii, pleacă-ţi capul şi 
zâmbeşte, dar să ţii minte mereu că Lancaster e casa regală şi că, 
atâta vreme cât regele e în viaţă, avem un rege. Atâta vreme cât 


prinţul Edward e în viaţă, avem un prinţ de Wales şi atâta vreme cât 
fiul tău e în viaţă, avem un moştenitor al tronului. Rămâi credincioasă 
Casei de Lancaster! 

— Sunt şi voi fi mereu, îi şoptesc. Pentru mine nu va exista 
niciodată altul decât... 

Un zăngănit venit de jos, din puţul scării, ne face pe amândoi să 
tresărim şi-mi aminteşte că ar trebui să fiu la cină. 

— Vii să mănânci cu noi? 

El clatină din cap. g 

— E mai bine să nu fiu văzut. In clipa în care află că sunt aici, 
Herbert va înconjura castelul şi nu vreau ca tu şi băiatul să fiți în 
pericol. Mi se va trimite ceva de mâncare în odăile copilului, iar după 
cină mă voi întâlni cu tine şi cu soţul tău pe veranda închisă şi mâine- 
dimineaţă voi pleca. 

Imi încleştez mai tare pumnii pe haina lui. 

— Atât de curând? Nu se poate să pleci atât de curând! Abia am 
apucat să te văd! Henry va vrea să te vadă! 

— Trebuie să plec; cu cât rămân mai mult, cu atât te afli în pericol 
mai mare şi cu atât e mai probabil să fiu prins. Acum, că băiatul e în 
grija ta, pot să plec de lângă el cu inima împăcată. 

— Şi de lângă mine poţi să pleci? 

El zâmbeşte în felul lui strâmb. 

— Ah, Margaret, de când te cunosc ai fost mereu soţia altui bărbat! 
Se dovedeşte că sunt un îndrăgostit de felul celor de la curte. 
Trubadurul unei doamne aflate departe. Nu cer decât un zâmbet şi să 
mă pomeneşti în rugăciunile tale. Iubesc de la depărtare. 

— Dar de data asta va fi de la foarte mare depărtare! răspund 
copilăreşte. 

Tăcut, ridică cu blândeţe un deget spre obrazul meu şi şterge 
lacrima singuratică. 

— Cum voi trăi fără tine? şoptesc. 

— Nu pot face nimic care să te dezonoreze, spune el cu blândeţe. 
Adevărat, Margaret, n-aş putea! Eşti văduva fratelui meu şi fiul tău 
poartă un nume măreț. Trebuie să te iubesc şi să te slujesc, iar în 
clipa asta te slujesc cel mai bine plecând şi adunând o oştire ca să iau 
din nou în stăpânire pământurile fiului tău şi să-i apăr pe cei care-i 
tăgăduiesc casa. 

Sunetul trâmbiţei ce vesteşte că va fi servită cina răsună în puţul 
de piatră al scării, făcându-mă să tresar. 

— Du-te, spune Jasper. Mă voi întâlni cu tine şi cu soţul tău pe 
verandă mai târziu. Poţi să-l înştiinţezi că sunt aici. 

Mă împinge uşurel şi pornesc pe scări în jos. Uitându-mă în urmă, îl 
văd că intră în odăile copilului. Imi dau seama că are încredere să-şi 
pună viaţa în mâinile dădacei lui Henry şi că s-a dus să stea lângă 


băiatul meu adormit. 


După cină, Jasper ni se alătură pe veranda acoperită. 

— Voi pleca mâine-dimineaţă devreme, ne înştiinţează el. Sunt aici 
nişte oameni în care am încredere că mă vor duce până la Tenby. 
Acolo mă aşteaptă o corabie. Herbert mă caută prin partea de 
miazănoapte a Ţării Galilor; n-are cum să ajungă la vreme, chiar dacă 
află că sunt aici. 

li arunc o privire soţului meu şi întreb: 

— Putem veni cu tine, să te petrecem? 

Jasper aşteaptă cuviincios să hotărască soţul meu. 

— Cum doreşti, răspunde sir Henry nepăsător. Dacă Jasper e 
încredinţat că nu-i niciun pericol. Pe băiat l-ar putea ajuta să te vadă 
plecând în siguranţă; pesemne că-ţi va duce grozav dorul. 

— Nu-i cine ştie ce pericol, spune Jasper. Credeam că Herbert e pe 
urmele mele, dar s-a luat după o urmă greşită. 

— Atunci ne vedem în zori, încheie politicos soţul meu, după care 
se ridică în picioare şi-mi întinde mâna. Haide, Margaret! 

Şovăi. Vreau să rămân lângă foc cu Jasper. El pleacă mâine şi nu 
vom mai petrece nici măcar o clipă singuri. Mă mir că soţul meu nu 
vede asta şi nu înţelege că poate vreau să petrec ceva vreme singură 
cu acest prieten al meu din copilărie, cu tutorele fiului meu. 

Zâmbetul lui ostenit mi-ar fi spus - dacă m-aş fi uitat la el - că 
înţelege pe deplin şi chiar mai mult decât atât. 

— Vino, nevastă, rosteşte el cu blândeţe. 

La această chemare, Jasper se ridică şi se pleacă asupra mâinii 
mele, aşa că sunt silită să merg la culcare cu soţul meu şi să-mi las 
prietenul cel mai scump, singurul meu prieten, să şadă singur lângă 
foc în ultima lui seară în căminul pe care l-am împărţit cândva. 


Dimineaţă, băiatul meu Henry e alt copil. Fericirea îi luminează 
chipul; e mica umbră a unchiului său, pe care-l urmează ca un căţel 
devotat. Purtările îi rămân frumoase, poate chiar mai alese acum, 
când ştie că-l urmăreşte tutorele lui, dar în fiecare mişcare a sa eo 
mare bucurie când poate să ridice privirea şi să vadă zâmbetul de 
încuviinţare al lui Jasper. Îl slujeşte ca un paj: stă mândru îndărătul lui 
ţinându-i mănuşile, face un pas în faţă ca să ia frâul calului uriaş. La 
un moment dat îl opreşte pe un valet care aduce o cravaşă: 

— Lordului Pembroke nu-i place cravaşa aceea. Adu-o pe cea cu 
mânerul împletit! 

lar omul se înclină şi dă fuga să îndeplinească porunca. 

Jasper şi cu el cercetează împreună garda care s-a adunat ca să ne 
însoţească la Tenby. Henry merge întocmai ca Jasper, cu mâinile 
împreunate la spate, cu ochii aţintiţi asupra chipurilor soldaţilor, deşi 


trebuie să se uite în sus, căci sunt mult mai înalţi decât el. Se opreşte 
din când în când, la fel ca Jasper, ca să laude o armă bine lustruită sau 
un cal bine îngrijit. A-mi vedea băieţelul cum cercetează garda, o 
adevărată oglindă a marelui comandant care e unchiul său, e totuna 
cu a vedea un prinţ făcându-şi ucenicia. 

— Ce viitor crede Jasper că va avea copilul? îmi şopteşte soţul meu 
la ureche. Căci văd că educă aici un mic tiran. 

— Crede că va domni în Ţara Galilor, la fel ca tatăl şi ca bunicul lui, 
spun scurt. Cel puţin atât. 

— Şi cel mult? 

intorc capul şi nu răspund, căci ştiu cât de departe se întinde 
ambiția lui Jasper în ce priveşte educaţia regească a fiului meu. Jasper 
creşte un moştenitor al tronului Angliei. 

— Dacă oamenii ar fi avut arme sau măcar cizme, tabloul ar fi fost 
ceva mai impunător, îmi şopteşte la ureche soţul meu, englezul. 

Şi bag de seamă pentru întâia oară că, într-adevăr, mulţi soldaţi din 
gardă sunt desculți şi mulţi dintre ei au doar seceri sau cosoare. Sunt 
o oştire de ţărani, nu de soldaţi încercaţi. Cei mai mulţi dintre oştenii 
înăspriţi în luptă şi bine înarmaţi din garda lui Jasper au murit sub cei 
trei sori, la Mortimer's Cross, iar restul, la Towton. 

Jasper ajunge la capătul şirului de soldaţi şi pocneşte din degete să- 
i fie adus calul. Henry se întoarce şi-i face semn din cap valetului, ca 
pentru a-i spune să se grăbească. Va călări în şa cu unchiul lui, în faţa 
sa; şi îmi dau seama, după felul încrezător în care Jasper saltă în şaua 
cea mare şi apoi se apleacă să-i întindă mâna lui Henry, că au făcut 
deseori acest lucru. Henry se ridică pe vârfuri ca să prindă mâna mare 
a lui Jasper şi e urcat în şa, în faţa lui. Se cuibăreşte în strânsoarea 
hotărâtă a unchiului său şi străluceşte de mândrie. 

— Să pornim! comandă Jasper încet. Pentru Dumnezeu şi pentru 
Tudori! 


Mă gândesc că Henry va plânge când ajungem în micul port 
pescăresc Tenby şi Jasper îl coboară din şa şi apoi sare lângă el. 
Jasper îngenunchează preţ de câteva clipe, capul lui arămiu şi buclele 
castanii ale lui Henry aflându-se foarte aproape. Apoi se ridică şi 
spune: 

— Ca un Tudor, da, Henry? 

Ridicând ochii către unchiul lui, băieţelul meu răspunde: 

— Ca un Tudor, domnule! 

Cei doi dau mâna solemn. Jasper îl bate pe spate atât de tare încât 
e cât pe ce să-l dărâme, apoi se întoarce spre mine şi-mi spune: 

— Mult noroc! Nu-mi plac despărţirile lungi. 

— Mult noroc, rostesc la rândul meu. 

Glasul îmi tremură şi nu îndrăznesc să adaug altceva în faţa soţului 


meu şi a oamenilor din gardă. 

— ţi voi scrie, făgăduieşte Jasper. Ai grijă de băiat. Să nu-l răsfeţi! 

Mă supără atât de tare faptul că Jasper îmi spune cum să am grijă 
de propriul meu fiu, încât câteva clipe nici nu pot vorbi, dar îmi muşc 
buza şi răspund: 

— Aşa voi face. 

Jasper se întoarce spre soţul meu şi i se adresează ceremonios: 

— iți mulţumesc că ai venit. Mă bucur să-l las pe Henry în 
siguranţă, în grija unui tutore în care pot avea încredere. 

Soţul meu înclină capul şi răspunde încet: 

— Mult noroc! Voi avea grijă de amândoi. 

Jasper se răsuceşte pe călcâie şi e gata să se depărteze, dar se 
opreşte, se întoarce la Henry şi-l ridică în braţe ca să-l îmbrăţişeze 
iute şi strâns. Când îl lasă jos cu blândeţe, bag de seamă că ochii 
albaştri ai lui Jasper sunt plini de lacrimi. Insă pe urmă ia frâul calului 
şi-l conduce cu grijă, fără zgomot, pe rampa corabiei. Il însoțesc vreo 
doisprezece oameni; ceilalţi aşteaptă alături de noi. Le privesc fugar 
chipurile şi văd întristarea zugrăvită pe ele când stăpânul şi 
comandantul lor îi strigă căpitanului corabiei că poate ridica ancora. 

Oamenii desfac parâmele şi ridică pânzele. La început corabia pare 
că nu se mişcă deloc, dar apoi pânzele flutură şi se zbat în vânt şi 
forţa fluxului o împinge, depărtând-o de cheiul de piatră. Fac un pas 
înainte şi-mi las mâna pe umărul băieţelului meu, care tremură ca un 
mânz. Nu întoarce capul la atingerea mea; îşi încordează privirea ca 
să-şi vadă tutorele până-n ultima clipă. Abia când corabia nu mai e 
decât o pată îndepărtată pe mare, răsuflă adânc, întretăiat, pleacă 
fruntea şi-i simt umerii cutremuraţi de un suspin. 

— Ai vrea să mergi călare cu mine în şa? îl întreb încet. Poţi să stai 
în faţa mea, cum ai făcut cu Jasper. 

El ridică privirea spre mine şi spune: 

— Nu, mulţumesc, milady. 


În următoarele săptămâni pe care le petrecem la Castelul 
Pembroke mă dedic fiului meu. O ceată înarmată, doar ceva mai 
răsărită decât una de tâlhari, ameninţă drumul spre Anglia, aşadar 
soţul meu hotărăşte că suntem mai în siguranţă aşteptând la 
Pembroke ca aceasta să plece mai departe decât dacă am porni la 
drum, căci am putea să ne întâlnim cu ea. Aşa că stau lângă micul 
Henry în timp ce învaţă cu preceptorul tocmit de Jasper, mă plimb cu 
el călare dimineaţa, îl privesc cum se pregăteşte pentru turnir cu mica 
paiaţă pe care i-a făcut-o Jasper pe câmpul din spatele grajdurilor. 
Mergem călare împreună pe malul râului, ne plimbăm cu o barcă de 
pescuit şi le cerem servitorilor să facă focul pe nisip, ca să putem prăji 
la frigare peştii prinşi şi să-i mâncăm. li dăruiesc jucării, o carte şi un 


ponei nou, numai al lui. Îi copii cu mâna mea rugăciunile de zi în 
engleză, într-o traducere mai bună din latină. Mă joc cu el cu mingea 
şi cu cărţile de joc, îi cânt poezioare pentru copii şi-i citesc în franceză. 
II bag în pat şi petrecem seara punând la cale ce i-ar plăcea să facă a 
doua zi. Dimineaţa îl trezesc cu un zâmbet. Nu-l pedepsesc niciodată - 
îl las pe preceptor să facă asta. Nu-l trimit niciodată să-şi schimbe 
hainele şi nu-l dojenesc pentru că s-a murdărit - o las pe dădacă să 
facă asta. Pentru el sunt tovarăşa de joacă desăvârşită, mereu 
fericită, mereu gata să intre în joc, mereu bucuroasă să-l lase să 
aleagă jocul şi bucuroasă să-l lase să câştige; în fiecare seară 
îngenunchează lângă pat să se roage şi eu îngenunchez lângă el. Şi-n 
fiecare seară, orice am făcut împreună în ziua aceea, oricât de senină 
pare să-i fi fost inima, se roagă la Dumnezeu să i-l trimită acasă pe 
unchiul Jasper, ca să poată fi din nou fericiţi. 

— Cum se face că încă ţi-e atât de dor de Jasper? îl întreb pe când îl 
învelesc. 

Am grijă să-mi iau un glas detaşat, aproape nepăsător. Feţişoara i 
se luminează pe perna înfăţată în pânză albă. Gândul la unchiul lui îl 
face să strălucească de bucurie. 

— E stăpânul meu, spune el simplu. Când voi fi destul de mare, voi 
merge la luptă cu el. Vom aduce pacea în Anglia, iar după ce facem 
asta, vom pleca în cruciadă împreună. Nu ne vom despărţi niciodată. li 
voi jura credinţă şi voi fi fiul pe care nu-l are. E stăpânul meu. Eu sunt 
slujitorul lui. 

— Dar eu sunt mama ta, zic. Sunt aici ca să am grijă de tine de 
acum înainte. 

— Jasper şi cu mine te iubim, răspunde el voios. Spunem că eşti 
lumina noastră călăuzitoare. Ne rugăm întotdeauna pentru tine şi 
pentru tatăl meu Edmund. 

— Insă acum sunt aici, stărui eu. lar Edmund nu te-a văzut 
niciodată. El n-are nicio însemnătate, nu e deloc acelaşi lucru! Jasper 
e în exil; eu sunt singura care se află aici acum. 

El întoarce căpşorul; i se închid ochii şi genele negre îi ating obrajii 
trandafirii. 

— Unchiul meu, lordul Pembroke, se bucură să te aibă oaspete în 
castelul lui, spune el încet. Ne bucurăm amândoi să te primim... 

A adormit. Mă întorc şi-l zăresc pe soţul meu sprijinindu-se tăcut de 
tocul de piatră al uşii. 

— Ai auzit? îl întreb. Nu se gândeşte decât la Jasper! Se roagă 
pentru mine aşa cum se roagă pentru tatăl lui, care a murit înainte să 
se nască. Pentru el sunt la fel de îndepărtată precum regina! 

__ Soţul meu întinde braţul spre mine şi mângăierea lui mă bucură. 
Imi odihnesc capul pe pieptul său şi-l simt cum mă cuprinde în braţe. 
Imi spune liniştitor: 


— E un băiat deştept. Trebuie să-i dai răgaz să te cunoască. A trăit 
alături de Jasper atâta vreme încât el îi umple întreaga lume. Trebuie 
să afle lucruri despre tine. Asta va veni cu timpul. Ai răbdare! Pe 
deasupra, să fii pentru el precum regina nu e deloc un lucru rău. Eşti 
mama lui, nu dădaca lui. De ce să nu fii lumina lui călăuzitoare, cea 
care-l conduce? A învăţat de la Jasper să te adore de la depărtare. 
Asta e un lucru pe care-l înţelege. De ce să vrei să fii altceva? 


Toamna anului 1461 

Ne trezeşte dangătul clopotului de alarmă; sar din pat, arunc o 
rochie pe mine şi dau fuga în odăile copilului. Băiatul meu îşi trage pe 
el pantalonii şi strigă să-i fie aduse cizmele. Mai-marea peste odăile 
copilului ridică privirea la intrarea mea. 

— Milady, ştiţi ce se întâmplă? 

Clatin din cap şi mă uit pe fereastră. Bariera-ghilotină coboară cu 
un zăngănit grăbit; gărzile şi rândaşii de la grajduri se năpustesc 
strigând afară din odăile lor. Il văd pe soţul meu printre ei, mergând 
liniştit şi cu pas măsurat spre turnul de pază de deasupra porţii. 

— Cobor, spun. 

— Vin şi eu! Vin şi eu! se repede fiul meu. Am nevoie de sabie! 

— N-ai nevoie de sabie, dar poţi veni dacă făgăduieşti să rămâi 
lângă mine. 

— Pot să vin şi eu cu micul conte, milady, vă rog? întreabă dădaca. 

Ştiu că crede că nu voi reuşi să-l fac să rămână lângă mine şi mă 
înroşesc de supărare, dar îi fac semn din cap că da şi pornim toţi trei 
în fugă pe scări în jos, străbatem curtea şi urcăm scara îngustă spre 
turn, unde soţul meu şi căpitanul gărzii se uită dincolo de creneluri, la 
flamura lui William Herbert, fluturând deasupra unei mici oştiri de 
oameni de-ai lui care se apropie pe drum. 

— Dumnezeu să ne aibă în paza lui! şoptesc. 

Henry o trage pe dădacă în cel mai îndepărtat colţ al turnului, de 
unde se poate uita cum e ridicat podul mobil. Soţul meu îmi zâmbeşte 
şi spune cu blândeţe: 

— Mă îndoiesc că suntem în pericol. N-am nicio îndoială că Herbert 
a primit acest castel şi poate şi titlul de conte. A venit doar să ia în 
stăpânire ce-i aparţine. Noi suntem oaspeţii lui neaşteptaţi. 

— Ce vom face? 

— l-I vom preda. 

— l-I vom preda?! 

Sunt atât de uluită de planul trădător al soţului meu încât mă 
holbez la el cu gura căscată. 

— Îi dăm pur şi simplu cheile? Cheile castelului lui Jasper? 
Deschidem porţile şi-l poftim la cină?! 

— Se poate să ne poftească el la cină, îmi îndreaptă soţul meu 


greşeala. Dacă, aşa cum cred, ăsta e acum castelul lui. 

— Doar n-ai de gând să-l laşi pur şi simplu să intre! 

— Fireşte că da. Dacă regele Edward i-a dăruit castelul şi cârmuirea 
Ţării Galilor, să-i dăm lui William Herbert ceea ce i se cuvine şi 
Cezarului ce-i al Cezarului înseamnă că ne purtăm aşa cum ar trebui 
să se poarte nişte supuşi credincioşi. 

— Castelul ăsta e al Tudorilor! şuier printre dinţi. Al lui Jasper, iar 
când el nu se află aici, al meu şi al lui Henry! E căminul lui Henry, e 
castelul meu! 

Soţul meu clatină din capul încărunţit. 

— Nu, draga mea. Uiţi că acum se află pe tron un rege nou, care a 
dăruit pământuri şi titluri unor oameni noi. Casa de Lancaster nu mai 
deţine tronul, nici Ţara Galilor şi nici măcar castelul Pembroke. Cu 
toate că a fost căminul tău, a fost dăruit cuiva care şi-a dovedit 
credinţa faţă de York. Mă gândisem la William Hastings sau poate la 
Warwick, dar după cum vedem, William Herbert e norocosul. (Aruncă 
o privire peste zidul castelului.) S-au apropiat de-ajuns ca să fie 
strigaţi. 

— Jasper s-ar fi pregătit de asediu! spun cu amărăciune. Jasper ar fi 
apărat ce-i al lui. Mai degrabă ar fi murit decât să-i cedeze castelul 
unuia ca Herbert. Nu s-ar fi predat ca o femeie! Ar fi luptat! Herbert e 
un trădător şi nu-l las să intre în castelul lui Jasper! 

Soţul meu mă priveşte, dar zâmbetul i-a dispărut. 

— Margaret, vezi şi singură ce ar fi făcut Jasper. Vezi şi singură ce 
alegere a făcut. Şi-a dat seama că bătălia e pierdută şi a părăsit 
castelul, l-a părăsit pe fiul tău şi te-a părăsit şi pe tine. Te-a părăsit 
fără să se uite o dată în urmă. Ţi-a spus că nu-i plac despărţirile lungi 
şi a fugit ca să se pună la adăpost, departe. M-a înştiinţat chiar el că 
se aşteaptă ca Herbert să vină să ia în stăpânire Pembroke şi că se 
aşteaptă să i-l cedăm. Mi-a zis că s-ar bucura dacă am rămâne ca să-i 
predăm lui Herbert castelul şi să ne încredinţăm că servitorii sunt în 
siguranţă. Un asediu sau ceva asemănător ar însemna să ne irosim 
viaţa degeaba. Orice altceva înseamnă că am fi putut la fel de bine să 
fugim, cum a făcut el. Bătălia e pierdută: a fost pierdută la Towton, iar 
Jasper ştia asta şi a fugit. 

— N-a fugit! spun cu înfocare. 

— Nu e aici acum, nu-i aşa? îmi atrage luarea-aminte soţul meu, 
apoi se apleacă peste creneluri şi strigă: Hei! Sir William! 

Bărbatul voinic din fruntea soldaţilor îşi îmboldeşte calul înainte şi- 
şi lasă o clipă flamura în jos, ridicând-o îndată la loc. 

— Sunt William, lordul Herbert. Cine mă strigă? Dumneata eşti, sir 
Henry Stafford? 

— Eu şi nimeni altul. Sunt aici cu soţia mea, lady Margaret, şi fiul ei, 
contele de Richmond. 


— Dar Jasper Tudor, trădătorul, fostul conte de Pembroke? 

Henry mă trage de mână şi mă aplec ca să-i aud şoapta. 

— Unchiul meu a rămas conte de Pembroke, nu-i aşa? De ce spune 
omul acela rău că e fostul conte? j 

— Noi nu vom spune asta niciodată! îi jur. In rugăciunile noastre va 
fi mereu contele de Pembroke pentru noi. Doar cei din tabăra York 
cred altceva. Sunt toţi nişte mincinoşi! 

— Jasper Tudor a plecat, strigă sir Henry. Ai cuvântul meu de 
onoare că nu e în castel şi nici prin împrejurimi. 

— Regele Edward, Dumnezeu să-l apere, mi-a încredinţat castelul şi 
cârmuirea Ţării Galilor! răcneşte Herbert. Deschizi porţile ca să pot 
intra să iau în stăpânire ce-i al meu? 

— Le deschid, spune vesel sir Henry, făcându-i un semn din cap 
căpitanului gărzii. 

Doi oameni se reped într-acolo şi eu privesc, nevenindu-mi să cred, 
cum bariera-ghilotină e ridicată, podul mobil e lăsat în jos, iar 
stindardul cu dragonul roşu al Tudorilor coboară de pe stâlp, iute ca 
un trădător, şi dispare, ca şi cum n-ar fi fluturat deasupra castelului în 
toţi anii de când îl ştiu. 

William Herbert le face un semn de salut cu mâna soldaţilor de la 
poartă, pătrunde în castelul care se află în stăpânirea lui acum, 
fluturându-şi vesel sabia, şi descalecă pe lespedea mea de încălecat, 
ca şi cum aceasta ar fi stat acolo atâţia ani doar ca să-l aştepte. 


În seara aceea la cină sunt mută de furie, dar soţul meu şi lordul 
Herbert vorbesc despre noul rege, despre cât de probabilă e o 
năvălire din Franţa, despre pericolul ca o armată de scoțieni să 
pornească în marş asupra Angliei, de parcă aceştia ar fi duşmanii şi nu 
salvatorii noştri. Descopăr că-mi urăsc soţul pentru bunele-i maniere 
degajate şi stau cu ochii aţintiţi în farfurie, deschizând gura numai ca 
să răspund la vreo întrebare adresată direct. Lordul Herbert nu-mi 
vorbeşte aproape deloc până mă ridic de la masă ca să mă retrag, dar 
atunci îi aruncă soţului meu o privire şi spune: 

— Aş vrea să discut cu amândoi despre tânărul Henry Tudor. Stăm 
de vorbă pe veranda închisă după cină? 

— Desigur, zice soţul meu, răspunzând pentru mine şi împiedicând 
astfel un refuz. Sunt încredinţat că lady Margaret va avea grijă să ne 
aştepte cu nişte vin bun şi cu fructe când ne vom alătura ei. 

Plec capul şi-i las cu băutura lor şi cu sporovăiala lor amicală, 
ducându-mă să aştept în jilţul meu de lângă foc. Nu mă lasă să-mi fac 
griji singură prea multă vreme. Intră amândoi în odaie, vorbind acum 
despre vânătoare, iar soţul meu laudă vânatul care poate fi doborât în 
apropierea castelului, de parcă n-ar fi fost păstrat şi păzit de Jasper, 
de parcă n-ar fi moştenirea fiului meu şi omul ăsta n-ar fi un venetic, 


un hoţ dacă ne ia vânatul. 

— Voi fi scurt, începe lordul Herbert oprindu-se în faţa focului şi 
încălzindu-şi spinarea, de parcă buştenii ar fi ai lui ca să-i ardă. Mi se 
încredinţează îngrijirea băiatului Henry şi va locui cu mine. Regele va 
adeveri după Crăciun că eu îi voi fi tutore. 

Ridic îndată capul, dar soţul meu nici măcar nu pare uimit. 

— Veţi locui aici? întreabă el, de parcă doar asta ar conta. 

— La Raglan, răspunde scurt sir William. Clădirea e mai bună şi 
soţiei mele îi place. Henry va fi crescut alături de copiii noştri, dându-i- 
se o educaţie potrivită cu rangul lui. Veţi fi bine-veniţi să-l vizitaţi ori 
de câte ori doriţi. 

— Sunteţi foarte binevoitor, spune soţul meu văzând că rămân 
tăcută. Sunt încredinţat că lady Margaret vă e recunoscătoare. 

Privirea mustrătoare pe care mi-o aruncă mă îndeamnă să spun 
câteva vorbe de recunoştinţă, dar nu sunt în stare. Rostesc sec: 

— Ar trebui să rămână în grija mea. 

Lordul Herbert clatină din cap. 

— Lucrul acesta n-ar fi îngăduit niciodată, milady. Fiul vostru e 
moştenitorul unei averi uriaşe şi al unui nume foarte însemnat. Cineva 
va face negreşit o ofertă pentru el şi-l va lua ca pupil. Aveţi noroc în 
multe privinţe că sunt eu acela. Nu mă aştept să înţelegeţi acum, dar 
dacă l-ar lua ca pupil un Neville, ar trebui să plece departe, printre 
străini. Cu mine poate să rămână în Ţara Galilor, poate să-şi păstreze 
lângă el propriii servitori, poate trăi în ţinutul pe care-l cunoaşte. Soţia 
mea e o femeie bună la suflet; va fi crescut alături de copiii mei. Ar fi 
putut avea o soartă mult mai rea. 

— E fiul meu! strig. E un băiat din Casa de Lancaster, e 
moştenitorul... 

— Vă suntem recunoscători, spune soţul meu, amuţindu-mă. 

Lordul Herbert se uită la mine. 

— Legăturile de familie ale fiului vostru sunt o binecuvântare cu 
două tăişuri. În locul vostru nu m-aş lăuda prea mult cu ele. Vărul lui, 
fostul rege, e în exil şi unelteşte cu duşmanii ţării noastre. Tutorele şi 
conducătorul casei lui, Jasper Tudor, e în exil şi pe capul lui s-a pus un 
preţ, ca trădător dovedit. Bunicul lui a fost decapitat pentru trădare. 
Eu însumi l-am capturat pe tatăl lui, iar sfârşitul propriului vostru tată 
a fost nu tocmai glorios. Eu, unul, în locul vostru, m-aş bucura că va fi 
crescut într-o familie credincioasă Casei de York. 

— E recunoscătoare, repetă soţul meu. 

Vine la mine şi întinde o mână poruncitoare. Mă văd silită să mă 
ridic în picioare şi să rămân cu mâna într-a lui, de parcă am fi înţeleşi. 

— İl vom înştiinţa pe Henry dimineaţă, când se trezeşte, şi ne vom 
întoarce la casa noastră din Anglia de îndată ce vor fi gata gărzile şi 
caii, spune el. 


— Mai rămâneţi, răspunde sir William politicos. Rămâneţi până 
când băiatul se obişnuieşte, rămâneţi cât vreţi. Putem vâna câteva din 
căprioarele acelea pe care Jasper le-a păstrat cu atâta osteneală! 

Râde, iar soţul meu, trădătorul, râde şi el. 


Ne întoarcem la reşedinţa noastră din Lincolnshire într-o tăcere 
împietrită, iar când ajungem acasă mă dedic rugăciunilor şi studiilor 
mele. După câteva vorbe zeflemitoare care nu primesc niciun 
răspuns, după ce mă întreabă dacă mi-ar plăcea să fac o călătorie cu 
el la Londra - de parcă m-aş învoi să merg în oraşul care a sărbătorit 
ruşinea! -, soţul meu îşi îndreaptă grija spre treburile de pe întinsele 
noastre moşii şi spre munca lui din Londra. Hotărârea noului rege de-a 
păstra pacea înseamnă mai multă treabă pentru nobilimea din fiecare 
ţinut şi soţul meu află că i se cere să-i înlăture pe slujbaşii necinstiţi 
din ţinut, interesaţi doar de propriul câştig, care au înflorit în timpul 
domniei fără vlagă a regelui Henric. Tribunalele trebuie să fie acum 
deschise pentru a le face dreptate tuturor, nu doar celor care-i pot 
cumpăra pe slujbaşi. Noul rege Edward îi convoacă pe membrii 
parlamentului şi le spune că e hotărât să trăiască din propriile 
mijloace şi să nu împovăreze ţara cu biruri mari. Porunceşte să se 
vegheze ca drumurile să fie din nou sigure şi ca oştirile personale să 
fie micşorate. Porunceşte ca tâlharii şi ucigaşii să fie aduşi la judecată 
şi ca încăierările necontenite de prin cârciumi şi de la drumul mare să 
fie ţinute în frâu. Toată lumea primeşte cu braţele deschise aceste 
prefaceri şi întrevede o perioadă mai prosperă şi mai paşnică în 
Anglia, acest glorios fiu York călăuzind-o pe căile păcii. Toţi sunt 
încântați la culme de schimbări şi îmbunătăţiri. Toţi par îndrăgostiţi de 
chipeşul fiu York. Toţi, în afară de mine. 

Acest rege Edward e un bărbat tânăr, de nouăsprezece ani, doar cu 
un an mai mare decât mine, care a supravieţuit morţii tatălui său, 
întocmai ca mine, a visat la măreție cum visez şi eu - şi totuşi, el s-a 
aşezat în fruntea oştirii sale şi a condus-o până la tronul Angliei, în 
timp ce eu n-am făcut nimic. Nu eu, ci el a fost loana d'Arc a Angliei. 
Eu nu pot nici măcar să-mi păstrez propriul fiu în grija mea. Băiatul 
ăsta, Edward ăsta căruia i se spune „dulcele trandafir al Angliei”, 
„floarea bălaie a Angliei”, „floarea cea albă”, e legendar de chipeş, de 
viteaz şi de puternic - iar eu nu sunt nimic. E adorat de femei; i se 
ridică în slăvi frumuseţea şi farmecul. Eu nici măcar nu pot fi văzută la 
curtea lui. Pe mine nu mă cunoaşte nimeni. Sunt o floare care-şi 
iroseşte dulceaţa în aerul pustiului, într-adevăr! El nu m-a văzut 
niciodată. Nimeni n-a scris nici măcar o singură baladă stingheră 
despre mine; nimeni nu mi-a pictat portretul. Sunt soţia unui bărbat 
cu totul lipsit de ambiţii, care n-a vrut să plece la război până când n-a 
fost silit. Sunt mama unui fiu aflat în grija duşmanului meu şi sunt 


iubirea de la depărtare a unui bărbat înfrânt, aflat în exil. Îmi petrec 
zilele - care se scurtează întruna, căci seara se lasă mai devreme în 
acest an cumplit de nefericit - în genunchi şi mă rog la Dumnezeu să 
facă această noapte întunecată să treacă, să facă această iarnă rece 
să treacă, să doboare Casa de York şi să îngăduie Casei de Lancaster 
să se întoarcă. 


Toamna anului 1470 

Nu trece doar o iarnă întunecată, ci aproape zece ierni înainte ca 
Dumnezeu să ne elibereze, pe mine şi casa mea, din nefericirea 
înfrângerii şi a exilului în propria noastră ţară. Vreme de nouă ani 
lungi trăiesc alături de un soţ cu care nu împart decât casa cea nouă 
de la ţară, la Woking. Impărţim casa, pământurile şi interesele, însă 
mă simt singură şi tânjesc după fiul meu, crescut de un duşman care 
trebuie să mă prefac că mi-e prieten. Stafford şi cu mine nu zămislim 
niciun prunc împreună, lucru pentru care cred că sunt vinovate 
moaşele ce m-au îngrijit la naşterea fiului meu Henry, aşa că trebuie 
să rabd generozitatea cu care soţul meu acceptă că nu-i voi dărui un 
moştenitor. Nu-mi face reproşuri şi trebuie să-i îndur bunătatea cât de 
bine pot. Amândoi suntem siliţi să răbdăm puterea celor din Casa de 
York, care poartă gulerul de hermină al monarhiei ca şi cum li s-ar 
cuveni din naştere. Edward, tânărul rege, se însoară cu o nimeni în 
primul an de domnie şi cei mai mulţi cred că l-a fermecat prin 
vrăjitorie, cu ajutorul mamei sale, Jacquetta, marea prietenă a reginei 
noastre, care a schimbat tabăra şi conduce acum Curtea de York. 
Lacoma sirenă Elizabeth, care-şi zice regină, pune mâna pe nepotul 
soţului meu, micul duce Henry Stafford. Îl ia de lângă noi, rudele lui, 
şi-l logodeşte cu sora ei, Katherine Woodville, o fată născută şi 
educată doar ca să crească găini în Northampton, iar astfel, fata 
Woodville devine noua ducesă şi capul casei noastre. Soţul meu nu se 
împotriveşte la răpirea băiatului nostru; spune că lucrul ăsta face 
parte din noua lume şi trebuie să ne obişnuim. Dar eu nu mă 
obişnuiesc. Nu pot! Nu mă voi obişnui niciodată! 

O dată pe an îmi vizitez băiatul în luxul ostentativ al casei Herbert 
şi-l văd cum creşte tot mai înalt şi mai puternic; îl văd în largul lui 
printre cei din tabăra York, iubit de Anne Devereux, soţia lui Herbert 
cel Negru; îl văd afectuos şi degajat cu fiul lor William, cel mai drag 
prieten al lui, tovarăşul lui de joacă şi de învăţătură, şi blând cu fiica 
lor Maud, pe care e limpede că i-au ales-o drept soţie, fără să-mi 
spună o vorbă. 

II vizitez credincioasă în fiecare an şi-i vorbesc despre unchiul lui 
Jasper, aflat în exil, şi despre vărul lui regele, închis în Turnul Londrei, 
iar el ascultă, cu capul şaten înclinat spre mine, cu o licărire veselă şi 
supusă în ochii căprui. Cât timp îi vorbesc, mă ascultă cu o luare- 


aminte plină de cuviinţă, fără să mă contrazică vreodată, fără să-mi 
pună spusele la îndoială. Dar nu-mi dau seama dacă înţelege cu 
adevărat măcar un cuvânt din predica mea sinceră: că trebuie să se 
ţină deoparte şi să aştepte, că trebuie să ştie că e ales pentru 
măreție, că eu, mama lui, moştenitoarea familiei Beaufort şi a Casei 
de Lancaster, am fost cât pe ce să mor aducându-l pe lume, că am 
fost salvaţi amândoi de Dumnezeu pentru un ţel măreț, că nu s-a 
născut ca să fie un băiat bucuros de afecțiunea unuia de teapa lui 
William Herbert. Nu vreau o fată ca Maud Herbert drept noră. 

li spun că trebuie să trăiască alături de ei ca o iscoadă, că trebuie 
să trăiască alături de ei ca un duşman aflat în tabăra lor. Trebuie să le 
vorbească politicos, dar să-şi aştepte răzbunarea. Trebuie să-şi plece 
genunchii în faţa lor, dar să viseze la sabie. Insă n-o face. Nu poate. 
Trăieşte alături de ei ca un băiat cu inima deschisă de cinci, de şase, 
de şapte ani; trăieşte alături de ei până împlineşte treisprezece ani; 
ajunge un bărbat tânăr în grija lor, nu într-a mea. E înfăptuirea lor, nu 
a mea. Pentru ei e ca un fiu iubit. Pentru mine nu e ca un fiu şi nu le 
voi ierta asta niciodată! 

Vreme de aproape nouă ani şoptesc în urechea lui tânără vorbe 
otrăvite împotriva tutorelui în care are încredere şi împotriva soţiei 
acestuia, pe care o iubeşte. Îl văd cum înfloreşte în grija lor, îl văd 
cum se coace tot mai mult la minte datorită educaţiei date de ei. li 
tocmesc maeştri de mânuire a sabiei, preceptori de franceză, de 
matematică, de retorică. Nu cruţă nicio cheltuială prin care ar căpăta 
noi înzestrări sau care l-ar încuraja să înveţe. li oferă educaţia de care 
are parte propriul lor fiu; cei doi băieţi studiază umăr la umăr, ca doi 
egali. N-am nicio pricină să mă plâng. Dar îmi înăbuş un strigăt tăcut 
de duşmănie şi furie pe care nu-l pot slobozi: e băiatul meu, e 
moştenitorul tronului Angliei, e un băiat al Casei de Lancaster - ce 
caută, pentru numele lui Dumnezeu, într-o reşedinţă a taberei York, 
unde înfloreşte şi e fericit?! 

Cunosc răspunsul. Ştiu foarte bine ce caută într-una din familiile 
loiale lui York: se preschimbă într-un susţinător al Casei de York. 
lubeşte luxul şi confortul Castelului Raglan; jur că l-ar prefera 
simplităţii sfinte a noului meu cămin de la Woking, dacă i s-ar da voie 
vreodată să-mi vadă casa. Pioşenia blândă a lui Anne Devereux îi 
încălzeşte inima; dorinţa mea de-a şti toate rugăciunile scurte ale zilei 
şi de-a respecta toate zilele sfinţilor e prea mult pentru el, îmi dau 
seama bine. Admiră curajul şi hotărârea lui William Herbert şi, cu 
toate că îl mai iubeşte încă pe Jasper şi-i scrie ca să-i spună lucrul ăsta 
- scrisori băieţeşti pline de lăudăroşenii şi de căldură -, învaţă să-l 
admire pe duşmanul unchiului său şi să-l ia drept o adevărată pildă de 
cavaler şi moşier onorabil şi viteaz. 

Însă cel mai rău dintre toate e că mă vede ca pe-o femeie care nu 


poate să se împace cu înfrângerea; asta crede, ştiu bine. Crede că 
sunt o femeie care şi-a văzut regele alungat de pe tron, soţul ucis şi 
cumnatul fugind şi că dezamăgirea şi neizbânda m-au făcut să caut 
alinare în religie. Crede că sunt o femeie care caută la Dumnezeu 
mângâiere pentru nereugşita vieţii ei. Nu pot face nimic ca să-l 
încredinţez că viaţa întru Dumnezeu e puterea şi gloria mea. Nu pot 
face nimic ca să-l încredinţez că nu socotesc cauza noastră pierdută, 
nu mă văd înfrântă, nu cred, nici măcar acum, că York va păstra 
tronul. Cred că noi, cei din Casa de Lancaster ne vom întoarce, că 
vom învinge din nou. Pot să-i spun lucrul ăsta, să i-l spun iar şi iar, dar 
n-am nicio dovadă în sprijinul credinţei mele, iar zâmbetul stânjenit şi 
felul în care-şi pleacă uşor capul şi murmură: „Sunt sigur că ai 
dreptate, milady mamă” îmi spun, tot atât de clar ca dacă s-ar 
împotrivi cu glas tare, că după părerea lui mă înşel, greşesc şi - mai 
rău decât atât - nu contez. 

Sunt femeia care l-a adus pe lume, dar am trăit alături de el numai 
în primul lui an de viaţă. Acum mă vede o dată pe an, rareori mai 
mult, şi-mi irosesc timpul petrecut cu el încercând să-l hotărăsc să fie 
credincios unei cauze care a fost pierdută acum aproape zece ani. Nu- 
i de mirare că nu-mi e loial! Pesemne că-i par an de an tot mai 
neghioabă. 

Dar nu mă pot abţine! Dumnezeu mi-e martor, dacă aş putea să mă 
împac cu traiul alături de un bărbat lipsit de orice fel de merite, într-o 
ţară condusă de un uzurpator - cu o regină mai nepricepută decât 
mine în toate privinţele! -, cinstindu-mi Dumnezeul ca pe o zeitate 
căreia i te închini doar o dată pe zi, în rugăciunile de seară, aş face-o. 
Dar nu pot! Vreau un soţ care să aibă curajul şi hotărârea 
trebuincioase ca să-şi joace rolul în regat. Vreau ca ţara mea să fie 
condusă de adevăratul meu rege şi trebuie să mă rog la Dumnezeu 
pentru asta la cele cinci slujbe ale zilei. Aşa sunt eu şi nu mă pot 
dezice de mine. 

William Herbert e omul regelui Edward până-n măduva oaselor, 
fireşte. In casa lui, fiul meu, propriul meu fiu, floarea Casei de 
Lancaster, învaţă să vorbească despre uzurpator cu respect, să 
admire aşa-zisa frumuseţe năucitoare a nevestei lui cu care s-a 
însurat în pripă, Elizabeth-femeia de rând, şi să se roage pentru un 
moştenitor al casei lor blestemate. Ea e rodnică precum o pisică de 
grajd, însă în fiecare an reuşeşte să nască doar fete. Se glumeşte pe 
socoteala ei, căci se spune că s-a măritat cu el prin farmece şi că se 
trage dintr-un şir lung de femei care se îndeletnicesc cu vrăjitoria. 
Acum nu poate să zămislească decât mici vrăjitoare, bune de ars pe 
rug: nu poate să-i dăruiască un prinţ şi puterile ei vrăjitoreşti nu par s- 
o ajute. 

Intr-adevăr, poate că dacă ar fi zămislit de timpuriu un fiu, 


povestea noastră ar fi alta; dar nu zămislesc şi încet, dar sigur, 
necredinţa faimoasă a taberei York începe să dezbine Casa de York 
cea plină de aere. Marele lor sfetnic şi îndrumător, contele de 
Warwick, se întoarce împotriva băieţandrului pe care l-a ajutat să urce 
pe tron, iar al doilea fiu York, George, ducele de Clarence, se întoarce 
împotriva fratelui pe care l-a înscăunat rege. Cei doi formează o 
alianţă, ca doi trădători. 

Pizma, otrava celor din neamul York, curge prin venele lui George 
aşa cum curge sângele lor de mâna a doua. Pe când Warwick se 
îndepărtează de primul băiat York pe care l-a făcut rege, al doilea 
băiat York se strecoară tot mai aproape, visând la aceeaşi favoare, iar 
Warwick începe să creadă că ar putea juca încă o dată acelaşi renghi - 
de data asta înlocuind un rege fals cu un nou pretendent, fals şi el. 
Warwick o mărită cu George pe fiica lui Isobel şi cu mare uşurinţă, 
precum şarpele din Grădina Raiului, îl ispiteşte pe George, ducele de 
Clarence, să se lepede de cauza fratelui său şi să viseze la uzurparea 
tronului pe care şade uzurpatorul. Uneltitorii îl iau pe sus pe rege, ca 
şi cum acesta ar fi coroana din vârful toiagului împodobit pentru 
sărbătoarea de întâi mai, şi-l ţin prizonier, iar eu îmi spun că mi s-a 
deschis o cale. 

Ştiu că toţi cei din neamul York sunt ambiţioşi şi lipsiţi de loialitate 
încă din leagăn. Dar dezbinarea din sânul casei lor nu poate decât să 
slujească propria-mi casă. Imi joc mâna în toiul acestor uneltiri. Când 
Casa de York a luat totul, a furat şi titlul de conte de Richmond al 
fiului meu şi George, ducele de Clarence, şi l-a însuşit. li trimit un 
mesaj lui George, prin confesorul meu şi printr-al lui, şi-i făgăduiesc 
prietenia şi loialitatea mea dacă-i redă fiului meu titlul de conte de 
Richmond. li arăt că-mi stă în putere să-i ofer sprijinul casei mele; ştie, 
fără ca eu să mă laud cu asta, cât de mulţi oşteni pot aduna. li arăt 
că, dacă-i înapoiază fiului meu titlul, poate să-mi spună simplu care îi 
e preţul pentru asta, iar eu îl voi sprijini împotriva fratelui său, regele. 

Ascund acest lucru de soţul meu şi-mi spun că s-a înfăptuit cu 
iscusinţă şi în mare taină, până când Edward scapă de la prietenul lui 
prefăcut şi de la fratele lui prefăcut şi se întoarce la Londra, iar atunci 
e clar că am căzut în dizgraţia curţii York. Titlul de conte de Wiltshire 
ar fi trebuit să-i revină soţului meu, dar regele Edward sare peste el şi- 
| onorează în schimb pe fratele lui mai mic, John, care devine conte de 
Wiltshire pentru loialitatea-i plină de fală faţă de Edward. Se pare că 
nu ne e dat să creştem în însemnătate sub domnia noului rege. 
Suntem trecuţi cu vederea, dar nu ne numărăm printre favoriţi. E o 
nedreptate, însă nu ne putem împotrivi. Soţul meu va fi doar „sir” şi 
atât până la sfârşitul vieţii. Nu-mi poate oferi alt titlu în afara celui de 
„lady”. Nu voi fi niciodată contesă. El nu spune nimic, dar tăcerea lui 
mă face să bănuiesc că a auzit de oferta băgăreaţă de prietenie pe 


care i-am făcut-o lui George de Clarence şi mă învinovăţeşte de lipsă 
de credinţă faţă de el şi faţă de regele Edward, şi are într-adevăr 
dreptate. 

Dar apoi - cine ar fi putut să prevadă? - totul se schimbă din nou. 
Regina Margareta, scumpa noastră regină Margareta, disperată în 
exilul ei în Franţa, rămasă fără bani şi pierdută fără oşteni, încheie o 
alianţă cu şarpele de Warwick, vechiul ei duşman, cel mai mare 
potrivnic al nostru pe vremuri. În mod uimitor, îl lasă pe scumpul ei fiu 
Edward, prinţul de Wales, să se însoare cu Anne, fiica mai mică a lui 
Warwick, şi cei doi părinţi hotărăsc să năvălească împreună asupra 
Angliei, ca să le ofere tinerilor o baie de sânge drept lună de miere şi 
să-i aşeze pe fiul Casei de Lancaster şi pe fiica lui Warwick pe tronul 
Angliei. 

Sfârşitul Casei de York se apropie cu iuţeala apusului de soare. 
Warwick şi George debarcă împreună şi pornesc în marş spre 
miazănoapte. William Herbert îşi cheamă oştenii să i se alăture 
regelui, dar înainte să se poată întâlni cu grosul armatei York, Herbert 
zăreşte duşmanul în apropiere de Banbury, la Edgecote Hill. Nu şi-a 
făcut decât datoria în ziua aceea, când l-a luat pe fiul meu cu el, însă 
nu-l voi ierta niciodată. Aşa cum ar trebui să facă un nobil, şi-a luat 
pupilul la bătălie ca să-l lase să guste violenţa şi să-i ofere o lecţie de 
luptă adevărată, aşa cum ar fi trebuit; dar e vorba de fiul meu, 
scumpul meu fiu, singurul meu fiu. Mai rău chiar - nu pot îndura să mă 
gândesc la asta, însă e adevărat -, fiul meu şi-a îmbrăcat pentru 
prima oară armura, a luat pentru prima oară o lance în mână şi apoi a 
ieşit să lupte pentru York, împotriva unei oştiri Lancaster. A luptat 
pentru duşmanul nostru, alături de duşmanul nostru, împotriva casei 
noastre! 

Încleştarea s-a încheiat iute, aşa cum e câteodată voia Domnului în 
bătălii. Trupele York au fost depăşite de puterea duşmanului şi 
Warwick a luat prizonieri din belşug, până şi pe William Herbert însuşi. 
Pătat deja de sânge, deja trădător, Warwick n-a adăugat la crimele 
sale nesiguranța: a pus ca Herbert să fie decapitat pe loc şi tutorele 
fiului meu a murit în ziua aceea, poate sub ochii fiului meu. 

Mă bucur. Nu mi-a fost milă de el nicio clipă. Mi-a luat fiul şi pe 
urmă l-a crescut atât de bine încât Henry a ajuns să-l iubească 
întocmai ca pe un tată. Nu l-am iertat nici pentru una, nici pentru 
cealaltă şi m-am bucurat să aflu că a murit. 

— Trebuie să-l luăm pe Henry acasă, îi spun lui sir Henry, soţul 
meu, când veştile încep să ajungă la noi în crâmpeie de bârfă şi valuri 
de zvonuri. Dumnezeu ştie unde e! Dacă l-a luat Warwick, de bună 
seamă că-l va ţine la adăpost; dar dacă ar fi fost la el, ne-ar fi trimis 
negreşit vorbă, nu? Poate că băiatul meu se ascunde sau poate că e 
rănit... 


Mă întrerup. Restul cuvintelor mele, „poate că a murit”, e tot atât 
de limpede ca dacă ar fi fost scris în aerul dintre noi. 

— Vom primi veşti în curând, răspunde liniştit soţul meu. Poţi fi 
încredinţată că dacă ar fi mort sau rănit am fi aflat îndată. Vezi doar, 
vestea morţii lui Herbert am primit-o repede. 

— Trebuie să-l aducem pe Henry acasă! repet. 

— Mă duc eu. Nu poţi veni cu mine, drumurile vor fi pline de oşteni 
care fug după bătălie şi de alţii porniţi pe jaf. Warwick a adus din nou 
primejdia şi frământările în Anglia lui York. Dumnezeu ştie cum se vor 
sfârşi toate astea! Va trebui să rămâi aici. Va trebui chiar să-ţi las o 
gardă mai mare, ca să fii pregătită dacă trec pe-aici cetele înarmate. 

— Dar fiul meu... 

— Herbert i-a spus fără îndoială ce să facă dacă bătălia merge prost 
pentru ei. A numit fără îndoială pe cineva să aibă grijă de el. Mă voi 
duce mai întâi la lady Herbert, să văd ce veşti are ea, şi pe urmă la 
Edgecote. Ai încredere în mine că-ţi voi găsi băiatul. 

— lar când îl găseşti, adu-l aici! 

El şovăie. 

— Depinde cine va fi noul lui tutore. Nu putem să-l luăm pur şi 
simplu. 

— Dar cine va hotărî acest lucru acum? Dacă York e învins? 

— Lancaster, bănuiesc, zice el zâmbind. Aţi obţinut victoria, îţi 
aminteşti? Casa voastră va hotărî acum totul. Warwick îl va aşeza pe 
regele Henric înapoi pe tron, întocmai cum l-a dat jos; pe urmă îmi 
închipui că Warwick va cârmui ţara până când prinţul ajunge la 
majorat, poate chiar şi după aceea. 

— Am învins? întreb nesigură. 

Când fiul meu e dispărut şi tutorele lui mort, nu am sentimentul 
victoriei, ci mai degrabă pe acela al primejdiei. 

— Am învins, repetă soţul meu fără pic de bucurie în glas. Mă rog, 
Lancaster a învins şi, pe cât se pare, asta ne cuprinde iarăşi şi pe noi. 

Chiar în dimineaţa când soţul meu cel prevăzător e gata de plecare, 
primim o scrisoare şi recunoaştem amândoi scrisul neîngrijit al lui 
Jasper. 


Băiatul nostru e cu mine; l-am găsit în siguranţă la lady Herbert, 
alături de familia răposatului ei soț. II voi aduce la Londra, ca să 
se înfățişeze dinaintea regelui. veniţi şi voi acolo, să ne întâlnim 
- cu regele nostru din nou pe tronul lui - la curte? Anglia e din 
nou a noastră, rugăciunile tale au fost ascultate, slavă 
Domnului. 


E ca un vis, un vis la fel de viu precum acelea pe care le aveam în 
copilărie, când mă rugam până aveam viziuni. Plutim în jos pe Tamisa 


în barja Stafford, vâslaşii ţinând aceeaşi măsură cu răpăitul înfundat al 
tobei, şi băiatul meu priveşte oamenii adunaţi pe malul fluviului, care 
strigă urale când ne văd flamurile fluturând şi-mi zăresc băiatul la 
prova, un prinţ în aşteptare. Trecem pe lângă Abația Westminster şi 
mă uit la clădirile scunde, înghesuite unele într-altele la marginea 
apei. Undeva, în sanctuarul abației stă fosta regină, Elizabeth 
Woodville, soţia legendar de frumoasă a regelui York, ascunzându-se 
de duşmanii ei şi întrebându-se dacă-şi va mai vedea vreodată soţul. 
E doborâtă şi singură, iar eu sunt la înălţime. Mă întreb dacă ne 
urmăreşte de la acele ferestruici întunecate, dacă ochii ei sunt aţintiţi 
chiar în clipa aceea asupra flamurii mele. Mă înfior, de parcă aş simţi 
o privire răuvoitoare asupra mea, dar mă scutur de acest gând. Sunt 
fiica aleasă a lui Dumnezeu, din casa aleasă de El. Dacă e după mine, 
ea n-are decât să rămână acolo până putrezeşte, cu tot cu 
frumoasele-i fete! 

De la prova, fiul meu Henry se întoarce spre mine cu un surâs timid 
şi-i spun: 

— Fă-le cu mâna, fă cu mâna poporului tău! Oamenii se bucură să 
vadă că familia noastră e din nou la mare cinste, că e din nou la 
putere. Arată-le că te bucuri să fii aici! 

El flutură uşor din mână, apoi se retrage în locul unde stau eu, sub 
baldachinul Stafford, cu trandafirul roşu de Lancaster brodat peste tot, 
şi-mi spune sfios: 

— Milady mamă, ai avut dreptate tot timpul. Trebuie să-ţi cer 
iertare! N-am înţeles. 

Îmi duc mâna la inimă, s-o simt cum bubuie. 

— In legătură cu ce am avut dreptate? 

— Suntem o familie măreaţă şi regele Henric e adevăratul rege. Nu 
ştiam. Când îmi spuneai, nu înţelegeam. Dar acum înţeleg. 

— Dumnezeu mă călăuzeşte, îi spun cu sinceritate. Privesc dincolo 
de zilele trecătoare, spre înţelepciunea Domnului. Te vei lăsa călăuzit 
de mine în viitor? 

El îmi face o mică plecăciune solemnă şi rosteşte ceremonios: 

— Voi fi fiul şi vasalul tău. 

Întorc capul într-o parte, ca să nu-mi vadă triumful zugrăvit pe faţă. 
Regele Henric a câştigat Anglia, iar eu mi-am câştigat fiul. Are 
treisprezece ani şi-mi jură credinţă! E al meu pe viaţă! Simţind cum mi 
se umplu ochii de lacrimi, spun încet: 

— ţi primesc serviciile. 

Chiar atunci barja trage la debarcader, puntea mobilă e lipită de 
bord şi fiul meu Henry îşi arată frumoasele purtări dobândite în casa 
Herbert şi-mi întinde mâna ca să mă ajute să cobor la mal. Trecem 
prin grădina în care toţi zâmbesc de bucurie că ţara şi-a venit în fire şi 
că ne putem lua din nou cu toţii locul cuvenit de drept. lată-l şi pe 


regele nostru, aşezat iar pe tronul lui, cu chipul atât de luminat de 
fericire încât abia dacă văd urmele celor cinci ani de întemniţare. lată 
baldachinul regal deasupra capului său, brodat cu trandafirul roşu de 
Lancaster în plină floare; iată-i în jur pe curtenii lui. E ca şi cum aş fi 
din nou copilă şi el s-ar pregăti să mă încredinţeze Tudorilor, ca să-mi 
fie tutori. E ca şi cum bucuriile copilăriei s-ar fi întors la mine şi lumea 
ar putea-o lua de la capăt. 

lată-l şi pe fiul meu, băiatul meu, cu părul tuns scurt, lucios ca o 
coamă castanie, cu umerii laţi, încă şi mai înalt, stând alături de 
unchiul lui Jasper, un băiat chipeş dintr-o familie chipeşă. Ne-am 
recăpătat locul cuvenit. Anglia şi-a venit în fire, Jasper e iarăşi conte 
de Pembroke, fiul meu se află în grija mea. 

— Intelegi? îl întreb încet. Acum înţelegi? Mi-am păstrat credinţa 
faţă de acest rege, vărul meu, şi iată că şi-a recăpătat tronul. 
Dumnezeu mă are în grija Lui cu osebire, aşa cum te are şi pe tine. 
Ştiam că domnia Casei de York va fi scurtă; ştiam că ne vom recăpăta 
cu toţii locul cel drept. 

Mă uit dincolo de fiul meu şi văd că regele i-a făcut semn din cap lui 
Jasper să-l aducă la el. 

— Du-te! îl îndemn. Regele te cheamă pe tine, vărul lui. 

Fiul meu tresare uşor, dar apoi îşi îndreaptă umerii şi înaintează 
spre tron cu un aer de graţie adevărată şi încredere în sine liniştită. 
Are o ţinută atât de frumoasă, încât nu mă pot opri să-i şoptesc lui sir 
Henry, soţul meu: 

— Vezi cum păşeşte? 

— Cu amândouă picioarele, răspunde el zeflemitor. Unul după altul. 
Miraculos! 

— Ca un nobil, ca un prinţ! îi îndrept greşeala. 

Mă aplec înainte ca să ascult. 

— Acesta e tânărul Henry Tudor, vărul meu? îl întreabă regele pe 
Jasper. 

El se înclină, spunând: 

— Fiul fratelui meu Edmund, iar mama lui e acum lady Margaret 
Stafford. 

Henry îngenunchează în faţa regelui, care se apleacă şi-şi lasă 
mâna pe creştetul şaten, cârlionţat, dându-i binecuvântarea regală. 

— Poftim! îi spun soţului meu. Regele însuşi îi arată lui Henry 
favoarea. Pesemne regele vede că va avea un viitor măreț. Ştie 
negreşit că e un băiat aparte. Are clarviziunea unui sfânt; vede 
neîndoielnic harul divin în Henry, aşa cum îl văd eu. 


Furtuna care a mânat din urmă barca uzurpatorului Edward şi a 
tovarăşilor lui fugari după înfrângerea de la Edgecote Hill suflă pe 
coastă aproape toată iarna. Pământurile noastre din Surrey şi din alte 


locuri sunt potopite şi trebuie să ne apucăm de săpat şanţuri şi chiar 
să ridicăm diguri de pământ şi piatră ca să le apărăm împotriva 
râurilor tot mai umflate. Arendaşii întârzie cu plata arendei şi recoltele 
rămân pe câmp muiate de apă. Soţul meu e neîncrezător cu privire la 
starea ţării, ca şi cum pierderea Casei de York uzurpatoare ar aduce 
ploi şi nemulţumire. 

Aflăm că fosta regină, Elizabeth Woodville, care s-a dovedit a fi atât 
de iubită de regele ei încât acesta a fugit şi a părăsit-o, va naşte încă 
un copil, cu toate că se află în sanctuarul Abației Westminster, pe 
pământ sfinţit. Chiar şi această ultimă dovadă de grosolănie şi 
nebunie e iertată de regele nostru sfânt, care nu vrea s-o scoată din 
ascunzătoarea ei şi-i trimite în schimb moaşe şi doamne care s-o 
îngrijească. Atenţia pe care o atrage această femeie nu încetează să 
mă uimească. Eu am reuşit să-mi nasc băiatul cu doar două moaşe, şi 
acelea având poruncă de-a mă lăsa să mor. Elizabeth Woodville 
trebuie să aibă alături de ea moaşe, medici şi chiar pe maică-sa, când 
se ascunde pentru că e învinuită de trădare. 

