Constantin Papanace — Despre Capitan, Nicadori si Decemviri — col. Biblioteca Verde 1963

Bl BLIOTECA V ER DE 

Nf 1« 


CONSTANTIN PAPANACE 


DESPRE 

CAPITAN 

NICADORI SI DECEMVIRI 

V 

( Crâmpei tle amintiri ) 


EDITURA “ ARM ATOLII ” 
CETATEA ETERNA 
1963 










\ 


BIBLIOTECA VERDE 


Nr. 18 


CONSTANTIN PAPANACE 

DESPRE 

CĂPITAN,NICADORI ŞI DECEMVIR I 

( Crampei do amintiri ) 


EDITURA "ARMATOLII" 

CETATEA ETERNA 

1963 












LĂMURIRE 


în paginile ce urmează sunt redate unele crampei de amintiri 
răscolite cu ocazia comemorării a un sfert de veac de la martiziza 
rea CĂPITANULUI, NICADORILOR si DECEMVIRILOR. 

Ele sunt precedate de un "CUVÂNT AL CONSILIULUI CONDUCĂTOR 
AL MIŞCĂRII LEGIONARE", difuzat în preajma acestor comemorări. 

Deşi evocările sunt făcute disparat, adică independent una 
de alta, totuşi, unitatea lor e menţinută de faptul că la bază au 
ca factor propulsor, acelaş impuls istoric, caracteristic genera 
ţiei dintre cele două răsboaie, crescută sub vraja CĂPITANULUI. 

Poate scurgerea atâtor decenii în cadrul unui jumătate de 
secol, să fi decolorat unele din aceste amintiri. Faptul este cu 
atât mai posibil cu cât, la răscolirea lor nu s'a putut avea la 
îndemână nici o însemnare sau scriere do altă natură. Au fost r£ 
date numai din ceiace s'a putut reţine în memorie, după trecerea 
atâtor ani. 

Un lucru însă a rămas intact şi nealterat: dragostea şi V£ 
neraţia pentru CAPITAN şi ceilalţi CAMARAZI, martiri ai crezului 
nostru legionar. Şi aceste sentimente pe care noi le considerăm 
pioase, am găsit necesar să le împărtăşim şi altora cu prilejul 
comemorării martiriului lor săvârşit în noaptea Sfântului Andrei, 
30 Noombrie 1938. 

Este o datorie ! 


Decembrie 1963 





3 


UN PATRAR DE VEAC DE LA ASASIN AREA CĂPITANULUI, 
NICADOR IL OR ŞI DECEMVIRILOR. 

CUVÂNT CĂTRE CAMARAZI 

La 30 Noembrie a.cr. se împlineşte un pătrar de veac de lâ 
asasinarea CĂPITANULUI, NICADORILOR si DECEMVIRILOR. 

N/ V- 3 

Crima savarşita de organele de stat din ordinul sceleratului 
rege Carol al II—lea si a estropiatului său Prim-ministru Armând 
Călinescu,a deschis pentru Poporul Român seria nenorocirilor care 
continuă si astăzi: prăbuşirea graniţilor cu pierderea definitivă 
a Cadrilaterului, decimarea elitei tineretului român în închisori 
si lagăre de concentrare sau în infamele " Bata li oane de reabili ¬ 
tare 11 , purtarea"răsboiului sfânt" de un Conducător patriot dar în¬ 
conjurat şi manevrat de aceleaşi clici dubioase de politicieni, 
care cloceau trădarea de la început, când viteaza armată română 
lupta să ţină departe de Ţară, hoardele bolşevice; şi, însfârşit, 
trădarea si capitularea de la 23 August 1944, care a sfâşiat tru¬ 
pul Ţării, prin smulgerea Basarabiei si a Bucovinei de Nord,arun¬ 
când Neamul în neagra robie a Anticristilor. 

De aproape doua decenii, Poporul Român este terorizat si 
chinuit de o tagmă de venetici (o respingătoare mixtură iudeo— 
ţigano—levantină) care', pusă în slujba ocupanţilor muscali, ope¬ 
rează după paravane autochtone sau camuflate siib nume neaoşe ro¬ 
mâneşti . 

Dacă legionarii de adâncă credinţă si marii români de înaltă 
ţinută morală ca Iuliu Maniu, Gheorghe Bratianu, Doctor Simionescu 
si atâţia alţii, au rezistat, înfruntând pe asupritor chiar cu pro_ 
pria moarte, elementele mai slabe au cedat degradându—se în atitu 
dini de ocară. Pe aceştia îi vedem acum făcând cor cu toţi netreb 
nicii regimului de teroare, pentru a denigra pe Căpitan, Mişcarea 
lui salvatoare martirizată si tot ce este mai sfânt pentru Neamul 
românesc. Asupritorii au recurs la cele mai sadice mijloace de tor 
tură spre a savura satanica lor satisfacţie, văzând cum victimile 
lor abrutizate de o îndelungată chinuire, scuipă cu frenezie în 
tot ce au adorat. 

în ultimul timp, aceşti asupritori, profitând de atmosfera 
"coexistenţialistă" creiată în Occident, de complicii lor,încearcă 
să recruteze "căzăturile morale" ale Exilului, pentru acelas scop 
de anihilare a oricărei poziţii de rezistenţă românească. 









4 


Faţă de acest atac concentric, datoria tuturor Românilor cu 
dragoste de Neam şi cu deosebire a Legionarilor, este o cât mai 
vârtoasă înmănunchiere a forţelor sănătoase pentru respingerea 
asalturilor frontale si mai ales a acelor insidioase, strecurate 
prin formule pe cât de ademenitoare, pe atât de înşelătoare si 
primejdioase. 

La a 25—a aniversare a martiriului Căpitanului, Nicadorilor 

şi Decemvirilor, să simţim ma adânc îndemnul, lor la luptă .Coaliţia 

forţelor satanice este mare. Ramificaţiile ei s'au întins ca un 

cancer, până în locuri unde nici nu s'ar fi putut bănui. Dar acest 

lucru n'ar trebui să ne descurajeze. Dimpotrivă, trebuie să ne în— 

volbureze energiile şi curajul spre a demasca si combate pe toţi 

aceia care, conştient sau inconştient, minează aşezarea creştină 

» 3 3 3 

a lumii. 

Ori unde ne—a aruncat destinul, trebuie să fim prezenţi în 
această luptă decisivă între "două lumi". Nu trebuie să uităm că 
sfânta noastră cauză stă sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, 
patronul Legiunii care cu sabia lui de foc a prăbuşit pe Lucifer 
şi pe "Fiii Satanei" indicaţi de Mântuitor, chiar când aceştia se 
credeau aproape de victoria lor deplină. Această minune se va re¬ 
peta. Până la sfârşit, Forţele Binelui vor birui întunericul din 
lume. 


Cu această nesdruncinată speranţă, să ne rugăm pentru 
Căpitan, Nicadori şi Decemviri, cu adânca credinţă că jertfa lor 
n'a fost zadarnică. Căci — cum scrie Căpitanul — " Biruinţa ve şn ică 
si adevărată este biruinţa născută din martiriu ". (Circ.pag.110). 


în exil, Noembrie 1963 


CONSILIUL CONDUCĂTOR AL 
MIŞCĂRII LEGIONARE 






5 


INSULA ŞEILOR 

( Ulti ma întâlnire cu Capitalul) 


Pe Capital l'am văzut pentru ultima dată, la 25 Martie 1938, 


de Buna Vestire. In ajun, venisem din provincie la Bucureşti sp 


i afla ceva ia! precis, în legătură cu desfigurarea eveni.lentelor 
politico caro sa precipitau. Atmosfera devenea din ce în co ani 
apăsătoare. 3o simţea şi în tihnitul oraş de provincie Oalsraş-â 
(ialomiţa),undo ds câţiva ani, aveam serviciu. Apărea tot nai clar 
că modificarea Constituţiei prin lovitura do stat din 12 ebruane 
din acel an, trebuia si sorvoască ca platforme „legala" pentru 
exterminarea Mişcării Legionare. Uşurinţa cu care se realizase 
coaliţia unei anumite categorii de politicsni, acceptarea ticni \r.hu_ 
lui miron Cristoa de a Patrona aceasta coaliţis, precum^şi intra.. - 
pe scenă a lui Carol al II—lea, aratau ce o forţa oculta suprapus^, 
orchestra aceasta operaţie. 

Deosebit do semnificativă mi s'a părut atitudinea unor con_ 
ducători Naţional-Ţărănişti locali. Aceşti parteneri în „Pactul 
de neagresiune" pentru apararoa lib.rtaţii alegerilor de ieri, 
insinuau acum că „Iuliu Maniu a întrerupt legăturile cu exaltatul 
Codreanu, de când acesta i--a cerut sa adere la o acţiune pentru 
lovitură de stat pe care însă acosta(ivianiu) a rospins-o,fiindcă nu 
înţelege sa se abată do la linia unei stricto legalităţi''. 

Nu ştiam dacă această atitudine incorectă reflecta noi di_ 
rective alo conducerii centrale a partidului lor sau fert; da^vechi 
resentimente ale ramurei „ţărăniste". In aabele cazuri însa,semni_ 
ficatia acestor insinuări, care în fapt, constituiau o forma do ^ 
desolidarizare, rsmiânoa. Adică, şi în ipoteza foarte probabila ca 
Maniu a adoptat o atitudine leala faţă de Capitan şi mişcarea lui, 
multe din cadrele partidului s<.u aderau într'o xorma directa sau 

indirectă, la coaliţia cariistă. 

Legiunea ora atacate deci, din toate porţile. Ac>„laş lucru 
se observa si în aşa zise „prese- independenta". In ..iod deosebit 
s'a remarcat în atacuri incorecte ziarul „Curentul 1 , care într o 
g£>rio de reportaje despre „Insula şerpilor , su-^w ■. a internarea 
Legionarilor în aceasta insula pustie (un conglomeratele stânci 
si nisip,fără apă şi vegetaţie), iama baauta do crivăţ şi vara 
pârjolită do soare. Nici în acest caz, nu se* pubea aprecia arunci, 
dacă la acestor campanii de presă erau directive pornite din un_ 
ghero întunecoase pentru intimidarea legionarilor şi pregătirea 
opiniei publice, sau reflectau preocupări d oportunism abject 
f ată de sceleratul rege dov >nit tiran. 




6 


La Bucureşti atmosfera fiind străbătută do fol, do fel, de 
svonuri do multe ori contradictorii, ora mai înfrigurata şi mai 
apăsătoare, declt în provincie. Do dimineaţa, împreuna cu camara_ 
zii G-hiţca si Duliu, no—am dus sa întllnim po Căpitan la sodiu. 

Aci ni s' i spus că plecase la isorica G-organi din aproprierea 
sediului. Ne—am îndreptat într'acolo. 0 mulţime do oameni,legio_ 
nari si nologionari, staţionau în faţa bisoricoi. mulţi ca arazi 
erau eşalonaţi po treptele ce duceau spre mica platformă do la 
intrare. Câţiva legionari Macedoneni caro se găseam pe acolo au 
venit la noi. Cu toţii împreună, am intrat în Biserica..Aci însă, 
ora puţină lume. 

fn faţa altarului, drept ca o luminare, cu capul smerit şi 
minile împreunate înainte,.stătea şi so ruga Căpitanul.^Clţiva 
paşi în urmă, mai spre dreapta, ora Com-andanta 1 ;gionară Nicoleta 
Nicolescu cu un grup do legionaro. Acoasti, cum no—a zirit,a venit 
în întâmpinare şi, strlnglndu—no mina cu efuziune, ne—a zis:„Ah! 
ce bine îmi paro că aţi venit. Căpitanul so simte atlt do singur! 
Clnd îl văd înconjurat do voi, îl simt mai în siguranţă". 

într* adevăr, lumea rara din biserici: acum, contrasta cu 
înghesuiala de alto daţi. So vodo ca zefirul prudenţei co provo_ 
stea „viforniţa cea mare", a risipit pe aceia care so îndesa în 
vremurile bune. So verifica şi cu acest prilej, o lege veche de__ 
cit lumea. Singura mlngliero*o constituia mulţimea do afară caro 
aştepta înfrigurată să—şi 3aluta Căpitanul. 

Clnd s'a terminat slujba, no—am du3 spro Ct.pitan.S'a bucurat 
mult clnd ne—a văzut. Do clnd am fost mutat cu serviciul în pro_ 
vincio, îl întlinoam mai rar. E drept că mai toate Duminicile sau 
sărbătorile legale, mă duceam alternativ, la Bucureşti şi în Ca_ 
drilator(Bazargic) unde aveam fanilia. Din cauză însă,ca şi C,;pi_ 
tanul sc deplasa de multe ori la Predeal, undo ou, cu puţinul timp 
de care dispuneam nu—1 puteam ajunge, îl vede aia şi mai rar. M 1 a 
întrebat cit mai rămân şi aflând că trebuie să plec chiar în seara 
aceea, a spus: „prânzim împreună ca să stăm o leaca do vorba". 

Ne—am îndreptat spre ieşire. La apariţia Căpitanului, mul ţi__ 
mea de pe 3 cări si din piaţă, ca la o comanda porniţi, spontan din 
resortul inlmoi, a ridicat spre cor, o pădure do braţe salutându—1. 
Rar am simţit atlta vibriro sufletească colectivă ca în acel mo_ 
mont. 0 fi intuit atunci această mulţime, formată de legionari 
sau simpatizanţi „necunoscuţi" ca este ultimul salut pe care îl 
dădea Căpitanului său adorat? 

După ce Căpitanul a mai schimbat cltc un cuvânt,cu unul 
3 au altul, din mulţime, a^a cua ora obiceiul, am pl cit spro can_ 
tina legionară do lingă sodiu. Cu vre o două săptămâni înainte 


7 


Căpitanul, spre a evita orice pretext pentru autorităţile provoca_ 
toare, hotărÎ 3 C închiderea. Şi acum so găsea în fază dc lichidare 
totală. Aci, undo până mai alaltcri furnica o lume plină de viaţă 
si speranţe, se întinde acum, o linişte apăsătoare şi rău prcvos_ 
titoare. 

Am zăbovit mai mult cu Căpitanul. Parcă în zăbovirea noastră 
era si ceva demonstrativ: ca urmare unui incident avut cu luni în 
urmă", cu unii din redactorii ziarului „Buna Vestire", pentru moti_ 
vul că nu publicaseră un manifest protest al Societăţii Studenţi_ 
lor Mace do—Români cu privire la măsura luată de autorităţile gre_ 
ceşti de a interzice vorbirea dialectului aromân, răuvoitorii ră_ 
spândiscră svonul că Macedonenii s'ar fi răcit do Mişcare.Deacoea, 
prezenţa Căpitanului în mijlocul nostru tocmai într'un moment când 
se anunţa furtuna, constituia prin ca însăşi,o elocventă desminţirc. 

De la sodiu, am trecut pe la restaurantul legionar(fost„Ber_ 
bec"), din faţa Liceului Lazăr, care încă mai funcţiona.Căpitanul 
a dat un telefon acasă şi a luat ceva pentru masa improvizată ce 
ne pregătea. Aci,o lume eterogenă de legionari,simpatizanşi şi o 
puzderie de agenţi , împăna localul. Discuţii şoşotito sau animate 
se făceau pe la toate masele,discutând evenimentele la ordinea 
zilei. Reportajul cu „Insula Şerpilor" părea că oferă mai mult 
subiectul acestor discuţii animate. 

Neaşteptata apariţie a Căpitanului, a atras privirile tuturor. 
S'a făcut o linişte impresionantă. Apoi discuţiile s'au reluat pe 
îndelete, devenind din ce în ce mai animate.Aci am zăbovit mai 
puţin. 

Am plecat spre „Casa Verde", înghesuiţi în maşina Căpitanului, 
cu,Ghiţoa,Duliu si Gcorgc Pari z-a, care trebuia să reporteze ceva 
în legătură cu operaţia do lichidare- a caninei legionare do pe Gu__ 
tenborg. Rostul grupului de legionari macedoneni, care a însoţit 
pe Căpitan, a rămas la restaurantul legionar. In urma noastră s'au 
luat două maşini: una ora a-Micolotei; col altă probabil a agonţi_ 

3 V V- 

lor care ţineau în urmărire pe Capitan. 

Atmosfera de la „Casa Verde" era mai calmă. Soarele strălu_ 
citor al acestei minunate zi do început de primăvară,dădea măreţei 
clădiri plănuită cu atâta dragoste de arhitectul macedonean Iotzu, 
un devotat prieten al Legiunii, si durată în cânticele „Sfintei 
Tinereţi Legionare", o neasemuita splendoare. Alături, siluiota 
baldachinului de la mormântul lui MoţaHVlarin, scăldată în soare, 
părea o strajo do lumină. Câtă viaţă neprihănită concentra şi 
simboliza această clădire! 


* 



8 


Ng— un urcat sus la etaj. Aci,Doamna Codroanu,ne aştepta cu 
masa întinsă. Pe lângă cei caro am venit cu Căpitanul, mai erau 
la masă Doamna Claudian—Te.ll,Nicoleta,o legionară care făcea pe 
atunci de serviciu la Casa Verde a cărei nume îmi scapă,şi Jonică 
Bordoionu,comandant legionar şi luptător vochiu din momente grele. 
La masă a vorbit mai mult Doamna Claudian—Teii relatând diferite 
svonuri care circulau referitor la situaţia politică,în cercurile 
bucuroştene cc le frecventa. Noi însă, n'am stat mult după termi_ 
narea mesei şi am trecut în salonul maro unde Căpitanul îşi avea 
acum biroul. 

Apropriindu—se de masa de lucru, Căpitanul ne—a arătat vin 
teanc de foi scrise spunând; „ivi 1 am apucat să scriu volumul II din 
„ Pentru Legionari 11 .Apoi,adresându—se mie, a zis; „în afară de pa_ 
ginilo scrise cu privire la istoricul Casei Verzi,care,cum ştii, 
le—om lăsat de la volumul I pentru volumul II,am mai scris vro o 
70 de pagini". 

