Herman Melville — Moby Dick

HERMAN MELVILLE 


map ANTHONY HEALD 


Ni 


Y-DICK 


Moby Dick 


V.1.0 


Cuprins 


1: VIEJEn 335 sac ata aaa soul cl aleasa E Data 8 
2: Nraista:de.călătorie ssce zeii ania aia sie sa ia ate iat ati ea ee a lat aa a a 2 SA 13 
3 la Balena Seuipătoarei 103 ee ea poa eee ape aia aa ala 17 
4 CUVertura: a înoată ni Palo tit oa aa a a oda tel a e ala 29 
5 Micul Ele) Unic rasne nn a o col Dope aa că al e aaa e ae da egal ela al 33 
0r Sstrada n naen A e ORI Ra AC ICR Ra A o e T mac BRA 35 
Te Capelas on ata oi aul o lată la a atăt ata cadea 0 apăsa eta 38 
8: APV OTU] sean sea ze se auf au aaa de Marea o mea ace ae a bi aa ae EA te e 30 Bia ata 41 
(e Si LU] | o E Bee ee eee E A A A E E E e E TE 44 
10; Um pretende suflete nroa Aaa că ta an ad data a tal 52 
11: Gamaşa de noapte: cata ze naaa capi aci ala aice ea aaa a a o A ae e 56 
ie sole | plz LN = eee A ae e IRRD ACI CE IS Ia a Pl i 58 
i he Si lote eye RO E E PER RR a e 61 
14 Nantueketi ze cazac ae aana Ea A E E O E 65 
15- SUP dSApPESte e e E E Da EE aaa E N 67 
T6 -Corabia eree E a Dr bo la oa E A a ai A E A 71 
17 Ramadanulsm:in manen e Dra Corea N O O 84 
te lscalhtura. Cor iee e eae ea EEEE A E A Oe a EI 89 
1.9; Profeti iarta ret al aa 9) e tr Aaaa a a D030 e arata re 93 
20: Forfota.dinaintea plecari: aceea e eee eee eee ca cea oaza oa eee e ar eta ca 96 
21. paie pere => SORA RR IRIRRRN RR a ERIC DI ICR IOD IERI E II RR IRI 99 
22 Craciun fericit asset aa ata ra aaa ata a da oala a cau o 0 aaa 2 al od ai a 102 
23: La;adapestultaă ru UI ae esec ae eee eee A oaia alee ai ceia ela ae ea 106 
24. Sustinerea cauzei sase ot miingi amar a at ate oa a 2 pa te aa eat aa 107 
25, Post=seri pt ca cope ce arca tat Ba at ca 0 la ul E 112 
26, CavaleriksiscUtierni coerenta ala aa ae aaa alee a A aa 113 
27- Gavalerii:Şi scutierii: aaa seta iodat ata a d ta a E a aa ae al a 116 


28. 
29. 
30. 
31. 
32. 
33, 
34. 
35, 
36. 
37. 
38. 
39. 
40. 
41. 
42. 
43. 
44, 
45. 
46. 
47. 
48. 
49. 
50. 
51. 
52. 
53, 
54. 
55, 
56. 
57. 


Intra Ahab; li vorbeste Stubb:..1.- neo sezai ac aaa alta la ala 123 
PIjo aie directe ce tao da aaa oa tata tal ana ta dt iba east a ist a 126 
Vrăjitoarea si f i a9090 sia 0 Ec ae E ac e a E GA Ec aaa a EROARE ase 127 
Getolcoie enerne e a e oa leat aoleu a Re fi plai ae ae ae 129 
SpPEEKSYNGER iaz aia ae ata a a aut ei Aia aa 141 
fe it ze | agate le [pe PER E na A EO 144 
Văâriliuilicata reguli s sene ea Ee a aa I A pl Ra aaa a ae 149 
Duneta.: aaoi ea a E at 0 aa ala a A EE A 155 
ADUȘ:s:paip aa ai aa aaa sa a aaa la ra ta la AA) a al 0 af af 2 at 0 a a a APE 162 
AT UTC) cai cai pa e ca are a E a ata da aa 0 pl lu ll od 164 
Primul cart de noapte, la arborele mic... eee 165 
Miszul'neptiilla Prora ii see ace zece ap oaze a ceea ese a oa ae aa Aaa le ea area 166 
MOV Dick ep ee oa ea oa ae E o E a RER ata 172 
Albul:balenei; ci iasa au setea acra E aceea ere 20 ata ora aa RER 180 
laascultalsnpim E RE N a 188 
e | ALEE T o E poa E aa a IG ale A ADI a RR Ra IRA 189 
Declaratia: spa ninien inta ara aaa lat 3 a Oa ra e E Er ala a 194 
PEESUPUNENI Ei: aere ae ea op pia ae sea ee ai ad ale ae ai ae ara a af e 00 a 202 
Împletitorul eee se oana iata aa a aia tatalui 204 
Prima Malo) ele] se [A e E E RE e 206 
Flea) scz a aie ai ata ip ea dalele anual ian Aaa nea allee beta a tea Aa ae Ba 215 
Barca şi echipajul lui Ahab. Fedallah..............mcmeeee eee 217 
Jetulfanto Mane ae oaze aaa aa Al A aaa o a 2 SE a Saal 220 
+ |oje ui poz D || e a PD 224 
Gamu 2 oet onoasaa3t ateame a S KE EA AEA aa ao aaa da a a 226 
Povestea despre Town-Ho...........mmmc eee anna 230 
Despre ilustrările deformate ale balenelor... 248 
Despre adevăratele picturi cu scene de vânătoare...................... 253 


Despre balene, în tablouri.......... mean 256 


58. 
59) 
60. 
61. 
62. 
63. 
64. 
65. 
66. 
67. 
68. 
69. 
70. 
71. 
72. 
73; 
74. 
75. 
76. 
77. 
78. 
79. 
80. 
81. 
82. 
83. 
84. 
85. 
86. 
87. 


Planeto p ee Re PR RER PRR E E A E EE GENO 259 
Caracatit amen oe are E A a a E E E R 262 
a E N E E T E E TNE 265 
Stubb-ucide o balenă: sosea za maa ae ae aia E RRR E 269 
Sutan a 9 a A E E E ea fe a A aa E A ti ae 274 
li | poi PRE E a E ORELE IC 276 
Ginaluii: STUD Die reies eee cerea Aaa le a azi aaa aaa n aa ea a E ae aa ea ed 278 
Mârncarea-deibalenă. 25 meoten ca ra a la la it aa 287 
Masacrarea! rechinilor sia aie etala n aaa ce ta lee aa anala dea 290 
ăla pc iei ac oi a ea eat arate ata oaie abate d E E O aa aul ie 292 
Pata. 55 ea october la aaa lee alte aaa atat Aaa apa 294 
ilie PA EG PE Elias nt cal ocne ea tt aa a a arab Bu aa ea 35 298 
STI XI | ese ae aa aa iza a eat ape e a aa Alee ae o aa a ala ar da a carta 300 
Povestea lui leropoam spe. oo aaa aa a aaa hai dl ll it 303 
Funia de:maimută: cec oa o iau aaa aa as aa Ba Dal dani 2 tt a alta ta 310 
Stubb şi Flask ucid o Balenă Dreaptă.......... cca 315 
Capul Caşalotului. Vedere prin contrast... eee 321 
Capul Balenei Drepte. Vedere prin contrast.............c eee 326 
== pe (=l el [PERDEA PR DR 330 
Marele poloboc din Heidelberg... eee 333 
Rezervorul şi-gălețile; ss coca ra ea ata oa oa ata d ca aaa mod ce a a E a aaa a 335 
d = e A RE RO E A N 340 
NUC Siae 2 Sal a Au a ate sc sa fa ee pa aa la e cati 8 ta fot 343 
„Pegquod” întâlneşte „Fecioara”.............me eee 346 
Onoarea şi gloria vânătorii de balene... 358 
lona, privit din perspectiva istorică... eee 362 
PItENPOlINE: soia see eo 2530 a sa 30 07 ar aa lada d a aa ah aaa 365 
Fântâna: sacra aa pese aa datarea a aa a br dana da a aaa ua aaa Na aa aia 368 
Codae niatna tar matale ap a 2 8 a aa E ma a ta a să Ala Sa mata ataca ata 374 
Marea Armada orei 0 aaa ada amo a a d a sila alo o ar ana 379 


88. Şcoli- şi pedagogi- ceea cae ec e a a E Eea aaa azi EEE ED aa EA 392 
89. Peşti legaţi şi peşti liberi... eee ee ee eee ese 396 
90: Gap-sau coadă: irinenn i a E a tente a ad tă a a acd 401 
91. „Pequod” întâlneşte „Bobocul de trandafir”... 405 
92 A MIRE iapa E Ea ela ae del Re Ea RIA E sf Dl m a A reala era 412 
93. Naufragiatülssssions enkeier ca al ce Ar at dt na 415 
94- O'strangere de mana. sosea aaa a Sa aa aa sa a baia a ao a tea dat ai au ela 420 
95 SU IN o E E E a Pata e Pa ae pia al ale ea a) Pale elena Denial 424 
96 TOPIE aia aia oa le aa acostat oda Ad Aa aa 426 
97: =] UR e | AU E E E 432 
98. Arimare jos şi curăţenie sus... ee eee eee aeaaa 433 
99 DUBLEI s eat aa ur ca a do a aa alt a a te aid ral aaa A 437 
100, .0maânăSI Um PICIOR e peneana ae dear aaa sea ase ab erai dale era 444 
TO Carafan see e a e a Aaa oaia ala dt lua Ra Ade a ia A 452 
102. Umbrarul din Arsacide.............e eee eee eee 458 
103. Măsurătorile scheletului balenei................cee eee eee 463 
104. Balena' fosilă: n ee e ac aa oa nodal e Ade te aaa Si i a 466 
105. Mărimea balenei se micşorează?.............ce eee eee en 471 
106: Picrorullut ANa ii zzeza ie eee ae esa aaa ea ana AN 476 
107. Duloghenali eee e a eee a E one oa al e e Nea oa e i se pie 479 
108. Ahab și dulaherul:::s ss e ceea oa oc aaa oa E e at a 10 a a ea aa 482 
109. Ahab şi Starbuck, în cabină... eee eee eee 487 
110. Queequeg, în Cosgas anaa a aaia anna 490 
111 de [oi [el | EEE e E RE PE RE 497 
17];2*15 EFARU asirin Se aseaza ea sasa ale El asftel au oa a ete pe tzara a 499 
113 FORJE to pomii eri oa 0 arăt a oa e i ad i E tt 502 
114. :AUrarulle; reenen cuadratice a aaa aa alea E 506 
115. „Pequod” întâlneşte „Burlacul”........... eee 508 
116. Balena'muribundă::.. se cca iarta ot aţa a are n eat ate aia 511 
117. Cartul balenele ogoare e eta ac cite ta d să a sta aia ta Sia 513 


118. Sextantull să scoasa i Sao sea aie ul d pa Ba a aie BD ALEC a Aa aAA 515 
1519 bumianănil era seaca os co ap a ta ae aa a la oa ar 518 
120. Puntea, spre sfârşitul primului cart de noapte.................ceeee... 526 
121. Miezul nopţii. Parapetul de la teugă......... cerere 527 
122 . Miezul nopţii în gabie. Tunete şi fulgere... 529 
123: Museheta si-o cer cae oa Aga ea Me Ba toat tt pă to at aa seal ta aa eat Mo aa 530 
1245 AGU ie e ae oa zoo a ea aa sa aere alei es arie tale aa d/a ze Antal E aia Vera a 534 
125 lochiuleșiEsali aie ee eee o e Ra Ra 9 Pa a RA a Oa ua 538 
126. Golaeul-ge:salVare nenni aaa aa stea ata oa a dada oara atat ot 542 
127: Puntea: 3 e sat aa ta a ta aa aa ii arobs ema aaa afet ale da at i a aan 06 Pg Gb 546 
128. Pequod” intalneste „Rachel miseire cenzitar 549 
129 GaDINa maene E de uta A oa 2 a a ta e EEA E 553 
150: Palanas unae aaa e aaa re aere af see due amoniac aaa eee dala aa 555 
131. „Peduod” întâlneşte „|ncântarea”. „insa a salata oa ei 560 
132 Simfonia: seaca sea fo ocna aul 04 BE dA aaa a aa ao E a a aaa 562 
T33: Urmarirea Pima Zi societ eee oaia aia sase E 567 
1/34, Urmarirea. A doua Zisis e ao o at a alt aa a a eak 577 
135. Urmarirea. A trela Zi isa soaoaa ntanna sara aa eva aaa ta ară ae tă sat 586 


1. Miraje 


Spune-mi Ishmael. Cu câţiva ani în urmă, nu contează câţi 
anume, neavând decât câţiva bănuţi în buzunar şi nimic de făcut 
pe uscat, mă hotărâi să colind mările şi să văd întinderile de apă 
ale Pământului. 

Aşa fac mereu când vreau să alung plictisul şi să-mi pun 
sângele-n mişcare. Când zâmbetul de pe buze prinde a se 
schimonosi batjocoritor şi sufletul îmi îngheaţă ca într-o lună 
rece şi jilavă de noiembrie, când mă trezesc oprindu-mă lângă 
vreo casă funerară sau în coada vreunui cortegiu, dar mai ales 
atunci când gândurile negre mă copleşesc de-mi vine să ies în 
stradă şi să dobor cu bună ştiinţă pălăriile celor ce-mi ies în 
cale, atunci socotesc că a venit vremea să plec pe mare cât mai 
repede cu putinţă. 

În loc să-mi pun ştreangul de gât sau, ca filosoful Cato, să 
mor de propria-mi sabie, eu mă îmbarc liniştit pe o corabie. De 
altfel, nu e lucru de mirare. Toţi oamenii, deşi poate nu-şi dau 
seama, nutresc la un moment dat în viaţa lor aceleaşi 
sentimente faţă de mare. 

Priveşte oraşul-insulă Manhattan, cu cingătoarea lui de 
porturi ca insulele indiene împrejmuite de corali, cum e 
înconjurat de undele negoţului! Şi-n stânga, şi-n dreapta, 
străzile te duc spre apă. Docurile sunt bateria de unde-şi trage 
oraşul forţa. Aici, măreţul şi nobilul oraş e răcorit de briză şi 
spălat de valuri ce nu se văd de pe continent. Priveşte 
spectacolul talazurilor ce lovesc înspumate malul! 

Plimbă-te prin oraş într-o după-amiază plăcută de sâmbătă. 
Mergi de la Corlears Hook la Coenties Slip şi de acolo mergi 
spre miazănoapte pe Whitehall. Ce se vede? Ca nişte santinele 
împrăştiate prin oraş vezi oameni înţepeniţi in visele lor marine. 
Unii se sprijină de stâlpi sau stau cocoţaţi pe chei, alţii privesc 
peste parapetul navelor chinezeşti sau din vârful catargului, 
aruncând ocheade orizontului oceanic. Dar aceştia sunt oameni 
ai uscatului, ce în restul zilelor zac în închisorile lor de 
cherestea şi mortar, legaţi de tejghele, ţintuiţi de scaune şi 
înlănţuiţi de birouri. Te întrebi atunci: cum vine asta? S-o fi 


uscat Pământul? Ce caută aici? 

Priveşte cum se apropie mulţimi ce se îndreaptă cu pasul 
hotărât spre apă, de parcă toţi sunt chitiţi să se arunce, căci 
doar pe malul ud găsesc alinare. S-au săturat să lâncezească la 
adăpostul hangarelor de ici şi colo şi simt nevoia să se apropie 
de apă, mai-mai să cadă-n ea. Iată-i cum vin: o puzderie de 
oameni ce pornesc de pe uscat, de pe străduţe şi alei, din nord, 
est, sud şi vest şi se adună toţi aici. Spune-mi, oare vraja 
magnetică a busolelor de pe vase îi cheamă laolaltă? 

Să zicem că te găseşti la ţară, într-un ţinut acoperit de lacuri. 
Apucă ce cale doreşti şi vei vedea că te va duce într-o vale şi că 
vei poposi lângă un pârâu. Aceasta e magia. Chiar şi cel mai 
aiurit om, lăsat în voia minţii lui şi mergând fără direcţie, te va 
duce fără greş lângă apă, asta dacă se găseşte apă în preajmă. 
Dacă te afli pierdut şi însetat în marele deşert american, 
încearcă acest experiment, dacă se întâmplă să ai în caravană 
un profesor de metafizică deoarece, după cum se ştie, apa şi 
meditaţia sunt unite pe veci. 

lată şi un artist: doreşte să-ţi picteze cel mai frumos, mai 
liniştit şi mai înduioşător peisaj din toată valea râului Saco. Ce 
element se remarcă în pânza lui? Aici se înalţă copaci, toţi 
scobiţi şi părând că adăpostesc vreun pustnic sau vreun crucifix, 
acolo se întinde o pajişte şi pe ea picotesc nişte mioare, iar din 
căsuţele împrăştiate ici şi colo iese un fum somnoros. Pe 
fundalul împădurit şerpuieşte o cărare ce se încolăceşte pe 
munţii înconjurați de norişori azurii. Dar, deşi încântătoare aşa 
cum e, cu brazii ce-şi ning acele peste un păstor ca nişte 
suspine, imaginea ar fi pierdută daca ochii pastorului nu s-ar 
odihni pe pârâiaşul fermecat din faţa sa. Mergi să vezi preriile 
în iunie, unde cât vezi cu ochii se întind câmpuri de crini în care 
te afunzi până la genunchi. Ce lipseşte de aici? Apa: nu e o 
picătură de apă în apropiere! Dacă la Niagara ar curge valuri de 
nisip în loc de apă, ai bate atâta drum să o vezi? De ce nu se 
putea hotărî sărmanul poet din Tennessee, când a primit pe 
neaşteptate o sumă frumuşică de bani, dacă să-şi cumpere o 
haină de care avea mare nevoie sau să dea banii pe o drumeţie 
către plaja Rockaway? Cum se face că orice tânăr sănătos şi 
viguros, în care bate o inimă pe măsură, îşi doreşte cu 


disperare, la un moment dat, să plece pe mare? Cum se face că, 
fiind pentru prima dată pasager pe o navă, ai simţit un fior 
magic când ai auzit că sunteţi destul de departe in larg încât 
uscatul nu se mai vede? De ce venerau persanii marea? De ce i- 
au atribuit grecii o zeitate anume: Poseidon, fratele lui Zeus? Cu 
siguranţă toate acestea au o însemnătate aparte, un sens adânc 
ca în povestea lui Narcis, care s-a aplecat aşa de mult peste apă 
să-şi vadă mai bine frumoasa reflexie, încât a căzut şi s-a înecat. 
Aceeaşi răsfrângere a imaginii o căutăm şi noi în râuri şi 
oceane: imaginea fugitivă a duhului vieţii, care e cheia 
misterului. 

Când spun că plec pe mare, când îmi simt ochii înceţoşaţi sau 
îmi simt plămânii apăsători, nu vreau să las a se înţelege că plec 
ca pasager. Ca să faci asta, nu poţi să pleci cu traista goală, căci 
o traistă goală nu-i decât o cârpă. Şi în plus, pasagerii au rău de 
mare, nu pot să doarmă noaptea, devin ţâfnoşi şi nu prea se 
distrează. Nu, nu sunt niciodată călător. Nu plec nici căpitan, 
comandant sau bucătar, deşi aş putea. Las gloria acestor 
ranguri celor cărora le face plăcere. Eu unul dispreţuiesc orice 
fel de funcţie onorabilă care dă bătăi de cap. Imi ajunge să am 
grijă de mine, fără să fie nevoie să am grijă şi de nave, barje, 
bărci şi tot felul de ambarcaţiuni. Cât despre rolul de bucătar, 
recunosc că e onoare şi în asta, bucătarul fiind un fel de ofiţer la 
bord, dar nu pot zice că-mi doresc să frig păsări toată ziua, deşi 
nimeni nu apreciază mai mult decât mine o friptură unsă din 
belşug cu unt şi condimentată bine cu sare şi piper. Anticii 
egipteni tocmai din venerație pentru ibişi fripţi şi hipopotami 
prăjiţi au mumifiat aceste vieţuitoare pe care le-au aşezat în 
piramidele lor imense ca nişte cuptoare. 

Nu. Când plec pe mare, plec ca un simplu marinar ce-şi face 
treaba: stau pe punte lângă catarg, cobor în teugă şi mă urc în 
gabie. E adevărat că alerg de colo-colo după cum vin ordinele şi 
sar de la vergă la vergă de parcă sunt greiere, ceea ce e destul 
de neplăcut la început. Îţi cam răneşte orgoliul, mai ales dacă te 
tragi dintr-o familie de seamă şi cu atât mai mult dacă până să 
bagi mâna în găleata cu catran ai trăit ca un boier conducând 
vreo şcoală din provincie, unde toţi vlăjganii plecau capul în faţa 
ta. E o trecere grea de la dascăl la marinar şi ai nevoie de tăria 


stoicilor ca să rabzi. Dar chiar şi asta trece cu timpul. 

Şi ce dacă îmi porunceşte vreun căpitan boşorogit să mătur 
puntea? Cât să atârne jignirea asta în talerul lui Dumnezeu? 
Scad eu în ochii arhanghelului Gavril dacă execut repede 
ordinul? Toţi suntem sclavi într-o oarecare măsură, aşa că oricât 
mi-ar porunci bătrânii căpitani, oricât m-ar călca în picioare şi 
m-ar îmbrânci, eu tot am satisfacția să ştiu că asta nu-i nimic, că 
într-un fel sau altul - fizic sau spiritual vorbind - şi noi tratăm la 
rândul nostru oamenii aşa. 

Astfel, ghiontul pe care îl primeşte toată lumea trece de la 
unul la altul şi toţi ar trebui să ne batem pe umăr şi să zicem 
mersi. 

Un alt motiv pentru care mă duc marinar este că pe mine mă 
plătesc, în timp ce pasagerilor nu le dau un sfanţ, sau cel puţin 
n-am auzit vreodată să se întâmple aşa. Dimpotrivă, pasagerii 
sunt cei care scot bani din buzunar, şi e o diferenţă ca de la cer 
la pământ între a plăti şi a fi plătit. Povara de a da banie 
probabil cea mai afurisită pedeapsă cu care ne-au pricopsit cei 
doi hoţomani din grădina Raiului. Dar a primi bani, ei bine, 
nimic nu se compară cu asta. Obiceiul de a primi bani pentru ce 
ai muncit e extraordinar, mai ales dacă te gândeşti că se zice că 
banul e ochiul dracului şi că avarii nu or să intre vreodată în 
împărăţia Raiului. Ce bucuroşi ne lăsăm duşi spre pierzanie! 

În cele din urmă, motivul pentru care plec pe mare ca 
marinar este că mă bucur de mişcare şi de aerul curat de la 
proră. Pe mare, vântul din proră e mai plăcut decât cel din 
pupă, asta dacă nu încalci cumva maxima pitagoreică!, aşa că, 
mare parte din călătorie, căpitanul care stă in dunetă respiră 
aerul pe care l-au expirat marinarii de pe punte, închipuindu-şi 
greşit că respiră un aer pur. La fel se întâmplă şi când poporul 
îşi conduce fruntaşii în anumite situaţii fără ca ei să îşi dea 
măcar seama. Dar de ce anume, după ce am tras in piept 
răcoarea brizei ca marinar pe vase de comerţ, mi-am pus în cap 
să plec la vânătoare de balene, asta numai Soarta, care mă 
păzeşte, mă îndrumă şi mă mână intr-un fel de neînțeles, poate 
să spună. Este fără tăgadă că îmbarcarea mea pe balenieră face 


1 Maximă a lui Pitagora care atenționează asupra efectelor 


dezagreabile ale fasolei (n.t.) 


parte dintr-un plan măreț al Providenţei. Cred că s-a strecurat în 
spectacolul divin printre scene mai importante şi probabil a 
sunat cam aşa: 


„Mari alegeri pentru preşedinţia Statelor Unite” 
„Un anume Ishmael se îmbarcă pe o balenieră” 
„Bătălie sângeroasă în Afganistan” 


Nu ştiu de ce regizorul, care este Soarta, m-a distribuit în 
amărâta asta de vânătoare de balene, în timp ce alţii joacă în 
tragedii grandioase sau în comedii uşoare şi haioase sau, şi mai 
bine, în schiţe amuzante. Dacă stau totuşi şi mă gândesc, cred 
că îmi aduc aminte câteva motive care mi-au fost puse sub nas 
cu şiretenie încât m-au determinat să joc rolul ce mi-a fost 
predestinat, păcălindu-mă că am acţionat din propria mea voinţă 
şi cu perfectă luciditate. 

Motivul principal a fost chiar imaginea copleşitoare a balenei 
însăşi. Curiozitatea pe care mi-a trezit-o monstrul acesta 
extraordinar, apele depărtate şi sălbatice unde îşi scaldă 
imensitatea şi primejdiile nemăsurate şi de neînlăturat pe care 
le aduce cu sine m-au făcut să mă decid. Poate pe alţi oameni 
motivele acestea nu i-ar fi convins, dar eu am avut mereu o 
slăbiciune pentru mistere. Ador să navighez în ape interzise şi 
să acostez la ţărmuri sălbatice. Fără a lăsa deoparte partea 
bună a lucrurilor, sunt mai degrabă înclinat spre tragedie, dar 
pot fi destul de sociabil în privinţa acestui lucru, dacă mi se 
permite, desigur, deoarece e bine să te înţelegi cu toţi colegii cu 
care stai. 

Astfel stând lucrurile, călătoria era bine-venită. Porţile 
necunoscutului s-au deschis şi prin fanteziile ce m-au împins 
spre țelul meu am fost inundat de o procesiune interminabilă de 
balene, două câte două, deasupra cărora trona un spirit 
impozant, ca un munte albicios suspendat în aer. 


2. Traista de călătorie 


Îmi îndesai câteva haine în traistă, o pusei la subrat şi-mi 
începui călătoria spre Cape Horn, şi deci spre Pacific. Lăsând în 
urmă bătrânul Manhattan, ajunsei numai bine în New Bedford. 
Era într-o seară de sâmbătă din decembrie. Spre marea mea 
dezamăgire însă, aflai că pachebotul spre Nantucket plecase 
deja şi nu mai mergea nimic într-acolo până luni. 

Deşi majoritatea tinerilor care iau în piept primejdiile şi 
necazurile unei vânători de balene se opresc la New Bedford să 
se îmbarce pe vase, mie nici nu îmi trecea prin cap. Eu eram 
hotărât să plec din Nantucket, fiindcă în mintea mea tot ce avea 
legătură cu faimoasa insulă era înconjurat de o aură de mister şi 
măreție. Deşi în ultima vreme New Bedford a acaparat afacerea 
cu balene, iar bătrânul Nantucket s-a cam dus de râpă în 
privinţa asta, să nu uităm că acolo sunt izvoarele acestei 
îndeletniciri - aşa cum Tyrul a fost izvorul de unde s-a născut 
Cartagena”: acolo a fost prinsă prima balenă americană. De 
unde, dacă nu de acolo, s-au urcat pieile roşii în canoele lor ca 
să vâneze Leviatanul - monstrul marin? Şi de unde altundeva 
dacă nu din Nantucket au pornit marinarii curajoşi într-o 
goeletă încărcată, se zice, cu bolovani pe care să-i arunce înspre 
balenă şi să vadă dacă e îndeajuns de aproape cât să 
îndrăznească să arunce un harpon. 

Acum, având de pierdut vreo două nopţi în New Bedford până 
să pot ajunge la destinaţie, începui să mă gândesc unde o să 
dorm şi ce o să mănânc intre timp. Noaptea se aşternuse 
stranie. Întunecată şi mohorâtă, şi frigul pişcă fără milă. Nu 
cunoşteam pe nimeni prin partea locului. Mă scotocii grăbit prin 
buzunare şi mai găsii doar câteva monede de argint. Stând în 
mijlocul drumului cu traista pe umăr şi privind când la 
întunecimea din nord, când la bezna din sud, îmi zisei: „Oriunde 
te-ai hotări să rămâi, băiete, ai grijă să-ntrebi de preţ şi să nu fii 
prea mofturos.” O pornii agale pe străzi şi dădui de hanul 


> Tyrul este oraşul de baştină al Reginei Dido. Cea care a fondat 
împreună cu fenicienii, Cartagena (n.t.). 


„Harpoanele încrucişate”, dar părea un loc cam scump şi cam 
prea frumos pentru buzunarul meu. Mai încolo trecui pe lângă 
„Peştele-Sabie” de unde, prin ferestrele roşiatice, venea o 
lumină aşa de puternică, încât părea să fi topit zăpada din faţa 
hanului, în timp ce în restul oraşului străzile erau acoperite de o 
gheaţă groasă de vreo douăzeci de centimetri, ceea ce era un 
chin de nedescris pentru picioarele mele, căci, de la atâta mers, 
tălpile cizmelor erau într-o stare de plâns. Cam scump şi cam 
frumos, îmi zisei din nou, oprindu-mă o clipă pentru a privi 
lumina ce se scurgea pe stradă şi pentru a asculta clinchetul 
paharelor dinăuntru. Gândii: „Hai, băiete, n-auzi? Pleacă din 
faţa uşii, mişcă-ţi cizmele peticite!” Aşa că pornii mai departe, 
de data asta instinctul purtându-mă spre apă, unde aveam să 
găsesc negreşit cele mai ieftine hanuri, dar probabil şi cele mai 
neprimitoare. 

Mergând pe străzile sinistre, străjuite de case negre ca 
smoala, mi se părea că lumânările ce se mai vedeau din câte-o 
locuinţă joacă asemenea unor lumini într-un cavou. La ora aceea 
târzie, în ultima zi a săptămânii, cartierul prin care treceam era 
pustiu. Dar deodată mă trezii înconjurat de o lumină ceţoasă 
care se împrăştia pe stradă dintr-o clădire joasă şi lată a cărei 
uşă era dată de perete ca şi cum m-ar fi chemat înăuntru. Casa 
nu era prea aranjată şi părea deschisă pentru toată lumea, aşa 
că mă încumetai, dar primul lucru de care dădui fu o cutie cu 
cenuşă de care mă împiedicai în prag. Aha! Îmi zisei în timp ce 
mă înecam cu fulgii arşi care zburaseră în aer, oare să fie 
cenuşa Gomorei, oraşul pierzaniei? Dar cum rămâne cu 
„Harpoanele încrucişate” sau „Peştele-Sabie”. Pesemne hanul 
acesta se numeşte „Capcana”. Oricum i-ar fi zis, mă ridicai şi, 
auzind voci înăuntru, deschisei o a doua uşă care, spre marea 
mea uimire, părea că se deschide spre şezătoarea Iadului. O 
sută de feţe negre se întoarseră spre mine în timp ce în fundul 
sălii un înger al întunericului bătea cu o carte în lemnul unui 
amvon. Era o biserică de negri, iar predicatorul tocmai vorbea 
despre întunericul infernului şi despre plânsetele şi suspinele ce 
se aud din el. Mă retrasei uşor cu spatele, zicându-mi: „Halal 
distracţie ţi-ai găsit la «Capcană»,,. 

Trecând mai departe, ajunsei într-un loc aproape de docuri, 


unde strada era luminată slab şi auzii deasupra mea un scârţâit 
tânguitor. Uitându-mă în sus, văzui legănându-se o firmă cu un 
desen nereuşit al unui jet de apă sub care scria: „La Balena 
Scuipătoare - Peter Coşciug.” Coşciug? Balena Scuipătoare? O 
alăturare nefericită. Pare-se că numele „Coşciug” e un nume 
obişnuit în Nantucket, şi-mi zisei că individul acesta, Peter, e de 
acolo. Dar fiindcă lumina era aşa de chioară, lemnul clădirii era 
aşa de ros - încât părea că hanul fusese adus şi lăsat aici din 
vreun loc mistuit de flăcări - şi firma scârţâia a sărăcie, socotii 
că, dacă e să existe un han ieftin prin preajmă unde se bea cafea 
din năut, acesta e. 

Era un loc straniu, cu un acoperiş ascuţit care atârna greu 
peste peretele în formă de săgeată, dărăpănat şi care se înclina 
ca o salcie tristă. Era ridicat într-un colţ întunecat, unde 
Euroclidonul* lovea mai sălbatic decât a lovit în corabia 
sfărâmată a bietului Pavel. Altminteri, Euroclidonul nu este 
altceva decât o adiere plăcută, asta dacă te găseşti la adăpost, 
cu picioarele încălzite bine pe sobă. Un bătrân învăţat, ale cărui 
lucrări le posed numai eu, a spus: „În ceea ce priveşte acest 
vânt capricios numit Euroclidon, e o mare diferenţă între a-l 
privi printr-un geam care nu e îngheţat decât pe dinafară sau a-l 
privi printr-un geam care e îngheţat pe ambele feţe, iar Moartea 
cea vicleană e geamgiul.” Imi zisei: bine spus, cuvintele de 
demult grăiesc adevărul, căci, iată ochii îmi servesc drept 
ferestre, iar corpul îmi e ca o casă. Ce păcat însă că nu 
astupaseră găurile şi crăpăturile şi nu mai cârpiseră pe alocuri. 
Acum era prea târziu, vremea de reparat se dusese: universul 
era gata. Totul era isprăvit. Sărmanul Lazăr. Tremurând pe 
lespedea rece, clănţănind din dinţi, n-avea decât să-şi bage 
zdrenţe în urechi şi să-şi înfigă un cocean de porumb în gură şi 
tot nu ar fi reuşit să-mpiedice Euroclidonul să-i intre-n corp. 

— Euroclidonul! îşi zicea fariseul înveşmântat în porfiră roşie 
ca focul - mai încolo se va înveşmânta cu focul gheenei - și-şi 
scuipa în sân. Ptiu, ptiu! Ce noapte geroasă, cum mai sclipesc 
stelele pe cer şi joacă luminile nordice! Restul n-au decât să 
vorbească despre verile orientale nesfârşite. Pe mine să mă lase 


3 Euroclidonul este vântul dinspre miazănoapte care a răsturnat 


corabia Sf. Pavel în „Faptele Apostolilor” 27:14. 


să-mi fac singur vară cu căldura cărbunilor mei. 

Dar Lazăr? Şi-ar fi putut încălzi el mâinile la căldura luminilor 
nordice? Nu şi-ar fi dorit el să se afle în Sumatra? N-ar fi vrut el 
mai degrabă să se întindă cât era de lung pe linia ecuatorului 
sau să coboare, Doamne, iartă-mă!, în focurile iadului ca să 
scape de gerul cumplit? 

Acum, faptul că Lazăr stă chircit în faţa casei fariseului e mai 
de mirare decât să vezi un aisberg plutind prin arhipelagul 
Molucelor. Dar şi bogatul trăieşte singur cuc într-un palat de 
gheaţă, ca un ţar, şi îşi astâmpără setea cu lacrimile călduţe ale 
orfanilor. 

Ajunge totuşi cu planşetele, acum pornim la vânătoare şi o să 
avem parte de ele din belşug. Mai bine să ne dezmorţim 
picioarele şi să vedem ce fel de loc e Balena Scuipătoare. 


3. La „Balena Scuipătoare” 


Pătrunzând înăuntru, ajungeai într-un hol larg, dar în mare 
dezordine, decorat cu lambriuri învechite ce aminteau de 
parapetul unei nave în ruină. Pe un perete atârna un tablou 
mare şi atât de afumat şi de scorojit, încât, în lumina piezişă în 
care îl priveai, doar dacă iţi dedicai o bună bucată de timp 
pentru a-l studia şi întrebai şi pe alţii despre el, puteai să 
înţelegi ce anume înfăţişează. Aşa erau de alambicate culorile şi 
umbrele, că ai fi zis că e opera vreunui tânăr ambițios care, în 
vremea vânătoarei de cotoroanţe, se hotărâse să creioneze iadul 
vrăjitoresc. Iar dacă priveai îndeajuns şi îţi băteai capul şi mai 
ales dacă deschideai ferestruica de lângă intrare, ajungeai la 
concluzia că o asemenea idee, oricât de puţin probabilă, nu era 
chiar in totalitate absurdă. Dar ceea ce te inducea în eroare cel 
mai mult era o pată lungă, înfricoşătoare, neagră şi care parcă 
se mişca în mijlocul tabloului, plutind peste trei linii 
perpendiculare şterse care pluteau într-o spumă bizară. Era o 
pictură aşa de mlăştinoasă, jilavă şi scârboasă, încât putea 
înnebuni de-a binelea un om care suferea cu nervii. Totuşi, era 
în ea o anume nuanţă de nobleţe care te făcea să o priveşti 
întruna, până când îţi jurai că o să descoperi secretul pe care îl 
conţine. Din când în când îţi venea câte o idee genială, desigur 
înşelătoare: „E Marea Neagră noaptea, în furtună! „E un război 
de neînțeles între cele patru elemente! „E un pustiu bătut de 
vifor'”; „E un peisaj de iarnă hiperborean!”; „E înfăţişarea 
ruperii axei îngheţate a timpului!”. Dar toate aceste presupuneri 
erau împrăştiate de un detaliu sumbru ce se ascundea in 
mijlocul picturii, care, odată descoperit, lămurea totul. Oare nu 
seamănă cu un peşte gigantic? Chiar cu marele Leviatan? 

De fapt, pictorul voise să înfăţişeze următorul lucru (aceasta 
fiind teoria mea finală, bazată în mare parte pe părerile pe care 
mi le formasem stând de vorbă cu mai mulţi bătrâni): o corabie 
care navighează pe la Capul Horn, prinsă într-un uragan, pe 
jumătate scufundată şi peste care sare o imensă balenă furioasă, 
gata să se înfigă în cele trei catarge ce mai stau la suprafaţă. 

Peretele opus era acoperit de o expoziţie monstruoasă de 


bâte şi sulițe. Unele erau împodobite cu dinţi ce semănau cu 
nişte ferăstraie de fildeş, pe altele erau înnodate smocuri de păr 
uman, iar una dintre ele avea forma unei secere, cu un mâner 
mare, arcuit, care părea la fel de mare ca urma lăsată pe pajişte 
de o maşină de tuns iarba. Toată treaba aceasta te făcea să te 
cutremuri şi să te întrebi îngrozit ce fel de canibal pornise la 
vânătoare de oameni cu o asemenea ustensilă înspăimântătoare 
de ciopârţit. Între toate acestea erau amestecate lance şi 
harpoane vechi, ruginite şi sfărâmate. Unele aveau chiar 
propriile lor poveşti. Cu această lance bătrână şi lungă, îndoită 
în ultimul hal, a ucis Nathan Swain acum cincizeci de ani 
cincisprezece balene într-o singură zi. lar acel harpon, care 
astăzi pare mai degrabă un tirbuşon, a fost aruncat în Marea 
Java într-o balenă care a fugit cu el şi a fost prinsă mulţi ani mai 
târziu lângă Capul Blanc. S-a descoperit că harponul intrase pe 
la coadă şi se mişcase prin trupul peştelui aşa cum se mişcă un 
ac în corpul unui om până ajunsese să se înfigă în cocoaşă. 
Trecând de holul obscur printr-o arcadă aflată în locul 
destinat odinioară unui horn cu şemineu, astfel că era destul de 
joasă, intrai în camera comună. Aceasta era şi mai întunecată, 
apăsată parcă de grinzile din tavan şi cu podeaua denivelată de 
trecerea anilor; părea că te afli în cala unei corăbii într-o noapte 
furtunoasă, când nava se cutremură din ţâţâni. Într-o parte a 
camerei se afla o măsuţă acoperită cu geamuri crăpate şi în care 
erau îngrămădite tot felul de rarităţi prăfuite adunate din toate 
colţurile lumii. Cealaltă parte a camerei era dominată de o 
vizuină întunecată - barul care încerca să imite, fără să 
reuşească prea bine, capul unei balene. Oricât de nereuşită era 
încercarea, se distingea clar fanonul balenei aşa de mare încât 
aproape că puteai trece cu o caleaşcă prin deschizătură. 
Înăuntrul vizuinii erau aşezate rafturi şubrede pe care stăteau 
înghesuite carafe, sticle și butelcuţe, iar in mijlocul tuturor se 
agita, ca Iona cel blestemat - de altfel, aşa i se şi zicea -, un 
bătrânel uscăţiv care le vindea bucuros marinarilor, pe banii lor, 
speranţe deşarte şi moarte. Ce groaznice sunt paharele umplute 
cu otravă! Deşi pe dinafară păreau intr-adevăr cilindrice, pe 
dinăuntru se îngustau amăgitoare. Semne paralele scobite 
grosolan încercuiau cupele, pungăşie prin care pentru un pahar 


plin până la prima măsură plăteai un penny, până la a doua cu 
un penny mai mult şi tot aşa până când paharul era umplut până 
în vârf - măsura care se numea „a Capului Horn” şi pentru care 
plăteai un şiling. 

Înăuntru găsii câţiva marinari tineri adunaţi in jurul unei 
mese, care examinau cu atenţie, la lumina slabă, câteva 
exemplare de oase de balenă sculptate. Il căutai pe hangiu să-i 
spun că doresc să iau o cameră, dar singurul răspuns pe care îl 
primii fu că tot hanul e plin şi că nu are nici măcar un pat liber. 

— Ba, ia stai!, exclamă el şi se lovi cu palma peste frunte. N-ai 
nimic împotrivă să-mparţi patul cu un alt harponier, ai? Pare-mi- 
se că te duci pe mare, aşa că mai bine te-nveţi de pe-acum cu 
treburi de-astea. 

Zisei că nu mi-a plăcut niciodată să împart patul cu altcineva 
şi, dacă trebuie să o fac, atunci depinde de ce fel de om e vorba, 
dar dacă hangiul chiar nu avea niciun alt loc pentru mine şi 
harponierul nu era absolut dezagreabil, atunci, decât să bat 
străzile printr-un oraş necunoscut pe o vreme aşa de nesuferită, 
mai bine mă mulţumeam cu jumătate din patul unui om de 
ispravă. 

— Aşa zic şi eu. Bine, atunci, şezi aici. De mâncat vrei să 
mănânci? lac-acuşi e gata. 

Mă aşezai pe o laviţă veche, sculptată toată ca băncile din 
parcul Battery. La un capăt, un marinar bătrân, căzut pe 
gânduri, o tot cresta cu briceagul. Aplecându-se şi lucrând cu 
migală in lemnul dintre picioarele lui. Incerca să sculpteze o 
barca cu velele în vânt. Dar nu-mi părea să-i reuşească prea 
bine. 

În sfârşit, vreo patru sau cinci dintre noi furăm chemaţi la 
masă într-o cameră alăturată în care era frig de crăpau pietrele 
întrucât, zicea hangiul, nu se făcea focul ca să mai strângă 
băierile pungii. Singura lumină care ardea provenea de la două 
lumânări de seu, şi acestea pe terminate şi cu ceara scursă pe 
lângă ele, îmbrăţişându-le ca un linţoliu. Furăm nevoiţi să ne 
încheiem hainele până în gât şi să strângem cu degetele pe 
jumătate degerate ceştile cu ceai fierbinte. Dar masa se dovedi 
a fi îmbelşugată, şi am mâncat nu numai carne şi cartofi, ci, 
închipuie-ţi! chiar şi găluşte! Găluşte la cină! Un băiat mai 


tinerel, îmbrăcat cu o pelerină verde, înfuleca de zor găluştele. 

— Măi băiatule, îi zise hangiul, vezi că ai să visezi urât la 
noapte, să fiu al naibii dacă nu! 

— Auzi, îi şoptii hangiului, nu-i ăsta harponierul, nu? 

— Nu. Îmi răspunse rânjind drăceşte, ăla-i unu' oacheş. Nu 
mănâncă niciodată găluşte, înfulecă numai fripturi, şi alea 
numai în sânge. 

— Pe naiba! Şi unde-i acum? E aici? 

— O să se-ntoarcă numaidecât, veni răspunsul. 

Fără să vreau, începui să-mi fac tot felul de gânduri despre 
harponierul cel oacheş. Mă hotărâi, în orice caz, că, dacă e 
musai să dormim împreună, să-l las pe el să se dezbrace şi să se 
bage în pat înaintea mea. 

Odată ce se sfârşi cina, ne întoarserăm toţi în bar unde, 
neavând altceva de făcut, mă aşezai să-i privesc pe ceilalţi. 
Deodată de afară se auzi o gălăgie veselă. Sărind în sus, hangiul 
strigă: 

— Asta-i echipajul de pe Grampus, am văzut azi în port că 
trebuie să se-napoieze. Au stat trei ani pe mare şi se-ntorc cu 
corabia doldora de mărfuri. Bucuraţi-vă, băieţi, o să auzim 
ultimele noutăţi din insulele Fiji! 

Intrarea răsună de paşii greoi ai marinarilor, iar când uşa fu 
dată de perete, năvăli înăuntru o hoardă nestăpânită de 
marinari. Înfofoliţi în haine soioase şi fulare de lână jerpelite şi 
zdrenţuite şi având toţi ţurţuri in barbă, arătau ca nişte urşi 
polari. Tocmai ce acostaseră şi acesta era primul loc in care 
intraseră, aşa că nu era de mirare că se duseră glonţ spre gura 
balenei care adăpostea barul unde Iona cel zbârcit nu mai 
prididea să le toarne in pahare. Unul se plângea de o răceală, 
dar Iona îi găsi repede leac turnându-i o amestecătură pâsloasă 
de gin şi melasă care, se jura hangiul, te curăța de toate răcelile 
şi guturaiurile, fără să conteze de când erai răcit sau că te 
apucaseră frigurile fie pe coasta Labradorului, fie prin vreo 
insulă de la poli. 

Băutura li se urcă degrabă la cap, aşa cum se întâmplă chiar 
şi cu pilangiii înrăiţi atunci când se întorc de pe mare şi 
începură să se ţină de ştrengării făcând un zgomot de nedescris. 
Uitându-mă la ei, văzui că unul dintre nou-sosiţi stătea deoparte 


şi, deşi se vedea că nu voia să le strice voia bună cu mina lui 
abătută, se ferea să se alăture bandei gălăgioase. Mi-a trezit 
imediat curiozitatea, iar fiindcă zeii ne-au sortit să fim camarazi 
pe navă (însă nu mai mult, după cum se va vedea în poveste), o 
să-l descriu în câteva cuvinte. Ridicat în toată înălţimea lui, 
măsura vreo şase picioare, avea umeri solizi şi pieptul bombat. 
Rar mi-a fost dat să văd un om cu braţe aşa de groase. Faţa îi 
era înăsprită de vânt, bronzul îi făcea dinţii să pară sclipitori, 
însă în ochii săi abătuţi jucau umbre de tristeţe. Îmi dădui 
seama imediat după voce că era din sud şi socotii după statură 
că trebuie să fi fost un muntean din munţii Alleghany din 
Virginia. Tocmai când petrecerea tovarăşilor săi era în toi, omul 
se făcu nevăzut şi nu-l mai întâlnii până când ajunserăm să 
lucrăm amândoi pe aceeaşi corabie. După câteva minute, 
marinarii voioşi îşi dădură seama că nu mai era şi fiind, pare-se, 
un om la care ţineau mult, începură să-l strige: „Bulkington! 
Bulkington! Unde-i Bulkington?”, şi ieşiră din han să-l caute. 

Ceasul se făcuse nouă şi, cum după ce încetase larma in 
cameră se aşternuse o linişte de mormânt, începui să mă 
gândesc cu mândrie la planul pe care îl pusesem la cale chiar 
înainte să intre mateloţii. Nimănui nu i-ar plăcea să doarmă cu 
altul în pat, chiar dacă acel cineva i-ar fi frate. Nu ştiu cum se 
face că oamenii preferă să fie singuri când pun capul pe pernă. 
Iar când vine vorba să dormi cu un străin pe care chiar nu l-ai 
mai văzut in viaţa ta, într-un han în care n-ai mai poposit, într-un 
oraş în care n-ai mai fost, şi pe deasupra omul să mai fie şi 
harponier, atunci chiar că-ţi faci tot felul de gânduri. Zău dacă e 
vreun motiv să dormi doi în pat, marinar fiind. Aşa cum nu dorm 
regii pe corăbii, aşa nu dorm nici marinarii doi într-un pat. 
Desigur, stau toţi într-o cabină mare, dar are fiecare hamacul 
lui, aşternutul lui, doarme liniştit de unul singur. 

Cu cât mă gândeam mai mult la harponier, cu atât îmi părea 
mai nesuferit gândul de a dormi cu el. Era la mintea cocoşului 
că, având slujba pe care o avea, aşternuturile n-aveau să fie 
dintre cele mai curate sau mai fine. Mă cutremuram numai 
gândindu-mă la ele. Şi oricum se făcea târziu, iar un om 
cumsecade ar fi trebuit să se întoarcă şi să se bage în pat. Dacă 
ar fi fost să intre noaptea peste mine, de unde să ştiu eu prin ce 


speluncă a umblat? 

— Hangiule! M-am răzgândit, n-o să dorm cu harponierul. Mă 
culc pe banca asta. 

— Cum pofteşti, da-mi pare rău că nu pot să-ţi dau o faţă de 
masă să dormi pe ea şi să ştii că-i tare blestemată banca asta, 
zise pipăind nodurile şi crestăturile. Da’ stai aşa, Skrimshader?, 
că am o rindea în spate. Acuşi o aduc şi-ţi fac un culcuş pe 
cinste. 

Acestea fiind spuse, se duse după rindea. Mai întâi scutură 
banca de praf cu o batistă şi apoi se porni să-mi aranjeze patul, 
rânjind tot timpul ca un maimuţoi. Aşchiile zburau în stânga şi-n 
dreapta până când rindeaua se opinti într-un nod mare şi 
încăpățânat, mai să-i sucească mâna. li zisei atunci să-l lase în 
plata Domnului de pat că era bun şi aşa şi oricât l-ar fi şlefuit tot 
nu-l făcea de puf. Strânse aşchiile tot rânjind, le aruncă într-o 
sobă din mijlocul camerei şi îşi văzu mai departe de treburi, 
lăsându-mă singur cu gândurile mele. Mă apucai apoi să măsor 
banca şi descoperii că era prea scurtă, dar dacă puneam şi un 
scaun se făcea numai bună. Văzui însă că era şi cam îngustă, iar 
cealaltă bancă din cameră era ceva mai înaltă, deci nu le 
puteam lipi. Într-un sfârşit hotărâi să lipesc şezutul băncii de 
perete în singurul loc în care încăpea şi să las puţin spaţiu între 
ele ca să îmi reazem spinarea. Se ivi însă alta problemă: pe sub 
fereastră venea un curent așa de puternic, încât îmi zădărnicea 
toate planurile, mai ales că se unea cu cel ce venea dinspre uşă, 
formând nişte mici vârtejuri chiar unde voiam eu să îmi aştern 
culcuşul. 

Naiba să-l ia de harponier!, îmi trecu prin minte. Dar stai 
aşa!, ce-ar fi să i-o iau înainte, să trag zăvorul şi să mă văr in pat 
de unde nu m-ar fi trezit nicio bubuitură? Părea un plan bun, dar 
după ce chibzuii mai bine, mă răzgândii. Dacă a doua zi, chiar 
când aş fi ieşit pe uşă, m-ar fi aşteptat şi m-ar fi pocnit zdravăn? 
Uitându-mă în jur şi văzând că singura soluţie era să dorm în 
patul altuia, începui să-mi zic că probabil grijile mele erau 
neîntemeiate şi prea mă grăbisem să judec un om pe care nici 
nu-l cunoşteam. Aşa că socotii că aş putea să mai aştept, doar 
trebuia să apară. M-aş fi uitat bine la el atunci şi, cine ştie, 


+ „Skrimshander” este denumirea sculpturii în osul de balenă (n.t.). 


poate chiar ne împrieteneam. Dar restul chiriaşilor începuseră 
să vină câte unul, doi sau trei şi să urce în camerele lor şi 
harponierul meu nu se mai ivea. 

— Ia, spune-mi, ce fel de om e ăsta de stă treaz până la ora 
asta?, îl întrebai pe hangiu. 

Ceasul era aproape douăsprezece. Hangiul îşi râse-n barbă 
distrându-se pe cinste de neştiinţa mea. 

— Dar nu-i aşa, ci dimpotrivă. Se culcă odată cu găinile şi se 
scoală-n zorii zilei, ştii cum se zice: cine se scoală devreme 
departe ajunge. Dar astă-seară e plecat cu treabă şi nu ştiu ce 
Dumnezeu întârzie atât, poate că nu şi-a vândut capul încă. 

— Nu şi-a vândut capul? Ce tot îndrugi acolo?, întrebai eu 
ieşindu-mi din pepeni. Vrei să-mi spui tu mie că harponierul ăsta 
umblă pe străzi în sfânta seară de sâmbătă, ba de fapt, duminică 
dimineaţa, să-şi vândă capul? 

— Eu ce-ţi tot zic aici? I-am spus eu că n-are sorţi de izbândă 
că-i plină piaţa de de-astea. 

— E plină de ce?, strigai eu. 

— De capete, de ce altceva? Doar e plin pământul de ele. 

— Uite ce e, meştere, las-o baltă, i-am zis eu calm. Nu-mi mai 
vinde mie gogoşi, că nu m-am născut ieri. 

— Se prea poate, spuse, şi începu să-şi cioplească o 
scobitoare dintr-un băț. Dar să ştii că n-ai să mai apuci ziua de 
mâine dacă te vede că îţi baţi joc de capul lui. 

— Ba mai degrabă o să-i crap eu lui capul, răspunsei înfuriat 
la culme de trăncăneala aceasta fără sens. 

— Păi. E deja crăpat, răspunse. 

— Cum adică e deja crăpat? 

— Aşa cum auzi. Că de-aia nici nu poate să-l vândă. 

— Măi, omule, îi zisei aplecându-mă spre el nervos ca 
muntele Hecla in mijlocul viscolului, nu mai bate câmpii! Stai să 
ne înţelegem. Eu am venit la tine şi ţi-am cerut un pat, tu mi-ai 
zis că n-ai şi că trebuie să-l împart cu un harponier; şi-acum, 
deşi eu nici nu l-am văzut pe individul ăsta, îmi îndrugi tot felul 
de poveşti necurate ca să-mi fac tot soiul de gânduri despre un 
om cu care tu mă pui să dorm în pat, iar asta e o legătură foarte 
intimă şi serioasă. Ia vorbeşte drept acum şi zi-mi cine e 
harponierul ăsta şi mai ales zi-mi dacă să am încredere să dorm 


cu el. Lămureşte-mă mai întâi ce e cu istoria asta cu vândutul 
capului, căci dacă e adevărată, socotesc că omul e smintit şi eu 
n-am de gând să împart aşternutul cu un om nebun. lar 
dumneata, domnule, tu, hangiule, dacă dumneata încerci să mă 
păcăleşti, să ştii că te paşte închisoarea! 

— Măi, băiete, zise hangiul şi inspiră adânc, văd că-ţi cam 
place să ţii predici. Şezi binişor, uite cum stă treaba: 
harponierul ăsta tocmai s-a întors din mările sudului de unde a 
adus cu el nişte căpăţâni micşorate din Noua Zeelandă - lucrul 
dracului şi alta nu! - şi le-a vândut pe toate, afară de una, şi pe- 
aia vrea s-o vândă în seara asta, că mâine e duminică şi nu se 
cade să vinzi capete de oameni în plină stradă când trece lumea 
la biserică. A vrut el să facă aşa odată, dar l-am prins chiar când 
ieşea pe uşă cu patru tărtăcuţe legate de o sfoară, de ziceai că 
trăgea după el o funie de ceapă. 

Înţelesei în cele din urmă ce era cu povestea aceea ciudată şi 
că hangiul nu îşi bătea joc de mine, dar acum mă gândeam ce 
fel de om stă sâmbăta până spre dimineaţa sfântă de duminică 
să umble cu treburi aşa de spurcate ca negoţul cu căpăţâni de 
canibali. 

— Îmi pare că e primejdios harponierul ăsta. 

— Plăteşte mereu la timp, veni răspunsul. Hai că se face 
târziu, mai bine te-ntinzi la somn. Hai că-i patul numai bun. Eu 
şi Sally în el am dormit în noaptea nunţii, e loc destul de 
zbânţuială. Haida-de! Păi, înainte să-l dăm la chiriaşi îl culcam şi 
pe Sam, şi pe Johnny cu noi. Da’ într-o seară nu ştiu ce-am visat 
şi m-am apucat să mă zvârcolesc de l-am trântit pe Sam din pat 
mai să-şi rupă mâna. După asta nu i-a mai convenit nevesti-mii. 
Hai cu mine, acuşica-ţi dau o lumină. 

Şi spunând acestea, aprinse o lumânare şi o luă înainte spre 
cameră. Eu însă rămăsesem țintuit locului: uitându-se la ceas, 
zise: 

— Văd că s-a făcut deja duminică, nu mai vine harponierul; 
sigur şi-a găsit el să stea pe undeva. Hai, vino, ce mai stai? 

Stătui puţin pe gânduri şi apoi o pornii în sus pe scări unde 
mă conduse într-o cameră rece ca o cochilie uscată în care trona 
o imensitate de pat, mare cât să încapă pe puţin patru oameni în 
el. 


— Gata, zise hangiul, şi lăsă lumânarea pe un cufăr vechi ce 
servea şi ca masă, şi ca spălător. Simte-te ca acasă. Noapte 
bună! 

Când mă întorsei, deja dispăruse. 

Dând plapuma la o parte, mă aplecai deasupra patului. Deşi 
nu era cel mai frumos aşternut, era destul de curat. Mă uitai 
apoi prin cameră, dar în afară de masă şi de pat nu mai văzui ca 
mobilă altceva decât un raft prăpădit. Într-o parte era şi un 
paravan de hârtie pe care era desenat un om înfigând un harpon 
într-o balenă. Zăceau în unghere, neaparţinând de cameră: un 
hamac desfăcut, aruncat într-un colţ, o raniţă de cârpă, care 
conţinea hainele harponierului şi care pesemne ţinea locul unui 
cufăr. Mai erau de asemenea şi câteva cârlige stranii din os pe 
raftul de deasupra şemineului şi un harpon lung sprijinit de 
capul patului. Dar ce se vedea pe cufăr? Ridicai obiectul, îl ţinui 
la lumină, îl pipăii şi-l mirosii, îl întorsei pe toate părţile şi tot nu 
mă lămurii ce anume putea să fie. Nu-l puteam asemui decât cu 
un preş de capetele căruia atârnau nişte franjuri zornăitori ca la 
mocasinii indieni împodobiţi cu ghimpi de porc spinos. În 
mijlocul preşului era tăiată o gaură, ca aceea din ponchourile 
sud-americanilor. Dar ce harponier întreg la minte şi-ar trage un 
preş pe cap şi s-ar plimba pe străzi în halul acela? Il pusei pe 
mine să-l încerc, dar parcă era făcut din nuiele. Aşa de aspru şi 
de greu atârna şi îmi păru şi cam jilav: probabil fusese purtat pe 
o vreme ploioasă. Astfel costumat, mă privii într-o bucată de 
geam şi mă speriai îngrozitor, aşa arătare mi se înfăţişa înaintea 
ochilor. Neştiind cum să-mi smulg mai repede preşul de pe 
mine, era să-mi sucesc şi gâtul. 

Mă aşezai pe marginea patului şi începui să mi-l imaginez pe 
negustorul de capete înveşmântat în preşul lui. După ce 
petrecui ceva timp căzut în fanteziile mele, mă ridicai şi-mi 
dădui jos ponchoul, rămânând în mijlocul camerei şi cugetând. 
Apoi mă dezbrăcai şi de haină şi mai stătui ceva timp în acelaşi 
loc doar în bluza de corp. Dar cum începuse să-mi intre frigul în 
oase căci eram pe jumătate dezbrăcat, şi amintindu-mi ce a zis 
hangiul cum că harponierul nu mai vine în noaptea aceea, îmi 
scosei nădragii şi cizmele şi, suflând în lumânare, mă băgai în 
pat rugându-mă cerului să aibă grijă de mine. Mă tot sucii şi 


răsucii încercând să-mi găsesc locul, dar salteaua era umplută 
ori cu ciocani de porumb, ori cu cioburi sparte; oricum ar fi fost, 
îmi luă ceva timp până să adorm. Până la urmă aţipii şi de-abia 
ce alunecasem binişor spre tărâmul viselor că auzii o bufnitură 
pe hol şi văzui cum joacă o lumină pe sub uşă. 

— Doamne,  apără-mă!, îmi  zisei, ăsta-i  harponierul, 
negustorul de capete. 

Mă gândii că era mai bine să stau nemişcat şi să tac chitic 
până zice el ceva. Străinul intră în cameră cu lumânarea într-o 
mână şi tărtăcuţa în cealaltă şi fără a se uita înspre pat lăsă 
lumânarea pe podea într-un colţ îndepărtat şi începu să desfacă 
şiretul raniţei înainte ca eu să apuc să scot un cuvânt. Muream 
de curiozitate să-i văd faţa, dar stătea întors spre raniţă, tot 
încercând s-o desfacă. În sfârşit, se întoarse şi - Cerule! Ce 
arătare! Ce faţă! Era gălbejit şi vineţiu şi ici şi colo avea nişte 
semne ca nişte pătrate întunecate. Exact cum credeam, mai rău 
nici că puteam nimeri, se vedea că s-a bătut după cât de tăiat 
era pe faţă; probabil tocmai ce se întorsese de la doctorul care l- 
a cusut. Dar când îşi întoarse faţa bine spre lumină, îmi dădui 
seama că pătratele negre de pe obraji nu erau cusături, ci era 
mânjit de ceva. La început nu ştiui ce să cred dar imediat îmi 
amintii: auzisem o poveste despre un om, un marinar chiar, care 
căzuse în mâinile canibalilor şi aceştia îl tatuaseră ca pe ei. 
Ajunsei la concluzia că o astfel de grozăvie i s-o fi întâmplat, 
pesemne, şi harponierului într-una din lungile şi îndepărtatele 
sale călătorii. Ei zisei, mare lucru; aşa arată el. Nu în culoarea 
pielii stă onoarea unui om. Totuşi, ce culoare bizară avea chipul 
său, asta în afară de zonele tatuate. Probabil că n-avea ce să fie 
decât un sănătos bronz tropical, deşi zău că nu mai văzusem un 
bronz aşa gălbejit şi vineţiu. 

Cine ştie, poate în mările sudului, soarele are un asemenea 
efect asupra pielii. Cât timp îmi trecură aceste gânduri prin 
minte, harponierul nu mă observă deloc, dar, după ce se chinui 
să-şi deschidă desaga, începu să scotocească prin ea şi scoase 
dinăuntru un fel de secure şi o bucată de piele de focă de care 
atârna un smoc de păr. Lăsându-le pe acestea pe cufăr, luă 
căpăţâna uscată, care era de-a dreptul dezgustătoare, şi o vâri 
în raniţă. După aceea îşi scoase căciula din blană de castor 


făcându-mă aproape să tip de mirare. Capul îi era în totalitate 
chel: nu avea niciun fir de păr în afară de un smoc răsucit în 
frunte, şi părea, nici mai mult, nici mai puţin decât un craniu 
mucegăit. Dacă nu era aşezat între mine şi uşă aş fi fugit ca din 
puşcă. 

Chiar şi aşa, mă gândii serios să sar pe fereastră, dar camera 
era la al doilea etaj. Eu nu-s vreun laş, dar tot nu ştiam ce să mă 
fac cu ticălosul ăsta vineţiu de negustor de capete. Frica se 
naşte din neştiinţă, iar eu, fiind cu totul şi cu totul năucit şi 
îngrozit de străinul de lângă mine, mărturisesc că mă speriai de 
zici că însuşi diavolul dăduse buzna peste mine în toiul nopţii. 
De fapt, băgase aşa o groază în mine, că nu avui curaj să suflu 
un cuvânt şi să-i cer să mă lămurească în privinţa înfăţişării 
sale. Între timp, omul continuă să se dezbrace şi într-un sfârşit 
îşi descoperi şi pieptul, şi braţele. Pe legea mea, şi pe acolo era 
haşurat ca şi pe faţă şi tot spatele îi era acoperit de aceleaşi 
pătrăţele tuciurii. Parcă de-abia scăpase cu viaţă din războiul de 
treizeci de ani şi era bandajat tot. Chiar şi picioarele îi erau 
tatuate şi părea că o mulţime de broscuţe se caţără pe un 
trunchi de palmier. Mi-era limpede acum că trebuia să fie vreun 
sălbatic sau aşa ceva, venit pe o corabie din mările sudului şi 
ajuns astfel pe pământ creştin. Mă treceau frisoane numai 
gândindu-mă. Un negustor de capete. Poate chiar capetele 
fraţilor săi. Poate mi-l scurtează. Doamne fereşte!, şi pe-al meu, 
ia uite ce toporişcă are! 

N-aveam timp să mă gândesc la asta. Căci sălbaticul se mişca 
prin cameră făcând ceva ce mă convinse pe deplin că era păgân. 
Se ridicase şi se dusese spre mantou, sau haină sau ce era cârpa 
aceea grea pe care o atârnase pe un scaun, scotoci prin 
buzunare şi scoase după un timp un obiect ciudat cu o cocoaşă 
în spinare, de aceeaşi culoare ca un bebeluş congolez, ceea ce 
mă duse cu gândul la tărtăcuţa uscată şi îmi zisei că mica 
figurină trebuie să fie într-adevăr un bebeluş uscat şi 
îmbălsămat la fel. Dar fiindcă părea ţeapăn şi lucea ca abanosul, 
îmi dădui seama că era doar un idol de lemn, ceea ce se dovedi 
a fi adevărat. După aceea se îndreptă către şemineu şi, dând 
paravanul la o parte, aşeză figurina cocoşată în suportul pentru 
buşteni. Cum pereţii căminului şi cărămizile dinăuntru erau 


negre ca smoala de la funingine, trebuie că-şi găsise un altar pe 
cinste pentru idolul lui congolez. 

Îmi îndreptai apoi ochii către silueta obscură, la fel de 
înfricoşat ca şi până acum, ca să văd ce mai pune la cale. Mai 
întâi scoase din haină vreo doi pumni de rumeguş şi îi aşeză cu 
grijă în faţa idolului. După aceea aşeză deasupra o bucată de 
pesmet marinăresc şi dădu foc grămăjoarei de rumeguş cu 
lumânarea din mână, aprinzând astfel un foc de sacrificiu. 
Imediat băgă mâna după pesmetul din foc şi, după ce îşi fripse 
degetele de câteva ori tot băgând mâna în flacără după el, reuşi 
să-l scoată. Suflă cenuşa de pe el şi i-l oferi cu mare pioşenie 
micului negru, dar drăcovenia pitică nu păru deloc încântată de 
dar şi nici nu-şi mişcă buzele. Comedia asta era acompaniată de 
un soi de zgomote guturale cum nu mai auzisem. Părea că ruga 
credinciosului era sub forma unui cântec sau că îl apucase un fel 
de cântare a unor psalmi păgâni care îi făcea chipul să se 
schimonosească într-un asemenea fel de s-ar fi zis că nu-i de pe 
lumea asta. Stingând în cele din urmă focul, înşfăcă idolul cu 
nepăsare şi-l îndesă la loc în haină, aşa cum apucă, de parcă era 
un vânător care-şi vâră în tolbă pasărea doborâtă. 

Toată slujba păgână mă stingheri şi mai mult şi, văzând că-şi 
cam încheie ciudatele ritualuri şi vrea să se bage în pat, îmi zisei 
că acum e momentul, acum sau niciodată, înainte să stingă 
lumina, să rup tăcerea in care mă cufundasem de voie, de 
nevoie. Dar timpul în care stătui să mă gândesc ce să fac îmi 
strică socotelile. Luând toporişca de pe masă, îi examină 
ascuţişul o vreme şi apoi, ţinându-l în lumină şi înmuindu-şi 
muştiucul în gură, pufăi de câteva ori lăsând să iasă rotocoale 
de fum. Dintr-odată, sălbaticul stinse lumânarea şi se ghemui 
lângă mine în pat, cu tot cu toporişca între dinţi. Nu mai reuşii 
să mă abtin şi începui să urlu, iar el, lăsând să-i scape un 
mormăit de surprindere, începu să mă pipăie. 

Bâlbâind ceva, nici nu ştiu ce anume, mă rostogolii la perete 
cât mai departe de el şi îl implorai, oricine sau orice ar fi fost, să 
se potolească şi să mă lase să mă ridic şi să aprind lumina. Dar 
din mormăiturile pe care le primii ca răspuns pricepui că nu 
prea înţelege ce-i zic. 

— Cine tu?, zise în cele din urmă. Zi mie ori dracii, eu ucid la 


tine! 

Şi zicând acestea începu să agite repede toporişca aprinsă 
spre mine. 

— Hangiule! Dumnezeule mare! „Peter Coşciug”!, am ţipat 
din toţi rărunchii. Hangiule! Stai! Coşciuge! Săriţi, măi, oameni 
buni! 

— Zi la mine cine tu ori dracii, ucid la tine!, urlă iar canibalul 
în timp ce din toporişca pe care o agita începuseră să sară 
scântei pe mine până ce crezui că o să-mi ardă hainele. Dar 
slavă Cerului, exact atunci intră hangiul cu lumânarea în mână 
şi, sărind peste pat, mă adăpostii lângă el. 

— Nu te speria, zise el cu un rânjet pe faţă. Queequeg nu ţi-ar 
atinge niciun fir de păr de pe cap. 

— Nu mai rânji!, îi strigai. la zi-mi, de ce nu mi-ai spus că 
harponierul e un canibal? 

— Am zis că ştii. Nu ţi-am spus că vinde capete? Hai, lăsaţi 
hărmălaia şi puneţi capul pe pernă. Queequeg, ascultă la mine - 
tu priceput la mine, eu priceput la tine, omul ăsta o să doarmă 
aici, priceput? 

— Eu priceput bine, mormăi Queequeg tot pufăind din pipă 
aşezat în capul patului. 

— Tu băgat în pat, adăugă îndreptând toporişca spre mine şi 
aruncându-şi hainele într-o parte cu un gest nu numai civilizat, 
dar chiar mărinimos. Rămasei uitându-mă la el o clipă. Parcă şi 
aşa tatuat din cap până-n picioare părea totuşi un canibal curat 
şi drăguţ. Ce-oi fi făcut atâta tevatură - mă întrebai că doar e şi 
el om ca şi mine şi are tot atâta dreptate să se teamă de mine 
cum am şi eu să mă tem de el. Mai bine să dorm cu un canibal 
treaz decât cu un creştin beat. 

— Hangiule, zisei, spune-i să-şi dosească toporişca sau pipa 
sau cum i-o zice; ce să mai, spune-i să nu mai fumeze şi intru şi 
eu lângă el. Dar nu-mi place să fumeze lângă mine. E periculos. 
Şi-n plus, n-am asigurare. 

Acestea fiindu-i transmise lui Queequeg, canibalul se 
conformă fără să zică nimic şi-mi făcu din nou semne să mă bag 
în aşternut rostogolindu-se până în partea cealaltă a patului de 
parcă mi-ar fi spus că nu-mi face nimic. 

— Noapte bună, hangiule, poţi pleca. 


Închisei ochii şi dormii mai bine ca oricând. 


4. Cuvertura 


A doua zi de dimineaţă mă trezii lângă Queequeg, care îşi 
pusese cu neasemuită afecţiune o mână peste mine, încât dacă 
ne-ar fi văzut cineva ar fi crezut cu uşurinţă că omul doarme cu 
nevasta. Cuvertura cu care ne învelisem era lucrată din petice 
pătrate sau triunghiulare, colorate pestriţ. Mâna canibalului era 
tatuată de sus până jos, descriind parcă un labirint cretacic în 
nuanţe înşelătoare, căci nicio bucată din desen nu avea aceeaşi 
nuanţă cu bucata alăturată, ceea ce se datora, mă gândii eu, 
faptului că stătuse la soare şi-şi suflecase mânecile inegal. Mi se 
păru că braţul arăta cam ca acea cuvertură din petice, mai ales 
că, atunci când mă trezisem, nu-mi dădusem seama care-i 
cuvertura şi care-i mâna tovarăşului meu, aşa de bine se 
potriveau. Numai din cauza greutăţii mâinii mă lămurii că 
Queequeg mă luase în braţe. Mă simtii tare nelalocul meu şi o 
să încerc să explic de ce: când eram copil, ţin minte că mi s-a 
întâmplat ceva asemănător, deşi nici acum nu ştiu dacă am visat 
sau a fost aievea. Mi-amintesc că făceam nu ştiu ce năzdrăvănie 
- mă cocoţasem pe horn sau cam aşa ceva, cum văzusem că 
făcuse coşarul ce venise la noi cu câteva zile în urmă - iar mama 
mea vitregă, care nu ştiu cum se nimerea, dar găsea mereu 
prilej să mă altoiască sau să mă trimită la culcare nemâncat, ei, 
bine, mama m-a tras înapoi apucându-mă de picioare şi m-a 
trimis la culcare, deşi nu era decât ora două după-amiaza în ziua 
de 21 iunie, care e cea mai lungă zi din an în emisfera noastră. 
M-am simţit îngrozitor, dar nu aveam ce să fac, aşa că am urcat 
scările, am intrat în cameră, am început să-mi dau hainele jos 
cât mai încet cu putinţă ca să trag de timp şi m-am băgat în 
aşternut. 

Am zăcut acolo calculând disperat că trebuia să stau 
şaisprezece ore în pat până ce pedeapsa ar fi fost ispăşită. 
Şaisprezece ore în pat! Mă dureau şalele numai gândindu-mă la 
asta. Şi mai eram şi în miezul zilei, iar pe fereastră intra lumina 
soarelui şi se auzeau căruțele hurducăind pe stradă, iar casa 
răsuna de zumzetul glasurilor voioase. Mă simţeam din ce în ce 
mai rău, iar în cele din urmă n-am mai suportat, m-am îmbrăcat 


şi am coborât, în ciorapi, am căutat-o pe mama şi m-am aruncat 
la picioarele ei implorând-o să-mi tragă o săpuneală zdravănă 
pentru prostia pe care o făcusem, fiindcă orice era mai bine 
decât să mă oblige să stau în pat atâta timp. Dar ea era o mamă 
vitregă foarte hotărâtă, aşa că am urcat iar scările până în 
camera mea. Am stat lungit în pat câteva ore, simţindu-mă aşa 
de amărât cum nu m-am mai simţit niciodată după aceea, nici 
măcar atunci când am dat de necazuri mari. Trebuie că într-un 
sfârşit am aţipit, iar când m-am trezit, încă ameţit de vise, am 
deschis ochii şi mi-am dat seama că odaia, care înainte era 
scăldată în lumină, era acum cufundată în întuneric. Un fior 
violent mi-a străbătut tot corpul: nu vedeam nimic şi nu auzeam 
niciun zgomot, însă simţeam că în mâna mea se cuibărise o 
mână fantomatică. Stăteam cu mâna întinsă peste cuvertură şi 
stafia nevăzută şi fără nume de care era ataşată mâna 
fantomatică se odihnea lângă mine în pat. Am stat nemişcat o 
vreme, care mi-a părut, atunci o eternitate, paralizat de frică şi 
prea speriat pentru a-mi trage mâna, deşi ştiam că o singură 
mişcare ar face vrăjitoria aceea să dispară. Nu ştiu cum m-a 
furat iar somnul, dar când m-am trezit dimineaţa mi-am amintit 
totul şi mi-am petrecut următoarele zile, săptămâni şi luni 
încercând sa dezleg misterul. Nici până în ziua de azi, însă, nu 
am reuşit. 

Emoţiile care mă încercau acum, în afară de frica paralizantă, 
se asemănau destul de mult cu cele pe care le trăisem când 
mâna fantomatică se cuibărise în mâna mea, căci mă cuprinse o 
tulburare asemănătoare când mă trezii şi văzui peste mine 
braţul sălbatic al lui Queequeg. Încet încet îmi amintii ce se 
întâmplase noaptea trecută şi, aranjând în minte clar fiecare 
eveniment în parte, nu-mi mai rămase nimic de făcut decât să 
mă amuz de încurcătura comică în care mă aflam, căci, oricât aş 
fi încercat să-i mişc braţul şi să mă eliberez din strânsoarea lui 
de îndrăgostit, el tot nu-mi dădea drumul, de parcă ar fi jurat la 
altar că numai moartea ne va despărţi. Incercai să-l trezesc 
strigându-l pe nume - „Queequeg!” -, dar el continua să sforăie 
liniştit. Incercai după aceea să mă întorc pe o parte, dar îmi 
ţinea capul ca prins în hamuri şi deodată am simţit o zgârietură. 
Dând cuvertura la o parte, văzui toporişca sălbaticului 


odihnindu-se liniştită lângă el ca un copil cu faţă de tăiş. „Mi-am 
găsit de lucru, îmi zisei eu, să dorm într-o casă străină, în miezul 
zilei, cu un canibal şi o toporişcă. Queequeg! Pentru numele lui 
Dumnezeu, Queequeg, trezeşte-te!”. 

Până la urmă, după ce mă răsucii ca un vierme şi îi ţinui 
predici zgomotoase cum că nu se cade ca un bărbat să 
îmbrăţişeze un alt bărbat într-un fel aşa de matrimonial, reuşii 
să scot de la el un mormăit şi imediat îşi luă şi mâna, se scutură 
ca un câine ud şi se ridică în capul oaselor, ţeapăn ca o suliță, 
frecându-se la ochi şi uitându-se la mine de parcă nu ştia cine 
sunt şi ce caut eu acolo. Între timp, eu îl priveam fără nicio 
teamă, ci doar concentrat în studierea de aproape a unei 
creaturi aşa de curioase. Când îşi dădu seama în sfârşit ce e cu 
mine în patul lui şi păru împăcat cu gândul, se dădu jos dintr-o 
săritură şi îmi dădu de înţeles prin gesturi şi mormăieli că, dacă 
vreau, o să se îmbrace el primul şi o să plece, lăsându-mă singur 
în cameră. Îmi zisei că, dată fiind situaţia, ziua începuse bine. Să 
ştiţi că adevărul e că sălbaticii aceştia au un bun-simţ înnăscut, 
e extraordinar cât sunt de politicoşi. Lui Queequeg îi fac acest 
compliment deoarece s-a purtat foarte frumos cu mine, deşi eu 
am dat dovadă de proastă creştere holbându-mă la el cum se 
îmbracă şi se pregăteşte să iasă, copleşit de curiozitate şi uitând 
cei şapte ani de-acasă. În apărarea mea o să spun că nu vezi în 
fiecare zi un om ca el aşa că a meritat să urmăresc îndeaproape 
atât pe el, cât și obiceiurile lui. 

Începu prin a-şi pune căciula pe cap, o căciulă din blană de 
castor, destul de înaltă, şi apoi, fără să-şi fi pus pantalonii, îşi 
înşfăcă cizmele. De ce făcu asta, nu ştiu să spun. Dar imediat se 
trânti sub pat, unde, după cum pufnea şi se încorda, îmi dădui 
seama că se încălţa; nu mai auzisem vreodată de acest obicei, să 
te ascunzi ca să te încalţi, dar pesemne Queequeg se afla în 
mijlocul transformării sale: nu era nici omidă, dar nici fluture. 
Era cizelat în aşa măsură, încât obiceiurile sale păreau foarte 
bizare. Educaţia sa nu era completă, era încă un învățăcel în 
treburile astea. Dacă nu era cât de cât civilizat, nici nu s-ar mai 
fi deranjat să-şi pună cizmele; dacă însă nu era un sălbatic, nu s- 
ar fi ascuns sub pat ca să le încalţe. leşi după un timp cu căciula 
strâmbă şi căzută pe ochi şi începu să şchiopăteze scârţâind ca 


şi cum cizmele - din piele de vacă umedă şi scorojită şi care nu 
erau nici pe măsura lui - l-ar fi strâns şi l-ar fi ros teribil la primii 
paşi făcuţi în acea dimineaţă geroasă. 

Văzând că ferestrele nu au perdele şi, dat fiind că strada fiind 
foarte îngustă, din casa de vizavi se vedea clar ca lumina zilei în 
cameră, iar Queequeg se fâţâia de colo-colo doar în căciulă şi în 
cizme, ceea ce nu constituia o înfăţişare decentă, îl rugai cum 
putui mai bine să se grăbească şi mai ales să-şi pună mai repede 
nădragii. Făcu întocmai şi după aceea începu să se spele. La ora 
aceea, orice creştin s-ar fi spălat pe faţă. Dar Queequeg, spre 
mirarea mea, nu se spălă decât pe piept, pe braţe şi pe mâini. Îşi 
aranjă apoi jiletca şi apucând o bucată de săpun de pe spălător o 
înmuie în apă şi începu să-şi clăbucească faţa. Mă uitai în jur să 
văd unde-şi ţine briciul când, ce să vezi!, el luă harponul de la 
capul patului, îi scoase coada, desfăcu vârful, îl ascuţi de câteva 
ori pe cizmă şi, ducându-se în dreptul micii oglinzi de pe perete, 
începu să îşi radă, sau mai degrabă să-şi înţepe, faţa. 
„Queequeg acesta, mi-am zis eu, straşnic ar mai mânui un 
pumnal de pirat.” După aceea, nu m-am mai mirat de obiceiul 
acesta, căci am aflat că vârful unui harpon e făcut din cel mai 
bun oţel şi că marginile lungi şi drepte sunt ascuţite foarte bine. 

Terminându-şi restul toaletei, Queequeg ieşi mândru din 
cameră, îmbrăcat în bluza de marinar şi răsucindu-şi harponul 
pe de degete ca pe un baston. 


5. Micul dejun 


Mă grăbii şi eu să mă îmbrac şi coborâi în salon unde îl găsii 
pe hangiu rânjind şi îl salutai cu voie bună. Nu-i purtam pică, 
deşi mă cam trăsese pe sfoară cu toată tărăşenia cu tovarăşul 
meu de pat. Dar nu-i nimic rău într-o porţie sănătoasă de râs, cu 
atât mai mult cu cât o astfel de ocazie se iveşte rar. Aşa că, dacă 
cineva lasă pe altul să facă o glumă bună pe seama lui, nu i-o lua 
în nume de rău, ci lasă-l în pace să râdă bine, căci un om care 
lasă pe altul să-l ia în balon spre distracţia tuturor are cu 
siguranţă calităţi pe care nici nu le bănuieşti. 

Barul se umpluse cu oamenii care veniseră de cu seară şi la 
care nu mă uitasem prea bine. Erau toţi mateloţi: secunzi, 
cartnici, tâmplari, dogari, fierari, harponieri şi armatori; era o 
ceată negricioasă şi musculoasă, cu bărbi încâlcite, nepieptănaţi 
şi lăţoşi şi îmbrăcaţi toţi în bluze de marinari în loc de haine de 
dimineaţă. 

Puteai foarte uşor să-ţi dai seama de cât timp stătea fiecare la 
țărm. Unul dintre ei, un băiat tânăr, avea obrajii sănătoşi şi 
rumeni ca o pară coaptă, şi se prea poate să fi răspândit şi el în 
aer aceeaşi mireasmă de prospeţime; nu avea cum să se fi întors 
din Indii de mai mult de trei zile. 

Cel de lângă el părea cu câteva nuanţe mai deschis, cam de 
culoarea aurie a lemnului de satin, în timp ce pe pielea celui de- 
al treilea se mai vedea încă urma bronzului, dar începuse să 
pălească, deoarece era probabil de câteva săptămâni pe uscat. 
Dar cine mai avea obrazul ca Queequeg?!: o piele dungată în 
nuanţe diferite şi care părea a fi versantul apusean al Anzilor pe 
care alternează, după climă, zone de vegetaţie. 

— Hai la haleală!, strigă hangiul dând uşa de perete. 

Se spune că oamenii umblaţi prin lume se mai cizelează, sunt 
mai stăpâni pe ei în faţa altora. 

Dar asta nu este mereu adevărat: Ledyard - marele călător 
din New England - şi Mungo Park - exploratorul scoţian - erau 
unii dintre cei mai timizi oameni când se aflau în societate. Dar 
poate că simpla traversare a Siberiei într-o sanie trasă de câini 
(cum a făcut Ledyard) sau plimbarea pe stomacul gol prin inima 


Africii Negre (marea reuşită a lui Mungo), ei bine, poate că 
acest fel de călătorii nu sunt cel mai de seamă mod de a învăţa 
cum să te porţi în societate. 

Totuşi, în general, un astfel de talent e bine-venit oriunde te- 
ai afla. 

Gândurile acestea îmi trecură prin cap fiindcă, după ce ne 
aşezarăm toţi la masă, mă aşteptam să aud nişte poveşti pe 
cinste despre vânătoarea de balene, dar, spre marea mea 
surprindere, toată lumea era cufundată în tăcere. 

Iată o haită de lupi de mare, dintre care cei mai mulţi nu se 
temuseră deloc să se arunce asupra balenelor pe mările 
înspumate şi să le ucidă fără a clipi, care acum se aflau la masă 
printre semenii lor, oameni ca ei - marinari cu aceleaşi 
preocupări - şi nu îndrăzneau să ridice ochii, sfioşi ca nişte 
mioare care nu au părăsit niciodată ţarcul lor din Munţii Verzi. 

Constituiau, într-adevăr, o privelişte de mirare urşii aceştia 
ruşinoşi, vânătorii aceştia timizi. 

Cât despre Queequeg, ei bine, el stătea printre ei - şi încă în 
capul mesei - fără umbră de sfială. Desigur, nu ştiam cum îi era 
felul. 

Nici cel mai bun prieten n-ar fi putut să aibă o părere bună 
despre faptul că-şi adusese cu el harponul şi că-l folosea fără 
nicio reţinere ca să ajungă până în capătul celălalt al mesei, 
mânuindu-l primejdios deasupra capetelor mesenilor pentru a 
trage fripturile spre el. Dar gestul acesta îl făcea cu mult calm şi 
toată lumea ştie că orice ai face dă bine dacă adopţi un aer 
degajat. 

Nu voi enumera aici toate ciudăţeniile lui Queequeg, de 
exemplu cum nu se atingea de cafea şi de cornuri, preocupându- 
se doar de fripturile în sânge. E de-ajuns să spun că, odată 
terminată masa, se retrase cu ceilalţi în salon, îşi aprinse pipa- 
toporişcă şi rămase acolo liniştit, cu căciula pe cap, să-şi facă 
siesta, în timp ce eu ieşii să mă plimb prin oraş. 


6. Strada 


Dacă vederea unui individ aşa de ciudat ca Queequeg, 
mergând liniştit printre oamenii educați dintr-un oraş civilizat, 
mă uimise peste poate, ei bine, acea uimire dispăru când ieşii să 
mă plimb pe străzile din New Bedford. 

Orice port de oarecare renume expune în orice târg aflat nu 
departe de docuri ciudăţenii de nedescris, venite din cele patru 
colţuri ale lumii. Chiar şi pe faimoasele străzi Broadway şi 
Chestnut vezi din când în când marinari veniţi din Mediterana 
lovindu-se de doamne speriate şi indignate. Pe Regent Street 
din Londra nu e surprinzător să vezi indieni şi malaiezieni, cum 
la Bombay nu e de mirare că yankeii sperie localnicii. Dar New 
Bedford depăşeşte în această privinţă străzi ca Water Street şi 
Wapping”, unde nu vezi decât marinari, pe când în New Bedford 
vezi canibali în carne şi oase flecărind pe la colţuri; sălbatici în 
toată regula, o jur! Tare stranie privelişte! 

Dar în afară de cei veniţi din Fiji, Tongatabu, Erromanga, 
Penang, Brighggian şi de sălbaticii care umblă nestingheriţi pe 
străzi poţi vedea scene şi mai bizare şi care ar stârni râsul 
oricui. În fiecare săptămână dau năvală în oraş zeci de băieţi din 
Vermont sau din New Hampshire, însetaţi de banii şi gloria 
câştigate de pe urma pescuitului. Mai toţi sunt tineri vânjoşi 
care au culcat la pământ păduri întregi şi care s-au decis să lase 
toporul şi să înşface harponul. Mulţi sunt la fel de verzi ca 
munţii cu acelaşi nume când pun piciorul aici şi câteodată par la 
fel de neştiutori ca nişte nou-născuţi. Priveşte la flăcăul care dă 
colţul! Are căciulă pe cap şi haina e croită „în coadă de 
rândunică”, iar peste ea şi-a legat o cingătoare de marinar în 
care îşi poartă cuțitul vârât în teacă. lată că mai vine unul, care 
şi-a îndesat o pălărie marinărească pe cap şi s-a înveşmântat 
într-o pelerină de mătase. Un dandy de oraş nici nu se compară 
cu unul venit de la ţară, vreau să spun cu un ţopârlan get-beget, 
genul de dandy care e în stare să are în mijlocul verii două 
pogoane cu mănuşi de piele pe mâini ca să nu i le ardă soarele. 


5 Nume de străzi din Liverpool, respectiv Londra (n.t.). 


Când un astfel de personaj îşi pune-n cap să îşi clădească o 
reputaţie şi se îndreaptă spre afacerea cu balene, n-o să-ţi vină 
să crezi ce se-apucă să facă odată ajuns în port. Când îşi face 
costumul de marinar, nu-l face oricum, ci comandă o jiletcă cu 
bumbi impresionanţi şi-şi pune curele la pantalonii de pânză 
fără să ştie sărmanul de el cum o să-i mai plesnească curelele 
atunci când l-o înhăţa prima furtună şi o să-i zboare vântul şi 
bumbi, şi curele, şi tot. 

Să nu crezi că oraşul acesta e plin doar de harponieri, 
canibali şi ţopârlani, căci nu-i aşa deloc. New Bedford e un loc 
tare ciudat. Dacă nu am fi fost noi, marinarii, peticul acesta de 
pământ ar fi fost într-o stare la fel de nenorocită ca şi coasta 
Labradorului. Chiar şi aşa, sunt zone din ţară de-a dreptul 
pustii, ceva de speriat. Însă oraşul în sine e poate cel mai plăcut 
loc în care să trăieşti de pe toată coasta de est. E un tărâm al 
untdelemnului - nici chiar ca-n Caana totuşi clar şi al vinului şi 
al porumbului. Pe străzi nu curge lapte, ce-i drept, şi drumurile 
nu sunt pavate în primăvară cu ouă proaspete, dar nu mai 
găseşti în toată America aşa case frumoase în stil Patrician şi 
grădini, şi parcuri mai bogate decât aici. De unde-au răsărit 
oare, cum de-au reuşit să crească pe ţărmul acesta stâncos şi 
uscat?! 

O plimbare printre conacele care au atârnate la mansardă 
harpoane de fier îţi va da răspunsul la întrebare. E adevărat, 
toate aceste case impunătoare şi toate aceste grădini 
înmiresmate au fost scoase din apele Atlanticului, ale Pacificului 
şi ale Oceanului Indian. Una câte una, au fost agăţate cu 
harponul şi târâte aici de pe fundul mării. Nici măcar 
magicianul Alexander? nu poate reuşi o astfel de ispravă. Se 
spune că în New Bedford taţii le dau fiicelor ca zestre balene 
întregi şi nepoatelor câţiva marsuini. Dacă vrei să vezi o nuntă 
de pomină, în New Bedford trebuie să mergi, căci se zice că 
oamenii au butoaie pline cu seu în pivnițe şi în fiecare seară ard 
cu nesăbuinţă lumânări de spermanţet. 

Oraşul e cel mai frumos vara, când arţarii străjuiesc străzile 
şi le colorează în verde, şi auriu şi în august mai mult ca 
oricând, căci atunci înfloresc falnicii castani ce oferă 


6€ Magician faimos în New York în anul 1840 (n.t.) 


trecătorului spectacolul  coroanelor ca nişte candelabre 
împodobite din belşug cu flori înmiresmate, strânse în bucheţele 
conice. Arta e atotputernică, căci a reuşit să creeze în unele 
părţi ale oraşului terase de flori, acolo unde creaţia nu a lăsat 
decât întinderi de piatră stearpă. 

Iar femeile din New Bedford sunt la fel de înfloritoare ca şi 
trandafirii lor roşii, dar aceştia nu înfloresc decât vara. Pe când 
bujorii rozalii ai fetelor rămân la fel de proaspeţi tot anul, ca 
soarele care le zâmbeşte în fiecare zi din ceruri. Nicăieri nu vei 
mai găsi femei aşa frumoase, în afară poate de Salem, unde am 
auzit că fetele răspândesc o mireasmă fermecată pe care 
drăguţii lor o simt de pe mare, de parcă s-ar apropia de coasta 
Molucelor înmiresmate în loc de nisipurile puritanilor. 


7. Capela 


Chiar aici în New Bedford se află o capelă a marinarilor şi 
puţini sunt pescarii care stau să plece în Oceanul Atlantic sau 
Pacific şi lasă să treacă duminica fără a o vizita. 

Eu unul nu mă aflu printre ei. 

Întorcându-mă de la plimbarea mea de dimineaţă, o pornii iar 
spre a îndeplini această misiune deosebită. 

Cerul se schimbase şi seninul se acoperise cu ceaţă prin care 
ploua mărunt. Îmi strânsei mai bine haina pe mine - căreia i se 
zice „piele de urs” - şi îmi croii drumul prin furtuna afurisită. 

Când ajunsei în sfârşit, intrai în capelă, unde găsii câţiva 
enoriaşi risipiţi ici şi acolo: marinari, neveste de marinari şi 
văduve. 

Domnea o tăcere apăsătoare pe care numai vuietul vântului o 
mai spărgea din când în când. Fiecare om părea ca stă dinadins 
departe de ceilalţi, într-atât de intimă şi detaşată de lume era 
durerea lor. 

Parohul nu ajunsese încă şi aceşti enoriaşi izolaţi stăteau 
împietriţi privind la câteva plăci de marmură cu margini negre, 
prinse de pereţi de o parte şi de alta a amvonului. Trei dintre ele 
aveau următoarele inscripţii, dar recunosc că nu le pot reda cu 
exactitate: 


În amintirea 
lui 
JOHN TALBOT 
care la vârsta de optsprezece ani a fost înghiţit de valuri 
lângă Insula Dezolării din Patagonia. 
1 noiembrie 1836 
Această placă este ridicată de către sora lui. 


În amintirea 
lui 
ROBERTLONG, WILLIS ELLERY, NATHAN COLEMAN, 
WALTER CANNY, SETH MACY şi SAMUEL GLEIG, 
echipajul bărcilor de pe 


NAVA ELI ZA, 
care au dispărut traşi de o balenă în largul coastei 
Pacificului. 
31 decembrie 1839 
Această placă este ridicată de echipajul supravieţuitor. 


În amintirea 
răposatului căpitan 
EZEKIEL HARDY, 
care, la prora corăbiei sale, a murit răpus de un caşalot 
în largul coastei Japoniei. 
Această placă a fost ridicată de către văduva sa. 


Scuturându-mă de chiciura care mi se pusese pe haină şi pe 
pălărie, m-am aşezat lângă intrare şi când m-am întors într-o 
parte am fost foarte surprins să-l văd pe Queequeg aşezat lângă 
mine. Tulburat de solemnitatea întregii scene, i se citea pe chip 
o curiozitate neîncrezătoare. Sălbaticul fu singura persoană din 
capelă care îmi remarcă prezenţa, căci era singurul care nu ştia 
să citească şi, prin urmare, nu se uita la inscripţiile de pe pereţi. 
Nu ştiam dacă erau acolo rudele marinarilor ale căror nume 
fuseseră scrise pe plăcuţe, dar atâtea sunt accidentele de pe 
mare şi câteva femei din capelă afişau atât de limpede, dacă nu 
veşmântul, atunci măcar tristeţea unui doliu neîncetat, încât 
eram încredinţat că aici, în faţa mea, sunt adunaţi cei cărora 
rănile adânci le sângerau din nou la vederea acestor plăci 
mohorâte. Vai!, voi cei care vă ştiţi morţii îngropaţi sub iarba 
verde, cei care pot spune înconjurați de flori: „AICI doarme 
iubitul meu”, voi nu ştiţi mâhnirea care zace în astfel de inimi. 
Ce lipsă amară ascund acele plăci cu margini negre, în loc să 
ascundă cenuşa dispăruţilor! Ce disperare aduc cuvintele 
încremenite-n marmură! Ce goluri îngrozitoare şi amăgiri 
nedorite zac în rândurile acestea ce zădărnicesc credinţa şi 
neagă reînvierea celor care au pierit neştiute şi fără de 
mormânt. La fel de bine puteau fi aşezate plăcile acestea în 
grotele templului păgân din Elephanta”. În rândurile fiinţelor vii, 


7 Templu închinat zeului Shiva, situat pe insula Elephanta din Golful 
Mumbai (n.t.). 


unde e locul celor ce au murit? De ce zice un proverb cunoscut 
în lumea toată că „moartea le închide gura tuturor”, deşi morţii 
duc cu ei mai multe taine decât sunt fire de nisip în bancul 
Goodwin? De ce îi dorim celui care s-a dus pe lumea cealaltă 
pace şi seninătate, dar atunci când se duce la capătul 
Pământului, în Indiile îndepărtate, nu îi adresăm aceleaşi 
cuvinte? De ce Compania de Asigurări de Viaţă plăteşte pentru 
cei nemuritori? În ce fel de paralizie netulburată şi veşnică, în 
ce fel de transă mortală zace încă Adam, care a trăit acum şase 
mii de ani? Cum se face că nu găsim consolare când pierdem pe 
cineva, deşi susţinem cu tărie că au găsit liniştea supremă? De 
ce se chinuie viii să îi facă pe morţi să tacă? Cum se face că şi 
cel mai mic zgomot dintr-un cavou bagă groaza într-un oraş 
întreg? Toate acestea nu sunt lipsite de sens. Soarta, ca un 
şacal, caută hrană printre morminte, unde chiar printre 
îndoielile morţii găseşte speranţa cea mai de seamă. 

Nu mai e nevoie să spun ce sentimente îmi trezeau aceste 
plăci de marmură în ajunul plecării mele pe mare şi ce gânduri 
se abătură asupra mea în timp ce citeam, în lumina slabă a zilei 
triste şi mohorâte, despre soarta vânătorilor de balene care 
plecaseră pe mare înaintea mea. Da, Ishmael, şi tu ai putea avea 
acelaşi sfârşit! Dar cumva m-am înveselit iar. Am găsit motive 
ispititoare de a mă îmbarca, îmi părea că aveam şanse frumoase 
să o duc din ce în ce mai bine; da, naufragiul navei mele mi-ar fi 
adus cu siguranţă nemurirea. 

Desigur, pe balenieră planează mereu umbra morţii, poţi 
trece pe tărâmul celălalt într-o clipă, haotic, alunecând de-a 
valma în Eternitate. Dar după aceea? Eu unul cred că ne-am 
înşelat amarnic în toată treaba asta cu Viaţa şi Moartea. Cred că 
umbra mea de pe acest pământ îmi e de fapt esenţa şi că felul în 
care privim spiritualitatea ne aseamănă unei stridii care se uită 
la soare printr-un zid de apă şi crede că de fapt priveşte prin 
văzduhul liber. Cred că trupul nu e altceva decât drojdia rămasă 
din sufletul meu pur. Zic chiar: să-mi ia trupul cel care pofteşte, 
chiar aşa, să-l ia, căci nu sunt eu. Aşa că îmi zisei cu bucurie că 
plec pe mare, fără teamă că mi-aş pierde nava şi trupul zdrobite; 
sufletul, nici Dumnezeu nu mi-l poate zdrobi. 


8. Amvonul 


Eu stăteam de mult în capelă, când intră un domn venerabil şi 
voinic. Imediat ce se trânti uşa bătută de furtună în urma lui, 
enoriaşii se întoarseră şi-l priviră, încât mă lămurii pe dată că el 
trebuia să fie pastorul. Într-adevăr, era cunoscutul părinte 
Mapple, cum îi ziceau marinarii în rândurile cărora se bucura de 
o mare simpatie. În tinereţe fusese marinar şi chiar harponier, 
dar de mulţi ani îşi dedicase viaţa bisericii. Când îl văzui, îmi 
dădui seama că părintele se afla într-o iarnă a vieţii sănătoasă şi 
senină, aproape un fel de a doua tinereţe, căci în ciuda tuturor 
ridurilor sale faţa îi strălucea cu o prospeţime primăvăratică 
asemănătoare florilor ce se avântă prin zăpada lui februarie. 

Dacă nu i-aş fi ştiut povestea, l-aş fi privit fără mare 
curiozitate, căci aşa bine i se potrivea preoţia, încât nu aş fi 
ghicit în veci ce fel de viaţă aventuroasă avusese înainte. Când 
intră, văzui că nu avea umbrelă şi nici nu venise cu trăsura, căci 
de pe pălăria de pânză i se scurgea chiciura topită şi haina de 
marinar pe care o purta mai că-l trăgea în jos din cauza 
greutăţii apei cu care era îmbibată. Cu toate acestea, odată date 
jos pălăria, haina şi galoşii şi aşezate într-un colţişor liber în 
perete, părintele, rămas într-un veşmânt potrivit, se apropie de 
amvon. 

Acest amvon, ca şi altele de moda veche, era postat foarte sus 
şi cum un şir de trepte nu ar fi putut urca până în vârf fără a 
forma un unghi lung cu podeaua - ceea ce ar îngusta şi mai mult 
spaţiul deja înghesuit al capelei - arhitectul, sfătuit de părintele 
Mapple, construise amvonul cu o scară perpendiculară ca acelea 
folosite de marinari pentru a urca de pe barcă pe corabie. 
Nevasta unui căpitan de balenieră donase bisericii frumoasele 
frânghii împletite din lână roşie, folosite ca balustradă şi legate 
de scara de lemn sculptată şi vopsită în culoarea mahonului, aşa 
că întregul ansamblu nu era deloc lipsit de gust având în vedere 
stilul capelei. Şovăind o clipă la baza scării şi apucând cu 
amândouă mâinile suportul decorat al scării, părintele aruncă o 
privire în sus şi începu, punând mână după mână şi cu pricepere 
de marinar - dar în acelaşi timp într-o manieră reverenţioasă - 


să urce scările de parcă ar fi urcat pe propria corabie. 

Părţile laterale erau din frânghii îmbrăcate în pânză, cum se 
obişnuieşte la astfel de scări de pisică, şi numai treptele erau 
din lemn, aşa că fiecare treaptă era fixată într-un nod. Când 
văzusem amvonul pentru prima dată, remarcasem că astfel de 
noduri erau foarte folositoare pe o corabie, dar în această 
situaţie mi se păreau complet inutile. Nu mă aşteptam defel să-l 
văd pe părintele Mapple - odată ajuns sus - întorcându-se uşor, 
aplecându-se peste marginea amvonului şi trăgând greoi scara 
până ce nu mai rămase nicio bucată din ea atârnând peste 
margine; iar el trona, de necucerit, ca în propria fortăreață 
Quebec. 

Mi-am bătut mult timp capul încercând să înţeleg de ce 
făcuse una ca asta. Părintele Mapple era cunoscut ca un om 
sincer şi pios şi nu aş fi crezut că ar căuta să atragă simpatia 
oamenilor cu astfel de trucuri de spectacol. Nu, mi-am zis, 
trebuie să fi avut un motiv serios, poate gestul său reprezenta 
chiar un simbol religios. Oare prin această izolare voia să 
simbolizeze depărtarea sa de cele lumeşti în timpul slujbei? Da, 
trebuie că pentru venerabilul duhovnic, îndestulat de vin şi 
mâncare în viaţa lumească, amvonul acesta ţine locul unei 
fortărețe în care se închide voit ca şi când ar avea propria sa 
cetate, Ehrenbreitstein, care adăposteşte între zidurile sale 
veşnica scurgere a Rinului. 

Scara de pisică nu era singura ciudăţenie a locului, 
împrumutată din fosta viaţă de marinar a părintelui. Intre 
plăcile funerare postate de-o parte şi de alta a amvonului, 
peretele din spate era împodobit cu o pictură mare înfăţişând o 
corabie impunătoare zbătându-se în mijlocul unei furtuni aprige 
în largul unei coaste străjuite de stânci şi lovite de valuri 
înspumate. Dar deasupra norilor întunecaţi şi goniţi de vânt 
plutea o mică insulă luminoasă, de unde radia cu putere chipul 
unui înger, iar raza de lumină cădea pe puntea sfărâmată a 
corăbiei strălucind ca placa argintie care comemorează locul 
unde a căzut în luptă amiralul Nelson. „O, nobilă corabie, 
înaintează fără teamă şi cu timona tare căci iată!, soarele se- 
arată şi norii se împrăştie, iar azuriul cerului veghează asupra 
ta!”, părea că spune îngerul. 


Nici amvonului nu îi lipsea aspectul maritim care se oglindea 
în scară şi în pictură: partea din faţă, din stejar, se încovoia 
întocmai ca prora unei corăbii, iar culcuşul pe care era aşezată 
Biblia era făcut să semene cu voluta de la prora navelor care 
iese în afară ca un gât de vioară. 

Totul era învăluit într-un înţeles aparte: amvonul este fruntea 
a tot ce este pe lume, el merge înaintea tuturor lucrurilor. Acolo 
se simte mânia Domnului pentru întâia oară, căci prora primeşte 
primele lovituri. De-acolo urcă spre Domnul ruga de a ne 
binecuvânta cu vânturi blânde. Într-adevăr, întreaga lume e o 
navă ce străbate mările într-o călătorie fără sfârşit, iar amvonul 
îi este prora. 


9. Slujba 


Părintele Mapple se ridică şi cu o voce blândă şi modestă le 
ceru oamenilor aşezaţi ici şi colo să se adune: 

— Voi de-acolo, de la tribord, treceţi spre babord! Cei de la 
babord treceţi la tribord! Toată lumea în centru, hai! In centru, 
toţi! 

Printre bănci se iscă un tumult înăbuşit de bocanci şi o 
târşâială şovăitoare de pantofi de femeie, după care se aşternu 
iar liniştea şi începură toţi să se uite la părinte. 

Acesta făcu o mică pauză, apoi îngenunche în amvon, îşi 
împreună mâinile la piept, îndreptă ochii închişi spre cer şi 
începu a se ruga atât de fervent de parcă se afla îngenuncheat 
pe fundul mării. 

Ruga se termină pe un ton atât de cucernic şi tânguitor de 
parcă suna nu vocea preotului în capelă, ci clopotele unei nave 
pierdute în ceaţă; pe un astfel de ton îşi începu părintele imnul 
următor, dar acesta se schimbă la versurile de final, când tonul 
pios fu înlocuit de un tril energic şi voios: 


Primejdia ce-nvăluie balena, 

Într-o adâncă groază mă afundă, 
Si-n timp ce valurile se unduiesc 

Mă prind şi-n întuneric mă scufundă. 


Am văzut cum iadul începe să se despice, 
Cum ies din el tristeţe, disperare. 

Doar cei ce l-au simţit pot zice, 

Cum e să te afunzi în hăul mare. 


Din zgura neagră l-am chemat pe Domnul 
Pe care îl simţeam aşa departe. 

EI şi-a plecat urechea să-mi asculte imnul 
Și-atunci balena m-a aruncat deoparte 


Iute a venit în ajutorul meu, 
De parcă pe-un delfin ar fi zburat, 


Cutremurător şi luminos fulger de zeu 
Și-a arătat Domnul chipul său curat 


Cântul meu pe vecie va dăinui 
Amintind ceasul sfânt şi bucuria. 
Slăvit de-a pururi Domnul meu va fi 
C-a lui toată e puterea şi gloria. 


Aproape toţi cântară cu el în cor imnul care se înălța şi 
acoperea zgomotul furtunii. Apoi se făcu o mică pauză, în timp 
ce părintele frunzări Biblia şi, găsind în cele din urmă pagina 
dorită, aşeză palma peste ea zicând: 

— Dragi camarazi, să ne uităm la ultimul verset din primul 
capitol din Iona: „lar Domnul a dat poruncă unui peşte mare să-l 
înghită pe Iona.” Tovarăşii mei, această carte care nu are decât 
patru capitole, patru bucăţi, este una dintre cele mai mici cărţi 
din Marea Scriptură, dar iată ce profunzimi nebănuite ale 
sufletului face Iona să răsune cu adânca sa credinţă! Câte avem 
de învăţat de la acest profet! Câtă nobleţe se ascunde în cântul 
din pântecele peştelui, în zgomotul valurilor ce duduie când 
lovesc de-o parte şi de alta! Putem simţi potopul năvălind peste 
noi! Să cântăm deci împreună cu el de pe fundul mâlos al apei, 
acoperiţi de alge şi de toată scursura oceanelor! Care este 
aşadar lecţia pe care o primim din această carte sfântă? Scumpi 
tovarăşi, e o lecţie îndoită: pe de o parte, e o învăţătură pentru 
toţi păcătoşii şi, pe de altă parte, o învăţătură pentru mine, 
cârmaciul corăbiei lui Dumnezeu. Nouă, păcătoşilor, ni se 
adresează pilda aceasta căci ea vorbeşte despre păcat, 
obrăznicie, frica de Dumnezeu, pedeapsa mare ce se abate peste 
păcătos, căinţă, rugăciune şi, în sfârşit, despre izbăvirea care 
bucură inima lui Iona. Ca mai toţi oamenii de pe pământ, şi fiul 
lui Amital s-a trufit şi n-a ascultat de porunca Domnului, nu 
contează ce i se ceruse şi în ce împrejurare, deoarece i s-a părut 
prea grea. Dar noi credem că tot ce ne cere Domnul să facem e 
o povară, aşa că El porunceşte mai degrabă decât să ne 
convingă. Astfel că pentru a îndeplini voia Lui trebuie să lăsăm 
voia noastră deoparte şi iată unde stă greul: în nevoia de a ne 
lepăda de dorinţele noastre pentru a îndeplini lucrarea 


Domnului. 

Mânat de păcatul nesupunerii, Iona l-a mâniat pe Dumnezeu 
încercând să fugă de El şi a crezut că o navă făcută de mâna 
omului o să-l ducă pe tărâmuri peste care Domnul nu veghează 
şi unde cârmuiesc căpitani atotputernici. S-a furişat Iona printre 
porturile din Iope şi a căutat o corabie care să-l ducă până la 
Tarsis, care trebuie să fi fost oraşul numit astăzi Cadiz, cum au 
căzut de acord învățații. Şi unde e acest Cadiz? Păi, nu e nici 
mai mult, nici mai puţin decât în Spania, peste mări aşa de 
îndepărtate că mai departe nici nu se putea ajunge în timpurile 
acelea de demult, când Atlanticul încă nu fusese cunoscut. 

Pentru că Iope care în timpurile noastre se numeşte Yaffa, 
tovarăşii mei, se află pe ţărmul de est al Mediteranei, în Siria, 
iar Tarsisul, Cadizul de astăzi, se află la mai bine de două mii de 
mile depărtare, în Strâmtoarea Gibraltar. Vedeţi voi, oameni 
buni, că Iona voia să fugă de Domnul în capătul celălalt al lumii? 
Nefericitul! A săvârşit cea mai urâtă şi mai dispreţuită 
batjocură. Cu pălăria trasă pe ochi şi cu privirea vinovată a 
plecat să se ascundă de Dumnezeu, să se furişeze printre docuri 
ca un hoţ mârşav, grăbindu-se să se vadă plecat pe mare. Dar 
aşa de înfricoşată îi era înfăţişarea că, dacă ar fi existat poliţişti 
pe vremea aceea, l-ar fi bănuit de toate relele şi l-ar fi prins de 
îndată ce ar fi pus piciorul în port. Nu părea decât un fugar, căci 
nu avea bagaj, valiză sau traistă şi călătorea singur, fără un 
prieten care să-l conducă la docuri şi să-i ureze drum bun. Într- 
un sfârşit, după ce a căutat îndelung, a găsit corabia care pleca 
spre Tarsis aşteptând ultima încărcătură şi s-a urcat la bordul ei 
să-l caute pe căpitan în cabină. Dar toţi marinarii s-au oprit din 
treaba lor uimiţi de privirea lui duşmănoasă. Iona a luat aminte 
şi a încercat să pară liniştit şi încrezător, dar în zadar zâmbea el 
strâmb. Oamenii ştiu când e ceva putred şi l-au ghicit pe loc că-i 
un om rău. Îşi ziceau unul către celălalt, mai în glumă, mai în 
serios: „Jack, să ştii că a jefuit o văduvă” sau „Joe, uită-te la el, e 
un bigam” sau „Harry, băiete, cred că ăsta-i desfrânatul care-a 
fugit din temniţa Gomorei sau poate e unul dintre ucigaşii 
scăpaţi din Sodoma”. Altul a fugit repede să citească afişul prins 
de stâlpul de care era legată corabia, în care scria că se oferă o 
recompensă de cinci sute de monede de aur pentru cel care 


reuşeşte să-l prindă pe un ucigaş de părinţi, a cărui înfăţişare 
era descrisă în detaliu. Omul a citit-o şi s-a uitat la Iona şi apoi 
iar la foaie, în timp ce marinarii îl încercuiau, gata să-l înhaţe. 

Încercând să pară curajos, dar tremurând ca varga, lona nu 
făcea decât să arate mai mult ca un laş. Nega cum c-ar fi ceva 
necurat cu el, dar cine se scuză se acuză, se ştie. Văzând 
oamenii că nu e el cel căutat, l-au lăsat să treacă, iar ela 
coborât la cabină. 

— Cine-i acolo?, a întrebat căpitanul din spatele mesei sale 
doldora de hârţoage pe care le întocmea pentru vamă. Care 
eşti? 

Vai, cum s-a mai cutremurat lona la auzul acestor cuvinte. 
Aproape că i-a venit să fugă din nou. Dar s-a adunat: 

— Vreau să merg pe nava asta până la Tarsis. Cât de repede 
plecaţi? 

Căpitanul nu îşi ridicase ochii din hârtii până acum, deşi Iona 
stătea drept în faţa lui. Însă, cum a auzit vocea, i-a aruncat o 
privire aprigă: 

— Plecăm când se ridică fluxul, a răspuns el fixându-l încă din 
ochi. 

— Nu mai devreme? 

— E destul de devreme pentru orice om cinstit care vrea să 
călătorească pe nava mea. 

lată! A primit încă o înţepătură. L-a păcălit degrabă pe 
căpitan, spunându-i: 

— O să merg cu voi; cât face? Plătesc acum. 

Este scris negru pe alb, tovarăşi, ca un lucru la care să luăm 
aminte în povestea aceasta, că „a plătit preţul călătoriei” şi a 
plecat spre Tarsis. 

Să ştiţi, dragii mei, că acest căpitan era un om din aceia care 
simt nelegiuirea în toţi, dar lăcomia îl face ca numai de la cei 
săraci să o scoată la iveală. Vedeţi voi, pe lumea aceasta, 
Păcătosul care plăteşte călătoreşte liber şi fără îngrădiri, dar 
Dreptul, dacă e sărman, e oprit la toate vămile. Căpitanul, 
aşadar, s-a hotărât să bage mâna în punga lui Iona înainte să-l 
judece şi i-a cerut de trei ori preţul. Şi au bătut palma. 
Căpitanul ştia prea bine că Iona era fugar, dar pentru câteva 
monede de aur s-a făcut părtaş la nelegiuire. Gândurile însă nu 


îi dădeau pace nici când Iona şi-a scos punga. Neîncrederea l-a 
făcut să verifice fiecare monedă şi, negăsind niciuna falsă, îşi 
zise: „Măcar nu-s măsluite”, şi îi dădu o cabină. 

— Arată-mi odaia, a zis Iona, că tare-s istovit şi aş vrea să mă 
odihnesc. 

— Pari sleit, uite aici te vei culca. 

Iona a intrat în cameră şi ar fi vrut să încuie uşa, dar nu era 
nicio cheie în broască. Auzindu-l foindu-se dintr-o parte în alta, 
căpitanul şi-a râs în barbă zicându-şi că uşile zăvorâte ale 
temniţelor nu se încuie pe dinăuntru. Iona s-a trântit în pat cu 
hainele murdare încă pe el, dar tavanul cabinei aproape că-i 
atingea fruntea. Aerul era închis şi de-abia putea să respire. 
Acolo, în încăperea înghesuită şi scufundată sub apă, a presimţit 
Iona ceasul rău când balena îl va ţine ca într-o temniţă în cel 
mai strâmt loc din pântecele ei. 

O mică lampă se legăna în tavan şi, deşi nava era înclinată de 
greutatea ultimelor încărcături, lampa se încăpăţâna să stea de 
fapt dreaptă, arătând că odaia era cea care se strâmba. Această 
lampă îl speria şi-l tulbura pe Iona, care îşi tot plimba ochii prin 
odaie şi nu reuşea să şi-i liniştească, deşi până aici nu întâlnise 
obstacole. Dar lampa afurisită nu-i dădea pace. Podeaua, 
tavanul şi pereţii stăteau toate pieziş. 

— Aşa stă şi conştiinţa mea în mine, la fel de dreaptă arde 
flacăra ei, deşi sufletul îmi e schimonosit!, a gândit el. 

Iona se simţea ca un om care după o noapte de desfrâu se 
aşază în pat tremurând încă, dar nu găseşte odihnă, căci propria 
conştiinţă îl macină de parcă ar trece peste sufletul său care 
romane trase de armăsari sau chiar ceva mai rău. Era ca omul 
căzut în cea mai mizerabilă stare, ce se zvârcoleşte în agonie 
cerându-i Domnului să-l ia de pe faţa pământului şi înţepeneşte 
deodată în acest vârtej al nenorocirii care s-a abătut asupra lui 
de parcă ar sângera de moarte, rana fiindu-i chiar conştiinţa, 
negăsind nimic care să-l smulgă din amorţire. Frământându-se 
singur în cabina lui, lona s-a cufundat în somn, tras de 
greutatea păcatului pe care îl purta în suflet. 

A venit mareea, iar corabia, cu parâmele dezlegate şi 
înclinată într-o parte, a pornit pe întinderea de apă spre Tarsis. 
Vasul acesta, prieteni, a fost primul vas de contrabandă de care 


se ştie, iar marfa blestemată era chiar lona. Dar marea s-a 
împotrivit; nu voia să poarte o asemenea povară şi s-a iscat o 
furtună năprasnică, ce mai că a scufundat corabia. Dar pe când 
şeful de echipaj ordona tuturor s-o uşureze, când cutiile, baloţii 
şi borcanele zburau peste bord, când vântul şuiera, oamenii 
ţipau şi toate plăcile navei duduiau sub paşii grei chiar deasupra 
capului lui Iona, în tot acest tumult năucitor, el dormea adâncit 
în amorţirea sa. Nu a văzut cerul întunecat şi nici marea 
învolburată, n-a simţit tremurul corăbiei şi nici nu a auzit, nici 
nu a băgat de seamă graba balenei care chiar atunci străbătea 
mările cu gura căscată după el. Da, tovarăşi, Iona dormea dus în 
ascunzişul navei, în cabina şi în patul lui. Căpitanul, înfricoşat, i- 
a tipat în ureche: 

— Ce faci adormitule? Scoală-te! 

Trezit deodată din letargie de acel țipăt disperat, Iona s-a 
ridicat clătinându-se pe picioare şi, împleticindu-se până pe 
punte, s-a agăţat de o funie şi a privit la marea dezlănţuită. 
Chiar atunci l-a înşfăcat un talaz năprasnic ce s-a năpustit peste 
parapet. Valuri după valuri se spărgeau peste corabie şi, 
negăsind deschizătură pe unde să se verse, se unduiau în faţă şi 
în spate pe punte, mai să îi înece pe toţi cât nava încă mai 
plutea. Când luna palidă şi-a scos capul din hăul neguros al 
cerului, Iona a văzut înălțându-se de după valuri catargul navei, 
dar scufundându-se la loc înhăţat de talazurile necruțătoare. 
Groaza se zbătea în sufletul lui Iona şi fugarul se deconspira 
cuprins de frică. Marinarii l-au văzut şi, din ce în ce mai 
bănuitori, s-au decis să afle adevărul şi să se încreadă în Domnul 
spre a le arăta din vina cui s-a abătut furtuna asupra lor, 
trăgând la sorţi. Iar sorții au picat la Iona. Văzând acestea, l-au 
înconjurat furioşi şi s-au năpustit asupra lui cu întrebări: „Care 
este meşteşugul tău?”; „De unde vii?”; „De pe ce meleaguri?”; 
„Din ce neam te tragi?”. Luaţi aminte, tovarăşi, la purtarea lui 
Iona. Marinarii nu l-au întrebat decât cine e şi de unde vine, dar 
el le-a răspuns nu numai ce l-au întrebat, dar şi la întrebări 
nerostite, căci mâna Domnului l-a împins să rostească adevărul. 

— Sunt evreu, a strigat el, şi mă tem de Domnul din Ceruri, 
cel care a făcut apa şi pământul! 

Te temi de El, lona? ACUM e momentul să te temi cu 


adevărat. Spovedindu-se oamenilor, i-a înfricoşat, dar le-a trezit 
şi mila, căci, deşi nu ceruse îndurare, el cunoscând pustiul ce îi 
înghiţise sufletul, le-a strigat să-l ia şi să-l arunce în mare, 
fiindcă ştia că din pricina sa se abătuse furtuna asupra lor. 
Înduioşaţi, l-au lăsat în pace şi-au încercat prin alte mijloace să 
scape nava de prăpăd. Însă vântul se pusese şi mai tare pe urlat 
şi, neavând ce altceva să facă, au ridicat o mână spre Dumnezeu 
şi cu cealaltă l-au înşfăcat pe Iona. 

lată cum Iona a fost luat pe sus şi aruncat ca o ancoră peste 
bord şi, îndată ce s-a făcut aceasta, o linişte s-a pogorât dinspre 
răsărit şi a domolit marea; iar Iona s-a scufundat cu tot cu 
furtună, lăsând luciul apei nemişcat. S-a scufundat Iona într-un 
vârtej aşa de învolburat că nici nu a băgat de seamă când a 
alunecat în fălcile căscate care îl pândeau. lar balena şi-a 
ferecat dinţii de fildeş, fiecare câte un lacăt al temniţei sale. 
Atunci s-a rugat Iona la Domnul din burta peştelui ce-l înghiţise. 
Dar luaţi aminte la ruga sa şi învăţaţi din ea. Căci aşa păcătos 
cum era, nu s-a lamentat şi nu a cerut îndurare. Ştia că îşi 
merită pedeapsa şi s-a lăsat la mila lui Dumnezeu mulţumindu- 
se cu atât, şi în ciuda durerii şi a suferinţei s-a bucurat şi şi-a 
întors faţa către El. Iată, tovarăşi, care este adevărata căinţă: nu 
implorarea iertării, ci mulţumirea pentru pedeapsă. Cât de 
plăcută i-a fost Domnului purtarea lui se vede în eliberarea lui 
din burta peştelui şi din hăul apei. Tovarăşi, nu v-am spus 
povestea lui Iona ca să vă-nvăţ despre păcat, ci ca să învăţaţi 
adevărata căinţă. Nu păcătuiţi! Dar dacă o faceţi, vedeţi să vă 
căiţi ca Iona. 

În timp ce glăsuia acestea, vuietul vântului de afară părea să-i 
dea puteri părintelui care, când vorbi despre furtuna ce se 
abătuse asupra lui Iona, păru să fie la rândul său răvăşit de o 
vijelie. Pieptul părea că i se zbate ca marea învolburată, braţele 
deschise păreau o forţă a naturii şi din cap îi ţâşneau fulgere, în 
timp ce ochii aruncau scântei. Răvăşirea aceasta însămânţa 
sufletele enoriaşilor cu o teamă până atunci necunoscută. 

Curând se potoli şi tulburarea dispăru de pe chipul său. 
Întoarse liniştit paginile cărţii din nou şi stătu o clipă cu ochii 
închişi, părând că se sfătuieşte cu Domnul însuşi. 

— 'Tovarăşi, pe voi Domnul vă mângâie cu o mână, în timp ce 


pe mine se sprijină cu amândouă. V-am învăţat cum m-am 
priceput mai bine pilda lui Iona către toţi păcătoşii, adică voi şi 
eu, cu atât mai mult, cu cât eu am păcate mai mari decât voi. Şi- 
acum mi-ar plăcea să mă cobor de pe catarg şi să mă aşez 
printre voi şi să ascult ca voi cum îmi citeşte altul mie pilda cea 
mai înfricoşată a lui Iona către mine, cârmaciul uns al lui 
Dumnezeu, despre cum, fiind profetul lui Dumnezeu, 
propovăduitorul Cuvântului, trimisul Domnului să vestească 
nenorocirea ce avea să se abată asupra relei Niniva, Iona, 
îngrozit de duşmănia ce se va fi abătut asupra lui, s-a dezis de 
misiunea sa şi a căutat să fugă de datoria sa şi de Dumnezeul 
său în Tarsis, unde nici nu a mai ajuns. Dar Dumnezeu e 
pretutindeni şi, după cum am văzut, El l-a pedepsit pe păcătos 
punând peştele să-l înghită şi să-l tragă în hăul iadului şi să-l 
adâncească în „sânul mării” unde prăpastia fără fund l-a 
scufundat mii de picioare şi „iarba mării s-a încolăcit în jurul 
capului său” şi toată întinderea de ape l-a acoperit pe de-a- 
ntregul. Dar chiar şi de pe fundul mării, din „pântecele locuinţei 
morţilor”, din ascunzişurile mâlului unde îl dusese balena, chiar 
şi de acolo Domnul l-a auzit pe profet cum se căia. lar Domnul i- 
a poruncit peştelui şi din îngheţul şi negura apei balena s-a 
ridicat la suprafaţă spre soarele cald şi luminos şi spre 
minunăţiile văzduhului şi ale pământului şi „peştele l-a aruncat 
pe Iona la țărm”; Apoi Domnul a poruncit a doua oară, iar Iona, 
lovit şi strivit, cu urechile încă zumzăind ca două scoici ce 
îngână valurile, a făcut voia Domnului. Şi care era această voie, 
tovarăşi? Să propovăduiască Adevărul în faţa Minciunii! Asta 
era! 

— Aceasta este, tovarăşi, cea de-a doua pildă şi groaza să-i fie 
cârmaciului navei lui Dumnezeu să nu o ia în seamă. Groază să-i 
fie omului ce e întors de la datoria lui către Domnul. Nefericit 
acela care vrea să facă untdelemnul să stea lin deasupra apei 
când Atotputernicul o învolburează! Nefericit acela care caută 
să placă în loc să înspăimânte! Nefericit acela ce ţine mai mult 
la numele bun decât la bunătate! Nefericit e şi acela care pe 
lumea aceasta nu vrea să se arunce în ruşine. Nefericit e acela 
care, după cum spune Sfântul Paul, predicând celorlalţi, devine 
şi el urgisit. 


Îşi plecă fruntea şi căzu pe gânduri o clipă, dar când ridică 
privirea se văzu cum îi licăreşte bucuria în ochi şi zise plin de 
har dumnezeiesc: 

— O! Tovarăşi! La tribordul oricărei nenorociri se află o 
bucurie şi bucuria e mai mare decât adâncul tristeţii. Nu e 
catargul mai lung decât adâncimea calei? Fericirea - o fericire 
înălţătoare şi care se cuibăreşte în sufletul omului care nu 
ascultă de zeii şi amiralii fuduli de pe pământ şi stă în faţa lor 
drept şi mândru de cine e. Fericit e cel ce se sprijină pe puterea 
braţelor sale, în timp ce corabia lumii acesteia desfrânate se 
scufundă sub el. Fericit e cel ce nu umblă cu jumătăţi de măsură 
şi e gata să sfărâme, să ardă şi să alunge tot păcatul, chiar de 
trebuie să-l scoată de sub robele senatorilor şi ale judecătorilor. 
Fericit e cel ce nu cunoaşte şi nu ascultă altă lege decât cea a 
Domnului - Dumnezeului său şi glia pe care o apără e împărăţia 
Cerurilor. Fericit e cel căruia nici valurile năprasnice ale mării 
mulțimilor nu-i pot scufunda Corabia Credinței Veşnice. lar 
bucuria şi pacea eternă vor fi ale aceluia care, răpus şi dându-şi 
ultima suflare, va zice: „O! Tată! Cel ce mă cârmuieşti cu toiagul 
tău, muritor sau nemuritor, iată îmi dau duhul. Am încercat să 
fiu al Tău mai mult decât al lumii acesteia sau chiar decât al 
meu. Dar toate sunt umbre: veşnicia e a Ta, căci nu îi e dat 
omului să trăiască mai mult ca Dumnezeul lui.” 

Nu mai zise nimic, făcu o cruce cu mâna spre a ne 
binecuvânta, îşi acoperi faţa cu palmele şi rămase acolo 
îngenuncheat până ce plecă toată lumea şi rămase singur în 
capelă. 


10. Un prieten de suflet 


Întorcându-mă la „Balena Scuipătoare”, îl găsii acolo pe 
Queequeg singur-singurel, căci plecase de la capelă cu câtva 
timp înainte de binecuvântare. Stătea pe o bancă în faţa focului, 
cu picioarele pe sobă; cu o mână ţinea micul idol negru aproape 
lipit de faţă, în timp ce cu cealaltă îi scobea nasul cu un briceag, 
fredonând în tot acest timp unul din imnurile sale păgâne. 

Fiindcă îl întrerupsei, lăsă statueta şi, după ce mai zăbovi 
puţin, se îndreptă spre masă de unde luă o carte groasă, o aşeză 
pe genunchi şi începu să numere paginile cu conştiinciozitate. 
La fiecare cincizeci de pagini - după cum numărasem eu - se 
oprea, arunca o privire pierdută în jur şi fluiera prelung şi 
susurător a uimire. După aceea se apuca iar de numărat încă 
cincizeci de pagini, începând mereu de la numărul unu, căci se 
pare că nu ştia să numere mai departe de cincizeci şi doar 
mulţimea sumei de câte cincizeci de pagini strânse laolaltă îi 
trezea admiraţia faţă de multitudinea de file ale cărţii. Stătui să- 
l urmăresc cu mare interes. Deşi era sălbatic şi desfigurat de 
tatuajele de pe faţă - mie cel puţin mi se părea că arată hidos - 
ceva din purtarea sa îl făcea destul de plăcut. Sufletul nu se 
poate ascunde şi prin toate tatuajele sale barbare mi se părea că 
zăresc curbele unduioase ale unei inimi sincere și simple, iar în 
ochii săi mari, pătrunzători, negri ca tuciul şi plini de viaţă se 
vedea că are în el un spirit aşa de curajos că s-ar fi luat piept în 
piept cu o mie de diavoli. Pe deasupra, păgânul avea o ţinută 
aşa de distinsă că nici stângăcia de care dădea dovadă nu i-o 
ştirbea. Părea a fi un om care nu plecase capul în faţa nimănui 
şi nu ceruse niciodată nimic de la nimeni. Poate că era doaro 
impresie, căci având capul ras, fruntea părea mai bombată şi 
ieşea mai bine în evidenţă, părând mai mare decât în mod 
normal, dar nu ştiu să spun sigur. Cu siguranţă, capul său avea 
o formă excelentă, dacă e să ne referim la teoria frenologică, 
conform căreia deşteptăciunea se poate vedea după forma 
capului. Oricât de ridicol ar părea, îmi amintea de capul 
generalului Washington, aşa cum e reprezentat în sculpturi şi 
busturi. Avea aceeaşi linie dreaptă, uşor teşită, care se pierdea 


spre frunte şi începea deasupra sprâncenelor, ele însele două 
proeminențe impunătoare, stufoase şi lungi. Queequeg era 
George Washington întrupat în canibal. 

Tot timpul cât îl studiai cu luare-aminte, prefăcându-mă în 
acelaşi timp că mă uit pe fereastră la furtuna de afară, el nu mă 
băgă în seamă şi nu se deranjă să îmi arunce nici măcar o 
privire, fiind ocupat cu număratul paginilor acelei cărţi 
minunate. Având în vedere cât de apropiaţi dormiserăm cu o 
seară în urmă şi mai ales având în vedere cât de afectuos mă 
ţinea în braţe când mă trezisem de dimineaţă, mi s-a părut cam 
nefirească această indiferenţă. Dar aşa sunt sălbaticii, fac 
lucruri foarte nefireşti şi câteodată nici nu ştii cum să te porţi cu 
ei. La început te intimidează cu simplitatea şi calmul lor care 
frizează înţelepciunea socratică. Observasem, de asemenea, că 
Queequeg nu vorbea cu ceilalţi marinari de la han sau dacă o 
făcea, atunci vorbea foarte puţin. Nici nu încerca să lege vreo 
prietenie şi nici nu părea că ar dori să-şi mărească în vreun fel 
cercul de cunoştinţe. Toate acestea mi se părură foarte ciudate 
la început, dar după ce mă mai gândii puţin, îmi dădui seama că 
de fapt era ceva miraculos în toată treaba asta. Iată un om aflat 
la douăzeci de mii de mile depărtare de casă - dacă e să socotim 
după ruta care trece pe la Capul Horn, de altfel singurul drum 
pe care o puteai lua ajuns peste noapte singur printre străini, 
care pentru el puteau fi la fel de bine de pe planeta Jupiter, şi 
totuşi el părea cu totul în largul său, înconjurat de o aură de 
linişte, simțindu-se foarte bine în compania propriei persoane şi 
fiind mereu împăcat cu sine. Sigur deţinea el înţelepciunea 
vreunei filosofii, deşi mai mult ca sigur nici nu ştia ce înseamnă 
o astfel de idee. Dar poate că pentru a fi cu adevărat filosofi ar 
trebui să nu ne mai străduim să trăim sau să gândim într-un fel 
anume. Imediat ce aud că un om sau altul spune despre el că 
este filosof, îl asemuiesc unei babe cu mintea aiurea şi mă 
gândesc că nu are toată tigla pe casă. 

Stând în camera aproape goală, cu focul mocnind plăcut ca 
de fiecare dată când, după ce trosneşte bine lemnul şi se 
încălzeşte aerul, rămân cărbunii aurii şi lumina lor firavă, cu 
umbre şi năluci ce începuseră a privi la noi doi pe la ferestre, cu 
furtuna ce urla afară în vârtejuri năprasnice, începură să mă 


cuprindă nişte simţăminte stranii. Mă luase pe neaşteptate o 
moleşeală, îmi dispăruse revolta aprigă pe care o nutream din 
toată inima mea sfărâmată şi braţele mele obosite împotriva 
lumii haine. Sălbaticul mă îmblânzise. Uite-l cum stătea, cu 
indiferența unei inocenţe neprihănite de ipocrizia şi amăgirea 
civilizaţiei. Era într-adevăr sălbatic şi oferea privirii o imagine 
cum nu mai văzusem, dar mă simţeam atras de el într-un mod 
necunoscut. Iar acele lucruri care pe alţii i-ar fi descurajat, pe 
mine mă atrăgeau ca nişte magneţi. Ia să încerc să-mi fac un 
prieten sălbatic, îmi zisei, căci cu creştinii nu poţi lega decât 
prietenii, din politeţe. Îmi trăsei scaunul lângă el şi îi făcui 
câteva semne prietenoase încercând în acelaşi timp să-i şi 
vorbesc. La început nu prea băgă în seamă eforturile mele, dar 
în curând, după ce zisei ceva despre cât de ospitalier fusese cu o 
seară în urmă, mă întrebă dacă şi în seara aceea urma să 
dormim împreună. l-am răspuns că da şi păru destul de 
încântat, poate chiar şi puţin măgulit. 

Răsfoirăm împreună cartea şi încercai să îi explic despre ce 
era vorba în ea şi în cele câteva imagini pe care le conţinea, îi 
trezii astfel curiozitatea şi începurăm să discutăm, cum ne 
pricepeam mai bine, despre ce era de văzut în acel oraş faimos 
în care ne aflam. li sugerai să tragem câteva fumuri şi el, 
scoțând punguţa şi toporişca, îmi oferi în tăcere pipa. Şi aşa 
stăturăm acolo, pufăind din pipă şi trecând-o întruna de la unul 
la altul. 

Dacă mai rămăsese vreo urmă de nepăsare faţă de mine în 
sufletul păgânului, acest moment liniştit în care fumarăm o 
înlătură pe nesimţite şi devenirăm astfel buni prieteni. Părea că 
se apropiase de mine la fel de uşor şi de natural cum ajunsesem 
şi eu să mă simt apropiat de el, iar când terminarăm de fumat îşi 
lipi fruntea de a mea, mă luă de mijloc şi îmi zise că de atunci 
încolo eram căsătoriţi, ceea ce însemna, pe limba lui, că ne 
făcuserăm fraţi de cruce. Şi-ar fi sacrificat viaţa cu bucurie 
pentru mine dacă ar fi fost nevoie. Pentru un alt creştin, această 
prietenie apărută dintr-odată ar fi părut cam pripită şi ar fi fost 
privită cu neîncredere, dar pentru acest sălbatic simplu 
respectivele reguli nu însemnau nimic. 

După cină şi încă o discuţie amiabilă însoţită de câteva 


pufăituri din pipă, urcarăm împreună în camera noastră. Îmi 
dărui căpăţâna uscată, scoase punguţa cu tutun şi, după ce 
scormoni prin ea, scoase vreo treizeci de arginţi, îi aşternu pe 
masă, îi separă cu grijă în două grămezi egale, împinse una 
dintre ele spre mine şi zise că era a mea. Mă pregăteam să 
protestez, dar îmi închise gura îndesându-mi bănetul în 
buzunarele pantalonilor. Le lăsai acolo. Se apucă după aceea să 
îşi îndeplinească ritualurile obişnuite, îşi scoase idolul şi dădu la 
o parte paravanul căminului. Înţelesei din semne că vrea 
neapărat să mă alătur lui, dar cunoscând despre ce era vorba, 
şovăii o clipă neştiind dacă să accept sau nu. 

Eram un bun creştin, născut şi crescut în sânul dreptei 
biserici presbiteriene. Cum să mă apuc să mă închin la idoli de 
lemn cu sălbaticul acesta? Dar ce înseamnă a te închina?, mă 
întrebai. Crezi tu, Ishmael, că Domnul atotputernic care a făcut 
cerul şi pământul, creştinii şi păgânii de-o seama, ar putea fi 
gelos pe o bucăţică amărâtă de lemn de abanos? Imposibil! Dar 
ce înseamnă totuşi a te închina? Să faci voia lui Dumnezeu, asta 
înseamnă. Şi care e voia lui Dumnezeu? Să te porţi cu aproapele 
tău cum ţi-ai dori să se poarte şi el cu tine, aceasta e voia 
Domnului. Acum, Queequeg era aproapele meu. Şi cum mi-aş fi 
dorit să se poarte el cu mine? Păi, mi-aş fi dorit să se închine cu 
mine în religia mea presbiteriană. Deci, trebuie să mă închin şi 
eu cu el în religia lui. Prin urmare, trebuie să mă fac idolatru. 
Aşa că aprinsei rumeguşul, înfipsei în altarul lui pe micul negru 
nevinovat şi-i oferii pesmet ars împreună cu Queequeg, mă 
ploconii de câteva ori în faţa lui, îl sărutai pe nas şi după ce 
împlinirăm ritualul ne băgarăm în pat, împăcaţi cu noi înşine şi 
cu toată lumea. Nu adormirăm însă fără să mai trăncănim puţin. 

Nu ştiu cum se face, dar patul e cel mai bun loc pentru 
confidenţe între prieteni. Se zice că soţii îşi destăinuie cele mai 
ascunse simţiri unul altuia când se află împreună în pat şi unele 
perechi de bătrâni stau lungiţi până în zori depănând amintiri. 
Aşa stăteam şi noi, ca o pereche fericită în luna de miere. 


11. Cămaşa de noapte 


Stăteam întinşi în pat, vorbind şi aţipind din când în când, iar 
Queequeg îşi mai trântea drăgăstos picioarele bronzate şi 
tatuate peste mine, aşa de bine şi în largul nostru ne simţeam 
unul cu celălalt! Până la urmă, din cauză că trăncăneam întruna, 
ne pieri somnul de tot şi orice urmă de toropeală dispăru, astfel 
încât ne trezirăm de tot, deşi soarele nu avea să răsară decât 
mult mai târziu. 

Aşa învioraţi ne simţeam, că nu mai puteam sta lungiţi şi 
încet-încet ne ridicarăm în capul oaselor, înveliţi bine, ne 
rezemarăm spinările de tăblia patului şi ne traserăm genunchii 
la piept băgându-ne nasurile între ei de parcă nu erau genunchi, 
ci sobe. Stăteam tare bine la căldură, mai ales că afară era frig 
şi nici în cameră nu era prea cald, căci nu făcuserăm focul. Ne 
simţeam bine mai ales fiindcă pentru a te bucura cu adevărat de 
căldură o părticică din corp trebuie să fie rece, după regula care 
zice că orice lucru bun pe lume e aşa fiindcă se află în contrast 
cu altceva. Nimic nu poate fi judecat dacă e comparat doar cu el 
însuşi. Dacă îţi zici că îţi e bine şi că aşa îţi e de ceva vreme, de- 
atunci încolo nu-ţi va mai fi. Dar dacă, după cum era cazul meu 
şi al lui Queequeg, ai nasul puţin îngheţat sau capul puţin rece, 
atunci te simţi cel mai bine şi simţi fără tăgadă că ţi-e cald. De 
aceea, cred că nu e bine să ai sobă în dormitor şi cred că bogatii 
îşi fac singuri rău nelipsindu-se de luxul acesta. Cheia acestei 
plăceri este să nu stea nimic între căldura corpului tău şi frig în 
afară de pătură, ca tu să poţi zice că eşti singura scânteie dintr- 
un ghețar. 

Stăteam de ceva timp ghemuiţi în acest fel, când mă gândii să 
deschid ochii; de obicei, când stau în aşternut noaptea şi chiar 
ziua, treaz sau dormind, îmi ţin mereu ochii închişi ca să pot 
simţi mai bine plăcerea de a sta în pat. Niciun om nu poate fi 
conştient de propria sa persoană dacă stă cu ochii deschişi, căci 
se pare că întunericul este materia din care ne este plămădit 
sufletul; trupul ne este plămădit din lumină. Deschizându-mi 
ochii şi dând deoparte întunericul meu comod, mă izbi 
obscuritatea neplăcută în care era cufundată camera la miezul 


nopţii. Nu mă deranjă sugestia lui Queequeg de a aprinde o 
lumină, căci eram treji de-a binelea şi în plus mai dorea să şi 
tragă câteva fumuri din toporişcă. Cât de repede se înmoaie cele 
mai băţoase dintre principii când dragostea se cuibăreşte în 
sufletul omului; doar cu o noapte în urmă mă îngrozea să-l ştiu 
fumând lângă mine şi acum nimic nu-mi făcea mai mare plăcere, 
chiar dacă eram în pat, căci îl vedeam tare bucuros când trăgea 
din pipă. Nici nu-mi mai păsa de faptul că hangiul nu m-ar fi 
despăgubit în cazul unui incendiu. Nu-mi păsa decât de 
atmosfera intimă şi plăcută care se crease între doi prieteni 
adevăraţi ce împărțeau o pipă şi o pătură. Cu hainele jerpelite 
trase peste umeri treceam pipa de la unul la altul până ce se 
formă un nor de fum deasupra noastră, ca un baldachin luminat 
blând de lampa abia aprinsă. 

Nu ştiu dacă acest baldachin plutitor îi amintise sălbaticului 
de tărâmuri îndepărtate, dar începu să povestească despre 
insula pe care se născuse, iar eu, nerăbdător să îi aud povestea, 
îl îndemnai să mi-o spună. Se învoi bucuros. Deşi atunci nu 
înţelegeam decât câteva dintre cuvintele pe care le rostea, am 
reuşit din alte poveşti pe care mi le-a spus după ce m-am 
obişnuit cu felul în care vorbea să pun toată istoria cap la cap şi 
să o aştern aici, deşi e mai mult o schiţă decât o poveste în toată 
regula. 


12. Biografie 


Queequeg se născuse pe insula Kokovoko, de undeva din sud- 
vest. Nu e trecută pe nicio hartă, cum se întâmplă de obicei cu 
locurile aievea. 

Odinioară se plimba prin pădurile din ţara natală, îmbrăcat 
într-o fustă de iarbă din care caprele pe care le păştea ronţăiau 
de parcă ar fi fost un copăcel. Incă de atunci în sufletul 
ambiţiosului Queequeg se cuibărise dorinţa de a afla mai multe 
despre creştinătate, căci simpla vedere a câtorva harponieri nu-l 
mulţumise îndeajuns. Tatăl său era Mare Şef, rege. Unchiul său 
era Marele Preot, iar toate mătuşile din partea mamei erau 
nevestele celor mai de seamă războinici. Acest sălbatic prin 
venele căruia curgea sânge regal era de obârşie nobilă, dar 
înclinația spre canibalism cu care se născuse altera, în viziunea 
mea, aceste calităţi. 

Când o navă plecată din Sag Harbour vizită golful tatălui său, 
Queequeg dori să se întoarcă odată cu corabia în ţinutul 
creştinilor, însă fu refuzat, căci echipajul era complet. Toate 
stăruinţele tatălui său şi toată influenţa sa regală nu îl 
înduplecară pe căpitan. Queequeg îşi jură însă că va urca într- 
un fel sau altul la bordul corăbiei. Aşa că se sui în canoe şi vâsli 
până la o strâmtoare pe unde ştia că va trece vasul pe drumul 
de întoarcere. De o parte a strâmtorii se afla un recif de corali şi 
în cealaltă parte era o limbă de pământ acoperită de un crâng 
de mangrove care creşteau în apă. Îşi ascunse bărcuţa în crâng, 
cu faţa spre apă, şi se ghemui cu vâsla în mână, aşteptând ca 
nava să apară. lar când aceasta apăru, ţâşni fulgerător, ajunse 
în dreptul ei, se agăţă de lanţurile de pe margine şi scufundă cu 
o lovitură de picior bărcuţa. Apoi se căţără până pe punte, unde 
se trânti cât era de lung ţinându-se de un inel de punte şi jură să 
nu-şi dea drumul, chiar de vor voi să-l taie în bucăţi. 

Degeaba îl ameninţă căpitanul că îl aruncă peste bord şi 
degeaba îi ţinu un cuţit peste încheieturile goale, gata să-i taie 
mâinile. Queequeg era fiu de rege şi nu voia să se clintească. 
Impresionat de voinţa lui de fier şi de dorinţa arzătoare de a 
cunoaşte creştinătatea, căpitanul se învoi în cele din urmă şi îl 


lăsă să călătorească pe corabie. Dar acest sălbatic de viţă 
nobilă, la fel ca orice prinţ creştin, nici nu văzu cabina 
căpitanului pe dinăuntru. Toată durata călătoriei dormi cu 
marinarii şi deprinse meşteşugul vânătorii de balene. Intocmai 
ca ţarul Petru, care s-a mulţumit, cu modestie, să lucreze în 
şantiere navale din jurul lumii, aşa şi Queequeg lăsă să se vadă 
că nu se simţea în vreun fel dezonorat dacă din această 
aventură va învăţa câte ceva pentru a-i lumina pe compatrioţii 
săi. Ceea ce îşi dorea el cel mai mult - îmi zise - era să înveţe 
printre creştini cum să facă pentru a-i ajuta pe oamenii săi să fie 
şi mai fericiţi decât erau şi chiar mai buni decât înainte. Din 
păcate, din experienţa de pe balenieră înţelese că şi creştinii 
puteau fi răi şi nefericiţi, şi asta chiar mai mult decât păgânii 
tatălui său. Ajuns în cele din urmă în Sag Harbour, văzu ce 
făceau marinarii pe acolo. Porni apoi spre Nantucket şi văzu 
cum îşi cheltuiesc solda şi în cele din urmă renunţă. Îşi zise că 
lumea e la fel de rea peste tot: „Tot păgân o să mor.” 

Astfel, rămas idolatru în adâncul inimii, continuă să trăiască 
printre creştini, le purtă hainele şi încercă să le vorbească limba 
aceea păsărească. De aceea se purta aşa de ciudat, deşi era de 
ceva vreme printre creştini. Il întrebai prin semne dacă nu 
dorea să se întoarcă acasă şi să se urce pe tron, căci mai mult 
ca sigur tatăl său murise, fiind deja înaintat în vârstă şi şubred 
cu sănătatea şubrezită încă de când plecase el. Imi răspunse că 
nu, încă nu, şi adăugă că se temea oricum că creştinismul sau, 
mai bine zis, creştinii îl schimbaseră şi îl făcuseră nepotrivit 
pentru o astfel de onoare, căci pe tronul ţării sale, vreme de 
treizeci de domnii, nu se urcaseră decât păgâni sadea. Odată şi- 
odată se va întoarce, atunci când se va simţi pur din nou. Acum 
însă avea de gând să colinde mările şi să-şi scalde picioarele în 
toate cele patru oceane ale lumii. Harponier îl făcuseră, 
harponier va fi, iar sceptrul său îi va fi sulița ascuţită. 

Îl întrebai ce avea de gând să facă în viitorul apropiat şi îmi 
răspunse că voia să plece iar pe mare, căci acesta îi era 
meşteşugul. Auzind acestea, îi dezvăluii că şi eu tot pe o 
balenieră doream să mă îmbarc şi îi povestii că voiam să plec 
din Nantucket, căci acela era portul cel mai potrivit de unde să- 
mi încep aventura ca harponier. Hotări pe dată că va veni cu 


mine pe insulă, se va îmbarca pe aceeaşi corabie, va sta cu mine 
de cart, se va urca în aceeaşi barcă, va mânca din aceeaşi 
mâncare, ce să mai, îmi va fi alături prin orice întâmplare aş 
trece, legându-ne să ne bucurăm împreună de ce avea mai bun 
de oferit fiecare din cele două lumi diferite din care proveneam. 
Mă învoii bucuros, căci, lăsând la o parte dragostea ce i-o 
purtam acum lui Queequeg, nu era de trecut cu vederea nici 
faptul că el era un harponier experimentat şi mi-ar fi fost de 
mare folos, mai ales că eu nu ştiam mai nimic despre vânătoarea 
de balene, deşi eram obişnuit cu marea, căci lucrasem multă 
vreme pe nave de comerţ. 

Când termină povestea şi trase ultimul fum din pipa aproape 
stinsă, Queequeg mă îmbrăţişă, îşi lipi fruntea de a mea şi, 
suflând în lumânare, ne întoarserăm cu spatele unul la altul şi 
adormirăm. 


13. Roaba 


Ziua următoare, lunea, după ce vândurăm căpăţâna uscată 
unui frizer care voia să o folosească drept suport pentru peruci, 
plătii hangiului ce aveam de plătit pentru mine şi pentru 
Queequeg cu banii lui. Hangiul, care rânjea întruna, păru 
amuzat foarte, ca de altfel şi ceilalţi clienţi, de noua prietenie 
dintre mine şi canibal, mai ales după cum reacţionasem eu la 
auzul acelei poveşti aiurite pe care mi-o spusese Peter Coşciug 
despre cel cu care mă întovărăşisem acum. 

Împrumutarăm o roabă în care ne puserăm lucrurile, adică 
traista mea de cârpă şi bocceaua, şi hamacul lui Queequeg, şi o 
pornirăm spre cheiuri, unde era ancorată „Iurbăria”, micul 
şunăr care mergea spre Nantucket. Oamenii care ne ieşeau în 
cale se holbau la noi, nu atât la Queequeg, căci erau obişnuiţi cu 
astfel de sălbatici prin părţile acestea, cât la amândoi, căci eram 
o pereche cum nu mai văzuseră. Nu îi băgarăm în seamă şi ne 
continuarăm drumul împingând roaba pe rând, în timp ce 
Queequeg se mai oprea din când în când să-şi aranjeze vârful 
harponului în învelitoare. Îl întrebai de ce căra aşa un obiect 
greu după el, căci eu credeam că fiecare navă are harpoanele ei. 
Îmi răspunse că da, în mare parte aveam dreptate, dar lui îi 
plăcea harponul său, căci avea încredere că e bun, fiindcă îl 
folosise de atâtea ori în lupte periculoase şi de tot atâtea ori se 
înfipsese fără greutate în inimile balenelor. 

Adică, la fel cum fac secerătorii când se duc pe câmpurile 
stăpânilor cu propriile secere, deşi nu îi obligă nimeni să le 
aducă de acasă, aşa prefera şi Queequeg, având motivele sale, 
propriul harpon. 

Trecând roaba de la mine la el începu să-mi zică o istorioară 
amuzantă despre prima roabă pe care o văzuse. Se întâmpla în 
Sag Harbour. Se pare că roaba îi fusese împrumutată de către 
proprietarul navei pentru a-şi duce cufărul greu până la 
pensiunea unde se cazase. Ca să nu pară încurcat, deşi de fapt 
nu ştia nici măcar de unde să o apuce, omul nostru se propti 
hotărât cu pieptul pe ea, o apucă bine cu braţele, o ridică pe 
umeri şi urcă aşa pe chei. „Vai, zisei eu, cum să faci una ca 


asta? N-au râs oamenii de tine?” 

La auzul acestor cuvinte, începu o altă poveste. Poporul de pe 
insula Kokovoko, se pare, toarnă laptele înmiresmat stors din 
mai multe nuci de cocos într-o tigvă mare ca într-un vas de 
servit. Acest vas e aşezat ca ornament în mijlocul preşului 
împletit pe care se ţine ospăţul. Odată acostase lângă insulă o 
mare corabie de negoţ şi căpitanul ei, părând a fi un om distins 
pentru un comandant de navă, fu invitat la ospăţul de nuntă al 
surorii lui Queequeg, o prinţesă frumuşică de vreo zece ani. Ei 
bine, când toţi mesenii se adunaseră în coliba din bețe de 
bambus a miresei, căpitanul intră şi, aşezat fiind la loc de 
onoare, se aşeză în faţa vasului, între Marele Preot şi 
Maiestatea Sa Regele, tatăl lui Queequeg. După ce se rosti 
binecuvântarea, căci şi popoare ca al lui Queequeg spun astfel 
de rugăciuni - deşi mi-a explicat el că, în timp ce noi ne uităm la 
farfurii, ei privesc spre cer unde şade cel ce le-a dăruit bucatele 
-, ei bine, după ce se rosti binecuvântarea, Marele Preot 
deschise ospăţul cu o ceremonie veche de când lumea: îşi 
înmoaie degetele sfinte în vas pentru a sfinţi băutura înainte ca 
mesenii să o guste. Văzându-se aşezat lângă Preot şi trăgând cu 
ochiul la ritul săvârşit, fiind, vezi Doamne, căpitan de navă şi 
deci mai de seamă decât un amărât de rege insular, chiar în 
casa acestuia, ei bine, căpitanul se apucă să îşi curețe mâinile în 
bol crezând că e un vas de spălat. „Ce crezi tu? 

Oamenii mei, au râs şi ei?” 

În cele din urmă, după ce plătirăm călătoria şi ne urcarăm 
bagajele, ne îmbarcarăm şi noi la bordul şunărului. Ridicând 
velele, alunecă lin pe râul Acushnet, lăsând în urmă New 
Bedfordul, care se ridica în terasamente de străzi pe care 
licăreau în aerul rece copacii acoperiţi de gheaţă. Pe chei se 
înălţau munţi întregi de butoaie puse unul peste celălalt şi de-a 
lungul docurilor se odihneau una lângă alta baleniere care 
colindaseră lumea întreagă, în timp ce de pe altele se auzeau 
muncind tâmplarii şi dogarii şi se ridicau în aer sunetele forjelor 
în care duduia focul pentru a fi topită smoala, toate acestea 
stând mărturie a unei noi croaziere; căci odată ce se termină o 
călătorie primejdioasă începe o alta şi după ce se sfârşeşte şi a 
doua începe o a treia, şi tot aşa pentru totdeauna. Aşa e truda 


pământeanului - veşnică şi chinuitoare. 

Când ajunserăm în larg, briza se mai împrospătă şi se răci, iar 
mica „Turbărie” începu să arunce spuma mării încoace şi încolo 
ca un mânz ce-şi scutură botul înspumat de efort. Cum mai 
trăgeam în piept duhoarea care venea dinspre ţărmul înrăit, 
bătătorit de copitele sclaviei diavoleşti! Mă întorsei să admir 
măreţia apei al cărei luciu nu poate fi întinat de astfel de urme. 

Queequeg părea că se bucură şi se îmbată de aerul proaspăt 
ca şi mine. Nările i se umflaseră şi dinţii ascuţiţi se dezveliseră 
în zâmbet. Mergeam din ce în ce mai repede şi, luându-ne avânt, 
vasul se închină în faţa rafalelor, ploconindu-se ca o sclavă în 
faţa sultanului. Când se apleca într-o parte, alunecam şi noi; 
toate parâmele tremurau ca nişte vergele şi cele două catarge 
înalte se legănau ca trestia în vânt. Aşa de pătrunşi eram de 
spectacolul mării pe care îl urmăream de la botul vasului că nici 
nu observarăm că oamenii se zgâiau batjocoritor la noi ca nişte 
mojici, minunându-se că doi oameni ca noi erau aşa de buni 
prieteni, de parcă un alb ar fi mai de seamă decât un negru. 
Erau şi nişte ţopârlani şi câţiva găgăuţă printre ei, care după 
purtări păreau că acum picaseră din mijlocul pădurii. Queequeg 
îl prinse pe un flăcău care îl îngâna pe la spate şi îmi zisei că 
până aici îi fuse ţărănuşului. Lăsând harponul deoparte, 
sălbaticul puternic îşi puse mâinile pe el şi cu o iscusinţă şi o 
forţă nemaivăzute îl ridică deasupra capului, îl răsuci în aer şi îl 
lăsă să-i cadă la picioare, după care se întoarse şi îşi aprinse 
pipa, trase câteva fumuri şi mi-o dădu şi mie. 

— Căpitane! Căpitane!, strigă flăcăul alergând într-un suflet 
spre comandant. Căpitane, căpitane, uite ce mi-a făcut diavolul 
ăsta. 

— Domnule, tu de colo!, strigă căpitanul uscăţiv, şi se apropie 
țanţoş de Queequeg. Ce-ţi veni să faci una ca asta? Nu-ţi dai 
seama că puteai să-l omori? 

— Ce zice la mine?, mă întrebă Queequeg întorcându-se 
liniştit spre mine. 

— Zice că mai ce l-ai omorât, îi explicai şi arătai înspre 
nătăfleţ. 

— Eu omorât la el!, zise Queequeg cu mirare, şi-şi schimonosi 
faţa ca să-şi arate disprețul. Aş! El peştişor mititel. Queequeg nu 


omorât la peştişori mititei, Queequeg omorât la balene mari! 

— Uite ce-i, se-nfurie căpitanul, eu omorât la TINE, 
sălbaticule, dacă te mai ţii de astfel de isprăvi. Aşa că vezi-ţi de 
treaba ta! 

Dar se întâmplă că tocmai atunci căpitanul fu cel care nu-şi 
văzu de treaba lui. Vântul umflase vela mare şi sfâşiase parâma 
care o ţinea, iar acum scondrul de lemn mătura puntea dintr-o 
parte într-alta. Bietul flăcău pe care îl bruftuluise Queequeg mai 
devreme fu aruncat peste bord. Toată lumea se agita speriată pe 
punte, dar nu se încumeta nimeni să înşface prăjina şi s-o ţină 
locului, căci se zbătea când spre dreapta, când spre stânga, 
asemenea unei pendule uriaşe gata-gata să se rupă în bucăţi. 
Nu se făcea nimic fiindcă nu se putea face nimic şi toată lumea 
se adăposti sub punte privind cu groază la scondrul care 
semăna din ce în ce mai mult cu falca de jos a unei balene 
fioroase. În toată nebunia care se iscase, Queequeg se lăsă pe 
vine, se târî până lângă prăjină, prinse o frânghie pe care o legă 
de parapet, după care făcu din capătul celălalt un fel de lasou şi 
prinse scondrul chiar când trecu peste capul său. Când scondrul 
se smuci din nou, frânghia îl fixă şi astfel furăm salvaţi. Vântul 
umflă din nou velele şunărului şi, în timp ce toţi oamenii curăţau 
puntea, Queequeg se dezbrăcă până la brâu şi sări în apă 
încordându-se ca un arc perfect întins. Timp de mai bine de trei 
minute înotă ca un câine, aruncându-şi amândouă braţele 
înainte deodată şi scoţându-şi din când în când umerii zdraveni 
din spuma îngheţată a apei. Mă uitam la voinicul meu prieten, 
dar nu vedeam pe cine încerca să salveze. Flăcăul se dusese la 
fund. leşind drept din apă, Queequeg se uită înjur şi, văzând 
cum stă treaba, se scufundă la loc şi dispăru. După câteva 
minute ieşi iar la suprafaţă, lovind apa cu o mână în timp ce cu 
cealaltă trăgea după el trupul fără simţire al băiatului. li 
traserăm înapoi în barcă şi nătăfleţul îşi veni în fire. Toţi 
oamenii îl lăudară pe Queequeg şi ziseră despre el că e un om 
de nădejde, iar căpitanul îi ceru scuze. De atunci şi până când se 
scufundă pentru ultima oară în viaţă mă ţinui ca scaiul de el. De 
câtă nesăbuinţă inocentă dăduse dovadă! Nici nu credea că 
merită vreo distincţie de la Societatea Umanității şi Mărinimiei. 
Ceru doar apă dulce cu care să îşi spele sarea de pe trup, se 


îmbrăcă în haine uscate, îşi aprinse pipa şi se sprijini de parapet 
uitându-se blajin la cei din jur, zicându-şi parcă: „Oamenii sunt 
la fel în toate colţurile lumii. Noi, canibalii, trebuie să avem grijă 
de creştinii ăştia.” 


14. Nantucket 


Călătoria fu de aici încolo liniştită şi nu se mai întâmplă nimic 
vrednic de povestit. Ajunserăm deci în Nantucket după o 
călătorie bună. Ah, Nantucket! Dacă scoţi harta şi te uiţi pe ea 
poţi vedea cât de colţuroasă e, cum stă ca o stâncă în larg, mai 
singuratică decât farul Eddystone. Priveşte-o! E o moviliţă de 
nisip, toată numai plajă. Găseşti acolo mai mult nisip decât ai 
putea să iroseşti douăzeci de ani în loc de hârtie sugativă. În 
glumă, oamenii zic că pe insulă nu creşte nimic verde şi aduc 
ciulinii din Canada; că trebuie să trimită peste mări pentru un 
cep ca să astupe gaura dintr-un butoi de ulei; că oamenii umblă 
cu lemnul de parcă ar umbla cu bucăţi din Sfânta Cruce, aşa de 
multă grijă au. 

Se zice că plantează ditamai ciupercile în faţa casei ca să se 
ascundă la umbra lor de arşiţa verii; că un smoc de iarbă e ca o 
oază şi, dacă dai de trei smocuri în acelaşi loc, poţi zice că te 
plimbi prin prerie; că poartă rachete ca să nu se afunde în nisip 
întocmai ca şi cei din Laponia în zăpadă. Se spune că sunt aşa 
de izolaţi, îndepărtați şi înconjurați de apă din toate direcţiile că 
pe mesele şi scaunele lor se prind scoici ca de carapacele 
broaştelor țestoase. Ei bine, poveştile astea nu arată de fapt 
decât că Nantucket e un loc aparte şi diferit de, să zicem, 
Illinois. 

Există o legendă despre cum a luat fiinţă aşezarea aceasta 
când au venit pe insulă oamenii-roşii. Se spune că, în vremuri de 
demult, peste coasta numită azi New England se cobori un 
vultur şi înşfăcă un bebeluş indian. Părinţii îndureraţi nu putură 
decât să se uite cum vulturul le duce copilul în gheare peste 
ape. Fără să stea pe gânduri, se suiră în canoe şi se luară după 
el. După o călătorie plină de primejdii, descoperiră insula şi pe 
insulă un mic schelet albit de soare - ce mai rămăsese din 
copilaşul lor. 

Cum să te mai miri că aceşti oameni supraviețuiesc din ce le 
oferă marea. La început adunară raci şi scoici de pe nisip, apoi 
prinseră curaj şi aruncară plase să prindă scrumbii. Căpătând 
deprindere, se urcară în bărci şi prinseră cod. În cele din urmă, 


îşi construiră o întreagă flotă şi se puseră a străbate necontenit 
lumea în lung şi-n lat, ajungând până la Strâmtoarea Behring, 
războindu-se tot lungul anului cu muntele acela de carne, 
singurul suflet care prin maiestuozitatea sa a supravieţuit 
potopului, cel mai monstruos şi mai de temut animal. 
Mastodontul care se întrece în măreție cu înălţimea Himalayei, 
înzestrat cu o asemenea putere că nici nu îşi dă seama de ce e 
în stare, astfel că momentele când se sperie sunt mai de temut 
decât cele când atacă fără teamă și fără milă. 

În acest fel reuşiră aceste suflete din Nantucket, aceşti 
pustnici ai mării, să se ridice din muşuroiul lor nisipos şi să 
cucerească oceanele cum a cucerit Alexandru cel Mare uscatul, 
împărțind întinderile Atlanticului, Pacificului şi Indianului între 
ei întocmai cum a împărţit mârşava alianță? Polonia. Americanii 
n-au decât să lipească Mexicul de Texas şi Cuba de Canada, iar 
englezii pot să năvălească peste India şi să o ocupe în întregime, 
fluturându-şi steagul victorioşi. Cei din Nantucket stăpânesc mai 
mult de două treimi din întinderea pământului, căci a lor este 
marea cu tot ce se află în ea şi domnesc peste ea aidoma 
împăraţilor care stăpânesc peste imperii. Ceilalţi marinari nu au 
decât dreptul de a naviga în apele acestea. Navele de comerţ 
sunt doar poduri peste apă şi nimic mai mult, cum şi cele de 
război sunt doar forturi. 

Chiar şi piraţii atacă alte nave, fără a se folosi de mare ca să 
trăiască. Numai cei din Nantucket trăiesc pe mare şi cu marea 
se luptă zi de zi. Numai ei sunt, cei care se coboară la mare în 
corăbii, după cum spune Biblia, numai ei ară apa de parcă ar fi o 
plantație. Acolo e casa lor, acela le e meşteşugul pe care niciun 
al doilea potop nu l-ar distruge deşi ar îneca toate milioanele de 
oameni ale Chinei. Trăiesc pe mare cum trăieşte cocoşul în 
prerie şi se caţără pe valuri ca vânătorii de capre negre pe Alpi. 
Nu văd uscatul cu anii, astfel că atunci când ajung acasă nici nu 
mai recunosc mirosul şi îi încearcă un simţământ straniu, de 
parcă ar fi pus piciorul pe Lună şi nu pe pământul de baştină. 
Pescăruşul îşi strânge aripile la apus, se cuibăreşte între valuri 
şi adoarme legănându-se pe ele. Aşa şi omul din Nantucket, 


8 Alianţa la care se referă autorul este cea formată din Rusia. Austria şi 
Prusia (n.t.). 


când se aşterne noaptea şi se află pe mare, îşi strânge velele şi 
se culcă, în timp ce sub perna sa vuieşte tumultul mării pe care 
o colindă turme de morse şi balene. 


15. Supa de peşte 


Se înserase bine când „Turbăria” acostă liniştită, iar eu şi 
Queequeg coborârăm pe uscat. Nu mai puteam face nimic până 
dimineaţă în afară de a ne găsi un loc unde să dormim şi să 
mâneam. Hangiul de la „Balena Scuipătoare” ne zisese să 
înnoptăm la hanul vărului său Osea” Hussey, care se numea „La 
cazane”, căci, ne asigurase el, vărul Osea - cum îi zicea - ţinea 
una dintre cele mai bune pensiuni din întregul Nantucket şi pe 
deasupra era vestit pentru supa de peşte pe care o servea. 

Pe scurt, ne dădu de înţeles că nu puteam nimeri mai bine 
acolo unde ne duceam decât la hanul vărului său. Îndrumările 
sale însă, cum că trebuia să ţinem un şopron mare şi galben la 
tribord până dăm de o bisericuţă albă la babord şi după aceea 
să o ţinem pe aceasta la babord până dăm colţul la trei grade 
tribord şi de acolo putem să întrebăm primul trecător care ne 
iese în cale, ei bine, aceste îndrumări ameţitoare nu făcură 
decât să ne încurce de la început, căci Queequeg insista că 
şopronul cel galben, primul nostru reper, trebuia să fie la 
babord, în timp ce eu înţelesesem de la Peter Coşciug că trebuia 
să fie la tribord. După ce bâjbâirăm o vreme prin întuneric şi 
deşteptarăm câţiva băştinaşi bătându-le la uşă şi întrebându-i pe 
unde să o luăm, ajunserăm la hanul care fără urmă de tăgadă se 
numea „La cazane”. 

Două oale enorme de lemn spoite cu catran şi agăţate de 
toartele cât urechile de măgar se legănau de lemnele 
încrucişate ale unui catarg vechi înfipt în dreptul intrării. 
Lemnele orizontale fuseseră tăiate astfel că acum catargul 
semăna nici mai mult, nici mai puţin decât cu o spânzurătoare. 
Se prea poate să mă fi lăsat impresionat cam uşor de aceste 
semne, dar nu mă puteam opri să nu mă zgâiesc la 
spânzurătoarea din faţa mea copleşit de o presimţire rea. Îmi 


” Osea - profet din Vechiul Testament, considerat „proroc al 


pierzaniei”, a cărui viaţă a fost aleasă drept exemplu de Dumnezeu 
pentru a dezvălui soarta crudă pe care o hărăzise israeliților 
necredincioşi (n.t.). 


tineam gâtul aşa de încordat în timp ce o priveam, că îmi şi 
înţepenise. Erau două spânzurători, DOUĂ: una pentru mine şi 
una pentru Queequeg. „De rău augur, îmi zisei, că prima oară 
când ajunsei într-un port de baleniere trăsei la un om numit 
Coşciug, când mă dusei la biserica vânătorilor de balene se 
holbară la mine plăci mortuare, iar aici dădui peste o 
spânzurătoare şi pe deasupra şi peste două cazane de smoală! 
Să fie acestea semne că mă îndrept spre iad?” 

Din gândurile acestea sumbre mă scoase apariţia unei femei 
pistruiate, cu păr spălăcit şi îmbrăcată într-o rochie galbenă, 
care stătea pe veranda hanului sub un felinar roşiatic şi cam 
chior, care se legăna încet şi care îmi părea a semăna cu un ochi 
rănit. Femeia se ciondănea cu un om îmbrăcat într-o cămaşă 
purpurie de lână. 

— la vezi-ţi de treaba ta, îi zise bărbatului, sau poate vrei să 
te croiesc? 

— Hai, Queequeg, să mergem. Dumneaei trebuie să fie 
doamna Hussey. 

Şi chiar aşa se dovedi a fi. Domnul Osea Hussey era dus de 
acasă, dar rămăsese doamna Hussey, care era în stare să se 
ocupe de toate. După ce îi spuserăm că dorim găzduire şi ceva 
de mâncare, doamna, lăsând cearta pentru mai târziu, ne duse 
într-o cameră micuță şi, după ce ne aşeză în grabă la o masă pe 
care zăceau încă resturile de la un alt mesean, se întoarse spre 
noi şi ne întrebă: 

— Scoică sau cod? 

— Ce aţi zice de cod, doamnă?, întrebai eu încercând să fiu 
cât mai politicos. 

— Scoică sau cod?, repetă întrebarea. 

— O scoică la cină? O scoică rece, asta vreţi să ziceţi, doamnă 
Hussey? Cam rece şi cam sărăcăcioasă cină pentru o noapte 
rece de iarnă, nu credeţi, doamnă Hussey? 

Dar fiindcă era grăbită să se ia iar la harţă cu bărbatul acela 
cu cămaşă purpurie care o aştepta încă la intrare şi părând să 
audă doar „scoică” dintre toate cuvintele pe care i le adresasem, 
doamna Hussey deschise în grabă o uşă ce dădea spre bucătărie 
şi, strigând tare „scoică pentru doi”, se făcu nevăzută. 

— Queequeg, zisei eu, crezi că ne ajunge nouă o scoică 


împărţită la doi? 

În scurt timp însă, dinspre bucătărie începură să vină aburi 
aromaţi care risipiră dezamăgirea noastră. lar când supa 
aburindă ajunse la masă, descoperirăm delicioasa cheie a 
misterului. Supa era făcută din mici scoici zemoase, puţin mai 
mari decât alunele de pădure, amestecate cu pesmet şi bucățele 
de carne de porc uscată şi asezonată din plin cu unt, sare şi 
piper. Fiindcă veniserăm înfometați din călătoria friguroasă, iar 
această mâncare de peşte era preferata lui Queequeg şi mai cu 
seamă fiindcă supa era delicioasă, o înfulecarăm imediat. După 
ce terminarăm, amintindu-mi cum ceruse doamna Hussey supa 
la bucătărie, mi-a dat prin cap să fac o şotie. Mă dusei la uşa 
bucătăriei şi, pe un ton hotărât, spusei „cod” după care mă 
întorsei la locul meu. În câteva clipe, ne îmbătară iar aburii de 
mai dinainte, de data aceasta cu altă aromă, şi imediat ajunse în 
faţa noastră o minunată supă de cod. 

Ne apucarăm din nou de treabă şi, în timp ce ne umpleam 
lingurile cu supă, eu mă gândeam dacă nu cumva lichidul 
delicios are o înrâurire nefastă asupra capului. „Cum era vorba 
aceea zeflemitoare despre oameni cu cap de peşte?” 

— Ia uite, Queequeg, ăla nu-i un ţipar la tine-n farfurie? Unde 
ţi-e harponul? 

Se părea că te afli pe fundul mării, printre peşti „La cazane”, 
care îşi merita pe bună dreptate numele, căci la bucătărie 
fierbeau întruna oalele cu supă. Supă la micul dejun, supă la 
prânz şi supă la cină, încât te aşteptai să îţi crească solzi pe 
piele. Bătătura din faţa casei era pavată cu cochilii de scoici, 
doamna Hussey purta la gât un colier de care atârna scheletul 
unui cod, iar Osea Hussey îşi ţinea condicile legate în piele de 
rechin. Şi laptele avea gust de peşte, mister pe care nu l-am 
putut dezlega decât mai târziu, pe când mă plimbam într-o 
dimineaţă printre bărcile pescarilor şi văzui vaca cea vărgată a 
lui Osea păscând rămăşiţe de peşte şi mergând agale pe nisip cu 
picioarele înţepenite în câte un cap de peşte, arătând, drept să 
zic, cam şleampătă. 

După ce isprăvirăm de mâncat, ni se dădu o lampă şi ni se 
spuse cum să ajungem cel mai repede în pat. Dar chiar când să 
începem a urca scările doamna Hussey întinse mâna şi îi ceru 


lui Queequeg să îşi lase harponul la ea. Nu voia să audă de 
harpoane la ea în han. 

— De ce nu?, întrebai eu. Orice vânător adevărat doarme cu 
harponul la cap. De ce să nu îi daţi voie? 

— Fiindcă e periculos, de-aia, răspunse ea. De când cu 
tânărul Stigg, când s-a înturnat din blestemata aia de călătorie, 
de plecase de patru ani şi jumătate şi n-a adus înapoi decât trei 
butoaie de olei, de l-au găsit mort aici sus la primul cat cu 
harponul în coaste, să ştiţi că de atunci nu mai las pe nimeni să 
urce cu armele aistea periculoase noaptea în cameră. Deci, 
domnule Queequeg (se pare că-i învățase numele), ieu eu 
fierătania şi ţi-o ţin până de dimineaţă. Dar ia ziceţi, supă de 
scoică sau de cod - mâine la micul dejun? 

— Şi una, şi alta, zisei eu. Şi haideţi să adăugăm şi vreo doi 
heringi marinaţi, aşa, să mai schimbăm ceva. 


16. Corabia 


Ajunşi în pat, începurăm să ne facem planuri pentru a doua zi. 
Dar spre marea mea mirare, Queequeg îmi spuse că se sfătuise 
cu Yojo, căci aşa se numea micul lui zeu negru, şi Yojo îi spusese 
chiar de câteva ori - şi insistase foarte tare în această privinţă - 
ca în loc de a merge amândoi în port să căutăm o corabie pe 
care să ne îmbarcăm, Yojo porunci să mă duc numai eu, cum 
poruncise şi ca noi să ne împrietenim. Ştia deja pe ce corabie 
trebuia să mă îmbarc, iar eu, Ishmael, voi da negreşit peste acea 
corabie şi va părea a fi din pură întâmplare. lar odată găsită 
nava, va trebui să mă îmbarc fără să-mi pese de ce va face 
Queequeg. 

Am uitat să spun că Queequeg se încredea în multe privințe 
în judecata lui Yojo şi în prezicerile sale şi îl iubea şi îl respecta 
din tot sufletul ca pe un zeu milos care dorea binele tuturor, dar 
nu reuşea întotdeauna să aducă la îndeplinire toate planurile 
sale bine intenţionate. Însă planul acesta de a decide de unul 
singur pe ce corabie să ne îmbarcăm nu îmi plăcea deloc. Eu îmi 
pusesem baza mai ales în priceperea lui Queequeg de a găsi 
corabia cea mai potrivită care să ne poarte pe noi şi averile 
noastre pe mare în siguranţă. Dar toate văicărelile mele nu îl 
înduplecară deloc pe Queequeg și mă văzui obligat să fac cum 
mi se spusese. Aşadar mă pregătii să rezolv această treabă 
îmbărbătat de un val de energie şi vigoare şi convins că mă voi 
achita repede de această sarcină neînsemnată. A doua zi în zori 
plecai lăsându-l pe Queequeg închis cu Yojo în mica noastră 
cameră, căci se pare că în acea zi era un fel de post mare sau 
Ramadan, în orice caz o zi de post, smerenie şi rugăciune. 

