Rost anul III, nr. 31, septembrie 2005

RO SI 


cultural, politic, E o 


TIR 


wir dr gat ao) lită 





Biserica şi managementul Sub asaltul alimentelor 
informaţiei modificate genetic 
de Marcel Răduţ Seliște de Pavel Chirilă şi Simona Medregan 
De la Ițic la Ghinghis Han Răspuns unor atacuri 
în politica românească ale miliției ideologice 
de Viorel Patrichi de Mircea Platon 


an III e nr. 31 e septembrie 2005 e 70 pagini e 3 lei (30.000 ROL) www.romfest.org 


Coperta I: Pr. Liviu Brânzaș 


Ss U N a Y/ numărul 31 e septembrie 2005 


EDITORIAL 
Orbirea proeuropeană 
de Claudiu Târziu... nenea 3 


FIR DIRECT 
Scrisorile cititorilor noştri 
nu rămân nedeschise........................ 4 


INIŢIATIVE 
Clubul cititorilor 
revistei ROST... 5 


MARTORI Al VEACULUI 
Fapte, vorbe, gînduri......................... 7 


REPERE 
Revigorarea teologiei 
de Constantin Mihai... ceecuaeace 10 


Pr. Liviu Brânzaş - 
Repere biografice...............aaaaeaaae. 12 


Popas la icoana 
Preotului Liviu Brânzaş 
de Dr. Nae NICOIAU.....n caen 13 


Scurt dialog cu Părintele 
Liviu Brânzaş 
de Aspazia Oțel Petrescu..........acauuunuu 14 


POLITICA, LA DESCUSUT 
De la Ițic la Ghinghis Han 
de Viorel PatriChi.......caeacenaoenaoeaeneaee 16 


SOCIETATE 

Sub asaltul alimentelor 

modificate genetic 

de Cont. univ. dr. Pavel Chirilă şi 
Biochimist Simona Medregan............. 20 


Alcoolismul, o boală 
ce devastează România (III) 
de Mihail AIDiŞteanu.......... anca 24 


SUB LUPĂ 

Biserica şi managementul 
informației - o bătălie pierdută? 

de Marcel Răduţ Selişte............ manance. 28 


ÎN DEZBATERE 

Cazul Tanacu: despărțirea 
pământului de ape 

de Pr. dr. Adrian Botez... 38 


Învățămintele după „cazul Tanacu“ 
de Arhim. dr. Ştefan GUșă. mau 40 


Concluzii la cazul Tanacu 
de Pr. Mihail... cecene 46 


CEALALTĂ ROMÂNIE 
Opriți prigoana românilor timoceni 
de Pr. prot. Radu Ilaș..... mmm 48 


HISTORIA 

Basarabia 1940. 

Dovezile unei trădări (1) 

de Florea Tiberian... ceeace enenceace 50 


Protopopul loan Duma, un stîlp 
al bisericii dobort de comunişti 
de Adrian Nicolae Petcu..............aaeeee 55 


ESENȚIAL 

Țăranul, făuritorul bogăției 

noastre spirituale 

de Constantin N. Străchinaru............ Gl 


LA ROST 
Unde ne sunt inchizitorii? (II) 
de Mircea PIAton....... nana nana 63 


N. Paulescu, nedreptăţit în viață 
şi în moarte 
de Richard Constantinescu... acea 66 


SEMNAL EDITORIAL 
Publicaţii pentru minte 
ŞI suiflet:.sm east na) 70 





ROS 


cultural, politic, religios 
Fondată 2002 


Revistă națională editată de Asociaţia 
ROMFEST XXI 


DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOromfest.org 


RELAȚII PUBLICE 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
romfestOromfest.org 


COORDONATOR DISTRIBUȚIE 
George STRUNGĂ 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
George ENACHE 
Cristi PANTELIMON 
Mircea PLATON 


COLABORATORI 
PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Alexandru BOER 
Pr. Gheorghe CALCIU 
Răzvan CODRESCU 
Dumitru MANOLACHE 
Paul NISTOR 
Viorel PATRICHI 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel PETRIŞOR 
Nicolae STROESCU-STÎNIŞOARĂ 
Varujan VOSGANIAN 


DIP 
Omni Press & Design 
omnipressErdslink.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENŢĂ 
C.P. 62, 0.P. 66 - Bucureşti 


DIFUZARE 
Hiparion Distribution SA 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-0512 


www.romfest.org/rost 


Reproducerea unor articole apărute în revista ROST 
este permisă numai cu acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în ţară şi în comunitățile 
româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


EDITORIAL 





Orbirea proeuropeană 


Opţiunea proeuropeană de la noi este aşa de largă încât inhibă o dezbatere 
naţională asupra ei. Partidele in corpore, aşa-zisa societate civilă, mai toată 
presa, o seamă de personalități culturale neînregimentate, pînă şi Biserica 
Ortodoxă (altminteri văzută drept trîna progresului) s-au declarat fără 





Claudiu Târziu 





EA AA 
vem însă datoria să cercetăm rădăcinile unor 

A temeri îndreptățite, dar ignorate în discursul 
public. Pînă nu e prea tîrziu. 

Sondajele de opinie ne arată că 85% dintre 
români vor ţara în UE. Drept e că 56% prevăd că pe 
termen scurt vom avea mai degrabă dezvantaje în 
urma aderării (şi pe bună dreptate, după cum ne 
arată experiența altor state). Dar 68% sînt convinşi că 
pe termen lung vom avea mai mult de cîştigat. Acesta 
este rezultatul unei propagande duse, la marginea 
isteriei, vreme de un deceniu. Propagandă care as- 
cunde ipocrit, sub un nou limbaj de lemn, un adevăr 
simplu: România se zbate să fie primită în UE doar 
pentru bani. Alegătorul visează la un salariu decent, 
omul politic - la fonduri europene din care să se căpă- 
tuiască el şi-ai lui. Nici românul cu leafa minimă pe 
economie şi nici cei mai mulți politicieni nu cred în 
„valorile comune“ ale Europei şi nu înţeleg defel cum 
funcţionează UE sau cît va costa integrarea. Şi nici nu 
se grăbesc să afle. În schimb, politicienii de toate culo- 
rile ne zugrăvesc eventuala amînare a admiterii 
României în UE ca pe începutul Apocalipsei. 

Mai grav, ministrul de Externe, Ungureanu, apoi 
şi premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu ne-au 
avertizat că amînarea nu este luată în calcul şi că, 
dacă se va întîmpla totuşi, nu avem un „plan B. 

În vacarmul făcut de primadonele Puterii, care 
îşi iau angajamente, şi de bocitoarele Opoziţiei, care 
cobesc amînarea, discernămîntul pare că i-a părăsit 
pe români. Doar câţiva oameni de afaceri, controver- 
sați, şi vreo doi intelectuali au spus că sînt şi costuri. 
Dintre politicieni, doar Băsescu a fost pe aceeaşi po- 
ziţie, dar între timp s-a răzgândit. 


rezerve pentru integrarea în UE. Utilitatea acestei atilieri sau condiţiile în 
care ar trebui săvirşită nu sînt discutate. Ba, se găsesc destui intelectuali cu 
pretenţii, care ne somează să nu punem întrebări că atentăm Ia interesul 
naţional. Cine îndrăzneşte să comită o atare impietate, riscă să tie taxat de 
„naționalist“, „izolaţionist“, „xenofob“. 


Continuă să rămînă tabu problemele de fond 
privind aderarea. Cum ar fi amputarea suveranității 
naţionale, birocraţia generatoare de corupție a UE, 
conducerea Uniunii de elite nealese, alunecările ne- 
democratice ale acestora, nivelarea culturală a naţiu- 
nilor şi pierderea identității, statutul de colonie pe 
care se prea poate să-l căpătăm, limitarea drepturilor 
esențiale printr-o legislație aberantă etc. 

Credem că această înjehebare politică este una 
dintre cele mai nedemocratice şi mai nocive din isto- 
rie. Măcar vechile imperii mai erau controlate de 
religie şi de tradiţiile locale. Dar în noul stat unic 
european, Biserica nu are vreun cuvint de spus, iar 
autonomia locală este doar o vorbă, politicile fiind 
dictate de la Bruxelles. Ce-i va împiedeca pe biro- 
craţii UE să domine abuziv, precum altădată feudalii? 
Majoritatea lor nu diferă mult de neşlefuiţii noştri 
politicieni. Îşi votează salarii grase şi privilegii jenan- 
te (cum sînt grădinițele şi şcolile subvenţionate pen- 
tru odraslele europarlamentarilor, în vreme ce învă- 
țămîntul statelor UE se duce de rîpă, provocînd un 
exod al creierelor spre SUA), bagă mîna în banul pu- 
blic şi fac favoruri pe bani candidaţilor la aderare. 

Cit despre foloasele economice la care sperăm, ar 
fi bine să ne aruncăm un ochi mai treaz în bucătăria 
UE. Principalii contribuabili, francezii şi germanii, nici 
nu mai vor, nici nu mai pot să susțină economia ma- 
mutului cu picioare de lut. Strategiile socialiste de chel- 
tuire a fondurilor au şubrezit serios Uniunea. 

Nu negăm că în cursa spre UE, România a avut 
pînă acum şi câştiguri certe. Oligarhiei i s-a mai dat 
uneori peste mînă, au fost adoptate legi importante, 
am primit finanţări europene substanţiale. Totuşi, 
„sistemul ticăloşit“ a limitat efectele binefacerilor. 

(continuare în pagina 4) 





anul IIl e nr. 31 


ROST 


FIR DIRECT 





Scrisorile cititorilor noştri 
nu rămîn nedeschise 


Această pagină este dedicată dialogului cu cititorii. 


Aici vă răspundem la întrebări legate de teme sau subiecte tratate 
în revistă şi tot aici vă veți putea exprima opiniile şi trămîntările 


față de realitatea românească. 


ROST îşi alege colaboratorii 


Mai mulți cititori ne-au atras atenția că pe site-ul 
asociaţiei Altermedia apar şi unele articole care au fost 
publicate în ROST şi ne-au întrebat dacă între cele 
două entităţi există o colaborare. Ştiut fiind faptul că la 
conducerea Altermedia sînt oameni care aparțin orga- 
nizației Noua Dreaptă, cititorii noştri erau îngrijorați 
să nu alunecăm într-o zonă să-i zicem, eufemistic, con- 
troversată. O spunem clar: nu există şi nu va exista 
niciodată colaborare între noi şi ND sau între noi şi 
vreo altă față a ND, aşa cum este Altermedia. 

Articolele din ROST care au apărut pe site-ul 
Altermedia au fost fie preluate, fără acordul redacției 
noastre sau al autorilor, fie publicate cu încuviințarea 
unora dintre autori. Cei care continuă să scrie pentru 
Altermedia nu vor mai fi colaboratorii noştri. 
(redacţia ROST) 


Despărțirea Bisericii de societate 


„Tendinţele care se manifestă astăzi, de separare 
a societăţii de instituţia Bisericii, au mutat dialogul 
direct dintre cele două părți în presă, formîndu-se ast- 
fel două tabere combatante distincte. Pe de o parte, so- 
cietatea secularizată, care, fără să aibă criterii veridice 
de selecţie a informaţiei şi un discernămînt bine for- 
mat, asistă la teatrul mediatic ce i se serveşte, iar pe de 


Editorial 


Banii europeni au fost dirijați, în mare parte, către 
conturile unor clienți politici ai puternicilor zilei. O 
căruță de legi sînt formale. Iar oligarhia nu a fost în- 
locuită cu o clasă politică profesionistă şi onestă şi cu 
o puternică pătură de întreprinzători mici şi mijlocii. 
Şi nu sînt semne că lucrurile se vor schimba după ce 
vom fi membri ai UE. 

Credem că UE, aşa cum o prefigurează Con- 
stituția sa, nu se poate construi pînă la capăt. Şi dacă 
insistă pe acest drum, riscă să se dizolve în maximum 


altă parte instituţia Bisericii, care confirmă sau infir- 
mă cele prezentate de presă sau, pur şi simplu, ia act 
de spectacolul murdar cu personaje reale care se 
desfăşoară sub privirile curioase ale mulțimii. Singura 
deficiență, după părerea mea, este comunicarea din- 
tre Biserică - reprezentată prin cler - şi comunitatea 
de credincioşi. Această prăpastie creată între cele două 
părți duce la desființarea dialogului şi la separarea lor. 

Cazul de la Mănăstirea Tanacu a scos la lumină 
inexistența unor minime cunoştinţe teologice pe care 
orice român ortodox ar trebui să le aibă. (...) 

Terminînd cu constatările sterile asupra situaţiei 
existente, să trecem a o implicare activă, constructivă, 
pentru a îndrepta sau diminua tendințele de secu- 
larizare care afectează Biserica noastră Ortodoxă. Să 
avem curajul de a face primul pas, avînd în minte 
cuvintele lui Hristos: Îndrăzniți, Eu am biruit lu- 
mea!“. (Daniel Cazangiu) 


Sînt câteva lucruri de bun simţ pe care le-ai scris în 
textul trimis redacţiei noastre. Însă, modul în care a le-ai 
închegat este departe de a-i da textului consistenţa şi 
alura de articol, spre a fi publicat ca atare în revistă. 
Totuşi, nu trebuie să fii dezamăgit. Te aşteptăm cu o 
nouă încercare, căci ai potențial. Ne bucură fiecare 
semn venit de la tinerii care sînt preocupaţi de chestiu- 
nile fundamentale ale vieţii şi sîntem gata să le dăm o 
mină de ajutor pentru a-şi exprima opiniile. (ROST) 


(urmare din pagina 3) 


zece ani. Un prim avertisment grav este paralizarea 
UE („suspendarea“ referendumurilor naţionale şi 
căderea bugetului), după respingerea Constituţiei de 
către francezi şi olandezi. Bruxelles-ul ar trebui să-l ia 
în considerare şi să lase UE să fie o alianță de state 
naţionale, care cooperează mai ales pe tărîm eco- 
nomic. 

În acest context, foarte probabila amînare a 
aderării noastre nu este o tragedie, ci un răgaz de 
gîndire. 





anul III e nr. 31 


INIŢIATIVE ROST 





Clubul cititorilor 
revistei 










ROST este o revistă pentru 
spirite înalte. Nu toată lumea 
poate sau vrea să priceapă misi- 
unea acestei publicaţii şi nu toţi 
românii rezonează la ideile expri- 
mate aici. De aceea credem că ai 
noştri cititori sînt deosebiți. Sînt 
oameni vrednici şsi drepți, inteligenţi, 
generoşi şi puternici. Cultura şi cre- 
dința îi locuieşte natural şi în armonie. - 
Sînt patrioţi fără excese, tradiționalişti 
dintr-o profundă înțelegere a vieții şi 
competenți în meseriile lor. Chiar dacă 
nu se cunosc între ei, simt că fac parte 
dintr-o comunitate de elită: a făcătorilor şi 
cititorilor de ROST, rostitorişi rostuitori 
deopotrivă. 4 

Dar ce-ar fi ca ei să se întilnească perio- 
dic, să dezbată problemele reale serioase ale 
actualități, să-şi exprime public punctele de 
vedere, să se împrietenească şi, poate, să 
încerce să schimbe ceva în bine în țara asta? 


Adunați în jurul acestei reviste, cuvintul nos | e e . Cum 
tru, al tuturor, redactori şi cititori, şi-ar face us deveniti membru 
simțită puterea. a 

Este imperios necesară afirmarea unei noi elite «+ Abonaţii revistei devin automat membri, fără să 
româneşti. ceară expres asta. Dacă vor să rămînă doar 


abonaţi, vor comunica redacţiei aceasta. 

Aşa că ROST vă propune, tuturor celor care + Cititorii care nu au abonament la ROST, dar 
citiţi această revistă şi vreți să participaţi măcar în- doresc să fie membri ai Clubului, trimit o cerere 
tr-o oarecare măsură la viaţa ei, să vă afiliaţi nou- (în care vor specifica numele şi prenumele, adresa 
înființatului Club al cititorilor. Formalităţile sînt pentru corespondenţă, vîrsta, numărul de telefon 
reduse la minimum, iar calitatea de membru al şi adresa de e-mail). Cererea poate fi trimisă în 
Clubului vă dă drepturi, fără să vă impună obligaţii orice moment prin e-mail, la rost&romfest.org, 
(nu există cotizaţie, nu sînteți siliți să participaţi la sau prin poştă, pe adresa Revista ROST, OP 66, 
vreo acţiune etc). CP 62, Bucureşti. 





anul III e nr. 31 5 


ROST 


INIŢIATIVE 





+ Calitatea de membru se certifică printr-o legiti- 
maţie pe care o veţi primi în 30 de zile de la 
depunerea cererii. 


Drepturi 


+ Membrii Clubului sînt invitați din timp, în mod 
expres, la toate manifestările publice ale revistei 
ROST şi ale asociaţiei care o editează. 

+ Membrii Clubului beneficiază de reduceri la 
materialele promoţionale (şepci, tricouri, 
insigne). 

+ Membrii Clubului vor fi invitaţi la întrunirea 
lunară a secţiei locale ale Clubului. La început, 
vor fi organizate întîlniri numai în oraşele: 
Bacău, Brașov, Bucureşti, Constanţa, Galați şi 
Iași. Pe măsură ce vom construi filiale ale asoci- 
ației Romfest XXI, care editează revista ROST, 
şi în alte oraşe, vom organiza secțiuni ale clubu- 





lui şi acolo. Pe de altă parte, dacă există cititori 
care vor să se implice în organizarea unor secții 
locale ale Clubului, le vom da mandat sa o facă. 


Iniţiatorii 
O persoană care doreşte să iniţieze o secție 


locală a Clubului, trebuie să parcurgă următoarele 
etape: 


+ Trimite redacţiei o scrisoare de intenţie (în care 
va spune şi la ce manifestări se gîndeşte să orga- 
nizeze în secţia Clubului) şi un curriculum vitae. 

3 Va fi contactat în termen de şapte zile de către o 
persoană din redacţie, care îi va propune o dată 
de întîlnire cu directorul publicaţiei. Aceasta 
numai dacă oferta sa a fost acceptată de redacție. 
În caz contrar, nu este contactat. 

3 Va avea o discuţie cu directorul revistei, în urma 
căreia acesta va decide dacă îl împuterniceşte să 
organizeze secţia Clubului. 

Aşteptăm propuneri de colaborare în acest 
sens din cît mai multe oraşe. Dorim ca în scurt timp 
să deschidem secţii ale Clubului în Buzău, Brăila, 
Cluj, Craiova, Deva, Focșani, Piatra Neamţ, Piteşti, 
Ploiești, Rimnicu Vilcea, Miercurea Ciuc, Satu Mare, 
Sibiu, Stintu Gheorghe, Suceava, Timișoara. 


Activitatea clubului 


+ Va promova revista ROST. 

+ Va organiza lunar întruniri ale cititorilor în loca- 
lităţile de domiciliu ale acestora. În aceste 
întruniri vor fi dezbătute teme de interes gene- 
ral, de la influenţa religiei în societate Ia istoria 
culturii, dar şi chestiuni legate de actualitatea 
dureroasă, de la efectele unor măsuri ale guver- 
nului la perspectivele consecințele reale ale posi- 
bilei „integrării europene“ a României. La aceste 
întruniri vor fi invitate personalităţi marcante 
ale vieții culturale, religioase şi politice, locale 
sau din țară. Dezbaterile vor fi relatate în revista 
ROST. Cu siguranță, în astfel de întilniri vor fi 
formulate soluţii viabile la problemele societăţii 
româneşti. Şi astfel va fi susținut programul 
revistei ROST, revistă în care se regăsesc une- 
ori adevăruri dureroase, dar care sunt spuse cu 
sinceritate şi din dorința de a găsi căi de 
îndreptare a celor rele din neamul nostru. 

+ Va sprijini distribuirea revistei ROST. 


Nota bene. Fiecare membru al Clubului se va 
implica atât cât simte, fără să fie constrâns în vreun 
fel. Unii vor dori, probabil, să susțină ROST cu 
toate forțele şi pe toate fronturile. Alţii vor fi intere- 
sați numai de discuţii. Contează că doriţi să fiți 
membri acestui Club, credeţi în ceea ce facem, 
preţuiți revista şi vă simiţiți bine să comunicaţi cu 
alte persoane care vă împărtăşesc ideile. 

Aşteptăm un semn de la dumneavoastră. 
Doamne-ajută! 





anul III e nr. 31 


MARTORI Al VEACULUI 


ROSI 





Fapte, vorbe, ginduri 


Politicienii n-au credit la români 
Într-un studiu realizat de grupul GfK, 82% 
dintre respondenţi au declarat că nu au încredere în 

politicienii români. În schimb, 90% dintre români 
au încredere în profesori, 85% - în militari, 84% - 
în preoţi, 82% - în doctori, 69% - în jurnalişti, 57% 
- în avocaţi, 48% - în poliţişti şi 47% - în manageri. 


Toma edi snda ar Ji avut 80 de ani 
. S-au împlinit 80 

de ani de la naşterea lui 
Toma Caragiu (mort în 
$ cutremul de la 4 martie 

"1977, la numai 52 de 
ani). Singurul loc în care 
a fost omagiat uriaşul 
actor a fost Ploieştiul, 
- oraşul al cărui teatru la 
|. condus între 1953-1965. 
fii i Cetristă şi nedreaptăe 
uitarea care se aşterne peste amintirea unor valori 
ale noastre! 





Crucea Roșie renunţă la cruce 

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii urmează 
să-şi schimbe simbolul, crucea roşie, cu un romb 
roz, informează cotidianul italian Libero. Cotidianul 
citat relatează că Italia laică nu mai tolerează 
simbolul Crucii Roşii, pe care-l vede în relaţie cu 
religia creştină. Rombul ori cristalul roz urmează să 
fie folosit ca un „simbol protectiv în timp de război“. 
Celelalte embleme, crucea roşie (elveţiană), 
semiluna musulmană sau steaua lui David vor 
continua să fie folosite la manifestații culturale. 
Dacă unii dintre oameni sînt atât de deranjaţi de 
semnul crucii, e clar că sînt îndrăciți. lar dacă 
îndrăciții încep să impună regulile, e limpede spre 
ce ne îndreptăm: spre autodistrugere. 


Un om de dreapta la Cultură și Culte 
Adrian Iorgulescu, fost lider al UED şi şef al 
Uniunii Compozitorilor, a fost numit, după o 
penibilă perioadă de bilbiială administrativă, 
ministru al Culturii şi Cultelor. Astfel, celor câteva 
figuri luminoase din actualul guvern li s-a alăturat 
încă un om de dreapta, priceput şi hotărât să facă 


reformă. Însă, stîngiştii bezmetici veghează şi n-au 
pierdut prilejul să-şi spună public bănuielile pe care 
le au asupra noului minstru. William Totok, de 
pildă, în articolul dedicat lui Adrian Iorgulescu, 
aminteşte trecutul politic al acestuia (astăzi, unul 
dintre liderii PNL) şi îi critică fugar cartea Dreapta. 
Principii şi perspective. După Totok, în volum 
Iorgulescu „pledează pentru un stat antitotalitar, 
dar viril, citează cu o empatie nedisimulată din 
scrierile neo-fascistului italian Julius Evola (care 
susținea teza privind «rasa spiritului») sau din Alain 
de Benoist (teoreticianul Noii Drepte franceze şi un 
guru al dreptei intelectuale radicale europene), 
propune un elitism în care amestecă demofilia cu 
democraţia, apreciind, în conformitate cu scrierile 
lui Blaga, că «trăsăturile etnice» sunt «ancestrale, 
apriorice, eterne, imuabile şi reflectă structura 
sufletească dintotdeauna a poporului» (Filosofia 
populismului, 9 aug. 2005, ziarul „Ziua“). Ei, şi? Un 
alt frustrat, Gabriel Andreescu, preia ştafeta şi se 
lansează într-o critică a dispărutei UFD şi a cărţii lui 
Iorgulescu (Intenţiile noului ministru al Culturii şi 
Cultelor, tot în „Ziua“, 11 aug. 2005). În continuare 
redă câteva declaraţii făcute Ia instalare de 
Iorgulescu şi conchide: „Cele cîteva consideraţii ale 
noului ministru al Culturii şi Cultelor trimit mai 
curînd la logica discursului UFD“. Logică UFD, 

care, vezi bine, după Andreescu e demnă de pus la 
stilpul infamiei. 


Anticriștii atacă iarăși Catedrala 
Abia instalat, noul ministrul al Culturii şi 
Cultelor, Adrian Iorgulescu, a intrat în conflict cu o 








anul IIl e nr. 31 


ROST 


MARTORI Al VEACULUI 








mai veche contestatară a Bisericii Ortodoxe: 
Asociaţia pentru Libertatea de Conştiinţă (ALC). 
Iorgulescu declarase că intenţionează să se ocupe în 
mod deosebit de finalizarea unui proiect care 
aşteaptă de prea multă vreme, construirea 
Catedralei Mîntuirii Neamului. Şi că, în acest sens, 
vor fi alocate şi fonduri de Ia bugetul de stat. ALC a 
luat foc, amenințînd că va ataca ministerul în 
justiție şi va protesta în fel şi chip, pentru că nu ar fi 
corect ca toţi contribuabilii să suporte din impozite 
şi taxe construcţia. ALC se face că nu ştie că 87% 
dintre contribuabili s-au declarat ortodocşi. Acestei 
organizaţii de anticrişti îi stă în gât faptul că statul a 
dat Bisericii un teren pe care să fie ridicată cate- 
drala. Dar nu vrea să-şi amintească de cele cinci 
biserici care au fost demolate de comunişti (iar 
pămîntul a fost luat cu japca de stat) chiar în zona 
unde ar trebui clădită noua catedrală. 


Delirul comic al lui N. Manolescu 
Ne-am bucurat cînd şefia Uniunii Scriitorilor a 
intrat pe mîna criticului Nicolae Manolescu. ÎI ştiam 
un om cult, cu bun-simț şi credeam că eşecurile 
politice l-au mai înțelepțit. Măcar pînă întracolo 
încât să nu scrie despre ce nu cunoaşte. Ne-am 
înşelat. Distinsul cărturar se face de rîs cu un text 
despre „oribila crimă de la mănăstirea vasluiană 
Tanacu“ (Exorciștii, „România Literară“, nr. 27/15 
iul. 2005). Între altele, Manolescu este uimit că 
preoţii cred că există diavolul şi că acesta chinuie 
uneori trupurile unor oameni. Pe urmă, oiştea-i 
scapă definitiv în gard: „Mistificarea exorcistă se 
bucură de doi aliați 
foarte credibili. Cel 
dintii este Biserica 
însăşi. După 1989 a 
devenit aproape o 
modă sfințirea 
diferitelor monu- 
mente istorice. (...) 
Anual, ierarhii 
Bisericii Ortodoxe 
scot la iveală 
moaştele diverşilor 
sfinți, înşelindu-şi 
credincioşii pe care-i 
determină să creadă că nişte mumii sînt capabile a-i 
vindeca de scabie ori de alte boli. (...) Al doilea aliat 
este presa scrisă şi mass-media. În numele creşterii 
audienței, aproape că nu există ziar ori canal de 
televiziune care să nu ne arunce zilnic praf în ochi 


cu zodiacul matinal. De a ştiri lipsesc rareori 
reportajele despre vrăjitoare sau prezicătoare şi 
alte asemenea reprezentante ale superstiției şi 
ignoranței. (...) Legătura dintre toate aceste 
înşelătorii, girate moral de biserică şi de 
mass-media, şi crima de la Tanacu este cît se poate 
de evidentă. S-a instalat treptat în mintea oamenilor 
ideea că răul nu le vine de la semenii lor, ci de la 
însuşi diavolul“. Cristian Badiliță l-a pus la punct (în 
N. Manolescu, teolog - „Adevărul literar şi artistic“, 
nr. 778 din 26 iul. 2005) într-o manieră dură, dar 
corectă: „Mai întîi de toate, trebuie să spun că 
editorialul mi-a produs o mare satisfacţie 
«intelectuală»: el ar merita inclus într-o antologie a 
delirului comic românesc, preluat de facultățile de 
teologie din țară şi propus ca subiect-pretext la un 
examen de admitere în seminar. Pe de altă parte, 
articolul nu este doar rodul minții domnului 
Manolescu, ci este expresia unui întreg curent de 
opinie, intelectualisto-ignaro-ateist (cu pretenţii de 
occidentalism bovaric), care, din nepăsare, lipsă de 
respect faţă de adevăr şi aroganță, construieşte o 
critică a religiei creştine amalgamînd date fără nici 
o legătură între ele şi trăgînd dintr-un scenariu 
subiectiv, doldora de prejudecăţi ideologice, 
concluzii cu pretenţie de obiectivitate salutară. (...) 
A califica pelerinajele Ia locurile sfinte şi cultul 
moaştelor drept «mistificări» nu e doar o jignire 
adusă sutelor de mii de creştini a căror fervoare se 
vede redusă la zero de un critic literar neatent, dar 
şi o afirmaţie care te descalifică şi te taxează ca 
intelectual. Accidentul de la Tanacu ne-a afectat pe 
toți creştinii ortodocşi români, de la Patriarh pînă la 
ultimul laic. A-l transforma în pretext de 

răzbunare pe întreaga Ortodoxie, mi se pare 
necinstit şi vulgar“. Subscriem. 


Holocaustul — cu probe și fără probe 
Guvernul a înființat, la începutul lui august, 
Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului 
din România „Elie Wiesel“. La baza fondării acestei 
instituții a stat raportul Comisiei de cercetare a 
holocaustului, condusă de Elie Wiesel, raport care 
este însă doar un şir de afirmaţii, fără vreun 
probatoriu. Institutul va avea 30 de angajaţi şi va 
beneficia anual de finanţare de la bugetul de stat 
(opt miliarde de lei vechi au fost deja trecuţi în 
contul său numai pentru cele patru luni rămase din 
acest an). Este foarte ciudat că onor guvernul 
nostru, înainte de a avea o astfel de iniţiativă, nu a 
cerut probe că în România a fost un holocaust 





anul III e nr. 31 


MARTORI Al VEACULUI 


ROSI 





împotriva 
evreilor şi să 
depisteze 
vinovaţii 
pentru acesta. 
Somat de 
Asociaţia 
Foştilor 
Deținuți 
Politici să 
prezinte 
scuze, în numele satula! român, pentru suferințele 
[a care au fost supuşi milioane de români de către 
statul comunist, preşedintele Traian Băsescu a 
cerut... probe. Preşedintelui nu-i sînt de ajuns 
mărturiile date de 15 ani încoace de sute de foşti 
deținuți politici, nici scriptele puşcăriilor, nici cele 
ale cimitirelor, nici descoperirile istoricilor. Încă 
vrea probe. Dar în cazul holocaustului contra 
evreilor, nici o autoritate a statului nu are nevoie de 
probe. Apropo de dovezi, trebuie reţinut că, după o 
campanie de doi ani, timp în care Centrul 
„Wiesenthal“ a pus un preţ de 10.000 de dolari pe 
capul fiecărei persoane care a participat la 
holocaust şi care va fi deferită justiţiei, la Parchetul 
Militar au ajuns să fie cercetaţi doar patru români 
pentru presupuse crime de război. Unul a murit în 
2003, unul este azi cetățean german, iar doi, 
nonagenari, locuiesc în România. Pe aceştia îi vor 
lua procurorii la anchetă, dar din dezvăluirile presei 
reiese că, cel puţin în cazul unuia, nu prea sînt 
dovezi. Totuşi, dacă admitem că a fost holocaust în 
România, unde sînt vinovaţii? 





Leafa românească, 
în urma celei bulgărești 

România se situează pe ultimul loc în topul 
statelor Uniunii Europene şi al celor candidate la 
salariul minim pe economie din ianuarie 2005. Cu 
cei doar 72 de euro, ne plasăm în urma Bulgariei, 
unde salariul minim este de 77 de euro. După cum 
arată un studiu recent al institutului de statistică al 
UE, Eurostat, România s-a aşezat pe ultima poziţie şi 
în 2004, cu 69 de euro, după ce în 2003 a ocupat 
penultima treaptă, cu 73 de euro, înaintea 
Bulgariei, unde, la vremea aceea, cel mai mic salariu 
era de 51 de euro. 


ÎPS Daniel are probleme cu „oculta“ 
ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei, a spus, la o 
întîlnire cu toţi stareții din eparhie, că apărătorii lui 


Daniel Corogeanu, fostul duhovnic de la Mănăstirea 
Tanacu, sînt plătiţi de către „forțe oculte străine“. 
ÎPS Daniel nu poate crede că există oameni care nu 
au nevoie de răsplată cînd e vorba să se facă 
dreptate. Întîmplător, pe unul dintre avocați, 
Antonie Popescu, îl cunoaştem bine. Îl ştim că este 
un om credincios şi doritor de dreptate. 
Mitropolitul Moldovei nu se dovedeşte un bun 
părinte aruncînd oprobriul public asupra unei astfel 
de persoane. În aceeaşi întrunire, înaltul ierar a 
schițat, destul de confuz, o teorie a îXpIrA E 
potrivit căreia o 
parte dintre stareţii 
şi duhovnicii 
ortodocşi români fac 
parte dintr-o „ocultă | 
străină“, ceva 
împotriva 
Ortodoxiei (1!) şi... 
politizată. Oare chiar 
crede aşa ceva? Se 
pare că da. Şi nu 
doar Înalt Prea Sfinția Sa. Într-un număr trecut din 
ROST arătam că un preot din Bucureşti, Pr. 
Adrian Gabor, profesor la Facultatea de Teologie, a 
spus cam aceleaşi poveşti pe un post de televiziune. 
Încă nu ne-am lămurit dacă a fost intoxicat sau dacă 
a slujit un plan. 





Marşurile homosexualilor, 
interzise în Bulgaria 

Primăria din Varna, cel mai mare oraş bulgar 
de pe litoralul Mării Negre, a interzis o 
demonstraţie internaţională a homosexualilor şi 
travestiţilor, dînd astfel curs poziţiei exprimate de 
Biserica Ortodoxă, care amenințase cu manifestații 
de protest. Iată o atitudine normală într-o ţară, 
băgăm de seamă, care nu şi-a lepădat credința. 
Biserica a cerut expres (nu ca la noi) interzicerea 
unei acţiuni de propagandă homo, iar autoritățile 
au luat o decizie corectă. Şi Bulgaria vrea să intre în 
UE, dar nu acceptă compromisuri mari pentru 
asta. Să vedem cât va rezista, căci pederaştii au 
promis că vor face presiuni pînă cînd vor căpăta 
dreptul de a organiza anual un festival gay la 
Varna. Între timp, la noi, după marşul 
homosexualilor şi după difuzarea prin şcoli a unei 
broşuri de propagandă homo, doi pederaşti i-au 
cerut preşedintelui Băsescu, prin intermediul unui 
ziar central, să legalizeze căsătoriile între persoane 
de acelaşi sex. 





anul IIl e nr. 31 


ROST 


REPERE 





Revigorarea teologiei 


Când i-am propus lui Claudiu Târziu realizarea în revista ROST 
a unui medalion consacrat figurii remarcabile a Părintelui Liviu 
Brânzaș, nu m-am gândit că în septembrie a acestui an se 
împlinesc şapte ani de a trecerea Sfinţiei Sale la Domnul. O pură 
coincidenţă - dacă am trata lucrurile într-o perspectivă agnostică 
- sau mai degrabă o lucrare nevăzută a determinat împlinirea 


acestui memento. 


Constantin Mihai 





primăvara lui 1997, cu ocazia unei conferințe 

susținută la Muzeul de Istorie, facilitată de 
prietenul comun, regretatul scriitor Gheorghe Stă- 
nescu, o conferință incitantă care denunța caracterul 
profund ateu al comunismului şi compromisul mul- 
tora dintre semenii noştri făcut cu regimul ateu. Am 
fost profund impresionat să văd pentru prima dată, 
în perioada postcomunistă, cum un slujitor al Biseri- 
cii denunța public incompatibilitatea calităţii de creş- 
tin cu cea de membru al partidului comunist, întru- 
pând cu adevărat dimensiunea esenţială a Bisericii 
Creştine Ortodoxe, cea de Biserică luptătoare şi nu 
doar dimensiunea contemplativă sub care s-a ascuns 
o parte a ierarhiei, a clerului şi a națiunii române. Ati- 
tudinea Pr. Liviu Brânzaş era justificată, pe de o par- 
te, de autoritatea morală a unui caracter admirabil, 
trecut timp de 13 ani prin temniţele comuniste cu 
demnitate, iar pe de altă parte de misiunea sa harică, 
asumată integral în promovarea valorilor creştine 
majusculate şi a Adevărului Revelat. Chipul său sera- 
fic, cu trăsăturile pronunţate ale unui nordic, se 
armoniza cu blândeţea şi smerenia specifice patris- 
ticii, trăitor la foc maxim al Ortodoxiei, care cultiva 
intransigența perfect îndreptățită, în anumite con- 
texte, discernământul şi care se ferea tot timpul de 
retorica ortodoxă izolaţionistă, manifestând o des- 
chidere în duhul creştin spre fraţii catolici şi greco-ca- 
tolici. Nici nu se putea altfel pentru un beiuşean, care 
provenea din atmosfera conciliantă a acelei părţi de 
Transilvanie multiconfesională şi a cărui experiență 
carcerală de trăire autentică a creştinismului în dă- 
ruirea totală cu greco-catolicii şi catolicii se dovedise 
determinantă pentru întregul său parcurs. 


L -am cunoscut personal pe Pr. Liviu Brânzaş în 


Am descoperit la Pr. Liviu Brânzaş chiar de la 
prima întâlnire o propensiune spre solidaritate, spe- 
cifică celor trecuţi prin iadul concentraționar comu- 
nist, o solidaritate de grup de invidiat, regăsibilă şi în 
relaţia sa cu prietenul Gheorghe Stănescu ce se ghida 
după un cod unic. Mărturisesc că prin intermediul 
unor astfel de oameni deosebiți am intrat în contact 
cu superbia fenomenului interbelic, atât de hulit as- 
tăzi de intelighenţia goşistă, educată la şcoala mate- 
rialismului dialectic şi a negândirii comuniste. Pr. 
Liviu Brânzaş întrupa cu asupra de măsură modelul 
teologului profund angajat în cetate, care a înțeles că 
marile bătălii se poartă în câmp deschis şi nu la focul 
căldicel al frazeologiei patriotarde. Încă din perioada 
comunistă, Pr. Liviu Brânzaş nu a renunțat, cu toate 
implicaţiile ce decurgeau dintr-o asemenea asumare, 
[a rolul său primordial de a face cateheză, de a asigu- 
ra 0 educaţie creştină fiilor Bisericii în contrapunct 
cu dogmatismul politic propagat de comunism, lucru 
pentru care a insistat cu tărie şi după decembrie '89. 
Este inadmisibil să pretinzi că eşti un promotor al 
axiologiei Predaniei fără a lua în calcul problema car- 
dinală a catehezei la care majoritatea preoților re- 
nunțaseră în comunism. 


Creștinul trebuie să fie 
anticomunist 


Discursul Pr. Liviu Brânzaş era lipsit de acele re- 
flexe pietiste, de formulări greoaie, cu nuanţe sămă- 
nătoriste, care definesc retorica actuală eclezială, o 
retorică cu multe accente neobolşevice, care creează 
de multe ori un aer irespirabil. Aceasta este, din pă- 
cate, calitatea multor predici în care se simte de la 
distanță o lipsă de prospeţime teologică. Posibilită- 
țile imediate de revigorare a discursului teologic, de 
reîmprospătare curajoasă a expresiei publice a cre- 





10 


anul III e nr. 31 


REPERE 


ROSII 





dinței se regăseau în stilistica eclezială a Pr. Liviu 
Brânzaş. Mărturisirea ferventă a credinţei în spaţiul 
public nu se poate realiza decât prin încercarea de 
conectare a celor două lumi: laicatul creştin şi clerul, 
despărțite tot mai mult de o practică a discursului şi 
de o atitudine nu tocmai exemplare. Pr. Liviu Brân- 
zaş a încercat interconectarea acestor lumi tocmai 
prin exemplul său de a cobori în cetate, de a procla- 
ma splendoarea Bisericii, de a exersa virtuțile comu- 
nităţii şi de a practica permanent o libertate a reflec- 
ției care nu pune în dificultate credința. 

Nu voi insista acum asupra scrierilor sale pos- 
tume: jurnalul de detenție Raza din catacombe, un 
document important pentru istoriografie al suferin- 
ței româneşti în lagărele comuniste şi culegerea de 
texte Martor într-un proces moral, care dă seama de 
această coordonată a teologului în cetate, a mărturi- 
sitorului angajat în lupta cu răul. Publicistica sa creş- 
tină a lezat multe voci ecleziale prin diagnosticul pus 
de multe ori cu intransigența teologului care veghea- 
ză la buna rânduială a Bisericii şi a respectării în- 
dreptarului său de funcţionare, Predania. 

Pr. Liviu Brânzaş a solicitat în repetate rânduri o 
poziţie oficială a Bisericii în problema comunismu- 
lui. Această solicitare punctează atitudinea exempla- 
ră aunui teolog care a înțeles să-şi asume integral mi- 
siunea sa apostolică şi duhovnicească. 


„Din punct de vedere creştin, comunismul tre- 
buie declarat ceea ce a fost realmente: Anticristul 
secolului al XX-lea. EI a fost sistemul totalitar care, 
de la apariţia ui, a propagat şi a impus ateismul, a 
închis şi a dărâmat bisericile, a întemnițat şi a asasi- 
nat preoții şi credincioşii Bisericii şi a interzis pro- 
nunțarea numelui lui Hristos sau îl permitea numai 
în scopul de a fi batjocorit... De aceea, un creştin 
autentic trebuie să fie, prin concepție şi structură, 
un anticomunist absolut. În această viziune creş- 
tină, orice act de colaborare cu comuniștii de ieri şi 
de astăzi, deghizați în blana democraţiei, reprezin- 
tă un act de trădare faţă de Hristos şi constituie un 
păcat împotriva Duhului Sfânt. Din nefericire pen- 
tru viitorul creştin al României, Biserica Ortodoxă 
Română nu a pronunțat până acum actul de con- 
damnare totală a comunismului ca ideologie şi 
practică, act ce se justifică din punct de vedere 
teologic, necesar din punct de vedere naţional şi 
obligatoriu din punct de vedere moral“. Printr-un 
asemenea gest se poate încă restaura prestigiul mo- 
ral al Bisericii, supusă acum unor noi provocări 
cărora trebuie să le facă faţă. 

