Revista Cinema/1963 — 1979/1968/Cinema_1968-1666897506__pages51-100

1 


Sa: Gz - —— 
FRECVENTA CU CARE ACTIVITATEA ESTE MENTIONATA | 
| A Xue 
| Forma de activitate | Pe grupe de studii 
| е و‎ 
| | Total eșantion | 1—4 clase elem. | 5—8 clase elem şcoală prof. şcoală medie seral f.f. 
L + + — م‎ - | 
Сїпета 91,6 | 88,0 | 82,6 95,8 95,1 96,3 | 
L 4 ^ aa L + B 
Emisiuni TV 68,9 | 60.1 | 64,1 74,1 71,9 70,1 | 
2 E 4 = 5 — € 
Teatru | 60,6 40,5 50.0 65,9 69,6 90,5 
| Emisiuni radio | — 594 51,9 64,8 59.8 56.7 60.6 
- S RS کا ی‎ — 
| Plimbare 59.2 | 49.3 54.4 59,5 | 62.1 73,7 
— — —— T E 
| Lecturá | 51,7 35,4 | 37,0 49,0 | 67,1 81,0 
= + 2 A ты ua MI A KE a 
| Manifestări sportive 49,0 42,7 33,0 58,4 | 53,6 55,4 | 
| Vizite | 37,5 28,6 _ 348 | 40,2 | 45,1 35,0 | 
| z 4 B d Ен 
| Studiu 33,9 17,7 21,5 E. | 46.4 56,9 


Ce rezultă de aici? 


Sex, stare civilă, 
grad de școlarizare 


Total eşantion 
Bărbaţi (total) 

Bărbaţi necăsătoriți 
B. căsătoriţi fără copii 
B. căsătoriți cu copii 
Femei (total) 

Femei necăsătorite 

F. căsătorite fără copii 
F. căsătorite cu copii 


1—4 clase elementare 
5—8 clase elementare 
şcoală profesională 
școală medie 

seral, fără frecvență 


sub 20 ani 

între 21—25 ani 
între 26—30 ani 
între 31—35 ani 
între 36—40 ani 
între 41—A5 ani 
peste 45 ani 


I 
Mergeţi la | De cite ori | Aveţi vreo 
cinema? pe lună? preferință? 


„Genuri de filme preferate 


Intreprinderea Istorice | Sociale | Ecranizări | Aventură | Comedii! 
| - + -+ — 5 


| 
| 
| 
| | | | | 


[Total eşantion 400 | 122 | 202 | 296 | 85 | 
«Vulcan»-Buc. 49,4 9,7 8,5 27,9 45 | 
[у -Resita 394 | 11,6 9,3 M2: 85 
F.C.T. Buc. 337 | 144 12,4 284 | 11,5 


Ce rezultă de aici? 


аа ООР РРА — 


publicul 

consumă cu voluptate „ 
filme cu 
à Fantómas... 


23 \ 


rt m! 
a - era hy cr 
. орос 


„си fast şi 
mont are. i 


. face coadă ` еф 
Ча р 
„Гаеаий neagră; 


را 4 


s e Atras 
de 
ecranizări... 


departe marchiza vA 
publicului... XY 


‚ chiar 


la concurență ^ "TE 
AW f 
cu Hamlet. №, $1 


Ce rezultă de aici? 


Trei zile dintr-un 


Două mii de oameni, cai, 
copaci si turnuri de asediu 
în flăcări, torte aprinse si 
săgeți care zboară prin aer, 
sus pe ziduri dacii abia ză- 
rindu-se prin fum și flăcări, 
poarta cetății Sarmisegetuza 
cedind sub loviturile berbe- 
cului, Richard Johnson care 
se întoarce spre aparat stri- 
gînd «Împăratul poate să vi- 
nă!», apoi altă voce, a lui 
Mircea Drăgan,cheamă toată 
lumea la ordine. Alte torte 
pentru dacii din cetate («A- 
duceti torte pentru daci că-i 
bat romanii») poarta este ri- 
dicatá la loc, dacii de pe ziduri 
primesc indicații — încotro 
să arunce săgețile, încotro, 
tortele — romanii care atacă 
sînt rugați să nu se mai uite 
in aparat $1 scena se reia 


CĂDEREA 
SARMISEGETUZEI 


Cetatea Risnovului, amena- 
jată in chip de Sarmisegetuza 
este atacată de șapte ori. Ase- 
diul ei filmat din toate unghiu- 
rile posibile: din unghiul ar- 
matei romane, de sus, din ce- 
tate, din unghiul berbecului 
care doboară poarta; un apa- 
rat instalat pe travling inre- 
gistreazá prim-planul lui Ti- 
berius — Richard Johnson, in 
momentul cáderii cetátii, iar 
Nicu Stan aleargá printre oa- 
meni «vinind», reporterices- 
te,fete de asediatori: prim 
planuri, gros-planuri, detalii. 
Secventa este foarte impor- 
tantá pentru cá momentul 
cáderii Sarmisegetuzei a in- 
semnat de fapt momentul că- 
derii Daciei, dar și pentru că 
ea deschide de fapt acțiunea 
filmului. Bătălia trebuie să 
fie cumplită, si este. La ultirha 
dublă, oamenii se infierbintà, 
şi uită chiar să mai privească 

„spre aparat. Tortele si să- 


КЕБА“ 


бала. 


getile nu mai tin seama de 
nimic și cad, ploaie, pe capul 
asediatorilor. Dacii din ceta- 
te şi-au luat rolul în serios. 
Unul dintre romani care e şi 
unul dintre maeștrii de lupte 
— lon Dinu (celălalt fiind 
Angelus Pellegrini) primește 
o tortá aprinsă in Чата, nu se 
fereste indeajuns de repede, 
drept care trei zile după fil- 
marea respectivá isi va pur- 
ta incá cu mindrie de lup- 
tátor arsura de pe obraz. 
Într-o pauză scurtă, un roman 
uriaş se apropie si-mi cere 
politicos un foc pentru țigară. 
Uriașul e Mihai Boghiţă. Il 
întreb ce face — intelegind: 
ce rol are — imi ráspunde 
convins: «Mă bat» si chiar 
pleacă să se bată. Aflu mai 
tîrziu că el este romanul care 
o răpește pe Andrada... ladul 
de flăcări si fum renaste din 
propria-i cenușă și cetatea 
Sarmisegetuzei cade pentru 
ultima oară. Mă uit în vale 
la pomii incárcati de zăpadă. 
la drumul alb care coboară 
spre Risnov. mă uit in jur 
la pămintul gol cu iarbă arsă 
şi mă gindesc la altă bătălie. 
care s-a purtat tot aici cu o 
seară înainte: bătălia cu ză- 
pada. Cu o seară înainte, oa- 
menii au topit zăpada cu apă 
fiartă și cu sare pe tot dealul 
din jurul cetăţii și Mircea 
Drăgan nu s-a mișcat de aici 
pină ce nu a dispărut și ul- 
timul fir de zăpadă. Asta s-a 
intimplat la unu noaptea. A- 
cum e trei după amiază, ceta- 
tea Sarmisegetuzei e cuce- 
rită si toată lumea, cuceriti 
şi cuceritori, coboară la res- 
taurantul din vale. Echipa ră- 
mine sus să pregătească fil- 
marea de seară. Din toată 
armata de două mii de oameni 
rámin doar vreo sută de ro- 
mani si căpetenia lor, Tibe- 
rius 


LU 


Li 


ЇЇ}! ' 


- - 


A 


‘ 


^ 


ET 


ei 


| 


< 


fa 


+ 


= 
S 
c 
S 
£ 
б 
9 
Ф 
5 
= 
ә 
3 
N 
"S 
o 
b] 
Ф 
N 
3 
3 
Фф 
o 
Ф 
2 
Е 
b] 
° 
y 
Фф 
E 
hs] 
S 
Ф 
o 
N 
E 
© 
& 
c 
eS 


» T. М 
ا م‎ JM US 
i % . 


+ 


la № 
N TI 
& LA ° 


În restaurantul botezat ad 
hoc «Accapulco», apare nu 
ştiu de unde Antonella Lualdi. 
Nu are filmare, a venit doar 
să-l insoteascá pe Franco In- 
terlenghi, sotul ei. De ieri 
mă chinui să-mi aduc aminte 
de unde cunosc figura asta 
cu linii tăioase și ochi foarte 
pătrunzători. Nu reușesc nici 
acum şi-l rog pe Franco Inter- 
lenghi să mă ajute. Aflu ast- 
fel că în fata mea e însusi 
Pasquale din «Sciuscia», Te- 
lemac din «Ulisse», Morando 
din «Vitelusii» lui Fellini. Şi-a 
inceput cariera cinematogra- 
{са la 13 ani si are, cincizeci 
de filme la activul lui; cincizeci 
de filme, plus o bogată carieră 
scenicá, plus o carierá mai 
nouă — deci, mai puțin bo- 
gatá, de producător. De ce 
nu si de regizor? lmi márturi- 
seste că-l tenteazá regia, dar 
cá nu s-a hotărît încă. «A 
tita vreme cit există atiti re- 
gizori buni si foarte buni, de ce 
aș face tocmai eu regie». A- 
tunci de ce producător? «Pen- 
tru că un actor — de la o virstă 
încolo — trebuie să ştie și alt- 
ceva. Și pentru că e plictisitor 
să aștepți un rol, si pe urmă 
să aștepți să intri în cadru, 
să aștepți, mereu să aștepți.» 
(E un interlocutor plăcut, viu 
si foarte direct. Ocoleste fra- 
zele «de serviciu» si poate 
de aceea tot ce spune are 
farmecul unei discuții oare- 
care, discuţie care ignoră ti- 
parul). În «Columna». Franco 
Interlenghi are un rol mic 
El e ofiterul roman pe care 
Gerula îl lasă în viață după 
ce i-a ucis toți oamenii, pen- 
tru ca să-i spună lui Tiberius 
ce a văzut. Ofiţerul îşi pierde 
minţile si, pînă la sfirsitul fil- 


«Împăratul poate să vină»! strigă Tiberius (Richard Johnson) 


plică-obsesie: «Vom pieri cu 
toții». ЇЇ întreb dacă-i place 
rolul. «Îmi place, pentru că 
e dramatic si eu sint obișnuit 
cu asemenea roluri. Oricum 
mi-ar fi plácut, pentru cá, sá 
lucrez cu un regizor străin, 
într-o țară străină, mi se pare 
o experiență interesantă ». Ce 
va face după acest rol? Va 
fi producătorul unui film în 
care Antonella Lualdi inter- 
pretează rolul principal. Nu- 
mai producător, sau poate, 
totuşi, şi regizor? «Poate. 
De fapt, odată trebuie să în- 
cerc » 


DUPĂ CĂDEREA 


CETĂȚII 


Seara, la şase, sintem din 


nou cu toții între zidurile ce- 
tátii cucerite. Poarta fumegă 
încă. Trofeele sint cărate de 
către soldații romani la că- 
rute. Tiberius își suprave- 
ghează oamenii. Sabinus — 
Florin Piersic, cel mai tinăr 
dintre ofițerii romani, vine 
să-l felicite, cu un pic de 
invidie copilărească (Tiberius 
va pleca la Roma, iar el va 
rămîne). Tiberius îi promite 
că-l va lua cu el dacă pleacă. 
Un ofițer roman — Franco 
Interlenghi — vine să-l anun- 
e pe Tiberius că-l cheamă 
mpăratul. Cam asta e toată 
scena. Nu e mult și toată lu- 
mea speră să ajungă în Brașov 
înainte de ora zece. De altfel 
lumina e pusă si travlingul 
instalat. Locul e îngust și a- 
lunecos. Începe să ningă. lar! 
Franco Interlenghi umblă cu 
un servetel de hirtie pe cap 
să nu i se ude părul. O asis- 
tentă de costume umblă după 
Tiberius cu o haină pe care 
i-o pune pe umeri după fie- 


“imului, rostește aceeași re- саге filmare. Sabinus urcă si 


coboară scara — scena lui 
incepe pe o scară — căutin- 
du-și ritmul şi mişcarea. Mă 
uit cum ninge peste zidurile 
cetății — într-un colț crește 
candid un pin — mă uit la 
romanii care cară spre căruțe 
blănuri, vase și cergi, şi am 
о senzaţie stranie de întoar- 
cere în timp, într-un timp pe 
care nu-l cunoaște nimeni, 
dar care se recompune acum 
sub ochii noștri. Pe undeva 
trebuie să fie dacii uciși sau 
prizonieri, în lanțuri. Pe un- 
deva, Decebal însoţit de Ge- 
rula își caută o ascunzătoare. 
Mă întoarce în secolul nostru 
o glumă întimplătoare, una 
din acele glume care se nasc 
pe orice platou: Nicu Stan 
cere încă un reflector, nu e 
loc de trecut pe nicăieri, e 
lectricianul întreabă pe unde 
să-l aducă și i se răspunde 
spontan: Treci pe după «Pier- 
sic». Chiar! Piersic! ЇЇ rog 
să-mi vorbească puțin despre 
personajul lui, ceea ce Florin 
Piersic, cu amabilitatea lui 
binecunoscută si vesnicul zim- 
bet la fel de bine cunoscut, si 
face, cu foarte multá plácere 
(zice el). «Sabinus e un tinăr 
roman pe care mi-l închipui 
a fi de familie foarte bună, 
un nobil, puțin plin de el, orgo- 
lios și foarte mindru că a fost 
ales să participe la campania 
din Dacia. Îmi închipui că e la 
primul lui război, că i se pare, 
la început, foarte ușor, dar că 
o dată ajuns aici își dă seama 
că terenul îi fuge de sub picioa- 
re, că visul lui de mărire — 
pentru că îl are, precis îl are 
— se spulberă. Aici титеяе 
însă altceva: o fată, pe Zia, 
si dragostea... Stiti că Sabinus 
orbește. E lovit peste ochi si 
orbeste. Mi se pare cá e mo- 
mentul cel mai interesant, și 
poate nu momentul їп sine, 
ci ceea ce îi urmează. Sabinus 
se va schimba complet. În ca- 
racterul jui se petrece o in- 
toarcere de 180 grade. Și a- 
teastă întoarcere mi se pare 
că dă toată frumuseţea perso- 
najului. Sabinus devine bun, 
blind, cald. De fapt sint doi 
Sabinus: unul dinainte de acci- 
dent, изиге, mindru şi plin 
de sine, şi celălalt, orbul, blind, 
profund si înțelept. E un per- 
sonaj foarte frumos, un rol 
complet cum n-am mai avut 
de la Harap-Alb încoace. 
Florin Piersic e chemat la 
cadru şi în întunericul luminat 
de torte, Tiberius, Sabinus 
si ofițerul roman isi joacă sa- 
tisfactia de cuceritori. 


_ А SOSIT 
ÎMPĂRATUL! 


A doua zi Antonella Lualdi 


— Andrada, vegheată de Zia 


— Sidonia Manolache (fru- 
moasă e această Sidonia Ma- 
nolache cu profilul ei pur şi 
ochii limpezi de păpușă mi- 
rată) avea să aducă pe lume 
primul cetățean liber al Da- 
ciei: copilul ei si al lui Tibe- 
rius. Asta se întimpla ziua. 
Seara, în același decor con- 
struit într-o sală de sport de 
la Cristian, în cortul împăra- 
tului, se desfășura una dintre 
cele mai frumoase scene ale 
filmului: între Traian, Tibe- 
rius și dacul Bastus. Bastus 
este un așa-zis trădător, de 
fapt omul care înțelege pri- 
mul utilitatea alianţei cu Ro- 
manii. Rolul mi se pare de 
mare bogăție și frumuseţe, 
dar interpretul lui, Gheorghe 
Dinică,nu vrea să spună ni- 
mic despre el. Din modestie? 
Din rásfát actoricesc? Parcă 
totuși Dinică nu este actorul 
care se rásfatá. Probabil are 
motivele lui. Renunt să-l mai 
intreb și mă ocup de împăra- 
tul Traian care tocmai a sosit. 
lar împăratul Traian este A- 
medeo Nazzari. Frumos cum 
îl știm, înalt, calm, leonin, 
fără violența, doar cu pres- 
tanta leului, Amedeo Nazzari 
se mişcă printre noi ca la el 
acasă. Prezenţa lui amintește 
tuturor cintecul acela care 
făcea modă cu citiva ani in 
urmă, «A-me-de-o, A-me-de-o», 
pe care-| mormáim cu totii, 
din fericire pe rind, nu în 
cor. Mă întreb dacă-l aude, 
într-atit e de preocupat de 
soarta împăratului. Într-ade- 
văr, împăratul are un rol 
greu în seara asta: trebuie 
să-l convingă pe Bastus să-i 
furnizeze o ultimă informaţie: 
unde se află Decebal. ЇЇ rog 


să-mi spună cum i se pare rolul. 


Găseşte că e foarte important, 
dar și foarte scurt. Mi-l des- 
crie pe împărat (a citit despre 
el si la Roma şi aici): e un 
om bun si blind acest Traian, 
un iubitor de pace care in- 
cearcă să repare ceea ce strică 
Tiberius cu violenţa lui. Îmi 
spune că între cele 152 de 
roluri pe care le-a jucat pină 
acum în film, nu a avut încă 


niciodată un împărat. Îmi vor- 
beste despre Mircea Drăgan 
foarte mult şi foarte frumos 
şi-mi mărturisește că i-ar place 
să lucreze cu el, i-ar place să 
mai lucreze în România. «Sin- 
teti foarte ospitalier! si poli- 
ticosi» spune, apoi má în- 
treabă, fără nici o legătură, 
dacă ştiu că are o fetiţă de 
9 ani. Nu știu. Soţia lui, care 
stă alături — și care asistă la 
toate filmările — îl ajută să-și 
găsească cuvintele în france- 
ză, adaugă ceva, completează. 
povestește ea însăși repede- 
repede un amănunt sau altul 
care intregeste portretul lui 
Amedeo Nazzari. ÎI întreb ce 
rol şi-ar mai dori şi-mi spune 
că ar vrea să joace într-o co- 
medie. De ce comedie? Pen- 
tru că e plăcut să faci oamenii 
să ridá. «Amedé a făcut destui 
oameni să plingă» intervine 
din nou doamna Nazzari. A- 
daug, încet, doar pentru ea 
Я pentru mine: mai ales fe 
mei. 

Împăratul ne lasă și pleacă 
în cadru. Începe travaliul a- 
tent şi epuizant al filmării: 
punerea în scenă, lumina, mis- 
cările. Masca lui Dinică e 
formidabilă. Încăpăținată, chi- 
nuită, răvășită. Împăratul e 
blind dar implacabil. Tiberius, 
dur, aspru, un fel de stincá 
făcută от, саге a început din- 
tr-o dată să vorbească. Rela- 
tiile dintre ei sint pasionant 
de adevărate. Spre dimineaţă 
pe platou se face o liniște 
desávirsitá, in care numai vo- 


„іп Ziua a doua, Bastus (Gheorghe Dinică) s-a supus încă о 
dată voinţei împăratului: Decebal va fi prins 


„„În ziua a treia, peste tabăra romană au năvălit barbarii... 


cea lui Drăgan se aude din 
cînd în cînd rostind comen- 
zile: pregátiti-vá, gata, mo- 
tor. Mişcările oamenilor sint 
precise și scurte. Scurte sînt 
si pauzele dintre două duble. 
Scena se apropie de sfirsitul 
ei. «Hai, Bastus. Ne grábim». 
Vocea lui Johnson e aspră, ne 
înduplecată (« Ne grábim» în- 
seamnă: trebuie să-l găsim pe 
Decebal). Bastus se ridică 
greu, învins, lanţul de pe piept 
сппсапе uşor in liniştea pla- 
toului, inginerul de sunet Sa 
lamanian ascultă clinchetul s: 
schimbăm o privire complice 
în film, clinchetul ăsta va da 
scenei o atmosferă formida- 
bilă. Apoi din nou vocea lui 
Drăgan rosteste calm: încă 
о dată. Printre noi se mișcă 
subțire si tăcută Ana Stan. 
Cu aceleași mișcări, moi, li- 
nistite, avea să treacă printre 
noi de la 11 noaptea la 7 
dimineața, ducindu-se la fie- 
care actor să-i refacă machia- 
jul. La ora 5 dimineaţa actorii 
străini pot pleca. «Gata»,spu- 
ne Richard Johnson scotin- 
du-si armura, si nici mácar 
nu mi se pare ciudat sá-l aud 
vorbind románeste. Toti ac- 
torii stráini au invátat citeva 
cuvinte pe care le rostesc cu 
o bucurie copilărească ori de 
cite ori au ocazia. Afară ninge 
— a nins toată noaptea — 
dar acuma se poate. Nimeni 
n-o să mai topească zăpada 
cu apă fiartá, pentru că scena 
următoare este năvălirea bar- 
barilor si asta se întîmpla 
iarna. 


VIN 
BARBARII! 


Infagsurati în blănuri, cu ple- 
tele fluturind în vint, cum- 
pliti la vedere, cu fețele lor 
tatuate, barbarii năvălesc că- 
lări spre tabăra romană de 
la Plaiul Foii. Două aparate 
instalate pe un decovil le 
înregistrează goana din mers. 
De fapt e un fel de travling 
neobişnuit, lung de vreo 300 
de metri. Alte două aparate 
instalate pe pămint privesc 
năvălirea din față si lateral. 


În primul plan al hoardelor 
barbare au fost puși cascadori 
foarte pricepuţi care ştiu ce 
e un cal si o cavalcadă si mai 
știu cá aparatul de filmat nu 
e pus acolo ca sá le inregis- 
treze zimbetul fotogenic. În 
planul doi, insá, sint figuranti 
de ocazie si nu o dată scena 
se reia pentru cá cineva nu 
rezistá tentatiei de a se uita 
zimbind în obiectiv. Mi se 
spusese că va fi o filmare foar- 
te grea şi foarte frumoasă. 
Într-adevăr, să stápinesti trei 
mii de oameni — barbari, ro- 
mani, daci — саг, pe jos, 
venind din față, din dreapta, 
din stînga, e departe de a fi 
o bagatelă. Sá mai stápinesti 
însă şi dorinţa unora de a se 
uita în aparat, e aproape u- 
cigător. Mircea Drăgan e po- 
liticos si calm si e în stare să 
explice de 100 de ori același 
lucru. Mă întreb ce-aș face 
în locul lui şi constat că sînt 
în stare să născocesc zeci de 
pedepse cumplite pentru cei 
vinovaţi de uriașul consum 
nervos gratuit, uriașul con- 
sum de energie,de timp, și de 
peliculă. Filmarea e într-ade- 
văr foarte frumoasă. Frumoa- 
să prin spectaculos. Cavalcada 
aceea dezlántuitá pe zăpadă, 
cercul de romani în jurul că- 
rora barbarii se invirt in ga- 
lopul cailor, strigátele de lup- 
tá, strigátele cu care Tibe- 
rius îşi îndeamnă oamenii, 
cavaleria romană năvălind din 
cetate si imprástiind barbarii, 
și peste toti zăpada si frigul 
care fac ca oamenii sá fie 
într-adevăr inghetati, incol- 
titi, care fac inaintarea ane- 
voioasá si urmárirea grea si 
epuizantá. Й descopár prin- 
tre barbari pe Alexandru Pla- 
ton, cu o superbă perucă in 
coadá de cal. E infricosátor. 
Caut alte fete cunoscute, dar 
nu am timp să le găsesc. Du- 
blele se succed în goană. Ri- 
chard Johnson nici nu mai 
are timp să-și pună pe umeri, 
ca de obicei, о haină. Aghio- 
tantii lui, lon Niciu si Stelian 
Cremenciuc domnesc sub cite 
o superbă cergá de Mara- 


mures. Se mai comandă o 
dată: motor. Si se filmează 
pentru ultima oará alungarea 
barbarilor. Era si timpul. E 
aproape 4 si nu mai e lumină. 
Vocea lui Drăgan abia se mai 
aude cînd mulţumeşte figu- 
rantilor. Le mulțumește, dar 


e întunecat si nervos. E lim- 
pede că filmarea n-a fost cum 
ar fi dorit el să fie. 

A doua zi Andrada urma 
să primească cadavrul soțului 
ei Tiberius, ucis de Gerula. 
Dar asta ar fi fost de fapt 
ziua a patra... 


Reportaj realizat de Eva SÎRBU 


foto:A. MIHAILOPOL 


Împăratul Traian, împăratul Amedeo Nazzari 


...şi Gerula (Ilarion Ciobanu) i-a 
intimpinat aşa cum se cuvine 


HH 
BOTT 
iul 
THEE 

uil: 


$ 

Н | 
Ë E. 
Hr 


Ea 
Ë 
H 
h 


HAL 
ELEM 
ful 
bis 


1 
+ 
Ë 
73 


H 
I 
"i 


Trăim în zodia imaginii. Instruirea 
noastră se face deseori la TV, romanele 
le citim în două ore pe ecranele cine- 
matografelor, evenimentele internatio- 
nale ni se dezvăluie într-o clipă printr-o 
fotografie. 

E firesc deci са, іп civilizația ochiului, 
omul-ochi să fie un personaj central. 
Reportajele sale mondene sau politice 
sint plătite cu aur greu. De el depinde 
lansarea cover-giris-urilor, a tot felul 
de idoli. El exprimă într-o măsură 
covirsitoare atotputernica instituție 
care e Publicitatea 

Vedetele isi smulg una alteia foto- 
grafii la modă. David Bailey se repede 
o zi la Paris pentru o ședință cu Jean 
Seberg, revine la Londra unde il aş- 
teaptá Mia Farrow, pleacá pentru opt 
zile la New York pentru publicitate 
si pentru lansarea tinerei Candice Ber- 
gen, se inapoiazá la Londra ca să lu- 
creze cu Jean Shrimpton, s.a.m.d. 

Cind Jean-Marie Périer ii convoacă, 
cei patruzeci de idoli ai cintecului lasă 
orice alte treburi si se aduná intr-o 
singură după-amiază pentru «fotogra- 
fia secolului». 

In cercul unor Greta Garbo, Picasso 
sau al răposatului Jean Cocteau, unul 
din rarii privilegiați admişi se numește 
Cecil Beaton și e fotograf. 

La Buckingham Palace,locul pictoru- 
lui curţii l-a luat Tony Armstrong 
Jones, fotograf si cumnatul reginei. 

Nu se miră nimeni că Prinţesa ecra- 
nului francez, Catherine Deneuve, s-a 
măritat cu un fotograf. Că Prințesa 
Imperiului Britanic, Margaret, fiica lui 
George VI, s-a măritat cu un fotograf. 
Nu e nici o mezaliantá. Trăim în plină 
fotocratie si fotograful este regele ab- 
solut al imaginii. 


12 


Regele imaginii din Franţa: Jean-Marie 
Perier 


PYGMALION 


Capitala fotografului e Londra, acest 
oraș-surpriză in care o treime din 
populație este formată din tineri între 
15 si 34 de ani si care este azi in avan- 
garda modei si a celor mai stranii 
noutáti. Firesc, Michelangelo Antonioni 
a ales orasul de pe Tamisa ca loc de 
actiune al lui «Blow-Up». 

Opt luni de zile a tráit in atelierele 
fotografilor londonezi, studiindu-le uni- 
versul cu precizia sa proverbialá. Re- 
zultatul este Thomas, eroul sáu. Foarte 
tinár, el ajunge «boss»-ul unui adevárat 
trust subsumat aparatului sáu de luat 
vederi. În Rolls-Royce-ul propriu are 
telefon cu care contactează secretarele, 
oamenii lui apar si dispar ca niște ro- 
boti. La ușa lui bat stáruitoare adoles- 
centele care ar da orice numai sá le ia 
în seamă. Nu e de ajuns oare ca El să 
culeagă o pietricică și să o lanseze pe 
orbită, ca să o transforme într-o stea 
strălucitoare? Marilyn Monroe a de 


Celebrul portret al regretatei Frangoise Dorléac iscălit de celebrul 
fotograf David Bailey 


venit Marilyn Monroe doar după ce 
poza ei a apărut pină la obsesie pe 
copertele magazinelor... Sophia Loren 
la fel... Ursula Andress a fost desco- 
perită de soțul ei, fotograful John 
Derek... lar B.B. a găsit în Vadim, 
fotograful devenit cineast, pe faimosul 
ei Pygmalion. 


SPARANGHEL SI POP-ART 


În atelierul lui Thomas așteaptă, ráb- 
dătoare, cele mai vestite cover-girls. 
Modelele devin ceea ce el le impune 
să devină. Grupul de manechine de 
modă este transformat într-un tablou 
de natură statică — un simplu joc geo- 
metric adecvat modei Courréges. De 
fapt, o variantă pe hirtie fotografică 
a pop si a op-artului: un tablou, compus 
din elemente-oameni, fárá sentimente, 
fárá personalitate, fárá viatá, din ma- 
nechine considerate niste «ciorapi goi» 
(fotograful american Richard Avedon) 
sau «un cimp de sparanghel» (englezul 
Yerry Donovan). Forme si culori. 


Ciudat. Ansamblul acesta are ceva 
comun cu peisajul ultramecanizat si 
lipsit de viatá din «Desertul rosu». 
Îmi amintesc cá Antonioni a mai con- 
semnat fenomenul «pop»: in «Desertul 
rosu» apare un magazin «pop-art», iar 
pentru scheciul din «Cele trei fete 
ale unei femei», l-a angajat pe pictorul 
american Claes Oldenburg. Caut prin- 
tre interviurile lui și găsesc o declara- 
tie revelatoare: «Pop-ul e un lucru 
teribil, care má fascinează. Este ine 
vitabil, inexorabil, ca progresul. E poa- 
te o boală — dar care ne ajută să ne 
dăm seama unde ne aflăm. După asta 
vom ști unde sîntem și vom căuta 
ceva mai pur si mai natural». 


OBIECTIVUL SUBIECTIV 


Omul cu aparatul de luat vederi a 
fost adesea identificat cu un înregistra- 
tor mecanic. Dar poate el privi me- 
canic, inert, lumea în care trăiește, 
mănîncă, iubește? Chiar cînd fotogra 


FOTOGRAFUL 


В.В. — mireasa covergirl. СЁ ar ea a ținut să joace într-un film din lumea extravagantă a fotografilor si a 


fiază natura pietrificată, nu ege el 
o anumită stincá si nu alta De ce 
preferá sá o proiecteze uneo i in cu- 
lorile violet melancolice ale  \serãrii, 
alteori in tonica lumină a z ei? 
«Alegind, falsifici — spun: Anto- 
nioni. Interpretezi». Obiectivul nu e 
deci obiectiv. E un obiectiv s biectiv. 
După ce s-a îmbătat de pre izia, de 
exactitatea nemaiintilnită cu are în- 
registra ochiul mecanic, foto 'raful a 
început să simtă nevoia de altceva, 
саге să depășească realismul | ecanic, 
completindu-l. Lumea extravâ апа a 
modei a fost mediul ideal реп! ı ivirea 
unei fotografii suprarealiste. Ми în- 
timplátor Fellini, în visul din «€ iulietta 
degli spiriti», vede niste femei uperbe 
îmbrăcate cu cele mai năstruş исе pă- 
lării şi toalete, ca nişte manec ine din 
«Vogue». În «Harap Alb» al 1 Gopo, 
fiicele lui Verde Împărat poar $ si ele 
coafuri si rochii abracadabrant +, ca în 
revistele cele mai moderne d modă. 
Există într-adevăr o laturá-Lism, o 
laturá-vis în lumea mirifică a co ectiilor 


modei ( «А coeur joie») 


de mode — si fotografii au intuit-o si au 
exploatat-o. Cu aparatul lor realizează 
adevărate tablouri suprarealiste — cum 
este compoziția despre frumoasa în 
alb între lei, pe care a creat-o un fo- 
tograf londonez în filmul «A coeur 
joie» (frumoasa e Brigitte Bardot). Sau, 
cum e manechinul semi-imbrácat de 
marchizul Emilio Pucci (croitor al Lizei 
Taylor si Jacquelinei Kennedy) in fata 
frescei din secolul 18, Venus în baie, 
dim palatul său-atelier de mode. 
Fotograful lansează pe mapamond 
stilul de îmbrăcăminte al unei epoci. 
Şi mai mult decit atita, difuzează stilul 
artei epocii. S-a creat o ciudată osmoză 
între artele imaginii: nu numai supra- 
realismul, op-ul sau pop-ul și-au pus 
amprenta in fotografie — dar chiar si 
cinetica. Expozitia de artá cineticá de 
la «Musée d'Art Moderne» din Paris 
a inspirat prezentarea modelelor noilor 
colectii Cardin si Courréges, care se 
fac in mişcare, ca un balet de culori 
şi forme pe care imaginea fixă foto- 
grafică o surprinde în plin elan. 


OMUL-CARE-VEDE-TOT 


«Artizani ai unei arte minore, des- 
criptive, sau adevăraţi artiști?» E una 
din întrebările-cheie pe care a vrut să 
o elucideze Antonioni în cursul docu- 
mentarului său. 

Deci, ce e Thomas, 
«Blow-Up»? 

Frenezia lui aparține marilor artiști 
dintotdeauna sau e doar ritmul anu- 
lui 1967? 

Publicitatea — care-i poate aduce, ca 
și prototipurilor sale — un milion 
de dolari pe an — nu e decit о frin- 
tură din preocupările sale. El pleacă 
din atelierul cu fete ultrasofisticate 
pină la a părea ireale și coboară în rea- 
litatea vieții, care-l fascinează. Pătrunde 
în aziluri de noapte si fotografiază mi- 
тега si uritenia cerșetorilor bătrîni, 
intră în magazine de antichități si 
cumpárá o elice de avion «pentru cá 
e frumoasá», intirzie ceasuri intregi 
in fata unui pom din parc, încercînd 
parcă să-i surprindă sufletul. 


eroul din 


În literatura clasică, personajele sînt 
uneori definite prin nume. Antonioni 
nu-și denumeşte personajul «Ochilă», 
dar îl caracterizează vizual: ochii lui 
sint exoftalmiati, таги! ca nişte organe 
special adaptate Omului-care-vede-tot. 

Tot. Chiar si ce e dincolo de culoare 
şi formă. 

El înţelege că soția prietenului sau 
nu-și iubește bărbatul. Intuieste că 
mişcarea drăgăstoasă cu ajutorul căreia 
o tînără femeie din parc își atrage 
partenerul este falsă, e poate chiar 
o cursă. 

Din acest moment, acțiunea ia cursul 
unui film poliţist. Developind si mă- 
rind fotografia făcută în parc, desco- 
peră într-un tufig un revolver tintit 
asupra bărbatului. Thomas se duce 
imediat si, într-adevăr, găsește cada- 
vrul. Dar clișeul dispare, apoi cada- 
vrul — și nu poate da de femeia care 
a ucis. 


NU PICTOR. FOTOGRAF! 


Important pentru Antonioni e să 
demonstreze că dimensiunile eroului- 
fotograf sînt ale unui artist care desco- 
peră ceea ce alții nu văd, desi există, 
care face portretul unei lumi, а cărui 
operă e act de cunoaștere. 

Ca a unui pictor. 

Am aflat că Antonioni a avut la 
început intenția ca eroul lui să fie un 
pictor. După o lună de sedere la 
Londra a înțeles însă că azi fenomenul 
cel mai nou şi tipic artei vizuale este 
fotograful. 

Totuşi aduce în film un pictor — 
ca un alter-ego al lui Thomas. E cel 
mai bun prieten al acestuia și atelierele 
lor stau uşă în ușă. Adesea Thomas 
se retrage la el și-l ascultă vorbind 
despre căutările sale creatoare — ca 
şi cum s-ar retrage într-o cámárutà 
a sufletului sáu si ar vorbi cu sine 
insusi. Poate de aceea pictorul e privit 
mai mult din spate si figura lui, cind 
apare, e aburită. 

Blow-Up = mărire a imaginii foto- 
grafice. Scena din parc devenită foto- 
grafie de dimensiunile unui perete 
pare o pictură poantilistă. Imaginea 
descompusă în celulele din care e alcă- 
tuită — punctele de rastel — aduce 
uimitor cu un Seurat. Soţia pictorului 
remarcă și ea asemănarea cu pinzele 
soțului ei, care încearcă să surprindă 
nu numai imaginea — ci şi ceea ce e 
dincolo de aparente — misterele vieții. 


Fiecare epocă îşi are eroii ei. În 
antichitate, zeii reprezentau idealul 
perfecțiunii către care oamenii tre- 
buiau să tindă. Încet, încet eroii, idolii 
au coborit pierzind poate din gran- 
doare, dar cistigind în veridicitate. Ei 
sînt astăzi oameni, ca toți oamenii, 
dar trăiesc în conştiinţe printr-o anume 
sensibilitate şi acuitate prin care sur- 
prind contururile si sensul aspirațiilor 
unor societăţi. Fotograful devine pe 
zi ce trece un idol al timpurilor mo- 
derne. Răspunderea lui e imensă pen- 
tru că el poate să ne fascineze zilnic. 
Dar întrebarea este: cum? de ce? 
prin ce mijloace? 


Maria ALDEA 


13 


Nu ştiu cu cită atenţie s-a observat 
următoarea curiozitate: orice — și cînd 
scriu: «orice» înseamnă că nu am în 
minte nici măcar o excepție care să-mi 
confirme «regula» — film, piesă, carte 
care au în centrul lor o bună, cu adevă- 
rat bună poveste de dragoste, un amor 
cu adevărat profund si tratat profund 
ne trezesc senzaţia foarte clară, neobis- 
nuită și ameţitoare a unui dezacord 
neimpăcat cu regulile bine stabilite 
ale vieții, ale «normalului». O poveste 
de dragoste emoţionantă — dacă e e- 
motionantá — e «anormală», e obliga- 
toriu in conflict cu — ceea ce — se 
spune, cu — ceea ce — se obisnuieste, 
cu ceea ce se crede in viata de toate 
zilele. Si invers: orice poveste de dra- 
goste care nu intrá intr-un asemenea 
conflict și se dezvoltă impácatá cu lu- 
mea si oamenii din jur e superficială, 
neinteresantă si palidă ca plictisul. Ma- 
rile amoruri sint totdealina revolutio- 
nare — adică cer in adincul lor, in ulti- 


14 


INELE C UN ВА 


ma lor consecintá, o schimbare a lumii, 
o spulberare a inertiilor, cer o ură 
sfintă faţă de conformism si tabuuri 
sau — dacá acest «cer» e prea declama- 
tor si didactic — pun obligatoriu in 
discutie relatiile fixate intre oameni, 
pun sub semnul intrebárii mecanismele 
marilor prejudecăţi fie individuale, fie 
sociale. «Romeo și Julieta» nu e cu 
nimic mai «linistitor» decit Hamlet. În 
cinema, «Obsesia» lui Visconti, cronică 
a doi amanti hăituiți pas cu pas. nu 
duce — pe un plan foarte general, de- 
sigur — la alte concluzii decit «Pă- 
mintul se cutremură», cronică fără pre- 
cedent și se pare fără viitor a unui sat 
de pescar! innebuniti de sărăcie: viata 
trebui e schimbată; ca noi să ne iubim, 
viața trebuie schimbată — poate cá nu 
există strigăt mai grav pentru un băr- 
bat si o femeie. 