Nu încetează să stârnească admiraţie, deşi nimeni nu-i poate vedea 
vestita frumuseţe. Se spune că locuitorii Londrei şi fermierii din Kent îi 
trimit neîncetat de-ale gurii şi că soţul ei se află în Flandra, unde 
adună oaste ca s-o salveze. Gândul la ea, înconjurată de atâta grijă, 
mă face să scrâşnesc din dinţi. Cum de oamenii nu văd că singurul 
lucru pe care l-a făcut în toată viaţa ei a fost să-şi folosească chipul 
drăguţ sau momeala trupului, sau mai rău, ca să pună mâna pe un 
rege? Asta nu e niciun lucru nobil, niciun lucru sfânt - şi totuşi oamenii 
spun că e iubită. 

Vestea cea mai proastă dintre toate e că naşte un băiat. Acesta nu 
poate moşteni tronul, din moment ce tatăl lui l-a părăsit cu 
desăvârşire, dar un fiu York născut tocmai acum va avea negreşit 
înrâurire asupra oamenilor creduli, care vor vedea mâna sorții în 
faptul că neamul York a căpătat un moştenitor în temniţă. 

Dacă aş fi în locul regelui, cred că n-aş respecta cu atâta sfinţenie 
legile sanctuarului pentru o astfel de fiinţă. Cum poate o femeie 
socotită de mulţi vrăjitoare să ceară ocrotirea Sfintei Biserici? Cum 
poate un prunc să ceară adăpost? Cum e cu putinţă ca o familie 
trădătoare să trăiască fără a fi atinsă de nimeni chiar în inima 
Londrei? Regele nostru e un sfânt, dar ar trebui să fie slujit de oameni 
în stare să ia hotărâri lumeşti; iar Elizabeth Woodville şi mama ei 
Jacquetta, despre care ştiu acum că e cu adevărat o vrăjitoare 
cunoscută şi dovedită şi o trădătoare, ar trebui să fie suite pe o 
corabie şi trimise în Flandra, unde n-ar avea decât să-şi ţeasă vrăjile şi 
să-şi folosească frumuseţea, căci printre străini ar fi pesemne mai 
preţuite. 

Admiraţia mea uluită din copilărie faţă de Jacquetta, mama lui 


Elizabeth Woodville, s-a schimbat cu repeziciune când am aflat ce fel 
de femeie e şi când am văzut-o cum îşi împinge fiica spre tron. N-am 
nicio îndoială că graţia şi frumuseţea care mi-au atras privirea pe 
când eram doar o copilă la curtea regelui Henric erau o mască ce 
acoperea o fire cât se poate de păcătoasă. Şi-a lăsat fiica să stea la 
marginea drumului când a trecut pe-acolo tânărul rege şi a fost unul 
dintre puţinii martori la cununia lor tainică. A ajuns cea mai însemnată 
doamnă de companie şi conducătoarea curţii York. Nicio femeie care 
are cât de cât sentimentul loialității sau al onoarei n-ar putea face 
vreunul din aceste lucruri! Cum a putut ea, care a slujit-o pe 
Margareta de Anjou, să-şi plece genunchii în faţa fiicei sale slabe de 
minte? Jacquetta a fost ducesă regală alături de oştirea engleză din 
Franţa, iar apoi a rămas văduvă şi s-a măritat cu scutierul soţului ei, 
cu cea mai uluitoare iuţeală. Bunul nostru rege i-a iertat greşeala 
îndemnată de pofta trupului, astfel încât soţul ei, Richard Woodville, a 
putut să-şi ia numele de lord Rivers, adoptând acest titlu ca un tribut 
adus tradiţiilor păgâne ale familiei ei, care s-a născut din pâraie şi 
pretinde că strămoaşa lor e o zeiţă a apei. De atunci, scandalul şi 
zvonurile că ar avea legături cu diavolul au urmat-o aşa cum apa 
curge la vale. Asta e femeia a cărei fiică şi-a închipuit că ar trebui să 
fie regina Angliei! Nu-i de mirare că el a avut parte de-o moarte 
ruşinoasă, iar ele sunt ca şi închise într-o temniţă. Ar trebui să-şi 
folosească puterile diavoleşti şi să-şi ia zborul de-acolo sau să cheme 
în ajutor râul şi să înoate până ajung la loc sigur. 


Primăvara anului 1471 

Nu-i împărtăşesc niciunul dintre gândurile mele lui sir Henry, care e 
atât de mohorât în zilele întunecoase de iarnă din ianuarie şi 
februarie, încât ai crede că deplânge exilul regelui său. Intr-o seară, la 
cină, îl întreb dacă se simte bine şi el îmi mărturiseşte că e foarte 
îngrijorat. 

— Henry e în siguranţă? îl întreb pe dată. 

Zâmbetul lui obosit mă linişteşte. 

— Fireşte, ţi-aş fi spus dacă aş fi primit veşti rele de la Jasper. Ei doi 
sunt la Pembroke, n-am nicio îndoială, şi putem să-i vizităm după ce 
se mai usucă drumurile după atâta ploaie, dacă nu se ivesc noi 
necazuri. 

— Necazuri? repet. 

Sir Henry se uită la servitorul răspunzător cu servitul vinului, care 
stă în picioare în spatele nostru, apoi prin sala cea mare, unde 
servitorii şi arendaşii de la mesele mai apropiate pot auzi ce spunem. 

— Putem vorbi mai târziu, îmi zice. 

Aşteptăm până rămânem singuri în odaia mea de culcare şi 
servitorii se retrag pentru noapte după ce ne-au servit vinul fiert 


aromat. Soţul meu şade lângă foc şi văd că pare ostenit şi mai bătrân 
decât cei patruzeci şi cinci de ani pe care-i are. 

— Imi pare rău că eşti neliniştit, îi spun. 

Dar e la o vârstă când bărbatul se frământă fără noimă din nimic. 
Dacă băiatul meu Henry e sănătos şi regele nostru e pe tron, de ce 
necazuri ar trebui să ne temem? 

— Te rog, soţul meu, împărtăşeşte-mi grijile tale! Poate le putem 
împrăştia. 

— Am primit o scrisoare de la un bărbat loial lui York, care crede că 
şi eu sunt loial Casei de York, spune el cu greutate. E o convocare. 

— O convocare? repet prosteşte. 

Preţ de o clipă mă gândesc că vrea să spună că e chemat să- 
ndeplinească rolul de judecător, însă apoi îmi dau seama că vrea să- 
mi dea de înţeles că York strânge iarăşi oştire. 

— O, Dumnezeu să ne apere! Doar nu o chemare la revoltă? 

El încuviinţează. 

— Un complot al lui York şi ţi se adresează ţie?! 

— Da, oftează el. 

Preţ de o clipă frica mă părăseşte şi sunt ispitită să chicotesc. 
Pesemne că cel care i-a scris nu-l cunoaşte prea bine pe soţul meu, 
dacă-l crede susţinător al lui York. Şi nu-l cunoaşte deloc bine dacă îşi 
închipuie că se va înarma la poruncă şi va pleca voios la război. Soţul 
meu e un soldat fără pic de tragere de inimă. Nu-i croit din stofă de 
erou. 

— Edward vrea să năvălească asupra noastră şi să-şi ia înapoi 
regatul, spune el. Războaiele vor începe din nou. 

Acum sunt speriată. Mă prind cu putere de braţele jilţului. 

— Nu e regatul lui! 

Soţul meu ridică din umeri. 

— Oricine ar avea dreptul la regat, Edward va lupta pentru el. 

— O, nu! Nu din nou! N-are cum să nădăjduiască să se lupte cu 
regele nostru! Nu acum, când abia a recăpătat ce i se cuvine! S-a 
întors pe tron de... cât?... cinci luni? 

— Prietenul care mi-a scris să lupt pentru Edward spunea mai 
multe, urmează soţul meu. Prietenul meu nu e doar omul lui Edward, 
ci şi prietenul lui George, ducele de Clarence. 

Aştept. De bună seamă că George de Clarence n-a schimbat 
tabăra! A mizat totul pe duşmănia faţă de fratele său! E sub vraja lui 
Warwick, însurat cu fiica lui, al doilea în şirul succesiunii la tron după 
prinţul nostru de Wales. E unul dintre cei mai de seamă oameni de la 
curte, văr mult iubit al regelui nostru. Şi-a ars toate punţile către 
fratele lui, nu mai are cum să se întoarcă. Edward nu l-ar primi înapoi 
nici în ruptul capului! 

— George? îngaim. 


— |I se va alătura din nou fratelui său. Cei trei fii York se vor reuni. 

— Trebuie să le dai de ştire numaidecât regelui şi lui Jasper! stărui. 
Trebuie să ştie; trebuie să fie pregătiţi. 

— Am trimis vorbă în Ţara Galilor şi la curte. Dar mă îndoiesc că îi 
spun vreunuia din ei un lucru pe care să nu-l ştie deja. Toată lumea 
ştie că Edward se înarmează şi strânge oştire în Flandra - ar fi firesc 
să se întoarcă să-şi revendice tronul. lar regele... Se opreşte o clipă, 
apoi urmează: Nu cred că regelui îi mai pasă de ceva în afară de 
propriu-i suflet. Cred cu tărie că ar renunţa bucuros la tron dacă ar 
putea să plece la o mănăstire şi să-şi petreacă zilele rugându-se. 

— Dumnezeu l-a chemat să fie rege! spun cu hotărâre. 

— Atunci Dumnezeu va trebui să-l ajute, răspunde soţul meu. ŞI 
cred că va avea nevoie de tot ajutorul pe care-l poate căpăta, dacă e 
să-l respingă pe Edward. 


înţelegem cum nu se poate mai clar nevoia de ajutor a regelui când 
vărul meu, Edmund Beaufort, ducele de Somerset, ne înştiinţează că 
vine în vizită. Trimit slujitorii în oraşul Guildford şi chiar pe coastă să 
cumpere delicatese pentru masă, iar Alteța Sa se aşază în faţa unui 
mic banchet în fiecare zi a şederii sale. Imi mulţumeşte pentru ospeţie 
pe când stăm lângă foc în odaia mea personală, de unde soţul meu 
Henry lipseşte acum. Zâmbesc şi-mi plec capul, dar nu cred nicio clipă 
că a venit ca să se bucure de plăcerea stridiilor de pe coasta 
comitatului Sussex sau a dulceţurilor din Kent. 

— M-ai ospătat regeşte, spune el gustând o prună zaharisită. Astea 
sunt din livada ta? 

Incuviinţez şi îl lămuresc, de parcă mi-ar păsa câtuşi de puţin de 
lucrurile ce ţin de gospodărie: 

— Recolta de vara trecută. A fost un an bun pentru fructe. 

— Un an bun pentru Anglia, răspunde el. Regele nostru s-a întors 
pe tron, iar uzurpatorul a fost alungat. Lady Margaret, jur, nu-i putem 
lăsa pe nemernicii ăştia să se întoarcă în ţară şi să-l alunge de pe tron 
pe bunul nostru rege! 

— Ştiu. Cine să ştie mai bine decât mine, verişoara lui, al cărei fiu a 
fost dat în grija trădătorilor? lar acum s-a întors la mine ca Lazăr din 
morţi. 

— Soţul tău stăpâneşte o mare parte din Sussex şi înrâurirea lui se 
întinde şi în Kent, stăruie ducele neluându-l în seamă pe Lazăr. Are o 
armată de arendaşi care s-ar înarma pentru el, dacă le-ar porunci-o. 
Corăbiile lui York s-ar putea să ajungă pe țărmurile voastre. Trebuie să 
ştim că soţul tău îi va rămâne credincios regelui său şi că-şi va chema 
arendaşii la arme ca să ne apere. Dar mă tem că am temeiuri să mă 
îndoiesc de el. 

— E un om care iubeşte pacea mai presus de orice, îi iau apărarea 


fără vlagă. 

— Cu toţii iubim pacea, spune vărul meu. Dar uneori bărbatul 
trebuie să apere ce-i al lui. Trebuie să-l apărăm cu toţii pe rege. Dacă 
York reuşeşte să se întoarcă în Anglia cu o armată de soldaţi 
mercenari din Flandra şi ne înfrânge iarăşi, niciunul din noi nu va mai 
fi sigur pe pământurile sale, pe titlurile sale sau (face semn cu capul 
spre mine) pe moştenitorii săi. Cum ţi-ar plăcea să-l vezi pe tânărul 
Henry crescut în altă casă din tabăra York? Moştenirea lui - folosită de 
un tutore din tabăra York? Insurat cu o fată din tabăra York? Crezi că 
noua regină, Elizabeth Woodville, suindu-se din nou pe tron, nu-şi va 
îndrepta ochii cenuşii şi lacomi asupra fiului tău şi a moştenirii lui? Ţi-a 
luat micul nepot, pe ducele de Buckingham, şi l-a căsătorit cu sora ei 
Katherine pentru profit - o potrivire cumplit de proastă. Crezi că nu-l 
va lua pe fiul tău pentru una din nenumăratele ei fiice, dacă pune din 
nou mâna pe putere? 

Mă ridic în picioare şi mă apropii de cămin. Privind flăcările, îmi 
doresc preţ de o clipă să am Vederea, ca să prezic viitorul, ca regina 
York. Oare ea ştie că soţul ei vine s-o salveze, să-i scoată din temniţă, 
pe ea şi pe pruncul lor? 

Ştie oare dacă vor izbândi sau dacă vor da greş? Poate oare să 
stârnească cu fluieratul ei o furtună care să-i aducă la țărm, aşa cum 
umblă vorba că a stârnit-o pe cea care l-a mânat în siguranţă departe 
de Anglia? 

— AŞ vrea să-ţi pot promite că sabia, averea şi arendaşii soţului 
meu vor fi în slujba ta, rostesc încet. Fac deja tot ce pot ca să-l 
hotărăsc să plece la luptă pentru rege. Le dau de-nţeles clar propriilor 
mei arendaşi că aş fi mulţumită să-i văd că se adună în cete pentru 
adevăratul lor rege. Dar sir Henry e încet la faptă şi fără tragere de 
inimă. Aş vrea să-ţi pot făgădui mai mult, vere! Mi-e ruşine că nu pot. 

— Nu-şi dă seama că puteţi pierde totul? Că titlul şi averea fiului 
tău îi vor fi luate din nou? 

— Ba da, însă negustorii din Londra şi prietenii lui din lumea 
negoţului au o mare înrâurire asupra lui. lar aceştia sunt toţi de partea 
lui York, fiind încredinţaţi că Edward va aduce pacea în tot regatul şi 
că va face tribunalele să lucreze în aşa fel încât oricui să i se facă 
dreptate. Oamenii mai de soi dintre arendaşii lui şi alţi nobili din ţinut 
au şi ei o mare înrâurire asupra lui. Nu toţi gândesc aşa cum ar trebui. 
Îl preferă pe York. Spun că el a adus în Anglia pacea şi dreptatea şi că 
de la plecarea lui am avut parte numai de necazuri şi nesiguranţă. 
Spun că e tânăr şi puternic şi stăpâneşte ţara, în timp ce regele nostru 
e bolnăvicios şi cârmuit de soţia lui. i 

— Asta nu pot să tăgăduiesc, răspunde scurt vărul meu. Insă 
Edward de York nu e adevăratul rege. Ar putea să fie Daniel aducând 
judecata Domnului, ar putea să fie Moise aducând legi drepte, şi tot 


trădător ar fi! Trebuie să-l urmăm pe rege, pe adevăratul nostru rege, 
căci altfel suntem şi noi trădători. 

Uşa se deschide şi în odaie intră soţul meu, tot numai zâmbet. 

— Imi pare rău. Au fost necazuri la grajduri; un neghiob a răsturnat 
un vas cu tăciuni şi slujitorii alergau de colo-colo să stingă focul. M-am 
dus doar să mă încredinţez că s-a stins cu totul. Nu vreau ca 
preacinstitul nostru oaspete să ardă în patul lui! 

li zâmbeşte binevoitor ducelui şi-n clipa aceea, văzându-i zâmbetul 
călduros, sincer, lipsa de teamă, sentimentul încrezător că are 
dreptate, înţelegem amândoi că sir Henry nu va porni la luptă pentru 
rege. 


După câteva zile aflăm că Edward de York a debarcat, nu acolo 
unde ne aşteptam, ci în partea de miazănoapte a Angliei, unde l-a 
mânat vântul vrăjitoarelor până într-un port sigur, iar de acolo a pornit 
în marş spre oraşul York şi le-a cerut locuitorilor să-i deschidă porţile, 
nu ca unui rege, ci ca să-şi poată lua din nou în primire ducatul. 
Aceştia, lăsându-se convinşi ca nişte neghiobi, îi dau voie să intre şi 
susţinătorii taberei York se adună pe dată în jurul conducătorului lor, 
iar ambiția trădătoare a acestuia se vădeşte limpede. Printre ei se află 
şi George, făţarnicul duce de Clarence. l-a luat ceva vreme, dar până 
şi prostul de George înţelege în cele din urmă că viitorul lui, ca fiu al 
Casei de York, va fi mai luminos cu un rege York pe tron şi dintr-odată 
îşi iubeşte fratele mai mult ca pe oricine şi pretinde că loialitatea lui 
faţă de adevăratul rege şi faţă de Warwick, socrul lui, a fost o mare 
greşeală. Inţeleg din asta că fiul meu şi-a pierdut titlul de conte pentru 
totdeauna, căci totul le va aparţine din nou băieţilor York şi nicio 
scrisoare trimisă de mine lui George, ducele de Clarence, nu-l va face 
să-i înapoieze titlul lui Henry. Dintr-odată, totul e numai lumină aurie 
şi cei trei sori York sunt zorii răsăriţi peste Anglia. Pe câmpii, iepurii 
sălbatici se încaieră şi ţopăie, pare că întreaga ţară a înnebunit de-a 
binelea în această lună de martie. 

In mod uimitor, Edward ajunge la Londra fără să întâmpine nicio 
piedică în cale, iar locuitorii iubitori îi deschid larg porţile şi el se 
reuneşte cu soţia lui ca şi cum n-ar fi fost alungat niciodată din 
propriul regat şi n-ar fi fugit niciodată ca să-şi scape viaţa. 

Primind aceste veşti de la mesagerul călare al ducelui de Somerset, 
mă retrag în odaia mea şi mă rog în genunchi. Mă gândesc la 
Elizabeth Woodville - aşa-zisa frumuseţe -, cu băieţelul în braţe şi cu 
fiicele în jurul ei, tresărind când uşa se deschide larg şi Edward de 
York intră cu paşi mari în încăpere, victorios ca întotdeauna. Îmi 
petrec în genunchi două ceasuri lungi, dar nu mă pot ruga pentru 
izbândă şi nici pentru pace. Nu mă pot gândi decât la ea, alergând în 
braţele lui, ştiind că soţul ei e cel mai viteaz şi mai iscusit bărbat din 


regat, arătându-i-l pe fiul lor, înconjurată de fiicele lor. Îmi iau rozariul 
şi mă rog iarăşi. Cuvintele pe care le rostesc imploră siguranţă pentru 
regele meu, dar nu mă pot gândi decât la gelozia mea că o femeie de 
obârşie mult mai joasă decât mine, mult mai prost educată decât 
mine şi, fără îndoială, mult mai puţin iubită de Dumnezeu decât mine 
poate să fugă plină de bucurie la soţul ei, să i-l arate pe fiul lor şi să 
ştie că el va lupta ca să-l apere. Că o femeie ca ea, care e limpede că 
nu se află printre alesele Domnului, care nu vădeşte niciun semn de 
har (spre deosebire de mine), e regina Angliei. Şi că, printr-o taină - 
prea mare ca s-o înţeleg -, Dumnezeu m-a trecut cu vederea. 

les din odaia mea şi-mi găsesc soţul în sala cea mare. Şade la masa 
principală, cu un chip mohorât. Vechilul său, care stă în picioare lângă 
el, îi pune în faţă hârtie după hârtie, ca să-şi pună semnătura pe ele. 
Alături, copistul lui topeşte ceară şi apasă pecetea pe ea. Imi trebuie 
doar o clipă ca să recunosc ordinele de luptă. Işi cheamă arendaşii. 
Pleacă la război, în sfârşit pleacă la război! Vederea lor îmi face inima 
să se înalțe voioasă ca o ciocârlie: Domnul fie lăudat, îşi recunoaşte în 
sfârşit datoria şi pleacă la război! Mă apropii de masă, cu bucurie pe 
chip. 

— Dumnezeu să te binecuvânteze, soţul meu, şi să binecuvânteze 
lucrul pe care îl faci în sfârşit! 

El nu-mi răspunde la zâmbet, ci mă priveşte obosit şi cu întristare în 
ochi. Mâinile lui se mişcă mai departe, scriind Henry Stafford iar şi iar, 
şi aproape că nu priveşte pana. Ajung la ultima pagină; copistul picură 
ceară, pune pecetea şi i-o întinde, cu cutie cu tot, secretarului. 

— Trimite-le neîntârziat, spune Henry. 

işi împinge scaunul în spate, coboară de pe mica estradă şi se 
apropie de mine, îmi ia mâna, o aşază pe braţul lui şi mă conduce 
departe de copistul care adună hârtiile ca să le ducă la grajduri, unde 
aşteaptă mesagerii. 

— Soţia mea, trebuie să-ţi spun un lucru care te va tulbura, mă 
înştiinţează el. 

Clatin din cap. Mă gândesc că se pregăteşte să-mi spună că pleacă 
la război cu inima grea de frică pentru că mă părăseşte, aşa că mă 
grăbesc să-l încredinţez că nu mă tem de nimic când el face lucrarea 
Domnului. 

— Adevărat, soţul meu, mă bucur... 

El mă opreşte cu o atingere blândă pe obraz şi-mi spune încet: 

— Imi chem oamenii nu ca să-l slujesc pe regele Henric, ci ca să-l 
slujesc pe regele Edward. 

Mai întâi aud cuvintele, dar n-au nicio noimă. Apoi groaza mă 
încremeneşte aşa de tare că nu pot rosti o vorbă. Sunt atât de tăcută, 
încât el crede că nu l-am auzit. 

— Il voi sluji pe regele Edward de York, nu pe Henric de Lancaster, 


repetă. Îmi pare rău că eşti dezamăgită. 

— Dezamăgită?! 

Imi spune că a devenit trădător şi se gândeşte că aş putea fi 
dezamăgită?! 

— Îmi pare rău. 

— Dar vărul meu a venit el însuşi să te hotărască să lupti... 

— N-a făcut decât să mă încredinţeze că trebuie să avem un rege 
puternic, care va pune capăt războiului o dată pentru totdeauna, căci 
altfel el şi cei de soiul lui o vor ţine tot aşa până nimicesc Anglia. Când 
mi-a spus că va lupta la nesfârşit, am ştiut că va trebui să fie învins. 

— Edward nu e născut să fie rege! Nu e aducător de pace! 

— Draga mea, ştii bine că e. Singura pace pe care am cunoscut-o în 
ultimii zece ani a fost cât s-a aflat el pe tron. lar acum are un fiu şi 
moştenitor, aşa că mă rog la Dumnezeu ca York să păstreze tronul 
pentru totdeauna şi să se isprăvească aceste bătălii nesfârşite. 

Imi smulg mâna din strânsoarea lui. 

— Nu s-a născut în familia regală! strig. Nu e sfânt! E un uzurpator! 
Chemi arendaşii tăi şi pe ai mei, arendaşii me; de pe pământurile 
mele, ca să slujească un trădător! Vei flutura flamura mea, bariera- 
ghilotină Beaufort, în tabăra York?! 

El încuviinţează şi spune resemnat: 

— Ştiam că nu-ţi va plăcea. 

— Prefer să mor decât să văd una ca asta! 

El încuviinţează, de parcă m-aş purta ca un copil. 

— Şi dacă pierzi? îl întreb poruncitor. Vei fi cunoscut ca trădătorul 
care l-a susţinut pe York. Crezi că Henry - fiul tău vitreg - va fi chemat 
înapoi la curte şi i se va înapoia titlul de conte? Crezi că regele Henric 
îl va binecuvânta ca data trecută, când toată lumea va şti că te-ai 
făcut de ruşine şi m-ai făcut şi pe mine? 

El se strâmbă. 

— Cred că e lucrul cel mai bun de făcut. Şi întâmplător, cred că 
York va învinge. 

— In faţa lui Warwick?! întreb cu dispreţ. Nu-l poate înfrânge pe 
Warwick. Nu i-a mers prea bine data trecută, când Warwick l-a gonit 
din Anglia. Şi înainte de asta, când Warwick l-a luat prizonier. E băiatul 
lui Warwick, nu stăpânul lui! 

— Data trecută a fost trădat. Era singur, fără oştirea lui. De astă 
dată îşi cunoaşte duşmanii şi şi-a chemat oamenii. 

— Atunci să spunem că învingeţi, las să-mi scape vorbele de pe 
buze în nefericirea mea. Să spunem că-l aşezi pe Edward pe tronul 
familiei mele. Ce se întâmplă cu mine? Ce se întâmplă cu Henry? 
Jasper va fi nevoit să plece iarăşi în exil, mulţumită duşmăniei tale? 
Fiul meu şi unchiul lui vor fi alungaţi de tine din Anglia?! Vrei să plec şi 
eu?! 


El oftează. 

— Dacă-l slujesc pe Edward şi e mulţumit de serviciile mele, mă va 
răsplăti. Poate chiar vom obţine de la el înapoierea titlului de conte al 
lui Henry. Tronul nu se va mai afla în familia ta, dar Margaret, soţioară 
dragă, ca să fiu sincer cu tine, familia ta nu merită să-l aibă! Regele e 
bolnav, ca să fiu sincer; e nebun. Nu e în stare să conducă o ţară, iar 
regina e un coşmar de vanitate şi ambiţie. Fiul ei e un ucigaş. Iți poţi 
închipui ce vom avea de pătimit dacă urcă vreodată pe tron? Eu nu 
pot sluji un asemenea prinţ şi o asemenea regină! Wu există altul în 
afară de Edward. Linia directă e... 

— Cum e?! mă răstesc. 

— Fără noimă, răspunde el simplu. Fără speranţă. Regele e un sfânt 
şi nu poate domni, iar fiul lui e un diavol şi n-ar trebui să domnească. 

— Dacă faci asta n-am să te iert niciodată! îi jur ştergându-mi 
mânioasă lacrimile ce-mi şiroiesc pe obraji. Dacă pleci la luptă ca să- 
mi înfrângi vărul, pe adevăratul rege, nu te voi ierta niciodată! Nu te 
voi mai numi niciodată „soţul meu”, pentru mine vei fi ca mort! 

El dă drumul mâinii mele, de parcă aş fi un copil cu toane, şi 
rosteşte cu tristeţe: 

— Ştiam că vei spune asta. Cu toate că fac ce cred că e mai bine 
pentru amândoi. Ba chiar fac ce cred că e mai bine pentru Anglia, 
ceea ce e mai mult decât pot spune mulţi în aceste vremuri tulburi. 


Aprilie 1471 

Soseşte din Londra, de la uzurpatorul Edward, chemarea la luptă şi 
soţul meu porneşte în fruntea armatei sale de arendaşi ca să se 
alăture noului său stăpân. E atât de grăbit să plece încât jumătate din 
oameni încă nu sunt înarmaţi şi maestrul lui de călărie rămâne în 
urmă ca să se încredinţeze că parii ascuţiţi şi săbiile de curând făurite 
sunt încărcate în căruțele ce-i vor urma pe soldaţi. 

Stau în picioare în curtea grajdurilor şi-i privesc pe oameni cum îşi 
iau locul în convoi. Mulţi dintre ei au luptat în Franţa; mulţi au mai luat 
parte şi la alte bătălii în ţară. Am în faţa mea nişte bărbaţi deprinşi cu 
războiul, cu primejdia şi cu cruzimea. Preţ de o clipă înţeleg dorinţa 
arzătoare de pace a soţului meu, însă apoi îmi aduc aminte că susţine 
regele nepotrivit şi-mi aţâţ iarăşi mânia. 

El iese din casă, purtând cizmele cele mai bune şi mantia groasă de 
călătorie pe care mi-a dat-o când am mers să-mi văd băiatul. Atunci, 
bunătatea lui m-a bucurat, dar după aceea soţul meu m-a dezamăgit. 
Îl privesc cu chipul împietrit, dispreţuindu-i aerul ruşinat. 

— Mă vei ierta dacă vom învinge şi-ţi voi putea aduce băiatul 
acasă, spune el cu nădejde. 

— Vă veţi afla în tabere potrivnice, răspund cu răceală. Tu vei lupta 
într-o tabără, iar cumnatul şi băiatul meu, în cealaltă. Îmi ceri să 


nădăjduiesc că Jasper, cumnatul meu, va fi înfrânt sau ucis, căci 
numai aşa băiatul meu va avea nevoie de un nou tutore. Nu pot face 
una ca asta. 

El oftează. 4 

— Bănuiesc că nu. Imi dai, chiar şi aşa, binecuvântarea ta? 

— Cum pot să te binecuvântez, când alegerea ta e blestemată?! 
întreb poruncitor. 

El nu-şi poate păstra zâmbetul pe buze. 

— Măcar te vei ruga pentru siguranţa mea cât sunt plecat? 

— Mă voi ruga să-ţi vină mintea la cap şi să schimbi tabăra în toiul 
bătăliei. Ai putea să faci asta şi să te încredinţezi că te afli de partea 
învingătorului. Atunci mă voi ruga pentru victoria ta. 

— Asta ar fi de-a dreptul necinstit, îmi atrage el atenţia cu 
blândeţe. 

Ingenunchează dinaintea mea, îmi ia mâna şi mi-o sărută, iar eu 
mă încăpăţânez să nu-i ating creştetul cu cealaltă mână, ca să-i dau 
binecuvântarea. Se ridică şi se duce la lespedea de încălecat. Il aud 
cum icneşte din pricina sforţării cu care urcă pe ea şi se saltă în şa, iar 
preţ de o clipă mi-e milă că un bărbat care nu mai e tânăr şi căruia 
nu-i place deloc să-şi lase căminul e silit să plece la luptă într-o zi 
caldă de primăvară. El întoarce calul şi ridică mâna în semn de salut. 

—  Rămas-bun, Margaret.  Şi-ţi spun: „Dumnezeu să te 
binecuvânteze”, chiar dacă tu nu vrei să-mi spui asta. 

Mă gândesc că e lipsit de bunătate din partea mea să stau aşa, cu 
braţele pe lângă trup şi cu faţa încruntată, dar îl las să plece fără a-i 
trimite o bezea, fără a-i da binecuvântarea, fără a-i cere să se întoarcă 
teafăr. II las să plece fără un cuvânt şi fără un gest de iubire, fiindcă 
pleacă să lupte pentru duşmanul meu, prin urmare acum mi-e şi el 
duşman. 


Primesc veşti de la el după câteva zile. Al doilea scutier al său se 
întoarce zorit fiindcă a uitat întăriturile cămăşii lui de zale. Imi aduce 
testamentul pe care l-a scris soţul meu la repezeală, gândindu-se că 
bătălia va începe neîntârziat. 

— Ce, crede că va muri? întreb cu cruzime când omul mi-l dă să-l 
pun la păstrare. 

— E foarte amărât, îmi răspunde el cu sinceritate. Să-i duc vreun 
mesaj care să-l înveselească? 

— Niciun mesaj, răspund întorcându-i spatele. 

Niciun bărbat care luptă sub flamura York, împotriva intereselor 
fiului meu, nu va primi de la mine vreun mesaj de speranţă. Cum aş 
putea? Trebuie să mă rog ca York să dea greş şi să fie înfrânt. Trebuie 
să mă rog pentru înfrângerea soţului meu. Mă voi ruga să nu fie ucis, 
dar cu toată sinceritatea, Dumnezeu mi-e martor, nu pot face mai 


mult de-atât. 


Petrec noaptea aceea, toată noaptea, în genunchi, rugându-mă 
pentru victoria casei mele, Casa de Lancaster. Servitorul spunea că ei 
se adună în preajma Londrei şi vor porni să se întâlnească cu forţele 
noastre, care se strâng cu miile, undeva în apropiere de Oxford. 
Edward îşi va duce trupele în marş pe marele drum dinspre apus şi 
cele două oştiri se vor întâlni undeva în cale. Mă aştept ca Warwick să 
învingă în numele regelui nostru, chiar dacă amândoi băieţii York, 
George de Clarence şi Richard de Gloucester, vor lupta alături de 
fratele lor mai mare. Warwick e comandantul cu mai multă 
experienţă; el i-a învăţat pe băieţii York tot ce ştiu despre război. Şi 
Warwick are oştirea mai mare. Warwick are dreptatea de partea lui. 
Regele nostru, un monarh uns, un om sfânt, e ţinut prizonier în Turnul 
Londrei la porunca uzurpatorului York. Cum îi poate îngădui 
Dumnezeu temnicerului său să iasă victorios? Soţul meu se află acolo, 
în rândurile armatei York, dar eu trebuie să mă rog pentru înfrângerea 
lui. Sunt de partea Casei de Lancaster, sunt de partea regelui, sunt de 
partea lui Jasper şi sunt de partea fiului meu. 


Trimit servitori la Guildford după veşti în fiecare zi, aşteptându-mă 
să sosească de la Londra călăreţi care să vorbească despre o bătălie, 
dar nimeni nu ştie ce se petrece până nu se întoarce unul dintre 
oamenii noştri, înaintea tuturor celorlalţi, călare pe un cal furat, ca să- 
mi spună că soţul meu Henry e rănit şi trage să moară. Îl ascult până 
la capăt, stând singură în curtea grajdurilor, până când cineva se 
gândeşte să trimită după una dintre doamnele mele; aceasta mă ţine 
strâns de braţ ca să mă sprijine, în timp ce omul îmi povesteşte 
despre o bătălie a sorţilor schimbători şi a încurcăturii. Era ceaţă 
deasă, alinierea armatelor s-a schimbat, contele de Oxford a schimbat 
tabăra, sau cel puţin aşa spunea cineva; s-a stârnit o spaimă cumplită 
când a atacat tabăra noastră, iar Edward a ieşit din ceaţă şarjând, ca 
însuşi diavolul, şi forţele Lancaster s-au desfăcut în faţa lui. 

— Va trebui să merg să-l aduc acasă, spun întorcându-mă spre 
vechil. Pregăteşte o căruţă ca să-l putem căra şi pune în ea o saltea 
de puf şi tot ce va avea nevoie. Feşe, pesemne, şi leacuri. 

— Chem doctorul să vă însoţească, răspunde el. 

O iau ca pe un reproş, pentru că n-am fost niciodată prea pricepută 
nici la îngrijirea bolnavilor, nici la plantele de leac. 

— Şi preotul, adaug. 

Il văd că tresare şi ştiu la ce se gândeşte: că stăpânul lui ar putea 
avea nevoie de ultima împărtăşanie, că ar putea fi la un pas de 
moarte chiar în clipa aceea. 

— Şi vom pleca neîntârziat, îl înştiinţez, chiar azi. 


Merg călare în faţa căruţei încete, dar călătoria e lungă şi grea şi 
ajungem la Barnet când amurgul de primăvară se aşterne asupra 
drumului noroios. Peste tot, de-a lungul drumului, sunt soldaţi care cer 
ajutor să ajungă acasă ori zac lângă gardul viu, murind pentru că n-au 
prieteni sau rude sau pe cineva căruia să-i pese de ei. Uneori ne 
scoate de pe drum câte un grup de oameni înarmaţi care se grăbeşte 
să ajungă din urmă grosul oştirilor. Văd lucruri hidoase: un bărbat cu 
jumătate din faţă retezată de sabie, altul care-şi leagă cămaşa peste 
burtă ca să-şi împiedice maţele să iasă. Doi bărbaţi agăţaţi unul de 
altul ca beţivii, încercând să se ajute unul pe altul să ajungă acasă pe 
doar trei picioare. Merg călare de-a lungul drumului, tăind peste 
câmpuri ori de câte ori pot ca să ocolesc grupurile răzlețe de 
muribunzi, străduindu-mă să nu mă uit la bărbaţii care se clatină în 
jurul meu, străduindu-mă să nu văd armele, armurile şi leşurile 
împrăştiate pretutindeni în jur, de parcă pe câmpuri ar creşte nişte 
recolte stranii şi cumplite. 

Văd femei care, ca nişte ciori, se apleacă asupra muribunzilor şi le 
scotocesc prin haine, căutând bani sau nestemate. Din când în când, 
câte un cal dezlegat se apropie la trap de al meu, cerând cu un 
nechezat tovărăşie şi mângâiere. Văd câţiva cavaleri care au fost traşi 
din şa şi omorâţi şi unul pe care armura l-a protejat atât de bine încât 
a murit în ea, cu faţa făcută terci sub coif. Când un tâlhar trage de coif 
în sus, se desprinde şi capul odată cu el, iar creierii se revarsă prin 
vizieră. Stau cu mâna încleştată pe rozariu şi rostesc la nesfârşit 
Bucură-te, Marie, ca să mă ţin în şa şi să-mi silesc voma să rămână în 
gât. Calul meu păşeşte prevăzător, de parcă şi pe el l-ar scârbi mirosul 
de sânge şi ar şti că ne aflăm pe pământ periculos. Habar n-am avut 
că va fi atât de cumplit! Habar n-am avut că va fi aşa! 

Nu-mi vine să cred că a fost aşa pentru loana d'Arc. M-am gândit 
întotdeauna la ea călare pe un cal alb, cu flamura cu crini şi îngeri 
deasupra capului, curată. Nu m-am gândit niciodată la ea trecând prin 
mijlocul unui măcel, deşi a făcut-o negreşit, aşa cum o fac şi eu acum. 
Dacă asta e voia Domnului, atunci are o înfăţişare stranie şi cumplită. 
Nu ştiam că Dumnezeul bătăliilor e atât de mârşav. N-am ştiut 
niciodată că un sfânt poate să ceară astfel de chinuri. Parcă am merge 
prin valea umbrelor morţii, iar noi o străbatem ca nişte vestitori ai 
morţii, căci nu dăm un strop de apă, deşi oamenii întind rugător 
mâinile spre mine, arătându-şi gurile năclăite de sânge, din care le-au 
fost scoşi toţi dinţii. Nu îndrăznim să ne oprim şi să-i dăm să bea 
vreunuia, căci atunci s-ar năpusti toţi asupra noastră, aşa că maestrul 
de călărie merge înainte cu biciul şi strigă: „Faceţi loc pentru lady 
Margaret Stafford!”, iar răniții se trag anevoie din calea noastră şi-şi 
feresc capul de şfichiul biciului. 

Un înaintaş călare se întoarce la noi şi ne spune că l-au găsit pe 


soţul meu, la un han din Whetstone, şi-l urmăm pe potecile noroioase 
care duc la cătun. Hanul e doar o cârciumă de ţară cu două odăi 
pentru călătorii aflaţi în trecere. Şovăi să descalec, temându-mă să 
cobor printre morții vii, dar în cele din urmă descalec şi intru. Mă tem 
grozav că-mi voi găsi soţul mutilat oribil, ca bărbaţii de pe drum, sau 
spintecat de-o secure de luptă; îl găsesc însă lungit pe un pat de 
scânduri în odaia din fund, cu o eşarfă legată strâns în jurul 
pântecului. Intoarce capul la intrarea mea şi reuşeşte să surâdă când 
mă vede. 

— Margaret, n-ar fi trebuit să vii! 

— Sunt în siguranţă şi în urmă vine căruţa, ca să te ducem acasă. 

Faţa i se luminează când pomenesc de căminul nostru. 

— Mă voi bucura să-mi văd casa. Au fost clipe când am crezut că n- 
o voi mai vedea niciodată. 

După oarecare şovăială întreb: 

— A fost foarte rău? York a învins? 

— Da, încuviinţează el. Am obţinut o mare victorie. l-am atacat la 
deal, prin ceaţă, cu toate că ei erau de două ori mai mulţi. Nimeni în 
afară de York n-ar fi îndrăznit una ca asta! Cred că e de neînvins. 

— Aşadar, s-a isprăvit? 

— Nu. Regina de Lancaster a debarcat cu armata ei undeva în 
Devon. Toţi bărbaţii în stare să mărşăluiască i s-au alăturat şi Edward 
a pornit cu toată graba s-o prindă pe drum şi s-o împiedice să 
primească întăriri în Ţara Galilor. 

— In Ţara Galilor? 

— Va merge negreşit la Jasper, spune el. Va afla că Warwick, aliatul 
ei, e mort şi că armata asta e înfrântă, dar dacă reuşeşte să ajungă la 
Jasper şi la oamenii strânşi de el, poate lupta mai departe. 

— Aşadar, Edward încă mai poate fi învins şi toate astea... - mă 
gândesc la bărbaţii care se târăsc pe drum spre miazăzi, strigând de 
durere - toate astea vor fi fost zadarnice! j 

— Toate astea sunt de fiecare dată zadarnice. Incă nu înţelegi? 
Fiecare moarte e o moarte fără rost; fiecare bătălie ar fi trebuit să fie 
împiedicată. Dar dacă Edward reuşeşte s-o învingă pe regină şi s-o 
întemniţeze alături de soţul ei, atunci se va isprăvi cu adevărat. 

Aud calul doctorului şi mă ridic să-i deschid uşa. 

— Să rămân să ajut? îl întreb fără prea mare însufleţire pentru 
această treabă. 

— Du-te, spune Henry. Nu vreau să vezi. 

— Ce rană ai? 

— O tăietură de sabie peste pântec. Du-te şi porunceşte să ţi se 
ridice tabăra pe câmp, în spatele hanului. Aici nu se găsesc paturi. Ai 
grijă să se pună gărzi care să te păzească, împreună cu bunurile tale. 
Aş vrea să nu fi venit! 


— Trebuia să vin. Cine altcineva s-o facă? 

Îmi zâmbeşte în felul lui strâmb şi spune: 

— Mă bucur să te văd. În noaptea dinaintea bătăliei eram atât de 
bolnav de frică încât mi-am făcut chiar testamentul. 

Încerc să zâmbesc cu milă, dar mă tem că-şi dă seama că-l 
socotesc nu doar un trădător, ci şi un laş. 

— Eh, în sfârşit! oftează el. Ce-i făcut e bun făcut. Du-te, Margaret, 
şi întreabă-l pe hangiu ce-ţi poate găsi pentru cină. 


Nu fac ce-mi cere soţul meu. Nu, fireşte că nu. În vreme ce el zace 
într-un han murdar, slujit de doctorul nostru ca un erou rănit în luptă 
pentru cauza York, regina Angliei mărşăluieşte cât poate de repede 
spre fiul meu şi spre Jasper, singurul meu prieten adevărat, 
încredinţată că ei îşi adună şi-şi înarmează oamenii ca să plece la 
luptă cu ea. Îl chem pe flăcăul care călăreşte în faţa mea, e tânăr şi 
credincios şi va merge repede. li dau un bilet pentru Jasper şi-i 
poruncesc să pornească spre apus cât de iute poate şi să găsească 
nişte soldaţi mărşăluind sub flamura Lancaster îndreptându-se spre 
Tara Galilor ca să se alăture oştirii strânse de Jasper. Îi spun să se 
apropie de ei ca prieten şi să le ceară să-i dea contelui scrisoarea, 
făgăduindu-le o răsplată. Scriu: 


Jasper, 


Soțul meu a schimbat tabăra şi acum e duşmanul nostru. 
Scrie-mi neîntârziat care-ţi sunt şansele şi că băiatul meu e ferit 
de primejdii. Edward a câştigat bătălia la Barnet şi a pornit în 
marş să vă găsească, pe tine şi pe regină. Îl are pe rege în Turn 
şi Londra de partea lui. Ştie că regina a debarcat şi bănuieşte că 
se îndreaptă spre tine. Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te 
apere! Dumnezeu să-mi apere băiatul, păzeşte-l cu prețul vieții 
tale! 


N-am la mine nici ceară, nici pecete, aşa că împăturesc scrisoarea 
de două ori. N-are nicio însemnătate dacă o citeşte cineva. Răspunsul 
va fi cel care va dezvălui foarte multe. După aceea, şi numai după 
aceea, merg să caut pe cineva care poate să-mi pregătească ceva 
pentru cină şi să-mi găsească un pat pentru noaptea aceea. 


Vara anului 1471 
N-a fost uşor să-mi duc soţul acasă, deşi el nu s-a plâns şi m-a 
implorat să merg înainte. Însă mi-am făcut datoria de soţie faţă de el, 
cu toate că el n-a reuşit să-şi facă datoria faţă de mine. N-a fost uşor 
să trecem vara după ce am aflat în cele din urmă ce s-a întâmplat 


când forţele reginei s-au întâlnit cu oştirea lui Edward. Erau în 
apropiere de Tewkesbury, iar regina şi proaspăta ei noră, Anne 
Neville, fata cea mică a lui Warwick, au cerut sanctuar într-o 
mănăstire şi au aşteptat veşti, aşa cum aşteptau veşti toate femeile 
din Anglia. 

A fost o bătălie lungă şi grea, cu forţele împărţite egal între oştenii 
celor două tabere, istoviţi de marşuri forţate prin soarele arzător. 
Edward a învins, fie să putrezească în iadul pe care-l merită, iar 
prinţul, prinţul nostru de Wales, a murit pe câmpul de luptă, ca o 
floare tăiată la seceriş. Mama lui, regina Margareta de Anjou, a fost 
luată prizonieră, şi Anne Neville împreună cu ea, iar Edward de York s- 
a întors la Londra ca un cuceritor. A lăsat în urmă un câmp de luptă 
scăldat în sânge. Chiar şi curtea bisericii de la Tewkesbury a trebuit să 
fie spălată, frecată şi sfinţită din nou, după ce el le-a dat voie oştenilor 
lui să intre şi să-i omoare pe oamenii din tabăra Lancaster care se 
ascundeau acolo ca să ceară sanctuar. Nimic nu e sfânt pentru York, 
nici măcar casa Domnului. Vărul meu, Edmund Beaufort, ducele de 
Somerset, care a venit acasă la noi să-i ceară soţului meu să lupte 
alături de el, a fost târât afară din sanctuarul Abației Tewkesbury şi 
spintecat în piaţă: o moarte de trădător. 

Edward a intrat în Londra într-o procesiune triumfală, cu regina 
Margareta de Anjou în suită, şi în aceeaşi noapte regele nostru, 
adevăratul rege, singurul rege, regele Henric de Lancaster, a murit în 
odăile sale din Turn. S-a spus că era bolnav, că avea sănătatea 
şubredă. Dar eu am ştiut în adâncul inimii că a murit ca un martir, de 
sabia uzurpatorilor York. 


l-am cerut soţului meu voie să lipsesc toată luna iunie şi m-am dus 
la călugărițele de la Abația Bermondsey. Am petrecut patru săptămâni 
în genunchi, rugându-mă pentru sufletul regelui, pentru sufletul fiului 
său şi pentru văduva lui cea înfrântă. M-am rugat pentru răzbunare 
împotriva Casei de York şi a lui Edward, m-am rugat să-şi piardă şi el 
fiul, iar soţia lui, Elizabeth cea mereu plină de succes, frumoasă şi 
acum triumfătoare, să cunoască durerea cumplită de a-şi pierde un 
băiat, aşa cum a cunoscut-o regina noastră. M-am îndurat să plec 
acasă doar după ce l-am auzit pe Dumnezeu şoptindu-mi, în acele 
nopţi negre de rugăciune, că-mi voi primi răzbunarea, că dacă sunt 
răbdătoare, aştept şi pun lucrurile la cale, voi triumfa. Atunci am putut 
în sfârşit să mă întorc acasă, să-i zâmbesc soţului meu şi să mă prefac 
împăcată. 

Jasper a rezistat în Ţara Galilor până în septembrie, iar apoi mi-a 
scris că e încredinţat că şi el, şi Henry vor fi mai în siguranţă afară din 
ţară. Dacă Edward se poate război cu bărbaţi aflaţi în sanctuar, ba 
chiar cu un sfânt neajutorat în odăile sale personale, atunci cu 


siguranţă că-mi poate ucide fiul, pentru simpla crimă a numelui pe 
care-l poartă şi a moştenirii lui. Adevăratul prinţ de Wales a murit la 
Tewkesbury, Dumnezeu să-l binecuvânteze, şi asta mă împinge şi mai 
aproape de tronul Lancaster, iar Henry e fiul şi moştenitorul meu. 
Dacă, în anii ce vor veni, oamenii vor căuta un pretendent Lancaster 
la tronul uzurpat al Angliei, îl vor putea chema pe Henry Tudor. 
Aceasta e ursita lui şi aceasta e primejdia lui, şi le văd pe amândouă 
adeverindu-se. York domină; nimic nu-l poate distruge acum. Dar 
Henry e tânăr şi are dreptul la tron. Trebuie să-l ferim de pericol şi să-l 
pregătim de război. 


Merg în odaia soţului meu şi văd că nu-i lipseşte nimic. Are un pat 
bine făcut, carafa cu bere slabă pe o masă lângă el, cărţile în cutia lor, 
hârtia de scris pentru însemnări pe pupitrul de scris: are în jur tot ce 
şi-ar putea dori. Şade în jilţul lui, cu pântecul înfăşurat strâns, 
pământiu din cauza durerii, părând mai bătrân decât anii pe care-i 
are. 

— Am primit veşti de la Jasper, din Ţara Galilor, îi spun sec. Pleacă 
în exil. 

Soţul meu aşteaptă să urmez. 

— Il ia pe fiul meu cu el, adaug. Un băiat care e moştenitorul spiţei 
Lancaster nu se află în siguranţă în Anglia. 

— Sunt de acord, răspunde el netulburat. Dar nepotul meu, Henry 
Stafford, e în siguranţă la curtea York. | s-a primit jurământul de 
credinţă. Oare Henry al tău n-ar trebui să i se înfăţişeze regelui 
Edward şi să se ofere să-l slujească? 

Clatin din cap. 

— Vor pleca în Franţa. 

— Ca să pună la cale o nouă năvală asupra Angliei? 

— Pentru siguranţa lor. Cine ştie ce va urma? Trăim vremuri 
frământate. 

— Aş vrea să fii cruţată de necazuri, spune el cu blândeţe. Mi-aş 
dori să-i ceri lui Jasper să ocolească necazurile, nu să le pricinuiască. 

— Nu caut necazuri şi nici Jasper n-o face. iți cer doar să-mi îngădui 
să plec la Tenby ca să-i văd ridicând ancora. Vreau să-mi iau rămas- 
bun de la fiul meu. 

El tace câteva clipe. Trădătorul ăsta, laşul ăsta, întins fără grijă în 
patul lui, are dreptul să-mi poruncească. Mă întreb dacă îndrăzneşte 
să mă oprească şi dacă eu îndrăznesc să-l înfrunt. 

— Asta înseamnă să te pui în pericol. 

— Trebuie să-l văd pe Henry înainte să plece! Cine ştie când se va 
putea întoarce în siguranţă? Are paisprezece ani, va deveni bărbat 
până să-l văd din nou. 

El oftează şi atunci ştiu că am câştigat. 


— Vei lua cu tine o gardă întreagă? 

— Fireşte. 

— Şi te vei întoarce dacă drumurile sunt închise? 

— Da. 

— Atunci poţi să mergi să-ţi iei rămas-bun de la fiul tău. Dar să nu 
faci nicio făgăduială faţă de ei, nici faţă de viitorul Casei de Lancaster. 
Cauza voastră a fost înfrântă definitiv la Tewkesbury. Casa lui Henry a 
fost distrusă la Tewkesbury. S-a isprăvit! Sfatul tău pentru ei ar trebui 
să fie acela de-a căuta o cale să se întoarcă paşnic. 

Mă uit la el, ştiind că faţa mea e sfidătoare şi rece. 

— Ştiu că s-a isprăvit. Cine să ştie mai bine decât mine?! Cauza 
mea e cea învinsă, capul casei mele e cel ucis, soţul meu e cel rănit 
luptând în tabăra greşită şi fiul meu e cel care pleacă în exil. Cine să 
ştie mai bine decât mine că orice nădejde pentru ţara mea e moartă?! 


Septembrie 1471 
Tenby, Jara Galilor 


Mă uit peste apa luminoasă din portul Tenby, nevenindu-mi să cred. 
Soarele scânteiază şi adie un vânt uşor; e o zi numai bună ca să 
navighezi de plăcere, nu ca să stau acolo, înconjurată de mirosul 
peştelui, simțind cum mi se frânge inima. 

Cătunul ăsta e cu trup şi suflet de partea lui Jasper, aşa că pescarii 
şi nevestele lor bocănesc cu saboţii lor grosolani de lemn pe străzile 
pietruite ce duc la cheiul unde saltă pe valuri micuța corabie ce 
aşteaptă să-mi ia fiul de lângă mine. Unele femei au ochii roşii din 
pricina exilului stăpânului lor, însă eu nu lăcrimez. Nimeni nu şi-ar da 
seama, privindu-mă, că aş fi în stare să plâng o săptămână. 

Fiul meu a crescut şi mai mult; acum e înalt cât mine - un tânăr de 
paisprezece ani ai cărui umeri încep a se lăţi, cu ochii căprui la 
aceeaşi înălţime cu ai mei - şi e palid, deşi pistruii văratici îi 
împestriţează nasul ca picăţelele de pe un ou cald de pasăre. Mă uit 
lung la el, văzând deopotrivă copilul care a devenit bărbat şi băiatul 
care ar trebui să fie rege. Gloria maiestăţii a ajuns la el. Regele Henric 
şi fiul lui, prinţul Edward, sunt morţi amândoi. Acest băiat, băiatul 
meu, e moştenitorul Casei de Lancaster. Nu mai e băiatul meu, copilul 
aflat în grija mea, ci e regele de drept al Angliei. 

— Mă voi ruga pentru tine în fiecare zi şi-ţi voi scrie, îi spun cu glas 
scăzut. Ai grijă să-mi răspunzi; voi vrea să ştiu cum îţi este. Şi ai grijă 
să-ţi faci rugăciunile şi să te ţii de învăţătură. 

— Da, milady mamă, răspunde el supus. 

— Voi avea grijă de el, mă încredinţează Jasper. 

Ochii ni se întâlnesc preţ de o clipă, dar nu ne împărtăşim nimic 
altceva decât o hotărâre mohorâtă de a încheia această despărţire, de 


a începe acest exil, de a-l feri de primejdii pe acest băiat preţios. Cred 
că Jasper e singurul bărbat pe care l-am iubit, poate singurul pe care-l 
voi iubi vreodată. Dar între noi n-a fost vreme pentru vorbe de iubire; 
ne-am petrecut cea mai mare parte din viaţă luându-ne rămas-bun. 

— Vremurile se pot schimba, îi spun lui Henry. Edward pare să fie 
cu totul stăpân pe tron acum, că regele nostru e în mormânt şi prinţul 
nostru e mort şi el, dar eu nu mă dau bătută. Nu te da nici tu bătut, 
fiule! Facem parte din Casa de Lancaster, ne-am născut ca să 
stăpânim Anglia! Am spus-o înainte şi am avut dreptate. Voi avea 
dreptate din nou. Să nu uiţi asta! 

— Nu, milady mamă. 

Jasper îmi ia mâna şi o sărută, se înclină şi se îndreaptă spre micuța 
corabie. li aruncă de pe chei căpitanului câteva boccele cu lucruri şi 
apoi, ţinându-şi cu grijă sabia în aer, păşeşte în vasul de pescuit. El, 
care stăpânea jumătate din Ţara Galilor, pleacă aproape fără nimic! 
Asta e într-adevăr înfrângere! Jasper Tudor părăseşte Ţara Galilor ca 
un condamnat fugar. Simt cum îmi arde în pântec duşmănia faţă de 
uzurpatorii York. 

Fiul meu îngenunchează dinaintea mea; îmi las mâna pe creștetul 
lui moale, cald şi-i spun: 

— Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te păzească, fiul meu! 

Apoi se ridică şi pleacă într-o clipă, păşind uşor pe pietrele de pavaj 
murdare. Coboară în salturi treptele portului, ca o căprioară, urcă pe 
micuța corabie şi-i văd ridicând ancora înainte să apuc să mai spun 
vreo vorbă. Pleacă înainte să-l pot sfătui cum să se poarte în Franţa; 
pleacă înainte să-l pot preveni despre primejdiile lumii. E prea repede, 
mult prea repede şi prea definitiv! A plecat. 

Se desprind de zidul cheiului şi întind pânzele; vântul le face să 
fluture şi le leagă bine. Se aude un scârţâit, semn că pânzele şi 
catargul preiau apăsarea, şi apoi micuța corabie începe să se mişte, 
întâi încet, apoi mai repede, îndepărtându-se de zidul portului. Imi 
vine să strig: „Întoarceţi-vă!”. Îmi vine chiar să strig: „Nu mă părăsiţi! 
Nu plecaţi fără mine!”, ca un copil. Dar nu pot să-i chem înapoi în 
ghearele primejdiei şi nu pot nici să fug cu ei. Trebuie să-l las să plece 
- pe fiul meu, fiul meu cu păr castaniu, trebuie să-l las să plece pe 
mare în exil, fără să ştiu măcar când îl voi revedea. 


Când ajung acasă - amorţită de drum şi de necontenitele rugăciuni 
murmurate la fiecare pas, cu dureri de spate din pricina scuturăturilor 
calului şi cu ochii uscați şi umflaţi - descopăr că doctorul e din nou 
lângă soţul meu. A fost un drum lung şi sunt istovită de călătorie şi 
măcinată de suferinţa pierderii fiului meu. Pe drum m-am întrebat la 
fiecare pas unde e în clipa aceea şi când îl voi vedea, ba chiar, dacă-l 
voi mai revedea vreodată. Nu găsesc putere nici măcar să mă prefac 


îngrijorată când văd calul doctorului în grajd şi pe servitorul lui 
aşteptând în sală. De când ne-am întors după bătălia de la Barnet, o 
îngrijitoare sau alta - sau doctorul, sau spiţerul, sau bărbierul-felcer - 
s-au perindat necontenit prin casa noastră. Mă gândesc că a venit să 
se îngrijească de obişnuitele văicăreli de durere ale soţului meu din 
pricina rănii. Tăietura de-a curmezişul pântecului s-a vindecat demult, 
lăsând în urmă o cicatrice ieşită în afară, dar lui îi place să facă mare 
caz de ea, vorbind despre cele pătimite în război şi despre clipa când 
sabia s-a abătut asupra lui, despre visele pe care încă le are noaptea. 

Sunt obişnuită să nu-i iau în seamă văicărelile sau să-i spun să bea 
o băutură liniştitoare şi să se culce devreme, aşa că atunci când 
valetul odăii de culcare mă opreşte la intrarea în sală, nu mă pot 
gândi decât că-mi doresc să mă spăl şi să mă schimb de hainele 
murdare. Aş trece pe lângă el, dar are un aer poruncitor, ca şi cum 
ceva ar merge cu adevărat rău. Imi spune că spiţerul macină ierburi 
de leac în distilerie, iar doctorul e cu soţul meu, aşa că poate ar trebui 
să mă pregătesc de veşti proaste. Chiar şi atunci când mă aşez în jilţ 
şi pocnesc din degete ca să vină pajul să-mi scoată cizmele, abia 
dacă-l ascult. Dar omul se frământă mai departe. Acum se crede că 
rana a fost mai adâncă decât ne-am dat seama şi a rămas 
nevindecată, poate sângerând pe dinăuntru. Imi aminteşte cu tristeţe 
că soţul meu n-a mai mâncat bine de la bătălie încoace - dar tot 
mănâncă mult mai mult decât mine, care ţin post negru în fiecare zi 
de sărbătoare şi-n fiecare vineri. Nu poate să doarmă, ci doar să 
aţipească din când în când - dar tot doarme mai mult decât mine, 
care mă trezesc de două ori noaptea, în fiecare noapte, ca să-mi fac 
rugăciunile. Pe scurt, e ceva şi nimic, ca de obicei. li fac semn să plece 
şi îi spun că voi veni neîntârziat, dar el tot se mai învârte în preajma 
mea. Nu e prima oară când servitorii se agită în jurul soţului meu, 
crezându-l pe moarte, ca să descopere că a mâncat fructe prea 
coapte sau a băut prea mult vin, şi sunt încredinţată că nu va fi nici 
ultima. 

Nu i-am reproşat niciodată că şi-a sacrificat sănătatea ca să urce pe 
tron un uzurpator şi l-am îngrijit cu răbdare, aşa cum trebuie s-o facă 
o soţie bună: mie nu mi se poate reproşa nimic. Dar el ştie că-l 
învinovăţesc pentru înfrângerea regelui meu şi ştie că-l voi învinovăţi 
şi pentru pierderea fiului meu. 

Il dau pe valet la o parte şi merg să-mi spăl faţa şi mâinile şi să-mi 
schimb rochia murdară de pe drum, aşa că trece aproape un ceas 
până mă duc în odăile soţului meu, unde intru fără zgomot. 

— Mă bucur că aţi venit în sfârşit, lady Margaret, căci nu cred că 
mai are mult! îmi spune încet doctorul. 

Mă aştepta în anticamera odăii de culcare a soţului meu. 

— Nu mai are mult? repet. 


Mintea mi-e atât de plină de fiul meu, urechile mele stau ciulite să 
prindă zgomotele unei furtuni care ar putea să-i abată de la drumul lor 
sau chiar - te rog, Doamne, cruţă-l! - să scufunde micuța corabie, 
încât nu înţeleg ce vrea să spună doctorul. 

— Îmi pare rău, lady Margaret, mă lămureşte el, crezându-mă 
prostită de îngrijorarea de soţie. Insă mă tem că nu mai am ce face. 

— Nu mai ai ce face? repet iarăşi. De ce, care-i pricina? Ce vrei să 
spui? 

El ridică din umeri. 

