Emanoil Antonescu — Morti de foame (1920)

pr SII D539 | 


Povestiri din ca. vitate 
Lagărele Lamsdorf si Mannheim 


FO + 


Pretul 5 Lei 


D 
+ 

co) . : 

rs” 


He Be HO EC ANA 


Mam hotäräl să public această lnerare, nu mânat de 
dorința de a da la lumină o luerare literard. Literatura 
cere imaginatie, fantazie, cu un envânt talent. 

Seopul meu a fost ullul de cât literatura. Seopul meu 
a fost să redau într'o deseriere cât mai compleet& şi ex- 
delă, tratamentul pe cari l-au avut prisionterii — români 
in: Germania — cum au trait si mai cu seamă de ce au 
murit-— Lipsa unei ast-fel de publicatinuni ma făcut ca, 
după atdta limp, să nu renunt la hotărârea ee-mi luasem 
fata de camarazti met ined din lagăr. 

Dacă am rdusit sau nit, să redaumdear în parte gre- 
zadvta unor vremari trăite, numat eititoril o poate spuue, 
Despre suferințele tndurate de prizionerii romani in Ger- 
mania, mat bine decât brosura mea, vorbese miile sau ze- 
cile de mii de morminte româneşti din Germania. 

Se cuvine dar o pioasd amintire eelor cari au nrurit 
pentru Patrie — alfdt de departe de ea — în lupte pentru 
înfăptuirea idealului nostry national, pe care-l trăi 
astd-zi. 7 


AUT@RUL. 


nn i 


# 


| a? CE 
” A A 
: Pi i 
ar . 
ae : . 
Ă e 
ini . . 
ai x 
Ei i à “+ 


“4 


INTRODUCERE 


à In dimineata unei zile mohorâte de Octoinbrie un val vârtej 
de fer şi foc se abătu asupra noastră. Erea o desläntuire nä- 
_prasnicä care ne cuprindea, ne buimäcea, sdruncinându-ne ner vii 
şi aşa obosiţi de atâtea nopţi si zile de veghere si luptă, ce le- 
am petrecut ca o neclintită strajă în fata Predealului. Era sfor- 
țările vrajmasului care în ziua de 9 Octombrie 1916 auatins cea 
mai mare furie... 
In bubuitul tunurilor de gläsuia parcä pentru ultima 
oră sălbateca-i hotărâre de a cälca-pämântul târei noastre. 
Când tunurile isi revărsau mânia ceva mai în urma noa- 
stră, în locul lor, din zgomotul haotic al luptei începură pocni- 
‘turi în toate părţile. Era ritmul ucigător al mitralierelor şi al fo- 
curilor de armă, fa cari am răspuns cum frebuea, 
„Dar, în acest vălmăşag nebun în care moartea colcäe în 
văzduh şi de pământ, în care mintea trudită în zadar căuta să- 
şi dea seama de ce se petrece inprejur, soarta noastri se ho- 
tărăse. Inamicul frângând rezistenţa primei linii răsbise în urma 
noastră, Eram prizionieri. 
Caut să-mi adun crâmpeele ds amintiri ca să dau o icoană 
a tabloului ce mi se desfăşura în acel moment. Adăposturile nu 
se mai cunoşteau, bătrâni brazi fuseseră“ smulşi sau rupti din ră- 
dâcini, pământul găurit si răscolit de obuze. Picioare şi mâini 
desprinse de trupuri cadavre mutilate. Totul „avea o înfăţişare stra- 
nie. Un rănit român isbutise să se târască până la poteca pe 
_care treceam şi cu o voce stinsă ne ceru apă, un altul mai în 
colo se sbătea în ghearele mortei şi în mijlocul acestui coltisor 
de pământ unde răsboiul lăsase atât de adânc urmele sale, un 
ungur scotocea o ranitä românească. | 
Nemţii cari ne escortau erau din reg. 188 infanterie, unul 
din ei mai tanir îrcepu să ne vorbească, si din vorbele lui am 


“se 


ek ~ d ee 
putut prinde cä el a luptat la Verdun, Somme gi in Polonia si 
că de curând sosise pe frontul nostru ; ceilalți erau tacuti, posaci 
şi-şi vedeau de lulelele dor. Din când în când îmi întorceam ca- 
pul în urmă spre locurile unde clocotea lupta, unde trăisem ata- 
“tea zile de trudă dar şi de mândrie, căci şi eu fusesem un inel 
de lanţul ce stăvilise inamicul la hotar. Priveam peste crestele 
Carpaţilor de unde se întindea țara mea, de DANA căreia urma. 
să mă lege de aci înainte dorul. 

Trecând prin liniile inamicului pătrundeam diner 
fata căruia stătusem aproape 2 luni, 

“Ajunşi la un canton ni s-au luat toate hărtiile, scrisorile sâi 

însemnările ce aveam, şi tot aci aflarăm că încercarea de fugă 
său nesupunere înseamnă moartea. Porniti mai departe pe so-. 
seaua ce duce spre Braşov la un moment dat ne suprinse ar- 
tileria noastră. -A trebuit să o rupem la fugă împreună cu nemtii 
căci altfel am fi căzut sub focul obuzelor româneşti. La un alt 
canton ni s'a luat totce aveam de mâncare la noi; ba Ungurii ne- 
au cerut banii şi ceasurile. 
„Ofițerii superiori de la brigadă şi divizie, pe unde -am trecut. 
erau mai toţi germani, părea că comanda este în mâna lor. Ne nu- 
mărară şi aci de 3—4 ori, când nemţii când ungurii şi ca în tot-- 
deauna, primii ne priveau cu dispreţ, iar cei lalti care ştiau ro- 
mâneşte nu scăpau nici un prilej de a ne lua în râs, vorbindu- 
ne de „România Mare“, 

Dealungul. şoselei era o muncă infrigurata, Se reparau dru- 
murile, podurile, şi se construiau barăci de scănduri. Convoiuri 
de munitiuni, tunuri, chesoane, bucătării şi autombbile, umpleau 
neîntrerupt drumul scurgându-se în urma noastră, spre linia : de 
luptă, 

De oparte şi de-alta a şoselei tunuri de diferite mărimi trăs- 
nea continu. Am trecut chiar si pe lângă cele de 2107sau 305 
cari stăteau cu gurile de. oțel amenitätoare spre tara noastră, 
trimițând fierul şi focul lor, ucigător; vedeam acum acești mon 
Ştrii hidoşi al căror glas prevestitor de moarte îl auzisem din 
Predeal zile dea rândul. Totul aci în rândurile inamicului îmi pă- 
reau în mare, greoi, meaty, fer şi oţel, luptasem cu armata 
germană. . | 

Se inserase când pârăseam defileurile Carpaţilor şi înaintam 
spre Braşov, eram câte va sute, caci se mai adăogase la numă- 
rut nostru şi cei prinşi cu o zi mai înainte. Cavaleriştii unguri 


5 


ne duceau cu siab. şi trebuia să mergem cu toate că abea ne 
tineam pe 'picioare de oboseală şi foame, dar zoream cât puteam 
ca să scăpăm mai repede de manifestatiile pe cari ni le făceau 
si soldați unguri şi parte din populaţia civilă. Nu erau manites- 
taţii de sfmpatie că doară eram inamici şi nici nu se dedeau la 
acte «brutale, căci după cum zic ei sunt civilizati, ci se multumeau 
să ne îujure, să ne facă ţigani si chiar să ne scuipe. 

Intram pentru a treia oară “în frumosul Brasov. De fie care | 
dată am avut sentimente deosebite şi oraşul aspecte diferite. Pri- 
ma oară pe la 25 August cu tot regimentul salutati şi aclamati, 
eram învingători; a doua oară pe la 24 Septembrie in toil lup- 
tei, ce sa dat chiar pe străzile oraşului şi a treia oară acum ca 
prizioner, obiect de curiozitate şi dispreţ, 

Oraşul zăcea în întuneric şi părea. trist, suflul răsboiului şi 
al mortei trecuse pe aici, iar acum lupta se mutase ceva mai 
departe în munţi. Soldaţi unguri şi germani, ambulante şi cami- 
oane automobile fugeau: în toate părţile, se cunoştea că răsboiul 
este aproape. | 

Am fost gäzduiti în subsolurile închisorii. din Brasov, sepa- 
rati de clienţii obişnuiţi ai puşcăriei, De dimineaţă pana seara. 
stam în curte în înghesuială, sgomot si frig, Parte din camarazi 
ca să mai uite necazurile jucau rişca, iar alții au fost întrebuin- 
tati la tot felul de corvezi şi la îngropatul morților din pis 0- 
rasului, | 

Zilnic am fost hräniti dimineata cu aşa zisa „Cafe“ iar la 
prânz uneori şi seara cu supă, împărţită sub baionetele cător-va - 
soldaţi bosneaci cari făceau paza. Aci am început să cunoaşte 
foamea şi frigul. A-treia zi seara am părăsit Braşovul. Drumul 
până la Sibiu l-am făcut în vagoane îuchise, câte 50 oameni în 
fie care vagon, timp de 2 zile şi 2 nopți, fără a mânca decât 
câti-va pesmeti şi o mică cutie de conserve, una pentru 2 oa- 
meni. Bosneacii cari făceau şi acum paza nu ne-au lăsat a părăsi 
vagonul nici pentru cele mai legitime nevoi. 

Sibint nu suferise nimic după urma răsboiului ce ajunsese 
până în preajma lui. Nimai cazărmile cari sunt aşezate la mar- 
ginea despre Sud-Vest a oraşului avea geamurile sparte şi zidu- 
rile ciuruite de gloanţe si obuze. De altfel orasultsi reluase via- 
ta obişnuită. | 

In fata cazärmilor sunt nişte barăci militare in cari am stat 
3 zile, pâna la sosirea gărzilor germane ce nc-au însoțit pana 


la lagărul central, in aceiaşi mizerie-si inghesuiala ca şi la Bra- 
sov, cu deosebire numai că foamea ne räsbise gcozav, Mâncarea 
ce ni sa dat aci era o batjocură şi în totdeauna fără pâine, Gra- 
datilor incepuse sa le ae autoritatea ce trecea in mâinile tal- 
macilor. : or ie Bs a 

À treia zi 1000 oameni au fost luaţi in primire de. nemți 


şi porniţi spre «Deutschland» Se auzea că în Germania sunt la- 


găre bune, băi, electricitate: şi multă regula. Speram în tot cazul . 


să fie mai bine, şi dacă pâinea nu se gaseste, sunt destui car- 


fofi, Cermania este {ara cartofilor. 

Nu prea ne văitam noi de înghesuială sau de lipsa confor- 
tului că doară eram ostaşi şi încă. in timp de răsboi, dar ori 
cum, pentru un drum ca cel facut de noi, 7 zile si 6 nopți câte 
40--50 oameni în vagoane de vite şi nemdncati, era ceva. 

Pe un timp frumos si cald am srtăbătut Ardealul şi câmpia 
ungară. Uşile vagonului erau. deschise şi lanurile bogate, satele 
şi oraşele treceau pe sub privirea noastră ca pe o pânză de ci- 


nematograf. Pe fie care clipă ne depärtam de ţara noastră, ‘pe 


care nu o părăsisem nici odată până acum, mergând fără să ştim 
unde, D-zeu ştie pentru-cât timp, sau dacă ne vom mai putea | 

întoarce vr-o dată. In fie care staţie întâlneam trenuri cuarmata 
şi: munitiuni, Unguri erau aceiaşi de câte ori ne vedeau îi apuca fu- 
rile, nu erau crutati de insultele lor grosolane nici oamenii noştri po- 
litiei Brătianu, Tache Ionescu şi Filipescu, Dar aceea ce ne făcea 
să suferim mai mult erau, nu. aceste grtiozitäti ale vecinilor noş- - 
tri maghiari, despre a căror faimă auzisem de mult vorbindu-se, 
ci foamea. Ne dădeau aşa de puţin şi aşa de rar să mâncăm, că 
la un moment dat, ne-am hotărât a cere Ofiterului comandant al 


trenului, ori. ne. dă mâncare, ori ne împuşcă. Norocul a fost că o- 


prindu-se trenul într'o staţie am dat peste nişte vagoane cu sie- 
cla, pe cari s'au repezit ai noştri, netinând seamă de izbiturile de 


_armă ce primeau de la bravi soldaţi germani. . 


Drumul era lung şi, suferințele sub; toate formele păreau că 
nu se mai sfarsesc, Uşile vagoanelor au fost. închise, lăsând în 
fic care vagon câte 50 oameni să se chinue în foame şi în în- 
foctie, Jumätate dintre noi erau bälnavi de desinterie. a 


„In sfârsit în a şeasea zi seara trecurăm frontiera germană 


“pe la Oderberg şi pe la 2 din noapte eram la Oppeln. Trenul 
"se opreşte, în fata noastră se aflao clădire de scânduri, baia. Ce 


putea fi mai bine venit de cât o bae. Eram murdari, neprimeniti 
de săptămâni, plini de: păduchl şi de pământul tranşeelor care nu 
vrea să iasă din mâinele noastre, Până la 10 a. m. adoua zi cei 
1000 români trecuseră prin duş ca printr’un purgatoriu; numai 
- ast-fel ne era îngăduit a pătrunde pe pământul germaniei. Totul 
s'a executat cu măsura şi severitatea disciplini teutone. Ni s'a 
“tuns părul din cap şi ni l-a distrus pe cel după corp, ungându- 
ne cu diferite substanţe, înainte şi după duş. Dugul cu apă caldă a — 
durat 10 minute si până la esirea efectelor de sub presiunea a~ ~ 
aburilor, ni s'a servit la un ghişeu, o supă de culoare neagră, 
cum nu-mi mai fusese dat să văd până atunci Explicatiunile pen- 


tru executarea ordinelor ce primeam, ni se dădeau prin tălmaci - © 
"care rägusiserä vorbind cu toată inima şi căutând să ne facă să 


înțelegem, cum să impartim efectele pentru cele două etuve, Dar 
era greu să-i înţelezi că de şi soldați români, parcă nu vorbeau 
româneşte. “Trecând peste oare care neplăceri, ca pierderea sau -: 
schimbul efectelor şi curiozitati ca cele cu tunsoarea’ păci! de 
pe corp, baia netăgăduit a fost foarte bună. rs 

Pe la ora 11 jumătate trenul în care suntem finbarcati isi i 
ia vânt spre vest. Prin cele patru ferestre mici ale vagonului 
am văzut căte ceva, atât cât să ne facem o idee cât de sumară 
‘despre ţinuturile ce . străbăteam. Pământul este excelent lucrat 
după părerea camarazilor mei agricultori, nu a scăpat nici un : 
coltisor pe care plugul să nu-şi fi răsturnat brazda. Nu maivor- . | 
bese de’ micile curţi din jurul caselor unde plugul arase şi bătă- . 
tura, dar în unele părți nu a foct lăsate în părăsire nici şanțu- | 
rile ce se găsesc de o parte şi de alta a drumului. de fier, Im- . 
presia pe care o ai însă, de la început, este că-te afli într'o fa- - 
ră eminamente jndustrială. Uzine si fabrici peste tot, nu ştiam pe -. 
care din ferestre să ne uităm, pentru a vedea imensele instäla- : 
tiuni, Liniile drumului de fier aproape toate duble despart ma- 
. rele oraşe în două. 

Se înoptase când zărirăm de odată: depista duse din 
bezna nopții dare de lumină, palide la început şi apoi din ce în 
ce mai vii. In cfârsit dupä-atâta sbucium întrezărirăm în acele lumini, 


o licărire de nădejde, crezând că poate o fi lagărul. In adevăr lagărul” : îi 


era, Trenul se opreşte, suntem în gara Lamsdorf, ce poartă numele. , 
satului din apropiere, După o jumătate de oră de aşteptare, con- 
voiul se puse în mişcare în strigăte de <Loos» şi «Halt» După 
altă jumătate de oră de drum, eram la porţile lagărului und. 


LE 03 


toti um suferit atâta si unde multi, foarte multi, au rămas pen- 
tru vecie. 


LAGARUL LAMSDORF 


Construit — după cum mi sa spus — în anul 
1914 cu ruşii prinşi în luptele de la lacurile Masu- 
„FieRe, este unul dintre cele mai mari lagăre din Ger- 
mania. Așezat în câmp deschis, înconjurat pe ici pe 
colo de câte o pădurice, este veşnic în bătaia vân- 
tului umed ce suflă cu putere mai cu seamă toam- 
na şi iarna. Ploile numai contenese așa că pămân- 
tul nisipos păstrează o umezeală bolnăvicioasă. 

Intregul lagăr se subdivide în șase lagăre mai 
„mici numite: Lag. No. 1,2, 3, 4, 5 şi 6, fiecare din- 
tre ele păstrându-şi oare cum individualitatea sa. 
proprie. Distanţa care le separă nu este prea mare 
unele sunt vecine, le desparte doar un drum, altele 
însă se găsese la 100—200 metri unul de altul. Toate 
comunică între ele si fiecare cu staţia de cale fe- 
rată prin vagoncte ce merg pe şine, acesta este mo- 
dul locomotiune ce inlesneste diferitele transpor- 
turi si aprovizionarea. Un lagăr este un oräséP cu 
câteva mili de locuitori (prizonieri), unele ating ci- 
fra de 10.000 în anumit timp al anului. Orăşelul 
este înconjurat cu zizuri de sărmă si un sant care 
asigură blocada, nimeni nu. intra nimeni nu ese, sen- 
tinele păzesc zi şi :noapte. 


 LAGARUL IV. (CA RA NTINA) 


Venind de la gară ne-am oprit în poarta la- 
gărului IV care este cel mai apropiat, pe aci tre- . 
bue să se treacă toată lumea, este carantina unde 
se stă 14 zile în observaţie medicală. 

Inainte de a fi gäzduiti, ni sau adus la cunos- - 


UE 

tinţă nenumăratele porunci ale prizonierilor, cari 
trebuese păstrate cu sfintenie; alt-fel stă la dispo- 
sifia administraţiei un cod special ce se: aplică Cu 
strictețe. Ni sa făcut o minuțioasă perchezite luân- 
“du-ni-se ori. ce fel de obiecte găsite asupra noastră 
cu cari li Sar fi părut că sar putea turbura ordi- 
nea. Astfel pregătiţi am fost inquartierati în dife- 
ritele apartamente ale acestui orășel, cari se mai: 
găseau poale. Administraţia chiar de a doua zi a 
căutat; să ne dea obiectele trebuincioase vieţei zil- 
nice 'câ : linguri, castroane, un fel de paltoane cu 
bandă roşie la mânecă, celor ce nu aveau man- 
tale, şi pantaloni negri cu lampas roşu, celor care-i 
aveau prea rupti. Se înţelege că îmbrăcămintea s'a 
dat intro măsură restrânsă, rămânând unii tot fara 
mantale. Stau introdus paturi în barăcile unde nu 

se găseau, paturi mari cu etaj pentru patru per- 
soane şi nu ne-au lipsit nici saltele. împlute cu ta- 
laj. Pentru învelit am primit câte o pătură. 