Vocea inconfundabilă a Părintelui Liviu Brânzaş 
reuşeşte să formuleze un diagnostic spiritual com- 
plet şi să contribuie la revigorarea spaţiului teologic 
aflat între asceză şi angajare. 





Părintele Liviu Brânzaş, împreună cu familia 





anul IIl e nr. 31 


11 


ROST 


REPERE 





Pr. Liviu Brânzaş 


Repere biografice 


e Se naşte la 16 decembrie 1930, în comuna 
Şumugiu, judeţul Bihor, al treilea dintre cei 
patru copii (Virgil, Sabina, Liviu şi Cornelia) ai 
familiei loan şi Ecaterina Brânzaş. 

e Urmează cursurile liceului „Samuil Vulcan“ din 
Beiuş. 

e În 15 noiembrie 1951 este arestat pentru activi- 
tate anticomunistă în cadrul Frăţiilor de Cruce, 
după ce fusese ascuns în satele din munți timp 
de doi ani. 

e Ca urmare a unui simulacru de proces, este con- 
damnat la 25 de ani muncă silnică „pentru unel- 
tire contra ordinii sociale“, la fel ca şi fratele său 
Virgil. În închisoare erau tatăl, loan Brânzaş şi 
cei doi fii: Virgil şi Liviu, asemenea altor familii 
creştine de români, găsiți „culpabili“ de auto- 
ritățile comuniste proaspăt instalate cu ajutorul 
tancurilor sovietice, că şi-au păstrat credința pu- 
ternică în Dumnezeu şi au dorit libertatea na- 
țiunii lor. 

e Execută 13 ani în închisorile comuniste de la 
Oradea, Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla şi 
Aiud. 

e Participă la marea grevă a foamei de la Aiud, 
în urma căreia peste 100 de deţinuţi legio- 
nari, printre care se numără şi Liviu Brânzaş, 
sunt trimişi disciplinar la Gherla, în Zarcă, iar 
peste un an sunt readuşi la Aiud. Aici, are feri- 
citul privilegiu de a sta câteva luni, în aceeaşi 
celulă cu remarcabilul teolog Dumitru 
Stăniloae, cu care a păstrat legătura şi după eli- 
berarea din închisoare. Întâlnirea cu Părin- 
tele Stăniloae - caz valabil şi pentru alţi preoți 
de marcă pe care Liviu Brânzaş i-a cunoscut 
de-a lungul detenţiei - i-a adus enorme bucu- 
rii duhovniceşti, îndrumându-l în duhul Orto- 
doxiei. 

e În 1964 este eliberat o dată cu toţi deținuții 
politici, însă din Zarca Aiudului. 

e În 1968 este admis pe primul loc al Institutului 
Teologic din Sibiu, hirotonit preot după primul 


an de studii (1969), fiind deja căsătorit şi având 
o fiică, Liana Brânzaş. 

e Timp de 22 de ani este preot-paroh în parohiile: 
Iacobeni, Tureni şi Suceagu. Refuză să se supună 
interdicției de a face catehizarea copiilor, 
întrucât a considerat dimensiunea creştină a 
educaţiei ca o dimensiune fundamentală şi 
definitorie a neamului românesc. 

e De la primul congres al Asociaţiei Foştilor De- 
ținuți Politici din România (AFDPR), devine 
duhovnic al Congreselor AFDPR. Înzestrat cu un 
verb percutant şi având calitatea atât de absentă 
astăzi din spaţiul laic şi religios, deopotrivă de a 
„pune degetul pe rană“, cuvântările sale rostite 
au fost considerate pe bună dreptate „Documen- 
te ale Congresului. 

e A destăşurat o fecundă activitate publicistică în 
care a pledat consecvent pentru convin-gerile 
sale. A fost o conştiinţă civică exempla-ră, care 
s-a făcut remarcată prin atitudinea sa principi- 
ală, prin poziţia sa corectă, de foarte multe ori în 
contrapunct cu duplicitatea clerului şi a soci- 
etăţii civile. A fost o autoritate morală indis- 
cutabilă chiar şi pentru cei care nu îl preţuiau. 

e În vara lui 1996, cu doi ani înaintea dispariţiei 
sale, face un pelerinaj duhovnicesc la Sf. Munte 
Athos, împlinind o mai veche dorinţă de a reveni 
la centrul monahismului cenobitic şi la izvorul 
isihasmului. 

e Trece la Domnul la 3 septembrie 1998, la numai 
cinci luni după moartea fratelui său, Virgil. 

e Postum apar volumul Martor într-un proces 
moral (Editura Brad, 2000), ce reuneşte o bună 
parte din textele sale publicate în diverse reviste 
şi ziare, precum şi câteva din cuvântările rostite 
la Congresele AFDPR şi Raza din catacombă 
(Editura Scara, 2001), un admirabil jurnal din 
detenţie ce dă măsura harului său duhovnicesc 
şi a talentului literar, dincolo de mărturiile abso- 
lut necesare istoriografiei problemei universului 
concentraţionar. 





12 


anul III e nr. 31 


REPERE 


ROST 





Popas la icoana 
Preotului Liviu Brânzaș 


Doisprezece au fost cei aleşi, care timp de trei ani - odată chemaţi - 
L-au urmat, împărțind cu EI osteneala, primejdia, batjocura, lipsurile 
de tot telul. Și dintre ei, unul tot s-a găsit care să-L vândă, grăbindu-i 


Patimile și Răstignirea. 


Dr. Nae Nicolau 





veţi ierta păcatele, vor fi iertate, cărora le veți 

ține, vor fi ţinute“. Şi „mergând propovăduiți 
Evanghelia Mea la toate neamurile, botezându-i în 
Numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh“... „În 
lume necazuri veţi avea. Va veni o vreme când tot cel 
ce vă va ucide să creadă că aduce o jertfă lui Dum- 
nezeu... Ci îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“. 

Şi iată-ne astăzi pradă tuturor furtunilor, a 
îndoielilor, a urii din partea celor care strigaseră: 
„Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“. Ei, aceia se înmulţesc 
asemenea neghinei. Noi, înspăimântați, împuţinați, 
ne uităm în toate părțile, așteptând de undeva iz- 
băvirea. 

Dar prin toată pulberea mizerabilă, care de 
acum pare că stăpâneşte lumea, tot se mai ridică, rar, 
câte un înger al lui Dumnezeu. Ici-acolo, câte un sfânt 
tot mai strânge cioburile sclipitoare din ceața tuturor 
zărilor şi adunând sfintele, sfinţitele daruri ale lui 
Christos, le înalță către Cer, spre bucuria noastră şi 
scrâşnirea neputincioasă a slugilor iadului. 

S-a scris încă de la tratatul despre preoție al 
Sfântului loan Gură de Aur până la fericiţii mărtu- 
risitori ai zilelor noastre, s-au scris potop de laude 
aduse de slujitorii Sfintelor Taine, şi acest lucru nu 
se va sfârşi. Dar greu, ni se pare mai greu a vorbi de 
bine despre trecerea prin lume şi trăirea printre noi 
a câte unui sfânt al lui Dumnezeu decât despre că- 
derea unuia sau altuia. Şi aceasta, în toate dome- 
niile vieţii. 

De aceea, uluiți, smeriți şi peste măsură de 
bucuroşi în inimile noastre, vom aminti în pu- 
ținele noastre rânduri despre vieţuirea printre 


|, e spusese Apostolilor: „Luaţi Duh Sfânt; cărora 


noi a alesului lui Christos, Părintele nostru, Liviu 
Brânzaş. 

L-am cunoscut şi noi în pălălăile iadului din 
închisorile duşmanilor lui Iisus Domnul. Înger prin- 
tre noi cei roşi de foame, boli, slăbiciuni şi deznă- 
dejdi, l-am cunoscut pe seraficul atins de aripa înge- 
rilor, tăcut, cu o sfială feciorelnică în toate, ca o Marie 
din Betania, adunând mierea cea de mult preț care 
încă mai stăruia în puţine potire pe aici-pe acolo, 
printre noi. Apoi, o dată revenit lângă ai săi, şi-a dat 
toată energia, şi-a închinat viaţa în slujirea deplină a 
lui Christos Mântuitorul, aducându-și dobânda, ta- 
lant lângă talant, la darurile pe care le primise. Căci 
cine a avut fericirea de a-l vedea slujind, de a-l auzi 
mărturisind pe Domnul, de a-i citi puţinele rânduri 
scrise spre lauda Crucii, s-a putut număra printre 
fericiții acestor timpuri înnegurate. 

Păstor bun, îngrijindu-se de oile lui, de staulul 
lor, păzindu-le de lupii care rânjeau prin preajmă, 
fratele nostru, preotul Liviu Brânzaş nu şi-a precu- 
pețit liniştea, odihna, sănătatea, viața lui care îi cerea 
acum şi puţină îngrijire. Neobosit, ca un apostol al 
vremurilor noastre, el a adăugat frumuseți nease- 
muite râvnei pentru Casa Domnului, pentru păşu- 
nea duhovnicească pe care o avea în grijă. 

Tot ce am spune noi acum aici păleşte pe lângă 
frumuseţea rostirilor sale, a roadelor muncii, a 
celui care cu timp sau fără timp veghea la viața tur- 
mei lui. De aceea, nu vom căuta, nu vom stărui 
asupra faptelor şi împlinirilor sale, lucru pe care cu 
siguranță îl vor întreprinde alţii, în paginile revistei 
ROST, ci ne vom ruga - asta vom face, atât vom 
putea face - ca să-i fie numele pomenit acolo Sus, în 
curțile Raiului la care a râvnit atât de mult, şi prin 
el, să fim şi noi îngăduiţi la locul acelor bunătăţi 
veşnice. 





anul IIl e nr. 31 


13 


ROST 


REPERE 





Scurt dialog cu 
Părintele Liviu Brânzaş' 


Aş putea oare afirma (Cu acel orgoliu cu care ne împăunăm 
atunci când vine vorba de o persoană al cărei nume are o 
rezonanţă deosebită) că Lam cunoscut pe Părintele Liviu 
Brânzaş? Ar fi hazardat pentru că l-am văzut O singură dată, pe la 
începutul anilor '90, la un congres AFDPR, când am stat de vorbă 
cu Sfinția Sa, preţ de o pauză. Și totuși mă simt îndreptățită să 
afirm că l-am cunoscut, când mă gândesc cum a venit spre mine, 
simplu și direct, ca şi cum ne-am fi ştiut de când lumea. 


Aspazia Oțel Petrescu 


pauza nu avea pentru ce să mă scoată pe sală: 

nu fumam, nu-mi era sete, nu aveam chef de 
discuţii. Priveam uşor nedumerită cum se îndrepta 
spre mine părintele care deschisese congresul cu o 
mişcătoare rugăciune, după care tot plenul intonase 
atât de familiarul nostru psalm „Cu noi este Dumne- 
zeu...“. Venea spre mine, ca o revărsare de lumină, 
un preot cu înfăţişare plăcută, cu o fulguire de zâm- 
bet pe chipul cu trăsături nobile. Ştiam doar că se 
numeşte Liviu Brânzaş şi că a făcut, ca atâţia alții, ani 
grei de temniţă, sub apriga prigoană bolşevică. Mi se 
părea că îl aşteptam cu emoția regăsirii unui bun pri- 
eten, de care soarta potrivnică mă despăţise de prea 
lungă vreme. 

Fără îndoială, părintele făcea parte din acea ca- 
tegorie de oameni, creată anume pentru lumină, 
pentru bucurie, pentru fericirea semenilor din jur. 
Deşi îi vezi pentru prima oară, îi simți prieteni de 
când te ştii. Simţi în blândețea lor o purtare de grijă 
cu care ar dori să te îmbrățişeze, ghiceşti în zâmbetul 
lor blajin ceva din taina unei bunătăți nelimitate, 
gata să te ajute fără preţ. Simpatia lor discretă pune 
în vorbe o dulceaţă plăcută care îţi dă încredere şi 
curaj. Părintele Liviu Brânzaş era un astfel de om. Fe- 
lul său de a fi trăda o mare iubire de oameni. Te învă- 
luia cu o privire senină. În zâmbetul luminos, în vor- 
ba domoală şi caldă, în strângerea fermă a mâinii 
simțeai o inimă sinceră, fără ocolişuri, purtătoare de 
acea frântură de rai, ce ţi se va dărui neprecupeţit. 
Voi reproduce pe cât mă ajută memoria dialogul ce a 


$ tăteam cuminte în banca mea, deoarece 


avut loc între noi. O fac cu evlavia şi cu metania cu- 
venite acestui blând şi neînfricat păstor. 

Pr. Liviu: Ştiu cine sunteți şi presupun că şi dum- 
neavoastră ştiţi cine sunt eu. Vă rog deci să-mi per- 
miteţi să trec peste formalismele de protocol şi să vă 
pun direct câteva întrebări. 

Aspazia: Bucuros, sunt onorată să vă răspund în 
măsura în care voi fi capabilă să o fac. 

Pr. Liviu: O, nu am intenţia să vă supun unui tir 
filosofic. Ştiu că aţi executat foarte mulţi ani de tem- 
niță şi aţi traversat multe închisori. M-aş bucura dacă 
aţi întâlnit un grup de eleve de Ia Beiuş şi dacă, even- 
tual, vă amintiți de ele. 

Aspazia: Da, îmi amintesc clar de cea mai fru- 
moasă dintre ele. Se numea Ani Onel şi era o perfecțiu- 
ne. Adolescentă încă, a fost supusă fără pic de milă re- 
gimului necruţător de temniță comunistă, de-a valma 
cu maturele. A lucrat la un moment dat în atelierul de 
cusături româneşti, coordonat de mine. Era o sărbă- 
toare pentru ochi şi pentru suflet să o privesc plecată 
gingaş peste cămaşa națională pe care o înflorea cu 
pricepere, cu frumoasele noastre motive româneşti. 
Era de o frumuseţe desăvârşită, o primăvară diafană, 
rătăcită în infern: chip de zână, mâini de zână, destin 
de zână ferecată în peştera zmeului căpcăun. 

Pr. Liviu: Iată un destin cu adevărat tragic! O 
adolescentă în iadul închisorii comuniste este un 
înger răpit în infern. Când am auzit de moartea 
elevei Liţă Sasu, din clipa aceea am simţit că toată 
suferința mea nu însemna nimic pe lângă jertfa 
supremă a acestei flori, strivită satanic în primăvara 
vieţii. Nu-mi explic cum a putut Corneliu Coposu să 
afirme că fetele luptătoare anticomuniste (legiona- 
rele) au intrat în această luptă din refulare. Erau 


“Toate ideile exprimate de Părintele Liviu în acest dialog se regăsesc întocmai în cartea Sfinţiei Sale Raza din catacombă. 





14 


anul III e nr. 31 


REPERE 


ROST 





atât de urâte că au simţit nevoia să se facă obser- 
vate în acest fel! 

Aspazia: Nu ştiu ce l-a determinat să afirme un 
lucru atât de lipsit de eleganță şi mai ales neade- 
vărat. Pot să asigur pe oricine că nu a fost vorba de 
nici o refulare şi că sunt multe „frumoase“ care au 
purtat cu demnitate şi convingere „stigmatele“ tem- 
nițelor comuniste. Ani Onel îl contrazice categoric cu 
frumuseţea ei desăvârşită, angelică, chiar că nu am 
văzut un chip mai frumos printre cele ce au rămas în 
afara luptei anticomuniste. 

Pr. Liviu: Aş vrea să vă mai întreb ceva şi aş dori 
să-mi răspundeţi cu sinceritate. Ce părere aveţi: sun- 
tem noi învingători sau înfrânți iremediabil? 

Aspazia: Sunt posibile mai multe răspunsuri, 
dar pentru că îmi cereţi sinceritate şi nu teorii, dintre 
noi sunt biruitori desăvârşiţi. Nu mă refer nici la cei 
ce au supravieţuit pur şi simplu, ci la acei supravie- 
țuitori care au reuşit să înfrângă suferințe. Aşa cum 
ne-a fost dată era cu neputinţă să fie înlăturată , do- 
minată şi atunci ne-am însuşit-o. Ne-am însuşit-o cu 
toate ale ei, ne-am împărtăşit cu ea, ne-am împărțit-o 
ca pe o taină, ca pe o binefacere şi aşa am reuşit să-i 
umplem pomii cu iubire. Ce nesperată bucurie când 
am băgat de seamă că Iisus era cu noi şi în suprema 
Lui agonie ne ceda un strop din durerile Sale! Ce 
onoare mai mare decât a participa la suferința jertfi- 
toare de pe Golgota?! isus era Centrul, iar noi eram 
cercul din jurul Său. şi cu cât ne apropiam de Centru 
prin acceptarea suferinţei, cu atât ne apropiam mai 
mult unele de altele. Un râu binefăcător de iubire cir- 
cula printre noi şi închisoarea devenea cer, iar dure- 
rea se transfigura în binecuvântare. 


d TEI: “a 





Pr. Liviu: Adevărat, adevărat! Aşa era şi la noi. În 
închisoare se trăia un fragment din agonia nopții 
dramatice din Ghetsimani. Eram sortiţi durerii şi ni- 
meni din cer sau de pe pământ nu se îndura de noi. 
Părea că steaua speranței a pierit de pe cer, căzând în 
abisul neantului. şi totuşi, din adâncuri, o poruncă 
ne mâna spre culmi. Frigul, foamea, carcera, lanţuri- 
le, cătuşile, bătaia, izolarea, inactivitatea silnică, per- 
manenta prigonire, orice contact cu realitatea de afa- 
ră fracturată, toate aceste forme de distrugere şi dez- 
umanizare muşcau din ființa noastră. Purtam Cru- 
cea urcând cu îndârjire acest calvar neîntrerupt şi ni- 
meni nu ne ajuta să depunem pentru o clipă măcar 
povara care ne strivea. Pe această golgotă nu se pu- 
tea depune Crucea nici pentru un minut. Ea trebuia 
dusă fără încetare şi purtarea ei devenea posibilă nu- 
mai pentru că sufletul renunțase demult să bată la 
porţile unei libertăţi vremelnice. EI bătea la porțile 
cerului cu credință şi smerenie. Întemnițaţii păreau 
nişte sihaştri ce şi-au asumat asceza maximă pentru 
purificarea şi transfigurarea interioară. Doreau ce- 
rul, mântuirea, asceza impusă devenise o asceză mis- 
tică. Nu era o dezertare de la viaţă, ci o transfigurare 
a ei. Era o transcendere a luptei, a năzuinţelor, a efor- 
turilor, pe un plan spiritual superior. Era un miracol 
această trăire mistică, această școală a suferinței 
transtigurate. 

kk 

Camarazii repopulau sala. Părintele m-a părăsit, 
murmurând sfielnic ultima frază ce mi-a fost 
adresată: 

- M-am dezbrăcat de zeghea vărgată ca să îm- 
brac haina sacerdotală, cele mai onorante uniforme 
în acest veac ateu şi totalitar, dar cele mai greu de 
purtat. 

l-am privit pentru ultima oară chipul şi nu ştiu 
de ce mi s-a părut că tăinuit adânc în cutele de la col- 
ţurile gurii se ascundea amarul. Ultimele cuvinte ale 
Părintelui Liviu Brânzaş spuneau totul despre sine, 
erau o sinteză nespus de grăitoare a personalității 
sale. Nu ar fi trebuit să mai spun nimic. Nu mă pot 
opri însă să subliniez că părintele Liviu Brânzaş s-a 
format la flacăra credinţei, pe nicovala suferinţei. A 
devenit „prietenul durerii“, în accepţia monahului 
Moise Aghiorâtul. 

„Cel ce este prietenul durerii nu ştie ce înseam- 
nă a primi lovituri. Prietenul durerii este prietenul 
tuturor celor aflați în suferință“. 

Cu eroism, fără surle şi trâmbiţe, Părintele 
Liviu Brânzaş şi-a dus în linişte activitatea febrilă de 
sacerdot. 





anul IIl e nr. 31 


15 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 








Vedere de pe Centura Politicii 


De la Ițic la Ghinghis Han 


„Atunci când vor puterea, alogenii ştiu să înțeleagă şi să manipuleze 
perfect suferințele popoarelor în mijlocul cărora trăiesc. Este cazul corsicanu- 
lui Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzi- 
nului Giugaşvili (Stalin) pentru ruși sau al tătarului Băsescu pentru români. Cu 
toții au reușit să ducă popoarele respective a cote de entuziasm inexplicabile, 


Viorel Patrichi 





că pe Centura Politicii româneşti se poate 

râde şi cu lacrimi. Dacă un conducător politic 
plânge când pleacă la alegeri ca la despletitul miresei 
(„Nu ne lăsa, mă, Teo, mă!...*) sau la Muzeul Holo- 
caustului, eu de ce să nu râd cu lacrimi pe Centură? 
De ce n-ar trebui dus preşedintele şi la Gherla, la 
Aiud, la Periprava, la Canal, să facă muzeu, să plângă 
şi pe-acolo, pe unde-au murit ai lui?... 

Căldură mare, monşer! Oxigenul din apă se dila- 
tă tot mai mult şi se vaporizează rapid. Rămâne hi- 
drogenul care este mai greu şi pocneşte pe Centura 
Politicii. Adicătele cum, coane Fănică, „alogen“? Dacă 
tot vorbim de chimie la marxism, de ce să nu spunem 
„halogen“? Nu, nu, „alogen“, halogenu zboară de 
colo-colo. Dar şi alogenu... 

Preşedintele României să fie alogen, să ne ducă 
[a pierzanie prin stepa calmîcă? Curat alogen, ai? Tra- 
ian Băsescu - tătar? Se publicase că este evreu, dar 
chiar şi tătar? 


N -am mai râs cu lacrimi de multă vreme. Fiind- 


Nohaiul și „blondele norvegiene“ 


Abia acum înțeleg eu de ce nu voia Traian Bă- 
sescu nici în ruptu' capului să-şi tundă pleata rebelă, 
de s-ar fi dat gazetăresele de toate bordurile, fiindcă 
ea, pleata, era transsimbolizarea falică a şfichiului 
din chelia hanului tătar şi din vârful drapelului cu 
căluş de cal, stindard care la dus pe Ghinghis victo- 
rios prin toată Europa... Numai un tătar, cu imagi- 


să Je trezească o iraţională admiraţie şi loialitate tață de lider, să le insufle un 
spirit de sacrificiu suicidar. Primii trei şi-au lăsat țările în ruină. Cel de-al 
patrulea trebuie oprit înainte de a o face“ 

(Adrian Severin, deputat PSD, directorul filialei române a fundaţiei 


americane Project for Ethnic Relations) 


naţia statală în buiestru, putea să ne ademenească pe 
noi şi pe Gică Bush cu axa Washington-Londra-Bucu- 
reşti-Topraisar... Nu întâmplător, nohaiul preferă 
„blondele norvegiene“ - singura vorbă genială a 
Prostănacului - filozofilor acri şi flocoşi de pe cori- 
doarele Cotrocenilor. 

În sfârşit, treaba lui. A lui Traian Băsescu. În 
fond, etnia a devenit o chestie de opțiune pentru cel 
mai tolerant popor din Europa. Dacă omul provine 
dintr-o familie mixtă, ce face, domne? E povestea lui 
ce se simte. Unii nu se simt defel şi ne conduc. Am 
întâlnit un tânăr la Câmpulung-Moldovenesc, care se 
consideră dac fiindcă acolo au trăit dacii liberi. Un 
bătrânel a mers la notar şi s-a declarat tot dac. Nu 
vrea să fie confundat cu... rromii. Există şi unguri 
care vor să fie numiți huni. Prin urmare, nu este 
esenţială etnia. Pentru unii, nu pentru Adrian Se- 
verin. Călin Popescu-Tăriceanu chiar spunea că nu 
contează etnia pentru un conducător. Ştie el de ce. 
Numai minoritar să fie. Fiindcă minoritarul este alo- 
gen, de-aceea este frustrat. Şi, „pe cale de consecin- 
ță“, ca să nu mai fie frustrat, noi, majoritarii, trebuie 
să-l ajutăm să ne conducă. Nu?! Logic. Iată de ce nu- 
mărul „alogenilor“ din Parlamentul de la Bucureşti 
depăşeşte cu mult norma de reprezentare legală a 
minorităților naţionale. Păi n-are dreptate specialis- 
tul în hidrogen? 


Gustul frustrării 
N-are! Fiindcă, dacă citim mai atent gândurile lui 


Adrian Severin, ne zboară tot râsul. „Succesul eroilor 
alogeni se sprijină în primul rând pe slăbiciunea 





16 


anul III e nr. 31 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





umană a nemulțumiților frustraţi. Pentru această ca- 
tegorie vulnerabilă, ideea unei subversiuni generale 
de care se face vinovată o oligarhie coruptă identifi- 
cată, în România, cu PSD, este atrăgătoare“. A spus-o 
tataie, o repetă şi Adrian al II-lea. 

Dacă până acum eram înjurați că mâncăm un- 
guri pe pită, cu tot cu şea, iată că „alogenu“ pândeşte 
atent orice mişcare a majoritarului şi-i sare în grea- 
băn, cu caninii desfăcuţi. Însă, nu-i nimic, „majorita- 
ru'“ căpcăun, care este adevărata fiară, nu uită că 
„alogenu“ este un paria şi-l calcă în picioare cu pri- 
mul prilej: „Nimeni nu percepe mai bine gustul frus- 
trării şi revolta neputinței ca alogenii. Nimeni nu 
simte mai bine ura față de o lume care pare a te ține 
[a periferie şi în care te integrezi călcând-o în picioa- 
re. De aici apar liderii «nonconformişti» primiți cu 
bucurie de cei care cred că ordinea înconjurătoare 
este vinovată de eşecurile lor. Asemenea lideri sunt 
cu atât mai susținuți, cu cât cei care îi susțin îi simt 
străini şi, deci, inferiori“. 

Dar, vorba regizorului Mircea Daneliuc din 
finalul filmului „Senatorul melcilor“, puteţi să faceți 
ce vreți cu românii, să le atribuiţi orice. „Ei nu se 
supără fiindcă sunt majoritari...“ 

Traian Băsescu le-a ordonat „Să trăiţi bine!“. Mai 
bine le poruncea „Să munciţi bine!“ Nici deputatul hi- 
drogenului nu se supără, aşa cum nu i-au căzut galoa- 
nele nici când îl poreclea Vadim „bursucul veninos“... 

Deputatul Amet Aledin, şeful Uniunii Democrate 
a Tătarilor Turco-Musulmani (ăştia de ce n-or vrea să 
fie ori tătari, ori turci?), s-a simţit lovit şi a sărit cu han- 
gerul în plină arşiță: „Este insultător să foloseşti 
cuvântul «tătar» în contextul unor drame istorice şi 
personalități negative, bazându-te pe informaţii ne- 
clare, cu atât mai mult, cu cât reafirmi aceste ipoteze“. 

Mădălin Voicu îi trage şi el o bidinea peste ochi 
colegului de partid: „Mă mir că Adrian Severin, care 
are un anumit procent de apartenenţă ebraică, după 
cum se ştie în partid, are o astfel de atitudine legată 
de rase. Pentru orice politician, mai ales unul social- 
democrat, a face trimitere la rase şi etnii, lăudând pe 
una şi criticând alta, reprezintă o atitudine anti- 
social-democrată“. 


Kuzneţov și panglicile 
lui Ceaușescu 


Perfect adevărat, mânca-ţi-aş! Aici şi trebuia să 
ajungem. Cu 15 ani în urmă, l-am cunoscut pe părin- 
tele Vasile Ţepordei, un român monumental, născut 
în Basarabia. A stat prin gulagurile siberiene timp de 


opt ani fiindcă a îndrăznit să scrie, înainte de 1940, 
că Basarabia este pământ ancestral românesc. Nu 
mai întâlnisem până atunci un om care să răspân- 
dească în jur atâta forță şi blândeţe concomitent. 
Fără nici o pornire resentimentară, el mi-a povestit 
că a fost coleg de seminar teologic cu tatăl lui Adrian 
Severin, pe care-l chema... Kuzneţov. Soţia acestui 
Kuzneţov era evreică, spunea părintele 'Țepordei, 
neutru, fără nici un tâlc, aşa cum ai zice „purta părul 
lung“ sau „avea picioare scurte“. Părintele Ţepordei 
a asistat la botezul lui Adrian Severin, dar L-a botezat 
şi pe Emil Constantinescu, la Tighina. Că feciorul lui 
Kuzneţov tăia mai târziu panglici cu Nicolae Ceauşes- 
cu nu are nici o semnificaţie, însă, după 1990, va 
ajunge ministru de Externe şi mare mahăr la Organi- 
zaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Ca să 
nu fie frustrat. 


Internaţionalizarea Mării Negre 


Şi acum să ne întoarcem şi să mai vedem o dată 
ce spunea personajul despre venetici: „Nimeni nu 
percepe mai bine gustul frustrării şi revolta neputin- 
ței, ca alogenii. Nimeni nu simte mai bine ura faţă de 
o lume care pare a te ține la periferie şi în care te inte- 
grezi călcând-o în picioare.“ Este oribil, este hidos şi 
totuşi, perfect adevărat, verificat în istoria întregii 
Europe. Alogenii nu au ce căuta în politica externă, în 
politica de apărare şi la finanţe - era o teză considera- 
tă depăşită. Comunizarea continentului a fost tot o re- 
vanşă sinistră a frustraților, dar nu tătarii au făcut-o. 
Lenin nu era nepotul lui Timur. 

Până acum, Traian Băsescu nu a călcat România 
în picioare. Numai dacă s-ar gândi la asta, şi ar pierde 
tot. Şi e prea vanitos ca să dorească un asemenea final. 
Este însă primul preşedinte român care i-a spus direct 
lui Vladimir Putin, chiar în cabinetul de la Kremlin, că 
țara noastră are interese până Ia Nistru şi dincolo. În 
fond, o afirmaţie normală, care nu are nimic senza- 
țional în ea. Ruşii, ucrainenii nu se sfiesc să declare că 
le apaiține ceea ce este al nostru de mii de ani. Foarte 
bine, vine un român şi le dă peste gheare. Trebuie 
neapărat să fie tătar? EL i-a cerut preşedintelui Bush să 
participe la „internaţionalizarea Mării Negre“, un 
proiect fundamental pentru securitatea regiunii. 
Chiar dacă este o pălărie imensă pentru Traian Băses- 
cu, el bagă băţul printre uluci, cum ar spune Mircea 
Druc, stârneşte câinii şi bine face. Deocamdată, este 
cel mai eficient luptător contra mafiei comunistoide, 
chiar dacă matrozul nu e nici Machedon călare pe 
Ducipal şi nici urmaşul lui Iuliu Maniu. 





anul IIl e nr. 31 


17 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Perla Coroanei: „Insula Serpilor 
aparţine Ucrainei“ 


În schimb, specialistul în hirdogen, în afară de 
faptul că a fost coleg de partid cu „alogenul“ Traian 
Băsescu, are cel puţin un merit istoric: a fost şi ră- 
mâne un campion al Tratatului politic dintre Româ- 
nia şi Ucraina. E l-a luminat pe liderul regional Emil 
Constantinescu. Înşişi ucrainenii aveau mari îndoieli 
că Bucureştiul va semna un asemenea document 
unic în istoria laşităților noastre. Adrian Severin a 
dat bice. Rămăsese în litigiu doar Insula Şerpilor spre 
final. Aici, Kievul chiar nu mai avea nici o speranță. 
Insula Şerpilor nu făcuse obiectul Tratatului de pace 
de la Paris, prin urmare, Kievul nu se putea prevala 
nici de indicaţiile prețioase ale lui Molotov. A venit 
Adrian Severin şi a declarat țuguiat că „Insula Şerpi- 
lor aparţine Ucrainei“. Până şi diplomaţii ucraineni 
au rămas muţi la masa „tratativelor“. Kuzneţov ştia 
mai multe decât ei. Este adevărat, Traian Băsescu se 
afla atunci în aceeaşi coaliție de guvernare şi nu l-am 
auzit, nici nu ştiu cum a votat... 


Ştefan cel Mare, 
în celulă cu schivnicul Daniil 


Scâncetul lui Adrian Severin este normal pentru 
agonia unui partid căzut pe tobogan, care ar putea să-l 
piardă. PSD s-a dezis demult de Dumitru Sechelariu, 
un alt majoritar din Partidu lui Mucles. Pe când era 
primar la Bacău, Dumitru Sechelariu striga pe sticlă: 
„Ţine minte, Băsescule, că Moldova este a mea!“ Cu 
alte cuvinte, să nu pățeşti ca hanul tătarilor la Lipniţ. 

Poliţia noastră, dacă nu-i capturează încă pe re- 
chinii cei mari, în mod sigur are simțul umorului in- 
voluntar: l-a băgat pe părintele Daniil Corogeanu de 
la Tanacu în celulă cu Dumitru Sechelariu! Ce-or fi 
vorbit ei nopțile, cum s-o fi spovedit Mitică de la He- 
meiuşi, cum lo fi exorcizat păintele Daniil, cum lo fi 
crucificat el pe cofrag şi câte coarne i-a tăiat - rămâ- 
ne o taină adâncă, pe care numai microfoanele o ştiu. 
Părinte, plătesc oricât, ce mă fac dacă lumea de din- 
colo există, că pe asta nu dau nici doi coco? Şi Mitică 
de la Hemeiuşi a început să plângă ca Traian pe umă- 
rul lui Decebal care-şi băgase sica în carotidă... 


Cu praștia spre „brandul de vârf“ 


Că tot veni vorba de Mucles: fratele lui Omar 
Hayssam a pierdut Piaţa Amzei. S-a tăvălit pe jos, a 
dat spectacol - degeaba. Mascaţii îl luară. 





Avea dreptate Mircea Geoană: „Principala pro- 
blemă a PSD o reprezintă percepţia de partid al co- 
rupților, al hoților şi al comuniştilor“. Liderul naţion- 
al a găsit şi rezolvarea problemei: Adrian Năstase să 
nu mai apară la televizor. Să nu crape cinescopul. A 
doua zi, Împăratul de Mătase s-a dus glonţ la OTV, o 
televiziune interzisă pe timpul domnirii sale. „Oricât 
de tare încercăm să apărem, în acelaşi timp, pe ace- 
laşi televizor, ar fi foarte greu şi, de aceea, inevitabil, 
apărem pe televizoare diferite“, a spus Adrian Năsta- 
se care a recunoscut că are „0 comunicare suprarena- 
lă cu Mircea Geoană“. Treaba lor... 

Vasile Dâncu, ministrul propagandei de partid, 
le-a recomandat colegilor să nu-l mai atace pe „alo- 
genul“ Traian Băsescu fiindcă, zice el, „nu are sens să 
ataci brandul de vârf“. Tătar sau găgăuz, asta e, a 
ajuns brandul din vârf... Adrian Severin nu a price- 
put nimic din această recomandare. 

În tot acest răstimp, tataie cel loial rămâne su- 
părat, Doamne, supărat... Hidrotehnistul călit, care 
nu a făcut nici un iaz în 15 ani, i-a crescut, el i-a ridicat 
şi i-a aplecat, iar ei l-au trădat. O „Mioriţă“ pidosnică. 
Ce mârşăvie... Singura ieşire onorabilă dintre groştei 
este ca tataie să-şi coacă alt partid pentru a-şi salva 
reputaţia. 


Lege pentru Transnistria 


În timp ce noi ne batem cu hidrogenul pe Cheiul 
Dâmboviței, Parlamentul de la Chişinău a votat cu o 
majoritate zdrobitoare „legea cu privire la prevederi- 
le de bază ale statutului juridic special al localităților 
din stânga Nistrului“. La rândul său, Vladimir Voro- 
nin a promulgat textul legii. 

Politicienii de la Chişinău, de toate orientările, 
încearcă şi pe această cale să reglementeze conflictul 


Foto: Bogdan Onofrei 





18 


anul III e nr. 31 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





cu Tiraspolul. Transnistria devine „unitate teritorială 
autonomă specială“. Legea prevede că „judecătoriile, 
organele procuraturii şi Direcţia Afacerilor Interne 
din Transnistria constituie părți componente ale sis- 
temului juridic unic al Republicii Moldova şi îşi desfă- 
şoară activitatea în conformitate cu legislaţia întregii 
țări. Transnistria are simboluri proprii, care se aplică 
alături de simbolurile Republicii Moldova. Limbile 
oficiale din Transnistria sunt limba moldovenească, 
în baza grafiei latine, limbile ucraineană şi rusă. 
Transnistria are dreptul să stabilească şi să întreţină, 
în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova, 
relaţii externe în domeniile economic, tehnico-ştiin- 
țific şi umanitar“, se arată în textul documentului. Le- 
gea prevede explicit democratizarea şi demilitariza- 
rea Transnistriei, care va fi condusă de un Consiliu 
Suprem, ales prin vot liber. 

Evident, Igor Smirnov a respins legea lui Vla- 
dimir Voronin. 

Germenii conflictului dintre Chişinău şi Tiraspol 
au apărut încă de la sfârşitul lui 1989. Autoprocla- 
marea Transnistriei ca stat este o diversiune imperi- 
ală, susținută atunic şi de Ucraina. Kremlinul nu ac- 
cepta ca Basarabia să devină independentă, aşa cum 
decretase Guvernul condus de Mircea Druc. Mai întâi, 
s-a regizat revolta găgăuzilor. Mircea Druc a fost în- 
lăturat în mai 1991, la cererea Moscovei şi cu acordul 
lui Mircea Snegur. A urmat războiul din 1992, care s-a 
sfârşit cu un mare număr de morţi şi cu zeci de mii de 
români refugiați din Transnistria. Preşedintele Petru 
Lucinski nu a reuşit să pună capăt diferendului. 

Iurie Roşca a acuzat de mai multe ori că OSCE 
face jocul Rusiei pe Nistru. 

Vladimir Putin a vrut să impună Chişinăului 
cunoscutul „plan Kozak“, prin care Transnistria deve- 
nea subiect de drept internaţional şi primea dreptul 
[a secesiune. La presiunea Statelor Unite şi a Uniunii 
Europene, Vladimir Voronin refuză să semneze „pla- 
nul Kozak“ în 2005. Vizita la Chişinău a lui Vladimir 
Putin a fost anulată. Relaţiile cu Federaţia Rusă devin 
tot mai tensionate. Stanislav Belkovski, un alt consi- 
lier de la Kremlin, a venit la Bucureşti şi a propus un 
alt plan care prevedea unirea Basarabiei cu România, 
Transnistria urmând să devină independentă sau să 
se alipească la Rusia sau la Ucraina. Preşedintele 
ucrainean Viktor Iuşcenko a propus şi el un plan de 
federalizare, pe care Chişinăul nu l-a acceptat. Nu vi se 
pare că prea mulţi binevoitori au apărut la Nistru? 

Noua politică externă, promovată de Traian Bă- 
sescu, face posibilă implicarea Ucrainei şi a României 
în pacificarea zonei. Uniunea Europeană va oferi fon- 


duri pentru paza frontierei dintre Transnistria şi 
Ucraina, unde se practică traficul de arme, de dro- 
guri, de copii şi de femei din tot spaţiul ex-sovietic. 


Serghei Ivanov ţine degetul 
pe trăgaci 


Acţiunile românilor din Basarabia isterizează 
tot mai mult Moscova. În timpul campaniei electorale 
pentru alegerile legislative, dar şi în campania pen- 
tru primăria din Chişinău, Moscova a trimis „obser- 
vatori independenţi“ în Basarabia. Pentru că şi-au 
depăşit mandatul, au cam fost arestaţi. O premieră 
absolută pentru relaţiile dintre Chişinău şi Kremlin. 
Un militar rus de la Vadul lui Vodă a deschis focul 
asupra unei americance, care a fotografiat „zona de 
pacificare“. A urmat alt scandal. Prin urmare, Vladi- 
mir Voronin nu mai vrea să fie glugă de coceni în Re- 
publica Molotov. Iar ruşii nu-l lasă să meargă măcar 
în satul în care s-a născut. Igor Smirnov, un alt „alo- 
gen“ tocmai din Kamceatka, anunţă că va uni Trans- 
nistria cu Ucraina, dacă Rusia rămâne prea departe. 
Dar Rusia nu vrea să rămână prea departe în jocul 
de-a strategia. Serghei Ivanov, ministrul Apărării din 
Federaţia Rusă, a declarat că „pacificatorii ruşi se află 
pe Nistru în baza mandatului primit de la două state 
- Moldova şi Transnistria“. Prin urmare, pentru co- 
mandantul armatei de la Moscova, Transnistria este 
deja un stat. Înaltul oficial rus a mai adăugat că mili- 
tarii Kremlinului nu vor pleca din Transnistria fiind- 
că trebuie să păzească arsenalul armatei. Aceasta 
este reacția Moscovei la tendințele Chişinăului de a 
se îndrepta spre Uniunea Europeană. După cum am 
mai spus, Parlamentul de la Chişinău votase cu o ma- 
joritate zdrobitoare „legea cu privire la prevederile 
de bază ale statutului juridic special al localităţilor 
din stânga Nistrului“. La rândul său, Vladimir Voro- 
nin a promulgat textul legii pe data de 28 iulie. Iată 
că lucrurile se leagă. 

Departamentul de Stat american a felicitat Ru- 
sia pentru retragerea trupelor din Georgia şi i-a 
cerut să procedeze la fel şi în Transnistria. Mesajul 
Casei Albe a fost transmis chiar de către William 
Berns, noul ambasador al Statelor Unite la Mos- 
cova. Iată că insistenţele „alogenului“ Traian Bă- 
sescu au şi ele importanța lor. Ministrul Mihai Răz- 
van Ungureanu a discutat deja cu doamna Con- 
doleezza Rice despre organizarea unei conferințe 
pe tema internaţionalizării Mării Negre. Şi atunci, 
oare să fie întâmplător atacul lui Adrian Severin 
spre cârmaciul cel şugubăț?... 





anul IIl e nr. 31 


19 


ROST 


SOCIETATE 





Sub asaltul alimentelor 
modificate genetic 


Capitolul 1 al Genezei (versetele 10, 12, 18, 20 şi 25), marcînd 
anumite trepte ale Creaţiei, se încheie cu expresia: „...Și a văzut 
Dumnezeu că este bine.“ În versetul 31 care încheie Ziua a şasea, 
se prezintă astfel: „...Şi a privit Dumnezeu toate câte a tăcut şi 
iată, erau bune foarte“. O afirmaţie teologică fundamentală 
străbate toate exegezele biblice: şi anume, că, toate speciile 
cărora Creatorul le-a dat viaţă, erau perfecte la momentul 
creaţiei, pentru că Dumnezeu nu poate şi nu a dorit să creeze 


ceva imperfect. 