— Rana e mai adâncă decât credeam şi acum nu mai poate mânca 
nimic. Mă tem că stomacul i-a fost tăiat pe dinăuntru şi nu s-a 
vindecat. Mă tem că nu mai are mult de trăit. Poate doar să bea bere 
slabă, vin şi apă; nu-l putem hrăni. 

Îl privesc fără să înţeleg, apoi trec pe lângă el, deschid uşa odăii de 
culcare a soţului meu şi intru cu paşi mari. 

— Henry? 

Faţa lui pe pernă are culoarea cenușii, pământie pe pânza albă. 
Buzele-i sunt aproape negre. Văd cât de slab şi de scofâlcit a ajuns în 
cele câteva săptămâni cât am lipsit. 

— Margaret! rosteşte el, încercând să zâmbească. Mă bucur atât de 
mult că te-ai întors în sfârşit acasă! 

— Henry... 

— Băiatul tău a plecat cu bine? 

— Da. 

— Asta-i bine, asta-i bine. Te vei bucura să-l ştii ferit de primejdii. 
Poţi face mai târziu cerere să se întoarcă. Nu vor fi lipsiţi de 
generozitate faţă de tine când vor afla despre mine... 

Tresar. Înţeleg dintr-odată limpede ce vrea să spună: că voi fi 
văduvă şi voi cere favoarea regelui a cărui slujire l-a costat pe soţul 
meu viaţa. 

— Ai fost o soţie bună, zice el cu bunătate. Nu vreau să mă jeleşti. 

Strâng din buze. N-am fost o soţie bună şi ştim amândoi lucrul ăsta. 

— Ar trebui să te căsătoreşti din nou, urmează el răsuflând iute. 
Dar de astă dată alege-ţi un soţ care să te slujească în lume. Ai nevoie 
de măreție, Margaret! Ar trebui să te măriţi cu un bărbat foarte 
apreciat de rege, de acest rege, de regele de York - nu un bărbat 
care-şi iubeşte căminul şi câmpurile. 

— Nu vorbi despre asta! îi şoptesc. 

— Ştiu că te-am dezamăgit, urmează el cu glasu-i răguşit. Şi-mi 
pare rău. N-am fost potrivit pentru vremurile astea. (Zâmbeşte în felul 
lui strâmb.) Tu eşti. Ar fi trebuit să fii un mare comandant, ar fi trebuit 
să fii o loana d'Arc. 

— Odihneşte-te, îi spun cu glas slab. Poate că te vei face bine. 

— Nu, cred că s-a zis cu mine. Dar te binecuvântez, Margaret, la fel 


şi pe băiatul tău, şi cred că-l vei aduce acasă în siguranţă. Negreşit, 
dacă e cineva în stare de asta, aceea eşti tu. Fă pace cu Casa de York, 
Margaret, şi-ţi vei putea aduce băiatul acasă. Asta-i ultimul sfat pe 
care ţi-l dau. Uită de visele în care-l vezi rege; s-a isprăvit cu asta, ştii 
bine. Mulţumeşte-te să-l vezi acasă în siguranţă, aşa e cel mai bine 
pentru el şi pentru Anglia. Nu-l aduce acasă pentru o nouă bătălie, 
adu-l acasă pentru pace. 

— Mă voi ruga pentru tine, spun încet. 

— Iţi mulţumesc. Acum cred că voi dormi. 

II las să doarmă şi ies fără zgomot, închizând uşa în urma mea. Le 
spun servitorilor să mă cheme dacă starea lui se înrăutăţeşte sau 
dacă mă strigă şi plec la capelă, unde îngenunchez pe pardoseala 
tare, de piatră, în faţa altarului, fără să folosesc măcar o pernă. Mă 
rog la Dumnezeu să-mi ierte păcatele faţă de soţul meu şi să-l 
primească în împărăţia Lui cea sfântă, unde nu există război şi nici 
împărați potrivnici. Abia când aud că începe să bată clopotul iar şi iar 
în turnul de deasupra mea îmi dau seama că se ivesc zorii, că am stat 
în genunchi toată noaptea şi că acela care mi-a fost soţ vreme de 
treisprezece ani a murit fără să mă cheme. 


După doar câteva săptămâni, în care se fac zilnic slujbe pentru 
sufletul soţului meu în mica noastră capelă, un mesager cu panglică 
neagră la pălărie vine de la reşedinţa mamei ca să-mi spună că ea a 
murit şi înţeleg că acum sunt cu desăvârşire singură pe lume. Puținele 
rude care mi-au mai rămas sunt Jasper, aflat în exil, şi fiul meu, alături 
de el. Sunt orfană şi văduvă, iar copilul meu e departe. Vântul i-a 
abătut de la curs şi în loc să debarce în Franţa, cum stabiliserăm, au 
debarcat în Bretania. Jasper îmi scrie că norocul ne surâde în sfârşit, 
căci ducele de Bretania i-a primit şi le-a făgăduit ocrotire şi 
ospitalitate în ducatul lui, şi că probabil vor fi mai feriţi de primejdii în 
Bretania decât ar fi fost în Franţa, cu care e sigur că Edward va 
încheia un tratat de pace, de vreme ce acum vrea doar pace şi nu-i 
pasă deloc de onoarea Angliei. li răspund pe dată: 


Dragul meu frate Jasper, 


Îţi scriu ca să-ţi spun că sotul meu, sir Henry Stafford, a murit 
în urma rănilor sale, aşa că acum sunt văduvă. Mă adresez ţie, 
capul Casei Tudor, ca să mă sfătuieşti ce să fac. 


Mă opresc. Scriu: „Să vin la tine?”, apoi tai şi arunc foaia de hârtie. 
Scriu: „Pot să vin să-mi văd fiul?”. Apoi: „Te rog, Jasper...” 

In cele din urmă scriu: „Aştept sfatul tău” şi trimit scrisoarea prin 
mesager. 


Apoi aştept răspunsul. 
Mă întreb dacă mă va chema. Mă întreb dacă va spune în sfârşit că 
putem fi împreună, cu băiatul meu. 


larna 1471-1472 


Port doliu după soţul meu şi după mama şi închid o mare parte din 
casă. Ca văduvă, nu se va aştepta din partea mea să-mi primesc 
vecinii, nu în primul an după pierdere; şi cu toate că sunt o mare 
doamnă a Casei de Lancaster, nu voi fi chemată la curte şi nici nu voi 
primi, în cele douăsprezece luni de doliu, vizite din partea acestui nou 
rege, a acestui rege al trandafirului înălbit, şi din partea soţiei lui 
roditoare. Bănuiesc că vor să uite cu totul de mine şi de Casa de 
Lancaster. Mai cu seamă mă îndoiesc că ea, care e mult mai vârstnică 
decât el - are acum treizeci şi patru de ani! -, va vrea ca el să mă 
întâlnească în acest întâi an al meu de văduvie, când ar vedea-o pe 
moştenitoarea în vârstă de douăzeci şi opt de ani a Casei de 
Lancaster, stăpână pe averea ei, gata să se căsătorească din nou. 
Poate ar regreta că a ales o nimeni. 

Dar de la Jasper nu vine niciun mesaj care să mă cheme din 
siguranţa Angliei la primejdiile şi provocările vieţii alături de el în 
Bretania. Imi scrie în schimb că ducele de Bretania a promis să le 
ofere, lui şi lui Henry, protecţie. Nu-mi spune să mă duc la el. Nu vede 
că asta e şansa noastră, singura noastră şansă, şi-i înţeleg foarte bine 
tăcerea. Şi-a dedicat viaţa fiului meu, creşterii lui şi punerii lui în 
stăpânirea numelui şi a pământurilor ce i se cuvin. Nu va primejdui 
acest lucru căsătorindu-se cu mine ca să ne adunăm toţi trei laolaltă 
în exil. Trebuie să mă ţină în Anglia, păstrând moştenirea lui Henry, 
gospodărindu-i pământurile şi urmărindu-i interesele. Jasper mă 
iubeşte, ştiu bine; dar, aşa cum spune el, e o iubire curtenească, de la 
depărtare. Nu pare să-i pese cât de mare e depărtarea. 

Imi primesc înapoi pământurile de zestre şi încep să cercetez cum 
stau lucrurile cu ele şi să-i chem la mine pe vechili, ca să mă 
lămurească ce câştiguri se pot scoate de pe ele. Măcar soţul meu le-a 
întreţinut bine; a fost un bun moşier, chiar dacă n-a fost un bun 
conducător de oameni. Un bun moşier englez, chiar dacă n-a fost un 
erou. Nu-l jelesc ca soţie, aşa cum l-a jelit Anne Devereux pe soţul ei, 
William Herbert. l-a făgăduit că nu se va recăsători niciodată; a jurat 
că va intra în mormânt cu nădejdea de a-l întâlni în rai. Bănuiesc că 
erau îndrăgostiţi într-un fel sau altul, deşi căsătoriţi prin contract. 
Bănuiesc că au găsit un fel de pasiune în căsnicia lor. E un lucru rar, 
dar nu cu neputinţă. Nădăjduiesc însă că nu i-au băgat în cap fiului 
meu că trebuie să-şi iubească soţia; un bărbat care va fi rege poate să 
se căsătorească doar din interes. O femeie cu judecată se va căsători 
întotdeauna doar ca să-şi ridice familia la un rang mai înalt. Doar o 


neghioabă plină de pofte visează în fiecare noapte să se mărite din 
dragoste. 

Poate că sir Henry a nădăjduit la mai mult decât la o afecţiune 
îndatoritoare din partea mea, dar eu mi-am dăruit iubirea fiului meu, 
familiei mele şi lui Dumnezeu cu mult înainte să ne cunoaştem. Mi-am 
dorit încă din copilărie o viaţă de celibat şi niciunul dintre soţi nu m-a 
abătut de la chemarea mea. Henry Stafford a fost mai degrabă un om 
al păcii decât al pasiunii, iar în ultimii săi ani a fost un trădător. Dar, 
vorbind cu toată sinceritatea, acum că s-a dus, îmi dau seama că-mi 
lipseşte mai mult decât mi-aş fi închipuit. 

Îmi lipseşte tovărăşia lui. Casa părea mai caldă când era aici, şi era 
mereu aici, ca un câine iubit lângă foc. Imi lipsesc umorul lui sec şi 
liniştit şi bunul lui simţ chibzuit. In primele luni de văduvie cuget 
îndelung la sfatul lui, că ar trebui să mă împac cu fiul lui York pe tron 
şi cu fiul acestuia în leagănul regal. Poate că războaiele s-au isprăvit 
într-adevăr; poate că suntem în sfârşit înfrânți; poate că sarcina mea 
în viaţă e aceea de-a învăţa smerenia: de-a trăi fără speranţă. Eu, 
care m-am modelat după imaginea unei fecioare luptătoare, va trebui 
poate să învăţ să devin o văduvă înfrântă. Poate că asta e voia aspră 
a lui Dumnezeu pentru mine şi ar trebui să învăţ să mă supun. 

Preţ de câteva clipe, doar câteva clipe, în vreme ce umblu fără 
astâmpăr prin casa mea tăcută, singură, în rochie neagră, mă întreb 
dacă să părăsesc cu totul Anglia şi să mă alătur, nepoftită, lui Jasper şi 
fiului meu în Bretania. Aş putea lua cu mine destulă avere cât să ne 
ajungă un an sau doi. M-aş putea mărita cu Jasper şi am putea trăi ca 
o familie. Chiar dacă n-am revendica niciodată tronul pentru Henry, 
am putea să ne facem căminul nostru şi să trăim ca nişte exilați de 
viţă regească. 

E un vis pe care mi-l îngădui doar cât o bătaie de inimă plină de 
dor. Să trăiesc alături de băiatul meu şi să-l privesc cum creşte eo 
bucurie pe care Dumnezeu nu mi-a îngăduit-o. Dacă ar fi să mă mărit 
cu un bărbat din dragoste, ar fi pentru prima oară într-o viaţă în care 
au existat două uniuni lipsite de iubire. Dragostea dintre bărbat şi 
femeie nu e drumul care mi-a fost hărăzit. Ştiu că Dumnezeu vrea să- 
mi slujesc fiul şi casa în Anglia. Să fug în Bretania ca o ţigancă pentru 
a fi cu ei ar însemna să renunţ la orice şansă de-a obţine să i se 
înapoieze fiului meu moştenirea de drept, să i se înapoieze titlul de 
drept şi să se întoarcă în siguranţă acolo unde-i e locul, în cele mai 
înalte cercuri din regat. Şi nu pot să nu văd că Jasper alege cauza lui 
Henry în dauna mamei lui. 

Chiar dacă sfatul dat de soţul meu pe patul de moarte e drept şi 
Henry n-are niciun viitor ca rege al Angliei, tot trebuie să-i revendic 
titlul de conte şi să încerc să obţin înapoierea pământurilor lui. Acesta 
e drumul pe care trebuie să pornesc acum. Dacă vreau să-mi slujesc 


familia şi fiul, va trebui să-mi găsesc un loc de vază la curtea York, 
orice părere aş avea despre Edward şi despre regina lui vrăjitoare. Voi 
învăţa să le zâmbesc duşmanilor mei. Va trebui să-mi găsesc un soţ 
care să aibă o înrâurire asupra lor, care să-mi poată oferi cel mai de 
seamă loc din regat, dar să aibă totuşi atâta judecată cât să 
gândească singur şi să-şi slujească ambițiile proprii şi pe ale mele. 


i Aprilie 1472 

Imi dau o lună ca să cumpănesc asupra curţii York, curtea de 
uzurpatori a florii de măceş, şi să mă întreb care dintre bărbaţii 
preferaţi de rege ar putea să mă ocrotească, împreună cu pământurile 
mele, şi să-mi aducă băiatul acasă în siguranţă. William, înnobilat 
acum drept lordul Hastings, cel mai bun prieten şi tovarăş al regelui, 
are deja o nevastă şi, oricum, îi e devotat cu trup şi suflet lui Edward. 
N-ar pune niciodată interesul unui fiu vitreg înaintea regelui pe care-l 
iubeşte. Nu s-ar întoarce niciodată împotriva Casei de York, iar eu 
trebuie să mă mărit cu un bărbat pregătit să fie fidel cauzei mele. 
Sau, în cel mai bun caz, vreau un soţ pregătit să devină trădător. 
Fratele reginei, sir Anthony Woodville, noul conte Rivers, ar fi o 
alegere, numai că e cunoscut pentru loialitatea şi iubirea faţă de sora 
lui. Chiar dacă aş putea îndura să mă mărit cu cineva din familia 
parvenită a unei regine care şi-a găsit soţul stând la marginea 
drumului ca o târfă, n-aş putea întoarce pe nimeni dintre rudele sale 
împotriva ei şi a scumpului lor băieţel. Se ţin uniţi ca nişte tâlhari ce 
sunt. Cei din familia Rivers curg împreună, o spune toată lumea. 
Mereu la vale, fireşte. 

Cumpănesc asupra fraţilor regelui. Nu cred că ţintesc prea sus. La 
urma urmei, sunt moştenitoarea Casei de Lancaster; ar fi cum nu se 
poate mai firesc ca tabăra York să mă abordeze şi să vindece rănile 
războiului prin căsătorie. George, fratele mijlociu al regelui, trădătorul 
încercat, e însurat deja cu fata cea mare a lui Warwick, Isobel, care 
probabil regretă în fiecare dimineaţă, când se trezeşte, ambiția tatălui 
ei de-a o mărita cu acest neghiob plin de sine; dar Richard, fratele 
mezin, e încă liber. Are aproape douăzeci de ani, aşa că ar fi o 
diferenţă cam de opt ani între noi, dar s-au văzut şi partide mai prost 
întocmite. Aud despre el doar că-i e întru totul loial fratelui său; însă 
odată căsătorit cu mine, cu un moştenitor la tron drept fiu vitreg, cum 
ar putea un tânăr, orice tânăr, să reziste ambiţiei trădătoare - şi mai 
ales un York? 

Dar faptul că nu-l pot avea pe Edward, regele, mă macină pur şi 
simplu, zi după zi, în vreme ce chibzuiesc la bărbaţii cu care m-aş 
putea mărita. Dacă Edward n-ar fi fost prins în capcană de frumoasa 
Elizabeth Woodville, ar fi fost acum cea mai bună pereche pentru 
mine. Băiatul York şi moştenitoarea Lancaster! Împreună am fi putut 


să tămăduim rănile ţării noastre şi să-l facem pe fiul meu următorul 
rege. Căsătorindu-ne, ne-am fi unit casele şi am fi pus capăt rivalităţii 
şi războiului. Nu-mi pasă câtuşi de puţin de frumuseţea lui, căci sunt 
lipsită de vanitate şi de poftă trupească, dar justeţea ideii de a-i fi 
soţie şi de a deveni regina Angliei mă bântuie ca o iubire pierdută. 
Dacă n-ar fi fost Elizabeth Woodville şi felul neruşinat în care a pus 
mâna pe un bărbat tânăr, m-aş putea afla eu alături de el acum, 
regina Angliei, semnându-mi scrisorile „Margaret R.”. Se spune că e 
vrăjitoare, că l-a prins în laţ prin farmece şi că s-a măritat cu el în ziua 
de întâi mai; oricât adevăr ar fi în asta, văd limpede că a împiedicat 
voia Domnului ademenind un bărbat care m-ar fi putut face regină. 
Pesemne că e o femeie mai mult decât afurisită. 

Dar n-are rost să jelesc şi, oricum, Edward ar fi un soţ greu de 
respectat. Cum poţi îndura să te supui unui bărbat înclinat mereu spre 
plăceri? Ce i-ar putea porunci soţiei lui să facă? Ce vicii ar putea să 
îmbrăţişeze? Culcându-se cu o femeie, ce plăceri întunecate şi tainice 
ar putea să aştepte? Mă cutremur gândindu-mă cum arată Edward 
dezbrăcat. Am auzit că e cu totul lipsit de morală. S-a culcat cu 
parvenita lui de soţie şi s-a cununat cu ea (probabil în ordinea asta), 
iar acum au un fiu frumos şi puternic care să revendice tronul ce-i 
aparţine de drept băiatului meu, şi nu există nicio nădejde ca ea să 
moară la naştere, câtă vreme o păzeşte maică-sa, care e fără îndoială 
vrăjitoare. Absolut nicio şansă pentru mine, decât dacă reuşesc să mă 
strecor aproape de tron prin fratele lui cel mic, Richard. Nu mă voi 
aşeza în drum ca să încerc să-l ademenesc, cum a făcut nevasta 
fratelui său, dar s-ar putea să-i fac o propunere care să-l ispitească. 

II trimit pe John Leyden, intendentul meu, la Londra cu sarcina de-a 
se împrieteni şi de-a cina cu intendentul casei lui Richard. Nu trebuie 
să spună nimic, ci doar să vadă cum stau lucrurile. Trebuie să afle 
dacă tânărul prinţ se gândeşte la vreo logodnă, să descopere dacă l-ar 
ispiti pământurile pe care le stăpânesc în Derbyshire. Trebuie să-i 
şoptească la ureche că un fiu vitreg din neamul Tudorilor, al cărui 
nume porunceşte întregii Ţări a Galilor, e un băiat căruia ar merita să-i 
fie tată. Trebuie să întrebe răspicat dacă loialitatea sinceră a lui 
Richard faţă de fratele lui ar putea să se clatine într-atât încât să-şi ia 
o soţie din casa duşmană, dacă condiţiile ar fi cele potrivite. Trebuie 
să afle ce ar putea primi tânărul drept preţ pentru cununie. Trebuie 
să-i aducă aminte că, deşi am cu opt ani mai mult ca el, sunt tot 
zveltă şi atrăgătoare şi încă n-am treizeci de ani; unii ar spune că sunt 
plăcută. Poate aş putea fi socotită chiar frumoasă. Nu sunt târfa 
blondă aleasă de frate-său, dar sunt o femeie cu demnitate şi graţie. 
O clipă, doar o clipă, mă gândesc la mâna lui Jasper pe talia mea, pe 
scara de la Pembroke, şi la sărutul lui pe buzele mele înainte să ne 
desprindem unul de altul. 


Intendentul meu trebuie să stăruie asupra faptului că sunt 
credincioasă şi că nicio femeie din Anglia nu se roagă cu mai multă 
aprindere şi nu face mai multe pelerinaje şi că, deşi ar putea crede că 
asta nu înseamnă nimic (la urma urmei, Richard e tânăr şi dintr-o 
familie nesăbuită), să ai o soţie la care Dumnezeu pleacă urechea, a 
cărei ursită e călăuzită de Sfânta Fecioară însăşi, e un câştig. E ceva 
să ai în fruntea gospodăriei tale o femeie care are genunchi de sfântă 
încă din copilărie. 

Dar toate astea sunt în zadar. John Leyden se întoarce acasă pe 
calul lui murg mare şi clatină din cap spre mine, descălecând în faţa 
intrării principale a reşedinţei de la Woking. 

— Ce-i?! mă răstesc fără să-l salut, deşi a făcut cale lungă şi e roşu 
la faţă din pricina arşiţei din mai. 

Un paj dă fuga la el cu o cană mare de bere înspumată şi Leyden îşi 
cufundă faţa în ea, de parcă eu n-aş aştepta, de parcă eu n-aş sta 
însetată şi flămândă toată ziua de vineri, în fiecare săptămână, şi în 
zilele de sărbătoare. 

— Ce-i? repet. 

— O vorbă între patru ochi, răspunde el. 

Aşa aflu că are veşti proaste; îl conduc nu în odăile mele personale, 
unde nu vreau un bărbat încins şi năduşit care bea bere, ci în 
încăperea din stânga sălii celei mari, unde obişnuia soţul meu să vadă 
de treburile pământurilor sale. Leyden închide uşa după el şi mă 
găseşte dinaintea lui, privindu-l cu un chip sever. 

— Ce-a mers prost? Ai stricat lucrurile? 

— Nu eu. Planul a fost greşit. E deja însurat, spune el şi mai ia o 
duşcă. 

— Poftim?! 

— A pus mâna pe cealaltă moştenitoare Warwick, sora lui Isobel 
care e măritată cu George. S-a însurat cu Anne Neville, văduva 
prinţului de Wales, adică a lui Edward, prinţul de Wales. Cel care a 
murit la Tewkesbury. 

— Cum a putut?! întreb poruncitor. Mama fetei n-ar fi îngăduit într-o 
mie de ani să se întâmple una ca asta! Cum de-a îngăduit George? 
Anne e moştenitoarea pământurilor lui Warwick! Nu cred că l-a lăsat 
pe fratele lui s-o ia! Nu vrea să împartă cu Richard averea Warwick! 
Pământurile lor! Loialitatea întregii părţi de la miazănoapte a 
regatului! 

— N-a ştiut, gâlgâie intendentul meu din fundul halbei. Se zice că 
Richard a mers acasă la George, a găsit-o pe lady Anne ascunzându- 
se acolo, a luat-o, a ascuns-o el însuşi şi s-a însurat cu ea chiar şi fără 
îngăduinţa Sfântului Părinte. Oricum, curtea e revoltată că Richard a 
luat-o de nevastă, dar acum e a lui, regele îl va ierta şi nu există 
vreun soţ nou pentru voi, milady. 


Sunt atât de furioasă încât nu-i spun că poate să plece, ci ies din 
odaie cu paşi mari, lăsându-l acolo cu berea în mâini, ca un nătâng. 
Când mă gândesc că am ţintit la tânărul Richard şi-n vremea asta el a 
curtat o fată de-a lui Warwick şi a pus mâna pe ea, iar acum familia 
York şi familia Warwick sunt legate frumuşel una de alta, iar eu sunt 
lăsată pe dinafară! Mă simt jignită ca şi cum l-aş fi cerut eu însămi de 
soţ şi aş fi fost respinsă. Mă pregăteam într-adevăr să mă cobor la 
căsătoria cu un bărbat din Casa de York, ca să mă trezesc că ela 
vârât-o în pat pe tânăra Anne şi totul s-a isprăvit! 

Merg la capelă şi cad în genunchi ca să mă plâng la Sfânta 
Fecioară, care va înţelege cât de insultător e să fiu trecută cu 
vederea, şi încă pentru un flecuşteţ precum Anne Neville. Mă rog cu 
mânie în primul ceas, dar apoi mă învăluie pacea capelei, preotul intră 
pentru rugăciunile de seară şi ritualul familiar al slujbei mă linişteşte. 
Pe când şoptesc rugăciunile şi mărgelele rozariului îmi alunecă printre 
degete, mă întreb cine altcineva ar fi de vârsta potrivită, neînsurat şi 
puternic la curtea York, iar Sfânta Fecioară, în grija ei deosebită faţă 
de mine, îmi trimite un nume când spun „Amin”. Mă ridic şi ies din 
capelă cu un plan nou. Cred că l-am găsit tocmai pe omul care ar 
trece pe partea culorilor victorioase şi şoptesc numele pentru mine; 
Thomas, lordul Stanley. 

Lordul Stanley e un văduv născut loial Casei de Lancaster, casa 
mea, dar niciodată prea sigur pe preferinţele sale. Imi amintesc cum 
se plângea Jasper că la bătălia de la Blore Heath, Stanley i-a jurat 
reginei noastre, Margareta de Anjou, că va fi acolo pentru ea, cu cei 
două mii de oameni ai lui, iar ea l-a aşteptat şi l-a tot aşteptat să vină 
să-i obţină victoria, iar în vreme ce-l aştepta, York a câştigat bătălia. 
Jasper jura că Stanley e omul care îşi aşază toţi soldaţii în rând, gata 
de luptă - o armată de multe mii de oameni -, şi apoi şade pe un deal 
ca să vadă cine va învinge, înainte să-şi declare loialitatea. Jasper 
spunea că e meşter la şarja finală. Oricine ar fi fost, învingătorul îi era 
de fiecare dată recunoscător lui Stanley. E un bărbat pe care Jasper l- 
ar dispreţui. E un bărbat pe care şi eu l-aş fi disprețuit, dar acum se 
poate să am nevoie tocmai de el. 

După bătălia de la Towton a schimbat tabăra, devenind un 
susţinător al Casei de York, şi a ajuns un mare favorit al regelui 
Edward. Acum e intendentul gospodăriei regale, cât de aproape de 
rege poate ajunge cineva, şi e răsplătit cu pământuri întinse în părţile 
de miazănoapte şi de apus ale Angliei, care s-ar potrivi de minune cu 
ale mele şi ar alcătui o moştenire frumoasă pentru fiul meu Henry pe 
viitor, deşi Stanley are copii, între care un fiu şi moştenitor care e deja 
bărbat. Regele Edward pare să-l admire şi să se încreadă în el, deşi 
bănuiesc că regele se înşală (şi nu pentru prima oară). Eu, una, n-aş 
avea încredere în Stanley decât atât cât ar fi sub ochii mei, iar dacă aş 


avea, tot l-aş ţine sub supraveghere pe fratele lui. Ca familie, au 
tendinţa de-a dezbina şi de-a se alia cu tabere potrivnice, ca să se 
încredinţeze că unul dintre ei câştigă de fiecare dată. Il cunosc drept 
un bărbat mândru, rece, socotit. Dacă s-ar afla de partea mea, aş 
avea un aliat puternic. Dacă ar fi tatăl vitreg al lui Henry, aş putea 
trage nădejde să-mi văd băiatul acasă în siguranţă şi cu titlurile 
înapoiate. 

Fără o mamă sau un tată care să pună lucrurile la cale, trebuie să 
vorbesc eu însămi cu el. Sunt de două ori văduvă, o femeie de 
aproape treizeci de ani. Cred că a sosit vremea să-mi iau viaţa în 
propriile mâini. Fireşte, ştiu că ar fi trebuit să aştept să treacă anul de 
doliu înainte să-i vorbesc; dar odată ce m-am gândit la asta, mi-a fost 
teamă că regina va pune gheara pe el printr-o căsnicie în câştigul 
familiei sale dacă l-aş lăsa prea multă vreme şi, în plus, vreau să se 
pună neîntârziat pe treabă ca să-l aducem pe Henry acasă. Nu sunt o 
doamnă care n-are ce face, cu ani întregi la îndemână ca să-şi rumege 
planurile. Vreau ca lucrurile să se înfăptuiască acum. N-am avantajele 
necinstite ale reginei, frumuseţea şi vrăjitoria; trebuie să-mi fac 
treaba cu sinceritate şi repeziciune. 

Şi oricum, numele lui mi-a venit în minte când stăteam în genunchi 
în capelă. Insăşi Sfânta Fecioară m-a călăuzit către el. Dumnezeu vrea 
să găsesc în el un soţ pentru mine şi un aliat pentru fiul meu. Cred că 
de astă dată nu mă voi încrede în John Leyden. loana d'Arc n-a găsit 
un bărbat să-i facă treaba în locul ei, ci a luptat ea însăşi în bătălii. 
Aşa că-i scriu eu însămi lui Stanley şi-i propun o căsătorie între noi, în 
termenii cei mai simpli şi mai sinceri de care sunt în stare. 

Câteva nopţi sunt îngrijorată că-l voi scârbi făcându-mi cunoscute 
planurile atât de făţiş, dar apoi mă gândesc la Elizabeth Woodville 
aşteptându-l pe regele Angliei sub un stejar, de parcă s-ar fi aflat din 
întâmplare la marginea drumului, o vrăjitoare ţesându-şi farmecele, şi 
îmi spun că eu cel puţin am făcut o ofertă onorabilă, n-am cerşit o 
privire drăgăstoasă şi n-am făcut paradă, ca o stricată, de nişte 
farmece veştejite, cum a făcut ea. Intr-un sfârşit, el îmi răspunde. 
Intendentul lui se va întâlni cu al meu la Londra şi, dacă se pot învoi la 
un contract de căsătorie, va fi încântat să-mi devină soţ fără 
întârziere. E un lucru simplu şi detaşat, ca un act de vânzare. 
Scrisoarea lui e rece precum vinul dintr-o pivniţă. Avem o înţelegere, 
dar până şi eu îmi dau seama că asta nu prea seamănă a nuntă. 

Intendenţii se întâlnesc, apoi vechilii şi, în sfârşit, împuterniciţii. Se 
ciorovăiesc, se pun de acord şi urmează să ne căsătorim în iunie. 
Pentru mine nu e deloc o hotărâre lipsită de însemnătate - pentru 
prima oară în viaţă, ca văduvă am în mâinile mele propriile pământuri; 
odată ce devin soţie, totul intră în stăpânirea lordului Stanley. Trebuie 
să mă lupt ca să păstrez tot ce pot cu legea care statorniceşte că 


soţia nu are niciun drept; păstrez ce pot, dar ştiu că-mi aleg singură 
stăpânul. 


lunie 1472 

Ne cunoaştem abia în ziua dinaintea nunţii, în casa mea - acum 
casa lui - de la Woking, aşa că e cu atât mai mulţumitor că-l găsesc 
bine făcut, cu un chip prelung şi măsliniu, cu părul rărit, cu o ţinută 
mândră şi bogat îmbrăcat - averea Stanley se face simțită în 
ţesăturile brodate pe care le-a ales. Nu văd la el nimic care să-mi facă 
inima să tresară, dar nici nu vreau nimic care să-mi facă inima să 
tresară. Vreau un bărbat pe care să mă pot bizui că are o inimă 
făţarnică. Vreau un bărbat care să pară că poţi avea încredere în el, şi 
totuşi să fie nedemn de încredere. Vreau un aliat şi un tovarăş de 
uneltire, vreau un bărbat căruia să-i vină uşor să înşele, iar când îi văd 
privirea directă, zâmbetul pieziş şi întregul aer de măreție îmi spun: l- 
am găsit. 

Mă uit în oglindă înainte de-a cobori să-l întâlnesc şi mă simt încă o 
dată mânioasă fără rost pe regina York. Se spune că are ochi mari şi 
cenuşii, pe când ai mei sunt doar căprui. Se spune că poartă bonete 
înalte, conice, înfăşurate în văluri nepreţuite, care o fac să pară înaltă 
de doi metri, pe când eu port legătoare în jurul feţei, ca o călugăriţă. 
Se spune că are părul ca aurul, pe când al meu e şaten precum coama 
deasă a unui cal sălbatic. Eu m-am dedicat rânduielilor sfinte, vieţii 
spirituale, iar ea e plină de vanitate. Sunt înaltă cât ea şi zveltă 
datorită postului negru din zilele de sărbătoare. Sunt puternică şi 
curajoasă, iar acestea ar trebui să fie însuşirile pe care le caută la o 
femeie un bărbat cu judecată. Căci iată: ştiu să citesc, ştiu să scriu, 
pot să mă laud că am făcut mai multe traduceri din franceză, învăţ 
latina şi am compus o cărticică cu rugăciuni proprii, pe care am dat-o 
la copiat şi am împărţit-o în gospodăria mea, poruncind să fie citite 
dimineaţa şi seara. Sunt puţine femei ca mine - de fapt, e oare vreo 
altă femeie în toată ţara care să poată spune aceste lucruri despre 
ea? Sunt o femeie foarte deşteaptă, foarte învățată, dintr-o familie 
regală, chemată de Dumnezeu să împlinească o slujbă măreaţă, 
călăuzită de însăşi Sfânta Fecioară şi care aude neîncetat glasul 
Domnului în rugăciuni. 

Dar îmi dau seama foarte bine că aceste virtuţi nu înseamnă nimic 
într-o lume în care o femeie ca regina e ridicată în slăvi pentru 
zâmbetu-i ademenitor şi pentru rodnicia lipsită de sforţare a trupului 
ei hrănit cu smântână. Eu sunt o femeie gânditoare, simplă şi 
ambițioasă. lar astăzi mă văd silită să mă întreb dacă asta va fi de- 
ajuns pentru noul meu soţ. Ştiu - cine să ştie mai bine decât mine, 
care am fost neglijată toată viaţa? - că bogăţiile spirituale nu 
contează prea mult în lume. 


Cinăm în sala cea mare, în faţa arendaşilor şi a servitorilor, aşa că 
nu putem vorbi nestingheriţi decât după masă, când vine în odăile 
mele. Doamnele mele cos alături de mine şi una citeşte din Biblie 
când el intră şi se aşază fără s-o întrerupă, ascultând cu capul plecat 
până când ea ajunge la capătul pasajului. Aşadar, e un om pios sau, 
cel puţin, nădăjduieşte să pară astfel. Le fac doamnelor semn să se 
retragă mai într-o parte şi mă aşez împreună cu el lângă foc. El alege 
jilţul pe care obişnuia să şadă seara soţul meu Henry, înşirând 
nimicuri, spărgând nuci şi aruncând cojile în cămin, şi preţ de o clipă 
încerc din nou un uimitor sentiment de pierdere a acelui bărbat plăcut 
care a avut darul nevinovaţilor: de-a fi fericit cu o viaţă măruntă. 

— Nădăjduiesc că te voi mulţumi ca soţie, spun încet. M-am gândit 
că va fi o învoială pe placul amândurora. 

— Mă bucur că te-ai gândit la asta, spune el politicos. 

După oarecare şovăială, urmez: 

— Cred că sfătuitorii mei te-au lămurit limpede că nu vreau să am 
vreun prunc din căsnicia noastră. 

El nu ridică ochii spre mine; poate că l-am stânjenit vorbind atât de 
deschis. 

— Am înţeles că această căsnicie ne va uni potrivit legii, dar nu va 
fi consumată. Că vom împărţi patul diseară, pentru a împlini 
contractul, dar că te socoteşti tot atât de celibatară ca o călugăriţă. 

— Nădăjduiesc că te poţi învoi la acest lucru, spun trăgând uşor aer 
în piept. 

— Negreşit, răspunde el cu răceală. 

Preţ de o clipă, privindu-i faţa cu trăsăturile lăsate, mă întreb dacă 
chiar vreau ca el să se învoiască cu atâta uşurinţă să-mi fie soţ, dar 
niciodată iubit. Regina Elizabeth, o femeie cu şase ani mai în vârstă 
decât mine, este iubită în pat cu pasiune de soţul ei, care-şi 
dovedeşte dorinţa pentru ea printr-un prunc aproape în fiecare an. Am 
fost nerodnică cu Henry Stafford când i-am răbdat rarele intimităţi, 
dar poate că aş avea o nouă şansă cu acest soţ, el însuşi tată, dacă n- 
aş fi înlăturat posibilitatea înainte chiar de-a ne cunoaşte. 

— Cred că am fost aleasă de Dumnezeu pentru un ţel mai înalt, îl 
lămuresc, aproape poftindu-l să se împotrivească. Şi că e voia Lui să 
fiu pregătită pentru asta. Nu pot fi iubita unui bărbat şi slujitoarea 
Domnului. 

— Cum doreşti, răspunde el, cu aerul că nu-i pasă câtuşi de puţin. 

Vreau să înţeleagă că e vorba de o chemare. Bănuiesc că într-un 
fel, din cine ştie de motiv, vreau să încerce să mă hotărască să-i fiu cu 
adevărat soţie. li şoptesc: 

— Cred că Dumnezeu m-a ales ca să-l port în pântec pe următorul 
rege Lancaster al Angliei. Mi-am dedicat viaţa siguranţei fiului meu şi 
am făcut un jurământ sfânt că-l voi aşeza pe tron, oricât mă va costa. 


Am doar un fiu, sunt devotată reuşitei lui şi atât. 

Ridică în sfârşit privirea, ca pentru a se încredința că faţa îmi 
străluceşte de o hotărâre sfântă. 

— Cred că le-am arătat limpede sfătuitorilor tăi că ţi se va cere să 
slujeşti Casa de York: pe regele Edward şi pe regina Elizabeth. 

— Da. Şi eu le-am arătat alor tăi că vreau să mă aflu la curte. Doar 
prin favoarea regelui îmi pot aduce fiul acasă. 

— i se va cere să vii cu mine la curte, să ocupi un loc în odăile 
reginei, să mă sprijini în munca mea de însemnat curtean şi sfetnic al 
lor şi să fii, în toate aparențele, o slujitoare loială şi credincioasă a 
Casei de York. 

Incuviinţez pe tăcute, fără să-mi dezlipesc privirea de pe faţa lui. 

— Asta şi vreau. 

— Trebuie să nu existe nicio umbră de îndoială sau de nelinişte în 
mintea lor, din prima până-n ultima zi, mă previne el. Trebuie să-i faci 
să aibă încredere în dumneata. 

— Va fi o onoare, mint cu îndrăzneală şi văd, după sclipirea 
amuzată din ochii lui căprui, că ştie că m-am oţelit ca să ajung aici. 

— Eşti înţeleaptă, spune el atât de încet încât abia-l aud. Cred că în 
clipa asta el e de neînvins. Va trebui să ne întindem doar cât ni-e 
plapuma, să aşteptăm şi să vedem. 

— Mă va primi cu adevărat la curtea lui? întreb, gândindu-mă la 
lunga luptă pe care a dus-o Jasper împotriva acestui rege şi la faptul 
că Ţara Galilor e şi acum frământată sub domnia Casei de York, iar 
Jasper aşteaptă în Bretania să vină vremuri bune, păzindu-l pe băiatul 
meu, care artrebui să fie rege. 

— Sunt dornici să vindece rănile trecutului. Au nevoie disperată de 
prieteni şi aliaţi. El vrea să creadă că te-ai alăturat casei mele şi 
taberei lui. Te va primi ca pe soţia mea, răspunde lordul Stanley. l-am 
vorbit despre această căsătorie, fireşte, şi ne doreşte binele. La fel şi 
regina. 

— Regina? Chiar? 

El încuviinţează. 

— Fără bunăvoința ei nu se întâmplă nimic în Anglia. 

Mă silesc să zâmbesc. 

— Atunci bănuiesc că va trebui să învăţ să-i fiu pe plac. 

— Vei învăţa. Se poate să fim nevoiţi să trăim şi să murim sub 
domnia Casei de York. Trebuie să ajungem la înţelegere cu ei şi, chiar 
mai bine, să le câştigăm cât mai mult favorurile. 

— Mă vor lăsa să-mi aduc fiul acasă? g 

— Åsta e planul meu, spune el dând din cap. Incă nu le-am cerut-o 
şi nici nu le-o voi cere o vreme - până te obişnuieşti la curte şi încep 
să aibă încredere în tine. Vei vedea că sunt dornici să se încreadă în 
oameni şi să-i placă. Sunt cu adevărat fermecători. Vei vedea că te 


vor primi cu braţele deschise. Pe urmă ne vom gândi ce putem face 
pentru fiul dumitale şi ce răsplată îmi poate oferi el. Câţi ani are 
acum? 

— Doar cincisprezece, răspund şi-mi pot auzi dorul din glas când 
mă gândesc la băiatul meu care devine bărbat fără să-l văd. Unchiul 
lui, Jasper, are grijă de el în Bretania. 

— Va trebui să plece de lângă Jasper, mă previne lordul Stanley. 
Edward nu se va împăca niciodată cu Jasper Tudor. Dar aş crede că-l 
vor lăsa pe fiul tău să vină acasă, dacă el e gata să le jure credinţă şi 
noi ne dăm cuvântul că nu va pricinui necazuri şi renunţăm la 
pretenţiile lui. 

— George, ducele de Clarence, i-a luat fiului meu titlul de conte de 
Richmond, îi atrag luarea-aminte plină de pizmă. Fiul meu trebuie să- 
şi recapete drepturile când se întoarce acasă! Trebuie să-şi recapete 
titlul şi pământurile când se întoarce acasă. Trebuie să vină acasă cu 
titlul de conte, cum i se cuvine. 

— Bunăvoinţa lui George trebuie întreţinută, spune fără înconjur 
lordul Stanley. Dar cred că am putea să-l mituim în vreun fel sau să 
facem vreo înţelegere. E tot atât de lacom ca un băiat în prăvălia de 
cofeturi. E dezgustător de venal! Şi la fel de demn de încredere ca o 
pisică. Putem să-l mituim, fără îndoială, cu ceva din averea noastră 
comună. La urma urmei, împreună suntem nişte moşieri foarte mari. 

— Dar Richard, celălalt frate? 

— Credincios ca un câine, răspunde lordul Stanley. Credincios ca un 
porc. Credincios precum porcul de pe blazonul lui. Omul lui Edward cu 
trup şi suflet. O urăşte pe regină, aşa că există o singură mică fisură la 
curte, dacă ar vrea cineva să găsească vreun cusur. Dar ţi-ar fi foarte 
greu să strecori în ea chiar şi vârful celui mai ascuţit pumnal. Richard 
îşi iubeşte fratele şi o dispreţuieşte pe regină. William Hastings, 
marele prieten al regelui, la fel. Dar la ce ajută să căutăm fisuri într-o 
casă atât de solidă? Edward are un băiat chipeş şi puternic în leagăn 
şi motive întemeiate să aibă şi alţi fii. Elizabeth Woodville e o soţie 
rodnică. Neamul York s-a urcat pe tron cu gând să rămână, iar eu îmi 
dau silinţa să fiu cel mai de încredere supus al lor. Fiind soţia mea, 
trebuie să înveţi să-i iubeşti aşa cum îi iubesc eu. 

— Din convingere? întreb cu un glas la fel de scăzut ca al lui. 

— Deocamdată sunt convins, răspunde el abia auzit, ca un şarpe. 


1482 
Pe măsură ce trec anii, deprind un nou ritm de viaţă cu acest soţ 
nou şi, cu toate că mă învaţă să fiu pentru această familie regală o 
curteană la fel de bună cum am fost, eu şi ai mei, pentru adevărata 
casă regală, nu mă schimb: îi dispreţuiesc fără încetare. Avem o 
reşedinţă impunătoare la Londra şi el hotărăşte că vom petrece cea 


mai mare parte a lunilor de iarnă la curte, unde îl slujeşte zilnic pe 
rege. Face parte din Consiliul Coroanei şi sfaturile pe care i le dă 
regelui sunt întotdeauna prudente şi înțelepte. E foarte respectat 
pentru chibzuinţă sa şi pentru cunoaşterea lumii. Are o grijă deosebită 
să se ţină mereu de cuvânt. După ce-a schimbat tabăra o dată, vrea 
să fie sigur că cei din Casa de York cred că n-o va mai face niciodată. 
Vrea să fie de neînlocuit: demn de încredere ca o stâncă. E poreclit 
„Vulpoiul”, în semn de recunoaştere a prudenţei sale, dar nimeni nu 
se îndoieşte de loialitatea lui. 

Prima oară când m-a dus la curte ca să mă prezinte ca soţia lui am 
descoperit cu uimire că sunt mai emoţionată decât când am mers la 
curte ca să cunosc un monarh adevărat. Deşi o simplă văduvă a unui 
cavaler de ţară, această regină uzurpatoare mi-a dominat viaţa şi 
norocul ei a urcat, cu neputinţă de oprit, în vreme ce al meu s-a 
poticnit. Ne-am aflat în locuri potrivnice ale roții norocului, iar ea s-a 
ridicat întruna, în vreme ce eu am coborât. M-a dominat; a trăit în 
palate care ar fi trebuit să-mi fie mie cămin, a purtat o coroană care 
ar fi trebuit să fie a mea. A fost înfăşurată în hermină pentru simplul 
motiv că e frumoasă şi ispititoare, pe când mie acele blănuri îmi 
aparţin prin naştere. E cu şase ani mai în vârstă decât mine şi a fost 
mereu înaintea mea. A stat la marginea drumului când regele York a 
trecut pe acolo călare. Anul în care el a văzut-o, s-a îndrăgostit de ea, 
s-a însurat cu ea şi a făcut-o regină a fost chiar anul în care eu a 
trebuit să-mi las fiul în grija duşmanului meu şi să trăiesc cu un soţ 
despre care ştiam că nu vrea să-i fie tată fiului meu şi să lupte pentru 
regele meu. În vreme ce ea purta bonete tot mai înalte, le drapa cu 
cea mai fină dantelă, punea să i se facă rochii garnisite cu hermină, 
asculta cântece dedicate frumuseţii ei, răsplătea învingătorii 
turnirurilor şi zămislea un copil în fiecare an, eu mergeam în capela 
mea, îngenuncheam şi mă rugam ca fiul meu, deşi crescut în casa 
duşmanului, să nu-mi devină duşman. Mă rugam ca soţul meu, deşi 
era un laş, să nu devină trădător. Mă rugam ca puterea loanei să nu 
mă părăsească şi să găsesc tăria de-a fi statornică pentru familia 
mea, pentru Dumnezeu şi pentru mine însămi. Toţi acei ani lungi în 
care fiul meu Henry a fost crescut de soţii Herbert şi eu n-am avut 
puterea să fac nimic în afară de a-i fi soţie bună lui Stafford, femeia 
asta şi i-a petrecut punând la cale căsătorii pentru rudele ei, uneltind 
împotriva rivalilor ei, întărindu-şi puterea asupra soţului ei şi uluind 
Anglia. 

Chiar şi în lunile ei de eclipsă, când se afla în sanctuar şi regele 
meu urcase din nou pe tron şi am mers pe fluviu la curtea regelui, iar 
el l-a recunoscut pe băiatul meu drept conte de Richmond, chiar şi în 
acel întuneric, ea a reuşit să-şi înşface clipa de triumf, căci a dat 
naştere întâiului ei băiat, pruncului pe care acum trebuie să-l numim 


prinţul de Wales, prinţul Edward, şi prin asta a dat taberei York 
speranţă. 

In toate, chiar şi-n clipele ei de aparentă înfrângere, a triumfat 
asupra mea, şi m-am rugat vreme de aproape douăzeci de ani să 
ajungă să înveţe adevărata smerenie a Sfintei Fecioare, la care ajung 
doar cei ce suferă, şi totuşi n-am văzut ca greutăţile s-o facă mai 
bună. 

Acum stă în faţa mea - femeia despre care se spune că e cea mai 
frumoasă din Anglia, femeia care a câştigat un tron prin înfăţişare, 
femeia care stăpâneşte adoraţia soţului ei şi admiraţia unui popor. Îmi 
plec privirea, cu aerul că sunt copleşită. Dumnezeu mi-e martor că pe 
mine nu mă stăpâneşte. 

— Lady Stanley, rosteşte ea politicos când îi fac o reverență şi mă 
ridic. 

— Alteță, răspund. 

Simt că zâmbetul de pe faţa mea e atât de silit încât mi se usucă 
gura din pricina strădaniei. 

— Lady Stanley, fii bine-venită la curte atât în numele tău, cât şi în 
numele soţului tău, care ne e prieten atât de bun, rostește ea. 

In acest timp, ochii ei îmi cercetează rochia bogată, boneta ca o 
legătoare de călugăriţă, ţinuta modestă. Incearcă să vadă până în 
adâncul inimii mele, iar eu, în picioare dinaintea ei, încerc cu fiecare 
fărâmă a fiinţei mele să-mi ascund ura îndreptăţită faţă de ea, faţă de 
frumuseţea ei şi faţă de poziţia ei. Incerc să par plăcută, cu toate că 
simt cum pântecu-mi mândru se întoarce pe dos de gelozie. 

— Soţul meu e fericit să-şi slujească regele şi casa acestuia, spun 
înghițind în sec cu gâtlejul uscat. La fel şi eu. 

Se apleacă înainte şi, văzând cât e de dornică să mă audă, înţeleg 
dintr-odată că vrea să creadă că am schimbat tabăra şi sunt pregătită 
să le fiu loială. li văd dorinţa de-a se împrieteni cu mine şi, în spatele 
acestei dorinţe, teama că nu va fi niciodată în deplină siguranţă. 
Numai dacă are prieteni în fiecare casă din Anglia poate fi sigură că 
aceste case nu se vor mai ridica împotriva ei. Dacă reuşeşte să mă 
înveţe s-o iubesc, Casa de Lancaster pierde un mare conducător: pe 
mine, moştenitoarea ei. Pesemne că i s-a frânt inima şi şi-a pierdut 
judecata în sanctuar. Pesemne că, atunci când soţul ei a trebuit să 
fugă ca să scape cu viaţă şi regele meu se afla pe tron, a fost atât de 
înspăimântată încât acum tânjeşte după orice prietenie - chiar şi a 
mea, mai ales a mea. 

— Mă voi bucura să te afli printre doamnele şi prietenele mele, 
spune ea cu graţie. 

Oricine ar crede că s-a născut să fie regină, nu o văduvă fără un 
sfanţ; are tot atâta stil ca Margareta de Anjou şi mult mai mult 
farmec. 


— Mă bucur să-ţi ofer un loc la curte, ca doamnă de companie a 
mea. 

Mi-o închipui ca văduvă tânără, stând pe marginea drumului şi 
aşteptând să treacă pe-acolo un rege desfrânat, şi preţ de o clipă mă 
tem că mi se va citi disprețul pe chip. 

— Vă mulţumesc! 

Plec capul, fac încă o reverență foarte adâncă şi mă retrag de lângă 
ea. 


E ciudat să-i zâmbesc duşmanului şi să mă înclin în faţa lui fără să- 
mi las duşmănia să se oglindească în ochi, dar de-a lungul a zece ani 
în slujba lui învăţ s-o fac atât de bine încât nimeni nu ştie că-i şoptesc 
lui Dumnezeu că nu trebuie să mă uite în casa duşmanilor mei. Invăţ 
să trec drept o curteană loială. Mai mult chiar, regina ajunge să ţină la 
mine şi are încredere în mine ca într-una din doamnele de companie 
cele mai apropiate, cele care îi ţin tovărăşie pe timpul zilei, cinează 
seara la masa doamnelor ei, dansează în faţa curţii şi o însoțesc în 
odăile-i splendid mobilate. George, fratele lui Edward, unelteşte 
împotriva perechii regale, iar ea se agaţă de noi, doamnele sale, când 
rudele ei sunt dezbinate. Trece prin clipe urâte când e acuzată de 
vrăjitorie şi jumătate din curteni râd pe înfundate, iar ceilalţi îşi fac 
cruce când umbra ei cade asupra lor. Mă aflu alături de ea când 
George e dus în Turn ca să moară şi simt cum curtea se cutremură de 
frica unei case regale în sânul căreia sălăşluieşte dezbinarea. O ţin de 
mână când i se aduce vestea morții lui şi-şi spune că nu mai are a se 
teme de duşmănia lui. Imi şopteşte: „Slavă Domnului că s-a dus”, iar 
eu nu mă pot gândi decât la un lucru: da, s-a dus şi acum titlul lui, 
care a fost cândva al fiului meu, e iarăşi liber. Poate reuşesc s-o 
hotărăsc să i-l înapoieze... 

Când s-a născut prinţesa Cecily nu mi-am văzut capul de treabă tot 
intrând şi ieşind din odaia de naştere şi rugându-mă pentru siguranţa 
reginei şi a pruncului; şi apoi eu am fost cea căreia i-a cerut să-i fie 
naşă noii prințese şi eu am fost cea care a dus fetiţa în braţe la 
baptisteriu. Eu, preferata între toate doamnele nobile din jurul ei. 

Desigur, sarcinile neîntrerupte ale reginei, aproape an de an, îmi 
aduc aminte de copilul pe care l-am avut, dar pe care nu mi s-a 
îngăduit să-l cresc. Şi de-a lungul celor zece ani nesfârşiţi primesc, o 
dată pe lună, o scrisoare de la acel fiu, mai întâi tânăr, apoi tânăr 
bărbat şi apoi, îmi dau seama, bărbat aproape în toată firea: un 
bărbat îndeajuns de vârstnic ca să-şi poată folosi dreptul de-a fi rege. 

Jasper îmi scrie că s-a îngrijit mai departe de învăţătura lui Henry; 
tânărul ţine încă rânduielile sfinte, aşa cum am poruncit. Luptă în 
turnir, vânează, călăreşte, practică tirul cu arcul, tenisul, înotul - toate 
sporturile care-i vor ţine trupul sănătos, puternic şi gata de bătălie. 


Jasper l-a pus să citească istorisiri despre războaie şi nu există 
veteran care să-i viziteze şi pe care Jasper să nu-l pună să vorbească 
cu Henry despre bătălia pe care a văzut-o şi despre cum ar fi putut fi 
câştigată sau purtată altfel. Are preceptori care-l învaţă geografia 
Angliei, ca să cunoască ţinutul unde vor trage la mal corăbiile lui; 
învaţă legile şi obiceiurile ţării sale, ca să fie un rege drept când îi va 
veni vremea. Jasper nu spune niciodată că educarea unui bărbat 
tânăr, exilat din ţara pe care s-ar putea să n-o mai vadă niciodată, 
pregătirea lui pentru o bătălie care se poate să nu fie purtată 
niciodată e o muncă obositoare; dar când regele Edward al Angliei 
sărbătoreşte al douăzeci şi unulea an de domnie cu un Crăciun glorios 
la Palatul Westminster, la care participă fiul lui cel chipeş şi puternic, 
prinţul Edward de Wales, simţim amândoi că e o muncă fără rost, o 
muncă fără sorţi de izbândă, o muncă fără viitor. 

Cumva, de-a lungul celor zece ani de căsnicie cu Thomas Stanley, 
cauza fiului meu a devenit chiar şi pentru mine o speranţă deşartă. 
Dar departe, în Bretania, Jasper îşi păstrează credinţa; nu poate face 
nimic altceva. Imi păstrez şi eu credinţa, căci mă arde pe dinăuntru 
gândul că pe tronul Angliei ar trebui să se afle un Lancaster, iar 
băiatul meu e singurul moştenitor Lancaster care ne-a rămas, 
lăsându-l la o parte pe nepotul meu, ducele de Buckingham. Ducele e 
însurat cu o femeie din familia Woodville şi astfel, prins în jugul York, 
în vreme ce Henry, fiul meu, îşi păstrează credinţa - căci deşi are 
douăzeci şi cinci de ani, a fost crescut cu speranţă, oricât de slabă, şi 
deşi e bărbat în toată firea, încă nu are gândirea atât de liberă încât 
să-i spună lui Jasper, tutorele lui iubit, sau mie că ne va refuza visul, 
care l-a costat copilăria şi încă-l mai ţine sub vraja lui. 

Apoi, chiar înaintea ospăţului de Crăciun, Thomas Stanley, soţul 
meu, vine în odaia mea din apartamentele reginei şi-mi spune: 

— Am o veste bună. Am făcut o înţelegere pentru întoarcerea fiului 
tău. 

Scap sfânta Biblie din mâini şi o prind înainte să-mi alunece din 
poală. 

— Doar nu s-a învoit regele?! 

— S-a învoit. 

Bucuria şi uşurarea mă fac să mă bâlbâi. 

— N-am crezut vreodată că o va face... 

— E hotărât să declare război Franţei. Nu vrea ca fiul tău să 
cutreiere pe la graniţă ca rege rival sau ca ostatic sau altceva. Il va 
lăsa să vină acasă şi chiar îşi va recăpăta titlul. Va fi conte de 
Richmond. 

Abia mai pot să respir. 

— Domnul fie lăudat! spun încet, dorindu-mi să îngenunchez şi să-i 
mulţumesc lui Dumnezeu pentru că i-a dat regelui puţină judecată şi 


îndurare. Dar pământurile lui? 

— Nu-l va lăsa să stăpânească Ţara Galilor ca Tudor, asta-i sigur, 
răspunde cu brutalitate Stanley. Dar va trebui să-i dea ceva pământ. 
Ai putea să-i dai tu, din pământurile tale de zestre. 

— Ar trebui să le aibă pe ale lui! spun, dintr-odată înciudată. N-ar 
trebui să fiu nevoită să-mi împart pământurile. Regele ar trebui să-i 
dea pământul lui. 

— Va trebui să se însoare cu o fată aleasă de regină, mă previne 
soţul meu. 

— Nu se va căsători cu o fată York, o greutate de cântar! spun 
mânioasă. 

— Va trebui să se însoare cu cine hotărăşte ea, îmi atrage el luarea- 
amintea. Dar ea ţine la tine. Ce-ar fi să-i vorbeşti, să-i spui cine ţi-ar 
plăcea ca noră? Băiatul trebuie să se însoare, însă nu-l vor lăsa să se 
însoare cu cineva care să-i întărească descendența Lancaster. Va 
trebui să fie din tabăra York. Dacă ţi-ai pune în minte, ar putea s-o ia 
pe una dintre prinţesele York. Dumnezeu ştie că sunt destule! 

— Poate veni neîntârziat? întreb cu răsuflarea întretăiată. 

— După ospăţul de Crăciun, răspunde soţul meu. Vor avea nevoie 
de asigurări, însă grosul muncii e făcut. Au încredere în tine, au 
încredere în mine şi cred că n-am strecura un duşman în regatul lor. 

A trecut atâta timp de când am vorbit despre aceste lucruri, încât 
nu sunt sigură că el îmi împărtăşeşte şi acum dorinţa tăcută. 

— Au uitat că ar putea fi un rege rival? întreb. 

Suntem în odaia mea, însă chiar şi aşa cobor glasul până la şoaptă. 

— Fireşte că e un rege rival, spune el fără îndoială. Dar cât trăieşte 
regele Edward, pentru el nu există nicio şansă la tron. Niciun englez 
nu l-ar urma pe un străin împotriva lui. Când moare regele Edward, îi 
urmează la tron prinţul Edward, iar dacă lui i s-ar întâmpla ceva, 
prinţul Richard - băieţii iubiţi ai unei case domnitoare puternice. E 
greu de închipuit cum ar putea să urce Henry al tău pe un tron liber. 
Ar trebui să treacă pe lângă trei coşciuge. Ar trebui să vadă moartea 
unui mare rege şi a doi prinți de viţă regească. Ar fi un şir nefericit de 
nenorociri. Sau ar avea tăria să pună în faptă aşa ceva? Dar tu ai 
avea-0o? 


Aprilie 1483, Westminster 

Trebuie să aştept până la Paşte să vină Henry acasă, cu toate că le 
scriu, lui şi lui Jasper, neîntârziat. Încep să se pregătească pentru 
întoarcerea sa, împrăştiind micuța curte de oportunişti şi oameni 
disperaţi din tabăra York care s-a adunat în jurul lor, pregătindu-se să 
se despartă pentru întâia oară din copilăria lui Henry. Jasper îmi scrie 
că nu-i vine în minte ce va face fără Henry lângă el pe care să-l 
călăuzească, să-l sfătuiască şi să-l conducă. 


Poate că voi pleca în pelerinaj. Poate a sosit timpul să mă 
gândesc la mine, la sufletul meu. Am trăit doar pentru băiatul 
nostru şi, aşa departe de Anglia cum am fost, ajunsesem să cred 
că nu ne vom mai înapoia niciodată acasă. Acum el se va 
întoarce, cum şi trebuie, însă eu nu pot. Mi-am pierdut fratele, 
căminul, pe tine şi acum pe el. Mă bucur că poate să se întoarcă 
la tine şi să-şi ocupe locul în lume. Dar voi fi foarte singur în exil. 
Drept să-ți spun, nu-mi dă prin minte ce voi face fără el. 


Îi duc scrisoarea aceasta soţului meu Stanley, în camera lui de zi, 
unde lucrează înconjurat de mormane de hârtii ce zac lângă masă, 
aşteptându-i acordul. 

— Cred că Jasper Tudor s-ar bucura să vină acasă împreună cu 
Henry, spun prevăzătoare. 

— Poate să vină acasă la butucul călăului, răspunde fără înconjur 
soţul meu. Tudor a ales tabăra nepotrivită, s-a agăţat de ea la victorie 
şi s-a ţinut de ea până la înfrângere. Ar fi trebuit să ceară să fie iertat 
după Tewkesbury, cum au făcut toţi, dar s-a încăpățânat ca un ponei 
galic. Nu-mi voi folosi niciun strop de înrâurire ca să-l repun în drepturi 
şi nici tu n-o vei face. De altminteri, cred că ai pentru el o afecţiune pe 
care n-o împărtăşesc şi nici n-o admir la tine. 

Mă uit la el cu totul uluită. 

— E cumnatul meu! 