Barăcile sunt construite în pământ, abia se 
vad de afară. O construcţie dintr'o singură scândură 
acoperită cu un fel de carton smolit, lungă de 20—40 
„metri, lata cel mult de 3 metri iar de înaltă, dădeam 
cu mâna de tavan. O locuință de felul acesta a-. 
dăpostea 100 oameni dar după. împrejurări şi ano- | 
timp putea ruina viaţa şi-a unui îndoit număr de 
indivizi: Fiecare baracă are curtea sa separată prin 
retele de sârmă, închizând între ele o ulicioară pe 
care se plimbă sentinela. Nu ne era îngăduit a pă- 
rasi curtea barăci. Dacă lagărul este bine aliniat si 
luminat cu electricitate, noaptea interiorul locuin- . 
telor noastre zace intro beznă complecta. Se sim- - 
fea lipsa luminei cu deosebire la masa de dimineaţă 
gi seara care se da pe întuneric. De astfel de lu- 


+ 


10: 


mină sufereain si în timpul zilei căci cele, 425. te 
re sstuici dădea o lumină destul de slabă si cum de 
geamuri nu era vorbă, din cauza frigului la-am 
“astupat... a | | | 
„O iarnă timpurie si neobişnuit de aspră veni. 
să mărească mai mult mizerie 6e > incepe, dar eram 
abea la început si trupurile ne: sive deşi slăbite tot 
mai păstrau ceva din vigoarea ioan bu lui 
- Aci ne aflam când veni ziua sfântului. Dumi- 
tru si cu ea primii fulgi de aus acoperi intin- 
sul pustiu al lagärului. NS. 

Frigul de afară patrundea adâne în sufletele 
noastre, ca o presimţire întunecată. a unor vremuri 
grele. Ne prevestea parcă sueratul puternice al vân- 
tului că în iarna ce începe pământul Germaniei va 
inghiti multe din trupurile alor noştri. Si noi slà- - 
biţi, dar nu ASC ne pregäteam să o in 
fruntim. 

Nu puteam. rămâne ca o turmă fără stăpân în 
Germaniă ţara disciplinei și militarismului incar- 
nat. Se păstrează denumirile de batalion, companie, 
grupă, respectiv modului cum am fost împărţiţi. 
Un batalion avea trei sau patru compănii aşezate 
pe accias stradă. Compania are un sef de buracă 
şi un tilmaci, prin care ni se comunică ordinile 
„administraţiei ete. 7 ae 

La rândul său șeful de baracă și-a împărţit 
compania pe grupe sub comanda sergentilor sau 
„în lipsa lor a căprarilor. | 

Astfel privită viata de lagăr n'a» părea nici de 
invidiat, nici de lepădat, în tot cazul ar părea mai 
bună de cât viaţa de campanie. In realitate lu- 
cerurile se petreceau cu totul altfel. Viaţa. de lagăr, 
viaţa pe care am duso noi românii în iarna 1916 


e 


i ob e 


— 1917 in Germania, a fost departe dea fi mai: 
putin ferită de moartea, cred, ca acea după front. 
La ce ne folosea nouă luminatul cu electricitate. si 
“instalațiile vagoanelor, dacă acestea la prima ve- 
dere dădeau impresia unui tratament, civilizat când 
„prin baracile în care locuiam bătea vântul ca afară, 
“ploua gi era o umezeală ce ne patrundea până la 
oase, Hrana dacă venea: pe vagonete era aceias si. 
lumina electrică de afară nu ne. făcea locuinţele: 
mai sänätoase; foloseau numai administratia Da 
„o mai bună pază cu cât mai puțin, personal.: : 
„Viaţa pe care ne-o pregătea germanii de acum 
“începea. Ne-a trebuit o resemnare supremă, mul: 
fumindu-se fiecare cu cât i se da,-nici nu puteam 
face altfel. Totuşi, în loc de solidaritate începu a 


“prinde egoismul -- îndreptăţit de altfel — şiinmă- . 


sura în care lipsa, mizeria și foamea crește eau, . in- 
stinctele primitive tncepura à naşte. | 
. . Mânearea ce ni se da de.3 ori pe zi era âprod- ~ 
pe in totdeauna cam aceiaşi, o supă greu de închi- — 
puit, preparată din legume ce nu se prea intrebu- 
infeazä pe la noi. Era şi ca înfăţişare si ca gust 
respingätoare. Nu era timpul de gândit sau de cârtit, 
asta era hrana ce fi se da si trebuia să o mănânci. 
Asprimele vietei de carantină se manifestau 
prin compleeta izolare a baraciler, prin bai cu de- 
zinfectie, prin injectiunile cu diferite seruri si prin- 
two strictă supra aveghere medicală, încolo viata era 
cam ‘aceiasi in toate lagărele, după cum am văzut 
in urmă. - PRISE TT 
Pâinea era una pentru 10 oameni, iar din supa 
primeam cate o lingură fiecare, o lingură de 1 ker. 
ia ovcle 6 şi 11 a. m. şi 5 seara ni se aducea bu- 


Jo. 12: : 

| Ls Avi | 2 
toiul eu supă la poartă, iar la 10 dimineaţa luam 
pâinea. Distribuţia nu privea pe nemți, o lăsa pe 
seama noastră. : 

Fiecare baracă sau chiar mai multe Dates C- . 
rau sub conducerea unui neamt, de obicei soldat 
in eoncediu, care îngrijea —vorba vine— de tot ce 
ne trebue, facea apel si cele lalte, adicä conducätorul 
barăci numit „Kravalvier”. In prima zi „după age- 
zarea noastră aci, veni neamtul si ceru oameni 
pentru pâine. Era mai bine .- 10 zile de când. 
pâinea, dispăruse din hrana noastră. Sau repezit 
vre-o 10 camarazi luând şi două foi de cort, căci 
eram 100 oameni si aşa știau ci regula de la re- 
giment. Dar lucru a fost mult mai simplu. Trei 
oameni. erau de ajuns: doi purtau câte 3 pâini și 
cel Palt 4, asta era portia pe o zi, consternare. în 
toate părţile. Greutatea cea mare era împărţirea, 
eum o împărţim? De obicei se da o pâine lao gru- 
pă (10 oameni) şi o imparteau pe cât se putea - 
mai drept. ebue să o spunem — 
unii dintre tălmaci care în unire cu şefii de ba- 
racă au tăiat cele 10 pâini (intro baracă de 100 | 
oameni) în aga fel ca să, le rămână lor:0o pâine. 
întreagă. Hotia lor su simţit imediat şi oamenii au 
inceput murmura contra tălmaciului care devenise 
acu de o îndrăsneală fără margini, Se va zice poate . 
că această hotie se putea aduce la cunoștința coman- | 
dantului, da, ăsta a fost pândul tuturor, numai că 
pe comandant nu-l putea vedea. Sa fi pornit pe 
poartă, te isbeai de santinelä, care nu înţelegea Si 
nici Hu vrea să înţeleagă ce spui tu. 

Fapta era totuşi prea nelegiuită ca să fie tre- 
cută cu vederea şi dacă unii se temeau de cei doi 
a tot puternici, ca să ridice glasul contra lor, sa 


“48 

găsit un oare-care Stan care să-i înfrunte. A egit 
omul la raport, la un sub ofiţer german ce ne vi- 
zita cam des, păstrase pâinea înfășurată intr'un 
slergar si arălândui-o i-a spus — în românește — 
să o vadă ce mică este, pântru că nu se tae drept 
Talmaciul care însoțea pe ofiţer, tălmăci neamtului 

că, omul se plânge că nu-i ajunge pâinea, că e prea 
puţină pentru un om, lăsând să înțeleagă că ar fi 
‘un fel de protestare faţă de administratie. Neamtul 
s'a în, unecat, a ridicat glasul şi-a vorbit aspru sol- 
datulti, ba încă la și. ameninţat cu degetul. - «vezi 
mă, acum te iartă, dar dacă mai indräznesti să te 
plângi are si te pedepsească» a tradus la urmă 
talmaciul, răsvrătitului. Acest fapt veni să întăreas- 
că mai mult autoritatea lui si neputinta oamenilor 
de a-şi reclama drepturile-—atunci când au avut ne- ! 
norecirea să cadă pe mână unor asemenea camarazi. 

De cele mai multe ori dimineața și seara un 
fel de apă turburä-verde, dar cäldicicä forma me- 
nu-ul nostru. Nu avea nici gräsime, nici zarzavat 
nici sare, cinumai firicele ‘de nisip, ce se depuneau 
din belsug pe fundul castronului. La prânz era la 
fel, îngroșată numai cu putin mălai, orz, varză, 
ulii, coji de gulii, cartofi, coji de cartofi, sau un 
fel de boabe negre, pe cari le numeam mazăre. Iti 
trebuia foamea pe cari 0 aveam noi şi pe deasupra 
multă buna voinţă pentru a mânca. Numai vorbese 
de rădăcinile ce se punes la o l'altä în cazanele de 
mâncare, 

Odată pe săptămână ni se da şi oare-care 
bucățele ‘sau oase, de oaie care dădea o slabă 
nuanță de grăsime si multă aromă acestei mân- 
cări. Ori cum ar fi fost începeam a ne deprinde 
cu. nova noastră. hrană, desi ne venea foarte greu 


id 


din ipsa ac pâine: fuseseră obișnuiți o viata in 
treagă să. mâncăm totul cu pâinea care acum 
ne lipsea. 

Mâncarea isi păstra caracterul ei de supă mai 

mult sau putin lungă, pe care noi o botezasem : 
_terci, mazăre, grâulet, varză sau gulii, Cantitatea 
„era socotită dela bucătărie oarecum. exact, pentru 
“100 oameni se trimetea tot atâtea linguri (a un 
Ker.) din acestea 80 erau zeamă goală, iar testul 
„de 20 mazăre, gulii, coji sau varză. Aceasta repre- 
zenta proporţia. cea mai fericit& și numai ja masa 
“de Ja prânz, căci de obicei numai 10°/, era. «grosi: 
“mex după cum o numisem noi. 
Se înţelege că în timpul împărţirei nel 
"butoiului trebuia vânturat, pentru a apuca fiecare: 
“câte putin din bine euvântata «grosime» alt-fel te sfir- 
‘ geai de foame. Se:vede asa dar cât de importantă 
era functiunea de împărţitor la butoi, | 
| In barca tălmaciului despre care am vorbit, 
îndeplinea el serviciul de împărţitor, nu putea el 
“negustor in civilitate să nu facă şi aci un ghiseft. 
“Apoi vrea omul să titiiască, fie chiar pe spinarea 
altora. Si cum făcea? da oamenilor lingura cât se 
putea mai goală si nu apuca de loc din «grosime». 
In felul acesta lui si încă eâtor-va, le rămânea câte 
„2-3 castroane pe care dacă nu le putea mânea, le 
vindea în aceiaşi baracă oamenilor, de la gura că- 
rora le furase, iată ghiseftul. 

“Frecuse o lună de când căzusem | în captivitate, 
O lună de când în fie care seară ne culeam flä- 
mânzi, de când perdusem nădejdea ce o legasem. 
„de: țara cartofilor. Alături de foame ne mai chinu- 
ia şi frigul. Deşi noaptea dormeam îmbrăcat şi în- 
făşurat în pătură, tremura de-mi eläntäneau dinții. 


15 
In privinţa de baracă întunecată si umedă stam. 
toată ziua: cu gulerul mant:dei ridicat făcând cere : 
în jurul sobei. Tofi cei 100 oameni căutau să se 
încălzească la o singură sobă, ceea ce nu era cu 
„putinţă: De aci se iscau certuri și chiar înibrânceli, 
ba o dată era cât p'aci să dărâme sacrul. edificiu 
al sobei, dacă nu intervenea tälmaciul cu autorita- 
tea-i necontestată. Tot erau buni la ceva acești tăl- 
 maei. A spus omul cu voce tare şi răspicat: «bă 
„ete de mâine nu mai stă nimeni lângă sobă» afară 
de d-ta, spuse unul din fundul baräcei. „Şi așa a 
_ fost. | 
Intr’o bună zi văzurăm şi cantina de care se 
"vorbea adesea. Pe un vagonet impins de 2 prizo- 
nieri ruşi sta tantos patronul sfidându-ne eu pri-. 
viré, un neamf slab cu un nas respectabil si cuni-. 
ste mustäfi a căror stărcuri cătua obrasnic in sus. 
Asta era cantina. Oamenii cumpärau prin gardul 
de sârmă, rusi serveau, lăsând neamfului numai 
grija de a încasa banii. Afară de ţigări, tutun (de 
lulea) si, coale de foiţă (hârtie subţire de ambalat) 
se mai găsea sare, scrumbie, un fel de ‘bonboane 
cu mentă şi cremă de ghete, numai astea ne mai 
lipseau. Cumpărăturile terminând-se prävälia ame. 
bulantä pornea mai departe pentru a nu reveni 
de cât pesto 3-4 zile. La cantina lagărului de unde - 
se aproviziona dugheana această, nu ne era per 
mis să ne ducem, afară de tălmaci cărui i se fà- 
cuse acesstă favoare. Cei cari aveau ‘bani, fuma, 
pentru cei cari nu aveau, era foatte greu să se li- 
pseascä de el. Vânzând pâinea pe 40-50 feningi 


iti puteai cumpära un pachet de tutun, sau dadeai . 


direct pâinea talmaciului în schimbul tutunului, cu 
care se aprovizionase in acest scop. 


„16 

La împins păcatul pe unul care nu avea bani 
‘si fure un pachet de tutun de la un camarad. Con- 
tra acestui urât obiceiu sa ridicat toată lumea, mai 
cu seamă tălmaciul, omul vede totdeauna paiul din 
ochiul altuia. Păgubăşul reușind să prindă pe hot, 
câţi-va orăşeni care ne găseam în aceiaşi baracă, 
între cari şi un domn profesor de liceu, am improvizat 
un proces în toată regula, pentru a da o pildă ce-. 
lorlalti. Au fost judecatori, procuror, apărători din 
"oficiu si jurati, aceştia din urmă aleşi dintre nota- 
bilitätile mai în vârstă ale barăcei. Desbaterile pro- 
eesului au durat până noaptea târziu h lumina u- 
_nei lumânări. Cu toată pledoria avocaţilor, juratii 
au răspuns afirmativ la întrebarea președintelui «este 
vinovat de furt?» Si atunei särmanul fur, a fost : 
condamnat la restituirea obiectului furat; (căci nu-l à 
consumase pe tot) şi după alegere portia de pâine 
pe a doua zi (cu care urma să se despăgubească 
păgubaşul), sau 2 palme cari urmau să i se aplice 
tot de pägubas. Sentința a fost drastică. Incrimi- 
natul a optat pentru 2 palme pe care trebuia să le 
incaseze imediat, dar victima (furtului) intr’un acces 


subit de generozitate — deși până atunci sustinuse 
că lrebue bătut — a renunţat la aceustă satisfac- 
tiune. - De 


Cele 14 zile se terminau şi cu ele nădăjduiane 
să punem capăt halului de mizerie în care ne adu- 
sese carantina. 

In ajunul plecărei noastre am primit nişte bu- _ 
căţele de pânză cu numărul Decäruia, pe cari le-am . 
cusut chiar în acea seară la manta, aşa era ordi- 
nul. Aveam numărul 4592 cecace însemna că peste 
5000 de români suferă de foame în. Germania. 

A “doua zi de dimineaţă paraseam lagărul IV, 


17 


îndreptându-ne spre bae. De bac slavă Domnului,’ nu ne väi- 
tam, facuseriim destule, prea multe încă, păduchii se isprăvi- 
seră de mult, aşa că ne făcea mai mult rău de cât bine. Tre 
buia să stăm o zi întreagă. înainte si după bae în frig gi în 
bätaea vântului ; pâine uitau să ne dea iar pe butoiul cu 
mâncare — când se aducea — se da un asalt în toată re- 
sula. Era aga de greu să stăpânească 1000 de flămânzi, în- 
cât unii reusau să apuce 2 porţi gi alti nici una. Bine în- 
teles că nu se risica puţin intro astfel de întreprindere; 
“Odată prinși în loc de mâncare, primeau porţii de puii, cig- 
me gi paturi de armă. - 


ERE,  LAGARUL V. | 


Doi km. despiirtea baea de lagărul 5, către care ne in- 
dreptam acum. Era in primele zile a lunei Noembrie. Ză- 
pada se topise în unele locuri yi îngreuna mersului convo-., 
iului, vro 800 oamenii. Se înoptase când ne-am oprit in 
fata portei lag. 5 unde ni se spusese că vom erna. Acest. 
lagăr părea a făgădui zile mai bune. Barăcile desi din scân- 
duri sunt bune, înalte si bine luminate. Paturile lipsesc age. - 
că noaptea din podea se face un singur pat așezându-se . 
saltelele una lângă alta, pentru a se înghesui 120 oameni. > 

Lagärul 5 este cel mai bun din cele 6 de la Lamsdorf. De 
altfel el nu a fost construit pentru prizonieri, ci cu mult, 
înainte pentru soldaţii germani, cari îl locuese și acum în . 
cea mai mare parte. Numai 2 secţiuni cu vro 20 barăci au 
fost despărțite pentru prizonerii ruși, unde ni se făcea a- 
eum si nouă loc Dacă în lag. 4 coboram in pământ pentru 
a intra în baracă, aci trebuese urcate 2 trepte. Lumina e- - 
lectricä functioneazä si în interiorul baräcilor. 