Această valență a filmelor serioase 
de dragoste apare ca o curiozitate nu- 
mai din cauza îndelungii drogări cu 


cinema prost, cu filme mincinoase în 
care dragostea nu e altceva decit suris, 
sărut, lacrimi, oftat si happy sau ne- 
happy-end. Univers închis. Port fără 
ieşire la mare în care omul mai mult 
sau mai putin onest «evadează», zice 


că-i frumos să fie așa, se iluzionează, 
suficient, mediocru. 

Totuși cu nimic nu s-a obișnuit mai 
ușor conștiința noastră estetică decit cu 
aceste filme de dragoste care nu spun 
nimic, nu vor nimic, cu un fondu — 
maximă îndrăzneală — peste doi oa- 
meni intinsi pe un pat, inoculindu-ne 
prostia cá nu-i nimic mai normal si mai 
«uman» ca doi să se îndrăgostească, 
să se căsătorească sau să se smiorcáiascá 
şi în acest timp toată lumea, «cea mai 
bună dintre lumi», să prospere, fără să-i 
pese de ei, dar nici lor de ea. Dragostea 
autonomă, suverană, sentiment sfint 
care se desfășoară în cer, cu capu-n 
nori, cu ochii peste cap, ferindu-se de 
realism ca indrágostitii de mama si de 


tata. E adevărat cà un proietcultism 
incruntat a incercat sá reprime aceastá 
prostie. Prin: dragostea  subordo- 
nată, vasală tractoarelor, combinelor, 
subiect fárá importantá, fárá greutate 
in zbaterile fundamentale ale societăţii, 
mic «umanism» adus sá mai indulceascá 
o atmosferă inumaná, masinistá si mași- 
nalá. Sá recunoastem cá in fata acestei 
brutalitáti, publicul s-a baricadat si mai 
incápátinat in prima sa obisnuintá, in 
paradisul fals unde nu existá decit isto- 
rioara gratuită, prostioara fără impli- 
catii, fárá protest, dulce si suavá ca o 
garofitá. 

latá insá cá incet-incet (poate prea in- 
cet) apar pe ecrane filme serioase cu un 
bárbat si cu o femeie — cel al lui Lelouch, 
«Ocolul» — filme care busculeazá bine 
această obisnuintá, filme grave conți- 
nind «curiozitatea» expusá mai sus, 
menite să opereze lent si imperceptibil 
o transformare a gustului, dacă nu o 
mutație — cuvint la care unii confrati 


ABAT ò OU О FEMEIE 


au reacții са la durerile de dinçi, furii 
nostime care-i îndeamnă să se declare 
și mai abitir dogmatici si imobili. Fi- 
reste cá asemenea gafe, pline de virtute, 
amuzá si nu sint importante. Important 
e cá «Un bárbat si o femeie» si mai 
ales «Ocolul» au fácut sáli pline, dimi- 
neata si seara. Fratele Cournot — 
criticul «gata sá crape pentru ca Claude 
sá invingá» — spune cá e chiar foarte 
important un asemenea succes ca acel 
al filmului lui Lelouch: «e primul mare 
triumf public al inteligentei si al fru- 
musetii in sálile de cinema». O la la... 
sá nu ne pierdem mintile si sá aplaudám 
gindind. E greu, dar cum spuneau cava- 
lerii stelei de aur, de aceea existá greu- 
táti ca sá le invingem. 


ÎN PARADIS? 


Lelouch — ca si multi alții, să zicem 
Ciuhrai in «Al 41-lea» sau Resnais in 


«Hiroşima», nu contează exemplele, ci 
ideea că Lelouch nu face aici nici o 
revoluție ci merge pe un drum fertil — 
reduce lumea la Jean-Louis si Anne, 
la primul răsărit de soare, la apariţia 
primului сїїпе pe planetă, apărut ca 
Afrodita din valuri, esentializeazá la 
maximum, cum se zice. Cei doi sint 
precisi, simpli, liniari, trași dintr-un 
condei, de o puritate cu adevărat la 
începutul lumii. Te uiti la ei si uiti c-ai 
citit vreodatá Dostoievski, c-ai vázut 
Antonioni. Mai mult ca sigur — nici 
nu s-au náscut. Lumea incepe acum, cu 
Jean-Louis si Anne; e sugestia cea mai 
adincá, cea mai şocantă și adevărată: 
intrind în conflict cu lumea, prima 
mișcare a indrágostitilor e să i se abstra- 
gă, să o ignore, să se creadă singuri, în 
rai, un bărbat şi o femeie, atit. C-an 
prima zi, cei doi nu au secrete, prejude- 
сай, ginduri duble, triple, au inimile-n 
palmă, departe de bine și de rău, de 
diavol şi de dumnezeu. Edenul le e plaia 


pustie de la Deauville, sint șoselele, 
restaurantele, pustii de asemenea, în- 
telegerea e fără obstacole, o continuă 
minune în care ea e acolo. unde el o 
așteaptă, rătăciri nu există, spaime de 
moarte nu apar, si ca sărbătoarea să 
fie totală, Anne e aceea care spune 
prima: «te iubesc», fiindcă vanitátile, 
pudorile, sentimentele de securitate 
feminină nu s-au inventat deocamdată 
pe pămînt. Lumea e în ceaţă, în aburi 
proveniţi din esapamentele mașinilor 
de curse, lumea e incertă, ca-n zilele 
genezei, gloria publică e mediocră — 
nici ea nici el nu sînt mari vedete, oame- 
ni oarecari pierduţi în industrii medio- 
cre — lumea e redusă la citeva chipuri, 
ca şi cum planeta abia se populează: un 
om cu un cîine, cîțiva mecanici, o direc- 
toare fárá haz, crainici de radio in zile 
ploioase, etc. Mai sint doi copii, dar ei 
tin de fructul oprit —adicá de memorie. 
Nici aici, in jocul memoriei, Lelouch 
nu revolutioneazá, ci consolideazá o 


tehnicá a adevárului: el «scrie» la pre- 
zent. Pentru cá sintem in prima zi. 
nu avem trecut marcat, pregátit prin 
trucurile flash-back-ului, amintirile lui 
«imi amintesc că...» sint desfiinţate. 
Brusc, fără introduceri, în plin dialog, 
apare un eseu despre sambe — poate 
cel mai frumos moment al filmului — 
si din cintecul acela soseşte un al treilea 
om, omul de care nu ar trebui să te 
atingi. Omul acela joacă împreună cu 
ei, e tot timpul cu ei, memoria la im- 
perfect, la perfectul simplu sau com- 
pus nu există nici ea. Memoria e la 
prezent — şi aici e toată tristețea fil- 
mului, alungarea din rai, sfirşitul săr- 
bătorii. Rareori o problemă tehnică, 
de montaj, s-a convertit atit de simplu, 
atit de suplu, de facil într-o sugestie 
de conținut: montind asa si numai așa 
— ingenuu, aş zice fără memorie — 
Lelouch ne aduce pe pămint, unde nu 
vom găsi niciodată prima zi, nici para- 
disul, nici sărbătoarea perpetuă, ci 

(Continuare т pag £ /) 


15 


ZECE STRINGERI DE MINÁ, ZECE NOTAȚII PERSONALE 


^ 


DUMNEATA 


ES 


BARBARA 


STEELE 


Barbara Steele nu dă mîna așa, simplu: 
o stringere si gata. Ah, nu! Începe cu o un- 
duire molcomă a brațului, la capătul căruia o 
тіпа moale pare a fi prinsă într-o foarte 
fragilă articulaţie; mişcarea descrie un arc 
pînă în dreptul tău si, în timp ce te pregátesti 
— întinzînd mina — să atingi această leneșă 
manifestare de indolent salut, întregul ei gest 
se derulează invers: destinderea se curmă 
brusc, mușchii brațului și palma se întăresc si 
se incordeazá, iar în următoarea fracțiune de 
secundă nu mai ai timp să-ți pregátesti mina 
pe care o întinseseși foarte relaxată văzind 
cu cine ai de-a face; căci {1-а fost apucată cu 
putere și strinsă fără milă, ca să te înveţi 
minte să mai ai încredere altădată în aspectul 
lenevos al Barbarei Steele. Ca să pricepi că 
sub acel aspect mătăsos zace o forță inflexi- 
bilă. Barbara Steele este într-adevăr un 
extraordinar amestec: mai feminină ca o 
pisică si mai puternică ca un luptător, mai 
rezistentă ca propriul ei impresar și mai 
frumoasă chiar decit cele mai bune foto- 
grafii care i s-au făcut. 

E în continuă mişcare, nu stă locului nici 
o clipă. Şi se mişcă nu numai de sub un 
reflector sub altul, dintr-un apartament în 
altul, de la un film la altul. Mișcarea ei esen- 
аја este o mișcare interioară, permanent 
îndreptată înainte. Ea trăiește cu nesat, își 
desfășoară cariera și viața personală în mari 
salturi, învață incontinuu si dăruie mereu. 
Pentru prieteni ea este o sursă nesecată de 
veselie, de interes, si... de ocupație. 

Culorile ei sint albastru si verde, animalele 
preferate — bineînțeles pisicile; se îmbracă 
neconvențional, o interesează pictura, ho- 
roscoapele și tot ce se întimplă în jurul ei 
și mai ales oamenii. Este atit de catalizatoare 
și de pasivă totodată, încit poate, la un 
moment dat, să influenţeze vieţile unui întreg 
grup de oameni, fără ca aceștia să-şi dea 
măcar seama. 

Sint în stare să pariez că dacă o veți vizita, 
ca persoană oficială sau nu, o veţi găsi 
într-o rochie foarte simplă şi complet ne- 
machiată; se va mișca încoace si încolo prin 
casă, va găsi timp să pună un disc foarte 
ritmat, să vá prepare un cocktail si să vor- 
beascá cu pisica. Exact cit iti trebuie ca să 
uiti scopul venirii tale aici — dacá ai avut 
vreunul. Oricum, scopul acesta nici nu ar 
mai avea importantá: sosirea ta capátá un 
sens prin actiunile ei, conversatia ei, miscá- 


Sub titlul «Zece stringeri de miná, zece notatii personale», corespondentul 
nostru Gideon Bachmann ne-a trimis zece mici portrete de actori, priviti dintr-un 
Нее Sivei ; unghi foarte personal. Zece actori văzuți altfel decit prin prisma strictă a criticului 
же jar е seal 5 ir pon ayp de specialitate, zece vedete care «mi s-au dezvăluit pornind de la o simplă strin- 
că — în cinci minute — ai făcut cunoştinţă gere de тіпа». În acest număr publicăm al nouălea portret din seria microportre- 
cu tot ce reprezintă ea. Vă amintiți de perso- telor: Barbara Steele. 
najul interpretat de Barbara în «8** >? Fellini 
a intuit-o de minune. 


Gideon BACHMANN 


16 


SUPLIMENT 


X 


Fragii sălbatici 


O producţie a studiourilor 
suedeze 
SCENARIUL ȘI 
Ingmar Bergman 
IMAGINEA: Gunnar Fis- 
cher 

INTERPRETEAZĂ: Victor 
Sjóstróm, Ingrid Thulin, 
Bibi Andersson,  Cunnar 
Bjérnstrand, Folke Sund- 
guist, Jullan Kindhal, Pjórn 
Bjelvenstam. 

Film distins cu: 
№ Marele Premiu 


REGIA: 


(Ursui 


de aur) — Berlin 1958 
№ Marele Premiu al ^ 
sociatiei Criticii britanice 
— 1958 

№ Morele Premiu inter- 


național ol Festivalılui de 
ю Mar del Plata — 1959 


` 2 


Un timp am trăit, cinemato- 
grafic, în afara istoriei. Acum 
începem, cu pași lenti, să 
intrăm în fluxul ei. Dar nu 
atit în fluxul istoriei vii, pre- 
zente, ci mai mult pe urmele 
sale, în arhive. Din acest 
punct de vedere, există o 
similitudine cvasi-perfectá si 
poate si o conditionare reci- 
procă între producţie şi difu- 
zare. Contemporaneitatea este 
lăsată să aştepte, cu rare 
Я fericite excepţii, la porțile 
studiourilor si respectiv la 
cele ale oficiilor de difuzare, 
Dacă nu producem, este poate 
şi pentru că nici nu vedem 
propriu-zis, decît rar, „filme 
de actualitate“. Vedem cu o 
corectitudine scoláreascá, lună 
de lună, filme vechi de zece 
ani: ,Cenusá şi diamant", 
„Cei şapte samurai“, „Fragii 
sălbatici”, rinduite disciplinat, 
unele după altele, la singurul 
cinematograf specializat de 
care dispunem .„Deocamdată, 
e suficient", пе asigură 
D.R.C.D.F.-ul. Drept care, 
deocamdată, ne exersăm mai 
mult facultatea de istorici sl 
compilatori, 

Este mai comod. Cà optica 
pe care ne-o formám. asupra 
cinematografiei contemporane 
este astfel îngustată, difor- 
mată — nu e însă mai puțin 
adevărat. latà-ne acum în fata 
unui Bergman din anii '50, 


ceea ce ar echivala in litera- 
tură cu un recul pînă în 
secolul XVIII, fiindcă acesta 
este un Bergman dinainte de 
Antonioni, ı dinainte de Res- 
nais, dinainte de toată şcoala 
nouă britanică sau cehoslova- 
că. Dificultăţi de accesibili- 
tate e де: presupus că nu vor 
apare. Flash-back-urile, ele- 
ment permanent în structura 
filmelor ui . Bergman, - sint 
folosite în „Fragii sălbatici“ 
cu o lentoare prudentă, amin- 
tind de fondu-urile prelungite 
ale filmelor mute care mena- 
jau percepția spectatorilor 
educati cu naratiuni clasice, 
Trecerile de la vis la realitate, 
destul de reduse ca număr, 
sînt facilitate de un comenta- 
riu explicit, riscînd.să pară 
astăzi pedant Я tautologic. 
Amintirile din tinereţe ale 
bátrinului profesor intervin 
ca efluvii tardive ale unui 
romantism bucolic, transpuse 
nostalgic prin 1940 de un 
John Ford în „Casa din vale“. 

La Bergman, mai ales la 
Bergman de azi, care a evoluat 
către „filmul de cameră“, 
dar într-o măsură și în lucrarea 
de față, nostalgia este alun- 
gată de senzația mult mai 
puternică a morţii iminente. 
În amintirile sale, profesorul 
nu apare niciodată tînăr. El 
se vede pe sine întors în 
decorul tinereţii, bătrin са 
şi azi, martor mut și imobil 
al trecutului irepetabil și ire- 
cuperabil. Trecutul există doar 
ca imagine, ca decor, în care 
nu te poti întoarce decît 
bătrîn. О revenire in timp 
nu e posibilă nici în vis, Este 
denunțată astfel ca un non- 
sens fastidioasa tradiţie a re- 
trospectiillor ilustrative Я a 
reconstituirilor ,realiste", în 
care eroii isi văd tinerețea 
reînviată, dragostea retrăită 
aevea, faptele repetate. Sin- 
gura „dificultate“ la vizionarea 
filmului se va datora poate 
acestui rafinament inegalabil 
al regizorului în a ,impleti" 
visul și coşmarul cu realitatea, 
fixind punctele lor de contact, 
dar şi distanțele insurmonta- 
bile care !е separă. Reperele 
au rezonanțe nebănuite. Fata 
pe care profesorul o intilneste 
pe locurile copilăriei, vizitate 
astăzi în treacăt, seamănă cu 
aceea pe care o iubise acolo 
cîndva. Defunctul din sicriul 


răsturnat, care apăruse in 
cosmar, are propriul său chip, 
Ceasul orb, fără indicatoare, 
reapare în colecția de amintiri, 
a mamei sale nonagenare — 
imagini angoasante, şi una şi 
cealaltă, ale timpului pietrifi- 
cat, fără ecou şi fără grai, 
precum figura acelui песипоѕ- 
cut din coșmar, văzut din 
spate si întorcînd spre noi o 
figură fără ochi şi fără gură, 
Profesorul este bintuit de 
spectrul morţii și-și face un 
examen critic al propriei 
vieţi, al egoismului și însingu- 
гаги. _Întîmplările care se 
produc pe parcursul călăto- 
riei sale, spre oraşul unde i se 
va decerna titlul de doctor 
Honoris Causa, ilustrează dis- 
junctia acută dintre existența 
socială aparent împlinită și 
realitatea psihologică grevată 
ireparabil de cicatrice. Pe- 
rechea cvasi-grotescá intilnità 
pe șosea, imagine a degradării 
iubirii, mărturisirea nurorii 
sale despre răceala și cruzimea 
însingurată a bărbatului ce 
pare că repetă în viață traiec- 
toria urmată de bătrînul pro- 
fesor, evocarea în vis a trá- 
dárii sotiei sale, toate acestea 
sint stigmate ale unei involutii 
inexorabile a sentimentelor, 
ca preludiu spiritual al mortii 
fizice. Pentru Bergman, va- 
lorile morale par să rămînă 
un atribut al copilăriei, al 
tinereţii, privite oarecum in- 
tegral în afara istoriei şi a 
socialului, sub nimbul puri- 
tátii, al generozităţii. Ceea ce 
le degradează este timpul, 
perspectiva dispariției. 

E partea cea mai durabilă a 
acestei opere, parte care nu 
„datează“, relevind și azi în 
Bergman un сах oarecum sin- 
gular al filmului european. 
Poate doar în cinematograful 
japonez, un Kurosawa, cu 
„A trái", să egaleze intensita- 
tea tragică pe care regizorul 
suedez o conferă destinului u- 
man, acuitatea disocierilor sale 
morale în afara oricăror iluzii, 
Desi comentatorii trimit la 
Carné, la Resnais, la Fellini, 
Bergman e poate singurul 
european cara dă în cinema- 
tograf o replică echivalentă 
unui lonescu sau Beckett, ra- 
portind cu atîta luciditate 
odiseea umană la datele esen- 
țiale ale existenţei, 


Valerian SAVA 


N 


Am intilnit si ti- 
gani fericiti 


O productie a studiourilor 
iugoslave 


SCENAR!UL si REGIA: 
Aleksandr Petrovic 


IMAGINEA : Tomislav Pin- 
ter 


MUZICA: Dusan Radetic, 
Aleksandr  Petrovió 
INTERPRETEAZÁ: Ве- 
kim Fehmiu, Olivera Vuco, 
Bata Zivojinovic, Mlja A- 
leksic, Rahela Ferari. 

Film distins cu: 

Ш Premiul Special al ju- 
riului — Cannes 1967 

№ Premiul! Federaţiei Inter- 
nationale a Presei Cinema- 
togrofice — Cannes 1967 
Ш Morele Premiu — Polo 
1967. 


<` 


Într-unul din scheciurile fil- 
mului ,Trei^ de Aleksandr 
Petrovió, apărea — ca ele- 
ment pitoresc — un ţigan 
ursar cu ursul său. După o 
acţiune de un tragism irațional 
şi feroce, scheciul se încheia 
pe silueta acestui personaj, 
care, unic element mobil şi 
sonor într-o încremenire şi 
tăcere generală, se depărta 
cintind impasibil de-a lungul 
unei linii de cale ferată. Ima- 
ginea concentra  embrionar 
toate sensurile si filozofia 
următorului film al lui Petro- 
vić, realizat în satele de ţigani 
din Voivodina. Tiganii fericiţi 
se situează într-un punct greu 
de definit, la graniţa dintre 
filmul de ficţiune şi cel docu- 
mentar. De fapt, trama voit 
banală nu este decît un pre- 
text, o cale de pătrundere în 
acest univers fascinant şi апа- 
cronic al unei minorităţi care 
trăiește după legile ei proprii 
şi după o mistică proprie: 
mistica oizontului. Filmul în- 


cepe şi sfirseste cu panglica ` 


şerpuitoare a unei șosele; 
deși fixati în așezări stabile, 
țiganii lui Petrovió au rămas 
iremediabil îndrăgostiți de za- 
rea amágitoare si intangibilă. 
În momentul în care au renun- 
tat la viața nomadă, acceptind 
să se încadreze în normele 
societăţii, ţiganii au încercat 
să-şi păstreze totuși față de 
aceste norme independenţa, 


We 
€ + م‎ 

Ei au devenit astfel prizonieri 
ai propriei lor libertăţi, care 
i-a închis într-o lume strict 
delimitată, din care nu se pot 
elibera, nefiind structurati su- 
fleteste pentru o alta. Sub- 
titlul filmului Ато întîlnit si 
țigani fericiți certifică prin 
acea particulă si tristeţea care 
se ascunde în spatele unei 
existente aparent exuberante, 
în care viața și moartea sint 
luate ușor, ca în glumă. In 
privirile personajelor stăruie 
permanent o nedefinită nos- 
talgie, o mirare existenţială, 
o aspirație şi un elan neimpli- 
nit. De altminteri, unul din 
marile merite ale lui Petrović 
este de a fi înțeles foarte 
exact psihologia acestei lumi 
$i de a ne o fi transmis simplu 
şi concentrat. Nici o clipă 
regizorul nu's-a lăsat antrenat 
de pitorescul facil. În fata 
unor personaje violente, pri- 
mare, cu dezlántuiri impe- 
tuoase, urmate de stári medi- 
tative, în viata cărora cîntecul 
şi muzica ocupă un loc esen- 
tial, în viața cărora nimic nu 
se petrece într-o tonalitate 
medie, ci întotdeauna la dia- 
pazonul maxim, el s-a compor- 
tat ca un analist care cerce- 
tează și pătrunde în adincime, 

Eroii filmului trăiesc din 
comerțul cu pene de gîscă si 
in casele lor, seara, familia 
(în care coabiteazá uneori 
mai multe neveste) se aduná 
în fata televizorului, simbol 
al bunăstării. Dar, televizorul 
pe ecranul căruia, în fata unor 
spectatori apatici şi tácuti, 
se succed orchestre de beat- 
nici şi spectacole op-art, su- 
gerează că distanța dintre acest 
sat si capitala (în marginea 
căreia există de altfel similare 
micro-așezări) nu se măsoară 
în kilometri, ci în secole. 
Contrastul ” dintre realitatea 


„ де pe ecran și cea din locuinţa 


ţiganilor este izbitor, nu din 
punct de vedere material, ci 
psihologic si prin el regizorul 
sanctioneazá obiectiv si lucid 
„neputința civilizaţiei“ în fata 
acestei colectivități pe care 
nu a izbutit încă să şi-o inte- 
greze. Episodul cu tinăra fată 
care încearcă să evadeze spre 
oras nereușind decit să treacă 
printr-un „şir de succesive 
degradări, este semnificativ 
mai ales prin reacțiile nepăsă- 
toare, brutale pină la inuma- 
nitate, ale celor cu care ea 
vine în contact. Cercul este 
vicios de ambele părţi si 
filmul nu face decit să con- 
state, fără a se vrea moralist 
sau dătător de soluţii. 
Regizorul şi-a alcătuit dis- 
tributia. (cu excepţia citorva 
roluri centrale) la faţa locului, 
izbutind să obţină de la actorii 
săi neprofesionisti un joc de 
o spontaneitate uluitoare. Din 
îmbinarea unor scene ce dau 
impresia de ciné-vérité си 
altele filmate într-adevăr cu 
aparatul ascuns, pelicula a 
căpătat o tentă de autentici- 
tate, de document social, care 
conferă faptelor descrise im- 
plicatii ce depășesc anecdotica 
propriu-zisă. Calitatea ma- 
joră a filmului este însă 
poezia, care te învăluie, te 
pătrunde, ti se strecoară 
în suflet, persistind și după 
ce te desparti de aceşti oa- 
meni care în secolul XX tră- 
iesc o altă dimensiune a 
timpului decit noi. Fără a-i 
idealiza nici o clipă, Petrovic 
găsește un ton de incantatie 


„care transfigureazá gestul ba- 


nal, dindu-i dimensiuni filo- 
zofice. De o asemenea factură 


PONES ук с 
N Tm 


\ 


este scena în care eroul central 
(interpretat cu căldură si 
dăruire totală de Behim Feh- 
miu, această mare revelaţie 
actoricească) își permite luxul 
"superb al gestului gratuit 
— care sfidează si logica si 
simtul nostru pragmatic — de 
a risipi din camion fulgii pe 
care se zbátuse sá-i cumpere, 
numai pentru plácerea de a-i 
vedea cum zboará, intr-o dulce 
ninsoare peste șoseaua pustie. 
Ocolind efectul facil, epurînd 
cadrul plastic pînă la o stili- 
zare rafinată a imaginii, regizo- 
rul iugoslav știe să folosească 
culoarea în mod funcţional și 
nu pur ilustrativ. Astfel roșul 
este utilizat cu economie, dar 
în momentele cheie el izbuc- 
nește cu violență pe ecran, 
ca în secvența din cîrciumă, 
cînd Fehmiu, beat, zdrobeste 
două pahare cu palmele si 
apoi cu mîinile ridicate in 
Sus, şiroind de sînge, se 
învîrte într-un dans lent, plin 
de disperare neputincioasă si 
inexplicabilă. O cameră agilă, 
dînd mereu impresia cá pîn- 
dește, că ne ia prin surprin- 
dere, intrebuintind alternanţa 
sarf-flou pentru a crea noi 
valori cromatice, contribuie 
la realizarea atmosferei puţin 
stranii a filmului. Poetic și 
violent, nostalgic si ironic, 
amestecînd într-un dozaj sub- 
til tristețea cu umorul, Tiganii 
fericiți a meritat din plin 
Premiul Special al Juriului de 
la Cannes 1967. 

P.S. Spectatorii noștri vor 
avea plăcuta surpriză de a 
regăsi 
filmului, cîntecul „lonel, lone- 
lule" de compozitorul G. Zbir- 


сеа. 
Manuela GHEORGHIU 
r ` 
Doctor 
Aumădoare 


O producţie a studiourilor 
„Mosfilm“ 

REGIA: Rolan Bikov 
INTERPRETEAZĂ: Oleg 
Efremov, Rolan  Bikov, 
Lidia Kniazeva, Evgheni 
Vasiliev, Frunzik Mkrt- 
cian, Aleksei Smirnov. 


4 ا 


Deși inspirat de un basm 
pentru copii, filmul lui Rolan 
Bikov mărturiseşte dorința 
de a fi o poveste moraliza- 
toare pentru adulți. Regizorul 
istoriseşte — nu fără haz 
și inventivitate — lupta dintre 
pașnicul doctor Aumădoare 
și fiorosul pirat  Barmalei, 
Numai că, în ordine etico- 
estetică, rolurile celor două 
personaje sint intrucitva in- 
versate.  Aumădoare, întru- 
chipare a binelui și frumosu- 
lui, este monoton și incolor, 
deși fatalmente învingător, în 
timp ce Barmalei, răul, uritul, 
este simpatic și cuceritor. 
Insolit ca expresie cinemato- 
grafică, filmul este un original 
experiment stilistic, nu întru 
totul ferit de pretiozitate si 
eclectism. Povestirea începe 
pe platoul de filmare, apoi 
intrăm în atmosfera basmului 
propriu-zis, pentru ca, din 
cînd în cînd, să revenim pe 
platou, unde împreună cu 
corul muzical care comple- 
tează faptele, regizorul im- 
pulsionează acțiunea împot- 
molită în situaţii critice. Per- 
sonajele se autoparodiazá cu 


MELLE EPA dl у соок. 


în tema muzicală а: 


umor, convenția făcută vizi- 
bilă este ironizată și paro- 
diată la rîndul ei, eroii se 
demască singuri în fata spec- 
tatorului si, în situaţiile fără 
ieşire, dezerteazá de pe ecran 
pentru a se refugia în studioul 
unde se toarnă propriul lor 
film. Fantezie coloristică de 
bună calitate, imaginaţie de- 
bordantă, vervă — calități 
transformate uneori prin su- 
pralicitare in defecte (din 
fericire rareori). О peliculă 
agreabilă, asemeni unui reușit 
spectacol de varietăţi, presă- 
rat cu momente muzical-core- 
grafice de calitate, 


Petre RADO 


N 


Cele trei nopți 
ale unei iubiri 


O producţie a studiourilor 
ungare 

REGIA: Gyorgy Révész 
INTERPRETEAZĂ: Bene- 
Чек Toth, Vera Venczel, 
Darvas Ivan, Latinovitz 
Zoltan, Sinkovits Imre, 
Philippe Forquet. 


و ا 


Filmul lui Révész György, 
este, ca sã zicem aşa, victima 
propriului său subiect, Con- 
damnat pentru dezertare, un 
tinár intelectual călătorește 
impreuná cu alti detinuti cátre 
o destinație necunoscută spec- 


tatorului, dar în mod evident . 


sinistră, un lagăr fără doar 
și poate, într-un tren mize- 
rabil, în anii celui de-al doilea 
război mondial. Eroul e un 
poet, cu nedeclarate, dar evi- 
dente idei de stînga. Zborul 
memoriei îl readuce într-un 
trecut paradisiac (secvenţe în 
culori, spre deosebire de rest): 
idila cu o balerină frumoasă 
şi enigmatică. La capătul a 
numai cîteva zile și nopţi de 
intensă dăruire și comunicare, 
tînărul chemat la încorporare 
dezerteazá (gest simbolic — 
desolidarizarea de о cauză 
care nu e a lui). Urmează o 
scurtă fugă de lume (reședința 
aristocratică, prieteni artiști), 
şi din nou intervenţia brutală 
a istoriei: fata e căutată de 
poliție. Cum era de așteptat, 
ea era membră a unei organi- 
zatii ilegale si ráspindise mani- 
feste antifasciste. Poetul moa- 


Autocritică 


re, după cit se pare atunci 
cînd trenul cu deținuți e 
‚ bombardat, iar în final bale- 
rinei i se comunică moartea 
lui de către un trio grotesc, 
niște soldati cărora războiul 
le-a provocat tulburări min- 
tale. În ultima clipă a filmului, 
eroina zîmbește zilei noi care 
va veni. 
Oricit ` de 
reale ar fi 
subiect, el 


stimabile si de 

datele acestui 
este, prin recu- 
rentá si previzibilitate, tot 
mai greu de  transfigurat. 
Aceeași adolescență tulbure, 
cu teribilitáti în cafenele (se 
proiecteazá astfel intr-o altá 
epocá elemente ale filmului 
occidental contemporan, une- 
ori pure detalii ale lui, ne- 
functionale in contextul nou), 
aceeasi iubire in timpul bom- 
bardamentelor, aceleași naivi- 
táti gratioase cu care o gene- 
ratie strivitá încearcă să res- 
pingá istoria oribilă (ceremo- 
nialul din conac, luminirile, 
pașii de dans improvizati, 
numele lui Picasso închis în- 
tr-o ramă pe perete, francezul 
cu ghitará etc). Anumite 
neglijente sînt supărătoare: 
neconcordanta vestimentară cu 
epoca, sosirea trenului cu 
recruți într-o: gară atit de 
frapant modernă încît specta- 
torul se întreabă dacă nu 
cumva s-a terminat războiul. 
Culorile sînt groase și sărace, 
nedizolvate suficient parcă. 
Mai presus de orice, supără 
incapacitatea de a găsi o 
perspectivă inedită, o nouă 
soluţie, fie ea și falsă în planul 
strict al istoriei. În acest film 
lemnos, o singură floare care 
tremură: protagonista Venc- 
zel Vera. 
Petru POPESCU 


Încercuirea 


O producţie a studiourilor 
iugoslave 

REGIA: Hajrudin Krvavac 
INTERPRETEAZĂ: Rade 
Marković, Bata  Zivaji- 
nović, Liubisa Samard- 
zié, Jovan  Janicijevic, 
Husein Сокі. 


Ca să placă si să si captiveze, 
un asemenea film ar fi tre- 
buit să respecte măcar două 
condiţii ale genului — dacă 
niște 


admitem că există și 


N 


* к“. 


" i m. n я | в. =” Y EPA 
canoane ale filmului de partie — 


zani. Ar fi trebuit fie ca 
fabulatia sá apará mai ineditá, 
mai neașteptată (or nu. este, 
din contra) fie” ca aventura, 
oricît de spectaculoasă, să nu 
depășească nici un moment 
granițele verosimilului. Dar, 
са și în „Tunelul“, unde Florin 
Piersic  reusea să împingă 
un vagon de cale ferată (!), 
și în „Încercuirea“ există un 
fel de supraom, un geniu 
genist care aruncă în aer 
orice obiectiv, tocmai atunci 
cînd e mai multă nevoie de 
așa ceva (interpretat însă 
ireproșabil de Rude Markovic). 

lipsea intervenţia lui Jean 
Marais, care să întreacă în 
fugă un cal, ca în „Căpitanul 
Fracasse“. Mult mai onestă 
este imaginea acestui film, 
capabilă pe alocuri și de stră- 
luciri, ca în secvența „duelu- 
lui“ dintre puscasul mitralior 
și avionul de vînătoare. În 


rest, locuri comune de aven- 


turi neobișnuite... 


Adrian TIROIU 


tra 


Jocuri 
neschimbate 


O producție a studiourilor 
Cehoslovace 

REGIA: . Jindrich Polak 
INTERPRETEAZĂ: Svato- 
pluk Matyás, Jiri Ada- 


mira, Zdenék Kryzánek, 
Karla  Chadimova, Vla- 


dimir Mensik, Josef Blá- 
ha. 


Este o veche tradiție în 
romanele polițiste de a face 
pe victimă complice cu crimi- 
nalul, pe păgubaș co-autor cu 
banditul.. Numai la sfîrșit, 
spectatorul sau cititorul află 
adevărul. Filmul ceh al lui 
Jindrich Polak calcă însă regula 
jocului. Mu la sfirşit, ci încă 
de la început știm" cine. е 
vinovatul, Altă inovaţie. De 
obicei, în politistele de modă- 
veche, bietul detectiv e obligat 
să adune probe. Aici nu. 
Vinovatul, de la prima con- 
versatie cu polițistul, mártu- 
riseste tot. De ce? Mister, 
Si misterul e frate bun cu 
filmul poliţist. În filmul poli- 
tist clasic, vinovatii sînt pedep- 


siti la sfirsit. Aici ei sint 
pedepsiți la început. Unul 
dintre “făptaşi scapă si se 


reîntoarce după 4 ani la 
impárteala prăzii. Ce a făcut 
în acești patru ani posesorul 
geamantanului cu bijuterii fu- 
rate? Nimic. A lăsat valiza 
să se mureze într-un loc as- 
cuns în pădure. Foarte moral. 
Se cheamă că n-a profitat 
de bijuterii. Numai la urmă 
se hotărăște să le extragă 
din pădure şi să le aducă 
acasă. În lupta cu detectivul 
care la urmărit, fuge de 
colo piná colo într-o gară şi, 
fără nici o intenție, se lasă 
călcat de un tren care trece. 
După ce șirul de vagoane a 
trecut, vedem şinele, dar pe 
cel călcat ba. A fost probabil 
pulverizat. Dar valiza nu. 
Ea a rezistat. lat-o, intactă, 
așezată drept în mijlocul căii 
ferate. Detectivul n-are altceva 
de făcut decît s-o ridice. Sá 
se plece şi să plece. 


D: 1. S. 


O producţie a studiourilor 
din R.S. Cehoslovacă 
REGIA: Stepan Skalsky 


INTERPRETEAZĂ: Rade 


Markovic, Josef Vetro- 
vec, Zora Bozinovă, Sta- 
nislav Vandas, — Vlasta 
Kabelikova, Karel Karas. 


N 


Inlántuirea mecanică a fap- 
telor, chiar atunci cînd rás- 
punde unei logici strălucite, 
mascată abil de un noian de 
contradicții aparente, nu i-a 
satisfăcut pe creatorii filmului 
„Dosarul XII". Evadind din 
canoanele clasice ale genului, 
cam înguste ce-i drept în 
raport cu psihologia specta- 
torului contemporan, cunos- 
cător al biografiilor lui Kamo 
şi Sorge, ei au încercat o 
formulă mai nouă. Reconsti- 
tuirea celor cîteva crime, 
ducînd la descoperirea unei 
vaste reţele de spionaj, este 
făcută în afara traiectoriei 
certe a unui subiect riguros 
determinat. Filmul, realizat 
într-o manieră documentaris- 
tică, în care recunoaștem 
procedee proprii ciné-vérité- 
ului, pare sá redea eferves- 
centa din creierul unui ап- 
chetator confuz, strivit de 
indici contradictorii, încercînd 
din răsputeri să închege o 
supraconstructie pentru a-și 
masca astfel lipsa de inteli- 
gentá și perspicacitate. E ca 
$i cum am rásfoi un carnet de 
note în care anchetatorul a 
consemnat faptele în fugă, 
din unghiul său strict subiec- 
tiv, pe măsura intrării aces- 
tora în aria sa vizuală, fără 
о viziune de ansamblu a 
cazului în speţă. Cu alte 
cuvinte, o ciornă: ciorna unei 
opere care n-a ajuns să fie 
elaborată. 


Mircea MOHOR 


— 
Capcana 


O productie a studiourilor 
engleze 


REGIA: Sidney Hayers 
INTERPRETEAZĂ: Rita 
Tushingham, Oliver Reed, 
Rex Sevenoaks, Barbara 
Chilcott, Linda Goranson, 
Blain Fairman. 


V.—— ا‎ 


Cel puţin două sint atribu- 
tele care vor atrage spectatorii 
la acest film: peisajul de o 
particulară frumuseţe al Cana- 
dei şi jocul unei actrițe саге a 
biruit prin sensibilitate si 
talent — Rita Tushingham. 
Soun cel puţin, pentru cá nu 
se poate nega atractia pe care 
O va exercita asupra spectato- 
rilor subiectul propriu-zis, de- 
loc lipsit de elemente melo- 
dramatice (solitarul şi destul 
de  sălbatecul vinător jean 
la Béte cumpără dintr-o mică 
colonie о’ tînără fată mută 
pentru a-i deveni parteneră 
de viaţă), momentele „tari“ 
(prinderea eroului în capcană, 
lupta cu haita de lupi, tăierea 
— de către fată — a piciorului 


37 J ALT. 


—_ 


ador г & 


infectat) şi happy-end-ul de 


rigoare (după ce fuge înapoi 
în colonie și este pe cale să 
realizeze o căsătorie, fata se 
reîntoarce pentru a trăi viața 
în coliba din pădure, alături 
de la Béte). Oliver Reed s-a 
dovedit un bun partener al 
Ritei Tushingham. Principa- 
lul* merit actoricesc îi revine 
însă acesteia. Rita Tushingham 
nu are nimic dintr-o vedetă. 
Natura n-a fost prea darnică 
atunci cînd i-a făurit chipul. 
"În schimb, ea are infinite 
posibilități actoricești. Ima- 
ginea ei din „Gustul mierii" 
persistă în memoria tuturor 
celor ce au văzut-o. În „Cap- 
cana“, Ritei i se oferă un rol 
pe care l-ar invidia starurile 
obișnuite ale genului lacrimo- 
gen: este va să zică şi mută 
şi pusă în situația de a trăi 
cu un om care nu a depășit 
mentalitatea primitivă. Actriţa 


refuză însă ceea ce este facil . 