— Imi dau seama. Asta nu face decât să înrăutăţească lucrurile. 

— Doar nu te gândeşti că am fost îndrăgostită de el în toţi anii în 
care a lipsit?! 

— Nu mă gândesc la nimic, răspunde el cu răceală. Nu vreau să mă 
gândesc. Nu vreau să te gândeşti nici tu. Nu vreau să se gândească 
nici el şi mai ales nu vreau ca regele şi bârfitoarea aia de nevastă-sa 
să se gândească. Aşa că Jasper poate să rămână acolo unde e, nu 
vom face nimic pentru el, iar tu nu vei mai avea de ce să-i scrii. Nu 
mai ai nici măcar de ce să te gândeşti la el. Poate fi mort pentru noi. 

Imi dau seama că tremur de indignare. 

— Doar n-ai îndoieli cu privire la onoarea mea! 

— Nu, nu vreau să mă gândesc nici la onoarea ta, repetă el. 

— De vreme ce nu simţi pic de dorinţă pentru mine, nu văd de ce ți- 
ar păsa! îi arunc în faţă. 

Nu reuşesc să-l mânii; zâmbetul lui e rece. 

— După cum nădăjduiesc că-ţi aminteşti, lipsa dorinţei a fost 
înscrisă în contractul nostru de căsătorie. Cerută de tine. Nu simt pic 
de dorinţă pentru tine, doamna mea, dar am o întrebuințare pentru 
tine, cum ai şi tu una pentru mine. Hai să rămânem la această 
înţelegere şi să n-o încurcăm cu vorbe de iubire pe care nici tu, nici eu 


nu le-am putea rosti sincer. Întâmplarea face să nu fii pe gustul meu 
ca femeie, şi Dumnezeu ştie ce fel de bărbat ar putea trezi dorinţa în 
tine. Dacă există vreunul. Mă îndoiesc că până şi bietul Jasper a 
stârnit mai mult decât o pâlpâire îngheţată. 

Pornesc ca o furtună spre uşă, dar mă opresc cu mâna pe zăvor, 
mă întorc şi-i vorbesc cu asprime: 

— Suntem căsătoriţi de zece ani şi ţi-am fost nevastă bună. N-ai 
motive să te plângi. N-ai niciun dram de afecţiune pentru mine? 

Aşezat la masă, ridică privirea, ţinând pana deasupra călimării de 
argint, şi-mi aminteşte: 

— Când ne-am căsătorit, mi-ai spus că te-ai dăruit lui Dumnezeu şi 
cauzei tale. Eu ţi-am spus că m-am dăruit propăşirii mele şi a familiei 
din care fac parte. Mi-ai spus că vrei să duci o viaţă de celibat şi m-am 
învoit cu asta căci îmi aduceai o mare avere, un nume foarte bun şi un 
fiu cu drept la tronul Angliei. Nu e nevoie de afecţiune aici; avem un 
acelaşi ţel. Imi eşti mai credincioasă de dragul cauzei noastre decât 
mi-ai fi vreodată din afecţiune, ştiu bine. Dacă ai fi soiul de femeie 
care să se lase stăpânită de afecţiune, ai fi plecat la Jasper şi la fiul 
tău acum doisprezece ani. Afecţiunea n-are însemnătate nici pentru 
tine, nici pentru mine. Vrei putere, Margaret, putere şi bogăţie; la fel 
şi eu. Nimic nu contează la fel de mult nici pentru tine, nici pentru 
mine şi vom sacrifica orice pentru asta. 

— Pe mine mă călăuzeşte Dumnezeu! mă împotrivesc. 

— Da, pentru că crezi că Dumnezeu vrea ca fiul tău să fie regele 
Angliei. Nu cred că Dumnezeu te-a sfătuit vreodată altfel. Auzi doar 
ceea ce vrei. El îţi porunceşte numai ceea ce se potriveşte cu 
dorinţele tale. 

Mă clatin de parcă m-ar fi lovit. 

— Cum îndrăzneşti?! Mi-am trăit viaţa slujindu-L! 

— ţi spune mereu să lupţi pentru putere şi avuţie. Eşti pe deplin 
încredinţată că nu e chiar glasul tău cel pe care îl auzi vorbinducţi 
peste cutremure, vijelii şi foc? 

Imi dezvelesc dinţii. 

— lţi spun că Dumnezeu vrea ca fiul meu Henry să urce pe tronul 
Angliei, iar cei care râd acum de viziunile mele şi se îndoiesc de 
chemarea mea mi vor adresa cu „milady mama regelui” şi mă voi 
semna Margaret Regina: Margaret R... 

Se aude o bătaie puternică în uşă şi clanţa e zgâlţâită. 

— Milord! 

— Intră! strigă Thomas, recunoscând vocea secretarului său 
personal. 

Mă dau la o parte, iar James Peers deschide uşa, se strecoară 
înăuntru, îmi face o plecăciune şi se apropie de masa de scris a 
soţului meu. 


— E vorba de rege. Se spune că-i e rău. 

— li era rău încă de-aseară; a mâncat prea mult, atâta tot. 

— Azi se simte mai rău, au fost chemaţi alţi doctori şi i se lasă 
sânge. 

— E grav? 

— Aşa se pare. 

— Sosesc neîntârziat! 

Soţul meu aruncă pana şi se apropie cu paşi mari de mine, care 
stau lângă uşa pe jumătate deschisă. Se apleacă întocmai ca un iubit 
şi-mi pune mâna pe umăr ca să-mi şoptească tainic la ureche: 

— Dacă ar fi să fie bolnav, dacă ar fi să moară şi ar exista o 
regență, băiatul tău s-ar întoarce acasă şi ar sluji Consiliul de Regenţă, 
s-ar afla la doar două bătăi de inimă de tron şi ar sta chiar lângă el. 
Dacă ar fi un slujitor bun şi credincios şi le-ar atrage oamenilor luarea- 
aminte, aceştia ar putea să prefere un bărbat tânăr şi Casa de 
Lancaster în locul unui băiat al mamei fără fir de păr pe bărbie şi al 
Casei de York. Vrei să stai aici şi să vorbeşti despre chemarea ta şi 
despre faptul că doreşti sau nu afecţiune sau vrei să vii cu mine şi să 
vezi dacă regele York e pe moarte? 

Nici măcar nu-i răspund. Imi strecor mâna în îndoitura braţului său 
şi ieşim zoriţi, cu chipurile palide de îngrijorare pentru regele pe care 
toţi ştiu că-l iubim. 


El rezistă zile întregi. Durerea cumplită a reginei e o privelişte 
remarcabilă. In ciuda tuturor infidelităţilor lui şi a nesăbuinţelor 
săvârşite împreună cu prietenii, acest bărbat a inspirat o iubire 
pătimaşă. Regina stă încuiată în odaia lui zi şi noapte; doctorii intră şi 
ies cu leacuri peste leacuri. Zvonurile dau ocol curţii precum ciorile 
seara, în căutarea unui copac. Se spune că l-au luat frigurile din cauza 
unui vânt rece de pe fluviu când a stăruit să pescuiască de Paşte. Se 
spune că e stricat la burtă din pricină că a mâncat şi a băut mereu 
prea mult. Unii şoptesc că multele lui târfe l-au molipsit de vărsat şi că 
asta îl roade pe dinăuntru. Câţiva cred ca mine, că e voia Domnului şi 
pedeapsa pentru trădarea Casei de Lancaster. Eu sunt încredinţată că 
Dumnezeu pregăteşte calea pentru venirea fiului meu. 

Stanley nu se dezlipeşte de odăile regelui, unde bărbaţii se adună 
prin colţuri ca să-şi murmure temerile că în cele din urmă norocul l-a 
părăsit pe Edward, care a fost toată viaţa de neînvins. Eu îmi petrec 
timpul în odăile reginei, aşteptând-o să vină ca să-şi schimbe boneta 
şi să se pieptene. li privesc chipul tras în oglindă pe când o lasă pe 
cameristă să-i prindă părul în ace cum are chef. li văd buzele albe 
murmurând fără încetare rugăciuni. Dacă ar fi soţia oricărui alt bărbat, 
m-aş ruga şi eu pentru ea din milă. Elizabeth e înnebunită de spaimă 
că-l va pierde pe bărbatul pe care-l iubeşte şi care s-a aflat deasupra 


noastră, a tuturor, fără doar şi poate cel mai măreț bărbat din Anglia. 

— Ce spune ea? mă întreabă soţul meu când ne întâlnim la cină în 
sala cea mare, potoliţi şi tăcuţi de parcă deasupra noastră ar fi 
aşternut deja baldachinul funerar. 

— Nimic, îi răspund. Nu spune nimic. Gândul că-l va pierde a 
amuţit-o. Sunt sigură că el se prăpădeşte. 

In după-amiaza aceea, Consiliul Coroanei e chemat la patul regelui. 
Noi, femeile, aşteptăm în marea sală de primire, afară din odăile 
personale, disperate să aflăm veşti. După un ceas, soţul meu iese cu 
un aer mohorât. 

— Ne-a pus să jurăm o alianţă la patul lui. Hastings şi regina: cel 
mai bun prieten şi soţia. Ne-a implorat să lucrăm laolaltă pentru 
siguranţa fiului său. L-a numit pe fiul lui Edward drept următorul rege, 
a unit mâinile lui William Hastings cu ale reginei peste patul lui. A 
spus că ne va conduce fratele lui, Richard, ca regent până când 
băiatul ajunge la vârsta potrivită. Apoi a intrat preotul să-i dea ultima 
împărtăşanie. Moare până diseară. 

— Ai jurat credinţă? 

Zâmbetul lui strâmb îmi spune că asta nu înseamnă nimic. 

— Dumnezeule, fireşte că da! Am jurat cu toţii. Am jurat cu toţii să 
lucrăm paşnic laolaltă, am jurat prietenie veşnică, aşadar cred că 
acum regina se înarmează şi trimite după fiul ei, să vină pe dată de la 
castelul lui din Ţara Galilor cu cât de multă oştire poate aduna, 
pregătit pentru război. Cred că Hastings trimite după Richard, 
prevenindu-l în legătură cu neamul Rivers, spunându-i să aducă 
oamenii din York. Curtea se va nărui. Nimeni nu înghite dominaţia 
familiei Rivers. Aceasta va cârmui fără îndoială Anglia prin băiatul lor. 
Va fi ca şi cum s-ar fi întors Margareta de Anjou: o curte condusă de 
femei. Toţi îi vor cere lui Richard s-o oprească. Tu şi cu mine trebuie 
să dezbinăm şi să lucrăm. Eu îi voi scrie lui Richard şi-i voi jura 
credinţă, în vreme ce tu o vei asigura pe regină de loialitatea noastră 
faţă de ea şi faţă de familia Rivers. 

— Cu un picior în ambele tabere în acelaşi timp, şoptesc. 

E stilul lui Stanley. De asta m-am măritat cu el; asta e însăşi clipa 
pentru care m-am măritat cu el. 

— Eu aş zice că Richard va nădăjdui să cârmuiască Anglia până 
ajunge prinţul Edward la vârsta potrivită, spune el. lar pe urmă, să 
cârmuiască Anglia prin băiat, dacă-l va putea domina. Va fi un nou 
Warwick. Un „făcător de regi”. 

— Sau un rege rival? şoptesc, gândindu-mă la băiatul meu, ca 
întotdeauna. 

— Un rege rival, încuviinţează el. Ducele Richard e un Plantagenet 
de York, bărbat în toată firea deja, cu un drept de netăgăduit la tron, 
care n-are nevoie de o regență şi nici de o alianţă a lorzilor să 


domnească în locul lui. Cei mai mulţi oameni îl vor socoti o alegere 
mai sigură, ca rege, decât un băiat neîncercat. Unii îl vor vedea drept 
următorul moştenitor. Trebuie să trimiţi pe dată un mesager la Jasper 
şi să-i spui să-l ţină pe Henry în siguranţă până aflăm ce se întâmplă 
mai departe. Să nu vină în Anglia până nu aflăm cine revendică tronul. 

E gata să plece, dar îi pun mâna pe braţ. 

— Tu ce crezi că se va întâmpla mai departe? 

Nu mă priveşte în ochi, ci se uită într-o parte. 

— Cred că regina şi ducele Richard se vor bate precum câinii pe 
osul care e micul prinţ. Cred că-l vor face bucăţi. 


Mai 1483, Londra 
La doar patru săptămâni după această discuţie grăbită, îi scriu lui 
Jasper ca să-i dau nişte veşti uluitoare. 


Richard, ducele de Gloucester, fratele regelui, care i-a jurat 
credință absolută nepotului său, prințul Edward, l-a adus pe 
băiat la Londra şi l-a aşezat în odăile regelui din Turn, cu toată 
cinstea, pentru încoronarea sa, care va avea loc luna viitoare. A 
existat o dispută cu tutorii tânărului prinț, iar Anthony Rivers, 
unchiul lui, şi Richard Grey, fratele lui vitreg, sunt reţinuţi de 
duce. Regina Elizabeth s-a retras în sanctuar cu ceilalţi copii ai 
ei, jurând că Richard îi e prieten prefăcut şi duşmanul ei şi al 
familiei sale şi cerând să-i fie eliberat şi înapoiat fiul, viitorul 
rege. 

Oraşul e cuprins de frământări, oamenii neştiind cui să dea 
crezare şi în cine să aibă încredere. Cei mai mulți gândesc că 
regina încearcă să fure comorile regale (a luat atât cât a putut 
duce cu ea) ca să-şi apere puterea şi familia. Fratele ei a plecat 
cu toate corăbiile, a furat restul comorilor regatului şi pesemne 
va ataca Londra de pe fluviu. Peste noapte, ea a devenit 
duşmanca regatului şi chiar a propriului ei fiu, căci totul s-a pus 
în mişcare pentru încoronarea tânărului prinț şi dă el însuşi 
decrete cu pecetea lui, ca moştenitor, şi a unchiului său, ca 
protector. Oare fratele reginei il va ataca pe fiul ei, viitorul rege, 
în Turn? Oare ea se va lupta cu el dacă e pupilul ducelui? Se va 
ascunde oare la încoronarea lui? 

Iti voi scrie din nou de îndată ce voi afla mai multe. Stanley 
spune să aşteptăm şi să veghem, căci se poate ca vremea 
noastră să fie cea de-acum. 

Margaret Stanley 


Iunie 1483, Londra 

Soţul meu, lordul Stanley, e acum sfetnicul de încredere al ducelui 
Richard, aşa cum a fost înainte al regelui Edward. Aşa şi trebuie să fie; 
îl slujeşte pe rege, iar Richard e acum lordul lui protector în aceste 
câteva săptămâni care au rămas până la încoronarea micului Edward. 
Apoi Richard va trebui să renunţe la toate, tron şi putere, iar băiatul 
va cârmui ţara ca rege al Angliei. Atunci vom vedea cine poate 
supravieţui domniei unui copil al familiei Rivers, cu cea mai măreaţă 
coroană a lumii pe cap, condus în toate de maică-sa - o vrăjitoare fără 
credinţă care stă în ascunzătoarea ei. Puţini sunt dispuşi să aibă 
încredere în băiat, iar în maică-sa n-are nimeni. 

Dar oricum, care fiu al Casei de York ar putea să renunţe la putere? 
Care vlăstar al Casei de York s-ar putea sili să predea altcuiva tronul? 
De bună seamă, Richard nu va înmâna coroana şi sceptrul fiului unei 
femei care-l urăşte, nu-i aşa? Dar oricâte îndoieli aş avea, ni se iau 
tuturor măsurile pentru mantiile de încoronare şi la Abația 
Westminster se ridică estrada pentru procesiunea regală - regina 
văduvă Elizabeth aude fără îndoială zgomotul ciocanelor şi al 
ferăstraielor deasupra ei, cum stă ascunsă în sanctuar, în odăile 
scunde de lângă abație. Consiliul Coroanei a mers la ea în vizită 
oficială şi i-a cerut să-l trimită pe Richard, băiatul ei de nouă ani, să se 
alăture în Turn fratelui său de doisprezece ani. N-a putut să refuze şi 
nici nu existau temeiuri de-a refuza, în afară de ura ei faţă de ducele 
Richard, aşa că a trebuit să cedeze. Acum cei doi băieţi de viţă 
regească aşteaptă în apartamentele regale ziua încoronării. 

Eu răspund de garderoba pentru încoronare, aşa că mă întâlnesc cu 
mai-marea peste garderobă şi cu servitoarele ei, ca să vedem ce 
mantii vor fi pregătite pentru regina văduvă Elizabeth, pentru prințese 
şi pentru celelalte doamne de la curte. Trebuie să pregătim rochiile 
presupunând că regina va ieşi din sanctuar pentru încoronare şi că va 
vrea să fie îmbrăcată desăvârşit, ca de obicei. Veghem la perierea 
mantiei de hermină a reginei de către o servitoare a garderobei şi o 
privim pe cusătoreasă cum prinde un nasture din sidef, când mai- 
marea peste garderobă bagă de seamă că ducesa de Gloucester, 
Anne Neville, soţia lui Richard, nu şi-a comandat rochia de la 
garderobă. 

— Pesemne că s-a rătăcit comanda ei, răspund. Căci nu poate să 
aibă la castelul de la Sheriff Hutton o ţinută potrivită pentru o 
încoronare. Şi nu poate comanda să i se coasă o rochie - nu va fi gata 
la vreme. 

Femeia ridică din umeri, scoate o mantie garnisită cu catifea, trage 
de pe ea învelitoarea de pânză şi o întinde ca s-o văd. 

— Nu ştiu ce să zic, dar n-am primit comandă de rochie de la ea. Ce 
să fac? 


— Pregăteşte-i una pe măsură, spun cu aerul că nu-mi pasă prea 
tare, apoi schimb vorba. A 

Mă grăbesc să ajung acasă şi-l caut pe soţul meu. Il găsesc scriind 
ordinele care-i vor chema la Londra pe toţi conducătorii ținuturilor din 
Anglia ca să-l vadă pe tânărul rege încoronat. 

— Am treabă, ce vrei? mă întreabă cu grosolănie când deschid uşa. 

— Anne Neville n-a comandat o rochie pentru încoronare. Ce zici de 
asta? 

Se gândeşte la ce m-am gândit şi eu, tot atât de iute. Lasă jos pana 
şi-mi face semn să intru. Inchid uşa în urma mea, încercând un mic 
fior de bucurie pentru că uneltesc împreună cu el. 

— Ea nu face nimic de capul ei. Pesemne că i-a poruncit soţul ei să 
nu vină, spune el. De ce să facă una ca asta? 

Nu răspund. Ştiu că el gândeşte cu repeziciune. 

— Nu are rochie, aşadar nu poate să vină la încoronare. Pesemne 
că i-a poruncit el să nu vină, căci trebuie să fi hotărât că nu va exista 
nicio încoronare, rosteşte el încet. Şi toate astea... face semn spre 
mormanele de hârtii... toate astea au doar menirea de-a ne ţine 
ocupați şi de-a ne prosti să credem că încoronarea va avea loc. 

— Poate a prevenit-o să nu vină fiindcă crede că Londra s-ar putea 
răscula. Poate vrea ca ea să rămână în siguranţă acasă. 

— Cine să se răscoale? Toţi îl vor pe prinţul de York încoronat. 
Există un singur om care l-ar împiedica să devină rege, aşa cum există 
un singur om care ar avea de câştigat de pe urma acestui lucru. 

— Ducele Richard de Gloucester însuşi? 

Soţul meu încuviinţează, apoi întreabă: 

— Ce putem face cu ştirea asta prețioasă? Cum s-o folosim? 

— li voi spune reginei văduve, hotărăsc. Dacă are de gând să-şi 
adune oştirea, ar trebui s-o facă acum. Ar face bine să-şi scoată fiii din 
mâinile lui Richard. lar dacă reuşesc s-o conving pe regina York să 
lupte cu regentul York, există o nădejde pentru Lancaster. 

— Spune-i că ducele de Buckingham ar putea fi hotărât să schimbe 
tabăra, îmi şopteşte el când sunt în pragul uşii. 

Mă opresc pe dată şi repet, nevenindu-mi să cred: 

— Stafford?! 

E vorba despre nepotul celui de-al doilea soţ al meu - băieţelul care 
a moştenit titlul când a murit bunicul lui şi care a fost silit să se 
însoare cu sora reginei. Urăşte neamul Rivers încă de când a fost 
obligat să se înrudească cu el prin căsătorie. Nu-i poate suferi, aşa că 
a fost primul care l-a sprijinit pe Richard, primul care i s-a alăturat. Era 
de faţă când Richard l-a întemnițat pe Anthony Rivers şi ştiu că a 
savurat din plin umilirea bărbatului pe care era silit să-l numească 
cumnat. 

— Dar Henry Stafford n-o poate suferi pe regină! O urăşte, la fel şi 


pe sora ei Katherine, nevastă-sa. Ştiu bine! Îmi aduc aminte cum a 
fost când l-au căsătorit. Nu se va întoarce niciodată împotriva lui 
Richard de dragul lor! N 

— Are ambițiile lui, îmi atrage atenția mohorât soțul meu. li curge 
prin vene sânge regesc. Se gândeşte pesemne că, dacă prințului 
Edward îi poate fi luat tronul, îi poate fi luat şi lui Richard. Se va alia 
cu regina, prefăcându-se că-i apără fiul, şi apoi, după ce înving, va lua 
tronul pentru sine. _ 

Gândesc cu iuţeală. In afară de Henry, fostul meu soţ cel slab şi 
modest, familia Stafford a avut mereu o mândrie nemăsurată. Stafford 
l-a sprijinit pe Richard din duşmănie faţă de familia Rivers, dar acum 
ar putea într-adevăr să ridice propriile pretenţii. 

— li voi spune reginei, dacă asta doreşti, dar îl socotesc absolut 
nedemn de încredere. Ar fi o neghioabă să-l ia drept aliat. 

Soţul meu zâmbeşte, mai degrabă ca un lup decât ca un vulpoi, 
cum i se spune. 

— N-are prea mulţi prieteni dintre care să aleagă. Cred că se va 
bucura să-l aibă de partea ei. 


O săptămână mai târziu, la revărsatul zorilor, soţul meu bate cu 
pumnul în uşa odăii mele de culcare şi intră, făcându-mi servitoarea 
să ţipe şi să sară din pat. 

— Lasă-ne singuri! îi spune el cu brutalitate. 

Femeia se furişează iute afară din odaie, iar eu mă ridic în capul 
oaselor şi-mi strâng halatul pe lângă trup. 

— Ce s-a întâmplat? 

Prima mea temere e că mi s-a îmbolnăvit fiul, însă apoi văd că 
Thomas e alb ca varul, de parcă ar fi văzut o stafie, şi mâinile îi 
tremură. 

— Ce-ai păţit? 

— Am avut un vis. 

Se aşază greoi pe pat. 

— Dumnezeule mare, ce vis am avut! Margaret, nici nu-ţi poţi 
închipui... 

— A fost o viziune? 

— De unde să ştiu? Parcă aş fi fost închis în iad. 

— Ce-ai visat? 

— Că eram într-un loc întunecos, friguros şi stâncos, ca un ţinut 
sălbatic, dar nu într-un loc cunoscut. M-am uitat în jur: nu era nimeni 
cu mine, eram singur - nimeni din tabăra mea, niciunul dintre soldaţii 
mei, nici măcar flamura mea, nimic! Eram cu desăvârşire singur, fără 
fiul meu, fără fratele meu, chiar şi fără tine. 

Aştept să spună mai departe. Patul se zguduie de tremurul lui. 

— A venit spre mine un monstru, urmează el cu un glas foarte 


scăzut. O fiară îngrozitoare, îngrozitoare a venit spre mine, cu gura 
deschisă ca să mă înghită, cu răsuflarea duhnind ca iadul, cu ochii 
porcini şi roşii uitându-se în dreapta şi-n stânga, un monstru care se 
apropia prin ţinutul acela sălbatic, venea către mine. 

— Ce fel de monstru? Un şarpe? 

— Un mistreţ, răspunde el încet. Un mistreţ cu sânge pe colţi şi pe 
nări, cu bale la gură, cu capul plecat, pe urmele mele. Il auzeam cum 
pufneşte, adaugă el cutremurându-se. 

Mistreţul e emblema lui Richard, ducele de Gloucester. Ştim 
amândoi lucrul ăsta. Mă dau jos din pat şi deschid uşa, ca să mă 
încredinţez că servitoarea a plecat şi că nimeni nu ascultă afară. O 
închid bine şi răscolesc jarul micului foc din odaia de culcare, de parcă 
am avea nevoie de foc în seara asta caldă de iunie. Aprind lumânări, 
ca pentru a alunga întunecimea mistreţului pornit la vânătoare. Ating 
cu degetul crucea pe care o port la gât. Fac asupră-mi semnul crucii. 
Stanley şi-a adus spaimele nopţii cu el, în odaia mea; e ca şi cum 
răsuflarea mistreţului ar fi pătruns înăuntru odată cu şoaptele lui, ca şi 
cum ne va simţi mirosul şi ne va găsi, chiar şi acum, chiar şi aici. 

— Crezi că Richard te bănuieşte? 

Se uită la mine. 

— N-am făcut decât să-i arăt că-l sprijin. Dar a fost aşa un vis... Nu-l 
pot alunga. Margaret, m-am trezit copleşit de groază ca un copil! M- 
am trezit din pricina propriului strigăt de ajutor! 

— Dacă te bănuieşte pe tine, mă va bănui şi pe mine, spun - 
spaima lui Stanley e atât de puternică încât m-a cuprins şi pe mine. Şi 
i-am trimis mesaje reginei, aşa cum ne-am înţeles. Ar putea să afle că- 
i sunt duşmancă? 

— E posibil ca mesajele tale să se fi rătăcit? 

— Sunt sigură de omul meu de legătură. Nu e deloc prost. Atunci ce 
altceva l-ar putea face să se îndoiască de tine? 

El clatină din cap. 

— N-am făcut nimic în afară de faptul că am discutat cu Hastings, 
care e loial până-n măduva oaselor. E disperat să asigure succesiunea 
prinţului. E ultima lui dovadă de iubire faţă de regele Edward. Se teme 
grozav că Richard ar putea să-l trădeze pe prinţul Edward. Se teme că 
ceva o să meargă prost încă de când Richard l-a dus pe prinţ în Turn. 
M-a întrebat dacă mă alătur lui la o întrunire a Consiliului Coroanei ca 
să stăruim ca prinţul să iasă printre oameni, să-şi viziteze mama, să 
arate că e liber în toate privinţele. Cred că i-a trimis reginei un 
mesager ca s-o asigure că se află în siguranţă şi s-o roage să iasă din 
ascunzătoare. 

— Hastings ştie că Richard i-a poruncit soţiei lui să rămână acasă? 
Crede că Richard ar putea să întârzie încoronarea? Să-şi lungească 
regența? 


— l-am spus că Anne Neville n-are rochie pentru încoronare şi a 
jurat pe dată că nu se poate ca Richard să vrea cu adevărat să-şi 
încoroneze nepotul. Asta începem să credem cu toţii. De asta începem 
să ne temem cu toţii. Dar nu-mi pot închipui nimic mai rău decât ca 
Richard să întârzie încoronarea, poate cu anii, poate până când 
băiatul face douăzeci şi unu de ani. S-o întârzie, ca să poată domni ca 
regent. (Sare în picioare şi se plimbă desculţ prin odaie, cu paşi mari.) 
Pentru Dumnezeu, Richard a fost cel mai credincios frate din câţi ar fi 
putut avea Edward! N-a spus nimic, doar şi-a întărit loialitatea faţă de 
prinţ. Propriul lui nepot! Şi-a îndreptat toată duşmănia împotriva 
reginei văduve, nu împotriva fiului lui Edward! lar băiatul se află acum 
cu totul în puterea lui. Incoronat sau nu, prinţul Edward nu poate fi 
decât un rege de paie dacă Richard îl poate ţine departe de mama şi 
de rudele lui. 

— Dar visul... 

— Visul a fost despre un mistreţ însetat de putere şi de moarte. E 
un avertisment; trebuie să fie un avertisment. 

Tăcem amândoi. Un buştean se mişcă în cămin şi zgomotul ne face 
să tresărim. 

— Ce vei face? îl întreb. 

El clatină din cap. 

— Tu ce-ai face? Tu crezi că Dumnezeu îţi vorbeşte şi te previne în 
vise. Ce-ai face dacă ai visa că mistrețul vine după tine? 

După oarecare şovăială, îl întreb: 

— Doar nu te gândeşti să fugi? 

— Nu, sigur că nu. 

— Mă voi ruga să fim călăuziţi. 

— Şi ce va spune Dumnezeul tău? întreabă el cu o pâlpâire din 
batjocura-i obişnuită. De cele mai multe ori te poţi bizui pe el că te va 
sfătui să cauţi putere şi siguranţă. 

Mă aşez pe taburetul de lângă foc, privind flăcările de parcă aş fi o 
femeie săracă, o ghicitoare, de parcă aş fi regina Elizabeth cu 
puterile-i vrăjitoreşti. 

— Dacă Richard s-ar întoarce împotriva nepotului său, a celor doi 
nepoti, şi i-ar împiedica într-un fel să moştenească, ar urca pe tron în 
locul lor... Mă opresc, apoi urmez: Ei nu mai au acum niciun apărător 
puternic. Oamenii de pe corăbii s-au răsculat împotriva unchiului lor, 
mama lor e în sanctuar, unchiul lor Anthony e întemnițat... 

— Şi atunci? 

— Dacă Richard ar lua tronul şi şi-ar lăsa nepoţii încuiaţi în Turn, 
crezi că ţara s-ar ridica împotriva lui şi s-ar stârni un nou război? 

— York împotriva lui York. Se poate. 

— Şi în aceste împrejurări ar exista o mare şansă pentru Casa de 
Lancaster. 


— Pentru fiul tău Henry. 

— Pentru ca Henry să fie ultimul care rămâne în picioare după ce ei 
se sfâşie unul pe altul într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. 

In odaia mea se lasă tăcerea. li arunc soţului meu o privire, 
temându-mă că am mers prea departe. 

— Intre Henry şi tron se află patru vieţi, răspunde el. Cei doi prinți 
York, Edward şi Richard, apoi ducele Richard însuşi şi fiul lui. 

— Dar se poate să se lupte toţi între ei. 

El încuviinţează. 

— Dacă aleg să se nimicească singuri, nu e niciun păcat ca Henry 
să ocupe tronul gol, spun cu hotărâre. Şi casa de drept va lua în sfârşit 
tronul Angliei, după cum e voia Domnului. 

Siguranţa mea îl face să zâmbească, însă de astă dată nu mă simt 
jignită. Lucrul cel mai însemnat e că ne putem vedea calea şi câtă 
vreme ştiu că lumina lui Dumnezeu mă călăuzeşte, nu contează dacă 
el crede că asta e flacăra unei ambiţii păcătoase. 

— Aşadar, mergi azi la întrunirea Consiliului Coroanei? 

— Da, se ţine în Turn. Dar Îi voi trimite lui Hastings un mesaj ca să-l 
înştiinţez despre temerile mele. Dacă vrea să ia măsuri împotriva lui 
Richard, ar face bine s-o facă acum. Il poate sili pe Richard să-şi dea 
cărţile pe faţă. Poate cere să-l vadă pe prinţ. lubirea pentru răposatul 
rege va face din el susținătorul neclintit al prinţului. Eu pot să mă dau 
la o parte şi să-l las să iuţească ritmul. Consiliul e hotărât ca prinţul să 
fie încoronat. Hastings poate să ceară stăruitor acest lucru. Poate să 
suporte urmările faptului de a-i arăta lui Richard că-l bănuieşte. Pot 
să-l întărât pe Hastings împotriva lui Richard şi apoi să mă retrag, ca 
să văd ce se întâmplă. Mă pot socoti prevenit şi pot să-l previn pe 
Hastings şi să-l las să înfrunte primejdia. 

— Dar tu de ce parte eşti? 

— Margaret, eu îi sunt loial celui cu sorții cei mai mari de izbândă, 
oricine ar fi el, şi în clipa asta, bărbatul cu armata din miazănoapte în 
spate, cu Turnul în puterea sa şi cu regele de drept în grija lui şi supus 
lui e Richard. 


Aştept să mi se întoarcă soţul de la întrunirea Consiliului Coroanei 
îngenuncheată în faţa pupitrului de rugăciune. Discuţia noastră din 
zori m-a tulburat şi m-a înfricoşat; aşa că mă rog şi mă gândesc la 
loana, care trebuie să se fi ştiut în pericol de atâtea ori, şi totuşi a 
pornit la luptă pe calul ei alb, cu flamura ei cu crini, şi n-a trebuit să-şi 
poarte luptele în taină şi-n tăcere. 

Mi se pare că face parte şi asta din rugăciunea mea când aud 
zgomotul mai multor paşi pe stradă şi zăngănitul metalului pe pavaj în 
clipa în care o sută de lăncieri îşi lasă lăncile la pământ, după care se 
aude o bătaie puternică în uşa mare, dinspre stradă, a reşedinţei 


noastre din Londra. 

Am ajuns deja la jumătatea scărilor când băiatul portarului urcă în 
fugă să le spună servitoarelor să mă cheme. Íl înşfac de braţ. 

— Cine-i? 

— Oamenii ducelui Richard, bâiguie el. În livreaua lui, cu stăpânul, 
l-au prins pe lord, pe soţul vostru! Lovit la faţă, cu sânge pe haină, 
sângerează ca un porc... 

II împing la o parte, căci spusele lui n-au nicio noimă, şi dau fuga la 
intrarea pietruită, unde portarii deschid larg porţile şi soldaţii ducelui 
Richard intră în marş, iar în mijlocul lor e soţul meu, care se clatină pe 
picioare, cu sângele curgând şiroaie dintr-o rană la cap. Se uită la 
mine cu faţa albă ca varul şi cu ochii goi din pricina uluielii. 

— Lady Margaret Stanley? întreabă comandantul gărzii. 

Abia îmi pot desprinde ochii de la mistrețul de pe livreaua lui. Un 
mistreţ cu colţi mari, ca fiara pe care a visat-o soţul meu că venea 
după el. 

— Eu sunt lady Margaret. 

— Soţul vostru e arestat şi nu puteţi părăsi casa, nici el, nici voi. Vor 
fi puse gărzi la toate uşile şi în casă, precum şi la uşile şi ferestrele 
odăilor lui. Servitorii voştri din gospodărie pot să-şi vadă de treburi, 
însă vor fi opriţi şi cercetaţi la cererea mea. Inţelegeţi? 

— Da, şoptesc eu. 

— Voi cerceta casa în căutare de scrisori şi documente, spune 
omul. Inţelegeţi şi acest lucru? 

In odăile mele nu există nimic care să poată arunca vreo vină 
asupra noastră. Ard orice document periculos de îndată ce-l citesc şi 
nu păstrez niciodată o copie a scrisorilor pe care le trimit. Toată 
munca mea pentru Henry e între Dumnezeu şi mine. 

— Inţeleg. Pot să-mi duc soţul în odaia mea de garderobă? E rănit. 

El zâmbeşte posomorât. 

— Când am intrat să-l arestăm pe lordul Hastings, soţul vostru s-a 
aruncat sub masă şi a fost cât pe ce să-şi reteze singur capul într-o 
lamă de suliță. Pare mai grav decât e. 

— L-aţi arestat pe lordul Hastings?! întreb, nevenindu-mi să cred. 
Sub ce învinuire? 

— Doamnă, l-am decapitat, spune el scurt. 

Trece pe lângă mine, intrând chiar în odăile mele, soldaţii lui se 
răsfiră în curtea mea şi-şi ocupă locurile, iar noi suntem prizonieri în 
propria noastră reşedinţă măreaţă. 

Stanley şi cu mine intrăm în odaia mea de garderobă, înconjurați de 
lăncieri. Abia când văd că fereastra e prea mică pentru a fugi pe- 
acolo, aceştia se retrag, închid uşa şi rămânem singuri. 

Stanley îşi aruncă pe podea vesta pătată de sânge şi cămaşa 
murdară, cutremurându-se, şi se aşază pe un taburet, gol până la 


brâu. Torn în lighean un urcior de apă şi mă apuc să-i spăl tăietura. E 
lungă şi deloc adâncă - o lovitură piezişă, nu una menită să ucidă, dar 
dacă-l nimerea cu un deget mai jos, şi-ar fi pierdut un ochi. 

— Ce s-a întâmplat? îl întreb în şoaptă. 

— Richard a venit la începutul întrunirii la care urma să hotărâm 
desfăşurarea încoronării, tot numai zâmbet, i-a cerut episcopului 
Morton să trimită după căpşuni din grădina lui, foarte prietenos. Ne- 
am apucat să vorbim despre rânduielile pentru încoronare - aşezarea, 
întâietatea, lucrurile obişnuite. A ieşit iar şi pesemne că în timp ce era 
afară i-a adus cineva o veste sau un mesaj, căci s-a întors schimbat, 
cu faţa întunecată de furie. Soldaţii au intrat în urma lui de parcă ar fi 
cucerit un fort, bătând în uşă cu putere, cu armele pregătite. M-au 
atacat, eu m-am lăsat jos, Morton a sărit în spate, Rotherham s-a ferit 
îndărătul jilţului; l-au luat pe Hastings înainte să se poată apăra. 

— Dar de ce? Ce s-a spus? 

— Nimic! Nu s-a spus nimic. Era ca şi cum Richard şi-ar fi dezlănţuit 
puterea şi atât. L-au înşfăcat pur şi simplu pe Hastings şi l-au dus cu 
ei. 

— Unde l-au dus? Sub ce învinuire? Ce-au spus? 

— N-au spus nimic. N-a fost o arestare, ci un atac, nu înţelegi? 
Richard striga ca un nebun că i s-au făcut vrăji, că braţul îi şovăie, că 
Hastings şi regina îl distrug prin vrăjitorie... 

— Cum?! 

— Şi-a suflecat mâneca şi ne-a arătat braţul. Cel care ţine spada - 
ştii cât de puternic e braţul lui drept. Spune că-i şovăie, spune că i se 
usucă. 

— Dumnezeule mare, a înnebunit?! 

Mă opresc din ştersul sângelui; nu-mi vine să cred ce aud. 

— L-au scos pe Hastings târâş. Fără să se mai rostească un cuvânt. 
L-au scos afară, cu toate că zvârlea din picioare, ocăra şi se proptea în 
călcâie. Era acolo nişte lemn vechi de la lucrările de construcţie, iar 
soldaţii au doborât o bârnă la pământ, l-au silit să se aplece peste ea 
şi i-au zburat capul dintr-o lovitură. 

— Un preot? 

— N-a fost niciun preot! N-auzi ce-ţi spun?! A fost o răpire şi o 
crimă! N-a avut vreme nici măcar să-şi facă rugăciunile. (Stanley 
începe să tremure cumplit.) Dumnezeule mare, credeam că vin după 
mine! Credeam că eu urmez. Era ca în vis. Mirosul sângelui şi nimeni 
care să mă salveze! 

— L-au decapitat în faţa Turnului? 

— Cum spuneam, cum spuneam! 

— Aşadar, dacă prinţul, auzind zgomotul, s-ar fi uitat pe fereastră, l- 
ar fi văzut pe cel mai iubit prieten al tatălui său decapitat pe un 
buştean? Pe bărbatul căruia îi spunea „unchiul William”? 


Stanley se uită tăcut la mine. Un firişor de sânge i se prelinge pe 
faţă şi îl întinde cu dosul palmei, înroşindu-şi obrazul. 

— Nimeni nu i-ar fi putut opri. 

— Prinţul va vedea în Richard un duşman, spun. După asta nu-l mai 
poate numi lord protector. Il va socoti un monstru. 

Stanley clatină din cap. 

— Ce se va alege de noi? 

Incep să-i clănţănească dinţii, aşa că las ligheanul jos şi-i pun o 
pătură pe umeri. 

— Dumnezeu ştie, Dumnezeu ştie! Suntem arestaţi pentru trădare; 
suntem bănuiţi că am uneltit cu regina, cu Hastings şi cu prietenul tău 
Morton. L-au luat şi pe Rotherham. Nu ştiu pe câţi alţii. Pesemne că 
Richard vrea să pună mâna pe tron şi i-a ridicat pe toţi cei care se 
gândeşte că se vor împotrivi. 

— Dar prinții? 

Uluiala îl face să se bâlbâie. 

— Nu ştiu. Richard s-ar putea să-i omoare pur şi simplu, cum l-a 
omorât pe Hastings. S-ar putea să intre în sanctuar şi să ucidă 
întreaga familie regală: pe regină, pe fetiţe, pe toţi! Azi ne-a arătat că 
e în stare de orice. Poate că sunt deja morţi, cine ştie? 


Veştile ajung la noi în frânturi din lumea de-afară, aduse de slujnice 
drept bârfe de la piaţă. Richard declară că mariajul reginei Elizabeth 
Woodville cu regele Edward n-a fost valabil niciodată, întrucât Edward 
a fost făgăduit cu contract altei doamne înainte să se însoare în taină 
cu ea. li declară bastarzi pe toţi copiii lor şi se declară unicul 
moştenitor York. Laşii din Consiliul Coroanei, care privesc cum trupul 
fără cap al lui Hastings e aşezat la odihnă veşnică alături de regele pe 
care l-a iubit, nu fac nimic ca să-şi apere regina şi prinții; dimpotrivă, 
toată lumea adevereşte în grabă că există un singur rege, iar acela e 
Richard. 

Richard şi Henry Stafford, ducele de Buckingham, ruda mea, încep 
să împrăştie zvonul că regele Edward însuşi a fost bastard - fiul 
ducesei Cecily cu un arcaş englez, zămislit pe când se afla în Franţa 
cu ducele de York. Poporul aude aceste învinuiri - Dumnezeu ştie ce 
înţelege din ele -, însă nimeni nu se poate înşela asupra tâlcului sosirii 
unei oştiri din ţinuturile de miazănoapte, loială lui Richard şi numai lui 
şi dornică de răsplăţi; nu se poate tăgădui că toţi cei care i-ar fi putut 
fi credincioşi prinţului Edward sunt arestaţi sau morţi. Fiecare tremură 
pentru siguranţa lui. Nimeni nu spune cu glas tare ce gândeşte. 


Pentru prima oară în viaţă mă pot gândi cu bunătate la femeia pe 
care am slujit-o aproape zece ani, Elizabeth Woodville, care a fost 
regina Angliei, una dintre cele mai frumoase şi mai iubite regine din 


câte a avut ţara vreodată. Niciodată frumoasă pentru mine sau iubită 
de mine, decât acum, trecător, în această clipă a înfrângerii ei 
depline. Mi-o închipui în întunericul jilav al sanctuarului de la Abația 
Westminster şi mă gândesc că nu va mai triumfa niciodată şi, pentru 
întâia oară în viaţă, pot să îngenunchez şi să mă rog cu adevărat 
pentru ea. Acum i-au mai rămas în grijă doar fiicele ei; viaţa de care s- 
a bucurat atât a pierit, iar cei doi fii nevârstnici sunt în mâinile 
duşmanului ei. Mă gândesc la ea, înfrântă şi speriată, văduvă şi 
temându-se pentru soarta fiilor ei, şi pentru întâia oară în viaţă îmi 
simt inima încălzindu-se faţă de ea: o regină nenorocită, doborâtă fără 
vreo vină. Mă pot ruga Sfintei Fecioare, împărăteasa cerurilor, să-şi 
mângâie şi să-şi aline fiica pierdută şi nefericită în această vreme de 
umilinţă. 

Cea mai vârstnică fată York, prinţesa Elizabeth, e de vârsta 
măritişului şi e nemăritată la vârsta înaintată de şaptesprezece ani 
doar din pricina norocului schimbător al casei sale. Pe când mă rog în 
genunchi pentru sănătatea şi siguranţa reginei, mă gândesc la 
frumuşica Elizabeth şi la ce fel de soţie i-ar fi fiului meu Henry. Fiul 
Lancaster şi fiica York ar vindeca împreună rănile Angliei şi ar pune 
capăt luptei ce ţine de două generaţii. Dacă Richard ar muri după 
urcarea pe tron, moştenitorul lui ar fi un copil, şi încă un copil Neville 
bolnăvicios, la fel de lipsit de putere să-şi apere dreptul ca prinții de 
York şi la fel de uşor de înlăturat ca ei. Dacă fiul meu ar lua atunci 
tronul şi s-ar însura cu prinţesa de York, oamenii i-ar fi credincioşi ca 
moştenitor Lancaster şi soţul moştenitoarei York. 

Trimit după doctorul meu, doctorul Lewis de Caerleon, un om la fel 
de pasionat de uneltiri ca şi de medicină. Regina ştie că e medicul 
meu şi-l va primi, ştiind că vine de la mine. Il rog să-i făgăduiască 
sprijinul nostru, să-i spună că Buckingham e gata de-a se lăsa hotărât 
să se întoarcă împotriva ducelui Richard, că fiul meu Henry ar putea 
strânge o armată în Bretania. Il rog ca, înainte de orice altceva, să 
încerce să descopere ce gânduri are ea, ce-i făgăduiesc susţinătorii. 
Soţul meu crede că n-are nicio speranţă, dar eu am mai văzut-o o 
dată pe Elizabeth Woodville ieşind din sanctuar şi luându-şi din nou în 
stăpânire tronul cu o bucurie senină, uitând cu totul ruşinea pe care 
Domnul i-a trimis-o pe drept. Il rog pe Lewis să nu-i dezvăluie faptul că 
soţul meu e arestat, ci să-i spună, ca un prieten binevoitor, despre 
uciderea lui Hastings, despre vădirea neaşteptată a ambiţiei lui 
Richard, despre faptul că fiii ei au fost declaraţi bastarzi şi că numele 
ei e distrus. Să-i spună cu blândeţe că, dacă nu trece la fapte, cauza 
ei e pierdută. Trebuie s-o hotărăsc să-şi cheme alături prietenii pe 
care-i are, să strângă câtă oştire îşi poate îngădui şi să-şi mâne 
trupele la luptă împotriva lui Richard. Dacă o pot încuraja să intre într- 
o bătălie lungă şi sângeroasă, fiul meu poate să tragă la țărm cu trupe 


odihnite şi să se înfrunte cu învingătorul istovit. 

Lewis merge la ea într-o zi în care îşi va dori cu disperare să aibă un 
prieten alături: ziua ce a fost hotărâtă pentru încoronarea fiului ei. Mă 
îndoiesc că a prevenit-o cineva că nu va mai fi încoronat. Lewis se 
strecoară pe străzi cu uşi închise şi ferestre oblonite, la colţurile 
cărora oamenii nu zăbovesc să stea de vorbă, şi se întoarce la mine 
aproape îndată. Poartă masca împotriva molimei - o mască lungă, 
conică, umplută cu ierburi de leac şi parfumată cu uleiuri, care-i face 
chipul înspăimântător, neomenesc, alb ca de stafie. O scoate doar 
când ajunge în odaia mea, închizând bine uşa în urma lui şi se înclină 
adânc, după care începe fără nicio pregătire: 

— E foarte dornică de ajutor. E o femeie disperată; aş zice că e pe 
jumătate nebună de disperare. (Se opreşte o clipă.) Am văzut-o şi pe 
tânăra prinţesă York... 

— Şi? 

— Era tulburată. Era într-o stare profetică. (Se cutremură uşor.) M-a 
înfricoşat, şi doar un medic ca mine le-a văzut pe toate! 

Nu-i iau în seamă lăudăroşenia. 

— Cu ce te-a înfricoşat? 

— S-a apropiat de mine din întuneric, cu rochia îmbibată de apa 
fluviului, întinsă în urma ei ca o coadă, de parcă ar fi fost pe jumătate 
peşte. Mi-a zis că fluviul i-a dat deja vestea pe care mă pregătesc să i- 
o dau mamei sale - că ducele Richard a revendicat tronul în virtutea 
legitimităţii sale şi că tinerii prinți sunt declaraţi bastarzi. 

— Ştia deja?! Au iscoade afară? Nu mi-a trecut prin minte că ar 
putea avea ştiinţă despre toate lucrurile. 

— Nu regina, ea nu ştia. Fata ştia şi a zis că i-a spus fluviul. A zis că 
fluviul i-a vorbit despre o moarte în familie, iar maică-sa a ştiut pe 
dată că e vorba de fratele ei Anthony şi de fiul ei Grey. Au deschis larg 
ferestrele ca să asculte curgerea fluviului. Erau ca două vâlve ale 
apelor! Oricui i-ar fi fost frică. 

— Spune că Anthony Rivers e mort? 

— Păreau amândouă încredințate de asta. 

Imi fac cruce. Elizabeth Woodville a mai fost acuzată şi înainte că 
lucrează cu forţele întunericului, dar să rostească adevărul din 
sanctuarul pământului sfinţit e fără doar şi poate lucrătura diavolului. 

— Pesemne că are iscoade în slujba ei, pesemne că e mai bine 
pregătită şi înarmată decât ne dăm seama. Dar cum a putut să 
primească veşti din Ţara Galilor înaintea mea? 

— A mai zis ceva. 

— Regina? 

— Prinţesa. A zis că e blestemată să fie următoarea regină a Angliei 
şi să ocupe tronul fratelui ei. 

Ne uităm unul la altul uluiţi, neizbutind să înţelegem. 


— Eşti sigur? 

— Era înfricoşătoare! S-a plâns de ambiția maică-sii şi a zis că e un 
blestem aruncat asupra familiei şi că va fi silită să ocupe tronul 
fratelui ei... şi că asta o va mulţumi în sfârşit pe maică-sa, cu toate că 
va însemna dezmoştenirea fratelui ei. 

— Oare ce-o fi vrut să spună? 

Doctorul ridică din umeri. 

— N-a spus. S-a făcut fată frumoasă, însă e înfricoşătoare. Am 
crezut-o. Trebuie să recunosc că i-am crezut fiecare cuvânt. Era ca un 
profet care rosteşte adevărul! Cred că, într-un fel sau altul, va ajunge 
regina Angliei. 

Trag uşor aer în piept. Lucrul ăsta se potriveşte atât de bine cu 
rugăciunile mele, încât trebuie să fie cuvântul Domnului rostit de o 
gură cum nu se poate mai păcătoasă. Dacă ar fi ca Henry să ocupe 
tronul şi ea să se mărite cu el, ar ajunge într-adevăr regină. Cum altfel 
s-ar putea întâmpla asta? 

— Şi a mai fost ceva, adaugă prevăzător Lewis. Când am întrebat-o 
pe regină ce planuri are pentru prinții din Turn, Edward şi Richard, a 
spus: „Nu e Richard”. 

— Ce-a spus?! 

— A spus: „Nu e Richard”. 

— Ce voia să zică? 

— In clipa aceea a intrat prinţesa, cu rochia muiată de apele 
fluviului, şi ştia totul: uralele cu care a fost întâmpinat ducele, 
dezmoştenirea familiei. Pe urmă a spus că va fi regină. 

— Dar ai întrebat-o pe regină ce voia să zică cu „Nu e Richard”? 

El clatină din cap, omul care le-a văzut pe toate, dar n-a avut minte 
să pună singura întrebare care putea dezlega taina. 

— Nu te-ai gândit că ar putea fi ceva însemnat?! mă răstesc la el. 

— Imi pare rău. Intrarea prinţesei a fost atât de... era ca de pe altă 
lume. Şi apoi maică-sa a spus că acum trec printr-o vreme secetoasă, 
dar că apele li se vor umfla din nou şi vor ieşi din albie. Erau 
înfricoşătoare! Ştiţi ce se zice despre strămoşii lor, că se trag dintr-o 
zeiţă a apei. Dacă aţi fi fost acolo, aţi fi crezut că zeiţa apei e gata să 
se înalțe chiar din Tamisa. A 

— Bine, bine, răspund fără milă. Inţeleg că erau înfricoşătoare, dar 
regina a mai zis ceva? A vorbit despre fraţii ei care au reuşit să fugă? 
A zis unde se află sau ce fac? Cei doi au puterea de-a ridica la arme 
jumătate din regat! 

El clatină din cap. 

— N-a zis nimic. Dar a auzit foarte bine când i-am spus că i-aţi ajuta 
pe tinerii prinți să evadeze. Pune la cale ceva, sunt sigur! Punea la 
cale ceva chiar dinainte să-şi dea seama că Richard va lua tronul. 
Acum e disperată. 


Încuviinţez şi-i fac semn să plece. Merg îndată în mica noastră 
capelă ca să îngenunchez. Am nevoie de pacea Domnului ca să-mi 
limpezesc mintea de acest vârtej de gânduri. Faptul că prinţesa 
Elizabeth îşi cunoaşte ursita nu face decât să-mi întărească credinţa 
că va fi soţia lui Henry şi că el va urca pe tron. Faptul că maică-sa a 
spus: „Nu e Richard”, mă umple de o nelinişte adâncă. 

Ce vrea să zică oare cu „Nu e Richard”? Că nu e Richard, fiul ei, în 
Turn? Sau doar că nu e Richard, ducele de Gloucester, cel de care se 
teme? Nu-mi dau seama, neghiobul ăla ar fi trebuit s-o întrebe! Dar 
am bănuit aşa ceva. M-am frământat pentru aşa ceva. Nu m-am 
gândit nicio clipă că va fi atât de proastă încât să-i cedeze al doilea fiu 
unui duşman care i l-a răpit pe primul. Am cunoscut-o vreme de zece 
ani; nu e femeia care să nu prevadă tot ce-i mai rău. Lorzii din 
Consiliul Coroanei au mers în păr la ea, s-au înşiruit dinaintea ei ca să- 
i spună că n-are de ales şi apoi au plecat cu micul prinţ Richard 
ţinându-l pe arhiepiscop de mână. Insă m-am gândit mereu că s-a 
pregătit pentru ei. Am ştiut mereu că va face ceva ca să-şi trimită 
ultimul fiu liber undeva, departe, în siguranţă. Orice femeie ar face 
asta, iar ea e hotărâtă şi iscusită şi-şi iubeşte mult băieţii. Nu i-ar 
trimite în ruptul capului în ghearele primejdiei. Nu şi-ar fi lăsat fiul 
mezin să plece acolo unde cel mare se află în pericol. 

Dar ce-a făcut? Dacă al doilea prinţ din Turn nu e Richard, atunci 
cine-i? A trimis un copil sărman, deghizat? Un pupil fără nicio 
însemnătate care ar face orice pentru ea? Şi mai rău, dacă prinţul 
Richard, moştenitorul legitim al tronului Angliei, nu e încuiat în Turnul 
Londrei, atunci unde e? Dacă l-a ascuns undeva, atunci el e 
moştenitorul tronului York, un alt obstacol în calea succesiunii fiului 
meu. Imi dă de ştire lucrul ăsta? Sau se preface? Mă chinuie? Triumfă 
în faţa mea spunându-i mesagerului meu greu de cap o ghicitoare pe 
care să mi-o repete? A rostit numele fiului ei dinadins, ca să râdă de 
mine cu puterea ei de-a vedea viitorul? Sau doar i-a scăpat? Imi spune 
despre Richard ca să mă prevină că, orice s-ar întâmpla cu Edward, 
tot are un moştenitor? 

Stau ore întregi în genunchi, aşteptând ca Sfânta Fecioară, 
împărăteasa cerurilor, să-mi şoptească ce face această regină cât se 
poate de pământească: îşi joacă jocurile, îşi ţese vrăjile, iarăşi, la fel 
ca de fiecare dată, în faţa mea, triumfând asupra mea chiar şi în 
aceste clipe de mare groază şi înfrângere pentru ea. Dar Sfânta 
Fecioară nu vine la mine. loana nu mă sfătuieşte. Dumnezeu e tăcut 
pentru mine, fecioara aleasă de El. Niciunul din ei nu-mi spune ce face 
Elizabeth Woodville în sanctuarul ascuns de sub abație, dar ştiu şi fără 
ajutorul lor că ea va ieşi din nou de acolo ca să triumfe. 

Doar o zi mai târziu, doamna mea de companie vine cu ochii înroşiţi 
de plâns şi spune că Anthony, contele Rivers, sclipitorul şi cavalerul 


frate al reginei, e mort, ucis din porunca lui Richard la Castelul 
Pontefract. Îmi aduce vestea în clipa când aceasta ajunge la Londra. 
Nimeni n-ar fi putut afla mai iute; înştiinţarea oficială e primită de 
Consiliul Coroanei la doar un ceas după ce aflu. Se pare că regina şi 
fiica ei i-au spus doctorului Lewis chiar în seara când s-a întâmplat, 
poate chiar în clipa morţii lui. Cum se poate una ca asta? 

Dimineaţă mă întâlnesc cu soţul meu la micul dejun. 

— Sunt chemat să iau parte la o întrunire a Consiliului Coroanei, îmi 
spune el arătându-mi o hârtie pe care e pusă pecetea cu mistrețul. 

Nici el, nici eu nu-l privim făţiş; scrisoarea şade între noi pe masă 
ca un pumnal. 

— lar ţie ţi se porunceşte să te duci la garderoba regală şi să 
pregăteşti mantiile de încoronare pentru Anne Neville. Mantiile pentru 
o regină. Îi vei fi doamnă de companie reginei Anne. Suntem eliberaţi 
din arest fără o vorbă. Ne aflăm iarăşi în slujba casei regale, fără să se 
fi rostit un cuvânt. 

Încuviinţez. Voi face pentru regele Richard munca pe care o făceam 
pentru regele Edward. Noi vom purta aceleaşi veşminte, iar rochia din 
țesătură de aur şi hermină care era pregătită pentru regina văduvă 
Elizabeth va fi strâmtată pentru cumnata ei, noua regină Anne. 

Doamnele mele de companie şi soldaţii din garda Stanley stau la 
masă pretutindeni în jurul nostru, aşa că soţul meu şi cu mine 
schimbăm doar o privire rapidă de triumf pentru că am ieşit cu bine 
din toate necazurile. Asta va fi a treia casă regală pe care-o slujesc şi 
de fiecare dată m-am înclinat adânc şi m-am gândit la fiul meu ca 
moştenitor. 

— Voi fi onorată s-o slujesc pe regina Anne, spun senină. 


E ursita mea să zâmbesc în faţa prefacerilor lumii şi să-mi aştept 
răsplata în rai, dar până şi eu mă opresc o clipă în pragul odăilor 
reginei când o văd pe mica Anne Neville - fiica lui Warwick, „făcătorul 
de regi”, născută într-o familie bună, căsătorită în familia regală, 
rămasă văduvă şi fără nimic al ei, iar acum ridicată din nou la mare 
cinste, tocmai pe tronul Angliei - stând lângă căminul mare, 
îmbrăcată cu mantia de călătorie şi înconjurată de doamnele ei din 
ţinuturile de la miazănoapte, ca o şatră de ţigănci din mlaştini. Mă văd 
în prag; uşierul odăilor ei răcneşte: „Lady Margaret Stanley!” într-o 
engleză pe care nicio făptură de la miazăzi de Hull n-ar putea-o 
înţelege, femeile se dau la o parte ca să pot ajunge la ea, iar eu intru, 
mă las în genunchi, înjosindu-mă în faţa încă unei uzurpatoare, şi ridic 
mâinile împreunate într-un jurământ de credinţă. 

— Alteță, îi spun femeii pe care tânărul duce Richard a scos-o din 
dizgrație şi sărăcie pentru că ştia că poate avea pretenţii la averea lui 
Warwick prin această mireasă nespus de nenorocoasă, care va fi 


acum regina Angliei şi în faţa căreia trebuie să îngenunchez. Mă bucur 
nespus să vă ofer serviciile mele! 

Ea îmi zâmbeşte. E albă la faţă ca marmura, cu buzele albe, cu 
pleoapele colorate în cel mai şters trandafiriu. De bună seamă, nu e 
sănătoasă - îşi lasă mâna pe piatra căminului şi se sprijină de el de 
parcă ar fi ostenită. 

— Iţi mulţumesc pentru servicii. Aş vrea să fii cea mai de seamă 
dintre doamnele mele de companie, rosteşte ea cu răsuflarea puţin 
întretăiată. Imi vei duce trena la încoronare. 

Plec capul, ca să-mi ascund străfulgerarea de bucurie. Asta 
înseamnă cinstirea familiei mele, asta înseamnă aflarea Casei de 
Lancaster la doar un pas de coroana ţinută deasupra unui cap miruit. 
Voi fi la doar un pas în spatele reginei Angliei şi - Dumnezeu ştie - 
gata să păşesc înainte. 

— Primesc cu bucurie. 

— Soţul meu laudă mult înţelepciunea lordului Thomas Stanley, 
spune ea. 

Atât de mult încât lăncierii au fost cât pe ce să-i reteze capul şi l-au 
ţinut o săptămână zăvorât în casă! 

— Ne aflăm de multă vreme în slujba Casei de York, răspund. Vi s-a 
simţit grozav lipsa, vouă şi ducelui, câtă vreme aţi stat departe de 
curte, în ţinuturile de la miazănoapte. Mă bucur să vă urez bun venit 
în oraşul vostru de reşedinţă! 

Ea face un semn uşor cu mâna şi pajul îi aduce un taburet, ca să se 
poată aşeza în faţa focului. Rămân în picioare dinaintea ei şi mă uit 
cum tusea îi zguduie umerii. E o femeie ale cărei oase nu vor apuca 
să-mbătrânească. E o femeie care nu va zămisli o liotă de moştenitori 
pentru Casa de York, nu ca rodnica regină Elizabeth. E o femeie 
bolnavă şi slabă. Mă îndoiesc că va mai trăi cinci ani. Şi pe urmă? ŞI 
pe urmă?! 