Baricile ereaw: despärtite la mijlocul lor. printr’un zid 
de scânduri, formând 2 secţiuni A si B cu intrare pe- la 
cele doui, extermitäti. In fie care din’ secțiune intra până la. 
120 oameni. La intrarea fiecărei secțiuni se găsea un. vesti- - 


18 
bul gi o > odăiţă numită „Roptstube“ ocupată de Hilmaciy, ss | 
de baracă și încă câțiva gradati. ~ 

Cu toată înghesuia la ce strica peste măsură aernl în 
timpul nopței, puteam dormi cumsecade. Si ce bine mă sim- 
team, când dupa. atâtea zile si nopţi de trudă, aveam mul- 
tumirea de a mil odihni. me 

„Se va zice poate ă acum nu mai aveam de ce ne plânge. | 
„Din cele. ce va urma se va vedea unde am ajuns nu- 
mai "după 2—3 luni. Până atunci stomahul îmi aducea -a- 
minte în fiecare clipă că suter. Viaţa de prizionier è nespus” 
de amară mai cu seamă în, Germania, tara care prin forță 
brutală visa să stăpânească lumea. Mi-am amintit de cele 
scrise în ziare « And Germania răspundea Angliei: „Ne fli- 
manziti voi, dar să nu uitati că întâi vor muri de foame cei 
câte-va sute de mii. prizonieri ai vostrii®. Acum eram $i eu: 
printre cei, condamnați la cea mai teribilă moarte, moartea 
prin. foame. La 
ȘI oO spéranitä tneolti în sufletele. tuturor, să serim în ţară | 
la ‘familiele noastre spre a veni în ajutor. Cred că mai mult” 
pentru a ne amăgi Administraţia ne-a dat gritis cărți pos- 
tale, în cari ni se indica câte rânduri să scrim, scrisori cari 
au stat 10 luni in magaziile lag. ajugârd in Bucuresti după 
punerea mea fn libertate. Erea 14 Noembrie ziua în care am 
scris acasă această primă carte poştală din captivitate, care 
‘eu toată bärbätia si curajul meu, a fost udatä de lacrămi 
amare, Liisam să se înţeleagă printre rânduri nenorocirea ce 
na izbit si ceream un pachetel de 6 kgr. cileulând până la 
eram, alimentele si tutunul ce trebuea să de 

Timpul trecea greu. Ziua părea nesfârşită, chinuindu-ne 
în neactivitate si foume, Numai când dormeam nu sufereum 
dar, se întâmpla să mă destepte câte un vis “frumos, eu mese 
imbelsugate, pentru a nu mai putea adormi pane la ziuă. 
Este adevărat proverbul „lămândul codri visează“ 

Afară de micile corvezi -sle curăţenie in er ddl si ju- 


19. 


rul: barăcei nu ficeam nimic, Toti eream tristi si infrigurati. 
Unii coseau câte ceva, alții vorbeau în soapte si in atmos- 
“tera” aceasta de tristeţe ce plutea peste tot, se auzea cuvântul 
mântuitor al credinţei creştine. Se citea de dimineaţă până 
“seară cu glas tare Visul Maicei Domnului şi alte cărţi de. 
rugăciuni ce le aveam după front. | 

Peste cât-va timp se arătară primele cazuri ale grozavel 
boli ce a bântuit cu atâta furie o lună, două, mai “târziu. 
Pe fiecare zi cădeau din camarazi de slăbiciune si ameteali, 
nuci mai ţineau picioarele. Cam în același timp se 'zvoni că 
în lag. 6, cu care eram vecini, în câte-va zile au murit vr-o 
30 români si că la autopsie. sa constatat că mâncaseră un 
fel de iarbă vătămatoare, care le-a pricinuit moartea. Se mai 
vorbea că românii isi vând pâinea pentru tutun şi din ca- 
muza aceasta sé expun mortei, un neadevăr grosolau. 
| Lipsa de hrană cât de putin substanţială, începea să ne 
doboare. Supa de dimineață era apă caldă cu’ putin: mălai, 
la prânz cu ‘putin zarzavat şi seara dacă în castronul luat 
de la butoi păseam o lingură de mazăre sau grâu, era În- 
cru mare. | 

Pâinea era eu totul ne-îndestulătoare sl mai etes 
sau tirdte, seria pe ea 3 ker. si de-desubt K. K. dar nu 
cred si fi avut această greutate. Căutau oamenii st 9° im- 
partă. cât mai drept, să nu treacă nici o fărmitură mai mult 
la unu. Se întrebuința o adevărată artă tri täérea pâinei, artă 
în care uuii căpătaseră o îndemânare remarcabilă ; totuși cât 
de bine sar fi împărțit; mai mult de cât era nu se putea 
face si tot flămânzi eream. | ete _ : 

"“Tăerea pdinei era un capitol foarte intersenat din viata 

noastră de prizonieri. Văzând un strein cei 10 oameni într'o 
grupă îngrămădiţi întrun colț şi eu privirile lacom pironite 
întrun punct, ar fi crezut Că cine ştie ce experienţă sau des- 
coperire de seamă se face acolo; yi uu se făcea altceva, de 
cât. se tăia pâinea zilnică. Cu toate că după părerile tuturor 


a 


20 


„pâinea se tăiase in 10) părţi egale. nu puteai lua bucata ori 
care ai fi vrut. Desi erau de. acord până acuma că împărţi- 
rea sa ficut exact, ducă apueai o bucată fără "voe, săreuu 
eu toţii „nu se poate d-le si iei bucata cea mai mare“, Oa- 
“menii în prada foamei începuse à nu mai şti ce vor. Sa în- 
trebuintat tragerea la sort, ficându-se 10 biletele cu numele 
oamenilor, ‘Se amestecau si la întâmplare se puneau pe. bu- 
căţile de pâine. Dar spiritele nu sau potolit până nu Sain- 
„teodus cântarul (de precizie?). Când am auzit vorbindu-se de 
cântar am crezut că e vorba de cântarul obisnuit şi mă mi- 
ram cum a ajuns în lagăr. Omul se adaptează imediat ne- 
voilor. Era vorba ‘de o balanţă primitivă formată dintr’un 
“ bät la mijlocul căruia se legase o aţă pentru à fi în equi-. 
„libru; Ja capete ereuu alte 2 fire de aţă prevăzute cu câte o: 
tepuse cari serveau de platane. Cu obucatä de pâine din cele 
10 se făcea durau, tăind sau tadiogand cea mai neânsmnatä 
pătricică, | 
„Odată ajunși în posesia pâinei începea o luptă stragnicä 
_intre foame şi voinţă. Prima îmi ordona să o sfâşii imediat, 
cealaltă mă îndemna să o tiu până la masă să o mănânc cu 
supă. Stăteam putin la îndoială, dar imboldul foamei prezente 
_ era mai puternic. Cutoate astea mi-am. pus de multe ori vo- 
 inţă la încercare gi am răușit, se înţelege, cu mari saeriticăi, 
“Cea mai mare virtute însă. pe care am întâlnit-o în lagăr, 
a fost acea. de a se păstra pâinea până seara, atunci când 
foamea ne ucidea îngrozitor. virtute pe care numai puțini au 
atins-o şi printre cari mă pot număra si eu. De obiceiu pâinea 
se mânca pe loc, se tăia buc iţele. în castron, în felul acesta 
pu se perdea nici cât apucă vrabia, se presăra cu sare. din 
 delșug si apoi bucăţică eu bucăţică se dumeca: cu o lăcomie 


". sălbatecă 


cS se împărțea în curte, fie vară sau tarnä, acolo 
trebuea să esim însoțiți de Kraalvier, în ordine, câte 4 înu- 
intând spre cele 4 butoae aşezate în linie. Lângă fiecare butoi 


ai 


sta câte un rus bärbos eu lingura în mână, gala . 
să te croiasca. Fi făceau serviciul de impartitori. Se 
întâmpla m-: adeseori ca în butoae să nu fie ace- — 
"iaşi mâncare, întrunul se amestecau rămâșiţele de : 
eri, în altul neajungând cantitatea se complecta cu 
apă rece, aşa că noi nu ştiam cum să potrivim lu- 
_crurile mai bine. Nici ruşii nu erau de aceiași ca- 
litate. Câte unul îţi da lingura jumătate goală și 
dacă spuneai ceva, te croia cu lingura în cap, aşa 
mergea. Trebuea noroc si aci, să faci impresie bună. . 
„rusului, sau si nemeresti la un butoi mai plinuf. 
Eu invätasem câte:va cuvinte ruseşti pe care le sop- 
team cât mai cu căldură rusului, când ajungenm la: 
butoi si impresia nu era totdeauna bună. Coloana 
înainta încet. spre butoi, operaţia dura mai mult dé 
jumătate oră, şi când apropiindu-mă ma izbea a- 
burul cald, mirosul mâncărei, mă apuea o neliniște 
„de: câine hâmnisit. Nu mai puteam sta pe loc, o 
fortä străină mă impingea înainte. Cum scäpam de — 
la butoi fugeam ca să apuc'un seaun din cele 40 
ce: se găseau în baracă (erau patru mese şi pet 
zeci de scaune). 
Adunați in baracă .se cerceta cu nn 
conţinutul castronului si începea schimbul şi un fel 
de negot: Se da un rest de supă pentru câti-va go- : 
logani sau câte-va ţigări, sau se da o parte din | 
„supă pentru un cirie pe adoua-zi Prin cirie unii în- 
_telegeau portia de piiine, alţii jumătate din ea, iar... 
alții. a 4-a parte. Tot portia de pâine o mai numeau : 
si sfert. deşi nu era vorba, de un sfert dintr’o pai-- : 
ne, ci de a 10-a parte. In sfârșit se ţineau adevă-:- 
rate licitaţiuni la fie-care din mese. Strigările se . 
făceau inlotd'auna cam astfel: «Care cumpără ?»:- 
Amatorii se repozeau şi târgul se făcea repede. Si 


0 


. 


euh “în aceste negustorii se găseau si din acei cari 
în civilitate profesaseră meseria aceasta, iti făcea 
impresia că te găseşti în gura oborului. Uitam pen- 
tru un moment unde se află si cu toată insufleti- 
rea da drumul formulelor oratorice obișnuite şi nu 
lăsau la 6 parte nici trucurile. Scena se petrecea in 
definitiv între aceleaşi persoane: de o parte negus- 


„torii de târg si de alta oamenii de la tara. 


Spre norocul tălmaciului. cantina se afla în com- 


_ pania vecină, unde erau numai ruşi. Vânzarea nu 


se “făcea de cât la anumite ore și trebuia să mergi 
eu învoirea nemților si însoţit de un soldat, alt- 
fel te oprea santinela. Ori, invoirea aceasta nu 
o putea avea de cât Avram (tälmaciul). In primul 
rând sa pus bine cu neamtul care conducea. bara- 
ea noastră. Cum? Acesta-i secretul lui, nu știu, fapt 
este că, cu neamtul se înţelegea bine. In fie-care di- 
mineaţă întreba oamenii ce vor să cumpere, era sim- 
titor la suferinţele noastre. Făcea listă de tot ce 
i se da să cumpere si cumpăra în schimbul comi- 
sionului pe care il oprea singur. De exemplu .la sare, 
de care nu ne puteam limpsi: un pachet costa'10 
pfenigi, el lua 15, si la drept vorbind nu se mul- 
tumea numai cu atât, din 2 pachete făcea 3, aşa ca 
la 20 pfenigi câştiga 25. Tutunul costa 40 pfenigi el 
lua. 50 şi aşa mai departe. In dorinţa lui da a servi 
camarazii a mers şi mai departe, da un pachet de 
tutun unuia care nu avea bani, pentru pâinea=de 
adoua zi. Şi găsea în fiecare zi câti-va naivi care 
se comsimtä la oferta lui. Ajunsese cu neruşinarea 
că de la un timp că nu mai vrea să primească bani 
pentru tutun, vrea pâine. Dar Avram mânca toată 
oe Be care (9) Su ângea în felul acesta? Nu, el 


23 


o vindea ruşilor flămânzi din compania unde era 


cantina pe 1—1. 50 marci bucata. Și atunci se va 


înţelege cum el găsise mijlocul să sti “Angad și bani, 
când noi muream de foame. Pilda lui Avram din 
nenorocire a fost imitată de șeful barăcii. Să făcea 
0. speculă desgustătoare, neomenoasă . pe care nu 
mi-aşi fi închipuito nici odată în astfel” de împre- 
jurări.. Dacă unul ar fi îndrăsnit să-și ridice glasul 
„contra lor, era bătut imediat, sau i se purta sâm- 
. betele până găsea motivul de răsbunare. Si motive | 
se găseau destule: Nu sa şters pe picioare când a . 
intrat în baracă, lăsa uşa deschisă sau o închidea când 
o găsise dăschisă, se înghesuia lângă sobă... pentru 
toate astea era înjurat şi Avram nu aştepta decât 
să-l întrebe de ce la înjurat, pentru ca să-l apuce 
furia, isbindu-l și cu mâinele şi cu picioarele. Să 
putea să închidă geamul pe care el îl deschisese în 
interesul higienei noastre; aceiași pedeapsă avea. In . 
special pentru delictele comise in pagina higienei. 
_era foarte sever, nu admitea nici o abatere. 

In viaţa civilă, Leibu Avram fusese birjar în- 
trunul din oraşele Moldovei, nu ştia să serie nici 
să citească, dar acum era om ‘mare, era «Dolme- 
tscher». La regimentul lui fusese soldat si se väicä- 
rea că ar fi suferit multe, iar acum 0 spunea, pe 
faté. se räsbuna. = 

Șeful baräcii — însăreinare pe care şi o. luase 
cu consimţământul lui Leibu — „era un anume, Mir- 
cea ser Mus- 
_cel) care ‘dupa fiourd cât si dupa ie Ia pi părea 
a fi om de la.ţară, nu numai că nu căuta să în- 
frâneze poliele brutale ale tălmaciului, ci alături de 
el căuta parcă să-şi snopească camarazii in bătue. 
In cele din urmă când Leibu Sa-săturat de bătut, 


24 
a lăsat toată puterea în mâna șefului, care consti- 
ent de atributiunea ce-i incredinjase, bătea cât pen- 
“tru doi. 

Aceste două figuri, unicele de altfel pe. care 
le-am întâlnit în lagărele din Germania, am aflat, 
în urmă că nu au sfârşito bine !). 

Pe lângă tălmaci se mai pripăşise şi un ti- 
gan — barbier făcând pe ordonanța tälmaciului 
gi şefului de baracă. Nu as fi avut nimic de zis 
contra lui ca ţigan, dar cu timpul devenise de o 
obräsnicie revoltätoare, ca și cum i sar fi cuvenit 
şi lui 6 părticică din atot puternicia lui Leibu. In 
scurt timp cu protecţia ce avea a räusit săo- 
cupe functiunealde bărbier al lagărului în care scop 
i se încredinţase de administratie accesoriile nece-. 


“sare. Drept plată i se da o lingură de supă mai 


‘mult. Ajuns la această înaltă demnitate tiganul igi 
“puse o bandă albă pe mâneca stângă pe care scria 
cu creion himic în nemteste, functiuuea ce ocupă. 
" <Când tiganul a ajuns împărat întâi pe...» tol aga 
şi el, uitase că trebuea să-și facă serviciul pentru 
eare era plătit, si unde o viaţă întreagă trăise din 
bacşişi, tot aşa făcea si acum. Dacă nu-i dădeai un 
ban, doi, sau o bucăţică de pâine, nu te tundea; 
sau dacă te tundea mai mult iti rupea părul, iar 
de ras, ca pe grecul dintr'o poesie numai cu apa, : 
zicea că nu are săpun. a 
oe * . * | | : 
„Din ţară nu aveam nici o veste şi la drept vor- 
bind în halul în care ne găseam, nu prea puteam 
"gândi altceva de cat mâncare. Ne măguleam cu spe- 


Un camarad sosit din is in primăvara anului 1919 îmi spu- 
se eă sergentul Mircea n’ar fi scăpat da moartea de care se tomon atâta, 
ar Leibu Avram ar fi fost arestat la repatriere si trimis în judecata. Curţii 
Marţiale. 


25 

ranţa că în curând ne vor sosi mult asteptatele 
pachete. Până atunci oamenii încereau norocul de 
a lua două porţii de mâncare, căutând a pătrunde 
pentru a doua oară in convoiulce înainta spre bu- 
tone. Nemţii păzeau bine, dar nici ai noștri nu se 
lăsau. Era o goană, un fel de vânătoare, un sport 
cu care se îndeletniceau acești oameni pe mâinile 
cărora căzusem. Încercarea neizbutind, şi asta se 
întâmpla foarte des, românul era isbit cu patimă. 
Nu-i vorbă că oamenii nostri, slabi, la prima lovi- 
tură cădeau jos, dar nici jos nu. erau crufati de 
lovituri de cismă şi baionetă. Li-se vâra zăpadă pe 
la guler, sau îi îndesa în vre-un butoi gol, rămă- 
nându-i numai picioarele afară, spectacol sfâşietor 
de dureros, care culmina plăcerea nemților. 

Ca să înşelăm foamea în timpul dintre cele 
trei supe zilnice jucam ţintar. Se gäseeu în în tot 
lag. si o pereche de cărţi soioase și rupte, dar pro- 
- prietarul lor fiind om sărac, încasa o mică chirie 
socotită pe joc sau pe oră. Imi sugerä ideea de a 
confectiona eu cele 52 cărţi de joc din cartoanele 
pachetelor de ţigări, întreprindere în care am reu- 
sit asigurându-mi pe lângă renume (?) si mici fo- 
loase. Aflându-se în tot lag. de arta cu care exe- : 
cutasem prima pereche, m'am pomenit cu o mulţime 
de comenzi, unele mai avantagioase ca altele, si 
pentru a face fata atâtor cereri, miam luat ca aso- 
ciat pe camaradul Dinescu — Bucureştean şi din a- 
celaș regiment cu mine — care nu era lipsit de oa- 
re care talent. x = : 

Intro săptămână pusesem în circulaţie vre-o 10 
perechi de cărţi, pe care le vandusem pentru cât-va 
gologani sau câte-va ţigări perechea. Se juca tabi- 
net, toci, stos etc. In baraca noastră unde nu prea 


26 


sé găseau bani, se juca numai 101 pe câte o tigare - 
partida. Capioni aveam pe Gheorghe si Mendel. 
„ Gheorghe proprietar şi orginar din Olteniţa, .exer- 
„citase: mult timp meseria de chelner in Capitală, 
era un perfect cunoscător al vietei de cafenea. Men- 
. del Bucurestean «get-beget», negustornde haine vechi 
în strada Lazar era, sau fusese odată, după cum 
spunea si coproprietar al unei cafenele din maha- 
lalele Capitalei, unde se juca cărţi pe ascuns. Fă- 
ră îndoială :cä Mendel era un abil jucător, ştia 
tot felul de glume pe cari le debita cu mult haz 
în timpul partidelor, dar nu-l întrecea pe Gheorghe. 
Când îi mergea rău nu te puteai alătura de Men-. 
del, era furios și căuta să se răzbune pe cei din 
jurul lui, ca si cum ei ar fi fost vinovaţi. Din con- 
tra, când câştiga, căci se întâmpla să si câștige, era 
vesel si cu mult patos cânta „Nu mai sunt ce-am 
fest odată“. Intra’devar nu mai era. 