şi ,vàázut". Fiecare expresie 
a feţei sale definește persona- 
jul cu maximum de sobrietate. 
Rita Tushingham trăieşte ală- 
turi de Oliver Reed — la 
Béte, cele mai contradictorii 
sentimente, de la ură si 
repulsie piná la dragoste si 
credință. 


Vera-Cruz 


O producţie Harold Hecht- 
Burt Lancaster 

REGIA: Robert Aldrich 
INTERPRETEAZÁ: Gary 
Cooper, Burt Lancaster, 
Denise Darcel, Cesar 
Romero, Sarita Montiel, 
George Macready. 


ر ا 


Pentru film, mai mult decît 
pentru celelalte arte, timpul 
este necruţător. Doar foarte 
puţine lucrări cinematografice 
nu stirnesc peste vreme zim- 
bete compátimitoare, doar 
foarte puţine nu par desuete. 
În felul său si „Vera-Cruz“ 
este un film bátrin. Cei 14 
ani care ne despart de data 
realizárii sale se simt in modul 
de a nara faptele, in compozi- 
tia cadrelor, in montaj. Totuși 
»bátrinetea" sa nu este lipsită 
de momente agreabile. Poate 
pentru că filmul mai păstrează 
ceva din farmecul westernului 
de altă dată, poate pentru că 
refuză brutalitatea gratuită si 
ne aduce aminte de noblețea 
sentimentelor. Există şi o 
certitudine a unui anume grad 
de rezistență în timp a filmu- 
lui, Această certitudine o dau 
două nume: Gary Cooper și 
Burt Lancaster, Cooper, cava- 
lerul de odinioară, a rămas 
închis în alte cutii cu peliculă. 
Cooper-ul din acest film are 
o frumuseţe pe care un bărbat 
o păstrează după o anumită 
vîrstă, frumuseţea trăsăturilor 
bine marcate, a surísului des- 
chis, a gestului elegant, a 
privirilor tandre, Cooper din 
„ Vera-Cruz" cucereşte ecranul 

rintr-o frumuseţe inteligentă. 
i dă replica un Burt Lancaster 
care nu realizase încă remar- 
cabilele compoziţii din „Pro- 
cesul de la Nürnberg" si 
»Ghepardul", un Burt Lan- 
caster cáruia rolul ii cerea sá 
fie violent si necioplit. Si dacá 
în dramaturgia . filmului acest 


————— 
gr ne in o 


sá dea replica aventurieru 
gentleman, în jocul actoricesc 
Lancaster se străduieşte să 
menţină echilibrul, să rămînă 
pe picior de egalitate си 
Gary Cooper. Si sînt momente 
în care acest lucru îi reuşeşte. 
Dar bătălia o cîștigă pînă la 
urmă, în povestire si în inter- 
pretare, Cooper. 


Al. RACOVICEANU 


—— 


Escroc fără voie 


O productie a studiourilor 
franceze 


REGIA: Yves Robert 


INTERPRETEAZÁ: Ro- 
bert Hirsch, Sylva Kos- 
cina, Jean-Pierre Mariel- 
le, Alberto Closas, Jean 
Yanne, Sylvie Bréal. 


V— QA 


Yves Robert a distribuit în 
rolul principal al filmului său 
un actor cu mari valenţe inter- 
pretative și astfel şi-a asigurat 
cel puțin parțial succesul. Ro- 
bert Hirsch, pentru că despre 
el este vorba, și-a pus în 
valoare resursele bogate de 
comedian pentru а înfățișa 
peripetiile nu lipsite de haz 
ale unui pictor ambulant de o 


iremediabilă naivitate, de о. 


cuceritoare candoare și de o 
surprinzătoare ^ credulitate. 
Victimá  nevinovată a unui 
falsificator de bancnote, per- 
sonajul aduce în suita de în- 
timplári burlesti o vagă undă 
de tragism. Citeva momente 
sînt excelente: trei încercări 
de evadare din închisoare, pe- 
_ преййе unui drum în cosciug, 
o nuntă spaniolă, intilniri 
neașteptate într-un hotel cu 
camere comunicante și chiar 
o anchetă printre pagali. 
Jean Pierre Marielle, distribuit 
într-un rol episodic, contu- 
rează cu precizie un inevitabil 
pisălog, iar Sylva  Koscina 
este tot atit de frumoasă şi 
calină cum o ştim. Păcat că 
atit emoția cit și verva comică 
sînt ‘prea adesea fragmentate 
de ' hiatusuri. 


Silvia CINCA 


jure Сүт Š 
Apa curativă 


O productie a studiourilor 
ungare 


REGIA: Bán Frigyes 


INTERPRETEAZÁ:  Kor- 
mendy János, Nagy Ас 
tila, Szemes Mari, Bán- 


hidy László, Tompa Sán- 
dor, Deak Sándor. 


Formula e arhicunoscută. 
Ajunge un capăt al firului şi 
oricine poate derula întreg 
ghemul acţiunii, chiar dacă 
n-a văzut filmul. De astă 
dată formula este cea consa- 
cratá de „Revizorul“ lui Gogol. 
Așa încît -din „Apa curativă“ 
nu reținem nici originalitatea 
subiectului („în definitiv nu 
există nimic nou sub soare”) 
şi nici vreo revelaţie în des- 
crierea raporturilor  gintre 
personaje (notabilitátile locale 
sint tot atit de credule şi de 


 aventurier-bádáran este ре 
ui- 


zeloase în relaţiile 
reprezentant al „centrului“ 
ca şi faimoșii Dobcinski, Bob- 
cinski et comp.). Satira vizează 
atitudinea de gură-cască, lipsa 
de orizont și servilismul obtuz 
care, - întregite de spiritul 
márunt-negustoresc, favorizea- 
ză combinaţiile cele mai incre- 
dibile ale unui escroc cu 
tupeu și inițiativă. 

Singura șansă a filmului lui 
Bân Frigyes de a depăși medio- 
critatea ar fi fost inventivita- 
tea în valorificarea resurselor 
vizuale ale umorului (ca în 
secvența cînd eroul e gata 
să dea tot felul de declaraţii 
ziarelor, dar se ferește griju- 
liu să nu fie fotografiat, dată 
fiind notorietatea anteceden- 
telor sale penale, sau ca în 
asocierea  pijamalei sale în 
dungi cu uniforma de puscá- 
rias). Dar regia a preferat 
— ca principal motor al comi- 
сии! în film — specularea 
situaţiilor și quiproquo-urilor 
stereotipe, a contrastului facil 
dintre siguranța de sine a 
descurcáretului Felix și bună- 
voinţa cam săracă cu duhul a 
secuhdului sáu,  bizuindu-se 
aproape exclusiv pe efectul 
poantelor verbale. Filmul reia 
vechi refrene, fără a recurge 
la noi intonatii. 


Mihail LUPU 


—XX—— r- 


Lordul din 
Alexanderplatz 


O productie a studiourilor 
DEFA-Berlin 


REGIA: Günter  Reisch 


INTERPRETEAZÁ: Erwin 
Geschonneck, , 
Domróse, 
briel, 
Stahl, 
scher. 


Angelica 
Monika Ga- 
Armin Müller- 
Marianne Wün- 


Existá tot felul de mijloace 
de a capta spectatorul. Sus- 
pensul de buná calitate, de 
pildá, este un procedeu veri- 
ficat ca infailibil. Dar dacă 
misterul rámine piná la sfirsit 
nedezlegat, devenind confuzie, 
dacă singura atitudine posibilă 
după aprinderea luminii în sala 
de proiecţie 'este totala și 
dezarmanta nedumerire, a- 
tunci toate bunele intenții 
dacă au fost (?) ale pedagogi- 
lor-cineasti, se pierd, iar lecţia 
este din plin ratată. Subiectul: 
un domn misterios, în haine 
negre și melon, își plimbă 
fără nici o noimă  prestanta 
intr-un Mercedes elegant, pu- 
nind la cale mici afaceri 
dubioase, se. reintilneste la 
“un moment dat cu fiica sa 
care, evident, nevinovată și 
total naivă nu trebuie să afle 
că tatăl ре care еа îl respectă 
atit de mult a fost înainte, 
sau poate mai esté și acum, 
un mic escroc. Personaj fără 
viață şi mai ales fără haz, 
într-un film Ta care dacă ai 
totuși curajul să stai pînă la 
sfîrşit, singurul sentiment cå- 
re-ţi rămîne este acea bine- 
cunoscută admiraţie pentru 
fantezia acelor misterioși „se- 
lectioneri" ai programelor ci- 
nematografelor „bucureştene, 


Radu GABREA 


=s 


bănuitul 


Bela 
O producţie a studiourilor 
„Maxim Gorki" 

REGIA și SCENARIUL: 
Stanislav Rostotki, după 


„Un erou al timpului 
nostru” de M. Lermon- 


tov 
INTERPRETEAZÁ: Vladi- 
mir lvasov, Silvia Bero- 
va, Alexei Cernov, S.Ma- 
milov, R.  Borosvili, 

B. Mulaev, А. Orlov. 


CO ə— — s nh... ) 


Dacă am pune pe două 
coloane ce cuprinde episodul 
„Bela“ din romanul „Un erou 
al timpului nostru" si ce 
cuprinde ecranizarea sa, sta- 
tistic nu lipseste nimic: intim- 
plárile narate de Lermontov 
le regăsim si aici. Fidelitatea 
cineastilor merge de la pasajul 
literar ріпа la replică şi 
cuvînt. Totul este ilustrat. Ni 
se dă posibilitatea să vedem 
ce am fi putut citi, numai că 
povestirea lui Maxim Махі- 


mici —  relatind tragica 
iubire dintre instabilul Pecio- 
rin si frumoasa Bela — nu 


contine totdeauna suficiente 
elemente vizuale în oralitatea 
sa concisă. Mutate din cuvînt 
în imagine, decorurile, costu- 
mele si 
au o realitate mai densă, mai 
sensibilă decît personajele — 
siluete de dramă sentimentală 
expuse la suprafață. Există 
un romantism decorativ (ргі- 
velişti montane sub transfor- 
marea anotimpurilor, caval- 
cade, vinători, dansuri şi obi- 
ceiuri pitoreşti), dar transcris 
linear Я rece de regizorul 
care, evitind să intervină, se 
păstrează la distanţă, 


lon CAZABAN 
POST SCRIPTUM 


Totdeauna si pretutindeni 
operele de valoare certă au 
fost rare. Marele număr de 
premiere cinematografice des- 
chid fatalmente drum larg 
filmelor de serie si, oricum, 
nimeni nu pune la îndoială 
legitimitatea producţiilor de 
gen și a filmelor de divertis- 
ment, Fără a mai vorbi de 
farmecul lor virtual, valorificat 
atunci cînd abilitatea și bunul 


gust concură la realizarea lor, 


acestea sint în măsură să sus- 
ţină dezideratul си totul de 
înţeles al organizatorilor rete- 
lei de a avea, dacă se poate 
totdeauna, sălile pline. Este 
sigur, în schimb, că interesul 
comercial el însuşi va fi de- 
servit atunci cînd, alături de 
unul sau două filme de valoare, 
de cele mai multe ori scoase 
de la Arhivă, se vor aglomera 
numai filme care nu benefi- 
ciază nici măcar de atractivi- 
tatea lor de gen. Or, filmele 
terne, filmele care nu se 
justifică nici ca artă, nici ca 
divertisment, riscâ să cople- 
seascá ecranele, fără ca vreo 
categorie sau alta de specta- 
tori să le simtă necesitatea. 
Ne putem atunci întreba de ce 
se importá, în asemenea nu- 
már, astfel filme. Să 
sperám cá revirimentul pro- 
dus prin recentele programári 
ale unor filme ca „Сепиза şi 
diamant“, „Un bărbat şi o 
femeie”, „Dragostea unei blon- 
de" — care au probat recepti- 
vitatea unui public larg pentru 
un cinematograf de calitate — 
va fi urmat de eforturi m 

sustinute pentru a se extinde 
cistigul de calitate obţinut, 


peisajele caucaziene ` 


Ра 


Е 


f 


- 


n» 


و 
COG‏ 


ЧЕ وب‎ 


Зас. 


ak 


e` 
Ж?) 


f 


} 


И Е лы 


ед 


* 


Fr 


IA DM 


ze 
— 5 


^f 


AD 
PE Во 


go 


г КЛ‘! 


Cue 


зс”. «р 


I 


vs 


ua 2 11, 


IV 


sint un vinător de autografe 


O 


(Vie Nuove) 


intrigă complicată 


Tovarăşe regizor, figurantii dau cu pietre 


adevărate? 


Adrian lonescu, cls. а VITI-A 


x 


CE FAC ACTORII 


Ф Jean-Paul Belmondo își 
face reintrarea pe platourile 
de filmare, după o lungă ab- 
sență, „Această absență vo- 
luntară mi-a permis să fac 
un bilanţ al carierei mele — 
spune Belmondo. De acum 
încolo nu voi juca decît două 
filme pe an. Nici unul mai 
mult". 

Noul film este regizat de 
Robert Enrico si se numeste 
»Ho". Cine e Ho ne-o spune 
tot Belmondo. „Ho nu e un 
gangster traditional, irezisti- 
bil, E un om batjocorit, tra- 
tat ca un „minus“ şi care izbu- 
teste încetul cu încetul să-și 
facă un loc — efemer — sub 
soare. 

@ Stefania Sandrelli a de- 
venit o spioană celebră în- 
tr-un remake după „Domni- 
şoara Doctor”, Primul film 
semnat Pabst a avut-o ca inter- 
pretă pe Dita Parlo. 

€ Marina Vlady va pleca 
în U.R«S.S, pentru un film- 
biografie despre Cehov. Ma- 
rina va lua trăsăturile cîntă- 
rejei Lika Mezinova, саге l-a 
inspirat pe marele scriitor. 
Regia va fi semnatá de Serghei 
lutkevici. 

@ Marcello Mastroianni es- 
te la New York unde reali- 
zeazá portretul unui gangster 
în „Cosa nostra" (regia Moni- 
celli). Rolul imediat următor: 
Cristofor Columb. Rolul care-l 
aşteaptă după Columb: acel 
al lui Puccini, într-un film 
muzical al lui Visconti. Dacă 
toti ,comozii" ar munci așa 
intens... 

@ Maximilian Schell va fi 
interpretul principal din e- 
cranizarea romanului lui Kafka, 
„Castelul“. Regizorul Rudolf 
Noelte își turneazá filmul în 
Ungaria și Cehoslovacia, 

@ Nancy Sinatra pozeazá 
pentru revistele de cinema, 
înregistrează discuri care sînt 
best-sellers şi pregăteşte noi 
filme. După „Îngerii sălbatici“ 
de Corman, a jucat într-un 
western italian, iar acum în- 
tr-o comedie muzicală împre- 
ună cu Elvis Presley, 

€ Johnny Halliday joacă 
alături de Eddie Constantine 
în „Consorţii”. Un film „tare“, 
de vreme ce partenerul lui 
şi actorul protagonist este 
durul american aclimatizat pe 
malurile Senei. 

Ф Tot Eddie Constan- 
tine turneazá la Napoli îm- 
preună cu Sammy Davis |г. 
După acest film al cărui titlu 
este încă misterios, el va fi 
eroul din „Pintenul de argint“, 
ecranizare a romanului lui 
Paul Vialar. Ca întotdeauna, 
Eddie Constantine va avea o 
parteneră frumoasă și tînără: 
de data aceasta pe Johanna 
Shimkus, canadiana care e 
una din marile speranţe ale 
cinematografului francez, 

@ Sandra Milo, una din 
vedetele lansate de Fellini 
(văzută recent pe ecranele 
noastre alături de Fernandel 
în „Relaxează-te dragă”), de- 
butează într-un western, un 
nou gen cinematografic atît 
pentru ea cît şi pentru re- 
gizorul Luciano Gelli. Wes- 
ternul, produs in Italia, se 
numește „Bang-bâng Kid", 


CE FAC REGIZORII 


€ Alain Resnais a început 
„Te iubesc, te iubesc“, Este 


istoria unui om care, după o 


sinucidere ratată, se strădu- 
iește să-și reconstituie pro- 
priul trecut pentru a desco- 
peri motivele actului său 
disperat. Eroul e Claude Rich, 
excelentul Claude Rich care 
a jucat la noi în ţară în „Steaua 
fără nume“. 

e H.G. Clouzot s-a însă- 
nătoșit şi după o pauză de 
trei ani a revenit din nou pe 
platourile de filmare, Înce- 
putul filmului sáu „Prizoniera“ 
nu a fost fără peripeții: după 
ce a văzut ,Blow-Up", Clou- 
zot și-a modificat scenariul 
pentru că filmul visat de el 
avea prea multe lucruri co- 
mune cu cel realizat de Anto- 
nioni. Astfel eroul lui nu 
mai este fotograf, ci pictor. 
Filmul ne va purta în lumea 
agenţiilor de publicitate, a 
galeriilor de pictură, dar şi în 
mijlocul naturii pe care Clou- 
zot o indrágeste atît de mult. 
Interpreti: Elizabeth Wiener, 
Laurent Terzieff. 

@ Robert Bresson pregă- 
teste ',Femeia dulce", după 
Dostoievski. Realizatorul lui 
„Mouchette“, inspirat de ro- 
тапш! lui Bernanos, speră 
ca, folosind un nou scenariu 
celebru, să obțină mai ușor 
banii necesari de la producător. 


„МАМОМ '70* 


Va fi realizat de Jean Aurel 
„Filmul meu prezintă ' mari 
diferente fatá de roman, Dacá 
Abatele Prevost ar fi tráit azi, 
desigur cartea sa ar fi avut 
alt sfîrșit, Am făcut eu acest 
lucru, cu toate că știu că-i 
va scandaliza pe mulţi, O 
altă mare diferenţă față de 
roman este că am vrut o 
Manon sinceră, care să co 
respundă unei tinere din zi- 
lele noastre. Si bineînțeles 
există mici adaptări firești 
schimbării de epocă. Întîl- 
nirea dintre Manon şi Des 
Grieux a avut loc în diligenta 
de Amiens. De data aceasta 
ei se vor intilni în avionul 
Tokio-Paris si vor zbura dea- 
supra întinderilor îngheţate 
polare. Manon in mini-jupă 
va fi Catherine Deneuve, iar 
Des Grieux — Sami Frey“. 


unei tinere care orbește și 
încearcă cu incápátinare să se 
readapteze la viatá, este de- 
sigur cel mai greu“. Înainte 
de a începe să lucreze la film, 
Audrey Hepburn a petrecut 
mai multe săptămîni la insti- 
tute pentru orbi în Elveţia 
şi S.U.A. 


VAGABONDA MOREAU 


Jean Renoir și-a anunţat 
intenţia de a turna cu Jeanne 
Moreau un film care se va in- 
titula „La Clocharde". „Ideea 
mi-a venit văzînd filmele Jean- 
nei Moreau: iată o actriță 
a cărei impasibilitate lasă să 
transpară clar emoţiile, sen- 
timentele. Ea va fi vagabonda 
mea, сит Michel Simon a 
fost Boudu. Nu ştiu încă dacă 
prin intermediul ei voi poves- 
ti o poveste sau voi face un 
film de impresii; dar totul va 
fi în jurul sălbaticei ei inde- 
pendente contracarate de un 
sentiment foarte pur pentru 
un bárbat care, el, nu e un 
vagabond. Nu știu încă în ce 
mod va rezolva ea problema". 


SCOOP 


Noul film pe care-l turneazá 
Jacques Deray este intitulat 
» Scoop". „Scenariul — a decla- 


rat regizorul — este inspirat 
după romanul lui Coroner, 
„Bărbatul ‚си. casca de aur", 


$i. povestește. furtul celebru- 
lui tablou al іш Rembrandt. 
Pînă acuma am angajat doi ac- 
tori — pe Giuliano Gemma 
şi pe Delphine Seyrig. Їп- 
cerc să-l întîlnesc pe Orson 
Welles pentru a-i propune un 
rol interesant“, 


JACQUES PERRIN 


junele prim cel mai solicitat 
al cinematografului francez es- 
te jacques Perrin. „Actor 
prin ereditate“ | — tatăl lui 
e regizor la Comedia Fran- 
ceză si mama lui e actriţă — 
Jacques Perrin a început prin 
a face teatru. A jucat în „Ce- 
zar şi Cleopatra”, „Anul ba- 
calaureatului", „Arleziana”, pî- 
nă cînd i s-au oferit roluri în 
cinema de către italieni. Ca- 
riera lui s-a desfășurat în 


- special în Italia: la festivalul 


CONDIŢII IDEALE 


„Fiecare film pe care-l lu- 
crezi este foarte important, 
chiar unul de comandă, spune 
Michel Deville. Dar ,,Benja- 
min'' este pentru mine tot 
atît de important са şi prima 
mea experientá cinematogra- 
ficá, pentru cá niciodatá n-am 
avut atitea mijloace puse la 
dispozitia mea si nici o ase- 
menea  distributie ideală“. 
„Benjamin“ este povestea unui 
orfan (Pierre Clementi), adop- 
tat de o mátusá (Michele 
Morgan). Catherine Deneuve, 
Michel Piccoli, Francine Ber- 
gé, Catherine Rouvel com- 
pleteazá lista „modestă“ а 


actorilor pe care-i dirijeazá 
Michel Deville, 
UN ROL GREU 


„Personajul pe care l-am 
interpretat in ,My Fair Lady" 
e desigur cel mai important, 
cea mai mare încercare pentru 
potentele mele artistice per- 
sonale. Dar rolul meu din 
„Aşteptare in întuneric", а! 


de la Veneţia de anul trecut 
a obținut Marele premiu de 
interpretare cu două roluri 
în două filme italiene — „La 
busca" și „Un uomo a meta". 
Cu această ocazie producá- 
torii francezi îl descoperă și 
încep să-l solicite tot mai mult 
pe tînărul care fusese negli- 
jat în {ага sa, în ciuda unor 
interpretări remarcabile їп 
„А 317-a secţie” și „Сотраг- 
timentul ucigasilor". În ul- 
timul timp a turnat în Franţa 
„Linia de demarcaţie“, „Dom- 
nisoarele din Rochefort", „O- 
rizont", „Marele prostánac" şi 
„La petite vertu", 


DIN NOU TÎMPLAR 


„Luna cea mai frumoasă“ 
îi aminteşte lui Georges Géret 
de începuturile sale cine- 
matografice. Într-adevăr, їп 
ultimul sáu film, actorul are 
rolul unui tîmplar, ca si în 
prima emisiune pe care a 
interpretat-o іа televiziune. 
Graţie acelui spectacol telè- 
vizat, Buñuel l-a angajat pen- 
tru „Jurnalul unei cameriste“, 
filmul care l-a lansat, 


Colaboratorul 
nostru, 
academician 
profesor Jerzy 
Toeplitz, 
directorul 
Institutului de 
Artă 

al 

Academiei 
R.P.Polone, 

a consacrat 
anul 1967 
studierii 
raporturilor 
dintre 
televiziune 

si 

film 

in lume. 
Rezultatul 
celor 12 luni 
de cercetări 
petrecute la 
Universitatea 


Se vorbeşte Я se 
scrie mult despre rapor- 
turile reciproce între 
film şi televiziune, De- 
seori pe un ton mi- 
nor, cu eternul refren: 
„Ce va deveni filmul în 
fata unei concurente 
atît de puternice si 
periculoase?" Cu toate 
că în America, în ulti- 
ma vreme poti auzi si 
cealaltă versiune a a- 
cestei întrebări: „Cumsă 
salvăm televiziunea în 
fata invaziei de filme?" 


SĂ 
EVITĂM 
DISCUŢIILE STERILE 


Trebuie să începem 
de la stabilirea trăsă- 
turilor comune ale fe- 
nomenelor care fac obi- 
ectul studiului nostru. 
În lumina acestor tră- 
sături comune vor apă- 
rea mai clar toate deose- 
birile si valorile speci- 
fice. Nu voi descoperi 
America dacă voi aminti 
că și în primul (filmul) 
şi în al doilea (televizi- 
unea) caz avem de a face 
cu același fenomen — 
cu imaginea fotografică, 
mobilă, sonoră, din ce 


imaginea îl domină ре 
spectator care îi este 
subordonat, iar acasă — 
spectatorul/ este stăpi- 
nul imaginii. El va fi 
stăpinul imaginii si în 
cazul cînd în locul 
televizorului va pune 
în funcţiune un aparat 
de proiecţie de 16 sau 
8 milimetri, care va 
proiecta imaginea pe 
un ecran de dimensiuni 
reduse. Acest raport in- 
vers al funcţiilor „spec- 
tator — imagine“, acasă 
şi la cinema, atrage după 
sine consecințe de na- 
tură psihologică. Dar 
despre aceste lucruri, 
vom vorbi mai tîrziu, 
în articolele următoare. 

Revenind la imaginea 
mobilă, nu merită — 
în afara scării mărimi- 
lor ei — să mai încru- 
cişăm spadele cu privire 
la alte diferente, deoare- 
ce acestea nu au prea 
mare importanţă şi în 
general nu influenţează 
cu nimic mecanismul 


propriu-zis de регсе- 
pere, 

Despre culoare a fost 
vorba mai sus — este 
doar o problemă de 
timp şi toate aparatele 


nitial au fost destinate 
pentru cinema — pot 
apare la televiziune (fe- 
nomen general) si vice- 
versa. Acesta ar fi re- 
zultatul practicii ас- 
tuale, confirmind pe 
de-a întregul justetea 
premizelor teoretice. 


DA! FILMUL 
INFORMATIV 
ESTE AMENINȚAT 


Teza asupra identi- 
tăţii în ce priveşte 
caracterul imaginii mo- 
bile la cinematograf şi 
la televiziune nu tre- 
buie să trezească nici 
o îndoială, dacă unicul 
criteriu este mecanis- 
mul propriu zis de re- 
cepţie. Pentru mili- 
oane de spectatori, ima- 
gihea de pe micul ecran 
de televiziune este o 
miniatură sui generis a 
imaginii cinematografi- 
ce mari. Să mergem în- 
să mai departe și să 
includem în analiza noas- 
tră problemele de con- 
ținut. Dacă Я prin ce 
anume se deosebește 
ceca се vedem la tele- 
viziune de aceea ce 
vedem la cinema? S-ar 


viziunii, majoritatea i- 
maginilor servesc pen- 
tru arta spectacolelor, 
Aceste imagini cu aju- 
torul actorilor şi con- 
form cu anumite premi- 


"ze, formulate în scena- 


riul compus în prea- 
labil, povestesc o poves- 
te oarecare. Filmular- 
tistic, spectacolul de 
televiziune (realizat „pe 
viu”) şi filmul | de 
televiziune, sînt mem- 
brii uneia şi aceleiaşi 
familii, al cărei venerabil 
ancestru este specta- 
colul scenic — arta 
teatrală, 

Al doilea grup de 
imagini servește pentru 
transmiterea  informa- 
ИНог, în sensul curent 
al acestui cuvînt. Acest 
grup există şi la ci- 
nema, sub formă de jur- 
nale de actualități, fil- 
me documentare și de 
culturalizare, dar ade- 
văratul domeniu al ac- 
tivitáti lui este tele- 
viziunea, care are pri- 
vilegiul de a relata 
„in statu nascendi", 

Imaginile de tip ar- 
tistic, sau mai pe larg 
—  spectacolul, cons- 
tituie imensa majori- 


din California 
va fi o carte 
dar 

şi 

o suită 

de articole 
scrise special 
pentru revista 
"CINEMA". 
În acest număr 
publicăm 
primul articol 
din 

seria care 

va încerca să 
răspundă 
întrebării 

la ordinea 
zilei: 

"EXISTĂ UN 
RĂZBOI 
FRATRICID 
ÎNTRE MARELE 
ŞI MICUL 
ECRAN?“ 


în ce mai frecvent colo- 
rată, care dă iluzia 
vieții. O asemenea i- 
magine, mobilă, sonoră 
colorată, apare in fata 
spectatorului pe marele 
ecran al cinematografu- 
lui şi pe micul ecran 
de televiziune, acasă. 
Şi este absolut indi- 
ferent ce proces teh- 
nologic, din culise, a 
dus la naşterea imaginii, 
Identitatea — în ultimă 
instanță — între ima- 
ginea mobilă la televi- 
ziune si în filme, este 
pentru mine problema 
de bazá, de importantá 
hotáritoare. Dacá vom 
fi de acord cu această 
afirmatie, vom evita 
multe discuții inutile 
51 sterile. 

Diferența între ima- 
ginea de televiziune şi 
cea cinematografică — 
din punctul de vedere 
al impresiilor fiziologice 
ale spectatorului — 
constă exclusiv în mări- 
mea lor. Imaginea cine- 
matografică este mare, 
dar chiar la cel mai mare 
televizor — este întot- 
deauna mica. Cu alte 
cuvinte, la cinematograf 


de televiziune vor fi 
adaptate la recepţia ima- 
ginii colorate. Calitatea 
culorii, care astăzi mai 
lasă mult de dorit, se va 
îmbunătăți cu siguran- 
tá. Am uitat de mult 
cît de proaste si tipá- 
toare erau filmele colo- 
rate de la sfirgitul ani- 
lor douăzeci, amintind 
pînă la identificare „ab- 
tibildurile" copilăriei. 
Pe dealtă parte, nu este 
încă momentul să ne 
preocupăm de imagini 
cu trei dimensiuni. |- 
maginea stereoscopicá 
se gáseste încă în sta- 
diul de cercetări de la- 
borator. La cinema apa- 
re rar si este aproape 
intotdeauna dezavuatá 
de public. Efectele spa- 
tiale pe micul si marele 
ecran aparțin deocam- 
dată viitorului. 
Astfel, dacă imagi- 
nea mobilă este prin 
caracterul său, prin do- 
гїп{а de a crea iluzia 
vieţii, identică, indife- 
rent dacă apare pe un 
ecran mare sau mic, 
concluzia logică ar fi că 
aceste imagini se pot 
substitui, Cele care i- 


părea că la o astfel 
de întrebare, nu se 
poate răspunde în mod 
categoric da sau nu. 
În unele cazuri dife- 
rentele vor fi mai clare, 
frapante, in altele, sla- 
be si neesentiale, Cind 
pe micul ecran apare 
jurnalul televiziunii ca- 
re aduce ştiri din lumea 
întreagă sau o discuţie 
la masa rotundă, sau 
cînd vizionăm un repor- 
taj asupra întimplărilor 
surpinse la cald de ca- 
mera de filmat și de 
microfon, atunci pro- 
gramul de televiziune 
capătă trăsături parti- 
culare, deosebite, fără 
asemănare cu caracte- 
risticile unui program 
de cinema. Dimpotrivă, 
cînd spectatorul vede 
pe micul ecran un spec- 
tacol de tip artistic, di- 
ferentele intre seria de 
televiziune si filmul rea- 
lizat pentru difuzare 
la cinema se anihileazá. 
Programul televiziunii 
devine atunci absolut 
asemănător cu reperto- 
riul cinematografului, 

Atit în împărăţia fil- 
mului cit şi în cea a tele- 


tate a poziţiilor din pro- 
gramul cinematografe- 
lor din lumea întreagă. 
Televiziunea de tip co- 
mercial, care îşi bazea- 
ză existența pe reclama 
plătită, se conduce, în 
general, după reţeta în 
care spectacolul pri- 
mează. Televiziunea de 
stat favorizează mai de- 
grabă imaginile care în- 
deplinesc funcţia de in- 
formare. 

În concluzie, discu- 
tia asupra pericolelor 
reale sau închipuite ca- 
re ameninţă filmul din 
partea televiziunii, se 
referă la două domenii 
diferite: 1) viitorul fil- 
mului artistic, specta- 
col specific cinemato- 
grafului, față de exis- 
tenta genurilor de spec- 
tacole asemănătoare ca- 
re pot fi vizionate a- 
casă, pe micul ecran 
si 2) locul pe care-l va 
ocupa în viitor ima- 
ginea informativă la ci- 
nematografe, adică în 
special cronica de actu- 
alitáti şi filmul docu- 
mentar. Fără a ne preo- 
cupa în clipa de față 
de o analiză amánunti- 


tă a acestor probleme, 
de pe acum putem 
semnala cá pe terenul 
cinematografic, într-a- 
devár, amenințat, este 
numai filmul informa» 
tiv. deoarece pe terenul 
televiziunii el are con- 
ditii mult mai priel- 
пісе de dezvoltare, 


FILMUL CREȘTE 
NU ÎN CIUDA, 
CI DATORITĂ T.V. 


Imaginile mobile se 
realizeazá, dupá. cum 
se stie, prin tehnici 
diferite. La cinema, рї- 
ná in prezent se folo- 
sesc imaginile înregis- 
trate pe pelicula de 
film, în urma proce- 
selor fotochimice. La 
televiziune, pe lingà i- 
maginile transmise , pe 
viu", în măsură din ce 
in ce mai mică, există 
posibilitatea de a ne 
servi de imaginea-am- 
pex, de pe banda mag- 
пейса, Cel mai frec- 
vent insá vedem la te- 
leviziune imagini de film 
de 35 sau 16 mm. Fil- 
mele apar pe primul 
loc nu numai in exploa- 
tarea cinematografică, 
ci şi la televiziune, ca 
cele mai ușoare și mai 
practice pentru manipu- 
lare, transport, multi- 
plicare etc. De aceea 
producţia de filme ni- 
căieri nu denotă vreo 
scădere, ci dimpotrivă 
— de la ип an la altul — 
creşte cantitativ. "Si a- 
ceasta nu în ciuda, ci da- 
torită televiziunii. 

Si aici ne apropiem 
de miezul problemei. 
Dacă vorbim de criza 
filmului provocată de 
apariția televiziunii, a- 
ceasta nu se referă la 
centrele de producţie, 
ci la cinematografe, ca- 
re, mai ales în perioa- 
da iniţială, cînd popu- 
laritatea televiziunii e- 
ra în creștere, au sufe- 
rit foarte mult. Numă- 
rul lor, aproape în toa- 
te ţările, s-a redus, 
iar numărul spectatori- 
lor a scăzut serios si pe 
alocuri este în continuă 
scădere, 

Pentru a pune capăt 
amenințării  cinemato- 
grafului de către acei 
care preferă să rămînă 
acasă in fata aparatului 
de televiziune, trebuie 
luate măsuri de natură 
propagandistică. Cum 
ar trebui să fie cinema- 
tografele și ce fel de 
filme ar trebui să pre- 
zinte? — iată între 
bările la care încearcă 
să gáseascá răspunsul 
reprezentanții ramurii 
de industrie cinemato- 
grafică care este inte- 
resată în exploatarea fil- 
melor. Alţi industriaşi, 
ocupați în producţie, 
nu au asemenea supă- 
rări, La ora actuală ei 
ştiu foarte bine că o 
parte din ce în ce mai 
mare a filmelor lor va 
găsi o piaţă de desfacere 
pe micile ecrane ale 
televiziunilor naţionale 
şi străine. Pentru ei, 
cinematografele au in-' 
cetat de a mai fi ceva 
indispensabil si de neîn- 
locuit, 


M 


VI 


Telecronica 


MOARTEA 
TAPULUI 


Montem în urmărirea caprei 
negre, exemplar rar al fau- 
nei carpatine; camera de televi- 
ziune a pornit după ea dornică 
s-o vadă deaproape și să ne-o 


E s si nouă, 
ncepem prin a pătrunde în 
casa unui vinátor vestit din tinu- 
tul Brașovului. Admirăm fel de 
fel de coarne pe o muzică suavă 
de ondiolină. Trofee numeroase, 
variate, bizare; unele par de zim- 
bru, altele de cerb lopătar, to- 
tuși de vreme ce ni se dă încre- 
dintarea cá e vorba de regnul 
căpresc, înseamnă că așa e. Ca 
neofit te poti oricind rátáci prin- 
tre coarne, e mai cuminte sá te 
lași călăuzit de un om priceput. 
Din casa cu trofee iesim impreuná 
cu operatorul in natură. 
Zăpadă, brazi, slow-fox; ste- 
jari troieniti, blues; doi oameni 
care pășesc apăsat, tácuti, foarte 
tácuti; comentariu molcom, gos- 
podáresc, incontinent despre ca- 
pre, obiceiurile caprelor, tradi- 
tiile vinátorii de capre, posibili- 


Telefilie 


2000 


DE LINII! 


La Washington a fost anuntatá 
perfectarea unui sistem de tele- 
viziune-laser destinat satelitilor 


artificiali pentru studierea resur- 
selor Pámintului. El produce ima- 
gini de zece ori mai precise si mai 
amănunțite decit imaginile obiş- 
nuite de televiziune (5000 de 
linii). Sistemul constă din două 
unităţi: o cameră de televiziune 
de tip nou, de dimensiunile unei 


cutii de conserve $1 un receptor 
de sol cu laser care transformá 
semnalele video intr-o imagine. 
Capacitatea purtătoare de infor- 


táti și probabilitáti de vinátoare 
de capre. Caprele propriu-zis 
absenteazá. Dar mai e vreme. 

Stresini din care picurá, cer 
cu nori albi, frunze proaspete, 
susur de piriu, — înseamnă cá 
între timp a venit primăvara; 
apar rododendroni în Мгдае, 
turiști montani, cîini cu mișcări 
prietenoase si ochi inteligenți. 
Nici urmă de capre. Vinátorii 
s-au mistuit în neant, numai co- 
mentatorul e mereu prezent in- 
formîndu-ne locvace și metaforic 
că pe aici, chiar pe aici, „antilopa 
munților zboară prin grohoti- 
şurile uriaselor cáldári". Nu e 
însă nici urmă de antilopá, de 
grohotisuri ori de cáldare, şi 
de zburat, dacá e sá vorbim 
drept, zboará vara, vine toamna 
şi ne trezim, cînd nici cu gîndul nu 
gîndeam, în octombrie; în fata 
aparatului se îngrămădesc ca să 
fie filmati alti copaci, alti munti, 
alte cărări, pînă ce se porneşte 
o ninsoare de toată frumusețea. 

