Nicu Gane -_Zile_traite (1903)

This is a reproduction of a library book that was digitized 
by Google as part of an ongoing effort to preserve the 
information in books and make it universally accessible. 


Google books 


https://books.google.com 


AR ai n i da pl GO 


HARVARD COLLEGE LIBRARY 


Bought withtheincome of 


THE KELLER FUND 


Bequeathed in Memory of 
JASPER NEWTON KELLER 
BETTY Scott HENSHAW KELLER 
MARIAN MANDELL KELLER 
RALPH HENSHAW KELLER 
CARLTILDEN KELLER 


VATS pace 
AS Va 
ZEA TN NES FS Ai 


Digitized by Google 


Digitized by 


Digitized by Google 


Digitized by Google 


N. GANE 


IASI 
Editura ,Librariel Nouă“ P. Iliescu & D. Grossu 
E . 1908 


ZILE TRAITE 


DE ACELAŞI AUTOR 


anann 


NOVELE. Editura Socec et Comp. Bu- 
cureşti. Ediţia a Il-a 3 vol. 

POEZII. Editura Fratit Saraga, last I 

PAGINI RASLETE. Editura Iliescu et 
Grossu, Iasi I 


» 


N. GANE 


IASI 
Editura „Librăriei Nouă“ P. Iliescu & D. Grossu 
1903 


Rom G2I0 |. 4O 


MAR 23 1959 


Copuitor met 


Cut aşi putea mat bine să închin această carte 
care cuprinde descrierea celor mat frumoşi ant 
aj viefet mele, de căt vouă, iubifilor mei copii, 
chemaţi u intra pe urma mea în valmagagul 
lumet ? 

Rescolindu-i filele veţi găsi aproape în fiecare 
rand întreg găndul şi sufletul aceluea ce va in- 
cdlzit de la leagăn cu dragostea sa. 

Fie ca povetile ce vefi culege din ea să vă că- 
Iduzascd mereu pe calea cea dreaptă care dacă 
nu străbate totdeauna un cămp înflorit, conduce 
însă toldeauna la singurul liman de fericire, 
pacea sufletului, cea mat neprefuita comoară de: 
care este dat omului să se bucure! 


H Gana 


ERATA 


Din cauză că nu m'am putut supune eu însumi 
la ostenitoarea muncă a corecturei s'au strecu- 
rat mal multe erori de lipar si de ortografie care 
de si fara însemnătate, totuşi nu le iau in res- 
punderea mea. 

Sunt însă trei greşeli pe care nu le pol trece 
cu vederea si anume: 

La pagina 61 răndul al 3-lea s'a lipărit un 
joc ndstrugnic în loc de un joc de cărți năstruş- 
nic, la pagina 121 răndul al 17-lea s'a tipăsit 
Contimporanul în lo: de Revista Contimpcrand 
si la pagina 206 răndul al 20-lea s'a tipărit 20 
Noemvrie în loc de 28 Noemvrie. 


N. G. 


ZILE TRAITE 


sn 


Digitized by Google 


Zile trăite 


Am întreprins să descriu lunga cale 
ce am strabalut în viata. Lucrare obo- 
sitoare dar plăcută, caci me stramuta cu 
gindul în plaiurile verzi ale frumoasel ti- 
nereti. 

Ah! simt intr’adevér o nemarginita pla- 
cere de a-m! întoarce privirile spre celalalt 
capăt al vietel si a percurge încă odata dru- 
anul ce-am facut pana la înălţimea vrastel in 
care am ajuns. Im! pare ast-fel că-i reincep 
traiul din noi, ca mă revéd în diferitele 


4 


Jul stadil, aşa cum am fost, riud pe rind, 
copil tinar, naiv, căruia toate îl surideau; 
apol om malur încârcat cu ceva experiență 
dar usurat de mulle iluziunt si în fine în- 
caruntit, impresurat de griji, dus cînd lin, 
cînd furtunos pe oceanul lumer, dar dus 
implacabil spre tainicul term. 

Reinviind in mintea mea fazele prin care 
am trecut. mé repun în starea sufletească 
din acele timpuri; resimt înca odata emo- 
tiunile, durerile, bucuriile ce au sguduit 
atunci fiinţa mea, si aceasta intoarcere re- 
trospectiva este pentru mine cu atit mab 
fermecatoare, cu cit toate le revéd acum 
prin oglinda inchipuirer inseninate, des- 
bracate de caracterul acut al patimilor 
momentului, sub un colorit dulce pe care 
il dă perspectiva departaret. l 

Așa dar să mi se ierte daca void începe 
islorisirea vieţer mele chiar de la leagan. 
Nu ştiu dacă fac operă utila descriind o. 
existența modestă, putin interesantă și 
care wa culminat prin sgomotoase trium- 


5 


furi. Dacă însă m-am hotărit a lua conde- 
iul în mina este pentru că omul ajuns la 
pragul batrinetelor, devine totdeauna vor- 
baret şi-l place a se desfata in trecut ; pen- 
tru că acest lrecut aza cum a voit Dum- 
nezeŭ sa-l petrec, culegind din el numa! 
impresiuni, im! pare frumos fiind că este 
al mei si nu am a mě teme să ridic vä- 
Jul de pe el; im! pare frumos fiind că el 
conţine primăvara viețer mele cu tot cor- 
tejul e! de speranțe, de iluziunt, de visuri 
ce şi-au luat zborul pentru a nu mai re- 
veni. 

Dar să nu fiu nedrept. 

Si earna vietel are farmecul ef; numa! 
trebue ca omul sa aiba ceea ce zice Vol- 
taire, l’esprit de son age, să-şi cinsteasca 
peril albi. 

El îşi va găsi măngăerea în suvenirele 
tinereţelor lui, în conştiinţa datorier impli- 
nite, în dragostea copiilor ce-1 vor perpe- 
tua fiinţa şi cu deosebire in impresiunele 
ce nasc din contemplarea marelor specta- 


6 


cole ale naturel, care ne fac să uitam 
neajunsurile une! vieți trecătoare fata cu 
misterioasa vectinicie. 

Acolo este marele izvor de măngărre, 
numa! trebue să ştie omul ceti în cartea 
nature! şi să-l înțeleagă cuvintul. 

Asa dar, iubite cetitor, iata cu cine at 
onoarea de a face cunoscinta : 

Sunt născut la poalele munților Carpatt 
in micul şi veselul orășel Falticeni situat 
pe un platou între două rîuri Moldova si 
Şomuzul, şi care încă de pe atunci era in- 
zestrat cu strade larg! bine prunduite, cu 
case albe, curate, umbrite de plop! ualţi ce 
păreau că străjuese asupra locuitorilor. O 
mina profană a taet mal tărziu acel! plopt 
frumoşi de care se aninau zmeil copiilor 
şi în care ciripeat mil de vrabit la fie-care 
amurg de zi, iar alţi! în loc nu s'au mat 
plantat, incit par'ca a ramas tărgul des- 
bracat de haina sa tradiționala. 

Cladirea ce-mi! impunea mar mult pe 
vremea aceea era biserica Adormirea, ca- 


7 


tedrala oraşului, zidită de un bun al mei, 
al cărei turn înzestrat cu un ceasornic si 
invelit cu tinichea îmi părea colosal de nalt. 
Apo! dealurile imprejmuitoare ale orasu- 
lui, mal toate acoperite cu păduri acum 
taete de lacomia omenească, străluceau de 
o verdeață ce mi-a rămas s’acum în ochi; 
iar la marginea tirgului se intindea un iaz 
format din rîul Somuzul ce-i! părea cât 
un ocean de mare in care mişunau ratele, 
lisitele, gainusile, batlanii şi pe fundul ca- 
ruia în tineretele mele am semanat mult 
amar de haliciuri nevinovate de care se 
minunai aripatele sélbataciunl. 

Pe vremea aceia, desi terile române e- 
rau înapoete, réa întocmite politiceşte si 
expuse la multe nedreptat! şi apăsări din 
partea carmuitorilor, totuşi locuitori! în ge- 
nere se bucurau de un tra! larg, indema- 
natic şi aveau trebuinți mult mar mici în 
raport cu cele de astazi. Boeril de toate 
treptele trăiău la ţară simplu, în mod pa- 
triacal şi în strînsă intimitate uni! cu altit. 


8 


In fie-care toamnă, după ce-şi umpleau co- 
şerile si hambarile cu pane, eï se vizitau 
pe la moşiile lor; ziua facead vénaturi, 
sara stăteau la masă cu lăutari care le 
cintau pe gitul scripcel cintece de cele lungi 
batrineşti ce-l gădileau la inimă, si aşa o 
duceau într'o petrecere pănă ’n earna de 
la moşie la moşie de vuead satele şi pă- 
durile de cheful boeresc. 

Erau primitive, barbare, dacă vreți acele 
vremi, pe cănd pentru citI-va stup! de miere 
se cumpara o moșie, pe când fie-care îşi 
facea numai atita sémanatura cit îl trebuea 
pentru casă, iar restul pămîntului era a- 
coperit cu turme de vite şi herghelil de 
cal, pe când icosaril si gulbenil serveaa 
pentru a umplea cobzele lăutarilor şi a cuin- 
para şaluri turceşti pentru podoaba cu- 
coanelor. 

Da, erai barbare acele vremi, dar aveau 
şi ele partea lor bună precum şi civiliza- 
tia de astă-zi are partea el rea. 

Nu erau pe atunci partizi politice care 


we. . 
să vrăjmăşască oamenil, nu era acea goană 
de slujbe ca astă-zi, acea lupta aprigă pen- 
tru existența care ne seacă puterile fara 
vreme, căci lume era puţină şi existenta 
uşoară. 

Fie-care în sfera lul trăia viaţă ticnita, 
nefrămintată de mar! ambiţiuul şi ajungea 
sănătos pana la batrinete adincl. 

Aceasta a fost impresiunea mea din 
cele auzite de Ja părinţi, din cele simțite 
şi vézute de mine însumi în Falticeni în 
timpul copilăriei mele şi acea stare de 
dulce linişte ce invaluia odinioară oraşul, 
parcă o simt şi asta-zi când më duc în 
cuibul mei natal. 

Desi de o sumedenie de an! sunt stra- 
mutat din acel colt de pămînt ce-a adăpos- 
tit cele intal licăriri ale vietel mele, deşi mal 
toţi cunoscuţi! și prieteni mei din tinereta 
sunt morți, încîl numa! intilnesc acolo de 
cit figuri străine, totus! acolo mé simt mal 
acasă decit orf unde, acolo fie-care strada, 
fie-care zid de casă, fie-care copac îm! spune 


10 


par’ca o poveste din copilărie, atit e de 
mare farmecul locului de naştere şi dra- 
gostea ce ne leagă de el. 

Parintele med, postelnicul Mater Gane, 
era scoboritorul unet familii vechi care 
figurează în letopisitele tare! şi în arhondolo- 
gia lui Voda Cantemir. Mama mea Ruxanda 
Vasescu era sora cu reposati! Dimitrie si 
Alecu, Vasescu, amindor foşti deputati in 
camerile tare! în epoca constitnirel statu- 
lui romăn, iar cel din urmă fost ministru 
de finanțe alaturi cu Ivan Brătianu în cea 
dintai perioadă de guvernare a regimului 
liberal sub Voda Carol. 

La vrista de cinel an! am început sa in- 
vét az, buche, vede, glagore, la parintele- 
Neofit Scriban, directorul prim ei scoale pri 
mare ce s'a înfiinţat in Fălticeni. Mat tarziu- 
Neofit Seriban şi fratele sea Filaret Scriban 
directorul seminariului de la Socola, s'au. 
redicat treptat, treptat pana la rangul de ar- 
hieref, căci era pe vremea aceea cel mal 
culți prelați care aŭ jucat un rol impor- 


11 


tant în luptele pentru Unire. Apor cea în- 
tar limbă străină ce am invétat a fost lim- 
ba Germană cu un profesor Ziegmary care 
era mal mult v&nălor de cit dascal. In 
fie-care duminică se ducea cu o puşcă îm- 
prumutată de la tatal mea la iazul de lânga 
târg sau la vre-o pădure învecinată şi nu 
se întorcea nicl odată cu torba goala. Cu 
ce naiva admiratiune me uitam la dihâniile 
aninate de geanta lu! inchipuindu-m! că mare 
vitejie trebue să fie de a ucide un epure 
sau o rață selbatecă. De atuncl, pot a zice, 
s'a strecurat în sângele mea patima vē- 
natului care m'a stăpânit pana astazi. 
Void vorbi mal târziu despre izbânzile 
mele în exerciţiul acestur frumos şi bar- 
palesce sport. 

Curgeau repede şi limpezi ani! copilărie! 
ca izvorul de la munte; cresteam vézand 
cu ochit si daca la învățătură nu eram 
tocmal cel din urmă, de sigur la oind si 
la fic eram cel dintal. 

Alergam ca un ogar în curtea parinteas- 


12 

că care mi se pârea cât lumea de mare, 
mě suiam ca o veverita in copacil cu fructe 
coapte sau necoapte, mâncam bine, dor- 
meam dus si în fie-care zi mi se rume- 
neau obrajii. Fie-care zi, fie-care oară, ast 
pute zice, era insemuata prin împresiuni 
care Îmi tnlantuiad existența intrun sir 
nesfârşit de bucurii şi desfatar! sufleteşti. 
Având toate de a gala, nicl idee n’aveam 
de grijele şi suferinţele vietel. Jucariile 
cele ma! simple im! absorbeau timpul şi 
mintea şi më transportau inlr’o lume cu 
lotul inchipuita. 

Ea şi unicul meu frate, Mater, care avea 
trei anl mal putin de cit mine, eram sin- 
gurl stapini în tot cuprinsul ograzil. Gai- 
nele, ratele, curcele, toate aveai nume 
date de nol şi erai dragă-doamune propri- 
etatea noastra, împărţită drept în două; 
însă la impartala căutam să alegem nu a- 
tit pe cele mal frumoase precit pe cele 
mal tari, cael pulerea era în ochi! nostri 
calitalea de capi'enie. S'a intimplat adese 


13 


or câ neputindu-ne înțelege de la un cu: 
cos viteaz sai de la un curcan hartagos, 
a trebuit sa ne referim la judecata taler 
care sfirşea prin a ne impaca. No! înşine 
ne credeam aşa de tari că am fi fost în 
stare så ne luptăm cu zmeil din poveste 
şi să radicam Ciahlăul pe umerile noastre. 

Ce nu-și inchipue copilul la vrista de 
cinci anl? 

Parintele meu era un om bine cumpă- 
uit, voios, primitor şi bun Ja inimă. Ne 
iubea grozav, dar se stapinea să ne arate 
dragoslea lui. Asa era sistemul lui de a 
ne creste.—Intre boerit din Falticeni, pot 
zice cu siguranţă, el era cel mal inteligent 
şi mal cu carle; stia latineşte, grecește, 
frantuzeste, primea gazele franceze si era 
la curent cu tot ce se pelrecea în țarile 
occidentale. La nor era locul de întîlnire 
a celor ce vroiau să afle veşti de peste 
hotar. 

— Er, ce mal noù în Evropa, coane 
Matei? întreba Alecu Forăscu, un tip ori- 


14 


ginal de vechi! moşieri, supranumit Tololot, 
pentru ca glasul lat cînd poruncea de bu- 
cate din balcon de lu dinsul, se auzea toc- 
mal la nor. 

— Ce sa fie? raspundea tală-meu; ia 
revoluție la Paris. Regele Ludvic-Filip a 
şters-o şi poporul a intrat şi a jucat dra- 
gaica in palatul lui. 

— Elet!...—Auzi pozna!... Da bine era 
acolo sat fara câm ? N’avea craiul pihota, 
cazaci, pantirl, jardani? 

Sa-l fi picat cu lumânarea nu putea zi- 
ce jandarmi. 

— Ce pihota, ce jardani, zicea tată- 
meu ironic. Armata s'a unit cu poporul si 
atunci înţelegi ce-a trebuit să fie. Dar nu-i 
numa! atita. Revoluţia s'a întins şi în Bel- 
gia şi în Austria; însă erail de acolo au fost 
mal cuminţi şi aŭ dal constituţie poporu- 
lut în cit lucrurile s'au damolit. 

— Atita ran cit le-aşi fi dat eù alla 
ceva de cit bice pe spinare. 

— la mal bine batete peste gură, coa- 


15 


ne Alecule, să nu ti se intimple şi dum- 
nitale aşa ceva aice. 

— Ce să mi se întimple. 

Apo! bine wal auzit cătineritul s'a zbur- 
lit în laşi şi la Bucureşti ? 

— Am auzit ca se cloceşte ceva, dar 
Miha: Sturza o să-I ciomăgiască, fil sigur, 
că doar n-o să ne lese de risul pantalona- 
rilor şi a bonjuristilor. 

Eram de zece ani pe cînd se ferbeau 
toate aceste, şi veştele grave ce ne veneau 
din laşi, din Bucureşti si din alte capitalil 
din Europa s'întipăreau adine în mintea 
mea. — Pâşisem în anul 1848, unul acel de 
vijelie. care a sguduit atitea tronuri şi 
care în Moldova mal cu samă a lasat urme 
nesterse, căcl ne-a adus rasturnarea lul 
Voda Sturza, o holera cumplit de sacera- 
toare şi invazia armatelor ruseşti care aa 
trecut peste no! pentru a da ajutor Austri- 
acilor contra răscoalei ungureşti. Imi a- 
duc si acum aminte că în iarna acelui an, 
iarnă grea şi viscoloasă, pribegise în Fal- 


16 


ticen! de groaza Ungurilor o sumă de sä- 
ten! romiîni din Transilvania. Dor dintre 
dinsil, oameni sdraveni, chipes!, cu un-port 
deosebit de al nostru aŭ fost găzduiţi - în 
casa noastră parinteasca şi adese or! Sara 
la gura sober ne istoriseau er de bataliele 
singeroase dintre Bem comandantul Unguri- 
lor şi Puchner comandantul Austriacilor. A- 
ceste slrăşnicil auzite din gura lor care 
le vezuseră aevea şi spuse cum le spu- 
neau e! într'uu limbaj rustic, figurat më 
miscat aşa de puternic incit multe nopti 
după aceia nu auziam prin somn de cit bu- 
buitul tunurilor, iar chipul celor do! tarani 
transilvăneni! e şi astă:zi fotografiat în me- 
moria mea. 

Nu multi ant dupa aceia se starni un 
rasbol si mai cumplit care avu rasunet 
puternic în lumea întreagă şi o influenta 
mare asupra ţărilor noastre, răsboiul de 
la 1853-1855 dintre Rusia şi Turcia a- 
liata cu Franţa, Anglia şi Italia. Aveam pe 
alunc! o neimpacata ciudă, contra Rusie! 


17 


capatata pe băncile scoale! si doream din 
toate fibrele sufletului meu să fie batuta. 
Ce aveam nol de cAstigat de acolo, nu pu- 
team bine sa-m! daŭ sama. Ştiu atâta ca 
cuvîntul: Francez, Englez, Italian suna 
mal bine in urechia mea de cât cuvéntul 
Rus care imi deştepta în minte imaginea 
unu! popor, incult. Si apoi Rusia ne luase 
Basarabia si ne ocupase de atâtea or! cu 
armalele sale, pe cind celelalte tre! puteri 
ne lasase totdeauna în pace. Aşa citisem in 
cărţile de scoala. O! Biata Rusie, nu știa 
ce grozav prolivnic avea în mine. Cât de- 
spre Turcia im! închipuiam că nu avem a 
ne teme, de vreme ce aŭ trebuit sa sară 
trei puteri în ajutorul ef ca s'o scape. 
S'a întâmplat dec! ca speranțele mele 
de copil să se implineasca. Cu mare bucu- 
rie pritniam vestile sosite prin primele fire 
telegrafice stabilite în tara de Grigorie 
Ghika Voda, despre invingerile suferite de 
Rust la Alma, Balaclava, Malacof ete. Si 
mi se părea lucrul atât de firesc, încât nu-mi 
2 


18 


inchipuiam că: s'ar fi putut. întâmpla alt-fel. 
Imi aduc aminte că unchiul mead Vladica, 
Hermeziu, Episcopul de Roman, acel care 
mal în.urmă s'a făcut celebru votând in 
divanul ad-hoc contra Unirel, ma tratat de 
trântor obraznic fiind-că am îndrăznit sa-mr. 
manifestez bucuria. fata cu dânsul despre. 
căderea Sevastopolului. 

AŞI pulea să. povestesc an cu an, zi cu 
zi tot ce am văzut, am simţit şi ma miş- 
cal în frageda mea copilărie, caci! tin mal 
bine minte întâmplările de acum 40 ant 
de cât acele de ieri, dar nu voia să între- 
tin cetitorif cu fapte putin importante, şi. 
de aceea trec repede la al 20-lea an al 
vietel mele când îmi sfârşisem învăţătura 
şi mé credeam acum om în tot locul. Pa- 
rintele meu vroind se vede să mé pue la 
prubă mi-a zis: 

— Mal baete de acum nu ma! aştepta 
nimic de la mine. Du-te şi-ţi fa singur ca- 
riera în lume, căci om eşti, şi stil mal 
multă carte decât am ştiut eu la vrâsta ta. 


19 


Aceste vorbe zise cu voace serioasă care 
nu admitea replică, mi-aă ridicat perdeaua 
iluziunilor de pe ochi, am simţit într'o clipă 
că s'a rupt firul cu trecutul si că de acum 
înainte o viată nouă, nu tot aşa de finde- 
mănatecă, începe pentru mine. 

Cu amarul desparţire! de casa părintea- 
scă în inimă, cu nesiguranța zile! de mâni, 
mergând în întunericul necunoscutului am 
plecat din Falticeni la laşi într'o căruţă 
de poştă unde a încăput tot avutul mei. 
Nu erai tocmal vesele gândurile ce-mi tre- 
ceai prin cap; dar la vrâsta de 20 ant 
speranțele nu lasă pe om. Mi se părea că 
norocul o sâ-mI easă aşa neașteptat din. 
drum, şi aşa a vroit Dumnezeu să se în- 
tâmple. 


II 


Ajuns în laşi me intalnit cu unchiul mew 
Iordachi Hermeziu atunci director la mi- 
nisteriul de justiţie si îi mărturisi scopul 
veniril mele în capitala. 


20 


Minunat, îmi zise el, par'că a! tras Ip 
bobi. Tocmal aveam irebuință de tine care 
cunoşti bine limba franceză pentru un post 
nou ce s'a creat la penitenciarul central 
din laşi. 

Şi aşa îmi explica el, că directorul ge- 
neral al închisorilor din Moldova, Fran- 
cezul Dodun Desperieres recomandat de 
guvernul francez în urma cererel Jul Gri- 
gore Ghika Voda pentru a reorganiza sis- 
temul închisorilor noaslre, a sosit de cu- 
rând în laşi siare trebuintă de un secre- 
tar care să cunoască bine limba franceză. 

Fara multa greutate acceptal aceasta po- 
zitiune socială, cact leafa era de 500 let 
vechi pe lună, o avere de om pe vremea 
aceia, plus locuinţa, incalzitul, luminatul 
şi masa la directorul penitenciarului, Pau? 
Menestrier numit odută cu mine la sosirea 
lut Despérieres. 

Pentru un început nu putea să fie mat 
bine, mal ales din punctul de vedere ma- 
terial. Am trimes deci o scrisoare trium- 


21 


fatoare părintelui mei ca să-l dovedesc ca 
în adevăr sperantele ce pusese in mine nu 
aŭ fost amagite; dar când më dusă! la 
penitenciar casa intru in posesiunea func- 
ţiunei mele, avul o mare deceptiune. 
Aspectul trist al salelor si coridoarelor, 
aerul închis si rânced ce se exala din toate 
partile, figurile palide siputin asiguratoare 
ale detinutilor si mal cu sama starea de 
necuratenie a odâel ce-mi era destinata, 
fim! facu ce mal penibilă impresiune. Dar 
insfarsit îmi luat inima în dint! şi incurajat 
de Ménestrier, om foarte cum se : cade, 
vechi veteran de a lui Napoleon cel Mare 
şi rudă cu fostul şi bunul meu profesor 
Louis Jordan, mé hotăril să rămân. 
Aveam de servitoare o femee deţinută 
pentru furt cu spargere, care era conside- 
rata ca mal de treaba dintre celelalte şi să 
bucura de o libertale relativă în interiorul 
penitenciarului avénd numa! şase luni de 
stal pentru aşi împlini pedeapsa. Facut dect 
cum putul pentru ami aranja un trai mat 


22 


putin nesuferit. La dejun şi la masă stam 
cu Menestrier şi soţia lu! şi în societatea 
lor, marturisese ca uilam întru cât-va că 
mé găsesc într'un cuib atât de odios. Im- 
bit erau vesel! şi simpatiei, dar mal cu 
samă el era un tip de vieux troupier 
francais, cum rar să mal văd astăzi, om 
de o vervă nesecată si un povestitor mi- 
nunat. i 

Purta un costum semi-militarese ; avea 
o figură lungăreaţă, energică, lungită încă 
şi ma! mult prin un barbison a la Napoleon 
al III-lea si cunoştea perfect arta scrimel. 

Ceasuri întreg! sedeam cu el la masă 
ascultând cu o deosebita plăcere felurite 
episoade din războaile lui Napoleon I sub 
care servise ca medic hirurg. 

Făcuse campania din Rusia, văzuse ar- 
derea Moscovil şi în timpul vestite! retra- 
ger! căzu prizonier in mânele Rusilor care 
il internaré la Odesa. 

Contactul zilnic cu dânșii îmi mal în- 
dulcea existenţa, dar într'o zi bagal de 


B 

seamă că-mi lipseşte peptenele de-pe masă; 
în alta zi dispăru o pereche de cizine ce 
‘aveam de schimb şi iarăşi în alta zi gasil 
saltarul de la biuroul met spart. Noroc că 
nu era în el nici un obiect de valoare. 
Culmea a fost însa intr’o sară când scriind 
la biurou auzit la spatele mele usa des- 
chizându-se încet şi un om înaintând tiptil 
cu paşi tiritor! spre mine. Era Gavril Bu- 
gatul vestitul calau, care spânzurase sub 
Mihai Sturdza vre-o 20 de hot! condem- 
nat! la moarle. El însuși fusese condemnat 
la moarte si ertat numal pentru ca primise 
să imbratoseze gingasa meserie de calau. 
Era ţigan de origină, avea o figură hida, 
neagră, lustruită, tncretita de bătrânețe si 
ochi! lu! mar! care îl ardeau în cap. ca 
nişte cărbuni! aprinşi if dădeau un aer de 
o inspaimantatoare ferocitale. 

— Sluga, cuconasule, im! spuse el ase- 
zându-se fara sa-l poftese pe canapeaua de 
lâugă biuroul mea. Me cunoşti cine sunt? 
Sunt Gavril Buzatul vestit în toala tara. 