Mendel si Dinescu făceau patre din A E re. 
giment cu mine. Hi se cunosteau din timpul con- 
centrărilor, eu însă nu-i mai văzusem până la Lams- 
dorf. Mendel fusese gras odată. După spusele lui 
Dinescu se presentase la mobilizare în proportiuni 
de un fizic respectabil, nu slab și jizărit cum ajun- 
sese acum. Pe când eu cu Dinescu perdeam. pe fie- 
‘Gare zi nădejdea de a ne mai vedea tara, Mendel, 
si acesta @a meritul lui, pästrase sau se silea sä-si 
păstreze, moralul neatins. Isi făcea caraj când spu- 
nea în auzul tuturor că el este voinic, că îi ajunge 
eat îi dă Nemţii si că speră să se vadă acasă în 
curând. Ii realitate simţea bine cum se perde, căci 
numai astfel se explica sentimentul de regret ce i 
se înlipărea pe fata cânt cânta „Numai sunt ce-am 
fost odată. Mie îmi devenise simpatie numai prin 


97 


felul cum îndura trista si mizerabila viaţă ce du- 
ceam şi de aceea îi toleram multe, fiind o fire foarte 
ciudată.  . 
Visul lui Mendel era aa nds că, 
toti bărbaţii au murit în război şi numai el a ră- 
mas flăcău. Işi oprise. pretentiunile la suma de 
60.000 lei, asta trebuea să fie neapărat dota vii- 
 toarei lui. In privința aceasta în totdeauna - cerea ' 
şi părerea mea aducându-mi aminte că nu e nici 
bătrân nici urât. N'aș putea spune că era frumos 
şi cu toate că nu avea mai puţin de 40 ani, nu mă 
costa nimic să-l încurajez. 
Ca om de oraș, Mendel se considera superior 
camarazilor sai, oameni de la ţară și nu vorbea 
cu ei decât pentru a le da sfaturi sau a le împăr- 
tăși câte ceva din cunostintele sale. Subiectul 
în jurul căreia se învârtea de obiceiu discuţia era 
„Războiul European“ După părerea lui Nemţii tre- 
buia să ceară pace în câte-va luni, adică în Primä-vara 
anului 1917 „De Sft. Gheorghe suntem acasă“, asi- 
gura el lumea cu toată certitudinea. Nu avea în 
minte o idee clară, nici o părere indreptäfitä, licea 
raționamente de o naevitate copiläreascä, sau mai 
bine zis bătea câmpii. Pentru un moment a fost 
ascultat, cu timpul nu i sa mai dat nici o atenţie, 
căci în fiecare dimineață începea aceiași poveste 
acelorași oameni. Mendel nu sa dat învins, simţea 
omul nevoea să vorbească şi dacă nu-l mai asculta 
nimeni, propovăduia în pustiu. Ori cum ar fi fost 
Mendel nu era capubil de räutäti, după cum m'am . 
convins mai târziu când a ajuns tălmaciu. 
* ci * 
Un eveniment nu tocmai plăcut veni să schimbe, 
în primele zile ale lunei Decembrie, cu desăvârșire 


înfăţişarea lag. Vr-o 500 ruși fură înghesuiți în 
câte-va barăci din compania noastră. Popoarele in- 
stinsului imperiu Moscovit nu ereau tocmai de plâns, 
numai îinbrăcămintea abea se tinea pe trupurile 
lor. Ereau printre ei tătari, cerkezi, ovrei în sfarsit 
se găseau oamenii din toate republicele ce avea să 
iasă mai târziu din sfärämäturile fostului imperiu 
țarist. Prinsi cu un an doi înainte în luptele din 
Prusia orientală, dela Ivangorod, Minsk, Novo- 
Georgievse etc, däduserä si ef tributul de suferinte 
side morti. Acum se intorceau de la fabrici unde 
lucraseră toată vara. 

Germania are cred cei rii i multi prizonieri, pe 
care îi întrebuinţează în toate industriile, înlocuind 
pe cât se poate braţele sănătoase ale fiilor ei tri- . 
migi pe câmpul de luptă. Cu toată lipsa. de hrană 
nemți nu sau gândit un singur moment să-şi lase 
prizonierii în ţările aliaţilor lor. Pe noi nu ie-au 
lăsat în Ungaria şi o bună .parte din cei prinși la 
Turtueaia şi în Dobrogea după un drum de 30 zile, 
când cu piciorul când cu trenul, au ajuns la Lams- 
dori. Desi întreţinerea lor este o povoară pentru 
Statul german, totuşi nu se poate lipsi de aceste 
braţe care pe o plată neânsemnatä muncese câmpu, 
în minele de cărbuni, la căiile ferate şi tot telul de 
fabrici. Sunt dati ca -barbieri în locul patronului 
plecat pe front, ca vizitii. chelnäri rândași etc. 
| Ce: mai mulţi dintre ruşii veniţi acum, lucra- 
seră la fabricele de zahăr. Aveau. fiecare dintre ei. 
câteva kgr. de zahăr si bani. Träifi mai bine ca în 
lagăr si cu rezerva din cutere, veneau să înfrunte. 
foamea pentru câteva luni, alături de noi. De obi- 
cei iarna lagările sunt; infesate. Se găseau printre 


Li 


_ 29 
„ei oameni buni, firi blânde aga cum i-am găsit; în 
romanele lui "Tolstoi, cari se pierdeau. însă în masa 
cea mare grosolană, şireată şi brutală. La început 
păreau bine voitori. Ne-a vorbit despre foametea 
din Germania (în sensul că totul era cartelat) si 
despre mersul luptelor pe frontul de Vest, unde nu 
prea vedeau succese; toate succesele erau pe tron: 
tul lor. , 
| Cam in acelasi timp mi se ‘stransess inima de 
durere. la svonul ci Capitala scumpei noastre pa- 
trii ar fi căzut în mâna dușmanului. La început 
neavând mijlocul de control, nu m’am încrezut nu: 
mai în cuvântul neamtului,. care ne spuse cu o ve 
selie inpertinenta „Bukarest. Kaput* dar din neno- 
rocire vestea se adeveri și o întăreau acum gi ru- 
sii, cari văzuseră manifestatiile de la oraşe, särbä- 
tărind victoria armelor, teotone, care, mal striveau 
„o capitală sub călcâiul lor. 

Câţiva dai noştri îi acuzau pe ei de dezas- 
trul nostru — aceştia erau dintre acei ce luptaseră în 
Dobrogea înpreună cu ruşii. Pe fiecare zi ne adu- 
ceau câte o veste mai fantastică si numai in do- 
rinfa de a ne arăta cât suntem noi de mici şi ei. 
. de puternici. „Dacă sunteţi atât de grozavi cum sé 
face că ati mâncaf de atâtea ori trânteală de la 
nemți ?“, îi întrebau ai nostri. „Nam fost bătuți, 
eet retras din cauza comandantilor cari ne-au 

'ădat“, era răspunsul lor. 

. Intro zi veni să ne spue că Bbtbesst este în 
mâna Românilor, că Nemţii cari îl ocupaseră pen- 
tru un moment și-au găsit: moartea, că totul nu a 
fost de cât o cursă întinsă nemților de către ruși, 
planul rusesc, cu rușii nu se joacă nimeni, Să nu 


| | Ne . 
be a a 
avem grijă, azi sunt destuli ruși în România ca so 
apere. Slabă consulare nu i-a crezut nimeni. 
“Societatea lor. de altfel era plăcută si se pu- 
tea rezuma în trei cuvinte: Ceai, cântece şi jocuri. 
Nu prea luau în serios regulele împuse de nemți, 
șef ‘de baracă nu existau la ei si tälmaci era ori- 
“care ştia câteva cuvinte nemtesti. Erau solidari, 
nu se furau între ei, iar brutalitatea fiind un 
caracter comun, nu O simțeau de cât alţii, noi 
de pildă. 
Câtva timp s'au arătat binevoitori, mai lârziu, 
indiferenți și au terminat prin a ne fi ostili. | 
Jat timp au avut provizii cântau, jucau, satulul 
e om bun, mulțumit, iubeşte toată lumea. Când au 
inceput a se termina proviziile au devenit trişti 
prevăzători, s'au dus cântecile și jocurile. Termi- 
_nând tot, au devenit arțăgoși,: egoisti, nemulţumiţi . 
şi nenorociti; urau toată lumea. Mai era însă o ca- 
„uză a înăspririi legăturilor noastre cu ei. | 
La început când aveau mâncare ‘si bani, cum te prin- - 
dea un rus singur prin baracă pe la ei, începea să-ţi exa- 
“minize bocancii, pantalonul sau vestonul, să te' întoarcă 
de o parte si pe alta, arătându-ţi la urmă banii şi punga 
„cu zahăr. In scurt timp hainele rupte ale ruşilor, înce- 
„pură a trece în spinarea românilor şi invers, schimb da 
care să mai adäoga 2, 3 mărci si 100—200 grame za- 
har. Alarma a fost dată la timp „ruşii ne desbracä® si 
comerțul a încetat. Rezultatul: Când românii intrau Ja 
ei erau injurati şi- daţi afură, când ruşi intrau la noi, se 
petrecea, acelaşi lucru; Relatiunile diplomatice și comer- 


gr: 


31 


_ ciale erau rupte, ne aflam in stare de răzhoi cu -aliati 
nostri. Ruşii ovrei cari nu prea ţineau la relatiuni di- 
plomatice şi nici nu prea luau în seamă manifestații! e. 08- 
tile ce li se făceau, — căci nu-i priveau pe ei,ei nu sunt 
ruşi, sunt negustori, — practicau mai departe un fel de 
comerţ, cum sar zice de contrabandă. | | 

Cu timpul terminându-se proviziile lor, erau redugi 
ca, si noi la ratia nemţeuscă, la lingura de ciorba, la care 
nu se uitase până atunci. Bani mai găsindu-se pe la ei 
nu se scumpeau să plătească până la 2—21/, marci 
bucata de pâine, ceaia ce revenea la 25 mărci o pâine 
sistem K. K. Pâinea avea valoare cea mai mare, en 
servea şi de unitate monetară sau de apreciere. Nu se . 
zicea citi bani îmi dai pentru cutare lucra, de pildă-pen- - 
tru o pereche de bocanci, se zicea câte porţii de pâine 
îmi dai. Pâinea de obicei o vindeau tumătorii, dar se mai 
vindea, de unii pentru asi cumpăra sare) 6 cămaşă şi al- 
tele. Se înţelege că că cei ce o vindeau, îi simțeau bine 
lipsa. Vânzarea acum se făcea direct, fără mijlocirea, täl- 
maciului, căci ruşii erau cu noi. La fiecare pas îţi gop- 
teau discret; „ama hlebu. Avram văzându-şi tot whesef- 
tul ruinat, se declură si el de odată—din prieten — dus- 
man al ruşilor, Nu-i mai primea prin harac& şi ceva mai: 
mult, tocmai el, începu. a da poveşte oamenilor să nu-şi 
mai vândă pâinea, că au copii acasă, în sfârşit îl apucă, 
o milă năpraznică de camarazii lui. Ca să desfiintezé o- 
hiceiul acesta. Leibu nu făcea altceva toată ziua, de cat 
pândea, şi cum izbutea să prindă pe rus şi roman la toc- 
meulă A îi smucea pâinea din mani ( rusul tugea ) 


şi pe roman îl lua de guler tărându-l — zicea el —: 
spre cancelarie, unde trebuea să fie pedepsit, căci! 
“era oprit comerţul cu pâine. Pe drum Leibu — om 


milos — îl erta, nu-l mai ducea la pedeapsă, dur ca să-l 
înveţe minte pentru viitor, fireşte, îi oprea pâinea şi o 


32 oo, 


vindea el. Trebuea să ai capul şi sufletul lui Leibu ca să 


strângi si bani, atunci când te-ai fi mulţumit, să scapi 


numai cu zile, — | 
Släbisem ingrozitor. Abea mi miscam, cu mari sfor- 


țări ridicam cele două trepte de la int: area bäräcii. Tra 
geam nădejde că cel putin de crăciunul lor se vor ae 
ra nemți să ne sature, dar ne-am înşelat şi acum în spe- 
rantele noastre. Mâncarca şi pâinea nn s'a deosebit cu 
nimic de cele l'ultezile. Dar....... am primit fiecare din 
hoi câte un pachetel (o pungă de hârtie) pe cure scria, în 
iemteste «Cadou prizonierilor de război Lag. Lamsdorf 
de 'sărbătorile crăciunului anul, 1916» cu următorul con- 
ţinut: un pachet cu 10 ţigări, un creon, un pieptene, o 
carte poştală, un säpunas — Milităr Verwaltung, — un 
_măr, două prăjuturele uscate si o oglindă cu potretul 
Kaiserului sau a jui Hindinburg, lacruri pe cari le-am fi 


dat bucuros pe un codru de pâine. | 
Se svonea că in lagăr ul VI mor romanii pe capete, 


mor” câte 50-60 pe zi, pe cind la noi pant, acum, degi 
abia ne mai tineam pe picioare, nu murise de cât 2 — 
“lăsând la o parte pe cei trimişi la spital, despre a căror 
soartă .nu gtiam nimic. 

Lipsa ajunsese atât de nesuterită, foamea atât de 
chinuitoare încăt oamenii căutau ceva: cu orice preţ 


pe care să-l vâre in stomac, iarbă oase sau orice s-ar 
fi găsit, fie în lada de gunoae, fiie in buloaiele cu lä- 


turi. Ca să insel putin foamea luasem si en obiceiul 
camarazilor de a mânca sare; lingeam ca vitele toată 


ziua. sare. Seara se îngrămădeau tofi cu castroa- 


nele pe sobă unde se ferhea apă, la care se adăoga 
puţină sare si apoi se mânca cu lingura. Și ce nu e 


_in stare să facă foamea din om!. Dar foamea adevă- 
rată, nu numai cuvântul pe care-l luasem și eu în 


gură de atâtea ori înainte de a o cunoaște. Câine pi- 
sică, soarice dacă sar fi gasit prin lag. n ar fi scăpat 
nemâncat, 


Nemţii păreau a nu pricepe starea de inebunire 
a acestor oameni. cari ca câinii turbati,. cu figurile 
ubte, şi virile, căutau pe jos sau aiurea ceva - 
de mușcat, ie mestecat; oamenii cari pentru 0. bu 
cată de Date sai o lingură de supă erau în stare 
să plângă, să râdă, să sară în sus sau. să se, schimo: 
nosească. Fi se făceau că nu pricep toate. astea, Ne 
scoteau iarna pe ger în curte, unde asteptani. ore in- 
tregi pina să vie Feldwebelul să ne tie un discurs 
hain, întocmai ca un câine mox care te laträ. Ne a- 
mintea mereu ca suntem in „Deutschland“, că stn- 
tem prizonieri şi că trebue să ne supunem, ca şi eum 
noi am fi fost-liberi, de capul nostru, iar nu cei cari 
-simfeam atât de dureros cătuşea lor. El era simbo- — 
lul disciplinei germane si al militarismului prusae: 

De obiceiu când vorbea de noi éa de a 3-a per» 
soană eram numiți vile. Unul dintre noi casit off îm- 
preună eram numiţi porci; spunea de que talma- 
cinlui: ,spune porcului ăsta să intre inbar acä*. Pen- 
tru mâncare întrebuința cuvantul „tresen“. şi toată 
adesea se auzea în gura lor „scrfluchis bande*, 
noi eram ăia. 

Odată cu căderea Capitalei noastre căzuse în mâi- 
mile lor şi valea Prahovei cu întreaga bogalie petro- 
„literă, pe care voiau să o exploateze, culegând pe 
toți cei cari lucraseră la sonde. Pe lângă ei. sau dus 
“unii cari numai din nume cunoşteau sondele. ca-si 
scape de moarie. In general simțeau lipsa: meséria- 
şilor, numai astfel se i goana ce ducea în “la- 
ear dupa el. | CUS oF 

Ajunse in sfarsit până ia noi zvonuri pes pacea 
pe care o propusese in 1916 Kaiserul Europei însân- 
gerate. Vestea împreună cu diterite comentarii fusese 
adusă de Schreiber-it de la cancelarie (românii). Cei 


“84 


„eari purtaseră cuvântul în lag. aveau mare speranță 
à ‘intr’ o pace apropiata. Mendel a fost primul de la care 
am aflat. şi cum el “dorea atât de mult să se vada 
ginere, aproape că se pregătea de drum. La obiecti- 
"“umea mea că pace nu cred să se facă. Nenitii fiind 
„până acum învingătorii, ar pune condiţiile lor cari 
„Ru cred că .vor fi primite de aliaţi; Mendel, care nu 
„prea vrea să priceapă toate astea, îmi veni cu 2 ar- 
îi gumente „pentru a mă convinge că, pacea nu mai pu- 
„tea întârzia: 1) Că un ţigan a prezis. în bobi că pa- 
„ea se va face în curând— si 2) acelaş lucru îl spu- 
„ne şi altul în „cărți, unul care ghi-ceste perfect, care 
“parcă potriveşte viitorul după cole ce spune el, așa 
„că pace. trebue sa. se facă în curând. | | 
„Cele ce au urmat au dovedit ci. pacea era mult. 
„mai departe decât o. visi Mendel şi o vedeau țiganii 
„în.cărțile şi bobii lor. Abea se pregătise un cimi- 
: tir pentru românii de la Lamsdorf. Pământul Ger- 
manie era setos de lesuri si le cerea pe ale noastre... 


LAGALUL VI. 


"Ea în. ajunul Crăciunului nostru când primirăm ordin 
ae părăsim lag. Asta ne lipsea. Aci cel putin'aveam o: lo- 
 euinti bună, unde am fi voit să stăm până la primăvară. 
„Ne temeam în altă parte de. mai rău. Asa a şi fost. Am 
“fost trimişi în lag. VI, cel mai ticălos din Lamsdorf. Intram 
pentru prima oară în el. deşi din auzite îl eunosteam de. 
“mult. Am rămas uimit de mizeria în care se afla. Barăcile 
„în pământ — ca în lag, de carantină, — însă mult mai stri- 
“eate, ude, neluminate. Uşile nu se închideau, ferestrele sparte 
“în eurte un noroiu galben în care te înfundai până la glesne; 
: drept: latrine, niște gropi care exalau un miros ‘infect. “Nici 


35 


vitelor nu sar fi putut da spre locuit atare barăci. Germanii 
ni le dădeau nouă. Perdui și ultimul rest de speranţă ce mai 
aveam si cu el înmormântai si nădejdea de a-mi mai vedex 
- fara. Oamenii, ingroziti se învârteau de colo până colo prin 
mocirla din baracă. Era frig si naveam. foc. În vilmăşagul 
acesta zării pe Mendel, eram amândoi tristi, ne priviräni lung, 
el dete din cap în semn de desniidejde si imi spuse numa 
“atât <oamenii nu erau mulţumiţi acolo (lag. 5) uite aeubs. 
"Toată noaptea in frig în întuneric si nemâneat, am lap. 