Unul din marile avantaje ale 
filmului e că poate “face salturi 
caprine peste anotimpuri fără 
să-i ceară nimeni nici o socoteală. 
În aceste condiţii trecerea de la 
octombrie la ianuarie e cît se 
poate de lesnicioasă, căci după 
ce ai fost plasat într-un arbore 
uscat poti fi transporat aerian 
într-un fag poleit. 

Zăpada se aşterne groasă, vî- 
nătorii apar iar din spate, ni se 
arată din nou peisaje cu nea, brazi, 
poteci, bocanci, гапЦе, orizont. 
Cineva scotoceşte într-un buzu- 


matii a fasciculului luminos al 
laserului însumează (teoretic) pu- 
terea a aproximativ un miiion 
de canale de televiziune. 


REȚEAUA IUGOSLAVĂ өөө 


Reţeaua iugoslavă de televizi- 
une cuprinde cam două-treimi 
din teritoriul pe care se află 
aproape 9094 din populaţia tà- 
rii. Actualmente există in ге- 
publică 600.000 televizoare. 


NOROC ALB-NEGRU өөө 


O cetáteancá a orașului Triest 
a jucat la loteria natională numá- 
rul unei mașini pe care a văzut-o 
pe ecranul televizorului — 636634 
— $i a cîştigat o jumătate milion 
lire. 

..Experientá irepetabilă! 


INIȚIERE ÎN CULORI e e e 


Radioteleviziunea franceză а 
deschis în întreaga Frantá patru- 
sprezece  statii-pilot, totodată 


nar din care aduce la.lumină cu 
dificultate o hirtie:, Autorizatie", 
ceea ce înseamnă că ne apropiem 
de momentul intilnirii cu fiara. 
Ni se atrage luarea aminte că 
omul cu pușca „a văzut un tap", 
noi nu vedem nimic, dar n-are 
importanţă, principalul e să se 
tragă... 

Nu, nu se va trage; pe un plai 
foarte îndepărtat s-a mișcat vag 
ceva: poate fi o oaie sau o lamă 
peruviană, ori un cîine ciobănesc, 
care dealtfel dispare cit se poate 
de iute. Prin cadru circulă cîteva 
puncte sure, indefinite, sîntem 
la punctul maxim al suspensului, 
dar comentariul se destinde nu- 
maidecît:,,vînătorul îşi caută liniş- 
tit de drum".Otrompetá nevăzută 
îi cîntă un vals lent, iar noi îl înso- 
tim într-un. suis lat, lax. „spre 
creste“, de unde nise va dezvălui 
o priveliște care să fi meritat 
osteneala și măcar o capră, nu- 
mai una, fie și domestică, adică 
oarecum capabilă să ne evoce 
prin asociaţie, întunecata-i surată. 
Dar odată ajunși pe creastă, cu 
ce sîntem răsplătiți? „De aici 
se văd alte creste” și sîntem tiriti 
ca într-un coșmar, să pribegim 
nu pentru' caprele după care am 
pornit iniţial, ci după creste unde 
s-ar putea să fie, ori să nu fie 
ceea ce căutăm. 

Panoramăm deci pe creastă, 
pe creste, pe alte creste, lung, 
prelung, îndelung „alţi munti" — 
zice tovarășul sfătos, „alte văi, 
alte capre“. Poate că nici nu mai 
sîntem în Făgăraș ci am ajuns în 


centre de inițiere pentru public 
și specialiști, în ceea ce priveşte 
televiziunea în culori. 


PRELEGERI LA DISTANTÁ e e e 


Profesori de la Sorbona trans- 
mit, sáptáminal, prin televiziune, 
prelegeri destinate studenţilor 
din Maroc (conform unei intele 
geri între cele două guverne). 


UN INTERESANT STUDIU 
SOCIOLOGIC ROMÂNESC e ө ө 


Sociologii Berlogea, Culea, Tis- 
mănaru au întreprins, în 1967, 
o foarte interesantă anchetă asu- 
рга influenţei sociale а televiziunii 
și au comunicat unele din pasio- 
nantele rezultate obţinute (in 
revista „Lupta de clasă” пг, 10/ 
1967). Au fost consultaţi 5000 
de studenţi din Centrul universi- 
tar Timișoara. S-a constatat, prin- 
tre altele: circa 70% dintre „su- 
Меси“ dedică sáptáminal tele- 
viziunii aproximativ 10 ore. Cele 
mai multe preferinţe se îndreaptă 
spre transmisiile informative 


Apuseni, pe culmile Apenindor 
ori în văgăunile Pirineilor. dar 
„alte capre“ n-au cum fi întrucit 
nimeni nu le-a zărit pe cele din- 
tii, iar pe acestelalte din urmă nu 
e cum să le constate, deoarece nu 
se arată. 

Halucinatia se apropie totuşi 
de final, o dată cu știrea că 
vom zări „un ciopor". Si iată 
că-l vedem. Ei, vom vîna sau nu? 
Ne frámintám însă într-o in- 
decizie totalá, sub semnul unei 
întrebări hamletice: „oare tapul 
căutat e aici?" Aşadar căutăm nu 
pe oarecine ci un fap anume. 
Și trebuie să aflăm dacă şi-a sta- 
bilit sediul în acest ciopor. Păi 
de asta hălăduim de doi ani, iarna 
și vara, toamna și primăvara, în 
cizme și ghete de baschet, poto- 
piti de comentariu, ca să ajungem 
la atari îndoieli distrugătoare? 

În sfîrşit, iată -și un tap. ЇЇ 
zărim fulgerător, un ţișnet negru 
printre stînci, dar vai, nu e асе, 
acesta. „E prea tînăr și viguros“, 
așadar necesar „pentru perpetua- 
rea speciei"; putem deci să ne 
vedem din nou de drum. Acum 
știm precis că trebuie căutat 
unu! anume, scofilcit și bătrîn. 
Indiferent cîte anotimpuri vor 
mai trece, e sigur că-l vom intilni 
odată și odată, că-l vom vedea 
prin transfocator sărind agale, 
cu povara anilor pe greabán, că- 
tind neliniștit si mindru în zare, 
avînd în ochii adînci presentimen- 
tul morții, pipăind șovăitor locul 
de unde se va arcui în primejdio- 


(30,3% au pus pe primul plan 
funcţia de mijloc de informare ge- 
nerală). Intrebati ce anume emi- 
siuni urmăresc cu maxim interes, 
„pentru creșterea cultural-spiri- 
tuală“ 19,80/ s-au pronunțat pen- 
tru tele-enciclopedie (și numai 
5,8%, pentru filmele documen- 
tare!...) 

Cercetarea a fost intreprinsá 
însă NU DE TELEVIZIUNE ci 
de un laborator specializat al 
Ministerului Învățămîntului. Au- 
torii studiului sint îndreptăţiţi 
să sugereze „elaborarea unui 
sistem organizatoric care să asi- 
gure o muncă permanentă de 
cercetare pe acest tárim, cer- 
cetare efectuată de specialisti 
în probleme de radio-televizi- 
une, de sociologie a televiziunii 
s.a. m.d." 


BIBLIOGRAFIE ө ee ee 


— Glick et Levy, Living with 
television, Chicago, 1962 

— G.A.Sterner, The people 
look attelevision, New York, 1963 


sul, ultimul, tragicul salt curmat de 
glontul nestiut și viclean... 

Aşi... Fără să ni se mai acorde 
răgaz pentru asemenea fantazări, 
într-o сїрїї vedem prin ceaţă 
un tap prăbușindu-se moale, 
auzim ulterior o impuscáturá si 
ni se arată în prim plan, un от! 
Un om care másoará coarnele cu 
centimetrul, pentru ca după aceea, 
comentatorul, cif o foarte politi- 
coasă si plată curiozitate, să se in- 
trebe şi să ne întrebe pe noi „oare 
cît vor fi măsurînd coarnele?“ 
Romantá la vibrafon. Aflăm că 
aceste coarne au „30 de centime- 
tri". Vinátorul se fotografiază 
cu leșul animalului. Cadavrul e 
coborit lamentuoso prin alte 
creste și văi decit cele văzute 
înainte. Sîntem consolati că acele 
capre pe care n-am izbutit nici- 
odată să le privim nu vor resimti 
lipsa unui tap bátrin din mijlocul 
lor. Mai știi? 

Ajungem iarăși în odaia cu 
trofee. Ne sînt enumerate din nou, 
de la stinga la dreapta, și de pe 
utimul sárim pe fereastră în 
munti, pe creste. Sirul anotim- 
purilor s-a zăpăcit complet, e 
toamnă parcă, plouă, ori e 
brumă, sînt munti fnnegurati, 
se pare cá ,ceturile prevestesc 
neintirziata sosire a iernii" si, 
deodată cu o imensă satisfacţie, 
pe un pisc singular și cutezător, 
vedem în plan general, concretă, 
vie, relativ clară dar certă, o ca- 
pră neagră! Da, o capră neagră 
frumoasă, adevărată, vibrînd și 


— Oare gloantele trec prin 
ecran? 


^ 
— La télévision publicitaire en 
France, Havas — Conseil, Paris, 
1964. 
— Harold Mehling, The great 
timekiller, New York, 1962. 
— Schramm, Lyle, Pool, The 
people look ot educational televi- 
sion 


DEZBATERI FRANCEZE eee 


Institutul francez de opinie 
publică (IFOP) organizează dez- 
bateri periodice, în direct, la 
televiziune. Temele sînt de cea 
mai mare actualitate iar invitaţii, 
personalităţi proeminente, une- 
ori cu importante funcţii oficiale. 
Una din aceste dezbateri: „Marea 
Britanie trebuie sau nu trebuie 
să intre în Piața Comună“? Alta: 
primul ministru de vorbă cu ga- 
zetarii despre politica ţării. 


IDEI ITALIENE өөөөоо 


Televiziunea italiană transmite 
un ciclu de convorbiri cu artişti 
celebri, realizate în direct la ei 


еа de emoție... Putem trece ușu- 
гай pe cerul cu nori si de aici 
în pasi sáltáreti de  rumbá, 
pe genericul, în sfîrşit, pe deplin 
şi definitiv justificat. 

O singură întrebare: cînd por- 
nim din nou, de pildă după urși? 
Că aici putem rătăci prin toti 
Carpaţii, cîţiva ani, avînd pregătit 
exemplarul final la grădina zoolo- 
gică de la Băneasa. Și mai îmbo- 
gátim astfel documentarul de 
televiziune dacă nu cu o peliculă 
cu temă, măcar cu un comentariu 
cu coadă lungă, despre cum a 
rămas animalul acela fără ea. 


...SI CITEVA APROPOURI 


— Un salut călduros 
„cronicii ideilor" 
li urăm cronicitate și idei — 


Fixatia redacțională care cons 
stă în a pune actorii să povestească 
anecdote pentru a-i distra pe 
telespectatori, aminteşte de stră- 
dania acelui cuvios prelat din- 
tr-un roman al lui Anatole France 
care s-a apucat să crestineze pins 
guinii. ' 

În orice» caz, rezultatele nu 
diferă. 

. 


Pentru că ni se tot arată dilea 
tanti Intepeniti și cite o functio- 
nará veleitará îmbrăcaţi în costu- 
me populare și puși să chinuiascá 
oarecari cîntece, am fi interes 


— „Uitaţi-vă cum merge 


acasă, nesfiindu-se să-i chestio- 
neze asupra vieţii personale, pro- 
blemelor politice la ordinea zi- 
lei, opiniilor proprii despre... 
televiziune. Cronicarul ziarului 
»L'Espresso", Sergio Saviani, se 
declará incintat de primele rezul- 
tate obtinute cu regizoru! Fran- 
co Zefirelli si actrita Silva Kos- 
cina. 


O EXPERIENTÁ ORIGINALÁ e e 


La studioul „București“: o 
impresionantá evocare a lui A- 
lexandru Sahia, pe locurile natale 
şi acolo unde a lucrat cîndva, i-a 
reunit în faţa camerei, pe George 
Macovescu, Eugen Jebeleanu, 
Gheorghe Dinu într-o convorbire 
fără prezentare și fără comentariu. 
Cei trei scriitori, foști prieteni 
apropiaţi ai lui Sahia, au realizat 
— într-un cald și elevat dialog, 
cu inserturi poetice —si o comuni- 
care directă cu telespectatorul,. 

Fructuoasa experienţă a fost 
realizată de redactorii emisiunii 
Ecron Шегог. 


— PT “чөн 


sati să aflăm, măcar uneori, 
cine e „interpretul preferat“ în 
emisiunile folclorice? 


Cum se iniţiază numeroase con- 
cursuri, se propune şi un concurs 
de inventivitate pentru elimi- 
narea sau înlocuirea, sau măcar 
reducerea cu 25—50% din con- 
cursurile televiziunii a locutiu- 
nilor: „răspunsul dumneavoastră 
e excelent“, „vă mulțumesc foarte 
mult“, „vă urez, mult, mult 
succes", „şi acum să trecem la 
întrebarea următoare“. 

Cu o piesă scurtă de Romulus 
Vulpescu şi cu o alta de Leorida 
Teodorescu — ambele remarcabil 
montate — emisiunea de teatru 
în studio făgăduiește tinerilor 
dramaturgi o atenţie de care era 
normal ca aceștia să aibă parte 
şi pentru care televiziunea merită 
la rîndu-i toată atenția criticii, 


În noul concurs cu întrebări 
și premii, cineva a fost întrebat 
de cîte ori se repetă sunetul de 
la mîna stîngă într-o sonată de 
Beethoven, indicîndu-i-se, biblio- 
grafic, că numărătoarea a mai 
fost făcută şi de Fischer. Concu- 
rentul a răspuns bine, dar un spe- 
cialist ne informează că întrebarea 
era prea ușoară și sugerează ca 
pe viitor să se completeze cu ur- 
mătoarele: се dimensiuni aveau 
butonii de la mansetele pianis- 
tului Arthur Rubinstein cînd a 
interpretat pentru prima oară 
această sonatá, — știut fiind 
că amănuntul poate fi găsit în 
memoriile cameristei mamei sale 


Cea mai frumoasă imagine 


(Vie Nuove) 


РО$ТАөөөөөөөө о е 


Ceausu V., medic, București: 
„Apreciez mult extinderea trans- 
misiunilor sportive în zona unor 
discipline care pînă nu de mult 
erau ostracizate : boxul, hand-bal- 
lul etc. Dar dvs. comentaţi foarte 
rar sau deloc asemenea emisiuni, 
De ce? Doar sînt extrem de popu- 
lare“. 

Aveţi dreptate. Să remediem. 

Migdala Robescu, functionará, 
Timişoara. Ideia- dvs. ,fantas- 
ticá" de a-i reuni într-o peliculă 
pe agerul Sfînt și iutele de picior 
Kimble „făcînd pe unul să-l 
scape definitiv pe celălait“ (care 
pe care?) ar ferici probabil „pe 
multi", cum binevoiţia presupune; 
singura dificultate ar fi comunica- 
rea între ei, întrucît unul dez- 
leagă probleme polițiste în en- 
gleză, în timp ce celălalt evadează 
mereu în spaniolă. Dar s-ar putea 
introduce şi un personaj in- 


р ` 
- m "» om 


aflate în manuscris, la secția 
documentară a azilului din Spring- 
field. Г 

LJ 


Filmarea asincron în diverse 
emisiuni, în special în cele care 
vor să demonstreze autenticitatea 
faptelor a devenit nu numai para- 
doxală ci de-a dreptul contrave- 
nientă. Reporterul intră în curtea 
unei bštrime, unde араг în ace- 
lași timp în imagine: trei femei, 
doi bărbaţi, un cîine, un microfon 
dar de vorbit vorbește cineva 
aflat tocmai la Oradea, ori la 
Baia Mare. Apoi ne transportăm 
la Oradea, unde în sfîrşit latrá 
cîinele din imaginea anterioară, 
dar în timp ce fiul bátrinei, 
sprincenat şi mustácios, mișcă mii- 
nile si dá din buze, se aude o 
voce ciudatá de scapet care apar- 
tine probabil unui vecin bătrîn 
ce-l vom vedea mai tîrziu, într-o 
curte de sat, rezemat de un 
gard. 

In cazuri de acestea, la се 
anume folosește practic, înregis- 
trarea sunetului? 

` 


Realizări cu totul stimabile 
ale telejurnalului: interviuri cu 
mari personalități străine aflate 
la noi în ospetie — interviuri 
substanţiale, nu formale — unele 
luate înaintea întregii prese, 
iar cîteodată în preajma sosirii 
oaspetelui (vezi convorbirea cu 
președintele Pakistanului). Aceas- 
ta e gazetărie de înaltă clasă și 
televiziune esenţială, binemeritind 
cele mai colegiale felicitări si 
sincere urări de perseverenţă. 

Valentin SILVESTRU 


terpretat — de pildă Ciungul — 
care să le с̧еага iertare bilingv 
şi să fie dus la poliţie de ambii. 
..Vom transmite în orice caz 
sugestia celor în drept. 


POLONIA — TELESUBIECT e e e 


In 1967 au lucrat in Polonia 
25 echipe stráine de televiziune 
(din R.D.G., Japonia, Franţa, Ita- 
lia, Elveţia, Austria) realizind 
reportaje pe teme diverse. Tele- 
aștii germani s-au interesat i spe- 
cial de probleme de politică in- 
ternă și economie. Francezii au 
filmat vizita preşedintelui De 
Gaulle și inaugurarea Mormintu- 
lui victimelor de la Auschwitz. 
Japonezii au urmărit procesul de 
învățămînt. Italienii au filmat 
aspecte legate de relațiile culturas 
le italo-polone. Elvetienii s-au 
ocupat de folclor. 


V. S. 


VII 


A 


VIII 


PREZENȚE ROMÂNEŞTI 


În sáptáminalul „Afrique 
Nouvelle" din Dakar-Senegal 
a apărut un amplu articol 
consacrat cinematografului ro- 
mânesc si filmului „Steaua 
fără nume" — cu ocazia pre- 
mierei acestui film. 

Spicuim din cronică: „Stea- 
ua fără nume", cu un echili 
bru bine dozat, oscileazá sub- 
til între realitate și miraculos: 
un miraculos care nu e întocmai 
acela а! basmelor, de 
ce are explicații rationale. 
Același echilibru se regăseşte 
şi în personaje:*un matemati- 
cian fantezist și fantast, un 
matematician paradoxal poet: 
o tînără cu fata gravă și ro- 
chie de lumină. 

„Steaua fără пите" este 
o reușită în genul се! mai difi 
cil de tratat: acela al 
losului cinematografic 


miracu- 


MOLIERE SI ŞEFII 


Moliere 


vorbeşte in argoul 
1968 si burghezul genti 
lom devine un modern bur 
ghez-stab. Realizatorul aceste! 
îndrăzneţe modernizări e Au- 
diard, binecunoscutul dialo- 
ghist „care a făcut să vorbească 
tot ecranul francez“. De fapt 
este vorba chiar de o dublă 


ecranizare-Audiard inspirin 


du-se si dintr-o nuvelá a lui 
Henri Viard. Pe afis cu litere 
mari: Gabin, Ventura, Bel. 
mondo, Delon. № figuratie 
cu litere mar!: Michéle Mor 
san, Mireille Darc si Danielle 
Gaubert. 


MONTE-CRISTO'70 


André Hunebelle e atras 
de un Monte-Cristo'70. A- 
venturile lui Dantès se vor 
petrece în zilele noastre: el 
va fi acuzat pe nedrept de a 
fi denunţat în timpul războiu 
lui o rețea de rezistență. Gra- 
tie unui anume Faria, va de 
coperi o comoară 
demasca dușmanii. Miche! Le- 
brun si Jean Hallain îl prelu- 
crează acum pe Dumas pentru 

š nevoile ecranului. Intrepretii 
încă nu au fost aleși. 


și-și và 


COPILUL MINUNE 


Brando este vedeta unei ecra 
nizări care se turneazá acum 
după un best-seller „Моар- 


tea de mîine“ si în care e 
vorba de raptul unei adoles- 
cente. Partenera lui Brando 
(șoferul bandei) este Pamela 
Franklin — una din cele mai 
interesante speranţe ale fil- 
mului american şi care a fost 
„copilul minune“ din „по 


centi" şi „Кеш“, 


DELOUCHE-LELOUCH 


Daniellei Darrieux i s-a 
propus — pentru a doua oară, 
să. fie eroina unui film după 
romanul lui Ștefan Zweig 
„Douăzeci şi patru de ore din 
viaţa unei femei“ :pentru prima 
dată de Мах Орһо (film 
nerealizat) și acum, recent, 
de tînărul Dominique De- 
louche., Acesta, fost asistent 
al lui Fellini, e autor al unor 


vreme . 


scurtmetraje (Mailioi, Monet. 
Messa lunii după Teilhard de 
Chardin). „Delouche rimează 
cu Lelouch — ceea ce e de 
bun augur — spune marea 
actriță, despre regizorul ei 
El a scris scenariul gîndin- 
du-se la mine —si asta se simte 
Tot ela desenat și costumele“ 

Danielle Darrieux incarneazá 
o văduvă între, două virste, 
care se îndrăgostește de ur 
Ч паг, 


Е TIPIC PENTRU ORSON 


După , Falstaff", Orson We! 
les si Jeanne Moreau tur 4 
din nou împreună în „Moar 
tea vine". Welles este si reg 
zorul si scenaristul tei 
ecranizári dupá un cunoscut 
„thriller“ al lui Charles Wil- 
liams: „Orson, leanne 
Moreau, turnează doar pe 
mare ca să fim mai exact 
pe bordul unui vapor. Eur 
film violent, cu 
foarte trist, Am w 
(lugoslavia) la un 
fon al lui Orson, E u 
vechi. Й cunosc de s 
ani. Cînd am debarcat 
așteptat împreună cu un 
for. Voia să-mi taie 
înainte de a-mi povesti fil 
mul. Tipic Orson Welle: 


spune 


un fina 


UN POEM DEVINE FILM 


„Posesiuneaunui condamnat 
este o suită de imagini inspi 
rate de poemul „Condamnatu 
la moarte“ (scris de Jean Genât 
în . celulele din Frâsnes, în 
1942), şi pe care l-a transpu 
pe ecran actorul regizor Бе} 


gian Albert André Lhereux 
E al doilea poem al lui Genét 
ecranizat, Primul, „Cîntec 


dragoste”, a fost 
de către autor, 


O PASIUNE 


Maurice Ronet 
adaptarea cinematografică 
lui „Bartelby după 
o nuvelă de Herman Melville 
El are intenția să-și pună 
singur în scenă filmul. Pentru 
Ronet „Hoţul din Tibidabo 


à terminat 


scriitor! 


nu a fost deci un simplu ca 
priciu regizoral,. ci debutul 
unei pasiuni de lungă durată 


О INIȚIATIVĂ 


Televiziunea poloneză a co- 
nandat o serie de filme inspi 
rate de cele mai bune nuvele 
ale literaturii mondiale. Acum, 
Stanislaw Lenartowicz lu- 


„crează la „Căpitanul de postà' 


după vestita nuvelă 
lui Puşkin. Rolul eroului este 
susținut de Kazimierz Fabisiak, 
iar al Andrzej 


Lapicki 


husarului de 


O FAMILIE DE REGIZORI 


„Weekend cu о fată" aș: 
se va numi transpunerea cine 
matograficá a romanului. lui 
Niziurski, ,Escapada". Acest 
film psihologic, în care e vorba 
de un grup de tineri care răs 
colesc pădurea în căutarea 
partizanilor care așteaptă a 
jutor — este realizat de Te- 
resa și Janusz Nasfeter. 


UN DIPTIC COMIC 


„Cum am făcut să izbuc 
nească al doilea război mon- 
dial" este titlul primei părţi 


і filmului pe care Tadeusz 
Chmielewski îl realizează după 
„Aventurile canonierului Do 


lat” de Kazimierz Slawinski 
A doua parte a acestei come- 
dii despre peripetiile unui 
soldat polonez va avea ca 
titlu „Cum am pus capăt celu 
de-a! doilea război mondial". 


UN DIPTIC TRAGIC 


Romanele lui Aleksandr A- 
iamovici „Războiul de sub aco- 
perisuri" si „Fiii care pleacă" 
se numárá- printre cele mai 
importante opere bieloruse 
asupra mis W de partizani. 
Ele au inspirat dipticul pe 
саге-| turneazá acum Turov 

discipol al lui Aleksandr Dov- 
jenko — într-unul din cele 
mai frumoase colturi din Bie 
lorusia, străvechiul oras Bras- 
kov, fondat 900 ani 


acum 


ANNA DIANA 


Romanul lui Francois Nou 


rissier, „Corpul Dianei", va 
jeveni film. Regizor: Jean 
Louis Richard (cunoscut ca 


realizator al lui ,,Mata-Hari" si 
ex-sot al jJeannei 
Interpreti: Claude Rich 
un arhitect care conduce o 
anchetă ciudată pentru a cu- 
noaste cu adevărat pe femeia 
pe care o iubește și а cărei 
personalitate îi scapă. Si Anna- 
Karina Diana, 


` 


Moreau). 


IAR CLASICII 


La Lenfilm, Grigori Kozin- 
{еу a început un film în două 


еги. Titlul: „Regele Lear“, 
Deci, din nou Shakespeare. 
Bernard T. Michel vaadapta 
pentru ecran celebrul roman 


i| lui Benjamin Constant „A- 
dolphe”, 


FICŢIUNE SI REALITATE 


Romanul lu akevici 
„Primăvara pe Oder" a furni- 
zat argumentul filmului pe 
care-l turnează Leon Saakov 


iutorul apreciatelor „Ре dru 


murile războiului” „Ч. 
mele salva”, 
lată cum 15+ gindeste noul 


film despre război, Leon Saa 
kov-—fostul operator pe front 
care a filmat trecerea Nipru 
lut şi căderea Berlinului: „Nu 
уо! transpune întregul roman 
în film, ci voi încerca să redau 
ideea opere! patriotismul, 
înalta misiune a eliberării de 
sub jugul fascist. Voi folosi 
pe larg iurnalele de actuali- 
{ай din timpul războiului, 
ceea ce va învesti filmul cu un 
plus de autenticitate.” .Rolu- 
rile principale vor fi deţinute 
de Liudmila Ciursina, Anatoli 
Kuznetov, Gheorghi Jjenov. 


UN FILM PANCHO VILLA 


Francisco Villa, care a in- 
trat în istorie sub numele de 
Pancho Villa, e din nou eroul 
unui film, Yul Brynner va 
reuși să șteargă imaginea ma- 


T Ет 


геи! interpret cinematografic 
al lui Villa, Wallace Beery ? 
(„Міма Villa” — 1933). E ceea 
ce speră noul actor, care, pa- 
sionat de rol şi de personaj, 
a studiat cu atenţie viața ma- 
relui revoluționar mexican. 
„La е! — spune Yul Brynner 
— omul și legenda sînt una, 
Ceea ce a fost el cu adevărat și 
ideea pe care și-a făcut-o des- 
pre el imaginaţia populară s-au 
contopit  desávirsit de-a lun- 
zul anilor. Cinematograful a 
profitat de această ambiguitate 
pentru a captiva spectatorul, 
De ce nu? Un personaj ca 
Villa este totdeauna mai mare 
ca el însuși, provocînd frisonul 
eroismului, al unei idei ideale 


despre Justiţie”, 
UN FILM SALIAPIN 
Cunoscutul regizor Mark 


Donskoi lucrează la scenariul 
unui film despre genialul cîn- 
táret rus Feodor Saliapin. In 
film va fi prezentată viata 
lui Saliapin de la 18 ani pînă 
în 1938, cînd a murit. Filmă- 
rile vor avea loc la Moscova şi 
Leningrad, dar si în Italia, 
Franța, S.U.A., pe unde Salia: 
pin şi-a plimbat vocea şi gloria. 


B.B. ÎN LAROUSSE 


Brigitte Bardot — va figura 
în noul „Petit Larousse” care 
se editează acum, Numele ei 
a fost citat ca „outsider nr. 1" 
alături de Brassens, Che- Gue- 
vara şi Jacques Anquetil. 
Cine ar fi crezut asta? Acum 
cinci ani, nici chiar B.B... 


HONORIS CAUSA 


René Clair a fost ales Doc- 
tor Honoris Causa de Royal 
College of Arts din Londra, in 
același. timp cu celebrul sculp- 
tor englez Henry Moore. De 
cînd nu mai adaugă la filmo- 
grafia sa titluri importante, 
academicianul René Clair își 
adaugă titluri onorifice, 


LUCIA BOSE 


Pe Lucia Bosé am văzut-o 
de mult în „Nu e pace sub 
măslini” şi în „Moartea unui 
ciclist” și n-am uitat-o, Fru- 
moasa actriță italiană а înce- 
tat să mai facă filme de doispre- 
zece ani, de cînd s-a măritat 
cu celebrul toreador Luis Mi- 
guel Dominguin şi a fundat o 
familie care azi numără trei 
copii. A mai avut scurte apa- 
rit! pe ecran, la rugămintea 
prietenului ei Jean Cocteau 
în „Testamentul lui Orfeu“, 
în „La Belva Nero" și a făcut 
de curînd figuratie în „El 
Greco". Se pare că gustul de 
a juca i-a revenit și astfel a 
acceptat propunerea lui Ma- 
nuel Summers, ,Antonioni 
al Spaniei" pentru un rol im- 
portant în „Nu sîntem de 
piatră”, 


KIRK DOUGLAS ȘI MAFIA 


Kirk Douglas, care turnează 
„Frăția“, un film despre Mafia, 
a declarat că a primit nu- 
meroase scrisori de amenin- 
tare. „Nu numai că au încer- 
cat să mă convingă să nu fac 


E I ` * A 
filmul, dar unii au vrut de-a 
dreptul să mă intimideze. 
Rezultatul а fost că am înce- 
put să am o adevărată pasiune 
pentru acest rol si sînt con- 
vins că va fi lucrul cel mai 
bun pe care l-am făcut în 
ultimii ani. Sper însă să rămîn 
viu măcar pînă la ultimul tur 
de manivelă...” 


LADY — ANGELICA 


„Lady Hamilton”, interpreta- 
tă cu ani în urmă de regretata 
Vivien Leigh care-l avea ca 
partener pe Laurence Olivier 
(Nelson), va fi eroina unei 
noi versiuni cinematografice 
pe care o realizează Christian 
Jaque cu Michele Mercier în 
rolul titular. Se pare că 'ami- 
ralul Nelson va fi Robert 
Hossein, partenerul Michélei 
Mercier în seria „Angelica, 


marchiza îngerilor 


O'TOOLE ŞI HEPBURN 


Peter O'Toole, solicitat să 
joace în noul film al lui John 
Huston „Leul în timpul ier 
nii", a acceptat, dar a pus o 
condiţie: ca partenera lui să 
fie Katharine Hepburn, care 
abia a terminat turnările la 
„Nebuna din Chaillot": 


DE FUNES 


Louis de Funés a fost cit 
pe-aci să facă două victime... 
ale talentului său de comic 
La Dijon, unde se proiecta 
filmul său „Oscar”, un spec 
tator, din cauza hohotelor de 
rîs, era să cadă de la balcon, 
iar un altul a trebuit să fie 
reanimat de echipa salvării che- 
mată de urgenţă pentru că se 
înnăbușise, tot de rîs. Cel pu- 
fin așa se spune! 


JAMES BOND 


Actorul Sean Connery, ce 
lebru mai cu seamă datorită 
personajului James Bond pe 
саге 1-а interpretat în mai 
multe filme, a fost amendat 
pentru exces de viteză de un 
polițist londonez pe nume... 
James Bond. Mai există si 
coincidente. 


„CASA MAMEI MELE" 


După multi, foarte mulţi 
ani, Marcel Pagnol se întoarce 
la cinematograf pentru a rea 
liza la Marsilia un film după 
propriul sáu roman „Casa 
mamei mele". Protagonistă, 
Geraldine Chaplin: Începutul 
filmărilor este prevăzut pen- 
tru luna mai. 


„SFINTUL“ 


Roger Moore este neîndu- 
plecat: nu mai vrea să audă 
de ,Sfintul' desi faimosul 
serial de televiziune i-a întărit 
o popularitate gata să se 
piardă. Si atunci a plecat la 
Madrid ca să lucreze... planur: 
publicitare pentru televiziune. 
Motivul? Vrea să facă eco- 
nomi, iar cu reclamele se 
pare că se cîștigă din gros. 


MARLON BRANDO 


Carlo Lizzani va pune în 
scenă un film care va evoca 
cele din urmă 72 ore, între 
25 şi 28 aprilie 1945, din viata 


lui Benito Mussolini, Titlul 
filmului: „Morte а Dongo". 
Desemnat pentru rolul prin- 
cipal, Marlon Brando. 


ROSSI JUNIOR 


Laurent Rossi, fiul celebru- 
lui tenor Tino Rossi, a scris 
un scenariu de film, primu! 
din cariera sa, Vedetă: evi- 
dent, tatăl său 


DAYAN JUNIOR 


Yossip Dayan, fiul generalu- 
ui Moshe Dayan, este regizor 
şi pe cale să termine în Izrael 
primul său film cu olandeza 
Katia Christina în rolul prin- 
cipal. 


AZNAVOUR JUNIOARE 


Patricia Aznavour, 18 ani, 
fiica marelui Charles, à inre 
gistrat primul disc 


BREL-REGIZOR 


Jacques Brel, foarte multu 
mit se pare de debutul 
ca actor de film, se va lansa 
in regie. Tot de cinema, cu 
o peliculă intitulată „Naviga 
torul”. 


ANDRE MALRAUX 


Celebrul scriitor şi minis 
trul culturii din Franţa va 
superviza adaptarea cinema- 
tografică după ,Phédre". Ac- 
tritele prevăzute: Marie Bell 
şi Mary Marquet. 


CiT COSTÁ SOPHIA? 


Un miliard de franci fran- 
cezi (vechi), estimează presa 
(de specialitate). Sophia Loren 
a filmat povestea vieţii ei 
pentru televiziunea americană, 
făcîndu-şi singură comenta 
riul caracterizat printr-o mare 
sinceritate. Gazetari malitiosi 
pretind însă că la preţul 
acesta merită să fie chiar și 
sinceră 


ULTIMA PELICULĂ 


A decedat julien Duvivier, 
in virstá de 71 de ani, in 
urma unui atac de inimă. Şi-a 
început cariera cinematogra 
fică în 1920 şi. de atunci, a 
semnat 22 de filme mute şi 
44 de filme sonore, deci se 
poate afirma că a fost се! mai 
prolific dintre cineaștii fran 
cezi. Ultima sa peliculă, 
„Al dumneavoastră, diabolic“, 
ecranizare după romanul lui 
Louis Thomas, avindu-| са 
protagonist pe Alain Delon, 
va fi oare tot айт de iubită de 
public cum a fost celebrul 
„Pepe le Моко" cu lean 
Gabin? 


„ȘI MARCEL AYMÉ 


După André Maurois, s-a 
stins recent din viaţă Marcel 
Aymé. Pe lîngă numeroasele 
adaptări care s-au făcut după 
scrierile sale (cităm doar cea 
mai bună realizare, „Traversa- 
rea Parisului”, semnată de 
Claude Autant-Lara), Аутё a 
scris el însuși dialogurile mul- 
tor pelicule, între care „Mama, 
tata, bona și eu", 


x л Ё Кы ETE 


CINECLUBURI 


CEA MAI T 
GENERATIE EXISTA! 


„Cinematograful, arta secolului XX" a fost tema cu care Gopo,în calitate 
de invitat, a deschis una din întîlnirile lunare de la Cinemateca pionierilor. Sala 
mică de festivități a Palatului era arhiplină. După ce a vorbit copiilor despre 
marile posibilități artistice si tehnice ale cinematografului, Gopo a provocat о 
discuţie cu sala, punînd următoarea întrebare 1 

— Cine ar putea să-mi explice cum s-a filmat scena din „De-aș fi... Harap Alb* 
în care Setilă Бес apa din lac 

Intre sutele de capete au răsărit citeva braţe ridicate. Pentru că Gopo а 
văzut în fundul sălii un brat — fără să-l zărească pe posesor din cauza staturii 
prea mici — curiozitatea l-a îndemnat să-l poftească tocmai pe acela să răspundă, 
Cînd s-a ridicat în picioare părea că sade în continuare pé scaun și cu o voce 
timidă a început să explice: S-a filmat cu o placă. Explicaţia a creat o nedumerire 
generală, Adică cum? — întrebă Gopo. S-a pictat pe plocă-apa din lac şi în timp 
ce Setilă se făcea că soarbe, cineva a tras în jos placa cu apa pictată pe ea. Fireşte, 
Gopo a întrebat dacă băieţelul а fost ситуа la turnare sau даса cinevá i-a explicat. 
Putin jignit elevul a răspuns scurt: Nu. Gopo a pus o a doua întrebare: Cine ar 
putea ghici cum s-a filmat scena în care o singură actriţă interpretează în aceeaşi 
imagine două roluri, adică apare în persoana a două surori gemene ? Elevul Andrei 
Stănescu dintr-a IV-a, а glăsuit simplu: Cu un carton. Cind s-a filmat soro nr. | 
s-a acoperit cartonul, partea їп care urma să se filmeze sora nr. 2. Apoi s-a acoperit 
partea în care s-a filmat sora пг. |, şi s-a filmat sora nr. 2. 

La acest răspuns Gopo a ridicat braţele și a exclamat: Acesta este cinematogra- 
ful secolului XXI j 

La deschiderea fiecărui an școlar, foarte multi copii doresc să fie primiţi în 
cercul cineastilor amatori. Unii sint repartizaţi la grupa cinefililor — adică la 
Cinematecă — întrucît vîrsta lor şi pregătirea şcolară nu le permit inte 
leagă noţiunile necesare la cineclub. Alţii, începînd cu clasele а V 
în grupa de începători a cineaştilor amatori. Aceştia vin sáptáminal să g 
tească teoretic şi practic pentru a deveni adevărați cineamatori. După scurt tir 
apar scenariile : călătorii fantastice, povești cu elevi dezordonati, poezii origin 
propuse spre a fi ecranizate. Popescu Floarea din a IX-a a prezentat chiar un 
scenariu cu caracter de groază, „Umbra atacă“. (Doi copii sub influența literaturii 
polițiste  inventează”o apariție misterioasă la miezul nopţii în subsolul clădirii 
lor. După toate pregătirile de rigoare, ei se furişează noaptea să înfrunte , umbra", 
Un atac prin surprindere şi misterul se dezleagá: era o biatá pisică care venea în 
fiecare noapte să fure ceva dintr-o ladă de gunoi.) După lectura scenariului, citi 
entuziaști au şi format colectivul de realizatori. S-au împărțit sarcinile, s-a procue 
rat recuzita și au fost stabilite interioarele. Organizarea filmărilor s-a desfășurat 
sub conducerea elevei Rodica Gheorghiu. După cîteva zile materialui ега vizio- 
nat. Discuţii frenetice, bucurii, regrete, idei, reproșuri, promisiuni şi, în fine, 
se stabilesc ultimele filmări şi genericul. i 

În același timp, elevul losipenco Nicolae și echipa sà şi-au făcut probele de 
animaţie la filmul de desen animat „Aventurile lui Biluţă”, si au pregătit о insta- 
latie improvizată care va rezolva filmarea acetofanelor. Gindit ca un serial compus 
din episoade foarte scurte, „Aventurile lui Bilutá" va fi un prilej de etalare a unor 
năzdrăvănii inspirate din viaţa elevilor. 