24 


O dala Miha! Sturdza era Domn la curtea 
domnească si ei Domn aici. El acolo ho- 
tărea si eu aici aduceam întru împlinire. 
El si cu mine am stărpit sămânța haidu- 
cilor de putea! dormi cu pungi de bani în 
mijlocul drumului nesupărat de nimene. 

EI, acuma me-au amortit brațele stând 
de atâta vreme fara treabă. 

la dami, cuconasule, un sorocovat pen- 
tru o lulea de tutun. 

Scosă! punga să-i dau sorocovatul fara 
nicl! o vorbă, dar ochiul lut de bandit fu- 
rişăndu-se în fundul punge! mele, zeri mat 
multe monede albe. 

— Stir una, cuconasule, adause el, věd 
că stal bine din parale; daca-I asa damy 


încaltea do! sorocovet! să-ți zic si eu un 
bogdaproste. 


Ii dădur şi al doilea sorocovat. 

— Bogdaproste! Sa trăeşti mulţi anī!.. 
Tocmal am dat la dres o pareche de ca- 
putături, că ramasesem descult. Daca mal 
milui încă cu un sorocovat, nu mal bine 
le-aş putea scoate de la ciubotari. 


25 


lam dat şi al treilea fara să crăcnesc. 

Atunci el se sculă şi cu paşi leneşi, lä- 
ritor! esi din odae îngărmându-mi urmă- 
toarele cuvinte: 

— Sa ne vedem cu sanatate, cucona- 
şule, când ti-l primi leafa ; că nu-! mare 
lucru sâ-mi dal si mie o zeciuiala. 

A doua zi mi-am presentat demisia la 
ministeriul de justiţie şi a treia zi am plecat 
acasă la Falticeni. 

Statusem două luni in această primă si 
nostimă funcțiune a statului. 

Acasă ne având cum să-mi cheltuese 
timpul şi prisosul de puteri de care se bu- 
cură omul la 20 de anr, Incepul să mă în- 
deletnicesc cu vénatul, căcr nu-mi eşise din 
minte ratele şi iepuri! ce-l văzusem în co- 
pilarie aninati de torba lui Ziegmary. Dar, 
Doamne ! multe chilograme de praf am 
ars si multe chilograme de plumb am pre- 
surat pe sesurile Moldovei şi ale Somu- 
zului pănă cand ain incepul să me deprind 
a nu da tot pe de laturi. 


26 


Un batrin vânător, Jon Turcu mě in- 
tovărăşia adesea orl în campaniile mele 
v&nătoreşti. Când greşiam eu o prepelita, 
da el imediat după mine şi o nimerea, 
scuzându-se că a scâpat focul. 

— Nu-r nimic, Turcule, îl respundeam 
eù, tot asa să scăpl focul. 

Apol el îmi dadea poveţe cum sa încare 
pusca, cum s’o pun la ochi si mal cu samă 
mě sfatuia să-mi! pástrez sângele rece, lu- 
cru cam grei pentru un începător ca mine 
care treseream la fie-care sbor de pasere. 

Intr'o zi întovărăşit de Turcu më dusă-l 
pe o miriste ticsita de prepelite aproape 
de Falticeni. Turcu cu câunele lu! apucă in 
stânga şi eu cual meu în dreapta, propu- 
nându-ne a ne întâlni peste doua oare cu 
torbele pline. 

Nu bine facut câti-va past pe miriste si 
im! sari o prepelita. O ieu la och! si o 
gresesc.—Se vede că m-am grăbit, gândi! 
eu. — Imi sare curând a doua. De asta data 
după sfatul Turcului, o chitese bine si iar 


27 


o gresesc.—Im! sare a treia, a patra, a 
cincea, îm! sar peste doua-zecl în condițiuni 
minunate şi pe toate le greşesc. Eram să 
turb de desperare; era să-mi arunc pusca 
jos si să o fac tandurt sub picioare. Nu 
fntelegeam ce să fie, căci doar nu eram 
aşa de stângaciu încât din atâtea focuri sa 
nu meargă macar unul în plin. 

In acel moment vézul pe Turcu palid cu 
o fata de un cot viind înspre mine. Si el 
patise tot asa. 

Ori suntem fermecat, îmi zise Turcu, 
or! puştele sat cartuşele nostre aŭ un cusur. 

Examinam pustile cu teata atentiunea 
si nu le gasim nici o meteahna. 

Examinam cartusele si ce constalam ? 
-Constatăin, spre marea noastră surprindere 
si indignare, că ploaia de prepelita în loc 
să fie de plumb masiv era de schijă ga- 
urită, incât încărcătura neavând greutatea 
trebuitoare, cădea jos la un metru departe 
de buza pustel, ca si cum aşi fi încărcat 
puşea cu hapurl de pâne. 


28 


Furios m’am dus la bacalul de la care 
îmi cumparasem muniţiunile si putin a lip- 
sit, în ferbiuteala explicatiunilor ce am 
avul cu el, să nu me încure în barba si 
tirbuşoanele lui. Dar a trebuit de la o 
vreme să-mi ma! stămpăr ardoarea cine- 
getica şi să-mI rarese expeditiunile, caci 
mě pomenii fără nici o stăruința din par- 
te-mi numit membru la tribunalul din Su- 
ceava. Pe atunci era mare lipsă de oameni 
şi lineril ceva, ceva curate! erai foarte 
căutaţi. Esise Grigore Ghika din scaunul 
Domnie! si în locu-! Poarta Otomană nu- 
mise Caimacan pe Theodor Balş. 

Eram un copilandru cu musteata abia 
rasérila, aşa ca n'am îndrăznit sa me duc 
la laşi spre a mě prezenta ministrului drep- 
tater, Costin Catargiu, de frica să nu-mi 
rupă decretul când m'a vedea. Numirea 
mea chiar a starnit oare-care scandal în 
Falticeni, si mal mal că erau câţi-va ne- 
mulţumiţi să-mi! arunce mere în tribunal 
când m'am tnfatosat spre a më aşeza pe 
scuunul de judecator. 


29 


N'au făcut-o numa! din consideratiune 
cătră batrinul med tata care le inspira oare 
care respect. 

* Vézand aşa, m'am simţit imboldit de ambi- 
tiunea de a dovedi că merit situatiunea ce 
mi sa dat. M’am pus cu harnicie strasnica 
pe lucru, am cetit si rasvetit din scoarță 
in scoarta codul Calimah, regulamentul or- 
ganic, Cap. VIII si Sobornicescul Hrisov 
şi in cate-va luni, avind memoria proas- 
pata, neobosită, ajutat şi de practica de 
toate dilele, am ajuns să fiu un factor prin- 
cipal în tribunal şi să pun în umbră pe cel-. 
laltr dot colegi af mel carl erau nişte pa- 
rialce vechi. Imi câştigasem dec! pintenil. 
şi lumea acum tinea socoteala de nine. 

Trel anl am stat la tribunal, şi iată că. 
în acest interval, ideea Unirel care mult. 
amar de vreme zacusa înăbușşită în inimile. 
Românilor a sbucnit de odată cu pulerea. 
unul suvol care răstoarnă orr-ce stavili. 

Nu voii intra in amanuntele luptei pe viata. 
şi pe moarte ce s'a dal pentru realizarea. 


30 ` 


Unirel. cact acea epocă glorioasă, eroică, 
unică in istoria neamului nostru am des-- 
cris-o alta-data într'un articol publicat în 
fruntea cartel mele: Pagini Răsleţe. Dar 
voia zice ca astă-zi după 43 de anf de la. 
data îndoitei alegeri a Principelul Cuza când - 
am văzut în ziua de 24 Ianuarie 1902, a- 
niversarea acele! celebre date, mulţimea 
de lume adunata in curtea Mitropoliei din 
Iaşi pentru a séerbatori unirea ţărilor Ro- 
mâne; când am văzut imensa procesiune: 
populară cu muzici şi steaguri în frunte 
mergând de la Mitropolie în piaţa Unirel 
unde cu 43 an! inainte se cântase şi se 
jucase prima hora a Unirel compusa de 
Vasile Alexandri; când um vézut acea su- 
medenie de lume cântând si jucând astazi 
cin noŭ aceiaşi horă, în aceeaşi piaţă, cu 
acelaş foc, aşi putea zice si mal aprins, 
căel izvurea de asla-data din puterea do- 
rulul implinit, mi-am zis: O! Doamne! 
Mare a fost izbânda noastra, mare a fost 
ziua de 24 [Ianuarie 1859, caci fara dâusa 


31 


toate faptele istorice s&vărşile în urmă, 
precum rezboiul, independenţa, regatul n'ar- 
fi avut loc; si mare trebue sa fie recuno- 
stinta noastră calra acea generatiune de 
patrioți care naŭ cruțat nimic în lupta lor 
aprigă pentru a ajunge la împlinirea visu’ 
lui secular a cinci milioane de Români. 

Si daca este netagaduit ca li se dalo- 
reste o eternă recunoștință, apol trebue sa 
spun cu regret că puţină graba a pus ge-. 
neraţiunea noastra de o şi-o manifesta. 
Cum este posibil ca Alexandru Lahovari 
care a găsit totul de-a gala şi pe urma 
căruia n'a r&mas nimic, absolut nimic alta 
de cât un manunch! de discursuri frumoase, 
să-şi aiba slatua în capitala tarel, iar loan 
Brătianu, Cogălniceanu, Alexandri, Rosetti, 
Negri şi alții care prin o muncă titanica 
şi cu riscul averel şi persoanei lor aŭ creat 
statul român, sa nu aibă. 

Am ţinut sa fac aceasta protestare pu- 
blică, nu doar că Alexandru Lahovari nua 
fost un om distins şi că dacă ar fi trait în. 


32 


epoca bărbaţilor ce l'au precedat nar fi 
lucrat si el alătări cu dinsil, dar pentru 
că, dată fiind partea de activitate a fie-ca- 
ruia la marea operă de constituire a Re- 
gatului, nu era drept să aiba tntaetatea ; 
nu era drept, pentru ca daca mwar fi lucrat 
acel barbatI asa cum aŭ lucrat, nici Ale- 
xandru Lahovari venit in urmă n'ar fi a- 
vut ocaziune să-și manifeste talentul séa 
oratoric. 


III 


Pe la începutul Domniei lut Vodă Cuza 
am fost înaintat preşedinte tribunalului 
Suceava si dupa un an transferat membru 
la curtea de întarituri din Iaşi unde am 
stat pana la desfiinţarea e!'. Nu pot sa uit 
pe unul dintre membri acelei curţi, pe re- 
posatul Balica care era un sagaloic cu mult 
haz şi foarte simpatic tuturor. El avea o- 
biceiul să numească pe tineri! usuratic! si 
fara ocupatiune, chiraplesi, adeca pierde 
vară cum am zice nol. 


33 


Voda Cuza înainte de a se alege Domn 
era si el un fel de pierde-vara şi-I plăcea 
mult să glumeasca si să petreacă cu Balica. 
Intr'o zi după înscăunarea sa, Voda Cuza 
îl întalni pe stradă şi-l adresa următoarea 
intrbare: | 

— Bună ziua, moş Balica, ce-ţi mal fac 
chiraplesit ? | 

— Rea fac, Măria Ta, răspunse Balica, 
a lipsit unul dintre dénsil. 

Această glumă repetală de însuşi Voda 
Cuza la facut celebru pe Balica. 

Dupa desființarea curte! de întarituri am 
fost numit prefect la judeţul Suceava si apo! 
transferat în aceiaşi calitate la Dorohol. Tote 
aceste funcțiuni le-am ocupat rând pe rand 
ne-având încă etutea reglementară de 25 
ant. Dar castigasem oare care notorietate 
de bun judecator şi lumea nu mal privea 
cu mierare numirile mele în posturi admi- 
nistrative socotite mal uşoare. 

La Dorohoi! unde am stat aproape 2 an! 
m'am perfecţionat pot a zice, in arta vé- 

3 


Pie 

natoreasca. In acest judeţ putin populat cu 
cAmpil înlinse, cu fanate vestite, cu iazuri 
mari, cu păduri neumblate foiaă mulţime 
de animale şi păsări sălbatice nespăriate 
de nimeni. Acolo am facut cunostinta cu 
un ciasornicar Neamt din Botoşani numit 
Schmid care era cel mal ghibaci dar si 
cel mal betiv vânălor ce ain cunoscut in 
viata mea. In toate duminicile şi sérbato- 
rile venea la Dorohoi şi amândoi! îm- 
preună cutrieram în lung si în larg 
miriştele şi mohoarele. El de obicer purta 
puşca în spate şi luleaua in gură, dar în 
momentul când cânele adulmecind prepe- 
lita, se oprea încremenit înaintea ei, avea 
totdeauna timpul să înarmeze pusea s'o 
pue la ochi, să tragă si nic! o dată nu da 
greş. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartuşe 
se întorcea cu 30 bucatt la torba. 

Inainte de a începe sa batem miriştele 
nesuiam pe un dâmb pentru a explora cu ochit 
împrejurimile. Schmid se uita roata impre- 


35 


jur, chibzuea, socotea şi apoi cu voace 
sigură îmi spunea ! 

— Uite, colo o să găsim prepelite, colo 
patarnichi, dincolo epurt si aşa se întim- 
pla; vorbele lu! se împlineai mat totdeauna. 

Intr'o zi de iarnă am organizat un hai- 
taş în padurile moşie! Derska. După prima 
balae în care nu căzuse nimic am facut 
un dejun copios la care glumele şi mal 
ales paharele s'au cam prea încrucişat, 
aşa în cât Schmid al nostru s'a îmbătat 
dulea. Pornind apoi ametit cum era la a 
doua batae cazu jos şi teviile pustil lur lo- 
vindu-se de o pialră se indoira şi luară 
aproape forma spirala a unul rac. EI bine, 
cine credeţi că a împuşcat capra în acest 
al doilea haitaş ? Schmid. 

— Cum dracul, mal Niamtule, if zisă! 
eu, de-ar nimerit capra, mort bat cum e- 
ral şi cu puşea strimba? 

— No! Cum era să n'o nimeresc daca 
ani s'a părut mare cât © poartă? 

Mai tarziu dupa ce mi se dăduse mâna 


36 


pe puşcă si më stramulasem în laşi, am 
făcut cunoştinţă cu o ceată de vénatort 
cu care mulți ani! de-a rândul am vénturat 
câmpiile şi padurele din judetele Iaşi, Vas- 
lut, Suceava, Botoşani etc. Decanul nostru 
era Nicu Racoviţa cel mat neobosit si mat 
pasionat răscolitor de codri, Nemrodul Mol- 
dovei de sus, care a cheltuit o avere de 
om cu vénatoarele şi care cunoştea pe de- 
gele pădurile de la munte si câmp cu toate 
poenele, policele şi hatasele lor. De multe 
or! îl ziceam: | 

— Mai Nicule, mat cruta-te, las-o. mas 
dămol, ca-1 pocni intro bună dimineaţă si 
tu nu trebue sa mori ca mare cine, sa te 
înlocuiască. l 

—EI bravo! Ce vre! să-mi! rugineascå pus- 
ca'n cui şi să r&mân de risul mazetelor? 
Când o fi să-mi vie ciasul, tot la un copac 
am să mor. 

Si mal, mal că aşa s'a întimplat. Atins 
de o boală care nu iarta, el a ținut pusca’n 
mana pană în ultimele zile ale vietel sale.. 


ec 

Apoi venea Dimitrie Rosetti, om distins 
care a ocupat în tara pozitiun! înalte, pus- 
caş de frunte plin de ardoare, înzestrat cu 
un apetit fara pareche şi cu nişte compa- 
sur! Jungi pe care când le resehireaza, nu 
e chip nici asta-zi ca a împlinit 70 de ani 
să te til de el. Mai figurau în ceata noas- 
tră colonelul Gadela supranumit Vădana 
fiindca era lat în sele ca o vadana; Cos- 
tache Tucidide, poreclit Cdfeaua, fiindcă 
era réu de gură, gata să clempăneuscă si 
să împroaşte pe tovarasil sei cu felurile 
glume pipărate; Petrache Lochman, un ba- 
trin cu inimă de copil, viclima vecinica a 
Căţelei ; colonelul Grigorie Sturdza, venător 
egoist care la goane ieşia totdeauna din li- 
nia puseasilor ca să-I vie lut mal fintar di- 
hăniile ; în fine Costica Sutzu un tip sui 
generis care mergea totdeauna în fruntea 
vénatorilor, desi purla in spate două puşti 
si o torba plina de praf şi pumb de cel 
putin zece kilograme greutate. Sutzu era 
un altruist cum nu s'a wal pomenit. Cand 


38 


petreceam noaptea în pădure, ceea ce ni 
se intimpla des, el strajuea focul pana a- 
proape de ziuă. La conacuri el își lua pa- 
tul cel mai prost. La frig el împrumuta 
şuba, cerga, manusile, căciula tovarăşilor 
lui, rezervandu-si pentru dinsul maï putin 
chiar de cât strictul necesar; căci el avea 
ma! puţine trebuinti de cat orl cine, se bu- 
cura de o sanatate de fer, nu suferea de 
frig, şi umbla pe gerul cel mar mare numa! 
în palton si cu pălărie. Sulu era un exce- 
lent tragaci cu carabina ; dese oii se în- 
timpla să scape vulpea cu haliciuri din ca- 
uză că incarca pusca prea tare; cu glonte 
însă nu o scapa niel odata. Lao goană 
din codri! Slatinet judeţul Suceava, inttm- 
plandu-mé să fiu alaturi cu dânsul lam 
văzut cu ochii cum. a fulgerat cu carabina 
un enorm mistret tocimal în momentul 
cand sârea peste o buturugă. A-I fi zis 
ca la ucis din zbor. La o alta goană din 
pădurile moşie! Ruginoasa pe o iarnă 


foarte oma’oasa Costică Suţu vroind să ~ 


39 


aibă dinaintea sa o rază de lumină maf 
întinsă se urca pe o cioata. lată că i se 
infatiseaza o vulpe; Elo ia la och! şi 
trage; vulpea cade dar in acelaş moment 
cade si el pe spate cufandandu-se până 
peste cap în zapada. Dimitrie Rosetti şi 
Vadana care erau în apropriere aleargă 
imediat în ajutorul lui crezând cai s'a tn- 
tâmplat o nenorocire. Aşi !... Suţu se scoala 

flegmatic în picioare şi prinde să-şi scu- 
ture palaria, hainele. buzunarile de zapada. 

Avea un aercât se poate de caraghioz. 

Ce-a patit Costica ? îl întrebă Vadana. 

— Nimic! la me-a dat puşea o palmă 
şi mi-am perdut echilibrul. 

— Da bine prea o încarel din belşug. 

— Apol dacă vrat ca pusca să te hra- 
nească trebue s’o hrănești. 

Acesta era unul din sănătoasele prin- 
cipi! vénatorest!, ale lut Costică Suţu. Mat 
bine 's'iutreacă de cit să nu ajungă, gtn- 
dea el la facerea cartusilor şi ast-fel alu- 
neca totdeauna ma! mult praf și plumb 
de cât trebuia. 


40 


Apo! sara când ne adunam la conac şi 
ne asezam indemanatic în jurul mese! în. 
earcate cu lucruri bune de mâncare, să 
dea dumnezeu bine! Numai! chef şi veselie; 
paharele şi glumele scânteiaŭ, poveştile 
curgeau girlă. Nicu Racovitză ne istorisea 
pentru a sula oară lupta lui de la Tarcăă 
cu o matahala de urs bine blânit, cea mar 
mare izbândă cinegetică ce a repurtat; 
Costica Sutzu făcea planuri pentru goanele 
de-a doua zi, care eşeau de multe orl pe 
dos ; Cateaua clempanea în dreapta si în 
stânga incoltand când pe Lochman cand 
pe Vadana; Rosetti profitind de limbutia 
celorlalți curatea merindele de pe masa 
cu o pofta de vrednic vânător; iar colo- 
nelul Sturdza asculta, tacia şi ochia cel 
mal bun pat de dormit pe care punea 
stăpânire din vreme ca sā nu il iee altul 
cineva. 

Dar într'un rând în padurile de la Si- 
neşti, soarta a pedepsit amar pe Sturdza 
pentru apucăturile sale egoiste, Ca totdea- 


ata 


41 


una el esi din linia puscasilor şi Inainta 
mult inspre haitaş. Ce se intampla tsa ? 
Intre vénatori! poftiți la goană era şi [ancu 
Catichi sau moş Caţichi cum îl ziceam nol, 
un batrin cu © mână stricata şi care se 
servea de puşcă prin un miracol de ghi- 
bacie. El cum venea pe cararea puşcaşi- 
lor văzu locul părăsit de Sturdza liber, 
şi-l ocupă numal de cât fara să-şi închi- 
puiască că înaintea lu! la 20 metri era 
cineva. 

Imediat pornesc haitaşil. O capră se in- 
fatisaza la dreapta colonelului; el o ia 
în tel, dar înainte de a aprinde, aude-o 
delunătură la spatele lu! şi capra cade 
moarta ca de-o sula de anl. A doua capră 
îl vine spre stânga careare aceiaşi soartă 
lovita cu aceiaş iutala de moş Catichi. 

Sturdza: suparat foc, prinse sa-1 caute 
ceartă ; dar no! tot! lam incunjurat pe 
bravul mos, i-am facut ovatiunt şi Pam ri- 
dicat în triumf; iar pe polcovnic lam fa- 
cut sa intaleaga că n'a avut decât ce-a 


42 


meritat pentru câ nu trebuea sa se bage 
înlăuntrul goanei cu intentiunea de a șterge 
venatul de la nasul altora. 

Nu pot trece cu vederea un incident 
curios ce s'a întâmplat şi lur Rosetti la 
una din goanele noastre din judeţul Vaslur. 

In momentul pornire! haitaşilor se aude 
o împuşcătură, pe urmă nimic timp de 
mal bine de o oară. 

Cum sta Rosetti aşa rezemat de copac 
în aşteptarea venatului, vede deodata o 
vulpe scăpărând în fuga mare pe dinain- 
tea lut la distanță de vr'o 20 de paşi. Iute o 


ocheste, dar pusca î1 clantaneste în mână: 


fara să iee foc, si cu toate acestea vulpea 
în aceeaşi clipă cade moartă la pămînt. 

Am făcut cu toţii un chef nespus de a- 
ceasta ciudata întâmplare. Unit spuneai 
ca Rosetti are farmec la puşcă; alți! ca 
biata vulpe a murit de spaimă în momen- 
tul când i-a zărit căciula cea ţurcănească ; 
ear Căleaua susținea ca a fost împuşcată 
de dânsul în earna trecută şi că abia a- 


— 


43 


cuma i-a venil ceasul să moara. Las pe 
Cateaua, că nimene nu ştia să inflorească 
lucrurile ca dânsul. De fapt vulpea fusese: 
lovită de cel întăi foe ce se auzise la fn- 
ceputul goanei. 

Intr'una din zile, pe când eram epitrop 
la Spitalul Sf. Spiridon, am luat cu mine 
pe inlendentul spitalului V. Proca care 
cumula funcțiunea de intendent cu meseria 
de vénator şi împreună ne-am dus de cu 
sară la moşia Cristesti! din împrejurimile 
Iașului pentru ca adoua zi să vénam rate 
pe lacul Vladniculul. 

Am petrecut noaptea într'o casa țara- 
nească şi a doua zi pe când abia se re- 
varsau zorile ne-am suit fie-care într'o 
luntre condusă de cate un satean si am. 
plecat pe cărările de stuh a le Vladnicu- 
lu! în directiun! diferite. 

După căte-va minute me-a sarit un co- 
gemite rato! gras, cu capul verziu pe care 
Yam doborit dintr'un foe ; apor luntrasul 
culegăndu-l de pe apa i-a varit o trestie 


44 


în gât şi l-a aşezat in mijlocul unu! ochiu 
de-a! fi jurat că-l via,—iar nol ne-am pus 
la pînda în stuh la marginea ochiului. 

Una după alta at’ venit în timp deo 
oră vro 15 rete lânga cea moartă si pe 
toate le-um luat ca din oală la distanța de 
câți-va metri. 

Nu ma! era un vénat de ghibăcieci un 
adevărat măcel. Satul de atâtea rete im- 
- puscate fără nicl un merit, am plecat spre 
casă cu luntrea incareala, dar când am a- 
juns la mal, ce să văd? Tovarăşul mea 
Proca imbrăcat intr’o cămaşă taraneasca 
lungă pana la calcar, şedea pe prispa ca- 
sel fumând din lulea, iar hainele si albi- 
turile lui toate eraQ insirate la soare pe-o 
franghie. 

— Ce-ar patit Proca? îl întrebat et, 

- Ja am facut o bae in Vladnie, îmi 
respunse el. E 

— Cum aşa? 

— Mi-a sărit o rață pe la spate si ea 
intorcindu-mé repede ca să dau intr’ insa 


45 


am perdut echilibrul, luntrea s'a răsturnat 
şi m-am dus la fund ca un topor. Noroc 
că luntraşul om vrednic, m'a scos, alt-fel 
n'am mal fi dat och! împreună. 

- Am ingalbenit când um auzit aceste 

Is! poate cine-va închipui cu ce inimă 
maş! fi dus să spun doamnei Proca că 
barbatul seu pe care l'am îndemnat să më 
întovărăşască la vânat, s'a înecat! 
= Dumnezeu însă ma ferit de o asemine 
remuscare de conştiinţă ce a:şi fi avut toată 
viata şi de atunci n'am mal umblat cu 
luntrea după rate, dar nict lu! Proca nu 
i-a mal venit gust să se expue de a mă- 
sura a doua oară adâncimele Vladniculur. 

Am continuat ani de zile a vâna la cimp 
şi la pădure, vara la pene, iarna la per, 
după vorba Catelel, însă de la o vreme 
ceata tovarăşilor noştri de puşcă a început. 
a se rări. 

Unul câte unul, spre marea noastră du- 
rere, aŭ trecut pragul viete! si astă-zi din 
cel vechi am rămas numa) dol, mart şi latt: 


46 


Dimitrie Rosetti şi eG. Ne uităm unul la 
altul cu stringere de inimă, dar de narav 
tol nu ne lasam, caci la cap de şi fnalbiți 
n'am prins minte, iar picioarele încă tot 
ne mal slujesc. 

Sa ma ierte cetilorif dacă m'am intins 
poate prea mult asupra incidentelor véna- 
toreşii din viata mea. Astu-1 singura patimă 
ce mi-a mal rămas şi nu wam putut opri 
de a-I face cinstea cuvenită cât mar ţin 
„condeiul în mână si puşea în spale. 

Sunt uni! care susţin că vénatul este 
un sport barbar si înlemeeat pe plăcerea 
de a varsa singe. Ea cred că această pa- 
timă nu are drept stimulent dorul de a 
ucide numal. Ea este foarte complexă si 
izvorită din diverse alte sentimente care 
au rădăcini adînc! în inima omului. 

Mai întăi de toate e dragostea pentru 
natura. 