“tat din răsputeri să nu fiu dobărât Spre ziuă am aţipit pe 
zumându-mi capul în palmă. Vr-o câţi-va au murit prine 
tre noi si mai multi de 20 au luat drumul Lasapetului, 
Ne trimiseră în altă bar: wit unde se găseau paturi si arden 
focul într-o sobă. at | | 
O parte din Românii cari locuiseră până acum 5 zile 

aci, fuseseră trimişi prin alte lag, pe la Inéru, sau la La- 
zavet, vestul la cimitir. Acesta a fost cel mai blestemat lag,, 
aci au murit cei mai multi. Era greu de aflat numărul zil- 
nie al morţilor. Unii spuneau că au fost zile în cari: Sau în- 
gropat 80 români. In loc de + dormeam 8 întrun pat, Eu 
ocupasem partea de sus a patului de la extremitatea. din 
stânga a barăcei împreună cu Dinescu, Zamfir şi Mendel. 
Zamfir era din acelaşi regiment companie si pluton eu mine 
în aceiași zi căzusem prizonieri. Toti eram cunoştinţe vechi. 
Imi aduce aminte cu groază de timpurile acelea. Frigul ne 
încbunise. Ocupaseräm câte si 4 partea de sus, adecă etajul 
patului, crezând că sus va fi mai cald, dar tavanul fiind 
numai la jumătate metru, tavan dintr-o singură scândură pe 
care se depusese chiar în noaptea. sosirei noastre zăpada de 
> palme, ne îngheţa suflarea. Dormeam îmbrăcaţi: ineältati 


si fmbrobodifi eu capelul. Nemţii ne dăduseră câte 2 pături 


de fiecare St din cle, 2 puneam dedesubt. si şase plus man- 
talele deasupra, dar era frig, frig do moarte. 


| 36 .- 


‘Dé mancare ce să mai vorbesc,-aceiasi zeamă când verde 


când vânătă si nici măcar sărată. 


Toate astea se vede că nu erau de ajuns. Printre noi 


'se gäseau vre-o câţi-va nemți civili, cari vorbeau | româneşte, 


| „de fel. din Dobrogea... Nu ştiu dacă erau sau nu soldaţi, după 
„cum nu. pricepeam ce caută printre noi. Acești oamenii cari 
„împărțeau . mânearea și erau atot puternici în lag, bägase 


„Spaima în românii cu hotiile si cu răutatea lor. Tâlhari mai 
mari ca, aceştia nu mi-a fost dat să văd vre'odată.. Nu. le 
„ puteai spune că face o faptă nedreptă, atunci când fura. oa- 
~ menilor mâncarea de la butoi, dreptatea era în mâna lor: 

„eiomagul, cu care lovea în toate pärtile. Nam văzut ură mai 
pätimasä si. îndârjire mai sälbatecä i, decât: a acestora contra 
„noăştră. Capul acestei bande, 0 adeviirati fiară, după cât îmi 


“amintesc, se numea. Iohan. | 


„ Vedeam, toate acestea, mi räsvräteam fu mine, oamenii 


| ‘ser? âgneau contra lor. Aş fi putut si le cer socoteală pentru 


purtare a lor, dar cine oram eu? sunt - sigur’ că nu sar fi 


„uitat prea mult la mine si mar fi croit. Puteam cu câte-v: 
_cuvinte să-ridie toată baraca contra lor, oamenii nu aşteptau 


decât un semn, dar mam stăpânit. Vedeam bine că sar fi 


facut omor, Ei de altfel nu se dădeau la o parte de la ni- 


mic, ereau porniţi pe orice. Injurau toţi românii și din lag, 
si din tara românească, aveau poftă si se bata cu toată: 


lumea, 


-In mijlocul lor am făcut: sărbătorile Cräciunului nostru, 


„„zile frumoase odată şi atât de triste actun. După 4 zile de 
„la . sosire nu mă mai ţineau picioarele. Am rămas în pat, 


Eram numai pielea si osul. Devenisem schelet. Inchipuiase-si 


„oricine dacă nişte oamenii asttel hräniti, puteau locui iama 


în acele pivnite-barici. Mureau noaptea; mureau ziua, mureau 
la spital, mureau in drum” spre spital, mureau așteptând vi-. 
zita doctorului. Moarte era unde te întoreegi. Două zile am 


37 


stat întrun fel lâncezeală, iwi să pot gândi ceva. Par’ că mă 
părăsea si foamea. 5) : ar 
Primejdia ce ne amenita pe toti se vede: că începuse a 
da de gândit nemților. Vedem, . nu că ne dă mâncare mai 
bună, ci că se anunță în fiecare zi insepecţii medicale. Abea 
mă scuini din pat pentru a trece vizita ce se anunţase. 
Într-o baracă anume pregătită dupe timpuri, se afla îns 
talată Infirmeriâ. "Poţi oamenii trebuiau să treacă pe sub 
privirile unui tânăr medic (militar), care de obicein se uita 
la picioare să vadă dacă sunt. umflate. Dacă nù er an, nu 
“xista pericol, trebuia să aştepţi să ti se umfle pentru a fi 
trimes la spital. E Putin mai tarziu aproape toţi abea igi tara 
picioarele sub greutatea umflăturei, şi nu mai. erau trimegi- 
Insiisi lag, se transformase în spital... ; ec 7 
In timpul cât aşteptam afară să ne vie rândul să ne 
înfăţişăm reprezentantului medicinei” germane, slab si abitut 
cum eram auzii doi camarazi lângă mine soptindu-si “destiil 
de t tare «se duce yi ăsta». Semnele mortei se vede ci ince- 
puseră a se arăta pe fata mea; Mă strecurai în dosul baräcei. 
si nevăzut de nimeni imi stersei pentru a doua oară în cap- 
tivitate, ochii umeziti de lacrimal. ‘Si câte nu mi-au trecut 
prin minte în acele câte-va clipe |. Moartea unui om însedinnă 
atât de puţin : um. De ce mam murit pe front ?.. Dar nu 
murisem inci, Ar fi urât din cale afară ca după atâtea su- 
ferinte si-mi las oasele în ţara nemţească. Omul speră şi 
trebue să. lupte pânii în ultimul moment. CN 
Ne ajunsese rândul, intraräm în baracă. In find, Doe 
torul și câţi-va sanitari. Al ături la 0 masă un tălmati strigă 
dupe listă odmenil. Diagnoza era notată imediat. Lazaret, 
Revier sau lag. 5. Dacă se mai găsea câte unul cu in- 
“făţisare de om, era notat pentru lucru, După ce se uită ‘si 
la mine si se termină tot şirul barăcei noastre, îmi luai cu- 
vajul de'a vorbi doctorului, curaj pe care il ai numai în a- 
| numite momente ale vietei. Ii spusei că sunt bolnav, că nu. 


38 


mai i pat rezista gi să mă trime: ti Ja spital. Fie-care din noi 
putea. spune acelaș lucru. El mă privi lung, mä întrebă eu 
cé mă ocup în civilitate si mă concedia oarecul euviincios. j 
Era primul neamt cu care vorbisem până ütunci. 
“Probabil că starea de plâns în cire mă aflam imiscase . 
puţin suftetul tânărului vlăstar al scoalei militariste. Eu fă- 
cuau tot ce se putea face în aceste împrejurări. Ce ax fi 
patut face mai mult? Sk tip, să urlu că mor de foame, n’ar 
fi" folosit . la nimic. Nu era nimeni care să mă audă: 
si să mă ajute. “Toţi erum la fel și “dacă toţi ar fii 
wienit... Si apoi încetul cu încetul ust-fel cum am trăit noi, 
se „perde toată energia, toată puterea de a reacționa și indi- 
vidal ajuns în cele din urmă fără pie de si-i, se stinge 
sau mai bine zis se topeşte cu o lunare. | 
Adoua «i după masă mi se făcu cunoscut de la cance- 
larie să mă pregătesc de plecare. Reușisem.-să fac să mă 
schimbe din "iadul ăsta! și ered ck mai, mult grație limbe 
germane pe care o vorbisem, ei i-se atribuia succesul meu. 
M'am convins mai târziu că le plăcea grozav nemților să te 
sostesti în limba lor. Pe cât de aspru se purtau cu noi, când 
le spuneai câte-va cuvinte nemf{esti se mai. înmuiau. Incura- 
jat de primul meu debut mam hotărât să nu mai stau în 
rezervă, ci să speculez cât voi putea, puţinele cunostinti de 


À 
i 


 fumba germană ce-mi rămăsese din şcoală, și cam putin ini-a 
rămas Insotit de un tălmaci, părăsii baraca si cu ea pe cei 
3 eamarazi din regimentul meu. Ajuns la poarta lag. mă 
vârâi între alti români cari aşteptau, toți slabi si prăpădiţi. 
In dreapta portei sub Darăcile corpului de gardă şi cance- 
Jüvis. În stânga un fel de sopron sub care sunt adăpostite câte- 
va eadravre de sokhlaţi români. Numărul lor creştea mereu, 
“ehiar acuma sub ochii mei fură. aduse pe vagonete două tru- 
pert ealde încă. Särmani oamenii! Mi se strânsese inima. de 
durere. Rămăsei mult timp cu ochii pironiti pe ei într-o vi- 
gare dureroași,... dar nn visam, văzui bine cum unul din ei 


39. 


în spasmele morţii deschise ‘ura ca şi eum ay fi vrut prie | 
de ceva din aer, poate ultimul suflu de vii ce-si ua she. 
ral în clipa acea. | pie a de di 
“După ce.am aşteptat mai ce „de o or ft, Fiat ne. 
porniţi pe acelagi drum pe caré venisem spre lag. 3. lot. 
ceea-ce făcea nemţii pentru a ne îmbunătăţi soarta, era... 
o continuă mişcare prin toate lagările. Eu totuşi” eram .: 
mulţumit că mă scosese din locul acele nefast at mă du a 
cea , înapoi în lag. 5, . ta 


| ARASI IN LAGARUL dă 


| Toţi cei 80 de oameni cu cari părăseam lag: cH 
VI erau. nişte umbre miscate de vânt. Unii chiai- 
mai prăpădiţi decât mine, fuseseră ue din epitet E 
‘pentru a face loc altora. ù 
Santinela ne lăsă in fata cancelariei lag. e) şi rg 
| plecă. Printre noi nu se găsea nici unul care'să . 
priceapă nemfeste, asta mi-a folosit. Ni sa dat o: 
baracă goală în care eu am rămis'tălmaci. Mă 
gândii la Avram, la tiganul bărbier şi la şeful de 
baracă despre care am vorbit, ce păcat că nu era: 
„nici unul dintre ei printre oamenii mei! } Neamtul ne 
care conducea baraca noastră era un om sanchiü, ” 
dar nu crud. Chiar când dădea câte o palmă lu °°" 
nul intotdeauna o innemerea dandoasele. Nu fuse: 
se pe front şi s3 temea grozav să nu fie trimis, a 
"Trecerea mea in funcţiune de talmaci era ma: 
re lucru. Talmacii o duceau mai bine. Oameni 
din jurul meu care nu prea. mă luaser! în, 
seamă. până atunci, incepurä a mă privi altiel.. 
Câti-va dintre ei se tot învârteau pe lângă mine. 
soptindu-mi mereu să-i iau ca’ ordonanţă. Mai. 
toți îmi ziceau d-le Plutonier, Cum ovrei cu tal: 


maei era ftot.una, cu drept cuvant, oamenii mă 
considerau alt-fel.- 

- Înţelegând toate acestea, mă hofarii. să vor- 
vese imediat camarazilor mei. Să le tiu un fel de 
discurs-program de modul cum înţeleg eu să con: 
due. baraca. Le-am spus că nu sunt Plutonier ci 
soldat şi încă de cel dispensat, că nu sunt ovrei că, 
nu am nevoe de ordonanţă şi altele. O parte din ci mă 
aprobară imediat, iar alta mă privi cu neîncredere, 
luand ea false afir mafia mea că nu as fi ovrei. ‘Se 


vede că o patise şi ei cu tilmaciul. 
Mă bucuram de funcțiunea ce mi se dăduse 


din 2 motive, I) că mă dispensam și pe mine şi pe 
ceilalţi de mizeriile ce am fi avut de suferit. dacă 
nenorocirea ar fi făcut ca să dau peste un àl do- 
ilea Avram si 2) că ceilalţi tălmaei având portia _ 


dubla de mâncare, trebuia să o am aj eu. !! 
Oamenii din baraca mea erau după cum am 


spus, sau esiti din spital sau veniţi din alte lag. 
unde trăise tot atât de rău. Slăbiţi si imbatriniti 
după —numai 2—3 .luni de cumplită captivitate, 
păreau a fi mai repede niște bătrâni trimeși aci 
spre a-și sfârşi zilele, decât ceeace erau, o armată | 


fânără în care cu câteva luni înainte îşi pusese 1 nă- 
dejdea a țară întreagă. Tristä soartă! 


x 
x 


| Daca Sate: -va zile ni on dat o mâncare mai. 
bună, s'a revenit în aun timp la pec onals supa 


nemteusea. ‘ 
‘Ceeace însă şi stomacul meu a refuzat să pris 


measea, a fost un fel de supă de melci, pe care 
noi o numeam cu un singur cuvânt «broaște». Era 
aşa de sărată că, chiar dacă te torturai mâncând-o- 
în curînd te upuca o sete pe care nimic nu o putea 
potoli. Nu puţini dintre cei cari o mâncau erau tri- 


Ai 


mesi a doua zi la spital pentru a le scoate. apa 
din stomacul ce se umflase cât un butoi. Şi ce apa 
era in Lamsdort! Nici măcar o apă bună nu aveam. 
Era sărată, elocită si do un gust meétalic, din ca- 
uza căreia desinteria lăcea adevărate ravagii. 
| Contra desinterii Administraţia găsi că trebue 
să introducă atâta chininä în cazanele de supă, 
în cât era iniposibil de mâncat și dacă- până 
acum nu avea nici un gust, acum era amară ca 
fierea d 

După 1 Lanuarie earna era în toi, o earnă cum 
de 30 de ani nu mai fusese în Germania. Natura 
părea a fi contra noastră. | 
| F'useserăm trimişi aci la un tratament mai bun 
şi în loc de asta, moartea începu a dobori pe fie- 
care zi tot mai multi. 

Oamenii în prada foamei continue, căpătase o 
infätisare săibatees. Aproape nu mă mai puteam — 
înţelege cu ei. Erau ca fiarele cari nemai păsind 
hrană, sfâsie tot ce le ese în cale, Umblau nauci 
căutând pe jos, prin lada cu gunoae şi făceau toa- 
tä ziua ocolul bu ătăriei. oe. 

Bucătăria era acum instalată chiar în curtea 
comp. noastre și numai pentru noi. Personaiul era 
ales dintre românii si mai mare peste ei—afara de 
germanii -— se afla un anume : Stein, prizonier ro- 
man si el. Nu ştiu care-i era situafiunea militară 
tot-deauna lam văzut civil. Dacă a făcut ceva bun 
pentru’ români ocupând funcțiunea aceasta atât; de 
importantă, nu ştiu sau cel patin nam auzit nimie, 
atară de brutalitatea cu care îşi trata camarazii. 
Când insultele și injuräturile i sau părut prea pu- 
tin a început cu bătaea si a terminat udând cu 
apă oamenii cari turbati de foame se apropiau de 


49 


bucătărie şi îl implorau să-i ajute cu 0 lingură de 
supă. | | 
Intr’o Bunk zi, il văd şi pe Mendel aci, era si 
el tălmaci. Mendel rämäsese acelaş om, nn 
„cursuri de dimineaţă până seară, căutând să con- 
_vingă' oamenii că sunt sătui. Intr’alta zi dau cu o- 
_chii-şi de Zamfir lăutarul, singurul om pe. care-l 
cunoscusem dela regiment, singurul martor al tim- 
pului ce mi se părea atât de îndepărtat timpuri 
fericite de amintirea cărora se lega întreaga noas- 
‘tra campanie Predeal, Brasov, Codlea, Izvoarele, 
Flămânda, etc... | 
Eram singurul télmaci român din acest lagăr. 
Ceilalţi toţi erau evrei si printre ei am văzut; oa- 
menii destul de cumsecade: Bujes Lazar, Lôbel 
Filip, Graubard si alţii eari nu au tost pentru ca- 
marazii lor, ceiace fusese Leibu Avram. 
Până la sfârşitul lunei Februarie cat am mai 
stat în Lamsdorf, mam intAinit altceva decât sufc- 


vinta si moarte. Putini mai rămăsese din cei cu 


care venisem, restul fuseseră trimişi la spital sau 
îngrăşau pământul cu leş surile lor. Baraca devenise 
un loc de ispășire. Nu:se auzeau decât gemetele 
bolnavilor. Câte 5—6 erau luaţi cu căruţa la spital 
pentru că a doua si să cada alţii. A mătura barăca 
era o muncă ce intrecea. puterile lor, a-şi ridica 
salieaua din locul unde dormise era un chin. Cine 
se așeza jos cu greu se mai putea ridica şi era 
destul de greu a întoarce cipul şi chiar a vorbi. 
Yoata puterea de viaţă de cugetare se data E- 
ram muribunzi. 
Le Cu tot câstronul de supă ce aveam mai mult, 
foamea rămânea t>t foame si pe zi ce trecea de- 
venea mai groaznică. Organismul meu rezistent 


43 


odinioară mă ţinea încă pe picioare. Nu trăia in ~ 
mine decât omul animal, nu mă gândeam decât Ia 
mâncare. Uitasem de nult senzatia omului sătul. 
Adesea orimisepărea că trec printr’un vis urit si 
mă întrebam; trăisem. odată si acum visez,sau trecu- 
tul fusese un vis frumos și aceasta era realitatea 
‘Nici odată până atunci nu cugetasem la adevărul 
‘ce cuprindea Cutit) rugăciunei «Pâinea noastră 
cea de toată zilele...», și pâinea ne lipsea. 

La scrisorile cole trimesem acasă nu aveam nici | 
un răspuns şi nici o putere de a înstinfa pe cei 
din ţară de torturile la cari suntem supuși. De eva- 
dal din Jag. par fi fost imposibil, nu era însă cu 
„putinţă să pui la cale o evadare din nenumärale 
motive. Fără haine civile, fără bani si pe timp de 

Pe: | 
iarnă încotro să apueil 

Fiorii mortei neînduplecate ne zgudui “pe toţi. 
Mureau românii peste noapte între noi si,tot mai 
mulţi. Neamtal când venea dimineaţa nu may „mai 
întreba câţi oumeni ai,-ci câţi morţi sunt. 