Conf. univ. dr. Pavel Chirilă 
Biochimist Simona Medregan 





afront la actul Creaţiei. Omul şi-a permis să 

modifice datul genezei, cu pretenţia că ar pu- 
tea face ceva mai bun. Este o expresie a trufiei lucife- 
rice, un atentat la versetele a căror înțelepciune a 
răzbătut prin veacuri. Ce se va întîmpla acum cu 
omul care, nu numai că s-a îndepărtat de Dumnezeu, 
dar încearcă să se aşeze în locul Lui? 

În condiţiile în care industria produselor modi- 
ficate genetic capătă proporţii uluitoare, riscurile in- 
gineriei genetice asupra sănătății omului şi impactul 
asupra mediuli reprezintă o problemă majoră a cărei 
evaluare a condus la declanşarea unor adevărate po- 
lemici în lumea stiințifică şi nu numai. 

Opiniile savanților cu privire la introducerea 
culturilor modificate genetic destinate consumului 
uman în agricultură sînt împărțite. Adepții ideii sus- 


U ltimul secol a adus în lumea ştiinţifică acest 


nelimitate cum ar fi obţinerea de soiuri ameliorate, 
cu calităţi nutritive îmbunătăţite, rezistente la boli, 
erbicide, la condiţii ambientale vitrege, ceea ce ar 
conduce la creşterea arealului destinat agriculturii 
pe glob şi implicit la eradicarea foametei în țările lu- 
mii a treia. „Let the harvest begin!“ - „Să înceapă re- 
colta!“ A fost deviza concernului multinațional Mon- 
santo, una din cele mai mari companii de profil de pe 
glob, în timpul campaniei sale publicitare din 1998. 
Practic, cu noile tehnologii, am putea modifica 
orice organism viu. Cei cărora le datorăm „miraco- 
lul“ erei transgenezei visau să creeze plante de cul- 


tură capabile de a fixa azotul atmosferic. Ideea a ră- 
mas, însă, la stadiul de vis defunct, fiind foarte greu 
de obținut astfel de plante, datorită numărului mare 
de gene Nif implicate în acest fenomen (18 gene). 

Desigur, tehnicile de manipulare genetică pre- 
zintă unele avantaje, la prima vedere. Dar aceste 
avantaje sînt suficient de consistente pentru a ne de- 
termina să le acceptăm fără rezerve? 

Este foarte dificil de a evalua efectele pozitive 
ale biotehnologiilor asupra bunăstării oamenilor, pe 
deoparte, iar pe de altă parte, efectele negative şi ris- 
curile. Oricum ar fi, societatea trebuie informată în 
viziunea ambelor aspecte şi la modul cel mai obiec- 
tiv. Acest lucru necesită o observare a fenomenului, 
bazată pe studiul efectelor pe termen lung. 

Din momentul începerii în laborator a primelor 
manipulări experimentale şi pînă la introducerea pe 
piață a unui soi modificat genetic se scurg în medie 
zece ani. În tot acest timp, cercetările se derulează cu 
costuri extrem de ridicate iar investitorul doreşte, 
cum este şi firesc, să şi cîştige „ceva“ din această afa- 
cere. Pentru că scopul final rămîne tot de ordin fi- 
nanciar, iar câştigurile se dovedesc a fi enorme. 


Studii ignorate sau nedezvăluite 


În 1992, anul în care au apărut şi primele co- 
mercializări de plante transgenice, FDA (US Food 
and Drug Administration) a elaborat o procedură 
standard pe care cultivatorii de plante transgenice 
trebuie să o parcurgă înaintea comercializării produ- 
sului lor. Această procedură implică elaborarea unor 
studii privind securitatea biologică a respectivului 





20 


anul III e nr. 31 


SOCIETATE 


ROSI 





produs care să fie înaintate către FDA cu 120 de zile 
înaintea comercializării (FDA, martie, 2001). 

Dar aceste studii, care ar trebui să fie rezultatul 
unor testări pe termen lung a impactului pe care pro- 
dusul modificat genetic (PMG) îl are asupra omului şi 
asupra mediului înconjurător, se dovedesc a fi, de 
cele mai multe ori, insuficiente şi multe aspecte sînt, 
cu bună stiință sau nu, ignorate sau nedezvăluite. În 
Europa există legi cu privire la etichetarea acestor 
produse. Furnizorul are obligativitatea să menţione- 
ze pe etichetă faptul că produsul respectiv este modi- 
ficat genetic. În SUA legile federale nu obligă la acest 
lucru. La fel, în Canada. Menţiunea cu pricina ar duce 
[a creşterea preţului cu zece la sută (se adaugă costu- 
rile legate de testările de laborator), un lucru nedo- 
rit, ținînd cont de faptul că 80% din produsele desti- 
nate consumului în Canada, sînt modificate genetic. 

Compania Agr Evo (fostă Plant Genetic Sys- 
tems) înainta, în 1996, Comisiei Europene, un dosar 
cu privire la introducerea pe piaţă a unor seminţe 
transgenice de Brassica napus (rapiță), după ce, în 
prealabil, acesta a primit avizul favorabil al Ministe- 
rului Agriculturii din Belgia. Respectivul dosar a fost, 
în cele din urmă, aprobat în 2004, după ce, între 
timp, la dosar au mai apărut: protocoale pentru veri- 
ficarea pe termen lung a efectelor toleranţei Ia erbi- 
cid indusă în noile seminţe, mai multe informații bio- 
logice cu privire la inserţia transgenelor, care să clari- 
fice caracterizarea moleculară, un 
plan de monitorizare post-comercia- 
lizare, o evaluare în ceea ce priveşte 
consumul uman, un studiu de im- 
pact asupra mediului; documente 
care, sau lipseau cu desăvârşire sau 
erau insuficient reprezentate, în mo- 
mentul înaintării dosarului (Belgian 
Biosafety Server). Şi exemplele pot 
continua. 

Primele reglementări legale ale 
cercetărilor în domeniul ingineriei 
genetice au luat ființă în SUA, în 
1977. A urmat apoi constituirea, în 
numeroase ţări, a unor comitete na- 
ționale însărcinate cu reglementarea 
şi controlul cercetărilor genetice. Ex- 
perimentele efectuate tot în SUA, pa- 
tria porumbului transgenic, au dus 
Ia concluzia că nu există riscuri lega- 
te de manipulările genetice. Dar 
aceste concluzii se referă strict la se- 
curitatea operatorilor şi a cercetării 





lor asupra microorganismelor. A urmat apoi, o serie 
de reglementări şi o dezvoltare rapidă a biotehno- 
logiilor (Cristea V., Denaeyer $.). 

Biotehnologiile sau tehnicile de manipulare 
directă a genelor permit extragerea unei gene (trans- 
gene) din genomul unui organism şi inserția ei în ge- 
nomul unui alt organism, aparținînd unei alte specii. 
Transferul de gene presupune traversarea barierelor 
care împiedicau schimburile de gene între specii dife- 
rite, mai ales aparținînd unor regnuri diferite. 

Metodele de ameliorare tradițională sînt, în ma- 
re parte, bazate pe transferul de gene prin reprodu- 
cerea sexuată, în cadrul căreia grăunciorul de polen 
al unei plante fuzionează cu ovulul din ovarul altei 
plante. Acest tip de transfer este posibil doar în limi- 
tele speciilor înrudite. Manipularea genetică permite 
ca genele de interes să fie transferate în cadrul diferi- 
telor unităţi taxonomice sau chiar de la bacterii, viru- 
suri şi animale. Dar în natură, o astfel de încrucișare 
nu este posibilă. Sîntem oare, noi, oamenii, pregătiți 
să facem faţă consecințelor acestui fapt? 


Cultura OMG 


Pentru obţinerea unui organism modificat ge- 
netic (OMG), sînt necesare parcurgerea mai multor 
etape: izolarea şi multiplicarea genei de interes; in- 
troducerea sa, prin vectori, în celula-gazdă; selecta- 


Foto: Bogdan Onofrei 





anul IIl e nr. 31 


21 


ROST 


SOCIETATE 








22 


rea celulelor-gazdă care au integrat transgena în ge- 
nomul lor; obținerea unui nou organism care con- 
ține ADN modificat sau recombinat; verificarea 
transmiterii ereditare a caracterului nou transferat, 
la descendenți. 

Plantele transgenice se obţin prin regenerarea 
de plante întregi, pornind de la plantulele obţinute 
prin cultivarea in vitro a celulelor-gazdă care au 
integrat transgena în genomul lor. Urmează apoi 
cultura plantelor transgenice în sere sau camere de 
aclimatizare iar, în final, cultura experimentală în 
cîmp. 

Cea mai utilizată tehnică pentru multiplicarea 
unei gene este tehnica PCR (Polymerase Chain Reac- 
tion), prin care o secvenţă de nucleotide este ampli- 
ficată, cu ajutorul ADN-polimerazei care catalizează 
reacţia. După fiecare ciclu de reacţie, se dublează 
cantitatea de ADN sintetizată în ciclul anterior. 

Pentru a putea străbate membranele biologice, 
gena de interes trebuie să fie integrată într-un vector 
molecular, cel mai adesea, un plasmid. Este necesară 
apoi, o genă-marker pentru selectarea celulelor care 
au integrat transgena în genomul lor. 

Genele-marker cele mai utilizate codifică rezis- 
tența la un anumit antibiotic. 

Pentru ca transgena să se poată exprima în ge- 
nomul celulei-gazdă, trebuie să i se asocieze un pro- 
motor. De exemplu, dacă dorim ca o genă bacteriană 
să se exprime într-o plantă, trebuie să-i asociem un 
promotor vegetal. 


Plasmidul-vector este, în continuare, introdus 
într-o bacterie care poate fi Agrobacterium tumefa- 
ciens, Agrobacterium rhizogenes sau altele, care este 
apoi cultivată in vitro, în prezența unui antibiotic. 
Genele-marker vor semnala care dintre bacterii au 
integrat transgena în genomul lor deoarece vor fi 
singurele care se vor dezvolta. 

Enzimele bacteriene numite endonucleaze de 
restricție taie molecula de ADN în porțiunile pe care 
le recunosc şi izolează gena de interes, care este ata- 
şată împreună cu gena-marker în genomul celulei- 
gazdă. Ligazele sudează apoi fragmentele de ADN în- 
tre ele (Cristea V., Denaeyer $.). 

Prima plantă modificată genetic a fost o specie 
de tutun transgenic obţinută via Agrobacterium tu- 
mefaciens, la care a fost transferat caracterul de re- 
zistență la un antibiotic, experiment realizat în 1983, 
în Belgia. 

S-au pus la punct şi alte metode, directe, pentru 
transferul genelor în celulele plantelor: microinjec- 
ţia celulară, electroporarea membranelor celulare, 
modificarea protoplastelor, metoda biolistics, care 
constă în împuşcarea directă a ADN-ului în celule, 
„proiectilele“ fiind microparticule de tungsten înveli- 
te în genele de interes; metode, pe cât de directe, pe 
atât de agresive. 

Principalele cinci specii de plante modificate 
genetic, din punct de vedere al suprafeței cultivate 
în lume sînt: soia (36,5%), porumbul (12,4%), 
bumbacul (6,8%), rapiţa (3%). Ţările în care cultura 


Foto: Bogdan Onofrei 


anul III e nr. 31 


SOCIETATE 


ROST 





plantelor transgenice ocupă un loc important sînt 
SUA, Argentina, Canada, China. Şi în România 
există suprafețe, dar mici, cultivate cu astfel de 
plante, începînd din 1999. Actualmente, se cultivă 
în România o specie de soia tolerantă la erbicide 
(Duca M. şi colab.). 


Succese 


Rezistența la un anumit erbicid se obține în 
urma transferului genei Bar, codificatoarea unei en- 
zime de origine bacteriană care, inserată în genomul 
plantei, determină detoxifierea acestuia. Rezistența 
este specifică, adică, se obţine rezistenţă față de un 
anumit erbicid, care este livrat, împreună cu semin- 
țele transgenice, de către compania producătoare, în 
beneficiul acesteia. 

În curînd, vor apărea pe piaţă: cartof tolerant la 
erbicidul glifosat, cartof rezistent la virusuri, la ma- 
nă, cartof cu conținut ridicat de amidon, grâu rezis- 
tent la boli foliare, porumb cu conţinut ridicat de 
ulei, orez cu conţinut ridicat în provitamina A- toate 
obţinute prin modificări genetice. Cartoful rezistent 
le gândacul de Colorado este deja comercializat. 

Rezistența la insectele dăunătoare s-a obținut, în 
1987, cînd au fost create plante transgenice prin 
transferul unei gene de la microorganismul Bacillus 
thuringiensis, genă care codifică proteina Bt, de unde 
şi denumirea generică de cereale Bt. În celulele 
plantelor modificate, se sintetizează o protoxină inac- 
tivă care, după ingerarea ei de către larvele sensibile, 
devine activă în sucul gastric al insectei, determinînd 
moartea ei prin blocajul la nivelul receptorilor speci- 
fici din membrana epiteliului intestinal. De fapt, ade- 
vărul este că s-a mers ceva mai departe. Înaintea 
transgenezei, protoxina a fost modificată pentru a co- 
difica proteina activă, chiar înainte ca ea să ajungă 
în sucul digestiv al dăunătorului. Cu alte cuvinte, 
OMG-ul conţine o toxină mult mai rapidă eficace, 
chiar înaintea ajungerii ei în tubul digestiv al insectei. 

Rezistenţa a insecte a fost indusă, în special la 
mazăre şi bumbac, ceea ce ar trebui să însemne redu- 
cerea aplicării convenţionale a pesticidelor. Dar... 
Pînă la sfîrşitul anului 1998, companiile producătoa- 
re de mazăre Bt au făcut numeroase asigurări potri- 
vit cărora rezistența la pesticide a soiului nu va ridi- 
ca probleme. Cu toate acestea, în 1999, în raportul 
efectuat de o comisie a National Agricultural Statics 
Service din SUA, s-a estimat faptul că, în ciuda cultivă- 
rii pe milioane de acri a porumbului Bt, s-au înregis- 
trat scăderi minore ale cantităților de insecticid folo- 


site iar, în acelaşi an, Agenţia Pentru Protecţia Mediu- 
lui din SUA a arătat, mai mult de atit, că, de fapt, folo- 
sirea insecticidelor a cunoscut o creştere cu 45% în 
primii doi ani de cultură a mazărei Bt (Pretty ].). 

Rapoarte similare au fost efectuate şi în cazul 
speciilor la care a fost transferat caracterul de rezis- 
tență la erbicide. S-a demonstrat faptul că aceste 
soiuri modificate au condus Ia creşterea cantității de 
erbicid folosit datorită creşterii rezistenței buruie- 
nilor la erbicidele totale, fără să mai punem la soco- 
teală faptul că s-au înregistrat chiar şi scăderi ale pro- 
ducţiei la hectar, la unele specii de bumbac şi soia 
modificate genetic. 

Speciile tolerante Ia erbicide şi cu rezistență la 
insectele dăunătoare reprezintă „succesele“ primei 
generaţii de OMG-uri. A doua generaţie, care s-a dez- 
voltat după 1990, include speciii rezistente a viru- 
suri (orez), la nematode (banane), rezistente la în- 
gheţ (căpşuni la care a fost transferată o genă de la 
Hippoglossus, o specie de peşte din apele reci ale 
Mării Nordului), animale de fermă modificate pentru 
a produce proteine umane, de exemplu, insulină, 
interferon, alfa-antitripsină; specia de tomate Savr 
Flavr, cu maturare întirziată datorită blocării galactu- 
ronazei, enzima responsabilă de înmuierea legu- 
melor şi fructelor şi care ne zimbeşte aşa de frumos 
de pe rafturi dar... Ce păcat! Este aşa de insipidă... 

O trăsătură comună a tuturor soiurilor de plan- 
te modificate, aparținînd generaţiei a doua de bio- 
tehnologii, o reprezintă faptul că acestea au inserate 
în genomul lor şi o secvență de gene menită să inhi- 
be germinația oricăror seminţe salvate după stringe- 
rea recoltei. Şi aceasta deoarece companiile producă- 
toare au observat că un procent însemnat de fer- 
mieri (20-30% dintre cultivatorii de soia şi un mare 
număr de cultivatori de grâu) se reîntorc pe piața se- 
minţelor o dată la 45 ani. Lucru care, cum era şi fi- 
resc, trebuia remediat, deoarece marile companii nu 
doresc să-şi transfere o parte din profit fermierilor. 
Cu alte cuvinte, există un conflict de interese între 
companiile producătoare şi fermieri, iar noi, consu- 
matorii, sîntem undeva la mijloc şi tot noi sîntem cei 
care avem de suferit de pe urma acestei paranoia a 
ştiinţei, cu implicaţii majore economice şi uriaşe in- 
terese financiare. 

În generaţia a treia, ne sînt promise specii avînd 
transferate caracterele apomictice la cereale, astfel 
încît seminţele hibride pot fi reutilizate. Un contrast 
izbitor cu generaţia a doua de produse, o putem con- 
sidera ca o încercare de reabilitare a imaginii publice 
a companiilor producătoare. (va urma) 





anul IIl e nr. 31 


23 


ROST 


SOCIETATE 





Alcoolismul, o boală care 
devastează România «w 


Problema alcoolismului nu este legată doar de persoanele care consumă 
alcool, căci alcoolismul este o boală familială. În această parte a analizei 
noastre ne vom ocupa de situaţiile pe care Le întâmpină familia alcoolicului. 
De Ia început trebuie spus că acestea sunt deosebit de grave. Înainte, însă, 
vreau să reamintesc ceva: vorbim despre alcoolici și despre tamiliile lor, dar 
nu trebuie uitat că alcoolul este un drog; deci, această analiză se aplică 
întocmai dependenţilor de droguri şi familiilor acestora. Motivul pentru 
care prefer să discut despre alcool şi nu despre drog în general este acela că, 
deşi România a început să devină nu doar o țară de tranzit, ci şi o țară de 
destinaţie pentru droguri, ravagiile cele mai mari în societatea românească 
sunt produse de alcool. Acesta este folosit mai ales în mediul rural, ca cel 


mai ieftin dintre droguri. 


Mihail Albişteanu 


embrii unei familii sunt părți ale unui sis- 
M tem funcţional în care ei activează împre- 

ună pentru supravieţuire şi obținerea de sa- 
tisfacţii. Victime ale consumului de alcool (sau, după 
caz, de drog), dependenţii devin „călăii“ altora - pri- 
eteni, vecini, cunoştinţe, colegi de serviciu. Însă, 
dacă treptat aceştia ajung să îi evite, familiile lor, de 
cele mai multe ori, nu o pot face. Ele sunt victime ale 
alcoolului sau drogului, pe care însă nu le utilizează 
şi de multe ori luptă cu disperare să se salveze. Cine- 
va spunea că ar trebui ridicat un monument pentru 
familiile de alcoolici. Nu ştiu dacă aşa ceva există în 
lume (personal, nu am auzit), dar ar merita cu priso- 
sință să fie construit. Pentru un om care trăieşte 
într-o familie normală, chinurile unei familii de alcoolic 
sunt de neimaginat. Membrii ei suferă în umbra unui 
suferind, dar de suferința lor nu se ocupă de obicei 
nimeni, deşi au nevoie disperată de ajutor. În limba- 
jul de specialitate sunt numiţi codependenți, persoa- 
ne a căror viață este afectată prin implicare familială 
cu un dependent de alcool sau de drog. Ei dezvoltă 
un mod anormal de a face faţă problemelor vieții: 
reacționează, în loc să acţioneze. Prin repetare, 
comportamentul lor devine stereotip, având tendin- 
ţa de a reacţiona asemănător, într-un mod previzibil. 
Alcoolismul este devastator pentru familiile de al- 





coolici, deoarece codependența poate conduce la 
izolare, depresie, boli psihice, boli psiho-somatice 
sau somatice, tentative suicidare. 


Reacţii ale codependenţilor 


Familia alcoolicului dezvoltă reacții emoționale 
şi de comportament specifice. Astfel, emoțional apar 
sentimente de vinovăţie pentru situația dependentu- 
lui, dar şi mâhnirea, datorată pierderii de prestigiu, 
de demnitate familială şi personală, de prieteni, de 
siguranță (inclusiv siguranță financiară). Sentimen- 
tul de mâhnire este agravat de faptul că este trăit în 
singurătate (remediul fiind de a fi ascultați de cine- 
va, pentru a-şi clarifica sentimentele şi a-şi deplasa 
preocuparea de la persoana dependentă la propria 
persoană). Apar, de asemenea, sentimente de revol- 
tă. Însă, dacă iniţial codependentul se supără pe de- 
pendent, în scurt timp, senzaţia de neputinţă, datora- 
tă amplorii problemelor face ca revolta să se îndrep- 
te şi asupra celor apropiați (şi nevinovaţi) şi chiar 
asupra propriei persoane, iar în ultimă instanță asu- 
pra lumii întregi. Dacă bărbatul beat îşi strigă supăra- 
rea în toiul nopții, soţia şi-o exprimă a doua zi dimi- 
neață, dar cei doi nu comunică şi astfel situaţia se 
agravează. Pe de altă parte, revolta neexprimată pro- 
duce sentimente de frustrare, jignire, umilință, dato- 
rate faptului că persoana dependentă îi blamează pe 
ceilalți pentru propria sa vinovăţie. Iniţial, membri- 





24 


anul III e nr. 31 


SOCIETATE 


ROST 





lor de familie le este ruşine de lume pentru compor- 
tamentul alcoolicului, dar, în timp, sentimentul se 
extinde şi ajunge să le fie ruşine de ei înşişi, de pro- 
priile performanţe. Ruşinea scade stima de sine, iar 
în cazul copiilor asta duce la diminuarea drastică a 
performanţelor şi a nivelului de realizare în viață, ei 
restrângându-şi ambițiile şi obiectivele datorită neîn- 
crederii în sine. Apare teama de viitor, teama pentru 
propria viață de familie, teama de sărăcie, de relaţiile 
cu alte persoane, de certuri, de caracterul iremedia- 
bil al situaţiei - teama se extinde la orice. Ea conduce 
[a izolare, la mizantropie, generând un sentiment 
acut de însingurare. Din punct de vedere comporta- 
mental, familia fie neagă problema integral (şi scuză 
individul), fie o recunoaşte, dar o limitează Ia indi- 
vid. Ea are tendința de a-l proteja pe alcoolic. Între 
altele, încearcă să ţină sub control dependenţa, înso- 
țindu-l pe acesta în locurile în care ar putea să bea, 
ascunzând sau aruncând băutura şi favorizând bău- 
tul la domiciliu (considerat ca fiind de preferat bău- 
tului la cârciumă, pentru că incumbă mai puţine ris- 
curi pentru alcoolic). De multe ori, scăderea stimei 
de sine se proiectează în mod inconştient asupra ce- 
lorlalţi sub formă de teamă sau furie, traduse prin 
agresiuni verbale, sarcasm sau amenințări. Codepen- 
denții pot ajunge depresivi, cu accese de plâns în sin- 
gurătate, sau au izbucniri violente, care se declanşea- 
ză din cauze nesemnificative, ceea ce îi face să se con- 
sidere bolnavi de nervi. 

Membrii familiei unui alcoolic dezvoltă tipare 
comportamentale specifice, defensive. Primul dintre 





anul IIl e nr. 31 


ele este cel numit „suspect de bun“. Codependentul 
se apără, făcând eforturi disperate de a compensa si- 
tuaţia familială, încercând să creeze impresia că pro- 
blema nu există. De exemplu, soţia îşi îndeplineşte 
exemplar îndatoririle sale şi preia din cele ale soțului 
alcoolic şi ale familiei, căutând recunoaştere în ca- 
drul acesteia (de fapt, acest comportament se explică 
şi prin vina, asumată de soţie, mai ales față de 
copii, de a nu fi în stare să se desprindă de situaţie, 
printr-un divorț). Dar prin această atitudine ea se 
face indispensabilă şi ca urmare soțul va aştepta din 
ce în ce mai mult de la ea şi până la urmă tot va găsi 
motive de nemulțumire. În plus, astfel, alcoolicul nu 
ia contact cu consecințele comportamentului său, 
ceea ce încurajează consumul de alcool. 

Un alt tip de comportament este cel „rebel“, în 
cadrul căruia membrul de familie distrage atenţia de 
la problema reală, abătând-o asupra comportamen- 
tului propriu (dispare de acasă, se poartă urât, 
creează probleme, este implicată poliția). 

În comportamentul „apatic“, individul se apără 
de suferință, anulându-şi orice răspuns emoțional. El 
evită situaţiile stresante şi afişează o atitudine de 
nepăsare, dar în sinea sa nu reuşeşte să scape de an- 
xietate. Se separă de ceilalți, respingând familia în 
mod pasiv şi retrăgându-se în reverie. Însă, prin ati- 
tudinea sa, apaticul contribuie la iluzia că totul este 
bine în familie, întârziind momentul unei schimbări 
reale. 

Se pot observa comportamente şi sentimente 
corespondente, „în oglindă“, la alcoolic şi la membrii 


ROST 


SOCIETATE 





familiei acestuia, în baza unei afectări paralele. Ast- 
fel, dacă pacientul (alcoolicul) este preocupat de ur- 
mătoarea administrare de alcool, familia este pre- 
ocupată de faptele prezente şi viitoare ale acestuia. 
Alcoolicul pierde controlul asupra cantității băute, a 
timpului şi a locului, în timp ce familia pierde con- 
trolul asupra comportamentului prin care răspunde 
la situaţia creată; alcoolicul evită subiectul, iar fami- 
lia păstrează secretul viciului. Dependentul găseşte 
justificări pentru consumul de alcool, în timp ce 
familia justifică toate lucrurile negative din casă prin 
acest viciu. Agresivitate verbală şi chiar fizică este ca- 
racteristică în ambele cazuri; alcoolicul este grando- 
man - se laudă, dăruieşte şi cheltuieşte peste măsu- 
ră; în paralel, familia este preocupată excesiv de 
compensarea imaginii în exterior, dând dovadă de 
perfecționism exagerat. Şi alcoolicul şi codependen- 
ţii neagă problema sau vina lor în cadrul acesteia. 
Uneori alcoolicul se învinovăţeşte şi promite să se 
schimbe; la rândul lor, codependenții din familie se 
învinovăţesc că nu sunt în stare să rezolve problema. 
Ambele părţi fac periodic tentative de schimbare sau 
ameliorare a comportamentului, de cele mai multe 
ori nereuşite. Progresiv, dependentul de alcool sau 


Foto: Bogdan Onofrei 


+ 


26 





de drog şi familia acestuia se izolează de societate, în 
paralel având loc un proces de degradare morală. 
Astfel, alcoolicul ajunge să nu mai returneze împru- 
muturile, să cerşească, chiar să fure sau să jefuiască, 
în timp ce familia îi sustrage bani din buzunare, mi- 
zând pe faptul că la beţie acesta nu ştie niciodată ce 
sumă a cheltuit şi câți bani mai are asupra sa. 


Copiii de alcoolici 


Dacă partenerul poate alege să stea sau nu cu 
persoana alcoolică, copiii nu au aceeaşi posibilitate. 
Teoretic, copilăria este perioada fără griji a omului. 
Copilul de alcoolic este aparte - el are întotdeauna 
griji. Deşi are nevoie de comunicare, se izolează de 
ceilalți, în special pentru că nu vrea să deranjeze. De 
multe ori nu primeşte suficientă atenţie şi este încu- 
rajat doar ocazional. E învaţă să se poarte precaut, 
să nu ceară, să nu-şi dorească şi să nu aibă nevoie de 
nimic; în permanență încearcă să placă celor din jur. 
Nu are identitate, deoarece nu are ocazia să şi-o for- 
meze. Copiii de alcoolici se confruntă cu numeroase 
probleme psiho-medicale şi sociale, necunoscute ce- 
lorlalți copii. Ei sunt afectaţi de probleme afectiv- 
emoţionale, precum anxietatea şi 
depresia, probleme de adaptare şi 
şcolare, cum ar fi dificultăţile de con- 
centrare, tulburările de conduită şi 
absenteismul. Apar, de asemenea, 
probleme medicale: sindromul al- 
coolic fetal şi sindromul hiperchine- 
tic. Acesta din urmă are drept cauză 
situaţia tensionată din casă şi se ma- 
nifestă evident la vârsta de 3 ani, 
prin neatenţie, impulsivitate şi com- 
portament hiperactiv; stimuli neîn- 
semnaţi din mediu le distrag atenţia 
şi ca urmare nu dau rezultate şcolare 
bune. Nu trebuie uitată nici predispo- 
ziția pentru alcoolism, cauzată de 
prezența alcoolului, învățarea prin 
imitație, obişnuire în perioada intra- 
uterină, lipsa de supraveghere. 

Lipsa modelului în formarea 
propriei personalităţi este foarte im- 
portantă, ştiindu-se că valorile mo- 
rale şi comportamentul acceptabil 
social se învaţă inițial în familie. Ro- 
lul imitaţiei în modelarea copilului 
este mare, or copilul de alcoolic vede 
doar comportamente aberante, vi- 





anul III e nr. 31 


SOCIETATE 


ROSI 





novăţie, negare, justificări, frustrare, inconsecvență, 
agresiune şi violență. Deseori integritatea şi chiar 
viața celei mai iubite fiinţe, mama, este amenințată 
de beţiv. Ca urmare, copilul devine derutat, anxios, 
nesigur de viitor; cu timpul ajunge pasiv şi resemnat. 
EI începe să se obişnuiască cu minciuna, care este un 
mecanism fundamental de adaptare în familia al- 
coolicului: mama minte pentru a evita violența soțu- 
lui, iar acesta face promisiuni, uneori bine intențion- 
ate, pe care însă nu le poate respecta. Minciunii i se 
suprapune negarea, care are ca scop salvarea respec- 
tului de sine şi a imaginii familiei în raport cu lumea 
exterioară: din ruşine, copilul ascunde sau minimali- 
zează gravitatea situaţiei, lucru învățat chiar de la 
părinţi. În ciuda negării, stima de sine are de suferit 
- niciodată ceea ce face copilul nu este suficient de 
bun pentru alcoolic şi ca urmare el pierde încrederea 
în capacităţile sale, simțindu-se incapabil şi inferior 
tuturor celor din jur. Consecința firească este depre- 
sia, datorată şi lipsei de comunicare cu părintele 
alcoolic, dar şi cu celălalt părinte, care, preocupat de 
partener, nu acordă suficientă atenţie copiilor. Pre- 
luarea forţată a unor sarcini care în mod normal re- 
vin părinţilor duce la maturizarea prematură a copi- 
lului de alcoolic. Depresia îi întreţine sentimentele 
de neajutorare, izolare şi incompetență, mila şi ura 
de sine. Nu în ultimul rând, acest copil este tarat de 
numeroase frici: de tatăl beat, de mama supărată, de 
divorţ, de posibile boli sau accidente ale alcoolicului, 
de agresiunea acestuia asupra mamei iubite, de situ- 
aţii exterioare, în care familia, disfuncțională, nu îl 
poate ajuta. 


„Rolurile“ copiilor 
cu părinți beţivi 


Există patru „roluri“ pe care le pot „juca“ copiii 
de alcoolici. Trei dintre ele sunt admirate de necu- 
noscători, în timp ce ultimul este blamat. Aceştia nu 
văd însă adevărata față a rolurilor şi nu înțeleg deza- 
strele sufleteşti produse de maturizarea timpurie. 

„Copilul hiperresponsabil“ este un rol caricatu- 
ral de părinte care ţine gospodăria. Este vorba de o 
inversare de roluri: copilul joacă rolul adultului. În 
acest caz, conducând activităţile casei, devine inde- 
pendent şi capătă încredere în sine. El nu ştie însă ce 
înseamnă a fi protejat şi iubit, iar sarcinile intermi- 
nabile îi răpesc complet copilăria. De regulă va avea 
probleme în relaţiile afective ulterioare. 

„Copilul adaptabil“ este un rol caricatural de 
copil ascultător. EI încearcă să supraviețuiască hao- 


sului din familie conformându-se la ceea ce i se cere, 
fără implicare emoţională şi în rezolvarea de situații. 
Nu se exprimă, nu se plânge, nu participă - doar exe- 
cută ce i se ordonă. Acest comportament artificial 
duce la o dezvoltare emoţională incompletă. Ca 
adulți, copiii aceştia vor fi manipulaţi, devenind vic- 
time în viața socială şi de familie. 

„Copilul conciliant“ este un rol caricatural de 
mamă. Este un copil bun, altruist, care proiectează 
asupra celorlalți nevoia sa de consolare. Are o grijă 
obsedantă de a nu răni sufleteşte. Afectuos, sensibil, 
ascultător, are o capacitate impresionantă de a-i 
ajuta pe alţii. 

„Copilul problemă“ este un rol caricatural de co- 
pil rău. Sunt afectaţi şi revoltați de mici de ceea ce se 
întâmplă în familie. Sunt rebeli acasă şi la şcoală, au 
frecvente izbucniri temperamentale, uneori compor- 
tament delicvent, dar nu trebuie uitat că sunt niște 
mari suferinzi. 

Copii de alcoolici dezvoltă inhibiţii. Ruşinea şi 
frica de posibile consecinţe îi fac să nu vorbească 
decât în mod cu totul excepţional altora despre gri- 
jile şi suferințele lor, deşi ei resimt acut nevoia de 
confesiune. Nu cred şi nu se încred în nimeni, dar 
mai ales în părinți, pentru că aceştia s-au dovedit 
imprevizibili şi i-au obişnuit doar cu promisiuni 
neonorate. Deoarece le lipseşte modelul trăirilor 
emoţionale pozitive, care să-i educe în acest sens, 
copiii sunt obişnuiţi doar cu trăirile negative sau 
penibile. Neputând împărtăşi sentimente cu tatăl 
beat şi cu mama obosită, care reacționează deseori 
cu dezaprobare, respingere sau ostilitate când 
acestea sunt exprimate, copiii învaţă să-şi înăbuşe 
sentimentele. Absorbiţi de problemele altora, ei nu 
au timp să le afle şi sa le rezolve pe ale lor, pentru 
că se îngrijesc de alţii într-o măsură în care nu mai 
pot avea grijă de ei înşişi. Îşi iau răspunderi prea 
mari, pentru că alţii îşi iau răspunderi prea mici. 
Sunt victime disperate şi derutate ale alcoolismu- 
lui, care au nevoie de o mare cantitate de comuni- 
care, înțelegere şi ajutor. 

Iată comportamente care pot semnala că un 
copil poate avea un părinte alcoolic: absenteismul 
şi eşecul şcolar, lipsa de prieteni şi izolarea de co- 
legi, comportament delicvent (furt, violență), simp- 
tome somatice (dureri de cap sau de stomac), abuz 
de alcool sau drog, fumat precoce, acte agresive, 
preluare a rolului de părinte responsabil în familie 
sau între prieteni, autocontrol excesiv, succes şco- 
lar deosebit, dar cu izolare emoţională față de co- 
legi şi profesori. 





anul IIl e nr. 31 


27 


ROST 


SUB LUPĂ 





Biserica şi managementul 


informaţiei — 


o bătălie pierdută? 


„Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice 
sabie cu două tăișuri, şi pătrunde până Ia despărțitura sufletului şi duhului, 
dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi 


cugetările inimii.“ 


Marcel Răduţ Seliște 





I. Aspecte ale mass-media 
religioase din România 


Posturile de radio - un instrument ieftin şi penetrant 

Activitatea misionară a Bisericii Ortodoxe Ro- 
mâne a luat contact după 1989 cu o nouă dimensiu- 
ne a realităţii - dezvoltarea şi multiplicarea mijloa- 
celor de comunicare/informare în masă şi a 
instituţiilor specializate în managementul infor- 
maţiei. Specifică în formele sale cele mai avansate 
mai ales societăților democratice, activitatea de 
management al informaţiei - indiferent de tipul 
acestuia: mass-media, public-relations, advocacy, 
servicii de informaţii etc. - reprezintă pentru 
diferitele componente ale statelor avansate din 
epoca noastră „cheia succesului“ în dobândirea 
influenței politice, economice, culturale ori în 
transmiterea eficientă a mesajului propriu către 
membri comunităţii. Neafectate de dictatura co- 
munistă, entitățile religioase din lumea liberă şi-au 
construit la rândul lor, în ultimii 50 de ani, sisteme 
complexe şi deosebit de eficiente de management 
al informaţiei. Utilizând acest zdrobitor avantaj tac- 


Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel IV, 12 


tic, astfel de entităţi religioase au declanşat în 
România, la începutul anilor '90 o puternică ofen- 
sivă informaţională. 

Accesul la resurse aproape nelimitate în compa- 
raţie cu resursele BOR, implicarea unor persoane 
specializate în managementul informaţiei şi utiliza- 
rea unor politici de mass-media, public-relations şi 
de advocacy conforme cu standardele înaintate ale 
domeniilor respective, aşa cum sunt cunoscute în Oc- 
cident - toate acestea au permis unor biserici şi co- 
munități religioase firave ori inexistente înainte de 
'89 la noi să controleze zona religioasă a circuitului 
informaţional din România. 

„Arena“ mass-media a fost şi rămâne unul din 
spaţiile principale unde se confruntă mesajele diferi- 
telor entități religioase din România. Dintre instru- 
mentele mass-media, atractivitatea cea mai mare 
pentru aceste entități religioase în ultimii ani o pre- 
zintă radioul, datorită costurilor relativ reduse de ex- 
promovarea mesajelor. 

Conform informaţiilor oferite de Consiliul Na- 
țional al Audiovizualului, la 13 iulie 2005 situația 
posturilor de radio cu orientare religioasă din Româ- 
nia se prezenta astfel“: 





Nr. Localitate Judeţ Denumirea Frecvența de emisie MHz Orientarea religioasă 
1. AIUD ALBA RADIO MICUL SAMARITEAN 103.2 (Neo)protestant 
2.  ALBAIULIA ALBA RADIO MICUL SAMARITEAN 99.1 (Neo)protestant 
3. ALBAIULIA ALBA RADIO REÎNTREGIREA 896 Ortodox 
4. BACĂU BACĂU RADIO MICUL SAMARITEAN 1.485 (Neo)protestant 
5. BACĂU BACĂU RADIO TRINITAS 96.8 Ortodox 
6. BECHET DOLJ RADIO LOGOS BECHET 103.1 Ortodox 
7. BICAZ NEAMŢ RADIO TRINITAS 91.2 Ortodox 
8. BIRLAD VASLUI RADIO TRINITAS 93.7 Ortodox 
9. BISTRIȚA BISTRIŢA-NĂSĂUD RADIO MICUL SAMARITEAN 1.584 (Neo)protestant 
10. BISTRIŢA BISTRIŢA-NĂSĂUD RADIO RENAŞTEREA 102 Ortodox 
28 anul III e nr. 31 





SUB LUPĂ ROST 
Nr. Localitate județ Denumirea Frecvența de emisie MHz Orientarea religioasă 
11. BOCŞA CARAŞ-SEVERIN RADIO MICUL SAMARITEAN 93.8 (Neo)protestant 
12. BRAŞOV BRAŞOV RADIO ORTODOXIA 94.6 Ortodox 
13. BRAŞOV BRAŞOV RADIO VOCEA SPERANȚEI 94.6 (Neo)protestant 
14. BRAŞOV BRAŞOV VOCEA EVANGHELIEI 94.6 (Neo)protestant 
15. BRAŞOV BRAŞOV VOCEA SPERANȚEI 94.6 (Neo)protestant 
16. BUCUREŞTI BUCUREŞTI RADIO MICUL SAMARITEAN 94.2 (Neo)protestant 
17. BUCUREŞTI BUCUREŞTI VOCEA EVANGHELIEI 04.2 (Neo)protestant 
18. BUCUREŞII BUCUREŞTI VOCEA SPERANȚEI 94.2 (Neo)protestant 
19. CALAFAT DOL] RADIO LOGOS CALAFAT 98.5 Ortodox 
20. CÎMPULUNG ARGEŞ VOCEA SPERANȚEI 100.6 (Neo)protestant 
21. CLUJ-NAPOCA CLUJ RADIO RENAȘTEREA 91.2 Ortodox 
22. CLUJ-NAPOCA CLUJ VOCEA EVANGHELIEI 88.3 (Neo)protestant 
23. CLUJ-NAPOCA CLUJ VOCEA SPERANȚEI 88.3 (Neo)protestant 
24. COBADIN CONSTANŢA MICUL SAMARITEAN 103.5 (Neo)protestant 
25. CONSTANŢA CONSTANȚA RADIO VOCEA EVANGHELIEI 104.4 (Neo)protestant 
26. CONSTANŢA CONSTANȚA RADIO VOCEA SPERANȚEI 104.4 (Neo)protestant 
27. CONSTANŢA CONSTANȚA VOCEA SPERANȚEI 89.4 (Neo)protestant 
28. CRAIOVA DOLJ MICUL SAMARITEAN 1.584 (Neo)protestant 
29. CRAIOVA DOL] RADIO EURO-CAMPUS CRAIOVA 100 Ortodox 
30. DARABANI BOTOŞANI RADIO TRINITAS 95.6 Ortodox 
31. DEJ CLUJ RADIO MICUL SAMARITEAN 97.9 (Neo)protestant 
32, DEVA HUNEDOARA RADIO MICUL SAMARITEAN 96.3 (Neo)protestant 
33. DR.TR. 