— Tovarăşe profesor, materialul de la „Confesiunea unei păpuşi”, filmat cu 
trovlingul improvizat pe un cărucior de сори, nu ne place pentru că nu are stabili 
tate. Am pregătit prefilmarea miine la Alexandra acasă. Echipa a fost anunţată, 
După această specificare, Alexandra Irimia dintr-a 1-а şi elevul Майю Damian — 
operatorul „forte“ al cineclubului, îi invită pe cei de față să asiste — spre convin- 
gere — la proiecția materialului... Elevul Mircea Popescu discută cu prietenul 
său Eli Vladimir cá, pentru ecranizarga poeziei scrisă de el, „Giza”, ar avea nevoie 
de | m.p. de iarbă naturală. Se stabileşte că în timp се își va şonor iza filmul docu- 
mentar „Tipografia“ „realizat recent, se va îngriji ca decorul natural să fie cultivat 
în studio, pînă la apariţia gizelor, primăvara. Tot pînă atunci va face și probele de 
macro-filmări, cu mijloacele care-i stau la dispoziţie... Apostoleanu Dodu si 
Andrei Löwe dintr-a VIl-a, filmotecarii cineclubului, au prezentat o idee de sce- 
nariu care permite montarea mai interesantă a materialelor filmate de cele 11 
echipe care au însoţit, ca reporteri, taberele și acțiunile de vară ale Palatului, 

Este foarte greu să cuprinzi universul de preocupări si idei care se vehicu- 
lează fie şi numai într-o zi de program al cineclubului de la Palatul Pionierilor, 
Cert e că acum, cînd începătorii anilor trecuţi au devenit veterani şi cei de anul 
acesta au și început să rîvnească calitatea de cineasti a avansatilor, putem fi siguri 
că s-au pus bazele serioase ale cineclubului pionieresc, Cea mai tînără generaţie 
de cineamatori există și nu mai poate fi ignorată,“ 

Gheorghe FISCHER 


CINEMATECA 


Cu multă plăcere constat că, 
instinctiv, cinemateca noastră a re- 
nuntat — deocamdată la criteriul 
școlilor și curentelor și a adoptat un 
program foarte variat. Cele douăzeci 
de filme ale acestei luni sînt subîmpăr- 
tite în patru mari rafturi: 1) filme 
ale curentelor recente, de ultimă 
oră, tratînd probleme de actualita- 
te; 2) comedii; 3) filme muzicale si 
4) melodrame. În felul acesta sînt 
presupuse a aparține aceleiași cate- 
gorii o fină, spirituală, spumoasá 
poveste ca „S-a întîmplat într-o 
noapte“ și trăzneala enormă, bufoni- 
eră, miliardară din ,,Hellzapoppin"; 
tot așa au fost fierte în aceeaşi oală 
„Simfonia fantastică“, adică viața lui 
Berlioz și „Parada Primăverii” sim- 
plu recital Deana Durbin, combinat 
cu ticneala delirantă a lui Misha Auer 
şi cu o reconstituire stil panoptica 
kaizerului Franz-losif; sau „Adio 
Mister Chips", poveste totodată 
sobră şi pateticá a unui profesor 
amorezat de meseria lui pusă la 
aceeași rubrică cu romanticele peri- 
petii din viata de aventurá a epocii 
victoriene, combinate cu o Spanie 
à la Barrés, o Spanie a ,singelui, 
voluptátii si amorului“, toate acestea 
ridicate la un și mai înalt punct de 
fierbere prin introducerea sufletului 
pasionat al tigáncii îndrăgostite. 
Toate acestea în aceeași rubrică cu 
povestea unui profesoras de liceu 
internat. 


AM AERUL... 


Am, nu este așa, aerul cá reproșez 
acestor cicluri, ca un cusur, ca o dova- 
dă de incoherentá, această diversitate 
disparată de filme închise în același 
dulap? În realitate, este nu un reproș 
pe care îl fac, ci o laudă ре care о 
aduc. Mai întîi, acea diversitate e o 
calitate. Ea se numește variaţie; 
ea se numeşte iscusintá din partea 
cinematecii de a oferi spectatorului, 
sub haina cît mai diferit posibil, 
aceeași stráduintá a artei a șaptea de 
a-şi căuta și găsi albia proprie, felul 
ei specific de a povesti; asta indiferent 
de regizor, actor, școală, curent și 
chiar subiect; filmului i se cere door 
bun să Пе. Căci asta înseamnă a 
demonstra de fiecare dată altfel, 
că arta aceasta nouă merge înainte 
şi nu stă pe loc, că a prins, în ochiul 
obiectivului, încă un fel foarte cine- 
matografic de a înţelege și explica 
viața. 


DRAGOSTEA LA 20 DE ANI 


“Există poveşti unde coeficientul 
$ actualitate este, nu zic mai mare, 
r mai impresionant. Astfel s-au 
tizat cîţiva cineasti: Truffaut, Waj- 
, Rossellini junior, Ophuls-junior 
Shintara Ishikara ca sá ne picteze 
agostea la 20 de ani într-un film, 


e cá cele cinci pledoarii nu dovedesc 
nimic. Sau doar cá, la 20 de ani, gá- 
sim tot felul de amoruri, ca la 30, 40, 
50. Într-unul din scheciuri (cel 
francez) avem un timid si o fată pe 
care o сат agasează stîngăcia de pros- 
tănac a băiatului. Îi preferă pe altul, 
fără ca asta să fie ceva prea defi- 
nitiv. În scheciul italian, tînărul 
este peste, parazit al unei fete 
foarte bogate; în scheciul german, 
cei doi tineri fac un copil. În 
scena finală, ni se arată cum această 
poveste, din pricina copilului, s-ar 
putea să dureze ceva mai mult. 
Avem aci unul din acele amoruri 
despre care ştim cum încep, dar nu 
cum și dacă sfîrșesc. Adică ceva ре 
care îl întîlnim în dragoste la toate 
vîrstele și nu neapărat la 20 de ani. 
În povestea japoneză, patria lui 
hara-kiri, patria dispretului pen- 
tru moarte, eroul cel de 20 de ani, 
după ce luni întregi s-a uitat cu jind 
la persoana iubită (pe care nu ştie 
nici măcar cum o cheamă) sfirșește 
prin a о acosta. Ca să-i vorbească? 
O, nul Ca s-o ucidă. După care se 
denunță poliției. Dar la telefon, 
Fără să spună nici cum îl cheamă, 
nici unde stă, nici unde e ascuns 
cadavrul. 


ÎN SCHECIUL LUI... 


În scheciul lui Wajda (magistral 
interpretat de regretatul Cybulski), 
cu mult cel mai interesant dintre 


* 


D. |. SUCHIANU 


toate, tineretul de 20 de ani ni se 
arată în flagrant contrast cu un bătrîn, 
cu un foarte bátrin tînăr de 30 de 
ani; bátrin mai ales fiindcá era de 
20 de ani în timpul războiului, în 
timpul acelui infern polonez unic 
în lume. Sinistrele lui рафапи de 
atunci îi dau un fel grav de a gîndi 
și simți; nesimtirea generației care 
n-a cunoscut iadul nazist si patimile 
ţării, această scandaloasă și „vai, foarte 
răspîndită nesimţire, îi dau bătrînului 
nostru tînăr un sentiment penibil, 
stingher, de izolat, de ciumat, o 
stare tristă de singurătate şi neîn- 
telegere. Un scurt hazard (salvarea 
unui copil căzut în grota cu urşi) 
produce, între erou și ventagenari, 
nu zic o apropiere sufletească, ci o 
apropiere mai mult fizică, o reuniu- 
ne în aceeași încăpere, urmată foarte 
repede de pofta chefliilor să se 
amuze pe socoteala acestui tip' plin 
cu poveşti plicticoase de război. 
O singură persoană, o fată, care pă- 
ruse un moment că-l admiră si în- 
telege (aproape că îl și sărută) pune 
un fel de capac peste această intim- 
plare. Fata se uită la unul din cama- 
razii ei (pe care îl dispretuia egal 
ca şi pe alţii şi cu o egală lipsă de 
argumente); se uită la el, pufneste 
în rîs, o ia la fugă, se tolănește pe 
pămînt, lîngă el, si e gata să reia 
sărutările cu care ei ne onoraseră 
în primele secvenţe ale filmului; 
sărutări nușlungi, ci interminabile; 


#575 р Г; ера те =з дэрт 


pasionat, ci oarecum plictisit şi cong- 
tiincios... Scheciul lui.Wajda e sfísie- 
tor si original nu pentru cá descrie 
amorul la 20 de ani, ci pentru că 
descrie, într-o ţară așa de pătimită 
ca Polonia, ingratitudinea care apare 
deseori la cei de 20 de ani. 

Fără să aibă profunzimea și origi- 
nalitatea scheciului lui Wajda, cele- 
lalte sînt totuşi legate de un tilc 
Comun care le dă o unitate de idei. 
Anume, cá, la vîrsta de 20 de ani 
amorurile sint superficiale si insta- 
bile. Este un adevăr care e actual 
numai їп măsura în care e și etern 
omenesc. 


TOT WAJDA... 


Tot Wajda s-a insárcinat, intr-un 
admirabil film cuprins în același 
ciclu, să ne dea reversul aceleiaşi 
medalii. În „Fermecătorii inocenți” 
el ne arată doi tineri, nu de douăzeci 
de ani, ci sub treizeci de ani. S-au 
cunoscut în aceea zi. Nu știu nimic 
unul despre altul. O zi întreagă o 
petrec împreună, vorbindu-și în 
replici animate și istete. Dar nici 
o clipă nu-i vedem întrebîndu-se 
reciproc şi biografic. Nu se ,,descos" 
unul pe altul. Desigur, ceea ce ei 
urmăresc, cu o alegră pasiune, este 
să se cunoască; cît mai adînc, cît 
mai adevărat; dar nu făcîndu-și 
reciproc autobiografia, ci vorbind 
de cîte în lună şi în soare, pentru 
a pindi, reacţiile, atitudinile celui- 
lalt in fata ideilor, a cit mai multor 
idei, deci a unor cît mai diverse idei. 
Asa se cunoaste cu adevárat omul. 
Si nu numai pentru a-l înțelege, ci 
pentru a-l iubi, pentru a vedea dacă 
este aci binecuvintatul caz de a-l 
iubi. Amindoi, glumind, marivodind, 
jucîndu-se de-a tot felul de jocuri și 
păcăleli amuzante, ard de poftă de a 
descoperi dacă a dat sau nu peste 
ei norocul de a se îndrăgosti cu ade- 
vărat. Amindoi desfăşoară un savu- 
ros, un fermecátor amestec de fiin- 
tá căreia îi place să se joace cu focul 
și în același timp care știe perfect să 
se apere. La urmă, ce au descoperit 
ei, ni se spune într-o replică de cinci 
cuvinte. Unul din cele mai frumoase 
finaluri de film din cite au fost vreo- 
dată. Duceti-vá să-l aflaţi. 


Regizorul: — Hei, de cîte ori să-ți spun că mărul trebuie pus pe cap! 
Copilul: — Și dacă-i scapă săgeata? 


i 


Adrian ANDRONIC 


е 


к Tam 
sărutări debitate cu un aer, nu 


' 


DOCUMENTARUL 


Calitatea unei 
biografii 


Mihail Kogălniceanu 
REGIA ; B. Nussbaum 
IMAGINEA ; С, ionescu-Tonciu 


W... 


Despre Erich Nussbaum s-ar putea spune — jude- 
cînd după ultimele filme pe cars le-a semnat 
(să ne amintim numai acel foarte corect „N, Labiş") 
— ‚са a devenit un specialist al documentarului 
biografic. Nu știu dacă această permanenţă a 
preocupărilor mono și biografice îl caracterizează 
pe regizor, altfel spus — dacă reprezintă optiu- 
nea lui definitivă pentru una dintre speciile docu- 
mentarului, dar — oricum ar fi — incontestabil 
mi se pare faptul că E. Nussbaum îşi onorează 
cu tot mai multă stringenţă și abilitate datoriile 
de evocator. În acest sens, „М. Kogălniceanu“ 
este deosebit de elocvent, judecat mai ales prin 
prisma raportului dintre dificultăţile ce le stăteau 
în față realizatorilor și modul în care ele au fost 
depășite. Materialul „documentar pe care s-a 
grefat acest film-biografic era, inevitabil, arid: 
cîteva stampe sau tablouri, cîteva manuscrise, 
ceva mai multe ediții din operele celebrului pasop- 
tist şi — cam atît. Pentru ca pelicula să devină 
film, să depășească stadiul de ilustrativism топо- 
ton si gratuit al atitor si atitor alte filme, trebuia 
ca intuiţia regizorală să se manifeste în primul rînd 
în fața mesei de montaj. Lucru care s-a și întîmplat; 
montajul a fost scurt şi nervos, documentele 
— chiar atunci cînd se repetau în cadre — erau 
filmate de fiecare dată din alt unghi, cu grijă 
continuă pentru maxima lor expresivitate (într-ade- 
văr în acest film, documentele au reușit să fie 
expresivel). În plus, E. Nussbaum a avut fericita 
idee de a intercala între pasajele — să le zicem — 
arhivistice imagini curente din lași și București, 
evitind cu decentá macheta sau trucajul. Rezulta- 
tul este unfilm dinamic, interesant pe tot parcursul 
lui si, desigur, educativ, Este poate cel mai inte- 
resant film—omagiu, realizat în anul 1967 de 
cineastii de la „Sahia“, 


Despre eficienţă 


„Micii înotători“ 
REGIA; Erwin Szekler; 
IMAGINEA; W. Goldgraber 


Wa E CR ERE = ЧЕ. Se Lee 


Cu un comentariu mai puţin inspirat decît în 
alte dáti, al Evei Sîrbu, imaginile filmului lui 
Erwin Szekler încearcă să popularizeze ideea 
cursurilor de înot. peniru-.copii.. Intenția este 


de salutat, iar eficacitatea filmului — reală; desi- 
gur, au fost destui spectatori care — la vederea 
acelor imagini strălucitor colorate, ca în ilustratele 
de la Dubrovnik, cu apă azurie, copii frumos bron- 
zati şi antrenori cu corpuri atletice — se vor fi 
simţit îndemnați să-și trimită, la vară, odraslele 
la ştrandul Tineretului. Întrebarea care se pune 
este: citi dintre spectatori au rămas, totuşi, pasivi 
în fata acestei pelicule, așteptînd cu un oarecare 
plictis să înceapă odată cine stie ce film cu cow-boy. 
Căci filmul nu captivează, nu magnetizează (fiind 
un film-reclamă, în fond). Se aseamănă, într-un 
fel, păstrînd proporţiile, cu acele reclame frumos 
colorate pe care e scris „Daţi copiilor dulciuri“. 
Reclamă pe lingă care treci admirindu-i formula 
grafică, chiar si judiciozitatea povetei, dar... 
intri în primul debit si-ti cumperi ţigări, aminind 
vag această operație capitală. 


Tenacitate 


Stircul, 
pasăre reptilă? 


SCENARIUL ȘI REGIA ; lon Bostan 


IMAGINEA ; llie Cornea, lon 
Bostan 


ا 


Această nouă imixtiune a lui lon Bostan în lumea 
secretă a păsărilor Deltei s-a soldat cu un film 
palpitant și tulburător. Tulburător pentru că, 
dincolo de descrierea minuțioasă a mai multor 
specii de stîrci (superbi) și a obiceiurilor lor, 
autorul a riscat și o analogie care devine credibilă 
mai ales prin forța convenției artistice. lon Bostan 
a surprins (dar cîtă răbdare denotă acele imagini 
unice!) şi a selectat, din zeci de mii de cadre, 
pozițiile, mișcările, vîrstele cele mai capabile să 
încînte imaginația spectatorului, s-o îndemne la 
similitudini. Suportul ştiinţific al observaţiilor 
ar putea fi, eventual, contestat (în nici un caz, de 
autorul acestor rînduri), dar nici nu interesează 
prea mult, căci impresionant în acest film nu este 
adevărul, ci emoția. 


Filozofie 
„documentară“ 


În căutarea 
timpului pierdut 


SCENARIUL $I REGIA; Titus 
Mesaroș; 
IMAGINEA: Petre Gheorghe 


v———  . ..... ........... Q... 


Propunindu-si să demonstreze necesitatea unei 
cît mai mari productivitáti a muncii, Titus Mesaroș 
începe prin a compara date statistice diferite în 
timp, pentru a ajunge la discuţia unor probleme 
filozofice foarte putin contingente. Dar uneltele 
logistice sînt precare, iar peroratia devine în cele 
din urmă vulgarizatoare, după ce fusese dintr-un 
bun început greoaie, datorită abundenței excesive 
a cifrelor. În plus, cred că filmul lansează o falsă 
problemă căci, oricît am fi de binevoitori, ne vine 
greu să admitem că trăim cu zece ani mai mult 
decît bunicii, prin simplul fapt că folosim aspira- 
torul în locul cîrpei de praf. Excesul de meditație 
elevată, în acest film, este împovărător, 


Dinu KIVU 


Cind cascadorul are trac. 
(Vie Nuove) 


XI 


A ŞAPTEA 
ARTĂ 


vol. | si Il, Ed. Meridiane 


Antologiile de texte despre film 
sint des editate în străinătate și 
apariția în editura Meridiane a ace- 
leia îngrijită de Ervin Voiculescu 
răspunde unei cerinţe devenită de 
mult acută (dovadă: primul volum 
— editat într-un tiraj ridicol de mic 
față de cerinţele reale — ре care 
cei ce fixează tirajele nici măcar nu 
încearcă să le cunoască — s-a epui- 
zat se pare în cîteva оге!). 


Dificultatea oricărei lucrări de 
acest fel este dublă: dificultatea selec- 
tiei şi cea a organizării materialului. 
Autorul antologiei de față și-a pro- 
pus să rezolve problema vastitátii 
materialului prin editarea unor ex- 
trase din lucrările de bază luîndu-și 
astfel o oarecare libertate față de 
textul citat. S-a operat aici așadar 
o a doua selecţie în interiorul tex- 
telor initial selectate. Ideea este fer- 
tilá pentru cá permite eliminarea a 
tot ceea ce nu este esenţial pentru 
demonstratia pe care autorul acestei 
antologii — ca orice autor similar 
— şi-o propune. Ea duce totodată 
implicit la cuprinderea unui număr 
mai mare de texte (si autori), ceea 
ce în cazul de față se-dovedeste util. 
Criteriul propus de E. Voiculescu 
este acela al urmăririi drumului 
„parcurs de gindirea teoretică și de 
creaţia artistică cinematografică, de la 
începuturi și pînă în zilele noastre“. 
Un criteriu istoric așadar, cronolo- 
gic, care a dus și la respectarea cro- 
nologiei în apariţia textelor incluse 
în crestomatie. Drept urmare, anto- 
logia- „A șaptea. artă” funcţionează 


XI 


$ ca o istorie a cinematografiei, 
Organizarea antologiei este rezulta- 
tul intenţiei autorului de a-şi grupa 
materialul în două volume dintre 
care primul să fie consacrat consti- 
tuirii cinematografiei ‚са artă şi 
consemnării unor experienţe artis- 
tice care au marcat istoria filmului. 
А! doilea volum urmărește fenome- 
nul cinematografic în structura sa, 
fără a abandona criteriul istoric și 
oferind astfel, de fapt, un istoric al 
mijloacelor de expresie al cinemato- 
grafiei. 


Ca orice lucrare de acest gen şi 
cea de față poate fi-comentatá sub 
raportul omisiunilor (de autori și 
de texte) ca și sub cel al textelor 
parazitare. Autorul o ştie — îşi 
și avertizează cititorul — si acceptă 
riscul. Dar un asemenea comentariu 
ar fi inutil şi stupid: este clară serio- 
zitatea și competența cu care a fost 
alcătuită întreaga lucrare. Singura 
întrebare posibilă este dacă îl accep- 
tám sau nu pe autor ca ghid în inves- 
tigarea acestei vaste literaturi. În 
cazul de faţă, răspunsul nu poate fi 
decît afirmativ. Eluard parcă spu- 
nea că cea mai bună antologie este 
cea pe care fiecare și-o alcătuiește 
singur. Ervin Voiculescu are meritul 
de a oferi cititorilor o crestomatie 
care le va putea deschide pofta de 
lectură, dorința de a-şi alcătui apoi, 
cu timpul, propria antologie, 


Succintele prezentări prealabile 
ale fiecărui autor citat devin instru- 
mente utile de informare а cititoru- 
lui care întîlnește aici, în covirsitoa- 
rea lor majoritate, texte publicate 
pentru prima oară în traducerea 
românească; de aceea se cere con- 
semnat meritul traducătorilor al 
căror nume îl transcriem aici: Mar- 
gareta Andreescu, Simona  Bala- 
mace și Stela Kintescu, 


lon BARNA 


„COMEDIA 
BURLESCĂ 


lordan Chimet 


Nu știm dacă e uzanta, dar s-ar 
cuveni să mulţumim editurii „Meri- 
diane“ pentru plăcerea pe care ne-a 
făcut-o publicînd „Comedia burles- 
că“, Ne-a oferit — e drept, cu con- 
cursul lui lordan Chimet — un studiu 
subtil ca un eseu și frumos ca un 
poem. În ultimii ani am făcut cu 
toții o cură de filme din perioada de 
aur a comediei, încît credeam că le 


cunoaștem, chiar prea bine. lordan 
Chimet ne-a făcut să redescoperim 
însă o lume familiară, așa cum poeţii 
ne fac să vedem, cu o uimire încîn- 
tată, lucruri peste care ochiul nostru 
cel de toate zilele trece blazat, ca 
al paznicului peste pictura Monei 
Lisa. ^ 

Pentru lordan Chimet, comedia 
burlescă nu e pur si simplu come- 
die burlescá: e una din marile bucu- 
rii ale copiláriei. Ca $i western-ul. 
Şi o iubeşte cu o nealterată fideli- 
tate, cu un curios amestec de can- 
doare și luciditate rafinată. Ele îi 
interzic să facă un istoric obișnuit 
а! ,slapstickului" pe ani si personali- 
titi, poate pe filme sau teme — 
cum ar fi făcut, cum au și făcut atítia 
alții. Lumea fantastică a comediei 
burlesti, „cel mai extraordinar feno- 
men comic din istoria lumii“ este 
descompusă și recompusă după cri- 
terii de esențe — cei doi pivoti fi- 
ind Personajul şi Structura poetică. 
Personajul, crede lordan Chimet, 
este doar o sinteză a unor străvechi 
personaje create de imaginația popu- 
lară. El are trăsăturile acestora, desi 
nu într-un dozaj egal, farmaceutic. 

Stan Laurel întruchipează cel mai 
bine tipul copilului fără memorie, 
care se naște în fiecare dimineaţă, 
pentru care lumea n-a fost încă ordo- 
nată și clarificată de inteligenţă. 
Dar nu numai Stan: trăsăturile de 
copil, Chimet le distinge și la Char- 
lot, la fraţii Marx, Lupino Lane și 
alţii. Personajul burlesc are o vocaţie 
eroică — e un om dintr-o bucată 
care se mișcă într-o lume ostilă: 
e cazul lui Max Linder, dar şi al lui 
Charlot, Fatty etc. El e în general un 
vagabond pe care societatea refuză 
să-l primească, un răzbunător gata 
să arunce în aer vechile structuri so- 
ciale si psihologia încremenită, un 
sfînt care învăluie lumea în privirea 
sa uimită și îndepărtată și-i judecă 
cu dreptate faptele — așa cum a fost 
închipuit sfîntul de iconogorafia și 
poezia populară. 


Fiecare trăsătură a Personajului 
este comentată într-un scurt eseu 
cu implicaţii neașteptate prin plasti- 
citatea ideilor, originale şi curajoase. 
Astfel vorbind despre vagabondul 
din comedia burlescă, Chimet ob- 
servă cum cascada de rîs declanșată 
de apariția acestui nou erou cinema- 
tografic se desfășoară într-un climat 
de căldură, de reverberatie sentimen- 
talá. Ideia se opune vestitei filozofii 
a rîsului al lui Bergson, după care 
rîsul nu are inamic mai mare ca 
emoția si se adresează inteligenţei 
pure, 


A doua parte a volumului este un 
studiu estetic al structurii poetice 
a comediei burlesti. Căci „substanţa 
sufletească a acestui personaj in- 
vulnerabil si curat e de natură poe- 
tică“. Formula scurtelor eseuri о 
regăsim si în analiza lucrurilor — a 
coaliției lumii materiale împotriva 
coaliției umane; a universului meca- 
nic (care, ca diviziune în volum, se 
suprapune cu ,lucrurile"); а baletu- 
lui care smulge pe erou lumii ostile 
și-l readuce în natura armonioasă 
a artei; a comicului absurdului ce se 
transformă în sărbătoare populară; 
a rîsului al cărui firesc e nefirescul ; 
a gagului... 


Dar, nu mai citám — cáci am fi 
tentaţi să citám întreaga carte care 
reprezintă o contribuţie originală 
la istoria filmului — deci o contribu- 
tie de o valoare care poate trece cu 
succes graniţele, 


Maria ALDEA 


Cinematograful și moda 


— Telemicrobism ! 


El 


(Vie Nuove) 


CRONICA 
PUBLICULUI 


Frumosul 
care este 
al meu 


Am îndrăznit să nu împărtășesc în 
totul marele entuziasm pentru „Un 
bărbat şi o femeie”, deși Anouk Aimée 
îmi place în chip deosebit și multe 
lucruri din film m-au încîntat, Din 
clipa în care mi-am recunoscut public 
nu „rezervele“ — cum spun confrații 
mei cronicari — ci punctele de sinceră 
îndoială, nemulțumirile mai mult sim- 
tite decît gindite, am știut cá, pentru 
un timp, cei care adorá filmul mi-au 
devenit dușmani, 54-1 lăsăm deocam- 
dată în pace pe Lelouch, cu bărbatul 
şi femeia sa, și să încercăm să înțelegem 
această dușmănie. 

Reacția de apărare a frumosului 
propriu este o reacţie firească. Fru- 
mosul care este al meu, frumosul care 
má încîntă fără efort, de- la sine, 
atunci cînd privesc un chip sau o 
imagine a naturii, un obiect sau o 
operă de artă, acea măsură ascunsă a 
frumuseţii care trăiește, și conștient 
și inconștient, în adîncul ființei mele 
neștiute, și tresaltă nepregătit, nepre- 
văzut, în cele mai diferite momente ale 
trecerii mele prin realitate, este una 
din cele mai intime bucurii care-mi 
aparțin. Dacă lovesti în acest frumos 
al meu, mă jigneşti. Dacă tu, vecinul 
meu de vizionare, poti să rizi si să 
glumești atunci cînd sufletul meu e 
copleșit de emoție, simt că fti bati joc 
de mine, de visurile, dorințele. amin- 
tirile care-mi sînt cele mai scumpe. 

Pentru că în viaţă frumosul este 
mult mai apropiat de trăirea de fie- 
care zi, mult mai strîns împletit cu 
tot ce este reacţie individuală, decît 
planul purificat-obiectivizat, cum spun 
esteticienii — al creației și înțelegerii 
ei conștiente, pregătite a artei. Si 
pentru că filmul, produs de artă atit 
de asemănător vieţii, atît de încărcat 
de realitate, se topește adeseori fără 
distanța specifică artei, în existența 
intimă a spectatorilor. Cînd citesc o 
cronică mai puțin entuziastă — decît 
se aștepta, iubitorii filmului „Un bărbat 


Ana Maria NARTI 


de 


rizi, 


și o femeie" au impresia că însăși 
gindul lor despre dragostea ideală 
este înjosit; adolescentulcare-și saturá 
nevoia de aventură, curaj și spațiu 
larg, admirînd pe Winnetou, își vede 
profanat un vis atunci cînd aude 
ironii pe seama eroului îndrăgit; 
iar tînărul intelectual care a urmărit 
zguduit „Diamantele nopţii”, avînd 
tot timpul revelația unor adevăruri 
care i se păruseră imposibile în film, 
pleacă din sală scîrbit, urind, dispretu- 
ind cu furie pe toti cei care, în timpul 
vizionării, au făcut cu vocea tare obser- 
vatii grosolane pe socoteala filmului. 

Dacă toate aceste categorii de gust 
și preferinţă ar fi definitiv îngheţate, 
dacă nici o trecere de la grup la grup 
și nici o schimbare nu ar.fi cu putință, 
atunci orice speranţă ne-ar fi inter- 
zisă: am rămîne pentru totdeauna 
închiși, prizonieri, în mica poziţie 
estetică pe care s-a întîmplat să ne 
aflăm în clipa formării conștiinței 
noastre, și nu am mai putea visa nici 
o îmbogăţire, nici o creșterea frumo- 
sului nostru în viitor. Dar arta înseam- 
nă comunicare: și, din clipa în care 
înțelegem într-adevăr asta, cîmpul 
explorărilor estetice la care putem 
spera devine infinit. Chiar și adepții 
acelei gîndiri care se întemeiază pe 
ideea neputinței comunicării între 
oameni, scriu totuși piese de teatru 
sau romane pornind de la nevoia de a 
comunica cititorilor sau spectatorilor 
tocmai această filozofie a noncomuni- 
cării, саге, dacă iar fi convins pînă la 
capăt, i-ar fi despărțit pentru tot- 
deauna de orice tentativă a dialogului 
artistic. 

Arta este comunicare: atunci cînd 
înțelegem într-adevăr asta, ne dăm 
seama că trăim un permanent schimb 
şi că totul este mobil, în mișcare, în 
lumea lăuntrică a frumosului nostru. 
Si în același timp ne dăm seama cá, în 
clipa în care ceva îngheaţă, intepeneste 
definitiv în convingerile și gusturile 


vecinul meu 


vizionare, 


cînd sufletulmeu 
e copleșit 

de emoție, 

simt că iti baţi 
joc de mine. 


noastre, este foarte posibil ca acest 
ceva să nici nu mai țină de artă, 
rămînînd doar o simplă prejudecată, 
un cadavru. Altfel citesc astăzi „Fraţii 
Karamazov" și altfel i-am citit ultima 
dată, acum patru ani; îi voi iubi 
toată viata, dar la fiecare nouă lectură 
îi voi iubi mai mult sau mai putin 
altfel. Şi un film pe care îl iubesc mult, 
„Umbrelele din Cherbourg“ sau, în 
cu totul alt registru, „Sărmanii flăcăi“, 
va fi la fiecare nouă vizionare, mereu 
același și mereu altul, 

A admite conștient asta, a înscrie 
conştient ca punct de pornire în micul 
program estetic tainic al sufletului 
nostru, nevoia de a primi, curiozitatea, 
în cel mai nobil înţeles al ei, nu în- 
seamnă de loc a renunţa la ceea ce ne 
aparține. Pierderea frumosului pro- 
priu, acceptarea pasivă a tot ce vine 
din afară, încărcat de prestigiul valorii 
noi, este una din cele mai grave auto- 
falsificări posibile în psihologia artei, 
semnul distinctiv al snobismului. Dar 
asta înseamnă a renunţa de bună voie 
şi cu hotárire la intolerantá în artă. 
Din clipa în care izbutim să stăpînim 
dorinţa sălbatecă de a arde pe rug 
pe cei care nu se închină idolului 
nostru estetic, din clipa în care în loc 
să pornim război pe viaţă și pe moarte 
împotriva celor care au alte gusturi, 
încercăm să-i înțelegem și să comuni- 
căm cu ei, fără să părăsim nimic din 
ce-i al nostru, dar căutînd să le dăm și 
să le luăm cît mai mult, ei bine, din 
clipa asta am făcut primul pas pe 
drumul infinit al înţelegerii de adînc 
a frumosului. Adică, pentru a та 
întoarce de unde am pornit: in momen- 
tul în care observațiile mele despre 
„Un bărbat şi o femeie“ vor înceta 
să constituie o jignire pentru specta- 
tor, devenind un punct de pornire а! 
dialogului dintre cronică și spectator, în 
momentul acela va începe într-adevăr 
săexiste la noicultură cinematografică. 


XIII 


Lar Z; "=. wes ыы шыш AMP с re чече ЕЕ uU ia ЫЕ УТ ҮН >; ES KC PRI OREI 2 HHR 1795 | 


Cronica unui posibil cineast 


Molto: 


„A compus el Iliada si Odisseea, ~ 


dar să vedem ce mai dă“ 


(Obiecţii contemporane lui Homer. 
Versiune orală) 


Nu prea îmi place cinema- 
tograful și mă gîndesc să-l 
desfiintez. Totul poate fi cri- 
ticabil, dovadá obiectiile pe 
care contemporanii i le adu- 
ceau lui Homer. E fragilă 
tare această a șaptea artă, 
care, oricum, nu 5-а ridicat 
încă nici la „Bătălia broaste- 
lor“! Se știe, pentru că tot 
ne învirtim în jurul scutului 
lui Achile cá, fácindu-se sápá- 
turi pe „Шаба“, s-a găsit 
Troia sub nu stiu cite straturi 
de cetáti de prisos. Sápindu-se 
în ochii orbi ai lui Homer, 
S-au găsit imagini exacte, bo- 
gate şi amánuntite. Spuneti-mi 
acum, care va fi arheologul 
carc la anul patru mii si nu 
ştiu cît să se apuce să facă 
săpături pe urmele filmelor? 
Si dacă ar face, spuneti-mi 
ce-ar descoperi? Pentru са 
totul e regie și reconstituire. 
Ochiul atit de strălucit al 
acestui monstru, care ar tre- 
bui să fie un nou Homer, se 
dovedeşte ріп de albeaţă, 

S-ar putea ca premizele 
lui să fie false. Eu bănuiesc 
(sînt aproape sigur) că cine- 
matograful s-a născut din 
necesitatea istorică a femeilor 
frumoase de a se uita cit 
mai mult în oglindă. Căci ce 
reprezintă el decit o oglindă 
scumpă, pusă în fata vedetelor 
care-și trăiesc viaţa parcă-și 
fac sprincenele? lar noi tre- 
buie să stergem cu mineca 
aceastá oglindá rezematà de 
fruntea noastră, cu partea 
nelucioasá. Tot ce putem face 
e să intindem mina si s-o 
stergem din cînd în cînd de 


. aburealá, O artă care mizează 


totul pe fotogenie e cel mai 
puţin suspectă.  Fotogenicii 
au poze, nu atitudini. Au un 
nas perfect, nu probleme de 
viaţă. Ei fac ochiade în punctul 
culminant. Nici dacă vedetele 
ar fi oribile, cele mai toape 


Marin SORESCU 


femei, cei mai destepti băr- 
bati (dacă s-ar merge adică 
pe invers), cinematograful n-ar 
fi salvat. Preferinta ar exista 
în continuare. Ce sînt caza- 
nele cu láturi, rufele care se 
spală în stradă, izmenele în- 
tinse la uscat pe deasupra 
trecătorilor din filmele ita- 
liene, decit această preferință 
pentru imputit, scabros, co- 
coasa vietii si a sufletului? 
Vodevilul si melodrama, în- 
toarse pe dos, nu dau fiorul 
artei, chiar dacá duhnesc a 
lături și nu a apă de trandafiri. 
Nu, hotărît, nu e un merit 
faptul că cinematograful se 
bazează pe imagine. Din defi- 
nitia pe care Hegel i-a dat-o 
lui Napoleon: „Spiritul uni- 
versal călare pe cal“, cinemato- 
graful n-a preluat decît partea 
a doua: „călare pe cal". 
Spiritul universal îi va scăpa 
de-a pururi! Și apoi, imaginile 
se repetă. Dintr-o statistică 
recentă, reiese că un om nor- 
mal, un american care merge 
la slujbă, nu poate înregistra 
decit cîteva miliarde de ima- 
gini diferite, toată viaţa. Restul 
sint dubluri. De exemplu, la 
o casă: altă casă, alta, cea 
din față, cea din dreapta, alt 


orâș. Aparatul de luat vedefi 


cade, fără să vrea, in această 
diluare. Ati văzut oare un 
film în care, dacă e vorba 
despre un om, să nu mai apară 


si un altul? Sau — filmul e 
mai modern si se arată numai 
picioarele omului — să nu 


mai apară și alte- picioare? 
Să numărăm, de-o probă, de 
cite ori cineva va vorbi cu 
altcineva într-un film, Nu 
ne interesează ce spune, dar 
faptul că repetă aceleași ges- 
turi, aceeași mișcare a buzelor, 
e îngrozitor. Charlot cu ușa 
lui turnantă a creat o metaforă 
genială a cinematografului care 
nu poate prinde decît cîteva 
obiecte, subiecte, imagini pe 


care le invirteste și le vijiie 
la infinit. Hegel, să mă refer 
tot la el, nu prea iubea com- 
paratia, ca modalitate stilis- 
tică, tocmai pentru că sără- 
ceste esența, „spălăcind-o“, 
prin alăturare sau raportare 
la altceva. Cinematograful tră- 
iește numai prin comparație: 
imaginea de la începutul fil- 
mului e comparată cu toate 
celelalte, pînă la sfirsit — vă 
dati seama la ce concentrare 


-se ajunge. Asa se întîmplă în 


viață — mi se va răspunde. 
Da, dar dacă așa se întîmplă 
în viață nu trebuie să se mai 
repete și în film, e deja prea 
mult si în viață. Și apoi cine, 
dată își cercetează străfundu- 
rile conştiinţei, ar putea să 
vadă ре peliculă exoct ce 
vede şi acasă fără să-i vină 
să sfisie ecranul? Toti vrem 
de fapt altceva, iar acest 
altceva, cinematograful nu ni-l 
poate oferi, pentru cá el în 
cel mai bun caz, nu poate 
decît să repete. 