Intr'adevăr,eu ştiam de paginile referitoare la istoricul 
Casei Verzi(faza de la începute,pe care le citisem în următoarea 
împrejurare; din cele câteva exemplare din „Pentru Legionari", 
voi.I,bătute la maşină înainte do tipărire,Căpitanul mi—a trimis 
si mie un oxomplar'la Călăraşi,printr'un curier special,Cdt.Ajutor 
Mănaru.în rândurile scrise chiar pe exemplarul trimis (+) îmi 
cerca să citesc cu atenţie textul, să fac pe o foaie separată 
observaţiile mele şi să merg cat mai repede la Bucureşti,spre a 
discuta împreună. 

Am citit cu nesaţ scrisul Căpitanului. Pentru mine a fost 
o mare revelaţie prin originalitatea gândirii şi naturaloţa sti_ 
lului. Imediat m'am repezit la Bucureşti.!'am întâlnit pe Căpitan 
la Inginerul Ionică ucasă(po strada Froncmazonăş,undo locuia pro_ 
vizoiu.Toată dimineaţa am discutat chestiunea acolo,şi,după ce am 
prânzit,am plecat la Casa Verde.In mica clădire de alături, am 
continuat discuţia.La prima parte a discuţiei a asistat pe lângă 
Ing.Ionică(gazdaş,Virgil Rădulescu,care venise întâmplător şi Ion 
Belgea,chemat de Căpitan în mod special pentru acest lucru. 

(+) Mai târziu,am aflat de la Comandantul legionar Nicolac Pătraşcu 
care a tipărit clandestin "Pentru Legionari",la tipografia Veste_ 
mean din Sibiu,ajutat de Iancu Floşeriu şi alţi camarazi, că a 
fost tocmai acest exemplar care a fost trimis la cules, fiindcă 
văzuse rândurile scrise de Căpitan când mi 1 a trimis la Călăraşi. 







9 


Prima din observaţiile notate a fost: d upă ap ariţia că rţii . 
Căpit anu l va t re bu i sa s o păzească mai mult . Pana. acum, adversarii 
lui do moarto îl considerau un simplu agitator, mistic si exaltat 
care,pana la sflrşit po ito, va fi derutat daca nu chiar captat. 

Din întreaga factura a c<_rţii însă se va vedea ca el este o por_ 
sonalitate complecta, cu viziuni mari si ţeluri precise. Ultima 
observaţie a fost în sensul do a lăsa pentru volumul II,paginile 
în caro se istorisea începutul taberei do munca pentru construcţia 
"Casei Răniţilor", cum s'a chemat iniţial "Casa Verde".Aceasta, 
spre a nu so întrerupe mersul ascendent al istorisirii, Imprimat 
do vigoroasa scrisoare de protest trimisă Prim Ministrului Vaida, 
în urma incidentelor avute cu jandarmi lui Călincscu, la digul 
do la Visani. 

Am făcut această mică degrosiuno nu numai spre a arata îm 
projurarca caro mi—a oferit ocazia să ştiu de nepublicarea unor 
texto în volumul I din „Pentru Legionari",dar si do a sublinia 
importanţa decisivă ce o prezenta apariţia acestei opere atVt din 
punctul de vedere legionar,cit si din acela al adversarilor Mis 
carii Legionare.Deacooa,clnd am văzut că,însflrşit,Căpitanul s'a 
apucat sa lucreze la volumul II,bucuri a mi—a fost n^ 3 pus do maro. 
Consideram că orice adevăr formulat şi aşternut po hArtio de Că__ 
pitan,în legătură cu spiritualitatea legionară,orientarea poli_ 
tică în problemele statale sau organizarea internă a un~i Mişcări 
în rapide, dosvoltaro,devenea esenţial pentru lărgirea si consoli_ 
darea fundamentului acestei Mişcări. Era lucrul col mai necesar 
ca Fundatorul sau Arhitectul Mişcării să—şi dosăvarsoască planul 
pentru toate sectoarele vieţii publice. Fiindcă numai ol putea 
conferi originalului edificiu legionar originalitate si maostoasa 
armonie. Aceasta convingere va influenţa mult punctul’meu de vo__ 
dore în judecarca ulti iei situaţii politico croiate. 

După aratarea manuscrisului,Căpitanul a întrebat ce năutăţi 
avem noi. Fiecare a spus cltoceva,în legătură cu evenimentele în 
curs.Eu am relevat în mod doos-bit,insinuările făcute de unii 
fruntaşi Naţional-Ţărănişti din Ialomiţa în legătură cu un pro_ 
tins refuz al lui Maniu,"de a adera la un proect al Mişcării Lo_ 
gionare pentru o lovitura de stat". Căpitanul a spus:"sunt inco 
recţi",dar a adăugat că "nu credo că aceste insinuări pornesc do 
la Maniu.Elo trebuie si fie colportate de clemente "ţărăniste", 
care sunt în legătură cu tagma lui Călincscu. "Dar,şi în acest 
caz, am adăugat ou, semnificaţia rămâne. Aceasta înseamnă că 
oportunişti din acel partid — şi nu sunt puţini — au început să 
iasa do sub influenţa lui Maniu, care se păstrează pe o linie 
demnă". 







10 


Durpă. schimb ir oi acestor impresii, Căpit inul,mă întreabă li 
un moment dat,cum judec ou situaţii politică actuală.După câte îmi 
amintesc acum,în esenţă, im spus:„Prigoana în care intrau,după cât 
parc,se anunţa grea.Dar ora do aşteptat.Ultimilo evenimente poli 
tice interne şi mai^alos externe*o precipitată.Guvernul Goga-Cuză 
a fost ultima supapă do siguranţă,prin perspectivele ce le doschi_ 
dea pentru captarea curentului legionar şi punerea lui la dispozi 
ţia Regelui Carol al II—loa. Eşuata aceasta tentativă,adversarii 
Mişcării se pregătesc pentru un atac frontal. Modificarea Consti_ 
tuţiei constitue baza do plecare.Oricât dc coruptă si putredă ar 
fi actuala clasă conducătoare,totuşi,o.a nu se va lăsa deposedată 
de puterea caro îi asigură atâtea privilegii,fără a da o bătălie 
decisivă.Aceasta,cu atât mai mult,cu cât în fruntea ei s'a pus un 
rege tot aşa de putred şi în plus megaloman si ahtiat do putere. 
Camarila care îl înconjoară şi forţa judaică’din străinătate,atât 
do interesată pentru sectorul românesc,unde deţine mari privilegii, 
îl încurajază şi incită .pentru exterminarea Mişcării.Dacă până 
acum Carol nu s'a grăbit pentru o astfel de acşiunc,aceasta se ox_ 
plică prin faptul ca şi lui îi convenea eroziunea partidelor do 
către curentul legionar pe care a crezut că,până la sfârâit, va 
reuşi să—1 capteze. Spulberată această speranţă,devine foarte pri_ 
mejdios. Anschlussul Austriei la Germania Naţional—Socialistă făcut 
recent, ar putea constitui un prilej de reflecţie la prudenţă,pon_ 
tru oameni cu simţ do răspundere,care privesc problemele externe, 
prin prizma intereselor româneşti. Nu însă pentru un iresponsabil 
ca actualul rege cu apucături de derbedeu. Acest om, nici în cele 
mai întunecate zile ale retragerii din timpul risboiului de între_ 
gira,în plina tinereţe,n'a avut o svâcnire generoasă de a partici_ 
pa la lupta. Şi—a căutat numai do orgiile lui. Acesta este omul 
care concentrează în mânile sale toată puterea statului acum, în_ 
conjurat şi adulat de politicieni servili,dar ambiţioşi. 

Pe dcaltă parte,nu trebuie pierdută din vedere presiunea pe 
care o face „străinătate a",mai ales după „Anschluss". Uşurinţa cu 
caro s'a realizat coaliţia i.tâtor politicieni din partide si nu 
anţe diferite,oameni care so detestau până i.,ri; protaroa Patri~ 
arhului Miron do a servi ca paravan,participare a unor generali 
ambiţioşi ca Antonescu,oto.,arată cât do mare este este influ 
onţa „Ocultei" care orchestrează această operaţie. Do acest 
lucru va trebui ţinut seamă. 

In trecut, o tentativă do exterminare de acest gen s'a fă 
cut prin Duca,(Partidul liberal),adus special la putere cu man 
datul dc a extermina Mişcarea. Fărădelegile ce au urmat după 
dizolvarea de la 10 Decembrie 1933, arată clar acest plan nimici 
tor. Mişcarea a fost pusă într'o mare stâmtorarc. 


11 


In această teribilă situaţie,s'a produs gestul disperat al Nica_ 
dorilor.Dar atunci,nu numai că între jjoliticiuni, din cauza cum a 
fost rezolvată criza politică,existau mari contraste,dar si Regele 
îsi făcea manevrele lui.Pe*altă parte,Mişcarea se găsea încă într'o 
fază începătoare şi nici nu—i se bănuia forţa ei virtuală spre a 
determina coalizarea lumii v.;chi corupte care se simţea ameninţată 
în faza de acum însă,după proporţiile pe caro lo—a luat Miş_ 
carea în urma marei prigoane de la 1934, o soluţie disperata ca 
acea a Nicadorilor nu se mai poate repeta. Aceasta,nu numai pon_ 
tru faptul că Mişcarea nu înţelege să adopte terorismul ca armă 
de luptă politică,dar şi pentru motivul că adversarii sunt acum 
pregătiţi spre a preîntâmpina o asemenea eventualitate.S'ar putea 
chiar să o dorească,spre a avea prilejul să facă o represiune în 


masă. 

0 altă soluţie disperată pentru a so ieşi din această mare 
strâmtorare ar fi o lovitură de stat.Dar cum s'a arătat aşa de 
clar,în scrisoarea adresată Ministrului Vaida,chiar în ziua când 
s'a hotărît autodizolvarea(21 Pebr.a.c.),mişcarea,atât pentru mo_ 
tive interne,de ordin spiritual,cât şi pentru raţiuni de stat de 
ordin extern,exclude principial,o asemenea soluţie.Acum însă,chiar 
dacă prin absurd,ar vrea să recurgă la ea,nu mai poate,cel puţin 
pentru am anumit timp,fiindcă adversarii si—au luat toate masurile 
spre a nu fi surprinşi. 0 acţiune pentru lovitură de stat s'ar fi 
putut declanşa cu ceva sxnse do reuşită în perioada do timp când 
scurta guvernare a lui Goga—Cuza mergea spre. faza de lichidare. 

In această fază forţele legionare so găseau în plină eficienţă, 
cele ale guvernului divenisoră incerte din cauza divergenţelor ce 
frământa acel guvern. 

Pentru moment,cred că nu rămâne decât soluţia do a merge 
mai departe pe linia anunţată: do a pleca în străinătate spre a 
traduce şi tipări în italiană şi francezşă "Pentru Legionari" şi,^ 
mai ales’, do a scrie volumul II. Dacă plecarea numai este posibilă! 
atunci darea la fund, spre a ieşi din mânilo lor, devine absolut 
neces ară . 

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că de la complotul 
camarilei organizat prin Stoloscu-Ghaorghindos,s'au mai produs în 
ultimul timp si alte simptomo caro arată intenţiile asasine alo 
adversarilor Mişcării: mărturisile lui Armând Călinescu relevate 
de Generalul Sichitiu,uneltirile lui Istratc Micoscu denunţata de 
Avocatul Emilian.Chiar şi alegerea atribuite lui Guţa Tatarascu 


(+) In acelas sens era si "povestea cu cânii canadieni" povestită 
cu criminală uşurinţă şi satisfacţie de Nicolae Iorga.(Pentru a_ 
mănunte a se vedea "Orientări pentru Legionari",nr.18,Mărie 1959, 
nota,"îndemn la asasinat)în Fcbr.1937 în faţa Senatului. 





12 


că „mistreţul rănit dovino mai primejdios" trădează aceleaşi gân__ 
duri criminalo. 

Cred câ tactica retragerii ponrtu ca loviturile lor st dea 
în gol,experimentata cu succes,la provocările lui Călinoscu în 
timpul guvernării lui G-oga“Cuza,nu va^mai fi de folos.De data 
aceasta,ei par hotărîţi să meargă până în fund,indiferent de ati_ 
tudinea ce va adopta Mişcarea. Poate,cat timp va fi un guvern <_ fco— 
rogen format de personalităţi do primul rang ca col actual,sa nu^ 
so recurgă la măsuri radioalo.Primejdia însă,devine iminenta daca 
se va forma un .guvern mai omogen ,cu elemente tinere şi ambiţio ase, 
do tipul lui Călinoscu.Pornirea acestora împotriva Mişcerii^Legio_ 
nare este mai înverşunată. Spre deosebire do politicienii bătrâni, 
caro au avut în viaţa publica toate onorurile,oi so găsesc la în— 
coputul carierii lor politico şi ar accepta cu greu,ca viitorul 
lor politic să fio blocat de Mişcarea legionară. Do aceasta rea__ 
litato va trebui ţinut seama. Ar fi bine sa se profite de actuala 

faza. j n ^ r i 0 circulară mai recentă,am văzut că se anunţă ronunţa_ 
rea de a placa în străinătate,pentru a vă putea ocupa cu plata 
până la ultimul ban,a furnizorilor comerţului legionar.Cred c& 
problema aceasta a furnizorilor n'ar trebui exagerată.Cu excepţia 
a câtorva,caro sub presiunea poliţiei sau de teama do a nu fi lu_ 
aţi drept legionari sau simpatizanţi legionari,fac gălăgie,marea 
majoritate a furnizorilor,ca şi toţi oamenii de buna credinţa, 
înţeleg că la mijloc este o chestie de forţa majora şi nu o inco_ 
rectitudine legionară. 

Pară îndoi ala, pl j caro a în străinătate ,va fi speculata de 
adversari.Doja au început,cum s'a demascat,să circule manifeste 
insultătoare ticluite do adversari şi atribuite legion irilor.Poate 
■să 30 găsească chiar elomcnto slaba,caro sa se preteze la manevre 
infame. Aceste manevre însă,n'ar trebui sa ne deruteze.Convingerea 
mea este că toţi legionari adevăraţi vor jubila de bucurie,ştiin_ 
du-te în siguranţă.Elanul lor combativ nu numai ca nu va slabi, 
dar,dimpotrivă,va creşte.Ace asta nu este o presupunere,ci o con_ 
statare făcută în marea prigoană ce a urmat după dizolvarea Miş_ 
carii do către Duca. îmi aduc aminte cât de maro no-a fost bucu_ 
pJilava undo ne găseam închişi sut- de legionari,c and o 
aflat că n'aţi căzut în manile poliţiei şi sunteţi liber. An^st 
fapt constituia si pentru cei închişi, o garanţie. 

în această*perspectivă, nu ştiu dacă guvernul va perniţe o 
plecare în străinătate eu paşaport în regulă. (+). G- andin du—ma la 

Ţ+) Do lTDomnul"CdtfăT"Bunoi Vestiri Ilie Gâmeaţă om aflat mai 
târziu că ora do faţă când Ion Poţi,bun pri ten al Legiunii,i-a 
scos si adus paşaportul şi ca tot el l'a retras ulterior. 







13 


acest lucru, im înclinat la un moment dat, să atribui anunţul cu re__ 
nuntirea do a pleca în străinătate unei necesităţi diversioniste 
spre a deruta pe coi care vă ţin în continuă supraveghere. 

0 plecare în străinătate în speţă la Roma,nu va însemna o 
ieşire do pe câmpul de lupta. Ar fi o mar o bătăio câştiga tă d acă 
aţi reuşi în per ioa da de timp cât va dura espoc tativa,să scrieţi 
volumul II d in “Pen tru Legi onari". Pe dealtă parte,situaţia extor_ 
nă din Europa după "Ansohlussul" Austriei la Germania,evoluiază 
în favoarea poziţiei externe adoptată de Mişcarea Legionară.Dacă 
Regele Carol şi politicienii români ar privi situaţia actuală prin 
prizma intereselor româneşti, ar menaja Mişcarea ca o supapă de si_ 
guronţă,pentru eventualitatea că ar deveni absolut necesară schim_ 
barea actualei orientări externe. Dar ei, fiind dependenţi si in_ 
fluionţaţi do interese străine,vrăjmăşia lor va creşte si mai mult. 

Alegerea Romei ca loc do refugiu are şi avantajul că poate 
potoli preocupările acelora,care se tem de o preponderanţă a in_ 
fluenţei germano la noi,ştiindu—se bine atitudinea do înfrânarc 
a politicei fasciste în această privinţă. In acclas timp,contacte 
directe cu personalităţi politico în Occident ar fi do folos Miş_ 
cării atât de puţin cunoscută sau tendenţios prezentată de cuno_ 
scutii noştri idvorsari. 

Contactul cu cei din Tară se va putea menţine sub diferite 
forma, după necesităţi,atât pentru f aza do cspectativă,cât si pon_ 
tru momente do acţiune impuse do evoluţia împrejurărilor, âo va 
dispune do toată libertatea de hotărîro pe caro nu se poate avea 
în lagărul din „Insula Şerpilor" preconizat de duşmanii Mişcării". 

Cam în aceşti termeni,judecam în esenţă situaţia politică 
la acel moment.Deşi am căutat să expun cât mai obiectiv,totuşi, 
în fond, am pledat pentru plecarea noîtârziată a Căpitanului’în 
străinătate,cu sau fără paşaport. Căpitanul m'a ascultat cu luare 
aminte.Uneori însă,mi se parca furat de gânduri.Parcă simţeam că 
el luase deja o hotărîro irevocabilă. 