Ce anume făcea nu aflai niciodată, căci, deşi îmi dădui silinţa, 
nu putui înţelege riturile credinţei sale. Lăsându-l deci postind, 
cu toporişca lui şi cu idolul încălzindu-se la focul din rumeguş, 
mă dusei înspre docuri. 

După ce hoinării o bună bucată de timp şi întrebai în stânga şi 
în dreapta, aflai că erau trei corăbii care plecau pe mare timp de 
trei ani: „Diavoliţa”, „Delicatesa” şi „Pequod”. Nu ştiu de la ce 
venea „Diavoliţa”. „Delicatesa” - se înţelege de la sine, iar 


„Pegquod”, se ştie, se numea astfel după un trib cunoscut de 
indieni din Massachusetts, acum stins ca şi străvechiul trib 
Medes. Mă tot învârtii pe lângă „Diavoliţa”, plecai să mă uit şi la 
„Delicatesa” şi urcai în cele din urmă la bordul lui „Pequod”; mă 
uitai în jur o vreme şi mă convinsei că aceasta era nava potrivită 
pentru noi. 

Probabil că ai mai văzut, ca şi mine, corăbii ciudate la viaţa 
ta: bărci cu vele pătrăţoase, imense jonci japoneze cu pupa 
înaltă, galioane dreptunghiulare ca untierele, şi câte şi mai câte. 

Dar crede-mă pe cuvânt că nu ai dat ochii niciodată cu o navă 
bătrână aşa de ciudată cum era această bătrână „Pequod”. Era 
făcută după vechiul obicei, era mai mică decât te-ai fi aşteptat, 
şi avea o înfăţişare crâncenă, căci era însemnată şi lovită de 
taifunurile din toate cele patru oceane. Carena era aspră şi 
tuciurie ca pielea unui grenadier francez greu încercat atât în 
arşiţa Egiptului, cât şi în gerul Siberiei. La bătrâna sa proră 
creşteau alge ca o barbă. Catargele - cele noi făcute în Japonia 
căci cele vechi căzuseră lovite de furtună - stăteau mândre ca şi 
cei trei regi din Cologne". Punţile vechi se văluriseră şi se 
tociseră ca lespedea bătută de pelerini a Catedralei din 
Canterbury, unde fusese vărsat sângele arhiepiscopului Becket. 

Dar acestor detalii învechite le fură adăugate şi lucruri noi şi 
minunate care ţineau de afacerea cumplită căreia i se dedicase 
mai mult de jumătate de secol. Bătrânul căpitan Peleg, care 
fusese mulţi ani secund pe acest vas înainte să ajungă să-şi 
comande propria corabie şi în cele din urmă să se retragă şi să 
se mulţumească a fi coproprietar al lui „Pequod”, ei bine acest 
bătrân Peleg adăugase şi înfrumuseţase, cât timp fusese secund, 
înfăţişarea grotescă a corăbiei şi o împodobise cu fel de fel de 
materiale şi obiecte stranii, astfel că nimic nu se putea compara 
cu ea decât poate patul şi scutul lui Torkhill - Hake, care îşi 
cioplea în lemn isprăvile de vitejie. Era împodobită aidoma unui 
împărat etiopian de gâtul căruia atârnă coliere impresionante 
din colţi de fildeş. Era ceva nemaivăzut corabia aceasta, acest 
canibal meşteşugit de mâna omului care atrăgea cu şiretenie 
duşmanii pentru a le sfărâma oasele într-o clipită. 


10 În catedrala Cologne, în limba română Köln, se află expuse ceea ce 
se presupune a fi moaştele celor trei magi (n.t.). 


De jur împrejur, în loc de parapete, erau înfipţi dinţi de 
balenă astfel că păreau o nesfârşită falcă de caşalot, iar de 
aceşti coli înfipţi ca nişte stâlpi erau prinse velele şi pârghiile 
ca nişte muşchi şi tendoane de cânepă. Velele nu erau trecute 
prin scripeţi de lemn, ci erau manevrate cu măiestrie prin 
scripeti de fildeş de mare. În chip de timonă se ridica semeaţă o 
cârmă lucrată dintr-o singură bucată de os provenit din falca de 
jos a duşmanului vechi de când lumea. Cel care conducea 
corabia de la cârma aceea se simţea ca tătarul ce-şi struneşte 
armăsarul focos trăgându-l de zăbală. Un vas pe cinste, dar care 
aducea o anume tristețe. Toate lucrurile măreţe au în ele puţină 
tristeţe. 

Mă uitai pe punte căutând pe cineva în măsură să-mi asculte 
dorinţa de a mă îmbarca pe corabie pentru a lua parte la 
călătorie, dar nu văzui pe nimeni. Imi sări însă în ochi un fel de 
cort, mai mult un wigwam indian, aşezat în spatele catargului. 
Părea a fi ridicat provizoriu, cât dura şederea în port. Era o 
construcţie conică, înaltă de vreo zece picioare, cu un schelet 
din stinghii de os negru şi moale, luat pesemne din fălcile unei 
Balene de Groenlanda. 

Sprijinite cu capătul mai lat pe punte, aşchiile de os erau 
aşezate în cerc şi înclinate una spre cealaltă, unindu-se in vârf 
într-un mot stufos, unde fibrele lungi şi moi ale osului se 
legănau în bătaia vântului asemenea cozii purtate de indienii 
Pottowattamie Sachem. Cortul avea o deschidere triunghiulară 
îndreptată spre proră, astfel că acela dinăuntru putea vedea 
încotro se îndreaptă nava. 

La adăpostul acestui cort îl găsii în cele din urmă pe cel care 
părea a fi căpitanul care, dat fiind că era ora prânzului şi 
marinarii lăsaseră munca, se bucura de un moment de răgaz de 
la datoria sa. Stătea aşezat într-un scaun demodat din lemn de 
stejar, sculptat pe toată suprafaţa sa cu nişte forme nedesluşite, 
iar şezutul era împletit din aceeaşi materie elastică din care era 
ridicat şi scheletul cortului. 

Nimic din înfăţişarea omului înaintat în vârstă nu sărea în 
evidenţă: era bronzat şi bine făcut, ca mai toţi lupii de mare, şi 
era înfofolit într-o pelerină albastră croită după felul quakerilor; 
doar în jurul ochilor se vedea un păienjeniş miniatural de riduri 


cu care se pricopsise probabil de la nenumăratele furtuni prin 
care trecuse de-a lungul călătoriilor sale când vântul îi bătuse în 
faţă şi îi făcuse muşchii ochilor să se strângă. 

Astfel de riduri îndârjesc şi mai tare privirea atunci când 
omul se încruntă. 

— Dumneavoastră sunteți căpitanul navei?  întrebai 
apropiindu-mă de cort. 

— Să zicem că da. Ce treabă ai tu cu căpitanul? 

— Mă gândeam să mă îmbarce pe corabie. 

— Aşa te gândeai, ai? Văd că nu eşti din Nantucket; ai fost 
vreodată pe o corabie care stă să se scufunde? 

— Nu, domnule, nu am fost. 

— Nu ştii mare lucru despre vânătoarea de balene, ai? 

— Nu ştiu nimic, domnule. Dar sunt încredinţat că o să 
deprind repede meseria. Am fost de câteva ori pe nave de negoţ 
şi... 

— La naiba cu negoţul! Nu-mi vorbi tu mie de negoţ! Vezi 
piciorul ăsta? O să-l vezi mai bine de-atât dacă îi mai dai mult cu 
navele de negoţ. Auzi la el, nave de negoţ! Bănuiesc că te 
mândreşti tare că ai lucrat pe navele astea. Dar, ia zi-mi, de ce 
vrei tu să pleci la vânătoare de balene, ai? E ceva necurat la 
mijloc, ai? Nu oi fi vreun pirat? L-oi fi jefuit pe ultimul căpitan, 
te pomeneşti! Nu cumva ţi-a dat prin cap să omori tot echipajul 
când te-oi vedea în larg? 

Susţinui sus şi tare că nimic din toate acestea nu era 
adevărat. Văzui că în spatele acestor ocolişuri glumeţe ale 
bătrânului quaker din Nantucket se ascunde neîncrederea unui 
insular bănuitor faţă de toţi străinii, în afară de cei veniţi de la 
Capul Cod sau de la Vineyard. 

— De ce vrei să pleci la vânătoare până la urmă? Vreau să 
ştiu asta înainte să te iau pe corabie. 

— Vreau să văd ce înseamnă cu adevărat vânătoarea de 
balene. Vreau să văd lumea. 

— Vrei să vezi ce înseamnă, ai? Ai dat cu ochii de căpitanul 
Ahab!'!? 

— Cine e căpitanul Ahab, domnule? 


11 Ahab — rege al Israelului, care l-a părăsit pe Dumnezeu pentru 
diavol (n.t.). 


— Eh, căpitanul Ahab e căpitanul corăbiei. 

— Atunci m-am înşelat, credeam că vorbesc cu căpitanul. 

— Vorbeşti cu căpitanul Peleg, cu el vorbeşti, flăcău. E 
sarcina mea şi a căpitanului Bildad să pregătim 
„Pequodul” pentru călătorie şi să îl aprovizionăm cu tot ce îi 
trebuie, inclusiv cu echipaj. Suntem coproprietari şi agenţi. Dar 
cum îţi ziceam, dacă vrei să vezi ce înseamnă pescuitul de 
balene, cum zici că vrei, îţi arăt eu cum poţi să afli înainte de a 
te aventura pe mare şi nu mai poţi da înapoi. Uită-te la căpitanul 
Ahab, flăcău, şi o să vezi că nu are decât un picior. 

— Cum vine asta? Vreţi să ziceţi că pe celălalt i l-a luat o 
balenă? 

— I l-a luat, auzi! Vino mai aproape, băiete: i-a fost smuls, 
devorat, mestecat de cel mai de temut caşalot care a atacat 
vreodată vreo corabie. Ai, ai! 

M-am simţit întrucâtva speriat de însufleţirea cu care vorbise 
şi în acelaşi timp am fost mişcat de mâhnirea ce s-a ghicit din 
tânguitoarea exclamaţie cu care îşi sfârşise cuvântarea, dar 
încercai să par stăpân pe mine şi am zis: 

— Ceea ce spuneţi este adevărat, desigur. Dar de unde să ştiu 
că animalul era într-adevăr o bestie de temut, deşi lucrul acesta 
s-ar înţelege din simplul fapt că s-a întâmplat acel accident 
teribil? 

— Ascultă aici, băiete, pari cam netot. Nu prea înţelegi ce 
înseamnă primejdia din ape, ai? Precis ai mai fost pe mare, eşti 
sigur de asta? 

— Domnule, cred că v-am mai spus că am făcut patru călătorii 
cu breasla neguţătorilor... 

— Încetează odată cu asta! Ţi-am mai zis eu cum e cu breasla 
neguţătorilor, nici nu vreau să aud de ea! Nu mă scoate din 
pepeni! Stai să ne-nţelegem. Ţi-am zis ce înseamnă munca pe 
balenieră. Mai vrei să te îmbarci? 

— Da, domnule. 

— Foarte bine. Acum ia zi, eşti în stare să înfigi harponul în 
gâtlejul unei balene şi să te arunci după el? Zi repede! 

— Da, domnule, dacă este nevoie cu orice preţ să o fac; adică, 
dacă nu se poate altfel, dar nu cred că o să fie nevoie. 

— Bine. Acum ia zi, parcă nu voiai să vânezi balene doar ca să 


vezi cum se face. Parcă voiai să vezi şi lumea. Nu aşa ai zis? Aşa 
ziceam şi eu. Ei bine, du-te la proră şi uită-te în faţă peste 
parapet şi după aia să vii să-mi zici ce ai văzut. 

Această cerere neobişnuită mă lăsă puţin încurcat, fiindcă nu 
ştiui dacă să o iau în serios sau în glumă. Dar încruntându-se cu 
tot păienjenişul din jurul ochilor, mă pironi cu privirea până 
când făcui ce îmi ceruse. Mergând până la proră şi uitându-mă 
în larg, văzui că nava, care se clătina odată cu valurile, era 
îndreptată spre largul mării şi priveliştea pe care o puteam 
cuprinde cu ochii era nesfârşită, dar cam monotonă. Nu văzui 
nimic ieşit din comun. 

— Ei bine, ce zici? mă întrebă Peleg când mă întorsei. Ce-ai 
zărit? 

— Nu mare lucru, răspunsei. Nimic altceva decât apă. O 
deschidere impresionantă până la linia orizontului şi cred că se 
apropie o vijelie. 

— Ce părere-ţi faci despre văzutul lumii acum, ai? Mai vrei să 
ajungi până la Capul Horn să vezi mai mult? N-o vezi bine de 
unde stai? 

Mă simţii puţin descumpănit, dar îmi pusesem în cap să plec 
la vânătoare de balene, şi asta aveam de gând să fac. Iar 
„Pequod” era la fel de bună ca oricare altă navă, chiar mai bună 
ziceam eu. 


Îi împărtăşii lui Peleg aceste gânduri. Iar acesta, văzându-mă 
aşa hotărât, se învoi să mă primească. 

— Poţi să iscăleşti chiar acum hârtiile, adăugă el. Vino după 
mine! 

Acestea fiind spuse, omul o luă înainte spre cabina de sub 
punte. 

Acolo descoperii, aşezat pe osatura pupei, un om cu o 
înfăţişare dintre cele mai neobişnuite şi mai stranii. Se dovedi a 
fi căpitanul Bildad care, pe lângă căpitanul Peleg, era unul 
dintre cei mai importanţi proprietari ai vasului. Ceilalţi 
proprietari, cum se obişnuieşte în astfel de porturi, erau 
rentieri, văduve, orfani şi minori în tutelă - care deţineau fiecare 
cam cât valora câte un capăt de grindă, o bucată de podea sau 
un cui sau două din câte erau bătute în navă. Oamenii din 


Nantucket investeau în corăbii cum investesc alţii în titluri de 
stat care le aduc o dobândă frumuşică. 

Bildad, ca şi Peleg şi alţii din Nantucket, era quaker, căci pe 
insulă aceştia se stabiliseră la început. Până în ziua de azi, 
locuitorii mai păstrează încă neobişnuit de mult trăsăturile 
quakerilor, pe alocuri schimbate într-un mod nenatural de alte 
obiceiuri străine care s-au amestecat cu ale lor. lar aceşti 
quakeri sunt dintre cei mai vajnici marinari şi vânători. Sunt 
nişte quakeri luptători, nişte quakeri dârzi. 

Aşa că unii dintre ei, bărbaţi ce poartă nume din Biblie, în 
stilul caracteristic al insulei, au rămas din copilărie cu 
deprinderea de a vorbi în dialectul învechit al quakerilor. Totuşi, 
din aventurile vitejeşti şi îndepărtate ale vieţii de marinar, 
îmbinate în cel mai neobişnuit mod cu ciudăţeniile de care nu se 
pot descotorosi, oamenii aceştia dau dovadă de o măreție care 
ar face cinste chiar şi unui rege al Scandinaviei sau unui poet 
roman. 

lar când aceste calităţi se întâlnesc în pieptul unui om 
puternic ca un urs, deştept şi cu o inimă statornică, un om care 
s-a deprins a gândi liber petrecându-şi nopţile de veghe în 
singurătatea şi nemişcarea apelor îndepărtate, sub constelații 
care nu ajung să lumineze nordul lumii, un om care a primit de 
la natură, din sânul ei neînfricat, lecţii dulci sau crude, şoptite 
într-o limbă vibrantă şi cutezătoare pe care el a învăţat-o cu 
ajutorul unor avantaje întâmplătoare, un asemenea om nu poate 
fi decât o creatură nobilă, demnă de marile tragedii. Privind prin 
perspectivă teatrală, această tragedie nu îl poate părăsi, căci 
din naştere, sau din cauza altor împrejurări, propria sa natură 
este acaparată de o morbiditate ce nu poate fi strunită. Toţi 
oamenii de măreție tragică ajung aşa ajutaţi de o anumită 
morbiditate. Să-ţi fie literă de lege, tinere ambițios: măreţia 
omului nu-i decât o boală. Acum însă nu aveam de-a face cu o 
astfel de circumstanţă, ba, din contră, aveam de-a face cu un om 
a cărui curiozitate, dacă se poate numi aşa, răsărise dintr-o altă 
îmbinare a scenariului. 

Ca şi căpitanul Peleg, căpitanul Bildad era un marinar 
înstărit, retras din afacere. Dar spre deosebire de Peleg - care 
nu dădea doi bani pe ceea ce se cheamă „treburi serioase” şi le 


considera cele mai neînsemnate fleacuri - căpitanul Bildad nu 
numai că fusese crescut după obiceiurile celei mai stricte secte 
din Nantucket, dar chiar şi viaţa pe mare şi-o trăise în aşa fel, 
încât nici măcar ispititoarele frumuseti dezgolite de pe insulele 
din jurul Capului Horn nu zdruncinaseră credinţa quakerului şi 
nu îi ştirbiseră demnitatea. Dar în ciuda statorniciei sale, firea 
căpitanului nu era chiar opusă aprigului Peleg. Deşi refuza să 
ridice arma împotriva cotropitorilor, ascultându-şi conştiinţa, el 
însuşi invadase fără milă Atlanticul şi Pacificul. Şi deşi îşi zicea 
că e împotriva vărsării de sânge între oameni, el însuşi vărsase 
înveşmântat în tunica de căpitan butoaie peste butoaie de sânge 
de leviatan. Cum cădea acest om pios la pace cu sine însuşi la 
sfârşitul zilei, nu ştiu, dar nu părea să se frământe prea tare, 
căci ajunsese probabil la înţeleapta şi dreapta concluzie că 
religia unui om e una, iar lumea în care trăieşte e alta. Iar lumea 
aceasta pune mâncarea pe masă. Pornise ca un băieţandru în 
haine răpciugoase şi care-i erau prea mici şi ajunsese harponier, 
permiţându-şi să îmbrace o scurtă cu poale rotunjite; după 
aceea ajunsese ofiţer, apoi secund şi căpitan, şi în cele din urmă 
proprietar de navă. Bildad, după cum spuneam, îşi încheiase 
socotelile cu vânătoarea de balene şi se retrăsese la venerabila 
vârstă de şaizeci de ani, dedicându-şi restul zilelor numărării în 
linişte a câştigurilor sale binemeritate. 

Cu regret adaug că lui Bildad i se dusese vestea cum că ar fi 
ajuns un bătrân încăpățânat, asta după ce în zilele sale de 
marinărie fusese un şef aspru şi ranchiunos. Mi se istorisise în 
Nantucket - dar asta e o poveste cam stranie - cum că, pe când 
comanda bătrâna navă „Categut”, la întoarcerea acasă, mai toţi 
oamenii săi fuseseră nevoiţi a fi duşi la spital, sfârşiţi de 
epuizare şi storşi de vlagă. Pentru un om cu frica lui Dumnezeu 
şi mai ales pentru un quaker avea o inimă cam haină. Dar nu îşi 
înjura niciodată oamenii, aşa se zice. Nu ştiu cum îi făcea să 
muncească atât de mult şi de greu. Pe vremea când era secund, 
într-atât te făcea să te fâstâceşti când te pironea cu privirea lui 
spălăcită, că îţi venea să înşfaci un ciocan sau o cavilă şi să te 
pui pe meşteşugit ceva, nu conta ce anume. Indolenţa şi lenea 
piereau din faţa lui. Infăţişarea era reflexia caracterului său. Pe 
trupul înalt şi uscăţiv nu avea o livră de carne în plus şi nu avea 


barba stufoasă, ci o bărbie fină pe care creşteau tuleie la fel ca 
puful de pe pălăria sa mare şi roasă de vreme. 

Aşa arăta omul pe care îl văzui aşezat când intrai în cabină în 
spatele căpitanului Peleg. Spaţiul dintre punți era îngust, dar 
bătrânul Bildad stătea drept ca întotdeauna, căci nu se încovoia 
niciodată, ca să nu îşi deranjeze haina. Pălăria cu boruri mari 
şedea lângă el, picioarele îi înţepeniseră încrucişate, vesta era 
închisă la toţi nasturii până sub bărbie şi avea ochelarii pe nas, 
părând absorbit de lectura unei cărţi groase. 

— Bildad, strigă căpitanul Peleg, iar te-a apucat, ai? Citeşti 
din Scripturile astea de vreo treizeci de ani, o ştiu sigur. Până 
unde ai ajuns, Bildad? 

Bildad, părând obişnuit cu astfel de blasfemii venite din 
partea vechiului său coleg, nu băgă de seamă necuviinţa 
acestuia şi îşi ridică degrabă privirea, mă văzu şi se mai uită o 
dată întrebător spre Peleg. 

— Zice că-i omul nostru, Bildad. Vrea să se îmbarce. 

— Asta ţi-i vrerea?, întrebă Bildad cu voce seacă întorcându- 
se spre mine. 

— Asta mi-i vrerea, răspunsei fără să vreau, aşa de tare 
emana spiritul său de quaker. 

— Ce zici de el, Bildad?, spuse Peleg. 

— E bun, răspunse Bildad uitându-se la mine încă o dată, 
după care se afundă iar în lectură mormăind destul de tare. 

Îmi zisei că trebuie să fie cel mai straniu quaker pe care îmi 
fusese dat să-l văd, mai ales că lăudărosul Peleg, prietenul şi 
colegul său vechi, părea cu totul şi cu totul altfel. Nu zisei nimic, 
mulţumindu-mă să mă uit cu atenţie în jurul meu. Peleg 
deschise un cufăr şi, scoțând de acolo documentele navei, se 
aşeză la o măsuţă pe care pusese toc şi cerneală. Mă gândii că 
acum era momentul să mă hotărăsc cam în ce condiţii mă 
învoiam să mă îmbarc. Ştiam deja că în breasla asta nu se dau 
simbrii, dar toţi cei de pe vas, inclusiv căpitanul, primeau câte o 
parte a profitului numită bucată, iar aceste bucăţi se împărțeau 
după importanţa sarcinilor pe care le avea fiecare pe vas. 

Mai ştiam şi că, fiind novice, nu aveam să primesc o bucată 
prea mare, dar având în vedere că eram obişnuit cu marea, 
ştiam a cârmi o corabie, puteam matisa frânghii şi aşa mai 


departe, îmi calculasem, din ce mai auzisem pe ici, pe colo, că 
aş fi putut primi a două sute şaptezeci şi cincea bucată, vasăzică 
a două sute şaptezeci şi cincea bucată din profitul net al 
călătoriei, oricât ar însemna asta. Şi deşi a două sute şaptezeci 
şi cincea parte se zicea că este o bucată cam micuță, e mai bine 
decât nimic. lar dacă se dovedea a fi o călătorie reuşită, poate 
mi-ar fi ajuns chiar să plătesc pentru hainele pe care aveam să 
le port, ca să nu mai vorbim că aş avea asigurate mâncarea şi 
locuinţa timp de trei ani fără a fi nevoit să plătesc o lescaie. 

Se poate spune că acesta nu e cel mai potrivit mod de a 
strânge avere şi chiar aşa şi era, deloc potrivit. Dar eu sunt unul 
dintre aceia care nu doresc să strângă averi şi mă mulţumesc să 
am o casă şi o masă asigurate când mă avânt sub tunetul 
norilor. Una peste alta, a două sute şaptezeci şi cincea bucată ar 
fi fost potrivită, dar nu m-aş fi mirat dacă mi s-ar fi oferit chiar şi 
a două suta bucată, căci eram un tânăr vânjos. Un singur lucru 
mă făcea să mă îndoiesc întrucâtva că aş putea primi o bucată 
aşa de mare. La țărm auzisem ceva despre căpitanul Peleg şi 
bătrânul său tovarăş Bildad, cum că ei, fiind cei mai de seamă 
proprietari ai navei, iar ceilalţi fiind mulţi şi neînsemnaţi, în 
seama lor erau lăsate deciziile importante legate de conducerea 
navei. Se părea că părerea zgârcitului de Bildad atârna mai greu 
în ceea ce priveşte tocmirea marinarilor, mai ales că îl găsisem 
pe vas, în cabina căpitanului, citind Biblia, de parcă era la el 
acasă. În timp ce Peleg încerca fără succes să ascută tocul cu 
briceagul, bătrânul Bildad nu ne băga în seamă, ceea ce mă 
miră, căci îl interesau şi pe el aceste demersuri, şi continua să 
citească din Biblie: „Nu agonisiţi comori pe pământ, unde 
molia...” 

— Ei bine, căpitane Bildad, îl întrerupse Peleg, ce părere-ţi 
faci? Ce bucată să-i dăm noi tânărului acestuia? 

— Tu ştii mai bine, veni răspunsul sec. A şapte sute şaptezeci 
şi şaptea parte nu e prea mult, nu? - „... unde molia şi rugina le 
strică, ci agonisiţi...” 

Agoniseală, da, halal agoniseală! A şapte sute şaptezeci şi 
şaptea bucată! 

Bătrâne Bildad, ţi-ai pus în minte ca eu să nu agonisesc vreo 
comoară aici pe pământ unde o mănâncă moliile şi rugina. 


Bucata era mică de tot, deşi cifra părea mare şi ar fi putut înşela 
un om de pe uscat. Dar dacă stăteai să te gândeşti că deşi şapte 
sute şaptezeci şi şapte e o cifră mare, situaţia se schimbă dacă 
te întrebi a câta bucată dintr-un întreg reprezintă ea. Căci a 
şapte sute şaptezeci şi şaptea parte dintr-un sfert de penny 
înseamnă totuşi cu mult mai puţin decât şapte sute şaptezeci şi 
şapte de dubloni de aur, iar eu aşa vedeam lucrurile. 

— Ei, drăcie!, strigă Peleg. Bildad, doar nu vrei să-l 
jecmăneşti pe flăcău! I se cuvine mai mult de-atât! 

— A şapte sute şaptezeci şi şaptea parte, spuse iar Bildad fără 
măcar a-şi ridica ochii şi începând pe dată să mormăie iar: „Căci 
unde este comoara ta acolo va fi şi inima ta.” 

— [II trec cu trei sute, ai auzit Bildad?, zise Peleg. Am zis a 
trei suta parte, aşa am zis! 

Bildad lăsă cartea şi se întoarse spre el zicând: 

— Căpitane Peleg, dumneata ai o inimă mare, dar trebuie să 
iei seamă că datoria ta şede faţă de proprietarii corăbiei ăsteia, 
iar mulţi dintre ei sunt văduve şi orfani, iar dacă răsplătim peste 
măsură munca acestui tânăr, ar fi ca şi cum le-am lua pâinea de 
la gură văduvelor şi orfanilor. A şapte sute şaptezeci şi şaptea 
bucată, căpitane Peleg. 

— Măi, Bildad!, strigă Peleg mânios, ridicându-se şi începând 
să se foiască zgomotos prin cabină. Al naibii să fii tu, căpitane 
Bildad! Dacă m-aş lua eu după tine în treburile astea, aş avea 
acum o conştiinţă aşa de apăsătoare că ar fi de-ajuns să 
scufunde cea mai trainică navă care a dat vreodată roata 
Capului Horn. 

— Căpitane Peleg, continuă Bildad liniştit, conştiinţa ta poate 
fi scufundată deja câteva picioare bune, asta nu ştiu, dar fiindcă 
eşti un om care nu vrea să se căiască, tare mă tem ca nu cumva 
conştiinţa ta să ia prea multă apă şi astfel să te scufunde până în 
flăcările iadului, căpitane Peleg. 

— Focurile iadului! Auzi, focurile iadului! Mă insulţi, omule! 
Fără ruşine mă insulţi! E cea mai mare jignire să-i spui unui om 
că o să ajungă în iad. Tunete şi fulgere! Ia mai zi-mi o dată asta 
să-mi ies din fire, că vezi tu atunci! M-aduci în stare să... să 
mănânc o capră vie întreagă, cu tot cu păr şi coarne. Afară din 
cabină, făţarnicule, spălăcitule necuviincios! Să-ţi iei tălpăşiţa! 


În timp ce strigă acestea, se repezi la Bildad, dar acesta se 
feri cu o uimitoare iuţeală sărind într-o parte, iar Peleg nu-l 
ajunse. Speriat de această încăierare între cei doi proprietari 
responsabili ai vasului şi trecându-mi prin minte să las baltă 
toată ideea cu plecatul pe mare pe o corabie deţinută şi 
comandată de nişte oameni cu o purtare aşa de îndoielnică, mă 
dădui din uşă ca să îi las lui Bildad o cale de ieşire căci, fără 
îndoială, dorea cu disperare să fugă din calea furiei lui Peleg. 
Dar nu mică îmi fu mirarea când îl văzui că se aşază iar pe 
osatură, foarte calm, fără nici cea mai mică intenţie să plece. Se 
pare că era obişnuit cu ieşirile neruşinatului de Peleg. Cât 
despre acesta, după ce se înfuriase în aşa fel, nemaiavând vlagă 
în el, se aşeză ca un mieluşel, deşi mai tresălta din când în când. 

— Pfiu!, fluieră în cele din urmă. Am isprăvit cu cearta, cred. 
Bildad, tu te pricepeai să ascuţi sulițe, ascute tu tocul acesta, nu 
vrei? Briceagul meu s-a cam tocit. Aşa; mulţumesc, Bildad. 
Acum tinere, Ishmael parcă-ţi zice, ai? Mergi acum liniştit, te- 
am trecut pentru a trei suta bucată. 

— Căpitane Peleg, spusei, am un tovarăş care vrea şi el să se 
îmbarce. Să-l aduc mâine încoace? 

— Aşa să faci, răspunse. Să-l aduci să vedem ce-i cu el. 

— El ce bucată cere?, bombăni Bildad ridicând ochii din 
cartea la care se întorsese între timp. 

— Ei! Nu-ţi mai bate tu capul cu asta, Bildad, îi răspunse 
Peleg. 

Se întoarse către mine: 

— A mai vânat balene? 

— A ucis mai multe decât pot să număr, căpitane Peleg. 

— Adu-l atunci şi pe el. 

După ce iscălii hârtiile, plecai încredinţat că aceasta era nava 
profeţită de Yojo să ne ducă pe mine şi pe Queequeg până la 
Capul Horn. 

Nu mă îndepărtai prea mult şi îmi amintii că nu îl cunoscusem 
încă pe căpitanul sub comanda căruia aveam să lucrez, deşi de 
cele mai multe ori căpitanul nu îşi arată faţa decât când urcă la 
timonă, atunci când corabia e deja gata şi echipajul e la bord. 
Asta fiindcă de obicei călătoriile sunt lungi, iar când ajunge 
înapoi acasă stă aşa de puţin că, dacă omul are familie sau 


vreun angajament de felul acesta, nu-şi bate capul cu corabia în 
port, ci o lasă pe mâna proprietarilor până vine vremea să plece 
din nou. 

E totuşi mai bine să îl ştii pe cel căruia i te încredinţezi. 
Întorcându-mă, mă adresai căpitanului Peleg şi îl întrebai unde 
îl pot găsi pe căpitanul Ahab. 

— Ce treabă ai tu cu căpitanul Ahab? Am bătut palma, eşti 
trecut pe liste. 

— Da, dar aş vrea să-l văd totuşi. 

— Nu prea cred că se poate acum. Nu ştiu ce-i cu el, dar stă 
încuiat în casă. Cred că e bolnav, deşi nu pare. De fapt, nue 
bolnav, dar nici sănătos nu e. Oricum, flăcăule, nici pe mine nu 
mă primeşte mereu, darămite pe tine. E un om cam ciudat - zic 
unii -, dar un om bun. O să-ţi fie pe plac. Fii pe pace, fii pe pace! 
E un bărbat mare, zici că-i un zeu, dar n-are frică de Dumnezeu. 
Aşa-i căpitanul Ahab, nu prea vorbeşte, dar când o face, să faci 
bine să-l asculţi. Ia aminte, să nu zici că nu te-am prevenit. Ahab 
nu-i ca pleava; a fost şi pe la şcoli, şi prin sălbăticie. A văzut 
lucruri pe care nici nu ţi le imaginezi şi şi-a înfipt sulița în 
duşmani mai de temut şi mai stranii decât balenele. Suliţa lui! E- 
hei! Cea mai de seamă dintre toate celelalte de pe insulă. Eh! 
Nu-i el căpitanul Bildad; nici căpitanul Peleg. El e Ahab, băiete. 
Iar Ahab după cum bine ştii a fost un rege! 

— Unul blestemat. Când a fost ucis, nu i-au lins câinii 
sângele? 

— Trage-te mai aproape; mai, mai aproape, zise Peleg cu o 
privire care mă nelinişti. Ascultă la mine, flăcău. Niciodată să nu 
zici asta la bordul navei. Să nu o zici nicăieri. Nu şi-a pus el 
numele acesta. A fost o toană de-a nebunei de maică-sa, care a 
murit văduvă cât el avea doar un an. Cu toate astea, cotoroanţa 
Tistig, din Gayhead, a zis că numele acesta se va dovedi a fi 
profetic. Şi probabil mai sunt unii nebuni ca ea care cred la fel. 
Vreau să-ţi zic. E o minciună. Îl ştiu pe căpitanul Ahab bine, i-am 
fost secund acum mulţi ani şi ştiu că e un om bun; nu-i 
credincios aşa ca Bildad - mai blestemă el - dar e un om bun, e 
aşa ca mine, doar că-i mai bun. Of, of, ştiu că n-a avut niciodată 
o fire veselă şi că la întoarcerea din ultima călătorie nu a fost 
chiar în toate minţile, dar asta din cauza durerilor groaznice din 


ciot, se-nţelege. Mai ştiu şi că de când i-a fost smuls piciorul de 
către ticăloasa balenă în călătoria aceea blestemată a devenit 
cam posac, de-a dreptul amărât şi cam sălbatic uneori, dar astea 
o să treacă. Şi îţi zic o dată pentru totdeauna, să bagi bine la 
cap băiete: e mai bine să ai un căpitan posac şi bun decât unul 
vesel şi prost. Aşa că-ţi zic la revedere şi să nu-l judeci greşit pe 
căpitanul Ahab doar fiindcă întâmplarea face să aibă un nume 
blestemat. De altfel să ştii, băiete, că şi-a luat nevastă - de-abia 
a făcut trei călătorii pe mare de-atunci - o fetişcană blândă şi 
bună. la aminte, i-a făcut şi un copilaş; cum să mai zici că Ahab 
are o fire rea? Nu, nu, flăcăul meu; oricât de bătut de soartă şi 
nenorocit ar fi, Ahab nu e lipsit de omenie. 

În timp ce mă îndepărtai, căzui pe gânduri. Ceea ce aflasem 
pe neaşteptate despre căpitanul Ahab mă umpluse de o 
amărăciune sfâşietoare şi nelămurită în ceea ce îl privea. Şi în 
acel moment simţii milă şi tristeţe, dar fără să ştiu pentru ce 
anume, probabil pentru că îşi pierduse piciorul într-un fel aşa de 
crud. Simţeam totuşi că îmi era groază de el, dar era un fel de 
groază îmbinată cu respect pe care nu o pot descrie şi care nu 
era chiar groază. Nu ştiu ce era, dar o simţeam. Şi aceasta nu 
mă îndepărta de el. Eram nerăbdător să descopăr misterul care 
îl învăluia, căci nu puteam să spun că îl cunosc. Cumva însă 
gândurile îmi zburară în altă parte cu timpul, iar întunecatul şi 
misteriosul Ahab îmi ieşi din minte. 


17. Ramadanul 


Fiindcă Ramadanul lui Queequeg, sau ziua de post şi 
rugăciune, avea să ţină până seara, nu am vrut să-l deranjez 
înainte de apusul soarelui, căci am cel mai mare respect faţă de 
ritul credinţei tuturor oamenilor, indiferent cât de absurd ar fi, 
şi nu m-aş îndura să deranjez nici măcar un muşuroi de furnici 
dacă s-ar ruga la o ciupercă şi nicio altă fiinţă din colţurile 
îndepărtate ale pământului care, linguşitoare cum nu s-a mai 
văzut nici pe alte planete, se închină dinaintea statuii unui 
moşier mort venerându-l pentru nemăsuratele sale averi aflate 
încă pe numele lui. 

Pe legea mea, noi, creştinii presbiterieni, ar trebui să fim 
înţelegători faţă de astfel de lucruri şi să nu ne credem mai 
presus de alţi muritori, păgâni şi câte şi mai câte, din cauza 
credințelor lor nebuneşti. Queequeg săvârşea cu siguranţă 
vreun ritual absurd venerându-i pe Yojo şi Ramadanul său, dar 
ce era cu asta? Queequeg părea că ştie despre ce e vorba. Părea 
a fi mulţumit şi gata! Oricât m-aş fi străduit să-l schimb, nu aş fi 
reuşit. Să-l lăsăm dar în pace şi să ne rugăm Cerului să ne aibă 
pe toţi în pază, căci suntem toţi smintiţi şi avem nevoie de leac. 
Pe înserat, când mă gândii că ar fi trebuit să termine ritualurile, 
mă dusei până la uşa camerei sale şi bătui, dar nu-mi răspunse 
nimeni. Încercai să o deschid, dar era ferecată pe dinăuntru. 

— Queequeg, şoptii uşurel prin gaura cheii - tăcere. Auzi, 
Queequeg! De ce nu răspunzi? Sunt eu, Ishmael. 

Nu se auzi niciun zgomot. Mă îngrijorai. Îi lăsasem destul 
timp şi acum mă temeam să nu-l fi lovit damblaua. Mă uitai pe 
gaura cheii, dar fiindcă uşa dădea într-un colţ întunecat al 
camerei, nu se zărea mai nimic, în afară de o parte din tăblia 
patului şi o dungă din perete. Rămăsei mirat să văd teaca de 
lemn a harponului sprijinită de perete, căci hangiţa i-l luase cu o 
seară în urmă înainte să urcăm în camere. Foarte bizar, îmi 
zisei. Într-adevăr, era de mirare, fiindcă harponul se afla în 
cameră, iar Queequeg nu ieşea niciodată fără el, deci, el, la 
rândul său, trebuia să se afle tot aici. 

— Queequeg! Queequeg! - nimic. 


Ceva trebuia să se fi întâmplat. Apoplexie! Încercai să sparg 
uşa, dar aceasta se încăpăţâna să rămână în balamale. 

O luai la fugă pe scări şi dezvăluii teama mea primei persoane 
pe care o întâlnii - menajera. 

— Vai! Vai!, strigă ea. Ziceam eu că trebuie să se fi întâmplat 
ceva. Am urcat să fac patul după micul dejun şi am găsit uşa 
ferecată, iar înăuntru nu se auzea nici musca şi la fel de linişte a 
fost toată ziulica. Mi-am zis însă că poate sunteţi plecaţi şi v-aţi 
încuiat lucrurile să nu vi le fure. Vai! Vai, coniţă! Doamnă! 
Crimă! Doamnă Hussey! Apoplexie! 

O luă la fugă spre bucătărie ţipând, iar eu o urmai. Doamna 
Hussey se ivi degrabă, cu un borcan de muştar într-o mână şi o 
sticlă de oţet în cealaltă, căci tocmai le umplea certându-se în 
acelaşi timp cu feciorul în casă, un băiat mic şi negru. 

— Şopronul de lemne!, strigai. Unde e?, fugi degrabă, pentru 
Dumnezeu, şi adu ceva să spargem uşa - toporul! Toporul! A 
făcut apoplexie, vă zic eu!, şi tot ţipând aşa, urcai iar scările 
fără vreun folos, căci aveam mâinile tot goale. Atunci doamna 
Hussey se puse în faţa mea cu tot cu borcanul de muştar şi 
sticla cu oţet, şi uitându-se la mine cu cea mai acră figură pe 
care o putea face, mă întrebă: 

— Ce-ai, băiete? 

— Fugiţi de aduceţi toporul! Pentru numele lui Dumnezeu, 
aduceţi doctorul cât sparg eu uşa! 

— la ascultă aici!, zise hangiţa lăsând sticla cu oţet deoparte 
ca să aibă o mână liberă. Ascultă la mine, te-apuci să spargi una 
dintre uşile mele? Şi zicând aceasta, mă apucă de braţ. Ce-ţi 
veni? Ce te-a apucat, marinare? 

li explicai toată tărăşenia la repezeală încercând să o 
lămuresc. Fără să-şi dea seama, duse la nas oţetul şi stătu aşa o 
clipă apoi zise: 

— Nu! Nu l-am mai văzut de când l-am lăsat acolo. 

Fugi spre o debara mică de sub scări, aruncă o privire 
înăuntru şi se întoarse spre mine spunându-mi că harponul lui 
Queequeg nu mai era acolo. 

— S-a omorât!, ţipă ea. S-a întâmplat iar nenorocirea lui 
Stigg, s-a dus naibii altă plapumă - Domnul să se îndure de 
mama lui -, o să mi se ducă de râpă toată gospodăria. Avea 


sărmanul şi o soră? Unde-i fata aia? Aici erai! Betty, du-te 
degrabă la zugravul Snarles şi zi-i să-mi facă un panou pe care 
să scrie: „Aici nu se îngăduie sinuciderea şi fumatul în salon”. 

— Aşa, să împuşcăm doi iepuri deodată. Domnul să aibă-n 
pază sufletul lui. Ce se aude? Tu, băiete, ce faci acolo? 

Fugi după mine şi mă prinse chiar când încercam iar să 
deschid uşa. 

— Nu-ţi dau voie. Nu îngădui să-mi strici proprietatea! Du-te 
după lăcătuş, e unul la vreo milă distanţă de aici. Ia stai aşa!, 
zise băgând mâna în buzunar. Uite o cheie care cred că se 
potriveşte, stai să vedem. 

Băgă cheia în broască, o răsuci, dar, vai! Queequeg se 
ferecase cu zăvorul şi pe acesta nu îl puteam deschide. 

— Trebuie să o dărâm, zisei şi mă dădui în spate, înspre 
ieşire, ca să-mi iau avânt. 

Dar hangiţa mă prinse şi începu iar să-mi spună că nu 
îngăduie să-i fac stricăciuni în casă. Mă smulsei din mâna ei şi 
dintr-odată mă aruncai cu toată puterea asupra țintei. 

Uşa se izbi de perete cu un zgomot puternic şi clanţa se lovi 
de perete aruncând varul până în tavan. lar înăuntru - 
Dumnezeule mare! înăuntru stătea Queequeg, calm şi liniştit, 
ghemuit pe vine în mijlocul odăii şi cu Yojo în vârful capului. Nu 
privea nici într-o parte, nici în alta, ci stătea nemişcat ca o 
statuie fără viaţă. 

— Queequeg, zisei ajungând în dreptul lui. Queequeg, ce-i cu 
tine? 

— Doar n-a stat aşa toată ziua, nu?, întrebă hangiţa. 

Toate întrebările fură în zadar căci nu reuşirăm să scoatem 
de la el nici măcar un cuvânt. Mai că-mi venea să-i dau brânci, 
măcar să-şi schimbe poziţia care părea de nesuportat, foarte 
dureroasă şi forţată mai ales că, după câte vedeam, chiar 
stătuse aşa vreo opt sau zece ore, lipsindu-se şi de mesele 
obişnuite. 

— Doamnă Hussey, zisei, după câte se pare e viu. Fii drăguță 
şi lasă-ne singuri şi o să mă ocup eu de toată nebunia asta. 

Îi închisei uşa în faţă şi încercai să-l conving pe Queequeg să- 
şi tragă un scaun, dar degeaba. Stătea acolo fără să se mişte şi 
fără să scoată un cuvânt, deşi eu încercai să-l iau cu binişorul şi- 


i vorbii foarte frumos. Dar el nici nu se uită la mine şi nu mă 
băgă în seamă în niciun fel. 

Mă întrebai dacă treaba asta face parte din Ramadanul său, 
dacă se înfometează pe insula lor. Probabil aşa era tradiţia lui. Il 
lăsai în pace. Trebuia să se ridice mai devreme sau mai târziu. 
Nu putea să stea aşa pentru totdeauna, slavă Cerului, iar 
Ramadanul nu se sărbătorea decât o dată pe an şi nici atunci în 
aceeaşi zi. 

Coborâi la cină. După ce stătui să ascult o vreme poveştile 
unor marinari întorşi dintr-o scurtă călătorie, căreia i se zice 
„pPlum-pudding” - adică o călătorie în nordul Oceanului Atlantic 
într-un şunăr sau un bric -, după ce ascultai deci poveştile 
acestora până pe la ora unsprezece, mă dusei sus să mă culc, 
încredinţat că până la această oră Queequeg terminase cu 
Ramadanul. Mă înşelai; stătea tot acolo unde îl lăsasem şi nu se 
mişcase deloc. Incepui să mă enervez. Era complet lipsit de sens 
şi de-a dreptul nebunesc să stai toată ziua şi jumătate de noapte 
pe vine într-o cameră friguroasă cu o bucată de lemn pe cap. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, Queequeg, ridică-te şi te 
dezmorţeşte. Ridică-te în picioare şi du-te să mănânci. O să mori 
de foame, o să te omori singur, Queequeg. 

Nu am primit niciun răspuns. 

În cele din urmă, adus la disperare, m-am hotărât să mă bag 
în pat şi să mă culc. Avea negreşit să mă urmeze în curând, 
înainte să mă aşez în pat însă, luai haina mea şi i-o pusei pe 
spinare, căci nu avea pe el decât o haină subţire. Multă vreme 
nu reuşii să adorm, orice aş fi făcut. Stinsesem lumânarea, dar 
numai gândindu-mă la Queequeg cum stătea la câţiva paşi de 
mine, ghemuit în poziţia aceea nefirească, singur în frig şi în 
întuneric, mă simţeam îngrozitor. Ce lucru de mirare: să dorm 
toată noaptea în aceeaşi cameră cu un sălbatic treaz care stă 
ghemuit în sumbrul şi interminabilul său Ramadan. 

Reuşii în cele din urmă să aţipesc şi nu mă mai trezii decât 
când se crăpă de ziuă şi atunci, uitându-mă peste marginea 
patului, îl văzui pe Queequeg ghemuit ca înainte, de parcă îl 
ţintuise cineva de podea. Dar când prima rază de lumină intră în 
cameră, se ridică, trosnind din toate încheieturile, dar tare 
zâmbitor, şchiopătă până la mine, îşi lipi fruntea de a mea şi zise 


că Ramadanul se încheiase. 

Cum am zis şi mai înainte, nu am nimic împotriva nici unei 
religii, oricare ar fi aceasta, cu condiţia ca un om să nu omoare 
sau să jignească pe altul fiindcă acesta nu are aceeaşi credinţă. 
Dar când religia se transformă în habotnicie, când nu e altceva 
decât un chin care face ca lumea în care trăim să pară un loc de 
nelocuit, atunci cred că e momentul să-l iau deoparte pe 
credincios şi să discutam despre asta. 

Făcui întocmai cu Queequeg: 

— Queequeg, zisei, urcă-te în pat, întinde-te şi ascultă-mă. 

Începui să-i vorbesc despre religiile primitive, despre cum au 
apărut şi ce s-a ales de ele, ajungând să-i spun despre anumite 
religii din vremurile noastre, iar în tot acest timp mă străduii să- 
l] fac să înţeleagă că toate aceste posturi şi ramadanuri şi ore 
nesfârşite de stat pe vine în odăi friguroase şi întunecate erau 
sminteli. Făceau rău la sănătate, nu foloseau cu nimic sufletului, 
pe scurt contraziceau toate regulile igienei şi ale bunului-simţ. [i 
mai zisei că văzând că e un sălbatic rezonabil şi înţelept în alte 
chestiuni, mă îndurera, foarte tare mă îndurera să-l văd acum 
aşa de prostănac în ceea ce privea Ramadanul acesta al lui. În 
plus, adăugai, postul slăbeşte trupul, asta slăbeşte şi sufletul, şi 
deci toate gândurile născocite în post nu au cum să fie altfel 
decât pe jumătate sănătoase. De aceea, majoritatea acestor 
religii dispeptice au noţiuni atât de triste despre lumea de apoi. 
Într-un cuvânt, Îi zisei, abătându-mă de la subiect, că iadul e o 
idee care a apărut dintr-o plăcintă de mere nedigerată şi de 
atunci s-a împrăştiat prin dispepsia ereditară pricinuită de 
ramadanuri. 

Îl întrebai dacă a avut vreodată dureri de burtă, explicându-i 
la ce anume mă refer ca să fiu sigur că mă înţelege. Răspunse 
că nu, în afară de o singură întâmplare. După o mare victorie a 
tatălui său în care fuseseră ucişi cincizeci de duşmani până la 
ora două după-amiaza, se tinu un ospăț îmbelşugat pentru care 
toţi prizonierii fură gătiţi şi mâncaţi în aceeaşi seară. 

— Ajunge, Queequeg!, zisei cutremurându-mă. Ajunge! 

Ştiam unde avea să ajungă firul poveştii fără să îmi spună el. 
Vorbisem odată cu un marinar care vizitase insula aceea şi îmi 
povestise că obiceiul cerea, după ce se câştiga o bătălie să se 


prăjească toate victimele în curtea eroului şi să fie aşezaţi, unul 
câte unul, pe platouri mari de lemn şi garnisiţi, ca orezul, cu 
fructe şi nuci de cocos de jur împrejur. Apoi li se punea nişte 
pătrunjel în gură şi erau trimişi cu complimentele eroului 
tuturor prietenilor săi, cum se dăruiesc la noi curcanii de 
Crăciun. 

Nu cred că teoriile mele despre religie îl impresionară prea 
tare pe Queequeg. În primul rând, fiindcă nu îl interesa 
subiectul decât dacă se discuta din punctul lui de vedere şi în al 
doilea rând fiindcă nu mă înţelese pe deplin, oricât de simplu mă 
străduii să îi explic; iar în ultimul rând credea fără îndoială că 
ştie mai multe despre adevărata religie decât mine. Mă privi cu 
un soi de milă şi compătimire, de parcă i-ar fi părut rău că aşa 
tânăr raţional era pierdut pe veci, păgânismul evanghelic. 

Ne ridicarăm în cele din urmă şi ne îmbrăcarăm, iar 
Queequeg, după ce luă un mic dejun săţios de supă de peşte de 
toate felurile, astfel că hangiţa nu trase cine ştie ce folos de pe 
urma Ramadanului său, ne îndreptarăm încetişor spre „Pequod” 
scobindu-ne între dinţi cu oase de peşte. 


18. Iscalitura 


Ne îndreptam spre marginea debarcaderului înspre corabie, 
Queequeg cărându-şi harponul în spinare, când auzirăm vocea 
răguşită a căpitanului Peleg întâmpinându-ne din wigwamul său, 
zicând că nu şi-ar fi închipuit că tovarăşul meu era un canibal şi 
adăugă că sălbaticii nu au ce căuta pe vasul lui dacă nu arată 
hârtiile. 

— Ce vreţi să ziceţi, căpitane Peleg?, întrebai urcând pe 
parapet şi lăsându-l pe Queequeg singur pe debarcader. 

— Vreau să zic, îmi răspunse el, că trebuie să-mi arate 
hârtiile. 

— Da, zise căpitanul Bildad cu vocea sa seacă, iţindu-şi capul 
din spatele lui Peleg. Trebuie, aşadar, să ne arate că e convertit. 
Fiu al întunericului, adăugă întorcându-se spre Queequeg, te afli 
în acest moment în comuniune cu vreo biserică creştină? 

— E membru al congregaţiei celei dintâi Biserici, zisei eu. 

Trebuie lămurit că mulţi sălbatici tatuaţi de pe corăbiile din 
Nantucket se convertesc într-un final la creştinism. 

— Congregația celei dintâi Biserici, strigă Bildad, aceea care 
se strânge în capela diaconului Deuteronomy Coleman? 

Zicând acestea, îşi dădu ochelarii de pe nas, îi frecă cu eşarfa 
galbenă pe care o avea la gât, îi puse la loc cu mare grijă şi ieşi 
din cort aplecându-se peste parapet ca să se uite mai bine la 
Queequeg. 

— De cât timp e membru?, mă întrebă. Nu s-a scurs multă 
vreme de-atunci, aşa-i tinere? 

— Nu, interveni Peleg, şi nici botezat cum trebuie nu cred c-a 
fost, altfel i se mai ducea albăstreala aia diavolească de pe față. 

— Spune drept acum, ţipă Bildad, e filistinul aista membru al 
congregaţiei diaconului Deuteronomy? Nu l-am mai văzut 
niciodată acolo, şi Dumnezeu ştie că mă duc în fiecare zi. 

— Nu ştiu nimic despre diaconul Deuteronomy şi slujbele 
sale, răspunsei. Ştiu doar că Queequeg s-a născut în sânul celei 
dintâi Biserici şi e şi el diacon, zău că e. 

— Măi, băiete, zise Bildad aspru, mă iei peste picior. Vorbeşte 
pe-nţelesul meu, păgânule! Ce biserică e aista de care vorbeşti? 


Răspunde! 

Văzându-mă descusut în aşa fel, răspunsei pe dată: 

— Vorbesc, domnule, despre aceeaşi Biserică Catolică în care 
ne-am născut şi eu, şi dumneata, şi căpitanul Peleg aici de faţă, 
şi Queequeg, şi toţi oamenii, şi toate sufletele de pe pământ, 
adică prima congregaţie de credincioşi de pe lumea aceasta. 
Toţi aparţinem de ea şi numai câţiva dintre noi cred în nişte 
lucruri care nu au legătură cu marea credinţă. Noi toţi suntem 
înlănţuiţi în această credinţă. 

— Suntem matisaţi! Asta vrei să zici; suntem uniţi ca nişte 
frânghii matisate!, strigă Peleg. Tinere, tu ar trebui să te faci 
misionar, nu marinar. N-am auzit nicicând o predică mai bună. 
Nici diaconul Deuteronomy, ba, nici măcar părintele Mapple nu 
ar putea s-o zică mai bine, şi el e cunoscut pentru cuvântările 
sale. Urcă la bord, urcă la bord! Lasă hârtiile! Uite, zi-i lui 
Qouhog aista, parcă aşa îi zice, zi-i lui Qouhog să vină şi el. Pe 
ancora mea, ce harpon are acolo! Pare dintr-acelea bune şi văd 
că ştie şi să-l mânuiască. Ia zi, Qouhog, sau cum îţi zice ţie, ai 
stat vreodată în fruntea unei bărci de vânătoare? Ai nimerit 
vreodată un peşte? 

Fără a zice un cuvânt, Queequeg sări, după cum îi era felul 
sălbatic, pe parapetul navei, de acolo într-una dintre bărcile de 
vânătoare agăţate de o parte a vasului şi de acolo, îndoindu-şi 
piciorul stâng şi pregătindu-şi harponul, strigă: 

— Căp'tane, vede pată mică de smoală în apă colo? Vede? 
Zice că e un ochi de balenă, aşa zice, bine? 

Ochi ţinta şi aruncă harponul peste pălăria bătrânului Bildad, 
peste puntea corăbiei şi nimeri exact pata lucioasă ce licărea în 
apă. 

— Acum, zise Queequeg trăgând liniştit de  frânghia 
harponului, zice că e ochi de balenă. Omorât la balenă. 

— Repede, Bildad, i se adresă Peleg partenerului său care, 
speriat de harponul care îi trecuse pe lângă urechi, fugise spre 
cabină. Repede-ţi zic, Bildad, du-te şi adu hârtiile. Trebuie să-l 
luăm pe Hedgehog, adică Quohog, pe vasul nostru. Ascultă aici, 
Qouhog, îţi dăm a nouăsprezecea bucată şi să ştii că e cea mai 
mare bucată pe care a primit-o vreodată un harponier din 
Nantucket. 


Coborârăm aşadar în cabină şi, spre marea mea bucurie, 
Queequeg se alătură aceluiaşi echipaj din care făceam şi eu 
parte. Când toate pregătirile fură încheiate şi Peleg pregătise 
hârtiile pentru a fi semnate, se întoarse spre mine şi mă întrebă: 

— Quohog aista nu ştie să scrie, nu-i aşa? Ia zi, Quohog, al 
naibii să fii, te iscăleşti sau faci un semn? 

Queequeg nu păru descumpănit de întrebare, căci mai 
trecuse prin asta de vreo două sau trei ori. Luă tocul ce i se 
oferise şi desenă pe hârtie, acolo unde trebuia, un semn aidoma 
celui rotund şi neobişnuit pe care îl avea tatuat pe braţ. La asta 
se adăugă iscălitura căpitanului Peleg, care se încăpăţâna să îi 
greşească numele, aşa că semnătura arăta cam aşa: 


Quohog. 
Semnul lui X 


Între timp, căpitanul Bildad stătea serios şi îl privea pe 
Queequeg, iar în cele din urmă se ridică şi se scotoci prin 
buzunarele mantiei sale lungi şi largi, scoase o grămăjoară de 
cărţulii, alese una care se numea „Se apropie Ziua Judecăţii; sau 
Nu e timp de pierdut”, i-o puse lui Queequeg în mână şi, 
punându-şi palmele peste ale lui, îl privi adânc în ochi şi zise: 

— Fiu al întunericului, am o datorie faţă de tine. Sunt 
coproprietar al vasului şi am în grijă sufletele echipajului. Dacă 
te ţii încă de obiceiurile tale păgâne, cum mă tem că se 
întâmplă, te implor să te laşi de ele. Leapădă-te de Satană, de 
balaurul Iadului. Fugi de furia Judecăţii. Ai grijă să nu ajungi în 
flăcările Iadului. 

În vocea lui Bildad parcă se simţea sarea mării, amestecată 
cu cuvinte din Scriptură şi cuvinte obişnuite. 

— Fugi de-aici, fugi de-aici Bildad, vezi că ne strici 
harponierul. Harponierii credincioşi nu sunt buni de nimic, prea 
se moleşesc. Iar un harponier, dacă nu-i înverşunat, nu face 
două parale. Aşa a fost şi cu tânărul Nat Swain, care era odată 
cel mai viteaz de pe bărcile din Nantucket şi Vineyard. S-a 
alăturat Bisericii şi n-a mai fost bun de nimic. Era aşa de 
înfricoşat că o să-şi piardă sufletul său găunos, că n-a mai 
cutezat să tragă în nicio balenă, de frică să nu pătimească ceva 


dacă se ducea pe fundul mării. 

— Peleg! Peleg!, zise Bildad ridicând privirea şi mâinile spre 
cer. Dumneata ca şi mine însumi am trecut prin multe clipe 
primejdioase. Ştii prea bine ce înseamnă să-ţi fie frică de 
moarte. Cum să-ţi iasă din gură asemenea blasfemii? Nu-ţi minţi 
inima, Peleg. Zi-mi, când nava aista pe care stăm acum şi-a 
pierdut toate cele trei catarge în taifunul din Japonia, când 
navigai cu căpitanul Ahab, nu ţi-a stat gândul la moarte şi la 
Judecata de Apoi? 

— Auzi la el! Auzi la el!, strigă Peleg plimbându-se încoace şi 
încolo prin cabină cu mâinile în buzunare. Auziţi la el, oameni 
buni! Să mă gândesc la asta! Când credeam că o să ne 
scufundăm în orice clipă... moarte şi Judecata de Apoi? Cum? 
Când toate trei catargele bubuiau ca tunetul când se loveau de 
corabie şi ne înecau talazurile, eu să mă gândesc la moarte şi la 
Judecata de Apoi? Nu! Nu era timp să mă gândesc la moarte 
atunci. Eu şi căpitanul Ahab ne gândeam la viaţă şi la cum să 
salvăm sufletele oamenilor de pe vas, cum să ţinem velele sus şi 
să ajungem în cel mai apropiat port. La asta mă gândeam! 

Bildad nu mai zise nimic, îşi închise haina şi păşi ţanţoş pe 
punte, unde îl urmarăm şi noi. Acolo rămase uitându-se tăcut la 
nişte meşteri care reparau o velă pe catargul din mijloc. Din 
când în când, se mai apleca şi mai ridica câte un petic sau câte 
un capăt de funie smolită, care altfel s-ar fi pierdut. 


19. Profetul 


Tovarăşi, aţi intrat în slujbă pe nava aceea? 

Eu şi Queequeg tocmai ce coborâserăm de pe „Pegquod” şi ne 
îndepărtam uşor de apă. Eram amândoi căzuţi pe gânduri când 
auzirăm cuvintele de mai sus venind din gura unui străin care, 
oprindu-se în faţa noastră, îşi îndreptă imensul deget arătător 
spre corabie. Era îmbrăcat ca vai de el, cu o haină tocită şi 
pantaloni peticiţi, iar în jurul gâtului îşi legase o batistă 
zdrenţuită. Vărsatul de vânt îi lăsase urme pe toată faţa, care 
arăta acum ca albia unui torent după ce s-a dus toată apa. 

— Aţi intrat în slujbă pe ea?, repetă. 

— Cred că te referi la nava „Pequod”, zisei încercând să trag 
de timp ca să am răgaz să mă uit mai bine la el. 

— Aşa, „Pequod”, corabia de acolo, zise, şi îşi retrase braţul 
pentru a-l mai întinde o dată cu putere, cu degetul ca o baionetă 
îndreptat drept spre corabie. 

— Da, zisei, tocmai am semnat hârtiile. 

— Scria ceva în ele şi despre sufletele voastre? 

— Despre ce? 

— Ah, poate că nu aveţi deloc, adăugă în grabă. Nu are nimic, 
ştiu mulţi flăcăi care nu au, ferice de ei! O duc mai bine fără. 
Sufletul e oricum a cincea roată la căruţa. 

— Ce tot îndrugi acolo, marinare? 

— Are EL destul cât să acopere şi partea celor care n-au, zise 
deodată străinul şi întări cuvântul „EL”. 

— Queequeg, hai să mergem! Omul acesta o fi scăpat de la 
nebuni. Vorbeşte de lucruri şi oameni despre care noi nu ştim 
nimic. 

— Staţi!, strigă străinul. Ziceţi drept, nu l-aţi văzut pe 
Bătrânul Tunet încă, nu? 

— Cine e Bătrânul Tunet?, întrebai țintuit locului de 
seriozitatea lui smintită. 

— Căpitanul Ahab. 

— Cum, căpitanul navei noastre, „Pegquod”? 

— Noi, bătrânii lupi de mare, aşa îi zicem. L-aţi văzut? 

— Nu, nu l-am văzut. Se zice că e bolnav, dar se va însănătoşi 


în curând. 

— Se va însănătoşi în curând!, repetă străinul râzând 
zeflemitor. Uite ce e, Ahab se va însănătoşi când mi s-o vindeca 
şi mie braţul stâng, nu mai devreme. 

— Ce ştii tu despre el? 

— Ce v-au zis ei despre el? Asta să-mi ziceţi! 

— Nu ne-au zis mai nimic, dar am auzit că e un vânător 
iscusit şi un căpitan bun cu echipajul său. 

— Asta aşa e, aşa e. E adevărat. Dar trebuie să săriţi când vă 
comandă ceva. Sari şi mârâi. Mârâi şi o faci, aşa merge cu 
căpitanul Ahab. Dar nu v-au zis nimic despre ce i s-a întâmplat 
la Capul Horn, acum mult timp, când a zăcut ca mort trei zile şi 
trei nopţi? Nimic despre încăierarea cu Spaniolul în faţa 
altarului din Santa? Despre asta n-aţi auzit, ai? Nici despre 
bostanul de argint în care a scuipat şi nici despre cum şi-a 
pierdut piciorul în ultima lui călătorie, după cum i-a fost scris. 
Nu ştiţi nimic despre toate acestea? Aşa şi mă gândeam, de 
unde să ştiţi? Cine ştie? Doar nu ştie tot oraşul. Oricum, despre 
picior aţi auzit şi despre cum şi l-a pierdut. Da, da, ştiţi despre 
asta. Toată lumea ştie despre asta, vreau să spun că ştiu toţi că 
nu are decât un picior şi că pe celălalt i l-a smuls o balenă. 

— Prietene, zisei, nu ştiu ce tot îndrugi acolo şi nici nu-mi 
pasă. Mi se pare că eşti cam dus cu capul. Dacă vorbeşti de 
căpitanul Ahab al navei „Pequod”, cea de acolo, să ştii că ştiu 
totul despre piciorul lui smuls. 

— Ştii TOTUL despre asta, ai? Eşti sigur? Totul? 

— Destul de sigur. 

Cu degetul îndreptat spre „Pequod” şi ochii aţintiţi tot într- 
acolo, străinul zdrenţăros stătu o clipă adâncit într-o visare 
tulburată, apoi se dezmetici, se întoarse şi spuse: 

— V-aţi angajat, ai? V-aţi scris numele pe hârtii? Ei, ce-i 
semnat e bun semnat şi ce e menit să se întâmple se va 
întâmpla. Sau poate că nu se va întâmpla până la urmă. 
Orişicum, deja e bătut în cuie. Nişte marinari tot trebuie să 
meargă cu el; ori unii, ori alţii, tot aia e, Dumnezeu să aibă milă 
de ei! Zi bună, tovarăşi, o zi bună! Cerurile să vă aibă în pază. 
Îmi pare rău că v-am oprit. 

— Uite ce e prietene, zisei, dacă ai ceva să ne zici, zi odată. 


Dar dacă nu vrei decât să ne duci cu preşul, să ştii că nu-ţi 
merge cu noi. Asta e tot ce-am vrut să-ţi spun. 

— Ai zis foarte bine, îmi place să aud flăcăi care vorbesc aşa 
ca tine. Eşti chiar omul de care are nevoie. O zi bună, tovarăşi! 
Ah! Când ajungeţi acolo, ziceţi-le că m-am hotărât să nu mă 
alătur lor. 

— Domnule dragă, nu ne păcăleşti aşa uşor, nu ne duci de 
nas. E cel mai uşor lucru din lume să te prefaci că deţii vreun 
mare secret. 

— Ziua bună, ziua bună. 

— Chiar aşa e, zisei. Haide, Queequeg, să-l lăsăm pe nebunul 
ăsta. Stai aşa, spune-mi - cum te cheamă? 

— Elijah!?. 

„Elijah!”, îmi zisei în gând, şi ne îndepărtarăm comentând, 
fiecare în felul său, despre bătrânul marinar zdrenţăros. Până la 
urmă, încheiarăm hotărâți că nu era decât un flecar care se 
dădea mare. Nu făcurăm însă nicio sută de metri când dădurăm 
un colţ şi mă uitai înapoi şi, ce să vezi!, Elijah venea în spatele 
nostru, la ceva distanţă. Mă tulbură atât de tare vedenia, că nici 
nu îi zisei lui Queequeg că era în spatele nostru şi mersei în 
continuare alături de tovarăşul meu, nerăbdător să văd dacă 
străinul va da colţul după noi. Aşa făcu, şi atunci începu să mi se 
pară că ne urmăreşte, deşi nu ştiam să zic de ce anume. Lucrul 
acesta, laolaltă cu felul său de a vorbi ascuns şi în doi peri, trezi 
in mine tot soiul de bănuieli şi presimţiri rele despre vasul 
„Pequod”. Despre căpitanul Ahab şi piciorul lui pierdut, criza de 
la Capul Horn, bostanul de argint, cele ce spusese căpitanul 
Peleg despre el când coborâsem de pe corabie cu o zi în urmă. 
Despre prevestirea cotoroanţei Tistig, despre călătoria pe care 
tocmai ne legaserăm să o facem şi despre tot soiul de alte 
lucruri tulburătoare. 

Mă hotărâsem să mă lămuresc dacă Elijah zdrenţărosul ne 
urmărea sau nu şi pentru asta traversai cu Queequeg şi 
pornirăm înapoi pe drumul de pe care veniserăm. Dar Elijah 
trecu mai departe fără a băga de seamă. Mă liniştii şi mai zisei o 


'* Elijah (în română, Ilie) - prorocul care îl blestemă pe regele Ahab 
zicându-i: „În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor 
linge câinii şi sângele tău” (n.t.). 


dată, încredinţat de-a binelea, că nu era decât un flecar. 


20. Forfota dinaintea plecării 


Trecură o zi sau două şi la bordul vasului „Pequod” era mare 
forfotă. Nu numai că se reparau velele vechi, dar erau aduse şi 
unele noi, laolaltă cu suluri de pânză şi colace de frânghii 
pentru greement. Pe scurt, se vedea că se aduseseră deja toate 
cele trebuincioase pentru plecare. 

Căpitanul Peleg nu cobora aproape niciodată la țărm, 
preferând să stea în cortul său şi să urmărească îndeaproape 
echipajul. Bildad se ocupa de cumpărături şi aprovizionare, iar 
oamenii tocmiţi lucrau în cală şi pe punte până târziu în noapte. 

A doua zi după ce semnase Queequeg hârtiile, se duse vorba 
pe la toate hanurile unde stăteau membrii echipajului că trebuie 
să îşi ducă toate cuferele la bord până la lăsarea serii, căci nu se 
ştie când va fi corabia gata de plecare. Ne duserăm amândoi tot 
calabalâcul pe navă, dar ne hotărârăm să dormim pe uscat până 
în ultima zi. Se pare însă că se pripesc mereu cu astfel de 
anunţuri, căci nava a rămas ancorată încă vreo câteva zile bune. 
Pe bună dreptate însă, căci erau multe lucruri de făcut şi mai 
multe de plănuit până ca”Pegquodul” să fie gata de plecare. 

Ştie toată lumea câte sunt indispensabile într-o gospodărie, 
lucruri ca paturi, oale, cuțite, furculiţe, lopeţi şi cleşti, şervete, 
spărgătoare de nuci şi câte şi mai câte. La fel e şi pe baleniere, 
care trebuie să fie ca nişte gospodării timp de trei ani pe mare, 
cât ţine călătoria, fără băcani, zarzavagii, doctori, brutari şi 
bancheri. Şi, deşi la fel e şi pe navele de negoţ, treaba nu e 
chiar la fel de încurcată ca pe baleniere, căci pe lângă durata 
mare a călătoriei, nenumăratele obiecte necesare pentru pescuit 
care nu pot fi înlocuite în porturile depărtate unde va ajunge 
nava, trebuie să se ţină cont şi că balenierele sunt cele mai 
expuse accidentelor de tot felul şi mai ales la pierderea şi 
distrugerea tocmai acelor lucruri de care depinde succesul 
întregii expediţii. De aici nevoia de bărci de rezervă şi vergi în 
plus şi parâme, şi harpoane, şi duplicate din toate cele, în afară 
de căpitan şi de corabia însăşi. 

Când ajunseserăm noi pe insulă, cea mai mare parte din 
provizii fusese deja adusă la bord, printre care pâinea, carnea, 


apa, combustibilul, cercurile de fier şi doagele pentru butoaie. 
Dar, cum zisei mai devreme, forfota aceasta continua de ceva 
vreme, tot aducându-se şi cărându-se la bord tot felul de lucruri, 
unele mici, unele mari. 

În fruntea celor care trebăluiau de zor se afla sora căpitanului 
Bildad, o bătrânică slăbuţă, dar voluntară şi neobosită şi care pe 
deasupra era şi inimoasă. Părea încredinţată că, dacă îşi oferă 
ea ajutorul, nimic nu va lipsi de pe corabie în timpul călătoriei 
pe mare. Venea la bord cu câte un borcan de murături pentru 
cămara intendentului, aducea pene pentru biroul secundului, 
unde se ţinea jurnalul de bord, şi o dată chiar a adus o pătură de 
flanel pentru şalele cuiva care suferea de reumatism. Niciodată 
nu am întâlnit o femeie care să-şi merite mai bine numele, care 
era Caritate - mătuşa Caritate, cum i se zicea. Chiar ca o soră de 
caritate se agita mătuşica încoace şi încolo, gata să se dedice 
trup şi suflet oricărui lucru care promitea să ofere siguranţă, 
tinnă şi consolare echipajului ce se afla la bordul navei, care îl 
interesa în mod special pe fratele său şi chiar pe ea, fiindcă şi ea 
avea investiţi în vas vreo doi dolari. 

Rămaserăm totuşi uimiţi când o văzurăm pe această blajină 
bătrână în ultima zi urcând la bord cu un polonic lung pentru 
ulei într-o mână şi o lance şi mai lungă în cealaltă mână. Nici 
Bildad şi nici căpitanul Peleg nu mai pridideau. Bildad ducea cu 
el peste tot o listă lungă cu lucrurile necesare şi la fiecare 
primire nouă făcea un semn în dreptul obiectului înscris pe listă. 
Peleg mai ieşea din când în când şchiopătând din vizuina sa de 
oase de balenă, urlând la cei din cală prin tambuchi, strigând şi 
la cei de pe parâmele catargului şi întorcându-se în cele din 
urmă să mai zbiere şi în cortul său. 

În aceste zile de pregătiri, eu şi Queequeg trecurăm deseori 
să vedem nava şi întrebai de fiecare dată despre căpitanul Ahab, 
despre cum se mai simţea şi când avea să vină să-şi vadă 
corabia. Mi se răspundea de fiecare dată că se simţea din ce în 
ce mai bine şi se aşteptau să vină în orice moment. Între timp, 
cei doi căpitani - Bildad şi Peleg - se însărcinau să aducă tot ce 
era necesar navei pentru călătorie. Dacă era să fiu onest cu 
mine însumi, mi-aş fi dat seama că nu prea-mi dădea inima ghes 
să plec într-o călătorie atât de îndelungată fără măcar să-l fi 


văzut cu ochii mei pe cel care avea să taie şi să spânzure pe 
corabie de îndată ce aceasta ridica ancora. Dar când simte omul 
că e ceva necurat la mijloc şi e deja adâncit în afacerea 
respectivă, încearcă fără să îşi dea seama să ascundă adevărul 
chiar şi faţă de el. Aşa se întâmplă şi cu mine. Nu zisei nimic şi 
încercai să nu mă mai gândesc la asta. 

Mi se dădu în cele din urmă de înţeles că nava avea să plece a 
doua zi cu siguranţă, aşa că de dimineaţă, eu şi Queequeg ne 
trezirăm cu noaptea în cap. 


21. Îmbarcarea 


Era aproape ora şase şi zorii erau înăbuşiţi de o ceaţă 
plumburie şi deasă când ne apropiarăm de debarcader. 

— Văd nişte marinari care aleargă, dacă nu mă înşală 
privirea, îi zisei lui Queequeg. Nu se poate să mă-nşel, trebuie 
că ridică ancora la răsăritul soarelui. 

— Stai!, se auzi o voce şi omul care vorbise se apropie pe 
nesimţite de noi, ne puse mâinile pe umeri, se strecură între noi 
şi îşi împinse capul în faţă - să vadă mai bine prin lumina 
ceţoasă - cercetându-ne atent când pe mine, când pe Queequeg. 
Era Elijah. 

— Vă îmbarcaţi? 

— la mâinile de pe noi, zisei. 

— Tu ascultat la mine, adăugă Queequeg scuturându-se, 
pleacă! 

— Atunci nu vă îmbarcaţi? 

— Ba da, răspunsei, dar ce-ţi pasă ţie? Oare ştii, domnule 
Elijah, că eşti cam obraznic? 

— Nu, nu, nu, nu ştiam asta, zise Elijah trecându-şi agale 
privirea lungă de la mine la Queequeg. 

— Elijah, zisei, o să ne faci hatârul de a dispărea. Plecăm să 
cutreierăm oceanul Indian şi Pacificul şi am prefera să nu ne 
mai reţii. 

— Aşa aţi prefera, ai? Vă-ntoarceţi până la micul dejun? 

— E smintit, Queequeg, hai să mergem. 

— Măi, flăcăi!, strigă Elijah după noi când ne îndepărtarăm 
câţiva paşi. 

— Nu-i da atenţie, Queequeg, hai să mergem, zisei. 

Ne ajunse din nou şi îmi puse pe neaşteptate mâna pe umăr 
zicând: 

— Vi s-a părut că vedeţi oameni îndreptându-se spre corabie 
mai devreme? 

Uimit de această întrebare simplă şi lipsită de aluzii, 
răspunsei: 

— Da, mi s-a părut că văd vreo patru sau cinci oameni 
alergând spre corabie, dar nu pot fi sigur, căci era mult prea 


întunecat. 

— Foarte întunecat, foarte întunecat, aprobă Elijah. Ziua 
bună! 

Îl lăsarăm în urmă din nou, dar el se apropie iar şi îmi puse 
mâna pe umăr zicând: 

— Vedeţi dacă daţi de el acum, da? 

— De cine să dăm? 

— Ziua bună, ziua bună!, repetă şi se îndepărtă din nou. Ah! 
Voiam să vă avertizez în legătură cu... dar lăsaţi, lăsaţi, e acelaşi 
lucru, oricum rămâne în familie. Ciupeşte gerul în dimineaţa 
asta, ai? La revedere. Nu cred că o să vă mai văd prea curând. 
Asta dacă nu cumva ne vedem în faţa Judecătorului. 

Cu aceste cuvinte hbezmetice, plecă lăsându-mă uimit de 
neobrăzarea sa ieşită din comun. Când urcarăm în cele din urmă 
pe „Pequod” găsirăm nava scufundată în tăcere mormântală şi 
adormită în nemişcare. Uşa spre cabină era încuiată pe 
dinăuntru, toate tambuchiurile erau închise şi acoperite cu 
colaci de odgoane. Înaintând spre teugă, găsirăm îngrăditura 
deschisă şi, cum venea lumină dinăuntru, ne hotărârăm să 
coborâm, dar acolo nu găsirăm decât un matelot bătrân 
îmbrăcat într-o haină scurtă şi roasă. Se întinsese cât era de 
lung pe două cufere, cu faţa afundată în braţele încrucişate. 
Dormea buştean. 

— Marinarii aceia pe care i-am văzut unde s-or fi dus, 
Queegqueg?,  întrebai  nelămurit uitându-mă la marinarul 
somnoros. 

Se pare însă că Queequeg nu văzuse pe debarcader ce 
căutam eu acum şi aş fi socotit că mă înşelaseră ochii dacă nu 
îmi punea Elijah întrebarea aceea curioasă. Îmi alungai 
gândurile acestea şi, uitându-mă iar la adormit, îi sugerai lui 
Queequeg în glumă să-l priveghem şi îl rugai să se aşeze unde 
trebuie. El apăsă dosul omului ca şi când ar verifica dacă e 
destul de moale şi fără a se codi se aşeză pe el liniştit. 

— Vai de mine! Queequeg, nu sta acolo!, sării eu. 

— Oh, bine locşor, zise Queequeg, aşa la mine, nu face rău la 
faţă. 

— Faţă? Asta numeşti tu faţă? Foarte îngăduitoare faţă, ce să 
zic? Dar nu vezi că de-abia respiră? Se îneacă. Dă-te jos 


Queequeg, eşti greu, îi turteşti bietului om faţa. Uite, o să te 
dărâme el, mă mir că nu s-a trezit până acum. 

Queequeg se dădu la o parte, se aşeză la căpătâiul 
marinarului şi îşi aprinse pipa. Eu mă aşezai la picioare. 
Treceam pipa de la unul la altul peste corpul adormit şi eu 
ascultam cum îmi povestea în vorba lui greoaie că, în ţara lui, 
fiindcă nu aveau scaune sau canapele, regii şi căpeteniile - 
oamenii de seamă, în general - aveau obiceiul de a îngrăşa 
supuşi şi a-i folosi drept divane, iar ca să ai casa mobilată în 
acest fel trebuia doar să cumperi vreo opt sau nouă leneşi şi să-i 
sprijini de stâlpi sau să-i întinzi prin colibă. Erau de mare folos 
şi în plimbări, fiind chiar mai buni decât scaunele de grădină 
care se transformă în bastoane, căci, dacă regele voia să şadă 
sub un copac sau lângă vreun lac răcoros, nu trebuia decât să îşi 
cheme sluga şi aceasta se transforma pe loc într-un scaun. 

Pe când îmi povestea acestea, de fiecare dată când ajungea 
pipa-toporişcă la el o agita deasupra capului marinarului cu 
partea tăioasă. 

— Pentru ce faci asta, Queequeg? 

— Foarte simplu omorât la el. Da, foarte simplu! 

Începu să vorbească despre cum folosise el toporişca în 
trecut, căci avea două întrebuinţări, o dată pentru a ucide 
duşmanii şi a doua oară pentru a-i alina sufletul. Deodată ne 
atrase atenţia marinarul care, deoarece camera se umpluse de 
fum, începuse să se înăbuşe. Fonfăi de câteva ori, se întoarse de 
vreo două ori de pe o parte pe alta şi în cele din urmă se ridică 
în capul oaselor. 

— Măi!, trase aer în piept. Cine sunteţi voi, ăştia care fumaţi? 

— Marinari pe navă, răspunsei, nu ştii să ne zici când pleacă? 

— Aşa deci, v-aţi îmbarcat, ai? Pleacă azi. Căpitanul a urcat la 
bord încă de aseară. 

— Care căpitan? Ahab? 

— Care altul? 

Mă pregăteam să-l întreb câte ceva despre Ahab, când 
auzirăm un zgomot venind de pe punte. 

— Iaca! Aista-i Starbuck care se-nvârte pe-acolo. E un secund 
tare voios. Un om bun şi cu frica lui Dumnezeu. Eh, dacă tot m- 
am trezit, mă duc şi eu. 


Şi zicând acestea urcă pe punte, iar noi îl urmarăm. 

Soarele răsărise. Nu mai dură mult şi începură să sosească 
marinarii, câte doi sau câte trei. Mateloţii se agitau de colo-colo, 
secunzii îi urmăreau şi le dădeau ordine, iar câţiva oameni de pe 
debarcader aduceau la bord ultimele obiecte necesare. 
Căpitanul Ahab însă rămase ascuns în cabina sa toată 
dimineaţa. 


22. Craciun fericit! 


Pe la prânz, după ce meşterii fură lăsaţi pe uscat şi după ce 
„Pegquodul” părăsi portul şi mătuşa Caritatea ne petrecu într-o 
barcă aducându-ne ultimele daruri - o scufie pentru Stubb, 
secundul al doilea şi cumnatul ei, şi o Biblie de rezervă pentru 
intendent -, după toate acestea, cei doi căpitani - Peleg şi Bildad 
- ieşiră din cabina lor şi, adresându-se secundului, ziseră: 

— Ei, domnul Starbuck, eşti sigur că e gata totul? Căpitanul 
Ahab e pregătit, tocmai ce-am vorbit cu el. Nu mai e de adus 
nimic de la țărm, ai? Atunci strigă echipajul. Adună-i aici, naiba 
să-i ia! 

— Nu-i nevoie de blasfemii, oricât de tare ne-am grăbi,Peleg, 
zise Bildad. Hai acum, Starbuck, prietene, du-te în treaba ta! 

Cum se poate una ca asta? Chiar şi când eram ca şi plecaţi, 
căpitanul Peleg şi căpitanul Bildad tot mai dădeau ordine pe 
punte de parcă ar fi comandat împreună şi pe mare, nu numai în 
port. Cât despre căpitanul Ahab, nici urmă de el. Ziceau că era 
încă în cabină deoarece nu era nevoie de el să scoată corabia 
din port şi să o ducă în larg. Într-adevăr, nu aceasta era 
îndeletnicirea lui pe vas, ci a pilotului; se mai zicea şi că nici nu- 
şi revenise întru totul, aşa că pentru moment căpitanul rămânea 
în cabină. Nu era nimic neobişnuit în asta, căci ştiam de pe 
vasele de negoţ că de obicei căpitanii nu se arătau pe punte 
decât la mult timp după ce se ridica ancora, în tot acest timp 
stând în jurul mesei din cabina lor şi luându-şi la revedere de la 
prietenii ce aveau să rămână la țărm împreună cu pilotul. 

Nu era răgaz să mă gândesc la asta. Căci căpitanul Peleg îşi 
intrase în drepturi. Se pare că ordinele şi comenzile cădeau mai 
mult în sarcina sa decât în cea a lui Bildad. 

— La pupă, bastarzilor!, strigă el la marinarii care lâncezeau 
pe lângă catargul mare. Domnul Starbuck, adu-i încoace! 

— Daţi cortul jos!, veni următorul ordin. 

După cum mă gândisem şi eu, cortul din oase nu stătea 
ridicat decât în port, iar de treizeci de ani încoace la bordul 
vasului „Pequod” ordinul de a dărâma cortul urma celui de a 


ridica ancora. 

— Vedeţi de cabestan! Mii de tunete! Mişcaţi-vă!, urmă 
ordinul care îi grăbi pe mateloţi spre pârghii. 

Când o navă iese în larg, pilotul stă de obicei în fruntea 
vasului. Aici stătea Bildad, fiindcă - la fel ca Peleg, se ştie - pe 
lângă celelalte îndeletniciri ale sale era şi pilot în port - zice-se 
că se făcuse pilot ca să scutească taxa de pilot din Nantucket pe 
vasele pe care le deţinea, căci alte vase nu pilota niciodată; 
Bildad era deci cuprins de zel, aplecându-se peste parapet şi 
urmărind ancora care ieşea din apă. 

Cânta din când în când, cânta câte o strofă dintr-un psalm 
nostalgic ca să învioreze marinarii ce trăgeau la vinci, dar 
aceştia cântau toţi în cor cât îi ţineau plămânii un cântec vesel 
despre fetele din Booble Alley. Cu toate acestea, Bildad le zisese 
cu nici trei zile înainte că nu au voie să cânte cântece 
deşucheate la bordul navei, mai ales la ieşirea din port, iar sora 
sa pusese câte o carte cu psalmii lui Watts în patul fiecărui 
marinar. 

Între timp, ocupându-se cu cealaltă parte a corăbiei, 
căpitanul Peleg înjura şi blestema la pupă cum nu se poate mai 
rău. Credeam că va scufunda corabia înainte să ridicăm ancora. 
Lăsai fără să vreau frânghia moale şi îi zisei şi lui Queequeg să 
facă la fel, înfricoşat că pornim la drum călăuziţi de un 
asemenea diavol. Mă încălzea faptul că Bildad şi firea lui 
credincioasă ne puteau izbăvi, asta în ciuda celei de-a şapte sute 
şaptezeci şi şaptea bucăţi pe care mi-o oferise. Deodată simtii o 
împunsătură în dos şi, întorcându-mă, văzui piciorul lui Peleg 
retrăgându-se tacticos din spatele meu. Fu primul şut pe care îl 
primii. 

— Aşa se ridică ancora pe vasele de negoţ?, urlă. Trage, 
neisprăvitule, trage până îţi rupi şalele! De ce nu trageţi, ai? 
Trageţi! Quohog, trage! Trage şi tu, cel de acolo cu mustaţa 
roşcovană! Şi tu, cu chipiu de scoţian, şi tu - ăl cu nădragii 
verzi! Trageţi cu putere, toţi deodată, trageţi până vă ies ochii 
din cap! 

Urlând în felul acesta, trecu printre vinciuri împărțind şuturi 
în stânga şi în dreapta, în timp ce Bildad îi tot dădea înainte 
netulburat cu psalmii săi. Imi zisei că trebuie să fi tras la măsea 


astăzi căpitanul Peleg. 

Ancora fu ridicată în cele din urmă, velele fură întinse şi 
astfel pornirăm. Era o zi scurtă şi friguroasă de Crăciun şi când 
soarele apuse eram deja în largul mării reci care ne scuipa cu 
spuma ei îngheţată îmbrăcându-ne într-o armură de ţurţuri. 
Şirurile de coli sclipeau în lumina lunii şi pe parapete îngheţase 
apa sub forma unor colţi enormi de elefant. În calitate de pilot, 
uscăţivul Bildad stătu primul de cart şi, în timp ce corabia se 
avânta pe apele verzui şi era acaparată de îngheţ, iar vântul urla 
şi parâmele trosneau, se auzea din când în când glasul său: 


Dulci pajişti căzute pradă potopului 

Se întind verzi sub apa mare 

Cum se-ntindea țara Mântuitorului 
Udată de Iordanul ce se pierdea în zare. 


Aceste dulci cuvinte îmi răsunară în urechi mai dulci ca 
niciodată, căci se simțeau în ele speranţa şi rodnicia. În ciuda 
frigului năprasnic al nopţii hibernale din Atlanticul învolburat, în 
ciuda picioarelor mele ude şi a hainelor şi mai ude, aveam 
sentimentul că urmau şi lucruri mai bune şi că aveam să văd 
pajişti şi luminişuri veşnic verzi, unde iarba primăvăratică 
rămâne proaspătă şi neofilită chiar şi în mijlocul verii. 

Ajunserăm în cele din urmă suficient de departe în larg ca să 
nu mai fie nevoie de cei doi piloţi. Vânjosul velier care ne 
acompaniase până aici se alinie în dreptul corăbiei. 

Era straniu, dar înduioşător să vezi cât de trişti erau Peleg şi 
Bildad în aceste momente, Bildad, mai ales, căci le venea urât să 
se despartă de corabie, mai ales că vasul pleca într-o călătorie 
primejdioasă pe lângă două capuri furtunoase, vasul în care el 
investise câteva mii de dolari agonisiţi cu greu, vasul al cărui 
căpitan era un bun şi vechi prieten, de aceeaşi vârstă cu el, care 
acum lua iar în piept ororile fălcilor nemiloase.Nu-i venea să-şi 
ia rămas-bun de la un lucru de care îi păsa mai mult decât orice. 
Sărmanul Bildad şovăi mult. Se plimbă îngândurat pe punte cu 
paşi mari, cobori în cabină şi-şi mai luă o dată rămas-bun. Urcă 
iar pe punte şi îşi îndreptă privirea în direcţia vântului, privi 
imensitatea oceanului ale cărui margini nevăzute udau țărmurile 


continentelor estice. Privi spre uscat, privi în sus, privi în stânga 
şi în dreapta. Se uită în toate părţile, dar nu îşi fixă privirea 
nicăieri anume. În cele din urmă, cu un gest mecanic, înfăşură o 
parâmă la locul ei, îl înşfăcă strâns pe Peleg de mână şi, 
ridicând un felinar, îl privi pe acesta cu o mină eroică, zicându-i 
parcă: „Nu te teme prietene, pot să îndur, pot să îndur.” 

Cât despre Peleg, el se împăcă cu gândul înţelepciunii unui 
filosof, dar cu toate acestea se văzu că are lacrimi în ochi când 
felinarul îi lumină chipul. Şi el se dusese când în cabină, când pe 
punte, ba să transmită ceva sub punte, ba să-i zică o vorbă 
secundului Starbuck. 

În cele din urmă, se întoarse spre tovarăşul lui şi, cu o figură 
sfârşită, îi zise: 

— Căpitane Bildad, hai bătrâne, trebuie să mergem. Susţineţi 
verga mare! Cei din barcă! Pregătiţi-vă să vă apropiaţi! Uşor, 
uşor, hai Bildad, hai băiete, ia-ţi la revedere. Mult noroc, 
Starbuck, mult noroc şi ţie domnule Stubb; noroc, domnule 
Flask. La revedere şi mult noroc tuturor. Vă aştept peste trei ani 
cu o supă aburindă în Nantucket. Noroc şi drum bun! 

— Domnul să vă binecuvânteze şi să vă aibă în pază, murmură 
Bildad aproape de neînțeles. Să aveţi parte de vreme bună ca să 
poată şi căpitanul Ahab să urce printre voi; n-are nevoie decât 
de căldura soarelui, iar de asta o să aveţi parte din plin în 
călătoria voastră la tropice. Voi, secunzii, să fiţi cu ochii-n patru 
la vânătoare, iar voi, harponierilor, să nu dogiţi bărcile degeaba 
- lemnul alb de cedru s-a scumpit cu trei la sută în ultimul an. 
Nu uitaţi nici să vă rugaţi. Domnule Starbuck, ai grijă să nu 
irosească dogarul lemnul de rezervă. Acele pentru cusutul 
velelor sunt în dulapul verde. Nu munciti în ziua Domnului prea 
mult, dar vedeţi să nu pierdeţi nicio şansă că aista e păcat - să 
refuzi darul Cerurilor. Fii cu ochii pe butoiul de melasă, 
domnule Stubb. Mi s-a părut că ar curge. Dacă ancoraţi pe vreo 
insulă, domnule Flask, ai grijă să nu fie deşucheaţi. La revedere, 
la revedere! Nu ţine brânza în cală prea mult, domnule 
Starbuck, o să se strice şi ai grijă cu untul, patruzeci de cenți m- 
a costat kilogramul. Şi aveţi grijă să... 

— Haide, căpitane Bildad, haide. Lasă vorbăria, hai să 
mergem! 


Zicând acestea, Peleg îl zori să treacă peste parapet şi în 
barca ce îi aştepta. Corabia lăsă velierul în urmă, iar între ele se 
cuibări briza rece şi udă a nopţii. Un pescăruş trecu ţipând pe 
deasupra. Calele celor două vase se îndepărtară, în timp ce noi 
strigarăm din toată inima „ura” de trei ori şi ne aruncarăm 
orbeşte în soarta ce ne aştepta în Atlantic. 


23. La adăpostul țărmului 


Cu câteva capitole în urmă s-a vorbit despre un anume 
Bulkington, un marinar vânjos, proaspăt sosit la țărm, pe care l- 
am întâlnit în hanul din New Bedford. 

Pe cine-mi fu dat să văd în acea noapte geroasă de iarnă când 
corabia despica valurile înspumate cu cala sa războinică? Pe 
însuşi Bulkington! Il privii cu admiraţie înfricoşată pe acest om 
care se întorsese în miezul iernii dintr-o călătorie de patru ani şi 
care plecase iar, nerăbdător, în altă aventură primejdioasă. Se 
pare că nu suporta să simtă pământul sub picioare. Lucrurile 
minunate nu pot fi descrise în cuvinte, iar amintirile 
tulburătoare nu suferă niciun epitaf. Acest scurt capitol va ţine 
locul inscripţiei de pe mormântul neştiut al lui Bulkington. 
Lăsaţi-mă să vă spun că soarta lui era aidoma celei a corăbiei 
bătute de furtună care pluteşte în derivă pe lângă ţărmul răvăşit 
de furtună. În port nu se găseşte alinare, portul este jalnic. 

Acolo sunt siguranţa, căldura de la gura sobei, cina, păturile 
călduroase, prietenii şi tot ce e plăcut omului. Dar pe timp de 
furtună, portul şi ţărmul sunt cei mai mari duşmani ai corăbiei. 
Aceasta trebuie să fugă din calea ospitalităţii, căci o singură 
atingere a pământului de-a lungul calei o face să se cutremure 
din toate încheieturile. Cu toată puterea, îşi trage velele departe 
de țărm, luptându-se cu vânturile ce o împing spre casă. Ia iar în 
piept învolburarea mării şi se avântă spre pericol spre a scăpa 
de dezastru. Nu-i mai rămân, prietene, decât primejdiile 
duşmanului. 

Îţi dai tu seama, Bulkington? Întrevezi acum frânturi ale 
adevărului josnic şi funest? Vezi cum gândurile sincere şi 
profunde nu sunt decât strădania sufletului de a-şi ţine valurile 
neatârnate, în timp ce vânturile cerurilor şi ale pământului 
încearcă să le împingă spre țărmurile subjugării? 

Dar fiindcă departe de țărm se ascunde adevărul, la fel de 
nemărginit ca dumnezeirea, e mai bine să pieri în necuprinsul 
învolburat decât să zaci aruncat în mizerie pe uscat, chiar dacă 
acesta promite siguranţă. Cine şi-ar dori să se târască ca un 
vierme pe uscat? Oricât de teribile ar fi primejdiile ce se abat 


asupra noastră, oare ne zbatem în van? Îmbărbătează-te, 
Bulkington! Îndură, strânge din dinţi, semizeule! Dintre 
talazurile în care îţi vei găsi sfârşitul se va înălța nepieritoare 
gloria ta! 


24. Susținerea cauzei 


Cum eu şi Queequeg făceam de-acum parte din breasla 
vânătorilor de balene, iar ocupaţia aceasta a ajuns să fie 
considerată o îndeletnicire crudă şi ruşinoasă de către cei care 
îşi câştigă traiul pe uscat, mă simt nevoit să îi conving pe 
aceştia că nouă, vânătorilor de balene, ni se face o mare 
nedreptate. 

În primul rând, nici nu mai este nevoie să spunem că, între 
toate breslele, vânătoarea de balene nu e socotită egală 
celorlalte - aşa-ziselor profesii liberale. Dacă un străin ar fi 
prezentat unui cerc oarecare de oameni, nu l-ar ridica defel în 
ochii celorlalţi dacă s-ar spune despre el că este, de pildă, 
harponier; iar dacă ar încerca să facă precum ofiţerii de marină 
şi să prezinte o carte de vizită, ar fi socotit ridicol şi înfumurat 
dacă ar adăuga inițialele B.P.C. (Breasla Pescuitorilor de 
Caşaloţi). Fără îndoială, cauza pentru care lumea ne refuză 
dreptul la onoare este aceasta: ei cred că meşteşugul nostru se 
limitează, în cel mai bun caz, la măcelăritul balenelor, iar când 
ne facem treaba, suntem înconjurați din toate părţile de cea mai 
rea dintre murdării. Măcelari suntem, e drept. Dar toţi 
comandanții din armată pe care lumea îi preamăreşte sunt în 
aceeaşi măsură măcelari, şi încă dintre cei mai răi. Cât despre 
meseria noastră, despre care se vorbeşte, o să povestesc 
imediat despre nişte lucruri probabil neştiute şi care odată 
aflate o să lămurească pe toată lumea că o balenieră este unul 
dintre cele mai curate locuri de pe toată faţa pământului nostru 
nepătat. Să zicem totuşi că ar fi adevărat. Oare chiar şi cea mai 
murdară şi mai îngălată punte a unei baleniere se compară cu 
putreziciunea hoiturilor de pe câmpurile de luptă de pe care 
soldaţii sunt aşteptaţi să petreacă în aplauzele doamnelor? 
Primejdia la care sunt expuşi soldaţii îi ridică în ochii oamenilor, 
dar vă asigur că veteranii care se încumetă să urce pe vas fug 
mâncând pământul când se arată balena agitând cu coada aerul 
de deasupra capetelor lor, căci primejdiile aduse de oameni nu 
înseamnă nimic pe lângă înlănţuirea de primejdii şi minuni ale 
Domnului. 


Deşi lumea ne priveşte cu dispreţ, ne aduce totuşi cel mai 
mare omagiu nouă, ca unor zei, căci toate lumânările, lămpile şi 
felinarele din lume ard ca luminile de veghe ale unui altar 
ridicat în gloria noastră. 

Să luăm şi alte aspecte ale problemei. Să judecăm din toate 
punctele de vedere şi să vedem ce suntem şi ce am fost noi, 
vânătorii de balene, cu adevărat. 

De ce aveau olandezii, în vremea lui Dewitt, amirali în flota 
lor de baleniere? De ce Ludovic al XVI-lea construia în 
Dunkerque, pe cheltuiala sa, baleniere şi de ce a invitat pe urmă 
mai bine de douăzeci de familii din Nantucket să trăiască acolo? 
De ce plăteau britanicii pescarilor de balene din anii 1750 până 
în 1788 arvune de până la 1.000.000 de lire? În cele din urmă, 
cum se face că noi, vânătorii din America, suntem acum mai 
mulţi decât toţi ceilalţi vânători din întreaga lume având o flotă 
de mai bine de şapte sute de nave pe care muncesc optsprezece 
mii de marinari şi care cheltuieşte 4.000.000 de dolari în fiecare 
an. Corăbiile valorează 20.000.000 când sunt pe mare şi aduc în 
fiecare an în porturi o recoltă îmbelşugată de 7.000.000. Cum ar 
fi posibile toate acestea dacă breasla vânătorilor de balene nu ar 
fi o forţă impunătoare? Aceste lucruri sunt doar jumătate din ce 
e de ştiut. 

Spun cu inima uşoară că orice filosof din zilele noastre nu 
poate dovedi că există o altă breaslă care să fi adus lumii mai 
multă pace în ultimii şaizeci de ani decât măreaţa breaslă a 
vânătorilor de balene. Într-un fel sau altul, această breaslă a pus 
în mişcare evenimente remarcabile nu doar prin ele însele, ci şi 
prin urmările lor minunate, astfel că ar putea fi asemănată cu 
mama Egiptului!*, care a ţinut în pântec copii care aveau la 
rândul lor pântecele roditoare. Toate aceste întâmplări nu pot fi 
expuse aici, dar câteva sunt suficiente. De mulţi ani balenierele 
au cercetat ca nişte iscoade cele mai ascunse şi mai depărtate 
ţărmuri ale pământului. Au trecut prin mări şi arhipelaguri ce 
nu sunt trecute pe nicio hartă, unde nici descoperitorul Cook şi 
nici însoţitorul său Vancouver nu au ajuns vreodată. Faptul că 


15 Mama Egiptului e considerată a fi zeiţa Nut, zeiţă a cerului în 
mitologia egipteană, asociată cu renaşterea, mamă a lui Isis, Osiris şi 
Seth (n.t.). 


soldaţii europeni şi americani intră acum paşnici în porturile 
odată sălbatice se datorează balenierelor, care ar trebui 
preamărite pentru că le-au deschis drumul şi au stabilit punți 
între aceştia şi sălbatici. Eroii Expediţiilor Exploratoare, precum 
Cook sau Krusenstern!f, pot fi sărbătoriţi cu fast, dar eu 
consider că zecile de căpitani necunoscuţi care au plecat din 
Nantucket au fost la fel de mari ca şi Cook sau Krusenstern căci, 
plecaţi fără apărare şi cu mâna goală pe apele potrivnice în care 
mişunau prădătorii, au acostat pe plajele insulelor necunoscute 
şi au înfruntat primejdii neştiute, pe care Cook şi marinarii săi 
nu s-ar fi încumetat să le înfrunte. Toate acele tărâmuri de care 
s-a minunat o lume întreagă prin Călătoriile din Mările Sudului 
nu sunt altceva decât ţinuturi obişnuite pentru eroicii noştri 
marinari din Nantucket. Adesea, întâmplări care în cărţile lui 
Vancouver se întind în trei capitole sunt considerate nişte 
fleacuri nedemne de a fi trecute în jurnalul de bord al unei 
baleniere. Vai, lumea asta! 

Până ca balenierele să înconjoare Capul Horn, nicio navă de 
negoţ, în afară de cele coloniale, de fapt niciun fel de navă în 
afară de cele coloniale nu ajungea din Europa până pe coasta 
Pacificului, unde se înşirau bogatele provincii spaniole. 
Vânătorul de balene a spart pizmaşa dominație a Coroanei 
spaniole şi a ajuns şi în acele colonii. Dacă spaţiul ar fi destul de 
mare, ar merita spus cum cu ajutorul balenierelor s-au eliberat 
Peru, Chile şi Bolivia din robia bătrânei Spanii şi au devenit 
pentru totdeauna state libere. 

Existenţa Australiei, cealaltă Americă din emisfera de sud, a 
fost dezvăluită lumii tot de către vânătorii de balene. După ce un 
olandez a dat peste ea din greşeală, toate navele care au trecut 
pe acolo au dat-o la o parte zicând că e un tărâm barbar şi 
primejdios. 

Doar balenierele au acostat acolo. Baleniera este adevărata 
mamă a acestei colonii măreţe. Mai mult, la începuturile 
primului aşezământ australian, coloniştii au fost salvaţi nu doar 
o dată de la înfometare de pesmetul bine-venit de pe balenierele 
care au acostat în apele lor. Nenumăratele insule ale Polineziei 


14 Adam Johann von Krusenstern a fost primul navigator de origine 
rusă care a înconjurat lumea (n.t.). 


sunt şi ele îndatorate balenierelor din aceleaşi motive şi pentru 
că au bătătorit drumul pentru vasele misionarilor şi ale 
neguţătorilor şi nu de puţine ori chiar au adus primii misionari 
pe insule. Dacă acea ţară interzisă - Japonia - va deveni 
vreodată un loc primitor, asta se va datora tot balenierelor, care 
încă de pe acum se străduiesc să împlinească acest vis. 

Dacă, după ce s-au aflat toate acestea, se mai susţine că 
breasla noastră nu poate fi asociată cu nimic din ceea ce este 
frumos, atunci sunt pregătit să îmi apăr cauza şi aş câştiga un 
turnir împotriva a cincizeci de cavaleri pe care i-aş răsturna pe 
rând de pe cal, făcându-le cu coiful ţăndări. 

— Despre balene nu au scris niciun autor vestit şi niciun 
cronicar de seamă, vei zice. 

Despre balene nu au scris niciun autor vestit şi niciun 
cronicar de seamă? Cine a scris primul despre măreţul monstru? 
Ei bine, nimeni altul decât slăvitul lov. Şi cine a scris prima 
poveste despre călătoria unei baleniere? Cine altul decât Alfred 
cel Mare care, cu pana sa regală, a înşirat pe hârtie cuvintele lui 
Other, vânătorul norvegian din timpurile acelea. Şi cine ne-a 
susţinut cauza în Parlament cu discursul său luminat? Cine, 
dacă nu Edmund Burke? 

— Aşa este, dar vânătorii nu sunt altceva decât nişte diavoli, 
prin venele cărora nu curge sânge bun. 

Nu curge sânge bun prin venele lor? Ba, mai bine de-atât, 
prin venele lor curge sânge mai nobil decât al regilor. Bunica lui 
Benjamin Franklin era Mary Morrel, care după căsătorie a 
devenit Mary Folger şi a fost unul dintre primii locuitori ai 
Nantucketului şi urmaşii ei, toţi Folgeri, au fost harponieri. 
Sânge din sângele nobilului Benjamin, care şi până în ziua de azi 
aruncă sulița dintr-o parte a lumii până în cealaltă. 

— Da, din nou ai dreptate, dar toată lumea zice că vânătoarea 
de balene e un meşteşug de ruşine. 

Un meşteşug de ruşine? Din contră, e un meşteşug regesc. 
După vechea lege englezească, balena e un „peşte regal”. 

— Ei, asta numai cu numele. Balena însăşi nu a fost nicicând 
o figură de seamă. 

Nu a fost nicicând o figură de seamă? Una dintre marile 
distincţii oferite vitejilor generali romani când intrau în capitala 


lumii o constituiau oasele de balenă aduse tocmai de pe coasta 
Siriei, ele fiind cea mai de seamă atracţie din toată ceremonia. 

— Fie, dacă insişti să aduci vorba. Dar, orice ai zice, nu e 
nicio urmă de măreție în meşteşugul acesta. 

Nu e nicio urmă de măreție în acest meşteşug? Chiar cerul 
arată măreţia meşteşugului nostru, căci bolta sudului e luminată 
de constelația Balenei. Ajunge! IÎndeasă-ţi pălăria pe ochi în faţa 
Ţarului, dar scoate-ţi-o în faţa lui Queequeg. Ajunge! Cunosc un 
om care în toată viaţa sa a curmat zilele a trei sute cincizeci de 
balene. Omul acela e mai acoperit de glorie în ochii mei decât 
faimosul general al antichităţii, care a doborât tot atâtea cetăți. 

În ceea ce mă priveşte, dacă zace în mine ascunsă vreo 
calitate, dacă va fi să câştig vreodată faima în lumea aceasta 
mică, dar măreaţă, faimă pe care cutez să mi-o doresc, dacă va 
fi să realizez ceva ce merită realizat mai degrabă decât lăsat în 
pace, dacă după ce voi muri executorii testamentari sau mai 
bine-zis creditorii vor găsi în biroul meu vreun manuscris 
nepreţuit, atunci tot meritul şi gloria se datorează vieţii pe 
balenieră, căci aceasta a ţinut locul educaţiei la Yale si Harvard. 


25. Post-scriptum 


În ceea ce priveşte măreţia vânătorii de balene nu voi aduce 
ca argumente decât adevăruri dovedite. Dar un avocat care ar 
trece cu vederea o premisă ce poate să-i ajute decisiv cauza ar 
putea fi lesne condamnat. Se ştie că la toate înscăunările regilor 
şi reginelor, chiar şi ale celor din zilele noastre, se săvârşeşte un 
ritual pentru a îi unge în funcţie. Au o solniţă de stat, aşa îi zice, 
s-ar putea chiar să existe şi oţetar de stat. Cum o folosesc, asta 
nu ştiu să spun. 

Sunt sigur însă că creştetul regelui este uns la încoronare cu 
ulei, cam ca o salată. 

Oare îl ung ca să i se învârtă cum trebuie rotiţele în cap, ca la 
maşinării? Subiectul măreției înscăunării regale poate fi 
dezbătut mai pe larg, căci în viaţa de zi cu zi ne-am uita chiorâş 
la un om care îşi unge părul cu ulei şi miroase de te trăsneşte. 

Un om în toată firea care se unge cu ulei pe păr altfel decât 
ca doctorie nu are toţi boii acasă. Un astfel de om nu face două 
parale. 

În fine, singurul lucru care ne interesează în toată această 
poveste este următorul: ce fel de ulei se foloseşte la încoronare? 
Cu siguranţă nu e ulei de măsline, şi nici ulei de Macassar, nici 
de castor, nici de urs, nu e nici untură de peşte şi nici untură de 
ficat de cod. Ce altceva să fie decât spermanţet în stare pură, 
cel mai de preţ dintre toate uleiurile? 

Gândiţi-vă la asta, supuşilor britanici! Noi, vânătorii, le 
aducem regilor şi reginelor voştri uleiul pentru încoronare! 


26. Cavaleri şi scutieri 


Secundul navei „Peqoud” era Starbuck, un quaker originar 
din Nantucket. Era un om înalt şi serios care, deşi se născuse pe 
coasta îngheţată, părea a suporta destul de bine tropicele 
încinse, căci avea carnea întărită ca pesmetul copt de două ori. 
Sângele nu i se învolbura ca berea agitată nici dacă se găsea în 
Indiile calde. Probabil se născuse pe timp de secetă sau foame 
sau într-una din zilele de post pentru care e recunoscut statul 
său natal. Văzuse până acum vreo treizeci de primăveri şi tot 
atâtea veri secetoase, care parcă îi uscaseră tot corpul. Dar 
uscăciunea aceasta a lui nu părea a fi semnul grijilor şi al 
neliniştilor şi nici al vreunei boli. Era doar semnul comprimării 
sale. Nu arăta deloc rău, din contră. Pielea care îi îmbrăca 
trupul era fină şi suplă. 

Înveşmântat astfel şi îmbălsămat pe dinăuntru cu sănătate şi 
putere ca un egiptean reînviat, acest Starbuck părea a fi în stare 
să îndure orice mulţi ani de-acum încolo, chiar pentru 
totdeauna, la fel de bine ca şi până acum. Fie la polii înzăpeziţi, 
fie sub soarele arzător, mecanismul său părea asigurat să se 
descurce în orice fel de climă. Dacă priveai în ochii lui, puteai 
vedea umbre ale nenumăratelor primejdii pe care le înfruntase 
cu calm de-a lungul vieţii. Era un om cumpătat şi constant, a 
cărui experienţă de viaţă se compunea în principal din acţiuni 
grăitoare, şi nu din flecăreli insipide. Însă, în ciuda tăriei sale de 
caracter şi a cumpătării sale, avea anume calităţi care câteodată 
le schimbau pe celelalte şi altădată păreau a le răsturna cu 
totul. Neobişnuit de scrupulos pentru un marinar şi având 
înrădăcinată în el o adâncă credinţă, anii singuratici petrecuţi 
pe mări necunoscute făcuseră din el o fire foarte superstiţioasă, 
dar într-un fel care părea mai degrabă a izvori din inteligenţă 
decât din  neştiinţă. Era omul  prevestirilor şi al 
presentimentelor. Câteodată, acestea erau cele care îi înmuiau 
fierul din jurul sufletului, dar de cele mai multe ori gândul la 
nevasta şi la copilul rămaşi acasă, departe, îi schimbau cel mai 
mult natura aspră şi îl făceau sensibil la acele sentimente 
tainice care, ascunse în inima unui om raţional, îl feresc pe 


acesta de faptele de curaj necugetate cu care alţii se fălesc în 
mijlocul primejdiilor ce se-ntâlnesc la vânătoare. 

— Nu vreau să văd în barca mea un om căruia nu îi e frică de 
balenă, zicea Starbuck. 

Voia să spună cu asta nu numai că sentimentul de curaj cel 
mai de folos şi mai sigur e cel pe care ţi-l faci după ce ai evaluat 
bine care e pericolul, ci şi că un om căruia nu îi e frică de nimic 
e mai primejdios pentru echipaj decât un laş. 

— Da, da, zicea Stubb, secundul de-al doilea. Starbuck acesta 
e un om mai grijuliu decât orice alt om din breaslă. 

Dar să vedem ce înseamnă cuvântul „grijuliu” atunci când se 
referă la Starbuck şi la toţi vânătorii de balene în general. 
Starbuck nu alerga după pericole. La el, curajul nu era un 
sentiment, ci doar o calitate pe care o avea mereu la îndemână. 
De altfel, şi credea că în meşteşugul pe care-l practica curajul 
era un bun al vasului, la fel ca pâinea şi carnea, şi nu trebuia 
risipit. De aceea nu-i plăcea să coboare bărcile pentru vânătoare 
după apusul soarelui şi nici să se încăpăţâneze a se război cu un 
peşte care opunea fiindcă, zicea el, „mă aflu pe oceanul 
înspumat ca să ucid balene şi să am din ce trăi, nu ca să fiu ucis 
eu şi să trăiască ele”. Cunoştea poveştile tuturor celor care 
muriseră aşa. Unde căzuse oare tatăl său? Bucăţile rămase din 
fratele său oare prin ce gropi ale oceanului zăceau ascunse? 

Având sufletul plin de astfel de amintiri şi fiind, mai ales, o 
fire superstiţioasă - cum am mai zis - curajul acestui Starbuck 
era nebănuit şi putea încă să se aprindă mai tare. Era neobişnuit 
însă ca un om aşa de chibzuit şi care trecuse prin toate 
grozăviile să nu ascundă în sine un sentiment înăbuşit care, în 
împrejurarea potrivită, să izbucnească şi să îi mistuie tot 
curajul. Oricât de viteaz ar fi fost, însăşi dârzenia aceasta a lui, 
tipică bărbaţilor neînfricaţi, era cea care, deşi de obicei rămâne 
neclintită în lupta cu apele, cu vânturile, cu balenele şi cu toate 
nenorocirile lumii, nu poate ţine piept banalelor spaime ale 
sufletului care pândesc de după încruntătura unui om turbat. 

Dar dacă evenimentele ce vor urma vor dezvălui ruina 
bietului Starbuck şi a dârzeniei sale, nu m-ar lăsa inima să le 
povestesc, căci e un lucru de mare tristeţe, ba, chiar zguduitor, 
să dai la iveală moartea curajului sufletesc. Oamenii pot părea 


urâcioşi când îi priveşti ca proprietari de companii şi de afaceri. 
Pot fi ticăloşi, nebuni sau criminali, pot avea feţe urâte şi 
stafidite. Dar omul, privit ca un ideal, este atât de nobil şi de 
strălucitor, este o creatură atât de impunătoare şi radiantă, că 
toţi ceilalţi ar trebui să îi ascundă bubele nedemne cu cele mai 
preţioase podoabe. Sentimentul de umanitate pură pe care îl 
simţim adânc înăuntrul nostru - atât de adânc, încât rămâne 
neschimbat, deşi toată firea noastră poate deveni de 
nerecunoscut - sângerează amarnic atunci când se arată 
dinaintea lui, ca un spectacol, nenorocirea unui om care şi-a 
pierdut curajul. În faţa unei astfel de vederi demne de milă, nici 
mila cea mai pură nu se poate opri să nu dojenească stelele. Dar 
această măreție despre care vorbesc eu nu este măreţia 
rangului şi a veşmântului, ci acea măreție pe care niciun rang 
nu o poate mări. Se poate vedea strălucind în mâna care ridică 
târnăcopul sau bate un piron. E acea măreție care străluceşte în 
toate fiinţele şi vine de la Dumnezeu însuşi, de la Dumnezeul 
Atotputernic. Cel care e centrul şi cureaua adevăratei 
democraţii şi care ne face pe toţi egali cu omniprezenţa Sa 
divină. 

Dacă le atribui calităţi celor mai răi dintre marinari, celor 
care s-au lepădat de credinţă şi celor dispreţuiţi de toţi, dacă o 
să ocolesc răutatea lor şi chiar şi despre cel mai nenorocit, mai 
ruinat om dintre toţi, voi zice că se poate ridica deasupra 
răutăţii, dacă voi lumina mâna muncitorului cu lumină divină şi 
voi descrie curcubeul de pe cerul lui întunecat, atunci, în ciuda 
tuturor ce mi se pun împotrivă, întăreşte spusele mele Tu, 
Spirite Drept al Egalităţii, cel care ai aruncat mantia umanităţii 
peste semenii mei! Întăreşte-mi spusele, mare şi democratic 
Dumnezeu, Tu care nu i-ai refuzat harul vorbirii nici lui Bunyan, 
prizonierul oacheş închis pentru predicile sale, Tu, care i-ai 
acoperit bătrânului Cervantes mâna oloagă şi sărăcită cu frunze 
delicate din cel mai pur aur, Tu, cel care l-ai ridicat pe Andrew 
Jackson de jos, l-ai urcat pe un armăsar şi l-ai făcut mai mare 
decât un rege! Tu, care în preumblările tale pe Pământ ai ales 
campioni dintre oamenii de rând cu calităţi nobile, întăreşte Tu 
ceea ce zic! 


27. Cavaleri şi scutieri 


(urmare) 


Stubb era al doilea secund. Se născuse în Cape Cod şi de 
aceea, după cum era vorba prin partea locului, i se zicea „omul 
de la Capul Cod”. Era un om cu inima uşoară, nici laş, nici 
curajos, întâmpinând pericolul cu un aer nepăsător. Chiar când 
se afla în cel mai primejdios moment al urmăririi, el se îngrijea 
de treaba lui cu atâta sânge rece, de parcă era un dulgher zilier 
tocmit pentru un an. Bine dispus, vesel şi îngăduitor, omul 
acesta îşi conducea vasul de vânătoare de parcă cea mai 
periculoasă întâlnire cu balena nu era decât o cină şi oamenii 
săi îi erau oaspeţi. Era foarte pretenţios în ceea ce priveşte 
confortul în partea sa de corabie, întocmai ca un vizitiu cu 
caleaşca sa. În miezul bătăliei cu balena îşi mânuia lancea 
înfiorătoare la fel de calm şi fulgerător cum mânuieşte un 
căldărar ciocanul fluierând. Obişnuia să fredoneze cântece chiar 
şi când se găsea lângă ochiul holbat al balenei turbate. 
Obişnuinţa făcuse ca pentru Stubb fălcile pierzaniei să nu pară 
decât un fel de jilt. Nu se ştie ce credea despre moarte. E greu 
de zis şi dacă se gândea vreodată la ea. Dacă se întâmpla să îi 
alunece gândurile spre acea problemă după o cină copioasă, 
atunci fără îndoială, ca un bun marinar, s-ar fi scuturat şi şi-ar fi 
văzut de cart pe punte ascultând ordinele care i se dădeau. 

Ce trebuie să-l fi făcut pe acest om să fie atât de liniştit şi de 
nepăsător, ca unul care îşi duce povara zâmbind. Într-o lume 
plină de cărăuşi chinuiţi, gata să se prăvălească sub greutatea 
sarcinilor lor; ce trebuie să-l fi ajutat să-şi menţină veselia aceea 
neruşinată era pipa lui. Această pipă mică şi neagră era, ca şi 
nasul, o trăsătură obişnuită a feţei sale. Mai degrabă te-ai fi 
aşteptat să-l vezi culcându-se fără nas decât fără pipă. Avea un 
şir întreg de pipe, gata umplute şi aşezate pe o policioară aflată 
la îndemână. De fiecare dată când se ducea la culcare le fuma 
pe toate una după alta până când le termina. Apoi le umplea la 
loc să fie pregătite pentru data viitoare. Atunci când se îmbrăca, 
Stubb nu-şi băga mai întâi picioarele în nădragi, ci pipa în gură. 

Sunt de părere că acest obicei de a fuma întruna era cauza 


straniei sale bune-dispoziţii, căci, după cum ştie toată lumea, 
aerul pe care îl respirăm, fie pe uscat, fie pe mare, este infectat 
de nenumăratele nenorociri ale celor care au murit respirându-l 
şi din când în când se mai văd oameni care umblă cu batistele la 
nas, de parcă ar fi pe vremea epidemiei de holeră; aşa că 
tutunul lui Stubb îl proteja pe el probabil de aceste nenorociri 
întocmai ca batistele pe ceilalţi. 

Cel de-al treilea secund era Flask, care se născuse în Tisbury, 
din Martha's Vineyard. Era un flăcău îndesat, solid şi roşcovan, 
tare belicos în ceea ce privea balenele şi care părea a fi convins 
că marii monştri îi aduseseră o ofensă personală şi pe care o 
moştenise de generaţii întregi. li părea deci un lucru de onoare 
să îi ucidă unde îi găsea. Nu simţea nicicum respect pentru 
minunata lor imensitate şi pentru vraja care îi înconjura. Nu 
simţea, de altfel, nici teamă de a-i întâlni. Părea a crede că 
balenele nu erau altceva decât o specie de şoareci uriaşi sau cel 
puţin de şobolani şi nu era nevoie decât de o capcană mică, 
puţin timp şi răbdare ca să le prindă şi să le vâre în cazan. 
Fiindcă nu îi era deloc frică de balene, se vedea în legătură cu 
tot ce le privea, deoarece se purta ca un ştrengar. Le urmărea 
de dragul distracţiei, iar o călătorie de trei ani, înconjurul 
Capului Horn, nu era pentru el decât o distracţie care dura o 
anumită perioadă de timp. Aşa cum cuiele dulgherului se împart 
în cuie forjate şi cuie turnate, aşa pot fi împărţiţi şi oamenii, iar 
micuțul Flask era fără tăgadă unul dintre cele forjate, menite să 
se ţină strâns şi să dureze. Pe „Pequod” îi ziceau „catargul de 
încărcare”, căci după formă semăna cu bucata scurtă şi 
pătrăţoasă de lemn denumită”catarg” de către vânătorii de la 
arctice şi care, bătută din loc în loc cu stinghii, era numai bună 
pentru a susţine nava în cazul în care se lovea de unul dintre 
blocurile de gheaţă ce plutesc prin mările acelea primejdioase. 

Erau în total trei secunzi: Starbuck, Stubb şi Flask, toţi 
bărbaţi de vază. Ei erau cei care, prin urzeala universului, erau 
meniţi să conducă trei dintre bărcile de vânătoare 
ale”Pequodului”. Atunci când se auzea ordinul de luptă al 
căpitanului Ahab asmuţindu-i asupra balenelor, cei trei se 
năpusteau ca nişte comandanţi de batalioane sau mai degrabă, 
fiind înarmaţi cu sulițe lungi şi puternice de vânătoare, 


alcătuiau un trio înfricoşător de lăncieri. 

În acest meşteşug e obiceiul ca fiecare secund sau 
conducător de barcă să aibă mereu lângă el, ca un cavaler 
medieval din trecut, un cârmaci sau un harponier care, la 
nevoie, să îi dea o lance nouă, dacă cea veche se îndoaie sau se 
rupe în luptă. Deoarece între ei se leagă o prietenie şi o legătură 
trainică, e nevoie să arătăm şi cine erau harponierii de pe 
„Pegquod” şi alături de care conducător vâna fiecare. 

Primul era Queequeg, pe care îl alesese Starbuck drept 
scutier. Dar Queequeg e deja cunoscut. 

Următorul era Tashtego, un indian sadea din Gay Haed, cea 
mai vestică limbă de pământ din Martha's Vineyard, acolo unde 
mai există încă ultimul sat al pieilor-roşii şi de unde vin pe 
insula vecină a Nantucketului cei mai viteji dintre harponieri. În 
breaslă li se zice „neaoş din Gay Head”. După părul lung, drept 
şi negru ca smoala, după pomeţii înalţi şi ochii negri şi rotunzi - 
aceştia păreau cam mari pentru un indian şl îl făceau să pară 
oriental, dar după cum străluceau, se vedea că vine din ţinutul 
îngheţat al Antarcticii - după toate acestea se vedea că era 
descendent pur al mândrilor vânători care în căutarea elenului 
american, au cutreierat cu arcul încordat toate pădurile de pe 
continent. Tashtego renunţase la a găsi urma animalului prin 
pădure şi se apucase de urmărit dâra de spumă a marilor 
balene. Astfel că harponul desăvârşit al urmaşului înlocuise 
săgeata fără cusur a înaintaşilor Dacă priveai la membrele lui 
roşietice, furioase şi totuşi mlădioase, aproape că îţi venea să 
crezi în superstiţia puritanilor cum că acest indian era fiul 
Prințului Văzduhului. Tashtego era scutierul celui de-al doilea 
secund. Al treilea harponier era Daggoo, un sălbatic uriaş, 
negru ca smoala şi care se mişca întocmai ca un leu, măreț ca 
regele Ahasuerus. De urechi avea agăţate două inele aurii care 
erau atât de mari, încât mateloţii le numeau inele de punte şi 
glumeau între ei zicând că pot prinde odgoanele velei mari de 
ele. Când era mic, Daggoo se urcase de bunăvoie pe o balenieră 
care acostase într-un golfuleţ de pe coasta unde se născuse el. 
Nu fusese nicăieri în afară de Africa, Nantucket şi porturile 
sălbatice în care acostau de obicei balenierele. Deşi trăia de 
câţiva ani buni viaţa amară de pe vasele de pescuit ale căror 


proprietari sunt foarte chiţibuşari când vine vorba de oamenii 
pe care să îi ia la bord, Daggoo nu îşi schimbase cu nimic 
obiceiurile barbare şi se plimba pe punte ca o girafă prin 
savană, înalt de aproape doi metri şi încălţat în nimic altceva în 
afară de şosete. Te simţeai mic şi umil numai uitânduc-te în sus la 
el, iar dacă se apropia un alb de el, arăta ca un stindard alb 
cerând îndurare unei fortărețe. În mod foarte straniu, acest 
negru mare cât un rege era scutierul micuţului Flask, care arăta 
ca un pion de şah pe lângă el. În ceea ce priveşte restul 
marinarilor de pe „Pequod” e nevoie să precizăm că în ziua de 
astăzi abia unul din doi dintre miile de oameni tocmiţi pe navele 
americane de vânătoare este american sadea, deşi ofiţerii sunt, 
într-adevăr, mai toţi născuţi aici. La fel ca în breasla aceasta e şi 
în armata americană, şi în marină, şi în negoţ, şi aşa e şi forţa 
de muncă angajată să sape canale şi să extindă calea ferată. Zic 
că e la fel, fiindcă în toate aceste cazuri americanii sadea sunt 
creierul operaţiunii, în timp ce restul lumii oferă cu generozitate 
forţa brută. Mulţi dintre aceşti marinari veneau din insulele 
Azore, acolo unde balenierele din Nantucket, plecate în 
călătorie, acostează pentru a-şi mări echipajul cu localnici 
vânjoşi ce trăiesc pe acele meleaguri stâncoase. La fel fac şi 
balenierele care înconjoară Groenlanda: pleacă din Huli sau din 
Londra şi se opresc în insulele Shetland ca să îşi întregească 
echipajul. În drumul spre casă se opresc şi îi lasă de unde i-au 
luat. Nu ştiu cum se face, dar oamenii de pe insule se dovedesc 
a fi cei mai buni vânători de balene. Pe „Pequod” mai toţi erau 
oameni ai insulelor şi mai ales erau ei înşişi nişte insule, şi când 
spun asta nu mă refer la faptul că Pământul este o mare insulă, 
ci la faptul că fiecare om e un continent aparte. lată cum se 
aliniau toate aceste insule de-a lungul parapetelor ca o 
federaţie. Însăşi delegaţia lui Anacharsis Clootz!* din toate 
insulele lumii şi toate colţurile Pământului îl însoțea pe bătrânul 
Ahab la bordul lui „Pequod” pentru a depune plângerea întregii 
lumi în faţa judecătoriei de unde mulţi nu se mai întorceau. 
Sărmanul Pip, aşa negru şi micuţ, nu s-a mai întors, s-a dus pe 


15 Anacharsis Clootz - nobil prusac care a adus la Adunarea Naţională a 
Franţei din 1790 un grup de oameni de diferite naţionalităţi pentru a 
reprezenta rasa umană. 


lumea cealaltă. Sărmanul băietan din Alabama! De-acum şi 
pentru multă vreme va fi văzut cântând din tamburina sa la 
prora mohorâtă a vasului aşteptând eternitatea ca atunci când 
va fi chemat să se ridice de pe punte şi să meargă să cânte cu 
îngerii întru gloria veşnică. I se zicea laş pe Pământ, dar în 
ceruri va fi slăvit ca un erou. 


28. Ahab 


Câteva zile bune de la plecarea din Nantucket, căpitanul 
Ahab nu se arătă pe punte. Secunzii îşi făceau în continuare 
carturile în ordine şi, după cum decurgeau lucrurile, păreau a fi 
singurii comandanţi de pe navă. Din când în când, mai ieşeau 
din cabină cu câte un ordin atât de categoric şi de urgent că se 
vedea atunci că nu sunt decât nişte înlocuitori ai adevăratului 
căpitan. Da, stăpânul lor suprem era acolo, deşi ochii altora nu îl 
vedeau căci nu era voie să se intre în intimitatea ascunsă a 
cabinei. De fiecare dată când urcam pe punte mă uitam în jurul 
meu doar-doar voi vedea vreo figură nouă. Neliniştea mea cu 
privire la căpitanul necunoscut devenise acum, în temniţa 
valurilor, tulburătoare. Din când în când, tulburarea mea se 
agrava cu o putere de care nu fusesem conştient până atunci, 
iar asta se întâmpla când mă gândeam la prevestirile diavoleşti 
ale cerşetorului Elijah care îmi veneau din când în când în 
minte. Nu puteam să le stăpânesc, deşi îmi ziceam zâmbind că 
nu erau decât flecăreli ale profetului nebun. Nu ştiu dacă mă 
simţeam în acest fel din nepăsare sau din tulburare, dar de 
fiecare dată când aveam treabă pe punte mi se părea fără temei 
să mă pierd în astfel de sentimente. Deşi harponierii erau o 
gloată mai înfricoşătoare, mai barbară şi mai pestriță decât 
orice alt echipaj de pe vasele de negoţ pe care mai fusesem, 
sălbăticia asta a lor o puneam pe seama naturii meşteşugului lor 
originar din Scandinavia căruia mă alăturasem fără echivoc. 
Liniştea îmi era adusă de cei trei secunzi care îndepărtau 
presimţirile mele sumbre şi îmi insuflau încredere şi voioşie cu 
privire la călătoria noastră. Nu s-ar fi găsit trei ofiţeri mai buni, 
trei bărbaţi mai de vază, fiecare diferit de ceilalţi, dar toţi trei 
americani: unul din Nantucket, altul din Vineyard şi ultimul din 
Cape Cod. Fiindcă porniserăm în călătorie în ziua de Crăciun, 
merserăm o vreme prin gerul polar, deşi ne îndreptam cu 
repeziciune spre căldurile sudului, lăsând iarna cruntă şi 
gerurile ei groaznice în urmă cu fiecare grad trecut şi fiecare 
latitudine depăşită. Intr-o dimineaţă mai blândă, însă tot 
mohorâtă şi ceţoasă, când vasul înainta împins de un vânt 


bunicel spre întinsul mării, tresăltând de tristeţea grabei sale, 
urcai pe punte să-mi încep cartul de dimineaţă şi îndată ce îmi 
îndreptai privirea spre parapetul prorei, mă trecură fiorii cei răi- 
prevestitori. Realitatea depăşea chiar şi imaginaţia. Căpitanul 
Ahab stătea pe dunetă. 

Nu părea a suferi de vreo boală şi nici nu părea că s-ar fi 
însănătoşit de curând. Părea un om care fusese scăpat de rug 
tocmai când limbile de foc amenințau să îi devoreze membrele, 
însă fără a le răpi robusteţea desăvârşită de vreme. Părea turnat 
cât era de mare în bronz într-o matriţă fără cusur, întocmai ca 
Perseu al lui Cellini. Şerpuind dintre perii încărunţiţi şi 
coborând într-o parte de-a lungul feţei şi gâtului uscat şi înroşit, 
iar apoi dispărând în cămaşă, puteai vedea o urmă albicioasă şi 
subţire ca o vergea. Semăna cu urma pe care o lasă în 
trunchiurile groase şi sănătoase trăsnetul căzut asupra 
copacilor atunci când loveşte şi smulge coaja de la coroană până 
la rădăcină pierzându-se în pământ fără a rupe însă nicio 
rămurică şi lăsând copacul verde şi sănătos, dar însemnat. Dacă 
se născuse cu semnul acela sau dacă îi rămăsese de pe urma 
unei răni dureroase nu ştia nimeni. Se hotărâse pe tăcute să nu 
spună nimeni nimic despre asta, mai cu seamă secunzii fiind 
aceia care ne îndemnară la tăcere. Dar un seamăn de-al lui 
Tashtego, un indian din Gav Head, zise că nu se alesese cu 
cicatricea decât de la patruzeci de ani în sus şi profeţi atunci că 
nu rămăsese înfierat de pe urma unei altercaţii cu vreun 
muritor, ci de pe urma unei lupte pe mare. Profeţia fu socotită o 
născocire de către un locuitor cărunt al insulei Man, un bătrân 
care părea a fi ieşit din catacombe şi care nu mai navigase din 
Nantucket, astfel încât nu îl mai văzuse în viaţa lui pe Ahab. 
Credulitatea şi superstiţia marinarilor îi dădură insularului o 
credibilitate nemaivăzută, aşa că niciun matelot nu îl contrazise 
când îl auzi spunând că, atunci când o să-şi dea Ahab duhul, 
ceea ce nu avea să se întâmple curând, atunci cel care va fi 
însărcinat să-i spele trupul va găsi acest semn din naştere 
întinzându-se din creştet până la tălpi. 

Aşa de tare mă tulbură înfăţişarea posomorâtă a lui Ahab şi 
semnul alb care îl despica în două, că în primele clipe nici nu 
observai că o bună parte din sluţenia lui se datora piciorului alb 


pe care-şi sprijinea jumătate de trup. Mă gândisem înainte ca 
acest picior ivoriu fusese şlefuit pe mare din falca unui caşalot. 

— Da, i-a fost smuls pe coasta Japoniei, spusese indianul din 
Gay Head. Dar aşa cum a făcut cu catargele corăbiei a făcut şi 
în privinţa asta, adică şi-a comandat altul fără a se întoarce 
acasă. Are o traistă plină. 

Mă uimea faptul că stătea într-o singură poziţie. Pe fiecare 
parte a dunetei, aproape de velele artimonului erau sfredelite 
găuri adânci de un centimetru şi jumătate. Piciorul de os stătea 
fixat în gaură în timp ce el se ţinea cu mâna de o velă. Astfel, 
căpitanul stătea drept, privind drept înainte peste parapetul 
prorei. Se vedea din felul în care îşi ţinea privirea aţintită că îl 
mânau o voinţă de nesupus şi o tărie din cele mai ferme. Nu zise 
un cuvânt şi nici nu îi fu adresată vreo vorbă de către ofiţeri, 
deşi se vedea în gesturile şi purtarea lor că îi speria, dacă nu 
cumva chiar îi chinuia faptul că se aflau sub privirea neliniştită a 
stăpânului. Chipul său schimonosit părea a fi îndârjit de 
covârşitoarea măreție a unui groaznic vrăjmaş. 

Nu după mult timp părăsi puntea şi se retrase în cabină. Dar 
după acea dimineaţă putu fi văzut în fiecare zi, ori înfipt în 
orificiul său, ori aşezat pe un scăunel ivoriu pe care îl avea cu el, 
ori plimbându-se anevoios pe punte. Pe măsură ce cerul se 
însenina, se mai înveseli şi el, deveni din ce în ce mai puţin 
retras, de parcă ceea ce îl ţintuise în cabină fusese vremea rece 
când pornise nava în călătorie. În timp, începu să stea mai mult 
la aer pe puntea însorită, dar încă nu era folositor cu nimic. 
Nava nu făcea decât să înainteze şi toate pregătirile de 
vânătoare puteau fi lăsate la fel de bine în seama secunzilor, 
astfel că nu era nimic care să necesite atenţia lui Ahab, în afară 
de el însuşi. Nu se putea îngriji decât de alungarea norilor care 
îi întunecau fruntea, dovedind că într-adevăr norii atârnă doar 
deasupra celor mai înalte vârfuri. 

Nu trecu mult, şi blândeţea, şi veselia timpului frumos pe 
care îl întâlnirăm îi îndepărtară treptat tristeţea. Ca atunci când 
cele două fecioare îmbujorate pe nume Aprilie şi Mai se întorc 
acasă în pădurea îngheţată şi întunecată şi conving până şi cel 
mai desfrunzit şi mai găunos stejar bătrân să le întâmpine cu 
muguri proaspeţi, aşa se lăsă şi Ahab ispitit de aerul înmiresmat 


şi neprihănit. Fu văzut de mai multe ori îmblânzindu-şi chipul 
într-un fel din care la alţi oameni te-ai fi aşteptat să înflorească 
un zâmbet. 


29. Intră Ahab, îi vorbeşte Stubb. 


Trecură câteva zile şi toate gheţurile, la fel ca aisbergu-rile, 
fură lăsate în urmă. Vasul trecea acum prin primăvara vie a 
ținuturilor Quito înainte de zăpuşeala de august a tropicelor. 
Zilele călduţe, senine, înmiresmate şi îmbelşugate erau la fel de 
plăcute ca aroma vaselor de cristal pline ochi cu şerbet persan 
stropit cu apă de trandafiri. Nopțile înveşmântate în strai 
strălucitor de stele păreau a fi cuconiţe vanitoase înveşmântate 
în catifele ce se delectează mândre cu amintirea nobililor lor 
plecaţi să cucerească lumea ca nişte aştri încununaţi cu coifuri 
aurii. Pentru cei care nu făceau de cart era greu să se hotărască 
dacă să aleagă fermecătoarea zi sau atrăgătoarea noapte. Dar 
magia timpului ce se încălzea din ce în ce mai mult nu se oprea 
la a vrăji lumea înconjurătoare. Farmecele se strecurau şi în 
suflet, mai ales la orele leneşe ale amurgului. Atunci memoria îşi 
scutura pojghiţa de gheaţă de parcă ar fi fost cristale de lumină. 
Iar toate aceste schimbări îi subţiau carapacea lui Ahab. 

Bătrâneţea stă mereu de veghe, ca şi când cu cât trăieşte mai 
mult, cu atât fuge mai tare omul de orice îi aduce aminte de 
moarte. Printre comandanții de nave, bătrâni cu bărbi sure, sunt 
unii care îşi părăsesc aşternuturile pentru a vizita puntea 
umbrită de întuneric. La fel făcea şi Ahab, doar că de curând 
începuse să stea numai afară, aşa că vizite se numeau scurtele 
incursiuni în cabina de pe punte, şi nu invers. 

— Parcă mă cobor în mormânt, bombănea pentru el. Unui 
căpitan bătrân ca mine să coboare în cămăruţa asta îngustă i 
pare ca şi cum s-ar îngropa de viu. 

Aşa că la fiecare douăzeci şi patru de ore, când se aşeza 
cartul de noapte şi trupa de pe punte ţinea de pază somnoroşilor 
din dormitoare, când dacă trebuia coborâtă o frânghie la teugă 
mateloţii nu o aruncau cum făceau în timpul zilei, ci o coborau 
atenţi la locul ei ca să nu îşi trezească tovarăşii adânciţi în vise, 
ei bine, când liniştea aceasta paşnică înţepenea toată puntea, 
cârmaciul ştia să se uite la tambuchi, căci nu dura mult şi pe 
acolo se ivea bătrânul căpitan ţinându-se de balustrada de fier 
pentru a se mişca mai bine. Se vedea că avea în el atingerea 


compasiunii, căci în aceste clipe se abţinea de la a inspecta 
puntea, deoarece, dacă ar fi bătut cu călcâiul său osos în 
podeaua sub care se odihnea echipajul, toate visele acestora s- 
ar fi destrămat sub pocniturile şi trosniturile pasului de os şi s- 
ar fi transformat în coşmaruri despre fălcile scrâşnitoare ale 
rechinilor. Într-o seară însă, nu mai ţinu cont de echipaj, căci 
avea o poftă grozavă de a se plimba, aşa că începu să măsoare 
puntea cu paşii săi greoi de elefant de la pupă la catargul cel 
mare. Stubb, secundul al doilea, urcă de sub punte şi încercă să 
sugereze cu un umor cam nehotărât şi nepiperat că, desigur, 
căpitanul se putea plimba când dorea, nu putea nimeni să-i 
refuze acest drept; dar trebuia să se poată găsi o modalitate de 
a înăbuşi zgomotul şi îngăimă ceva despre nişte câlţi înfăşuraţi 
la capăt. Vai! Stubb, se vede treaba că nu-l cunoşteai încă pe 
Ahab. 

— Ţi se pare că sunt o ghiulea, Stubb, întrebă Ahab, ca să mă 
căptuşeşti în felul acesta? Du-te în treaba ta, am şi uitat de asta. 
Treci jos în cavoul tău nocturn unde dormi înfăşurat în 
aşternuturi ca în linţolii, pregătindu-te să te-nfăşori în cel de pe 
urmă. Jos, câine, înapoi în cuşcă! 

Uimit de exclamaţia neaşteptată de la sfârşitul cuvântării 
care se dovedi a fi o ocară grea, Stubb rămase fără grai pentru 
câteva momente, apoi zise înflăcărat: 

— Nu sunt obişnuit să mi se vorbească aşa, domnule. Nu-mi 
prea place. 

— Taci!, şuieră Ahab printre dinţii încleştaţi şi se mişcă 
repede din loc de parcă ar fi fugit de ispită. 

— Nu, domnule, nu încă, zise Stubb cu aplomb. Nu mă las 
numit câine, domnule. 

— Atunci o să-ţi zic de zece ori că eşti un măgar, un catâr şi 
un asin şi să pieri din ochii mei, că altfel o să-ţi scurtez şederea 
pe lumea asta. 

Grăind astfel, Ahab se îndreptă spre el cu chipul atât de 
schimonosit de furie, că Stubb se retrase fără măcar a-şi da 
seama. 

— N-am primit aşa o muştruluială nemeritată niciodată, îşi 
zise Stubb în timp ce cobora prin trapa mică pentru a ajunge în 
cabină. Foarte straniu, foarte. Ia stai, Stubb! Acum nu ştiu ce să 


fac. Să mă întorc şi să-l lovesc sau să îngenunchez şi să mă rog 
pentru el? Da, îmi trece prin minte să fac asta, dar ar fi pentru 
prima oară când m-aş ruga. Tare straniu, tare. Şi el e la fel de 
straniu. Da, dintre toţi oamenii cu care ai navigat până acum, 
Stubb, ăsta e cel mai ciudat. Cum m-a mai repezit! Ce ochi 
holbase la mine! Oare e nebun? Trebuie să-i apese ceva pe 
minte cum îi apasă şi pe frunte atunci când trăsneşte. Nu 
doarme defel. Nu-mi zisese mie într-o dimineaţă Dough-Boy, 
intendentul, că găseşte hainele bătrânului şifonate şi încreţite şi 
cearşafurile aruncate pe jos şi cuvertura aproape înnodată 
toată, iar perna e fierbinte de zici că a ţinut pe ea o cărămidă 
de-abia scoasă din cuptor? Un bătrânel fierbinte! Cred că-l 
chinuie ceva ce se numeşte pe uscat „conştiinţă”. Era un tic din 
acela - nervos parcă îi zice - care cică e mai rău ca durerea de 
măsea. Ei, acum nu ştiu ce anume e, dar să mă ferească 
Dumnezeu să iau şi eu. E plin de mistere. Mă-ntreb de ce se 
duce în cămară în fiecare seară, după cum mi-a zis Dough-Boy 
că face. De ce face asta, atâta vreau să ştiu şi eu! Cu cine se 
întâlneşte acolo? Nu-i aşa că-i straniu? Nu se ştie, poate zice că 
se duce să tragă un pui de somn. Naiba să mă ia, merită să te 
naşti pe lumea asta măcar ca să dormi. Dacă stau şi mă gândesc 
bine, acesta e primul lucru pe care îl fac bebeluşii. Şi asta e cam 
ciudat. Naiba să mă ia, toate lucrurile din lume sunt anapoda 
dacă stai să te gândeşti. Dar asta e împotriva principiilor mele. 
Asta e a unsprezecea mea poruncă. Dormi când apuci - asta e a 
douăsprezecea. lar începe! Cum zicea? Câine? Mii de fulgere! 
Mi-a zis de zece ori măgar şi a mai aruncat şi o grămadă de 
catâri pe deasupra. Mai bine mă lovea şi ştiam o treabă. Poate 
că totuşi m-a lovit şi n-am simţit eu, aşa eram de speriat de 
încruntătura lui. M-am albit tot la faţă, ce naiba o fi cu mine? 
De-abia mă mai ţin pe picioare. Cearta cu bătrânelul m-a întors 
pe dos. Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie că visam. Cum? 
Cum? Cum? Ei, cel mai bine e s-o dau uitării. Să mă urc iar în 
hamac. O să văd dimineaţă cum stă treaba. 


30. Pipa 


După ce plecă Stubb, Ahab petrecu ceva timp sprijinindu-se 
de parapet şi aplecându-se peste el. După aceea chemă unul 
dintre marinarii de cart şi, după cum obişnuia în ultima vreme, îl 
trimise după scăunelul din os şi după pipă. Işi aprinse pipa de la 
flacăra felinarului şi îşi puse taburetul lângă parapetul mai ferit, 
se aşeză şi fumă. 

În vremurile de demult, tronurile regilor danezi, atât de 
îndrăgostiţi de mare, erau făcute, zice legenda, din colţi de 
narvali. 

Cum puteai, ştiind toate acestea, să-l priveşti aşezat pe tronul 
său din os şi să nu crezi că era într-adevăr de sânge nobil? Ahab 
era un han al punţii, regele mării şi stăpânul leviatanelor. 

Trecu o vreme în care fumul gros îi ieşea din gură în pufăituri 
dese ce îi veneau înapoi în faţă. 

— Ce-o fi, îşi zise el scoțând muştiucul din gură, de nu mă mai 
linişteşte fumatul? Vai!, pipa mea! Vai de mine dacă îţi pierzi 
farmecele. M-am grăbit în loc să o savurez şi m-am mai aşezat şi 
în bătaia vântului. Aşa am făcut. Şi am tras în piept cu atâta 
putere, că ultimele pufăituri erau ca jeturile unei balene pe 
moarte, atunci când sunt cele mai puternice şi mai primejdioase. 
Ce treabă am eu cu pipa asta? Ea e făcută pentru liniştea 
sufletului, pentru a ridica rotocoale albe printre smocuri 
încărunţite, nu printre smocuri plumburii ca ale mele. N-o să 
mai fumez de-acum încolo. 

Aruncă pipa încă aprinsă în mare şi mica flacără sâsâi o clipă 
în valuri. Nava trecu peste bula ce se ridică după scufundarea 
pipei. Cu pălăria trasă pe ochi, Ahab măsură încet puntea cu 
paşi mărunți. 


31. Vraâjitoarea 


A doua zi, Stubb îl trase pe Flask deoparte şi îi zise: 

— N-am avut în viaţa mea un vis aşa de straniu. Ştii piciorul 
de os al bătrânului, nu? Ei bine, am visat că mi-a tras un şut cu 
el şi când am încercat să-i dau şi eu un şut, pe legea mea, 
omule, mi-a zburat piciorul cu totul! Şi deodată, bum! Ahab s-a 
transformat într-o piramidă şi eu, ca un dobitoc, îi tot trăgeam 
picioare. Dar ce era şi mai straniu - ştii şi tu ce lucru de mirare 
sunt visele astea - era că, deşi eram înfuriat la culme, îmi ziceam 
că, până la urmă, nu era o insultă aşa de mare să fiu lovit de 
Ahab. „Ei, îmi ziceam, ce atâta tărăboi? Nici nu e un picior 
adevărat, e unul fals.” E mare diferenţă între un picior viu şi 
unul mort. De aceea o palmă e de cincizeci de ori mai greu de 
suportat decât lovitura unui baston. Membrul viu, asta face 
ocara să fie simțită până în măduva oaselor. Îmi ziceam în tot 
acest timp în care îmi zdrobeam tălpile ca prostul de piramida 
blestemată - aşa de nedesluşită era întreaga învălmăşeală -, îmi 
ziceam în tot acest timp „ce e piciorul acesta al lui, dacă nu un 
baston, un simplu baston de os de balenă”. Da, îmi ziceam, e un 
ciomag jucăuş, de fapt nici nu m-a lovit cu piciorul, mi-a tras o 
săpuneală de balenă, asta mi-a făcut. De altfel, îmi ziceam: „la 
uită-te la el - capătul unde ar fi venit talpa e un vârfuleţ subţirel; 
dacă mă lovea un fermier cu talpa cât o zi de post, aia ar fi fost, 
domnule, ditamai insulta. Ocara asta e una mult mai mică.” Dar 
acum vine cea mai amuzantă parte a visului, Flask. In timp ce 
tot loveam piramida apăru deodată un triton păros tot ca un 
bursuc şi cu cocoaşă pe spate, mă urcă pe umeri şi începu să mă 
învârtă. 

„Ce-ai de gând?”, mă întrebă. 

Aş fi sărit dar mi-era teamă. Să fi văzut ce moacă avea! Dar 
nu ştiu cum se făcu că îmi trecu frica pe dată. 

„Ce-am de gând”, îl întrebai. Ce treabă ai dumneata aici, asta 
vreau să ştiu eu, domnule Cocoaşă. Vrei şi dumneata un şut?” 

Pe legea mea, Flask, îndată ce-am zis cuvintele astea, îmi 
întoarse spatele, se aplecă şi-şi ridică mantia din alge arătându- 
mi dosul. Ce crezi că-mi fu dat să vad? Pe mii de tunete, amice, 


avea dosul plin de cavile de matisat, îndreptate toate cu acele în 
afară. Zisei: 

„Dacă stau să mă gândesc mai bine, până la urmă nu cred că 
o să te mai lovesc, amice.” 

Îmi răspunse: 

„intelept Stubb, înţelept”, şi continuă să bolborosească asta 
de parcă îşi mesteca gingiile. Văzând că nu are de gând să tacă, 
îmi zisei că mai bine mă apuc iar de şutat în piramidă. Dar de- 
abia ce ridicai piciorul, când îl auzii urlând: 

„Nu mai da!”. 

„Hopa, amice, ce mai e acum?” 

„Ascultă aici, zise el, hai să vedem ce e cu ocara asta. 
Căpitanul Ahab ţi-a tras un şut, ai?” 

„Aşa a făcut. Chiar aici, răspunsei eu.” 

„Foarte bine. A folosit piciorul din os, nu?” 

„Da, pe cel din os, răspunsei.” 

„Ei, atunci, înţeleptule Stubb, de ce te plângi? Nu te-a lovit pe 
bună dreptate! Nu te-a lovit cu un picior obişnuit, nu? Nu, într- 
adevăr, te-a lovit un om de seamă cu un picior ivoriu tare 
frumos. Asta e o onoare, eu aşa cred. Ascultă, înţeleptule Stubb, 
în bătrâna Anglie, cei mai mari nobili cred că e onoare să fie 
plesniţi de regină şi să devină cavaleri ai Ordinului Jartierei. 
Mândreşte-te aşadar că te-a lovit Ahab şi te-a făcut mai înţelept. 
Ţine minte ce-ţi zic, lasă-te lovit de el, ia şuturile lui ca pe nişte 
onoruri şi nici prin gând să nu-ţi treacă să-i răspunzi la fel, că nu 
ai nicio şansă de izbândă. Nu vezi piramida aceasta?” 

Zicând aşa, păru a se îndepărta înotând prin văzduh, iar eu 
trăsei un sforăit, mă întorsei pe o parte, şi iată! Eram în 
hamacul meu! Ei? Ce zici de visul ăsta, Flask? 

— Eu ştiu? Mi se pare cam prostesc. 

— Se prea poate, se prea poate. Dar m-a făcut înţelept, Flask. 
ÎI vezi pe Ahab cum stă acolo şi se uită peste pupa? Să ştii că 
lucrul cel mai bun pe care poţi să-l faci e să-l laşi în pace. Să nu- 
i vorbeşti niciodată, orice ţi-ar zice. Hait! Ce strigă acolo? 
Repede! 

— Voi cei din gabie! Uitaţi-vă bine toţi! Pe aici umblă 
balenele! Dacă vedeţi una albă, strigaţi cât vă ţin plămânii! 

— Despre asta ce mai zici, Flask? Nu-i ceva putred în toată 


treaba asta? O balenă albă, ai auzit omule? Ia auzi, parcă vântul 
duce ceva deosebit pe aripile sale azi. Stai să vezi, Flask! Lui 
Ahab îi stă mintea la rele azi. Dar taci acum, vine spre noi. 


32. Cetologie 


Ne avântaserăm deja în largul mării şi în curând aveam să ne 
pierdem în imensitatea neţărmurită. 

Dar înainte să ajungem acolo, înainte ca „Pegquod” să îşi 
alăture carena plină de alge pântecelor acoperite de scoici ale 
balenelor, trebuie să ne ocupăm de la început de un subiect 
indispensabil unei înțelegeri complete şi profunde a 
dezvăluirilor şi aluziilor de orice soi despre balene, care vor 
apărea pe parcurs. 

Există o dare de seamă ce face referire la specia balenelor în 
general pe care o să o prezint cu dragă inimă. Nu e o sarcină 
uşoară. Nu e nici mai mult, nici mai puțin decât o încercare de 
clasificare a elementelor care compun haosul. Priviţi ce au scris 
unii oameni - adevărați specialişti: 

„Nu există ramură a zoologiei care să fie mai întortocheată 
decât aceea a Cetologiei”, zice căpitanul Scoresby în 1820. 

„Nu aş dori nici dacă mi-ar fi stat în putere să intru în 
detaliile împărţirii corecte a cetaceelor în grupuri şi familii... 
atâta confuzie exista în scrierile istoricilor despre acest animal” 
(caşalotul), zice Surgeoft Beale în 1839. 

„Imposibilitatea de a continua cercetările în adâncimile 
mărilor”; „Văl impenetrabil care ne acoperă cunoştinţele în 
privinţa cetaceelor”. „Câmp acoperit de spini”. „Toate aceste 
indicaţii incomplete nu fac decât să ne necăjească pe noi, 
naturaliştii.” 

Aşa vorbesc despre balene marele Cuvier, John Hunter şi 
Lesson, aceste minţi luminate ale zoologiei şi anatomiei. Cu 
toate acestea, deşi nu se ştie mai nimic, cărţi se găsesc destule, 
dar conţin foarte puţine informaţii despre Cetologie, sau ştiinţa 
balenelor. Mulţi au fost aceia care, mari sau mici, bătrâni sau 
tineri, ai uscatului sau ai mării, au scris mai mult sau mai puţin 
despre balene. Să enumerăm câţiva: autorii Bibliei, Aristotel, 
Pliny, Aldrovandi, Sir Thomas Browne, Gesner, Ray, Linnaeus, 
Rondeletius, Willoughby, Green, Artedi, Sibbald, Brissom, 
Marten, Lacepede, Bonneterre, Desmarest, Baron Cuvier, 
Frederick Cuvier, John Hunter, Owen, Scoresby, Beale, Bennett, 


J. Ross Browne, autorul lui Miriam Coffin, Olmstead şi 
reverendul T. Cheever. Dar scopul pentru care au scris toţi 
aceşti oameni despre balene se poate vedea în citatele de mai 
sus. Dintre toate numele din lista aceasta, doar cei care 
urmează după Owen au văzut vreodată o balenă şi doar unul a 
fost marinar şi harponier, şi anume căpitanul Scoresby. În ceea 
ce priveşte subiectul Balenei de Groenlanda, sau Balena 
Dreaptă, cum i se mai zice, scrierile lui sunt cele mai renumite. 
Dar Scoresby nu ştie şi nu zice nimic despre Caşalot, pe lângă 
care Balena de Groenlanda nici nu merită măcar menţionată. 
Trebuie să spun că această balenă groenlandeză este o 
uzurpatoare a tronului apelor. N 

Nici măcar nu e cea mai mare dintre balene. Insă uzurparea 
aceasta era complet instaurată datorită vechimii sale şi a 
faptului că până acum câțiva ani Caşalotul era considerat o 
vietate mistică şi nemaivăzută, despre care se mai aude şi în 
ziua de azi peste tot, în afară de câteva academii ştiinţifice şi 
porturi de baleniere. Puţină luare aminte la cuvintele poeţilor de 
odinioară ar trebui să vă lămurească pe dată că balena 
groenlandeză era considerată regina tuturor mărilor. Dar iată că 
a venit vremea de a proclama un alt monarh. Să ne prefacem că 
ne aflăm la Charing Cross! şi să zicem: ascultați aici, ascultați 
aici, oameni buni: Balena groenlandeză a murit! Trăiască regele 
Caşalot! 

Nu există decât două cărţi care susţin că descriu Caşalotul şi 
chiar reuşesc să o facă întrucâtva. Aceste cărţi au fost scrise de 
Beale şi de Bennett, doi oameni care au fost la viaţa lor chirurgi 
pe balenierele englezeşti ce străbăteau sudul şi care sunt 
oameni corecţi şi de încredere. Pasajele în care scriu numai 
despre Caşalot sunt scurte, dar oricum sunt deosebit de exacte 
şi de bună calitate, deşi sunt scrise din pură perspectivă 
ştiinţifică. Până acum însă, caşalotul nu este descris complet în 
nicio scriere, fie ea ştiinţifică sau poetică, fiindcă, spre 
deosebire de celelalte balene vânate de oameni, viaţa acestuia a 
rămas nescrisă. 

Feluritele specii de balene au nevoie să fie clasificate cum se 


16 Charing Cross, edificiu din Londra, era locul unde se anunţa 
înscăunarea unui nou monarh (n.t.). 


cade pentru ca toţi oamenii să poată pricepe, chiar dacă se 
începe cu o schiţă incompletă care va fi adăugită pe viitor de 
către alţii. Deoarece nu se oferă altul mai înţelept să pornească 
această treabă, îndrăznesc să mă ofer eu. Nu promit o schiţă 
perfectă, fiindcă orice om care se crede complet dezvăluie 
tocmai prin acest lucru un defect. Nu voi pretinde că voi realiza 
o descriere anatomică minuțioasă a speciilor; de fapt, nu vor fi 
prea multe descrieri în general. Intenţia mea este să schiţez 
acest sistem cetologic. Sunt arhitectul, nu constructorul. 

Este însă o sarcină grea. O sarcină obişnuită ca aceea de a 
sorta corespondenţa la poştă, cu care nici nu se compară. E o 
muncă înspăimântătoare aceasta, pentru care trebuie să 
scotoceşti fundul mării, să bagi mâna până la cot în fundaţia, 
coastele şi pelvisul lumii. Cine sunt eu să îndrăznesc a prinde 
monştrii de nas? Dojana din cartea lui Iov ar trebui să mă 
înfricoşeze: „Va face oare monstrul o înţelegere cu tine? Ia 
seama că nu e urmă de speranţă!” Dar eu am înotat prin 
biblioteci şi am navigat pe toate oceanele, am avut de-a face cu 
balenele cu propriile mele mâini. Sunt serios şi mă voi strădui. 
Mai trebuie stabilite nişte detalii. 

Primul: de la început trebuie discutat că, fiindcă această 
ştiinţă a balenelor este atât de puţin cunoscută şi mai deloc 
clarificată, mai există încă arii în care apare controversa dacă 
balena este sau nu un peşte. In „Sistemul naturii”din 1776, 
Linnaeus scrie: „Separ astfel balenele de ceilalţi peşti.” Dar 
după câte ştiu eu până în anul 1850 şi rechinii, şi scrumbiile, la 
fel ca heringii de toate felurile, înotau, împotriva decretului lui 
Linnaeus, în aceleaşi întinderi de apă ca şi balenele. Motivul 
pentru care Linnaeus ar fi izgonit fără nicio reţinere balenele 
din apă e acesta: „Fiindcă au inima despărțită în valve, sângele 
cald, au plămâni, pleoape mobile, urechi, penem intrantem 
feminam mammis lactantem” şi la sfârşit zice: ex lege naturae 
jure meritoque". Le-am împărtăşit toate acestea prietenilor mei 
Simeon Macey şi Charley Coffin din Nantucket, amândoi lucrând 


11 Penem intrantem feminam mammis lactantem... un penis care intră 
in femela ce suge lapte de la mamă; după legea naturii dreaptă şi 
vrednică (lat.). 


cu mine la bucătărie într-o anume călătorie, şi ei şi-au dat cu 
părerea că aceste motive nu sunt suficiente. 

Charley a folosit nişte cuvinte urâte pentru a zice că nu erau 
decât flecăreli. 

Să se ştie că de acum încolo nu mai prezint niciun argument 
şi îmi menţin părerea veche de când lumea că balena e peşte şi 
îl mai invoc şi pe Sfântul loan să mă sprijine. Acest lucru 
fundamental fiind stabilit o dată şi pentru totdeauna, trebuie să 
ne punem întrebarea: prin ce anume se deosebeşte balena de 
alţi peşti? Linnaeus a menţionat aceste motive mai sus. Dar în 
mare, acestea sunt: are plămâni şi sânge cald, pe când ceilalţi 
peşti nu au plămâni şi au sângele rece. Apoi: cum să definim 
balena având în vedere înfăţişarea sa ca să poată fi recunoscută 
de către toată lumea? Ei bine, pe scurt, balena e un peşte 
scuipător şi are coada orizontală. Poftim! Deşi foarte scurtă, 
această definiţie este rezultatul unei meditații îndelungate. Şi 
morsa scuipă tot cam ca balena, dar ea nu este peşte, fiindcă 
este amfibian. Ultima parte a definiţiei este mai convingătoare, 
în special alăturată primei părţi. Aproape toată lumea a 
observat că peştii cu care sunt obişnuiţi pescarii nu au coada 
plată, ci verticală, adică de sus în jos. În schimb, la peştii care 
aruncă jeturi, coada, deşi pare la fel, este negreşit aşezată 
orizontal. 

Prin definiţia de mai sus, care explică ce este o balenă, nu 
exclud în niciun fel din frăţia balenelor orice creatură descrisă 
de cunoscătorii din Nantucket care corespunde definiţiei. In 
acelaşi timp nu includ peştii, care prin definiţie sunt străini de 
acest grup!?. Toţi peştii mai mici, dar care scuipă şi au coada 
plată trebuie incluşi în Cetologie. Acum voi arăta cum am divizat 
întreaga specie a balenelor. 

În primul rând, am împărţit balenele după mărime în trei mari 
CĂRŢI (subdivizate în capitole), iar acestea vor cuprinde toate 


18 Stiu că în momentul de faţă lamantinii şi dugongii (porcii de mare şi 
vacile de mare ce se întâlnesc prin părţile Nantucketului) sunt incluşi 
de mulţi naturalişti printre balene. Dar fiindcă aceste creaturi 
zgomotoase şi demne de dispreţ mişună pe la gurile râurilor şi se 
hrănesc cu fân jilav şi mai ales fiindcă nu aruncă jeturi de apă, nu îi 
recunosc ca balene şi îi excomunic din împărăţia Cetaceelor (n.a.). 


speciile, mari şi mici. 

I. Balena In-Folio; II. Balena lIn-Octavo; III. Balena In- 
Duodecimo. 

Ca exemplu de Folio voi vorbi despre Caşalot; pentru Octavo 
voi prezenta delfinul Grampus şi pentru Duodecimo 
— Marsuinul. 

Balenele In-Folio. Printre acesta includ: I. Caşalotul, II. 
Balena Dreaptă, III. Balena cu înotătoare dorsală, IV. Balena cu 
cocoaşă, V. Balena cu spatele brici, VI. Balena cu pântecele de 
pucioasă. 

CARTEA I (In-Folio). Capitolul I. (Caşalotul) - Această balenă, 
cunoscută printre englezi drept bătrâna Balenă-Trompetă sau 
Balena Physeter, sau Balena cu cap de nicovală, este ceea ce în 
Franţa se numeşte Cachalot, în Germania - Pottsfich şi pe limba 
lungă a savanților - Macrocephalus. Este fără urmă de tăgadă 
cel mai mare locuitor al Pământului, cea mai uimitoare balenă 
care poate fi întâlnită vreodată, cea cu înfăţişarea cea mai 
maiestuoasă şi de departe cea mai valoroasă pentru negoţ, căci 
este singura balenă de la care se obţine spermanţet. Toate 
detaliile legate de această balenă vor fi discutate pe larg mai 
departe, dar momentan mă voi ocupa de numele lui. Privit din 
perspectiva lingvistică, este un nume absurd. Acum câteva sute 
de ani, despre el nu se ştia nimic şi seul lui fu descoperit absolut 
întâmplător într-un specimen eşuat pe țărm. Se pare că se 
credea pe atunci că spermanţetul se găsea la o specie identică 
aceleia pe care o numeau ei Balena de Groenlanda şi se mai 
credea şi că spermanţetul era sămânţa acestui animal, după 
cum se vede din forma primei silabe a cuvântului. Pe vremea 
aceea spermanţetul nu se prea găsea şi nu se folosea la luminat, 
ci doar ca unguent şi ca doctorie. Nu se putea lua decât de la 
drogherie, cum luăm noi astăzi o uncie de revent. Când se află 
în cele din urmă ce anume era spermanţetul, negustorii nu-i mai 
schimbară numele, mai mult ca sigur pentru a-i mări valoarea 
datorită neobişnuitei aluzii la raritatea substanţei. Numele 
ajunse să i se atribuie în această formă balenei care produce de 
fapt spermanţetul. 

CARTEA I (In-Folio). Capitolul II (Balena Dreaptă) - într-o 
anume privinţă, aceasta este cea mai respectabilă dintre balene, 


fiind prima care a fost vânată de om. De la ea se ia osul de 
balenă sau fanonul, iar uleiul ei este cunoscut ca „seu de 
balenă”, un produs mai slab cotat pe piaţă. Printre pescari este 
numită în toate felurile fără discriminare: Balena, Balena de 
Groenlanda, Balena Neagră, Marea Balenă, Adevărata Balenă, 
Balena Dreaptă. Identitatea unei specii care are atâtea denumiri 
nu poate fi decât învăluită în mister. Ce se poate spune despre 
această balenă inclusă în al doilea capitol al primei mele cărţi? 
Această balenă este Marea Mysticetus a savanților englezi, 
Balena de Groenlanda, a vânătorilor englezi, pentru vânătorii 
francezi, ea este Baliene Ordinaire şi suedezii o cunosc drept 
Growlands Walfish. Este balena care de două sute de ani este 
vânată de către olandezi şi englezi în apele Arcticii şi pe care 
americanii o urmăresc în 

Oceanul Indian, pe coasta Braziliei, pe coasta de nord-vest şi în 
multe alte părţi ale lumii după Planul de migrare a Balenei 
Drepte. Unii zic că Balena de Groenlanda a englezilor şi Balena 
Dreaptă a americanilor nu sunt una şi aceeaşi. Dar acestea două 
se aseamănă din toate punctele de vedere şi nu s-a descoperit 
încă nicio deosebire majoră care să le diferenţieze. Din cauza 
acestor separări fără temei a speciilor devin unele ramuri ale 
istoriei naturale atât de întortocheate. Despre Balena Dreaptă 
se va vorbi pe larg cu altă ocazie, când vom lămuri tot ce se 
poate şi despre Caşalot. 

CARTEA I (In-Folio). Capitolul III. (Balena cu înotătoare 
dorsală) - Denumesc astfel monstrul care, sub numele de Balenă 
cu înotătoare, Jet-Lung sau Long-John, poate fi văzută în toate 
mările şi este acea balenă al cărei jet este văzut des de călătorii 
care traversează Atlanticul la bordul pacheboturilor ce 
înconjoară zona New York-ului. Datorită lungimii sale şi faptului 
că are fanoane, se aseamănă cu Balena Dreaptă, dar nu este la 
fel de mare şi are o culoare mai deschisă, apropiată de măsliniu. 
Buzele sale late par a fi nişte odgoane împletite, cu încreţituri ca 
nişte riduri. Trăsătura sa cea mai importantă, înotătoarea 
dorsală, de la care îi vine numele, sare de obicei în ochi. E înaltă 
de vreo trei sau patru picioare şi se înalţă vertical din spinarea 
balenei; este unghiulară şi are vârful foarte ascuţit. Chiar dacă 
nu se vede nimic din restul animalului, această înotătoare se 


poate observa câteodată foarte clar ieşind la suprafaţă. Când 
marea e liniştită şi pe luciul ei se formează unde circulare, iar 
această înotătoare ca o tijă aruncă umbre peste apă, pare că 
unda circulară este cadranul pe care sunt marcate linii încreţite 
şi unduioase. Pe acest ceasornic al lui Ahaz!?, umbra se mişcă 
deseori înapoi. Balena aceasta nu e sociabilă şi pare a fi 
duşmănoasă cu alte balene, aşa cum sunt şi unii oameni 
duşmănoşi cu semenii lor. E tare timidă şi umblă mereu singură, 
ieşind la suprafaţă când te aştepţi mai puţin în apele cele mai 
îndepărtate şi mai singuratice, jetul său lung şi solitar 
ridicându-se ca o suliță posacă deasupra unei câmpii sterpe. E 
hărăzită cu o uimitoare putere şi iuţeală la înotat şi sfidează 
toate încercările omului de a o urmări. Acest monstru pare a fi 
întruchiparea peştească a lui Cain cel surghiunit şi neîntrecut, 
înfierat pe spinare cu semnul tepos. Fiindcă are fanoane, 
această balenă e deseori asemănată Balenei Drepte şi inclusă 
într-o specie numită Balene cu fanoane. Se pare că sunt mai 
multe astfel de balene, dar despre care nu se cunosc prea multe. 
Balene cu nasul lat şi Balene cu cioc, Balene cu cap de ştiucă. 
Balene gheboase sunt doar câteva din numele pe care le-au dat 
pescarii acestora. 

În legătură cu denumirea de „Balene cu fanoane” e important 
să se spună că, deşi această denumire pare folositoare pentru a 
categorisi un anume fel de balene, este complet inutil să încerci 
o clasificare a balenelor luându-te doar după faptul că unele au 
fanoane, altele cocoaşă, altele înotătoare şi altele colţi. Cu toate 
acestea, astfel de semne şi trăsături par fără de tăgadă mai 
potrivite pentru a susţine o schiţă Cetologiei decât orice altă 
deosebire trupească pe care o poate afişa o balenă. Cum vine 
asta? Fanoanele, cocoaşa, dorsala sau dinţii, toate aceste 
caracteristici apar neregulat printre toate felurile de balene, 
indiferent de cum sunt ele construite în alte privinţe. Astfel, 
Caşalotul şi Balena cu cocoaşă au amândouă cocoaşă, dar aici se 
opresc asemănările dintre ele. Apoi, aceeaşi Balenă cu cocoaşă 


19 Ceasornicul lui Ahaz: „Iată, voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care 
soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii.” 
(Isaia 08:8). Prin aceste cuvinte anunţă Dumnezeu însănătoşirea fiului 
lui Ahaz (n.t.). 


şi Balena groenlandeză au amândouă fanoane, dar nu se 
aseamănă în nimic altceva. La fel e şi cu celelalte trăsături 
amintite mai sus. La anumite balene, aceste trăsături pot apărea 
mai multe deodată, cum la altele se pot caracteriza prin 
trăsături atât de stranii şi de izolate, încât zădărnicesc orice 
încercare de a generaliza în acest fel. De stânca aceasta s-au 
lovit toţi naturaliştii. 

Poate fi însă realizată o clasificare bazată pe alcătuirea lor 
interioară sau măcar pe anatomia lor. Ce poate fi mai evident la 
anatomia Balenei de Groenlanda în afară de fanoanele sale? Am 
văzut însă că doar pe baza acestor fanoane este imposibil să 
clasificăm corect Balena groenlandeză. Dacă cercetezi pântecele 
acestor animale, nu vei găsi nici a cincizecea parte din 
diferenţele care îţi sunt la îndemână printre trăsăturile externe 
enumerate mai sus. 

Ce rămâne de făcut? Nimic în afară de a le analiza trupurile 
în toată mărimea lor naturală şi de a le tria aşa. Acesta e 
sistemul bibliografic folosit aici şi este singurul care poate fi 
considerat reuşit, căci numai el poate fi de folos. Să continuăm. 

CARTEA I (In-Folio). Capitolul IV. (Balena cu cocoaşă) 
Această balenă poate fi văzută deseori pe coasta de nord a 
Americii. De nenumărate ori a fost capturată în aceste ape şi 
târâtă în port. Are în spinare o boccea ca un neguţător 
ambulant. I se mai spune şi Balena-Elefant sau Balena-Castel. 
Numele său obişnuit nu e de-ajuns, căci lumea îl confundă cu 
caşalotul, care are şi el o cocoaşă pe spate, deşi e mai mic. Seul 
lui nu e foarte valoros. E cea mai veselă şi mai jucăuşă balenă 
dintre toate, bălăcindu-se şi aruncând în jur spumă albă. 

CARTEA I (In-Folio). Capitolul V. (Balena cu spatele brici) - 
Despre această balenă nu se ştie altceva decât numele. Am 
văzut-o de la distanţă pe lângă Capul Horn. Are o fire retrasă şi 
nici vânătorii, nici savanții nu ştiu mai nimic despre ea. Deşi nu 
e fricoasă, până acum nu şi-a arătat nicio parte a corpului în 
afară de spinare, care pare o creastă ascuţită. Să o lăsăm 
deoparte. Nu ştiu mare lucru despre ea şi nici alţii nu ştiu. 

CARTEA I (In-Folio). Capitolul VI. (Balena cu pântecele de 
pucioasă) - altă doamnă retrasă, cu pântecele galben ca sulful, 
fără îndoială ajunsă aşa deoarece s-a frecat de lespedea iadului 


într-una dintre scufundările sale mai adânci. Este văzută foarte 
rar. Eu unul nu am văzut-o decât în mările îndepărtate ale 
Sudului, şi atunci de la prea mare distanţă ca să o măsor cu 
privirea. Pe ea nu o vânează nimeni, căci ar fugi cu siguranţă cu 
frânghia harponului şi tot ce ar mai fi legat de aceasta. Se 
povestesc lucruri de minune despre ea. Adio, pântec de 
pucioasă! Nici eu şi nici cel mai bătrân om din Nantrucket nu 
putem zice mai multe despre tine. 

Astfel se încheie CARTEA I (In-Folio) şi începe CARTEA a Il-a 
(In-Octavo). 

Balenele In-Octavo%—în această carte sunt incluse balenele 
de statură mijlocie dintre care pot fi enumerate: I. Delfinul 
Grampus, Il. Peştele Negru, III. Narvalul, IV. Sfâşietorul, V. 
Ucigaşul. 

CARTEA a Il-a (In-Octavo). Capitolul I. (Delfinul Grampus) 
Deşi acest peşte, a cărui respiraţie, sau mai bine zis suflare 
zgomotoasă, a ajuns proverbială printre oameni, e un „locuitor” 
al mărilor bine cunoscut, nu prea este vânat. Dar fiindcă are 
toate marile trăsături ale cetaceelor, naturaliştii îl recunosc ca 
făcând parte din ordin. E de mărime medie, măsurând între 
cincisprezece şi douăzeci şi cinci de picioare lungime şi are o 
circumferință corespunzătoare. Înoată în bancuri şi nu este 
vânat niciodată, deşi are mult ulei care e destul de bun pentru 
lumânări. După unii pescari, apariţia sa prevesteşte sosirea 
marelui Caşalot. 

CARTEA a Il-a (In-Octavo). Capitolul II. (Peştele Negru) - 
numele pe care le dau aici sunt cele obişnuite, căci de cele mai 
multe ori sunt şi cele mai bune. Dacă se întâmplă ca un nume să 
fie neclar sau nepotrivit, o să avertizez şi o să dau altul. Aşa voi 
face şi acum în privinţa Peştelui Negru, cum i se zice, deoarece 
culoarea neagră este specifică tuturor balenelor. Putem deci să-i 
spunem Balena-Hienă, dacă aşa doriţi. Ferocitatea sa e bine 


2 De ce această carte despre balene nu se numeşte In-Quarto, e foarte 
simplu. Se datorează faptului că, deşi balenele din acest ordin sunt 
mai mici decât cele din ordinul precedent, seamănă cu ele, dar la o 
scară mai mică; în schimb cărţile legate In-Quarto nu se aseamănă ca 
formă volumelor legate In-Folio cum se aseamănă cele legate In- 
Octavo (n.a.). 


cunoscută şi, din cauza faptului că are maxilarele curbate în sus, 
pare a avea tot timpul un rânjet drăcesc pe faţă. Această balenă 
are o lungime între şaisprezece şi optsprezece picioare. Se 
întâlneşte la toate latitudinile. Are un obicei ciudat ca atunci 
când înoată să-şi arate înotătoarea dorsală, care seamănă cu un 
nas roman. Când nu reuşesc să prindă ceva mai bun, vânătorii 
de Caşaloţi mai pescuiesc această Balenă-Hienă pentru a-şi 
reface proviziile de seu ieftin pentru folosinţă domestică, aşa 
cum fac unele gospodine mai econoame când, fiindcă nu au 
musafiri şi sunt singure acasă, ard seu fără miros în loc de ceară 
parfumată. Deşi untura lor e foarte subţire, unele dintre ele te 
pot aranja cu până la treizeci de galoane de ulei. 