Un papagal așezat în cușca 
lui deasupra intrării în viață 
(un labirint vopsit proaspăt 
cu sînge, să-ți fie ruşine să te 
întorci). Labirintul e cum e, 
iar papagalul e cam mocofan, 
nu știe să spună decît: picioa- 
re, sini,  căsnicii, Waterloo, 
Spartacus, popice... Plictisitor! 


Mă gîndesc că dintre oame- 
nii care n-au văzut în viața 
lor un film și au trăit ag putea 
aminti numai doi: Nietzsche 
Я Isus Cristos. Unul pentru 
că nu credea în minuni, celă- 
lalt pentru că n-a vrut să mai 
facă și minunea asta. 


Cine vrea să vadă ghiatá-cu- 
buri nu se duce la polul 
nord. Natura e sălbatică si 
informá. Cine vrea sá vadá 
viață-cuburi, într-adevăr ape- 
lează lš papagal. 


ан <= 


SHAKESPEARE ŞI MINUJUPELE 


Slavă domnului, Raquel Wel- 
ch încă nu are intenţia să ioa- 
ce Shakespeare și se mărgineș- 
te la filmele sexy, supersexy si 
ultrasupersexy. Pentru că în 
clipa cînd se va hotări la acest 
lucru — spune actrița — ea va 
juca Shakespeare în minijupă. 


MARGARET LEE ȘI SOARELE 


Intimplarea face ca, după 
„Soarele haimanalelor" (în ca- 
re l-a avut ca partener pe Jean 
Gabin), Margaret Lee să joace, 
alături de Jean Servais în... 
„Soarele diavolului“, Viitorul 
film propus actriței este—nici 
nu se putea altfel — „Soarele 
în mare“, 


AL El, Al LUI $1 AI LOR 


Filmul care poartă acest 
titlu a fost inspirat de o în- 
timplare adevărată. „Este vor- 
ba — spune Henry Fonda, in- 
terpretul principal — despre 
viața Helenei North și a „unui 
oarecare Frank Beardsley. Vă- 
duvă a unui locotenent și ma- 
mă a opt copii, a aflat că o 
nenorocire asemănătoare i s-a 
întîmplat ofițerului Beards- 
ley, care a rămas cu 10 copii 
după moartea soției sale. l-a 
scris, s-au cunoscut, s-au căsă- 
torit și s-au ocupat împreună 
de cei 18 copii mai mari şi de 
noii copii pe care i-au avut 
împreună. „Mama eroină“ e 
Lucille Ball. 


“ECRANIZĂRI ` 


„Grajdul din Salvator”, noul 
film al lui Pawel Komarowski 
se bazează pe un scenariu 
realizat de J.J. Szczepanski 
după propriul său roman. 
Tema este — iarăși — un epi- 
sod din timpul războiului. In- . 
terpreti: Tadeusz Lomnicki 
și Janusz Gajos. 

* 


Unul din filmele in care cehii 
își pun mari speranţe este 
„Marketa Lazarova" — o rap- 
sodie cinematografică despre 
omul din evul mediu, după 
romanul marelui scriitor Vla- 
dislav Vancura, executat de 
fasciști în timpul ocupaţiei, 
lată ce declară scenaristul 
Frantisek Pavlicek: „Cinema- 
tograful actual devine citeo- 
dată prea subtil si uneori acu- 
ză o introversiune nesănă- 
toasá.  Vancura ne-a atras 
prin opera lui robustá, asprá 
şi sugestivă. (Regia: Franti- 
sek Vlacil. Interpreti: Magda 
Vasaryova si Frantisek Vele- 


cky). 
<= ое 


TRUFFAUT SI PICTORUL 


Francois Truffaut l-a des- 
coperit pe Daniel Pommereul- 
les în filmul lui Eric Rohmer, 
„Colectionara", şi s-a gindit 
la el pentru rolul unui pictor 
în „Mireasa era în negru". 
Ceea ce e amuzant e că de-a- 
bia turnînd cu el a aflat că 
Daniel Pommeureulles e un 
pictor autentic. Acum, la Pa- 
ris, el a deschis o expoziție de 
pictură. 

cu ab alt 


FILMELE CU UN BARBAT ŞI CU 
O FEMEIE 


prezentul continuu, cu neintrerupta 
dificultate de a începe, de a reîncepe. 
În orice zi a lumii, prima sau ul- 


"Fiindcă memoria e totdeauna la pre- 

zent. ldilismul filmului lui Lelouch 
e aparent: sub staniol — si incá ce 
staniol! — gásim un már crud, cu 
sîmburi amărui din care înfloresc 
tristețea — nu pesimismul, melan- 
colia fárá sperante desarte, «un in- 
fern discutabil», cum zice poetul 
tînăr, din care conformista morală 
De aceea 
«Un bărbat și o femeie» e o bună 
poveste de dragoste. 


a memoriei iese învinsă. 


EVRIKA? 


Toate acestea ar putea părea o 
parabolă speculativă dacă n-am a- 
vea ca punct de sprijin solid extra- 
ordinara tehnică a simplităţii, a 
naturalului cu care lucrează Lelouch., 
Pentru mine — o spun deschis | 
Lelouch e înainte de toate un tehni- 
cian al iti 
dá tot timpul senzatia cá a fost rea- 


spontaneitátii. Filmul 


lizat într-o primă zi a unei mari ins- 
piraţii — cu tot ce conţine inspiraţia 
coeficient de facilitate, indeminare 
și frivolitate, ceea ce nu-i neapărat 
defăimător, ba chiar deloc defăi- 
mător, numai limitativ; filmul pare] 
a fi turnat într-un studio divin unde 
totul „merge “ușor, simplu, colorat, 
ca pe roate; improvizaţiile camerei 
si actorilor te fac să uiti de canoa- 
nele blestemate ale scenariilor, ale 
„jocului actoricesc“, de 
și regulile sale de joc. Lelouch lu- 


„cinema“ 


Ш 


I 


(Urmare din рар. 14) 


crează ca scăpat de sub un blestem 
— e frumos, dar nu ştiu cît e de adînc. 
Fireşte că într-un cinematograf can- 
cerizat de minciună, conventio- 
nalism, sofistică, obsesii criminale și 
sensuale, perversiuni şi inversiuni, 
filmul acesta cade ca o ploaie de 


vară şi orice om sănătos la cap şi la | 
; : Е 
сопе strigă „Thalassa, Thalassa“, 


NEvrika sau  Messial 


PASTISA? 


E de înțeles însă de ce Lelouch, cu 
izbinzile crea o modá si 
tehnica lui se va breveta, mai mult 


sale, va 
ca sigur, epidemic: superba lui fa- 


cilitate in inspiratie va deveni in 
mîinile altora comoditate. Dar „О- 
colul” bulgăresc nu e deloc un film 
comod și a-l strivi sub apăsarea mo- 
delului francez e nedrept. Pastișă? 
O vorbă a bátrinului Anatole France 
merită s-o tinem minte, mai ales 
spectatori de „Toate 


operele sint pastişă după una care 


ca cinema: 


ne e necunoscută“. “Ocolul” e un 
Taz fericit de folosire fidelă — și nu 
totdeauna oportună — a unei tehnici 
străine în slujba unui adevăr pro- 
priu, Nu e nimic rău în asta, stimati 
puriști, dacă rezultatul e convingă- 
tor. Sare în ochi 
celor două filme, dar dacă Lelouch 


familia comună a 


face un film mai „frumos“, Ostrov- 
ski și Stoianov ajung pe aceeași for- 
mulă la un, film mai dens. Actorii 
de la Paris sînt mai buni, mai rafi- 
nati, cei bulgari mai au tare de tea- 
tru, clişee stingace, stinghereli ne- 
evoluate. Dar nici o clipă jocul lor 


nu strică poveștii, unei admirabile 
poveşti de dragoste purtînd în adîn- 
cul ei „curiozitatea“ enunțată în 
primul nostru paragraf. Și jocul me- 
moriei ne duce la Lelouch, fără stră- 
lucirea acestuia, cu hiatusuri fra- 
pante între ce a fost si ce este, cu o 
rupere prea accentuată, între trecut 
şi prezent, deşi montajul încearcă 
să nu părăsească modelul. Dar po- 
vestea rezistă, pentru că-i una din 
acele povești greu de stricat, greu 
deformabilă. Sînt apoi similitudini 
şocante de atmosferă, de personaje— 
și aici femeia e cea care conduce 
ostilitățile, ea spune primul „te 
iubesc“ — același gen de tristeţe, 
aceeași concluzie melancolică, acelaşi 
refuz al raiului si al iluziei, aceeași 
lipsă de entuziasm facil, aceeași pece- 
te a anilor pe fete și pe suflet. Dar 
„Ocolul“ merge mai adînc decît 
Lelouch. Pentru că povestea bulgă- 
rească sfredelește— poate mai gros— 
într-o rană interioară la care impro- 
vizaţiile frantuzesti nu știu să ajun- 
gă, n-au cum ajunge. De mult Cour- 
not a scris acest adevăr— poveștile 
cele mai „tari“, scenariile cele mai 
bune cresc în Est, în socialism, acolo 
unei lumi 
rafina- 


unde „durerile creației 
sint infint superioare 


mentelor noastre“. „Ocolul“ mărtu- 


noi 


riseste o asemenea durere născută 


dintr-un fanatism orb interferat cu 
o spontaneitate prea mare; e o 
dramă a sinceritátilor neajustate, 


mereu nepotrivite, în care unul din 
cei doi e permanent în urmăcu о 
mişcare, Această песопсогдап{а dra- 
matică dă filmului un flux pasionant 
şi-iasigură două puncte de echili- 
bru ca doi 


unui arc de durere: primele 


memorabile, piloni а! 


sec- 


vente ale ,sedintei", ale ,,reuniunfi^, 
gi finalul, ultima replicá a filmului, 
incomparabilá cu acea — cam con- 
cesivá — „liniște“, pe care modelul 
o lasá in finalul sáu din gará. Aici, 
dupá ce a rásturnat pe  parcurs 
atitea inertii ale memoriei morale, 
filmul indrázneste sá rástoarne un 
personaj, alarmînd, neliniștind: în- 
drăgostitul, omul care ar fi dispus 
să renunţe la o intransigentá inu- 
tilá, dispus sá pláteascá repede si 
dubios pentru o eroare prin alta, 
ajuns la întrebările 
unui inconformism si mai suspect, 
explodează într-un strigăt. Femeia 
a dispărut; a rămas un salariat, ves- 
nicul salariat care organizează ple- 
cările șefului în străinătate. Acestui 
salariat, „îndrăgostitul“ îi va striga 
cu tonul repede regăsit al directoru- 


conformistul 


lui: ° 

— „Şi nu faceţi nimic pînă nu mă 
întorc!" 

Chipul îi e desfigurat, ca mîncat 
de vărsat. Romeo a dispărut, Lelouch 
şi eroii lui — de asemenea; au 
rămas plăcerea de a porunci, vani- 
tatea desartá a celui care ordonă, 
voluptatea de a domina. E un final 
un film 
alergăm 


pentru care merită să faci 
si multe ocoluri. De ce să 
la Lelouch pentru a-i găsi antece- 
dentele? Nu e în Lelouch, e mai de 
grabă în Tolstoi, în nuvela aceea 
nedrept ignorată, „După bal“, ca- 
podoperă în rînd cu ,,Holstomer "si 
„Trei morti". Asta, pentru a deruta 
puriştii și aparatele electronice de 
detectat influenţele. Dar ce contează? 
Mai important e că la „Ocolul“ 
şi Lelouch sălile sînt pline, de la mati- 
neul de 8 pînă la ultimul spectacol 


de noapte. 
R. C. 


ху 


GOPO: 
SCURTĂ ISTORIE A CINEMATOGRAFULUI сх) 


TREBUIE FED 
Co dus AV 


| FOTOGRAF) | 


Рет 


REELAMR / 
SRS 


= 
MASURATO TORÎ / 


DPRAGII Mei DIN Şi: PINS А$ТА2\, . DV. MU FACEŢI PARTE 
Ë PREISTORIE e CINEMATOGRAFIA DIN SENE 


PINS LA ÎNVENARE Pr 
ECRANULUI LAT Si COLORAT, 1 
s5 FACEM EUM SE FACE, UN fim 


FETT 


)useseseasssasassests ERE RAI ERE LE rg пааазаазазаааз 
: SCENARIUL. 


MERE 3407 2 


XVI 


Cind s-a născut cinematograful, în ultimii ani ai veacului trecut, «marea aventură a Far Westului» incă nu luase sfirsit. În timp ce operatorii fraţilor 
Lumière se ráspindesc peste tot în lume în căutare de subiecte, operatorii companiilor americane își îndreaptă privirile spre Marile Păminturi ale Americii, 
acolo unde isi duc viata personajele tipice ale vestului, care — din cauza întinderilor fără margini, necunoscute încă, ciudate și misterioase, aspre si crincene — 
a fost numit sălbatic. Wild West. Și îndepărtat, Far West. 

În 1898 se turnează «Scenă într-un bar din Criple Creek», prima scenă de Saloon reluată de zeci de mii de ori de atunci și pină azi. lar cu Griffith wes- 
ternul isi găsește adevărata înflorire, pentru că Griffith 1-а luat în serios și i-a dăruit un climat propriu, unic si inimitabil. În cei 70 de ani de existență, genul 
filmelor western s-a comercializat, s-a supus deseori parodiei, s-a închistat in cligee,dar el nu a încetat să cucerească milioane de spectatori, generație după 
generaţie. Vedetele westernului ? Cei mai mari actori ai ecranului din toate timpurile, de la Douglas Fairbanks la John Wayne, de la Errol Flynn la Kirk Douglas 
sau James Dean, de la Clark Gable și Gary Cooper la Steve Mac Queen. 


S-a apucat de western 
ca să facă altceva. ÎI amu- 
za postura de bandit de 
drumul mare. Dar nu pen- 
tru multă vreme, pentru 
că, foarte curind,a pără- 
sit căile bătătorite de cei 
în afara legii, spre a tre 
ce de partea cealaltă, în 
tabăra celor drepți si im- 
pártitori de dreptate. S-a 
desteptat in el revoltatul, 
ргосеѕсасагиі, luptătorul 
pentru bine și adevăr. Su- 
portul moral i-l dă incre- 
derea în cauza pentru care 
se bate Я siguranța că 
el este rațiunea. Vulnera- 
bil, adeseori chinuit şi 
persecutat, el aduce în 
lumea frămintată unde to- 
tul se rezolvă cu scandal, 
bătaie, focuri de pistol si 
urmăriri în galop, rigoa- 
rea puţin melancolică а 
celor într-adevăr drepţi 
Prin el,marile cauze сара- 
tă în western relief și in- 
tensitate, devin singura 
rațiune de a trăi şi reușesc 
să-i atragă pină si pe cei 
mai îndărătnici. Lucidita- 
tea rece din privirea al- 
bastră a lui Henry Fonda 
ascunde de fapt compasiu- 
ne față de cei oropsiti, 
neindurare fatá de opri- 
matori, intelegere pentru 
cei slabi, pentru cei ce 
nu-si pot gási singuri ca 
lea cea mai bună în viaţă 


JAMES STEWART — COW-BOY 


Cistigase un Oscar pentru o comedie de salon inainte 
de a deveni «cow-boy». Înalt si subțire, mai degrabă 
timid si distrat, te aștepți oricind să facă gafe. Curajul 
său nu-i niciodată nesăbuit. Stewart este calculat, efica- 
ce şi inflexibil. Dar nu e nicidecum un fanatic pentru că 
nu are gustul martiriului. A învățat să-și dozeze argu- 
mentele și resursele. Са să te slujesti de non-violență, 
trebuie să fii înarmat pină în dinți. Sveltetea sa are 
duritatea oțelului. Cind suride este fermecător și 
cucerește femeile prin politețe și vorba blindă, frumoa- 
să. Dar nu e un flecar. Personajul pe саге l-a creat in 
nenumărate filme de Far West este un om ca toti oa- 
menii, cu indoieli si nelinisti, si nu intotdeauna invin- 
gátor. James Stewart a umanizat westernul. 


HENRY FONDA 
— CAVALERUL 
DREPTĂȚII 


GLENN FORD — AMERICANUL DE MIJLOC 


aceste «lipsuri» a știut să facă o 
calitate. El întruchipează «america- 
nul de mijloc», cel care aduce liniște 
și calm pe oriunde trece. Și — merit 
de seamă — reușește să lase impresia 


A debutat în western acum 20 de 
ani si a făcut două filme deodată: 
«Los Desperados» și «Texas». Glenn 
nu era nici deosebit de arătos și nici 
din cale afară de voinic. Dar din 


CHARLETON HES- 
TON — BUFFALO 
BILL 


că orice spectator, cit de firav și 
sfios, poate fi ca el. Glenn Ford a 
demonstrat ca nimeni altul că wes- 
ternul este o școală a bárbátiei sj 
a curajului. 


а эь \ 


El nu este пісі svelt, 
nici delicat si nici sfios. 
Are umerii lati, privirea 
ascutitá, rezistenta unui 
Robin al pădurilor. Un 
trup de as sportiv du- 
blat de mintea unui in- 
telectual de rasă. Ca să 
treacă de la Shakespeare 
la western a fost pentru 
el încă un prilej de a-și 
dovedi, în primul rind 
siesi, că poate face lu- 
cruri cu totul diferite si 
opuse. Mai mult decit atit, 
după ce a fost cea mai 
faimoasă «față palidă», 
Buffalo Bill nu a ezitat să 
se transforme în indian, ca 
de pildă în «Vrăjitorul 
din Rio Grande». Orice 
rol bine făcut poate con- 
stitui o mare plăcere si o 
reală satisfacție, este de 
părere Heston. El accep- 
tă deopotrivă să interpre- 
teze personaje simpatice 
Я canalii. Și «bunii» si 
«răii» pot fi la fel de bine 
făcuți. Atunci de ce să am 
preferințe? Într-adevăr in- 
terpretarea pe care o dă 
eroilor săi este magistra- 
lá. Totul în jurul lor de- 
vine incandescent. Hes- 
ton dă viață рта si sca- 
unului pe care stă, se 
spune despre el. lar scena 
bătăii cu Gregory Peck 
din «Spațiile largi» rămi- 
ne antologică. 


Rosi («Cu mîinile ре oraș»), 


un film în care naraţiunea tinde către eseu 


Forman («Asul de pică») 


un film obsedant de întrebări contemporane. 


Godard («О femeie măritată») 


aerul că ignoră sintaxa filmului. Dar nu este asta o altă sintax 


«Cinema nuovo», «nouveau cinema», ce vor 
să spună aceste formule pe care le utilizează 
de la o vreme cu insistență publicaţiile de spe- 
cialitate? 

incontestabil că tintesc să denumească filme 
de avangardă, dar prin ce se singularizează 
ele astăzi ca să merite o asemenea calificare? 
Ne-am obișnuit în ultimii douăzeci de ani cu un 
cinematograf care refuză să se plieze imperati- 
velor comerciale. Am asistat la nașterea şi 
afirmarea unui «cinematograf de artă». El a 
ajuns să aibă sălile sale, publicul său, dar nu 
pretinde a fi modificat radical limbajul celei de 
a şaptea arte. 

«Cinematograful nou» se distinge tocmai 
printr-o astfel de ambiţie. El nu reclamă doar 
un public capabil să guste filmele bune chiar 
cînd nu fac succes de casă. «Noul cinemato- 
graf» are revendicări mult mai mari. El vrea ca 
spectatorul să se deprindă a privi filmele în 
cu totul alt chip decit s-a obișnuit pină acum. 
Ceea ce obține deocamdată este o mare per- 
plexitate. Nimerit la un film de Godard sau de 
Skolimovski, spectatorul neavizat încearcă o 
totală stupefactie. La Antonioni, la Bergman, 
avea doar senzația cá se plictiseste; aici însă 
nu înțelege nimic. Efectul e socant; imaginile de 
pe ecran par a nu se lega între ele; spectatorul 
luat prin surprindere nu pricepe ce vrea regizorul, 
pentru ce îi arată toate aceste scene, ce urmă- 
reste? 

Lucrurile se petrec exact ca și cum i s-ar 
vorbi cuiva într-o limbă necunoscută. Urechea 
lui înregistrează sunete articulate, intonatii, 
dar nu poate ajunge să afle ce i se spune. Situa- 
tia reproduce practic condiția «cinematografu- 
lui nou» pentru că el názuieste către un alt lim- 
Ба] al ecranului. Faptul acesta stirneşte două 
tipuri de reacţii. Prima e a marelui public care 
primește cu o firească iritare astfel de experienţe 
făcute pe pielea lui. El are impresia că anumiţi 
regizori, sau au înnebunit subit, sau vor să-şi 
bată joc de spectatori. A doua reacţie e a sus- 
tinátorilor acestor inițiative. Ca să le sublinieze 
valoarea «revoluţionară», ei refuză să mai re- 
cunoască cinematografului tradiţional orice 
drept la existență. Acesta a devenit după dinsii 
— «vechi», «perimat», «pueril», «conventional» 
si trebuie trimis la lada de gunoi a istoriei. 
Poziţiile sint, cum se vede, ireductibile, dar 
examenul lor calm şi lucid e posibil şi se impune 
mai mult ca oricind. 


FILMUL 1$1 CAUTĂ O «VOCE» 


De unde s-au născut insă tendinţele «noului 
cinematograf»? Unul dintre cei mai inteligenţi 
şi mai fini critici francezi contemporani, Bernard 
Pingaud, care are asupra colegilor săi avantajul 
de a fi reflectat cu o egală profunzime asupra 
problemelor romanului şi filmului, ne-o arată 
foarte limpede: «Literatura — cum a demonstrat-o 
strălucit Sartre — se distinge de restul artelor 
prin faptul că lucrează cu semnificații şi nu cu 
impresii directe asupra simțurilor noastre. Aces- 
tea din urmă sint puse în mișcare nu direct, ca 
atunci cînd contemplăm un tablou sau ascultăm 
o simfonie, ci prin intermediul cuvintelor care 
sint denumiri convenţionale, abstracte ale lucru- 
rilor. Muzica, pictura, sculptura consutuie insă 
arte legate de un sens. Acest sens «nu se dis- 
tinge de obiectul însuși — precizează Sartre 
— şi este cu atit mai manifest cu cit îi acordăm 
mai multă atenţie lucrului în care se află». Altfel 
zis, sensul se dă dar nu ne vorbeşte. O compoziție 
muzicală nu spune nimic. Un roman ne comunică 
întotdeauna ceva. Cinematograful ocupă т 
cadrul acestui sistem de referință o poziţie 
ambiguă. Lucrind cu imagini înfățișate nemij- 
locit, el e ca si pictura, o artă legată de sens. Dar 
in acelasi timp pare sá se bucure de o situatie 


«ШЦ ШШ 


file cin ulovrulului noti 
fi uneori absurde. 
greyi 
însă 
ха subestimäm 
stimulentul loi 


Fortind limitele 


۶ ; PYP J ° "T 
CI obligă talentele la о reflectii 


asupra posiDilitatilor lor. 


privilegiată. Imaginile nu sint totuşi obiectele, 
ci fantoma lor, pentru că nu rămin în faţa noastră. 
licăresc citeva clipe ca să piară apoi. De aici 
sentimentul care ni se trezește că lucrurile de 
pe ecran nu se află acolo pentru ele însele, ci 
survin si se şterg cu o intenție; filmul nu numai 
că le arată dar vrea să vorbească prin succesiu- 
nea lor. Să luăm un exemplu ca să ne lămurim. 
În cadru apare o ușă. La prima vedere ea nu 
poate avea alt sens decit al obiectului: îngăduie 
sau împiedică trecerea dintr-un spaţiu în altul. 
Dar dacă — de pildă — Bresson o reține mult 
peste nevoile obișnuite în obiectiv, ne sileste 
să o contemplăm îndelung, căpătăm brusc sen- 
та{їа că imaginea se încarcă si cu o semnificație. 
Prin ea regizorul caută să ne spună ceva dincolo 
de sensul obiectului propriu-zis în ordinea gene- 
rală, abstractă a narațiunii. «Noul cinematograf» 
e stăpinit de această obsesie: să transforme 
imaginea în semn spre a putea nu numai să arate, 
ci să si vorbească. «Alfabetizarea» spectatorului 
constă în a-l învăţa să citească filmul si nu să se 
mulțumească doar a-l vedea cum făcea pină 
acum. Aceasta înseamnă a-l desváta să identi- 
fice neapărat imaginile de pe ecran cu obiectele 
înfăţişate de ele. 

O secvenţă la Godard, poate fi, nu o întim- 
plare realmente petrecută, ci o metaforă, un 
argument, o idee în expunerea regizorului. O 
scenă la Skolimovski sau la Chytilova e chemată 
să îndeplinească adesea funcţii pur simbolice 
şi trebuie interpretată şi în funcţie de ceea ce 
urmăresc filmele lor să ne comunice. Intreba- 
rea pe care o ridică Bernard Pingaud e urmă- 
toarea: Poate exista un /imbaj afectiv bazat numai 
pe imagini? Criticul se îndoiește de aceasta din 
motive bine întemeiate. Cuvintul dispare lăsînd 
în mintea noastră doar mesajul pe care-l avea 
de transmis. Imaginea stăruie însă în concrete- 
{а ei. Cum să fie împiedicat spectatorul să lege 
de o realitate imediata ceea ce vede pe ecran? 
Cum să nu ia o prezenţă drept prezenţă, o per- 
soană drept persoană, un pom drept un pom, 
o uşă drept o ușă? Cum să nu interpreteze o 
acţiune desfășurată înaintea ochilor săi ca reală, 
o fugă ca o fugă, o sinucidere ca o sinucidere? 
(vezi «Pierrot cel nebun»). Cum să distingă o 
acțiune prezentă de alta trecută sau viitoare, 
amintirea unui fapt de faptul propriu-zis, visul 
de viață? (vezi «Anul trecut la Marienbad»). 


STITI «SĂ VEDEŢI UN FILM? 


Cetáteanul de pe stradá e tentat sá ne intre- 
rupá si sá declare scurt cá toate acestea sint 
frámintári intelectualiste. N-a văzut el oare ati- 
tea filme care istoriseau povesti foarte incurcate, 
cu implicaţii psihologice complexe si le-a inte- 
les perfect? Cinematograful — e credinţa lui — 
poate să spună enorm de multe lucruri, cu o 
singură condiţie: să se exprime clar, într-o limbă 
inteligibilă experienței comune. Publicul n-are 
nevoie să fie alfabetizat, el ştie să citească; să 


ШАО Р” 


aibă numai grijă regizorii să scrie corect, să nu 
inventeze alte litere și alte reguli sintactice. 

Obiectiv, Pingaud arată că această convin- 
gere înrădăcinată a majorității spectatorilor se 
bazează pe о iluzie. Dificultatea adevărată de 
a face imaginile de pe ecran să spună ceva, 
cinematograful traditional a eludat-o, recurgind 
la un «schematism conventional extrem». Cele 
mai multe filme sint construite astfel incit citim 
imediat după figura eroului, după felul cum e 
îmbrăcat, după gusturile lui, după demersurile 
sale, cine este si ce rol joacă în istorisire: detec- 
tiv, asasin, bun, ráu, etc. 

La nivelul tilmului însuși, același schematism 
se regăsește în codificarea riguroasă a genuri- 
lor. Cuvintul «western», «comedie muzicală», 
cuvintul «suspense» anunţă de la început un 
anumit sens. Ştim înainte de a fi văzut genericul 
(e suficient uneori să fi citit numele actorilor 
sau să fi privit айзее) ce tip de lectură ni se 
cere să facem, ce gen de simbolism ni se va 
propune. Astfel mulți oameni merg la cinema 
cu ideia de a vedea un film pe care-l cunosc 
dinainte si în care numai trucurile sau maniera 
nouă de relatare vor alcătui elementul plăcerii 
(«Nouveau roman et nouveau cinéma». Cahiers 
du Cinéma nr. 185, dec. 1966). 

Marea masá a spectatorilor se mindreste — 
cum rezultá — fárá temei,cá stie sá citeascá 
limbajul imaginilor de pe pinzá. Numai pentru 
cá acesta e simplist, rudimentar, redus la citeva 
conventii elementare, oricine are impresia că e 
«alfabetizat» in materie de cinematograf. De 
îndată ce un film páráseste sistemul semnalelor 
avertizoare puerile, devine dificil. obscur, poate 
fi interpretat, adică «citit» in numeroase teluri. 
Din impasul acesta (ori renunță la convenții 
si întimpină obstacole de înţelegere serioase, 
ori recurge la artificii ieftine și obține accesibi- 
litatea largă) cinematograful n-are cum ieși. 
Problema lui este ca, înlăturind mecanismele 
simpliste de articulare a unei naratiuni, să nu 
cadă într-un ermetism care l-ar condamna să 
rămînă cu sălile goale. 


ÎNCOTRO? INCOTRO? 


Nu există decit două căi de a evita aceasta 
si Pingaud are dreptate indicindu-le. Ele schi- 
{еага practic direcţiile principale ale căutărilor 
«noului cinematograf». Una e a se resemna să 
vorbească strict prin semnificaţiile pe care le 
pot avea manifestările umane. Tot ce izbutesc 
să spună comportările omenești, adică exterio- 
rizările vieţii noastre, constituie o materie nara- 
tivă a ecranului. E calea pe care au ales-o Rosi 
(«Cu mîinile pe oraş», «Salvatore Giuliano»), 
Milos Forman («Asul de pică»; «Dragostea unei 
blonde») ș.a. Reușitele obtinute,si acestea sint 
incontestabile, nu ne pot opri a vedea si limitele 
formulei. În asemenea filme, omul individual 
dispare, fiind înlocuit cu expresia sa pur func- 
tionalá în societate. Manifestările lui exterioare 
nu-l pot exprima în chip semnificativ decit 
atunci cînd el se confundă cu rolul pe care-l 
joacă într-un sistem (afiliat al Maffiei, denuntá- 
tor, judecător supus presiunilor politice, fiu 
obsedat de autoritatea părintească, lucrătoare 
constrinsá să-și rezolve sub forme lamentabile 
aspiraţiile sentimentale, etc.) Asemenea filme 
nu ne pot vorbi efectiv decit de oameni ca rotite 
ale angrenajului social. Fictiunea se reduce in 
ele la minimum; narațiunea tinde către eseu. 
Caracterul acesta îl și au multe din filmele lui 
Godard («Vivre sa vie»; «Une femme mariée»; 
«Masculin, feminin»; «La chinoise»). 

«Pierrot nebunul» urmează însă altă cale. 
E cea pe care merg Resnais, Agnes Varda, 
Bellocchio, Mekas, Skolimowski. Sensul filmu- 
lui nu-l mai dă acţiunea, interpretabilă adesea 
în foarte diferite moduri, ci o anumită tematică 


evidentă. Ea organizează mai ales imaginile, 
le creează o coherentá, iar eventualele obscuri- 
аі, intervenite în naraţiune (incoherenta memo- 
riei — «Muriel»; existentele ipotetice-«Pierrot 
nebunul»; obsesia mortii — «Cleo de la cinci la 
șapte») contribuie abia a face sensibilă tematica 
respectivă. Aici nu trebuie să căutăm o rigoare 
a inlántuirii episoadelor într-o suită logică ime- 
diată sau o elocventá a lor de ordinul verosimi- 
litátii. Filmul încearcă să ne vorbească prin 
modularea tematicii sale centrale. Faptul că 
poate fi «citit» în mai multe feluri nu trebuie să 
ne sperie atita vreme cit sensul general se 
Једаја iar interpretările variate îl imbogátesc si 
adincesc. 

E de constatat însă că si în direcția aceasta 
«cinematograful nou» își prescrie nişte limite 
certe. Nu orice tematică îi convine. Fatal, subiec- 
tele lui se învirtesc în jurul zonelor ezitante ale 
percepției, amintire șovăielnică, onirism, obse- 
sie. Psihologia umană de care se simte împins 
să vorbească e bolnavă sau a încetat , fie si 
temporar, să funcționeze normal. Vrind - ne- 
vrind, această direcţie a «cinematografului nou» 
ne trage în cîmpul patoloaicului, uneori nu lipsit 
de un anumit interes, firește, dar incapabil să 
cuprindă întregul conținut al vieţii omeneşti. 
Amindouá initiative de «revoluţionare» ale artei 
ecranului — cum se vede — se justifică, nu 
totuși integral. Pretentia lor de a înlocui complet 
cinematograful «vechi» nu rezistă criticii, atita 
vreme cit limitele limbajului, ре саге vor să-l 
creeze prin imagini, subzistă. 


TRANSATLANTICUL PE USCAT? 


Asistăm practic la un fenomen curios remar- 
cat de Pingaud. Romanul are ambiția să reali- 
zeze ceea ce face cu ușurință cinematograful, 
să arate doar (vezi «școala privirii» a lui Alain 
Robbe-Grillet). Dimpotrivă, cinematograful fuge 
de specificul său. El invidiază facultățile roma- 
nului şi vrea să și le aproprieze. Tendinţa aceasta 
nu e nouă și a stăpinit întotdeauna mișcarea de 
avangardă în toate artele. Pictura a visat în epoca 
expresionismului să infátiseze, nu lucruri vizi- 
bile, ci stári sufletesti, iar názuinta spre abstrac- 
tii, proprii artei cuvintului și muzicii, n-a părăsit-o 
nici astăzi. Teatrul vrea să fie epic; sculptura, 
«cinetică», muzica, din contra, caută să devină 
«concretă». 

Poetul Al. Philippide comenta cu un umor 
dictat de bunul simt asemenea tentative astfel: 
«O artă grefată pe elemente de timp se va înde- 
letnici exclusiv cu impresii de spaţiu (muzică 
peisagistă, instrumentatie verbală). E ceva tot 
așa de minunat și de nou ca şi o încercare dea 
merge cu transatlanticul pe uscat și de a întinde 
șine pe valuri ca să faci trenuri pe mare». (Con- 
sideratii confortabile. Insinuări; «Viaţa Româ- 
neascá» nr. 6, 1923). 

Dacă ambițiile avangardei sint sortite să 
pară absurde dintr-un anumit punct de vedere 
«confortabil», cum recunoștea Al. Philippide 
însuşi, am greșit grav subestimind stimulentul 
lor creator. Tocmai în îndrăzneala aceasta de a 
forța limitele artelor rezidă forța mişcărilor ino- 
vatoare. Dacă ele nu pot infringe ceea ce e 
datul fiecárui tip de creatie, obligá talentul artis- 
tic la o reflectie rodnicá asupra posibilitátilor 
sale, ii insuflá gustul absolutului. Apollinaire 
spunea: «Vai nouá celor ce dám lupta la hotarul 
nemárginitului si al viitorului». Ambitiile absolu- 
tiste ale avangardei, spiritele lucide refuză să le 
accepte fără o demisie de la rostul lor critic. 
Dar impulsului creator, din aceleași motive 
îi acordă mai mult decit mila reclamată de Apol- 
linaire, adică înțelegere și stimă. 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


LUI 


Agnes Varda («Fericirea») 
un film care profesează un idilism colorat. E realmente idilic? 


Bellocchio («La cina ë vicina») 
un film care poate fi citit in mai multe feluri. E ráu? 


wg 


проделали 


کک 


La început de an «Împușcăturile» noastre muzicale 
colorează vioi,primáváratic,iarna bucureșteană. «Un 
film de bună dispoziţie» ni-l anuntaserá autorii si 
ni l-au dăruit: un tonic (nu un tranchilizant) de cu- 
loare, mișcare, muzică si dansuri inspirate. Ceea се 
ne bucură, depășind poate riguroasa apreciere va- 
lorică, dar convingîndu-ne că avem și noi «tinerii» 
noştri talentați, cîntecele noastre vesele în ploaie 
şi pe uscat. Totul e să stabilesti stacheta nu numai 
cu citeva grade de-asupra nivelului mării. 

La primul său film independent, Cezar Grigoriu 
ia o plecare avintatá, propunindu-si ca repere spec- 
tacole muzical-coregrafice de răsunet artistic nu 
numai comercial. 

Intriga rámine pretext, ca in mai toate cazurile, 
chiar si in cele mai fericite. Dar un pretext inge- 
nios: la o proiectie sint incurcate din grabá bobinele 
a trei filme diferite — unul politist, altul muzical 
si celălalt sportiv; ceea ce permitea nástrusnice 
combinații, o fantezie burlescá fără limite. «Nu 
ne-am dorit decit zimbetul spectatorului» ne previn 
însă prea-prudentii autori ai scenariului: Dimos 
Rendis şi Cezar Grigoriu. De ce oare? De teama 
risului gros să te opresti la zimbetul subțire? S-a 
recurs la o ironie discretă care pigmentează comen- 
tariul off al celui de-al 4-lea film, filmuletul de culise, 
dar discretia lui contrazice imaginea caricaturală 
oferită de interpreţii regizorilor: Ovid Teodorescu, 
D. Furdui şi Mihai Berechet. Buftea e străbătută în 
grabă, cu un fel de jenă autocritică și nu cu verva 
autoironiei specifică lui Dimos Rendis. Mirajele 
platourilor noastre cinematografice sînt dezvăluite 
profanului cam fără sare și mister. Ritmul trenează 
în această primă parte, decupajul e cam stîngaci, 
bobinele nu se prea încurcă la proiecție, ci se înșiruie 
cumintele, epuizind dansul ori meciul respectiv, cu 
constiinciozitatea cu care o mică recitatoare isi face 
reverenta de început si sfirsit. 