SEVERIN MEHEDINȚI RADIO LUMINA 90.4 Ortodox 
34. DRĂGĂŞANI VÎLCEA RADIO MICUL SAMARITEAN 88.9 (Neo)protestant 
35. GHEORGHENI HARGHITA RADIO MARIA 89.7 Catolic 
36. GHEORGHENI HARGHITA RADIO TRINITAS 93 Ortodox 
37. GURA 

HUMORULUI SUCEAVA RADIO TRINITAS 92.8 Ortodox 
38. HAȚEG HUNEDOARA RADIO MICUL SAMARITEAN 88 (Neo)protestant 
39. HÎRLĂU IAŞI MICUL SAMARITEAN 94 (Neo)protestant 
40. HÎRLĂU IAŞI RADIO TRINITAS 92.2 Ortodox 
AL. IAŞI IAŞI RADIO TRINITAS 92.7 Ortodox 
42. MEDIAŞ SIBIU RADIO MICUL SAMARITEAN 1.485 (Neo)protestant 
43. MOINEȘTI BACĂU RADIO TRINITAS 99.8 Ortodox 
44. MOLDOVA-NOUĂ CARAŞ-SEVERIN RADIO TRINITAS 104.3 Ortodox 
45. NEGREŞTI-OAŞ SATU MARE MICUL SAMARITEAN 98 (Neo)protestant 
46. ONEŞTI BACĂU RADIO TRINITAS 88.4 Ortodox 
47. ORADEA BIHOR RADIO MARIA 102.2 Catolic 
48. ORADEA BIHOR VOCEA EVANGHELIEI 92.1 (Neo)protestant 
49. PETROŞANI HUNEDOARA RADIO VOCEA SPERANTEI 9% (Neo)protestant 
50. PIATRANEAMŢ O NEAMŢ RADIO TRINITAS 102.3 Ortodox 
51. PLOIEŞTI PRAHOVA RADIO TRINITAS 95.3 Ortodox 
52. PUTNA SUCEAVA RADIO TRINITAS 04.8 Ortodox 
53. RĂDĂUŢI SUCEAVA MICUL SAMARITEAN 1.584 (Neo)protestant 
54. SEBIŞ ARAD RADIO MICUL SAMARITEAN 102.5 (Neo)protestant 
55. SIBIU SIBIU VOCEA EVANGHELIEI 89.4 (Neo)protestant 
56. SIGHETU 

MARMAŢIEI MARAMUREŞ RADIO MICUL SAMARITEAN 1.584 (Neo)protestant 
57. SUCEAVA SUCEAVA RADIO MICUL SAMARITEAN 1.584 (Neo)protestant 
58. SUCEAVA SUCEAVA RADIO TRINITAS 106.9 Ortodox 
59, SUCEAVA SUCEAVA RADIO VOCEA EVANGHELIEI 102.7 (Neo)protestant 
60. SUCEAVA SUCEAVA RADIO VOCEA SPERANȚEI 102.7 (Neo)protestant 
1. SUCEAVA SUCEAVA VOCEA EVANGHELIEI 99 (Neo)protestant 
62. SULINA TULCEA MICUL SAMARITEAN 93.6 (Neo)protestant 
63. TIMIŞOARA TIMIŞ VOCEA EVANGHELIEI 88.7 (Neo)protestant 
64. TIMIŞOARA TIMIŞ VOCEA SPERANȚEI 89.7 (Neo)protestant 
65. TOPLIȚA HARGHITA RADIO TRINITAS 90.1 Ortodox 
66. VĂRATEC MARAMUREŞ RADIO TRINITAS 094.3 Ortodox 
67. VASLUI VASLUI RADIO TRINITAS 106.7 Ortodox 
68. ZALĂU SĂLAJ RADIO MARIA 92.5 Catolic 
69. ZALĂU SĂLAJ RADIO TRINITAS 931 Ortodox 





* sursa: site-ul CNA - Posturi de radio pe localităţi 13/07/2005 (documentarea pentru prezentul articol a fost realizată în iulie 2005 şi deci sunt 
posibile modificări în conținutul siturilor indicate ca surse) 





anul IIl e nr. 31 


29 


ROST 


SUB LUPĂ 





O analiză cantitativă a datelor prezentate în 
acest tabel oferă următorul raport de forţe existent 
pe piața radioului religios din România: 


Situația numărului de localități unde emit pos- 
turi de radio religioase în functie de orientarea reli- 


micei rețele a Radio „Logos“. Considerăm că sunt 
argumente suficiente pentru a afirma că, pentru 
moment, în domeniul activităţii de radio, BOR este 
în inferioritate cel puţin sub aspect cantitativ. Totuşi, 
o asemenea afirmaţie va fi greu de acceptat, mai ales 
dacă avem în vedere unele opinii care susțin că pos- 
turile de radio creştin-ortodoxe ar acoperi prin put- 








Număr de localităţi unde emit posturi de radio cu orientare creştin-ortodoxă 27 
Număr de localităţi unde emit posturi de radio cu orientare romano-catolică 3 
Număr de localități unde emit posturi de radio cu orientare (neo)protestantă 39 


erea staţiilor deţinute o mare parte a 
teritoriului, situaţie oarecum valabilă 
în cazul Radio „Trinitas“. Aceste opi- 








gioasă: 


Situația numărului de staţii radio deținut de 


nii comportă numeroase discuţii cu caracter tehnic 
ori de etică mass-media şi au, din această perspec- 
tivă, o fragilitate a argumentării, neoferind garanții 








Radio TRINITAS (ortodox) 
Radio MARIA (catolic) 
Radio MICUL SAMARITEAN ((neo)protestant) 
Radio VOCEA SPERANTEI ((neo)protestant) 
Radio VOCEA EVANGHELIEI ((neo)protestant) 


19] că evoluţia din viitorul apropiat a 
3 | pieţei radio din România va fi favora- 
20 | bilă Bisericii. 

10 Din perspectivă organizatorică, 
9 | observăm existenţa a două abordări 








principalele rețelele de radio religioase: 

Datele prezentate se completează, fără a schim- 
ba foarte mult raportul de forțe, cu rezultatele con- 
cursului organizat de CNA la sfârşitul lunii iulie a 
acestui an: Radio „Trinitas“ a obținut două frecvențe 
în Botoşani (jud. Botoşani) şi Haţeg (jud. Hu- 
nedoara), Radio „Logos“ a obţinut trei frecvenţe în 
Novaci, Tg. Cărbuneşti şi Tg. Jiu (jud. Gorj), iar Radio 
„Micul Samaritean“ a obţinut două frecvențe în 
Abrud (jud. Alba) şi Oradea (jud. Bihor). Un caz 
aparte este Radio „Lumina“, al Episcopiei Strehaiei şi 
Severinului, înființat prin cedarea către Biserică a 
unei frecvenţe în Drobeta Tr. Severin de către Trustul 
Media Sud. 

Observăm că din perspectivă strict cantitativă 
cultele creştine eterodoxe îşi promovează mesajul 
prin intermediul posturilor de radio pe care le deţin 
în 44 de localităţi din România, faţă de cele 33 unde 
emit (sau vor emite) posturi de radio creştin-orto- 
doxe. În Bucureşti sunt prezente mesajele comu- 
nităților (neo)protestante prin intermediul pos- 
turilor de radio „Vocea Speranţei“, „Vocea Evanghe- 
liei“ şi „Micul Samaritean“ care deţin frecvenţe aici, 
în contextul în care BOR nu deţine nici o frecvență 
radio pentru capitala țării şi oraşul unde îşi are sedi- 
ul Patriarhia Ortodoxă Română. 

Totodată, reţelele de radio cu orientare 
(neo)protestantă cumulate deţin un număr de 41 de 
staţii radio, față de cele 21 deținute la această dată de 
BOR prin intermediul Radio „Trinitas“ ori de cele 
şase frecvenţe - fie amplasate în zone de interes 
misionar redus, fie de putere foarte mică - contro- 
late de Mitropolia Olteniei prin intermediul încă ane- 


principale în realizarea de rețele radio. Radio 
„Trinitas“, Radio „Micul Samaritean“ şi Radio „Vocea 
Speranţei“ au ales soluţia a ceea ce putem numi 
„reţea stea“, cu un studiou central ale cărui emisiuni 
se retransmit prin intermediul staţiilor deţinute în 
teritoriu. Un sistem asemănător se încearcă şi în 
cazul Radio „Logos“, deşi aici există o mare diferenţă, 
anume că Radio „Logos“ nu deţine încă o frecvență 
pentru oraşul Craiova şi deci nu are un studiou cen- 
tral oficial, care să emită în oraşul de reşedinţă, pe o 
frecvență dedicată şi ale cărui emisiuni să fie apoi 
retransmise în teritoriu. Radio „Vocea Evangheliei“ a 
ales soluţia de a înființa şi organiza redacţii locale 
complete în oraşele unde deţine studiouri, numi- 
torul comun fiind marca postului de radio, grilele de 
programe având un conţinut autonom, local. În acest 
context, Radio „Trinitas“, Radio „Micul Samaritean“ 
şi Radio „Vocea Speranţei“ dobândesc dimensiunea 
unor posturi de radio religioase de nivel naţional. 

Analiza comparativă pe care încercăm să o reali- 
zăm presupune şi abordarea conţinuturilor grilelor 
de programe specifice posturilor de radio în discuţie, 
deoarece acestea exprimă politica adoptată de con- 
ducere cu privire la mesajul promovat. 

Astfel, Radio „Trinitas“ din 24 de ore de emisie 
zilnică, aproximativ nouă ore le dedică exclusiv 
mesajului religios strict tradiționalist (prin trans- 
miterea de slujbe, emisiuni catehetice, dogmati- 
ce etc.), aproximativ şapte ore sunt dedicate emi- 
siunilor informative/culturale/sociale şi aproxi- 
mativ două ore unor emisiuni interactive care dez- 
bat problematica generală a societăţii româneşti 
ori a BOR. 





30 


anul III e nr. 31 


SUB LUPĂ 


ROSI 





Spre exemplificare prezentăm grila Postului Radio „Trinitas“ pentru primele cinci zile ale săptămânii“: 


Imnul național; Troparul Sf. Cuv. Parascheva; Rugăciunea de dimineață 


Ora Emisunea 

05.30 Din Cântările Utreniei; Rugăciuni pentru toată trebuința 
06.00 

06.20 Cuvintele credinței 

06.35 Viaţa Cetăţii 

09.00 Sf. Liturghie 

10.35 Lumea de azi 

13.02 Dialogurile Trinitas 

13.35 Bună după-amiaza! 

15.35 Lumini pentru suflet (r) 

16.00 Vecernia 

17.00 Biserică şi societate 

17.35 Cultural Express 

18.30 Actualitatea 

18.50 Actualitatea creştină internatională 
19.00 Muzică populară 

19.35 Îngeraşul meu (Povestea de seară) 
20.00 Cuvântul care zideşte 

20.35 Serată muzicală 

21.30 Faptele credinței 

22.00 Iubi-Te-voi Doamne! 

22.35 Lumini pentru suflet 

23.00 Rugăciunea de seară 

23.20 Părinţii Bisericii, învățătorii noştri 
23.30 Univers muzical 

00.20 Rugăciuni şi cântări de Miezonoptică; Acatistul zilei 
01.00 Dialogurile Trinitas (r) 

01.30 Armonii de veghe 

03.00 Biserică şi societate (r) 

03.30 Cantate Domino 

04.30 Cuvântul care zideşte (1) 

05.00 Faptele credinței (1) 


Ştiri: 06.30, 07.30, 08.30, 10.30, 11.30, 12.30, 13.30, 14.30, 15.30, 17.30, 19.30, 20.30 
Ştiri pe scurt: 07.00, 08.00, 11.00, 12.00, 13.00, 14.00, 15.00, 18.00 


“sursa: http;//radio.trinitas.ro/program/index.php 


Conţinuturi asemănătoare vom întâlni şi în 
grilele de programe ale altor două posturi de radio 
creştin-ortodoxe Radio „Reîntregirea“ şi Radio 
„Renaşterea“ (a se vedea sursele: http;//Awww.ra- 
diorenasterea.ro/grila.htm şi http;//www.reintre- 
girea.ro/grila.htm). 

Astfel de conţinuturi exprimă o politică 
redacțională defensivă, de conservare a unui grup 
de ascultători ce se regăseşte, de fapt, în marea lui 
majoritate, în rândul credincioşilor constanţi, care 
merg de obicei la slujbele oficiate în Biserică, respec- 
tă tradiţiile creştin-ortodoxe, țin posturile de peste 
săptămână şi de peste an etc. Altfel spus, sunt deja în 
sfera de influență a BOR. În plus, putem adăuga fap- 


tul că, deşi prin mărime rețeaua Radio „Trinitas“ are 
o dimensiune naţională, prin conținutul emisiunilor 
mesajul promovat are un caracter regional, uneori 
chiar subordonat diferitelor interese misionare ori 
de altă natură din cuprinsul Mitropoliei Moldovei şi 
Bucovinei. 

Totodată, nu se poate argumenta că ar exista o 
politică redacțională unitară a posturilor de radio 
creştin-ortodoxe, în ciuda asemănărilor numeroase 
ce există între grilele de programe, astfel că mesa- 
jul creştin-ortodox transmis prin intermediul aces- 
tor posturi de radio este regional, neunitar şi uneori 
chiar contradictoriu. Au existat câteva încercări 
de realizare a unei colaborări între responsabilii 





anul IIl e nr. 31 


ROST 


SUB LUPĂ 





mass-media ai Eparhiilor din BOR iniţiate de arde- 
leni, dar acestea au avut ca rezultat doar exprimarea 
unor intenţii fără urmări practice elocvente. 
Absența unei strategii de comunicare mass- 
media la nivelul structurilor de conducere ale BOR se 
observă şi în modalităţile de abordare a concur- 
surilor organizate de CNA de către diferiţii respons- 
abili mass-media ai Eparhiilor BOR ori chiar de către 
ierarhii implicați în demersul respectiv. Printre 
membri CNA, în mod neoficial, în mai multe rânduri 
s-au exprimat fie nedumeriri, fie chiar nemulțumiri 
cu privire la absenţa oricărei comunicări între 
entitățile administrative ale BOR participante la con- 
cursuri şi a unei strategii naţionale a BOR în dobândi- 
rea şi administrarea frecvenţelor radio. Trebuie sub- 
liniat faptul că pentru persoane din CNA nefamilia- 
rizate cu structura de organizare, de conducere ori 
cu mentalitățile din BOR este foarte greu de înţeles 
de ce BOR nu se prezintă la concursurile în discuţie 
într-o manieră unitară, evitându-se astfel ca între re- 


prezentanți ai aceleaşi biserici să existe o concurență 
cel puţin incompatibilă cu discursul oficial al BOR, 
care subliniază de fiecare dată unitatea şi împreună- 
lucrarea membrilor Bisericii. Poate că printre mo- 
tivele care au determinat ca BOR să nu deţină o 
frecvență radio naţională şi un post de radio națion- 
al propriu se regăseşte şi această lipsă a noastră de 
frăţietate. 

Grilele de programe pe care le propun ascultă- 
torilor posturile de radio cu orientare creştină etero- 
doxă exprimă o politică redacțională ofensivă. 

Astfel, grila Postului de radio „Vocea Speranţei“ - 
Studioul Bucureşti, care împarte frecvența de 94,2 
Mhz cu Radio „Vocea Evangheliei“ - prezintă un 
dinamism pe care nu-l regăsim în cazul posturilor de 
radio creştin-ortodoxe, în sensul că într-un cadru 
temporal restrâns (6 ore zilnic) redacţia reuşeşte să 
acopere o varietate de domenii. Exemplificăm cu 
grila de programe pentru primele trei zile ale săp- 
tămânii*: 


Luni Marţi 

07:00 - 09:00 07:00 - 09:00 
Matinal Matinal 

09:00 - 09:30 09:00 - 09:30 
Ştiinţă şi religie Asta-i viaţa 
09:30 - 09:35 09:30 - 09:35 
Ştirile RVS Ştirile RVS 

09:35 - 10:00 09:35 - 10:00 
Caseta cu diamante Universul femeii creştine 
10:00 - 11:00 10:00 - 11:00 
Viața e frumoasă Clinica speranţei 
11:00 - 11:15 11:00 - 11:15 
Ştiri BBC Ştiri BBC 

11:15 - 11:30 11:15 - 11:30 
Promo Itinerar muzical 
11:30- 12:00 11:30 - 12:00 
Consonanţe lirice Repere antice 
12:00 - 13:00 12:00 - 13:00 
Izvoarele fericirii Amprete 


Miercuri 

07:00 - 09:00 
Matinal 

09:00 - 09:30 
Alfabetul sănătății 
09:30 - 09:35 

Ştirile RVS 

09:35 - 10:00 
Dragoste pe sens unic 
10:00 - 11:00 

La fântâna lui Iacob 
11:00 - 11:15 

Ştiri BBC 

11:15 - 11:30 
Promo 

11:30 - 12:00 


Actualitatea creştină în 30 de minute 


12:00 - 13:00 
Adevăr, credință, dragoste 


“sursa: site-ul Radio „Vocea Speranţei“ http://www.rvs.ro/programe.php+9 


O situaţie asemănătoare o întâlnim şi în cazul 
Postului de Radio „Vocea Evangheliei“ care emite în 
diferite localităţi, fie în regim de parte la o frecven- 
ță, fie în regim de 24h din 24h prin intermediul 
unor frecvențe pe care le deţine în totalitate (a se 
vedea site-ul Postului de Radio „Vocea Evangheliei“ 
http://www.rve.net/grila.php?altazi=luni), dar şi în 
cazul postului de Radio „Micul Samaritean“. 

Tabloul activităţii de radio religios din România 
generează mai multe concluzii: 


e Cantitativ şi geografic, cultele eterodoxe dețin 
o anumită întâietate pe piața radioului religios, 
mesajul creştin eterodox fiind prezent în toate regiu- 
nile istorice ale țării, precum şi în unele oraşe impor- 
tante. Din partea BOR există o contrapondere doar 
prin intermediul puternicei reţele a Radio „Trinitas“, 
contrapondere afectată într-o anumită măsură de 
regionalismul emisiunilor. 

e Politica redacțională a posturilor de radio 
creştine eterodoxe este orientată ofensiv spre 





anul III e nr. 31 


SUB LUPĂ 


ROSI 





atragerea de ascultători, utilizându-se conţinuturi 
care nu au întotdeauna în mod direct vreo legătură 
cu mesajul religios al cultelor care deţin controlul 
posturilor de radio respective. Dezbaterea, proble- 
matizarea ori chiar critica elegantă la adresa unor 
aspecte negative din societate ori din „biserica 
tradițională“ (adică din BOR) sunt prezente în emisi- 
unile acestor posturi de radio. Redacţiile caută să 
confere grilelor de programe un caracter „modern“, 
„contemporan“, combinând elementele specifice 
radiourilor de tip „hit-radio“ ori „news-radio“ cu ele- 
mentele mesajului religios respectiv. Posturile de 
radio creştine eterodoxe dovedesc că au ca ţintă clar 
stabilită atragerea de ascultători şi utilizează pentru 
aceasta cât mai multe din metodele şi tehnicile mass- 
media specifice radioului mileniului III. 

e Politica redacțională a posturilor de radio 
creştine ortodoxe este orientată defensiv, tributară 
unor tipare impuse fie de ierarhi, fie de directori ori 
şefi de redacţie care au convingerea că radioul nu 
este altceva decât doar o prelungire a cultului bise- 
ricesc, că mesajul promovat pe undele radio trebuie 
să aibă acelaşi caracter ca şi predica de Ia altar ori 
peroraţia de la nivelul catedrei teologice univer- 
sitare. Posturile de radio creştine ortodoxe par să fi 
împrumutat şi unele dintre „metehnele“ posturilor 
de radio oficiale guvernamentale. Autonomia di- 
minuată ori chiar inexistentă a activității redacţiilor, 
prezenţa firavă a criteriilor profesionale în relația 
dintre conducerea superioară şi şefii de redacție, 
cantitatea şi mai ales calitatea redusă a dimensiunii 
(auto)critice în abordarea problemelor cu care se 
confruntă BOR, o neutralitate necreştină ori o 
reacție neconcludentă față de deciziile mediului 
politic care afectează direct sănătatea fizică şi spiri- 
tuală a poporului, suprasaturaţia grilelor de pro- 
grame cu emisiuni cu caracter strict dogmatic şi cu 
limbaj „tradiționalist“, inaccesibile marelui public, 
şi multe alte cauze de natură managerială ori re- 
dacțională determină o „împietrire“ a mesajului 
creştin, o golire a cuvântului de învăţătură creştină 
de viața, căldura spirituală şi multivalența care-i 
sunt specifice. 

e Se poate presupune că integrarea în Uniunea 
Europeană va impune BOR să realizeze o strategie 
naţională cu privire la utilizarea şi dezvoltarea pro- 
priilor instituții mass-media, aceasta cu atât mai mult 
cu cât dispariţia oricărui fel de granițe va face posi- 
bilă „infuzionarea“ cultelor creştine eterodoxe cu 
resurse materiale, umane şi financiare de o calitate şi 
în cantităţi superioare celor de până acum. 


e Adaptarea legislaţiei româneşti în domeniu la 
cerinţele UE va oferi noi oportunităţi de asociere şi 
dezvoltare pentru posturile de radio religioase, iar 
configurația religioasă a Uniunii Europene este net 
în defavoarea BOR. Va fi poate necesară o apropiere 
de Biserica Ortodoxă a Greciei, chiar dacă abordarea 
domeniului mass-media de către această biserică nu 
prezintă foarte mari diferenţe față de situaţia din 
BOR. 

e În condiţiile integrării în UE este aşteptată şi o 
puternică reacție a filonului ecumenist şi pro-catolic 
din BOR, format fie din ierarhi favorabili ecumenis- 
mului, fie mai ales din membri ai tot mai numeroasei 
„armate“ de teologi ortodocşi români care au urmat 
masterate şi doctorate la instituţii catolice, protes- 
tante ori ecumenice din Europa de Vest şi unde mulți 
dintre ei şi-au însuşit până la convingere conținu- 
turile mesajul ecumenist. Cu siguranță că această 
grupare cunoaşte foarte bine care sunt beneficiile 
deţinerii unui sistem mass-media modern şi că va 
căuta să controleze şi să dezvolte mass-media 
creştine ortodoxe. Va fi interesant de observat până 
unde se va merge cu ecumenismul şi apropierea de 
catolicism şi cum vor reacționa grupările creştin- 
ortodoxe tradiționaliste. Considerăm că aspectul 
legat de modalitatea de abordare a locului şi rolului 
BOR în Europa unită este deosebit de important pen- 
tru că răspunsul care se va fi oferit de către liderii for- 
mali ori informali ai BOR va influența puternic acti- 
vitatea instituţiilor mass-media ale BOR. 

Bineînțeles că o analiză a mass-media religioase 
din România ar presupune şi o discuţie despre presa 
scrisă şi televiziunea religioasă. Spaţiul acestui arti- 
col ne permite doar să facem câteva consideraţii: 

e În presa scrisă religioasă există oarecum un 
echilibru între BOR şi celelalte culte. BOR deţine 
chiar un avantaj cantitativ prin numărul impresion- 
ant de publicaţii locale aparținând Eparhiilor ori 
unora dintre parohii. Cultele eterodoxe şi-au subor- 
donat activitatea publicistică obiectivelor misionare 
de teren care, în mod indirect, în foarte multe situații 
slujesc prozelitismului făcut mai ales în rândul tine- 
rilor „neînregimentaţi“ religios ori membri formali, 
dar nepracticanţi ai BOR. În ciuda faptului că de facto 
BOR este o Biserică Naţională, nu s-a reuşit în cei 15 
ani care au trecut din decembrie '89 să se înființeze 
un cotidian central şi naţional al BOR. Publicaţia 
„Vestitorul Ortodoxiei“ este doar un înlocuitor insu- 
ficient al unui astfel de demers publicistic, iar peri- 
odicele Eparhiilor au de cele mai multe ori rolul de 
oficios al conducerii. 





anul IIl e nr. 31 


33 


ROST 


SUB LUPĂ 





e În domeniul televiziunii religioase am asistat 
câtăva vreme la experimentul PAX TV, însă speranța 
că BOR va beneficia în sfârşit de un post de televi- 
ziune național a fost spulberată de cauze care ţin de 
dinamica afacerilor din mass-media. În acest context, 
s-a manifestat o anumită neputinţă a unora dintre 
mediile de influență din BOR de a acţiona unitar 
atunci când situaţia o cere, astfel că ocazia de a cum- 
păra pachetul majoritar de acţiuni la acest post de te- 
levizune a fost ratată. BOR îşi transmite totuşi mesa- 
jul prin intermediul televiziunii, mai ales prin emisi- 
unile de gen ale TVR 1, TVR 2, TVR Cultural ori TVR 
Internaţional. De remarcat este şi faptul că televiziu- 
ni particulare ca B1 TV, Naţional TV ori Prima TV au 
cuprins în grila de programe emisiuni cu specific reli- 
gios de orientare creştin-ortodoxă. Cultele etero- 
doxe sunt şi ele prezente Ia diferite posturi de tele- 
viziune, însă prin intermediul unor emisiuni reali- 
zate în studiouri de producţie TV pe care cultele le 
dețin fie în ţară, fie mai ales în străinătate, difuzarea 
acestor emisiuni fiind contra-cost şi nicidecum gra- 
tuită, ca în cazul emisiunilor creştin-ortodoxe. Cali- 
tatea tehnică şi structurală ce caracterizează aceste 
emisiuni înfăţişează potenţialul uman şi material pe 
care îl dețin cultele eterodoxe în domeniul televiziu- 
nii, potenţial ce va putea fi folosit de aceste culte cu 
mult mai multă uşurinţă după momentul integrării 
României în UE. 


II. Politici de Public-Relations 
(PR) în BOR: studii de caz 


Cazul „Catedrala Mântuirii Neamului“ 

Managementul informaţiei realizat de o insti- 
tuţie de dimensiunile BOR presupune şi dezvoltarea 
unor politici de PR prin intermediul cărora reacţiile, 
mesajele, atitudinile ori poziţiile oficiale ale Bisericii 
faţă de problematica societăţii contemporane ori a 
propriei vieţi bisericeşti să fie limpede şi prompt 
exprimate. Unul din cazurile care au solicitat la 
maxim abilităţile de PR ale reprezentanţilor 
Patriarhiei a fost şi, oarecum, încă rămâne demersul 
de construire în Bucureşti a unei Catedrale a 
Mântuirii Neamului. 

Nu am intenția de a relansa, în contextul 
restrâns al acestui articol, lupta între argumentele 
„pro“ sau „contra“ cu privire la necesitatea constru- 
irii unei astfel de catedrale. Pentru creştinii sinceri şi 
curați la suflet necesitatea existenței unei Catedrale 
a Mântuirii Neamului este asemenea firescului exis- 
tenţei bătăilor inimii în trupul viu al omului. Cei care 


se împotrivesc demersului BOR sunt fie necreştini, 
fie prea puţin cunoscători ai trecutului neamului 
nostru şi mai ales ai cerințelor sufleteşti ale vre- 
murilor pe care le trăim. 

Când analizăm ceea ce putem numi Cazul 
„Catedrala Mântuirii Neamului“ căutăm să înțelegem 
strategia de PR a reprezentanților Bisericii, cu 
aspectele sale pozitive şi mai ales negative. 

Demersul construirii unei catedrale de impor- 
tanță istorică presupune, din perspectiva PR, abor- 
darea unui complex şi variat cumul de factori de 
influență, cum ar fi: factorul religios (creştinismul 
ortodox - religia împărtăşită de majoritatea 
covârşitoare a românilor, comuniunea până la iden- 
titate între tradiţiile populare româneşti şi creştinis- 
mul ortodox etc.), factorul istoric (tradiţiile istorice 
legate de acest demers, argumentele istorice favora- 
bile demersului aşa cum reies fie din Istoria 
României, fie din trecutul altor țări ortodoxe etc.), 
factorul cultural (importanța demersului pentru cul- 
tura românească, susținerea demersului de către 
reprezentanţi de marcă ai vieţii culturale româneşti 
etc.), factorul arhitectonic (Catedrala prezentată ca o 
sinteză şi esență a arhitecturii creştine ortodoxe 
tradiționale româneşti, Catedrala ca viitoare operă 
de artă etc.), factorul politic (analiza forțelor politice 
favorabile sau nefavorabile demersului, pre- 
vizionarea mecanismelor politice prin care trebuie 
să treacă demersul, analiza riscului ca demersul să 
fie utilizat electoral etc.), factorul juridic 
(cunoaşterea legislaţiei în vigoare şi a demersurilor 
specifice etc.), factorul economic (costurile necesare 
construirii Catedralei, transparența cu privire la 
acestea etc.) etc. 

În dezbaterea aprinsă declanşată de anunțarea 
intenției BOR de a construi Catedrala Mântuirii 
Neamului, reprezentanții Patriarhiei au folosit inițial 
cu succes diferite informaţii specifice zonei pe care o 
numim „factorul istoric“. Totuși, aceste informaţii nu 
au constituit baza unei ofensive mediatice şi de PR, 
importanța lor fiind neglijată şi în cele din urmă 
uitată total. Surprinzător, chiar şocant a fost faptul că 
s-au găsit mai degrabă argumente istorice care să 
susțină importanța unui monument precum sim- 
bolul comunismului din Parcul Carol. 

Reprezentanţii BOR nu au declanşat, cum ar fi 
fost de aşteptat, dezbateri în mass-media legate de 
importanța factorului istoric şi astfel, pe de o parte 
nu s-a reuşit să se prezinte aceste argumente care 
demonstrează că ideea Catedralei Mântuirii Nea- 
mului aparține unor ilustre personalităţi ale Istoriei 





34 


anul III e nr. 31 


SUB LUPĂ 


ROST 





noastre, iar pe de altă parte nu s-a reuşit atragerea ca 
susținători a unor istorici români contemporani. 

„Factorul juridic“ a devenit, dintr-un posibil 
aliat, un adversar al demersului nostru. Repre- 
zentanţii BOR au fost mulțumiți de relativa rapidi- 
tate şi aparenta bunăvoință cu care puterea politică a 
momentului a acordat succesiv diferite locaţii pentru 
ridicarea Catedralei. Faptul că nu a existat o cu- 
noaştere temeinică atât a legislaţiei în vigoare, cât 
mai ales a regimului juridic al terenurilor alocate, a 
făcut ca reprezentanții BOR să răspundă neconclu- 
dent şi evaziv la presiunile mass-media ori ale 
opiniei publice legate de acest subiect, astfel că din 
perspectiva PR abordarea dimensiunii juridice a de- 
mersului a fost oarecum un semi-eşec. Schimbarea 
succesivă a locaţiilor şi scandalurile de presă declan- 
şate aproape de fiecare dintre acestea au aruncat 
asupra demersului o notă de superficialitate şi l-au 
legat într-un mod nefericit de luptele politice dintre 
Putere şi Opoziţie. 

Mediul politic românesc a reacționat firesc şi a 
circumscris problematica ridicării Catedralei 
Mântuirii Neamului zonei de dezbatere electorală. 
Reacţiile dure ale primarului general de atunci al 
Capitalei, actualul preşedinte Traian Băsescu, au 
indus ideea că PSD susţine acest proiect atât din 
interese electorale, cât şi pentru a obține indirect 
implicarea favorabilă a BOR în campania elec- 
torală. Erorile de natură juridică făcute de func- 
ţionari ai Guvernului au devenit argumente pen- 
tru discursul vehement pe care primarul Capitalei 
l-a avut împotriva construirii Catedralei. Stângăcia 
cu care au fost gestionate relaţiile cu forțele po- 
litice şi faptul că, într-o anumită măsură, reprezen- 
tanții Patriarhiei au mizat mai mult pe partidul 
aflat la putere în obținerea succesului, au aşezat 
nefericit BOR alături de PSD prin inducerea ideii că 
demersul Bisericii ar fi unul politizat. Înțelegerea 
gravităţii acestei idei nu poate fi completă dacă nu 
veți studia stenogramele şedinţelor parlamentare 
în cadrul cărora s-a dezbătut problema Catedralei 
Mântuirii Neamului. 

Dintr-o altă perspectivă, putem observa că per- 
soanele implicate în activitatea de PR a Bisericii nu 
au făcut apel la un instrument des folosit în astfel de 
situaţii pentru a susţine valabilitatea unui demers, 
anume sondajul de opinie. O campanie de sondaje 
de opinie realizate de diferitele instituții mass-media 
ale BOR ar fi arătat că ridicarea Catedralei este privi- 
tă favorabil de o mare parte a credincioşilor. Se 
poate susține şi faptul că este obligatoriu într-o astfel 


de situaţie să se angajeze în prealabil realizarea unui 
sondaj de opinie confidenţial, de către un institut 
specializat, având ca subiect ridicarea Catedralei, 
pentru a fi cunoscute probabilitățile de reacţie ale 
opiniei publice. În schimb, Primăria Municipiului 
Bucureşti a lansat pe site-ul propriu un foarte media- 
tizat sondaj on-line din ale cărui statistici, posibil 
controlate, s-au dedus uneori argumente împotriva 
construirii Catedralei. 

Un alt neajuns al politicii de PR a reprezen- 
tanţilor Bisericii a fost reacţia la numeroasele 
proteste legate de construirea Catedralei în Parcul 
Carol. Contestatarii au lansat Campania „Salvați 
Parcul Carol“ şi au utilizat un adevărat arsenal de 
metode de PR ori de advocacy specifice unor astfel 
de situaţii: proteste stradale, liste de semnatari recru- 
taţi din rândul unor personalități ale vieții publice, 
difuzarea de afişe în întreaga ţară, conferințe de 
presă etc. 

Astfel, Asociaţia “Solidaritatea pentru libertatea 
de conştiinţă“, inițiatoarea campaniei „Salvaţi Parcul 
Carol“, a atras în sprijinul demersului său instituții 
care cel puţin prin titulatură conferă o aură de 
seriozitate protestului. În acest context, Ordinul Ar- 
hitecţilor din România şi Uniunea Arhitecţilor din 
România au exprimat poziţii oficiale care, deşi nu au 





E: 
E 
[ej 
A 
& 
E; 
i=I 
S 





anul IIl e nr. 31 


35 


ROST 


SUB LUPĂ 





respins ideea de a se construi în Bucureşti o Ca- 
tedrală de asemenea dimensiuni, au spulberat orice 
credibilitate din punct de vedere arhitectonic a 
proiectului de amplasare în Parcul Carol. Mai mult 
chiar, Asociaţia în discuţie a reuşit să obțină indirect 
susținerea şi din partea Institutului Astronomic al 
Academiei Române care, cu argumente aparent 
ştiinţifice, a contribuit la eşecul încercării de a se con- 
strui Catedrala în Parcul Carol. 

Astfel a fost spulberat un demers cu profunde 
încărcături spirituale, anume de a exorciza istoria 
Bucureştilor şi poate a neamului nostru prin ridi- 
carea Catedralei Mântuirii Neamului pe pământul 
resfinţit al Parcului Carol, pământ ce rămâne în con- 
tinuare pângărit de mausoleul construit în amintirea 
unor indivizi care au pe conştință viețile chinuite a 
milioane de români. 

Cazul „Catedrala Mântuirii Neamului“ va fi 
poate analizat cândva în profunzime şi se vor obține 
astfel învățămintele atât de necesare pentru viața 
viitoare a Bisericii noastre în contextul în care forțe 
noi şi nefavorabile creştinismului ortodox vor pă- 
trunde puternic în România după integrarea în struc- 
turile Uniunii Europene. 


Cazul „Tanacu“ 


Cazul „Tanacu“ depăşeşte cu mult în gravitate şi 
implicaţii ceea ce am denumit Cazul „Catedrala 
Mântuirii Neamului“, aceasta datorită faptului că în 
mod public s-au pus sub semnul întrebării unele din- 


natura lor religioasă impun această abordare. Însă, 
indiferent de felul Justiţiei care vine să caute şi să afle 
adevărul, există un numitor comun pentru cele două 
tipuri de instanţe, laică ori canonică. Acest numitor 
comun este prezumția de nevinovăție. Nu am întâl- 
nit aplicarea acestui principiu de drept şi moral 
obligatoriu pentru orice Justiţie modernă şi pentru 
orice creştin. Dimpotrivă, călugării de la Tanacu au 
fost condamnaţi înainte de a fi judecați. 

Din perspectiva strict tehnică a gestionării 
relaţiilor publice, reprezentanţii BOR au avut parte 
de un semi-eşec în cazul „Tanacu“. A fost şocantă 
intervenţia unuia dintre episcopii locului din conţi- 
nutul căreia se putea înțelege că mânăstirea în cauză 
a fost construită oarecum ilegal, la presiunile unui 
om de afaceri, că preotul inculpat nu ar fi fost hiro- 
tonit canonic, că funcţionarea mânăstirii este fără 
aprobarea ierarhiei bisericeşti etc. Din dorința de a 
se dezice cât mai rapid de cei care, până cu două zile 
mai înainte, fuseseră membri ai aceluiaşi cin mona- 
hal, prin această primă intervenţie oficială s-au lan- 
sat simultan mai multe teme grave şi auto-incrimina- 
torii de dezbatere pentru mass-media a căror reacție 
a fost promptă. 

Presa centrală a pus imediat diferite întrebări 
mai mult sau mai puțin tendenţioase despre modul 
cum se ctitoresc mânăstirile ortodoxe, despre cine 
finanţează astfel de ctitorii ori despre cum este ve- 
gheată de către ierarhia bisericească viața monaha- 
lă. Afirmația că episcopia în cauză nu ar fi ştiut prea 
multe despre funcţionarea mânăstirii de la Tanacu a 





tre învățăturile de credință ale 
Bisericii, precum şi capacita- 
tea Bisericii de a gestiona pro- 
pria-i activitate internă. 

Nu punem aici în discuţie 
faptele petrecute la Tanacu, 
pentru că acestea sunt foarte 
cunoscute, prea cunoscute 
chiar mulțumită mass-media. 
Punem în discuţie interpreta- 
rea lor de către reprezentanții 
BOR din perspectiva activității 
de PR. 

Faptele de la Tanacu nu 
se supun doar analizelor şi 
deciziilor operate de Justiţia 
laică, ci sunt în primul rând de 
competența justiţiei canonice 
a BOR. Contextul în care s-au 
petrecut faptele şi mai ales 








36 








Foto: Bogdan Onofrei 


EN SS za 
Si 
RP PD 





AA AA a: 


Ce 


anul III e nr. 31 


SUB LUPĂ 


ROST 





fost privită ca penibilă în majoritatea intervenţilor 
mass-media şi astfel a fost puternic indusă ideea că 
organizarea internă a BOR ar fi în criză. 

Reacţia inițială a purtătorului de cuvânt al 
Patriarhiei nu a avut menirea să tempereze lucrurile, 
ci dimpotrivă s-a alăturat indirect prin duritatea pozi- 
iei exprimate, „corului“ de îndemnuri la lapidare a 
„criminalului cu barbă roşie“, „preotului asasin de la 
Tanacu“, aşa cum „obiectiv“ mass-media laice îl 
prezenta pe monahul inculpat. Posibil este şi faptul 
ca reacţiile oficiale ale BOR să nu fi avut o funda- 
mentare informativă corectă, pentru că atât din 
prezentările mass-media laice, cât şi din declaraţiile 
oficiale ale structurilor de PR ale BOR nu a reieşit fap- 
tul că ar fi existat o comisie de anchetă a Bisericii 
care să instrumenteze cazul în mod independent şi 
în paralel cu Justiţia laică. În ciuda gravităţii situației, 
responsabilitatea a fost lăsată Episcopiei implicate, 
care a luat măsura radicală de scoatere din cinul 
monahal a persoanelor implicate, fără nici o cer- 
cetare amănunțită a împrejurărilor faptei. 

Isteria creată şi întreţinută de presă a fost ampli- 
ficată de diferite personaje anonime, feluriți preoți 
ori teologi care, prin ziare şi pe la posturile de televi- 
ziune, s-au grăbit să înfiereze „cu mânie proletară“ 
pe cei de la Tanacu, substituindu-se astfel nu doar 
Justiţiei pământeşti, ci mai ales - foarte grav - Justi- 
iei divine. Au existat şi „voci“ interesate care, subtil, 
au promovat interese străine creştinismului ortodox, 
vorbind despre „rețeaua mânăstirilor fundamenta- 
liste care refuză autoritatea ierarhiei bisericeşti“, în- 
cercându-se astfel să se găsească un nou pretext pen- 
tru înfrângerea curentului monahal tradiționalist şi 
anti-ecumenist din Biserică. 

La ora când scriu acest articol, cei implicați în 
moartea femeii de la Tanacu sunt judecaţi în stare de 
libertate şi multe din faptele colaterale evenimen- 
telor încep să iasă la lumină, fiind posibilă, după pă- 
rerea juriştilor, o eventuală încadrare la omor prin 
imprudență. 

Părerea mea despre cazul „Tanacu“ am expri- 
mat-o în paginile unui ziar regional şi este destul de 
critică la adresa faptelor petrecute în această mână- 
stire unde creştini insuficient pregătiți duhovniceşte 
s-au aruncat într-o luptă cu temutul înger al întune- 
ricului, Diavolul şi au fost învinşi de acesta cu preţul 
distrugerii unei vieţi omeneşti. Totuşi, nu doresc 
să-mi prezint aici opiniile legate de această dimensi- 
une a cazului „Tanacu“, pentru că oricum ele nu au o 
valoare prea mare în faţa celor afirmate de mari du- 
hovnici ai Bisericii care au analizat corect duhov- 


niceşte această dramă. Intenţia analizei mele rămâ- 
ne ca, în limitele informaţiilor de care dispun, pregă- 
tirii profesionale şi credinţei mele în Hristos şi în Bi- 
serică, să evidenţiez capacitățile reduse ale politicii 
noastre de PR, care exprimă într-o anumită măsură şi 
fragilitatea mijloacelor de comunicare cu mediul 
social de care dispunem în acest moment; şi să 
căutăm împreună soluţii. 

Poate că discursul critic şi auto-critic nu este încă 
acceptat de mentalitatea multora dintre teologii 
noştri, care preferă mai degrabă jumătăţile de ade- 
văr care să nu le pună în pericol cariera profesională 
ori stabilitatea financiară. Totuşi, exigenţele soci- 
etăţii actuale, care de multe ori ne fac să ne gândim 
[a vremurile Apocalipsei, ne cer un astfel de demers. 
Nu pentru a condamna, ci pentru a îndrepta cele încă 
întunecate suntem chemați să analizăm cu sinceri- 
tate şi activitatea de presă şi de relaţii publice a Bise- 
ricii, activitate ce va dobândi o importanță sporită în 
următorii ani. Neamul nostru este în schimbare, 
noile condiţii sociale, politice, economice, culturale 
şi religioase pe care ni le oferă şi oarecum ni le 
impune Noua Europă sunt radical diferite faţă de cele 
pe care românii le-au cunoscut şi înfruntat în trecut. 
Granița între naţional şi universal va fi foarte subțire 
şi unii se vor grăbi să o şteargă, însă fără a înlocui ca- 
racterul românesc al Bisericii noastre cu caracterul 
universal al creştinismului ortodox. Dimpotrivă, 
sunt suficiente semne care ne fac să ne temem că 
vom deveni tributari unei false solidarităţi creştine 
care, sub masca unui ecumenism greşit abordat, ne 
va picura în suflete valori străine creştinismului 
ortodox. 