Au mai intervenit în discuţie şi camarazii prezenţi,cxpri_ 
mându—şi fiecare punctul său de vedere,complectând sau corectând 
colo expuse do mine. Căpitanul a stat puţin pe gânduri,apoi a 
spus; „M ergem în 'I nsula Şerpilor'. De acolo vor veni s ă ne cheme, 
să ne roage să no întoarcem,căci Ţara va avea nevoie dc_noi_. Dar 
nu vom primi, căci va fi prea târziu "! 

Cuvintele Căpitanului ne—au impresionat.Au fost rostite cu 
o voco în caro se simţea cum vibrează împerechiato o nestrămutată 
hotărîro dar si multă amărăciune. A urmat un moment de tăcere. 

Apoi conversaţia s'a reluat pe un ton mai puţin dramatic,făcându_ 
sc glumo în legătură cu 'confortul' ce ne aştepta în 'Insula Şor_ 
pilor'i 















14 


Căpitanul no-a arătat apoi,stadiul în care se găseau lucră_ 
**4 le intorioare pontru terminarea definitiva a Căsoi Vorzi.Do la 
o fereastră do la etaj se putoa contempla panorama Bucureştilor 
V^chi' . Spondidul soare do Primăvară car.e acum, înclina spre as 
finţit,după co dosmorţâso şi scăldase în rasele salo nepărtini_~ 
toaro această capitală a contrast.lor,se pregătea p~ înd.loto, 
să-ri poleiască cu aur,elegantele turle argintii,înălţate acum 
spr.: cer ca pentru o rugă supremă. Şi po Dealul Patriarhiei se 
revarsă lumina cerească a soarelui,dar nu putoa răsbat.. bezna de 
iad co stăpânea inima Patriarhului miron Cristea,antr nat în unei 
tiri ou Anticriştii. Un sentiment confuz de speranţe ei dosnâdojj" 
^4i se îngâna în suflatul m.u^adonc turburat de răspântia la care 
se ga s o a Mişcarea si Căpitanul. Poate o d^scurajar. apăsătoare 
mi—ar fi copleşit inima dacă luminosul mormânt al lui Moţa-Marin 
nu mi—ar fi amintit aceste memorabile cuvinte rostite 'La Icoană', 
când so înfiripa "LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL": „ Pentru noi nu 
Qjp- sta înfrâng ere si dezaimarOţ căci forţa ? ale cărei unelte vrem 
noi sa fim, e eter n invincib ilă ". 

Când ne—om despărţit,Căpitanul,mi—a spus;„când vii la Bucu 
reşti, i^reci si po aici". Am plecat cu speranţa că no vom mai revo 
dea.Nu bănuiam că o pontru ultima dată pe caro îl văd în forma 
lui pământească. 


In aceiaşi noapte m'am înapoiat la Călăraşi.Pentru mulţi, 
drumul cu trenul prin Bărăgan,mai ales dacă oste 'personal', cu 
frecvenţe opriri prin gări pustii,oste plictisitor.Pontru mine,cu. 
toate ca do câţiva ani fac această navetă cu dus-întors,a consti_ 
tuit totdeauna,o desfătare,indiferent daca pe această câmpie fora 
zare,dogoreşte soarele sau urlă crivăţul. Aci,aprcă so simtv. mai 
bine 'spiritul pământului'. Şi totdeauna -un căutat să-l adulmec 
aşozându—m& la fereastră spre a contempla întinsurile. 

De data aceasta aşezat într'un colţ al vagonului,am început' 
să rumeg convorbirea avută cu Căpitanul şi să-mi verific impresii_ 
1.. încercam în ritmul monoton al tronului,să-mi concentrez toate” 
gândurile spre a-i putea înţelege poziţia adoptată în circumstan 
ţw'lo politico aflate în desfăşurare. Deco Ca pitonul a optat pontru 
soluţia do a so lăsa dus îrţ 'Insula Şerpilor'? 

Dc la început Mişcarea Legionara a năzuit să fio mai mult 
o scoală de înălţare^morală decât un partid politic. Şi timp de 
lo ani şi mai bine Căpitanul a parcurs ambele aceste drumuri si 
tuatc la un nivel diferit. Acum,o coaliţie satanică internă si 
externă îi blochează înaintarea şi-l obligă să aleagă viitorul 
politic,po calea compromisului mor al cu un Rege scelerat si o 
pătură conducătoare degenerata t sau drumul martiriului. 










15 


Fără 3 zitaro, Căpitanul a alos martiriul singurul drum caro îi 
putea salva esenţa scoaloi legionare.La un moment dat, s'a oprit 
la soluţia intermediară a jgloeării_ în străinătato, spre a scrio 
‘‘Pentru Legionari, dând în ac o las timp răgaz adversarilor mişcării 
să--si desfăşoare politica lor, până când realităţile îi vor con_ 
strânge la revizuire. Când a văzut însă, că din cauza speculaţiei 
murdare f c cută do factori politici cu răspunedero (infama circu 
Iară difuzată de Partidul liberal^pot arunca umbre asupra ţinutei 
legionare, a renunţat şi la această soluţie intermediară. 

Poate s'o fi gândit Căpitanul: ce valoare ar mai avea seri_ 
sul lui, chiar în cazul ca ar fi scris în străinătate şi volumul 
II din “Pentru Legionari” , dacă frumoasele principii expuso acolo, 
nu vor fi fost totdeauna trăite de către cel caro lo preconizează? 
S'ar putea concepe Evanghelia Creştină fără golgota Mântuitorului? 
Linia do onoare a luptătorului de a nu abandona câmpul do luptă, 
ca şi linia creştină do a accepta, la nevoie, martiriul,singurul 
care poate da o victorie durabilă, nu convergeau oare spre solu_ 
ţia adoptată do Căpitan? Soluţia plecării pentru caro am pledat 
nu era oare prea îmbibată de preocupări contigente? 

Marca lui amărăciune provenea din faptul că, nu numai politi_ 
cionii nărăviţi în rolo, dar si ^ fi do instituţii naţionale, în 
frunte cu Patriarhul Ţarii,participau acum la acţiunea de nimicire 
a unui tineret care luptă cu elan, pentru combaterea Anticristilor, 
înălţarea materială şi morală a poporului român în sensul creştin. 
Să fi alos drumul jertfei totale şi pentru ispăşirea acestui maro 
păcat? Dar atunci când spunea că "vor veni Sc ne cheme din Insula 
Şe rpilor că Ţara va avea n voie do noi", nu atribuia duşmanilor săi 
de moarto, mai mult simţ de răspundere şi dragoste do neam de cât 
cele dovedite până acum? 

G-ânduri de această natură m'au frământat în ritmul monoton 
al roţilor de tron, în drumul do întoarcere la Călăraşi.Situaţia 

3 v * 3 v 

se prezenta foarte dramatice, nu numai pentru Mişcarea Legionara, 
dar şi pentru Ţară şi aşezarea creştină din aceste părţi. 

Şearpele cel marc, pornit din cetatea unde a fost răstig_ 
nit Mântuitorul, după ce în sinistrul s^u parcurs a încovoiat si 
otrăvit ţări şi popoare-, încolăceşte acum Ţara Românească,împu_ 
indu-o cu năpârci veninoase, făcând din ea o dezolanta " INS ULA 
A ŞERPILOR". Dar Sfântul Arhanghel Ivii hai 1, cu sabia lui de foc 
va prăbuşi iar în tenebrele Iadului pe Lucifor si satanica lui 
stăpânire ! 



16 


PRIMA BĂTĂLIE 

( In ami ntiroa lui Ianc u ?i Storie ) 

La 3o Noombrio a.c.,se împlineşte un sfert de veac de la 
asasinarea lui IANCU CARANICA-NICADORUL(l).Tot în acest an, la 
3o Decembrie,se împlinesc trei decenii de la asasinarea lui STERIE 
CIUMETI do către aceiaşi poliţie Carlisto—politicianistă.In amin_ 
tirea acestor martiri,cu care am copilărit şi luptat alături, în 
tot cursul vieţii lor,voiu reda un opisodiu do ltiptă din copilăria 
noastră pe caro noi îl chemam pompos mai târziu:"PRIMA BĂTĂLIE"! 
Episodiul s'a petrecut acum- jumătate de veac şi mai bine la Vorria 
(Macedonia) cu ocazia anexării acestei provincii do către Greci. 
încă un motiv de t r istă comemorare . 

Izbucnise primul răsboiu Balcanic(1912)şi armatele coalizate 
Sârbo—Greco—Bulgare, într'un atac concentric,dădeau lovituri efi_ 
cace,putredului Imperiu trurcesc pe care nici revoluţia "Junilor 
Turci" nu 1'a putut regenera. 

^Po la începutul lui Octombrie,trupele greceşti,după ce cuce_ 
riseră pasul "Castania",s'au revărsat po plaiurile dinspre miază_~ 
noapte ale masivului Doxa(Vermion)undo Ilerodot ne spune că erau 
aşezate faimoasele grădini do trandafiri ale legendarului Midas, 
rege peste tribul trac al Frygilor sau Brygilor. La poalele accs 
tui munte se găseşte străvechiul oraş Verria. 

La 1912,populaţia oraşului era repartizată cam în părţi oga 
le,între Aromâni,Greci si Turci.Acum,această populaţie trăia,fie ~ 
care pentru motive proprii,momente de mare înfrigurarc.Bubuitul ~~ 
tunurilor se auzea din ce în ce,mai clar; iar seara,când se lăsa 
amurgul, se vedeau cura scăpărau gurelo de foc. Po noi copiii, acest 
spectacol pirotcchnic no delecta nespus do mult.Norii îngrijorării 
însă,se îndesau tot mai mult,în jurul frunţilor celor mari. Şi pe 
drept cuvânt: cu vre o 7 ani în urmă,când Imperiul turcesc, prin 
"Iradeaua' 1 Sultanului,a recunoscut pe Aromâni ca "minoritate etni 
că aparte",adică despărţită de populaţia greacă,cu caro ora con_ ~ 
fundată din cauza religiei ortodoxe comune, Patriarhia Ecumenică 
din Constantinopol şi Guvernul de la Atona au deslănţuit o teroa 
re de exterminare. Bande organizate în Grecia Veche treceau gra ~ 
niţa în Macedonia,şi încendiau 3atelc româneşti undo funcţionau 
şcoli sau biserici româneşti, omorînd preoţiînvăţători si pe ori 
cine a aderat la ideia redeşteptării naţionale.Numai în oraşul 
Verria şi împrejurimi au fost peste loo de victime ai acestei ig_ 
nobile terori care a durat aproape patru ani.îngrijoraţi Aromânii 

(1) Pentru alte amintiri în legătură cu Iancu Caranica-Nicadorul 
a se vedea broşura "Martiri Legionari",pag.5o-57. 











17 


30 întrebau; dacă atunci când eram sub altă stăpânire Grecii,ne—au 
făcut atâta rău, ce va fi acum când vor deveni ei stăpâni pe aceste 
ţinuturi? Dcaceea, deşi tunurile bubuiau în apropriere,pe dealuri 
le ce străjuiau oraşul,iar armata turcească demoralizat, a început 
să ovacuieze ultimile poziţii,totuşi,ai noştri mai sperau într'o 
schimbare a situaţiei. Părea stranie această atitudine a unei po 
pulaţii crostino,care, în decursul secolelor de dominaţie turcea" 
sca,a luptat cu cea mai mare dârzenie pentru izgonirea 'păgânului 1 , 
sa dorească acum,biruinţa acestuia! Teroarea grecească a produs 
acest fenomen anormal. 

In dimineţa zilei de 16 Octombrie 1912,armata greacă a intrat 
triumfătoare în oraş. După 480 de ani do stăpânire turcească, pe 
înaltul turn al Orologiului,fâlfâia acum un steag care purta "sfân_ 
ta Cruce".Primirea s'a făcut "La Oară" (în piaţa Orologiului). 
Eşiscră în întâmpinare numai Grecii. Turcii au stat zăvorîţi în ca_ 
solo lor; iar Aromânii în general,în afară do Grccomani,au păstrat” 
o atitudine mai rezervată. Noi copiii însă, no-am dus "La Oară" 
din curiozitate, fără consimţământul părinţilor! 

Era o minunată zi do Toamnă. O maro mulţime popula piaţa.In 
sunete de trompete, păşeau ţanţoşi "ta palicarakia mas"(palicari 
noştri),cum spuneau Grecii. Strigătele "zito to Romoicu"(trăiască 
Romania!)(l) umplea văzduhul.Grecii se îmbrăţişiau spunând "Hristos 
Anosti!"(Hristos a înviat) şi plângeau de bucurie. 

După paradă însă, a apărut mizeria. Soldaţii rău echipaţi si 
flămânzi do zile întregi s'au revărsat pe străzile oraşului si au 
început să ceară (cerşeascăş ceva de ale mâncării.Bătcâu la porţile 
Creştinilor,care puteau fi recunoscute fiind marcate cu câte o cru_ 
ce făcute cu vopsea roşie. 

In această operă de asistenţă creştină, Aromânii au fost prin 
tre primi. Dintre tosi creştini din oraş, ei aveau obiceiul do a se 
aproviziona cu grâu,încă din timpul recoltei, pentru întreg anul. 
Dintr'un impuls generos, au pus la dispoziţia soldaţilor, tot ce 
aveau de alo mâncării. In toate cartierilo româneşti, s'a pregătit 
în cuptoare de casă, pâno specială pontru a se distribui soldaţilor 
care se perindau po la porţile lor. Şi această dărnicie ora stimu 
lată do faptul că mulţi din aceşti soldaţi erau Aromâni din Tessa" 
lisaşi alte regiuni româneşti deja anexate cu câteva decenii în ~ 
urmă, la Grecia. Vorbirea în dialectul "armânesc" cu ei dizolva 
racoala iniţială şi croia o atmosfera mai cordială, asi spune fa 
miliară. Unii din oi şi—au găsit chiar rude. 

(l) Ca o reminiscenţă de la Imperiul Roman din Răsărit, Grecii pă 
straseră cuvântul "Romoicu", care, deşi tradus, însemna "România"7 
avea pentru oi înţelesul de Grecia! 





18 


Toate* aceste întâmplări au făcut sa scadă tensiunea sufle_ 
tească do la început.Totuşi,suspiciunea rămânea.Mai ales că ome_ 
ninţările Grecilor localnici se manifestau din ce,în ce,mai dos_ 
chis,si sub diferite forme.Necunoscutul menţinea atmosfera înfri 
gurata.O simţiam şi noi copiii.Deaccca,în primele nopţi,mai multe 
familii,cu deosebire cele "naţionaliste",ce erau mai expuse, se 
strângeau în case in care s'nr fi putut rezista mai bine,în cazul 
când s‘ar fi făcut vro'o tentativă do asasinat în masă.Această at_ 
mosferă înlesnea câteodată şi alarme nojustificate.îmi amintesc 
că între'o noapte,isbucnise pe neaşteptate o mare larmă în oraş.Se 
auzeau strigăte şi urlete. De la casa noastră care era aşezata pe 
un dâmb, se putea desluşi că, gălăgia provenea dinspre cartierul 
armâueseu numit "Aţei noulu", situat în prejma Bisericei Româneşti 
"Sfânta Mărie". Toţi au presupus că s'a început măcelul anunţat 
de ameninţările Grecilor localnici.Şi s'au luat măsuri de apărare, 
atât cât se puteau concepe în acele împrejurări. După aceea s'a 
aflat,că toată larma a fost cauzată de ruperea osiei unui tun ca_ 
re obstacola scurgerea convoailor militare pe şoseaua principală 
ce duce spre Salonic! 

Au mai trecut câteva zile fără să li se fi întâmplat ceva 
Aromânilor.Părea că se merge spre normalizare.Oricum, momentul 
critic o.l al crizei de autoritate din faza de tranziţie,când ele 
mente iresponsabile puteau face " fapte împlinite ",trecuse. Dar a_ 
calmia n'a durat mult.în mod brusc au început percheziţionarea 
oaselor si arestarea fruntaşilor Aromâni.Printre aceştia se găsea 

V j 3 

şi tatal meu. La casa noastra,se făcuseră mai multe percheziţii. 

Se credea că ar fi un depozit de arme "procurate de la Bucureşti", 
prin tatăl meu,care,în negoţul lui de lână,velinţo,ceară,miere,etc. 
ce—1 făcea pe atunci,frecventa din când în când piaţa Scopiei,cen_ 
tru important al Organizaţiei revoluţionare Macedo—Bulgaro.Perchi_ 
ziţiile au fost de o sălbătăcie fără seamăn: duşumeaua si tavanu 
rile cernerilor demontate,ziduri străpunse,curtea săpată în diferi_ 
te părţi. Nu s'a găsit nici un depozit de arme,fiindcă n'a existat. 
Singura puşcă,un Manlieher("scurta mandiheri"),tovarăş de încredere 
si consolare în anii dc teroare grecească,o îngropase Mama,în vatra 
cuptorului din curte.Dar ca prin minune,pe aci n'au cautat porchi_ 
zitorii! 

Grijea pentru soarta color arestaţi devenea din ce,în ce, 
mai mare.Pe Tata împreună cu alţi doi îi izolaseră într'un local 
(Parthenogoghion) din cartierul grecesc.Au fost daţi în paza unor 
"miliţieni"("politofilaxi") localnici! Acest fapt trezea legitime 
suspic iuni în legătură cu intenţiile greceşti.Le puteau face de 
petrecanie.Mergeam cu Bunica să—i aducem merinde.Erau ţinuţi într'o 
încăpere întunecoasă şi dormeau pe scândura goală. Tata încerca să 






19 


ne îmbărbăteze. Mie ca cel mai mare dintre copii, îmi recomanda 
să am grije de toţi ai casei,până când va trece furtuna!Când ne 
despărţiam,mă săruta în aşa fel, încât aveam impresia că ar fi 
ultimul sărut. 