Astfel farmecul largelor cimpil unde o- 
chiul şi mintea ratacesc în voe, tainele 
codrului adînc, aerul liber datator de sana- 


47 


tate, atingerea cu natura in tot ce are ea 
mal dulce şi mal aspru, mal! frumos si mal 
infiorator, uitarea de sine, viata primitivă 
care ne aminteşte traiul străbunilor, ega- 
litatea complectă intre tovarasil de pusca 
şi petrecerea lor în comun într'o intimi- 
tate frateasca unde salaslueste numa! voea 
buna, toate aceste sunt elemente care com- 
pun nobila şi barbaleasea pasiune a vê- 
natulul. 


Nu e vénator care sa nu fie iubilor de 
natura. 

Alexandri a zis odinioară, ca tot Româ- 
nul e născut poet, eŭ adaog că e născut si 
vénator. In adevăr puţini sunt aceea care 
nu cunosc pulernica emotiune ce simte 
omul când, rezemat de copac în pustiul 
codrului, cu pusca în mână, cu ochil mari 
deschişi, așteaptă în bataia inime! apro- 
pierea dihaniel.— Acelora le lipseşte cea 
ma! armonioasă coardă de la lira. 

In zadar a zis un glumeţ ca pentru a 


48 


fi vénator, trebue să al picioare bune şi 


cap sec. Dacă prin cap sec să înțelege 


dragostea naturel, placerea de a te departa 
de pacatosiile lume! și a uita pentru un 
moment grijile vietel, atunc! declar că din- 
tre toate capetele seci al mei este cel 
mal sec. Pacat numa! că picioarele încep 
a më cam da de sminleala. 

Şi doar nu sunt un hain, crud la inimă; 
abia pot să véd taind un pul de găină, dar 
mărturisesc că simt o bucurie nespusă când 
mi se prezintă lupul sau mistrețul si isbutese 
să-l răpun, căci! este ceva instinctiv in om 
care-l stimulează la lupta cu fiarale mart. 

De altfel nu odata am lasat să treaca 
căprioara neatinsă, fermecat de frumusefa 
formelor er,nu odată m'am uitat cu pusca’n 
mână, spre marea nedomerire a prepeli- 
carului mei, dinaintea splendoare! unul as- 
fintit de soare si această absorbire afiin- 
tel mele în fata maiestațer naturel am 
consemnat-o odinioară în câteva versuri 
pe care îmi permit a le pune din nou sub 
ochi! cetitorilor: 


49 


La vânat 


Aruncă puşea pe umăr, pusca mea cea cu noroc, 
Lual torba cu merinde, geanta cea plină cu foe, 
Şi'ntovărăşit de cane, vechii amic de v&nătoare 
Ce sburda de neastempăr, apucă! peste ogoare. 


O ! să fi văzut ce falnic păream ast-fel pregătit !... 
Cu-a mea armă, dragă soră, mă credeam nebiruit; 
Inima-mi era ferbinte.., paseam larg ca un viteaz; 
Vai de bictele dihănii din fénate, de pe iaz !... 


Pe selbateca natură, astăzi mai cu osebire 
Voeam să se ’ntemeeze dreptul meu de stăpânire 
Fulger, tunet, moarte crudă, toate le tineam în mână; 


Să culeg a mele lauri, torbu-mi sta Ja indémana. 
Á d 


Eară credinciosul câne ce mişcările-m! păndea 

Cu isteata lu! privire. vesel par'că îmi zicea: 

„Sunt şi eŭ pe-aicl, stăpâne, gata să-ţi dau ajutor, 
„Şi vénatul ce împuşea-vel să-l aduc lal tăi picior. 


Condus deci de-al meii tovarăş. urmărit-am în sudoare 
Vietatile viclene pe la miristi prin mohoare; 
Cand şi când in cuibul tainic pitpalacul se vestea; 
Mierla’n frunză mistuită când şi când îl respundea. 


4 


50 


Eată că, ajuns pe-o culme, en mă ult şi văd în larg 
Pănă'n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. 

Păduri, riuri, lanuri, sate, toate mi se’nfatiseaza 
Linistite, fericite într'o pulbere de raze. 


Nici de-un strop de sânge încă pajigtea nu e patata, 
Niel de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată; 

Numai cântec, armonie, dulce-a dragoste! suflare 

Se revarsă 'n line valuri peste a câmpului răcoare. 


Acum soarele apune pe a ceriurilor scară, 

El se duce să 'ncălzească alte neamuri, altă tara ; 
Însă cu un rege darnic, la momentul de plecare 
Ne desfasur’ atunci toată uimitoarea lui splendoare. 


Si, încetul cu încetul, văd sub ochit mei că'nvie, 
Cum un vis se vede numai, marea lume! feerie . 
Nori ţesuţi în diamante, rîuri, lacuri de rubini 

Şi grădini şi munţi de aur şi cascade de lumini. 


Toate, toate incunună fata soarelul divină, 

Întreg cerul și pământul maiestate! lui se ’nchina ; 
Fermecata mea privire aţiatită-i spre apus, 

Si în lumi necunoscute simtesc sufletul mei dus. 


Simtesc par'ca mea fiinţa cu-i răpită 'n armonia 
Sfântă ce mă impresoară, că atotputernicia 

Mă înalţă, mă confundă cu minunile din ceriii, 

Că văd firele ascunse care leagă sfer! de sferi. 


51 


Că ’nteleg legea eternă, aud earba care creşte, 
Zbor pe aripa lumineï care lumea ocolește, 


Văd, simtese şi pricep toute, sorb a tainelor izvoare, 
De pe ochi-mi de pe minte vălul gros acum dispare. 


Ear în neatinsul centru celor mit şi mii de stele, 
‘Véd, un soare noi: e dorul, idealul vieţei mele 
Cum frumos mi se arată prin lumini de curcubei, 
'Stăpânind intreaga lume, stăpânind si visul mei. 


Si..- O, doamne !.., câte, câte mari minuni nam mal vézut 
‘Cat în visul cel de aur fost-a sufletu-mi căzut, 

Ear când mă trezi! din farmec, luna nopţii r&sărise. 
‘Canele stă lâng: mine şi ironic par'că-mI zise: 


„Ei stăpine, bună treaba ma! făcut-am împreună, 
„Vai de v&nătorul cela ce cu ochit stă la lună !...,„ 
Eu îl netezese pe spate, caut ciuda să-I alin 

Si mé‘ntore cu toarba goală, dar cu sufletul mei plin. 


‘Si în drumul mei spre casă, păşesc leneş gânditor, 
Greerul şi pitpalacul mé petrec cu cântul lor, 
Aripatul şourec tace roți fantastice in zare, 

Eəră eu nu uit niey astăzi asfintitul cel de soare. 


52 
IV = 


Când am plecat ca prefect la Dorohov 
părintele mea me-a dăruit un echipaj com- 
plect : trăsură, cal, hamuri şi bicl. Faceam 
figură pe stradele oraşului cu cait mel cet 
murgi, cu coame rotate, care când se ìn- 
tindeaŭ la trap păreau că înoată, mânaţe 
de un viziteu chipeş ce părea înfipt pe ca- 
pra. Tindr cum eram, cu o fata nu tocmat 
respingaloare, cu mustetele resucite a rez- 
bor, învestit cu cea mar înaltă si mal riv- 
nită funcţiune a statului în judeţ, eram, pot 
a zice fara să mé laud, personajul cel mat 
în vază. foarle încunjurat şi căutat mai a- 
les în casele unde erau domnişoare de că- 
pătuit. Ast-fel dulceu perspectivă de a do- 
bândi o soacră îmi era deschisă pretu- 
tindene. 

Insă gândul însuratului nu-și făcuse încă 
drum în inima mea. Nu-mi sosise ciasul. 

Aveam un apartament închiriat la al doi- 
lea rând în casele reposatulur Iancu Anas- 
tasiu, un adevarat cuib de holteia unde se a- 


53 


‘dunau toti tinerii din oraş şi din împrejurimi 
“şi mărturisesc că a trebuit să am o adeva- 
rată putere de voinţa sau mai! bine zis un 
-desgust înăscul contra jocului de cărţi ca sa 
mu më molipsesc si eŭ de această patima, 
încunjurat cum eram de oameni! care nu 
cunoşteau altă petrecere de cât cartile. 
Dar în sehimb, precum ziser, m'am dedat la 
o îndeletnicire mal estetică, la vechea mea 
-dragoste de puşcă. Aceasta nu putin a con- 
tribuit am! întari muşchii, a më împrieleni 
-cu frumusetele şi sélbataciile naturel şi a 
mě inzeslra cu o sumă de impresiun! care 
‘mal târziu s'au cristalizat într'un şir de 
scrieri bune, rele nu ştiu, dar desigur sin- 
‘cere şi izvorite dintr’un simţimint adevarat. 

Cel mal mare eveniment ce mi s'a în- 
tâmplat în timpul administratiune! mele de 
acolo a fost vizita Princepelul Cuza. Vé 
las să judecaţi ce mi;care, ce rescoala, ce 
-ameteala a produs aceasta vizila într'un 
oraş mic şi liniştit ca Dorohoiul care din 
dimpurile lui Miha! Sturdza nu avusese fe- 


54 


cirea să vadă în zidurile sale o fata dom- 
nească. Toala lumea îşi perduse capul. Nu 
mal era Dorohoiul cel sarac, nepopulat, 
monoton din toate zilele. U mulţime ne- 
bună foia acum pe strade şi dădea oraşului 
împodobit cu steaguri tricolore şi arcuri 
de triumf un aspect de mare sérbatoare. 
Par'că se trezise locuitorii dintr'un lung: 
somn şi acum se bucurau de viaţa. Si nu 
era un entusiasm de comandă care mișca 
acea sumedenie de oameni, ci era sincer, 
vid, pornit dintr'un adânc simtimint de 
iubire pentru primul Domn al Principa- 
telor Unite, era izvorit din paroxismul încă 
cald al frigurilor ce sguduise tara în marea 
luptă pentru Unire. 

Iar in ziua când Domnul a sosit, tott 
locuitorii oraşului fără osebire de sex, de 
vrasta, de conditiun! sociale i-au eşit ina- 
inte dincolo de barieră ca un puhol ce i- 
nundă câmpia, şi nu void uita nicl o- 
data uralele frenetice şi nesfârşite ce aŭ 
sbucnit din piepturile tuturora când a a- 


55 


părut careta domnească incunjurala de o 
ceata de calaret! tarani, trasă de opt cal 
de posta care veneau ca véntul într'un nor 
de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul 
surugiilor. Aşa ceva nu se mal vézuse tn 
Dorohoi. Impunatoarea si barbateasca fi- 
gură a lui Voda Cuza avea pe atunci un 
farmec imens. El era primul Domn, du- 
pă atâtea sute de ani, eşit din libera vo- 
inta a poporului si care întrunea pe capul 
sei ambele coroane a lu! Stefan si Mihal. 


El ni se infatisa ca o ființa providentiala, 
predestinata a ne înalța neamul, ca un 
falnic curcubeu, prevestitor de zile fru- 
moase după atâtea veacuri de restrişte. 
El nu era în ochii nostri un om, era mal 
mult de cât un om, era întruparea vie a 
tuturor visurilor şi aspiratiunilor noastre 
seculare. 

In această aureolă îl vedea fie-care, aşa 
îl vedeam şi eu. Dacă Voda Cuza mal tir- 
ziu a respuns sau nu sperantelor ce erau 


56 


— 


rezemate în el, dacă a fost sau nu la inal- 
timea mare! chemări pentru care soarta Il 
destinase, nu sunt în stare să judec eu 
aici. Istoria rece si nepartinitoare puind in 
cumpana dreaptă faptele sale bune şi rele, 
1! va desemna locul ce i se cuvine in rån- 
dul Domnilor tarer. Eu, precum am zis şi 
alta data, nu fac decât se reculeg amintirile 
mele personale şi să-mi! reimprospatez im- 
presiunile de aluncl pe care nu le pot uita. 
- O zi si o noapte a stat Voda Cuza în 
Dorohoiă in care timp avui ocaziupe să-l 
vad de aproape de mar multe ori si sä a- 
preciez distinsele sale calităţi. Pre cât era 
rece în receptiunile oficiale, pe atâta era 
afabil şi prietinos în audientile particulare. 
Avea simtimente democratice si nu prea 
iubea aşa numita elit socială care a doua 
zi după urcarea lui pe scaun începu a-l 
pune bețe in roate şi a-i întinde. felurite 
curse, pentru că in ochil e! avea marele 
pacat originar de a nu fi facut parte din 
înalta protipenda. 


57 


Dupa plecarea lui Voda Cuza oraşul căzu 
earas! în liniştea sa obicinuita. 

Pe atunci cea mal mare vrednicie a unul 
prefect era de a găsi oameni care sa pri- 
mească a fi ales! deputați şi senatori. 

Un singur drum la Bucureşti, dusul 
şi întorsul, costa cel puţin o suta de gal- 
ben, osebit că la plecare eral aproape ne- 
voit sâ'ţi faci testamentul, caci de multe 
or! trebuea să treci riurile când erau mari 
cu pericolul viete! sau să sta! zile întreg! 
la malurile lor pănă la scăderea apelor. 

Imi aduc aminte ca odata nevroind să 
cheltuesc prea mult cu cat de posta, am 
plecat cu diligenta la Bucureşti si am fost 
prea fericit să ajung numal cu câte-va cu- 
cue la cap şi pete albastre pe trup după 
tre! resturnături în cursul une! calatorii 
de trer zile şi două nopți. 

Dar nu erau numa! greutăţile drumului 
care impedecau pe proprietari! nostri de a 
primi mandate politice. 


58 


E! de obiceiu sedeau la moşiile lor, mal 
ales în Moldova, şi afară de chestiunile cele 
mar! care atingeau de aproape soarta ta- 
rel, precum a fost chestiunea Unire, ei 
preferau sa se ocupe de gospodăriile lor, 
de cal să se ducă în capitala să voteze alb 
la alb şi negru la negru sau vice-versa. 
Nu le intrase boala polilicianismului în mä- 
duva oaselor ca generatiunelor de astăzi. 

In întreaga tara nu ştiu dacă erau pe 
atunci două sau tre! ziare politice, care si 
acesle serveau ma! mult la legatul gava- 
noaselor cu dulceţi şi astupalul ferestrelor 
sparte. | 

Ce diferența de ziua de astăzi! 
„Daca aceasta diferența e in bine sau în 
réu nu mě voit pronunţa. Orice stare de 
lucruri în societăţile omenești are părţi 
bune şi rale. E de vézut numa! în care 
parte precuinpaneste binele şi în care réul. 
In tot cazul lumea nu sta pe loc; ea îşi 
face evolutiunile ef in mod fatal şi daca 
tara de astă-zi nu se mal asamănă cu a- 


eS S| 


59 


cea de acum 35 sau 40 de ani, este că 
aşa a trebuit sa fie, or! cât am suspina 
dupa timpurile trecute a căror mare far- 
mec, este că se leagă cu tineretele noastre. 
Nu cred însa că ar fi cine-va care să vree 
să Intoarea tara la acele timpuri cu toată 
lumina poetică în care ne apar din de- 
părtare. 

Trec acum la momentul permutărei mele 
din Dorohoi! la Focşani. 

Cerusem să fiu numit la Curtea din Foc- 
gant, căci dorința mea era să-mi fac o ca- 
riera în magistratură şi pentru acest scop 
chiar făcusem prapastiosul voiaj în dili- 
genta la Bucuresti. Lucrul a fost uşor de 
obţinut pentru ca postul de prefect ce o- 
cupam, era din punct de vedere politic mat 
insemnal si mal bine platit de cât acel ce 
solicitam. Deci imediat ce a eşit decretul 
pentru infiintarea Curți! de Focşani am şi 
fost numit. 

Trebuea acum sa më pregătesc de ple- 


60 


care. Aveam câte-va mic! datori! în Doro- 
hot şi osebit aveam nevoe de o sumă de 
bani pentru calatoria şi instalarea mea la 
Focşani. Nevoind să më adresez părintelui 
mea, am crezut că cel mal bun mijloc de 
a realiza suma trebuitoare era să-mi! vind 
cail şi trăsura. 

Zis şi facul. 

In mal putin de doua zile puse! la bu- 
zunar suma rotunda de 200 galbeni zimt. 

Imi fixasem ziua pornirel, îmi incatara- 
masem gemandanele şi acum mě pregateam 
‘s4-m! fac vizitele de ziua bună la prietinil 
şi cunoscuţi! me! din Dorohol, când iată 
că auzind de strămutarea mea la Focşani, 
o sumă de Botoşeneni veniré sa me vada 
şi anume: Nicolaï Cananău, Iorgu Herme- 
ziu, Iancu şi Mate! Rosetti, bobeica pe lângă 
care se mal adunaré si alti! din Dorohoi. 
"Toţi aceştia ca şi mine erau tineri pe vre- 
mea aceea, le sburda şi nu ştiau cum sa-şi 
cheltueasca timpul şi paralele de care nu 
duceau lipsă. 


si 


După o masă bine stropită dată în onoa- 
rea lor în apartamentele mele de burlac, 
se incinsese un joc năstruşnic la care: 
galbenii treceau cu gramada dintr'un bu-. 
zunar într'altul cât al scapara din degete. 
lar eŭ nepăsător ca de obiceiu mě ames- 
tecam în vorbele si șăgile lor, im! pipăeam.- 
din când în când cele doua fasicur! cu gal- 
ben! din buzunar. dar nu luam parte la joc. 

— Fa-ne cinstea gazdei, im! zise Cananaa 
cu aer ademenitur, că doar esti cusut cu 
galbeni! prinşi de pe echipajul babacar. Pune 
pe o carte macar prețul biciului care era 
o vechitură şi nu fâcea mai mult de o car.-. 
boava. | 

— Bine zici !... Hal sgârcitule !... Pune: 
pretul biciulu! adaose Hermeziu; ort îl 
perzi, ort îl îndoeşti.— Unde nu merge o- 
carboavă !— îi 

— AŞI !.., înlimpină Iancu Rosetti, vroind 
să më aducă la ambiţie. El dac'a perde o 
carbouvă se spânzură ; îl ştiu ea ce tacăm 
de om e. 


62 


Şi asa Incepuré cu toţii să më hartu- 
xească care’n dreapta, care’n stinga, iar eu 
m'am ținut, cât m'am ţinut, pana când m'a 
luat apa, şi am pus o carboavă. Nu era 
să piară lumea pentru o carboava ! 

Am pus şi am perdut. 

Pe alunci galbenul se socotea la cărti 
trei carboave! Neavind cu ce plati, caci nu 
aveam mărunte, am pus carboava la pace 
şi ear am perdut. — Am ramas prin urmare 
-dator cu doua carboave. Atunci în loc să 
risc ca un om cuminte a treia carboavă 
‘si în caz de perdere să daŭ galbenul, sa 
më mintuf, am pus amindoua carboavele 
la pace ca să më despagubesc mal repede | 
şi sā - mal câştig o carboava.—Ce Dum- 
nezei ! gândii eu, n'o să perd de tre! ort 
în şir ca doar n'am jupit pisici, după vorba 
-eartoforilor. 

Am perdut si a treia oara. 

Eram acum dator cu patru carboave. 

Incepu sa fearba singele în mine. — Plati! 
„galbenul si mal ramasel dator cu o car- 


A 
boavă.- Această ultima carboavă pentru 
mine a fost clenciul dracului.— Vroind s’o 
recâștig, am dat mereu înainte, perzind 
un galbăn, dol, trei, zece, cinel-spre-zece 
asa în cât musafirii mel prinseré să se 
minuneze de goana ce mé urmarea. 

— Destul, dragă Nicule, im! zise Cana- 
naŭ pe care-l mustra cugetul ca më in- 
demnase la joc. 

Ea insă nu vedeam nimic dinaintea o- 
chilor. Stapanit de ciuda perderei, si de 
dorul de a'mi întoarce paguba, jucam orb 
înainte, infierbintat la culme, şi de ce per- 
deam, de ce puneam mal gros pe carte. 
im! eşisem cu totul din fire.— Aveam sim- 
timintul omulu! care lunecă la vale fara 
să se poată opri. 

Atunci oaspeți! mel văzind că treaba se 
îngroaşă, au cercat toate chipurile, trebue 
să o recunosc, de a mă face să reintru în 
mod onorabil în banit mei, preschimbând 
mereu cărţile jucate cu altele noué şi al- 
ternand cu mine de ma! multe or! la fa- 


64 


cerea bancului; însă toate au fost în zadar. 
Roata norocului nu s'a întors în favoarea 
mea. Am perdut în vro trei ciasuri cea 
din urmă para din pungă; am ramas dator 
în oraş şi fara mijloace de a mé putea 
duce şi instala lu Focşani. Mal proastă si- 
tuatiune nu se putea!... Scump a fost pre- 
tul biciului şi scump a fost plătilă cea din- 
tăi încercare a mea la norocul cărţilor! 
Am trebuit sa fac o datorie nouă ca sa 
plătesc pe cea veche şi să pot întreprinde 
calatoria la Focşani. Nic! vorbă nu putea 
fi de a mě abate la Falticeni ca să alerg la 
ajutorul tatălui meu, de oare ce n’as fi pu- 
tut justifica venzarea echipajului şi între- 
buințarea banilor. 

Dar aceasla perdere care ma facut a- 
tunci să vars sudori de necaz si să petrec 
o noapte fara somu, a fost pentru mine 
de un nepretuit folos, de oare ce m’a des- 
gustat pentru totdeauna de a mar pune 
mâna pe cărţi, în cât pot zice cu mândrie 
că preţul biciului n'a mat sporit pana’n 


65 


ziua de astazi cu un ban macar.—Multa- 
mesc lui Dumnezeu că s'a intimplat aşa! 
A quelque chose malheur est bon. 


y: 


La Focsant!... La Focşani !... A strigat 
odinioară marele Michail Cogalniceanu de 
pe tribuna parlamentului Moldove! cu voa- 
cea sa înfocată care electriza mulțimea 
pe când lupta pentru Unire ajunsese la 
paroxism. 

La Focşani, la Focşani mergeam ‘acum 
şi eu într'o birja harbuita din Dorohoi, 
trase de patru cal slabi, hamisitl a caror 
coaste le puteai numara de-o posta si care 
mergeau în trap mărunt, fara spori de mi 
se părea că stau pe loc. 

După tre! zi. de-o călătorie osteniloare 
prin colbul drumului urmărit de: arşiţa 
soarelui şi de părerea de r&u pentru cel 200 
galben! perduti, am ajuns în fine la Focşanr. 


Nu ştiu de ce îmi închipueam ca Foc- 
5 


66 


sanil este un oraş mal deosebit decât cele 
lalte, fiind-că servise de hotar între amin- 
doua terile şi era locuit pe jumalate de 
Moldoveni şi jumatate de Munteni. Nouta- 
tea este totdeauna atrăgătoare si de na- 
tură a lovi închipuirea. Dar ce sa zic ?... 
Dacă la sosire am avut decepţiuni în pri- 
vinta frumusețe! oraşului, am fost însă 
răsplătit prin primirea caldă şi prieteneas- 
că ce am întimpinat din partea locuito- 
rilor. Toate casele îmi erau deschise atât 
mie cât şi celorlalți membri at Curţii de 
Apel. Pretutindene eram invitati cu o deo- 
sebită amabilitate la toate petrecerile ce 
se dădeau, căci! Curtea atunci înființată pe 
lânga foloasele materiale ce aducea ora- 
şului, aducea si un contingent numeros de 
tineri care insufletiau societatea. Mé im- 
prietenisem cu deosebire cu familiile Tu- 
felcica, Robescu, Apostoleanu, Dascalescu 
şi Stamatin în casele cărora întalniam os- 
pitalitatea cea mal cordială si îm! petre- 
ceam tot timpul ce im! rămânea liber. 


67 


Unul dintre tinerii atunci mai în vază 
era Iorgu Dăscălescu, un băet frumos, in- 
teligent şi cât se poate de hazliu. Unde 
se ducea umplea casu de veselie. Avea un 
deosebit talent pentru pictură ; era bun 
înotător, bun ealaret şi făcea gimnastică 
ca un acrobat. Vë închipuiti ce succes tre- 
buea să aibă pe lângă sexul frumos. 

El avea un frate ma! mic, Nicu, de a- 
semenea nostim şi cum se cade, însă foarte 
distras si original. A fost multi an! în ma- 
gistratură şi era bine notat ca judecător. 
Dar se povesteşte despre dânsul multe a- 
necdote hazlii care chiar de n'ar fi ade- 
varate se potrivesc însa foarte bine cu o- 
riginalitatea caracterului séu. 

lata una: 

El judeca un proces la tribunalul de o- 
col. Abia pledase una din părți, câ se pre- 
zinta în sala de şedinţe un prieten a lui 
căruiă îl promisese să-l intovarasasca la 
o petrecere oare-care. 

— Haide, mar curind ! Ii zise prietenul. 


68 


— Indată !.. Respunse gravul magistrat. 

Sa mântui fleacul ista de proces şi vin. 

Mare ilaritate în public si între partile 
impricinate. 

Inca una: 

EI judeca un proces penal tot la tribu- 
nalul de ocol. Intre marturi figura un 
oare-care Ion a Ilincal. Usierul îl strigă în 
glas mare si un om se prezinta sfiicios in 
sala de sedinte. 

— Cum te chiama? [l întrebă judecătorul. 

— Conasule să mě iertalf, am să ve 
‘spun ceva. l 

— N’al så-mi spul nimic. Raspunde cum 
te chiamă. 

— Ion a Ilineay, 

— Câu anl al? 

— Conasule, mé rog de iertare... dar... 

— Taci din gura când itt zic! Catt 
anl al? 

— Sa traiti!... 45 ant, da... - 

— Nu lungi vorba! Spune esti ruda cu 
acuzatul ? 


69 


— Cu cine? 

— Cu acuzatul cel de colo care a furat 
nişte gaint. 

— Sa mé ferească Dumnezeu. Nu-l cu- 
nose nic! din tata nict din mamă. 

— Pune mâna pe cruce! 

Bietul Ion se execută de voe, de nevoe 
după ce se scarpină în cap de necaz. 

— Zi după mine: jur! 

Jur! 

` — Inaintea lu! Dumnezeu si a oamenilor. 

— Inaintea lui Dumnezeu sia oamenilor. 

— Ca vol spune tot adevărul şi nimic 
de cât adevărul. Aşa sa-mi ajute Dumnezeu! 

Ion ametit, repetă inconscient juramin- 
tul din cuvint în cuvint. 

— Ef, acuma spune ce ştii? 

— Apol, conasule, eu sunt randasul de 
la sora D-v coana Ruxanda, si am venit 
să vé spun că vé pofteste la masa. 

Tablou ! 