Biserica noastră are Cuvântul „prin care toate 
s-au făcut“, Cuvântul care este începutul şi finalitatea 
zidirii de suflete pe care preoții, monahii şi credin- 
cioşii o lucrează în lume. Acest Cuvânt este persoană 
şi încă Persoană a Sfintei Treimi, lisus Hristos, Fiul lui 
Dumnezeu. Tehnicile mass-media şi de PR ne ajută în 
mod necesar să înțelegem şi să utilizăm mecanis- 
mele de comunicare ale societăţii moderne contem- 
porane, dar nu vor avea nici o valoare pentru noi 
dacă nu le vom insufla viaţă din Izvorul Sfânt care 
este Cuvântul. 

Închei reamintind deopotrivă sufletului meu şi 
sufletului vostru că suntem chemați de Dumnezeu 
să trăim veşnic într-o lume îndumnezeită ale cărei 
repere există deja din veşnicie şi sunt exprimate în 
cuvintele pline de lumină ale Mântuitorului nostru 
lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: „Eu sunt Calea, 
Adevărul şi Viaţa“. 





anul IIl e nr. 31 


37 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





=) 
E 
E! 
% 
= 
=: 
A 


Cazul Tanacu: despărțirea 
pământului de ape 


Am asistat cu toții, în urmă cu cîteva săptămâni, la una dintre 
cele mai proaste şi revoltătoare piese de teatru social. Nu este un 


fapt izolat, ci face parte dintr-o campanie concertată, începută 
demult şi stimulată total - campanie îndreptată împotriva 


Bisericii Ortodoxe Române. 


Prof. Dr. Adrian Botez 





dă a se zice acum ...) despre o întrevedere în- 

tre oficialii români şi un comisar al Uniunii 
Europene - cu care ocazie comisarul (ce denumire! - 
parcă am schimbat comisarii sovietici-cekisto-enka- 
vedişti, pe comisari vestici!) ar fi declarat tranşant: 
„Până nu veţi termina cu ciorile de prin pădurile 
voastre, nu veți intra în Uniunea Europeană!“ „Cio- 
rile“, evident, simbolizează, în viziunea unei Uniuni 
care a refuzat să stipuleze, în Constituţia ei, realitatea 
spirituală a bazelor creştine ale civilizaţiei europene, 
monahismul românesc. Sperietoare pentru toţi cei 
atei şi mamonici, din Vest ca şi din Est. 

Ce s-a regizat, drept consecință a întrevederii cu 
pricina? Comandourile de ziarişti (cei mai bine in- 
struiți informatori, formatori, dar şi manipulatori de 
opinie, prin însăşi natura profesiei lor) au căutat, fe- 


[) eţinem informaţii din „surse“ (cum e la mo- 





bril, „unde e aţa mai subțire“ şi au descoperit în Ro- 
mânia o episcopie unde monahismul era urgisit: Epis- 
copia Huşilor - unde PS Episcop Ioachim şi vicarul 
său, PS Corneliu Bârlădeanu, nu suferă prin preajma 
lor „pletoşi, bărboşi şi jegoşi“ (declaraţia la OTYV a stu- 
dentului teolog Cătălin Corogeanu, fratele părintelui 
Daniel Petru Corogeanu - dar în emisiune au inter- 
venit, confirmând, zeci de localnici ai acelor binecu- 
vântate meleaguri...). Şi unde (spun aceiaşi) preoții 
sunt plătiţi nu cu bani, ci „cu ţuică, vin, lumânări şi 
cărţi la suprapreţ“, sugerându-li-se, astfel, să deschidă 
buticuri, pentru a valorifica „plata Episcopiei“! 
Bineînțeles, toţi preoții s-au lăsat păgubaşi, se pare, 
de „remuneraţie“ - dar preotul-călugăr Daniel Coro- 
geanu, de la mânăstirea (cu rânduială atonită) Tana- 
cu-Vaslui, a îndrăznit să şi condamne, public și pe faţă, 
procedurile de plată episcopale. Gravă decizie! 

Buuun... Sarsailă, deci, lucra pentru ziariști şi 
Europeana Uniune... Episcopie dezbinată de mona- 
hism s-a aflat, deci să purcedem: „Întărâtă-i, drace, că 
şi mie îmi place!“ toţi gazetarii au căscat obiectivele 
cât cepele, că ceva tot trebuia să iasă şi să se întâm- 
ple, din aşa de frumoasă lucrare episcopală, nu?“ 
Şi-au avut perfectă dreptate. 

La o slujire, obişnuită în toată Biserica, de 
„scoatere de demoni“, prin citirea molitfelor Sfântu- 
lui Vasile cel Mare - lucrare făcută de mult-pânditul 
preot-călugăr Daniel Corogeanu, de la mânăstirea de 
maici Tanacu, de lângă Vaslui - o soră, de 23 de ani, 
cumplit bântuită de cel spurcat (abia venită, de câte- 
va săptămâni, Irina Cornici - aflată la Mânăstirea Ta- 
nacu, cu tot cu fratele ei mai mare, Vasile, cel care a 
asistat la exorcizare, s-a sfătuit cu şi a confirmat toate 
cele făcute de preotul Daniel) a murit. Senină, împă- 
cată cu lumea şi cu Dumnezeu. Ne doare sufletul pen- 
tru orice tânăr şi pentru orice ființă care, supusă legii 
divine, părăseşte această lume, dar poate că, 





38 


anul III e nr. 31 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





într-adevăr, prin lucrările sfinte ale rugăciunilor, ea 
s-a mântuit. „Răstignită şi torturată medieval“ - ţipă, 
ca din gură de şarpe, presa, română şi (aţi ghicit!) 
străin-vestică: de fapt, legată de-o targă, pentru a 
putea asculta moliftele, şi să nu se zbată, ca să-i vată- 
me pe cei din jur, în timpul slujbei (fratele ei, Vasile, 
confirmă că sora sa fusese karatistă!). Toţi ştiţi acuza- 
țiile de „crimă“, la adresa nu doar a preotului, ci şi a 
maicilor. Nu ştim nici azi pe ce criterii au selectat jur- 
naliştii şi episcopia doar patru maici, pentru cătuşe! 
Trebuiau arse pe rug toate cele 24 de maici, să se în- 
veţe minte monahii să se mai roage pentru păcatele 
oamenilor!!! De fapt, Prea-Sfinţitul vicar episcopal a 
şi declarat apocaliptic, pe toate posturile tv şi radio, 
[a oră de maximă audienţă, că „nu va mai lăsa piatră 
pe piatră din mânăstirea asta blestemată“ (797), afir- 
mând, cu tărie, că mânăstirea n-a fost sfinţită şi recu- 
noscută de nimeni, nici preotul Daniel nu-i preot - 
sugerând că s-au strâns acolo nişte nenorociţi de sec- 
tanți... „Nu va mai lăsa piatră pe piatră“... asta aduce 
grozav de un alt „sfânt“ episcop, seniorul Simon de 
Montfort, care, în veacul 13, „n-a lăsat piatră pe pia- 
tră“ din locaşurile albigenzilor-catari, masacrându-i 
şi arzându-i pe rug, la hurtă, cu miile... 

Şi, nici una, nici două, părintele-episcop s-a 
transformat din ce era el acolo - în ditamai sinod al 
Preastintei Biserici Ortodoxe!!! - şi i-a caterisit, pe 
rudă-pe sămânță, în doi timpi şi trei mişcări, pe 
„criminali“! Acuma, şi alta-i: cum să despopeşti ceea 
ce nu-i popit?! Unde-i logica? Sau: mai e nevoie, oare, 
de logică, atunci când năvăleşte politica Uniunii? 

Numai că Adevărul iese, totdeauna, ca uleiul, 
deasupra apei: în „Candela Moldovei“, revista Mitro- 
poliei Moldovei şi Bucovinei, în nr. 9, din 2000 - 
scrie, negru pe alb, că mânăstirea a fost sfințită, chiar 
de episcopul Ioachim, iar părintele Daniel chiar a 
fost miruit ca ieromonah, printr-o frumoasă slujbă 
episcopală... Şi chiar de mâna episcopului Huşilor, în 
prezența Vicarului şi a protopopului Vasile Pâr- 
călab... Dar, de parcă n-ar fi auzit glasul Adevărului, 
presa şi Prea-Sfinţitul, cel care s-a lepădat de un frate, 
continuă să susţină „nesfinţirile“ (care, cele de-atunci 
ori cele de-acum?). Să conteste, adică, sacramentele 
slujite cu propriile binecuvântate mână şi glas ale 
celui care se leapădă, azi, de fratele Daniel - în loc să 
se lepede de demonii minciunii, laşităţii, asupririi 
celui drept... Curios, dar nici Prea-Fericitul nu se prea 
grăbeşte să reamintească faptul, bine ştiut, că un slu- 
jitor al BOR este judecat, întâi, de Biserică şi abia 
apoi este predat brațului secular al legii oamenilor 
(destul de stângace, versatilă şi relativă, complet in- 


sensibilă la cele ale Nevăzutului Sfânt Duh!). Şi, în 
toată această vreme, toate frontispiciile de ziare 
zbiară: „Criminalii“ şi iar „Criminalii!“, cu mult înain- 
te ca orice anchetă a Procuraturii să se pronunțe (da, 
ori ba - vinovat sau nevinovat) - ceea ce, după umila 
noastră opinie, aminteşte de instigarea Ia linșaj din 
statele confederat-sudiste ale Americii, ale jumătății 
de secol al XIX-lea... Iar orbii şi sangvinalii patibulari 
din societatea românească - şi mulți mai sunt, 
Doamne! - despre care tot jurnalele, cu senzaţiona- 
lele lor statistici spectaculoase, afirmă, an de an, că 
sunt creştini ortodocşi 87%, ba chiar 93% (dacă n-ar 
fi fost cazul Tanacu, săreau peste 100%...) - urlă, şi ei, 
asmuţiți, în cor, ca la Gavafta Ierusalimului, din tim- 
pii lui Pilat şi ai fariseilor: „Ucideţi-i! Ucideţi-i!“ și ce 
dacă în România s-a desființat pedeapsa cu moartea? 
Biserica Ortodoxă şi „ciorile“ ei - zău că merită o 
excepție!... 

Noi ce putem zice? Noi nu contestăm, Doamne 
păzeşte!, şi nici nu comentăm Justiţia lumească. Nu 
întotdeauna putem recunoaşte dreptatea, dar sufe- 
rința, credința şi crâncen-prigoniții au întotdeauna 
dreptate. Sub aparențele tragicei dezbinări a societă- 
ţii româneşti, în raport cu cele descrise mai sus - s-ar 
putea să stea voinţa lui Hristos, cel care, prin Sfânta 
Evanghelie, ne-a anunţat Mistica Sabie a Discernerii 
Credinței. Poate aşa a orânduit Dumnezeu şi păca- 
tele (ori meritele duhovniceşti) părintelui Daniel ca, 
prin această aparent revoltătoare - în realitate, pro- 
babil tainică lucrare, care este, de-acum, „cazul Tana- 
cu“ - să se despartă pământul de ape, şi să se lămu- 
rească, o dată, cine este drepteredincios, statornic şi 
nebătut în credință față de Unul Dumnezeu - şi cine 
numai hămăie aiurea din gură; şi încă, ce-nseamnă 
lucrarea de duh, acţionând în nevăzutul spiritual a 
lui Dumnezeu, şi cum trebuie ea privită, spre a nu o 
tot confunda cu lucrările microscopice ale muşuroiu- 
lui nostru de furnici umane (câtă umanitate va mai fi 
rămas şi în n0i...). Şi că, spre deosebire de greşitorii 
prin râvna lucrării, de felul incriminatului preot 
Daniel (care n-a beneficiat, prin „lucratea“ presei, de 
nici o urmă de prezumție de nevinovăție!) - greşito- 
rii prin comoditatea spirituală a laşităţii, minciunii şi 
a hulei neghioabe şi oarbe sunt cu totul altceva decât 
creştini. Astfel că, în Împărăţia Cerurilor, nu-i nici o 
nădejde ori primejdie să se ciocnească nas în nas, pe 
aceeaşi cărare paradisiacă, părintele Daniel cu lucră- 
torii de felul Prea-Sfinţiţilor Ioachim şi Bârlădeanu şi 
Pârcălab... ori cu acea presă română nestăpânită şi 
suspect gudurată, pe lângă cenuşii eminenţe... ori cu 
cei care urlă în delir colectiv, cu spume la gură... 





anul IIl e nr. 31 


39 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Învăţămintele 
după „cazul Tanacu“ 


Începînd de pe Ia jumătatea lui iunie a.c. toate mijloacele 
mass-media au avut ca temă de senzaţie, o bună bucată de 
vreme, „Cazul Tanacu“. Suntem deja la începutul lui septembrie, 
Ia mai bine de două luni şi jumătate de la declanşarea 
evenimentului respectiv, şi iată „cazul Tanacu“ continuă să ocupe 
pagina întâi a multor publicaţii locale şi centrale. Mă simt dator 


cu o luare de poziţie. 


Arhim. Dr. Ștefan Gușă 





teva luni la mănăstirea de pe Movila lui Burcel 
şi, mai ales, pentru că protopopul de Vaslui, 
într-un număr al ziarului „Adevărul“, m-a scos drept 
cel mai vinovat în tot acest circ, ca acela care l-aş fi 
călugărit şi recomandat pentru hirotonie pe numitul 
Corogeanu, m-am văzut obligat să intervin public. 
Ce-aş putea spune, după atâtea afirmaţii nefon- 
date şi incitante, care nu pot să nu supere pe cei de 
bună credință? Întii fac o constatare dureroasă: „Ca- 
zul Tanacu“ a fost prost şi tendenţios „gestionat“ atât 
de Biserică, care în şedinţa Sfântului Sinod s-a spălat 
pe mâini, precum Pilat în faţa mulțimii, cât şi de pre- 
să, care şi-au jucat rolul de dezinformare cu multă 
stângăcie. Am spus stângăcie, datorită neştiinței şi a 
relei voințe a celor mai mulți dintre ziarişti, care nu 
cred în existența diavolului şi cu atât mai puţin a mij- 
loacelor prin care se încearcă izgonirea acestui din 
viața semenilor noştri. Şi faptul respectiv nu este de 
mirare, din moment ce la Vaslui, chiar unul dintre 
purtătorii de sutană, care, drăgăliță Doamne, se zice 
că ar fi demisionat din preoție în favoarea învăţă- 
mântului, a ieşit pe un post de televiziune şi a afirmat 
că nu există nici un drac pe care el să-l fi văzut vreo 
dată. Daţi-mi voie să-l întreb pe răspopitul de bună 
voie: dacă nu există diavoli, Dumnezeu există? Ce ne 
facem, cucernice părinte, cu scenele din Vechiul şi 
din Noul Testament în care ni se vorbeşte despre 
existența acestor duhuri necurate şi în care se spune 
că „acest soi de draci nu iese decât cu post şi rugăci- 
une“ sau, altădată, când au intrat în turma de porci şi 
turma s-a aruncat în mare şi s-a înecat? Socot că n-ar 


F aptul că părintele Daniel Corogeanu a stat câ- 


fi lipsit de importanță ca cei în drept, care i-au dat ha- 
rul, să-l cheme Ia catehizare şi să-i amintească că, din 
moment ce a demisionat din preoție, ar fi mai bine să 
stea în banca lui şi să lase Biserica să-şi facă misiunea 
cu cei care se mulțumesc cu obolul văduvelor şi cu 
puținul pe care Biserica îl oferă slujitorilor săi. Şi 
dacă cei necredincioşi şi fără respect față de Biserică 
au încercat să „ghicească“ cum stau lucrurile cu cel 
necurat, ceilalți, voind să creeze senzaţii tari, au în- 








40 


anul III e nr. 31 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





florit cu bună ştiinţă, în fel şi chip, făcând din țânțar 
armăsar, denaturând adevărul şi lovind cu barda în 
Biserică, Biserică în care ei, părinții şi bunicii lor s-au 
botezat, s-au cununat şi-au înmormântat morții şi vin 
aici, în duminici şi sărbători, aducându-și aminte cu 
drag de cei plecaţi dintre ei. Oare nu s-or fi întors cu 
fața-n jos, în morminte, când nepoții şi copiii lor, 
oameni azi cu multă carte, au aruncat cu tot felul de 
insulte în sfânta Biserică Ortodoxă? Am citit undeva, 
tot referitor a cazul Tanacu, că „am rămas ca o oglin- 
dă al cărei argint de pe spate e tot mai şters“, că „sun- 
tem prigoniţi, hărţuiți, desconsideraţi“, că „a fost sufi- 
cient acest caz izolat în monahismul românesc, pen- 
tru întreaga societate civilă, de la omul simplu până 
[a ziarişti să se arunce asupra Bisericii Ortodoxe“ şi că 
„Monahismul, ultima redută de renunțare, simplitate, 
curăţie, asceză... a fost compromis“ (revista „Perma- 
nențe“, an. VIII, nr. 5, pag. 20). Oare să fie chiar aşa? 
Se poate vorbi de un compromis? Nicidecum. 


Unde a greșit 
Pr. Daniel Corogeanu 


S-au grăbit mult cei care au calificat întâmplarea 
de la Tanacu drept „crimă premeditată“ şi „omor deo- 
sebit de grav“. Hai să stăm strâmb, dar să judecăm 
drept. Nimeni n-a vrut moartea, ci însănătoşirea Iri- 
nei. Şi-apoi, să nu ne fie nici teamă şi nici ruşine să 
spunem lucrurilor pe nume. Şi în spitale, în secţiile de 
psihiatrie astfel de bolnavi sunt ținuți legaţi. Şi în bi- 
serici, când altfel nu pot fi liniştiţi, procedeul nu este 
de fel nou. Personal, n-am legat, dar am văzut legați, 
şi nu unul singur. Unde a greşit părintele Daniel? A 
greşit că a legat-o cu lanţuri (dacă într-adevăr au fost 
lanţuri) şi nu cu un prosop, o aţă, o cârpă, un şnur, 
ceva moale. A greşit că a ținut-o legată trei zile încon- 
tinuu. A greşit că nu i-a dat să mănânce trei zile, deşi 
după trei zile de post nu se moare. Asta o spun din 
propria-mi experienţă, şi nu numai. Se ştie însă că nu 
toate organismele reacționează Ia fel. Şi unde a mai 
greşit părintele de la Tanacu? A greşit cel mai mult 
atunci când, venind episcopul la fața locului, în loc să-i 
fi căzut în genunchi şi să-l roage pentru iertare, cum s-ar 
fi cuvenit unui monah smerit, în loc să tempereze spi- 
ritele şi să le poruncească oamenilor să nu se ameste- 
ce în treburile mănăstirii, în loc să predea antimisul şi 
să nu mai Slujească, urmând ca timpul să rezolve to- 
tul, a asmuţit nişte răzvrătiți asupra episcopului pre- 
cum câinii asupra lupului, a rupt ordinul adus de Prea 
Sfinţitul ostentativ în fața acestuia, l-a îmbrâncit şi l-a 
jignit şi, arătând cu mâinele ri-dicate în sus, precum se 


vede în imaginile televizate, a strigat cu voce tare că el 
ascultă doar de Dumnezeu. A minţit aşadar atunci 
când în scrisoarea de iertare către Părintele Patriarh 
spunea că n-a ieşit niciodată de sub ascultarea PS 
Episcop Ioachim. Oare nu ştia că PS Arhiereu venise la 
Tanacu din dispoziția şi cu ordinul PS Ioachim? A gre- 
şit şi ctitorul mănăstirii, care n-a înțeles că pentru o 
asemenea misiune trebuie parcurse nişte trepte anu- 
me, prevăzute în scriptele şi practica Bisericii noastre, 
şi a insistat la PS Episcop să-l călugărească şi să-l hiro- 
tonească înainte de vreme pe Daniel. Şi a mai greşit şi 
Sf. Episcopie care, hirotonindu-l înainte de vreme, da- 
torită lipsei de personal, nu l-a supravegheat îndea- 
proape, nu l-a îndrumat şi ajutat să nu greşească. Tre- 
buia ca Sf. Episcopie să-l povățuiască, să-l cerceteze 
mai des, să-l dea eventual în grija unuia mai bătrân şi 
mai cu experiență în mănăstire. Mai ales că în mediul 
nostru mănăstiresc se ştia că susnumitul este plin de 
zel, până la fanatism, că se teme de „666“, că acuză pe 
toată lumea de „masonerie“, că face slujbe lungi şi în 
afara tipicului mănăstiresc, cu de la sine putere, că a 
refuzat salariile de Ia stat, că, deşi Tanacu figura în 
scriptele Episcopei ca mănăstire de călugări, în reali- 
tate erau maici şi câţiva călugări pe care, după ce îi ţi- 
nuse o vreme într-un bordei de la marginea pădurii 
de lângă mănăstire, acum îi dusese într-o casă 
dintr-un sat vecin, formându-şi acolo un fel de „schit“ 
de călugări, la o mănăstire de maici. Ciudăţenii de- 
spre care se ştia în sfera noastră de activitate. Şi a mai 
greşit Sf. Episcopie şi atunci când pripit i-au anunțat 
„caterisirea“, bine-ştiind că legislaţia bisericească este 
foarte clară în această privință şi nu dă nici unui epar- 
hiot drepturi mai mari decât aceştia şi le asumă, fie ei 
episcopi, mitropoliți sau chiar patriarh. Deci nu i s-a 
dat minimul drept de apărare. Aceasta numai în cazul 
în care Statutul BOR este valabil pentru toată lumea, 
clerici şi mireni, indiferent de poziţie şi treapta pe 
care o ocupăm fiecare dintre noi. Aşadar, caterisirea 
nuvine din biroul mitropolitului sau al episcopului, ci 
este un organism, bine structurat, numit Consistoriu 
Bisericesc, care, întocmai instanțelor civile, are ju- 
decători, acuzatori, apărători etc. şi numai aceştia se 
pronunță asupra vinovăţiei unui cleric. Ei dau 
sentința, care poate fi aprobată sau refuzată de către 
chiriarh, nicidecum modificată de acesta. Deşi cele 
amintite mai sus ar părea ieşite de pe făgaşul normal, 
dacă stai şi judeci drept, înclini să-i dai dreptate părin- 
telui Daniel. M-aş referi aici la salarii, pentru că şi eu 
am fost şi sunt încă tentat să renunţ la salarizarea de 
[a stat, nu pentru că nu mi-ar ajuta banii respectivi, ci 
pentru „teatrul“ pe care trebuie să-l jucăm atunci 





anul IIl e nr. 31 


41 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





când vine ziua să ridicăm aceste lefuri şi așa co- 
respunzătoare salariului minim pe economie. De ce? 
Pentru că nu există respect față de om. Mergi la sediul 
Protopopiatului zile în şir să vezi dacă au venit banii; 
deci nu există o zi fixă de salariu. Şi atunci când vin 
aşa-zis salariile, în loc de bani ţi se înmânează tot felul 
de chitanțe pentru: lumânări, tămâie, tablouri, cărţi, 
vin, ţuică etc., etc. Pentru ca să ştiţi ce salarii grozave 
avem, iată exemplul meu: am avut de la stat până mai 
lunile trecute 3.600.000 lei, iar impozitele pe înca- 
drarea globală (deci şi pentru ceea ce ar trebui să iau 
din fonduri proprii, fonduri care în realitate nu exis- 
tă) erau de 4.200.000 Lei, încât lunar am dus de acasă 
până la 600.000 Lei, ca să-mi pot menţine vechimea în 
muncă. Noroc că în ultima vreme s-au mărit salariile 
şi după ce mi se opreşte plata impozitelor, mai pri- 
mesc şi eu în mână câte 50.000. Şi asta după 30 de ani 
de muncă şi în pofida studiilor. Aşa că pe bună drep- 
tate renunțase părintele de la Tanacu la salarii de ge- 
nul celor amintite mai sus. 


Cauzele unui accident 


Toate astea se întâmplă acolo unde centrele 
eparhiale nu pun accentul pe „latura liturgică şi mi- 
sionară“, ci pe cea „birocratică“, pe rapoarte, referate 
şi tot felul de scripte, care rămân hrană pentru şoare- 
cii din arhive. O altă vină a Sf. Episcopii a Huşilor este 
faptul că în cei zece ani de funcţionare, la aproape 20 
de mănăstiri nu şi-a găsit un monah capabil căruia 
să-i încredinţeze funcţia de exarh. Sînt cel puţin 35- 
40 de slujitori cu tot cu cei de la Episcopie, dintre care 
este imposibil să nu găseşti nici unul căruia să-i 
încredințezi această ascultare. Dar hai să admitem că 
n-ar fi nici unul; putea fi adus unul din eparhiile veci- 
ne, care au mai mulți şi mai buni: Iaşiul, Suceava, 
poate şi Romanul. Am convingerea că, dacă Huşiul ar 
fiu avut un exarh vigilent şi căruia să-i fi plăcut să 
facă teren, teatrul de la Tanacu putea fi evitat. 

Ceea ce pare însă de neînțeles e faptul că se fac 
în continuare tot felul de interpretări de către oa- 
meni care n-au de-a face cu Biserica, pe care, drăgă- 
liță Doamne, s-ar crede că o respectă şi o apără. Spun 
şi eu ca părintele Corogeanu: fals. La mănăstire a fost 
detaşat un părinte Silvan de la Episcopie, om „cu pi- 
cioarele pe pământ şi cu capul pe umeri“, care a re- 
luat slujba încă din 29 iulie. Maicile, deşi fuseseră 
transferate la Mănăstirea Floreşti, au revenit. Va tre- 
bui ca Sf. Episcopie să se pronunțe, într-un viitor 
apropiat, ce fel de mănăstire este la Tanacu: de maici 
sau de călugări. 


Părintele Corogeanu, a fost pus în libertate şi 
dacă nu i se va permite întoarcerea la aceeaşi mănăs- 
tire (la care a muncit), va fi transferat probabil, cel 
puțin pentru o bucată de vreme, la altă mănăstire, va 
fi probabil oprit de Ia sfintele slujbe o bucată de 
timp, după care, tot probabil, se va întoarce acasă, 
după o vacanță prelungită, din care sper să fi învăţat 
ceva. Ce anume: că în ţara aceasta, numită şi pe bună 
dreptate „grădină a Maicii Domnului“, pe lângă lale- 
le, crini şi trandafiri, cresc şi spini, pălămidă, neghină 
şi alte buruieni, unele mai mici, altele mai mari, care, 
dacă nu sunt smulse la timp şi aruncate în foc, înăbu- 
şă florile şi, după o vreme, acestea se ofilesc şi mor. 

Sunt atâţia criminali financiari, care au delapi- 
dat mii de miliarde, au jefuit bănci etc. Câte crime ori- 
bile n-au săvârşit aceştia nu asupra unei singure per- 
soane, ci a mii, sute de mii de persoane, dintre care 
multe şi-au ieşit din minţi, au paralizat. Iar făptaşii se 
plimbă în limuzine de lux, sunt eliberaţi pe cauţiune 
sau chiar prin decrete prezidenţiale, iar noi ne facem 
că nu ştim şi nu vedem. Oare „mineriadele“ n-au fă- 
cut crime? Crime morale şi psihice, iar „vampirii“ 
ortacilor ne râd în nas? Este arhicunoscut faptul că la 
noi, pentru o găină furată noaptea din cotețul veci- 
nului, faci ani de puşcărie, iar pentru cazuri ca cele 
amintite mai sus sfidezi poporul şi justiţia care, nu 
mi-e teamă să subliniez, nu-şi face datoria. Ar trebui 
să le fie ruşine celor care au încătuşat pe preotul şi pe 
cele patru maici de la Mănăstirea Tanacu, ducându-i 
sub escortă la procuratura din Vaslui, unde au plătiți 
țigani să strige şi să huiduiască, ca acum 2000 de ani, 
când iudeii strigau: „Răstigneşte-, Răstigneşte-l!“. 
Câte accidente de muncă nu ne prezintă zilnic mass- 
media, câte zeci şi sute de accidente de circulaţie cu 
morți şi făptaşii lor se plimbă în libertate, fără ca să 
fie duşi la rechizitoriu cu cătuşe pe mâini? Există 
cazul soţiei lui Adrian Păunescu, care, desigur fără 
voia ei, a ucis trei persoane şi iată că se poate judeca 
în stare de libertate. Oare întâmplarea de la Tanacu 
nu poate fi considerată un „accident de muncă“ al 
unui profesionist tânăr, neinstruit suficient în cele 
ale preoţiei, fără experiență? Toate acestea sunt fapte 
atenuante şi de care instanțele de judecată, civile şi 
bisericeşti, ar trebui să ţină seamă. Biserica ar fi tre- 
buit să le ia apărarea, că doar sunt oamenii Bisericii. 
Dacă au fost hirotoniți prea de tineri şi dacă mănă- 
stirea în scripte era de călugări, iar în realitate de 
maici, dacă erau acolo vieţuitoare despre care Epis- 
copia nu avea cunoştinţă, vina nu aparține nu-mai 
părintelui Corogeanu, ci ar trebui înjumătăţită cu 
centrul eparhial, care dispune de inspectori, con- 





42 


anul III e nr. 31 


ÎN DEZBATERE 


ROSI 





silieri, vicar, oameni de teren şi care ar fi trebuit să 
remedieze aceste carențe din vreme, nu după ce s-a 
spart buboiul, şi totul să arunce pe capul bietului du- 
hovnic. Ar fi fost de dorit să ne întindem rufele la noi 
în curte, nu pe gardul vecinului, să le vadă toată lu- 
mea. Mi s-au adus personal multe reproşuri din par- 
tea unor persoane, care, citind presa, îmi reproşau: 
„Ce-aţi făcut, măi, aţi omorât un om? Ce face Biserica, 
ce face Ortodoxia, ce face monahismul românesc?“ 
Da, ce face Ortodoxia? S-a lovit cu barda şi fără milă, 
căutând şi urmărind discreditarea Bisericii Ortodo- 
xe, deşi, dacă ar fi să răspundem cu o vorbă înțeleap- 
tă din bătrâni, le-aş spune că „pentru un păduche, ni- 
meni nu dă cojocul pe foc“. Şi pentru asta să mă ierte 
părintele de la Tanacu, nu-l consider nicidecum în ca- 
zul de față păduchele eparhiei. A avut parte de o în- 
tâmplare nefericită, care se putea întâmpla şi altora. 

Dacă nici Biserica nu înţelege astfel de cazuri, 
atunci la cine să mai alerge, cui să se plângă bieţii 
oameni? 

S-au adus Bisericii tot felul de insulte, afirmaţii 
gratuite şi nefondate; s-a vorbit despre obiceiuri în- 
vechite şi perimate, de inchiziţie (care nu ne aparți- 


ne), de întoarcere la Evul Mediu. Să fie oare aceasta 
singura faptă abominabilă pentru care întreaga 
Ortodoxie ar trebui să-şi pună cenusă pe cap, ca în 
Vechiul Testament? Nicidecum. Au fost multe crime 
premedidate şi care au trecut mult mai neobservaste 
de către presă. 

Aş înclina să cred că furia jurnaliştilor vine şi din 
faptul că Biserica Ortodoxă refuză să devină o institu- 
ţie pe gustul omului modern, cu liturghii de o jumă- 
tate de oră, fără posturi şi spovedanii, în care să nu se 
mai vorbească de iad şi de... păcat. 

În societatea noastră, lipsa de credință şi super- 
stiţiile sunt Ia ele acasă. În emisiunile despre cazul 
Tanacu, am văzut cum o mamă avea de gând să-şi re- 
tragă odrasla de la mănăstire, pentru că acolo se 
omoară oameni; un bărbat se întreba dacă să mai 
meargă ori ba la spovedit la mănăstire, ca nu cumva 
să fie crucificat; un alt individ era supărat că de 2000 
de ani Biserica nu se modernizează. Şi aberaţiile nu 
se opresc aici. 

Să ne mai întrebăm de ce se dezlănţuie stihiile 
naturii asupra noastră? Răspunsul vine de la sine. 
Daţi-mi însă voie, oameni buni, să vă întreb de ce 








[| 


ME CEL LECUII VA 
E! 








anul III e nr. 31 43 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





generalizaţi? Pentru un caz izolat şi care n-a fost pre- 
meditat e nevoie să vorbiţi oare cu atâta uşurinţă? Mă 
îndoiesc. Nu uitaţi că Biserica, deşi instituție pămân- 
teană, alcătuită din credincioşi, este de origine di- 
vină, stâlp şi temelie adevărului şi nici porţile iadului 
nu o vor birui. Slujitorii acesteia sunt şi ei oameni pă- 
mânteni, luaţi dintre oameni şi puşi pentru oameni, 
supuşi păcatelor şi slăbiciunilor omeneşti. 


Nimeni nu este infailibil 


La noi, ortodocşii, doar arhiereii au girul sfințe- 
niei şi nu greşesc doar atunci când se adună în sobor 
şi lucrează sub oblăduirea Sfântului Duh. În rest şi ei, 
şi noi, preoții, şi frăţiile voastre în calitate de membri 
ai Bisericii, greşim mai mult sau mai puţin. Numai la 
fraţii romano-catolici sfântul părinte de la Roma, 
când vorbeşte „ex catedra“, adică de la anvonul Bise- 
ricii, este infailibil. Ai noştri “papi“ nu-şi arogă astfel 
de epitete. 

Referitor la vinovăția sau nevinovăția fostului 
duhovnic de la Tanacu, vor hotărî cei în drept. Şi noi 
ştim doar că tot ce se întâmplă sub soare e cu voia şi 
ştirea Celui de Sus, care, probabil, pentru păcatele 
noastre îngăduie astfel de încercări. Uneori şi pentru 
a ne smeri, când noi singuri n-o putem face cu de la 
sine putere. 

În Vechiul Testament avem o scenă când cineva, 
crezându-se mai mult decât era în realitate, a căzut 
din cer, iar Sf. Arhanghel Mihail a strigat: „Să stăm 
bine, să luăm aminte“. Şi dacă chiar n-are nici-o vină, 
atunci Pr. Daniel să primească aceasta ca pe o încer- 
care de la Dumnezeu pentru păcatele sale şi ale celor 
pe care i-a spovedit şi cărora le-a dat dezlegare. Nu- 
mai aşa suferința îi va fi ca o coroană pe frunte şi ca 
o tămâie bineprimită întru Jertfelnicul cel mai presus 
de ceruri. Totuşi, din ceea ce s-a spus şi după cum s-a 
procedat, avem dreptul să facem câteva constatări: 

1. Când au urcat-o pe Irina în salvare, şoferul de 
la ambulanță a fost solicitat de către asistenta medi- 
cală să o ajute să-i pună furtunul pentru aer. Ori, dacă 
într-adevăr asistenta a constatat moartea şi că nu 
mai are puls (aşa cum eronat a declarat pe post), 
atunci pentru ce i-au mai pus tubul pentru respiraţie? 
La ce-i ajuta? 

2. Dacă într-adevăr au constatat moartea la fața 
locului, pentru ce au mai luat cadavrul de acolo? Ca 
să facă teatrul ce a urmat? De ce n-au dus cadavrul di- 
rect la morgă? Ce-au căutat cu mortul la spital? 

Sunt întrebări la care raţiunea şi cei care mai au 
ceva conştiinţă să caute un răspuns pertinent. Proba- 


bil cei în drept să răspundă, după ce au spus o minci- 
ună, s-au văzut obligaţi să o susțină până la capăt, cu 
încăpățânare. Mai trebuie ştiut faptul că, indiferent 
de verdictul Justiţiei, Biserica şi monahismul româ- 
nesc merg mai departe. Cu timpul, cei aproape 
10.000 de călugări şi călugăriţe din cele 500 de mă- 
năstiri şi schituri vom dovedi că ştim pentru ce-am 
plecat de-acasă, că ştim pentru ce am renunțat la via- 
ţa de familie cu toate avantajele ei şi că monahismul 
românesc nu constă şi nu trebuie judecat după o în- 
tâmplare oarecare. E bine să se mai ştie că, deşi abia 
am ieşit de sub comunism, când tineretul nu era pri- 
mit la mănăstire, comparativ cu Bisericile surori ve- 
cine, avem personal monahal mult. Ruşii, la 150 mili- 
oane de ortodocşi - au 2000 de călugări, bulgarii - 
100, grecii au mănăstiri închise, sau mănăstiri foarte 
mari cu câte unul, doi monahi, de multe ori şi aceştia 
români sau ruşi. Aceeaşi criză de monahi este în 
Cehia, în Serbia. Aşadar, stăm cel mai bine, cel puțin 
numeric. Şi sperăm că, în cel mai scurt timp posibil, 
să fie şi „calitativ“. 


Greutățile călugăriei 


Nu fugim de răspundere, dar trebuie avut în ve- 
dere că un monah, un duhovnic bun nu se „plămădeş- 
te“ peste noapte. Şi dacă în toată lumea se pregătesc 
în şcoli anume tot felul de specialişti: profesori, me- 
dici, ingineri, pădurari, ziarişti, economişti, preoți (de 
mir - căsătoriți) etc. călugări nu pregăteşte nimeni! 
Iar călugării nu se nasc călugări, ci se formează la 
„locul de muncă“, prin ceea ce noi în alte meserii nu- 
mim „ucenicie“. Ucenicie - ascultare şi renunțare. 
Renunţare la foarte multe lucruri, ceea ce nu-i deloc 
uşor; ba, chiar e foarte greu. Şi de ce? Pentru că Dum- 
nezeu a făcut dintru început bărbat şi femeie. Şi l-a 
binecuvântat Dumnezeu şi Le-a zis: „Creşteţi şi vă în- 
mulțiți!“. Aşadar, viața normală este viața în doi, via- 
ţa de familie. Călugării sunt excepţia. De aceea, pen- 
tru călugărire trebuie oameni de excepție. Şi ca să 
faci oameni de excepție trebuie timp, răbdare, tact, 
pricepere, calm şi, iarăşi subliniez, timp. Cea mai 
grea luptă e lupta cu tine însuți. Uneori reuşim să dre- 
săm animale sălbatice, dar nu reuşim să ne stăpânim, 
să ne biruim pe noi înşine. Trebuie să lupţi împotriva 
firii, împotriva naturii. Trebuie să renunți la o serie 
întreagă de lucruri îngăduite de Dumnezeu, dar ne- 
folositoare, după zisa Sf. Ap. Pavel, care scria: „că 
toate sunt slobode, dar nu toate de folos“. Nu trebuie 
să mai ai simţul proprietăţii, nu mai ai nimic al tău, ci 
totul aparține colectivităţi; nu mai ai voință, ci tre- 





44 


anul II e nr. 31 


ÎN DEZBATERE 


ROSII 





buie să te laşi pe mâna şi în voia superiorului tău, nu 
mai poţi dispune de tine însuţi. Uneori trebuie să 
calci şi pe conştiinţă. De ce? Pentru că eşti monah şi 
ai jurat tăierea voii. Superiorii mei mi-au reproşat că 
nu înțeleg asta, când încercam să le spun că trec 
ascultarea prin filtrul rațiunii. E greu, dar asta e. 
Chiar şi atunci când vrei să faci carte, dacă superiorul 
tău nu vrea, trebuie să pleci fruntea. 

Îmi amintesc cum, prin '77, când eram tânăr, 
abia ieşit de pe băncile şcolii, şi m-am prezentat la 
Iaşi să iau binecuvântare pentru înscriere la docto- 
rat, mi s-a spus: „Doctoratul călugărului este sfânta 
ascultare“. Şi nu mi s-a dat voie. Pentru aceasta avem 
lipsă de duhovnici, de duhovnici buni. Este arhicu- 
noscut că în 1959 comuniştii au dat un decret prin 
care se stabilea majorat monastic: 55 de ani pentru 
femei, 60 de ani pentru bărbaţi; fac excepţie doar cei 
cu pregătire profesională, adică seminar sau facul- 
tate. Or, cei cu şcoală se căsătoreau în proporție de 
99,9%. Foarte rare cazuri, când un absolvent de 
Seminar sau de Teologie mergea la mănăstire. Poate 
la 3-4 promoții se găsea câte unul sau chiar mai rar. 
Aşa se face că bătrânii care au scăpat Decretului 410 
au plecat la Domnul şi câți mai sunt în viață îi numeri 
pe degete, iar până se formează o altă generaţie tre- 
buie timp. Avem deci dohovnici la peste 80 de ani şi 
pleiada cealaltă de tineri, printre care chiar dacă mai 
sunt şi câţiva între două vârste, n-au vechimea nece- 
sară formării caracterului, care se cere în astfel de 
situații. 

Sfintele Canoane şi Regulile monahale de la Sf. 
Părinţi sunt foarte aspre, când e vorba de ascultare. 
Şi iarăsi e bine de reţinut şi faptul că pe la anii 300 - 
400, când s-au zămislit „canoanele“, nu erau în mă- 
năstiri calculatoare cu internet, nu era telefonie mo- 
bilă, nu erau limuzine de lux, nu erau mănăstirile în 
centrul oraşelor sau la marginea satelor, cum se în- 
tâmplă azi. Aşa că e foarte uşor să stai pe margine, să 
judeci şi să arăţi cu degetul pe cei care ar trebui apre- 
ciaţi măcar pentru curajul pe care lau avut, de a 
pleca pe acest drum al călugăriei, nelipsit de încer- 
cări şi necazuri. Există însă şi bucurii şi mulțumiri, 
dacă ştii ce vrei şi ce ai căutat la mănăstire. 


Elita Bisericii 


Spuneam mai la început că monahul nu este un 
om ca toţi oamenii, deoarece oamenii sunt creaţi de 
Dumnezeu să-şi chivernisească viața în familie. Sunt 
două jumătăți şi formează un întreg numai împre- 
ună, în timp ce monahul rămâne doar jumătate, cea- 


laltă jumătate trebuie să şi-o înlocuiască cu Dumne- 
zeu, cu sfinţii şi cu îngerii, cu Maica Domnului şi Sf. 
Cruce, cu pravila şi ascultarea necondiționată. Şi 
dacă monahul nu este ca toți oamenii, înseamnă că 
este fie deasupra, fie dedesubtul celorlalți. Ambele 
variante pot fi posibile. Omul obişnuit nu poate fi că- 
lugăr. Dacă este, este un ratat, un impostor, un 
improvizat, un nerealizat, un manechin, un cuier 
pentru haine călugăreşti, un prepeleac, spunea cine- 
va, pe care în loc de fân arunci potcapul, dulama şi 
rasa călugărească. Călugăria este, aşa cum afirma 
duhovnicul de la Tanacu într-o emisiune de la OTV, 
„elita Bisericii“, numai că e bine să laşi să te remarce 
alții. Altfel, rişti să cazi în ceea ce Sf. Părinți numesc 
„mândria smereniei“ şi, pe lângă aceasta, dacă te 
apreciezi singur, îţi pierzi meritele. Nu trebuie să ne 
fie nici teamă şi nici ruşine să spunem lucrurilor pe 
nume, deoarece sunt realități, realități care dor, dar 
sunt ale noastre. 