— Fiul vostru, prinţul Edward, vine la încoronare? întreb cu o 
smerenie prefăcută. Să-i poruncesc şambelanului vostru să-i 
pregătească odăile? 

Ea clatină din cap. 

— Alteța Sa nu se simte bine. Va rămâne deocamdată în ţinuturile 
de la miazănoapte. 

Nu se simte bine? mă întreb în sinea mea. Nu se simte îndeajuns de 
bine ca să vină la încoronarea tatălui său? Asta înseamnă că nu-i e 
deloc bine. A fost dintotdeauna un băiat gălbejit, cu un trup firav ca al 
mamei lui, şi rareori a fost văzut la curte; l-au ţinut mereu departe de 
Londra, de teama molimei. Oare să nu fi trecut peste slăbiciunea din 
copilărie şi să se preschimbe dintr-un băiat fragil într-un bărbat 
bolnăvicios? Oare ducele Richard n-a izbutit să zămislească un 
moştenitor care să trăiască mai mult decât el? Oare există acum o 


singură bătaie puternică de inimă între fiul meu şi tron? 


Duminică, 6 iulie 1483 

Ne aflăm acolo unde am vrut să fim: la un pas de coroană. Soţul 
meu îl urmează pe rege, cu sceptrul de comandant al tuturor oştirilor 
Angliei în mână, iar eu o urmez pe noua regină Anne, ducându-i trena. 
In spatele meu vine ducesa de Suffolk, iar după ea, ducesa de Norfolk. 
insă eu sunt cea care calcă pe urmele reginei, iar când e miruită, mă 
aflu îndeajuns de aproape ca să simt mirosul ameţitor, ca de mosc. 

Nu s-a cruțat nicio cheltuială pentru această ceremonie. Regele 
poartă o mantie din catifea violetă, iar deasupra capului său e purtat 
un baldachin din țesătură de aur. Henry Stafford, ruda mea, tânărul 
duce de Buckingham, e îmbrăcat în albastru, cu emblema roții cusută 
pe mantie cu fir trainic de aur scânteietor. Într-o mână duce mantia 
regelui, iar în cealaltă, sceptrul de mare intendent al Angliei, răsplata 
lui pentru că l-a sprijinit şi l-a călăuzit pe ducele Richard până la tron. 
Locul soţiei lui, Katherine Woodville, sora reginei văduve, e gol. 
Ducesa n-a venit să sărbătorească uzurparea tronului familiei sale. Nu 
se află alături de soţul ei cel trădător. Acesta o urăşte din pricina 
familiei sale, din pricină că a triumfat asupra lui când era tânăr şi ea 
era cumnata regelui. Asta e doar prima dintr-un lung şir de ocazii în 
care se poate aştepta să fie umilită. 

Păşesc în spatele reginei toată ziua. Când merge să cineze la 
Westminster Hall, stau la masa doamnelor în timp ce i se serveşte o 
cină splendidă. Însuşi luptătorul regelui se înclină în faţa mesei 
noastre şi în faţa mea după ce-a strigat din rărunchi provocarea la 
duel pe care a făcut-o în numele regelui Richard. E o cină la fel de 
măreaţă şi de semeaţă ca la oricare din marile ocazii de la curtea lui 
Edward. Ospăţul şi dansul nu contenesc până la miezul nopţii şi chiar 
mai târziu. Stanley şi cu mine plecăm abia la revărsatul zorilor şi barja 
personală ne duce în susul fluviului, către reşedinţa noastră. Când mă 
aşez la pupa barjei, înfăşurată bine în blănuri, văd o lumină slabă 
strălucind la o fereastră joasă de pe malul apei, lângă clădirea mare şi 
întunecată a abației. Ştiu sigur că e regina Elizabeth, care nu mai e 
regină, a fost declarată târfă, şi nici măcar nu e recunoscută ca 
văduvă, cu lumânarea strălucind deasupra apelor întunecate, 
ascultând triumful duşmanului ei. Mă gândesc că mă priveşte cum 
trec în barja mea frumoasă, plecând de la curtea regelui, aşa cum, cu 
ani în urmă, m-a privit ducându-mi fiul spre curtea regelui. Şi atunci 
se afla tot în sanctuar. 

Ar trebui să mă îmbăt de triumful asupra ei, dar mă înfior şi-mi 
strâng blănurile mai bine în jurul trupului, de parcă mica pată de 
lumină ar fi un ochi răuvoitor care se aţinteşte asupra mea peste 
apele întunecate. S-a mai întâmplat o dată ca ea să iasă din sanctuar 


direct în braţele victoriei. Ştiu că plănuieşte căderea lui Richard; 
unelteşte ca să iasă din nou în braţele victoriei. 


Cumnatului meu, Jasper Tudor, şi lui Henry Tudor, fiul meu. 


Vă dau binețe. Am multe veşti. Richard a fost încoronat 
regele Angliei, iar soţia lui e regina Anne. Ne bucurăm de multă 
bunăvoință şi încredere din partea lor. Fosta regină Elizabeth şi- 
a chemat aliații şi aceştia urmează să atace Turnul Londrei şi 
să-i elibereze pe prinți îndată ce noua pereche regală pleacă în 
procesiune, la scurtă vreme după încoronare. l-am făgăduit 
sprijinul nostru şi regina Elizabeth mi-a încredințat planurile ei 
tainice. 

Incepeti să vă strângeţi oştenii. Dacă îşi scoate băieţii din 
Turn, regina îşi va aduna oamenii şi va porni împotriva lui 
Richard. Oricine ar ieşi victorios, ea sau Richard, învingătorul 
trebuie să descopere că ați debarcat în forță, că tabăra 
Lancaster se ridică la luptă şi că-l aşteaptă o nouă bătălie, cu 
trupele voastre odihnite. 

Cred că vremea noastră se apropie; cred că vremea noastră 
a sosit. 

Margaret Stanley 


Chiar în ziua în care îi trimit fiului meu scrisoarea, primesc o misivă 
lungă, adusă în taină, de la vechiul meu prieten, episcopul John 
Morton, eliberat din Turn şi dat în grija ducelui de Buckingham, la 
reşedinţa acestuia de la Brecknock. 


Fiica mea întru Cristos, 


Mă lupt de o vreme cu conştiinţa tânărului duce, în mâinile 
căruia mă aflu captiv, dar care şi-a dat seama că el e prizonierul 
meu, căci l-am făcut să se lepede de prietenia cu Richard, căruia 
acum i se spune rege. Tânărul duce se luptă cu conştiinţa sa 
pentru că l-a ridicat pe Richard pe tron cu temeiuri slabe şi 
pentru că şi-ar fi slujit mai bine Dumnezeul, țara şi pe el însuşi 
fie dacă i-ar fi sprijinit pe prinții York şi ar fi devenit protectorul 
lor, fie dacă ar fi revendicat tronul pentru el însuşi. 

Acum e gata să se întoarcă împotriva lui Richard şi se va 
alătura unei revolte împotriva lui. Ca dovadă de bună-credință, 
te poți folosi de oamenii lui ca să ataci Turnul şi să-i scoţi pe 
prinți de-acolo. iţi voi trimite cuvântul lui de ordine sub pecetea 
mea. Cred că ar trebui să te întâlneşti cu el şi să vezi ce alianță 
puteţi face în aceste vremuri tulburi. El se va îndrepta spre 


Brecon după ce-l va lăsa pe Richard la Worcester şi i-am 

făgăduit că te vei întâlni cu el ca din întâmplare pe drumul 
mare. 

Rămân prietenul tău, 

John Morton, episcop de Ely. 


Ridic privirea şi văd că una dintre doamnele mele de companie mă 
priveşte. 

— Vă simţiţi bine, milady? întreabă ea. V-aţi făcut foarte palidă şi 
acum v-aţi înroşit. 

— Nu, nu mă simt deloc bine. Adu-mi-l pe doctorul Lewis! 


În seara de după încoronare, soţul meu vine şi mă caută în capelă. 

— Mă pregătesc să-i aleg pe cei care se vor alătura oamenilor 
reginei în atacul asupra Turnului, înainte să plec din Londra cu 
procesiunea regală, spune el trântindu-se fără ceremonie într-o 
strană, dând grăbit din cap către altarul unde arde o singură lumânare 
învăluită în întuneric şi făcându-şi cruce fără nicio urmă de respect. Işi 
scot chiar acum armurile şi armele din sala armelor. Trebuie să ştiu 
care ţi-e voia. 

— Voia mea? întreb şi, fără să mă ridic în picioare, întorc capul să-l 
privesc, cu mâinile încă împreunate. Voia mea e întotdeauna voia 
Domnului. 

— Dacă oamenii mei dărâmă uşa Turnului, cum am de gând, dacă 
intră cei dintâi, cum le voi porunci, dacă deschid uşa prinților şi-i 
găsesc doar cu doi-trei însoțitori, e voia ta - sau, mai mult, voia 
Domnului - să-i prindă ca pe nişte mieluşei rătăciţi şi să-i înapoieze 
mamei lor? Sau să le reteze căpşoarele pe loc, să măcelărească 
servitorii şi apoi să dea toată vina pe ei? 

II privesc lung. Nu credeam că-mi va vorbi vreodată atât de fără 
înconjur. 

— Sunt ordinele tale pentru oamenii tăi, spun trăgând de timp. Nu 
le pot porunci oamenilor tăi. Tu trebuie s-o faci. Şi oricum, ar putea să 
intre altcineva înaintea lor şi s-o facă. 

— Vorbim despre planul tău de a-ţi aşeza fiul pe tron, răspunde el 
încordat. Dacă prinții sunt morţi, înseamnă că au dispărut doi 
pretendenți rivali şi fiul tău e cu doi paşi mai aproape. Dacă se întorc 
la mama lor, ea va putea să ridice toată partea de miazăzi a Angliei ca 
s-o apere. Oamenii care vor lupta pentru moştenitorii ei ar sta acasă 
dacă aceştia ar fi morţi. Să lupte pentru Elizabeth Woodville n-are 
niciun rost, dar cauza tânărului rege Edward şi a fratelui său, prinţul 
Richard, e una glorioasă. Cei doi băieţi o fac pe ea de două ori mai 
puternică împotriva lui Richard - de două ori mai puternică împotriva 
lui Henry. 


— Fireşte, nu li se poate îngădui prinților York să revendice tronul. 

— Fireşte, răspunde soţul meu. Dar vrei şi să înceteze a mai 
respira? 

Bag de seamă că mâinile împreunate a rugăciune îmi sunt strâns 
încleştate. 

— Cum o fi voia Domnului, şoptesc. 

Aş vrea să simt siguranţa pe care o încerca loana când pornea la 
luptă ca să omoare sau să fie omorâtă, când ştia că voia Domnului e 
un drum greu şi sângeros. Dar loana n-a luptat cu băieţi mici, cu băieţi 
nevinovaţi. loana n-a trimis niciodată ucigaşi într-o cameră a copiilor. 

Soţul meu se ridică de pe locul lui. 

— Trebuie să merg să cercetez trupele adunate. Care ţi-e voia? 
Trebuie să le dau ordine căpitanilor. Nu le pot spune să aştepte până 
se hotărăşte Dumnezeu. 

Mă ridic şi eu. 

— Cel mic are doar nouă ani! 

El încuviinţează. 

— Dar e prinţ. Războiul e dur, doamna mea. Ce porunceşti? 

— E o aventură cât se poate de serioasă, cât se poate de serioasă, 
şoptesc. 

Mă apropii şi-mi las mâna pe braţul lui, ca şi cum căldura trupului 
său prin haina elegant croită m-ar putea alina. 

— Să porunceşti moartea a doi băieţi, unul de numai nouă ani, 
celălalt de doisprezece, şi încă prinți de sânge... Doi băieţi 
nevinovaţi... 

El îmi aruncă rânjetul lui de lup. 

— Ah, dă porunca şi-i vom salva de afurisitul lor unchi şi de 
întemniţare şi o vom salva şi pe mama lor! Vrei să vezi familia York 
repusă în drepturi, cu prinţul lor Edward urcat pe tron ca rege? Căci e 
cu putinţă să înfăptuim acest lucru astă-seară. Asta ţi-e voia? Trebuie 
să-l aşezăm pe prinţul Edward pe tron? Plecăm într-o misiune a milei? 

Îmi frâng mâinile. 

— Fireşte că nu! 

— Ei bine, va trebui să alegi. Când oamenii noştri intră în Turn, fie îi 
vor salva pe băieţi, fie îi vor sacrifica. Alegerea e a ta. 

Nu văd ce altceva aş putea face. loana şi-a scos sabia din teacă şi a 
pornit la luptă fără frică, fără şovăială. Trebuie să-mi scot şi eu sabia. 

— Vor trebui să-i omoare, spun. Am buzele îngheţate, dar trebuie 
să rostesc cuvintele: Vădit lucru, băieţii trebuie să moară. 


Stau la mica poartă ce dă din reşedinţa noastră în strada londoneză 
şi-i văd pe oamenii lui Stanley strecurându-se prin beznă. Soţul meu a 
plecat din Londra în procesiunea triumfală de încoronare, cu 
proaspătul rege Richard şi proaspăta regină Anne. Sunt singură. 


Soldaţii nu poartă torţe; aleargă în tăcere, luminaţi doar de lună. Nu 
poartă livreaua noastră; şi-au lăsat deoparte însemnele de la pălărie şi 
centurile gravate. Nu poartă nimic după care să poată fi recunoscuţi 
ca aparţinând casei noastre şi fiecare din ei a jurat să spună că au fost 
adunaţi de regină şi o slujesc doar pe ea. De îndată ce pleacă, sir 
William Stanley, fratele soţului meu, îi scrie o scrisoare de avertizare 
comandantului Turnului, sir Robert Brackenbury, ca să-l prevină în 
legătură cu pericolul atacului. li va fi înmânată la doar câteva clipe de 
la pornirea atacului. 

— Să te afli mereu de ambele părţi, Margaret, îmi spune vesel 
William pe când pecetluieşte scrisoarea cu blazonul casei noastre, 
pentru ca oricine să ne poată vedea loialitatea. Sau cel puţin să pari 
mereu că te afli de ambele părţi! 

Pe urmă trebuie să aştept. 

Mă prefac că petrec o seară obişnuită. După cină rămân ceva 
vreme în sala cea mare, în faţa oamenilor din gospodăria Stanley, iar 
apoi mă retrag în odăile mele. Servitoarele mă dezbracă pentru 
culcare şi le dau drumul, chiar şi fetei care doarme în odaia mea, 
spunând că s-ar putea să mă rog toată noaptea. E un lucru firesc 
pentru mine şi nu stârneşte nicio împotrivire; mă rog într-adevăr o 
vreme, apoi mă înfăşor în halatul gros şi călduros, îmi trag jilţul lângă 
foc şi stau şi aştept. 

Mă gândesc la Turnul Londrei cel ca un stâlp îndrumător înalt, 
arătând în sus, spre Dumnezeu. Oamenii reginei vor pătrunde 
înăuntru printr-o mică poartă care a fost lăsată deschisă; oamenii mei 
îi vor urma. Ducele de Buckingham a trimis o mică ceată de soldaţi 
căliţi în luptă; aceştia vor încerca uşa Turnului Alb, pe care servitorii 
de acolo au fost mituiţi s-o lase descuiată. Oamenii noştri se vor 
strecura înăuntru - s-ar putea să urce scările înainte de-a fi zăriţi - şi 
apoi vor lupta corp la corp ca să ajungă la apartamentele prinților, se 
vor năpusti înăuntru şi, când băieţii vor face un salt spre libertate, îşi 
vor înfige pumnalele în pântecele lor. Prinţul Edward e un tânăr 
curajos şi deprins de unchiul lui Anthony cu mânuirea armelor; ar 
putea foarte bine să se împotrivească. Richard are doar nouă ani, dar 
ar putea să strige, ar putea chiar să se pună în faţa fratelui său, ca să 
încaseze lovitura - e un prinţ York, îşi cunoaşte datoria. Dar trebuie să 
existe un scurt moment de măcel hotărât, după care Casa de York va 
fi nimicită, în afara ducelui Richard, şi fiul meu se va afla cu doi paşi 
mai aproape de tron. Trebuie să mă bucur de asta. Trebuie să sper 
asta. 

La revărsatul zorilor, când cerul abia începe să pălească, se aude la 
uşă o zgârietură care-mi face inima să bubuie şi mă grăbesc să 
deschid. Afară se află căpitanul gărzii, cu vesta neagră sfâşiată, cu o 
vânătaie întunecată pe obraz. || las să intre fără vorbă şi-i ofer un 


pahar cu bere slabă. îi fac semn că se poate aşeza lângă foc, dar eu 
rămân în picioare lângă jilţul meu, cu mâinile încleştate pe lemnul 
sculptat, ca să le împiedic să tremure. Sunt înspăimântată ca un copil 
de ceea ce am făcut. 

— Am dat greş, spune el pe un ton aspru. Băieţii erau mai bine 
păziţi decât credeam. Omul care ar fi trebuit să ne lase să intrăm a 
fost doborât în timp ce bâjbâia cu zăvorul. L-am auzit ţipând. Aşa că a 
trebuit să ne izbim în uşă şi, pe când încercam s-o scoatem din ţâţâni, 
din curtea din spatele nostru au apărut gărzile Turnului şi am fost siliţi 
să ne întoarcem şi să luptăm. Eram prinşi între Turn şi gărzi şi a 
trebuit să ne luptăm ca să scăpăm de-acolo. Nici măcar n-am ajuns în 
Turnul Alb. Am auzit cum se trântesc nişte uşi înăuntru şi nişte 
strigăte când prinții au fost duşi mai adânc în inima Turnului. După ce 
s-a dat alarma, n-am avut nicio şansă de-a ajunge la ei. 

— Au fost preveniţi? Regele ştia că va avea loc un atac? 

lar dacă da, ştie regele cine a uneltit? mă întreb. Se va întoarce din 
nou mistrețul împotriva noastră? 

— Nu, n-a fost o capcană. Gărzile au ieşit repede şi au apucat să 
încuie uşa, iar iscoada dinăuntru a reginei n-a izbutit s-o deschidă. Dar 
la început i-am prins nepregătiţi. Imi pare rău, milady! 

— A fost capturat cineva? 

— Noi ne-am scos de-acolo toţi oamenii. Dintre ai noştri a fost rănit 
doar unul; e îngrijit chiar acum, are o rană uşoară. Şi au fost doborâţi 
doi soldaţi York, dar i-am lăsat acolo unde au căzut. 

— Cei din tabăra York au fost toţi acolo? 

— L-am văzut pe Richard, fratele reginei, şi pe fratele ei Lionel, şi 
pe fiul ei Thomas, care era dat dispărut, şi aveau o gardă bună, bine 
înarmată. Cred că se aflau printre ei şi oameni de-ai lui Buckingham. 
Erau mulţi şi au luptat bine. Dar Turnul a fost construit de normanzi ca 
fortăreață a Londrei. Dacă închizi uşa, îl poţi apăra împotriva unei 
oştiri întregi vreme de jumătate de an. În clipa când gărzile s-au 
dezmeticit din uluială, am fost învinşi. 

— Şi nu v-a recunoscut nimeni? 

— Am spus toţi că suntem din tabăra York, purtam trandafiri albi şi 
sunt încredinţat că am trecut drept oameni ai Casei de York. 

Mă duc la caseta mea, cântăresc în mână o pungă cu bani şi i-o dau 
căpitanului. 

— Imparte-o oamenilor şi încredinţează-te că nu vorbesc despre 
seara asta, nici măcar între ei. l-ar costa viaţa. A fost o trădare, de 
vreme ce n-a izbutit. Cine s-ar lăuda că a fost acolo s-ar osândi la 
moarte. Şi n-a venit niciun ordin de la soţul meu sau de la mine. 

Căpitanul se ridică. 

— Da, milady. 

— Rudele reginei au scăpat tefere? 


— Da. Dar fratele ei a jurat că se vor întoarce. A strigat tare, ca să-l 
audă băieţii, că trebuie să fie curajoşi şi să aştepte, căci va ridica 
întreaga Anglie la luptă ca să-i elibereze. 

— Aşa? Ei bine, ai făcut tot ce-ai putut! Poţi pleca. 

Tânărul se înclină şi iese din odaie. Eu îngenunchez în faţa focului. 

— Sfântă Fecioară, dacă e voia Ta ca băieţii să fie cruţaţi, trimite-i 
roabei Tale un semn. Că au fost în siguranţă astă-seară nu poate fi un 
semn. De bună seamă, nu poate fi voia Ta să trăiască, nu-i aşa? Nu 
poate fi voia Ta să moştenească tronul, nu-i aşa? Iţi sunt fiică supusă 
în toate, dar nu pot să cred că ai vrea mai degrabă să fie ei pe tron în 
locul adevăratului moştenitor Lancaster, fiul meu Henry! 

Aştept. Aştept vreme îndelungată. Nu primesc niciun semn. Pun la 
inimă faptul că nu primesc niciun semn: aşadar, băieţii York nu 
trebuie cruţaţi. 


Plec din Londra a doua zi. E mai bine să nu fiu văzută prin oraş câtă 
vreme se dublează paza Turnului şi se pun întrebări despre cine l-a 
atacat. Hotărăsc să fac o vizită la Catedrala Worcester. Imi doresc de 
mult s-o vizitez; e o catedrală benedictină, un centru al învăţăturii. 
Regina Elizabeth trimite un mesaj care mi-e adus chiar pe când urcăm 
în şa, pentru a-mi spune că bărbaţii din neamul ei s-au retras în 
ascunzători, prin Londra şi prin ţinuturile învecinate, şi că pun la cale 
o răscoală. Îi răspund, jurându-i că o voi sprijini şi spunându-i că plec 
spre ducele de Buckingham, ca să-l hotărăsc să ni se alăture, 
împreună cu toţi susţinătorii lui, într-o revoltă făţişă. 

Vremea e prea caldă pentru călătorie, însă drumurile sunt uscate şi 
înaintăm repede. Soţul meu vine călare de la curte la Worcester ca să 
petrecem o seară împreună pe drum. Noul rege Richard, fericit şi 
încrezător în el însuşi, întâmpinat cu bucurie pretutindeni, îi îngăduie 
lordului Stanley să lipsească o seară, închipuindu-şi că vrem să fim 
împreună ca soţ şi soţie. Dar stăpânul meu e oricum, numai iubitor nu, 
când intră în odăile de oaspeţi ale abației. Nu pierde vremea cu urări 
blajine. 

— Deci au feştelit-o! zice el. 

— Căpitanul tău mi-a spus că era un lucru aproape cu neputinţă de 
înfăptuit. Dar m-a încredinţat că Turnul n-a fost prevenit. 

— Nu, regele a fost îngrozit; vestea l-a uluit. A auzit de scrisoarea 
de avertizare a fratelui meu, iar asta ne va prinde bine. Dar prinții vor 
fi duşi în încăperile din inima Turnului, mai uşor de păzit decât odăile 
regale, şi nu vor mai fi lăsaţi să iasă până nu se întoarce el. lar atunci 
îi va duce departe de Londra. Va întemeia o curte pentru tinerii veri de 
viţă regească. Copiii ducelui de Clarence, propriul lui fiu, toţi copiii 
York vor fi duşi în ţinuturile de la miazănoapte, la Castelul Sheriff 
Hutton, şi ţinuţi acolo, departe de orice loc în care Elizabeth Woodville 


are o înrâurire cât de mică. Ea nu va reuşi niciodată să-i salveze de pe 
pământurile Neville şi probabil că el o va mărita cu un lord de la 
miazănoapte, care o va duce şi pe ea departe. 

— Oare ar fi în stare să pună pe cineva să-i otrăvească? întreb. Ca 
să-i înlăture din cale? 

Soţul meu clatină din cap. 

— l-a declarat bastarzi, astfel că nu pot moşteni tronul. Propriul lui 
fiu va fi învestit prinţ de Wales de îndată ce ajungem în York. Cei din 
neamul Rivers sunt înfrânți; Richard vrea doar să se încredinţeze că 
nu devin emblema unei speranţe deznădăjduite. Pe deasupra, ar fi 
mai periculoşi pentru el ca martiri morţi decât sunt ca pretendenți cu 
şanse slabe. Singurii pe care vrea cu adevărat să-i vadă morţi sunt cei 
din tribul Rivers: familia Woodville şi toate rubedeniile lor, care s-ar 
strânge în spatele prinților. Dar cel mai bun dintre ei e mort, iar 
ceilalţi vor fi vânaţi şi doborâţi. Intreaga ţară îl recunoaşte pe Richard 
ca rege şi adevăratul moştenitor York. Ar trebui să vezi cu ochii tăi ca 
să crezi, Margaret, dar în fiecare oraş în care intrăm, locuitorii se 
revarsă pe străzi ca să-i sărbătorească încoronarea. Toţi vor mai 
degrabă să aibă pe tron un uzurpator puternic în locul unui băiat slab; 
toţi vor mai degrabă să-l aibă pe fratele regelui, decât să pornească 
iarăşi la război pentru un fiu de rege. lar Richard făgăduieşte să fie un 
rege bun - e leit tatăl său, e un York şi e iubit. 

— Şi totuşi, sunt mulţi care s-ar ridica împotriva lui! Ştiu ce spun, 
căci eu îi chem la arme. 

El ridică din umeri. 

— Da, tu ştii mai bine decât mine. Dar oriunde am fost, i-am văzut 
pe oameni întâmpinându-l pe regele Richard cu braţele deschise, ca 
pe marele moştenitor şi fratele loial al unui mare rege. 

— Familia Rivers încă-l mai poate înfrânge! Fraţii reginei şi fiul ei 
Grey au căpătat sprijinul comitatelor Kent şi Sussex; Hampshire e în 
stăpânirea lor. Toţi cei care au slujit vreodată în casa regală vor porni 
la luptă pentru ei. În Cornwall există oricând sprijin pentru casa mea, 
iar numele Tudor va ridica la luptă Ţara Galilor. Buckingham are 
pământuri întinse şi mii de arendaşi, iar fiului meu Henry i-a făgăduit 
ducele de Bretania o armată de cinci mii de oameni. 

El încuviinţează din cap. 

— Da, treaba poate fi înfăptuită. Dar numai dacă poţi fi sigură pe 
Buckingham. Fără el nu eşti îndeajuns de puternică. 

— Morton spune că l-a întors cu totul pe Buckingham împotriva lui 
Richard. Intendentul meu, Reginald Bray, a vorbit cu amândoi. Voi afla 
mai multe când mă voi vedea cu el. 

— Unde vă întâlniți? 

— Pe drum, întâmplător. 

— Va urmări să te păcălească, mă previne soţul meu. Aşa cum l-a 


păcălit şi pe Richard. Sărmanul neghiob crede şi acum că Buckingham 
îl iubeşte ca un frate, dar se dovedeşte că, până la urmă, propria lui 
ambiţie e cea care contează de fiecare dată. Se va învoi să sprijine 
dreptul la tron al fiului tău, dar se va gândi să-i lase pe Tudori să lupte 
în locul lui. Va nădăjdui că Tudorii şi regina îl vor înfrânge pe Richard 
şi-i vor lăsa astfel calea deschisă. 

— Oricum sunt doar vorbe goale pentru noi toţi. Fiecare din noi 
luptă numai pentru cauza lui, chiar dacă făgăduim toţi loialitate 
prinților. 

— Da, numai că băieţii sunt cu totul nevinovaţi, îmi atrage el 
luarea-aminte. lar Buckingham le va pune la cale moartea. Niciun 
englez nu-i va sprijini pretenția la tron dacă ei sunt în viaţă. Şi fireşte, 
ca mare intendent al Angliei, având Turnul sub ordinele sale, e mai 
bine plasat decât oricare dintre noi ca să pună pe cineva să-i ucidă. 
Servitorii lui se află deja în Turn. 

Tac câteva clipe, înțelegând limpede unde bate. 

— Crezi că o va face? 

— Intr-o clipită, răspunde el zâmbind. lar când o va face, poate să 
dea ordinul în numele regelui. Poate face în aşa fel încât să pară că au 
fost ordinele lui Richard. Va face în aşa fel încât să pară că e mâna lui 
Richard. 

— Pune la cale asta? 

— Nu ştiu nici măcar dacă i-a trecut prin minte. Negreşit, cineva ar 
trebui să se îngrijească să-i treacă prin minte. De bună seamă, cineva 
care ar vrea ca băieţii să moară n-ar putea găsi cale mai bună de-a 
înfăptui lucrarea decât să lase sarcina în seama lui Buckingham. 

Se aude o bătaie în uşă şi gărzile soţului meu îi dau voie 
intendentului abației să intre. 

— Cina este servită, milady, milord. 

___— Dumnezeu să te binecuvânteze, soţul meu! spun ceremonios. 
Invăţ atât de multe vorbind cu tine! 

— Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, răspunde el. Şi să-ţi 
binecuvânteze întâlnirea cu Alteța Sa ducele; fie ca din ea să iasă 
mult bine. 


Îl aud pe ducele de Buckingham apropiindu-se pe drumul şerpuitor 
de pământ bătătorit înainte să-l pot vedea. E însoţit de o suită la fel 
de măreaţă ca a regelui, cu înaintaşi care merg în faţa lui şi suflă din 
trâmbiţe ca să-i înştiinţeze pe toţi să lase drumul liber pentru marele 
duce. Chiar şi atunci când nu se zăreşte ţipenie de om cât vezi cu 
ochii, ci doar un băieţel cu o turmă de oi sub un copac şi un cătun în 
depărtare, trâmbiţaşii dau semnalul şi caii, peste o sută, vin din urmă 
în ropot tunător de copite, ridicând pe drumul văratic un fuior de praf 
ca un nor în urma flamurilor care flutură. 


Ducele merge în fruntea călăreţilor, pe un cal de luptă mare, murg, 
gătit cu şa din piele roşie bătută în ţinte de aur, cu flamura în faţa lui 
şi cu trei oşteni în jur. E îmbrăcat de vânătoare, dar cizmele lui, din 
piele roşie şi ele, sunt atât de fine încât un om de rang mai puţin înalt 
le-ar fi păstrat pentru dans. Mantia ce-i flutură pe umeri e prinsă cu o 
broşă mare de aur; însemnul de la pălărie e făcut din aur şi rubine. 
Nestematele cu care-i sunt bătute vesta şi jiletca valorează o avere; 
pantalonii lui sunt făcuţi din cel mai neted postav arămiu, cu şireturi 
din piele roşie. Era un băiat vanitos şi furios când Elizabeth Woodville 
l-a luat drept pupil şi l-a umilit însurându-l cu sora ei, iar acum e un 
bărbat vanitos şi furios, de aproape treizeci de ani, şi se răzbună pe o 
lume care, în mintea lui, nu i-a arătat niciodată destulă cinstire. 

L-am întâlnit prima oară când m-am măritat cu Henry Stafford, iar 
la vremea aceea era un băieţel răzgâiat de îngăduitorul duce, bunicul 
lui. Moartea tatălui şi apoi a bunicului său i-au adus titlul de duce când 
era copil şi l-au învăţat să se socotească măreț prin naştere. Trei 
dintre bunicii lui se trag din Edward al III-lea, aşa că se crede de viţă 
mai regească decât însăşi familia regală. lar acum se crede 
moştenitorul Lancaster. | se pare că dreptul lui la tron e întemeiat, nu 
acela al fiului meu. 

Se preface uimit când îmi vede pe neaşteptate suita, mai modestă 
- deşi trebuie spus că întotdeauna călătoresc cu cincizeci de gărzi 
bune şi am în faţă propria flamură şi culorile Stanley. Ridică mâna ca 
să-şi oprească oamenii. Ne apropiem unul de altul încet, ca pentru a 
trage de timp, iar zâmbetul lui tânăr şi fermecător mă învăluie, 
strălucitor ca un soare ce se ridică pe cer. 

— Mă bucur să te văd, verişoara mea! strigă el şi toate flamurile din 
suita lui sunt coborâte o clipă în semn de cinstire. Nu credeam că te 
voi întâlni atât de departe de casa ta! 

— Trebuie să mă duc la casa mea din Bridgenorth, rostesc desluşit, 
pentru iscoadele care ar putea să asculte. Dar credeam că eşti cu 
regele! 

— Chiar acum mă întorc la el de la reşedinţa mea din Brecon, 
răspunde Buckingham. Dar ce-ai zice să-ţi întrerupi călătoria? Chiar în 
faţa noastră e Tenbury. Imi faci cinstea de-a lua cina cu mine? 
(Flutură din mână spre oamenii săi.) Am cu mine bucătari şi provizii. 
Am putea cina împreună. 

— Sunt onorată, răspund încet. 

intorc calul şi pornesc alături de el, pe când gărzile mele, depăşite 
ca număr, se dau la o parte şi apoi urmează trupele lui Buckingham 
spre Tenbury. 

Micul han are o odaie strâmtă, cu o masă şi câteva scaune fără 
spetează, potrivite nevoilor noastre. Soldaţii îşi lasă caii să se 
odihnească în şiruri pe câmpul din apropiere şi aprind focuri de tabără 


ca să frigă carne. Bucătarul lui Buckingham pune îndată stăpânire pe 
bucătăria săracă a hanului şi servitorii încep să alerge de colo-colo la 
poruncile lui, ca să taie câţiva pui şi să-i aducă din căruţă mirodeniile. 
Valetul lui Buckingham ne aduce vin din căruţa cu vinuri, servit în 
paharele ducelui, care au gravată pe buză pecetea lui. Privesc toată 
această lipsă de măsură şi nebunie lumească şi-mi spun: „Bărbatul 
ăsta tânăr îşi închipuie că mă va trage pe sfoară”. 

Aştept. Dumnezeul pe care-l slujesc e un Dumnezeu răbdător şi m-a 
învăţat că uneori cel mai bine e să aştepţi şi să vezi ce se întâmplă. 
Buckingham a fost întotdeauna un băiat nerăbdător; abia aşteaptă ca 
uşa să se închidă în urma valetului ca să înceapă să vorbească. 

— Richard e de nesuferit! Am vrut doar să ne apere de ambiția 
neamului Rivers şi l-am prevenit în legătură cu ei din această pricină, 
dar acum a mers prea departe! Trebuie dat jos. 

— Acum e rege, îi atrag luarea-aminte. L-ai prevenit din vreme şi |- 
ai slujit atât de bine încât a devenit tiranul care te temeai că va 
deveni familia Rivers. lar soţul meu şi cu mine am jurat să-l slujim, la 
fel ca Domnia Ta. 

El flutură din mână şi varsă puţin vin. 

— Jurământul de credinţă faţă de un uzurpator nu e câtuşi de puţin 
un jurământ! Richard nu e regele de drept. 

— Şi atunci cine e? 

— Prinţul Edward, bănuiesc, răspunde el repede, de parcă nu asta 
ar fi singura întrebare însemnată. Lady Stanley, eşti mai vârstnică şi 
mai înţeleaptă decât mine şi m-am încrezut toată viaţa în judecata-ţi 
sfântă. De bună seamă, socoteşti că trebuie să-i eliberăm pe prinți din 
Turn şi să le redăm poziţia înaltă care li se cuvine, nu? Te-ai arătat 
atât de iubitoare faţă de regina Elizabeth, ca doamnă a ei de 
companie! De bună seamă, socoteşti că băieţii ei trebuie eliberaţi şi 
prinţul Edward trebuie să ocupe tronul tatălui său, nu-i aşa? 

— De bună seamă. Dacă ar fi fiu legitim. Dar Richard spune că nu e 
- chiar dumneata l-ai declarat bastard, ca şi pe tatăl lui. 

Buckingham pare tulburat de vorbele mele, de parcă nu le-ar fi 
jurat chiar el tuturor că Edward a fost însurat înainte de-a făgădui că 
se va căsători cu Elizabeth. 

— Intr-adevăr, mă tem că aşa e. 

— lar dacă l-ai pune pe tron pe aşa-zisul prinţ, ai putea să pierzi 
toată avuţia şi toate onorurile pe care ţi le-a dăruit Richard. 

Flutură din mână, măturând astfel slujba de mare intendent al 
Angliei ca şi cum n-ar fi cea mai mare onoare din regat, şi răspunde 
cu un aer grandios: 

— Darurile unui uzurpator nu sunt ce-mi doresc pentru casa mea! 

— lar eu n-aş avea de câştigat nimic, îi atrag luarea-aminte. Aş fi 
mai departe doamna de companie a reginei. Aş intra din nou în slujba 


reginei văduve Elizabeth, după ce am slujit-o pe regina Anne - aşa că 
voi fi mai departe în slujba cuiva. lar dumneata vei pune totul în 
primejdie ca să aduci iar la putere familia Rivers. Şi doar ştim cât de 
hrăpăreaţă şi de numeroasă e familia asta! Soţia ta, sora reginei, te 
va conduce din nou. iți va plăti cu vârf şi îndesat faptul că ai ţinut-o 
acasă în dizgrație. Toţi vor râde iar de dumneata cum au râs când erai 
copil. 

Ura împotriva lor i se aprinde în ochi şi întoarce iute privirea spre 
cămin, unde limbile subţiri ale focului ling buştenii. 

— Nu sunt condus de ea! răspunde înciudat. Orice-ar fi sora ei. 
Nimeni nu râde de mine! 

Aşteaptă. Nu îndrăzneşte să-mi spună ce vrea cu adevărat. 
Servitorul intră cu nişte plăcinte mici, pe care le servim împreună cu 
vinul, cu luare-aminte, de parcă ne-am fi întâlnit ca să cinăm şi am 
savura masa. 

— Mă tem într-adevăr pentru viaţa prinților, îi zic. De la încercarea 
de a-i elibera, care a fost atât de aproape de izbândă, nu pot să nu mă 
gândesc că Richard ar putea să-i trimită undeva departe, sau mai rău. 
De bună seamă, nu poate suporta riscul ca ei să rămână în Londra, în 
mijlocul fiecărui complot, nu? Toţi cred negreşit că Richard îi va 
distruge. Poate că-i va duce pe pământurile lui de la miazănoapte şi 
se vor stinge acolo. Mă tem că prinţul Richard are pieptul şubred. 

— Dacă, Doamne fereşte, ar fi să-i omoare în taină, atunci spiţa 
Rivers s-ar sfârşi şi am scăpa de ei! rosteşte ducele de parcă abia 
acum i-ar fi trecut prin minte gândul. 

Încuviinţez. 

— Atunci orice revoltă care l-ar distruge pe Richard ar lăsa tronul 
liber pentru un nou rege. 

Işi ridică faţa de la lumina slabă a focului şi mă priveşte cu o 
speranţă vie, făţişă. 

— Vrei să spui, pentru fiul dumitale, Henry Tudor? Te gândeşti la el, 
milady? Ar primi provocarea şi ar pune din nou Casa de Lancaster pe 
tronul Angliei? 

Nu şovăi nicio clipă. 

— Ne-a mers prost cu Casa de York. Henry e moştenitorul direct al 
Casei de Lancaster. A aşteptat toată viaţa prilejul de-a se întoarce în 
ţara lui şi de a-şi cere dreptul ce i se cuvine prin naştere. 

— Are oştire? 

— Poate să strângă mii de oameni, îi făgăduiesc. Ducele de 
Bretania i-a promis sprijinul - are peste o duzină de corăbii, peste 
patru mii de soldaţi, o armată la ordinele lui. Numai numele lui poate 
să ridice la luptă Ţara Galilor, iar unchiul său Jasper ar fi comandantul 
oştirii lui. Dacă voi doi v-aţi uni ca să luptaţi cu Richard, cred că aţi fi 
de neînvins. lar dacă regina văduvă şi-ar chema la luptă susţinătorii, 


crezând că luptă pentru fiii ei, n-am avea cum să dăm greş. 

— Dar dacă ar afla că fiii ei sunt morţi? 

— Dacă ar afla după bătălie, pentru noi n-ar avea nicio 
însemnătate. 

El încuviinţează. 

— Atunci ea s-ar retrage pur şi simplu. 

— Fiul meu Henry e logodit cu prinţesa Elizabeth şi se va căsători 
cu ea, îi atrag luarea-aminte. Elizabeth Woodville ar fi oricum mama 
reginei; atât ar fi de-ajuns pentru ea, dacă fiii ei ar dispărea. 

inţelegându-mi dintr-odată planul, zâmbeşte încântat şi exclamă: 

— Şi ea crede că te-a atras de partea ei! Că ambițiile dumitale sunt 
aceleaşi cu ale ei! 

Da, îmi spun. Şi tu crezi că m-ai atras de partea ta şi că-l voi aduce 
în ţară pe fiul meu ca să-l omoare pe Richard în locul tău. Că-l voi 
folosi pe scumpul meu Henry ca pe o armă pentru unul ca tine, ca să- 
ţi deschid cale liberă spre tron! 

— Dar dacă, începe el cu un aer îndurerat, dacă - ferească 
Dumnezeu - Henry, fiul dumitale, ar cădea în luptă? 

— Atunci ai deveni dumneata rege. Am doar un fiu şi el e singurul 
moştenitor al casei mele. Nimeni nu poate tăgădui că, dacă Henry ar fi 
mort, dreptul dumitale la tron ar fi cel mai mare. lar dacă trăieşte, ai 
avea recunoştinţa lui şi toate pământurile pe care ai dori să le 
stăpâneşti. Pot făgădui fără doar şi poate, în numele lui, că vei primi 
din nou toate pământurile Bohun. Voi doi veţi aduce în sfârşit pacea în 
Anglia şi veţi scăpa ţara de un tiran. Henry ar fi rege, iar dumneata ai 
fi cel mai mare duce. lar dacă ar muri fără urmaşi, ai fi moştenitorul 
lui. 

Se lasă să lunece de pe scaun şi îngenunchează dinaintea mea, 
ridicând mâinile împreunate spre mine în chip de jurământ de 
credinţă. li zâmbesc acestui bărbat tânăr şi frumos, la fel de chipeş ca 
un actor dintr-o piesă-mască, văzându-l cum rosteşte cuvinte pe care 
nu le-ar putea crede nimeni, oferindu-şi loialitatea, când urmăreşte 
doar binele lui. 

— Îmi primeşti jurământul de credinţă în numele fiului dumitale? 
mă întreabă cu ochii lucind. Imi primeşti jurământul şi făgăduieşti că 
mi se va alătura împotriva lui Richard? El şi cu mine, împreună? 

Îi prind mâinile în strânsoarea-mi rece şi rostesc solemn: 

— În numele fiului meu, Henry Tudor, regele de drept al Angliei, îţi 
primesc jurământul de credinţă. lar dumneata, împreună cu el şi cu 
Elizabeth, regina văduvă, îl veţi răsturna pe Mistreţ şi veţi aduce iar 
bucuria în Anglia. 


Plec de la cina cu Buckingham simţindu-mă ciudat de nefericită - 
nicidecum ca o femeie triumfătoare. Ar trebui să fiu în al nouălea cer: 


îşi închipuie că l-a ademenit pe fiul meu să se înarmeze şi să lupte în 
răscoala stârnită în folosul lui, când de fapt noi l-am prins pe el în 
capcană. Sarcina pe care mi-am hotărât-o e îndeplinită; voia Domnului 
s-a împlinit. Şi totuşi... şi totuşi... bănuiesc că de vină e gândul la cei 
doi băieţi din Turn, care-şi fac rugăciunile şi se urcă în patul lor mare, 
nădăjduind că mâine îşi vor vedea mama, având încredere că unchiul 
lor îi va elibera, fără să ştie că acum există o alianţă puternică între 
mine, fiul meu şi ducele de Buckingham şi că aşteptăm să aflăm 
vestea morţii lor, şi nu vom mai aştepta multă vreme. 


Septembrie 1483 

Am obţinut în sfârşit ceea ce mi se cuvine de drept. Am moştenit 
regatul la care visam când mă rugam la fecioara loana şi voiam să fiu 
ca ea, singura fată care înţelege că regatul ei ar trebui să se ridice, 
singura femeie care ştie de la Dumnezeu însuşi ce trebuie făcut. 
Odăile pe care le ocup în reşedinţa noastră din Londra sunt focarul 
meu tainic al revoltei; în fiecare zi vin şi pleacă mesageri cu veşti 
despre înarmare, cerând bani, strângându-şi armele şi scoţându-le pe 
furiş din oraş. Masa de lucru, pe care stăteau cândva teancuri de cărţi 
religioase pentru studiile mele, e acoperită acum de hărţi copiate cu 
grijă, iar în sertarele ei stau ascunse coduri pentru mesajele secrete. 
Doamnele mele se duc la soţii, fraţii sau taţii lor, le cer să jure că vor 
păstra taina şi-i pun să se lege că ne vor susţine cauza. Prietenii mei 
din sânul Bisericii, de la Londra şi de pe pământurile mele înnădesc 
legături între ei şi-şi întind firele în ţinuturile de ţară, alcătuind o 
pânză de păianjen a uneltirii. Eu judec în cine se poate avea încredere 
şi în cine nu şi vorbesc eu însămi cu fiecare în parte. De trei ori pe zi 
îngenunchez ca să mă rog, şi Dumnezeul meu e Dumnezeul bătăliilor 
îndreptăţite. 

Doctorul Lewis se plimbă între mine şi regina Elizabeth aproape în 
fiecare zi, căci ea îi atrage la rândul ei pe cei care încă le sunt loiali 
prinților de York - marii nobili şi slujitorii loiali ai vechii case regale -, 
iar fraţii şi fiul ei cutreieră în taină toate ţinuturile din jurul Londrei, 
chemându-i la luptă pe susţinătorii Casei de York, în vreme ce eu îi 
adun pe cei care vor să pornească la luptă pentru Lancaster. 
Intendentul meu, Reginald Bray, umblă peste tot, iar iubitul meu 
prieten John Morton e în fiecare zi în legătură cu Henry Stafford, 
ducele de Buckingham, ca oaspete şi prizonier al acestuia. li spune 
ducelui cum merge strângerea oştirii noastre şi mă înştiinţează că 
miile de oameni aflaţi la porunca lui Buckingham se înarmează în 
taină. Îi încredinţez pe oamenii mei că Henry se va căsători cu 
prinţesa Elizabeth de York şi va unifica ţara prin victoria lui. Asta-i face 
să vrea să lupte pentru mine. Dar celor din Casa de York şi oamenilor 
de rând nu le pasă câtuşi de puţin de Henry al meu, ei îşi doresc cu 


ardoare un singur lucru: să-şi elibereze prinții, îşi doresc cu disperare 
libertatea băieţilor, sunt uniţi împotriva lui Richard, s-ar alia cu oricine 
- chiar şi cu diavolul -, numai să-i poată elibera pe băieţii York. 

Ducele de Buckingham pare credincios planului meu, deşi nu mă 
îndoiesc că are şi unul al lui, şi făgăduieşte că-şi va aduna oamenii şi 
pe toţi cei loiali familiei Tudor de la hotarele Ţării Galilor, va trece râul 
Severn şi va intra în Anglia dinspre apus. În acelaşi timp, fiul meu va 
debarca în sud şi va porni în marş cu oastea lui către nord. Oamenii 
reginei vor veni de peste tot din ţinuturile de la miazăzi, unde are 
putere, iar Richard, care se află încă în nord, va trebui să se chinuie să 
strângă oameni mărşăluind către sud, pentru a se întâlni nu cu o 
armată, ci cu trei, şi a-şi alege locul morţii. 

Jasper şi Henry îşi adună soldaţii din închisorile şi de pe străzile 
celor mai păcătoase oraşe din nordul Europei. Aceştia vor fi luptători 
plătiţi şi prizonieri disperaţi, eliberaţi doar ca să meargă la război sub 
flamura Tudor. Nu ne aşteptăm să reziste la mai mult de un atac şi nu 
vor avea nicio urmă de loialitate şi niciun sentiment al cauzei 
adevărate, dar numărul lor va câştiga bătălia. Jasper a strâns cinci mii, 
cu adevărat cinci mii, şi-i instruieşte ca să-i preschimbe într-o forţă 
care să bage groaza în orice ţară. 

Richard, cu totul neştiutor, aflat departe în York şi încântat de 
loialitatea oraşului faţă de fiul său iubit, habar n-are de planurile pe 
care le ţesem chiar în inima Londrei, dar e îndeajuns de deştept ca să 
ştie că Henry este o ameninţare. Încearcă să-l convingă pe regele 
Ludovic al Franţei să încheie o alianţă în care să fie prevăzută şi 
predarea băiatului meu. Nădăjduieşte să ajungă la o înţelegere cu 
Scoţia; ştie că Henry al meu va strânge trupe; ştie că fiul meu s-a 
logodit şi are o alianţă cu regina Elizabeth şi ştie că va veni fie cu 
vânturile de toamnă din acest an, fie va aştepta până la primăvară. 
Ştie toate astea şi cu siguranţă se teme. Nu ştie în ce ape mă scald eu 
- dacă sunt soţia loială a unui supus loial, pe care l-a cumpărat cu 
bani şi onoruri, sau dacă sunt mama unui fiu cu drept la tron. Negreşit 
veghează, negreşit aşteaptă, negreşit e măcinat de întrebări. 

Ceea ce nu ştie deocamdată e că asupra nădejdilor şi siguranţei lui 
s-a abătut o umbră foarte mare; ceea ce nu ştie e că tovarăşul lui cel 
mai apropiat şi întâiul lui prieten, ducele de Buckingham, care l-a 
aşezat pe tron, care i-a jurat credinţă, care ar fi trebuit să fie trup din 
trupul lui şi sânge din sângele lui, un alt frate, la fel de demn de 
încredere ca aceia din neamul York, s-a întors împotriva lui şi a jurat 
să-l nimicească. Bietul Richard, neştiutor şi nevinovat, sărbătoreşte în 
York, se scaldă în mândria şi dragostea prietenilor săi din ţinuturile de 
la miazănoapte. Ce nu ştie e că prietenul lui cel mai apropiat dintre 
toţi, omul pe care-l iubeşte ca pe un frate a devenit într-adevăr ca un 
frate: la fel de necredincios faţă de el ca orice frate rival plin de pizmă 


din Casa de York. 


Soţul meu, lordul Thomas Stanley, având îngăduinţa lui Richard de- 
a lipsi trei zile de la îndatoririle sale la curtea din York, vine la mine 
seara, în ceasul dinaintea cinei, şi le face semn femeilor mele să iasă 
din odaie, fără să rostească o vorbă politicoasă către ele sau către 
mine. Ridic dintr-o sprânceană în faţa grosolăniei lui şi aştept. 

— N-am vreme pentru nimic altceva în afară de o întrebare! se 
răsteşte el. Regele m-a trimis cu această treabă particulară, deşi 
Dumnezeu mi-e martor că nu dă multe semne că ar avea încredere în 
mine. Trebuie să mă întorc la el poimâine şi se uită la mine de parcă 
ar vrea să mă aresteze din nou. Ştie că se pune la cale o revoltă; te 
bănuieşte şi, prin urmare, mă bănuieşte şi pe mine, dar nu ştie în cine 
poate avea încredere. Spune-mi un lucru: ai poruncit moartea 
prinților? Şi s-a înfăptuit? 

Arunc o privire spre uşa închisă şi mă ridic în picioare. 

— De ce întrebi, soţul meu? 

— Pentru că azi, vechilul m-a întrebat dacă sunt morţi. Mai-marele 
meu peste grajduri m-a întrebat dacă am aflat vestea. lar negustorul 
meu de vinuri mi-a spus că jumătate din ţară crede asta. Jumătate din 
ţară crede că au murit şi cei mai mulţi socotesc că Richard e făptaşul. 

Imi ascund încântarea. 

— Zău, cum să fac una ca asta? 

Vârându-mi sub bărbie pumnul încleştat şi pocnind din degete, 
spune cu brutalitate: 

— Trezeşte-te! Vorbeşti cu mine, nu cu unul dintre uneltitorii tăi! Ai 
zeci de iscoade, o avere uriaşă la îndemână şi, mai nou, îi ai pe 
oamenii ducelui de Buckingham, pe lângă propria ta gardă. Dacă vrei 
ca lucrul ăsta să se înfăptuiască, se poate înfăptui! Aşadar, spune-mi: 
s-a înfăptuit? S-a isprăvit? 

— Da, răspund încet. S-a înfăptuit. S-a isprăvit. Băieţii sunt morţi. 

El tace câteva clipe, aproape ca şi cum ar rosti o rugăciune pentru 
sufletele lor micuţe, apoi întreabă: 

— Ai văzut trupurile? 

— Nu, fireşte că nu! răspund uluită. 

— Şi atunci de unde ştii că sunt morţi? 

Mă apropii şi mai mult de el. 

— Ducele şi cu mine am căzut la înţelegere că lucrul trebuie 
înfăptuit, iar omul lui a venit la mine într-o seară târziu şi mi-a spus că 
s-a înfăptuit. 

— Cum au făcut? 

Nu-l pot privi în ochi. 

— A spus că el şi alţi doi oameni i-au prins dormind şi i-au țintuit de 
pat, i-au sufocat cu saltelele. 


— Doar trei oameni! 

— Trei, zic apărându-mă. Bănuiesc că e nevoie de trei... 

Mă întrerup, căci văd că se închipuie, întocmai ca mine, ţinând un 
băiat de zece ani şi pe fratele lui de doisprezece ani cu feţele lipite de 
pat şi strivindu-i sub apăsarea unei saltele. 

— Oamenii lui Buckingham, îi amintesc. Nu ai mei. 

— La ordinele tale şi cu trei martori! Unde sunt leşurile? 

— Ascunse sub o scară din Turn. Când Henry va fi recunoscut drept 
rege, va putea să le descopere acolo şi să spună că băieţii au fost 
omorâţi de Richard. Va putea să ţină o slujbă, să le facă o 
înmormântare. 

— Şi de unde ştii că Buckingham nu te-a păcălit? De unde ştii că nu 
i-a scos de-acolo şi că nu sunt vii pe undeva? 

Şovăi. Simt că se poate să fi greşit cerându-le altora să facă treaba 
murdară. Dar am vrut ca aceştia să fie oamenii lui Buckingham şi 
toată vina să cadă asupra lui. 

— De ce să facă aşa ceva? Are de câştigat tot atât de mult de pe 
urma morţii lor ca şi noi. Tu însuţi ai spus-o! Şi în cel mai rău caz, dacă 
m-a păcălit şi băieţii sunt vii în Turn, poate să-i omoare cineva mai 
târziu. 

— Văd că ai foarte mare încredere în aliaţii tăi, răspunde cu 
grosolănie soţul meu. Ai grijă să rămâi cu mâinile curate. Dar dacă nu 
aplici chiar tu lovitura, nu ştii dacă şi-a nimerit ţinta. Nădăjduiesc doar 
că ai făcut treaba bine. Fiul tău nu va fi niciodată în siguranţă pe tron 
dacă există ascuns pe undeva vreun prinţ de York. Işi va petrece viaţa 
uitându-se peste umăr. Va exista mereu un rege rival care-l va pândi 
din Bretania, întocmai cum l-a pândit el pe Edward. Intocmai cum îl 
torturează el acum pe Richard. Scumpul tău fiu va fi chinuit de frica 
de un rival, întocmai cum îl chinuie el pe Richard. Tudor nu va avea 
nicio clipă de linişte. Dacă ai dat greş cu asta, i-ai hărăzit fiului tău să 
fie chinuit de un spirit neîmpăcat şi coroana nu-i va sta niciodată 
neclintită pe cap. 

— Fac voia Domnului! spun cu patimă. Şi lucrul a fost înfăptuit. Şi 
nu îngădui să mi se ceară socoteală. Henry va fi în siguranţă pe tronul 
lui de drept. Nu va fi bântuit. Prinții sunt morţi, iar eu nu sunt vinovată 
cu nimic. Buckingham a făcut-o! 

— La îndemnul tău. 

— Buckingham a făcut-o. 

— Eşti încredinţată că au fost omorâţi amândoi? 

Şovăi o clipă, gândindu-mă la vorbele ciudate ale lui Elizabeth 
Woodville: „Nu e Richard”. Dacă a trimis în Turn alt copil ca să-l omor? 

— Amândoi, răspund hotărât. 

Soţul meu îmi aruncă cel mai rece zâmbet de care e în stare. 

— Mă voi bucura să fiu sigur. 


— Când fiul meu va intra triumfător în Londra şi le va găsi leşurile, 
va da vina pe Buckingham sau pe Richard şi le va face o 
înmormântare creştinească, vei vedea că mi-am îndeplinit sarcina. 


Merg la culcare plină de nelinişte, iar a doua zi, chiar după 
rugăciunile de dimineaţă, doctorul Lewis vine în odăile mele, cu un aer 
încordat şi tulburat. Spun îndată că nu mă simt bine şi-mi trimit de 
acolo toate femeile. Rămânem singuri în odaia mea personală şi îi 
îngădui să-şi tragă un taburet şi să se aşeze în faţa mea, aproape ca 
un egal. 

— Regina Elizabeth m-a chemat aseară în sanctuar şi era foarte 
zbuciumată, rosteşte el încet. 

— Da? 

— | s-a dat vestea că prinții au murit şi mă implora să-i spun că nu 
e adevărat. 

— Ce i-ai răspuns? 

— Nu ştiam ce aţi vrea să-i spun, aşa că i-am zis ce zic toţi în oraş: 
că au murit. Că Richard a pus să fie omorâţi fie în ziua încoronării sale, 
fie când a plecat din Londra. 

— Şi ea? 

— A fost profund uluită, nu-i venea să creadă. Dar, lady Margaret, a 
zis un lucru îngrozitor... 

Se opreşte, ca şi cum n-ar îndrăzni să-l rostească. 

— Spune mai departe, îl îndemn. 

Dar simt cum îmi urcă pe şira spinării un fior rece de groază. Mă 
tem că am fost trădată. Mă tem că treaba asta a mers prost. 

— La început a scos un țipăt, dar apoi a zis: „Măcar Richard e în 
siguranţă”. 

— Se referea la prinţul Richard? La băiatul mai mic? 

— Cel pe care l-au dus în Turn ca să-i ţină tovărăşie fratelui său. 

— Asta ştiu! Dar ce voia să spună? 

— Asta am întrebat-o şi eu. Am întrebat-o imediat ce vrea să zică, 
iar ea mi-a zâmbit în cel mai înfricoşător fel şi a zis: „Doctore, dacă ai 
avea numai două nestemate rare şi te-ai teme de hoţi, ţi-ai pune 
amândouă comorile în aceeaşi casetă?”. 

Văzându-mi faţa înspăimântată, încuviinţează din cap. 

— Ce înseamnă asta? repet. 

— N-a vrut să mai spună altceva. Am întrebat-o dacă prinţul 
Richard nu se afla în Turn când cei doi băieţi au fost omorâţi. A zis 
doar să vă cer să strecuraţi în Turn gărzile voastre, ca să-l ferească de 
primejdie pe fiul ei. Altceva n-a mai adăugat. M-a trimis de-acolo. 

Mă ridic de pe scaun. Femeia asta blestemată, vrăjitoarea asta, mi- 
a stat în cale încă de când eram copilă, iar acum, chiar în clipa asta, 
când mă folosesc de ea, când mă folosesc de familia ei adorată şi de 


susţinătorii ei loiali ca să-i smulg tronul şi să-i nimicesc fiii, ar putea 
totuşi să învingă, se poate să fi făcut un lucru care-mi va da totul 
peste cap! Cum izbuteşte de fiecare dată? Cum se face că, atunci 
când e doborâtă atât de rău încât până şi eu găsesc inimă să mă rog 
pentru ea, izbuteşte să-şi întoarcă soarta? Pesemne că prin vrăjitorie; 
nu poate face asta decât prin vrăjitorie. Fericirea şi izbânzile ei mi-au 
bântuit viaţa. Ştiu sigur că e în cârdăşie cu diavolul. Aş vrea s-o ia cu 
el în iad! 

— Va trebui să te întorci la ea, îi spun doctorului Lewis răsucindu- 
mă spre el. 

Pare că ar vrea să mă refuze. 

— Ce-i?! mă răstesc. 

— Lady Margaret, jur, mi-e groază să merg la ea! E ca o vrăjitoare 
întemniţată în despicătura unui pin, ca un spirit prins în capcană, ca o 
zeiţă a apei pe un lac îngheţat, aşteptând primăvara. Trăieşte în aerul 
mohorât al sanctuarului, cu fluviul curgând mereu pe lângă odăile lor, 
şi-i ascultă susurul ca pe un sfetnic! Ştie lucruri pe care n-are cum să 
le afle prin mijloace pământeşti! Mă umple de groază. Şi fiica ei e la 
fel de cumplită! 

— Trebuie să-ţi aduni curajul, îi spun cu hotărâre. Fii neînfricat, căci 
faci munca Domnului! Trebuie să te întorci la ea şi să-i spui să fie tare. 
Spune-i că sunt încredinţată că prinții trăiesc. Adu-i aminte că atunci 
când am atacat Turnul am auzit cum gărzile îi trag de lângă uşă. 
Atunci trăiau, de ce să-i omoare Richard acum? Richard a pus mâna 
pe tron fără să-i ucidă, de ce să-i trimită la moarte acum? Richard e 
omul care-şi face singur treaba, iar acum e la sute de mile de ei. 
Spune-i că-mi voi dubla numărul oamenilor din Turn şi că-i jur pe 
onoarea mea că-i voi proteja. Adu-i aminte că revolta va începe luna 
viitoare. De îndată ce-l învingem pe regele Richard, îi vom elibera pe 
băieţi. lar pe urmă, după ce o linişteşti, când se află în primele clipe 
de uşurare, când vezi că îi revine culoarea în obraji şi că începe să te 
creadă, în clipa aceea întreab-o iute dacă l-a trimis deja pe fiul ei 
Richard într-un loc sigur. Dacă l-a ascuns undeva. 