într'una din zile,i-au strâns pe toţi cei arestaţi la pala_ 
tul administrativ unde era şi Tribunalul("Huchimatea")"din piaţa 
Orologiului,şi,după ce i-au*legat cu frânghia de braţ ,unul de*al_ 
tul,i-au pornit încolonaţi pe două rânduri,sub o puternică escorj 
tă cu baioneta la armă,pe strada principală a oraşului.Pe delături, 
o gloată de Greci şi de curioşi însoţea coloana arestaţilor.Unii 
huiduiau şi ameninţau; alţii chiar scuipau,încurajaţi de complicea 
indeferenţă a escortei. Un cârd de pui de Greci care mergea în 
fruntea coloanei,delecta asistenţa ca şi pe cei care aşteptau pe 
trotuare trecerea convoiului,cu fel, de fel de schimonosiri inde 
cente,la adresa celor înlănţuiţi,care,ca şi Christos,îsi purtau 
crucea suferinţei Neamului lor. 

Am urmărit acest convoiu cu ochii împăinjeniţi de lacrimi. 

. Parcă îi văd şi acuma pe fruntaşii noştri atât de huliţi de acea_ 
stă plebe turmentată do ură,cum păşiau demni,în faţa urletelor si 
huiduielilor ei. Iată,pe bătrânul veteran Dumitru Badralexi("Dom_ 
nul Tuşu",cum îl chemau Aromânii noştri),unul dintre cei 10 elevi 
aduşi de Părintele Averchie,care a deschis la 1871,prima şcoală 
românească la Verria,fratele său,înţeleptul Petre Badralexi,imper_ 
turbabilul Toii Hagigogu,chipeşul Nucca Mitruşu(Caraiani),cu gâtul 
înalt şi nasul acvilin de părea un vultur semeţ din munţii noştri, 
fraţii Muşca si Tăcu Caprini roşcaţi şi distinşi ca nişte dipio_ 
maţi Anglo—Saxoni.Urmau apoi cei mai tineri:Tata,Cola Ciumeti,Di 
mitruli Badralexi,Tulica Hagigogu,Tuşea Piscu,Guli Cutova,Vasile" 
Zeana,Guduvanu şi alţi a căror nume îmi scapă. (+) 

După ce^coloana a parcurs mare parte din strada principală, 
a fost condusă la Catedrala oraşului(Sântul Anton)si pusă sub por 
tico. Omare mulţime staţiona în’curtea imenă a catedralei.Se auzeau 
aceleaşi cuvinte do ocară. Unii chiar strigau:"Să fio spânzuraţi 
Romanizanţii!"("Na kremastun oi Romanizontcs"!).Popasul a fost dos 
tul de lung: parcă sc aşteptau dispoziţii pentru soarta celor are ~ 
staţi. ’ — 

Aci,în piaţă,ne—am întâlnit mai mulţi copiii Armâni,colegi 
de şcoală.Printre ei se afla Sterie Ciumeti şi Iancu Caranica. 
Erau^cu două clase înaintea mea.Poate atunci,nu ne dam în deajuns 
seamă de situţia gravă în care se găseau ai noştri,cei arestaţi; 
şi,gândul nostru comun a fost cum să ne răsbunâm pe copii Greci, 
care si-au bătut joc do Bătrânii noştri. 

* a 

T+)A se vedea la urma pasajul extras din broşura "Macedonia Maco 
donenilor",editată de Cultură Macedo-Română la 1912,care se re_ ~ 
feră la acest eveniment. 





20 


în această pauză îndelungată am profitat de un moment favo_ 
rabil si ne—am repezit asupra grupului de copii Greoi.Cu dcosobi_ 
re 001 *care se oxhibiţionase cu vorbe indecente,s'a ales cu multe 
cucuie pe cap. X—am snopit de bataie.Luaţi prin surprindere, ei 
n'au putut reacţiona. La început,mulţi din asistenţă au rămas ne_ 
dumeriţi de această neaşteptată încăierare între copii.S^a crezut 
că este o obişnuită ceartă dintre grupe adverse-Când însă şi-au 
dat scamă că a fost un atac al copiilor Aromâni, au început să^ 
strige: "prindeţi pe Aromânasi!"("piasete ta vlahakia").Noi insă 
no retraserăm pe străzile întortochiatc ale mahalalelor aromâneşti, 
unde ni s'a pierdut orice urmă. Aceasta a fost "Prima noastră bată — 
lic organizată" cu puii de greci;căci încăierări sporadice se pro_ 
duceau în mod curent. Apoi,momentul şi motivul pentru care s'a de_ 
dansat această încăierare pornită din adâncul inimei noastre, îi 
conferea un sens,care depaşea înţelegerea noastră do atunci. Cu 
trecerea anilor, am început să înţelegem ca ea marca pentru gone__ 
raţia noastră începutul unei lupte menită a fio fără sfârşit. 

+ 

• tir t • • t 

Asupra soartei fruntaşilor Aromâni peni ţi’sub escortă pe 
şoseaua Salonicului,mult timp nu s'a ştiut nimd.Svonurilo cele 
mai cutremurătoare circulau în oraş: unii spuneau că au fost exo_ 
cutaţi si asvârliţi în apele tumultoase a?.c Bistriţei(Aliacmon), 
caro trece în aproprierea oraşului l r orria; alţii,că au fost arun_ 
câţi în fluviul Vardar. O atmosferă grea de îndoliată aşteptare 
străbătută de câte o rază de speranţă, domnia în toate casele aro_ 
mânosti în general şi a famililor lovite în special. însârşit,în_ 
tr'ozi a venit vestea că trăesc întemniţaţi în faimoasa închisoa_ 
re "IADI—CULE"(Cele Şeapte Turnuri),care domina crasul Salonic. 
Marele noroc al Aromânilor din Verria a fost ca pe acolo au trecut 
armatele regulate conduse de unul din fiii Eegelui Ceorge,mi se 

pare Prinţul Paol,care n'a tolerat sa se faca crime ca cele petre_ 

cute în alte părţi. Deasemenea au fost norocoşi cei arestaţi că 
soarta lor a pus—o la inimă Consulul Român Conţescu,om energic, 

care mai târziu, ca Ministru Plenipotenţiar a ^jucat un rol de frun_ 

te în Comisia Dunăreană.Datorită intervenţiilor sale,toţi frunta_ 
sii Aromâni încarceraţi la "Iadicule 1 ', au fost puşi ,.n libertate. 
Numai Tata a fost reţinut.Fusese un ordin special de la Generalul 
Mazarachis,care în anii de teroare,a condus sub pseudonimul de 
Akritas,bandele greceşti din masivul Vermion, ca tatăl meu să plă_ 
teasca pentru Căpitanul Grec Agras,tovaraşuj lui de luptă prins 
si spânzurat de "Comiţii"(haiducii) Aromâni v conduşi de Căpitanul 
Gheorghc Mucitoni supranumit şi Casapu, Lupă noi şi stăruitoare 







ZI 

intervenţii din partea Consului Conţesou în numele Guvernului Ro_ 
mân,a fost pus si el în libertate.Lupă eliberare cei expuşi au 
fost sfătuiţi sa se refugieze în Ţară,până la normalizarea situa_ 
ţiei.Printre aceştia se găsea şi tatăl meu. 

între timp,isbucnise cel de al doilea rasboiu balcanic xn_ 
tre foştii aliaţi.Când Statul Roman a hetărît să intervină pentru 
restabilirea păcii,exilaţi:. Aromâni aflaţi în Ţară,s'au înrolat 
ca voluntari,formând Batalionul VII vânători de Munte,care a par_ 
ticipat în campania (expediţie.) din Bulgaria. Acest fapt -a avut 
favorabile repercusiuni asupra moralului populaţiei romaneşti din 
Macedonia. Discuţiile în legătură cu obţinerea României a unui 
port franc la Egee (era vorba de Dedee.gajş alimentau multe iluzii, 
în sfârsit, tratatul de la Bucureşti,deşi dădea o lovitură mortala 
elementului Aromânesc din Macedonia prin consacrarea împărţirii 
acestei provincii la patru etate şovjne,totuşi, a trezit speranţe 
de mai bine prin angajament"! luat de aceste State de a respecta 
libera desvoltare naţionale, a Aromânilor. 


Episodiul cu "Prima Bătălie" a avut în scurt timp după aceea, 
un mic epilog.într'o zi,mergând la bunica mea după mamă,care locuia 
în cartierul grecesc de la Mitropolie.am fost atacat cu pietrele 
de un grup de copii greci ce se jucau pe maidan. Erau unii dintre 
aceia cu care ne încăioraserăm cu câteva luni în urmă.Mă recunos_ 
cuseră si acum vroiau să se răsbunc. M'am apărat cât am putut,dar 
o piatra m'a nimerit chiar pe frunve deasupra ochiului drept. Cu 
şiroaie de sânge pc obraz,am fost du3 la Gimnaziul grecesc,care 
din cauza răsboiului,fu rechiziţionat şi servea de spital militar. 
Aci,un medic militar,caro aducea la înfăţişare,leit cu generalul 
Averescu, mi~a dosinfectat rana şi mi~a bandajat capul în lung şi 
în lat de abia mi so vedeau ochii.Mă întreba cum s'a întâmplat de 
am fost lovit.Dur cu pc atunci,neştiind greceşte,mă limitam să ră_ 
spund:"Eime Vlahosî"(Sunt Vlah'.Şi ol cu cei care~l asistau,toţi 
de fel din Grecia Veche, se mirau că "în Macedonia grecească exi_ 
stă oameni care nu ştiu grecc-ste!!" 

Când m 1 au văzut cei do acasă cu capul atât de copios banda_ 
jat,au crezut cm: ştie cât de gravă este rana: In realitate nu 
era mare lucru. Asemenea răni le primeam noi copiii,în "polimlu 
cu chetrili"(răsboiul cu pietrele) făcut cu copii Greci sau Turci, 
în mod frecvent.Do obiceiu Ie ratam aoupându—le cu tutun sau ro_ 
zătură de curea.Şi se vindeca oa prin minune şi în mod rapid.Acum 
bandajul pompos oa un turban do Hcg2a,îi conferea gravitate. De 
aceea,m'am grăbit să apar printre camarazii de joc, spre a stârni 
admiraţie!Rana s'a vindecat repede.Cicatricea însă a rămas.Şi ea 


22 


constituie nu numai un semn în amintirea primei noastre bătălii, 

dar si un "memento” pentru datoria ce o avem fată de ai noştri ca 
1 v 3 ^ —— 

re lupta din greu, în condiţii din ce în ce mai vitrige, sa supra_ 

vieţuiască ca naţie. 

a a 

«••a aaaa 

Epilogul plăcut însă, a fost altul. Se închiase tratatul de 
la Bucureşti care garanta Aromânilor drepturile naşionale.Unii din 
Exilaţi au rămas în Ţară şi s'au stabilit în Cadrilater(Dobrogea 
de Sud) recent anexat, spre a deveni pionerii romanizării. Alţii, 
printre care şi Tata, s'au întors în Macedonia.Şcolile şi Biseri_ 
cile româneşti au fost redeschise. Veniseră sărbătorile Crăciunu_ 
lui şi se apropia Bobotează,când avea tradiţionala procesiune 
cu botezul apei.De când s'a deschis biserica românească,această 
procesiune se făcea separat de aceea pe care o făciau Grecii în 
frunte cu Mitropolitul lor. Aceştia porneau de la Catedrală spre 
puntea care se găsea la marginea de jos a Oraşului; pe când Aro_ 
mânii,care aveau biserica la partea de jos,porneau în sus,în ex_ 
tremitatea celaltă,la vechea punte arcuită de la Kioski.Mai tot_ 
deauna procesiunile se încrucişau în mijlocul străzii principale 
si sentimentele trezite la unii şi la alţii, nu prea era creştine.. 
Procesiunile îşi pierdeau caracterul lor religios si luau aspectul 
unor demonstraţii naţionale. De data aceasta aspectul naţional se 
accentua şi mai mult: era prima procesiune a Bobotezei făcută de 
Aromâni sub stăpânirea grecească. 

Pe aceiaşi stradă principală,unde cu un an în urmă,erau pur_ 
taţi în lanţuri,huiduiţi de mulţimea grecească,fruntaşii Aromâni, 
se desfăşura acum solemn o impunătoare procesiune românească care 
demonstra în mod clar voinţa de viaţă naţională a unei întregi po 
pulaţii. 

în piaţa Orologiului("La Oară"),în faţa palatului administra_ 
tiv, s'au făcut fotografii, care au fost publicate apoi în diferi_ 
te almanahuri,reviste,etc. Toţi radiau de bucurie si cu deosebire 
noi coi tineri. Parcă îi văd şi acum pe Iancu, Sterie si alţi ca_ 
marazi care nu mai sunt, transfiguraţi de entuziasm. Ţineam isonul 
cântăreţilor şi din când în când cântam: "cu noi este Dumnezeu în 
ţelegeţi neamuri şi vă plecaţi". 

A trecut jumătate de veac de când tinereţea noastră îmbobo_ 
cea în atâtea speranţe! Ferice de aceia care nu le—au văzut spul_ 
berate! Dar şi mai ferice aceia care le vor vedea renăscânde!! 



23 


(+) NOTA . Redăm mai jos din broşura "Macedonia Macedonenilor", 
publicată în mai multe limbi străine,la 26 Noembrie, 

1912 de Comitetul "Societăţii de Cultură Macedo—Română"fornat de 
Dr.A.Leonte,G.Murnu, C.P.Robescu, D.Valaori,Dr.V.Dudumi,pasajul 
referitor la cazul fruntaşilor Aromâni din Verria relatat mai sus: 

."Unle din aceste State(balcanice) îmbătate de succes, n'au 

avut nimic mai urgent de fă, de îndată ce au pus mâna pe oarecari 
regiuni, decât să—si potolească o sete de răzbunare ticăloasă, 
care, prin urâciunea ei, reaminteşte de răsboaiele din acele tim_ 
puri îndepărtate când omul n'avea cea mai mică noţiune de dreptul 
ginţilor. 

"Aşa au procedat armatele greceşti faţă de elementul româ_ 
nesc în regiunile Karaferiei(n.n. aşa se chema oraşul Verria de 
către Turci) si Grebenei. La Karaferia ele au pus mâna pe frunta_ 
şii Români D.Badraloxi, D.Hagigogu, G.Hagigogu, N.Ciumetti, P.Ba_ 
dralexi, N.Badralexi, I.Badralexi, N.Caraiani, G.Soldatu,Dimitruli 
Badralexi, I.Papa- / ranase(Papanacea), V.Zeana, St.Cutova,Al.Gudovan, 
T.Piscu, Toii Hagigogu, St.Hagigogu si Costa Naum, si după ce i—au 
batojocorit pentru a—i face de ocară în faţa populaţiei locale, 
i-au legat, i—au pus în închisoare si pe urmă i—au târît până la 
Salonic într'o stare de plâns, de oarece au ajuns acolo mai degra_ 
bă morţi decât vii, de pe urma schingiuirilor, a lipsei de hrană 
şi a umilinţilor de tot felul la care fuseseră supuşi. Şi pe când 
armatele greceşti se năpusteau asupra avutului acestor fruntaşi 
şi—1 distrugeau, autorităţile instalate de dânsele procedau la în_ 
chiderea şcolilor româneşti, la arestarea profesorilor lor şi la 
înlocuirea lor prin profesori greci."p.15—16) 

Documentata expunere se încheia cu următoarea frază: 

"Doritori de a vedea în Macedonia pacea definitiv stabilită, noi 
susţinem principiul unei Macedonii autonome, pusă sub protecţia 
Puterilor, ca singurul regim capabil să asigure drepturile egale 
si libertatea conştiinţei tutulor naţionalităţilor Macedoniei, 
care toate au acelaş drept la viaţă".(p.23). 






24 


NIKI CONSTANTINESCU-NICAPORUL 


Despre Niki ca si despre Iancu si Doru va trebui odată scris 
în ansamblu, descriind toate laturile personalităţii si acţiunii 
lor. Aci, no vom mărgini a evoca câteva amintiri fugare, care să 
schiţeze unele trăsături caracteristice temperamentului său. 

Pe Niki l'am cunoscut pentru prima dată cu ocazia începerii 
lucrărilor la "CASA VERDE". In ajun ne strânsesem la sediu pe stra_ 
da F spre a primi ultimile dispoziţii. Eram vre'o zece persoane, 
cum menţionează Căpitanul în manuscrisul să "Pentru Legionari",par 
tea lăsată din motive technice pentru voi.II, dintre care,după câ_ 
te îmi amintesc, si Niki. Era impresionantă această consfătuire 
care contempla ridicarea unei clădiri monumentale(cum a fost Casa 
Verde)pornind doar de la câteva lopeti si hârlete. Lui Niki i s'a 
dat comanda taberii iar Iancu a fost însărcinat cu caseria si apro 
vizionarea, dat fiind că el care avea birou comercial în Piaţa Ma_ 
re, cunoştia mulţi mulţi negustori mai ales Macedoromâni.In acea_" 
stă acţiune constructivă, s’a împletit prietenia si camaraderia 
lor, care mai târziu era să—i ducă înfrăţiţi pe drumul jertfei to_ 
tale. 

La "Casa Verde", pe şantier, am avut prilejul să apreciez 
şi să admir capacitatea de comandă a lui Niki. Parcă îl văd si a__ 
curna,după trei decenii,subţirel,cu faţa—i expresivă, frumos încon 
deiată de nişte sprâncene arcuite ce făceau de strajă unor priviri 
de jar.Părea un sfânt desprins de pe vre'o catapeteazmă de biserică 
bizantina. Mereu în mişcare, ca argintul viu, anima tabăra prin co 
menzi precise, hotărîri repezi, iniţiative fecunde în faţa situa_ ” 
ţiilor neprevăzute şi, mai ales, prin exemplul ce—1 dădea înhămân_ 
du-se primul la greu. Văzând pe Niki cum acţionează, înţelegeai ~ 
parcă mai bine spusa lui Goethe că "la început era fapta".Intr'a_ 
devăr, Niki se exprima mai bine prin faptă decât prin vorbă. 