CARTEA a Il-a (In-Octavo). Capitolul III. (Narvalul) sau 
Balena cu nara lungă Acesta este alt exemplu de balenă cu 
nume curios, denumită aşa din cauza neobişnuitului ei colţ, care 
a fost la început confundat cu un cioc. Animalul are o lungime 
de vreo şaisprezece picioare şi cornul ajunge la cinci picioare, 
deşi sunt unele exemplare care au mai mult de zece şi chiar 
cincisprezece picioare. De fapt acest corn este un colţ alungit 
care creşte din falcă puţin aplecat în jos. Nu creşte decât în 
partea stângă, ceea ce arată urât şi îi dă posesorului înfăţişarea 
nătângă a unui stângaci. E greu de spus care este menirea 
acestui colţ care seamănă cu o lance. Nu pare a fi folosit ca 
lama peştelui-spadă sau a zărganului; cu toate acestea, unii 
marinari mi-au spus că narvalul îl foloseşte drept greblă pentru 
a scormoni după mâncare pe fundul mării. Charley Coffin zicea 
că-l foloseşte ca spărgător de gheaţă căci atunci când Narvalul 
urcă la suprafaţă în marea polară şi găseşte o pojghiţă de 
gheaţă deasupra se opinteşte cu colţul în ea şi o sparge. 

Nu poate dovedi nimeni că toate aceste presupuneri sunt 
corecte. Părerea mea este că, oricum ar fi folosit acest colţ 
pieziş, i-ar fi de mare ajutor ca fălţuitor pentru pamflete. Am 
auzit  zicându-i-se Balenă cu colţ, Balenă cu corn şi 
Balenăunicorn. E desigur un exemplu neobişnuit de unicornism 
din regnul animal. Am aflat din scrierile unor călugări bătrâni că 
acest corn al unicornului de mare era socotit în vremurile de 
demult antidotul cel mai bun pentru otravă şi de aceea 
prepararea acestuia costa enorm. Se obişnuia să se distileze 


pentru sărurile volatile folosite de doamnele care leşină aşa cum 
se distilează coarnele cerbului pentru săruri de amoniu. La 
început era privit ca o mare curiozitate. Din scrierile gotice am 
aflat că Sir Martin Frobisher, la întoarcerea din călătorie, când 
regina Bess îi făcea de la o fereastră a palatului Greenwich 
semne pline de gingăşie cu mâna ei împodobită cu giuvaieruri, 
în timp ce vasul său înainta încet pe Tamisa, „când Sir Martin se 
întoarse din călătorie”, zice Litera Neagră, „îngenunche şi îi 
dărui Maiestăţii Sale un corn lung de narval, care multă vreme 
după aceea stătu atârnat în castelul Windsor.” 

Un autor irlandez povesteşte cum contele de Leicester, 
îngenuncheat, îi oferi şi el Maiestăţii un alt corn, aparţinând 
unui animal de pe uscat din specia unicornului. Narvalul are o 
piele foarte pitorească, semănând cu cea a unui leopard, 
culoarea de bază fiind un alb lăptos, peste care sunt cernute 
pete negre rotunde şi lunguieţe. Seul său e foarte bun, limpede 
şi fin, dar este foarte puţin şi de aceea este rareori vânat. Se 
găseşte mai ales în mările de la Cercul Polar. 

CARTEA a Il-a (In-Octavo). Capitolul IV (Ucigaşul)-Despre 
această balenă nu se ştiu foarte multe în zona Nantucketului, iar 
în sfera savanților nu se ştie nimic. Din ceea ce am putut vedea 
de la distanţă mi-am dat seama că are cam aceeaşi mărime ca şi 
delfinul Grampus. E foarte sălbatică, un fel de canibal al 
peştilor. Câteodată se agaţă de buzele balenelor In-Folio şi stă 
acolo ca o lipitoare până îl sperie pe monstrul uriaş de moarte. 
Ucigaşul nu este niciodată vânat. N-am auzit vreodată ce fel de 
ulei are. Aş putea obiecta în privinţa numelui acestei balene 
deoarece nu are nimic unic. Cu toţii suntem ucigaşi, fie pe mare, 
fie pe uscat, fie că vorbim de Bonaparte, fie că vorbim de 
rechini. 

CARTEA a [Il-a (In-Octavo). Capitolul V. (Sfâşietorul) Acest 
domn este faimos pentru coada sa, pe care o foloseşte drept 
nuia ca să îşi sfâşie duşmanii. Se urcă pe spinarea balenelor 
mari şi în timp ce acestea înoată Sfâşietorul le biciuieşte. Aşa îşi 
croiesc drum şi unii dascăli de şcoală. Cu toate acestea, se ştiu 
mai puţine despre Sfâşietor decât despre Ucigaş. Amândoi sunt 
nişte nelegiuiţi, chiar şi în mările necârmuite. 

Astfel se sfârşeşte CARTEA a Il-a (In-Octavo) şi începe 


CARTEA a III-a (In-Duodecimo). 

In-Duodecimo în această carte sunt incluse balenele mai mici: 
I. Marsuinul Vesel, II. Marsuinul Algerin, III. Marsuinul cu botul 
alb. 

Celor dintre voi care nu aţi avut răgazul de a studia acest 
subiect vi se poate părea neobişnuit ca aceşti peşti, care în mod 
obişnuit nu depăşesc patru sau cinci picioare în lungime, să fie 
orânduiţi laolaltă cu balenele, un cuvânt care totdeauna trimite 
cu gândul la ideea de imensitate. Dar creaturile care sunt 
trecute în cartea In-Duodecimo sunt fără îndoială balene în ce 
priveşte trăsăturile menţionate în definiţie: un peşte care aruncă 
în aer un jet de apă şi care are coada aşezată orizontal. 

CARTEA a III-a (In-Duodecimo). Capitolul I. (Marsuinul Vesel) 
- Acesta este marsuinul comun care poate fi întâlnit aproape 
peste tot în lume. Numele acesta i l-am dat eu pentru că sunt 
mai multe tipuri de marsuini şi trebuie deosebiți cumva. Il 
numesc aşa deoarece înoată mereu în adunări caraghioase care 
fac tumbe în mijlocul mărilor sărind asemenea pălăriilor 
aruncate de oameni în ziua de 4 iulie. Apariţia lor e de obicei 
întâmpinată cu strigăte de veselie de către marinari. Se înalţă 
mereu din valurile răcoroase împinse de vânt. Aceşti flăcăi trec 
prin viaţă mereu cu vântul din pupă. Sunt socotiți aducători de 
noroc. Dacă nu îţi vine să strigi de trei ori „ura!” la vederea 
acestor peşti jucăuşi, atunci roagă-te să te aibă Cerurile în pază, 
căci eşti lipsit de veselie. Un Marsuin Vesel, hrănit bine şi 
dolofan, poate da vreo patru litri de seu bun. Acest untdelemn 
delicat şi fin este extrem de valoros şi este căutat mai cu seamă 
de bijutieri şi ceasornicari. Marinarii îşi ung pietrele de tocilă cu 
el. Carnea de marsuin este bună la gust. Poate nici nu v-a dat 
prin cap că marsuinul scuipă şi el. Este adevărat, deşi jetul său 
este atât de mic, încât nu se poate discerne cu uşurinţă. Data 
viitoare când veţi avea ocazia, priviţi-l şi veţi vedea că este chiar 
marele Caşalot în miniatură. 

CARTEA a Il-a (In-Duodecimo). Capitolul II. (Marsuinul 
Algerin) - Un pirat foarte sălbatic. Cred că nu se întâlneşte 
altundeva decât în Pacific. E puţin mai mare decât Marsuinul 
Vesel, dar are cam aceeaşi constituţie. Dacă e provocat, se 
transformă pe dată într-un rechin. L-am vânat de multe ori, dar 


nu l-am văzut niciodată prins. 

CARTEA a III-a (In-Duodecimo). Capitolul III. (Marsuinul cu 
bot alb) - Cel mai mare Marsuin care nu poate fi văzut, după 
câte se ştie, decât în Oceanul Pacific. Singurul nume englezesc 
care i s-a atribuit este cel al pescarilor: Marsuinul Drept, numit 
aşa deoarece este văzut mereu în preajma Balenei In-Folio cu 
acelaşi nume. Ca formă este diferit de Marsuinul Vesel fiind mai 
puţin dolofan; are o siluetă suplă şi elegantă. Nu are înotătoare 
dorsală (cum au cei mai mulţi marsuini), are o coadă tare 
frumoasă şi ochi blânzi şi castanii de indian. Dar botul lui alb 
strică tot. Deşi tot spatele până la înotătoare este negru ca 
noaptea, are o dungă pe trup aidoma liniei de plutire care se 
vede pe carena corăbiilor şi care se numeşte „talie albă”; 
această dungă îi înconjoară trupul şi îl împarte în două: negru 
deasupra, alb dedesubt. Albul îi acoperă şi o parte din cap şi 
întregul bot făcându-l să arate de parcă tocmai ce ar fi întrerupt 
un ospăț pe cinste scoţându-şi capul dintr-un sac de făină. Ce 
înfăţişare răutăcioasă şi făinoasă! Seul său e la fel ca acela al 
marsuinului comun. 

Sistemul nu mai continuă dincolo de Duodecimo, deoarece 
Marsuinul este cea mai mică dintre balene. Înşirate deasupra 
sunt toate cetaceele cunoscute. Mai sunt însă o grămadă de 
balene necunoscute, mistice şi ascunse pe care eu, fiind vânător 
american de balene, le ştiu după nume, dar nu le-am văzut 
niciodată. O să le enumăr după cum li se zice pe punte, căci o 
asemenea listă se poate dovedi folositoare unor investigaţii 
viitoare care să termine schiţa începută de mine. Dacă oricare 
dintre următoarele balene vor fi capturate şi însemnate în viitor, 
pot fi incluse imediat în catalog în funcţie de mărimea lor In- 
Folio, In-Octavo sau In-Duodecimo: Balena cu bot de sticlă, 
Balena-Gunoier, Balena cu cap de budincă, Balena Capului 
Horn, Balena-Conducător, Balena-lun, Balena-Uscată, Balena- 
Arămie, Balena-Elefant, Balena de gheaţă, Balena Quog, Balena 
Albastră etc. Din surse englezeşti, olandeze şi islandeze pot fi 
adăugate şi alte balene necunoscute, înzestrate cu tot soiul de 
nume neobişnuite. Pe acestea le declar fără tăgadă învechite şi 
le consider simple sunete, deşi sună într-adevăr ca un nume de 
balenă, care nu înseamnă nimic. 


Am spus de la început că acest sistem nu o să fie perfect 
dintr-odată. Se vede treaba că mi-am păstrat cuvântul. Dar 
acum e timpul să las sistemul cetologic aşa neterminat cum e, 
cum a fost şi Catedrala Cologne lăsată cu scripetele încă înfipt 
în vârful turnului neterminat. Micile construcţii pot fi duse la 
bun sfârşit de către întemeietori, dar cele mari trebuie lăsate în 
grija urmaşilor. Să nu mă lase Domnul să termin vreodată ceva. 
Cartea aceasta e doar un proiect, nici măcar aşa, este proiectul 
unui proiect. O, Timp, Tărie, Bani şi Răbdare! 


33. Specksynder 


Pare timpul potrivit pentru a dezvălui o anume curiozitate în 
ceea ce priveşte ofiţerii de pe balenieră, generată de existenţa 
unei clase de ofiţeri harponieri, clasă necunoscută, desigur, în 
altă ramură a marinei. 

Importanţa care i se acordă meşteşugului harponierilor se 
vede şi din faptul că, pe navele olandeze de pescuit, acum mai 
bine de două sute de ani, comanda balenierei nu cădea doar în 
seama celuia pe care acum îl numim căpitan, ci era împărţită 
între acesta şi un ofiţer numit „Specksynder”. Acest cuvânt 
înseamnă „tăietor de untură”. În timp a ajuns să fie echivalent 
cu harponier-şef. In acele timpuri, autoritatea căpitanului se 
rezuma la navigarea navei şi buna ei gospodărire, în timp ce 
peste vânătoarea de balene şi tot ce avea legătură cu aceasta 
autoritatea  Specksynderului sau a  harponierului-şef era 
supremă. In flota englezească de pescuit din Groenlanda, 
termenul acesta a fost schimbat în Specksioner, dar funcţia, 
deşi păstrată, şi-a pierdut din strălucirea de altădată. In zilele 
noastre, acest rang s-a preschimbat în simplu harponier 
principal, astfel că ofiţerul nu este decât un subaltern al 
căpitanului. Totuşi, deoarece de buna purtare a harponierilor 
depinde în mare măsură reuşita călătoriei şi fiindcă în flota 
americană de pescuit nu este doar un ofiţer important la bordul 
navei, ci, în anumite situaţii, cum ar fi în carturile de noapte din 
timpul vânătorii, şi el comandă pe punte, ei bine, din aceste 
motive legile marinei dictează ca el să locuiască separat de 
restul echipajului şi să fie recunoscut ca superior al acestuia, 
deşi toţi îl privesc mai mereu ca fiind egalul lor. Marea diferenţă 
dintre ofiţeri şi mateloţi este următoarea: primii au cabine în 
spate, iar ceilalţi în faţă. Astfel, pe baleniere, dar şi pe navele de 
negoţ, secunzii au cabinele lângă cea a căpitanului şi la fel şi 
harponierii, pe majoritatea balenierelor americane, au cabinele 
în partea din spate a corăbiei. Asta înseamnă că mănâncă în 
cabina căpitanului şi dorm într-o încăpere care comunică, deşi 
nu în mod direct, cu a lui. 

Cu toate că în lunga durată a unei călătorii în sudul 


îndepărtat - de departe cea mai lungă dintre călătoriile 
întreprinse de oameni până acum - se întâlnesc pericole 
nemaivăzute şi întregul echipaj se străduieşte în propriul 
interes, deoarece toţi oamenii depind de profiturile câştigate, nu 
de o leafă fixă, ci de norocul, de vigilenţa, curajul şi strădania 
tuturor, cu toate acestea, se pare că pe baleniere se ţine o 
disciplină mai puţin riguroasă decât pe navele de negoţ. Cu 
toate că aceşti vânători trăiesc laolaltă aidoma vechii familii 
mesopotamiene,  formalităţile  ceremonioase nu sunt mai 
destinse din această cauză şi în niciun caz nu sunt ignorate. Poţi 
vedea pe multe baleniere care pleacă din Nantucket câte un 
căpitan care străbate la pas puntea mai ţanţoş decât orice 
comandant de marină militară şi dându-şi aere de parcă ar avea 
pe umeri purpura imperială, şi nu o zdrenţuită pânză de pilot. 

Deşi, dintre toţi, căpitanul „Pequodului” era ultimul care să se 
poarte aşa de înfumurat, deşi singura onoare pe care o cerea 
era să îi fie ascultate şi îndeplinite pe dată toate ordinele, deşi 
nu cerea nimănui să se descalţe înainte să urce pe dunetă cu 
toate că erau momente când, din cauza anumitor circumstanţe 
legate de evenimente care urmează a fi descrise, le mai adresa 
oamenilor săi apelative neobişnuite, fie în batjocură, fie in 
terrorem - totuşi căpitanul nu se abatea în vreun fel de la 
canoanele şi obiceiurile disciplinei marine. 

Se va vedea în cele din urmă că se folosea de aceste canoane 
şi obiceiuri pentru a se ascunde după ele ca după nişte 
paravane, folosindu-le câteodată pentru alte scopuri, mai 
personale, decât cele pentru care erau destinate. Sultanismul 
care pândea din creierul lui şi care nu se arătă niciodată pe 
deplin nu rezistă tentaţiei şi se transformă prin acele reguli în 
despotism. Oricât de măreț ar fi intelectul unui om, el nu poate 
niciodată să ajungă a asupri fizic pe alţii fără ajutorul unor 
vicleşuguri şi întăriri din afară, întotdeauna josnice şi 
mizerabile. De aceasta ţine bunul Dumnezeu adevărații prinți ai 
împărăției sale departe de cârmuirile lumeşti şi lasă aceste 
onoruri care vin împreună cu rangul acelor oameni care se fac 
cunoscuţi mai degrabă prin slăbiciunea faţă de mâna de oameni 
aleşi să facă parte din tainica şi divina nepăsare, decât prin 
puterea lor netăgăduită asupra mulţimii proaste. Se ivesc 


calităţi neasemuite din aceste mici amănunte atunci când 
tertipurile fără măsură ale politicii le dau tărie, încât în anumite 
case regale dăruiesc putere chiar şi celei mai stupide dintre 
imbecilităţii. Dar când, ca în cazul ţarului Nicolae, coroana unui 
imperiu geografic împodobeşte un creier regesc, atunci pleava 
se înclină strivită înaintea acestui minunat nucleu. Niciun 
dramaturg de tragedii care înfăţişează  neîmblânzirea 
muritorului în totalitatea mişcării ei şi în toată oscilaţia sa 
înfricoşătoare nu ar uita un detaliu atât de important al operei 
sale precum cel pe care l-am discutat acum. 

Ahab, căpitanul meu, se plimbă în continuare prin faţa mea în 
toată austeritatea şi delăsarea sa tipică pentru un om din 
Nantucket. În acest episod în care s-a vorbit despre împărați şi 
regi nu trebuie să ascund că avem de-a face cu un biet vânător 
bătrân, astfel că îmi sunt refuzate toate gătelile maiestuoase în 
ceea ce priveşte însemnele şi podoabele. O, Ahab! Ceea ce e 
măreț în tine trebuie smuls din ceruri, căutat pe fundul mării şi 
plămădit din aerul fantomatic. 


34. Masa din cabina 


Era ora prânzului şi Dough-boy, intendentul, scoţându-şi faţa 
albă ca pâinea prin tambuchi, îl anunţă pe stăpân că masa era 
gata. Acesta, aşezat în adăpostul dunetei, tocmai ce se uitase la 
poziţia soarelui şi stabilea acum în tăcere latitudinea, aplecat 
peste o tăblie dreaptă şi rotundă ca un medalion, sprijinindu-se 
în ea cu partea de sus a piciorului său din os, acesta fiind scopul 
de zi cu zi al tăbliei. 

Din indiferența sa completă cu privire la anunţ ai fi zis că 
stăpânul plin de toane nu şi-a auzit servitorul. Dar pe dată se 
agăţă de vela de artimon şi sări pe punte zicând cu voce 
echilibrată şi calmă: 

— Prânzul, domnule Starbuck. 

Iar apoi dispăru în cabină. 

Când nu se mai auziră paşii sultanului şi Starbuck, primul 
emir, îşi dădu seama că se aşezase, se ridică şi el, făcu câteva 
ture pe punte şi după ce se uită preocupat prin binoclu, zise cu 
un iz de desfătare: 

— Prânzul, domnule Stubb. 

Apoi cobori prin tambuchi. 

Cel de-al doilea emir mai pierdu vremea pe punte câteva clipe 
după care scutură braţul vergii velei mari să vadă dacă acel 
odgon important stătea bine, se ridică cu greutate şi aruncă un 
rapid: 

— Prânzul, domnule Flask. 

Se duse apoi după ceilalţi. 

Cel de-al treilea emir însă, văzându-se singur pe punte, păru a 
se elibera dintr-o apăsare stranie căci, făcând cu ochiul în toate 
părţile şi aruncându-şi pantofii cât colo, se dezlănţui - dar fără a 
face zgomot - într-un dans marinăresc drăcesc chiar deasupra 
Marelui Turc. Apoi îşi agăţă şapca dintr-o aruncare meşteşugită 
de arboretul artimon ca într-un cuier, cobori după ceilalţi şi cât 
timp mai putu fi văzut de pe punte, spre deosebire de coborârile 
celorlalţi, o înveseli pe a sa cu un cântecel. Dar înainte de a 
intra în cabina căpitanului se opri în faţa uşii şi îşi schimbă 
complet înfăţişarea, din Flask cel liber şi voios devenind în 


încăperea regelui Ahab un personaj numit Abjectus sau Sclavul. 

Una dintre ciudăţeniile aduse de aceste canoane artificiale 
ale marinăriei este că, în timp ce pe punte, dacă sunt provocaţi, 
unii ofiţeri se arată curajoşi şi sfidători cu comandantul lor, 
pariez că, dacă aceiaşi ofiţeri coboară în cabina căpitanului 
pentru a mânca, devin într-o clipă inofensivi, umili şi linguşitori 
faţă de stăpânul care stă aşezat în capul mesei. Ce lucru de 
mirare! Câteodată este chiar amuzant. De unde schimbarea 
aceasta? Să fie o dilemă? Poate că nu. Ca să fii asemenea lui 
Baltazar, regele Babilonului, adică să fii curtenitor, nu 
înfumurat, trebuie să ai în tine o anume grandoare mondenă. 
Cel care îşi aşteaptă invitaţii la masă cu isteţimea regală de a îi 
trata cu corectitudine, ei bine, puterea şi stăpânirea pe care le 
afişează acest individ în timpul cinei îi dau o nobleţe care o 
întrece pe cea a lui Baltazar, căci nu Baltazar a fost cel mai de 
seamă. Cel care şi-a chemat prietenii să mănânce pe cheltuiala 
sa măcar o dată a simţit ce înseamnă să fii Cezar. Este o vrajă a 
cezarismului social de care nu se poate scăpa. Iar dacă la toate 
acestea se adaugă supremaţia oficială a unui căpitan de vas, se 
poate înţelege pe deplin curiozitatea aceasta a vieţii pe mare 
despre care am vorbit mai sus. 

Peste masa sa din ivoriu, Ahab domnea ca un leu de mare mut 
şi cu coama zbârlită peste plajele de corali, înconjurat de puii 
săi întărâtaţi, dar respectuoşi. Fiecare ofiţer aştepta să fie servit 
la rândul lui. Parcă erau nişte copilaşi în faţa lui Ahab, deşi în 
purtarea acestuia nu se simţea nicio urmă de înfumurare. Ochii 
tuturor căzuseră pe pumnalul căpitanului cu care acesta 
mărunţea mâncarea din faţa sa. Nu ar fi deranjat acest moment 
cu un cuvânt pentru nimic în lume, nici măcar pentru a discuta 
despre un subiect atât de nesemnificativ cum era vremea. În 
niciun caz! Întinzând cuțitul şi furculiţa care ţineau prizonieră 
bucata de carne, Ahab îi umplu lui Starbuck farfuria şi o împinse 
spre el, iar acesta o primi de parcă i-o dădea de pomană. O tăie 
cu grijă, tresărind dacă din greşeală cuțitul zgârie farfuria, o 
mestecă fără zgomot şi o înghiţi cu grijă. Ca la Balul încoronării 
care se ţine în Frankfurt, unde împăratul Germaniei cinează în 
tăcere alături de şapte prinți imperiali, aşa se cina şi în cabină, 
într-o tăcere profundă şi solemnă. Ahab nu spusese niciodată că 


nu permite vorbitul la masă, însă el nu vorbea defel. Ce uşurare 
pe sărmanul Stubb, care se înecă atunci când un şobolan făcu 
gălăgie în cămara de sub el. Iar bietul Flask, el era cel mai mic 
dintre toţi fiii acestei familii plictisitoare. El rodea oasele cărnii 
uscate. Să se servească singur i s-ar fi părut acelaşi lucru cu a 
fura. Dacă s-ar fi servit singur, nu ar mai fi putut ridica ochii din 
pământ cât ar mai fi avut de trăit pe lumea asta. Cu toate 
acestea, Ahab nu îi interzisese niciodată. Dacă Flask şi-ar fi luat 
singur o porţie, Ahab nici nu ar fi băgat de seamă. Dintre toate, 
lui Flask i se părea că cel mai urât ar fi fost să se servească din 
unt. Fie se gândea că proprietarii nu îi îngăduie să mănânce unt 
ca să nu îşi strice tenul frumos şi luminos, fie că îşi zicea că în 
călătoria aceasta lungă şi fără opriri untul era un lux, deci nu 
era pentru el un subaltern -, oricum ar fi fost, Flask era, ce 
păcat!, un om fără unt. 

Pe lângă asta, Flask era ultimul care cobora la masă şi primul 
care se întorcea pe punte. Gândiţi-vă la asta! Bietul Flask nu 
avea răgaz să se bucure de masă. Starbuck şi Stubb aveau 
avans în faţa lui şi se mai bucurau şi de privilegiul de a lâncezi 
în spate. Dacă Stubb, care nu era cu mult mai mare în grad 
decât Flask, nu avea poftă de mâncare şi dădea semne că se va 
opri din mâncat, atunci Flask trebuia să se grăbească sau să se 
mulţumească doar cu trei înghiţituri pe ziua aceea, deoarece era 
împotriva regulilor ca Stubb să urce pe punte înaintea lui Flask. 
De aceea zisese odată Flask că de când ajunsese la înaltul rang 
de ofiţer nu mai ştia cum e să fii altfel decât flămând, mai mult 
sau mai puţin. Asta fiindcă ceea ce apuca să mănânce nu îi 
potolea foamea, ci i-o întărâta mai tare. Îşi zicea că pacea şi 
mulţumirea îşi luaseră pe veci la revedere de la stomacul lui. 
„Sunt ofiţer acum, dar ce n-aş da să ciugulesc puţină carne de 
vită fără fasoane pe punte, cum făceam când eram un simplu 
marinar. Halal roade ale promovării, halal orgoliu şi glorie, asta 
e nedreptatea vieţii.” Dacă era vreun matelot dintre cei de pe 
„Pegquod” care să-i poarte pică lui Flask în calitate de ofiţer, tot 
ce trebuia să facă acel marinar pentru a se simţi pe deplin 
răzbunat era ca la ora mesei să se ducă şi să se uite prin hubloul 
cabinei ca să-l vadă pe Flask stând ca un prostănac şi uitându-se 
speriat la groaznicul Ahab. 


Ahab şi cei trei secunzi ai săi erau ceea ce se numea prima 
tranşă la masa din cabina „Pequodului”. După ce plecau ei, în 
ordinea inversă venirii, faţa de masă era curățată, sau mai bine 
spus era scuturată în grabă, de către intendentul palid. După 
aceea erau chemaţi la masă cei trei harponieri, ei fiind 
moştenitorii cei de pe urmă. Cei trei transformau cabina cât 
timp stăteau la masă într-un fel de odaie a servitorilor. 

În contrast cu atmosfera încărcată până la refuz de o tensiune 
de nesuportat şi o apăsare fără nume de la masa căpitanului, 
acum aerul era lipsit de griji şi liber, de-a dreptul democratic de 
la masa acestor harponieri de rang mai mic. Pe când şefii lor, 
secunzii, păreau a se speria şi de sunetul pe care îl făceau 
fălcile lor când mestecau, harponierii rumegau cu atâta poftă 
încât zgomotul se auzea de afară. Mâncau ca nişte regi, 
umplându-şi pântecele cum se umplu calele navelor indiene cu 
mirodenii. Queequeg şi Tashtego aveau o poftă de mâncare atât 
de mare că, pentru a umple burdihanele golite între mese, 
uscatul Dough-Boy trebuia să aducă o ditamai bucata de carne 
sărată care părea smulsă cu totul de pe bou. Iar dacă nu se 
mişca destul de repede, dacă nu sărea să se ocupe de masă, 
atunci Tashtego avea un mod tare lipsit de cuviinţă de a-l grăbi 
înţepându-l cu harponul în dos. Într-o zi, Daggoo se gândi să îi 
împrospăteze memoria lui Dough-Boy şi, pus pe şotii, îl ridică şi 
îi vâri capul într-un hârdău. În timp ce Tashtego îi însemna cu 
pumnalul pe frunte semnul de unde avea să înceapă să-l 
scalpeze. Intendentul acesta cu faţa albă ca pâinea era un 
omuleţ tare sperios şi agitat. Se trăgea dintr-un tată bancher, 
dar scăpătat, şi dintr-o mamă care lucra ca asistentă la spital. 
Iar între spectacolul de groază pe care îl dădea Ahab şi vizitele 
zilnice şi agitate ale celor trei sălbatici viaţa lui Dough-Boy era o 
nesfârşită tremurătură. De obicei, după ce avea grijă ca 
harponierii să aibă tot ce le trebuie la masă, fugea din calea lor 
şi se ascundea în cămăruţa lui de lângă cabină trăgând cu ochiul 
printre scândurile uşii până ce se termina totul. 

Era ceva să-l vezi pe Queequeg stând peste masă de Tashtego 
şi rânjind cu dinţii lui piliţi la indian. Daggoo stătea între ei, dar 
pe podea, căci dacă ar fi stat pe scaun, s-ar fi dat cu capul lui cel 
negru de tavanul de jos. De fiecare dată când îşi mişca 


picioarele imense, toate şipcile din podea scârţâiau de parcă 
printre pasagerii de la bord se afla şi un elefant. Cu toate 
acestea, negrul era foarte cumpătat, ca să nu mai zic delicat. Nu 
părea cu putinţă ca acele mici îmbucături pe care le lua să îi 
ţină în formă trupul mare, impunător şi frumos. Fără îndoială că 
nobilul sălbatic se hrănea şi se adăpa cu aerul marin, trăgând pe 
nările late minunata viaţă a lumii. Uriaşii nu se hrănesc cu vită 
sau cu pâine. Queequeg, în schimb, avea un mod de a plescăi 
atât de barbar şi de zgomotos că tremurătorului Dough-Boy îi 
venea să se uite ca nu cumva să aibă urme de dinţi pe mâinile 
sale lungi şi subţiri. Când îl auzea pe Tashtego strigând după el 
să vină în cabină ca să îi roadă oasele, tontul de intendent mai 
că spărgea farfuriile din cămară cu crizele sale de leşin. Nici 
privitul pietrelor de tocilă pe care harponierii le cărau mereu 
după ei pentru a-şi ascuţi harpoanele şi cu care îşi ascuţeau 
ostentativ la masă cuţitele şi nici auzul scrâşnetului pe care îl 
făceau nu îl linişteau deloc pe bietul Dough-Boy. Cum putea să 
uite el că, pe vremea când trăia pe insulă, Queequeg comisese 
cu siguranţă câteva indiscreţii criminale printre semenii săi. 
Vai! Dough-Boy! Greu e pentru sluga albă să slujească unor 
canibali. Ar fi trebuit să poarte pe braţ un scut în loc de şervet. 
După ceva timp totuşi, spre imensa lui bucurie, cei trei 
războinici de apă sărată se ridicau şi plecau; intendentului 
credul şi avid de poveşti i se părea că le aude oasele imense 
jucând la fiecare pas, ca paloşele maurilor în tecile lor. 

Deşi aceşti sălbatici mâncau în cabină şi teoretic acolo şi 
locuiau, obiceiurile lor erau mult prea înrădăcinate, astfel că nu 
treceau pe acolo decât la ora mesei şi la ora de culcare când 
traversau încăperea pentru a ajunge fiecare în odaia sa. 

În această privinţă, Ahab nu era diferit de ceilalţi căpitani 
americani de baleniere care sunt de părere că această cabină a 
navei le aparţine de drept şi doar cu permisiunea lor poate să 
intre altcineva acolo. Astfel că nu ar fi o greşeală dacă s-ar 
spune că secunzii şi harponierii stăteau mai degrabă afară din 
cabină decât în ea, căci, la fel ca uşa de la intrare a unei case, 
care doar când e deschisă se vede interiorul, fiind din nou 
aruncată în stradă la închidere şi trăind în aer liber majoritatea 
timpului, aşa erau şi ei când intrau în cabină. Nu pierdeau nimic 


oricum, căci în cabină nu s-ar fi putut lega vreo tovărăşie. Din 
punct de vedere social, Ahab era inaccesibil. Deşi se număra 
printre creştini, era cu totul străin faţă de valorile lor. Trăia pe 
această lume cum trăiau ultimii urşi grizzly pe pământul ocupat 
de oamenii din Missouri; când vara şi primăvara dispăreau, 
acest singuratic neîmblânzit se ascundea într-o vizuină şi trecea 
aşa iarna, sugându-şi labele, în acelaşi fel, ascuns de bătrâneţea 
sa vijelioasă şi aspră, Ahab se hrănea cu melancolia sa tăcută. 


35. Varful catargului 


Se întâmplă ca pe vreme bună să îmi vină şi mie rândul turei 
de veghe în vârful catargului, după cum le venea rândul tuturor 
marinarilor prin rotaţie. 

Pe cele mai multe baleniere americane pe vârfurile catargelor 
sunt postați oameni încă de când iese corabia din port, chiar 
dacă are de făcut o călătorie de cincisprezece mii de mile sau 
mai mult până să ajungă în apele potrivite pentru pescuit. Dacă 
după o călătorie de trei, patru sau cinci ani se apropie de casă şi 
nu este plină ochi, dacă a mai rămas un butoiaş gol, în vârful 
catargului stau marinari până în ultima clipă; doar atunci când 
bastoanele rândunicilor se pierd printre stâlpii celorlalte corăbii 
din port renunţă echipajul la speranţa de a mai captura o 
balenă. 

Obiceiul statului de veghe în vârful catargului e foarte vechi 
şi interesant şi de aceea vom discuta pe larg despre el. Eu cred 
că primii care au stat de veghe au fost vechii egipteni, deoarece 
din toate cercetările mele nu am găsit alţii înaintea lor, căci 
înaintaşii lor, cei care au înălţat Turnul Babel, au încercat fără 
îndoială să ridice cel mai înalt catarg din toată Asia şi chiar din 
toată Africa, dar marele catarg din piatră a căzut peste bord în 
vijelia furiei lui Dumnezeu înainte ca ultima cărămidă să fie 
pusă la locul ei; de aceea nu îi putem pune pe aceşti babilonieni 
înaintea egiptenilor. Că egiptenii erau o naţiune de gabieri este 
o credinţă întemeiată pe convingerea arheologilor că primele 
piramide au fost construite în scopuri astronomice, convingere 
care îşi are baza în forma neobişnuită de stea în patru colţuri a 
acestor construcţii. Astfel se crede că aceşti astronomi ai 
vremurilor de demult urcau pe propriile lor picioare până în vârf 
şi de acolo strigau dacă vedeau o nouă stea, aşa cum se strigă 
astăzi din vârful catargului dacă se zăreşte vela altei corăbii sau 
vreo balenă la orizont. Sfântul Stâlpnic, cunoscutul ascet creştin 
din vremurile vechi, şi-a construit un stâlp de piatră înalt şi şi-a 
petrecut în vârful lui ultima parte din viaţă trăgându-şi mâncare 
de jos cu o parâmă; el este cel mai bun exemplu de gabier 
neînfricat care nu s-a lăsat gonit de la locul său nici de ger, nici 


de ceaţă, nici de ploaie, grindină sau zloată, ci le-a ţinut piept cu 
dârzenie tuturor până când a murit, propriu-zis, la post. Astăzi 
avem câţiva gabieri lipsiţi de viaţă, oameni din piatră, fier sau 
bronz care, deşi suficient de puternici pentru a rezista unei 
vijelii pe cinste, nu sunt în stare să strige dacă văd ceva 
neobişnuit în depărtare. Il avem pe Napoleon care, în vârful 
coloanei din Vendôme, stă cu mâinile în sân la patruzeci şi cinci 
de metri înălţime fără a-i mai păsa dacă puntea e condusă de 
Louis Philippe, Louis Blanc sau Louis Diavolul”. Măreţul 
Washington stă şi el în vârful catargului său din Baltimore care, 
la fel ca stâlpii lui Hercule, arată o înălţare umană pe care 
puţini o pot ajunge. Amiralul Nelson, aşezat, de asemenea, în 
vârful unui catarg de bronz roşu, stă în post în mijlocul pieţei 
Trafalgar şi chiar şi când este înceţoşat de fumul Londrei se 
simte că un mare războinic veghează la înălţime, căci nu se face 
fum fără foc. Dar nici marele Washington, nici Napoleon şi nici 
Nelson nu vor răspunde nici unei strigări de jos, oricât de 
amarnic ar cere cei de pe punţile pe care le veghează să îi aline 
cu vreo povaţă şi oricât s-ar crede că privirea lor răzbate prin 
ceața viitorului şi poate spune ce obstacole sau primejdii trebuie 
ocolite. Poate părea greşit să îi asemuim pe gabierii uscatului cu 
cei ai mării, dar nu este aşa, după cum spune şi Obed Macy, 
singurul istoric al Nantucketului. Destoinicul Obed ne spune că 
în vremurile de început ale vânătorii de balene, când au început 
oamenii să pornească pe corăbii după aceşti peşti, se înfigeau 
pe ţărmuri nişte piloni înalţi pe care santinelele se urcau cu 
ajutorul unor stinghii bătute în cuie aşa cum se urcă găinile în 
coteţ. Până acum câţiva ani aşa făceau şi vânătorii din golfurile 
din Noua Zeelandă care, atunci când zăreau prada, strigau la 
cei din bărcile care stăteau pregătite pe plajă. Acest obicei a 
devenit învechit acum, aşa că ne vom întoarce la vârful 
catargelor adevărate, cele de pe corăbii. Cele trei gabii de pe 
catargele navelor sunt ocupate de Ia răsărit până la apus, iar 


1 Louis Philippe, Louis Blanc sau Louis-Diavolul — Louis Philippe a 
fost regele Franţei din 1830 până în 1848, Louis Blanc a fost un 
agitator al revoluţiei din februarie 1848, iar Louis Diavolul este o 
referinţă la Louis Napoleon Bonaparte, care se afla la conducere în 
timpul lui Melville (n.t.) 


marinarii stau de veghe cu rândul, ca şi la timonă, făcând 
schimb o dată la două ore. E foarte plăcut să stai în gabie pe 
vremea însorită de la tropice, ba pentru un om visător e chiar 
încântător. Te vezi la treizeci de metri deasupra punţii tăcute, 
păşind peste luciul apei ca şi când catargele ar fi nişte 
picioroange, iar pe sub tine şi printre picioarele tale trec unii 
dintre cei mai mari monştri ai apelor, aşa cum treceau odinioară 
corăbiile printre picioarele Colosului din Rhodos. Te vezi pierdut 
în nemărginirea mării peste care nu se mişcă decât valurile. 
Vasul adormit înaintează domol, vânturile adie moţăit şi totul 
din jurul tău te învăluie într-o moleşeală plăcută. Cea mai mare 
parte a timpului din această vânătoare tropicală nu se întâmplă 
mai nimic. Nu auzi noutăţi, nu citeşti jurnalele, nu te tulbură 
ştiri despre întâmplări nemaipomenite de aiurea, nu te supără 
problemele casei, falimentele, căderile bursei, nu te gândeşti ce 
mănânci seara, căci pentru trei ani de zile mâncarea ta te 
aşteaptă foarte convenabil în butoaie şi preţul ei nu se măreşte 
niciodată. 

Pentru un marinar de balenieră plecat într-o călătorie de trei 
sau patru ani, după cum durează de obicei, orele petrecute în 
gabie se adună la câteva luni bune. 

E mare păcat că locul unde îţi petreci o aşa de mare parte din 
timpul vieţii tale e, din păcate, departe de a fi un locşor 
confortabil şi nu oferă căldura pe care o găseşti într-un pat, într- 
un hamac, o gheretă, un amvon, o trăsură sau orice altă 
născocire mică şi plăcută în care oamenii se închid temporar. 
Locul unde te cocoţi de obicei este vârful arborelui zburător, iar 
acolo stai pe două prăjini paralele - caracteristice balenierelor 
numite crucetele arborelui zburător. Aici, aruncat într-o parte 
şi-ntr-alta, un începător se simte la fel de confortabil ca pe 
coarnele unui taur. Desigur, pe vreme rea îţi poţi urca şi casa cu 
tine în chip de pelerină, dar, la drept vorbind, şi cea mai groasă 
pelerină te fereşte la fel de bine ca un trup despuiat. Aşa cum 
sufletul e lipit de învelişul său cărnos şi nu se poate mişca în 
voie, cu atât mai puţin poate să-l părăsească fără a risca să se 
stingă ca un pelerin neştiutor ce încearcă să traverseze Alpii 
înzăpeziţi iarna, aşa nu e nici pelerina o casă, ci mai mult un 
acoperământ sau piele în plus. Nu poţi să agăţi poliţe sau 


sertare de trup şi nici nu poţi să faci din pelerină un dulap. 

Având în vedere toate acestea, e mare păcat că arborii 
balenierelor ce traversează mările Sudului nu au acele 
observatoare mici numite „cuiburi de cioară” care îi protejează 
pe gabierii vaselor din Groenlanda de vremea rea de pe mările 
îngheţate. În povestea Căpitanului Sleet? numită „O călătorie 
printre  aisberguri în căutarea balenei groenlandeze şi 
redescoperirea accidentală a coloniilor islandeze pierdute ale 
vechii Groenlandei în această remarcabilă carte, toţi gabierii se 
bucură de noua invenţie de pe „Gheţarul”, cum se numea 
bătrâna corabie a căpitanului Sleet, şi anume aceste „cuiburi de 
ciori”. L-a denumit „cuibul lui Sleet”, în propria sa onoare, căci 
el fusese inventatorul şi descoperitorul acestuia şi fără falsă 
modestie, având în vedere că ne numim copii după propriile 
noastre nume - noi, taţii, fiind inventatorii şi descoperitorii -, ar 
trebui să numim după noi orice alt aparat pe care îl construim. 
Ca formă, „cuibul lui Sleet” arată ca un lighean mare, deschis 
deasupra unde are o prelată mobilă menită să-ţi ferească 
creştetul pe timp de furtună. Fiind fixat în vârful catargului, se 
intră în el printr-o trapă din duşumea. 

Pe partea dinspre pupa are un scaun confortabil, cu o 
deschizătură dedesubt pentru umbrele, pături sau haine, în 
partea din faţă are nişte buzunăraşe din piele unde se ţin 
goarna, pipa, telescopul şi alte obiecte marinăreşti. Când însuşi 
căpitanul Sleet stătea de veghe în cuibul lui, povesteşte că avea 
cu el o puşcă, pusă, de asemenea, în buzunăraşe, un bidon de 
pulbere şi plumbi cu care trăgea în narvali, acei inorogi 
vagabonzi care îi infestau apele. Nu îi poţi împuşca de pe punte 
din cauză că nu trec gloanţele prin luciul apei, dar dacă îi 
împuşti de sus, e altă treabă. 

E clar că toate descrierile acestui cuib au fost făcute cu drag, 
dar, deşi insistă asupra unora dintre ele şi descrie ştiinţific 
experimentele făcute de el în cuib cu o mică busolă pe care o 
ţinea acolo pentru a evita greşelile care se trag de la ceea ce se 
numeşte „atracţia locală” a magneţilor din habitaclu, eroare 
22 Căpitanul Sleet este unul dintre apelativele date lui William 
Scoresby jr., căruia îi aparţin o serie de texte din care s-a inspirat 
autorul (n.t.). 


atribuită apropierii de fierul de pe punte iar în cazul 
„Gheţarului”, apropierii de mulţii fierari care făceau parte din 
echipaj -, ei bine, deşi e foarte riguros şi ştiinţific în munca lui, 
în ciuda „devierilor de habitaclu”, a „observaţiei unghiului 
busolei” şi a „erorilor de aproximare”, căpitanul Sleet ştie foarte 
bine că era atât de adâncit în aceste profunde meditații 
magnetice, încât să nu mai fie atras din când în când de sticluţa 
plină dosită la îndemână într-o parte a cuibului. Cu toate că îl 
admir foarte mult şi chiar pot spune că îmi e drag acest căpitan 
curajos, onest şi învăţat, nu îmi place faptul că ignora cu bună 
ştiinţă această sticluţă, mai ales că ea se dovedea a fi un prieten 
de nădejde şi o alinare când, cu degetele înmănuşate şi gluga 
trasă pe cap, studia matematica sus în cuibul de păsări la două 
degete de poli. 

Deşi noi, vânătorii mărilor sudice, nu suntem găzduiţi atât de 
plăcut cum erau căpitanul Sleet şi groenlandezii lui, această 
mică neplăcere e răscumpărată de seninătatea mărilor sudice 
pe ale căror ape navigăm. Eu unul obişnuiam să urc încet pe 
parâme, să mă opresc sus pentru a vorbi cu Queequeg sau cu 
oricine altcineva care era liber şi pe care se întâmpla să-l găsesc 
pe acolo, apoi să mai urc puţin şi, aruncând leneş un picior 
peste parâma velei mari, să arunc o privire de început în larg; 
aşa ajungeam la destinaţie. 

Aici voi face o confesiune şi voi dezvălui că nu tineam bine de 
pază. Cum puteam eu, când gândurile îmi stăteau la misterele 
universului şi stăteam singur la o înălţime care trăgea la 
meditaţie, să mă achit cum trebuie de sarcina de a îndeplini 
toate ordinele care răsunau de pe punte: „Ține ochii deschişi 
bine şi dă de veste dacă vezi ceva!” 

Cu această ocazie, vă avertizez, proprietari de nave din 
Nantucket, să aveţi grijă să nu tocmiţi pe vasele voastre flăcăi 
cu frunte îngândurată şi ochi goi, căci aceştia se afundă în 
meditații nepotrivite, gata să-şi îmbarce minţile pe Fedon” în 
loc de Bowditch”. Feriţi-vă, vă zic, de un astfel de om, căci 


23 „Fedon” - operă a lui Platon în care este argumentată nemurirea 
sufletului (n.t.). 

+ Nathaniel Bowditch (1773- 1838) - matematician american cunoscut 
pentru tratatele sale de navigaţie (n.t..). 


balenele voastre trebuie văzute înainte de a fi ucise, iar un 
asemenea Platonician cu ochi visători o să vă ducă de zece ori în 
jurul lumii fără a vă îmbogăţi cu o picătură de seu. Aceste 
atenţionări nu sunt de colo. În zilele noastre, pescuitul este un 
meşteşug în care se refugiază mulţi tineri romantici, melancolici 
şi distraşi, care, sătui de grijile apăsătoare ale lumii, caută 
sentimente în smoală şi untură. Childe Harold nu se urcă 
degeaba în vârful catargului vreunei baleniere urmărite de 
ghinion pentru a striga: 


Unduieşte-te, adânc şi întunecat ocean, 
mii de vânători plutesc peste tine în van! 


Deseori, căpitanii acestor vase îi trag deoparte pe aceşti 
filosofi distrati, dojenindu-i că nu sunt destul de „interesaţi” de 
călătorie şi sugerându-le că orice ambiţie onorabilă le este atât 
de străină, încât nutresc în secret speranţa de a nu întâlni deloc 
balene. Degeaba însă. Aceşti platonicieni tineri cred că privirea 
lor nu este bună, că sunt miopi şi de aceea nu are rost să îşi 
obosească ochii, mai ales că şi-au lăsat şi ochelarii de teatru 
acasă. 

— Maimuţă ce eşti, îi zicea un harponier unui astfel de flăcău, 
suntem pe mare de trei ani de zile şi tu n-ai ochit nicio balenă. 
Se-arată balenele cum îşi arată găina colții când eşti tu în gabie. 

Poate aşa se întâmpla sau poate că se zbenguiau bancuri 
întregi la orizont. Dar legănat de valurile care se îngemănează 
cu gândurile şi pierdut într-o stare de reverie adâncă, tânărul 
uită cine e, ia oceanul de sub el drept sufletul fără fund al 
omenirii sau al naturii şi orice lucru neobişnuit, abia zărit şi 
trecător, orice înotătoare necunoscută lui îi pare a fi întruparea 
gândurilor trecătoare care se ascund în suflet şi se ivesc doar 
pentru o clipă. În această stare încântătoare, sufletul se scurge 
spre originea lui, se împrăştie prin timp şi spaţiu ca şi cenuşa 
panteistică a lui Crammer”, înfrăţindu-se cu toate țărmurile de 
pe pământ. 

Nu mai e altă viaţă în tine în afara de balansul legănat dat de 


5 Thomas Crammer, episcopul protestant de Canterbury care a fost 
acuzat de erezie de Biserica Catolică şi ars pe rug în 1556 (n.t.). 


corabia în mers. Suflul ei este luat din apă, cel al apei, luat de 
undele nevăzute ale Domnului. Cât timp eşti scufundat în acest 
somn sau vis, dacă îţi mişti mâna sau piciorul, dacă te eliberezi 
din această stare pentru o clipă, îţi vei aminti cu groază cine 
eşti. Vei pluti peste vârtejurile descartiene şi poate, la miezul 
zilei, pe cea mai frumoasă vreme, vei cădea cu un țipăt stins 
prin văzduhul limpede în apa verii şi nu te vei mai ridica 
niciodată. Băgaţi de seamă, visătorilor! 


36. Duneta 


Intră Ahab; după el, toată lumea. Nu mult după povestea cu 
pipa, într-o dimineaţă, chiar după micul dejun, Ahab urcă prin 
tambuchiul cabinei pe punte. Cei mai mulţi căpitani îşi fac 
plimbarea de după masă la acea oră, ca nişte domni care se 
plimbă prin grădină. Pasul său osos şi greu se făcu auzit dintr-o 
parte într-alta a punţii atât de familiară paşilor săi, încât era 
plină de gropiţe de la urmele piciorului său, asemenea rocilor 
geologice. Dacă te uitai atent la fruntea sa încreţită, ai fi văzut 
şi acolo urme mai stranii: urmele gândurilor sale nepotolite. 

De data aceasta, aceste urme păreau mai adânci, cum părea 
şi urma pasului său mai adâncă în acea dimineaţă. Atât de 
îngândurat era Ahab că, la fiecare întoarcere pe care o făcea, 
când la catarg, când la habitaclu, puteai parcă să vezi cum se 
răsuceau gândurile în el, stăpânindu-l cu atâta putere că fiecare 
mişcare era ca oglinda interioară a fiecărei mişcări din afară. 

— L-ai văzut, Flask?, şopti Stubb. Parcă-l ciuguleşte ceva pe 
dinăuntru. Odată şi-odată tot va izbucni. 

Orele treceau, iar Ahab era când în cabină, când pe punte, 
purtând pe chip acelaşi chin al unui ţel nespus. _ 

Se apropia seara. Deodată se opri lângă parapete. Işi opinti 
piciorul de os într-una din găurile sale şi, ţinându-se ou o mână 
de o velă, ordonă lui Starbuck să adune pe toată lumea la pupă. 

— Domnule!, zise secundul uimit de un asemenea ordin, care 
nu se dădea pe corăbii decât în cazuri excepţionale. 

— Trimite-i pe toţi la pupa, repetă Ahab. Cei din gabie! 
Coborâţi! 

Când se adună tot echipajul, toţi privindu-l cu chipuri 
curioase şi nelămurite, căci Ahab arăta ca cerul dinaintea 
furtunii, după ce aruncă o privire grăbită peste parapet şi se 
uită la marinari, o luă din loc de parcă nu era niciun suflet pe 
lângă el şi îşi reluă plimbările pe punte. Continuă să se plimbe 
cu capul în jos şi pălăria căzută, fără a lua în seamă şuşotelile 
mirate ale echipajului; Stubb îi zise încet lui Flask că Ahab îi 
chemase pe toţi acolo pentru a vedea cum se face o întrecere cu 
piciorul. Dar toate acestea nu durară mult. Făcând o mică 


pauză, strigă: 

— Ce faceţi când vedeţi o balenă, mateloţi? 

— Strigăm că am văzut-o!, veni răspunsul plin de viaţă al 
grupului. 

— Bravo!, strigă Ahab pe un ton aprobator la vederea voioşiei 
pe care le-o dăduse neaşteptata sa întrebare. 

— Şi după aceea ce faceţi, mateloţi? 

— Ne coborâm şi pornim după ea! 

— Şi pe ce melodie vâsliţi, mateloţi? 

— O balenă moartă sau o barcă spartă! 

Cu fiecare strigătură creştea mai bucuros şi mai mulţumit 
chipul bătrânului, în timp ce marinarii începuseră să se uite 
unul la altul cu mirare, de parcă şi ei erau surprinşi cum de se 
stârniseră aşa de tare de la nişte întrebări fără rost. 

Se umplură iar de veselie când Ahab, învârtit pe jumătate în 
găurica sa şi ţinând strâns ca într-o gheară pânza unei vele, le 
zise: 

— Toți gabierii m-au auzit până acum dând ordine in legătură 
cu o balenă albă. Ascultaţi la mine! Vedeţi voi banul acesta 
spaniol de aur? - ridică în lumina soarelui 0 monedă 
strălucitoare. Valorează şaisprezece dolari, mateloţi. Îl vedeţi? 
Domnule Starbuck, dă-mi ciocanul de acolo. 

În timp ce secundul aducea ciocanul, Ahab, fără a scoate un 
cuvânt, freca încet moneda de marginea tunicii ca pentru a-i 
îmbogăţi lustrul şi fredona încet ca pentru el scoțând un sunet 
atât de înăbuşit şi de fonfăit, încât părea a fi zgomotul rotiţelor 
care îl puneau în mişcare. 

Primind unealta de la Starbuck, se apropie de catargul mare 
cu ciocanul ridicat într-o mână şi arătând aurul cu cealaltă, 
spuse cu voce tare: 

— Cel care îmi zăreşte o balenă albă cu fruntea încreţită şi 
falca strâmbă, cel care îmi arată balena asta cu capul alb şi trei 
găuri în tribordul cozii ascultați la mine, cel care îmi zăreşte 
balena asta albă va primi moneda aceasta de aur, băieţi! 

— Ura! Ura!, strigară marinarii şi scuturară pânzele pentru a 
arăta încântarea ce le-o aducea faptul că moneda era bătută în 
cuie de catarg. 

— E o balenă albă, vă zic, adăugă Ahab aruncând ciocanul cât 


colo. O balenă albă. Căscaţi ochii după ea, băieţi, uitaţi-vă atent 
după fâşii albe de apă. Strigaţi dacă vedeţi şi o bulă. 

În tot acest timp, Tashtego, Daggoo şi Queequeg se holbau cu 
o mirare şi o curiozitate mai mare decât a celorlalţi, iar când fu 
adusă vorba de fruntea încreţită şi de falca strâmbă, spuseră, de 
parcă fiecare fu lovit de o anumită aducere-aminte: 

— Căpitane Ahab, zise 'Tashtego, balena asta trebuie să fie 
cea căreia i se zice Moby Dick. 

— Moby Dick?, strigă Ahab. Deci ştii despre ce balenă e 
vorba, Tash? 

— Îşi vântură coada mai ciudat înainte de a intra de tot în 
apă, domnule?, întrebă indianul. 

— Şi are un jet la fel de ciudat, întrebă Daggoo la rândul lui, 
foarte mare pentru un caşalot şi tare rapid, aşa-i, căpitane 
Ahab? 

— Are şi unu, doi, vai!, mulţi harpoane în el, căpitane, adăugă 
Queequeg anevoios, toţi răscucit, răsucet, ca ăl'”, ăl' - se chinuia 
să găsească un cuvânt în timp ce îşi răsucea mâinile de parcă ar 
fi deşurubat un capac -caăl,ăl... 

— Ca un tirbuşon!, strigă Ahab. Da, Queequeg, are harpoane 
în el, răsucite toate şi îndoite. Da, Daggoo, are şi un jet mare ca 
un spic mare de grâu şi alb ca lâna noastră din Nantucket după 
lunile de tuns oi. Da, Tashtego, coada lui se vântură ca o velă 
sfâşiată în vijelie. Pe toţi dracii, mateloţi, l-aţi văzut pe Moby 
Dick! Chiar pe Moby Dick! 

— Căpitane Ahab, zise Starbuck care, la fel ca Stubb şi Flask, 
se uitase până acum la căpitan cu mare mirare, dar acum păru 
să-i dea prin minte un gând care îi risipi toată surprinderea. 
Căpitane Ahab, am auzit şi eu de Moby Dick, dar nu este acea 
balenă care v-a smuls piciorul? 

— Cine ţi-a zis asta?, strigă Ahab, şi se opri pentru o clipă. 
Da, Starbuck, da, băieţii mei dragi. Moby Dick a fost acela care 
mi-a luat un catarg, cel care m-a lăsat cu ciotul aista pe care mă 
sprijin acum. Da, da, zise şi scoase un oftat prelung ca oftatul 
unui elan rănit de moarte. Da, da, balena aceea blestemată m-a 
distrus şi m-a transformat într-un sărman năpăstuit şi ciung şi- 
aşa am să rămân pentru totdeauna. 

Işi deschise braţele şi strigă de parcă ar fi blestemat: 


— Da, da, o să-l urmăresc în jurul Bunei Speranţe, pe după 
Horn, în Maelstromul norvegian şi în flăcările iadului o să-l caut 
înainte de a renunţa. Pentru asta navigaţi cu mine, mateloţi: ca 
să urmărim Balena Albă în sus şi în jos, pe toate laturile 
pământului, până va scuipa sânge negru şi se va întoarce cu 
burta în sus. Ce ziceţi băieţi, bateţi palma? Tare îmi păreţi viteji! 

— Da, da!, strigară harponierii şi marinarii apropiindu-se de 
bătrânul însufleţit. Să avem privirea ascuţită după Balena Albă; 
să avem lancea ascuţită pentru Moby Dick. 

— Dumnezeu să vă binecuvânteze, zise el pe jumătate oftat şi 
pe jumătate strigat. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Intendent! 
Du-te şi adu măsura mai mare de grog. De ce faci faţa asta 
lungă, domnule Starbuck? Nu vrei să vânezi balena albă? Nu 
vrei să-l prinzi pe Moby Dick? 

— Sunt pregătit să-l prind de falca aia strâmbă, cum sunt 
pregătit şi să mă prindă moartea în gheare, căpitane Ahab, dacă 
se nimereşte să se întâmple când ne facem treaba. Dar eu am 
venit să vânez balene, nu să îmi răzbun căpitanul. Câte butoaie 
vei umple cu răzbunarea ta, asta dacă reuşeşti să-l prinzi? Nu 
vor valora mare lucru pe piaţa din Nantucket. 

— Piaţa din Nantucket? Ptiu! Apropie-te Starbuck! Ţie-ţi 
trebuie şi alt motiv. Dacă prin bani se măsoară câştigul şi crezi 
că toţi contabilii măsoară pământul împrejmuindu-l cu guinee, 
una la un centimetru, atunci lasă-mă să-ţi spun, omule, că 
răzbunarea mea îţi va aduce un mare câştig aici! 

— Se loveşte peste piept, şopti Stubb. Ce-i cu asta?, sună tare 
puternic, dar gol. 

— Să te răzbuni pe un animal prost, strigă Starbuck, care te-a 
muşcat din instinct fără a gândi. Asta e sminteală! Să te înfurii 
pe un animal fără minte, căpitane Ahab, îmi pare a fi o 
blasfemie! 

— Uite cum te-nhaţă iar motivul acela ascuns. Toate obiectele 
vizibile nu sunt decât măşti de carton. În evenimentul însuşi, în 
actul viu, în fapta fără de tăgadă, acolo un temei necunoscut 
arată forma ce se ascunde în spatele măştii de carton. Dacă e să 
loveşti, fă-o prin mască! Cum iese un prizonier la lumină, dacă 
nu prin dărâmarea peretelui? Balena albă e pentru mine 
peretele acesta ce stă să cadă peste mine. Câteodată cred că 


după el nu mai e nimic. Dar sunt destule. Mă încearcă, mă 
provoacă. Văd în el o putere nesocotită, mânată de o răutate 
fără margini. Răutatea aceasta e cea pe care o urăsc şi, fie că 
balena albă e doar ajutorul, fie că ea e vinovată, o să-mi vărs ura 
pe ea. Nu-mi vorbi mie de blasfemie, omule. M-aş lua de gât şi 
cu soarele dacă mi-ar face vreun rău, căci dacă el ar putea să 
facă una ca asta, aş putea şi eu să mă răzbun. Aşa e jocul, 
gelozia se abate peste toată creaţia. Nici stăpânul meu nu e atât 
de corect, omule. Cine stă deasupra mea? Adevărul nu are 
margini. Nu te mai uita aşa la mine. Căutătura de prost e mai 
rea decât o privire diavolească! Văd că te înroşeşti şi păleşti, 
înflăcărarea mea ţi-a aprins focul mâniei. Ascultă la mine, 
Starbuck: ce se spune la mânie trece de la sine. Sunt oameni 
pentru care nişte vorbe mai aprinse nu sunt o ocară. N-am vrut 
să te mânii. Hai, lasă. Uite! Uite acolo la obrajii aceia de turc 
pătaţi de soare, ca o pânză pictată. Leoparzii aceştia păgâni, 
făpturile care nu dau importanţă nimănui şi nu adoră pe nimeni, 
care nu caută să găsească motive pentru viaţa înflăcărată care 
arde în ei: echipajul, omule, echipajul! Nu sunt ei una cu 
căpitanul lor în toată povestea aista cu balena? Uită-le la Stubb 
cum râde. Şi la chilianul de colo, cum hohoteşte numai când se 
gândeşte la asta. Numai tu dintre toţi nu poţi ţine piept 
uraganului, Starbuck. Şi până la urmă ce îţi cer? Gândeşte-te! 
Îţi cer numai sa ucizi o balenă, ori asta nu-i mare ispravă pentru 
tine. Ce altceva să fie? Cel mai bun lăncier din tot Nantucketul 
nu poate da înapoi din vânătoarea aceasta amărâtă, mai ales 
când toţi oamenii de pe punte şi-au pregătit deja tocila. Ah! Văd 
că tot ţeapăn te ţii. Te umfli ca valurile! Zi ceva, vorbeşte! Da, 
da, tăcerea ta vorbeşte îndeajuns. (Zise pentru el): Fumul ce-mi 
iese pe nările umflate trebuie că i-a pătruns în plămâni. 
Starbuck e al meu acum, nu poate să mi se pună împotrivă fără 
a se răzvrăti. 

— Dumnezeu să mă apere! Să ne apere pe toţi!, murmură 
Starbuck. 

În bucuria de a vedea supunerea tăcută, fermecată parcă, a 
secundului, Ahab nu mai auzi invocaţia prevestitoare. Nu mai 
auzi nici râsul înfundat din cală, nici zumzetul odgoanelor din 
cordaj, nici fâlfâitul velelor care se loveau de catarg de parcă 


tuturor le sărise inima. 

Ochii lui Starbuck se umpluseră iar de încăpățânare. Râsul 
înfundat dispăru, vântul bătu ca mai înainte, pânzele se umflară 
la loc şi corabia îşi continuă alunecarea ca şi până acum. Voi, 
premoniţii şi avertismente! De ce nu ziceţi când vă arătaţi? 
Sunteţi mai degrabă nişte umbre? Da, voi nu sunteţi semne din 
afară, ci întăriri ale gândurilor dinăuntru. Pe noi puţine lucruri 
din afară ne ţin pe loc, iar nevoile interioare ale fiinţei noastre 
ne mână înainte. 

— Măsura! Măsura!, strigă Ahab. 

Primind cana de cositor, se întoarse spre harponieri şi le 
ordonă să îşi aducă harpoanele. li adună pe toţi în jurul lui cu 
armele în mână, lângă cabestan, în timp ce secunzii stăteau 
lângă el cu harpoanele şi restul echipajului se strânsese în cerc 
în jurul lor. Se uită o clipă în ochii tuturor oamenilor din echipaj. 
Ochii lor îi întâlniră pe ai lui cum întâlnesc ochii lupilor de 
prerie pe cei ai conducătorului de haită în timp ce acesta se 
năpusteşte în fruntea lor pe urma bizonului. Dar din păcate, de 
multe ori cade chiar el în capcana indianului. 

— Beti şi daţi mai departe!, strigă el înmânându-i cana plină- 
ochi celui mai apropiat marinar. Să bea numai echipajul! Daţi-o 
roată, daţi-o roată! Duşte scurte şi înghiţituri lungi, băieţi. E 
iute cum e copita diavolului. Aşa, aşa, foarte bine se duce roată. 
Se urcă repede la cap. O să vă joace ochii-n cap ca limba 
despicată de şarpe. Foarte bine, e pe sfârşite. Pe acolo s-a dus şi 
pe aici se întoarce. Dă-mi-l mie, aici n-a ajuns. Băieți, aşa se duc 
şi anii, aşa e înhăţată şi pierdută şi viaţa. Intendent, toarnă iar! 

— Ascultaţi aici, vitejii mei! V-am adunat în jurul 
cabestanului. Împrejmuiţi-mă cu suliţele, secunzilor, iar voi, 
harponierilor, staţi aici cu fiarele voastre; voi, marinarilor, 
încercuiţi-mă ca să readuc la viaţă un obicei al strămoşilor mei 
pescari. Oameni buni, o să vedeţi în curând - cum, băiete, te-ai 
şi întors? Nici necazurile nu vin mai repede de-atât. Dă-mi-o 
mie. lar e plină până-n buză cana; dacă n-ai fi tu, Sfinte Vitus... 
fugi, boală! 

— Apropiaţi-vă, secunzi. Înlănţuiţi-vă lăncile în faţa mea. Aşa!, 
staţi să le prind de mijloc. 

Zicând acestea, întinse mâna şi apucă suliţele ridicate de 


locul unde se încrucişau. Tresări deodată când puse mâna pe 
ele; între timp, se uita când la Starbuck, când la Stubb, apoi de 
la Stubb la Flask. Părea că vrea, printr-o putere interioară 
neştiută, să le transmită printr-un şoc acelaşi sentiment arzător 
pe care îl ţinea sub presiune în suflet. Cei trei secunzi dădură 
înapoi din calea înfăţişării sale puternice, hotărâte şi 
misterioase. Stubb şi Flask nu cutezau să-l privească în ochi, dar 
privirea onestă a lui Starbuck îl pironea. 

— Degeaba, dar poate că aşa e mai bine. Dacă voi trei aţi fi 
fost fulgeraţi de şoc, poate că s-ar fi scurs tot din mine. Sau 
poate că aţi fi picat morţi. Poate nici nu aveţi nevoie de el. 
Lăsaţi suliţele! Şi acum, secunzi, vă numesc paharnici ai celor 
trei regi păgâni de-acolo, cei trei harponieri onorabili şi de viţă 
nobilă. Sarcina nu vă e pe plac? Cum asta, când însuşi Papa 
spală picioarele cerşetorilor folosindu-şi coroana drept albie? 
Dragii mei cardinali, bunăvoința voastră vă va schimba gândul. 
Nu vă poruncesc nimic eu, voi veţi voi. Harponierilor, nu vă mai 
codiţi şi scoateţi lăncile! 

Îndeplinind în linişte ordinul, cei trei harponieri stăteau acum 
în faţa lui cu vârfurile harpoanelor lungi de trei picioare scoase 
din teacă şi îndreptate în sus. N _ 

— Vedeţi să nu mă împungeţi! Intoarceţi-le. Întoarceţi-le, am 
zis! Nu ştiţi cum se ţine potirul? Întoarceţi-le cu căldarea în sus. 
Acum, paharnici, apropiaţi-vă. Luaţi suliţele, ţineţi-le cât le 
umplu eu. 

Trecând de la un ofiţer la altul, umplu căldările până la vârf 
cu băutura iute din cană. 

— Acum v-aţi grupat trei cu trei. Vi se încredinţează potirele 
ucigaşe. Aveţi grijă de ele, voi ce sunteţi legaţi acum fără 
scăpare. Ha! Starbuck! Ce-i făcut e bun făcut. Soarele s-a învoit 
şi a stat martor înainte să se culce. Beţi, harponieri! Beţi şi 
înjuraţi, voi cei care împingeţi pântecele îngrozitoare ale 
corăbiei! Moarte lui Moby Dick! Să ne vâneze pe noi Dumnezeu 
dacă nu îl vânăm noi pe Moby Dick până îl răpunem. 

Potirele ascuţite de oţel fură ridicate, iar printre strigăte şi 
blesteme la adresa Balenei Albe, băuturile fură toate trei 
înghiţite dintr-o răsuflare. Starbuck păli, se cutremură şi se 
învârti. Cana umplută la loc mai circulă pentru ultima oară 


printre echipajul înfierbântat până când Ahab le făcu semn cu 
mâna şi se împrăştiară toţi. El cobori în cabină. 


37. Apus 


În cabină, la ferestrele dinspre pupă, Ahab stă singur şi 
priveşte afară. 

— Las în urma mea numai durere albă şi care zvâcneşte, 
numai ape stinse şi chipuri palide, oriunde mă duc. Valurile rele 
se umflă pentru a mă scufunda; să se umfle, dar numai după ce 
trec eu. 

lată cum valurile se înroşesc ca vinul în potirul nesecat. 
Umbra aurie se-aşterne peste azuriul mării. Soarele se scufundă 
încet, încă de la amiază, în timp ce sufletul meu se înalţă. Se 
istoveşte cu greutăţile lui. Oare să fie prea grea coroana ce o 
port, această coroană de fier a Lombardiei”? E bătută în pietre 
scumpe, dar eu, cel care o port, nu pot să le văd strălucirea, ci 
simt doar ca în întuneric, că port această greutate a cărei 
strălucire te uluieşte. E din fier, din câte ştiu, nu din aur. De 
asemenea, e şi crăpată, asta o simt. Marginea ei zdrenţuită mă 
răneşte, mi se pare că mi se bat creierii de metal. Da, capul 
acesta al meu e de oţel, e din acelea care nu au nevoie de coif 
nici în cele mai aprige înfruntări. 

Îmi arde fruntea? Oh! Erau vremuri când răsăritul mă 
înfierbânta şi apusul mă liniştea. Acum nu mai e aşa. Lumina 
aceasta frumoasă nu mă luminează şi pe mine; toată frumuseţea 
mă nelinişteşte, căci nu pot să mă bucur de ea. Mi s-a dăruit 
puterea măiastră de înţelegere, dar îmi lipseşte puterea de a mă 
bucura. Sunt blestemat cum nu se poate mai rău, sunt un om 
damnat în mijlocul paradisului. Noapte bună! 

Se îndepărtează de la fereastră făcând cu mâna. 

Nu a fost atât de dificil. Mi-am zis eu că o să găsesc cel puţin 
pe unul mai căpos. Dar cheia mea se potriveşte la toate lacătele 
lor şi le face să se deschidă. Sau, dacă vreţi, sunt ca 
muşuroaiele de praf de puşcă în faţa mea, iar eu sunt chibritul. 
Ce greu e! Ca să aprinzi pe alţii trebuie ca şi chibritul să se 


2 Coroana de fier a Lombardiei - coroana folosită la înscăunarea 
sfinţilor împărați romani (printre ei, Carol cel Mare şi Carol al V-lea). 
Se presupunea a avea în ea un cui din Sfânta Cruce (n.t .). 


mistuie. Mi-am pus în cap să fac tot ce îndrăznesc. Şi ce mi-am 
pus în cap, aia fac. Ei cred că sunt nebun, aşa crede Starbuck. 
Dar eu sunt un diavol, sunt nebunia însăşi înnebunită la rândul 
ei - acel fel de nebunie care nu se poate stinge decât dacă se 
aprinde toată. Profeţia era că voi fi dezmembrat şi, iată, am 
pierdut un picior. Profeţesc şi eu la rândul meu că îl voi 
dezmembra pe cel care mi-a făcut asta. Fie ca profetul şi 
făptuitorul să fie unul şi acelaşi. E mai mult decât aţi fost voi 
zeilor vreodată. Râd de voi şi vă pufnesc în nas, jucătorilor de 
crichet, luptătorilor ca Burkes şi Bendigoes, dar surzi şi orbi! 
Nu o să vorbesc acum ca şcolarii bătăuşilor: „la-te de unul pe 
măsura ta, nu mă lovi pe mine!” Nu, tu m-ai dărâmat şi acum eu 
m-am ridicat din nou în timp ce tu ai fugit să te ascunzi. leşi de 
după sacii tăi de vată, căci puşca mea nu te ajunge. Arată-te, 
Ahab te salută! Vino şi vezi dacă poţi să mă dobori. Să mă 
dobori? Nu mă poţi dobori pe mine fără să cazi şi tu. Aici te are 
la mână omul! Să mă dobori? Calea spre telul meu este bătută 
cu şine de fier şi sufletul meu zgâriat merge pe ele. Peste hăuri 
fără fund, peste munţi roşii pe dinăuntru, peste albii înecate cu 
apă, fug fără greşeală. Niciun obstacol, nicio piedică nu mă 
opresc pe drumul meu de fier. 


38. Amurg 


Lângă catarg; Starbuck se sprijină de el. 

— Sufletul îmi e mai mult decât aprins, îmi e copleşit de un 
nebun. Ce lucru nesuferit ca mintea întreagă să se lase 
subjugată într-un moment ca acesta. Dar se vede că a zgândărit 
adânc şi mi-a scos toată raţiunea din mine. Cred că îmi dau 
seama de țelul său nelegiuit, dar mă simt legat să-l ajut. De voie, 
de nevoie, acum m-am înfrățit cu el, mă trage după el cu o 
sfoară pe care nu o pot tăia cu niciun cuţit. Ce bătrânel 
nesuferit! „Cine e deasupra lui?”, întreabă. Mai e şi democrat pe 
deasupra. Uite cum se dă mare în faţa tuturor. Of! Acum văd 
clar soarta mea năpăstuită: să mă supun, deşi nu voiesc. Mai 
rău de-atât, să mă prefac a fi milostiv când eu simt numai ură. În 
ochii săi citesc o tristeţe atât de puternică, încât dacă m-ar 
cuprinde şi pe mine m-ar sfărâma în bucăţi. Mai e însă speranţă. 
Timpul şi marea sunt nesfârşite. Balena blestemată are o lume 
întreagă în care să înoate cum are şi peştişorul auriu acvariul 
său. Dumnezeu poate sfărâma planul lui eretic. Aş prinde ceva 
inimă dacă ea nu ar atârna ca plumbul. Ceasornicul meu s-a dus 
la fund; biata mea inimă, ea era cea care îl întorcea, dar acum 
nu mai am cheie s-o fac. (Se aude zgomot de petrecere de la 
provă.) Doamne-fereşte! Să navighez cu un asemenea echipaj 
păgân care nu a supt de la o mamă creştină! Aruncat undeva în 
mijlocul mării primejdioase! Balena Albă este dragonul lor. Auzi! 
Ce orgie infernală! Ce petrecere la provă şi ce tăcere 
netulburată apasă la pupă! Parcă e un tablou al vieţii însăşi. În 
faţă, prora tare, bătăioasă, împrăştie apa în stropi veseli, dar îl 
trage după ea pe Ahab care cloceşte în cabina lui din spate, 
construită peste apele moarte care priveghează şi care o 
urmăresc cu gâlgâiturile lor înfiorătoare. Urletul prelung îmi dă 
fiori! Potoliţi-vă, petrecăreţilor, şi vedeţi-vă de cart! Oh, viaţă! 
Într-un ceas ca acesta, cu sufletul amărât şi forţat să înveţe cum 
sunt forţate sălbăticiunile să se hrănească, oh, viaţă! Acum simt 
şi eu groaza ce pândeşte în tine! Dar nu e vorba de mine, eu nu 
sunt îngrozit! Cu sentimentul blând al omului din mine o să mă 
lupt cu voi, strigoi ai viitorului! Staţi lângă mine, ţineţi-mă 


strâns voi, ajutoare divine! 


39. Primul cart de noapte, la arborele 
mic 


Stubb, singur, repară o vergă. 

— Ha! Ha! Ha! Ha! Hmm! Să-mi curăţ gâtlejul! M-am tot 
gândit la asta încă de atunci şi Ha! Ha!-ul acesta e singura 
încheiere la care am ajuns. Cum aşa? Fiindcă râsul este cel mai 
înţelept şi mai uşor răspuns la tot ce găsim straniu. Fie ce-o fi, o 
singură alinare rămâne, şi anume că ce ţi-e scris în frunte ţi-e 
pus! N-am auzit deloc ce a vorbit cu Starbuck, dar bieţii mei 
ochişori au văzut că Starbuck arăta cam la fel cum m-am simţit 
eu seara trecută. 

Mai mult ca sigur, mogulul l-a luat şi pe el la ochi. Ştiam eu, 
mă aşteptam. Dacă aveam harul acesta, aş fi prevestit căci 
imediat ce am pus ochii pe capul lui mi-am dat seama. Ei bine, 
Stubb, înţeleptule Stubb aşa îmi zice ce-i cu asta. Stubb? Eşti 
numai un hoit. Nu ştiu ce are să vină, dar orice ar fi, mă voi 
îndrepta spre acel lucru râzând. 

Cu o privire jucăuşă să te uiţi la toate grozăviile pe care le 
poţi întâlni. Mă simt vesel. Tra-la! Lirra, skirra! Ce-o face 
perişoara mea dulce acasă? Oare stă să-şi plângă-n barbă? Mai 
degrabă dă o petrecere pentru harponierii nou sosiți, veselă ca 
flamura unei fregate, ca şi mine de altfel: Tra-la! Lirra, skirra! 


Să bem diseară cu inima uşoară, 

Să iubim şi să-ndrăgim 

Vesela spumă pe-a paharului gură 
Ce se topeşte când buzele-ntâlneşte! 


O strofă pe cinste! Dar cine strigă? Domnul Starbuck? Da, să 
trăiţi! - zise pentru el e superiorul meu, se vede treaba că are şi 
el unul. 

Da, să trăiţi! Acum terminam cu treaba asta, vin îndată! 


40. Miezul nopţii la proră 


Harponieri şi marinari. 
Vela mare se ridică şi dezvăluie marinarii de cart în picioare, 
lungiţi, aplecaţi şi aşezaţi la diverse înălţimi, cântând toţi în cor: 
La revedere şi adio vouă, doamnelor din Spania! 
La revedere şi adio vouă, doamnelor spaniole! 
Căpitanul ne-a ordonat - 
Primul marinar din Nantucket: 
Haideţi, băieţi, nu fiți sentimentali. Face rău la digestie! 
Luaţi un tonic, urmaţi-mă pe mine! 
(Incepe să cânte şi restul se iau după el.) 
Căpitanul stătea pe punte 
Cu ocheanul în mână, 
Uitându-se după balenele 
Ce suflau ca o furtună. 
Oh, suiţi-vă pe dată în bărci, băieți, 
Căci dacă toți în jur se adună, 
O să prindem una dintre balenele-acelea 
S-o ținem într-o mână! 
Fiţi veseli, băieţi! Să nu vă lase inima! 
Când harponierul aruncă săgeata spre ea! 
Se aude vocea secundului din dunetă: 
Sunati clopotele de opt ori acolo, în faţă! 
Al doilea harponier din Nantucket: 
Lăsaţi corul! Opt clopote acolo! Ai auzit, clopotarule? Sună 
clopotul de opt, Pip, negriciosule! Lasă-mă pe mine să strig 
cartul. Am vocea numai bună pentru asta mare cât un 
butoi. Da, da (îşi vâră capul prin tambuchi) Starbo-lee-ens, 
voi de acolo! Sunaţi opt clopote! Treceţi pe punte! 
Marinarul olandez: 
Mare somn o să ne fie diseară, amice. E o seară numai 
bună pentru asta. O pun pe seama vinului bătrânului 
mogul. Pe unii îi adoarme şi pe alţii îi trezeşte. Noi cântăm 
şi ei dorm. Da, dorm acolo ca buştenii. la mai scutură-i 
nițeluş! Ia de-aici pâlnia asta de alamă şi bate în ea să-i 
chemi. Zi-le să nu mai viseze la drăguțele lor, zi-le că vine 


învierea, să le pupe pentru ultima dată şi să se pregătească 
de judecată. Aşa e mersul, aşa se face, că doar nu ţi-ai 
stricat găâtlejul cu unt de Amsterdam. 

Marinarul francez: 
Psst! Hai să ne mai distrăm până să tragem în Golful 
Patului. Ce ziceţi? Acum vine cartul celălalt. În picioare 
toată lumea! Pip! Micule Pip! Întâmpină-i cu tamburina! 

Pip (morocânos şi somnoros): 
Nu ştiu unde e. 

Marinarul francez: 
Atunci bate-tepe burtă şi trage-te de urechi! Dansaţi, 
băieţi, când vă spun. Să vă văd veseli. Ura! De ce naiba nu 
dansati? Hai! In şir indian şi faceţi pasul dublu. Mai cu 
viață! Picioarele! Picioarele! 

Marinarul islandez: 
Nu-mi place podeaua ta, amice. Prea e săltăreaţă pentru 
gustul meu. Eu îs obişnuit cu podele de gheaţă. Îmi pare 
rău să te ud cu apă rece, sper să mă ierți. 

Marinarul maltez: 
Și eu zic la fel. Unde ţi-s fetele? Doar un prost s-ar lua cu 
dreapta de stânga şi s-ar întreba singur ce mai face. 
Partenere, trebuie să avem partenere! 

Marinarul sicilian: 
Asta-i! Fete şi un petic de iarbă şi să mă vezi ce ţopăi 
atunci; zici că-s greiere! 

Marinarul din Long Island: 
Măi, îmbufnaţilor, suntem mai mulți. Seceraţi grâul când e 
vremea, ascultați la mine. O să fim noi seceraţi cât de 
curând. Ah! Ascultati muzica, acum e momentul. 

Marinarul din Azore (urcând şi scoțând tamburina prin 

tambuchi): 

Poftim, Pip. Uite şi vinciul, urcă pe el! Acum, băieţi! 
(Jumătate dintre ei dansează după tamburină, câţiva 
coboară sub punte, alţii dorm sau lenevesc în 
rotocoalele de parâme. Înjurături din plin.) 

Marinarul din Azore (dansând): 
Aşa, Pip, bate-n ea, băiete! Bate, trage, dă-i, fă-o să sune, 
clopotarule! Să iasă scântei, să îi rupi clopoţeii şi alta nu! 


Pip: 
Clopoţeii zici, ai? la uite, a mai căzut unul, aşa de tare bat. 
Marinarul din China: 
Zdrăngăne din dinţi atunci şi bate în continuare! Fă-te că 
eşti o pagodă. 
Marinarul francez: 
Veseliţi-vă ca nebunii! Ţine cercul sus, Pip, să sar prin el! 
Despicaţi-vă velelor! Rupeţi-vă în bucăţi! 
Tashtego (fumând în linişte): 
Aşa e omul alb, asta crede el că e distracţie. Hmm! Mai 
bine-mi ţin suflul. 
Bătrânul marinar din Man: 
Mă întreb dacă flăcăii ăştia veseli îşi dau seama peste ce 
dansează. Să danseze cineva pe mormântul tău, asta e cea 
mai mare primejdie a femeilor voastre de noapte care se 
ascund pe la colţuri. Hristoase! Când te gândeşti la vasele 
noi şi la echipajele neştiutoare! Ei bine, voi, învăţaţilor, 
credeți că lumea e o petrecere şi că se cade să o transform 
ați într-o mare sală de dans. Dansaţi băieţi, că sunteți 
tineri! Aşa eram şi eu odinioară. 
Al treilea marinar din Nantucket: 
Ptiu! E mai greu decât să tragi la rame în goana după 
balenă fără pic de vânt în spate. Dă-ne un fum, Tash! 
(Se opresc din dans şi se adună în grupuri. Între 
timp, cerul se întunecă şi vântul se înteţeşte.) 
Marinarul indian: 
Pe Brahma, băieţi. O să ni se ude velele. Apele înspumate 
ale Gangelui cerurilor s-au transformat în vânt! Íți arăţi 
fruntea cea neagră, Shiva! 
Marinarul maltez (lungindu-se şi scuturându-şi bereta): 
E de la valuri. E rândul lor să dănţuiască acum. O să-şi 
scuture ciucurii cât de curând. Dacă toate valurile ar fi 
femei, m-aş lăsa înecat şi m-aş duce după ele pentru 
totdeauna! Nimic nu e mai dulce pe pământ decât privirile 
aruncate pe furiş la sânul lor în timpul dansului, când 
braţele ascund fructele cele coapte şi pline. 
Marinarul sicilian (lungindu-se): 
Nu-mi spune mie de astea. Taci, băiete, nu mai vorbi de 


înlănțuirea de braţe, de unduiri mlădioase, de sfieli şi gene 
bătute, de buze, de inimi, de şolduri! Toate atinse în 
treacăt, nu gustate, ia aminte, că altfel te saturi. Ei, 
păgânule? 

Marinarul din Tahiti (lungindu-se pe un preş): 
Fii Slăvită, goliciune a dansatoarelor noastre! Dansatoarele 
Heeva Heeva! Ah! Tahiti cu bărci mici şi palmieri înalţi! Mă 
odihnesc încă pe preşurile tale, dar pământul moale a 
dispărut! Te-am ţesut în pădure, preşule, şi erai verde în 
prima zi. Acum te-ai tocit şi te-ai uscat. Vai, mie! Nici tu, 
nici eu nu îndurăm schimbarea! Cum va fi când ne vom 
urca la ceruri? Ce se aude? Parcă sunt şuvoaiele 
bolborosind din vârful ascuţit al mândrei Pirohitee, când se 
năpustesc peste stânci şi îneacă satele. Furtuna! Furtuna! 
Sus, îndreptaţi-vă să îi tinem piept! 

(Sare în picioare.) 

Marinarul portughez: 
Cum mai loveşte marea dintr-o parte! Pregătiţi-vă de 
naufragiu, dragilor! Vânturile de-abia îşi lovesc săbiile. Din 
clipă-n clipă o să izbească. 

Marinarul danez: 
Scârţâie, navă bătrână! Atât timp cât scârtâi, înseamnă că 
înduri! Bravo!, secundul te ţine dreaptă. E dârz ca 
fortăreaţa Cattegat, pusă pe marginea Balticii pentru a 
înfrunta tunurile furtunii. 

Al patrulea marinar din Nantucket: 
Are ordinele lui, luaţi aminte. Am auzit că bătrânul Ahab i-a 
spus că trebuie să treacă mereu prin vijelie ca glonţul prin 
jetul balenei să-ndrepte corabia chiar spre vijelie! 

Marinarul englez: 
Al naibii să fiu, bătrânul e un tip pe cinste! lar noi suntem 
cei mai potriviţi să îi vânăm balena! 

Toţi: 
Da, da! 

Bătrânul marinar din Man: 
Cum se mai scutură cei trei brazi! Brazii sunt cei mai 
trainici copaci când vine vorba să îi muţi în alt pământ, iar 
aici nu stau înfipţi decât în lutul echipajului. Uşor, cei de la 


timonă, ţineţi-o dreaptă! Aceasta e vremea în care se rupe 
inima în oamenii de pe uscat şi crapă calele corăbiilor de 
pe mare. Căpitanul e însemnat din naştere, dar uitaţi-vă 
băieți cum acelaşi semn luminează pe cerul întunecat. 
Vedeţi, e negru ca smoala! 
Daggoo: 
Și ce-i cu asta? Cui îi e frică de negru îi e frică şi de mine! 
Și eu sunt tot negru ca smoala! 
Marinarul spaniol (aparte): 
Caută râcă! Ah, vechea ură mă face să mă aprind uşor. 
(Apoi înaintând): Harponierule, rasa ta e fără îndoială faţa 
întunecată şi diavolească a omenirii. Fără supărare. 
Daggoo (rânjind): 
Deloc. 
Marinarul de pe Sfântul Jago: 
Spaniolul acela ori e nebun, ori e beat. Dar nu are cum să 
fie aşa, că doar vinul bătrânului mogul nu durează atâta 
pentru a-şi face efectul. 
Al cincilea marinar din Nantucket: 
Ce-am văzut în zare? Un fulger? Da, asta e. 
Marinarul spaniol: 
Nu, era Daggoo care-şi arăta dinţii. 
Daggoo: 
Să ti-i înghiţi tu pe ai tăi! La aşa piele albă şi ficatul să fie 
alb! 
Marinarul spaniol: 
Să-mi înghiţi tu cuțitul! Mare la trup şi mic la minte! 
Toţi: 
Vâsliți, văsliţi, vâsliți! 
Tashtego: 
O vâslă sus şi una jos! Și oamenii, şi zeii sunt certăreţi! O 
vâslă sus şi una jos! Pfiu! 
Marinarul din Belfast: 
La vâsle! La vâsle! Binecuvântată fie Fecioara, vâsliți! 
Marinarul englez: N 
Staţi cuminţi! Luaţi-i cuțitul spaniolului! In cerc! Luați-i 
cuțitul spaniolului! In cerc! 
Marinarul bătrân din Man: 


Gata format. Acolo! Uitaţi-vă la cercul orizontului! Acolo l-a 
lovit Cain pe Abel. Bună treabă, dreaptă treabă! Nu? De ce 
atunci, Doamne, înfurii cerurile? 

Vocea secundului din dunetă: 
La fungi! Strângeţți velele zburătorului! Fiţi pregătiți să 
strângeți terțarolele velelor mari! 

Toţi: 
Furtuna! Furtuna! Săriţi flăcăi veseli! (se împrăştie) 

Pip: 
Veseli? Dumnezeu să-i ajute pe flăcăii ăştia veseli. Crac! S- 
a dus straiul bompresului! Bang! Lasă-te mai Jos, Pip, că 
vine verga cea mare! E mai rău decât să te afli într-o 
pădure bătută de vânt în ultima zi a anului. Cine să se mai 
urce în copaci după castane? Uite că ei se avântă, înjurând 
cu foc, în timp ce eu stau pe loc. Frumos viitor mai au, 
parcă se urcă pe scara cerului. Ţine-te strâns! Măi să fie, 
ce furtună! Băieţii de acolo sunt mai răi de-atât, sunt nişte 
vijelii albe. Vijelii albe am zis? Balena albă! Brr, brr! Le-am 
auzit toate discuţiile şi de Balena albă nu s-a pomenit decât 
o dată brr!, brr! Şi chiar în seara asta vai, tremur ca 
tamburina mea! şarpele acela bătrân i-a pus să jure că o să 
o vâneze! Tu, Dumnezeule mare şi alb care stai sus în 
întunecimea cerurilor, ai milă de bietul băiat negru şi 
apără-l de oamenii care nu pot să simtă frica! 


41. Moby Dick 


Şi eu, Ishmael, făceam parte din acest echipaj, şi am strigat şi 
eu alături de ceilalţi. Jurământul meu s-a împreunat cu al lor. 
Am strigat chiar mai tare şi am jurat mai aprins din cauza 
groazei din sufletul meu. Mustea în mine un sentiment 
necunoscut de milă sălbatică. Ura nesecată a lui Ahab părea să 
fie şi a mea. Am sorbit însetat pe urechi povestea monstrului 
ucigaş împotriva căruia eu şi toţi ceilalţi am jurat să ne 
răzbunăm sângeros. 

De mult timp, singuratica Balenă Albă bântuia mările 
sălbatice pe care câteodată le străbat şi vânătorii de caşaloţi. 
Dar nu toţi aceştia ştiau de existenţa ei. Doar câţiva o văzuseră 
şi chiar mai puţini ajunseseră să se lupte cu ea. Deoarece 
numărul corăbiilor era atât de mare şi acestea erau aruncate pe 
întinderea de apă în dezordine, multe dintre ele avântându-se 
spre latitudini foarte îndepărtate, ele nu se întâlneau niciodată 
sau poate o dată la douăsprezece luni şi nu se încrucişau cu 
vreun velier care să aducă noutăţi; de asemenea, durata mare a 
călătoriilor şi datele neorânduite la care plecau din port, toate 
acestea, împreună cu alte pricini directe sau indirecte, 
împiedicară în tot acest timp răspândirea zvonului despre Moby 
Dick printre flotele de pe pământ. Trebuie ca unele corăbii să fi 
povestit că au întâlnit, în cutare moment sau pe cutare 
meridian, un caşalot, de o mărime şi o afurisenie nemaivăzute, 
care, după ce le provocase greutăţi atacatorilor, scăpase. Pentru 
unii nu era greu să presupună că balena aceasta nu era alta 
decât Moby Dick. În ultima vreme însă, flota balenierelor fusese 
greu încercată de dese şi diferite scene de mare ferocitate, 
viclenie şi răutate ale monstrului atacat. Aşa se face că vânătorii 
care se luptară fără să ştie cu Moby Dick fură mulţumiţi, în 
mare parte, să atribuie teroarea acestei balene mai mult pe 
seama primejdiilor meşteşugului decât pe seama specimenului 
în cauză. Aşa erau privite de către oameni şi teribilele întâlniri 
dintre Ahab şi balenă. 

Cei care, auzind despre Balena Albă înainte, o văzură din 
întâmplare, se coborâră la început fără frică şi cu dârzenie să o 


urmărească cum ar fi făcut cu oricare altă balenă. Dar cu 
timpul, aceste atacuri începură să fie atât de feroce nelimitându- 
se la încheieturi şi glezne scrântite, membre rupte sau smulse 
dintr-o muşcătură, ci chiar la fatalităţile cele mai mortale încât 
aceste respingeri ale atacurilor care arătau grozăvia lui Moby 
Dick ajunseră în cele din urmă să zdruncine dârzenia multor 
vânători curajoşi care auziseră între timp povestea Balenei Albe. 

Toate aceste zvonuri fură umflate şi exagerate, astfel că 
poveştile adevărate ale acestor întâlniri periculoase ajunseră să 
fie şi mai teribile. Zvonurile nemaipomenite nu se iscă doar din 
întâmplările adevărate, cum se ivesc ciupercile doar pe copacii 
loviți, ci în viaţa pe mare, mai mult decât pe uscat, umblă 
zvonuri din belşug indiferent dacă au sau nu vreun sâmbure de 
adevăr în ele. Cum marea întrece uscatul în această privinţă, 
aşa întrece şi meşteşugul vânătorii de balene orice altă breaslă 
de pe mare în ceea ce priveşte zvonurile înfricoşate şi 
nemaipomenite care trec de pe o corabie pe alta. Nu numai că 
vânătorii de balene nu sunt cruţaţi în vreun fel de ignoranţa şi 
mentalităţile marinarilor, ci, dintre toţi ceilalţi, ei au cele mai 
multe şanse să fie puşi faţă în faţă cu ce e mai uimitor şi mai 
înfricoşător pe mare. Mai mult, nu doar că dau ochii cu toate 
grozăviile, dar se mai şi luptă cu ele, apucându-le de fălci. 
Vânătorul este înconjurat de întâmplări care îl fac să coacă 
multe gânduri năstruşnice din cauza ocupaţiei sale şi a faptului 
că, deşi a navigat singur-singurel mii de mile prin apele cele mai 
îndepărtate şi a trecut pe lângă mii de ţărmuri, se gândeşte că 
nu va ajunge să se încălzească lângă o vatră primitoare 
hoinărind prin aceste longitudini şi latitudini ale pământului. 

Nu e de mirare deci că zvonurile despre Balena Albă, umflate 
bine de-a lungul călătoriei peste cele mai mari întinderi de apă, 
au ajuns să adune tot soiul de aluzii morbide şi frânturi despre 
forţe supranaturale care în timp au ajuns să îi atribuie lui Moby 
Dick noi trăsături groaznice fără vreun temei vizibil. Aşa se face 
că în multe cazuri isca o asemenea groază încât numai câţiva 
dintre oamenii care auziseră măcar prin zvonuri despre Balena 
Albă se încumetau să dea piept cu fălcile primejdioase. 

Mai erau şi alte temeiuri făţişe pentru această frică. Nici 
până în zilele noastre nu s-a estompat din minţile vânătorilor 


faima iniţială a caşalotului, mai înfricoşător decât toţi ceilalţi 
monştri marini. Sunt printre ei oameni care, deşi sunt destul de 
abili şi de curajoşi pentru a se lupta cu o balenă groenlandeză, 
din lipsă de experienţă, neputinţă sau frică, se feresc de o 
întâlnire cu caşalotul. Sunt destui marinari, mai ales pe corăbiile 
care nu navighează sub steagul american, care nu şi-au măsurat 
niciodată puterile cu un caşalot şi ale căror cunoştinţe despre 
balene se rezumă la ruşinosul monstru vânat în nord. Aşezaţi pe 
tambuchiuri, aceştia ascultă cu o uimire copilărească poveştile 
teribile şi stranii despre călătoriile sudice. Însă groaza pe care o 
inspiră caşalotul nu este simțită nicăieri mai bine decât la 
bordul acelor nave care se lovesc de el. 

Aceste adevăruri verificate acum aruncară încă din vremurile 
de demult o umbră peste chipul său. Nişte scriitori naturalişti - 
Olassen şi Povelson notară că acest caşalot nu numai că 
înspăimântă toate vieţuitoarele mării, dar e de o asemenea 
ferocitate, încât este însetat mereu de sânge de om. Nici măcar 
până în timpul lui Cuvier nu fură risipite aceste impresii, căci în 
a sa „Istorie Naturală”, baronul însuşi afirmă că la vederea 
caşalotului, toţi peştii, inclusiv rechinii, sunt „cuprinşi de cea 
mai mare dintre spaime” şi „deseori in fuga lor grăbită se izbesc 
de stânci cu asemenea putere că mor pe loc”. Cu toate că 
experienţele marinarilor infirmă astfel de relatări, ele mai 
trăiesc în mintea marinarilor ca superstiții şi când aceştia 
întâlnesc primejdii îşi amintesc de grozăvia şi de „setea de 
sânge de om” descrisă de Povelson. 

Speriaţi de zvonuri şi de poveşti despre Moby Dick, mulţi 
marinari îşi aminteau timpurile de început ale pescuitului de 
Caşaloţi când era foarte greu să convingi vânători de Balene 
groenlandeze să se alăture noii şi primejdioasei aventuri, căci 
aceştia susțineau că sunt şi alte balene care pot fi prinse, ca să 
urmăreşti şi să înţepi un Caşalot nu era în puterea omului şi că o 
astfel de ispravă te arunca fără tăgadă în ghearele morţii. In 
această privință pot fi consultate câteva documente 
remarcabile. 

Erau însă câțiva care, chiar ştiind toate acestea, erau dispuşi 
să-l urmărească pe Moby Dick şi chiar mai mulți care auzind 
doar întâmplător şi vag despre el, fără a şti nimic despre vreun 


pericol mare şi neavând nicio superstiție în sensul acesta, erau 
destul de viteji ca să nu fugă de lupta ce avea să vină. 

Una dintre ultimele înfloriri din povestea lui Moby Dick 
născocită de minţile înclinate spre superstiție era ideea 
miraculoasă că Moby Dick ar fi omniprezent, deci că fusese 
întâlnit la latitudini opuse în acelaşi timp. Credulii care plecau 
urechea la astfel de născociri socoteau că există o probabilitate 
ca această superstiție să fie adevărată, căci secretele care 
învăluiau curenţii mărilor nu fură niciodată pătrunse nici măcar 
de cercetătorii cei mai luminaţi. Astfel, drumurile ascunse ale 
Caşalotului de sub luciul apei erau, în mare parte, neştiute de 
urmăritorii lui şi din când în când mai apăreau speculaţii 
contradictorii şi stranii cu privire la modalitatea sa misterioasă 
de a se scufunda în adânc şi de a apărea iar la mare distantă. 

Se ştie, atât pe balenierele americane, cât şi pe cele 
englezeşti, şi de asemenea acest lucru a fost notat şi de 
Scoresby acum mulţi ani, că în nordul Pacificului fură capturate 
balene în ale căror trupuri se găsiră vârfuri de harpoane 
aruncate în mările Groenlandei. Nu e de negat că între cele 
două atacuri nu trecuseră mai mult de câteva zile. Unii vânători 
deduseră astfel că o călătorie pe ruta nord-vest, care oamenilor 
le pune în cale multe obstacole, nu fusese niciodată o problemă 
pentru balene. Astfel, experienţa reală a marinarilor este 
egalată de poveştile fabuloase relatate în vremuri străvechi, 
cum ar fi istoria munţilor Estrella din interiorul Portugaliei 
continentale în vârful cărora se spune că ar exista un lac pe 
unde ies la suprafaţă resturile corăbiilor naufragiate sau 
legenda minunată a fântânii Aretusa din Siracusa, ale cărei ape 
se crede că vin din Ţara Sfântă printr-un pasaj subteran. 

Nu e de mirare că, auzind aceste legende şi ştiind că după 
atacuri repetate şi neînfricate Balena Albă scăpa cu viaţă, unii 
vânători mergeau mai departe cu superstiţiile lor şi spuneau că 
Moby Dick este nu numai omniprezent, dar şi nemuritor, căci 
nemurirea este omniprezenţă în timp. Spuneau că, deşi erau 
înfipte spice de sulițe în spatele lui, acesta înota mai departe 
nevătămat şi chiar dacă se întâmpla să scuipe jeturi 
însângerate, nu era decât o înşelătorie, căci jetul lui apărea iar 
nepătat printre valuri la mare distanţă. 


Înlăturând de tot aceste mituri, rămânea în purtarea şi 
înfăţişarea monstrului destulă putere de a stârni imaginaţia. Nu 
atât mărimea sa neobişnuită îl deosebea de alţi Caşaloţi, cât 
fruntea sa albă şi încreţită care se înălța ca o cocoaşă în formă 
de piramidă, după cum s-a mai povestit. Acestea erau trăsăturile 
care îl distingeau, semnele care îi trădau apariţia de la 
depărtare în ochii celor care îl ştiau chiar în mările necunoscute 
şi fără margini. Restul trupului său era vărgat, pătat şi 
marmorat într-o culoare ca a giulgiului de la care şi-a luat şi 
numele de Balenă Albă, nume îndreptăţit de felul în care arată 
când alunecă la ora amiezii prin apa albastră, lăsând în urmă o 
dâră de spumă cremoasă, de parcă ar fi Calea Lactee 
împodobită cu reflexii înstelate. 

Frica pe care o provoca această balenă nu se datora mărimii 
sale neobişnuite, nici culorii deosebite şi nici fălcii strâmbe, ci 
răutăţii viclene, nemaivăzute, prin care, după unele istorisiri, 
reuşise să scape de nenumărate ori de atacuri. Retragerile sale 
înşelătoare uluiau mai mult decât orice altceva, căci de câteva 
ori, pe când înota în faţa urmăritorilor dând semne că ar fi 
speriată, se întorsese deodată şi se năpustise asupra lor, 
sfărâmând barca în aşchii sau punându-i pe fugă înapoi înspre 
corabie. 

Urmăririle acestea se terminaseră de câteva ori cu moartea 
unora dintre marinari. Deşi nenorociri de felul acesta, 
necunoscute la țărm, nu erau neobişnuite în meşteşugul 
pescuitului, de obicei, atacurile Balenei Albe păreau făcute cu 
atâta ferocitate, că rănile sau morţile pe care le cauza nu erau 
socotite simple atacuri ale unei bestii fără minte. 

Imaginaţi-vă în ce hăuri ale furiei disperate şi turbate 
căzuseră minţile vânătorilor în timp ce înotau printre rămăşiţele 
bărcii şi membrele desprinse ale tovarăşilor lor, departe de 
fălcile albicioase ale furiei înfricoşătoarei balene şi înspre 
lumina orbitoare a soarelui care zâmbea de parcă încălzea un 
botez sau o nuntă. 

Cu trei bărci sfărâmate în jurul său şi vâsle, şi oameni 
zbătându-se în vârtejuri, un anume căpitan, înşfăcând un cuţit 
înfipt în prora spartă, se aruncă asupra balenei ca un luptător 
din Arkansas înspre duşman încercând să străpungă cu lama de 


cincisprezece centimetri inima balenei scufundate. Acel căpitan 
era Ahab. Atunci, vârându-şi falca în formă de seceră sub el, 
Moby Dick îi seceră piciorul lui Ahab cum taie un secerător un 
fir de iarbă de pe câmp. Niciun turc cu capul înfăşurat în 
turban, niciun mercenar venețian sau malaiezian nu l-ar fi putut 
lovi cu o mai mare răutate. Nu încape nicio îndoială că de la 
acea întâlnire aproape fatală Ahab plănuia o răzbunare 
împotriva balenei, cu atât mai mult cu cât în morbiditatea lui 
frenetică începu să pună pe seama ei nu numai rănile trupeşti, 
ci şi disperările sale mentale şi spirituale. Balena albă înota în 
faţa lui ca o fixatie care aduna în ea toate răutăţile ce rod 
sufletul până nu mai rămâne în trup decât jumătate de inimă şi 
jumătate de plămân. Există pe pământ o răutate intangibilă care 
pândeşte de la începutul lumii, a cărei stăpânire se întinde chiar 
şi peste jumătate din lumea creştină şi la a cărui statuie 
diavolească se închinau ofiţii din vremurile străvechi; ei bine, 
Ahab nu căzu în genunchi să o venereze, ci, mutând esenţa ei în 
balena dispreţuită, se aşeză în calea sa să o oprească, aşa 
mutilat cum era. Tot ceea ce tulbură omul şi îl înnebuneşte, tot 
ce răscoleşte veninul din lucruri, tot adevărul plin de fiere, tot 
ce slăbeşte puterea şi înfierbântă creierul, tot păcatul vieţii şi al 
gândului, tot răul, într-un cuvânt, pentru nebunul de Ahab se 
întrupase şi putea fi atacat în Moby Dick. Răsturnă asupra 
cocoaşei albe toată furia strânsă de rasa sa de la Adam în jos, 
iar apoi, de parcă pieptul i-ar fi fost o puşcă, îşi descărca 
plumbii inimii asupra lui. 

Nu e cu putinţă ca mania aceasta a lui să se fi învolburat 
chiar în clipa când trupul îi fusese sfâşiat. Atunci, când se 
năpustise cu cuțitul asupra monstrului, nu făcuse altceva decât 
să elibereze o enervare pătimaşă şi subită, iar când primi 
lovitura cea grea, nu simţi decât durere trupească, dar nimic 
mai mult. Când se văzu însă nevoit de această împrejurare să se 
întoarcă acasă şi, pentru luni interminabile, fu forţat să îşi 
împartă hamacul cu chinul în timp ce nava ocolea mohorâtul şi 
vântosul Cap al Patagoniei, trupul şi sufletul sângerară unul 
într-altul şi, amestecându-se astfel, îl înnebuniră. Faptul că 
mania aceasta pusese stăpânire pe el atunci, pe acest drum de 
întoarcere acasă, după ciocnire, se arată fără îndoială după cum 


în unele momente ale călătoriei înnebunea de-a binelea şi, deşi 
fără un picior, în pieptul său de egiptean se zbătea o putere 
nemaivăzută, care se întărea când delira, încât secunzii se 
văzură nevoiţi să-l lege fedeleş pe durata călătoriei şi să-l lase să 
aiureze în hamacul său. Înfăşurat în cămaşă de forţă, se legăna 
pe balansul înnebunitor al talazurilor. Când ajunseră la 
latitudini mai blânde şi corabia, cu velele întinse, plutea peste 
tropicele liniştite, delirul bătrânului păru lăsat în urmă laolaltă 
cu valurile umflate ale Capului Horn şi acesta ieşi din vizuina 
întunecată la aerul şi lumina binecuvântate. Chiar şi atunci, pe 
când arăta tare şi adunat, deşi era încă palid, şi începu din nou 
să dea ordine cu calm, iar secunzii îi mulţumiră lui Dumnezeu că 
nebunia trecuse, chiar şi în acele momente, Ahab turba în sinea 
sa. Nebunia oamenilor e de cele mai multe ori vicleană ca o 
pisică sălbatică. Când crezi că s-a dus, ea poate doar s-a 
schimbat într-o formă mai ascunsă. Nebunia lui Ahab nu 
dispăruse, ci se strânsese mai la fund, ca râul Hudson care 
curge îngustat, dar nu împuţinat prin strâmtorile munţilor. Deşi 
îngustată, nicio urmă din marea nebunie a lui Ahab nu fusese 
lăsată în urmă, aşa cum în acea mare nebunie nu se pierduse 
nicio urmă din isteţimea lui. Ceea ce înainte fusese un factor viu 
devenise acum o unealtă vie. Dacă îmi este permisă o asemenea 
metaforă, se poate spune că nebunia sa îi răscolise minţile, i le 
luase şi apoi întorsese toate tunurile pregătite spre ţinta 
stabilită de ea. 

Aşa se face că, în loc să îşi piardă puterile, Ahab avea acum o 
forţă de o mie de ori mai mare decât adunase cu minţile întregi 
pentru a rezolva o problemă rezonabilă. 

Aceste cuvinte dovedesc destule, însă trăsăturile adânci ale 
firii sale întunecate rămân nedesluşite. E în zadar să încerci a 
descoperi profunzimile, iar adevărul e plin de profunzimi. 
Coborâm în adâncuri sub acest ţepos hotel Cluny” în care ne 
aflăm - oricât de măreț şi minunat ar fi, trebuie părăsit şi 
mergem ca nişte suflete nobile şi triste prin sălile băilor romane 
unde, sub turnurile măiestre ale lumii de deasupra, zac 


* Hotelul Cluny - clădire în stil gotic ce datează din secolul al XV-lea, 
ridicată în Paris peste rămăşiţele băilor romane din timpul împăratului 
Iulian (n.t.). 


îmbătrânite rădăcina măreției lui şi întreaga sa esenţă 
cutremurătoare ca o antichitate îngropată sub alte antichităţi ce 
tronează peste cadavre. Cu acest tron jalnic râd zeii de regele 
ostatic. Ca o cariatidă, răbdarea susţine pe fruntea îngheţată 
antablamentul veacurilor. Târâţi-vă până acolo, suflete triste şi 
mândre, şi vorbiţi cu regele mândru şi trist. Vă asemănaţi cu el? 
Da! Din el vă trageţi toate, neamuri împărăteşti, şi doar de la 
neîndurătorul vostru părinte veţi afla secretele cele mari. 

În adâncul inimii lui, Ahab înţelegea aşa: toate faptele mele 
sunt zdravene, numai temeiul şi scopul meu sunt smintite. Nu 
putea însă să înăbuşe, să schimbe şi nici să alunge faptul acesta. 
Ştia, de asemenea, că se prefăcuse în faţa oamenilor şi se 
prefăcea încă în anumite privinţe. Dar minciuna lui izvora din 
natura sa, nu din voinţă. Această prefăcătorie îi reuşea atât de 
bine că, atunci când călcă la țărm cu piciorul lui de fildeş, 
nimeni din Nantucket nu crezu că se simte altfel decât amărât, 
cum era de aşteptat după nenorocirea care se abătuse asupra 
lui. 

Delirul său de netăgăduit de pe mare fu, de asemenea, pus pe 
seama acestei pricini şi la fel se crezu şi despre tristeţea care, 
după acostare şi până când plecă iar pe mare, îi întunecă chipul. 
Este posibil chiar ca oamenii aceştia calculaţi de pe insulă să fi 
crezut că era chiar mai potrivit, fiind destul de încrâncenat să 
plece într-o călătorie plină de furie şi vrajbă cum este 
vânătoarea sângeroasă de balene, în loc să-l considere 
nepotrivit pentru o astfel de încercare. Un om ros pe dinăuntru 
şi zgâriat pe dinafară de colții neobosiţi ai maniei sale, dacă ar fi 
putut fi găsit, ar fi fost cel mai potrivit pentru a arunca sulița şi 
lancea în cea mai îngrozitoare dintre brute. Sau, dacă ar fi fost 
socotit neputincios din vreo pricină trupească, s-ar fi crezut că 
un astfel de om era cel mai potrivit pentru a încuraja şi îndemna 
marinarii spre atac. Oricum ar fi stat treaba, un lucru e sigur, şi 
anume că, mânat de această taină a urii nesecate înlănţuite în 
el, Ahab plecase în această călătorie având ca singur mare ţel 
vânarea Balenei Albe. Dacă vreunul dintre vechii lui prietenii s- 
ar fi gândit măcar la ce grozăvie pândea în sufletul lui, grabnic 
şi pe bună dreptate ar fi scăpat sufletele lor înfricoşate de pe 
corabie de un asemenea om malefic. Ei erau chitiţi pe călătorii 


profitabile al căror câştig să se numere în bani, iar el, pe 
răzbunare cutezătoare, neiertătoare şi supranaturală. 

lată-l deci pe acest bătrân cărunt şi rău fugărind şi 
blestemând balena lui Iov în jurul lumii, în fruntea unui echipaj 
din care mare parte erau nişte corcituri urgisite şi nişte canibali 
slăbiţi  moraliceşte de incompetenţa sau slăbiciunea lui 
Starbuck, de veselia indiferenţei şi nesăbuinţa lui Stubb şi de 
mediocritatea totală a lui Flask. Un asemenea echipaj, condus 
de asemenea oameni, părea ales dinadins pentru a-i fi de ajutor 
în mania sa răzbunătoare. Pentru a lămuri cum se întâmplă ca 
aceşti oameni să răspundă furiei bătrânului, prin ce vrajă 
neagră ajunseră sufletele lor să fie posedate astfel încât 
câteodată furia lor părea să fie una cu a lui şi Balena Albă părea 
să le fie şi lor duşman de moarte, pentru a lămuri ce însemna cu 
adevărat această balenă pentru ei şi cum ajunse ea pe 
negândite, în chip nedesluşit, să le pară demonul ce alunecă 
prin apa vieţii, pentru a lămuri toate acestea ar trebui să ne 
scufundăm peste puterile lui Ishmael. De unde să ştie minerul 
care sapă unde îl va duce târnăcopul său neobosit? Cine nu 
simte acea irezistibilă tragere într-o direcţie sau alta? Eu unul 
mă las în voia timpului şi a spaţiului. Deşi ardeam de nerăbdare 
să întâlnesc balena, nu vedeam în ea altceva decât întruchiparea 
răului. 


42. Albul balenei 


A fost dat să se înţeleagă ce însemna Balena Albă pentru 
Ahab. Ce însemna ea pentru mine câteodată rămâne încă 
nedezvăluit. 

Pe lângă trăsăturile evidente ale lui Moby Dick care nu 
puteau trezi decât în anumite momente spaima în sufletul 
oamenilor mai era un gând, sau mai bine-zis o teroare vagă şi 
negrăită, care, prin puterea sa, le depăşea pe toate celelalte, 
dar care era atât de mistică şi inexprimabilă, încât doar cu mare 
greutate o pot aşterne într-o formă de înţeles. Pe mine mă 
îngrozea albeaţa balenei mai mult decât orice altceva. Cum să 
încerc să mă explic în aceste rânduri? Trebuie totuşi să o fac 
oricât de vag şi neînțeles, altfel toate aceste capitole ar fi scrise 
degeaba. 

Deşi în multe lucruri din natură albul simbolizează 
frumuseţea, de parcă ar fi împodobit cu vreo virtute deosebită 
ca aceea a marmurei, a cameliilor sau a perlelor şi deşi unele 
popoare recunosc o anumită distincţie regală în această culoare, 
Chiar şi regii barbari din Pegu?5 punând titlul de „Domn al 
elefanților albi” mai presus decât celelalte titluri grandioase de 
domnie, regii de acum ai Siamului fluturând pe drapelul regal 
acelaşi patruped ca neaua, steagul Hanovrei fiind împodobit cu 
imaginea unui armăsar alb şi marele regat austriac, urmaş al 
Imperiului Roman, având drept culoare imperială aceeaşi 
nuanţă regească; deşi distincţia acestei culori se aplică chiar şi 
rasei umane, punându-l pe omul alb mai presus decât orice alt 
trib oacheş; deşi printre toate acestea albul simbolizează şi 
bucuria, căci la romani o piatră albă marca o zi mare; deşi în 
rândul credințelor şi obiceiurilor această culoare este emblema 
multor lucruri nobile şi gingaşe -  fecioria mireselor, 
înţelepciunea vârstei; deşi printre pieile-roşii din America 
dăruirea unui brâu împodobit cu mărgele albe era cel mai 
puternic jurământ de credinţă; deşi în multe locuri albul 
simbolizează maiestatea Justiţiei prin blana de hermină pe care 


28 Pegu — capitala imperiului birmanez în secolul al XVI-lea (n.t.). 


o poartă judecătorii şi contribuie la măreţia regilor şi a reginelor 
ale căror caleşti sunt trase de bidivii albi ca laptele; deşi chiar şi 
în cele mai înalte şi venerabile religii această culoare a devenit 
simbolul purității şi al puterii - pentru perşii care venerau focul, 
flăcările albe erau cele mai sfinte din altar, şi în mitologia 
greacă, Jupiter însuşi s-a încarnat într-un taur alb deşi pentru 
bunii irochezi sacrificiul iernatic al sacrului Câine Alb era de 
departe cea mai sfântă sărbătoare a credinţei lor, căci creatura 
nepătată şi loială era socotită cel mai pur trimis care putea 
ajunge la Marele Spirit odată cu jurămintele anuale de credinţă 
şi deşi preoţii catolici iau numele pentru o haină din veşmântul 
lor sacru din cuvântul latinesc pentru „alb”, albul sau tunica, 
purtată pe sub sutană; deşi printre festivitățile religiei de la 
Roma albul este folosit în celebrarea Patimilor lui lisus; deşi în 
viziunea Sfântului Ion robele albe le sunt date celor izbăviţi şi 
cei douăzeci şi patru de înţelepţi stau înveşmântaţi în alb în faţa 
marelui tron imaculat, iar Domnul stă aşezat acolo alb ca lâna 
mieilor; deşi albul este alăturat cu tot ceea ce este gingaş, 
onorabil şi sublim, există ceva nedescris în esenţa acestei culori 
care sperie sufletul mai tare decât roşul sângelui. 

Acest gând ascuns la care te duce ideea de alb, îndepărtat de 
însuşiri mai blânde şi alăturat cu ceva care este teribil prin 
natura sa, măreşte frica până la cele mai înalte limite. Luaţi 
urşii albi de la poluri şi rechinii albi de la tropice; ce altceva în 
afară de albeaţa lor ca neaua îi face atât de înfricoşători? 
Această albeaţă este cea care le învăluie strălucitorul şi 
prostescul aspect în blajinătate respingătoare, care este mai 
mult urâcioasă decât înfiorătoare. Nici măcar colții feroce ai 
tigrului înveşmântat în blana sa heraldică nu înmoaie curajul 
cum o fac urşii şi rechinii în linţoliul lor alb??. 


2% Cel care stăruie asupra acestei probleme poate spune că în ceea ce 
îl priveşte pe ursul polar, nu albeaţa, privită separat, este cea care 
sporeşte hidoşenia de nesuportat a bestiei, deoarece această hidoşenie 
nemăsurată nu se trage decât din faptul că sălbăticia proastă a 
animalului e împodobită în lâna cerească a dragostei şi inocenţei şi de 
aceea, alăturând două sentimente atât de diferite în mintea noastră, ne 
speriem de contrastul neobişnuit al ursului polar. Oricât de adevărate 
ar fi acestea, dacă nu ar fi albul blănii lui, nici frica nu ar fi atât de 
mare. Cât despre rechinul alb, umbra fantomatică a liniştii acelei 


Gândiţi-vă la albatros; de unde au răsărit norii de uimire 
spirituală şi groază palidă prin care zboară această stafie în 
imaginaţia noastră? Nu Coleridge a fost cel care a făcut primul 
vraja aceasta, ci Natura, măreaţa şi umila fiică a lui 
DumnezeuS0. Cel mai cunoscut, din cronicile noastre vestice şi 
din tradiţiile indiene, este armăsarul alb al câmpiilor, un 
minunat bidiviu, alb ca laptele, cu ochi mari, cap mic, piept 
vânjos şi cu aerul semeţ şi dispreţuitor, mândru ca o mie de 
monarhi la un loc. Era stăpânul marilor herghelii de cai sălbatici 


creaturi, când e observat în largul lui, îl aseamănă patrupedului polar. 
Această curiozitate este cel mai bine înfăţişată de francezi prin numele 
pe care i l-au dat peştelui. Slujba catolică pentru morţi începe cu 
Requiem eternam (Odihnă veşnică), în timp ce Recviem denumeşte 
slujba în sine şi muzica funerară. Datorită liniştii albe şi tăcute a 
rechinului care duce cu gândul la moarte, cât şi datorită fatalităţii 
obiceiurilor sale, francezii l-au numit „requin” (n.a.). 

50 Îmi amintesc şi acum primul albatros pe care l-am văzut. Se 
întâmpla într-o furtună nesfârşită, în apele apropiate mărilor arctice. 
De la cartul de dimineaţă din cală urcai pe puntea umbrită de nori şi 
acolo, aşezat pe tambuchiul mare, văzui un trup domnesc, înaripat şi 
de o albeaţă imaculată, ce avea un minunat cioc încovoiat. Din când în 
când îşi întindea aripile mari de înger de parcă voia să îmbrăţişeze o 
arcă sfântă. Se cutremura fâlfâind şi zvâcnind. Deşi nu avea nicio rană, 
tipa ca fantoma unui rege în primejdie supranaturală. Prin ochii 
inexpresivi şi stranii mi se păru că zăresc secretele lui Dumnezeu. Mă 
înclinai ca Avraam în faţa îngerilor; fiinţa albă era atât de albă şi 
aripile îi erau atât de amplu întinse încât în apele acelea îndepărtate 
îmi pierdui amărâtele de amintiri despre tradiţii şi despre oraşe. Privii 
prelung la minunea penelor sale. Nu pot spune desluşit, pot doar să las 
să se înţeleagă gândurile care îmi trecură prin minte. Mă trezii în cele 
din urmă şi, întorcându-mă, întrebai un marinar ce fel de pasăre era 
aceea. „Un goney”, veni răspunsul. Goney! Nu mai auzisem niciodată 
acest nume. Era cu putinţă ca această creatură minunată să nu fie 
cunoscută de oameni? După un timp aflai că „goney” era numele dat 
de marinari albatroşilor. Astfel că nu era cu putinţă ca „Povestea” lui 
Coleridge să aibă ceva de-a face cu impresia fermecată pe care mi-o 
făcuse pasărea ce stătea pe puntea noastră, căci atunci nici nu citisem 
„Povestea” şi nici nu ştiam că pasărea aceea era un albatros. Spunând 
acestea, fac într-un fel ocolit măiestria poeziei şi a poetului mai 
strălucitoare. Secretul farmecului se ascundea în albeaţa penajului 
acelei păsări, un adevăr cu atât mai clar, cu cât, printr-o greşeală în 


ale căror păşuni erau odinioară mărginite de Munţii Stâncoşi şi 
de cei Alegani. Gonea în faţa coamelor focoase ca steaua aleasă 
care îndrumă în fiecare seară aştrii luminoşi. Cascada coamei 
sale şi unduiala cozii de cometă îl împodobeau mai frumos decât 
orice harnaşament de aur sau de argint. Era însăşi imaginea 
imperială şi angelică a Vestului mândru, care în ochii vechilor 
vânători reînvia gloria veacului de început de lume, când Adam 
păşea maiestuos ca un zeu, mândru şi neînfricat ca acest 
armăsar. Fie că mărşăluia alături de ajutoare în fruntea armatei 
sale ce se întindea nesfârşită peste câmpie, ca râul Ohio, fie că 
inspecta cu nările fierbinţi şi înroşite pe albul răcoritor al 
botului supuşii ce îl înconjurau păscând cât vedea cu ochii, 
oricum s-ar fi arătat, el rămânea pentru bravii indieni o fiinţă ce 
le stârnea respect înfricoşat şi uimire. Nu se poate afla datorită 
cărei legende ale nobilului cal era acesta considerat divin prin 
curăţenia sa spirituală şi de ce divinitatea sa, pe lângă faptul că 
impunea adoraţie, stârnea în acelaşi timp o groază nedesluşită. 

Sunt situaţii în care albul îşi pierde gloria şi virtutea cu care îi 
acoperă pe albatros şi pe armăsarul alb. 

Cum se face că înfăţişarea albinosului scârbeşte şi şochează 
privirea, încât câteodată acesta este urât chiar de semenii săi? 
Este albeaţa care îl acoperă şi care se şi aude prin numele pe 
care îl poartă. Albinosul este la fel de zdravăn ca oricare alt om, 
nu are nicio deformatie, totuşi aspectul său alb în totalitate îl 
face mai urât decât cea mai urâtă scârnăvie. Cum se poate una 
ca asta? În alte aspecte, Natura, prin mijlocirile ei nevăzute, dar 
dintre cele mai răutăcioase, numără printre forţele sale această 
calitate a groazei. De la aspectul ei înzăpezit, fantoma din 
mările sudice a fost numită Vijelia Albă. De-a lungul istoriei se 


denumire, altor păsări li se spune albatroşi gri, iar pe aceştia îi 
văzusem de multe ori. Dar nu fusesem niciodată atât de copleşit de 
emoție ca atunci când dădui ochii cu pasărea arctică. Cum fusese 
pasărea măiastră prinsă? Dacă promiteţi să nu spuneţi mai departe, o 
să vă zic: cu un cârlig şi o frânghie, pe când înaripata plutea pe apă. 
Căpitanul o transformă în poştaş legându-i de gât un răboj de piele pe 
care scrisese numele navei şi locul unde se afla, după care o lăsă să 
plece. Nu mă îndoiesc însă că acel răboj făcut pentru ochii omului a 
fost dat jos în ceruri când albatrosul alb se întoarse la heruvimii ce se 
roagă cu aripile deschise (n.a.). 


vede cum arta răutăţii umane nu a scăpat nici ea un ajutor atât 
de fructuos. Cât de mult sporeşte efectul în acel pasaj din 
Froissart când, ascunşi în hainele ninse ale frăţiei lor, Glugile 
Albe din Ghent îl omoară pe şerif în piaţă. 

În cu totul şi cu totul alte aspecte, experienţa din tată în fiu a 
omenirii stă martoră a magiei acestei culori. Nu se poate pune 
la îndoială faptul că însuşirea cea mai vizibilă a unui om mort 
care îl sperie pe privitor este acea paloare marmorată care i se 
aşterne pe chip de parcă ar fi semnul mirării pe tărâmul celălalt 
cum e pe lumea aceasta semnul fricii. De la paloarea aceasta a 
mortului vine şi culoarea albă a giulgiului în care îi înfăşurăm. 
Chiar şi în închipuiri aruncăm giulgiul acesta nins peste 
fantome, care se ridică toate din ceaţă alburie. În timp ce pe noi 
ne ţintuieşte teama de fantome, să adăugăm că şi regele 
groazei, personificat de evanghelist, călăreşte pe un cal palid“. 
De aceea, oricât de repede alătură omul culoarea albă lucrurilor 
bune şi gingaşe când este vesel, nimeni nu poate nega că esenţa 
însemnătăţii sale aduce în suflet un sentiment straniu. 

Deşi acest lucru poate fi hotărât fără bătaie de cap, ce 
socoteală poate da muritorul? Pare imposibil de cercetat. Putem 
noi însă, numărând momentele în care ideea de alb deşi în acest 
moment este ori sfântă, ori în mare parte lipsită de alăturările 
care o fac să inspire teamă, dar este şi o vrajă, oricât de 
neînţeleasă să ne împiedicăm din întâmplare de vreun indiciu 
care să ne îndrume la cauza pe care o căutăm? 

Să încercăm. Într-o astfel de problemă însă, nu se poate să fii 
prea subtil şi fără imaginaţie, căci niciun om nu îl poate urma pe 
altul în încăperile acestea. Deşi fără îndoială măcar câteva din 
aceste sentimente izvorâte din imaginaţie, care vor fi 
prezentate, au fost simţite de cei mai mulţi dintre oameni, poate 
doar câţiva au luat seama la ele atunci când le-au simţit şi deci 
mulţi nu şi le pot aminti. 

De ce protestantului simplu şi necitit din statele americane 
auzul în treacăt despre un Călugăr alb sau o Măicuţă albă îi 
ridică în suflet o statuie lipsită de lumina ochilor? 


31 Al patrulea călăreț al Apocalipsei: „Şi m-am uitat, şi iată un cal 
galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea.” 
(Apocalipsa, 6:8) (n.t). 


Ce altceva în afară de poveştile cu războinici şi regi 
întemnițați (care nu sunt un temei suficient) face ca Turnul Alb 
al Londrei să înflăcăreze mult mai tare imaginaţia americanului 
care nu a călătorit decât celelalte clădiri de legendă: Turnul 
Byward şi chiar Turnul Sângeros? Şi celelalte turnuri şi mai 
minunate, Munţii Albi din Hampshire, de exemplu, care apasă 
ca nişte uriaşe fantome asupra sufletului la simplul auz al 
numelui lor, în timp ce gândul la creasta albastră a Virginiei e 
plin de visare liniştită, înrourată şi depărtată? De ce, indiferent 
de latitudini sau longitudini, numele Mării Albe se aşterne ca un 
linţoliu peste minte, în timp ce cel al Mării Galbene ne duce cu 
gândul la după-amiezi lungi şi strălucitoare peste valuri, urmate 
de apusuri superbe, dar fade? Sau, pentru a alege un subiect 
fără substraturi şi adresat doar imaginaţiei, de ce când citim 
vechile poveşti din Europa Centrală „omul mare şi alb” din 
pădurile Munţilor Hartz a cărui paloare de neegalat fulgeră 
printre verdele crângurilor, de ce, deci, este această fantomă 
mai înfricoşătoare decât urletele strigoilor de pe Blocksburg*2? 

Nu din cauza amintirii cutremurelor lui dărâmătoare de 
biserici, nici mărilor lui agitate şi nărăvaşe, nici aridităţii 
cerurilor care nu plâng niciodată, nici priveliştii câmpurilor 
pline de clopotniţe înclinate, bolți sfărâmate şi cruci dărâmate 
ca vergile aplecate ale corăbiilor ancorate, nici străzile lui cu 
case căzute una peste alta ca un castel din cărţi de joc, nu 
aceste lucruri fac din Lima cel mai ciudat şi mai trist oraş din 
câte există?! Lima s-a acoperit cu vălul alb şi groaza cea mare 
vine din albeaţa nenorocirii lui. Bătrână ca Pizzaro, albeaţa îşi 
păstrează ruinele mereu noi, nu lasă verdeaţa veselă a decăderii 
să se strecoare şi împrăştie peste meterezele căzute paloarea 
rigidă a unei apoplexii care îmbracă totul în propria ei 
desfigurare. 

Ştiu că în credinţa populară acest fenomen al albeţii nu este 
cel mai recunoscut temei pentru a da proporţii grozăviilor unor 
lucruri groaznice de felul lor. Nici în mintea lipsită de 
imaginaţie nu se iscă nicio spaimă din această înfăţişare a cărei 
grozăvie, pentru o altă minte, se datorează numai acestui 


32? Blocksburg este cel mai înalt vârf al Munţilor Hartz, şi se spune că 
ar fi locul de întâlnire a vrăjitoarelor (n.t.). 


fenomen, mai ales când se arată într-o formă tăcută şi obişnuită. 
Ce doresc să exprim prin aceste două afirmaţii se va vedea 
poate în următoarele exemple. 

Primul: Când marinarul se apropie de ţărmul unui tărâm 
necunoscut noaptea, dacă aude zgomotul valurilor care se 
sparg, se trezeşte pe dată şi se umple de suficientă vlagă pentru 
a i se ascuţi toate simţurile. Dar dacă, în aceleaşi circumstanţe, 
se ridică din hamac şi îşi vede corabia plutind pe o mare de un 
alb lăptos, de parcă ar fi înotat în jurul ei urşi albi plecaţi de pe 
stâncile țărmului, atunci simte o frică tăcută şi superstiţioasă. 
Fantoma învăluită în giulgiu a apelor albe este la fel de 
înfricoşătoare pentru el ca şi una adevărată. Degeaba îl liniştesc 
măsurătorile, arătându-i că e departe de pericol. Şi inima, şi 
timona se topesc şi el nu îşi găseşte liniştea decât când vede apă 
albastră dedesubt. Dar ce marinar va zice: „Domnule, nu atât 
frica de a ne lovi de stâncile din apă, cât frica de albul acela 
hidos m-a tulburat aşa?” 

Al doilea: pentru indianul din Peru priveliştea nesfârşită a 
crestelor înzăpezite ale Anzilor nu este de speriat, în afară poate 
de gândul că la acele înălţimi domneşte o asemenea dezolare 
îngheţată pentru eternitate şi de frica naturală de a se pierde în 
acele singurătăţi vitrege. La fel se întâmplă şi cu locuitorul din 
Vest care priveşte cu aceeaşi indiferenţă o câmpie nesfârşită 
acoperită de zăpadă proaspătă, fără o umbră a unui copac sau a 
vreunei ramuri care să spargă monotonia albului. Marinarului 
nu i se întâmplă aşa când priveşte peisajul mărilor arctice, unde 
se întâmplă ca el, printr-o scamatorie infernală ieşită din mâinile 
gerului şi aerului, mort de frig şi pe jumătate naufragiat, să 
vadă în loc de un curcubeu, care să îi dea speranţă şi să-l 
liniştească, ceea ce pare a fi un cimitir nesfârşit care rânjeşte 
spre el cu cavouri de gheaţă şi cruci rupte. 

O să spuneţi că acest capitol despre culoarea albă nu e decât 
un steag alb fluturat de un suflet fricos; te predai unei stafii, 
Ishmael! 

Spuneti-mi cum se face că, dacă scuturi, într-o zi însorită, în 
spatele unui mânz voinic, fătat într-o paşnică vale din Vermont, 
departe de orice animal de pradă, o piele de bivol astfel încât 
nici să nu o vadă, ci doar să îi simtă mirosul înţepător, va sări, 


va sufla nervos şi va lovi cu copitele pământul de frică în timp ce 
ochii stau să îi sară din orbite?! Nu îşi aduce aminte de nicio 
înfruntare cu animalele sălbatice pe pământul său verde din 
nord, aşa că mirosul înţepător pe care îl simte nu îi poate aminti 
nimic care să aibă legătură cu primejdii din trecut. Ce să ştie el, 
acest mânz din New England, despre bizonii negri din 
îndepărtatul Oregon? 

Nimic. Dar până şi într-un animal prost se vede instinctul de a 
şti că există rău pe lumea aceasta. Deşi e la mii de mile 
depărtare de Oregon, când simte izul de mosc sălbatic, turmele 
de bizoni ce împung şi sfâşie îi apar în minte cum îi apar şi 
mânzului de prerie pe care chiar acum poate că îl fac una cu 
pământul. 

Aşa se face că talazurile unei mări înspumate, zgomotul 
dezolant al gheţurilor sclipitoare de pe munţi şi mişcarea pustie 
a brazdelor de zăpadă de pe câmpii, toate sunt pentru Ishmael 
întocmai ca scuturarea pieii de bizon pentru mânzul speriat. 

Deşi niciunul nu ştie unde se ascund temerile fără nume din 
care semnele fermecate se trezesc cu atâta putere, ele există şi 
în mine, şi în mânz. În multe privinţe, lumea care ne înconjoară 
pare clădită din dragoste, dar sferele invizibile au fost făurite 
din frică. 

Nu am desluşit încă vraja albeţii şi nu am aflat de ce tulbură 
ea sufletul atât de tare; mai straniu şi mai îngrozitor, după cum 
am văzut, este că e simbolul cel mai plin de înţeles al 
spiritualităţii, ba, este chiar vălul Dumnezeului creştin şi totuşi 
este şi temeiul ce face toate lucrurile ce-i sunt respingătoare 
omenirii să pară şi mai rele. 

Oare prin nelămurirea sa ne acoperă cu umbre ale neantului 
şi imensităţii fără suflet ale universului şi ne înjunghie pe la 
spate cu gândul distrugerii atunci când privim spre hăurile din 
Calea Lactee? Sau poate că în esenţa lui albul nu este atât o 
culoare, cât absenţa culorii şi în acelaşi timp liantul tuturor 
culorilor noastre. Oare din acest motiv se vede numai gol tâmp 
şi plin de înţelesuri într-un peisaj enorm cu nămeţi? Oare e fără 
de culoare întocmai ateismul înceţoşat de care ne ferim? Dacă 
ne gândim la cealaltă teorie a filosofilor naturalişti, care zice că 
toate celelalte culori de pe pământ, toate podoabele măreţe sau 


gingaşe cum sunt nuanțele dulci ale cerului la apus sau ale 
pădurilor, catifelele zburătoare ale fluturilor şi bujorii roz ai 
fetelor, toate acestea sunt înşelăciuni subtile, nu fac parte din 
substanţă, ci sunt spoite pe dinafară, aşa că Natura adorată se 
sulemeneşte ca o femeie uşoară şi că seducţiile acestea nu fac 
decât să acopere osuarul dinăuntru. Dacă mergem mai departe 
şi ne gândim că şiretlicul fermecat care îi produce fiecare 
culoare lumina cea slăvită este de fapt alb sau fără culoare, iar 
dacă ar lucra fără mijlocire asupra materiei ar atinge toate 
lucrurile, chiar şi lalelele şi trandafirii cu spoiala sa incoloră, 
dacă ne gândim la toate acestea, universul încremenit ne-ar 
părea un lepros şi, ca unii călători încăpăţânaţi din Laponia care 
refuză să poarte ochelari colorați la ochi, aşa s-ar uita şi 
sărmanul necredincios fără vedere la imensul văl alb care 
înconjoară tot ce se găseşte în jur. Pentru toate acestea simbolul 
este Balena Albă. Vă mai miraţi atunci de vânătoarea 
înflăcărată? 


43. Ia, ascultă! 


Ai auzit zgomotul acela, Cabaco? 

Era cartul de mijloc; luna lumina minunat; marinarii stăteau 
înşiraţi de la unul dintre butoaiele cu apă dulce din mijlocul 
navei până la butoiul de lângă tambuchiul de la bolta pupei şi 
treceau găleți de apă din mână în mână pentru a-l umple pe 
ultimul. Stând în cea mai mare parte peste camerele goale de 
sub dunetă, aveau grijă să nu vorbească sau să tropăie. Găleţile 
treceau din mână în mână în cea mai mare linişte, deranjată din 
când în când de fâlfâitul vreunei vele şi de zumzetul constant al 
chilei ce despica apa fără oprire. 

În mijlocul acestei linişti, Archy, un băiat din şir al cărui loc 
se afla lângă tambuchiul din spate, îi şopti colegului său, un 
cholo”: 

— Sst! Ai auzit zgomotul acela, Cabaco? 

— Ia găleata, da, Archy? Despre ce zgomot vorbeşti? 

— Iar s-a auzit de sub trapă. Tu n-auzi? Parcă-i o tuse, mi-a 
părut că e o tuse. 

— Lasă naibii tusea! Dă găleata aia înapoi! 

— Iar! Iar se aude! Parcă s-au întors pe partea cealaltă vreo 
trei adormiţi, uite-acum! 

— Caramba! Încetează, tovarăşe, nu vrei? Ţi se zvârcolesc ţie 
pesmeţii de la cină în stomac, atâta tot. Vezi de găleată! 

— N-ai decât să zici ce vrei, amice. Eu am urechi tare 
ascuţite. 

— Da, da, tu eşti ăla care aude zumzetul andrelelor bătrânei 
quekerese din Nantucket de la cincizeci de mile depărtare, tu 
eşti ăla! 

— N-ai decât să rânjeşti, o să vedem noi. Taci, Cabaco, e 
cineva în cămara din spate care nu şi-a arătat faţa pe punte şi 
cred că bătrânul mogul s-a prins de toată treaba. L-am auzit pe 
Stubb spunându-i lui Flask într-o dimineaţă când erau de cart că 
avea să se întâmple ceva. 

— Şşt! Găleata! 


33 Cholo - copil pe jumătate indian, pe jumătate spaniol (n.t.). 


44. Harta 


Dacă l-ai fi urmărit pe căpitanul Ahab jos în cabină după 
furtuna din seara ce urmase tulburătoarei dezvăluiri a scopului 
său echipajului, l-ai fi văzut ducându-se la un cufăr de pe grindă, 
luând de acolo un sul mototolit de hărţi îngălbenite şi 
desfăcându-le peste masa fixă din cabină. După aceea, dacă te-ai 
fi aşezat în faţa mesei, l-ai fi văzut studiind cu atenţie liniile şi 
petele din faţa sa şi trasând încet, dar drept cu creionul noi 
cursuri peste spaţii care înainte erau goale. Din când în când, se 
mai uita în vechile jurnale de bord ce stăteau grămadă lângă el 
şi unde erau trecute perioadele şi locurile în care în alte 
călătorii ale altor corăbii fuseseră capturați sau văzuţi caşaloţi. 

Pe când se îndeletnicea cu acestea, lampa grea de cositor ce 
atârna de lanţuri deasupra capului său se legăna odată cu nava 
şi arunca peste fruntea lui încreţită raze şi umbre, încât părea 
că, în timp ce el desena linii şi cursuri pe hărţile mototolite, un 
creion invizibil trasa alte linii şi cursuri pe harta încărcată a 
frunţii lui. 

Nu se întâmpla doar în noaptea cu pricina ca Ahab în 
singurătatea cabinei lui, să se uite în acest chip pe hărţi. Ele 
erau scoase aproape în fiecare seară şi tot de atâtea ori se 
făceau unele semne cu creionul, în timp ce altele erau şterse. 
Cu hărţile celor patru oceane desfăşurate în faţa lui. Ahab ţesea 
un labirint de curenţi şi vârtejuri pentru a reuşi să îndeplinească 
singurul scop pe care îl avea. 

Pentru cineva care nu cunoaşte pe deplin obiceiurile 
balenelor, ar putea părea o sarcină absurdă şi zadarnică să cauţi 
în acest chip o singură creatură în nemărginirea oceanelor 
acestei planete. Dar lui Ahab nu îi părea aşa, căci el ştia drumul 
tuturor fluxurilor şi curenților şi calcula astfel mişcarea prăzii 
Caşalotului. De asemenea, amintindu-şi perioadele regulate şi 
verificate, în care îl vânase la latitudini diferite, putea ajunge la 
predicții riguroase, poate chiar certitudini, cu privire la ziua cea 
mai propice în care să se afle aici sau acolo căutându-şi prada. 

Atât de cert este faptul că balena se întoarce în anumite mări, 
în anumite perioade, că unii vânători cred că, dacă ar putea fi 


studiat şi observat îndeaproape pe drumul său prin lume, dacă 
ar fi adunate într-un loc jurnalele călătoriilor întregii flote de 
vânătoare, atunci s-ar descoperi că migraţia Caşalotului 
corespunde fără greş aceleia a bancurilor de heringi sau a 
stolurilor de rândunele. S-a încercat până acum să se deseneze 
hărţi cu migraţia Caşaloţilor**. 

Pe lângă toate acestea, atunci când se mută dintr-un loc de 
hrănire într-altul, Caşalotul, ghidat de un instinct ce nu dă greş 
niciodată mai bine zis o inteligenţă dată de divinitate -, se mişcă 
prin canale, cum li se zice, mergând pe o anume linie oceanică, 
ce e atât de exactă, că nici măcar o corabie nu a ţinut vreodată 
cursul cu atâta precizie zecimală. Deşi în aceste cazuri drumul 
balenei e la fel de drept ca paralelele pe care stă santinela şi 
deşi linia îşi urmează fără abatere drumul drept, canalele prin 
care se spune că înoată peştele sunt late de câteva mile (mai 
mult sau mai puţin, căci se presupune că acest canal se 
îngustează şi se măreşte), dar niciodată nu e mai mare decât 
raza vizuală a celui din vârful catargului când acesta mătură 
orizontul cu privirea. Ideea e că te poţi bizui pe faptul că 
balenele care migrează pot fi zărite în anumite perioade de-a 
lungul şi de-a latul drumului lor. 

Ahab îşi putea întâlni vânatul nu doar în anumite momente şi 
în ape cunoscute ca locuri de hrănit, ci prin priceperea sa se 
putea poziţiona astfel în timp şi spaţiu în drumul Caşalotului, 
încât chiar şi în trecerea peste întinderile de apă dintre acele 
locuri avea şansa de a-l întâlni. 

O întâmplare păru la prima vedere să îi încurce plasa nebună 
şi totodată organizată pe care o ţesea. Poate că de fapt nu era 


3 De la notarea celor de mai sus sarcina fu dusă la bun sfârşit de o 
circulară oficială, lansată de locotenentul Maury de la Observatorul 
Naţional din Washington la data de 16 aprilie 1651. Acea circulară 
menţionează că o astfel de hartă este aproape terminată şi chiar 
prezintă porţiuni din ea. „Aceasta hartă împarte oceanul în districte de 
cinci grade latitudine pe cinci grade longitudine; câte douăsprezece 
coloane perpendiculare împart aceste districte pentru cele 
douăsprezece luni ale anului; orizontal, peste aceste districte sunt 
trasate câte trei linii: una pentru a arăta numărul de zile petrecute in 
fiecare lună în districtul respectiv şi două pentru a arăta numărul de 
zile in care s-au zărit Balene Drepte sau Caşaloţi” (n.a.). 


aşa. Deşi turmele de caşaloţi au perioadele lor obişnuite în care 
se găsesc în anumite locuri, nu poţi spune că ele vânează în 
cutare şi cutare loc anul acesta, sunt aceleaşi care au trecut pe 
acolo cu un an în urmă, cu toate că anumite întâmplări stranii şi 
de netăgăduit au dovedit contrariul. In general această 
afirmaţie, însă la o scară mai mică, se aplică la Caşaloţii bătrâni 
şi solitari ca nişte pustnici. Deci, deşi Moby Dick ar fi fost văzut, 
să zicem, în arhipelagul numit Seychelles din Oceanul Indian, 
sau în Golful Vulcan din Japonia, nu se putea spune că, dacă 
„Pequodul” călătorea în aceste zone în perioada potrivită, avea 
să-l întâlnească negreşit. La fel stăteau lucrurile şi cu alte locuri 
unde se arătase din când în când. Toate acestea păreau a fi 
haltele şi hanurile oceanice la care trăgea, vorba vine, nu 
locurile unde sălăşluia. Unde s-a vorbit despre şansele lui Ahab 
de a-l întâlni s-au făcut aluzii şi la şansele pe care le-ar fi avut 
dacă reuşea să se poziţioneze bine în timp şi spaţiu când 
posibilităţile puteau deveni probabilităţi sau, după cum gândea 
Ahab, aceste posibilități deveneau certitudini. Această 
conjunctură favorabilă se numea în termeni tehnici „Anotimpul 
pe linie”. Atunci şi acolo fusese văzut Moby Dick timp de câţiva 
ani la rând odihnindu-se o vreme, cum se odihneşte soarele 
pentru o vreme în cursa sa anuală în câte un semn al zodiacului. 
Acolo avuseseră loc şi cele mai primejdioase înfruntări cu 
balena, pe valurile de acolo se scrisese despre faptele lui şi 
acolo era locul tragic în care bătrânul nebun îşi găsise pricina 
răzbunării. În cumpănirea precaută şi vigilenţa iute cu care 
Ahab îşi asmuţea sufletul uneltitor la vânătoare, nu îi dădea voie 
să îşi pună toate speranţele în conjunctura menţionată mai sus 
şi nu putea din cauza neliniştii jurământului său să îşi 
potolească inima şi să amâne vânătoarea până în acel moment. 
„Pegquodul” plecase din Nantucket chiar la începutul 
„Anotimpului pe linie” şi nimic nu l-ar fi ajutat pe căpitanul ei să 
încheie lunga călătorie spre sud, să dubleze Capul Horn şi apoi 
să coboare şaizeci de grade latitudine ca să ajungă în Pacificul 
ecuatorial în timp util pentru vânătoare. Trebuia deci să aştepte 
următorul anotimp. Cu toate acestea, data timpurie la care 
plecase corabia din port fusese aleasă bine de Ahab în ceea ce 
priveşte demersul acestor lucruri. Asta deoarece se aşternea 


înaintea sa un răgaz de trei sute şaizeci şi cinci de zile în care, 
în loc să aştepte nerăbdător la țărm, putea să se îndeletnicească 
cu vânătoarea prin alte părţi, în caz că se întâmpla ca Balena 
Albă, petrecându-şi vacanţa în mări îndepărtate de locurile sale 
obişnuite de hrănit, să îşi iţească fruntea creaţă în Golful 
Persan, în Golful Bengal, în mările Chinei sau în alte ape prin 
care se avântă rasa sa. Musonul, Pampasul, vânturile de nord- 
vest, Harmattanul sau alizeele, orice vânt în afară de Levant şi 
de Simun îl puteau sufla pe Moby Dick în calea „Pegquodului” 
care făcea înconjurul lumii în zigzag. Acestea fiind zise, oare nu 
era o idee nebunească, dacă privim lucrurile cu calm şi atenţie, 
ca în acest mare ocean, o anume balenă, chiar şi dacă ar fi fost 
găsită, să fie recunoscută de vânătorul său? E ca şi cum ai 
încerca să găseşti un muftiu cu barba sură pe ulițele aglomerate 
ale Constantinopolului. Da, dar fruntea albă a lui Moby Dick şi 
cocoaşa lui albicioasă nu puteau fi altfel decât de neconfundat. 

— Oare nu am însemnat eu balena?, îşi zise Ahab în barbă 
lăsând hărţile şi scufundându-se iar în reverie. Am însemnat-o, 
cum să scape? Inotătoarele sale sunt găurite şi crestate ca 
urechile unei oi rătăcite! 

Mintea sa începea să o ia la goană până când oboseala şi 
slăbiciunea cugetului îl trimiteau pe punte pentru a se întrema 
la aer. Dumnezeule! Ce delir şi zbucium îl apasă pe om când e 
ros de gândul răzbunării! Doarme cu pumnii încleştaţi şi când se 
trezeşte vede că s-a tăiat până la sânge. 

Deseori, când era forţat să se ridice din hamac de visele 
obositoare şi îngrozitoare din timpul nopţii care, continuându-i 
gândurile din timpul zilei, le învolburau şi le învârteau într-o 
spirală nesfârşită în creierul său până când zvâcnirile inimii îi 
cauzau un chin de neîndurat şi când, cum se întâmpla 
câteodată, aceste lovituri ale spiritului îi ridicau sufletul din 
corp lăsând în urmă un hău din care se înălţau flăcări şi fulgere 
şi diavoli blestemaţi îl implorau să sară printre ei, când iadul 
acesta se căsca sub el, se auzea pe toată corabia un țipăt 
sălbatic. Cu ochi înlăcrimaţi, Ahab fugea din cabină de parcă 
fugea de pe un pat în flăcări. Acestea, în loc să fie semnele unei 
slăbiciuni ascunse sau ale unei temeri faţă de propria sa 
hotărâre, nu erau decât nişte indicii ale puterii sale, căci în 


astfel de momente smintitul de Ahab, vânătorul viclean şi tenace 
al Balenei Albe, care se urcase între timp în hamacul său, nu era 
cel care îşi pricinuise groaza cu care sărise din culcuş. De vină 
era sufletul sau principiul său etern; dormind şi fiind astfel 
despărţit de mintea uneltitoare, cea care de atâtea ori îl 
transforma în instrumentul ei, încerca deodată să scape de 
apropierea pârjolitoare de acest element nebun din care, pentru 
moment, nu mai făcea parte. Dar cum mintea nu există decât 
legată de suflet, atunci, în cazul lui Ahab, acesta trebuia să fie 
cel care să renunţe la gândurile şi dorinţele lui în schimbul 
scopului suprem. Acest scop, prin propria sa voinţă nebună, se 
puse împotriva zeilor şi diavolilor şi se arătă ca fiind de sine 
stătător. Putea să trăiască şi să ardă cu rânjetul pe faţă în timp 
ce fiinţa vie de care se legase fugea cuprinsă de groază de la 
această naştere a unui bastard nedorit. Aşa se face că sufletul 
chinuit care se uita în afară prin ochii trupului celui ce părea a fi 
Ahab se repezi afară din cabină fiind în acele momente un 
pustiu, o fiinţă somnambulă amorfă, o rază de lumină vie, cu 
siguranţă, dar fără a avea peste ce să se răsfrângă şi rămânând 
astfel un vid. Dumnezeu să te ajute, bătrâne! Gândurile tale au 
iscat o creatură în adâncul tău. Celui care prin puterea gândului 
se transformă în Prometeu îi va roade vulturul inima pentru 
totdeauna, iar vulturul acesta va fi monstrul creat de el însuşi. 


45. Declaraţia 


În ceea ce priveşte povestea cărţii acesteia şi atingând în 
treacăt una sau două particularităţi interesante şi deosebite ale 
vânătorii de balene, capitolul anterior, mai ales în prima sa 
parte, este cât se poate de important pentru acest volum, însă 
subiectul său trebuie dezbătut mai pe larg şi mai amănunţit 
pentru a fi înţeles pe deplin şi pentru a alunga orice neîncredere 
care poate răsări din lipsa de cunoaştere a unora în legătură cu 
autenticitatea subiectelor importante. 

Nu doresc să organizez această parte a sarcinii mele, ci mă 
voi mulţumi să produc impresiile dorite descriind în ordine 
întâmplările atât de bine cunoscute mie ca vânător de balene. 
Sunt încredinţat că din aceste descrieri concluzia dorită se va 
face singură cunoscută. 

În primul rând, cunosc personal trei împrejurări în care o 
balenă, după ce fu lovită cu harponul, reuşi să scape cu viaţă şi 
după o vreme (într-una dintre aceste împrejurări, după trei ani) 
fu lovită din nou de acelaşi braţ, şi fu ucisă. Cele două săgeți, 
amândouă purtând acelaşi semn, fură scoase din trup. În 
împrejurarea când trecură trei ani între cele două aruncări de 
harpoane, cred chiar că trecuse mai mult timp, se întâmplă ca 
omul care le aruncase să plece pe o corabie de negoţ în Africa: 
acolo cobori la țărm unde se alătură unei echipe de exploratori 
şi pătrunse adânc în interiorul continentului petrecând astfel 
aproape doi ani şi înfruntând deseori primejdiile şerpilor, 
sălbaticilor, tigrilor şi duhorilor otrăvitoare laolaltă cu restul 
primejdiilor ce se întâlnesc atunci când umbli printr-un tărâm 
necunoscut. Între timp, balena pe care o lovise trebuie să fi 
călătorit şi ea, înconjurând înot pământul de trei ori şi 
scărpinându-şi pântecele de toate coastele Africii fără a avea 
însă un scop. Acest om şi această balenă se întâlniră iar, şi unul 
o ucise pe cealaltă. Am spus că eu cunosc trei astfel de 
împrejurări, iar în două dintre ele am văzut cum a fost lovită 
balena. La cel de-al doilea atac am văzut cele două harpoane 
însemnate fiecare la fel, scoase din trupul balenei. In 
întâmplarea în care trecuseră trei ani se nimeri să fiu la bord 


ambele dăţi, prima şi ultima, iar ultima dată recunoscui un semn 
imens pe care îl avea balena sub ochi şi pe care îl văzusem şi în 
urmă cu trei ani. Spun trei ani, dar sunt sigur că trecuse mai 
mult timp. lată deci trei împrejurări despre care ştiu cert că 
sunt adevărate. Am auzit însă despre multe alte întâmplări de la 
persoane de al căror cuvânt nu te poţi îndoi. 

În al doilea rând, se ştie în breasla vânătorilor de balene, 
oricât de neştiutoare ar fi lumea de pe țărm, că au existat câteva 
momente istorice memorabile când o anume balenă a fost 
recunoscută în locuri şi timpuri diferite. Motivul pentru care o 
balenă poate fi recunoscută nu se datorează numai deosebirilor 
sale trupeşti care o diferenţiază de alte balene. Oricât de 
diferită ar fi o balenă de celelalte, deosebirile ei se duc pe apa 
sâmbetei când e ucisă şi fiartă până se transformă într-un ulei 
deosebit de valoros. Nu. Motivul era acesta: prin încleştările 
fatale din timpul călătoriilor, balenele îşi câştigau faima de a fi 
foarte periculoase, cum se întâmplase cu Rinaldo Rinaldinis5, 
astfel încât vânătorii se mulţumeau să le salute atingându-şi 
pălăriile atunci când le vedeau înotând liniştit pe lângă ei, fără a 
încerca să le cunoască mai bine, ca unii flăcăi de pe țărm care 
se întâmplă să cunoască vreun om important, dar irascibil şi îl 
salută respectuos de la distanţă pe stradă temându-se ca nu 
cumva, în încercarea lor de a se apropia, să primească vreo 
săpuneală pentru îndrăzneala lor. 

Fiecare dintre aceste balene faimoase se bucura nu numai de 
celebritate, sau mai bine-zis de un renume oceanic, nu era 
faimoasă doar în timpul vieţii şi nu se bucura doar de trecerea 
în nemurire prin poveştile de pe punte, ci avea toate drepturile, 
privilegiile şi distincţiile unui nume. Avea fiecare un nume aşa 
cum au avut şi Cambise, şi Cezar. Nu-i aşa, Timor Tom, monstru 
faimos şi înspăimântător ca un aisberg care pentru atâta amar 
de vreme ai domnit peste strâmtorile orientale cu acelaşi nume 
şi care aveai un jet care se vedea deseori de pe plajele pline cu 
palmieri din Ombay? Nu e adevărat, Jack din Noua Zeelandă, 
care erai teroarea tuturor corăbiilor care treceau prin preajma 
ținutului tatuaţilor? Nu e aşa cum spun eu, Morquan, rege al 


3 Rinaldo Rinaldini — cavaler rebel din poemele epice renascentiste 
ale lui Arisoto, Boiardo şi Tasso (n.t.). 


Japoniei, când despre jetul tău se spunea că seamănă cu o cruce 
albă pe cer? Nu e aşa, Don Miguel, balenă chiliană, însemnată 
pe spate ca bătrânele țestoase cu hieroglife? Pe scurt, acestea 
sunt patru balene cunoscute celor care studiază Cetologia, cum 
sunt cunoscuţi Marius şi Sulla învățatului clasic. 

Asta nu e tot. După ce creară pagube de nenumărate ori 
printre navele mici şi mari, Tom din Noua Zeelandă şi Don 
Miguel fură căutaţi, vânaţi fără oprire, fugăriţi şi ucişi de 
căpitani curajoşi de baleniere care se avântaseră pe mare cu 
acest scop întocmai ca faimosul căpitan Butler ce plecase prin 
pădurile din Narragansett, chitit să-l prindă pe notoriul ucigaş 
sălbatic Annawons5, cel mai de seamă războinic al regelui indian 
Filip. 

Nu ştiu unde altundeva decât aici aş putea găsi un loc mai 
bun pentru a face o adăugire sau două care îmi par importante, 
căci odată tipărite, ele ar putea susţine caracterul rezonabil al 
întregii istorii a Balenei albe şi mai ales a catastrofei. Aceasta 
este una dintre acele împrejurări descurajante în care adevărul 
necesită tot atâta susţinere ca şi minciuna. Atât de neştiutori 
sunt oamenii de pe uscat cu privire la cele mai banale şi mai 
palpabile minuni ale lumii, că fără anumite sugestii despre 
calităţile simple, istorice sau nu, ale vânătorii de balene ar 
putea crede că Moby Dick este doar un monstru de legendă sau, 
mai rău, o alegorie îngrozitoare şi nesuferită. 

În primul rând, deşi cei mai mulţi dintre oameni au o idee 
vagă despre primejdiile marii vânători, nu au cunoştinţe clare şi 
lămuritoare despre aceste pericole şi despre cât de des apar ele. 
Unul dintre motive este că nici măcar unul din cincizeci de 
astfel de dezastre fatale nu e povestit la țărm; acestea nici 
măcar nu sunt pomenite în treacăt, ci sunt uitate curând după 
aceea. Crezi oare că numele tânărului ce în clipa aceasta, poate, 
este prins în frânghia harponului pe coasta Noii Guinee şi dus 
pe fundul apei de balena care se scufundă, va apărea într-un 
necrolog din vreun jurnal pe care îl vei citi mâine la micul 
dejun? Nu, deoarece corespondenţa circulă foarte rar între 
ţărmul de acasă şi Noua Guinee. De fapt, ai auzit vreodată de 


3 Războinicul Annawon a fost de fapt capturat de căpitanul Benjamin 
Chuivh, nu de William Butler (n.t.). 


ştiri regulate venite direct sau indirect din Noua Guinee? Îți 
spun însă că într-una dintre călătoriile pe care le-am făcut în 
Pacific ne-am întâlnit cu vreo treizeci de corăbii şi pe fiecare 
murise cineva din cauza vreunei balene, pe unele chiar mai 
mulţi, iar pe trei dintre ele murise tot echipajul uneia dintre 
bărci. Pentru numele lui Dumnezeu, economiseşte felinarele şi 
lumânările! Pentru un galon de seu ars fii sigur că un oma 
vărsat sânge. 

În al doilea rând, cei de pe țărm îşi imaginează că o balenă 
este o creatură enormă cu putere nemaivăzută, dar eu am 
observat că atunci când le povestesc despre această imensitate 
mă complimentează pentru spiritul meu şugubăţ, asta când eu, 
pe cuvântul meu, nu sunt mai glumeţ decât Moise când scria 
istoria plăgilor Egiptului. 

Din fericire, concluzia la care vreau să ajung poate fi 
verificată printr-o mărturie ce nu are legătură cu a mea. 
Concluzia aceasta este: caşalotul este în unele cazuri suficient 
de puternic, isteţ şi rău din cale-afară pentru a zdrobi 
intenţionat, a distruge şi a scufunda o corabie mare. Mai mult. 
Caşalotul chiar a făcut una ca asta. 

Prima oară: în anul 1820, corabia „Essex” a căpitanului 
Pollard din Nantucket naviga în Oceanul Pacific. Într-o zi văzu 
jeturi, îşi cobori bărcile şi urmări o turmă de caşaloţi. Nu după 
mult timp, câteva dintre balene fură rănite. Deodată o balenă 
foarte mare scăpă de bărci, se îndepărtă de turmă şi se năpusti 
spre corabie. Izbindu-şi capul de carenă o lovi atât de tare, că 
nici în „zece minute” aceasta se crăpă şi se scufundă. Nici 
măcar o stinghie nu mai fu văzută din acea navă de atunci. După 
ce stătu mult timp pe mare, o parte din echipaj ajunse la țărm în 
bărci. Ajuns în sfârşit acasă, căpitanul Pollard plecă iar spre 
Pacific, comandând un alt vas, dar zeii îl naufragiară şi pe 
acesta în nişte stânci necunoscute. Pentru a doua oară îşi văzu 
corabia pierdută şi jurând că nu va mai pleca pe mare, renunţă 
la călătorii. In ziua de azi căpitanul Pollard trăieşte în 
Nantucket. L-am văzut pe Owen Chance, care era secund pe 
corabia „Essex” în timpul tragediei, i-am citit povestea simplă şi 
detaliată, am vorbit cu fiul său, toate acestea la câteva mile 


depărtare de locul tragediei“. 

A doua oară: corabia „Union”, tot din Nantucket, a dispărut în 
anul 1807 în largul coastei Azorelor printr-o împrejurare 
asemănătoare, dar ale cărei detalii nu am avut niciodată şansa 
să le aflu, deşi am auzit vânători vorbind despre ea pe ici, pe 
colo. 

A treia oară: Acum optsprezece sau douăzeci de ani, 
Comandorul J., aflat pe atunci la comanda unei goelete 
americane de război de primă clasă, se întâmpla să cineze cu 
nişte căpitani de balenieră la bordul unei nave în portul Oahu 
din Insulele Sandwich. Discutând despre balene, Comandorul se 
arătă neîncrezător cu privire la puterea incredibilă pe care le-o 
atribuiau domnii din breaslă. Negă, de exemplu, că vreo balenă 
i-ar putea lovi goeleta atât de tare încât să o facă să ia chiar şi 
un degetar de apă. Până aici, toate bune; dar mai urmează. 
Câteva săptămâni mai târziu, Comandorul plecă spre Valparaiso 
pe vasul său de neclintit. Fu însă oprit pe drum de un caşalot 
mare care îi ceru să discute o trebuşoară între patru ochi. 
Trebuşoara fu de fapt o lovitură atât de puternică, încât trebui 


3 Următorul fragment este extras din istorisirea lui Chance: „Fiecare 
faptă mă îndreptăţea să cred că nu întâmplarea îi conducea asalturile. 
Atacă nava de două ori, cu un răgaz mic între ele, amândouă fiind 
calculate, după direcţia lor, pentru a produce cât mai multe pagube, 
căci se năpusti din faţă şi îmbină vitezele celor două obiecte pentru 
mai multă forţă. Înfăţişarea sa era teribilă şi emana ură şi furie. Veni 
drept din mijlocul turmei în care intraserăm mai devreme şi în care 
loviserăm trei dintre tovarăşele ei de parcă voia să răzbune suferinţele 
lor.” În continuare: „În tot cazul, întâmplările adunate laolaltă care se 
desfăşurau dinaintea ochilor mei, făcându-mă să mă gândesc la 
răutatea calculată şi voită a balenei (gânduri dintre care multe nu îmi 
vin acum în minte), mă făcură să cred că părerea mea era corectă.” 

Acestea sunt gândurile lui într-o noapte neagră după ce părăsise 
corabia într-o bărcuţă şi când aproape îşi pierduse speranţa de a 
ajunge la ţărmul primitor: „Oceanul întunecat şi apele învolburate nu 
însemnau nimic. Frica de a fi înghiţiţi de vreo furtună teribilă sau 
zdrobiţi de stâncile din apă, ca şi celelalte motive de spaimă nu păreau 
a fi demne nici de cel mai fugitiv gând. În schimb, epava sumbră şi 
înfăţişarea înfiorătoare a balenei, ca şi răzbunarea, îmi acaparară 
gândurile până când se iviră zorii.” În altă parte, vorbeşte despre 
„misteriosul şi fatalul atac al bestiei” (n.a.). 


să se îndrepte spre cel mai apropiat port cu toate pompele de 
evacuare în funcţiune pentru a ancora şi a repara stricăciunile. 
Eu unul nu sunt superstiţios, dar cred că discuţia Comandorului 
cu caşalotul fusese providenţială. Oare necredinţa lui Saul din 
Tarsus nu fusese şi ea alungată tot printr-o spaimă 
asemănătoare? Îţi spun drept, caşalotului nu-i plac prostiile. 

Te trimit acum la „Călătoriile lui Langsdorff” pentru a afla o 
întâmplare deosebit de interesantă pentru autorul acestei cărţi. 
Langsdorff, trebuie să ştii, făcea parte din faimoasa Expediţie 
Descoperitoare, condusă de amiralul rus Krusenstern, de la 
începutul secolului. Aşa îşi începe căpitanul Langsdorff cel de-al 
şaptesprezecelea capitol: 


Pe şaptesprezece mai, nava noastră era gata de plecare şi a 
doua zi ieşirăm în larg, îndreptându-ne spre Ochotsh. Vremea 
era senină şi frumoasă dar atât de rece, încât furăm nevoiți să 
ne tinem hainele de blană pe noi. Timp de câteva zile vântul 
bătu foarte slab. De-abia în ziua de nouăsprezece se stârni o 
adiere din nord-vest. O balenă neobişnuit de mare, al cărei trup 
era chiar mai mare decât corabia, stătea aproape de luciul apei, 
dar nu fu văzută de nimeni de la bord până când vasul, cu velele 
umflate şi aflându-se foarte aproape de ea, nu mai putu fi cârmit 
şi se lovi de peşte. Ne aflam în mare pericol, căci imensa 
creatură, arcuindu-şi spatele, ridică întreaga navă cu cel puțin 
patru picioare deasupra apei. Catargele plesniră şi velele căzură 
toate în timp ce noi, cei care ne aflam dedesubt, fugirăm pe 
punte convinşi că loviserăm vreo stâncă. 

În loc de stâncă văzurăm însă monstrul înotând în depărtare 
foarte grav şi serios. Căpitanul D'Wolf cobori îndată la pompe 
pentru a vedea dacă nava suferise sau nu vreo pagubă de la 
lovitură, dar furăm bucuroşi să vedem că vasul scăpase 
nevătâmat. 


Căpitanul D'Wolf, despre care se spune că ar fi condus 
corabia respectivă este din New England şi, după o viaţă de 
aventuri neobişnuite în rang de căpitan, trăieşte astăzi în satul 
Dorchester de lângă Boston. Sunt onorat de a-i fi nepot. L-am 
întrebat dinadins despre pasajul acesta din Langsdorff şi mi-a 


adeverit fiecare cuvânt. Corabia însă nu era una mare; era un 
vas rusesc construit pe coasta Siberiei şi cumpărat de către 
unchiul meu după ce nava cu care plecase de acasă se stricase. 

În cartea de aventuri de modă veche plină de minunăţii care 
povesteşte despre călătoria lui Lionel Wafer, unul dintre 
prietenii bătrânului Dampier, am găsit o istorisire cam ca aceea 
a lui Langsdorff, pe care nu mă pot stăpâni să nu o adaug aici ca 
un exemplu în plus, asta dacă mai este nevoie. 

Se pare că Lionel se ducea spre „John Ferdinando”, cum îi 
spunea el insulei Juan Fernandez. „In drum spre insulă - 
povesteşte el pe la patru dimineaţa, când eram la o sută 
cincizeci de leghe de continentul american, corabia noastră 
primi o lovitură teribilă care îi uimi atât de tare pe marinari 
încât nici nu mai ştiau să spună unde sunt sau ce să creadă. 
Toată lumea se pregăti de moarte. Într-adevăr, lovitura fusese 
atât de bruscă şi de violentă, că noi eram încredinţaţi că ne 
loviserăm de o stâncă. Când ne mai dezmeticirăm, sondarăm, 
dar nu dădurăm de fund... Tunurile săriră de pe afeturi şi câţiva 
oameni căzură din hamacuri. Căpitanul Davis, care se odihnea 
cu capul pe unul dintre tunuri, fu aruncat din cabină!” In 
continuare, Lionel pune zdruncinătura pe seama unui cutremur 
şi îşi întăreşte spusele adăugând că un cutremur, în timpul 
acela, făcuse multe stricăciuni pe pământul spaniol. Nu m-aş 
mira însă ca în întunericul acelei nopţi lovitura să fi venit din 
partea vreunei balene care să fi izbit carena de jos în sus. 

Aş putea să mai dau câteva exemple, care mi-au fost aduse la 
cunoştinţă, într-un fel sau altul, despre puterea şi câteodată 
chiar răutatea caşalotului. Se ştie că nu doar o dată a fugărit 
bărcile de vânătoare înapoi spre corabie şi chiar a urmărit nava 
rezistând tuturor harpoanelor aruncate de pe bord. Corabia 
englezească „Pusie Hall” poate povesti despre o astfel de 
întâmplare. Cât despre puterea balenei, lăsă-mă să spun că au 
existat situaţii când frânghiile prinse de un caşalot pus pe fugă 
au fost legate de corabie când marea era lină, iar balena a fugit 
trăgând imensa carenă după ea ca un cal ce trage o căruţă. S-a 
observat că, dacă unei balene lovite i se dă răgaz să îşi adune 
puterile, ea se revoltă nu cu furie oarbă, ci cu intenţia 
conştientă de a îşi distruge atacatorii. Un semn lămuritor cu 


privire la firea sa este că după ce e lovită îşi cască gura şi o ţine 
în acea deschidere îngrozitoare timp de câteva minute. Mă 
mulţumesc cu un ultim exemplu, unul remarcabil şi lămuritor 
prin care vei vedea, cu siguranţă, că cea mai extraordinară 
întâmplare din această carte nu este întărită numai de 
întâmplări din vremurile noastre, ci că aceste minuni, ca toate 
minunile, se repetă de-a lungul veacurilor, aşa că pentru a mia 
oară spunem: Amin! Chiar nu este nimic nou sub soare. 

În secolul al XVI-lea a trăit un om, pe nume Procopius, 
magistrat creştin din Constantinopol, pe vremea când Iustinian 
era împărat şi Belisarius, general. După cum ştiu mulţi, el a 
scris istoria timpurilor sale, o operă de imensă valoare. A fost 
dintotdeauna socotit de autorităţile cele mai de vază un istoric 
de încredere şi care nu exagera, poate doar de câteva ori şi 
acelea fără legătură cu povestea de faţă. 

În istoria lui Procopius scrie că în timpul prefecturii sale în 
Constantinopol a fost capturat un mare monstru marin în 
preajma Propontisului, sau Mării Marmara, care distrugea nave 
din când în când în apele acelea de mai bine de cincizeci de ani. 
Un fapt notat astfel în analele istoriei nu poate fi contrazis şi 
nici nu există vreun motiv pentru a face una ca asta. Ce specie 
anume era acest monstru nu se spune, dar pentru că distrugea 
corăbii, pe lângă alte temeiuri, trebuie să fi fost o balenă. Inclin 
să cred că era un Caşalot. O să-ţi spun de ce. Am crezut pentru 
mult timp că în Mediterana şi în apele care se unesc cu ea 
Caşalotul este necunoscut. Chiar şi acum cred că acele mări nu 
sunt şi nu pot fi, după cum stau lucrurile, un loc potrivit pentru 
firea lui gregară. Cercetări mai amănunțite mi-au demonstrat de 
curând că în vremurile noastre Caşalotul a fost văzut în Marea 
Mediterană. Am auzit din surse sigure că pe coasta Barbariei un 
anume comodor Davis din marina britanică a găsit scheletul 
unui Caşalot. Cum poate trece o navă de război prin Dardanale 
ar putea şi o balenă să treacă tot pe acolo din Mediterană în 
Propontis. 

În Propontis, din câte ştiu, nu se găseşte acel amestec numită 
plancton cu care se hrăneşte Balena Dreaptă. Sunt sigur însă că 
hrana caşalotului - calamarul şi sepia - se ascunde pe fundul 
acestei mări, căci creaturi mari, dar nu cele mai mari de felul 


lor, au fost găsite la suprafaţă. Dacă pui alături aceste afirmaţii 
şi te gândeşti puţin la ele, o să pricepi pe dată că, după tot 
raţionamentul omenesc, monstrul marin din Procopius, cel care 
timp de jumătate de secol a sfărâmat corăbiile unui împărat 
roman, trebuie să fi fost un Caşalot. 


46. Presupuneri 


Cu toate că, mistuit de flacăra ţelului său, Ahab se gândea 
doar cum să facă pentru a-l prinde pe Moby Dick, cu toate că 
părea gata să sacrifice toate interesele lumeşti pentru această 
patimă, era prin însăşi firea sa şi din obişnuinţă un vânător prea 
dârz pentru a lăsa deoparte scopul secundar al călătoriei. Dacă 
lucrurile stăteau altfel, nu lipseau alte motive mai importante. 
Să dăm de înţeles că ura sa faţă de Balena albă s-ar răsfrânge 
într-o oarecare măsură asupra tuturor caşaloţilor şi cu cât mai 
mulţi monştri ar ucide, cu atât şi-ar mări şansele ca fiecare 
balenă întâlnită să se dovedească a fi balena blestemată pe care 
o vâna, ar însemna să subtilizăm prea mult. Dar deşi o astfel de 
ipoteză e într-adevăr greu de acceptat, existau alte considerente 
care, fără a avea o legătură foarte strânsă cu pasiunea sa 
dezlănţuită, îl împingeau spre telul său. 

Pentru a-şi îndeplini scopul lui Ahab îi trebuiau unelte; iar 
dintre toate uneltele ce se folosesc în umbra nopţii, oamenii 
sunt uneltele cele mai nestatornice. Ştia, de exemplu, că oricât 
de mare ar fi fost avantajul său asupra lui Starbuck, avantajul 
acesta nu subjugase tot spiritul omului, suficient, aşa cum 
avantajul trupesc nu îl depăşeşte în putere pe cel al inteligenţei. 
Trupul lui Starbuck şi voinţa sa erau dominate de Ahab atâta 
timp cât Ahab îi domina mintea. Dar el ştia că secundul, în 
sufletul său, ura țelul căpitanului său şi dacă ar fi putut s-ar fi 
spălat cu bucurie pe mâini de toată treaba sau chiar ar fi 
încercat să o saboteze. Se putea să treacă mult timp până ca 
Balena albă să fie zărită. In tot acest timp, Starbuck putea să se 
revolte iar împotriva căpitanului, dacă nu cumva era potolit de 
prudenţă. Nu doar atât, dar nebunia subtilă a lui Ahab cu privire 
la Moby Dick se arăta prin natura ei mai vicleană şi mai 
ascunsă, încât, pentru moment, vânătoarea să pară eliberată de 
scopul ei nedemn, ca oroarea călătoriei să fie retrasă pe un plan 
secund căci sunt puţini oamenii al căror curaj este nezdruncinat 
de planuri lungi ce nu sunt puse în aplicare iar marinarii să se 
gândească la altceva şi nu la Moby Dick în timpul carturilor 
lungi de noapte. Oricât de sălbatic şi viguros ar fi primit 


echipajul vestea ţelului său, toţi marinarii de toate felurile sunt 
capricioşi şi nu te poţi bizui pe ei, căci văd mereu vremea 
schimbându-se şi împrumută din nestatornicia ei, iar când 
urmăresc un scop nevăzut şi îndepărtat, oricât ar jura voinţă şi 
patimă la întâlnirea cu el, trebuie să fie ţinuţi locului de interese 
şi treburi vremelnice care să îi ţină pregătiţi pentru lovitura de 
pe urmă. _ 

Ahab ţinea cont şi de alt lucru. În momente de emoție 
puternică, oamenii nu se mai preocupă de gânduri josnice. Dar 
aceste momente sunt trecătoare. Condiţia umană este, se 
gândea Ahab, sordidă: „Balena Albă le stârneşte inimile 
oamenilor mei viteji, iar această vitejie naşte în ei un soi de 
cavalerism, dar, deşi ei îl vânează pe Moby Dick mânaţi de acest 
cavalerism, trebuie să aibă hrană pentru a-şi astâmpăra foamea 
de zi cu zi. Nici nobilii cavaleri cruciați din vremurile de demult 
nu s-au mulţumit să călătorească două mii de mile ca să lupte 
pentru potirul lor sfânt fără să comită jafuri, furtişaguri şi să 
aibă parte de alte beneficii pioase pe drum. Dacă şi-ar fi văzut 
doar de țelul lor romantic, mulţi ar fi renunţat dezgustaţi la el. 
Nu-i voi lăsa pe aceşti oameni fără speranţă de câştig, da, de 
bănet. Oricât de puţin le-ar păsa lor acum de bani, după câteva 
luni fără vreo speranţă de câştig, bănetul acesta îi va roade pe 
dinăuntru şi atunci îl vor vinde pe Ahab.” 