In grădina batrinulul Stefan Dăscălescu, 
părintele acestor dol fraţi, am organizat o 
tragere la ţinta cu pistolul unde mé exer- 


70 


citam foarte des în tovărăşie cu fiul seu 
Iorgu, un trăgaciu de frunte, şi cu cole- 
gul meu de la Curte Theodor Botez, un 
Sucevan cu care copilărisem împreună. 

La tir Iorgu Dascalescu ne bătea pe toți. 
Pe o poartă mare care ne servea de tinta, 
însemnăsem cu carbunele un punct central 
şi împrejurul punclului tre! roti. 

Ei bine, Dăscălescu nimerea mal totdea- 
una centrul la 25 de paşi, eu nu eseam 
mal nici odată din cercul cel mic, iar Bo- 
tez nu nimerea nici odată în poartă. 

Şi tocma! cu Theodor Botez a trebuit 
fara voia mea să am o ceartă si un duel. 
El s’a înamorai de o domnişoară căreia 
i-a cerut mâna, dar ne fiind agreat şi-a 
închipuit că eu i-aşi sta in cale. Fara să 
mal cerceteze, să se convingă daca într” 
adevăr eu eram rivalul preferit, într'un 
acces de gelozie, mé provoca in duel tri- 
metindu-m! o scrisoare prin care, nicl mat 
mult nici mai putin, îm! declara ca loc 
pentru nol dot nu este în lume si că prin 
urmare lupta are se fie pe moarte. 


71 


El nu admitea cazul nevinovăție! mele 
şi nu vroia să tie samă de nicl o decla- 
ratiune sai probă din parle-mi că nu am 
fost întru nimic amestecat în neizbânda 
lui amoroasa. De aceia am fost silit, sub 
pedeapsa de a trece drept un fricos, să-mr 
constitul marturii şi sa ies pe teren. 

Nu m'a tulburat însă de loc provocarea 
lu! Botez.—Nu doar ca duelul nu este 
tot-deauna un incident serios în viata u- 
bul om, dar pentru ca nu-mi puteam în- 
chipui că el care in exerciţiile noastre cu 
pistolul nu nimerea o poartă, are să mé 
nimereasca locmal pe mine care-I prezen- 
tam o suprafaţa de zece orl mar mică, si 
mal ales când în fata sa era să se afle 
nu o țintă, ci un adversar inarmat ca si 
dinsul şi cu mult superior lu! în mestesu- 
gul tragerel cu pistolul.— Aveam dec! 99 
şanse la 100 sa ies teafar din aceasta în- 
cercare.—De aceea în loc să fae ca toată 
lumea, să las o scrisoare de iertare pa- 
rintilor mel în cazul nenorocit al caderel 


72 


mele pe teren, eu m'am culcat liniştit si 
am dormit un somn adine şi neintrerupt 
pănă a doua zi cînd wan deşteptat marturii. 

Nu aşi putea ma! bine să-mi exprim 
mişcările sufletului în acest ciudat mo- 
ment al vieţer mele de cât reproducând 
intocmal un pasaj din novela mea Ura 
din copilărie care este icoana exacla a 
celor simțite de mine in peripetiile acestul 
duel a cărui amintire a influenţat scrie- 
rea mea: 

„A doua zi mersel fara batae din inimă 
„la fata locului într-o poenita din pădurea 
„invecinată cu oraşul şi mărturisesc în cu- 
„get curat că toata inscenarea duelului 
„îm! pāru o comedie demna de ris. — In- 
„carearea si alegerea pistoalelor, numa- 
„rarea pasilor, luarea pozitiunelor noastre 
„faţă în fata, aerul serios si preocupat al 
„marturilor, în loc să me mişte, më făceau 
„să surid, nu doar că vroiam să mé arat 
„Voinic, ci pentru că eram încredințat ca 
„toate aceste sunt numar nişte forme 


73 


„goale din care nu are să easă nimic, — 
„Când veni momentul comandei: una, 
„două, trer... eu luă: la ochi un truuchiă 
„de copac si îl lovil, iar Botez me luă 
„pe mine la ochiu dar lovi un alt trunchia 
„de copac; apo! onoarea fiind satisfăcută 
„după formele admise, ne-am dat mâna 
amândoi şi fara nici o explicare ne-am 
împacat. 

Nic! vorba numa! era acum de duel pe 
moarte ; las că marturii din capul locului 
naŭ admis una ca aceasta, ne fiind nict 
un motiv serios, dar nic! el n'a mar in- 
sistat de oare-ce nervil Jul se descarcaseré 
la primul schimb de gloanțe si el era a- 
cum bucurus că a esit cum a esit din be- 
leaua in care intrase cu atâta nesoco- 
tinta. 

Mai târziu incredintindu-se el însuşi de 
absoluta mea nevinovăție în aceasta afa- 
cere, de oare-ce zina visurilor lui cocheta 
cu un al treilea, mi-a cerut scuze şi am 
ramas prieteni ca dintai. 


74 


La Focşani mergeam câte odată la vé- 
nat cu un locotenent de infanterie care 
avea asupra mea marele avantaj ca era 
foarte nall, de aproape do! metri, şi pu- 
tea cu inlesnire să veneze prepelitile şi 
polarnichile prin lanurile de popuşuae unde 
eu nu vedeam nimic.—Nu pot uita nici 
astă-zi o întâmplare nostimă ce am avut 
cu el în nişte ogoare taranesti. 

Fu şi cânele met osteniți ne cdihneam 
şi ne uscam la soare pe un moşinol. El 
intrase în nişte popuşoue şi trăgea la fo- 
curl de se spărgea; când iată ca un ta- 
rau atras de impuscaturile lut alerga fu- 
rios înspre mine. 

— Da bine cucoane, im! zise el, nu-i 
pacat de Dumnezea să ne stricaţi ogua- 
rele ca sa vé faceti gustul de a ucide o 
vrabie ! 

— Ce stricaciune poate să-ți facă un 
om şi un cane in popuşoe ?i-am răspuns eu. 

—- Nu-l vorba de d-neta, da uite la 
Domnul cel gulerat de colo care a întrat 


75 


calare în mijlocul Januluf —Her! Domnule 


Atunct un hohot-de ris mé năpădi. 

— Stil uuu badi, har cu mine la diusul 
să-l luam calul. 

Românul se prinse bucuros, dar cînd 
ajunse aproape de locolenent şi-l vezu 
intrecand cu capul toate virfurile popu- 
şoaelor a stal uimit si şi-a facut cruce. 

- Ast fi jurat cucoane ca-l calare a- 
dause el rizind. Nu fie de deochr!.. nal- 
tut flecăi.... se vede că a ploat când Pa 
născut maica-sa. 

— Da, a can: ploat, îl respunselr eŭ, pu- 
indu-l un bacşiş in palmă; ear el s'a de- 
parlat mulțumit repetând: halal flecau ! 
Sigur în biserica el vede peste capetele 
tuturor ce face popa în altar. 

Intr-una din primele zile a luner Iulie 
primit o telegrama din Falticem prin care 
fratele meu Mater më chema să-l întovâ- 
rasesc la Dorna-Valra din Bucovina unde 
medici! îl rinduiseré să faca bai ferugi- 


76 


noase. Fiind că intrasém în vacautele de 
vară plecăi imediat la Falticeni, şi acolo 
din întîmplare găsi! un evrea birjar din 
Bucovina care se oferi pentru suma de zece 
galbeni să ne ducă intr’o singură zi la 
Dorna-Vatra. 

Am plecat intr’o vineri foarte dimineaţă 
pe când abia se lumina de ziuă. 

Am mers patru oare pănă la Gura-Ho- 
morulul pe o splendidă soşea având în 
toate parțile o privelişte incinlatoare des- 
pre care void vorbi mal pe urmă. Acolo 
birjarul a odihnit cai! şi am plecat înainte. 
Mal aveam încă de două orl pe atâta drum. 
Am observat însă că de ce înaintam, de 
ce cail îşi micşuraŭ trapul aşa în cât mer- 
gând astfel era cu nepulinta să ajungem 
sara în Dorna-Vatra. 

-— Hal mal iute jupâne, c'o s'inoptâm, 
il spusel eŭ. 

— Eu nu sunt jupân, respunse suparat 
birjarul.— La no! în Austria se zice Dom- 
nule. 


77 


— EI bine, Domnule. Daca mergem asa 
n’ajungem desara în Vatra-Dornel. 

— Vom vedea. i 

Tacul in speranţă că mal în colo va iuți 
el cai- Dar par'că facea intr’adins; cail 
lasaţi in voe din ce in ce slăbeau mersul 
inaintind ca culbecul, ear el de loc nu-i 
îndemna nicl cu gura nic! cu biciul. 

— Da cel asta, Domnule, vat s'ajun- 
gem mâni dimineaţă la Dorna-Vatra ? 

— Bine, Bine. ` 

El pronunţă acest „bine, bine“ cu o 
flegma şi o nepâsare revoltatoare. 

— Ascultă, jupâne îl zise frate-meu a- 
păsând asupra acestul din urmă cuvînt. 
Dacă nu te til de tocmala nu-ti dam nici 
o para. 

— Asta nu-I pe voea D-tale. 

Cu cit cair ist domolean mersul cu. atât 
el devenea mar obraznic. Ne trebuia o 
rabdare de înger ca să nu facem explozie. 

Eu unul drept să spun îm! muşeam limba 
de frică să nu scap un cuvint neparlameu- 


78 


tar care m'ar fi obligat apo! sa tree de 
la vorbe la fapte.—Cind deodată auzi! 
tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unul 
han singuratic in mijlocul drumului unde 
jidanul opri trasura. 

Era pe la 5 oare după ameaza-zi. 

— Ce vral sa fact alt popas aici? il 
întreba! ed. 

— Nu, respunse birjarul scurt. 

— Atunci de ce te-al oprit. 

— De ce m'am opriiiit? Ca să dorinim 
ła noapte aici, pentru că acuşi intrăm in 
sabas. 

Ce sabaş, jupâne.— Aşa ne-a fost vorba? 
Pleacă îndată că de nu, patesti ruşinea cu 
mol. 

— Ha... a...! ce spul?... Uiti ca aici nu 
suntem la Moldova. 

— Pleacă ca te cirpesc, adause frate- 
mei care din cauza boaler lui era mat 
nervos. 

— Ha-a-a-a! Ia să véd mē rog cum al 
să më cirpe-e-sti! 


79 


In aceiași clipă auzi! o zdravana palma 
resunand pe obrazul birjarulul, aşa de zdra- 
vänä ca i-a căzut pălăria si chitia de pe 
cap.—Atâta me-a lrebuit si mie! 

Imediat îl lovit si eù cu aceiaşi furie pe 
celalalt obraz în cit fata jidanulul capata 
o coloare stacosie parcar fi fost suleme- 
nita. Ea de altfel nu sunt un om pornit, 
supus la accese de iutala. Marturisese însă 
că în acel moment nu mal ştiam ce fac 
molipsit fiind de furia fratelui med. 

— Ha-a-a-a! Dv. mé bateti, me ucidett 
cam codru!... urlă jidanul exasperat. 
Las că void învăţa eu!.. Itt vedea Dv. 
cuin se bat oamenii la nor. Hi!.. strigă el 
biciuind cail care pornire în trap mare. 

Si astazi cind me gândesc la această in- 
timplare din viata mea, im! vine sa rid, însă 
tot odata recunose marea noastră impru- 
denta de a fi comis asemenea acte de vi- 
olenta intro ţară străină mar ales. Dar 
par'că poti să le fact toate cu socoteală 
şi cu mintea limpede! Atunci nar mai fi 


80 


greşeli pe oameni şi n'ar mal fi judecatori. 
De-acuma ce-o fi, să fie, gandil în mine 
Lucrul e facut şi nu se mal poate întoarce. 


Mâna jidanul, mâna de olac, parcă nu 
erai cail si trăsura a Jul. 


Era vederat că el voea să ajungă cât 
mal curînd unde-va unde să găsească un 
post de poliţie pentru a se jalui. 

Am mers asa vo doua oare bune pe 
şoseaua cea frumoasă care strabatea mun: 
til ca un şarpe, când în sfârşit în spre 
sara în plin sabaş ajunserém la Pojorita, 
un mic satulean unde jidanul se opri di- 
naintea unut han. Repede el se cobori de 
pe capra trăsurel şi prinse cu multă grabă 
să deshame cail. 


Atunci et, înțeles fiind cu frate-mei, så- 
ri! din trăsură şi plecă! să găsesc localul 
de poliţie; iar el remuse cu birjarul ca 
să-l facă să piardă cit mar mult timp cu 
caratul bagajului în odae şi asazatul cai- 
lor in grajd. 


81 


Pe atunci aveam picioarele iuti şi vor- 
beam bine limba germana.—In câteva mi- 
nute mě afla! dinaintea unei feţe poliție- 
neşti bună de fotografiat. Inchipuiti-vé un 
om încrețit, posomorit, cu nist sperncenei 
mari, sburlite de-i! acopereau ochi! pe ju- 
matate, cu un nas câto patlagică plin de 
negel, cu niște mustet! tapose, roase de hal- 
bele de bere, si care tinea într'un colt de gură 
o lulea voluminoasă cât si nasul lui iar prin 
celalalt colt de gură scuipa pintre dinți la 
un metru depărtare. 

-El sta pe un scaun de lemn picior peste 
picior cu un aer neprielenos şi pufaea şi 
scuipa, si scuipa si pufaea. 

— Ce vroeşti, im! zise el cu un glas 
răstit şi răguşit ca dintro pivnita. 

— Am venit să mă jeluesc. 

— Contra cul? 

— Contra mea. 

— No! ce-l asta ? 

— Am facut o gresala, Domnule, si vin 


să mé denunt eu singur, spre am! primi 


pedeapsa ce ver socoti că merit. 
6 


82 


I-am istorisit dec! toată daravera cu evreul, 
cum ne-am tocmit cu dinsul, cum nu s'a 
ţinut de tocmala, cum s'a oubrăznicil cu 
no! şi în fine cum scoşi din fire i-am dat 
două palme. 

In măsura în care eu îl istoriseam, fata 
lu! se descretea. 

— Si câți bani 11 plătiți pana la Dorna 
Vatra ? 

— Zece galbeni, Domnule. 

— Donner, Wetter! Asta este colosal! 

In acel moment iată si evreul care ve- 
nea cu perciunii falfaind în vënt. 

— Domnule polital, gewalt! gewalt ! 
Ma necinstit, ma bătut, ma omorît, striga 
el cât îl lua gura, aratând spre mine. 

— No.. No.. Langzam. — Fara vuet. Spune 
mé rog ce a fost. 

Insă jidanul de pornit ce era se’ncurea 
în vorbă, repeta aceleaşi cuvinte de zece 
orl, se vâicara 'ca şi când ar fi fost pe 
moarte, în fine făcea un scandal de înce- 
puse Neamtul iarăşi a se incrett. 


83 


— No ?.... Schon recht!.... Respunde më 
rog dacă te-ai tocmit cu zece galbeni si 


cu condiţia să ajungi în astă-sară la Dorna- 
Vatra. 


— Da. 

— Pentru ce dar al vroit sa petreci 
noaptea în drum ? 

— Pentru că dam de sabaş şi d-lor tot 
una le era să ajungă în asla-sara sau mâni 
dimineața la Dorna-Vatra. 


— A! zol... 
Atuner el lua o filă de hartie,o umplu 


cu un proces verbal scris nemteste pe 
care mi-l dădu să-l citesc si să-l subseriă 
ceea ce am şi facut, apol îmizise: „Dom- 
nule est! condemnat sa platest! straf dot! 
fiorini, domnului harabagiu“. 

— Dot fiorini! striga jidanul desperat. 
Cum numa! do! fiorini face cinstea mea ? 
Asta-I judecată mé rog ? 

Ah! acum te obraznicest! cu mine, ob- 
serva Neamtul. Acum înțeleg eŭ ce-a tre- 
buit să fie cu d-lor. la umflaţiil më rog 
si duceti-1 la Obacht. 


84 


In acelaşi moment dol gulerați îl în- 
sfacaré de subsuor! si fara al mat da ra- 
gaz de vorbă il brinciré afară şi-l puseré 
la închisoare. 

Toata noaptea a stat jidanul la răcoare, 
nebaut, nemâncat şi nedormit până la resă- 
ritul soarelui si a doua zi a trebuitsa vin 
eu să mé rog de Neamt ca să-I dee drumul. 

lar Neamtul când la vézut in och! i-a 
facut o straşnică lecţie dându-r cu dege- 
tul pe la nas şi amenitindu-] ca în caz de 
a se mal obrăznici cu nol va fi şi mal as- 
pru pedepsit ! 

Er! Doamne ! Bine a zis cine a zis e 
frica e din ral. Sa-l fi văzul a doua zi pe 
jidan cum umbla de pişin, cum era de dul- 
ceag cu nol, l-al fi legat la rană. Ne-a dus 
pana’n Vatra-Dornel ca pe palme. 

Am scapat eftin din aceasta incurcatura 
în care intrasem fără voe, dar pe care în 
viata mea n'am mat repetat-o. 


zi 

a 
a 

i 

l EI 


| 


VI 


Stiut este că în orașele mici fie-care om 
se ocupă ma! mult de casa vecinului decit 
de a lui proprie. Nu poate cineva mişca 
dintr'un deget sau stranuta fără ca acest 
fapt să nu fie îndată cunoscut, comentat 
şi criticat de toată lumea. Dar mai ales 
cînd acel cineva e membru de Curte şi 
a avut un duel din cauza une! femel 

O! Un asemenea mare eveniment era 
în stare să ocupe un sfert de secol pe 
neocupatil locuitori din Focşani. l 

Pentru a nu ma! fi dec! în gura lumel, 
am cerut şi obținut, nu fără oare-care 
greutate, strămutarea mea la Curtea de 
apel din last.—In laşi aveam -camarazi de 
şcoală, colegi din foasta Curte de Intari- 
tur! şi foarte mulle rude. Eram ca acasă. 

Nu tarziu după înstalarea mea în noua 
funcţiune am fost desemnat să prezidez 
cea întâi Cuirte cu jurati care sa în- 


86 


fiintat în Iaşi după noua leg» de proce- 
dură penala.—Institutiunea juratilor intro- 
dusă atunci în țară era cu totul necunos- 
cuta şi atita in mare grad curiozitatea 
lumer. | 

Eram foarte emoţionat, nu vorbisein 
nici odată în public si asupra mea cădea 
toată sarcina conducere! procesului, în- 
terogarea acuzatului si a marturilor, facerea 
rezumatulul, într'un cuvînt inscenarea între- 
gului aparat al judecăţei. Era o adevarata 
reprezentaţie teatrală care se desfăşura 
înaintea publicului şi în care eu aveam 
primul rol, cu deosebire că drama ce se 
juca în socoteala acuzatului era reală şi 
nu fictiva. 

Acuzatul, dat judecatel pentru omor re- 
zultat din batae se numea Alexandru Ioan, 
coincidenta nenorocită cu numele lui Cuza 
Voda. Unii ziceau ca această coincidență 
nu-l a bine pentru Domnul ţărer. In tot 
cazul a fost a bine pentru acuzat de vre- 
me ce a eşit achitat din minele juratilor. 


87 


In acel timp se petreceau în Bucureşti lu- 
ceruri ciudale; era în aer ceva nelinistitor. Un 
ziar revoluţionar Clopotul redactat în stra- 
inătate de un comitet secret se întroducea 
din când în când si se împărțea clandes 
tin in tara, predicand fatis resturnarea lui 
Voda Cuza. Intruniri secrete aveau loc în 
laşi la care luad parte persoane cunoscute 
anume venite din capitală şi tocmai fiind. 
ca nu transpira nimic din conciliabulele 
lor, lumea se intreba îngrijită ce scop a- 
veau acele întruniri. 


O atmosferă grea apasa asupra spirite- 
lor; aveam simtimintul intim ca întreaga 
stare de lucruri clădită la 5 şi 24 Ianuarie 
se razimă pe un vulean. 


Pe lângâ nemultemitil în contra lut Voda 
Cuza care se agitau şi nu se sfiau de a 
spune pe fata ca doresc căderea lui, e- 
rau separatiști! care ridicau capul şi cau- 
tau să atita ura între Moldoveni! şi Mun- 
teni.—In fine acest presimtiminl general 


es 


despre o apropieată catastrofă se realiză 
în ziua de 11 Fevruarie 1866, când sosi la 
prefectura de laşi telegrama oficială din 
capilala prin care se anunţa detronarea 
lu! Vodă Cuza şi instituirea Locotenenţei 
Domneşii compusă din generalul Neculat 
Golescu, Lascar Catargiu si colonel Necu- 
lal Haralambie. Această ştire a fost pri- 
mita de public cu o adevarată consternare, 
nu atât din cauza simpatiilor *numeroase 
ce Vodă Cuza avea în laşi unde fusese 
ales şi unde işi petrecuse anit linereţilor, 
cât din cauza nesigurante! în viilor, a 
prapastiel ce se deschidea dinaintea teri- 
lor abie unite şi încă nu destul de bine 
contopite. 

Câte nu se puteau întâmpla din cauza 
multelor interese private atinse prin fap- 
tul Unirel, a competiunelor la Domnie, a 
influentilor streine réu voitoare. 

Intrasem întrun necunoscut incarcat de 
cele mal mar! pericole si o groază cuprin- 
sese toate inimile. 


89 


In această situatiune, câte nenorociri n’ar 
fi putut să cada pe biata tara dacă oameni! 
încercaţi de la 1848 care prin muncă şi 
sacrificit au realizat Unirea, visul secular 
al neamului nostru, n’ar fi prezidat şi de 
asta data la destinele teret. 

Cu un an si mal bine înainte de detro- 
narea lu! Cuza şi anume la 5 Iunie 1865 
un pact s’a incheiat intre Grigorie Bran- 
coveanu, loan Brătianu, Constantin Brai- 
loiu, Dimitrie Ghica, loan Ghica, Anastasie 
Panu, Constantin Rosetti şi Gheorghe Stir- 
bel, care suna ast-fel: 

„Nol subsemnati! considerând situatiunea 
„politică şi geografică a tare! si interesele 
„sale atât din Jauntru cal şi din afara, 
„având in vedere voturile emise 1n 
„1851 direct de naţiune care a subscris 
„cele patru puncte precum şi voturile Di- 
„vanurilor ad-hoc din 1857 şi ale adună- 
„rel elective din Iaşi din 5 Ianuarie 1859, 
„am luat între nor îndatorirea ca în caz 
„de vacanță de tron, vom susţinea prin 


90 


„toate mijloacele alegerea unur Principe 
„strein din familiele domnitoare din occi- 
„dent. Ne angajam a vota pentru un Prin- 
„cipe strein, şi a starui în acest vot pana 
„la a lur realisare.* 

La acest pact subscris de patru even- 
tuali pretendenți la Domnie au aderat mat 
târdiu şi all! oameni! politic! din toate par- 
tidele, ast-fel ca în ziua de 14 Februarie 
1859 locotenenta Domnească de mal înainte 
desemnata, a luat cârma tare! fara nicl o 
neintelegere între resturnatorif luy Cuza. 


Asemenea s'a constituit fara nicl o gre- 
utate ministeriul compus din: 


loan Ghica preşed., şi Ministru de Exter. 


Dimitrie Ghica „Interne 

P. Mavrogheny »  Finante 

I. Cantacuzin „Justiţie 
Dimitrie A. Sturdza » Lucr.-Publice 
C. A. Rosetti » Instr. Publice 
Maior Dimitrie Leca » Rezboiu 


Tot odată pentru a nu se lasa joc liber 


91 


intrigilor din launtru şi a se opune pule- 
rilor, un fapt împlinit asupra căruia e tot 
deâuna mal greu de a se reveni, ambele 
corpuri legiuitoare, cameră şi senat, au pro- 
clamat în aceiași zi in unanimitate de Domn 
pe comitele Filip de Flandra, fiul Regelui 
Leopold I al Belgier. Aici e locul sa spu- 
nem astă-zi când suntem departe de acele 
timpuri şi putem prin urmare judeca lucru- 
rile cu sânge réce şi nepartinire, ca de- 
tronarea lu! Voda Cuza a fost un bine si 
un noroc pentru tara şi aşa trebue s'o pri- 
vim chiar dacă dinsul par fi ridicat în con- 
tra-l nemullumiri în cel din urmă an! al 
Domnie! lui; căci el fiind Domn pe viata si 
neavind urmaşi direcți de cât nişte copil 
infiet! din părinţi necunoscuţi care si din- 
sil au murit de tineri, n'ar fi putut nici 
odata întemeia o dinastie trainică si cu 
prestigiu în tara. lar mat târziu, cine ştie 
daca ţara s'ar fi aflat în nişte împrejurări 
favorabile ca acele de atunci pe când in- 
fluenta lui Napoleon al III-lea precumpă- 


92 


nitoare în Europa şi mult bine-voitoare pen- 
tru nol, ne-a înlesnit sansa urcărel pe tro- 
nul României a Principelui Carol de Ho- 
henzolern în urma refuzului comitelui de 
Flandra. 

Toata corespondența şi toată strădania 
oamenilor noştri de stat întru a dobândi 
un Principe strein este pe larg si documen- 
tat expuse de d. Dimitrie A. Sturdza în re- 
mareabila sa precuvântare facula în capul 
volumului tintar intitulat: Zrei-deci de ani 
de Domnie ai Regelui Carol I. 

Dar nol, leşenii, departe de centrul unde 
se urzeau toate aceste şi în necunostinta 
împrejurărilor, eram cuprinși de o mare 
grijă nesliind unde ne va duce criza de 
Domnie care la no! în vremurile acele era 
intovazasita de pericole în stare a sdrun- 
cina însuşi fiinţa statului nostru. 

Această grijă era sporită şi prin impre- 
jurarea că pe când în Bucureşti o sumă 
de oa:ineni dintre cel ina! de samă a! tare! 
insufletiti de cele ma! patriotice simtimente 


93 


lucrau pentru binele neamului nostru, în 
Taş! trebue s-o spun cu durere, se urzea o 
mişcare condusă de simtiminte cu totul con- 
trare. 

Un tinăr Necula: Rosetli Roznovanu 
moştenitor al une! averi imense, împins de 
o clica de oameni care căutau a'l exploata 
s'a pus in capul mişcărer separatiste, cu 
intentiunea probabil, de şi nemarturisită, 
de a deveni Domn Moldovei. 

Un fel de plebiscit s'a organisat în sa- 
loanele sale unde se subscria pentru des- 
lipirea terilor surori; se făceau dese întru- 
niri publice la primărie unde corifeil sepa- 
ratişii între care se distingeau D-l Nicu 
Ceaur Aslan şi reposatul Teodor Boldur 
Latescu tineatt discursuri de o estremă vi- 
olenta contra fraţilor noştri Munteni; se 
specula prin o gazetă infiintata ad-hoc a- 
supra intereselor noastre vatamale prin strā- 
mutarea capilalei în Bucureşti şi astfel se 
crease o atmosferă ingrijitoare care dintr'un 
moment intr’altul ameninţa să facă explozie. 