Cu altă ocazie (+) am vorbit despre împrejurările ce au dus 
la jertfa de ispăşire determinată de crunta prigoană a lui Duca în 
toamna lui 1933.Poate mai târziu să mai facem şi alte complectări 
necesare. Acum, amintindu-1 pe Niki, vreau să relev că în raport 
cu ceilalţi camarazi de suferinţă (Iancu si Doru), el a suferit 
mai mult. Nu numai că a fost torturat cumplit după arestare si ca 
bun creştin ce era a simţit direct,mai apăsător, gestul lui de is_ 
păşire; dar pentrucă la fel ca şi Iancu şi poate mai mult decât a” 
cesta , era un neastâmpărat, dornic de acţiune şi ahtiat de faptăT 

se vedea "Geneza şi urmările prigoanei din 1933~1934" repro 
dusă în broşura nr.lo "Biblioteca Verde","Corespondenta cu 'Ser ~ 
viciul Mondial" de Ion I.Moţa,p.51-58. 






25 


Acum, când prin jertfa lor, se dăduse la o parte obstacolul ce îm_ 
piedeca cursul Mişcării si curentul legionar se revărsa tumultuos 
pe întreg cuprinsul Ţării stârnind admiraţie si chiar imitaţie la 
mişcările tinereşti din ţările limitrofe, se deschidea un lar g 
câmp de acţiu ne.'Adulmecând acest lucru, Niki simţea mai mult ca 
oricine greutatea lanţurilor si strânsoarea cătuşelor ce—1 ţineau 
pe loc. Şi se svârcolea cumplit. Am observat acest lucru încă din 
timpul când îi vizitam la Jilava. Parcă îl aud şi acum pe Niki 
spunându—mi: "Cocio dragă,(adoptase şi el ca şi Doru, apelativul 
familiar folosit de Iancu încă din copilărie),uite ce este de fă_ 

cut aici; uite ce s'ar putea face acolo." Uneori însufleţit, 

tresălta isbind cu pumnul în masă şi exclamând: "ah! Doamene dece 
nu sunt liber!!" In limbajul lui Niki verbul "a face" era conju_ 
gat fervent, la toate timpurile şi modurile. 

Când am fost ultima dată în vizită la închisoarea din Aiud, 
am găsit pe Iancu,care era tot un neastâmpărat al acţiunii,subli_ 
mându—si energia în înfrigurate eforturi pentru adâncirea spiritua 
lităţii creştine. Nu ştiu dacă Niki, posedat de geniul acţiunii,a 
folosit supapa de siguranţă a contemplaţiei, această poartă salva_ 
toare pentru evadarea lui. Adevărata evadare pe linia creştină,co_ 
respunzătoare temperamentului său,ar fi fost dacă el ar fi putut 
merge undeva ca misionar, în misiuni grele şi primejdioase, prin 
jungle, printre sălbatici, sa vestească Evanghelia Mântuitorului, 
să îngrijiască de cei contaminaţi de holeră, de leproşi,etc.,chiar 
cu preţul vieţii sale. Dar acest lucru nu ora cu putinţă acum. Şi 
Niki s'a sbătut dramatic printre zidurile reci ale celulei strâmte 
si întunecoase. 

Când am fost ultima dată la Aiud cu familia lui Iancu, nu ni 
s'a permis să luăm contact decât cu acesta. Pe Doru şi Niki i—am 
zărit de la fereastra "vorbitorului",în curte,în ora plimbării. 
Mergeau la distanţă unul de altul, păziţi de gardieni. Când au tre_ 
cut mai aproape de fereastra noastră, ne—am salutat. Doru era surâ_ 
zător, cu faţa luminoasă, ca în vremurile bune, ca întotdeauna. 
Niki s'a arătat si el bucuros.Dar bucuria lui nu numai că nu aco_ 
perea ridurile unei feţi mereu încordate si chiar crispate de gre_ 
ul regim celular, dar le punea în evidenţa într'un mod straniu. 
Suferinţa dospită în tânjiala forţată din celulă,parcă erupea acum 
din toţi porii. Deaceea, s'ar putea ca laţul criminal cu care jan_ 
darmul ce—1 străjuia în dubă în noaptea Sfântului Andrei, i-a ri_ 
dicat viaţa, să fi fost pentru el eliberatorJCrima sceleratului 
Carol al II si a politicienilor săi apare şi mai oribilă când ne 
gândim că a derutat si sufocat atâta energie creatoare ce năzuia 
să facă din Ţara românească, "o Ţară ca soarele sfânt de pe cer" ! 
Deaceea, blestemul îi va urmări până în veacul veacurilor! 






26 


DORU BELIMACE 

De Doru Belimace ca legionar, am auzit pentru prima dată de 
la Căpitan pe când eram în închisoarea Văcăreşti. Ne vorbise de 
"Frăţiile de Cruce" conduse pe atunci de Stelescu ale căui calită_ 
ţi de comandă le aprecia, si, îsi exprima admiraţia pentru "dis_ 
tincţia si curăţenia sufleteasca a tânărului macedonean Doru Be_ 
limace".Noi nu—1 cunoscusem până atunci, fiindcă Doru era mai tâ_ 
năr si provenea dintr'o familie ce se stabili în Ţară,cu mult mai 
înainte de a se începe colonizările în Cadrilater,cu Macedo—Români. 
Făcea parte din "diaspora aromânească",formată în general de mese_ 
riaşi,negustori si cărturari, ce de câteva veacuri, se difuza an 
de an, în bazinul mediteranian si în ţările din Sud—Estul european, 
fără a rupe de tot, legăturile cu ţinuturile natale.Un frate al bu_ 
nicului său Costa Belimace a scris imnul naţional al Aromânilor, 
"Părinteasca Dimândare" si alte cântice de genuină inspiraţie popu_ 
Iară, încât, pe drept cuvânt a fost denumit "trubadurul naţional 
al Aromânilor". Acesta venise la Bucureşti înainte de Răsboiul In_ 
dependenţei şi ţinuse un restaurant unde, pe lângă fruntaşi Macedo— 
Români, îl mai frecventau şi unii literaţi sau scriitori ai epocii, 
printre care şi Eminescu. Era timpul când se dospea ideea naţională 
şi se zămislea unitatea sufletească a Românilor de pretutindeni. 
Aci, se .strângeau acei care redactau revista "MACEDONIA",la care 
colabora şi Costa Belimace. Acesta, antrenat de lupta naţională, 
s'a întors în Macedonia, spre a participa la acţiunile de la faţa 
locului. 

Am amintit de toate acestea spre a vedea că putemicile tra_ 
diţii familiare nu—1 lăsau pe Doru. să uite pe Românii rămaşi în 
Pind şi Macedonia. 0 profundă dragoste îl lega de aceşti Români, 
văzuţi mai mult printr'o prizmă romantică, inerentă îndepărtării, 
şi o copleşitoare nostalgie îl mistuia pentru locurile de origine 
ale părinţilor şi străbuni],or săi. 

• t « « • 9 • 

Prima amintire directă, mai vie, despre Doru o am de acum 
trei decenii, din iama anului 1932. Activând pe teren într'un mo_ 
ment când Mişcarea a început să răsbească şi în Capitală, Doru a 
simţit nevoia miei călăuze pentru legionari, în vederea educării 
şi organizării. în acest scop întocmise un fel de îndreptar al că_ 
rui titlu exact nu mi—1 amintesc acum, şi îl dăduse si la alţi ca_ 
marazi, înainte de a—1 fi văzut Căpitanul. Sesizat de acest fapt, 
Căpitanul,1'a chemat la sediu, care pe atunci era pe strada Aurel 
Vlaicu. Parcă îl văd şi acum pe Doru când a venit la sediu; sfios 
ca o fecioară,îmbujorat la faţă si cu un surîs ce radia numai bu_ 
natate.Era atâta armonie în făptura sa încât părea o statuie des_ 
prinsă dintr'o palestră antică, dacă nu chiar imaginea lui Adonis. 



27 


Când însă, s'a prezentat Căpitanul, luând poziţia de drepţi si 
raportând cu vocea lui armonioasă nuanţat baritonală, mi s'a'pă 
rut un arhanghel! Căpitanul l’a primit surâzând. Părea încântat” 
de ţinuta^lui luminoasă. Tabloul însă, devenea cu adevărat ferme 
cător dacă cineva contempla ansamblul acestei "dări a raportului”: 
siluieta impecabila a Căpitanului care îl primea si ţinuta tot a 
tât de impecabilă a Legionar ului ce-1 dădea. Simţeai*o adevărată” 
plăcere estetica, contemplându 1. Un scluptor sau un pictor de 
talent, ar fi avut un excepţional model de armonie expresivă,pen 
tru un tablou clasic. ~ 

După luarea "repausului", Căpitanul a abordat problema "Călă_ 
uzei ...cu francheţa dar si cu delicateţa. Se vedea grijea lui dc 
a nu descuraja spiritul de iniţiativă("floarea ce trebuie să o 
poarte la butonieră orice legionar"),dar şi imperioasa necesitate 
de a încadra orice iniţiativă în planul general, cunoscut de cel 
care are răspunderea conducerii. Pe această temă s'au făcut mai 
multe observaţii. Una însă a fost subliniată în mod deosebit, 
j-iindca în "călăuză" lui Doru, scrisă cu mult avânt tineresc si 
spirit muşchetaresc, se strecuraseră unele expresii,care puteau 
fi speculate de adversarii incorecţi sau de poliţie. "Când vorbi 
ţi şi mai ales când scrieţi - a recomandat Căpitanul - să vă con” 
sideraţi ca pe câmpul de luptă şi să judecaţi ce puncte vulnera ” 
bile oferiţi adversarului prin afirmaţiile voastre".In concluzie, 
Căpitanul a ordonat retragerea imediată a "călăuzei".(+) 

Doru se făcuse la faţă roşu—purpuriu. Dar nu de mânie că i 
s'au făcut observaţii; ci de ruşine că a putut face asemenea gre_ 
şeii. Şi totuşi, faţa lui rămasa senină şi surâzătoare,par'că ra” 
dia mai multa bucurie. Sa se fi inspirat de aci Căpitanul când 
mai târziu va scrie ca "legionarul primeşte cu bucurie orice ob 
servaţie sau pedeapsă..."? Această seninătate caracteristică ce” 
reflecta un remarcabil echilibru interior şi un inepuizabil opti 
mism,^o va păstră Doru în toate încercările grele ce i le va pre” 
sara în cale Destinul său. S'ar putea spune că a fosf'existentia” 
list" în cel mai nobil sens al cuvântului. s “ 

întâmplarea cu "călăuza" lui Doru a avut totuşi un efect 
imediat şi de mare importanţă pentru Mişcare: Căpitanul,care de 
mult proectase şi reflectase la scrierea unui îndreptar de orga 
nizare pentru^legionari, văzând că necesitatea se face din ce în 
ce mai simţită — iniţiativa lui Doru era încă o dovada în plus — 
s ! 3 ^P^cat imediat sa redacteze materialul strâns.Timp de două 
săptămâni s'a concentrat - cum avea obiceiul- numai asupra aces 
tui lucru. Şi "CĂRTICICĂ ŞEFULUI DE CUIB", lucrarea de bază a ” 

T+TNu-mi amintesc care eră Viţiul exact. Folosesc termenul 
"călăuză" spre a simplifica denumirea. 






2 ® 


MIŞCĂRII, pe care Nae Ionescu o asemuia pentru marea oi valoare 
educativa si eficacitatea practica,cu "Ex erciţiile Spir ituale"ale 
lui^Ignaţiu Di Loayola, a fost elaborată. Când lucrarea a fost bă 
tuta la maşina, Căpitanul mi—a dat o copie spre a o citi si face 
"observaţiile critice". Pus la punct manuscrisul, Căpitanul a în_ 
sarcinat pe Părintele Ion Dumitrescu—Borsa si pe Iancu Caranica 
să se ocupe cu tipărirea "Cărticicii". Operaţia nu era uşoară fi 
indcă pentru cărţi exista cenzura preventivă. Pentru eludarea 
acestei piedici, s'a adoptat sistemul "periodicului" pentru care 
nu exista cenzură preventivă: "CĂRTICICĂ ŞEFULUI DE CUIB" s'a ti_ 
părit pentru prima dată ,ca periodic în mai multe numere succesive. 
Ca loc de redacţie s'a indicat Strada Sfântul Ion Nou 3 bis din 
Bucureşti, unde locuiam împreună cu Iancu şi unde el avea si bi_ 
roul comercial. Tot aci, am avut ceva mai târziu, si redacţia pe” 
riodicului "ARMATOLII". 

Intr'o zi ne-a vizitat Doru. Primise numerile cu "Cărticica" 
şi a venit la"redacţie" sa ne vaza. Faţa—i radia de bucurie.Ne—a 
mărturisit: "Am citit cu nesăţ "CĂRTICICĂ ŞEFULUI DE CUIB".E ceva 
măreţ, nemai pomenit. Acum îmi dau mai bine seamă cât de copilă 
roasa a fost încercarea mea"! Şi Doru surâdea satisfăcut,as spune 
fericit. 


După cazul Duca, am avut prilejul sa cunosc mai de aproape 
atât pe Niki cât şi pe Doru. Imediat ce am ieşit de la Jilava,un 
de am stat închis mai bine de două luni, am început să mă ocup de 
procesul lor. Aveam toată libertatea fiindcă pe timpul când eram 
încarcerat la Jilava, fusesem concediat din slujba ce o aveam la 
Stat (eram şef de serviciu la o Administraţie Financiară din Capi 
tala). Afara, atmosfera era încă apasătoaro. Primul avocat căruia 
m'am adresat a fost Constantin Henţescu, un Român inimos,care ne 
aparase cu câţiva ani în urmă, într'un proces pe chestia coloni 
. - ^ at un c i şi acceptă cu dragă inimă să fie 

avocatul^lui Iancu şi a camarazilor săi. Mai mult: se oferise să 
orbeasca^şi cu al ^i avocaţi, prieteni sau colegi din barou.Şi,mi 
se pare că prin el a^venit şi Av.Cioc, deputat "goorgist" adică 
din gruparea politică a lui’George Brătianu. Mai târziu,când at_ 
mosfera s'a mai desgheţat, au mai venit şi alţii. în calitate de 
rudă a lui Iancu, care se ocupă de proces, am putut să—i văd pe 
"Nicadori" înainte do proces. Aşteptau ziua procesului ca ziua 
"Nunţii^lor". Cântecul " 0 ceată ' do ciocoi străini ..." pe care îl 
făcuseră împreună, versuri şi voce, pe când zăceau în lanţuri 
grele, era cantat acum "din Pind şi până dincolo de Nistru". Pe 
lângă grijoa de Căpitan, preocuparea personală principală a lui 
Iancu şi Doru era sa schimbe calificarea do "complici" cum erau 






29 


trecuţi în ordonanţa de dare în judecată cu aceea de "făptaşi", 
spre a primi aceiaşi pedeapsă maximă, ca si Niki! Această volup_ 
tate de ispăşire parea curioasă dacă nu chiar stranie pentru men_ 
talitatea curentă. Ultima lor dorinţă la încheierea desbaterilor 
a fost în acest sens; "împreună am plecat hotărîţi să murim,împre 
ună vrem să vieţuim în bezna ocnei! Nu ne despărţiţi, fiindcă noi 
ne—am legat toţi trei să mergem uniţi pe drumul jertfei totale, 
pe drumul care trece peste viaţă si peste noapte!" 

Multe declaraţii si pledoarii frumoase s'au rostit la acest 
memorabil proces al "Gărzii de Pier". Imaginea nevinovăţiei sub__ 
stanţiale însă mi se pare ca a sugerat—o mai bine, figura senină 
de arhanghel al lui Doru, care lumina înseninând "boxa" principa 
Iilor acuzaţi. Impresionantă era această sinteză "nicadorică"! - 

Privirile de jar (fulgerătoare) ale lui Niki, ţâşnite de sub sprân 
cene frumos arcuite, faţa volitivă a lui Iancu străjuită de o frun 
te boltită de^cărturar, ar fi rămas unilaterale dacă nu erau nuan_" 
ţaţe de seninătatea echilibrată dar sfioasă a lui Doru. Numai asa 
se completau toate atributele arhangheleşti: o hotărîre năpraznică, 
dreapta judecata şi seninătate serafică. Tabloul era impresionant 
în asamblul lui. Din acest cadru simpatia radiată de Doru era cu 
ceritoaro nu numai pentru simpatizanţii legionarilor, dar si pen~ 
tru cei mai înverşunaţi adversari de bună credinţă. Ea risipea di 
zolvând toate culorile întunecate cu care anumita presă zugrăvea 
pe "fioroşii criminali gardişti". Seninătatea era caracteristica 
lui Doru care fascina mai mult. 