Mai era un motiv pentru precauţiile lui, legat personal de 
Ahab. Deoarece dezvăluise fără a se gândi şi mult prea devreme 
țelul călătoriei vasului „Pequod”, Ahab era acum conştient de 
faptul că, făcând una ca asta, putea fi învinuit de uzurpare şi, 
dacă voia, echipajul avea toate drepturile morale şi legale 
pentru a refuza să-l mai asculte şi putea chiar să îi ia căpitănia 
cu forţa. Ahab dorea să se pună la adăpost chiar şi de cele mai 
mici aluzii la intenţia de uzurpare şi să se apere de posibilele 
urmări în cazul în care ideea aceasta s-ar fi răspândit printre 
marinari. Adăpostul acesta nu putea consta decât în tăria minţii, 
a inimii şi a pumnului, întărite toate de urmărirea cu atenţie a 
fiecărei influenţe cu care echipajul avea contact. 

Pentru toate aceste motive şi altele prea complicate pentru a 
fi discutate aici, Ahab ştia că trebuia să urmărească scopul 
iniţial al călătoriei „Pegquodului”, să îşi vadă de treburile 


obişnuite, şi nu doar atât, ci şi să îşi arate bine cunoscuta sa 
patimă pentru roadele profesiei. 

Acestea fiind hotărâte, vocea sa era auzită deseori 
poruncindu-le gabierilor să scruteze cu atenţie zarea şi să strige 
chiar şi dacă vedeau un Marsuin. Această vigilenţă nu rămase 
nerăsplătită prea mult timp. 


47. Împletitorul de plase 


Era o după-amiază noroasă şi înăbuşitoare. Marinarii 

lâncezeau pe punte sau priveau pierduţi la plumburiul apei. 
Queequeg şi cu mine împleteam încet o plasă numită plasă- 
sabie, ca să o avem în plus pe barcă. Atât de nemişcată şi de 
liniştită era întreaga scenă - şi totuşi prevestitoare - iar în aer 
plutea o asemenea vrajă visătoare, că fiecare marinar tăcut 
părea închis în sinea sa. 
_ Eu eram ajutorul sau pajul lui Queequeg la împletitul plasei. 
În timp ce treceam înainte şi înapoi cu firul printre frânghiile 
lungi ale plasei folosindu-mi mâna drept suveică şi în timp ce 
Queequeg, stând lângă mine, îşi trecea sabia grea de stejar 
printre fire, privind din când în când molcom la apă, înnodând 
fiecare fir fără vreo grijă şi fără a se gândi la ceva anume, o 
ciudată visare plutea peste corabie şi peste toată marea, fiind 
întreruptă doar de sunetul înfundat şi intermitent al sabiei, încât 
părea că ţesem la războiul timpului şi eu eram suveica ce urzea 
neîncetat Sorţii. Mă uitam la firele înţepenite ale plasei care nu 
se mişcau decât printr-o vibraţie nesfârşită, şi aceea de-abia 
pentru a permite împletirea cu firele puse de-a curmezişul. 
Această urzeală părea necesară şi îmi spuneam: „Uite, cu 
propriile mele mâini mânuiesc suveica şi îmi ţes destinul printre 
aceste fire statornice” Intre timp, sabia nerăbdătoare şi 
nepăsătoare a lui Queequeg lovea plasa când de-a dreptul, când 
pe lângă, când cu putere, când fără vlagă, după cum se nimerea, 
desenând prin fiecare lovitură deosebiri în urzeala finală. Îmi 
spuneam că sabia acestui sălbatic, care în acest fel dă forma 
plasei, această sabie nepăsătoare trebuie să fie şansa, liberul 
arbitru şi nevoia, lucrând toate înlănţuite. Firul drept al nevoii 
nu se lasă abătut de pe drumul său, deşi fiecare vibraţie 
încearcă să-l întoarcă; liberul arbitru e liber să îşi treacă suveica 
după plac printre fire, iar întâmplarea, deşi îşi are aţele strâns 
legate de cele ale nevoii şi se mişcă după firele liberului arbitru, 
deşi este astfel condiţionată de cele două, întâmplarea conduce 
şi are ultimul cuvânt de spus. 

Aşa stăteam şi împleteam atunci când sării speriat de un 


strigăt atât de bizar şi de prelung, atât de sălbatic şi 
nepământesc prin tonul său, că scăpai din mână ghemul de liber 
arbitru şi rămăsei holbându-mă la norii de unde căzuse 
zgomotul întocmai ca o pasăre. Sus în gabie stătea indianul 
Tashtego. Stătea întins cu nerăbdare în faţă şi mâna o ţinea 
întinsă ca pe o baghetă, strigând întruna. Cu siguranţă, peste 
întinderea de apă, sunetul acela era auzit din gura sutelor de 
gabieri cocoţaţi pe catarge, dar din puţine piepturi ar fi putut 
ieşi acel strigăt obişnuit cu o cadență atât de minunată ca şi cea 
a sunetului indianului Tashtego. 

Dacă ar fi stat deasupra ta pe jumătate susţinut în aer, 
scrutând orizontul atât de ager şi de sălbatic, ai fi crezut că e 
vreun profet sau vreun vizionar ce priveşte umbrele Sorţii şi 
anunţă prin strigătul acela cutremurător apropierea lor. 

— Uite-o cum scuipă! Acolo! acolo! acolo! uite-o! uite-o! 

— Unde? 

— La travers, aproape la două mile depărtare! E o turmă 
întreagă! 

Deodată se iscă agitaţie mare. 

Caşalotul îşi aruncă jetul cu o precizie uniformă şi sigură de 
ceas. Aşa o deosebesc vânătorii de alte specii de balene. 

— Li se văd cozile!, strigă Tashtego în timp ce balenele 
dispărură. 

— Intendent, repede!, strigă Ahab. Ceasul! Ceasul! 

Dough-Boy fugi sub punte, se uită la ceas şi se întoarse să îi 
spună ora exactă lui Ahab. Vasul plutea molcom contra vântului. 
Tashtego spusese că balenele se scufundaseră în direcţia 
vântului, aşa că eram toţi încredinţaţi că vor apărea chiar în faţa 
prorei; şiretlicul caşaloţilor de a se scufunda cu capul într-o 
direcţie, dar de a se întoarce în direcţia opusă cât timp stau 
nevăzuţi sub apă nu avea să fie observat acum deoarece peştii 
văzuţi de Tashtego nu fuseseră alarmaţi în niciun fel şi nici nu 
ştiau că ne apropiem. Unul dintre oamenii aleşi să aibă grijă de 
punte, adică dintre cei care nu urcau în bărci, îl înlocui pe 
indian în gabie. Marinarii de pe trinchet şi de pe arborele 
artimon coborâră şi ei. Ciubărele fură fixate la locul lor, scripeţii 
fură împinşi în afară, verga mare fu prinsă şi cele trei bărci fură 
suspendate deasupra apei ca trei coşuri de verdeață deasupra 


unor stânci înalte. Echipajele nerăbdătoare stăteau pe dinafara 
parapetelor ţinând o mână pe vergă şi un picior pe copastie. Tot 
aşa arată şi şirul de războinici ce se pregătesc să se urce la 
bordul unui vas inamic. 

Chiar în acest moment critic se auzi deodată un strigăt ce 
întoarse toate privirile dinspre balenă. Toţi se uitară speriaţi la 
întunecatul Ahab care era înconjurat de cinci fantome 
negricioase care parcă se născuseră din aer. 


48. Prima coborâre 


Fantomele, căci asta păreau a fi în acele momente, fugiră 
spre cealaltă parte a navei şi începură în tăcere să desfacă 
frânghiile şi legăturile bărcii ce atârna acolo. Această barcă 
fusese mereu socotită drept una de rezervă, deşi se numea 
barca căpitanului, deoarece era atârnată la tribordul pupei. 
Omul care stătea acum lângă ea era înalt şi oacheş, iar dintre 
buzele oţelite i se ivea demonic un dinte alb. O jachetă 
chinezească mototolită, din bumbac negru, îl învelea în doliu, iar 
în jos purta o pereche de pantaloni din aceeaşi pânză neagră. 
Încoronându-i în mod straniu negreala, avea în vârful capului un 
turban alb făcut din părul împletit şi răsucit în jurul testei. Mai 
puţin negricioşi, camarazii săi aveau tenul galben ca de tigru, 
specific băştinaşilor din insulele Manila, un popor cunoscut 
pentru maliţiozitatea lui subtilă şi socotit de către unii marinari 
albi spioni plătiţi şi iscoadele ascunse de pe mare ale diavolului, 
stăpânul lor. 

În timp ce echipajul navei se uita uimit la aceşti străini, Ahab 
îi strigă bătrânului cu turban alb ce îi conducea: 

— Gata acolo, Fedallah? 

— Gata, veni răspunsul şuierat. 

— Coborâţi atunci, aţi auzit?, strigă el pe punte. Coborâţi 
atunci, am spus! 

Aşa de puternic era tunetul vocii sale, că în ciuda uimirii, 
oamenii săriră peste vergă. Bărcile fură lăsate pe apă 
legănându-se, în timp ce marinarii, cu o agilitate şi o 
îndrăzneală nemaivăzute în alte meşteşuguri, săriră ca nişte 
capre de pe marginea corăbiei în bărcile coborâte. 

De-abia se îndepărtară de corabie când o a patra barcă, 
venind dinspre direcţia vântului, se ivi de după proră şi îi arătă 
pe cei cinci străini conducându-l pe Ahab care, stând semeţ în 
frunte, striga la Starbuck, la Stubb şi la Flask să se împrăştie ca 
să acopere cât mai mult din întinderea de apă. Însă cu ochii 
pironiţi iar la oacheşul Fedallah şi la echipajul său, marinarii din 
celelalte bărci nu îl ascultau. 

— Căpitane Ahab!, strigă Starbuck. 


— Împrăştiaţi-vă!, strigă iar Ahab. Depărtaţi-vă, toate patru 
bărcile. Tu, Flask, trage mai spre vânt! 

— Da, să trăiţi!, răspunse vesel micuțul secund răsucind vâsla 
de cârmă. Pe spate!, le zise marinarilor. Uite! Uite! Uite iar! 
Uite-o cum suflă drept în faţă băieţi! Pe spate! Nu-i mai băga în 
seamă pe gălbejiţi, Archy. 

— Eh, nu mă sinchisesc eu de ei, domnule, răspunse Archy. 
Ştiam de ei deja. Nu i-am auzit eu în cămară? Nu i-am zis şi lui 
Cabaco de ei? Ce mai zici acum, Cabaco? Sunt clandestini, 
domnule Flask. 

— Trageti, trageţi, drăguţii mei! Trageti, copiii mei, trageţi, 
micuţilor. 

Aşa molatic şi dulceag le şoptea Stubb oamenilor săi care 
păreau încă neliniştiţi. 

— De ce nu vă rupeţi spinările, flăcăii mei? La ce vă holbaţi? 
La băieţii din barca de acolo? Nţţ! Sunt doar cinci perechi de 
mâini venite să ne ajute, nu contează de unde. Cu cât mai mulţi, 
cu atât mai bine. Trageţi acum, trageţi! Lăsaţi diavolii galbeni, 
sunt băieţi buni. Aşa, aşa, acum v-aţi dat drumul. Asta-i ritmul 
care face o mie de lire, ritmul acesta mă unge pe suflet. Ura 
pentru butoiul aurit de spermanţet, vitejii mei! De trei ori ura, 
băieţi, sus inimile! Uşor, uşor. Nu vă grăbiţi, nu vă grăbiţi! De 
ce nu frângeţi vâslele, neisprăviţilor? Muşcaţi din ele, câinilor! 
Aşa, aşa, aşa, uşor, uşor. Asta-i, asta-i!, întins şi puternic. Faceţi 
loc acolo, faceţi loc! Naiba să vă ia, neisprăviţilor buni de nimic, 
dormiti cu toţii. Nu mai sforăiţi, adormiţilor, şi trageţi. Nu puteţi 
să trageţi? Nu vreţi să trageţi? Fir-ar să fie de treabă, de ce nu 
trageţi? Trageţi până vă plesneşte ceva, trageţi până vă ies ochii 
din cap! Uite! - îşi scoase cuțitul ascuţit din teacă -, fiecare să 
îşi scoată cuțitul şi să-l ţină între dinţi cât vâsleşte. Asta-i, asta-i. 
Acum parcă mai veniţi de-acasă, se văd braţele de oţel. Porniţi- 
o, pămpălăilor! Porniţi-o, mormolocilor! 

Cuvântarea lui Stubb către oamenii lui este descrisă pe larg 
fiindcă avea un fel foarte straniu în care vorbea cu ei în general 
şi mai ales când le propovăduia religia vâslitului. Nu trebuie să 
vă luaţi după această slujbă şi să credeţi că se înălța şi el odată 
cu echipajul. Chiar deloc aceasta era cea mai mare ciudăţenie a 
lui. Le spunea marinarilor cele mai teribile lucruri pe un ton 


care era în mod straniu şi vesel şi furios, iar furia părea 
adăugată doar pentru a mai pipera veselia, încât niciun vâslaş 
nu putea auzi astfel de vorbe în timp ce se zbătea să-şi salveze 
viaţa fără a vâsli, însă mai mult în glumă. 

În plus, el părea mereu atât de liniştit şi de nepăsător, ţinând 
cârma cu atâta apatie şi căscând lung din când în când, că 
priveliştea unui comandant atât de plictisit acţiona prin contrast 
ca o vrajă asupra echipajului. Stubb era unul dintre glumeţii 
aceia bizari a căror veselie este atât de ambiguă câteodată, că 
toţi cei pe care îi comanda ciuleau urechile când le dădea 
ordine. 

Ascultând de Ahab, Starbuck trăgea acum pieziş lângă barca 
lui Stubb şi când, pentru un minut sau două, bărcile se 
apropiară destul, Stubb îi strigă secundului: 

— Domnule Starbuck! Barca de la babord! Un cuvânt dacă se 
poate, domnule! 

— Da!, îi răspunse Starbuck fără a se întoarce deloc, 
continuând să îşi îndemne mai departe în şoaptă echipajul cu 
faţa părând împietrită pe lângă cea a lui Stubb. 

— Ce ziceţi de flăcăii aceia galbeni, domnule? 

— Au fost aduşi cumva pe furiş la bord înainte de plecare. Cu 
putere, băieţi!, le şopti marinarilor şi apoi spuse iar cu voce 
tare: Mare păcat, domnule Stubb. Urniţi-o, urniţi-o băieţi! Dar 
nu te frământa, domnule Stubb, tot răul spre bine. Să tragă 
echipajul tare, orice-ar fi. Săltaţi, flăcăi, săltaţi! Sunt butoaie 
întregi de seu în faţa noastră, domnule Stubb, iar pentru asta 
am venit. Trageţi, băieţi! Spermanţetul, acesta-i spermanţetul. 
Sau cel puţin asta e datoria noastră. Datoria şi câştigul, mână-n 
mână. 

— Da, da, aşa mi-am zis şi eu, îşi continuă Stubb monologul 
când bărcile se despărţiră. De îndată ce i-am văzut, aşa mi-am 
zis. Da, de-asta intra el în cămara din spate atât de des după 
cum bănuia Dough-Boy. Erau ascunşi acolo. Toate-s din cauza 
Balenei Albe. Ei bine, asta e! N-ai ce-i face! Foarte bine. 
Înaintaţi, băieţi! Nu o vedem azi pe Balena Albă. Inaintaţi! 

Apariţia acestor străini bizari în momentul coborârii bărcilor 
trezise pe bună dreptate un soi de uimire superstiţioasă printre 
marinari, dar presupunerea lui Archy deja le ajunsese la urechi, 


chiar dacă nu o crezuseră, şi îi pregătise într-o anume măsură. 
Le mai domolise surprinderea şi faptul că Stubb îi lămurise în 
legătură cu apariţia lor, astfel că se simțeau eliberaţi de 
presupunerile lor superstiţioase. Cu toate acestea, întreaga 
tărăşenie lăsa destul loc pentru tot soiul de bănuieli în legătură 
cu scopul lui Ahab de la bun început. Cât despre mine, eu îmi 
amintii de misterioasele umbre pe care le văzusem furişându-se 
la bordul „Pequodului” în zorii ceţoşi din Nantucket, cum îmi 
amintii şi de aluziile enigmatice ale străinului Elijah. 

Între timp, Ahab, fără a-i fi auzit pe secunzi, căci se 
îndepărtase cel mai mult, era în fruntea celorlalte bărci, de unde 
vedeam ce echipaj puternic îl trăgea. Fiinţele lui galbene ca 
tigrii păreau făurite din oţel şi oase de balenă. Scoteau vâslele 
din apă cu aceeaşi putere şi în acelaşi timp de parcă erau cinci 
ciocane mecanice, iar barca se mişca din zvâcnituri de parcă era 
cazanul spart al unui vapor cu aburi de pe Mississippi. Cât 
despre  Fedallah, care putea fi văzut mânuind  vâsla 
harponierului, el îşi scosese haina neagră şi îşi descoperise 
pieptul, care se vedea peste marginea bărcii rămânând parcă 
decupat din unduirile orizontului de ape. La capătul celălalt al 
bărcii, Ahab, cu o mână ţinută în sus ca un spadasin de parcă şi- 
ar fi ţinut echilibrul ca să nu alunece, ţinea vâsla de cârmă aşa 
cum făcuse de mii de ori înainte să fie sfâşiat de Balena Albă. 
Deodată mâna întinsă făcu un semn straniu şi rămase 
nemişcată, în timp ce cele cinci vâsle ale bărcii se ridicară în 
acelaşi timp. Şi barca, şi echipajul stăteau nemişcate pe mare. 
Cele trei bărci din spate se opriră şi ele la fel de brusc. Balenele 
se scufundaseră în dezordine, astfel că nu se mai vedea nicio 
mişcare. Ahab însă o văzuse fiind mai aproape. 

— Fiecare să se uite pe lângă vâslă!, strigă Starbuck. 
Queequeg, tu, ridică-te! 

Sărind sprinten pe cutia triunghiulară înălţată în mijlocul 
bărcii, sălbaticul stătu drept şi se uită atent spre locul unde 
fusese văzut vânatul pentru prima oară. La pupa bărcii, 
Starbuck se urcă şi el pe o ridicătură asemănătoare şi stătu în 
picioare legănându-se calm şi ager odată cu mişcările bruşte ale 
bărcuţei sale, ochind în tăcere ochiul albastru al mării. 

Nu foarte departe, barca lui Flask stătea şi ea împietrită cu 


totul. Comandantul stătea periculos pe o prăjină înfiptă în chilă 
şi care se înălța vreo două picioare peste fundul pupei. Se 
foloseşte pentru a înfăşură în jurul ei frânghia harponului. 
Vârful nu e mai mare decât palma unui om şi, stând pe o astfel 
de stinghie, Flask părea că stă în vârful catargului unei corăbii 
scufundate. Dar micul Catarg de încărcare era scund şi mic, şi 
plin de ambiţie semeaţă, şi mare, astfel că stâlpul lui nu îl 
mulțumea defel. 

— Nu văd nimic de-aici. Ridică o vâslă acolo să mă urc pe ea. 

Auzind acestea, Daggoo, ţinându-se cu amândouă mâinile de 
margini, se strecură repede în spate şi îndreptându-se îşi oferi 
umerii drept soclu. 

— Sunt la fel de buni ca orice alt catarg, domnule. Vreţi să vă 
urcați? 

— Aşa voi face; îţi mulţumesc, băiete. Măcar dacă erai cu 
cincizeci de picioare mai înalt. 

După ce îşi sprijini picioarele zdravăn pe cele două margini 
ale bărcii, negrul imens se aplecă, îşi făcu palma căuş, îi puse 
mâna lui Flask pe creştetul său şi, rugându-l pe acesta să se 
salte odată cu el, îl urcă pe omuleţ pe umeri dintr-o singură 
mişcare. lată cum stătea Flask, în timp ce Daggoo îşi ridicase 
mâna ca să îi ofere secundului un loc de sprijin. 

Unui novice i se pare straniu să vadă priceperea 
nemaipomenită cu care s-a obişnuit vânătorul să stea drept în 
picioare în barcă chiar şi atunci când e aruncat încolo şi încoace 
de legănarea vicleană a mării şi de curenţii ei piezişi. Cu atât 
mai straniu i se pare să-l vadă pe acesta urcat pe ameţitoare 
prăjină în astfel de împrejurări. Dar priveliştea micului Flask 
cocoţat pe imensul Daggoo era şi mai stranie, căci, sprijinindu- 
se cu  maiestuozitate calmă, nepăsătoare, uşuratică şi 
nesocotită, nobilul negru îşi mişca trupul mlădios odată cu 
unduirile apei. Pe spatele lui lat, bălaiul Flask părea un fulg de 
nea. Bidiviul arăta mai nobil decât călăreţul. Deşi veselul, 
neastâmpăratul şi fudulul Flask mai apăsa cu nerăbdare din 
când în când pieptul bombat al negrului, acesta nu se mişca 
deloc. Aşa am văzut şi Pasiunea, şi Vanitatea cum calcă 
pământul în picioare, şi acesta nu-şi schimbă mareele şi 
anotimpurile pentru atâta lucru. 


Între timp, Stubb, al treilea secund, nu părea a fi dornic de a 
privi în depărtare. Se putea ca balenele să se fi scufundat ca de 
obicei, nu de frică, şi, dacă aşa stăteau lucrurile, atunci Stubb, 
după cum se pare că era deprins, se hotărâse să-şi aline 
aşteptarea cu o pipă. O scoase din panglica pălăriei unde o ţinea 
mereu de-a curmezişul ca pe o pană, o încărcă şi bătători 
conţinutul cu degetul mare. De-abia apucă să-şi aprindă 
chibritul frecându-l de palma sa aspră ca un şmirghel, că 
Tashtego, harponierul său, ai cărui ochi stătuseră tot timpul 
pironiţi ca două stele în direcţia vântului, se năpusti ca fulgerul 
pe scaun strigând ca din gură de şarpe: 

— Jos! Toată lumea jos şi înainte! Uite-le! 

Pentru un om de pe uscat nicio balenă, nicio umbră de hering 
nu s-ar fi văzut în acea clipă, nimic în afară de un petic de apă 
alb-verzuie şi mici nori umezi împrăştiaţi deasupra ce dispăreau 
odată cu bătaia vântului aidoma spumei efemere a rotocoalelor 
talazurilor. Aerul vibră şi zbârnâi cum face deasupra plăcilor de 
fier încinse. Sub această curbare şi unduire atmosferică şi puţin 
sub luciul apei înotau balenele. Văzute înaintea oricărui alt 
semn, jeturile de aburi pe care le scuipau păreau înaintaşii care 
dădeau de veste ca porumbeii călători. 

Cele patru bărci urmăreau acum întinse una dintre acele pete 
tulburi de apă şi aer. Era o încercare straşnică să le ajungă. 
Petele înaintau ca o grămadă de bulbuci aduşi de pe munte de 
şuvoaiele repezi. 

— Trageti, trageţi, băieţii mei!, le spuse Starbuck cu vocea 
cea mai joasă, dar şi cea mai hotărâtă marinarilor săi, în timp ce 
privirea sa ascuţită săgeta apa dinaintea prorei ca un desăvârşit 
ac de busolă. 

Nu spuse multe echipajului, dar nici echipajul nu îi răspunse. 
Doar tăcerea bărcii mai era din când în când tulburată de una 
dintre şoaptele stranii, când aspre şi poruncitoare, când blânde 
şi rugătoare. 

Cât de diferit era micul Catarg! 

— Semnalaţi şi spuneţi ceva, drăguţii mei! Urlaţi şi trageţi, 
fulgerele mele! Urcaţi-mă pe spinările lor negre, băieţi! Dacă 
faceţi asta pentru mine, vă dau vouă plantaţia din Martha's 
Vineyard, cu tot cu nevastă şi copii! Urcaţi-mă! Urcaţi-mă! 


Doamne, Doamne! O să înnebunesc de tot uitându-mă la apa 
asta albicioasă! 

Strigând astfel, îşi scoase pălăria de pe cap, o aruncă jos şi o 
călcă în picioare, apoi o ridică, o aruncă departe pe apă şi 
începu în cele din urmă să sară şi să se cambreze la pupă ca un 
mânz din prerie. 

— Uitaţi-vă la băiatul acela, spuse filosofic Stubb care, cu 
pipa scurtă neaprinsă între dinţi, continuă curând: Are crize, 
asta are Flask. Crize? Da, să-l lăsăm cu crizele lui ăsta-i 
cuvântul acum că l-au apucat. Cu voioşie, cu voioşie, băieţi! La 
cină o să avem budincă, să ştiţi. Fiţi voioşi! Trageţi, puilor, 
trageţi, micutilor, trageţi toţi. De ce naiba vă grăbiţi? Uşor, uşor 
şi drept, băieţi. Doar să trageţi în continuare, nimic mai mult. 
Sfărâmaţi-vă spinările şi muşcaţi din pumnale, atâta tot. Forţaţi- 
vă, de ce nu vă forţaţi, vă zic, să vă pocnească ficatul şi 
plămânii. 

Ce spunea Ahab echipajului său gălbejit e mai bine de trecut 
cu vederea aici, căci trăiţi toţi sub lumina binecuvântată a 
pământului evanghelic. Doar rechinii păgâni ce trăiesc în mările 
obraznice au urechi să asculte cuvintele ce erau rostite când, cu 
fruntea vijelioasă, ochii înroşiţi de turbare şi gură înspumată, 
Ahab îşi fugărea prada. 

Între timp, toate bărcile înaintau. Apropourile dese ale lui 
Flask la adresa „acelei balene”, după cum numea el monstrul 
nevăzut despre care susţinea că tot loveşte prora bărcii cu 
coada, păreau la răstimpuri atât de pline de adevăr, încât unii 
marinari se uitau speriaţi cu coada ochiului peste umăr. 
Asemenea faptă era nepermisă, căci vâslaşii trebuiau să închidă 
ochii şi să-şi înţepenească gâturile, obiceiul dictând că nu 
trebuie să folosească alte organe decât urechile şi nici alte 
membre decât mâinile în aceste clipe. 

Era o privelişte uimitoare şi înspăimântătoare. Marile talazuri 
ale mării puternice, răgetele sălbatice pe care le făceau acestea 
când se izbeau de marginile bărcilor ce alunecau ca nişte bile 
într-o popicărie nemărginită; scurta atârnare agonizantă a bărcii 
pe muchia de cuţit a valurilor ascuţite ce amenințau parcă să o 
taie în două; subita cădere în vâlcelele şi adânciturile apei; 
pintenii şi împunsăturile înfocate ce urcau barca pe vârful 


dealului următor, alunecarea abruptă pe valea de după; toate 
acestea, împreună cu strigătele comandanților şi ale 
harponierilor, suspinele înfricoşate ale vâslaşilor, priveliştea 
„Pequodului” ivoriu ce veghea cu pânzele întinse peste bărcile 
ei ca o cloşcă peste pui, toate erau pătrunzătoare. Nici tânărul 
soldat ce se aruncă de la pieptul nevestei în vâltoarea primei 
sale bătălii, nici sufletul mortului ce întâlneşte primul spirit 
necunoscut pe lumea cealaltă nu pot încerca sentimente mai 
ciudate şi mai puternice decât cel ce se trezeşte pentru prima 
dată în vânătoarea fermecată şi înspumată de balene. 

Apa năbădăioasă şi albicioasă, învolburată de urmărire, se 
vedea din ce în ce mai bine datorită întunecimii cenuşii a umbrei 
norilor care se adunau deasupra mării. Stropii jeturilor nu se 
mai amestecau, ci se împrăştiaseră pretutindeni în stânga şi în 
dreapta. Balenele îşi separau dârele. Bărcile se depărtară mai 
mult unele de celelalte, iar Starbuck urmărea trei balene ce 
fugeau cu vântul în faţă. Vela noastră fusese ridicată şi cum 
vântul ne bătea din spate, mergeam cu atâta iuţeală că barca 
înainta ca nebună prin apă şi marinarii nu mai pridideau să 
ridice vâslele mai repede ca să nu fie smulse din furcheţi. 

În curând ajunserăm sub un văl înăbuşitor de ceaţă. Nu se 
mai vedeau nici corabia, nici bărcile. 

— Înainte, marinari!, şopti Starbuck trăgând mai tare 
frânghia velei sale. E timp destul să omorâm un peşte înainte să 
vină vijelia. Uite iar dâra albă! E aproape! Repede! 

În curând două strigăte unul după altul din laterale ne 
dezvăluiră că celelalte bărci se apropiaseră, dar de-abia ce ne 
ajunseră, când Starbuck  şopti fulgerător: „Scoală!”, şi 
Queequeg sări în picioare cu harponul în mână. 

Deşi niciunul dintre vâslaşi nu îşi imagina că primejdia de 
moarte era atât de aproape, ştiau că momentul avea să sosească 
negreşit după figura încordată a secundului de la prora bărcii şi 
mai auziră şi un zgomot prelung care parcă venea de la cincizeci 
de elefanţi ce se foiesc în culcuşul lor. În tot acest timp, barca 
pătrundea prin ceaţă peste valurile care se umflau şi sâsâiau în 
jur de parcă erau limbile întinse ale unor şerpi stârniţi. 

— Uite-i cocoaşa! Acolo! Acolo, loveşte-l!, şopti Starbuck. 

Un fâşâit scurt ţâşni de pe barcă; era fierul ascuţit al lui 


Queequeg. Imediat în agitația încleştată simţirăm o împunsătură 
la pupă, în timp ce prora păru a se lovi de ceva. Vela căzu şi se 
sfărâmă. Un jet de stropi fierbinţi răbufni în apropiere şi ceva se 
răsuci şi se zvârcoli ca un cutremur sub noi. Jumătate de echipaj 
mai că se sufocă, fiind aruncat la întâmplare prin caimacul alb al 
vijeliei. Furtuna, balena şi harponul erau una, iar balena, de- 
abia zgâriată, scăpă. A 

Deşi aproape răsturnată, barca nu fusese lovită rău. Inotând 
în jur, pescuirăm vâslele ce pluteau la suprafaţă şi, legându-le 
peste margine, ne căţărarăm înapoi la locurile noastre. Apa ne 
ajungea până la genunchi, acoperind tot fundul, astfel că, 
privind în jos, părea că stăm într-o barcă de corali crescută de 
pe fundul oceanului. 

Vântul se transformă în furtună şi valurile începură să se 
lovească unul de altul. Vijelia mugea, se înălța şi pârâia în jurul 
nostru ca un foc alb pe o câmpie în care ne mistuiam fără a ne 
arde, nemuritori în fălcile morţii. În van strigarăm după celelalte 
bărci; la fel puteam striga la cărbunii încinşi prin gura furnalului 
înflăcărat ca şi la bărcile acelea pe furtună. Între timp, norii şi 
ceața se întunecară cu umbra nopţii. Nu se putea vedea nici 
urmă de corabie, iar marea umflată zădărnicea toate încercările 
de a părăsi barca. Vâslele nu erau de niciun folos pentru a ne 
mişca şi erau folosite doar pentru a ne agăța de ele. Tăind 
legăturile butoiaşului de pulbere în care nu intra apa, Starbuck 
reuşi în cele din urmă să aprindă lumânarea din felinar, apoi o 
urcă pe o prăjină şi i-l întinse lui Queequeg ca să-l ţină ca pe 
stindardul speranţei noastre. 

Aşa stătea el ţinând sus lumina căpiată în inima pustiului 
teribil. Aşa stătea el, semnul şi simbolul omului fără credinţă 
care ţine fără nădejde speranţa în miezul disperării. 

Uzi fleaşcă şi tremurând de frig, fără barcă sau corabie, ne 
ridicarăm privirile când se iviră zorii. Ceaţa plutea încă 
deasupra apei, iar felinarul zăcea aruncat pe fundul bărcii. 
Queequeg se ridică deodată în picioare şi-şi duse mâna la 
ureche. Auzirăm toţi un scârţâit slab ca de frânghii şi parâme, 
dar înăbuşit de furtună. Zgomotul se apropia din ce în ce, iar 
ceața deasă fu tăiată de o siluetă imensă şi nedesluşită. Speriaţi, 
sărirăm toţi în apă când corabia putu fi văzută îndreptându-se 


spre noi şi neavând mai mult de lungimea ei de parcurs. 

Plutind pe valuri, văzurăm barca abandonată cum este 
înghițită de corabie ca o aşchie de o cascadă. Chila imensă se 
rostogoli peste ea şi nu se mai văzu decât când ieşi sfărâmată la 
suprafaţă pe la pupă. Înotarăm iar până la ea împinşi de valuri şi 
furăm până la urmă ridicaţi în siguranţă la bord. Aflarăm că 
până să vină vijelia celelalte bărci renunţaseră la vânătoare şi se 
întorseseră la corabie. Ne crezuseră morţi, dar mai navigau prin 
preajmă sperând să găsească vreun semn că am pierit: o vâslă 
sau vreo prăjină de lance. 


49. Hiena 


Sunt anumite împrejurări în această treabă învălmăşită pe 
care o numim viaţă când un om crede că întregul său univers e o 
mare farsă pe care nu o poate înţelege şi crede că farsa aceasta 
este jucată numai pe socoteala lui. Cu toate acestea, nimic nu îl 
descurajează şi nimic nu pare vrednic de răzvrătire. Inghite 
toate întâmplările, toate credinţele oricât ar fi de colţuroase, ca 
un struţ care înghite fără probleme gloanţe şi cremene. Cât 
despre mici probleme şi griji, ameninţări ale dezastrului, moarte 
sau rană, toate acestea, ca şi moartea, îi par nişte semne 
ascunse şi drepte, nişte mici împunsături ale bătrânului glumeţ 
nevăzut. Această stare capricioasă despre care vorbesc se 
aşterne peste om în timpuri de grea încercare. Se strecoară în 
mijlocul tăriei sale, astfel că tot ceea ce i se părea mai devreme 
nemaivăzut i se pare după aceea că face parte din farsa aceasta 
mare. Nimic nu naşte mai uşor această filosofie disperată, liberă 
şi uşuratică ca primejdia vânătorii de balene. Prin prisma 
acestei filosofii priveam acum călătoria pe „Pegquod” şi scopul ei 
întruchipat de Balena albă. 

— Queequeg, întrebai eu când mă traseră ultimul la bord şi 
încă mă mai scuturam pe sub haină, Queequeg, prietene, astfel 
de lucruri se întâmplă adesea? 

Fără mare bătaie de cap, deşi era la fel de ud ca şi mine, îmi 
dădu de înţeles că astfel de lucruri se întâmplă adesea. 

— Domnul Stubb, zisei întorcându-mă către secundul care, 
închis până la gât în haina sa, fuma liniştit în ploaie, cred că v- 
am auzit spunând că dintre toţi vânătorii pe care i-aţi cunoscut, 
secundul nostru, domnul Starbuck, e cel mai prudent şi mai 
atent. Să înţeleg că năpustirea asupra unei balene fugare în 
mijlocul furtunii ceţoase este gestul cel mai cumpătat al unui 
vânător? 

— Cu siguranţă. Eu m-am coborât după balene de pe o 
corabie ce lua apă în mijlocul unei furtuni de la Capul Horn. 

— Domnule Flask, spusei iar întorcându-mă spre micul 
secund care era prin prejmă. Dumneavoastră aveţi experienţă în 
astfel de lucruri, iar eu nu am. Îmi puteţi spune dacă aşa e 


obiceiul în meşteşugul acesta, domnule Flask, ca un vâslaş să îşi 
rupă spinarea trăgând cu spatele spre fălcile morţii? 

— Nu puteai s-o scurtezi mai mult?, spuse Flask. Da, aşa e 
obiceiul. Să-mi arăţi tu mie un echipaj care să se îndrepte cu 
faţa spre balenă. Ha, ha! Balena le-ar răspunde cu aceeaşi 
monedă, aşa să ştii! 

lată cum, de la trei martori imparţiali, înţelesei ce se 
întâmplase. Socotind deci că vijelii şi răsturnări ale bărcii şi 
adăposturi ad-hoc pe luciul apei erau lucruri care se întâmplau 
des în viaţa aceasta, socotind că în momentul groaznic în care 
urmărim balena trebuie să îmi pun viaţa în mâinile celui care 
comandă barca - deseori un ins care cu neastâmpărul său mai 
are puţin şi găureşte fundul ambarcaţiunii tropăind ca nebunul 
-, socotind că nenorocirea care se abătuse asupra noastră fusese 
din vina lui Starbuck, care se avântase după balenă chiar când 
se pornea furtuna, cu toate că Starbuck era cunoscut pentru 
prudenţa sa în breasla vânătorilor, socotind că făceam parte din 
echipajul acestui domn deosebit de cumpătat şi mai ales că 
eram legat de o vânătoare diavolească după Balena Albă, deci, 
socotind toate acestea, cum vă spun, mă gândii că puteam 
foarte bine să cobor sub punte şi să îmi scriu testamentul. 

— Queequeg, vino cu mine! O să-mi fii avocat, executor şi 
beneficiar. 

Poate părea ciudat că marinarii se gândesc la ultimele lor 
dorinţe şi la testamente, dar să ştiţi că nimeni pe lumea aceasta 
nu îndrăgeşte mai mult această ocupaţie. Era a patra oară în 
viaţa mea de marinar când făceam acest lucru. După ce 
terminai, de data aceasta mă simţii mai uşurat, mi se luă o 
piatră de pe inimă. De altfel, toate zilele care îmi mai rămâneau 
erau la fel ca şi cele pe care le-a trăit Lazăr după ce a înviat. 
Câştigam astfel luni sau săptămâni, după cum avea să fie cazul. 
Supravieţuisem. Moartea şi înmormântarea mi le încuiai în 
piept. Privii liniştit şi mulţumit în jurul meu, ca o fantomă 
tăcută, cu conştiinţa uşoară, ce stă tihnită într-un cavou de 
familie. 

Acum, îmi zisei suflecându-mi fără să îmi dau seama mânecile 
hainei, uite cum mă avânt calm şi cu sânge rece spre moarte şi 
distrugere şi să-l ia naiba pe cel care rămâne în urmă. 


50. Barca şi echipajul lui Ahab. Fedallah 


— Cine-ar fi zis, Flask!, strigă Stubb. Dacă aş fi avut eu numai 
un picior, nu m-ai fi prins într-o barcă, decât poate pentru a-i 
astupa găurile cu vârful piciorului meu de lemn. O! Ce bătrân 
straşnic! 

— Mie nu mi se pare atât de straniu, răspunse Flask. Dacă 
piciorul ar fi fost tăiat din şold, ar fi fost altă treabă. Asta l-ar 
ţintui la pat. Dar i-a rămas un genunchi şi încă o parte bună din 
celălalt. 

— Nu ştiu ce să zic, micuţule, nu l-am văzut până acum 
îngenunchind. 

Printre cei pricepuţi în ale vânătorii de balene se ridică 
mereu întrebări dacă, având în vedere importanţa sa crucială 
pentru succesul călătoriei, e bine ca un căpitan de balenieră să 
îşi rişte viaţa în vânătoarea primejdioasă. Aşa se întrebau şi 
soldaţii lui Tamerlane, cu lacrimi în ochi, dacă nepreţuita sa 
suflare ar trebui sau nu să se amestece în inima bătăliei. 

În ceea ce îl privea pe Ahab, întrebarea se schimba puţin. 
Având în vedere că şi cu două picioare omul se poticneşte în 
faţa pericolului, că vânătoarea de balene este un meşteşug greu 
încercat de primejdii, că fiecare moment poate aduce o 
nenorocire, se iveşte întrebarea: este înţelept ca în astfel de 
împrejurări un om mutilat să se urce într-o barcă de vânătoare? 
Coproprietarii „Pequodului” trebuie să fi socotit că nu. Ahab ştia 
că prietenii săi de acasă nu s-ar fi împotrivit urcării sale într-o 
barcă în anume împrejurări neprimejdioase ale vânătorii astfel 
ca el să fie mai aproape de locul acţiunii şi să poată da personal 
ordinele; dar ca el să aibă propria barcă pe care să o comande 
în timpul vânătorii şi mai ales să aibă cinci oameni în plus drept 
echipaj, ştia şi el foarte bine că astfel de gânduri generoase nu 
le trecuseră prin cap proprietarilor „Pequodului”. De aceea nu 
le ceruse lor să-i găsească echipaj şi nici nu îşi dezvăluise 
intenţiile. Se ocupase în particular de această treabă. Până când 
Archy nu îi povesti lui Cabaco ce descoperise, marinarii nu 
bănuiră mai nimic. Desigur, când la puţin timp de la ieşirea din 
port toţi marinarii terminară de echipat bărcile pentru 


vânătoare şi Ahab fu văzut meşteşugind cuie de strapazan cu 
propriile mâini pentru ceea ce se credea că era o barcă de 
rezervă, când tăie cu sârguinţă micile suporturi care se fixează 
în scobiturile din proră şi de care se agaţă frânghia şi mai ales 
când ceru insistent să se îngroaşe fundul bărcii pentru a rezista 
mai bine tropăiturilor piciorului său de os, ca şi grija pe care o 
arătă în ceea ce privea decuparea exactă a tachetului, acea 
piesă orizontală de la proră pentru sprijinitul genunchiului 
atunci când se aruncă cu harponul sau se înjunghie balena, 
atunci când se băgă de seamă cât de des se ridica în barcă cu 
singurul său picior sprijinit în gaura tachetului şi aranja ici şi 
îndrepta colo cu dalta dulgherului, toate aceste lucruri, cred şi 
eu, stârniră o mare curiozitate la timpul acela. Toţi crezură însă 
că această grijă de pregătire a lui Ahab nu era făcută decât cu 
gândul la urmărirea lui Moby Dick, căci deja dezvăluise intenţia 
sa de a-l urmări el însuşi pe monstru. O astfel de supoziţie nu 
însemna totuşi că cineva credea că barca avea să aibă un anume 
echipaj. 

Acum, cu apariţia fantomelor, orice îndoială se risipi, căci aşa 
se întâmplă cu mirările pe o balenieră: trec repede. De altfel, 
din când în când, tot felul de inşi aparţinând unor naţii stranii se 
ivesc din ascunzişurile şi depărtările pământului şi se îmbarcă 
pe nelegiuitele plutitoare, balenierele. Corăbiile însele adună de 
pe mare naufragiaţi bizari găsiţi plutind în larg pe stinghii, 
epave, vâsle, bărci de vânătoare, canoe, frânturi de nave 
japoneze spulberate şi câte şi mai câte. Chiar dacă Belzebut ar 
urca el însuşi pe corabie şi ar cobori în cabina căpitanului 
pentru a sta la taclale, cu el nu s-ar isca nicio agitaţie pe punte. 

Cu toate acestea, trebuie spus că, deşi echipajul-fantomă îşi 
găsi locul printre marinari, neamestecându-se însă cu totul 
printre ei, acel Fedallah cu turbanul său de păr rămase un 
mister până la sfârşit. De unde se ivise el pe lume şi prin ce 
legături reuşise el să se alăture sorții lui Ahab şi chiar să ajungă 
să aibă o anume influenţă asupra lui sau, Dumnezeu ştie, chiar 
să aibă putere asupra lui, asta nimeni nu putea şti. Nimeni nu 
putea să rămână indiferent în privinţa lui Fedallah. Era o fiinţă 
pe care oamenii civilizaţi din zonele temperate nu şi-o pot 
imagina decât în vis, nedesluşit, dar al cărei popor mai umblă 


încă printre popoarele neschimbate ale Asiei, mai ales cele de 
pe insulele orientale din estul continentului, acele ţări izolate, 
neschimbate din timpuri imemoriale care şi în ziua de azi mai 
păstrează sălbăticia fantomatică a primilor oameni de pe 
Pământ, a căror amintire despre primul om e vie încă şi toţi 
descendenţii lui, neştiind de unde se născuse, se priveau în ochi 
şi se întrebau de ce fuseseră create Soarele şi Luna şi pentru ce 
anume, când, după cum spunea Facerea, îngerii se 
împreunaseră cu fiicele oamenilor, iar diavolii se dedăduseră şi 
ei, potrivit Rabinilor necanonicist, amorurilor lumești. 


33 Rabinii necanonici - autorii evrei ai Cărţii lui Enoh şi ai Cărţii 
jubileelor, care au supravieţuit în afara canoanelor biblice şi apocrifice 
(n.t.). 


51. Jetul-fantoma 


Trecură zile şi săptămâni în care „Pequodul” navigă cu vântul 
în pânze peste patru ţinuturi: cel al Azorelor, cel de lângă Capul 
Verde, cel al Mării Plata, cum i se spune mării de la gura lui Rio 
de la Plata, şi ţinutul Carrol, o aşezare lacustră la sud de Sfânta 
Elena. 

În timp ce plutea peste aceste ape, se întâmplă ca într-o seară 
senină şi luminoasă, când valurile se rostogoleau ca nişte 
pergamente de argint şi fierbeau blând şi înăbuşit ridicând în 
aer o tăcere argintată, într-o astfel de noapte tăcută, un jet 
argintiu fu văzut la depărtare de bulele albe ale prorei. Luminat 
de Lună părea ceresc, ca un zeu sclipitor ridicându-se din ape. 
Fedallah fu cel care îl strigă, căci în astfel de nopţi era deprins a 
se urca până în vârful catargului şi a sta de veghe acolo la fel de 
bine ca în timpul zilei. Deşi turme întregi de balene puteau fi 
văzute noaptea, niciun vânător dintr-o sută nu s-ar fi încumetat 
să se ducă după ele. Te poţi gândi cu ce sentimente îl priveau 
marinarii pe acest bătrân oriental cocoţat în gabie la ore atât de 
târzii. Turbanul său şi luna îşi ţineau companie pe cerul nopţii. 
Însă când, după ce îşi petrecuse orele obişnuite în vârf timp de 
câteva nopţi la rând fără a scoate un cuvânt, când după această 
tăcere vocea lui nepământească fu auzită anunțând jetul 
argintiu scăldat de razele Lunii, fiecare marinar ce lâncezea pe 
punte sări în picioare de parcă un spirit înaripat apăruse printre 
vele şi vorbise echipajului muritor. „Uite-o cum scuipă!” Nici 
dacă auzeau sunetul goarnei Judecăţii nu ar fi tremurat mai 
tare. Nu simţiră însă groază, cât plăcere. Deşi era o oră 
neobişnuită, strigătul fu atât de tulburător şi nebunesc de 
încântător, că fiecare suflet de pe punte îşi dori imediat o 
urmărire. 

Mergând pe punte cu paşi mari, laterali, Ahab porunci să fie 
înălţaţi zburătorii şi rândunicile şi să fie întinse toate bonetele. 
Cel mai de vază om de pe corabie trebuia să treacă la timonă. 
Apoi, cu câte un om în vârful fiecărui catarg, nava alunecă 
înainte cu vântul în spate. Suflarea stranie şi înălţătoare a brizei 
ce umfla pânzele făcea ca puntea plutitoare să pară ca aerul sub 


picioare, în timp ce corabia înainta de parcă două forţe 
antagonice se luptau în ea: una ce o înălța spre ceruri şi alta ce 
împingea înainte. Dacă i-ai fi privit chipul lui Ahab, ai fi crezut 
că şi în interiorul său se luptau două forţe. Singurul picior viu 
făcea să răsune ecouri pline de viaţă de-a lungul punţii, în timp 
ce cu piciorul mort parcă ciocănea într-un sicriu. Bătrânul călca 
pe viaţă şi pe moarte. Deşi corabia înainta cu iuţeală şi fiecare 
privire săgeta ascuţit marea, jetul argintiu nu a mai fost văzut în 
acea noapte. Fiecare marinar jură că îl văzuse o dată, dar nu şi 
a doua oară. 

Acest jet de la miezul nopţii fusese uitat când, după câteva 
zile, iată!, la aceeaşi oră tăcută apăru iar. Fu văzut de toată 
lumea, dar când fură întinse pânzele pentru a-l ajunge, dispăru 
de parcă nu existase niciodată. Aşa ni se întâmplă seară de 
seară până când nimeni nu îl mai băgă în seamă decât ca un 
lucru de mirare. Sălta ca o vrajă în lumina Lunii sau a stelelor, 
după caz, şi dispărea pentru o zi, două sau trei, părând de 
fiecare dată a se depărta şi mai tare, momindu-ne degeaba la 
nesfârşit. 

După firea superstiţioasă a rasei lor şi potrivit cu vălul de 
mister ce acoperea „Pequodul” în multe privinţe, unii marinari 
jurau că oriunde şi oricând ar fi fost văzut, oricât de rar şi de-a 
lungul oricărei latitudini sau longitudini, jetul acela de care nu 
se puteau apropia era aruncat de o singură balenă, şi anume de 
Moby Dick. Pentru o vreme, această apariţie trecătoare aduse 
cu ea o anume teamă, de parcă ne ademenea cu viclenie mai 
aproape şi mai aproape, ca până la urmă monstrul să se întoarcă 
spre noi şi să ne sfâşie în mările îndepărtate şi sălbatice. 

Aceste gânduri vremelnice, nedesluşite, dar pline de teroare, 
căpătară o putere nemaivăzută prin contrast cu vremea senină 
în care, în ciuda blândeţii azurii, credeau unii că se ascunde o 
vrajă diabolică, căci zile întregi plutirăm pe ape nemişcate şi 
leneşe, încât tot spaţiul, scârbit de scopul nostru răzbunător, 
părea a se goli de viaţă dinaintea prorei noastre. 

Când ne întoarserăm spre est, în cele din urmă, vânturile 
Capului începură să ne dea târcoale şi începurăm să ne unduim 
pe apele tulburi de acolo. Când „Pequodul” cu colţi albi se 
aplecă în faţa furtunii şi străpunse talazurile negre în disperarea 


ei şi, ca duşuri de fulgi argintii, stropii de spumă zburau peste 
parapet, această lipsă apăsătoare de viaţă dispăru şi lăsă loc 
unor privelişti mai înfricoşătoare decât cele de dinainte. 

Aproape de proră, nişte forme stranii începură să se mişte 
încoace şi încolo sub apă, iar în spatele nostru zburau 
nedesluşiţi corbii de mare. În fiecare dimineaţă puteau fi văzute 
şiruri de astfel de păsări cocoţate pe pârghii şi, în ciuda 
uşuielilor noastre, nu voiau în ruptul capului să dea drumul 
pânzei, de parcă ar fi crezut că vasul nostru era părăsit şi 
nelocuit, un tărâm părăsit numai bun pentru cuiburile 
dumnealor. Marea neagră se umfla fără odihnă, de parcă 
talazurile imense îi erau conştiinţa, iar măreţul său suflet era 
măcinat de remuşcări pentru păcatele şi suferinţele ce le 
adusese de-a lungul timpului. 

Capul Bunei Speranţe îţi zice? Mai bine-zis Capul Furtunii, 
cum te numeai odinioară. Ademeniţi de mult de tăcerea perfidă 
de dinainte, ne trezirăm deodată aruncaţi în marea aceasta 
învolburată, unde fiinţele vinovate transformate în păsări şi 
peşti par pedepsite să înoate la nesfârşit fără speranţa de a 
ajunge la liman sau să se zbată în aerul negru fără a vedea linia 
orizontului. Calm, alb şi neschimbat, aruncându-şi fulgii către 
cer şi chemându-ne spre el, jetul singuratic se mai arata din 
când în când. 

În toată întunecimea vremii, Ahab, comandând pentru 
moment fără încetare puntea udă şi periculoasă, se arăta cel 
mai rezervat şi vorbea mai puţin ca oricând cu secunzii. În 
vremuri furtunoase ca acestea, după ce toate lucrurile de sus şi 
de jos erau prinse bine, nu se mai putea face nimic decât să se 
aştepte trecerea furtunii. În aceste momente, căpitanul şi 
echipajul deveniră fatalişti. Cu piciorul de os fixat în găurica lui 
şi cu o mână ţinând straşnic o velă, Ahab stătea ore în şir 
uitându-se înainte, în timp ce câte o pală de zăpadă sau de 
ploaie măruntă aproape că îi lipea pleoapele unele de altele. 
Între timp echipajul, izgonit din partea din faţă a corăbiei de 
marea primejdioasă ce îşi spărgea valurile ce se plesneau de 
parapet, se adăpostea în şir lângă parapetul de la mijloc. Pentru 
a se feri de valurile ce urcau pe punte, fiecare om se legase cu o 
frânghie de parapet în care se legăna ca într-o curea largă. Nu 


se scotea aproape niciun cuvânt, iar nava tăcută, de parcă avea 
echipajul sculptat în ceară, se zbătea în fiecare zi prin nebunia 
valurilor malefice. Noaptea învingea aceeaşi muţenie a omenirii 
în fata scârţâiturilor oceanului, oamenii atârnau de frânghii tot 
în tăcere, iar Ahab cel amuţit ţinea piept vijeliei. Nici măcar 
când natura obosită se odihni, el nu căută odihna în hamacul 
său. Starbuck nu putu uita chipul bătrânului când, coborând 
într-o seară în cabină pentru a citi barometrul, îl văzu stând 
drept şi cu ochii închişi pe scaunul său înşurubat în podea. 
Ploaia şi burniţa furtunii din care ieşiserăm de ceva vreme 
picura încă încet de pe pălăria şi haina ce nu fuseseră date jos. 
Pe masa de lângă el stătea nedesfăcută una dintre hărţile cu 
fluxuri şi curenţi despre care s-a mai povestit. Felinarul său 
spânzura în mâna încleştată. Deşi trupul stătea drept, capul era 
căzut pe spate, astfel că ochii închişi erau îndreptaţi spre acul 
busolei răsturnate care se legăna de o grindă din tavan“. 

— Straşnic bătrânel!, gândi Starbuck şi se cutremură. Să 
dormi pe timp de furtună şi totuşi să nu îţi iei ochii de la ţintă! 


3) Busola din cabină este denumită busolă răsturnată deoarece 


căpitanul se poate interesa de cursul corăbiei de jos, fără a fi nevoit să 
se uite la busola de la timonă (n.a.). 


52. Albatrosul 


La sud-vest de Cap, în largul depărtatelor insule Crozet, unde 
era un teren numai bun pentru vânătoarea de Balene Drepte, în 
faţa noastră se ivi o corabie, pe numele ei „Goney” (Albatrosul). 

În timp ce se apropia încet, privii pe îndelete din gabia înaltă 
din vârful catargului acea privelişte nemaipomenită pentru un 
începător în pescuitul oceanic o balenieră aflată în largul mării 
şi plecată de mult timp de acasă. 

De parcă valurile ar fi fost curăţători, nava era albită ca 
scheletul unei morse aruncat pe mal. Pe parapete, giulgiul alb 
era tărcat cu dâre de rugină roşiatică, în timp ce vergile şi 
greementul arătau ca nişte crengi groase acoperite de brumă. 
Numai velele joase erau întinse. Era cutremurător să vezi 
santinelele bărboase pe acele trei catarge. Păreau îmboşcănaţi 
cu piei de bestii, aşa de rupte şi peticite erau hainele peste care 
trecuseră aproape patru ani de călătorie. Stând pe cercurile de 
fier ce erau bătute în cuie de catarg, se legănau şi se balansau 
deasupra mării fără fund. 

Deşi atunci când nava alunecă încet pe lângă prora noastră 
toţi cei şase oameni din aer ajunserăm atât de aproape unii de 
alţii încât am fi putut să sărim de pe catargele unei nave pe ale 
celeilalte, acei pescari cu înfăţişarea lor năpăstuită ne priviră 
blând în trecere şi nu ne spuseră niciun cuvânt, asta în timp ce 
salutul de la dunetă se auzi de jos: 

— Salutare, corabie! Aţi văzut-o pe Balena Albă? 

Se întâmplă ca straniul căpitan, aplecându-se peste marginea 
albă şi aflându-se pe punctul de a duce goarna la gură, să o 
scape din mână, iar cum vântul se înteţise, încerca în van să se 
facă auzit fără unealtă. În tot acest timp, corabia continua să se 
depărteze. 

În timp ce marinarii de pe „Pegquod” dădeau de înţeles în 
tăcere că întâmplarea, petrecută în clipa când se rostise numele 
Balenei albe, era un semn rău, Ahab făcu o pauză părând gata 
să coboare o barcă pentru a urca la bordul navei străine dacă nu 
l-ar fi împiedicat vântul ameninţător. Folosindu-se de direcţia 
vântului, ridică iar goarna şi, ştiind după cum arăta că era o 


navă din Nantucket, care se ducea spre casă, strigă cât putu de 
tare: 

— Ascultaţi! Asta e corabia Pequod, plecată în jurul lumii. 
Spuneţi-le să trimită scrisorile în Oceanul Pacific! Iar dacă pe 
vremea asta peste trei ani nu m-am întors acasă, spuneţi-le să le 
trimită la.... 

În acel moment, siajele celor două nave se întretăiară şi 
bancurile de peştişori care de câteva zile înotau liniştiţi pe lângă 
noi se îndepărtară mişcând repede din înotătoare şi se 
înlănţuiră pe lângă marginile navei străine. Deşi trebuie ca 
Ahab, în cursul lungilor sale călătorii, să mai fi văzut 
întâmplându-se asta, i se păru un semn plin de înţelesuri ca 
oricărui om în care clocoteşte o manie. 

— Fugiţi de mine, ai?, murmură el uitându-se în apă. 

Cuvintele nu părură a avea un înţeles ascuns, dar tonul său 
păru încărcat de o tristeţe mai disperată decât arătase bătrânul 
vreodată. Întorcându-se însă spre cârmaci, care până acum 
ţinuse corabia în vânt pentru a-i încetini înaintarea, strigă cu 
vocea sa de leu: 

— Cârma în vânt! Păstrează cursul în jurul lumii! 

În jurul lumii! Aceste cuvinte inspiră sentimente mândre, dar 
până la urmă unde ducea acest curs? Ne aducea în acelaşi loc 
de unde plecaserăm pe un drum plin de primejdii, înapoi acasă 
unde îi lăsaserăm în urmă şi în siguranţă pe cei dragi şi care 
acum stăteau dinaintea noastră. 

Dacă lumea ar fi o câmpie nesfârşită şi dacă, plecând spre 
est, am putea ajunge la mari depărtări şi am putea descoperi 
tărâmuri mai minunate şi mai neobişnuite chiar decât Cicladele 
sau Insulele lui Solomon, atunci călătoriile ar avea un scop. Dar 
în goana după misterele pe care le visăm sau în urmărirea 
turbulentă a fantomei demonice care, la un moment dat, înoată 
în faţa inimii umane, în goana noastră după acestea în jurul 
lumii, ele ori ne conduc spre labirinturi sterpe, ori ne lasă 
pustiiţi în mijlocul călătoriei. 


53. Gamul 


Pricina făţişă pentru care Ahab nu se urcase la bordul 
balenierei despre care am vorbit era aceasta: vântul şi marea 
prevesteau furtună. Dar chiar şi dacă lucrurile nu ar fi stat aşa, 
poate el tot nu s-ar fi urcat până la urmă la bordul străin - 
judecând după purtarea sa în alte împrejurări asemănătoare - 
dacă după ce ar fi salutat ar fi primit un răspuns negativ la 
întrebarea sa. Se dovedi că nu voia de fapt să stea la palavre 
nici măcar cinci minute cu alt căpitan decât dacă acesta i-ar fi 
putut da vestea pe care o aştepta cu nerăbdare. Toate acestea 
ar putea rămâne nedesluşite dacă nu se spune ceva despre 
obiceiurile întâlnirii a două baleniere pe mări străine şi mai ales 
pe un loc de vânătoare comun. 

Dacă doi străini se întâlnesc în Pine Barrens din statul New 
York sau pe câmpia la fel de pustie numită Salisbury din Anglia, 
dacă doi oameni se întâlnesc deci în astfel de sălbăticii 
neprimitoare, aceştia doi nu ar putea evita nici dacă ar dori să 
se salute, să se oprească şi să îşi spună noutăţi şi poate chiar să 
stea o vreme pentru a se odihni împreună. Cu atât mai mult 
dacă pe aceste nesfârşite Pine Barrens şi Câmpii Salisbury 
marine se întâlnesc două baleniere care se îndreaptă amândouă 
spre capătul lumii - pe lângă singuratica Insulă Fanning sau 
îndepărtatele Insule King's Mills - cu atât mai normal este, 
ziceam, ca în astfel de împrejurări aceste corăbii nu doar să se 
salute, ci să se apropie şi să se împrietenească mai mult. Acest 
obicei ar trebui să vină de la sine dacă navele provin din acelaşi 
port şi căpitanii, ofiţerii şi mulţi dintre marinari se cunosc 
personal şi, deci, au de vorbit despre multe lucruri dragi de 
acasă. 

Se poate ca vasul nou-plecat să aibă scrisori pentru corabia 
plecată de mult de acasă. In orice caz, vasul îi lăsa câteva 
jurnale cu un an sau doi mai noi decât vechile file şterse şi 
rupte. Drept răsplată pentru acest gest de bună-credinţă, 
corabia plecată mai demult îi spunea ultimele noutăţi despre 
pescuitul în locurile spre care se îndrepta vasul şi care erau 
foarte importante pentru el. 


Obiceiul acesta se respecta ori de câte ori balenierele se 
întâlneau pe locul de vânătoare, deşi erau plecate de tot atâta 
timp de acasă, căci una dintre ele putea primi scrisori de la oa 
treia navă care între timp se îndepărtase, iar unele dintre aceste 
scrisori puteau fi pentru oamenii de pe nava nou-întâlnită. Pe 
lângă toate acestea îşi transmiteau noutăţi despre pescuit şi mai 
purtau şi o discuţie plăcută. Marinarii nu erau numai încântați 
să se întâlnească, ci se foloseau de răgaz şi pentru a-şi împărtăşi 
toate sentimentele asemănătoare ce se iveau din meşteşugul 
comun şi toate pericolele şi vitregiile aidoma pe care le aducea 
acesta. 

Diferenţa de ţară nu era o deosebire majoră dacă amândouă 
părţile vorbeau aceeaşi limbă, cum e cazul americanilor şi 
englezilor. Să fii încredinţat că din cauza numărului mic de 
baleniere englezeşti aceste întâlniri sunt foarte rare şi atunci 
când au loc între ele se strecoară parcă o sfială, asta deoarece 
englezul e mai retras, iar yankeul nostru nu preţuieşte această 
calitate decât la el însuşi. Pe deasupra, balenierele englezeşti 
arată câteodată un aer de superioritate metropolitană faţă de 
balenierele americane, privindu-i pe oamenii slabi şi înalţi din 
Nantucket cu tot provincialismul lor ca pe nişte ţărănoi ai mării. 
Dacă această superioritate a vânătorului englez e bazată sau nu 
pe vreun temei, e greu de spus, având în vedere că yankeii, 
împreună, omoară într-o zi mai mult decât omoară toţi englezii 
în zece ani. Acesta e doar un mic cusur al vânătorilor englezi pe 
care cei din Nantucket nu îl pun la inimă, probabil fiindcă ştiu 
că au şi ei câteva cusururi. 

Se vede cum din toate navele care plutesc pe apă balenierele 
au cele mai multe motive să fie prietenoase şi chiar sunt aşa, în 
timp ce unele nave de comerţ care se întâlnesc pe Atlantic trec 
unele pe lângă celelalte fără a schimba un cuvânt, făcându-se că 
nu se văd, ca tinerii înfumuraţi de pe Broadway, şi mulţumindu- 
se în tot acest timp să-şi dea cu părerea ca nişte chiţibuşari 
despre velatura celeilalte nave. 

Cât despre oamenii de pe navele de război, când se întâmplă 
să se întâlnească pe mare, încep un aşa spectacol de temenele, 
salutări şi coborâri de pavilioane, că nimic din toate acestea nu 
pare a avea vreo fărâmă de bunăvoință trainică şi dragoste 


frăţească. Cât despre corăbiile de sclavi, ele se grăbesc să fugă 
una din calea celeilalte cât mai repede cu putinţă. La pirati, 
când îşi încrucişează stindardele scheletice, primul salut este 
„câte capete?”, aşa cum balenierele se salută întrebând „câte 
butoaie?”. Odată dat răspunsul, piraţii se îndepărtează degrabă, 
căci pe ambele punți stau numai ticăloşi din cei mai răi şi nu le 
place să-şi vadă asemănarea ticăloasă prea mult timp. 

Priviţi însă la buna, onesta, umila, ospitaliera, prietenoasa şi 
liniştita balenieră! Ce face baleniera când întâlneşte o alta în 
orice fel de apă lină? Pune la cale un „gam”, un obicei atât de 
necunoscut altor feluri de corăbii, încât acestea nici nu ştiu cum 
se numeşte, iar dacă au auzit din întâmplare despre asta, nu ştiu 
decât să rânjească şi să facă haz de „scuipătoare”, „cazane de 
fiert untura” şi tot soiul de astfel de glume. De ce anume 
neguţătorii de pe mare, piraţii, soldaţii şi marinarii de pe 
corăbiile cu sclavi nutresc atâta dispreţ pentru baleniere, asta e 
o întrebare la care cu greu se poate răspunde. În cazul piraţilor, 
de exemplu, aş dori să ştiu dacă profesia aceasta a lor are vreo 
glorie oarecare. Ajunge câteodată la mare înălţime, dar asta din 
cauza spânzurătorii. lar apoi, când un om se înalţă în acest fel, 
nu are un temei care să îi sprijine atitudinea superioară. De aici 
deduc că atunci când se făleşte cu superioritatea sa faţă de 
vânătorul de balene, piratul nu are o temelie solidă pe care să se 
sprijine. 

Dar ce este acela „gam”? i-ai putea frânge degetele tot 
căutându-l în susul şi în josul coloanelor de cuvinte din 
dicţionare şi tot nu ai găsi acest cuvânt. Doctorul Johnson nu a 
ajuns niciodată la o asemenea putere de cunoaştere, nici arca 
lui Noah Webster nu îl deţine. Dar acest cuvânt este folosit cu 
obişnuinţă de mulţi ani printre cincisprezece mii de yankei 
neaoşi. Are cu siguranţă nevoie de o definiţie şi ar trebui 
încorporat în lexic. Având în vedere acestea, permiteţi-mi să 
definesc şcolăreşte. 

Gam, substantiv: întâlnire prietenească între două sau mai 
multe baleniere, de obicei într-un loc de vânătoare, în timpul 
căreia, după ce se salută, echipajele îşi fac vizite reciproc, iar 
cei doi căpitani rămân pe una dintre corăbii, în timp ce secunzii 
stau pe cealaltă. 


Mai există un detaliu în ce priveşte acest obicei care nu 
trebuie uitat. Toate profesiile au curiozităţile lor, iar breasla 
vânătorilor de balene nu se dezice de la aceasta. Când căpitanul 
unei nave de pirați, război sau de sclavi pleacă undeva pe barca 
lui, stă întotdeauna la pupă pe un scaun confortabil şi câteodată 
chiar capitonat şi mânuieşte cârma de o eche drăguță şi micuță, 
decorată cu panglici şi cordeluţe întocmai ca o modistă. Dar 
barca de pe balenieră nu are niciun scaun la pupă, nicio bancă 
de niciun fel şi nici eche nu are. Frumoase vremuri ar fi acelea 
în care căpitanii s-ar lăsa împinşi pe apă ca pe roţi întocmai 
bătrânilor consilieri ramoliţi pe scaune cu rotile. Cât despre 
eche, barca nu ar putea folosi o unealtă atât de femeiască, astfel 
că în timpul gamului, dacă toţi marinarii trebuie să părăsească 
nava, iar cârmaciul şi harponierul se află printre aceştia, 
subalternul din urmă devine conducătorul bărcii, iar căpitanul, 
neavând unde se aşeza, este dus în vizită stând în picioare drept 
ca un brad. Deseori, veţi observa că, fiind conştient de faptul că 
toată lumea de pe cele două corăbii se află cu ochii pe el, 
căpitanul recunoaşte importanţa de a-şi susţine demnitatea 
ţinându-şi picioarele drepte. Nu este o treabă uşoară, căci în 
spatele său stă, ieşită în afară, vâsla de cârmă care îl loveşte din 
când în când în şale, iar vâsla din faţă îl loveşte şi ea în 
genunchi. În acest fel este împins în faţă şi în spate şi nu se 
poate întinde decât înlături, ţinându-şi echilibrul cu picioarele 
depărtate. Câte o mişcare bruscă a bărcii mai că îl doboară 
câteodată, deoarece lăţimea temeliei sale nu se potriveşte cu 
lungimea. Nu poţi sta pe doi stâlpi doar fiindcă îi depărtezi. Nici 
nu se poate ca privirea ochilor căscaţi ai lumii, nu se poate, vă 
zic, ca acest căpitan crăcănat să fie văzut încercând să îşi ţină 
echilibrul agăţându-se cu mâinile oricât de puţin ca să aibă 
vreun sprijin. Într-adevăr, ca semn al completei şi înălţătoarei 
stăpâniri de sine, de obicei îşi ţine mâinile în buzunarele 
pantalonilor, dar fiindcă mâinile sunt de obicei mari şi grele, 
poate că le ţine acolo ca balast. Au existat însă momente, bine 
documentate, când căpitanul a fost văzut pentru o clipă sau 
două, la vreo suflare de vânt mai puternică, să se prindă cu 
mâna de părul celui mai apropiat vâslaş şi să îşi ţină pumnul 
încleştat de parcă era moartea de neînduplecat. 


54. Povestea despre Town-Ho 


Aşa cum a fost ea povestită la Hanul Auriu. Capul Bunei 
Speranţe şi toată întinderea de ape din jurul ei sunt asemenea 
răscrucii unor drumuri importante, unde întâlneşti mai mulţi 
călători decât în orice alt loc. La puţin timp după întâlnirea cu 
vasul Goney ne ieşi în cale altă balenieră numită „Town-Ho”%. 

Echipajul său era aproape tot din Polinezia. În timpul 
scurtului gam ce urmă, ne dădu veşti folositoare despre Moby 
Dick. Pentru unii, interesul faţă de Balena albă crescu mai mult 
odată cu aflarea unei istorisiri din povestea vasului „Town-Ho”, 
care părea să lege oarecum de balenă o anume întâmplare 
fermecată şi răsucită ca aşa-zisele judecăţi ale lui Dumnezeu ce 
se abat câteodată fără de veste asupra oamenilor. Această 
întâmplare, cu detaliile ei, alcătuind ceea ce s-ar putea numi 
partea secretă a tragediei ce urmează a fi narată, nu ajunse la 
urechile căpitanului Ahab şi ale secunzilor săi, deoarece această 
parte secretă a istorisirii nu era cunoscută nici de însuşi 
căpitanul vasului Town-Ho. Era în proprietatea a trei marinari 
albi de pe corabie, confederați, dintre care unul, pare-se, i-o 
povesti lui Tashtego după ce îl puse să jure pe sfinţi că o va ţine 
pentru el, dar în noaptea următoare, Tashtego vorbi în somn şi 
dezvălui atât de mult din poveste, că atunci când se trezi de 
dimineaţă nu mai putu să o ţină ascunsă. Acest lucru însă avu o 
înrâurire foarte mare printre marinarii de pe „Pegquod” care o 
auziră şi se purtară în această privinţă cu atâta delicateţe, să 
zicem, că au păstrat secretul numai pentru ei, astfel că nimic nu 
se află dincolo de jumătatea din faţă a corăbiei. Înnodând la 
locul său acest fir întunecat de povestea istorisită la bord, voi 
aşterne aici pentru păstrare întreaga întâmplare stranie. 

Pentru toanele mele o să păstrez stilul în care am povestit-o 
odată în Lima unui grup de prieteni spanioli, într-o zi de 
sărbătoare în care fumam liniştiţi în curtea pavată cu plăci 


+9 Vechea strigare ce se auzea când era zărită prima oară o balenă din 
vârful catargului, folosită şi în ziua de azi în vânătoarea faimoaselor 
țestoase din Galapagos (n.a.). 


strălucitoare a Hanului Auriu. Dintre acei domni, tinerii Doni 
Pedro şi Sebastian îmi erau cei mai apropiaţi, de unde şi 
întrebările cu care mă întrerupeau din când în când şi la care 
răspundeam cum se cuvenea la timpul potrivit. 

— Cu doi ani înainte de a afla prima oară despre întâmplările 
pe care vi le povestesc acum, domnilor, vasul „lown-Ho”, 
baleniera din Nantucket, naviga în Pacificul acesta al vostru, la 
depărtare de câteva zile spre vest faţă de acest drag Han Aurit. 
Se afla undeva la nord de Linie. Într-o dimineaţă, lucrând la 
pompe, cum se făcea în fiecare zi, se văzu că luase mai multă 
apă decât de obicei. Îşi ziseră că probabil chila fusese înţepată 
de un peşte-sabie, domnilor. Dar căpitanul, având un temei 
neobişnuit pentru a crede că un noroc nebănuit îl aştepta în 
acele ape, se împotrivi să le părăsească şi cum gaura nu era 
considerată primejdioasă, deşi nu o putuseră găsi nici după ce 
scotociseră toată partea de jos a corăbiei cum putură de bine pe 
vreme rea, nava îşi continuă călătoria în timp ce marinarii 
foloseau pompele din când în când. Norocul însă nu se arătă. 
Trecură mai multe zile şi nu numai că gaura nu fusese încă 
descoperită, dar se şi mărise considerabil. Atât de mult chiar, 
încât căpitanul alarmat dădu poruncă să se întindă velele şi să 
pornească spre cel mai apropiat port din acele insule, ca să sece 
chila şi să o repare. 

Deşi îl aştepta un drum lung, dacă lucrurile s-ar fi petrecut ca 
de obicei, nu avea de ce să se teamă că nava i se va scufunda pe 
drum, căci avea pompe din cele mai bune şi dacă se lucra din 
când în când la ele, cei treizeci şi şase de marinari de la bord 
puteau avea grija să ţină chila golită, chiar dacă gaura avea să 
se dubleze ca mărime. Adevărul e că, deoarece avu parte de un 
vânt prielnic aproape toată durata călătoriei, vasul „Town-Ho” 
ar fi ajuns în siguranţă în port fără nici măcar o problemă dacă 
nu era îngâmfarea nemaipomenită a lui Radney, secundul, un 
ins din Vineyard, care provocă răzbunarea cruntă a lui Steelkilt, 
un om al lacurilor din Buffalo. 

— Om al lacurilor? Buffalo? Lămureşte-ne, te rugăm, ce este 
acela un om al lacurilor şi unde vine Buffalo!, spuse Don 
Sebastian ridicându-se de pe peticul său de iarbă. 

— Este pe malul de est al lacului Erie, domnule. Dar te rog să 


ai răbdare vei auzi în curând mai multe despre asta. Acum, 
domnilor, pe bricuri cu vele pătrate sau pe corăbii cu trei 
catarge, la fel de mari şi de trainice ca oricare altă 
ambarcaţiune care a navigat de la bătrânul vostru Calao către 
îndepărtata Manila, nu există om ca acest Om al Lacurilor din 
inima continentului nostru american, cu sufletul mai plin de 
sentimente marinăreşti născute pe oceanul cel mare. Căci, în 
întocmirea lor unduitoare, aceste mări cu ape dulci, Erie, 
Ontario, Huron, Superior şi Michigan, au o întindere oceanică, 
iar țărmurile lor adăpostesc multe rase de oameni şi felurite 
climate, având aceleaşi trăsături nobile ca mândrele oceane. Au 
arhipelaguri de insule romantice, aidoma apelor din Polinezia; 
sunt, ca să simplificăm, mărginite de două mari naţiuni 
contrastante, întocmai ca Atlanticul; apele lor ne oferă făgaş 
pentru călătoriile către numeroasele colonii din Est, înşirate pe 
țărmurile lacurilor; ici şi colo se încruntă baterii şi tunuri 
cocoţate pe stâncile înalte din Mackinaw. Aceste lacuri au auzit 
tunurile de victorie ale flotelor, au primit pe țărmurile lor 
sălbatici ce îşi scoteau feţele pictate cu roşu din wigwamurile 
lor de piele. Mii de leghe de-a lungul lor sunt adăpostite de 
păduri străvechi şi nedoborâte, unde brazii bătrâni stau înşiraţi 
ca arborii genealogici ai regilor. Aceste ţărmuri adăpostesc fiare 
prădătoare şi animale a căror blană mătăsoasă este vândută 
regilor tătari pentru veşmintele lor. Pe luciul lor se oglindesc 
atât capitale pietruite ca Buffalo şi Cleveland, dar şi sate ca 
acelea din Winnebago. Pe ele plutesc atât veliere de negoţ, cât 
şi crucişătoare armate şi vapoare cu aburi şi canoe. Sunt bătute 
de vânturi şi vijelii la fel de înfricoşătoare ca şi cele ce biciuiesc 
valurile sărate. Ştiu ce sunt acele naufragii căci, unde nu se mai 
vede ţărmul, oricât ar fi de înconjurate de pământ, au înghiţit în 
miez de noapte multe vase cu tot cu echipajul înspăimântat. 
Astfel, domnilor, deşi era un om al uscatului, Steelkilt era 
născut şi crescut ca un sălbatic fiu al oceanului, fiind un marinar 
la fel de îndrăzneţ ca oricare altul. Cât despre Radney, deşi de 
mic copil crescuse pe plaja singuratică din Nantucket şi fusese 
îngrijit de mare ca de mama sa, deşi de-a lungul vieţii rătăcise 
pe austerul nostru Atlantic şi pe Pacificul vostru visător, era la 
fel de răzbunător şi certăreţ ca un marinar ţopârlan de-abia ieşit 


din pădurile crestate de pumnale cu mâner de corn de cerb. 
Acest om din Nantucket avea însă şi trăsături blânde, pe când 
marinarul de lângă lacuri, un drac împieliţat, numai cu o mână 
fermă şi cu puţină omenie ce li se arată şi sclavilor putea fi 
stăpânit. Aşa era ţinut blând şi potolit, sau cel puţin aşa se 
întâmplase până acum. Dar Radney fusese blestemat şi 
înnebunit, iar Steelkilt... dar, domnilor, veţi auzi şi acestea. 

Nu mai dura decât o zi sau două până ca vârful prorei să 
ajungă la paradisul insular, când spărtura păru a se mări iar, 
dar doar atât cât să mai trebuiască pompat o oră sau două în 
plus pe zi. Trebuie să ştiţi că într-un ocean civilizat ca Atlanticul 
nostru, de exemplu, unii marinari nu folosesc pompele întreaga 
călătorie, iar dacă într-o noapte liniştită şi somnoroasă ofiţerul 
de cart ar uita să îşi îndeplinească datoria, probabil că nimeni 
altul dintre camarazii săi nu şi-ar mai aminti deoarece toţi ar 
aluneca încet la fund. Nici în mările sălbatice din Vestul 
îndepărtat, domnilor, nu e neobişnuit ca navele să nu îşi 
folosească toate pompele chiar şi într-o călătorie destul de 
lungă, dar asta doar dacă navighează de-a lungul unui țărm 
unde pot să acosteze sau dacă au un loc mai potrivit unde să se 
refugieze. Doar dacă o corabie care ia apă se află departe în 
larg, la mare distanţă de orice petic de pământ, doar atunci 
căpitanul începe să se îngrijoreze. 

Tot aşa stăteau lucrurile şi cu vasul „lown-Ho”. Astfel ca 
atunci când gaura se mări din ce în ce mai mult, o parte din 
echipaj începu să îşi arate îngrijorarea, mai ales secundul 
Radney. Porunci ca velele de sus să fie înălțate, peticite şi bine 
întinse în vânt. Acest Radney, cred eu, nu era mai laş şi mai 
grijuliu cu privire la propria persoană decât orice bestie fără 
frică şi fără minte de pe apă sau uscat pe care v-o puteţi 
imagina, domnilor. Aşa se face că atunci când se pronunţă în 
acest fel cu privire la siguranţa vasului, unii marinari spuseră că 
o făcuse doar fiindcă era coproprietar. În timp ce lucrau la 
pompe în acea seară, făceau haz pe seama lui, deşi stăteau cu 
picioarele scufundate în apa tremurătoare şi limpede ca izvorul, 
şi care, ieşind bolborosind din pompe, se revărsa peste punte şi 
ţâşnea în jeturi dese prin găurile de drenaj. 

Acum, după cum bine ştiţi, se întâmplă des în această lume a 


noastră, a apelor sau nu, ca atunci când un om într-o poziţie de 
conducere găseşte printre cei pe care îi comandă un altul care îl 
depăşeşte în bărbăţie, să simtă ură şi înverşunare faţă de el. Iar 
dacă găseşte prilej, nu va întârzia să doboare soclul acestuia şi 
să-l macine până îl face praf şi pulbere. Acum că ştiţi părerea 
mea, domnilor, trebuie spus că Steelkilt era un animal înalt şi 
mândru, cu cap de roman, barbă deasă şi aurie ca şi ciucurii 
hamurilor armăsarului ultimului vostru vicerege şi o minte, o 
inimă şi un suflet care îl făceau pe acest Skeelkilt Carol cel 
Mare, dacă s-ar fi născut din tatăl acestuia. Radney, secundul, 
era urât ca un catâr şi la fel de căpos şi rău. Nu îl avea pe 
Skeelkilt la inimă şi Skeelkilt ştia asta. 

Zărindu-l pe secund apropiindu-se în timp ce el trudea la 
pompă cu toţi ceilalţi, se prefăcu că nu îl vede şi continuă fără 
teamă cu zeflemelele. 

— Da, da, flăcăii mei veseli, tare bine intră apa prin gaura 
asta; ţineţi o cană, să o gustăm. Pe legea mea, e numai bună de 
tras în sticlă! Ascultaţi la mine, băieţi, investiţia bătrânului Rad 
s-ar înmulţi pe seama asta. Mai bine tăia bucata asta de chilă şi 
o căra acasă. Adevărul e, băieţi, că peştele-sabie de-abia şi-a 
început treaba, acum s-a întors cu o gaşcă de dulgheri marini, 
peşti-ferăstrău, peşti-pilă şi naiba mai ştie ce. Tot cârdul lor 
lucrează de zor tăind şi crestând fundul corăbiei. Cred că aduc 
îmbunătăţiri. Dacă bătrânul Rad era acum aici, i-aş fi spus să 
sară peste bord şi să-i împrăştie. li fac averea praf, aşa i-aş zice. 
Dar el are un suflet blând, Rad acesta, şi unul frumos chiar. 
Băieți, se zice că restul averii e băgată în oglinzi. Mă întreb dacă 
i-ar da unui amărât ca mine permisiune să îi copiez modelul 
nasului. 

— Naiba să vă ia! De ce s-a oprit pompa asta?, mugi Rad 
prefăcându-se că n-ar fi auzit cuvintele marinarului. Apucaţi-vă 
de treabă! 

— Da, domnule, zise Steelkilt vesel ca un greieraş. Mai cu 
viaţă, băieţi, mai cu viaţă! 

Zicând acestea, pompa începu să se zdruncine de parcă 
duduiau motoarele a cincizeci de locomotive. Marinarii îşi 
scoaseră şepcile şi nu după mult timp începură să se audă 
gâfâielile care arătau că energia vitală se află sub tensiune. 


Plecând în cele din urmă de lângă pompă, la fel ca şi ceilalţi, 
omul lacurilor se duse suflând greu spre proră, se aşeză pe un 
vinci - faţa îi ardea roşie ca focul, iar ochii erau injectaţi - şi îşi 
şterse sudoarea ce îi picura de pe frunte. Domnilor, ce drăcuşor 
viclean îi şopti lui Radney să se lege de un om atât de ostoit, nu 
ştiu, dar aşa se întâmplă. Păşind ţanţoş pe punte, secundul îi 
porunci să ia o mătură şi să măture puntea, şi să mai ia şi o 
lopată pentru a strânge acele boroboaţe ce se iviră când un porc 
fusese lăsat să umble liber. 

Domnilor, măturarea punţii pe mare este o treabă domestică 
ce se îndeplineşte în fiecare seară, afară doar de serile cu 
furtuni teribile. Se ştie că treaba aceasta se face şi atunci când 
nava stă să se scufunde, într-atât de riguroase sunt uzanţele 
marine şi atât de arzătoare este dragostea marinarilor pentru 
curăţenie; unii dintre ei nu şi-ar permite nici măcar să se înece 
înainte de a se spăla pe faţă. Pe toate corăbiile însă, treaba cu 
măturatul cade pe seama flăcăilor tineri, dacă există aşa ceva pe 
vas. În plus, bărbaţii mai vajnici de pe „Town-Ho” fuseseră 
împărţiţi pe grupuri ce făceau cu schimbul la pompe, iar 
Steelkilt, fiind cel mai vânjos dintre toţi, fusese numit 
conducător al unuia dintre grupuri. Din acest motiv ar fi trebuit 
să fie scutit de fleacurile fără legătură cu adevăratele 
îndeletniciri marinăreşti, cum fuseseră scutiţi şi tovarăşii săi. Vă 
povestesc toate acestea ca să înţelegeţi mai bine cum stăteau 
lucrurile între cei doi. 

Era însă mai mult la mijloc: ordinul cu lopata fusese dat ca o 
insultă făţişă pentru Steelkilt şi era ca şi cum Radney l-ar fi 
scuipat în faţă. Orice om care a lucrat ca marinar pe balenieră 
ar înţelege asta, iar Omul Lacurilor înţelesese fără doar şi poate 
mult mai multe atunci când secundul dăduse porunca. Stând 
nemişcat pentru o clipă, uitându-se drept în ochii câinoşi ai 
secundului şi văzând acolo butoaie de pulbere îngrămădindu-se 
în sufletul lui, în timp ce fitilul ardea printre ele, când văzu toate 
acestea, cum spuneam, se cobori peste Steelkilt, domnilor, 
stihia unui simţământ de neobişnuită răbdare şi de lehamite de 
a întărâta furia unei creaturi deja mânioase - o silă pe care o 
simt cel mai bine oamenii cei mai bărbătoşi, dacă ajung să o 
simtă vreodată, atunci când sunt jigniţi. De aceea, cu vocea sa 


obişnuită, răguşită doar de oboseala pe care o simţea în acel 
moment, îi răspunse că nu era treaba lui să măture puntea şi că 
nu avea să o facă. Apoi, fără a pomeni nimic de lopată, arătă 
spre trei flăcăi care erau măturătorii obişnuiţi şi care, nefiind 
folosiţi la pompe, nu făcuseră mai nimic întreaga zi. La auzul 
acestora, Radney răspunse cu o înjurătură şi repetă hotărât 
ordinul pe un ton impunător şi furios, îndreptându-se spre 
marinar ţinând ridicat într-o mână un ciocan de dogar pe care îl 
înhăţase de pe un butoi de lângă el. 

Enervat şi aţâţat cum era de truda la pompe, cu toată 
răbdarea nedesluşită de la început, asudatul Steelkilt nu mai 
putu să rabde purtarea secundului, însă, înăbuşindu-şi furia, 
rămase proptit la locul lui fără a zice un cuvânt până când 
turbatul Radney scutură ciocanul la câteva degete de faţa lui, 
poruncindu-i să facă aşa cum i s-a cerut. 

Steelkilt se ridică şi, mişcându-se încet pe după vinci, urmărit 
de secund şi de ciocanul lui ameninţător, îşi declară iar 
nesupunerea. Văzând însă că răbdarea sa nu avea nici cel mai 
mic efect, îl preveni pe nesăbuitul înfumurat cu un semn grăitor 
şi înfricoşător al mâinii. Fu în zadar. În acest fel, cei doi 
încercuiră vinciul până când, hotărât să nu se mai dea înapoi şi 
încredinţat că răbdase atât cât se putuse, Omul Lacurilor se opri 
şi spuse: 

— Domnule Radney, nu o să vă dau ascultare. Lăsaţi ciocanul 
sau păziţi-vă. 

Secundul hotărât se apropie totuşi de locul unde marinarul se 
oprise şi scutură ciocanul la câteva degete de dinţii acestuia, 
înşirând în tot acest timp o suită de blesteme îngrozitoare. Fără 
a clipi măcar şi înţepându-l cu pumnalul privirii sale, Steelkilt, 
strângând pumnul drept şi luându-şi elan, îi spuse secundului 
că, dacă ciocanul îi atinge măcar obrazul, el, Steelkilt, îl va 
ucide pe loc. Insă, domnii mei, nebunului îi sortiseră zeii 
moartea. Ciocanul atinse pe dată obrazul şi în clipa următoare 
falca de jos a secundului fu înfiptă în creieri. Căzu la podea 
scuipând sânge ca o balenă. 

Înainte să se audă vreun strigăt, Steelkilt scutură pataraţina 
ce urca până în vârful catargului unde doi dintre tovarăşii săi 
stăteau de veghe. Amândoi erau oameni de la Canal. 


— Oameni de la Canal?, strigă Don Pedro. Am văzut multe 
baleniere prin porturile noastre, dar n-am auzit nicicând de 
aceşti oameni de la Canal. Spune-ne, cine sunt aceştia şi ce fac 
ei? 

— Oamenii de la Canal, domnule, sunt barcagiii de pe marele 
nostru Canal din Erie“. Trebuie să fi auzit de el. 

— Nu, señor, prin locurile acestea moşiereşti, toropite şi 
molcome, nu ştim mare lucru despre vigurosul vostru Nord. 

— Aşa? Ei bine, atunci, umpleţi-mi paharul. Chica 
dumneavoastră e foarte bună. O să vă spun îndată ce sunt 
oamenii de la Canal, căci o astfel de informaţie îmi va face 
povestea mai lămuritoare. 

Preţ de trei sute şi şaizeci de mile, domnilor, pe toată 
lungimea statului New York, prin oraşe cu numeroşi locuitori şi 
prin sate răsărite, prin mlaştini lungi, nelocuite şi mohorâte şi 
câmpuri bogate cu roade, pe sub arcuri romane ce se ridică pe 
râuri indiene, prin soare sau pe la umbră, prin inimi uşoare sau 
zdrobite, prin priveliştile pitoreşti ale măreţelor ţinuturi 
Mohawk şi mai ales printre şirurile de biserici albe, ale căror 
clopotniţe se ridică asemenea pietrelor de hotar, curge pârâul 
desfrânării venețiene şi nelegiuirii vieţii. Acolo e tărâmul 
adevărat al războinicilor Ashanti“, domnilor. Acolo se aud 
strigătele sălbaticilor, acolo îi puteţi găsi întotdeauna, în 
vecinătatea voastră, la umbra şi la adăpostul călduţ al 
bisericilor, căci aşa cum se întâmplă de obicei ca nelegiuiţii să 
mişune prin preajma judecătoriilor, aşa se strâng şi păcătoşii în 
jurul celor mai sfinte locuri. 

— Trece cumva un popă?, spuse Don Pedro cu îngrijorare 
jucăuşă, uitându-se în jos la piaţa aglomerată. 

— Norocul prietenului nostru din Nord că Inchiziția doamnei 
noastre Isabella a început să pălească în Lima, spuse Don 
Sebastian râzând. Continuati, señor. i 

— Un moment! Scuzaţi!, strigă un domn din grup. In numele 
tuturor locuitorilor din Lima doresc doar să vă spun, domnule 


^ Canal ce face legătura între Albany, de-a lungul râului Hudson. până 
la Buffalo, unde se varsă în lacul Erie, făcând astfel posibil accesul din 
Oceanul Atlantic spre Marile Lacuri (n.t.). 

42 Trib războinic african ce trăieşte în Ghana din zilele noastre (n.t.). 


marinar, că nu am trecut cu vederea delicateţea dumneavoastră 
de a nu vorbi despre Lima de azi în loc de vechea Venetie în 
comparaţia despre deşănţare. Vai!, nu aveţi de ce să vă înclinați 
şi să păreţi surprins. Ştiţi vorba cunoscută de-a lungul coastei: 
„desfrânat ca Lima”. Se potriveşte cu ce aţi povestit 
dumneavoastră: biserici mai multe decât saloanele de biliard şi 
deschise întotdeauna şi mai ales „desfrânate ca Lima”. Aşa şi la 
Veneţia, am călătorit acolo, oraşul sfânt al binecuvântatului 
Evanghelist Marcu, să-l curețe Sfântul Dominic! Paharul 
dumneavoastră! Mulţumesc! Iată, eu îl umplu, dumneavoastră îl 
goliţi. 

— Descris prin prisma profesiei sale, omul de la Canal ar face 
un erou dramatic pe cinste, atât de pitorească este perversitatea 
sa. Ca Marc Antoniu, pluteşte fără de grijă zile în şir pe Nilul 
său verde şi înflorit jucându-se cu Cleopatra sa cea îmbujorată şi 
bronzându-şi pulpele pe puntea însorită. La mal, toată 
efeminarea sa este înlăturată. Înfăţişarea tâlhărească pe care o 
afişează cu mândrie acest om al Canalului este încununată de 
pălăria sa turtită şi împodobită cu panglici ce îi întăreşte 
trăsăturile. Este o plagă asupra zâmbetului nevinovat al satelor 
prin care trece plutind şi nici în marile oraşe chipul său oacheş 
şi mersul hotărât nu sunt o bucurie. Plutind odată ca un 
vagabond pe canalul său, un astfel de om al Canalului m-a ajutat 
destul de mult şi îi mulţumesc din inimă, nu pot fi 
nerecunoscător. Aşa îşi răscumpără oamenii violenţi greşelile, 
arătându-se câteodată de un mare ajutor pentru un străin 
sărman aflat la strâmtoare, când pentru unul bogat e un hoţ la 
drumul mare. Pe scurt, domnilor, în ce anume consta sălbăticia 
vieţii pe canal se vede prin faptul că în breasla noastră cea 
sălbatică sunt atâţia astfel de absolvenţi sfârşiţi ai acestei vieţi 
şi că puţine rase de oameni, în afara celor din Sydney, sunt 
privite cu atâta neîncredere de căpitanii balenierelor noastre. 
Mai curios este că pentru miile de flăcăi de la ţară şi de tineri 
născuţi pe malul acestei ape încercările vieţii de pe Marele 
Canal sunt singura trecere de la secerişul liniştit al unui lan de 
porumb creştin la aratul nesocotit al celor mai barbare mări. 

— Înţeleg, înţeleg!, exclamă nerăbdător Don Pedro, vărsându- 
şi chica pe mânecile albe. Nu e nevoie să călătoresc! În toată 


lumea e ca la Lima. Credeam că în nordul vostru temperat şi 
oamenii sunt la fel de reci şi de respectabili ca munţii. Dar 
spuneţi-vă povestea. 

— Rămăsesem, domnilor, unde omul Lacurilor scuturase 
parâma. Nu apucă să facă bine asta, că trei secunzi şi patru 
harponieri îl înconjurară şi îl împinseră spre punte. Însă, 
coborând pe frânghii ca nişte comete înfricoşătoare, cei doi 
bărbaţi de la Canal intrară în adunare şi încercară să îşi scoată 
tovarăşul de acolo şi să-l ducă spre teugă. Alţi marinari li se 
alăturară în această încercare şi se iscă o harababură 
nemaipomenită. Curajosul căpitan, stând în afara pericolului, se 
fâţâia încoace şi-ncolo cu o suliță în mână, strigându-le ofiţerilor 
să-l prindă pe nemernicul sângeros şi să-l târască până la 
dunetă. 

Din când în când se apropia de marginea grămezii 
învolburate şi îndesa până în mijloc sulița încercând să scoată 
afară motivul furiei sale. Nimeni nu se măsura însă cu Steelkilt 
şi aventurierii săi. 

Reuşiră să câştige teuga unde, dărâmând câteva butoaie 
pentru a le aşeza în linie cu troliul, aceşti Parizieni ai mării se 
ascunseră după ele ca într-o baricadă. 

— leşiţi de acolo, piraţilor, ! strigă căpitanul, ameninţându-i 
de-acum cu câte un pistol în fiecare mână, pe care i le adusese 
intendentul. leşiţi de-acolo, mişeilor! 

Steelkilt sări pe baricadă şi plimbându-se de la un capăt la 
altul sfidă pericolul cel mai teribil de care erau în stare 
pistoalele, însă îi dădu de înţeles căpitanului că moartea sa, a lui 
Steelkilt adică, avea să dea startul unei răzmeriţe sângeroase a 
tuturor marinarilor. Temându-se ca nu cumva să se dovedească 
a fi adevărat, căpitanul se potoli, dar le porunci răzvrătiţilor să 
se întoarcă imediat la treburile lor. 

— Promiţi să nu ne faci nimic dacă ne învoim?, întrebă 
conducătorul. 

— Nu promit nimic, treceţi la treburile voastre! Vrei să 
scufunzi corabia stând degeaba în astfel de momente? La 
treabă!, spuse şi ridică iar unul dintre pistoale. 

— Să scufund corabia?, strigă Steelkilt. Las’ să se scufunde. 
Niciun om nu se lasă până nu promiţi că nu te atingi de un fir de 


păr din capul nostru. Ce spuneţi, băieţi?, întrebă întorcându-se 
spre tovarăşii săi. 

Răspunsul fu o strigare înverşunată. Omul Lacurilor patrula 
în jurul baricadei fără a-l scăpa din ochi pe căpitan şi mormăia 
întruna: 

— Nu e vina noastră; nu noi ne-am dorit una ca asta; eu i-am 
zis să ia ciocanul din faţa mea; era o treabă de băieţandru; doar 
mă cunoştea de mai demult; i-am zis să nu mă întărâte; cred că 
mi-am rupt un deget în falca lui blestemată; ia ziceţi, băieţi, 
cuţitele de tocat nu-s jos în teugă? Căutaţi cârligele, drăguţii 
mei. Căpitane, pentru numele lui Dumnezeu, ai face bine să te 
păzeşti; zi ca noi, nu face pe nebunul. Dă totul uitării; suntem 
gata să ne întoarcem la muncă; dacă te porţi frumos, suntem 
oamenii tăi. Dar nu răbdăm să fim biciuiţi. 

— Treceţi înapoi! Nu promit nimic! Treceţi, vă zic! 

— Fii atent, spuse Omul Lacurilor îndreptând braţul spre el, 
unii dintre noi, printre care şi eu, ne-am angajat pentru 
călătorie, vezi tu? După cum bine ştiu, domnule, putem cere să 
fim lăsaţi la mal oriunde am cobori ancora. Nu vrem scandal, nu 
ne stă gândul la asta, vrem să stăm potoliţi, suntem gata de 
muncă, dar nu răbdăm să fim biciuiţi. 

— Întoarceţi-vă!, urlă căpitanul. 

Steelkilt se uită în jurul său o clipă şi spuse: 

— Să îţi spun cum stă treaba, căpitane: în loc să te omorâm şi 
să spânzurăm un pungaş nevrednic ca tine, mai bine nu ridicăm 
mâna asupra ta decât dacă ne ataci tu primul. Însă până nu zici 
ce vrem să auzim, nu ne mişcăm de aici. 

— Atunci treceţi în teugă! Jos cu voi! O să vă ţin acolo până o 
să vă săturaţi. Treceţi jos! 

— O facem?, le strigă conducătorul oamenilor săi. 

Cei mai mulţi nu s-ar fi învoit, dar după un timp, ca să-i dea 
ascultare lui  Steelkilt, coborâră înaintea lui în vizuina 
întunecată, dispărând încet-încet ca urşii într-o peşteră. 

Când capul lui Steelkilt ajunse la nivelul punţii, căpitanul şi 
oamenii săi săriră peste baricadă şi, trăgând repede capacul 
tambuchiului, se apăsară cu mâinile pe el şi cerură în gura mare 
intendentului să le aducă lacătul mare de aramă de la scara 
dintre punti. Apoi, deschizând puţin trapa, căpitanul şopti ceva 


prin crăpătură, o închise la loc şi îi încuie pe toţi zece câţi erau 
-, lăsând pe punte vreo douăzeci din cei care până atunci nu se 
amestecaseră. 

Întreaga noapte, toţi ofiţerii stătură de cart, la proră şi la 
pupă, mai ales lângă tambuchiul teugăi şi bocaportul de la 
proră, pe unde se temeau ei că ar putea ieşi rebelii după ce vor 
fi spart pereţii despărțitori. Dar orele de întuneric se scurseră 
liniştite, în timp ce marinarii rămaşi la posturi trudeau din greu 
la pompele al căror păcănit regulat se auzea întunecat peste 
corabie în noaptea mohorâtă. 

În zori, căpitanul se duse la proră şi, ciocănind pe punte, îi 
chemă pe prizonieri la muncă. Ei refuzară cu un strigăt. Atunci 
li se dădu apă şi câteva bucăţi de pesmet, după care căpitanul 
răsuci iar cheia în lacăt şi se întoarse la dunetă. De două ori pe 
zi, timp de trei zile, fu repetată această mişcare, dar în cea de-a 
patra zi se auzi slab sunetul unei ciondăneli şi apoi cel al unei 
încăierări în timp ce erau chemaţi ca de obicei la muncă şi 
deodată patru oameni ieşiră din teugă spunând că se dau bătuţi. 
Putreziciunea aerului închis şi foamea, laolaltă probabil cu frica 
de o pedeapsă cruntă, îi convinsese să se predea. Prinzând 
curaj, căpitanul repetă cerința sa şi celorlalţi, dar Steelkilt îi 
strigă ceva care să-l facă să înceteze cu trăncăneala şi să se 
ducă unde-i e locul. În a cincea dimineaţă, încă trei răsculați 
săriră la aer dintre braţele disperate care căutau să îi ţină jos. 
Nu mai rămaseră decât trei. 

— Mai bine ieşiţi şi voi, nu credeţi?, întrebă căpitanul 
batjocoritor. 

— Nu vrei mai bine să ne închizi la loc?, strigă Steelkilt. 

— Vai, desigur, spuse căpitanul, şi cheia se auzi păcănind în 
broască. 

În acest moment, domnilor, înnebunit de dezertarea celor 
şapte acoliţi, jignit de vocea zeflemitoare care îl întâmpinase 
ultima oară şi turbat de lunga îngropăciune într-un loc la fel de 
negru ca şi smoala disperării, Steelkilt le propuse celor doi 
oameni de la Canal, care până atunci părură să gândească la fel 
ca el, să sară din gaură următoarea dată când avea să îi cheme 
căpitanul şi, înarmaţi cu cuţitele de tocat (nişte lame lungi şi 
grele, în formă de semilună şi cu câte un mâner la fiecare din 


capete), să fugă de nebuni pe punte de la bompres şi până la 
falsbordul pupei şi să încerce prin orice viclenie disperată să 
pună stăpânire pe corabie. El unul asta avea să facă, spuse, fie 
că i se alăturau sau nu. Asta era ultima noapte pe care o 
petrecea în gaura aceea. Planul însă fu acceptat fără cârtire de 
cei doi. Jurară că sunt gata s-o facă, această treabă sau altă 
nebunie, orice de fapt, în afară de a se preda. Mai mult, fiecare 
insista să fie primul care să iasă pe trapă atunci când avea să 
vină momentul fugii. Conducătorul lor se opuse cu îndârjire 
acestui lucru, păstrând primul loc pentru el, deoarece, dintre cei 
doi, nu voia niciunul să cedeze în această privinţă şi nu puteau fi 
amândoi primii, căci pe scară nu încăpea decât câte un om. Aici, 
domnilor, trebuie descoperit planul mârşav al acestor ticăloşi. 

Când auziră de planul nebunesc al conducătorului lor, în 
sufletul fiecăruia încolţi, se pare, acelaşi gând de trădare, şi 
anume: să fie primul care să iasă pe trapă ca să fie primul dintre 
cei trei, deşi ultimul dintre cei zece care să se predea şi astfel să 
îşi asigure orice şansă de iertare putea merita o astfel de 
purtare. Când Steelkilt dezvălui hotărârea de a-i conduce până 
la sfârşit, într-un fel straniu, printr-o potrivire subtilă a răutăţii 
lor, îşi alăturară trădările secrete şi, când conducătorul aţipi, îşi 
povestiră în trei cuvinte ce se întâmpla în sufletele lor şi îl 
legară pe somnoros cu frânghii, îi puseră căluş tot din frânghii şi 
începură să strige după căpitan în miezul nopţii. 

Gândindu-se că se comisese o crimă şi adulmecând miros de 
sânge în întuneric, acesta şi toţi secunzii şi harponierii înarmaţi 
alergară într-un suflet la teugă. In câteva clipe, tambuchiul fu 
deschis şi, legat fedeleş la mâini şi la picioare, conducătorul 
răzvrătit care încă se zbătea fu aruncat afară de către perfizii 
săi acoliţi, care pe dată îşi atribuiră cinstea de a fi prins un om 
ce se pregătea să ucidă. Fură însă prinşi toţi trei, legaţi de gât şi 
târâţi pe punte ca nişte vite moarte. Apoi fură agăţaţi unul lângă 
altul în greementul arborelui artimon ca nişte hălci de carne şi 
acolo îi spânzurară până dimineaţă. 

— Lua-v-ar naiba!, strigă căpitanul plimbându-se încoace şi 
încolo dinaintea lor, nici vulturii nu se-ating de voi, scârnavilor! 

În zori, chemă pe punte tot echipajul şi îi separă pe cei care 
se răsculaseră de cei care nu luaseră parte la revoltă, spunându- 


le primilor că se gândea să îi biciuiască, că se hotărâse să o 
facă, că aşa ar fi trebuit să facă, după cum cerea legea dreptăţii, 
dar că pentru moment, având în vedere predarea timpurie, avea 
să îi lase să scape doar cu o mustrare pe care le-o şi servi într- 
un limbaj urât. 

— Cât despre voi, hoituri de pungaşi, spuse întorcându-se 
spre cei trei oameni din greement, pe voi am de gând să vă fac 
bucățele şi să vă fierb în cazane. 

Ridicând o sfoară, le croi pe cinste spinările celor doi 
trădători până când aceştia încetară să mai tipe şi rămaseră 
spânzurând fără vlagă cu capetele atârnând într-o parte, aşa 
cum sunt pictaţi cei doi hoţi crucificaţi. 

— Mi-am scrântit încheietura din cauza voastră!, le strigă în 
cele din urmă. Dar mai e destulă sfoară pentru tine, cocoşul 
meu mândru care nu voiai să te laşi. Luaţi-i căluşul de la gură, 
să auzim ce are de spus în apărarea lui. 

Pentru o clipă, răzvrătitul ostoit tremură puţin din fălci, dar 
apoi, răsucindu-şi capul cu durere, spuse printre dinţi: 

— Uite ce am eu de spus, ia aminte bine: dacă mă biciuieşti, o 
să te ucid. 

—Aşa spui tu? Ia uite cât de frică îmi e mie, spuse căpitanul şi 
trase sfoara înapoi pentru a lovi. 

— Mai bine nu o faci, şuieră Omul Lacurilor. 

— Dar trebuie, şi trase iarăşi de sfoară pentru a pregăti 
lovitura. 

Steelkilt şuieră încă ceva ce nu auzi decât căpitanul care, 
spre mirarea tuturor, se dădu înapoi, făcu repede câţiva paşi 
înainte şi înapoi pe punte şi aruncând deodată sfoara cât acolo 
spuse: 

— N-o s-o fac, daţi-i drumul; daţi-l jos, n-auziţi? 

În timp ce secunzii mai mici se grăbeau să îndeplinească 
ordinul, un om palid, cu capul bandajat, îi opri. Era Radney, 
secundul. De la lovitură zăcuse în patul său, dar în acea 
dimineaţă, auzind tumultul de pe punte, se furişase afară şi 
urmărise toată întâmplarea. În aşa hal avea zdrobită gura, că 
de-abia putea vorbi. Mormăind totuşi ceva cum că el voia şi 
putea să facă ceea ce nu îndrăznea căpitanul, înşfăcă sfoara şi 
se apropie de duşmanul spânzurat. 


— Eşti un laş, şuieră Omul Lacurilor. 

— Aşa e, dar ia de-aici. 

Secundul se pregătea să lovească atunci când o altă 
şuierătură îl făcu să îşi oprească mâna deja ridicată. Făcu o 
pauză, dar imediat se tinu de cuvânt, în ciuda amenințării lui 
Steelkilt, oricare ar fi fost aceea. Cei trei fură dezlegaţi şi toată 
lumea se apucă de muncă, iar pompele de fier, mânuite de 
marinarii tăcuţi, începură iar să zăngănească la fel ca înainte. 
Chiar după ce se lăsă întunericul în ziua aceea, când unul dintre 
schimburi se retrase de pe punte, în teugă se auzi gălăgie şi cei 
doi trădători tremurători traversară puntea până la uşa cabinei, 
unde începură să se plângă că nu mai îndrăznesc să stea laolaltă 
cu echipajul. Nici rugăminţi, nici pumni, nici picioare nu îi 
putură mâna înapoi, astfel că la rugămintea lor fură duşi în cală 
ca să scape. Nu mai apăru însă nici urmă de răscoală printre 
ceilalţi. Din contră, părea că, învăţaţi de Steelkilt, aceştia se 
hotărâseră să fie paşnici, să asculte toate ordinele până la 
ultimul şi, atunci când corabia avea să ajungă în port, să o 
părăsească toţi. Însă ca să se asigure de cel mai rapid sfârşit al 
călătoriei, se puseseră toţi de acord să nu anunţe nicio balenă, 
dacă avea să fie zărită vreuna. Asta deoarece, în ciuda spărturii 
şi în ciuda tuturor celorlalte pericole, corabia „Town-Ho” mai 
ţinea de veghe în gabie, iar căpitanul era tot atât de dornic să 
coboare după balene cum era în prima zi când vasul său 
ajunsese în locurile de vânătoare. Secundul Radney era pregătit 
să schimbe patul de boală cu barca de vânătoare şi cu gura lui 
bandajată căuta să pună zăbala morţii în fălcile balenei. 

Dar deşi Omul Lacurilor îi convinsese pe marinari să se 
poarte atât de cuminte, el îşi ţinea seama lui cel puţin până avea 
să se sfârşească totul în ceea ce privea dreapta sa răzbunare 
împotriva celui care îi otrăvise inima. Era în cartul secundului 
Radney şi, de parcă acest fudul îşi căuta sfârşitul cu lumânarea, 
după întâmplarea din greement se încăpăţâna, în ciuda 
sfaturilor căpitanului, să reia comanda cartului de noapte. Pe 
acest fapt şi pe încă vreo alte două îşi baza Steelkilt planul de 
răzbunare. 

În timpul nopţii, Radney avea un fel deloc marinăresc de a sta 
pe parapetul de la dunetă şi a-şi sprijini braţul pe marginea 


bărcii care era suspendată acolo sus, puţin mai sus de marginea 
corăbiei. Se ştia că mai şi adormea în aceasta poziţie. Rămânea 
un gol destul de mare între navă şi barcă, iar sub acest gol era 
apa. Steelkilt făcu un calcul şi îşi dădu seama că rândul lui la 
timonă avea să vină la ora două în dimineaţa celei de-a treia zile 
ce se împlinea din clipa în care fusese trădat. Timpul liber şi-l 
petrecea împletind ceva cu mare băgare de seamă în timpul 
carturilor de sub punte. 

— Ce tot meştereşti acolo?, îl întrebă un tovarăşi. 

— Tu ce crezi? Ce pare a fi? 

— Pare a fi un şnur pentru desaga ta, dar tare ciudat îmi mai 
pare. 

— Da, destul de ciudăţel, spuse Omul Lacurilor ţinându-l în 
faţa sa. Dar cred că e numai bun. Ascultă, amice, nu am destulă 
sfoară, ai tu? 

Nu era însă deloc în teugă. 

— Atunci trebuie să mă duc să îi cer bătrânului Rad, zise, şi 
se ridică pentru a urca pe punte. 

— Să nu-mi spui că te duci să cerşeşti în faţa lui, spuse 
marinarul. 

— De ce nu? Crezi că nu mi-ar face un bine, când până la 
urmă tot lui îşi vine în ajutor? 

Ducându-se la secund, îl măsură repede din priviri şi îi ceru 
ceva sfoară ca să îşi repare hamacul. 

I se dădu, şi de-atunci nici sfoara, nici şnurul nu mai fură 
văzute. 

Noaptea următoare însă, în timp ce îşi împăturea haina ca să 
şi-o facă pernă, din buzunarul acesteia se rostogoli afară o bilă 
de fier, împletită strâns în sfoară. 

Douăzeci şi patru de ore mai târziu îi veni rândul la timonă, 
aproape de omul care era în stare să doarmă deasupra 
mormântului veşnic în aşteptare de marinari. 

Ceasul fatal se apropia şi în sufletul hotărât al lui Steelkilt, 
secundul era deja ţeapăn şi întins ca un cadavru, cu fruntea 
sfărâmată. 

Însă, domnilor, un nătâng îl scăpă pe cel care avea să devină 
un criminal de fapta sângeroasă pe care o plănuise. Răzbunarea 
şi-o astâmpără totuşi, fără să fie răzbunătorul, printr-o 


întorsătură a sorții, Cerurile însele luară în mâinile lor 
netrebnicia pe care se pregătea să o facă. 

Se întâmplă ca, între ivirea zorilor şi răsăritul soarelui în 
dimineaţa zilei următoare, când marinarii spălau puntea, un 
netot din Tenerife care scotea apă de lângă lanţurile mari să 
strige deodată: 

— Uite-o cum înoată! Uite-o! 

Iisuse, ce balenă! Era Moby Dick. 

— Moby Dick!, strigă Don Sebastian. Pe Sfântul Dominic! 
Domnule marinar, balenele au nume de botez? Pe cine anume 
numiţi Moby Dick? 

— Pe un monstru nemuritor, foarte alb, vestit şi teribil de 
periculos, domnule. Dar am lungi prea mult povestea. 

— Cum?, strigară spaniolii strângându-se în jurul meu. 

— Nu, domnilor; domnilor, nu, nu. Nu pot să vă repet totul 
acum. Lăsaţi-mă să răsuflu, domnii mei. 

— Chica! Chica!, strigă Don Pedro. Prietenul nostru puternic 
pare slăbit; umpleţi-i paharul! 

— Nu este nevoie, domnilor. O clipă, şi o să încep. Acum, 
domnii mei, văzând deodată balena ninsă la doar cincizeci de 
yarzi de corabie, ieşindu-i din minte înţelegerea dintre marinari, 
în momentul de încântare omul din Tenerife anunţase monstrul 
fără să îşi dea seama şi fără să vrea, deşi el fusese văzut de ceva 
vreme din cele trei gabii înalte. Toată puntea era acum în mare 
zarvă. 

— Balena Albă! Balena Albă!, strigau şi căpitanul, şi secunzii, 
şi harponierii care, nefiind înfricoşaţi de zvonuri, ardeau de 
nerăbdare să prindă un peşte atât de faimos şi de preţios, în 
timp ce echipajul îndârjit privea chiorâş, însoţind această privire 
cu înjurături, la frumuseţea înfiorătoare a imensităţii albicioase 
care, luminată de soarele pieziş, strălucea în ape ca un opal viu 
în marea albastră a dimineţii. Domnilor, un dezastru stă 
deasupra acestor întâmplări de parcă fusese hotărât încă 
dinainte de facerea lumii. Răsculatul era vâslaşul-şef al 
secundului şi, atunci când se prindea un peşte în harpon, era de 
datoria lui să stea lângă acesta, în timp ce Radney stătea în 
picioare cu sulița la proră, şi să tragă sau să slăbească frânghia 
după cum comanda el. Mai mult de atât, când cele patru bărci 


fură coborâte, cea a secundului porni prima şi niciunul dintre 
vâslaşi nu striga mai tare decât Steelkilt atunci când mânuia 
vâsla. 

După ce traseră straşnic, harponierul lor se prinse de peşte şi 
Radney, cu sulița în mână, sări la proră. Se pare că în barcă era 
mereu înfierbântat. Strigătul său bandajat le spuse să-l coboare 
pe spatele balenei. Deloc îndărătnic, vâslaşul-şef îl trase din ce 
în ce mai aproape printr-o spumă orbitoare ce făcu din cele 
două corpuri albe unul singur, până ce deodată barca se lovi de 
o margine scufundată şi, răsturnându-se, îl scuipă afară pe 
secundul ce stătea în picioare. În acel moment, cum căzu peste 
spinarea alunecoasă a balenei, barca se îndreptă şi fu aruncată 
într-o parte de val, în timp ce Radney căzu în mare, pe partea 
cealaltă a balenei. Se ridică la suprafaţă prin spumă şi, preţ de o 
clipă, fu văzut neclar prin vălul de apă încercând să se ferească 
de privirea lui Moby Dick. Însă balena se întoarse împrejur ca 
un vârtej, îl prinse pe înotător între fălci şi înălțându-se sus de 
tot cu el în gură, se prăbuşi iar în cap şi se scufundă. 

Între timp, la prima zdruncinătură în fundul bărcii, Omul 
Lacurilor slăbi frânghia, ca să nu fie prinsă barca în vârtej; 
privind liniştit în continuare, se ocupa cu gândurile sale. O 
bruscă şi înfricoşătoare smucitură ce trase barca în jos îl făcu pe 
vâslaş să pună cutitul pe frânghie. O tăie şi balena fugi liberă. 
Puțin mai departe însă, Moby Dick se înălţă iar, cu fâşii din 
cămaşa cea roşie a lui Radney între dinţii care îi luaseră viaţa. 
Toate cele patru bărci o urmăriră, dar balena le scăpă şi până la 
urmă dispăru cu totul. 

Corabia „Town-Ho” ajunse destul de repede în port - un loc 
sălbatic şi singuratic - unde nu trăiau fiinţe civilizate. Acolo, 
conduşi de Omul Lacurilor, toţi marinarii, în afară de vreo cinci 
sau şase, se pierdură de corabie printre palmieri şi până la 
urmă, se pare, punând stăpânire pe o canoe dublă de război de- 
ale sălbaticilor, se îndreptară spre un alt port. 

Cum din echipajul, corăbiei mai rămăsese o mână de oameni, 
căpitanul fu nevoit să tocmească dintre insulari ca să-l ajute în 
dificila sarcină de a trage corabia pe uscat pentru a-i astupa 
gaura. Aşa de neobosit veghe mica bandă de albi peste aliaţii lor 
periculoşi atât noaptea, cât şi ziua şi aşa de grea era truda lor 


că, atunci când nava fu gata de plecare, toţi erau într-atât de 
slăbiţi, încât căpitanul nu îndrăzni să plece cu ei pe o corabie 
aşa de grea. După ce se sfătui cu ofiţerii, ancoră corabia cât 
putu mai departe de țărm, încărcă şi trase în aer cu cele două 
tunuri de la proră, aşeză în piramidă muschetele la pupă şi îi 
avertiză pe băştinaşi că, dacă se apropie de vas, o fac pe 
socoteala lor. Apoi luă un om cu el şi se avântă în cea mai bună 
dintre bărci spre Tahiti, la cinci sute de mile distanţă, spre a 
aduce întăriri pentru echipaj. 

În cea de-a patra zi a călătoriei fu văzută o canoe mare care 
părea că se oprise lângă o mică insulă de corali. Cârmi în 
direcţia opusă, însă barca păgână îl ajunse şi se auzi vocea lui 
Steelkilt spunându-i să se oprească, altfel îl va scufunda. 
Căpitanul scoase un pistol. Cu câte un picior pe fiecare proră a 
cancelor îngemănate, Omul Lacurilor râse în batjocură, 
asigurându-l că, dacă pistolul era măcar armat, avea să-l 
îngroape în spumă bolborosind. 

— Ce vrei de la mine?, strigă căpitanul. 

— Încotro vă îndreptaţi? Şi în ce scop?, întrebă Steelkilt. Şi să 
nu minţi! 

— Mă îndrept spre Tahiti pentru a aduna oameni. 

— Foarte bine. Lasă-mă să urc la bordul vostru o clipă, vin cu 
gând de pace. 

Spunând acestea, sări din canoe, înotă până la barcă şi, 
urcând peste margine, stătu faţă în faţă cu căpitanul. 

— Încrucişaţi-vă braţele, domnule, şi daţi capul pe spate. Aşa, 
acum repetaţi după mine: „Jur ca îndată ce se îndepărtează 
Steelkilt, să trag corabia la ţărmul primei insule şi să stau acolo 
şase zile. Dacă nu voi face aşa, să mă trăsnească!” Ce şcolar 
cuminte!, râse Steelkilt. Adios, sefior!, şi sărind în apă, înotă 
înapoi la tovarăşii săi. 

Uitându-se după barcă până o văzu trasă la mal la rădăcina 
cocotierilor, Steelkilt porni iar pe mare şi în scurt timp ajunse în 
Tahiti. Acolo îi surâse norocul, căci erau două vase ce urmau să 
plece spre Franţa şi aveau nevoie de chiar atâţia oameni câţi 
conducea marinarul. Se îmbarcară, şi astfel se îndepărtară 
pentru totdeauna de căpitan, în caz că i-ar fi trecut prin minte 
să îi pedepsească prin lege. 


La vreo zece zile după ce plecară vasele franţuzeşti, sosi şi 
barca de vânătoare şi căpitanul fu forţat să tocmească tahitieni 
mai civilizaţi şi care erau mai obişnuiţi cu marea, închiriind un 
şunăr de pe insulă, se întoarse cu oamenii pe vas şi, găsind totul 
în regulă, îşi începu iar călătoria. 

Unde anume este Steelkilt acum, domnilor, nu ştie nimeni, 
dar pe insula Nantucket, văduva lui Radney priveşte şi acum 
marea care refuză să înapoieze morţii şi visează teribila Balenă 
Albă care l-a ucis. 

— Aţi terminat?, întrebă don Sebastian în şoaptă. 

— Da, am terminat. 

— Atunci vă rog să îmi spuneţi dacă, după câte ştiţi 
dumneavoastră, această poveste este adevărată. E atât de 
nemaipomenită! Aţi auzit-o de la o sursă sigură? lertaţi-mă, dacă 
insist prea mult. 

— Iertaţi-ne pe toţi, domnule marinar, căci toţi vrem să ştim 
răspunsul la întrebarea lui don Sebastian, spuse întreaga 
adunare cu mare curiozitate. 

— Există vreo copie a Sfintelor Evanghelii la Hanul Aurit, 
domnilor? 

— Nu, răspunse don Sebastian, dar cunosc eu un preot pe 
cinste care stă pe aproape şi care mi-ar găsi degrabă una. Fug 
după ea. Dar oare sunteţi sigur? Am putea să intrăm în bucluc. 

— Eşti drăguţ să aduci şi preotul, domnule? 

— Deşi nu mai sunt ruguri pentru eretici în Lima, spuse unul 
dintre domni altuia, tare mi-e teamă că prietenul nostru marinar 
se va pune rău cu arhiepiscopia. Să ne ascundem mai la umbră, 
nu văd ce nevoie era de asta. 

— lertaţi-mă că alerg după dumneavoastră, don Sebastian, 
dar voiam să vă rog să îmi aduceţi cea mai mare Biblie pe care o 
poţi găsi. 

x 
x 


— Acesta e preotul, ţi-a adus Biblia, spuse don Sebastian pe 
un ton grav atunci când se întoarse împreună cu un om înalt şi 
impunător. 

— Să îmi dau jos pălăria. Acum, venerabile părinte, să ne 
tragem mai în lumină şi să ţineţi Biblia în faţa mea ca eu să o 


pot atinge. 

— Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi jur pe onoarea mea că 
povestea pe care v-am spus-o, domnii mei, este adevărată în 
esenţă şi în chestiunile importante. Ştiu că este aşa, căci s-a 
întâmplat pe pământul cel rotund, am călătorit şi eu pe acea 
corabie, am întâlnit echipajul şi am stat de vorbă cu Steelkilt 
după moartea lui Radney. 


55. Despre ilustrările deformate ale 
balenelor 


Vă voi înfăţişa cât se poate de bine, fără a mă folosi de 0 
pânză, adevărata imagine a balenei aşa cum este ea văzută de 
marinari atunci când în toată lungimea ei este legată de 
parapetul corăbiilor astfel încât să se poată călca pe spinarea ei. 
Poate fi de folos să mă refer dinainte la portretele pe care i le-au 
făcut oamenii şi care până în ziua de azi se bat cap în cap cu 
credinţele pescarilor. A venit vremea să explic lumii cum stă 
treaba, arătând că toate imaginile acestea ale balenei sunt 
greşite. 

Se poate ca primele surse ale acestor zugrăveli amăgitoare să 
fie găsite printre cele mai vechi sculpturi hinduse, egiptene şi 
greceşti. Încă din vremurile creatoare, dar crude, când pe 
pereţii de marmură ai templelor, pe soclurile statuilor, pe 
scuturi, medalioane, potire şi monede delfinul era înfăţişat în 
zale de armură ca aceea a lui Saladin şi cu un coif ca acela al 
Sfântului George, încă de atunci, domnea libertatea artistică nu 
numai în zugrăvelile tradiţionale ale balenei, ci şi în înfăţişările 
ştiinţifice. 

Cea mai veche înfăţişare care se vrea a fi o balenă se găseşte 
o, mai mult ca sigur, în faimosul templu-peşteră Elephanta din 
India. Brahmanii susţin că printre nenumăratele sculpturi din 
acea pagodă toate meşteşugurile şi toate breslele, toate 
ocupațiile omeneşti au fost descrise încă dinainte ca ele să 
apară. Nu e de mirare că într-un anume fel nobila noastră 
profesie a fost zugrăvită acolo. Balena hindusă la care mă refer 
apare într-un spaţiu separat al zidului şi înfăţişează încarnarea 
lui Vishnu sub forma unui leviatan, cunoscut de învăţaţi drept 
Matse Avatar. Dar deşi această sculptură este pe jumătate om, 
pe jumătate balenă, nefiind sculptată decât coada celei din 
urmă, chiar şi această parte este greşită. Seamănă mai degrabă 
cu coada ascuţită a unui anaconda, decât cu înotătoarele late 
ale maiestuoasei cozi de balenă. 

Mergeţi dar la marile galerii şi priviţi cum înfăţişează un 


pictor creştin acest peşte; nu reuşeşte mai bine decât hindusul 
antediluvian. Luaţi tabloul lui Guido, care îl descrie pe Perseu 
salvând-o pe Andromeda de monstrul marin sau de balenă. Unde 
a găsit Guido modelul pentru o asemenea creatură bizară? Nici 
Hogarth, pictând aceeaşi scenă în a sa „Coborârea lui Perseu”, 
nu se descurcă mai bine. Mărimea uriaşă a monstrului 
hogarthian se unduieşte pe luciul apei, nefiind muiată mai mult 
de un inci în apă. Are un soi de şa pe spate şi gura sa căscată 
neobişnuit de larg printre ai cărei coli se rostogolesc valurile ar 
putea fi socotită drept Poarta Trădătorilor pe unde se intră în 
Turn de pe Tamisa. Apoi mai sunt şi balenele lui Prodromus 
desenate de bătrânul scoţian Sibbald, şi mai e şi balena lui Iona, 
aşa cum apare ea în vechile Biblii, şi peştii din vechile cărţi de 
învăţătură. Ce să se spună despre acestea? 

Cât despre balena legătorului de carte care se încolăceşte ca 
un cârcel de viță-de-vie în jurul butucului unei ancore, aşa cum 
apare ea ştampilată şi aurită pe spatele copertelor multor cărţi, 
vechi şi noi, aceasta este o creatură foarte pitorească, dar cu 
totul fabuloasă, imitând, cred eu, imaginile asemănătoare de pe 
vasele antice. Deşi numit peste tot „delfin”, eu tot cred că 
peştele legătorilor de carte este o balenă, deoarece aşa s-a dorit 
atunci când a început să fie folosită găselniţa aceasta. A fost 
inventată de un editor italian cândva, în secolul al XV-lea, în 
timpul Renaşterii, iar în acele vremuri şi chiar până mai târziu 
în timp se credea că delfinii sunt tot o specie de balene. 

În viniete şi alte înflorituri din unele cărţi străvechi se găsesc 
câteodată nişte imagini tare stranii, cu balene unde tot soiul de 
arteziene, jets d'eau sau izvoare fierbinţi şi reci ca şi cele din 
Saratoga şi Baden-Baden, ies sfârâind din creierii neobosiţi. Pe 
prima pagină a ediţiei originale din „Progresul Cunoaşterii” veţi 
întâlni câteva balene ciudate. 

Dar lăsând deoparte toate aceste încercări neprofesionale, să 
ne uităm peste acele portrete ale marelui Leviatan care se vor a 
fi contururi sobre şi ştiinţifice realizate de cunoscători. In 
colecţia de călătorii a bătrânului Harris sunt câteva planşe luate 
dintr-o carte de călătorii olandeză din anul 1671, numită „O 
călătorie pe balenieră până la Spitzbergen pe corabia Iona, în 
Balenă; căpitan Peter Peterson din Fresland”. Pe una dintre 


aceste planşe, balenele sunt reprezentate plutind printre 
aisberguri ca nişte buşteni, în timp ce urşii polari merg pe 
spinările lor. În altă planşă se greşeşte imens prin înfăţişarea 
balenei cu coadă perpendiculară. 

Există o impozantă carte in-quarto, scrisă de un anume 
căpitan Colnett, un căpitan din marina englezească, numită „O 
călătorie în jurul Capului Horn şi în Mările Sudului în scopul de 
a extinde pescuitul de balene cu spermanţet”. In această carte 
se află o imagine ce se vrea a fi „O imagine a unei balene 
Physeter sau a unui Caşalot, desenată la scară după una ucisă 
pe coasta Mexicului, în august 1793, şi urcată pe punte”. Nu mă 
îndoiesc că această imagine veridică a fost desenată de căpitan 
pentru marinarii săi. Ca să spun un singur lucru despre ea, 
permiteţi-mi să zic că are un ochi care, pus pe o balenă matură, 
la scara la care a fost desenat, ar face ca orbita acelei balene să 
pară un bovindou lung de cinci picioare. Vai, bravul meu 
căpitan, de ce nu ni l-ai desenat şi pe Iona uitându-se prin acea 
fereastră? 

Nici cele mai atent întocmite colecţii de Istoria Naturii, făcute 
pentru folosul tinerilor, nu sunt lipsite de aceleaşi greşeli 
înfiorătoare. Uitaţi-vă la cunoscutul volum „Natura animată a lui 
Goldsmith”! În ediţia scurtată ce a fost publicată la Londra în 
1807 apar desene ale unei aşa-zise „balene” şi ale unui narval. 
Nu vreau să par nepoliticos, dar această balenă seamănă cu o 
scroafă ciopârţită; cât despre narval, o singură privire este de- 
ajuns pentru a te umple de mirare că în secolul al XIX-lea un 
asemenea hipogrif le poate fi înfăţişat ca fiind real unor şcolari 
inteligenţi. 

Apoi, în anul 1825, Bernard Germain, contele de Lacepede, 
un mare naturalist, a publicat o carte ştiinţifică despre balene în 
care se găsesc o serie de imagini ale câtorva specii de 
Leviatane. Nu numai că sunt toate greşite, dar despre imaginea 
lui Mysticetus sau aceea a Balenei de Groenlanda (adică a 
Balenei Drepte), chiar şi Scoresby susţine că nu au fost 
desenate după nicio creatură care trăieşte în realitate. 

Locul de frunte între toate aceste bâjhâieli îi aparţine 
savantului Frederick Cuvier, fratele celebrului baron. În 1836, el 
a publicat o Istorie Naturală a Balenelor în care redă ceea ce 


numeşte o imagine a Caşalotului. Înainte de a arăta acea 
imagine cuiva din Nantucket trebuie să te pregăteşti să 
părăseşti locul de tot. 

Într-un cuvânt, Caşalotul lui Frederick Cuvier nu este deloc 
un Caşalot, ci un dovleac. Desigur, nu a avut niciodată prilejul 
de a pleca într-o vânătoare de balene astfel de oameni au 
rareori prilejul -, dar de unde o fi scos el imaginea, nimeni nu 
ştie. Poate că a aflat-o tot aşa cum şi savantul său predecesor în 
această ramură, Desmarest, şi-a găsit una dintre nereuşitele lui 
autentice, şi anume dintr-un desen chinezesc. Multe ceşti şi 
farfurii bizare arată cât de săltăreţi erau băieţii aceştia chinezi 
cu creionul. 

Cât despre balenele pictate pe firmele ce atârnă deasupra 
prăvăliilor unde se vinde seu, ce se poate spune despre ele? 
Sunt de obicei balene Richard al III-lea, foarte sălbatice şi cu 
cocoaşe de dromader, ce sunt desenate hăpăind două sau trei 
tarte marinăreşti, adică bărci pline cu marinari, iar trupurile lor 
deformate se bălăcesc în mări de vopsea roşie şi albastră. 

Dar aceste greşeli grave în înfăţişarea balenei nu sunt totuşi 
atât de surprinzătoare. Gândiţi-vă! Cele mai multe schiţe 
ştiinţifice au fost desenate după peştii eşuaţi, iar acestea sunt la 
fel de corecte cum ar fi să spui că schiţa unei corăbii 
naufragiate, cu spinarea frântă, poate arăta animalul nobil în 
plenitudinea mândrei carene şi catargelor sale. Deşi elefanții au 
pozat din cap până în picioare, Leviatanul nu a plutit liniştit ca 
să i se facă portretul. Balena vie, în toată gloria şi însemnătatea 
sa, nu poate fi văzută decât în apele fără fund. Când înoată, 
trupul greoi este ascuns vederii, ca şi cel al unui imens vas de 
război. Când este scos din elementul său marin, este o sarcină 
supraomenească să fie ridicat în aer, ca toate umflăturile şi 
unduirile să rămână cum erau. Nici nu mai pomenesc de 
evidenta deosebire între un pui de balenă şi un monstru 
Platonian adult, deşi, chiar dacă un astfel de pui ar fi fost urcat 
pe punte, din cauza formei sale stranii, ca de ţipar, moale şi 
schimbătoare, nici diavolul nu l-ar surprinde cum trebuie. 

Se poate crede că după scheletul curat al balenei eşuate 
poate fi dedusă forma sa adevărată. Nu este deloc aşa. Acesta 
este unul dintre cele mai ciudate lucruri ce îl privesc pe 


Leviatan, şi anume că scheletul său arată foarte puţine despre 
înfăţişarea sa. Deşi scheletul lui Jeremy Bentham“, folosit ca 
sfeşnic în biblioteca unuia dintre urmaşii săi, inspiră imaginea 
unui bătrân domn utilitarist cu fruntea voinică, împreună cu 
toate celelalte trăsături importante ale sale, nimic de genul 
acesta nu se poate spune despre oasele Leviatanului. De fapt, 
după cum spunea şi marele Hunter, scheletul balenei seamănă 
tot atât de mult cu animalul încărnat cum seamănă şi insectele 
cu crisalidele ce le înconjoară. Această trăsătură se vede cel mai 
bine la cap, după cum se va arăta în unele părţi din această 
carte. 

Se vede, de asemenea, şi la înotătoare, ale căror oase par a fi 
întocmai oasele unei mâini umane, lipsind doar degetul mare. 
Această înotătoare are patru falange care seamănă cu indexul, 
degetul mijlociu, inelarul şi degetul mic. Toate acestea sunt însă 
ascunse tot timpul de pătura de carne cum ar sta degetele 
omului numai într-un acoperământ artificial. „Oricât de urât s-ar 
purta balena cu noi spusese amuzat Stubb odată nu se poate 
spune că se poartă fără mănuşi.” 

Pentru toate aceste motive, aşadar, oricum ai privi lucrurile, 
trebuie să concluzionezi că monstrul marin este una dintre 
creaturile lumeşti rămase nepictate până la sfârşit. Deşi e 
adevărat că un portret poate fi mai reuşit decât altul, nimeni nu 
îl poate nimeri cu exactitate. Se vede astfel că nu există metodă 
lumească pentru a afla cum anume arată balena în realitate. 
Singurul mod în care ai putea să îţi faci o idee cât de cât 
multumitoare despre conturul său adevărat este de a pleca la 
vânătoare. Dacă faci asta, însă, rişti să te scufunde şi să te 
înece, şi de aceea mi se pare că nu ar trebui să fii prea 
pretenţios cu privire la curiozitatea faţă de Leviatan. 


4 Jeremy Bentham (1748-1832) - filozof englez. adopt al utilitarismului. 
Scheletul său, îmbrăcat complet şi cu capul făcut din ceară, se află la 
University Colloge din Londra, instituţie fondată de el (n.t..). 


56. Despre adevăratele picturi cu scene 
de vânătoare 


Legat de ilustrările deformate ale balenelor, mă simt tentat să 
scriu şi despre poveştile mai deformate care se găsesc în 
anumite cărţi, atât vechi, cât şi noi, mai ales în Pliny, Purchas, 
Hackluyt, Harris, Cuvier etc. Voi trece însă cu vederea. 

Nu cunosc decât patru publicaţii despre marele caşalot, şi 
anume cele ale lui Colnett, Huggins, Frederick Couvier şi Beale. 
M-am referit la Colnett şi Couvier în capitolul trecut. Cea a lui 
Huggins e mult mai bună decât a lor, iar cea a lui Beale e cea 
mai bună. Toate desenele lui Beale sunt bune, mai puţin figura 
centrală din tabloul său ce înfăţişează trei balene în diferite 
atitudini, de la începutul celui de-al doilea capitol din cartea sa. 
Frontispiciul, ce înfăţişează bărci atacând caşaloţi, deşi a fost 
hărăzit fără îndoială pentru a încânta scepticismul unor domni 
de salon, este admirabil de corect şi de verosimil în efectul său 
total. Unele desene ale Caşalotului în cartea lui J. Ross Browne 
sunt destul de corecte în ceea ce priveşte conturul, dar sunt 
imprimate foarte rău. Asta însă nu e vina lui. 

Cât despre Balena Dreaptă, cele mai bune ilustrări se găsesc 
în cartea lui Scoresby, dar sunt desenate la scară prea mică 
pentru a lăsa impresia dorită. Nu are decât o imagine cu scene 
de vânătoare şi acesta e un mare păcat, deoarece doar din astfel 
de imagini îţi poţi face o idee cât de cât corectă despre cum este 
văzută balena vie prin ochii vânătorilor ei. 

Dintre toate, de departe cele mai bune ilustrări ale balenelor 
şi ale scenelor de vânătoare, deşi în anumite detalii nu sunt cele 
mai corecte, sunt două ilustraţii franţuzeşti, foarte bine 
executate şi luate din picturile unui anume Garnery. Ele 
înfăţişează atacuri asupra caşalotului şi Balenei Drepte. Ín 
prima imagine este conturat un caşalot în toată măreţia puterii 
sale, de-abia ridicat de sub barcă din adâncimile oceanului şi 
purtând sus în aer, pe spinare, rămăşiţele înfricoşătoare ale 
scândurilor sfărâmate. Prora bărcii este aproape întreagă şi este 
desenată balansându-se pe coloana monstrului. Stând la proră, 


preţ de o clipită infimă, se poate vedea un vâslaş pe jumătate 
acoperit de jetul fiert al balenei care tocmai ce sare din barcă de 
parcă ar sări într-o prăpastie. Acţiunea întregii scene este 
nemaipomenit de adevărată. Ciubărele pe jumătate goale 
plutesc pe apa înspumată, suliţele de lemn ale harpoanelor 
plutesc pieziş pe ea şi capetele echipajului care înoată sunt 
răspândite în jurul balenei cu groaza întipărită pe chipuri, în 
timp ce corabia se apropie din depărtarea furtunoasă şi 
întunecată. Nişte tare serioase pot fi găsite în anatomia balenei, 
dar să le trecem cu vederea, căci eu nu aş putea în niciun chip 
să desenez una mai bună. 

În cea de-a doua ilustrație, barca se pregăteşte să tragă lângă 
flancul plin de scoici al unei Balene Drepte care îşi târăşte prin 
apă trupul negru şi plin de alge ca pietrele pline de muşchi ce se 
rostogolesc pe versanţii patagonici. Jeturile sale sunt înalte, 
pline şi negre ca smoala, iar acest fum ce iese pe coş te face să 
te întrebi ce se găteşte acolo jos. Păsări marine ciugulesc crabi 
mărunți, scoici şi alte delicatese de-ale mării pe care Balena 
Dreaptă le cară câteodată pe spinarea sa respingătoare, în timp 
ce monstrul cu buze groase înaintează grăbit din adâncuri 
lăsând în urmă nenumărate vârtejuri albe şi făcând barca 
uşoară să se legene pe valuri ca un schif prins lângă roata unui 
vas cu aburi. Prim-planul este, astfel, un tumult continuu; dar în 
spate, printr-un contrast artistic de admirat, se văd luciul liniştit 
al mării, tristeţea velelor răvăşite ale corăbiei neputincioase şi 
masa unei balene nemişcate, o fortăreață cotropită cu steagul 
înfrângerii atârnând leneş de sulița înfiptă în nara animalului. 

Cine este sau a fost acest Garnery, nu ştiu. Dar pariez pe 
viaţa mea că ori a încercat pe pielea lui acest subiect, ori a fost 
foarte bine învăţat de un vânător cu experienţă. Francezii sunt 
băieţii potriviţi pentru a picta acţiunea. Mergeţi şi priviţi toate 
tablourile Europei şi nu veţi găsi o galerie cu pânze ce parcă se 
mişcă şi respiră, ca în acea sală triumfătoare din Versailles. 
Unde altundeva se întâmplă ca vizitatorul să îşi croiască cu greu 
drum printre marile bătălii cronologice ale Franţei, unde pare 
fiecare sabie o strălucire boreală, iar regii şi împărații înarmaţi 
se succed ţanţoşi ca o herghelie de centauri încoronați? 
Picturile acestea ale bătăliilor pe mare ce îi aparţin lui Garnery 


ar merita un loc în acea galerie. 

Aptitudinea naturală a francezilor pentru captarea 
pitorescului din lucruri pare a se vedea cel mai bine în tablourile 
şi sculpturile lor, în care sunt înfăţişate scene cu balene. Cu mai 
puţin decât o zecime din experienţa englezilor şi cu nici a mia 
parte din cea a americanilor, aceştia le-au oferit celor două 
naţiuni singurele schiţe capabile să arate adevăratul spirit al 
vânătorii de balene. În cea mai mare parte, desenatorii englezi 
şi americani par mulţumiţi să prezinte partea mecanică a 
lucrurilor, cum ar fi profilul gol al balenei care, în ceea ce 
priveşte efectul pitoresc, e ca şi cum ar schiţa profilul unei 
piramide. Chiar şi Scoresby, cunoscut pe bună dreptate ca 
„vânătorul drept”, după ce ne arată o imagine întreagă şi 
serioasă a unei Balene de Groenlanda şi încă trei sau patru 
miniaturi delicate de narvali şi marsuini, ne serveşte o serie de 
ilustraţii clasice ale cârligelor de barcă, cuțite de tocat şi cange, 
iar cu răbdarea microscopică a unui Leuwenhoeck“* prezintă 
nouăzeci şi şase de facsimile ale cristalelor de zăpadă de la 
Arctice mărite. Nu vreau să par dispreţuitor faţă de călătorul 
priceput (îl cinstesc ca pe un veteran), dar într-o chestiune atât 
de importantă a fost desigur o scăpare să nu dea pentru fiecare 
fulg o declaraţie în faţa Curţii pentru Pace a Groenlandei. 

Pe lângă acele frumoase ilustraţii ale lui Garnery, mai există 
alte două ilustraţii franţuzeşti demne de luat în seamă, realizate 
de un ins care se semnează „H. Durand”. Una dintre ele, deşi nu 
se potriveşte perfect scopului nostru, merită discutată pentru 
alte merite. Este o scenă tăcută de amiază printre insulele 
Pacificului; o balenieră stă ancorată pe marea liniştită şi cară 
leneş apă la bord. Velele slăbite ale navei şi frunzele lungi ale 
palmierilor din fundal moţăie toate în aerul nemişcat. Efectul 
este unul foarte frumos, mai ales fiindcă îi arată pe marinarii 
viguroşi într-unul din puţinele lor momente de odihnă orientală. 
Cealaltă ilustrație e altă mâncare de peşte: nava e oprită în 
mijlocul mării pe tărâmul monştrilor, cu o balenă dreaptă într-o 
parte; nava (în miezul despicării animalului) stă acostată lângă 
monstru ca într-un cheu şi o barcă, îndepărtându-se grăbită de 


4 Anton van Leuwenhoeck (1632-172.3) a fost un naturalist german 
faimos pentru colecţia lui de microscoape (n.t.). 


această scenă, se pregăteşte să urmărească balenele din 
depărtare. Harpoanele şi suliţele sunt ţinute ca pentru a fi 
folosite şi trei vâslaşi tocmai ce fixează arborele în gaura sa, în 
timp ce, dintr-o ridicare bruscă a apei, mica ambarcaţiune stă 
pe jumătate ridicată din apă, ca un cal ce se cambrează. De pe 
corabie, fumul patimilor balenei fierte se ridică aşa cum se 
ridică peste sate fumul fierarilor, iar în vânt, un nor negru 
îngreunat de furtuni şi ploi pare să îi grăbească pe marinarii 
neliniştiţi. 


57. Despre balene, în tablouri 


Pe Dealul Turnului, cum cobori înspre docurile londoneze, se 
poate să fi văzut un cerşetor olog (sau kedger, cum îi spun 
marinarii) ţinând în faţa sa o tăblie pictată reprezentând tragica 
împrejurare în care îşi pierduse piciorul. Acolo sunt desenate 
trei balene şi trei bărci, iar una dintre aceste bărci, despre care 
se crede că ar conţine şi piciorul lipsă în integritatea sa 
originală, este mestecată de fălcile celei mai apropiate balene. 
De zece ani încoace, mi s-a spus, ţine omul tăblia aceea ridicată 
şi îşi arată ciotul lumii neîncrezătoare. Vremea justificării sale a 
venit acum. Cele trei balene ale sale sunt la fel de bune ca 
oricare alta apărută în Wapping, iar ciotul său e la fel de 
adevărat ca orice alt ciot de pe pământurile vestice. Dar, deşi a 
rămas pentru totdeauna cu ciotul acela, bietul marinar nu se 
vaită de el, ci stă cu ochii în jos şi îşi priveşte jalnic amputaţia. 

De-a lungul Pacificului, în Nantucket, în New Bedford şi în 
Sag Harbour există şansa să dai peste schiţe pline de viaţă cu 
balene şi scene de vânătoare, gravuri ale vânătorilor înşişi în 
fanoane sau pe balene de corset făcute din oase de balenă şi 
alte articole numite „skrimshanders”, după cum le zic marinarii 
micilor născociri pe care le scobesc cu migală din materialul 
brut în orele lor de odihnă oceanică. Unii au chiar cutiuţe unde 
ţin nişte unelte ca acelea ale dentiştilor, special pentru 
meşteşugul acesta. Dar, în general, ei sculptează cu briceagul şi 
cu această unealtă atotfolositoare pentru un marinar pot să îţi 
lucreze orice doreşti în viziunea lor de marinari. 

Depărtarea prelungă de creştinătate şi de civilizaţie îl aduce 
inevitabil pe om în starea în care l-a făcut Dumnezeu, şi anume 
starea numită sălbăticie. Adevăratul vânător e la fel de sălbatic 
ca şi un indian iroquois. Eu însumi sunt un sălbatic, deşi nu am 
jurat credinţă Regelui Canibalilor şi sunt gata în orice clipă să 
mă răzvrătesc împotriva lui. 

Una dintre caracteristicile specifice ale sălbaticului în clipele 
sale domestice este nemaipomenita răbdare cu care trudeşte. 
Un ciomag de război sau o vâslă-suliţă havaiană, datorită 
minuţiozităţii şi migalei necesare pentru a o sculpta, este un 


trofeu al perseverenţei umane la fel ca un lexicon latin, căci 
minunatul labirint de înflorituri în lemn a fost realizat cu doar o 
bucată de scoică sau cu un dinte de rechin, şi a costat ani buni 
de devoțiune neclintită. 

Cum e cu sălbaticul havaian, aşa e şi cu sălbaticul marinar 
alb. Cu aceeaşi răbdare incredibilă şi cu acelaşi dinte de rechin 
al bietului său briceag, îţi poate sculpta o mică bijuterie din os 
nu la fel de iscusită, dar destul de apropiată în labirintul 
întortocheat de scutul sălbaticului grec Ahile, şi la fel de plină 
de înţeles şi de spirit barbar ca picturile acelui sălbatic german, 
bătrânul Albrecht Durer. 

Balene de lemn sau profiluri de balene tăiate în bucăţi mici şi 
negre de lemn nobil din Mările Sudului se întâlnesc des la 
teugele balenierelor americane. Unele sunt lucrate chiar foarte 
bine. La unele case cu acoperiş ţuguiat se pot vedea balene de 
alamă atârnând de coadă la uşa ce dă spre drum şi cu care se 
ciocăneşte. Când portarul e adormit, capul ca o nicovală al 
balenei e numai bun. Dar aceste balene de ciocănit rareori 
seamănă cu adevărata creatură. Ín vârful turlelor unor biserici 
de modă veche puteţi vedea balene de tablă aşezate în loc de 
cocoşi de vânt, dar ele sunt atât de sus şi sunt inscripţionate 
„jos mâinile!” împotriva oricărei încercări, că nu le poţi observa 
destul de aproape ca să îţi faci o părere despre lucrătura lor. 

În zonele costelive şi osoase ale pământului, unde la temelia 
stâncilor înalte zac pietre îngrămădite în cete nemaivăzute de-a 
lungul câmpiei poţi descoperi forme pietrificate de leviatane 
acoperite parţial de iarbă; în zilele vântoase, iarba se loveşte de 
ele ca o verde unduire tălăzuită. 

În ţinuturile muntoase, unde călătorul este înconjurat de 
înălţimi teatrale, ici şi acolo din vreun punct de vedere mai 
norocos poţi zări imagini trecătoare ale profilurilor de balenă 
descrise de crestele vălurite. Trebuie însă să fii un marinar tare 
priceput ca să le zăreşti, şi nu numai atât: dacă doreşti să te 
reîntorci la această vedere, trebuie să te asiguri şi să notezi 
încrucişarea exactă a latitudinii cu longitudinea în locul din care 
ai privit, căci atât de întâmplătoare sunt ochirile acestor 
înălţimi, încât locul din care ai privit ultima oară necesită o 
laborioasă muncă de descoperire, ca aceea a insulelor Soloma, 


care rămân încă nedescoperite în ciuda faptului că vajnicul 
Medanna a pus piciorul pe ele şi bătrânul Figuiera le-a notat în 
cronicile sale. 

Atunci când eşti adâncit în acest subiect nu va fi greu să îţi 
imaginezi balene pe cerul înstelat şi chiar şi bărci care să le 
urmărească, aşa cum măcinate de gânduri războinice naţiile 
estice au văzut armate înverşunate în lupte printre nori. Astfel, 
am fugărit monstrul spre miazănoapte, în jurul polului şi al 
sclipirilor care mi l-au arătat întâia oară. lar sub cerurile 
strălucitoare ale Antarcticii m-am îmbarcat pe constelația Argo- 
Navis şi m-am alăturat vânătorii după înstelata Cetus dincolo de 
atingerea Hidrei şi a Peştelui Zburător. 

Cu ancorele unei fregate drept frâu şi vârfuri de harpoane 
drept pinteni, aş fi vrut să pot încăleca pe acea balenă şi să sar 
peste cele mai înalte tării ca să văd dacă cerurile de poveste şi 
toate acele corturi nenumărate există în realitate dincolo de 
vederea mea de muritor. 


58. Plancton 


Îndepărtându-ne spre nord-est de Crozete, dădurăm peste 
nişte întinse câmpii de plancton, acel amestec minuscul cu care 
se hrăneşte Balena Dreaptă. Se unduia mile nesfârşite în jurul 
nostru, încât părea că navigam prin câmpuri neţărmurite de 
grâu copt şi auriu. 

În cea de-a doua zi văzurăm mai multe balene drepte care, 
nefiind amenințate de o balenieră de caşaloţi cum era 
„Pequodul”, înotau leneş cu fălcile deschise prin planctonul ce 
se separa, lipindu-se de fibrele franjurate ca nişte obloane 
venețiene ale gurilor lor, de apa ce se scurgea printre buze. 

Întocmai ca secerătorile, care, aşezate una lângă alta, 
înaintează dimineaţa cu secerile prin iarba înaltă şi umedă a 
pajiştilor mlăştinoase, tot aşa înotau şi aceşti monştri scoțând 
un zgomot straniu şi ierbos şi lăsând în urma lor brazde 
nesfârşite de albastru de-a lungul mării galbene“. 

Numai sunetul pe care îl scoteau amintea de secerători. 
Văzute din gabie, mai ales când se opreau şi stăteau nemişcate 
preţ de câteva clipe, păreau, prin imensitatea lor neagră, mai 
mult stânci lipsite de viaţă. Ca în marile ţinuturi de vânătoare 
din India, unde străinul trece la distanţă de elefanții întinşi pe 
pământ fără a şti ce sunt şi luându-i drept ridicături sterpe şi 
negre ale solului, tot aşa crede cel care vede pentru prima oară 
această specie de monştri ai mării. Chiar şi când sunt 
recunoscute în cele din urmă, mărimea lor gigantică face greu 
de crezut faptul că aceste mormane voluminoase pot fi 
însufleţite de aceeaşi viaţă care animă un câine sau un cal. 

Într-adevăr, în alte privinţe, nu se poate să priveşti o creatură 
marină cu aceleaşi sentimente cu care le priveşti pe cele de la 
țărm. Deşi unii naturalişti bătrâni susţin că toate fiinţele de pe 
pământ au ieşit din apă considerând în general teoria, se prea 


5 Această zonă de mare, cunoscută în rândul marinarilor ca „Bancurile 
Braziliei”, nu este denumită astfel din acelaşi motiv ca bancurile din 
New-foundland, unde există adâncimi mici şi bancuri de nisip, ci din 
cauza acestei înfăţişări neobişnuite cauzate de mormane de plancton 
ce plutesc la acele latitudini unde este vânată Balena Dreaptă (n.a.). 


poate ca acest fapt să fie adevărat atunci când judecăm în 
particular ne întrebăm ce peşte din ocean se aseamănă 
bunătăţii înțelepte ale câinelui? Doar rechinul blestemat se 
poate asemăna în unele privinţe cu acest animal. 

Însă, deşi oamenii uscatului nutresc cele mai rele şi mai 
scârbite sentimente faţă de sălăşluitoarele adâncurilor, deşi 
ştim că marea va rămâne pentru totdeauna un tărâm 
necunoscut astfel Columb a traversat multe lumi nedescoperite 
ca să şi-o găsească pe a sa, vestică şi lipsită de profunzime - 
deşi cele mai teribile dintre toate năpastele au căzut din timpuri 
pierdute şi fără a discerne peste zeci şi sute de mii dintre aceia 
care s-au aventurat pe apă, deşi o socoteală de o clipă va arăta 
că, oricât s-ar făli fiul omului cu ştiinţa şi talentele sale, oricât 
de mult s-ar mări acestea într-un viitor surâzător, totuşi pentru 
totdeauna, până la sfârşitul veacurilor, marea îl va ocări şi îl va 
ucide, spulberând şi cea mai solidă şi mai dârză fregată pe care 
o poate el construi; cu toate acestea, prin repetiţia continuă a 
acestor împrejurări, omul a pierdut sentimentul de groază pe 
care marea îl inspiră încă de la facerea ei. 

Prima barcă despre care am citit a plutit pe un ocean care, 
răzbunător ca un portughez, a copleşit întreaga lume nelăsând 
în viaţă nici măcar o văduvă. Acelaşi ocean se unduieşte acum şi 
acelaşi ocean a scufundat nave anul trecut. Da, muritor nătâng, 
potopul lui Noe încă nu s-a retras şi mai acoperă şi acum două 
treimi din lume. 

Prin ce se deosebeşte lumea apelor de cea a uscatului, astfel 
că un miracol pentru una nu e acelaşi şi pentru alta? Groaze 
minunate s-au abătut peste evrei când la picioarele lui Core şi 
ale oamenilor săi pământul s-a căscat şi i-a înghiţit pentru 
totdeauna; în schimb, înaintea fiecărui apus de soare, marea 
înghite în acelaşi fel în corăbii şi echipaje. 

Marea nu e numai duşman omului care e străin de ea, ci e 
vitregă chiar şi cu odraslele ei, întocmai gazdei persane care şi- 
a ucis oaspeţii, nefiindu-i milă nici de creaturile pe care le-a 
născut ea însăşi. Asemenea unei tigroaice sălbatice ce îşi 
striveşte în junglă puii, aşa zdrobeşte şi marea balenele de 
stânci şi le lasă acolo lângă frânturile corăbiilor sfărâmate. Nu o 
controlează decât propria milă şi putere. Gâfâind şi pufnind ca 


un armăsar turbat ce şi-a pierdut călăreţul în luptă, oceanul 
nestăpânit inundă tot globul. 

Gândeşte-te la subtilitatea mării, la cum cele mai temute 
creaturi alunecă sub luciul apei, nevăzute şi ascunse cu viclenie 
sub sclipirile azurii. Gândeşte-te la strălucirea diavolească şi la 
frumuseţea multelor ei triburi fără milă; ce formă elegantă au 
unele specii de rechini! Gândeşte-te la canibalismul mării; toate 
acele creaturi se mănâncă unele pe celelalte, ducând un război 
etern încă de începuturile lumii. 

Gândeşte-te la toate acestea şi apoi la uscatul blând, liniştit şi 
înverzit. Ţine seama de cele două, de uscat şi mare, şi spune: 
oare nu găseşti o stranie asemănare în tine însuţi? Aşa cum 
teribilul ocean înconjoară uscatul verde, aşa se află şi în sufletul 
omului o insulă Tahiti, plină de pace şi fericire, dar împrejmuită 
de ororile vieţii necunoscute. Dumnezeu să te aibă în pază! Nu 
părăsi această insulă, căci nu te vei mai putea întoarce 
vreodată. 


59. Caracatita 


Înaintând încet prin pajiştile de plancton, „Pequodul” încă 
ţinea cursul nord-estic către insula Java. O briză blândă îi 
împingea chila, astfel că în peisajul senin cele trei catarge ale 
sale se unduiau încet în adierea calmă ca trei palmieri pe o 
câmpie. Cu toate acestea, în noaptea argintie, jetul alb şi 
singuratic mai putea fi văzut în răstimpuri. 

Într-o dimineaţă senină şi albastră, când o linişte aproape 
nepământească se întindea peste ape, deşi acestea nu erau 
însoţite şi de nemişcare calmă, atunci când lumina lustruită a 
soarelui părea un deget de aur aşezat de-a curmezişul peste 
mare de parcă ascundea alături de aceasta vreun secret, când 
valurile alunecoase îşi şopteau unul altuia în timp ce se 
rostogoleau, ei bine, în această adâncă tăcere a lumii rotunde 
Daggoo văzu din vârful catargului o stranie stafie. 

În depărtare se ivi leneş o pată albă care se ridică din ce în ce 
mai mult, depărtându-se de azurul apei şi licări în cele din urmă 
în faţa noastră ca o avalanşă de-abia pornită de pe creste. 
Strălucind pentru o clipă, se scufundă la fel de încet şi se duse 
la fund. 

Apoi se ridică iar şi licări tăcut. Nu părea a fi o balenă; „să fie 
totuşi Moby Dick?”, se întrebă Daggoo. Stafia se scufundă din 
nou, dar când mai apăru o dată ţipătul ascuţit al negrului îi trezi 
pe toţi din aţipeală: 

— Uite! Uite, iar! Acolo iese! Drept în faţă! Balena Albă, 
Balena Albă! 

Auzind acestea, marinarii se repeziră spre vergi ca albinele 
spre ramuri. Cu capul descoperit în soarele arzător, Ahab stătea 
pe bompres şi cu o mână întinsă pe spate pregătită să îi facă 
semn timonierului îşi aruncă privirea nerăbdătoare în direcţia 
arătată sus de mâna întinsă a lui Daggoo. 

Fie că prezenţa jetului singuratic şi liniştit îl întărâtase în 
timp pe Ahab, astfel că acum era gata să lege ideea de blândeţe 
şi de odihnă de prima zărire a balenei pe care o căuta, fie că 
nerăbdarea îl dădea de gol, oricum ar fi stat lucrurile, de-abia ce 
văzu pata albicioasă, că imediat, cu voce aprinsă, dădu ordine să 


se coboare bărcile. 

Cele patru bărci fură repede lăsate la apă. Cea a lui Ahab era 
prima, şi după ea toate celelalte porniră după pradă. Curând se 
scufundă şi, în timp ce aşteptau cu vâslele în sus să se arate iar, 
iată!, se ridică iar încet în acelaşi loc unde se dusese la fund. 
Uitând aproape preţ de o clipă toate gândurile despre Moby 
Dick, ne uitam acum la cel mai minunat fenomen pe care apele 
secrete l-au dezvăluit vreodată oamenilor. O grămadă 
palpitândă, uriaşă în lungime şi lăţime, de o strălucire 
smântânoasă, plutea pe apă cu nenumărate braţe plecând din 
centru, care se încolăceau şi şerpuiau ca un cuib de anaconde, 
de parcă încerca bâjbâind să înşface orice lucru fără de noroc 
din jurul ei. Nu avea faţă sau chip, nici nu părea a încerca vreun 
sentiment sau a avea vreun instinct; ceea ce se ondula pe 
talazuri părea a fi o formă de viaţă nepământească, 
întâmplătoare şi fără formă. 

Dispăru iar cu un zgomot sorbitor, iar Starbuck, uitându-se 
încă la apele învolburate de la locul scufundării, exclamă 
tunător: 

— Mai bine îl vedeam pe Moby Dick şi mă luptam cu el decât 
să dau ochii cu tine, stafie albă! 

— Ce era, domnule?, întrebă Flask. 

— Marea caracatiţă pe care, se zice, puţine corăbii au văzut-o 
vreodată şi au mai ajuns în porturi să povestească despre ea. 

Ahab însă nu zise nimic. Întorcându-şi barca, se înapoie la 
corabie cu ceilalţi, urmându-l la fel de tăcuţi. 

Orice superstiții ar avea marinarii în legătură cu ivirea 
acestei vietăţi, limpede este că, fiind atât de scumpă la vedere, 
această împrejurare fu socotită rău-prevestitoare. Atât de rar 
este văzută că, deşi toată lumea spune că ar fi cel mai mare 
animal din ocean, foarte puţini au idei altfel decât neclare 
despre adevărata sa natură şi înfăţişare. Cu toate acestea, se 
crede că este singura hrană a caşalotului, căci pe când alte 
specii de balene îşi găsesc hrana deasupra apei şi pot fi văzute 
de om în timpul meselor lor, balena cu spermanţet îşi găseşte 
toată hrana în locuri necunoscute din adâncuri şi doar ghicind 
poate spune cineva în ce anume constă această hrană. Din când 
în când, atunci când este urmărită de aproape, balena varsă 


ceea ce se crede că sunt braţele smulse ale caracatiţei, dintre 
care s-au văzut unele ce depăşeau douăzeci sau treizeci de 
picioare lungime. Se crede că monstrul căruia îi aparţin aceste 
braţe se foloseşte de ele pentru a se agăța de fundul oceanului 
şi că, spre deosebire de alte specii, caşalotul are dinţi pentru a o 
ataca şi a o sfâşia. 

Pare a exista un temei pentru a ne imagina că marele Kraken 
al episcopului Pontoppodan este de fapt o caracatiţă. Felul în 
care îl descrie episcopul, adică ridicându-se şi scufundându-se 
mereu, împreună cu alte trăsături pe care le menţionează, le 
aseamănă pe cele două creaturi. Trebuie însă să reducem mult 
din mărimea pe care i-o atribuie. 

Unii naturalişti care au auzit nişte frânturi de zvonuri despre 
misterioasa creatură despre care se vorbeşte aici o includ pe 
aceasta în familia sepiilor căreia, într-adevăr, în ceea ce priveşte 
anumite trăsături, pare să îi aparţină, dar numai ca uriaşul 
tribului. 


60. Funia 


În legătură cu scena de vânătoare care va fi descrisă în 
curând şi pentru o mai bună înţelegere a tuturor scenelor 
asemănătoare descrise altundeva, trebuie să vă vorbesc despre 
minunata şi, câteodată, înfricoşătoarea funie de balene. 

Funia folosită la început la pescuit era din cea mai bună 
cânepă, stropită puţin cu păcură, dar nu îmbibată în ea, ca în 
cazul funiilor obişnuite, deoarece păcura face cânepa mai 
maleabilă pentru împletitor şi face frânghia mai uşor de folosit 
de către marinar în treburile obişnuite de pe punte. Cu toate 
acestea, cantitatea folosită de obicei nu numai că ar face funia 
prea băţoasă pentru încolăcirea strânsă în care este aşezată, 
dar, după cum încep să afle cei mai mulţi dintre marinari, 
păcura nu ajută în niciun chip la trăinicie şi rezistenţă, oricât de 
strălucitoare şi închegată ar face-o. În ultimii ani, frânghia de 
Manila a înlocuit în pescăria americană cânepa ca material 
pentru funii de balene căci, deşi nu este mai trainică decât 
cânepa, este mai puternică şi mult mai fină şi mai elastică. 
Adaug deoarece toate lucrurile au estetica lor că este şi mult 
mai frumoasă şi se potriveşte mai bine pe barcă. Cânepa este un 
ins oacheş şi întunecat, un fel de indian, pe când funia de 
Manila este un circasian blond şi frumos. 

Funia de balene nu are mai mult de două treimi de inci 
grosime. La prima vedere aţi spune că nu pare atât de tare pe 
cât este. Dar unul din cele cincizeci de fire poate susţine o 
greutate de două sute patruzeci de kilograme, astfel că întreaga 
funie poate ridica o greutate de aproape trei tone. În lungime, o 
funie obişnuită măsoară mai bine de două sute de stânjeni. Stă 
la pupa bărcii încolăcită într-un ciubăr, nu ca arcul unui 
alambic, ci în aşa fel încât să formeze o roată ca de caşcaval 
compusă din mai mulţi „covrigi” sau straturi de spirale 
concentrice care să nu aibă altă gaură decât „inima”, care este 
un tub vertical în mijlocul caşcavalului. Deoarece cea mai mică 
încurcătură şi răsucitură în colac ar putea, când este desfăşurat, 
să smulgă o mână, un picior sau chiar să reteze un om în două, 
punerea funiei în tub se face cu cea mai mare grijă. Unii 


harponieri îşi pot pierde toată dimineaţa cu treaba aceasta, 
urcând funia până în vârful catargului şi apoi coborând-o toată 
odată în ciubăr, în aşa fel, încât să nu se încurce sau să se 
sucească. 

Pe bărcile englezeşti se folosesc două ciubăre în loc de unul, 
iar aceeaşi funie este încolăcită în continuare în amândouă. 
Acest lucru are avantajele sale, deoarece ciubărele gemene 
încap mai bine în barcă şi nu atârnă atât de grele, pe când 
ciubărul american, care are aproape trei picioare în diametru şi 
tot atâta în adâncime, e o povară cam mare pentru o barcă ale 
cărei scânduri nu au decât o jumătate de inci grosime. Fundul 
bărcii de vânătoare e ca gheaţa subţire, suportând o greutate 
mare răspândită de-a lungul ei, dar nu adunată toată într-un loc. 
Când capacul de pânză pictată acoperă ciubărul american, 
barca pare a căra un mare tort de nuntă pentru a-l oferi 
balenelor. 

Ambele capete ale funiei ies afară, iar cel de la urmă se 
termină într-o matisire în ochi sau în buclă ce se iveşte de la 
fund şi atârnă peste marginea ciubărului fără a fi legat de nimic. 
Această aşezare a capătului din urmă este necesară din două 
motive. Primul: pentru a face mai uşoară legarea de el a unei 
alte frânghii de pe o barcă alăturată, în cazul în care balena se 
scufundă atât de adânc încât să amenințe a trage în jos toată 
funia legată de harpon; în astfel de împrejurări, balena e trecută 
ca o halbă de bere de pe o barcă pe alta, cu toate că prima 
barcă stă mereu în prejmă pentru a îşi ajuta sora. Al doilea: 
acest aranjament este vital pentru siguranţă, căci dacă vârful 
din spate al frânghiei ar fi agăţat în vreun fel de barcă şi dacă 
balena întinde funia într-un minut, cum se şi întâmplă, nu s-ar 
opri acolo, iar barca blestemată ar fi târâtă în jos după ea în 
adâncimile mării şi nimeni nu ar mai găsi-o vreodată. 

Înainte de a cobori barca pentru vânătoare, capătul din faţă al 
funiei este scos din ciubăr şi, trecând pe lângă bulgărele de 
răşină, este tras în afară pe toată lungimea bărcii şi aşezat 
pieziş faţă de mânerul vâslei fiecărui marinar, astfel că se mişcă 
peste încheietură atunci când omul dă la rame. Trece, de 
asemenea, şi printre oameni, căci aceştia stau de o parte şi de 
alta a bordului, spre pana oţelită sau scobitura din vârful ascuţit 


al prorei, unde un ac de lemn de mărimea unui toc de scris o 
ţine să nu alunece. Agăţată de pene, atârnă ca o ghirlandă de 
copastia bărcii şi apoi intră iar în barcă, unde vreo zece sau 
douăzeci de stânjeni de funie - numită funie de cutie sunt 
încolăciţi într-o cutie de la proră şi apoi îşi continuă drumul spre 
parapete încă puţin mai în spate, unde este prinsă de şnurul 
mic, acea funie care se leagă de harpon; înainte să se înnoade 
aici, şnurul mic trece prin anumite transformări prea plicticoase 
ca să le descriu aici. 

Astfel, funia de balenă se înfăşoară în jurul întregii bărci în 
încolăcirea ei complicată, răsucindu-se şi înfăşurându-se în jurul 
ei în toate direcţiile. Toţi vâslaşii sunt amestecați printre 
unduirile ei primejdioase, astfel că, pentru neştiutorul om al 
uscatului, ei par a fi nişte vrăjitori indieni ai căror şerpi veninoşi 
îşi întind în dansuri trupurile. Niciun fiu de mamă pământeană 
nu se poate aşeza în acest labirint de cânepă şi, în timp ce 
trudeşte la vâsle, să-şi spună că în orice moment neştiut 
harponul poate ţâşni, iar toate acele îngrozitoare întortocheri 
vor începe să se mişte ca nişte fulgere, nu se poate, deci, să se 
găsească într-o astfel de împrejurare fără să i se cutremure 
măduva din oase ca o piftie. Obişnuinţă, lucru de mirare mai 
eşti! Ce nu poate reuşi obişnuinţa? Nu vei auzi nicicând la masa 
ta de mahon strigăte mai vesele, voioşie mai mare, glume mai 
bune şi replici mai fâşneţe decât pe lemnul subţire de cedru al 
bărcii de vânătoare de care atârnă funiile ca de spânzurătoare. 
Întocmai celor trei burghezi din Calais în faţa regelui Edward, 
cei şase oameni ce compun echipajul vâslesc spre fălcile morţii 
cu ştreangul de gât, cum ar putea părea. 

Poate că acum, gândeşte-te puţin, ai putea înţelege toate 
acele năpaste marinăreşti, dintre care câteva sunt notate 
întâmplător, despre un om sau altul tras din barcă de funie şi 
pierdut mării. Să stai jos în barcă atunci când funia se întinde e 
ca şi cum ai sta în mijlocul şuierăturii unei locomotive pe aburi 
în plină mişcare, când fiecare bielă, fiecare mâner şi fiecare 
rotiţă te zgârie. E chiar mai rău, căci nu poţi sta nemişcat în 
miezul acestor primejdii deoarece barca se balansează ca un 
leagăn şi te trezeşti aruncat când încolo, când încoace, fără cea 
mai mică atenţionare, şi doar printr-o anume înălţare potrivită şi 


care îmbină voinţa şi acţiunea poţi scăpa fără să fii făcut 
bucățele şi să fii târât acolo unde nici soarele atotvăzător nu te 
poate zări. 

Cum calmul adânc ce vine dinaintea furtunii şi o anunţă e mai 
îngrozitor decât furtuna însăşi, căci calmul nu este decât un 
acoperitor ca un plic pentru vijelie pe care o ţine ascunsă, cum 
ţine puşca aparent nevinovată praful fatal şi glonţul şi explozia, 
la fel e şi odihna delicată a funiei care se încolăceşte tăcută 
printre vâslaşi înainte de a fi folosită cu adevărat: un lucru care 
e mai îngrozitor decât orice altă faţă a acestei afaceri 
periculoase. De ce să spun mai mult? Toți oamenii trăiesc 
înfăşuraţi în funii de balenă. Toţi se nasc cu ştreangul de gât, 
dar doar atunci când se prind în vârtejul rapid şi subit al morţii 
îşi dau seama muritorii de primejdiile ascunse, tăcute şi 
omniprezente ale vieţii. Dacă ai fi filosof, deşi ai fi aşezat în 
barcă, nu ai simţi o groază mai mare decât aceea de a sta aşezat 
în faţa şemineului cu un vătrai, în loc de harpon, lângă tine. 


61. Stubb ucide o balenă 


Dacă pentru Starbuck vederea caracatiţei era un semn rău 
prevestitor, pentru Queequeg era cu totul altfel. 

— Când îl vezi pe car'catiţ, spuse sălbaticul ascuţindu-şi 
harponul de prora bărcii sale înălțate, repede vezi şi caş'lotul. 

A doua zi fu deosebit de liniştită şi înăbuşitoare şi, neavând 
nimic de făcut, echipajul „Pegquodului” de-abia rezista 
farmecelor somnului pricinuit de marea liberă, căci aceste ape 
ale oceanului indian prin care navigam nu sunt ceea ce 
marinarii numesc „un loc vioi”, adică găzduiesc mai puţini 
marsuini, delfini, peşti-zburători şi alte vieţuitoare ale mărilor 
mai învolburate decât apele lui Rio de la Plata sau cele din 
largul coastei peruviene. 

Era rândul meu să stau de veghe şi, cu umerii sprijiniți de 
velele slăbite ale rândunicii, mă legănam în faţă şi în spate prin 
aerul vrăjit. Nicio voinţă nu se putea împotrivi. În acea visare 
îmi pierdui cunoştinţa şi trupul îmi ieşi din trup, deşi trupul 
continuă să se legene ca o pendulă care se mişcă la mult timp 
după ce forţa care a împins-o a dispărut. 

Inainte ca uitarea să mă cuprindă văzusem pe cei doi oameni 
din gabiile catargului mare şi ale celui artimon care erau deja 
aţipiţi. În cele din urmă spânzuram toţi trei fără de vlagă pe 
piloni şi la fiecare legănare a noastră marinarii adormiţi de la 
timonă încuviinţau din cap. Valurile încuviinţau şi ele din 
crestele nepăsătoare şi peste transa mării estul încuviinţa către 
vest şi soarele încuviinţa peste toate. 

Deodată păru că se ivesc bule sub ochii mei închişi. Mâinile 
mele înşfăcară velele ca nişte menghine. O putere divină mă 
tinu în viaţă. Mă trezii înspăimântat şi, iată!, aproape de noi, 
nici la patruzeci de stânjeni depărtare, un imens caşalot se 
rostogolea în apă ca o fregată răsturnată cu spatele negru şi 
lucios, de culoarea etiopienilor, strălucind în razele soarelui ca o 
oglindă. Unduindu-se leneş în apă şi scuipând din când în când 
jetul său vaporos, balena părea a fi un burghez dolofan care îşi 
fumează pipa într-o după-amiază călduroasă. Acea pipă, biata 
balenă, îi fu ultima. Parcă lovit de o baghetă fermecată, vasul 


somnoros şi fiecare somnoros din el se deşteptară deodată şi o 
mulţime de voci din toate părţile corăbiei, deodată cu cele trei 
strigări de sus, scoaseră ţipătul obişnuit, în timp ce peştele 
scuipa încet şi ordonat apa sărată în aer. 

— Faceţi loc pentru bărci! In vânt!, strigă Ahab şi, 
ascultându-şi propria poruncă, se repezi la timonă înainte ca 
timonierul să tragă de cavile. 