Muri Piastru Pârvu, murii Văduva si alţii a 
‘äror nume le-am uitat. Piastru se stinse särma- 
nul intro noapte tără să zică um cuvânt, celui ce 
dormea alături de el. Moartea lui Văduva ne-a im- 
presionat pe toţi. i 

Văduva cra un om cam de 40 ani deşi părea 
mult mai bătrân. Nu rămăsese din el decât ruinele 
din ceace fusese odată. Sărmanul oi, se -prostise, 
da buzna în toate părţile. Nu mai auzea nu mai 
înțelegea nimic. Cäuta mâncare. Turbase de foame. 
Intr’o zi după ce isi sorbi pe loe castronul cu supă, 
se repezi pe butoi și. vârâ castronul înăuntru. O 
isbitură de pumn pe care o trimise bravul neamt 


îi 


44 

în piept, îl făcu să se răstoarne ca un bustean la 
„pământ. Sa sculat greu si gemând de jos, căută cu 
privirea pe cel care-l lovise şi privindu-l lung îl 
salută sau îi mulţumi eu mâna la capelă. Ce va 
fi gândit el de a răspuns cu un salut celui care l’a 
levit? Ta acest gest al iui, mi-am adus -aminte de 
cuvintele Mântuitorului <iartă-le lor că nu ştiu ce. 
fac». Neamful a râs cu poftă de gluma figanului — 
cum zicea el românilor — şi-i a dat castronul cu 
mâncare. oes = À | 

Peste 3 ziie Văduva a murit si mulţi spu- 
neau că de atunci se schimbase mult, îşi trăsese 
moartea. — ze ee 

In noaptea tristă si friguroasä de [anuarie nu 
se auzea decât gemetele si horcäelile muribuuzilor. . 
Pe ia 4 dimineaţa ehinurile incetau, muribanzit tre- 
ceau în lumea de veci. Mantalele si bocancii se o- 
preau de cei lipsiţi. Nu era profanare. Pe fiecare 
il pândea aceiași soartă. | i E 

Intruna din barăci era doi camarazi români - 
unui era mai în vârstă decât celalt erau nedespär- 


titi. Am aflat în urmă că era tätäl şi fiul. Soarta 


făcuse că amândoi să fie prizonieri si să se intal- 


ncască aci la Lamsdori. Cu invoirea nemților sau | 
mutat în aceiaşi baracă. fatal a murit cu mângâ- 
erea de a avea ătături de e! până în altimul mo- 
ment pe fiul său -- nu sa dus la spital ca să nu 
se despartă. Dragostea cu cari sau îngrijit reci- 
“proc şi mai cu seamă a fiului pentru tatăl ce 
se perdea, a fost atât de mare în câta mişeat 
si pe cei din jurul lor, oameni cari în urma ce- 
lor văzute şi suferite, cu greu se mai puteau 
emotiona. i | E A. 

Pe la sfârşitul lui fanuarie se anunţă vizita 


45 

unui General medic, ce puse în mare încurcătură 
“pe nemți, căntând să dea atât lag. cât şi oameni- 
lor altă înfăţişare. Neamţul barăcei noastre “tinea 


„ mortis să prezinte oamenii intro ţinută de paradă. 


A mers până acolo că a făcut şcoală cu noi de 
modul cum trebuea să ne prezentăm. La comanda 
“de <achtung> trebuea nici mai mult nici mai putin, 
de cât să infepenim. | d a 
| Când credea că totul va esi după dorinţa lui bă- 
bătrânul genera! trecu poarta lagărului. Veni şi randul 
nostru. Uu bătrân militar, un munte de om, intra, 
Neamţul ţipă scurt si pitigäiat comanda de drepţi, 
în limba lui şi spuse câte-va cuvinte medicului. În 
rândurile noastre. in loc de o mişcare scurtă se | 
auzi una ce nu se mai termina, ba câţi va nicinu 
Sau putut ridica de jos. Dar nici cei cari de bine 
„de rău formase o linie mai mult in zigzag decât 
dreaptă, nu rămaseră aşa. Trupurile slăbite și. gâr- 
bovite încop a se mişca ca bătute de vant, picioa- 
rele se Inmoae si cu un cuvânt suntem ceeace Kra- 
_alvier-ul nostru voia mäcar.o clipă să fim. Îl văd 
că crâsneste dinţi si inghile în sec. ză 
„Vizita generalului se prelungeşte. Omul ştiinţei 
vrea să-şi dea seama de ce se petrece aci, unde to- 
tul pare la locul, lui numai oameni mor. Lângă bu- 
toaele cu mâncare găsesc pe general însoţit de un doc- 
torant, iarla câţi-va paşi Stein se oboseste să-l con- 
vingă că mâncarea este bună, dar oamenii nu se îngri- 
jese. Generalul se apropie de un camarad și se uită în 
castronul lui, Soldatul nu se intimidează, trage 
lingura din buzunar şi îi vântură supa, fara să 
alingă cojile dela tund spunând «e apă, numai 


_ 


apă cum să ne săturăm, apă, apă» Doctorul deşi 
„militar, pare om cu oare care bina voinţă, se uită 
cu atenţie prin ochelari când la castron când la 
soldat, vrea să ştie ce spune, ce însemnează «apa» 
pe care o repetă mereu. Eram lângă el și traduc 
cele spuse, iar soldatul aducând-şi aminte că «waser» 
pe care îl pronunt eu, însemnează apă în nemteste 
"repetă acum «wasser, wasser». 

Ori cari vor fi fost concluziunile doctorului 
general, nu au adus după ele nici o îmbunătățire, 
Mancarea a rămas aceiaşi şi numărul morţilor în 
loc să scadă, creştea. — a 

Boala care a secerat atâtea vieţi tinere de ro- 
mânii (boala de foame) se manifesta printr’o pro- 
gresivä lipsă de putere, prin umflarea picioarelor 
în acelaşi timp cu invinetirea si diformarea figu- 
rei. In fie care zi după supa de dimineaţă mi-se 
umflau picioarele până la genuchi, după cea de la 
prânz umflătura treee în sus. Cu sfortärile ce fă-.. 
ceam abea mă puteam mișca. Picioarele îmi erau ca 
de plumb. Cu timpul ‘umflatura trecea Ja stomab, şi . 
oamenii numai puteau merge. In câtezile mureau de 
foame. - 

Venind iarna cu ingheturile nu se mai găse: 

nici iarbă, nici coji, nici oase căci toatea astea se 
mâncau. Oasele de peşte (sărat) de cal, de oae, 
pentru a putea fi mâncate se ardeau pe sobă. Și 
dacă câte unul putea scăpa cu multă dibăcie pela 
bucătăriile nemților, se repezea pe hârdăul cu, là 

turi, isi umplea nelipsitul sac cu cartofi eloeili, 
cu coji de cartofi, cu carne stricată si tot felul de 
lături. Toate astea erau dorite în acele cumplite 
vremuri de fomete. Căuta românul cu tot chipul să 
să scape cu zile, săși mai vadă odată tara, să mă 

nance bine până la săturare si apoi să moară. 


Afară de Zamfir mai erau 2 lăutari din Vlaş- . 
ca, cari nu ştiu prin ce împrejurare aveau şi vi- 
orile cu ei. Tiganii sar fi prăpădit dacă nu punea 
“mâna pe seripeă. Când i-a rasbit foamea au. ince- 
put a cânta butoiului si din gură şi din seripcä 
«Margareto îngeraş iubit» melodie deşi nepotrivi- 
tă cu timpurile acelea — numai de iubit nu ne 
ardea — totuşi sunetele, accentele ce esau din 
gură si scripca lor, nu semănau de loe a amor 
şi neîncredere. Erau un țipăt de disperare, văică- 
rerile unui suflet necăjit ce. par'că. striga «Aoleu 
“nu mă lăsaţi că mor de foame» şi nemţii oamenii 
civilizati si amatori de artă si simtonii ' exotice se 
lăsau:să mai fie ciupiti cu puţină supă. 
Vorbeam adesea cu oamenii nostri, cari nu 
puteau înţelege această ţară cu un astfel de po- 
por. Ce văzusem din Germania ne dăduse impre- 
sia că poporul care a creat toate astea prin mun- 
„că si pricepere, trebue să fie civilizat. Civilizaţia 
lor vedeam eum ne omoară. Oare ei vor merge 
până la urmă cu chinul ăsta? Vor să ne distrugă 
pe toţi ?. Eram inamici lui prinşi în luptă şi dacă 
după vechile legi barbare prizionierii puteau fi 
ucişi sau luați sclavi o. viață întreagă, nemţii par 
a fi rămas la aceleasi principii; deşi teoretice au ad- 
mis conventiunile internationale unde, se scrie 
multe.. ; | 
In aceiași baracă eu mine veni si un domn 
plutonier magistrat stagiar in civilitate cu care, 
vorbind îmi mai îndulei suferinţele. Impreună cu 
‘el am lăsat pe peretele (scândură) al baräcei amin- 
tirea trecerei noastre pe acolo Neamtul care 
conducea baraca noastră puse ochii pe cojoce- 
lul Jui şi nu sa lăsat până nu i la dat sau 


- E 
"mal bine zis i l-a fa Pe lângă purtarea lor ne- 
omenoasă soldaţii: germanii nu treceau în fata noa- ° 
_Strä-nici drept oamenii einstinti, aşa cum auzisem 
vorbindu-se. Se dădea: la tot felul de ghesefturi 
si crau foarte îndemânateci în a baga mâinele prin 
ranitele noastre. Aveau o deosebifa simpatie pen- 
tru opinci şi foi de cort. Kraalvier-ul baräcei noas-. - 
„tre care nu-mi făcuse o impresie toemai rea la in- 
ceput se pricepea de mi nune la furat. Totlam prins 
intro zi si rezultatul a fost că am căzut în disgra- 
„ţia lui, după ce imi făcuse gratia de ami da mie 
si la încă 5 camarazi odäifa numită Kopfstube. 
Gheorghe era numele unvia dintre acestia cinei 
un om de ispravă care nu piere. Stia să se Invar- 
tească chiar şi în lagăr. Era mititel şi sprinten, nu-i. - 
dădea 20 ani desi, era însurat, si lăsase. acasă pe: 
- lângă nevastă si 2 moştenitori. Gheorghe era băiat 
deştept, simpatie și mai avea darul de a povesti 
trumos. De câte ori nu-l puneam să ne istorisoască | 
“câte o snoavă adevărată din viata lui,.gi ne isto- 
risea cu farmecul și humorul povestitorului de la 
țară. De obiceiu ne povestea. din pätaniile lui cu 
“prima nevastă, căci Gheorghe era însurat pentru a 
doua oară. Aproape în fie care zi päcälea pe nemți” 
şi le mai lua o portie de mâncare, adică îi mai eşa 
Vlașea si Teleorman. Doară era dintrun sat „din 
“Teleorman. Stein îl cam luase la ochi şi Gheorghe 
nu s'a descurajat. Vrea omul să trăiască cu ori ce 
preţ, în ciuda lui Stein. 
La 3—4 zile venea la bucătărie proviziile. Ghe- 
orghe era acolo se fäcea că ajută. Când îi venea 
bine — şi îi venea întotdeauna — dispărea en câte 


# 


„ceva, fără să fie văzut. Intr’o seară veni cu un săcuşoi 
plin-de cartofi. Intro alta ne pomenim cu el că intra: 
„speriat, se uita în toate, părţile si când se asigură că 
nu este nici un strein 'spuse «uite ce am făcut» şi 
scoase de sub manta o bucată de carne cât toate zi- 
dele. Am rămas  încrenteniţi în „primul, moment. 


Dar nu era timp de pierdut, am ascuns-o cât mai 


bine sub pături si asteptaräm liniștiți momentul 
când trebuea să. începem. După cum.era. regula la 
ora 10 din. noapte se auzi paşii greoi ai postu- 

» Jui care venea.să stingă lumina, O stinse şi Spu- 

se ceva răstit, el ştie ce, noi nici nu suflam. Pe 

. la miezul noptei astuparăm cu pături fereastra, dă- 
"durăm: drunul' luminci. și începurăm prepararea 
prăzei. La fie care înghiţitură, ca la păharele cu vin. 
închinam în sănătatea lui Gheorghe şi râdeam pe 
infundate de päcäleala „rasă nemtilor. Dacă ar fi 
“stiut, dacă ne-ar fi» -prins, ar fi fost în stare. să ne 
inpuste, dar nu ne-a prins şi până in dimineaţă a 
_. fiert în ligheane carnea de cal şi a fost mâneată 
cu oase cu tot. Am fi fost în iz mâncăm | 
un cal întreg. ee Gon Ne ae a 
at Printre personalul administraţiei. se găsea şi un 
cunteroffitziers o adevărată brută, care. schilodise : 
românii“ în bătae, — pe conștiința lui apăsa şi Vă- 
_ duva. Acest; măcelar --- meseria lui civilă — se sim- 
fea cu atât mai, satisfăcut cu, cât rupea mai multe : 
ciomege pe spinarea românilor. De obiceiu el su. 
„praveghea împărţirea supei si atunci îşi desfășura 
„toate aptitudinele sale de, cavaler teuton. (n todte 
„acestoa avea si momente de generozitate, lăsând 
butoiul cu un rest de supă pe mâna «ţiganilor» 


ee oo : as A a 
Li . FA FRI 


N 


(românilor). Pentru, aceste câte-va linguri de. mân- 
"care se petreceau. . scene cu 'adevărat tragi- comice: 


In așa stare ne adusese: civilizaţia, ermanä. O'oră 


‘sau două butoiul trecea prin mâinele oamenilor, fără: > : 


ca vr'unul .sä poată apuca o lingură.. Câţi-va cari 


rămâneau la urmă:-dădeay lupta. decişivă — vrând 
ca toţi să-și umple. castroanele deodată, ceeace nu 
se putea. Ca să: facă: lucrul acesta pe rând câte... 
unul, nu o admiteau tot ei. Si atunci truditi de a- | - 
tata muncă zadarnicä gi ca ‘sx se isprăvească 0- 
datä, butoiul era răsturnat. Supa se scurgea ‘pe no- 


roiul îngheţat; si de'acolo era sorbită cu gura sau 


strânsă cu pumnii. — Eram nebuni de foame. Neam- 


| ul, văzuse cop Lena piă, piece salistiout, - 


BAIL E în 


"Acolo unde am but CHAN mai bine felul hathar a 


- de à sé purta al nenitilor, a fost la ‘bae. 


‘Construite din scânduri si dupiun anumit plan, băile 
serveau unele numai pentru dus, altele: pentru dus si desin- 


fectie. à 
La Lamsdort erau două băi pe cari le: numisem cea 
„„„amică st cea marc, aceasta, din i urmă servea sl pentru desin- 

fecfie. 


1000— “prizonieri „cei mai multi romani, mai puţini. ruși Și 


| câţiva francezi. Bae nu puted face odată toată luimea. Se 


facea pe rând câte 100  persoane, restul trebuea s să aștepte, 


La “rândul lor cei cari făcuseră trebuea. iarăși să aștepte. 


pe. ceilalţi: pentru. a pleca - împreună. Aşa voiau Germanii. 


Găsiseră ei mijlocul de tortură şi fără bütae,. trimetându-ne, 


„cât. mai des la bac. Asteptarea aceasta, de o jumătate. zi îna- 
inte şi după bae în frigul lui Ianuarie,.intrecea orice. răutate, 
| E . bă ou i îi 


De. “obicei : la. timpul hotărît, pornea întreg lngiul—peste : 


ee 


4 


. 


aed 


In timpul cât ne desbrtieim: Sau: “né bras Nemţii 
deschideau „larg şi” încet. uşile. în toate pirtile. Oamienii dip: - 
siti de. putere. “umblau incet, Nemţii îi îndemnau eu Cravașă, 
«los, los» .gi am văzut. -— de neinchipuit — - român despuiat 
“asvarlit afară de ei în luna lui Ianuarie, pentru a se îmbri-” 


Aud acolo. mai repede. Dacă baea sera cu „desinteoţie nenoro- 


i citea era si mai: mare, “ici Se încureau efectele si mai cu, 


seamă se. furan, fie: ‘de ‘rugii cari erau. tn "serviciul băei; fie 
de Nemţii. U 'nuia i să furat toate hainele si pee. un ger strag- : 
nie Sa întors la baracă într un costimi foarte. sumar ; omul | 
aceata în câteva zile‘n murit rates a SE 

. In astfel de: condițiuni fiieută baei, departs dă; a fi hi- 
“gienică dădea : rezultate | cu. totul. contrarii şi imediate, Ca 
nu -gi-au găsit moartes pe urma lor!-gi câţi nu au marit 
chiar acolo desbricati! Și aceștia pe, cari Nemţii i. svarledu 
SF se înibrace afară. nu mai erau oameni, erau .schelete pe 
“cari ată inna o piele vânătă plină + de abeesnri: Numiti, picioa- 
“vele erau. la, toți groase, umflate, pe cari pielex lucioasă sta 


“gata să plesnezisciă Era înfiorător să priveşti aceste fantome 
în toată goliciunea corpului miscindu-se prin bae Era inf 


orător eRe alţii poate, pentru nemti nu, ei nici 'nu se tae’ 
fiorau nici ‘mw le era, mild, imbrancea si lovea cu cravaga 


l-am văzut vro dată a fost cel „dela J iile din Lamsdorf, . 


> 


„fără să-le tremure inâna.' Cel mai înfiorător spectacol pe care, | 


unde cred că sar fi putut. inspira un. al doilea. Dante pen 7 


tru a seri un al doilea infern. ” i 

nainte de a se face desinfectia hainelor; say MIA bite 
“is pentru a ati dacă trebue să; se faci desinfectarea, ne că 
utau rufele de păduchi. Intr o „baracă lungă sta un cordon ae. 


nemți la mijlocul gi. pe o ușă intram gi trebuia xi djungem . 
la ei desbräcati pani Ja hră Au, căutau rufele de insecte şi pe 
uşa “cealaltă trebuea sit ei îmbrăcat ori ‘desbri cat, numai sii | 


ei. Nu te lăsa un minut să te. opreşti. Chiar dacă ai fi fost 


. à 
2 


e vo 


Fritzo Frigoli tot nu -puteai întrun interval de „eâţi- va paşi se 
| « ae 


să te îmbraci, că erau multe: 2 cămăși, 2 flanele, veston şi: 
„mai ştii en. ce. O g garderobă. întreag ä se'îmbrăca din cauza 
frigului, La usa de esire era. un robinet de apă si unui neamf : 

„= Th veri imfama idee de a ne stropi cu apă cântl. se înghe- 
suiau mai mulți la ușă. Ce-i păsa neamţului că apa ne fh: 
gheață. rufele, . prizonierii sunt. datori | si rabde ori-ce, după. 
concepţia, lor. .De altfel. ei râdeau, nu o făceau din räutate ci 

- din glumit, viata. este atât de monotonă în lagăr. chiar si 
„pentru ei încât căuta SĂ, se distreze i ie pref, fi ena? 
Pe, pielea noastră. |. eS 
„Acestea fiind o parte din mizeriile „ce ni se Fos la 
aA Bae; ‘oamenii „se, îngrozeau numai când auzeau vorbindu-se de.” 
„ea şi eu.drept: cuvânt, O fricä cu adevărat — de moarte in- 
“spira tuturor când ni se. anunţa “acest trist „capitol. din viata : 
i noastta i de prizonieri + — vorbese pe timp de” iarnă—. 