• • • = • • • 

Şi totuşi, a fost un moment când am văzut faţa lui întune__ 
cându-se. După terminarea procesului, încheiat pentru ei cu munca 
silnică pe viaţă, au fost readuşi la fortul Jilava. Urma să fie 
transferaţi la Ocnă sau altă închisoare de ispăşire, după judeca 
roa^recursului făcut la Casaţie. Avocaţii luaseră această iniţia 
tivă mai mult spre a le da un răgaz de respiraţie si reîntremare, 
după torturile şi emoţiile avute, mai ales în prima perioadă.Acum 
accesul vizitatorilor era permis cu mai multă uşurinţă.Printre cei 
care veneau mai des ora şi Mihail Stelescu. Pe acesta îl interesa 
mult chestiunea recursului şi mereu aducea vorba despre acest su 
biect. Mai târziu s'a putut’vedea care îi erau intenţiile.Au fost" 
unii camarazi,^din^grije să nu se ofere un prilej lui Carol si po_ 
liticienilor săi să redeschidă procesul, făcând să fio admis’re 
cursul, spre a—1 trimite apoi la vre'o curte militară constituită 
de militari lipsiţi de conştiinţa si demnitate care să judice din 
ordin condamnând Mişcarea şi pe Capitan, au preconizat renunţarea 
la recurs. Deşi,judecată—politic,această preocupare era legitimă, 



totuşi, Căpitanul a respins o asemenea soluţie. "Nicadorii",aflând 
de asemenea discuţii care se făceau peste capul lor, cu toate că 
era direct în cauză, s'au simţit puţin jigniţi.Aceasta cu atât mai 
mult,cu cât, grija lor principală, cum au dovedit şi la proces, a 
fost si este ca nu cumva să sufere de pe urma faptei lor,Căpitanul 
si Mişcarea. într'o discuţie avută cu Căpitanul, am lămurit deplin 
această problemă. Părerea lui era că "procesele legionare vor avea 
o soluţie nu juridică, ci politică, Şi aceasta depinde de biruinţa 
Mişcării". Şi - a exprimat admiraţia pentru eroismul si jertfa de 
sine dovedită de "Nicadori" şi a găsit legitimă amărăciunea lor. 
Mi—a spus să le transmit toată dragostea camaraderească.Cu aceasta, 
chestiunea era pe deplin lămurită. Şi totuşi, Stelescu insista a_ 
supra ei. Insinuările lui de la început, se transformau acum în 
atacuri directe. Principalul vizat era Ion Moţa, care "s'a burghe_ 
zit si a devenit un paravan al ciocoilor"! Această atitudine stâr_ 
nea atunci, nedumerire dacă nu chiar stupoare. Dar credeam că se 
datoreste unei răniri trecătoare a orgoliului acestui tânăr "coman_ 
dant", răsfăţat, care acum se vede ceva eclipsat de tinerii "inte_ 
lectuali" ce s'au încadrat în Mişcare în ultimii doi ani. Atât eu 
cât si Iancu am avut rezervă faţa de Stelescu de cum l'am văzut 
prima dată, după ieşirea noastră de la închisoarea Văcăreşti.Poate 
îngâmfarea lui ornamentată cu pene muschetăresti irita spiritul 
nostru mai realist şi mai critic, deşi îi apreciam calităţile de 
comandă si animator în stil romantic. Comportarea lui însă în cele 
două luni cât am stat la Jilava, nu numai că mi—a accentuat vechia 
rezervă dar m'a făcut să pun la îndoială psihologia lui de bun "co_ 
mabdant",dacă nu chiar buna lui credinţă: într'un moment când sute 
de legionari,mici si mari, în frunte cu bătrâni venerabili ca Gene_ 
ralul Zizi Cantacuzino—Grănicerul, Mos Hristache Solomon,etc.,dor_ 
miau de la arestare, pe scândura goala, înveliţi doar numai cu pal_ 
toanele, Stelescu fusese adus cu plapome luxoase şi perne de puf! 
Mai mult: se plimba în pijamale brodate în "brandenburguri",etalân_ 
du—si vanitatea, fără a—şi da seamă do impresia proastă ce o făcea 
printre camarazii aflaţi în mizerie. Când Stelescu a început să fa_ 
că insinuările de caro am amintit, am împărtăşit lui Iancu,Niki şi 
Doru aceste impresii. Îmi dădeam seamă că pentru Doru aprecierile 
mele erau turburătoare. El ţinea la "Mişu" cu caro luptase alături 
în atâtea împrejurări. Şi nu-mi puteam explica cum un om care per_ 
sonifica modestia, curăţenia sufletească, decenţa şi bunul simţ, 
putea să fie legat de cineva care era îngâmfat, insolent, lipsit 
de bun simţ si incorect. Poate funcţiona şi aci legea compensaţii; 
sau poate era încă o manifestare a absolutei lui curăţenii sufle_ 
teşti care nu putea concepe răul la altul mai ales dacă acesta 
era un camarad. 



Stelescu si—a dat seamă că insinuările făcute n'au avut efec 
tul scontat si acest lucru se vede că îi încurca socotelile, mai ~~ 
ales dacă el pusese mare preţ în captarea nemulţumirii Nicadorilor 
pentru uneltirile ce le clocea. Probabil a atribuit acest fapt si 
influienţei mele asupra Nicadorilor fiindcă observase că ei ţin’la 
mine si au multă încredere. Deacooa,cu toată rezerva sau mai "bine 
zis racoala ce i-o manifestam, totuşi, ra'a rugat să no întâlnim ca 
să discutăm mai în linişte asupra treburilor din Mişcare,fiindcă 
ar avea multe de spus. in acest scop mi—a dat adresa casei unde 
locuia. Lc-am vorbit Nicadorilor de această invitaţie specială pre_ 
cum şi do intenţia de a nu-a da curs. Ei însă, şi cu deosebire Ian 
cu au insistat sa merg spre a vedea ce vrea să-mi spună. Ca urmare, 
m'am întâlnit cu Stelescu. După câte îmi amintesc,pe atunci locuia 
spre Dealul Spirei,în apropriere de Calea 13 Septembrie. 

Stelescu m^a primit cu o efuziune prefăcută care ducea mai 
mult a linguşială. In esenţă mi-a spus: că Mişcarea se ciocoieşte 
cu venirea unor elemente ca Oantacuzini etc., cărora oameni ca Moţa 
Clime,etc. etc. le servesc de paravan, ncscotind pe "vechii luptă" 
tori"...Toţi coi care am sacrificat pentru această Mişcare nu putem 
permite acest lucru. Trebuie sa--l avertizăm pe Căpitan,punând picio 
rul în prag,cu hotărîre! Pe voi Macedonenii, vă ascultă Căpitanul. *"* 
Puneţi-i problema. Altfel, jertfa lui Iancu.Niki si Doru va fi za 

darnica- încă de pe acum vor să se scape de ei| făcându-i să re 

nunţe la recurs spre a—i înmormânta pentru totdeauna de vii! 

în tot timpul conversaţiei m : am mărginit mai mult să—1 ascult. 
La sfârşit i-am spus: dacă el are încredere în Căpitan, toate teme 
rilc devin nefundate. Problema afluxului de elemente oportuniste 
sau neverificate, care ar putea altera climatul moral al Mişcării 

rămâne. Dar mai mult ca oricare de acest lucru este convins*Capita 
nul. — 


Impresia căpătată a fost că Stelescu nu ora preocupat de pro 
blema în sine, ci de posibilităţile de a o s pecula . M’am mirat deco 
n’a pus şi problema "Grecoteilor" în Mişcare,la care Macedonenii 
erau foarte sensibili. Ulterior am aflat, chiar de la Căpitan,că si 
Stelescu era o prăsilă de grecoteiu... Legăturile cu GheorghiadisJ 
etc. constatate mai târziu nu erau întâmplătoare. 

Do această convorbire cu Stelescu i— am raportat si Căpitanu 
lai, asigurându—1 totodată ca Nicadorii sunt puşi în gardă fată de" 
insinuările lui. Când am fost la Jilava, le—am arătat pe larg Nica 
dorilor^cum a decurs conversaţia şi care sunt impresiile mele.Adrc” 
sandu—ma lui Doru i am spus: "Misu al tau nu prea miroase bine"!! 

Nu ştiu cum au fost rostite aceste cuvinte că Doru s'a înroşit si 
apoi s'a întunecat ca un soare intrat în eclipsă. Trăsăturile fine 
s'au diformat în încordarea muşchilor. Scrâşnind din dinţi a spus 
mai mult ca pentru sine: să mai aşteptăm, vom vedea! . .Apoi , iar s'a 



înseninat Doru, asa c’im devine strălucitor soarele când iese din 
eclipsă. Dar a urmat cazul de la Budachi, Râmnicul Vâlcea,Craiova 
si în sf.ârsit, jiuriul do onoare care a stabilit trădarea lu Stc_ 
iescu. Şi Doru att de senin din fire se întuneca oridecateori ve_ 
nea în discuţie acest caz ruşinos pentru Mişcare. In asemenea mo_ 
mente simţea mai mult lipsa de libertate. Cred că nu şi—a găsit 
liniştea si seninătatea deplină decât atunci când Decemvirii au 
pedepsit trădarea si au spălat ruşinea. 

Desigur, în lunile cât au mai stat la Jilava, până la res_ 
pingerea recursului, au fost si clipe senine pentru Nicadori. In 
afară de bucuria ce o simtiau când aflau de creşterea curentului 

* 3 

pentru Mişcare, mai erau evocarea amintirilor din trecut.Luptele 
din Macedonia îl interesau în mod deosebit pe Doru. Pentru el ca_ 
re crescuse în Ţară, evocarea evenimentelor împletite cu viaţa 
caracteristică din Pind şi Macedonia, trezea imagini şi mai roman 
ticc. Şi adesea exclama: "Gâ nd vom fi liberi, primul lucru ce vom 
face, va fi o excursie în Pind şl Macedoni a. Do resc fier binte să 
cunosc plaiurile unde au trăit si trăiesc ai noştri luptând din 
greu,cu atâtea adversităţiîNeapârat nerge m !!— îtaream ceilalţi. " 

Aceste angajamente,care păreau atunci spuse mai mult de cir 
cumstanţă,mi s'au părut pline de semnificaţie mai târziu.• 

Puţin timp după ce guvernul lui Carol—Lupescu—Oălinescu a 
dat cunoscutul comunicat referitor la asasinarea Căpitanului,Nica 
dorilor si Decemvirilor caro "încercaseră să fugă de sub escortă", 
au început să circule o serie de 3 vonun în legătură cu pretinsa 
lor evadare. De la început n'ara crezut în aceste svonuri pe care 
le consideram diversiuni de ale Poliţiei pentru derutarea Lcgiona 
rilor, cu scopul de a—i face ezitanţi în pornirea lor de răsbunare. 
Şi totuşi, erau unele ştiri sau fapte, care, puse în circulaţie 
între ele, începeau că trezească îndoieli. Trebuie să fi fost bine 
calculate si strecurate do Siguranţă. Câteodată coincidenţa le dă 
dea o verosimilitate impresionantă. Astfel, într'o zi, a apărut 
în ziarul "Universul" o ştire provenită do la Giurgiu, în care se 
scria că "în noaptea precedentă, o barcă cu mai multe persoane s'a 
desprins de ţărmul românesc, îndreptându—se spre col bulgăresc.Cu 
toate somaţiile si îmouscăturile sentinelei, barca si—a continuat 
drumul, pierzându—se în întunericul nopţii". Câtva timp mai târziu, 
un ziar bulgăresc do la Sofia publica o pretinsă convorbire avută 
de un corespondent al său cu Căpitanul. A urmat apoi, o scrisoare 
de la sora Mamei lui Doru, ce locuia la Bitolia(Jugoslavia),în care 
se scria că s'a prezentat la dânşii cinova(un Albanez din Bucureşti 
pe nume Tabacu mi se pare), ca din partea lui Doru, şi a întrebat 
dacă l'ar putea găzdui pe Doru ou. unii camarazi de ai lui.Cam tot 
în acele zile, soţia Căpitanului, primise,pe adresa do la Huşi 














33 


o telegramă de condoleanţe trimisă de la Berat (Albania) si som 
nată "Bibi" un nume familiar pe care Căpitanul îl dădea soţiei"" 
sale în intimitate. Nu ştiam ce să cred. Eu am avut la Salonic un 
coleg de şcoală care se chema Bibi. Dar pe acesta îl ştiam la Ne 
vesca (Grecia),undo funcţiona ca învăţător. întreg acest lanţ de 
ştiri şi coincidenţe a convins atât de mult pe familiile Căpitan 
lui si ale Nicadorilor că "ai lor trăiesc»,încât, în toiul prigo 
nci (mi se pare că era imediat după explozia de pe Căpitan Oarcă) 
Do mna^Codreanu a cerut să ma va vază. Vroia să-mi spună amănunte 
în legătură cu telegrama primită şi să mă roage să trimitem pe 
cineva în Albania. în acest scop, ne—am dus împreună la un Român 
macedonean, originar din Albania, spre a-i arăta cazul si a—1 ru 
ga sa meargă până la Berat. El făcea pe atunci politică’liberală 
cu Gheorghe Bratianu şi ca atare, avea posibilităţi să obţină pa 
şaport^în regulă. Ne-a promis că se va strădui în'acest sens. “ 
între timp prigoana accentuându—se, prin introducerea "Legii 
Domiciliului",m'am decis sa merg personal să verific cazul în Al 
bania.Consideram acest lucru cu atât mai necesar, cu cât presupu 
neam ca din moment ce Căpitanul, în cazul că trieste, arc motive 
Sa. nu faca^pentru^moment, cunoscut acest lucru, cu atât mai m ul t 
va evita sa se arăte cuiva pe care nn-1 cunoaşte, indiferent de 
semnele de recunoaştere ce i-am fi dat noi. Cu ajutorul lui Costa 
che Tega (un legionar de maro credinţă, care a adus importante “ 
servicii comandamentului în timpul marei prigoane, mort recent în 
mod tragic într'o închisoare Roperistă), m'am deplasat la Constan 
,a ’ un ^ G vor hise cu cineva de la o agenţie de vapoare(un mace 
donean) pentru o îmbarcare clandestină pe un vapor care făcea scă 
la si într'un^port^albanez. Am fost găzduit la o familie macedo 
neana puţin bănuită, unde aşteptam momentul îmbarcării.Pretutin"" 
deni vigilenţa poliţiei^devenea tot mai mare. De la fereastră ve 
deam Marea Neagră, cu răsăriturile şi amurgurile ei atât de spion 
dide şi în zilele senine de lamă! Nicicând nu am simtit mai obsc 
dinţa prezenţa Căpitanului,Nicadorilor şi a Decemvirilor.Parcă îl 
vedeam aevea pe Doru cu ani în urmă la Jilava, spunând: "Când vom 
i i liberi, primul lucru ce vom f ace va fi o excursie în Pin d si 
M acedonia "...Şi^acum venise timpul să-şi realizeze această fior 
binte dorinţa. Parcă îi văd cum se pregătesc aşteptând Primăvara 
sa pornească spre munte în frunte cu Căpitanul’, călăuziţi do vre • 
o ceata do "giohi picurări",cântând stihurile populare'de Primă 
vara,"giucândalui": — 


Ghinc nă vihe aruslu Maiu 
Lilicia di pri plaiu! 

Aidi ş'muşata Primuveară 
Voi giohi Armătuladzi! 


Iu |£ 








34 


S'easă Armââli ’nsus tu munţi 
Lilicia di pri plaiu! 

Aida s'musatili di Armâne 
Vre gioni Armatuladzi! 

S’easă cupiili(turmele)di oi 
Cu cloputli di asimi(argint) 

Lilicia di pri plaiu!. 

Şi aşa îi văd urcând pe plaiurile Muntelui Poristcri,poposind 
la Mulovişte "'nghios tu păzi, tu muşatili livăzi", comuna de-unde 
se trage familia Belimacelor, punând miei la figare haiduceşte. 

Apoi,mergând mai departe si poposind, rând pe rând la Gopesi,NiJo_ 
pole, Magarova si Tâmova’unde acum aproape un secol,inimosul Aro_ 
mân Dimitrie Atanasescu a deschis prima scoală românească din Ma_ 
cedonia. Şi după ce vor vizita ţinuturile încântătoare ale lacului 
Ohrida si Prespa, copleşite de atâtea amintiri istorice (prin acesş 
te părţi au fost pomeniţi pentru prima dată Vlahii în istorie) vor 
trece prin Corceauă (Coriţa) si se vor duce să se roage pe ruinile 
Moscopolei, metropolă aromânismului, supranumită şi "Noua Atenă"de 
la începutul erii moderne. Câte emoţii pentru ei! După ce vor vizi. 
ta comuna lui Pihu,ŞIPSCA, altă dată tot atât de măreaţă ca Mosco_ 
polea, cum arată vastele ruine, se vor revărsa în câmpia Muzacheii 
cu o mulţime de aşezări româneşti, făcând un ocol pe la Berat,Elba 
san,Tirana,Duraţu,Kavaia,Fiori şi Avlona(Valona) pe unde prin tra_ 
diţie de veacuri, Aromânii îşi aşteaptă salvarea lor etnică.Pe aria 
acestui ţinut s'a zămislit cu două secole A.C., primul chiag al Ro_ 
manităţii Balcalcanice. Pe valea râului Băiasa(Voiusa),vor pomi 
apoi în sus spre izvoarele aflate(ţâşnite)pe versantele apusene ale 
masivului pindean, după ce vor fi poposit mai întâiu la Ianina(mare 
oraş de cultură,altă dată, aproape complect românesc),unde vestiţii 
Căpitani de Armatoli Blahava, Caciandoni şi alţi luptători pentru 
libertate, chinuiţi de tiranul Aii Paşea din Tebelen, si-au găsit 
moarte de martiri. Sus pe înălţimile Pindului, în "Terra Vlachorum", 
cum o numesc vechile cronici, de unde pornesc în toate direcţiile 
izvoarele de ape si de energie armânească, vor avea ei întreaga des. 
fătare sufleteasca. în aceste ţinuturi inaccesibile şi pitoreşti, 
consacrate în antichitate lui Apolo şi Muzelor, această ramura ro_ 
mânească — scrie Căpitanul — de mii de ani singură, izolată în mun 
ţii ei, îsi apără cu arma în mână, limba, naţionalitatea şi liber_ 
tatea"(P.L. ,p. 362) . Fiecare vale, plaiu sau vârf de munte amintesc 
episoade ale unor lupte de veacuri. Cânticele populare exalta pe 
eroii acestor lupte. După popasurile făcute în pitorestile comune 
din Munţii Pindului: Băiasa, Aminciu(Meţova),Perivoii, Avdola, Sa_ 
marina, Furca, Smixi, Turia, Ameru, G-rebena, ctc. etc. , vor coborî 