El încuviinţează, însă e alb ca varul de frică. 

— Băieţii chiar sunt în siguranţă? mă întreabă. Pot s-o încredinţez 
că sărmanii băieţi sunt teferi şi că-i vom salva? Că zvonurile, chiar şi 
cele din casa voastră, nu sunt demne de crezare? Ştiţi dacă trăiesc 
sau sunt morţi, lady Margaret? Pot să-i spun mamei lor că trăiesc şi să 
rostesc adevărul? 

— Băieţii sunt în mâinile Domnului, răspund fără şovăială. La fel ca 
noi toţi. La fel ca şi fiul meu. Trăim vremuri primejdioase şi prinții sunt 
în mâinile Domnului. 


În seara aceea primim vestea primei revolte. Momentul e nepotrivit 


- vine prea devreme. Oamenii din Kent au pornit în marş spre Londra, 
chemându-l pe ducele de Buckingham să preia tronul. Ţinutul Sussex 
pune mâna pe arme, socotind că nu mai poate aştepta nicio clipă, iar 
oamenii din vecinătate, din Hampshire, se ridică şi ei la luptă, aşa cum 
focul se întinde de la o pădure uscată la următoarea. Cel mai loial 
comandant al lui Richard, Thomas Howard, proaspătul duce de 
Norfolk, porneşte în marş pe drumul de vest dinspre Londra şi pune 
stăpânire pe oraşul Guildford, purtând mici lupte la apus şi la răsărit, 
dar oprindu-i pe rebeli în ţinuturile lor, şi-i trimite regelui un 
avertisment disperat: ţinuturile de la miazăzi s-au ridicat la luptă în 
numele fostei regine şi al prinților întemnițați, fiii ei. 

Richard, conducătorul înăsprit de lupte al taberei York, porneşte în 
marş spre sud cu iuţeala unei oştiri York, îşi stabileşte tabăra la 
Lincoln şi strânge trupe în toate ţinuturile, mai cu seamă în cele care 
i-au întâmpinat cu atâta bucurie procesiunea. Află de trădarea ducelui 
de Buckingham când vin oameni din Ţara Galilor să-i spună că ducele 
a pornit deja în marş spre miazănoapte, prin ţinuturile de hotar ale 
Ţării Galilor, adunând soldaţi şi plănuind să treacă râul Severn la 
Gloucester sau poate la Tewkesbury, ca să pătrundă în inima Angliei 
cu proprii oşteni şi cu cei gali strânşi pe drum. lubitul lui prieten, 
Henry Stafford, a pornit la luptă sub flamura proprie, cu tot atâta 
mândrie şi neînfricare cum a pornit cândva pentru Richard; numai că 
acum porneşte la luptă împotriva lui. 

Richard se face alb ca varul de furie şi-şi apucă strâns cu mâna 
stângă braţul drept, cel cu care ţine spada, mai sus de cot, ca şi cum 
ar tremura de furie, ca şi cum ar vrea să-l ţină nemişcat. 

— Omul cu cele mai bune temeiuri de-a fi loial! exclamă el. Cea mai 
mincinoasă creatură din câte trăiesc! Omul care avea tot ce voia. 
Niciodată n-a existat vreun trădător prefăcut care să fie mai bine 
tratat decât el! Un trădător, un trădător! 

Trimite pe dată ordine de luptă în toate ţinuturile Angliei, cerându- 
le loialitatea, cerându-le armele şi oamenii. E prima şi cea mai mare 
zguduitură a proaspetei sale domnii. li cheamă să sprijine un rege 
York; le cere loialitatea pe care i-au dăruit-o fratelui său şi pe care i-au 
făgăduit-o toţi. li previne pe cei care s-au bucurat când a luat coroana, 
cu nici şaisprezece săptămâni în urmă, că trebuie să-şi susţină 
hotărârea de atunci, căci altminteri Anglia va ajunge în stăpânirea 
unei alianţe păgâne între prefăcutul duce de Buckingham, regina 
vrăjitoare şi pretendentul Tudor. 

Plouă cu găleata şi bate un vânt puternic dinspre miazănoapte. E o 
vreme nefirească, o vreme vrăjitorească. Fiul meu trebuie să ridice 
ancora chiar acum ca să poată sosi cât timp susţinătorii reginei ţin 
încă armele în mâini şi Buckingham e în marş. Dar dacă vremea e atât 
de rea aici, în sudul Angliei, mă tem de cea din Bretania. Henry 


trebuie să sosească exact în clipa potrivită ca să-l prindă pe 
învingătorul ostenit al primei bătălii şi să-l facă să lupte din nou, când 
e sătul de luptă. Dar stând la fereastră şi privind cum ploaia se 
revarsă şiroaie şi vântul biciuieşte copacii din grădina noastră, ştiu că 
nu poate porni pe mare pe vremea asta, cu vântul care suflă vuind 
spre miazăzi. Nu cred că ar reuşi nici măcar să iasă din port. 


A doua zi, ploile sunt şi mai puternice, iar fluviul începe să se umfle. 
A înghiţit treptele noastre de debarcare de la poalele grădinii şi 
barcagiii târăsc barja Stanley prin grădină, până-n livadă, scoţânad-o 
din calea potopului năvalnic, de teamă să n-o smulgă curentul din 
odgoanele cu care e priponită. Nu pot să cred că Henry izbuteşte să 
ridice ancora pe vremea asta şi, chiar dacă ar ieşi din port, nu pot să 
cred că ar izbuti să treacă în siguranţă Canalul Mânecii, până pe 
coasta de miazăzi. 

Pânza mea de turnători, iscoade şi uneltitori e uluită de sălbăticia 
ploii, care e ca o armă împotriva noastră. Pe drumurile către Londra 
nu se poate umbla; nimeni nu poate trimite mesaje. Unui călăreț i-ar fi 
cu neputinţă să ajungă de la Londra la Guildford şi, pe măsură ce 
fluviul se umflă tot mai tare, sosesc veşti despre potopuri şi înecuri în 
susul şi în josul apei. Mareea e nefiresc de înaltă şi în fiecare zi şi 
noapte apele ieşite din matcă ale fluviului se întâlnesc cu aceasta şi 
se iscă un val clocotitor de apă care ne mătură casele, cheiurile, 
debarcaderele şi docurile de pe malul fluviului. Nimeni nu-şi poate 
aminti o astfel de vreme, o furtună care să dureze cu zilele, şi 
pretutindeni în Anglia râurile se revarsă din albii. 

N-am cu cine să vorbesc, în afară de Dumnezeu, şi nu reuşesc 
întotdeauna să-l aud vocea, de parcă ploaia ar şterge până şi chipul 
Lui, iar vântul i-ar împrăştia vorbele. Aşa ştiu fără umbră de îndoială 
că e un vânt al vrăjitoarelor. Imi petrec zilele la fereastra ce dă spre 
grădină, privind cum fluviul clocoteşte, se revarsă peste zidul grădinii 
şi urcă prin livadă, val cu val, până când copacii înşişi par să se înalțe 
spre norii grei cerând ajutor. Ori de câte ori vine lângă mine una 
dintre doamnele mele sau doctorul Lewis îmi bate la uşă sau vreunul 
dintre uneltitorii din Londra cere să fie primit, toţi vor să ştie ce se 
petrece - de parcă aş şti mai multe decât ei, când singurul lucru pe 
care-l pot auzi e ploaia, de parcă aş putea citi viitorul pe cerul sfâşiat 
de furtună. Dar nu ştiu nimic, în lumea de-afară ar putea să se 
întâmple orice; un masacru muiat de apă ar putea să aibă loc la doar 
o milă depărtare şi niciunul dintre noi n-ar şti - n-am auzi glasuri prin 
zgomotul furtunii, n-am zări nicio lumină prin perdeaua ploii. 

Imi petrec nopţile în capelă, rugându-mă pentru siguranţa fiului 
meu şi pentru reuşita planului nostru, fără să aud niciun răspuns de la 
Dumnezeu, ci doar răpăiala necontenită a apei pe acoperiş şi 


geamătul vântului săltând plăcile de ardezie deasupra mea, până 
când ajung să cred că însuşi Dumnezeu a fost măturat din cerurile 
Angliei de vântul vrăjitoarelor şi că nu-L voi mai auzi niciodată. 

Intr-un târziu, primesc o scrisoare de la soţul meu, aflat la 
Coventry. 


Regele mi-a poruncit să mă înfățişez aici şi mă tem că se 
îndoieşte de mine. A trimis şi după fiul meu, lordul Strange, şi s- 
a întunecat foarte tare când a aflat că a plecat de acasă în marş, 
cu o oştire de zece mii de oameni, dar fiul meu n-a spus nimănui 
unde merge, iar slujitorii lui jură doar că a zis că-şi strânge 
oamenii pentru adevărata cauză. II încredințez pe rege că fiul 
meu a pornit ca să ni se alăture, loial tronului; dar încă n-a sosit 
aici, în tabăra noastră de la Castelul Coventry. 

Buckingham e izolat în Ţara Galilor de umflarea râului Severn. 
Cred că pe fiul tău îl ţine în port furtuna de pe mare. Oamenii 
reginei nu vor putea să pornească la luptă pe drumurile 
desfundate şi ducele de Norfolk îi aşteaptă. Cred că revolta ta s- 
a încheiat; ai fost învinsă de ploaie şi de ieşirea din matcă a 
apelor. Li se spune „Apele ducelui de Buckingham”, pentru că l- 
au luat şi l-au măturat, trimițânadu-l în iad cu tot cu ambitia lui, 
precum şi cu nădejdile tale. Nimeni n-a mai pomenit aşa o 
furtună de când regina Elizabeth a chemat o negură ca să 
ascundă oştirea soțului ei, în bătălia de la Barnet, sau când a 
chemat vântul să-l poarte în siguranță spre casă. Nimeni nu se 
îndoieşte că e în stare să facă aşa ceva şi cei mai multi dintre 
noi nădăjduim doar că se va opri înainte ca apele să ne măture 
pe toți. Dar de ce? Oare lucrează acum împotriva ta? Şi, dacă 
da, de ce? Ştie oare, cu vederea ei lăuntrică, ce soartă s-a 
abătut asupra băieților ei şi a cui a fost mâna? Crede că a fost 
mâna ta? Îţi îneacă fiul drept răzbunare? 

Distruge ce hârtii ai păstrat şi tăgăduieşte orice ai fi făcut. 
Richard va sosi la Londra şi pe pajiştea Turnului se va construi 
un eşafod. Dacă crede măcar jumătate din ceea ce-a auzit, te va 
urca pe acel eşafod şi eu nu te voi putea salva. 

Stanley 


Octombrie 1483 
Mi-am petrecut toată noaptea în genunchi, dar nu ştiu dacă 
Dumnezeu mă aude prin zgomotul de iad al ploii. Fiul meu ridică 
ancora din Bretania cu cincisprezece corăbii preţioase şi o armată de 
cinci mii de oameni şi pierde totul în furtuna de pe mare. Doar două 
corăbii reuşesc, cu chiu, cu vai, să tragă pe coasta de la miazăzi şi 
oamenii de pe ele află pe dată că Buckingham a fost înfrânt de 


umflarea râului, rebeliunea lui a fost măturată de ape, iar Richard 
aşteaptă, cu picioarele uscate, să-i ucidă pe cei care au rămas în 
viaţă. 

Fiul meu întoarce spatele ţării care ar fi trebuit să fie a lui şi ridică 
iarăşi ancora spre Bretania, fugind ca un copil slab de înger, lăsându- 
mă aici fără apărare şi vădit vinovată de a-i fi plănuit revolta. Suntem 
despărțiți din nou, moştenitorul meu şi cu mine, de astă dată fără să 
ne vedem măcar, şi acum îmi pare a fi pentru totdeauna. El şi Jasper 
mă lasă să-l înfrunt pe rege, care se apropie de Londra în marş, 
răzbunător, ca un năvălitor duşman, turbat de furie. Doctorul Lewis se 
face nevăzut în Ţara Galilor; episcopul Morton se îmbarcă pe prima 
corabie care poate ridica ancora după furtună şi pleacă în Franţa; 
oamenii lui Buckingham se strecoară afară din Londra în tăcere, sub 
cerul acoperit de nori joşi; rudele reginei se îndreaptă spre Bretania şi 
spre rămăşiţele jalnice ale curţii încropite în grabă a fiului meu; iar 
soţul meu soseşte în Londra în suita regelui Richard, al cărui chip 
frumos e întunecat de mânia mohorâtă a trădătorului trădat. 

— Ştie, îmi spune scurt şi fără prea multă compătimire soţul meu 
când intră în odaia mea, cu mantia de călătorie pe umeri. Ştie că ai 
uneltit împreună cu regina şi te va supune judecății. Are dovezi de la 
jumătate de duzină de martori. Din Devon şi până-n Anglia de Răsărit, 
rebelii îţi ştiu numele şi au scrisori de la tine. 

— Nu se poate s-o facă, soţul meu! 

— E limpede că eşti vinovată de trădare, iar fapta asta se 
pedepseşte cu moartea. 

— Dar dacă pe tine te crede loial... 

— Sunt loial, îmi îndreaptă el greşeala. Nu e vorba de o părere, ci 
de o realitate. Nu e vorba de ce crede regele, ci de ce vede el. Când 
Buckingham a pornit la luptă, când tu îţi chemai fiul ca să năvălească 
asupra Angliei şi plăteai rebeli, când regina ridica la arme ţinuturile 
din miazăzi, eu mă aflam lângă el, sfătuindu-l, împrumutându-i bani, 
chemându-mi susţinătorii ca să-l apere, credincios ca orice nordic. 
Acum are mai mare încredere în mine ca oricând. Fiul meu a strâns o 
întreagă oştire pentru el. 

— Oştirea fiului tău era pentru mine! îl întrerup. 

— Fiul meu va tăgădui lucrul ăsta, îl voi tăgădui şi eu, te vom face 
mincinoasă şi nimeni nu poate dovedi nimic, nici într-un fel, nici în 
celălalt. 

După câteva clipe de tăcere îl întreb: 

— Vei pune o vorbă bună pentru mine, soţul meu? 

Se uită la mine îngândurat, ca şi cum răspunsul ar putea să fie nu. 

— Păi, trebuie să chibzuiesc adânc, lady Margaret. Richard, regele 
meu, e înverşunat; nu-i vine să creadă că ducele de Buckingham, cel 
mai bun prieten al lui, singurul lui prieten, l-a trădat. lar tu? E uluit de 


necredinţa ta. Ai purtat trena soţiei lui la încoronare, ai fost prietena 
ei, i-ai urat bun venit la Londra! Simte că l-ai trădat. E ceva de 
neiertat! Te socoteşte tot atât de necredincioasă ca Buckingham, ruda 
ta, iar Buckingham a fost ucis pe loc. 

— Buckingham e mort? 

— A fost decapitat în piaţa din Salisbury. Regele nici măcar n-a vrut 
să-l vadă. Era prea furios pe el şi e plin de ură faţă de tine. Ai spus că 
regina Anne e bine-venită în oraşul ei de reşedinţă, că i s-a simţit 
lipsa. Te-ai plecat în faţa lui şi i-ai urat toate cele bune. lar pe urmă ai 
trimis mesaje tuturor familiilor nemulţumite din Casa de Lancaster ca 
să le spui că războiul între veri a început iar şi că de data asta vei 
învinge! 

Strâng din dinţi. 

— Să fug? Să plec şi eu în Bretania? 

— Dar, draga mea, cum ai ajunge acolo? 

— Am cufărul meu cu bani, am garda mea. Aş putea mitui o corabie 
să mă ducă. Dacă aş cobori la docurile Londrei acum, aş putea fugi. 
Sau la Greenwich. Sau aş putea să merg călare până la Dover ori 
Southampton... 

El îmi zâmbeşte şi-mi aduc aminte că i se spune „vulpoiul” pentru 
talentul lui de-a rămâne de fiecare dată în viaţă, de-a întoarce 
lucrurile în favoarea lui, de-a scăpa de ogari. 

— Da, într-adevăr, toate astea ar fi putut fi cu putinţă, dar te 
vestesc cu părere de rău că am fost numit temnicerul tău şi nu te pot 
lăsa să scapi din mâinile mele. Regele Richard a hotărât că toate 
pământurile şi toată averea ta vor fi ale mele, îmi vor fi încredințate, 
în ciuda contractului nostru de căsătorie. Tot ce ai avut ca fată e al 
meu, tot ce ai avut ca Tudor e al meu, tot ce ai căpătat prin căsătoria 
cu Stafford e al meu, tot ce ai moştenit de la mama ta e al meu. 
Oamenii mei sunt în clipa asta în odăile tale şi-ţi adună bijuteriile, 
hârtiile şi cufărul cu bani. Soldaţii tăi sunt deja arestaţi, iar femeile 
sunt încuiate în odăile lor. Arendaşii şi susţinătorii tăi vor afla că nu le 
mai poţi porunci; toţi se află în stăpânirea mea. 

Icnesc şi preţ de câteva clipe nu izbutesc să vorbesc, ci doar mă uit 
la el. 

— M-ai jefuit? Te-ai folosit de prilejul ăsta ca să mă trădezi?! 

— Vei locui în casa din Woking, care e acum a mea; nu vei avea 
voie să pleci de-acolo. Vei fi slujită de oamenii mei, iar servitorii tăi vor 
fi alungaţi. Nu-ţi vei vedea nici doamnele de companie, nici servitorii, 
nici pe preotul tău confesor. Nu te vei întâlni cu nimeni şi nu vei 
trimite niciun mesaj. 

Nu reuşesc să cuprind cu mintea adâncimea şi întinderea trădării 
lui. Mi-a luat totul! 

— Tu m-ai trădat lui Richard! îi trântesc în faţă. Tu ai trădat întregul 


complot! Tu, cu ochii pe averea mea, m-ai îndemnat să fac asta şi 
acum tragi foloasele de pe urma distrugerii mele! Tu i-ai spus ducelui 
de Norfolk să meargă la Guildford şi să înăbuşe revolta din Hampshire. 
Tu i-ai spus lui Richard să se ferească de ducele de Buckingham! Tu i- 
ai spus că regina se ridică împotriva lui, şi eu alături de ea! 

El clatină din cap. 

— Nu. Nu-ţi sunt duşman, Margaret, te-am slujit bine ca soţ. Nimeni 
altcineva nu te-ar fi putut salva de la moartea de trădătoare pe care o 
meriţi. Asta e cea mai bună soartă pe care am putut-o obţine pentru 
tine. Te-am scăpat de Turn, de eşafod. Ţi-am salvat pământurile de la 
sechestrare - Richard ar fi putut să le ia pur şi simplu. Te-am salvat ca 
să trăieşti în casa mea, ca soţia mea, în siguranţă. Şi sunt mai departe 
în miezul lucrurilor, de unde putem afla ce se pune la cale împotriva 
fiului tău. Richard va urmări acum moartea neamului Tudor, va trimite 
iscoade cu porunca de a-l ucide pe Henry. Când ai dat greş, ai semnat 
condamnarea la moarte a fiului tău. Numai eu pot să-l salvez. Ar 
trebui să-mi fii recunoscătoare! 

Nu sunt în stare să gândesc - nu pot gândi în acest amestec de 
ameninţări şi promisiuni. 

— Henry? 

— Richard nu se va opri până nu-l va vedea mort. Numai eu pot să-l 
salvez. 

— Voi fi prizoniera ta? 

El încuviinţează. 

— lar eu voi avea averea ta. Toate astea nu sunt între noi doi, 
Margaret. Gândeşte-te la siguranţa fiului tău! 

— Mă vei lăsa să-l previn pe Henry de primejdie? 

El se ridică în picioare. 

— Fireşte. Poţi să-i scrii după placul inimii. Dar toate scrisorile tale 
vor trece pe la mine, vor fi duse de oamenii mei. Trebuie să par că te 
controlez întru totul. 

— Să pari?! repet. Dacă te cunosc cât de cât, vei părea că te afli de 
partea ambelor tabere. 

— Întotdeauna, replică el zâmbind, sincer amuzat. 


larna 1483-1484 

Mă aşteaptă o iarnă lungă şi întunecată, singură la Woking. 
Doamnele de companie au fost luate de lângă mine, fiind învinuite că 
au uneltit pentru trădare, iar toţi prietenii şi mesagerii mei de 
încredere au fost alungaţi. N-am voie nici măcar să-i văd. Servitorii mi- 
au fost aleşi de soţul meu - temnicerul meu - şi sunt numai bărbaţi şi 
femei credincioşi lui. Aceştia se uită la mine strâmb, ca la o femeie 
care l-a trădat şi i-a trădat interesele, ca la o soţie necredincioasă. 
Trăiesc iarăşi printre străini, departe de tumultul vieţii de la curte, 


izolată de prieteni şi departe, o, atât de departe de fiul meu cel 
înfrânt! Uneori mă tem că nu-l voi mai vedea niciodată. Uneori mă 
tem că va renunţa la cauza lui cea măreaţă, se va aşeza în Bretania, 
se va însura cu o fată obişnuită şi va deveni un tânăr bărbat obişnuit - 
nu un băiat ales de Dumnezeu pentru măreție şi adus pe lume prin 
chinurile mamei lui. E fiul unei femei chemate la măreție de însăşi 
loana d'Arc. Oare va ajunge un pierde-vară? Un beţiv? Un om care 
povesteşte prin cârciumi că ar fi putut să fie regele Angliei, dacă n-ar 
fi fost ghinionul şi un vânt vrăjitoresc? 

Găsesc o cale de a-i trimite o singură scrisoare, înainte de Crăciun. 
Nu e o scrisoare prietenoasă sau plină cu urări vesele de Crăciun - 
vremurile sunt prea întunecate ca să facem schimb de daruri. A fost 
un an prost pentru Casa de Lancaster. N-am de urat bucurie nimănui. 
Avem de muncit îndelung şi trudnic dacă e ca Henry să ajungă pe 
tronul lui, iar ziua Crăciunului e cea mai potrivită pentru a începe 
munca de la capăt. 


Cumnatul meu Jasper şi fiul meu Henry, 


Vă dau bineţe. 

Ințeleg că Elizabeth, falsa regină, şi Richard, uzurpatorul, 
vorbesc despre condiţiile eliberării ei din sanctuar. 

Dorința mea este ca fiul meu Henry să dea de ştire tuturor 
despre logodna lui cu prințesa Elizabeth de York. Lucrul ăsta ar 
trebui să împiedice orice altă căsătorie pentru ea, să le 
amintească susținătorilor ei şi alor mei de dreptul lui la tron, să 
demonstreze sprijinul pe care i l-au dat în trecut şi să-i 
adeverească dreptul la tronul Angliei. 

Trebuie să facă lucrul ăsta în ziua de Crăciun, în Catedrala din 
Rennes, aşa cum loana d'Arc l-a recunoscut pe regele Franței în 
Catedrala din Reims. Asta e porunca mea, ca mamă şi cap al 
casei lui. 

Cu urările cuvenite de sărbători, 
Margaret Stanley. 


Am destulă vreme să cuget la deşertăciunea ambiţiei şi la păcatul 
de-a răsturna un rege uns în nopţile lungi de iarnă ale unui Crăciun 
foarte nefericit şi ale unui An Nou lipsit de voioşie, pe când bezna de 
nepătruns lasă încet locul dimineţilor cenuşii şi reci. Ingenunchez în 
faţa Domnului meu şi-L întreb de ce n-a fost binecuvântată încercarea 
fiului meu de a-şi câştiga locul care i se cuvine de drept în lume; de ce 
ploaia i-a stat împotrivă; de ce vântul i-a împrăştiat corăbiile; de ce 
Dumnezeul cutremurelor, al vântului şi al focului n-a putut potoli 
furtuna pentru Henry aşa cum a potolit-o pentru El însuşi în Galileea. ÎI 


întreb: dacă Elizabeth Woodville, regina văduvă a Angliei, e vrăjitoare, 
aşa cum ştiu toţi, de ce să i se îngăduie să iasă din sanctuar şi să facă 
o înţelegere cu un rege uzurpator? Cum se poate ca ea să obţină ceea 
ce vrea, când drumul meu e închis şi împotmolit? Mă lungesc pe 
lespezile reci ale treptelor capelei şi mă las în voia suferinţei sfinte şi 
pline de remuşcări. . 

Şi atunci înţeleg. In cele din urmă, după multe nopţi lungi de post şi 
rugăciune, aud un răspuns. Descopăr că ştiu de ce. Ajung să pricep. 

Recunosc în sfârşit că păcatul ambiţiei şi al lăcomiei ne-a întunecat 
demersul, că planurile noastre au fost umbrite de dorinţa de 
răzbunare a unei femei păcătoase. Planurile au fost alcătuite de o 
femeie care se credea mama unui rege, care nu s-a putut mulţumi să 
fie o femeie de rând. Greşeala întreprinderii a stat în deşertăciunea 
unei femei care voia să fie regină şi era gata să distrugă pacea ţării 
pentru propria-i dorinţă egoistă. Cunoaşterea de sine înseamnă 
cunoaşterea tuturor lucrurilor; îmi voi mărturisi păcatul şi rolul jucat 
de el în neizbânda noastră. 

Mă fac vinovată de nimic mai mult decât de o ambiţie îndreptăţită 
şi o dorinţă de a-mi ocupa locul ce mi se cuvine de drept. E o mânie 
îndreptăţită. Elizabeth Woodville poartă vina pentru toate. A abătut 
războiul asupra Angliei din vanitate şi răzbunare; ea a fost cea care a 
venit la noi plină de dorinţe pentru fiul ei, plină de mândrie faţă de 
casa ei, împăunându-se cu frumuseţea ei; iar eu ar fi trebuit să refuz 
să mă aliez cu ea în ambiţia-i păcătoasă. Dorinţa lui Elizabeth de a-şi 
vedea fiul triumfând a fost cea care ne-a împins dincolo de hotarele 
răbdării lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să-i văd deşertăciunea şi să-i întorc 
spatele. 

Acum înţeleg că am greşit foarte mult şi mă rog la Dumnezeu să 
mă ierte. Greşeala mea a fost că m-am aliat cu Buckingham, a cărui 
ambiţie deşartă şi sete diabolică de putere a abătut ploaia asupra 
noastră, şi cu regina Elizabeth, a cărei vanitate şi dorinţă a fost urâtă 
privirii lui Dumnezeu. Pe deasupra, cine ştie ce-a făcut ca să cheme 
ploaia? 

Ar fi trebuit, la fel ca loana, să plec la luptă singură, călăuzită de 
viziunea mea. Aliindu-mă cu nişte păcătoşi - şi ce păcătoşi: o femeie 
care e văduva lui sir John Gray, un băiat însurat cu Katherine 
Woodville! -, am primit pedeapsa pentru păcatele lor. Eu însămi n-am 
fost păcătoasă - şi Dumnezeu, care le ştie pe toate, ştie lucrul ăsta -, 
însă m-am lăsat să mă alătur lor şi am primit eu, sfânta, pedeapsa 
păcătoşilor. 

Mă chinuie cumplit gândul că greşeala lor - ea, o vrăjitoare 
dovedită şi fiica unei vrăjitoare, iar el, un păun toată scurta-i viaţă - va 
nimici dreptatea cauzei mele. N-ar fi trebuit să mă cobor la a mă alia 
cu ei; ar fi trebuit să mă călăuzesc singură şi să-i las să-şi stârnească 


propria lor revoltă şi să săvârşească propriile lor crime, să rămân 
neatinsă de toate astea. Dar aşa cum stau lucrurile, neizbânda lor m-a 
doborât, ploaia lor mi-a măturat nădejdile, păcatul lor e pus în seama 
mea şi iată-mă pedepsită cu cruzime pentru crimele lor. 


Primăvara anului 1484 
Cuget toată iarna şi toată primăvara la fărădelegea lor şi descopăr 
că mă bucur fiindcă regina e tot încuiată în sanctuar. Întemniţată în 
propria-mi casă, mă gândesc la ea, prinsă ca-ntr-o capcană în cripta 
mohorâtă de pe malul fluviului, înfruntându-şi înfrângerea pe 
întuneric. Dar în primăvară primesc o scrisoare de la soţul meu. 


Regele Richard şi Elizabeth Woodville au ajuns la o înțelegere. 
Ea va încuviința decretul parlamentului, că n-a fost niciodată 
căsătorită cu răposatul rege, iar Richard a jurat că ea şi fiicele ei 
vor putea să iasă din sanctuar în siguranță. Ea va fi dată în grija 
lui John Nesfield şi va locui la conacul lui de la Heytesbury, în 
Wiltshire, iar fetele vor merge la curte şi-i vor fi doamne de 
companie reginei Anne până li se găsesc soți. Richard ştie că fiul 
tău a dat de ştire tuturor că e logodit cu prințesa Elizabeth, însă 
tu şi fiul tău nu sunteți luați în seamă. Elizabeth Woodville pare 
să-şi fi acceptat înfrângerea şi să se fi împăcat cu moartea celor 
doi fii ai ei. Nu vorbeşte niciodată despre aceste două lucruri. 

Și - în această vreme a reconcilierii - am poruncit să se 
scotocească prin Turn, ca să poată fi găsite trupurile prinților şi 
să se dea vina pe ducele de Buckingham (şi nu pe tine) pentru 
moartea lor, dar scara sub care spuneai că au fost îngropați n-a 
fost deranjată şi nu e nici urmă de ei. Am lăsat să se 
răspândească zvonul că trupurile lor au fost îngropate şi apoi 
luate de un preot cuprins de căință şi cufundate spre odihna 
veşnică în cele mai adânci ape ale Tamisei - lucru potrivit, m-am 
gândit, pentru fiii Casei Rivers. Acesta pare să încheie povestea 
la fel de bine ca oricare alt sfârşit şi nimeni nu l-a dezmințit 
adăugând cu alte amănunte stânjenitoare. Cei trei ucigaşi ai tăi 
păstrează tăcerea - asta dacă au săvârşit fapta. 

Voi veni să te văd curând - curtea triumfătoare e veselă pe 
vremea asta frumoasă, iar proaspăt eliberata prințesă Elizabeth 
de York e mica ei regină. E o fată deosebit de fermecătoare, la 
fel de frumoasă cum era mama ei; jumătate din bărbații de la 
curte sunt îndrăgostiți nebuneşte de ea şi cu siguranță că în 
niciun an va încheia o căsătorie foarte bună. Nu va fi greu să i se 
găsească un soț unei fete atât de desăvârşite. 


Scrisoarea asta mă supără atât de tare, încât în restul zilei nici 


măcar nu reuşesc să mă rog. Mă văd silită să încalec pe calul meu şi 
să mă plimb până la capătul parcului şi de-a lungul marginilor sale - 
limita libertăţii mele -, fără să văd căpşoarele galbene şi tremurătoare 
ale narciselor sau mieii tineri de pe câmpuri, până îmi vin din nou în 
fire. Insinuarea că prinții nu sunt morţi şi îngropaţi - deşi n-am nicio 
îndoială că sunt - şi straturile de minciuni adăugate de el, cu povestea 
dezgropării şi a cufundării lor în apa Tamisei, care nu face decât să 
dea naştere la noi întrebări, ar fi de-ajuns ca să mă înfurie, dar pe 
lângă ea mai e şi vestea libertăţii reginei Elizabeth şi a triumfului fiicei 
sale la curtea bărbatului care ar trebui să le fie duşman până la 
moarte - asta mă răneşte până-n adâncul sufletului. 

Cum e în stare regina să cadă la învoială cu omul pe care ar trebui 
să-l învinuiască de moartea fiilor ei? E ceva dincolo de puterea mea de 
înţelegere, un lucru cu totul respingător! Şi cum poate fata aceea să 
danseze la curtea unchiului ei, ca şi cum el n-ar fi ucigaşul fraţilor ei şi 
temnicerul copilăriei sale? Nu pot să pricep. Ca întotdeauna, regina e 
plină de vanitate şi trăieşte doar pentru propria bunăstare şi plăcere. 
Nu mă miră deloc că se mulţumeşte cu un conac frumos şi, fără 
îndoială, cu o pensie bună şi o viaţă plăcută. E cu neputinţă să-şi 
jelească băieţii, dacă primeşte libertatea oferită de mâinile ucigaşului 
lor! 

Da, conacul Heytesbury, cred şi eu! Cunosc reşedinţa aceea şi ştiu 
că va trăi acolo în bunăstare, chiar în lux, şi nu mă îndoiesc că John 
Nesfield îi va îngădui să poruncească orice va vrea. Bărbaţii se dau 
întotdeauna peste cap ca să-i facă pe plac lui Elizabeth Woodville, 
pentru că un chip frumos îi prosteşte, cu toate că ea a condus o 
revoltă în care au murit oameni de treabă şi care m-a costat totul; se 
pare că va ieşi din toate astea fără a trebui să plătească niciun preţ. 

lar fiica ei trebuie să fie de o mie de ori mai rea, dacă acceptă 
libertatea în împrejurările astea şi se învoieşte să meargă la curte, să- 
şi comande rochii alese şi să slujească, drept doamnă de companie, o 
regină uzurpatoare, aşezată pe tronul care a fost al maică-sii! Nu-mi 
mai găsesc cuvintele, nu-mi mai găsesc rugăciunile, amuţesc năucită 
de prefăcătoria şi vanitatea reginei de York şi a prinţesei de York, şi 
singurul lucru la care mă pot gândi e: cum le-aş putea pedepsi pentru 
că s-au eliberat, când eu sunt ruinată şi întemniţată?! După toate prin 
câte am trecut, nu e drept ca regina de York să iasă iarăşi din 
ghearele primejdiei şi din sanctuar, să trăiască într-o casă frumoasă, 
în inima Angliei, să-şi crească fiicele şi să le vadă măritate bine cu 
prieteni şi vecini de-ai ei! Nu e drept ca prinţesa de York să fie favorită 
la curte, odorul unchiului ei, adorata oamenilor, iar eu să fiu doborâtă! 
Nu se poate ca Dumnezeu să vrea cu adevărat ca aceste femei să 
ducă o viaţă paşnică şi fericită câtă vreme fiul meu se află în exil! Nu 
se poate să fie voia Lui! Negreşit că El vrea dreptate, vrea să le vadă 


pedepsite, vrea să le vadă ruinate! Negreşit că vrea focul înfierării! 
Negreşit că-şi doreşte mirosul de fum al sacrificării lor! Şi Dumnezeu 
mi-e martor că voi fi bucuroasă unealta Lui, dacă va pune arma 
potrivită în mâna mea supusă. 


Aprilie 1484 

Soţul meu vine să mă vadă în vreme ce regele se află în 
procesiunea de primăvară, îndreptându-se spre Nottingham, unde-şi 
va stabili tabăra anul acesta, pregătindu-se pentru năvălirea fiului 
meu, despre care ştie că va veni negreşit în acest an, sau în 
următorul, sau în următorul. Thomas Stanley iese călare în fiecare zi 
pe pământurile mele, lacom să vâneze, de parcă vânatul ar fi al lui ca 
să-l omoare - dar îmi aduc aminte că e într-adevăr al lui. Totul e al lui 
acum. Seara mănâncă bine şi bea cu sete din vinurile rare aşezate în 
pivniţă de Henry Stafford pentru mine şi pentru fiul meu, care sunt 
acum ale lui. li mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt legată de bunurile 
lumeşti, ca alte femei - altminteri aş privi cu o ranchiună adâncă 
marşul sticlelor de-a lungul mesei. Dar, mulţumesc Sfintei Fecioare, 
mintea mi-e la voia Domnului şi la izbânda fiului meu. 

— Richard cunoaşte planurile lui Henry? îl întreb într-o seară, 
înainte să se îmbete de tot cu vinul pe care pivnițele mele sunt silite 
să i-l cedeze. 

— Fireşte, are iscoade peste tot la curtea mică a lui Henry, 
răspunde Stanley. Şi o mulţime de iscoade care duc ştirile de la un 
capăt al ţării la celălalt. Nicio barcă de pescuit n-ar putea să tragă la 
mal acum în Penzance fără ca Richard să afle mâine. Dar fiul tău a 
devenit un tânăr prevăzător şi iscusit. Din câte ştiu, nu se lasă sfătuit 
de nimeni şi ţese planuri doar cu unchiul lui Jasper. Nu îşi dezvăluie 
gândurile nimănui altcuiva; Richard nu vorbeşte niciodată despre veşti 
din Bretania care să nu fie ştiute de toţi. E limpede că vor înzestra 
corăbii şi vor veni din nou, de îndată ce vor putea. Dar neizbânda de 
anul trecut i-a tras înapoi. Din pricina asta susținătorul lor a pierdut o 
mică avere; poate că nu va vrea să le mai dea alte corăbii. Cei mai 
mulţi oameni se gândesc că ducele de Bretania va trebui să renunţe la 
ei şi să-i predea Franţei. Odată aflaţi în puterea regelui francez ar 
putea fi pierduţi, ar putea fi oameni făcuţi. Mai mult de atât, Richard 
nu ştie. 

Încuviinţez. 

— Ai auzit că Thomas Grey, fiul lui Elizabeth Woodville, a fugit de la 
curtea fiului tău şi a încercat să ajungă acasă, în Anglia? 

— Nu! strig uluită. De ce să facă una ca asta? De ce să vrea să-l 
părăsească pe Henry? 

Soţul meu îmi zâmbeşte pe deasupra paharului cu vin. 

— Se pare că maică-sa i-a poruncit să vină acasă şi să facă pace cu 


Richard, aşa cum au făcut ea şi fetele. Nu s-ar zice că crede că 
Richard i-a omorât pe băieţi, nu? Pe cât se pare, nu mai crede că 
Henry e un cal ce merită să fie susţinut. Altminteri, de ce ar spera la o 
împăcare deplină cu regele? S-ar zice că vrea să rupă orice legături cu 
Henry Tudor. 

— Cine ştie ce gândeşte ea? spun supărată. E o femeie 
schimbătoare, căreia nu-i pasă decât de câştigul ei şi de nimeni 
altcineva. Şi fără pic de judecată. 

— Fiul tău, Henry Tudor, l-a prins pe Thomas Grey pe drum şi l-a 
târât înapoi, spune soţul meu. Aşa că acum e ţinut prizonier. E mai 
degrabă ostatic decât susţinător al curţii lor. Insă asta nu prevesteşte 
nimic bun pentru logodna fiului tău cu prinţesa, nu-i aşa? Bănuiesc că 
ea va respinge logodna, întocmai cum fratele ei vitreg s-a lepădat de 
jurământul de credinţă. Pesemne că asta va da o lovitură cauzei tale - 
şi, pe deasupra, îl va umili pe Henry. S-ar zice că de-acum Casa de 
York s-a întors împotriva ta. 

— Nu poate să respingă logodna! mă răstesc. Maică-sa a jurat că 
sunt logodiţi, la fel şi eu. lar Henry a jurat în faţa lui Dumnezeu, în 
Catedrala din Rennes. Fata va trebui să capete o dispensă de la papă 
dacă vrea să se elibereze de logodnă. Dar, la urma urmei, de ce să 
vrea să se elibereze? 

Zâmbetul soţului meu se lăţeşte. 

— Are un peţitor, spune el încet. 

— N-are dreptul să aibă niciun peţitor, e logodită cu fiul meu! 

— Da, dar îl are chiar şi aşa. 

— Vreun paj nespălat, pesemne. 

Chicoteşte, ca la o glumă ştiută doar de el. 

— A, nu! Nu chiar. 

— Niciun nobil nu s-ar cobori la o căsătorie cu ea. E declarată 
bastardă, e logodită public cu fiul meu şi unchiul ei i-a promis doar o 
zestre modestă. De ce ar vrea-o cineva? E de trei ori făcută de ruşine! 

— Pentru frumuseţea ei, ce zici? E strălucitoare, să ştii! Şi pentru 
farmecul ei - are cel mai încântător zâmbet, zău că nu-ţi poţi lua ochii 
de la ea. Şi are o inimă voioasă şi un suflet curat. E o fată adorabilă, o 
adevărată prinţesă în toate privinţele! E ca şi cum ar fi ieşit din 
sanctuar şi pur şi simplu ar fi prins viaţă în lume. Cred că el e de-a 
dreptul îndrăgostit de ea. 

— Cine-i nătărăul? 

Soţul meu străluceşte de amuzament. 

— Peţitorul ei, cel de care-ţi povestesc. 

— Şi cine-i neghiobul ăsta lovit de dragoste? 

— Insuşi regele Richard. 

Preţ de câteva clipe amuţesc. Nu-mi pot închipui o asemenea 
stricăciune, o asemenea dominație a poftei trupeşti. 


— E unchiul ei! 

— Ar putea să obţină o dispensă papală. 

— E însurat! 

— Ai spus chiar tu că regina Anne e stearpă şi n-are mari şanse să 
ajungă la bătrâneţe. El ar putea să-i ceară să se dea la o parte; n-ar fi 
un lucru nesocotit. Are nevoie de încă un moştenitor - fiul lui e din nou 
bolnav. Are nevoie de încă un băiat ca să-şi asigure spiţa, iar femeile 
din familia Rivers sunt faimos de roditoare. Gândeşte-te la roadele pe 
care le-a dat regina Elizabeth în patul conjugal al Angliei! 

Faţa mea acră îi spune că mă gândesc într-adevăr la asta. 

— E de-ajuns de tânără ca să-i fie fiică! 

— După cum ştii, asta nu e nici pe departe o piedică, dar oricum, 
nu-i adevărat. Intre ei sunt doar paisprezece ani diferenţă. 

— E ucigaşul fraţilor ei şi distrugătorul casei sale! 

— Tu, dintre toţi oamenii, ştii cel mai bine că nu-i adevărat. Nici 
măcar oamenii de rând nu cred că Richard i-a omorât pe băieţi, acum 
că regina s-a împăcat cu el şi trăieşte la ţară, iar prinţesele se află la 
curtea lui. 

Mă ridic de la masă; sunt atât de tulburată încât uit chiar să rostesc 
rugăciunea de mulţumire. 

— Nu se poate să aibă de gând să se însoare cu ea; negreşit 
urmăreşte doar s-o seducă şi s-o facă de ruşine, ca să fie nedemnă de 
Henry! 

— Nedemnă de Henry! repetă el râzând tare. De parcă Henry ar fi 
în măsură să aleagă! De parcă ar fi cine ştie ce partidă! De parcă nu l- 
ai fi legat de prinţesă întocmai cum spui că e ea legată de el! 

— Richard o va face târfa lui, ca s-o dea de ruşine împreună cu 
toată familia ei! 

— Mă-ndoiesc. Cred că o iubeşte sincer. Cred că regele Richard e 
îndrăgostit de prinţesa Elizabeth şi e întâia oară în viaţa lui când se 
îndrăgosteşte. Il vezi că o priveşte şi pare pur şi simplu plin de mirare. 
E un lucru nemaipomenit de văzut - ca şi cum ar fi descoperit în ea 
rostul vieţii. Adevărat, e ca şi cum ea ar fi trandafirul lui alb. 

— Dar ea? mârâi printre dinţi. Cunoaşte distanţa cuvenită? E o 
prinţesă cu respect de sine? Ar trebui să se gândească numai la 
puritatea şi la virtutea ei, dacă e prinţesă şi nădăjduieşte să ajungă 
regină. 

— Îl adoră, răspunde el simplu. Se vede. Se luminează la faţă când 
el intră în încăpere, iar când dansează, îi aruncă un surâs uşor, numai 
pentru el, iar Richard nu-şi poate lua ochii de la ea. Sunt îndrăgostiţi şi 
orice neghiob şi-ar da seama că pur şi simplu asta e între ei, nimic 
mai mult - şi cu siguranţă nimic mai puţin. 

— Atunci nu e mai bună decât o târfă! spun ieşind din odaie, de 
parcă n-aş putea îndura să mai aud un cuvânt. li voi scrie mamei sale 


ca să-mi exprim compasiunea şi să-i spun că mă rog pentru fiica ei, 
asupra căreia s-a abătut ruşinea. Dar femeile astea două n-au cum să 
mă mai uimească. Mama e o târfă şi se dovedeşte că fata nu-i cu 
nimic mai bună! 

Închid uşa, în vreme ce el râde batjocoritor, şi bag de seamă, spre 
mirarea mea, că tremur şi am lacrimi pe obraji. 


A doua zi soseşte de la curte un mesager pentru soţul meu, iar 
acesta n-are politeţea de a-l trimite apoi la mine, aşa că trebuie să 
cobor în curtea grajdurilor, ca o doamnă de companie; îl găsesc 
chemându-şi oamenii şi poruncindu-le să încalece. 

— Ce se întâmplă? 

— Plec la curte. Am primit un mesaj. 

— Aşteptam să-l trimiţi pe mesager şi la mine. 

— Era treaba mea, nu ata. 

Strâng din buze, ca să nu-i dau un răspuns deloc îndatoritor. De 
când i-au fost dăruite pământurile şi averea mea, nu şovăie să se 
poarte de parcă mi-ar fi stăpân. li rabd grosolănia cu graţia trimisă de 
Sfânta Fecioară şi ştiu că Ea va băga de seamă lucrul ăsta. 

— Soţul meu, spune-mi te rog dacă sunt primejdii sau necazuri în 
regat. Trebuie să mi se îngăduie să primesc un răspuns. 

— Este o pierdere, spune el scurt. Este o pierdere în regat. Fiul 
regelui Richard, micul prinţ Edward, a murit. 

— Dumnezeu să-l odihnească! rostesc cu pioşenie, deşi mi se 
învârte capul de încântare. 

— Amin. Aşa că trebuie să mă întorc la curte. Vom intra în doliu. Va 
fi o lovitură grea pentru Richard, nu mă îndoiesc. Era singurul copil al 
lui şi al reginei, iar acum s-a prăpădit. 

Încuviinţez. Acum, între băiatul meu şi tron se află doar Richard 
însuşi; nu există alt moştenitor în afară de fiul meu. Am vorbit despre 
bătăile de inimă care stăteau în calea fiului meu spre tron, iar acum 
toţi băieţii York sunt morţi. A sosit vremea băiatului Lancaster! 

— Aşadar, Richard nu mai are moştenitor, rostesc abia auzit. Slujim 
un rege fără copii. 

Ochii întunecaţi ai soţului meu îmi cercetează chipul; zâmbeşte, ca 
şi cum ambiția mea l-ar amuza. 

— Asta, dacă nu se însoară cu prinţesa de York, râde el de mine cu 
blândeţe. Ea se trage dintr-o stirpe rodnică, nu uita. Mama ei năştea 
aproape în fiecare an. Să zicem că Elizabeth de York îi dăruieşte o 
puzderie de copii, sprijinul familiei Rivers şi dragostea aliaţilor Casei 
de York - ce zici? El n-are un fiu de la Anne, ce l-ar putea opri acum s- 
o înlăture? Ea ar putea să-i acorde divorţul pe dată şi să se retragă la 
o mănăstire. 

— Ce-ar fi să te întorci la curte? întreb, prea furioasă ca să-mi ţin 


limba în frâu. Du-te înapoi la stăpânul tău cel necredincios şi la târfa 
lui York! 

— Mă voi întoarce, răspunde el urcând în şa. Dar te las cu Ned 
Parton, cel de colo. (Face semn spre un bărbat tânăr, care stă în 
picioare lângă un cal negru mare.) E mesagerul meu. Vorbeşte trei 
limbi, printre care şi bretona, dacă vei vrea să-l trimiţi în Bretania. Are 
drept de liberă trecere prin ţara asta, prin Franţa şi prin Flandra, 
semnat de mine ca şi comandant al tuturor oştirilor Angliei. Poţi avea 
încredere în el ca să trimiţi mesaje oricui vrei, nimeni n-are dreptul să- 
| oprească sau să i le ia. Regele Richard pare a fi stăpânul meu, da, 
însă nu uit de fiul tău şi de ambițiile lui, iar în dimineaţa asta el se află 
doar la un pas de tron - şi e iubitul meu fiu vitreg, la fel ca 
întotdeauna. 

— Dar de partea cui eşti? îl întreb nedumerită în vreme ce oamenii 
lui încalecă şi-i înalţă flamura. 

— De partea învingătorului, răspunde el cu un râs scurt. 

Îşi loveşte uşor pieptul cu pumnul într-un salut ostăşesc şi apoi 
pleacă. 


Vara anului 1484 

Aştept. Nu pot face decât să aştept. Trimit scrisori prin Ned Parton, 
iar Jasper îmi răspunde, politicos, ca unei femei neputincioase, care se 
află departe şi care nu înţelege nimic. Văd că revolta neizbutită, care 
i-a costat pe el şi pe Henry oştirea şi corăbiile, le-a distrus încrederea 
în mine ca tovarăşă de uneltiri, ca femeie cu putere în ţara pe care 
nădăjduiau s-o ia în stăpânire. In zilele calde de vară, în vreme ce 
grânele se pârguiesc pe câmpuri şi ţăranii ies cu coasele şi cosesc 
fânul, văd că am ajuns la fel de neroadă ca iepurii ce fug din faţa 
tăişurilor drept în capcane, pentru că nu înţeleg nimic. 

Scriu, trimit mesaje. O cert pe Elizabeth Woodville, cea care a fost 
cândva regină, pentru purtarea fiicelor ei, care mi-e povestită tot mai 
amănunţit: hainele lor frumoase, însemnătatea lor la curte, 
frumuseţea lor, bucuria lor senină, farmecul grațios de femei din 
neamul Rivers cu care trec de la o distracţie la alta. Au fost mulţi care 
au spus că bunica lor, Jacquetta, era vrăjitoare, urmaşă a Melusinei, 
zeiţa apei, iar acum sunt mulţi care spun că şi aceste fete îşi ţes vraja. 
Cea mai aleasă dintre ele e fata făgăduită lui Henry, însă se poartă ca 
şi cum ar fi uitat cu totul de el. li scriu lui Elizabeth Woodville ca să-i 
cer socoteală; îi scriu fetei celei vanitoase, Elizabeth de York, ca s-o 
dojenesc; îi scriu lui Henry ca să-i aduc aminte de datoria lui - şi 
nimeni, chiar nimeni, nu se oboseşte să-mi răspundă. 

Sunt singură în casa mea şi, cu toate că am tânjit întreaga viaţă 
după o rânduială solitară de rugăciune, sunt cumplit de singură şi 
cumplit de însingurată. Incep să cred că nimic nu se va schimba 


vreodată, că-mi voi duce tot restul zilelor aici, vizitată când şi când de 
un soţ batjocoritor, care va bea vin din pivnita mea şi va mânca vânat 
de pe pământurile mele cu încântarea deosebită a unui tâlhar. Voi afla 
veşti de la curte, care-mi vor arăta că nimeni nu-şi aminteşte de mine 
sau de marea însemnătate pe care am avut-o cândva. Voi primi veşti 
de la fiul meu, aflat departe; îmi va trimite politicos urări de bine şi, de 
ziua lui de naştere, recunoaşterea sacrificiului pe care l-am făcut 
pentru el, dar nu-mi va transmite niciodată iubirea lui şi nici nu-mi va 
spune când îl voi putea căuta. 

Mă gândesc, în singurătatea mea, că am fost despărțiți când el era 
foarte mic şi de atunci n-am fost niciodată apropiaţi - nu aşa cum pot 
fi o mamă şi copilul ei, nu aşa cum a fost mereu Elizabeth Woodville 
faţă de copiii ei, pe care i-a crescut singură, pe care i-a iubit atât de 
făţiş. Acum, că nu-i mai pot fi de niciun folos, mă va uita cu totul. Şi 
adevărul, adevărul amar, e că dacă n-ar fi moştenitorul casei mele şi 
culmea tuturor ambițiilor mele, l-aş fi uitat deja cu totul. 

lată la ce se mărgineşte viaţa mea: o curte care m-a uitat, un soţ 
care mă ia în batjocură, un fiu căruia nu-i sunt de niciun folos şi un 
Dumnezeu care a amuţit. Nu mă alină cu nimic faptul că dispreţuiesc 
curtea, că nu mi-am iubit niciodată soţul şi că fiul meu s-a născut doar 
ca să-mi împlinească ursita, iar dacă nu poate face acest lucru, nu ştiu 
ce folos am avea unul pentru celălalt. Mă rog mai departe. Nu ştiu ce 
altceva să fac. Mă rog mai departe. 


Pontefract, 
iunie 1484 


Milady, 


Îţi scriu ca să te previn în legătură cu un tratat încheiat de 
regele Richard şi de cârmuitorul de-acum al Bretaniei, care e 
trezorierul şi conducătorul oştilor (ducele având în clipa de faţă 
minţile rătăcite). Regele Richard şi Bretania au făcut o 
înțelegere. Anglia va sprijini Bretania cu arcaşi în lupta ducatului 
împotriva Franței, iar Bretania îl va captura în schimb pe Henry 
Tudor şi-l va trimite acasă, să fie decapitat. M-am gândit că ai 
vrea să ştii. 


Rămân soțul tău credincios, 
Stanley 


N-am pe nimeni în care să mă încred ca mesager, în afară de Ned 
Parton, dar trebuie să-mi iau inima-n dinţi. li trimit lui Jasper un singur 
rând. 


Stanley îmi spune că Richard a făcut o înțelegere cu Bretania 
pentru arestarea lui Henry. Fii prevenit. 


Apoi merg în capelă şi îngenunchez dinaintea balustradei altarului, 
cu faţa întoarsă spre crucifixul cu Cristos chinuit. 

— Apără-l de primejdie! şoptesc iar şi iar. Apără-mi fiul de primejdie 
şi condu-l către victorie! 

După nicio lună primesc un răspuns. E scris de Jasper şi e scurt şi 
direct, ca de obicei. 


Franța, 
iulie 1484 


Îţi mulțumesc pentru avertismentul întărit de prietenul tău, 
episcopul Morton, care a auzit vestea în Franța. Am luat o parte 
din oamenii noştri şi am trecut călare hotarul spre Anjou, ca să 
atrag cât mai mult luarea-aminte, în vreme ce Henry a pornit pe 
drumul spre Vannes, cu o gardă de numai cinci oameni. 
Îmbrăcat în servitor, s-a îndreptat spre hotar, trecându-l doar cu 
o zi înainte de garda bretonă. A fost pe muchie de cuțit, dar fiul 
tău s-a arătat foarte liniştit în mijlocul pericolului, şi am râs de 
cele întâmplate când am fost din nou în siguranță. 

Curtea franceză ne-a primit cu brațele deschise şi promite să 
ne sprijine cu o armată şi cu bani. Vor deschide pentru noi 
porțile închisorilor, ca să strângem o armată de ticăloşi, şi am un 
plan de a-i instrui. Am speranțe, Margaret. 


JT. 


larna anului 1484 

Curtea petrece sărbătorile Crăciunului la Palatul Westminster şi din 
bârfele servitorilor înțeleg că Richard a pregătit un spectacol la fel de 
fastuos ca acelea din vremea fratelui său. Veştile despre muzica de la 
curte, despre piesele de teatru, despre veşminte şi despre ospeţe fac 
înconjurul regatului, iar grandoarea festivităților sporeşte de fiecare 
dată când sunt repetate. Servitorii mei aduc în casă buturuga de 
Crăciun, vâsc şi ilice şi se veselesc fără mine în bucătărie şi-n sala cea 
mare. 

Pardoseala de marmură a capelei îmi pare foarte rece sub 
genunchi. N-am alinare, nu-mi găsesc locul, n-am prea multă nădejde. 
La Palatul Westminster, Richard, în slava puterii York, e mândru şi de 
neînvins faţă de băiatul şi de cumnatul meu, săraci întreţinuţi de 
Franţa, duşmanca Angliei. li văd cum se adâncesc în exil; îi văd umiliţi 


şi neluaţi în seamă. Mă tem că vor rămâne la curtea Franţei tot restul 
vieţii lui Henry şi că el va ajunge să fie cunoscut ca un pretendent de 
mâna a doua: o carte care merită jucată în jocul tratatelor, dar fără 
nicio valoare în sine. 

Soţul meu îmi trimite de la Westminster una din rarele sale scrisori; 
mă arunc asupra ei aşa cum s-ar arunca un cerşetor asupra unei coji 
de pâine. Sunt prea săracă în veşti ca să fiu mândră. 


Prințesa de York îşi joacă jocul cu cea mai mare măiestrie; 
frumusețea ei face curtea să-i asculte porunca, iar regele o 
urmăreşte ca un căţel. Regina o îmbracă în propriile-i rochii - se 
îmbracă la fel. Femeia Neville cea sfrijită şi trecută şi fata cea 
strălucitoare şi trandafirie vin la cină gătite în rochii cu aceeaşi 
croială bogată şi de aceeaşi culoare, de parcă ar vrea să 
încurajeze lumea să bage de seamă deosebirile. 

Pesemne că reginei i-a poruncit regele să fie atât de 
binevoitoare; face totul în afară de a-şi băga nepoata în pat cu 
soțul. Unii îti împărtăşesc părerea, că Richard urmăreşte să-şi 
seducă nepoata doar ca să-ți insulte fiul, să-l arate ca pe un 
încornorat neajutorat. Dacă-i aşa, reuşeşte de minune. Henry 
Tudor e subiect de haz la curtea asta cu sânge fierbinte. Dar altii 
cred, mai simplu, că îndrăgostiții sunt doar nepăsători la 
aparente, uitând totul în afară de celălalt şi gândindu-se doar la 
dorințele lor şi la nimic altceva. 

Curtea e minunată de sărbătorile acestea; îmi pare foarte rău 
că nu eşti aici. N-am mai văzut atâta avuţie şi strălucire din 
vremea lui Edward, şi în mijlocul tuturor se află fiica lui Edward, 
arătând de parcă ar fi redobândit ceea ce i se cuvine de drept. 
Fireşte că locul ei e aici! Casa de York e într-adevăr soarele 
splendid, iar a o vedea pe Elizabeth de York înseamnă a fi orbit. 

Ai veşti despre fiul tău? Iscoadele lui Richard îi aduc ştirile la 
cunoştinţă în taină, nu ştiu ce-i spun; ştiu însă că regele a 
încetat să se mai teamă de Henry şi de sărmanul lui aliat, ducele 
de Bretania cel nebun. A fost cât pe ce să-l prindă în iunie, ştii 
doar, şi mulți spun că Henry nu va găsi un port sigur în Franța. 
Regele francez îl va ține pur şi simplu ca pe un atu în negocieri, 
până când îşi va pierde cu totul valoarea. Poate că ultima ta 
înfrângere a fost şi ultima şansă, ce crezi? lar dacă e aşa, vrei să 
renunti la speranța pentru Henry şi să-i ceri iertare lui Richard? 
Poate că aş izbuti să pun o vorbă bună pentru tine, dacă aş 
făgădui că eşti smerită, cu fruntea în țărână. 

Iti trimit urările de sărbători şi această cărticică în dar. A fost 
tipărită de un oarecare Thomas Caxton, cu o tiparniță născocită 
de el, adusă în Anglia de răposatul şi foarte regretatul Anthony 


Rivers, fratele reginei. M-am gândit că ţi se va părea mai 
interesantă o carte tipărită decât un manuscris copiat de mână. 
Toţi spun că Rivers era un om cu vederi foarte înaintate, dacă a 
sprijinit aşa ceva. Insăşi sora lui, regina Elizabeth, a corectat 
primul text ieşit din tiparniță; fireşte, nu e doar o mare 
frumusețe, ci şi o învățată. 

Ce s-ar întâmpla dacă toți ar şti să citească şi toți ar putea să 
cumpere aceste cărți? Oare ar renunţa cu totul la dascăli şi la 
regi? Ar ajunge să nu le mai pese deloc de Casa de Lancaster şi 
de cea de York? şi-ar alege loialitatea studiind? Ar chema 
molima asupra ambelor case? E amuzant să faci presupuneri, 
nu-i aşa? 

Stanley 


Scap pe jos cartea trimisă de el, cuprinsă de o enervare grozavă la 
gândul că Elizabeth de York şi iubitul-unchiul ei incestuos dansează 
împreună la ospăţul de Crăciun, în vreme ce sărmana Anne Neville le 
zâmbeşte de parcă ar face parte dintr-o familie fericită pusă pe joacă. 
Atunci când Stanley mă necăjeşte în legătură cu tăcerea lui Henry, n- 
am cum să răspund. Adevărul e că nu ştiu ce face; n-am mai aflat 
nimic de la fuga lor în Franţa, când Jasper mi-a scris că are speranţe, 
dar nu mi-a spus care erau acelea. Cred că îl socotesc pe Ned Parton, 
mesagerul lui Stanley, nedemn de încredere; socotesc că-i aduce totul 
la cunoştinţă soţului meu. Sunt înconjurați de iscoade şi trebuie să fie 
bănuitori, însă mă tem că acum se îndoiesc şi de mine. Asta a fost 
cândva bătălia noastră, revolta noastră: noi, Tudorii, împotriva Casei 
de York. Acum ei nu mai au încredere în nimeni, nici măcar în mine. 
Eu trăiesc departe de toţi şi de toate. Ştiu doar ce-mi scrie soţul meu, 
iar el îmi scrie aşa cum un bărbat triumfător şi-ar râde de un duşman 
înfrânt. 


Martie 1485 

Încă o zi în care mă trezesc pentru slujba de dimineaţă, mă rog ca 
întotdeauna să am răbdare ca să-mi îndur întemnițarea şi tăcerea 
silită, mă rog pentru izbânda fiului meu şi pentru căderea duşmanilor 
lui, bag de seamă că gândurile încep să-mi rătăcească, chibzuiesc 
cum s-ar putea pricinui căderea lui Richard, mă trezesc visând la 
umilirea prinţesei de York şi a maică-sii, vrăjitoarea, mă silesc să revin 
la realitate cu o tresărire bruscă şi văd că lumânările au ars de tot pe 
altar, că stau în genunchi de două ore şi că însoţitoarele mele se 
foiesc în spatele meu, scoțând oftaturile prefăcute ale unor femei 
care-şi închipuie că sunt prost tratate. 