Cu multă plăcere în schimb pun în scenă autorii 
genul rásfátat: polițistul. Aici parodia suspensului 
şi a întregii recuzite a filmului cu urmăriţi si urmári- 
tori e abil făcută: cine vrea să ia în serios încăierarea 
de la Moto-bar si escaladarea nocturnă a blocurilor 
bucureştene — n-are decit. Cine vrea să se amuze 
are citeva motive: goana motocicletelor demarînd 
ca o herghelie stîrnită pe străzile cu neon; incáiera- 
rea-masacru, tipică grand-guignolului modern, stră- 
juită de glasu! patetic al Doinei Badea cintind «Cred 
în fericirea noastră», sau femeia misterioasă ce-și 
păstrează anonimatul si după cuvintul «sfîrşit». Gag- 
urile sînt vioaie şi o anume veghe a bunului gust 
fereşte chiar momentele mai alunecoase, ca traves- 
tiurile, de patinări spre cabotinaj (e un record să 
o recunoaștem, tinind seama de ticurile unor actori 
de estradă). Gangsterii intră şi ei cu convingere în 
jocul de-a bătăi şi impuscáturi — perechea «lirică»: 
Tăpălagă și Bănică; perechea: bufă: Puiu Călinescu 
şi Nicu Constantin; perechea-geamănă: frații Sava 
Operatorul — Sandu Întorsureanu, unul din autorii 
inspirați ai filmului, se lasă antrenat de mister, impreg- 
nind noaptea Sfintului Bartolomeu cu lungi fascicule 
violacee, cu mișcări cînd lente de aparat (pînda 
limuzinelor blindate însoțită de un languros blues 
«avant de mourir») cînd sacadate (bătaia din Moto- 
bar e bine decupată, filmată cu oarecare vervă: 
orchestra se străduie să acopere cu ritmuri de jazz- 
«rece» fierbinteala încăierării, fete ce fumează dis- 
tins se intrerup ca sá aplice virile lovituri de jiu-jitsu 
in ceafa adversarilor). Şi un deznodămint-surpriză: 
gangsterii se dovedesc cu toții melomani. În caseta 


Un regizor de comedie 
şi 
o vedetă de culoare 


Un duet «liric» 
cu vedete comice 
(Puiu Călinescu — Nicu Constantin) 


Un duet «comic» 
cu vedete lirice 
(Pislaru-Fugaru) 


Trei regizori de film 
si 
un suspense cu plete 


d | wA xet M мез - тч ® 


răpită tronează... discul de aur al formaţiei Sincron. 
Excelent prilej de a introduce cintecul și dansul 
băieților noștri veniți ca dintr-o îndepărtată preerie, 
pe frumoșii lor cai albi, cu frumoasele lor ghitare 
negre, defilind pe un multicolor disc solaro-muzical 
intr-un incendiar contre-jour (bun truvai plastic). 
De aici încolo inventivitatea realizatorilor se stir- 
neste tot mai îndrăzneț. Comedia muzical-coregra- 
fică devine preocuparea lor majoră. Aici se manifestă 
colaborarea fructuoasă a compozitorului, coregra- 
fului, regizorului și operatorului din care au rezul- 
tat citeva inspirate secvențe ca ampla mișcare ritmic- 
coregrafică din final sau noul dans intitulat «Rata». 
Două momente ce pot concura cu modelele genului. 
«Rata» e o prelucrare modernă a ritmului popular 
din Oaș; dansul are vitalitate, umor, sursa folclorică 
este inteligent exploatată de compozitor — George 
Grigoriu — și de maestrul coregraf Oleg Danovski. 
Interpretat cu verva caracteristică Margaretei Pislaru 
şi a talentatilor nostri sincroni, dansul e lansat 
cinematografic printr-o filmare de sus ce descoperă 
buchetul antrenantilor dansatori și mersul legánàt 
al rátustei-soliste. 

O interesantă si inedită la noi încercare a lui Oleg 
Danovski si a lui George Grigoriu — aceea de a 
armoniza formele baletului clasic cu elemente ritmice 
moderne. Pentru aceasta s-a apelat la asi ai muzicii 
si baletului románesc: celebra formatie coralá de 
muzicá clasicá Madrigal cintind pentru prima oará 
o partitură pe motive de jazz — si solişti ai teatrului 
de Operă si Balet: Ileana Iliescu, Dan Moise si Petre 
Ciortea. Ceea ce asigurá strálucire experimentului 
si innobileazá genul — tratat piná acum mai mult 
revuistic — cu autentice valori plastico-muzicale. 
Cum e secvența Ritmuri — amplă desfășurare de 
balet modern stimulat de o partitură scrisă pentru 
15 instrumente de percuție. Aici aparatul de filmat 
e subordonat în întregime dansului, unghiurile sînt 
variate, decupajul se animă și el, montajul asam- 
blează, într-un elan vizual unic, fragmentele caleido- 
scopului de mișcare, culoare, ritm melodic. Pe ecra- 
nul-fundal (ingenios acest «front-proiectie» experi- 
mentat la noi)se proiecteazá diverse fascicule colo- 
rate, savant orchestrate cu miscárile balerinilor, cu 
compoziții de grup (dinamică grafie modernă) ori de 
detaliu, ritmate într-o armonioasă sculptură multi- 
coloră. 

Compozitorul a avut de înfruntat variatele solici- 
tări ale acestui cocteil de genuri: el a subliniat am- 
bianta misterioasă a urmáririlor, punctind totodată 
ironic excesul de suspens sau opereta melo (prin 
cintece-limonadá «Mă topesc ca o luminare») ori 
cosmopolitismul muzical (amuzanta Nina Bina — disc 
ambulant de titluri rásunátoare); sau a elogiat, cu 
discretie, generoasa sursá de inspiratie: folclorul. 

Aparitie ce irumpe temperamental pe strázile 
Bucurestiului: cintáreata de culoare (si renume in- 
ternational) Nancy Holloway, lansind un gentil 
«Bonjour Bucarest» si reluind, cu cuvinte englezesti, 
pe o explozie de ritmuri negre cunoscutul Hopsa. 

Redus in film doar la o intentie satiricá (excesul 
de antrenament) si la hazul unui prînz desfășurat in 
tácánitul ritmic al mașinilor ce calculează caloriile 
fiecărei îmbucături a campionului — filmuletul spor- 
tiv a dispărut de pe ringul celorlalte genuri prin 
«forfait». Unde se vede că polivalenta sportivo-artis- 
ticá dăunează citeodată. Noroc cá nu pe stadion ci 
pe strálucitoarea estradá de muzicá si balet se in- 
cheie competiția noastră. S-o aplaudăm. deci. 

Alice MĂNOIU 


—- 


21 


Ста Wajda a terminat şcoala, am intrat eu. 


Cînd am terminat-o eu,a intrat Skolimovski. 


Polanski 


1926 


1954 


1955 


Biofilmografie 


Se naște la Survalki. Stu- 
diază pictura la Acade- 
mia de Arte Frumoase 
din Cracovia, urmează 
Institutul de cinemato- 
grafie din Lodz unde va 
realiza citeva scurt-me- 
traje. Devine asistentul 
lui Ford la «Cei 5 din 
strada Barska». 
«Generaţie». 

Actori: Tadeusz Lom- 
nicki, Tadeusz Janczar. 
Мајда realizează ип 
scurt-metraj consacrat 
sculptorului Dunikowski 
— «Merg spre soare». 
«Canalul». Scenariul J. 
S. Stawinski. Actori: Ta- 
deusz Janczar Emil 
Karewicz. Andre Bazin: 
«Canalui» reia cu ambi- 
tie mai mare si in dimen- 
siune simfonicá temele 


schitate melodic la sca- 
ra cuplului din «Gene- 
ratie»? 


«Cenuşă si diamant». 
Scenariul: Wajda si Jer- 
zy Andrzjewski. Actor! 
Cybulski, Bogumil Ko- 
biela, Ewa Krzyzewska 
Una din capodoperele 
scolii poloneze. Seguin: 
«cinematograf-nebun» . 
«Lotna». Actori: Bozena 
Kurowska, Jerzy Pichel- 
ski, Adam Pawlikowski. 
«Inocentii  incintátori». 
Scenariul: — Andrzjew- 
Ski $1 Skolimowski. Ac- 
tori: Lomnicki, Cybulski. 
«Hamlet» la un teatru 
din Gdansk. Regia si 
scenografia. 
«Samson». Actori: Ser- 
ge Merlin, Alina Janow- 
ska. 

«Lady Macbeth din Si- 
beria», după o nuvelă a 
lui Leskov. Lucrat in lu- 
goslavia. 

Un scheci din «Dragos- 
tea la 20 de ani». Actori: 
Cybulski si Barbara Lass 
Citeva spectacole la Te- 
leviziunea varsovianá. 


1965 «Cenusa». Dupà roma- 


nul lui Zeromski. 


1967 Filme pentru TV: «Orso» 


după Sienkiewicz; z «Pri- 
ma iubire» dupá Turghe- 


CUL) n/A) 


Nu-l cunosc pe Wajda. Dar de cînd am 


văzut „Pe baricadă“, sîntem prieteni. 


Aproape de fiecare dată filmele lui 
Andrzej Wajda au iscat la apariţia lor 
controverse, au dezlántuit patimi, au 
provocat superbe dezbinári. Ditiram- 
bul s-a invecinat cu diatriba. De la un 
film la altul.de la «Generatie» la «Cenu- 
sa», traiectoria cinematografului lui 
Andrzej Wajda a devenit simbolicá 
pentru destinul cinematografului po- 
lonez. Wajda face parte dintre primii 
absolventi ai scoli de cinematografie 
de la Lodz (care dáduse promotii 
strálucite — Munk, Kutz, Jerzy Kawa- 
lerowicz) si vorbeste in numele unei 
întregi generații maturizate prematur 
în anii războiului, cum bine s-a spus, 
o generaţie polemică, lipsită de preju- 
decáti, cu o sensibilitate nouă si ascu- 
{иа саге trecuse printr-o dramă teri- 
bilă, care asista la mutații istorice 
profunde. Aş zice că într-un fel «şcoa- 
la poloneză» nu e decit biografia cu 
amintiri dramatice a lui AndrzejWajda. 


EROII. 


«Generaţie», povestea unui ucenic 
de timplar care descoperă miracolul 
dragostei și datoria angajării politice, 
e filmul în care Wajda se caută pe 
sine, în care se prefigurează motive, 
tehnici, procedee. «Canalul». «Cenuşă 
şi diamant», «Inocentii fermecători» 
sint opere care poartă insemnele ma- 
turitátii artei lui. Ca la puțini alții există 
la Wajda o exemplară coherentá a uni- 
versului poetic, o reintoarcere con- 
stantá la citeva teme, migratii ale ima- 
ginilor simbolice. Cinematograful lui 
Wajda mediteazá la istoria mai veche si 
mai nouá a Poloniei: «Canalul», «Ce- 
пиза si diamant», «Lotna», «Samson» 
evocá episoade din ultimul rázboi (fil- 
mele alcátuiesc o pinzá vastá — Polo- 
nia anului 1939, insurecția varsovianá, 
Ghetto-ul, contradicţiile politice ale 
mişcării de rezistență împotriva ocu- 
pantului, sfirşitul războiului). «Cenu- 
sa»,reface epoca napoleoniană, dar alu- 
ziile la un timp mai apropiat de noi 
sint transparente. În microcosmosul 
acestor filme e cuprinsá o umanitate 
tragicá si pateticá, pusá in conflicte 
ascutite, in situatii liminare, care tráies 
te experiente existentiale, decisive — 
lupta pentru implinirea unui crez, 
dragostea, vázutá de Wajda in pro- 
iectia mortii iminente. «Destinul po- 
lonez» se  răsfringe in tragediile 
eroilor ca un cer de cenusá intr-o apá 
purá. Drama eroului din «Cenusá si 
diamant» e drama incongruentei in- 
sului cu sensul devenirii istorice. Ce- 
dro din «Cenuşă» crede cu sinceritate 
in lozincile napoleoniene, le urmează 
cu elanul tinereţii dar ajunge părtaș 
cu singe rece al crimelor împăratului 
într-o Spanie însetată de libertate. 
Grozăvia războiului pe care o trăiește 
Smulky, dezamăgirea pe care o la- 


să prăbuşirea iluziilor lui Rafal, 
eroarea politică în care a crezut Maci- 
ek sint realitățile dureroase din care 
se încheagă acest cinematograf al 
luciditátii. Căci luciditatea tăioasă stă- 
pineste întotdeauna reflectia cineas- 
tului, il indepárteazá de retorism, tine 
dreaptă cumpăna judecății. Munk nu 
observase decit eroismul fals, mimat, 
poza lui tragi-comică şi îl demistificase 
în «Eroica» cu ferocitate, cu înverşu- 
nare pamfletará ieșită din comun. E- 
roul derizoriu din «Dragostea la 20 de 


mitizeazá si mitizeazá cu aceeasi fer- 
voare. 


PASIUNILE 


Francois Chevassu observa că ci- 
nematograful lui Wajda e preocupat 
de problemele unei generatii imuabile, 
— cea a tinerilor care ating virsta 
adultá si care trebuie sá aleagá, in- 
tr-o epocá, intr-o tará in care alege- 
rea a fost dintotdeauna dificilá. Uni- 
versul filmelor e populat de eroi tor- 


Ado Kyrou 


vietate tinárá). Lumea lor e cea a 
pasiunilor arzátoare, o lume in care 
«nu s-au disociat cele douá forte pri- 
mordiale ale omului: dragostea si re- 
volta» (Ado Kyrou). Experientele sen- 
timentale, erotice ale personajelor sint 
experienţele vitale, fierbinţi ale vieţii, 
cărora prezența bănuită a pericolu- 
lui, a neantului, le dă o poezie care 
ne tulbură, o tristețe secretă. 

E greu de prins arta luiWajda într-o 
formulă, de altfel formulele spun totul 
și nimic. S-a vorbit mereu de o este- 


«Cenuşă și diamant»: capodopera filmului polonez postbelic 


ani», film tandru si sarcastic, dintre 
cele mai caracteristice pentru arta 
cineastului, e o viziune critică a lui 
Maciek care trăiește după război. Pen- 
tru Wajda există însă si eroism ade- 
vărat, autentic, străin de orice gesticu- 
latie, eroismul celei care se reintoar- 
ce bărbătește în infernul pestilential 
al canalelor din Varşovia să-și regă- 
sească tovarășii de luptă. Wajda de- 


turati, pusi în fata întrebărilor cruciale, 
nelinistitoare, trăind întotdeauna stă- 
rile de spirit în registrul cel mai acut, 
consumindu-si existența sub regimul 
intensității (să ne amintim moartea 
convulsivă, disperată și animalică a 
lui Maciek, mersul lui viguros, vitali- 
tatea gesturilor lui de adolescent, să 
ni-l amintim pe Rafal vibrind ca un 
arc, abia stápinindu-si febrilitatea de 


tică barocă a autorului. Propoziția mi 
se pare adevărată numai pe jumătate. 
«Canalul» are, alături de pasaje expre- 
sioniste în care actorul joacă dilatat 
în care eclerajul cu clar-obscururi pu- 
ternice e un raumgestaltend, pasaje 
de o puritate cristalină; «Cenușa» e 
în multe episoade de o limpezime cla- 
sică, de o rigoare geometrică. S-a 
vorbit, cu mai multă dreptate însă, 


23 


LI 


Dacă as putea, as turna a doua 
oară «Pe baricadă» şi «Сапаш». Ag 


pierde în romantism dar aş cîştiga în luciditate 
Andrzej Wajda 


de o estetică a violenței pe care o 
practică cu voluptate, regizorul.Wajda 
crede, si fiecare film al sáu e o măr- 
turie elocventă, în puterea șocantă 
a imaginii. Nu  întimplător compozi- 
tiile lui plastice sint agresive, «căutate» 
cum strigă unii, decorurile — stranii, 
atmosfera-misterioasă, citeodată, de- 
moniacă.Nu intimplător arta lui Wajda 
e simbolică, tesutá pe o urzeală densă 
de tropi-(luat în intregime «Lotna» e 
o adevărată parabolă despre soarta 
Poloniei) şi Hadelin Trinon a văzut cu 
exactitate că aventura estetică a auto- 
rului stă în încercarea de adincire a 
posibilităților metaforice ale imaginii. 
Simbolul, zice Wajda, ne face să pri- 
vim intens. Imaginea Cristului răs- 
turnat într-o biserică părăsită în care 
eroii descoperă cu emoție o veche 
inscripție, imaginea victimei care se 
agaţă de ucigaș cu un gest шин din 
«Cenuşă şi diamant», imaginea ne- 
siguranţei oarbe pe cimpiile infinite 
şi dușmănoase din finalul «Cenusei», 
simboluri lipsite uneori de subtilitate, 
au o forță sălbatică a ideii, o brutali- 
tate pe care n-aș schimba-o cu nici 
o finete. 


DECLIN? 

S-au auzit în ultimul timp destule 
voci grăbite să-l prohodească peWaj- 
da. «Lady Macbeth din Siberia», disec- 
tie minuțioasă a unui sentiment de- 
vorant, destructiv, a tost judecat cu 
asprime nemeritată. (| s-a reproșat 
lipsa de grandoare shakespeariană — 
ce culpă! — i s-a reproșat răceala 
cînd trebuia să se observe marea ca- 
pacitate a cineastului de a transcrie 
elementarul). «Cenușa», film mag- 
nific şi în greșeli, a fost întimpinat cu 
o politețe de gheaţă sau cu negări vehe 
mente si, la noi, cineva se străduia să 
ne convingă de marile slăbiciuni ale 
filmului fácind contabilitatea imper- 
fectiilor lui mărunte. Să fie «Сепиза» 
un eşec, cum am citit? Să fie simpto- 
mul unui impas? Există în «Cenuşa» 
obsesiile vechi ale cineastului, teme- 
le predilecte, reluate sub un unghi 
nou: eroismul, sfisierea tragică a ilu- 
ziei politice, destinul insului confrun- 
tat cu destinul colectivitátii căreia ii 
apartine, pasiunea mistuitoare, prie- 
tenia, moartea. Dar nicicind de la 
«Cenusá si diamant» incoace nu au 
explodat mai puternic ca aici cruzi- 
mea poeticá si amáráciunea si sen- 
timentul derizoriului care tortureazá 
filmele regizorului polonez. Imaginea 
eroului incercind să îngroape trupul 
celui ucis cu {аппа spulberată de 
vint, pagină de antologie respirind 
o durere cosmică, poate fi socotită, 
cred, printre imaginile-cheie ale cine- 
matografului lui Wajda — fereastra cu 
gratii din «Generaţie», ieşirea zăbre- 
lită a «Canalului», rachetele victoriei 
explodind deasupra lui Maciek și Szcz- 


24 


uka. Există în «Cenusa» gustul cineas- 
tului pentru contrastele brutale, pentru 
jocul paralelismelor și al interferen- 
telor, pentru simbolul elementar, pen- 
tru detaliul atroce sau grotesc. Dar 
nicicind de la «Cenusá si diamant» 
încoace arta lui Wajda nu a fost atit 
de spectaculoasá ca acum, expresia 
nu a fost atit de izbitoare ca acum, 
cáci Wajda inseamná violentá, soc, 
dilatare halucinantá a realului. Stiam 
capacitatea autorului de a picta medii- 
le insá nu bánuiam puterea surprin- 
zátoare de evocare a universurilor 
celor mai diverse, amplitudinea de 
frescă din «Сепиза»: lumea vechii 
nobilimi de țară, patriarhală și calmă, 
cea a marii aristocrații, rafinată și 
frantuzitá, care se consumă cu dis- 
tinctie în ceremonialuri mondene, lu- 
mea satului de iobagi, redusă la o con- 
ditie sub-umaná, universul prințului 
care trăieşte printre cărți și nostalgiile 
trecutului, universul războiului — te- 
rifiant, apocaliptic, văzut cînd goyesc, 
cînd straniu, insolit, cu ochiul supra- 
realiştilor parcă. Rind ре гіпа, «Cenu- 
şa» e eseul unui filozof al istoriei si o 
cronică de moravuri, film «ае ac- 
tiune» cu epică aventuroasă şi operă 
de adincá pătrundere psihologică, pa- 
tetic şi reținut, sentimental si mali- 
tios. (latá unul din acele filme fácute 
parcá anume sá contrarieze prejude- 
cátile noastre de cinefili). Colorat, 
poate, de romantismul cártii lui Zerom- 
ski, amintindu-ne de Buñuel, de Kurosa 
wa, de Eisenstein, «Cenusa» tine in 
chip irevocabil de mitologia luiWajda. 
Acest film poliedric, as zice, acest 
film de o respiratie vastá si de o per- 
manentá tensiune a ideii, acest film 
virulent si clocotitor de sinceritate,sá 
fie un esec? 


SCOALA POLONEZÁ 


intră astăzi într-o epocă crepuscu- 
lară, s-a spus, deși printre filmele 
răsunătoare care au apărut în ultimii 
ani se numără scheciul din «Dragostea 
la 20 de ani», «Cutitul în apă», «Salto» 
al marelui si necunoscutului Kon- 
міскі, «Locatarul» lui Majewski, 
«Bariera». După un lung, taimos şir 
de opere consacrate trecutului, cine- 
matograful polonez își îndreaptă acum 
privirea înspre zonele de viață contem- 
porană și o face cu vechea nevoie de 
adevăr, cu vechiul cult al cuvintului 
răspicat spus pe care le știam de la 
Мајда si Munk. Rind ре гіпа au apărut 
filmele lui Polanski, filmele lui Skoli- 
mowski. Sint viziuni asupra unei alte 
realități, cea a prezentului, dar la fel 
de incisive, lucide, ca şi cele de dinain- 
te. Să credem în acel miracol care a 
făcut ca Polanski să înceapă școala 
de cinematografie cînd o terminaWaj- 
da, ca Skolimowski să o înceapă cînd 
o sfirşea Roman Polanski. 


George LITTERA 


C2 


—— apa 2а e e ac 


«Inocentii fermecátori»: o maximá stilizare 


xSamson»: spaimă si singurătate patetică 


Dificultatea relaţiilor omeneşti. 
Necesitatea înțelegerii între toti oamenii. 


Nu cunosc teme mai frumoase pentru un 
cineast 
Andrzej Wajda 


OR aie DE a NET a ha ae ER ЫС 
КСЕ undam AI МЫ E SEEGE Ew 


== — 
PD SESE a p> N GIINDE E Е 
Etre Зо Уе ai АЕ E a sss UNSER 1 
сеет: кеч РЕДОТ са ЗЕН уы ec caer As 


«Cenușa»: scenă-cheie a cinematografului lui Wajda. 


25 


a 


26 


68 pe glob | 


Drumul pe care va merge cine- 
matograful (a cărui condiţie de 
bază o constituie existența în 
însăși natura lui a două elemente 
aparent contrarii, «Automobil si 
poem în același timp»,cum spunea 
undeva René Clair ) pare să de- 
monstreze că cea mai eficace for- 
mă de cinematograf esteftea care 


reușește să concilieze cerințele 


artei cu cele ale industriei. 
Cinematograful american încear- 
că să se adapteze (mai ales în 
sensul renunțării la binecunoscu- 
ta stereotipie hollywoodiană). U- 
tilizarea frecventă a filmărilor cu 
mai multe camere de luat vederi 
cuplate pe un sistem de ecrane 
multiple, ca în studiourile TV, 
care permit executarea unui prim 
montaj concomitent cu filmarea, 
sau existența unui sistem de de- 
velopare ultra rapidă, care per- 
mite vizionarea planurilor ime- 
diat după turnarea lor, așa cum 
lucrează în ultimul timp Jerry 
Lewis, sint numai citeva din ino- 
vatiile care încearcă să ridice ni- 
velul profesional al filmelor ame- 
ricane. Succesul este însă asigurat 
şi prin revitalizarea genurilor 
sale forte: westernul și filmul 
polițist. «Caravana de foc» va fi 
o nouă reeditare a unei cunoscute 
legende din Vest, în care vom 
regăsi «vedetele» deja celebre 
ale genului, John Wayne şi Kirk 
Douglas,iar «Custer din Vest» in 
regia lui Richard Siodmak va 
incerca se pare sá abordeze si o 
problematică socială in acest gen 
de film. Filmul polițist, cum ar fi, 
de pildă, «Tony Rome», cu un 
erou simpatic si popular inter- 
pretat de Frank Sinatra, cores- 
punde și el unei «rețete» sigure. 
Cinematografia engleză. După 
succesul mare al lui Richard Lester 
cu «Şpilul», regizorii englezi au 
părăsit idealurile furioșilor. Suc- 
cesul de public pare să devină 
principala preocupare a celor 
mai mulți autori. John Schle- 
singer a ecranizat un roman al 
lui Thomas Hardy cu Julie Chris- 
tine si Terence Stamp, iar Lester a 
realizat o comedie savuroasá des- 
pre campania din Africa: «Cum 
am cistigat rázboiul» cu Michael 
Crawford in rolul principal. Lu- 
mea acelei faimoase «swinging 


London» care a stirnit uimirea 
si curiozitatea sociologilor ca fiind 
un echivalent britanic al mișcării 
«hippies» din California va con- 
stitui tema filmului «Cei ce pot 
fi atingi» cu Michael Caine într-un 
rol care seamănă cu cel al foto- 
grafului din «Blow Up»-ul lui 
Antonioni. 

Cinematograful francez, prin a- 
deptii cinematografului de autor 
promovat de Noul Val la vremea 
sa, iar mai recent prin René 
Allio, Alain Jessua, Pierre Schoen- 
doerffer, sau prin izolatii Tati si 
Etaix, încearcă să se opună unei 
organizări industriale de tip 
hollywoodian. Regizorii care cau- 
tá succesul ecranizeazá romane 
celebre (Manon '70 cu Catherine 
Deneuve in rolul titular) sau lan- 
seazá nume cu o reputatie bine 
stabilită ca de pildă cintáretul 
Salvatore Adamo care va debuta 
aláturi de Bourvil in «Cei doi 
Arnaud»,in regia lui Leo Joannon 
sau dialoghistul Michel Audiard 
care va incerca să transpuná ре 
peliculă un «scenarist clasic»: 
Moliëre, în al cărui film rolul 
burghezului gentilom va fi in- 
terpretát de Jean Lefebvre. O 
temá cu rezonante sociale largi 
care asigurá interesul marelui 
public pentru film rámine încă 
tema  rezistentei antifasciste. 
Pierre Kast a terminat recent 
filmul «Nostim joc» după roma- 
nul lui Roger Vailland iar Claude 
Autant-Lara va realiza «Francis- 
canul din Bourges» cu Hardy 
Kriiger în rolul principal. 

Cinematograful cehoslovac după 
marele succes de public pe care 
l-au avut filmele lui Milos For- 
man «Dragostea unei blonde» si 
«Asul de pică», a constituit se 
pare o suficientă garanţie pen- 
tru a trezi interesul magnatului 
Carlo Ponti. Acesta s-a decis să 
finanţeze ultimul film al lui For- 
man «Arde, doamna mea», film 
care va fi — se pare — unul din 
cele mai importante evenimente 
cinematografice pragheze. De ase- 
meni Ponti ar vrea să sprijine si 
un realizator mai dificil ca Jan 
Nemec. Care va fi rezultatul în- 
tilnirii între domnul Ponti și per- 
sonalitátile școlii cehe ne-o va 
arăta viitorul. 

Cinematograful independent. În 
afara acestor cinematografii na- 
tionale,intr-un fel sau altul oficia- 
le, se dezvoltă un nou cinemato- 


Julie Christie in viziunea 
lui Schlesinger 


graf care incearcă să ignore cele 
două premize de bază, industria 
si succesul, dar se bazează în fond 
tot pe o dezvoltare mare a teh- 
nicii cinematografice, o extinde- 
re a aparaturii semi-profesionis- 
te şi a formatelor de 16 şi 8 mm., 
cu performanţe tehnice remarca- 
bile, la prețuri foarte scăzute. 
Adepții cinematografului de idei, 
care încearcă să ignore, cel puțin 
teoretic, succesul de public, reu- 
sesc să-și impună şi ei punctul 
lor de vedere. 

Crearea in 1965 a Uniunii In- 
ternationale a Cineaștilor Inde- 
pendenti în scopul sprijinirii cine- 
matografului așa-zis dificil, a fil- 
mului de idei, si incercárilor si 
filmelor experimentale, a fost un 
important pas inainte. 

Rezultatele sint deja vizibile. 
Au si apárut realizári cinemato- 


Ce va ieşi din intilnirea pe ecran a lui Adamo cu Bourvil? Poate nici regizorul Léo Joannon nu stie im 


Manon '70 poate fi alta decit 
Catherine Deneuve? 


Anthony Perkins si Mia Far- 
row in viziunea lui Polanski 


grafice remarcabile și nume noi 
în ţări fără tradiţie cinematogra- 
fică: Elveția (Gabriel Arout sau 
Claude Kuonen sau Michel Sout- 
ter) Olanda (unde Ch. Huguenot 


a realizat un film «Joseph Каси» 
care s-a bucurat de un deosebit 
succes la Mannheim) sau în Spa- 
nia, unde sint deja cunoscute 
numele «independentilor» Loren- 
zo Soler sau Gonzalo Suarez. 

Dacà ne gindim cà cinemato- 
grafia canadiană sau explozia ci- 
nematograficá braziliană cu ex- 
ponentul ei Glauber Rocha,«cea 
mai originală apariție în film a ul- 
timilor ani», a pornit din același 
dezinteresat fanatism pentru fil- 
mul de idei, ne dăm seama că 
această mișcare a independen- 
tilor în cinematograful mondial 
va avea în urmarorii ani un cuvint 
foarte greu în mișcarea artis- 
tică mondială. 


Ce fac ei? 


Enrico 


e Pontecorvo: «Arde, frate, arde» 
e Antonioni abandonează Italia 
e Rossellini a ieşit din joc 


e De Sica s-a 
e Bellocchio tace 


resemnat 


e O speranță la orizont. Care? 


Despre filmele western italie- 
ne, aceste produse manieriste 
impregnate de violență, dar de 
multe ori abile și reuşite, se 
poate spune tot răul cu putință. 
Cert este în orice caz că fenome- 
nul interesează în primul rînd 
moravurile, psihologia de masă 
şi numai marginal critica de film. 
Dar este incontestabil că fără 
încasările fabuloase realizate de 
aceste filme în Italia si in străină- 
tate, fără extraordinarul aflux 
de investiții antrenat de ele spre 
Roma, cu greu ar fi reuşit indus- 
tria italiană (dacă în general ar fi 
reușit) să învingă teribila criză 
economică din 1962—1963,si nici 
n-ar traversa astăzi unul din mo- 
mentele ei cele mai înfloritoare 
Aceeași misiune a revenit, cu 
zece ani în urmă, filmelor istori 
co-mitologice. 


Fireşte, această situație înflori- 
toare se reflectă și asupra cine- 
matografului, să-i spunem așa, mai 
nobil. Si chiar tinind seama de 
toate aspectele negative ale fe- 
nomenului, sint într-adevăr mi- 
opi cei ce-i prevăd un sfirșit a- 
propiat. Luaţi de exemplu cazul 
avocatului Grimaldi, titularul so- 
cietátii РЕА, unul dintre cei mai 
norocoși producători de wes- 
tern-uri italiene (lui îi aparțin 
printre altele «Pentru un pumn 
de dolari» si «Uritul, frumosul, 
răul» de Sergio Leone). Se cal- 
culează că în ultimii doi sau trei 
ani el a avut un beneficiu de mai 
mult de cinci miliarde. Ei bine, 
anul acesta, cistigul va fi investit 
în mare parte într-un program de 
producţie din cele mai ambitioa- 
se, program care cuprinde: «Că- 
lătoria lui С. Mastorna», film 
pe care Federico Fellini trebuia 
să-l turneze pentru De Lauren- 
tiis și care nu a intrat în lucru 
datorită unei serii de dificultăți 
(Grimaldi a preluat proiectul văr- 
sind lui De Laurentiis suma de 
200 milioane de lire), două filme 
regizate de Francesco Rosi, două 
filme de Vittorio Caprioti, un 
film de Gillo Pontecorvo, si un 
film din trei episoade «Trei pas: 
in delir» semnate de Louis Malle, 
Roger Vadim si din nou Federico 
Fellini; si în plus, bineînțeles, o 
serie de western-uri și filme de 
rețetă obişnuită. 


Din acest grup de filme, în 
afară de «Călătoria lui G. Mas- 


torna» si «Trei pași în delir», 
singurul despre care se stie ceva 
este filmul lui Gillo Pontecorvo, 
al cărui scenariu se găseşte în- 
tr-un stadiu de pregătire avansat. 
Scenariul este scris ca toate fil- 
mele lui Pontecorvo, de Franco 
Solinas (cu colaborarea regizoru- 
lui şi a lui Giorgio Arlorio). 
Titlul lui este, cel puțin pentru 
moment, «Arde, frate, arde» (ex- 
tras după o inscripție apărută pe 
zidurile Detroit-ului în timpul 
tulburărilor rasiale din vara tre- 
cută). 


«Trei pași în delir» este a- 
proape terminat. Filmul este de- 
dicat lui Edgar Allan Poe; episo- 
dul turnat de Fellini (pentru a vor- 
bi numai de partea italiană) se 
intitulează «Nu-ţi pune mintea 
cu diavolul» și narează tulbură- 
toarea aventură a unui regizor, 


Toby Dammit, venit la Roma 
pentru a face un western catolic 
și care, imbibat de alcool ca un 
burete,isi pune mintea tocmai cu 
diavolul; un diavol însă grațios 
și sprinten, cu înfățișarea unei 
fetițe. Toby Dammit va fi inter- 
pretat de actorul englez Terence 
Stamp. 


Programe nu mai puțin ambi- 
tioase au de asemenea două case 
de distribuție, Euro-Internatio- 
nal si Italnoleggio. Prima, înfiin- 
tatã cu un an în urmă de doi tineri 
si bogati frati din Venetia, Ma- 
riana si Ascanio Cigona, a pre- 
zentat la festivalul de pe Laguná, 
nici mai mult nici mai putin decit 
«Oedip Rege», «Belle de jour» 
si «Stráinul». În prezent pregă- 
teste, printre altele, un nou wes- 
tern colosal pe care Sergio Leone 
îl va turna în Statele Unite, «A 
fost odată Vestul». 


Cealaltă este organizația creată 
de stat pentru sprijinirea produc- 
tiei filmelor de calitate si asigu- 
rarea pătrunderii lor pe piață. 
Filmul său cel mai important 
pînă în prezent (societatea аге 
numai un an de existență) este 
«Evanghelia '70», interpretare 
moderná a cinci episoade din 
Noul Testament, incredintate lui 
Bernardo Bertolucci, Jean-Luc 
Godard, Carlo Lizzani, Pier Paolo 
Pasolini si Valerio Zurlini. 
Asadar, banii nu lipsesc si nici 
producători dispuşi să-i inves- 


tească în proiecte angajate. Ceea 
ce pare în schimb să lipsească 
sînt ideile cu adevărat bune, o- 
riginale, capabile să dea cinema- 
tografului italian o fizionomie 
precisă. Așa cum a avut o dată. 
Fácindu-l să poată ocupa din nou 
un rol de frunte în peisajul cine- 
matografic mondial. 

Mulţi regizori gindesc de alt- 
fel același lucru. «După părerea 
mea, există o carentá de idei si 
de autori într-adevăr alarmantă» 
spune Vancini. lar Lizzani: «De 
lipsa unui cinematograf de autor, 


cinematografului italian, care a 
supraviețuit alături de Fellini. a 
dezertat practic din Italia pen- 
tru a-și realiza filmele în străină- 
tate. Următorul sau film va fi,se 
pare,turnat în Statele Unite. În 
fara sa nu găsește, declară el. 
material pentru dezvoltarea u- 
nei teme moderne. Societatea 
italiană e prea provincială, prea 
periferică. Rossellini a ieșit de 
mult din joc. De Sica s-a resemnat 
să regizeze filme comerciale. Bel- 
locchio, ultima tinără speranță, 
a declarat si el cá nu are nici o 


68: filmul italian în 
- căutarea unei speranţe 


despre mafie, «Ziua cucuvelei»; 
de la Lizzani și Gianni Puccini, 
care încearcă să reînvie climatul 
neorealismului și al rezistenței 
(respectiv cu «Moartea lui Don- 
go», despre sfirsitul lui Mussolini 
și «Fraţii Cervi», despre masa- 
crarea unei familii de partizani — 
un proiect care datează de cel 
puțin zece ani) pînă la Monicelli, 
care pare sá se multumeascá cu 
amabilele sale comedii si parodii 
cu fond politist («Fata cu pisto- 
lul, «Cauza noastră».) 

Este ușor de văzut că nu din 


Tragedia lui «Oedip Rege» cu Alida Valli se pare că este şi tragedia casei producătoare 


< 


¥ - 


# x 


Filmul «ати», cu Marcello Mastroianni, se pare cà este un eşec de anvergură 


si mai ales în Italia, nu trebuie 
învinuit cinematograful comercial 
Ea se datorează, în primul rind, 
unei alarmante carente de au- 
tori.» Si Zurlini: «Unde sint 
astázi tinerii autori? Sigur este 
cá nu operele pe care le-am vázut 
in ultimul timp la festivaluri ne 
pot da certitudinea cá cinemato- 
graful nostru a dobindit o vlagă 
nouă». 

Să parcurgem lista filmelor a- 
flate în faza de lucru sau de pro- 
iect;ceea cevom constata nu este, 
într-adevăr, prea îmbucurător. 
Antonioni, celălalt mare nume al 


intenție în momentul de față si 
se va mărgini pentru citva timp 
să scrie scenarii. Visconti pregă- 
teste un film despre viata lui 
Puccini. Şi toti ceilalți, din prima 
sau a doua generație de după 
război, par să nu găsească stimu- 
lentul, scînteia capabilă să-i facă 
să iasă din rutina confecţiilor mai 
mult sau mai putin nobil comer- 
ciale: de la Lattuada care riscă 
o nouă evocare a aventurilor 
Domnisoarei Doctor (spioana ger- 
mană din filmul lui Pabst) pină 
la Damiani care reface drumul 
lui Petri în Sicilia cu un nou film 


aceste titluri va putea rezulta 
un film sugestiv și stimulator. Pe 
de altă parte, nu se întrezăresc 
deocamdată la orizont alte nume 
noi demne de prea mare încrede- 
re. Afară poate de unul singur, 
pe care s-ar putea învesti unele 
speranţe pe baza unui precedent 
film de televiziune (un «San Fran- 
cesco», destul de caustic ). Este 
numele unei femei, Liliana Ca- 
vani, care a terminat de curind 
în Bulgaria turnarea unui film 
ce, prin personajul tratat, se a- 
nuntá cel putin polemic: «Gali- 
leo Galilei». 


'66: filmul cehoslovac 
in căutarea certitudinilor 


Ce fac ei? 


e Forman se adaptează succesului 


e Bocan,credincios sie însuşi 


e Moskalyk: aparent 


război 


despre 


e Jakubisko: de fapt, despre 


dragoste 


e Ceilalti: coproductii 


«Arde, doamna mea» de Milos 
Forman, cel mai așteptat film al 
sezonului, e gata. Spun cel mai 
așteptat, pentru cá e vorba de 
cea de-a treia productie a crea- 
torului «Dragostei unei blonde» 
si a lui «Peter cel negru», creator 
care se si bucură de o faimă mon- 
dialá. Chiar si atotputernicul Car- 
lo Ponti n-a șovăit să-și investeas- 
cá capitalul in el. Noul film rea- 
lizat de Forman in colaborare cu 
Paponsek, Passer si operatorul 
Ondricek, ilustrează la un înalt 
nivel profesional stilul elaborat 
de acestia: o ingenioasá imbinare 
de tonuri si culori cu sclipiri sati- 
rice gogoliene si de un realism 
autentic. Astfel inarmati, autorii 
își îndreaptă privirile asupra u- 
nui sătuc, unde se desfășoară tra- 
digionalul bal al pompierilor din 
localitate. 