Strigătele echipajului speriară balena şi înainte ca bărcile să 
fie coborâte, întorcându-se maiestuos, se îndepărtă înotând în 
vânt, însă o făcu cu atâta calm şi fără să tulbure apa în timp ce o 
despica, încât, gândind că poate până la urmă nu se speriase 
atât de tare, Ahab dădu ordine să nu folosească nicio vâslă şi să 
nu se audă decât şoapte între marinari. Aşa că, aşezaţi ca 
indienii din Ontario pe copastiile bărcilor, vâslirăm repede, dar 
în linişte, căci lipsa vântului nu îngădui să ridicăm velele ce nu 
ar fi făcut zgomot. Imediat ce pornirăm în urmărire, monstrul îşi 
ridică patruzeci de picioare coada în aer şi apoi se scufundă fără 
a mai fi văzut, ca un turn înghiţit de pământ. 

— Uite-i coada!, se auzi strigarea, iar Stubb îşi scoase pe dată 
chibritul şi îşi aprinse pipa, căci era timp pentru odihnă. După 
ce trecu timpul scufundării, balena se ivi iar şi, aflându-se acum 
în faţa bărcii fumătorului, mai aproape de aceasta decât de 
toate celelalte, Stubb se bizuia pe onoarea unei capturi. Era clar 
de-acum că peştele îşi observase urmăritorii. Tăcerea precauţiei 
nu ne mai era de folos. Paletele fură lăsate deoparte şi vâslele 
începură să fie mânuite zgomotos. 

Pufăind încă din pipă, Stubb îşi încuraja echipajul spre atac. 
Într-adevăr, o schimbare mare se vedea în purtarea peştelui. 
Dându-şi seama de primejdie, se avântase „cu capul înainte”, 
acea parte a corpului ieşind oblic din spuma tulbure pe care o 
ridica“5. 


1 Se va vedea în alt loc ce substanţă uşoară se află în enormul cap al 
caşalotului. Deşi pare a fi cea mai solidă, este de departe cea care 
pluteşte cel mai uşor. Astfel, el o ridică fără greutate în aer şi mai ales 
face aşa când goneşte cu viteza cea mai mare. De altfel, atât de lată 
este partea de sus a capului său şi atât de ascuţită, ca o etravă, este 
partea de jos, că atunci când îşi ridică pieziş capul se poate spune că 
se transformă dintr-un galiot leneş şi teşit intr-o ascuţită barcă pilot 


— Porniţi-o, porniţi-o, băieţii mei!, nu vă grăbiţi, staţi binişor, 
dar porniţi-o ca pe tunete, asta-i tot, striga Stubb dând fumul 
afară în timp ce vorbea. Porniţi-o, acum. Zi-le să vâslească lung 
şi tare, Tashtego. Porneşte-o, Tash, băiete, porniţi-o toţi! Dar 
staţi potoliţi, staţi potoliţi, uşor, uşor. Doar să o porniţi ca 
moartea cu coasa, ca diavolii rânjind, până sculaţi morţii din 
mormânt, băieţi, atâta tot. Porniţi-o! 

— Woo-hoo! Wa-hee!, striga indianul ca răspuns, ridicând 
către cer un vechi cântec de război, în timp ce toţi vâslaşii din 
barca încordată se mişcau fără să vrea în faţă la fiecare lovitură 
grozavă pe care o dădea indianul nerăbdător. 

Strigătelor lui sălbatice îi răspundeau unele la fel de 
sălbatice. „Kee-Hee! Kee-Hee!”, striga Daggoo întinzându-se în 
faţă şi în spate pe locul său ca un tigru neliniştit în cuşcă. 

— Ka-la! Koo-loo!, striga şi Queequeg de parcă plescăia între 
buze o friptură de grenadier. Astfel, cu vâsle şi ţipete, chilele 
despicau marea. Între timp, Stubb, păstrându-şi locul în frunte, 
îşi încuraja încă oamenii pufăind tot timpul fum din gură. Ca 
nişte eroi, trăgeau şi întindeau până când se auzi strigătul bine- 
venit: 

— Ridică-te în picioare, Tashtego! Loveşte-l! 

Harponul fu azvârlit. 

— Toată lumea spre pupă! 

Toţi marinarii începură să vâslească în spate în acelaşi timp 
în care ceva fierbinte sfârâi peste încheieturile lor. Era funia 
magică. Cu o clipă mai înainte, Stubb o mai înfăşurase de două 
ori în jurul bulgărelui de răşină şi din această cauză, deoarece 
îşi mărise viteza răsucirilor, un fum albastru cânepiu se ridica şi 
se amesteca laolaltă cu fumul din pipa sa. Cum funia fugea în 
jurul bulgărelui, tot aşa fugise, înainte de asta, prin mâinile 
băşicate ale lui Stubb de pe care căzuseră din greşeală cârpele, 
sau pătratele de pânză purtate în astfel de ocazii. Se simţea ca 
şi când ar fi ţinut sabia cu două tăişuri a duşmanului de lamă, în 
timp ce duşmanul se zbătea să o elibereze din strânsoare 

— Udaţi funia! Udaţi funia!, strigă Stubb vâslaşului ciubărar, 
adică cel care stătea lângă ciubăr, care, scoţându-şi şapca, o 


newyorkeză (n.a.). 


umplu cu apă”. 

Acest lucru se făcu de mai multe ori, astfel că funia începu să 
stea la locul ei. Barca zbura acum prin apa clocotită ca un 
rechin acoperit de înotătoare. Stubb şi Tashtego făcură schimb 
de locuri - proră pentru pupă o afacere tare clătinată în agitația 
balansată. 

De la funia zumzăitoare ce se întindea pe toată lungimea 
părţii de sus a bărcii şi de faptul că era mai întinsă decât o 
coardă de harpă, ai fi zis că barca are două chile - una ce-şi 
croieşte drum prin apă şi alta prin aer şi amândouă despică 
ambele elemente deodată. O cascadă neobosită se învolbura la 
proră şi un vârtej continuu se încolăcea în silaj, iar la cea mai 
mică mişcare de dinăuntru, fie că era doar un deget ridicat, 
barca ce zumzăia şi trosnea se înclina cu copastia tremurătoare 
înspre apă. În acest fel goneau, în timp ce fiecare om se ţinea 
din toate puterile de bancă pentru a nu fi aruncat în spumă, iar 
înaltul Tashtego se ghemuise până se îndoise la vâsla-cârmă, 
pentru a-şi aduce centrul de gravitație mai jos. Întregul Ocean 
Atlantic şi Pacific părea să treacă pe lângă ei în timp ce înaintau 
fulgerător până când balena îşi mai micşoră viteza. 

— Trageţi-o! trageţi-o!, îi strigă Stubb vâslaşului fruntaş şi, 
privind înspre balenă, toate vâslele începură să aducă barca 
lângă ea, în timp ce barca însăşi era încă trasă. Ajungând 
curând lângă animal, Stubb îşi înfipse genunchiul în tachet şi 
aruncă suliță după suliță în peştele care fugea. După cum sunau 
ordinele, barca se îndepărta de loviturile teribile ale balenei şi 
apoi se apropia iar pentru o nouă aruncare. 

Mareea roşie curgea acum din toate părţile monstrului ca 
nişte pâraie de pe munte. Trupul chinuit nu se zbătea în apă, ci 
în sângele care bolborosea şi fierbea mile întregi. Soarele pieziş 
se juca în eleşteul roşiatic din mare, trimițând reflexiile peste 
fețele tuturor, astfel că toţi străluceau unii pentru ceilalţi ca 
nişte oameni roşii. În tot acest timp, jet după jet de fum alb 


+7 Pentru a arăta necesitatea acestei fapte pot să spun aici că in vechea 
pescărie olandeză se folosea o perie cu coadă pentru a uda funia ce se 
desfăşura cu apa. Pe multe alte vase, o turnătoare de lemn sau o 
lingură se pune deoparte pentru astfel de nevoi. Şapca, totuşi, este cea 
mai la îndemână (n.a.). 


sărea agonizant din nara balenei şi puf după puf din gura 
vânătorului încântat, astfel că la fiecare săgetare, trăgând de 
sulița sa strâmbă - de la funia de care era prinsă - Stubb o 
îndrepta iar şi iar lovind-o repede de câteva ori de copastie şi 
apoi lovea din nou şi din nou în balenă. 

— Trageţi lângă! Trageţi lângă!, striga acum vâslaşul fruntaş 
când balena sfârşită îşi domoli furia. Trageţi lângă, trageţi 
aproape! Şi barca se alinie de-a lungul peştelui. 

Atunci, întinzându-se peste proră, Stubb înfipse sulița sa în 
peşte şi o tinu acolo, mişcând-o cu grijă de parcă scotocea cu 
băgare de seamă după vreun ceas de aur pe care l-ar fi înghiţit 
balena şi pe care îi era frică să nu îl strice înainte să-l scoată. 
Ceasul de aur pe care îl căuta era însă sufletul peştelui. Acum 
fusese lovit. Trecând din transă în ceea ce se numeşte 
„zbatere”, monstrul se frământa teribil în propriul sânge, 
acoperindu-se de o spumă, sălbatică şi fierbinte, astfel că 
ambarcaţiunea aflată acum în primejdie, trebuind să dea înapoi 
în grabă, avea de furcă încercând să iasă din obscuritatea 
frenetică în aerul senin al zilei. 

Potolindu-şi zbaterea, balena ieşi iar la vedere legănându-se 
dintr-o parte într-alta, închizând şi deschizând convulsiv nara în 
respiraţii scurte, horcăitoare şi agonizante. În cele din urmă, 
şuvoaie peste şuvoaie de sânge roşu închegat, ce semănau cu 
drojdia purpurie a vinului roşu, începură să sară în aerul 
înfricoşat şi, căzând înapoi, se scurgeau pe spatele ei nemişcat 
şi alunecau în mare. Îi pocnise inima. 

— A murit, domnul Stubb, spuse Daggoo. 

— Da. Amândouă pipele s-au sfârşit!, spuse. 

Şi, scoţând-o pe a sa din gură, Stubb împrăştie cenuşa 
mistuită peste apă; pentru o clipă stătu gânditor privind marele 
cadavru, isprava sa. 


62. Suliţa 


Două vorbe despre o întâmplare din capitolul precedent. 
După uzanţele stricte ale pescuitului, barca de vânătoare pleacă 
de lângă corabie cu comandantul sau omorâtorul de balene 
drept cârmaci temporar şi harponierul sau legătorul la vâsla din 
faţă, cea cunoscută drept vâsla harponierului. E nevoie de un 
braţ puternic şi rapid pentru a arunca prima suliță, căci deseori, 
la ceea ce se numeşte săgetarea lungă, unealta grea trebuie 
aruncată la mai bine de douăzeci sau treizeci de picioare. 

Dar oricât de lungă şi obositoare ar fi urmărirea, de la 
harponier se aşteaptă să-şi mişte vâsla în tot acest timp cât 
poate de tare. Se aşteaptă din partea lui să dea exemplu de tărie 
supraomenească pentru ceilalţi, nu doar vâslind din răsputeri, ci 
şi strigând tare şi cutezător în mod repetat. Ce înseamnă să 
răcneşti întruna cât te ţin plămânii, în timp ce toţi muşchii îţi 
sunt încordaţi, asta numai cei ce au încercat pot să spună. Eu 
unul nu pot să strig foarte tare şi să muncesc de zor în acelaşi 
timp. În această stare încordată şi ţipătoare, cu spatele la peşte, 
harponierul ostoit aude deodată strigarea palpitantă: „Ridică-te 
şi loveşte-o!” Atunci el trebuie să lase vâsla din mână şi să o 
asigure, să se rotească pe jumătate, să îşi scoată harponul din 
furcă şi cu puterea care i-a mai rămas să încerce să-l înfigă 
cumva în balenă. Nu e de mirare că în întreaga flotă de vânători, 
din cincizeci de şanse de a înfige sulița, numai cinci reuşesc, nu 
e de mirare că atâţia harponieri fără noroc sunt blestemaţi şi 
ocărâţi din cale-afară, nu e de mirare că unora le pocnesc 
venele în barcă, că unii vânători se întorc după patru ani de 
călătorie cu doar patru butoaie de seu, că pentru mulţi 
proprietari vânătoarea de balene nu este altceva decât o afacere 
din care ies în pierdere. Harponierul este cel de care depinde 
călătoria şi, dacă scoţi sufletul din el, cum să te mai aştepţi să 
şi-l pună în vânătoare atunci când trebuie? 

Dacă lovitura este cu noroc, în următorul moment-cheie, 
adică atunci când balena o rupe la goană, vâslaşul-şef şi 
harponierul încep şi ei să alerge încoace şi încolo, punându-se în 
pericol pe ei şi întregul echipaj. Atunci fac schimb de locuri, iar 


comandantul, ofiţerul şef al micuţei ambarcaţiuni, îşi ia locul de 
cinste la prora bărcii. 

Nu mă interesează cine susţine contrariul, dar această treabă 
este prostească şi inutilă. Comandantul ar trebui să stea la 
proră de la început până la sfârşit, ar trebui să arunce şi 
harponul, şi sulița şi să nu vâslească deloc, decât în împrejurări 
limpezi pentru orice pescar. Îmi dau seama că acest lucru ar 
însemna o viteză mai mică în timpul urmăririi, dar vasta 
experienţă a vânătorilor de toate neamurile m-a convins că cea 
mai mare parte a eşecurilor în meşteşugul acesta nu apar din 
cauza vitezei balenei, ci din cauza oboselii pomenite mai sus a 
harponierului. 

Pentru a asigura cea mai mare reuşită a suliţei, harponierii 
acestei lumi trebuie să se ridice în picioare după ce au lenevit în 
voie, nu după ce au trudit. 


63. Furca 


Ramurile cresc din trunchi şi din acestea ies lăstarii. Tot aşa, 
în ceea ce priveşte subiectele rodnice, se înmulţesc şi capitolele. 

Furca despre care s-a vorbit mai înainte merită să fie 
menţionată separat. Este un băț crestat de o formă stranie, lung 
de două picioare, înfiptă în copastia de la tribord, lângă proră, 
pentru a susţine partea de lemn a harponului al cărui capăt gol 
şi ascuţit iese înclinat de după provă. În acest fel arma stă la 
îndemâna aruncătorului, care o înhaţă pe dată din sălaşul ei, 
cum îşi ia pădurarul puşca din perete. Se obişnuieşte să existe 
două harpoane sprijinite în furcă, numite primul şi al doilea fier. 

Aceste două harpoane sunt amândouă legate de funie, fiecare 
prin şnurul lui, iar motivul este acesta: pentru a le arunca pe 
amândouă în aceeaşi balenă, dacă se poate, unul imediat după 
celălalt, astfel ca, în înlănţuirea ce va să vie, dacă unul iese, 
celălalt să rămână prins. Este un fel de a îndoi şansele. Se 
întâmplă însă foarte des ca, din cauza fugii bruşte, brutale şi 
zgâlţâite a balenei, după ce simte primul vârf, harponierul să nu 
mai poată, oricât de rapid ar fi în mişcări, să mai înfigă şi al 
doilea vârf. Cu toate acestea, deoarece al doilea harpon este 
legat de funie, iar funia începe să se desfăşoare, arma trebuie 
pentru orice eventualitate să fie aruncată din barcă oriunde şi 
oricum, altfel una dintre cele mai groaznice năpaste poate să-i 
lovească pe toţi. În astfel de cazuri este aruncată în apă, iar 
colacii în plus ai funiei de cutie, despre care am vorbit deja, fac 
această ispravă mai uşor de dus la îndeplinire. Dar acest gest 
periculos este însoţit câteodată de unele din cele mai triste şi 
chiar mortale accidente. 

Mai mult decât atât, trebuie să ştiţi că atunci când al doilea 
harpon este aruncat peste bord, el se bălăbăneşte ca o groază 
ascuţită, sărind în cercuri în jurul bărcii şi al balenei, încurcând 
şi tăind funiile şi stârnind agitaţie în toate părţile. 

În general nu poate fi prins până ce balena nu este capturată 
şi ucisă. 

Gândiţi-vă cum trebuie să fie în cazul a patru bărci ce 
urmăresc toate o balenă neobişnuit de puternică, fâşneaţă şi 


isteaţă când, din cauza acestor calităţi ale sale, cât şi a miilor de 
accidente ce se pot ivi în timpul unei astfel de încercări 
curajoase, opt sau zece harpoane pot atârna în acelaşi timp de 
peşte, deoarece fiecare barcă are câteva harpoane în plus de 
pus pe funie în cazul în care primul este aruncat fără succes şi 
nu mai poate fi recuperat. Toate aceste întâmplări sunt 
povestite aici întocmai cum s-au întâmplat pentru a reuşi să 
lămurească unele pasaje mai importante, oricât de alambicate, 
ale scenelor ce vor fi zugrăvite de aici încolo. 


64. Cina lui Stubb 


Balena lui Stubb fusese ucisă destul de departe de 
corabie. Marea era calmă, aşa că, unind trei bărci, 
începurăm anevoioasa muncă de a trage trofeul până la 
corabie. Când noi, cei optsprezece oameni, cele treizeci şi 
şase de mâini ale noastre şi cele o sută şi optzeci de degete 
ale lor, trudeam oră după oră la trupul greu şi lipsit de viaţă 
din apă care nu părea să se mişte deloc, decât în răstimpuri 
lungi, ni se oferi o dovadă a imensităţii mormanului pe care 
îl mişcăm. Pe marele canal Hang-Ho, sau cum i-or spune ei, 
în China, patru sau cinci muncitori trag pe uscat o joncă 
încărcată din plin cu o viteză de o milă pe oră, dar această 
Argo pe care o trăgeam noi se urnea cu greu înainte, de 
parcă era îngreuiată cu porci de plumb în pântece. 

Se făcu întuneric, dar trei lumini ce jucau în greementul 
„Pequodului” ne arătau slăbite drumul până când, trăgând 
mai aproape, îl văzurăm pe Ahab coborând un felinar peste 
parapet. Uitându-se nepăsător la balena prinsă, dădu 
ordinele obişnuite ca aceasta să fie legată peste noapte şi 
apoi, lăsând felinarul unui marinar, cobori în cabină şi nu se 
mai arătă până dimineaţa. 

Deşi în conducerea vânătorii căpitanul Ahab se achitase 
de toate îndatoririle, ca să zic aşa, acum că animalul era 
mort, îl măcina o anume nemulţumire, nerăbdare sau 
disperare, de parcă vederea trupului neînsufleţit îi amintea 
că Moby Dick nu fusese încă prins şi chiar dacă lega de 
corabie o mie de balene, asta nu îl aducea deloc mai 
aproape de scopul său măreț şi nebun. 

Nu după mult timp începură să se audă de pe „Pegquod” 
nişte sunete care ar fi dat de înţeles că tot echipajul se 
pregătea să arunce ancora chiar acolo, în adâncuri, fiindcă 
pe punte erau târâte lanţuri grele şi apoi erau aruncate 


zornăitor prin saborzi. Însă cu zalele zgomotoase avea să 
fie ancorat hoitul, nu corabia. Legată de cap la pupă şi de 
coadă la proră, balena zăcea cu chila sa neagră lângă cea a 
corăbiei şi, văzute prin întunecimea nopţii care ascundea 
catargele şi greementul de sus, cele două - nava şi balena 
- păreau înjugate ca doi boi imenşi, dintre care unul era 
lungit, iar celălalt stătea în picioare“. 

Dacă morocănosul Ahab era acum atât de liniştit, sau cel 
puţin aşa se ştia pe punte, Stubb, secundul de-al doilea, 
încântat de cucerirea sa, arăta o voioşie neobişnuită, dar 
plină de bunăvoință. Era atât de plin de viaţă, că Starbuck 
cel cumpătat, ofiţerul său superior, îi lăsă, pentru moment, 
întreaga conducere a corăbiei. Un mic temei ce crescuse 
voioşia lui Stubb se arătă într-un fel tare straniu. Lui Stubb 
îi plăcea să mănânce bine şi îi plăcea grozav balena atunci 
când îi simţea gustul pe cerul gurii. 

— O friptură! O friptură înainte să mă duc la culcare! Tu, 
Daggoo! Treci peste bord şi taie-mi una de pe spinare! 

Să se ştie că, deşi aceşti pescari sălbatici, de obicei, nu 
cer inamicului, ca militarii, să plătească despăgubiri de 
război, mai poţi da din când în când peste astfel de oameni 
din Nantucket care adoră partea aceea din Caşalot pe care 
o ceruse Stubb şi care provenea de pe extremitatea 
ascuţită a corpului. 


48 Un mic amănunt ar putea fi relatat aici. Atunci când balena este 
legată de corabie, cea mai puternică şi mai trainică legătură se face la 
coadă. Deoarece din cauza densităţii această parte este mai grea decât 
oricare alta, cu excepţia înotătoarelor laterale, şi fiindcă este flexibilă 
şi după moarte, ea se scufundă astfel că nu se mai poate ajunge la ea 
din barcă pentru a o înlănţui. Această piedică are însă şi o soluţie 
ingenioasă: de o funie mică şi solidă se leagă o plută de lemn la un 
capăt şi o greutate la mijloc, în timp ce capătul celălalt se leagă bine 
de corabie. Prin mişcări iscusite, pluta de lemn se înalţă pe partea 
cealaltă a cozii astfel că, după ce balena este înconjurată, lanţul 
urmează şi el funia şi, fiind tras pe după trup, propteşte cea mai 
îngustă parte a cozii acolo unde se împreunează cu aripioarele (n.a.). 


Pe la miezul nopţii, friptura fu tăiată şi gătită şi, luminat 
de două felinare cu spermanţet, Stubb se lupta vitejeşte cu 
cina sa de Caşalot stând aşezat pe capul cabestanului, de 
parcă acesta ar fi fost o tejghea. Stubb nu era singurul care 
se înfrupta din carnea balenei în acea seară. Amestecându- 
şi mormăiturile cu mestecările, mii şi mii de rechini, 
zvârcolindu-se în jurul Leviatanului, se delectau plescăitor 
cu grăsimea sa. Puţinii marinari care dormeau sub punte în 
hamacurile lor se speriau de plesniturile cozilor peste chilă, 
la doar câţiva inci de inimile lor. Trăgând cu coada ochiului 
peste margine, i-aţi fi putut vedea, după cum îi auziserăţi 
înainte, bălăcindu-se în apele mohorâte şi negre şi 
răsucindu-se pe spinare atunci când apucau câte o bucată 
mare cât capul unui om din carnea balenei. Această 
scamatorie a rechinului e de-a dreptul miraculoasă. Cum 
dintr-o suprafaţă ce pare de nevătămat reuşesc ei să 
smulgă îmbucături atât de simetrice este una dintre 
întrebările la care nu s-a răspuns încă. Urma pe care o lasă 
în acest fel pe balenă poate fi asemuită cu gaura pe care o 
face dulgherul pentru a fixa un şurub. 

Deşi în mijlocul aburului groazei şi îndrăcirii bătăliilor pe 
mare rechinii pot fi văzuţi privind lung spre punţile 
corăbiilor ca nişte câini înfometați în jurul unei mese pe 
care se despică o halcă de carne roşie, gata să înhaţe orice 
om mort ce le este aruncat peste bord şi deşi în timp ce 
curajoşii măcelari de pe masa-punte se despică unii pe alţii 
ca nişte canibali cu cuțite aurite şi împodobite, rechinii, cu 
gurile lor perlate, despică certăreţi sub masă carnea 
moartă; deşi, dacă ai întoarce întreaga scenă cu susul în 
jos, ar fi tot la fel, adică ar fi tot o afacere teribilă şi 
colţoasă pentru toată lumea; deşi rechinii sunt compania de 
nealungat pentru corăbiile de sclavi ce traversează 
Atlanticul, ţinându-se tot drumul după ele ca să fie prin 
preajmă în cazul în care se trimite vreun pachet pe undeva 
sau se îngroapă vreun sclav mort; deşi mai pot fi numite 


alte câteva detalii despre momentele, locurile şi 
împrejurările în care rechinii se adună să se ospăteze 
voioşi, nu există moment sau împrejurare în care să-i 
găseşti mai mulţi şi mai veseli decât adunaţi în jurul unei 
balene moarte legate noaptea de o balenieră. Dacă nu ai 
văzut niciodată o astfel de privelişte, atunci mai gândeşte- 
te dacă se cade să-l venerezi pe diavol şi dacă merită să 
faci pact cu acesta. 

Stubb însă nu băga de seamă mormăiturile festinului ce 
se desfăşura atât de aproape de el, nu mai mult decât se 
sinchiseau rechinii de plescăiturile buzelor sale. 

— Bucătare! Bucătare! Unde-i bătrânul Fleece?, strigă în 
cele din urmă depărtându-şi picioarele mai mult pentru a-şi 
aşeza farfuria mai bine şi înfigând în acelaşi timp furculita 
în mâncare de parcă ar fi înţepat-o cu sulița. Bucătare! 
Bucătare! 

Stabileşte cursul încoace, bucătare! 

Bătrânul negru, deloc încântat că fusese sculat din 
hamacul său călduţ la o astfel de oră nerezonabilă, veni 
şchiopătând din bucătăria sa căci, ca mulţi negri bătrâni, 
avea ceva la tigăile genunchilor pe care nu le îngrijea la fel 
de bine ca pe celelalte tigăi ale sale. Bătrânul Fleece, după 
cum i se spunea, veni târşâindu-şi şi împleticindu-şi 
picioarele şi ajutându-se pentru a păşi de cleştele lui care 
era făcut, într-un chip foarte nerod, din cercuri de fier 
îndreptate; bătrânul de abanos veni cu greu şi, ascultând 
porunca şefului, se opri pe partea cealaltă a tejghelei lui 
Stubb. Cu mâinile încrucişate în faţă şi sprijinindu-se pe 
bastonul său cu două picioare îşi arcui spatele mai tare, 
aplecând în acelaşi timp şi capul pentru a se întoarce cu 
urechea bună spre vorbitor. 

— Bucătare, spuse Stubb ducând repede o îmbucătură 
roşiatică la gură, nu crezi că friptura e cam arsă? Ai bătut 
prea tare carnea, e prea fragedă. Nu zic eu mereu că o 
friptură de balenă trebuie să fie tare ca să fie bună? Uită-te 


la rechinii de jos, nu vezi că şi lor le place tare şi în sânge? 
Ce petrecere mai dau! Bucătare, du-te şi vorbeşte cu ei, zi- 
le că sunt bine veniţi să mănânce civilizat şi moderat, doar 
să facă linişte. Naiba să mă ia, nici nu-mi aud vocea. 
Pleacă, bucătare. Şi transmite-le ce ţi-am zis. Uite, ia 
felinarul, zise, şi înhăţă unul de pe tejghea. Du-te acum şi 
ţine-le o predică. 

Luând cu un aer posac felinarul, bătrânul Fleece 
şchiopătă peste punte spre parapet şi, ţinând cu o mană 
felinarul deasupra apei ca să îşi vadă parohia mai bine, 
ridică cleştele cu mâna cealaltă şi, aplecându-se mult peste 
margine, li se adresă rechinilor mormăind în timp ce Stubb, 
furişându-se tăcut în urma, lui auzi tot ce se spuse. 

— Fâltaţii mei, mi s-a dat ordin să vă spui că-i musai să- 
ncetaţi cu tărăboiu' aicea. Auziţi? 'ncetaţi cu bles'mata aia 
de plescăială! Conaşu' Stubb 'ce că puteţi să vă umpleţi 
bulţile pân’ plesniţi, da’ să-ncetaţi cu zgomotu' naibii! 

— Bucătare!, îl întrerupse Stubb bătându-l în acelaşi timp 
pe umăr. Bucătare, sări-ţi-ar ochii din cap, nu poţi să înjuri 
aşa când predici. Nu aşa converteşti păcătoşii, bucătare! 

— Ce? Atunci pledică-le matale, spuse şi se întoarse să 
plece. 

— Nu, bucătare, continuă, continuă. 

— Ei bine, atunci, fâltaţii mei 'ndlăgiţi... 

— Aşa!, strigă Stubb aprobator. Trebuie să-i iei cu 
binişorul, încearcă aşa, zise el, şi Fleece continuă. 

— Deşi sunteţi toţi lechini şi sunteţi plin filea voastlă nişte 
animale sălbat'ce, eu tot vă spui, fâltaţii mei, că sălbăt'cia 
asta - 'ncetează naibii plescăiala cu coada! Cum crezi c- 
auziţi dacă nu-ncetaţi cu plescăiala şi muşcătula colea? 

— Bucătare, spuse Stubb luându-l pe după gât. Să nu te- 
aud că mai înjuri! Vorbeşte frumos cu ei. 

Slujba continuă. 

— Sălbăt'cia voastră, fâltaţii mei, nu v-o iau în nume de 
lău. 


aşa vi-i filea şi n-ai ce-i face. Da’ să stluniţi astă file lea, 
asta-i baiu'. Sunteţi lechini, desigul, dar dacă stluniţi 
lechinu' din voi, îngelaşi vă faceţi, că îngelii nu-i alta decât 
lechini stluniţi bine. Ascultaţi la mine, fâltatilor, 'ncelcati să 
fiţi cilivizaţi când muşcaţi din balenă. Nu-i luaţi vecinului 
untula din gulă, vă spui. Nu-i un lechin la fel de bun ca 
ăilalţi pe lângă balenă? Şi, olicum, nici unu’ n-ale dlept la 
balena asta, balena asta e a altcuiva. Ştiu că unii dintle voi 
au ditamai gulile, mai mali ca alţii, dar ăia cu gula male au 
câteodată bulta mică aşa că mălimea gulii nu-i ca să înghiţi 
mai mult, ci ca să muşti untula pentlu ăia mai mici cale nu 
ajung să muşte singuli. 

— Bravo, bătrâne  Fleece!, strigă Stubb. Asta-i 
creştinătatea! Continuă. 

— N-ale lost, nelozii naibii tot o să se muşte şi-o să se 
plesnească, Conaşe Stubb. N-aud niciun cuvânt, n-ale lost 
să piedici unol mâncăi ca ăştia, cum le zici matale, pân’ nu 
li se umplu bulţile, şi alea nu au fund; şi când le umplu, nici 
atunci nu aud că se scufundă-n apă şi se duc să se culce pe 
colali şi nu mai aud nimic niciodată, niciodată. 

— Şi eu cred la fel, pe legea mea. Binecuvântează-i, 
Fleece, şi o să mă duc să mănânc. 

Auzind acestea, Fleece, ţinând amândouă mâinile 
deasupra cetei peşteşti, îşi înălţă vocea piţigăiată şi strigă: 

— Fâltaţi blestemaţi! Faceţi câtă zalvă puteţi, umpleţi-vă 
naibii bulţile pân’ plesnesc şi dup-aia muliţi. 

— Acum, bucătare, spuse Stubb reluându-şi cina pe 
cabestan, stai acolo unde stăteai şi mai înainte, acolo, în 
faţa mea, şi fii atent. 

— S'atent, zise Fleece aplecându-se iar peste cleşte în 
poziţia dorită. 

— Ei bine, reluă Stubb în timp ce mânca după placul 
inimii, o să mă întorc acum la subiectul fripturii. În primul 
rând, câţi ani ai tu, bucătare? 

— Ce-ale a face cu fli'tura?, întrebă negrul cu asprime. 


— Linişte! Câţi ani ai? 

— Cică vleo nouăzeci, mormăi posomorăt. 

— Şi ai trăit tu aproape o sută de ani pe lumea asta, şi nu 
ştii să găteşti o friptură de balenă?, zise, şi mai îndesă o 
îmbucătură la ultimul cuvânt, astfel că plescăitul păru a fi 
continuarea întrebării. Unde te-ai născut, bucătare? 

— Dup’ un tambuchi pe un felibot de pe Loanoke. 

— Născut pe un feribot! Tare straniu! Dar eu voiam să 
ştiu în ce ţară te-ai născut, bucătare! 

— N-am zis că în ţala Loanoke?, strigă ascuţit. 

— Nu, n-ai zis. Dar să-ţi zic eu unde bat, bucătare. 
Trebuie să te întorci acasă şi să te naşti iar; încă nu ştii să 
găteşti o friptură de balenă. 

— Binecuvântat să fiu dacă mai fac alta!, mormăi nervos 
şi se întoarse să plece. 

— Vino înapoi, bucătare, ia, dă-mi cleştele. Acum ia 
bucata asta de friptură şi zi-mi dacă tu crezi că friptura asta 
e gătită cum trebuie. la-o, îţi zic! - îndreptă cleştele spre el - 
ia-o şi gustă! 

Pofticios, plescăind din buzele ofilite o clipă, bătrânul 
negru mormăi:. 

— Cea mai bună fli'tulă din viaţa mea, zău! Flagedă, tale, 
tale flagedă. 

— Bucătare, spuse Stubb răstindu-se iar, te duci la vreo 
biserică? 

— Am tlecut pe lângă una din Cape-Down, spuse bătrânul 
morocănos. 

— Ai trecut deci o dată în viaţa ta pe lângă o sfântă 
biserică din Capetown, unde ai auzit cu siguranţă un sfânt 
părinte spunându-le enoriaşilor săi „fârtaţii mei dragi”, aşa 
e, nu? Şi totuşi vii aici şi-mi spui o minciună atât de 
gogonată, ai?, întrebă Stubb. Unde crezi că o să te duci, 
bucătare? 

— Mă duc la culcale cât de culând, bolborosi el 
întorcându-se pe jumătate. 


— Stai!, aruncă ancora! Vreau să spun când o să mori, 
bucătare. E o întrebare teribilă. Ce răspuns îmi dai? 

— Când o să moală neglul ăsta bătlân, spuse el rar, 
schimbându-şi înfăţişarea şi vocea, n-o să se ducă nicăieli 
el, o să vină un îngel binecuvântat şi o să-l ia. 

— Unde să-l ia? Cum? Cu trăsura, ca pe llie? Şi unde să-l 
ducă? 

— Colo sus, spuse Fleece întinzând cleştele deasupra 
capului şi ţinându-l solemn aşa. 

— Aşa deci, vrei să te urci în vârful catargului, bucătare, 
când o să mori? Nu ştii: cu cât urci mai sus, cu atât îţi e mai 
frig. In vârful catargului, ai? 

— N-am zis aşa ceva, răspunse Fleece îmbufnat din nou. 

— Ai zis acolo sus, nu? Uită-te şi tu spre ce ai îndreptat 
cleştii. Crezi oare că o să ajungi în rai prin gaura gabiei? Nu, 
nu, bucătare. Nu ajungi acolo decât dacă o iei pe drumul 
obişnuit, adică prin greement. E o treabă care-ţi face pielea 
de găină, dar aşa trebuie făcută, altfel nu are rost. Niciunul 
dintre noi nu e încă în rai. Lasă cleştele, bucătare, şi 
ascultă-mi ordinele! Auzi? Ţine-ţi şapca într-o mână şi pune- 
o pe cealaltă pe inimă când îţi dau ordine. Ce? Acolo ţi-e 
inima? Acolo ţi-e burta! Mai sus, mai sus! Aşa, acum ai 
nimerit. Ţine-o acolo şi fii atent. 

— S'atent, spuse bătrânul negru cu ambele mâini 
aşezate cum se dorea, clătinând din cap de parcă încerca 
să se întindă în acelaşi timp cu amândouă urechile în faţă. 

— Ei bine, bucătare, vezi şi tu că friptura asta a ta e atât 
de rea, că a trebuit să o dau deoparte cât am putut de 
repede. Vezi asta, nu? Ei bine, pe viitor, când mai găteşti 
friptură de balene pentru masa mea personală de-aici, de la 
cabestan, îţi zic eu ce să faci ca să nu o mai arzi. Ţii friptura 
cu o mână şi cu cealaltă o încălzeşti cu un cărbune încins; 
după ce faci asta, o pui pe farfurie, auzi? Mâine, când tăiem 
peştele, să stai pe acolo ca să iei vârfurile aripioarelor; să le 
pui la murat. Cât despre capetele cozii, să le găteşti în sos, 


bucătare. Gata, acum poţi să pleci. 

Dar Fleece de-abia apucă să facă trei paşi, că fu strigat 
iar. 

— Bucătare, la cina de mâine noapte, la cartul de mijloc, 
să-mi dai cotlete. M-auzi? Atunci umflă-ţi pânzele. Hopa! 
Stai!, înclină-te înainte să pleci. Înainte să pleci, iar... 
chifteluţe de balenă la micul dejun, nu uita! 

— Ce-mi dolesc. Doamne, să-l mănânce pe el balena, în 
loc s-o mănânce el pe ea. Binecuvântat să fiu dacă nu e 
mai lechin decât chial Conaşu' Lechin, mormăi bătrânul în 
timp ce se îndepărta şchiopătând, şi cu această cugetare 
înţeleaptă se duse la culcare. 


65. Mâncarea de balenă 


Pare un lucru atât de straniu ca oamenii să se 
îndestuleze cu aceeaşi creatură care le hrăneşte felinarele 
şi ca Stubb să o mănânce la lumina propriei sale lumânări, 
încât merită să aprofundăm istoria şi filosofia sa. 

Este consemnat că, acum trei secole, limba de Balenă 
Dreaptă era considerată o delicatesă în Franţa şi costa 
foarte mult. De asemenea, în timpul lui Henric al VIll-lea, un 
anume bucătar de la curte a primit o răsplată frumuşică 
pentru că a inventat un sos minunat care să fie mâncat cu 
Marsuini fripţi, care sunt, vă amintiţi, o specie de balene. 
Marsuinii sunt consideraţi până în ziua de astăzi o mâncare 
de soi. Carnea este modelată în chifteluţe de mărimea unei 
bile de biliard şi, dacă este asezonată şi condimentată 
numai bine, poate trece drept chifteluţe de ţestoasă sau de 
vițel. Călugării bătrâni din Dunfermline le îndrăgeau foarte 
tare. Primeau din partea coroanei o pensie măricică de 
Marsuini. 

Adevărul este că, cel puţin printre aceşti vânători, balena 
ar fi considerată o delicatesă, dacă nu era atât de mare. 
Insă atunci când te aşezi în faţa unei plăcinte de carne 
lungă aproape o sută de picioare, îţi cam piere pofta. 
Numai oamenii fără prejudecăţi, ca Stubb, se înfruptă din 
balene gătite. Eschimoşii nu sunt atât de pretenţioşi. Ştim 
toţi că ei trăiesc pe seama balenelor şi au pivnițele pline de 
seu Zogranda“?. Unul dintre cei mai cunoscuţi doctori ai lor, 
recomandă fâşii de untură pentru cei mici, deoarece sunt 
deosebit de zemoase şi de hrănitoare. Acest lucru îmi 
aduce aminte de nişte englezi care, fiind lăsaţi în urmă în 
Groenlanda din greşeală de baleniera lor, au trăit câteva 
luni de pe urma resturilor putrezite ale balenelor ce 


2 Zogranda este un nume comic dat de autor lui Scoresby (n.t.) 


fuseseră lăsate la țărm după ce li se luase grăsimea. Printre 
marinarii olandezi, acestor resturi li se spune „cocă”, cu 
care, la drept vorbind, seamănă foarte mult, fiind maronii şi 
crocante şi mirosind cam ca gogoşile sau cornuleţele 
proaspete ale bătrânelor casnice din Amsterdam. Arată atât 
de apetisant, că nici cel mai reţinut străin nu şi-ar putea 
ţine mâinile departe de ele. 

Ce mai micşorează valoarea balenei ca mâncare 
civilizată este grăsimea sa. E ca boul cel mai mândru din 
toată marea, prea gras ca să fie bun într-un sens fin. Priviţi- 
i cocoaşa, care ar fi la fel de bună de mâncat ca şi cea a 
bizonului (care este considerată o delicatesă), dacă ar fi 
fost altceva decât o piramidă de grăsime solidă. 
Spermanţetul, însă, vai!, cât este el de moale şi cremos, ca 
pulpa transparentă, gelatinoasă şi albă a nucii de cocos în 
cea de-a treia lună a coacerii sale. Este însă prea gras ca să 
înlocuiască untul. Cu toate acestea, vânătorii de balene au 
metoda lor de a-l transforma într-o altă formă şi de a-l 
mânca. În timpul celor trei carturi de noapte se obişnuieşte 
ca marinarii să îşi înmoaie pesmetul în cazanele mari de 
untură şi să-l lase să se prăjească o vreme. Astfel am cinat 
şi eu foarte bine de multe ori. 

Când Caşalotul este mic, creierii lui sunt un fel de 
mâncare foarte fină. Teasta se sparge cu un topor şi cei doi 
lobi durdulii şi albi se scot - seamănă cu două budinci - se 
amestecă apoi cu făină şi se gătesc ca o învălmăşeală 
delicioasă ce seamănă la gust cu creierul de vițel, care este 
o specialitate fină printre epicurieni. Se ştie că unii flăcăi 
dintre aceşti epicurieni, tot mâncând creiere de vițel, încet- 
încet încep să le crească şi lor nişte creiere mici, cât să 
poată deosebi un cap de vițel de capetele lor, ceea ce, într- 
adevăr, e greu de deosebit. Acesta este motivul pentru care 
un flăcău cu un cap de vițel ce pare inteligent dinaintea lui 
este una dintre priveliştile cele mai triste pe care le poţi 
vedea. Capul parcă se uită cu mustrare la el, cu o expresie 


ca şi cum ar spune „şi tu, Brutus?”. 

Poate că nu din cauză că balena este atât de unsuroasă li 
se pare oamenilor de pe uscat groaznic să o mănânci. 
Faptul acesta pare a se trage din cugetarea de mai sus, şi 
anume că nu se cade ca un om să mănânce o creatură de- 
abia ucisă şi să mai şi facă asta la propria sa lumină. Cu 
siguranţă că şi primul om care a ucis un bou a fost privit ca 
un criminal; poate a fost chiar spânzurat; dacă ar fi fost 
judecat de boi, cu siguranţă că asta ar fi păţit, şi ar fi 
meritat-o cum îşi merită fiecare ucigaş pedeapsa. Mergeţi 
în târg sâmbătă noaptea să vedeţi turmele de bipede 
holbându-se la şirurile lungi de patrupede. Nu seamănă 
asta cu priveliştea unui trib de canibali? Canibali? Cine nu e 
canibal? Vă spun că o să fie mai uşor pentru sălbaticul din 
Fiji care a sărat un misionar slăbănog în celula sa pe timp 
de foamete, o să fie mai uşor pentru acest sălbatic la 
venirea Judecăţii de Apoi decât o să-ţi fie ţie, gurmand 
civilizat şi luminat, care ţintuieşti gâşte de pământ şi te 
înfrupţi din ficaţii lor umflaţi în al tău pate-de-foie-gras. 

Dar Stubb? El mănâncă balena la lumina propriei ei 
grăsimi, ori asta înseamnă să şi ocărăşti, pe lângă faptul că 
răneşti, nu? Priviţi-vă mânerele cuţitului, gurmanzii mei 
civilizaţi şi luminaţi ce vă delectaţi cu vita friptă! Din ce e 
făcut? Din ce altceva decât din oasele fratelui aceluiaşi bou 
pe care îl mâncaţi. Cu ce vă scobiţi după ce devoraţi o 
gâscă grasă? Cu o pană ascuţită din aceeaşi pasăre. lar 
secretarul Societăţii pentru Suprimarea Cruzimii împotriva 
Gâscanilor cu ce îşi scrie circularele? De doar o lună sau 
două a dat această societate ordin să nu se mai scrie decât 
cu tocuri de oţel. 


66. Masacrarea rechinilor 


În tradiţia Sudului, atunci când este prins un Caşalot 
după o trudă lungă şi obositoare, şi adus noaptea lângă 
navă, nu se obişnuieşte, ca regulă generală, să se înceapă 
pe dată tăierea, deoarece această treabă este foarte 
migăloasă, durează ceva timp şi este nevoie de tot 
echipajul ca să poată fi începută. De aceea, se obişnuieşte 
să se strângă velele, să se ţină cursul în vânt şi să se 
trimită toţi marinarii la culcare în hamacurile lor până 
dimineaţa, cu adăugirea că, până atunci, se păstrează 
carturile la ancoră; asta înseamnă că doi câte doi, preţ de o 
oră, tot echipajul urcă prin rotaţie pe punte pentru a se 
asigura că totul merge bine. 

Câteodată, mai ales în Pacific, pe linia ecuatorului, acest 
plan nu se potriveşte deloc deoarece se strâng atâţia 
rechini în jurul hoitului legat, că, dacă ar fi lăsat aşa, să 
spunem, pentru şase ore, a doua zi dimineaţă nu ar mai 
rămâne decât oasele de el. Insă în alte părţi ale oceanului, 
acolo unde aceşti peşti nu sunt atât de numeroşi, sălbăticia 
lor nemaipomenită poate fi slăbită câteodată considerabil 
dacă sunt loviți zdravăn ou cazmalele ascuţite pentru 
balene. Cu toate acestea, procedura nu face, în unele 
momente, decât să îi gâdile şi să îi aţâţe mai tare. Nu 
acesta era cazul cu rechinii ce forfoteau în jurul 
„Pequodului”, deşi, te asigur, orice om neobişnuit cu astfel 
de privelişti, dacă s-ar fi uitat peste parapet in noaptea 
aceea, ar fi crezut că întreaga mare rotundă este o roată de 
brânză şi rechinii sunt viermii din ea. 

Totuşi, când Stubb stabili cartul după ce îşi termină cina 
şi când, după cum se hotărâse, Queequeg şi încă un 
marinar de la teugă urcară pe punte, se iscă mare zarvă 
printre rechini, căci îndată cei doi atârnară schelele de 


tăiere în afara parapetului şi coborând trei felinare pentru a 
arunca raze lungi de lumină peste marea învolburată, cei 
doi marinari, ochind cu cazmalele de balene”, începură să 
măcelărească rechinii, înfigându-le oţelul până în creieri, 
pare-se singurul punct. Dar în îmbulzeala spumoasă în care 
se învârtea şi se zbătea gloata, ţintaşii nu îşi nimereau tot 
timpul ţinta, ceea ce le descoperi lucruri neştiute despre 
sălbăticia incredibilă a duşmanului. Nu muşcau numai din 
pântecele celorlalți, ci se aplecau, ca nişte arcuri 
mlădioase, şi le muşcau şi pe ale lor, până când acele 
mădulare păreau a fi înghiţite la nesfârşit de aceeaşi gură 
pentru a fi aruncate iar afară prin rana deschisă. Dar asta 
nu era tot. Era primejdios să te încurci cu cadavrele şi 
spiritele acestor creaturi. Se pare că o vitalitate panteistă 
sălăşluia în zgârciurile şi oasele lor chiar şi după ce tot ce 
se numeşte suflet propriu dispăruse. Ucis şi urcat pe punte 
pentru a fi jupuit, unul dintre aceşti rechini mai că îi reteză 
mâna bietului Queequeg atunci când încercă să închidă 
deschizătura înţepenită a fălcilor ucigaşe. 

Lui Queequeg nu păsat ce zeu făcut la rechin, spuse 
sălbaticul mişcându-şi dureros braţul în sus şi în jos, dacă 
făcut zeu din Feegee sau zeu din Nantucket, dar zeu care 
făcut la rechin făcut ca motorul. 


5 Cazmaua folosită la tăiat este făcută din cel mai bun oţel, la fel de 
mare cât palma unui om ţi ca formă se aseamănă cu o cazma. Arma 
este ţinută mereu cât se poate de ascuţită şi atunci când este folosită 
se dă pe tocilă. (n.a.) 


67. Tăierea 


Se întâmpla sâmbătă noaptea, şi ce mai sabat urmă! Ex 
officio vânătorii de balene nu ţin niciodată sabatul. 
„Pequodul” ivoriu fu transformat în ceea ce părea a fi un 
abator, iar fiecare marinar părea un măcelar. Aţi fi zis că 
sacrificam zece mii de boi înroşiţi zeilor mării. 

În primul rând, enormele unelte de tăiat, printre alte 
ustensile grele, constau în nişte ciorchini de scripeţi vopsiți 
în verde pe care nu îi putea ridica un singur om; aceşti 
imenşi ciorchini de struguri erau urcați balansând până în 
vârful catargului mare şi fixaţi bine de arboretul de jos, cel 
mai solid loc de pe toată puntea unei corăbii. Capătul 
frânghiei ca un cablu, încolăcit prin această încurcătură de 
scripeţi, fu tras până la troliul mare şi ghemul de unelte fu 
suspendat deasupra balenei. De acest ghem fu legat 
cârligul de seu. Care cântăreşte vreo cincizeci de 
kilograme. Atârnaţi de schele peste margine, Starbuck şi 
Stubb, secunzii, înarmaţi cu cazmale, începură să taie o 
gaură în trup pentru a înfige cârligul chiar deasupra celei 
mai apropiate înotătoare. Odată terminată această treabă, 
se tăie o dungă lungă şi semicirculară pe lângă gaură, fu 
agăţat cârligul şi echipajul, strigând din răsputeri, începu să 
tragă la cabestan. Imediat, corabia se înclina intr-o parte şi 
fiecare şurub începu să trosnească la fel ca o casă veche pe 
timp de îngheţ. Incepu să tremure, să freamăte şi să îşi 
încline catargele speriate. Se aplecă din ce in ce mai mult 
peste balenă, în timp ce la fiecare înălţare gâfâitoare de la 
cabestan răspundea o înălţare bine-venită a valurilor până 
când, în cele din urmă, se auzi o sfâşietură cutremurătoare 
şi cu o plescăitură grozavă nava se îndreptă şi se depărtă 
de balenă, iar scripetele triumfător se ivi ţinând în gheare 
capătul semicircular al primei fâşii de untură. Fiindcă 


untura înveleşte balena cum înveleşte coaja portocala, este 
desprinsă de trup aşa cum portocala este câteodată 
decojită în spirală. Tensiunea ţinută mereu întinsă de 
cabestan face ca balena să se rostogolească în apă în timp 
ce untura se desprinde într-o singură fâşie de-a lungul 
dungii numite „eşarfă”, cea tăiată cu cazmalele de către 
secunzii Starbuck şi Stubb. Pe când e desprinsă, fâşia este 
înălţată din ce în ce mai sus, până când capătul său atinge 
gabia mare. Oamenii de la cabestan încetează atunci să 
tragă şi pentru o clipă sau două marea bucată însângerată 
se leagănă încoace şi încolo de parcă ar fi coborâtă din 
ceruri şi fiecare martor trebuie să se ferească atunci când 
se mişcă, altfel îl va lovi peste urechi şi-l va trimite cu capul 
înainte peste bord. 

Unul dintre harponieri înaintează cu o armă lungă şi 
ascuţită numită sabie şi, aşteptând momentul, taie o gaură 
mare în partea de jos a imensei grămezi. In această gaură 
se agaţă cu un cârlig capătul celui de-al doilea troliu pentru 
a ţine cât mai bine grăsimea, pregătindu-se pentru ce 
urmează. Spadasinul priceput, avertizându-i pe toţi să nu-i 
stea în cale, se mai repede o dată spre grămadă şi din 
câteva tăieturi zdravene şi piezişe o taie pe din două, astfel 
că, deşi partea de jos rămâne încă legată, fâşia lungă de 
sus, numită bucată de pătură, se leagănă liberă şi poate fi 
coborâtă. Cei de la cabestan îşi reiau cântecul şi în timp ce 
unealta jupoaie şi desprinde o altă fâşie, prima este lăsată 
în jos cu grijă şi aşa intră prin trapa cea mare direct în cală, 
într-un salon neamenajat, numit camera unturii. Aici 
numeroase mâini agere încolăcesc lunga bucată de pătură 
de parcă ar fi un cuib de şerpi cu cozile încurcate. Treaba 
continuă tot aşa, cele două vinciuri se ridică şi coboară în 
acelaşi timp. Atât cabestanul, cât şi corabia se înalţă la fel, 
trăgătorii cântă, cei din camera unturii descurcă, secunzii 
despică, nava trosneşte şi toată lumea înjură ca să mai 
destindă încordarea. 


68. Pâtura 


Am dat multă atenţie acestui subiect, şi anume pielea 
balenei. Am purtat lungi discuţii contradictorii pe mare, cu 
vânători de balene experimentați, şi pe uscat, cu naturalişti 
învăţaţi. Părerea mea iniţială rămâne neschimbată, dar nu 
e decât o părere. 

Intrebarea este ce anume e şi unde se află pielea 
balenei. Ştii deja ce este untura ei. Această untură are 
consistenţa solidă a cărnii de vită, dar e mai elastică şi mai 
compactă, iar grosimea ei e undeva între opt sau zece şi 
doisprezece inci. 

Acum, oricât de absurd ar părea la început să vorbim 
despre pielea unei creaturi ca fiind atât de groasă şi tare, 
totuşi în acest caz acestea nu sunt argumente împotriva 
unei asemenea presupuneri, deoarece nu poţi jupui de pe 
balenă alt înveliş în afară de acea untură. Şi ce e învelişul 
exterior al unui animal, dacă este suficient de dens, altceva 
decât pielea? E adevărat că de pe trupul nedespicat al 
balenei se poate lua, zgâriind cu mâna, o substanţă foarte 
subţire şi transparentă, semănând întrucâtva cu cea mai 
subţire foiţă de gelatină, dar aceasta este aproape la fel de 
flexibilă şi fină ca satinul este aşa doar înainte de a se usca, 
după care nu numai că se strânge şi se îngroaşă, dar se şi 
întăreşte şi se fărâmiţează. Eu am câteva astfel de bucăţi 
uscate, pe care le folosesc ca semne în cărţile despre 
balene. Sunt transparente, după cum am mai spus, iar 
atunci când sunt aşezate pe pagină, îmi place să cred că au 
puterea de a mări. Oricum ar fi, este plăcut să citeşti 
despre balene prin ochelarii lor, ai putea spune. lată unde 
vreau să ajung: acea substanţă subţire, gelatinoasă, care, 
recunosc, înveleşte tot trupul balenei, nu poate fi 
considerată pielea creaturii, ci pielea pielii, ca să zic aşa, 


căci ar fi ridicol să se spună că învelişul giganticei balene 
este mai subţire şi mai fin decât pielea unui nou-născut. 
Dar ajunge cu asta. 

Presupunând că untura este pielea balenei, atunci când 
această piele, în cazul unui Caşalot cu adevărat mare, dă o 
sută de butoaie de seu, şi când se ia în considerare că, prin 
cantitate sau mai bine-zis prin greutate, acest seu în starea 
sa naturală nu este decât a treia pătrime din întregul 
înveliş, îţi poţi face o idee despre cât de mare este acest 
peşte, când doar o parte din tegumentul lui se poate 
transforma într-un asemenea lac de lichid. Socotind că vin 
zece butoaie pe fiecare tonă, numai a treia pătrime a pielii 
balenei cântăreşte aşadar zece tone. 

Partea vizibilă a  Caşalotului viu nu e cea mai 
neînsemnată dintre minunile pe care şi le arată el. Aproape 
întotdeauna el este acoperit de-a lungul şi de-a latul de 
nenumărate şi dese dungi, asemenea celor din cele mai 
delicate gravuri italieneşti. Însă aceste semne nu par a fi 
imprimate pe substanţa gelatinoasă despre care am vorbit 
mai devreme, ci par să se vadă prin ea, de parcă ar fi fost 
tăiate chiar în trupul său. Dar asta nu e tot. In anumite 
împrejurări, o privire ageră observă că acele semne 
dungate, ca o adevărată gravură, nu sunt decât decorul 
unor alte semne. Acestea sunt hieroglife, căci dacă numiţi 
acele  încifrări misterioase de pe pereţii piramidelor 
hieroglife, atunci acesta este cuvântul potrivit pentru a le 
descrie. Amintindu-mi de hieroglifele de pe un anumit 
Caşalot, am fost uimit să văd o plăcuţă reprezentând 
vechile semne indiene scobită pe faimoasele palisade 
hieroglifice de pe malurile cursului superior al râului 
Mississippi. La fel ca acele stânci mistice, balena însemnată 
la fel de mistic rămâne indescifrabilă. Aluzia la pietrele 
indiene îmi aduce aminte de altceva. Pe lângă toate 
trăsăturile pe care le prezintă Caşalotul prin înfăţişarea sa, 
nu de puţine ori îşi arată spatele, şi mai ales lateralele, cu 


dungile sale obişnuite, şterse în mare parte din cauza 
numeroaselor zgârieturi neregulate şi învălmăşite. Aş spune 
că rocile coastei din New England, despre care Agassiz” 
crede că ar purta semnele brutalelor ciocniri cu marile 
aisberguri plutitoare, ei bine, aş spune eu, acele stânci 
seamănă destul în această privinţă cu Caşalotul. Mi se mai 
pare, de asemenea, şi că aceste zgârieturi au apărut 
probabil în urma luptelor cu alte balene, căci cel mai 
adesea le-am văzut la marii şi solizii masculi ai speciei. 

Incă două cuvinte despre această piele sau untură a 
balenei. S-a spus deja că aceasta este jupuită de pe ea în 
fâşii mari, numite bucăţi de pătură. Ca şi cei mai mulţi 
termeni maritimi, acesta este ales bine şi cu însemnătate, 
căci balena este într-adevăr învelită în untură ca într-o 
pătură sau o plapumă, sau, şi mai bine, ca într-un poncho 
indian tras peste cap şi care îşi are poalele la coadă. Din 
cauza acestei pături călduroase se simte balena la fel de 
bine în orice fel de vreme, de mare, de moment sau de 
curent. Ce s-ar alege de o Balenă de Groenlanda dacă, în 
mările tremurătoare şi îngheţate din nord, nu ar avea 
această haină? Este adevărat că sunt găsiţi în aceste mări 
hiperboreene unii peşti foarte slabi, dar aceştia, luaţi 
aminte, au sângele rece şi nu au nici plămâni, iar pântecele 
lor sunt ca nişte frigidere; aceste creaturi se încălzesc la 
adăpostul aisbergurilor, cum se ghemuieşte un călător în 
miezul iernii la focul dintr-un han. lar balena, ca şi omul, are 
plămâni şi sânge cald. Dacă îi îngheaţă sângele, moare. Ce 
lucru de mirare că acest monstru, pentru care căldura este 
tot atât de necesară ca şi pentru om, se simte ca la el 
acasă, scufundat toată viaţa până la buze în acele mări 
arctice, pe când omul, dacă se întâmplă să cadă peste 
bord, este găsit câteodată după luni bune plutind îngheţat 
bocnă prin mijlocul câmpiilor de gheaţă, asemenea unei 
muşte înţepenite în chihlimbar! Este însă şi mai de mirare 


51 Louis Agassiy .(1807-1873) - zoolog şi geolog elveţian (n.t.). 


că, după cum s-a arătat prin experimente, sângele unui urs 
polar este mai cald decât cel al unui negru din Borneo în 
mijlocul verii. 

Îmi pare că prin acestea ni se arată, rara virtute a unei 
straşnice tării personale, a unor pereţi groşi şi a unui 
interior spaţios. Oh! Pământeanule! Admiră şi modelează-te 
după balenă! Păstrează-te şi tu călduros printre gheţuri, 
trăieşte pe lumea aceasta fără a te lega de ea. Fii rece la 
Ecuator, ţine-ţi sângele lichid la Poli. Ca marele dom de la 
Sfântul Petru şi ca marea balenă, păstrează în toate 
anotimpurile temperatura ta. 

Cât de uşor şi fără de speranţă se dau aceste lecţii! 

Cât de puţine dintre clădiri au domul de la Sfântul Petru 
şi dintre creaturi, cât de puţine sunt la fel de mari! 


69. Înmormântarea 


Trageţi lanţurile! Lăsaţi hoitul in urmă! 

Marile vinciuri îşi făcuseră datoria. Trupul jupuit şi alb al 
balenei decapitate străluceşte ca un sicriu de marmură. 
Deşi şi-a schimbat culoarea, nu a pierdut nimic din mărime. 
Este încă imens. Pluteşte din ce în ce mai departe, în timp 
ce apa ce îl înconjoară se zbate şi clocoteşte de la rechinii 
nesătuli, iar aerul de deasupra este tulburat de stoluri 
rapace de păsări croncănitoare, ale căror ciocuri se înfig în 
balenă ca tot atâtea pumnale. Marea fantomă albă şi 
decapitată pluteşte mai departe şi mai departe de corabie, 
iar cu fiecare metru parcurs, ceea ce para fi kilometri 
pătraţi de rechini şi kilometri pătraţi de păsări întăresc 
larma ucigaşă. Din corabia care aproape stătea pe loc, 
această privelişte hidoasă se arătă timp de ore întregi. Sub 
cerul senin şi azuriu, pe luciul frumoasei mări, mişcate de 
brize voioase, grămada moartă pluteşte fără încetare până 
se pierde în depărtări. 

lată o înmormântare foarte caraghioasă şi zeflemitoare! 
Vulturii mării sunt toţi în doliu cucernic, rechinii aerului 
poartă meticuloşi negru sau pestriţ. Puţini dintre ei ar fi 
ajutat balena cât era în viaţă dacă ar fi avut nevoie de ei. 
Dar la praznicul de înmormântare sunt cuvioşi şi se arată. 
Vai! Oribil vulturism al lumii, de care nici cea mai măreaţă 
balenă nu are scăpare. 

insă acesta nu este sfârşitul. În timp ce trupul este 
batjocorit, un spirit răzbunător supravieţuieşte şi pluteşte 
deasupra ca să înspăimânte. Zărit de vreun vas de război 
sau de vreo barcă descoperitoare zănatică şi străină, atunci 
când distanţa prea mare ascunde stolurile de păsări 
înnebunite, dar se vede încă grămada albă plutind în 
lumina soarelui şi spuma albă care se sparge de ea, imediat 
trupul inocent al balenei este descris în jurnalul de bord cu 


degete tremurătoare: „Bancuri, stânci şi valuri mari prin 
împrejurimi. Atenţie!”. Apoi, ani la rând, probabil, vasele 
vor ocoli acest loc, sărind peste el cum sar oile nătânge 
peste nimic, deoarece conducătoarea lor sărise acolo 
înainte atunci când fusese ridicat un băț. lată care este 
legea precedentelor, iată folosul tradiţiei, iată povestea 
supravieţuirii încăpăţânate a vechilor credinţe ce nu privesc 
lumea pământească şi care acum nici nu mai sălăşluiesc în 
tării. lată ortodoxia! 

Astfel, deşi în timpul vieţii trupul uriaş al balenei şi-a 
îngrozit, poate, duşmanii, în moarte, stafia sa nu face decât 
să sperie fără temei o lume întreagă. 

Tu crezi în fantome, prietene? Mai sunt şi altele în afară 
de cea de la Cock-Lane şi există oameni mai profunzi decât 
doctorul Johnson care cred în ele. 


70. Sfinxul 


Nu trebuia să omit faptul că, înainte de a fi jupuit 
complet trupul monstrului, acesta a fost decapitat. 
Decapitarea caşalotului este o ispravă anatomică savantă, 
cu care se mândresc chirurgii de balene experimentați, şi 
asta nu fără temei. 

Gândeşte-te că balena nu are nimic care să se poată 
numi gât, din contră, acolo unde par a se împreuna capul şi 
trupul este cea mai groasă parte a corpului său. Aminteşte- 
ţi de asemenea, că, chirurgul trebuie să lucreze de 
deasupra, iar între el şi pacientul său se interpune o 
distanţă de opt sau zece picioare, iar pacientul este 
aproape ascuns într-o mare neagră, tălăzuită şi deseori 
agitată şi învolburată. la seama, de asemenea, că în 
asemenea condiţii potrivnice el trebuie să taie adânc în 
peşte şi în această stare îngropată, fără ca măcar să arunce 
o privire în gaura ce se strânge întruna, trebuie să ferească 
toate părţile alăturate şi interzise şi să împartă şira spinării 
într-un anume loc, la mică distanţă de pătrunderea sa în 
ţeastă. Nu te minunezi de fala lui Stubb, care nu a cerut 
decât un răgaz de zece minute pentru a decapita un 
Caşalot? 

După ce e tăiat, capul e aruncat la pupa şi ţinut acolo de 
un cablu până când e jupuit trupul. După aceasta, dacă 
aparţine unei balene mici, este tras pe punte ca să se 
hotărască ce o să se facă în privinţa lui. Dar asta e imposibil 
de făcut cu un monstru adult, căci capul său e o treime din 
toată masa sa, iar pentru a ţine suspendată o astfel de 
sarcină, chiar şi pentru cabestanul balenierei, ar fi ca şi 
cum ai încerca să cântăreşti un hambar olandez în balanţa 
unui bijutier. 

După ce fu decapitată şi jupuită balena, capul fu atârnat 


de parapetul navei, scos doar pe jumătate din apă pentru a 
fi încă împins în sus de elementul său natural. Acolo, cu 
vasul încordat aplecat abrupt peste el, din cauza greutăţii 
imense pe care o susţinea arborele inferior şi cu fiecare 
braţ de vergă de pe partea aceea alungindu-se ca o macara 
peste valuri, acolo, capul însângerat atârna de mijlocul 
„Pequodului” ca şi cel al imensului Holofernes de 
cingătoarea Juditei*?. 

Când fu terminată şi această treabă se făcuse ora amiezii 
şi marinarii coborâră pentru a mânca. Peste puntea ce mai 
adineauri fierbea se lăsase acum liniştea. O tăcere arămie, 
ca un lotus galben imens, îşi desfăcea din ce în ce mai mult 
petalele tăcute şi nedefinite peste mare. 

Nu trecu mult timp şi în această tăcere urcă Ahab din 
cabina lui. Dând de câteva ori roată dunetei, se opri să 
privească peste margine, apoi, întinzându-se spre lanţurile 
mari, luă cazmaua lui Stubb, care rămăsese acolo după 
decapitarea balenei şi, înfigând-o în partea de jos a 
grămezii suspendate, prinse celălalt capăt ca o cârjă la 
subsuori şi rămase aşa aplecat fixând capul cu privirea. 

Era un cap negru şi ţuguiat şi cum stătea acolo în 
mijlocul liniştii mormântale părea a fi Sfinxul în deşert. 

— Vorbeşte, căpăţână mare şi venerabilă, murmură 
Ahab, deşi nu ai barbă, eşti ici şi colo acoperită de muşchi; 
vorbeşte, măreţe cap, şi spune-ne ce secret ţii în tine! 
Dintre toţi scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai adânc. 
Capul acesta pe care străluceşte soarele amiezii a umblat 
pe lângă temeliile lumii. Acolo unde ruginesc nume şi nave 
necunoscute şi putrezesc ancore şi speranţe neîmpărtăşite, 
unde în criminala-i cală fregata pământului e încărcată cu 
oasele milioanelor do oameni înecaţi, acolo, în acea lume 
înfricoşată a apelor, acolo îţi era casa. Tu ai ajuns acolo 
unde clopotul şi scafandrul nu au ajuns niciodată, ai dormit 


5’ Judita - frumoasa evreică care îşi salvează oraşul, Betulia, de 
atacatorul Holofernes, momindu-l şi tăindu-i capul (n.t.). 


lângă nenumărați marinari, acolo unde mame care nu-şi 
află somnul şi-ar da şi viaţa să se poată întinde. Ai văzut 
iubiţi înlănţuiţi sărind din corabia lor cuprinsă de flăcări; 
inimă lângă inimă s-au scufundat sub valurile unduitoare, 
credincioşi unul altuia atunci când cerurile păreau a-i fi 
trădat. Ai văzut secundul ucis când a fost aruncat de pirați 
de pe punte în miezul nopţii; ore întregi s-a scufundat în 
întunericul pântecelui nesătul, pe când ucigaşii lui şi-au 
continuat drumul nestingheriţi, iar fulgere scurte loveau 
corabia alăturată care altminteri ar fi dus un soţ bun în 
braţele întinse şi pline de dor ale soţiei sale. Capule! Tu ai 
văzut destule ca să amesteci planetele şi să-l faci pe 
Avraam necredincios, şi acum nu scoţi un cuvânt? 

— O velă!, strigă o voce puternică din vârful arboretului. 

— Aşa? Ei, ăsta-i motiv de bucurie!, strigă Ahab 
îndreptându-se deodată şi norii cenuşii se risipiră de pe 
fruntea sa. Strigarea asta plină de viaţă pe o asemenea 
linişte aproape că ar converti un om mai bun. În ce parte? 

— Trei grade în faţă spre tribord, domnule, şi îşi aduce 
vântul spre noi! 

— Din ce în ce mai bine, omule. Dac-ar veni Sfântul Pavel 
pe acelaşi drum să îşi aducă adierea spre sufocarea mea! 
O. Natură, şi tu, suflet al omului! Nu se poate spune cât de 
legaţi sunteţi între voi! Nici cel mai mic atom nu se mişcă şi 
nu există în materie fără a avea o oglindire vicleană în 
minte. 


71. Povestea lui leroboam 


Briza şi corabia se apropiau mână în mână, dar vântul 
ajunse primul şi „Pequodul” începu să se legene. Incet, 
încet, văzute prin ochean, bărcile şi catargele pline de 
marinari dovediră că era o balenieră. Dar fiind atât de 
departe în direcţia vântului şi trecând departe, părând a se 
îndrepta spre un alt teritoriu, „Pequodul” nu putea spera să 
o ajungă. Astfel că se pregăti semnalul ca să se vadă ce 
răspuns avea să primească. 

Aici trebuie spus că, asemenea vaselor din marina 
militară, corăbiile Flotei Americane de Baleniere au fiecare 
semnalul ei, iar toate semnalele sunt notate într-un catastif 
lângă numele vasului respectiv şi fiecare căpitan are câte 
unul. Astfel, căpitanii balenierelor se pot recunoaşte unul 
pe altul în largul oceanului, chiar şi de la depărtări mari, şi 
nu cu multă uşurinţă. Vasul străin răspunse semnalului 
„Pequodului” dându.-l, la rândul lui, pe al său, arătând astfel 
că nava era „leroboam”** din Nantucket. Ajustând braţele 
velelor, se opri, se aşeză în travers faţă de „Pequod” şi lăsă 
pe apă o barcă. Acesta se apropie în curând, dar în timp ce 
se aşeza scara laterală la ordinele lui Stubb, străinul făcu 
semn din barcă arătând că acest gest nu era necesar. Se 
pare că pe vas izbucnise o epidemie teribilă şi că Mayhew, 
căpitanul, se temea să nu îmbolnăvească şi echipajul 
„Pegquodului”, deoarece, deşi el şi echipajul din barcă nu 
erau atinşi, deşi corabia se afla la o jumătate de bătaie de 
puşcă, deşi între nave marea şi aerul se rostogoleau şi 
pluteau nestăpânite, ţinând cont de obiceiurile de pe uscat 
în caz de carantină, refuză categoric să intre în contact 
direct cu „Pegquodul”. Acest lucru nu împiedică defel 


55 leroboam - rege al triburilor israelite, pedepsit, pentru idolatrie cu 
moartea fiului său (n.t.). 


comunicarea. Păstrând o distanţă de câţiva yarzi între ea şi 
corabie, barca de pe „leroboam” reuşea, ajutându-se de 
vâsle să rămână paralelă cu „Pequodul”, în timp ce acesta 
înainta greoi prin apă cu vela mare mascată, căci deja 
vântul începuse să bată cu putere; câteodată, împinsă de 
câte un val mare, barca ajungea mai în faţă, însă era adusă 
cu dibăcie înapoi la locul ei. In felul acesta, printre astfel de 
întreruperi, când şi când, între cele două părţi se ducea o 
discuţie, dar în anumite momente ea era curmată de alt fel 
de întreruperi. 

Pe barca de pe „leroboam” vâslea un om cu o înfăţişare 
stranie chiar şi pentru viaţa tumultuoasă de pe balenieră, 
unde toate trăsăturile individuale se amestecau între ele. 
Era un tinerel mic şi scund, cu faţa stropită cu pistrui şi 
avea părul nemaipomenit de blond. Era înveşmântat într-o 
haină cu poalele lungi, croită ca o robă de cabalist de 
culoare maroniu închis, ale cărei mâneci erau suflecate 
peste încheieturi. In ochii săi se citea un delir adânc, 
fanatic. 

Imediat ce zări această figură, Stubb exclamă: 

— El e! El e laşul cu poale lungi despre care ne-a povestit 
echipajul de pe „Town-Ho”! 

Stubb vorbea despre o poveste stranie de pe „leroboam” 
şi despre un anume marinar din echipajul vasului, istorie 
care se întâmplase înainte ca „Pequodul” şi „Town-Ho” să 
se întâlnească. Din povestire şi din ce se mai află pe urmă, 
se pare că mişelul despre care era vorba câştigase o 
nemaipomenită putere asupra aproape tuturor celor de pe 
„leroboam”. Aceasta era povestea sa: 

Fusese crescut în obştea smintită a Shakerilor din 
Neskayuna”*, unde era socotit un mare profet. In adunările 


5 Numele comun al unei secte numite „Societatea unită a 


credincioşilor în a doua venire a lui Hristos”, înfiinţată de Ann Lee, în 
Anglia, în 1747, care derivă din secta Quakerilor, stabiliţi în 
apropierea oraşului Neskayuna (n.t.). 


lor nebuneşti şi secrete, acesta se coborâse de câteva ori 
din tavan printr-o trapă, anunțând vărsarea celei de-a 
şaptea cupe a apocalipsei pe care o ţinea în buzunarul de la 
vestă, dar care, în loc să conţină praf de puşcă, se spunea 
că ar fi plină cu laudanum. Simţii dintr-odată chemarea 
apostolică, aşa că părăsi Neskayuna pentru Nantucket 
unde, cu viclenia ce se apropia de nebunie, îşi luă o 
înfăţişare mai normală şi mai zdravănă şi îşi oferi ajutorul 
ca Începător pentru călătoria de vânătoare a 
„leroboamului”. Fu tocmit, dar imediat ce nava se îndepărtă 
de uscat, sminteala lui izbucni iar. 

Declară că este Arhanghelul Gabriel şi îi porunci 
căpitanului să se arunce peste bord. Işi scrise manifestul 
prin care se autoproclamă mântuitorul tuturor insulelor din 
mare şi vicar general al întregii Oceanii. Seriozitatea 
nestrămutată cu care declară acestea, planul întunecat şi 
îndrăzneţ al imaginaţiei sale neostoite şi excitate, împreună 
cu groazele supranaturale ale adevăratului său delir se 
adunară şi îl învăluiră pe Gabriel în minţile ignorante ale 
echipajului cu un văl de sfinţenie. Mai mult decât atât, se 
temeau de el. Cum un astfel de om nu era de mare folos la 
bord, mai ales că nu muncea decât atunci când binevoia el, 
căpitanul necredincios ar fi scăpat de el cu dragă inimă, 
însă, prinzând de veste că intenţia acestuia era să-l lase în 
primul port, Arhanghelul desfăcu numaidecât toate peceţile 
şi cupele şi prevesti distrugerea necondiționată a corăbiei şi 
întregului echipaj dacă această intenţie avea să fie dusă la 
bun sfârşit. Atât de mare era înrâurirea sa asupra 
discipolilor săi, că aceştia se duseră la căpitan şi îi spuseră 
că, dacă îl debarcă pe Gabriel, nu va mai rămâne niciunul 
dintre ei la bord. Căpitanul fu astfel nevoit să renunţe la 
plan. Aceştia nu aveau să îngăduie nici ca Gabriel să fie 
tratat cumva rău, orice ar fi zis sau făcut, aşa că acesta 
ajunse să fie liber ca pasărea cerului la bordul vasului. 
Urmarea acestor întâmplări fu ca omul să prindă ură pe 


căpitan şi pe secunzi şi, cum izbucnise şi epidemia, avea 
mai multă putere ca niciodată profeţind că ciuma, cum o 
numea el, se abătuse asupra lor la comanda sa şi va 
dispărea doar când va binevoi el. Marinarii, majoritatea 
oameni săraci cu duhul, se ploconeau şi unii chiar se 
gudurau pe lângă el, ascultându-i poruncile şi cinstindu-l 
câteodată ca pe un zeu. Asemenea lucruri par de necrezut, 
dar, oricât de uimitoare ar fi, sunt adevărate. Istoria 
fanaticilor nu este nici pe departe la fel de uimitoare în 
ceea ce priveşte nemăsurata înşelăciune de sine a 
fanaticului pe cât este de nemăsurată puterea cu care îi 
minte şi îi vrăjeşte pe ceilalţi. Dar este momentul să ne 
întoarcem la „Pequod”. 

— Nu mă tem de epidemia ta, omule, spuse Ahab peste 
parapet căpitanului Mayhew care stătea la pupa bărcii. 
Urcă la bord! 

Gabriel însă sări imediat în picioare. 

— Gândeşte-te!  Gândeşte-te la frigurile galbene şi 
biliare! la seama la îngrozitoarea ciumă! 

— Gabriel! Gabriel!, strigă căpitanul Mayhew, tu să... Dar 
chiar în acea clipă un val înalt împinse barca departe şi 
vâltoarea ei înecă toate cuvintele. 

— Aţi văzut Balena Albă?, întrebă Ahab când barca pluti 
iar aproape. 

— Gândeşte-te, gândeşte-te la barca ta de vânătoare, 
sfărâmată şi scufundată! Fereşte-te de coada «ei 
îngrozitoare! 

— lar îţi spun, Gabriel, că... 

Dar din nou barca fu smulsă de parcă ar fi fost prinsă de 
duşmani. Nu se mai auzi niciun cuvânt timp de câteva 
momente, în timp ce valuri învolburate se rostogoleau în 
jur, iar printr-unul dintre capriciile mării, acestea păreau a 
cobori în loc de a se înălța. Între timp, capul agăţat al 
Caşalotului se zgâlţâia cu putere şi Gabriel fu văzut 
privindu-l mai înspăimântat decât i-ar fi îngăduit firea sa de 


arhanghel. 

Când se sfârşi acest interval, căpitanul Mayhew începu o 
poveste întunecată despre Moby Dick, nu fără a fi întrerupt 
deseori de Gabriel, ori de câte ori îi era rostit numele, şi de 
marea învolburată care părea a fi făcut un pact cu el. 

Se pare că „leroboam” nu plecase de mult de acasă 
când, întâlnindu-se cu o balenieră, oamenii aflară de 
existenţa lui Moby Dick şi de năpastele pe care le făcuse. 
Absorbind cu lăcomie această noutate, Gabriel îl avertiză 
solemn pe căpitan să nu atace Balena Albă dacă aveau să o 
întâlnească şi anunțând prin aceste baliverne nebuneşti că 
era nici mai mult, nici mai puţin decât zeul încarnat al 
Shakerilor. Dar atunci când, la un an sau doi după aceea, 
Moby Dick fu zărit din vârfurile catargelor, Macey, secundul, 
arse de nerăbdare să-l întâlnească şi, cum căpitanul nu era 
împotriva acestei şanse, în ciuda tuturor acuzelor şi 
amenințărilor arhanghelului, Macey reuşi să convingă încă 
cinci oameni să-l însoţească în barcă. Plecă alături de ei şi 
după ce vâsliră mult şi obositor şi trecură prin încercări 
primejdioase şi nefructuoase, reuşi în sfârşit să înfigă un 
harpon. 

Între timp, Gabriel se urcase în vârful arboretului mare şi 
îşi agita mâna cu mişcări nebuneşti strigând profeţii ale 
sfârşitului apropiat al acestor nelegiuiţi ce îi nesocoteau 
divinitatea. În timp ce secundul Macey stătea în picioare la 
prora bărcii şi cu toată însufleţirea neamului său îşi vărsa 
toate sudălmile asupra balenei, încercând să găsească un 
moment propice ca să arunce sulița, iată!, o umbră mare şi 
albă se ridică din apă şi cu o mişcare rapidă ca de evantai 
le tăie răsuflarea tuturor vâslaşilor. În clipa următoare, 
ghinionistul secund, atât de plin de viaţa învolburată, fu 
aruncat în aer şi, descriind un arc larg în coborâre, căzu în 
mare la o distanţă de cincizeci de yarzi. Bărcii nu îi sări nici 
măcar o aşchie şi niciunui vâslaş nu i se clinti niciun fir de 
păr, dar secundul se duse la fund pentru totdeauna. 


Este bine să adaug aici că, dintre accidentele fatale ale 
pescuitului, acest fel este probabil cel mai întâlnit. 
Câteodată nimic nu este vătămat în afară de omul care 
piere astfel; deseori, este smulsă prora sau bordul pe care 
stă conducătorul şi se duce la fund odată cu trupul. Dar cea 
mai stranie treabă este că s-a întâmplat nu doar o dată ca, 
atunci când se recuperează corpul, acesta să nu aibă niciun 
semn de lovitură, dar omul să fie mort de-a binelea. 

Întreaga nenorocire, cu trupul aruncat al lui Macey, fu 
văzută de pe corabie. Cu un strigăt piţigăiat, Gabriel opri 
echipajul îngrozit de la vânătoare: „Cupa! Cupa!”. Teribila 
întâmplare îi dădu mai multă putere arhanghelului, 
deoarece discipolii lui naivi credeau că o prevestise şi nu că 
făcuse o profeție în linii mari pe care putea oricine să o facă 
şi să nimerească o ţintă din toate câte erau. Deveni o 
groază nemaipomenită la bordul corăbiei. 

După ce îşi termină Mayhew povestirea. Ahab începu să ii 
pună asemenea întrebări că străinul nu se putu opri să 
întrebe dacă avea de gând să vâneze Balena Albă în caz că 
s-ar fi ivit şansa. La aceasta, Ahab răspunse: 

— Da. 

Imediat, Gabriel se ridică iar în picioare uitându-se la 
bătrân şi exclamă, vehement, cu arătătorul îndreptat în jos: 

— Gândeşte-te, gândeşte-te la blasfemator - mort şi 
căzut acolo - teme-te de sfârşitul lui! 

Ahab se întoarse nepăsător şi îi spuse lui Mayhew: 

— Căpitane, tocmai mi-am amintit de tolba cu scrisori. 
Am acolo o scrisoare pentru unul dintre ofiţerii tăi, dacă nu 
mă înşel. Starbuck, uită-te în tolbă! 

Fiecare corabie poartă un număr mare de scrisori pentru 
diferite vase, a căror sosire la destinatari depinde de 
întâlnirea întâmplătoare a acestora în cele patru oceane. 
Astfel, cele mai multe scrisori nu ajung unde trebuie şi 
multe sunt primite la doi sau trei ani de la scrierea lor. 

Starbuck se întoarse în curând cu o scrisoare în mână. 


Era foarte mototolită, udă şi acoperită cu pete mici şi verzi 
de mucegai, deoarece fusese păstrată într-un sertar 
întunecat din cabină. Numai Moartea însăşi putea fi curierul 
unei astfel de scrisori. 

— Nu poţi să o citeşti?, întrebă Ahab. Dă-o încoace, 
băiete! 

Da, da, e o mâzgălitură ştearsă; ce-i asta? 

În timp ce o studia, Starbuck luă băţul lung al unei 
cazmale şi crestă uşor cu cuțitul unul din capete pentru a 
înfige acolo scrisoarea şi pentru a o întinde în acest fel 
către barcă fără ca aceasta să se mai apropie de navă. 

Între timp, ţinând scrisoarea în mână, Ahab mormăia: 

— Domnul Har-yes, domnul Harry - e scrisul mic al unei 
femei, zic eu al nevestei - aşa! Domnul Harry Macey, 
corabia „leroboam”. E vorba despre Macey, iar el e mort! 

— Sărmanul băiat! Sărmanul băiat! Şi mai e şi de la 
nevastă, suspină Mayhew. Ei, dă-mi-o! 

— Nu, păstreaz-o, îi strigă Gabriel lui Ahab, şi dumneata 
tot acolo te îndrepţi. 

— Mii de blesteme pe capul tău!, strigă Ahab. Căpitane 
Mayhew, pregăteşte-te să o primeşti, spuse, şi, luând 
misiva fatală din mâinile lui Starbuck, o fixă în crestătura 
băţului şi o întinse către barcă. Insă cum făcu aceasta, 
vâslaşii se opriră deodată din treabă şi barca pluti către 
pupa corăbiei, astfel că scrisoarea ajunse în dreptul mâinii 
nerăbdătoare a lui Gabriel. O apucă pe dată, luă cuțitul 
bărcii şi, înfigând scrisoarea în el, îl trimise cu încărcătura 
lui înapoi pe vas. Căzu la picioarele lui Ahab. Gabriel le 
strigă apoi camarazilor săi să se îndepărteze, şi astfel barca 
răzvrătită se îndepărtă degrabă de „Pequod”. 

Când, după această întâmplare, marinarii se întoarseră la 
munca lor asupra jiletcii balenei, se auziră multe vorbe 
stranii în legătura cu toată această treabă ciudată. 


72. Funia de maimuţă 


În treaba tumultuoasă de a tăia şi a împărţi balena, 
echipajul aleargă tot timpul de colo-colo. Acum e nevoie de 
braţe aici şi după aceea e nevoie de ajutor dincolo. Nu se 
poate sta locului, căci peste tot trebuie să se facă de toate 
în acelaşi timp. 

La fel e şi pentru cel care se încumetă să descrie scena. 
Trebuie să ne întoarcem puţin pe urmele noastre. S-a spus 
că, atunci când se crestase pentru prima oară spinarea 
balenei, cârligul de untură fusese înfipt în gaura tăiată 
prima oară de cazmalele secunzilor. Dar cum se întâmplă 
ca o greutate atât de mare şi de instabilă ca acel cârlig să 
fie fixată în acea gaură? El fusese înfipt acolo de către 
prietenul meu Queegeug, a cărui datorie de harponier era 
să se coboare pe spinarea monstrului pentru această 
ispravă. 

Dar în foarte multe cazuri întâmplarea face ca 
harponierul să trebuiască să rămână pe balenă până când 
toată operaţiunea de întindere şi jupuire este încheiată. 

Balena stă scufundată aproape în totalitate, în afară de 
părţile pe care se lucrează. Aşa că acolo, la zece picioare 
sub nivelul punţii, bietul harponier se chinuieşte să rămână 
la suprafaţă, jumătate pe balenă şi jumătate în apă, în timp 
ce grămada imensă se rostogoleşte sub el ca o 
depănătoare. În acel moment, Queequeg era îmbrăcat în 
costumul scoţienilor - o fustă şi şosete -, în care mi se 
părea că îi sta nemaipomenit de bine. Nimeni nu îl observă 
mai bine ca mine, după cum se va vedea. 

Fiind vâslaşul-şef al sălbaticului, adică acela care 
mânuieşte vâsla de la proră în barca sa (a doua din faţă), 
era de datoria mea bucuroasă să-l ajut în timp ce el se 
chinuia în patru labe pe spinarea balenei moarte. Ştii cum 


arată băieţeii indieni care ţin o maimuţă dansatoare legată 
cu o frânghie lungă?! Tot aşa, de pe parapetul corăbiei, îl 
tineam şi eu pe Queequeg în mare cu ceea ce se numeşte 
în domeniu o frânghie de maimuţă, legată de câteva pânze 
înfăşurate în jurul şalelor lui. 

Era o treabă amuzant de primejdioasă pentru amândoi, 
căci, înainte de a trece mai departe, trebuie spus că 
frânghia de maimuţă era legată la ambele capete, deci atât 
de betelia de pânză a lui Queequeg, cât şi de a mea, care 
era mai mică şi din piele. Aşa că la bine şi la rău, noi doi, 
pentru moment, eram căsătoriţi. Dacă bietul Queequeg se 
scufunda de tot, atunci obiceiul şi onoarea cereau ca, în loc 
să fie tăiată frânghia, să fie lăsată să mă tragă după el în 
mormânt. Astfel ne unea o legătură siameză alungită. 
Queequeg era fratele meu geamăn nedespărţit, iar eu nu 
puteam scăpa de primejdiile teribile aduse de legătura de 
cânepă. 

Atât de puternică şi metafizică îmi păru situaţia mea 
atunci, încât privindu-i cu atenţie mişcările, mi se păru 
foarte limpede că persoana mea se sudase de-acum într-o 
împreunare de două persoane, că libertatea mea primise o 
lovitură de moarte şi că greşeala sau nenorocul altuia mă 
putea arunca şi pe nevinovatul de mine într-o moarte sau o 
nenorocire nemeritate. Astfel, văzui că providenţa acordă 
un anumit răgaz, căci dreptatea egalităţii sale nu ar fi 
permis o asemenea nedreptate. Gândindu-mă totuşi în 
continuare - în timp ce îl mai smuceam din când în când 
dintre balenă şi corabie, care amenințau să-l strivească 
între ele -, gândindu-mă în continuare, cum spuneam, văzui 
că situaţia aceasta a mea era de fapt starea tuturor 
muritorilor care trag aer în piept, doar că, în cele mai multe 
cazuri, aceştia au o legătură siameză cu mai mulţi alţi 
muritori. Dacă îţi falimentează bancherul, te duci şi tu la 
fund, dacă spiţerul îţi dă din greşeală otravă în loc de 
pastile, mori. E adevărat că poţi zice că, dacă ai mare grijă, 


poţi scăpa de acestea şi de multe alte ghinioane din viaţă. 
Dar, deşi mânuiam frânghia lui Queequeg cât puteam de 
grijuliu, câteodată tot o mai smucea aşa de tare că eram 
gata să alunec peste bord. Nu puteam să îmi scot din minte 
că orice aş fi făcut nu aveam decât unul dintre capete în 
grijă”. 

Am spus că îl trăgeam pe bietul Queequeg dintre balenă 
şi barcă, unde mai cădea din când în când din cauza 
învârtirii şi a mişcării nepotolite ale celor două. Dar aceasta 
nu era singura primejdie. Fără a fi îngroziţi de măcelul care 
se abătuse asupra lor în timpul nopţii, rechinii, aţâţaţi mai 
tare de sângele care se scurgea din cadavru, roiau turbaţi 
în jurul lui ca nişte albine în jurul stupului. lar Queequeg 
stătea chiar în mijlocul lor, împingându-i deseori la o parte 
cu piciorul. Acest lucru ar părea de necrezut dacă nu ar fi 
adevărat că rechinii, fiind ademeniţi de o pradă cum era 
balena moartă, deşi mănâncă orice fel de carne, rareori se 
ating de oameni. 

Cu toate acestea, e înţelept să fii atent la ei atunci când 
au început deja să prindă lacomi gustul. In afară de 
frânghia de maimuţă, cu care îl îndepărtam când şi când pe 
bietul om din apropierea vreunui rechin mai sălbatic, 
Queequeg avea şi altă apărare. Suspendaţi peste margine 
într-una dintre schele, Tashtego şi Daggoo fluturau întruna 
peste capul său două cazmale de balene ascuţite cu care 
omorau câţi rechini puteau ajunge. 

Această treabă a lor, desigur, era cât se poate de 
dezinteresată şi de generoasă. Recunosc că nu îi doreau 
decât fericirea lui Queequeg, dar fiindcă se arătau prea 
zeloşi şi pripiţi să îi fie prieteni şi fiindcă şi el, şi rechinii 


5 Frânghia de maimuţă se găseşte pe toate balenierele, dar numai pe 
„Pegquod” maimuța şi stăpânul său erau legaţi unul de celălalt. Această 
îmbunătăţire a sistemului original fusese adusă de nimeni altul decât 
Stubb, pentru a-i oferi harponierului ce se afla în primejdie cea mai 
sigură garanţie a loialității şi agilităţii trăgătorului său (n.a.). 


erau câteodată ascunşi de apa însângerată, acele cazmale 
nesocotite ale lor puteau mai degrabă să reteze un picior 
decât o coadă. Sărmanul Queequeg, presupun, întinzându- 
se gâfâind după cârligul de fier, nu făcea decât să se roage 
la Yoio şi să îşi lase viaţa în mâinile zeilor săi. 

— Ei bine, dragul meu tovarăş şi frate geamăn, mă 
gândeam eu, în timp ce strângeam şi lărgeam frânghia de 
câte ori se ridica marea, ce mai contează, până la urmă? 
Nu eşti tu oglindirea prețioasă a fiecărui om din această 
lume a vânătorii? Oceanul fără fund în care suspini este 
Viaţa, rechinii sunt duşmanii, iar acele cazmale sunt 
prietenii. lar aflându-te între rechini şi cazmale, eşti într-o 
mare încurcătură şi primejdie. 

Dar, curaj!, te aşteaptă o mare veselie, Queequeg. 
Pentru moment, cu buzele vinete şi ochii împăienjeniţi, 
sălbaticul ostoit se urcă pe lanţuri şi stătu picurând şi 
tremurând peste margine. Intendentul se apropie şi cu o 
privire binevoitoare şi împăciuitoare îi dădu - ce? Niscaiva 
coniac încălzit? Nu! Ceruri! îi dădu o cană caldă de apă cu 
ghimbir! 

— Ghimbir? Îmi miroase a ghimbir?, întrebă Stubb 
suspicios apropiindu-se. Da, ghimbir trebuie să fie, spuse 
aruncând o privire în cana încă neîncepută. Apoi, stând o 
vreme neîncrezător, se îndreptă calm către intendentul 
uimit spunând: 

— Ghimbir? Ghimbir? Să ai bunătatea de a-mi spune, 
domnule Dough-Boy, care este folosul ghimbirului? Auzi, 
ghimbir! Foloseşti ghimbirul drept combustibil ca să aprinzi 
focul în acest canibal înfrigurat? Ghimbir! Ce naiba e 
ghimbirul? Cărbune? Lemn de foc? Chibriturile diavolului? 
lască? Praf de puşcă? Ce naiba e ghimbirul, te întreb, de îi 
dai o cană cu aşa ceva bietului Queequeg? 

— Pare că şi-a băgat coada Societatea împotriva 
alcoolului în treaba asta, adăugă el deodată, apropiindu-se 
de Starbuck care venea din faţă, uitaţi-vă la cana asta, 


domnule; mirosiţi-o, vă rog! 

Privind apoi mina secundului, adăugă: 

— Intendentul, domnule Starbuck, a avut îndrăzneala să 
îi ofere calomel lui Queequeg, chiar după ce acesta se 
dăduse jos de pe balenă. E intendentul spiţer, domnule? Pot 
să întreb dacă asta e poţiunea de care e nevoie pentru a-i 
da puteri unui om pe jumătate înecat? 

— Nu cred, spuse Starbuck, e o licoare destul de slabă. 

— Da, da, intendent, strigă Stubb, o să te învăţăm noi să- 
| mai adormi pe harponier. Aici nu-i nevoie de meşteşugul 
tău de spiţer, vrei să ne otrăveşti, ai? Ai pus asigurări pe 
vieţile noastre şi acum vrei să ne ucizi pe toţi şi să bagi 
câştigul în buzunar, asta vrei? 

— N-a fost vina mea, strigă intendentul. Mătuşa Caritatea 
a adus ghimbirul pe vas şi m-a rugat să nu le dau niciodată 
spirtoase harponierilor, doar jub de ghimbir, aşa îi zice. 

— Jub de ghimbir? Tu eşti un nemernic de ghimbir! la de- 
aici! Fugi în cămară şi adu ceva mai bun. Sper că nu fac 
ceva rău, domnule Starbuck. Aşa e ordinul căpitanului: grog 
pentru harponierul de pe balenă. 

— Gata!, răspunse Starbuck, doar să nu mai dai în el, ci... 

— Vai, dar eu nu rănesc atunci când dau, doar când 
lovesc o balenă sau ceva asemănător, iar băiatul acesta-i o 
nevăstuică. Ce spuneaţi, domnule? 

— Doar asta: du-te jos cu el şi ia ce vrei tu de acolo. 

Când se întoarse, Stubb apăru cu o butelcuţă neagră într- 
o mână şi cu un fel de cutiuţă de ceai în cealaltă. Prima 
conţinea băutură şi îi fu dată lui Queequeg, iar a doua era 
darul mătuşicii, care fu împărţit cu generozitate valurilor. 


73. Stubb şi Flask ucid o Balenă 
Dreaptă 


Trebuie ţinut minte că în tot timpul acesta noi avem un 
cap mare de Caşalot atârnat peste marginea „Pequodului”. 
Trebuie însă să-l lăsăm acolo unde e până să avem ocazia 
să ne ocupăm de el. Acum ne presează alte subiecte şi tot 
ce putem face în privinţa capului este să ne rugăm cerului 
să ţină vinciurile. 

În timpul nopţii şi dimineţii trecute, „Pequodul” plutise 
încet pe marea care, prin peticele de plancton galben, 
dădea indicii despre prezenţa Balenei Drepte, o specie de 
Leviatan despre care puţini credeau că se afla în acele 
momente în împrejurimi. Deşi tot echipajul dispreţuia 
capturarea unor creaturi atât de josnice, deşi „Peguodul” 
nu se ocupa deloc cu vânarea lor şi deşi trecuse pe lângă o 
mulţime de astfel de balene în apropierea Crozetelor fără a- 
şi cobori bărcile, acum că un Caşalot fusese legat şi 
decapitat, spre marea uimire a tuturor, furăm anunţaţi că 
ar trebui capturată o Balenă Dreaptă în acea zi, dacă se va 
ivi ocazia. 

Nu aşteptarăm prea mult. Jeturi înalte se iviră în bătaia 
vântului şi două bărci, cea a lui Stubb şi cea a lui Flask, fură 
trimise în urmărire. Depărtându-se din ce în ce mai mult, 
aproape că nu mai putură fi văzute deloc de marinarii din 
gabie. Dar deodată, la depărtare, văzură o pată mare de 
apă învolburată şi înspumată şi în curând veniră veşti de 
sus că una sau amândouă bărcile trebuie să fi prins o 
balenă. 

Trecu o vreme şi bărcile putură fi văzute trase chiar 
înspre vas de balena legată. Atât de aproape trecu 
monstrul de chilă că la început păru să o facă din răutate, 
dar deodată se duse la fund într-un vârtej la mai puţin de 


cincisprezece metri de parapete şi dispăru de tot, de parcă 
se scufundase sub corabie. 

— Taie! Taie!, fu strigătul de pe corabie către bărci care, 
pentru o clipă, părură a se izbi mortal de marginea vasului. 
Având însă destulă frânghie în ciubăre şi cum balena nu se 
scufundă foarte repede, slăbiră multă sfoară şi traseră în 
acelaşi timp cu toată puterea pentru a trece prin faţa navei. 
Timp de câteva minute, lupta fu crâncenă, căci în timp ce ei 
slăbeau frânghia întinsă într-o direcţie şi îşi îndreptau 
vâslele în alta, strânsoarea smucită ameninţa să îi 
răstoarne. Dar ei nu voiau să câştige decât câteva picioare 
avans. 

Nu se lăsară până nu le câştigară şi imediat se simţi un 
tremur ca un fulger trecând peste chilă până când frânghia 
întinsă, zgâriind fundul navei, se ivi. De sub proră, trosnind, 
fremătând, scuturându-se de stropii care căzură în apă ca 
nişte cioburi de sticlă în timp ce balena se ridică şi ea la 
suprafaţă, iar bărcile fură libere să zboare din nou. Balena 
obosită îşi încetini fuga şi, schimbând orbeşte direcţia, ocoli 
pupa corăbiei trăgând cele două bărci după ea, astfel că 
făcură un cerc închis. 

Între timp traseră din ce în ce mai mult de frânghii, până 
când o înconjurară de aproape din ambele părţi şi Stubb îl 
acompanie pe Flask suliță după suliță. 

Astfel se  învârti bătălia în jurul „Pequodului”, iar 
mulţimea de rechini care până atunci înotase în jurul 
Caşalotului se grăbi spre sângele proaspăt vărsat, bând cu 
sete la fiecare nouă lovitură ca israeliţii ce se bucurau de 
izvoarele noi ce curgeau din stâncile crăpate. 

În cele din urmă, jetul se îngroşă şi, vărsând îngrozitor, 
balena se întoarse moartă cu burta în sus. In timp ce 
comandanții se ocupau să îi lege coada şi să asigure cele 
necesare tractării, începură să discute între ei. 

— Mă întreb ce vrea bătrânul cu grămada asta de untură 
proastă?, spuse Stubb dezgustat de gândul că trebuia să 


aibă de-a face cu un Leviatan atât de josnic. 

— Ce vrea cu ea?, spuse Flask înfăşurând nişte frânghie 
în plus la prora bărcii, nu ai auzit niciodată că o corabie 
care are legat un cap de Caşalot la tribord şi un cap de 
Groenlandeză la babord, nu ai auzit, Stubb, că o asemenea 
corabie nu se poate scufunda? 

— De ce nu? 

— Nu ştiu, dar l-am auzit pe gălbejitul de Fedallah zicând 
aşa şi el pare a şti toate farmecele corăbiilor. Câteodată 
însă cred că o să farmece vasul cu vraja rea. Nu-mi place 
deloc individul acela, Stubb. Ai observat vreodată că acel 
colţ al lui pare sculptat ca un cap de şarpe? 

— Dă-l încolo! Eu nu mă uit niciodată la el. Dar dacă se 
iveşte ocazia într-o noapte întunecată ca el să stea aproape 
de parapet şi să nu mai fie nimeni prin preajmă, uită-te 
acolo, Flask - spuse şi arătă înspre apă cu ambele mâini. 
Da, am s-o fac! Flask, eu cred că Fedallah este diavolul 
deghizat. Tu crezi balivernele alea despre cum a stat 
ascuns la bordul navei? lţi zic eu că e diavolul. Nu-i vezi 
coada doar pentru că o ascunde, o ţine înfăşurată în 
buzunar, probabil. Naiba să-l ia! Acum că mă gândesc mai 
bine, cere mereu câlţi să şi-i îndese în vârful cizmelor. 

— Doarme cu cizmele-n picioare, nu? Nu are hamac, dar 
l-am văzut noaptea tolănit în rotocoalele de frânghie. 

— Fără îndoială, asta-i din cauza cozii lui blestemate. O 
răsuceşte, vezi tu, în gaura rotocolului. 

— Ce o avea bătrânul de împărţit cu el? 

— Cred că face vreun schimb sau vreun târg. 

— Târg? Cu ce? 

— Ei bine, vezi tu, bătrânul e chitit sa prindă Balena Albă 
şi diavolul încearcă să-l convingă să îi dea ceasul de argint, 
sau sufletul, sau ceva de genul acesta, ca să i-l dea pe 
Moby Dick. 

— Ptiu! Stubb, tu precis aiurezi. Cum să facă Fedallah aşa 
ceva? 


— Nu ştiu, Flask, dar diavolul e un tip tare ciudat şi 
viclean, îţi zic eu. Se povesteşte că s-a dus să hoinărească 
odată pe bătrânul vas amiral dând încet şi drăcesc din 
coadă ca un domn şi a întrebat dacă bătrânul guvernator 
era acasă. Ei bine, acesta era acasă şi l-a întrebat pe diavol 


ce doreşte. Diavolul, dând din copite, spuse: „Îl vreau pe 
John.” „De ce?”, întrebă guvernatorul. „Ce te priveşte pe 
tine?, răspunse diavolul înfuriat. Vreau să-l iau.” „la-l 


atunci”, zise guvernatorul şi pe Dumnezeu, Flask, dacă 
diavolul nu l-a îmbolnăvit pe John de holeră asiatică până să 
termine cu el, eu mănânc balena asta dintr-o înghiţitură. 
Haide, nu ai terminat acolo? Atunci trage şi hai să ducem 
balena lângă corabie. 

— Cred că îmi aduc aminte povestea pe care mi-ai spus- 
o, spuse Flask, când cele două bărci se îndreptau încet cu 
povara către vas. Dar nu îmi aduc aminte de unde o ştiu. 

— Cei trei spanioli? Aventurile celor trei soldați 
sângeroşi? Acolo ai citit-o, Flask? Cred că acolo. 

— Nu, nu m-am uitat niciodată în cartea aceea, dar am 
auzit de ea. Spune-mi acum, Stubb, crezi că diavolul de 
care vorbeai e acelaşi despre care spui că se află acum la 
bordul „Pequodului”? 

— Nu sunt eu acelaşi care a ajutat la uciderea acestei 
balene? Nu trăieşte diavolul veşnic? Cine a mai văzut drac 
mort? Ai văzut tu vreun popă să poarte doliu după diavol? 
lar dacă diavolul are o cheie ca să se intre în cabina 
amiralului, crezi că nu poate să se strecoare printr-un 
hublou? la spune-mi, domnule Flask! 

— Cât de bătrân crezi că e Fedallah, Stubb? 

— Vezi tu catargul de acolo?, spuse arătând spre corabie. 
E 
bine, aia e cifra unu. Acum ia toate inelele de butoaie din 
cala 
„Pegquodului” şi înşiră-le în drept cu ea ca zerouri, înţelegi? 
Ei bine, asta nu-i nici pe departe vârsta lui Fedallah. Toţi 


dogarii de la începuturile lumii nu au destule inele ca să 
facă atâtea zerouri. 

— Vezi tu, Stubb, cred că te-ai cam dat mare când ai zis 
că vrei să-i faci vânt lui Fedallah în mare dacă găseşti 
ocazia. Dacă e el atât de bătrân pe cât arată inelele tale, şi 
dacă trăieşte veşnic, la ce bun să-l mai arunci peste bord? 
la spune-mi asta. 

— Măcar să facă o baie bună. 

— Dar o să se caţere înapoi. 

— Îl arunc iar şi iar. 

— Şi dacă i se năzare să te arunce şi el pe tine şi să te 
înece, atunci ce faci? 

— Să-l văd încercând! l-aş învineţi amândoi ochii de n-ar 
mai îndrăzni să îşi arate faţa prin cabina căpitanului multă 
vreme, mai ales pe puntea de jos a vasului, acolo unde 
trăieşte, şi pe punţile de sus pe unde se tot furişează. La 
naiba cu diavolul, Flask! Crezi că mi-e frică de el? Cui îi e 
frică de el în afară de bătrânul guvernator care nu 
îndrăzneşte să-l prindă şi să-l lege în cătuşe aşa cum 
merită, ci îl lasă să răpească oameni în voie? Da, a semnat 
un pact cu el, ca toţi oamenii pe care îi răpeşte diavolul să-i 
perpelească el. Asta-i guvernatorul! 

— Crezi că Fedallah vrea să-l răpească pe căpitanul 
Ahab? 

— Dacă cred? În curând o să fii şi tu sigur, Flask. Mă duc 
acum să stau cu ochii pe el şi, dacă văd că se întâmplă 
ceva necurat, o să-l iau de gât şi o să-i spun: ascultă la 
mine, Satana, n-ai să faci una ca asta!, iar dacă dă să 
scape, pe numele lui Dumnezeu, o să-mi vâr mâna în 
buzunarul lui şi o să-i scot coada, o să o leg de cabestan, o 
să i-o trag şi o să i-o răsucesc până se rupe de la rădăcină, 
vezi tu? lar apoi, când o să se trezească arătând atât de 
urât, cred eu, o să fugă fără ca măcar să-şi poată băga 
coada între picioare. 

— Şi ce o să faci cu coada, Stubb? 


— Ce să fac cu ea? O vând drept bici de boi când 
ajungem acasă, ce altceva? 

— Tu chiar crezi ce zici şi ce-ai zis până acum? 

— Cred, nu cred, uite că am ajuns lângă corabie. 

Bărcile fură întâmpinate cu porunca să lege balena de 
babord, unde deja erau pregătite lanţurile şi toate cele 
trebuincioase legării sale. 

— Nu ţi-am zis eu?, spuse Flask. O să vezi cât de curând 
capul Balenei Drepte atârnat pe partea cealaltă faţă de cel 
al Caşalotului. _ 

După o vreme, spusele lui Flask se adeveriră. Inainte, 
„Pequodul” se apleca abrupt asupra capului de Caşalot, iar 
acum, prin contragreutatea ambelor capete, îşi îndreptă 
chila, însă cu mare greutate. Tot aşa, când încarci pe o 
parte capul lui Locke, te înclini în acea direcţie, dar dacă 
încarci pe partea cealaltă capul lui Kant, te îndrepţi, însă ți- 
e greu. Astfel, unele minţi încearcă mereu să îndrepte 
barca. Nătângilor!, aruncaţi toate aceste tărtăcuţe peste 
bord şi veţi pluti iar drept şi uşor. 

In ceea ce priveşte trupul Balenei Drepte, când este 
adusă lângă corabie, se îndeplinesc aceleaşi proceduri ca şi 
în privinţa Caşalotului, doar că în cazul celui din urmă capul 
este tăiat cu totul, iar în cazul primului, buzele şi limba sunt 
separate şi urcate pe punte împreună cu bine cunoscutul os 
negru lipit de ceea ce se numeşte coroana. In această 
împrejurare, nu se făcu nimic din toate acestea. Hoiturile 
balenelor fură lăsate la pupă, iar corabia îngreunată de 
căpăţâni semăna cu un catâr cărând două coşuri 
împovărate. 

Între timp, Fedallah privea liniştit capul Balenei Drepte şi 
în răstimpuri se uita când la încreţiturile ei adânci, când la 
cele din palma sa. Ahab se nimeri să stea în aşa fel încât 
persanul stătea în umbra lui, iar dacă şi umbra acestuia 
cădea tot acolo, se împletea cu cea a lui Ahab şi o alungea. 
Pe măsură ce echipajul trudea, începu discuţii stranii 


despre lucrurile ce se întâmplaseră. 


74. Capul Caşalotului. Vedere prin 
contrast 


lată cele două balene apropiindu-şi capetele. Să le 
alăturăm şi să-l adăugăm şi pe al nostru. 

Din marele ordin al Leviatanelor In-Folio, Caşalotul şi 
Balena Dreaptă sunt de departe cele mai notabile. Sunt 
singurele balene vânate de oameni. Pentru un ins din 
Nantucket, ele prezintă cele două extreme ale tuturor 
varietăţilor de balene cunoscute. Cum diferenţa dintre ele 
se vede cel mai bine la cap, cum câte un cap din fiecare 
atârnă chiar acum de parapetul „Pegquodului” şi cum ne 
putem plimba în voie de la unul la altul doar traversând 
puntea, unde, vreau să ştiu, poţi găsi o ocazie mai bună 
pentru a studia practica cetologiei decât aici? 

În primul rând, te izbeşte contrastul dintre aceste două 
capete. Amândouă sunt uriaşe în toate privinţele, dar cel al 
Caşalotului are o anume simetrie matematică ce îi lipseşte, 
din păcate, celui al Balenei Drepte. Capul Caşalotului este 
mai distins. Privindu-l, îl socoteşti superior în ceea ce 
priveşte demnitatea sa. În această împrejurare, demnitatea 
este mai profundă datorită culorii de amestec de sare şi 
piper din vârful capului, semn al vârstei înaintate şi al unei 
vaste experienţe. Într-un cuvânt, este ceea ce pescarii 
numesc „o balenă căruntă”. Să notăm acum ceea ce este 
cel mai puţin deosebit între aceste capete, şi anume cele 
mai importante organe: ochiul şi urechea. Mult în spate pe 
lateralele capului şi destul de jos, lângă colţul unde se 
unesc fălcile, dacă te uiţi cu atenţie, vei vedea în cele din 
urmă un ochi fără gene, pe care l-ai lua drept ochiul unui 
mânz tânăr, atât de disproporționat este pe lângă 
imensitatea capului. 

După această poziţie laterală a ochiului balenei este 


limpede că nu poate vedea niciodată un obiect care se află 
drept în faţa sa, cum nu l-ar putea vedea nici dacă ar fi în 
spate. Intr-un cuvânt, poziţia ochiului de balenă corespunde 
poziţiei urechii omului şi poţi să îţi dai seama cum ti-ar 
conveni să vezi pieziş obiectele din jurul tău prin urechi. Ai 
afla că nu poţi privi decât vreo treizeci de grade în faţă din 
raza privirii tale şi încă vreo treizeci în spate. Dacă 
duşmanul tău de moarte s-ar apropia în faţa ta cu un 
pumnal ridicat în miezul zilei, nu ai fi în stare să-l vezi, la fel 
cum nu ai putea să-l vezi nici dacă s-ar furişa prin spatele 
tău. Intr-un cuvânt, ai avea două spate, ca să zic aşa, dar ai 
avea în acelaşi timp şi două feţe - două feţe laterale - căci 
ce anume alcătuieşte faţa unui om, ce anume, spune-mi tu, 
dacă nu ochii? 

De asemenea, în timp ce la majoritatea animalelor la 
care mă pot gândi acum ochii sunt aşezaţi astfel încât să îşi 
îmbine puterea de vedere pentru a trimite creierului o 
singură imagine, nu două, strania poziţie a ochilor balenei, 
despărțiți cum sunt de mulţi metri cubi de cap tare care se 
înalţă dintre ei ca un munte ce separă două lacuri din văi, 
acest fapt, desigur, trebuie să despartă oglindirile fiecărui 
organ independent. Aşadar, balena vede o imagine pe o 
parte şi alta pe cealaltă parte, în timp ce în mijloc trebuie 
că domneşte un hău şi un întuneric profunde. Se poate 
spune că omul priveşte lumea dintr-un chioşc cu două 
cercevele unite drept ferestre. Dar în ceea ce o priveşte pe 
balenă, cercevelele sunt separate total, alcătuind două 
ferestre deosebite, însă care slăbesc, din păcate, vederea. 
Această ciudăţenie a ochilor balenei este un lucru de luat în 
seamă tot timpul în pescuit şi trebuie ţinut minte de cititor 
în cele ce urmează. 

In ceea ce priveşte subiectul vederii Leviatanului, trebuie 
pusă o întrebare stranie şi încurcată. Mă voi mulţumi însă 
doar cu o aluzie. Atât timp cât ochii omului sunt deschişi la 
lumină, vederea este un act involuntar, adică nu se poate 


abţine să nu vadă orice obiect s-ar afla în faţa lui. Cu toate 
acestea, omul învaţă din experienţa altora că, deşi poate 
absorbi imaginile tuturor lucrurilor deodată, îi este imposibil 
să examineze cu atenţie şi pe de-a-ntregul două lucruri în 
acelaşi timp, oricât de mari sau de mici, chiar dacă stau 
alăturate şi lipite unul de altul. Dacă însă separi aceste 
obiecte şi îl învălui pe fiecare într-un cerc de întuneric, 
atunci, pentru a-l vedea pe unul dintre ele astfel încât să îţi 
faci mintea să se concentreze doar asupra lui, celălalt va 
rămâne pe dinafara cunoştinţei tale. Ce se întâmplă, atunci, 
în cazul balenei? E adevărat că amândoi ochii săi trebuie să 
funcţioneze în acelaşi timp, dar este creierul său mai 
cuprinzător, mai ager şi mai delicat decât al omului, încât 
să poată examina cu atenţie în acelaşi timp două privelişti, 
una într-o parte şi cealaltă în direcţia opusă? Dacă într- 
adevăr poate, atunci acesta este un lucru uimitor, ca şi 
când un om ar rezolva în acelaşi timp două probleme de-ale 
lui Euclid. Dacă s-ar analiza, această comparaţie nu ar fi 
deloc nepotrivită. 

Poate fi doar o toană, dar mie mi s-a părut întotdeauna 
că nemaipomenita ezitare cu care se mişcă unele balene 
când sunt fugărite de trei sau patru bărci, sfiiciunea şi 
sperieturile lor imediate, atât de tipice pentru aceste 
balene, cred eu că toate acestea pleacă de la dezorientarea 
neajutorată a voinţei pe care le-o aduce această vedere 
distinctă şi opusă diametral. 

Urechea balenei e tot atât de curioasă ca şi ochiul său. 
Dacă eşti străin de rasa lor, poţi căuta prin aceste două 
capete ore întregi şi nu ai descoperi acel organ. Urechea nu 
are niciun pavilion exterior şi în gaura ei de-abia poţi înfige 
o pană, atât de mică este. Se află puţin în spatele ochiului. 
In ceea ce priveşte urechile, se poate observa o diferenţă 
notabilă între Caşalot şi Balena Dreaptă. În timp ce urechea 
primului are o deschidere exterioară, cea a celui din urmă 
este acoperită cu totul de o membrană pentru a nu fi 


observată din afară. 

Nu e ciudat ca o fiinţă atât de mare ca balena să vadă 
lumea printr-un ochi atât de mic şi să audă tunetul printr-o 
ureche mai mică decât cea a iepurelui? Însă dacă ochii i-ar 
fi fost la fel de mari ca lentila marelui telescop al lui 
Herschel şi urechile largi ca protalele catedralelor, oare ar 
vedea mai departe şi ar auzi mai ascuţit? Deloc. De ce 
încerci atunci să îţi „lărgeşti” mintea? Fă-o doar mai 
detaliată. 

Acum, cu ce leviere şi motoare cu aburi avem la 
îndemână, să răsturnăm capul Caşalotului astfel încât să 
stea cu josul în sus; apoi, urcând pe o scară până în vârf, să 
aruncăm o privire în gura sa. Dacă trupul nu ar fi cu totul 
separat de cap, am putea, cu un felinar, să coborâm în 
stomacul sau ce pare a fi Peştera mamutului din Kentucky. 
Să ne ţinem însă de dintele acesta şi să ne uităm în jurul 
nostru. Ce gură frumoasă şi ce înfăţişare neprihănită! De la 
podea la tavan este vărgată, sau mai degrabă tapetată, cu 
o membrană albă strălucitoare, lucioasă ca mătăsurile 
nuptiale. 

leşi acum şi uită-te la falca sa grea care pare capacul 
strâmt şi lung al unei tabachere cu balamaua în capăt, în 
loc să fie într-o parte. Dacă o deschizi şi o dai peste cap, 
descoperind şirul de dinţi, pare o teribilă poartă cu gratii şi, 
vai!, chiar asta se dovedeşte a fi pentru mulţi năpăstuiţi 
peste care ţepii aceştia se coboară cu o forţă 
străpungătoare. Este încă mai înfricoşător să vezi, la 
adâncimi de câţiva stânjeni, o balenă bosumflată plutind în 
suspendare, cu imensa falcă lungă de vreo cincisprezece 
picioare atârnând într-un unghi drept faţă de corp, ca 
bastonul de bompres al unei corăbii. Acea balenă nu e 
moartă, e doar abătută, nu e în apele sale, poate e puţin 
ipohondră şi atât de apatică încât balamalele fălcii s-au 
înmuiat lăsând-o în această stare dizgraţioasă, o mustrare, 
desigur, pentru tribul său, care o blestemase cu această 


boală a fălcilor încleştate. În cele mai multe cazuri, această 
falcă inferioară, care e uşor de desfăcut pentru un meşter 
încercat, este scoasă şi urcată pe punte pentru a i se 
extrage dinţii de fildeş şi este o rezervă de os alb de balenă 
din care pescarii îşi sculptează tot soiul de obiecte, printre 
care bastoane, bețe de umbrelă şi mânere pentru cravaşe. 

Cu o înălţare lungă şi grea, falca fu trasă la bord de parcă 
ar fi o ancoră, iar când veni timpul potrivit, la câteva zile 
după treaba cealaltă, Queequeg, Daggoo şi Tashtego, toţi 
dentişti de seamă, se puseră pe scos dinţi. Cu o cazma de 
tăiat ascuţită, Queequeg lovi gingiile, apoi falca fu prinsă în 
inelele de punte şi agăţând un vinci de sus se scoaseră 
dinţii cum scot boii în Michigan buturugile de stejari din 
pădurile sălbatice. De obicei, sunt în total patruzeci şi doi 
de dinţi; la balenele bătrâne sunt tociţi şi nu sunt plombaţi 
după moda noastră. Apoi, falca fu tăiată în bucăţi şi stivuită 
ca bârnele pentru construit case. 


75. Capul Balenei Drepte. Vedere prin 
contrast 


Să traversăm puntea şi să ne uităm lung şi atent la capul 
Balenei Drepte. 

Ca formă, capul nobilului Caşalot poate fi comparat cu un 
car roman de război (mai ales în faţă, unde e rotunjit atât 
de larg). Astfel, la o privire de ansamblu, capul Balenei 
Drepte se aseamănă destul de neelegant cu un gigantic 
pantof dezlipit la vârf. Acum două sute de ani, un călător 
olandez i-a asemuit forma cu cea a calapodului unui 
pantofar şi tot în acest calapod sau pantof ar putea trăi 
foarte bine bătrânica din povestea pentru copii cu ceata ei 
de micuţi cu tot. 

Dar pe măsură ce te apropii de marele cap, începe să îşi 
ia altfel de înfăţişări, după unghiul din care priveşti. Dacă 
stai în vârf şi te uiţi la cele două nări în forma literei f, l-ai 
lua drept un violoncel enorm, iar aceste deschizături - 
găurile din cutia de rezonanţă. 

Insă dacă îţi fixezi privirea peste încrustaţia ciudată şi 
moţată ca o creastă din vârful grămezii, acest moţ verde 
plin de crustacee, pe care pescarii din Groenlanda o 
numesc coroană, iar cei din sud o numesc bonetă a Balenei 
Drepte, pironindu-ţi ochii asupra acestuia, ai lua capul drept 
trunchiul unui stejar imens cu un cuib de pasăre între 
ramuri. Oricum ar fi, atunci când priveşti crabii vii care 
cuibăresc în această bonetă, ideea îţi va apărea negreşit, 
dacă nu cumva ţi-a plăcut mai mult termenul de coroană pe 
care l-ai auzit mai devreme, iar în acest caz te vei adânci în 
gânduri despre cum acest monstru măreț este de fapt un 
rege încoronat al mărilor, a cărui coroană verde a fost 
încropită anume pentru el în acest mod nemaipomenit. Dar 
dacă această balenă e un rege, atunci este un ins cam 


morocăânos pentru a face cinste diademei. Priveşte buza 
aceea răsfrântă! Ce îmbufnare şi bosumflare se citesc 
acolo! O îmbufnare şi o bosumflare care, după măsurătorile 
dulgherului, au vreo douăzeci de picioare lungime şi vreo 
cinci picioare adâncime, o îmbufnare şi o bosumflare care 
îţi aduc cam cinci sute de galoane de seu, ba, chiar mai 
mult. 

E mare păcat că această balenă nenorocoasă are buză 
de iepure. Crăpătura e lată cam de un picior. Probabil că 
mama înota într-un moment critic în josul coastei peruviene 
când un cutremur făcu să se crape plaja. Păşim în gură 
peste această buză ca peste un prag lunecos. Pe legea 
mea, dacă mă aflam in Mackinaw, aş fi crezut că mă aflu 
într-un wigwam indian. Dumnezeule mare! Pe drumul 
acesta a mers şi lona? Acoperişul e înalt de vreo 
douăsprezece picioare şi se înclină într-un unghi destul de 
ascuţit, de parcă s-ar sprijini pe o bârnă, în timp ce 
marginile zimţate, arcuite şi păroase ne arată aceste şipci 
de os nemaipomenite, înălțate doar pe jumătate. Ca nişte 
iatagane, cam vreo trei sute pe fiecare parte, care prinse 
de partea de sus a capului, sau de osul coroanei, formează 
acele obloane venețiene despre care s-a vorbit în altă 
parte. Marginile acestor oase sunt acoperite cu peri prin 
care Balena Dreaptă strecoară apa şi în ele rămân peştişorii 
atunci când trece cu gura deschisă prin mările de plancton 
în timpul hrănirii. În miezul acestor storuri osoase, după 
cum stau ele în mod obişnuit, se văd anume urme, curbe, 
găuri şi crestături după care unii vânători de balene 
calculează vârsta creaturii, după cum se cercetează vârsta 
unui stejar socotind inelele trunchiului. Deşi certitudinea 
acestui criteriu este departe de a fi demonstrată, el are un 
iz de probabilitate analogică. Oricum, dacă îl acceptăm, 
trebuie să îi dăm Balenei Drepte o vârstă mult mai înaintată 
decât ar părea potrivit la prima vedere. 

In vremurile de demult, se pare că domneau cele mai 


stranii închipuiri în ceea ce priveşte aceste obloane. Un 
călător din cartea lui Purchas le numeşte minunatele 
„mustăţi” din gura balenei, altul păr de porc, un al treilea 
domn din scrierea lui Hackluyt foloseşte următoarea limbă 
elegantă: „Sunt în jur de două sute cincizeci de aripioare 
care cresc pe fiecare parte a «tocătorului» său superior şi 
care se arcuiesc peste limbă în ambele laturi ale gurii”5€. 

După cum ştie toată lumea, aceşti „peri de porc”, aceste 
„aripioare”, „mustăţi”, „obloane” sau cum doreşti a le numi 
le oferă doamnelor acele balene de corset şi alte unelte de 
întărire. Dar, în această privinţă, cererea a început de mult 
să scadă. In timpul reginei Anne, osul era în culmea gloriei, 
căci crinolina era la modă. La fel cum acele doamne de 
demult se plimbau vesele, deşi se aflau în fălcile balenei, ai 
putea spune, tot aşa, pe timp ploios, alergăm nepăsători 
sub aceleaşi fălci pentru a ne adăposti, căci umbrela este 
un cort întins peste aceleaşi oase. 

Uită acum despre obloane şi mustăţi pentru o clipă şi, 
stând în gura Balenei Drepte, uită-te din nou în jurul tău! 
Văzând acele colonade de os înşirate atât de metodic, n-ai 
crede oare că te afli în marea orgă din Haarlem, privindu-i 
miile de tuburi? Drept preş pentru orgă avem cel mai pufos 
covor turcesc: limba, care e lipită de podeaua gurii, este 
foarte grasă şi moale şi e în stare să se rupă în bucăţi 
atunci când e înălţată pe punte. Având această limbă 
stranie în faţa noastră, aş spune, aruncând o privire, că 
face cam şase butoaie, adică atâta seu îţi poate aduce. 

Până acum trebuie să te fi limpezit cu privire la adevărul 
subiectului cu care am pornit, şi anume că Balena Dreaptă 
şi Caşalotul au capete aproape cu totul diferite. Pentru a 
rezuma: Balena Dreaptă nu are vreun izvor semnificativ de 


56 Acest lucru ne aminteşte că Balena Dreaptă are într-adevăr un soi de 
mustață, formată din câteva fire albe de păr pe partea de sus a părții 
exterioare a fălcii de jos. Câteodată, aceste tuleie dau un aer tâlhăresc 
înfăţişării sale solemne (n.a.) 


spermanţet, niciun dinte de fildeş, nicio mandibulă flexibilă 
a fălcii, aşa cum se întâmplă la Caşalot; iar Caşalotul nu are 
obloane din os, nicio buză groasă şi nu are nimic care să se 
asemene cu o limbă. Balena Dreaptă are două nări pentru 
scuipat jetul, Caşalotul are doar una. 

Priveşte acum pentru ultima oară la aceste capete 
venerabile, aşa cum stau unul lângă celălalt, deoarece unul 
dintre ele se va scufunda curând uitat în mare, iar celălalt îl 
va ajunge din urmă nu după mult timp. 

Poţi surprinde expresia Caşalotului? E aceeaşi pe care o 
avea când a murit, doar că unele dintre ridurile mai mari de 
pe frunte s-au mai şters. Cred că fruntea sa lată are o 
linişte caracteristică preriei, născută dintr-o indiferenţă 
meditativă faţă de moarte. la seama la expresia celuilalt 
cap, priveşte uimirea buzei răsfrânte, presată din greşeală 
de parapetul corăbiei, încât să îmbrăţişeze cu tărie falca. 
Nu pare acest cap să vorbească despre o imensă dârzenie 
în ceea ce priveşte moartea? Eu cred că Balena Dreaptă era 
un stoic, iar Caşalotul era un platonician care se apucase de 
citit Spinoza în ultimii săi ani. 


76. Berbecul 


Înainte de a părăsi de tot capul Caşalotului, aş dori, 
numai ca fiziolog, să observi cu atenţie cum arată din faţă, 
în totalitatea sa închegată. Aş dori să-l cercetezi acum 
numai pentru a-ţi forma o părere deşteaptă şi neexagerată 
despre ce putere de berbec se ascunde acolo. Acesta este 
un punct de răscruce, căci ori închei satisfăcător aceste 
socoteli cu tine însuţi, ori vei rămâne pentru totdeauna 
neîncrezător în una dintre cele mai teribile, dar nu cele mai 
neadevărate întâmplări din toată istoria scrisă. 

Observi că în poziţia obişnuită de înot a Caşalotului, 
fruntea capului său are o înclinare aproape verticală cu 
apa; observi că partea de jos a acelei frunţi se apleacă 
foarte mult spre spate, astfel că formează un adăpost 
pentru lunga alveolă care găzduieşte falca de jos 
asemănătoare unui tangon; observi că gura se află în 
întregime sub cap, la fel cum ar fi ca propria ta gură să se 
afle sub bărbie. Mai mult, observi că balena nu are nas care 
să iasă în afară, ci nasul pe care îl are - nara de jet - se află 
în creştetul capului; observi că ochii şi urechile sunt aşezate 
pe laturile capului, la aproape o treime din întreaga lui 
lungime începând de la frunte. Din aceste pricini trebuie să 
fi înţeles până acum că acest cap al Caşalotului este un 
perete  nesimţitor şi orb, fără niciun organ sau o 
proeminenţă cărnoasă de vreun fel. In plus, trebuie să iei 
aminte că numai în marginea de jos din înclinarea spre 
spate a capului vei putea găsi urma unui os şi numai dacă 
te îndepărtezi vreo douăzeci de picioare de frunte poţi 
măsura craniul în toată splendoarea lui. Această grămadă 
enormă şi fără oase este un fel de dop. In sfârşit, după cum 
va fi arătat în cele ce urmează, vasul capului cuprinde 
parţial cel mai delicat ulei. Vei afla acum natura acestei 


substanţe care acoperă această moliciune aparentă. Ti-am 
vorbit mai înainte despre cum învăluie untura corpul 
balenei asemenea cojii care înfăşoară o portocală. Tot aşa 
se întâmplă şi cu capul, dar există o diferenţă: în jurul 
capului, acest înveliş, deşi nu e la fel de gros, e incredibil de 
dur şi e de neînchipuit pentru un om care nu l-a atins 
niciodată. Cel mai ascuţit harpon, cea mai tăioasă suliță 
aruncată de cel mai vânjos braţ omenesc ricoşează din el 
fără putere. E ca şi cum fruntea Caşalotului ar fi pavată cu 
copite de cal. Nu cred că simte ceva prin ea. 

Mai gândeşte-te la un lucru! Când două vase indiene 
mari şi împovărate îşi întretaie drumurile şi se pot ciocni în 
docuri, ce fac marinarii? Nu atârnă peste ele, în locul 
impactului, obiecte de substanţă dură, cum ar fi fierul sau 
lemnul? Nu, ei fixează un dop mare şi rotund de câlţi şi 
plută, învelit în cea mai groasă şi mai trainică piele de bou. 
Acesta absoarbe cu curaj şi fără stricăciuni lovitura care ar 
fi sfărâmat toate şipcile de lemn şi răngile de fier. Acest 
fapt ilustrează suficient sensul la care vreau să ajung. Dar 
pe lângă toate acestea, mi-am dat seama că, aşa cum 
peştii obişnuiţi au în trup ceea ce se cheamă o băşică de 
înot pe care pot să o umfle şi să o contracte, iar cum 
Caşalotul nu are, după câte ştiu eu, un astfel de mecanism 
şi considerând, de asemenea, felul altfel inexplicabil în care 
când îşi scufundă în întregime capul, când înoată cu el 
ridicat din apă, gândindu-mă iarăşi la elasticitatea 
învelişului său şi la interiorul unic al capului, mi-am dat 
seama, după cum spuneam, că acele alveole în formă de 
fagure de acolo pot avea o neştiută şi nebănuită legătură 
cu aerul, astfel încât să fie susceptibile la dilatare şi 
contractare atmosferică. Dacă e aşa, imaginează-ţi că tăria 
sa incredibilă este dată de cel mai impalpabil şi mai fragil 
dintre toate elementele. 

Acum, ia aminte! Împingând fără greş acest zid mort, 
invincibil şi de neatins, împreună cu substanţa plutitoare 


dinăuntru, înoată în urmă o masă nemaipomenit de vie, 
care nu poate fi măsurată decât ca lemnul stivuit - cu 
coarda - şi care ascultă de o singură voinţă, ca şi cea mai 
mică insectă. Astfel că atunci când îţi voi vorbi despre 
felurile şi concentrările de forţe ce se ascund pretutindeni 
în măreţul monstru, când îţi voi arăta unele isprăvi mai 
neînsemnate ale creierului său, sunt încredinţat că vei fi 
izbăvit de orice urmă de necredinţă ignorantă şi vei fi 
pregătit să ai răbdare. Dacă îţi voi povesti despre cum 
Caşalotul şi-a croit un canal prin istmul Darien şi a 
amestecat astfel Atlanticul cu Pacificul, nu vei ridica nici 
măcar un fir din sprânceană, căci, dacă nu cumva 
stăpâneşti balena, nu eşti decât un provincial şi un 
sentimental în ceea ce priveşte Adevărul. Insă Adevărul e 
un lucru pe care nu îl pot cunoaşte decât salamandrele 
uriaşe; ce şanse să aibă atunci provincialii? Ce s-a 
întâmplat cu tinerii plăpânzi care au încercat să ridice vălul 
zeiţei înfricoşătoare din Sais”? 


57 Referire la zeiţa Neith care era venerată în oraşul Sais, din Egiptul 
antic. Ea era considerată zeiţă războinică, fiind reprezentată prin două 
săgeți încrucişate (n.t.) 


77. Marele poloboc din Heidelberg” 


Acum voi vorbi despre Golirea Butoiului. Dar ca să 
înţelegi, trebuie să afli ceva despre curioasa structură 
internă a obiectului pe care îl disecăm. 

Privind capul Caşalotului ca pe un dreptunghi, poţi, pe un 
plan înclinat, să-l desparţi în două icuri**, dintre care cel de 
jos este structura osoasă, care formează craniul şi fălcile, 
iar cel de sus este o masă untoasă fără pic de oase, al cărui 
capăt lat din faţă formează aşa-zisa frunte lată şi verticală a 
balenei. Împarte pe orizontală acest ic de sus prin mijlocul 
frunţii şi obţii astfel două părţi aproape egale, care erau 
dinainte separate de la natură de un perete dintr-o 
membrană tendinoasă. 

Partea de jos, numită „câlţi”, este un fagure imens de 
seu, format prin încrengătura şi întretăierea unor fibre 
elastice dure şi albe care desenează zece mii de celule 
îmbibate pe toată mărimea sa. Partea de sus, numită butoi, 
poate fi privită ca fiind polobocul din Heidelberg al 
Caşalotului. Cum această căldare mare este scobită în mod 
fermecat în partea din faţă, tot aşa este şi fruntea mare şi 
plată, mult, pentru împodobirea emblematică a minunatului 
său poloboc. Mai mult, aşa cum acela din Heidelberg era 
mereu umplut cu cel mai de soi vin din văile Rinului, tot aşa 
polobocul balenei conţine cel mai preţios ulei, şi anume 
scumpul spermanţet, în starea sa pură, limpede şi 
parfumată. Această prețioasă substanţă nu poate fi găsită 
curată în altă parte a trupului creaturii. Deşi atunci când 


53 Marele poloboc din Heidelberg - un butoi în care încap mai bine de 
200.000 de litri de vin şi care se află în pivnițele castelului Heidelberg 
(n.t.). 

5 Ic este un termen ce aparţine matematicii navale - obiect solid care 
se diferenţiază de pană, căci are capătul ascuţit, format prin înclinarea 
abruptă a doar uneia dintre părţi, şi nu a amândurora (n.a.). 


balena este în viaţă seul este lichid, atunci când este expus 
la aer, după moarte, începe să se întărească repede, 
formând frumoşi muguri de cristale, ca atunci când prima 
pojghiţă de gheaţă începe să se formeze în apă. Butoiul 
unei balene mari aduce de obicei vreo cinci sute de galoane 
de spermanţet, dar din acestea, din cauza unor împrejurări 
inevitabile, o parte măricică se varsă, se scurge, picură jos 
sau este pierdută prin alte moduri în acea treabă delicată a 
adunării ei. 

Nu ştiu cu ce materiale fine şi preţioase era căptuşit 
polobocul din Heidelberg, dar în ceea ce priveşte bogăţia, 
acea căptuşeală nu se poate compara cu membrana 
mătăsoasă de culoarea perlei, asemenea dublurii unei 
haine fine de blană, care acoperă interiorul butoiului 
Caşalotului. 

Am văzut că polobocul de Heidelberg al Caşalotului 
cuprinde toată lungimea creştetului şi de aceea, după cum 
s-a mai spus şi în altă parte, capul cuprinde o treime din 
lungimea creaturii. Astfel, socotind acea lungime cam la 
optzeci de picioare pentru o balenă măricică, îţi rămân mai 
bine de douăzeci şi şase de picioare pentru adâncimea 
polobocului, atunci când este agăţat în lungime de 
parapetul unei nave. 

Ca şi la decapitarea balenei, unealta chirurgului este 
adusă aproape de locul unde se crapă o deschidere în 
magazia cu spermanţet. Acest om trebuie aşadar să fie cu 
mare băgare de seamă ca nu cumva vreo lovitură 
nepotrivită şi neatentă să năvălească în sanctuar şi să se 
scurgă spre risipă tot conţinutul valoros. Această margine 
secerată a capului este ultima ridicată din apă şi este ţinută 
în acea poziţie de uriaşele unelte de tăiat, ale căror legături 
de cânepă dintr-o parte creează acolo o junglă de frânghii. 

Acestea fiind spuse, ia seama acum, rogu-te, la 
minunatul şi - în aceasta împrejurare - aproape mortalul 
mijloc prin care i se dă cep marelui poloboc de Heidelberg 


al Caşalotului. 


78. Rezervorul şi galeţile 


Sprinten ca o pisică, Tashtego se urcă în vârf şi, fără a-şi 
schimba postura dreaptă, aleargă peste braţul întins în 
afară al vergii celei mari, acolo unde acesta stă chiar 
deasupra polobocului înălţat. Şi-a luat cu el o unealtă 
uşoară numită mandar, care e format din doar două părţi 
ce trec printr-un cadru cu o singură roată de scripete. 
Legând acest cadru astfel ca el să atârne de braţul vergii, 
leagănă unul din capetele frânghiei până când acesta este 
prins şi ţinut strâns de un marinar de pe punte. Apoi, cu 
mâna în sus, indianul sare pe partea cealaltă, căzând cu 
agilitate pe vârful capului. Acolo, încă ridicat deasupra 
celorlalţi, spre care strigă din răsputeri, pare a fi un muezin 
care cheamă oamenii buni la rugăciune din vârful unui turn. 

Fiindu-i trimisă o cazma ascuţită cu coada scurtă, el 
caută cu atenţie locul potrivit pe unde să înceapă să sape în 
butoi. Lucrează cu mare băgare de seamă, ca un vânător 
de comori într-o casă veche, ciocănind pereţii pentru a afla 
unde este zidit aurul. Atunci când această căutare prudentă 
ia sfârşit, se leagă de unul dintre capetele mandarului o 
găleată trainică încercuită cu inele de fier, întocmai ca o 
găleată de fântână, iar celălalt capăt, întins peste punte, 
este ţinut de doi sau trei marinari pregătiţi. Aceştia ridică 
găleata ca să o poată ajunge indianul, căruia altcineva i-a 
întins deja o prăjină foarte lungă. Înfigând această prăjină 
în găleată, Tashtego ghidează găleata în jos, în interiorul 
polobocului, până dispare de tot. Apoi, anunţându-i pe 
mateloţii de la mandar, iată cum se ridică iar găleata, 
bolborosind ca şistarul unei lăptărese plin cu lapte 
proaspăt. Coborât cu grijă de la înălţimea aceea, vasul plin 
ochi este prins de un braţ pregătit şi golit degrabă într-un 
ciubăr mare. Urcând iar în vârf, trece încă o dată prin 


acelaşi cerc până când rezervorul adânc se goleşte. Spre 
sfârşit, Tashtego trebuie să înfigă prăjina din ce în ce mai 
tare şi mai adânc în poloboc, până ce vreo douăzeci de 
picioare din lungimea băţului nu se mai văd deloc. 

Oamenii de pe „Pequod” goleau astfel, de ceva timp, 
câteva  ciubăre  umplându-se deja cu  spermanţetul 
parfumat, când deodată se întâmplă un accident bizar. Fie 
că Tashtego, indianul sălbatic, fu atât de nesocotit şi 
neatent încât să dea drumul pentru o clipă frânghiilor de 
scripete ce ţineau capul, fie că locul în care stătea era 
foarte periculos şi alunecos, fie că împieliţatul însuşi urzi să 
se întâmple aşa fără a-şi face cunoscute motivele, nu se 
ştie sigur ce se întâmplă. Totuşi, fără de veste, pe când cea 
de-a optsprezecea sau a nouăsprezecea găleată urca 
însetată - Dumnezeule!, bietul Tashtego -, ca o găleată 
geamănă într-o fântână adevărată căzu cu capul înainte în 
marele poloboc din Heidelberg şi cu o teribilă bolboroseală 
uleioasă pieri din faţa ochilor noştri. 

— Om peste bord!, strigă Daggoo, care fu primul ce-şi 
veni în simţiri din uimirea generală. 

— Leagănă găleata încoace!, strigă şi, îndesând un picior 
în ea, pentru a nu se agăța doar cu mâna de mandarul 
alunecos, marinarii îl urcară până în vârful capului, înainte 
ca Tashtego să-i fi atins fundul. Între timp se iscă un tumult 
teribil. Uitându-se peste margine, văzură capul ce mai 
înainte spânzura lipsit de viaţă zvâcnind şi mişcând chiar 
sub luciul apei, de parcă rumega o idee măreaţă chiar 
atunci. Când colo, era doar sărmanul indian, care arăta fără 
a vrea prin acele zbateri adâncimea primejdioasă la care se 
scufundase. 

In acea clipă, în timp ce Daggoo, în vârful capului, dădea 
jos  mandarul - care se încurcase cumva printre 
nenumăratele unelte de tăiat —, se auzi un sunet ascuţit de 
sfâşiere şi, spre groaza de nedescris a tuturor, uriaşa formă 
se rostogoli într-o parte cu o zguduire puternică, până când 


corabia îmbătată tremură şi se scutură de parcă ar fi fost 
lovită de un aisberg. Singurul cârlig rămas la locul lui, de 
care atârna acum întreaga greutate, părea a fi pe punctul 
de a ceda in fiecare moment, un lucru de aşteptat după cât 
de tare se clătina capul. 

— Coboară! Coboară!, îi strigară marinarii lui Daggoo, dar 
asta ţinând cu o mână frânghia scripetelui greu, astfel că 
dacă ar fi căzut capul, el ar fi rămas încă agăţat. Cum 
negrul descurcase frânghia, îndesă găleata în fântâna 
surpată pentru ca harponierul îngropat să o prindă şi să fie 
astfel tras afară. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, omule, strigă Stubb, ce 
faci, izbeşti în lada cu muniţie? Încetează! Cum vrei să-l 
ajuţi, înfigându-i găleata legată în fier în cap? N-ai de gând 
să încetezi? 

— La o parte de lângă vinci!, strigă o voce ca tunetul de 
plecare al unei rachete. 

Aproape în acelaşi timp, cu o bubuitură de tunet, 

grămada uriaşă căzu în mare, ca platforma Table Rock în 
vâltoarea Niagarei. Carena uşurată se rostogoli în direcţia 
opusă atât de tare că îşi descoperi arama strălucitoare şi 
toată lumea îşi ţinu respiraţia când, legănându-se ba peste 
capetele marinarilor, ba peste ape, Daggoo, printr-un văl 
gros de stropi, putea fi văzut agăţându-se de scripeţii în 
balans, în timp ce bietul Tashtego, îngropat de viu, se 
scufunda spre fundul oceanului. 
Nici nu se împrăştie bine ceața orbitoare, că o siluetă goală, 
cu o sabie în mână, fu văzută pentru o clipită deasupra 
parapetelor. In următoarea clipă, un zgomot plescăitor ne 
anunţă că viteazul meu Queequeg sărise în ajutorul lui. Se 
făcu o mişcare compactă câtre margine şi fiecare ochi 
numără fiecare undă, în timp ce secundele se scurgeau una 
după alta şi nu se arăta niciun semn că înecatul sau 
salvatorul ar fi apărut. Câţiva săriră într-o barcă din 
apropiere şi se îndepărtară puţin de corabie. 


— Ha! Ha!, strigă Daggoo deodată din leagănul său tăcut 
de-acum de la înălţime şi, uitându-ne mai departe de 
margine, văzurăm un braţ ţâşnind drept dintre valurile 
albastre. Era o privelişte neobişnuită, ca şi când s-ar ivi un 
braţ din iarba de pe un mormânt. 

— Amândoi, amândoi! Sunt amândoi!, anunţă Daggoo din 
nou cu un strigăt voios. Curând, Queequeg fu văzut înotând 
brav cu o mână şi cu cealaltă ţinând strâns părul lung al 
indianului. Traşi în barca ce îi aştepta, fură aduşi repede pe 
punte, dar Tashtego îşi reveni cu greu şi nici Queequeg nu 
părea prea plin de viaţă. 

Cum reuşise acest nobil ajutor? Ei bine, scufundându-se 

după capul ce cobora încet, Queequeg crestă în lung cu 
sabia sa fundul capului, pentru a face o gaură mare ca un 
tambuchi. 
Apoi, dând drumul sabiei, îşi înfipse braţul său lung adânc 
înăuntru şi în sus şi îl trase astfel afară pe bietul Tash 
apucându-l de cap. Spuse că prima oară când se întinsese 
după el îl prinsese de un picior, dar ştiind că nu aşa trebuia 
să fie scos şi că ar fi putut să se işte încurcături, împinse 
înapoi piciorul şi, întorcându-l şi răsucindu-l cu agilitate, îl 
dădu pe indian de-a dura. La a doua încercare ieşi cum 
trebuia: cu capul înainte. Cât despre marele cap, se simţea 
cât de bine se putea în acele momente. 

Astfel, prin curajul şi talentul în ale obstetricii ale lui 
Queequeg, izbăvirea, sau mai bine-zis venirea pe lume a lui 
Tashtego, fu încheiată cu succes şi încă în colții celor mai 
potrivnice şi mai disperate obstacole. Aceasta e o lecţie ce 
nu trebuie uitată. Moşirea ar trebui predată la acelaşi curs 
cu scrima sau boxul, călăritul sau vâslitul. 

Ştiu că această aventură stranie a indianului va părea cu 
siguranţă de necrezut pentru unii oameni de pe uscat, deşi 
ei înşişi au văzut sau au auzit de cineva căzut într-un 
rezervor în largul mării, un accident care nu se întâmplă 
doar arareori şi din pricini mai mici decât cea a indianului, 


având în vedere cât de alunecoasă este gura fântânii 
Caşalotului. 

Se prea poate să îţi pui întrebarea: 

— Cum se poate una ca asta? Credeam că acest cap 
căptuşit şi îmbibat al Caşalotului este cea mai uşoară şi mai 
plutitoare parte a sa, iar tu îl faci să se scufunde într-o 
substanţă mult mai densă. Aici te-am prins! 

Ei bine, din contră! Atunci când căzu bietul Tash, butoiul 
fusese aproape golit de conţinutul său plutitor, rămânând 
doar peretele dens şi tendinos al fântânii - o substanţă 
groasă şi tare care este, cum am mai spus, mult mai grea 
decât apa, şi care se scufundă ca plumbul. Tendinţa de a se 
scufunda repede fu în această împrejurare combătută de 
faptul că celelalte părţi ale capului rămăseseră încă 
ataşate, astfel că se duse la fund foarte încet, lăsându-i lui 
Queequeg răgaz pentru a-şi încerca talentele de 
obstetrician agil pe fugă, ai putea spune. Da, fu o naştere 
pripită, într-adevăr. 

Dacă Tashtego ar fi murit în acel cap, ar fi fost o moarte 
tare prețioasă să fie sufocat în cel mai alb şi mai de soi 
spermanţet parfumat; camera interioară, sfânta sfintelor a 
Caşalotului, i-ar fi fost sicriu, dric şi mormânt. Nu-mi 
amintesc decât o singură moarte mai dulce de atât, 
sfârşitul delicios al unui apicultor din Ohio care, căutând 
miere în scorbura unui copac, găsi neobişnuit de multă 
ambrozie acolo încât aplecându-se deasupra fu tras în jos şi 
muri îmbălsămat. Câţi crezi că au căzut în capul mieros al 
lui Platon şi au sfârşit dulce înăuntru? 


79. Preria 


Analiza liniilor feţei sale şi pipăitul cucuielor din capul 
acestui Leviatan constituie o muncă pe care niciun 
fizionomist şi nici un frenolog nu şi-au asumat-o încă. O 
asemenea încercare ar părea la fel de rodnică cum ar fi ca 
Lavater“ să analizeze liniile stâncii Gibraltar sau ca Gali“! 
să se urce pe o scară şi să pipăie Domul Panteonului. Cu 
toate acestea, în faimoasa sa lucrare, Lavater nu 
cercetează doar diferitele trăsături ale feţelor umane, ci 
examinează cu atenţie şi feţele cailor, ale păsărilor, ale 
şerpilor şi ale peştilor şi se adânceşte în detalii despre 
schimbarea expresiei ce se discerne pe aceste chipuri. Nici 
Gali şi nici discipolul său Spurzheim nu eşuează în a face 
câteva aluzii despre caracteristicile frenologice ale altor 
creaturi în afară de oameni. Astfel, deşi nu sunt pregătit 
nici măcar ca începător pentru a aplica aceste două 
cvasiştiinţe asupra balenei, o să fac şi eu o încercare. O să 
mă străduiesc cât pot de mult şi o să scot la iveală tot ce se 
poate. 

Din punct de vedere fizionomic, Caşalotul este o creatură 
neobişnuită. Nu are nas. Fiindcă nasul este cea mai 
centrală şi mai evidentă dintre trăsături şi fiindcă le 
modifică cel mai mult şi controlează expresia lor 
combinată, atunci s-ar părea că lipsa sa totală din rolul de 
apendice extern afectează într-o măsură enormă 
înfăţişarea balenei. După cum într-un peisaj de grădină un 
turn, o cupolă, un monument sau vreo înălţare de orice fel 
este socotită indispensabilă pentru închegarea priveliştii, 
tot aşa nicio faţă nu poate fi desăvârşită fără clopotniţa 
înălţată şi deschisă a nasului. Dacă îi luaţi nasul statuii lui 
5 Johann Kaspar Lavater (1741-1801) - renumit fizionomist elveţian 


(n.t.). 
S1 Franz Joseph Gali (1758-1832) - frenolog german (n.t.). 


Zeus a lui Fidias, ce arătare tristă ar rămâne! Cu toate 
acestea, Leviatanul este atât de măreț şi proporţiile lui sunt 
într-atât de solide, că aceeaşi lipsă care ar urâţi statuia lui 
Zeus, la el nu este un cusur atât de mare. Nu, ci din contră, 
este o măreție în plus. Ar fi fost nepotrivit ca balena să aibă 
nas. În timp ce te plimbi în călătoria ta fizionomică 
navigând într-o bărcuţă în jurul marelui său cap, privirile 
nobile aruncate lui nu sunt niciodată insultate de gândul că 
ar avea un nas de care să-l tragi. O idee îngrozitoare, care 
deseori ţi se iveşte chiar şi atunci când îl priveşti pe cel mai 
de seamă paracliser regal pe tronul său. 

În unele detalii, poate că cea mai impunătoare trăsătură 
fizionomică a Caşalotului este fruntea sa lată. Această 
privelişte este sublimă. 

Adâncită în gânduri, o frunte de om pare a fi Estul 
tulburat de zori. În liniştea păscutului, fruntea creaţă a unui 
taur are o atingere de măiestrie. Când urcă tunuri grele prin 
defileurile munţilor, fruntea elefantului este maiestuoasă. 
Omenească sau animală, fruntea fermecată este ca sigiliul 
aurit pe care îl lipeau împărații germani pe decretele lor. 
Însemna: „Domnul: făcut în această zi de mâna mea.” La 
cele mai multe fiinţe, nu la om, fruntea este deseori doar o 
fâşie de păşune alpină aşezata la marginea zăpezilor. 
Puţine sunt acele frunţi care, asemenea celor ale lui 
Shakespeare şi Melancthon, se înalţă atât de sus şi se 
coboară atât de jos, încât ochii par nişte lacuri de munte 
limpezi, veşnice şi neclintite, iar deasupra lor, în ridurile 
frunţii, poţi urmări gândurile cornute ce vin să se adape 
acolo, cum vânătorii scoțieni urmăresc paşii cerbului prin 
zăpadă. La marele Caşalot, demnitatea divină a frunţii este 
mărită într-atât, încât, privind-o din faţă în toată mărimea 
ei, simţi dumnezeirea şi puterile teribile mai cu tărie decât 
privind orice alt lucru de pe lumea aceasta. Asta deoarece 
nu vezi un punct anume, nu se observă nicio trăsătură 
distinctă, nici nas, nici ochi, nici urechi, nici gură, nicio faţă, 


căci nu are una propriu-zisă. Nu are decât marea boltă a 
frunţii, încreţită cu ghicitori care se scufundă în tăcere 
ducând cu el sfârşitul bărcilor, al corăbiilor şi al oamenilor. 
Nici din profil nu pare mai mică această frunte, deşi privită 
în acest fel nu te mai copleşeşte atât de tare. Din profil poţi 
vedea adâncitura orizontală şi în formă de semilună din 
mijlocul frunţii, care la Lavater este semnul geniului. 

Dar cum vine asta? Caşalotul să fie genial? A scris 
vreodată Caşalotul vreo carte, a ţinut vreo cuvântare? Nu, 
geniul său se simte prin faptul că nu face nimic deosebit 
pentru a-l dovedi. Este declarat de tăcerea sa piramidală. 
Acest lucru îmi aminteşte de faptul că, dacă balena ar fi 
fost cunoscută tinerei lumi orientale, ar fi fost divinizată de 
minţile ei copilăreşti. L-a divinizat ea pe crocodilul de Nil, 
deoarece acesta nu are limbă. Nici Caşalotul nu are limbă, 
sau cel puţin aceasta este atât de mică, încât nu poate fi 
scoasă afară. Dacă popoarele din ziua de azi, înțelepte şi 
poetice, i-ar ademeni pe zeii veseli ai sărbătorilor păgâne 
din trecut şi i-ar urca iar pe tron în noile ceruri, pe dealul 
părăsit, fiţi siguri că dacă i s-ar oferi jilţul lui Zeus 
Caşalotului, el l-ar înnobila. 

Champolion a descifrat hieroglifele scrijelite în granit. Dar 
nu există un Champolion care să descifreze Egiptul de pe 
faţa fiecărui om sau animal. Fizionomia, ca oricare alta 
dintre ştiinţele oamenilor, este doar o scorneală trecătoare. 
Dacă sir William Jones, care citea în treizeci de limbi, nu 
putea desluşi înțelesurile adânci şi amănunțite ale chipului 
celui mai simplu ţăran, cum să spere neşcolitul Ishmael să 
desluşească aramaica scrisă în fruntea Caşalotului? i-o 
arăt ţie. Desluşeşte-o, dacă poţi. 


80. Nuca 


Dacă prin fizionomie Caşalotul se aseamănă unui Sfinx, 
pentru un frenolog, creierul său pare a fi un cerc geometric 
imposibil de ridicat la pătrat. 

La creatura matură, craniul ajunge să măsoare cel puţin 
douăzeci şi trei de picioare în lungime. Desfă falca de jos şi 
profilul craniului va arăta asemenea marginii unui plan uşor 
înclinat aşezat pe o bază netedă. Când balena trăieşte, 
după cum am văzut deja, este umplut şi aproape teşit de 
masa greoaie a călţilor şi a spermanţetului. La capătul de 
sus, tigva formează un crater pentru a adăposti acea 
substanţă, iar sub podeaua acestui crater, într-o altă 
cameră care nu depăşeşte zece inci atât în lungime, cât şi 
în lăţime, se odihneşte creierul monstrului, mare cât să-l ţii 
în palmă. Creierul se află la cel puţin douăzeci de picioare 
de aşa-zisa lui frunte şi este ascuns după fortificaţii trainice, 
ca şi citadela dinăuntrul zidurilor fortificate ale cetăţii 
Quebec. Este ascunsă în el ca o cutiuţă aleasă, astfel că 
ştiu marinari care neagă hotărâți că balena cu spermanţet 
are alt creier în afară de substanţa asemănătoare formată 
din yarzii cubici din magazia de seu. Fiind acoperit de striuri 
bizare, pliuri şi cute, pare a fi mai potrivit de a lega ideea 
puterii sale de această parte tainică a sa atribuindu-i ei jilţul 
inteligenţei. 

Este limpede, aşadar, că, din punct de vedere frenologic, 
capul Leviatanului, în starea sa intactă şi vie, este o 
amăgire. Cât despre creierul său adevărat, nu există niciun 
indiciu al prezenţei sale şi nici nu se poate pipăi. Balena, ca 
toate lucrurile mari, arată lumii o faţă plăsmuită. 

Dacă goleşti craniul de grămada de seu şi te uiţi din 
spate la vârful lui, care este capătul ţuguiat, vei fi uimit de 
asemănarea cu un creier uman privit în acelaşi fel şi din 


aceeaşi parte. Într-adevăr, dacă pui această tigvă - 
micşorată la mărimea unei tărtăcuţe de om - cu susul în jos 
pe un platou cu cranii umane, n-ai mai putea să o 
deosebeşti şi privind adânciturile dintr-o parte a creştetului 
ai spune ca un frenolog că „acest om nu avea respect faţă 
de sine şi nici mândrie”. Prin aceste negaţii, împreună cu 
caracterul afirmativ al mărimii şi puterii sale uriaşe, îţi poţi 
forma o părere adevărată, deşi nu foarte fericită, despre ce 
înseamnă forţa mult-lăudată. 

Dacă însă după dimensiunile comparative ale creierului 

balenei socoteşti că nu poate fi categorisit în niciun fel, îţi 
voi da o altă idee. Dacă priveşti cu atenţie şira spinării 
oricărui patruped, vei fi izbit de asemănarea vertebrelor cu 
un şirag de tigve micşorate, care se aseamănă vag cu 
craniul cel adevărat. 
Ideea că vertebrele sunt cranii nedezvoltate este un 
concept german. Dar cred că nu germanii au fost primii 
care au observat această asemănare stranie. Un prieten 
străin mi-a atras atenţia asupra acestui lucru arătându-mi 
scheletul unui duşman pe care îl ucisese şi cu ale cărui 
vertebre îşi împodobea pe post de basorelief prora ascuţită 
a canoei sale. Cred că frenologii au omis un lucru important 
necontinuându-şi investigaţiile de la cerebel de-a lungul 
şirei spinării. Eu unul susţin că o mare parte din caracterul 
omului se citeşte în coloana vertebrală. Mai degrabă ţi-aş 
pipăi spinarea decât ţeasta, oricine ai fi. O coloană subţire 
nu susţine niciodată un suflet drept şi nobil. Eu mă 
mândresc cu coloana mea vertebrală ca fiind băţul 
stindardului pe care îl flutur în faţa lumii. 

Aplică această ramură vertebrală frenologiei Caşalotului. 
Cavitatea craniană se continuă cu prima vertebră a gâtului, 
iar în acea vertebră capătul canalului spinal va măsura zece 
inci în diametru şi opt în înălţime, având forma unui triunghi 
cu baza în jos. Trecând prin celelalte vertebre, canalul se 
subţiază, dar pentru o bună bucată îşi păstrează 


capacitatea. 

Desigur, acest canal este plin cu aceeaşi substanţă ciudat 
de fibroasă - măduva spinării - ca şi creierul şi comunică 
direct cu acesta. Mai mult, preţ de câteva picioare bune de 
la ieşirea din cavitatea creierului, măduva îşi păstrează 
grosimea, fiind aproape egală cu cea a creierului. In aceste 
împrejurări, ar fi nerezonabil să analizăm şi să cartografiem 
frenologia şirei balenei? Privită în această lumină, minunata 
micime comparată a creierului este cumpănită mai mult 
decât ar fi nevoie de minunata mărime comparată a 
măduvei spinării. 

Lăsând însă această aluzie să fie înţeleasă după bunul 
plac al frenologilor, voi mai vorbi despre teoria spinării 
pentru o clipă, cu referire la cocoaşa Caşalotului. Această 
cocoaşă grandioasă, dacă nu cumva mă înşel, se înalţă 
deasupra uneia dintre vertebrele mai mari şi este, într-un 
fel, mulajul ei convex exterior. Din cauza situării ei, voi 
numi această cocoaşă înaltă organul tăriei sau al 
neîmblânzirii Caşalotului. Că marele monstru este de 
neîmblânzit, vei afla din alte lămuriri ce urmează. 


81. „Pequod” întâlneşte „Fecioara” 


Când veni ziua sortită întâlnirăm corabia „Jungfrau” din 
Bremen, al cărei căpitan era Derick de Deer. Odinioară, 
popoare fruntaşe în vânătoarea de balene, olandezii şi 
germanii sunt acum codaşi. Însă ici şi colo, la latitudini şi 
longitudini îndepărtate, mai poţi întâlni din întâmplare 
stindardul lor pe apele Pacificului. 

Dintr-un oarecare motiv, nava „Jungfrau” se arăta foarte 
nerăbdătoare să îşi prezinte omagiile. Aflându-se încă la o 
distanţă destul de mare de „Pequod”, ea se întoarse şi, 
coborând o barcă, căpitanul se îndreptă spre noi, stând 
nerăbdător la proră în loc să stea la pupă. 

— Ce are în mână?, întrebă Starbuck arătând spre un 
obiect ce se legăna în mâna germanului. Nu se poate! E un 
rezervor de lampă! 

— Nu e asta, spuse Stubb, nu, nu, e o cutie de cafea, 
domnule Starbuck. Vine să ne facă nouă cafeaua, e 
servitorul. Nu vedeţi cutia de tinichea pe care o ţine lângă 
el? Acolo are apă fiartă. Eh! El e, e servitorul. 

— Fugi de-aici, strigă Flask, sunt un rezervor de lampă şi 
un bidon de ulei. A rămas fără seu şi vine la cerşit. 

Oricât de bizar ar părea ca o balenieră să împrumute seu 
în mijlocul locului de vânătoare şi oricât ar contrazice 
proverbul despre căratul cărbunilor la Newcastle, câteodată 
se întâmplă şi una ca asta, iar în cazul de faţă, căpitanul 
Derick de Deer ţinea în mână fără tăgadă un rezervor de 
ulei, după cum spusese Flask. 

După ce urcă la bord, Ahab îl luă la întrebări fără a băga 
de seamă ce avea în mână. In graiul său anevoios, 
germanul arătă că nu ştie nimic despre Balena Albă şi 
întoarse pe dată firul discuţiei către rezervor şi butoi, 
presărând câte ceva despre cum trebuia să se bage 


noaptea în pat pe un întuneric negru ca smoala, căci i se 
terminase şi ultima picătură de ulei de Bremen şi nu 
prinseseră nici măcar un peşte-zburător ca să îşi acopere 
nevoile. La sfârşit adăugă că nava sa era într-adevăr ceea 
ce se numeşte o navă „curată”, adică una goală, 
meritându-şi din plin numele de „Jungfrau” sau „Fecioara”. 

După ce luă ce îi trebuia, Derick plecă, dar nu ajunse bine 
lângă navă, că se strigă din catargele ambelor corăbii 
apropierea unor balene. Atât de dornic de vânătoare era 
Derick că nu se mai opri să lase rezervorul şi butoiul pe 
punte, ci îşi întoarse barca şi porni după rezervoarele 
monstruoase. 

Cum vânatul se ivise sub vânt, el şi alte trei bărci 
nemţeşti care îl urmară în curând aveau un avans 
considerabil faţă de „Pequod”. Erau opt balene, o turmă 
mijlocie. Dându-şi seama de primejdie, acestea înotau cu 
viteză una lângă alta chiar sub vânt, apropiindu-se ca tot 
atâţia cai înhămaţi împreună. Lăsau în urmă un siaj mare şi 
lat, de parcă desfăceau fără oprire un pergament imens 
peste ape. 

În acest siaj învolburat, cu mulţi stânjeni în urmă, înota 
un imens şi cocoşat taur bătrân, care din cauza fugii sale 
greoaie şi încrustaţiilor galbene neobişnuite ce creşteau pe 
el, părea suferind de gălbinare sau de vreo altă boală. 
Faptul ca această balenă să aparţină de turma din faţă 
părea îndoielnic, căci nu e firesc ca asemenea Leviatane 
bătrâne să fie sociabile. Cu toate acestea, se ţinea pe urma 
lor, deşi fără îndoială valurile îl întârziau deoarece talazurile 
albicioase se loveau de botul său ca talazul ce se umflă din 
doi curenţi potrivnici. Jetul lui era scurt, încet şi greoi, ieşind 
cu un zgomot înecăcios şi răsfirându-se în fâşii frânte, 
urmat de stranii cutremurări interioare ce scăpau prin 
celălalt capăt scufundat şi făcând apele să clocotească în 
urma lui. 

— Care are vreun leac la el?, întrebă Stubb. Mă tem că îl 


doare stomacul. Doamne, imaginaţi-vă cum ar fi să te 
doară un stomac cât un pogon! Vânturile rele parcă ţin 
Crăciunul ferecat înăuntru, băieţi. E primul vânt rău pe 
care-l ştiu să bată dinspre pupa. la te uită! Balenele sunt în 
stare de astfel de ambardee? Trebuie că şi-a pierdut echea. 

Ca un vas indian încărcat din greu, ce îşi croieşte drum 
pe coasta hindusă, cu puntea plină ochi de cai 
înspăimântați şi se înclină, se scufundă, se rostogoleşte şi 
şerpuieşte, tot aşa îşi cârmea şi taurul acesta bătrân 
greutatea şi se mai întorcea din când în când pe coastele 
împovărate, arătându-şi pricina siajului întortocheat sub 
forma ciotului nenatural al înotătoarei de la tribord. Era 
greu de spus dacă îşi pierduse acea înotătoare într-o luptă 
sau se născuse fără ea. 

— Aşteaptă doar puţin, bătrâne, că-ţi dau eu o faşă 
pentru braţul tău rănit, strigă crudul Flask arătând spre 
funia de balenă de lângă el. 

— Vezi să nu te lege el cu ea, îi strigă Starbuck. 
Grăbeşte-te sau îl prinde neamţul. 

Toate bărcile rivale se îndreptau cu o singură intenţie 
către peşte deoarece nu era doar cel mai mare, ci era şi cel 
mai aproape de ei, iar celelalte balene goneau cu 
asemenea viteză încât aproape că întreceau şi scurgerea 
timpului. În această împrejurare, bărcile de pe „Pequod” 
trecură pe lângă ultimele trei bărci germane coborâte, dar 
cu avansul pe care îl avea, barca lui Derick încă era 
fruntaşa urmăririi, deşi rivalii săi străini se apropiau cu 
fiecare clipă. Singurul lucru de care se temeau era că, el 
aflându-se deja atât de aproape de ţintă, putea arunca 
harponul înainte ca ei să-l ajungă şi să-l depăşească. Cât 
despre Derick, el părea destul de încrezător că aşa avea să 
se întâmple şi îşi mai scutura din când în când zeflemitor 
rezervorul de ulei către celelalte bărci. 

— Câine fără obraz şi nerecunoscător!, strigă Starbuck. 
Mă batjocoreşte şi mă provoacă chiar cu tinicheaua 


prăpădită pe care i-am umplut-o cu mâna mea nici cu cinci 
minute în urmă. 
Apoi cu şoapta sa puternică: grăbiţi-vă, câinilor! Trageţi! 

— Să vă spun eu cum stă treaba, băieţi!, strigă Stubb 
echipajului. Este împotriva religiei mele să mă mânii, dar 
tare l-aş mai mânca de viu pe servitorul acela mârşav. 
Trageţi, ori nu vreţi? Vreţi să-l lăsaţi pe ticălos să vă bată? 
Vă place rachiul? Un butoi de rachiu, atunci, pentru cel mai 
bun marinar. Haideţi, de ce nu i se sparg venele nimănui? 
Cine-a aruncat ancora din barcă? Nu înaintăm niciun inci, 
parcă stăm pe loc. Oameni buni, uitaţi cum creşte iarba pe 
fundul bărcii; pe legea mea, şi catargul începe să 
înflorească. Nu merge aşa, băieţi. Uitaţi-vă la sluga aceea! 
Ce mai încolo şi-ncoace, ori scuipaţi flăcări, ori nu! 

— Vai, ia uite ce spume face!, strigă Flask ţopăind în sus 
şi-n jos. Ce cocoaşă! Vai! haideţi, urcaţi-vă pe ea ca pe un 
buştean! Vai!, băieţii mei, haideţi, grăbiţi-vă! Vă dau să 
mâncaţi clătite şi midii la cină, aşa să ştiţi, băieţii mei, 
scoici coapte şi gogoşi, aşa, dar haideţi, haideţi, grăbiţi-vă. 
Face o sută de butoaie, nu-l pierdeţi, nu, nu! Uitaţi-vă la 
slugă! Vai!, ce balenă mare, ce matahală! Nu vă place 
spermanţetul? Uitaţi acolo trei mii de dolari! O bancă! O 
bancă întreagă! Banca Angliei! Vai! haideţi, haideţi, haideţi! 
Ce naiba mai face sluga acum? 

În acel moment, Derick tocmai ce îşi arunca rezervorul de 
ulei şi butoiul către bărcile ce se apropiau, probabil atât 
pentru a-i întârzia pe rivali, cât şi pentru a-şi grăbi 
înaintarea prin forţa aruncării dinapoi. 

— Neobrăzatul de câine neamţ!, strigă Stubb. Trageţi 
băieţi, trageţi ca nişte tunuri de război cu coada înroşită de 
diavol! Ce zici, Tashtego, eşti bărbatul care să-şi frângă 
spinarea în douăzeci şi două de bucăţi pentru onoarea 
bătrânului Gayhead? Ce zici? 

— Zic că trag de mă ia naiba, urlă indianul. 

Îndârjite şi întărâtate de zeflemelele germanului, cele trei 


bărci ajunseră aproape una lângă alta şi, aşezate astfel, se 
apropiară rapid. Cu atitudinea  cavalerească a 
comandantului când se apropie de paradă, cei trei secunzi 
stăteau mândri şi drepţi strigând voioşi când şi când după 
vâslaş: „Uite-o cum alunecă! Ura pentru jetul de cenuşă 
albă! Jos cu sluga! Să-l ajungem!” 

Însă Derick avea un avans atât de mare, încât, în ciuda 
galanteriei lor, ar fi câştigat cursa dacă nu s-ar fi abătut 
asupra lui judecata cea dreaptă sub forma unui rac ce se 
agăţă de pana vâslaşului din mijloc. In timp ce nătăfleţul de 
marinar de apă dulce se chinuia să îşi elibereze vâsla, astfel 
că barca lui Derick mai că se răsturnă, iar el tuna la oameni 
cuprins de furie, Starbuck, Stubb şi Flask profitară de răgaz. 
Cu un strigăt se avântară repede înainte şi ajunseră pieziş 
în zona germanului. După o clipă, cele patru bărci se aflau 
de-a curmezişul în siajul balenei, iar în urma ei, de o parte 
şi de alta, se întindea spuma pufoasă pe care o bătea. 

Era o privelişte teribilă şi de toată mila. Balena fugea 
acum cu capul scos din apă şi îşi arunca în faţă jetul 
clocotitor, în timp ce, înnebunită de frică, lovea într-o parte 
cu sărmana sa înotătoare. Şerpuia când într-o parte, când 
în alta în fuga sa şovăitoare şi la fiecare val pe care îl tăia 
se scufunda tremurător în mare sau îşi răsucea către cer 
înotătoarea cea bună. Am văzut odată o pasăre speriată cu 
o aripă ruptă care desena cercuri frânte prin aer, încercând 
în zadar să scape de ghearele de pirat ale şoimilor. Pasărea 
însă are glas şi îşi striga frica în ţipete plânse. Insă frica 
acestei brute mari şi mute a mării se ascundea înlănţuită 
înăuntrul său. Nu avea voce în afară de respiraţia hârşăită 
ce ieşea prin nară, iar acest lucru o făcea să arate 
nemaipomenit de vrednică de milă. Insă mărimea sa 
uluitoare, fălcile zdravene şi coada nemaipomenit de 
puternică erau suficiente pentru a îngrozi şi pe cel mai 
cutezător om căruia îi era milă de ea. 

Văzând că în câteva clipe bărcile de pe „Pequod” aveau 


să i-o ia în faţă, Derick alese, în loc să fie păgubit de pradă 
în acest fel, să arunce ceea ce pentru el trebuie să fi părut 
o săgetare neobişnuit de lungă înainte să piardă ultima 
şansă. 

Insă imediat ce se ridică harponierul său ca să lovească, 
cei trei tigri - Queequeg, Tashtego şi Daggoo - săriră în 
picioare şi, aşezaţi pe diagonală, îşi aliniară în acelaşi timp 
vârfurile, iar toate cele trei fiare de Nantucket, aruncate 
peste capul harponierului german, se înfipseră în balenă. 
Ţâşniră aburi de spumă şi foc alb! Cele trei bărci, în 
vâltoarea furiei dintâi a balenei puse pe fugă, loviră barca 
germană cu atâta forţă că Derick şi harponierul său 
înmărmurit fură aruncaţi şi traşi spre cele trei chile 
zburătoare. 

— Nu vă fie frică, drăguţele mele untiere, strigă Stubb 
aruncând o privire fulgerătoare spre ei când îi ocoli, o să fiţi 
culeşi imediat, am văzut eu nişte rechini mai în spate: câinii 
Sfântului Bernard, ştiţi voi, cei care îi alină pe călători la 
ananghie. Ura!, aşa se navighează. Fiecare chilă parcă e o 
rază de soare! Ura!, zici că suntem nişte oale de tinichea 
legate de coada unei pume turbate! Imi vine-n minte să mă 
leg cu o trăsurică de un elefant pe câmpie - zboară spiţele 
când te legi în felul acesta de el, băieţi; mai e şi primejdia 
să fii aruncat cât colo când treci peste vreo ridicătură. Ura!, 
aşa se simte un flăcău când se duce la Davy Jones: alunecă 
repede ca pe derdeluş! Ura!, balena aceasta este ca un 
poştaş fără vârstă! 

Fuga monstrului fu însă una scurtă. Scoţând un suspin 
neaşteptat, se scufundă zgomotos. Scrâşnind grăbite, cele 
trei funii zburară în jurul bulgărelui de răşină cu o 
asemenea forţă, că săpară urme adânci în el. Harponierii se 
temeau că această scufundare rapidă va sfâşia funiile, aşa 
că folosindu-se de puterea şi priceperea lor prinseră de 
câteva ori funia fumegândă până când - datorită icurilor 
plumbuite ale bărcii, de unde cele trei funii se duseră la 


fund în albastrul apei - copastiile prorelor erau aproape la 
nivelul apei, iar cele trei pupe spânzurau cu totul în aer. 
Cum balena îşi încetă în curând scufundarea, rămaseră 
pentru o vreme la acea înălţime, temându-se să mai 
slăbească linia, deşi poziţia în care stăteau era destul de 
delicată. Deşi în felul acesta se scufundaseră şi se 
pierduseră multe bărci, această „prindere”, cum este 
denumită, această înfigere a vârfurilor ascuţite în carnea 
vie de pe spinare, îl face pe monstru să se ridice la 
suprafaţă pentru a întâlni sulița ascuţită a duşmanilor. Fără 
a vorbi despre primejdiile acestei îndrăzneli, e îndoielnic 
dacă această procedură este mereu cea mai bună, căci e 
normal să presupunem că o balenă rănită, cu cât stă mai 
mult scufundată, cu atât oboseşte mai mult, iar asta 
deoarece din cauza suprafeţei sale enorme - la o balenă 
matură, aceasta e de aproape 2.000 de picioare pătrate -, 
presiunea apei este imensă. Ştim toţi sub ce greutate 
atmosferică nemaipomenită stăm chiar şi aici, pe pământ, 
la aer. Cât de mare trebuie să fie atunci povara balenei ce 
cară în spinare o coloană de trei sute de stânjeni de ocean? 
Trebuie să fie cel puţin cât cincizeci de atmosfere. Un 
vânător de balene a socotit că trebuie să aibă greutatea a 
douăzeci de vase de război cu tunuri, încărcătură şi cu 
echipaj cu tot. 

Cum cele trei bărci stăteau pe marea ce se legăna blând, 
uitându-se către fundul ei mereu albastru şi cum nu se 
auzea niciun strigăt sau mormăit de niciun fel, nu se vedea 
nicio undă sau o bulă de aer urcând la suprafaţă, ce om al 
uscatului ar fi crezut că sub acea tăcere şi linişte a 
suprafeţei, monstrul înfricoşător al mării se zvârcolea în 
agonie? Nu se vedeau nici opt inci drepţi de funie de la 
proră. Pare de necrezut ca de aceste trei fire marele 
Leviatan să stea agăţat ca pendula unui ceas greu. Agăţat? 
Şi de ce anume? De trei şipci de lemn. Să fie aceasta 
creatura despre care s-a spus demult: „Vei putea tu să-i 


găureşti pielea cu săgeți şi capul cu cârlig marinăresc? Să-l 
atingi cu sabia, nu foloseşti nimic, nici cu lancea, nici cu 
săgeata, nici cu toporul. Fierul pentru pielea lui este ca 
paiul; săgeata nu-l pune pe fugă; săgeata este pentru el ca 
un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce 
zboară.” Aceasta este creatura? Vai!, neîmplinirea să îi 
urmărească pe profeţi! Cu puterea a o mie de coapse în 
coadă, Leviatanul îşi băgase capul pe după munţii mărilor 
pentru a se ascunde de harpoanele „Pequodului”. 