94 


Inştiinţaţi despre aceste manoperi, dof! 
din Locotenenta Domnească, Nicolat Gole- 
scu si Lascar Catargiu sosiré în laşi la 
1 April 1866 spre a-ŞI da samă de cele ce 
se petreceau şi a pune frâu unor între- 
prinderi vătamătoare intereselor tarel. 

Tin minte că pentru ziua de 3 April e- 
raŭ convocați membrii Curţel de apel spre 
_ a se presenta Locotenenţii Domneşti. 

In dimineţa acelei zile pe la orele 10 
mé pregăteam să plec la Curte, când un 
servitor îmi spuse : 

-- Cucoane, nu-l chipsă strabati până 
la Palat.—In dreptul caselor Roznovanu 
sunt adunaţi o mulţime de oameni care se 
bat cu armata. l 

Am crezut că servitorul glumeste si am 
eşit. Apropiindu-mé însă de casa Rozno- 
vanu începul să aud un vuet surd, lugubru 
întrerupt din când în când de câle o de- 
tunătură de puşcă. In acelaşi timp, clopo- 
tul cel mare a Mitropoliei prinse să sune 
alarma intocmal ca la foc. Era ceva înfio- 


95 


rator. — Iusfârşit ajunsei in fata caselor 
Roznovanu la un colt de zid de lângă Mi- 
tropolie disparul acum prin alinearea stra- 
dei, de unde putem privi toată scena ce se 
petrecea fără să mé amestec cu mulţimea 
şi fară să fiu expus la lovituri sau impus- 
căturl. 

Dumnezeule !... ce vra să zică turbarea 
omului !... Bine a zis poetul Schiller : 

„Stricator e dintele tigrului, periculos e 
„leul irezit din somn, dar ma! grozav de 
„cit toate grozăviile e omul în furia lut. 

Nu void uita nic! odată priveliştea ce 
aveam dinaintea ochilor. Peste patru mil 
de oameni eşiţi din minte se îmbrânceai, 
vociferaă. injuraa invirlind o pădure de 
ciomege deasupra capetelor lor. 

Ce vroeat el? Sa meargă la Palat, sa 
pue mina pe membrii Locotenenţer Dom- 
nest! şi apol ce-o fi să fie. 

Prima linie de sergenţi ce li s'a opusa 
fost ruptă într'o clipala; a doua linie de 
jandarmi pedeştri asemine ruptă şi împră- 


96 


stieta ; un pluton de cavalerie a fost pot 
zice desființat, căci cait neputând avansa 
de cat foarte încet pintre grămezile de 
pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți 
cu ciomege la picioare şi cădeau împre- 
ună cu călărețil care eraŭ imediat desar- 
mat!. lar mulţimea ametita de succes, 
întartată de conducătorii ce încurageau lupta 
din balconul caselor Roznovanu, devenea 
din ce în ce mal furioasă şi mal compacta 
şi inainta spre palat învirtind în virful 
ciomegelor coifurile cucerite de la soldaţi 
ca trofee de rezboiu. 

Atunci un regiment de infanterie 
se  presintă în fata răsvrăliturilor cu 
arma la brat. Am auzit tre! sunete de trom- 
pete, tre! somatiun! de retragere care au 
fost urmate de inil de urlete selbatice si 
de o ploaie de pietre din partea rescula- 
tilor. Apo! din mijlocul vigeliel asurzitoare 
ce clocotea ca valurile mărel, se înalță 
un glas ascutit, înfiorător, fatal, strigând: 

— Arma la ocht!... Foe !... 


97 


Şi imediat de-alungul frontului infanteriei 
au fulgerat lrei zeci de puşti care au cul- 
cat la pămînt tot atâția oameni mort! si 
răniți. 

Un moment urdia statu uimită, dar nu 
dădu indarapt. Apor a doua comandă 
rostită cu acelaşi glas strident: Arma la 
ochi !... Foc!... Şi earăşi văzul culcânduse 
la pamînt zecimi de oameni. 

De asta data tot! câți mal ramaseseré 
în picioare, au rupt-o de fuga înspăimin- 
taţi, iar cavaleria luindu-se după dinsif 1 
strivi sub picioarele cailor, îl snopi cu să- 
biile până ce curati cu desăvirşire strada 
pe care nu se mal vedea acum de cât rä- 
ni şi morţi. 

Am fost fata la acest infiorător măcel. 
Am văzut cu ochif me! mulţime de ranitt 
care se svircoleat de durere, mulțime de 
morti din trupul cărora galgaia încă stn- 
gele cald, mulțime de bucăți de creert si 
sfaramaturl de cranii împrăştiete pe pave, 
şi toate aceste... pentru ce ?... 


98 


Pentru că un om în ambitiunea lu! in- 
conscienla, ametit de lingusitoril si exploa- 
tatori! ce scontau deja viitoarea lut Dom- 
nie, crezu momentul oportunsa urce trep- 
tele tronuluilui Slefan cel Mare cu preţul 
desbinărei terilor surori si a viete! atâlor 
oameni indus! în eroare, care au lasat 
după dinsit véduve cernite şi o droae de 
orfani peritor! de foame.—Istoria nu va 
ierta lu! Necular Roznovanu această mare 
greşală comisă contra patriel, gresala care 
de altfel şi-a avut pedeapsa meritata, caci 
ea a fost cauza originară a ruine! lu! ma- 
teriale. 

lată cum se exprimă iLocolenenta Dom- 
nească prin mesagiul ce a adresat Con- 
stituantet la 28 April 1866 im privința 
culpabilei mişcări de la Iaşi: 

„In intervalul convocărel colegilor elec- 
„torale pentru alegerele camerei, tronul 
„Românie! a ramas vacant prin declara- 
„țiunea facuta de M. S. Regele Belgiel ca 


99 


„fratele seu nu poale primi Coroana Ro- 
„mâniel. 

„Tot în acest interval intriga nu înceta 
„manoperele sale ; ea vărsa chiar bani si 
„bani mulţi şi se gălea a face să isbur- 
„Deuscă o acliune fatala, o acţiune de 
„moarte politica şi naţională pentru nor, 

„acțiune a cărei cercare fu durerosul 
peveniment din Iaşi. 

„Laudă şi onoare însă yatnosmilii 
„barbaţilor români ! La ori ce om de o- 
„noare s'au adresat agenţii aceste! intrigi, 
„la orl ee cetățean matur şi cu conştiinţa 
„s'au adresat iastigatori! el, au fost res- 
„PinşI cu indiguaţiune“. 

Şi astazi mé cutremur când gândesc ce 
necalculabile şi desastroase urmari ar 
fi avut această nenorocită intreprindere 
daca izbutea. Si doar se luase toate mä- 
surele posibile pentru a-1 asigura iz. 
bânda. 

Ziua de 3 April era într'o duminică şi 
anume în cea din urmă care preceda Paş- 


10" 

tele.—Era natural ca poporul să asiste la 
lelurghia ce se oficia în biserica mitropo- 
lier.—Cete, cete de oameni din toate ma- 
halalele oraşului se adunarea pe nesimţite 
aduse de emisarii intreprinderel, fara ca 
autoritatile civile şi militare sa bănuească 
ceva; iar cind leturghia se isprăvi, Mi- 
tropolitul Calinic Miclescu îmbracat cum 
era în hainele sacerdotale cu cărja în mînă 
şi cu mitra pe cap, fu luat cu voe, fara 
voe în fruntea manifestantilor dimpreună 
cu un arhidiacon, în speranţa că nimene 
ware să îndrăznească să se opue unel 
procesiuni conduse de arhipăstorul ţarei. — 
Mitropolitul Calinic Miclescu om de un ca- 
racter slab, blajin desigur a cedat multi- 
mel din cauză de limiditate, cacr de altfel 
el fusese unul diulre cef mal în vază uni- 
oniști pe când era egumen la monastirea 
Slatina, şi n’ar fi căutat de buna voe să 
desfacă un fapt politic la realizarea căruia 
el însuşi conlucrase. 

La prima ciocnire însă a procesiunel ca 


101 


forța publică, Mitropolitul a disparul si 
n'a fost găsit de cât sara târziu ascuns 
în dosul unul butoi! dintr'o pivniţă a re- 
posatulu! Dimitrie Anghel. 

Liniştea odata restabilită, s'a procedat 
imediat la arestarea autorilor provocâtori 
al acestei culpabile miscar! şi ast-fel ţara 
a fost crutala de un desastru fara seaman. 

Nu vol tagadui însa ca represiunea a 
fost din cale afară singeroasă; că ar fi 
fost chip de a se cruța multe vieți; că 
în loc de singele varsat inutil al atâtor 
oameni nerespunzători moraliceste, s'ar fi 
putut din vreme lua măsuri contra insti- 
gatorilor, dar insfarsit mişcarea având un 
scop cu totul nepalriotie şi producân- 
duse întrun moment de criză a ţere!, 
de agitare febrilă a spiritelor, istoria 
va scuza negreşit greşala de a se fi trecut 
peste limitele dreptului de aparare legitima 
a statului. 


102 


VII 


- De la 11 Fevruarie 1866 şi pana la 8 
April acelaşi an când se proclamă plebis- 
citul prin care Principele Carol de Ho- 
henzollern fu ales cu consimtiméntul seu 
Domu Romaniel, întreaga naţiune pluti 
întrun întuneric.--Dar atunci ca prin far- 
mec s'au râsipit nouri! ce acopereau ce- 
riul patriei, lumină mare s'a facut dina- 
intea ochilor nostri, căci de astă data se 
îndeplinise pe lingă Unirea terilor și cea 
din urmă dorinţă a divanurilor adhoc: 
Domnia streină ereditară. 

Mare si nesfârşita a fost bucuria în 
toată tara, când su vestit că la 10 Mai 
noul Principe îşi va face intrarea în ca- 
pitală. Pentru a fi fata la acest eveniment 
unic în istoria țărer noastre, am plecat la 
Bucuresl! şi în dimineaţa acele! zile ne- 
uitate m'am dus pe întinsul câmp de la bari- 
era oraşului unde mii si mil de oameni 
aşteptau în bataia inimer sosirea marelur 


__103 


oaspe, a sulvatorului nostru, zic salva- 
tor fără să exagerez sau sa fiu bănuit 
de lingusitor, caci sunt dintre aceea care 
au suit inal rar treptele palatului; dar o 
zic în plină convingere şi cu toală cură- 
ten‘a cngetulul, căci dacă în urma refuzu- 
lui comitelui de Flandra n'ar fi venit 
Principele Carol, cine ştie ce s’ar fi intim- 
plat cu biata tara noastra zbuciumata de 
atâtea intrigi şi patimi oarbe. Prin faptul 
îndeplinit al suiret sale pe tron, sa pus 
o stavila neinvinsă competitiunelor interne 
şi influențelor nefaste din afară şi o era 
nouă plină de sperante şi incredere s'a 
deschis dinaintea noastră. 

Suut lucruri care se véd si se simt 
dar nicl o limbă omenească n’ar putea să 
le exprime. Ast-fel îmi este cu neputinţă 
să descriu entusiasmul fară seaman cu 
care a fost primil Principele Carol când 
acoperit de colb a sosit în careta lur de 
ealatorie alături cu loân Bralianu în mij- 
locul imense! multim!.—A fost o mare u- 


104 


şurare, o peatră radicata de pe peptul {e- 
rel, o straşnieă, ne ma! pomenită explozie 
de bucurie eșită din adincul sufletului u- 
nul popor care vedea prin intuitiune în 
Vodă Carol pe marele cârmaci ce-l va 
duce la liman. — Si Doamne! presimti- 
rea poporului n’a fost insalata, câc! steaua 
bună a tarel a facut ca El sa aibă in 
adevăr toate insusirele unul mare cârmaci 
şi se realizeze visul socotit nerealizabil de 
cel mal mari Domni al țărilor noastre. 

După ce Voda Carol primi din mâna 
edilelor capitalei pânea si sarea tradiţio- 
nala, plecă în mijlocul ovatiunelor incun- 
jurat de mulțime, în sunetul clopotelor si 
bubuitul tunurilor la camera legislativă 
spre a depune jurământul. 

Precum văzusem pe Voia Cuza cand s'a 
ales în laşi in ziua de 5 Ianuarie 1859, 
asa am avut fericirea sa véd si pe Voda 
Carol, întrun cadru însă mult maf gran- 
dios, când s'a prezentat la tribuna came- 
ref şi a rostit urmatorul jurâmânt: 


105 


„Jur de a fi credincios legilor térel, de 
„a păzi religiunea Romănie!, precum şi 
„integritatea teritoriului el, si de a domni 
„ca Domn constitutional“. 

Preşedintele adunarei, Manolachi Cos- 
tachi adresă apo! Principelu! următoarea 
cuvântare. 


Maria Ta! 


„In numele adunărel al care! organ sunt, 
„vin a Vă prezenta multémirile ef entu- 
„siasle si urările ce face pentru fericirea 
„Domnie! Marie! Tale...... Natiunea al ca- 
„Tel reprezentanți Vë înconjoară aici, jură 
„de a nu cruța nicl silinte, nici sacrificit 
„pentru a consolida Tronul şi: Dinastia 
»Mariel-Tale şi a lucra impreună cu Maria 
„Ta la nobila misiune ce Vă este data 
„de a stabili pentru vecinieie marirea si 
„prosperitatea Romănier.— Trăiască Maria 
„Sa Carol I !“. 

lar Principele Carol, tinar, cum era, plin 
de vigoare, cu o figură energică de om ho- 


106 


tarit, rosti cu voace tare si fermă în au- 
zul deputaților și a tribunelor pline, urină- 
toarele cuvinte infocate care şi astăzi mě 
mişcă când le citesc. 


Domnilor Deputaţi! 


„Ales de cătră naţiune cu spontaneitate 
„Domn al Românilor, Mi-am parasit, fara 
„a sta la îndoiala, si tara şi familia, spre 
„a respunde la chemarea acestulr popor care 
„Mi-a încredinţat destinele sale. 

„Punend piciorul pe acest pamint sacru, 
„am şi devenit Român. Primirea plebisci- 
„tului imi impune, o sciù, mari datorii. 
„Sper că-MI va fi dat a le îndeplini. 

„Eu vě aduc o inimă leală, cugetări . 
„drepte, o voinţă tare de a face binele, 
„un devotament fara margini către noua 
„mea patrie si acel neînvins respect câtre 
„lege, pe care lam cules în exemplul alor 
„Mel. 

»Cetatean astazi, mâne, de va fi nevoe, 
„Soldat, Eu voia impartasi cu Domnia- 


107 


»Vostra sorta cea bună, ca şi cea rea. 

„Din acest moment totul este comun 
„între nol. 

„Credeti în Mine, precum cred Eu în Dom- 
nia Voastră !“ 

„Singur numa! Dumnezei pote sri ceea 
„ce viitorul păstrează patrie! noastre ! Din 
„parte-ne, să ne mulțumim înlru a ne face 
„datoria: Să ne intarim prin concordie! 
„Sa unim puterile noastre spre a fi la 
„înălţimea evenimentelor ! Providența, care 
„a condus pe Alesul Domniel-Voastre pana 
„aci şi care a înlăturat toate piedecele din 
„calea mea, nu va lasa neîndeplinită o- 
„pera sa. 

Trăiască Romania ! 

Negreşit că începutul Domniei lui Vodă 
Carol n'a putut fi scutit de oare-care sbu- 
ciumări. Noul regim venea în urma unel 
revolutiun! de palat, în urma Domniel agi- 
tate a lur Voda Cuza, intr’un timp pe când 
partizele politice ne fiind bine diferenţiate, 
o înlreagă confuziune domnia în spirite, 


108 


pe când ideea liberala era laxată de sub- 
versivă, de anarhislă iar ideea conserva- 
toare de reacționară, separatistă, pe când 
principiul monarhic nu era bine împlân- 
tat în inima poporului. 

Priu urmare spiritul public în continua 
oscilatiune, Intocmal ca şi o mare radicata 
în valuri, nu pulea sâ se linişteasca de 
odata şi să reintre în echilibrul normal 
de cat încet încet. De aceea s'a văzut la 
început mal multe schimbari de ministerit, 
mal multe disolutiun! de camere, care pà- 
reau a perpetua starea de nestabilitate ce 
tulburase trecutul nostru. De aceea Prin- 
cipele Neculai Sutzu, om luminat şi cu cele 
mal bune inlenţiuni pentru ţară a seris in 
memoriile sale din 1798 —1871 ca ceea 
ce se imputa lur Cuza, adică nestabililatea 
în guvern, nesiguranța de a dona zi, con- 
tinue şi sub noua Domnie a Principelur 
Carol. 

Dacă însă ar fi trăit el zeceani ma! mult 
de sigur ar fi revenit asupra celor scrise _ 


109 


la 1867.—In adevăr nu putin tact, nu pu- 
tina rabdare şi pricepere în conducerea 
afacerelor statului, nu puţin curaj şi patrio- 
tism au trebuit linărului Principe ca să a- 
planeze atătea asperitat!, să se strecoare 
prin atâlea primejdi! într-o tara care nu-l 
cunoştea, pe care nu o cunoştea, situata 
la gurile Dunare! într'o pozitiune geogra- 
fica din cele mal gingase. 

Dar pentru ca să descriu evolutiunea 
facuta de poporul nostru în cursul a 36 
an! de Domnie a! Regelui Carol sub care s'a 
schimbat tara din temelie, mi-ar trebui volu- 
me şi volume şi un talent care îm! lipseşte ; 
de aceea mé void märgini a descrie nu- 
mal unele fapte petrecute sub ochii met 
la care direct sau indirect am participal. 
Şi eu. 

Tree deocamdata la un alt ordin deider. 

Pe când in Bucureşti se preparad gra- 
vele evenimente politice care aŭ avut mat 
tarziu de efect resturnarea lu! Voda Cuza 
şi intronarea lu! Vodă Carol, în laşi se. 


110 


prepara o alta mişcare desbracată de orl-ce 
caracter politic, a cadre! rezultate aŭ fost, 
intr’o alta directiune, aproape tot atât de 
însemnate pentru tara. O mana de tineri 
iubitori de literatura si anume: d-nil The- 
odor Rosetli, Vasile Pogor, Titu Maio- 
rescu, P. Carp, Nicu Scheletti, Iacob si 
Leon Negruzzi se adunau reguiat odata pe 
'săplămână sara, de obicel la d-nil Pogor 
sau Maiorescu, ceteau piese din Shakspeare, 
= versuri din Goethe, Heine, Victor Hugo, 
Musset si alţii, discutau chestiuni filosofice 
şi ştiinţifice culese din cetirea lut Dar- 
win, Kant, Schoppenhauer, H. T. Bucle, 
Auguste Comte, discuţiuni interesante care 
la sfarsit eraa regulat întrerupte prin un 
ceal întovărăşit de un zdravân cozonac. 

Inceputul acestor întruniri a avut loc 
cam pe la anul 1863; însă Pogor care 
a fost totdeauna nota vesela în Junimea 
sustine şi astăzi că originile Junimei se 
perd în noaptea timpurilor. 

Adevărul este că la început întrunirile 


111 


erau mal. mult îmboldite de amicitia per- 
sonala ce lega pe aceşti tineri între dinsil, 
si de dragostea lor pentru ocupatiun! ma! 
estelice. Gruparea lor însă nu avea de loc 
caracterul unel. societăți constituite si nu 
purta nici un nume. 

Mai tarziu dupa ce pe lângă tinerii de 
mal sus s'au alipit și alţii, precum: Di- 
milrie Rosetti, Scarlat Capşa, Mihar Cor- 
nea, loan lanov, Miron Pompiliu, Stefan 
Vargolici, Neculai Mandrea, Neculai Culianu, 
|. Caraiani, sau gândit el să dee un 
nume grupărel lor. 

După multe desbuteri în care partea co- 
mică nu a lipsit, dinşii s'aa hotarit a se 
constitui înlr'o socielate literară cu numele 
de Junimea, însa fara statute, fara prese- 
dinţi, vice-presedint! si secretari, avénd ca 
lege unică deviza înventată tot de Pogor: 

Intră cine vra, rămâne cine poate ? 

Primul semn de manifestare a Junimet 
în public a fost prelegerele populare. 

Ele dateaza incă din 1863 pe când gru- 


112 


parea numitilor tineri nu capatasé corp. 
Singur Maiorescu a ţinut în acel an o 
serie de prelegeri în sala Bancii Moldovei 
cu următorul program : 

1). Familia în stat şi în societate, edu- 
catiunea în familie ; 

2). Educatiunea fundată pe principi sciin- 
tifice ; estetica si psichologia ca parti ale 
filosofiel ; 

3). Principir estetice. Frumosul, subli- 
mul gi plăcutul. Aplicări la muzică (opera 
clasica si opera italiana) şi la literatură 
(clasică şi romantică). 

4). Importanţa esteticel pentru educa- 
țiune.— Principi psichologice. Idealismul şi 
materialismul în psichologie. 

5). Temperamentele. 

6). Viaţa de zi şi viaţa de noapte a su- 
fletulur; visu, viziuni, stafit. 

1) Memoria şi fantazia. 

8). Voința şi caracterul. 

9). Voința şi inteligența, talentul şi 
geniul. 


113 


10). Recapitularea. Mijlocul justifica 
scopul. 

Inutil să spun că aceste interesante pre- 
Jeger! ţinute în mijlocul unur public inte- 
ligent, de cătră un om de o vastă cultură 
şi de un talent oratoric superior, aŭ avut 
un succes imens şi aŭ produs un puternic 
curent spre cultivarea literilor şi stiintilor. 
Poate că acestur prim impuls dat de Ma- 
iorescu se datoreşte înjghebarea ulterioară 
a societăţer, caci imediat în al doilea an 
1864 se uniré Carp şi Pogor cu Maiores- 
cu şi tinuré un alt şir de cursuri variate, 
fara unitatea tradiţională care a caracte- 
rizat mal tărziu prelegerile Junime!, 

lata programul acelor cursuri: 

1). Ce scop at cursurile populare? De 
D. T. Maiorescu. 

2). Religiunea în poporu de D. T. Ma- 
iorescu. 

3). Sunete si color! de D.. T. Maiorescu. 


& 


114 


4) Tragedia antică şi modernă de D. 
P. Carp. 

5). Incă odata principit estetice şi apli- 
cart la architectură de D. T. Maiorescu. 

6). Aplicari la tragedie „Muartea lul 
Wallenstein“ cetită în traducere romănă 
de D. T. Maiorescu. 

1). „Moartea lu! Wallenstein“ continua- 
rea cetirel. 

8). „Moartea lu! Wallenstein“ terminare. 

9). Inriurirea revoluţiune! franceze asu- 
pra ideilor moderne de D. V. Pogor. 

10). Individualitatea poporului şi cos- 
mopolitismul de D. 1. Maiorescu. 

11). Inriurirea revolutiune! franceze asu- 
pra ideilor moderne de D. V. Pogor. 

12). Socialismul şi comunisinul în Fran- 
ta de D. T. Maiorescu. 

13). Trei Cesari: Cesar, Carol cel Mare, 
Napoleon I de D. P. Carp. 

14). Mintea şi inima de D. T. Maio- 
rescu. | 

Mai târziu conferentiari! din Junimea aŭ 


115 


“căutat ca prelegerile lor sa aibă o unitate, să 
se desvoalte si să se complecteze una pe 
alla, să aibă întrun cuvânt un fir de le- 
gatura între dinsele, precum de exemplu 
vedem în anul al treilea 1865 pe Ma- 
iorescu în discursul saa întroductiv Pri- 
wire teoretică “*) expunand care anume sunt 
fundamentele de existenţa istorică ale u- 
nul popor şi apoi în discursurile urmă- 
toare aceleaşi fundamente la diferitele po- 
poare istorice. 

Pe la începutul anului 1865 fur trans- 
ferat de la Curtea de apel din Focşani 
la acea din laşi. Imediat fraţii Iacob si 
Leon Negruzzi rude cu mine precum şi 
V. Pogor coleg din Curte mau întrodus 
în societatea Junimea, care nu de mult 
îşi primise botezul. Im1 pare reu că n'am 
fost la şedinţa în care sa fixat numele 
de Junimea ; a trebuit sa fie foarte in- 
teresanta, data fiind diversitatea de pä- 


*) Convorb. lit. Vol. I pagina 13. 


116 


rer}, veselia care insufletea pe toți mem- 
bri! si în fine argumentele ad-hominem in- 
tovărăâşite de lovituri de perină care aŭ 
raliat insfarsit toate parerile asupra nu- 
melul Junimea. 

De la prima şedinţa m'am simţit foarte 
Indamana în acest mijloc unde politica era 
cu tolul esclusă şi unde domnia spiritul 
de colegialitate cel mar intim într'o atmos- 
fera cu totul neatinsă de grijile şi ocupa- 
tiunele zilnice ale vietel. Ce veseli si ti- 
nerl eram nol pe vremea aceea? Ce plint 
de iluziuni si de speranţe ! 

Multi dintre noi eram muşeaţi de câte 
un dor la inimă, si sările când nu era 
Junime ne adunam la beraria lui Frant{oz, 
unde ne maărluriseam unul altuia aleanu- 
rile sufletului si ne amestecam lacrimele 
“cu spuma bere. Eram grozav de neno- 
rocilf, aşa de grozav, încât astăzi cand 
mi-aduc aminte, îmi vine să surid şi să 
zic : dămi Doamne încă odată acele ne- 
norociri pe cap !— Intro zi de primavară 


ee | ee o 


117 


ain bun si iubit amic al med, In despera- 
rea dragostei sale, më indemna să merg 
cu el la preumblare. 

— Vreu să më mal răsuflu la aer, îmi 
zise el; simt câ më înăduşi. 

Ne-ain suit într'o trăsură si am mers 
Ja copou. Acolo privelistea frumoasă, ver- 
-deaţă care înviese spornic după o lungă 
iarnă, aerul, lumina, soarele incalzitor toate 
aceste în loc sa-l liniştească, îl întartare şi 
nal tare. 

— Hal la Maiorescu. El e filosof, on 
«e sfat, poate m'a invata ce să fac, sus- 
pină amicul meu. 

Ne-am întors la Maiorescu, însă când 
să pun mana pe clopot ca să sun, mě 
uit la el şi ce să véd? Il napadiseré la- 
crimile aşa de tare, încât plangea bietul 
‘om în hohot mare de i se rupea pieptul. 
Ne puland intra ast-fel am dus acasă; 
ear după ce am plecat de la el, Moscalul 
me întrebă ingrijat : 

Ce ?... Cacanaş e bolnav?. 


118 


Da, era bolnav, precum au fost de cand 
lumea şi vor fi cât lumea tot! cât maŭ 
o iască în partea stinga a peptulul. 