+ 
N A >: E , d $ , 


i 


ii i 
oe 


1 ee, aste E D à i | a 


De ifs 20. bruni părăsii. împreună cu toţi românii gi. 
“porn totdeauna lag. 5. Ne-am indreptat spre baea cc mare, 
Convoiul mergea încet, abea se târa prin zăpada până la ge 
nuchi şi pe un ger strasnic. „Nemţii indemaau cu cisma pe cei 
cari căzuseră jos. A trebuit să se aducă vagonete pentru a-i 
„culege după drum. Eu desi cu mare greutate îmi: duceam 

„ picioarele umflate, am împins la un vi agonet încărcat cu 3 
bolnavi. Sau găsit. si nemți care să măture zăpada, tarind de 
„picioare câteva sute de metri niște henorocifi cari is trăgeau 
sufletul. In 2. ore am făcut 2 Km. Tabloul : îmi : amintea 
Pohod na. ‘Sibir. -. : re oar a 
„5 Baea făcută atunéi nu o voi uita “niciodată. Pe lângă 
duş ni Sau desinfectat si hainele: pentru ao simţi mai bine. 
‘In: seara aceea nun mai mâncat, baea sa ee până la 
de din idol et PSE. Lure ie ha să 

* De aci ne duseră în bats 3 golit ie câte-va, zile. Fes 
intuneric am intrat intro pivniţă-baracii îngheţată unde se 


e 


es 


atdtase ‘foeut in” sobi; dar cine > puteai räsbi până la. ea şi ce 


căldură” pie, da ? Am file ut ed{i-va pasi- fuit să văd” unde: 


cale: şi jam trântit. on spinarea în ranitä, pe podeatia. în- 
ghetati À Nu mi-am putut. da geama’ cu cine era şi ‘ce sa 


- petrecut peste noapte; am auzit. numai gometé, -vaete si înju- 


räturi. Dimineaţa ” văzui că. + dintai nostri erau: tepeni. “În 
celelalte barăci la fel sau maj rău. Peste 3 zile um pornit - 


„spre: Mi annheim. 


LAGARUL MANNHEIM 


In? zile. ŞI 9 nopţi: de aie cu _trenul, am par- 


‘curs distanta de la Lamsdorff pana la Mannheim, 


Ce să mai pomenesc. ai chinurile acele neno- 


. vocite călătorii. |. :- 


 Läsasom la. Lansdortf iarna în font puterea 
ei si aci in apropiere de malul Rinului, totul se 


| schimbă ca prin farmee. La “Mannheim este primă 
„Vară, cer senin şi soare. Vedem soarele, pe care nu 
“stiu să-l mai fi văzut vr-o dată, de când cäleuse 


pamantul Germaniei. | i 
„Se cunoaste ca ne aflam | în “marginea unui 


oraş mare. In adevăr Mannheim este.un oraș cu o... 


populaţie ce trece de 200.000. locuitori sieste cel mai 


important centru industrial din Baden. In fata, ran 


pei se află o fabrică, deasupra căreia pe. o tablă 
enormă sta seris «Brown-Bovern» firmă pe care 


“îmi amintese că am văzut-o în București, mai în- 


colo altă fabrică. si în depărtare nu oraş întreg de . 


. uzine.. 


Lagărul este ae lang’ du de ten un 0: | 
risel construit din scânduri. In mijlocul lagärului 
sta ridicat un turn pătrat in care se află, instalat 
un ceas. uriaș.cu 4 fete; după el se mișcă totilîn 


* 


e 


lagăr. Intrând în acest oräsel, parcurgem mai multe 
"străzi, — fie carecu numele lor: Lazarettweg, Hau: 


ptweg, Mittelweg ete, — sub privirile bine voitoare | 
‘ale aliaţilor noștri Francezi, care. ne urează. bun. . 
venit. In. curtea coinp. 9-a unde suntem: instalaţi, 


“aflăm la urmărătoare că unul dintre nol _ Tipseste,, 


. Murise- în tren. 


| vitate.. 


In apropierea noastr se simfea viaţă : si. acti 4 


Automobile si tr amvae eleoizioe toe Gia. pe 


lângă lagăr. Vedem oameni civili, femei si copii 


Li 


cari se apropiau de sârmă „să ne privească. Sea- . 
_pasem de pustiul de Ja Lamsdorff unde Juni de 
zile nici o. fiinţă omenească nu se zärise și nici un 
semn de viaţă, afar de pri ivirile igtuniecata şi vraj- 
mage ale soldatilor germani. i 

O viatii noud începem. si, sperauta- incolti în 


rat sufletele noastre, simţindu-ne ' alături. de francezi. 


Compâniile sunt separ: ate între ele tot prin gat- ; 
duri de sârmä, printre care ‘se plane aceiași sen- 
tinelă ca și la Lamsdorit. CNA 

Fie care companie are 8 barăci afară de bet 
-.tariegi cancelarie. Din ele noi ocupam 5, rușii 2 iar 
‘a 8a este sala de teatru. | 
. Aflu că comitetul francez sa convoeat imediat 
şi-a decis: să ne ajute. Ih aceiaşi seară intră in 
compania noastră câţi-va saci, in care prinzându- ~ 
se de veste că sunt DÉSIR sunt luaţi cu asalt de - 
„ai noştri, i a A 

A doua zi, Duihinică, soseşte eomitohil prizo- 
nierilor francezi in cap eu’ preşedintele Dubois un Ô 
- Adjoudant de Chasseur alpin. Din mâna lor am 
primit fie-care pesmeti, chocolatä, sardele, maca- 
roane ete, Era pentru prima oara, dupa atatea luni 


y 


a 


a 


a 


de lipsuri grozave când ni,se întindea o“ mână de ” 
ajutor: La despărțire a fost atâta: entusiasm încât. 


sa strigat «Trăiască Franţa» şi sà- Faepuns «vive 
‘la Roumanie» nemtii.n’au auzit, 


„Dumineca aceea a fost. întradevăr ozi sationee? 
ȘI plină de „speranţe. Românii sătui se înviorară: 
"Gândurile noastre își- ia sborul departe spre scuni: 


„pa noastră ţară... dar nostalogia nu ţinu mult. 
Din -baracä se aud melodii românești însoţite de ro- | 


potele horei. Toţi se 'reped înăuntru și nemai în- 


* căpând, se mută hora afară, o horă cât curtea de 
mare, Pământul nemfése e bătut în cadenta dan- 


. turilor românești, iar în văzduh se ridică mee 


. fläcäilor nostri. - 


x 


Sau mirat Francezi cum în 24 ore ne am pu-' 


“tut schimba atât de mult. Nici chiar nemţii nu ne | 


au tulburat cu nimic buna disposifie: 


Dar multi lipseau dintre noi. Oboseala si frigul: 


color 2 zile de drum, fusese: prea mult. pentru, săr- 
„manii nostri camarazi, slabiti de. foame gi mizerie. 
„Erau la spital. ee 


După câte.va zile, desinteria începu a bântui 


„printre noi. Nemţii ne “aplică carantina cea mai, 
’ strictä. Oprese la cancelarie pesmeti ce ne mai dă-- 
ruise Francezi. Pesmeti zic ei sunt cauza desin- 
torioi. Poate că aveau dreptate. Nu aveau însă 
dreptate când consuiaau ja lle care „cafea a Și. 


sunt atâtea: pe zi— din pesmeñii noștri, 


Eu am, luat loc in baraca zisä a sensentilen 


“pentru că era ocupată în Cea mai mare parte, din 


gradafi, printre el funcţionari, negustori. şi moseri- 


aşi; cari împreuna cu Seful barăci, Plutonierul 4 


Voiculescu din Caracal, cäutam a ridica moralul 


4 a a 4 


a 


DE Lt 


camarazilor noëtai atăt de sea aut din cauza sufe= . 
vintelor. as 


Atot puternicia télmacilor : at dispărut; Cu lim- 
ba germană nu mai. puteai face nimic. Lagărul 
Mannheim este un lagăr populat. în cea mai mare 
parte de Francezi, deşi. se mai găsesc câte-va sule 


„de ruşi, de Englezi si prea puţini Belgieni. Români 


, 


în bumăr de 600, intrau acum pentru - prima 'oară. 
Chiar: şi din nemți vorbesc limba franceză. Ca sä 
träesti mai bine, trebue să cunoşti limba . fancezi. 

Francezii popor inteligent, cu. firea loi aplică 
spre frumos şi arlă, ei cari au avut; teatru si în 
transee, nu se putea rezuma la viaţa dobitocească 
de lags fir cu toată monotonia ei. Au căpătat con- 


sunţământul germanilor de a transforma 6 baracă ; 


in leatru. Un ast-fel de teatru se. gäseste chiar in 


- compania noastră, după cum am spus. 


„A doua zi după instalarea noasträ, mă roade 
curiozitatea, trebue să văd teatrul. . i 

„. Intru pe o.uşă din tund, pe .care o găsesc des- 
chisă. Sunt în culise, nu gäsese pe nimeni. La drea- 


-“pta o seară de câte-va trepte sue pe scénä. Incä 


_eâti-va paşi. deschid o uşă si vad că sunt în sală. 


Imi ese înainte un eamarad ‘francez, căruia, mă pre- 
zint. Este directorul teatrului. Se apropie de noiun 


alt camarad francez märunfel cu cioc, pe cap cu. 


beretä, un adevărat boem, e Borel pietorul teatru- 
lui. Rămân suprinsi că vorbesc limba lor. — 
Cu inulta bună voinţă mi se dă toate explica: 
fiunile, îmi arată costumuri, decoruri, piano etc. 
Teatrul este întreținut de francezi. Au stäruit 
mult până au obfinul baraca, dar nemţii nu voiau 
eu nici un ehip să le permită a strica. dusumeaua 
pentru ridicarea scenei, Francezii cu yoe, fără voe 


pea 
‘intro zi sus cu dusumeaua, au ridicat-o aproape un 
metru. In fata faptului împlinit, pémtii nu mai au. 
avut ce.facă. Teatrul are şi-o bogată bibliotecă, în 
care găses e aproape toate piesele frantuzesti care | 
sau jucat; în ultimii ani pe. scenele noastre şi care 
se înțelege, nu sau putut Le in lagar. Directorul | 


“teatrului un om cam de 30+--32 ‘ani, foarte simpa- - 


„tie si inteligent. este un. mao ales featru, fir ă sel 
fi profesat vr'o dată. De la el aflu veşti importante: . 


China a rupt relaţiile cu germania, ous este | 


„pe: cale -de a-i declara răsboi. * «> 


"Viaţa incontestabil mai bună eare începe din 


“Mannheim are o influenţă bine - făcăto aré aupra 

„noastră.. Incep a mă reculege. Pare că m am deş-! 
teptat dintr’un vis urât sub impresia căruia sunt 
încă. In mintea mea este un haos. Mai bine de ju- 
mătate an nu trăise în mine de cat omul animal. 
„Ori ce sentimente şi porniri firești omului, amor- 
tite în noi. Cea mai încercată însă dintre toate. ta- 
~ eultatile: ereerului nostru, este memoria “Un val de 
".nepătruns'mă desparte pe mine de -acum, de cel” 
dimainte de räsboi. Firul, contimitatea amintirilor 


nu o pot duce de cat până la plecarea mea pe 
front. Mai departe nu pot străbate. Am uitat cu 


deosebire numele proprii, chiar si a persoanelor (GEL 
care fusesem în deaproape legături. Abea îmi a- 
mipteam strada si numărul casei unde stau;. de 
“sigur că ași fi uitat-o, dacă 14° ani nu mar fi legat 


de aceiaşi adresă. In discutiunile pe cari le aveani | 


cu Francezii fie din istoria Franţei, fie din litera: 


tura ei, mă simţeam foarte încurcat constatând a - 


cest fenomen curios al uitărei, chiar si a faptelor. 
pe care le cunoscusem destul de bine odată. Feno- 
menul acesta al perderii memoriei a fost simţit 


. 


+ 
eee 


dă toți prizionieri, în proporţia! mizeriei prin. care 
au trecut. Dar în fie. care zi făceani un pas înainte. 
străbătând, mai mult pe dibuite, intuhericul din . 
vane mea, . Le SOL pede 

La. câteva zile după sosirea noastră vremea'se ‘ 
indspri. “Deşi eram in: Martie, i începu să să fulguiascä - 
a ninsoare. Românii în glumă: spuneau că ei adu- 
sesără iarna. Me 8 fi simţit. relatiy. bine dacă un 
_abces în spate, nar fi început să..mă chinue. Nu 
-fusesem,. se vede, destul.de tare ca ‘si suport dru- 
mul si apoi hrana proastă. si ro con- 


- tribuise la boala ce mă nelinistea. Nici ziua, nici 


“noaptea nu puteam dormi de dureri. si cu toate : 
"îmgrijirile mele, abcesul lua proportfiuni neobicinuit 
„de. mari. Numai puteam merge, dar încă să i-au 
drepţi în fata Plutonieru ai German, * comandäntul 

* “companiei noastre. Ela erezut, că este vorba de: 

“un act de indisciplină din partea mea; pe care că- 
utam Să: justifie cu un abces. Neamtul a ţinut să 
se convingă: dacă nu cumva 'am. vrut si-l trag pe 
_sfoarä. Iam arătat partea bolnavă si mi-a recoman- 
dat infirmeria pe adoua. zi. Si a trebuit să mă due. 


Infirmeria este instalată într-o baracă specială — 


- ja’ -éxtermitatea lagärului, alături „de Jazarctt.. Aci 
se examinează în fie care zi toţi bolnavii lagărului 
de un Medic Ofiţer German secondat dé un Medic 
prizonier. rus: Bolnavii cai au nevoe de o îngrijire 
serioasă sunt trimesi, dupa preseriptia lui, la Spital, : 
cei Mai uşor bolnavi sunt reţinuţi în cele. 20—-50 . 
“paturi dela Infirmerie, iar. restul, cari au hevoe de ‘ 
un pansament, o chininä, o aspirinä stau. la com». 
panie și vin dimineaţa lu tratament, ne oe 
„Printre francezii eu. cari mă întâlnesc la infir- 
meric - fac cunoştinţe si leg adevărate prietenii, Sunt 


ca 


aproape singurul. dintte: romani are’ 0: rup. fran- : 
 tuzeste, aga că sunt. asaltat cu intrebäri din toate 


părțile. Unde .au căzut, prizonier, de cât timp, cate: 
„regimente aveau, cun sau. purtat <Boch-ii» eu noi 


ste. Doi -dintre ei insă, îmi : ‘devin din acea zi ade- 
văraţi prieteni, Henri Souchet ŞI: infirmierül Roujol. 


, “Cu tot pansamentul pe care. mi-la facut ami: - 
„eul ‘Roujol,: abcesul mergea din ce în ce mai rav,, 
încât la a-2-a “vizită Doctorul mă refinu la Infir- 2 


59 > | 
à 

CE Bete 

Sp a OO ee i i 


LE 


merie. “Mi-a venit foarte greu sä:mà despaït de e a 


 marazii mei cu cari treensem prin momente atât 


de grele, ‘dar în interesul: sindtatei mele trebuea. 


Două zeci şi una de zile am stat in infirmerie. 


Am fost operat gi în urmă îngrijit; de amicul Rou- 


jol cum nu se putea mai ‘bine, totuşi starea mea. 
fizică în Joe să se îmbunătățească, devenea din ce , 


în ce: mai rea; Nu-i vorbă că afară de modul con- 
_ gtiincios eum eram îngrijit, np mă bucuram‘'de nici 
-0 favoare stand la infirmerie, aveam, aceiaşi hrană 


cagi la companie, de unde o.şi primeam. Francezii 


oricât de mult ar fi dorit să ne ajute, le era impo- 
 sibil ca dintr’al lor să ne hrănească şi pe noi. Eu, 
cel putin, mar mai fi. fost ‘eu putință să mor de 


5 a { Rs i F 
foame, dar asta hu însemna că VRAD O Masa Sue. : 


ficienta si substanţială in fie care zi, cum - sar fi 
cuvenit unui bolnav. Si apoi noi, Roniani de .frica 
mortii si din cauza lipsei ce _indurasem, mâneam, 
„unul cât 5 francezi | ca ae 
Camaradul H. Souchet cu care. abea mit. im- 


prictenisem mă vizită de mai multe ori la-infir- 


merie si când nu a putut veni el mi-a trimes cate - 


un pachetel insotit de câte o scrisorică în care mă 


„Mângâia. Iată ce. îmi serie, între altele, în una din 


„Aceste serisori..., «Pour vous je vous souhaite un 


= ire 67 _. 


prompt rétabliséément la vie n'etañt ‘déja pas . trop 
‘gaie ici, sil faut en plus ètre malade.ou souffrant 
cela devient intobérabl. Reagissez surtoût ne vous 
laissez pas. abattre, courage, patience, songez à vo- 
tre camaradé Souchet qui à .prés de 32: mois de 
captivité et qu'aueun evenement tel qu'il soit-n'a 
_. famais-abattu. Ayez une tres grande confiance dans | 
‘ Pavenir, car avee un «esprit optimiste Von se trouve | 
: toujour plus henroux. Suivez les principes bien fran- 
‘eais qui vous disent, Du courage, Encore dû cou- 


rage Toujours du Courage. Votre tout dévoué eter, 
: ‘ Per Li * 


* E : ct CR 
| Sari şi Paştele. Era aşa oe frig, că am fi pu- 
tut spune că e cräciunul. Intr-o chipa străbat cu. 
mintea cele 2000 km. până in: ţara mea si în! zadar 
„mă trudese să văd locurile seumpe. Nu pot să-mi 


inchipui ţara pe care o ştiu, del cand am. deschis: 


“ochii liberă, sub ocupaţie dușmană: Deşi sărbătoa- 
rea Invierei Mântuitorului a-Tost.o zi ca toate ce-: 


.. telalte pentru Germani, pentru. mine însă a avut 


toată sfintenia si mărăția de altă. dată. Oamenii, 

baraka şi însuși lagărul mi-au părut că au imbrăcat 
haina sărbătoarei. * É 
Boala mea se agrava, mă chinuit de dureri 


în febră. Termometrul îmi arăta in fie care 'seară . 