Şi acum spre finalul acestor rânduri, o ultimă 
atenţionare. Cuvântul „călugăr“ derivă de la greceş- 
tele kalos = frumos şi gheron = bătrân; înseamnă 
deci bătrân frumos. Aşadar, termenul în sine presu- 
pune două calități majore: să fii bătrân şi să fii fru- 
mos. Noi, însă, avem o vorbă înțeleaptă care spune că 
babe frumoase şi copii cuminţi, nu prea există. Și 
atunci ce facem cu bătrânii frumoşi? Le căutăm fru- 
museţea sufletească, duhovnicească, ceea ce putem 
întâlni şi la tineri. Şi ei pot fi frumoşi sufleteşte. Pen- 
tru a fi călugăr tânăr trebuie să ai calităţile unui bă- 
trân, adică înțelepciunea, răbdarea, dragostea, pa- 
cea, iubirea, mila, nevinovăția etc. 

Sper şi am convingerea că Sf. Episcopie de la 
Huşi, de comun acord cu Sf. Mitropolie de la Iaşi, vor 
chibzui asupra cazului Tanacu şi, fără părtinire, vor 
găsi soluţia cea mai bună în a face pace şi linişte atât 
în inimile celor „interesaţi“, cât şi ale bunilor noştri 
enoriaşi, care nu-şi pierd credința şi nu-şi vând sufle- 
tele pentru un blid de linte, chiar dacă „mass-media“ 
a aruncat cu noroi în Biserică. Biserica în care bunicii 
şi părinţii noştri au îngenunchiat, s-au rugat şi au văr- 
sat şiroaie şi poate pâraie de lacrimi, de sudoare şi de 
sânge nevinovat pentru ca noi astăzi să fim ceea ce 
suntem şi să avem ceea ce avem. Nu mult, ci puțin, 
dar puţin şi bun. Și vom duce mai departe şi vom lăsa 
moştenire nepieritoare copiilor şi copiilor copiilor 
noştri, în veacul vecilor, indiferent de ce vor mai sco- 
toci şi vor denatura mijloacele mass-media, împli- 
nind astfel testamentul transmis pe patul morţii de 
către marele voievod Ştefan al Moldovei fiului său 
Bogdan. 





anul IIl e nr. 31 


45 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





> 
5 
[=] 
E 
=) 
EI 
sai 
=: 
= 


46 


Concluzii la cazul Tanacu 


Cele întâmplate în „cazul Tanacu“ au reprezentat, pentru mine 
cel puțin, un neaşteptat prilej de lămurire. Aceasta se referă nu 
doar Ia dezlănţuirea de ură a unei societăți majoritar creştine - 
87% susțin statisticile! - împotriva Bisericii Ortodoxe, cât mai 
ales Ia ce ne putem aştepta din partea unor ierarhi şi a unor 
preoţi atunci când demonii (iată, am îndrăznit să cred în exis- 
tența unor „mituri“ - medievalul de mine!) „societății civile“ 
se năpustesc asupra turmei „răcnind ca un leu, căutând pe cine 


să înghită“. 


Pr. Mihail 





u doresc să comentez vinovăția sau nevino- 

văţia Părintelui Daniel (personal sunt con- 

vins că este nevinovat, până la proba contra- 
rie şi aşa trebuie să creadă orice om cu bun-simț), ci 
reacţia ierarhiei, care a căutat să se spele pe mâini 
prin cele mai uluitoare minciuni (la început: era o 
mănăstire de eretici [?!], duhovnicul nu era hirotonit, 
mănăstirea nu era mănăstire etc.), iar apoi prin hotă- 
râta condamnare a „necivilizatului“ şi „nespălatului“ 
ieromonah. Slobod la gură, antiecumenist şi antieu- 
ropean, acesta atrăsese anterior antipatia ierarhiei 
moldovene, care s-a pripit cu această ocazie în a-i ară- 





ta căura poate face casă bună cu maimuțărirea virtu- 
ților creştine. Ierarhia moldoveană, având comple- 
xul rudei sărace din marea familie ecumenistă, cu iz 
de sinagogă, în care vrea să se integreze, a încercat şi 
mai încearcă încă să ascundă „gunoiul“ sub preş. 
Care gunoi? Mănăstirile şi marii duhovnici antiecu- 
menişti, care în „înapoierea“ lor mai cred în buchea 
canoanelor şi a sfinților părinţi, în singura Biseri- 
că adevărată, cea Ortodoxă şi nu vor să-L ruşineze 
pe Hristos slujind împreună cu ereticii şi bătându-se pe 
burtă la agape europene cu cei care lau răstignit pe 
Hristos. 

Nu pot să nu mă gândesc la sinedriul fariseilor 
ce se gudurau pe lângă Irod, oripilați de necivilizatul 
şi nespălatul (trăia în deşert, prin cine ştie ce co- 
clauri!) Sfânt Proroc loan Botezătorul, care îndrăz- 
nea să amenințe cu focul iadului, persecutându-l pe 
bietul rege care trăia „alternativ“ cu cumnata sa în 
disprețul legii unui alt „învechit“, Moise. Ba, a mai şi 
îndrăznit să nu aibă studii de specialitate în şcolile 
rabinice şi să atragă la râul Iordanului mult popor 
(din alte parohii, fără să respecte jurisdicția „oilor“, 
Părinte Profesor Alexandru Stan!), pretinzând că dă 
iertare de păcate şi că-l va arăta pe Mesia (fără să aibă 
doctorat sau masterat, ba nici măcar opt clase, 
Părinte Profesor Alexandru Stan!) şi vor vedea mi- 
nuni - cerul deschizându-se şi pogorârea Sf. Duh şi 
vor auzi vocea Tatălui. 

Iată, deci, că au crezut, cu un ceas mai devreme, 
că a venit timpul să fie puse cu botul pe labe aceste 
focare de nesupunere, ce-şi imaginează, în idealis- 
mul lor romantic, că monahismul înseamnă şi altce- 
va decât pupatul mâinii şi obediența laşă (deghizată 
în virtutea dumnezeiască a ascultării, pentru că orice 
duh necurat se arată ca înger de lumină) în fața prin- 





anul III e nr. 31 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





ților Bisericii. Ce putea fi mai revelator pentru peri- 
colul pe care îl reprezintă fundamentaliştii şi extre- 
miştii ortodocşi, antiecumenişti şi antieuropeni, de- 
cât un caz de „omor“ („deosebit de grav“, cum spune 
cea mai mare plagă a societăţii româneşti contempo- 
rane, justiția română). Aici le acord multora circum- 
stanțe atenuante. Sunt sigur că o parte din ei chiar au 
crezut, în micimea lor, că un asemenea „specimen“ 
poate ucide intenţionat o tânără pentru a scoate pe 
dracu din ea. 

Unde este dragostea dintre fraţi şi unde este 
blândețea şi bunătatea părintească a celor ajunşi la 
contemplarea nepătimaşă a adevăratei teologii, care 
au pătruns cu mintea dincolo de catapeteasmă, în 
Sfânta Sfintelor, privind cu ochiul minţii cel înțele- 
gător la tainele negrăite ale Liturghiei cereşti? 

În naivitatea noastră nu putem să lăsăm însă 
„idealismul“ deoparte şi să devenim practici, punând 
Biserica la treabă „pentru prosperitate şi mai bine“, 
cum afirma recent un distins personaj politic. Să în- 
cetăm o dată cu această pretinsă luptă cu demonii, în 
care s-au nevoit Sfinţii Părinţi (cine or mai fi şi ăştia!? 
- se miră prosteşte presa noastră, propovăduitoare a 
pornocraţiei europene), şi să contribuim a viitorul 
luminos al țării în „marea familie europeană“, alături 
de cei care, recent, s-au lepădat cu hotărâre de Hris- 
tos, ba până şi de amintirea lui, nevrând să recu- 
noască prin constituţie fundamentele creştine ale 
Europei. 





anul IIl e nr. 31 


Un observator atent poate remarca mediati- 
zarea scandalurile cu subiect bisericesc, unul după 
altul, din ultima vreme: „stareţul“ homosexual băgat 
pe gâtul consumatorilor de TV zile în şir, Catedrala 
Mântuirii Neamului (care poluează mediul şi strică 
boscheții şi monumentele sataniste de prin parc), 
ieromonahul, „criminal cu barba roşie“ care te exor- 
cizează până te omoară, cazul copilului dispărut, sus- 
pect, pe lângă o mănăstire etc. Ultima ştire: o ro- 
mâncă omoară, în Franţa, un cunoscut ecumenist, 
„ca să-l avertizeze de un complot al unor călugări 
masoni“ (!?). Nu întâmplător, în profețiile Sfântului 
Lavrentie al Cernigovului televizorul este prezentat 
ca unealta predilectă prin care Antihrist va înşela 
lumea şi o va convinge să-l înscăuneze ca împărat al 
lumii. 

Dincolo de faptele în sine, modul lor de media- 
tizare ne arată că miza centrală a acestei campanii 
nu poate fi decât schimbarea cotei de încredere în 
Biserică, nepermis şi neeuropean de mare. Cu o 
asemenea „mentalitate medievală“ nu putem, 
desigur, intra în tărâmul făgăduinței: Uniunea 
Europeană. Lucrul cel mai trist nu este însă acesta 
(vrăjmaşii lui Hristos îşi fac treaba dintotdeauna), 
ci faptul că adevărații ucenici ai lui Hristos sunt din 
ce în ce mai puţini şi mai singuri, iar prigoana se va 
dezlănțui şi cu complicitatea, voluntară sau invol- 
untară, a „fraţilor celor mincinoşi“. Dumnezeu să 
ne păzească! 


ES 
. 


47 


ROST 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





Opriţi prigoana 
românilor timoceni! 


Acolo unde râul Timoc se varsă în Dunăre, pe malul românesc al 
fluviului se atlă satele mehedinţene Gruia si Bristol. Pe malul 
celălalt sunt satele timocene locuite de o populaţie compactă 
românească, avanposturi ale Văii Timocului. În triunghiul de ape 
Dunăre, Morava, Timoc, iar spre sud către Nis, trăieşte un grup 
compact în centru şi mai dispersat pe ariile laterale, de câteva 
sute de mii de români: denumiți de popoarele slave din Balcani 
cu etnonimul medieval de „vlah“ uzitat de alogeni pentru 
desemnarea populațiilor latinogene (vlah-valah-olah). 


Pr. Prof. Radu Ilaş 





liană şi anteslavă între Morava si Lom, pe o 

platformă muntoasă strâns legată de culmile 
Carpaţilor, acoperea odinioară aproape jumătate 
din Principatul Serbiei. El trimitea prelungiri înguste 
pe dreapta Dunării, spre Apus până la Belgrad pe de 
o parte, dar şi spre Răsărit, până la mare. Spre Miază- 
zi, el se întindea de-a lungul Moravei până la Nis, Pi- 
rod şi Bercovita, unde se prindeau legături cu grupe 
mai răzlețe din jurul Sofiei şi cele din munţii Balcani 
iar dincolo de Morava, cu grupele din regiunea Ko- 
paonik si Kosovo. 

„Vlahii“ viețuiesc în 328 de sate şi 20 de oraşe 
de-a lungul Văii Dunării, de la Veliko Gradiste, până 
[a vărsarea râului Timoc, pe Valea Moravei, cu precă- 
dere la Vest de Velika Morava şi pe arie extinsă în Ho- 
molje şi Craina. Marea majoritate de români timo- 
ceni se regăseşte în zona rurală, prezenţa lor la oraşe 
fiind mai redusă. 

Bruscată permanent, „vlahia“ din Serbia se află 
într-o neobosită luptă cu timpul, care nu iartă, nive- 
lează şi estompează evidența existenţei unei lumi ro- 
mâneşti aparte. O lume care, ca oricare alta, are pro- 
pria sa poveste, un univers fascinant de datini, obi- 
ceiuri, tradiţii, credinţe şi rituri străbune din vremuri 
străvechi, care de-a lungul timpului a fost vârful de 
lance al unei comunități dârze, aproape impasibilă la 
atentatele produse sistematic asupra identităţii ei 
culturale de populaţia asimilatoare majoritară. 


B locul românesc, atestat în perioada postaure- 


Astăzi, chiar dacă nu înţeleg nimic din liturghia 
oficiată în limba slavonă de un preot sârb şi, chiar 
atunci când copiii lor sunt obligaţi să urmeze un an 
pregătitor de limba sârbă dacă vor să fie acceptaţi la 
scoală, o scoală în care învață că „vlahii, sunt o comu- 
nitate fără istorie şi identitate precisă“, timocenii îşi 
afirmă cu disperare românismul, negat cu înverşuna- 
re de instituţiile statului național sârb. 

După ce, în 1919, românii din Timoc, dintr-o tre- 
sărire de speranță, au cerut ajutorul României Mari, 
recensământul din 1921 din Serbia nu mai înregis- 
trează nici un român, ci „0 noua etnie“ - vlahă în nu- 
măr de 142.773 de persoane. În 1946 timocenii îşi 
revendică din nou dreptul la românism, atrăgând 
asupra lor o prigoană fără precedent, fiind „lămu- 
riți“ cu forța că vorbesc orice altă limbă, numai româ- 
na nu. Statisticile din 1953 mai consemnau doar 
36.728 de vlahi şi 198.728 de sârbi cu limba maternă 
vlaha! Conform cifrelor oficiale din 2002 în Valea Ti- 
mocului mai viețuiesc doar 40.000 de vlahi şi 5.000 
de români, plus încă 30.000 de români în Voivodina. 

În realitate, potrivit estimărilor organismelor in- 
ternaţionale ce monitorizează politicile în domeniul 
protecţiei minorităţilor aplicate în țările ce aspiră la 
statutul de membru UE, în Serbia-Muntenegru tră- 
iesc aproape un milion de români. 

De câte ori românii/vlahii din Timoc, prin orga- 
nizaţiile lor reprezentative, au solicitat în conformi- 
tate cu normele europene, recunoaşterea statutului 
de minoritate etnică, autorităţile sârbe i-au acuzat, în 
mod incitator, că încearcă sub influența României, să 





48 


anul III e nr. 31 


CEALALTĂ ROMÂNIE 


ROST 





DT a TU a] 


destabilizeze regiunea pentru a-şi proclama autono- 
mia pe criterii etnice. 

Aşa s-a ajuns ca în declaraţiile din februarie 
2005, primarul comunei Bor, Dragan Velikovic, să 
ceară, în mod iresponsabil, intervenția trupelor jan- 
darmeriei în Valea Timocului, deoarece „grupări ul- 
tranaţionaliste proromâneşti urmăresc distrugerea 
statului sârb, aşa cum s-a întamplat anterior în Koso- 
vo“. În fapt, „acţiunea de destabilizare“, invocată în 
declaraţiile războinice ale primarului din Bor, era 
reprezentată de construirea unei bisericuțe orto- 
doxe, într-o lume sârbă ortodoxă, unde să asculte li- 
turghia în limba lor. Asta da crima de lez-maiestate! 

Ştie oare dl. Velikovic că şi pe vremea lui Slobo- 
dan Milosevic se instruiau trupe polițieneşti pentru a 
fi pregătite să reprime orice încercare a minorităților 
de a obţine minime drepturi? Iar dacă un reprezen- 
tant al autorității publice îşi permite asemenea con- 
sideraţii, Ia ce să ne aşteptăm din partea radicalilor 
sârbi (a căror ură etnică şi religioasă nu are limite, de 
vreme ce şi-au inscripționat mesajele xenofobe chiar 
şi pe zidurile bisericilor), încurajați astfel să-şi mani- 
feste ostilitatea faţă de minorităţi? 

Cu toate protestele comunităţii europene față 
de comportamentul incitator al Belgradului în ra- 
port cu românii timoceni, autoritățile sârbe continuă 
cu sârg provocările naţionalist-extremiste. 


TI 
4 
i 
Și 

( 


Astfel, sâmbătă, 21 mai 2005 poliţia i-a împiedi- 
cat pe cei aproape 50 de români, care se îndreptau 
spre ruinele mânăstirii Koroglos de lângă Negotin, să 
cinstească memoria românilor şi a sârbilor căzuți în 
urmă cu peste 600 de ani la Rovine. În ziua următoa- 
re, trei judecători lau inculpat pe Dusan Parvulovic 
(secretarul Federaţiei Românilor din Serbia), care a 
„îndrăznit“ să organizeze un parastas dovedit a fi „in- 
citare la separatism etnic“. Serbia, semnatară a Con- 
venţiei-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţio- 
nale (adoptată la Strasbourg de Consiliul Europei la 
1 februarie 1995), cu lege a minorităților în vigoare 
din 2002, care în art. 12 stipulează expres „dreptul 
inalienabil al individului şi al colectivității la expresia, 
prezervarea, cultivarea şi promovarea moştenirilor 
specifice, naţionale, etnice, culturale, religioase şi ling- 
vistice, şi exprimarea lor publică, ca parte a tradiţiilor 
minorităților naţionale şi ale membrilor săi“, îşi încal- 
că flagrant propriile legi şi angajamente, sfidând, ca şi 
în cazul Kosovo, comunitatea internaționala şi valo- 
rile fundamentale ale democraţiilor occidentale. 

Glasul disperării „nerecunoscuţilor români din 
Valea Timocului“ a răzbătut însă la forurile europene 
prin intermediul europarlamentarului moldovean 
Vlad Cubreacov (iniţiatorul moţiunii „Românii timo- 
ceni“), el însuşi reprezentant al altor nerecunoscuţi 
români. 








anul IIl e nr. 31 


49 


ROST 


HISTORIA 





Basarabia 1940. 
Dovezile unei trădări o 


Florea Tiberian 





tivă a URSS adresată României, solicită impe- 

rativ „rezolvarea imediată a chestiunii îna- 
poierii Basarabiei Uniunii Sovietice“, dar cererile 
„guvernului URSS către guvernul regal al României“ 
cuprind, de fapt, două puncte: 

„L. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice 
Basarabia; 

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a 
Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată.“ 

27 iunie 1940. Respectând termenul cerut de 
nota ultimativă, guvernul României remite un răs- 
puns în care se arată „gata să procedeze... la discuţiu- 
nea amicală şi de comun acord a tuturor propuneri- 
lor emanând de la guvernul sovietic.“ (ibidem, p. 81). 

În aceeaşi zi, guvernul sovietic revine cu o a 
doua notă, în care somează guvernul României să 
restituie Basarabia şi nordul Bucovinei în termen de 
patru zile (deci până la încheierea zilei de 1 iulie), sti- 
pulând ca pentru 28 iunie, deci a doua zi, oraşele 
Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă să fie deja ocupate 
de trupele sovietice (cf. loc. cit.). Era deci clar că aces- 
tea erau concentrate pe un dispozitiv ofensiv, chiar 
la granițele României. Culmea, sovieticii aşteptau 
răspuns din partea autorităţilor româneşti până la 
aceeaşi dată. La ce bun să mai pretinzi că aştepţi un 
răspuns pentru 28 iunie, dacă avertizezi că, în aceeaşi 
zi, trupele tale vor ocupa un anumit aliniament? 

Răspunsul român remis la data cerută, deci a 
doua zi, a acceptat predarea teritoriului dintre Prut şi 
Nistru, deşi se plânge de termenul scurt, referindu-se 
şi la ploile şi inundațiile care au stricat căile de comu- 
nicaţie (ibidem, p. 82). 

Iată cum caracteriza Grigore Gafencu, în Jurna- 
lulsău, schimbul de note ruso-român: „Notele ruseşti 
sunt abile ca formă şi fond, moderate ca ton şi de o 
perfidie foarte bine socotită. Notele noastre sunt gre- 


P e data de 26 iunie 1940, prima notă ultima- 


şit concepute şi foarte prost formulate. La pretențiile 
ruseşti referitoare la drepturile istorice şi etnice ale 
Rusiei asupra Basarabiei, nu am răspuns nimic: nici o 
punere la punct, nici un contra-argument, nici un 
protest. Ne-am mulțumit să răspundem - «pentru a 
câştiga timp», pretinde Ministerul de Externe, - că 
suntem gata să stăm de vorbă... Ruşii au înlăturat cu 
multă îndemânare intențiile dilatorii cuprinse în no- 
ta noastră de răspuns, aducându-ne numaidecât la 
cunoştinţă «programul de evacuare». (Nemţii au in- 
format Guvernul sovietic că răspunsul nostru, dilato- 
riu în formă, înseamnă totuşi o acceptare.) Fapt e că 
ne-am plecat în fața forţei, fără s-o spunem şi fără să 
stăruim asupra bunului nostru drept. Nu am respins 
argumentarea sovietică, ci ne-am declarat gata, după 
ce am luat cunoştinţă de ea, să stăm de vorbă.“2 

Cabinetul Ministrului de Externe, la data aceea 
Constantin Argetoianu, în redactarea notelor de răs- 
puns româneşti a recurs la o formulă ce s-a vrut abi- 
lă: Guvernul român „se vede silit să primească condi- 
țiile de evacuare“, evitând vreo recunoaştere, fie a 
apartenenţei istorice, fie a dreptului Rusiei sau URSS 
asupra Basarabiei. Dar sovieticii nu puteau lua decât 
ca pe 0 evacuare, ceea ce ei considerau o ocupare 
vremelnică a unor teritorii ruseşti de către armata şi 
administrația română. 

Notele de răspuns româneşti au fost formulate 
după întrunirea, de două ori în aceeaşi zi, de 27 iunie 
1940, a două Consilii de Coroană: primul la ora 
12.20, al doilea după ora 21.00. Istoricul Gheorghe 
Buzatu, a cărui lucrare se bazează pe un considerabil 
efort de documentare în arhive româneşti şi străine, 
precum cele de la Moscova, atât înainte cât şi după 
1989, nu ezită să afirme: „Mai înainte de orice se im- 
pune a consemna că, în viziunea noastră, pentru în- 
treaga evoluţie a României în cursul celui de-al doi- 
lea război mondial se poate identifica o singură cau- 
Ză a cauzelor: decizia cercurilor guvernante de la Bu- 
cureşti din 27 iunie 1940 de a se da curs notelor ulti- 


1 Gheorghe Buzatu, România cu şi fără Antonescu. Documente, studii, relatări şi comentarii, Ed. Moldova, Iaşi, 1991, 


p. 80. Toată cronologia prezentului eseu am evidenţiat-o prin caractere italice. 


2 Apud Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol. II, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1995, p. 265. 





50 


anul III e nr. 31 


HISTORIA 


ROST 





mative sovietice privind Basarabia şi nordul Buco- 
vinei.“3 

Vreme de decenii românii au fost inoculaţi cu 
ideea că guvernul de atunci nu avea de ales în fața 
agresivelor pretenţii ruseşti. Numai cercetătorii care 
s-au apropiat fără idei preconcepute au pus final- 
mente în evidență faptul că starea de spirit defetistă, 
repetată până la stereotip de generaţii de istorici, col- 
portată chiar şi azi de majoritatea lucrărilor cu acest 
subiect, preluat de politicienii cu o cultură istorică su- 
mară, a fost creată şi întreținută cu multă grijă de 
conducătorii de atunci ai țării. În ciuda aparenţelor, 
Basarabia a fost abandonată cu nepăsare şi cinism de 
[a cel mai înalt nivel, deoarece anumite personalități 
politice de vârt fuseseră demult prinse în jocul unor 
interese regionale care, odată întreținute cu inconşti- 
ență sau, mai grav, interesat, conduceau cu necesita- 
te la un astfel de deznodământ. Printre acestea, acti- 
vitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu s-a înscris 
ca unul dintre cei mai nefaşti factori care au dus, în 
final, la înstrăinarea acestor teritorii. Deasupra ei 
însă, politica şi atitudinea Regelui Carol al II-lea, de 
indiferență, înclinare spre compromis şi concesie 
faţă de pierderile teritoriale din 1940, atâta vreme 
cât cedările nu îi amenințau poziţia, începe să fie tot 
mai bine documentată. 

Examinarea unor surse de informare (arhive 
publicate, memorialişti, istorici), în contextul evolu- 
ției situaţiei politice internaţionale şi a poziţiilor suc- 
cesive pe care s-a repliat statul român, va permite ci- 
titorului să tragă concluziile corespunzătoare. Anali- 
za va pleca de la modul de desfăşurare a celor două 
Consilii de Coroană, înfăţişat de istoricul Gh. Buzatu, 
şi va pendula în jurul seismului reprezentat de fatidi- 
ca dată care va fisura statalitatea României, în ampli- 
tudini temporale tot mai largi, înglobând în acest 
cerc profiluri umane, grupuri de interese, evenimen- 
te, capabile să demonstreze că poziţionarea tempo- 
rală a acestui epicentru este rezultatul deplasărilor 
vizibile survenite în câmpul tectonic al politicii euro- 
pene, care au surprins învechitele strategii de securi- 
tate româneşti în menghina unor forțe de care nu au 
vrut să ţină cont la timp. 


Revenim, cu istoricul Gh. Buzatu în data de 27 
iunie 1940. „Carol al II-lea şi comilitonii săi, guvernul 
condus de Gh. Tătărăscu au recurs, pentru dispersa- 
rea responsabilităţilor, la autoritatea a două Consilii 
de Coroană (...) primul, cu începere de la 12.20 (pen- 
tru dezbaterea conţinutului notei ultimative), iar al 
doilea, după ora 21.00 (pentru examinarea reacțiilor 
după prezentarea aceleiaşi note ultimative sovietice 
din 26 iunie 1940). (ibid., p. 242) 

Folosind Jurnalul lui Carol al II-lea, istoricul con- 
stată că la primul Consiliu de Coroană au participat 
27 de miniştri şi consilieri regali, a căror poziție ex- 
primată prin vot poate fi sintetizată astfel: 11 voturi 
contra cedării Basarabiei, 10 pentru, 5 pentru discu- 
ţii, 1 rezervat (Gh. Tătărăscu). „Surprinzătoare este 
concluzia Regelui Carol al II-lea pe marginea bilanțu- 
lui: deşi cei mai mulţi (11) s-au pronunțat împotrivă, 
suveranul observa în chip cu totul straniu: «Rezulta- 
tul votului a fost pentru primirea ultimatumului...y. 
Iar mai jos: «De la început s-a văzut tendința către 
cedare... »* (ibid., p. 243). 

Această ciudată socoteală, fie că a consemnat cu 
intenţie în mod greşit rezultatul votului, fie că grăbi- 
ta concluzie reprezintă o mostră de „wishful think- 
ing“ (variantă către care înclin), îl pune pe Carol al II- 
lea într-o postură foarte gravă. Faptele nu confirmă 
deducția istoricului Gh. Buzatu, care, „bazându-se“ în 
continuare pe Jurnalul lui Carol, deşi îi acordă, ca şi 
istoricul Alex Mihai Stoenescu, o credibilitate redusă, 
şi pe jurnalul lui Petre Andrei, prezent la acel Consi- 
liu, afirmă: „Regele nu specifică ce atitudine a expri- 
mat el însuşi; putem doar să bănuim că nu (sublinie- 
rea autorului, Gh. B.) era pentru cedare sau că era 
consternat de cele survenite“ (loc. cit.). 

Cât de departe era Carol de acest sentiment (pe 
care-l mima, după cum îşi „machiază“ propriul jur- 
nal, scris pentru cultivarea unei imagini favorabile), 
putem judeca pe baza unei serii întregi de gesturi, de- 
clarații, atitudini şi iniţiative de politică externă ale 
monarhului, anterioare şi posterioare momentului. 

La al doilea Consiliu de Coroană, în seara acele- 
iaşi zile, alături de cei 27 de consilieri regali şi miniş- 
tri a fost invitat şi Alexandru Vaida-Voevod, mişcare 


3 Din istoria secretă... ed. cit., pp. 241-242, sublinierea autorului. 


4 Demnitar cu vederi filo-sovietice şi filo-comuniste, din grupul țărănist disident din care mai făceau parte M. Ghelmegeanu şi 
M. Ralea. Tot Gh. Buzatu face următoarea remarcă: „Este semnificativ că, ulterior, cei vinovaţi de adoptarea hotărârii de 
cedare în fața notelor ultimative sovietice au dispărut de pe avanscena vieții politice româneşti, cu excepția acelora care 
(precum Gh. Tătărăscu, Mihai Ralea, Mihai Ghelmegeanu ş. a.), după 1944, şi-au descoperit o nouă «vocaţie» - aceea de a 
milita pentru întărirea «prieteniei» între România și URSS!“ (Din istoria secretă... ed. cit., nota 75, p. 268). De notat, ca o 


curiozitate, că tot grupul disidenţei țărăniste din care mai făceau parte, în afară de cei pomeniţi, Armand Călinescu, 


Nicolae Lupu, Grigore Gafencu, au manifestat simpatii stângiste. Dacă ar fi trăit, Petre Andrei şi Armand Călinescu s-ar fi 


numărat printre promotorii numitei „prietenii“! 





anul IIl e nr. 31 


51 


ROST 


HISTORIA 





calculată pentru obţinerea din partea acestei figuri 
emblematice a României Mari a unui surplus de legi- 
timitate pentru actul cedării. Rezultatul votului con- 
semnat de suveran cu omisiuni (nu specifică poziţia 
lui Gheorghe Tătărăscu, primul ministru, şi poziţia 
generalului Florea Ţenescu), este: 19 pentru accepta- 
rea ultimatumului, 6 contra (Nicolae Iorga, Victor Ia- 
mandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, 
Ernest Urdăreanu), 1 vot expectativ (Victor Antones- 
cu). Propria poziţie este indicată prin cuvintele: „Am 
încheiat Consiliul printr-o scurtă cuvântare în care 
am spus că este ziua cea mai dureroasă a vieții mele 
[...] Că consider că se face o mare greşeală de a ceda 
fără nici o rezistență aproape un sfert de ţară, dar mă 
văd copleşit de avizul marii majorităţi a acelora căro- 
ra le-am cerut sfatul. Am plecat fără a da mâna cu 
nimeni, adânc amărât şi convins că urmările celor 
hotărâte vor fi foarte rele pentru țară...5. 

În realitate, greşeala elementară de aritmetică 
arăta intenţia lui intimă, favorabilă cedării, pentru a 
scăpa de presiunile externe ce-i amenințau coroana. 
Atitudinea lui exterioară este pur formală, de para- 
dă, inclusiv jurnalul „intim“, evident scris pentru a fi 
citit de către alţii. Machiavelisme care au reuşit să în- 
şele oameni politici de bună credință precum Iorga şi 
Gafencu. Astfel, tot în Jurnal, Grigore Gafencu con- 
semnează relatările lui Iorga despre faimosul consi- 
liu, potrivit cărora regele face figură demnă: „Iorga 
îmi istoriseşte apoi despre Consiliul de Coroană în 
care a susținut cu hotărâre rezistența, fiind aprobat 
de foarte puţini. Regele foarte bine. (A avut cuvinte 
de laudă pentru «idealul în care a crescu» şi pentru 
educaţia pe care a primit-o - în parte de la Iorga). În 
schimb militarii au fost lamentabili. Miniştrii, tineri 
«pe care am fost condamnați să-i ascultăm pe rând», 
şi mai lamentabili; iar Tătărăscu, «pelicanul sonor» şi 
Argetoianu - «odioşi». Demni au fost reprezentanţii 
Ardealului şi ai Basarabiei.“6. Astăzi ne dăm seama că 
pentru un jucător politic de calibrul lui Carol era o 
pură distracţie să-l înşele pe Iorga asupra atitudinii 
lui reale mizând anume pe orgoliul de fost dascăl al 
persoanei lui, în timp ce afişa, în fața Consiliului de 
Coroană, intransigență patriotică. Cu aceeaşi atitu- 
dine marțială se manifestă şi faţă de primul ministru: 

„În dimineaţa zilei de 28 iunie m-am prezentat 


5 Apud Gh. Buzatu, op. cit., pp. 243-244. 

6 Apud Gh. Buzatu, nota 11 de la p. 264-265. 

7 Gheorghe Tătărăscu, Primejdia invaziei ruseşti a sfărâmat toate poziţiile politicii noastre externe, memoriu cuprins în 
culegerea de documente alcătuită de Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, ed. cit., p. 94. 


8 Vezi lucrarea sa Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu. Relaţiile germano-române (1938-1944), Ed. Humanitas, 
Bucureşti, 1994 op. cit, p. 108. 


suveranului pentru hotărârea decisivă, care trebuia 
comunicată Moscovei până la ora 11.00. 

Drept răspuns, regele mi-a înaintat spre sem- 
nare Decretul de mobilizare, spunându-mi: «lată răs- 
punsul meu de rege şi soldat! Am implorat suvera- 
nul să lase guvernului sarcina să examineze senin si- 
tuaţia, precum şi consecințele pentru țară şi pentru 
viitorul ei, a respingerii ultimatumului.”. 

Judecând acest gest, istoricul german Andreas 
Hillgruber e de părere că reacţia regelui era calculată 
„din dorința de a părea activ în ochii opiniei pu- 
blice“8. 

În continuarea lucrării Din istoria secretă a celui 
de-al doilea război mondial, autorul pune două între- 
bări legitime: 

„Astăzi, după mai mult de o jumătate de veac de 
la evenimentele examinate, este desigur cazul să ne 
întrebăm în modul cel mai serios dacă: 

1. Nu ar fi fost posibilă respingerea notelor ulti- 
mative sovietice? 

2. Participanţii la Consiliul de Coroană, pe ume- 
rii cărora Regele Carol al Ilea, după cum am văzut, 
arunca (în postură de... memorialist) întreaga res- 
ponsabilitate a pierderii Basarabiei şi Nordului Buco- 
vinei, nu cumva au fost intoxicaţi în chip premeditat 
pentru a li se forța opțiunile şi, dacă aşa este, în ce îmm- 
prejurări, de către cine şi de ce?“ (op. cit., p. 244). 

Pentru că, la Consiliul din seara zilei de 27 iunie 
1940, generalul Florea enescu şi premierul Gheor- 
ghe Tătărăscu au făcut expuneri sumbre asupra si- 
tuației politico-militare a României, care au influen- 
țat într-o măsură covârșitoare votul ce a urmat. Ur- 
măm, în continuare, lucrarea istoricului Gh. Buzatu 
şi referințele bibliografice conținute. 

„După Petre Andrei, datele prezentate de gene- 
ralii Ţenescu şi Ilcuş ar fi fost «uluitoare», decisive 
în a întări convingerea că România nu putea să 
reziste unei agresiuni din partea URSS, combinată 
eventual cu atacurile Ungariei şi Bulgariei. Astfel, la 
aviaţie raportul între România şi URSS era de 0 la 5, 
iar în ce priveşte forțele de infanterie: România dis- 
punea de 40 de divizii, comparativ cu 141 divizii 
(URSS, Ungaria şi Bulgaria laolaltă)! Totul trebuia 
să conducă (şi a condus!) la întărirea concluziei 
celor prezenţi că România nu avea altă cale de 





52 


anul III e nr. 31 


HISTORIA 


ROST 





urmat decât acceptarea pretențiilor teritoriale ale 
Kremlinului.“ (idem). 

Aflat în posesia unor date indubitabile, istoricul 
Gh. Buzatu contrazice ferm prezentarea catastrofistă 
a situaţiei, la care s-a raliat şi primul ministru, Gheor- 
ghe Tătărăscu: „Cifrele avansate au fost, desigur, exa- 
gerate. Mai întâi că nu cunoaștem existența nici unui 
plan de acţiune comună a celor trei state în cazul în 
care România ar fi respins notele ultimative ale Mos- 
covei. În al doilea rând, generalul Ţenescu, evaluând 
separat forțele sovietice, a identificat: 

- 100 divizii de infanterie 

- 20 brigăzi de cavalerie 

- 7 divizii motorizate 

Noi îl bănuim pe generalul român de tentativa 
de dezinformare a participanţilor la şedinţa Consi- 
liului de Coroană.“ (ibid., p. 247). 

Apelând la o culegere de documente publicate 
de istorici din Chişinău, între care cel mai important 
reprezintă o notă-raport a generalului sovietic Meli- 
kov, care inspectase trupele Frontului de Sud coman- 
date de generalul Jukov, pregătite pentru a interveni 
fie în caz de acceptare, fie de neacceptare a ultimatu- 
mului, precum şi la informaţiile Biroului II al Marelui 
Stat Major al Armatei Române, istoricul arată că, în 
realitate, forţele Frontului de Sud totalizau 32 divizii 
de infanterie, 2 divizii de infanterie motorizată, 6 di- 
vizii de cavalerie, 11 brigăzi de tancuri, 3 brigăzi de- 
sant aerian, 16 regimente de artilerie din rezerva lui 
Jukov, 14 regimente de artilerie de corp, 4 divizioane 
de artilerie. Dintre acestea, numai o mică parte vor fi 
introduse în România: 11 divizii infanterie, 1 divizie 
infanterie moto, 4 de cavalerie, 5 brigăzi de tancuri, 
2 brigăzi desant aerian (cf. p. 248). 

Iată deci că cercetările întreprinse de autorul 
lucrării reconstituie un cu totul alt tablou față de cel 
prezentat în Consiliul de Coroană: 

„În raport cu efectivele Armatei Roşii, România 
dispunea pentru apărarea zonei de nord-est de cel 
putin 20 mari unități tactice (îndeosebi divizii de in- 
fanterie şi de cavalerie), ceea ce ne îngăduie să con- 
semnăm că supremaţia sovietică depăşea sensibil ra- 
portul de 2/1. Putem conchide, aşadar, că în vara lui 
1940, în cazul în care s-ar fi ajuns la o confruntare 
militară între România şi URSS pentru Basarabia şi 
Nordul Bucovinei, disproporţia de forțe între cei doi 
eventuali beligeranţi s-ar fi dovedit importantă, dar 
nu zdrobitoare.“ (p. 249). În plus, planul de operaţii 
militare ale trupelor Frontului de Sud prevedeau ca 
limită vestică Prutul, şi nu Siretul, cum susținuseră 


atât Țenescu cât şi Tătărăscu! (p. 246) Şi asta în con- 
diţiile în care Biroul II al Marelui Stat Major (cel mai 
autorizat birou de informaţii militare) obținuse in- 
formaţii foarte apropiate de realitate asupra efec- 
tivelor şi a tipurilor de unități sovietice, informaţii de 
care „generalul enescu trebuia să fi avut cunoş- 
tință“ (p. 248). 

În aceste condiţii, rămâne să plutească o mare 
întrebare privind cauza pentru care şi-a permis gene- 
ralul Ţenescu să dezinformeze Consiliul de Coroană. 
Explicaţia cea mai plauzibilă este a unui complot. 
Sau, probabil că în unele cercuri de la Palat era deja 
acceptată cedarea Basarabiei. Cercetările istoricului 
Gheorghe Buzatu nu merg mai departe în această di- 
recție; materialul atât de bogat recoltat din arhivele 
sovietice deschise după 1991 urmează a fi exploatat 
pentru o reconstituire istorică „pe verticală“, pentru 
a da, confruntând diversele surse, o interpretare cât 
mai apropiată de adevăr a faptelor de atunci. 

Ipoteza complotului poate fi completată cu 
aceea a unor informaţii intenționat prezentate şi 
exagerate, primite pe diferite canale. În această pri- 
vință, primul-ministru de atunci relatează, tot în me- 
moriul citat, un amănunt interesant: „Cu câteva zile 
mai înainte (de 28 iunie - n. mea) şi suveranul şi eu 
primiserăm vizita unui ofițer britanic care fusese ata- 
şat câțiva ani de-a rândul pe lângă misiunea militară 
britanică din Moscova şi care ne aducea informații 
militare impresionante asupra puterii militare sovie- 
tice, atât sub raportul materialului, cât şi sub rapor- 
tul instrucției, prezentându-le ca extraordinare 

Aceste informaţiuni coroborau informaţiile pri- 
mite din alte izvoare şi care arătau armata sovietică 
ca pregătită şi dotată mai ales în aviaţie şi mijloace 


9 Gh. Tătărăscu apud Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, ed. cit, p. 94. 








anul IIl e nr. 31 


53 


HISTORIA 





DT a ponei oa 





Un alt merit deosebit al lucrărilor istoricului 
Gheorghe Buzatu este acela că elimină pentru tot- 
deauna teza „luării prin surprindere“ a clasei politice 
româneşti de atunci, de preparativele unui atac so- 
vietic. Faptul că pe agenda diplomaţiei sovietice exis- 
ta o problemă a Basarabiei, ar fi trebuit să alarmeze 
statul român încă din 1937, când într-un ziar oficios 
din 13 iulie, Jurnal de Moscou, scria că pactele su- 
gerate de ministrul de externe polonez Beck, „«vor 
face foarte grea menţinerea amânării problemei 
Basarabiei». În acelaşi timp, în pavilonul sovietic al 
Expoziţiei de la Paris figurau două mari hărți ale Ru- 
siei în care Basarabia era desemnată în mod echivoc 
ca un teritoriu care nu făcea parte precis nici din Ro- 
mânia, nici din Uniunea Sovietică.“10 În iunie 1938 
conducătorii țării ar fi trebuit să fie pe deplin edifi- 
cați de intențiile sovieticilor, care nu mai acceptau, în 


notele diplomatice româneşti expresii referitoare la 
Basarabia ca: «teritoriu românesc», «malul românesc 
al Nistrului» ş.a.11, şi să accelereze înzestrarea arma- 
tei în ansamblu, întărind apărarea teritoriului dintre 
Prut şi Nistru. Un an mai târziu, existența şi semnifi- 
cația protocolului secret al pactului Ribbentrop- 
Molotov ajunseseră la cunoştinţa cercurile conducă- 
toare româneşti doar după câteva zile încheierea lui, 
pe 23 august 1939. Au existat, în continuare o sume- 
denie de indicaţii clare că URSS pregătea un atac în 
Basarabia chiar în primele zile de la încheierea 
pactului Ribbentrop-Molotov, după invazia Polonei 
răsăritene de către armatele sovietice, care a început 
pe 17 septembrie 1939. 