35 


spre mănoasa Tessalio prima înjghebare politică românească care 

^ C ? l0 M d î araildUl ’ S>a nUmit " Vlahia Mare". Faimoasele mănăstiri 
de ia Meteora, unde sunt dosite atâtea documente importante pen 
ru istoria Aromânilor, Lasun(Elasona),Tricol,Cardit a ,Velestin - 
(patria natala a Vlahului Riga, promotorul revoluţilor natîona 
le ale popoarelor balcanice), Lamia, Farsala(unde Cesar a învins 
i 0 p ° m P eiu )> Lansa(unde se puneau la cale răscoalele Aromânilor 
împotnva Bizanţului), otc... toate sunt locuri care evoacă trecu 
1 £°® tru îndepărtat. Apoi,de aci, pe valea Salumbriei(PeneiosT 
rnmt^P ? rin faim0asa tre cătoare Tempe care desparte Olimpul de ’ 

zţsmsfsss: sswvsrs str-s» 

~SMsisisrîAs: îxsîsr, vi 

tă^Surirr în lstoPioa!Paro ă îl văd transfigurat cum câu 

torice d» î, »« • “' UZa lstorl ' oa "- Bupa contemplarea luptelor is 

a °4» ro ° laU lar spre munte - ae aceasta, cătărln 

Zeii . P pleptul / 31mosulul Olimp, unde în antichitate locuiau 
ati In f , 30 sa f® 30 aşezate ca o salbă mai multe comuni armane 
Şti, în frunte cu Vlaho-Livade, locul de naştere al faimosul™ " 
Capitan Gheorghe lordachc-Olimpiotul. Aci, ira un alt mare cuib 
al Annatolalcr. Cum se laudă în stihuri populare Bătrînul oîimp: 

Lu am patruzecisidoua de vârfuri 
Cu patruzecisidouă de fântâni 
Fiecare vârf’şi flamura 
Fiecare ram şi haiducul_" 

VOr PUt0a îmhrăfişa zările în toate di 
■ llc ptea 1111,10 30 întinde ArmSnamoa. De aci, vor coborî anoi" 
pe versantul care se ramifică spre Muntele Ve^ion” locuit înSn 
te de venirea^de la Nord a vechilor Ellini, do Tribul Trac al Bri 
f, ’ la conul poale, legendarul rogo Midas îsi făcuse faimoa - 

« X r ; t !r P °i la T 100U1 1Stăzl -Vsestc°,S" 

ac^ e’rtoduî Im S a 1 ? L , Ial } ou - s t°rio Ciumoti.etc: După Doru, 
căci ne lânv- Vo U Sci faca dG gazda * Popasul va fi mai lung 

la munte T)nW . e ^ ria » vor trebui să viziteze si comunilo de 
la munte,Dolâani^ironvad.Seiia de Jos si cea de Sus. Şi poate 

de acolo sa mearga spre satele fărserotesti Paticina Fetita Căii 

vcsla) V^b^r 1 fi ° hiar “ ai a ° p4rtC spro oomu nilo NevoastafNe^ 

înaîni’ do s i 13Ura ’ Vlah0_B1 ^ a - Hru PiŞte si Oramoste.po vromufi 
în linte do distrugerea ei, mare izvor di viită armănoască La în 

ale^egelui^iiio T " Vod “ a(Edesa ) vechile Caiitalo" 

-Le regelui Filip şi Alex.andru cel Maro, vor face un ocol prin 


3? 


satole Românilor jnegleni ţi, Nânt a, Cupa, Zina,otc. triste si despo 
pulate, după strămutarea celor de religie islamică,în Asia Mică 
şi emigrarea multor familii creştine în Cadrilater(Dobrogea de Sud), 
vor urca muntele Ianiţa, spre a vizita prospera comună Livezi,înte 
meiată de Aromânii grămosteni, după plecarea lor din Gramoste.Reve” 
ni ţi la Verria, după un popas de odihnă şi pregătire, vor pomi pe~ 
drumul spre părţile orientale ale Macedoniei,până în Tracia.Se vor 
opri^la Salonic, ca să vadă Şcoala Superioară de Comerţ a României, 
adevărată pipiniera nu numai de negustori,dar şi do luptători pen 
tru cauza naţională; să viziteze vechiul orai cu bisericile lui ~ 
renumite prin stilul lor specific. Al doilea’mare popas îl vor fa 
ce la Muntele Athos, unde atâtea hrisoave amintesc de dărnicia ro 
mânească. După aceea se vor duce la Filippi,în ţinutul unde a pro” 
sperat o altă colonie romană şi unde la anul 42 ’a.C., Antoniu si ~~ 
Octavian au învins pe Brutus şi Cassius; iar do acolo la Cypseia, 
în Tracia unde s'a produs incidentul între colnicii Armâni,fraţii 
Petru şi Asan şi un sfetnic al împăratului bizantin, care a declan 
şat^revolta Românilor din Hemus si eruperea lor în istoria univor 
sală, prin creiarea imperiului cunoscut sub numele de "Imperiul ~ 
Vlano—Bulgar". Toţi munţii, toate dealurile si văile din Tracia 
şi Moesia amintesc de înverşunarea luptelor purtate două veacuri 
şi mai bine. Căpitanul, Nicadorii si Decemvirii vor retrăi la faţa 
®» intre acest lanţ de evenimente istorice ale Românilor Sud— 
Dunăreni şi eu, urmărindu—le itinorariul închipuit,mă consumam în 
înfrigurarea de a-i întâHni cât mai repede si a-i însoţi_ 

Aceasta speranţa însă s'a sulocrat când, după mai multe si 
înirigurate tribulaţiuni, cel care trebuia să ne înlesnească ple 
carea ne-a comunicat că din cauza pazei excesive din ultimul timp, 
orice îmbarcare clandestina a devenit imposibilă si că el nu—si 
poate lua nici o răspundere. Mai târziu s’a dovedit că toate zvo_ 
nurile în legătură cu trecerea Căpitanului în Bulgaria şi Jugosla 
via au fost^ticluito de Siguranţă, afară de telegrama de condole 
anţe venită din Albania(Borat) şi semnată "Bibi". Din cele co-mî 
spunea persoana cu caro vorbisem*să meargă în Albania spre a veri 
fica pe teren, rezultă, că mergând mai târziu acolo, a găsit pe 
Bibi, un român caro fusese student la Iaşi şi care, când, a citit 
m ziare do asasinarea Căpitanului, a trimis o telegramă do condo 
leanţe pe adresa de la Huşi, singura adresă ce îşi amintea. Tot ~ 
rariul descris, cu ataoea incoerenţe ( cum ar fi întreprins 
Căpitanul, care avea interes să nu se ştie de evadare, o excursie 
cu un grup atât de mare, parcurgând atâtea Ţări cu guverne ostile?) 
era produsul unei fantezii stimulate do ştiri false si poate ampli 
ficate de năzuinţa mea de evadare. Şi totuşi,imaginea Căpitanului, 



37 


a Nicadorilor şi a Decemvirilor şi cu deosebire a lui Doru au fost 
at^.t de vio încât, aş considera ca incomplocte amintirile despre 
ei, dacă n’aş menşiona şi peripeţiile acestei imaginare excursii. 
Poate se verifică în acest caz credinţa populară adânc înrădăci__ 
nată la noi, după care sufletul morţilor, înainte de asi luă zbo 
rul spre cer, timp do 4o de zile, colindă prin toate locurile ce 
le—au fost dragi. Căci — cum scrie Căpitanul — Neamul este o enti 
tate care îşi prelungeşte viaţa şi dincolo de pământ"...Când Doru, 
în conversaţiile de la Jilava, sublinia surâzând că atunci " când 
vom fi liberi, primul lucru ce vom face va fi o excursie în Pin d 
si Macedonia ", nu se gândea oare şi la o altfel de eliberare de 
cât o eliberare a sufletului din strânsoarea efemerei haine car__ 
nale ce o constituie corpul? Obsesia avută cu itinerariul excur_ 
siei descrise, nu era o invitaţie venită de dincolo de mormânt 
pentru respectarea promisiunii făcute? Oricum, fără această ex 
cursie fie şi imaginară, imaginea lui Doru n'ar fi fost complectă. 
Căci, aceasta era marea lui dorinţă neîmplinită în scurta—i tre 
cere pe acest pământ rătăcitor ! 











38 


CU DECEMVIRII IA "VĂCĂREŞTI " 

A 

împrejurarea care mi—a oferit prilejul să cunosc pe toţi 
Decemvirii la un loc, a fost cu totul neobişnuită.împreună cu 
Grigore Pihu, trebuia sa executăm o vechie pedeapsa cu închisoare, 
în vara anului 193o, fusesem condamnaţi împreună cu Iancu Caranica, 
Gheorghe Ghiţia, Sterie Ficata, Stamuli Mamali şi Anton Ciumeti la 
câte 15 zile închisoare pentru apologia crimei.*Făcusem un manifest 
de solidarizare cu gestul lui Gheorghe Beza, care atentase la viaţa 
subsecretarului de stat Anghelescu zis şi Anghelof,care, din consi 
derente electorale, proteja pe Bulgari si prigonea pe colonişti,cu 
deosebire cei Macedoneni, stabiliţi în Dobrogea de Sud(Cadriiater). 

v Procurorul declarase apel pentru majorarea pedepsei.Intr'a 
devar^manifestul răspândit de noi viola în plin legea excepţională 
făcută de Mârzescu. începea cam aşa: "Cuvântul nostru se îndreaptă 
către inimele^si conştiilţele româneşti în aceste clipe când stră_ 
inii şi înstrăinaţii de neam, cei laşi la gândire si mici la suf 
let, nu vor să vada în gestul studentului Beza decât o crimă de 

rând pe care o trâmbiţiază tendenţios. Studentul Beza a lovit 

si acest mare gest naţional nu poate să dea decât o primă satis 
facţie conştiinţei naţionale ultragiate". 

Desigur, când am redactat acest manifest clocotea încă exu 
beranţa tinereţii. Dar, n'a lipsit nici calculul: vroiam să dăm 
cât mai mare amploare unui proces de care dependea însăsi soarta 
coloniştilor din Cadrilater. Şi nu se poate spune că acest scop 
n'a fost atins în plin. Arestarea noastră şi judecarea în stare de 
arest,^cu zeci de avocaţi înscrişi pentru apărare, cu manifestaţii 
studenţeşti în Bucureşti^şi agitaţii printre colonişti în Cadriia 
ter, a creiat o atmosferă de luptă entuziastă menita să servească 
de introducere la procesul principal de la Curtea cu juraţi ce va 
judeca, pe atentator. 

Pentru menţinerea agitaţiei s'a făcut si din partea noastră 
apel. Avocaţii însă se mai gândeau să obţină*reducerea pedepsei, 
la amenda, pentru ca coi suspendaţi din serviciile publice să poa 
ta fi reprimiţi. Pe vremea aceea era o maro problemă ca cineva sa 
nu aibă "cazierul mânjit" cu o pedeapsa de închisoare.Din cauza 
aceasta, vremo^de şase ani, procesul a suferit amânări,apeluri si 
recursuri, până când casat, a venit spre rejudecare din nou la o 
Curte de apel. Celor care au fost prezenţi personal la rejudecare 
li s'a redus pedeapsa la o simplă amendă. Eu şi Pihu, care am fost 
absenţi, ni s'a menţinut pedeapsa cu închisoare, rămânând astfel, 
definitiv condamnaţi. 







39 


Problema, care era de rezolvat acum era; cum să executăm pe 
deapsa rara a lua cunoştinţă autorităţile unde prestam serviciu, - 
în speţa Ministerul de Finanţe şi Banca Naţională. Trebuia neapă 
rat sa o rezolvam înainte ca actele de urmărire să ajungă la cir¬ 
cumscripţiile de poliţie de care depindeam. 

Ne hotarîsem sa o facem închisoarea în timpul verii când se 
acorda concediile de odihnă la care suntem îndreptăţiţi.Şi asa am 
procedat: pe la jumătatea lunei Iulie 1936, ne-am prezentat împre 
una cu Pihu la Procurorul de serviciu do la Palatul de Justitio “ 
dm^Bucureşti şi, după ce i-am arătat cazul, am cerut să ni se 
aca formele pentru executarea pedepsei. Procurorul părea mirat 
de aceasta neobişnuită promteţă de a face închisoare, dar n'a că 
utat sa afle cauza ei. A dat dispoziţie grefierului să caute ac“ 
cle şi ne-a spus sa ne prezentăm a doua zi pentru facerea forme 
lor do încarcerare. Dar tocmai a doua zi se întâmplase să fie pe 
epsit Stolescu. Decemvirii, după ce terminaseră operaţia, s'au 
prezentat la Procuror să—şi primească pedeapsa. 

Palatul do Justiţie acum, era în plină fierbere. Coloane de 
jandarmi care faceau de pază, cârduri de agenţi, mai mult sau mai 
puţin secreţi, ce iscodeau la dreapta şi la stânga, avocaţi grăbi 
rv 'i ,or ’k' jr i de ziare trepidanţi şi mulţimea de curioşi, toate 
acestea croiau o atmosferă de excepţională agitaţie. * 

0 prezentare a noastră la Procuror, asa cum s'a stabilit în 
ajun, ar fi dat în mod^sigur, naştere la o confuzie. Exista riscul 
de a aparea în presa ca suntem implicaţi si în acest caz.S'ar fi 
avut un efect diametral^opus de cel urmărit, adică maximum de pu 

! în + l0C f° desavâr ? ită „discreţie. Deaceea, am amânat pre 
rea pentru câteva zile până când se limpezesc lucrurile. Şi 
apoi, nici nu ştiam ce măsuri va lua Guvernul după acest caz. 

Putea sa-lia ca pretext pentru o nouă prigoană.Am considerat că 
este mai bine sa rămânem liberi pentru orice eventualitate. 

^Dupa câteva zile, când ne-am prezentat, grefierul ne-a spus 
ca văzând ca.nu ne-am dus, cum a fost vorba, a dat cursul normal 

^ ol , t i 1 +° r ’ A ^ riml ^ andU-lG la PrG fectura Capitalei. Problema devenoa 
delicata. Afacerea intra acum în mâna "copoilor". în sfârsit, cu 
intervenţia lui Ion Foţi, care avea unele cunoştinţe la Prefectura 
api aici, s^au găsit la timp actele de urmărire si agentul care 
sa nc conducă la închisoarea "Văcăreşti", cât mai 3 repede! Pentru 

i,aa oinstit noi aupă obioeiui 

La Văcăreşti, directorul închisorii Gorăscu pe care îl cuno 
scusem cu şase ani^în urmă, fusese schimbat. în schimb personalul 
de la cancelarie rămăsese cam acelaş. Şi-au recunoscut vehii cli 
en,i. Dar atitudinea lor nu mai era curtenitoare ca atunci,când 



40 


eram deţinuţi în "prevenţie", cu vizite ce nu mai conteneau şi ma 
nifestaţii de simpatii din toate părţile. Acum, situaţia de "con_ 
damnaţi definitiv" impunea rezerva cuvenită. începea sa se simtă 
oarecum alterarea situaţiei noastre civile. 

Prima operaţie a fost tunsoarea număru 1. Am fost duşi la 
"frizeria" închisorii care era lângă baie. Printre clienţii care 
aşteptau pe acolo era şi faimosul bandit poreclit "Tata Mosu". 
Discuta aprins cu alţi deţinuţi cazul"Stcloscu" şi toţi aprobau 
"pedepsirea Trădătorului"! Este interesant do remarcat că chiar 
în lumea aceasta pierdută, cinică şi cu simţul moral comlect atro. 
fiat în practicarea fărădelegilor, singurul sentiment care rămânea 
viu era repulsia pentru "trădare şi trădător". "Tata Moşu" a cărui 
gură lipsită de dinţi măcina o dialectică îndrăcită pentru a înfie_ 
ra pe "trădător când vroia să sublinieze ceva, îşi scutura lanţu_ 
rile de la picioare, făcând o gălăgie asurzitoare. Din aceste dis 
cuţii, am înţeles că Decemvirii erau aduşi si ei la Văcăreşti. 

Odata "tunşi şi frizaţi",am fost duşi la "Sala de Antropo_ 
metric" spre a ni se face "fişa". Aci, ne—au pus câte un număr pe 
piept şi nc—au fotografiat "din faţă şi din profil". Eu am început 
să mă distrez de toată această "toaletă" sau mai bine zis făceam 
haz de necaz. Pihu însă, fire mai impulsivă, suporta greu aceste 
"formalităţi". Se reţinea din răsputeri să nu izbucnească,bumba_ 
nind şi strivind din când,în când, printre dinţi,cuvântul"Canalii"! 
Oricum,tunsoarea numărul unu putea fi considerată ca un bine pen_ 
tru începutul nostru de chelie! 

în sfârşit, am fost repartizaţi la celulele din fundul curţii, 
unde cu şase ani în urmă am stat apropae două luni cu Căpitanul si 
ceilalţi camarazi. Nespus de mare ne-a fost surpriza si bucuria 
când aici am dat de Decemviri! întâlnirea a fost pe cât de neasto£ 
tată pe atât de emoţionantă. Dintre dânşii nu cunoşteam decât pe 
Bozântan si Caratanaso. Făcusem cunoştinţă trecătoare în tabăra do 

v j s a 

munca de la "Casa Verde". Dar figurile lor mi—au rămas în memorie 
bine conturate: Bozântan cu fruntea lui lată şi osoasă, bărbia pro 
nunţată şi faţa-^L largă, convulsivă de părea că clocotinda Iul cner 
gie interioară e gata să izbucnească prin mai multe cratere; mi—a 
strâns mâna cu neobişnuită putere, uitându—se cu ochii lui pătrun 
zători, drept în ochi; Caratanase cu o fizionomie poate chiar dia 
metral opusă cu alui Bozântan: o înfăţişare calmă si senină,nuan 
ţaţă de un surâs oarecum sceptic şi îngăduitor de dulce,cu mustă” 
cioara pe buze de căpşune şi părul lui "pana corbului",uşor undu_ 
lat, respira ceva din făptura păstorului mioritic. Dar sub acest 
calm, se adăpostea o rară energie, care se punea în mişcare mai a 
Ies în momentele grele. în jurul acestor doi poli, s'au polarizat” 
"Decemvirii". 