În lumina soarelui ce apunea spre după-amiază, umbrele 
pe care le aruncau cele trei bărci sub luciul apei trebuie să 
fi fost destul de lungi şi de late ca să întunece jumătate din 
oastea lui Xerxes. Cine să ştie cât de înfricoşătoare erau 
pentru balena rănită stafiile enorme ce pluteau deasupra 
capului său. 

— Fiţi gata, băieţi, uite-l că mişcă, strigă Stubb când cele 
trei funii zumzăiră deodată prin apă, conducând spre ei ca 
pe fire magnetice pulsaţiile de viaţă şi de moarte ale 
balenei, încât fură simţite de fiecare vâslaş ce stătea pe 
banca lui. În clipa următoare, mult mai uşurate de 
strânsoarea de la proră, bărcile săriră brusc în sus ca o 
bucată de gheaţă de pe care sare în mare o turmă 
numeroasă de urşi polari. 

— Trageţi! Trageţi!, strigă iar Starbuck. Se ridică! 

Funiile, din care mai devreme nu se putea trage nici 
măcar o palmă, erau trase picurând şi încolăcindu-se larg 
înapoi în barcă şi în curând balena se ivi din apă la două 
lungimi de corabie depărtare de vânători. 

Mişcările ei arătau cât de obosită era. La cele mai multe 
animale de pe uscat se găsesc valve sau supape în venele 
lor, astfel că atunci când sunt rănite, sângele este oprit să 
mai pompeze în unele direcţii. Cu balena, lucrurile nu stau 
aşa. Una dintre ciudăţeniile ei este că are o structură 
nevalvulară a vaselor de sânge, aşa că, dacă e străpunsă 
cu cel mai mic vârf de harpon, începe o scurgere teribilă a 


întregului său sistem arterial şi când aceasta este mărită de 
presiunea nemaipomenită a apei de la mare adâncime, se 
poate spune că viaţa începe să se scurgă din ea în şuvoaie 
nesfârşite. Însă cantitatea de sânge din trupul ei este atât 
de mare şi izvoarele sale sunt atât de multe şi de 
depărtate, că poate să sângereze mult timp, tot aşa cum 
curge un râu chiar pe timp de secetă, a cărui sursă vine din 
izvoarele din munţii îndepărtați şi înceţoşaţi. Chiar şi în 
aceste clipe, când bărcile trăgeau de balenă şi se apropiau 
primejdios de coada sa agitată şi erau înfipte sulițe în ea, 
erau urmate de jeturi constante din rana proaspătă ce 
ţâşneau neîncetat, în timp ce jetul nării numai în răstimpuri 
şi foarte vremelnic îşi mai arunca umezeala în aer. Din 
această gaură nu ieşea sânge, deoarece nu fusese lovit 
niciun loc vital. Viaţa sa, cum se spune, era neatinsă. 

În timp ce bărcile se strânseră mai aproape în jurul ei, 
întreaga bucată de sus a trupului, care de obicei stă 
scufundată, se ridicase deasupra apei. | se vedeau ochii, 
sau mai degrabă locurile unde fuseseră odinioară ochii. 
Asemenea cioturilor ce cresc pe nodurile stejarilor falnici 
când sunt culcaţi la pământ, tot aşa se îngrămădeau în 
orbitele ochilor nişte bulbi orbi ce stârneau mila. Insă nu 
exista milă. Chiar dacă era bătrână, oarbă şi ciungă, balena 
trebuie să-şi dea sufletul şi să fie ucisă pentru a lumina 
petrecerile oamenilor şi bisericile sfinte care propovăduiesc 
pacea neprecupeţită între toţi şi toate. Incă tăvălindu-se în 
sânge, arătă în cele din urmă o umflătură decolorată de 
mărimea unui tufiş aflată jos, într-o parte. 

— Ce locşor frumos!, strigă Flask. Să-l înţep o dată acolo. 

— Opreşte!, îi strigă Starbuck. Nu e nevoie de asta! 

Însă milosul Starbuck strigă prea târziu. Când fu 
străpunsă, un jet ulceros ţâşni din rana crudă şi balena, 
simțind o durere de nesuferit, începu să scuipe sânge şi se 
năpusti orbeşte spre bărci, furioasă, stropindu-le şi pe ele, 
şi pe echipaj cu jeturi de cheaguri, răsturnând barca lui 


Flask şi sfărâmând prora. Fu lovitura sa de moarte, căci 
acum balena era atât de sfârşită din cauza pierderii 
sângelui, că se depărta neajutorată de epava pe care o 
zdrobise, se răsturnă gâfâind pe o parte, bătu chinuită din 
ciotul înotătoarei, apoi începu să se răsucească ca o lume 
în declin, arătându-şi tainele albe ale pântecelui; într-un 
sfârşit rămase ţeapănă ca un buştean şi muri. Ultimul său 
jet fu vrednic de milă. Ca atunci când mâini nevăzute seacă 
apa dintr-o arteziană măiastră şi cu nostalgie înăbuşită 
susurul ţâşnitoarelor se apleacă din ce în ce mai mult spre 
pământ, tot aşa se întâmplă şi cu răsuflarea de moarte a 
balenei. 

Curând, în timp ce echipajele aşteptau sosirea corăbiei, 

trupul dădu semne că se scufundă cu toate comorile 
neatinse. 
La ordinele lui Starbuck se legară pe dată funii în diferite 
locuri, astfel că fiecare barcă deveni o geamandură, iar 
balena scufundătoare fu agăţată cu frânghii la câţiva inci 
sub ele. Când sosi nava, balena fu dusă cu mare grijă lângă 
carena sa şi fu legată bine acolo cu cele mai trainice 
lanţuri, căci era limpede că, dacă nu era susţinut cu 
legături, trupul avea să se ducă pe dată la fund. 

Se întâmplă ca, atunci când se pregătea să se înfigă 
prima cazma, să se găsească în carnea sa un harpon întreg 
ros de rugină, în partea de jos a umflăturii amintite mai sus. 
Cum rămăşiţe de harpoane să găsesc deseori în trupurile 
lipsite de viaţă ale balenelor capturate, cu carnea vindecată 
în jurul lor şi niciun fel de umflătură care să le dea de gol, 
trebuie deci să fi fost alt temei în acest caz care să explice 
ulcerarea. Însă şi mai de mirare fu faptul că se găsi vârful 
de piatră a unei sulițe nu departe de locul unde stătea 
îngropat fierul, iar carnea se întărise de tot în jurul lui. Cine 
aruncase sulița de piatră? Când? Se poate să fi fost 
aruncată de vreun indian din nord-vest înainte ca America 
să fie descoperită. 


Ce alte minuni erau îngropate în acest cufăr fermecat, nu 
se poate şti. Alte descoperiri fură oprite, căci corabia era 
trasă ca niciodată înspre apă din cauza tendinței de a se 
scufunda a corpului imens. Cu toate acestea, Starbuck, 
care era la comandă, nu voia cu niciun chip să-i dea 
drumul, se încăpăţâna să-l ţină legat cu atâta tărie, că până 
la urmă nava s-ar fi răsturnat dacă ar mai fi ţinut trupul 
înlănţuit. Când se dădu ordinul să fie dezlegat, se dovedi că 
atât de mare era strânsoarea lanțurilor şi parâmelor legate 
de babale, că era cu neputinţă să fie desfăcute. Intre timp, 
pe „Pequod” totul stătea pieziş. Să traversezi puntea era ca 
şi cum ai fi mers pe acoperişul înclinat al unei case. Vasul 
trosnea şi scârţâia. Multe din încrustaţiile de fildeş de pe 
parapet şi din cabine fură mişcate de la locul lor de 
aplecarea neobişnuită. Degeaba se aduseră pârghii şi răngi 
ca să susţină coada de neclintit, pentru a o împinge în voia 
valurilor departe de babale. Atât de jos se dusese balena, 
că părţile scufundate nu mai puteau fi ajunse; cu fiecare 
clipă ce trecea părea că se adăugau tone de greutate 
grămezii ce se ducea la fund, iar corabia părea că o să se 
răstoarne. 

— Stai aşa, stai aşa!, îi striga Stubb hoitului. Ce te 
grăbeşti atât de tare să te duci la fund? Tunete şi fulgere, 
băieţi, ori facem ceva, ori ne ducem cu totul. Nu are rost să 
forţezi acolo, încetaţi, vă zic, cu parâmele. Să fugă unul să 
aducă o carte de rugăciuni şi un briceag ca să tăiem 
lanţurile mari. 

— Briceag? Da, da, zise Queequeg şi, apucând toporişca 
cea grea a dulgherului, se aplecă printr-un hublou şi începu, 
frecând fierul de oţel, să despice cel mai mare dintre 
lanţuri. Nu dădu decât câteva lovituri scânteietoare şi 
greutatea imensă duse treaba la capăt. Cu o smulgere 
înfricoşătoare, toate legăturile căzură în valuri, corabia se 
îndreptă şi hoitul se scufundă. 

Această tendinţă ocazională de scufundare a Caşalotului 


de-abia ucis este o treabă tare curioasă. Niciun pescar nu 
poate spune încă de ce se întâmplă aşa. De obicei, 
Caşalotul mort pluteşte fără nicio grijă, cu lateralele sau cu 
pântecele ridicate destul de mult din apă. Dacă toate 
balenele care se scufundă aşa ar fi bătrâne, slabe, cu inima 
frântă sau ar avea straturile de untură subţiate şi oasele 
grele şi reumatice, atunci ai avea un temei pentru a crede 
că această scufundare se datorează unei anume gravitaţii 
neobişnuite a peştelui, din cauza lipsei de substanţă 
plutitoare. Dar nu este aşa. Chiar şi balene tinere, 
sănătoase tun, umflate de aspirații nobile, ucise în 
primăvara vieţii, cu toată untura palpitând pe ele, chiar şi 
aceşti eroi măreţi se mai scufundă. 

Cu toate acestea, Caşalotul este mai puţin predispus 
acestui tip de accident decât alte specii. La un Caşalot 
scufundat se duc la fund douăzeci de balene drepte. 
Această diferenţă dintre specii se datorează fără putinţă de 
tăgadă faptului că balena dreaptă are o cantitate mai mare 
de oase, numai obloanele lui venețiene cântărind mai mult 
de o tonă, iar caşalotul nu este îngreuiat de asemenea 
încărcătură. Sunt împrejurări în care, după multe ore sau 
chiar zile, balena scufundată se ridică iar la suprafaţă, mai 
umflată decât era în viaţă. Motivul acestui fapt este însă 
limpede. In trupul său se emană gaze şi el se umflă foarte 
tare, până devine un fel de balon animal. Nici măcar o navă 
de război nu ar mai reuşi să o scufunde atunci. În acţiunea 
de pescuit din apele puţin adânci ale coastei Noii Zeelande, 
atunci când o Balenă Dreaptă dă semne că se scufundă, se 
leagă de ea geamanduri cu frânghii lungi, astfel că atunci 
când trupul se duce la fund, ei ştiu unde să-l caute atunci 
când se ridică iar. 

La puţin timp după scufundare se auzi un strigăt din 
vârful catargelor de pe „Pequod”, anunțând că vasul 
„Jungfrau” îşi coboară iar bărcile, deşi singurul jet ce se 
vedea era al unei Balene cu înotătoare dorsală, dintr-o 


specie de necapturat datorită vitezei sale. Cu toate 
acestea, jetul Balenei cu înotătoare dorsală este atât de 
asemănător cu cel al Caşalotului, că marinarii nepricepuţi le 
încurcă adeseori. Aşa se face că Derick şi ceata sa 
urmăreau cu vitejie această bestie ce nu putea fi ajunsă. 
„Fecioara” îşi înălţă toate pânzele şi porni după cele patru 
bărci mai mici, dispărând astfel în bătaia vântului în 
urmărirea vitejească şi plină de speranţă. 

Vai!, multe astfel de balene şi mulţi oameni ca Derick 
mai există pe lumea asta, prietene. 


82. Onoarea şi gloria vânătorii de 
balene 


Sunt anumite îndeletniciri care se consumă într-o 
dezordine studiată. Cu cât mă afund mai mult în această 
afacere a pescuitului şi îmi duc cercetările până chiar la 
izvoarele sale, cu atât sunt mai atins de vechimea şi 
onoarea sa şi mai ales când descopăr atâţia semizei şi eroi 
bravi, profeţi de toate felurile, care, într-un fel sau altul, au 
îmbrăcat acest meşteşug cu distincţie, mă încânt gândindu- 
mă că şi eu aparţin, deşi doar în subordine, acestei nobile 
frăţii. 

Bravul Perseu, fiul lui Jupiter, a fost primul vânător de 
balene, iar spre onoarea eternă a chemării noastre trebuie 
să se menţioneze că prima balenă ucisă de frăţia noastră 
nu a fost atacată cu o intenţie sordidă. Acelea au fost zilele 
cavalereşti ale profesiei noastre, când ridicam armele doar 
ca să îi salvăm pe cei în primejdie, şi nu ca să le umplem 
lămpile oamenilor. Toată lumea cunoaşte frumoasa poveste 
a lui Perseu şi a Andromedei, despre cum frumoasa 
Andromeda, fiica unui rege, a fost legată de o stâncă pe 
malul mării şi chiar când Leviatanul se pregătea să fugă cu 
ea, Perseu, prinţul vânătorilor de balene, apropiindu-se 
grăbit, împunse monstrul şi o salvă pe fecioară, pe care 
după aceea o lua de soaţă. Fusese o ispravă artistică de 
toată frumuseţea, rareori reuşită chiar de cei mai buni 
harponieri din zilele noastre, ca Leviatanul să fie ucis din 
prima lovitură. Să nu se îndoiască nimeni de această 
poveste, căci în vechea Joppa, Jaffa de astăzi, de pe coasta 
Siriei, într-unul din templele păgâne a zăcut mulţi ani 
marele schelet al unei balene, despre care legenda oraşului 
şi toţi locuitorii lui spun că sunt oasele monstrului ucis de 
Perseu. Când cuceriră romanii Joppa, acel schelet fu dus în 


ltalia cu mare fast. Ceea ce pare mai important şi mai 
particular în această poveste este faptul că din Joppa 
plecase şi lona. 

Asemănătoare aventurii lui Perseu şi a Andromedei - din 
care unii cred că îşi trage izvoarele - este şi povestea 
Sfântului 
Gheorghe şi a balaurului, despre care balaur eu cred că era 
o balenă, căci în multe scrieri vechi balenele şi dragonii 
sunt amestecați şi deseori încurcaţi între ei. „Tu eşti ca un 
leu al apelor, ca un balaur al mărilor”, aşa grăieşte lezechiel 
vorbind limpede despre o balenă, unele versiuni ale Bibliei 
folosesc chiar acest cuvânt. 

In plus, faptei vitejeşti i-ar mai dispărea din glorie dacă 
Sfântul Gheorghe ar fi întâlnit o şopârlă târâtoare pe uscat 
în loc să se lupte cu marele monstru al adâncurilor. Oricine 
poate ucide un şarpe, dar doar un Perseu, un Sfântul 
Gheorghe, un Coffin pot fi atât de bravi încât să se ia în 
piept fără teamă cu o balenă. 

Să nu ne lăsăm păcăliţi de ilustrările din ziua de azi ale 
acestor scene, căci, deşi creatura întâlnită de acel vânător 
viteaz este reprezentată ca semănând întrucâtva cu un 
grifon şi bătălia desenată ca întâmplându-se pe uscat, iar 
sfântul urcat pe un cal, având totuşi în vedere neştiinţa 
acelor vremuri când înfăţişarea balenei nu le era cunoscută 
pictorilor şi socotind că, la fel ca în povestea lui Perseu, şi 
balena Sfântului Gheorghe se poate să se fi târât din mare 
pe uscat, socotind că bestia ucisă de Sfântul Gheorghe se 
poate să fi fost o focă mare sau o morsă, având deci în 
vedere toate acestea, nu este potrivnic legendei sacre şi 
celor mai antice descrieri ale întâmplării să luăm aşa-zisul 
balaur drept însuşi marele Leviatan. De fapt, în faţa 
adevărului strict şi cuprinzător, toată povestea s-ar 
asemăna celei a idolului Filistenilor, care era şi peşte, şi 
mamifer, şi pasăre, şi care se numea Dagon, cel care, 
aşezat în faţa arcei Israelului, şi-a pierdut capul de cal şi 


palmele mâinilor, rămânând din el doar trunchiul de peşte. 
Astfel, unul din breasla noastră nobilă, chiar un vânător de 
balene, este păzitorul sfânt al Angliei, şi pe bună dreptate 
noi, harponierii din Nantucket, ar trebui să fim primiţi în 
măreţul ordin al Sfântului Gheorghe. Niciodată cavalerii 
acelei adunări onorabile (dintre care niciunul, îndrăznesc a 
spune, n-a avut vreodată de-a face cu o balenă asemenea 
sfântului lor patron), niciodată, vă spun, să nu privească pe 
un om din Nantucket cu dispreţ, căci chiar şi în hainele 
noastre din lână şi în nădragii noştri cârpiţi avem dreptul la 
decorația Sfântului mai mult decât ei. 

Dacă să-l primim şi pe Hercule în rândurile noastre sau 
nu, în această privinţă nu mă pot hotărî, căci, deşi în 
mitologia greacă acest erou, acest salvator şi împărţitor de 
fapte bune a fost înghiţit şi scuipat de o balenă, ei bine, e 
discutabil dacă această ispravă îl face sau nu vânător de 
balene. Nu scrie nicăieri că ar fi săgetat peştele, în afară, 
desigur, de loviturile de pe dinăuntru. 

Cu toate acestea, poate fi socotit un soi de vânător fără 
de voie, căci până la urmă l-a prins pe el balena, dacă nu el 
pe ea. Il socotesc unul dintre ai noştri. 

Se pare că povestea greacă a lui Hercule se trage din 
aceea şi mai veche şi evreiască a lui lona şi a balenei, sau 
viceversa; oricum ar fi, sunt cu siguranţă foarte 
asemănătoare. Dacă îl socotesc pe semizeu unul de-al 
nostru, de ce nu şi pe profet? 

Ordinul nostru nu e alcătuit doar din sfinţi, semizei şi 
profeţi. Incă mai trebuie amintit stăpânul nostru, căci 
asemenea regilor din vremuri străvechi izvorul frăţiei 
noastre se trage nici mai mult, nici mai puţin decât din zeii 
înşişi. Voi istorisi acea minunată poveste orientală din 
Sastra“? care ni-l dă pe Vishnu, unul din treimea de zei a 
hinduşilor, ni-l dă deci pe Vishnu însuşi ca Maestru - Vishnu 
care, prin prima din cele zece încarnări pământeşti ale sale, 


5 Denumire a unei cărţi religioase hinduse (n.t.). 


a ridicat şi a sfinţit balena. Când Brahma, sau Zeul Zeilor, 
spune Sastra, s-a decis să reconstruiască lumea după una 
dintre distrugerile sale, i-a dat naştere lui Vishnu ca să 
conducă această muncă. Dar Vedele, sau cărţile mistice, a 
căror citire îi erau de nelipsit lui Vishnu pentru a-şi începe 
creaţia şi deci care trebuie să fi conţinut nişte indicii pentru 
tinerii arhitecţi, aceste Vede zăceau pe fundul apei. Astfel 
că Vishnu se încarna într-o balenă şi, scufundându-se în 
această formă până la cele mai mari adâncimi, salvă cărţile 
sacre. Nu a fost acest Vishnu un balenier, aşa cum un om 
ce călăreşte un cal se numeşte călăreț? 

Perseu, Sfântul Gheorghe, Hercule, lona şi Vishnu! lată 
aici un grup de seamă! Ce alt club în afară de cel al 
vânătorilor de balene are astfel de înaintaşi? 


83. Iona, privit din perspectiva istorică 


În ultimul capitol s-a vorbit despre povestea istorică a lui 
lona şi a balenei. Unii oameni din Nantucket nu prea cred 
această poveste, dar tot aşa au existat şi unii greci sau 
romani mai sceptici care, deosebindu-se de păgânii 
ortodocşi ai vremurilor lor, nu au dat crezare poveştilor 
despre Hercule şi balenă sau despre Arion şi delfin, şi totuşi 
această neîncredere a lor nu a ştirbit cu nimic adevărul 
acestora. 

Temeiul de bază al unui bătrân din Sag-Harbour pentru a 
se îndoi de povestea evreiască era acesta: el avea o Biblie 
din acelea vechi, cu ilustraţii curioase şi neştiinţifice, una 
reprezentând balena lui lona cu două nări pentru jeturi în 
vârful capului - o trăsătură tipică unei singure specii de 
Leviatane, anume Balenelor Drepte şi varietăţilor acelui 
ordin - şi despre care bătrânul spunea că „s-ar îneca şi cu o 
monedă”, aşa de mic îi era gâtlejul. În această privinţă, 
episcopul Jebb avea răspunsul pregătit: „Nu este nevoie, 
spunea episcopul, să-l vedem pe lona înmormântat în 
pântecele balenei, ci doar înţepenit într-un colţ al gurii ei.” 
Vorbele episcopului par a fi destul de rezonabile. Gura unei 
Balene Drepte ar ţine cu uşurinţă două mese de whist şi i-ar 
găzdui confortabil pe toţi jucătorii. Se prea poate ca lona să 
se fi ascuns într-un dinte găurit dar, de fapt, Balena 
Dreaptă nu are dinţi. 

Un alt motiv pentru care Sag-Harbour - aşa i se zicea 
bătrânului - îşi declara în această privinţă necredinţa în 
profet era ceva de neînțeles în legătură cu trupul său 
întemnițat şi sucurile gastrice ale balenei. Dar şi această 
obiecţie se  năruieşte deoarece un exeget german 
presupune ca lona să se fi ascuns în trupul plutitor al unei 
balene moarte, aşa cum soldaţii francezi şi-au transformat 


caii morţi în corturi şi s-au ascuns în ei. În plus, s-a sugerat 
de către alţi comentatori că, atunci când lona a fost aruncat 
de pe corabia din Joppa, el s-a îndreptat imediat către o altă 
corabie din apropiere, vreo corabie cu un cap de balenă 
drept galion şi care, adaug eu, s-ar fi putut numi „Balena”, 
aşa cum unele nave din ziua de azi sunt botezate 
„Rechinul”, „Pescăruşul” sau „Vulturul”. Nu s-a dus lipsă 
nici de exegeţi învăţaţi a căror părere e că balena din 
cartea lui lona se referă doar la un colac de salvare - o 
pungă umflată de vânt - spre care a înotat profetul aflat în 
primejdie şi s-a salvat astfel de un sfârşit înecăcios. Bietul 
Sag-Harbour pare astfel învins din toate părţile. Mai avea 
însă încă un motiv să se îndoiască. Dacă îmi amintesc cum 
trebuie, acesta era: lona fusese înghiţit de balenă în Marea 
Mediterană, iar după trei zile fusese scuipat într-un loc aflat 
la o distanţă de trei zile de Ninive, o cetate de pe râul Tigru, 
aşezată la mult mai mult de trei zile de călătorie de la cel 
mai apropiat punct al coastei Mării Mediterane. Cum aşa? 

Nu exista niciun alt drum pe care să o apuce balena 
pentru a-l aşeza pe profet atât de aproape de Ninive? Ba 
da. Poate că îl plimbase în jurul Capului Bunei Speranţe. 
Fără a mai aminti despre călătoria de-a lungul Mediteranei 
şi de o altă cale prin Golful Persic şi Marea Roşie, o astfel de 
presupunere ar însemna înconjurul întregii Africi în numai 
trei zile, fără a mai pomeni că apele Tigrului, până aproape 
de Ninive, sunt prea puţin adânci ca să înoate în ele o 
balenă. In plus, ideea ca lona să fi înconjurat Capului Bunei 
Speranţe în acele vremuri străvechi i-ar lua înapoi lui 
Bartholomeu Diaz, renumitul călător, toată cinstea 
descoperirii acelui promontoriu şi ar face din istoria noastră 
una mincinoasă. 

Toate aceste argumente prosteşti ale lui Sag-Harbour nu 
fac decât să îi arate mândria neghioabă, un lucru cu atât 
mai urât la el, cu cât nu avusese parte de învăţătură în 
afara de ce mai auzise de la soare şi de la mare. Spun că 


nu face decât să îşi arate mândria neghioabă şi necugetată 
şi răzvrătirea îngrozitoare şi diavolească împotriva clerului. 
Un preot catolic portughez a expus ideea cum că sosirea lui 
lona la Ninive pe la Capul Bunei Speranţe ar fi un semn al 
unui mare miracol. Şi chiar aşa a şi fost. In plus, până în 
ziua de astăzi, turcii cei luminaţi mai cred în povestea 
istorică a lui lona. lar acum trei secole, un călător englez 
din „Călătoriile lui Harris” povestea despre o moschee 
turcească construită în onoarea lui lona, iar în această 
moschee se afla o lampă care ardea, cu totul miraculos, 
fără pic de ulei. 


84. Pitchpoling 


Pentru a le face să se învârtă mai uşor şi mai repede, 
osiile trăsurilor se ung. Din acelaşi motiv, unii marinari fac 
acelaşi lucru bărcilor lor, ungându-le fundurile cu untură. E 
neîndoielnic că o asemenea operaţie nu poate aduce nimic 
rău şi avantajul pe care îl câştigă astfel nu e de trecut cu 
vederea, deoarece apa şi uleiul nu se amestecă şi fiindcă 
uleiul este alunecos, iar scopul operaţiunii este de a face 
barca să lunece mai cu spor. Queequeg credea cu tărie în 
a-şi unge barca şi într-o zi, nu mult după ce dispăruse vasul 
german „Jugfrau”, se îndeletnici cu mai multă ardoare 
decât de obicei cu această ocupaţie, strecurându-se sub 
barcă, acolo unde atârna pe lateral, şi îmbibând-o cu 
substanţa grasă de parcă ar fi dorit să-şi asigure o recoltă 
de păr de pe chila cheală a ambarcaţiunii. Părea a lucra 
întărâtat de un anume resentiment care nu rămase 
neîndreptăţit de evenimentele ce aveau să urmeze. 

Pe la ora prânzului fură zărite nişte balene, dar imediat 
ce corabia se îndreptă spre ele, acestea se întoarseră şi 
fugiră degrabă foarte dezordonat, ca flota Cleopatrei la 
Actium. 

Cu toate acestea, bărcile le urmăriră, iar cea a lui Stubb 
ajunse în frunte. Cu mare trudă, Tashtego reuşi într-un 
sfârşit să înfigă un harpon, dar balena rănită, fără a se 
scufunda deloc, îşi continuă fuga dreaptă cu mai multă 
iuţeală. Asemenea încordare neîntreruptă avea să scoată 
fierul din carne mai devreme sau mai târziu. Ce rămânea 
de făcut? 

Printre minunatele vicleşuguri şi şiretlicuri, trucuri şi 
subtilităţi nenumărate pe care vânătorul de balene se vede 
deseori nevoit să le folosească, nimic nu se compară cu cea 
mai fină manevră cu lancea, operaţiune numită pitchpoling. 


Nicio sabie, fie mică, fie mare, nu se aseamănă cu ea. Nu 
se foloseşte decât la balenele care fug cu îndârjire. Marele 
ei avantaj este distanţa incredibilă la care poate fi aruncată 
drept sulița lungă dintr-o barcă ce se clatină cu putere şi se 
smuceşte din cauză că e trasă. Cu tot cu oţel şi lemn, 
lancea e lungă de vreo zece sau douăsprezece picioare. 
Coada este mai mică decât cea a harponului şi este făcută 
dintr-un material mai uşor: lemnul de pin. De ea este legată 
o frânghie subţire numită garlin, foarte lungă, de care poate 
fi adusă înapoi pe barcă după ce este aruncată. 

Înainte de a trece mai departe este important să 
menţionăm că, deşi harponul poate fi aruncat în acelaşi fel 
ca şi lancea, rareori se face aşa, iar atunci când se 
întâmplă, nu are acelaşi succes din cauza greutăţii şi 
lungimii mici ale harponului în comparaţie cu lancea, 
caracteristici care îl dezavantajează, în general, trebuie ca 
mai întâi să te prinzi de balenă înainte să încerci aruncarea 
lăncii. 

Priveşte-l pe Stubb, un om care datorită calmului şi liniştii 
sale amuzante şi stăpânite în cele mai groaznice situaţii 
este cel mai potrivit pentru pitchpoling! Priveşte-l cum stă 
drept la prora zguduită a bărcii rapide. Invelită în spumă 
lânoasă, balena se află acum la patruzeci de picioare 
înainte. Mânuind cu uşurinţă unealta uşoară, privind de 
două sau de trei ori pe lungimea sa pentru a vedea dacă e 
perfect dreaptă, Stubb ridică frânghia lăncii într-o mână, 
fluierând, pentru a-i prinde capătul liber, lăsând astfel 
restul să atârne. Ţinând apoi lancea drept de mijloc, o 
cumpăneşte spre balenă şi atunci când o suprapune, trage 
de capătul frânghiei cu mâna spre a-i ridica vârful astfel că 
arma stă balansată pe palma sa, la cincisprezece picioare 
în aer. Îţi pare a fi un jongler care balansează o prăjină pe 
bărbie. În clipa următoare, cu o ţâşnire nemaivăzută, oţelul 
strălucitori face o boltă largă şi zboară spre depărtarea 
înspumată, înţepenindu-se, tremurând în punctul vital al 


balenei, în loc de apă sclipitoare, aceasta scuipă acum 
sânge roşu. 

— Asta i-a scos sufletul!, strigă Stubb. Parcă e 
sărbătoarea nemuritoare de 4 iulie, la toate fântânile curge 
numai vin! Dacă ar fi fost whisky vechi de Orleans, sau de 
Ohio, sau nemaipomenitul whisky de Monongahela, atunci, 
Tashtego, băiete, te-aş trimite să ţii un butoi sub jet şi ne- 
am înfrupta toţi! Da, aşa e, am face rachiu în nările ei şi am 
bea de-acolo apa vie! 

În timpul cuvântării voioase se repetă aruncarea 
pricepută, lancea întorcându-se la stăpân ca un ogar ţinut 
într-o lesă. Balena îndurerată începe să se zbată, funia e 
slăbită şi lăncierul, ducându-se la pupă, îşi încrucişează 
braţele şi aşteaptă tăcut ca monstrul să îşi dea ultima 
suflare. 


85. Fântâna 


Dacă timp de şase mii de ani, şi cine ştie câte alte 
milioane înainte, marile balene au scuipat jeturi peste toate 
mările şi au stropit şi vrăjit grădinile adâncului cu tot atâtea 
stropitori şi farmece, iar de câteva secole vânătorii s-au 
apropiat de aceste fântâni ale balenelor, urmărind stropirile 
şi jeturile, dacă toate acestea au fost, şi încă rămân, până 
în clipa de faţă (cincisprezece minute şi un sfert trecute de 
ora unu după-amiaza în această a şaisprezecea zi de 
decembrie în anul Domnului 1851), răspunsul nelămurit al 
întrebării dacă aceste jeturi sunt de apă sau de aburi, 
atunci acest lucru este cu siguranţă plin de însemnătate. 

Să ne ocupăm aşadar de această problemă şi de altele 
care se leagă de ea. Toată lumea ştie că datorită 
vicleşugului branhiilor triburile cu înotătoare respiră aerul 
care se află amestecat tot timpul în elementul prin care 
înoată. Astfel, un hering sau un cod poate trăi un secol fără 
îşi ridice măcar o dată capul la suprafaţă. Dar datorită 
structurii sale interne care a înzestrat-o cu plămâni, 
asemenea unei fiinţe umane, balena nu poate trăi decât 
inhalând aerul liber din atmosferă. De aici şi nevoia de a 
vizita periodic lumea de deasupra. Nu poate însă să respire 
pe gură, deoarece, în poziţia sa obişnuită, gura Caşalotului 
stă la cel puţin opt picioare sub apă şi, în plus, traheea sa 
nu are legătură cu gura. Nu, ea respiră doar prin nară, iar 
aceasta se află în creştetul capului. 

Spunând că în orice fiinţă vie respiraţia este o funcţie 
indispensabilă vieţii, deoarece sustrage din aer un anume 
element care, atunci când intră în contact cu sângele, îi 
transmite acestuia darul vieţii, nu cred că greşesc, deşi 
poate sunt nevoit să folosesc câteva cuvinte ştiinţifice şi 
superflue. Luând asta drept adevăr, urmează de aici că, 


dacă tot sângele dintr-un om ar putea fi aerisit cu o singură 
suflare, ar putea atunci să îşi închidă nările şi să nu mai 
respire o bună bucată de vreme. Adică, ar trăi fără să 
respire. Oricât de ciudat ar părea, aşa stă treaba cu balena 
care trăieşte, în răstimpuri, mai mult de o oră (atunci când 
se află la fund) fără a respira deloc sau fără a inhala nicio 
particulă de aer căci, ţine minte, ea nu are branhii. Cum se 
poate una ca asta? Între coaste şi de fiecare parte a spinării 
este înzestrată cu un remarcabil labirint de vase foarte mici 
şi alambicate, vase care, atunci când se scufundă, sunt 
umplute la maximum cu sânge oxigenat. Astfel că timp de 
o oră sau chiar mai mult, la adâncimi de mii de stânjeni, ea 
cară provizii de vitalitate, tot aşa cum o cămilă ce 
traversează deşertul secetos cară cu ea, în cele patru 
stomacuri ale sale, provizii de apă pe care să le folosească 
pe viitor. Veridicitatea anatomică a acestui labirint este de 
necontestat, iar că supoziţia pe care se bazează este logică 
şi adevărată îmi pare cu atât mai evident cu cât mă 
gândesc la încăpăţânarea ce nu s-ar explica altfel a 
Leviatanului de a veni la suprafaţă ca să „îşi scuipe aerul”, 
cum spun pescarii. lată ce vreau să spun. Dacă nu e 
deranjat când se ridică la suprafaţă, Caşalotul stă acolo 
pentru un timp care e perfect egal cu celelalte răstimpuri în 
care se ridică fără a fi deranjat. Să spunem că stă 
unsprezece minute şi scuipă de şaptezeci de ori, adică 
respiră de şaptezeci de ori; atunci ori de câte ori se înalţă, 
va respira iar de şaptezeci de ori, până la ultima secundă. 
Dacă îl sperii după ce respiră de câteva ori astfel că se 
scufundă, se va ivi întruna la suprafaţă ca să îşi ia porţia de 
aer. De-abia după ce respiră de şaptezeci de ori se va 
scufunda şi va sta restul timpului sub apă. Observă totuşi 
că la indivizi diferiţi aceste termene sunt şi ele diferite, dar 
la unii se aseamănă. De ce să insiste balena să dea aerul 
afară dacă nu pentru a-şi umple iar rezervorul de aer 
înainte să se scufunde de tot? Cât este de evident că 


aceste ridicări ale balenei o expun hazardului primejdios! 
Acest monstru nu poate fi prins cu cârligul sau cu plasa 
atunci când înoată la adâncimi de mii de stânjeni departe 
de lumina soarelui. Atunci, vânătorule, nu atât priceperea 
ta, cât nevoile balenei îţi aduc victoria. 

La oameni, respiraţia nu se poate opri, o respiraţie 
ajungând doar pentru două sau trei pulsaţii, astfel că orice 
altă treabă ar avea, că doarme sau e treaz, omul trebuie să 
respire sau va muri. Caşalotul nu respiră decât a şaptea 
parte din timpul vieţii sau, ca să spun aşa, numai duminica. 

S-a spus că balena nu respiră decât prin nară. Dacă e 
adevărat că jeturile sale sunt amestecate cu apă, atunci 
părerea mea este că avem motivul pentru care simţul 
mirosului îi lipseşte cu desăvârşire. Aceasta deoarece 
singurul organ care aduce a nas este această nară, iar ea 
fiind înfundată cu două elemente, nu ne puteam aştepta să 
mai aibă şi darul mirosului. Dar în ceea ce priveşte misterul 
jetului, dacă e un jet de apă sau unul de aburi, nu se poate 
trage nicio concluzie din acest fapt. Un lucru e clar, şi 
anume că nu are simţ olfactiv. Dar ce să facă balena cu el 
dacă l-ar avea? În mare nu sunt nici trandafiri, nici violete, 
nici apă de colonie. 

Mai mult, deoarece traheea nu are deschidere decât în 
canalul de jet, iar acel canal - ca marele Canal din Erie - are 
un fel de zăvor (care se închide şi se deschide) pentru a 
reţine aerul înăuntru sau pentru a da afară apa, balena nu 
are nici voce. Asta dacă nu doreşti să o insulţi, spunând că 
atunci când huruie în modul acela straniu vorbeşte de fapt 
pe nas. Oricum, ce să aibă balena de spus? Rareori am 
cunoscut vreo fiinţă înţeleaptă care să aibă ceva de spus 
lumii acesteia, atunci când nu este obligată să îndruge ceva 
pentru a-şi câştiga pâinea. O!, ce bine că lumea e un 
ascultător atât de bun! 

Canalul de jet al caşalotului, construit pentru conducerea 
aerului şi aşezat orizontal, lung de câteva picioare, chiar 


sub partea de sus a capului şi puţin într-o parte, acest canal 
bizar, deci, se aseamănă cu o ţeavă de gaze îngropată în 
oraş pe o parte a străzii. Intrebarea dacă această ţeavă de 
gaze slujeşte, de asemenea, şi ca ţeavă de apă apare iar. 
Cu alte cuvinte, este jetul Caşalotului doar aer expirat sau 
este acest aer amestecat cu apa înghițită pe gură şi 
scuipată pe nară? Cu siguranţă, gura comunică indirect cu 
canalul de jet, dar nu se poate dovedi că scopul acestuia 
este de a arunca apa prin nară, deoarece nu foloseşte la 
asta decât atunci când, hrănindu-se, înghite din greşeală 
apă. Hrana Caşalotului se află la mare adâncime, iar acolo 
nu poate arunca jet nici dacă ar vrea. În plus, dacă îl 
priveşti cu atenţie şi îl cronometrezi cu ceasul, vei afla că, 
dacă nu este deranjat, are un ritm neschimbat între 
perioadele jeturilor şi perioadele obişnuite de respiraţie. 

— De ce să ne batem capul cu atâtea întrebări despre 
acest subiect?, vei întreba. Vorbeşte! Tu ai văzut jetul, 
atunci spune ce fel de jet este. Nu poţi să deosebeşti apa 
de aer? 

—Domnule dragă, în această lume nu este uşor să 
lămureşti aceste lucruri simple. Lucrurile tale simple mi s- 
au părut mai încurcate decât toate celelalte. lar în privinţa 
jetului balenei, aproape că poţi sta sub el şi nu-ţi poţi da 
seama ce anume este. 

Miezul său este ascuns de ceața strălucitoare ca neaua 
ce îl învăluie. Cum să-ţi dai seama dacă din ele se scurge 
apă când, de fiecare dată când eşti destul de aproape de 
balenă pentru a arunca o privire atentă jetului, ea se mişcă 
înnebunită învolburând apa din jurul ei?! Dacă în aceste 
momente ţi se pare că ai văzut picături umede în jet, cum 
poţi şti că nu sunt doar rezultatul condensului aburilor sau 
cum poţi să ştii că nu sunt acele picături ce băltesc în 
crăpătura nării care este adâncită în creştetul capului 
Caşalotului? Chiar şi atunci când înoată liniştită în miezul 
zilei prin marea lină, cu Cocoaşa ridicată uscată ca şi cea a 


unui dromader în deşert, chiar şi atunci, balena duce un 
mic bazin plin cu apă deasupra capului, ca atunci când în 
arşiţa soarelui mai vezi un ochi de apă strâns de ploaie într- 
o crăpătură dintr-o piatră. 

Nu este deloc prudent pentru vânător să se arate prea 
curios în legătură cu natura jetului de balenă. Nu e bine 
pentru el să se uite ţintă la el şi să-şi ude faţa. Nu te poţi 
duce cu cana la această fântână ca să o umpli. Chiar şi 
atunci când te atinge puţin giulgiul de abur al jetului, lucru 
care se întâmplă deseori, pielea începe să te usture de la 
cât de caustic este gazul care o atinge. 

Cunosc un om căruia, apropiindu-se foarte mult de jet, nu 
ştiu dacă în scopuri ştiinţifice sau de alt fel, i s-a desprins 
toată pielea de pe faţă şi de pe braţ. De aceea, printre 
vânători, jetul balenei este considerat otrăvitor şi toţi se 
feresc de el. 

Incă un lucru: am auzit spunându-se - şi nu mă îndoiesc 
de adevărul acestor cuvinte - că dacă îţi intră în ochi 
picături din acest jet, orbeşti pe loc. Cel mai înţelept lucru 
pe care îl poate face un cercetător este, cred eu, să lase în 
pace acest jet ucigaş. 

Cu toate acestea, putem presupune, chiar dacă nu putem 
dovedi o certitudine. Ipoteza mea este: jetul nu este altceva 
decât abur. Am ajuns la concluzia aceasta, pe lângă alte 
motive, datorită  reflecţiilor despre demnitatea şi 
frumuseţea Caşalotului. II consider o fiinţă deloc obişnuită 
şi superficială, mai ales că nu se întâlneşte niciodată printre 
bancuri sau pe lângă ţărmuri. Toate celelalte balene mai 
apar câteodată pe acolo. Este în acelaşi timp şi mare, şi 
înţelept, iar eu sunt convins că din capetele măreţe şi 
înțelepte, ca acela al lui Platon, Pyrrho, al Diavolului, al lui 
Jupiter, al lui Dante şi al altora, iese mereu un abur de-abia 
vizibil atunci când sunt adâncite în gânduri. Scriind un mic 
tratat despre Eternitate, am avut curiozitatea de a-mi pune 
o oglindă în faţă şi nu după mult timp am văzut 


reflectându-se o bizară încolăceală şi ondulare în aerul de 
deasupra capului. 

Umezeala părului meu, pe când mă aflam adâncit în 
gânduri şi după ce băusem şase căni de ceai fierbinte în 
mansarda mea cu acoperiş subţire, într-o amiază de 
august, pare a fi un motiv pentru ipoteza de mai sus. 

Cât de nobil se înalţă părerea noastră despre monstrul 
măreț şi ceţos, privindu-l cum înoată solemn într-o mare 
tropicală liniştită, capul mare şi blând acoperit cu un 
baldachin de abur, adâncit în contemplaţiile sale mute, iar 
acel abur - aşa cum poate fi văzut uneori - este decorat cu 
un curcubeu de parcă Cerurile şi-ar fi pus sigiliul peste 
gândurile lui. Vezi tu, curcubeul nu apare în aerul curat, ci 
iradiază doar din vapori. Astfel, prin toată ceața deasă din 
îndoielile obscure ale minţii mele mai ţâşnesc din când în 
când intuiţii divine aprinzându-mi ceața cu raze cereşti. 
Pentru acestea îi mulţumesc Domnului, căci toţi au îndoieli 
şi mulţi nu recunosc, dar pe lângă îndoieli şi tăgăduieli, 
puţini au intuiţii. Indoieli despre toate lucrurile pământeşti 
şi intuiţii despre câteva lucruri cereşti, această îmbinare 
face un om să fie nici credincios, nici necredincios, ci un om 
care le priveşte pe amândouă la fel. 


86. Coada 


Alţi poeţi au cântat ode ochilor blânzi ai antilopei şi 
picajului delicat al păsărilor ce nu trăiesc decât în văzduh. 
Mai puţin fermecător, eu slăvesc coada. 

Socotind coada celui mai mare Caşalot ca începând din 
acel punct al trupului în care se subţiază până la mărimea 
unui mijloc de om, ea se întinde numai la suprafaţă pe o 
arie de cincizeci de picioare pătrate. Corpul compact şi 
rotund al rădăcinii se deschide cu două palme sau aripioare 
late, tari şi plate care spre capăt se subţiază până la 
grosimea de un inci. La încheietură, sau îmbinare, aceste 
aripioare se suprapun, apoi se despart ca nişte aripi, lăsând 
un gol mare între ele. Nicio altă creatură nu are liniile 
conturului definite mai superb decât marginile în formă de 
semilună ale acestor aripioare. Ajunsă la cea mai mare 
deschidere, la balena matură, coada depăşeşte considerabil 
lungimea de douăzeci de picioare. 

Membrul pare o încrengătură de tendoane sudate între 
ele, dar dacă îl despici, vei descoperi că este compus din 
trei straturi diferite: cel superior, cel mijlociu şi cel inferior. 
Fibrele celui superior şi celui inferior sunt lungi şi orizontale, 
iar cele ale stratului mijlociu sunt scurte şi aşezate pieziş 
între cele ale straturilor exterioare. Structura aceasta în trei 
părţi îi dă putere cozii mai mult decât orice altceva. Pentru 
studentul care învaţă despre ziduri romane, stratul de 
mijloc se aseamănă în mod deosebit cu stratul de dale care 
alternează cu cel de piatră în acele minunate relicve ale 
antichităţii şi care fără îndoială ajută nemăsurat la trăinicia 
zidăriei. 

Însă de parcă această imensă putere din coada balenei 
nu ar fi de-ajuns, întregul trup al Leviatanului este îmbrăcat 
într-o plasă de fibre şi filamente musculare, care, 


întinzându-se de o parte şi de alta a şalelor şi coborând 
până la aripioare, se întrepătrund pe nevăzute şi întăresc în 
mare parte puterea cozii, astfel că pare că întreaga forţă 
nemăsurată a balenei se strânge în acest loc. Dacă balena 
ar avea nevoie să distrugă ceva, aceasta ar fi unealta 
potrivită. 

Această forţă nemaipomenită nu slăbeşte cu nimic 
flexibilitatea  graţioasă a mişcărilor cozii; o uşurime 
copilărească se joacă sub o putere titanică. Din contră, aici 
îşi au izvorul frumuseţii mişcările sale. Puterea adevărată 
nu împiedică niciodată frumuseţea sau armonia, ci le 
creează, iar în lucrurile insuportabil de frumoase forţa are 
mult de-a face cu magia lor. Scoate tendoanele încordate 
care răsar din marmură în statuia lui Hercule şi farmecul ei 
va dispărea şi el. Când credinciosul Eckerman a ridicat 
giulgiul de pe cadavrul gol al lui Goethe a fost copleşit de 
pieptul imens al bărbatului ce semăna cu un triumfător arc 
roman. la seama ce robusteţe învăluie pictura lui Angelo ce 
îl reprezenta pe Dumnezeu Tatăl, în formă umană. Orice ar 
dezvălui despre dragostea divină a Fiului, picturile 
italieneşti, blânde, cârlionţate şi efeminate, în care ideea sa 
a fost redată cu măiestrie, aceste picturi, atât de lipsite de 
încordare, nu dezvăluie nimic despre niciun fel de forţă, în 
afară de aceea negativă, de supunere şi îndurare feminină, 
care a fost împărţită tuturor prin virtuțile reale ale 
învățăturilor sale. 

Aşa de mare este elasticitatea subtilă a organului despre 
care vorbesc că, indiferent dacă este mişcată în glumă, cu 
seriozitate sau cu mânie, oricare ar fi dispoziţia balenei, 
unduirile sale sunt înzestrate cu o graţie extraordinară. Nici 
măcar braţul vibrant al unei zâne nu o poate întrece. 

Coada are cinci mari mişcări care îi sunt tipice. Prima, 
atunci când este folosită ca înotătoare pentru a înainta: a 
doua, când este folosită ca buzdugan în lupte; a treia, 
atunci când mătură, a patra, când se joacă; a cincea, când 


se scufundă. 

Prima: Fiind orizontală, coada Leviatanului acţionează 
diferit de cozile altor creaturi ale mării. Nu se clatină 
niciodată. La oameni şi la peşti, clătinarea este un semn de 
inferioritate. Pentru balenă, coada este singurul mijloc de 
propulsie. Răsucirea în faţă pe sub corp şi apoi aruncarea 
repede pe spate reprezintă mişcarea care face posibilă 
săgetarea săltăreaţă a monstrului atunci când acesta 
înoată cu furie. Aripioarele laterale nu servesc decât pentru 
a cârmi. 

A doua: E puţin important că un Caşalot se luptă cu un alt 
Caşalot folosindu-şi numai capul şi gura, însă în bătăliile cu 
oamenii foloseşte în primul rând coada. Când loveşte o 
barcă, îşi răsuceşte aripioarele în direcţia opusă, iar lovitura 
nu este altceva decât relaxarea cozii. Dacă vine din aer, 
mai ales dacă vine de deasupra, lovitura este nimicitoare. 
Coastele omului sau cele ale bărcii nu îi pot ţine piept. 
Singura salvare este să te fereşti, dar dacă vine de 
dedesubt, prin apă, atunci, în parte din cauza uşurimii 
bărcii şi a elasticităţii materialelor din care e făcută, o 
copastie crăpată sau o şipcă, sau două îndoite, adică un fel 
de ruptură pe margine, acesta este cel mai rău rezultat. 
Aceste lovituri laterale prin apă sunt primite atât de des, 
încât sunt socotite o joacă de copil. Cineva îşi dă haina jos 
şi gaura este înfundată imediat. 

A treia: Nu o pot demonstra, dar mi se pare că la balenă 
simţul pipăitului este adunat în coadă, căci în acest sens ea 
are o delicateţe care nu poate fi comparată decât cu 
fineţea trompei elefantului. Această delicateţe se vede cel 
mai bine atunci când mătură, când cu blândeţea unei 
fecioare balena îşi mişcă cu un soi de încetineală molatică 
imensele aripioare dintr-o parte într-alta pe luciul apei. lar 
dacă simte măcar o mustață de marinar, atunci e vai ş- 
amar de marinar şi de mustăţile lui. 

Câtă blândeţe există în acea atingere de suprafaţă! Dacă 


această coadă ar avea puterea de a apuca, m-aş gândi pe 
dată la elefantul lui Darmonodes care se ducea atât de des 
la piaţă şi cu plecăciuni adânci le oferea domnişoarelor 
floricele, iar apoi le mângâia. E mare păcat din mai multe 
motive că balena nu are această deprindere de a apuca 
lucrurile cu coada, căci am auzit de un alt elefant care 
atunci când a fost rănit în luptă şi-a răsucit trompa şi şi-a 
scos săgeata. 

A patra: Furişându-te pe lângă balenă atunci când se 
crede în siguranţă în mijlocul apelor pustii, o găseşti 
dezbrăcată de greutatea demnităţii ei şi jucându-se pe 
luciul apei ca o pisicuţă pe o vatră de sobă. Poţi însă să îi 
vezi puterea. Aripile late ale cozii sunt ridicate sus în aer şi 
apoi coborâte pentru a lovi apa; tunetul loviturii răsună la 
depărtări de mile întregi. Ai crede că s-a tras cu un tun 
mare, iar dacă te-ai uita la ceața plutitoare de aburi ce se 
înalţă din gaura de la celălalt capăt al său, ai zice că acolo 
se înalţă fumul din locul unde a lovit ghiuleaua. 

A cincea: Cum în poziţia de plutire a Leviatanului 
aripioarele stau mai jos de spate, ele sunt cu totul ascunse 
privirii sub apă; dar când se pregăteşte să se scufunde în 
adâncuri, coada şi cel puţin treizeci de picioare din trup 
sunt înălțate drept în aer şi acolo stau vibrând o clipă, până 
când se aruncă în jos şi dispar. În afară de minunata 
IZBITURA - care va fi descrisă în altă parte —, această 
ridicare a cozii balenei este poate cea mai grandioasă 
privelişte din toată natura vie. Scoasă din adâncimile fără 
fund, coada imensă pare a se agăța spasmodic de ceruri. 
Tot aşa am văzut în vise pe Satana înălţându-şi gheara 
colosală din flăcările iadului. Dar când priveşti astfel de 
scene, contează în ce stare te afli; dacă aceasta este 
dantescă, atunci îţi vor veni în minte numai diavoli; dacă 
este isaică, te vei gândi la arhangheli. Stând odată în vârful 
catargului la răsăritul soarelui, care părea să aprindă cerul 
şi marea, am văzut o turmă mare de balene spre est, ce se 


îndrepta spre soare şi care concertară vibrant pentru o 
clipă cu cozile ridicate. După cum mi se păru atunci, o 
asemenea întrupare de adoraţie a zeilor nu s-a mai văzut 
niciodată, nici măcar în Persia, ţara adoratorilor focului. Ca 
Ptolomeu Philopator, care mărturisea pentru elefantul 
african, am mărturisit şi eu atunci pentru balenă, numind-o 
cea mai pioasă dintre toate fiinţele. După cum spunea 
regele Juba, elefanții de luptă ai antichităţii întâmpinau 
deseori dimineaţa cu trompele ridicate într-o tăcere 
profundă. 

Comparaţia întâmplătoare dintre acest capitol dintre 
balenă şi elefant, cu privire la unele aspecte ale cozii uneia 
şi ale trompei celuilalt, nu are rolul de a pune un semn de 
egalitate între cele două organe, şi cu atât mai mult între 
animalele de care aparţin. Căci după cum elefantul este ca 
un terrier pe lângă balenă, tot aşa, pe lângă coada ei, 
trompa lui e ca o tulpină de crin. Cea mai puternică lovitură 
a trompei elefantului e ca o bătaie jucăuşă a unui evantai 
pe lângă izbitura şi tunetul nemăsurat al aripilor grele ale 
Caşalotului, care de multe ori au aruncat în sus bărci cu tot 
cu vâsle şi echipaje, cum îşi aruncă un jongler indian bilele. 

Cu cât mă gândesc mai mult la măreaţa coadă, cu atât 
îmi deplâng neputinta de a o descrie. Câteodată face 
asemenea mişcări care, deşi s-ar potrivi de minune cu 
mâna unui om, rămân cu totul inexplicabile. Câteodată, 
când balenele umblă în turme mari, aceste gesturi mistice 
sunt atât de deosebite, că am auzit marinari ce le 
asemuiesc semnelor şi simbolurilor masoneriei prin care 
balena vorbeşte astfel cu isteţime cu întreaga lume. Nu 
lipsesc trupului Leviatanului nici alte mişcări neobişnuite pe 
care nici vrăjmaşii lui cei mai experimentați nu le pot 
descrie. Oricât l-aş diseca, nu pot să-l pătrund pe de-a- 
ntregul. Nu îl cunosc şi nici nu voi reuşi vreodată. Dacă însă 
nu cunosc nici măcar coada, cum să îi înţeleg capul? Mai 
mult, cum să îi desluşesc faţa, când nu are aşa ceva? Pare 


să spună: „Îmi poţi vedea spatele, coada, dar faţa nu mi-o 
voi arăta niciodată”. Eu însă nu îi înţeleg cu totul părţile din 
spate şi, orice-ar spune balena despre faţa ei, eu tot cred 
că nu are. 


87. Marea Armada 


Peninsula lungă şi îngustă Malaca ce se întinde spre sud- 
vest dinspre teritoriile Birmaniei este cel mai sudic punct al 
Asiei. În linie dreaptă de la această peninsulă se înşiră 
insulele Sumatra, Java, Bali şi Timor care, împreună cu 
multe altele, formează un neg mare ca un bastion ce leagă 
Asia de Australia şi desparte neţărmuritul Ocean Indian de 
bumbii deşi ai arhipelagurilor orientale. Acest bastion, este 
tăiat de mai multe trecători pentru nave şi balene, printre 
care cele mai cunoscute sunt strâmtorile Sunda şi Malaca. 
Prin Strâmtoarea Sunda, navele ce se duc dinspre vest 
către China ies în mările Chinei. 

Acea îngustă strâmtoare Sunda ce desparte Sumatra de 
Java şi stă în mijlocul acestui bastion de insule, sprijinită de 
acel promontoriu dârz şi înverzit, cunoscut oamenilor drept 
Capul Java, pare a fi poarta ce se deschide către un imperiu 
străjuit de ziduri, iar având în vedere bogăţia de mirodenii, 
mătăsuri, giuvaieruri, aur şi fildeş cu care sunt înzestrate 
aceste mii de insule ale mărilor orientale, pare că natura a 
căutat, prin chiar ridicarea uscatului, ca aceste comori 
măcar să pară ocrotite, deşi fără folos, de lăcomia lumii 
vestice. Malurile Strâmtorii Sunda sunt lipsite de fortărețele 
impunătoare care străjuiesc intrările în Mediterană, în 
Marea Baltică şi în Marea Propontis. Spre deosebire de 
danezi, orientalii nu cer omagiul slugarnic al coborârii velei 
gabier nesfârşitei procesiuni de corăbii care zi şi noapte 
trec printre insulele Sumatra şi Java încărcate cu cele mai 
scumpe mărfuri din est. Dar, deşi se lipsesc bucuroşi de 
astfel de ceremoniale, nu renunţă la a cere omagii mai 
lumeşti. 

Din cele mai vechi timpuri, bărcile cu pânze ale piraţilor 
din Malaiezia, pândind din golfurile şi insuliţele ascunse ale 


Sumatrei, s-au năpustit asupra vaselor ce străbăteau 
strâmtoarea, cerând cu cruzime tribut sub ameninţarea 
suliţelor. Deşi din cauza pedepselor însângerate primite de 
la navigatorii europeni îndrăzneala acestor corsari s-a mai 
micşorat în ultimul timp, cu toate acestea, până în ziua de 
azi se mai aude de nave englezeşti sau americane care au 
fost din păcate atacate şi jefuite prin părţile acelea. 

Cu un vânt voios şi proaspăt în vele, „Pequodul” se 
apropia de această strâmtoare, Ahab propunând să trecem 
prin ea în marea Java şi de acolo, mergând spre nord prin 
ape pe care se ştie că le vizitează Caşaloţii, să trecem 
printre insulele Filipine şi să ajungem pe coasta de nord a 
Japoniei la timp, pentru marele sezon de vânătoare de 
acolo. 

Astfel, „Pegquodul” avea să treacă prin toate ţinuturile 
Caşalotului înainte de a cobori pe linia Ecuatorului în 
Pacific, unde Ahab, deşi nenorocos în căutarea sa în restul 
locurilor, era încredinţat că se va lupta Moby Dick în apele 
pe care le vizita cel mai des şi într-un anotimp în care era 
foarte sigur că va vâna. 

Dar cum se poate? Intr-o călătorie atât de lungă, Ahab nu 
acostează nicăieri? Echipajul lui bea aer? Cu siguranţă se 
va opri să ia apă. Ei bine, nu. De mult timp soarele îşi 
plimbă pe tării inelul său de foc şi nu are nevoie de altă 
provizie decât de flacăra din el. Tot aşa şi Ahab, la fel şi 
baleniera. In timp ce alte cale sunt încărcate cu lucruri 
străine care se duc în porturi necunoscute, baleniera ce 
străbate lumea întreagă nu are altă încărcătură decât pe ea 
şi pe echipaj, armele acestora şi cele trebuincioase. Are 
întregul conţinut al unui lac îmbuteliat în marea sa cămară. 
Este încărcată numai cu foloase, nu cu balasturi de plumb 
şi fier. Duce cu ea apa pentru ani întregi. Apă limpede şi 
bună de Nantucket pe care, după trei ani în Pacific, 
marinarul preferă să o bea în locul lichidului sălciu adunat 
cu o zi în urmă în butoaie din izvoarele peruviene sau 


indiene. Aşa se face că, în timp ce alte corăbii pleacă spre 
China din New York şi vin înapoi, iar în drumul lor acostează 
în numeroase porturi, baleniera, în tot acest timp, se poate 
să nu fi văzut o fărâmă de uscat, iar marinarii să nu 
întâlnească niciun om în afară de confrații lor. Dacă le-ai da 
vestea că vine un alt potop, nu ar zice decât atât: „Ei bine, 
băieţi, asta-i arca!” 

Cum mulţi Caşaloţi au fost prinşi în vestul coastei insulei 
Java, în apropierea strâmtorii Sunda, şi cum teritoriul din jur 
e recunoscut de pescari ca fiind foarte bun pentru 
vânătoare, în timp ce „Pequodul” se îndreptă din ce în ce 
mai aproape de Capul Java, santinelele din vârful catargelor 
fură instruite să fie cu mare băgare de seamă. Insă, deşi 
stâncile acoperite de palmieri se iviră în curând la tribordul 
prorei şi nările începură să adulmece încântate mirosul de 
scorţişoară din aer, nu se văzu niciun jet. Renunţând 
aproape la speranţa de a găsi vânat prin aceste părţi, 
corabia mai că intrase în strâmtoare când obişnuitul strigăt 
vesel se auzi de sus şi în curând un spectacol 
nemaipomenit de grandios ni se aşternu în faţa ochilor. 

Trebuie spus aici că, din cauza îndârjirii cu care sunt 
vânaţi de la o vreme încoace în toate cele patru oceane, 
Caşaloţii, în loc de a înota mereu în grupuri mici, cum 
făceau odinioară, sunt văzuţi acum în turme mari, 
câteodată cuprinzând atât de mulţi, încât parcă mai multe 
naţii şi-au jurat legământ şi au făcut înţelegere să se apere 
şi să se ajute. Acestei adunări a Caşaloţilor în caravane atât 
de mari i se datorează faptul că până şi în cele mai bune 
locuri de vânătoare poţi naviga săptămâni întregi fără să 
vezi un singur jet şi deodată să fii întâmpinat de ceea ce 
par a fi mii şi mii de balene. 

În ambele părţi, la depărtare de două sau trei mile, 
formând un semicerc imens care se întindea pe jumătate 
din linia orizontului, un lanţ continuu de jeturi de balenă 
sărea şi strălucea în aerul amiezii. Spre deosebire de 


jeturile îngemănate ale Balenei Drepte care, despărțite în 
vârf, cad în două ramuri ce seamănă cu crengile aplecate şi 
despicate ale salciei, jetul singular şi frontal al Caşalotului 
dezvăluie un tufiş încreţit de ceaţă albă ce se înalţă şi cade 
neîncetat în direcţia vântului. 

Văzute de pe puntea „Pequodului” când vasul se înălța 
pe creasta înaltă a unui val, aceste mulţimi de jeturi 
vaporoase, încreţindu-se fiecare în aer şi privite printr-o 
pânză de ceaţă albăstrie, păreau a fi miile de hornuri 
jucăuşe ale unei metropole aglomerate într-o dimineaţă 
aromată de toamnă, zărite de către un călăreț cocoţat pe o 
înălţime. 

Întocmai ca o armată care, apropiindu-se de un defileu 
ostil din munţi, îşi grăbeşte marşul nerăbdătoare să lase în 
urmă trecătoarea primejdioasă şi să se întindă în siguranţă 
de-a latul câmpiei, tot aşa marea flotă a balenelor părea a 
înainta grăbită spre strâmtoare, îngustând pe drum aripile 
semicercului şi înotând într-un grup strâns, însă tot în formă 
de semilună. Înălţându-şi pânzele, „Pequod” se grăbi după 
ele. Harponierii îşi mânuiau armele şi strigau din bărcile lor 
încă suspendate. Doar să fi ţinut vântul şi nu ar mai fi avut 
nicio îndoială că, fugărită prin această strâmtoare, turma 
cea mare ar fi trecut în mările orientale doar pentru a 
vedea prinse multe balene din rândurile ei. Cine putea 
spune dacă nu cumva cu acea caravană înota chiar Moby 
Dick, asemenea preaslăvitului elefant alb în ceremonia de 
încoronare a siamezilor. Astfel, bonetă lângă bonetă, 
înaintam în faţa Leviatanelor când, deodată, se auzi vocea 
lui Tashtego anunțând cu tărie că se afla ceva în urma 
noastră. 

Oglindind semiluna din faţă, văzurăm o alta în spate. 
Părea formată din aburi albi ce se ridicau şi coborau 
asemenea jeturilor de balenă, dar pluteau constant fără a 
dispărea de tot. Ridicând ocheanul la ochi, Ahab se răsuci 
brusc în găurica sa strigând: 


— Sus în catarg! Urcaţi mandare şi găleți şi udaţi velele. 
Sunt pirați şi vin după noi! 

De parcă ar fi stat ascunşi prea mult aşteptând ca 
„Pequodul” să intre binişor în strâmtoare, aceşti mişei 
asiatici ne urmăreau grăbiţi pentru a-şi răscumpăra 
aşteptarea prea lungă. Ce drăguţ din partea acestor 
filantropi arşi de soare, ca atunci când şi „Pequodul” se afla 
în urmărire împinsă de vântul proaspăt, să o ajute în a se 
grăbi în fuga sa! Ei nu erau decât nişte bice şi nişte pinteni 
pentru noi, atât. Cu ocheanul la subsuoară, Ahab se plimba 
încolo şi-ncoace pe punte; când mergea spre proră, vedea 
monştri pe care îi fugărea şi când se întorcea spre pupă îi 
vedea pe piraţii însetaţi de sânge care îl fugăreau pe el. lar 
când se uita spre pereţii înverziţi ai defileului acvatic prin 
care trecea nava sa şi se gândea că prin poarta aceasta 
mergea drumul răzbunării sale, iar acum, prin aceeaşi 
poartă, era şi vânător, şi vânat de moarte, şi nu numai atât, 
ci era mânat drăceşte cu blesteme de către o ceată de 
pirați fără remuşcări şi de diavoli schimonosiţi, când îi 
trecură prin minte toate acestea, fruntea lui Ahab deveni 
posomorâtă şi încruntată ca plaja cu nisipuri negre roasă de 
valurile furtunii ce nu reuşiră totuşi să smulgă pământul de 
sub ea. 

Astfel de gânduri necăjeau foarte puţini marinari din 
echipajul nepăsător. După ce, lăsând piraţii mult în urmă, 
„Pequodul” trecu pe lângă Capul Cockatoo de pe coasta 
Sumatrei, ieşind în cele din urmă în apele largi de pe partea 
cealaltă, harponierii se mâhniră mai mult că turma de 
balene se îndepărtase prea mult de navă decât să bucure 
că nava se îndepărtase victorioasă de piraţi;. Continuând 
însă pe urma Leviatanelor, acestea părea că îşi domolesc 
fuga, iar barca se apropie treptat. Cum vântul se potolise, 
se dădu ordin să se coboare bărcile. Insă imediat ce turma, 
printr-un instinct nemaipomenit al Caşaloţilor, simţi cele 
trei bărci fugărind-o, deşi se aflau încă la o milă în spatele 


lor, se strânse iar, formă batalioane şi rânduri apropiate 
astfel că jeturile lor păreau a fi baionete, şi îşi continuă fuga 
cu viteză îndoită. 

Dezbrăcaţi până la cămăşi şi izmene, ţâşnirăm către 
cenuşa albă şi când, vâslind de câteva ore bune, eram pe 
punctul de a renunţa la urmărire, balenele se opriră 
buimăcite, dând semn că se aflau în acea zăpăceală a 
nehotărârii încremenite care îi face pe marinari să spună 
despre balenă că este zguduită de frică. Coloanele militate 
în care înotaseră rapid şi constant până acum se 
destrămară în dezordine şi, ca elefanții regelui Porus în 
bătălia din India cu Alexandru cel Mare, părură înnebunite 
de groază. Se împrăştiară în toate direcţiile sub forma unor 
cercuri îndoite şi înotau fără scop încoace şi-ncolo, 
trădându-şi panica prin jeturile lor groase şi Scurte. Acest 
lucru se vedea ciudat de limpede la acelea din grupul lor 
care, paralizate cum erau, pluteau neajutorate ca nişte 
epave sfărâmate pe mare. Nici dacă aceste Leviatane ar fi 
fost doar o turmă de oi fugărite pe păşune de trei lupi 
fioroşi, tot nu ar fi arătat atâta uluire nemaipomenită. Însă 
această panică ocazională este caracteristică tuturor 
animalelor care umblă în turmă. Deşi se strâng în turme de 
zeci de mii, bizonii cu coamă de leu din Vest fug din faţa 
unui singur călăreț. Priveşte, de asemenea, la fiinţele 
umane care, strânse în turmă în incinta unei săli de teatru, 
încep, la cea mai mică alarmă de incendiu, să se 
bulucească spre ieşire,  îngrămădindu-se,  lovindu-se, 
călcându-se în picioare şi zdrobindu-se de moarte fără pic 
de remuşcare. Aşadar, cel mai bine este să nu ne mai 
mirăm de balenele zguduite de frică din faţa noastră, căci 
nicio nebunie a creaturilor pământului nu e neîntrecută de 
sminteala oamenilor. 

Deşi multe dintre balene, după cum s-a mai spus, se 
zbăteau violent, e de luat aminte că turma nici nu înainta, 
nici nu dădea înapoi, ci stătea îngrămădită într-un singur 


loc. După cum se obişnuieşte în astfel de cazuri, bărcile se 
despărţiră, fiecare ducându-se după câte o balenă 
singuratică de la marginea grupului. După vreo trei minute, 
fu aruncat harponul lui Queequeg. Peştele lovit ne stropi cu 
jetul orbitor în feţe şi apoi, fugind ca din puşcă cu noi în 
urma sa, se îndreptă chiar către inima turmei. Deşi o astfel 
de mişcare din partea unei balene săgetate într-o 
asemenea împrejurare nu era deloc nemaivăzută şi chiar 
era de aşteptat, mai mult sau mai puţin, ea este una dintre 
primejdiile cele mai mari ale pescuitului, căci, dacă 
monstrul te târăşte din ce în ce mai adânc în mijlocul 
turmei înnebunite, îţi poţi lua adio de la viaţă şi nu mai 
trăieşti decât într-o stare de delir. 

Cum balena, oarbă şi surdă, năvăli înainte încercând prin 
puterea iuţelii sale să scape de lipitoarea de fier ce se 
prinsese de ea şi cum noi eram astfel traşi de parcă 
despicam marea, ameninţaţi din toate părţile de creaturile 
înnebunite ce se mişcau haotic în jurul nostru, barca 
noastră era ca o corabie încolţită de gheţuri pe timp de 
furtună încercând să se strecoare printre canalele şi 
strâmtorile întortocheate fără a şti când se putea întâmpla 
să fie înghițită şi sfărâmată. 

Fără să se piardă cu firea, Queequeg cârmea cu bărbăţie; 
acum ferindu-se de monstrul ce se îndrepta spre noi din 
faţă, acum ferindu-se de celălalt, a cărui coadă imensă 
atârna deasupra, toate acestea în timp ce Starbuck stătea 
la proră cu lancea în mână dând la o parte balenele la care 
putea ajunge cu înţepături scurte, căci nu era timp de cele 
lungi. Nici vâslaşii nu se lăsau mai prejos, deşi nu mai era 
nevoie de munca lor. Ei se ocupau acum cu atenţionarea 
balenelor: 

— La o parte, comandore!, strigă unul către un mare 
dromader care se ridică deodată la suprafaţă şi ameninţă 
pentru o clipă să ne răstoarne. 

— Lasă coada jos, tu, cel de acolo!, strigă un al doilea 


către o alta care, aproape de copastia noastră, părea a se 
răcori liniştită cu evantaiul aripioarelor cozii. 

Toate balenierele au anumite mecanisme neobişnuite 
inventate de indienii din Nantucket, numite leacuri. Două 
lemne groase şi pătrăţoase de aceeaşi mărime sunt legate 
straşnic unul de altul, astfel ca fibrele lor să se întretaie în 
unghi drept. O funie lungă se leagă de mijlocul acestui bloc, 
iar capătul celălalt, fiind buclat, poate fi legat într-o clipă de 
un harpon. Acest leac se foloseşte pe balenele 
înspăimântate atunci când ai în jurul tău mai multe decât 
poţi urmări, însă Caşaloţii, se ştie, nu apar în fiecare zi, 
astfel că trebuie să omori câţi mai mulţi atunci când ai 
ocazia. lar dacă nu îi poţi ucide pe toţi odată, trebuie să îi 
însemnezi ca să poţi să îi ucizi când îţi găseşti timp. De 
aceea este nevoie de leac în astfel de împrejurări. Pe barca 
noastră se aflau trei astfel de unelte. Prima şi a doua fură 
aruncate cu succes şi văzurăm balenele fugind împiedicat, 
încurcate de rezistenţa enormă a leacului tras după ele. 
Erau prinse ca răufăcătorii cu lanţ şi ghiulea. Însă când o 
lansarăm pe a treia, atunci când bucata greoaie de lemn 
trebuia să zboare peste bord; se înţepeni sub unul dintre 
scaunele bărcii şi imediat îl rupse şi îl duse cu ea făcându-l 
pe vâslaş să se prăvălească pe fundul bărcii când scaunul 
fugi de sub el. Prin ambele părţi marea începu să 
năvălească înăuntru printre şipcile de lemn, însă îndesarăm 
acolo două sau trei izmene şi cămăşi şi astfel oprirăm 
pătrunderea apei. 

Ar fi fost imposibil să lansăm aceste harpoane cu leac 
dacă nu s-ar fi întâmplat ca, intrată adânc în turmă, fuga 
balenei să se domolească. În plus, cu cât ne îndepărtam 
mai mult de marginile îmbulzelii, agitația panicată se mai 
potolea. Astfel că atunci când fierul smucit se desprinse din 
trupul balenei şi aceasta dispăru într-o parte, forţa cu care 
se smulse ne aruncă printre două balene în centrul turmei 
de parcă ajunseserăm dintr-un pârâu învolburat de munte 


într-un lac liniştit din vale. Aici furtuna ce se iscase printre 
balenele de la margine se mai auzea încă, dar nu se mai 
simţea. În această spaţiu din mijloc, marea avea luciul fin 
ca o faşă de mătase, acoperită fiind de o pojghiţă numită 
„lustru” ce se formează din substanţa pe care o scuipă 
Caşalotul când e în toane bune. Da, acum ne aflam în acea 
linişte fermecătoare care se spune că sălăşluieşte în centrul 
fiecărei tulburări. Încă vedeam în depărtare tumultul 
marginilor cercurilor şi acolo mai multe grupuri de balene, 
câte opt sau zece în fiecare grup, rotindu-se repede ca 
nişte cai înhămaţi împreună într-un ring şi atât de aproape 
îşi aveau umerii că un călăreț de circ ar fi putut sări cu 
uşurinţă roată pe spinările lor. Din cauza mulţimii 
înghesuite a balenelor ce se odihneau înconjurând axa 
ascunsă a turmei, nu aveam nicio şansă de scăpare. 
Trebuia să ne uităm după o gaură în zidul viu care ne ţinea 
prizonieri, zidul care ne primise în spatele său doar pentru a 
ne încuia pe dinăuntru. Rămaşi în centrul lacului, eram 
vizitaţi când şi când de vaci şi viței blânzi, femeile şi copiii 
grupului cercuitor. 

Cu tot cu distanţa dintre cercurile marginale rotitoare şi 
cu tot cu spaţiile dintre diferitele grupuri ale acestor 
cercuri, întreaga suprafaţă acoperită de multitudinea de 
balene trebuie să fi avut cel puţin două sau trei mile 
pătrate. Oricum, deşi o astfel de socoteală într-un astfel de 
moment poate fi greşită, din barca noastră joasă se vedeau 
jeturi ridicându-se în depărtarea orizontului. 

Fac cunoscut acest detaliu deoarece vacile şi viţeii erau 
închişi în acest cerc interior de parcă restul turmei ar fi vrut 
să îi protejeze astfel de a afla adevărata cauza a opririi sau, 
poate, fiindcă erau atât de tineri, naivi şi foarte inocenți şi 
neexperimentați; oricum ar fi fost, aceste balene mici, care 
veneau să ne viziteze în răstimpuri barca de la marginile 
cercului, se arătau lipsite de frică şi pline de încredere, sau 
măcar erau cuprinse de o panică fermecător de liniştită de 


care era cu neputinţa să nu te miri. Veneau să ne miroasă 
ca nişte câini de casă, chiar lângă copastii, atingându-le, 
încât părea că o vrajă le-ar fi domesticit pe nesimţite. 
Queequeg le mângâia pe frunte, Starbuck le scărpina pe 
spinare cu sulița, dar, temându-se de urmări, se abţinea 
pentru moment să le înţepe. 

Dar sub această lume uimitoare de la suprafaţă ni se 
arătă privirii o lume şi mai neobişnuită când ne aplecarăm 
să privim peste margine. Suspendate în cufărul de apă 
pluteau formele mamelor balenelor şi cele care după 
rotunjime păreau a se apropia de maternitate. Lacul, după 
cum am mai spus, era transparent până la o adâncime 
foarte mare, iar asemenea nou-născuţilor oamenilor, ce sug 
liniştiţi şi se uită drept în altă parte decât la sân, ca şi cum 
ar trăi două vieţi în acelaşi timp şi bând încă hrana 
muritorilor se adapă spiritual şi cu amintiri nepământene, 
tot aşa micuţii balenelor păreau a se uita în sus, dar nu la 
noi - ca şi când noi nu eram altceva decât nişte alge pentru 
ochii lor. Plutind pe o parte, şi mamele păreau a ne privi în 
tăcere. Unul dintre aceşti nou-născuţi care prin anumite 
semne arăta că nu se născuse decât de o zi, măsura cam 
paisprezece picioare în lungime şi vreo şase în grosime. Era 
zburdalnic, deşi trupşorul său nu se dezmorţise din poziţia 
înţepenită pe care o avusese până nu de mult în pântecele 
mamei, acolo unde, cu coada la cap, pregătit pentru 
întinderea finală, puiul nenăscut zace îndoit ca un arc 
tătăresc. Aripioarele delicate şi palmele cozii încă mai erau 
încreţite ca urechile unui bebeluş proaspăt sosit de pe 
tărâmuri necunoscute. 

— Funia! Funia!, strigă Queequeg privind peste margine. 
Legat la el! Legat la el! Cine funie la el? Cine lovit? Două 
balenă, unul mare, unul mic! 

— Ce-ai păţit, omule?, întrebă Starbuck. 

— Vite-aici, spuse Queequeg arătând în jos. 

Ca atunci când balena lovită ce a tras din ciubăr sute de 


stânjeni de funie se ridică la suprafaţă după ce s-a 
scufundat şi aduce cu ea funia în plus ce se încolăceşte şi 
se ridică în spirală, tot aşa, Starbuck privea acum colacii 
lungi ai cordonului ombilical al doamnei Leviatan prin care 
micul pui părea încă legat de mamă. Deseori în iuţeala 
primejdioasă a urmăririi, această funie naturală cu capătul 
dinspre mamă liber se încurcă de cea de cânepă aşa că 
puiul este prins şi el. Unele dintre cele mai ascunse secrete 
ale mării ni se dezvăluiau în acest lac fermecat. Văzurăm 
dragostea Leviatanelor în adânc&. 

Astfel, deşi înconjurate de cercuri peste cercuri de 
nelămuriri şi spaime, aceste creaturi nevăzute din mijloc îşi 
vedeau fără frică de treburile lor liniştite, sărbătorind 
senine cu jocuri şi voie bună. La fel, în Atlanticul furtunos al 
fiinţei mele, şi eu mă desfăt în tăcere înlăuntrul meu şi, pe 
când planete de duşmani neostoiţi se învârt în jurul meu, 
adânc în insula sufletului eu mă îmbăiez în blândeţea 
bucuriei veşnice. 

Între timp, pe când noi priveam încă fermecaţi în jurul 
nostru, agitația frenetică din depărtare dezvălui ocupaţia 
celorlalte bărci care încă lecuiau balenele de la margine sau 
poate că lupta se ducea în interiorul primului cerc unde 
aveau avantajul spaţiului şi al posibilităţii de retragere. Insă 
priveliştea balenelor legate, înfuriate, ce săgetau încoace şi 
încolo prin cerc nu era nimic pe lângă imaginea care ne 
apăru în faţa ochilor. Se obişnuieşte câteodată, când barca 


55 Caşalotul, la fel ca alte specii de Leviatane, dar spre deosebire de 
majoritatea peştilor, naşte în orice anotimp, după o gestație care 
durează probabil nouă luni, născând doar câte un pui. Rareori naşte un 
Esau şi un Iacob, o întâmplare neaşteptată pentru care există două 
mameloane în plus situate, destul de curios, câte unul de o parte şi de 
cealaltă a anusului; sfârcurile obişnuite sunt aşezate mai sus. Când 
aceste părţi importante pentru o balenă ce alăptează sunt tăiate din 
greşeală de sulița vânătorului, laptele mamei şi sângele ei se întrec în 
a colora marea cât mai mult în depărtare. Laptele este foarte dulce şi 
gras, şi a fost gustat de om. Pare a fi bun cu căpşune (n.a.). 


este legată de o balenă neobişnuit de puternică şi de 
vioaie, să se caute a o paraliza prin tăierea sau mutilarea 
imensului tendon al cozii. Acest lucru se face prin înfigerea 
unei cazmale cu mâner scurt de care este legată o sfoară 
pentru a o trage înapoi. O balenă rănită în acest loc, după 
cum aflarăm mai târziu, dar fără efect, se pare, scăpase de 
barcă trăgând după ea jumătate din funie, iar în agonia 
insuportabilă a rănii se zbătea înnebunită prin cercuri ca 
eroul Arnold pe calul său în bătălia de la Saratoga, 
semănând groază pe oriunde ajungea. 

Oricât ar fi fost de înspăimântătoare rana balenei şi 
oricât de nemaipomenit era spectacolul pe care îl dădea, 
această groază pe care părea să o inspire turmei se trăgea 
dintr-o cauză care se ascundea privirilor noastre la acea 
distanţă. 

În cele din urmă înţeleserăm că printr-un accident, 
această balenă se încurcase în funia de harpon pe care o 
trăgea după ea şi pe deasupra mai fugise şi cu cazmaua în 
spinare; iar cum capătul liber al sforii legate de armă se 
înnodase de funia harponului înfăşurată în jurul cozii 
cazmaua ieşise din carne. 

Aşa se face că, înnebunită de durere, balena se zbătea prin 
apă biciuind puternic din coadă şi agitând cazmaua în jurul 
său, rănind şi omorând propriile sale surate. 

Acest obiect îngrozitor păru a trezi toată turma din 
paralizia fricii. La început, balenele care alcătuiau marginile 
lacului nostru începură să se înghesuie puţin şi se urcară 
unele peste celelalte de parcă ar fi fost ridicate de valuri; 
apoi lacul însuşi păru a se învolbura şi a se tulbura. 
Alcovurile submarine şi creşele dispărură. Balenele din 
cercurile interioare începură să se adune în ciorchini 
strânşi. Într-adevăr, liniştea se împrăştia. Se auzi în curând 
un zumzet înfundat şi apoi, ca bucăţile de gheaţă de pe râul 
Hudson când vine primăvara, întreaga turmă de balene se 
îngrămădi în mijloc de parcă voia să se ascundă într-un 


munte. Starbuck şi Queequeg făcură imediat schimb de 
locuri, primul trecând la pupă. 

— Vâslele! Vâslele!, şopti cu îndârjire apucând cârma. 
Apucaţi vâslele şi întăriţi-vă sufletele! Pentru numele lui 
Dumnezeu, oameni buni,  pregătiţi-vă! Impinge-o, 
Queequeg - balena de acolo! Înţeap-o! Loveşte-o! Ridică-te, 
ridică-te şi aşază-te aşa! Grăbiţi-vă, băieţi, trageţi! Nu luaţi 
seama la spinările lor, zgâriaţi-le. Zgăriaţi în voie! 

Barca era acum aproape prinsă între două animale mari 
ce lăsaseră nişte Dardanele strâmte între ele. Străduindu- 
ne disperaţi, reuşirăm să ne vârâm în deschidere şi, 
uitându-ne în acelaşi timp după o altă ieşire, ne 
strecurarăm repede. După alte câteva escapade la mustață 
ajunserăm în sfârşit în ceea ce fusese odinioară unul din 
cercurile exterioare care era acum traversat de balene ce 
se îndreptau violent spre centru. Această salvare norocoasă 
fusese plătită cu preţul avantajos al pălăriei lui Queequeg 
căruia, stând la proră pentru a înţepa balenele, puse pe 
fugă, îi fusese zburată pălăria de pe cap de curentul făcut 
de o pereche de aripioare ce fluturară pe neaşteptate în 
apropiere. 

Pe cât de dezordonată şi de răscolită era agitația 
generală, ea se transformă degrabă în ceea ce părea a fi o 
mişcare organizată, căci, îngrămădite în cele din urmă într- 
un corp dens, balenele îşi reluară fuga cu grabă sporită. Ar 
fi fost în van să le urmărim în continuare, însă bărcile se 
ţinură în siajul lor pentru a prinde balenele cu leac rămase 
în urmă şi, de asemenea, pentru a lega una pe care Flask o 
ucisese şi o însemnase. Semnul este o prăjină cu un fanion 
- sunt cam două sau trei în fiecare barcă - ce se înfige în 
trupul plutitor al balenei moarte atunci când sunt mai multe 
prăzi pentru a-i marca poziţia şi ca dovadă de posesie în 
cazul în care s-ar apropia bărcile altor nave. 

Rezultatul acestei coborâri ilustră întrucâtva înţeleapta 
vorbă din pescuit: „Cu cât sunt mai multe balene, cu atât e 


mai puţin peşte”. Din toate balenele „lecuite”, numai una fu 
capturată, restul reuşind să scape pentru moment, dar 
numai pentru o vreme, căci, după cum se va vedea mai 
departe, fură prinse de altă corabie. 


88. Şcoli şi pedagogi 


În capitolul din urmă s-a povestit despre o turmă imensă 
de Caşaloţi şi s-a specificat şi motivul acestei adunări atât 
de mari. Deşi se mai întâlnesc câteodată şi astfel de grupuri 
numeroase, chiar şi în ziua de azi, după cum trebuie să se fi 
observat, mai dese sunt cetele mai mici, numărând între 
douăzeci şi cincizeci de indivizi fiecare. Aceste cete sunt 
cunoscute sub numele de şcoli. In general, sunt de două 
feluri: cele alcătuite aproape numai din femele şi cele în 
care se adună numai masculii tineri şi viguroşi sau taurii, 
după cum li se spune. 

Insoţind  cavalereşte şcoala de femele, se vede 
permanent un mascul ajuns la apogeul mărimii sale, însă 
nu îmbătrânit şi care, la orice alertă, îşi arată galanteria 
rămânând în urmă şi acoperind fuga doamnelor sale. 

De fapt, acest domn este un otoman căruia îi place luxul 
şi care înoată prin lumea apelor înconjurat de mângâierile 
şi farmecele haremului său. Contrastul dintre acest otoman 
şi concubinele lui este izbitor deoarece, pe când el este de 
proporţii cu adevărat monstruoase, doamnele, chiar şi 
ajunse la maturitate, nu măsoară mai mult de o treime din 
mărimea unui mascul adult de talie mijlocie. Ele sunt într- 
adevăr mult mai delicate. Îndrăznesc să spun că nu 
depăşesc şase yarzi în talie. Cu toate acestea, nu poate fi 
negat că sunt predispuse ereditar să devină durdulii. 

Este foarte interesant să urmăreşti acest harem şi pe 
domnul său în preumblările lor nepăsătoare. Se află într-o 
continuă mişcare căutând pe îndelete noi distracţii, ca şi cei 
din lumea bună. Îi întâlneşti de-a lungul Liniei în miezul 
sezonului de hrănire de-abia întorşi, probabil, din vacanţa 
de vară petrecută în Mările Nordului, unde au căutat să 
scape de căldurile şi moleşeala verii. După ce se plimbă în 


sus şi-n jos pe promenada Ecuatorului, o vreme pornesc 
spre ape orientale înainte de a se aşterne sezonul rece 
acolo, ca să scape de celelalte temperaturi excesive ale 
anului. 

Când, înaintând senin într-una dintre aceste călătorii, se 
zăreşte ceva suspect, domnul Balenă stă cu ochii pe familia 
sa deosebită. Dacă vreun Leviatan tânăr şi neobrăzat 
îndrăzneşte să se apropie prea tare de una dintre doamne, 
să vezi cu ce furie îl mai atacă şi-l alungă paşa! Unde-am 
mai ajunge dacă li s-ar permite crailor tineri şi obraznici să 
se insinueze în sanctuarul fericirii conjugale? Insă orice ar 
face paşa, el nu îl poate ţine pe tânărul Casanova departe 
de patul său, căci, vai!, toţi peştii dorm împreună. Aşa cum 
pe uscat domniţele sunt pricina unor dueluri îngrozitoare 
între admiratorii rivali, tot aşa se întâmplă şi cu balenele 
care câteodată se luptă până la moarte, şi totul numai 
pentru dragoste. Curtezanii se duelează cu lungile lor fălci 
inferioare, uneori încleştându-le unele de celelalte, şi în 
acest fel se străduiesc să câştige poziţia dominantă 
întocmai ca elanii care îşi încârligă războinici coarnele. Nu 
puţine balene capturate poartă semnele adânci ale acestor 
întâlniri: frunţi zgăriate, dinţi rupţi, înotătoare sfâşiate şi, 
câteodată, guri smucite şi dislocate. 

Dacă însă cel care doreşte să se insinueze în fericirea 
conjugală se face nevăzut la prima repezeală a domnului 
haremului, atunci este foarte distractiv să-l priveşti pe 
acest stăpân. Işi strecoară cu mândrie corpul mare printre 
doamne şi se gudură acolo o vreme, când e încă destul de 
aproape ca să-l mai poată zeflemisi pe tânărul Casanova, 
aşa cum cucernicul Solomon se ruga cu ardoare în mijlocul 
miilor sale de concubine. Dacă mai sunt în preajmă şi alte 
balene, pescarii arareori îi vânează pe aceşti Mari Turci, 
căci Marii Turci îşi risipesc cu prea multă uşurinţă puterea, 
şi deci nu au multă untură. Cât despre fiii şi fiicele pe care îi 
zămislesc, aceşti prunci trebuie să îşi poarte singuri de grijă 


sau, cel puţin, cu ajutor doar din partea mamei. Ca anumiţi 
alţi amanți hoinari omnivori, domnul Balenă nu are la suflet 
creşterea copiilor, ci doar iubirea din alcov. Astfel, călător 
fiind, îşi lasă copiii necunoscuţi prin toată lumea, iar fiecare 
dintre aceştia este un exotic. In timp, după ce flacăra 
tinereţii se împuţinează, iar anii de tristeţe se înmulţesc, 
după ce înţelepciunea îi împrumută din răgazurile ei 
gânditoare şi Turcul sătul este copleşit de oboseală, atunci 
dragostea pentru domniţe este înlocuită cu dragostea 
pentru linişte şi virtute. Otomanul nostru intră în acea etapă 
a vieţii care este marcată de neputinţă, căinţă şi regrete şi 
se dezice de harem, îl părăseşte, plecând de unul singur ca 
un suflet posomorât şi bătrân să colinde meridianele şi 
paralelele în rugăciune, avertizându-i pe toţi tinerii să nu 
facă aceleaşi greşeli amoroase ca el. 

După cum haremul de balene este numit şcoală de către 
pescari, domnul şi stăpânul acelei şcoli se numeşte tehnic 
pedagog. Nu trebuie luat de bun, deşi ar fi delicios de 
satiric, că, după ce a mers la şcoală, pleacă de acolo 
propovăduind nu ceea ce a învăţat, ci că toate acelea sunt 
sminteli. Titlul său de pedagog pare că se leagă în mod 
natural de numele dat haremului, însă unii bănuiesc că cel 
care l-a numit prima oară aşa pe otoman trebuie să fi citit 
memoriile lui Vidocq““ şi să fi aflat ce fel de pedagog de 
şcoală de provincie fusese francezul în tinereţea sa şi ce 
natură aveau lecţiile secrete pe care le preda unora dintre 
elevele sale. 

Această izolare în care se afundă pedagogul în anii săi 
înaintați se adevereşte în ceea ce îi priveşte pe toţi 
Caşaloţii bătrâni. Aproape întotdeauna o balenă singuratică 
- cum este numit un astfel de Leviatan - se dovedeşte a fi 


5 Eugene François Vidocq (1775-1857), hoţ şi escroc francez, 
povesteşte în „Memoriile” sale despre perioada în care a predat, 
deghizat în călugăr, la o şcoală de fete (n.t.). 


una bătrână. Ca venerabilul bărbos Daniel Boone, nu 
acceptă pe nimeni lângă el în afară de Natura însăşi, pe ea 
luând-o de soaţă în sălbăticia apelor, iar ea se dovedeşte a 
fi o soţie tare bună, deşi are atâtea secrete. 

Şcolile alcătuite doar din masculi tineri şi viguroşi, după 
cum s-a mai spus, nu seamănă deloc cu şcoala-harem. 
Dacă femelele sunt de felul lor timide, masculii tineri, sau 
„taurii de patruzeci de butoaie”, cum li se zice, sunt cei mai 
bătăuşi dintre toate Leviatanele şi se spune că alţii mai 
primejdioşi nu poţi întâlni, în afară doar de uimitoarele 
balene încărunţite, cu capul cenuşiu, care se mai ivesc 
câteodată, iar acestea se vor lupta cu tine ca nişte diavoli 
împieliţaţi. 

Şcolile de tauri de patruzeci de butoaie sunt mai mari 
decât cele de fete. Ca o ceată de liceeni, aceştia sunt 
mereu veseli, puşi pe harţă şi pe şotii şi sunt răutăcioşi, 
rostogolindu-se în jurul lumii atât de repede şi de nesocotit 
că niciun garant prudent nu i-ar asigura cum nu ar asigura 
niciun tânăr zvăpăiat de la Yale sau Harvard. Renunţă 
repede la aceste nebunii, iar când sunt crescuţi cam în 
proporţie de trei sferturi, se despart şi pleacă separat să îşi 
caute o aşezare, adică un harem. 

Incă o diferenţă dintre masculi şi femele este 
caracteristică sexului. Să presupunem că loveşti un taur de 
patruzeci de butoaie; nefericitul de el, toţi prietenii îl 
părăsesc. Dar dacă loveşti o membră a şcolii-harem, 
suratele ei înoată îngrijorate împrejur, uneori întârziind atât 
de mult şi atât de aproape, că sfârşesc ele însele prin a 
cădea pradă. 


6 Daniel Boone - primul om care a explorat statul Kentucky, renunțând 
la compania altor oameni (n.t.). 


89. Peşti legaţi şi peşti liberi 


Menţiunea despre semn şi prăjina cu fanion din 
penultimul capitol are nevoie de lămuriri despre legile şi 
regulamentele vânătorii de balene, în care fanionul este 
considerat marele simbol şi ecuson. 

Se întâmplă deseori ca atunci când mai multe corăbii 
călătoresc împreună, o balenă să fie lovită de o navă, să 
scape şi să fie ucisă şi capturată în cele din urmă de o altă 
navă. In acest caz există multe reglementări minuţioase ce 
se referă la această situaţie. De exemplu: după o urmărire 
şi o prindere obositoare şi primejdioasă a unei balene, 
trupul acesteia s-ar putea desprinde de corabie din cauza 
unei furtuni violente şi plutind în direcţia vântului ar putea 
fi luată de o a doua balenieră care, pe ape liniştite, o trage 
frumuşel lângă parapet fără a risca vieţi şi funii pentru a o 
face. De aici ar apărea deseori cele mai duşmănoase 
dispute între pescari dacă nu ar exista o lege universală şi 
de netăgăduit, scrisă sau nescrisă, care să se aplice tuturor 
cazurilor. 

Poate că singurul cod recunoscut legal al vânătorii de 
balene este cel al Olandei. A fost promulgat în anul 1695. 
Dar deşi nicio altă naţiune nu a avut vreodată vreo lege 
scrisă în ceea ce priveşte vânătoarea de balene, pescarii 
americani au fost propriii lor legislatori şi avocaţi în acest 
domeniu. Au pus baza unui sistem care prin caracterul 
concis este mai bun chiar decât Pandectele lui lustinian şi 
legile Societăţii Chinezeşti pentru încetarea Băgării Nasului 
în Treburile Altora. Într-adevăr, aceste legi pot fi scrise pe 
un bănuţ al Reginei Anne sau pe vârful harponului şi să fie 
purtate în jurul gâtului, atât de mici sunt. 


l Un peşte legat aparţine părţii care l-a prins. 
2 Un peşte liber poate fi luat de cel care ajunge 


primul să-l prindă. 

Însă chiar acest admirabil caracter concis îi pune beţe-n 
roate codului, acesta având nevoie de un vast volum de 
explicaţii care să-l lămurească. 

În primul rând: ce este un peşte legat? Viu sau mort, un 
peşte este legat atunci când este prins de o barcă sau o 
corabie care are un echipaj care, prin orice mijloc, 
controlabil de către ocupant sau ocupanţi; un catarg, o 
vâslă, o sforicică, un fir de telegraf sau o pânză de păianjen 
sunt totuna. Un peşte este, de asemenea, legat atunci când 
este însemnat cu fanionul sau cu orice alt semn recunoscut 
ca însemnând posesia, atâta timp cât partea care l-a 
însemnat îşi arată puterea de a-l trage lângă barcă şi 
intenţia de a o face. 

Acestea sunt comentarii ştiinţifice, dar comentariile 
vânătorilor înşişi constau mai degrabă în cuvinte grele şi 
lovituri zdravene adevărata lege a pumnului. Este adevărat 
că printre pescarii mai cinstiţi şi mai onorabili se mai fac şi 
concesii, căci este o nedreptate morală strigătoare la cer ca 
un echipaj să pretindă posesia unei balene fugărite şi ucise 
de un alt echipaj. Alţii însă nu sunt defel atât de scrupuloşi. 

Acum vreo cincizeci de ani a fost un caz curios al unei 
balene controversate, judecat în Anglia, în care reclamanţii 
spuseră că, după o urmărire grea a unei balene în Mările 
Nordului, ei (reclamanţii) reuşiră să înţepe peştele cu 
harponul, însă în cele din urmă fură nevoiţi, pentru a nu-şi 
pierde viaţa, să părăsească nu numai funia, ci şi barca. In 
cele din urmă, pârâţii (echipajul unei alte nave) dădură 
peste balenă, o loviră, o uciseră, o legară şi o luară drept a 
lor chiar sub ochii reclamanţilor. Când li se ceru pârâţilor 
socoteală, căpitanul lor le râse în nas reclamanţilor şi îi 
asigură că pentru a se lăuda cu victoria avea să le păstreze 
şi funia, şi harpoanele, şi barca, care rămăseseră legate de 
balenă la momentul capturii. 

Reclamanţii îi dădură în judecată pentru a-şi recupera 


valoarea balenei, a funiei, a harpoanelor şi a bărcii. 

Domnul Erskine era avocatul apărării, iar Lordul 
Ellenborough era judecătorul. In pledoaria apărării, isteţul 
Erskine îşi bază întreaga poziţie făcând referire la un caz 
recent de adulter în care un domn, după ce încercase în 
zadar să stăpânească răutăţile soţiei sale, o abandonase în 
cele din urmă pe marea vieţii. Insă după un timp, 
regretându-şi fapta, începu acţiunea de a-şi redobândi 
posesia asupra ei. Erskine nu era de acord cu aceasta şi îşi 
susţinu punctul de vedere spunând că, deşi domnul 
săgetase primul femeia şi o avusese legată la un moment 
dat, o abandonase numai din cauza forţei de neînduplecat a 
răutăţilor ei, dar de făcut, o făcuse, aşa că ea devenise un 
peşte liber. Astfel, atunci când un alt domn o săgetă iar, 
doamna intră în posesia acestuia împreună cu harponul ce 
se afla încă în ea. 

În cazul de faţă, Erskine susţinu că exemplul balenei şi 
cel al doamnei se explicau unul pe celălalt. 

Aceste pledoarii şi cele ale părţii adverse fură ascultate 
pe îndelete, iar învățatul judecător decise categoric 
următoarele: în ceea ce privea barca, ea le revenea 
reclamanţilor deoarece nu o abandonaseră decât pentru a- 
şi salva vieţile. Însă în privinţa balenei, a harpoanelor şi a 
funiei, ele aparţineau pârâţilor. Balena - fiindcă era un 
peşte liber la momentul capturii finale; iar harpoanele şi 
funiile - deoarece, atunci când peştele fugise cu ele, el 
(peştele) intră în posesia acestor articole şi de aceea 
oricine prindea pe urmă peştele avea dreptul la ele. Cum 
pârâţii fură cei care prinseră peştele, acele articole 
deveniră ale lor. 

Un om obişnuit, ascultând decizia acestui judecător 
nemaipomenit de înţelept, s-ar putea să nu fie de acord cu 
ea. Însă esenţa lucrurilor este că cele două principii din cele 
două legi ale pescuitului au fost aplicate ca la carte de 
Lordul Ellenborough în cazul descris mai sus. Eu unul cred 


că aceste două legi referitoare la peştii legaţi şi la peştii 
liberi stau la baza întregii jurisprudenţe umane, căci, în 
ciuda complicaţiilor decoraţiunilor sale, Templul Legii, 
asemenea Templului Filistenilor, nu stă decât în două 
proptele. 

Nu există o vorbă care spune că posesia e pe jumătate 
proprietate, indiferent de cum s-a intrat în acea posesie a 
unui lucru? Deseori, posesia e proprietatea pe de-a-ntregul. 
Ce altceva sunt sufletele iobagilor ruşi şi ale sclavilor 
republicani, dacă nu peşti legaţi, în cazul cărora posesia 
chiar este proprietatea legală? Ce este ultimul bănuţ al 
sărmanei văduve pentru hangiul avar dacă nu un peşte 
legat? Ce este conacul marmorat al hoţului neprins dacă nu 
un peşte legat? Ce este dobânda doborâtoare pe care 
cămătarul Mordecai i-o ia falitului Woebegone pe un 
împrumut care să scape familia lui Woebegone de 
înfometare, ce este acea dobândă dacă nu un peşte legat? 
Ce să fie venitul Arhiepiscopului Mântuie suflete de 100.000 
de lire scos de pe pâinea şi brânza sărăcăcioase ale miilor 
de muncitori ce îşi frâng spinările (care vor ajunge în rai şi 
fără ajutorul lui Mântuie suflete), ce să fie acest venit de 
100.000 de lire dacă nu un peşte legat? Ce sunt orăşelele şi 
cătunele moştenite de ducele de Dunder altceva decât 
peşti legaţi? Ce este biata Irlandă pentru harponierul John 
Bull“ altceva decât un peşte legat? Ce este pentru fratele 
apostolic Jonathan Texasul, dacă nu un peşte legat? In 
privinţa tuturor acestora, nu este posesia întreaga lege? 
Dacă însă teoria peştelui legat poate fi aplicată atât de 
general, aceea a peştelui liber este şi mai mult de-atât. 
Aceasta este aplicabilă internaţional şi universal. 

Ce era America în 1492 altceva decât un peşte liber, în 
care 
Columb a înfipt stindardul spaniol însemnând-o în numele 


s* John Bull - personaj care reprezintă Anglia, desenat ca fiind un domn 
provincial preocupat de binele tarii (n.t.). 


regelui şi al reginei? Ce a fost Polonia pentru ţar? Dar 
Grecia pentru turci? Ce este India pentru Anglia şi ce va fi 
Mexicul în cele din urmă pentru Statele Unite? Toate sunt 
peşti liberi. 

Ce sunt drepturile omului şi libertăţile universale, dacă 
nu peşti liberi? Ce sunt minţile şi gândurile oamenilor, dacă 
nu peşti liberi? Ce este principiul credinţei în divinitate, 
dacă nu un peşte liber? Ce sunt gândurile gânditorilor 
pentru morile stricate, dacă nu peşti liberi? Ce este întreaga 
planetă altceva, decât un peşte liber? Şi ce eşti tu, 
cititorule, altceva decât un peşte legat şi un peşte liber 
deopotrivă? 


90. Cap sau coadă 


De balena vero sufficit, si rex 
habeat caput, et regina caudam. 
BRACTON, L.3, C.3 


Cuvinte latineşti luate din cărţile de legi ale Angliei, care 
în context înseamnă că, din toate balenele capturate de 
oricine pe coasta ţării, regele trebuie să primească, fiind 
Mare Harponier Onorific, capul, iar reginei să i se dea cu 
respect coada. O împărţire care, la balenă, seamănă foarte 
mult cu a împărţi un măr în două: nu mai rămâne nimic la 
mijloc. Cum această lege, într-o formă schimbată, mai este 
şi în ziua de azi valabilă în Anglia şi cum în multe privinţe 
ea prezintă o anomalie stranie cu privire la legea generală 
a peştelui legat şi a peştelui liber, este tratată într-un 
capitol separat, după acelaşi principiu elegant care obligă 
căile ferate englezeşti să suporte cheltuielile pentru un 
vagon separat rezervat special pentru a plimba capetele 
încoronate. In primul rând, ca dovadă a faptului straniu că 
această lege mai e în vigoare şi în zilele noastre, voi 
povesti o întâmplare ce a avut loc în ultimii doi ani. 

Se pare că nişte marinari cinstiţi din Dover, sau 
Sandwitch, sau dintr-unul dintre cele Cinci Porturi, au 
reuşit, după o urmărire anevoioasă, să ucidă şi să aducă la 
mal o mândreţe de balenă. Cele Cinci Porturi sunt mai mult 
sau mai puţin sub jurisdicţia unui poliţist sau pedel numit 
Lordul Custode. Primind funcţia direct de la Coroană, cred, 
toate retribuţiile regale ce ţin de teritoriile celor Cinci 
Porturi devin ale sale. Unii scriitori denumesc această 
funcţie sinecură. Dar nu este aşa, deoarece Lordul Custode 
este foarte ocupat să bage în buzunar câştigurile, care sunt 
desigur ale lui deoarece el este cel care le bagă în buzunar. 


Când aceşti bieţi marinari arşi de soare, desculți şi cu 
pantalonii suflecaţi peste picioarele lor slăbănoage reuşiră 
să tragă balena pe ţărmul uscat, socotind un câştig de o 
sută cincizeci de lire din uleiul şi osul valoros şi visând că 
vor bea ceai de soi cu nevestele şi beri gustoase cu amicii 
din câştigurile părţilor lor, veni la ei un domn bine, înţelept 
şi credincios, cu o copie a legilor lui Blackstone sub braţ şi, 
desfăcând-o peste capul balenei, spuse: 

—Luaţi mâinile! Acest peşte, domnii mei, este un peşte 
legat. Il iau pentru Lordul Custode. 

Auzind acestea, bieţii marinari rămaseră uimiţi într-un 
mod respectuos - şi foarte englezesc - şi fără a mai şti ce să 
spună se scărpinau în cap privind cu tristeţe când la 
balenă, când la străin. Insă acest lucru nu îndreptă situaţia 
şi nici nu înmuie inima colţoasă a domnului învăţat care 
venise cu copia lui Blackstone. Într-un târziu, unul dintre ei, 
după ce se scărpină mult ca să îi vină o idee, îndrăzni să 
spună: 

— Domnule, fii bun şi spune-ne cine e acest Lord 
Custode. 

— Ducele. 

— Dar ducele nu a ajutat deloc la prinderea peştelui. 

— E al lui. 

— Noi am trudit foarte mult, am înfruntat primejdii şi am 
făcut şi cheltuieli. Toate astea să se ducă în buzunarul 
ducelui? Noi nu primim nimic pentru chinurile noastre? 

— E al lui. 

— E ducele atât de sărac că e forțat să recurgă la astfel 
de fapte ca să-şi câştige existenţa? 

— E al lui. 

— Eu mă gândeam să o ajut pe bătrâna şi bolnava mea 
mamă cu partea mea de câştig. 

— E al lui. 

— Nu s-ar mulțumi ducele cu un sfert sau cu jumătate? 

— E al lui. 


Pe scurt, balena fu luată şi vândută, iar Domnia Sa 
Ducele de Wellington îşi primi banii. Gândindu-se că privit 
din anumite unghiuri cazul ar putea să fie într-o mică 
măsură totuşi socotit, având în vedere împrejurările, unul 
controversat, un preot cinstit din oraş îi adresă Domniei 
Sale o scrisoare, rugându-l sa ia în considerare situaţia 
acelor marinari năpăstuiţi. La aceasta, Ducele răspunse în 
mare (ambele scrisori fură publicate) că deja s-a interesat, 
şi-a primit banii şi i-ar fi recunoscător domnului cinstit dacă 
pe viitor el (domnul cinstit) ar renunţa la a-şi mai băga 
nasul unde nu-i fierbe oala. Să fie acest bătrân bătăios 
acela încă priponit la colţul dintre cele trei imperii care cere 
pomană de la săraci? 

Se va vedea pe dată că în acest caz aşa-zisul drept al 
ducelui asupra balenei era unul delegat de la suveran. 
Trebuie să ne interesăm în ce temei are Suveranul acest 
drept. Legea a fost deja numită. Dar juristul Plowdon ne dă 
un motiv pentru toate acestea. El spune că balena prinsă 
astfel aparţine regelui şi reginei „datorită frumuseţii ei 
desăvârşite”. Acest argument a fost considerat întotdeauna 
ca fiind suficient. 

Dar de ce să ia regele capul şi regina coada? Daţi-ne un 
temei pentru asta, voi, avocaţilor! 

In tratatul său asupra „Aurului Reginei”, un anume 
William 
Prynne, scrie: 


Coada este a reginei pentru a îmbogăți garderoba reginei 
cu oasele sale. 


Acestea au fost scrise pe vremea când osul uşor şi negru 
al 
Balenei de Groenlanda era folosit pentru corsajele 
doamnelor. 
Insă aceste oase nu se află în coada balenei, ci în capul 


său; păcat ca o asemenea greşeală să apară la un avocat 
atât de înţelept ca Prynne. Dar este cumva regina sirenă, 
ca să primească o coadă? Câte înţelesuri alegorice 
sălăşluiesc în aceste cuvinte! 

Există doi peşti regali numiţi astfel de către scriitorii 
legilor englezeşti: balena şi sturionul. Ei sunt proprietatea 
regelui şi aduc în mod obişnuit a zecea parte din venitul 
Coroanei. Nu cunosc ca vreun alt autor să scrie despre 
acestea, dar mi se pare că sturionul se împarte la fel ca şi 
balena, regele primind capul greu şi moale al acestuia; 
acest fapt, privit ca un simbol, ar putea părea bazat, 
amuzant, pe o legătură de rudenie dintre cei doi. lată că 
până la urmă toate lucrurile au un temei straşnic, până şi 
legile. 


91. „Pegquod” întâlneşte „Bobocul de 
trandafir” 


În zadar era să căutăm chihlimbar 
în pântecele acestui Leviatan, 
Duhoarea îngrozitoare nu ne lăsa 
să ne apropiem. 

SIR T. BROWNE, V.E. 


La o săptămână sau două după ultima vânătoare 
povestită pluteam încet pe marea molcomă şi cețoasă a 
unei după-amiezi când nasurile marinarilor de pe „Pequod” 
se dovediră a fi descoperitori mai iuți decât cele trei 
perechi de ochi cocoţaţi în gabie. Se simţi pe mare un miros 
ciudat şi nu foarte plăcut. 

— Pun rămăşag, spuse Stubb, că pe-aici pe-aproape sunt 
balenele pe care le-am „lecuit” zilele trecute. Ştiam eu că o 
să apară cu burta-n sus cât de curând! 

Nu după mult timp ceața se ridică şi în depărtare 
văzurăm o corabie ale cărei vele strânse arăta că lângă ea 
era legată o balenă. Apropiindu-ne, vasul străin ne arătă 
culorile stindardului franțuzesc, iar după vârtejul norului de 
vulturi de mare care îl înconjura, plutind în cerc deasupra 
lui, era limpede că balena legată trebuia să fie ceea ce 
pescarii numesc o balena împuţită, adică o balenă care a 
murit fără a fi atacată şi zace nerevendicată în apă. Se 
poate închipui fără greutate ce miros neplăcut vine de la un 
astfel de hoit, mai rău decât într-un oraş asirian lovit de 
ciumă unde cei care trăiesc încă nu pot să-şi îngroape 
morţii. Unii cred că este atât de îngrozitor că nimic nu i-ar 
convinge să tragă lângă ea. Dar mai sunt şi dintr-aceia care 
o fac totuşi, în ciuda faptului că seul ridicat de pe astfel de 
peşti este de calitate inferioară şi nu se aseamănă deloc cu 


uleiul de trandafiri. 

Apropiindu-ne şi mai mult de briza înfiorătoare, văzurăm 
că vasul francez mai avea o balenă legată, iar aceasta era 
şi mai „înmiresmată” decât prima. Se pare că era una 
dintre acele balene care se usucă şi mor de o dispepsie 
grea sau de indigestie, lăsându-şi cadavrele lipsite de orice 
fel de seu. Vom vedea totuşi la locul potrivit că niciun 
pescar învăţat nu strâmbă din nas la o astfel de balenă, 
oricât s-ar feri în general de cele împuţite. 

„Pequodul” trăsese atât de aproape de străin, că Stubb 
jură că îşi recunoaşte coada de cazma încurcată printre 
funiile ce se înnodaseră în jurul cozii unei astfel de balene. 

— Uite ce flăcău frumos, râse el batjocoritor de la prora 
corăbiei, uite-aici şacal! Ştiam eu că broaştele astea 
franceze sunt nişte nătăfleţi în ale pescuitului, coborând 
câteodată după valuri crezând că-s jeturi de Caşaloţi. Da, 
câteodată pleacă din port cu cala plină de cutii cu lumânări 
şi lăzi cu mucări, prevăzând că uleiul pe care-l vor strânge 
nu va ajunge cât să-şi înmoaie căpitanul fitilul. Da, ştim cu 
toţii aceste lucruri, dar ia uitaţi-vă, boscarul acesta se 
mulţumeşte cu resturile noastre, mă refer la balena aceea 
cu leac. Da, se mulţumeşte să curețe oasele uscate ale 
celuilalt peşte minunat. Săracul netot! Eu zic să treacă 
cineva o şapcă de la unul la altul şi să îi facem cadou puţin 
ulei doar aşa, de pomană. Că uleiul scos din balena aceea 
„lecuită” de-acolo nu-i bun nici să lumineze o puşcărie. Ba, 
nici măcar celula unui condamnat. Cât despre cealaltă 
balenă, ei bine, eu aş scoate mai mult ulei dacă aş tăia şi- 
aş fierbe catargele de-aici decât o să scoată el din grămada 
aia de oase. Totuşi, acum că stau să mă gândesc, ar putea 
conţine ceva mai valoros decât seul. Da, chihlimbar. Mă 
întreb dacă bătrânul nostru s-a gândit la treaba asta. Merită 
încercat. Da, eu sunt de acord, spuse şi se îndreptă spre 
dunetă. 

De-acum, briza uşoară se liniştise de tot, astfel că, 


neavând ce face, „Pegquod” rămăsese pradă mirosului fără 
speranţă de scăpare în afară de pornirea vântului. leşind 
din cabină, Stubb îşi chemă echipajul bărcii şi se îndreptă 
către vasul străin. Trăgând pieziş în dreptul navei, văzu că 
după gustul împopoţonat al francezilor partea de sus a 
etravei era sculptată după forma unei tulpini imense, era 
vopsită în verde şi drept ghimpi avea nişte ţepi arămii ce se 
iţeau ici şi acolo, totul încheindu-se într-un bulb închis 
simetric de un roşu aprins. Citi înscrisul de pe bordaj, în 
litere mari şi aurii: Bouton de rose - „Bobocul de trandafir”. 
Acesta era numele romantic al acestei nave aromate. 

Deşi Stubb nu înţelese partea cu „bouton” a inscripţiei, 
alăturarea cuvântului „rose” şi a sculpturii îmbobocite îl 
lămuriră suficient. 

— Un boboc de trandafir din lemn, eh?, strigă el cu mâna 
la nas. Se potriveşte de minune. Dar ce urât miroase! 

Ca să poată comunica în vreun fel cu oamenii de pe 
punte trebui să înconjoare prora către tribord şi astfel să se 
apropie de balena împuţită. Mai mult, trebuia să strige 
peste ea. Ajuns în acest loc, ţipă ţinând în continuare mâna 
la nas: 

— Salutare celor de pe „Bouton de rose”! E vreunul 
dintre voi, bobocilor de trandafir, care vorbeşte engleză? 

— Da, răspunse un om din Guernesey ce stătea lângă 
parapet şi care se dovedi a fi secundul. 

— Ei bine, atunci, bobocelul meu de trandafir, aţi văzut 
Balena Albă? 

— Care balenă? 

— Balena Albă, un Caşalot, Moby Dick, l-aţi văzut? 

— N-am auzit în viaţa mea de balena asta. Cachalot 
blanche! Balena Albă - nu. 

— Foarte bine, atunci. La revedere, mă întorc imediat. 

Vâslind repede înapoi spre „Pegquod” şi văzându-l pe 
Ahab aplecat peste marginea dunetei în aşteptarea 
răspunsului, îşi puse mâinile la gură în chip de trompetă şi 


urlă: 

— Nu, domnule! Nu! 

La auzul acestora, Ahab se trase înapoi şi Stubb se 
întoarse la vasul francez. 

Văzu de această dată că omul din Guernesey, care de- 
abia intrase în lanţuri şi mânuia o cazma, îşi vârâse nasul 
într-un fel de pungă. 

— Ce-ai păţit la nas?, întrebă Stubb. Ţi l-ai spart? 

— AŞ vrea eu să fie spart, sau mai bine să nu mai fie 
deloc!, răspunse omul din Guernesey, care nu părea să se 
oprească din treaba la care muncea cu râvnă. Dar tu de ce 
te ţii de al tău? 

— Eh, n-are nimic, doar că e un nas de ceară. Dacă nu îl 
ţin eu sus, cade. Frumoasă zi, nu? Aerul e tare parfumat, zic 
eu. Nu ne dai şi nouă un buchet de flori, bobocule de 
trandafir? 

— Ce naiba vreţi cu noi?, urlă omul din Guernesey 
înflăcărându-se. 

— O-ho! Răcoreşte-te. Răcoare? Chiar aşa! De ce nu 
împachetaţi balenele astea în gheaţă cât lucraţi la ele? 
Lăsând gluma la o parte, ştii tu, Bobocule, că e o prostie să 
încerci să scoţi seu din balene ca acestea? Cât despre cea 
uscată, n-are un strop în tot hoitul ei. 

— Eu ştiu prea bine, dar vezi tu, căpitanul nu îmi dă 
crezare. Asta e prima lui călătorie; înainte a fost parfumier. 
Urcă la bord, poate te crede pe tine, dacă pe mine nu. Să 
scap şi eu de treaba asta murdară. 

— Orice să te mulţumesc, amicul meu dulce şi drăguţ, se 
învoi Stubb şi zicând acestea, urcă pe punte. 

Acolo se desfăşura o scenă tare ciudată. Marinarii, cu 
căciuli din lână roşie cu ciucuri în vârf, pregăteau vinciurile 
grele pentru balenă. Lucrau cam încet şi vorbeau foarte 
repede, părând a se simţi oricum, numai bine nu. Nasurile 
se înălţau din feţe ca nişte bastoane de bompres. Din când 
în când, câte doi lăsau lucrul şi fugeau în vârful catargului 


pentru a respira aer curat. Unii, crezând că se vor îmbolnăvi 
de ciumă, îmbibau nişte stupă în smoală şi o duceau în 
răstimpuri la nas. Alţii, rupând muştiucurile pipelor aproape 
de vatră, pufăiau cu putere fumul de tutun care le intra 
neîncetat în nări. 

Stubb fu izbit de o ploaie de strigăte şi blesteme ce 
veneau dinspre încăperea căpitanului şi privind într-acolo 
văzu un chip înroşit iţindu-se de după uşa crăpată. Acesta 
era doctorul înfuriat care, după ce se împotrivise activităţii 
acestei zile, se dusese în încăperea căpitanului - cabinetul, 
după cum îi spunea el - pentru a scăpa de năpastă. Nu se 
putea abţine însă de la a-şi striga indignarea din când în 
când. 

Observând toate acestea, Stubb socoti că lucrurile erau 
îmbucurătoare în ceea ce privea planul său şi întorcându-se 
spre marinarul din Guernesey sporovăi puţin cu el, discuţie 
în care secundul străin dădu pe faţă ura pe care i-o purta 
căpitanului, căci era un ignorant încrezut care îi băgase pe 
toţi în  încurcătura aceasta păguboasă şi împuţită. 
Descosându-l binişor, Stubb pricepu că marinarul nu avea 
nicio cunoştinţă despre chihlimbar. Aşa că nu spuse nimic 
despre asta, dar fu foarte deschis şi sincer în rest. Cei doi 
puseră la cale un plan pentru a-l păcăli şi batjocori pe 
căpitan fără ca acestuia să-i treacă măcar prin gând să se 
îndoiască de sinceritatea lor. După planul acesta al lor, 
marinarul francez, sub ascunzişul rolului de tălmaci, trebuia 
să îi spună căpitanului ce dorea el, dar ca şi când vorbele ar 
veni de la Stubb. lar Stubb putea să îndruge verzi şi uscate 
în timpul acestui interviu. 

Între timp apăru şi victima lor din cabină. Era un om mic 
şi oacheş, dar cam delicat pentru un căpitan de marină. 
Avea totuşi favoriţi şi mustăţi mari şi purta o vestă roşie, 
din bumbac. Stubb îi fu prezentat politicos acestui domn de 
către secundul francez care începu să se prefacă pe dată că 
traduce. 


— Ce să-i spun prima oară?, întrebă el. 

— Ei bine, spuse Stubb privindu-i vesta catifelată şi 
împopoţonată, poţi începe prin a-i spune că mie mi se pare 
că arată cam copilăros, deşi nu spun eu că mă pricep foarte 
bine. 

— Spune, monsieur, începu francezul pe limba lui, 
întorcându-se către căpitan, că ieri corabia dumnealui a 
întâlnit o navă al cărei căpitan, laolaltă cu secundul şi încă 
şase marinari au murit de friguri din cauza unei balene 
împuţite pe care au adus-o lângă vas. 

Căpitanul se sperie auzind acestea şi ceru să afle mai 
multe. 

— Acum ce-i zic?, îl întrebă omul din Guernesey pe 
Stubb. 

— Ei bine, fiindcă văd că suportă, spune-i că acum l-am 
privit cu atenţie, sunt destul de sigur că nu e mai priceput 
în a conduce o corabie decât o maimuţă. De fapt, spune-i 
din partea mea că e un babuin. 

— Jură, monsieur, că cealaltă balenă, cea uscată, e mai 
periculoasă decât cea împuţită. In fine, monsieur, ne 
imploră să ne îndepărtăm de aceşti peşti dacă ţinem la 
vieţile noastre. 

Imediat căpitanul fugi în faţă şi porunci echipajului, cu 
voce ascuţită, să se oprească din ridicarea scripeţilor şi să 
taie îndată lanţurile şi parâmele ce ţineau balenele lângă 
navă. 

— Acum ce-i mai zic?, întrebă francezul când se apropie 
căpitanul. 

— Păi, stai să văd. Da, spune-i acum că... de fapt spune-i 
că da, l-am prostit; şi, de ce nu, am mai prostit poate pe 
altcineva, adăugă şoptit. 

— Spune, monsieur, că este foarte fericit că ne-a putut 
ajuta. 

Auzind acestea, căpitanul declară că ei sunt partea 
bucuroasă (adică el şi secundul) şi sfârşi prin a-l invita pe 


Stubb în cabină pentru a bea o sticlă de Bordeaux. 

— Vrea să bei un pahar cu el, tălmăci marinarul. 

— Mulţumeşte-i din suflet, dar spune-i că este împotriva 
principiilor mele să beau cu un om pe care l-am prostit. De 
fapt, spune-i că trebuie să plec., 

— Zice, monsieur, că principiile sale nu îl lasă să bea, dar 
dacă monsieur doreşte să mai fie în viaţă ca să bea şi 
mâine, atunci ar trebui să coboare toate cele patru bărci 
care să tragă nava departe de aceste balene, căci nu bate 
vântul deloc şi ea nu se poate clinti singură. 

Pe când Stubb trecuse peste parapet şi se urca în barcă, 
îi strigă marinarului că avea o funie lungă şi că voia să facă 
tot ce putea pentru a-i ajuta, astfel că dorea să tragă 
balena mai uşoară departe de corabie. Bărcile vasului 
francez se căzneau să tragă nava într-o direcţie şi în acest 
timp Stubb, plin de bunăvoință, îşi remorca balena în 
cealaltă direcţie, desfăşurând ostentativ o funie neobişnuit 
de lungă. 

Imediat se stârni briza. Stubb se prefăcu a părăsi balena. 
Ridicând bărcile, vasul francez se depărtă în timp ce 
„Pegquodul” se strecură între el şi balena lui Stubb. Acesta 
trase repede lângă hoitul plutitor şi făcând semn celor de 
pe „Pequod” ca să le arate intenţiile sale începu îndată să 
culeagă fructele  vicleşugului său  înşelător. Apucând 
cazmaua, începu să sape în trup, în spatele înotătoarei 
laterale. Ai fi zis că scobea o temniţă chiar acolo, în mare. 
Când, după o vreme, cazmaua se lovi de coastele jigărite, 
păru că dezgropa ţigle şi vase romane din huma unsuroasă 
a Angliei. Echipajul bărcii sale se bucura foarte, ajutându-l 
nerăbdători pe secund, de parcă ar fi fost căutători de aur. 

In tot acest timp, nenumărate păsări plonjau, ţipau, 
strigau şi se băteau în jurul lor. Stubb începuse să-şi piardă 
avântul, mai ales că miasma sa devenise persistentă, când 
deodată ieşi o dâră parfumată chiar din inima rănii, care 
pluti în curentul urât mirositor fără a fi absorbită, aşa cum 


un râu care se varsă şi curge în altul nu se amestecă decât 
într-un târziu cu acesta. 

— Am găsit! Am găsit!, strigă Stubb încântat ciocănind în 
adâncurile balenei. O pungă! O pungă! 

Aruncând înlături cazmaua, îşi înfipse amândouă mâinile 
înăuntru şi scoase pumni întregi de substanţă untoasă şi 
parfumată care părea a fi săpun de Windsor sau brânză 
veche, pătată şi grasă. Se îndoia uşor cu degetul şi avea o 
culoare  galben-cenuşie. Acesta, dragi prieteni, este 
chihlimbarul cenuşiu, pentru care orice spiţer plăteşte o 
guinee de aur la uncie. Se scoaseră vreo şase pumni, însă o 
parte mai mare se pierdu în apă; s-ar fi scos poate şi mai 
mult dacă nerăbdătorul 
Ahab nu i-ar fi strigat lui Stubb să se oprească şi să se 
întoarcă la corabie sau va fi lăsat în urmă. 


92. Ambra 


Acest chihlimbar cenuşiu este o substanţă tare curioasă 
şi este atât de valoroasă în comerţ că în 1791 un anume 
căpitan Coffin din Nantucket a fost chemat să dea lămuriri 
despre acest material în Camera englezească a Comunelor. 
Asta deoarece atunci şi încă până târziu, originea exactă a 
ambrei era, la fel ca şi cea a chihlimbarului, o întrebare fără 
răspuns pentru învăţaţi. Deşi cuvântul nu este decât 
compusul franțuzesc pentru chihlimbar cenuşiu“”, aceste 
două substanţe sunt diferite. Chihlimbarul, deşi se găseşte 
într-adevăr şi pe mare, se scoate şi din pământul tinuturilor 
continentale, dar ambra nu se găseşte decât pe mare. În 
plus, chihlimbarul este o substanţă tare, transparentă, 
sfărâmicioasă şi fără miros, folosită pentru muştiucurile 
pipelor, pentru mărgele şi ornamente, dar ambra este 
moale, ceroasă şi atât de parfumată şi de înmiresmată că 
se foloseşte cel mai mult în parfumerie, la pastile, lumânări 
parfumate, pudre de păr şi pomezi. Turcii o folosesc la gătit 
şi, de asemenea, o duc la Mecca, aşa cum se duce tămâie 
la Sfântul Petru din Roma. Unii negustori de vinuri pun 
câteva picături în vinurile roşii pentru a le parfuma. 

Cine să fi crezut că doamnele şi domnii bine se 
ospătează cu o esenţă scoasă din pântecele ruşinoase ale 
unei balene bolnave! Insă este adevărat. Unii cred că 
ambra este cauza, iar alţii că este efectul dispepsiei la 
balene. E greu de spus cum să vindeci o astfel de boală 
altfel decât să îi administrezi bolnavului cam trei sau patru 
bărci pline cu laxative şi apoi să fugi mâncând pământul, 
aşa cum fac muncitorii care dinamitează stânci. 

Am uitat să spun că in ambră fură găsite câteva bucățele 
tari, rotunde şi osoase, despre care Stubb crezu la început 


S7 În engleză ambra se numeşte „ambergris” (n.t.). 


că sunt bumbi de nădragi marinăreşti, dar se dovedi apoi 
că nu erau altceva decât bucăţi de oase de calamari 
îmbălsămate în esenţă. 

Nu este de mirare ca ambra parfumată şi neîntinată să 
fie găsită în mijlocul unei astfel de putreziciuni? Adu-ţi 
aminte de vorbele Sfântului Pavel din Corintieni despre 
curăţenie şi murdărie, despre cum ne naştem din ruşine, 
dar ne înălţăm în glorie. Aminteşte-ţi şi despre spusele lui 
Paracelsus, despre îngrăşământul din care iese cel mai bun 
mosc. Nu uita nici curiosul fapt că dintre toate lucrurile urât 
mirositoare apa de colonie, în stadiile premergătoare 
obţinerii ei, miroase cel mai rău. 

Aş fi vrut să închei capitolul cu cele spuse mai sus, însă 
nu pot deoarece vreau să dezmint o răutate ce li se spune 
adesea vânătorilor de balene şi care, în unele minţi 
părtinitoare, poate fi considerată ca dovedită de cele spuse 
despre balenele vasului franțuzesc. În altă parte a acestui 
volum s-a dovedit falsitatea acestei acuzaţii defăimătoare 
care spune că vânătoarea de balene este o treabă murdară 
şi dizgraţioasă. Mai este încă ceva de lămurit. Se spune că 
balenele miros urât. De unde a apărut acest stigmat odios? 

Eu cred că originea lui izvorăşte de la sosirea primelor 
baleniere groenlandeze în Londra, acum mai bine de două 
secole. Acei marinari nu topeau atunci uleiul pe mare, cum 
nu o fac nici acum, spre deosebire de balenierele sudice 
care au făcut-o dintotdeauna, ci tăiau untura proaspătă în 
bucăţi mici şi o vârau prin vranele butoaielor ducând-o în 
acest fel acasă. Scurtimea sezonului în acele mări îngheţate 
şi furtunile bruşte şi violente la care sunt expuşi nu îi lasă 
pe marinarii aceia să procedeze altfel. Drept urmare, atunci 
când se intră în cală pentru a descărca cimitirul acela de 
balene în porturile groenlandeze, iese o duhoare care se 
aseamănă cu aceea ce se împrăştie când se sapă într-un 
cimitir din oraş pentru a se clădi fundaţia unui spital. 

Mai bănuiesc şi că acuzaţia aceasta grea împotriva 


balenierelor se datorează existenței pe coasta 
groenlandeză, în vremuri vechi, a unui sat olandez numit 
Schmerenburgh, sau 

Smeerenberg, al cărui nume de mai târziu a devenit cel 
folosit de învățatul Fogo Von Slack în opera sa desăvârşită 
despre „Mirosuri”, un fel de manual despre acest subiect. 
După cum ne spune chiar numele (smeer - grăsime, berg - 
păstrare), acest sat a fost fondat pentru a servi drept loc 
unde să se topească seul flotei olandeze fără a trebui să fie 
dus acasă în Olanda pentru aceasta. Era o adunătură de 
furnale, cazane şi şoproane de ulei, iar când muncile erau 
în toi, probabil că împrăştiau o mireasmă nu tocmai 
plăcută. Toate acestea stau altfel pe o balenieră sudică de 
Caşaloţi, care într-o călătorie de patru ani, după ce îşi 
umple cămara cu ulei, nu pierde poate nici cincizeci de zile 
cu munca de topire a seului, iar când acesta este pus în 
butoaie, aproape că nu mai are niciun miros. 

Adevărul este că, vii sau moarte, dacă sunt tratate cum 
se cuvine, balenele, ca specie, nu sunt nici pe departe 
creaturi urât mirositoare şi nici marinarul care le vânează 
nu poate fi recunoscut, aşa cum susțineau oamenii în Evul 
Mediu că pot simţi un evreu printre ei, după miros. Balena 
nu poate fi altfel decât parfumată, căci, în general, se 
bucură de o sănătate foarte bună, fiindcă face foarte multă 
mişcare şi stă numai pe afară - deşi, e adevărat, rareori stă 
la aer liber. Eu unul spun că fluturarea cozii unui Caşalot 
deasupra apei împrăştie un parfum asemănător cu acela 
care adie când o doamnă înmiresmată cu mosc îşi flutură 
fustele într-un salon călduţ. Cu ce să-l asemăn eu pe 
Caşalot în privinţa parfumului, având în vedere mărimea 
sa? Oare nu cu acel elefant faimos, uns cu mir şi având 
colții bătuţi cu pietre scumpe, care a fost condus dintr-un 
oraş indian ca să-l cinstească pe Alexandru cel Mare? 


93. Naufragiatul 


La câteva zile după ce întâlnirăm vasul francez, un 
eveniment plin de semnificaţii i se întâmplă unuia dintre cei 
mai insignifianţi membri ai echipajului de pe „Peqgquod”, un 
eveniment din cele mai tragice şi care sfârşi prin a 
încredința chiar şi nava aceasta de oameni veseli şi 
zvăpăiaţi că profeția despre sfârşitul ei zdruncinător se va 
adeveri în cele din urmă. 

Pe balenieră, nu toţi marinarii se urcă în bărci. Rămân 
câţiva numiţi îngrijitori de navă, a căror datorie este să aibă 
grijă de corabie în timp ce bărcile fugăresc balena. In 
general, aceşti îngrijitori sunt nişte băieţi la fel de straşnici 
ca şi cei care alcătuiesc echipajele bărcilor. Dar dacă se 
întâmplă să se afle la bord vreun flăcău nemaipomenit de 
slăbănog, stângaci sau fricos, flăcăul acela va fi cu 
siguranţă făcut îngrijitor. Aşa se întâmpla şi pe „Pequod” cu 
un mic negru numit Pippin după poreclă şi prescurtat Pip. 
Bietul Pip! Ai mai auzit de el, trebuie să îţi aduci aminte de 
tamburina lui în acea noapte dramatică, pe de o parte 
veselă, pe de o parte mohorâtă. 

Pip şi Dough-Boy făceau pereche bună în ceea ce 
priveşte înfăţişarea, ca un ponei negru cu unul alb, de 
aceeaşi statură, deşi de culori diferite, care sunt înhămaţi 
într-un atelaj cam excentric. Insă nefericitul Dough-Boy era 
de la natură cam tont şi cam încet la minte, pe când Pip, 
deşi cam slab de înger, era în adâncul lui tare isteţ, 
înzestrat cu agerime plăcută, iute şi veselă a tribului său, 
un trib care se bucură de toate sărbătorile şi serbările cu 
mai multă şi mai liberă plăcere decât orice altă rasă. Pentru 
negri, calendarul ar trebui să numere nimic altceva decât 
trei sute şaizeci şi cinci de zile de 4 lulie şi de Anul Nou. 

Nu zâmbi aşa când citeşti că acest mic negru era 


strălucitor, căci chiar şi negrul îşi are strălucirea lui: 
priveşte abanosul lustruit ce îmbracă pereţii cabinetelor 
regale. Pip însă iubea viaţa şi toate liniştile ei paşnice, aşa 
că treaba înfiorătoare în care se găsise prins în capcană 
cine ştie cum îi ştersese din nefericire strălucirea. Cu toate 
acestea, după cum se va vedea în curând, ceea ce 
dispăruse pentru o vreme din el fu predestinat a fi luminat 
de focuri stranii, sălbatice şi livide care îi dădură un lustru 
ireal, de zece ori mai puternic decât cel din zilele în care în 
al său ţinut natal Tolland din Connecticut însufleţea 
petrecerile scripcarilor de la iarbă verde şi de multe ori 
transforma orizontul rotund într-o tamburină înstelată cu al 
său vesel ha-ha! 

Tot aşa, în aerul curat al zilei, atârnând de un gât cu 
sânge albastru, diamantul pur ca o picătură de apă 
străluceşte de sănătate, însă atunci când bijutierul viclean 
îţi arată diamantul cu tot lustrul său nemaipomenit, îl aşază 
pe un pat întunecat şi apoi îl luminează nu cu strălucirea 
soarelui, ci cu nişte gaze nepământene. 

Atunci se împrăştie acele fulgere de foc, infernal de 
frumoase, şi aşa diamantul care scuipă flăcări malefice, 
odinioară simbolul divin al cerurilor de cleştar, seamănă cu 
o nestemată luată din coroana Regelui ladului. Dar să ne 
întoarcem la poveste. 

Se întâmplă că în afacerea cu ambra, unul dintre vâslaşii 
lui Stubb îşi scrânti mâna şi pentru o perioadă deveni 
neputincios. lar în această perioadă, Pip fu pus în locul lui. 

Prima oară când Stubb cobori cu el, Pip se arătă foarte 
speriat, însă din fericire nu se apropie prea mult de balenă 
şi astfel nu lăsă să pară că toţi ceilalţi nu se puteau încrede 
în el. Stubb însă îl văzu şi avu grijă după aceea să-l 
sfătuiască să se încreadă din toată inima în curajul său, 
deoarece va avea deseori nevoie de el. 

La cea de-a doua coborâre, barca porni vâăslind după 
balenă şi, când animalul îşi primi lovitura fierului, zvâcni 


înapoi ca de obicei, întâmplându-se, de data aceasta, să 
nimerească sub scaunul bietului Pip. Spaima mecanică a 
momentului îl făcu să sară, cu vâsla în mână, afară din 
barcă. Partea de funie care îi venea în dreptul pieptului fu 
luată şi ea peste bord, astfel că ajunse să se încurce în ea 
atunci când se scufundă în cele din urmă în apă. In clipa 
când balena înţepată se puse pe fugă, funia se strânse şi 
puf!, bietul Pip se ivi plin de spumă lângă bordul bărcii, 
târât fără milă de funia care se înfăşurase de mai multe ori 
în jurul pieptului şi al gâtului. _ 

Tashtego stătea la proră, înfierbântat de urmărire. Il 
dispreţuia pe Pip fiindcă era laş. Scoţând cuțitul din teacă îl 
apropie cu tăişul de funie şi întorcându-se către Stubb, 
întrebă: 

— Tai? 

Între timp, faţa albastră şi sufocată a lui Pip părea a 
striga din răsputeri: „Taie, pentru numele lui Dumnezeu!”. 
Întreaga scenă fu ca o fulgerătură. Totul se întâmplă în mai 
puţin de jumătate de minut. 

— Naiba să-l ia, taie!, urlă Stubb care pierdu balena, dar 
îl salvă pe Pip. 

Imediat ce îl recuperară, întregul echipaj sări pe bietul 
mic negru cu ţipete şi blesteme. Lăsând liniştit să treacă 
înjurăturile acestea neobişnuite, Stubb îl înjură la rândul lui 
în mod oficial, calm şi practic, dar totuşi pe jumătate 
glumeţ. Apoi, neoficial, îi dădu un sfat bine-venit. Esenţa 
acestuia era „Nu sări niciodată din barcă, Pip, doar dacă...”; 
restul nu mai era clar, aşa cum se întâmplă adesea cu 
sfaturile bune. In general, „Rămâi în barcă” este mottoul 
vânătorii de balene, însă se mai ivesc şi împrejurări când 
„Sari din barcă” se potriveşte mai bine. Simţind însă că 
dându-i asemenea sfaturi conştiincioase lui Pip i-ar fi lăsat 
acestuia o largheţe prea mare pentru a sări şi în viitor, 
Stubb renunţă deodată la toate sfaturile şi încheie discuţia 
cu o poruncă definitivă: 


— Stai în barcă, Pip, sau jur pe Domnul că nu te mai ridic 
dacă sari. la aminte! Nu ne permitem să mai pierdem 
balene din cauza unuia ca tine. O balenă se vinde de 
treizeci de ori mai mult decât te-ai vinde tu în Alabama. la 
aminte şi nu mai sări! 

Se poate ca Stubb să fi dat de înţeles prin aceste cuvinte 
că, deşi omul îşi iubeşte aproapele, el este un animal care 
face bani şi deseori slăbiciunile sale se pun în calea 
bunăvoinţei. 

Toţi suntem în mâinile zeilor, iar Pip sări iar. Se întâmplă 
în împrejurări asemănătoare celor de la prima 
reprezentaţie, însă de data aceasta nu mai trase funia după 
el şi de aceea, atunci când balena începu să fugă, Pip fu 
lăsat în urmă în apă, ca un cufăr uitat de un călător grăbit. 
Vai! Stubb dovedi că se ţine de cuvânt. Era o frumoasă zi 
albastră şi îmbelşugată, marea bătută în nestemate era 
liniştită şi răcoroasă, întinzându-se plată tocmai până la 
orizont, ca o foiţă de aur întinsă până în depărtări. 
Alunecând în sus şi-n jos în acea apă, capul de abanos al lui 
Pip părea a fi un cap de cuişor. Nu se ridică niciun cuţit 
când căzu atât de repede în urma bărcii. Stubb îi întoarse 
spatele neînduplecat şi balena fu legată. In trei minute, 
între Pip şi Stubb se îngrămădise o milă de ocean fără 
ţărmuri. Din mijlocul mării, bietul Pip îşi întoarse capul cret 
şi negru către soare, alt naufragiat singuratic, deşi totuşi 
cel mai înalt şi mai strălucitor dintre toţi. 

Pe vreme bună e la fel de uşor pentru un înotător 
experimentat să înoate în ocean cum e să meargă într-o 
birjă de primăvară pe țărm. Insă singurătatea apăsătoarea 
e insuportabilă. Concentrarea intensă a fiinţei în mijlocul 
unei imensităţi atât de lipsite de viaţă, Doamne! Cine poate 
spune ce înseamnă? la aminte la marinari când se scaldă în 
mare pe vreme bună, ia aminte la cât de aproape stau de 
corabie şi cum înoată numai lângă ea. 

Dar Stubb chiar îl lăsase pe micul negru în voia sorții? Nu. 


Sau cel puţin nu aceasta îi fusese intenţia. Fiindcă mai erau 
două bărci în urma lui, a presupus, probabil, că vor ajunge 
desigur la Pip foarte repede şi-l vor scoate din apă, deşi 
asemenea griji ale marinarilor pentru vâslaşii care de frică 
pun în pericol toată vânătoarea nu se pomenesc foarte des. 
In această meserie, un laş este aproape întotdeauna privit 
cu aceeaşi ură nemiloasă cu care ar fi privit şi în marină sau 
în armată. 

Se întâmplă însă ca acele bărci, fără să-l vadă pe Pip, 
zărind balene aproape de ele, într-o parte, să se întoarcă şi 
să înceapă a le urmări; barca lui Stubb era acum atât de 
departe, iar el şi întregul echipaj erau atât de absorbiți de 
peşte, că orizontul curbat al lui Pip începu să se caşte 
necruţător în jurul său. Doar din întâmplare fu salvat chiar 
de către corabie, dar din acel ceas micul negru începu să 
bată puntea ca un nebun, sau cel puţin aşa ziceau ceilalţi. 
Marea îi ţinuse trupul muritor la suprafaţă, însă îi 
scufundase nemurirea sufletului. Totuşi nu o înecase de tot, 
doar o trăsese încă vie la adâncimi nemaivăzute, unde 
formele stranii ale începuturilor lumii străluceau încolo şi 
încoace prin faţa ochilor lui. Înţelepciunea, acel triton 
zgârcit, îi arătă grămezile sale de comori, iar printre 
nemuririle voioase, fără inimă şi veşnic tinere, Pip văzu 
multitudinea de insecte ale coralilor, omniprezente 
asemenea lui Dumnezeu, care au înălţat pe bolta apelor 
continentele colosale. Vedea piciorul Domnului pe pedala 
războiului de ţesut şi îi vorbea; de aceea spuneau marinarii 
că e nebun. Nebunia oamenilor este raţiunea cerurilor. 
Indepărtându-se de gândurile muritoare, omul ajunge la 
acea gândire celestă - care pentru rațiune pare a fi absurdă 
şi smintită - şi prin orice încercări ar trece, se simte apoi 
nepăsător şi netulburat ca Dumnezeul său. 

In rest, nu îl învinovăţi prea tare pe Stubb. Aceste lucruri 
se întâmplă des în pescuit şi, urmând firul poveştii, se va 
vedea că şi eu am fost abandonat în aproape acelaşi fel. 


94. O strângere de mână 


Balena lui Stubb, plătită atât de scump, fusese adusă 
până la urmă lângă „Pequod” unde se desfăşurau acum 
toate acele operaţii de ridicare şi tăiere care au fost 
descrise mai înainte, chiar şi golirea butoiului de Heidelberg 
sau a polobocului. 

În timp ce unii se îndeletniceau cu treaba aceasta de pe 
urmă, alţii se ocupau cu înlocuirea butoaielor imediat ce se 
umpleau cu spermanţet, iar când venea timpul, acest 
spermanţet era manipulat cu grijă înainte să ajungă la 
cazanele de fierbere, despre care vom vorbi îndată. 

Se răcise şi se cristalizase atât de mult că, atunci când 
mă aşezai în faţa unei putini mari pline ochi, împreună cu 
alţi marinari, am găsit asemenea cocoloaşe stranii plutind 
prin restul lichidului ici şi colo. Treaba noastră era să 
stoarcem aceste cocoloaşe înapoi în stare lichidă. O datorie 
tare dulce şi untoasă! Nu e de mirare că în vremurile de 
demult spermanţetul era un unguent tare îndrăgit. Ce mai 
curăța! Ce mai îndulcea! Ce mai înmuia! Ce balsam 
delicios! După ce îmi băgasem mâinile în el de doar câteva 
minute începui să îmi simt degetele ca nişte ţipari ce 
şerpuiau şi se încolăceau. 

Stăteam turceşte pe punte, simţindu-mă în largul meu, 
după truda de la cabestan, sub cerul albastru şi încremenit, 
în timp ce corabia naviga leneşă plutind senină pe ape; îmi 
îmbăiam mâinile printre ghemotoacele moi şi fine de ţesut 
îmbibat şi urzite în numai un ceas, iar acestea mi se 
fărâmiţau cremoase printre degete şi îşi revărsau bogăţia 
asemenea strugurilor copţi şi a vinului din ei; adulmecam 
aroma pură ce se asemăna cu adevărat şi întocmai 
mirosului de violete de primăvară; în tot timpul acesta 
parcă trăiam pe o pajişte înmiresmată; uitai cu totul de 


jurământul nostru îngrozitor; în spermanţetul acela de 
nedescris în cuvinte îmi spălai mâinile şi inima de tot şi de 
toate; începui să dau crezare superstiţiei paracelsiene care 
spune că spermanţetul alină flacăra mâniei; în timp ce mă 
îmbăiam astfel, mă simţii eliberat de toată rea-voinţa, 
iritarea, răutatea de orice soi. 

Frământă!, frământă!, frământă! Toată dimineaţa am 
frământat spermanţetul până ce aproape m-am amestecat 
eu însumi cu el; l-am frământat până când m-a cuprins o 
nebunie ciudată şi m-am trezit frământând fără să vreau 
mâinile colegilor mei, pe care le luai drept ghemotoacele 
moi. Această distracţie mă umplu de un sentiment atât de 
plin, de drăgăstos, prietenos şi iubitor că nu încetai să le 
frământ mâinile uitându-mă emoţionat în ochii lor de parcă 
le-aş fi zis: „O! lubiţii mei fraţi de viaţă, de ce să mai 
răbdăm înverşunările societăţii sau să mai cunoaştem 
batjocura şi invidia? Haideţi, să ne strângem de mâini cu 
toţii, ba, mai mult, să ne strângem unii în alţii, să ne 
strângem universal în laptele şi spermanţetul bunătăţii.” 
Măcar de-aş fi putut să frământ spermanţetul pentru 
totdeauna! Am aflat acum din multe şi repetate încercări că 
omul trebuie întotdeauna să îşi coboare în cele din urmă, 
sau măcar să îşi preschimbe, aşteptările de a atinge 
fericirea, ascunzându-le nu în minte sau în imaginaţie, ci în 
nevastă, în inimă, în pat. La masă, pe şa, la gura sobei, la 
ţară. Acum că am înţeles toate acestea, sunt gata să 
frământ viaţa pentru o veşnicie. În gândurile viziunilor din 
timpul nopţii văzui un şir lung de îngeri în paradis, fiecare 
cu mâinile într-un borcan de spermanţet. 

* 


Pregătirea Caşalotului pentru cazane. Prima oară vine 
aşa- zisul „cal-alb”, obținut din părțile ascuțite ale peştelui, 
dar şi din acelea mai groase de la coadă. Este tare şi 
tendinos - un ghem de muşchi -, dar are totuşi ceva seu. 
După ce este separat de balenă, calul alb este tăiat în fâşii 


mai mici înainte de a ajunge la tocătoare. Acestea arată ca 
plăcile de marmură de Berkshire. 

„Budincă de prune” este numele dat unor anume părţi 
tăiate din carnea balenei, care se leagă ici şi colo de pătura 
de untură, şi care adeseori o fac mai cremoasă. Este o 
substanţă plăcută ochiului şi reconfortantă. După cum arată 
şi numele, are o culoare aprinsă şi pătată, fondul fiind 
colorat în fâşii de alb şi galben şi pătat cu puncte roşii şi 
purpurii. Parcă sunt prune rubinii amestecate cu lămâi. E 
greu să te abţii de la a le mânca. Recunosc că o dată m-am 
furişat în spatele catargului ca s-o încerc. Avea un gust 
asemenea celui pe care îmi imaginam că l-ar avea un cotlet 
regal tăiat din coapsa lui Ludovic cel Gros, dacă acesta ar fi 
fost ucis în prima zi de după sezonul de vânătoare, acel 
sezon anume care s-ar nimeri în acelaşi an cu o recoltă 
neobişnuit de bună a viilor din Champagne. 

Mai există o substanţă, una tare curioasă, care se iveşte 
în cursul acestor treburi, dar pe care simt că îmi va fi greu 
să o descriu. Se numeşte „slobgollion”, un nume inventat 
de marinarii de pe baleniere, care o descrie perfect. Este o 
treabă nespus de nămoloasă şi aţoasă, găsită cel mai 
adesea în ciubărele de spermanţet după ce acesta este 
frământat mult timp şi lăsat să se aşeze. Cred că sunt 
membranele nemaipomenit de subţiri ale polobocului care, 
odată rupte, se lipesc unele de altele. 

Aşa-numitul „gurry” este un termen care aparţine de 
drept vânătorilor de Balene Groenlandeze, dar care este 
folosit câteodată şi de vânătorii de Caşaloţi. Denumeşte 
substanţa neagră şi gelatinoasă care este răzuită de pe 
spinarea Balenei Drepte sau de Groenlanda şi care acoperă 
punţile acelor suflete înjosite ce vânează un Leviatan atât 
de ruşinos. 

„Cleşti.” Acest cuvânt nu este originar din vocabularul 
balenei. Dar aşa cum este folosit de marinari, se 
încadrează. Un cleşte de vânător este o fâşie scurtă şi tare 


de materie tendinoasă tăiată din partea ascuţită a cozii 
Leviatanului. Are cam nouă inci grosime şi, în rest, este 
cam cât partea de metal a unei săpăligi. Dacă o freci cu 
marginea de puntea uleioasă, funcţionează ca un ştergar 
de piele şi ca prin magie ia cu ea toată murdăria. 

Dar ca să afli totul despre aceste lucruri tainice, cel mai 
bine este să cobori în camera unturii şi să porţi o discuţie 
lungă şi lămuritoare cu deţinuţii de acolo. Această încăpere 
a fost descrisă înainte ca fiind locul unde se depozitează 
bucăţile de pătură după ce sunt jupuite şi ridicate de pe 
balenă. Când vine momentul potrivit pentru a-i despica 
încărcătura, această odaie se transformă într-o încăpere a 
groazei pentru toţi novicii mai ales noaptea. Într-o parte, 
luminat de un felinar chior, e lăsat un spaţiu liber pentru 
muncitori. Merg de obicei în perechi - un om cu lancea şi 
cârligul, altul cu cazmaua. Lancea de balenă este 
asemănătoare cu unealta de abordare cu acelaşi nume 
folosită la bordul unei fregate, iar cârligul se aseamănă unui 
cârlig de barcă. Cu cârligul, cârligarul agaţă o bucata de 
untură şi se căzneşte să o ţină să nu alunece în timp ce 
corabia se înclină şi se zdruncină. Între timp, omul cu 
cazmaua stă cu picioarele pe pătură şi o taie perpendicular 
în bucăţi de cai albi. Cazmaua e cât se poate ascuţită, 
picioarele marinarului cu cazmaua sunt desculţe, iar pătura 
pe care stă alunecă negreşit din când în când, asemenea 
unei sănii. Te-ai mira foarte dacă şi-ar tăia unul dintre 
degetele de la picioare sau unul dintre cele ale ajutorului 
său? Degetele sunt un lucru rar printre marinarii veterani ai 
camerei de untură. 


95. Sutana 


Dacă ai fi urcat la bordul „Pequodului” într-un anumit 
moment, după uciderea balenei, şi te-ai fi plimbat până 
lângă cabestan, sunt destul de încredinţat că te-ai fi uitat 
atent şi nu cu puţină curiozitate la un obiect straniu şi 
enigmatic pe care l-ai fi văzut lungit lângă scurgerile din 
parapet ferit de vânt. Nici cisterna nemaipomenită din 
capul imens al balenei, nici mărimea extraordinară a fălcii 
sale desţepenite, nici măcar simetria miraculoasă a cozii, 
niciunul dintre aceste lucruri nu te-ar mira nici măcar pe 
jumătate cât ar face-o acel con nemaivăzut - e mai lung 
decât un flăcău din Kentucky, baza are aproape un picior în 
diametru şi este negru ca smoala, asemenea lui Yojo, idolul 
de abanos al lui Queequeg. Asta şi este, sau mai degrabă 
era în vremuri de demult. Un asemenea idol ca acela găsit 
în peşterile secrete ale reginei Maachah din ludeea; pentru 
că îl venera, regele Asa, fiul ei, a detronat-o şi a nimicit 
idolul, arzându-l ca pe o mare scârboşenie lângă râul 
Cedron, după cum se povesteşte în cel de-al 
cincisprezecelea capitol din prima carte a Regilor. 

Priveşte marinarul denumit tocător care se apropie 
asistat de două ajutoare şi ridică greoi acest 
„grandissimus”, după cum îi spun marinarii, iar apoi cu 
umerii cocoşaţi o mută împleticindu-se de parcă ar fi fost 
un grenadier ce îşi ia un camarad mort de pe câmpul de 
bătălie. Intinzând obiectul pe puntea de la teugă, începe să 
îi jupoaie pielea neagră lăsându-i forma cilindrică, aşa cum 
face un vânător african cu pielea unui şarpe boa. După ce 
termină, întoarce pielea pe dos, aşa cum ai întoarce cracul 
unui pantalon, o întinde bine astfel încât să îi dubleze 
diametrul şi în cele din urmă o agaţă de capătul ascuţit, 
întinsă bine, să se usuce în greement. Nu durează mult 


până este dată jos, iar atunci se taie cam trei picioare din 
ea, din partea ţuguiată; marinarul îi dă două găuri prin care 
să îşi vâre mâinile la celălalt capăt şi se strecoară cât e de 
lung în acest veşmânt. Tocătorul stă acum în faţa ta 
îmbrăcat în veşmintele de oficiu ale profesiei sale. Din cele 
mai vechi timpuri, această sutană este singura care îl 
protejează atât cât trebuie în timp ce se îndeletniceşte cu 
straniile treburi ale funcţiei sale. 

Această meserie constă în tocarea cailor de untură 
pentru a-i fierbe în cazane, o muncă ce se face pe un 
căprior bizar aşezat cu spatele la parapet şi sub care este 
pus un ciubăr mare în care cad bucăţile tocate de parcă ar 
fi coli ce zboară de pe biroul unui orator absorbit în scrieri. 
Ce mai candidat pentru o arhiepiscopie, ce Papă ar mai fi 
vlăjganul tocător, aşa cum e îmbrăcat cucernic în negru, 
stând în ceea ce nu poate fi decât un amvon şi răsfoind 
„pagini de Biblie”E. 


* „Pagini de Biblie! Pagini de Biblie!” - acesta este strigatul nelipsit ce 
vine de la secunzi către tocător. Il îndeamnă să fie atent, şi să taie 
untura în fâşii cât se poate de subţiri, căci făcând aşa procesul de 
topire a seului este grăbit, iar cantitatea uleiului obţinut creşte 
considerabil; probabil că şi calitatea este mai bună (n.a.). 


96. Topirea 


O balenieră americană se recunoaşte nu numai după 
burcile suspendate, ci şi după instalaţia de topire. Ea 
prezintă o curiozitate neaşteptată prin faptul că o zidărie 
foarte trainică se îmbină cu lemnul de stejar şi cânepa, 
astfel fiind alcătuită întreaga corabie. E ca şi cum un cuptor 
de cărămidă ar fi fost transportat din plin câmp pe puntea 
ei. 

Instalaţia de topire este înfiptă între arborele trinchet şi 
cel mare, căci acolo este cea mai spațioasă parte a punţii. 
Şipcile de dedesubt sunt foarte solide şi pot să susţină 
greutatea unei mase aproape solide de cărămidă şi mortar 
care măsoară cam zece picioare pe opt şi încă cinci în 
înălţime. Fundaţia nu este scobită în punte, dar întreaga 
zidărie este fixată bine pe toate laturile cu nişte colţari de 
fier înşurubaţi în duşumea. In exterior este îmbrăcată în 
lemn şi deasupra este total acoperită cu o trapă mare şi 
înclinată din şipci. Dacă dăm trapa la o parte, dăm la iveală 
cazanele mari, două la număr, fiecare înghițind câteva 
butoaie bune. Când nu sunt folosite, sunt ţinute foarte 
curate. Câteodată sunt lustruite cu talc şi nisip până 
strălucesc pe dinăuntru ca nişte vase de argint. In timpul 
carturilor de noapte, unii marinari bătrâni cu sânge rece se 
strecoară în ele şi se ghemuiesc acolo ca să tragă un pui de 
somn. În timp ce sunt curățate - câte un om la fiecare 
cazan, umăr lângă umăr -, marinarii îşi fac multe 
confidenţe peste buzele de fier. Este, de asemenea, un loc 
bun pentru profunde meditații matematice; se întâmplă ca 
în cazanul din stânga de pe „Pequod”, pe când împrăştiam 
cu sârguinţă talc în jurul meu, să îmi dau seama de faptul 
minunat că în geometrie toate corpurile care alunecă într- 
un cicloid, de exemplu talcul meu, coboară din orice punct 


în exact acelaşi timp. 

Dacă dai la o parte placa de lemn din faţa instalaţiei, 
zidăria din acea parte se vede a fi străpunsă de cele două 
guri ale vetrei ce se află chiar sub cazane. Aceste guri au 
uşi grele de fier. Căldura focului din vatră este împiedicată 
să se reverse pe toată puntea cu ajutorul unui rezervor 
puţin adânc extins pe toată suprafaţa acoperită a 
instalaţiei. Cu un furtun înfipt prin spate, rezervorul este 
umplut cu apă pe măsură ce lichidul dinăuntru se evaporă. 
Nu există coşuri exterioare, ele se deschid direct din 
peretele din spate. Dar să ne întoarcem puţin în urmă. 

Era în jur de ora nouă seara când instalaţia de topire de 
pe 
„Pequod” fu pornită pentru prima dată în această călătorie. 
Era treaba lui Stubb să supravegheze munca. 

— Gata acolo? Daţi trapa jos şi hai s-o pornim. 
Bucătarule, aprinde instalaţia! 

Acesta era un lucru uşor, căci dulgherul îşi aruncase 
rumeguşul rămas de când începuserăm călătoria. Trebuie 
spus aici că într-o călătorie pe balenieră primul foc al 
cazanelor trebuie să fie întreţinut pentru o vreme cu lemne, 
după aceea nu se mai foloseşte lemn decât ca să se 
aprindă mai degrabă combustibilul folosit. După ce este 
topită, untura fărâmicioasă şi zbârcită, numită „resturi” sau 
„păstoase”, încă mai păstrează multe din calităţile sale 
unsuroase. Aceste „resturi” hrănesc flacăra. Ca un martir 
prea plin de zel sau un mizantrop ce se chinuie singur, tot 
aşa, balena, odată aprinsă, se mistuie singură şi arde cu 
propriul ei combustibil. Măcar de şi-ar înghiţi şi fumul, căci 
fumul pe care îl produce este groaznic când e tras în piept, 
şi de tras trebuie să-l tragi, şi nu doar atât, trebuie să mai şi 
trăieşti în el pentru o vreme. Are un miros de nedescris, 
sălbatic, asemenea aceluia care se simte în jurul focurilor 
funerare hinduse. Miroase ca aripa stângă a zilei judecății, 
adică aduce a iad. 


La miezul nopţii, instalaţia duduia din plin. Ne 
îndepărtaserăm de hoit, căci se ridicaseră velele, vântul era 
proaspăt şi întunecimea oceanului sălbatic se căsca 
adâncă. Bezna era însă crăpată de flăcările focului care în 
răstimpuri scotea limbi de şarpe prin ţevile murdare de 
funingine şi luminau fiecare parâmă din greement de parcă 
erau faimosul foc grecesc. Nava arzândă plutea mai 
departe de parcă se dedicase fără mustrări de conştiinţă 
unei fapte îngrozitoare, ca acele bărci smolite şi sulfuroase 
ale grecului Canaris care, împinse din portul ascuns de 
noapte cu pânze de foc în loc de vele, se năpustiră asupra 
fregatelor turceşti şi le învăluiră în flăcări. 

Trapa, luată din vârful instalaţiei, şedea ca o vatră de 
şemineu în faţa ei. Pe aceasta jucau umbrele tătăreşti ale 
harponierilor păgâni care sunt mereu fochiştii balenierei. Ei 
amestecau cu prăjini imense mormanele sâăsâitoare de 
untură din cazanele clocotitoare sau aţâţau flăcările de 
dedesubt, astfel încât şerpii de foc ţâşneau încolăciţi pe 
gurile vetrei ca să îi prindă de picioare. Fumul se ridica în 
rotocoale mohorâte. La fiecare înălţare a navei, uleiul făcea 
o mişcare asemănătoare, arzând de nerăbdare să le sară 
pe feţe. În faţa gurii instalaţiei, pe partea cu vatra mare de 
lemn, se afla cabestanul care servea drept canapea de 
mare. Aici se tolăneau marinarii de cart atunci când nu 
aveau altceva de făcut, privind la inima roşie a focului până 
când simțeau că le ard ochii în cap. Feţele lor bronzate, 
acum înnegrite de fum şi sudoare, bărbile încurcate şi 
contrastul sclipitor al dinţilor, toate acestea erau luminate 
fantomatic de culorile mofturoase ale instalaţiei. Cum îşi 
povesteau unul altuia cu veselie aventurile lor dezmăţate 
sau poveşti de groază, cum râsetele lor se ridicau ca nişte 
furci din ei întocmai limbilor de foc din vatră, cum 
harponierii mişcau în faţa lor, încoace şi-ncolo, imensele lor 
furci şi polonice, cum vântul urla şi marea sălta, iar corabia 
scârţâia, se apleca şi totuşi îşi mişca iadul roşu din ce în ce 


mai adânc în întunericul mării şi al nopţii, „Pegquodul” 
grăbit, încărcat cu sălbatici şi împovărat cu focuri, părând a 
se mistui de flăcări şi aruncându-se în smoala nopţii, arăta 
ca întruparea materială a sufletului căpitanului său nebun. 

Aşa mi se părea mie pe când stăteam la cârmă şi 
îndrumam ore întregi cursul corăbiei de foc pe mare. 
Înveşmântat eu însumi în întuneric pentru o vreme, vedeam 
mai bine roşeaţa, nebunia şi paloarea celorlalţi. Priveliştea 
neschimbată a umbrelor diavolilor din faţa mea, 
înveşmântaţi pe jumătate în fum şi pe jumătate în foc, 
începu să îmi strecoare în suflet închipuiri pe dată ce mă 
lăsai în voia picotelii ce mă învăluia de neînțeles de fiecare 
dată când stăteam la cârmă. 

Însă în noaptea aceea mi se întâmplă un lucru straniu (pe 
care nu mi-l putui explica niciodată). Trezit dintr-o aţipeală 
scurtă, avui foarte clar şi dureros sentimentul ca avea să se 
întâmple ceva îngrozitor. Cârma mă lovi în spate, căci mă 
sprijineam pe ea; îmi foşnea în urechi susurul încet al 
velelor care se frământau în vânt; credeam că am ochii 
deschişi; eram pe jumătate conştient că îmi dusesem 
degetele la pleoape şi le depărtam din ce în ce. Cu toate 
acestea însă, nu văzui nicio busolă după care să mă iau, 
deşi îmi părea că nu trecuse decât un minut de când mă 
uitasem pe hartă la lumina felinarului care ardea neclintit. 
În faţa mea nu mai aveam nimic în afară de întunericul de 
smoală, urâţit în răstimpuri de gheare de foc. Cel mai rău 
era sentimentul că lucrul ce se avânta cu iuţeală înainte şi 
pe care mă aflam nu se îndrepta către vreun adăpost din 
faţă, ci fugea de adăposturile din urmă. Mă cuprinse un 
simţământ sălbatic şi de neînlăturat, de parcă simţeam 
moartea. 

Mâinile strânseră convulsiv cârma, însă parcă acum 
cârma era cumva, prin nu ştiu ce vicleşug, sucită invers. 
„Dumnezeule! Ce se întâmplă cu mine?”, mă întrebai. Dar 
iată! Se întâmplase ca în aţipeala mea să mă întorc pe 


partea cealaltă, iar acum îndreptam nava în spate, cu 
spatele la proră şi la busolă. Mă răsucii într-o clipă, chiar la 
tanc pentru a opri corabia de la a se duce în vânt şi, 
probabil, a se răsturna. Cât de mult mă bucurai şi cu câtă 
recunoştinţă mulţumii că această halucinație stranie din 
noapte dispăru şi urmările ei fatale fuseseră ocolite. 

Nu privi prea mult în flăcări, omule! Nu visa niciodată cu 
mâna pe cârmă! Nu întoarce spatele busolei, ia seama la 
prima împunsătură a cârmei, nu te încrede în focul făcut de 
mâna omului a cărui roşeaţă face ca lucrurile din jur să 
pară fantomatice. Mâine, la lumina soarelui, cerurile vor fi 
însorite, cei care au părut diavoli în furcile flăcărilor 
dimineaţa vor părea altfel, cel puţin mai blânzi. Soarele 
glorios zglobiu şi galben e singura lumină adevărată; restul 
sunt nişte făţarnice! 

Soarele nu ascunde mlaştinile posomorâte ale Virginiei, 
Campagna blestemată a Romei sau nesfârşita Sahara şi nici 
măcar milioanele de mile de deşerturi şi dureri de sub lună. 
Soarele nu ascunde oceanul, care este partea întunecată a 
pământului şi care acoperă două treimi din acest pământ. 
Tot aşa, omul, care are mai multă veselie decât tristeţe în 
el, înseamnă că minte sau că nu e întreg la cap. Cu cărţile e 
la fel. Cel mai sincer dintre toţi oamenii a fost Omul 
Tristeţii, iar cea mai sinceră dintre cărţi este cea a lui 
Solomon, iar „Ecleziasticul” este oţelul călit al nenorocirii. 
„Totul e deşertăciune.” Totul. Lumea încă nu a deprins 
înţelepciunea necreştinului Solomon. Dar cel care se fereşte 
de spitale şi închisori, se grăbeşte pe lângă cimitire şi mai 
degrabă vorbeşte despre operă decât despre iad îi numeşte 
pe Cowper, Young, Pascal şi Rousseau diavoli ai oamenilor 
strâmbi şi în timpul vieţii sale fără griji se jură pe Rabelais 
că este înţelept şi, deci, vesel, ei bine omul acesta nu e 
făcut să se aşeze pe lespezile mormintelor şi să toace 
mucegaiul verde şi jilav cu Solomon cel minunat şi 
adevărat. 


Dar chiar şi Solomon spune că „omul care se abate de la 
calea înţelegerii va rămâne (chiar şi în timpul vieţii) printre 
cei morţi”. Nu te abandona pe tine însuţi focului, ca nu 
cumva acesta să te sucească şi să te înăbuşe aşa cum mi-a 
făcut mie. 
lată că uneori înţelepciunea este îngrozitoare, dar mai 
există şi o groază care se transformă în nebunie. In unele 
suflete se ascunde un vultur ce poate şi să plonjeze în cele 
mai negre cheiuri şi să se înalțe din ele făcându-se nevăzut 
în tăriile însorite. Chiar dacă zboară pentru totdeauna în 
cheiuri, acestea sunt în munţi, astfel că şi în plonjonul său 
cel mai jos el tot zboară mai sus decât alte păsări pe 
câmpie, chiar dacă şi acestea se înalţă. 


97. Felinarul 


mA 


Dacă ai cobori de la instalaţia „Pegquodului” în teuga 
navei, acolo unde dorm marinarii care nu sunt de cart, 
pentru o clipă ai crede că te afli într-un cavou luminat al 
regilor canonici. 

Fiecare marinar zăcea în deschizătura lui triunghiulară 
din stejar învăluit de o muţenie sculpturală, pe când zecile 
de lumânări aruncau jocuri de umbre peste ochii lor închişi. 

Pe navele de negoţ, uleiul pentru marinarul de rând se 
întâlneşte mai rar decât laptele de alăptat al unei regine. 
Trebuie să se îmbrace pe întuneric, să mănânce pe 
întuneric şi să orbecăiască în întuneric până la salteaua sa. 
Însă pe balenieră, marinarul, fiindcă el caută hrana luminii, 
îşi petrece viaţa în lumină. 

Face din patul său o lampă a lui Aladin şi se întinde în ea, 
astfel că şi în cea mai întunecată noapte cala corăbiei 
adăposteşte încă razele luminoase. 

Priveşte cât de nestingherit îşi duce marinarul grămada 
de lămpi - deşi acestea sunt deseori doar sticle şi butelcuţe 
vechi - spre răcitorul de alamă de la instalaţia de topire şi 
le umple de parcă ar fi căni de bere de la un butoi. 

Mai mult, el arde ulei din cel mai pur, în stare 
nemodificată şi, deci, nealterată, un lichid necunoscut 
născocirilor solare, lunare sau astrale de pe uscat. 

Acest ulei este, se poate spune, dulce ca untul gras şi 
galben într-o dimineaţă de aprilie. 

Marinarul, cu grămada lui de lămpi, merge, cum 
spuneam, nestingherit şi îşi vânează uleiul ca să se asigure 
că e proaspăt şi bun, aşa cum un călător prin prerie îşi 
vânează singur cina. 


98. Arimare jos şi curățenie sus 


S-a povestit deja cum marele Leviatan este zărit în 
depărtare din vârful catargului; cum este el fugărit peste 
câmpurile de apă şi ucis în văile adâncului; cum este apoi 
tras aproape şi decapitat şi cum, după principiul care îi 
dădea  călăului dreptul la hainele în care era ucis 
decapitatul, sutana sa căptuşită îi revine torţionarului său; 
cum, după un timp, este condamnat să se topească în 
cazane şi asemenea lui Şedrac, Meşac şi Abed-NegoS$, 
spermanţetul, uleiul şi osul său trec nevătămate prin foc. 
Rămâne acum să încheiem acest ultim capitol din această 
parte a descrierii istorisind - cântând, dacă îmi este 
îngăduit - muncile bucolice ale vărsării sale în butoaie şi 
ducerii lor în cămară, acolo unde Leviatanul se reîntoarce la 
adâncimile sale de obârşie, alunecând pe sub luciul apei ca 
odinioară; însă, vai! el niciodată nu va mai putea să se 
ridice şi să îşi scuipe jetul. 

Cât încă e călduţ uleiul, asemenea punciului fierbinte, 
este scurs în nişte butoaie mari de vreo mie de litri, iar 
când nava se înalţă şi se rostogoleşte încoace şi-ncolo pe 
marea nopţii, butoaiele enorme se răsucesc şi se lovesc cap 
în cap, dându-se câteodată de-a dura, primejdios, pe 
puntea alunecoasă, ca nişte alunecări de pământ până ce 
într-un sfârşit sunt aşezate şi legate la locul lor. In jurul 
inelelor - poc! poc! o mulţime de ciocane, atâtea câte 
încap, le ciocănesc, căci acum, se înţelege toţi marinarii 
sunt şi dulgheri. 

Atunci când ultimele picături sunt vărsate în butoaie şi 
tot uleiul se răceşte, bocaporţii cei mari sunt desfăcuţi, 
pântecele navei este despicat şi butoaiele sunt aşezate la 
loc de odihnă în mare. Odată încheiată această treabă, 


5 Vezi Daniel, 3:19-28 (n.t.). 


bocaporţii sunt puşi la loc. Şi închişi ermetic întocmai cum 
se zideşte o cămară. 

În pescuitul de balene, aceasta este poate cea mai 
extraordinară întâmplare din toate cele legate de 
vânătoarea de balene. Într-o zi, puntea bolboroseşte de 
urme de sânge şi ulei, pe duneta sfântă sunt îngrămădite 
urât bucăţi enorme din capul balenei, tot felul de butoaie 
mari şi ruginite sunt împrăştiate de colo-colo ca într-o curte 
a unei berării, parapetul este înnegrit de la fumul topitoarei, 
marinarii se plimbă murdari şi unsuroşi, baleniera pare a fi 
chiar marele Leviatan, iar forfota echipajului este 
asurzitoare. 

Dar peste numai o zi sau două, privind în jur, te scarpini 
în cap întrebându-te dacă aceasta este aceeaşi navă; dacă 
nu ar fi bărcile şi instalaţia de topire care să o dea de gol, ai 
putea să juri că te afli pe o navă de negoţ al cărei căpitan 
este înnebunit după curăţenie. Spermanţetul nelucrat are o 
putere de curăţare neobişnuită. Acesta este motivul pentru 
care puntea nu arată niciodată mai albă decât după ceea 
ce se cheamă „afacerea cu uleiul”. In plus, din cenuşa 
resturilor arse ale balenei se face o leşie puternică, iar orice 
urmă lipicioasă lăsată de spinarea balenei pe parapet este 
curățată degrabă cu acea leşie. Marinarii se plimbă cu 
atenţie de-a lungul acestora cu găleți de apă şi cârpe şi le 
curăţă până le fac ca noi. Cenuşa e măturată de pe 
greementul de jos. Numeroasele unelte folosite sunt şi ele 
curățate cu sfinţenie şi puse deoparte. Trapa cea mare este 
frecată bine şi aşezată la loc peste instalaţie, acoperind de 
tot cazanele. Toate butoaiele sunt puse la locul lor, toate 
vinciurile încolăcite în colţuri ascunse. Când după ce 
aproape întregul echipaj a muncit împreună şi în acelaşi 
timp, curăţenia scrupuloasă este dusă la bun sfârşit, atunci 
marinarii îşi încep şi ei abluţiunea, frecându-se din cap 
până-n picioare şi ieşind în cele din urmă pe puntea 
imaculată proaspeţi şi strălucitori ca nişte miri înveşmântaţi 


în cea mai fină olandă. 

Acum, cu pas săltăreţ, se plimbă pe punte în grupuri de 
doi sau trei şi vorbesc amuzaţi de saloane, canapele, 
covoare şi batisturi mătăsoase, propunând să acopere 
puntea cu ele sau să le agaţe de catarge. Nu se sfiesc să îşi 
bea ceaiul la lumina lunii în „piaţa” teugii. Să le pomeneşti 
acestor marinari parfumaţi de ulei, oase şi untură ar 
însemna să te cam obrăzniceşti. Nici nu ştiu despre ce 
vorbeşti. Du-te acum şi adu-ne şerveţele! 

la aminte însă: sus, în vârful celor trei catarge, stau trei 
oameni care tot se mai uită după balene, iar dacă acestea 
sunt prinse vor murdări din nou, fără doar şi poate, mobila 
din lemn de stejar şi vor picura măcar un strop de untură 
pe undeva. Într-adevăr, deseori se întâmplă ca după cele 
mai grele munci care nu se termină nici noaptea, 
continuând nouăzeci şi şase de ore la rând, când după ce 
coboară din bărci cu încheieturile umflate, căci au vâslit 
toată ziua, păşesc pe punte doar pentru a se apuca de 
cărat lanţuri mari şi pentru a ridica bompresul cel greu, 
după ce taie şi jupoaie şi sunt afumaţi în timpul acestor 
treburi deopotrivă de focurile soarelui ecuatorial şi de cele 
ale topitorii ecuatoriale, când, după ce se termină toate 
acestea, se apucă să curețe nava până când o lasă în aşa 
fel că poţi mânca de pe jos, de multe ori, într-adevăr, bieţii 
nefericiţi sunt speriaţi chiar când îşi încheie ultimul nasture 
al cămăşii curate de strigătul „Uite-o cum suflă!”, şi 
pornesc iar să se lupte cu altă balenă după care trec iarăşi 
prin obositorul ciclu. Prieteni, asta e crimă curată! Insă aşa 
e viaţa. De-abia ce noi, muritorii, reuşim prin trude 
istovitoare să scoatem puţinul, dar valorosul spermanţet 
din măreţia înspăimântătoare a vieţii şi apoi, cu răbdare, ne 
curăţăm de murdăriile ei şi învăţăm să trăim în încăperile 
curate ale sufletului, de-abia ce terminăm cu toate acestea, 
că fantoma „uite-o cum suflă” se iveşte iar şi noi trebuie să 
plecăm să luăm în piept o altă lume şi să trecem încă o 


dată prin rutina bătrână a tinereţii. 