— «Orice activitate devine tot 
mai dificilă pe măsură ce trece 
vremea. La primele filme eram 
cu totul în afara atenţiei celor din 
jur, nimeni nu auzise de mine, în 
filmele mele se investiseră foarte 
puțini bani, nimeni nu se aștepta 
la prea mare lucru. Si dintr-o dată 
am început să simt că sint privit 
observat, uneori chiar şı cu un 
soi de invidie. Si eu nu prea ştiu 
să mă descurc în asemenea îm- 
prejurări, să mă orientez. De 
fapt, în momentul in care omul 
devine stăpin pe o anumită situa- 
tie, se dovedește a nu mai fi de 
mult «în» ea și nici nu va mai fi 
vreodată ». 


Apoi Forman s-a găsit în fata 
unor propuneri internaționale in- 
teresante. Cel mai realist rămine 
totuși un proiect mai vechi de-al 
lui, «Vin americanii», pe care se 
pregăteşte să-l finanțeze din nou 
Ponti. La scenariul acestei anec- 
dote despre turiştii americani 
care vizitează Cehoslovacia, lu- 
crează acum Forman cu scenaris- 
tul Wolf Mankovicz. 


Fidel problematicii actuale a 


~ rămas în cel de-al doilea film al 


său intitulat «Furtună particu- 
lară» şi Hynek Bocan, care este 
cotat drept cel mai bun profesio- 
nist dintre tinerii regizori cehi. 
Filmul «Furtună particulară» e 
făcut după romanul tinărului scrii- 
tor Paral,care zugrăvește în car- 
tea sa scene din viața locuitorilor 
unui mare oras industrial. 


— «Ceea ce mă preocupă în 
special în ultimul timp este pro- 
blema pe care am numit-o cîndva 
telecomunicatia relațiilor. Numai 
că nu este suficient de cuprinză- 
toare. Aș vrea să înţeleg particu- 
laritátile poporului nostru, de ce 
sîntem noi așa, ca popor, şi nu 
altfel. Am citeodată senzaţia ne 
plăcută că anumite calități ome- 
nesti sint pe cale de dispariţie. 
N-aş vrea să invinovátesc doar 
oamenii, să le iau în nume de rău 
diferitele manifestări ale lipsei 
lor de ținută. Este vorba si de o 
influenţă a civilizației superteh- 
nicizate, dominată de lucruri, de 
obiecte. Minati de ele,oamenii se 
invirt fárá intrerupere, ca intr-un 
carusel, si se pierd. Ca să-și uşu- 
reze existența inventă felurite 
mijloace de apărare. Îmi place 
Paral, pentru că acuză vehement 
toate aceste fenomene. Totuși 
nu cred că arta ar putea să schim- 
be mare lucru, dar dacă am oca- 
zia să fac un film, mă străduiesc 
să-mi exprim sentimentele reale, 
chiar dacă sint neplăcute». 


Unul din cei mai ecranizati 
scriitori din ultima vreme a fost 
Arnost Lustig («Diamantele nop- 
tii — regia Jan Neméc, «Tran- 
sport din rai» — regia Zbynek 
Brynych). După succesul mon- 
dial al filmului de televiziune 
«Rugăciune pentru Katherina 
Horovitz», o lucrare de-a lui 
Lustig a fost din nou aleasá de 
Antonin Moskalyk pentru filmul 
«Dita Saxova», in care prinde 
viatá unul din cele mai cumplite 
aspecte ale tragediei evreieşti că- 
reia A. Lustig şi-a închinat în- 
treaga activitate. 


— 


„7 
m 7. 
0 A 
' > 
м7 


«Dita Saxova» — un film despre curajul de a trăi 


«Furtună particulară» — un film despre telecomunicaţia ideilor. 


Sensul vieții, căutările pentru 
înțelegerea lui, constituie şi tema 
lucrării de debut a talentatului 
regizor slovac Juraj Jakubisko, 
«Vremea lui Cristos». Jakubisko 
a ciştigat рта acum citeva premii 
la diferite festivaluri de scurt 
metraj (ultimul pentru «Ploaia 
din Bergam») iar acum isi pregă- 
teste cel de-al doilea film artistic. 
Prin maniera lui de lucru el a- 
partine tipului de regizor-autor 
si in «Vremea lui Cristos» a in- 
trodus multe din experientele 
sale de viatá. Pe undeva, el poate 
fi comparat cu eroul principal al 
filmului — pictorul Juraj. Si nu 
doar pentru cá si Jakubisko a 
ajuns la film tot prin intermediul 
artelor plastice. 

«Vremea lui Cristos» se referá 
la perioada in care omul si-a dat 
seama că lumea nu e dispusă să-i 
realizeze chiar toate visurile. Că 
idealurile lui se dovedesc uneori 
a fi naive. Telurile, pe care tinerii 
şi le elaborează mai mult prin 
intuiție decit rational, se dove- 
desc unilaterale, nereale, închi- 
puite. Omul începe să înțeleagă 
și limita temporală a vieții si isi 
pune noi probleme cu privire la 
sensul ei. 


Din filmele terminate la Bar- 
randow, cel mai aşteptat este 
biserialul «Marketa Lazarova», în 
care Frantisek Vlacil reinvie pe- 
rioada creştinismului timpuriu 
prin intermediul destinului a 
două neamuri de tilhari. Este 
vorba de o tentativă curajoasă de 
a zugrăvi evenimentele «dinăun- 
tru», din unghiul de vedere al 
eroilor. Acest film, cel mai costi- 
sitor al studioului, a necesitat 
citiva ani de muncă. Prin anver- 
gura si polifonia sa compozitiona- 
18 el amintește activitatea depusă 
pentru crearea filmului sovietic 
despre Andrei Rubliov. 


Printre filmele aflate în proiect 
atrag atenția două coproductii 
cu Franța. În Slovacia se va ter- 
mina în curind filmul scriitoru- 
lui francez Alain Robbe-Grillet, 
«Bărbatul care minte». Subiectul 
filmului — fantastic — aminteşte 
de obișnuita temă a literaturii lui 
Robbe-Grillet: necunoasterea a- 
devăratei fețe și stări a lucrurilor, 
caracterelor si realitátilor. lar 
tinăra scriitoare si autoare dra- 
matică Alena Vostra a fost invi- 
tată să colaboreze cu Yves Ciam- 
pi, care, după citeva pelicule de 
aventuri, vrea să facă un film 
psihologic despre studenții ceho- 
slovaci şi francezi. 


i CETE aie СЕ Г 


` aşa сит il vede — 


Michel Cournot 
(Nella Bielski şi 


Jean-Pierre Kalfon) 


Michel Cournot 
cu 
vedela lui 
preferată: 
Annie Girambt 


S 


| 24 
VE ux 
v+ у 


COURNOT VORBEŞTE PRINTR-UN 
FILM DE TACERI 


Temutul, intransigentul, mult 
comentatul critic de film al re- 
vistei Le Nouvel Observateur, 
Michel Cournot, s-a decis să 
facă primul său film, «Les gau- 
loises bleues» (așa va suna 
titlul său, după marca tigárilor 
pe care le fumează autorul). 

Îl văzusem pe Cournot pentru 
prima oară pe... pinză. Deși nu 
este actor. Nu încă. Dar їп 
ultimul film al lui Godard, Week 
end», isi aprinde o țigară in 
timp ce traverseazá aláturi de 
Anne Wiazemski о piață in 
mijlocul cáreia, la un pian cu 
coadă,cineva interpretează Mo- 
zart. Aparatul descrie semi- 
cercuri concentrice, așa că l-am 
văzut pe cunoscutul critic, de 
citeva ori, apărind din colțul 
drept al ecranului și indreptin 
du-se către cel sting. Cum s-ar 
zice, traversa de citeva ori ecra 
nul. Este înalt, spátos,cu o ca- 
rurá care aminteste pe aceea a 
unui țăran crescut pe întinderi 
de stepă, cu ochii de un verde 
oceanic. 

Îmi spuneam, mergind spre 
studiourile «Epinay», că de fapt 
il cunosc pe Cournot. Ştiam 
cum arată din filmul lui Godard, 
știam cum gindeste, pentru că 
îi citisem pamfletele critice. 

Dar oricit aș fi crezut că-l 
cunosc, cu greu mi-aş fi putut 
imagina tensiunea, incordarea 


a س ل‎ O 


extremă pe care o exprimă a- 
tunci cind filmează. Aparent, 
un calm perfect, gesturi egale, 
o voce măsurată, o răbdătoare 
amabilitate. 


— Ce v-a determinat să treceţi 
in tabăra creatorilor ? 


— Nu este pentru prima dată. 
Am lucrat citeva documentare. 
Unele chiar în România. 

Cournot iti vorbește de Bra- 
sov, Ploiești, Bucuresti,de locuri 
care i-au plácut, de oameni pe 
care-i tine minte. 

Piná acum nu a realizat nici 
un lung metraj dintr-un motiv 
foarte simplu: nu i-a dat nimeni 
bani ca să stea acasă un an și 
să gindească un scenariu. Toţi 
așteptau de la el un subiect 
gata scris. Anul trecut Robert 
Hossein i-a avansat drepturile 
de autor. Şi după zece luni sce- 
nariul era scris, filmul început. 
Nu însă înainte ca regizorul să 
fi avut acordul celor doi actori 


francezi pe care-i preferă: 
Annie Girardot si Bruno 
Cremer. 


— Cind filmati uitaţi cá sinte[i 
critic ? 


— Ріпа acum mi s-a reproșat 
mereu că nu eram critic. Era 
adevárat, dar asta si urmáream. 


Acum, vreau în primul rind sà 


nu fiu cineast. Chiar pe generic 
imi semnez filmul: Cinema de 
critic. Este singura cochetărie. 


Filmul lui Cournot este un 
film de autor în sensul cel mai 
concret al cuvintului. El sem- 
nează scenariul, regia si in rest 
face totul, absolut totul. Indică 
litera cu care trebuie scrisă o 
lozincă, aprobă sau nu funda 
minusculă cu care este legată 
o pungă de bomboane, alege 
dintre mai multe tonuri de al- 
bastru pe cel pe care-l crede 
nimerit... Nimic nu scapă ochiu- 
lui său de critic. Aici trebuie să 
fie sursa extremei lui tensiuni 
atunci cind filmează. Orice face, 
orice gindeste din unghiul crea- 
torului, primește pe loc, intran- 
sigent, replica criticului. Şi cind 
Cournot iti spune: «De obicei 
nu am idei preconcepute des- 
pre filme. Pe ăsta insă il aştept 
la cotitură. Şi dacă iese prost, 
vai de ell», poti fi sigur că nu 
glumește. 


«Les gauloises bleues» este 
un film care nu se poate po- 
vesti. Oricum, nu în cuvinte. 
Este un film gindit și scris în 
imagini, în tăceri. Dialogul e 


scurt si multe secvențe lungi 
sint mute. «Vor fi în film cam 
50 de tăceri care nu vor semăna 
intre ele», spune Cournot «Sint 
foarte frumoase tăcerile». A- 
tunci filmul va« vorbi» prin cu- 
loare, prin mișcarea actorilor, 
prin asociaţiile pe care le pro- 
voacă. Nu există, pe cit am in- 
teles din discutia cu el, o cro- 
nologie obiectivă a faptelor, un 
subiect cristalizat. Dacă in- 
cerci totuși să extragi urzeala 
epică, în film, ar fi vorba despre 
un bărbat, Ivan (Jean-Pierre 
Kalfon) care în momentul in 
care devine tată işi rememorea- 
ză viața lui de copil. Tatăl de 
astăzi isi amintește de tatăl 
său (Bruno Cremer) cu care 
are acum aceeași virstă. O re- 
vede pe mama sa (Annie Gi- 
rardot) care este aproape ca 


Foto: P. Zucca 


iubita lui de astăzi (Nella Bielski). 


Secventele se succed în virtu- 
tea unor asociaţii subiective. 
Filmul apare ca o inmánunchere 
de observaţii, acte de protest, 
critici. Un film asa cum spune 
regizorul «administrativ si 
colectiv». Temele lui — pentru 
că este vorba de o succesiune 
tematică — sint si politica, si 
educaţia, şi căsătoria, şi divor- 
tul şi legile oamenilor, si dra- 
gostea, și mizeria, și nașterea. 
(În filmul lui Cournot, copiii 
primesc sau nu la maternitate 


de 


Adina DARIAN 


un «permis de viață», ca un” 
buletin de identitate). 

Cred că ne intilnim aici cu 
ceea ce numeam odată cinema 
de gazetar. Lucid și violent, dez- 
bătind problemele zilei, căutind 
soluţii, făcind teste, obligind 
cititorul sau privitorul la reacție, 
la atitudine, dar oricum deter- 
minindu-l să nu rămină pasiv. 
Este un cinema angajat în care, 
pentru a pătrunde realitátile,nu 
se sfiește să folosească argu- 
mente din afara ei. 


Într-un sat numit Le Trembley 
sur Mauldres, pe marginea şo- 
selei care duce spre Chartres, 
scenograful filmului Guy Littaye 
a descoperit un «manoar» ce 
pare sá fi fost cládit acum vreo 
300 de ani anume pentru filmul 
de astázi al lui Cournot. Rese- 
dință somptuoasá, cu arhitec- 
turá intortocheatá, astázi nelo- 
cuitá. Cournot ne face aici cu 
eleganță seniorială «le tour du 
proprietaire». Urcám si cobo- 
rim scările vechi din secolul 
al ХУН-еа, întinerite de culo- 
rile violente ale scenografului, 
strábatem coridoare lungi, in- 
guste, cu pereți groși de piatră, 
cu suprafete unduind usor, in 
care simti parcá efortul neizbu- 
tit al miinii de a le indrepta. 
Încăperi mari, cu ferestre inca- 
drate de ghirlande sculptate în 
tencuială. Încăperi transforma- 
te mai mult din culoare și din 
citeva accesorii în sediu de vot, 
sală de naştere, sală de aștep- 
tare. Într-o clădire anexă, un 
fel de fostă será, Cournot re- 
petă pentru noi o scenă pe care 
o filmase în ajun. Ivan copil se 
ascunde după un vraf de lemne 
cind vine tatăl său: 

— Ce faci aici? 

— Та căutam. (Si copilul stă- 
tea pitit fără să se miste). 

— De ce te-ai ascuns? 

— Te aşteptam. 

Cournot repetă cele patru 
replici cu candoare, si parcă 
cu surpriză, ca si cum ar fi 
versuri dintr-un poem pe care-l 
rostește pentru prima oară. Le 
repetă si se ascultă și atunci 
pătrunzi pină la stropul de poe- 
zie care în film se va ascunde 
sub o carapace de cinisme și 
violențe, ajungi la acel strop 
de poezie greu de ghicit sub 
incisivitatea de critic a lui Cour- 
not. 


29 


Carte poștală din Cuba 


Am zburat spre Cuba via Murmansk 
(minus 42 de grade) peste Polul Nord. 
Cind mă întorc în patrie pot să vă arăt 
certificatul meu de zbor deasupra po- 
lului.) Nu ne venea să dormim: noaptea 
polară, aurora boreală, călătoria spre 
tropice, totul era prea uimitor, prea 
emotionant. Cind s-a luminat de zi ni s-a 
arătat coasta Floridei și panorama 
Cubei: o pictură modernă, cu pătrăţele 
de culori foarte vii, în care predomină 
roşul, un cer de un albastru violet, o 
mare de un verde neverosimil. Am des- 
coperit deodată că nuanțele intense de 
pe unele cărți poștale despre care spu- 
пеат : ei, sint culori de cărți postale! — 
există în natură. Mă dureau ochii de 
atita culoare, de atita soare. i 

A fost o scenă grozavă cînd am cobo- 
rit din avion la tropice cu palton si 
căciulă! Cubanezii sînt extrem de pri- 
mitori, cred, la fel de ospitalieri ca 
românii. Ne-au întîmpinat cu orchestră, 
cu fotografi, reporteri și iar fotografi 
şi iar reporteri 

Havana. De fapt sînt doua orașe — 
Havana veche și Havana nouă. Havana 
veche e un amalgam de stiluri — baroc 
şi maur și spaniol într-o armonie extra- 
ordinară unul față de celelalte si toate 
faţă de natura luxuriantă. Blocurile noi, 
turn, sînt albe, de un alb violent. 
Cásutele sint galbene, portocalii, verzi. 
Noaptea, ochiul e la fel de solicitat 
ca si ziua. Zgirie-norii sînt conturati cu 

„Şiruri de becuri, așa încît ai senzația са 


de la 
Margareta 
PISLARU 


«La mufieca mulata» — păpușa mulatră, pseudonimul dat de cubanezi Margaretei Pislaru. 


sînt palate magice din care aștepți 
să iasă cortegii de pitici şi zine. La rădă- 
cina şi in frunzisul palmierilor sint 
ascunse becuri multicolore care dau un 
splendid efect de umbre si lumini. 
Chiar si in hall-ul hotelului cresc 
palmieri care scot capul к" сауап 
са un evantai scinteietor. In preajma 
sărbătorilor de iarnă au apărut pe străzi, 
alături de palmieri, puzderie de brazi 
albi, bineînţeles din plastic, bogat împo- 
dobiti. Si stilpii de telegraf s-au transfor- 
mat în brazi si între ei au fost atirnate 
ghirlande си sániute si tot felul de 
jucării. Era feeric. Aveam senzația că 
trăiesc un carnaval neîntrerupt. Dar 
nu numai cadrul cotidian e senzațional. 
Însăși viata cotidiană e uimitoare. Ma- 
nifestările culturale si sportive în aer 
liber sînt gratuite. Toată lumea stu- 
diază si tineretului i se acordă o atenție 
deosebită. Fostul cartier al milionari- 
lor a devenit cartierul tinerilor, unde 
aceştia învață gratuit, mănîncă și sînt 
îmbrăcaţi gratuit. Peste tot fotografii 
ale lui Che Guevara, unele uriașe cit o 
casă. Lozinci: «Patria o muerte», «Ven- 
ceremos». Peste tot lumea cîntă în 
ritm de cha-cha despre Cuba libre 
despre Viva la revolucion, despre Fidel 
Castro. Efortul pare un joc, munca un 
dans. Chiar şi pe copiii mici îi vezi 
bătînd ritmul pe ce apucă, pe cutiute, 


scaune, trotuare Y 
Natura este si ea altfel decit tot ce 


ştim. Înotăm într-un ocean atît de clar 


incit avem senzația că atingem fundul, 
care e la o adincime de zeci de metri. 
Vinám broaște țestoase de 500 de 
kilograme și de două sute de ani. Cind 
ne surprinde pe faleză un val, ne 
astupă geamul mașinii si ne simțim 
pierduţi sub ape. 

Cine spune Havana, spune Heming- 
way. Am trecut prin douá tuneluri 
pe sub ocean si am ajuns la marginea ora- 
sului. Aici, pe o coliná, era casa lui. 
M-a impresionat extraordinar: e o imen- 
sá bibliotecá. Toate camerele sint pline 
de cárti. Si dacá vreun coltisor e liber, 
adăpostește un trofeu de vínátoare. 
Piná si in baie Hemingway si-a montat 
rafturi de cárti. Alt lucru care mi-a 
atras atentia: in camera de arme, un 
perete e plin cu fotografiile lui Ingrid 
Bergman, actrita preferatá a lui Heming- 
way. Si o amintire mai putin pioasá dar 
emotionantá e colectia lui de cizme: 
sint uriase. Poti literalmente sá te 
ascunzi in ele. 

În Cuba însă ceea ce te impresionează 
în primul rînd e arta vie. Foarte intere- 
sant a fost spectacolul de balet experi- 
mental pe muzică concretă, pe care 
I-am văzut la Balet Nacional de Cuba. 
Dansurile aveau la bază un mic scenariu, 
majoritatea fiind legende populare în 
care predomină relația bine-rău. Dansa- 
torii intrerupeau la un moment dat 
dansul si recitau, povesteau, chiar cin- 


tau sau ziceau strigători. Apoi 151 conti- 
nua baletul-pantomimă, legendele popu- 


«III RI RE IN Mr er mmm ERE 


lare pe muzică concretă. 


Am lăsat înadins la urmă, muzica. În 
Cuba există o altă mentalitate despre 
muzica ușoară. Spectacolele de music- 
hall sînt aici adevărate spectacole popu- 
lare. Localul este propriu-zis teatrul 


în care un cintáret îşi desfășoară activi- 
tatea. 


La «Tropicana», în fiecare vară, timp 
de o lună, aici cînta Nat King Cole. 
Orchestra era ascunsă în crengile pal- 
mierilor. Din alti palmieri coborau pe 
scară vedetele serii. La alte localuri ca 
«Les Parisiens», pentru spectacol s-au 
amenajat scene turnante, jocuri de 
lumini și ape. 

În Cuba muzica ușoară este sinonimă 
cu «cancion popular». Festivalul de 
muzică uşoară căruia îi datorez această 
neuitată călătorie se numeşte «Festival 
de la cancion popular» din Varadero. 

Am avut o surpriză foarte plăcută. 
Unul din marile șlagăre cubaneze este 
«Serenada .ineretii», lansat de filmul 
«Vacanță la mare». În fiecare seară, 
sala, adică 10 000 de oameni îmi cereau 
să o cînt si toti 10.000 cîntau împreună 
cu mine La serenata de la Juventud. Vă 
inchipuiti ce spectacol era. 

După festival ni s-a prelungit contrac- 
tul cu 6 concerte la Havana și am 
fost invitată împreună cu Dan Spătaru 
la festivalul Varadero 1968. Hemos 
vencido! Am învins! 


B. T. RIPEANU 


)CUMENTE 
PENTRU 
"O ISTORIE 
A 
FILMULUI 
`ОМАМЕЗС 


Operatorul Eftimie 
Vasilescu — unul 
dintre pionieri. 


George Vraca, Pola 
Шегу, Gheorghe Sto- 


rin, Jean Georges- 
cu, turnind la slu- 
diourile «Para- 
mouní-Joinville»). 


Fotografia plachetei 
acordate la Veneția 
în 1939 documen- 
tarului «Tara Moți- 
lor». 


Afisul pentru 
filmul «Visul unei 
nopţi de iarnă». In 
centru Ana Colda 
si George Demetru. 


Exempiarui 5 lei 


` 


UA AU PAYS DES MOTZS,. 


PRODUZIONE 


BUCAREST 


OTTOSEGRETARIATO Di STATO DELLA PROPA 


AFISE 
PLACHETE 
SPERANTE 


1926. «VITEJII NEAMULUI» Si VITEJII FILMULUI 


Сопігасіш de asociație pentru realizarea filmului «Vitejii 
neamului» — comunicat nouă de |. Cosma — este una dintre 
mărturiile condiţiilor precare ale existenței filmului românesc 
în epoca sa de pionierat. Asocierea dintre cel ce aducea ca 
aport «materialul brut, peliculă, băi, aparate» — Eftimie Vasi- 
lescu (scenarist, operator şi coregizor împreună cu Ghiţă 
Popescu) — şi cei care contribuie cu «munca și priceperea 
lor la turnarea filmului» — actorii Ghiţă Popescu, P. Savu, 
N. Manolescu, lon Cosma, C. Fotache, Sevastia Popescu, 
N. Savu și Albertina Eremia — înregistrează una dintre modali- 
tátile «cooperatiste» de depășire a dificultăților materiale în 
fata cărora se vedeau puşi cei ce îndrăzneau să realizeze un 
film românesc. Şi în cazul acestui film, ca și în cazul atitor 
altora, rezultatele nu erau de loc încurajatoare. La un an după 
încheierea acestui contract, deci în septembrie 1927, semnatarii 
lui constată că bilanțul exploatării filmului «nu permite incer- 
carea cu succes a realizării altui film românesc». Si totuși, 
Eftimie Vasilescu, credincios pasiunii sale, va persevera, dînd 
filmului românesc mut o ecranizare după «Năpasta» (1928), 
isi va continua activitatea de operator de actualități (fotografia 
aláturatá datind din aceeasi epocá il infátiseazá filmind pentru 
jurnalul de actualități «Pathé-News» al cărui corespondent 
pentru România a fost o bună bucată de vreme), mai intii pe 
cont propriu iar apoi ca reporter cinematografic în cadrul! Ofi- 
ciului Naţional Cinematografic, pentru ca după război să în- 
cerce pentru ultima dată realizarea unui film artistic jucat — 
«Cetatea fermecată». 


1931. VRACA 5! STORIN LA «JOINVILLE» 


Anii de la inceput ai sonorului aduc în actualitate formula — 
evident paleativă — a filmelor «europene», filme în mai multe 
versiuni, destinate mai ales acelor țări unde producţia cinema- 
tografică nu se putea înfiripa şi unde cererea de filme sonore 
în limba ţării respective se cerea satisfăcută. O asemenea peli- 
culă a fost cea realizată în anii 1930—31 la studiourile «Para- 
mount-Joinville» avindu-i ca interpreti pentru versiunea română 
ia. С. Storin siPolalllery — filmul «Televiziune». 

n fotografia alăturată, pe care corespondentul revistei «Reali- 
tatea ilustrată» o trimite la București publicaţiei ce îl acreditase, 
remarcăm, pe lingă cei trei protagonisu menționați, pe regizorul 
Jean Georgescu. 


1939. PAUL CALINESCU LAUREAT LA VENEȚIA 


Era cunoscută atmosfera de pesimism cu care erau in- 
conjurate încercările de a crea un film românesc. Uneori acest 
pesimism era îndreptăţit, alteori cerea înțelegerea marilor 
greutăți învinse, chiar cînd izbinda era numai în parte cucerită. 
Trebuie să semnalăm însă că o minune s-a săvirşit... Filmul 
documentar românesc «Tara Moților» a luat premiul la con- 
cursul international din Bienala de la Venetia, «izbutind să se 
impună criticii străine pentru că a ştiut să se mărginească să 
redea fără trucaje frumuseți veșnice din pitorescul ţinut tran- 
silvănean». Rîndurile de mai sus — consemnind primul premiu 
international obținut de un film românesc, aparțin poetului 
Adrian Maniu. Ele constituie un omagiu dedicat realizatorilor 
acestei performanţe, o consemnare în epocă a succesului pe 
care filmul lui Paul Călinescu l-a obținut. Fotografia alăturată 
înfățișează placheta cu care a fost distins, la a Vll-a Bienală 
de artă cinematografică din Venefia,in august 1939, film! 
«Tara Motilor». 


1946.«VISUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ? 


Afişul filmului îi înfăţişează pe toti interpreții filmului lui 
Jean Georgescu. În climatul recrudescenţei unor pelicule cu 
accentuat caracter comercial, ecranizarea comediei lui Tudor 
Mușatescu aduce o notă lirică şi de autenticitate (în special 
în descrierea vieții micii functionárimi,si înseamnă citeva repere 
pentru activitatea creatoare a unor actori ca Mișu Fotino, Maria 
Filotti, Ana Colda, Radu Beligan și G. Demetru. 


Redacţia și administraţia: Bucureşti, Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej, nr. 65 41.017 


Ue avant — A 


т" 


` aa... in Са. г.п L 


nr.2 


ANUL VI (62) 


lunară 


e 
> 
> 
ل‎ 
> 
2 
< 


revistă 


PIE PER CP с A 
А pe ATU a, | 
š d 


BUCURESTI — MARTIE — 1968 


de cultură 


CINEMA 
ANUL VI NR. 3 (63) MARTIE 1968 


Redactor sef: Ecaterina Oproiu 


FILMUL 
DE AUTOR — 


FILMUL 
DE MÎINE? 


FILMUL NOSTRU 
POLIȚIST ȘI IDEIL 
LUI FIXE 


IDOLII 


AMERA SI 


)RESPONDENȚE 


PLIMENT 


— — 


оро 2... „ш... e . o А o о 


Filmul de autor de Călin Cûliman...................... 4 
Cum se strică un film? de Ov.S. Crohmălniceanu.......... 6 
Domnule Lelouch, nu aveţi dreptate! de D.I. Ѕисһіапи.... 8 
Doi dificili: 
Un ascet incoruptibil — Bresson de lulian Mihu...... 10 
Un entuziast extravagant — Skolimowski de Adina 
Darian 11 
Secretul lui Polichinelle de George Littera.............. 14 
Tineti minte acest nume: Joanna Shimkus 
Idolii de miine — de Rodica Lipatti..................... 16 
Ei despre ei: Liviu Ciulei despre Irina Petrescu. ......... 30 
Cine eşti dumneata Gina Lollobrigida?de Gideon Bachmann. 31 
Reportaj după citeva filme frumoase de Radu Cosasu. ..... 18 
Mihai Viteazu — un nou film românesc ................ 21 
Pantoful cenusáresei de Al. Racoviceanu................ 22 
В.В. Începutul declinului de Petru Popescu. .............. 24 
New York — Există sau nu filmul canadian? de 
Gideon Bachmann 27 
Roma — Tessari —Un regizor ratat? de Enrico 
Rossetti... Eos EXER. 28 
CRONICA: 
Becket. Război si pace, Nu uita gara Lugovaia, Leul african, 
Dimineti de iarnă. Semnează: Valerian Sava, Val.S. Deleanu 
Mihail Lupu, Nina Cassian. Manuela Gheorghiu. ........... I 
CRONICA UNUI POSIBIL CINEAST 
Conovšt de Marin Sorescu............................. ۷ 
CINEMATECA: 
Tot comedia este rege de 0.1. Suchianu.................. VI 
OASPETII NOSTRI 
In direct despre «Ocolul» de Maria Aldea. .............. VIII 
TV: 
indicele de satisfacție | 
Ce faci dumneata,stimate teleast?de Valentin $Йуезии...... x 
DOCUMENTAR 
De се? de Dinu Kivu 
n re minor de Radu Gabrea. - E S a ............ XII 
CARTEA DE FILM 
Recenzii de Marian Andrei si Adrian TirOiU....................... XII 
DIALOG CU CITITORII 
Сиг MED. DCREET OO м.“ XIV 
Cronica publicului de Ana-Maria Narti................ ху 
CINECLUBURI 4 
«Y», «Columb &Co.»— de Radu George Serafim. . ...... XIV 


Scurtă istorie a cinematografiei — desene de lon Popescu 


COPERTA | 


Irina Petrescu, bine cunoscuta ac- 
tritá de teatru si cinema. 


Foto: Tomescu 


COPERTA IV 


Actrita francezá Sophie Daumier, 
din păcate prea putin văzută la noi. 


Foto: Unifrance 


Prezentarea artistică: 
Radu Georgescu 


Prezentarea grafică: 
lon Făgărășanu 


к 


La această 
întrebare 
răspund 

în paginile 
următoare : 

Călin CĂLIMAN 
Qv.S. CROHMALNICEANU 
D.I. SUCHIANU 
Mihu IULIAN 
Adina DARIAN 


nat ecranul. Am ales acest citat drept 


: : дай fervent în filme ca «Un condamnat la ele impun о anume concepţie despre 
punct de pornire al discuţiei noastre, 


M-AM NĂSCUT LA OPT ANI, lui Godard personalitatea ancorată reputați, se refuză automat categoriei 
ÎNTR-O SALĂ DE CINEMA» flagrant în «timpul prezent». Pe alt «filmelor de autor»? Ar fi o eroare să 
— — meridian, din aceeaşi sevá a vieţii, se privim lucrurile birocratic si formalist. 
Nu are o prea mare importantă,  gezvoltă— cu lumini particulare— cre- «Hiroşima, dragostea mea», sau «Anul 
pentru discuţia de faţă, cui ii aparțin аца neindoielnică «de autor» a unui  trecutla Marienbad», sau «Muriel», sau 
eee " moarte a evadat», «Procesul loanei cinematograf, situindu-l astfel pe Res- 
deoarece istoria celei de-a șaptea arte q'Arcy sau «La infimplare Balthazar) nais în avangarda filmului modern in- 


aceste cuvinte. În paranteză fie spus, Skolimowski. Si exemplele noastre «Războiul s-a terminat» — fruct al co- 
e intesatá de numele unor autori năs- opinia că: «filmul trebuie să fie opera  telectual. 


sint extrase din «autobiografia» artis- pot cuprinde multiple opere cinemato-  laborării cu scenariști «de talie» ca 
cuti, la diferite virste, într-o sală sau unui singur от»... — în sfirsit— pentru 

alta de cinema, pe diferite meridiane. că nu dorim de fel un expozeu exhaus- AUTORII NOȘTRI 

Multi dintre ei, priviți prin prisma unei tiy, si schimbind unghiul de refe- S! ÎNCERCĂRI PREA TIMIDE 
evaluări de sintezá,ne par astăzi «nás- rintá, să ne gindim la argumentele pe - 

cuti anume pentru cinematograf» si care іе cuprinde creația lui EU. Schimbind cadrul de reterinta spre 


rm " OLD francez a ine grafice: aceea a unui Jean Renoir, Marguerite Duras, Alain Robbe-Grillet 
Mula s й piam EAM Ia. би pentru а пе intoarce la clasici, promo- Јеап Cayrol sau George Semprun — 

але QUINT, ВОВ Și TORI '  torul unui realism poetic cu rezonanțe sint «filme de autor» nu numai dato- 
nu pentru altceva: pe traiectoriile si- : 21 realitáti ale «filmului de autor» romá- 
nuoase ale afirmárii vocatiei si talen- Sau a «magului» Fellini... nesc — acesta fiind în ultimă instanţă 
tului, urme de pași ne conduc spre «FIECARE DIN POVEȘTILE MELE obiectul articolului de față — si respec- 


unul dintre acele «filme de autor» tulburătoare; aceea a unui Bresson —  ritá încercărilor originale de înnoire a 
e numele acelor cineasti completi care g UN ANOTIMP DIN VIAȚA MEA» tind fireste toate proportiile — putem 
sustin — ca niste piloni — bolta cine- neindoios vorbi in cazul unui film ca 
matografului. «Poate de aceea mă simt citeodata «Meandre» despre creaţia cinemato- 
Îl avem în vedere în primul rind pe respins de critică — scria undeva Felli- grafică de autor (și astfel s-a și vorbit, 

$ 


despre care s-a spus cá au revolutio- care işi susține cum nu se poate mai limbajului, dar mai ales faptului că 
Chaplin. «Autor total» al celor mai ni; am senzația că ființa mea cea mai indiferent de opinia exprimată la data 
reprezentative dintre filmele sale, Cha- profundă și nu opera mea ejudecată şi premierei filmului) a lui Mircea Său- 


@ un centru SH > s 

vital al «ее. КШ 
cinematografiei 

moderne e 


@ о cauză 
esențială a 
revitalizării 

cinematografiei 

engleze, 

franceze, 
cehe e 


9 un semn 
de întrebare 


pentru — Personalitate în teatru, personalitate în film — Lucian Pintilie («Duminică la ora 6») 
cinematografia e 
noastră plin rámine peste ani exemplul ce! atacată; caci simtaceastă totală iden- can. Un exemplu si mai evident încă 


mai prodigios şi fecund. Un adevărat titate, această deplină unitate între este opera lui Lucian Pintilie, «Dumi- 
«index» al personalității cinematogra- opera mea si mine». Preocupat de nică la ora 6»,în care, dealtfel, regizorul 
fice. La cealaltă deschiderede compas: altceva, Fellini definea, totodată, lim- şi-a impus personalitatea artistică încă 
Eisenstein, а cărui personalitate а re- pede si personal, esența «cinemato- din faza de prelucrare a scenariului, 


ө o speranță volutionat din temelii ecranul si con-  grafului de autor», despre care se vor- |a care a colaborat împreună cu lon 
că studioul ceptia despre film. Unii susțin cá de — beste tot mai mult, care se practică Mihăileanu. Semnificative din acest 

° la «Octombrie» cinematograful nu a tot mai intens si care se va practica punct de vedere sint consideratiile 

București descoperit nimic nou. Mai aproape  dinceincemaiintens,datefiindresur- lui Lucian Pintilie privind însuşi pro- 

va promova de noi, în timp, străluceşte steaua unui sele infinite şi cimpul larg de desfásu-  cesul de elaborare al filmului si datînd 

р . René Clair. Putem vorbi astăzi, fără rare ре саге «filmul deautor»ildeschi- din acea perioadă: «Rásfoiesc une- 

in sfirsit teama erorii, de «filme de autor» cla- de autodescoperirii si afirmării unor ori scenariul regizoral si am un senti- 

Š š sice, de «filme de autor» moderne. personalități artistice complexe. ment de uimire, de incintare, de indig- 

nu Tegizori Astăzi, exemplul cel mai pilduitor Structuri filozofice si poetice de re- паге. Subiectul filmului a devenit pe 

«cu diplomă», pentru «filmele de autor» se anunță a — velatoare amplitudini au fost descope- nesimţite, dar pur si simplu pe nesim- 

: : : fi creaţia lui Jean-Luc Godard. Dincolo rite de-a lungul anilor pe teritoriile tite, pretextul unei alte povestiri în 
C1 regizori саге de afirmarea consecventă a stilului fertile ale «filmului de autor». Cele trei саге... nu m-a interesat de fel cursivi- 
«au ceva de spus» e sáu nervos, vibrant sub aparențele mari personalităţi atit de distincte ale — tatea si detailarea epică, cum vroia 


unei ariditáti programatice, Godard cinematografului italian contemporan, scenariul. Experienţa aceasta, con- 
pregăteşte in retorta creaţiilor sale o Antonioni, Fellini, Visconti— conti-  tactul direct cu platoul, a exercitat 
sinteză superioară: aceea dintre artă  nuind să-și extragă esentele din neo- asupra mea o tulburare mult mai mare 
si viață. Filmele sale — fie cá ne re- realism — s-au afirmat ca atare, ur- decît o presupuneam cind redactam 
ferim la «Pierrot nebunul, la«A trăi — márindu-si gindul creator în diferite liniștit decupajul». 

cu adevărat», la «Dispretul» sau la faze ale procesului de elaborare al Pe bună dreptate şi extinzind apre- 
creaţiile sale mai recente — devin ex- unui film, de la scenariu la regie. Se  cierile de mai sus, raporturile dintre 
presia unei «lumi noi» a unui nou impune, apoi, un necesaramendament artist si univers devin cu atit mai sur- 
mod de gindire si de comportament. Іа discuţia de faţă. Oare filmele unui  prinzătoare, mai tulburătoare, mai pli- 
Filmele sale constituie o punte între Alain Resnais — са să luăm un singur пе de neprevăzut, cu cit sint mai sin- 
document și ficțiune. Рой să le agreezi exemplu de această natură — realiza- сеге. Si sinceritatea este o condiție | 
sau să le respingi, dar nu-i poti nega te după scenariile unor colaboratori sine qua non a «filmului de autor». = 


ё | |