Alta dată pe când traia încă bătrinul Cos- 
tache Negruzzi autorul vestitelor “Pacate: 
ale 'Tineriţilor, mě aflam la el la moşie 
împreună cu amindoi fiit lui Leon şi Ia- 
cob precum si cu tînărul Mihail Cornea. 
Era în sărbătorile pastelor pe cănd codruk: 
prinde frunze şi încep păsările a ciripi. 

Ne-am dus într'o dumbravă să culegem 
viorele şi deodala am auzit cucul, vestito- 
rul primaverel, cântindu-ne in fata. Cuprinst 
de bucurie si superslicioşi ca tot! tnamo- 
ratil am încins îndata o horă strasnica pe 
iarba verde siguri că o să ne meargă de 
astă data după dorul inimel. 

Dar siretul de cuc ne-a amagit, căci do- 
rul inimel a rămas neimplinit şi s'a topit 
încet, încet în oftăr! şi lacrimi puse in versuri. 

Daca m'am oprit un moment usupra a- 
cestel part! a vietel noastre intime, este 


119 


pentru că ea n'a fost fără inriurire asupra 
activitatel noastre literare. 

Bucuriile i amărăciunele noastre de a- 
tunel, lacrimile ce vârsam unul în sinul 
altuia, n'au remas neroditoare. 

Atunci au luat naştere un şir lung de 
poezil izvorite din pana lu! Jacob Negruzzi. 
Atunci a luat naştere Durerea lui Leon Ne 
gruzzi, Dorul lui Serbanescu, Desperarea 
lu! Cornea, Fluerul lui Stefan o novela 
a mea si câte si mal câle altele care figu- 
rează în primul număr a Convorbirilor de 
acum 36 de an! şi pe care nu le pot re- 
ceti fară emoliune, căci ele im! revin ca 
un echo depariat ale unor vrem! ce nu mal 
sunt. 

Dar iata că më alunec în sentimentalisin. 
Bine im! zicea Carp în „Junimea“ că sunt 
o natură lirică. Ce sa fac daca aşa mi-e 
firea. Numa! de mi-ar pastra-o Dumnezeu 
pana la sfirsit! 

Revin la chestiune. 

Ziarul „Convorbirile literare,“ organul 


120 


societatel Junimea, a văzut lumina vilet la 
I Martie 1867. Cata discutiune a avut loc 
cu ocaziunea infiintarel aceste! publicaţiuni 
bilunare, este cu neputinţă de descris. U- 
nil prooroceau că va cădea cu ruşine dupa 
două sau tre! luni din lipsă de materie, 
alţii susțineau contrariul, între care mě nu- 
măram şi eu. Tot-deauna am fost cam op- 
timist. In sfirşit dupa o furtunoasă sedinta 
de câte-va oare în care perinele lur Pogor 
începuseră sâ'şI joace rolul, chestiunea fu 
deslegula în sensul părerer optimiste. Apol 
altă discutiune cum să se numească gazeta. 

Dar timizi, cum eram la început, pentru 
a nu-l da un nume pretentios ca Facla, Lu- 
mina, Zorile, Renaşterea cu care se impo- 
dobiseré alta data nişte ciuperc! sporadice 
ce aù trait cât roza lu! Malherbe, neam 
oprit cu toţii asupra tillului modest: Con- 
vorbiri literare. După ce lucrul fu hota- 
rit definitiv în mijlocul unut ura frenetic, 
ne-am dus cu toţii la Franfoz si am scal- 
dat copilul nou nascut in multe halbe de bere 


121 


care e-au fost cu noroc. Cine g'ar fi închi- 
puit atunci că el o să ajunga bătrâneţe unse? 

Primul număr începe cu un articol a Jut 
Maiorescu, Poezia rumănă. Cuvintul ru- 
măn în loc de român a fost viu combatut 
în „Junimea.“ Dar fiind că în materie de 
filologie şi etymologie toți cedam pasul lui 
Maiorescu, am îngăduit, de şi cu îndoială 
şi neplacere, sa ni se schimosasea numele 
stramosesc. Nu târziu după aceea, însuşi 
Maiorescu a revenit asupra acestul pedan- 
lism şi ne-a redat numele legitim înscris 
în cartea veacurilor. Tout est bien qui fi- 
mit bien. De alt-tel articolul seu a făcut 
mult vuet şi a fost prima provocare la a- 
dresa scoale! literare din Bucurescl repre- 
zintata ma! lârziu prin ziarul „Contimpo- 
ranul.“ 7 

In numărul al 3-lea venii si eu cu prima 
mea novela Fluerul lui Stefan. Când m'am 
prezental la „Junimea“ cu manuseriptul, 
par'că eram un vinoval care ascundea 
în buzunar corpul delictulut. Numa! Ia- 


122 


cob Negruzzi ştia că comisesem o no- 
velă. Cum m'a văzut intrind în odae timid 
furişindu-me în dosul une! canapele a si 
început a striga: 

— la me rog nu te face nisnal! Ada ma- 


nuscriptul in coace. 
Strins cu uşa mă apropial, dar numai Dum- 


nezei ştie cum mi se batea inima. Nu ştiu 
de ce, dar în timpul cât am scris novela mi 
se părea bună. Indata ce am sfârşit-oa în- 
ceput să-mi lipsască această încredere, iar 
acuma când eram pe punctul dea o ceti 
unul cerc de oameni gata să o scarmene 
fara milă mi se părea proastă, oribilă, şi 
daca nu mi-ar fi fost rușine a'şi fi rupt-o 
în bucăti şi eu însu-mi a’s! fi rupt-o de fu- 
ga pentru a nu mal calea în „Junimea. “Dar 


se vede ca mi-a fost seris sâ fiu autor fară 
voe. Cu multa sfiala și dupa mult îndemn 
scosel în sfîrşit teancul de hirtie din bu- 
zunar şi îl pusei pe masă. Atunci de odată 
se auzi în sala glasul lui Pogor: 

—- Sa ascultam sfânta Evanghelie a lust 
Necula! cetire. 


az zi 


-— 


123 


Apo! un al doilea glas din fundul salet 
răspunse pe nas: 

— Sa luam aminte! Era glasul lui Mihat 
Cornea: 

--- Doamne milueste, mleste, mleste, mles- 
te! Ingână veselul lanov. 

— Pace vouă tuturor! Esclama Leon Ne- 
gruzzi pe un ton diaconesc. 

Poate să-şi inchipuiasca orl cine în ce 
hal eram. Inceput sa citesc: 

„Junele Victor abia eşit din şcoli, cu 
„capul plin de ilusiune şi inima plină de 
„dor.... 

Dar un nod mi se puse in gât si glasul 
im! amorti cu desăvârşire de par'că esea. 
dintr'un fund de poloboc. Era cu neputinţă 
sa continul fără ami stalci cu desăvişire 
novela. 

Atunci Maiorescu care era singurul bun 
cetitor în „Junimea“ pănă la venirea lur 
Eminescu, im! luă manuscriplul din mână 
şi urma lectura mal departe. 

Cand îl auzi! ramaâsei eu insu-m! surprins. 


124 


Par'că ascultam lucrarea altuia, aşa de bine 
nuantate si bine subliniate eşeau toate fra- 
zele din gura lul. 

— Pas mal! Observa Cornea. 

— Tact din gură, îl intrerupse Pogor, 
observaţiile se fac la sfârşit! 

Dar de ce înainta lectura, de ce tăcerea 
era mal adâncă şi atentiunea mal mare. 

In starea sufletească în care eram cu 
toţii atunci, atinsesem se vede coarda care 
singură putea vibra în nol în acea sara, 
coarda sentimentală ce acum ne pare aşa 
de copilareasca. 

După ce isprăvi lectura, Maiorescu zise: 

Eh bien...! Messieurs, voila une nouvelle! 

Miha! Cornea care era uşor de entu- 
siasmat me-a promis o epistolă in versuri 
pe care a si publicat-o în volumul al II-lea 
a Convorbirilor. 

Novela a fost deci primita cu voea 
tuturora şi peste căteva zile mě vě- 
zul tipărit în numerul al II-lea a Con- 
vorbirelor literare din 1867 April I, onoare 
ce nu avusesem inca în viata. 


-r — 


125 


O! nu putin lucru e pentru un începă- 
tor de a se vedea tipărit într'o gazeta şi 
dal în veleagul lumel. E o satisfactiune- 
care pe multi i-a ametit şi i-a făcut să se 
creadă autor! mari, pentru că aŭ produs. 
cărţi care mal tărziu au ajuns hrana soa- 
recelor. 

Dar insfarsit cine-I acela care să creadă 
că copiil lu! sunt slut! 2--Odata priinul pas. 
facut am prins curaj, am scris repede a 
doua novelă „Piatra lui Osman“ care e: 
o reminiscență a prime! mele călătorii la. 
Dorna facuta cu ocaziunea incidentului 
ce-am avut cu birjarul evrei, şi când mam- 
infatosat la junimea cu manuscriptul sub- 
suoară, aveam de astă data ma! multă în-- 
credere în mine. 

Multe si varit erau discuţiunele in Ju-. 
nimea. Intr'un rând Iacob Negruzzi ne-a. 
pus intrebarea, care sunt cei mal mari din- 
tre vechii şi noil scriitori din lume, care- 
au trait si vor trai în toate timpurile? A-. 
ceastă întrebare nu tocmai uşoară de re-. 


126 


zolvit a pus in foe intreaga Junime. Vär- 
golici, dacă nu mé insel, a pronunţat de 
-dupa un dulap numele lut Lamartine fiind 
că-l traducea. 

Atât a trebuit ca să fie intimpinat de 
Pogor cu porecla obicinuita de gogoman. 

— Auzi, Lamartine, un plangarnit, un 
fabricant de rime sunatoare. Jos Lamartine! 

Aceeaşi soartă a avut Voltaire, un aris- 
tocrat cinic care s'a lingusit pe lângă Fre- 
derie cel Mare. Ce-a ramas din scrierele 
lui ? La Pucelle d'Orleans, nu-I aşa ? in- 
trebă Pogor cu ironie. 

- Nu mal vorbese de Corneille, Racine, 
Boileau, Schiller, Milton şi alții care aŭ 
fost respinşi cu dispret. 

Asupra lu! Victor Hugo s'a mar stat 
putin la gând, însă la urmă a fost si el 
aruncat la coş. 

Dar atâta ne influențează opiniunele acre- 
ditate, hotăririle pronunțate de marele public 
cu drept sau cu nedrept, în cat fara nici un 
examen ne supunem lor intocmal ca dog- 
melor une! religiunt. 


woe S 


IP e 


127 


Astfel la numele lurt Homer pus inainte 
de Caraiani, tot au strigat : 

— Elda ! Pe acesta îl primim; deşi dintre 
toți Junimistil trei patrimt de sigur nu cu- 
nosteau Iliada şi Odysea şi desi nic! astazi 
nu este dovedit că Homer a existat. 

Numele lu! Dante pronunţat de mine pen- 
tru că începusem să-l traduc, fu iarăşi pri- 
mit aşa pe încredere, deşi opera lui cu 
grei se mal poateceti, fiind un anacronism 
literar cu lotul în nepotrivire cu spiritul 
timpului de astazi. 

Schakspeare si Goethe au fost aclamat! 
fara discutiune, iar Moliére a cazut cupa- 
ritate de voturi. 

Asa dar stâlpi! cel mari aï omenirel aŭ 
ramas şi în Junimea tot ace! consacrați 
de verdictul public, Homer, Dante, Shak- 
speare şi Goethe. 

Poftim mě rog să spul altfel de cum 
spune lumea ’ntreaga sai, cu alte cuvinte 
să nu te duc! sa te culci cănd lumea zice 
că eşti beat. . 


VIII 


Aici trebue sa întrerup putin darile mele 
de sama despre Junimea, căcl pe la fini- 
le anului 1867 ful transferat la Focşani 
ca preşedinte de secţiune la Curtea de 
apel. 

lată-me-s a doua oară în Focşani, de 
astă data cu un grad ma! mare. 

Intre colegi! mel de Curte aveam pe 
Constantin Câmpineanu un tânar nalt, pa- 
lid, prea cum se cade dar de o originali- 
tate fara păreche. El când intra în casele 
oamenilor, în loc să le zică buna ziua, în- 
cepea de lu uşă să le istorisască o poveste. 
De alt-fel bun judecător, bun camarad, om 
vesel, dar despretuitor de mode si de 
ceia ce se numeşte cerint! sociale. It lip- 
sea mal totdeauna un bumb la surtuc şi 
purta cravata sucita. Mal tarzia a capatat 
o dragoste pentru animalele selbatice; creş- 
tea pul de urşi şi de lei si umbla cu şerpi 
prin buzunare. Cu dânsul, cu Telemah Ciu- 


129 


percescu, cu Theodor Botez vechiul mei ad- 
versar de duel, cu Guta Triandafil primul 
preşedinte al Curţei îmi petreceam tot timpul. 

Intre avocaţii cu câutare figuraă în pri- 
mul rând G. Apostoleanu, Nicu Voinov şi 
Necula: Fleva. Acest din urmă mal cu sa- 
ma se distingea prin o limbutie care mat 
târziu l-a făcut celebru. E 

De astă data nu mat eram străin acolo. 
Am reînceput relaţiuniie cu familiile ce frec- 
ventasem la prima mea şedere în Focşani; 
mergeam des la venat, făceam dese excur- 
siunt la monastirile din împrejurimi si la 
vestitele podgorii Odobeşti, Panciu, Nico- 
reşti, in fine duceam viata plăcută si de 
sigur aş fi stat mult timp în acest oraş 
dacă nu venea o împrejurare cu totul neaş- 
teptala, care a turburat liniştea oraşului şi 
a produs o întreagă revolutiune în magis- 
tratura taret. 

Se furase în comuna Mărăşeşti dintr’o 
cariola de posta vr’o patru mil de galbeni. 
Suma fiind însemnată, furtul a facut mare 

9 


130 


sensatiune şi directorul general al postelor 
şi telegrafilor din vremea acea, d. Falco- 
ianu, tinea cu ori ce pret să descopăre pe 
faptuitor!. Banuiala cadea asupra unor lo- 
cuitort din Mărăşeşti. 

Fiind însă ca aceştia tagaduiad faptul cu 
încăpăţinare, directorul de si om cinstit şi 
cu un trecut ireproşabil, însă precăt s'a do- 
vedit, putin echilibrat şi din cale-afara ge- 
los de a servi statul, ordonă sa-1 bala pen- 
tru a obținea mărturisiri. Această măsură 
condemnabilă în sine dar care pe timpul 
acela se întrebuința des, nu dadu rezultatul 
dorit, câcr precum s'a constatal mal tirziu 
nu erau ei adevaratil culpabilf. Atunci iri- 
tat la culme si neurastenic cum era, tina- 
rul director perdu cu totul cumpatul si su- 
puse pe bietil oameni la cele mat oribile 
torturi cum nu se mal pomenise din vea- 
cul de mijloc. 

Flagelatiun! până la singe peste tot corpul, 
ouă ferbint! subsuor!, trestil pe sub un- 
ghil, arsuri cu foc la tălpi, în fine tot 
ce o imaginaliune surexcitată poate in- 


131 


venta mal crud, mal selbatec, ma! infio- 
rator a fost aplicat fara mila asupra ne- 
norocitilor preveniţi de catra un om care 
de sigur în alte împrejurări n'ar fi fost ca- 
pabil să asiste la tăerea unul put de gâină. 
A fost un caz curios şi vrednic de un stu- 
diù patologic, aceasta pornire din partea 
unul linăr cull, fin, inteligent care sub im- 
periul une! ide! fixe, a unel convingeri rä- 
tacite a ajuns la complectă desechilibrare 
a sistemului seu nervos. Slapanit de cele 
anal bune intentiunt, lucrind pentru un scop 
moral, descoperirea unul furt, a căzut fara 
voe în pacatul de a comite fapte desgus- 
tatoare prevăzute şi pedepsite de codul 
penal. 

Negreşit că asemine lucruri nu puteu să 
wamie nestiute, cu atât mal mult că se pe- 
treceau ziua mare. 

Nenumarate plângeri si denuntarl au ve- 
mit la parchetul Curţii din Focşani si fiind- 
cA delictele si crimele comise de functio- 
mari! înalți se instruesc de judecători cu 


2 
uu grad mal sus, adică de primul preşedinte 
al Curţei de Apel si de procurorul generab 
în locul judecatorului de instrucţie si a pro- 
curorului de prima instanță, au fost desem- 
nati d. Degrea, atunci procuror general si 
cu mine ca să instruim aceasta trista afacere. 

A căzut soarta pe mine pentru ca d. 
Falcoeanu primul preşedinte al Curţei care 
înlocuise nu de mult pe d. Triandafil permu- 
tat la Bucureşti, nu putea sa conducă proce- 
sul fiind rudă cu Falcoeanu directorul poş- 
telor şi telegrafilor. - l 

Cu durere de inima, şliind că lucram în 
contra unul bun si-distins funcţionar al sta- 
tului care ma fost împins la asemene ec- 
cese de o idee criminală, ne-am facut to- 
tuşi datoria în conştiinţă, am constatat fap- 
tele aşa precum s'au petrecut şi am lansat 
contra lui un mandat de arest. 

Acest mandat atacat cu recurs a fost 
casat dimpreună cu întreaga instrucţiune 
facuta de nol fara ca să se fi citat vre-o 
parte sau macar să se fi cerut şi examinat. 
dosariul instrucţiune. 


133 


In faptul casărel nol, cu drept sau cu ne- 
drept, văzind un act de partialitate şi o a- 
` tingere la demnitatea noastra, Degrea si eu 
ne-am dat imediat demisiunile la care 
s'a asociat întreaga secţiune prezidata de 
mine. Apoi şi-a dat demisiunea Curtea de 
Apel din laşi şi primul preşedinte al Cur- 
tel de Apel din București. Aceasta mani- 
festare a unu! număr atil de însemnat de 
înalți magistrați nu putea să nu aibă con- 
secinți. Demisiunile noaste au fost primite, 
dar Ministrul de Justiţie de atunci Anton 
Arion a trebuit så se retragă. 

lata-ne deci patru leşeni deveniti liberi 
Şi independenti: Degrea, Ciupercescu, Botez 
si eu. Focşenenil care simpatizau cu nol, 
au dat un bal în onoarea noastra, iar în ziua 
în care am plecat au venit aproape toti 
să ne intovarasasca până la bariera. E- 
ram nostimi de văzut, noi cites patru cu toate 
tbagagele clae peste gramada îutr'o daradaica 
mare trasă de patru cal birjăreşti. Par’ca 


134 


plecam in bejenie ca străbunii noştri care 
fugeau de Tatari, cu deosebire că noi eram 
plini de chef şi de voe bună ca şi când am: 
fi facut cine ştie ce izbânda sacrificând pen- 
tru o chestiune de amor propriu positiunile 
noastre în magistratură. Dar la tinerețe o- 
mul e ca şi bogataşul risipitor care crede 
că n'o să mal dee de fundul sacului. 

Intors în laşi am reinceput să frecven- 
tez ședințele septămănale ale societatet 
Junimea care în intervalul absenţer mele- 
sporise cu un numer considerabil de mem- 
bri şi anume : Lascar Ciurea, Emil Cazimir, 
I. Melik, V. Burla, P. Paicu, N. Burgheli, 
Grigore M. Buiucliu, Gh. Racoviţă, N.. 
Chintescu, Alexandru Xenopol, Al. Fara, 
Anton Naum, Stefan Nei, generalul M.. 
Cerchez, Petru Verussi tară să mal vor- 
besc de alţi! membri sporadic! care după: 
ce aŭ asistat la doua, tre! intruniri atx 
dispărut cu totul profitind de articolul unic 
al statutelor: Intră cine vra, rămâne cine 
poate. 


135 


In luna Noemvrie 1867 s'a dat primul 
banchet la Titu Maiorescu în casele ce le 
ocupa în curtea biserice! Trer-lerarehi, pen- 
tru a serbâtori a patra aniversară a in- 
fiintarel societatel Junimea. — Banchetul a 
fost precedat de o sedinta ordinara a so- 
cietatel. 

Şedinţele ordinare a societătel se des- 
chideau totdeauna prin celirea de câtre 
Iacob Negruzzi a corespondente! cu diferiți 
aulori afară din Junimea, ce-i trimeteaŭ 
scrieri spre publicare şi cărora le respun- 
dea prin posta redactiunel. 

Respunsurile redactiunel erau de multe 
or! foarte intepatoare si de natură a nu 
atrage simpatiile colaboratorilor străini 
precum de exemplu : 

D-lui M. 1. în Galatz. Durere, fara ritm, 
rimă şi mal ales făra simtire—cam greu, 

DI. E. B. Opriti-vé la actul intai. 

DI. P. V. G. Pamint, mormint, mor 
mint pamint. O! 

DI. G. Oftari ? Am oftat după ce am 
cetit. 


136 


DI. V. B. in Folticent. Ne ameninți ca 
n'om scâpa numa! cu cele trimese. O! 
fiti îndurători ! 

Si aşa mal departe. 

apo! s'a dat lectură diferitelor com- 
puneri în proză sau în versuri alcătuite 
mai toale de junimişti în gen umoristic 
pentru ocaziunea serbărel şi prin care se 
lua în zeflemea pe membrii care scriau în 
Convorbiri şi mal ales pe cel care nu scri- 
iau, pe membrii care vorbiaŭ în Junimea 
şi pe cel care nu vorbiau. 

Nimeni însă nu se supara, căci toate 
glumele acestea cu spirit sau fara spirit 
erau în tot cazul fara réutate. 

După terminarea cetirei acestor vesele 
bucati şi discutiunelor ce aŭ urmat care 
nu putin au iucalzit atmosfera si ne au pre- 
gătit pentru copiosul banchet ce ne as- 
tepta, se dadu lectură la câte-va publica- 
tiun! din diferite broşuri, foi volante, şi 
ziare spre a se lipi la dosar. 

Trebue să se ştie că Junimea avea un 


137 


dosar în care se lipeau ca curiozitati con- 
timporane toate neroziile ce eseat la lu- 
mina tiparnlui. Sunt în dosarul acesta e- 
şantilioane de toată frumuseta: anunciuri, 
afişe, reclame, poezit de natură a starni 
rîsul celui mai morăcănos dintre oameni. 
Acest dosar, graţie nesecatului izvor de 
prostie omenească, se făcu asa de volu- 
minos, încât s'a simţit nevoe de a se infi- 
inta un al doilea. 

Multa vreme aceste dosare care se res- 
foiat la toate sedintele Junimei aŭ făcut 
deliciul membrilor e1.—Unul dintriusele se 
păstrează si acum de V. Pogor iar cel 
al doilea s'a furat, la o aniversară ce a a- 
vut loc în otelul Pastia. 

Odata ispravita cetirea pieselor destinate 
pentru dosar, cati-va dintre membrii cel 
mai nerabdato1! strigare pe nas ca das- 
calit de biserica : Uşile !.. Uşile !... şi in a- 
ceias! clipă usa care dadea în odaea de 
alăturea se deschise în două laturi, lăsînd 
să se vadă o masă întinsă frumos împodo- 
bita cu tot soiul de mezeluri si pe care stra- 


138 


luceau vre-o două duzini de butelei cu vi- 
nur! vechi de coloarea rubinului şi a chih- 
limbarului. 

Caracuda a cărel şef era Miron Pompi- 
lia, precum 'bine a zis Panu în amin- 
tirile sale din Saplamana, şi care se com- 
punea ma! mult dintre acel ce erau timizi 
la discutiun! dar îndrăzneti la mâncare, 
dădu navală la masa aşezindu-se cam pe 
la mijlocul ef ca să poată apuca şi din 
dreapta şi din stânga; iar după ce fie-care 
is} luă locul si după ce primele farfurit 
fură golite şi primele rânduri de pahare 
supte, Iacob Negruzzi care era în capul 
mesel ceru cuvântul ca să dee samă despre 
activitatea literara a Junimel. 

— Dotnilor! zise el rădicându-se în pi- 
cidre cu paharul în mână. Societatea Ju- 
nimea care a luat naştere în anul mântu- 
ire! 1863. 

— Protestez! Striga furios Pogor. Ori- 
ginele Junimel se pierd în noaptea timpu- 
rilor. 


139 


— In anul mântuire! 1863 dupa Hristos, 
continua Negruzzi, imperturbabil..... 

— Minciuni !.. Protestez !.. Junimea a e- 
xistat de când lumea, în aer, invizibilă, 
impalpabila, imponderabila, înainte chiar 
de a se naşte membril er. 

La acest al doilea argument plin de bun 
simţ, toți membril au început sa bata în 
palme cn entusiasm, iar Negruzzi nu şi-a 
mal putut continua discursul pana când 
nu a recunoscut adevărul istoric aşa de 
bine probat de Pogor despre originele Ju- 
nimel. 

Apo! râdicându-se la gradul de tempera- 
tură a adunărel, prinse cu un ton onctuos 
de vladica se cadelniteze pe fie-care meni- 
bru activ care a colaborat la Convorbiri, 
rezervind însă pentru caracuda, pentru cle- 
făitoarea caracuda, căţuea întreagă de ta- 
mae si atribuindu-l cele mai deosebite me- 
rite la succesul Convorbirilor pentru trei 
mari rezoane : l 

1) Pentru ca nescriind nimic, n'a spus 
nici o prostie. 


140 


2). Pentru că n'a facut pe Convorbiri 
să piardă nic! un abonat. 

3-lea) Pentru ca prostiile scrise de cel- 
dalti nu iau produs nici o indigestie, do- 
vadă apetitul de care continua a se bucura. 

— Ura !... Sa traiasca Caracuda ! stri- 
gară cu toţii în cor.—Caracuda era toldea- 
una salutată in mod colectiv ca o grupare 
anonimă reprezentată oficial numa! prin 
preşedintele ef Miron Pompiliu. 

După marele discurs introductiv a lul 
{Jacob Negruzzi care se repeta la fie-care 
aniversară aproape acelaşi, cu mici variante 
‘dupa împrejurări, căci Junimea înainte de 
toate tinea la traditiun!, începeau sana- 
adatile. 

— Sa traesti, Ciurila—Burila! 

— La mult! ant, Poghirea ! 

— Şi cu bine, Mirmelic ! 

— Bine te-am găsit, Buiuc! 

— In sanatatea ta Preşedintele celor noua! 

- Cu noroc, papa Culeanu ! 

Şi aşa mal departe pe un diapazon tot 


141 


mal rădicat se încrucişau paharele şi se: 
apostrofau unil pe alti! după poreclele u- 
zitale în Junimea. 

Apo! venea rândul anecdotelor, mal întăr 
acelor cuviincioase, iar după ce ne captu-- 
sam bine cu cotnar alb sau ros, or! cu a- 
mândouă colorile împreună dădeam drumul: 
anecdotelor corozive, adecă acelor de care: 
se înroşea pudicul Naum care totdeauna. 
se exprima corect şi nu aluneca pe tări-- 
mur! echivoce. Cel inal meşteri în istorisi-. 
rea anecdolielor curozive erau, Creanga, Ia-- 
nov si bine nutritul Caraiani cum îl nu-- 
miam no! în Junimea. 