O! metempsihoză! Tu, Pitagora, care în însorita Grecie 
acum mai bine de două mii de ani ai murit un om bun, 
înţelept şi blând, eu am navigat cu tine în ultima călătorie 
de pe coasta peruviană şi, nătângul de mine, un flăcău 
neştiutor, te-am învăţat pe tine cum să matisezi o funie. 


99. Dublonul 


S-a povestit deja că Ahab obişnuia să se plimbe pe 
puntea sa, întorcându-se la fiecare capăt, adică la piciorul 
compasului şi la arborele mare; însă nu s-a adăugat, din 
cauză că mai erau multe alte lucruri de povestit, că uneori 
în timpul acestor plimbări, când era adâncit în gânduri, 
obişnuia să se oprească pe rând în fiecare capăt şi să stea 
acolo holbându-se ciudat la obiectul din faţa sa. Când se 
oprea dinaintea compasului, cu privirea căzută pe acul 
ascuţit al busolei, acea privire săgeta ca o suliță cu 
ascuţimea scopului ei, iar când, începând iar să meargă, se 
oprea lângă arborele mare, atunci aceeaşi privire fixă se 
încolăcea în jurul monedei fixate acolo; faţa îi era stăpânită 
de aceeaşi înfăţişare a dârzeniei bătute în cuie, doar că 
părea adăugată o anume dorinţă, dacă nu speranţă. 

Intr-o dimineaţă, trecând pe lângă dublon, păru a fi atras 
de desenele şi inscripţiile bătute în el, de parcă desluşea 
pentru prima oară prin prisma nebuniei sale tâlcul ascuns 
al acestora. Un tâlc anume zace în toate lucrurile, altfel 
acestea nu ar mai însemna nimic, iar lumea cea rotundă n- 
ar mai fi bună de nimic, în afară poate de a fi vândută cu 
căruţa, asemenea dealurilor din Boston, pentru a bătători 
mlaştinile din Calea Lactee. 

Acest dublon era făcut din cel mai pur aur, scos de 
undeva din inima unor dealuri superbe din care, la apus şi 
la răsărit, se scurg peste nisipurile aurii izvoarele 
nenumăratelor râuri Pactolus”. Deşi acum era înţepenit în 
rugina bolţurilor de fier şi verzeala ţepilor de cupru, 
dublonul îşi păstra, indiferent la orice stricăciune, 
strălucirea sa din Quito. De asemenea, fiecare răsărit îl 


7 Pactolus este râul în care regele Midas s-a scăldat ca să scape de 
blestemul care făcea ca tot ce atingea să se transforme în aur (n.t.). 


găsea tot în locul în care fusese lăsat, deşi acesta se afla în 
mijlocul unui echipaj fără scrupule şi era atins de mâini 
nelegiuite în fiecare ceas şi în fiecare noapte furtişagul ar fi 
fost ascuns de întuneric. Dar el era pus deoparte şi sfinţit 
de scopul său înspăimântător, astfel că oricât de nelegiuiţi 
erau marinarii, îl venerau toţi ca fiind talismanul Balenei 
Albe. Câteodată vorbeau despre el în carturile lungi de 
noapte, întrebându-se al cui avea să fie la sfârşit şi dacă 
acela avea să mai apuce să-l cheltuiască. 

Aceste medalii nobile şi aurite ale Americii de Sud sunt 
ca nişte medalii ale soarelui şi nişte însemne tropicale. Pe 
ele sunt ştanţate imagini cu palmieri, alpacale şi vulcani, 
discuri solare şi stele, eclipse, cornuri ale abundenței şi 
coşuri îndestulate, astfel încât aurul preţios pare a-şi 
îmbogăţi gloria şi valoarea trecând prin monetăriile 
fandosite şi poetice tipice spaniolilor. 

Se întâmplă ca dublonul de pe „Pequod” să fie un 
exemplu grăitor al acestor lucruri. Pe marginea rotundă 
avea inscripţia „Republica de Ecuador: Quito”. Această 
monedă strălucitoare se trăgea aşadar dintr-o ţară din 
mijlocul lumii, aflată sub marea linie a Ecuatorului şi 
denumită după acesta. Fusese turnată aproape de vârful 
Anzilor, unde clima neschimbată nu cunoaşte toamna. În 
jurul acelor litere se vedeau desenele celor trei vârfuri ale 
Anzilor; dintr-unul ieşea o flacără, pe altul se ridica un turn, 
iar pe al treilea cotcodăcea un cocoş. Peste toate acestea 
se arcuia un segment din zodiac, toate zodiile fiind 
reprezentate prin semnele obişnuite, iar soarele, ca o cheie 
de boltă, intra în casa echinocţială a Balanţei. 

Ahab, fără a fi observat de ceilalţi, se oprise în faţa 
acestei monede ecuatoriale. 

— Toate vârfurile de munte şi toate turnurile au în ele 
ceva egolatru, la fel ca toate lucrurile aflate la înălţime. 
Uite-aici: trei vârfuri mândre ca Lucifer. Turnul trainic, 
acesta e Ahab, vulcanul - tot Ahab; pasărea curajoasă, 


neînfricată şi victorioasă, aceasta este şi ea tot Ahab, toate 
îl reprezintă, iar această bucată rotundă de aur nu este 
altceva decât imaginea globului şi mai rotund care, ca sticla 
magicianului, îi arată fiecărui om oglindirea sinelui său 
ascuns. Mari trude şi mici câştiguri sunt ale aceluia care 
cere lumii să tălmăcească aceste înţelesuri. Ea nu se poate 
tălmăci nici pe ea însăşi. Eu cred că acest soare monetar 
are o faţă roşcovană, dar, iată! da, el intră în zodia 
furtunilor, a echinocţiului şi cu doar şase luni în urmă ieşise 
din celălalt echinocţiu al Berbecului! Din furtună în furtună! 
Atunci aşa să fie! Născut în chinuri, se cade ca omul să 
trăiască în durere şi să moară în agonie. Aşa să fie! Uite 
materialul solid în care să sape năpasta. Aşa să fie! 

— E cu neputinţă ca aurul acela să fi fost modelat de 
degetele zânelor, ci ghearele diavolului trebuie să fie 
acelea care şi-au lăsat urmele pe el, murmură Starbuck în 
barbă, sprijinindu-se de parapet. Bătrânul pare că citeşte 
înscrisul înfricoşător al lui Belşaţar'”!. Nu m-am uitat 
niciodată de aproape la moneda aceea. Se duce în cabină, 
ia să merg să citesc şi eu. O vale întunecată între trei 
vârfuri ce zgârie cerurile şi care par aproape să fie Sfânta 
Treime într-un simbol şters şi pământesc. Deci în această 
vale a morţii, Dumnezeu ne înconjoară şi peste tot 
întunericul din noi răsare soarele Dreptăţii care ne 
călăuzeşte cu raza speranţei. Dacă ne plecăm ochii, vedem 
pământul nămolos din vale, dar dacă îi ridicăm, soarele 
strălucitor ne întâlneşte privirea cu veselie. Da, măreţul 
soare nu stă într-un loc, iar dacă la miezul nopţii căutăm 
alinare din partea lui, ne uităm degeaba după el. Moneda 
grăieşte cu înţelepciune, blândeţe şi adevăr, dar tare trist 
îmi pare. O voi lăsa în plata ei, ca nu cumva să fiu înşelat 
de însuşi adevărul. 

— Vite-l pe bătrânul Mogul, vorbea Stubb de unul singur 
lângă topitoare. S-a tot uitat la ban, iar acum uite că şi 


7! Înscrisul lui Belşaţar: vezi Daniel, 5: 24-29 (n.t.). 


Starbuck tot de acolo plecă, amândoi cu feţe lungi de nouă 
stânjeni. Totul numai de la privitul unei monede de aur pe 
care dacă aş avea-o eu şi m-aş afla la Negro Hill sau la 
Corlear'ss Hook nu m-aş uita mult la ea înainte s-o 
cheltuiesc. Hm! După judecata mea amărâtă şi 
neimportantă, mi se pare că-i tare ciudat. Am mai văzut 
dubloni de-a lungul călătoriilor mele. Dubloni din Spania, 
dubloni din Peru, dubloni din Chile, dubloni din Bolivia, 
dubloni din Popayan, galbeni şi pistoli de aur, ducați, 
jumătăţi de ducați şi sferturi de ducați. Ce să fie atât de 
nemaipomenit la dublonul acesta de Ecuador? Pe Golconda! 
la să mă uit şi eu! la te uită! Intr-adevăr sunt nişte semne 
de mirare. Acela e ceea ce numeşte Bowditch în al său 
„Rezumat” un zodiac, şi care poartă acelaşi nume şi în 
almanahul meu de sub punte. O să-mi aduc almanahul şi o 
să încerc, aşa cum se spune că poţi să scoţi diavolii din iad 
cu Aritmetica lui Daboll, să scot şi eu un înţeles din 
desenele acestea stranii cu ajutorul calendarului din 
Massachusetts. lată cartea! Să vedem. Semne şi alte 
minuni şi soarele care se află mereu în mijlocul lor. Aha, 
aha, aha, uite aici, aici sunt înşirate: Aries, sau berbec, 
Taurus, sau taurul şi Jimini, sau gemenii. Aşa, soarele se 
învârte printre ele. Da, uite aici pe monedă tocmai ce trece 
pragul dintre cele douăsprezece încăperi aşezate în cerc. 
Carte! Tu să stai acolo. Voi, cărţilor, trebuie să ştiţi unde vă 
e locul! Voi ne ajutaţi cu cuvintele şi semnele, într-adevăr, 
dar noi completăm cu gândurile. lată puţina mea 
experienţă în ceea ce priveşte calendarul de 
Massachusettes şi navigatorul lui Bowditch sau aritmetica 
lui Daboll. Semne şi alte minuni, aşa-i? Mare păcat ar fi să 
nu se afle nimic minunat în semne şi niciun tâlc în minuni. 
Trebuie să fie vreun indiciu pe undeva. la stai niţeluş, stai 
să vezi că l-am găsit! Uite ce e, dublonule. Zodiacul tău de- 
aici este viaţa omului încolăcită într-un rotund. Acum o să 
citesc direct din carte. Vino aici, almanahule, hai să- 


ncepem: aici e Berbecul, câinele desfrânat din care ne 
naştem: apoi vine Taurul - el ne dă prima împunsătură; 
apoi Gemenii, adică Virtutea şi Viciul; încercăm să ajungem 
la virtute când iată că apare Racul şi ne trage înapoi; pe 
drumul către Virtute, Leul ne stă în cale şi rage - muşcă 
zdravăn şi loveşte cu putere cu laba grea; scăpăm de el şi 
suntem întâmpinați de fecioară - ea este prima noastră 
dragoste; ne căsătorim şi credem că de-aici încolo o să ne 
meargă numai într-o fericire când, hop! apare Balanța care 
cântăreşte fericirea şi descoperă că nu e de-ajuns; cât 
suntem întristaţi de această treabă, Doamne! Ce mai sărim 
în sus când apare să ne muşte Scorpionul; cât ne plângem 
de rană ne trezim înconjurați şi de o ploaie de săgeți: 
Săgetătorul se ţine de şotii. În timp ce ne căznim să ne 
scoatem săgețile din trup, la o parte! căci vine Capricornul 
care ne aruncă hăt, departe, cu coarnele lui; apoi 
Vărsătorul ne îneacă vărsându-şi potopul peste noi şi, ca să 
încheiem, ajungem să dormim cu Peştii. Asta da slujbă, 
scrisă în ceruri, iar soarele trece peste ea în fiecare an, 
ieşind totuşi la fel de viu şi plin de veselie. Soarele se mişcă 
plin de voioşie prin trude şi primejdii acolo, sus, iar aici, jos, 
voiosul Stubb face la fel. Da, voios este cuvântul potrivit! La 
revedere, dublonule! Dar stai aşa, uite că vine îndesatul de 
Flask; să mă ascund după topitoare şi să ascult ce are el de 
zis. Aşa, s-a aşezat în faţa lui. O să se-apuce de sporovăit 
cât de curând. Aşa, aşa, începe. 

— Nu văd nimic aici în afară de un lucru rotund făcut din 

aur care o să îi aparţină aceluia care găseşte o balenă 
anume. 
Şi-atunci ce se tot holbează lumea la el? Valorează 
şaisprezece dolari, asta aşa-i. lar la doi cenți trabucul, asta 
înseamnă că mă uit la nouă sute şaizeci de trabucuri. Nu 
fumez pipe murdare cum face Stubb, dar îmi plac ţigările 
de foi şi uite că aici sunt nouă sute şaizeci. Acum se duce 
Flask în gabie să se uite în zare. 


— Să spun că e înţelept sau că e prost? Dacă e înţelept, 
arată cam prost, dar dacă e prost de-a binelea, atunci pare 
că are o înfăţişare de înţelept. Stai că vine bătrânul de pe 
insula Man - birjar de dric trebuie să fi fost el înainte să 
plece pe mare. Se apropie de dublon şi, ia te uită, se duce 
spre partea cealaltă a catargului. Ce să vezi, acolo e bătută 
în cui o potcoavă; uite că se întoarce; ce vrea să facă?! la 
ascultă, mormăie ceva. Ce voce de râşniţă stricată are! 
Ciuleşte urechile şi ascultă! 

— Dacă se va ivi Balena Albă, aceasta se va întâmpla 
într-o lună şi într-o zi când soarele se va afla într-una din 
aceste zodii. Am studiat zodiile şi ştiu ce înseamnă. Mi-au 
fost explicate acum doi ani de vrăjitoarea bătrână din 
Copenhaga. Dar în ce zodie se va afla soarele? In zodia 
potcoavei, căci uite-o chiar aici, în dreptul aurului. Şi care 
este zodia potcoavei? Leul este zodia ei; leul înfricoşător şi 
hrăpăreţ. Corabie, bătrână corabie, mi se rupe inima când 
mă gândesc la tine. 

— Aceasta e altă tâlcuire, dar tot o vorbărie goală e. Sunt 
tot felul de oameni pe lumea asta. Să mă feresc iar! Uite că 
vine Queequeg. Cum e el tatuat pe tot corpul pare a fi chiar 
zodiacul însuşi. Ce spune Canibalul? Pe legea mea, 
confruntă notițe! Se uită la osul coapsei; crede pesemne că 
soarele se află în coapsă, sau pe gambă, sau în pântece, tot 
aşa cum cred babele de la ţară când vorbesc despre 
Astronomia lui Surgeon. Pe Zeus! Uite că a găsit ceva în 
jurul coapsei. Cred că e Săgetătorul. Nu, nu ştie ce să 
înţeleagă din dublonul de aur. El crede că e un bumb vechi 
de la pantalonii vreunui rege. Dar să mă ascund iar, uite că 
vine dracul de Fedallah, cu coada încolăcită în ascunziş ca 
de obicei şi cu câlţi în pantofi ca întotdeauna. Ce să spună 
el oare cu privirea aceea a sa? Ah, nu face decât un semn 
semnului însuşi şi se înclină; e desenat un soare pe monedă 
- e un adorator al focului, negreşit. Hopa! Din ce în ce mai 
mulţi. lată că vine Pip, sărmanul băiat, măcar să fi murit ori 


el, ori eu. Nu pot să-l sufăr. A privit şi el la aceşti tălmaci, 
printre care m-am numărat şi eu, şi uite cum vine şi el 
acum să citească cu faţa lui de nebun nepământean. Să mă 
ascund iar şi să-l ascult. 

— Eu mă uit, tu te uiţi, el se uită; noi ne uităm, voi vă 
uitaţi, ei se uită. 

— Pe legea mea, a citit din cartea de gramatică a lui 
Murray. 

Işi exersează mintea, bietul flăcău! Acum ce mai zice? 

— Eu mă uit, tu te uiţi, el se uită; noi ne uităm, voi vă 
uitaţi, ei se uită. 

— Zău dacă nu învaţă pe dinafară. lar începe. 

— Eu mă uit, tu te uiţi, el se uită; noi ne uităm, voi vă 
uitaţi, ei se uită. 

— Zău dacă nu e deja de râs! 

— lar eu, tu şi cu el, şi noi, voi şi ei suntem toţi lilieci, iar 
eu sunt o cioară, mai ales când stau în vârful bradului de 
aici. Cra! era! era! era! era! era! Nu-i aşa că sunt o cioară. 
Unde să fie sperietoarea? Uite-o acolo! Două oase înfipte 
într-o pereche de nădragi vechi şi încă două înfipte în 
mânecile unei haine zdrenţuite. 

—Mă întreb dacă vorbeşte despre mine. Foarte 
măgulitor. Sărmanul băiat! Acum pot să mă duc să mă 
spânzur. Oricum, mă voi îndepărta de Pip. Pot să-i suport pe 
ceilalţi, căci măcar sunt în toate minţile. Dar el e prea 
smintit pentru mine. Aşa, îl las bolborosind. 

— Acesta e buricul navei, acest dublon de-aici, iar ei ard 
toţi de nerăbdare să-l smulgă de la locul lui. Dar dacă îţi 
smulgi buricul de la locul lui, oare ce se-ntâmplă? Pe de altă 
parte, e urât şi să stea aici, căci atunci când se bate ceva în 
cuie pe catarg e semn că se împute treaba. Ha-ha! Bătrâne 
Ahab, Balena Albă o să te bată pe tine în cuie. Acesta este 
un pin. Tatăl meu din districtul Tolland a tăiat odată un pin 
şi a găsit un inel de argint crescând din el. Era verigheta 
vreunui sclav. Cum o fi ajuns ea acolo? Aşa o să se spună şi 


la înviere, când o să se coboare să ia catargul acesta 
bătrân cu un dublon de aur înfipt în el şi care până atunci o 
să se acopere de scoici ca şi cu o coajă de copac. Aurul! 
Aurul nespus de preţios! Mişelul zgârcit o să pună cât de 
curând mâna pe tine! Hârş! Hârş! Aşa vine Domnul la cules 
de mure prin lume! Bucătare! Hai bucătare, pune-te pe 
gătit! Jenny! Hei! Hei! Hei! Hei! Hei! Jenny, Jenny! Hai şi 
coace-ţi prăjitura! 


100. O mână şi un picior 


Vasul „Samuel Enderby” din Londra întâlneşte 
„Pequodul” din Nantucket. 

— Voi, cei de pe corabie, aţi văzut Balena Albă? 

Aşa strigă Ahab întâlnind încă o dată o corabie ce flutura 
stindardul englezesc şi care se ivise la pupă. Cu trompeta la 
gură, bătrânul stătea în picioare în barca sa încă 
suspendată, arătându-şi astfel piciorul de lemn căpitanului 
străin care la rândul său de-abia se sprijinea în propria sa 
barcă. Era un om oacheş, durduliu, blând şi prezentabil, la 
vreo şaizeci de ani, îmbrăcat într-o pelerină largă care îl 
îmbrăca în valuri de pânză albastră; o mânecă goală flutura 
în spate ca mâneca brodată a unei tunici de husar. 

— Aţi văzut Balena Albă? 

— Tu vezi asta? Şi, trăgând-o de după faldurile care o 
acopereau, scoase la iveală o mână albă din os de Caşalot 
care se termina cu un cap de lemn asemenea unui ciocan. 

— Urcaţi-vă în barcă! strigă Ahab aspru şi lovi în vâslele 
din jurul său. Pregătiţi-vă de coborâre! 

In mai puţin de un minut, fără a-şi părăsi mica 
ambarcaţiune, el şi echipajul său fură lăsaţi pe apă şi în 
curând ajunseră în dreptul vasului străin. Aici însă se loviră 
de o problemă neobişnuită. În vâltoarea împrejurării, Ahab 
uitase că de când îşi pierduse piciorul nu mai putuse să se 
urce pe altă navă decât pe a lui. lar aceasta întotdeauna 
folosindu-se de un mecanism foarte ingenios şi solid care 
nu exista decât pe „Pequod” şi nu putea fi mutat şi ridicat 
pe altă corabie cât ai zice peşte. Nu e uşor pentru nimeni, 
în afară de cei care sunt foarte obişnuiţi cu astfel de lucruri, 
asemenea marinarilor, să se urce pe parapetul unei corăbii 
dintr-o barcă aflată pe apă, căci valurile mari o ridică într- 
un moment spre margini şi o coboară în celălalt până la 


jumătatea calei. Astfel, fiind lipsit de un picior şi nava 
străină fiind lipsită de invenţia salvatoare, Ahab se găsea 
redus în mod barbar la statutul de nătăfleţ neobişnuit cu 
marea, privind fără speranţă înălţimea schimbătoare pe 
care doar spera să o poată atinge. 

S-a lăsat de înţeles, poate, că fiecare măruntă 
împrejurare potrivnică ce se ivea în drumul său şi care 
izvora indirect din propriul său ghinion îl exaspera la culme 
pe Ahab. În cazul de faţă, totul se înrăutăţea din cauza 
apariţiei a doi ofiţeri de pe nava străină care, aplecaţi peste 
margine, se sprijineau pe tacheţi balansând o scară foarte 
delicat ornamentată, căci la început nu-şi dădură seama că 
un om cu un singur picior este prea ologit ca să se 
folosească de o asemenea balustradă. Stânjeneala nu dură 
însă mai mult de un minut căci căpitanul străin, văzând pe 
dată cum stau lucrurile, strigă: 

— Înţeleg, înţeleg. Încetaţi acolo! Săriţi, băieţi, şi treceţi 
cârligul de tăiat peste margine. 

Norocul era că avuseseră legată o balenă cu o zi sau 
două în urmă şi vinciurile cele mari erau încă ridicate, iar 
cârligul imens, curăţat şi uscat, era legat de capăt. Acesta îi 
fu coborât lui Ahab, care înţelese pe dată planul şi îşi trecu 
singura coapsă peste curba cârligului - era ca şi cum ai sta 
pe coada unei ancore sau în încrengătura unui măr - şi, 
făcând semn, se ţinu bine şi ajută în acelaşi timp la 
ridicarea propriei greutăţi trăgând cu amândouă mâinile de 
părţile mobile ale vinciului. Nu dură mult şi fu tras peste 
parapetul înalt, aterizând uşor pe capul cabestanului. 
Celălalt căpitan se apropie cu mâna cea albă întinsă în 
semn de bun-venit, iar Ahab întinse piciorul de fildeş 
încrucişându-l peste mâna din acelaşi os, ca nişte lame de 
peşte-spadă, spunându-i cu vocea sa răguşită: 

— Aşa, drăguţule, să ne ciocnim oasele. O mână şi-un 
picior! O mână care nu mai poate apuca, vezi tu, şi un 
picior care nu mai poate alerga. Unde ai întâlnit Balena 


Albă? Acum cât timp? 

— Balena Albă, începu englezul îndreptând mâna de 
fildeş spre răsărit aruncând o privire jalnică de-a lungul ei 
de parcă ar fi fost un telescop, am văzut-o acolo, pe linia 
Ecuatorului, sezonul trecut. 

— Ea ţi-a smuls mâna, aşa-i? întrebă Ahab alunecând de 
pe cabestan şi sprijinindu-se de umărul englezului în acest 
timp. 

— Da, cel puţin ea a fost pricina. Şi cu piciorul tău s-a 
întâmplat la fel? 

— Povesteşte-mi cum s-a întâmplat. 

— Era prima oară în viaţa mea când navigam pe linie, 

începu englezul, şi nu ştiam nimic despre Balena Albă 
atunci. 
Ei bine, într-o zi coborârăm după un grup de patru sau cinci 
balene şi barca mea prinse una dintre ele; era un cal de circ 
în toată regula care s-a tot învârtit şi s-a învârtit, că 
echipajul meu nu a mai putut face nimic altceva decât să 
se rezeme cu spinările de copastii ca să nu ne răsturnăm. 
Imediat ieşi din apă o balenă mare, cu cocoaşa şi capul albe 
ca laptele, zbârcită şi încreţită toată. 

— El era! El era! strigă Ahab lăsând să iasă respiraţia pe 
care şi-o ţinuse până acum. 

— Avea harpoane ieşind de lângă înotătoarea de la 
tribord. 

— Da, ale mele erau, erau fiarele mele! strigă Ahab 
înflăcărat. Dar continuă! 

— Păi dă-mi răgaz, spuse căpitanul englez cu umor. Ei 
bine, această străbunică cu cocoaşa şi cap alb fuge făcând 
spume în mijlocul grupului şi începe să tragă furioasă de 
funia mea! 

— Da, înţeleg, voia să o rupă, să elibereze peştele legat, 
e un vicleşug vechi, îl cunosc eu. 

— Nu ştiu ce anume voia, continuă căpitanul cu o singură 
mână, dar tot muşcând de linie, aceasta i s-a înfăşurat între 


dinţi, s-a înţepenit cumva acolo, însă nu ne-am dat seama 
chiar atunci, aşa că am început să tragem de funie şi am 
căzut grămadă peste cocoaşa ei în loc de cea a celeilalte 
balene. Aceea a fugit spre vânt bătând din coadă. Văzând 
cum stau lucrurile şi ce balenă nobilă şi mare era, cea mai 
nobilă şi mai mare pe care am întâlnit-o vreodată în viaţa 
mea, domnule, m-am hotărât să o prind, în ciuda furiei pe 
care o arăta. Crezând că funia blestemată avea să se 
desfacă sau că dintele de care se prinsese putea să se rupă 
(asta fiindcă am nişte marinari care trag de funie ca nişte 
draci), văzând toate acestea, zic, am sărit în barca 
secundului, domnul Mounttop aici de faţă - apropo, 
căpitane - domnul Mounttop; domnule Mounttop - căpitanul 
-, după cum spuneam, am sărit în barca domnului 
Mounttop care, vezi tu, era umăr lângă umăr cu a mea 
atunci, şi luând primul harpon, l-am înfipt în străbunică. 
Dar, Dumnezeule mare, fii atent domnule: în secunda 
următoare eram orb ca un liliac, nu mai vedeam cu niciun 
ochi, aşa eram stropit şi acoperit din cap până-n picioare cu 
spumă neagră, iar coada balenei se ivi din negura aceasta 
drept în sus. Perpendiculară în aer, ca o turlă de marmură. 
Nu avea rost să mai dau înapoi, dar orbecăiam în miezul 
zilei, într-un soare strălucitor ca bijuteriile Coroanei. Cum 
orbecăiam, spun, după cel de-al doilea fier aruncat peste 
bord, coada ca turnul din Lima se prăbuşeşte deodată 
rupându-mi barca în două şi lăsând fiecare jumătate numai 
aşchii. Apoi balena înotă cu coada înainte printre fărâmături 
de parcă erau cartofi prăjiţi. Am fost toţi aruncaţi cât acolo. 
Ca să scap de zdrobeala sa teribilă, am apucat harponul pe 
care îl înfipsesem în ea şi pentru o clipă m-am ţinut acolo 
ca un peşte de ţâţă. Insă marea mă dădu jos şi în aceeaşi 
clipă peştele, avântându-se o dată şi bine, se scufundă ca 
un fulger, iar funia celui de-al doilea harpon blestemat m-a 
prins aici - îşi atinse braţul mai jos de umăr -, aici m-a prins 
şi m-a tras în flăcările iadului, credeam eu atunci. Apoi, 


deodată, mulţumesc bunului Dumnezeu, funia a rupt toată 
carnea, pe toată lungimea braţului până jos la încheietură 
şi eu m-am dus la suprafaţă, iar de-aici o să povestească 
domnul de acolo - apropo, căpitane -, doctorul Bunger, 
chirurgul navei; Bunger, băiete - căpitanul. Acum Bunger, 
băiete, povesteşte tu restul! 

Domnul de profesie prezentat cu atâta familiaritate 
stătuse tot timpul lângă ei fără a se deosebi vizibil de 
ceilalţi prin vreun însemn care să îi arate rangul superior pe 
punte. Avea faţa foarte rotundă, dar serioasă. Era îmbrăcat 
într-o haină sau o cămaşă de lână albăstrie şi purta 
pantaloni peticiţi, iar până acum îşi împărţise atenţia între o 
cavilă de matisit pe care o ţinea într-o mână şi o cutie cu 
pastile pe care o ţinea în mâna cealaltă, aruncând din când 
în când o privire încruntată către membrele osoase ale 
celor doi căpitani ologiţi. Insă atunci când îl prezentă 
superiorul său lui Ahab, se înclină politicos şi îndeplini pe 
dată dorinţa căpitanului său. 

— A fost o rană nemaipomenit de buclucaşă, începu 
chirurgul de balene, dar, ascultându-mi sfatul, căpitanul 
Boomer aici de faţă l-a întors pe Sammy. 

— „Samuel Enderby” este numele vasului meu, îl 
întrerupse căpitanul cu o singură mână adresându-se lui 
Ahab. Continuă, băiete. 

— L-a îndreptat pe bătrânul nostru Sammy spre nord ca 
să scape de arşiţa dogoritoare de la Ecuator. Însă fu în 
zadar, eu am făcut tot ce-am putut, am stat nopţile cu el, 
am fost foarte sever cu el în privinţa dietei... 

— Da, foarte sever! aprobă însuşi bolnavul şi 
schimbându-şi apoi vocea: A băut la rom fierbinte cu mine 
în fiecare noapte, până nu mai vedea să îmi pună 
pansamentele şi mă trimitea la culcare, criţă, numai pe la 
trei dimineaţa. Da, stele de pe cer, a stat cu mine într- 
adevăr şi a fost foarte sever în privinţa dietei. Un mare 
veghetor şi foarte sever, dietetic vorbind, aşa e doctorul 


Bunger. (Bunger, puşlama ce eşti, râzi. De ce nu râzi? Ştii 
că eşti o bunătate şi-o veselie de ticălos). Hai, dă-i înainte, 
băiete, mai bine mor de mâna ta decât să fiu vindecat de 
altul. 

— Căpitanul meu, după cum trebuie să vă fi dat seama, 
stimabile domn, spuse imperturbabilul şi cinstitul Bunger 
aplecându-se uşor către Ahab, poate fi tare glumeţ 
câteodată şi spune multe lucruri isteţe de felul acesta. Insă 
aş dori să vă spun - aşa, en passant, cum zic francezii - că 
eu unul, adică Jack Bunger, de curând ieşit din rândurile 
clerului, sunt un om al abstinenţei totale. Nu beau 
niciodată... 

— Apă! strigă căpitanul. Nu bea niciodată apă, face crize 
mai tot timpul. Apa proaspătă îi stârneşte hidrofobia. Dar 
continuă, continuă cu povestea despre mână! 

— Da, aş putea la fel de bine să fac aşa. Reluă chirurgul 
calm. Tocmai ce voiam să spun, domnule, înainte de 
întreruperea amuzantă a căpitanului, că în ciuda eforturilor 
mele şi a sfaturilor cele mai severe, rana se înrăutăţi din ce 
în ce mai mult. Adevărul e că era o rană adâncă şi urâtă 
cum n-am mai văzut în viaţa mea de chirurg. Era lungă de 
mai bine de două picioare şi câţiva inci. Am măsurat-o cu 
aţa cu plumb. Pe scurt, s-a înnegrit. _ 

Ştiam care sunt riscurile, aşa că am tăiat-o. Insă nu am 
nicio legătură cu mâna aceea de os. Lucrul acela încalcă 
toate regulile - arătă spre braţ cu cavila din mână -, asta e 
opera căpitanului, nu a mea. L-a pus pe tâmplar să o facă. 
Şi-a pus ciocanul acela acolo în capăt ca să crape cuiva 
creierii, cred, cum a încercat să-mi facă mie o dată. 
Câteodată îl apucă nişte toane diabolice. Vedeţi îndoitura 
aceasta, domnule? întrebă ridicându-şi pălăria şi dându-şi 
părul într-o parte, dezvăluind o gaură rotundă în craniu, dar 
care nu avea nici urmă de cicatrice sau vreun alt semn că 
acolo ar fi fost vreodată vreo rană. Ei bine. Căpitanul aici de 
faţă vă va spune cum de m-am pricopsit cu ea; ştie el. 


— Nu, nu ştiu, dar maică-sa trebuie să ştie, că doar s-a 
născut aşa. Mare pungaş mai eşti tu... tu, Bunger! Oare mai 
e vreun alt Bunger ca tine pe lumea asta a apelor? Bunger, 
când o să mori, trebuie să te punem la murat, puşlama ce 
eşti, ca să te menţii şi pe viitor, răule. 

— Dar ce s-a întâmplat cu Balena Albă? întrebă Ahab 
care ascultase până acum nerăbdător acest schimb de 
replici dintre cei doi englezi. 

— O! exclamă căpitanul cu o singură mână. O, da! Ei 
bine, după ce s-a scufundat, nu am mai văzut-o ceva 
vreme. De fapt, după cum am dat de înţeles mai devreme, 
nu ştiam atunci ce balenă m-a tras în felul acesta pe sfoară, 
asta am aflat mai târziu când, întorcându-ne pe linia 
Ecuatorului, am auzit de Moby Dick - cum îi spun unii - şi 
atunci mi-am dat seama că ea a fost. 

— V-aţi mai întâlnit de-atunci? 

— De două ori. 

— Dar n-ai reuşit să-o prinzi? 

— Nici n-am vrut să încerc. Nu-i de-ajuns că am pierdut o 
mână? Ce m-aş face dacă n-aş mai avea braţul celalalt. 
Oricum, cred că Moby Dick nu muşcă atât cât înghite. 

— Ei, atunci, întrerupse Bunger, fă-ţi din mâna stângă 
momeală ca să ţi-o recuperezi pe cea dreaptă. Ştiţi, 
domnilor - se aplecă foarte solemn şi matematic dinaintea 
fiecărui căpitan ştiţi că organele digestive ale balenei sunt 
construite în aşa fel de Divina Providenţă că îi este 
imposibil să digere până şi un simplu braţ de om? Acest 
lucru ea îl ştie prea bine. Aşa că ceea ce luaţi drept răutate 
în Balena Albă nu este decât stângăcie. Nu vrea să înghită 
niciun membru, vrea doar să sperie duşmanii. Câteodată 
însă i se întâmplă ca unui bătrân jongler, un fost pacient 
de-al meu din Ceylon, care se prefăcea că înghite bricege, 
însă odată chiar a dat unul pe gât şi a stat cu el în corp 
vreo douăsprezece luni sau mai bine de-atât, până i-am dat 
eu un vomitiv şi l-a scos afară în bucăţi, vedeţi voi? Nu avea 


cum să digere briceagul şi nici cum să-l asimileze în 
organism. Da, căpitane Boomer, dacă te grăbeşti puţin şi te 
hotărăşti să amanetezi un braţ ca să poţi să-i faci celuilalt o 
înmormântare creştinească, atunci să ştii că acesta din 
urmă e ca şi al tău. Dar trebuie să-i mai dai balenei o şansă 
să te-nşface cât mai curând, asta-i tot. 

— Nu, mulţumesc, Bunger, zise căpitanul englez, să-i fie 
de bine după braţul pe care-l are deja, dacă tot nu mai am 
ce face şi n-am ştiut atunci cine e. Dar altul nu-i mai dau. 
Gata cu Balenele Albe pentru mine, am coborât după 
aceasta o dată şi mi-a fost de-ajuns. Ar fi o glorie foarte 
mare să o omor, ştiu asta. Pe deasupra mai are şi 
spermanţet cât să-mi umplu corabia, însă, ia aminte la 
mine, e mai bine să o laşi în pace. Nu crezi la fel, căpitane? 
întrebă aruncând o privire piciorului de os. 

— Aşa e. Cu toate acestea, tot va fi vânată. Lucrurile care 
ar trebui lăsate în pace sunt de cele mai multe ori şi cele 
mai ademenitoare. E ca un magnet. Cât a trecut de când l- 
ai văzut ultima oară? Încotro se îndrepta? 

— Doamne apără şi păzeşte! începu Bunger să strige 
încercuindu-l aplecat pe Ahab şi amuşinând ca un câine. 
Sângele omului ăstuia - aduceţi un termometru - stă să 
fiarbă! Pulsul lui face puntea să vibreze! Domnule! spuse 
scoțând o lanţetă din buzunar şi apropiindu-se de braţul lui 
Ahab. 

— leşi de-aici! mugi Ahab împingându-l peste parapete. 
Urcaţi-vă în barcă! În ce parte se îndrepta? 

— Dumnezeule mare! strigă căpitanul englez căruia îi 
fusese adresată întrebarea. Ce s-a întâmplat? Se îndrepta 
spre est, cred. Căpitanul vostru e nebun? îi şopti lui 
Fedallah. 

Însă Fedallah, punând un deget pe buză, se strecură 
peste parapet ca să apuce vâsla de cârmă a bărcii, iar 
Ahab, trăgând cârligul cel mare spre el, le comandă 
marinarilor de pe corabie să se pregătească să-l coboare. 


Într-o clipă se afla la pupa bărcii, iar oamenii galbeni 
trăgeau degrabă la vâsle. In zadar îl salută căpitanul 
englez. Cu spatele întors la vasul străin şi cu faţa privind ca 
o cremene spre al său, Ahab stătu drept în picioare până 
ajunse lângă „Pequod”. 


101. Carafa 


Înainte ca nava englezească să se piardă în zare, trebuie 
spus că ea plecase din Londra şi era botezată după Samuel 
Enderby, negustor din acel oraş, întemeietorul bine 
cunoscutei case de vânătoare Enderby şi Fiii, o casă care, 
după umila mea părere de marinar, nu e cu mult mai prejos 
decât casele regale unite de Tudor şi Bourbon din punct de 
vedere al însemnătăţii istorice. De cât timp, înainte de anul 
Domnului 1775, exista această casă ce se ocupa cu 
vânătoarea de balene, acest lucru numeroasele mele 
documente despre peşti nu îmi pot desluşi, dar în acel an 
(1775), casa a echipat primele baleniere englezeşti care au 
vânat regulat Caşalotul, deşi, de câţiva ani buni, (încă din 
1726) casele noastre Coffin şi Macey de Nantucket şi 
Vineyard vânau cu flote impresionante Leviatanul, dar 
numai în Atlanticul de Nord şi de Sud, nicăieri în altă parte. 
Fie spus în paranteză că aceia din Nantucket au fost primii 
din toată omenirea care să săgeteze cu oţel modern marele 
Caşalot şi că timp de jumătate de secol au fost singurii de 
pe glob care îl săgetau în acest fel. 

În 1778, o navă frumoasă, numită „Amelia”, construită 
special în acest scop numai pe cheltuiala dârzilor Enderby, 
a înconjurat cu curaj Capul Horn şi a fost prima dintre cele 
două naţiuni care a coborât o barcă de vânătoare în 
impunătoarea Mare a Sudului. Călătoria a fost una 
pricepută şi norocoasă. 

lar odată întoarsă acasă cu cămara plină de spermanţet 
preţios, exemplul ei a fost urmat în curând de alte nave, 
deopotrivă englezeşti şi americane, şi aşa au ajuns 
teritoriile de vânătoare să se extindă până în Pacific. 
Nemulţumindu-se însă cu această faptă bună, neobosita 
casă şi-a făcut iar de lucru: a fondat compania „Samuel şi 


toţi fiii lui” - câţi la număr, numai mama lor poate şti. Sub 
patronatul acesteia, şi parţial cred că şi pe cheltuiala ei, 
guvernul britanic a fost convins să trimită goeleta de război 
„Sunătoarea” într-o expediţie de descoperire în Mările 
Sudului. Comandată de un viceamiral, nava „Sunătoarea” a 
avut un succes răsunător şi a adus unele servicii; câte la 
număr, nu scrie nicăieri. Insă asta nu e tot. In 1819, aceeaşi 
casă a construit propria sa corabie descoperitoare care să 
meargă într-o călătorie de recunoaştere în apele 
îndepărtate ale Japoniei. Această navă, denumită potrivit 
„Sirena”, a reuşit o călătorie de recunoaştere de toată 
isprava şi în acest fel a fost descoperit pentru prima dată 
terenul de vânătoare japonez. Sirena a fost comandată în 
timpul acestei călătorii de un anume căpitan Coffin din 
Nantucket. 

Toată stima pentru familia Enderby, a cărei casă, cred, 
mai există şi în ziua de azi, deşi fără îndoială primul Samuel 
trebuie să îşi arunce de multă vreme funia pe Mările 
Sudului de pe lumea cealaltă. 

Corabia botezată după el era demnă de această onoare, 
fiind o ambarcaţiune foarte rapidă şi măreaţă din toate 
punctele de vedere. Am urcat la bordul ei într-o noapte, 
undeva pe lângă coasta Patagoniei, şi am băut un flip”? tare 
bun în teugă. Am avut parte de un gam de toată isprava, 
iar ei erau nişte oameni de nădejde. lar acel gam pe care l- 
am făcut la mult, foarte mult timp după ce bătrânul Ahab a 
pus piciorul lui de os pe puntea navei, mi-a dovedit ce 
ospitalitate gentilă, sănătoasă şi tipic saxonă exista pe 
vasul acela. Să mă uite preotul şi să-şi amintească diavolul 
de mine dacă o să îmi iasă asta vreodată din minte. Flip? 
Am zis eu că am băut flip? Da, aşa e, am tras la măsea cam 
trei galoane pe oră, iar atunci când s-a stârnit vijelia (e 
foarte vijelios pe lângă Patagonia), iar toţi marinarii, şi 


72 Băutură fierbinte făcută din bere îndulcită şi amestecată cu alcool 
(n.t.). 


vizitatori, şi toată lumea, au fost chemaţi să coboare şi să 
strângă vela gabier, eram atât de chercheliţi că a trebuit să 
ne ridicăm unii pe alţii în vârf cu parâme; ne-am înfăşurat 
prosteşte marginile cămâăşilor prin vele şi am rămas 
atârnaţi acolo, legaţi bine în furtuna puternică; acesta e ca 
un exemplu de avertizare pentru toţi chercheliţii. Oricum, 
catargele nu au căzut peste bord şi noi ne-am dat uşurel jos 
atât de treziţi că a trebuit să ne luăm iar de băutură, deşi 
se cam acrise şi se cam îndoise pentru gustul meu din 
cauza apei sărate care se năpustise cu furie prin 
tambuchiul teugii. 

Carnea de vită era bună; cam aţoasă, dar gustoasă. 
Ziceau că era carne de taur. lar unii spuneau că e de 
dromader. Nu ştiu însă cu siguranţă care avea dreptate. 
Aveau şi găluşte. Nişte găluşte mici, dar bătute, perfect 
rotunde şi tari. Îmi ziceam că le poţi simţi rostogolindu-se 
prin burtă după ce le înghiţeai. Dacă te aplecai prea mult în 
faţă riscai să cadă din tine ca bilele de biliard. 

Pâinea - dar în privinţa asta nu era nimic de făcut şi, în 
plus, mai era şi antiscorbutică; pe scurt, pâinea era singurul 
aliment proaspăt pe care îl aveau. Dar teuga nu era foarte 
luminată şi era destul de uşor să te furişezi într-un colţ 
întunecos când o mâncai. Una peste alta, luată de jos până 
sus, având în vedere dimensiunile oalelor de la bucătărie, 
incluzând aici şi propriile cazane ale bucătarului, dintr-o 
parte într-alta, zic, „Samuel Enderby” era un vas 
cumsecade, cu mâncare bună şi destulă, cu flip gustos şi 
tare, băieţi vorbăreţi şi de ispravă de la călcâiele cizmelor 
până la panglica pălăriei. 

Cum se face, te întrebi, că „Samuel Enderby” şi alte 
baleniere englezeşti cunoscute, deşi nu chiar toate, erau 
vestite pentru ospitalitatea lor, pentru faptul că împărțeau 
carnea, pâinea, băutura şi gluma şi nu se săturau de 
mâncat, băut şi râs? l|ţi voi spune. 

Motivul veseliei de pe aceste baleniere englezeşti trebuie 


căutat în analele istoriei. Nu m-am ferit de cercetare 
istorică acolo unde a fost nevoie. 

Cei care i-au precedat pe englezi în ale pescuitului au 
fost olandezii, zeelandezii şi danezii, de la care au luat 
multe expresii ce se mai folosesc încă pe baleniere. Mai 
mult, au păstrat şi moda durdulie a mâncării şi băuturii pe 
săturate, în general, navele de negoţ englezeşti îşi cam 
înfometează echipajul, dar nu la fel se întâmplă cu 
balenierele. La englezi, veselia pescuitului nu vine de la 
sine, în mod natural, ci s-a deprins peste timp şi s-a 
împământenit. De aceea, ea trebuie să izvorască de 
undeva, lucru care s-a specificat aici şi care va fi desluşit în 
cele ce urmează. 

În timpul cercetărilor mele, în istoria Leviatanului am dat 
peste o carte veche olandeză despre care, după cum 
mirosea a mosc şi balenă, mi-am dat seama că trebuie să 
fie despre baleniere. Titlul era „Dan Coopman”. Aşadar, am 
conchis că trebuiau să fie memoriile nepreţuite ale unui 
dulgher”? din Amsterdam angajat în pescuit, căci fiecare 
balenieră trebuie să aibă la bord un dulgher. Fapt este că 
lucrarea era semnată de un anume Fitz Swackhammer. Insă 
prietenul meu, doctorul Snodhead, un om foarte învăţat, 
profesor de olandeză şi germană la colegiul Santa Claus şi 
Sfântul Pott, căruia i-am încredinţat lucrarea pentru a o 
traduce, oferindu-i cutie de lumânări de spermanţet pentru 
deranj, acest dr. Snodhead, imediat ce a aruncat o privire 
cărţii, m-a asigurat că „Dan Coopman” nu însemna 
„Dulgherul”, cum credeam eu, ci „Negustorul”. Pe scurt, 
această carte veche şi înţeleaptă în olandeză trata despre 
negoţul din Olanda şi, printre alte multe subiecte, conţinea 
şi o relatare interesantă despre pescuitul de balene. In 
capitolul intitulat „Smeer” sau „Grăsime” am găsit o listă 


73 Această presupunere a autorului se bazează pe asemănarea 
cuvântului „Coopman” din titlu cu „cooper”, care în engleză înseamnă 
dulgher (n t.). 


lungă şi detaliată a proviziilor pentru cămările şi beciurile a 
180 de baleniere olandeze, din care listă, aşa cum a fost ea 
tradusă de dr. Snodhead, transcriu următoarele: 


400.000 livre de carne de vită 

60.000 livre de carne de porc de Friesland 
150.000 livre de peşte 
555.000 livre de pesmet 

72.000 livre de pâine proaspătă 

2.800 butoaie cu unt 

20.000 livre brânză Texel & Leyden 
144.000 livre de brânză (probabil de calitate mai slabă) 

550 butelcuţe de gin 
10.800 butoaie de bere 


Cele mai multe statistici nu spun mai nimic atunci când 
sunt citite, dar nu se întâmplă aşa şi în cazul de faţă, unde 
cititorul este copleşit de livre, butoaie şi litri de gin bun şi 
voie bună. 

La acel moment mi-am dedicat trei zile digerării 
studioase a acestei beri, cărni şi pâini, timp în care îmi 
veniră în minte multe gânduri profunde, care puteau fi 
aplicate transcendental şi platonician şi, mai mult, am 
alcătuit eu însumi tabele suplimentare despre cantitatea 
probabilă de peşte etc. Consumată de fiecare harponier 
olandez din vechea îndeletnicire de pescuit groenlandez şi 
din Spitzbergen. 

In primul rând şochează cantitatea de unt şi brânză Texel 
& Leyden consumată. O pun totuşi pe seama firilor lor 
untoase de la natură, care se fac şi mai untoase din cauza 
naturii ocupaţiei lor şi mai ales din cauză că îşi urmează 
vânatul în acele mări polare îngheţate bocnă, chiar pe 
coasta ținutului eschimoşilor, unde băştinaşii ciocnesc cu 
paharele pline ochi de untură. 

Şi cantitatea de bere este foarte mare: 10.800 de 


butoaie. Cum expedițiile de pescuit nu puteau avea loc 
decât în anotimpul scurt de vară din acel climat, astfel că 
întreaga călătorie a unei baleniere olandeze, cu tot cu 
drumul în şi din Marea Spitzbergen, nu dura mai mult de 
trei luni, să zicem, şi calculând că pe fiecare vas din flota 
lor de 180 erau în jur de 30 de marinari, avem în total 
5.400 de marinari olandezi. 

Astfel, spun eu, avem exact două butoaie de cap de om, 
pentru o perioadă de douăsprezece săptămâni, în afară de 
porţia frumuşică de 550 de butelcuţe de gin. 

Acum, e puţin probabil ca aceşti harponieri ai berii şi ai 
ginului, aşa beţi cum îşi închipuie toată lumea că trebuie să 
fi fost, erau oamenii potriviţi să stea la prora unei bărci şi să 
ţintească bine balenele. 

De ţintit însă ţinteau şi încă le mai şi nimereau, însă 
acest lucru se întâmpla în Nordul îndepărtat, ţine minte, 
unde berea merge bine pe frig; la Ecuator, în pescuitul 
nostru sudic, berea nu ar face altceva decât să-l adoarmă 
pe harponier în gabie şi să-l ameţească în barcă. lar astfel, 
Nantucketul şi New Bedfordul ar avea mult de suferit. 

Însă ajunge; s-a spus destul ca să se înţeleagă că 
olandezii de pe balenierele de acum două sau trei secole 
trăiau pe picior mare şi că nici balenierele englezeşti nu au 
întors spatele unui exemplu atât de frumos. 

Se spune că atunci când călătoreşti pe o corabie goală, 
dacă nu reuşeşti să obţii nimic mai bun pe lumea asta, 
măcar cu o masă copioasă să te alegi. 

Şi cu asta s-a golit şi carafa. 


102. Umbrarul din Arsacide 


Până acum, în descrierea pe care i-am făcut-o 
Caşalotului, m-am oprit în cea mai mare măsură asupra 
minunilor aspectului său exterior şi numai separat şi 
restrâns am zăbovit asupra câtorva din trăsăturile sale 
interioare. Dar pentru o înţelegere mai pe larg şi mai 
amănunţită, se cade acum să-l dezbrac mai mult de haine, 
să destram țesătura ciorapilor, să-i desfac jartierele şi să îi 
despic cusăturile ce îi ţin încheieturile celor mai ascunse 
oase ale sale, arătându-l în toată goliciunea sa, adică în 
scheletul său neacoperit. 

Cum aşa, Ishmael? Cum se face că tu, un biet vâslaş, 
pretinzi a şti ceva despre părţile ascunse ale balenei? 
Cumva eruditul Stubb, urcat pe cabestanul tău, îţi serveşte 
lecţii de anatomie al cetaceelor şi cu ajutorul vinciului ţine 
ridicată o coastă a acestui peşte drept exemplu? Explică-te, 
Ishmael! Poţi oare să salţi o balenă adultă pe punte ca să o 
examinezi, asemenea unui bucătar care curăţă un purcel 
de lapte? Cu siguranţă că nu. Ai fost într-adevăr martor la 
multe, Ishmael, însă fii cu băgare de seamă când îţi asumi 
privilegiul ce este numai al lui lona, acela de a vorbi despre 
traversele, grinzile, căpriorii, bârnele şi zidăriile care 
alcătuiesc structura Leviatanului şi, de asemenea, despre 
butoaiele cu grăsime, lăptăriile, camerele de untură şi de 
brânză aflate în pântecele sale. 

Recunosc că de la lona încoace puţini marinari au intrat 
pe sub pielea balenei adulte. Cu toate acestea, eu am fost 
binecuvântat cu şansa de a o diseca în miniatură. Pe o navă 
pe care am fost îmbarcat a fost urcat odată pe punte un pui 
de caşalot ca să i se ia punga, sau sacul, ca să se facă din 
ea teci pentru harpoane şi pentru capetele suliţelor. Crezi 
că am scăpat această şansă fără a-mi folosi cuțitul şi 


briceagul pentru a deschide sigiliul şi a citi conţinutul 
micului pui? 

Cât despre cunoştinţa mea despre oasele Leviatanului în 
mărimea lor finală, pentru această cunoaştere îi sunt 
îndatorat răposatului meu prieten regal Tranquo, rege din 
Tranque, o insulă din atolul Arsacide. Aflându-mă în 
Tranque, acum mulţi ani, pe când serveam pe nava „Dey” 
din Alger, am fost invitat să petrec o parte din vacanţa din 
Arsacide cu stăpânul Tranquo la vila sa din palmieri din 
Pupella, o vâlcea de lângă mare aflată nu departe de ceea 
ce marinarii noştri numesc Bamboo-Town, care este 
capitala. 

Printre multe alte calităţi desăvârşite, prietenul meu cu 
sânge albastru, Tranquo, era înzestrat cu o mare dragoste 
pentru toate lucrurile de origine barbară şi adusese în 
Pupella toate lucrurile neobişnuite pe care oamenii săi mai 
ingenioşi le creaseră, în principal născoceli din lemn 
crestat, cochilii şlefuite, sulițe ornate, vâsle scumpe şi 
canoe aromatice. Toate acestea erau amestecate cu 
celelalte minuni naturale pe care valurile îmbelşugate le 
aruncau ca tribut pe ţărmuri. 

La loc de cinste, printre toate, se afla un mare Caşalot 
care, după o furtună neobişnuit de lungă şi de puternică, 
fusese găsit mort şi naufragiat, cu capul rezemat de un 
cocotier ale cărui frunze aplecate şi zburlite păreau a fi 
chiar un jet înverzit. Când trupul fu în cele din urmă 
dezbrăcat de învelişurile sale groase şi oasele se uscară şi 
se albiră la soare, scheletul fu adus în vâlceaua din Pupella 
unde era acum la adăpostul unui templu măreț de palmieri 
regali. Pe coaste fură atârnate trofee, pe vertebre fusese 
scobită istoria Arsacidei în nişte hieroglife nemaivăzute, în 
craniu preoţii ţineau vie o flacără ce nu se stingea 
niciodată, aşa că balena îşi arunca iar jetul de abur în aer. 
Suspendată de o grindă teribilă, falca de jos vibra deasupra 
tuturor credincioşilor asemenea sabiei ce atârna de un fir 


de par şi îl înfricoşa pe Damocles. 

Era o privelişte de necrezut. Pădurea era verde ca 
muşchii din Icy Glen, copacii stăteau drepţi şi, înalţi şi plini 
de sevă, pământul bogat de dedesubt era ca un război de 
tesut pe care se lucra la un covor, în timp ce rădăcinile din 
pământ păreau a fi firele pe lung şi pe lat, iar florile - 
desenele. Toţi copacii, cu toate crengile lor, toţi arbuştii, 
ferigile şi iarba, chiar aerul povestitor, toate păreau în 
mişcare. Prin încrengătura frunzelor soarele părea o 
suveică ce muncea de zor la verdeață. Ce ţesător harnic şi 
nevăzut! Opreşte-te să-ţi spun o vorbă! Încotro se îndreaptă 
țesătura ta? Ce palate va împodobi? Pentru ce această 
trudă nesfârşită? Vorbeşte, ţesătorule! Opreşte-te o clipă! 
Doar o vorbă cu tine! Dar suveica nu se oprea din zbor, 
desenele curgeau de pe război, iar covorul foşnitor se 
depăna întru veşnicie. Zeul ţesător ţesea în continuare şi de 
la ţesut surzise, astfel că nu mai auzea vocea muritorilor, 
iar zumzetul războiului îi surzeşte şi pe aceia dintre noi care 
privim prea mult la el; nu putem scăpa decât dacă auzim 
cele o mie de voci care şoptesc prin el; aşa e în toate 
fabricile de textile. Cuvintele ce nu se pot auzi printre 
fusurile zornăitoare, acele cuvinte se aud limpede în afara 
zidurilor, căci zboară prin ferestrele deschise. Aşa sunt 
descoperite mârşăviile. Muritorule! Fii cu băgare de seamă, 
căci tot aşa, în zgomotul războiului lumii, cele mai ascunse 
gânduri pot fi auzite în partea cealaltă. 

In războiul verde şi plin de viaţă din pădurea din 
Arsacide, scheletul mare, alb şi venerat şedea tolănit ca un 
leneş uriaş, într-adevăr, în timp ce firele verzi se încrucişau 
fără oprire unele cu altele în jurul său, marele leneş părea 
că este ţesătorul cel viclean. El însuşi era ţesut de jur 
împrejur cu crenguţe care în fiecare lună deveneau mai 
verzi şi mai proaspete, însă el tot un schelet rămânea. Viaţa 
acoperea Moartea, iar Moartea zăbrelea Viaţa. Zeul 
întunecat se însoțea cu tânăra Viaţă şi năştea glorii cu 


căpşoare cârlionţate. 

Când vizitai alături de nobilul Tranquo această balenă 
minunată şi văzui că făcuseră un altar din capul ei, iar din 
nara de unde ieşea odinioară jetul ieşea acum fumul 
tămâiei, mă minunai de faptul că regele considera o capelă 
drept obiect de artă. Râse. Insă mai mult mă minunai că 
preoţii se jurau că jetul de fum era natural şi adevărat. Păşii 
încolo şi-ncoace prin faţa scheletului, dădui crenguţele la o 
parte, mă strecurai printre coaste şi cu un ghem de fir 
arsacidean mă plimbai prin mijlocul colonadelor împletite şi 
curbate ale acestui foişor. Insă în curând mi se termină aţa 
şi, urmând-o înapoi, am ieşit pe unde intrasem. Nu am 
văzut nicio vieţuitoare înăuntru; nu era nimic acolo în afară 
de oase. 

Făcându-mi o nuia care să-mi servească la măsurat, mă 
întorsei încă o dată în schelet. Din deschizătura în formă de 
săgeată din craniu, preoţii mă văzură măsurând înălţimea 
ultimei coaste şi-mi strigară: 

— Ce faci acolo? Cum cutezi să ne măsori în acest fel 
zeul? 

Asta e treaba noastră! 

— Da, preoţilor, înţeleg. la ziceţi, cât de lung socotiți că 
este? 

Deodată însă începură să se certe ca nebunii în legătură 
cu picioarele şi incii şi-şi dădură în scăfârlii cu bastoanele; 
craniul răsună de la lovituri, iar eu îmi văzui liniştit de 
măsurători în continuare. _ 

Aceste măsurători le aştern pe hârtie chiar acum. Insă 
mai întâi vreau să se ştie că în acest caz nu sunt liber să 
scot ce măsurători vreau eu, deoarece există anumite 
autorităţi în schelete la care te poţi duce ca să mă testezi. 
Există un muzeu leviatanic. Aşa mi s-a spus, în oraşul Huli 
din Anglia, acolo unde se află unul dintre porturile de 
baleniere din acea ţară şi unde se găsesc nişte specimene 
foarte bune de Balene cu înotătoare dorsală şi altele. De 


asemenea, am auzit că la muzeul din Manchester, New 
Hampshire, se află ceea ce proprietarii numesc „singurul 
specimen de Balenă de Groenlanda sau Balenă de râu din 
Statele Unite”. Şi mai mult, într-un loc din comitatul 
Yorkshire, din Anglia, care se numeşte Burton Constable, un 
anume domn Clifford Constable posedă scheletul unui 
Caşalot, însă de mărime mijlocie, nicidecum unul de 
mărimea celui al prietenului meu Regele Tranquo. 

In ambele cazuri, balenele eşuate cărora le aparţin 
aceste schelete au fost păstrate din temeiuri asemănătoare 
de către proprietarii lor. Regele Tranquo l-a oprit pe al său 
fiindcă aşa a vrut el, iar sir Clifford - deoarece era lordul 
senioriilor din împrejurimi. Balenei lui sir Clifford i-au fost 
adăugate de-a lungul anilor tot soiul de articulaţii, astfel că 
acum poţi să îi deschizi şi să îi închizi ca pe nişte sertare 
toate cavitățile osoase: poţi să îi întinzi coastele ca pe un 
evantai uriaş şi să te joci toată ziua deschizându-i falca de 
jos. Urmează să se pună lacăte unora dintre aceste trape şi 
obloane, iar un lacheu va conduce vizitatorii cu o grămadă 
de chei purtate într-o mână. Sir Clifford se gândeşte să 
taxeze doi pence ca să te uiţi prin galeria de ecouri a 
coloanei vertebrale şi trei pence ca să asculţi ecoul din 
gaura creierului. Pentru şase pence poţi să îţi asiguri o 
privelişte cum n-ai mai văzut vreodată prin fruntea balenei. 

Dimensiunile scheletului pe care o să le notez sunt 
copiate cuvânt cu cuvânt de pe braţul meu drept, acolo 
unde mi le-am tatuat; din cauza preumblărilor mele 
sălbatice din acele zile nu a existat o metodă mai sigură 
pentru a păstra în siguranţă nişte statistici atât de 
importante. Dar cum nu am avut suficient spaţiu şi mi-am 
dorit ca restul trupului meu să rămână ca o pagină goală în 
aşteptarea poeziei la care lucram pe atunci - sau măcar ce 
părţi netatuate mai puteam scăpa nu m-am mai deranjat cu 
zecimalele. Incii nu au ce să caute într-o măsurătoare 
potrivită a unei balene. 


103. Masurâtorile scheletului balenei 


În primul rând doresc să fac o declaraţie anume şi foarte 
clară despre mărimea balenei în viaţă, al cărei schelet îl 
vom prezenta imediat. Această adăugire se poate dovedi 
de mare folos. 

După un calcul atent pe care l-am făcut eu, bazându-mă 
în parte pe estimările căpitanului Scoresby care a măsurat 
că o Balenă de Groenlanda are şaptezeci de tone lao 
lungime de şaizeci de picioare, cum spuneam, după 
calculele mele atent efectuate, un Caşalot de cea mai mare 
mărime, între optzeci şi nouăzeci de picioare lungime şi 
încă vreo patruzeci de picioare în circumferință, cântăreşte 
cel puţin nouăzeci de tone. Socotind că intră vreo treizeci 
de oameni într-o tonă, Caşalotul ar depăşi în greutate 
populaţia adunată a unui sat de o mie şi o sută de locuitori. 

Nu socoteşti aşadar că acestui Leviatan creierii trebuie 
să-i stea ca vitele în jug pentru ca el să se poată mişca aşa 
cum îşi închipuie un om al uscatului? 

Deoarece deja am descris în multe feluri craniul, nara, 
falca, colții, coada, fruntea, înotătoarele şi multe alte părți, 
acum mă voi ocupa doar să subliniez ceea ce este mai 
interesant în mărimea oaselor sale descărnate. Însă fiindcă 
imensul său craniu ocupă o parte atât de mare din întreaga 
lungime a scheletului şi fiindcă este cea mai complicată 
parte şi despre el nu se va mai vorbi deloc în acest capitol, 
trebuie să îţi aduci bine aminte de el sau să ţii cartea la 
subrat pe măsură ce înaintăm, altfel nu vei înţelege pe 
deplin structura pe care ne pregătim să o examinăm. 

In lungime, scheletul Caşalotului de la Tranque măsura 
şaptezeci şi două de picioare, astfel că atunci când era în 
viaţă măsura probabil nouăzeci de picioare, asta deoarece 
scheletul balenei pierde cam o cincime din lungime în 


comparaţie cu trupul viu. Din aceste şaptezeci şi două de 
picioare, craniul şi falca ocupau cam douăzeci, rămânând 
cincizeci de picioare de coloană vertebrală. Legat de 
coloană, preţ de mai puţin de o treime din lungime, se 
întindea coşul rotund al coastelor care în viaţă acopereau 
măruntaiele. 

Pentru mine, acest piept mare şi alb, cu spinarea lungă şi 
continuă întinzându-se în linie dreaptă, semăna cu noua 
carenă a unei corăbii la care se construieşte de puţin timp, 
când sunt fixate doar vreo douăzeci din nervurile prorei şi 
chila nu este pentru moment decât un lemn lung şi separat. 

Erau câte zece coaste pe fiecare parte. Prima, ca să 
începem de la gât, avea aproape şase picioare lungime; a 
doua, a treia şi a patra se alungeau în ordine crescătoare 
până la a cincea, care era cea mai mare, fiind una dintre 
coastele de la mijloc, şi care măsura opt picioare şi câţiva 
inci. In grosime aveau toate proporţii care se potriveau cu 
lungimea lor. Coastele din mijloc erau cele mai arcuite. In 
unele insule din atolul Arsacide, ele sunt folosite ca grinzi la 
construcţia de podeţe peste pâraie. 

In ceea ce priveşte coastele, am fost uimit din nou de 
faptul, atât de des repetat în această carte, că scheletul 
unei balene nu este nici pe departe mulajul formei sale 
exterioare. Cea mai mare din coastele de la Tranque, una 
dintre cele din mijloc, ocupa acea parte din peşte care în 
viaţă pare a fi cea mai lată. Lăţimea cea mai mare a 
balenei căreia îi aparţinea scheletul trebuie să fi fost de cel 
puţin şaisprezece picioare, dar coasta care îi corespundea 
nu măsura decât puţin peste opt. Deci coasta nu spune 
decât pe jumătate adevărul despre mărimea acelei bucăţi. 
In plus, în locul unde eu nu vedeam decât şira albă a 
spinării, odinioară această coloană era înfăşurată în tone de 
carne, muşchi, sânge şi măruntaie. Mai mult. În locul 
înotătoarelor largi nu am văzut decât nişte încheieturi 
dezordonate, iar în locul aripilor maiestuoase ale cozii, dar 


care nu au oase, un gol îngrozitor! 

Cât de zadarnică şi de năroadă trebuie să fie încercarea 
omului neştiutor şi neumblat de a înţelege ceva despre 
această balenă uitându-se doar, cu ceva atenţie, la 
scheletul micşorat întins în pădurea verde. Nu. Numai în 
inima celor mai grele dintre primejdii, numai în apropierea 
cozii sale mânioase, numai pe marea adâncă şi nesfârşită 
poate fi balena cu totul descoperită. 

Dar să vorbim despre coloană. Aceasta nu poate fi 
admirată pe deplin decât dacă reuşim cu o macara să îi 
ridicăm oasele unul peste altul. E o treabă migăloasă, dar 
când e gata coloana începe să semene cu cea a lui Pompei. 

In total sunt patruzeci şi una de vertebre, care, în 
alcătuirea scheletului, nu sunt legate unele de altele. Zac 
unele lângă celelalte ca nişte blocuri de piatră ale unui turn 
gotic ce se îmbină pentru a forma o zidărie trainică. Cea 
mai mare dintre acestea, una care se află la mijloc, are în 
lăţime mai puţin de trei picioare şi în înălţime mai mult de 
patru. Cea mai mică, acolo unde coloana se îngustează 
spre coadă, nu are decât doi inci în lăţime şi pare a fi o bilă 
de biliard ceva mai mare. Mi s-a spus că există şi unele mai 
mici de-atât, dar că le-au şterpelit nişte ştrengari de 
canibali, copiii preotului, care le-au luat ca să se joace cu 
ele „găurica”. Astfel ni se arată cum şi coloana vertebrală a 
celui mai mare animal de pe pământ se subţiază în cele din 
urmă până devine o simplă joacă de copii. 


104. Balena fosilă 


Datorită mărimii sale, balena oferă o temă potrivită 
pentru a amplifica, dezvolta şi, în general, a discuta pe larg. 
Nici dacă ai dori nu ai putea să o restrângi. Pe bună 
dreptate, ea nu ar trebui tratată decât în in-folio imperial. 
Fără a trece iar în revistă lungimea sa de la nară la coadă şi 
grosimea sa în jurul taliei, gândeşte-te doar la înfăşurarea 
măruntaielor sale care zac în ea ca lanţurile şi funiile 
încolăcite sub puntea unei nave de război. 

Deoarece m-am angajat să mă ocup de Leviatan, se cade 
să dezbat acest subiect în totalitatea sa şi cu omniscienţă, 
fără a trece cu vederea nici cei mai mărunți germeni 
seminali din sângele său şi despicându-l până în cele mai 
ascunse colţuri ale măruntaielor sale. Fiindcă i-am descris 
deja trăsăturile anatomice şi obiceiurile, nu mai rămâne 
decât să-l analizăm prin prisma arheologică, fosiliferă şi 
antediluviană. Vorbind în aceşti termeni măreţi despre 
oricare altă creatură în afară de Leviatan, despre o furnică 
sau despre un purice, aceştia ar părea peste măsură de 
pompoşi. Dar când este vorba despre Leviatan, lucrurile se 
schimbă. Mă clatin cu dragă inimă în cursul acestei trude 
sub cuvintele grele ale dicționarului. Trebuie spus aici că de 
câte ori a fost nevoie să consult o astfel de lucrare în cursul 
acestor dizertaţii, am folosit o ediţie enormă a lui Johnson, 
cumpărată special în acest scop deoarece greutatea 
neobişnuită a acelui lexicograf faimos l-a făcut mai potrivit 
pentru a alcătui un lexicon numai bun de a fi folosit de un 
autor al ştiinţei balenei, cum sunt eu. 

Se aude deseori despre scriitori care se umflă în pene 
subiectul lor, deşi acesta pare cât se poate de obişnuit cum 
se întâmplă cu mine atunci când scriu despre Leviatan? 
Fără ă îmi dau seama, caligrafia mea se transformă în nişte 


litere mari ca şi cele de pe afişe. Daţi-mi o pană de condor 
şi craterul Vezuviului drept călimară! Prieteni, ţineţi-mă de 
braţe, căci în simplul act de a-mi aşterne gândurile despre 
acest monstru ele mă lasă fără puteri şi mă fac să leşin din 
cauza vastităţii lor cuprinzătoare, care pare a înghiţi toate 
ştiinţele şi toate generaţiile de balene şi de oameni, de 
mastodonţi din trecut, din prezent şi din viitor, cu toate 
panoramele imperiale schimbătoare de pe pământ şi din tot 
universul, inclusiv din marginile acestuia. Aşa este, şi în 
acest fel măreşte o temă atât de liberală şi de încăpătoare. 
Despre un purice nu se pot scrie cărţi măreţe şi care să 
dureze, deşi mulţi au încercat. 

Inainte de a ne afunda în subiectul balenelor fosile, îmi 
aştern aici scrisorile de acreditare ca geolog, menţionând 
că în timpul vieţii mele diversificate am fost zidar şi un 
foarte mare săpător de şanţuri, canale şi puțuri, crame, 
beciuri şi tot felul de rezervoare. Doresc, de asemenea, să îi 
reamintesc cititorului de la început că, deşi în straturile 
geologice timpurii se găsesc fosilele monştrilor care acum 
au dispărut în întregime, relicvele descoperite în ceea ce se 
numesc formaţiuni terțiare par a fi verigile conectoare, sau 
măcar mijlocitoare, între creaturile preistorice şi cele a 
căror posteritate străveche şi-ar fi aflat adăpost pe Arcă; 
toate fosilele de balene descoperite până acum aparţin 
perioadei Terţiarului care este ultima înaintea depunerii de 
straturi superficiale. Deşi niciuna dintre acestea nu este 
identică cu vreuna dintre speciile actuale, ele se aseamănă 
totuşi în trăsăturile generale ca să fie recunoscute drept 
fosile de cetacee. 

La poalele Alpilor, în Lombardia, în Franţa, în Anglia, în 
Scoţia şi în statele Louisiana, Mississippi şi Alabama s-au 
găsit în răstimpuri de vreo treizeci de ani încoace părţi din 
fosilele unor balene din timpuri premergătoare lui Adam, 
fragmente de oase şi schelete. Din mulţimea acestor 
rămăşiţe curioase fac parte şi o bucată de craniu care a fost 


dezgropată în 1779 pe Rue Dauphine din Paris, o străduţă 
scurtă care se deschide aproape direct în faţa palatului 
Tuileries şi nişte oase dezgropate când s-au săpat docurile 
cele mari din Antwerp din timpul lui Napoleon. Cuvier 
socoteşte că aceste fragmente au aparţinut unei specii 
necunoscute de Leviatan. 

Insă de departe, cel mai minunat dintre rămăşiţele 
cetaceelor a fost imensul schelet, aproape complet, al unui 
monstru dispărut, găsit în 1842 pe plantaţia judecătorului 
Creagh, în Alabama. Sclavii înspăimântați şi superstiţioşi l- 
au luat drept oasele unuia dintre îngerii căzuţi. Doctorii din 
Alabama au declarat că era o reptilă uriaşă şi i-au dat 
numele de Basilosaurus. Insă nişte fragmente de oase îi 
fură trimise peste ocean lui Owen, anatomistul englez, şi se 
dovedi că această aşa-zisă reptilă era de fapt o balenă, cu 
toate că făcea parte dintr-o specie dispărută. O ilustrare 
grăitoare a faptului, repetat de nenumărate ori în carte, că 
scheletul balenei nu oferă decât indicii vagi despre forma 
totală a corpului. Aşa se face că Owen a redenumit 
monstrul Zeuglodon şi în lucrarea susţinută în faţa 
Societăţii Geologice londoneze a declarat, în esenţă, că 
aceasta era una dintre cele mai extraordinare creaturi pe 
care modificările globului au şters-o de pe faţa pământului. 

Aflându-mă în mijlocul acestor schelete, cranii, colţi, fălci, 
coaste şi vertebre ale marelui Leviatan, caracterizate toate 
prin asemănarea parţială cu speciile existente de monştri 
marini, dar care încă mai păstrează anumite trăsături 
comune cu Leviatanele preistorice, venerabilii lor urmaşi, 
mă simt purtat de potop înapoi în acea perioadă 
extraordinară de dinainte chiar de începerea timpului, căci 
timpul a început odată cu oamenii. Aici, haosul gri al lui 
Saturn mă învăluie şi prin ceaţă arunc priviri vagi şi 
fulgerătoare către eternităţile polare din cauza cărora 
bastioane de gheaţă stăteau înţepenite peste tropice şi de- 
a lungul brâului de 25.000 de mile care cuprindea pământul 


nu se vedea nicio bucată de pământ cât o palmă care să 
poată fi locuită. Atunci, lumea aparţinea balenei, iar 
aceasta, ca o regină a creaţiei, despica apele pe unde acum 
se înalţă crestele Anzilor şi ale Himalayei. Cine se poate 
lăuda cu o ascendență ca aceea a balenei? Harponul lui 
Ahab a vărsat sânge mai vechi decât cel al faraonilor. 
Matusalem pare un şcolar pe lângă ea. Mă uit în jurul meu 
aşteptându-mă să dau mâna cu Sem, fiul lui Noe. Sunt 
copleşit de existenţa încă înaintea lui Moise de puterile 
balenei care, trăind dintotdeauna, trebuie să dăinuiască şi 
după ce erele oamenilor se vor fi încheiat. Insă Leviatanul 
nu şi-a lăsat urmele din era dinaintea lui Adam doar în 
straturile stereotipe ale naturii, lăsând moştenire în calcar 
şi marnă bustul său străvechi, ci găsim chiar şi pe tăbliţele 
egiptene, a căror vechime cere ca ele însele să fie preţuite 
ca nişte fosile, urma lui de neconfundat. Într-o încăpere a 
marelui templu din Denderah, a fost descoperit în tavanul 
de granit, acum cincizeci de ani, un planiglob sculptat şi 
pictat care era doldora de centauri, grifoni şi delfini, 
asemănătoare cu desenele groteşti ale globului ceresc 
imaginat de contemporani. Plutind printre ele, Leviatanul 
înoată ca în vremurile de demult, scufundându-se în acel 
planiglob încă dinainte ca Solomon să fie înţărcat. 

Nu trebuie uitată o altă atestare neobişnuită a vechimii 
balenei, însemnată în realitatea sa osoasă postdiluviană, 
aşa cum a fost notată de venerabilul John Leo, călătorul 
prin ţările barbare: 

„Nu departe de malul mării, ei şi-au construit un templu, 
ale cărui grinzi şi căpriori sunt făcute din oase de balenă, 
căci balene de mărimi nemaivăzute sunt aruncate deseori 
la țărm fără suflare. Oamenii de rând cred că printr-o 
putere secretă cu care Dumnezeu le-a înzestrat templul, 
nicio balenă nu se poate apropia fără să moară pe loc. 
Adevărul este însă că de-o parte şi de alta a templului 
există stânci ce se întind două mile în largul mării şi 


acestea rănesc balenele când se trag aproape de ele. Auo 
coastă foarte mare de balenă pe care o socotesc sfântă şi 
care e aşezată pe pământ cu partea rotunjită în sus, 
formează un fel de arc al cărui vârf nu poate fi atins de 
capul unui om nici dacă e urcat pe o cămilă. Se spune că 
această coastă (aşa grăieşte John Leo) se afla acolo cu o 
sută de ani înainte să o văd eu. Istoricii lor spun că un 
profet care a propovăduit despre Mahomed a ieşit din acest 
templu şi unii nu se feresc chiar să afirme că profetul lona a 
fost scuipat de balenă la temelia templului.” 

Te las acum în acest templu african al balenei, cititorule, 
iar dacă eşti din Nantucket şi te numeşti vânător de balene, 
te vei ruga acolo în tăcere! 


105. Marimea balenei se micşorează? 


Va dispărea ea? Aşadar, considerând că Leviatanul vine 
înotând peste noi din izvoarele Eternităţii, se cade să ne 
întrebăm dacă, în lungul drum parcurs de generaţiile sale, 
el nu cumva a pierdut din mărimea impunătoare a 
strămoşilor săi. Insă cercetând acest lucru, aflăm nu numai 
că balenele din ziua de azi sunt mai mari decât cele ale 
căror fosile au fost găsite în sistemul terțiar (ce cuprinde o 
eră anterioară celei a omului), dar că din balenele din 
terțiar, cele găsite în straturile mai târzii le depăşesc în 
mărime pe cele găsite în straturile mai timpurii. Dintre 
toate fosilele preistorice dezgropate, cea din Alabama, 
despre care am scris în capitolul precedent, este de 
departe cea mai mare, iar scheletul aceleia măsura mai 
puţin de şaptezeci de picioare. Am văzut că măsurătoarea 
mea arată că o balenă modernă, de mărime mijlocie, 
măsoară cel puţin şaptezeci şi două de picioare şi de 
asemenea am auzit că s-au prins şi balene care măsurau o 
sută de picioare la momentul capturării. 

Se poate însă ca, deşi balenele de astăzi au crescut în 
mărime faţă de cele din alte ere geologice, deci, ca de la 
Adam încoace ele să se fi micşorat? Cu siguranţă, aceasta 
ar fi concluzia la care am ajunge dacă am da crezare unor 
domni cum sunt Pliny şi vechii naturalişti, în general. Asta 
deoarece Pliny vorbeşte despre balene care măsurau 
pogoane întregi, iar Aldrovandus povesteşte despre altele 
care măsurau opt sute de picioare, nişte adevărate funii 
fără capăt şi tuneluri fără ieşire! Chiar şi în zilele lui Banks 
şi Solander, naturaliştii lui Cooke, găsim un membru danez 
al Academiei de ştiinţe măsurând anumite balene islandeze 
(reydan-siskur, adică „pântece creţ”) la o sută şi douăzeci 
de yarzi, ceea ce înseamnă trei sute şaizeci de picioare. 


Lacépède, naturalistul francez, în a sa elaborată istorie a 
balenelor, scrie de la început (pagina 3) că Balena Dreaptă 
are o sută de metri, deci trei sute douăzeci şi opt de 
picioare. lar această lucrare a fost publicată în 1825. 

Dar oare pescarii cred aceste poveşti? Nu. Balena de 
astăzi este la fel de mare ca strămoşii săi din timpul lui 
Pliny. lar de voi ajunge vreodată acolo unde se află el 
acum, eu, un vânător de balene, mai mult decât a fost el 
vreodată, o să i-o spun fără întârziere deoarece nu pot să 
pricep cum se face că mumiile egiptene care au fost 
îngropate cu mii de ani înainte să se nască el nu măsoară în 
sarcofagele lor cât un flăcău din Kentucky desculţ şi nici 
cum de vitele şi alte animale desenate pe cele mai vechi 
tăblii din Egipt sau Ninive, prin proporţiile în care sunt 
ilustrate, demonstrează clar că o vită de Smithfield, bine 
hrănită şi îngrijită nu doar că este egală, ci chiar depăşeşte 
în înălţime cea mai grasă vacă a faraonului. Ştiind toate 
acestea, nu pot să admit că dintre toate animalele numai 
balena este singura care s-a micşorat. Mai rămâne încă o 
nelămurire, una care îi frământă pe cei din Nantucket, şi 
anume: dacă în ciuda iscoadelor scrupuloase din vârful 
catargelor balenierelor, a harpoanelor şi suliţelor ce ţâşnesc 
de-a lungul tuturor coastelor continentale, aşadar, dacă 
Leviatanul va mai putea îndura o astfel de urmărire şi un 
prăpăd atât de sălbatic sau dacă va dispărea de tot din 
ape, iar ultima balenă, asemenea ultimului om, îşi va fuma 
pipa şi apoi va dispărea într-un nor de fum. 

Comparând aceste turme cocoşate cu turmele cocoşate 
de bizoni care, acum nici patruzeci de ani, se întindeau cu 
zecile de mii peste câmpiile din Illinois şi Missouri şi îşi 
scuturau coamele cu coarne de fier, iar din privirea lor 
ţâşneau fulgere de foc peste oraşele aşezate pe cursurile 
râurilor, acolo unde acum vânzători politicoşi îţi dau 
pământ cu un dolar inciul, într-o astfel de comparaţie se 
află şi răspunsul care zice că balena vânată cu atâta 


ardoare va dispărea cât de curând. 

Această problemă trebuie însă privită din toate 
unghiurile. Acum puţină vreme, nicio viaţă de om, numărul 
bizonilor din Illinois îl depăşea pe cel al oamenilor din 
Londra şi deşi în ziua de azi acolo nu mai există niciun corn 
şi nicio copită, iar cauza acestei exterminări o constituie 
omul, cu toate acestea natura diferită a vânătorii de balene 
face ca Leviatanul să nu aibă un sfârşit atât de rapid şi de 
înjositor. Patruzeci de oameni pe o corabie, care vânează 
Caşaloţi timp de patruzeci şi opt de luni, consideră că s-au 
descurcat de minune şi-i mulţumesc lui Dumnezeu dacă la 
sfârşit duc acasă uleiul de la patruzeci de peşti, pe când, în 
timpurile vânătorilor indieni şi canadieni, pe când Vestul 
îndepărtat (ale cărui nopţi rămâneau luminate chiar şi după 
apusul soarelui) era încă un teren sălbatic şi virgin, acelaşi 
număr de vânători în mocasini, pe perioada aceluiaşi număr 
de luni, dar pe cai în loc de corăbii, ar fi ucis nu patruzeci, ci 
patruzeci de mii de bizoni. Dacă este nevoie, acest fapt 
poate fi demonstrat. 

Dacă ne gândim bine, nu poate fi considerat un semn al 
dispariţiei treptate a Caşalotului, de exemplu, faptul că mai 
demult - în ultima parte a secolului trecut, să zicem -, 
aceste Leviatane, în grupuri mici, erau întâlnite mult mai 
des decât în ziua de azi şi, în consecinţă, călătoriile nu 
durau atât de mult şi erau şi mai profitabile. Cum s-a arătat 
în altă parte, aceste balene, convinse de anumite necesităţi 
de siguranţă, înoată acum pe mare în caravane imense, 
astfel că şcolile, grupurile şi turmele împrăştiate de mai 
demult se adună acum în armate mari, dar divizate şi rare. 
Atâta tot. La fel de greşită este şi noţiunea că fiindcă aşa- 
numitele balene cu balene, sau cu fanoane, nu mai 
rătăcesc în locurile din care acum câţiva ani erau nelipsite, 
atunci specia lor este pe cale de dispariţie. Ele sunt doar 
alungate de la promontorii spre capuri şi dacă o coastă nu 
mai este împrejmuită de jeturile lor, atunci fii sigur că un alt 


loc ascuns şi îndepărtat a fost luat prin surprindere de 
spectacolul lor nefamiliar. 

Mai mult: în ceea ce le priveşte pe aceste Leviatane din 
urmă, ele au două fortărețe trainice care, socotind puterile 
oamenilor, or să rămână pe veci de nepătruns. 

Aşa cum după ce le-au fost invadate văile, elveţienii s-au 
ascuns în munţi, tot aşa, vânate, balenele se pot adăposti 
în citadelele lor polare şi se pot scufunda sub barierele şi 
zidurile de gheaţă, ieşind apoi pe câmpurile de sloiuri, iar în 
nesfârşita iarnă îşi pot râde de toţi oamenii care le vânează. 

Dar cum la cincizeci de balene vânate se prinde doar un 
Caşalot unii filosofi de teugă au ajuns la concluzia că acest 
prăpăd le-a decimat serios batalioanele. Însă de la un timp 
o parte din aceste balene, nu mai puţin de 13.000, au fost 
ucise în fiecare an pe coasta de nord-vest numai de 
americani. Cu toate acestea există temeiuri care fac chiar şi 
această situaţie să pară lipsită de însemnătate ca argument 
împotrivă în acest subiect. Oricât de normal ar fi să fim 
neîncrezători în privinţa mărimii populaţiei celor mai mari 
creaturi de pe planetă, ce îi putem răspunde lui Harto, 
istoricul din Goa, când ne povesteşte că la o singură 
vânătoare regele Siamului a ucis patru mii de elefanţi şi că 
în acea regiune elefanții sunt tot atât de numeroşi pe cât 
sunt vitele în climatele temperate? Nu pare să avem niciun 
motiv să ne îndoim că dacă elefanții aceştia, care au fost 
vânaţi de mii de ani de către Semiramida, de către Porus, 
de către Hanibal şi de către toţi monarhii orientului, dacă 
aceştia au supravieţuit acolo şi încă în număr mare, balena 
cu atât mai mult poate rezista tuturor vânătorilor căci în 
păşunea ei poate fugi în voie, aceasta fiind exact de două 
ori mai mare decât Asia, amândouă Americile, Europa, 
Africa şi toate insulele mării la un loc. În plus, trebuie să 
luăm în considerare că datorită presupusei longevităţi a 
balenelor, ele trăind se pare câte o sută de ani, câteva 
generaţii diferite de adulți se nimeresc să fie 


contemporane. Ce înseamnă asta, putem înţelege doar 
dacă ne imaginăm că toate cimitirele din lume dau afară 
trupurile tuturor bărbaţilor, femeilor şi copiilor care au trăit 
acum şaptezeci şi cinci de ani şi aceste mulţimi nesfârşite 
se adaugă populaţiei umane din prezent care trăieşte pe 
pământ. 

Din aceste motive socotim că specia balenei este 
nemuritoare, oricât de efemeră ar fi ea în individualitatea 
ei. Ea înota încă dinainte ca toate continentele să iasă din 
apă înota peste locurile unde acum sunt Tuileries, castelul 
Windsor şi Kremlin. La potopul lui Noe nici nu i-a păsat de 
arca lui, iar dacă se va întâmpla ca lumea să se acopere iar 
de ape, asemenea Ţărilor de Jos, încât să moară toţi 
şobolanii, balena cea veşnică va continua să trăiască şi din 
creasta celui mai înalt val al potopului ecuatorial, ea îşi va 
scuipa sfidătoare jetul înspumat către ceruri. 


106. Piciorul lui Ahab 


Graba cu care căpitanul Ahab părăsise vasul „Samuel 
Enderby” din Londra nu rămase neînsoţită de unele 
vătămări ale propriei sale persoane. Se lovise cu atâta 
putere de un banc al bărcii, că piciorul său de os fu zguduit 
mai să se crape. Apoi, întorcându-se pe puntea sa şi 
aşezându-se în găurica lui se răsuci aşa de brusc pentru a 
da o comandă vehementă timonierului - zicea, ca de obicei, 
că acesta nu ţinea cârma suficient de strâns - că fildeşul 
deja zdruncinat mai primi pe deasupra şi o strâmbătură 
încât, deşi rămăsese întreg şi părea a fi în continuare 
trainic, Ahab socoti că nu se mai putea bizui pe el. 

Intr-adevăr, era surprinzător că, în ciuda nebuniei sale 
nepăsătoare, Ahab se mai îngrijea în răstimpuri de osul 
mort pe care se sprijinea pe jumătate. Nu cu mult timp 
înaintea plecării „Pequodului” din Nantucket, căpitanul 
fusese găsit căzut la pământ fără cunoştinţă; se pare că 
membrul lui de os, din cauza unei vătămături inexplicabile 
şi de neimaginat, se sucise atât de tare, că i se înfipsese ca 
un ţăruş în vintre; rana agonizantă se vindecase de tot 
numai cu mare greutate. 

De asemenea, în mintea sa maniacă, i se întipărise ideea 
că suferinţa de atunci era rezultatul direct al unei năpaste 
mai vechi şi părea că înţelege prea limpede că aşa cum cel 
mai veninos şarpe din mlaştini face pui cu aceeaşi uşurinţă 
ca şi o pasăre cântătoare din crâng, tot aşa întâmplările 
cele mai îngrozitoare dau naştere altora la fel ca ele. Ba, 
mai mult, gândea Ahab, căci strămoşii şi posteritatea 
Suferinţei se pierd mult în timp faţă de strămoşi şi 
posteritatea Bucuriei. Fără a vorbi despre asta, afirmă doar 
atât: aceste idei se trag din anumite învățături canonice 
care spun că, deşi unor bucurii naturale de pe pământ nu li 


se vor naşte copii pe lumea de dincolo, ci, din contră, ele 
vor fi urmate de disperarea fără bucurie a iadului, cu toate 
acestea, unele vinovăţii mizerabile din lumea muritoare se 
vor arăta deosebit de fertile şi vor naşte nenumărate 
progenituri ale tristeţii pe vecie, dincolo de mormânt. Fără 
a vorbi despre asta, se vede totuşi o inegalitate când 
aprofundezi subiectul. Ahab gândea că până şi fericirile 
pământeşti cele mai înalte sunt mânjite de o anume 
meschinărie, însă în adâncul lor tragediile zdruncinătoare 
capătă o semnificaţie mistică şi, la unii oameni, o 
grandoare angelică ce nu se vede de la început. Mergând 
înapoi pe firul genealogic al acestor tragedii umane 
ajungem în cele din urmă la dreptul fără izvoare al primilor 
zei născuţi, astfel că în faţa sorilor voioşi şi galbeni şi a 
lunilor noi în formă de seceră, trebuie să ne împăcăm cu 
ideea că nici măcar zeii nu sunt fericiţi întotdeauna. Semnul 
de tristeţe ce-l căpătăm la naştere şi nu ni se şterge 
niciodată din frunte este doar pecetea pusă de iscălitori. 
Aici s-a divulgat fără voie un secret care de fapt se poate 
să fi fost descoperit mai lămuritor şi înainte. Pe lângă alte 
trăsături ale lui Ahab, a rămas mereu un mister pentru unii 
de ce într-o anume perioadă, înainte şi după plecarea 
„Pegquodului”, se adâncise într-o singurătate demnă de 
Marele Lama şi în acea vreme a căutat să se refugieze în 
tăcere printre senatul marmorat al morţilor. Motivul prin 
care căpitanul Peleg justificase toate acestea părea a fi 
oricum, însă nu potrivit, deşi, când vine vorba despre 
sufletul lui Ahab, orice descoperire aduce cu ea mai mult 
întuneric insinuant decât lumină lămuritoare. In cele din 
urmă se află totul, sau, cel puţin, totul despre acest lucru. 
Năpasta îngrozitoare fusese de vină pentru retragerea sa 
temporară Nu numai atât, ci se întâmplase ca pentru cercul 
său de prieteni de pe țărm, care se îngusta şi se micşora pe 
zi ce trece, pentru acest cerc, deci, care pentru cine ştie ce 
motiv se bucura de privilegiul de a se apropia mai mult de 


el, întâmplarea îngrozitoare păru plină de înţelesuri ascunse 
care se trăgeau în parte din tărâmul spiritelor şi 
plânsetelor. Astfel, zeloşi să-l ajute, conspiraseră toţi cât 
putuseră de bine ca să ascundă această năpastă de 
urechile altora şi aşa se face că trecu destul de mult timp 
până să se afle aceste secret pe puntea „Pequodului”. 

Fie cum o fi; oricât or avea de-a face sinoadele de îngeri 
din aer sau prinții răzbunători ai focului cu pământeanul de 
Ahab, în această problemă a piciorului său, el alese o cale 
mai practică: chemă dulgherul. 

Când meşterul apăru dinaintea sa, Ahab îl rugă să se 
apuce degrabă să-i facă un nou picior şi le porunci 
secunzilor să se asigure că are toţi pilaştrii şi toate bârnele 
din os de falcă (de Caşalot) adunate până atunci în cursul 
călătoriei, ca acesta să aleagă cel mai trainic şi mai neted 
os dintre toate. Odată înfăptuite acestea, dulgherul primi 
ordin să termine piciorul chiar în acea seară şi să-l echipeze 
cu toate legăturile, altele decât cele folosite la piciorul în 
care nu mai putea avea încredere. Mai mult, se dădu ordin 
ca forjeria să fie scoasă din trândăveala în care se 
ascundea sub punte şi, pentru a grăbi lucrurile, fierarul 
primi poruncă să forjeze toate piesele de fier care se 
dovedeau a fi necesare. 


107. Dulgherul 


Aşază-te turceşte printre lunile lui Saturn şi priveşte omul 
separat de ceilalţi: pare o minune, o imensitate şi o spaimă, 
dar din acelaşi loc, priveşte întreaga omenire: în cea mai 
mare parte, ea pare o adunătură de copii inutile, atât 
contemporanii, cât şi strămoşii. Însă oricât ar fi fost el de 
umil şi departe de a fi un exemplu pentru excepţia 
înălţătoare a umanităţii, dulgherul de pe „Pequod” nu era o 
copie; de aceea el iese singur pe scena poveştii noastre. 

Ca toţi dulgherii care pleacă pe mare şi mai ales aceia 
care pleacă pe baleniere, el era, din anumite puncte de 
vedere practic, îndemânatic şi experimentat în numeroase 
meşteşuguri şi vocaţii care se îngemănau cu a sa, căci 
meseria dulgherului este trunchiul comun al numeroaselor 
munci manuale care au mai mult sau mai puţin de-a face 
cu lemnul ca material ajutător. Însă, în afara caracterizării 
generale de mai sus, acest dulgher de pe „Pequod” se 
descurca de minune cu miile de urgenţe mecanice ce nu 
pot fi enumerate şi care se ivesc continuu la bordul unei 
nave mari într-o călătorie de trei sau patru ani pe mări 
îndepărtate şi necivilizate. Fără a pomeni despre priceperea 
sa la treburile obişnuite - reparatul bărcilor sparte şi 
vergilor crăpate, îndreptatul vâăslelor îndoite, fixarea 
inelelor în punte sau a cepurilor în copastii şi multe alte 
treburi legate în mod direct de meseria sa el era un expert 
îndemânatic în tot felul de meşteşuguri deosebite, atât 
utile, cât şi capricioase. 

Marea scenă unde îşi juca aceste roluri variate era bancul 
lui de lucru: o masă lungă şi grea pe care erau aşezate 
câteva menghine de diferite mărimi, de lemn şi de fier 
deopotrivă. În afară de momentele când de corabie erau 
legate balene, bancul era fixat de-a curmezişul în spatele 


instalaţiei de topire. 

O cavilă este prea groasă ca să fie îndesată cu uşurinţă 
în gaură: dulgherul o prinde într-una din menghinele sale 
mereu pregătite şi o subţiază cu pila. O pasăre pierdută de 
pe uscat aterizează pe punte: dulgherul face din câteva 
fâşii de os de Balenă Dreaptă şi câteva aşchii de fildeş de 
Caşalot o colivie care seamănă cu o pagodă. Un vâslaş îşi 
scrânteşte încheietura: dulgherul îi pregăteşte o loţiune 
care să-i aline durerea. Stubb pofteşte să vopsească stele 
roşii pe paleta fiecărei vâsle din barca sa: înşurubând 
vâslele în menghina cea mare de lemn, dulgherul îi 
vopseşte repede constelaţiile simetrice. Un marinar doreşte 
să poarte cercei din os de rechin: dulgherul îi dă găuri în 
urechi. Pe altul îl doare măseaua: dulgherul scoate cleştele 
şi punând o mâna pe banc îl invită să se aşeze; flăcăul însă 
nu poate sta locului din cauza durerii operaţiunii; atunci, 
rotind mânerul menghinei de lemn, dulgherul îl îndeamnă 
să îşi fixeze falca de el dacă doreşte să îşi scoată dintele. 

Astfel, dulgherul era pregătit pentru toate şi era 
indiferent şi lipsit de respect în tot ceea ce făcea. Dinţii îi 
socotea fâşii de os, capetele - blocuri de lemn, iar pe 
oameni îi lua cu uşurinţă drept cabestane. Fiind într-atât de 
desăvârşit într-o arie atât de largă şi fiind sclipitor de 
priceput la toate, ar părea că aceste calităţi dovedesc o 
inteligenţă deosebită. Dar nu era chiar aşa. 

Nimic nu era mai remarcabil la acest om decât indiferența 
sa impersonală. Spun impersonală deoarece era atât 
risipită printre toate lucrurile înconjurătoare, că părea a fi 
una cu indiferența ce se găseşte în lumea ce se aşterne 
dinaintea ochilor, cea care, deşi este activă prin nemişcarea 
ei, nu spune niciodată nimic şi nu te bagă în seamă, deşi tu 
sapi în ea fundaţii adânci pentru catedrale. Această 
indiferenţă părea că învăluie o lipsă a sufletului ce atingea 
toate ramurile vieţii, deşi era îndulcită în răstimpuri de un 
umor strâmb şi  cocârjat, antediluvian şi prefăcut, 


asemenea umorului care făcea să mai treacă vremea în 
timpul cartului de noapte de la teuga arcei lui Noe. Oare 
acest tâmplar bătrân umblase atât de mult prin lume, 
încoace şi-ncolo, că nu numai că nu prinsese rădăcini 
nicăieri, ci şi le pierduse şi pe acelea pe care le avusese 
mai demult? Era abstract, ca un întreg nedezbinat, 
neîntinat ca un nou-născut, trăind fără vreo legătură 
premeditată cu lumea aceasta sau cu cea de dincolo. Ai 
putea spune chiar că această densitate a sa involuase într- 
un fel de prostie, căci în toate meşteşugurile lui nu părea a 
lucra din gândire sau instinct sau doar fiindcă fusese 
învăţat, ci doar printr-un proces spontan şi literal mut şi 
surd. Era pur şi simplu un manufacturier, iar creierul lui, 
dacă avusese vreodată aşa ceva, trebuie să i se fi scurs de 
timpuriu prin braţe spre muşchii degetelor. Era ca o 
invenţie dintre acelea ciudate, dar folositoare, multum in 
parvo ale lui Sheffield, arătând pe dinafară, deşi mai 
durduliu, ca un briceag de buzunar, dar care conţine nu 
numai lame de diferite mărimi, ci şi şurubelniţe, tirbuşoane, 
pensete, sule, creioane, rigle, pile de unghii şi teşitoare. 
Astfel, dacă superiorul lui dorea să folosească dulgherul pe 
post de şurubelniţă nu trebuia decât să deschidă acea parte 
a sa şi şurubul era gata înşurubat, iar dacă voia o pensetă, 
trebuia doar să-l ridice de picioare şi o găsea acolo. 

Cu toate acestea, după cum s-a spus mai devreme, acest 
om bun la toate, acest dulgher mecanic, nu era până la 
urmă o maşinărie automată. Dacă nu avea un suflet ca toţi 
oamenii, avea măcar un surogat care îşi făcea până la urmă 
datoria. Ce anume era acest înlocuitor, dacă era argint viu 
sau nişte săruri de amoniu, nu se ştie. 

Dar iată că era acolo şi acolo sălăşluia de şaizeci de ani 
încoace. Acesta era, acest principiu viclean şi de neînțeles 
după care îşi trăia viaţa, acesta era cel ce îl făcea să 
monologheze cea mai mare parte a timpului, dar să o facă 
asemenea unei roţi fără minte care monologhează şi ea 


prin zumzetul ei. Sau, mai degrabă, corpul lui era o gheretă 
de santinelă, iar vorbitorul era paznicul de tură care vorbea 
de unul singur tot timpul ca să nu adoarmă. 


108. Ahab şi dulgherul 


Pe punte; primul cart de noapte. (Du/gherul stă în fața 
bancului de lucru şi pileşte de zor la lumina a două felinare 
bârna de fildeş pentru picior; bârna e fixată bine în 
menghină. Bucăți de os, curele de piele, pernute, şuruburi 
şi tot soiul de unelte de toate felurile zac în dezordine pe 
banc. In față se vede flacăra roşie a forjei, acolo unde 
lucrează fierarul.) 


— Naiba să o ia de pilă şi naiba să-l ia de os! Ce ar trebui 
să fie moale e tare şi ce ar trebui să fie tare e moale. Aşa ni 
se întâmplă nouă, ăstora care pilim fălci bătrâne şi fluiere 
de picioare. Să încerc altul. Aşa, ăsta merge mai bine 
(strănută), e (strănută), da, e (strănută), să-mi fie cu noroc, 
nici nu pot să vorbesc. Aşa păţeşte un bătrân care se-apucă 
să lucreze cu cherestea uscată. Dacă tai un copac viu, nu te 
umpli de atâta praf. Nici dacă tai cu ferăstrăul un os viu nu 
sare atâta (strănută). Hai, hai, bătrâne Smut, pune mâna şi 
dă-mi nuiaua şi şurubul cataramei. Acum mă pregătesc de 
ele. Noroc (strănută) că nu trebuie să fac încheietura 
genunchiului, asta ar fi cam greu; dar un fluier de picior, 
asta e la fel de uşor ca a face stâlpi, doar că mi-ar fi plăcut 
să-l dau gata până acum. Timp, timp, dacă aş fi avut timp, 
i-aş fi făcut un picior de toată frumseţea (strănută), cum nu 
s-au mai văzut nici aplecate în faţa doamnelor prin saloane. 
Picioarele alea de căprioară sau de vițel pe care le-am mai 
văzut prin magazine nici nu s-ar compara cu acesta. Intră 
apă în ele, aşa se-ntâmplă. Şi bineînţeles că devin 
reumatice şi trebuie doftoricite (strănută) cu loţiuni şi alifii, 
la fel ca picioarele adevărate. Uite-aşa. Înainte să-l tai, 
trebuie să-l chem pe Domnia Sa şi să văd dacă lungimea e 
bună; cred că doar să fie cam scurtă. Ha, auzi călcâiul, 


avem noroc! Uite-l că vine, sau o fi altcineva? 


AHAB 
(înaintând) 
(În timpul scenei următoare, dulgherul continuă să 
strănute din când în când.) 


— Ei bine, meştere de oameni? 

— Chiar la ţanc, domnule. Dacă doreşte căpitanul, o să 
însemnez acum lungimea. Lăsaţi-mă să vă măsor. 

— Măsurat cu piciorul! Prea bine. N-ar fi prima oară. La 
treabă! Aşa, ţine degetul acolo. Straşnică menghină ai, 
dulgherule. Stai să-i simt strânsoarea o dată. Aşa, aşa, 
ciupeşte puţin. 

— Da, domnule Sfărâmă oase. Aveţi grijă, aveţi grijă! _ 

— Nu-ţi fie teamă. Imi place o strânsoare straşnică. Imi 
place să simt că ceva pe lumea asta alunecoasă poate să 
ţină, omule. Ce face Prometeu acolo? Fierarul, adică, ce 
face? 

— Păi. Probabil că făureşte şurubul cataramei chiar 
acum, domnule. 

— Aha. Deci e un parteneriat. El e muşchiul în toată 
treaba. Ce flacără roşie mai înteţeşte acolo! 

— Da, domnule, trebuie să încingă fierul ca să ducă 
treaba la capăt. 

— Aha, aha. Aşa e. Socotesc că e un lucru plin de înţeles 
că acel grec antic, Prometeu, care a făurit omenirea, se 
spune, trebuie să fi fost fierar şi i-a adus la viaţă pe oameni 
cu foc, căci ce e făurit din foc trebuie să aparţină focului. 
Probabil aşa e şi cu iadul. Cum mai zboară cenuşa! Din ea 
trebuie să-i fi făcut grecul pe africani. Dulgherule, când 
termină cu catarama, zi-i să făurească şi o pereche de 
omoplaţi. E un marinar la bord care are o boccea foarte 
grea. 

— Domnule? 


— Stai aşa. Dacă tot e pus Prometeu pe treabă, o să-i 
comand un om întreg făcut după tiparul ce-mi place mie. 
Notează: cincizeci de picioare înălţime, când e desculţ; 
apoi, pieptul să fie ca tunelul Tamisei; apoi, picioarele să 
aibă rădăcini ca să stea într-un singur loc; după aceea, 
braţele să aibă încheietura groasă de trei picioare, să nu 
aibă inimă deloc, să aibă frunte de alamă şi creieri din cei 
mai buni, preţ de un sfert de pogon. Stai să văd... să cer ca 
ochii să vadă în părţi? Nu, dar să-i pună un felinar în creştet 
ca să-l lumineze pe dinăuntru. Gata, ia comanda şi du-te! 

— Tare aş vrea să ştiu despre ce vorbeşte şi cu cine. Să 
mai stau oare aici? 

— Este dovadă de nepricepere în ale arhitecturii să faci o 
casă oarbă. Nu, nu, nu. Trebuie să am şi un felinar. 

— Aşa, deci asta vrea! Uitaţi aici două, domnule. Mie îmi 
ajunge unul. 

— Pentru ce îmi vâri în faţă prinzătorul acela de hoţi, 
omule? E mai rău să îi vâri lumina în ochi cuiva decât să-i 
arăţi pistoalele. 

— Credeam, domnule, că vorbeaţi cu dulgherul. 

— Cu dulgherul? Hai că asta-i bună! Dar nu. E foarte 
curată şi, aş zice eu, foarte domnească treaba asta a ta, 
dulgherule. Sau preferi să lucrezi în argilă? 

— Cum, domnule? În argilă? În argilă? Dar acela-i noroi. 
Noroiul îl lăsăm în seama săpătorilor de şanţuri. 

— Eşti cam necuviincios! Ce tot strănuţi? 

— Osul e cam prăfuit, domnule. 

— Atunci ia aminte şi când ai să mori, ai grijă să nu te- 
ngropi sub nasul oamenilor. 

— Cum, domnule? Ah! Aveţi dreptate, da! Vai de mine! 

— Uite ce, dulgherule. Eu zic că te socoteşti un muncitor 
bun şi drept, nu? Ei bine atunci, o să se vadă cât de bună e 
munca ta dacă atunci când vin să-mi pui piciorul pe care-l 
faci o să simt că mai am un picior în locul pe care îl umpli tu 
acum, adică dacă simt ca şi când aş avea vechiul meu 


picior, din carne şi oase. Poţi oare să-l dovedeşti pe Adam? 

— Da, domnule, acum încep şi eu să înţeleg. Într-adevăr, 
am auzit ceva tare ciudat despre asta, cum că un om ciung 
nu pierde niciodată sentimentul că încă mai are vechiul 
membru, că îl mai înţeapă din când în când. Pot să întreb 
cu umilinţă dacă e adevărat, domnule? 

— Este, omule. Uite, pune piciorul tău viu în locul în care 
era al meu odinioară, aşa că acum, pentru ochi, unul dintre 
picioare e altfel, dar pentru suflet sunt amândouă la fel. 
Acolo unde simţi că pulsează viaţa. Chiar acolo, da, exact, 
unde simt şi eu. E o ghicitoare? 

— l-aş zice mai degrabă o întrebare încurcată, domnule. 

— Atunci, taci din gură! De unde ştii că acolo unde stai tu 
acum nu stă nevăzut şi nesimţit un lucru viu, întreg şi care 
gândeşte? Şi că stă acolo ca să-ţi facă-n ciudă? Nu ţi-e 
teamă că trage cineva cu urechea în ceasurile când tu stai 
la taifas cu tine însuţi? Stai, nu vorbi! Dacă eu simt încă 
înţepătura piciorului meu sfărâmat, deşi e dus de atâta 
timp, tu de ce să nu simţi, dulgherule, durerile înfierate ale 
iadului pentru totdeauna, fără să mai ai trup? Ha! 

— Doamne fereşte! Domnule, dacă se ajunge într-adevăr 
la asta trebuie să mai fac o dată calculul. Nu cred că mai 
par un băieţandru. 

— Ascultă tu, capetele seci n-ar trebui să-şi dea cu 
părerea. 

Cât mai durează până e gata piciorul? 

— Cam o oră, domnule. 

— Atunci apucă-te de treabă şi când termini să mi-l 
aduci. (Se întoarce să plece). Vai, viaţă! lată-mă aici, 
mândru ca un zeu grec, şi tot îi sunt dator nătângului ăstuia 
pentru un amărât de picior de lemn. Blestemată să fie 
datoria muritorilor care nu scapă de registre o dată pentru 
totdeauna! Aş fi vrut să fiu liber ca pasărea cerului şi când 
colo sunt legat de toate condicile din lume. Sunt atât de 
bogat că aş putea să licitez cot la cot cu cei mai avuţi 


pretorieni pentru Imperiul Roman (care a fost imperiul 
lumii). Şi când colo eu sunt dator şi pentru carnea limbii cu 
care mă laud. Ceruri! O să-mi găsesc un creuzet, o să mă 
vâr în el şi o să mă topesc până ajung o vertebră mică şi 
scurtă. Uite-aşa! 


DULGHERUL 
(Îşi reia munca) 


— Măi, măi, măi! Stubb îl cunoaşte mai bine ca oricine şi 
Stubb zice mereu că-i ciudat, nu zice altceva decât 
cuvinţelul acesta „ciudat”. E ciudat, aşa zice Stubb. E 
ciudat, ciudat, ciudat şi i-o tot serveşte aşa domnului 
Starbuck. Ciudat domnule, ciudat, ciudat, foarte ciudat. ŞI 
uite-i şi piciorul! Da, acum că mă gândesc bine, ăsta-i 
tovarăşul lui de pat. Are o bucată de falcă de balenă în loc 
de nevastă. Şi deci ăsta îi e piciorul, pe ăsta se sprijină. 
Cum era vorba aia despre un picior care se sprijină în trei 
locuri şi toate trei stau în călcâi - oare cum venea? Of! nici 
nu mă mir că se uita atât de urât la mine! Câteodată îmi vin 
şi mie gânduri năstruşnice, aşa mi se zice, dar doar aşa, 
întâmplător. Şi-apoi, un bătrânel scurt şi mic, aşa ca mine, 
nu ar trebui să se-ncumete pe ape adânci cu căpitani înalţi 
şi voinici; apa îţi ajunge la bărbie cât ai zice peşte şi toată 
lumea strigă după bărci de salvare. Uite şi piciorul 
cocostârcului! Lung şi subţire, aşa cum trebuie. Pe unii o 
pereche de picioare îi ţine toată viaţa, asta fiindcă le 
folosesc cu băgare de seamă, aşa cum se foloseşte o 
bătrânică blândă de caii ei bătrâni de birjă. Dar Ahab - 
acesta e un om care mână repede. Uite-te la el, se- 
ndreaptă cu un picior spre moarte şi pe celălalt l-a pierdut 
pentru totdeauna, iar acum poartă picioare legate cu 
curele. Stai aşa, Smut! Dă o mână de ajutor cu şuruburile 
celea şi hai să terminăm înainte să vină omul acela cu 
învierea să sune din goarnă şi să-ţi ceară toate picioarele, 


adevărate sau nu, aşa cum se duc berarii să adune butoaie 
vechi ca să le umple iar. Ce mai picior e şi ăsta! Zici că e 
unul viu, adevărat, pilit până la miez. Pe ăsta o să stea de 
mâine, de-aici o să-şi dea aere. Hopa! Aproape că am uitat 
de plăcuţa ovală de fildeş fin pe care calculează latitudinea. 
Aşa, să vedem: dală, pilă şi şmirghel. 


109. Ahab şi Starbuck, în cabină 


După obicei, a doua zi se puseră pompele şi, vai! odată 
cu apa se ridică la suprafaţă şi o grămadă de ulei; butoaiele 
de dedesubt trebuie că se crăpaseră destul de rău. Toţi se 
îngrijorară destul de rău, iar Starbuck cobori în cabină ca să 
îi spună căpitanului despre treaba aceasta îngrijorătoare”. 

„Pegquodul” se îndrepta din sud-vest către Formosa şi 
insulele Bashee, pe unde trece drumul din mările Chinei 
către Pacific. Aşa că Starbuck îl găsi pe Ahab cu o hartă 
mare a arhipelagurilor orientale desfăşurată în faţa lui şi 
lângă ea o alta care erau reprezentate lungile coaste estice 
ale insulelor japoneze - Nipon, Mastmai şi Sikoke. 

Cu noul lui picior alb ca zăpada, sprijinit de piciorul 
înţepenit al mesei şi cu un briceag lung în mână, bătrânul 
stătea cu spatele la uşă şi îşi încreţea fruntea trasând din 
nou cursuri pe hartă. 

— Cine-i acolo? întrebă el auzind paşi la uşă, însă fără a 
se întoarce. Înapoi pe punte! Pleacă de-aici! 

— Căpitanul Ahab se înşală. Sunt eu. Se scurge uleiul din 
cală. Trebuie să montăm palanul şi să deschidem cala. 

— Să montam palanul şi să deschidem cala? Acum când 
ne apropiem de Japonia, să ne oprim aici pentru o 
săptămână ca să strângem nişte cercuri de lemn? 

— Ori facem aşa, ori irosim într-o zi mai mult ulei decât 
strângem într-un an. Merită să salvăm un lucru pentru care 
am făcut cale de douăzeci de mii de mile, domnule. 

— Aşa, e, aşa e, dacă reuşim să-l găsim. 


74 Pe balenierele cu o cantitate considerabilă de ulei la bord este o 
sarcină obişnuită, care se face de două ori pe săptămână, să se vâre un 
furtun în cală şi să se ude butoaiele cu apă de mare, care după aceea, 
în perioade diferite, se scoate cu pompa. Astfel butoaiele sunt umezite 
ca să se strângă şi prin verificarea apei scoase marinarii pot depista cu 
uşurinţă dacă e vreo scurgere în încărcătura prețioasă (n.a.). 


— Eu vorbeam de uleiul din cală, domnule. 

— lar eu nu vorbeam defel de el. Plecă de-aici! Lasă-l să 
se scurgă. Tu nu vezi că şi eu mă scurg pe picioare? Asta-i! 
Scurgeri peste scurgeri! Nu numai că suntem plini de 
butoaie care curg, dar acestea se află într-o corabie care 
este şi ea găurită. lar asta e o stare mai rea decât cea a 
„Pequodului”, omule. Dar vezi bine că eu nu mă opresc să 
îmi astup gaura; cine s-o găsească în cala plină cu de toate 
şi cum să spere s-o astupe chiar dacă ar fi dibuită, în 
furtuna teribilă a vieţii? Starbuck, să ştii că nu accept să se 
monteze palanul. 

— Ce-o să spună proprietarii, domnule? 

— Lasă-i pe ei să stea pe plaja din Nantucket şi să urle la 
furtună. Ce-i pasă lui Ahab? Proprietari? Proprietari? Toată 
Ziua-i dai cu mişeii ăia de proprietari ai tăi, Starbuck, de 
parcă mi-ar ţine loc de conştiinţă. Ascultă aici! Singurul 
adevărat proprietar al unui lucru este cel care-l comandă. la 
aminte! Conştiinţa mea se află în chila acestei corăbii. Treci 
pe punte! 

— Căpitane Ahab, spuse secundul care se înroşise deja 
de furie, înaintând cu îndrăzneală în cabină, însă cu o 
îndrăzneală respectuoasă şi precaută că nu numai că părea 
că se fereşte prin toate mijloacele să se manifeste, dar 
parcă nici nu se încredea în forţele sale. Un om mai de 
seamă, continuă el, ar trece cu vederea la dumneavoastră, 
ceea ce n-ar suporta la un om mai tânăr; sau mai fericit, 
căpitane Ahab. _ 

— Ei, drăcie! Indrăzneşti deci să ai o părere proastă 
despre mine? Treci pe punte! 

— Nu, domnule, încă nu. Vă implor şi îndrăznesc, 
domnule, să vă rog să vă abţineţi! Să nu ajungem noi să ne 
înţelegem chiar niciodată, căpitane Ahab? 

Ahab luă o muschetă încărcată de pe raft (care făcea 
parte din mobila de cabină a celor mai multe baleniere 
sudice) şi îndreptând-o spre Starbuck, exclamă: 


— Nu e decât un Dumnezeu care domneşte peste 
pământ şi un singur căpitan care comandă pe „Pequod”. 
Treci pe punte! 

Pentru o clipă, privind la ochii înflăcăraţi ai secundului şi 
la obrajii săi îmbujoraţi, ai fi crezut că primise cu adevărat 
lovitura tubului armat. Însă, stăpânindu-şi emoţiile, se 
îndreptă cu calm şi în timp ce se îndrepta se opri pentru o 
clipă şi spuse: _ 

— M-ai înfuriat, nu m-ai insultat, bătrâne. Insă îţi spun că 
nu trebuie să te temi de Starbuck din cauza asta. N-ai decât 
să râzi, dar Ahab să facă bine să se teamă de Ahab. Teme- 
te de tine însuţi, bătrâne! 

— Se umflă-n pene, dar de ascultat tot ascultă. Un curaj 
tare grijuliu, murmură Ahab după ce plecă Starbuck. Ce-a 
zis oare? Ahab să se teamă de Ahab - ceva tot trebuie să- 
nsemne. 

Apoi, folosind fără să-şi dea seama muscheta drept toiag, 
începu să se plimbe de colo-colo prin cabină. După puţin 
timp, ridurile frunţii se mai relaxară şi, punând arma înapoi 
pe raft, urcă pe punte. 

— Eşti un flăcău pe cinste, Starbuck, îi zise încet 
secundului; apoi ridică vocea şi se adresă echipajului: 
strângeţi zburătorii şi velele gabier şi la pupă, şi la proră. 
Daţi înapoi vela mare! Montaţi palanul şi deschideţi cala 
principală! 

E, poate, în zadar să ne întrebăm pentru ce anume se 
purtase astfel Ahab faţă de Starbuck. Poate că mai 
rămăsese o scânteie de cinste în el sau poate că era doaro 
politică grijulie care, în situaţia de faţă, nu îi dădea voie să 
se arate cât de puţin dispreţuitor, chiar şi pentru o clipă, 
faţă de cel mai important ofiţer secund de pe corabie. 
Oricum ar fi fost, ordinele fură executate şi palanele fură 
montate. 


110. Queequeg, în coşciug 


După ce căutarăm, se descoperi că ultimele butoaie 
aşezate acolo nu aveau nimic şi deci că spărtura trebuia să 
vină mai din spate. Aşadar, fiindcă era vreme bună, căutară 
mai adânc şi mai adânc, stricând somnul butoaielor 
adormite de la fund şi scoțând negii uriaşi din beznă în 
lumina soarelui de deasupra. Atât de adânc pătrunseră şi 
atât de vechi, de roase şi de înverzite erau butoaiele cele 
mai de jos, că doar nu te aşteptai să găseşti o ladă 
mucegăită de piatră plină cu bani de pe vremea căpitanului 
Noe, laolaltă cu tăbliile care anunțau lumea veche şi 
făloasă că se apropie potopul. Fură scoase unele după 
altele butoaiele de apă, de pâine, de carne, legăturile de 
doage şi grămezile de cercuri de fier, astfel că în cele din 
urmă de-abia mai puteai să te mişti pe puntea aglomerată, 
iar cala goală începu să răsune sub paşi ca şi când ai fi 
călcat peste catacombe pustii, înălțându-se şi legănându-se 
pe mare ca un balon umplut cu aer. Corabia era plină în 
vârf asemenea unui student cu stomacul gol şi capul plin de 
Aristotel. Ce bine că nu se abătu asupra noastră nicio 
furtună! 

Se întâmplă ca atunci prietenul meu drag şi fratele meu 
de suflet, Queequeg, să fie cuprins de o febră care îl aduse 
aproape de sfârşitul fără de sfârşit. 

Trebuie să spunem aici că în pescuitul de balene nu 
există sinecuri. Demnitatea şi primejdia merg mâna în 
mână. Până să ajungi căpitan, cu cât creşti în rang, cu atât 
trudeşti mai mult. Aşa se întâmpla şi cu sărmanul 
Queequeg care, ca harponier, nu numai ca trebuia să ia în 
piept furia nestăvilită a unei balene, ci, cum am văzut deja, 
trebuia să se urce pe spatele ei după moarte în marea 
învolburată şi în cele din urmă să coboare în întunecimea 


calei şi să încerce, asudând din belşug în tot acest timp, să 
mute butoaiele grele şi să le stivuiască aşa cum trebuie. Pe 
scurt, printre marinari, harponierii sunt ţiitorii de cală. 

Bietul Queequeg! Când nava era pe jumătate scobită, ar 
fi trebuit să te apleci prin tambuchi şi să-i arunci o privire 
acolo, jos, unde, dezbrăcat până la izmenele de lână, 
sălbaticul tatuat se târa prin umezeală şi măzgă ca o 
şopârlă verde pe fundul unui puț. Cala se dovedi a fi într- 
adevăr un puț sau un iglu pentru bietul păgân căci, în mod 
neobişnuit, în ciuda căldurilor care îl făceau să asude, îl 
luară nişte friguri nemaipomenite care se transformară în 
febră şi, după o suferinţă de câteva zile, îl ţintuiră în hamac 
şi-l aduseră în pragul morţii. Cum se mai sfârşi şi se mai 
topi în acele zile nesfârşite, că până la urmă nu mai rămase 
nimic din el în afară de oase şi de pielea tatuată! Dar pe 
când tot corpul lui se micşora şi se subţia, iar obrajii se 
ascuţeau, ochii păreau a se mări din ce în ce şi deveniră 
sticloşi. Se uita spre tine cu blândeţe, dar încă pătrunzător, 
din toată boala lui, mărturie a faptului că în el sălăşluia o 
sănătate care nu putea pieri şi nici nu putea fi slăbită. 

Asemenea undelor pe apă care, înainte să dispară, se 
măresc, tot aşa şi ochii lui păreau să se rotunjească din ce 
în ce mai mult, ca undele Eternităţii. O groază fără nume te 
cotropea când stăteai la căpătâiul acestui sălbatic ce-şi 
dădea duhul şi vedeai pe faţa lui asemenea lucruri ciudate, 
ca acelea văzute de veghetori pe chipul lui Zoroastru când 
trăgea şi el să moară. Lucrurile ce înspăimântă şi 
minunează pe oameni nu sunt scrise în cărţi şi nu se pot 
povesti în cuvinte. Apropierea de moarte, care îi seceră în 
cele din urmă pe toţi, impresionează pe toată lumea cu o 
revelaţie pe care numai un autor din rândurile morţilor ar 
putea să o descrie cum trebuie. Aşadar, să mai spunem o 
dată, niciun grec aflat pe moarte nu nutrea gânduri mai 
înalte şi mai sfinte decât cele ale căror umbre misterioase 
jucau pe faţa bietului Queequeg cum stătea el tăcut în 


hamacul său pe care marea îl legăna ca să-l adoarmă în 
somnul de veci şi era înălţat spre ceruri de valul invizibil al 
potopului oceanic. 

Niciun marinar din tot echipajul nu credea că mai avea 
scăpare. Cât despre Queequeg, ce credea el despre starea 
sa se văzu după favorul pe care îl ceru. Chemă pe cineva 
lângă el în timpul cartului cenuşiu al dimineţii, când tocmai 
se crăpa de ziuă. Şi luându-i mâna îi povesti că pe când se 
afla în Nantucket se întâmplase să vadă nişte mici canoe de 
lemn negru, asemenea lemnului frumos de pe insula sa de 
baştină, şi că întrebând la ce foloseau, i se răspunsese că 
toţi oamenii care mor în Nantucket erau aşezaţi în acele 
canoe, iar el acum dorea să fie şi aşezat în acel fel, căci şi 
obiceiul poporului său era unul asemănător: după ce era 
îmbălsămat, războinicul mort era lungit în canoe şi lăsat să 
plutească astfel către insulele înstelate, căci ei cred nu doar 
că stelele sunt insule, ci şi că departe, dincolo de toate 
zările, apele lor blânde şi îndepărtate se întrepătrund cu 
cele ale tăriilor albastre şi aşa se formează valurile 
înspumate din Calea Lactee. Adăugă şi că nu suporta 
gândul de a fi înmormântat în hamac, aşa cum se 
obişnuieşte pe mare, şi aruncat ca o spurcăciune rechinilor 
hrăpăreţi. Nu. El voia o canoe ca acelea din Nantucket, care 
i se potrivea mai bine fiind vânător de balene, deoarece 
aceste canoe-sicriu nu au chilă, asemănându-se cu bărcile 
de vânătoare, cu toate că acest lucru însemna că nu puteau 
fi cârmite şi că avea să plutească la întâmplare către 
veşnicia întunecată. 

Când se auzi pe punte despre această cerinţă ciudată, 
dulgherului i se porunci pe dată să facă întocmai cum a 
cerut Queequeg, oricare ar fi fost dorinţa lui. La bord se 
aflau nişte bucăţi de cherestea veche, colorată ca un sicriu, 
care fusese tăiată într-o călătorie trecută din arbuştii de pe 
insulele Lackaday şi se hotărî ca din aceste lemne negre să 
fie făcut coşciugul. Dulgherul de-abia de primi comanda că 


luă rigla şi cu promptitudinea indiferentă a caracterului său 
se grăbi la teugă şi îl măsură pe Queequeg cu mare atenţie, 
desenându-l cu cretă pe măsură ce muta rigla. 

— Bietul băiat! Acum trebuie să moară, lăsă sa-i scape 
marinarului din Long Island. 

Întorcându-se la bancul de lucru dulgherul însemnă pe 
acesta, pentru uşurinţa şi ca să rămână însemnat, mărimea 
exactă pe care urma să o aibă sicriul, şi apoi termină 
măsurătoarea făcând două crestături la capete. După 
aceea, îşi aduse plăcile de lemn şi uneltele şi se puse pe 
treabă. 

Când fu bătut ultimul cui şi capacul fu îndreptat şi 
potrivit, el luă cu uşurinţă coşciugul în spinare şi plecă aşa 
cu el, întrebând dacă erau gata pentru el jos în teugă. 
Auzind strigătele indignate şi oarecum amuzate cu care 
oamenii de pe punte îl uşuiau pe omul cu coşciugul, 
Queequeg, spre mirarea tuturor, ordonă ca obiectul să fie 
adus la el imediat. Nu fu cale să-l întoarcă deoarece, dintre 
toţi oamenii, cei care sunt pe moarte se dovedesc a fi cei 
mai stăruitori şi, desigur, având în vedere că în curând ei 
nu ne vor mai deranja niciodată, bietului muribund trebuia 
să i se facă pofta. 

Aplecându-se din hamac, Queequeg se uită vreme 
îndelungată la coşciug cu mare băgare de seamă. Apoi ceru 
să i se aducă harponul, îi scoase acestuia băţul de lemn şi 
puse vârful de fier în coşciug lângă una dintre vâăslele bărcii 
sale. Tot la cererea sa, i se înşirară pe margini pesmeţi: la 
cap i se puse o sticlă de apă dulce şi la picioare un săculeţ 
cu pământ răzuit din cală. Răsucindu-i-se o bucată de 
pânză de velă drept pernă, Queequeg imploră să fie pus în 
patul lui de veci ca să vadă cât de confortabil era, dacă se 
putea spune într-adevăr că ar fi confortabil. Stătu nemişcat 
câteva minute, apoi rugă pe cineva să îi aducă din desagă 
pe zeul lui mic, Yojo. După ce îşi împreună mâinile pe piept 
cu Yojo între ele, ceru să i se pună capacul, tambuchiul, 


cum îi zicea el. Partea de la căpătâi rămase deschisă cu 
ajutorul unei balamale de piele, iar Queequeg zăcea acum 
în coşciugul din care nu i se mai vedea decât chipul recules. 
„Rarmai” (e bun, e uşor), murmură el într-un sfârşit şi făcu 
semne că vrea să fie mutat înapoi în hamac. 

Inainte însă ca această treabă să fie înfăptuită Pip, care 
se tot învârtise cu şiretenie prin apropiere, se trase aproape 
de locul în care zăcea şi cu suspine adânci îl luă de mână: 
cu cealaltă strângea tamburina. 

— Sărmanul hoinar! Nu o să încetezi niciodată cu 
hoinăreala asta obositoare? Unde te mai duci acum. Dar 
dacă eşti purtat de curenţi către dulcele Antile unde 
țărmurile sunt împrejmuite de nuferi, îmi faci şi mie un mic 
comision. Caută-l pe unul Pip, care a dispărut de mult. Cred 
că se află în acele Antile îndepărtate. Dacă îl găseşti, caută 
să-l alini căci trebuie că e foarte trist. Uite: şi-a lăsat 
tamburina în urmă am găsit-o eu. Rig-a-dig, dig, dig! Acum, 
Queequeg, mori iar eu o să îţi bat marşul de moarte. 

— Am auzit, spuse Starbuck privind prin tambuchi că 
oamenii cuprinşi de friguri încep, fără a-şi da seama, să 
vorbească în limbi străvechi şi că atunci când se încearcă 
să se dezlege misterul se dovedeşte mereu că în copilăria 
lor uitată acele limbi străvechi chiar le-au fost susurate în 
ureche de către unii învăţaţi. Aşa cred, prin credinţa mea 
cea dragă, şi că bietul Pip, în această sminteală dulce în 
care trăieşte, ne aduce garanţii privitoare la căminele 
noastre eterne. Unde să fi învăţat el toate acestea, dacă nu 
acolo? Sst! Vorbeşte iar; dar acum mai pe larg. 

— Aşezaţi-vă doi câte doi! Să-l facem general! Staţi! 
Unde-i e harponul? Puneţi-l aici de-a curmezişul. Rig-a-dig, 
dig, dig! Hopa! Mi-ar trebui un cocoş să i-l pun pe cap ca să 
cânte! Queequeg moare ca un viteaz, nu uitaţi asta, el 
moare ca un viteaz! Băgaţi bine de seamă, Queequeg 
moare ca un viteaz! Insă amărâtul de Pip, el a murit ca un 
laş, a murit tremurând tot. la ascultă! Dacă îl găseşti pe Pip, 


zi-le tuturor celor din Antile că e un fugar, un laş, un laş, un 
laş! Zi-le că a sărit dintr-o barcă de vânătoare. Nu aş bate 
din tamburina mea peste mârşavul de Pip şi nu i-aş zice 
niciodată că-i un general dacă ar mai muri o dată aici. Nu! 
Ruşine să le fie tuturor laşilor, ruşine să le fie! Să se înece 
ca Pip, care a sărit din barcă! Ruşine! Ruşine! 

Tot acest timp, Queequeg zăcu cu ochii închişi, de parcă 
s-ar fi aflat într-o transă. Pip fu alungat şi bolnavul fu pus la 
loc în hamacul său. 

Acum însă, deoarece se pregătise, pare-se, pe deplin 
pentru moarte şi coşciugul se dovedi a i se potrivi de 
minune, Queequeg îşi reveni. In curând păru că nu mai era 
deloc nevoie de cutia dulgherului şi după aceea, când unii 
dintre marinari îşi exprimară încântarea surprinzătoare, el 
le răspunse, în esenţă, astfel: că într-un moment critic îşi 
adusese aminte că mai avea o datorie de îndeplinit la țărm 
pe care dacă murea o lăsa nedusă la bun sfârşit. Aşa că se 
răzgândise în privinţa morţii: nu putea să-şi dea duhul încă, 
spuse el. L-au întrebat atunci dacă viaţa şi moartea erau 
două lucruri de care el putea să dispună după bunul lui 
plac. Răspunse că da, cu siguranţă. Intr-un cuvânt, 
Queequeg credea că dacă un om se hotăra să trăiască, nu 
putea să fie ucis de o boală amărâtă; doar o balenă, sau o 
furtună, sau o forţă distrugătoare, fără minte şi de neoprit, 
puteau să îi mai ia viaţa. 

lată aici încă o diferenţă notabilă între sălbatici şi 
civilizaţi. Unui om civilizat poate să îi ia şi şase luni să se 
refacă după o boală, dar sălbaticul se pune pe picioare într- 
o singură zi. Astfel că, după o vreme, Queequeg îşi 
recăpătă forţele şi după ce petrecu pe arborele de cabestan 
câteva zile trândăvind, dar mâncând cu o poftă straşnică, 
sări deodată de-acolo, îşi răsfiră mâinile şi picioarele, se 
întinse cât era de lung, căscă puţin şi apoi sărind la prora 
bărcii suspendate şi potrivindu-şi harponul spuse că era 
gata de luptă. 


Ca o toană sălbatică, folosea acum coşciugul drept cufăr 
şi, golind în el traista lui de pânză plină de haine, le aşeză 
pe îndelete acolo. Petrecu multe ore libere sculptând 
capacul cu desene şi figurine groteşti şi părea că se 
străduieşte, în felul său necioplit, să copieze bucăţi din 
tatuajele sale de pe trup. Tatuajele acestea erau opera unui 
profet şi vizionar de pe insula lui care, prin acele hieroglife, 
scrisese pe trupul său o teorie completă despre cer şi 
pământ şi un tratat mistic despre arta de a ajunge la 
adevăr. Deci Queequeg era el însuşi o ghicitoare ce trebuia 
desfăcută, o operă minunată într-un singur volum, dar ale 
cărei mistere nici el nu le putea citi, deşi propria lui inimă 
se izbea de ele în bătăile ei. Aceste mistere erau aşadar 
destinate să putrezească odată cu pergamentul viu pe care 
erau scrise şi să rămână nedesluşite până la sfârşit. Acest 
gând fu cel care îl făcuse pe Ahab să scoată pe gură 
exclamaţia aceea a sa, când într-o dimineaţă se întoarse la 
privegherea bietului Queequeg: 

— Vai! ce ne mai chinuie zeii. 


111. Pacificul 


Când ieşirăm în Marea de Sud, după ce trecurăm pe 
lângă insulele Bashee, aş fi putut să întâmpin Pacificul drag 
cu mii de mulţumiri, căci acum mi se îndeplinise dorinţa 
arzătoare din tinereţe: oceanul senin se întindea unduitor 
spre est preţ de mii de mile albastre. 

Aceste ape au un farmec dulce, despre care nimeni nu 
ştie ce să spună, dar a cărui învolburare blândă pare să 
vorbească despre un suflet ascuns în adâncuri, asemenea 
brazdei Eeziene de deasupra mormântului Evanghelistului 
loan. E un făcut că deasupra acestor păşuni, acestor prerii 
apoase şi câmpii ale tuturor continentelor, valurile se ridică 
şi se coboară, se unduiesc şi se răstoarnă fără încetare, 
căci aici zac amestecate milioane de umbre şi urme, de 
vise înecate, reverii şi somnuri, tot ceea ce numim vieţi şi 
suflete zac dormind, dormind fără a se trezi, zvârcolindu-se 
ca somnoroşii în paturile lor, iar valurile neobosite sunt aşa 
din cauza neliniştii lor. 

Pentru orice mag, hoinar, Pacificul senin, odată văzut, 
trebuie să rămână de-a pururi marea sa adoptivă. El mişcă 
miezul apelor de pe pământ, iar Atlanticul şi Oceanul Indian 
nu sunt decât braţele sale. Aceleaşi valuri spală docurile 
noilor oraşe californiene, ridicate de-abia ieri de cea mai 
nouă rasă de oameni, dar şi țărmurile învechite şi totuşi 
încă impunătoare ale coastelor asiatice, care sunt mai 
bătrâne chiar decât Avraam; iar în mijloc plutesc căi lactee 
de insule de corali şi arhipelaguri nesfârşit de lungi şi 
Japonii de necucerit. Astfel, acest Pacific misterios şi divin 
înconjoară toată lumea cea grasă, face ca toate coastele 
să-i fie un singur golf şi pare a fi inima ce bate în maree a 
întregului pământ. Ridicat de valurile eterne, trebuie să îţi 
însuşeşti domnia sa eternă, înclinându-te în faţa apelor lui 


ca în faţa unui zeu. 

Însă în capul lui Ahab erau puţine gânduri legate de zei, 
căci stătea ca o statuie de fier în locul său obişnuit de lângă 
greementul artimon şi trăgea pe o nară parfumul dulceag al 
insulelor Bashee (prin ale căror crânguri înmiresmate se 
plimbau, desigur, îndrăgostiţii), iar pe cealaltă inhala aerul 
sărat al mării nou-găsite, marea în care chiar atunci trebuia 
să înoate hulita Balenă Albă. Ajuns în cele din urmă în apele 
acestea ale sfârşitului şi plutind către teritoriul de pescuit 
japonez, țelul bătrânului crescu în sine însuşi. Buzele tari 
erau strânse ca şi cele ale unei menghine, venele frunţii 
sale se umflau ca nişte pâraie ieşite din matcă şi chiar şi în 
timp ce dormea strigătul său sfâşietor răsuna prin cala 
căptuşită: 

— Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sânge! 


112. Fierarul 


Folosindu-se de vremea răcoroasă şi blândă care domnea 
peste latitudinile acelea şi pregătindu-se pentru urmăririle 
deosebit de agitate care urmau să vină, Perth, bătrânul 
fierar, înnegrit şi plin de băşici, nu-şi dusese încă forja 
portabilă înapoi în cală după ce terminase de meşterit la 
piciorul lui Ahab, ci o păstrase pe punte, prinsă strâns cu 
inele de arborele trinchet, căci acum era asaltat fără 
încetare de secunzi, harponieri şi vâslaşi care-l rugau să îi 
ajute cu tot felul de chiţibuşuri: să schimbe, să repare sau 
să îndrepte feluritele lor arme şi ustensile de pe barcă. 
Deseori era înconjurat de un cerc nerăbdător de oameni 
care aşteptau toţi să fie ajutaţi şi ţineau în mâini cazmale, 
capete de suliță, harpoane şi lănci, privind cu jind la fiecare 
mişcare a sa ce îi umplea de cenuşă în timp ce el trudea de 
zor. Cu toate acestea, bătrânul avea un ciocan foarte 
răbdător pe care-l mânuia cu tot atâta răbdare. Nu se 
auzea din partea lui niciun murmur, nicio bombăneală şi 
nicio mârâială. Tăcut, încet şi serios, încovoindu-şi din ce în 
ce mai mult spatele cocoşat de vreme, el muncea de parcă 
munca aceasta ar fi fost chiar viaţa sa, iar loviturile 
ciocanului - bătăile inimii sale. Aşa şi era. Cât de vrednic de 
milă! 

Mersul ciudat al acestui bătrân, legănarea subtilă, dar 
care se vădea a fi dureroasă, a pasului său, aţăţă de la 
începutul călătoriei curiozitatea marinarilor. In cele din 
urmă cedă insistenţei întrebărilor lor şi aşa se întâmplă că 
acum toată lumea aflase istoria ruşinoasă a sorții sale 
vitrege întârziind, din vina sa, într-o noapte geroasă de 
iarnă pe drumul dintre două oraşe de la ţară, fierarul, 
cherchelit bine, simţi cum îl învăluie toropeala cea grea şi 
căută să se adăpostească într-un hambar părăsit şi 


dărăpănat. Urmarea fu că îşi pierdu extremităţile ambelor 
picioare. După această istorisire ieşiră la iveală, încet-încet, 
cele patru acte vesele şi cel de-al cincilea, cel lung. Dar 
care încă nu se terminase catastrofic, despre suferinţa 
dramei vieţii sale. 

Era un om bătrân care, la vârsta sa de aproape şaizeci de 
ani, întâlnise cu întârziere acel lucru care în termenii tehnici 
ai nenorocirii se numeşte ruină. Fusese un meşter renumit 
şi avusese mult de muncă; avusese o casă şi o grădină; 
strânsese în braţe o nevastă iubitoare şi mult mai tânără ca 
el şi trei copii sănătoşi şi voinici; în fiecare duminică se 
ducea la o biserică frumuşică dintr-un crâng. Insă, într-o 
noapte, la adăpostul întunericului şi mai încolo la ascunzişul 
minciunilor viclene, un tâlhar fără milă se strecură în 
căminul lui fericit şi îi fură tot ce avea. Mai rău, însuşi 
fierarul îl adusese pe acesta în sânul familiei fără să se 
gândească. Era Vrăjitorul Sticlei! Indată ce se destupă 
sticla, duşmanul zbură afară şi se apucă să îi strice casa. 
Din motive de chibzuială şi economisire, atelierul fierarului 
se afla la subsolul casei sale, dar avea o intrare separată. 
Nevasta tânără, iubitoare şi plină de sănătate ascultase 
mereu cu mare plăcere, fără a o deranja, duduiturile 
ciocanului bărbatului ei ale căror ecouri, înăbuşite de 
stavilele duşumelei şi ale pereţilor, ajungeau până la ea cu 
multă dulceaţă, atunci când se afla în camera copiilor, care 
se duceau mereu la culcare cu cântecul de leagăn al 
fierului în urechi. 

Tu, nenorocire a nenorocirilor! De ce nu vii niciodată 
când trebuie? Dacă îl luai pe acest fierar bătrân la tine 
înainte de a se abate ruina asupra lui, atunci văduva tânără 
ar suferi cum se cuvine şi cei trei orfani ar fi avut parte de 
un părinte venerabil şi legendar la care să viseze în restul 
anilor lor. Toţi ar fi trăit fără griji şi în pace. Dar moartea luă 
un frate mai mare şi mai cinstit, de a cărui muncă a 
mâinilor atârna grija unei alte familii, şi îl lăsă pe bătrânul 


fără folos în viaţă, până ce rugina vieţii l-ar fi făcut mai 
lesne de secerat. 

De ce să mai povestim toată tărăşenia? Loviturile 
ciocanului din subsol se răriră cu fiecare zi şi fiecare 
lovitură din fiecare zi era mai slabă decât cea din urmă; 
nevasta stătea îngândurată la fereastră, privind cu ochi 
sticloşi chipurile plânse ale copilaşilor. Foalele tăcură. Forja 
se astupă de cenuşă. Casa fu vândută. Mama se afundă în 
iarba înaltă a cimitirului. Copiii ei o urmară de două ori 
acolo. Bătrânul, fără familie şi fără casă, plecă împleticindu- 
se în doliu. Nu-i mai păsa de năpasta care se abătuse 
asupra lui şi capul sur nu era decât o batjocură pentru 
cârlionţii bălai. 

Moartea pare singura urmare potrivită unei astfel de 
vieţi, însă moartea nu înseamnă decât o aruncare în marea 
nesfârşită a  necunoscutului, este primul pas către 
posibilităţile Depărtării, ale Sălbăticiei, ale Apelor şi ale 
întinderilor fără de sfârşit. De aceea, în ochii doritori de 
moarte ai unui asemenea om, care mai avea în el 
sentimentul remuşcării ce-l ţinea departe de sinucidere, 
oceanul care cere tribut şi plată tuturor îşi întinse 
ademenitor înaintea lui câmpia de groaze de neînchipuit şi 
aventurile minunate ale unei vieţi noi. lar din inima 
infinitului Pacific, miile de sirene îi cântară: „Vino mai 
aproape, tu cel cu inima frântă, aici găseşti o altă viaţă fără 
vina unei morţi chemate asupra ta; aici sălăşluiesc minunile 
supranaturalului şi nu trebuie să mori ca să ajungi la ele. 
Vino mai aproape! Ingroapă-te într-o viaţă care, pe lângă 
lumea ta de sus, îngrozită şi îngrozitoare, te face să uiţi mai 
bine decât o poate face moartea. Vino mai aproape! 
Infige-ţi singur crucea în cimitir şi apropie-te, până ajungem 
să ne cununăm!” 

Ascultând aceste voci venind de la apus şi de la răsărit, 
de la ivirea zorilor şi până la căderea serii, sufletul fierarului 
răspunse: 


— Da, voi veni. 
Şi aşa a plecat Perth la vânătoare de balene. 


113. Forja 


Cu barba încâlcită şi înfăşurat într-un şorţ aspru din piele 
de rechin, pe la prânz, Perth stătea între forjă şi nicovală, 
cea din urmă cocoţată pe o buturugă întărită cu fier, şi cu o 
mână ţinea un vârf de suliță în cărbunii încinşi, iar cu 
cealaltă apăsa plămânii forjei. In acest timp, se ivi căpitanul 
Ahab care ducea în mână un săculeţ de piele cam 
răpciugos. Când mai avea doar puţin de parcurs până la 
forjă, Ahab se opri aşteptând ca Perth să scoată vârful din 
cărbuni şi să se apuce a-l ciocăni pe nicovală; din fierul roşu 
ieşeau scântei care se ridicau până sus, iar unele ajunseră 
chiar lângă Ahab. 

— Ăştia-s pui de pasărea furtunii, Perth? Mereu zboară în 
jurul tău. Astea-s păsări ce aduc veşti bune, dar nu pentru 
toată lumea. la te uită, ce mai ard! Dar tu, tu trăieşti printre 
ei fără să ai măcar o arsură. 

— Asta fiindcă-s ars peste tot, căpitane Ahab, răspunse 
Perth odihnindu-şi o clipă ciocanul. Nu mă mai ard eu acum. 
Nu-i uşor să arzi o cicatrice. 

— Ei, ei, gata! Vocea ta sună prea blândă, mi se pare că 
vorbeşte cu calm despre năpastă. Fiindcă nu trăiesc tocmai 
în rai, nu prea suport la alţii durerea care nu se naşte din 
nebunie. Ar trebui să te sminteşti, fierarule; chiar, de ce nu 
înnebuneşti? Cum poţi să suporţi viaţa asta fără să fii 
smintit? Aşa de tare te urăsc cerurile, că nu te lasă nici 
măcar să înnebuneşti? Ce tot faci acolo? 

— Sudez un vârf de suliță mai vechi, domnule. Avea 
crăpături şi îndoituri. 

— Şi poţi tu să-l mai îndrepţi, fierarule, după ce a fost 
folosit atât de mult? 

— Presupun că poţi să îndrepţi şi să astupi toate 
îndoiturile şi toate crăpăturile, oricât de tare ar fi metalul, 


nu-i aşa fierarule? 

— Cred că da, domnule. 

— Da, cred că pot; toate crăpăturile în afară de una. 

— Uită-te aici, atunci, zise Ahab înaintând hotărât şi 
aplecându-se cu ambele mâini pe umerii lui Perth. Uită-te 
aici - aici -, poţi tu să îndrepţi o crăpătură ca asta, 
fierarule? întrebă  plimbându-şi mâna peste fruntea 
încreţită. Dacă ai putea, mi-aş pune bucuros capul pe 
nicovală şi aş primi fără să cârtesc lovitura ciocanului între 
ochi. Răspunde! Poţi tu să îndrepţi o crăpătură ca asta? 

— Ei, asta-i, domnule. N-am zis eu că îndrept orice în 
afară de un singur lucru? 

— Da, fierare, asta e. Da, omule, ăsteia n-ai ce-i face; tu 
nu o vezi decât în carne, dar ea s-a adâncit până la osul 
capului. Şi acela e plin de încreţituri! Dar gata cu joaca! 
Gata cu harpoanele şi vârfurile de suliță pe ziua de azi. 
Uite-aici! spuse, şi zgâlţâi săculeţul de piele de parcă ar fi 
fost plin de monede de aur. Şi eu vreau să-mi făureşti un 
harpon, unul pe care nicio armată de o mie de duşmani să 
nu-l poată despica, Perth, ceva care să rămână înfipt în 
balenă de parcă ar fi un os din înotătoare. Asta vreau, zise 
şi trânti sacul peste nicovală. Ascultă aici, fierare, astea 
sunt cuiele de la potcoavele oţelite ale cailor de curse. 

— Cuie de potcoavă, domnule? Căpitane Ahab. Asta 
înseamnă că aveţi aici cel mai trainic şi mai puternic metal 
cu care îi e dat vreodată fierarului să lucreze. 

— Ştiu, bătrâne. Cuiele astea o să se lipească între ele ca 
lipiciul făcut din oasele topite ale ucigaşilor. Repede! 
făureşte-mi harponul. Dar mai întâi  făureşte-mi 
douăsprezece tije pentru mâner şi apoi îndoaie-le şi 
răsuceşte-le şi bate-le împreună ca pe firele din care e 
împletită funia. Repede! Suflu eu în foc. 

Când cele douăsprezece tije fură terminate, Ahab le 
încercă pe rând pe fiecare răsucindu-le în spirală chiar cu 
mâna sa în jurul unui bolţ rotunjit, lung şi greu. 


— Asta nu-i bună! zise şi o dădu pe ultima deoparte. Fă-o 
din nou, Perth. 

După ce refăcu tija, Perth tocmai voia să se apuce să le 
îmbine pe toate cele douăsprezece, când Ahab îi opri mâna 
şi-i zise că vrea să îşi sudeze singur harponul. In timp ce 
ciocănea pe nicovală cu lovituri cadenţate şi încordate, iar 
Perth îi înmâna tijele înroşite, Fedallah se apropie în linişte 
şi, înclinându-se în faţa focului, păru să arunce un blestem 
sau o binecuvântare asupra lucrului. Insă când Ahab ridică 
privirea, el se dădu la o parte. 

— Ce caută haita asta de diavoli pe aici? întrebă Stubb 
privind de la teugă. Gălbejitul miroase focul de parcă ar fi 
un fitil; aşa miroase şi el, ca încărcătorul de pulbere al unei 
muschete încinse. 

În cele din urmă, mânerul, o mare tijă împletită, fu trecut 
prin foc pentru ultima dată şi în timp ce Perth îl scufundă 
şuierând în butoiul cu apă pentru a-l căli, aburul îi veni tot 
în faţa lui Ahab. 

— Vrei să mă  înfierezi şi pe mine, Perth? zise 
strâmbându-se puţin de durere. Vasăzică mi-am făurit 
singur fierul înroşit? 

— Doamne, nici gând de una ca asta. Dar tare mă tem de 
ceva, căpitane Ahab. Nu e harponul acesta cel pentru 
Balena Albă? Ă 

— Pentru duşmanul albicios, da! Insă acum, să-i facem 
vârfurile. Pe astea trebuie să le faci tu, prietene. Uite aici 
bricele mele - cel mai bun oţel. la-l şi fă vârfurile ascuţite 
ca gerul din mările îngheţate! 

Pentru o clipă, fierarul se uită la lame de parcă n-ar fi 
îndrăznit să le folosească. 

— la-le, omule, eu nu am nevoie de ele, căci acum nu mă 
mai bărbieresc, n-am să mai mănânc şi n-am să mă mai rog 
până... dar gata, ajunge, la treabă! 

Modelat în cele din urmă sub forma unei săgeți şi sudat 
de către Perth de mâner, vârful de oţel se ascuţea în 


capătul fierului, iar pe când fierarul se pregătea să-l mai 
treacă pentru ultima dată prin apă înainte să-l răcească, îi 
strigă lui Ahab să aducă butoiul de apă mai aproape. 

— Nu, nu! Pentru el nu trebuie apă. Vreau să-l făuresc în 

spiritul morţii. Voi, cei de acolo! Tashtego, Queequeg, 
Daggoo! 
Ce ziceţi voi, păgânilor, îmi daţi sânge de la voi cât să înmoi 
vârful harponului în el? întrebă ţinându-l ridicat. Răspunsul 
fu o clătinare din cap: da. Se dădură trei găuri în carnea 
păgână şi harponul Balenei Albe fu răcit. 

— Ego non baptizo te in nomine patris, sed in nomine 
diaboli”, urlă Ahab ca într-un delir în timp ce fierul rău 
devora în bolboci sângele de botez. 

Acum, adunând bucăţile rămase de dedesubt şi alegând 
dintre toate una de hicori care încă mai avea coajă, Ahab îi 
potrivi capătul în gaura fierului. Un colac de funie fu apoi 
desfăcut şi câţiva stânjeni din el fură întinşi bine de tot 
până la cabestan. Punând piciorul pe funie, până ce aceasta 
făcu un zgomot asemenea corzilor de harpă, apoi 
aplecându-se deasupra ei şi nevăzând nicio ruptură, Ahab 
exclamă: 

— Bun! lar acum să măsurăm! 

Funia fu despletită la un capăt, iar firele desfăcute fură 
împletite şi înnodate în jurul găurii harponului; apoi prăjina 
fu îndesată bine în gaură. Capătul de jos al funiei fu ridicat 
până la jumătatea prăjinii şi prins bine acolo cu noduri. 
Odată terminată treaba, prăjina, fierul şi funia, ca şi cele 
trei ursitoare, rămaseră inseparabile. Ahab îşi luă îmbufnat 
harponul şi se îndepărtă. Sunetul piciorului său de os şi cel 
al prăjinii de hicori sunau amândouă a gol peste punte. Insă 
înainte de a intra în cabină se auzi un sunet uşor, 
nepământesc. Batjocoritor şi totuşi pios. Vai. Pip! Râsul tău 
blestemat, ochiul tău care, deşi e leneş, nu scapă nimic, 
toate bălmăjelile tale ciudate, toate s-au amestecat cu 


75 Te botez nu în numele Tatălui, ci în numele diavolului. 


tragedia neagră a corăbiei întristate şi au luat-o în 
derâdere. 


114. Aurarul 


Înaintând din ce în ce mai adânc în inima terenului de 
vânătoare japonez,  „Pequodul” zumzăia de agitația 
pescuitului. Deseori, pe vreme blândă şi plăcută, timp de 
douăsprezece, optsprezece şi chiar douăzeci de ore 
neîntrerupte, echipajul stătea în bărci vâslind uşor, 
urmărind balene sau, timp de şaizeci sau şaptezeci de 
minute, aşteptând răbdător ca ele să se înalțe iar; însă 
eforturile nu le erau răsplătite. 

În astfel de momente, sub soarele ce apunea, aşezat în 
barca sa uşoară ca o canoe de mesteacăn care se 
îngemăna parcă ea însăşi cu talazurile blânde, ca nişte 
pisici ce torc lovindu-se de copastie, aşa cum torc pe sobă, 
în astfel de momente pline de linişte visătoare, când 
priveşte frumuseţea tăcută şi sclipitoare a pielii oceanului, 
omul uită de inima de leu ce palpită sub luciul apei. Acestea 
sunt momentele în care hoinarul aflat în barcă simte o 
apropiere de rudenie, plină de încredere, faţă de marea ce i 
se pare o întindere de uscat, iar corabia din depărtare, care 
nu-şi mai arată decât cele trei catarge, pare a se căzni să 
înainteze nu prin valurile ce se rostogolesc dolofane, ci prin 
iarba înaltă a unei prerii bătute de vânt, aidoma cailor 
emigranților din Vest cărora nu li se văd decât urechile 
ciulite în timp ce se furişează prin verdeaţa înaltă. 

Când peste velele virginale şi povârnişurile dealurilor 
albastre se aştern tăcerea şi liniştea, poţi jura că în acele 
singurătăţi dorm nişte copii obosiţi de joacă în zile senine 
de mai, când din copacii din crâng se scutură florile. Toate 
acestea se îmbină cu gândurile tale fermecate, astfel că 
adevărul şi visul, întâlnindu-se la jumătate şi pătrunzându- 
se unul pe celălalt, formează un întreg perfect. 

Aceste scene, oricât de efemere, îl învăluiau şi pe Ahab. 


O! luminişuri ierboase! Voi, peisaje veşnic verzi ale 
sufletului! In voi poate omul să se rostogolească asemenea 
mânzului în _ trifoiul dimineţii şi pentru câteva clipe 
trecătoare poate să simtă rouă răcoritoare a vieţii veşnice 
pe pielea lui. Să dea Domnul ca această linişte 
binecuvântată să dureze! Însă firele încurcate ale vieţii sunt 
tesute unul de celălalt: liniştea e tăiată de furtună şi 
furtuna este căpătuită de linişte Nu există un drum drept şi 
neschimbat prin viaţă, nu înaintăm printre semne fixe 
pentru a ne opri la ultimul - după ce trecem prin vraja 
neştiută a naşterii, prin credinţa nestrămutată a copilăriei şi 
îndoiala adolescenţei (care este blestemul cel mai întâlnit), 
apoi scepticismul, apoi necredinţa ce se naşte din 
întrebarea bătrâneţii: „şi dacă?”. Dar odată ce trecem prin 
toate acestea, luăm cercul de la capăt şi devenim nou- 
născuţi, băieţi şi bărbaţi care se întreabă pentru eternitate: 
„Şi dacă?”. Unde se ascunde ultimul port, din care nu mai 
plecăm? În aceeaşi zi, privind de pe marginea bărcii sale în 
adâncurile mării aurite, Starbuck murmură: 

— Frumuseţe fără sfârşit, aidoma celei pe care o vede 
îndrăgostitul în ochii tinerei mirese! Nu-mi povesti despre 
rechinii tăi cu colţi ascuţiţi şi despre obiceiul tău sălbatic de 
a răpi oamenii şi a-i trage în adâncuri. Lasă speranţa să 
înlăture realitatea, lasă visul să înlăture amintirea. Mă uit în 
adâncurile tale şi mă încred.. 

lar Stubb, ca un peşte cu solzi lucioşi, se afundă şi el în 
aceeaşi lumină aurită: 

— Eu sunt Stubb, iar Stubb are povestea lui, însă Stubb 
jură acum că a fost mereu voios. 


115. „Pegquod” întâlneşte „Burlacul” 


Voioase erau şi priveliştile, şi sunetele aduse de vânt cu 
câteva săptămâni înainte ca harponul lui Ahab să fie sudat. 

Era o corabie din Nantucket, „Burlacul”, care tocmai ce 
bătuse în cuie ultimul butoi de ulei şi prinsese în bolţuri 
capacul calei ce stătea să dea pe-afară. lar acum se 
veselea în strai de sărbătoare, deşi în chip cam lăudăros, 
navigând în jurul vaselor împrăştiate de pe terenul de 
vânătoare înainte de a-şi îndrepta prora spre casă. 

Cei trei oameni din vârfurile catargelor purtau la pălărie 
panglici înguste şi roşii; la pupa o barcă fusese agăţată cu 
fundul în jos, iar atârnată de bompres se vedea falca lungă 
a ultimei balene ucise. Însemne, semnale şi jachete de 
toate culorile fluturau în greement de-o parte şi de alta. 
Legate de lateralele fiecărui cuib de cioară puteau fi văzute 
câte două butoaie de spermanţet, iar deasupra lor, pe 
crucetele gabiilor se prelingeau firişoare ale aceluiaşi lichid, 
iar sus de tot ardea o lampă de alamă. 

După cum aflarăm mai târziu, „Burlacul” avusese parte 
de un succes neaşteptat, cu atât mai minunat cu cât, 
navigând pe aceleaşi ape, alte corăbii pierduseră luni 
întregi fără a prinde un singur peşte. Nu numai că 
scoseseră din oală butoaiele de carne şi de pâine pentru a 
face loc pentru spermanţetul mai valoros, dar mai 
cumpăraseră chiar butoaie, de la navele care le ieşiseră în 
cale, iar acestea fuseseră depozitate pe punte, în cabinele 
căpitanului şi în ale ofiţerilor. Chiar şi masa din cabină 
fusese scoasă ca să se facă din ea surcele pentru foc iar 
ofiţerii mâncau pe lemnul mare al unui fund de butoi de ulei 
legat de podea ca o masă de centru. În teugă, marinarii îşi 
călăfătuiseră şi îşi smoliseră cuferele pe care apoi le 
umpluseră; se povesti cu umor că bucătarul îşi făurise un 


|” 


capac pentru cea mai mare oală a sa şi o umpluse, iar 
intendentul dăduse cep cutiei de cafea de rezervă şi o 
umpluseră şi pe aceea. Se mai povesti cum că harponierii 
destupaseră găurile harpoanelor şi vârâseră şi acolo 
spermanţet, cum că totul era plin de seu în afară de 
buzunarele pantalonilor căpitanului, iar pe acelea le 
păstrase goale doar pentru a-şi îndesa mâinile în ele ca 
dovadă a mulţumirii de sine. 

În timp ce această voioasă navă a norocului se apropia 
de posomorâtul „Pequod”, de la teugă se auzea zgomotul 
sălbatic al unor tobe enorme, iar când ajunse destul de 
aproape, văzurăm că o parte din echipaj stătea în jurul 
cazanelor de topit care, acoperite cu pielea ca de 
pergament a stomacului unei Balene Drepte, scoteau un 
muget straşnic la fiecare lovitură a mâinilor încleştate ale 
marinarilor. La dunetă, secunzii şi harponierii dansau cu 
fetele măslinii care fugiseră cu ei din insulele Polineziei, în 
timp ce, urcați într-o barcă împodobită şi legată zdravăn 
între arborele trinchet şi cel mare, trei negri din Long 
Island, cu scripci albe înjghebate din oase de balenă, 
prezidau peste giga cea veselă. Între timp, alţi marinari din 
echipaj erau foarte ocupați să dărâme zidăria topitoriei, din 
care se scoseseră cazanele cele mari. Ai fi crezut că 
dărâmă blestemata Bastilie, aşa de îndărijite erau urletele 
lor, în timp ce cărămida şi mortarul de-acum nefolositoare 
erau azvârlite în apă. 

Domnind peste această nebunie, căpitanul stătea în 
picioare pe duneta înălţată a corăbiei, astfel că scena de 
bucurie se desfăşura pe de-a-ntregul în faţa ochilor săi şi 
părea că fusese pusă la cale pentru propria sa distracţie. 

Ahab stătea şi el pe duneta sa, amărât şi întunecat, 
învăluit de o aură de încăpățânare; iar când cele doua nave 
se încrucişară - una bucurându-se pentru întâmplările prin 
care trecuse, iar cealaltă presimţind năpasta ce avea să se 
abată în viitor asupra ei -, cei doi căpitani întrupau ei înşişi 


contrastul scenei. 

— Vino la bord! Vino la bord! strigă veselul căpitanul 
„Burlacului” ridicând în aer un pahar şi o sticlă. 

— Aţi văzut Balena Albă? strigă Ahab drept răspuns. 

— Nu; doar am auzit de ea, dar eu nu cred deloc că 
există, răspunse celălalt plin de voie bună. Vino la bord! 

— Sunteţi mult prea veseli. Mergeţi înainte. Aţi pierdut 
oameni? 

— Nu destui ca să pomenesc despre asta - doi islandezi, 
atât. Dar hai la bord, bătrâne dragă, haide vino! O să-ți 
risipesc eu norii ăia ce-ţi apasă fruntea. Hai, nu vrei să vii? 
Noi ne veselim, avem o corabie plină şi ne ducem acasă. 

— Ce nemaipomenit de familiar e omul nebun! murmură 
Ahab, apoi zise cu voce tare: Voi aveţi o corabie plină şi vă 
îndreptaţi spre casă, zici. Ei bine, atunci, eu am o corabie 
goală şi mă îndrept spre depărtări. Aşa că mergeţi în treaba 
voastră şi eu o să mă duc într-a mea. Inainte! Ridicaţi 
pânzele şi ţineţi-o în vânt! 

Astfel, în timp ce o navă plecă veselă cu vântul în spate, 
cealaltă se îndreptă cu încăpățânare împotriva lui, şi astfel 
se despărţiră. Echipajul de pe „Pequod” se uita cu jind către 
„Burlacul”, care se pierdea din vedere, dar oamenii de pe 
„Burlac” nu le aruncară nici măcar o privire, căci erau prea 
prinşi în distracţia lor. Cum Ahab, aplecat peste balustrada 
de la pupă, se uita după vasul ce se îndrepta spre casă, 
scoase din buzunar o sticluţă cu nisip şi apoi, uitându-se 
când la sticluţă, când la vas, păru că face o legătură între 
cele două. Căci acea sticluţă era plină cu pământ din 
Nantucket. 


116. Balena muribundă 


Deseori în această viaţă când, pe partea dreaptă, cei 
care sunt ocrotiţi de soartă trec aproape de noi. Deşi 
înainte eram posomorâţi, ne mângâie şi pe noi acea briză 
blândă şi ne simţim pânzele umflate în acest fel. Aşa părea 
a se întâmpla şi cu „Pequodul”, căci a doua zi după ce 
întâlniserăm veselul „Burlac” fură zărite mai multe balene 
şi dintre acestea fură prinse patru. Una dintre ele, de către 
Ahab. 

Se întâmpla într-o după-amiază târzie, după ce fură 
înfipte ultimele sulițe ale bătăliei sângeroase; plutind unul 
pe cerul înroşit de apus şi celălalt pe mare, soarele şi 
balena părură a se stinge tăcuţi împreună, iar în acel 
moment, o dulceaţă şi o linişte se ridicară din orizonturile 
încoronate cu aer parfumat, că părea că din văile caste şi 
verzi ale insulelor Manila briza spaniolă, transformată în 
marinar, plecase pe mare încărcată cu psalmii vecerniei. 

Liniştit iar, dar mai mult resemnat în tristeţe, Ahab, care 
se îndepărtase de balenă, stătea şi privea ultimele ei 
zvâcnituri din barca ce se liniştise şi ea. Asta deoarece 
spectacolul care se poate vedea la orice Caşalot muribund - 
întoarcerea capului către soare şi ultima răsuflare dată aşa 
-, acest spectacol ciudat, care se petrecea într-o seară atât 
de blândă, îi insuflă lui Ahab o mirare necunoscută până 
atunci. 

— Se tot întoarce spre el; cât de încet, dar sigur îşi 
întoarce fruntea pentru a-l slăvi cu ultimele sale puteri. Şi 
balena venerează focul, e cel mai loial, mai mare şi mai 
nobil vasal al soarelui! Vai! Dacă ochii mei prea îngăduitori 
ar putea vedea priveliştile prea îngăduitoare. lată! chiar şi 
aici, în depărtatele mări, departe de zumzetul fericirilor şi 
nenorocirilor omeneşti, unde nu există legi înscrise pe 


tăblii, unde de-a lungul a nenumărate veacuri chinezeşti 
talazurile s-au rostogolit fără a vorbi sau a li se vorbi 
vreodată, asemenea stelelor care luminează izvorul 
necunoscut al Nigerului, chiar şi aici, viaţa se sfârşeşte 
plină de speranţă spre soare, dar uite: nici n-a murit bine, 
că moartea a întors cadavrul şi l-a îndreptat în altă parte. 

Tu, jumătate hindusă întunecată a naturii, care ţi-ai făcut 
din oase înecate tron undeva, în inima apelor fără fund, tu 
eşti o păgână, regină, care îmi vorbeşti prea desluşit pe 
limba furtunilor nemiloase şi pe cea a înmormântării tăcute 
a liniştii. 

Această balenă doar ce şi-a dat duhul şi şi-a şi întors 
fruntea de la soare, iar asta e o lecţie pentru mine. 

Vai ţie, tristeţe încolţită şi încremenită a puterii! Vai ţie, 
jet colorat ce ţinteşti spre ceruri! Prima se căzneşte şi 
ultimul se-avântă în zadar! In zadar, balenă, cauţi ajutor la 
soarele grăbit care doar cere viaţă, dar nu o mai dă înapoi. 
Insă tu, jumătate întunecată, tu îmi insufli o credinţă mai 
mândră, deşi mai neagră. Toate minunile fără nume plutesc 
pe sub mine aici; sunt săltat de respiraţia unor fiinţe 
odinioară vii care au ieşit ca aer, dar s-au transformat în 
apă. 

Urlă atunci, urlă pentru totdeauna, tu, mare, în ale cărei 
învolburări îşi găseşte pasărea sălbatică singura odihnă. 
Născut din pământ, dar alăptat de mare, munţii şi văile tari 
m-au zămislit, dar valurile sunt surorile mele! 


117. Cartul balenei 


Cele patru balene ucise în acea seară muriseră departe 
una de cealaltă: una, departe în direcţia vântului, alta, mai 
aproape, la adăpost, una la proră şi una la pupă. Ultimele 
trei fură aduse lângă corabie înainte de căderea nopţii, însă 
la cea din direcţia vântului nu se putu ajunge până 
dimineaţa, iar barca echipajului care o doborâse rămase 
lângă ea toată noaptea. lar barca aceea era a lui Ahab. 

Însemnul fu înfipt drept în nara balenei moarte, iar 
felinarul care atârna de vârful lui arunca o lumină jucăuşă şi 
tremurătoare peste spatele negru şi lucios şi chiar mai 
departe, peste valurile nopţii care mângâiau cu blândeţe 
laturile lungi ale balenei, ca spuma delicată de pe plajă. 

Ahab şi echipajul păreau că dorm toţi, în afară de 
Fedallah care, ghemuit la proră, privea rechinii care dădeau 
roată hoitului ca nişte stafii şi loveau stinghiile de lemn de 
cedru cu cozile lor. Un sunet ca acela al fantomelor 
Gomorei. Ce nu-şi găsesc liniştea, foşnea tremurător prin 
aer. 

Trezit din somn, Ahab dădu nas în nas cu harponierul. lar 
aşa învăluiţi de întunericul nopţii cum erau, păreau a fi 
ultimii oameni dintr-o lume inundată. 

— Am visat iar, zise el. 

— Dricurile? Nu ţi-am zis eu, bătrâne, că nu vei avea 
parte nici de dricuri, nici de coşciuge? răspunse el. 

— Cum să ai dric, dacă mori pe mare? 

— Dar ţi-am mai spus, bătrâne, că înainte ca tu să poţi 
muri în această călătorie, trebuie să vezi două dricuri pe 
mare: primul nu e făcut de mâna omului, iar lemnul celui 
de-al doilea trebuie să fie crescut în America. 

— Da, da, e o privelişte tare stranie - un dric şi toate 
ornamentele sale plutind peste mări cu valurile în chip de 


cărăuşi. Ha! O astfel de privelişte nu o să vedem noi prea 
curând. 

— Crezi sau nu, nu poţi muri până nu le vezi, bătrâne. 

— Şi despre tine ce ziceai? 

— Deşi se va întâmpla la sfârşit, eu voi merge înaintea 
ta, ca pilot. 

— lar când o să te duci înaintea mea, dacă o să se 
întâmple aşa, atunci înainte să te urmez, va trebui să mi te 
arăţi, să mă îndrumi? Nu aşa era? Ei, atunci, dacă e să te 
cred, am aici două dovezi că îl voi răpune pe Moby Dick şi 
voi supravieţui. 

— Mai ai aici o dovadă, zise Fedallah şi ochii i se 
aprinseră ca nişte licurici în întuneric. Numai cânepa te 
poate ucide. 

— Spânzurătoarea, vrei să zici. Atunci sunt nemuritor 
atât pe apă, cât şi pe uscat, strigă Ahab şi începu să râdă 
batjocoritor. Nemuritor, pe apă şi pe uscat! 

Tăcură amândoi. Zorii cenuşii se iviră şi echipajul adormit 
se ridică de pe fundul bărcii, iar înainte de prânz balena 
moartă fu adusă lângă corabie. 


118. Sextantul 


Sezonul de vânătoare pe linia Ecuatorului se apropia şi în 
fiecare zi când Ahab, ieşind din cabină, arunca o privire în 
sus, cârmaciul atent apuca ostentativ timona, iar marinarii 
plini de avânt fugeau către vergi şi stăteau acolo cu ochii 
aţintiţi către dublon, aşteptând ordinul de a îndrepta vasul 
către Ecuator. Ordinul fu dat în cele din urmă. De-abia 
ajunsese soarele la amiază, iar Ahab stătea la prora bărcii 
sale suspendate şi se îndeletnicea cu observarea zilnică a 
soarelui pentru a stabili latitudinea. 

In marea japoneză, zilele de vară sunt ca nişte pârâuri 
strălucitoare. Soarele japonez neschimbător pare punctul în 
care nesfârşita mare, ca o lentilă, mistuie cerul. Tăriile par 
lăcuite, nori nu sunt deloc, orizontul pluteşte plat, iar 
goliciunea  strălucirii teribile este aidoma  splendorii 
copleşitoare a tronului lui Dumnezeu. Era bine că sextantul 
lui Ahab avea lentile colorate, prin care el putea privi la 
văpaia soarelui. Balansându-se odată cu legănatul bărcii, 
Ahab, ţinând instrumentul de privit la ochi, stătu nemişcat 
câteva clipe pentru a surprinde momentul exact când 
soarele se aşeza pe meridianul său. Intre timp, pe când 
întreaga sa atenţie era absorbită în acest fel, Fedallah 
stătea îngenuncheat sub el pe puntea corăbiei şi cu faţa 
ridicată ca a lui Ahab se uita la acelaşi soare, doar că 
pleoapele acopereau doar pe jumătate ochii, iar chipul său 
sălbatic părea îmblânzit de o linişte pământească. | cele din 
urmă, se obţinu imaginea dorită, iar Ahab calculă cu 
creionul pe piciorul său de os la ce latitudine se aflau în 
acel moment. Căzând apoi într-o scurtă visare, se uită din 
nou în sus spre soare şi îşi zise încet: 

— Semn al mării! Pilot înalt şi măreț! Tu îmi spui într- 
adevăr unde mă aflu eu, dar poţi să îmi spui unde voi 


ajunge, sau poţi să-mi spui unde se află altcineva în afară 
de mine în această clipă? Unde e Moby Dick? Desigur că în 
chiar această clipă îl ai sub privirea ta. Ochii mei privesc 
adânc în ochiul care se uită chiar acum la el, în ochiul care 
chiar în această clipă priveşte la lucrurile necunoscute de 
pe cealaltă parte a ta, soare arzător! 

Apoi privind la cvadrant, şi mânuind, una după alta, 
numeroasele sale ustensile, se mai gândi puţin şi zise: 

— Jucărie  caraghioasă!  Flecuşteţ pentru copii al 
înfumuraţilor amirali, comandori şi căpitani. Lumea te 
laudă, îţi preamăreşte viclenia şi puterea, dar până la urmă 
ce poţi face tu în afară de a arăta punctul amărât şi jalnic 
unde se întâmplă să te afli în lumea asta mare şi unde se 
află şi mâna care te ţine. Nimic, nimic mai mult! Nu poţi 
spune unde se află o picătură de apă sau un fir de nisip 
mâine la prânz şi totuşi insulţi soarele cu neputinţa ta. 
Ştiinţă! Te blestem, jucărie zadarnică, şi blestemate să fie 
toate lucrurile care înalţă ochii omului către ceruri, a căror 
strălucire nu face decât să-l ardă, iar ochii mei bătrâni sunt 
arşi deja de lumina ta, soare! Natura a îndreptat privirea 
omului către orizontul jos, nu i-a pus-o în creştetul capului, 
de parcă ar fi vrut Dumnezeu ca omul să se holbeze la bolta 
sa. Blestemat să fii, sextantule! zise aruncând instrumentul 
pe punte. Nu o să-mi mai ghidez drumul vieţii după tine. 
Busola plană a corăbiei, calculul aritmetic, lochul şi saula, 
acestea mă vor îndrepta şi îmi vor arăta locul în care mă 
aflu pe mare. Da, spuse sărind de pe barcă pe punte, te 
calc în picioare, lucru de nimic care arată în zadar către 
ceruri. Te sfărâm şi te distrug! 

În timp ce bătrânul înnebunit călca în picioare - şi viu şi 
moarte - şi vorbea în acest fel, un rânjet triumfător care 
părea a-i fi adresat lui Ahab şi o disperare fatalistă care 
părea menită pentru el însuşi se cuibăriră pe faţa tăcută şi 
nemişcată a lui Fedallah. Se ridică neobservat şi dispăru în 
timp ce, înmărmuriţi de înfăţişarea comandantului lor, 


marinarii se strânseseră în grup la teugă până ce Ahab, 
păşind în cele din urmă tăcut pe punte, le strigă: 

— La vergi! Cârma înainte! Braţaţi! 

Într-o clipă, vergile începură să zbârnâie, iar în timp ce 
corabia banda într-o parte cele trei catarge ferme şi 
graţioase ce se înălţau din cala lungă şi striată păreau a fi 
cei trei Horaţi care făceau piruete pe un singur armăsar. 

Dintre aceste catarge, Starbuck privea înaintarea 
anevoioasă a „Pegquodului”, dar şi pe aceea a lui Ahab, în 
timp ce hoinărea pe punte. 

— Am stat în faţa cărbunilor încinşi şi le-am văzut 
strălucirea plină de flacăra vieţii; am văzut-o în cele din 
urmă  stingându-se, transformându-se încet, încet, în 
cenuşă. Bătrâne al oceanelor! Ce o să mai rămână din toată 
viaţa aceasta focoasă a ta dacă nu o mână de cenuşă? 

— Da, strigă Stubb, dar cenuşă de cărbuni marini, ia 
aminte, domnule Starbuck; cărbuni de mare, nu orice fel de 
cărbune. Ei bine, l-am auzit pe Ahab spunând „cineva mi-a 
împărţit mâna aceasta de cărţi şi mă conjură să o joc pe ea, 
nu alta”. Naiba să mă ia, Ahab, dacă nu ai dreptate. 
Trăieşte în joc şi mori tot în el. 