Mă ridic, merg la micul dejun şi văd pofta cu care se aruncă 
doamnele mele asupra mâncării, de parcă ar fi lihnite de foame 


pentru că au trebuit să aştepte cu un ceas mai mult. Sunt nişte făpturi 
venale fără nicio speranţă, zău! Dacă aş fi putut trăi într-o mănăstire 
în această perioadă de întemniţare, cel puţin aş fi trăit alături de 
femei sfinte, nu de adunătura asta de neghioabe. Merg în odaia mea 
ca să mă ocup de treburile pământurilor mele şi de strângerea 
arendelor, dar n-am aproape nimic de făcut. Totul merge acum la 
intendentul soţului meu şi sunt chiriaşă în casa care a fost cândva 
doar a mea. 

Mă forţez să mă plimb prin grădină dimineaţa, vreme de un ceas, 
pentru sănătatea mea, dar mugurii graşi ai merilor şi capetele 
galbene, tremurătoare, ale narciselor galbene nu-mi fac nicio plăcere. 
Soarele începe să prindă iarăşi putere, pentru încă un an al captivităţii 
mele, şi mi-e greu să găsesc bucurie în acest lucru. Pesemne că acum 
începe vremea bună pentru campanii - negreşit că fiul meu strânge 
soldaţi şi tocmeşte corăbii, dar eu nu ştiu aproape nimic despre asta. 
E ca şi cum aş fi captivă într-o iarnă a singurătăţii şi tăcerii, pe când 
restul lumii se trezeşte la viaţă, la prilejuri favorabile, la păcatul însuşi. 

Mă gândesc chiar că e un ecou al stării mele sufleteşti când lumea 
pare dintr-odată ciudat de umbrită; lumina soarelui, atât de 
strălucitoare şi de caldă doar cu o clipă înainte, începe să fie rece, 
începe aproape să semene cu lumina lumânărilor, lumina lumânărilor 
în livadă, şi pe neaşteptate toate păsările care-şi cântau unele altora 
în copaci amuţesc, iar găinile din fundul livezii dau fuga în coteţ, căci 
în jur se face tot mai întuneric, ca şi cum s-ar lăsa noaptea, deşi încă 
nu e ceasul amiezii. 

Incremenesc în loc: în sfârşit mi-a venit chemarea! S-a întâmplat în 
sfârşit! Mi-a apărut o viziune, o viziune deplină la vreme de zi, şi voi 
vedea în sfârşit un înger sau poate pe însăşi Fecioara Maria cea 
binecuvântată, iar Ea îmi va spune când va năvăli fiul meu asupra ţării 
şi că va triumfa. Mă las în genunchi, pregătită pentru vizita pe care 
am aşteptat-o toată viaţa. Voi vedea în sfârşit ceea ce a văzut 
fecioara loana. Voi auzi în sfârşit glasurile îngerilor în clopotele 
bisericii. 

— Lady Margaret! Lady Margaret! 

O femeie iese din casă alergând, cu un soldat din gardă lângă ea. 

— Intraţi în casă! Intraţi în casă! Se întâmplă ceva cumplit! 

Deschid ochii cu o tresărire şi mă uit în spate la proasta care ţipă, 
alergând de zor prin livadă, cu fustele fluturând şi boneta strâmbă. Nu 
poate fi o viziune sfântă, dacă aşa o idioată o poate vedea! Mă ridic în 
picioare. Nu-mi e hărăzită o viziune azi; toţi văd ce văd eu şi nu e un 
miracol, ci un lucru pământesc şi foarte straniu. 

— Lady Margaret! Intraţi în casă! Pesemne că vine furtună sau ceva 
mai rău! 

E o neghioabă, dar de data asta are dreptate: se întâmplă ceva 


cumplit, însă nu pricep ce. Ridic privirea spre cer şi văd cea mai 
stranie şi mai rău prevestitoare privelişte: soarele-i devorat de un disc 
mare, întunecat, ca un talger trecut prin faţa unei lumânări. Ducându- 
mi palmele la ochi şi privind printre degete, mă uit încet cum talgerul 
trece prin faţa soarelui, îl acoperă cu totul şi lumea se întunecă. 

— Intraţi în casă! scânceşte femeia. Lady Margaret, pentru numele 
lui Dumnezeu, intraţi în casă! 

— Intră tu, îi răspund. 

Sunt fermecată. E ca şi cum întunecimea şi disperarea suferinţei 
mele ar fi acoperit chiar soarele, aşa că s-a făcut dintr-odată beznă ca 
noaptea. Poate că de-acum va fi mereu noapte; va fi mereu întuneric 
câtă vreme Richard se va afla pe tronul Angliei şi fiul meu va rămâne 
ascuns lumii aşa cum soarele a fost ascuns în cer. Viaţa mea a fost 
întunecată ca noaptea de când a dat greş campania lui, iar acum toţi 
pot împărtăşi cu mine această întunecime, fiindcă nu s-au ridicat la 
luptă pentru fiul meu. Putem fi cufundaţi cu toţii în întuneric în acest 
regat părăsit, fără un rege adevărat, pentru totdeauna. E doar ceea ce 
merită toţi ceilalţi. 

Femeia fuge tremurând înapoi în casă. Soldatul rămâne locului, 
aproape în poziţie de drepţi, la oarecare depărtare de mine, sfâşiat 
între datoria de-a mă păzi şi propria frică, şi aşteptăm amândoi în 
negura stranie ca să vedem ce se va întâmpla mai departe - dacă se 
va mai întâmpla ceva. Mă întreb dacă vine sfârşitul lumii şi dacă vor 
răsuna în sfârşit cu putere trâmbiţele îngerilor şi Dumnezeu mă va 
chema la el - pe mine, cea care l-a slujit atâta amar de vreme, cu 
atâta trudă şi atât de puţină răsplată, în această vale a plângerii. 

Mă las iar în genunchi şi-mi caut în buzunar rozariul. Sunt gata să 
fiu chemată. Nu mă tem - sunt o femeie curajoasă, aleasă de Domnul. 
Sunt pregătită să se deschidă cerurile şi Dumnezeu să mă cheme. 
Sunt roaba Lui credincioasă; poate că mă va chema pe mine prima, 
arătându-le tuturor celor care s-au îndoit vreodată de vocaţia mea că 
El şi cu mine avem o înţelegere aparte. Dar în schimb se iveşte iarăşi 
o lumină nepământeană; deschid ochii, privesc în jur şi văd că lumea 
se face încet ca înainte, lumina capătă putere, discul se depărtează 
de soare, soarele devine iarăşi prea luminos ca să-l pot privi, iar 
păsările încep să cânte ca şi cum s-ar revărsa zorii. 

S-a isprăvit. Umbra diavolească a dispărut. Negreşit că e un semn - 
dar ce prevesteşte? Ce trebuie să învăţ din el? Soldatul, tremurând de 
frică, mă priveşte şi uită cu totul care-i e locul, încât mi se adresează 
direct: 

— Pentru numele lui Dumnezeu, ce-a fost asta?! 

— E un semn, răspund fără să-l dojenesc, de data asta, că a vorbit. 
E un semn de la Dumnezeu. Domnia unui rege se sfârşeşte şi noul 
soare răsare. Soarele York se va stinge, iar noul soare va veni ca un 


dragon. 

El înghite în sec. 

— Sunteţi sigură, milady? 

— Ai văzut cu ochii tăi. 

— Am văzut întunericul... 

— Ai văzut cum a ieşit dragonul din soare? 

— Aşa cred... 

— Era dragonul Tudorilor, venind dinspre apus. Aşa cum va veni fiul 
meu. 

Se lasă în genunchi şi ridică mâinile împreunate spre mine, în chip 
de jurământ de credinţă, spunând: 

— Îmi veţi porunci în numele fiului vostru. Sunt vasalul vostru 
supus. Am văzut cerul întunecându-se, aşa cum spuneţi, şi dragonul 
venind dinspre apus. 

Îi iau mâinile într-ale mele şi zâmbesc în sinea mea. Aşa se nasc 
baladele: va spune că a văzut dragonul Tudorilor, dragonul de Ţara 
Galilor, apărând dinspre apus şi întunecând soarele York. 

— Soarele nu mai e splendid, îi spun. L-am văzut cu toţii întunecat 
şi învins. Întregul regat a văzut soarele întunecându-se. Acesta va fi 
anul în care soarele York se va stinge pentru totdeauna! 


Martie 1485 
Soției mele, lady Margaret Stanley 


Îţi scriu pentru a te înştiința că regina a murit. Sănătatea ei a 
fost şubredă încă de la ospățul de Crăciun şi a murit aproape 
fără nimeni care s-o îngrijească, din pricina slăbiciunii la 
plămâni, în aceeaşi zi în care soarele s-a întunecat deasupra 
castelului. 

Vei vrea să afli că Richard va dezminți în fața tuturor orice 
gând de-a se căsători cu nepoata lui. Zvonurile au ajuns atât de 
scandaloase, încât lorzii de la miazănoapte i-au spus clar că o 
astfel de jignire adusă memoriei reginei - care a fost de-a lor - 
nu va fi îngăduită. Adevărul e că pe mulți îi îngrozeşte gândul că 
Elizabeth Woodville ar putea fi pusă din nou în drepturi ca 
milady mama reginei, de vreme ce au îngăduit uciderea fratelui 
ei şi a fiului ei Grey şi i-au întemnițat prinții. Poate că ar fi fost 
mai bine dacă rezistai ispitei de-a o mustra. Dacă ai fi îndemnat 
la căsătoria fetei York cu Richard, asta ar fi putut face ca Richard 
să fie răsturnat de pe tron! Dar mândria față de fiul tău te-a 
împiedicat să te gândeşti la lucrul ăsta - pe bună dreptate, sunt 
sigur. 

Ca să-şi dovedească nepăsarea față de prințesa de York, 
regele a hotărât s-o dea în grija unei doamne de o moralitate 


mai presus de orice bănuială, aşa încât lumea să vadă că e 
castă - şi nu, cum am crezut toţi, îndrăgostită nebuneşte de el, 
culcându-se cu el în vreme ce soția lui trăgea să moară. 

Te va mira poate să afli că însoțitoarea... dădaca... şi - pot să 
spun aşa? - mama... aleasă de el... eşti tu, ca fiind doamna cea 
mai nimerită să păzească bunul nume al fetei, de vreme ce-i 
logodită cu fiul tău. 


Ridic capul plecat asupra scrisorii lui; aproape că-i aud râsul 
batjocoritor şi-i văd zâmbetul rece. Descopăr că zâmbesc şi eu. 
Intoarcerea roții norocului e cu neputinţă de prevăzut, iar acum voi fi 
păzitoarea fetei unei femei pe care o urăsc. O urăsc şi pe fată. 


Prințesa va sosi să locuiască împreună cu tine într-o 
săptămână. Sunt sigur că veți fi foarte încântate una de 
tovărăşia celeilalte. Eu, unul, nu-mi pot închipui o alăturare mai 
nepotrivită, dar fără îndoială că pe tine te va susține credința, 
iar ea, fireşte, nu are deloc de ales. 

Stanley 


Aprilie 1485 

Cu un aer mohorât, le poruncesc servitorilor să pregătească o odaie 
de culcare pentru prinţesă şi le adeveresc doamnelor mele, care se 
frământă toate, că prinţesa de York, sau mai bine zis lady Elizabeth, 
cum o numesc cu înţeles - nu-i atribui niciun nume de familie, din 
moment ce nu are unul, fiind declarată bastardă -, va sosi peste 
câteva zile. Servitoarele se îngrijesc grozav de fineţea albiturilor şi 
mai ales de urciorul şi ligheanul din odaie, pe care le-am folosit eu, 
dar ele le socotesc prea sărăcăcioase pentru o tânără lady atât de 
aleasă. Legat de acest lucru, spun scurt că, de vreme ce şi-a petrecut 
jumătate din viaţă ascunzându-se de un rege uns, iar cealaltă 
jumătate folosind bunuri de împrumut la care n-avea niciun drept, nu 
contează foarte mult dacă urciorul ei e din cositor sau nu şi nici faptul 
că e îndoit n-are însemnătate. 

Fac însă efortul de-a mă încredința că are în odaie un pupitru de 
rugăciune bun, un crucifix simplu, dar mare, care să-i îndrepte mintea 
asupra păcatelor ei, şi o colecţie de texte religioase, ca să se poată 
gândi la viaţa ei trecută şi să nădăjduiască la mai bine pe viitor. 
Adaug şi o copie a arborelui nostru genealogic şi al descendenţei, ca 
să vadă cu ochii ei că dreptul din naştere al fiului meu e la fel de solid 
ca al ei, ba chiar mai solid. Pe când îi aştept sosirea, primesc o 
scrisoare foarte scurtă de la Jasper. 


În mare grabă - regele Franţei ne-a oferit ajutor -, vom ridica 


ancora de îndată ce vom avea vânt prielnic. Trebuie să pui mâna 
pe prințesa de York dacă poți, căci tabăra York ne va sprijini 
numai dac-o avem, iar tabăra Lancaster se codeşte să ne facă 
făgăduieli. Roagă-te pentru noi! Vom porni de îndată ce se 
schimbă vântul. 

J. 


Arunc scrisoarea în foc, cu răsuflarea tăiată din pricina uluielii, şi 
chiar în clipa aceea aud tropotul copitelor de cai. Pare a fi o gardă de 
vreo cincizeci de oameni. Merg la fereastra cu ochiuri mici de geam a 
sălii mari şi mă uit afară. Văd flamura soțului meu şi pe oamenii care-i 
poartă livreaua. El vine în fruntea tuturor, călare pe calul lui mare, iar 
lângă el, pe un murg voinic de povară bine țesălat, cu părul castaniu 
lucind, căpitanul gărzii merge într-o şa dublă şi, în spatele lui, aşezată 
pe-o parte şi zâmbind de parcă jumătate din Anglia ar fi a ei, se află o 
tânără femeie în costum de călărie din catifea roşie ca o vâlvătaie. 

Culoarea aceea mă face să scuip ca o pisică şi să mă trag un pas 
înapoi, ca să nu-mi vadă faţa albă şi uluită privind de la fereastră în 
vreme ce ea îmi cercetează dezaprobator casa, de parcă ar preţălui-o 
ca s-o cumpere. Roşul aprins al rochiei sale mă uluieşte. Nici măcar 
nu-i văd faţa deocamdată, deşi îi zăresc în treacăt părul blond strâns 
sub boneta de catifea roşie. Culoarea aceea mă face să tremur de 
enervare înainte ca ea să-i dea voie soţului meu - soţul meu care 
zâmbeşte cum nu l-am mai văzut niciodată - s-o coboare din şa. 

Şi atunci amintirea îmi răsare năvalnic în minte. Anul în care am 
mers la curte întâia oară a fost anul în care Margareta de Anjou, 
regina lui Henric al VI-lea, a arătat lumii noua nuanţă de roşu: acelaşi 
roşu aprins ca para focului. Mi-o amintesc pe regina Margareta privind 
spre sala cea mare a curţii şi nebăgându-mă în seamă, ca şi cum n-aş 
fi meritat atenţia ei. Imi amintesc înălţimea dominatoare a bonetei 
sale şi roşul aprins al rochiei. Imi amintesc că am simţit atunci, aşa 
cum descopăr că simt şi acum, ranchiuna clocotitoare a omului care 
merită cea mai neabătută grijă, cea mai mare cinstire, şi totuşi e 
neglijat. Lady Elizabeth nici n-a păşit măcar peste pragul casei mele, 
şi totuşi poartă culoarea unei femei care vrea să le atragă luarea- 
aminte tuturor. Chiar înainte să pună piciorul în casa mea, mă simt 
încredinţată că va abate de la mine toate privirile. Dar sunt hotărâtă 
s-o învăţ ce înseamnă respectul. Va afla cine-i mai presus de ea, jur! 
Puterea Domnului îmi aparţine; mi-am petrecut viaţa în rugăciuni şi 
studiu. Ea şi-a petrecut viaţa în frivolităţi şi ambiţie, iar maică-sa nu e 
mai mult decât o vrăjitoare norocoasă. Pentru Dumnezeu, fata asta 
mă va cinsti! Voi avea grijă de asta. 

Soţul meu îi deschide el însuşi uşa larg şi se dă la o parte pentru a 
o lăsa să intre înaintea lui în sala cea mare. les din umbră şi ea 


tresare pe dată, de parcă aş fi o stafie. 

— O! Milady Margaret! M-aţi speriat! Nu v-am văzut acolo! strigă 
ea. 

Se pleacă într-o reverență bine cumpănită - nu la fel de adâncă 
precum în faţa unei regine, îndeajuns de adâncă pentru soţia unui 
mare lord al regatului, îndeajuns de adâncă pentru femeia care ar 
putea să-i fie soacră, dar puţin înălţată, ca pentru a-mi aminti că mă 
aflu în dizgraţia unchiului ei şi sunt arestată din porunca lui, că ea e 
favorita lui şi el e regele. 

Răspund cu cea mai vagă mişcare a capului şi apoi mă apropii de 
soţul meu şi schimbăm obişnuitul sărut glacial de întâmpinare. 

— Bine ai venit, soţul meu! mint politicos. 

— Mă bucur să te văd, soţia mea! îmi răspunde. 

De astă dată zâmbetul lui e vesel; îl amuză cât se poate de mult 
aducerea acestei flori în pustiul rece al casei mele. 

— Mă bucur să-ţi aduc o astfel de tovarăşă pentru a-ţi înveseli 
singurătatea, urmează el. 

— Sunt fericită cu propria-mi tovărăşie, cu studiile şi rugăciunile 
mele, răspund pe dată, însă apoi, văzându-l că ridică din sprânceană, 
trebuie să mă întorc spre ea: Dar fireşte că vizita ta mă bucură foarte 
mult. 

— Nu vă voi deranja multă vreme, sunt sigură, spune ea roşind 
puţin de nepoliteţea întâmpinării mele glaciale. Imi pare rău că o fac, 
dar aşa a poruncit regele. 

— N-am făcut noi alegerea, dar e una fericită, spune împăciuitor 
soţul meu. Mergem în odaia personală? Şi servim nişte vin? 

li fac semn majordomului meu. Acesta ştie să aducă sticlele cele 
mai bune; soţul meu cunoaşte deja pivniţa mea şi e servit întotdeauna 
cu tot ce-i mai ales, acum că e stăpânul locului. Pornesc înainte şi aud 
în urma mea paşii ei uşori, tocurile înalte răsunând pe lespezile de 
piatră - ritmul vanităţii înseşi. Când ajungem în odaia mea, îi fac semn 
că poate să se aşeze pe un taburet, iar eu ocup jilţul şi o privesc de 
sus în jos. 

E frumoasă, măcar lucrul ăsta nu poate fi tăgăduit. Are faţa în 
formă de inimă şi o piele albă ca smântână, sprâncene cafenii îi sunt 
drepte şi ochii mari, cenușii. Are părul deschis la culoare, blond în faţă 
şi cârlionţat, judecând după singura şuviţă care i-a ieşit de sub bonetă 
şi-i atinge inelată umărul. E înaltă şi are graţia mamei sale, dar are pe 
deasupra un farmec mişcător pe care maică-sa nu l-a avut niciodată. 
Elizabeth Woodville făcea capetele să se întoarcă în orice mulţime, 
însă fata asta încălzeşte inimi. Înţeleg ce voia să spună soţul meu 
când îmi scria că e strălucitoare: e grozav de frumoasă. Chiar şi acum, 
când îşi scoate mănuşile şi-şi întinde mâinile spre căldura focului, fără 
să-şi dea seama că o cercetez ca pe un cal pe care poate că-l voi 


cumpăra, are un fel de farmec fragil. E ca un animal tânăr pe care nu-l 
poţi vedea fără să vrei să-l mângâi: ca un pui de căprioară orfan sau 
un mânz cu picioare lungi. 

Imi simte ochii asupra ei şi ridică privirea. 

— Imi pare rău că vă deranjez de la studii, lady Margaret, repetă 
ea. l-am scris mamei mele. S-ar putea să mi se îngăduie să merg să 
stau cu ea. 

— Dar, la urma urmei, de ce-ai fost trimisă de la curte? întreb 
încercând să zâmbesc, ca s-o încurajez să mi se destăinuiască. Ai 
intrat în vreun necaz prostesc? Eu mă aflu în dizgrație pentru că mi- 
am sprijinit fiul, ştii bine. 

Ea clatină din cap şi peste chip îi trece o umbră uşoară. 

— Cred că regele a vrut să mă trimită într-o casă unde să nu poată 
exista îndoieli în privinţa bunului meu nume. Au umblat nişte bârfe - 
poate le-aţi auzit? 

Scutur din cap, ca pentru a da de-nţeles că trăiesc atât de liniştită 
şi de izolată încât nu aflu şi nu ştiu nimic. 

— Regele e foarte bun cu mine şi mă favorizează între toate 
doamnele curţii, spune ea minţind curgător, aşa cum se pricep numai 
fetele frumoase. S-a bârfit - ştiţi cât de mult iubeşte curtea bârfele şi 
cum Alteța Sa regina a murit atât de trist, el a vrut să arate limpede 
că nu există nicio pricină de bârfă. Aşa că m-a trimis la voi. Vă sunt 
foarte recunoscătoare că aţi vrut să mă primiţi, mulţumesc! 

— Şi ce spuneau bârfele? întreb privind-o cum se foieşte stânjenită 
pe taburetul mic. 

— Ah, lady Margaret, ştiţi cum îi place lumii să şoptească... 

— Şi ce şoptea? stărui eu. Dacă e să-ţi dreg bunul nume, ar trebui 
să ştiu cel puţin ce s-a spus despre el. 

Fata ridică spre mine o privire sinceră, de parcă ar vrea să-i fiu 
prietenă şi aliată, dacă s-ar putea. 

— Se spune că regele m-ar fi luat de soţie. 

— Şi ţi-ar fi plăcut lucrul ăsta? întreb fără şovăială, dar îmi simt în 
urechi bubuitul inimii, din pricina mâniei trezite de insulta adusă fiului 
meu şi casei noastre. 

Ea se îmbujorează la faţă, făcându-se tot atât de roşie ca boneta, şi 
răspunde încet: 

— N-am căderea să hotărăsc. Mama trebuie să-mi aranjeze 
căsătoria. Şi, de altfel, sunt logodită deja cu fiul vostru. Lucrurile 
acestea trebuie să fie hotărâte de mama şi de tutorele meu. 

— Supunerea feciorelnică îţi face cinste, sunt încredinţată! răspund. 

Bag de seamă că nu-mi pot împiedica disprețul rece să mi se 
strecoare în voce, iar ea îl aude, tresare şi mă priveşte din nou. Îmi 
vede mânia întipărită pe chip, culoarea din obraji îi dispare şi se 
albeşte la faţă, de parcă ar fi gata să leşine. 


Chiar în clipa aceea soţul meu intră în odaie, urmat de majordom 
care aduce vinul şi trei pahare, înţelege îndată cum stau lucrurile şi 
rosteşte binevoitor: 

— Începeţi să vă cunoaşteţi? Minunat! 


După ce fata îşi bea paharul cu vin, o trimite în odăile ei personale 
şi-i spune să se odihnească după efortul călătoriei. Apoi îşi mai toarnă 
nişte vin, se aşază pe un jilţ la fel cu al meu, îşi întinde cizmele spre 
foc şi spune: 

— Ai face bine să nu te porţi aspru cu ea! Dacă-l va învinge pe fiul 
tău, Richard se va însura cu ea. Nordul nu se va răscula împotriva lui 
după ce va obţine o victorie hotărâtoare, iar atunci ea va fi regină şi 
tu nu vei mai ieşi niciodată din fundul ăsta de lume. 

— Nu e câtuşi de puţin un fund de lume şi nu mă port aspru cu ea, 
îi răspund. N-am făcut decât s-o întreb de ce a fost trimisă la mine, iar 
ea a ales să-mi spună o parte de adevăr şi o parte de minciună, cum 
ar face oricare fată care nu cunoaşte diferenţa dintre ele. 

— Poate o fi mincinoasă şi, după cum spui tu, poate o fi într-adevăr 
târfă, dar va fi următoarea regină a Angliei. Dacă fiul tău intră în ţară 
ca un dragon din Ţara Galilor - ştiai că a început să circule o nouă 
baladă despre dragonul din Ţara Galilor? -, atunci va trebui să se 
însoare cu ea, pentru a-i atrage de partea lui pe cei din tabăra York, 
oricare ar fi trecutul fetei. Dacă Richard îl învinge pe fiul tău, lucru 
care pare foarte probabil, atunci el se va însura cu ea din dragoste. Şi 
într-un fel, şi în celălalt, va fi regina Angliei şi n-ar fi deloc înţelept să- 
ţi faci din ea un duşman. 

— O voi trata cu o politeţe perfectă, răspund. 

— Aşa să faci, mă sfătuieşte el. Dar ascultă la mine şi fă ceva mai 
mult... 

Aştept. 

— Nu te folosi de prilejul ăsta ca s-o călăreşti cu sălbăticie, ca nu 
cumva să te călărească şi ea când se vor schimba vremurile. Trebuie 
să pari că eşti de partea ei, Margaret. Nu te purta ca o Beaufort plină 
de mândrie rănită, poartă-te ca o Stanley: treci de partea 
învingătorului! 


Mai 1485 

Nu iau în seamă sfatul soţului meu şi o supraveghez pe lady 
Elizabeth, iar ea mă supraveghează pe mine. Convieţuim într-o stare 
de tăcere înarmată, ca două oştiri gata de luptă ce se opresc puţin 
înainte de bătălie. 

— Ca două pisici pe acoperişul unui grajd, spune grozav de amuzat 
soţul meu. 

Ea îmi cere uneori veşti despre fiul meu - de parcă aş avea 


încredere să-i vorbesc despre umilinţa pe care a trebuit s-o îndure la 
curtea franceză ca să strângă bani şi susţinători pentru atacul asupra 
Angliei! Uneori o întreb dacă a primit veşti de la surorile ei, care se 
află încă la curte, iar ea îmi spune că întreaga curte urmează să se 
mute la Nottingham, castelul cel întunecos din inima Angliei, unde a 
ales Richard să aştepte atacul despre care ştie că va veni. Fetele York 
mai tinere vor fi trimise la Sheriff Hutton pentru siguranţă şi ştiu că 
Elizabeth tânjeşte să fie alături de ele. Se supune fără să crâcnească 
regulilor casei mele şi când se roagă e tot atât de mută şi de 
nemişcată ca mine. Am ţinut-o ceasuri întregi în capelă, fără să fi luat 
micul dejun, şi n-a murmurat nici măcar o vorbă de împotrivire. Doar 
că devine tot mai palidă şi mai obosită în tăcerea cucernică a odăilor 
mele personale şi-mi închipui că zilele i se par foarte lungi. Trandafirul 
care era când a intrat pe poarta mea în rochia roşie de călărie şi-a 
pierdut culoarea, ajungând cu adevărat un trandafir alb. E tot 
frumoasă, dar a redevenit fata tăcută crescută de maică-sa în 
sanctuarul plin de umbre. A trăit doar o clipă de glorie trecătoare, 
biata de ea: vremea scurtă cât a fost regina neoficială a unei curţi 
vesele. Acum trăieşte din nou în umbră şi în tăcere. 

— Pesemne că mama ta trăieşte aşa cum trăiesc şi eu, îi spun într-o 
zi. Locuieşte şi ea singură la ţară şi nu are pământuri pe care să le 
conducă, nici oameni de supravegheat. E jefuită de pământurile ei şi 
singură, întocmai ca mine. Pesemne că e pocăită, tristă şi tăcută. 

Spre mirarea mea, fata izbucneşte în râs, apoi duce îndată mâna la 
gură şi îşi cere iertare - dar râsul îi licăreşte mai departe în ochi. 

— O, nu, mama e o femeie foarte veselă, răspunde ea. Are parte de 
muzică şi dans în fiecare seară, apoi vin mimi şi menestreli, iar 
arendaşii au sărbătorile lor şi mama celebrează zilele sfinţilor. In cele 
mai multe dimineţi iese cu câte un grup la vânătoare şi adesea fac 
picnic în pădure. in casa ei se întâmplă mereu ceva şi are mulţi 
oaspeţi. 

— Pare să aibă o micuță curte. 

Imi aud pizma din glas şi încerc să zâmbesc pentru a o ascunde. 

— Chiar este o micuță curte. Mulţi oameni care au iubit-o îşi 
amintesc şi acum de vremurile dinainte şi se bucură s-o viziteze şi s-o 
vadă din nou într-o casă frumoasă, în siguranţă. 

— Dar nu e casa ei, stărui eu. Şi pe vremuri a stăpânit palate! 

Elizabeth ridică din umeri. 

— Asta n-o deranjează. Cea mai mare pierdere pe care a suferit-o a 
fost cea a tatălui şi a fraţilor mei. (Se uită în altă parte când vorbeşte 
despre ei, ca să-şi ascundă durerea.) Cât despre tot restul - palatele, 
hainele şi nestematele contează mai puţin pentru ea. 

— Mama ta a fost cea mai venală femeie din câte am cunoscut 
vreodată! spun cu grosolănie. Oricum s-ar preface că ar sta lucrurile, 


asta e prăbuşirea ei, sărăcia ei, înfrângerea ei! E exilată de la curtea 
regală şi a ajuns o nimeni! 

Fata zâmbeşte, dar nu rosteşte nicio vorbă de împotrivire. Tăcerea 
ei zâmbitoare are ceva atât de sfidător încât mă văd nevoită să-mi 
încleştez mâinile pe braţele jilţului - mi-ar plăcea grozav să-i 
pălmuiesc chipul acela drăguţ! 

— Nu crezi la fel ca mine? întreb enervată. Vorbeşte, fetiţo! 

— Mama ar fi putut să vină la curte oricând ar fi dorit, ca oaspetele 
cel mai cinstit al cumnatului ei, regele Richard al Angliei, răspunde ea 
încet. El a invitat-o şi i-a făgăduit că va fi a doua doamnă din regat, 
după regină. Dar ea n-a vrut. Cred că a depăşit deşertăciunea 
lumească. 

— Nu, eu sunt cea care a depăşit deşertăciunea lumească! îi atrag 
luarea-aminte. Trebuie să dai o luptă ca să-ţi stăpâneşti lăcomia şi 
dorinţa de faimă, un ţel ce poate fi atins numai prin ani de studiu şi 
rugăciune. Mama ta n-a făcut niciodată aşa ceva. Nu e în stare! N-a 
renunţat la deşertăciunea lumească; n-a vrut s-o vadă pe Anne Neville 
în locul ei, atâta tot! 

Fata râde iar, de astă dată zâmbindu-mi. 

— Aveţi foarte mare dreptate! exclamă ea. Şi mama a zis aproape 
acelaşi lucru! A zis că nu suportă să-şi vadă frumoasele rochii 
strâmtate şi scurtate ca să-i vină lui Anne Neville! Cred sincer că 
oricum n-ar vrea să se întoarcă la curte, dar aveţi dreptate în privinţa 
rochiilor. Biata regină Anne! 

— Dumnezeu s-o odihnească, rostesc cu pioşenie. 

lar fata are obrazul să răspundă: 

— Amin. 


lunie 1485 

Fiul meu trebuie să sosească în curând. Din castelul de la 
Nottingham, Richard trimite un ordin în toate comitatele din Anglia ca 
să le amintească datoria pe care o au faţă de el şi să le prevină 
despre ameninţarea pe care o constituie Henry Tudor. Le porunceşte 
să lase deoparte toate neînțelegerile din ţinut şi să fie gata să se 
strângă în slujba cauzei lui. 

Îi porunceşte lui Elizabeth să plece de la mine şi să meargă la 
Sheriff Hutton împreună cu surorile ei, să li se alăture copiilor orfani ai 
lui George, ducele de Clarence, într-un loc ferit de primejdii. li adună 
pe toţi copiii York în cel mai ferit loc pe care-l poate găsi, în castelul lui 
de la miazănoapte, în vreme ce el se luptă cu fiul meu pentru 
moştenirea lor. Încerc s-o ţin pe fată lângă mine - cei din tabăra York 
îl vor sprijini pe fiul meu doar dacă-l cred logodit cu ea -, dar ea îşi 
adună îndată lucrurile, se îmbracă cu rochia roşie de călărie într-o 
clipită, e gata să plece de la mine în niciun ceas, iar când îi soseşte 


escorta, iese în curte aproape dansând. 

— Bănuiesc că ne vom vedea din nou după ce se sfârşesc toate 
astea, spun când vine să-mi facă reverenţa de rămas-bun. 

O las să vină la mine în sala cea mare şi rămân aşezată pe jilţ, 
silind-o să stea în picioare în faţa mea, ca o servitoare căreia i se dă 
drumul. Ea nu spune nimic, ci doar mă priveşte cu ochii ei cenuşii şi 
frumoşi, de parcă ar aştepta să-mi isprăvesc predica şi s-o las să 
plece. 

— Dacă fiul meu soseşte ca un dragon din Ţara Galilor şi-l înfrânge 
pe regele Richard, va deveni regele Angliei. Te va lua de soţie şi vei fi 
regină. Va sta în puterea lui s-o facă. Acum n-ai nume de familie, însă 
el îţi poate dărui unul dacă vrea. N-ai niciun titlu, însă el te poate face 
regina Angliei. Va fi salvatorul tău - te va salva de la ruşine şi de la 
soarta tristă de-a fi o nimeni. 

Ea încuviinţează în tăcere, de parcă ruşinea n-ar fi un blestem 
pentru o femeie. 

— Dar dacă Richard îl învinge pe fiul meu Henry, atunci te va lua - 
pe tine, târfa lui - şi-ţi va spăla reputaţia cu o căsătorie întârziată. Vei 
fi regină, dar vei fi cununată cu omul care ţi-a omorât unchiul şi fraţii 
şi a trădat ultima dorinţă a tatălui tău, vei fi cununată cu duşmanul 
tău. O soartă ruşinoasă! Era mai bine dacă ai fi murit împreună cu 
fraţii tăi. 

Preţ de o clipă mi se pare că nu m-a auzit, căci stă cu ochii în 
pământ şi lucrul acesta n-o face să tresară. Amenințarea de-a se 
mărita cu un tânăr care negreşit o urăşte sau cu un bărbat învinuit de 
uciderea rudelor ei n-o tulbură. Dar apoi ridică încet privirea spre mine 
şi văd că zâmbeşte, zâmbeşte încântător, de parcă ar fi fericită. 

— Şi într-un caz, şi în celălalt, vei fi acoperită de ruşine, spun cu 
asprime. Ar trebui să-ţi dai seama de asta. Acoperită de ruşine în ochii 
tuturor! 

Dar fericirea luminoasă de pe chipul ei nu pâlpâie. 

— Da, dar şi într-un caz, şi în celălalt, acoperită de ruşine sau nu, 
voi fi regina Angliei şi asta e ultima oară când staţi jos în faţa mea! 
răspunde ea uluindu-mă. 

Increderea ei în sine e nemaipomenită, obrăznicia ei - de neiertat, 
vorbele ei - cumplit de adevărate. 

Imi face apoi o reverență, îmi întoarce spatele cu un dispreţ 
desăvârşit şi iese din sala cea mare în curte, unde soldaţii aşteaptă în 
lumina soarelui ca s-o ducă departe, la loc sigur. 

Trebuie să spun că mă lasă mută de uluială. 


Soţul meu vine acasă cu un aer mohorât. A 
— Nu pot să stau. Am venit să-mi adun oştirea. Imi chem arendaşii 
şi-i duc la război. 


Abia dacă mai pot respira; izbutesc să-l întreb doar: 

— De partea cui? 

El îmi aruncă o privire şi răspunde: 

— Ce să vezi, tocmai întrebarea asta mi-a pus-o şi regele Richard! 
Se îndoieşte de mine atât de tare încât mi-a luat fiul ostatic. M-a lăsat 
să plec să-mi strâng armata doar păstrându-l pe George în locul meu 
drept chezăşie. A trebuit să primesc. Trebuie să-mi scot aliaţii pe 
câmpul de luptă. Bătălia asta va hotărî cine va fi următorul rege al 
Angliei, aşa că flamura Stanley trebuie să fie acolo! 

— Dar de partea cui? 

El îmi zâmbeşte, ca pentru a mă linişti după o aşteptare atât de 
lungă. 

— Ah, Margaret! Ce bărbat ar rezista ispitei de a-şi vedea fiul vitreg 
devenind regele Angliei? De ce crezi că m-am însurat cu tine, cu 
atâţia ani în urmă, dacă nu ca să ajung astăzi aici? Imi înarmez miile 
de oameni ca să-l pun pe tron pe fiul tău. 

Simt cum mi se îmbujorează obrajii încinşi. 

— Îţi vei duce armata la luptă pentru Henry? 

Oştirea Stanley va cuprinde multe mii de oameni, de-ajuns pentru a 
hotărî sorții unei bătălii. Dacă Stanley va lupta de partea lui, Henry va 
învinge cu siguranţă. 

— Fireşte. Se poate să te fi îndoit vreodată de mine? 

— Credeam că alegi numai tabăra învingătoare! 

Pentru prima oară de când suntem căsătoriţi îşi desface braţele 
spre mine şi mă apropii de el de bunăvoie. Mă îmbrăţişează cu căldură 
câteva clipe, apoi mă priveşte zâmbind. 

— Dacă lupt pentru el, Henry va fi tabăra învingătoare. Nu asta ţi-e 
dorinţa, doamna mea? 

— Dorinţa mea şi voia Domnului. 

— Atunci voia Domnului va fi împlinită, adevereşte el. 


lulie 1485 

Pânza de iscoade şi vestitori pe care am avut-o în jurul meu în 
timpul revoltei se reface treptat şi soţul meu îmi trimite vorbă că mă 
pot întâlni cu oricine vreau, pe riscul meu. Doctorul Lewis se întoarce 
din Ţara Galilor cu făgăduinţa că galii vor fi credincioşi numelui Tudor; 
Castelul Pembroke îşi va deschide larg porţile pentru fostul lui stăpân, 
Jasper Tudor. Rhys ap Thomas, cea mai mare căpetenie din Ţara 
Galilor, şi-a dat cuvântul lui Richard, dar îl va trage pe sfoară; Rhys ap 
Thomas va porni la luptă pentru Henry. Omul meu, Reginald Bray, 
colindă fără zarvă pe la marile case din Anglia, promițând că Henry 
Tudor va aduce o armată de neînvins şi că va urca pe tron, va face în 
sfârşit dreptate Casei de Lancaster şi va aduce împăcarea cu Casa de 
York. 


Primesc o scrisoare de la Jasper: 
Lui lady Margaret Stanley: 


Va fi la sfârşitul acestei luni sau la începutul celei viitoare. 
Vom avea cincisprezece corăbii şi vreo două mii de oameni. 
Cred că asta va fi ultima noastră şansă. De astă dată trebuie să 
învingem, Margaret! De dragul fiului tău, trebuie să-ți hotărăşti 
soțul să lupte de partea noastră. Nu putem face asta fără el. 
Henry şi cu mine ne bizuim pe tine că vei scoate la luptă tabăra 
Stanley. Mă rog la Dumnezeu să te văd la încoronarea băiatului 
nostru, căci altfel nu te voi mai vedea niciodată. Oricum ar fi, 
Dumnezeu să te binecuvânteze! A fost o cauză bună, pentru 
care am luptat îndelung şi sunt mândru că v-am slujit pe fiul tău 
şi pe tine. 

Jasper 


August 1485 

Cele cincisprezece corăbii ridică ancora din Harfleur, plătite de 
francezi pentru distrugerea Angliei, încărcate cu cei mai nemernici 
oameni din Europa, instruiți de căpitani elveţieni ca să formeze cât de 
cât o armată, comandată de Jasper şi condusă de Henry, care e mai 
înspăimântat decât a fost în toată viaţa lui. 

A mai ajuns şi înainte pe ţărmul Angliei şi a dat bir cu fugiţii, prea 
speriat ca să-şi înfrunte duşmanul, sigur că va fi înfrânt. Acum mai are 
o şansă şi ştie că va fi ultima. Bretonii l-au sprijinit atunci, dar el nici 
măcar n-a debarcat. Francezii îl susţin acum, dar n-o vor face şi a 
doua oară. Dacă dă greş acum, nu i se va mai alătura nimeni. Dacă nu 
izbuteşte acum, îşi va petrece tot restul vieţii în exil, ca un jalnic 
pretendent la tron care cerşeşte ca să-şi ducă traiul. 

Navighează pe marea liniştită pe timpul verii, împinşi de un vânt 
cald; nopţile sunt scurte, iar zorii limpezi. Cum ţinuturile din miazăzi 
sunt stăpânite de Richard, nu îndrăznesc să debarce acolo. Trag 
aşadar corăbiile la mal cât de departe spre apus reuşesc, la Dale, în 
vestul Ţării Galilor, nădăjduind că nu vor fi văzuţi de iscoadele lui 
Richard, nădăjduind să strângă o grămadă de oşteni dornici să plece 
la luptă împotriva tiranului chiar înainte ca acesta să afle că au pus 
piciorul în ţara lui. 

Dar nu se întâmplă aşa. Sunt întâmpinați de cele mai multe ori cu 
nepăsare. Oamenii care au luptat alături de ducele de Buckingham şi 
au fost înfrânți de ploi nu vor să mai pornească la luptă. Mulţi dintre ei 
îi sunt loiali lui Richard, unii chiar ar putea să-l prevină. Henry, străin 
în ţara pe care o revendică, nu înţelege graiul aspru al galilor. Mai rău 
chiar, vorbeşte stricat engleza, întocmai ca un breton - a stat prea 


mult în străinătate. E străin, şi galilor nu le plac străinii. 

Pornesc cu prudenţă spre miazănoapte. Fostele oraşe ale lui Jasper 
îşi deschid porţile, dintr-o veche dragoste şi loialitate. Henry îi cheamă 
pe gali să sprijine un prinţ din Ţara Galilor. Dar galii nu sunt mişcaţi de 
această chemare venită din partea unui tânăr care şi-a petrecut cea 
mai mare parte din viaţă în Bretania şi care mărşăluieşte cu o armată 
de puşcăriaşi francezi. 

Trec râul Severn la Shrewsbury. Henry recunoaşte că se temea că 
râul va fi umflat - aşa cum s-a întâmplat când a împiedicat o altă 
revoltă împotriva lui Richard -, dar apele sunt puţin adânci în vad şi 
seara e blândă; se află în sfârşit în Anglia - o armată pestriță, 
alcătuită din deţinuţi francezi, mercenari germani şi o mână de 
aventurieri gali. Şi nici măcar nu se pot hotărî încotro să pornească 
mai departe. 

Pornesc spre Londra. Va fi un marş lung, de-a curmezişul vestului 
ţării şi apoi pe valea Tamisei, dar Jasper şi Henry cred că, dacă 
reuşesc să cucerească Londra, inima Angliei le va aparţine, şi ştiu că 
Richard se află la nord de ei, adunându-şi oştirea la Nottingham. 


Lui Jasper Tudor şi fiului meu, Henry Tudor 


Vă dau binețe. 

Soțul meu şi fratele lui, sir William Stanley, au adunat două 
puternice oştiri separate şi sunt gata să se întâlnească cu voi în 
apropiere de Tamworth, în a treia săptămână din august. Ţin 
legătura cu contele de Northumberland, care cred că se va 
dovedi şi el loial nouă. 

Trimiteţi-mi veşti. Răspundeţi-mi la această scrisoare. 

Lady Margaret 


În Nottingham, regele Richard îi porunceşte lordului Stanley să se 
întoarcă numaidecât la curte şi să-şi aducă armata. Aşteaptă 
răspunsul, dar când îl primeşte, lasă scrisoarea pe masă în faţa lui şi 
se uită la hârtia împăturită şi la pecetea roşie cu blazonul Stanley. O 
deschide cu aerul că ştie ce va citi. 

Stanley scrie că îşi păstrează neştirbite iubirea şi credinţa faţă de 
rege. Scrie despre datoria sa faţă de rege şi despre dorinţa sa de a-l 
sluji neîntârziat. Scrie că e bolnav, grozav de bolnav, dar că îndată ce 
se va simţi îndeajuns de bine ca să încalece, va veni la Nottingham, 
gata să-şi facă datoria. 

Richard ridică ochii de pe scrisoare, întâlneşte privirea împietrită a 
lui sir William Catesby, prietenul său, şi-i spune doar atât: 

— Adu-l pe fiul lui Stanley! 

George, lordul Strange, e adus la rege, deşi se zbate ca un 


prizonier. Când vede mutra lui Richard şi scrisoarea de pe masă, cu 
pecetea tatălui său, începe să tremure în văzul tuturor. 

— Pe onoarea mea... îngaimă el. 

— Nu pe onoarea ta, ci pe-a tatălui tău, îl întrerupe Richard. 
Onoarea tatălui tău e cea care ne preocupă pe noi. Pe tine mai ales, 
căci s-ar putea să mori pentru greşeala lui. Scrie că e bolnav. Se 
întâlneşte cu Henry Tudor? A căzut la învoială cu soţia lui, lady 
Margaret, că-mi vor răsplăti bunătatea prin trădare? 

— Nu! Niciodată! Nu! spune tânărul. Tatăl meu vă e credincios, 
Alteță! V-a fost mereu, de la bun început, din primele zile! Ştiţi bine. 
Mi-a vorbit întotdeauna despre voi cu devotamentul cel mai... 

— Dar unchiul tău, sir William? 

Tânărului i se opresc vorbele în gât. 

— Despre unchiul meu nu ştiu. Ar putea... dar nu ştiu. Suntem cu 
toţii credincioşi... deviza noastră e Sans changer... 

— Vechiul joc al familiei Stanley? întreabă Richard cu blândeţe. 
Unul într-o tabără, altul în cealaltă. Imi aduc aminte cum se povestea 
că Margareta de Anjou a aşteptat ca tatăl tău să vină să lupte pentru 
ea. Imi aduc aminte că, aşteptând, a pierdut bătălia. 

— Tatăl meu va sosi la vreme lângă voi, Alteță! făgăduieşte 
nefericitul tânăr. Dacă aş putea să-i scriu şi să-l chem să vină, în 
numele vostru... 

— Poţi să-i scrii şi să-i spui că vei fi omorât fără condamnare şi fără 
ceremonie dacă nu e aici poimâine, răspunde iute Richard. Cheamă 
un preot şi spovedeşte-te! Eşti un om mort dacă tatăl tău nu e aici 
poimâine. 

Tânărul e dus în odaia lui şi încuiat; i se aduc hârtie şi pană, dar 
abia izbuteşte să scrie, atât de tare tremură. Pe urmă aşteaptă să vină 
tatăl lui. Negreşit, tatăl lui va veni să-l salveze, nu? Negreşit, un om ca 
tatăl lui va veni să-şi salveze fiul şi moştenitorul, nu? 


Henry Tudor şi armata lui mărşăluiesc spre răsărit, către Londra. 
Fânul e cosit şi fânețele se acoperă de o iarbă nouă. Lanurile de grâu, 
orz şi secară sunt aurii. Francezii trebuie struniţi să ţină pasul în şiruri 
ordonate: văd satele bogate şi se gândesc la jaf şi la hoţie. Se află în 
marş de trei săptămâni şi-i ajunge oboseala, dar căpitanii îi ţin laolaltă 
şi dezertările sunt puţine. Jasper chibzuieşte că avantajul soldaţilor 
mercenari străini e acela că n-au o casă la care să fugă - singura lor 
cale de-a ajunge acasă e alături de comandanții lor. Dar e un gând 
amar. Se bizuise că oamenii lui se vor aduna în număr mare în jurul 
flamurii Tudor; crezuse că cei ai căror taţi au murit pentru Casa de 
Lancaster vor ieşi la luptă ca să se răzbune, dar se pare că nu-i aşa. 
Se pare că a lipsit prea multă vreme şi oamenii s-au obişnuit cu pacea 
lui Richard al III-lea. Nimeni nu vrea un nou război, în afară de Jasper, 


de Henry şi de armata lor de străini. Stând greoi în şa, Jasper se 
gândeşte că Anglia din faţa lui e o Anglie pe care n-o cunoaşte. Au 
trecut mulţi ani de când a fost comandantul unei armate engleze. 
Poate că lumea s-a schimbat. Poate că - se sileşte să se gândească la 
asta -, poate că oamenii îl slujesc pe Richard ca pe regele de drept şi-l 
văd pe băiatul lui, băiatul Lancaster, băiatul Tudor, ca pe un simplu 
pretendent. 

Făgăduiala întâlnirii cu fraţii Stanley, primii mari lorzi care se 
alătură cauzei lor, îi face să-şi oprească marşul către răsărit, înspre 
Londra, şi să se îndrepte către miazănoapte. Sir William Stanley se 
înfăţişează la întâlnirea cu ei când ajung în oraşul Stafford, însoţit doar 
de o mică gardă de corp. 

— Alteță! îi spune el lui Henry, ducând pumnul la piept într-un salut 
soldăţesc. 

Henry aruncă iute o privire către Jasper. Stanley e primul nobil 
englez, pe pământ englezesc, care-l salută aşa cum i se cuvine unui 
rege. Bine educat, Henry nu zâmbeşte cu gura până la urechi, ci 
răspunde la salut cu căldură. 

— Unde vă e oştirea, sir William? întreabă el. 

— La doar o zi depărtare, în aşteptarea ordinelor voastre, Sire. 

— Aduceţi-o să ni se alăture; ne îndreptăm spre Londra. 

— Voi fi onorat, spune Stanley. 

— Dar fratele vostru, lordul Thomas Stanley? întreabă Jasper. 

— Îşi strânge oamenii şi ni se va alătura mai târziu, răspunde sir 
William. Se află la Lichfield, puţin mai la sud de aici. Avea de gând să- 
şi aducă oştirea la Tamworth. Credeam că veţi porni spre Nottingham 
şi vă veţi înfrunta cu Richard neîntârziat. 

— Nu la Londra? întreabă Jasper. 

— Toată Londra e de partea lui Richard, îi previne sir William. Vor 
închide porţile şi veţi avea de susţinut un asediu greu; sunt bine 
înarmaţi şi Richard i-a pregătit. Dacă vă opriţi dinaintea Londrei, 
Richard va veni din spatele vostru. 

Chipul tânăr al lui Henry e neclintit - nu arată niciun strop de frică, 
deşi mâinile i se încleştează mai tare pe hăţuri. 

— Haideţi să vorbim, spune Jasper, făcându-i semn lui Henry să 
descalece. 

Cei trei bărbaţi ies de pe drum, intrând într-un lan de grâu; soldaţii 
armatei rup rândurile şi se aşază pe iarba de pe marginea drumului, 
bând bere slabă din ploşti, scuipând şi suduind căldura. 

— Ne veţi însoţi în marşul spre Londra? Dar lordul Stanley? 

— O, nici el, nici eu nu v-am sfătui la acest lucru, spune sir William. 

Henry bagă de seamă că vorbele sale nu răspund la întrebarea 
pusă. 

— Unde vă veţi alătura nouă? întreabă el. 


— Trebuie să merg la Tamworth, am făgăduit să mă întâlnesc acolo 
cu fratele meu. Nu vă pot însoţi îndată. 

Jasper încuviinţează din cap. 

— Vom veni din urmă, îl încredinţează sir William. Vom fi ariergarda 
voastră în marşul spre Londra, dacă sunteţi hotărâți în privinţa 
Londrei. Dar armata lui Richard va veni din urma noastră... 

— Ne vom sfătui cu lordul Stanley şi cu voi la Tamworth, spune 
Jasper. Vom hotărî atunci ce vom face. Dar vom merge fie toţi laolaltă, 
fie deloc. 

Sir William încuviinţează. 

— Şi oamenii voştri? întreabă el cu tact, făcând semn spre grămada 
pestriță a celor două mii de oşteni împrăştiaţi pe drum. 

„Aventura englezească”, aşa numesc ei campania, răspunde 
Jasper cu un zâmbet aspru. Nu sunt aici din dragoste, ci pentru bani. 
Dar sunt bine instruiți şi n-au nimic de pierdut. Veţi vedea că rămân în 
picioare în faţa unui atac şi înaintează când li se porunceşte. Sunt cu 
siguranţă tot atât de puternici ca un grup de arendaşi chemaţi de pe 
câmpurile voastre. Dacă învingem, vor fi liberi şi bogaţi. Vor lupta 
pentru acest lucru. 

Sir William dă din cap, cu aerul că n-are o părere prea bună despre 
o armată de deţinuţi, apoi se înclină în faţa lui Henry, zicând: 

— Lângă Tamworth atunci. 

Henry încuviinţează şi întinde mâna. Sir William se înclină ca să-i 
sărute mănuşa fără o clipă de şovăială. Se întorc pe drum şi sir 
William le face semn gărzilor sale să-i aducă marele cal de luptă. Pajul 
lui îngenunchează în noroi, iar el păşeşte cu un aer regesc pe spinarea 
flăcăului ca să ajungă la scară şi să se salte în şa. Odată încălecat, se 
întoarce spre Henry, îl priveşte de sus în jos şi spune: 

— Nepotul meu, lordul Strange, moştenitorul familiei noastre, e 
ţinut ostatic de către Richard. Nu putem să fim văzuţi cu voi înainte de 
bătălie. Richard l-ar omorî. Voi trimite un servitor să vă călăuzească 
seara până la noi. 

— Ce-i asta? întreabă Jasper. Lucrături ascunse? 

— Vă va arăta inelul meu, spune sir William. 

Le arată inelul de pe mănuşa lui, apoi îşi întoarce calul şi pleacă, cu 
garda aliniindu-se în spatele lui. 

— Pentru Dumnezeu! exclamă Jasper. 

El şi Henry se privesc nedumeriţi. 

— N-avem de ales, spune Henry mohorât. Trebuie să-i avem pe 
fraţii Stanley alături de noi. Fără ei nu vom izbuti; pur şi simplu n- 
avem destui oameni. 

— Refuză să se declare de partea noastră, rosteşte Jasper cu glas 
scăzut, privind gărzile din jurul lui - oricine ar putea fi iscoadă şi nu 
voluntar. Găsesc căi de-a amâna. 


— Dacă vor fi acolo când începe bătălia... 

Jasper clatină din cap. 

— Asta e doar o jumătate a poveştii. Dacă toţi ştiu că fraţii Stanley 
sunt de partea ta, toţi ştiu că noi suntem tabăra învingătoare. Dacă se 
întâlnesc cu tine în beznă sau aici, pe jumătate ascunşi într-un afurisit 
de lan de grâu, înseamnă că nu s-au declarat de partea ta. Incă mai 
pot trece de partea lui Richard şi toţi ştiu asta! Blestemată treabă! 
Blestemată! Nădăjduiam că mama ta şi-a hotărât soţul să fie de 
partea noastră, dar dacă Richard îl ţine captiv pe fiul lui, ar putea să 
stea pe margine tot timpul bătăliei, fără să facă nimic pentru noi, şi să 
i se alăture lui Richard pentru atacul final. Blestemată treabă! 

Henry îşi prinde unchiul de braţ şi-l trage departe de soldaţii care 
ascultă. 

— Ce să facem? Trebuie să mergem mai departe. 

— Da, nu ne putem retrage acum, fără să ne fi înfruntat cu Richard, 
dar suntem într-o stare mai proastă decât nădăjduiam, băiatul meu! 

— Să pornim asupra Londrei? 

— Nu, au cu siguranţă dreptate că Londra e de partea lui Richard, 
pe deasupra acum îi vom avea pe urmele noastre, fără să ştim dacă 
ne sunt duşmani sau prieteni, iar Richard va veni chiar în spatele lor. 
După câte ştim, ar putea foarte bine să nu fie ariergarda noastră, ci 
avangarda lui! Şi acum le-am spus că ne îndreptăm spre Londra. 
Blestemată treabă! 

— Atunci ce facem? stăruie Henry. 

E palid şi pe faţa lui tânără au apărut zbârcituri de îngrijorare. 

— Ne îndreptăm către miazănoapte şi mergem la întâlnirea cu ei; 
facem tot ce ne stă în puteri ca să-i încredinţăm că putem câştiga. 
Facem tot ce ne stă în puteri ca să smulgem de la ei o făgăduială. lar 
pe urmă mergem mai departe spre miazăzi şi alegem cel mai bun 
câmp de luptă, căci Richard, în Nottingham, va şti cel târziu mâine 
unde ne aflăm, cât de numeroasă e armata noastră şi cum e rânduită. 
Nu mă îndoiesc că Stanley îi va spune lui Richard toate aceste lucruri 
astă-seară, înainte de miezul nopţii. 

— Primim să ne întâlnim în taină cu fraţii Stanley? Dacă e o 
capcană? Dacă-l vor sluji pe Richard dându-mă pe mâinile lui? 

— Trebuie să încercăm. Vom face orice ca să-i atragem de partea 
noastră, spune Jasper. Nu cred că-l putem învinge pe Richard fără ei. 
Imi pare rău, băiatul meu! 

— Alteță, îi aminteşte Henry cu o umbră de zâmbet. 

Jasper cuprinde cu braţul umerii tânărului. 

— Alteță, Alteță - Anglia n-a avut niciodată un rege mai viteaz. 


De la lady Margaret Stanley 


Soțul meu, îti dau bineţe. 

Ned Parton îmi spune că te poate găsi şi că ştie unde te afli. 
Asta Înseamnă că ştie mai multe decât soţia ta şi decât cel 
căruia i-ai jurat să-i fii aliat, fiul meu. 

Soţul meu, te implor din adâncul inimii să-ți aminteşti că într- 
o săptămână ai putea fi tatăl vitreg al regelui Angliei. Richard te- 
a făcut comandantul oştirilor Angliei, dar asta va fi nimic pe 
lângă viitorul pe care l-am putea avea. Vom fi familia regală şi 
nepotul nostru va fi rege. Nimic nu poate fi mai măreț decât asta 
- merită cu siguranță orice risc. 

Am auzit că lordul Strange, fiul tău, e în mâinile lui Richara, 
prizonierul lui, drept chezăşie a loialității tale. Soțul meu, 
porunceşte-i spre binele nostru, al tuturor, să fugă, ca să poți fi 
liber să-l sustii pe adevăratul rege şi să ne putem apropia de 
destinul nostru de cârmuitori ai Angliei. 

Află că contele de Northumberland nu a chemat la luptă 
nordul pentru Richard, ci îl va sluji pe fiul meu. Nobilii Angliei vin 
la luptă pentru fiul meu. Nu vrei să fii cel mai de seamă dintre 
ei? 

Te conjur să-ți slujeşti propriile interese! 

Soția ta, 
Lady Margaret Stanley 


Marşul îl duce pe Henry la Lichfield, unde armata lordului Stanley a 
ocupat oraşul. Nădăjduieşte că tatăl său vitreg îi va deschide porţile 
oraşului şi va ieşi cu oştirea ca să i se alăture în marş, dar nu se 
întâmplă aşa. De îndată ce cercetaşii îi aduc vestea că armata lui 
Henry Tudor e în drum spre oraş, Stanley se retrage pur şi simplu şi-i 
sfătuieşte pe locuitori să deschidă porţile, ca să împiedice vărsarea de 
sânge. Richard, la Nottingham, la fel ca Henry la porţile oraşului, nu 
poate fi sigur dacă e un gest de revoltă sau de loialitate. Armata 
lordului Stanley se depărtează şi-şi face tabără la Atherstone, fratele 
lui aflându-se puţin mai la nord. Arată ca două oştiri ce aleg un câmp 
de luptă. Lordul Stanley îi trimite în fiecare zi mesaje lui Richard, 
spunându-i încotro se îndreaptă armata Tudor, cât e de numeroasă, 
cât e de disciplinată. Nu i se înfăţişează el însuşi, cum ar trebui, dar 
pare loial. 

Richard porunceşte oştirii sale să iasă din Castelul Nottingham şi să 
pornească pe drumul spre miazăzi. Porunceşte să se aşeze ca pentru 
luptă, cum ar fi făcut şi fratele său Edward, cu soldaţii în rânduri 
strânse şi cavaleria călărind de-a lungul lor, în gardă. Regele însuşi şi 
garda lui personală se află în frunte: oricine poate vedea stindardul 
regal dinaintea lor; toţi ştiu că Richard e hotărât să zdrobească o dată 
pentru totdeauna această ameninţare a păcii lui. Asta va fi ultima 


revoltă din timpul domniei sale, sfârşitul lungului război între veri. 

Înainte să plece din Nottingham, Catesby îl reţine pe rege cu o 
întrebare: 

— Ce facem cu băiatul lui Stanley? 

— Poate să vină cu noi. Sub pază. 

— Să nu-l omorâm acum? 

Richard clatină din cap. 

— Nu pot să mi-l fac pe Stanley duşman chiar în ajunul bătăliei. 
Dacă-i omorâm fiul, garantăm că va trece de partea lui Tudor drept 
răzbunare. Adu-l pe lordul Strange cu noi, în suita mea, şi dacă 
Stanley se porneşte împotriva noastră, îl decapităm pe loc. 


Armata regală şi armata Tudor nu sunt singurele două forţe aflate 
în marş pentru a se întâlni. Cele două oştiri Stanley stau pe loc şi 
aşteaptă; contele de Northumberland aduce în spatele lui Richard o 
mulţime de trupe de cavalerie, făgăduite cu credinţă şi lui, şi lui 
Margaret Stanley. Cea mai mare armată pornită la luptă e fără 
îndoială cea a regelui. Dar forţele fraţilor Stanley şi ale lui 
Northumberland vor face balanţa să se încline. 