Dar cine poate spune, verva, spiritul, 
voea bună, a;l putea zice entusiasmul care 
insufleteau serbărele Junimel si în acelaș 
timp, şăgile, ironiile fine, intepaturele cu 
noimă care ca şi paharele pline se cioc- 
neau şi scinteiau ; însă toate aceste erau: 
eşite din inimă curata şi fără pie de réutate.. 
De aceia nimene nu le lua în nume de réu.. 

Mult timp, ast pute zice, mal tot timpul 


142 


cit a existat Junimea ca grupare excluziv 
literară n'a fost între nol nic! umbră de 
gelosie. Poate ca unde eram tineri şi nu 
faceam literatură pentru scopuri egoisle, 
sau poate ca unde lucram fie-care într'o 
direcție deosebită după inclinatiunile nós- 
tre, de aceia invidia nu ne otravise inimile. 

Ast-fel: poesia lirică şi satirică, comedia, 
drama, critica literară. filosofia, istoria, 
novela, romanul, pănă si pictura erau im- 
bratosate si cullivate cu mar mult sau mal 
putin succes de anumiţi membri care ca- 
utau să se perfectioneze fie-care în specia- 
litatea sa. 

Este un fapt unic, ne mal pomenit în is- 
toria tare! noaslre, ca o societate compusă 
din oameni de diferite color! politice şi stra- 
tur! sociale, din diferite ramuri ale neamu- 
lu! nostru: Romioi, Transilvaneni, Buco- 
vinenl, Basarabien!, Macedoneni, în sfirşit 
din atitea elemente disparate şi eterogene, 
din oameni cu doctrine religioase şi ştiin- 
tifice opuse: ater, teisti, creştini, panteişti, 


143 


spiritualişti, materialistt ete., ca toți aces- 
tia zic, să tie casă buna împreună atâția 
amar! de ani fara ca între dinsif să se fi 
ivit cel mal mic conflict. 

Dar toemal diversitatea aceasta de apti- 
tudini şi îndelepniciri eliminind concurenta, 
a menţinut unitatea şi armonia între mem- 
bri. Daca ar fi fost toţi poeți, sau toti no- 
velişii, sau tot! critici, de sigur s'ar fi sfa- 
dit si imprastiet de a doua zi. Frumuseta 
şi traluicia buchetului Junimer literare se 
datoreaza tocmat varietatel elementelor din 
care se compunea. 

In sinul Junimei erau diverse curente 
care în loc sa fie dușmane se corectau, se 
complectau intre ele, asa ca directia mun- 
cel intelectuale a gruparet in generalitalea el, 
lua de la sine diagonala firească a tuturor 
forțelor conlucratoare fara sa se anihileze 
una pe alta. 

Asa de exemplu, nic! tendințele galofile 
nici acele germanofile ale membrilor eres- 
cull în Franţa si Germania, nau precum- 


144 


pânit excluziv în Junimea, ci s'au echilibrat 
între dinsele. 

Au fost intr’adevar la început câţi-va 
membri, între care s'a deosebit Budnărescu, 
care îşi inchipuiau că o cugetare e cu atit 
mal adincă cu cât e mal obscura. 

De acolo vézurém o sumă de aforisme 
compuse anume într'un stil nebulos, epi- 
grame în exametre antice care pentru a fi 
înțelese trebuea să faci o adevărată gim- 
nastică de minte. La asemene tendințe spre 
obscurantism s'au opus mal mulţi membri 
între care şi eu, obiectind cu drept cuvint 
că cele mai mari capele de operă a tuturor 
popoarelor sunt clare, aşa de clare ca ori 
cine le pricepe. Frumosul e totdeauna sim- 
plu, ziceam noi şi aproape de mintea omului. 
Pe Shakspeare îl înțeleg şi copiii. 

Din discutiunile urmate cu ocaziunea a- 
cestor aforisme sau anaforale cum erau 
poreclite în Junimea, a luat naştere grupul 
celor nouă care, dragă doamne, nu tnfele- 
geau nimic şi a căror preşedinte am avut o- 


145 


noarea să fiu aclamat. Da, a fost pentru mine 
o onoare să fiu în capul acestul grup a- 
nonim de neînțelegăton care adese or! din 
nouă se făceau trei-zecl si nouă, căci cu- 
mulurile de onoruri nu erau proibite în 
Junimea. 

Dar lucru ciudat, precum apele în na- 
tură de la sine își eau cumpăna lor nor- 
mala şi se limpezesc, asa si în Junimea 
acest gen de literatură nenatural, muncit 
care jignea simtimintul nostru estetic, a ce- 
dat pasul ideilor limpezi și neîntortochiate 
şi în cele din urmă a fost părăsit de însuşi 
acel ce au cautat sa’l introduca. 

La aceasta indrumare spre bunul simt 
nu putin au contribuit pe langa majoritatea 
membrilor vechi şi membri! not veniţi: pre- 
cum: Conta, Panu, Lambrior, Tasu, Crean- 
ga etc., capete solide care gândeau clar, 
se exprimau clar si nu admiteau forma gre- 
oae a pedantismului german. 

Aniversarile Junimel se făceau regulat 


în fie-care an aproape după acelaş tipic. 
10 


146 


De multe or! erau prezidate de Vasile A- 
lexandri, iar a două-zecea a fost sérbato- 
rita cu o deosebita pompa. 

lata convocarea făcută pentru acea a- 
niversara: 


SOCIETATEA JUNIMEA 


Intra |! Remdne 
cine if cine 
vra | poate 


GITRTIUNE 


Membrii tuturor triburilor societate! Ju- 
nimea: fundatori, lipoveni, caracuda, si cel 
nouă, sunt citați ca în ziua de 26 Octom- 
vrie curent să se afle la scaunul societatel 
în lași, unde se va da cu mult chef si cu 
putine parale, in otelul Binder oarele 6 
sara, al 20-lea praznic traditional. Manca- 
rea va fi fudulie iar băutura temelie. Spi- 
ritul nu este de rigoare. 


Secretar perpetuă 
KN. 


147 


Imi aduc aminte că Petru Missir si eu 
am organizat pentru acea memorabilă dată 
un joc de păpuşi care imita o ședința li- 
terară a Junimel, compunind împreună un 
dibret în care actorii principali erau Maio- 
rescu, Budnărescu, Pogor, Negruzzi, Carp, 
Creangă, Naum, eu şi alții. 

Copii! mel au lucrat în secret papusele 
dindu-le pe cit posibil asemănarea persoa- 
nelor ce reprezentau. Pogor şi Maiorescu 
erau cu deosebire bine reusit!. Petru Mis- 
sir care avea însărcinarea să joace papu- 
şele a invatat rolul fie căreia pe de rost 
şi a facut în secret maf multe repetiţii 
acasă la mine spre a fi bine preparat pen- 
tru ziua de reprezentaţie. 

In sala unde urma sa se tie banchetul 
am aşezat nol micul teatru de păpuşi a- 
coperit cu nişte perdele care se puteau des- 
chide prin tragerea unei sferi. Nimene nu 
ştia ce-l în dosul perdelelor afară de Mis- 
sir şi de mine. 

S’a cetit ma! întâi de Negruzzi cores- 


148 


pondenta cu autorii streini, apoi prostiile 
ce fuseseré publicate în cursul saptaminil 
prin diverse fot periodice, broşuri, placarde 
etc. spre a se lipi la dosar şi în fine seri- 
erile de ocaziune aduse de membri! Juni- 
mei, între care eram si eu cu o dedicație 
adresată lut [Iacob Negruzzi pe care im} 
permit să o reproduc mal la vale, caci ea 
dă nota exactă a stare! noastre sufleteşti de 
atuncl. 


Lui Jacob Negruzzi 


Suflă vijelia ’n geamuri, eu pe-o cartestau plecat 
Urmărind slovele negre, de mii gânduri spulberat. 
Intr’un colt nevasta coasă pentru opt copil stren- 
gari, 
Care sburdă imprejuru-f şi-i fac capul calindar ; 
Eu însă w'aud nimica din furtuna de afară, 
Din furtuna din lâuntru; a mea ’pchipuire zboară 
La ce-l scris în cartea veche: Anw ntăt de Con- 
vorbiri. 
Si ce văd pe fila scrisă ?... O amice-o să te miri!... 
E un cântec nebunatic, inganare de amor, 
Un vers r&tăcit în lume, un suspin, un strop de dor 
Izvoril din a mea pană acum douăzeci de ani. 


149 


Ce amară ironie, când věd peri! mer balani! 
Douăzeci de an! de-atuncea... s'a topit un traiu 
de om! 
Unde-i vesela verdeață de pe-al vieţei mele pom?... 
Imi aduc s’acum aminte de-acea vârstă fără pret, 
“Când prin ochil tinerețelr priveam lumea îndrăzneţ; 
“Socoteam că-l pentru mine ori-ce pasere zbura; 
Bani de-aveam sau nu în pungă, cheful nu se 
micsura. 
Dar aveam silitra’n vine si in piept izvor defoc, 
Aveam inimă bogată, stam calare pe noroc. 
Mai m&ncumătam pamintul pe un umăr să-l 
ridic 
Si în darnicia-m! viata mi-as! fi dat-o pe nimic. 
Fată că'ntr'o zi amice, într'o zi matn desteptat 
Ca in inimă un verme tainic mi s'a furisat, 
Şi cu toată voinicia-mi, më simţii adînc rănit 
Perdu-l voea mea cea bună, obiceiul de dormit, 
S’atuncl... te'nlâlnil pe tine călător pe aceas cale, 
Amindo! în sinul nostru ascundeam aceeaşi jale, 
-Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, 
Insă nu'ndrăzneam s'o spunem tocmai cul se 
cuvinea. 
Si mal sfătuit, tio minte, eu copil nestiutor, 
Pe vorbarita hârtie să astern ascunsu-mi dor. 
Eu te-am ascultat şi'n versuri scris-am taina 
fără nume 


_150_ 
S’au curs lacrimele mele... şi le-am dat de pra- 
dă'n lume 
Si rămas-am cu naravul de-a tot înegri hârtie, 
De simtesc amar în mine sau in juru-mi duş- 
mânie. 
EI... de atuncea pribegit-au ani si ani sub bolt” 
albastră ; 
Mulţi ca noi, s&rmani lunatici, prinsu-s’au în 
hora noastră, 
Muncitori fara de leafă, ce-au pus plugul în ogor, 
Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. 
An cu an cules-am roada strinsă ’otr’un mă- 
nunchi de fol, 
Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput şi noi, 
Apoi an cu an de-a rândul, spre mai bună im- 
belşugare 
Cu un strop de vin de tara, cu o veselă urare, 
Am sărbătorit frateste imprejurul mesei mari 
Stânta anului rodire ca si harnici! plugari. 
Dar s'a întîmplat adesea cu'ntristare de-am vëz it 
Cum pe brazda răsturnată dragi! tovarăşi au căzut 
Dintre chiar fruntași! noştri, chipuri ce ne a- 
mintesc 
Munca din copilărie si amorul cel fratesc. 
Şi rărită a fost ceata vrednicilor lucrători 
Ce adună 'n stup de miere hrana suptă de pe flor’ 


ey oa E Se a . . . à . . . 


151 


Apol earăşi altă dată am văzut şi ma! măhniţi, 
Drept! tovarăşi de ai noştri cum la dusmant 
pribegiti 
Pusu-s'au in văzul lumil să ne’mproaste cu ocări, 
Uitând dintr’o zi la alta ale noastre 'mbrăţoşări 
Şi cercând să nimicească roiul harnic de albine, 
Pentru că, invidiosi!, nu puteau face mai bine. 
Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliti : 
Ignoranţi, fără az-buche, lipoveni, cozmopolitt. 
Răii ne pirau la lume că suntem r&utăcioși, 
Sterpii ne găseau pricină că n'avem copil frumoşi, 
Dar a vrut Dumnezeu Sfântul şi făcutu-s'a lumină, 
S'a deosebit cu ’ncetul grâul spornic din neghină; 
Altil tineri cu foc sacru golurile au umplut 
Celor ce-au murit, sermanil, celor care ne-au 
vindut. 
O dar gândule sprentaret zborul téu ce nu-l oprești? 
Răscolind cele trecute numai cât më amăreșşti, 
Redestepti simţiri ascunse, deschizi rana inve- 


chită, 

O! nu te'ncerca zadarnic să mă pul ear in is- 
pita !... 

Astăzi când mě uit în juru-m! la cel opt copil 
ştrengari, 


Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, 
Zic că-l dusă tinereţa-mi, rândul lor de-acuma vine; 


152 


Sigur, de cât no! bătrînii, dînşii face-vor mal bine. 
Eară eu închid azi cartea unde-odatam gangurit. 
Primul vers pe care dorul inimii l'a zemislit; 
Pun pecetea pe trecutu-mI şi mě duc în astă sară 
Să serbătoresc a noastr’a douăzecea aniversară! 
Am să gust cu-al mel prieteni vinul cel uitat 
în hrubă. 
Val de-acela ce cu mine va voi săstea la prubă!.. 
Itt fagaduesc, amice, c’am să fiu de-un chef nebun, 
Căci odată zice omul tineretel ramas bun! 


Eară tie, o! amice, care atâția ani in şir 
Imbolditu-ne-a! la lucru, adunind al nostru bir 
La comoara cea comună; luptător neobosit 
Ce tinut-al cu tărie steagul sus, neprihanit, 
Ş'ai pus pieplul în vremi grele, şi-a! pus umerii 
la jug, 
Astăzi când pretuim roada adunată de sub plug, 
Tie cu deosebire tot onorul se cuvine 
Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine 
Ce în valmasagul vieţii ne-a fost dat ca să gustăm! 
Tie dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!.. 


După ce sa ispravit de cetit toată ma- 
teria literară în proză şi versuri pregatita 
pentru acea serbare, am trecut în sala 
bauchetulur unde de odată dechizindu-se 
perdelele ce acopereau teatrul sa auzit 


153 


glasul prefăcut a luy Missir care era as- 
cuns în dosul mici! scene. 

— Hal la păpuşi!... Hai la papusi!... La 
păpuşi ! Cum voitt boeri D-v să vi le joc 
deadreptul sau pe încunjur ? 

— Pe încunjur respunse pudicul Naum, 
spăriat de întrebarea papuserulul. 

— Bună sara domnil mel, strigă atunci 
o păpuşă care şedea pe un scaun pi- 
cior peste picior într'un colt al scene. Eu 
sunt preşedintele celor nouă care nu inte- 
leg nici odată nimic. Am venit să mě pro- 
copsesc în mijlocul mintosilor şi învaţaţi- 
lor din această onorată adunare. 

Sa ascultam dec! sfinta evanghelie a lui 
Samson cetire şi să ne ascutim minţile 
spre a o înțelege. 

In același moment apare pe scenă o 
a doua pâpu;ă cam încovoeată care dupa 
ce se închină în dreapta şi în stinga în- 
cepe : 

-— Eu sunt Samson, vestitul Samson, 
nu cel cu plete mari, ci cel cu minte mare, 


154 


autor de anaforale si epigrame cunoscute 
prin clara lor adincimea. lată o epigramă 
pe care o vor intelege şi cer nouă: 

„Sus pe Olimp or! pe Tempe ’nflorita 
„me chiamă a mea zinā, 

„Colo pe pisc eu între-amândoua pe plaiu 
„te voiu duce. 

Alta : 

„Sboară pămîntul din veacuri în vea- 
„curi şi tot pe acea cale. 

„Dar şi seânteea divină-n no! liberă fi- 
„va ca dinsul. 

Ce matl înțeles? Intreba Samson intrigat. 

— Nu, respunse presedintele celor noua. 
Atunci altă păpuşă mai ochioasa, cam ple- 
şuvă se arata pe scenă, cu un barbison 
lung si tufos şi nişte mustete groase ce-s 
acopereau buzele. 

E Maiorescu ! 

— Vol profanilor ! nepriceputilor ! zice 
ea, nu plătiţi nicl o ceapă digeraţa. Sun- 
teti nişte analfabeți. lată adevărul ade- 
vărat: 


m e 


155 


La început a fost voința şi vointa a 
fost la inceput. Lumea nu-l de cât o re- 
prezentare. Piara ochil nostri şi lumea va 
peri. Sa ve intre odată în creerul vostru 
obtus că totul e nimic şi niinic e totul. 
Iar în spaţii si timp, ce există nu există, 
numai pare că există. Ati înteles vol, Kurz- 
fichtige Philifter ? 

Preşedintele celor nouă respunde: n'am 
înțeles. 

— Pace vouă tuturor! Striga cu voace a- 
dâncă de bas pânticosul Creanga care vine 
pe scenă cam cu chef. Ce vë bateti capul cu 
imparatiile şi umblați să cercați marea cu 
degetul ! Sa vě spun eu unde doarme pes- 
tele. Ştiţi vor povestea lu! Ion cel prost care 
a intrat ziua mare pe fereastră în casa po- 
pel? Nu?.... Sa v'o spun eu. 

Dar pana a nu începe istoria cam co- 
vozivă a lui Ion cel prost, iute intră pe 
scenă pudicul Naum îmbracat în frac şi 
cu un portofoliu subsuoara. 


156 


— Fi donc, cu asemene literatura qui 
nous blesse, zice el indignat. Am aic! pe 
Aegri Somnia a care! farmec te aduarme, 
pe Filemon şi Baucis do! nâuci inamo- 
raţi, prefâcuti în trunchiuri necuvintatoare 
ca şi membri! caracudel. Ascultă caracuda 


flaminda !.... Tu care te incumatez să fact. 
versuri! Astupă-ţi gura clefaitoare c'o bu- . 


cata de cozonac; destupa-t! urechile şi în- 
vata mal intal prozodia de la maitre Boi- 
leau care zice: 

„Que toujours dans vos vers le sens cou- 
pant les mots, 

„Suspende l'hemistiche en marque le 
repos. 

— Afară cu Boileau! Tipa de odata Po- 
gor care intră furios înarmat cu o perina. 
Vraţi sa faceţi literatură românească cu 
` Boileau, ce prostie! Iata adevărul! Un po- 
por care n'are istorie, nu poate să aiba li- 
teratură. Prin urmare aruncaţi condeile go- 
gomanilor. Eu unul am urmat pe Buckle, 
m'am povatuit de Darwin care a avut o- 


re 


157 


brăznicia să ne declare veri cu maimulele, 
m'am închinat voinței lu! Schoppenhauer, 
am imbratisat pe Spencer, am înghiţit fa- 
talismul lur Conta si am ajuns la credinţa 
că trebue să dăm jos Creştinismul şi să 
intrăm in Nirvana, acolo-1 mintuirea! Asa 
a spus Baghavat respectabilului Pirna! Att 
intales vor burghejilor ? 

— N’am intales, adaoga grav presedintele 
celor nouă. 

Atunci un hohot de ris urmat de o mare 
gilceavă se starui între pâpuşi. Pogor plesni 
cu perina pe Naum; Naum se repezi la 
Budnărescu, Budnărescu la Creangă; dar 
acesta fiind mai tare, mal voluminos, i-au 
repus pe toţi, le-a impus linişte şi a ince- 
put din nou sa le istorisasca drept min- 
gaere povestea lul Ion cel prost. 

Povestea lui Ion cel prost nu se poate 
spune de cit la păpuşi, şi fiind-ca de la 
1883 ciud s'a jucat pentru întâia si ultima 
data papusele la Junimea au trecut 19 ant 
în cit de atunci până asta-z! lumea s'a sub- 


158 


tiat, de aceia nicl eu nu v'o pot spune; 
si nu v’o pot spune si pentru alte ma! multe 
rezoane : 

Intal şi intal am uitat'o. Prin urmare 
cred că mé scutiţi de celelalte rezoane. 

Au mal fost si alți membri care au fi- 
gurat în jocul păpușelor, precum Miron 
Pompiliu șeful caracudel clefaitoare, Iacob 
Negruzzi sau carul cu minciunele, cum îl 
poreclea Pogor, reprezentat prin o păpuşă 
mohorită cam de coloarea ceaunului. Petru 
Carp supranumit Facelenţă reprezentat prin 
o păpuşă cu titva goală ca un genunche, 
împodobită numa! cu trei perl a la Bis- 
mark, dar de rolurile lor nu-mi mai aduc 
de loc aminte. 

Aşa dar iată în rezumat pre cît memo- 
ria m'a servit după 19 ani trecuţi, cum s'a 
- petrecut jocul păpuşilor la 1883, joc care 
nu era alt-ceva de cit o parodie a sedinte- 
lor ordinare ale Junimei. A fost atunci un 
ris şi un chef nebun. 

Bine a zis Iacob Negruzzi că rare ort 


159 


s'a putut vedea o societate făcînd lucruri 
serioase intr’o forma aşa de vesela. Eu aşi 
putea adaogi că nici odată nu sa vézut 
asemene lucru cel puţin în Romănia. 

Dar ce se poate face în lumea aceasta 
fara să întimpini rezistența si ocari? Chiar, 
binele trebue une-ori sâ-l faci cu de-asila. 

Fiind-că dădusem munci! noastre literare 
o îndrumare noua, o direcţie sanatoasa, fi- 
ind că pârăsisem stăpinirea frazel, fiind ca 
nu mal cadelnitam mediocritatile şi igno- 
ranta, fiind că Junimea prin Maiorescu, re- 
prezentantui eï cel mar autorizat, a dat pe 
fata, a pecetluit pentru totdeaunea nulita- 
tile ce ne asurzeau cu reclamele, de aci 
s'a năpustit în contra noastră o ceata de 
defalmatori care au căutat să ne darime 
cu orl ce pret. 

S'a incins o luptă inversunata intre not 
şi el, între scoala literară din laşi în 
capul căreia figura Maiorescu si acea din 
Bucureşti în capul căreia figura Hajdeu, 
un om nu mal putin însemnat prin cunos- 
tintele si calitățile sale intelectuale. 


160 


— 


Atunci a căzut asupra noastră, în lipsă 
de argumente, un potop de invective, că 
suntem adică: analfabeți, lipoveni, cozmo- 
politi, germanofilă, vendut! Austro-maghia- 
rilor si cite alte gratiozitat! care’m! scapă 
acum din memorie. 

Atunci a compus un tînăr poet de la Re- 
vista Conlimporană, a cărul nume este astă- 
zi cu totul uitat, o piesa de teatru intitulata 
Borta rece care de la început pina la sfir- 
sit nu era de cit o batae de joc la adresa 
noastră. 

Atunci a fost pacalita Junimea de Haj- 
deu prin acrostişul Conforbiri literare pu- 
blicat din nebagare de sama in gazeta noas- 
tra sub titlul: E putred mărul si care pu- 
nea, dragă doamne, in lumină inclinarile 
noastre germanofile. 

Dar ort cit de violenta a fost această 
ceartă, ea a avut efectul bun de a întrona 
imperiul idee! în locul beţiei de cuvinte si 
a detrona câți-va pseudo-savanţi şi pseudo- 
poeţi cu pretentii de genii. 


161 


As! putea zice că a fost chiar interesantă 
aceasta polemică care a pasionat vre-o doï 
tre! an! publicul cetilor nu numa! din Ro- 
minia liberă ci şi din Transilvania şi Bu- 
covina. A fost singura luptă ce s'a dat în 
țara noastră pe un alt tarim de cit acel 
politic, şi ne-a redesteptat la o noua viata 
literară care părea de mult amortita. 

Izbânda finală a fost a Convorbirilor, căci 
Revista Contimporană a închinat steagul de 
multi ani, iar Convorbirile traesc şi astăzi. 
Insus! Hajdéu si reposatul V. A. Urechie 
care erau capil miscdre! contra Junimistilor 
au sfirsit prin a intra in rândurile lor lu- 
and parte la multe din şedinţele septama- 
nale ce se ţineau in Bucuresci la Maio- 
rescu si Iacob Negruzzi. 

Din nenorocire însă a început de la o 
vreme să intre vrajba politică în cercul Con- 
vorbirilor literare. Prin imboldul lu! Carp 
mal cu samă, s'a căutat a se da o coloare 
politică conservatoare societate! Junimea, de 


14 


162 


unde ea fusese numa! un grup de diletanti 
cu caracter exclusiv literar. 

Cu toate aceste, de şi unir dintre Juni- 
mişti si cu deosebire membrii fundatort în- 
clinau spre conservatori, totuşi grupul în- 
treg sub înriurirea faptelor mari severşite 
de loan Brateanu a încheiat pe la înce- 
putul anului 1883 o alianţa fatisa cu el, 
iar ca semn al participarel Junimel la a- 
facerile statului, Petru Carp a primit pos- 
tul de ministru plenipotenţiar la Viena, Le- 
on Negruzzi primăria de laşi, lacob Ne- 
gruzzi directoratul la creditul agricol, Di- 
mitrie Rosetti mandatul de senator, Maio- 
rescu, Gheorghe Racoviţa şi lanov câte un 
scaun în camera deputaţilor, Theodor Ro- 
setli funcțiunea de preşedinte de secţiune 
la Curtea de Casatiune, eu Epilropia la Sit. 
Spiridon din laşi, ete. ete. 

De atunci a început Junimea ca grupare 
literară să şchiopăteze; Maiorescu şi Iacob 
Negruzzi dimpreună cu redacţia Convorbi- 
rilor s'au mutat la Bucureşti unde s'a con- 


163 


tinuat intr’adevér încă cit-va timp a se ti- 
nea sâmbetele sara întruniri literare, dar 
ele nu mai aveau acel caracter de intimi- 
tate, acea libertate de discutiune, veselia 
tradiţională cu frazele sacramentale, cu po- 
reclele, cu anecdotele, cu bătăile de perini 
care insufleteau întrunirile din Iaşi. 

Arborele societatel, dupa 20 de ani de 
viata sanatoasa, transplantat în pămînt strå- 
in a inceput sa tinjasca pana cand in cele 
din urmă s'a uscat. Pamintu! bucureştean 
nu i-a priit. 

Este adevărat că ziarul Convorbirile tra- 
este şi astazi în capitala sub auspiciile unor ti- 
nerl care n'au vroit a-l lasa sa se stângă de 
inanitie; dar în jurul lui nu maï e vechea 
societate Junimea care i-a dat naştere și 
Va sustinut cu vrednicie prin atâtea difi- 
eultati şi nici să mat tin de mulţi ani ves- 
titele sedinti septămânale ale societăţel. 
Mult! dintre membrii ei au murit, iar cei 
rămaşi în viata sunt răsleți, nu se mat în- 
trunesc si nici mal colaborează la ziar. 