Faţă de primele zvonuri ale pactului dintre Ger- 
mania şi Rusia, stupoarea şi panica i-a cuprins pe cei 
răspunzători pentru orientarea politicii externe a 
țării (Regele Carol, Armand Călinescu, Grigore Ga- 
fencu), continuatori ai liniei titulesciene, bazată pe 
axioma (falsă) a unei adversităţi ireductibile dintre 
cele două țări. 

„Primele tensiuni între Uniunea Sovietică şi Ro- 
mânia au apărut chiar la 20 septembrie 1939, când 
Molotov şi-a manifestat, în cursul unei convorbiri cu 
ambasadorul român la Moscova!2, rezerva faţă de 
neutralitatea României, deoarece, potrivit unor ştiri 
apărute în presă, trupe poloneze şi numeroase 
avioane poloneze s-ar afla concentrate pe teritoriul 
român în apropiere de frontiera sovietică. Saracoglu, 
ministrul de externe al Turciei, a avertizat guvernul 
român de intenţiile sovietice. Saracoglu se străduise 
în zadar între 23 septembrie şi 18 octombrie 1939 să 
încheie la Moscova un pact cu Uniunea Sovietică. Cu 
această ocazie Stalin sondase, în cursul unei convor- 
biri, atitudinea Turciei în cazul când România va fi 
atacată de o terță putere.“15 

Numai acest citat ne pune în gardă despre exis- 
tența a două avertismente foarte timpurii asupra in- 
tențiilor agresive ale Sovietelor, aflate în pragul fazei 
de execuţie. Ambele sunt primite pe canale oficiale şi 
ignorarea lor nu era posibilă decât dacă ambasado- 
rul de la Moscova şi guvernul român în ansamblu 
adoptau politica struțului, prefăcându-se a nu înțele- 
ge, atât încercarea lui Molotov de a găsi o justificare 
agresiunii pe care o pregătea, cât şi manevrele lui 
Stalin de izolare a României. (va urma) 


10 Al. Cretzianu, apud Gh. Buzatu, România cu și fără Antonescu, op. cit., p. 58. 


1! Vezi Al. Cretzianu, prelegera ţinută în 1954 la Paris, Politica de pace a României faţă de Uniunea Sovietică, 
apud Gh. Buzatu, op. cit., p. 59. 


12 N. Dianu - cf. Al. Cretzianu, apud Gh. Buzatu, op. cit., p. 60. 
13 Vezi Hillgruber, op. cit., p. 93. 





54 


anul III e nr. 31 


HISTORIA 





Protopopul loan Duma, 
un stilp al Bisericii 
doborit de comunişti 


Adrian Nicolae Petcu 





na Boian, judeţul Târnava Mică, fiind unul din- 

tre cei 14 copii ai plugarului Vasile Duma şi Rafi- 
lei. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi în Saro- 
şul unguresc, în limba maghiară. Între 1889-1903, ur- 
mează liceul la Blaj, iar între 1903-1909, la Sibiu a ur- 
mat cursurile Academiei Teologice, terminând ca şef 
de promoție. Studiile teologice şi le-a terminat la Bu- 
cureşti, unde, în paralel, a urmat Facultatea de Litere 
şi Filozofie. Apoi, obținând o bursă, a studiat la Uni- 
versitatea din Budapesta, la Colegiul Eâtvâs - absol- 
vind facultatea aici. Pentru a se întreține, a publicat o 
serie de articole de critică literară. Această activitate 
publicistică avea să-l pună în legătură cu mişcarea 
progresistă din capitala ungară, ajungând să militeze 
pentru ţinerea de conferinţe despre înţelegerea ro- 
mâno-maghiară. În 1912, s-a căsătorit cu Elena Stan- 
ca, fiica protopopului Avram Stanca din Petroşani. A 
devenit preot paroh alături de socrul său, la Petro- 
şani. La 16 iunie 1926 a fost numit protopop de Valea 
Jiului, iar la 9 iunie 1936 primeşte rangul de iconom 
stavroforl. 

Ca preot în Petroşani, încă din 1912 a activat pe 
terenurile cultural, social, şcolar şi economic, cât şi la 
momentul de la 1 decembrie 1918. A contribuit la în- 
ființarea filialei băncii „Ardeleana“ la Petroşani, a 
susținut o serie de conferințe culturale, a organizat 
şcoli de gospodărie şi şcoli de adulți pentru alfabeti- 
zare. A înființat coruri şi reuniuni de binefacere, care 
au ajutat pe cei săraci cu bani, alimente şi îmbrăcă- 
minte. La aceasta s-a alăturat familia sa, soția şi copii 
săi, care erau „mamă şi frați ai tuturor oropsiților“?. 


] oan Duma s-a născut la 30 martie 1884, în comu- 


Pe plan bisericesc a participat la şedinţele Adu- 
nării eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului, în calitate 
de protopop de Petroşani şi raportor al Comisiunii 
Bisericeşti. Aşa de pildă a participat între 17-19 mai 
1936 la sesiunea anuală a Adunării eparhiale, unde a 
prezentat un raport cu starea bisericească a Eparhiei 
Sibiului, remarcând „desfăşurarea unui curent nou“ 
în activitatea pastoral-misionară a Bisericii Ortodo- 
xe, referindu-se la ridicarea multor biserici şi cate- 
drale, apariţia unor cărți de cult şi teologice, reîntoar- 
cerea la Ortodoxie a unor greco-catolici din Valea 
Lungă, activitatea pe planul învățământului teologic, 
mărturisirea şi cuminecarea credincioşilor, starea 
personalului şi chestiuni disciplinare3. Pe plan local 
a organizat conferințele preoțeşti lunare, unde cu 
toţi preoții din protopopiatul Petroşani aborda dife- 
ritele probleme religioase de pastoraţie, metodele de 
pastoraţie mai eficace pentru această regiune, mai 
ales că aici se dezvoltau propaganda sectară şi îşi fă- 
ceau loc tot mai mult curente ca: socialismul, comu- 
nismul sau anarhismul. Aşa de pildă avem cazul con- 
ferinţei preoţeşti organizată de părintele Duma, la 
24 septembrie 1936, la oficiul protopopesc, pentru 
ca la 19 noiembrie, la şcoala primară din Aninoasa, 
să întrunească conferința catehetică cu preoții şi în- 
vățătorii din localitatet. 

De asemenea, tot în calitatea sa de protopop, a 
patronat cercurile religioase organizate în diferite 
parohii de preoţii din protopopiatul Jiu în scopul gă- 
sirii metodelor cele mai eficiente de pastoraţie şi a 
prezidat examenele de religie ținute de elevii din şco- 
lile din Valea Jiului, cum au fot cele din mai-iunie 
1942, unde elevii merituoşi au primit ca premii cărți 
în valoare de câteva mii lei5. 


1 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 147; cf. Cicerone Ioniţoiu, Cartea de aur a rezistenței românești împotriva 


comunismului, vol. 1, Hrisovul, 1995, p. 321; Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, Patmos, 2001, p. 101-102. 


2 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 147. 

3 Telegraful Român“, an LXXXIV, 24 mai 1936, p. 2-3. 
4 Ibidem, nr. 52, 19 decembrie 1936, p. 2. 

5 Ibidem, an XC, nr. 25, 21 iunie 1942, p. 4. 





anul IIl e nr. 31 


ROST 


HISTORIA 





După 1919, în calitate de deputat, a militat pen- 
tru românizarea conducerii Societăţii miniere Petro- 
şani şi pentru organizarea minerilor într-un sindicat 
naţional, separat de cel internaţionalist, unde ma- 
ghiarii încă aveau influență. 

De la înființarea filialei Astra în Valea Jiului şi 
până la contopirea ei cu Fundaţia Regală a fost vice- 
preşedinte şi preşedinte al acesteia. A fost vicepreşe- 
dinte al „Ligii Antirevizioniste Române“, filiala Petro- 
şani, organizaţie culturală înființată în 1933 care 
avea ca scop contracararea tendințelor şovine ale 
Ungariei hothyste, prin apariții editoriale şi ţinerea 
de conferințe şi manifestări”. 

Deşi nu a făcut politică, a fost singurul deputat 
al României Mari de la 1919, care a candidat ca inde- 
pendent, devenind astfel unul dintre cei mai repre- 
zentativi oameni din Valea Jiului. Pentru aceasta şi 
pentru poziția de protopop ortodox al tractului Pe- 
troşani pe care o ocupa, părintele Duma a fost curtat 
să intre în lupta politică de diferiți politicieni ca: Gri- 
gore lunian, dr. Nicolae Lupu, Octavian Goga, D. R. 
Ioanițescu. Ulterior, Gheorghe Tătărăscu avea să-i 
propună intrarea în PNL, însă va refuza şi datorită 
opoziţiei pe care o manifesta preotul unit dr. R. Mio- 
cu, şeful organizaţiei liberale Petroşani şi primarul 
oraşului. Totuşi, la insistențele mai multor colegi de 
facultate, în 1926, va adera la organizaţia din Bucu- 
reşti, după care la puţin timp avea să-şi dea demisia, 
dorind „să muncesc pe terenurile bisericesc, cultural 
şi social-caritativ“, după cum mărturisea într-o decla- 
raţie, din 17 iunie 1949, dată în ancheta Securităţii?. 


Atentat cu bombă asupra 
protopopului 


În timpul guvernării naţional-legionare, proto- 
popul loan Duma nu a participat în nici un fel la poli- 
tica adoptată de noua ordine, după cum susținea în 
declaraţia amintită mai sus şi cum avea să se confir- 
me în ancheta efectuată de Securitate: „Servicii spe- 
ciale nu le-am făcut [legionarilor, n.n.], nici predici. 
Totdeauna am căutat să nu amestec chestiile politice 
sau de altă natură cu doctrina religioasă“. 


6 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, £. 147v. 


7 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 1, f. 12-13; vol. 3, f. 161'v; AMJDIM, fond Penal, dosar 118.165, vol. 2, £. 118-120; 
Calendarul Ligii Antirevizioniste Române, Secția Ardeal, pe anul 1936, Editura LAR, Comitetul Regional pentru Transilvania, 
Cluj, p. 52. 


8 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 147v, 161. 
9 Ibidem, f. 162. 

10 Ibidem, £. 162v. 

1 Ibidem, vol. 1, f. 13. 


În acelaşi sens, continuă părintele Duma: „În te- 
meiul acestui «distinguo» şi persoanele sau cazurile 
care au avut asistența bisericii, sub orice formă, au 
fost tratate la fel fără deosebire de rang sau naționali- 
tate. Prizonierii ruşi au fost serviţi atât în viaţă, cât şi 
la cazuri de moarte cu toată dragostea şi pietatea 
creştină. Faptul acesta a făcut ca în 1944, când prizo- 
nierii ruşi s-au eliberat, ei să nu dea ascultare unui 
duşman personal al meu care a invitat pe câţiva din- 
tre aceşti prizonieri să vină la mine să mă batjocore- 
ască într-o noapte. Bunul lor simţ şi atitudinea mea 
corectă m-au apărat'?. 

În ceea ce priveşte relaţia cu preoții din protopo- 
piatul pe care l-a condus timp de peste două decenii 
aflăm din aceeași mărturie: „Cu preoțimea din sub- 
ordine din protopopiatul meu am avut o purtare de 
părinte şi frate: am lăudat sau am mustrat, după caz, 
pe cei care şi-au făcut datoria şi pe cei care nu şi-au 
împlinit-o sau au avut purtări nepotrivite cu dem- 
nitatea preoțească, dar niciodată în 23 ani nu am ra- 
portat sau pârât pe vreunul la autoritatea superioară 
bisericească. Aşa se explică, între altele, că eu nu am 
preoți pedepsiţi disciplinar. Am împăcat lucrurile aici 
acasă. Între ei am şi rudenii [...], cu toate aceste legă- 
turi familiale sau de altă natură mai intime nu s-au 
făcut între noi, pentru a nu fi bănuit de protecţio- 
nism sau nepotism. [...] Încă o dată afirm: legăturile 
mele cu aceşti preoţi - ca şi cu ceilalţi - sunt cele im- 
puse de legile bisericeşti şi de buna tradiţie creştină 
ardeleană“10. 

În perioada războiului a luat jurământului uni- 
tății militare cazate în Petroşani şi care trebuia să ple- 
ce pe frontul de răsărit. O sfeştanie a săvârşit în faţa 
primăriei din Petroşani înaintea plecării gărzilor lui 
Maniu împotriva maghiarilor care ocupau Ardea- 
lul!!. Şi după 23 august 1944 şi-a continuat activita- 
tea social-caritativă, însă de acum vrând-nevrând 
sub „umbrela politică“ a fidelilor comunişti. Astfel, a 
participat în comitetele de ajutorare a celor bântuiţi 
de seceta din Moldova, aflate sub conducerea „Apă- 
rării patriotice“. După cum spunea în ancheta Securi- 
tății, din 19 martie 1949, preotul nostru a reprezen- 
tat al doilea protopopiat în care toţi preoții din sub- 





56 


anul II e nr. 31 


HISTORIA 


ROSI 





ordine să adere la Uniunea Preoților Democraţi. De 
asemenea a fost în comitetul de conducere al Asocia- 
ției Române pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică 
(ARLUS)2. 

Cu toate acestea, părintele nostru atunci când a 
fost solicitat, în noiembrie 1946, de regionala PCR 
din Valea Jiului pentru a semna apelul „către toţi pre- 
oții din toate confesiunile pentru a îndemna cetăţe- 
nii oraşului Petroşani ca să se alăture cu voturile Blo- 
cului Partidelor Comuniste“, fidele comuniste, „a re- 
fuzat categoric şi nu a vrut să semneze apelul, invo- 
când că nu poate fără comitetul bisericesc“13. 

De altfel, se pare că litigiul cu reprezentanţii par- 
tidului proletar începuse încă din 1945, atunci când 
părintele primea mai multe scrisori de amenințare, 
culminând, în octombrie acelaşi an, cu un atentat cu 
o bombă plasată noaptea, chiar sub fereastra dormi- 
torului său. Explozia a produs devastarea întregii ca- 
mere în care se afla, însă el a scăpat ca prin minune“. 


Scos din funcţie și arestat 
de către comuniști 


La începutul anului 1949 părintelui Duma i se 
instrumenta un dosar de urmărire informativă la Bi- 
roul de Securitate Petroşani, după cum aflăm într-o 
adresă către Serviciul Judeţean Deva, prin care se so- 
licitau informaţii în privința relației cu Sârbu Vasile, 
un „ilegalist“ din Petroşani. Totodată, părintele Du- 
ma era filat de către oamenii Securităţii, potrivit no- 
telor datate aprilie 1949, din care reieşeau legăturile 
pe care le avea cu intelectualii din oraşi5. 

Paralel cu acțiunea Securității împotriva preotu- 
lui loan Duma, la nivelul superior se proceda la epu- 
rarea protopopilor ortodocşi cu unii care fie se dove- 
dea a fi loiali regimului, fie puteau fi în viitor. Astfel, 
s-a întâmplat şi în cazul nostru, atunci când preotul 
Duma, potrivit unei note informative, ar fi spus: 
„Aud că vor să mă schimbe din protopopiat şi să pu- 
nă în locul meu un preot comunist, dar nu-i nimic va 
trece şi asta. Sunt sigur că nu va fi mai mult de 1-2 
luni, deoarece războiul bate la uşă“. Desigur că, în 
acest context, informatorul a exagerat puţin, tocmai 


pentru a da un ton mai agresiv limbajului folosit de 
preotul Duma şi pentru a părea „duşmănos“ în ochii 
„vigilenţi“ ai Securităţii!e. 

Dar, faţă de cele spuse de preotul Duma, ulterior 
Securitatea Petroşani avea să înştiințeze Serviciul Ju- 
deţean de Securitate Deva, la 19 martie 1949, cu ur- 
mătorul conținut: „Într-o discuţie avută cu un infor- 
mator al nostru preotul Duma loan spunea că fiecare 
preot trebuie să dea nişte date care vor trebui verifi- 
cate de PMR şi apoi trimise la Ministerul] Cultelor şi 
care aceste date, în prealabil, vor hotări situaţia fiecă- 
rui preot în parte. Faţă de cele de mai sus, starea de 
spirit a preoţilor se pare a fi agitată pe această ches- 
tie, simțindu-se în nesiguranță; sunt mereu a-şi da în- 
tâlniri, unde discută şi analizează situaţia lor. [...] 
Cele de mai sus sunt urmărite de noi şi orice noi con- 
statări vor fi raportate“!. 

Ca urmare a reacției față de schimbarea proto- 
popilor, de la 1 iunie 1949, părintele Duma îşi va 
pierde postul de protopop de Valea Jiului, în locul 
său fiind numit, de către episcopul Andrei al Ara- 
dului, preotul Sergiu Lozanul8. 





Ioan Duma în anul 1948 


12 Ibidem, vol. 3, f. 147-147v; AMJDIM, fond Penal, dosar 118.165, vol. 2, £. 21. 


13 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 164. Declaraţia, care aminteşte de acest moment, este dată de Muntean Simion, 


membru PCR, responsabil cu organizația de masă la Organizaţia Petroşani, datată 13 noiembrie 1946. 
14 C£. Cicerone Ioniţoiu, Cartea..., loc. cit. Vasile Manea, op. cit. p. 102. 


15 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 171-175. 
16 Ibidem, f. 153. 
Y Ibidem, £. 177. 
18 Ibidem, f. 155. 





anul IIl e nr. 31 


57 


ROST 


HISTORIA 





În cele din urmă, la 12 iunie 1949, Securitatea 
Petroşani avea să-l aresteze pe părintele loan Duma, 
după ancheta din 15 martie 1949, la care fusese su- 
pus inițial. Totuşi, arestarea sa va fi înregistrată abia 
la 27 iunie, pentru ca solicitarea spre aprobare de că- 
tre Securitatea Sibiu să se facă abia la 4 iulie, răspuns 
pe care îl v-a primi pe 6 august 194919. 

Arestarea părintelui loan Duma avea să se pro- 
cedeze într-o perioadă extrem de tulbure pentru Bi- 
serica Ortodoxă Română. La nivel înalt apăreau pri- 
mele conflicte între conducerea bisericească şi cea 
politică la problema numirii episcopilor în eparhiile 
vacante, apoi a protopopilor, mai ales a celor din Bu- 
cureşti; comprimările posturilor bugetare de preoți; 
reîncadrarea personalului clerical şi administrativ în 
centrele eparhiale; sindicalizarea preoţilor; arestări- 
le orchestrate de organele MAI etc.20 Pe de altă parte, 
partidul declanşa o amplă acţiune de persecuție a 
oamenilor Bisericii, pe fondul schimbării conduceri- 
lor locale şi instituirii „comitetelor provizorii“. Altfel 
spus, presiunile politicului la adresa bisericescului 
erau foarte mari. 

În cazul nostru, se pare că a existat un ordin prin 
care toţi cei responsabili de maltratările de evrei în 
perioada 1940-1941 să fie arestaţi, anchetați şi defe- 
riți justiției. Acest ordin, verbal, l-a primit de la 
Gheorghe Crăciun, şeful DRSP Sibiu şi locotenentul 
Ruşet de la Securitatea din Petroşani. Astfel, părin- 
tele nostru avea să fie inclus în lotul „legionarilor din 
Valea Jiului“, din care făceau parte foşti membri le- 
gionari, majoritatea judecaţi şi condamnaţi în 
194121. 

Dacă pentru foştii condamnaţi în 1941 existau 
„dovezi“ pentru acuzaţiile care li se aduceau, în cazul 
preotului nostru Securitatea avea nevoie de ceva so- 
lid. În acest sens, anchetatorii au strâns 17 declaraţii 
ale unor muncitori, fideli membrii PMR prin care 
„arătau că protopopul loan Duma din Petroşani, în 
timpul guvernării legionare, a agitat pe legionari îm- 
potriva populaţiei evreieşti şi maghiare din Valea 
Jiului, a ţinut slujbe în biserică unde arăta că războiul 
din Răsărit era un război just şi ponegrea URSS şi PC 
(b). De asemenea, a rezultat informativ că a luat jură- 


19 AMJDIM, fond Penal, dosar 118.165, vol. 2, £. 98-100. 
20 Cristina Păiuşan şi Radu Ciuceanu, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist, vol. 1, INST, 2001, p. 94-96, 98, 105, 


Memoria“, nr. 3/2004, p. 305-307. 


21 AMJDIM, fond Penal, dosar 118.165, vol. 2, f. 55. Aceştia erau: lercan Ludovic, Holda Romulus, Preda Titus, Novăcescu Petru 
şi Murgu Traian. În acest val de arestări menţionăm că a mai fost ridicat şi preotul Jura Marcu Păun din Lonea, care după 
anchetă a fost eliberat (Ibidem). 


22 Ibidem, f. 98-100. 
23 Ibidem, f. 22. 


mânt la ostaşii unităţilor din Petroşani, care plecau 
pe front în Răsărit şi le arăta că trebuie să lupte să dis- 
trugă comunismul. În anul 1944-45, a făcut o sfeşta- 
nie huliganilor din gărzile lui Maniu şi i-a îndemnat 
să meargă şi să nu lase nici un picior de maghiar în 
Ardeal. Pentru aceste motive DRS Sibiu a trecut la 
reținerea sa pe ziua de 27 iunie 1949*22. 

La 13 iulie 1949, printr-o adresă a Direcţiei Regi- 
onale de Securitate Sibiu către centrala Securităţii, la 
puţin timp după arestare, părintele Duma loan era 
prezentat astfel: „Duce o activitate ostilă față de regi- 
mul actual. În cuvântările sale pe care le ţine Ia biseri- 
că este expansiv şi lasă să se înțeleagă lucruri contra 
actualului regim. Caută prin predicile sale religioase 
a infiltra în rândurile populaţiei neîncrederea față de 
evenimentele actuale. În prezent susnumitul preot 
este reţinut la biroul de Securitate Petroşani pentru 
cercetări, împreună cu un lot de legionari care au 
luat parte la maltratarea evreilor din anul 1940- 
1941. Starea de spirit a populaţiei este satisfăcătoare, 
comentând favorabil reținerea acestuia, spunând că 
acesta o merita mai mult?5. 


Tinut în temniţă pentru 
„crime împotriva umanităţii“ 


Însă, realitatea era cu totul alta. Astfel, în ceea ce 
priveşte activitatea ostilă a părintelui Duma față de 
regim nu era chiar atât de mare, precum este prezen- 
tată voit către centrala Securităţii. Desigur că aceasta 
nu exclude sentimentele anticomuniste pe care aces- 
ta le-ar fi avut, după cum am văzut mai sus. Pe de altă 
parte, faptul că era reţinut şi inclus într-un lot anche- 
tat pentru „maltratarea evreilor din anul 1940-1941“ 
este cel puţin forțat, dacă nu chiar absurd. De altfel, 
ulterior ancheta va stabili chiar netemeinicia inclu- 
derii părintelui nostru şi vreunei legături cu ceilalți 
suspecți. 

În final, în privinţa stării de spirit, se pare că 
aceasta era complet ostilă față de regimul politic, atâ- 
ta vreme cât şeful Securităţii Petroşani, cel care a or- 
donat arestările, ulterior a fost demis şi chiar scos din 
structurile organelor de represiune comunistă (15 


107-108, 231-235; Adrian Nicolae Petcu, Ministerul Cultelor şi slujitorii altarului în anii „democraţiei populare“, în „Pro 





58 


anul II e nr. 31 


HISTORIA 








septembrie 1949). Aceasta conform unei note, din 14 
iulie 1949, unde se vorbeşte de un referat al judeţenei 
PMR Hunedoara trimis la CC al PMR-Direcţia organi- 
zatorică prin care se arată că „tov Ruset, şeful Biroului 
de Securitate Petroşani, a creat panică în rândurile 
populației prin arestarea în masă a preoților“. Refe- 
rindu-se la cei doi preoți din Lonea şi la cel din Petro- 
şani (Duma loan), arestaţi, documentul continuă cu 
motivele arătate de şeful Securităţii petroşene, de 
genul: „avem directive“ sau că „nu sunt de acord cu 
marxism-eninism“, adăugând că are dispoziţii să mai 
aresteze 3-4 preoți reformaţi şi catolici24. 

Prin urmare, putem concluziona că părintele 
Duma a fost arestat din exces de zel, într-o perioadă 
când represiunea politică era în plin avânt. 

Chiar şi cu această demitere a şefului Securității 
din Petroşani şi stare de spirit ostilă regimului, an- 
chetarea lotului va continua în vederea trimiterii în 
justiţie. În acest timp, părintele Duma era ţinut închis 
la penitenciarul Deva. 

Probabil după mai multe intervenţii, soţia 
părintelui, Elena Duma, la începutul luni iunie 1950, 
va reuşi să trimită o scrisoare lui Petru Groza, cu 
următorul conţinut: „La data de 12 iunie 1949, deci 
de un an, a fost luat din biserică, după slujbă de 
organele miliției. De atunci nu mai ştiu nimic de el, 
decât că se află în închisoarea tribunalului din Deva. 
Nu cunosc motivul arestării, nu-mi dă nimeni nici o 
relaţie, nici o explicaţie. Soțul meu are azi 67 ani este 
bolnav de ulcer gastric şi de reumatism. Nu cred că ar 


24 Ibidem, £. 161. 


Ioan Duma în anul 1950 


mai putea mult rezista în închisoare, de aceea vă rog 
cu insistență să binevoiți a interveni forurilor com- 
petente, ca să grăbească clarificarea situaţiei sale. 
Sunt singură, bolnavă, mai mult în pat, de mai mulți 
ani, cu ulcere extinse ale gambelor [...]. Aş fi fericită 
dacă prin ajutorul D|umnea |Voastră l-aş vedea iarăşi 
acasă spre mângâierea poporului pe care îl păs- 
toreşte. Familia noastră are o vechime în țara Jiului 
de peste 75 ani, tatăl meu a fost protopop în Pe- 
troşani timp de 40 de ani, a stat în strânsă legătură cu 
poporului de Ia ţară şi cu mulţimea lucrătorilor de la 
minele de cărbuni, pe care i-a păstorit: pentru senti- 
mentele adânc democratice a fost atât el, cât şi fami- 
lia lui, stimată şi iubită de muncitori şi de țărani şi de 
ceilalți locuitori, fără deosebire de neam şi de bise- 
rică. În aceste sentimente am fost crescuţi şi noi 
copii lui. După moartea tatălui meu, întâmplată în 
refugiul din 1916, a urmat la protopopiat soțul meu 
pr. loan Duma. Protopopul Ion Duma, fiu de ţăran, 
era legat de serviciile pe care i le cereau profesiunea 
şi forurile superioare. Era permanent acasă sau în 
biserică, nu avea nici o legătură cu nimeni afară de 
cetăţenii, care îi cereau vreun serviciu de ordin bi- 
sericesc sau administrativ. Bolnav de stomac şi de 
reumatism de mulţi ani s-a retras din viața publică, 
pentru ca să-şi poată conserva sănătatea şi asigura 
existenţa“25. 

Faţă de aceasta, la 19 iunie 1950, Petru Groza a 
dat următoarea rezoluție: „Min. Afacerilor Interne: 
Arestarea la loc şi timp nepotrivit a protopopului 


25 Ibidem, f. 29-30. Scrisoarea este înregistrată la Preşedinţia Consiliului de Miniştri cu data de 19 iunie 1950 (Ibidem). 





anul IIl e nr. 31 


ROST 


HISTORIA 





Duma este comentată şi acum. A trecut timpul util 
pentru eventuala sancţionare a lui - şi față de stă- 
ruinţele din partea bisericească, precum şi din par- 
tea familiei - trebuie revizuită urgent situaţia lui, ss P 
Groza“. De aici, memoriul însoțit cu rezoluţia a plecat 
la ministrul 'Teohari Georgescu, care la 24 iunie dis- 
punea către Gheorghe Pintilie, ministrul adjunct al 
Afacerilor Interne2. 

Următorul pas a fost verificarea cazului preotu- 
lui loan Duma direct de către Direcţia Generală a Se- 
curității Poporului. La 25 august 1950, maiorul Stă- 
nescu H., şeful Serviciului Culte din DGSP, analiza ca- 
zul într-un referat, concluzionând cu afirmaţia „fiind 
în curs de încheierea dosarului“ şi urmează a fi tri- 
mis în justiţie la Tribunalul Cluj, Cabinetul pentru 
Criminali de Război, deoarece „se face vinovat de 
provocare prin grai la susţinerea şi continuarea răz- 
boiului împotriva Uniunii Sovietice; de crime împo- 
triva umanităţii, prin aprobare de metode şi trata- 
ment neomenoase aplicate populaţiei civile“, adică 
„crime contra păcii“, prevăzute şi pedepsite de arti- 
colul 2, litera c din Decretul-Lege 207/1948. Totuşi, 
pe acest referat avea să se pună următoarea rezolu- 
ție: „14 septembrie 1950, va fi adus la Bucureşti“?7. 

La 21 septembrie 1950, orele 15, 30, părintele 
Ioan Duma era depus în arestul DGSP, după ce fusese 
adus de la penitenciarul Deva, iar momentan dosa- 
rul pregătit pentru proces a fost retras de la Tribu- 
nalul Militar Cluj8. Aici, în data de 26 septembrie 
1950 părintele este anchetat de către Gheorghe 
Enoiu, din Direcţia Anchete Penale din DGSP, în ur- 
ma căreia i se întocmeşte un referat unde prevăzut 
cu toate învinuirile aduse inițial şi este propus pen- 
tru trimiterea în justiție2?. 

Totuşi, după acest şir de anchete, a doua zi, 27 
septembrie 1950, situaţia se va schimba fundamen- 
tal în favoarea părintelui loan Duma. Printr-un me- 
moriu, Gheorghe Enoiu enumeră toate învinuirile 
enunțate anterior, practic acelaşi referat pe care îl în- 


tocmise cu o zi înainte, însă cu concluzia de a fi pus în 
libertate. În aceeaşi zi, Alexandru Nicolschi, director 
adjunct al DGSP va pune rezoluţie favorabilă la 
această propunere, iar la 29 septembrie 1950 Mişu 
Dulgheru, şeful Anchetelor Penales0. 

Probabil că la câteva zile părintele Ioan Duma a 
fost eliberat, dacă ţinem cont de graba care îi caracte- 
riza pe potentaţii Securităţii. În tot cazul, la 15 martie 
1951, cazul „legionarilor din Valea Jiului“, în care se 
afla şi părintele Duma, trimis la Tribunalul Militar 
Cluj era clasat de către Parchetul Curţii Cluj, deoarece 
„nu poate fi încadrat în prevederile DL nr. 207/ 1948“. 
Toţi învinuiții erau eliberați de sub puterea mandate- 
lor de arestare din 7 septembrie 1950, mai ales în ca- 
zul lui Duma Ion care se afla deja în libertates!. 

Potrivit lui Cicerone Ioniţoiu, părintele Duma a 
mai fost arestat o dată pe 5 decembrie 1951, pentru a 
fi anchetat din nou de către organele Securităţii, pâ- 
nă la 23 septembrie 1955, când i s-a fixat domiciliu 
obligatoriu la Târgu-Jiu2. 

După eliberarea din detenţie, părintele a slujit la 
biserica Sf. Gheorghe Vechi din Bucureştis5. 

La 11 iulie 1957, doborât de o boală ce a fost 
agravată foarte mult de regimul de detenție, din tim- 
pul anchetelor, a trecut Ia cele veşnices“. 


BIBLIOGRAFIA: Izvoare inedite: ACNSAS, fond 
Penal, dosar 688, vol. 1, 3; AMJDIM, fond Penal, do- 
sar 118.165, vol. 2; Lucrări generale: ***Calendarul 
Ligii Antirevizioniste Române, Secţia Ardeal, pe 
1936, Editura LAR, Comitetul Regional pentru Tran- 
silvania, Cluj, „Deşteaptă-te, române! Organ de luptă 
națională“, an II, nr. 5-6, septembrie-noiembrie 
1988, Paris; IONIŢOIU, Cicerone, Cartea de aur a re- 
zistenței românești împotriva comunismului, vol. 1, 
Hrisovul, 1995; MANEA, Vasile, Preoți ortodocși în în- 
chisorile comuniste, ed. a Il-a, Patmos, 2001; „Tele- 
graful Român“, an LXXXIV, 24 mai şi 19 decembrie 
1936; an XC nr. 25, 21 iunie 1942. 


26 Ibidem, f. 27, În Vasile Manea, op. cit., p. 102, se susține că la eliberarea părintelui ar fi intervenit cumnatul său, dr. 
Constantin Stanca, pe lângă ministrul Teohari Georgescu, aspect care nu se reflectă în dosarele pe care le-am consultat. 


27 Ibidem, f. 98-100, 110-111, 228. 
2 Ibidem, f. 221. 

29 Ibidem, f. 118-120, 162-163. 

30 [bidem, £. 121-123, 225-227. 

31 Ibidem, f. 232-236. 


32 „Deşteaptă-te, române! Organ de luptă naţională“, an II, nr. 5-6, septembrie-noiembrie 1988, Paris, p. 5. Această trimitere 
ne-a fost semnalată de colegul Nicolae Videnie, de la IRIR, căruia îi mulțumim şi pe această cale. 


33 Vasile Manea, op. cit. p. 102. 
34 Ibidem. Conform lucrării lui Cicerone Ioniţoiu, Cartea... loc. cit. părintele nostru ar fi slăbit 30 de kg în timpul detenţiei, 


„încât era de nerecunoscut“. 





60 


anul III e nr. 31 


ESENȚIAL 


ROST 





Tăranul, făuritorul 
zestrei noastre spirituale 


Popoarele intră şi rămân în istorie prin ceea ce creează durabil. 
Originalitatea unui popor este cartea sa de vizită cu care-și legitimează 
trecutul, prezentul şi accesul Ia viitor. În structura socială a poporului 
român, țărănimea s-a constituit prolific în stratul esenţial al dăinuirii 


noastre. 


Constantin N. Străchinaru 





catei noastre istorii, ţăranul a ieşit mereu în gu- 

rile de rai ale devenirii europene şi universale, 
imortalizându-şi geniul în profunzimea şi diversita- 
tea folclorului, în arhitectura, structura şi pictura atâ- 
tor sfinte lăcaşuri de cult şi cultură, de unitate de lim- 
bă, simţire şi neam, altare de veghe înălțate de-a lun- 
gul şi latul unui spaţiu, pe bună dreptate numit de 
Papa loan Paul al II-lea „Grădina Maicii Domnului“ şi 
pe care, îngenunchind, la sărutat spre eternă con- 
sfințire. 

Întru apărarea acestui leagăn răcorit de codrii 
seculari, înmiresmat de pajişti, vii şi livezi, oglindit în 
muzica apelor ce-i asigură fertilitatea, țăranul român 
făuritor de balade fără seamăn ca Mioriţa şi Legenda 
Mânăstirii Curtea de Argeş, creatorul Doinei în ale 
cărei variațiuni vibrează întregul registru emoţional 
al sufletului omenesc, realizatorul artistic al atâtor 
modele de costum popular, de instrumente gospodă- 
reşti, de modele de porți şi case şi de câte alte inge- 
niozităţi intrate în legendă şi în admiraţia lumii. El s-a 
bătut cu toate morile de apă şi de vânt ale valurilor 
de venetici a căror listă foarte cunoscută nu o mai în- 
şirăm fiind prea lungă şi prea dramatică. Ne vom 
opri, totuşi, asupra celei mai recente şi mai dezas- 
truoase nopți istorice în care a fost pusă în cauză 
însăşi existența neamului românesc prin desființa- 
rea țărănimii şi lichidarea intelectualității ieşite, indi- 
ferent la a câta generaţie, din lumea satelor. Este vor- 
ba de jumătatea de secol bolşevic în care, prin cele 
mai diabolice mijloace şi metode, s-a căutat intensiv 
desființarea acestei clase sociale din centrul exis- 
tenţei noastre naţionale. 

Opresiunea, operată atâtea decenii de hoardele 


AN 
] nfruntând cataclismele milenarei şi greu încer- 


cu stea roşie în frunte, a luat chipul terorii nemaicu- 
noscute în istoria românilor. Bolşevismul însetat de 
sânge şi flămând de tot ceea ce nu-i aparţinea, trans- 
plantat pe tancurile uraliene, a strivit sub şenilele 
sale tot ce poporul român avea mai sfânt: credința, 
familia, proprietatea, libertatea de a trăi creator. 

Jatul şi crimele şi-au dat mâna în numele unui 
partid al urii şi răzbunării oarbe. 

Orice teroare naşte oroare. Prin furcile caudine 
ale acestui binom ucigător a trecut țărănimea româ- 
oraşe începând cu teritoriile cotropite în 1940 şi 
extinzându-se, după blestematul 23 august 1944, în 
toată ţara. 

În acest cataclism istoric, țăranul român a fost 
calul de bătaie de joc al nelegiuiților aduşi de vânturi 
şi al cozilor de topor trândave şi trădătoare. Ţăranii 
izbiţi de toţi pereţii acelei apocaliptice şi parcă inter- 
minabile nopți bolşevice, hăituiți în spaţiul fricii, 
foamei şi frigului, deposedaţi de fireasca şi strămo- 
şeasca legătură cu pământul, cu proprietatea, au um- 
plut închisorile, lagărele de muncă silnică şi coloa- 
nele de deportaţi, chinurile tuturor îngrozind istoria, 
iar cei rămaşi, impropriu zis liberi, s.au închis în sine 
ca într-un lacăt, apucând calea codrilor şi periferiilor 
oraşelor. 

Satul românesc în care s-a născut veşnicia, cum 
spune Lucian Blaga, satul generator de neam şi patri- 
moniu spiritual naţional, desfigurat de colhozuri şi 
de netrebnicii năvăliți din subistorie gata să-l scoată 
la mezat, fusese propus dezafectării. Ţăranii, umiliţi 
şi sărăciţi într-o ţară apăsată de jafuri, şi-au aşezat cu 
grijă suspectatul costum național pe fundul sipete- 
lor, lăsându-și copilaşii pe seama nevestelor ale căror 
sape răscoleau, cât e ziua de lungă, țărâna tarlalelor 
pe o remuneraţie de batjocură. 





anul IIl e nr. 31 


61 


ROST 


ESENȚIAL 





Istoria colectivizării în România, cu nume 
schimbat de comunişti, are imaginea holocaustului 
roşu. O istorie înjungiată draconic, un timp în care 
zeci de mii de țărani au fost schingiuiți, ucişi, familii 
distruse, gospodării răvăşite, satele fiind vânturate 
de semidocţii securişti ai insecurității poporului ro- 
mân. Termenul de „chiabur“ l-a dislocat pe cel de gos- 
podar, adică de om harnic şi chibzuit. Cu eticheta de 
„chiabur“, oamenii satului erau speriaţi ca şi cu sin- 
tagma acuzatoare de „duşmani ai poporului“. Ce tra- 
gic nonsens ca tocmai făuritorii de popor şi patrimo- 
niu spiritual şi material național să fie acuzaţi de 
uzurpatori ai țării şi pedepsiţi cu sentințele dictate de 
partidul terorii şi de obedienţii săi judecători. 

Sintagma holocaustului roşu are chipul mărilor 
de lacrimi şi al râurilor de sânge strigătoare la cer, 
căci numai cerul mai ştie la câte strigături şi oftaturi 
a făcut loc. 

De aceea, trebuie spus repetat şi învăţat de către 
generaţiile care vin că, în martirologiul poporului ro- 
mân, țăranii au înscris jertfe care se unesc celor de pe 
fronturile de est şi de vest, precum şi cu cele din lagă- 
rele siberiene, unde şi-au stins viața atâţi prizonieri, 
atâţi basarabeni şi bucovineni. 

Dar drama ţăranului român nu a luat sfârşit în 
decembrie 1989, când deposedaţilor de propria lor 
condiţie existenţială, pământul, trebuia să le revină 
pe vechile amplasamente. Primăriile satelor fiind re- 
pede acaparate de foştii comunişti, adică de lupii in- 
traţi în piele de oaie, au purtat pe țărani şi pe urmaşii 
lor de la Ana la Caiafa, ascunzând registrele agricole 
şi împărțind pământul după bunul lor plac, în scopul 


refacerii, la un moment sperat, a colhozurilor pe care 
să le jecmănească. Şi astfel drama țăranilor creatori 
şi recreatori de zestre spirituală națională a continuat, 
demnitatea lor fiind agresată prin ignorarea actelor 
cu care şi-au căutat dreptatea şi mulți o mai caută 
încă. Se ştie că țăranii care au încercat să intre, după 
decembrie 1989, pe pământurile lor au fost brutali- 
zați, acuzați, mulţi închişi de aceeaşi miliție servilă 
care-şi schimbase numele în poliţie dar nu şi năravu- 
rile. Primarii, secretarii, procurorii, consiliile primă- 
riilor, poliţiştii satelor, nu numai că nu au limpezit 
apele, dar au tulburat şi mai mult articolele legii 
18/1991 - Fondul Funciar, aplicând-o după ochi şi 
bunul lor plac şi, în loc să ajungă cu cătuşe la mâini în 
procesul comunismului, fluturând carnetele de fese- 
nist, ulterior de pedeserist şi mai apoi de pesedist, 
şi-au făcut de cap, practicând coruperea legii la scară 
naţională. În asemenea strâmbe condiții, atâţia ţă- 
rani şi moştenitori mai bat încă pe la uşile justiției 
plină de nedreptate. Considerăm că a prea sosit tim- 
pul să i se redea ţăranului agoniseala materială şi spi- 
rituală de care fost jecmănit, să i se redea demnitatea 
şi onoarea, recunoscându-i-se rolul său major în afir- 
marea poporului român în lume; iar toți mişeii care 
l-au trădat şi batjocorit să fie arătați cu degetul Ia sca- 
ră naţională, spre blamarea lor de chiar propriii lor 
urmaşi. Spre această din urmă şi atât de așteptată 
dreptate, ajunge şi dinamicul îndemn al poetului 
Radu Gyr: „Pentru sângele tău curs prin şanțuri,/ 
Pentru cântecul tău țintuit în piroane,/ Pentru la- 
crimile soarelui tău pus în lanțuri,/ Ridică-te, Gheor- 
ghe, ridică-te, Ioane“. 








anul III e nr. 31 


LA ROST 


ROST 





Unde ne sunt 
inchizitorii? UD 


Gardienii corectitudinii politice s-au sesizat cu întârziere asupra 
„intoleranţei“ şi „îndemnului la crimă religioasă“ conținute într-un articol 
al lui Mircea Platon, apărut în ROST nr. 28/2005. Și au tăbărit asupra lui 


Mircea Platon, cerînd marginalizarea acestuia în viața culturală. 
Rechizitoriile milițienilor ideologici Dan Petrescu şi Gabriel Andreescu 
sînt nedrepte, bazate pe interpretări rău-voitoare şi urmăresc să facă din 


Mircea Platon 








sodomite“, spunea Voltaire, şi epigrama 

lui mi-a venit în minte după ce, hotărât să 
nu replic articolului „Variaţiune în jurul toleranței 
zero“ publicat de Dan Petrescu în „Ziua“ de marţi, 23 
august, am descoperit şi denunţul lui Gabriel An- 
dreescu, „Invitaţie la crima religioasă“ din „Ziua“ de 
joi, 25 august. Şi am hotărât să nu îmi las siluite nici 
persoana, nici cuvântul. Fac deci unele precizări 
menite a răspunde acuzațiilor de „incitare la crimă 
religioasă“, „sete de sânge“ şi „impunere prin violen- 
ță a obsesiilor religioase“. Dar mai presus de orice 
contest acuza, adusă de Gabriel Andreescu, cum că aş 
avea un „deget elucubrant“. Degetul meu e în toate 
mințile, dacă pot spune aşa, şi ştie foarte bine încotro 
arată. 