- că:am aproape 40°. Doctorul văzându-mă a tost de 
părere că trebue să mi se Luca a doua operaţie la 
Lazarett. Pa i 
Laza vettul (Spitalul) este. alături de: Infirmeric. 
In imijloeul unei al destul de mare. sunt ingirate : 
.10 barăci, două câte două, în linie. dreaptă. Prima 
bucătăria, a doua morga (sula. de autopsie), a treia 
cancelaria, a patra secţia chirurgicală în care este: 
. despărțită si sala de operatii, dela. a. cincea incep. 
eelelalte boli, afară de fuberculosi si sitilitiei. cari. - 


+ 


Es E er ed 


‘ocup ultimile 2 barăci. "Intreaga curte este plântată Na 
„cu 1 zarzavaturi. din care vom mânca mai târziu. | 

În ziua de'13 Apr ilie tree, poarta, Laza: etului. 
Inainte, de a fi instalat în bâraca IV (secţia birurs 
_ gicalä) fac — din ordin — o bae de putinä si acolo ©’ 
îmi rad barba. Ea (barba) văzuse lumina zilei. pe 
front. Cu ea mă târâsem. prin pământul trangeéi şi 
suferisem asperitätile campaniei, de. aceea era ‘as- . - 
pra. Ea fusese apoi martoră la toate amär: äciunile 
-captivitatei de până acum si de aceea începuse : a. 


albi. In ochii mei luase o însemnătate. istorică: si 


“mica părut rău în urmă că am sacrificat 0 dintr u un 
capriciu. . e 

‘ In baracä sunt etait intre francezi. Anas 80- 
nierd, saltea, pernă si ceargaf. De 9 luni nu ma o: 
E dihnisem întrun astfel de pat. gMancarea este mai 
‘bunicicä decât la, companie. Aproape jumätate din 
paturi sunt ocupate de români. Picioare. umflate . 
‘cu tăeturi,. braţele la fel, degete tăiate, abcesuri pe 
mâini, pe. corp, ete, ‘sunt Woalals yomanilor. Toti 
. sunt slabi și präpäditi, unu! dintre ei însă -este un 
“adevărat schelet. Se numeşte Petre. O fire blândă 
‘si foarte simpatică, de adevărat; român. Petre a 
fost adus la spital pe targa’. I sa tăiat „câte un 
„deget dela fiecare. picior în adeiaş zi, fără să fiea- 


“dormit, — eeeace francezii nu puteau erla medicu-_ 


„lui. — Din cauza slăbiciunei nednchipuite, Petre fu- 
sese de toti socotit ca si mort, nu era nici o spe- 
“rană de scăpare. şi cu toate astea Petre a scăpat. 
Ceeace s'a petrecut cu el,a fost un fenomen, însă- 
nătoșirea lui a fost un adevărat fenomen, de aceia . 
francezii lau şi. numit «<omul fenomen». 

Pe lângă Petre: sa vindecat mai toţi - românii : 


- din secţia chirurgicală — numai unul a murit — 


. | 4 a Be | +: | : 7 


cât : am stat. eu in spital $ si icoasta datorită în' mare 
parte camara azilor francezi !}, “cărora nu 'le- -am pu- 


tut: mültumi indeajuns.: De. altfel atât noi cât si 


francezii — cu cari evident ne ţii se purtau. mai 
"bine — n'am fi avut nimic de zis contra. ‘persona- 


_. lului medical al barăcii noastre, cari încap eu me- 
” dicul şi-au facut conştiincios datoria si sau purtat 


“omeneşte. Dar în baraca asta nu era toţi românii 


delà spital. Cei mai mulţi, cu picioarele şi pân- — 
"_tecele uinflate, slăhiţi de foame şi isbiti tuberculoză” 


erau adunaţi intr’o baracă dparte,fără se se bucu- 


-.re de un tratament; serios, fie din lipsă de medi: . 


camente, fie’ din reaua voință sau nepriceperea 
_ihediculul de boale interne, care de alt-fel era 0 
„fire brutală. Bolnavii. aceștia au, murit aproape toţi. 


.: “Am suferit mufil, foarte mult, dar matm strecu- : 
. rat în aga fol fird ă lăsa să se vada sulerintele mele 
şi m-am vindecat după 3 luni de spital. “Dacă Medi- 
cul ar fi ştiut că eu în fie care dimineaţă am o tem- | 


»eralură ce trecea de 38 Şi seara aproape 40° cu si- 
L pro] 


-guranfä că amar fi operat, dar eu aseundeam tem- 
„peralura mea nu numai Medicului dar chiar si 


infirmierului care punea termometrul (nu lăsam nici 
; odată, mercurul să se sue mai mult de 37). 


La C ompania 9 (a românilor) de unde primeam | 


regulat vesti lucrurile se Schimbaseră, Germanii de- 


“ veneau pe fie care zi mai severi. Dacă mâncarea a: 
fost bunicică la început, în urmă era apa goală,. iar 


‘ratia de pâine a fost ret adusă sub 300 grame pe zi. 


Li 


€ 


‘ 


mai grea si, poate la unii- imposibilă. 


1) Franeezii ne-au ajutat ew alimenteld--ce primeau din Franța: con-.- 
serve, pesmeti, chocolată, sardele, orez ete. altfel vindecarea ar fi fost mult . 


a 


De i is Stn Ae 


Din „Jurnal. de Geneve“, si ziarele nemțești - pu- . 


team fi în curent cu. nee mondiala Si evenimen-, 

| tele militare. | Bi se 
Citisem. de mai. multe ori, în ziarul. frañces. din. 

Geneva, că frontul ‘nostru. e la Siret si că Galatii a. 


-fost bombardat. Tot din aceleaşi ziare am aflat # dé - os 


revoluția rusă... 8. ăi | ; 
Am spus că Mannheim este un lagăr. ideii în 
cea mal mare parte de Francezii. Putinii Englezi cari. 

„se găsesc formează o. societate -aparte. Chiar dacă ai 


vrea să vorbesti cu ei nu te poți înțelege. ‘Limba. si 


“gesturile lor sunt de neânteles, Cu toate astea si pu- 
{ini Englezi din Mannhéin ne-au ajutat. foarte mult. 


„Dacă un român ‘cerea unui Englez o tigare, el. 


“ii. da un pachet, dacă n’avea ţigări îi da. Bani să-și 


cumpere dela cantină — Pe nemţii îi ex aspeluse En- | 


steal cu. flegmatismul lor. 
| Prholern intre ei se intelegeau destitl de chines 
In lag gär se crease un fel de limbă „Esperanto“. Am 


zut însă de atâtea ori Francez înțelegânduse cu ro- - 


. man, vorbind fie care în limba lui. Limba lagărului 
a era o amestecătură de frantuzeste, rusește si nemfeste. 
Fie care prizonier fie roman, rus sau francez ştia că 
_ -ykrank*=-bolnay, „gut“=iyun, „brod“ 
„ele. Jaloanele le forma limba’ germană. Se știa apoi 

_ de ruși şi se învățase si de români că: „manger“=a 
mânca, beancoup=mult etc. Tabac si tigaret erau cu- 
noscule de toată lumea. In felul acesta cu 0 vorbă. 
 nemfeasca, alta frantuzeascä și ruseasc: „se vorbea 
si se înțelegeau, ba se si certau. 


De când se ştia de revoluția rusă francezii nu pri- 


veau eu ochii buni pe rusi. Timpul câL.am stat în 
Mannheim ruşii rupsese s în lagăr reläfiunile cu a 
lat lor. | 33 | îi _ 


. E.) 


Li 


=pâine, „nix“=nu, 


< 


olalta. - 


Sale 


Am fost de ‘tals la 0, “discuție: „aprinsă între fean- 
cezii deaparte si rușii de alta. ușii susțin. că ei vor 


„da lovitura de „grație neamtului. că ei au dus si due 


greul războiului. Rușii pe imensul front din Polonia si 


Galiţia, Ruşii in Asia, un milion in Franţa etc. France- 


zii: protestează , „Pardon amice în Franţa nu sunt decât 
o divizie si a luptat atât de-progt încât a şi fost in. 
locuită dupa front“. Discuţiuniie de natura această 
deveneau foarte’ violente câte odată, căci Rușii tre-. 


ceau' imediat la înjurături: 


Am admirat întodeauna inteligenţa: priceperea 


şi mai cu seami patriotismul soldatului francez. Nam! 


întâlnit dintre ei pe unul singur care’ să se > indoiascä 


de! victoria lor finală. 


«Nu “mi-a vorbit niciodată “re unul că poporul, 
francez, este predestinat de Dumnezeu. din contră în 


 intimitate-mi. şa vorbit si de preseli si, de păcate. 
Dar ceea ce caracterizează. Franța si poporul Francez. 


mi sa spus cu toată convingerea este genorozilalea. 


Fapt ciudat francezii ‘in vorbele lor ue: ză foarte des 
. de Dumnezeu si cu toste astea nam văzut un singur 


francez inchinându-se, deşi am frait limi întregi Ja. 
| / | 


O altă cauză care, contribuise in mare parte la 


incordarea Felatiunilor dintre prizonierii Francezi si 
Rusi, era că, Franţa nu trimetea nimic pentru Rusi. 


Aceştia ar fi avut aerul să facă răspunzători pe ca- 
marazii Francezi de acest fapt. EI 

Se ştie că din anul 1915: prizonierii Francezi e- 
rau hränifi aproape complectamente de Republică. 


„Au murit mulți dintre ei de foame în primul an, iar 


dela această dată .sa convenil cu Franţa să-și hră- 


nească prizonierii din Germania, şi Germania a Con-: 


simfit cu condifiunea £a, Lol Fr anfa să hrănească — 


+: 


65 


conform conventiilor internationale ~ — eu ratia re- 
“gulamentară — şi prizonierii germani din Franţa. 


Altfel-n’ar fi scăpat multi prizonieri cu viaţă din 
Germania. : ~ ‘ À 


(Germanii acceptând, sistemul represaliilor a 
fost “abandonat, si in Germania, intrau — prin. 


„Elveţia — sute de. vagoane lunar încărcate cu 


"alimente. Depozitele “sunt în masa nemților, iar 


distribuţia o face comitetul francez. "Francezii . şi 
englezii nau nevoe de: hi ana germanilor. Ei au 


_manearea lor ce: le soseşte din Franta şi Anglia. 


Franţa mai hrăneşte pe belgieni, sârbi si co- 


„lonişti. nu poate hrăni, însăşi un milion de ruşi. De : 
„aceea când ruşii au văzut că sosese 2 vagot ane cu. 
-pesmeţi si conserve şi pentru români, au devenit; : 


furiogi,. au stricat prie stesugul şi cu. noi. 


| ey RE 
NE 
zu 


Odată cu sosirea târzie a primăverei, un dor 
„de libertate şi de ţară ne cuprinse pe toti. Sângele : 
„ce amortise in’vine începu a „se răsvrăti. Inchisi, 


între sârmă si baionetă, prizonierii se invartesc şi 


se sbat intr’un spaţiu restrâns ca păsările în coli- . 


vie, Simti că înebuneşti. Avem la spital. şi câţiva 
nebuni. Gândul multora este la evadare. Granița 


cea mai apropiată de noi este Elveţia. Nu ne des-. 


part decât 200 km. Un francez îmi arätä busola și 
harta. intenţia lui este să o stearg ot cât mai curând 


în Elveţia. Românii noştrii nu aşteaptă decat să 


înverzească codrul, ei nu au. nici busolă nici epee 


+ au soarele ziua, și stelele noaptea. > az, 
Intruna din nopţile liniștite “de Mai, când ta- 


cerea adâncă din lagăr, nu era întreruptă decât 
din oră în oră, de isbiturile metalice ale ceasorni- 


+ 


Li 


îi 


rs | a n Bea ră Pi. iati 


cului din turn, două focuri de armă ati pus în pi- 


:cioare toată paliţia lagărului. A doua zi de dimi- 


neata aflarăm că in: baraca a doua (sala de ao paie) 
zăcea trupul unui român, străpuns de două gloan- - 


“fe. Sărmanul om plätise cu mourtea dorul. dé li- 


ber tate. Acestea sunt din puţinele cazuri — din a- 


_celea fatale — nu orice incercare de evadare se 


plăteşte cu viata, ci cu 14 zile de arest greu. Pro- 


‘babil că el văzându-se descoperii d ea a in- 
- cercat să fugă si neamtul atata a aştepta 


Toată ziua o petrecea” : în societatea awed 
zilov francezi.cu cari nz discutam alteeva decât 
räsboi. De câte ori nu le-am schiţat hartă Ronrâ- 


niei éu ţările vecine pentru a-i face să priceapă ma- 


rimea frontului nostru. şi cauza râtragerei, hartă 


„ce a circulat în întreg spitalul. Imi atrăsesem stima 


lor mai cu seamă din faptul că “eunosteam istoria 


Franţei, mai bine decât. mulţi. din 6i. — Cea mai 
_ mare parte erau meseriași. — d 


Pe la ‘sfârgitul lunei Mai spitalul gemea de 


francezi el tubéreulogi şi bolnavi, adunaţi din 


toată Germania la Mannheim, care era ultima etapa. - 


în trecere’ spre Elveţia. Se ‘stie că după o intele- 


gere dintre Franţa. si Germania prizonierii sei mai 
vechi, boinavi și invalizi au fost, repatriați. l'renu- 


“rile se. întâlneau -in Elveţia - cu acelaș număr de 


prizonieri francezi si. germani cari. luau drumul pa- 


“triei, Majoritatea prizonierilor francezi aduși pen- 
tru repatriere, erau tuberculosi. 


‘ Printre aceştia am cunoscut un student — pe 
atunci — Pilippe'. de Commines, unul dintre eroii . 
dela Verdun cari îşi lăsase, piciorul drept pe câm- | 
pul de luptă. Intâmplarea a făcut ca paturile. noe: 
tre să fie vecine si aflând cä.si eu sunt student. 


is a 


român, am legat o adevărată prietenie. Alături de 
el am petrecut momente frumoase. 

Actualmente Filippe de Commines. este ataşat 
pe lângă ambasada Franţei din Washington. De 
curând am primit dela el o scrisoare în care îmi 
„spune că va păstra pentru totdeauna amintirea tim- 
pului petrecut «cote à cote à Mannheim». Imi ‘a- 
mintesc şi acum de emotiunea ceam simţit la des- 


pärtirea noastră, nu m'a lăsat până. ce nam pri. 


mit 5 mărci, jumătate din toată suma ce avea 
„la el NEA ae be Are 
In timpul acesta se svonea'că germanii au lu- 
at dispozifiuni să trimeatä si din români in țară, 
din acei cu cari nu sar putea servi în Ger- 


mania. La “început n’tin dat nici o atenţie acestui 
svon, dar peste o lună văd că Petre este scos din : 
spital şi doctorul mă pune'să-l întreb ce ar. zice, 
- dacă Par trimete in. România. Petre ca întotdea-e 


una à râs, crezând si el că este o glumă, până în 
momentul in care şi-a luat ziua bună. Pea 

La o land de la plecarea lui Petre din Mann- 
heim, văd intr’o zi că vine medicul la o oră ne- 


obicinuitä, ne pune la rând pe toţi românii Și 


| după ce ne examinează, rie spune că vom îi tri- 
_ mesi în Romania. Ni se. intocmese acte cu arata- . 
rea boalei, a timpului cât am stat la spital și peste 
o: săptămână 100 de «omâni aproape. si de la 
spital — se. înţelege cari puloau merge -—- ten 
porniti la tren. i 

De data asta am fost; îmbare cati în vagoane de: 


el Illa şi-am cälätorit bine cele 3 zile până la. 
Lamsdorf. Francezii îmi i uinpluse. sacul si ranita - 


cu. pesmeti şi conserve. 
| La vederea Pamsdortalt ne-a apucat frigurile 


Lă 


{ 


norţii, Martor al suterinţelor îndurate este éimiti 

rul din Lamsdorff. “ 
"Două săptămânii am fost ţinuţi în ae 3 din 

Lanisdort. Mânearea o aveam din Franţa: pesmefi 


sardele, slănină, conserve etc. Si cu toate astea spi- . 


talul si 4 barăci -din infermerie gemeau de bolnavi. 


Numai d-l medie. sub-lt. Răceanu poate spune. mi- 
zeria, fără seamăn în care se găseau românii nos- 
tri, după 7—8 luni de captivitate. în pes Hee 


‘uza? Foamea. ae 
Tot aci. am văzut si pe dl colonel Saale, ZA 


d-l căpitan Păun, d-l locot. Istrate si un preot mi- 


k litar, dacă nu mă însel preotul Marculescu. | 
„După 10% luni de captivitate în Gesmânia una - 
„mie români surtem imbareati. întrun tren spe- 


cial — la! fel eut cel caré ne adiisese- = si luăm dru- 


mul patriei... aie isa LE 


Se, 


Repatrierea era vând posi de starea noastră - 


fizică. Incă un examen medical ni Sa făcut la Lam- 
-sdorf înainte de plecare. Diagnoza era notată cu: 


3.cilre: 1, 2 şi 3. Dacă medicul zicea «Hing» jusem- 


“na că, esti sănătos tun, trebuia să stai în Germa- 
nia unde au nevoie: de brațe sănătoase... Dacă zicea | 


«zwei» erai nici.viu nici mort, nu puteai lucra. 


“«Zwei» însemna România. «Drei» însemna că ești 
pr ăpădit de tot si nemţii ţineau să nu-i w imeată în 


halul asta, se tenfeau să nu mqară pe drum. Prin. 


urmare. cei. 1000 Gameni, ce porneam spre fara, fu- 
seseram: considerafi de germani ca ne’ “Abu poner 


muncă acolo, | i : 


Nae 


69 


+. 
a4. ok 


După 6 zile de drum intrardm în ţară pe la Or- 


‘ sova. Văzurăm din tren. pustiirile făcute de ina- 


mic gt că in fara binecuvântată de Dumnezeu a 


grâului, este lipsă de pâine. 


O parte din prizonieri au fost debarcati la 


‘Craiova, în apropierea căreia este un lagdr. Res- 


tul, după 24 ore de drum, am ajuns în Capitală. 
După un an mă vedeam în Bucureşti. Eram 
al 5-lea transport de români sosiți din Germania. 
* Lumea, la vederea noastră, îşi stergea lderd- 
mile. Eram de nerecunoscut. Sau ținut după noi 


femei, fete, copii, tineri şi - bătrâni până la lagă- 


rul Cotroceni, unde am fost închiși. 

Ministerul unde am serviciu acum, unde am 
avut şi înainte de război, intervenind la auto- 
ritatea ocupantd, am fost pus în libertate — «in- 
Uberwachung» — după 6 săptămâni dela sosirea 


mea —şi mi-am luat postul în primire. - 


26 4» Ox: 


Cu 


ee 


a