41 


în colo 15 zile cât am stat împreimă, am avut prilejul sâ ne 
cunostom mai bine. După primele cercetări când au fost ţinuţi "la 
secret", Decemvirii aveau acum libertatea de a sta în timpul zilei 
împreună. La fel si noi. Aşa că,după împărtăşirea impresiilor "din 
afară" pe care le aduceam noi şi din "înăuntru" ce le—au avut ei, 
preocuparea tuturor era dacă gestul lor personal va fi folosit ca 
pretext de Guvern pentru declanşa o nouă prigoană împotriva Miş_ 
carii. Pe această preocupare se suprapunea acum o problemă do or_ 
din extern: revoluţia naţionaliştilor spanioli condusă de diferiţi 
generali în frunte cu Generalul Franco. Asasinarea tânărului idea_ 
list si nationalis Jose Antonio di Rivera,fundatorul si animatorul 
"Falangei" de către cei care urmăreau satanizarea Spaniei, a costi 
tuit vin semnal de alarmă ce nu mai putea fi nesocotit. Revolta po_ 
porului faţă de această crimă politică a înlesnit acţiunea gencra_ 
Iilor. Nu cunoşteam realităţile spaniole atunci, dar cu toţii sim_ 
ţiam importanţa că această luptă prezintă pentru Europa Creştină 
în general si mişcările naţionaliste în special. Deaceea, citeam 
cu mult nesaţ ştirile din gazete în legătură cu mersul revoluţiei 
si încercam să desprindem sensul prin discuţii şi comentarii. 

Cum era si firesc, preocuparea principală a Decemvirilor era 
procesul ce va urma. Dar,nu pentru ei personal , ci pentru Mişcare. 
Cu toţii aveau nestrămutata convingere că îşi făcuseră o imperioa 
să datorie, în primul rând faţă de conştiinţa lor, pedepsind pe 
"Trădătorul care îşi bătuse joc de atâtea suflete tinere care au 
crezut în el". Ţineau să precizeze că internarea în Spital a fost 
un truc spre a se pune la adăpost de revolta stârnită, mai ales 
printre camarazii săi mai apropriaţi.In urma calomniilor răspândi, 
te împotriva Căpitenului si a Mişcării prin foaia sa "Cruiada Ro_ 
mânismului", subvenţionată de oamenii Lupeştii, mulţi din aceşti, 
camarazi, în mod spontan, s'au hotărîtsă—1 pedepsească. Chiar gru 
pul lor (al "Decemvirilor), a rezultat din contopirea a două cchi_ 
pe, conduse respectiv de Caratanase şi Bozântan. Au fuzionat,când 
au văzut că urmăresc acelas obiectiv, spre a nu se stingheri pe 
teren. Recunoşteau că au calcat legea disciplinei legionare când 
au pornit la această acţiune fără să întrebe pe Căpitan. Dar au 
procedat aşa fiindcă erau siguri că El nu ar fi admis o astfel de 
măsură. Ei însă nu mai puteau răbda! Acceptă cu seninătate orice 
pedeapsă din partea Căpitanului şi a Mişcării. La fol şi din par_ 
tea Statului. Nu se sustrag de la răspundere. S'au predat tocmai, 
pentru a arăta motivele care i—au împins la această dureroasă ope_ 
raţie si spre a—şi ispăşi pedeapsa cuvenită după legile Ţării. 

Cern aceasta era poziţia Decemvirilor exprimată în cursul convorbi_ 
rilor noastre. 




într'una din zilo, no—au cerut., .mi.O- şi lui Pihu, să 1 g ară_ 
tăm fără niciun menajament şi cu toată sinceritatea, cum judecăm 
din punct de vedere legionar, fapta lor. Problema pusă ora into_ 
rosantă. Dar prezen’aa si unele laturi foarte gingaşe, dadă nu se 
depăşea elementul emotiv dominant în acele momente. Privirea la 
rece 3 se făcea absolut indispensabilă. în esenţă, le—am spus: 

"Fiindcă mi—aţi cerut să vorbesc fără menajamente şi cu toa_ 
tă sinceritatea ţin să precizez: Oricâte justificări din punct do 
vedere politic, naţional sau moral ar exista pentru pedepsirea 
radicală aplicată trădătorului Stolescu, totuşi, nu sc poate con_ 
testa că din punct de vedere strict creştin — aceasta o cunosc 
mai bine coi care sunt teologi — ea constituie un păcat mortal. 

Şi legionarii, care în formaţia lor spirituală, au la bază dimcn_ 
siunea creştină, nu pot să rămână insensibili la acest lucru.Acea_ 
sta chiar dacă există multe State do structură creştină caro mon_ 
ţin în legislaţia lor pedeapsa cu moartea. Sub acest aspect,moti_ 
vele de ordin naţional sau politic n ! ar putea constitui atenuante. 
Singura maro atenuantă o văd în predarea voastră de a ispăşi păca_ 
tul comis si în faţa justiţiei umane. Faptul că n'a existat nici^ 
măcar urmă"de intenţie do sustragere de la această justiţie,arată 
că nu este vorba de un act terorist; ci do o mărturisire activă a 
moi credinţe, care, se înţelege, este inferioară mărturisirii 
pasive (non—violenţa),proprie adevăratei structuri creştine, dar 
cu mult superioară atâtor feluri de ucideri ilegale şi ircsponsa_ 
bile, sub formele terorismului utilitarist individual, colectiv 
revoluţionar,etc., sau cele cu acoperiri l eg ale : plutoane de exc_ 
cuţii, câmpuri do bătaie,etc.. Deaceea, paralel cu ispăşirea mat£ 
rială pământească, pentru judecata de apoi, vor trebui rugăciuni 
continui pentru iertarea păcatului şi mai ales căinţa creştină. 

Sub raportul disciplinei legionare , insubordonarea apare e_ 
videntă. în acest caz nu se poate invoca circumstanţa atenuantă 
atribuită Nicadorilor, caro luaseră o iniţiativă similară,în mo_ 
monte de cumplită prigoană, când o întâlnire cu Căpitanul doveni_ 
se aproape imposibilă. Evitarea aducerii la cunoştinţa Căpitanului 
hotărî re a de a pedepsi pe Trădăror, do teamă că el nu o va aproba, 
agravează si mai mult actul de indisciplină. Desigur, s ! ar putea 
spune că disciplina legionară are un caracter facultativ, fiind 
bazată pe un consimţământ unilateral. Din ea se poate evada de în 
dată ce acest consimţământ încetează; iar Mişcarea nu are nici o 
posibilitate de constrângere (coerciuno) materială, spre a o face 
respectată. Totul depindo deci, de lealitatea şi spiritul de răs_ 
pundcrc a acelora caro militează in rândurile ci.Maximum de podea_ 
psă ce l'ar putea aplica ar fi darea afară din Mişcare.Dar acest 










43 


lucru rămâne în realitate, fără efect, căci, cel care comite acte 
grave de indisciplină, nu se mai sinchiseşte de această pedeapsă. 
Poate chiar o doreşte! 

a 

Partea mai interesantă este că în cazul de faţă, puterea de 
decizie a Căpitanului nu este absolut liberă. Faptul că el însuşi, 
ca si Moţa dealtfel, s'au găsit în situaţia fără ieşire, de a ra_ 
spunde la abuzuri sau trădare prin gesturi violente, îl stinghe__ 
reste să ia măsuri de pedepsire în cazuri similare. Mai mult: va 
trebui să arate(manifeste)chiar mai multă înţelegere,indiferent 
do riscurile ce le ar prezenta o asemenea atitudine de natură a 
creia confuzii. Alto posibilităţi ar fi fost dacă fundatorii Miş_ 
cării n'ar fi făcut fatalitatea să meargă, constrânşi fiind de 
împrejurări, în tinereţea lor, pe drumul violenţei, fio şi spora_ 
dice, spre a nu fi sufocaţi do politicieni abuzivi. Această fata__ 
litate continuă. Şi, în ultima analiză, legionarii simt victima ei. 

După aceste câteva precizări sumare în probleme de conştiin_ 
ţă individuală şi disciplină internă, se poate vedea cum se ref_ 
lectă cazul cu pedepsirea trădării lui Stelescu pe plan strict po_ 
litic, ţinând seamă de.înclinaţiile spre fărădelegi(abuz de putere), 
servilism faţă de anumite forţe, uneltiri şi calomnii. Dacă pedcp_ 
siroa lui Duca a intimidat aceste inclinaţii spre abuz de putere, 
pe plan exterior, la politicieni, arătând că există şi riscuri 
când se întinde prea mult coarda şi oamenii nu mai pot răbda,stras_ 
nica pedepsire a lui Stelescu va împiedica eventual alte canalii 
infiltrate să se preteze la un joc atât de infam ca a acestuia. Şi 
aceasta nu va fi puţin căci se blochează do la început, în mod 
promt, sistemul cu breşe pentru atacuri din interiorul Mişcării. 

In această perspectivă, atât jertfa Nicadorilor cât şi a voastră, 
cu toate noajunsurile ce le comportă, nu vor rămâne zadarnice. 
Mişcarea le va venera. 

Desigur, cum am spus, din punct do vedere creştin, aceste 
acte violente rămân regretabile. Dar ele au fost o consecinţă a 
opresiunii exercitată din sugestii străine, prin politicieni înstră 
inaţi şi vânduţi. Dacă Legionarilor li se lăsau libertăţile garan_ 
tate do Constituţie si nu erau denigraţi sub toate formele şi cu 
toate mijloacele, desigur nu s'ar fi ajuns la asemenea acte dispe_ 
rate. Poporul simte acest adevăr. Deaceea cu toată campania de 
presă, pentru denigrarea voastră, speculând mai ales faptul că pe_ 
depsirea s'a produs la spital, el a înţeles spiritul vostru de 
jertfă şi nu s'a lăsat derutat. Mâne poate îl va preamări,căci ni_ 
mic nu este mai adânc repudiat de sufletul omenesc decât trădarea. 

Se poate observa si aci în închisoare până şi la oamenii cei mai 
decăzuţi, făptaşi de lucruri abominabile. 




Indiferent de aprobările s'a dezaprobările din afară,suportul 
vostru moral permanent îl veţi găsi în ideia de a vă fi sacrificat 
pentru ridicarea acestui Neam Românesc atât de obidit în propria 
lui ţară. După trecerea euforiei obişnuite proceselor politice,vor 
urma zilele monotone de închisoare. Atunci se va simţi mai greu 
drumul calvarului pe care din proprie voinţă l'aţi ales. Să ştiţi 
însă, că nu veţi fi singuri. Cu gândul şi cu rugăciunile vă vor 
însoţi cei mai buni dintre camarazi". 

După această expunere oarecum schematică şi în unele părţi 
prea "obiectivă" dacă nu chiar rece, le—a vorbit Pihu,cald şi pa_ 
tetic cum era în stilul lui, exaltând spiritul de jertfă,astfel că, 
gândul nostru a apărut mai compect. 

Au urmat şi alte discuţii, mai ales cu Bozântan, care, prin 
formaţia lui teologică avea o înclinaţie deosebită pentru probleme 
de această natură. Cu această ocazie s'uu făcut multe lămuriri ex_ 
trem de utile. 

în această atmosferă trepidantă şi Încărcată de impresii,ce_ 
le 15 zile de închisoare s : au scurs aproape fără să ne dăm seama. 
Parcă ne părea rău că va trebui să părăsim închisoarea!Contemplând 
acest mănunchiu de tineri strâns din toate unghiurile României Mari, 
pentru a merge senin pe drumul dăruirii totale, înţelegeai cât de 
profunde sunt prefacerile sufleteşti, care frământă noile generaţii. 
Din ce adâncuri porneau aceste impulsuri spre sacrificiu? Simţiai 
cu înfrigurare că se dospeşte un nou destin românesc. 

Imagj.nea acestui grup de tineri camarazi mi—a rămas vie ca 
fresca unui pictor de geniu, atât de expresive şi variate erau fi_ 
gurile lor, proiectate pe fondul senin şi comun al jertfei totale. 
Imperturbabilul CARATANASE, frământatul BOZÂNTAN, reflexivul şi 
distinsul CURCA, PELE cel cu ochii mari şi plini de duioşie, chipe_ 
sul BOGDAN cu gâtul înalt şi vânjos ce aminteşte de David sculptat 
de Michel—Angelo, elegantul ATANASIU cu ochii adânci şi faţa mereu 
înseninată de umor blajin, răpitorul FANI GEORGESCU cu părul dcs_ 
chis ondulat, ochii isteţi si faţa însorită, îndesatul, practicul 
şi realistul STATE, hătrul bun de glume RADU, caro înveselea atmos_ 
fera, cântând cântecul la modă pe atunci, "n'aţi văzut pe Radu Mn_ 
mei, Radule!" şi veşnicul absorbit în calculele matematice,distra_ 
tul TRANDAFIR, care şi—ar fi pus chiar capul în laţul funiei de 
spânzurat, fără să ia seamă. . . 

Contemplând toate aceste alese exemplare alo rasei române_ 
şti, îţi venea în gând imediat întrebarea: merita o scârbă ca Ste_ 
iescu atâta cantitate şi calitate de jertfă? Sau poate acest lucru 



a fost necesar spre a se arăta că a se pedepsi exemplar trădarea 
au alergat din toate unghiurile Ţării flăcăi din cei mai aleşi ? 
Sunt semne ale Destinului pe care nu le putem înţelege. 

Despărţirea de Decemviri a fost emoţionantă. întâmplarea a 
făcut ca să fim printre ei, primi soli ce transmiteam direct g*5n 
durile, îngrijorările si dragostea lor legionară pentru Căpitan 
si camarazii de afară. 

în regulă cu puşcăria şi cu hârtiile la mână, am pornit în 
dată spre tabăra de muncă de la Carmen Sylva, unde se găsea şi 
Căpitanul. Aci, am raportat* şi povestit cum am stat la Văcăreşti 
cu Decemvirii si am adus noutăţi de la ei. Pihu a petrecut restul 
concediului în tabără. Eu am zăbovit numai câteva zile şi apoi 
am plecat în Cadrilater. Cele câteva zile petrecute pe ţărmul mă 
rii m'au bronzat suficient, pcntruca întors la serviciu să am tui 
alibiu pentru tunsoarea mea numărul unu. Pentru prima dată am vă 
zut că şi în ceputul de chelie poate servi la ceva! 

Dar toate aceste socoteli mărunte cu alibiurile...au fost 
răvăşite de "viforniţa cea mare", cumplita prigoană survenită nu 
după'mult timp (la începutul lui 1938). Cei mai aleşi dintre le_ 
gionari în frunte cu Căpitanul, au pierit în aceasta prigoană 
dezlănţuită de forţele răului. Atunci au fost ucişi si Decemvirii, 

3 5 V J * V 

bravii camarazi cu care am avut norocul sa—i cunoaştem şi sa—i 
apreciem în închisoarea făcută împreună la Văcăreşti. Pe unii din 
tre noi uraganul prigoanelor ne—a smuls din Ţară şi ne—a aruncat, 
peste mări si ţări, prin amare şi fără de sfârşit exiluri. în cu_ 
tele inimilor noastre copleşite de amărăciuni, păstrăm ca ceva 
sfânt, amintirile Camarazilor ce nu mai sunt, şi, răscolindu—le, 
retrăim vremurile de mari şi genuine speranţe ce au trecut. 









4 4 

CUPRINSUL 

LĂMURIRE... 

1) CUVÂNTUL CONSILIULUI CONDUCĂTOR AL MIŞCĂRII 

LEGIONARE - CĂTRE CAMARAZI . " 

2) INSULA ŞERPILOR (Ultima întâlnire cu Căpitanul)..." 

3) PRIMA BĂTĂLIE (în amintirea lui IANCU si STERIE).." 

4) NIKI CONSTANTINESCU-NICADORUL ." 

5) DORU BELIMACE - NICADORUL ." 

6) CU DECEMVIRII LA "VĂCĂREŞTI" ." 

7) CUPRINSUL .... . - . .." 


1 

3 

5 

16 

24 

26 

38 

46 














COLECŢIA “BIBLIOTECA VERDE” 

Director: C. fAPANACE 
SALO (Prov. Brescia) Italia 


Au 


a părut • 


1 Constantin PAP AN ACE 

2 VERI ANUS 


3 » » 

4 » » 

5 » » 

6 » » 

7 » » 

fi » » 

ff » » 


10 Jon I. MOŢA 

11 Constantin PAP AN ACE 


12 » » 

13 » » 

14 » » 

15 » » 


Concepţia de viaţă şi stilul de luptă legionar. 

PRO BALCANIA. Consideration sur Punion 
balcanique et la solution des problemes litigieux 
de ce secteur europeen. 

La persecution des minorites Aroumaines 
(Valaques) dans Ies Pays Balcaniques. 

Le Probleme Macedonien. 

MI HAI EMINESCU un mare precursor al Legionarismului 
românesc. 

Destinul unei generaţii. 

Orientări pentru legionari. 

Justice pour Ies Aroumains (Valaques). 

Martiri Legionari. 

Orientări politice in primul exil (1939-1940). 

Corespondenţa cu Serviciul Mondial (1934-1936). 

Identitatea unor nume patronimice la Italieni şi Aromâni. 

L’Origine et la eonseience naţionale des Aroumains. (La 
terreur grecque en Macedonie). 

Le droit d’asile politique et le probleme des minorites 
ethniques opprimees. 

Spre o democraţie social-crestină. 

(Orientări pentru Legionari). 

La genesi ed il martirio del Movimento Legionario Ro 
meno. 


10 » » 
17 Nae IONESCU 


COLECŢIA " Orientări pentru Legionari ** Voi. I. 
FENOMENUL LEGIONAR. 


18 Constantin PAPANACE DESPRE CAPITAN Nicadori şi Decemviri.