1. Articolul „Războiul văzut“ a fost publicat ini- 
țial în revista „Biserica şi problemele vremii“ din fe- 
bruarie 1998. A fost republicat de către directorul re- 
vistei ROST din pricină că, în ciuda unor cabrări 
retorice datorate vârstei la care lam scris, a conside- 
rat că în esenţă atinge unele chestiuni „arzătoare. 
Cum nu am obiceiul de a-mi modifica sau camufla 
bibliografia, i-am acordat domnului Claudiu Târziu 
permisiunea să-l republice ca atare, cu atât mai mult 
cu cât în cei şapte ani scurşi de la prima lui publicare 


U ne fois, c'est philosophe; deux fois, c'est 


„Cazul Mircea Platon“ un exemplu prin care să-i înspăimâînte şi pe alți 
intelectuali de orientare conservatoare, care ar vrea să-şi exprime liber 
opiniile. Intenţia este străvezie întrucît Mircea Platon este pus de 
acuzatorii săi în rînd cu „reacționarii“ Cristian Bădiliță şi H.-R. Patapievici. 
Replica prietenului şi colegului nostru este lămuritoare. (ROST) 


respectivul artefact jurnalistic nu a inspirat nici un 
atentat ortodox şi nici o manifestare violentă. Şi asta 
pentru că cei cărora le era adresat, având cultura teo- 
logică lipsă domnilor Andreescu şi Petrescu, au înţe- 
les care era miza articolului. „Războiul văzut“ nu în- 
demna la insurecție, ci, în răspăr cu îmbrobodirea in- 
stituționalizată şi cu defetismul pseudo-paterical al 
anumitor curente din sânul Bisericii, doar la asuma- 
rea decisă a identităţii ortodoxe şi la abordarea mai 
fermă a problemelor ridicate de post-comunism şi 





anul IIl e nr. 31 








64 


ROST 


postmodernismul de partid şi de stat. Nu am cerut 
distrugerea templelor păgâne după exemplul lui lus- 
tinian, ci am spicuit doar, într-o ordine cronologică, 
unele momente de iradiere văzută a creştinismului. 
Faţa ne-isihastă a lui. Nu am reclamat repetarea ca 
atare a acelor momente - cum ar fi episoadele sânge- 
roase ale Vechiului Testament -, am cerut doar să 
căutăm propria noastră cale, potrivită zilei de azi, de 
a acţiona, nu numai de a îndura în rugăciune mun- 
toasă. Momentul Teodosie, de exemplu, e important 
în istoria creştinismului şi, ca istoric, nu mă voi face 
vinovat de anacronismul - pe care domnii An- 
dreescu şi Petrescu, de meserie fizician respectiv 
cumnat, şi-l pot îngădui - de a judeca istoria prin gri- 
[a prezentului şi de a face judecăţi de valoare pe baza 
codului moral şi convențiilor politice ale zilelor noas- 
tre. Teodosie nu era rău fiindcă nu a respectat „drep- 
turile omului“, după cum Bizanțul nu era de dis- 
prețuit din cauză că nu avea parlament şi partide. 
Dar nu cred că mai putem reface ca atare mozaicul 
societății bizantine. Ar fi nerealist şi deci necreştin să 
Cer aşa ceva. 

Ceea ce am încercat să arăt cu acea înşiruire de 
citate şi episoade istorice care i-au alarmat pe domnii 
Petrescu şi Andreescu era întruparea istorică a Bise- 
ricii analogă celei a lui Iisus. Cred că Biserica nu are 


LA ROST 


voie să se retragă în catacomba speculativă, ci tre- 
buie să acţioneze în istorie, ca instituție divino-uma- 
nă al cărei cap e Dumnezeu întrupat şi ale cărei mem- 
bre suntem toţi cei botezați, clerici sau mireni. Dacă 
Bisericii i se rezervă de către noua stăpânire euro- 
peană şi de cicisbeii ei dâmboviţeni rolul de gym- 
nosofist sau derviş supt în fuior mistic, atunci să nu i 
se mai ceară să se implice social. Dacă i se cere să se 
implice social, atunci să fie lăsată să se adreseze omu- 
lui ca întreg (trup şi suflet) şi societăţii ca organism, 
nu segmentelor de râmă socială secționate cu lama 
ideologică. 

2. În acelaşi context, nu am cerut ca biserica să 
colaboreze cu statul la cenzurarea vieţii intelectuale, 
ci la o racordare mai puternică a Bisericii la viața cul- 
turală. Biserica trebuie să lupte pentru a-şi face auzit 
glasul în privinţa chestiunilor culturale care afectea- 
ză sufletul credincioşilor. De pildă, să urmeze exem- 
plul Bisericii catolice care menţine şi astăzi un Index 
al cărților prohibite bunului catolic şi care a condam- 
nat public seria „Harry Potter“. O despărțire a apelor 
cred că e necesară şi că Biserica are de atacat şi co- 
rupția vieţii intelectuale şi pe cea a vieții politice. Şi 
să nu se uite că singurii care fac această dublă asana- 
re nu sunt activiştii ecumenici - acei omologi întru 
corectitudine politică teologică ai activiştilor pentru 


& 
E 
5 
. 
E 
=; 
E 


anul III e nr. 31 


LA ROST 


ROSI 





corectitudine politică seculară -, ci figurile respecta- 
te în sânul Bisericii pentru integritatea lor, dar con- 
siderate de către comentatorii profani „fundamen- 
talişti“. Figurile mieros ecumenice, dragi „societății 
civile“, sunt în majoritate oameni ai sistemului. Atât 
timp cât biserica rămâne prizoniera unui pietism 
birocratic, va fi comodă stăpânirii şi ineficace social. 
Eliberată de quietism şi prelungindu-şi seva liturgică 
în operă misionară, va fi mai folositoare mântuirii 
noastre, a citadinilor, a familiştilor, a oamenilor care 
nu practică „isihasmul“ pentru că locuiesc la bloc şi 
merg cu autobuzul la serviciu. 

Oare nu „societatea civilă“ cere Bisericii să se 
implice social? Exact asta cer şi eu, numai că fără să 
renunțe din acestă pricină la identitatea ei, adică la 
Hristos şi Tradiţie, ci afirmându-şi-o. Biserica nu tre- 
buie să devină spital, dar trebuie să facă şi operă cari- 
tabilă. Biserica nu trebuie să devină „Ministerul Ade- 
vărului“, dar trebuie să identifice şi să vindece rătă- 
cirile fiilor ei. Şi de aceea spuneam că să „riscăm să le 
cerem intelectualilor români apostaţi să facă peni- 
tență publică şi solemnă“. Nu spuneam să-i forțăm. Ci 
doar să le cerem să facă penitența publică pe care au 
făcut-o, de exemplu, Racine care nu a mai scris decât 
tragedii religioase pentru fetele din pensionatul 
doamnei de Maintenon, sau Gresset, sau La Harpe 
când şi-au repudiat public opera scrisă sub influență 
libertin-luministă şi s-au întors la sânul Bisericii. 

Şi de altminteri există cenzură în România şi nu 
e religioasă, ci atee. Nu am auzit ca tandemul Petres- 
cu-Andreescu să se fi scandalizat de pretenţia Con- 
siliul Naţional pentru Combaterea Discriminării de a 
regula dezbaterea intelectuală românească. Dacă tot 
e vorba să avem cenzură, de ce să nu avem una baza- 
tă pe idei împărtăşite de majoritatea românilor din 
toate timpurile, pe morala şi cuviința tradiționale de- 
cât pe pidosnicul puritanism al corectitudinii politice 
la care nu aderă decât câțiva stipendiaţi? 

3. Când spuneam că „să riscăm să nu-i iubim pe 
eretici, păgâni şi atei“ o făceam ca unul sătul de ipo- 
criziile teologiei multiculturale şi politicii ecumenice. 
Multiculturalismul şi ecumenismul sunt birocrații, 
corporații, afaceri. Pot iubi oameni, pot iubi creatura 
lui Dumnezeu, pe semenul, pe vecinul sau pe priete- 
nul meu. Pot să mă înțeleg cu vecinul chinez, cu stu- 
dentul arab sau cu negustorul evreu fără să mi se 
ceară obsesiv să umblu cu crenguța de măslin în cioc. 
Pot iubi oameni, nu concepte precum „păgâni“, 
„atei“, „minorităţi“, „discriminați“ etc. Nu pot iubi, în 
abstract şi cu ordine de la minister, un om redus la o 
categorie socială sau la un păcat. Nu pot iubi o cate- 


gorie socială sau un păcat. Or exact asta ni se cere de 
către noile politici care consideră oamenii numai sub 
aspectul lor funcțional, ca minorităţi etnice, religioa- 
se sau de păcate care trebuie nu numai tolerate, dar 
şi „celebrate“ aprioric pentru contribuţia pe care o 
aduc la „diversitatea“ socială şi la „multiculturalism“. 

4. Nu putem deconstrui la infinit. Sovieticii ne-au 
exterminat elitele. Ceauşescu ne-a demolat oraşele şi 
eurosocialiştii ne deconstruiesc sufletul. Chiar cu ris- 
cul de a şarja, am simţit nevoia să îndemn la o mişca- 
re de sens conservator. Am provocat. Dacă aş fi prac- 
ticat teosofia sau arta pe bază de urină şi alte secreții 
al căror caracter elementar nu le împiedică să fie 
considerate ultimul răcnet, poate m-aş fi bucurat, 
precum guru Bivolaru, de simpatia lui Gabriel An- 
dreescu. Aș fi fost declarat „un spirit liber“, „contesta- 
tar“, „curajos“. Dacă blasfemiam sau ultragiam mora- 
vurile eram în regulă. Dacă ultragiez pietăţile corecti- 
tudinii politice sunt un criminal. Provocarea avan- 
gardistă e bună. Şarjarea  outrance în apărarea rân- 
duielii şi rosturilor româneşti tradiţionale e crimina- 
lă. Se pare că românii nu mai au alt drept decât pe 
acela de a fi tunşi, mulşi şi ucişi de diversele clici li- 
ber-cugetătoare care s-au succedat la conducerea po- 
litică şi ideologică în ultimii 60 de ani. Trebuie să fim 
umili şi să stăm în colțul nostru. Să facem ce ni se spu- 
ne. Să stăm sub radar. Dacă eşti om simplu, atunci nu 
ai cum Să-ţi faci vocea auzită. Dacă eşti intelectual, 
atunci mărturisirea de credință e văzută ca un motiv 
pentru a ţi se revoca „certificatul de civilizaţie“. Devii 
brusc om al cavernelor. 

Spuneam, în articolul incriminat, că trebuie să 
îndrăznim pentru a fi adevărați creştini, să „riscăm“ 
să spunem lucrurilor pe nume. Ei bine, convulsiunile 
celor doi comentatori ai ziarului „Ziua“ au arătat de 
ce e cu adevărat un risc să dai cu tifla miliției ideolo- 
gice. Pentru că, spre deosebire de aristocrații secolu- 
lui al XVIII-lea, care credeau că religia e bună pentru 
poporul de unde-şi recrutau credincioasele slugi, cio- 
coii nu vor să mai lase nici măcar poporul în rosturile 
sale şi se chinuie, prin legi, consilii, comisii, faceri şi 
desfaceri („de-construcţii populare“) să risipească ur- 
zeala creştină a naţiei şi suportul național al creşti- 
nismului. 

Înainte de a mai căuta Ravaillaci ortodocşi vă 
invit, domnilor analişti, să răspundeţi la următoarea 
întrebare: câte crime s-au făcut în ultima sută de ani 
în România în numele Ortodoxiei şi câte în numele 
ateismului? Până nu răspundeţi cinstit şi corect la 
această întrebare discuţia noastră nu are nici un rost. 
Unde ne sunt inchizitorii? 





anul IIl e nr. 31 


65 


ROST 


LA ROST 





N. Paulescu, nedreptăţit 
în viaţă şi în moarte 


Acest text mi-a fost inspirat de o nedreptate: numele a două 
instituții medicale din țară poartă numele lui C.I. Parhon, în locul 


celui al lui Nicolae Paulescu, așa cum s-ar cuveni. 


Richard Constantinescu 





mitetul „Maxim Gorki“ (pentru popularizarea 

„imenselor transformări economico-sociale şi 
politice din Uniunea Sovietică“), punea bazele orga- 
nizaţiei Moldova a Uniunii Tineretului Comunist, 
fiind ulterior prim instrument al Moscovei şi al Bucu- 
reştiului de demolare a instituţiilor statului român 
interbelic şi de instituţionalizare a comunismului în 
România. Institutul de Endocrinologie din Bucureşti, 
fostul spital şi sanatoriu „Saint Vincent de Paul, 
creat prin contribuţia lui Nicolae Paulescu şi a „apos- 
tolului“ Vladimir Ghica, şi fostul Spital Nr. 2 „Nicolae 
Paulescu“ al Asigurărilor Sociale din Iaşi, inaugurat 
în 1943 (în prezenţa Mariei Antonescu şi a prof. dr. P. 
Tomescu, ministrul de atunci al Sănătăţii) sînt astăzi 
botezate „C.I. Parhon“. În 1994, când se împlineau 
125 de ani de la naşterea Profesorului, se dezvelea la 
spitalul ieşean o placă, pe care e menţionat faptul că 
„savantul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, 
este patronul acestui aşezământ“. Patron spiritual pe 
placă, dar în realitate tot Parhon. Cred că ar trebui fă- 
cută corecţia necesară, de a se reveni la vechiul nume 
al spitalului. 


AN 
] n 1922, C.I. Parhon fonda la „Socola Roşie“ Co- 


Elogiul Profesorului Paulescu 


Acesta este titlul lecţiei de deschidere a cursuri- 
lor de fiziologie de Ia Facultatea de Medicină din Bu- 
cureşti, din 23 noiembrie 1931, susținută de către 
profesorul Socrate Lalu, care a suplinit Catedra de Fi- 
ziologie, după decesul prof. N. Paulescu, până în sep- 
tembrie 1932 (când a fost preluată de către prof. Ion. 
Niţescu, transferat de Ia Cluj la Bucureşti. Prof. lon 
I. Niţescu a imprimat catedrei o concepţie consecvent 
pavlovistă, înscriind fiziologia pe linia materialist- 
dialectică.) Prelegerea a fost publicată (cu dedicaţia: 


„Domnului Brătescu-Voineşti, cu o deosebită afecțiu- 
ne“) în revista Union Medicale Franco-Romaine, nr. 
12, mai-iunie 1932, graţie asistentului profesorului 
Lalu, dr. Ovidiu Vasilco, care o dactilografiase. Socra- 
te Lalu, „om sfânt prin bunătatea nesfârşită“ (G.T. 
Chiriţescu, Însemnări zilnice, 1906-1960, Ed. Alba- 
tros, Bucureşti, 2004), nu putea fi altfel decât Pau- 
lescu. Studiile medicale le-a urmat la Paris, comple- 
tându-le, ca şi Paulescu, cu studii în ştiinţe, formân- 
du-se la şcoala unor mari personalităţi ale medicinei 
mondiale. Nu a dorit să rămână în Franța, preferând 
țara sa, unde a fost profesor de farmacologie la Iaşi şi 
Bucureşti (1913-1920, 1920-1940). Prin modul său 
de a fi, ca om şi profesor, prin paginile întregi de ade- 
vărată literatură (puţin cunoscute) pe care le-a lăsat, 
se dovedeşte un exemplu de mare distincție şi un 
înalt spirit, de o discreţie şi o sensibilitate aparte, pe 
care l-a avut cultura română. 

Profesorul Paulescu nu se împăca cu excesul de 
cuvinte - mai ales în ce priveşte participarea la diver- 
se conferințe - şi din pricina slăbiciunii sale fizice, 
dar era un fin şi în acelaşi timp aprig gazetar. De 
aceea, cei cu care intra în polemică îi puteau face față 
cu greu. Era aspru cu colegii săi care încercau să facă 
din medicină comerț, care apăreau în presă pozând 
în mari vindecători. Îi mărturisea, cu umor, colegului 
S. Lalu: „Domnule, nu ştie ce-i maladia asta! Acest in- 
divid, nu ştie ce-i tratamentul şi găseşte totuşi mijlo- 
cul să câştige parale... Curios, domnule, curios!...“. 

Era 0 persoană pe care te puteai baza în orice 
ocazie, dar nu şi în cazul intervențiilor făcute pentru 
promovarea examenelor studenților, chiar venite de 
la prieteni. Era foarte corect cu toţi studenții indife- 
rent de naționalitatea acestora. 

În Franţa, unde exista un grad de mefiență chiar 
şi pentru cei care nu intenționau a rămâne în această 
țară, maestrul său, Lancereaux, l-a tratat ca pe cel 
mai apropiat prieten, luându-l colaborator după pen- 





66 


anul III e nr. 31 


LA ROST 


ROST 





sionare pe tânărul său extern Paulescu. Herculeanul 
Lanceraux, cum îl caracterizează S. Lalu datorită as- 
pectului fizic, l-a apreciat şi îndrumat pe firavul său 
colaborator, care s-a format pe lângă acesta ca un 
mare clinician, lucru nu prea cunoscut de cei de as- 
tăzi care-l văd doar ca pe „acela care e cu insulina“! 
Lancereaux, aflându-se în rândul puţinilor clinicieni 
care acordau reala importanţă ştiinţelor fundamen- 
tale, a fost cel care l-a „îndemnat și i-a cerut lui Pau- 
lescu să studieze mai de aproape această ştiinţă, re- 
comandându- lui Dastre, ilustrul profesor de fiziolo- 
gie de la Sorbona, cu care era prieten intim“. Menţio- 
nez că teza de licență (în ştiinţe) a lui S. Lalu, remar- 
cabila lucrare „Recherches sur [4 secretine et le meca- 
nisme de Ia secretions pancreatique“, a tost îndruma- 
tă de către prof. Dastre. 

Lancereaux era o persoană credincioasă, fiind 
de asemenea o autoritate şi prin poziţia pe care o 
ocupa în cadrul bisericii: era unul dintre conducătorii 
partidului catolic din Franţa. S. Lalu insistă pe faptul 
că şi în acest caz, al credinței, elevul a fost influențat 
de profesor, încât, „a întrecut în zel, pe maestrul său“. 
Mărturiseşte că Paulescu, dat fiind că a fost o mare 
parte din viață suferind, a găsit o consolare prin cre- 
dință, durerea l-a îndemnat la profunzime. Aminteşte 
de lecţiile făcute de Paulescu Ia Facultatea de Medi- 
cină, profund impregnate de spiritul creştin-ortodox. 
Un fost student de-al său, dr. V. Trifu, spunea că profe- 
sorul „regreta că la vârsta de 18 ani a avut oarecare 
idei nereligioase şi-i era ruşine de a le fi avut.“ 


IRI 


anul IIl e nr. 31 


Anatomia patologică (experimente operatorii 
făcute la animale asupra hipofizei, glandelor supra- 
renale, tiroidei), intoxicația alcoolică (şi nu numai), 
dar mai ales patologia pancreasului au fost teme de 
cercetare pe care Paulescu le-a continuat, aprofun- 
dându-le. „Lancereaux a fost cel dintâi clinician care 
a descris la om şi care a controlat la necropsie diabe- 
tul pancreatic“, iar elevul său a continuat, încercând 
experimental pe câini şi studiind clinic pe om ex- 
tracte/ maceraţiuni de pancreas. Dar, continuă spu- 
nând că în 1916, când a obţinut scăderea valorilor 
glicemiei şi dispariţia glicozuriei, Paulescu a excla- 
mat: „Tratamentul diabetului este găsit!“, lucru care a 
fost realizat. „În principiu, da! Trebuia, însă, pus în 
practică; alții şi numai alții au reuşit să-l pună în prac- 
tică, nu Paulescu. Acesta e adevărul, adevărat. [...] Nu 
văd pentru ce n-ar avea avantaje şi recompense acei 
care ajung la rezultate practice. Nu de aceasta trebuie 
să ne pară nouă rău. E natural şi e bine să fie aşa. Dar 
asta nu împiedică întru nimic ca meritul lui Paulescu 
să fie mare şi e cu atât mai mare cu cât a fost mai 
puţin recompensat. Dacă ar fi să relatez lucrurile în 
cruzimea lor, aşa cum s-au petrecut, ar trebui să vă 
spun că Paulescu nu numai că n-a fost recompensat, 
dar meritul lui n-a fost luat în seamă nici măcar de-ai 
noştri.“ Profesorul Lalu pledează pentru ideea că ni- 
mic din ceea ce s-a realizat nu este exclusiv datorat 
unei singure persoane şi pentru modestie în lumea 
ştiinţei, amintindu-le că Paulescu era un exemplu de 
modestie. 





ROST 


LA ROST 





Le spune studenţilor faptul că Paulescu „a fost 
pus de la început în absolută imposibilitate să-şi ur- 
mărească ideile şi să le dea o soluţie practică, fiindcă 
nu avea absolut nimic, nimic“ pentru a putea realiza 
o cercetare valoroasă, adăugând că „în buna şi fru- 
moasa noastră țară avem politicienii poate cei mai 
nepregătiți care există pe lume!“ astfel încât „învăţă- 
mântul nostru este prea mult deoparte, mult mai 
mult decât ar trebui!“ Este de mirare cum, cu mijloa- 
ce atât de restrânse a putut avea asemenea rezultate, 
fiind totuşi o mare onoare pentru facultatea bucureş- 
teană să aibă în rândul ei „0 persoană care a avut o 
idee atât de interesantă“. Răul stă în politic, încât ar 
fi de dorit „să nu mai avem ca atare, oameni, care, in- 
capabili să fi făcut ceva în viaţa lor, nu le rămâne altă 
resursă decât să devină politicieni; adică să se ocupe 
(dânşii, care nu se pot ocupa de ei singuri!) de soarta 
noastră a tuturora, adică de soarta țării!“. 


Nedorit în spitalele românești 


Mai bine de zece ani a lucrat la „Notre Dame du 
Perpetuel Secours*, unde, după moartea prof. Lance- 
reaux, i s-a propus să-l succeadă, dar Paulescu a refu- 
zat, spitalul francez primind, în onoarea sa, la doi ani 
câte doi români la specializare (la recomandarea 
prof. Paulescu). După această perioadă, nu a fost po- 
sibil ca Paulescu să obţină un serviciu spitalicesc în 





țara sa. Era lăsat pe dinafară un practician căruia bol- 
navii i se adresau ca unei ultime speranțe, datorită şi 
faptului că avea o „terapeutică simplă, rațională şi 
puţin costisitoare“ (col. prof. dr. C. Mihăilescu). De 
nenumărate ori, Paulescu a solicitat un serviciu spi- 
talicesc, spunând că a promis lui Lancereaux să îngri- 
jească bolnavi şi că-l urmăreşte umbra acestuia şi-i 
reproşează faptul că nu s-a ținut de cuvânt. Devenise 
vacantă catedra Clinicii a III-a Medicale, prin moar- 
tea prematură a profesorului Dimitrie Ionescu. 
Aflând acesta, Paulescu îl cheamă pe Lalu şi-i spune: 
„Te-am chemat pentru a-mi da un sfat: doresc să trec 
[a Clinica a III-a Medicală; te rog să-mi spui, care-i pă- 
rerea d-tale? Nu pot să părăsesc viața aceasta fără de 
a-mi îndeplini datoria şi a-mi fi ţinut promisiunea... 
trebuie să plec la clinică. Umbra lui Lancereaux îmi 
cere, îmi ordonă aceasta. Ce vast teren clinic se gă- 
seşte la noi! Ce buni elevi voi avea!“. S. Lalu îl lăsa să 
vorbească, mai bine zis lui însuşi, pe chip citindu-i bu- 
curia unei dorinţe ce părea că ar fi putut deveni reali- 
tate. „lar mie, întreaga persoană a lui Paulescu îmi fă- 
cea, cu o nespusă durere, impresiunea unui bolnav, 
iremediabil atins“, continuă Lalu. „N-ai sănătatea ne- 
cesară, i-am răspuns cu, după câtva timp de contem- 
plaţie, bineînţeles, cu tot menajamentul posibil. 
«Ştiu, ştiu, mi-a răspuns el, dar ce importă!... Ce fru- 
mos ar fi să mor îngrijind bolnavii, având împrejurul 
meu elevii; datorez aceasta memoriei lui Lance- 
reaux.» Dar acolo, la Clinica a III-a Mediclă, i-am spus 
eu, nu vei avea nimic. Serviciul e în reconstrucție, îţi 
lipseşte esenţialul; totul trebuie organizat şi, admi- 
țând că te vei putea duce acolo, pe cine vei lăsa aici? 
«Pe D-ta..» mi-a răspuns el în mod hotărât, cu delica- 
teţea lui, spunându-mi cuvinte ce nu vi le pot repeta 
şi pe care le voi păstra d-lor în inima mea, cât voi 
trăi.“ Se întâmpla în 1929. Nu şi-a mai depus candida- 
tura pentru clinică, renunțând, fiind cert unul dintre 
cele mai mari regrete pentru el, şi nu a mai amintit 
niciodată de această atât de scumpă dorinţă a lui: 
Clinica! Şi acest moment a agravat evoluţia bolii sale, 
slăbind foarte mult, fiind tot mai palid şi mai trist. 
Venea tot mai rar la facultate. „Figura lui avea în ade- 
văr ceva «nepreţuit şi delicat»... care se duce... şi ne 
spune fără să vrea... acel duios şi iremediabil... adio!“ 

A fost nevoie de o intervenţie de urgență, din 
cauza agravării bolii, efectuată la spitalul la a cărui 
înfiinţare contribuise esenţial, “Saint Vincent de 
Paul“, dar a solicitat să fie dus acasă să se sfârșească 
în patul său. 

Relatează cum a aflat de moartea profesorului 
Paulescu. Izolat cu un grup de prieteni pe munte, 





68 


anul III e nr. 31 


LA ROST 


ROST 





pentru a se odihni după un an universitar dificil, ho- 
tări ca nimic să nu intervină în tihna lor, în consecin- 
ță, nici presa. Dar, într-o zi, un coleg, cel mai în vârstă 
dintre ei, încălcă regula, iar când privi ziarul excla- 
mă: „A murit Paulescu!“, moment din care profesorul 
Lalu a rămas întreaga zi; a fost marcat multă vreme 
de pierderea maestrului. 


Vremurile de pe urmă 


Pentru că acest onorant gest al unui colaborator 
trebuia să fie pătat în timp, este necesar să-i cunoaş- 
tem şi pe cei care l-au denigrat pe Profesor, şi nu au 
fost puţini. Ne întrebam atunci când în ziarul „Le 
Monde“ din 25 aug. 2003 se relata că „a fost anulată 
dezvelirea unui bust al lui Nicolae Paulescu, inventa- 
torul român al insulinei“, care sunt cauzele acestui 
gest. Trebuie să le căutăm în timp, dar şi în trecutul 
recent, când unor acţiuni de promovare a unor valori 
naţionale reale le-a fost contrapus kitch-ul mediatic. 

Nicolae Paulescu a condus Catedra de Fiziologie 
a Facultăţii de Medicină din Bucureşti în perioada 11 
febuarie 1905 - 19 iulie 1931. În volumul Învățămân- 
tul medical şi tarmaceutic din Bucureşti. De Ia înce- 
puturi până în prezent (1963), în capitolul dedicat 
istoricului Catedrei de Fiziologie, alcătuit de acad. Gr. 
Benetato şi dr. Victor Neşteanu, aceştia afirmă că, în 
România sfârşitului de sec. XIX şi începutului de sec. 
XX, se dezvoltau în toate domeniile teze retrograde, 
idealiste. Susţin poziția unor profesori care prin ati- 
tudinile lor manifestau influența ideologiei marxiste 
şi a mişcării muncitoreşti în promovarea concepțiilor 
materialiste în ştiinţă. Afirmau că victoria „Marii 
Revoluții Socialiste din Octombrie“ şi crearea în 1921 
a Partidului Comunist Român au fost momente deci- 
sive care au dat un avânt puternic unor profesori, 
„oprimaţi de către regimul burghezo-moşieresc“, să 
intensifice neîntrerupta muncă „agitatorică, propa- 
gandistică şi organizatorică“. 

„Cursul pe care prof. N. Paulescu l-a predat stu- 
denţilor era îmbinat de idei mistice, antiiştiințifice. 
În lecţiile sale, el făcea apologia misticismului [...] N. 
Paulescu a fost un duşman fățiş al darwinismului, 
propovăduind fixismul. [...] Cursul său nu era bazat 
pe o expunere logică a faptelor, pe date precise de 
chimie şi fizică ci pe afirmări nedemonstrate. Stu- 
dentul era obligat să-şi exprime ideile prin formulele 
din curs, din care nu i se permitea să schimbe nici un 
cuvânt. Lucrările practice se făceau în condiţii cu to- 
tul improprii; studenţii nu efectuau decât unele do- 
zări de elemente în urină, iar celelalte lucrări erau 


demonstraţii de la catedră făcute de şeful de lucrări 
sau de un asistent. 

Cu timpul, N. Paulescu a devenit purtătorul de 
cuvânt al celor mai antiumane şi antiştiințifice pozi- 
ţii în viața publică şi în cultura românească, deve- 
nind un instigator al studenţimii la acţiuni huliganice 
şi principalul exponent al ideologiei fasciste în Facul- 
tatea de medicină.“ 

Se arată că, în anii 1865 - 1900, nu au existat 
adevăraţi fiziologi şi că „în perioada cât a funcționat 
ca profesor, N. Paulescu nu a reuşit să creeze o şcoală 
de adevărată fiziologie. În plus, datorită concepțiilor 
lui mistice şi retrograde şi a faptului că nu se formase 
ca experimentator de laborator, în predarea acestei 
discipline, el se baza pe cursul teoretic, pe teorii ab- 
stracte, pe dogme şi chiar pe concepții fantasmago- 
rice, şi în mult mai mică măsură pe lucrări practice, 
deşi fiziologia este o ştiinţă prin excelență experi- 
mentală. Tot datorită ideilor sale mistice, era contra 
sacrificărilor de animale cu prilejul lucrărilor practi- 
ce, din care cauză lucrările făcute de studenţi se rezu- 
mau aproape numai la câteva dozări elementare“. 

Să adaug, că în primii ani ai studenţiei mele la 
unele cursuri inaugurale ascultam aceeaşi teorie de- 
spre „supa prebiotică“ din care a luat naştere lumea 
aceasta, incluzând şi veşnica evoluţie din cunoscutul 
mamifer? Că multe din echipele care „cercetează“ 
pentru diversele congrese sau lucrări de doctorat au 
în componenţa lor pseudotehnicieni care ucid mai 
multe animale decât trebuie, pentru ca în final expe- 
rimentul pe animal să nu fie luat în consideraţie, 
fiind de fapt un aranjament din cifre pentru a suna 
conform literaturii internaţionale? De profanarea 
multor morminte din cimitirele Iaşului (şi nu numai) 
de către cioclii, în colaborare cu studenţii medicinişti 
în căutare de schelete ieftine, de traficul cu schelete 
- în care se mai strecura şi câte un craniu al câte unui 
arhimandrit de la Neamţ - vorbeşte cineva? 

Alătur cele scrise şi susținute în vreme de 
către profesorul D. Danielopolu: „N. Paulescu, 
instigator al urii de rasă, a otrăvit prin cursurile 
sale, îmbibate de un misticism morbid, generaţii 
de studenţi, exercitând în acelaşi timp o influență 
nefastă asupra dezvoltării fiziologiei în țara noas- 
tră.“ (Academia R.P.R. Lucrările Sesiunii lărgite a 
Secțiunii de ştiinţe medicale din 18-20 dec. 1952, 
Ed. Academiei R.PR., 1953) 

Aceşti academicieni ai noştri, membri ai „Insti- 
tutului Româno-Sovietic“ al Academiei R.P.R., susți- 
neau, precum D.M. Rossiiski, prioritatea savantului 
sovietic L.V. Sobolev în descoperirea insulinei! 





anul IIl e nr. 31 


69 


ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Arhim. Arsenie Papacioc 





Singur Ortodoxia 


Volumul (apărut în 2005, la Constanţa, fără a preciza editura) este struc- 
turat pe şase cuvinte de folos ale Părintelui Arsenie Papacioc, conținînd în 
plus cîteva texte lămuritoare asupra unor termeni, cum ar fi ecumenismul, 
dar şi învățăturile Bisericii Ortodoxe cu privire la catolicism, de pildă. Miezul 
cărții este dur, tranşant şi nu lasă loc dubiului. În ciuda cuprinsului inrtere- 
sant, din păcate, felul în care arată această carte lasă impresia că editarea a 
fost făcută pe fugă. De asemenea, titlul volumului stârneşte nedumeriri. 


Dan Lucinescu 


Sfirșit întunecat de ev 


Lucrarea (Ed. Siaj, Bucureşti, 2005) evocă 
zguduitoarea cădere sub turci a Constantino- 
polului, care înseamnă şi sfîrşitul Imperiului 
Bizantin. În paralel, ne este înfăţişată istoria 





DAN LUCINESCU 


dara SIAJ 








SFÎRŞIT ÎNTUNECAT DE EV 








Răzvan Codrescu 


Țărilor Române 
din aceeaşi pe- 
rioadă, autorul 
reliefînd. erois- 
mul domnitori- 
lor români care 
au căutat să ţină 
principatele ne- 
atîrnate şi să 
apere Europa 
de ocuparea tur- 
cească. 





Gilceava dracului 


cu lumea 


Acest „mic tratat de demonologie i 
aplicată“ (Ed. nemira, Bucureşti, 
2005) vine într-un moment cum nu se 
poate mai potrivit pentru dezbaterea 
unui subiect aflat la ordinea zilei: 
există sau nu diavolul şi dacă da, cum 
anume se manifestă? Sigur, cartea lui Răzvan Codrescu a apărut mai 
înainte de „cazul Tanacu“, dar ea poate fi un îndrumar pentru toți jur- 
naliştii care au abordat subiectul fără minime cunoştinţe teologice. 
Autorul oferă celor interesați informaţii bogate şi corecte, împănate 
cu mici comentarii într-un stil colocvial. După cum o mărturiseşte de 
la bun început, nu şi-a propus să spună lucruri noi, ci doar să 
amintească lucruri uitate, supunîndu-le provocator conştiinţei 
curente, dar şi conştiințelor mai sofisticate, care nu s-au apropiat de 
problematică. Demersul său este deopotrivă folositor şi savuros. 











arhimandrit Arsenie Papacioc 


Singur Ortodoxia 








Ierom. Petroniu Tănase 


Întîmplări minunate din 





Întâmplări minunate 
din vremea noastră 





Cuese de lerom. Petroniu Tânase 





duashitrs 








vremea noastră 


Părintele Petroniu, 
stareț al Schitului româ- 
nesc Prodromu de pe 
Muntele Athos, a cules, 
din diferite lucrări în 
limba greacă, şi a tălmăcit 
în română mai multe 
istorisiri despre minunile 
făcute de Dumnezeu şi 
Maica Domnului asupra 


oamenilor din contemporaneitate. Cartea (Ed. Anastasis, 
Sibiu, 2004) îşi atinge pe deplin scopul de a ne nutri sper- 
anța că şi în zilele noastre se petrec minuni cu aceia care 


au credință. 


Doru Novacovici 





GÂLCEAVA DRACULUI 
CU LUMEA 
ma atat de Gemenoape ai cati 


Contra tiraniei 


Autorul dă mărturie în această 
carte (Ed. Adam, Bucureşti, 2002) 
asupra luptei unei părți a exilului 
românesc împotriva comunismului, 
în general, şi a regimului Ceauşescu, 
în special. Mai precis, el descrie felul 
în care a gîndit şi a realizat, într-o 
oarecare 
măsură, o 
organiza- 
ție care să 
acționeze 
în afara 
graniţelor 
contra tira- 
niei din Ro- 
mânia. 


/ Datu Novacovici 








70 


anul III e nr. 31 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai târziu, în latina populară, a început să 
însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest din urmă înțeles, păs- 
trat astăzi doar în câteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua la rost) şi stînd la baza verbului 
a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tilc“, „noimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod 
curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, „a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. Omul are 
un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În orice caz, starea cea 
mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu care poate fi făcut omului este 
de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 


Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv Ia nivelul lumii româneşti, care în comunism şi-a pierdut 
rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiție. 








ECDL 


cultural, politic, religios 


Aldo zauie 


Abonamentele se fac 
trimițind un mandat poştal 
(în care specificaţi citeţ 
numele, adresa completă 
şi perioada de abonament) 
pe numele 
Târziu Claudiu Richard, 
CP 62, OP 66, Bucureşti. 
Preţul unui abonament: 
O 6 luni: 18 lei 

(180.000 lei vechi) 
O 12 luni: 36 lei 

(360.000 lei vechi). 
Pentru abonaţii din Europa 
abonamentul este de 
50 Euro, iar pentru cei 
de pe celelalte continente, 
70 USD pe an. 
Taxele poştale sunt incluse 
în preț. 


Preţul abonamentelor deja 
încheiate nu se modifică. 








Gruparea revistei „ROST“ 


Mihail ALBIŞTEANU - profesor, 
doctorand în istorie e Silviu 
ALUPEI - jurnalist e Demostene 
ANDRONESCU - istoric, poet, 
publicist, fost deținut politic e 
Antonio ARONEASA - teolog, 
profesor e Alexandru BOER - 
politolog, publicist e Pr. Gabriel 
BOTEZAN e Corina BISTRICEANU - 
lector universitar, doctorand în 
sociologie, publicist e leromonah 
Amfilohie BRÂNZĂ e Claudia 
BURUIANĂ - lector universitar, 
doctorand e Pr. Gheorghe CALCIU 
- publicist, fost deţinut politic e 
Mihai CÂŞLARIU - avocat, publicist 
e Răzvan CODRESCU - publicist, 
poet, traducător e Richard 
CONSTANTINESCU - medic, asistent 
universitar, publicist e George 
ENACHE - lector universitar, 
doctorand în istorie e Pr. Radu ILAŞ 
- profesor, publicist e Cristian 
IVĂNUȚĂ - profesor, doctorand în 
istorie e Dan LUCINESCU - scriitor, 


Lămuriri 


fost deţinut politic e Cătălin 
MAGHIAR - profesor, doctorand 

în istorie e Dumitru MANOLACHE - 
jurnalist e Constantin MIHAI - 
filolog, cercetător independent e 
Constantin MIU - profesor 
universitar doctor e Silviu B. 
MOLDOVAN - istoric e Paul NISTOR 
- istoric, publicist, doctorand e 
Cristi PANTELIMON - lector 
universitar, doctorand în 
sociologie, publicist e Viorel 
PATRICHI - jurnalist e Adrian 
Nicolae PETCU - istoric, publicist e 
Marcel PETRIŞOR - profesor, 
scriitor, fost deţinut politic e Mircea 
PLATON - asistent universitar, 
doctorand în istorie e Nicolae 
STROESCU-STÂNIŞOARĂ - doctor 
în filosofie, scriitor 

e Claudiu TÂRZIU - jurnalist e 
Florea TIBERIAN - profesor, 
publicist e Varujan VOSGANIAN - 
doctor în economie, scriitor, 
senator e 


Revista ROST şi Asociaţia Romfest XXI - editorul publicaţiei - sînt două entităţi distincte, cu vieţi 
proprii, chiar dacă există o legătură puternică între ele, asemenea aceleia dintre un părinte şi copilul său. 
Nu toţi cei care alcătuiesc gruparea revistei ROST sînt şi membri ai asociaţiei. Şi nici membrii organiza- 


ţiei nu fac parte cu toții din gruparea publicaţiei. De asemenea, nu toate punctele de vedere exprimate în 
revistă sînt şi ale organizaţiei. Poziţiile oficiale ale Asociaţiei Romfest XXI sînt întotdeauna semnalate ca atare 
şi poartă semnăturile liderilor organizaţiei cu precizarea funcţiilor deținute. 


e 4 


er 
AES CR 
== 


2 Muleânazati 








Pr. Voicescu 























Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 
Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4- iunie 2003, dedicat lui 
Mihai Eminescu 
Nr. 5-— iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 
Nae Ionescu 
Nr. 8 -— octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
Nr. 9 — noiembrie 2003, dedicat lui 
Dumitru Stăniloae 
Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 
Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 
Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 
Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 
Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat lui Ștefan cel Mare 
Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 
Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 
Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca 
Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 
Vasile Lovinescu 
Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
Octavian Goga 
Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Voicescu 
Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui Nicolae Iorga 
Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat Părintelui Zosim 
Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 
o c...cvcvcocooooooooooooooooooooooe 
Cei care doresc să-şi completeze colecția 
publicaţiei ROST pot trimite contravaloa- 
rea revistei (15.000 lei/ex. - numerele 1-9, 
şi 12, 22.500 lei/ex. - numerele duble 10-11 
şi 14-15, 20.000 lei/ex. - numerele 16, 17, 
18, 19, 20, 23 şi 24, 40.000 lei/ex. - 
numerele duble 21-22, 25-26, 30.000 lei-ex. 
- numerele 27, 28, 29 şi 30), prin mandat 
poştal, pe numele: 
Târziu Claudiu Richard, CP 62, OP 66, 
Bucureşti. Precizaţi pe mandatul 
poştal ce număr al revistei doriţi, 
în câte exemplare şi adresa dvs. Pentru 
informații sunați la tel: 0740.103.621