19 august 1485 

Mergând la trap pe calul lui mare de luptă, alături de nepotul său, 
Jasper se apleacă spre el şi-i prinde mâna înmănuşată, ce ţine frâul, în 
mâinile lui. 

— Curaj, băiatul meu! 

Henry îi aruncă un zâmbet slab, încordat. 

— Lasă-i s-o ia înainte, spune Jasper făcând semn din cap spre 
propria lor oştire, care se mişcă încet. Lasă-i să înainteze până nu ne 
mai văd, iar atunci fă cale întoarsă. Eu îi voi pregăti pentru noapte şi 
apoi voi veni după tine. Fă tot ce poţi cu fraţii Stanley. Eu nu mă voi 
arăta decât dacă dai de necaz. 

— Nu crezi că mă vor omori? întreabă Henry, ca şi cum ar fi o 
chestiune de tactică. 

Jasper oftează. 

— Nu cred. Mai curând îţi vor spune care sunt condiţiile lor. 
Pesemne cred că ai şanse mari; dacă nu s-ar gândi să te susţină, nici 
nu s-ar întâlni cu noi. Nu-mi place că te întâlneşti cu ei singur, dar 
cum fiul lui e ostatic, Stanley trebuie să fie prevăzător. Ai cuțitul în 
cizmă? 

— Sigur că da. 

— lar eu nu mă voi afla prea departe în urma ta. Mult noroc, Alteță! 
Voi fi chiar în spatele tău. Te voi putea auzi în cea mai mare parte a 
timpului. 

— Dumnezeu să ne ajute pe toţi! rosteşte mohorât Henry. 


Cercetează drumul din faţă, ca să se încredinţeze că toţi codaşii 
armatei lui au cotit şi nu-l mai pot vedea, apoi îşi întoarce calul şi 
porneşte la întâlnirea cu servitorul lui Stanley, care aşteaptă călare, 
înfăşurat în mantie, în umbra gardului viu. 

Călăresc în tăcere, Henry scrutând cu privirea câmpurile tot mai 
întunecate, ca să fie sigur că-şi va găsi drumul de întoarcere la oştirea 
lui. Servitorul face semn spre un mic han de la marginea drumului, cu 
un mănunchi de ilice prins deasupra uşii în semn că e deschis pentru 
săraci, şi Henry descalecă. Servitorul îi duce calul în spatele hanului, 
iar Henry pleacă puţin capul, trage adânc aer în piept şi împinge uşa. 

Clipeşte. Odaia e plină de fumul făciliilor de pipirig murdare şi al 
focului întețit cu lemne verzi, dar îi zăreşte pe sir William şi pe alţi trei 
bărbaţi. Nu vede pe nimeni altcineva: n-are de unde să ştie dacă 
trebuie să se aştepte la o capcană sau la o primire cu braţele 
deschise. Cu o ridicare din umeri bretonă, Henry Tudor păşeşte în 
încăperea întunecoasă. 

— Mă bucur să vă văd, Alteță, fiul meu! 

Un străin înalt se ridică în picioare şi se lasă în genunchi în faţa lui 
Henry. Acesta întinde o mână care tremură doar foarte puţin. Bărbatul 
îi sărută mănuşa, apoi ceilalţi doi şi sir William îngenunchează la 
rândul lor, scoţându-şi pălăriile. Henry descoperă că, de uşurare, 
zâmbeşte cu gura până la urechi. 

— Lordul Stanley? 

— Da, Alteță, şi fratele meu William, pe care-l cunoaşteţi, iar 
aceştia sunt oameni din gospodăria mea, pentru siguranţa noastră. 

Henry îi întinde mâna lui sir William şi-i salută din cap pe ceilalţi. 
Simte că a căzut de la o înălţime foarte mare şi cumva, printr-un 
noroc, a nimerit în picioare. 

— Sunteţi singur? 

— Da, minte Henry. 

Stanley încuviinţează. 

— Vă aduc salutări din partea mamei voastre, care v-a susţinut 
cauza în faţa mea cu o mare pasiune şi hotărâre încă din ziua când 
mi-a făcut cinstea de a-mi deveni soţie. 

Henry zâmbeşte. 

— Nu mă îndoiesc. Mi-a cunoscut destinul încă de la naştere. 

Fraţii Stanley se ridică în picioare, iar servitorul fără nume toarnă 
vin pentru Henry şi apoi pentru stăpânul lui. Henry ia paharul aflat cât 
mai departe de cel care i se oferă şi se aşază pe o bancă lângă foc. 

— Câţi oameni aveţi sub comanda voastră? îl întreabă el pe Stanley 
fără înconjur. 

Bărbatul mai vârstnic ia un pahar cu vin şi răspunde: 

— Cam trei mii sub comanda mea; fratele meu are încă o mie. 

Chipul lui Henry rămâne netulburat la vestea că au o armată de 


două ori cât a lui. 

— Şi când vă veţi alătura forţelor mele? 

— Când vă veţi întâlni cu regele? 

— Se îndreaptă spre miazăzi? răspunde Henry la întrebare cu o 
întrebare a lui. 

— A plecat astăzi de la Nottingham. M-a chemat să mă alătur lui. 
Fiul meu mi-a scris că va plăti cu viaţa dacă nu mă duc. 

Henry încuviinţează. 

— Aşadar, va ajunge la noi în... cât? O săptămână? 

Fraţii Stanley nu zic nimic văzând lipsa de cunoştinţe a lui Henry 
despre propria-i ţară. 

— Poate peste două zile, spune sir William. 

— Atunci aţi face bine să vă uniţi trupele cu ale mele, ca să putem 
alege câmpul de luptă. 

— Am face negreşit lucrul ăsta, dacă n-ar fi piedica siguranţei fiului 
meu, spune lordul Stanley. 

Henry îl aşteaptă să vorbească mai departe. 

— Richard îl ţine ostatic pentru a se încredința de sprijinul nostru, 
urmează Stanley. Fireşte, i-am poruncit să fugă şi, de îndată ce se află 
în siguranţă, ne vom aduce armata lângă a voastră. 

— Şi dacă fuge fără să vă dea de veste? Intârzierea ar putea fi 
însemnată... A N 

— Nu va face asta. Ințelege. Imi va da de veste. 

— Şi dacă nu poate fugi? 

— Atunci va trebui să ne alăturăm vouă, iar eu va trebui să-mi 
jelesc fiul ca pe un bărbat curajos şi primul din familia noastră care îşi 
dă viaţa în slujba voastră, răspunde Stanley cu chipul grav. 

— Voi avea grijă să fie cinstit. Voi avea grijă să fiţi răsplătit, spune 
Henry repede. 

Stanley se înclină, rostind încet: 

— E fiul şi moştenitorul meu. 

In mica încăpere se lasă tăcerea. Un buştean se mişcă în foc şi în 
răbufnirea neaşteptată a flăcărilor, Henry îşi priveşte tatăl vitreg în 
faţă şi spune cu sinceritate: 

— Oştirea voastră e de două ori cât a mea. Cu sprijinul vostru nu 
încape îndoială că pot învinge. Impreună, forţele noastre vor fi mai 
numeroase decât ale lui Richard. In mâna voastră se află pentru mine 
cheia Angliei. 

— Ştiu, răspunde Stanley cu blândeţe. 

— V-aş fi veşnic recunoscător. 

Stanley încuviinţează. 

— Trebuie să-mi daţi cuvântul vostru că, atunci când mă voi afla pe 
câmpul de luptă, în faţa lui Richard, voi putea conta pe forţele 
voastre. 


— Fireşte, răspunde Stanley politicos. Mi-am dat cuvântul în faţa 
mamei voastre şi acum mi-l dau în faţa voastră. Când vă veţi afla pe 
câmpul de luptă, puteţi fi sigur că armata mea e la ordinele voastre. 

— Şi mă veţi însoţi până pe câmpul de luptă? 

Stanley clatină din cap cu părere de rău. 

— De îndată ce fiul meu e liber. Vă dau cuvântul meu! lar dacă 
bătălia începe înainte ca George să reuşească să fugă, mă voi alătura 
vouă şi voi face cel mai mare sacrificiu pe care-l poate face un om 
pentru regele său de drept. 

Henry trebuie să se mulţumească cu atât. 


— A ieşit ceva? întreabă Jasper când Henry iese din han şi-şi scoate 
calul din adăpostul sărăcăcios în drum, ca să încalece. 

Henry se strâmbă. 

— Spune că va fi alături de mine în bătălie, dar că nu ni se poate 
alătura câtă vreme Richard îl ţine captiv pe fiul lui. Spune că, în clipa 
în care lordul Strange va fi liber, va veni la noi. 

Jasper dă din cap, de parcă s-ar fi aşteptat la asta, şi cei doi merg 
mai departe în tăcere. Cerul începe să se lumineze; se ivesc zorii 
grăbiţi ai verii. 

— O iau înainte, hotărăşte Jasper. Să vedem dacă izbutim să te 
strecurăm în tabără fără să bage nimeni de seamă. 

Henry îşi trage calul la marginea drumului şi aşteaptă în vreme ce 
Jasper intră la trap în tabără. Se stârneşte îndată o mare frământare; 
vădit lucru, lipsa lui Henry a fost deja observată şi pe oameni i-a 
cuprins spaima, gândindu-se că a fugit. Henry îl vede pe Jasper cum 
descalecă şi dă din mâini, ca pentru a-i lămuri că s-a plimbat călare. 
Contele de Oxford iese din cortul lui ca să se alăture discuţiei. Henry 
dă pinteni calului şi porneşte spre tabără. Jasper se întoarce. 

— Slavă Domnului că sunteţi aici, Alteță! Eram neliniştiţi cu toţii. 
Pajul vostru spune că patul v-a rămas neatins. Am fost să vă caut. Dar 
tocmai îi spuneam lui milord De Vere că v-aţi întâlnit fără îndoială cu 
nişte susţinători care vin să se alăture cauzei noastre. 

Privirea stăruitoare a ochilor albaştri ai lui Jasper îl îndeamnă pe 
Henry să-i adeverească povestea. 

— Chiar m-am întâlnit, răspunde Henry. Nu vă pot dezvălui 
deocamdată numele lor, dar fiţi siguri că tot mai mulţi se alătură 
cauzei noastre. Şi acest nou susţinător va aduce oaste mare. 

— Sute? întreabă contele de Oxford, privind în jur la mica lor 
armată cu o încruntare îngrijorată. 

— Mii, Domnul fie lăudat! răspunde tânărul Henry Tudor zâmbind 
încrezător. 


20 august 1485 

Mai târziu în ziua aceea, pe când soldaţii se află iarăşi în mişcare, 
târşâindu-şi picioarele prin praful drumurilor uscate şi plângându-se 
de arşiţă, Jasper îşi mână calul de luptă lângă al lui Henry. 

— Alteță, îngăduie-mi să plec, spune el. 

— Ce-ai zis?! 

Henry tresare, deşteptându-se dintr-un vis cu ochii deschişi. E palid, 
cu mâinile încleştate strâns pe hăţuri. Jasper vede încordarea de pe 
chipul lui tânăr şi se întreabă, nu pentru prima oară, dacă acest băiat 
e îndeajuns de puternic ca să preschimbe în realitate destinul 
închipuit de maică-sa pentru el. 

— Vreau să mă întorc pe drumul pe care am venit şi să aleg nişte 
case sigure, să pregătesc cai care să ne aştepte în grajduri. S-ar putea 
să merg chiar până pe coastă, să tocmesc o corabie să ne aştepte... 

Henry se întoarce spre îndrumătorul lui. 

— Doar nu mă părăseşti? 

— Fiule, mai uşor mi-aş putea părăsi sufletul! Dar vreau să ai o cale 
de scăpare. 

— Pentru când vom pierde. 

— Dacă vom pierde. 

E o clipă amară pentru tânărul bărbat. 

— N-ai încredere în Stanley? 

— Nici măcar cât de departe aş arunca o piatră. 

— Şi dacă nu ni se alătură vom pierde? 

— E vorba doar de numărul de soldaţi, spune încet Jasper. Regele 
Richard are o armată poate de două ori cât a noastră, iar noi avem 
acum vreo două mii. Dacă Stanley ni se alătură, vom avea o oştire de 
şase mii. Atunci sunt şanse mari să învingem. Dar dacă Stanley i se 
alătură regelui şi frate-său face la fel, vom avea o armată de două mii 
de oameni, iar regele - una de şapte mii. Ai putea să fii cel mai viteaz 
cavaler din toată lumea cavalerească şi cel mai adevărat rege din câţi 
s-au născut vreodată, dar dacă pleci la luptă cu două mii de oameni şi 
înfrunţi o armată de şapte mii, sunt şanse mari să pierzi. 

Henry încuviinţează. 

— Ştiu. Sunt încredinţat că Stanley se va dovedi loial. Mama jură că 
va fi aşa, iar ea nu s-a înşelat niciodată. 

— N-am nicio îndoială. Dar m-aş simţi mai bine dacă aş şti că 
putem fugi, dacă lucrurile chiar merg prost. 

Henry încuviinţează. 

— Te întorci cât de curând poţi? 

— N-aş pierde lupta pentru nimic în lume! răspunde Jasper cu 
zâmbetul lui reţinut. Mult noroc, Alteță! 

Henry dă din cap şi încearcă să-şi alunge sentimentul de pierdere 
cumplită când omul care n-a plecat de lângă el aproape niciodată în 


cei douăzeci şi opt de ani ai vieţii sale tinere îşi întoarce calul şi 
porneşte în galop uşor spre apus, către Ţara Galilor. 


A doua zi, când armata lui porneşte la drum, Henry merge în frunte, 
zâmbind în dreapta şi-n stânga, spunând că Jasper a plecat pentru a 
se întâlni cu noi susţinători, o armată de noi susţinători, şi a-i aduce la 
Atherstone. Volintirii gali şi englezi sunt înveseliţi de veste, crezându-l 
pe tânărul lord pe care au jurat să-l urmeze. Căpitanii elveţieni sunt 
netulburaţi - i-au instruit pe soldaţii care fac acum parte din armată şi 
e prea târziu ca să mai instruiască alţii; numărul mai mare de oşteni 
va ajuta, dar ei sunt oricum plătiţi să lupte, şi soldaţii mai numeroşi 
vor face ca prada să fie împărţită în porţii mai mici. Deţinuţii francezi, 
care luptă doar pentru a-şi câştiga libertatea şi pentru şansa de a 
prăda, sunt nepăsători. Henry îşi priveşte trupele, cu zâmbetul lui 
curajos, şi le simte cumplita nepăsare. 


20 august 1485, Leicester 

Henry Percy, contele de Northumberland, intră în tabăra de la 
Leicester a lui Richard cu oştirea lui de trei mii de luptători. E adus în 
faţa lui Richard în vreme ce regele cinează sub baldachinul nobiliar, 
aşezat în jilţul lui mare. 

— Poţi să te aşezi, ia cina cu mine, spune încet Richard făcând 
semn spre un jilţ aflat mai departe. 

Cu chipul strălucind de bucuria acestui favor, Henry Percy se aşază. 

— Eşti gata să porneşti la luptă mâine? 

Contele pare uimit. 

— Mâine? 

— De ce nu? 

— Într-o duminică? 

— Fratele meu a pornit la luptă într-o duminică a Paştelui şi 
Dumnezeu i-a zâmbit bătăliei lui! Da, mâine. 

Contele întinde mâinile pentru ca slujitorul să-i toarne apă peste ele 
şi să i le usuce cu un ştergar, apoi rupe o bucată de pâine albă şi 
trage de miezul moale de sub coaja rumenă. 

— Imi pare rău, stăpâne, dar mi-a luat prea mult timp să-mi aduc 
oamenii! Nu vor fi gata să pornească la luptă mâine. Am fost silit să-i 
mân iute, pe drumuri grele, sunt istoviţi şi deloc în stare să lupte 
pentru voi. 

Richard îl priveşte lung, pe îndelete, pe sub sprâncenele negre. 

— Ai bătut atâta cale doar ca să stai deoparte şi să priveşti? 

— Nu, stăpâne! Am jurat să vă fiu alături când porniţi la luptă. Dar 
dacă trebuie să fie atât de devreme, voi fi nevoit să-mi ofer oamenii 
pentru ariergardă. Nu pot să conducă, sunt istoviţi. 

Richard zâmbeşte, de parcă ar şti sigur că Henry Percy i-a făgăduit 


deja lui Henry Tudor că va sta în urma regelui şi nu va face nimic. 

— Atunci vei lua ariergarda, spune Richard. Mă voi şti în siguranţă 
avându-te acolo. Aşa deci, urmează regele adresându-se întregii 
încăperi şi făcând capetele să se ridice. Pe mâine-dimineaţă, domnii 
mei! spune el, cu glasul şi cu mâinile neşovăielnice. Mâine-dimineaţă 
vom porni la luptă şi-l vom zdrobi pe acest băiat. 


Duminică, 21 august 1485 

Henry aşteaptă cât de mult îndrăzneşte - aşteaptă să se întoarcă 
Jasper. În vreme ce aşteaptă, le porunceşte lăncierilor să facă 
instrucţie. Repetă o tactică nouă, folosită de elveţieni împotriva 
formidabilei cavalerii burgunde cu doar nouă ani înainte şi arătată de 
căpitanii elveţieni oştenilor francezi fără pic de disciplină - dar care, 
repetând-o temeinic, au îmbunătăţit-o. 

Henry şi câţiva călăreţi ai lui joacă rolul cavaleriei duşmane în atac. 

— Ai grijă! îi spune el contelui de Oxford, aflat în dreapta lui pe 
calul său mare. Depăşeşte-i şi te vor pune la proţap! 

De Vere râde. 

— Asta ar însemna că şi-au învăţat bine sarcina. 

Cei şase bărbaţi călare se învârt pe loc şi aşteaptă, apoi, la 
comanda „La atac!”, se avântă înainte, mai întâi la trap, după aceea 
la galop uşor şi în cele din urmă la înspăimântătorul galop iute al 
cavaleriei. 

Ceea ce se întâmplă mai departe nu s-a mai văzut niciodată în 
Anglia. Înainte, în faţa unei şarje de cavalerie, un lăncier proptea 
întotdeauna coada suliţei în pământ, cu vârful în sus, sperând să 
înjunghie un cal un burtă, sau izbea nebuneşte înspre călăreț sau 
împungea disperat în sus şi-n acelaşi timp se arunca la pământ, cu 
capul acoperit cu braţele, dintr-o singură mişcare îngrozită. De obicei, 
cei mai mulţi oşteni aruncau pur şi simplu armele şi fugeau. Un atac 
de cavalerie bine condus făcea de fiecare dată o spărtură în linia 
soldaţilor potrivnici. Puţini oameni puteau înfrunta aşa o teroare; nu 
îndurau să-i ţină piept. 

De astă dată, lăncierii se depărtează unii de alţii, ca de obicei, văd 
cum atacatorii prind viteză spre ei şi, ascultând de un răcnet puternic 
al căpitanilor lor, dau fuga înapoi şi alcătuiesc un pătrat - câte zece 
oameni pe o latură din afară, câte zece oameni pe o latură în spatele 
lor, şi alţi patruzeci înghesuiți între ei, abia având loc să se mişte, 
darămite să lupte. Primul rând se lasă în genunchi, proptind în pământ 
coada lăncilor în faţa lor, cu vârful îndreptat în sus şi puţin în afară. 
Cei de pe rândul din mijloc îi sprijină, aplecaţi peste umerii lor, cu 
lăncile îndreptate în faţă, iar soldaţii din al treilea rând stau în 
picioare, înghesuiți unii într-alţii, cu lăncile ţinute bine la înălţimea 
umărului. Pătratul e ca o armă cu patru laturi, o barieră înţesată de 


sulițe, soldaţii fiind înghesuiți unii într-alţii, ţinându-se unii de alţii, 
alcătuind un zid de nepătruns. 

Intră iute în rânduri şi sunt toţi la locul lor înainte ca grupul de 
cavalerie să ajungă la ei, iar Henry abate atacul într-o parte, ferindu-l 
de zidul mortal plini de ţepi, într-o grindină de noroi şi bucăţi de 
pământ zburate de pe copitele cailor, îşi opreşte bidiviul, după care se 
întoarce la trap. 

— Bine lucrat, le spune căpitanilor elveţieni. Bine lucrat! Dar vor 
rezista şi atunci când caii vor veni drept spre ei? Vor rămâne pe loc în 
lupta reală? 

Comandantul elveţian zâmbeşte posomorât. 

— Tocmai în asta e frumuseţea, spune el încet, ca să nu-l audă 
oamenii. Nu pot să fugă. Un şir îl ţine pe celălalt în loc şi, chiar dacă 
mor cu toţii, lăncile tot rămân pe loc. l-am preschimbat într-o 
adevărată armă; nu mai sunt lăncieri care să poată alege dacă să se 
bată sau să fugă. 

— Pornim la luptă acum? întreabă Oxford bătând uşurel grumazul 
calului său. Richard s-a pus în mişcare; ar trebui să fim pe Watling 
Street înaintea lui. 

Henry simte o greață în pântec la gândul de-a da ordinul fără Jasper 
lângă el. 

— Da! spune el cu putere. Daţi ordin oamenilor să intre în rânduri: 
pornim la luptă! 


Lui Richard i se aduce vestea că mica oştire a lui Henry Tudor a 
pornit în marş pe Watling Street, poate în căutarea unui câmp de 
luptă, poate nădăjduind să înainteze cu iuţeală pe drum şi să ajungă 
la Londra. Armata lui sir William Stanley şi cea a lordului Thomas 
Stanley vin în urma oştirii Tudor - gata s-o hărţuiască? gata să i se 
alăture? Richard n-are de unde să ştie. 

Dă ordinul ca trupele lui să se încoloneze pentru a ieşi din 
Leicester. Femeile deschid ferestrele de la etaj ale caselor ca să vadă 
trecerea armatei regale, de parcă ar fi o paradă de vară. In frunte 
merge cavaleria, fiecare cavaler precedat de pajul lui, care-i poartă 
flamura ce flutură vesel, ca la un turnir, şi urmat de soldaţii lui. 
Tropotul copitelor cailor pe pavaj e asurzitor. Fetele strigă şi aruncă 
flori. Vin apoi ostaşii, mărşăluind în cadență, cu armele pe umăr. li 
urmează arcaşii, cu arcul lung pe umăr şi cu tolba cu săgeți prinsă la 
piept. Fetele le trimit bezele - arcaşii au reputaţia unor iubiţi generoşi. 
Izbucneşte apoi un val de strigăte şi urale, căci trece însuşi regele, în 
armura lui frumos gravată, strălucitoare ca argintul de atâta lustruit, 
pe un cal alb, cu coroana de luptă prinsă de coif. Flamura lui cu 
mistrețul alb e purtată cu mândrie şi în faţa, şi în spatele lui, iar 
crucea roşie a Sfântului Gheorghe îi stă alături, căci acesta e un alt 


rege uns al Angliei care pleacă la război ca să-şi apere ţara. Toboşarii 
ţin acelaşi ritm, trâmbiţaşii slobod o melodie - e ca la Crăciun, e mai 
frumos decât la Crăciun! Oraşul Leicester n-a mai văzut niciodată aşa 
ceva. 

Alături de rege merg ducele de Norfolk, prietenul lui de încredere, 
şi îndoielnicul conte de Northumberland, unul la dreapta, celălalt la 
stânga, ca şi cum s-ar putea bizui pe amândoi pentru apărare. 
Oamenii din Leicester, necunoscând îndoielile regelui, strigă urale 
pentru amândoi nobilii şi pentru armata ce vine în urmă: oameni de 
pe tot cuprinsul Angliei, supuşi lorzilor lor, urmându-l pe regele pornit 
la luptă ca să-şi apere regatul. După ei vine în neorânduială un convoi 
lung de căruţe cu arme, armuri, corturi, sobe de gătit, cai de rezervă, 
ca un oraş în mişcare; iar în urma acestuia, cu pas mai încet, ca 
pentru a-şi dovedi istoveala sau lipsa tragerii de inimă, vine armata cu 
picioare ostenite a contelui de Northumberland. 

Merg în marş toată ziua, oprindu-se la amiază ca să mănânce, 
iscoadele şi cercetaşii pornind înainte ca să afle pe unde au ajuns 
Tudor şi cele două oştiri Stanley; seara, Richard porunceşte armatei 
să se oprească, chiar în dreptul satului Atherstone. Richard e un 
comandant încercat şi încrezător în sine. Sorţii acestei bătălii ar putea 
să încline în oricare parte. Depinde dacă cele două oştiri Stanley îl 
sprijină sau sunt împotriva lui; depinde dacă Northumberland va 
înainta când i se va cere. Dar toate bătăliile pe care le-a purtat 
Richard în viaţa lui au fost pe muchie de cuţit din cauza loialităţilor 
nesigure. E un comandant călit în focul războiului verilor; n-a ştiut fără 
umbră de-ndoială în nicio bătălie cine-i e prieten şi cine duşman. L-a 
văzut pe fratele lui, George, schimbând tabăra. L-a văzut pe fratele 
lui, regele Edward, învingând prin vrăjitorie. Işi aşază armata cu grijă, 
răspândită pe un deal, ca să poată veghea Watling Street, vechiul 
drum roman spre Londra, şi să aibă în stăpânirea lui câmpia. Dacă 
Henry Tudor nădăjduieşte să treacă iute pe lângă ei în zori şi să 
meargă către Londra, Richard va cobori năprasnic dealul şi-l va ataca. 
Dacă Tudor se trage pe margine ca să lupte, Richard e bine aşezat. A 
sosit primul şi a ales locul. 

N-are mult de aşteptat. Când începe să se întunece, oamenii lui 
zăresc armata Tudor ieşind de pe drum şi apucându-se să-şi ridice 
tabăra. Văd cum încep să pâlpâie focurile de tabără. Nu există nicio 
încercare de-a se ascunde; Henry Tudor zăreşte armata regală pe 
dealul din dreapta lui, iar aceasta îl poate vedea în vale. Richard 
descoperă că simte o nostalgie ciudată după vremurile când se afla 
sub comanda fratelui său - o dată au mărşăluit la adăpostul 
întunericului şi au aprins focuri de tabără la o jumătate de milă în 
spatele propriilor lor trupe tăcute şi l-au nedumerit pe duşman atât de 
tare, încât dimineaţa s-au abătut asupra lui în câteva clipe. Sau, altă 


dată, s-au apropiat sub acoperirea ceţii şi a negurii şi nimeni nu ştia 
unde se află ai lui sau ceilalţi. Dar acelea au fost bătălii sub comanda 
lui Edward, care se bucura de ajutorul unei soţii în stare să cheme 
vremea rea. Imprejurările de-acum sunt cu totul obişnuite şi Tudor îşi 
scoate armata de pe drum prin lanurile de grâu înalte, la vedere, şi-i 
porunceşte să aprindă mici focuri de tabără şi să fie pregătită pentru 
dimineaţă. 

Richard îi trimite vorbă lui Stanley, poruncindu-i să-şi aducă armata 
ca s-o aşeze în rând cu cea regală, dar mesagerul se întoarce doar cu 
făgăduiala că vor sosi mai târziu, mult înaintea zorilor. Lordul Strange 
aruncă o privire neliniştită spre ducele de Norfolk, care l-ar decapita la 
un singur cuvânt din partea regelui, şi spune că e încredinţat că tatăl 
lui va veni la prima geană de lumină. Richard încuviinţează tăcut. 

Cinează bine. Richard dă ordin ca soldaţii să fie hrăniţi şi cailor să li 
se ducă fân şi apă. Nu se teme de un atac-surpriză din partea 
tânărului Tudor, dar pune oricum oameni de pază. Se retrage în cortul 
lui ca să doarmă. Nu visează; îşi trage pătura peste cap şi doarme 
bine, ca de fiecare dată înaintea unei bătălii. A-şi îngădui să facă orice 
altceva ar fi o prostie. Richard nu e prost şi s-a aflat în locuri mai rele, 
pe câmpuri de luptă mai rele, în faţa unui duşman mai de temut decât 
acest începător cu armata lui pestriță. 

De cealaltă parte a câmpiei Redmore, Henry Tudor se plimbă prin 
tabăra sa, neliniştit ca un leu tânăr, până se întunecă prea tare şi nu 
mai vede pe unde calcă. Il aşteaptă pe Jasper; ştie fără pic de îndoială 
că Jasper goneşte călare prin beznă ca să ajungă la el, plescăind prin 
pâraie negre precum catranul, străbătând mlaştini întunecoase, 
grăbindu-se cât poate. Nu se îndoieşte nicio clipă de loialitatea şi 
iubirea unchiului său. Dar nu poate înfrunta gândul că dimineaţă va 
trebui să poarte bătălia fără Jasper alături. 

Aşteaptă o veste de la lordul Stanley. Contele spusese că va sosi cu 
marea-i armată de îndată ce se stabilesc liniile de luptă, însă acum 
vine un mesager care îl înştiinţează că Stanley nu va veni decât în zori 
- şi-a făcut tabăra lui, oamenii lui s-au instalat pentru noapte şi ar fi o 
neghiobie să-i mute prin beznă. Va veni dimineaţă, la prima geană de 
lumină; Henry poate fi sigur că va fi acolo când va începe bătălia. 

Henry nu poate fi sigur, dar n-are ce să facă. Fără tragere de inimă, 
se mai uită o dată spre apus, doar-doar o zări, pâlpâind prin noapte, 
făclia săltăreaţă a lui Jasper, iar pe urmă intră în cortul lui. E tânăr şi 
asta e prima lui bătălie pe cont propriu. Nu doarme aproape deloc. 

II chinuie coşmaruri cumplite. Visează că maică-sa vine la el şi-i 
spune că a făcut o greşeală, că Richard e adevăratul rege şi că năvala 
asupra ţării, liniile de luptă, tabăra, totul e un păcat împotriva ordinii 
regatului şi a voinţei Domnului. Chipul ei palid e sever; îl ocărăşte, 
spunându-i că e un pretendent care încearcă să doboare un rege 


adevărat, că e un răsculat faţă de ordinea firească a lucrurilor, un 
eretic faţă de legile divine ale lui Dumnezeu. Richard e un rege uns, a 
fost miruit pe piept, cum poate Tudor să ridice sabia asupra lui?! Se 
răsuceşte pe partea cealaltă, se trezeşte, apoi aţipeşte iar şi visează 
că Jasper se întoarce pe mare în Franţa fără el, jelindu-i moartea pe 
câmpul de luptă. Pe urmă visează că Elizabeth, prinţesa de York, 
tânăra femeie care a făgăduit să se mărite cu el, un bărbat pe care nu 
l-a văzut niciodată, vine la el şi-i spune că iubeşte pe altul, că nu-i va 
deveni niciodată soţie de bunăvoie, că va arăta ca un neghiob în ochii 
tuturor. Il priveşte cu ochii ei frumoşi, cenuşii, plini de un regret rece 
şi-i spune că toţi vor şti că l-a luat de iubit pe un alt bărbat şi încă mai 
tânjeşte doar după el. li spune că iubitul ei e un bărbat puternic şi 
chipeş şi că-l dispreţuieşte pe el, Henry, ca pe un băiat fugar. Visează 
că bătălia a început şi el a dormit prea mult, sare din pat îngrozit, se 
izbeşte cu capul de stâlpul cortului şi se trezeşte dezbrăcat şi 
tremurând, deşteptat de propria-i frică - dar încă mai sunt câteva 
ceasuri bune până-n zori. 

Işi scoală oricum pajul cu o lovitură de picior şi-l trimite după apă 
caldă şi un preot care să ţină slujba. Dar e prea devreme: focurile de 
tabără încă n-au fost aprinse, nu există apă caldă, pâinea încă n-a fost 
coaptă, nu e carne pregătită. Preotul nu poate fi găsit la început, iar 
când îl găsesc, acesta doarme încă şi trebuie să se pregătească - nu 
poate veni neîntârziat să se roage cu Henry Tudor. N-are anafura 
gata, iar crucifixul va fi ridicat în zori, nu acum, în beznă. Odăjdiile 
sunt în convoiul de căruţe; se află de atâta timp pe drum încât va 
trebui să le caute. Henry e silit să se ghemuiască în veşmintele sale, 
simțind mirosul sudorii ce-i scaldă trupul, şi să aştepte să se ivească 
zorii şi restul lumii să se scoale alene, de parcă n-ar fi aceea ziua în 
care se va hotărî totul, de parcă n-ar fi aceea ziua în care ar putea să 
moară. 

In tabăra lui, regele Richard ţine o ceremonie ca să le vorbească 
oamenilor săi despre însemnătatea bătăliei şi să-şi reînnoiască 
jurămintele de credinţă de la încoronare. Acest lucru se întâmplă 
numai în clipele de mare cumpănă, când un rege are nevoie să-şi 
reînnoiască jurămintele dinaintea poporului său. Nimeni dintre cei de 
faţă n-a mai făcut aşa ceva şi chipurile tuturor sunt luminate de 
solemnitatea ocaziei. Mai întâi vin preoţii şi un cor de cântăreţi, la o 
depărtare măsurată înaintea armatei; apoi vin lorzii şi bărbaţii cei mai 
de seamă din regat, îmbrăcaţi de luptă, cu flamurile în faţa lor; apoi 
urmează regele, cu armura lui de bătălie gravată şi grozav de grea, cu 
capul descoperit în lumina caldă a zorilor. În clipele acestea în care-şi 
revendică iar tronul arată mult mai tânăr decât cei treizeci şi doi de 
ani ai săi. Pare plin de nădejde, ca şi cum victoria din ziua asta va 
aduce pacea în regatul lui şi îi va da şansa de-a se căsători din nou, 


de-a zămisli un moştenitor, de-a pune Casa de York pe tronul Angliei 
pe vecie. E un nou început, pentru Richard şi pentru Anglia. 

Ingenunchează dinaintea preotului, care ridică coroana sfântă a lui 
Edward Confesorul şi o aşază cu blândeţe pe capul brun al regelui. El 
îi simte greutatea tot atât de împovărătoare ca vinovăția, dar apoi 
simte cum greutatea dispare: e mântuit de toate păcatele. Se ridică în 
picioare şi se întoarce cu faţa spre oamenii lui. 

— Dumnezeu să-l apere pe rege! strigă o mie de glasuri. Dumnezeu 
să-l apere pe rege! 

Richard zâmbeşte la aceste cuvinte pe care le-a auzit strigate mai 
întâi pentru fratele lui şi apoi pentru el însuşi. Ce se întâmplă e mai 
mult decât o reînnoire a jurământului de la încoronare de a-şi sluji 
supuşii şi regatul: e o nouă consfinţire a sa. Tot ce s-a făcut pentru a 
ajunge cu toţii aici a fost iertat. Cele ce vor urma vor fi temeiul 
judecării sale. lar acum ştie că are dreptate, ştie că e rege uns şi 
încoronat şi că porneşte la luptă împotriva unui oportunist, a unui 
pretendent a cărui cauză a fost pierdută în timpul ultimei domnii, ai 
cărui susţinători au rămas acasă, care se bizuie pe sprijinul deţinuţilor 
şi al mercenarilor străini şi care i-a atras de partea lui doar pe cei mai 
neloiali şi mai schimbători lorzi, ba poate nici măcar pe ei. 

Richard ridică mâna către oştirea sa şi zâmbeşte la ropotul tunător 
de bătăi din palme. Se întoarce într-o parte, îşi scoate uşurel coroana 
sfântă şi le arată oamenilor coiful lui de bătălie, cu coroana de luptă 
prinsă uşor în creştet. Va merge la bătălie cu coroana pe cap; va lupta 
sub stindardul regal. Dacă Henry Tudor va avea curajul să-l provoace 
la luptă personal, nu va trebui să-l caute. Richard va fi tot atât de 
vizibil pe câmpul de bătălie ca atunci când cei trei sori York au fost 
emblema celor trei fraţi York. Va ieşi el însuşi pe câmpul de bătaie şi-l 
va omori pe băiatul Tudor în luptă dreaptă. Acesta e un rege luptător, 
acesta e ocrotitorul păcii Angliei. 

Trâmbiţaşii dau semnalul de chemare la arme şi toţi soldaţii se 
înarmează, iau o ultimă înghiţitură de bere slabă, îşi cercetează 
securile, săbiile, lăncile, trag uşor de corzile arcurilor, făcându-le să 
vibreze. A sosit clipa. Regelui i s-au iertat toate păcatele. S-a consfințit 
din nou în rolul sacru de rege. E încoronat şi înarmat. A sosit clipa! 

In tabăra Tudor se aud trâmbiţele şi oamenii îşi înşeuează deja caii 
şi-şi strâng chingile platoşelor. Henry Tudor e pretutindeni: printre 
căpitani, cerându-le să fie pregătiţi, adeverind că au planul lor de 
luptă. Nu se uită după Jasper; nu vrea să-şi îngăduie nici măcar o clipă 
de nelinişte sau de îndoială. Acum trebuie să se gândească doar la 
bătălia care va începe. li trimite lordului Stanley un mesaj: Veniti 
acum? Nu i se aduce niciun răspuns. 

Primeşte o scrisoare de la mama lui, pe care i-o pune în mână 
mesagerul ei în timp ce stă cu braţele întinse ca să i se prindă platoşa. 


Fiul meu, 


Dumnezeu e cu tine, n-ai cum să dai greş. Nu mă voi gândi la 
nimic şi la nimeni în afară de tine în rugăciunile mele. Sfânta 
Fecioară mă va auzi când mă voi ruga pentru băiatul meu. 

Cunosc voia Domnului, şi e de partea ta. 


Mama ta, 
Margaret Stanley. 


Citeşte scrisul cunoscut, apoi împătureşte scrisoarea şi o strecoară 
sub platoşă, în dreptul inimii, ca şi cum ar putea să oprească 
împunsătura unei săbii. Viziunea maică-sii despre viitorul lui i-a 
dominat viaţa; credinţa ei în propriile-i drepturi l-a adus aici. Incă de 
când, copil fiind, şi-a văzut tutorele York, pe care ea îl ura, târât de pe 
câmpul de luptă şi dus la o moarte ruşinoasă, nu s-a îndoit nicio clipă 
de viziunea ei. Nu s-a îndoit nicio clipă de Casa ei de Lancaster. Acum, 
credinţa ei în el şi convingerea ei că va învinge sunt singurele lui 
certitudini. Cere să-i fie adus calul, care îi e adus înşeuat şi pregătit. 


Cele două oştiri formează linii şi pornesc încet spre punctul de 
ciocnire. Tunurile lui Richard, aşezate la înălţime, sunt îndreptate 
asupra flancului drept al oştirii lui Henry, iar căpitanii lui Henry le 
ordonă soldaţilor să se mute puţin spre stânga, ca să poată ocoli 
armata lui Richard şi să se poată feri de bătaia focului. Soarele 
dimineţii le încinge spinările; vântul bate şi el din spatele lor, ca 
pentru a-i împinge înainte. Se apropie de oştirea lui Richard, cu lăncile 
ridicate sclipind ameţitor, lucru care-i face să pară mai numeroşi 
decât sunt. Oamenii lui Henry pornesc într-o fugă împiedicată şi Tudor 
îşi struneşte calul pentru a vedea câmpul. Se uită îndărăt: nici urmă 
de Jasper. 

Se uită la stânga. Armata Stanley, de două ori mai numeroasă 
decât a lui, e aşezată în şiruri de luptă, chiar la jumătatea distanţei 
dintre rege şi potrivnicul său. Stanley ar putea să coboare vijelios 
între ei şi, dacă s-ar întoarce spre stânga l-ar ataca pe Richard şi s-ar 
afla în fruntea oamenilor lui Henry. Dacă s-ar întoarce spre dreapta, ar 
distruge armata lui Henry. li spune aspru pajului său: 

— Du-te la lordul Stanley şi zi-i că dacă nu vine acum, voi şti ce să 
cred! 

Apoi se uită din nou la oamenii lui. Ascultând strigătele căpitanilor, 
au pornit la fugă, înaintează cu repeziciune spre armata regală şi se 
produce o ciocnire grozavă când cele două tabere se întâlnesc. Se 
înstăpâneşte îndată haosul bătăliei, zarva grozavă a măcelului şi 


zăpăceala deplină a luptei. Un cavalerist din armata regală înaintează 
rotindu-şi securea de luptă ca şi cum ar cosi urzici, lăsând în urma lui 
un val de oameni care se împleticesc sau cad morţi. Apoi un lăncier 
din armata Tudor se avântă înainte şi, cu o lovitură norocoasă, îşi 
ridică lancea ascuţită şi o înfige la subsuoara călăreţului, azvârlindu-l 
jos de pe cal, între soldaţii care se abat asupra lui ca nişte câini cu 
colții dezveliţi şi-l fac bucăţi. 

Tunurile regale îi seceră pe mercenarii Tudor, care se retrag, se 
regrupează şi se mută iar spre stânga; căpitanii lor nu-i pot hotărî să 
înainteze în bătaia focului. Ghiulelele vin spre ei şuierând şi se 
cufundă în şirurile de soldaţi precum pietrele într-un pârâu, numai că 
în locul plescăiturii se aud ţipetele oamenilor şi nechezatul înnebunit 
al cailor. Richard, cu coroana strălucind pe cap ca o aură, se află în 
mijlocul luptei, pe calul său alb, cu flamura în faţa lui, cu cavalerii în 
jur. Aruncă o privire spre dealul domol din spatele lui şi îi vede pe 
oamenii lui Northumberland, la fel de nemişcaţi ca ai lui Stanley la 
stânga. li scapă un hohot de râs amar la gândul că sunt mai mulţi 
soldaţii care stau şi privesc decât cei care luptă şi se porneşte să 
secere totul în jur cu buzduganul lui mare, zburând capete, zdrobind 
umeri, gâturi, spinări, de parcă în preajma lui s-ar afla numai păpuşi. 

Oprirea vine firesc, când oamenii sunt prea istoviţi ca să lupte mai 
departe. Se clatină şi se sprijină de arme; răsuflă anevoie. Se uită 
neliniştiţi la  şirurile  neclintite ale oştirilor lui Stanley şi 
Northumberland, iar unii se căznesc să tragă aer în piept sau scuipă 
sânge. 

Richard cercetează câmpul dincolo de linia apropiată a bătăliei, îşi 
struneşte calul şi-l bate uşurel pe grumazul năduşit. Priveşte oştirea 
Tudor şi bagă de seamă că dincolo de linia de luptă, puţin îndepărtată 
de soldaţi, se zăreşte flamura cu dragonul roşu şi blazonul Beaufort, 
bariera-ghilotină. Henry a ajuns să fie despărţit de armata lui; stă 
deoparte, cu gărzile personale în jur; armata lui a înaintat, 
depărtându-se de el. Neîncercat pe câmpul de luptă, s-a lăsat 
despărţit de trupele sale. 

Preţ de o clipă, lui Richard nu-i vine să creadă ce prilej favorabil are 
în faţa ochilor, apoi râde aspru. Işi vede şansa, norocul pe câmpul de 
bătălie, pe care i-o oferă oprirea de-o clipă a lui Henry, care l-a 
despărţit de armata lui şi l-a lăsat cumplit de vulnerabil. Richard se 
ridică în scări şi-şi scoate sabia. 

— York! răcneşte el cât îl ţin puterile, de parcă şi-ar chema fratele 
şi tatăl din mormânt. York! La mine! 

Cavaleriştii din garda regală sar la auzul chemării. Pornesc în 
rânduri strânse, caii izbesc pământul cu zgomot tunător, sărind uneori 
peste cadavre, alteori călcând de-a dreptul pe ele. Un înaintaş e 
doborât, dar grupul principal, strâns unit, ţâşneşte ca o săgeată prin 


spatele soldaţilor Tudor, care văd primejdia, se clatină şi dau să se 
întoarcă, dar nu pot face altceva decât să privească atacul în galop 
asupra conducătorului lor. Caii York zboară spre Henry Tudor, de 
neoprit; în şeile lor, călăreţii cu săbiile scoase din teacă, cu lăncile 
îndreptate în jos, fără chip sub coifurile cu vârful ascuţit, sunt 
înspăimântători în goana lor tunătoare. Lăncierii Tudor, văzând atacul, 
rup rândurile şi se retrag în fugă, iar Richard, văzându-i că fug, crede 
că părăsesc lupta şi răcneşte din nou: 

— York! Şi Anglia! 

Tudor descalecă într-o clipă - „De ce să facă asta?!”, se întreabă 
Richard răsuflând iute, aplecat peste grumazul calului. „De ce să 
descalece?” - şi aleargă spre lăncierii lui, care se retrag repede ca să-l 
ajungă. Are sabia scoasă şi pe purtătorul de stindard lângă el. Henry 
nu mai e în stare să gândească, nu mai e în stare nici să se teamă în 
această bătălie, întâia din viaţa lui de bărbat. Simte cum se cutremură 
pământul în timp ce caii vin spre el, vin ca un val înalt - e ca un copil 
care înfruntă furtuna pe plajă. II vede pe Richard aplecându-se mult în 
şa, cu lancea înainte, vede lucirea cercului de aur pe coiful de argint. 
Răsuflând iute din pricina fricii şi a emoţiei, Henry le strigă lăncierilor 
francezi: | ; 

— Acum! A moi! A moi! 

Ei ţâşnesc spre Henry, apoi se întorc pe loc, se lasă în genunchi şi-şi 
îndreaptă lăncile în sus. Cei din al doilea rând îşi sprijină lăncile de 
umerii tovarăşilor lor, iar cei din al treilea rând, blocaţi în mijloc, ca o 
pavăză omenească pentru Henry Tudor, îşi îndreaptă lăncile înainte, 
ca un zid de pumnale aţintite spre caii ce se apropie. 

Cavaleria lui Richard n-a mai văzut aşa ceva niciodată. Nimeni n-a 
mai văzut aşa ceva în Anglia. Nu pot să oprească şarja, nu pot nici să- 
o abată în vreo parte. Unul sau doi călăreţi din mijloc îşi întorc caii, dar 
nu fac decât să împiedice înaintarea nebunească a celor de lângă ei şi 
sunt doborâţi într-un haos de ţipete, căzături şi oase frânte sub 
copitele propriilor cai. Ceilalţi ţâşnesc, gonind prea iute ca să se poată 
opri, şi se aruncă în lamele nemiloase; lăncierii se clatină sub forţa 
izbiturii, dar sunt strânşi zdravăn unii într-alţii şi rămân în picioare. 

Calul lui Richard se împiedică de un mort şi se prăbuşeşte în 
genunchi. Richard e aruncat peste capul animalului; se ridică în 
picioare clătinându-se, îşi scoate sabia. Ceilalţi cavaleri se aruncă din 
şa ca să-i atace pe lăncieri, şi izbiturile săbiilor asupra mânerelor din 
lemn, ale lamelor împinse cu forţă şi ale lăncilor rupte sunt ca bubuitul 
ciocanului pe o nicovală. Oamenii de încredere ai lui Richard se adună 
în jurul lui gata de luptă, ţintind mijlocul pătratului, şi treptat încep să 
câştige teren. Lăncierii din primul şir nu izbutesc să se ridice în 
picioare, ţintuiţi sub greutatea celorlalţi; sunt doborâţi acolo unde stau 
îngenuncheaţi. Rândul din mijloc se retrage sub atacul sălbatic, nu 


poate să nu cedeze teren şi, în mijloc, Henry Tudor e tot mai 
descoperit. 

Richard, cu sabia înroşită de sânge, se apropie tot mai mult, ştiind 
că bătălia se va încheia odată cu moartea lui Tudor. Cele două flamuri 
se află la doar câţiva yarzi una de alta şi Richard câştigă teren, 
înaintând printr-un zid de soldaţi spre însuşi Tudor. Zăreşte cu coada 
ochiului dragonul roşu şi, furios, spintecă şi stindardul, şi pe William 
Brandon, purtătorul lui, dintr-o singură lovitură teribilă. Flamura pare 
cât pe ce să cadă şi un soldat din garda de corp a lui Henry se repede 
înainte, înşfacă iute coada ruptă şi o ţine ridicată. Sir John Cheney, un 
adevărat uriaş, se aruncă între Henry şi Richard, însă regele îşi abate 
sabia asupra lui, făcându-i o rană grozavă la gât, şi cavalerul Tudor 
cade, ştiind că sunt înfrânți, strigându-i lui Henry: „Fugiţi, Sire! Fugiţi 
la loc sigur!”, dar ultimele sale cuvinte sunt înecate în propriu-i sânge. 

Henry aude avertismentul şi ştie că trebuie să se întoarcă şi să 
fugă. Totul s-a sfârşit pentru el. Insă atunci îl aud: Richard şi Henry 
ridică amândoi capetele la auzul huruitului puternic, înspăimântător al 
unei oştiri în plin galop - armatele Stanley se îndreaptă spre ei gata 
de atac, cu lăncile în jos, cu suliţele pregătite, cu săbiile scoase, caii 
odihniţi avântându-se într-acolo de parcă ar fi şi ei dornici de sânge; 
iar când lovesc, purtătorul de stindard al lui Richard se trezeşte cu 
picioarele retezate de o secure de luptă; Richard se răsuceşte în loc, 
însă braţul cu sabia îl trădează, cuprins dintr-odată de o slăbiciune 
fatală, şi regele se prăbuşeşte sub un potop de lovituri venite din 
toate părţile. 

— Trădare! strigă el. Trădare! 

— Un cal! zbiară cineva disperat în numele lui. Un cal! Un cal! 
Aduceţi-i regelui un cal! 

Dar regele s-a stins deja. 


Sir William Stanley trage coiful de pe capul fără viaţă al lui Richard, 
bagă de seamă că părul negru al regelui e încă muiat de sudoare 
caldă şi lasă jefuirea restului armurii sale fine în seama altora. 
Desprinde cu vârful unei sulițe cercul de aur al regalității şi se 
îndreaptă cu paşi mari către Henry Tudor, îngenunchează în noroi şi-i 
oferă coroana Angliei. 

Henry Tudor, clătinându-se din pricina uluielii, o ia cu mâinile 
însângerate şi şi-o aşază pe cap. 

— Dumnezeu să-l apere pe rege! răcneşte Stanley către oştirea lui, 
care se apropie odihnită şi neatinsă, unii dintre soldaţi râzând de 
bătălia pe care au câştigat-o cu o glorie atât de hotărâtoare, fără să-şi 
fi murdărit săbiile. 

E primul englez care-i spune lucrul ăsta lui Henry Tudor cel 
încoronat şi va avea grijă ca regele să ţină minte. Lordul Thomas 


Stanley descalecă de pe calul care gâfâie, în fruntea armatei sale, 
care a schimbat sorții bătăliei în ultima, chiar ultima clipă, şi-i 
zâmbeşte fiului său vitreg. 

— Am Spus că voi veni. 

— Veţi fi răsplătit, răspunde Henry. 

E pământiu din pricina uluielii, cu chipul scăldat în sudoare rece şi 
stropit de sângele altcuiva. Se uită fără să vadă cum soldaţii îl 
despoaie pe regele Richard de armura aleasă şi apoi chiar şi de 
albituri şi-i aruncă trupul gol în spinarea calului său şchiop, care lasă 
capul în jos, parcă ruşinat. 

— Veţi fi răsplătiți din belşug toţi cei care aţi luptat alături de mine 
azi! 


Mi se aduce vestea în capelă, unde mă rog în genunchi. Aud uşa 
izbindu-se de perete şi paşii pe pardoseala de piatră, dar nu întorc 
capul. Deschid ochii şi-i ţin aţintiţi asupra statuii lui Cristos răstignit, 
întrebându-mă dacă propriile-mi chinuri cumplite sunt gata să 
înceapă. 

— Ce veşti sunt? întreb. 

Cristos se uită la mine; eu mă uit la El. 

— Dă-mi veşti bune, le cer deopotrivă Lui şi doamnei din spatele 
meu. 

— Fiul vostru a câştigat o mare bătălie, răspunde cu glas tremurat 
doamna mea de companie. E regele Angliei, aclamat pe câmpul de 
luptă. 

Rămân fără aer. 

— Şi Richard, uzurpatorul? 

— E mort. 

Mă uit în ochii Domnului Cristos şi sunt gata să-l fac cu ochiul. 

— Slavă Domnului! spun, ca pentru a da din cap spre un tovarăş de 
uneltiri. 

El şi-a îndeplinit partea lui de sarcină. Acum mi-o voi îndeplini şi eu 
pe-a mea. Mă ridic în picioare, iar ea îmi întinde o scrisoare, un petic 
de hârtie, de la Jasper. 


Băiatul nostru şi-a câştigat tronul; putem intra în regatul nostru. 
Vom veni la tine neintârziat. 


Citesc din nou. Am sentimentul ciudat că am obţinut ce-şi dorea 
mai fierbinte inima mea şi că de-acum totul va fi altfel. Totul va fi 
condus de mine. 

— Trebuie să pregătim odăi pentru fiul meu; va veni neîntârziat să 
mă vadă, spun liniştită. 

Doamna de companie e îmbujorată toată; nădăjduia că vom cădea 


una în braţele alteia şi vom dansa de bucuria victoriei. 

— Aţi învins! exclamă ea. 

Nădăjduieşte că voi plânge împreună cu ea. 

— Am obţinut ce mi se cuvine de drept, îi atrag luarea-aminte. Mi- 
am împlinit destinul. E voia Domnului. 

— E o zi glorioasă pentru casa voastră! 

— E doar ceea ce merităm pe drept. 

Ea face o reverență uşoară. 

— Da, milady. 

— Da, Alteță, îi îndrept greşeala. Acum sunt milady mama regelui 
şi-mi vei face reverenţe la fel de adânci ca unei regine de viţă 
regească. Asta mi-a fost ursita: să-mi aşez fiul pe tronul Angliei, iar cei 
care au râs de viziunile mele şi s-au îndoit de chemarea mea mi se vor 
adresa cu „milady mama regelui”, şi mă voi semna Margaret Regina: 
Margaret R. 


Nota autoarei 

Scrierea acestei cărţi, despre o femeie care a triumfat în lumea 
materială şi a încercat în acelaşi timp să-l slujească pe Dumnezeu, a 
fost deosebit de interesantă. Istoricii feminişti şi-o amintesc ca pe o 
„doamnă învățată”, una dintre foarte puţinele care au trebuit să lupte 
pentru privilegiul de a studia; istoricii familiei Tudor şi-o amintesc ca 
pe întemeietoarea casei lor, iar memorialiştii mai puţin reverenţioşi, 
ca pe „bătrâna căţea” care a devenit o soacră de coşmar. Încercarea 
de a-i crea cititorului imaginea personajului care s-a putut transforma 
dintr-o copilă cu sentimentul destinului sacru într-o femeie care a 
îndrăznit să revendice tronul Angliei pentru fiul ei a fost o provocare şi 
o mare plăcere. Unele porţiuni ale acestui roman sunt istorie, altele 
sunt speculație, iar altele - ficţiune. Nu ştim, mai ales, cine i-a omorât 
pe prinți în Turn şi nici măcar dacă au murit în Turn. Evident, 
pretendenţii la tronul lor - Richard al Ill-lea, ducele de Buckingham, 
Margaret Beaufort şi fiul ei - erau oamenii care ar fi avut cel mai mult 
de câştigat de pe urma morţii lor. 

Le sunt îndatorată istoricilor care au documentat viaţa lui Margaret 
Beaufort şi epoca acesteia, în mod special Lindei Simon, pentru 
biografia ei, şi lui Michael K. Jones şi Malcolm G. Underwood, a căror 
biografie a fost punctul de plecare pentru lucrarea mea. Îi datorez lui 
Michael Jones multe mulţumiri pentru amabilitatea de a-mi citi 
manuscrisul. 

Alte materiale documentare şi note se găsesc pe site-ul meu web, 
la adresa Philippagregory.com, şi cititorilor le-ar putea face plăcere să 
participe la seminariile online ocazionale de acolo. 

Acestea sunt cărţile cele mai utile pe care le-am citit: 


Baldwin, David, Elizabeth Woodville: Mother of the Princes in the 
Tower, Stroud, Gloucestershire: Sutton Publishing, 2002 

9 The Lost Prince: The Survival of Richard of York, Stroud, 
Gloucestershire: Sutton Publishing, 2007 

Bramley, Peter, The Wars of the Roses: A Field Guide and 
Companion, Stroud, Gloucestershire: The History Press, 2007 

Castor, Helen, Blood & Roses: The Paston Family in the Fifteenth 
Century, Londra: Faber & Faber, 2004 

Cheetham, Anthony, The Life and Times of Richard III, Londra: 
Weidenfeld & Nicolson, 1972 

Chrimes, S.B., Henry VII, Londra: Eyre Methuen, 1972 

9 Lancastrians, Yorkists, and Henry VII, Londra: Macmillan, 1964 

Cooper, Charles Henry, Memoir of Margaret: Countess of Richmond 
and Derby, Cambridge University Press, 1874 

Crosland, Margaret, The Mysterious Mistress: The Life and Legend 
of Jane Shore, Stroud, Gloucestershire: Sutton Publishing, 2006 


Fields, Bertram, Royal Blood: Richard III and the Mystery of the 
Princes, New York: Regan Books, 1998 

Gairdner, James, „Did Henry VII Murder the Princes?” English 
Historical Review VI (1891): 444-64 

Goodman, Anthony, The Wars of the Roses: Military Activity and 
English Society, 1452-97, Londra: Routledge & Kegan Paul, 1981 

9 The Wars of the Roses: The Soldiers’ Experience, Londra: 
Tempus, 2006 

Hammond, P.W. şi Anne F. Sutton, Richard III: The Road to 
Bosworth Field, Londra: Constable, 1985 

Harvey, Nancy Lenz, Elizabeth of York, Tudor Queen, Londra: Arthur 
Baker, 1973 

Hicks, Michael, Anne Neville: Queen to Richard III, Londra: Tempus, 
2007 

9 The Prince in the Tower: The Short Life & Mysterious 
Disappearance of Edward V, Londra: Tempus, 2007 

9 Richard III, Londra: Tempus, 2003 

Hughes, Jonathan, Arthurian Myths and Alchemy: The Kingship of 
Edward IV, Stroud, Gloucestershire: Sutton Publishing, 2002 

Jones, Michael K. şi Malcolm G. Underwood, The King's Mother: Lady 
Margaret Beaufort, Countess of Richmond and Derby, Cambridge 
University Press, 1992 

Kendall, Paul Murray, Richard the Third, New York: W.W. Norton, 
1975 

Macgibbon, David, Elizabeth Woodville (1437-1492): Her Life and 
Times, Londra: Arthur Baker, 1938 

Mancinus, Dominicus, The Usurpation of Richard the Third: 
Dominicus Mancinus ad Angelum Catonem de occupatione Regni 
Anglie per Ricardum Tercium Libellus, traducere şi prefaţă de C.A... 
Armstrong, Oxford: Clarendon Press, 1969 

Markham, Clements, R., „Richard III: A Doubtful Verdict Reviewed”, 
English Historical Review VI (1891): 250-83 

Neillands, Robin, The Wars of the Roses, Londra: Cassell, 1992 

Plowden, Alison, The House of Tudor, Londra: Weidenfeld & 
Nicolson, 1976 

Pollard, A.J., Richard lll and the Princes in the Tower, Stroud, 
Gloucestershire: Sutton Publishing, 2002 

Prestwich, Michael, Plantagenet England, 1225-1360, Oxford: 
Clarendon Press, 2005 

Read, Conyers, The Tudors: Personalities and Practical Politics in 
Sixteenth Century England, Oxford University Press, 1936 

Ross, Charles, Edward IV, Londra: Eyre Methuen, 1974 

e Richard III, Londra: Eyre Methuen, 1981 

Royle, Trevor, The Road to Bosworth Field: A New History of the 


Wars of the Roses, Londra: Little Brown, 2009 

Seward, Desmond, The Hundred Years War: The English in France, 
1337-1453, Londra: Constable, 1978 

e Richard III, England's Black Legend, Londra: Country Life Books, 
1983 

Sharpe, Kevin, Selling the Tudor Monarchy: Authority and Image in 
Sixteenth Century England, New Haven, CT: Yale University Press, 
2009 

Simon, Linda, Of Virtue Rare: Margaret Beaufort, Matriarch of the 
House of Tudor, Boston: Houghton Mifflin, 1982 

St. Aubyn, Giles, The Year of Three Kings, 1483, Londra: Collins, 
1983 

Vergil, Polydore, Three Books of Polydore Vergil's English History 
Comprising the Reigns of Henry VI, Edward IV, and Richard III, 
coordonată de sir Henry Ellis, 1844. Reeditată de Whitefish, MT: 
Kessinger Publishing, 1977 

Weir, Alison, Lancaster and York: The Wars of the Roses, Londra: 
Jonathan Cape, 1995 

9 The Princes in the Tower, Londra: Bodley Head, 1992 

Williams, Neville, The Life and Times of Henry VII, Londra: 
Weidenfeld & Nicolson, 1973 

Willamson, Audrey, The Mystery of the Princes: An Investigation 
into a Supposed Murder, Stroud, Gloucestershire: Sutton Publishing, 
1978 

Wilson-Smith, Timothy, Joan of Arc: Maid, Myth and History, Stroud, 
Gloucestershire: Sutton Publishing, 2006 

Wroe, Ann, Perkin: A Story of Deception, Londra: Jonathan Cape, 
2003. 


Regina roşie 


Re RINA rosie 


ISHA vTa-y7 do dala 


MALI 
spa 34h20? EY