119. Lumânările 


Climatele cele mai călduroase adăpostesc colții cei mai 
de temut: tigrul bengalez se ascunde în crângurile 
parfumate şi verzi. Cerurile strălucitoare asmut cele mai 
îngrozitoare fulgere: minunata Cuba cunoaşte tornade care 
nu au trecut niciodată peste blândele tărâmuri nordice. Tot 
aşa se întâmplă ca în minunatele mări japoneze marinarul 
să întâlnească cea mai primejdioasă dintre furtuni, taifunul. 
Câteodată se coboară din cerurile cele mai senine ca o 
bombă care explodează peste un oraş somnoros. Către 
seara acelei zile, „Pequodului” îi fură smulse pânzele şi 
rămase cu catargele goale să se lupte cu un taifun care o 
lovi din plin. Când se lăsă întunericul, marea şi cerul 
mugeau şi se despicau cu tunete, luminate de fulgerele 
care arătau catargele golaşe de care fluturau ici şi colo 
zdrenţele lăsate pentru mai târziu de începutul furtunii. 

Ţinându-se de o velă, Starbuck stătea pe dunetă; la 
fiecare fulgerare se uita în sus ca să vadă ce stricăciuni mai 
erau aduse greementului încurcat, în timp ce Stubb şi Flask 
îi comandau pe oameni în munca de a ridica mai sus şi dea 
lega mai bine bărcile. Truda lor părea a fi în zadar. Deşi 
urcată în vârful scripeţilor, barca de la dunetă care se afla 
în vânt - cea a lui Ahab - nu scăpă. Un talaz imens care se 
ridică până la fundul bărcii îi sparse şipcile în partea de la 
pupă şi o lăsa aşa, scurgându-se prin ea ca printr-un ciur. 


O! veselă-i furtuna 

lar balena ca nebuna 

Işi flutură coada într-una 

Ce vlăjgan glumet, jucăuş, nătăfleţ, amuzat şi distrat 
Mai e oceanul! 


Velele zboară-n furtună, 

Ba balena face spumă 

Când amestecă-n sorbitură. 

Ce vlăjgan glumet, jucăuş, nătăfleţ, amuzat şi distrat 
Mai e oceanul! 


Tunetul rupe pânzele 

Dar balena stă şi plescăie 

ȘI îşi linge degetele 

Ce vlăjgan glumet, jucăuş, nătăfleț, amuzat şi distrat 
Mai e oceanul! 


— Gata, Stubb, strigă Starbuck, lasă taifunul să cânte şi 
să scârţâie greementul ca pe corzile strunei. Dacă eşti un 
om curajos, taci din gură! 

— Dar eu nu sunt un om curajos. N-am spus niciodată că 
aş fi un om curajos; eu sunt un laş şi cânt doar ca să nu mă 
pierd cu firea. Să-ţi zic ceva, domnule Starbuck, pe lumea 
asta nu mă poţi opri din cântat decât dacă-mi tai gâtul. Şi 
când s-o întâmpla asta, fac prinsoare că tot o să mai cânt: o 
să-ţi cânt veşnica pomenire. 

— Smintitule! Priveşte prin ochii mei dacă tu n-ai. 

— Cum? Cum vezi tu prin bezna nopţii mai bine decât 
ceilalţi, oricât ar fi ei de nebuni? 

— Uite! strigă Starbuck prinzându-l pe Stubb de umăr şi 
arătându-i furtuna care se năpustea asupra lor. Nu vezi că 
furtuna vine dinspre est, direcţia în care Ahab se duce după 
Moby Dick? Chiar cursul pe care l-a ales astăzi? Uită-te la 
barca lui de-acolo. Aceea unde s-a spart? La pupă, unde ar 
trebui să stea el. Locul lui s-a sfărâmat, omule! Acum, dacă 
mai ai chef de cântat, n-ai decât să sari peste bord şi s-o 
faci! 

— Nu te înţeleg; ce-i cu vântul? 

— Da, da, Capul Bunei Speranţe e calea cea mai scurtă 
spre Nantucket, începu Starbuck să vorbească de unul 


singur fără a băga în seamă întrebarea lui Stubb. Furtuna 
asta care mai că ne scufundă, pe ea putem s-o 
transformăm într-un vânt numai bun care să ne împingă 
spre casă. In direcţia din care bate vântul totul e negru ca 
iadul, însă în partea cealaltă, spre casă, acolo văd că e mai 
senin, însă nu e lumina fulgerelor. 

În răstimpul întunecat dintre două fulgere de lumină se 
auzi o voce lângă el şi chiar în acea clipă un tunet 
cutremurător despică cerurile de deasupra. 

— Cine-i acolo? 

— Bătrânul Tunet! zise Ahab înaintând pe pipăite de-a 
lungul parapetelor către gaura sa de sprijin; însă îşi găsi 
repede drumul datorită flăcărilor strălucitoare. 

Aşa cum turnurile de pe uscat au paratrăsnete pentru a 
scurge lichidul primejdios în pământ, tot aşa paratrăsnetul 
asemănător pe care unele nave îl au înfipt în vârful fiecărui 
catarg e menit să ducă primejdia în apă. Insă acest 
conductor trebuie să fie scufundat destul de adânc, astfel 
încât capătul său să nu atingă cala, iar dacă ar fi ţinut 
mereu aşa, ar putea crea multe neajunsuri, în afară de 
faptul că s-ar încurca prin greement şi ar îngreuna mersul 
corăbiei pe apă; din aceste motive, capetele de jos ale 
paratrăsnetelor de pe corăbii nu sunt ţinute mereu peste 
bord, ci sunt legate lejer ca să fie mai uşor de tras în afară 
cu lanţurile sau de aruncat peste bord atunci când nevoia o 
cere. 

— Paratrăsnetele!  Paratrăsnetele! strigă Starbuck 
echipajului, trezit deodată la viaţă de fulgerul care 
strălucise înflăcărat ca să îi arate lui Ahab drumul. Sunt 
date peste bord. Aruncaţi-le şi-n faţă, şi-n spate. Repede! 

— Opreşte-te, strigă Ahab, hai să jucăm corect, deşi 
suntem echipa mai slabă. Însă m-aş oferi să se pună 
paratrăsnete peste Himalaya şi peste Anzi ca toată lumea 
să fie în siguranţă. Insă aici nu vreau privilegii. Lasă-le în 
pace, domnule! 


— Uită-te în sus! îi strigă Starbuck. Limbi de foc”*! Limbi 
de foc! 

Toate braţele vergilor se terminau cu o flacără palidă şi 
la cele trei capete ale paratrăsnetelor ardeau trei flăcări 
albe, astfel că acele trei catarge înalte ardeau mocnit în 
aerul sulfuros, ca trei imense lumânări de ceară din faţa 
unui altar. 

— Naiba să o ia de barcă! Dă-i drumul! strigă Stubb 
imediat ce un val înspumat ridică mica sa ambarcaţiune, 
astfel că mâna îi fu izbită de copastie în timp ce petrecea o 
funie. 

— La naiba, mai zise o dată, dar alunecând pe spate pe 
punte ochii îndreptaţi în sus văzură flăcările şi schimbându- 
şi pe dată vocea spuse: 

— Flăcările sfinte să aibă milă de noi toţi! 

Pentru marinari, înjurăturile sunt la ordinea zilei; ei înjură 
deopotrivă în liniştea calmului şi în colții furtunii; înjură de 
pe braţele velelor mari atunci când se aplecă peste marea 
clocotitoare, însă în toate călătoriile mele n-am auzit nicio 
sudalmă atunci când degetul de foc al lui Dumnezeu se 
aşterne pe navă, atunci când al său „Mene, mene, tekel 
ufarsin””” este ţesut în vele şi în parâme. 

In timp ce flacăra albă ardea sus, puţine cuvinte se 
auziră de la marinarii amuţiţi de uimire care stăteau 
înghesuiți la teugă cu ochii strălucind de la fosforescenţa 
palidă, ca o constelație de stele. 

În bătaia luminii fantomatice, înaltul negru ca smoala, 


76 În original, „corpusants” provine din expresia portugheză „corpo 
santo”, care descria un fenomen electric, considerat divin de către 
marinari, prin care vârfurile ascuţite ale diverselor obiecte înconjurate 
de câmpuri electrice sunt ionizate şi produc o strălucire vizibilă în 
întuneric (n.t.). 

7 „Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi ia pus capăt; l-a cântărit 
şi l-a găsit uşor; a împărţit regatul tău şi l-a dat mezilor şi perşilor”. 
Este tălmăcirea lui Daniel a cuvintelor scrise de Dumnezeu ca 
ameninţare a lui Belşaţar (n.t.). 


Daggoo, părea a fi de trei ori mai înalt ca de obicei şi părea 
a fi norul negru din care izvorâse furtuna. Gura deschisă a 
lui Tashtego îi dezvelea dinţii albi ca de rechin care 
străluceau şi ei de parcă ar fi fost cuprinşi de limbi de foc, 
în timp ce, luminate de strălucirea nenaturală, tatuajele lui 
Queequeg ardeau pe trupul său ca albastrele flăcări 
satanice. 

Priveliştea se topi în cele din urmă şi „Peqgquodul” 
împreună cu toate sufletele de la bord fură lovite iar de un 
val mare. Trecură o clipă sau două şi Starbuck, înaintând, 
se lovi de cineva. Era Stubb. 

— Ce mai zici acum, omule? Te-am auzit strigând. Parcă 
nu aşa era cântecul. 

— Nu, nu aşa. Ziceam că flăcările sfinte ar trebui să aibă 
milă de noi. Sper să fie aşa. Dar oare ele au milă doar de 
feţele lungi? Nu au pântece să se cutremure de râs? Uite 
aici, domnule Starbuck, dar e prea întuneric să vezi. Atunci 
ascultă-mă. Eu iau flacăra de pe catarg, pe care am văzut-o 
adineauri, drept semn bun, căci arborii sunt înfipţi în cala 
care o să dea pe-afară de butoaie de spermanţet, vezi tu? 
Şi aşa, tot uleiul va urca pe catarge ca seva într-un copac. 
Da, cele trei catarge ale noastre vor fi asemenea unor 
lumânări de seu. Acesta-i semnul norocos pe care l-am 
văzut. 

Starbuck zări puţin faţa lui Stubb. Acesta striga: 

— Uite! Uite! Şi încă o dată limbile înalte apărură cu 
paloarea lor fantomatică sporită. Limbile sfinte să aibă milă 
de noi toţi, mai strigă o dată Stubb. 

La baza arborelui mare, sub dublon şi flacără, Fedallah 
îngenunche în faţa lui Ahab, însă cu faţa întoarsă de la el, 
iar în apropiere, de sub arcul greementului ce atârna, acolo 
unde se apucaseră să lege un braţ, câţiva marinari furaţi de 
strălucire se înghesuiră între ei şi acum atârnau ca un 
ciucure de viespi ce se leagănă de o crenguţă din livadă. 
Alţii rămăseseră ţintuiţi pe punte în diferite poziţii, ca 


scheletele de la Herculane care stau drepte, aleargă sau 
merg, însă ochii erau aţintiţi în sus. 

— Da, băieţi! strigă Ahab. Uitaţi-vă la ele, luaţi bine 
aminte! Flacăra albă arată drumul spre Balena Albă. Daţi- 
mi lanţurile catargului mare de acolo, vreau cu dragă inimă 
să-i simt pulsul ca şi al meu să bată împreună cu acesta. 
Sânge împotriva focului. Uite-aşa! 

Apoi se întoarse şi, ţinând strâns în mâna stângă ultima 
za, puse un picior peste străinul îngenuncheat şi cu privirea 
aţintită în sus, iar mâna dreaptă ridicată în aer, stătu drept 
în faţa treimii înalte a flăcărilor de pe catarge. 

— O! spirit pur al vieţii pure, pe care te-am venerat ca un 
persan pe mare până să fiu ars de tine în ritul cel sfânt, 
încât până în ziua de azi îţi mai port semnul, te cunosc 
acum, spirit alb, şi ştiu că este o sfidare să te venerez. Tu 
nu eşti blând nici în faţa dragostei, nici în cea a plecăciunii 
şi nu poţi decât să ucizi din ură, iar cel care este lovit 
moare pe dată. Niciun nebun neînfricat nu te mai înfruntă. 
Port semnul puterii tale fără nume şi fără loc, dar până mi- 
oi da ultima suflare pe pământ, eu o să mă lupt cu 
stăpânirea ta care încearcă să mă cuprindă. In mijlocul 
impersonalului personificat stă înălţată o personalitate. De 
oriunde aş veni şi oriunde m-aş duce, oricât voi mai trăi pe 
pământ, această personalitate regească trăieşte în mine şi 
îşi cunoaşte drepturile nobile. Însă războiul e chin, iar ura 
este o năpastă. Vino în cea mai josnică formă a dragostei, 
iar eu voi îngenunchea şi te voi săruta. Dar în cea mai 
înaltă, vino ca putere divină! Şi deşi lansezi pe apă corăbii 
cu lumi întregi, aceasta va rămâne indiferentă. Tu, spirit 
pur, mă înnebuneşti cu flăcările tale şi, ca un adevărat fiu al 
focului ce sunt, le voi scuipa şi eu împotriva ta. 

(Scăpărări bruşte şi repetate de lumină; cele nouă flăcări 
se lungesc de trei ori cât erau înainte; Ahab şi ceilalti îşi 
închid ochii şi îşi apasă cu putere mâna peste ei.) 

— Port semnul puterii tale fără nume şi fără loc, nu ţi-am 


zis? Nu mi-a fost smuls şi nici nu am dat drumul lanțurilor. 
Poţi orbi, dar eu pot pipăi. Poţi mistui, dar apoi eu mă pot 
transforma în cenuşă. la ofranda acestor ochi prăpădiţi şi a 
mâinilor tremurătoare! Eu nu o vreau. Fulgerul îmi străbate 
capul, bulbii ochilor mă dor, creierul meu lovit parcă mi-a 
fost smuls şi se rostogoleşte acum prin hârtoape. Of, of! 
Deşi sunt legat la ochi, tot mai vorbesc cu tine. Deşi eşti 
luminos, izvorăşti din întuneric. Însă eu sunt întunericul ce 
izvorăşte din lumină, ce izvorăşte din tine! Săgeţile s-au 
oprit. Să deschid ochii; văd sau nu? Uite cum ard flăcările! 
Ce mărinimos eşti! Acum aduc glorie strămoşilor mei. Insă 
tu nu eşti decât tatăl meu de foc. Pe mama mea cea dulce 
nu o cunosc. Ce cruzime! Ce-ai făcut cu ea? lată întrebarea 
mea; însă a ta este mai mare. Tu nu ştii de unde ai apărut, 
de aceea îţi zici că nu eşti făurit; nu ştii de unde ai început, 
de aceea zici că eşti fără de început. Eu despre mine ştiu 
aceste lucruri pe care tu nu le ştii despre tine. Mai există 
lucruri nedescoperite dincolo de tine. Spirit pur. Pentru care 
toată eternitatea nu înseamnă decât timpul trecător, iar 
creaţia este mecanică. Prin tine, spirit arzător, ochii mei arşi 
văd aceste lucruri. Tu, foc orfan, pustnic bătrân ca lumea. 
Şi tu ai o ghicitoare fără nume, ai durerea ta neîmpărtăşită. 
Incă odată cu agonie trufaşă îmi citesc stăpânul. Sari şi 
linge cerul! Sar şi eu cu tine, ard şi eu cu tine, accept cu 
dragă inimă să mă sudez de tine. Te venerez sfidător! 

— Barca! Barca! strigă Starbuck. Priveşte-ţi barca, 
bătrâne! 

Harponul lui Ahab, cel făurit în focul lui Perth, rămăsese 
legat în furca sa, astfel că ieşea în afară peste prora bărcii, 
însă marea care-i sfâşiase acesteia fundul făcuse ca teaca 
de piele să alunece de pe el şi din vârful ascuţit de oţel 
ieşea o limbă palidă şi despicată de foc. In timp ce harponul 
tăcut ardea ca o limbă de şarpe, Starbuck îl apucă pe Ahab 
de braţ, zicându-i: 

— Dumnezeu e împotriva ta, bătrâne, ia aminte! E o 


călătorie blestemată. Începută cu blesteme şi care a 
continuat tot aşa. Lasă-mă să întind velele cât încă mai 
putem şi să mergem cu vântul în spate spre casă, ca să 
purcedem într-o călătorie mai bună decât asta. 

Auzindu-l pe Starbuck, echipajul panicat fugi degrabă 
spre braţe, însă nu fu ridicată nicio velă. Pentru moment 
păru că acele gânduri înfricoşătoare ale secundului le 
treceau şi lor prin cap; scoaseră un strigăt ce aducea a 
răscoală. Însă aruncând lanţurile zornăitoare pe punte şi 
înşfăcând harponul ce ardea, Ahab îl flutură ca pe o torţă 
printre ei jurând să-l înfigă în primul marinar care va 
dezlega vreun capăt de funie. Inlemniţi de frică din cauza 
înfăţişării sale şi făcându-se şi mai mici din cauza săgeţii 
înfocate pe care o ţinea în mână, marinarii se dădură 
deoparte, iar Ahab grăi din nou: 

— Toate jurămintele voastre de a vâna Balena Albă vă 
leagă tot atât de mult cum mă leagă şi pe mine, iar 
bătrânul Ahab s-a legat cu inima, cu sufletul, cu trupul, cu 
suflarea şi cu viaţa. Ca să ştiţi şi voi pe ce ritm bate inima 
asta, uitaţi aici, cum sting ultima spaimă. 

Şi cu o suflare stinse flacăra. Când o furtună straşnică 
mătură câmpia, oamenii fug în apropierea unui ulm imens 
şi singuratic, a cărui înălţime şi trăinicie îl fac cu atât mai 
primejdios, deoarece devine o ţintă mai sigură pentru 
fulgere. Tot aşa, la acele ultime cuvinte ale lui Ahab, mulţi 
marinari fugiră de el înspăimântați la culme. 


120. Puntea, spre sfârşitul primului 
cart de noapte 


Ahab stă la timonă, Starbuck se apropie de el. 

— Trebuie să dăm jos verga velei gabier mare, domnule. 
Se slăbeşte chinga şi balansina de sub vânt e pe jumătate 
atârnată. S-o dau jos, domnule? 

— Nu da jos nimic. Leag-o! Dacă aveam sprijin pentru 
contra, rândunici, le ridicam şi pe acelea. 

— Domnule, pentru numele lui Dumnezeu, domnule! 

— Ce vrei? 

— Ancorele merg. Să le trag înapoi la bord? 

— Nu da jos nimic, nu ridica nimic. Însă leagă totul! 
Vântul se înteţeşte... Grăbeşte-te şi fii atent! la te uită! Mă 
ia drept căpitanul gârbovit care miroase a uscat. Să-mi 
coboare verga velei gabier mare! Stai aşa, nătângule! 

S-au făcut vase mai mari pentru vânturi mai puternice, 
iar vasul creierilor mei navighează acum printre norii 
împinşi de vânt. Să dau şi asta jos? O, numai laşii îşi trag în 
jos vasul cu creieri în mijlocul unei furtuni. Ce mai zumzăit 
pe sus! Aş zice chiar că e sublim dacă n-aş şti că şi colicii 
sunt o boală zgomotoasă. O! ia o doctorie, ia o doctorie! 


121. Miezul nopţii. Parapetul de la 
teugă 


Stubb şi Flask urcați pe ele şi petrecând funii în plus 
peste ancora pe care o atârnau. 

— Nu, Stubb. Poţi să vâri tu aţa-n nod cât vrei, dar mie n- 
o să-mi vâri în cap ce ziceai mai adineauri. Cât a trecut de 
când ziceau chiar opusul a ce spui acum? Nu spuneai tu 
mai demult că în orice navă ar naviga Ahab, nava aceea va 
plăti mai mult la polita de asigurare, ca şi când corabia ar fi 
încărcată cu butoaie de pulbere la pupă şi cutii de chibrituri 
la proră? Stai aşa, nu ziceai tu asta? 

— Ei, şi ce dacă ziceam? Ce-i cu asta? M-am mai 
schimbat de-atunci, de ce să nu-mi fi schimbat şi părerile? 
In plus, chiar suntem încărcaţi cu pulbere la pupă şi 
chibrituri la proră. Dar cum naiba să se aprindă chibriturile 
în ploaia asta în care ne aflăm? Micuţul meu prieten, tu ai 
părut destul de roşu, dar n-ai putea să te aprinzi acum. 
Scutură-te! Tu eşti Vărsător, adică cel ce aduce apa. Ai 
putea să umpli butoaie întregi cu ce ţi se scurge de pe 
guler. Nu înţelegi că pentru aceste riscuri în plus companiile 
de asigurări maritime au şi garanţii în plus? Uite aici 
hidranţii, Flask! Dar ia ascultă şi o să-ţi răspund şi la 
cealaltă întrebare. Mai întâi ia piciorul de pe traversa 
ancorei ca să pot petrece funia. Acum ascultă! Care e 
marea diferenţă între a ţine în mână un paratrăsnet de 
catarg pe timp de furtună şi a sta lângă un catarg care nu 
are deloc paratrăsnet tot pe timp de furtună? Nu înţelegi 
cap de lemn, că cel care ţine paratrăsnetul nu poate pâţi 
nimic dacă nu e lovit mai întâi catargul? Atunci, despre ce 
vorbeşti? Nici măcar o corabie din o sută nu are paratrăsnet 
şi Ahab - şi da chiar noi toţi - nu e în pericol mai mare după 
părerea mea, decât toate echipajele din miile de corăbii 


care navighează acum pe mare. Cred că tu ai vrea ca toţi 
oamenii din lume să aibă cate un paratrăsnet în vârful 
pălăriei, ca pana ţanţoşă de pe chipiul ofițerului de miliţie, 
pe care să-l târască după el ca pe o eşarfă. De ce nu eşti 
rezonabil, Flask? E foarte uşor să fii rezonabil. Şi-atunci de 
ce nu eşti? Orice om cu niscaiva ochi înţelege mai bine. 

— Nu ştiu ce să zic, Stubb. Câteodată e destul de greu. 

— Da, când omul e ud până la izmene e cam greu să fie 
rezonabil, asta aşa e. Şi eu sunt destul de ud de la valurile 
astea. Lasă asta; prinde capătul acolo şi dă-mi-l încoace. Mi 
se pare că legăm ancorele astea de parcă nu vor mai fi 
folosite niciodată. Legând ancorele astea două, Flask, mi se 
pare că seamănă cu a-i lega cuiva mâinile la spate. Şi încă 
ce mâini mari şi grele sunt! Aştia sunt pumnii tăi de fier, ai? 
Ce mai strânsoare au! Mă întreb, Flask, dacă lumea e 
ancorată undeva; dacă e, are un lanţ nemaipomenit de 
lung. Aşa, strânge nodul acela şi-am terminat. Aşa; după 
acţiunea de tragere la mal, a lumina puntea este cel mai 
bun lucru. Scutură-mi şi mie poalele jachetei, vrei? 
Mulţumesc. Râd oamenii de hainele cu poale lungi, Flask, 
dar mie mi se pare că o haină cu poale lungi ar trebui 
purtată mereu pe timp de furtună pe mare. Poalele care se 
îngustează în partea de jos ajută să se scurgă apa, vezi tu? 
La fel ca şi pălăriile cu boruri mari. Borurile sunt ca nişte 
frontoane cu streaşină. Flask. Eu am terminat cu jachetele 
şi cu pelerinele! Urc la bord cu cozi de rândunică şi cobor 
arătând ca un castor Aşa că la revedere! Pfiu! Uite cum îmi 
arunc pelerina peste bord. Doamne, Doamne, cum se poate 
ca vânturile ce vin din ceruri să fie atât de nemanierate? 
Asta-i o noapte urâtă, flăcău. 


122 . Miezul nopţii în gabie. Tunete şi 
fulgere 


Verga velei din gabia mare. Tashtego o înconjoară cu 
încă o funie 

— Hm, hm, hm, termină cu tunetul acela. Mult prea mult 
tunet aici sus, destul. La ce e bun tunetul? Hm, hm, hm. Noi 
nu vrem tunet, noi vrem rom. Daţi-ne un pahar de rom! 
Hm, hm, hm! 


123. Muscheta 


În timpul loviturilor cele mai rele ale taifunului, omul de 
la cârma de os de falcă a „Pequodului” fu azvârlit pe punte 
de câteva ori de mişcările bruşte ale acesteia, deşi fusese 
legată cu unelte de prevedere, dar acestea erau largi, căci 
o anumită lejeritate a timonei era indispensabilă. 

Intr-o furtună rea ca aceasta, când nava este aruncată ca 
o minge cu pene în vânt, nu e neobişnuit să vezi acele 
busolelor, în răstimpuri, dându-se peste cap. Aşa se 
întâmpla şi cu „Pequodul”; la fiecare smucitură, timonierul 
observa viteza cu care se roteau în cadranul lor. Aceasta e 
o privelişte pe care nimeni nu o poate privi fără a fi încercat 
de anume sentimente înspăimântătoare. 

La câteva ore după miezul nopţii, taifunul se potolise 
până într-atât că, prin truda neobosită a lui Starbuck şi a lui 
Stubb - unul muncind la proră şi celălalt la pupă rămăşiţele 
fluturătoare ale greementului de slup şi cele ale velelor 
mari ale arborilor trinchet şi mare fură tăiate de pe vergi şi 
lăsate să se ducă fluturând, ca penele unui albatros care 
câteodată sunt purtate de vânt când pasărea e prinsă de 
furtună zburând. 

Cele trei vele noi corespunzătoare fură legate şi înălțate, 
iar o randă de furtună fu legată ceva mai sus; nava plutea 
iar cu ceva precizie. lar cursul - pentru moment, cel de est- 
sud-est - îi fu comunicat iar timonierului, dacă se putea ţine 
pe el. Asta deoarece în timpul vânturilor furtunii nu 
navigase decât după cum îl lăsau acestea. Dar cum aducea 
el nava cât de aproape de curs era posibil, privind 
compasul în tot acest timp, iată: un semnal bun! Vântul 
începu să bată de la pupă. Da, vântul rău devenise bun! 

Vergile fură îndreptate imediat în cadenţa cântecului 
„Ho! Vântul cel bun” Ho-ye-ho, cu veselie!”; echipajul cânta 


de bucurie, căci o asemenea întâmplare promițătoare 
alunga prevestirile cele de dinainte. 

În acord cu ordinele comandantului său - acelea de a 
raporta imediat, în fiecare oră din cele douăzeci şi patru, 
orice schimbare importantă a treburilor de pe punte -, 
Starbuck de abia ce îndreptase vergile înspre briză - oricât 
de neîncrezător şi de posomorât -, că se şi repezi sub punte 
să-l înştiinţeze pe căpitanul Ahab de toate acestea. 

Înainte de a ciocăni la uşa cabinei, se opri o clipă fără să 
vrea. Lampa din cabină - legănându-se încolo şi încoace - 
ardea pâlpâit şi arunca umbre tremurătoare peste uşa 
încuiată a bătrânului, o uşă subţire, cu obloane în loc de 
stinghii în partea de sus. Izolarea subterană a cabinei făcea 
ca acolo să domnească o tăcere ţiuitoare, deşi era 
înconjurată din toate părţile de  mugetele naturii. 
Muschetele încărcate din suport străluceau la vedere aşa 
cum erau ele aşezate în picioare lângă peretele din faţă. 
Starbuck era un om cinstit şi drept, dar în inima sa, 
uitându-se la acele muschete, încolţi un gând urât, însă 
acesta, amestecat fiind cu altele neutre sau frumoase care 
erau şi ele ale sale, rămase neştiut. 

— A vrut odată să mă împuşte, îşi zise el, da, chiar aceea 
este muscheta pe care a îndreptat-o către mine - cea cu 
patul plin de bumbi. Trebuie să o ating, să o ridic. Ciudat că 
eu, care am mânuit atâtea sulițe ucigaşe, am început acum 
să tremur aşa. E încărcată? Să văd. Da, da, e şi praf în 
magazie. Asta nu e bine. Să o vărs? Stai, mă lecuiesc eu de 
treaba asta. O să ţin muscheta bine în timp ce mă gândesc. 
Am venit să-i dau veşti bune. Cât de bune, totuşi? Bune 
pentru moarte şi risipă - asta-i bine pentru Moby Dick. E un 
vânt prielnic, însă doar pentru peştele blestemat... Ţeava 
pe care a îndreptat-o spre mine. Asta-i; chiar asta! O ţin în 
mână. Voia să mă omoare chiar cu arma pe care o ţin eu 
acum. Da, şi-ar fi omorât bucuros tot echipajul. Nu zicea el 
că nu îl va îndupleca nicio vijelie? Nu şi-a sfărâmat el deja 


sextantul şi acum bâjbâie orbeşte prin mările primejdioase 
bizuindu-se doar pe jurnalul lui plin de greşeli? lar în acest 
taifun, nu a zis el oare că nu are nevoie de paratrăsnet? Să 
îi fie îngăduit bătrânului acesta nebun să tragă după el la 
moarte întregul echipaj? Da, asta l-ar face ucigaşul a 
treizeci de oameni, dacă navei i s-ar întâmpla ceva 
groaznic. lar sufletul meu pune prinsoare că aşa va fi, dacă 
Ahab face cum vrea el. Dacă însă ar fi eliminat chiar acum, 
nu ar mai comite crima aceea. Aha! Mormăie în somn? Da, 
chiar acolo, doarme înăuntru. Doarme? Da, dar e încă viu şi 
îndată are să se trezească. Nu pot să-ţi rezist atunci, 
bătrâne. Nici vorba bună, nici mustrarea, nici rugămintea 
nu te pot îmbuna. Le dispreţuieşti pe toate. Ascultarea 
oarbă a poruncilor tale, atât îţi doreşti. Da, şi mai zici că 
oamenii s-au prins de tine cu legământ, zici că toţi suntem 
Ahab. Doamne fereşte! Nu există însă o altă cale, una 
legală? Să-l iau prizonier şi să-l duc acasă? Cum? Pot să 
smulg puterea vie din mâinile vii ale bătrânului? Doar un 
nebun ar încerca. Să zicem că ar fi legat, că ar fi înnodat cu 
frânghii şi cabluri, înlănţuit de inelele de punte din podeaua 
cabinei sale; atunci ar fi mai rău ca un tigru în cuşcă. N-aş 
îndura priveliştea aceea, n-aş putea să îi aud urletele. M-ar 
părăsi toată liniştea, tot somnul şi chiar raţiunea mea 
nepreţuită tot restul călătoriei. Atunci, ce mai rămâne? 
Pământul e la sute de leghe depărtare, iar Japonia care e 
cea mai aproape e de neatins. Sunt singur în mijlocul mării, 
cu două oceane şi un continent între mine şi lege. Da, da, 
aşa este. E oare cerul un ucigaş când fulgerul său loveşte 
un ucigaş în devenire în al său pat, aprinzând şi aşternutul, 
şi pielea? 

Aş fi eu un ucigaş dacă... se opri şi se aşeză încet, tăcut 
la capătul muschetei încărcate în dreptul uşii. 

— În dreptul acesta se leagănă hamacul lui Ahab pe 
dinăuntru. Are capul încoace. O atingere, şi Starbuck poate 
supravieţui ca să-şi mai strângă o dată în braţe nevasta şi 


copilul. Of, Mary, Mary! Băiatul meu, băiatul meu! Dacă nu 
te ucid acum, bătrâne, cine ştie în ce adâncuri o să se 
scufunde trupul lui Starbuck zilele acestea, împreună cu tot 
echipajul! Dumnezeule mare, unde eşti? Să o fac? Să o fac? 


— Vântul s-a domolit şi şi-a schimbat direcţia, domnule. 
Velele de la arborele trinchet şi mare sunt ridicate şi legate, 
domnule. Corabia e iar pe cursul ei. 

— Toată lumea la pupă! Moby Dick, inima ta e a mea în 
sfârşit! 

Acestea erau sunetele care se auzeau mormăite în 
somnul neliniştit al bătrânului, de parcă vocea lui Starbuck 
făcuse visul mut să vorbească. 

Muscheta încă ridicată tremură ca mâna unui beţiv pe 
lambriul de lemn. Starbuck părea că se luptă cu un înger, 
însă, depărtându-se de uşă, puse ţeava morţii înapoi la 
locul ei şi plecă. 

— Doarme prea adânc, domnule Stubb. Du-te tu jos şi 
trezeşte-l şi o să vin şi eu să îi spun. Trebuie să mă ocup de 
punte aici. Ştii tu ce să spui. 


124. Acul 


A doua zi de dimineaţă, marea încă neliniştită se 
rostogolea în valuri lungi şi domoale peste siajul clocotitor 
al „Pegquodului”, împingând vasul înainte ca nişte palme 
uriaşe şi întinse. Vântul puternic şi drept era atât de tare, 
că şi cerul, şi aerul păreau nişte vele umflate; întreaga 
lume bubuia lovită de vânt. lnăbuşit de lumina dimineţii, 
soarele invizibil nu-şi făcea cunoscută prezenţa decât prin 
lumina mai intensă a locului în care se afla, unde baionetele 
razelor sale stăteau grămadă una peste alta. Peste toate 
lucrurile domneau însemne ca acelea ale regilor şi reginelor 
babiloniene. Marea era ca un creuzet de aur topit care se 
ridică în bolboci de lumină şi căldură. 

Păstrând de mult timp o tăcere profundă, Ahab se ţinea 
deoparte şi de fiecare dată când nava legănată se apleca în 
jos cu bompresul, se întorcea să privească razele soarelui 
aprins aruncate înainte. Când nava se ducea pe spate, se 
întorcea şi el cu spatele şi vedea locul de unde lumina 
soarele şi cum aceleaşi raze galbene se încolăceau cu siajul 
său drept. 

— Ha, ha, nava mea! Ai putea fi luată drept un car al 
soarelui. Ho, ho! Vouă, popoare ce vă aşterneţi dinaintea 
mea. Eu vă aduc soarele! Injugaţi razele din faţa! Mân pe 
mare o pereche pe cinste! 

Însă imediat îi năzări un alt gând. Se grăbi către timona, 
întrebând aspru ce curs avea nava. 

— Est sud-est, domnule, răspunse timonierul speriat. 

— Minţi! zise lovindu-l cu pumnul încleştat. Ne îndreptăm 
spre est la ora aceasta a dimineţii şi avem soarele în spate? 

Auzind acestea, toată lumea rămase împietrită, căci 
fenomenul observat atunci de Ahab scăpase din vedere 
tuturor. Probabil că evidenţa lui orbitoare fusese cauza. 


Văârându-şi pe jumătate capul în habitaclu, Ahab aruncă o 
singură privire compasului. Braţul ridicat căzu încet. Pentru 
o clipă păru a se împletici. În spatele lui, Starbuck se uită şi 
el şi când acolo, ce să vezi! Cele două busole arătau spre 
est, iar „Pequodul” naviga fără tăgadă spre vest. 

Însă înainte ca primul semnal de alarmă să se împrăştie 
printre marinari, bătrânul exclamă cu un râs forţat: 

— Am înţeles! S-a mai întâmplat. Domnule Starbuck, 
fulgerul de aseară ne-a dat peste cap busola, atâta tot. 
Cred că ai mai auzit de astfel de lucruri. 

— Da, însă nu mi s-a mai întâmplat niciodată, domnule, 
zise palidul secund posomorât. 

Aici trebuie spus că astfel de accidente s-au întâmplat în 
timpul unor furtuni puternice de mai multe ori pe nave. 
Energia magnetică ce se adună în acul busolei este, după 
cum se ştie, una cu electricitatea din aer. Atunci când 
fulgerul loveşte vasul, încât doboară unele vergi şi braţe, 
are un efect asupra acului care uneori poate fi chiar 
devastator, toate proprietăţile magnetice ale busolei fiind 
anihilate. Oricum ar fi, acul nu-şi mai recapătă niciodată 
calităţile sale; iar dacă busolele din habitaclu sunt afectate, 
aceeaşi soartă o au şi celelalte busole de pe vas, chiar dacă 
sunt ascunse în carlingă. 

Privind busola răsturnată, bătrânul, cu mâna întinsă, 
calculă poziţia exactă a soarelui şi, încredinţat că acele 
erau întoarse în direcţia opusă, porunci cu un strigăt să fie 
schimbat cursul navei în acord cu cele descoperite. Vergile 
fură întinse şi „Pequodul” îşi îndreptă prora neînfricată în 
vântul pieziş, căci briza cea bună nu făcuse decât să o 
încurce. 

Între timp, oricare ar fi fost gândurile sale ascunse, 
Starbuck nu zise nimic, ci transmise mai departe ordinele 
date; Stubb şi Flask - care într-o mică măsură îi 
împărtăşeau sentimentele - făcură la fel, fără a scoate un 
sunet. Cât despre marinari, deşi unii bombăneau încet, frica 


lor de Ahab era mai mare decât frica de Soartă. Harponierii 
păgâni nu fură mai deloc impresionați, sau dacă îi mişcase 
ceva, atunci acest lucru era un anume magnetism introdus 
în inimile lor de inima dură a lui Ahab. _ 

Un timp bătrânul se plimbă pe punte visător. Insă 
întâmplându-se să alunece cu călcâiul său de lemn, văzu pe 
jos tuburile sfărâmate ale sextantului pe care îl izbise cu o 
zi în urmă de punte. 

— Biet cercetător de ceruri, mândru pilot solar! leri te-am 
distrus şi astăzi busolele aproape că m-au distrus ele pe 
mine. Aşa. Chiar aşa. Dar Ahab e încă stăpân peste 
magnet. Domnule Starbuck, o lance fără mâner; un mai şi 
cel mai mic ac al croitorilor de vele. Repede! 

Avu un impuls, al cărui scop ar fi putut fi acela de a 
anima spiritele marinarilor printr-un talent ascuns al său, 
într-un caz cum era acela al busolelor dereglate. Pe lângă 
acestea, bătrânul ştia că a naviga după o astfel de busolă 
dereglată nu era un lucru de trecut cu vederea de marinarii 
superstiţioşi care ar fi avut nişte prevestiri rele şi 
cutremurătoare. 

— Băieți, zise el întorcându-se către marinari, după ce 
secundul îi aduse lucrurile pe care le ceruse. Băieţii mei, 
tunetul i-a sucit bătrânului Ahab acele. Insă din bucata 
aceasta de oţel el poate să îşi facă singur un ac, care să 
arate direcţia la fel de bine ca oricare altul. 

Priviri uimite fură schimbate printre marinari când auziră 
una ca asta. Ei aşteptau cu ochi holbaţi magia care urma să 
fie înfăptuită. Însă Starbuck îşi feri privirea. 

Cu o lovitură a maiului, Ahab dădu jos vârful de oţel al 
lăncii şi apoi înmână secundului suportul de fier care mai 
rămăsese şi îl rugă să-l ţină drept fără a atinge puntea. 
Apoi, după ce lovi în mai multe rânduri capătul de sus al 
suportului de fier cu maiul, puse acul cel bont acolo şi îl mai 
lovi şi pe acela, dar mai uşor, în timp ce secundul ţinea 
bara de fier ca mai înainte. După ce îl mişcă în felurite şi 


neobişnuite chipuri - fie că acestea erau indispensabile 
pentru magnetizarea oţelului, fie doar menite să sporească 
uimirea echipajului - ceru un fir de aţă şi mutându-se către 
habitaclu scoase cele două ace dereglate şi agăţă orizontal 
acul de parâmă deasupra uneia dintre hărţi. La început, 
acul se tot roti, tremurând şi vibrând la ambele capete. Insă 
în cele din urmă se aşeză, iar Ahab, care aştepta acest 
moment, făcu câţiva paşi cu spatele şi întinse mâna spre el 
zicând: 

— Priviţi şi voi şi ziceţi dacă Ahab e sau nu stăpânul 
magneţilor! Soarele este spre est şi busola arată acelaşi 
lucru! 

Unul câte unul, oamenii se uitară uimiţi, căci numai cu 
ochii lor puteau să-şi convingă neştiinţa. In ochii cei mândri 
şi triumfători ai lui Ahab ai fi putut vedea prea bine ce fală 
primejdioasă zăcea. 


125. Lochul şi saula 


Pe când plecase „Peqgquodul” în călătorie, lochul şi saula 
nu fuseseră folosite decât rareori. Datorită încrederii în alte 
moduri de a determina coordonatele navei, unii marinari de 
pe navele de negoţ şi mulţi de pe baleniere, mai ales când 
sunt pe teren de vânătoare, neglijează complet să înalțe 
lochul deşi, mai mult de formă, trec din oră în oră pe tablă 
cursul corăbiei şi viteza cu care navighează. Tot aşa se 
întâmpla şi cu „Pegquodul”. Mosorul de lemn cu lochul 
triunghiular legat de el atârna neatins de multă vreme sub 
zăbrelele parapetului de la pupă. Ploile şi valurile îl udaseră, 
soarele şi vântul îl uscaseră, toate elementele se adunaseră 
pentru a putrezi obiectul care atârna agăţat. Însă fără a lua 
seama la toate acestea, Ahab îl zări când se uită spre 
balustradă la puţin timp după întâmplarea cu magnetul şi 
îşi aminti că nu mai are sextantul şi că făcuse un jurământ 
despre loch şi saulă. Nava înainta cu viteză şi în spate 
valurile se umflau turbate. 

— Cei din faţă! Ridicaţi lochul! 

Se apropiară doi marinari: cel bronzat din Tahiti şi 
bătrânul cărunt din insula Man. 

— Unul dintre voi să ţină mosorul, iar eu îl desfăşor. 

Se duseră până în capătul cel mai din spate al pupei 
unde puntea, din cauza puterii piezişe a vântului, aproape 
că se scufunda în marea înspumată. 

Omul din insula Man luă mosorul şi ţinându-l sus de tot 
de mânerele ce ieşeau de o parte şi de alta a fusului în jurul 
căruia se încolăcea saula, ţinu astfel lochul triunghiular în 
jos până când Ahab ajunse în faţa lui. 

Ahab stătea dinaintea sa şi depăna încet vreo treizeci 
sau patruzeci de învârtituri pentru a-şi înfăşura pe mână un 
colac de funie pe care să o arunce peste bord când omul 


din insula Man, care urmărea cu atenţie şi pe el, şi saula, 
îndrăzni să îi vorbească: 

— Domnule, nu ştiu ce să zic, saula pare cam roasă; au 
stricat-o apa şi soarele. 

— O să ţină, bătrâne. Pe tine te-au afectat căldura şi 
umezeala? Pari să te ţii destul de bine. Sau de fapt pe tine 
te ţine viaţa, nu o ții tu pe ea. 

— Eu ţin mosorul, domnule, dar e aşa cum zice căpitanul 
meu. Cu părul meu cărunt nu are rost să mă contrazic, mai 
ales cu un superior care nu o să recunoască niciodată. 

— Ce să recunosc? Uite aici ce profesor am format ca să 
predea la colegiul de granit al Reginei Natură. Cred însă că 
eşti prea servil. Unde te-ai născut? 

— Pe o mică insulă stâncoasă numită Man, domnule. 

— Excelent. Deci acolo ai dat prima lovitură lumii. 

— Nu ştiu ce să zic despre asta, dar acolo m-am născut. 

— Pe insula Mans, zici? Avem aici un om din Om, un om 
născut pe insula Omului care era odinioară independentă, 
iar acum e părăsită de oameni. Care dintre voi s-a pierdut? 
Din ce cauză? Ţine sus mosorul! Toate capetele ce caută 
lămuriri se lovesc de un perete tare şi nesimţitor. Sus cu el! 
Aşa. 

Lochul fu ridicat, saula se desfăşură repede şi se întinse 
dreaptă în spatele corăbiei, mosorul începând să se învârtă. 
Frecuşul lochului, care era când săltat, când scufundat de 
valuri, îl făcea pe bătrân să se opintească. 

— Ţine bine! 

Trosc! Saula trasă prea tare se scufundă răsucindu-se: 
lochul pe care îl trăgea fu pierdut. 

— Am zdrobit sextantul, furtuna a dereglat acele busolei 
şi acum marea sălbatică a smuls lochul. Dar Ahab poate să 
le îndrepte pe toate. Trage saula, tahitianule! Infăşoar-o pe 
mosor, omule din Man. Ascultaţi aici! Dulgherul va face alt 
loch, iar voi să matisiţi saula. Ocupaţi-vă de asta! 


78 În engleză „man" înseamnă om (n. t.). 


— la uită-l cum se duce! Pentru el nu s-a întâmplat nimic, 
dar mie mi se pare că lumea alunecă de pe axa ei. Trage, 
trage, tahitianule! Funiile se deapănă uşor când sunt 
întregi, dar când sunt rupte, de-abia se trag. Hei, hei, Pip! 
Ai venit să ajuţi, Pip? 

— Pip? Cui îi zici Pip? Pip a sărit din barcă. Pip a dispărut. 
la să vedem, nu cumva l-aţi pescuit, domnule pescar? Ce 
greu mai trage aţa, cred că s-a prins de ea. Scutură-l, 
Tahiti! Dă-l jos, nu primim laşi aici. Aha! Uite-i mâna cum 
iese din apă. O secure! O secure! S-o tăiem! Nu tragem laşi 
la bord! Căpitane Ahab! Domnule! Uite-l pe Pip cum 
încearcă să urce iar pe punte. 

— Termină, smintitule! îi strigă omul din Man prinzându-l 
de braţ. Pleacă de la dunetă! 

— Nebunul mai mare îl mustră pe cel mai mic, îşi zise 
Ahab apropiindu-se. la mâinile de-acolo! Unde zici că e Pip, 
băiete? 

— La pupă, domnule, la pupă! Uitaţi! Uitaţi! 

— Şi tu cine eşti, băiete? Nu văd nimic în ochii tăi goi. 
Doamne! Zici că sunt ciururile prin care se cern sufletele 
oamenilor! Cine eşti, băiete? 

— Clopotarul, domnule. Ding, dang, ding! Pip! Pip! Pip! O 
sută de livre de nămol recompensă pentru Pip. Are cinci 
picioare înălţime şi înfăţişare de laş, aşa îl recunoaşteţi cel 
mai uşor. Ding, dang, ding! Cine l-a văzut pe laşul Pip? 

— Inimile nu pot trăi dincolo de limita zăpezilor. Ceruri 
îngheţate, priviţi aici! Aţi zămislit copilul acesta fără noroc 
şi l-aţi părăsit, libertini creatori. Hai, băiete, cabina lui Ahab 
va fi casa lui Pip de-acum încolo, cât mai trăiesc eu. Mi-ai 
atins sufletul, băiete. Eşti legat de mine prin funii ţesute de 
inimă. Hai, să mergem! 

— Ce-i asta? E piele catifelată de rechin, zise Pip uitându- 
se şi pipăind mâna lui Ahab. Dacă sărmanul Pip ar fi simţit 
un lucru aşa de fin, poate că nu s-ar mai fi pierdut. Mi se 
pare, domnule, că e o funie de care să se ţină sufletele 


slabe. Domnule, să vină bătrânul Perth şi să sudeze mâinile 
acestea una de alta, cea neagră şi cea albă, căci eu nu Îi 
mai dau drumul. 

— Of, băiete, nici eu nu o să-ţi mai dau drumul, decât 
dacă te-aş târî după mine în nenorociri mai mari decât 
acestea. Hai în cabină! Uitaţi, voi ce credeţi, că zeii sunt 
miloşi, iar oamenii sunt răi, uitaţi cum zeii atoateştiutori nu 
se sinchisesc de suferinţa omului, iar omul, deşi e nebun şi 
nu ştie ce face, e plin de milă şi de recunoştinţă. Vino! Sunt 
mai mândru să te ţin de mâna ta neagră decât să ating 
astfel mâna unui împărat. 

— Uite cum se duc doi nebuni, bombăni omul din Man. 
Unul înnebunit de putere, altul de slăbiciune. Uite capătul 
saulei roase, e udă toată. S-o repar, ei? Mai bine facem rost 
de una nouă. O să vorbesc cu domnul Stubb despre asta. 


126. Colacul de salvare 


Navigând acum înspre sud-est după oţelul magnetizat al 
lui Ahab şi viteza sa fiind măsurată de lochul şi saula lui 
Ahab  „Pequodul” îşi menținea drumul spre Ecuator. 
Călătoria lungă, prin ape nestrăbătute, lipsa totală a altor 
corăbii şi vânturile ce băteau dintr-o parte şi care o 
împingeau de pe cursul ei, toate acestea păreau a fi 
straniul calm care prevesteşte întâmplări disperate şi 
vijelioase. 

În cele din urmă, când corabia se apropie de marginile 
terenului de pescuit ecuatorial şi când în întunericul beznă 
care se aşterne înainte de ivirea zorilor naviga printr-un 
atol de insulițe stâncoase, cartul - condus atunci de Flask - 
fu speriat de un strigăt atât de sălbatic şi nepământesc - ca 
plânsetele fantomelor nevinovaţilor ucişi de Irod - că toţi 
fură treziţi din visare şi rămaseră o clipă în picioare, aşezaţi 
sau aplecaţi, ascultând cu atenţie, ca statuile sclavilor 
romani, în timp ce strigătul se mai auzi o vreme. Partea 
civilizată sau creştină a echipajului spuse că erau sirene şi 
se cutremură, însă harponierii păgâni nu se speriară. Dar 
căruntul om din insula Man - cel mai bătrân marinar dintre 
toţi - spuse că sunetele ascuţite care se auzeau erau vocile 
oamenilor înecaţi de curând. 

Jos, în hamacul său, Ahab nu auzi nimic despre acestea 
până la ivirea zorilor cenuşii când veni pe punte. Acolo 
ascultă povestea de la Flask, nu fără aluzii rău- 
prevestitoare. Râse sec şi explică minunea: Insuliţele 
stâncoase printre care trecuseră erau căminul a 
nenumărate foci, iar unele foci tinere care îşi pierduseră 
perechea, sau unele mame care îşi pierduseră puii, probabil 
că se apropiaseră de navă şi îi ţinuseră companie, plângând 
şi suspinând aşa cum fac şi oamenii când suferă. Aceste 


cuvinte nu făcură decât să tulbure şi mai mult pe unii dintre 
marinari, deoarece mulţi sunt foarte superstiţioşi în privinţa 
focilor, nu numai din cauza strigătelor lor atunci când sunt 
în primejdie, ci şi datorită înfăţişării omeneşti a capetelor 
lor rotunde şi a chipurilor lor oarecum înțelepte care se văd 
când ies din apă pe lângă vas. În apă, în anumite 
împrejurări, focile au fost deseori confundate cu oameni. 

Insă presimţirile echipajului primiră o confirmare cât se 
poate de sigură în acea dimineaţă. La răsăritul soarelui, 
omul se ridicase din hamac şi se urcase în vârful catargului 
arborelui trinchet. Ori nu se trezise de tot - marinarii urcă 
deseori în gabie pe jumătate adormiţi ori aşa era felul lui, 
asta nu se ştie. Oricum ar fi, nu se urcase de mult sus când 
se auzi un strigăt şi o vâjâitură; când se uitară în sus, 
marinarii văzură o fantomă care cădea prin aer, iar când se 
uitară în jos, văzură nişte bule mici de aer pe albastrul apei. 

Fu aruncat de la pupă colacul de salvare - un butoi uşor 
şi lunguieţ -, căci acolo era ţinut pentru a fi aruncat cât mai 
repede, însă nicio mână nu ieşi din mare ca să-l apuce, iar 
cum soarele bătuse mult timp pe butoiaş, lemnul însetat 
sorbea şi el prin toţi porii; butoiul legat cu inele de fier se 
duse după marinar la fund. 

Aşa se întâmplă ca primul om care se urcase în vârful 
catargului de pe „Pequod” ca să se uite după Balena Albă 
pe propriul ei teritoriu fu înghiţit de adâncuri. Însă puţini se 
gândiră atunci la asta. Nu erau îndureraţi peste măsură de 
această întâmplare, căci credeau nu că este o prevestire 
rea a celor ce urmează, ci urmarea unei prevestiri care 
trecuse, îşi închipuiră că acum aflaseră motivul acelor 
ţipete sălbatice pe care le auziseră cu o seară în urmă, însă 
bătrânul din Man spuse încă o dată că nu era aşa... 

Colacul de salvare pierdut trebuia să fie înlocuit; 
Starbuck fu numit să se ocupe de asta. Dar cum nu era de 
găsit niciun butoi destul de uşor şi cum în nerăbdarea 
agitată a acestui moment din călătorie toată lumea se 


îndeletnicea cu orice altceva, aveau de gând să lase pupa 
navei fără colac, când prin semne ciudate şi aluzii 
Queequeg dădu de înţeles ceva ce avea legătură cu 
coşciugul său. 

— Un colac de salvare dintr-un coşciug! strigă Starbuck 
nervos. 

— Cam ciudat, într-adevăr, spuse Stubb. 

— O să fie numai bun, zise Flask, dulgherul poate să-l 
aranjeze binişor. 

— Aduceţi-l sus, nu avem ce altceva să folosim, spuse 
Starbuck după o pauză gânditoare. Echipează-l, dulgherule, 
nu te uita aşa la mine! Mă refer la coşciug. Mă auzi? 
Echipează-l! 

— Să-i bat capacul în cuie, domnule? întrebă şi mişcă 
mâna ca şi când ar fi bătut ceva cu ciocanul. 

— Da. 

— Să-i călăfătuiesc şi marginea, domnule? întrebă 
mişcând mâna ca şi cum ar manevra fierul de călăfătuit. 

— Da. 

— Să-i dau şi cu gudron? şi-şi mişcă mâna de parcă ar fi 
gudronat. 

— Pleacă de-aici! Ce naiba te-a apucat? Fă un colac de 
salvare din coşciug şi gata! Domnule Stubb, domnule 
Stubb, veniţi cu mine! 

— Pleacă furios. Poate să îndure situaţia pe de-a-ntregul, 
dar îi vine greu pe alocuri. Nu prea-mi place asta. Fac un 
picior pentru căpitanul Ahab şi îl poartă ca un domn. Dar 
fac un sicriu pentru Queequeg şi el nu vrea să-şi pună capul 
în el. Toate chinurile mele să fie în zadar cu coşciugul 
acesta? Acum mi s-a dat ordin să fac colac de salvare din 
el. E ca şi când ai transforma o haină veche. Nu-mi place 
cârpăceala asta - nu-mi place deloc, e înjositoare, nu-i de 
mine. Să se ocupe căldărarii de cârpeli, noi suntem mai 
buni ca ei. Nu-mi place să iau la mână decât treburi curate, 
noi. Să le fac în doi timpi şi trei mişcări, ceva care să 


înceapă cu începutul şi mijlocul să-i fie mijloc şi care începe 
la un capăt şi se sfârşeşte la celălalt. Nu o treabă de 
cârpaci, care începe de la mijloc şi se termină la început. 
Asta-i treabă de babe, să cârpeşti lucruri. 

Doamne! Ce le mai plac babelor căldărarii. Ştiu o bătrână 
de şaizeci şi cinci de ani care a fugit în lume cu un căldărar 
tânăr şi chel. De-asta n-am vrut niciodată să lucrez pentru 
văduve bătrâne la țărm când aveam slujba în Vineyard; 
dacă le venea în capetele alea bătrâne ale lor să fugă cu 
mine? Dar gata! la să văd. Să bat capacul în cuie, să 
călăfătuiesc marginile, să le dau cu smoală, să le prind 
strâns şi să atârn totul cu frânghie la parapetul de la pupă. 
S-a mai făcut aşa ceva vreodată cu un coşciug? Alţi 
dulgheri mai bătrâni şi mai superstiţioşi s-ar lăsa legaţi de 
vergi mai degrabă decât să facă o treabă ca asta. Dar eu 
sunt cucută noduroasă de Aroostook. Nu mă urnesc din loc. 
Legat de un coşciug! Să pluteşti pe o tavă de cimitir. Dar 
lasă asta! Noi, muncitorii în lemn, facem paturi pentru 
tinerii însurăţei şi mese de joc, la fel ca şi coşciuge şi 
dricuri. Lucrăm cu luna, sau cu bucata; nu e treaba noastră 
să punem întrebări decât dacă ne pricopsim cu vreo muncă 
de cârpit şi atunci trebuie să o ascundem cumva. Hm! 
Acum o să m-apuc de treabă. O să-mi iau - să vedem - câţi 
marinari sunt pe navă? Am uitat. Oricum, o să-mi iau 
treizeci de parâme cu capăt turcesc, fiecare să aibă trei 
picioare şi să atârne toate de coşciug. Altfel, dacă se 
scufundă corabia, o să fie treizeci de vlăjgani care o să se 
bată toţi pentru acelaşi coşciug. Priveliştea asta nu se-arată 
de multe ori sub soare. Haide ciocane, fierule de călăfătuit, 
găleată cu smoala şi cavilă. Să mergem! 


127. Puntea 


Coşciugul, aşezat pe două ciubăre, între bancul de lucru 
şi tambuchiul deschis; dulgherul călăfătuieşte îmbinările; 
firele căiţilor răsuciţi se iţesc dintr-un sul mare din sân. 
Ahab iese din tambuchiul cabinei şi îl aude pe Pip venind 
după el. 

— Du-te jos, băiete. Vin îndată înapoi! Nimic nu-mi place 
mai mult decât băiatul acesta. Ce-i aici, biserică? Ce-i asta? 

— Păi, colacul de salvare, domnule. Ordinele domnului 
Starbuck. Feriţi-vă, domnule, de tambuchi! 

— Da, bine, mulţumesc. Coşciugul e pus bine lângă gura 
mormântului. 

— Ce spuneţi, domnule? Tambuchiul? Da, domnule, da. 
Aşa e. 

— Nu eşti tu cel ce mi-a făcut piciorul? Uite, ciotul acesta 
nu e de la tine de la prăvălie? 

— Ba cred că da, domnule. Stă bine pe călcâiul de metal? 

— Destul de bine. Dar nu eşti tot tu şi cel cu pompele 
funebre? 

— Da, domnule. Am făcut sicriul acesta pentru 
Queequeg. Dar acum m-au pus să-l preschimb în altceva. 

— Atunci spune-mi; nu eşti tu un ticălos hrăpăreţ, 
băgăcios, egoist şi rău, de faci într-o zi picioare de lemn, în 
alta coşciuge pe care apoi le faci colace de salvare? Eşti la 
fel de lipsit de principii ca şi zeii şi tot la fel de profitor. 

— Dar eu nu vreau să fac niciun rău, domnule! Fac şi eu 
ce fac. 

— larăşi zeii. Ascultă, când lucrezi la sicriu, nu cânţi? Se 
zice că Titanii fredonau când scobeau craterele pentru 
vulcani. Şi groparii din piese cântă chiar şi ei cu cazmaua în 
mână. Tu nu cânţi niciodată? 

— Să cânt? Mă întrebaţi dacă eu cânt? Eh, nu-mi prea 


place mie cântatul, domnule. Groparul cânta probabil 
fiindcă de la cazmaua lui nu se auzea nimic. Dar maiul de 
călăfătuit face destulă muzică de unul singur. la ascultaţi-l! 

— Da, asta deoarece capacul acela e ca o tobă, iar o tobă 
nu se poate face decât într-un fel: să nu aibă nimic 
înăuntru. Şi totuşi, un sicriu cu un corp în el sună tot cam 
aşa, dulgherule. Ai ajutat vreodată la căratul unui catafalc 
sau ai auzit sicriul lovindu-se de poarta cimitirului la 
intrare? 

— Pe legea mea, domnule, eu... 

— Pe legea ta? Ce înseamnă asta? 

— Păi, pe legea mea, domnule, e doar un fel de-a spune, 
doar atât. 

— Aha, aha, continuă. 

— Voiam să spun, domnule, că... 

— Tu eşti un vierme de mătase? Îți ţeşi singur linţoliul cu 
fire care ies din propriul tău trup? la uite ce-ţi iese din sân! 
Pleacă de-aici şi ia-ţi aţele cu tine! 

— Se duce la pupă. Ce brusc s-a stârnit! Dar vijeliile se 
stârnesc dintr-odată la latitudinile astea. Am auzit că insula 
Albemarle din Galapagos e tăiată în două de Ecuator. Cred 
că tot un fel de ecuator îl traversează şi pe bătrânul acesta 
chiar prin mijloc. Mereu e ca pe linie: arzător. lţi spun eu! 
Se uită încoace. Haideţi, căiţilor, să mergem. De la-nceput. 
Ciocanul este bagheta, iar eu sunt dirijorul: tap, tap! 

(Ahab către sine): 

— la te uite, ce privelişte! la te uită, ce sunet! 
Ciocănitoarea căruntă bate în copacul găunos. Cei surzi şi 
orbi ar putea fi invidiaţi acum. Uite: lucrul stă pe două 
ciubăre pline de funii. Ce caraghios mârşav mai e şi insul 
acesta. Rat, tat! Aşa trec secundele omului Oh! Ce 
imateriale sunt lucrurile materiale! Ce altceva decât 
gândurile trebuie să fie reale? Uite chiar simbolul îngrozitor 
al morţii înspăimântătoare ajuns, din întâmplare, simbolul 
ajutorului şi speranţei vieţii amenințate. Un colac de salvare 


făcut dintr-un sicriu! Ce e mai profund de-atât? Se poate ca 
într-un sens spiritual sicriul să fie, până la urmă, doar un 
adăpost al imortalităţii? O să mă gândesc la asta. Dar nu. 
Atât sunt de adâncit în partea întunecată a pământului, 
încât cealaltă, cea luminoasă, îmi pare o licărire slabă. Nu 
mai termini odată, dulgherule, cu sunetul acela blestemat? 
Mă duc sub punte; să nu mai văd coşciugul aici când mă 
întorc. Pip, noi doi o să vorbim despre asta. De la tine aud 
cele mai minunate filosofii. Nişte cunoştinţe necunoscute 
ale unor lumi neştiute trebuie că s-au vărsat în tine. 


128. Pequod” întâlneşte „Rachel” 


A doua zi fu văzută o navă mare, numită „Rachel”, 
îndreptându-se chiar spre „Pequod”; pe vergile ei stăteau 
cocoţaţi o mulţime de marinari. În acel moment „Pequodul” 
tăia luciul apei cu o viteză bunicică, dar când corabia cu 
vele mari se apropie spre ea din direcţia vântului, pânzele 
umflate se pleoştiră ca nişte băşici sparte şi cala cea 
sprintenă se opri. 

— Veşti proaste; aduce vesti proaste, murmură bătrânul 
din Man. 

Însă înainte să apuce căpitanul străin, care stătea în 
barca sa cu trompeta la gură, să salute, se auzi vocea lui 
Ahab: 

— Aţi văzut Balena Albă? 

— Da, ieri. Voi aţi văzut o barcă de vânătoare în derivă? 

Înăbuşindu-şi bucuria, Ahab răspunse negativ la această 
întrebare neaşteptată. S-ar fi dus bucuros la bordul navei 
dacă nu i-o lua căpitanul străin înainte, coborându-şi barca. 
Câteva vâslituri şi barca ajunse lângă lanţurile de pe 
„Pequod”. lar căpitanul sări pe punte. Ahab îşi dădu pe dată 
seama ca era din Nantucket şi îl cunoştea. Insă nu se 
salutară formal. 

— Unde era? Nu a fost ucis, nu? strigă Ahab apropiindu- 
se. Cum s-a întâmplat? 

Se pare că târziu, în după-amiaza zilei trecute, când trei 
dintre bărcile navei erau ocupate cu o turmă de balene care 
le trăseseră patru sau cinci mile depărtare de navă, capul şi 
cocoaşa albă ale lui Moby Dick se iviseră deodată din apă, 
nu departe; a patra barcă - de rezervă - fusese coborâtă pe 
dată pentru vânătoare. După ce înaintase bine contra 
vântului, această barcă - cea mai uşoară dintre toate - păru 
să prindă balena - cel puţin aşa văzuse marinarul din gabie. 


Văzu la distanţă barca făcându-se din ce în ce mai mică, 
apoi o licărire de apă înspumată şi apoi nimic. Se trăsese 
concluzia că balena fugise de tot trăgând urmăritorii după 
ea. Cum se întâmplă deseori. Atunci se îngrijorară, dar nu 
se alarmară încă. Semnalele de rechemare fură urcate în 
greement; se aşternu întunericul; forţată să adune cele trei 
bărci dinspre vânt înainte să plece în căutarea celei de-a 
patra în direcţia opusă, nava nu numai că trebuise să lase 
barca în voia sorții până aproape de miezul nopţii, însă şi, 
pentru moment, să mărească distanţa până la ea. După ce 
restul echipajului ajunse cu bine la bord, nava ridică toate 
pânzele şi porni după barca dispărută, aprinzând focul în 
topitoare ca să servească drept far. Jumătate din oameni 
fură urcați ca santinele în vârful catargelor. Insă, deşi 
înaintase destul de mult pentru a ajunge cam pe unde 
fusese văzută ambarcaţiunea ultima oară, deşi se opri şi 
cobori cazmalele verificând în jurul ei. Nu găsi nimic şi 
plecă mai departe; se opri iar şi cobori bărcile, dar, deşi 
făcu aşa până în zorii zilei, nu se zări nicio aşchie din chila 
cea pierdută. 

Povestea fu spusă, iar căpitanul străin continuă pentru a 
dezvălui motivul pentru care venise la bord. Dorea ca 
„Pequodul” să se alăture navei sale în căutări, navigând la 
distanţă de patru sau cinci mile între cele două, în linii 
paralele, cercetând astfel două orizonturi. 

— Fac prinsoare, îi şopti Stubb lui Flask, că cineva din 
barca dispărută purta cea mai bună haină a căpitanului, se 
poate chiar să fi avut şi ceasul lui, şi de-aia e atât de 
nerăbdător să le primească înapoi. Cine-a mai auzit de 
două corăbii în plin sezon de vânătoare care să caute o 
barcă dispărută. Vezi, Flask, uite cât de palid e, până şi 
ochii îi are stinşi. Uite, nu cred că e haina, cred că e... 

— E băiatul meu, propriul meu băiat e printre dispăruţi. 
Pentru numele lui Dumnezeu, te rog, te implor, se ruga 
străinul de Ahab, care până acum primise fără tragere de 


inimă cererea. Lasă-mă să închiriez corabia ta pentru 
patruzeci şi opt de ore. Plătesc bucuros şi o să plătesc bine 
- dacă nu se poate altfel - pentru patruzeci şi opt de ore, 
doar atât. Trebuie, trebuie şi se cade să faci acest lucru. 

— Fiul lui! exclamă Stubb. Vai, e fiul lui cel care s-a 
pierdut! Retrag ce-am zis despre haină şi ceas. Ahab ce 
zice? Trebuie să-l salvăm pe băiat. 

— S-a înecat cu toţi ceilalţi noaptea trecută, zise bătrânul 
din Man care stătea în spatele lor. l-am auzit; şi voi le-aţi 
auzit sufletele. 

După cum ieşi în curând la iveală, ceea ce făcea 
incidentul de pe „Rachel” şi mai trist era faptul nu numai că 
fiul căpitanului se afla printre cei de pe barca dispărută, dar 
în echipajul celeilalte bărci separate de corabie în timpul 
urmăririi se afla încă un fiu, astfel că în acele clipe tatăl 
nenorocit se afla prins în mijlocul celei mai crude 
nehotărâri; aceasta fusese rezolvată în locul său de către 
secund care adoptase instinctiv procedura obişnuită de pe 
baleniere în cazul unei astfel de întâmplări, şi anume ca 
aflându-se între mai multe bărci aflate la ananghie, dar 
despărțite, să se caute întotdeauna cea cu echipajul mai 
numeros. 

Căpitanul, din motive necunoscute, nu dezvăluise totul 
de la început, ci numai atunci când a fost forţat de răceala 
lui Ahab pomeni de celălalt fiu dispărut, un băieţandru de 
doisprezece ani pe care tatăl, cu îndrăzneala încrezătoare şi 
zeloasă a dragostei sale de părinte din Nantucket, voise să-l 
iniţieze de timpuriu în primejdiile şi minunile unei ocupaţii 
ce fusese a strămoşilor săi dintotdeauna. Se întâmplă 
deseori ca unii căpitani din Nantucket să trimită un fiu atât 
de tânăr într-o călătorie de trei sau patru ani pe o altă navă, 
astfel ca primele învățături despre profesia de vânător de 
balene să nu fie îmblânzite de ocrotirea părintească 
firească, dar nu bine-venită, ori de înţelegerea şi grija, care 
sunt fireşti. 


Între timp, străinul încă se mai ruga de Ahab. lar acesta 
stătea ca o nicovală, primind toate loviturile fără a tremura 
cât de puţin. 

— Nu plec de aici, spuse străinul, până nu accepţi. 
Poarta-te cu mine cum ţi-oi dori să mă port şt eu cu tine 
într-o astfel de împrejurare. Căci şi tu ai un fiu, căpitane 
Ahab, deşi e doar un copil şi se află în siguranţă acasă; şi 
încă un copil făcut la bătrâneţe. Da, da, te învoieşti, văd eu. 
Repede, mateloţi. Fugiţi şi pregătiţi-vă să ridicaţi pânzele! 

— Opriti! strigă Ahab. Nu vă atingeţi de nicio parâmă! 

Apoi continuă pe un ton care alungea fiecare cuvânt: 

— Căpitane Gardiner, nu o voi face. Chiar şi acum pierd 
timp. La revedere, la revedere. Dumnezeu să te 
binecuvânteze, omule; să mă iert eu însumi, dar trebuie să 
plec. Domnule Starbuck, uită-te la ceasul de la habitaclu şi 
în trei minute goneşte toţi străinii de pe punte; apoi ridică 
pânzele şi ţine cursul de dinainte! 

Întorcându-se în grabă cu chipul abătut, cobori în cabină 
lăsându-l pe căpitanul străin perplex în faţa respingerii 
necondiționate a cererii sale onorabile. Dezmeticindu-se din 
mirare, Gardiner se grăbi tăcut spre parapet şi mai degrabă 
căzu decât păşi în barcă, întorcându-se astfel înapoi la 
corabia sa. 

În curând, cele două nave îşi despărţiră drumul, iar cât 

mai putu fi văzută nava străină, ea se abătea din cale 
încolo şi încoace cercetând fiecare pată pe apă, oricât de 
mică ar fi fost. 
Vergile erau înclinate când într-o parte, când în alta; făcea 
voltă când la babord, când la tribord; acum se lupta cu 
marea, acum se lăsa dusă în voia ei; în tot acest timp, 
catargele şi vergile erau îngrămădite de oameni, ca trei 
cireşi când copiii culeg fructe printre ramurile lor. 

Însă în cursul ei abătut şi drumul ei legănat şi plângător, 
se vedea limpede că nava plânsă de valuri nu găsea 
alinare, îşi plângea copiii dispăruţi. 


129. Cabina 


Ahab dă semne că se întoarce pe punte; Pip îl prinde de 
mână ca să-l urmeze. 

— Băiete, băiete, îţi spun că trebuie să nu îl urmezi pe 
Ahab acum. A venit vremea când Ahab nu ar vrea să te 
depărteze de el, dar nici nu te vrea aproape. E ceva în tine, 
biet flăcău, care simt că mă lecuieşte prea mult de boala 
mea. Cui pe cui se scoate, iar pentru vânătoarea aceasta, 
boala mea e sănătatea pe care mi-o doresc. Rămâi aici sub 
punte unde o să te servească toţi ca pe căpitan. Da, băiete, 
o să stai aici pe scaunul meu înşurubat şi o să fii un alt 
şurub la el. 

— Nu, nu, nu! Dumneavoastră nu aveţi trupul întreg, 
domnule; folosiţi-mă pe mine ca pe piciorul pe care l-aţi 
pierdut, domnule, nu cer mai mult de-atât, doar să rămân 
în felul acesta o parte din dumneavoastră. 

— Of!, în ciuda milioanelor de ticăloşi, tu mă faci să cred 
în loialitatea nepieritoare a omului! Şi mai eşti şi negru, şi 
nebun pe deasupra! Cred că zicala cui pe cui se scoate se 
aplică şi în cazul lui, parcă şi lui îi vine mintea la cap. 

— Mi s-a spus, domnule, că Stubb l-a părăsit odată pe 
micuțul Pip, ale cărui oase înecate s-au albit, deşi pielea lui 
vie era neagră. Eu nu o să vă părăsesc niciodată cum a 
făcut Stubb, domnule. Trebuie să merg cu dumneavoastră. 

— Dacă nu taci, o să mă înfurii. Ţi-am zis că nu se poate. 

— Stăpâne, stăpâne bun! 

— Dacă mai plângi aşa, o să te ucid. Ai grijă, şi Ahab e 
nebun. Ascultă şi o să-mi auzi tropăiturile piciorului de os 
pe punte şi o să ştii că sunt acolo. Acum te las. Mâna! Pune- 
o într-a mea! Tu eşti loial, băiete, cum e circumferința faţă 
de centrul său. Aşa: Dumnezeu să te aibă în pază mereu şi 
dacă se ajunge până acolo, Dumnezeu să te salveze orice 


s-ar întâmpla. 

(Ahab pleacă; Pip face un pas în față) 

— Aici a stat acum o clipă, respir aerul pe care l-a 
respirat şi el, dar sunt singur. Măcar de-ar fi fost bietul Pip 
aici, parcă aş fi putut să îndur. Dar el lipseşte. Pip! Pip! 
Ding, dang, ding! Cine l-a văzut pe Pip? Trebuie să fie pe- 
aici. Să încercăm uşa. Cum? Nici zăvor, nici lacăt, nici 
stavilă. Şi totuşi nu o pot deschide. Trebuie să fie de vină 
vraja. Mi-a zis să stau aici. Mi-a mai zis şi că scaunul prins 
în şuruburi e al meu. Atunci mă voi aşeza aici, sprijinit de 
traversă, în mijlocul corăbiei. Toată chila şi cele trei catarge 
se aştern dinaintea mea. Aici, spun bătrânii marinari, se 
aşază la masă şaptezeci şi patru de amirali vestiți care 
domnesc peste nenumărați căpitani şi locotenenţi. Aha! Ce- 
i asta? Epoleţi! Epoleţii vin năpustindu-se! Daţi roată 
sticlele! Mă bucur să vă văd! Umpleţi-vă paharele, 
monsieurs! Ce sentiment ciudat ca un băiat negru să 
primească atâţia albi cu dantelă aurită pe haine. Monsieurs, 
l-aţi văzut pe Pip? Un mic băiat negru, înalt de cinci 
picioare, cu înfăţişare josnică şi laş. A sărit odată dintr-o 
barcă. L-aţi văzut? Nu! Atunci umpleţi iar paharele, 
căpitanilor, şi să ciocnim pentru ruşinea laşilor. Sst! De sus 
se-aud oase. E stăpânul! Stăpâne! Mă simt într-adevăr trist 
când umbli peste mine. Insă o să stau aici, chiar dacă pupa 
loveşte în pietre şi acestea o crapă şi vin scoicile peste 
mine. 


130. Pălăria 


Acum, într-un loc şi timp prielnic, după o călătorie 
premergătoare atât de lungă, Ahab - după ce restul apelor 
fuseseră cercetate - părea să fi încolţit duşmanul într-un 
fund de sac pentru a fi sigur că îl poate ucide acolo. Se 
găsea la latitudinea şi longitudinea unde se pricopsise cu 
rana îngrozitoare, acum că vorbise cu o navă care chiar cu 
o zi în urmă o întâlnise pe Moby Dick, acum că toate 
întâlnirile cu diferite nave se împreunaseră contrastant 
pentru a arăta indiferența demonică cu care Balena Albă îşi 
ataca urmăritorii, fie că păcătuia sau că i se păcătuise, 
acum se citea ceva nedesluşit în ochii bătrânului, ceva la 
care oamenii slabi de înger nici nu suportau să se uite. 
Asemenea stelei polare care nu apune timp de şase luni în 
noaptea arctică şi îşi menţine privirea pătrunzătoare şi fixă, 
tot aşa strălucea acum şi țelul lui Ahab peste echipajul 
mohorât. li domina atât de tare, că toate presentimentele, 
îndoielile, neîncrederea şi temerile şi le ascundeau adânc în 
suflet şi nu le lăsau să încolţească nici măcar cu un mugur 
sau o frunză. 

În aceste momente prevestitoare, toată voia bună, 
forţată sau firească, dispăru. Syubb nu mai încercă să facă 
pe nimeni să zâmbească, Starbuck nu mai încerca să-l 
împiedice. Fericirea şi tristeţea, speranţa şi frica, toate fură 
măcinate în praf fin şi presărate în mortarul întărit al 
sufletului de fier al lui Ahab. Se mişcau în muţenie pe punte 
ca nişte maşinării, ştiind tot timpul că bătrânul ţinea ochiul 
său tiranic aţintit asupra lor. 

însă dacă îl urmăreai cu atenţie în orele în care era 
singur, când credea că nu îl urmăreşte decât o singură 
privire, atunci ai fi văzut că aşa cum privirea lui Ahab îi 
cutremura pe marinari, tot aşa îl cutremura pe el cea a lui 


Fedallah, sau măcar, într-un chip sălbatic, îl afecta. O 
ciudăţenie subtilă avea Fedallah acum; era scuturat de 
tremurături neîncetate că echipajul îl privea cu suspiciune, 
nefiind siguri, dacă era într-adevăr muritor sau doar o 
umbră tremurândă aruncată pe punte de o fiinţă nevăzută. 
Umbra plutea acolo fără încetare, căci acesta nici noaptea 
nu dormea şi nici nu se ducea sub punte. Stătea nemişcat 
ore întregi, nu se aşeza şi nu se apleca; ochii săi stinşi, dar 
plini de mirare parcă spuneau: „Noi, cei doi paznici, nu 
dormim niciodată.” 

Marinarii nu puteau urca pe punte, fie ziua, fie noaptea, 
fără a da de Ahab care ori stătea în gaura lui, ori se plimba 
pe punte între cele două hotare: arborele mare şi cel 
trinchet. Altă dată îl vedeau stând în sabord cu piciorul cel 
bun pe punte, de parcă urma să facă un pas; pălăria o avea 
trasă pe ochi, astfel că oricât de nemişcat ar fi stat, oricâte 
zile şi nopţi ar fi trecut fără ca el să se odihnească în 
hamac, nu se vedea niciodată de după pălărie dacă într- 
adevăr avea ochii închişi sau dacă încă îi privea cu atenţie. 
Nu conta că stătea astfel la sabord preţ de o oră întreagă şi 
umezeala nopţii se aduna în boabe de rouă pe haina şi 
pălăria sa. Hainele pe care le uda noaptea le usca a doua zi 
soarele şi tot aşa, zi după zi, noapte după noapte, nu mai 
cobori sub punte; dacă dorea ceva din cabină, trimitea pe 
cineva să-i aducă. 

Mânca tot afară, adică cele două mese ale sale, micul 
dejun şi prânzul. Nu se atingea de cină. Nu îşi tundea barba 
care creştea urât şi încolăcit, asemenea rădăcinilor 
copacilor dărâmaţi de vânt care mai cresc la baza cea 
dezgolită, deşi nu mai înfrunzesc. Insă deşi toată viaţa sa se 
transformase într-un cart interminabil şi deşi cartul 
fermecat, al sălbaticului era la fel de neîntrerupt ca şi al lui, 
cei doi nu îşi vorbeau niciodată de la un om la altul - decât 
dacă în răstimpuri vreo întâmplare neimportantă îi obliga să 
o facă. Deşi o vrajă puternică părea să îi lege în secret pe 


cei doi, făţiş, pentru ochii echipajului ei păreau a nu avea 
nicio treabă unul cu celălalt. Dacă se întâmpla să schimbe 
un cuvânt pe zi, noaptea se transformau amândoi în muţi. 
Câteodată stăteau departe unul de celălalt sub lumina 
stelelor fără a-şi zice nimic; Ahab la sabord. Fedallah lângă 
arborele mare, însă privindu-se ţintă unul pe altul de parcă 
Ahab vedea în străin propria sa umbră, iar străinul vedea în 
Ahab substanţa sa abandonată. 

Totuşi nu se ştie cum, Ahab reuşea - prin forţa sa, aşa 
cum le arăta subordonaţilor cu mână de fier în fiecare zi, 
oră şi clipă - să pară un stăpân independent, iar Fedallah, 
doar un simplu sclav de-al său. Insă amândoi păreau 
înjugaţi la aceeaşi căruţă şi mânaţi de un tiran nevăzut: o 
umbră uscăţivă lângă un trup puternic. Căci orice-ar fi fost 
străinul, Ahab era cu siguranţă chila şi bârna solidă a 
corăbiei. 

La cea mai slabă licărire a zorilor se auzea de la pupă 
vocea sa: 

— Oameni la catarge! 

Toată ziua, până după apus şi după lăsarea întunericului, 
se auzea aceeaşi voce din oră în oră, atunci când suna 
clopotul timonierului: 

— Ce vedeţi? Fiţi atenţi! Fiţi atenţi! 

Însă când se scurseră două sau trei zile de la întâlnirea 
cu „Rachel”, care îşi căuta copiii, şi nu se zări niciun jet, 
bătrânul începu să se îndoiască de loialitatea echipajului 
său; cel puţin, de-a tuturor în afară de cea a harponierilor 
păgâni. Părea a se întreba chiar şi dacă Stubb şi Flask nu 
cumva ignorau cu bună-ştiinţă lucrul pe care îl căuta. Însă 
dacă într-adevăr avea aceste suspiciuni, se înfrâna cu 
isteţime de la a le da în vileag prin vorbe, deşi faptele îl 
contraziceau. 

— O să văd eu primul balena, zise. Da! Dublonul trebuie 
să fie al lui Ahab... 

Cu propriile sale mâini făcu un cuib din parâme şi 


trimițând pe cineva sus cu un scripete pe care să-l lege de 
vârful arborelui mare, prinse cele două capete ale funiei şi 
legând unul de coşul său, pregăti un şurub pentru celălalt 
pe care îl fixă de parapet. Acestea fiind terminate, cu acel 
capăt încă în mână şi stând lângă şurub, se uită în jur la 
echipaj, trecând de la unul la altul, odihnindu-şi privirea pe 
Daggoo. Queequog şi Tashtego, însă sărindu-l pe Fedallah, 
apoi rămase uitându-se la secundul-şef şi spuse: 

— la frânghia, domnule. O las în mâinile dumitale, 
Starbuck. 

Apoi, aşezându-se cât mai bine în coş, dădu poruncă să-l 
ridice în cuibul său, Starbuck fiind cel care fixă la urmă 
parâma şi după aceea stătu pe lângă ea. Astfel, cu o mână 
cuprinzând catargul mare, Ahab privi mile şi mile în 
depărtare, în faţă, în spate, încolo şi încoace de-a lungul 
cercului imens care se vedea de la o asemenea înălţime. 

Când lucrează cu mâinile într-un loc ridicat şi izolat din 
greement, care se întâmplă să nu îi ofere un loc de sprijinit 
piciorul, marinarul este ridicat până la acel loc şi apoi ţinut 
acolo cu parâme. In aceste împrejurări, capătul legat pe 
punte îi este dat în grijă strictă unui om care nu-şi ia ochii 
de la el. Datorită mulţimii de vergi şi parâme ale căror 
diferite legături sus nu pot fi niciodată desluşite cu 
siguranţă de pe punte şi din cauza faptului că se dezleagă 
în fiecare minut câte o parâmă de la capătul ei, marinarii ar 
muri negreşit dacă nu ar avea pe cineva care să ţină de 
veghe permanent, căci cei de pe punte i-ar putea dezlega 
din greşeală, iar ei ar cădea în marea învolburată. Deci, 
prevederile lui Ahab nu erau neobişnuite. Lucrul straniu 
părea a fi faptul că Starbuck, singurul om care îndrăznise să 
se opună cât de puţin deciziilor luate de el, unul dintre cei 
de a căror loialitate se îndoia, tocmai el fusese ales să fie 
omul care să-l vegheze, Ahab lăsându-şi viaţa întru totul în 
mâinile acestui ins, în care nu avea încredere. 

Prima oară când Ahab se sui în gabie, înainte să fi trecut 


zece minute de când se afla acolo, un şoim de mare, cu 
ciocul roşu, dintre aceia care zboară incomod de aproape 
de catargele în care se află marinarii, începu a da târcoale 
capului său, ţipând, croncănind şi zburând într-un labirint 
de cercuri fără direcţie. Apoi săgetă o mie de picioare în sus 
şi cobori iar în spirale, reluându-şi vârtejurile din jurul 
capului căpitanului. 

Având însă privirea fixată asupra orizontului ceţos şi 
îndepărtat, Ahab păru a nu observa pasărea sălbatică. 
Nimeni nu i-ar fi dat atenţie, căci nu era ceva neobişnuit. 
Insă acum chiar şi cei mai nepăsători ochi vedeau un 
înţeles ascuns în aproape orice întâmplare. 

— Pălăria! Pălăria, domnule! strigă deodată marinarul 
sicilian care era urcat în arborele artimon şi stătea chiar în 
spatele lui Ahab, deşi puţin mai jos, fiind despărţit de 
acesta de un gol mare de aer. 

Insă deja aripa se abătuse în dreptul privirii bătrânului şi 
ciocul încovoiat era în dreptul capului, cu un țipăt şoimul 
negru fugi cu premiul în cioc. 

Un vultur zburase de trei ori în jurul capului lui Tarquin, 
luându-i pălăria şi aşezându-se în locul ei; Tanaquil, nevasta 
lui, prevesti că acesta va ajunge rege al Romei. Însă doar 
prin înlocuirea pălăriei fu acest semn considerat unul bun. 
Pălăria lui Ahab nu fu înlocuită; şoimul zbură din ce în ce 
mai departe cu ea, mult înaintea prorei şi în cele din urmă 
dispăru. Acolo unde dispăru se mai văzu un punct negru 
căzând din tării în mare. 


131. „Pequod” întâlneşte „Încântarea” 


Câteva zile, cu coşciugul atârnând uşor, „Peqguodul” 
înaintă de-a lungul valurilor, când deodată fu zărită o altă 
corabie, numită în mod nefericit „Încântarea”. Pe măsură ce 
aceasta se apropie, toate privirile se opriră asupra bârnelor 
mari, numite bigi, care pe unele baleniere, traversează 
duneta la înălţimea de opt sau nouă picioare şi servesc la 
susţinerea bărcilor nefolosite, neechipate sau sfărâmate. Pe 
bigile navei străine se vedeau nişte coaste albite şi zdrobite 
şi câteva bordaje rupte din ceea ce fusese o barcă de 
vânătoare; acum însă se vedea prin epavă aşa cum se vede 
prin scheletul alb şi jupuit al unui cal. 

— Aţi văzut Balena Albă? 

— Uite! răspunse căpitanul cu faţa suptă de la balustrada 
de la pupă şi arătă cu trompeta către epavă. 

— Aţi omorât-o? 

— Nu s-a făurit harponul care să-i ia viaţa vreodată, 
răspunse celălalt, privind trist la un hamac rotund de pe 
punte, ale cărui margini alăturate erau cusute una de alta 
în tăcere de câţiva marinari. 

— Nu s-a făurit? şi, smulgând harponul tăcut de Perth din 
furcă, Ahab îl ridică strigând. Uite aici, în mâna mea îi ţin 
moartea! E călit în sânge şi fulger acest mâner şi jur că o 
să-l călesc întreit în locul fierbinte din spatele înotătoarei, 
acolo unde palpită viaţa Balenei Albe! 

— Atunci, Domnul să te aibă în pază, bătrâne. Vezi tu 
asta? întrebă şi arătă către hamac. Nu îngrop decât unul 
dintre cei cinci oameni din barcă, care trăiau până mai ieri. 
Numai pe acesta îl îngrop, restul au fost îngropaţi înainte de 
a muri. Pluteşti peste mormintele lor. 

Apoi se întoarse spre echipaj: 

— Aţi terminat acolo? Puneţi placa peste parapet şi 


ridicaţi corpul; aşa. O! Doamne! zise înaintând spre hamac 
cu braţele ridicate. Fie ca învierea şi viaţa... 

— Braţaţi! Timona în vânt! strigă Ahab echipajului cu 
voce tunătoare. 

Însă corabia nu se îndepărtă destul de repede pentru a 
scăpa de sunetul plescăit pe care îl făcu trupul când lovi 
apa. Nu fu destul de rapidă nici pentru a scăpa de câţiva 
stropi care îi stropiră cala cu botezul lor fantomatic. 

Cum Ahab luneca acum departe de trista „Încântare”, 
colacul de salvare cel ciudat care atârna de balustrada de 
la pupa „Pequodului” se arătă în toată mărimea sa. 

— Ha! Uitaţi acolo! Uitaţi acolo, tovarăşi! strigă o voce 
prevestitoare din urmă. În zadar fugiţi voi, străinilor, de 
trista noastră înmormântare. Nu faceţi decât să ne 
întoarceţi spatele şi să ne arătaţi coşciugul vostru. 


132. Simfonia 


Era o zi senină şi albastră. Tăriile văzduhului şi mării de- 
abia se puteau deosebi în azurul ce colora toată zarea. 
Numai aerul era transparent, pur şi blând, cu înfăţişare de 
femeie. lar marea robustă şi bărbătească se înălța în 
umflături lungi, puternice şi şovăitoare, asemenea pieptului 
lui Samson în somn. 

Incoace şi încolo, în aer, pluteau aripile albe ca zăpada 
ale păsărilor mici şi fără pată. Acestea erau gândurile suave 
ale aerului feminin; însă de colo-colo în adâncuri, jos în 
albastrul fără fund, înotau leviatane imense, peşti-sabie şi 
rechini, iar acestea erau gândurile teribile, nărăvaşe şi 
criminale ale mării masculine. 

Dar deşi gândurile se deosebeau atât de tare, contrastul 
nu se vedea decât în umbrele şi întunecările de la 
suprafaţă: apa şi aerul păreau un întreg. Numai sexul îi 
deosebea. 

Sus, mândru ca un ţar sau ca un rege, soarele părea să 
dăruiască aerul blând mării nărăvaşe şi înspumate, aşa cum 
ar da o mireasă unui mire. La linia orizontului, care încingea 
priveliştea de jur împrejur, o mişcare dulce şi tremurătoare 
- care se vede cel mai des aici, la Ecuator - dezvăluia 
încrederea drăgăstoasă şi palpitantă, zvâcnirile iubitoare cu 
care biata mireasă îşi oferea sânul mirelui. 

Crispat, noduros şi zbârcit de riduri, încrâncenat şi 
neînduplecat, cu ochii sclipind ca doi cărbuni ce mai 
licăresc încă în cenuşa ruinei, Ahab stătea drept în lumina 
dimineţii,ridicând fruntea, ca un coif crăpat, către fruntea 
de fetişcană a cerurilor. 

Tu, inocenţă copilărească şi nepieritoare a azurului! 
Creaturi înaripate ce zburdaţi nevăzute în jurul nostru! 
Pruncie dulce a văzduhului şi a cerului! Cât de oarbe sunteţi 


toate la năpasta ce îl macină pe Ahab. Aidoma vouă le-am 
văzut şi pe Miriam şi Martha, zâne cu ochi zâmbitori, 
alergând nepăsătoare în jurul domnului lor, jucându-se cu 
cârlionţii arşi care creşteau în jurul marginii craterului 
mistuit al creierului său. 

Traversând încet puntea de la tambuchi, Ahab se aplecă 
peste margine şi se uită cum umbra sa se tot scufundă în 
apă, din ce în ce mai mult pe măsură ce încerca să 
pătrundă cu privirea în adâncul mării. Miresmele dulci ale 
aerului fermecat păreau să risipească putreziciunea din 
sufletul său. Aerul vesel şi voios şi cerul îmbietor reuşiră să- 
| mângâie şi să-l alinte în cele din urmă. Lumea, o mamă 
vitregă ce fusese atâta vreme crudă şi respingătoare, îşi 
arunca acum braţele în jurul gâtului lui încăpățânat şi părea 
a suspina bucuroasă deasupra lui, ca deasupra unui om pe 
care, deşi se arăta îndărătnic şi nesocotit, se mai îndupleca 
să-l salveze şi să-l binecuvânteze. Dacă de sub pălăria sa 
trasă pe ochi Ahab ar fi lăsat să îi curgă o lacrimă în mare, 
în tot Pacificul nu s-ar mai găsi o comoară asemenea acelei 
picături. Ş 

Starbuck îl văzu pe bătrân. Îl văzu cum se apleacă greoi 
peste margine şi părea că aude în inima sa oftatul adânc 
care izvora din mijlocul seninătăţii înconjurătoare. Grijuliu 
să nu îl atingă şi să nu fie observat, se apropie totuşi şi se 
opri lângă el. Ahab se întoarse. 

— Starbuck! 

— Domnule. ' 

— O, Starbuck! Ce vânt blând şi ce cer frumos! Intr-o 
asemenea zi, la fel de dulce ca aceasta, am lovit prima mea 
balenă. Un puştan harponier de doar optsprezece ani! 
Acum patruzeci... patruzeci... patruzeci de ani! Patruzeci de 
ani de vânătoare neîncetată! Patruzeci de ani de lipsuri, de 
primejdii şi de furtuni. Patruzeci de ani pe marea fără milă! 
De patruzeci de ani a lăsat Ahab uscatul paşnic în urmă, ca 
să se războiască patruzeci de ani cu urâciunile adâncului. 


Da, Starbuck, din aceşti patruzeci de ani nu am petrecut 
trei ani pe uscat. Când mă gândesc la viaţa pe care am dus- 
o, la cum a fost un pustiu de singurătate... oraşul zidit şi 
împrejmuit al solitudinii unui căpitan, care nu îngăduie 
decât foarte puţin să intre simpatia tărâmului verde din 
afară... Of. Oboseală! Apăsare! Sclavie a conducerii 
singuratice! Când mă gândesc la toate acestea, pe care 
altădată nu le cunoşteam, doar le bănuiam, când mă 
gândesc la cei patruzeci de ani în care m-am hrănit numai 
cu uscături sărate - un simbol potrivit pentru hrana uscată 
a sufletului meu! -, când cel mai sărac om avea fructe 
proaspete la masă în fiecare zi şi mânca numai pâinea cea 
mai proaspătă de pe lume când eu mestecam cruste 
mucegăite departe, peste oceane întregi, la fetişcana pe 
care am luat-o de nevastă la vârsta de cincizeci de ani şi 
am plecat către Capul Horn a doua zi, lăsând numai o 
adâncitură pe perna mea nupţială. Nevastă? Nevastă a fost 
ea, sau mai degrabă o văduvă cu bărbatul în viaţă? Da, am 
văduvit-o pe biata fată încă de când am luat-o de nevastă, 
Starbuck; şi apoi nebunia, frenezia, sângele clocotit şi 
fruntea fumegândă cu care Ahab s-a coborât de o mie de 
ori cu furie şi înverşunare după prada sa. Mai mult demon 
decât om! Da, da, ce nebun am fost timp de patruzeci de 
ani, un nebun bătrân, asta a fost Ahab! De unde această 
urmărire  încrâncenată? De ce se încleştează mâna 
paralizată pe vâslă, pe fier sau pe lance? Cu ce e mai bogat 
Ahab acum? Uite! Of, Starbuck, nu e de mirare că din cauza 
poverii pe care o port mi s-a dus bietul meu picior de sub 
mine. Uite, dă la o parte părul acesta bătrân. Mă orbeşte şi 
ochii îmi par înlăcrimaţi. Fire atât de cenușii nu au crescut 
niciodată decât din cenuşă! Par eu atât de bătrân, atât de 
groaznic de bătrân? Mă simt obosit de moarte, cocoşat şi 
încovoiat, de parcă aş fi Adam ce se clatină sub secolele 
adunate de la Paradis încoace. Doamne! Doamne 
Dumnezeule! Crapă-mi inima, fărâmă-mi creierii! Batjocură! 


Batjocură! Batjocură îngrozitoare a firelor mele cărunte, am 
trăit eu atâta bucurie încât să vă ponosesc şi să mă simt şi 
să arăt atât de teribil de bătrân? Stai lângă mine, Starbuck; 
lasă-mă să mă uit în ochi de om. E mai bine decât să mă uit 
la mare sau la cer, mai bine decât să privesc spre 
Dumnezeu. Pe pământul verde, pe vatra înroşită, acesta 
este globul magic, omule! Imi văd nevasta şi copilul în 
ochiul tău. Nu, nu. Stai la bord! Să nu cobori când o fac eu, 
când însemnatul Ahab coboară să o vâneze pe Moby Dick. 
Năpasta aceea nu va pica pe tine. Nu, nu! Nu cu căminul 
îndepărtat pe care îl văd în privirea ta. 

— Oh. Căpitanul meu! Căpitanul meu! Suflet nobil, inimă 
mare! De ce trebuie să urmărească cineva peştele acela 
blestemat? Lasă-mă pe mine! Să fugim toţi din apele 
acestea ucigaşe. Să mergem acasă! Nevastă şi copil are şi 
Starbuck - nevasta şi copilul tinereţii lui jucăuşe -, cum ai şi 
tu nevastă şi copil la vârsta ta înaintată, iubitoare şi 
părintească. Să mergem! Să plecăm! Lasă-mă să schimb 
chiar acum cursul. Ce frumos şi vesel ar fi, căpitane, să 
vedem iarăşi ţărmul bătrânului Nantucket! Cred, domnule, 
că au şi acolo asemenea zile senine şi blânde ca aceasta. 

— Au, au. Am văzut, sunt zilele de vară dimineaţa. Cam 
pe la ora asta - da, acum doarme de după-amiază - băiatul 
se scoală voios, se ridică în capul oaselor şi mama lui îi 
povesteşte despre mine, despre sălbaticul de mine, cum 
sunt plecat să cutreier mările, dar cum mă voi întoarce şi îl 
voi legăna iar. 

— Aşa e Mary, Mary a mea! Mi-a promis că băiatul meu, 
în fiecare dimineaţă, o să fie dus pe dealuri ca să vadă 
primul velele tatălui său! Da, da! ajunge! s-a stabilit! Ne 
îndreptăm spre Nantucket! Vino, căpitane, stabileşte cursul 
şi hai să mergem! Vezi? Vezi chipul băiatului la fereastră? 
Mâna băiatului pe deal? 

Insă privirea lui Ahab se întoarse. Ca un pom uscat se 
scutură şi îşi aruncă ultimul măr putrezit pe pământ. 


— Ce anume e, ce lucru nepământesc, de neînțeles să 
fie? Ce stăpân înşelător şi ascuns, ce împărat crud şi fără 
inimă mă struneşte astfel că împotriva tuturor iubirilor şi 
dorurilor fireşti eu tot continui, tot mă avânt şi mă împing 
înainte tot timpul? Ce mă ţine mereu gata să fac ceea ce în 
inima mea adevărată nu cutez a îndrăzni? E Ahab? Ahab să 
fie. Sunt eu sau e Dumnezeu cel care ridică această mână? 
Dar dacă măreţul soare nu se mişcă singur, ci este doar un 
trimis al cerului şi nicio stea nu poate fi învârtită decât de o 
putere invizibilă, cum să poată această mică inimă să bată 
şi acest creier mic să gândească dacă nu Dumnezeu aduce 
bătăile şi tot el gândurile şi viaţa, nu eu. Zău, omule, dacă 
nu suntem învârtiţi ca un vinci pe lumea asta, de jur 
împrejur, iar Soarta este pârghia. Uite! Tot timpul cerul 
zâmbitor şi marea fără fund! Priveşte! Unde se duc 
ucigaşii? Cine mai pedepseşte când şi judecătorul e chemat 
să dea socoteală? Dar bate un vânt blând şi cerul e senin, 
iar aerul miroase de parcă ar veni dinspre o pajişte 
îndepărtată. Trebuie că au cosit fân undeva la poalele 
Anzilor, Starbuck, iar secerătorii dorm printre căpiţe. Dorm? 
Da, oricum am trudi, toţi dormim într-un sfârşit pe pajişte şi 
ruginim în verdeață asemenea coaselor date jos şi lăsate în 
brazdele tăiate pe jumătate... Starbuck? 

Însă secundul, pălind ca un cadavru de disperare, 
plecase. 

Ahab traversă puntea să se uite pe partea cealaltă, însă 
se sperie de reflexia celor doi ochi care priveau şi ei în apă. 
Fedallah stătea aplecat şi el fără să se mişte peste acelaşi 
parapet. 


133. Urmarirea. Prima zi 


În acea noapte, la cartul de mijloc, bătrânul - după cum îi 
era obiceiul - se îndreptă de la sabordul de care se sprijinea 
către gaura sa de susţinere, dar deodată îşi ridică faţa şi 
adulmecă aerul marin cum face un câine înţelept de pe 
corabie atunci când se apropie de nişte insule sălbatice, îşi 
zise că prin apropiere se afla o balenă. In curând, mirosul 
tipic, lăsat în urmă de Caşaloţii vii, fu simţit de tot echipajul. 
Niciun marinar nu se miră când, după ce consultă compasul 
şi girueta şi stabili apoi locul din care izvora mirosul cât de 
exact se putea, Ahab ordonă repede să fie schimbat cu 
puţin cursul şi velatura să fie lăsată mai jos. 

Temeiul pentru care se hotărâseră toate acestea se văzu 
a doua zi de dimineaţă în chipul unei pete mari pe apă, 
lucioasă ca uleiul, şi semănând prin undele creţe care o 
mărgineau cu luciul unui curent la gura unui râu rapid şi 
adânc. 

— Oameni la gabii! Cheamă tot echipajul! 

Tunând cu mânerele a trei manele în podeaua teugii, 
Daggoo trezi  adormiţii cu nişte sunete atât de 
înfricoşătoare, că ziceai c-au sărit prin hublouri, aşa de 
repede apărură cu hainele în mâini. 

— Ce-aţi văzut? strigă Ahab cu faţa ridicată spre cer. 

— Nimic, nimic, domnule! veni răspunsul de sus. 

— Velele zburătoare! Bonetele! Sus şi jos, în amândouă 
părţile! 

Toată velatura fiind aşezată, desfăcu parâma ce îl ridica 
în vârful catargului mare. În câteva clipe îl ducea, însă cam 
la două treimi din drumul până sus, privind prin golul dintre 
vela gabier mare şi vela zburător, scoase un strigăt ascuţit: 
Uite-o cum suflă! Uite-o cum suflă! O cocoaşă ca un munte 
înzăpezit. E Moby Dick! 


Aprinşi de strigătul care păru să coboare în acelaşi timp 
din cele trei gabii, oamenii de pe punte fugiră spre 
greement ca să vadă faimoasa balenă pe care o pândeau 
de atâta timp. Ahab ajunsese de-acum în vârf, cu câteva 
picioare mai sus faţă de celelalte santinele; Tashtego stătea 
chiar sub el, în vârful arborelui zburător, astfel că creştetul 
indianului era aproape la acelaşi nivel cu călcâiul lui Ahab. 
De la această înălţime balena putea fi văzută la depărtare 
de o milă sau cam aşa, arătându-şi la fiecare ridicătură a 
valurilor cocoaşa strălucitoare şi scuipând în aer în 
răstimpuri jetul său tăcut. Pentru marinarii superstiţioşi, 
acesta părea un jet tăcut pe care îl mai văzuseră acum 
multă vreme la lumina lunii în oceanele Atlantic şi Indian. 

— Nu l-a văzut nimeni mai devreme? strigă Ahab către 
oamenii cocoţaţi în jurul lui. 

— Eu l-am văzut aproape în acelaşi timp, domnule, în 
care l-a văzut şi căpitanul Ahab şi am strigat, zise Tashtego. 

— Nu în acelaşi timp, nu. Dublonul e al meu, Soarta mi l-a 
hărăzit mie. Numai mie. Niciunul dintre voi nu a reuşit să 
vadă Balena Albă primul. Uite-o cum suflă! Uite-o! Uite-o 
cum suflă! Uite, iar! Uite, iar! strigă alungind cuvintele, cu 
voce tărăgănată, pe tonuri acordate cu jeturile balenei. O 
să se scufunde!  Ridicaţi bonetele!  Coborâţi velele 
zburătorului! Pregătiţi trei bărci. Domnule Starbuck, ţine 
minte, dumneata rămâi pe punte şi ai grijă de navă. Ţineţi 
în vânt! Aşa. Incet, băieţi, încet! Uite-i coada! Ba nu! Nu-i 
decât apă neagră! Aţi pregătit bărcile? Fiţi gata, fiţi gata! 
Coboară-mă, domnule Starbuck. Mai mult, mai mult; mai 
repede, mai repede! zise şi alunecă prin aer până pe punte. 

— Înaintează sub vânt, domnule, strigă Stubb. Fuge de 
noi; dar n-a văzut încă vasul! 

— Taci, omule! Fii gata să braţezi! Cârma mult sub vânt! 
Braţaţi! Faceţi-o să tremure! Aşa. E bine. Bărcile, bărcile! 

În curând, toate bărcile în afară de cea a lui Starbuck fură 
coborâte, toate velele lor fură ridicate, toate vâăslele 


agăţate şi se îndreptară cu iuţeală sub vânt. Cea a lui Ahab 
era în frunte. O licărire palidă şi înfricoşătoare străluci în 
ochii lui Fedallah. O strâmbătură oribilă îi deforma gura. 

Asemenea cochiliilor tăcute, bărcile uşoare goneau pe 
luciul apei, însă nu ajunseră duşmanul decât cu greu. Când 
se apropiară, oceanul deveni şi mai plat, ca şi când şi-ar fi 
acoperit valurile cu un covor. Părea a fi o pajişte, aşa de lin 
se întindea. In cele din urmă, vânătorul copleşit se apropie 
atât de mult de prada nebănuitoare, că acesteia i se vedea 
întreaga cocoaşă scânteietoare alunecând prin apă ca un 
obiect izolat, încercuit mereu de o spumă fină, lânoasă şi 
verzuie. Văzu ridurile mari şi creţe ale capului ce se înălța 
puţin mai departe. Umbra albă a frunţii late şi lăptoase se 
întindea pe covorul turcesc al apei, acompaniată de un 
susur jucăuş, iar în spate apele albastre coborau 
amestecându-se în valea învolburată a siajului drept. In 
ambele părţi, bolboci strălucitori se iveau şi dansau pe 
lângă balenă. Insă aceştia erau sparţi de ghearele miilor de 
păsări zglobii care acopereau apa de pene. Ca un băț de 
steag care se înalţă din cala vopsită a unei nave, mânerul 
înalt, dar sfărâmat al unei lance se înălța din spinarea 
Balenei Albe; din când în când, o pasăre din stolul înaripat 
se apropia şi zburătăcind încoace şi încolo ca o pânză 
deasupra peştelui, se aşeza tăcută şi se legăna pe băț, iar 
lungile pene ale cozii păreau a fi un fanion. 

O veselie blândă şi o linişte înceată a mişcărilor o 
acopereau pe balenă. Nici taurul alb în care s-a încarnat 
Jupiter şi care fugea cu Europa cea răvăşită, ţinându-se de 
coarnele lui graţioase în timp ce el îi arunca ocheade 
iubitoare fecioarei, îndreptându-se cu grabă fermecată şi 
lină către patul nupţial din Creta, nici Jupiter, spun, zeul 
suprem, nu întrecea felul divin în care înota glorioasa 
Balenă Albă. 

Pe fiecare parte, unde undele o loveau şi o părăseau 
fugitul în depărtări, balena îşi arăta ispitele. Nu e de mirare 


că unii vânători, ademeniţi de această blândeţe, se 
aventuraseră să o vâneze, însă sfârşiseră prin a înţelege că 
liniştea nu era decât învelişul furtunii. Însă tu, balenă 
ispititor de calmă, tu pluteşti înşelătoare pentru toţi cei care 
te văd pentru prima oară, indiferent câţi înaintea lor au fost 
înşelaţi şi sfârtecaţi de tine. 

Astfel, prin liniştea senină a apelor tropicale, prin valurile 
ale căror plescăituri erau potolite de frumuseţea fără 
pereche, Moby Dick plutea mai departe, ascunzând vederii 
groazele trupului său scufundat şi hidoşenia muşcătoare a 
fălcii. Insă, în curând, jumătatea din faţă a trupului se ridică 
din apă şi preţ de o clipă trupul său de marmură formă un 
arc mare, asemenea podului natural de piatră din Virginia, 
şi fluturând ameninţător prin aer coada sa despicată, 
marele zeu se arătă în toată splendoarea sa, se scufundă şi 
dispăru de tot. Oprindu-se în zbor şi înmuindu-şi aripile, 
păsările albe mai zăboviră deasupra undelor pe care le 
lăsase în urmă. 

Cu vâslele sus, padelele jos şi velele lăsate în vânt, cele 
trei bărci pluteau încremenite aşteptând reîntoarcerea lui 
Moby Dick. 

— O oră, spuse Ahab, aşezat la pupa bărcii sale. 

Privea dincolo de locul balenei, spre obscurele spaţii 
albastre şi ademenitoarele goluri largi de sub vânt. Nu 
trecu decât o clipă şi ochii păreau să i se învârtă în cap în 
timp ce şi-i trecea peste cercul de apă. Vântul se 
împrospătase. Marea începea să se umfle. 

— Păsările! Păsările! strigă Tashtego. 

În şir indian, asemenea zborului bâtlanilor, păsările albe 
zburau toate către barca lui Ahab şi când se apropiară la 
câţiva yarzi începură să bată din aripi peste apă, 
învârtindu-se încontinuu cu strigăte vesele şi nerăbdătoare. 
Vederea lor era mai bună decât a omului, căci Ahab nu 
vedea nimic în apă. Insă deodată, stăruind cât mai adânc 
cu privirea, văzu o pată nu mai mare decât o nevăstuică 


albă ridicându-se cu iuţeală nemaipomenită şi mărindu-se 
pe măsură ce se ridica iar dintr-odată aceasta se răsuci şi 
dezvălui două şiruri strâmbe de colţi albi şi strălucitori care 
se înălţau din adâncul fără fund. Era gura lui Moby Dick cu 
fălcile larg deschise. Trupul său imens şi umbrit se mai 
amesteca încă în albastrul mării. Gura albă se căscă sub 
barcă asemenea uşii deschise a unui cavou de marmură, 
iar Ahab, cu o plescăitură puternică într-o parte a vâslei 
sale de cârmă trase barca din faţa apariţiei teribile. Apoi, 
punându-l pe Pedallah să schimbe locul cu el, se duse la 
proră şi apucă harponul lui Perth, poruncind echipajului să 
ţină de vâsle şi să se pregătească spre pupa. 

Din cauza învârtirii bărcii în jurul propriei sale axe, prora 
ajunsese să fie îndreptată spre capul balenei cât aceasta 
era încă sub apă. Însă de parcă ar fi înţeles planul viclean, 
Moby Dick, cu inteligenţa maliţioasă care îl caracteriza, se 
răsuci şi el şi într-o clipă îşi vâri capul creţ sub fundul bărcii. 

Dintr-un capăt în altul, prin fiecare bordaj şi fiecare 
coastă, barca tremură când balena se culcă pe spate, ca 
rechinii când muşcă, şi încet-încet apucă în gură prora 
astfel că falca lungă şi strâmtă se ridică în aer şi unul dintre 
colţi se prinse într-un furchet. Interiorul perlat alb-albăstriu 
al gurii ei se afla la mai puţin de şase inci de capul lui Ahab 
şi se ridica mai mult deasupra lui. În această poziţie, Balena 
Albă scutura barca uşoară de lemn de cedru ca o pisică 
răutăcioasă ce scutură un şoarece. Fedallah privea fără a fi 
copleşit, dar restul marinarilor săi săriră unii peste alţii ca 
să ajungă la pupa bărcii. 

Acum, când cele două copastii flexibile erau când 
muşcate, când lăsate, după cum se juca diavoleşte balena 
cu barca sortită pieirii, iar trupul peştelui se afla scufundat 
sub ambarcaţiune, el nu putea fi săgetat de la proră căci 
prora era aproape înghițită. In timp ce celelalte bărci se 
opriseră fără să vrea ca înaintea unei primejdii căreia nu i 
se poate ţine piept, atunci nebunul de Ahab, furios din 


cauza apropierii chinuitoare a duşmanului care îl adusese 
viu şi fără de speranţă în fălcile pe care le ura, înnebunit 
deci din această cauză prinse colţul lung cu mâinile goale şi 
încercă sălbatic să-l scoată din strânsoare. Cum se chinuia 
el zadarnic, falca îi alunecă din strânsoare. Copastiile fragile 
se îndoiră, se crăpară şi se rupseră când fălcile, ca nişte 
foarfece enorme, alunecară mai în faţă şi rupseră barca de 
la jumătate, închizându-se apoi în apă, între cele două 
jumătăţi de epavă. Acestea pluteau cu marginile sfâşiate, 
iar echipajul de pe epava pupei se ţinea strâns de copastii, 
încercând să lege vâslele la loc. 

Inainte ca barca să fie ruptă în două, Ahab, primul care 
înţelesese intenţia balenei din cauza înălţării capului, o 
mişcare ce îi slăbise muşcătura făcu un efort de a împinge 
barca departe de încleştarea fălcilor. Insă el alunecă mai 
mult în gura balenei şi când barca se răsturnă într-o parte 
scăpată de strânsoare îl scutură şi Ahab dădu drumul 
strânsorii, căzând din forţa împingerii cu faţa în apă. 

Părăsind în valuri prada, Moby Dick se opri la mică 
distanţă, iţindu-şi în sus şi în jos capul lunguieţ şi alb şi 
răsucindu-şi în acelaşi timp corpul ca un fus, astfel că 
atunci când fruntea mare şi creaţă se ridică mai bine de 
douăzeci de picioare din apă, valurile şi undele care se 
spărgeau de ea îşi aruncau spuma învolburată în sus”. 

Luându-şi din nou poziţia orizontală, Moby Dick începu să 
înoate repede în jurul epavei, frământând apa în siajul său 
răzbunător de parcă se pregătea de un atac şi mai teribil. 
Vederea bărcii sfărâmate părea să-l înnebunească, aşa cum 
sângele strugurilor şi al dudelor îi înnebuneau pe elefanții 
lui Antiochus descrişi în cartea Macabeilor. Între timp Ahab, 


7? Această mişcare este tipică pentru Caşalot şi se numeşte pitchpohag 
de la asemănarea cu mişcarea de sus în jos a lăncii în manevra 
denumită pitchpohng. Tot aşa, în furtună, valurile din Canalul Mânecii 
se retrag de la baza stâncilor Eddystone doar pentru a sări pe crestele 
lor cu spuma cea albă (n.a.) 


pe jumătate înăbuşit de spuma pe care o făcea coada şi 
prea beteag ca să mai înoate - deşi se ţinea la suprafaţă, 
chiar şi în inima unui asemenea vârtej -, îşi arăta capul 
neajutorat ca o băşică pe care cel mai mic tremur putea să 
o spargă. De la pupa bărcii înjumătăţite, Fedallah îl privea 
cu nepăsare; restul echipajului, de pe cealaltă jumătate, nu 
îl putea ajuta; de-abia puteau să se ţină ei înşişi la adăpost. 
Atât de înspăimântătoare era înfăţişarea Balenei Albe şi 
atât de rapide erau întoarcerile sale, ca acelea ale unei 
planete, că părea a se năpusti mereu către ei. Şi cu toate 
că şi celelalte bărci nevătămate pluteau în apropiere, ele nu 
îndrăzneau să se amestece în lupta învolburată ca să nu 
dea cumva semnalul distrugerii imediate naufragiaţilor în 
primejdie, cu Ahab cu tot. In acest caz, nici ele nu ar mai fi 
putut scăpa. Cu privirile buimăcite, ceilalţi se ţineau în 
afara cercului primejdios al cărui centru era descris de 
capul bătrânului. 

Toată întâmplarea fusese văzută din vârful catargelor 
corăbiei şi, ridicând velele, aceasta se apropiase de scenă. 
Acum era atât de aproape că Ahab putu să strige din apă. 

— Veniţi aproape de... 

Dar în acel moment un val se sparse peste el şi îl 
scufundă. 
leşind cu greu la suprafaţă, se nimeri să fie ridicat de o 
creastă şi putu să strige: A 

— Veniţi aproape de balenă! Indepărtaţi-o! 

Prora „Pequodului” fu îndreptată astfel că spărgând 
cercul fermecat, despărţi balena de victimele sale. Pe când 
aceasta se îndepărta ursuză, bărcile veniră în ajutor. 

Tras în barca lui Stubb, cu ochii împăienjeniţi şi orbiţi de 
sare, Ahab cel ostoit îşi pierdu orice urmă de vlagă şi se 
lăsă în voia sfârşelii trupului; pentru o vreme zăcu lungit şi 
frânt pe fundul bărcii lui Stubb, de parcă fusese călcat de o 
turmă de elefanţi. Din el ieşeau vaiete îngrozitoare, ca nişte 
ecouri dintr-o prăpastie fără fund. 


Însă intensitatea sfârşelii lui fizice scurtă aceste văicăreli. 
Într-o clipă de deplină înţelegere, marile inimi condensează 
într-o singură durere toate chinurile mai mici împrăştiate 
nesimţitor pe durata întregii vieţi a oamenilor mai slabi. 
Astfel, aceste inimi, deşi suferă doar puţin, totuşi în toată 
viaţa lor adună o durere cât veacurile de mare, alcătuită 
din dureri mai mici, căci chiar şi în centrul lor minuscul 
acele caractere nobile conţin toată mărimea sufletelor mai 
puţin măreţe. 

— Harponul, zise Ahab ridicându-se pe jumătate şi 
sprijinindu-se cu greu într-o mână, e în siguranţă? 

— Da, domnule, căci nu a fost aruncat. Acesta e, zise şi îl 
arătă. 

— Aşază-l în faţa mea. Lipseşte vreun om? 

— Unu, doi, trei, patru, cinci; au fost cinci vâsle şi sunt 
cinci oameni. _ 

— Asta-i bine. Ajută-mă, vreau să mă ridic. Aşa, aşa. Il 
văd! Acolo! Fuge în vânt! Ce jet mare! la mâna de pe mine. 
Seva nepieritoare curge iar prin vinele lui Ahab! Intindeţi 
pânzele, fixaţi vâslele. Cârma! 

Se întâmplă deseori ca atunci când o barcă este 
sfărâmată, echipajul salvat de o altă barcă să rămână să 
ajute barca aceea. Vânătoarea este astfel continuată cu 
ceea ce se numesc A 
„vâsle dublate”. Aşa se întâmpla acum. Insă puterea îndoită 
a bărcii nu o egala pe cea a balenei care părea a-şi fi triplat 
toate înotătoarele, înotând cu o viteză care arăta limpede 
că în astfel de împrejurări urmărirea s-ar fi prelungit la 
nesfârşit. Echipajul nu putea să îndure atâta vreme un efort 
într-atât de obositor la vâsle; acesta e un lucru de suportat 
numai în primejdii de scurtă durată. Corabia, după cum se 
întâmplă câteodată, era singura care avea puterea să 
continue urmărirea. De aceea toate bărcile se îndreptară 
către ea şi fură urcate îndată cu scripeţii - cele două 
jumătăţi ale bărcii sfărâmate fuseseră deja ridicate. 


Suspendând totul într-o parte, cu toate pânzele în vânt şi cu 
bonetele întinse în laterale, ca aripile unui albatros, 
„Pequodul” se ţinu după siajul lui Moby Dick. Jetul 
strălucitor al balenei se vedea în răstimpuri regulate şi era 
anunţat din vârful catargelor în acelaşi timp. Când se strigă 
că se scufundase, Ahab începu să cronometreze; se plimbă 
pe punte cu ceasul în mână şi imediat ce trecu ultima 
secundă din ora alocată i se auzi vocea: 

— Al cui e dublonul acum? || vedeţi? 

lar dacă răspunsul era „nu, domnule”, el le poruncea 
imediat să-l ridice în cuibul său. Aşa trecu ziua. Ahab când 
stătea nemişcat în vârful catargului, când se plimba 
neliniştit pe punte. 

Se plimba aşa, fără a scoate alt sunet, în afară de a 
striga la oamenii din gabie sau pentru a-i ruga să mai înalțe 
o velă sau să întindă mai mult o alta, păşind tot timpul 
înainte şi înapoi cu pălăria trasă pe ochi, trecând de fiecare 
dată pe lângă barca sa distrusă care fusese adusă pe 
dunetă şi aşezată acolo invers, cu prora ruptă în locul pupei 
sfărâmate. In cele din urmă, se opri lângă ea. Cum se 
întâmplă ca pe cerurile pline de nori să mai plutească noi 
batalioane de plumb, tot aşa faţa bătrânului se acoperise 
de şi mai multă mâhnire. 

Stubb îl văzu că se opri. Dorind poate să îşi arate propria 
tărie neabătută şi pentru a-şi păstra în felul acesta un loc 
de seamă în mintea căpitanului, el înaintă şi, uitându-se la 
epavă, exclamă: 

— Ciulinul pe care n-a vrut să-l mănânce măgarul. L-a 
înţepat prea tare, domnule. Ha! Ha! 

— Ce arătare fără suflet râde în faţa unei epave? Omule! 
Dacă nu aş fi ştiut că eşti neînfricat ca focul şi la fel de 
iscusit, aş fi jurat că eşti un fricos. Nici nu se geme, nici nu 
se râde în faţa unei epave. 

— Da, domnule, zise Starbuck apropiindu-se. Este o 
priveliştea solemnă. Este un semn, un semn rău. 


— Semn? Semn? Dicţionarul! Dacă zeii vor să îi 
vorbească omului, atunci să vorbească cinstit pe faţă, nu să 
dea din cap şi să facă semne ca babele. Plecaţi! Sunteţi 
amândoi polii opuşi ai aceluiaşi lucru. Starbuck este Stubb 
întors pe dos, iar Stubb este Starbuck. Şi amândoi sunteţi 
omenirea. Numai Ahab stă singur printre milioanele de 
oameni de pe pământ, fără a se învecina nici cu zeii, nici cu 
muritorii. Mi-e frig, tremur. Cum se poate? Voi, cei de sus! ÎI 
vedeţi? Strigaţi la fiecare jet, chiar dacă scuipă de zece ori 
pe secundă. 

Ziua era aproape pe sfârşite şi numai poalele rochiei sale 
aurii se mai mişcau. In curând se întunecă aproape de tot, 
însă santinelele rămaseră la post. 

— Nu mai vedem jetul acum, domnule, e prea întuneric, 
se auzi o voce de sus. 

— Incotro se îndrepta când l-aţi văzut ultima oară? 

— Ca mai înainte, domnule. Sub vânt. 

— Bine! O să călătorească mai încet acum că e noapte. 
Coboară velele rândunicii şi bonetele zburătorului, domnule 
Starbuck. Nu trebuie să trecem de el până dimineaţă. Acum 
el are un drum de făcut şi se poate să se odihnească puţin. 
Cei de la cârmă! [ineţi-o în vânt! Cei de sus! Coborâţi! 
Domnule Stubb, trimite un om odihnit în arborele mare şi 
vezi să nu rămână descoperit până dimineaţă. 

Apoi se îndreptă către dublonul înfipt în catarg: _ 

— Oameni buni, aurul este al meu, l-am câştigat. Insă îl 
las aici până când va fi ucisă Balena Albă, iar atunci cel 
care o va fi văzut primul în ziua în care va fi ucisă, atunci 
acela va primi moneda. lar dacă tot eu o voi vedea şi în 
ziua aceea, atunci suma înzecită va fi împărţită între voi. 
Acum plec. Puntea e a ta, domnule. 

Zicând acestea, se propti în mijlocul sabordului şi, 
trăgându-şi pălăria pe ochi, rămase aşa până dimineaţa, în 
afară de răstimpurile când se ridica să vadă cum mai trecea 
noaptea. 


134. Urmărirea. A doua zi 


Când se crăpă de ziuă, în cele trei gabii se urcară 
marinari odihniţi. 

— Îl vedeţi, îl vedeţi? strigă Ahab după ce se mai lumină 
în jur. 

— Nu vedem nimic, domnule. 

— Treziţi echipajul şi pregătiţi pânzele! Fuge mai repede 
decât credeam. Velele zburător! Da, trebuia să fie ridicate 
toată noaptea. Nu contează, e doar o odihnă înainte de a 
porni la drum. 

Trebuie spus aici că această urmărire stăruitoare a unei 
singure balene, ce ţine din zi în noapte şi din noapte până-n 
zi, nu este ceva nemaiîntâlnit în pescuitul din mările 
sudului. Atât de minunat este talentul, atât de prevăzătoare 
experienţa şi atât de invincibilă încrederea unor 
comandanţi din Nantucket. De-a dreptul geniali, că din 
simpla observaţie a locului în care a fost văzută balena 
ultima oară ei pot, în anumite împrejurări, să prevadă cu 
exactitate atât direcţia în care se îndreaptă aceasta pentru 
un timp, cât şi viteza cu care înaintează. In astfel de cazuri, 
asemenea unui pilot care se îndepărtează de o coastă 
cunoscută, la care doreşte să se întoarcă în curând, însă 
într-un loc mai îndepărtat, care ţine compasul aproape şi 
notează coordonatele capului de uscat la care vrea să 
ajungă în cele din urmă, tot aşa şi pescarul stă lângă 
compas pentru a face la fel cu balena. Asta deoarece după 
ce e urmărită şi marcată ore la rând pe zi, atunci când 
noaptea ascunde peştele, siajul creaturii prin întuneric este 
la fel de întipărit în mintea ascuţită a vânătorului cum este 
şi coasta în cea a pilotului. Astfel că, datorită talentului 
pescarului, siajul, acea scriitură efemeră pe apă, este la fel 
de demn de încredere ca uscatul cel nemişcat. Aşa cum 


mersul marelui Leviatan de fier al căilor ferate din ziua de 
azi este cunoscut în fiecare moment, că oamenii îl 
cronometrează cum face doctorul cu pulsul unui copil şi 
spun despre el că trenul cutare va ajunge în acel loc la acea 
oră, tot aşa pescarii îl cronometrează pe celălalt Leviatan al 
adâncurilor după viteza cu care înoată şi îşi spun că vor 
trece atâtea ore până când balena va fi parcurs două sute 
de mile şi va fi ajuns la cutare grad în latitudine şi 
longitudine. Dar pentru ca toate acestea să se dovedească 
a fi un succes, vântul şi marea trebuie să se alieze cu 
vânătorul, căci în lipsa vântului, la ce folos mai este talentul 
marinarului care îl asigură că se află la exact nouăzeci şi 
trei de leghe şi un sfert depărtare de port? Multe alte 
probleme subtile care au legătură cu urmărirea balenelor 
pot fi deduse de aici. Corabia înainta neobosită lăsând în 
urmă o brazdă asemenea celei lăsate de o ghiulea rătăcită 
care răscoleşte câmpul ca un plug. 

— Pe legea mea! strigă Stubb. Mişcarea rapidă a punţii 
înmoaie picioarele şi face inima să se zbârlească. Eu şi 
vasul suntem doi inşi de ispravă! Ha-ha! Să mă ridice 
cineva şi să mă lanseze cât sunt de lung pe apă căci uite: 
spinarea-mi e ca o chilă. Ha-ha! Fugim fără a lăsa praf în 
urmă. 

— Uite-o cum suflă! Uite! Drept în faţă! se auzi strigătul 
din gabie. 

— Da! zise Stubb. Ştiam eu! Nu mai poţi scăpa. Suflă 
până-ţi crapi nara, balenă! Duşmanul nebun e pe urmele 
tale! Suflă până nu mai poţi. Până îţi crapă plămânii! Ahab 
o să-ţi pună stavilă sângelui cum opreşte morarul cursul 
apei cu baraje. 

Stubb vorbea în numele tuturor. Agitaţia urmăririi îl 
stârnise acum aşa cum o face vinul vechi. Orice spaime şi 
gânduri rele nutreau înainte, acestea nu erau acum numai 
ascunse din cauza groazei pe care o inspira Ahab, ci 
fuseseră risipite şi puse pe fugă asemenea iepurilor de 


câmp care se împrăştie din faţa bizonului. Mâna sorții le 
furase sufletele şi laolaltă cu primejdiile zilei trecute, cu 
chinul aşteptării nopţii trecute, cu felul nesocotit, chitit, 
neînfricat şi orb în care nava se arunca înainte spre ţintă, 
inimile lor fură luate şi ele de şuvoi. Vântul care le umfla 
pânzele ca pe nişte pântece şi împingea nava cu braţe 
nevăzute şi neobosite părea a fi simbolul puterii care îi 
băgase pe toţi în sclavia urmăririi. Alcătuiau un singur om, 
nu erau treizeci. Aşa cum vasul care îi ducea, deşi era 
construit din nenumărate şi deosebite lucruri - lemn de 
stejar, de arțar şi de pin, fier şi smoală şi cânepă -, iar 
acestea se îmbinau toate în cala cea mare care se grăbea 
pe drumul ei echilibrată şi îndrumată de chila cea lungă din 
mijloc, tot aşa toate trăsăturile marinarilor, curajul, frica, 
vina şi vinovăția, toate sentimentele se îmbinau unele cu 
celelalte şi se îndreptau astfel către ţinta fatală arătată de 
stăpânul Ahab, care le ţinea loc de chilă. 

Greementul era plin de viaţă. Vârfurile catargelor, 
asemenea vârfurilor unor palmieri, erau înfrunzite peste 
măsură de mâini şi picioare. Ţinându-se de o vergă cu o 
mână, unii o întindeau pe cealaltă scuturând-o nerăbdători; 
alţii, ferindu-şi ochii de strălucirea soarelui, stăteau mai 
încolo pe parâmele legănate. Toate catargele erau pline 
ochi de muritori gata să îşi înfrunte soarta. Ah! Cum mai 
căutau cu privirea în albastrul infinit acel lucru care putea 
să le aducă sfârşitul! 

— De ce nu spuneţi dacă îl vedeţi? strigă Ahab când, 
după ce trecură câteva minute de când fusese zărită 
balena, nimeni nu mai spuse nimic. Urcaţi-mă în vârf, 
băieţi. V-aţi înşelat. Moby Dick nu aruncă un jet şi dispare 
după aceea de tot. 

Aşa era. In nerăbdarea lor, oamenii luaseră altceva drept 
jetul balenei, după cum se dovedi în cele din urmă. De-abia 
ce ajunsese Ahab la locul lui, de-abia ce fusese legat 
capătul parâmei de şurubul de pe punte, când căpitanul 


dădu tonul orchestrei care făcu aerul să vibreze de parcă ar 
fi fost descărcate mai multe puşti deodată. Strigătul 
triumfător al celor treizeci de perechi de plămâni se auzi 
atunci când, mai aproape de corabie decât jetul imaginar, 
la mai puţin de o milă, trupul lui Moby Dick se ivi din apă. 
Balena nu-şi deconspiră apropierea prin jeturi calme şi 
nepăsătoare, nici prin ţâşnitoarea arteziană din creştet, ci 
printr-un nemaipomenit salt. Ridicându-se cu viteza sa cea 
mai mare din adâncuri, Caşalotul îşi aruncă tot trupul în aer 
şi ridică un munte de spumă în jurul lui, care se vede de la 
şapte mile sau chiar mai mult. In astfel de momente, 
valurile sălbatice pe care le face par a fi o coamă. În unele 
cazuri, o astfel de ieşire este un act de sfidare. 

— Uite-o cum sare! se auzi ţipătul când cu o cutezanţă 
nemaipomenită Balena Albă sări ca un somon spre cer. 

Văzută deodată pe câmpia albastră a mării, spuma pe 
care o învolburase sclipea insuportabil ca un ghețar şi se 
topi încet, pierzându-şi intensitatea pană deveni un pârâu 
într-o vâlcea. 

— Da, ai sărit pentru ultima dată către soare, Moby Dick!, 
zise Ahab. Ţi se apropie ceasul şi harponul! Coborâţi! 
Coborâţi toţi în afară de un singur om de pe trinchet. 
Bărcile! Pregătiţi-le! 

Nepăsându-le de scările de pânză încurcate printre vele, 
marinarii, ca nişte stele căzătoare, alunecară pe punte 
ţinându-se de parâme şi funii. Ahab fu şi el coborât, mai 
puţin spectaculos, însă la fel de repede. 

— Coborâţi, strigă el când se văzu în barcă - una de 
rezervă suspendată cu o zi în urmă. Domnule Starbuck, 
corabia este a dumitale. Fereşte-te de bărci, dar ţine 
aproape de ele. Toată lumea să coboare! 

De parcă ar fi dorit să-i înspăimânte, fiind el primul care 
atacă, Moby Dick se întorsese şi venea în viteză către cele 
trei echipaje. Barca lui Ahab era la mijloc şi îmbărbătându- 
şi marinarii, el le zicea că se pune cap în cap cu balena, 


adică le cerea să tragă drept spre fruntea ei - un lucru 
obişnuit, căci atunci când există o anumită limită, un 
asemenea curs îi fereşte de a se aşeza în privirea laterală a 
balenei. Insă înainte să se ajungă la acea limită şi pe când 
cele trei bărci se vedeau la fel de clar ca şi cele trei catarge 
de pe corabie, Balena Albă se năpusti cu o viteză plină de 
furie, aproape într-o secundă, trecând printre bărci cu 
fălcile căscate şi cu coada biciuind, ducând o bătălie 
crâncenă cu fiecare în parte; nebăgând în seamă 
harpoanele aruncate spre ea din fiecare barcă, părea 
ocupată doar să sfărâme toate şipcile din care erau făcute 
ambarcaţiunile. Însă manevrate cu iscusinţă, ferindu-se fără 
încetare ca armăsarii dresați de pe câmpul de luptă, bărcile 
reuşiră să scape, deşi poate doar ca prin urechile acului. În 
tot acest timp, strigătele lui Ahab făceau ţăndări orice alt 
țipăt decât al său. 

In cele din urmă, fiindcă în atacurile sale balena se sucise 
şi se răsucise de atâtea ori că se încurcase într-un fel de 
neînchipuit în funiile celor trei harpoane înfipte în ea, 
acestea se scurtaseră şi bărcile ajunseră chiar lângă 
săgețile înfipte în carne; balena se trase într-o parte, 
părând că se reculege pentru un atac şi mai puternic. 
Prinzând ocazia, Ahab slăbi mai multă funie şi se apucă să o 
scuture şi să o tragă pentru a o descurca din noduri, când 
ce să vezi?! O privelişte mai înfricoşătoare decât chiar colții 
rechinilor. 

Prinse şi încurcate, înnodate toate în labirintul de funii, 
harpoanele şi lăncile, cu toate vârfurile şi ascuţişurile lor 
strălucitoare, veneau sclipind către prora bărcii lui Ahab. Un 
singur lucru mai putea fi făcut. Luând cuțitul din barcă, se 
strecură cu greu în, printre şi apoi afară din încrengătura de 
raze de oţel; trase funia rămasă, o dădu vâslaşului-şef şi 
apoi, crestând în două locuri frânghia aproape de bord, lăsă 
să cadă în apă nodul de oţel. Totul era ca mai înainte. În 
acea clipă, Balena Albă se năpusti printre celelalte 


încrengături rămase şi trase bărcile lui Stubb şi Flask mai 
aproape de coada sa periculoasă. Le izbi una de alta ca 
două cochilii pe o plajă măturată de valuri şi apoi, 
scufundându-se, dispăru într-un vârtej clocotitor în care 
bărcile din cedru înmiresmat se învârtiră o vreme ca nişte 
cozi de nucşoară amestecate într-un bol de punci. 

In timp ce echipajele se mai învârteau încă prin apă 
întinzându-se după ciubărele răsturnate, vâsle şi alte lucruri 
căzute de la bord, în timp ce micul Flask plutea răsturnat în 
sus şi-n jos ca o sticlă goală ridicându-şi picioarele ca să 
scape de fălcile îngrozitoare ale rechinilor, în timp ce Stubb 
striga rugător să vină cineva să-l pescuiască, iar funia 
bătrânului, acum desfăcută, îi îngăduia acestuia să salveze 
pe cine putea din vâltoarea spumoasă, în timpul acestei 
încrengături simultane de primejdii, barca nevătămată a lui 
Ahab păru că e trasă spre ceruri de nişte fire nevăzute 
când, ca o săgeată ieşind perpendicular din apă, Balena 
Albă îşi propti fruntea de fundul bărcii şi o aruncă răsucind- 
o în aer; aceasta căzu cu copastiile în jos. lar Ahab şi 
oamenii săi încercau acum să iasă de sub ea, ca nişte foci 
prinse într-o grotă din apă. 

Avântul balenei, care-şi schimbase direcţia când lovise 
luciul apei, o aruncă într-o parte, aproape de centrul 
haosului pe care îl iscase; cu spatele la acesta mai stătu o 
vreme pipăind cu aripile cozii încoace şi încolo şi de fiecare 
dată când atingea o vâslă sau o stinghie, chiar şi cea mai 
mică fărâmiţă din barcă, îşi retrăgea coada şi lovea apa 
dintr-o parte. Curând, ca şi când ar fi fost mulţumit de 
treaba pe care o făcuse, îşi mână fruntea creaţă înainte şi, 
târând după ea funiile încurcate, îşi continuă drumul în vânt 
cu ritmul unui călător metodic. 

Ca mai înainte, corabia văzuse toată bătălia şi veni iar în 
ajutor, coborând o barcă şi adunând din apă marinarii, 
ciubărele, vâslele şi tot ce mai putea ridica, ducându-le în 
siguranţă la bord. Umeri, încheieturi şi glezne scrântite, 


vânătăi, harpoane şi lănci îndoite, funii înnodate, vâsle şi 
şipci sfărâmate, toate se găseau din belşug, însă nimeni nu 
murise şi nici nu se rănise grav. Aşa cum se întâmplase şi 
cu Fedallah cu o zi în urmă, Ahab fu găsit agăţându-se 
posomorât de jumătatea ruptă a bărcii sale, care îi oferea 
acum un suport mai uşor şi nu îl istovea ca data trecută. 

Insă când fu adus la bord, toate privirile se abătură 
asupra lui, căci în loc să stea singur în picioare se sprijinea 
pe jumătate de umărul lui Starbuck, care fusese primul ce-i 
sărise în ajutor. Piciorul de os se rupsese, rămânând din el 
numai o aşchie. 

— Da, Starbuck, e bine să te sprijini din când în când, nu 
contează pe cine. Ar vrea bătrânul Ahab să se fi sprijinit pe 
alţii mai mult decât a făcut-o până acum. 

— Partea de metal n-a ţinut, domnule, spuse dulgherul 
apropiindu-se. Eu am lucrat bine piciorul. 

— Sper însă că nu v-aţi rupt niciun os, domnule, zise 
Stubb sincer îngrijorat. 

— Ba da, s-a făcut numai aşchii, Stubb. Vezi şi tu. Dar 
chiar şi cu un os rupt, Ahab e neatins. Niciun os nu îl 
consider mai mult al meu decât acesta mort care s-a rupt. 
Nicio balenă albă, niciun om, nicio năpastă nu pot să-l 
julească măcar pe Ahab în adâncul fiinţei sale de neatins. 
Oare plumbul care zgârie podeaua vatămă în vreun fel 
acoperişul? Cei de sus! In ce direcţie? 

— Tot sub vânt, domnule! 

— Cârma înainte, atunci. Ridicaţi iar velele. Coborâţi 
bărcile de rezervă şi echipaţi-le. Domnule Starbuck, du-te şi 
cheamă tot echipajul. 

— Lăsaţi-mă mai întâi să vă trec peste parapet, domnule. 

— Au! Au! Au! Cum mă mai împunge aşchia! Soartă 
blestemată! Cum se face că un căpitan cu un suflet atât de 
curajos are un secund atât de fricos? 

— Domnule? 

— Corpul meu. Omule, nu tu. Dă-mi ceva să folosesc 


drept baston. Uite. Lancea aceea fărâmată e numai bună. 
Cheamă toţi oamenii. Nu l-am văzut până acum. Ceruri! Nu 
se poate! Să dispară? Repede! Cheamă-i pe toţi. 

Gândul bătrânului se adeveri. Când fu adunat tot 
echipajul, Fedallah nu fu de găsit. 

— Sălbaticul! strigă Stubb, trebuie să fi rămas prins în... 

— Să vă ia toate bolile rele! Fugiţi toţi sus, jos, în cabină, 
la teugă, găsiţi-mi-l! N-a dispărut, n-a dispărut. 

In curând însă se întoarseră toţi cu vestea că dispărutul 
nu era de găsit nicăieri. 

— Da, domnul, zise Stubb, s-a prins în funia dumitale; mi 
s-a părut mie că l-am văzut tras la fund. 

— Funia mea? Funia mea? Dusă? Dusă? Ce înseamnă 
cuvântul acesta mic? Ce răsunet de moarte zace în el, de-l 
face pe Ahab să se cutremure de parcă s-ar trage 
clopotele? Şi harponul! Scotociţi printre rămăşiţe. || vedeţi? 
Fierul călit, băieţi, cel al Balenei Albe... nu, nu, nu! Ce 
smintit! Mâna asta l-a aruncat! Se află în peşte. Cei de sus! 
Staţi cu ochii pe el! Repede, toată lumea la bărci, adunaţi 
vâslele. Harponieri! Fiarele! Ridicaţi rândunicile mai sus! 
intindeţi toate pânzele! Cârma înainte! Încet, încet dacă 
ţineţi la viaţa voastră! 0 să înconjor de zece ori pământul, o 
să trec de-a curmezişul prin el şi tot o să-l ucid! 

— Dumnezeule mare! arată-te doar pentru o clipă, strigă 
Starbuck. Nu o să-l prinzi niciodată, niciodată, bătrâne! 
Pentru numele lui lisus încetează cu sminteala asta, care e 
mai rea decât cea a diavolului. L-ai urmărit două zile, ţi-ai 
văzut barca sfărâmată de două ori, piciorul ţi-a fost făcut 
încă o dată bucăţi şi umbra rea tot a scăpat. Toţi îngerii 
încearcă să te avertizeze. Ce vrei mai mult? Să urmărim 
peştele ucigaş până când îl îneacă pe ultimul dintre noi? Să 
fim traşi toţi la fundul mării? Să ne târască până în lumea 
nenorocirii? 0! Este o impietate şi o blasfemie să-l mai 
vânăm. 

— Starbuck, în ultima vreme m-ai înduioşat. Încă din 


ceasul în care am văzut amândoi, ştii tu ce, unul în ochii 
celuilalt. Dar în această privinţă a balenei, faţa ta să fie 
cum e palma mea, adică un gol fără buze. Ahab e de-a 
pururi Ahab, omule. Legea aceasta a fost decretată fără 
împotrivire. Am repetat-o şi tu, şi eu un miliard de ani 
înainte să se adune apa oceanului. Nebunule! Eu sunt 
locotenentul Sorţii. Acţionez după ordinele primite. Ai grijă, 
slugă, să asculţi şi tu de ale mele! Aşezaţi-vă în jurul meu, 
băieţi! Vedeţi un bătrân rămas într-un ciot, sprijinit de o 
lance strâmbă şi proptit într-un singur picior. Acesta este 
Ahab, partea lui trupească, dar sufletul lui Ahab e un 
miriapod care se sprijină pe o sută de picioare. Mă simt 
încordat şi părăsit ca parâmele ce trag fregatele rămase 
fără catarge în furtună; se poate ca aşa să şi arăt. Insă 
înainte să mă rup, o să-mi auziţi duduitura. lar până nu o 
auziţi, să ştiţi că parâma lui Ahab îşi trage încă propriul 
scop. Credeţi voi în semne? Atunci râdeţi în gura mare şi 
strigaţi în cor! Înainte să se ducă la fund, toate lucrurile se 
ridică de două ori la suprafaţă, apoi se mai ridică o dată şi o 
scufundă pentru totdeauna. Aşa e şi cu Moby Dick - două 
zile a plutit, mâine va fi a treia. Da, băieţi, o să se mai ridice 
o dată, dar va fi pentru ultima oară. Vă simţiţi curajoşi, 
băieţi? 

— Ca flacăra fără frică! 

— Şi la fel de iscusit, murmură Ahab. 

Apoi, când marinarii se împrăştiară, continuă: 

— Lucrurile socotite semne. Şi eu ieri vorbeam cu 
Starbuck despre barca mea fărâmată. O! Cu câtă vitejie 
caut să scot din inimile celorlalţi ceea ce s-a prins cu 
ghearele de inima mea. Fedallah! Fedallah! S-a dus... el 
trebuia să se ducă primul, dar avea să mai fie văzut înainte 
ca eu să mor. Cum vine asta? Uite o ghicitoare care să 
încurce toţi avocaţii şi toţi judecătorii. Îmi ciuguleşte 
creierul ca un vultur. Dar tot o să-i dau eu de cap! 

Când se lăsă seara, balena încă mai putea fi văzută în 


depărtare. Încă o dată fură coborâte velele şi toate se 
întâmplară ca şi noaptea trecută, doar că de data aceasta 
se auziră până în zori zgomotul ciocanului şi zumzetul 
tocilei, căci marinarii trudiră până în zori la lumina 
felinarelor ca să echipeze cum trebuia bărcile de rezervă şi 
ca să-şi ascută armele pentru a doua zi. Între timp, din chila 
sfărâmată a bărcii lui Ahab, dulgherul făcu acestuia alt 
picior în timp ce întreaga noapte Ahab stătu ghemuit în 
dreptul  sabordului. Privirea sa solara alunecând cu 
anticipare în urmă pe cadran, se aşezase spre est pentru a 
prinde primele raze de soare. 


135. Urmărirea. A treia zi 


Dimineaţa celei de-a treia zile răsări senină şi proaspătă 
şi încă o dată singuraticul om din vârful catargului fu 
înlocuit de mai multe santinele înghesuite pe catarge şi pe 
toate vergile. 

— Îl vedeţi? strigă Ahab, dar balena nu se arătase încă. 
Ţineţi în siajul lui care nu greşeşte niciodată; nu trebuie 
decât să-l urmăriţi, atâta tot. Cei de la cârmă - constant, 
cum aţi mers şi până acum. Ce zi frumoasă este şi aceasta! 
Nici dacă era o lume nouă, menită să servească îngerilor 
drept casă de vacanţă, iar aceasta era dimineaţa în care i 
se deschideau uşile pentru prima oară, nici că se putea o zi 
mai frumoasă care să zâmbească lumii. lată hrană pentru 
gânduri, dacă Ahab ar avea timp de gândit. Dar Ahab nu se 
gândeşte niciodată. El doar simte, simte, simte! E destul 
pentru un muritor! Să gândeşti e îndrăzneală. Numai 
Dumnezeu are acest drept şi privilegiu. Gânditul este, sau 
ar trebui să fie, o răcoare şi o linişte. lar inimile noastre se 
smucesc şi creierii noştri palpită prea mult ca să fie aşa. ŞI 
totuşi, din când în când, cred că sufletul meu e destul de 
calm, de un calm atât de îngheţat că simt că mi se crapă 
craniul ca o sticlă în care apa a îngheţat şi care explodează. 
Şi totuşi îmi mai creşte părul, creşte chiar şi acum, iar ceea 
ce îl hrăneşte este căldura. Ba nu, e ca buruiana care 
creşte oriunde, de la crevasele Groenlandei până la lava 
Vezuviului. Cum mai adie vântul prin el! Mă biciuieşte aşa 
cum rămăşiţele pânzelor sfârtecate lovesc nava de care 
sunt legate. Un vânt rău care fără îndoială că înainte de a 
bate aici a trecut prin coridoare şi celule ale închisorii şi 
prin spitale şi le-a răcorit, iar acum vine să sufle aici cu 
inocenţa unui mieluşel. Să piară! E murdar! Dacă eram eu 
vântul, n-aş mai fi bătut peste o lume atât de rea şi de 


urâtă. M-aş târî într-o peşteră şi aş sta acolo. Şi totuşi 
vântul este un lucru nobil şi eroic. Cine l-a cucerit vreodată? 
În orice luptă, el dă lovitura amară de pe urmă. Dacă te 
năpusteşti asupra lui, nu faci decât să treci prin el. Ha! Un 
vânt laş care loveşte în oameni goi, dar nu suportă să 
primească nici măcar o lovitură. Chiar şi Ahab e mai curajos 
şi chiar mai nobil. Dacă ar fi avut vântul trup... dar toate 
lucrurile care sperie şi înnebunesc muritorii sunt lipsite de 
trup, dar nu şi de voinţă. Asta e o diferenţă foarte şireată, 
vicleană şi rea! Şi totuşi eu zic din nou, de data asta chiar 
jur, că vântul are în el ceva glorios şi grațios. Aceste vânturi 
calde, alizeele, care bat neîncetat pe cerurile albastre cu o 
blândeţe viguroasă şi neîntreruptă şi nu se abat din drumul 
lor, oricât s-ar întoarce şi s-ar răsuci curenţii marini, oricât 
măreţele fluvii Mississippi de pe uscat s-ar umfla şi s-ar 
curba, neştiind încotro să apuce. Pe Polii cei veşnici! 
Aceleaşi alizee care îmi mână corabia mea cea 
credincioasă, tot ele, sau ceva asemănător lor, la fel de 
neschimbat şi de puternic, îmi mână şi sufletul. Voi, cei de 
sus! Ce vedeţi? 

— Nimic, domnule. 

— Nimic! Şi e aproape prânz! Dublonul plânge după un 
stăpân. Uite soarele! Da, da, aşa trebuie să se fi întâmplat. 
L-am depăşit. Cum se poate, la ce avans avea? Da, acum 
mă urmăreşte el pe mine în loc să-l urmăresc eu pe el. Asta 
nu e bine. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Netotul de mine! 
Funiile şi harpoanele pe care le trage după el. Da, da, am 
trecut de el azi-noapte. Volta în vânt! Coborâţi toţi din 
catarge. În afară de cei din gabii! Începeţi să braţaţi! 

După cum navigase corabia, avusese vântul dintr-o 
parte, dar acum fiind îndreptată în direcţia opusă, corabia 
înfrunta cu greu vântul în timp ce despica propriul ei siaj 
înspumat. 

— Acum se îndreaptă către fălcile căscate chiar şi 
împotriva vântului, îşi zise Starbuck în timp ce încolăcea 


unul dintre braţele trase pe balustradă. Dumnezeu să ne 
aibă în pază dar eu îmi simt deja oasele înmuiate şi parcă 
îmi udă trupul pe dinăuntru. Mă tem că îmi nesocotesc 
Dumnezeul dacă îi dau lui ascultare. 

— Pregăteşte-te să mă ridici! îi strigă Ahab îndreptându- 
se către coşul de cânepă. O să-l vedem în curând. 

— Da, domnule, încuviinţă Starbuck, şi făcu ce i se 
ceruse, iar Ahab atârnă încă o dată la înălţime. 

Trecu o oră întreagă. Chiar şi timpul îşi ţinea respiraţia cu 
suspans. Însă în cele din urmă, la trei grade în vânt, Ahab 
văzu iar jetul, şi în aceeaşi clipă din toate cele trei catarge 
se înălţară trei ţipete ca nişte limbi de foc. 

— Te întâmpin frunte-n frunte de data aceasta, Moby 
Dick! Pe punte! Braţaţi mai sus! Băgaţi-o în ochiul vântului. 
E prea departe să coborâm acum, domnule Starbuck. Velele 
tremură! 

Stai lângă timonier cu ciocanul în mână. Aşa, înaintează 
repede şi eu trebuie să cobor. Mai lasă-mă să mai privesc 
marea o clipă. E timp destul. O privelişte atât de bătrână, şi 
totuşi atât de tânără. Nu s-a schimbat deloc de când am 
văzut-o prima oară pe când eram un băietan de pe 
dealurile nisipoase din Nantucket. Aceeaşi! Aceeaşi pentru 
Noe ca şi pentru mine. E o spumă fină sub vânt. Ce se 
unduieşte apa sub vânt! Trebuie să ducă undeva, altundeva 
decât spre uscatul obişnuit. Sub vânt! Intr-acolo se duce 
balena. Atunci o să privesc în vânt; e o direcţie mai bună, 
deşi muşcă mai tare. 

La revedere, catarg bătrân. Ce e verde aici? Da, cresc 
muşchi printre crăpături. Capul lui Ahab nu e pătat cu 
verdele timpului! Asta e diferenţa între bătrâneţea omului 
şi cea a lumii. Insă noi doi îmbătrânim într-adevăr 
împreună. Cu toate acestea, avem calele zdravene, nu-i 
aşa, corabia mea? Mai puţin piciorul. Zău dacă lemnul 
acesta mort nu e mai vajnic decât carnea trupului meu. Nu 
mă pot compara cu el. Cunosc corăbii făcute din copaci 


morţi care trăiesc mai mult decât oamenii făcuţi din seva 
vie a părinţilor vii. Ce zisese? Că o să se ducă înaintea mea, 
ca pilot, şi totuşi o să mai apară o dată. Dar unde? O să-l 
văd oare pe fundul mării, dacă voi cobori acele trepte ale 
sfârşitului? Şi oricum, toată noaptea m-am depărtat de 
locul în care s-a scufundat. Da, ca mulţi alţii, ţi-ai prevestit 
viitorul îngrozitor, Fedallah, dar în privinţa lui Ahab, te-ai 
înşelat. La revedere, catarg! Stai cu ochii pe balenă cât 
sunt eu plecat. Mai vorbim mâine, ba nu, la noapte, când 
balena va sta legată de cap şi de coadă sub tine. 

Dădu poruncă şi, încă privind în jurul lui, fu coborât încet 
prin văzduhul albastru către punte. Bărcile fură lăsate pe 
apă când sosi clipa. Insă pe când stătea la pupa luntrei, 
atârnat peste mare, Ahab făcu semn secundului - care 
ţinea una dintre parâme pe punte - şi îl rugă să se 
oprească. 

— Starbuck! 

— Domnule? 

— Pentru a treia oară corabia sufletului meu pleacă în 
această călătorie, Starbuck. 

— Da, domnule, aceasta îţi e voia. 

— Unele corăbii pleacă din port şi dispar pentru 
totdeauna, Starbuck! 

— E adevărat. Un adevăr foarte trist. 

— Unii oameni mor când e fluxul înalt, alții mor în ape 
mici, iar alții sunt luați de potop. Eu mă simt acum ca un val 
cu coama înspumată. Sunt bătrân. Dă mâna cu mine, 
omule. 

Mâinile se întâlniră, ochii se priviră, iar lacrimile lui 
Starbuck udară strânsoarea. 

— O! Căpitane! Căpitanul meu! Inimă nobilă... Nu te 
duce! 

Nu te duce! Uite un bărbat viteaz care plânge. Cât de 
dureros este să încerci să convingi! 

— Coborâţi! strigă Ahab dând mâna secundului la o 


parte. Echipajul să se pregătească! 

Intr-o clipă, barca fu lăsată aproape de parapetul pupei. 

— Rechinii! Rechinii! se auzi o voce de la fereastra joasă 
a cabinei. Stăpâne! Intoarce-te! 

Ahab nu auzi nimic, căci îşi înălţase şi el vocea tot atunci, 
iar barca îşi continuă salturile. Vocea însă grăia adevărul. 
Nu plecase bine de lângă navă când o mulţime de rechini, 
ce păreau să se ivească din apele întunecate de sub cală. 
Incepură să muşte cu răutate din vâsle de fiecare dată când 
acestea erau băgate în apă; însoţiră astfel barca cu 
muşcăturile lor. Este un lucru obişnuit ca bărcile să 
păţească aşa în apele acelea Rechinii le urmează la fel de 
prevestitor cum dau şi vulturii târcoale regimentelor ce 
mărşăluiesc pe uscat. Insă aceştia erau primii rechini văzuţi 
de „Pequod” de când fusese zărită Balena Albă. Nu se ştie 
dacă din cauză că echipajul lui Ahab era format din 
sălbaticii galbeni care aveau carnea mai parfumată şi 
rechinii îi miroseau mai bine - un lucru care se ştie că îi 
atrage; oricum ar fi fost, se părea că ai lor colţi nu 
urmăreau decât o singură barcă fără a le deranja pe 
celelalte. 

— Inimă de oţel călit! murmură Starbuck privind peste 
parapet şi urmărind cu ochii barca ce se pierdea din 
vedere. Poţi să mai baţi curajoasă în faţa unei astfel de 
privelişti? Îşi coboară barca printre rechini şi este urmărit 
de gurile lor căscate la vânătoare; şi asta chiar în cea de-a 
treia zi. Când trei zile trec una după alta într-o continuă 
urmărire, cu siguranţă prima simbolizează dimineaţa, a 
doua prânzul, iar a treia seara şi deci sfârşitul întregii 
tărăşenii, oricare s-ar dovedi a fi acesta. Dumnezeul meu! 
Ce trece prin mine şi mă lasă atât de liniştit şi totuşi 
nerăbdător, de parcă aş trăi în vârful frisonului? Viitorul 
înoată în faţa mea sub forma unor schelete uscate. Tot 
trecutul parcă s-a înceţoşat. Mary a mea, şi tu păleşti în 
glorii vagi în spatele meu. Băiete! Nu mai văd decât că ochii 


ţi s-au albăstrit foarte. Cele mai stranii probleme ale vieţii 
par a se lămuri. Oare mi se apropie sfârşitul călătoriei? 
Picioarele le simt moi, ca unul care a mers o zi întreagă. Să- 
mi simt inima. Oare mai bate? Potoleşte-te, Starbuck! 
Alungă aceste gânduri! Mişcă-te, plimbă-te, vorbeşte! Cei 
din catarg! Vedeţi mâna băiatului meu de pe deal? Am 
înnebunit! Cei de sus! Uitaţi-vă atent după bărci. Nu 
pierdeţi balena din ochi! la te iută! lar! Alungaţi şoimul 
acela! Vedeţi că rupe steagul cu ciocul - arătând spre 
stindardul roşu ce flutura în vârful catargului mare. Ha! 
Fuge cu el! Unde e bătrânul acum? Vezi tu toate acestea, 
Ahab? Cutremură-te! Cutremură-te! 

Bărcile nu se îndepărtaseră prea mult când Ahab află prin 
semnale din vârful catargului - un braţ îndreptat înainte - 
că balena se scufundase. Dorind însă să fie aproape de ea 
când urca iar, îşi menţinu cursul puţin pieziş faţă de corabie 
în timp ce echipajul vrăjit tăcea chitic, iar valurile loveau cu 
putere în proră. 

— Bateţi, bateţi, talazuri! Bateţi cuie până nu se mai văd 
deloc! Nu reuşiţi deloc să îmi puneţi capacul, fiindcă nici 
dric, nici coşciug nu mă pot înghiţi pe mine. Numai cânepa 
mă poate ucide! Ha! Ha! 

Deodată apele de sub ei începură să se umfle în cercuri 
largi şi începură să clocotească de parcă ieşeau de sub o 
bucată de gheaţă scufundată şi se grăbeau la suprafaţă. Se 
auzi un zgomot jos, un zumzet subteran şi toţi îşi ţinură 
răsuflarea când, împopoţonată cu funii, harpoane şi lance, o 
siluetă sări pieziş din apă. Inveşmântată într-o ceaţă 
picurătoare de spumă, aceasta zăbovi o clipă în văzduhul 
colorat şi căzu plescăind înapoi în adânc. Lovite de la mai 
bine de treizeci de picioare, apele se ridicară ca ţâşniturile 
unei fântâni şi căzură iar sfărâmate într-o mulţime de 
picături, lăsând apa înspumată ca laptele proaspăt în jurul 
trupului de marmură al balenei. 

— După ea! strigă Ahab vâslaşilor şi bărcile se năpustiră 


în atac. 

Însă înnebunit de fiarele care de ziua trecută începuseră 
să ruginească în el, Moby Dick părea posedat de toţi îngerii 
căzuţi din Rai. Şirurile de tendoane ce se întindeau pe 
fruntea albă şi lată, pe sub pielea transparentă, păreau a fi 
înnodate. Cu capul înainte se năpusti fluturându-şi coada 
printre bărci şi le lovi ca mai înainte, răsturnând harpoanele 
şi lăncile din bărcile celor doi secunzi, fărâmându-le partea 
de sus a copastiilor, însă lăsând barca lui Ahab neatinsă. 

În timp ce Daggoo şi Queequeg astupau găurile din 
parapet şi balena se depărta de ei, ea se întoarse dintr- 
odată şi le arătă coada în timp ce trecea pe lângă ei. În acel 
moment se auzi un țipăt scurt. Inlănţuit de spatele peştelui, 
pironit în răsucirile în care, în noaptea din urmă, balena îşi 
înnodase cercurile funiei în jurul ei, se vedea acum trupul 
pe jumătate sfârtecat al sălbaticului, cu veşmântul lui de 
doliu rupt în fâşii şi ochii scoşi din orbite întorşi către Ahab. 

Acesta lăsă să îi cadă harponul din mână. 

— Păcălit! Păcălit! zise Ahab oftând prelung. Da, 
Fedallah, te văd iar. Şi într-adevăr te duci înaintea mea, iar 
acesta este dricul pe care ai promis că o să-l văd. Insă 
trebuie să-ţi împlineşti toată profeția. 

Unde e al doilea dric? Secunzi, plecaţi pe corabie! Bărcile 

voastre nu mai sunt de niciun folos. Dacă puteţi, reparaţi-le 
şi întoarceţi-vă la mine. Dacă nu, e de-ajuns să moară 
Ahab. Jos. 
Băieți! Primul om care încearcă să sară din barca în care 
mă aflu eu va primi în spate un harpon. Nu mai sunteţi 
oameni, ci sunteţi picioarele şi mâinile mele şi mă veţi 
asculta întocmai. Unde e balena? S-a scufundat iar? 

Privea însă prea aproape de barcă, fiindcă de parcă 
dorea să scape cu cadavrul în spinare, iar acest loc al 
întâlnirii nu fusese decât un popas în călătoria sa sub vânt. 
Moby Dick înota iar înainte şi aproape că trecuse de navă - 
care până acum navigase în direcţia opusă lui, deşi 


momentan îşi încetase înaintarea. Părea că înoată cu cea 
mai mare viteză a sa, dorind nimic altceva decât să îşi 
continue drumul drept prin mare. 

— Ahab, strigă Starbuck, nu e prea târziu să încetezi nici 
măcar acum, în a treia zi. Priveşte! Moby Dick nu te 
urmăreşte. Tu eşti cel care o cauţi ca un nebun. 

Ridicând velele în vântul ce se înteţea, barca singuratică 
era acum împinsă înainte şi de pânze, şi de vâsle. lar când 
Ahab trecu pe lângă vas într-atât de aproape că îi văzu 
chipul lui Starbuck aplecat peste parapet, îi spuse să 
întoarcă nava şi să-l urmeze, dar la o mică distanţă. Privind 
în sus, îi văzu pe Tashtego, pe Queequeg şi pe Daggoo 
urcând în vârfurile catargelor în timp ce marinarii ciocăneau 
în cele două bărci sfărâmate care fuseseră ridicate în 
lateral şi lucrau de zor pentru a le repara. Unul după 
celălalt, după cum gonea, văzu prin hublouri pe Stubb şi pe 
Flask, agitându-se pe punte printre noi harpoane şi lănci. 
Văzând acestea şi auzind ciocanele ce băteau în bărcile 
sparte, simţea că şi lui îi bate cineva un cui în inimă. Insă se 
adună. Observând că stindardul lipsea din vârful arborelui 
mare, îi strigă lui Tashtego, care tocmai ajunsese în vârf, să 
coboare şi să ia alt steag, un ciocan şi un cui şi să-l prindă 
la loc pe catarg. 

Fie că era obosită din cauza urmăririi care ţinea de trei 
zile şi puterea de a înota îi scăzuse din cauza nodului de aţe 
pe care îl căra după ea, fie că ascundea în ea o răutate şi o 
viclenie nemaivăzute, oricum ar fi fost, Balena Alba începu 
să încetinească în faţa bărcii care se apropia iarăşi cu 
viteză, deşi ultimul avans al balenei nu fusese la fel de 
mare ca acela de mai înainte. 

Rechinii fără milă îl urmăreau încă pe Ahab când acesta 
trecea peste valuri şi se ţineau cu îndrăzneală aproape de 
barcă muşcând încontinuu din penele vâslelor, până când 
acestea începură să se sfărâme, lăsând mici aşchii în apă la 
fiecare scufundare. 


— Nu-i băgaţi în seamă! Dinţii aceştia nu sunt decât nişte 
furcheţi noi pentru vâsle. E un sfârşit mai bun în fălcile 
rechinilor decât în adâncurile apei. 

— Dar la fiecare muşcătură penele se subţiază din ce în 
ce mai mult! 

— O să ţină atât cât trebuie! Trageţi! Cine ştie, murmură 
el, dacă aceşti rechini se vor înfrupta în cele din urmă din 
balenă sau din Ahab? Trageţi! Mai cu viaţă! Ne apropiem. 
Cârma! la cârma şi lasă-mă să trec, spuse, şi doi vâslaşi îl 
ajutară să ajungă la prora bărcii. 

În cele din urmă, barca se dădu într-o parte şi ajunse în 
dreptul balenei, aceasta neluând seama cât de mult se 
apropiase - cum fac balenele deseori iar Ahab se găsi sub 
ceața fumegândă care, scuipată din nara din creştetul 
capului, cădea pe cocoaşa cea mare ca un munte. Atât era 
de aproape de peşte când, arcuindu-şi trupul pe spate şi 
ridicând amândouă braţele, bătrânul săgetă primul harpon 
şi astfel blestemul său se înfipse cu sălbăticie în balena 
blestemată. Cum şi harponul, şi blestemul îşi croiau drum 
prin gaură de parcă se scufundau într-o mlaştină, Moby 
Dick se chirci de durere într-o parte, rostogolindu-se spre 
barcă şi, fără a o sfărâma, o împinse atât de brusc că dacă 
Ahab nu s-ar fi ţinut de prora înaltă ar fi căzut cu siguranţă 
încă o dată în apă. Trei dintre vâslaşi, care nu se 
aşteptaseră să fie aruncat harponul şi deci nu se 
pregătiseră pentru eventualele urmări, fură aruncaţi. 
Căzură însă într-un anume fel, că doi dintre ei se prinseră 
imediat de copastii şi ridicându-se pe un val se traseră iar 
înăuntru. Al treilea rămase în urmă, dar încă înota şi se 
ţinea la suprafaţă. 

Aproape în acelaşi timp, cu o voinţă nemăsurată şi o 
grabă instantanee, Balena Albă săgetă prin apa 
învolburată. Însă când Ahab îi strigă cârmaciului să 
înfăşoare funia şi sa o ţină bine şi porunci apoi echipajului 
să se întoarcă pe scaune şi să tragă barca spre ţintă, chiar 


atunci funia trădătoare simţi încordarea la ambele capete şi 
se rupse în aer. 

— Ce s-a rupt în mine? Mi-a crăpat un muşchi! Ba e din 
nou întreg! Vâslele! Vâslele! Năpustiţi-va asupra lui. 

Auzind plescăitul pe care îl făcea barca atunci când se 
lovea de apă, balena se întoarse să o înfrunte cu fruntea 
cea albă. Insă în răsucire îi căzură ochii pe cala neagră ce 
se apropia şi părând să vadă în ea sursa tuturor chinurilor 
sale o considera - se poate - un adversar mai mare şi mai 
nobil. Dintr-odată se repezi spre provă, clănţănind din fălci 
printre jeturile fierbinţi de spumă. 

Ahab se clătină. Îşi lovi fruntea cu palma. 

— Orbesc! Intindeţi mâinile ca să îmi găsesc drumul. E 
noapte? 

— Balena! Corabia! începură vâslaşii să strige. 

— La vâsle! Apleacă-te spre adâncimi, mare, ca, înainte 
de a fi prea târziu, Ahab să poată ajunge pentru ultima oară 
la ţinta sa. Văd! Corabia! Corabia! Mai repede, băieţi! Nu 
vreţi să salvaţi corabia? 

Insă când vâăslaşii împinseră cu putere barca printre 
ciocanele valurilor, prora lovită mai devreme de balenă se 
crăpă şi luntrea se umplu rapid cu apă, ajungând la acelaşi 
nivel cu valurile, echipajul zbătându-se să astupe gaura şi 
să scoată apa. 

Intre timp, pentru o clipă nesfârşită, Tashtego rămase cu 
ciocanul suspendat în aer, iar steagul cel roşu, învelindu-l 
pe jumătate ca un pled, zbură imediat în vânt ca şi inima sa 
cea uşoară. Starbuck şi Stubb, cocoţaţi pe bompresul de 
dedesubt, văzură monstrul venind în acelaşi timp. 

— Balena! Balena! Timona! Timona! O! puteri cereşti, 
strângeţi-mă la pieptul vostru. Nu-l lăsaţi pe Starbuck să 
moară, dacă aşa trebuie să se întâmple, ca o femeie 
leşinată. Timona în vânt! Fălcile, nebunilor! Acesta este 
oare sfârşitul rugăciunilor mele fierbinţi? Credinței mele de- 
o viaţă? Uite, Ahab, ce-ai făcut. Uşor, uşor. Nu! lar în vânt! 


Se întoarce către noi! Fruntea neliniştită se năpusteşte 
asupra unui om pe care datoria îl împiedică să fugă. 
Dumnezeul meu, ajută-mă acum! 

— Pe mine să nu mă ajuţi, oricare ai fi tu cel ce vrei să-l 
sprijini pe Stubb. Căci şi Stubb rămâne tot aici. Râd în faţa 
ta, balenă rânjită! Cine l-a ajutat pe Stubb, cine l-a ţinut 
treaz, dacă nu ochii lui mereu deschişi? lar acum bietul 
Stubb se duce să se culce pe o saltea prea moale. Măcar 
de-ar fi umplută cu hăţiş! Rânjesc în faţa ta, balenă rânjită. 
Priviţi voi, soare, lună şi stele! Vă numesc asasini ai celui 
mai de ispravă flăcău ce se pregăteşte să-şi dea duhul. Cu 
toate acestea, tot aş mai ciocni un pahar cu voi, dacă aţi 
binevoi să-mi daţi unul. Oh, oh, oh! Balenă rânjită! O să am 
curând destul de băut! De ce nu fugi, Ahab? Eu unul îmi 
dau jos pantofii şi haina. Stubb o sa moară doar în 
pantaloni! Dar ce moarte mucegăită şi sărată! Cireşe! 
Cireşe! Cireşe! Vai, Flask, ce n-aş da pentru o cireaşă 
înainte să mor! 

— Cireşe? Tare mi-aş dori să ne aflăm acum în locul în 
care cresc ele. O, Stubb, sper ca biata mea mamă să fi 
primit simbria înainte să se întâmple asta. Dacă nu, acum 
nu va mai primi decât câţiva bănuţi, căci călătoria s-a 
încheiat. 

La prora corăbiei, mai toţi marinarii înlemniseră. 
Ciocanele,  şipcile,  lăncile şi  harpoanele  rămaseră 
nemişcate în mâinile lor, aşa cum se opriseră din feluritele 
lor treburi. Toţi ochii uimiţi erau aţintiţi asupra balenei care 
îşi scutura capul şi trimitea unde semicirculare de spumă 
înaintea sa. In înfăţişare i se citeau dorinţa de răzbunare şi 
răutatea. Contrafortul mare şi alb izbi prora la tribord până 
când oamenii şi lemnul începură să tremure. Unii căzură cu 
faţa în jos. Ca nişte fleacuri desţepenite, capetele 
harponierilor de sus se scuturară pe gâturile groase. Auziră 
apa intrând prin spărtură cu vuietul unui râu de munte. 

— Corabia! Dricul! Cel de-al doilea dric! strigă Ahab din 


barcă. Lemnul nu putea fi decât crescut în America! 

Scufundându-se pe sub corabie, balena fugi de-a lungul 
chilei, însă, răsucindu-se în apă, se ivi iar la suprafaţă, 
departe de cealaltă proră, însă aproape de barca lui Ahab 
unde, pentru o vreme, rămase liniştită. 

— Îmi întorc corpul de la soare. De ce te-ai oprit, 
Tashtego? 

Să-ţi aud iar ciocanul! Voi, cei trei stâlpi de nedărâmat ai 
mei. 

Tu, chilă necrăpată, cală lovită numai de zei, punte solidă şi 
timonă înaltă; proră ascuţită, corabie glorioasă, trebuie să 
pieri şi tu, şi încă fără mine? 

Sunt lăsat fără ultima mândrie a căpitanilor naufragiaţi? 
Oh, moarte singuratică a unei vieţi singuratice! Simt că 
măreţia mea cea mai mare se cuibăreşte în suferinţa cea 
mai mare. Ho! Ho! Din marginile cele mai depărtate, veniţi 
acum talazuri ale vieţii mele trecute, şi umflaţi brizantul 
morţii mele! Vin către tine, balenă distrugătoare, dar 
necuceritoare, mă voi lupta cu tine până la sfârşit; chiar şi 
din inima iadului tot mă voi ridica să te înjunghii. Te urăsc 
atât de mult că şi vreau să te scuip chiar şi cu ultima 
suflare. N-ai decât să scufunzi toate dricurile şi toate 
sicriele! Fiindcă niciunul nu va fi al meu, atunci mă leg de 
tine ca să mă târăşti în bucăţi, balenă blestemată! lată 
sulița noastră! 

Harponul fu aruncat; balena lovită fugi; cu viteză 
arzândă, funia începu să treacă prin caneluri, dar se 
înţepeni. Ahab se aplecă să o elibereze; reuşi, dar bucla se 
smulse şi îl prinse de gât, iar el, la fel de tăcut ca turcii muţi 
ce îşi sugrumă victimele, fu tras din barcă înainte măcar ca 
echipajul să îşi dea seama ce se întâmplă. Imediat, capătul 
greu al funiei sări din ciubărul gol, dărâmă un marinar şi 
plescăind pe apă dispăru în adânc. 

Pentru o clipă, echipajul uimit rămase împietrit. Apoi se 
întoarse. 


— Unde e corabia? Dumnezeule mare, unde e corabia? 

Prin aerul întunecos şi năucitor îi văzură stafia dispărând 
asemenea fumuriei Fata Morgana. Nu mai avea decât 
partea de sus a catargelor afară din apă unde, rămaşi din 
infatuare, loialitate sau destin în gabiile lor înalte, 
harponierii păgâni stăteau încă santinele pe mare. Acum, 
cercurile concentrice prinseră şi barca cea singuratică, şi 
tot echipajul, toate vâslele şi toate lăncile începură să se 
învârtă toate, vii sau fără suflare, într-un mare vârtej care 
trase în adâncuri tot ce mai rămăsese din „Pegquod”. 

Însă când valurile începură să se înghesuie peste capul 
scufundat al indianului din catargul mare, lăsând să se mai 
vadă câţiva inci din vârful prăjinii şi fremătările steagului 
care se ondula, ironic, peste valurile care îl atingeau, 
atunci, un braţ roşu care ţinea un ciocan se ivi în aer 
încercând să se ţină drept cât bătu în cuie din ce în ce mai 
repede steagul de catargul scufundat... 

Un şoim care urmărise mişcarea şi coborâse din căminul 
lui înstelat se cocoţă acolo, deranjându-l pe Tashtego şi 
ciugulind din steag. Însă îşi prinse aripa fâlfâitoare între 
ciocan şi lemn, iar sălbaticul scufundat sub luciul apei, 
simțind fiorul etern şi dându-şi ultima suflare, nu îşi mai 
mişcă ciocanul, iar pasărea, cu ţipete angelice, cu ciocul 
imperial îndreptat în sus şi cu trupul acoperit de steagul lui 
Ahab se scufundă odată cu nava care, ca Satana, nu voia 
să se ducă în iad fără a trage cu ea o părticică vie de rai. 

Păsări mici zburau acum ţipând peste gaura căscată, 
mărginită de valuri posomorâte şi spumoase. Apoi totul se 
prăbuşi şi linţoliul mării acoperi totul cum o făcuse şi acum 
cinci mii de ani. 


Epilog 


Și am scăpat numai eu singur 
şi am venit să-ți dau de veste. 
IOV 


Drama s-a terminat. Şi atunci de ce mai iese cineva pe 
scenă? Pentru că un om a supravieţuit naufragiului. 

Se întâmplă ca după dispariţia lui Fedallah, Soarta să 
decidă ca eu să îi iau locul vâslaşului-şef de pe barca lui 
Ahab atunci când acesta ocupă locul lăsat liber. Tot eu am 
fost acela dintre cei trei văslaşi azvârliţi din barcă în ultima 
zi, când am fost lăsat în urmă. Astfel, plutind la marginea 
scenei ce urma să se desfăşoare şi văzând-o pe toată, 
atunci când sorbitura istovită a corăbiei scufundate ajunse 
la mine, am fost tras încet către centrul vârtejului. 

Când ajunsei la el, se domolise într-o fierbere spumoasă. 
Mă învârteam în cercuri şi eram tras tot mai aproape de 
gaura neagră din centrul roții încete. Ajungând la tensiunea 
maximă, aceasta se sparse. Eliberat prin săritura lui uşoară 
şi datorită lemnului plutitor, izbucnind dintr-odată din apă, 
sicriul-colac de salvare se răsturnă şi pluti în apropierea 
mea. Ridicat pe acel sicriu plutii aproape o zi şi o noapte pe 
marea blândă şi îndoliată. 

Rechinii înotară în jurul meu fără a mă vătăma, de parcă 
aveau zăvoare la gură, şi chiar şi vulturii zburau cu 
pliscurile închise. In cele din urmă, în cea de-a doua zi se 
apropie o corabie care mă pescui. Era „Rachel!” cea abătută 
care, căutându-şi copiii pierduţi, dăduse peste alt orfan. 


Sfârşit