164 


Asemenea s'au imprastiet si membrii venitt 
mal in urma in cercul Convorbirilor intre 
care se numéra mulle talente viguroase, 
multe capete erudite care s'au ilustrat prin 
scrieri de o necontestată valoare, precum: 
Alexandru Xenopol, Dimitrie C. Olănes- 
cu, I. L. Caragiali, loan Slavici, Petru 
Missir, Nicolai Volenti, C. Dimitrescu 
Iaşi, generalul Bengescu Dabija, Nicolas 
Beldiceanu, Alexandru Vlăhuţă, I. Can- 
tacuzin (Zizin), C. Meisner, Ioan Neni- 
fescu, Al. Filipide, Theodor Burada, C. 
Leonărdescu, Xenofon Gheorghiu, Al. Su- 
tzu, Vasile Burlă etc. 

Dintre aceştia sunt patru care ne-au pă- 
răsit pentru vecie si anume: Beldiceanu, 
Cantacuzin, Nenifescu şi Sutzu; iar cei- 
laltt lucrează, pre cat ştiu, pe sama lor fara 
a mal avea vreo solidaritate cu gazeta Con- 
vorbirile a carel personal de redacţie este 
astăzi compus din membri cu totul nol. 

Si acum cand îmi întore gândul spre cele 


_465 


trecute, când îmi amintesc oarele de ade- 
varat repaos sufletesc petrecute în atmosfera 
senină a întrunirilor noastre literare din 
timpul tineretil, mărturisesc că simt o tai- 
nica stringere de inimă. 

Intre multe epizode din viata noastra li- 
terară de atunci, descrise cu mult spi- 
rit de Panu, îm! aduc maf ales aminte cu 
o nespusă plăcere cum Eminescu, Crean- 
gă şi eu mergeam regulat în fiecare zi după 
prăuz la tipografia naţională din strada A- 
lexandri unde ne făceam corecturile, iar 
vara când era zi frumoasă nu lipseam, odată 
treaba isprâvită, de a ne duce în Tataraşi 
la grădina poreclita odinioară Spravale ba- 
bă unde sub un tei frumos ne recoream 
bând viu cu borvis. 

Câte şi câte vorbeam nol atunci la umbra 
teiului, vorbe esite din inimă care ne scur- 
tau ceasurile de ne se păreau minute. 

Eram sub un adevărat farmec în fata 
melancoliei dulci şi visătoare a lut Emi- 
nescu şi a galagioasel veselil a lui Creangă 


166 


de a cărui hohote de ris tresarea gradina 
Spravale babă. 

S'au dus amîndoi acești scriitori frun- 
tas! atât de strâns legaţi prin prietinie 
dar atât de deosebiți prin caracterele si 
talentele lor, și în urmă-lea ramas ungol 
care cu greu se va umplea. 

Recunosc ca pentru a da o icoană e- 
xacta despre societatea Junimea în toa- 
te ramurile ei de activitate, ar tre- 
bui sa fac analiza talentului şi a pro- 
ducţiunilor literare, poate chiar şi bi- 
ografia fie cârul membru. Me-ar trebui 
deci multe topuri de hârtie si mulți ani de 
munca pentru aceasta lucrare, dat fiind nu- 
mérul membrilor cum si numérul anilor cât 
a durat societatea. 

Si apo! nu inchizesluese ca ași face lu- 
cru de sama, de oare ce pana astăzi. wam 
prins de veste că ași fi posedând darul de 
critic literar pentru a judeca cu temeiu şi 
nepârtinire operile altora. 


Atâta însa pot spune, fara teamă de a - 


167 


—_—_—. 


greşi, că dintre toți câţi compuneau intere- 
santul mozaic al Junime!, dol oameni au 
contribuit cu deosebire la închegarea si 
menţinerea lui: Maiorescu şi Iacob Negruzzi. 

Farad cel întar nu cred ca sar fi pulut 
înfiinţa, fara cel al doilea nu cred ca s’ar 
fi putut susţinea această grupare. 

Dar acum că toată viata traita de Juni- 
mea literara s'a cufundat şi ea în noaptea 
timpurilor, naște întrebarea dacă munca 
el, considerată în totalitate, a avut sau nu 
vre-o inriurire asupra mişcării noastre li- 
terare din ultimil 36 de ant. 

La aceasta răspund fara sfiala da.... si 
dacă n'am aprobat şi nu aprob linia de 
conduita a Junimistilor în politica, ca unid 
ce tot deauna au şovăit când spre dreapta 
când spre stânga, totuşi în ce priveşte ac- 
tivitatea lor literară nu cred să se găsească 
un om de bună credință si în curent cu 
cele petrecute de la aparitiunea Convorbi- 
rilor si pana astăzi, care să tăgăduiască a- 
ceastă influenţă. 


168 


In cele 35 de volume ale Convorbirilor 
unde este consemnat capitalul intelectual 
a unel întregi generaţiuni, sunt multe scri- 
eri de valoare care vor remânea ca mo- 
dele de stil şi de cugetare omenească în 
istoria literature! noastre şi nu puţin au 
contribuit ele de a ne face sa parasim 
neologismele, exagerările, tonul declama- 
toriu, intr’un cuvânt de a da limbei 
noaslre scrisă si vorbita forma plastica de 
astazi. 

Aceasta o ştie toala lumea şi nu e tre- 
buinta de o ma! întinsa demonstratiune. 

Aceasta am ma! afirmat-o si alta data 
prin o scrisoare ce am adresat cercului 
Convorbirilor la 22 Dechembrie 1899 cu o- 
caziunea ajungere! luy Maiorescu la vrâsta 
de 60 ant. 

Dar acum să-mi fie permis să vorbesc 
putin si despre partea mea de conlucrure 
la Convorbiri. Intr-un timp când unii oa- 
meni cred că nu pacatuese contra legilor 
modestie! scriind 20 de articole pro domo 


_169_ 


de ce ași păcătui eu scriind 20 de randuri. 

Negreşit no sa më institui judecator în 
propria mea cauza şi să mă cadelnitez pe 
mine însumi cum obicinuese acel cu recla- 
mele americane, dar vol zice cum am zis 
şi altă data că dacă maş fi facut parte din 
cercul Junimei nici o linie poate n'ar fi e- 
sit din pana mea. Incurajărel ce am gasit 
în sinul er, datorese acele şase volume bune 
rele ce am scos la lumină. Daca produsul 
acestei! munc! staruitoare de care se leagă 
întreaga mea tinereta este sau nu un câş- 
tig pentru literatura tare! mele, eu nu pot 
să judec. Viitorul va decide. 

Atâta numa! pot sa spun că am avut în 
viaţă şi eu oare care mici satisfacţiuni de 
aulor care me au încălzit inima. 

Aşa de exemplu, am avut multemirea sa 
věd de ma! multe or! numele meu citat în 
diverse critic! şi dări de samă publicate prin 
ziare romane si streine. De asemenea no- 
velele mele au avut favoarea sa fie edilate 
de trei orl, cu oare care avantaje materi- 


170 


ale pentru mine, lucru rar în România şi 
multe din ele au fost traduse în limba fran- 
ceză, germană, italiana şi chiar svedeza, 
ceia ce nu putin m'a încurajat. Apo! odala 
călătorind cu drumul de fer în Transilva- 
nia më găseam din întâmplare în acelaşi 
compartiment cu un preot cu care priusel 
să vorbese despre unele şi altele şi în cele 
din urmă despre influența Convorbirilor a- 
supra literature! române. Im! vorbea pre- 
otul cu multă competinta despre scriitori 
din Junimea, Alexandri, Maiorescu, Emi- 
nescu, Negruzzi, Conta, Creangă ete., când 
de odată îl auzit pronuntand şi numele meu. 
— Pal cetit pe acesta? Il întrebat eu... 
— Cum de nu, îm! respunse el şi ime- 
diat începu să viteze unele dintre novelele 
mele şi să le laude într'un mod destul de 
magulitor pentru amoriul meu propriu. 
Am tăcut şi am suris. l 
Ajuns la Braşov preetul, pregalindu-se 
să se scoboare din tren, imi întinsa mana 
şi îmi zise: 


A 


Sa më norocesc cu numele d-voastra ! 

— Nicolai Gane, îl réspunsef eu. Atuncf 
el remase un moment surprins, se inrosi 
şi declară că cuvintele sale trebue să le 
cred sincere de oare ce el nu ştia ca le 
adresase tocmal persoane! cu pricina. 

Alta data am priit de la o călugăriţă 
din monastirea Varaticul o perină de ma- 
iasă împodobită cu flor! cusute de mâna et 
în semn de multemire pentru plăcerea ce 
i-a facut cetirea novelei mele Andrei Flo- 
rea Curcanul. 

larâşi alta datâ eram pe terasa cazinu- 
lut de la baile Slănic, la o masă nu de- 
parte de do! domni care vorbeau vreme 
bună si vreme rea. 

— Mâni are să se strice vremeu, zice 
unul. 

— De unde stit? Intreba eelalalt. 

— Am semnele mele. 

— Nu cum-va at întalnit porcul cu pa- 
iul in gură din povestea: Astronomul 
şi Doftorul? 


172 


Marturisesc ca aceste vorbe schimbate 
între dol oameni necunoscuţi, ajunse din 
întîmplare la urechile mele me-ad facut o 
mal mare multemire sufletească, decît daca 
as! fi câștigat premiul cel mare de la 
‘docta noastra academi2 care, fie zis in 
treacăt, e mal darnică întru a acorda laude 
decât premiul. 

Apoi nu mal departe decât în ziua de 
3 Iunie anul curent pe când încă nu is- 
pravisem de scris acest volum, primit o 
carte postala timbrată de la Brădățel, ju- 
'dețul Suceava, adecă tocmal de la locul 
descris de inine în prima mea novela Flu- 
erul lui Stefan publicata la 1867. 

Acea carta postala poartă pe dinsa ur- 
mătoarele cuvinte: 

BRADATEL 
2 Iunie 1902 
Apo! urmează iscaliturile : 
G. Tutoveanu 
A. Seriban 
Isak 
Iuliu Marinescu 


13 


Nu-s! poate cine-va închipui cat de mult 
m'a bucurat această atentiune din partea 
unor oameni care sau gândit să-mi tri. 
mată din locul vizitat de el, şi descris de 
mine, acest simplu dar ‘miscator semn de 
amintire, cuatât mal miscator cu cât îmi 
vine de la necunoscuţi. Vra sa zica tot nu 
rămîne munca omului de tot uitată. 

Slabe mângăeri, nu-l! asa? Imi vel zice. 
iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci 
e o dovadă că saminta aruncată într'un, 
pamint cât de ingrat, pe ici pe colo tot 
resare, si trebue să ne multemim şi cua- 
tata Intr’o tara unde nimene nu ceteste si 
unde trebue curaj si abnegatiune de a te 
supune unei asemenea munci sterpe. 

Astăzi cupoanele sunt în, onoare. nu ri- 
mele ; iar cărțile românești mucezesc sub, 
invalisul lor de colb prin rafturile librari- 
ilor, pe când romanele lui Ponson de Te- 
rail şi Xavier de Monlepin se vind ca pâ- 
nea calda. In elita noastră socială nu nu- 
mal că nu se citesc cart! româneşti, dar- 


174 


nicl macar se vorbeşte româneşte. Am in- 
talnit eu însumi priv saloanele asa numite 
boereşti multe persoane care se cred ono- 
rate de a vorbi stricat limba patriel. 

Cine cunoaşte istoria acestei ţări, litera- 
tura ei veche si nouă, datinele, legendele 
ei, poezia populară şi poveştile e1? Nimene 
afară de rar! excepţii. Se ştie că a existat 
un Eliade, un Alexandri, un Eminescu ete.; 
dar care dintre tineri! noştri elegantt de 
astăzi şi mai cu seamă dintre femeile noas- 
tre datoare prin chiemarea lor să însufle 
de la leagăn copiilor lor dragostea pentru 
limba şi literatura ţărel, sunt în stare să ci- 
teze un singur vers din poetit de mal sus? 
Teatrele noastre sunt goale, scriitorii nostri 
duc viata nenorocită şi nevoiţi sunt să pue 
stavili unul talent nerésplatit, pentru a se 
ocupa de alte afaceri care să le dee pu- 
tinta de a trai de azi pe mani. 

Acesta e mijlocul neprielnic unde trebue 
să se sbata omul care are naivitatea de 


E 


a crede că poate ca în alte ţări să-și facă 
o carieră prin cultivarea literilor. 

E trist dar e adevarat. Sa speram însă 
că vor veni vremi mal bune pentru aceşti 
bieţi rătăciţi în codrii literature! şi că vor 
ajunge si el odată pe cararea ce-l va duce 
în poeana luminoasă. Sa sperâm că po- 
porul nostru ghiftuit de hrană exotica, in- 
digesta ce consumă zilnic, va înțelege că 
trebue să-i prefere roada sădită şi culti- 
vata pe pămîntul patriel, roadă care va fi 
cu atât mal bună în calilate şi mal abun- 
denta în cantitate, cu cât va fi mal mult 
căutată. 

Sa ne uităm putin la vecinii noştri Un- 
guri. In orl care casă de om ceva cullivat 
te vel duce, vel găsi pe masă cărţile poe- 
tilor şi romantierilor lor frumos legate, ex- 
puse la locul de onoare. 

Nu-l Ungur care să nu le cunoască, sa 
nu se fălească cu ele. Aceasta dragoste 
pentru scriitorii lor a fost principala cauză, 
ma! mult chiar de cât atingerea lor de tim- 


176 


puriu cu civilizatiunea occidentulul, că Un- 
guri! au produs pe tărîmul artelor, ştiin- 
telor şi literilor oameni de mana întâr a- 
căror celebritate a străbătut în Europa. In- 
treg publicul din Ungaria a contribuit la 
cultivarea şi inaltarea lor. 

Si cînd am sta sa socotim câţi Unguri si 
câți Români sunt pe coaja pamintului, am 
găsi negresit ca aceşti din urmă sunt cu 
mult covirsitor! în număr şi prin urmare 
ar putea să ofere un contingent de cetitori 
mai mare de câl acel al Ungurilor. 

Dar Ungurii sunt şovinişti, zicem not, cu 
o nuanță de ironie. 

Aşa o fi. — Dacă însă şovinismul e un 
pacat, apoi cred ca mal bine e să paca- 
tuim în sensul patriotismului de cat în sen- 
sul contrar. 

Dar Grecii care au facut mai daunazi o 
revolutiune întreagă fiind că se tradusese 
evanghelia în alta limbă de cât aceea a lu! 
Homer. Vedeţi, nu trebue săalergâm de- 
parte penlru a ne convinge ce poate pro- 


177 


duce un popor cu iubire de traditiunile sale 

E lucru dovedit că precum o plantă fara 
lumină si apă nu poate sa răsară si sa a- 
junga la plenitudinea desvoltărer sale or- 
ganice, aşa şi din sinul unui popor, nu pot 
să nască şi să se desvolte taleniele de 
cât cu conditiunea de a nu fi de la început 
lipsite de caldura, de simpatia bine faca- 
toare, neaparata întru a încuraja pe timizi, 
a sprijini pe cel fără mijloace. 

Numa! aşa se vor inmulti la no! operile 
de artă in toate directiunile si se va face 
in mod natural selectiunea între ele, esind 
viguroase la lumina adevaratele talente si 
cazand fructele sect. Nu trebue dec! să des- 
pretuim a priori ori ce lucrare iesa din- 
trun cap românesc si să o aruncăm nece- 
tita în coşul hârtiilor netrebnice, caci se 
poate întâmpla sa aruncăm în gunoae si 
mărgăritare. 

Dar pe lângă public care este marele 
factor datator de viata al acestor odrasle 


ce resar din munca intelectuală, vine în al 
12 


178 


doilea plan statul care e dator şi el să nu 
lasă să cază in drum talentele născânde. 

Sa sperăm că şi conducătorii statului de 
orl-ce coloare politica vor fi, vor întelege 
că sacrificiile facute in interesul imbunata- 
tire! şi sporire! avutului nostru intelectual 
nu sunt perdute pentru tara, caci acest 
avut este unicul semn prin care ne pu- 
tem recomenda streinataței spre a obținea 
un rang de onoare între popoarele civili- 
zate occidentale. | 

Am zis câ în cariera mea literară am 
avut oare care mic! satisfactiun! de autor 
care m'au îmboldit la lucru; dar nu-i mai 
putin drept că de neasamanat mai multe 
or! m'am simţit atins de descurajare fata 
cu cunoscula indiferenţă a publicului. 

Imi ziceam că poate publicul, supremul 
judecător, este îndreptăţit să më primească 
cu réceala, căci de ce adeca m'aşi crede 
eu mai presus de ceata acelor scriitori a 
căror cart! se vind cu chilogramul. 

Şi atunci un fel de îndoială, de neincre- 


179 


dere in mine më cuprindea, îmi cadeau bra- 
tele de-alungul irupului şi më hotaram sa 
nu-mi imal pierd vremea scriind. 

- Dar iarăşi alladata un lucru de nimic, 
un te miri ce, un colt de cer albastru, o 
rază de soare strecurata prin geamuri fa- 
cea să vibreze biata inima mea vecinic a- 
gitala, veciuic batuta de valuri între spe- 
rante şi deceptiune, aşa că uitând hotari- 
rea luată, cadeam fara voe în pacatul be- 
tivulul care nu-şi poate stapini patima si 
iucepeam din nou sa inegresc hartie. 

Un lucru însă pot marturisi în cuget cu- 
cat. N'am scris nici odată cu intenţiunea 
de ami face nume, de a căştiga laudele 
publicului sau alte favoruri. Am scris pen- 
tru mine, pentru propria mea multemire, 
pentru că în aceasta muncă singuratică si 
neinteresata uitam neajunsurile viețer si 
îmi găseam liniştea calra care nazuia su- 
fletul meu. 

In lumea ce-mi cream singur im! era în- 
damână, mé simteam fericit ; eram departe 


180 


de atmosfera duşmănoasă din lumea aevea; 
traiam zile ticnite cu ochii pe hărtie, cu 
gândul în nori, de unde mi se infatosa ome- 
nirea nu cum este, ci cum doream sâ fie. 

Acesta-1 marele bine ce am cules din 
peregrinările mele în plaiurile înflorite ale 
inchipuiret. 

Nenorocit acela ce lucrează cu alte ve- 
deri..... El nu-și va găsi resplata ‘nic! în 
sine însuşi, nici în lumea din afară. 


IX 


Reiau firul istorisirer vietel mele de la 
anul 1867 cand reintors in Iasi devenisem 
un fel.de pierde-vară, adeca cum s'ar zice, om 
liber şi independent, masurator de pavele 
şi facator de rime. Din mare preşedinte de 
secţiune la Curtea de Apel din Focşani îm- 
bratosasem de urât usoara carieră de avocat 
fara procese. Dar nu mult am exercitat a- 
ceastă profesiune pentru care nu aveam 
vocatiune şi în 1868 schimbându-se guver- 


181 


nul, căci pe vremea aceia guvernele trăiau 
cam ca frunza pe apa, veni ca preşedinte 
al consili uiui de miniştri Dimitrie Ghica iar 
ca ministru de Justiţie Vasile Boerescu 
care më numi earâşi pre;edinte de secti- 
une la Curtea din Focşani. De asta data 
am declinat onoarea de a primi pentru a 
treia oară un postîn capitala judeţului Putna 
şi am preferit să ramin în laşi unde ful 
numit după scurt timp procuror general 
lângă curtea de Apel. 

Anul 1869 a fost un an care a lasat ur- 
me nesterse în viata mea. In acest an m'am 
însurat si tot în acest an am pierdut pe 
tatal meu. Două mari sguduiri sufleteşti 
care nu se uită. 

Eram dimpreună cu soţia mea în timpul 
vacantiilor de vară la o moşie în Basara- 
bia unde îmi compuneam tocma! discursul de 
inaugurare al anului judiciar 1869 — 70, dis- 
curs care me-a dat multe migrene de care 
voiu să crut pe cetitori, nepuindu-! în is- 
pita de a-l ceti. 


182 


Dar acolo mi s'a întimplat un lucru prea 
ciudat care m'a impresionat adânc. Am 
visat într'o noapte că mé găseam par'că 
într'o peşteră întunecoasă unde de jur îm- 
prejurul păreţilor stateau drepți, tăcuţi si 
nemiscati ca nişte statul, toți frații părin- 
telur mei, morți de mult, pe care îl cu- 
noscusem în copilărie şi anume: Enacachi, 
Dimitrie, Grigore şi Costache Gane ; iar la 
capătul şirulur lor înspre usa de intrare vě- 
zul şi pe părintele meu Matei în aceeaşi 
atitudine. Se uitau toți la mine cu nişte 
och! steclos! si erau imbracati în haine sa- 
cerdotale. | 

Am sărutat mâna tuturor fara să le zic 
un cuvint, făra să-mi zică un cuvint, apot 
înspăimântat, cu o impresiune de răceală 
pe buze am eşit din infricosata peşteră si 
m’am desteptat scaldat intr’o sudoare rece. 

Acest vis mi-a tulburat toată firea. Pa- 
rintele meu era într'adevăr om bătrân de 
80 an! împliniţi, dar era sănătos, fara nict 
o boală organica, teafar ca oul. 


183 


De şi nu sunt crezător în visuri şi ve- 
deni!, totuşi par'că-m! spunea un glas tai- 
nic că trebue să i se fi întîmplat ceva şi, 
lucru misterios, neexplicabil, peste tref 
zile primil trista ştire de la fratele meu 
din Fălticeni că tatăl meu e pe moarte. 

Fara să pierd o minută am plecat din Ba- 
sarabia trecând Prutul revarsat peste ma- 
luri cu zilele în mâni pe un pod plutitor, 
şi când am ajuns la Falticeni am găsit pe 
tatăl meu tutr’o stare desperată. M'a pri- 
mit cu zimbetul pe buze şi mi-a ziscu un 
glas senin, profetic: Copile mi-a sunat cia- 
sul; tu mângăete c’asa-I în lume. Nu sun- 
tem vecinici! Apoi mi-a ordonat să opresc 
ceasornicul de părete ce era în faţa patului 
sei, zicându-mi că nu vrea să mal ştie vre- 
mea cum curge şi mi-a dictat voința sa 
cea de pe urmă. Am scris întoemul cuvin- 
tele lu! udând hârtia cu lacrimile mele si 
a doua zi lam dus la groapă. 

Nu voiu uita nicl odată nemarginita du- 
rere ce am simţit când nol amândoi frați! 


184 


ne-am întors cu capetele plecate de la mor- 
mint. Am simţit atunci că ochiul cel iu- 
bitor, neadormit care priveghea ca un spi- 
rit bun asupra noastra s'a stins şi că am 
ramas singuri pe lume, fără nicl un razim 
cu toată sarcina si respunderea viete! a- 
supra umerilor noastre. 

Dar a vroit Dumnezeu ca toate să aiba 
sfârşit chiar si durerea. 

Acasa în laşi me aştepta soţia mea care 
peste şase luni me-a dăruit cel întai copil 
pe Alexandru premergatorul altor şapte. 


X 


Guvernul lui Dimitrie Ghica s'a descom- 
pus şi a căzut răpede şi după el a venit 
cabinetul lut Alexandru G. Golescu care s'a 
prăbuşit tot aşa de repede şi a fost înlo- 
cuit prin un altul prezidat de Manolachi 
Costachi Epureanu supranumit cloşea cu 
puii pentru că era încunjurat de miniştri 
tineri care pentru întăiași dată işi făceau 
Strarea în guvern. 


185 


Sub acest guvern am părăsit din noŭ 
şi pentru totdeauna magistratura spre a 
intra în administraţie ca prefect județului 
laşi. 

Manolache Costache Epureanu era un 
om de elită, instruit, foarte simpatic şi 
daca nu poseda un mare talent oratoric, 
totuși se distingea prin nota ironică care 
era partea lui cea tare. Mal mult artist 
decât om de stat, era în stare pentru o 
piesă de muzică sau un joc de șah să 
negligeze cea mal gravă afacere a terel. 
De alt-fel om bun, cinstit dar fara multă 
statornicie si ca toate naturile de artist, 
usor se entusiasma si usor se descuraja. 
La cea mal mica dificultate el se da in 
laluri părăsind situaţiuni excelente care 
ar fi putut să le păstreze. 

Conslituit în Martie 1870 ministeriul 
Manolache Costache Epureanu fu silit sa 
demisioneze în Dechemvrie adică după 
nouă luni de guvernare. 

Eram la o mare vinătoare în pădurile 


186 


de la Sineşti când primit vestea despre 
demisiunea lul. De acolo mi-am trimes si 
eŭ demisiunea din postul de prefect. 

A venil apo! ministerul lui loan Ghica 
care după mal putin de o lună fu nevoit 
să se retragă în urma incidentului din 
sala Slatineanu unde colonia germană a- 
dunata la un banchet a fost atacata cu pe- 
tre de o droae de rasvratitor!. Acesta era 
al noulea minister în timp de patru ant 
de la suirea pe tron a Principelu! Carol. 
Tara era in mare neliniște. Principele te- 
mându-se ră nu va putea domina pasiunele 
de partid foarte încordate, adresă Puteri- 
lor o scrisoare confidentiata prin care pro- 
punea câ viitorul României să se reguleze 
în conferinţa ce era în ajun de a se con- 
convoca 1). 

Pe alta parte foile germane publicaré o 
scrisoare a Prințului din care reeşea in- 
tentiunea sa de a abdica?). Desele schimbări 

1) Trei zeci de ani de domnie a Regelui Carol vol. 


I pag. 239. 
2) idem pag. 241. 


187 


“de ministere provocate de certele inve-- 
ninate ale partizilor crease o situatiune a-- 
tat de tulbure, in cât tara ca şi în mo- 
mentul detronarel lut Voda Cuza se afla 
pe malul une! prăpăstii, cu deosebire că 
vina de asta dată era netagaduit a oame- 
nilor noştri politiei, cure sacrificaŭ cele 
mal vitale interese ale patiiei pentru sa- ` 
‘tisfacerea ambiţiunilor lor personale. 
“In mijlocul agitatiunet spiritelor şi a sta-' 
re! de nesiguranţă in care se găseau atunci 
tronul şi tara, s'a injghebat tn noaptea de’ 
11 Martie 1871 al X-le minister sub pr 'eşi- 
` denţia lui Lascar Catargiu. ~ i ; 
Lascar Catargiu nu era facut din acelaşi 
lut ca Manolache Costache Epureanu. Fără 
sa aiba cultura şi calitatile intelectuale ale: 
acestuia, avea însă unele însuşiri. care îl: 
făceau mal propriu pentru a conduce ca- 
rul statului în timpuri grele. 
` Departe de a fi o natură de artist ner- 
vos şi nestatornic, era din contra om prac:’ 


188 


tic, perseverent, putin simţitor la atacurile 
opoziţiunei, înzestrat cu o mare doză de 
bun simţ, si dacă nu stralucea ca orator 
parlamentar, atrăgea toluşi prin tonul de 
bună credinţa şi sinceritate ce colora vor- 
birea sa naivă de adevărat paysan du 
Danube, cum îl numea Alexandri. Om cu 
cuget drept, curajos, cu voinţă tare, el era 
indicat pentru situatiunea incurcata de a- 
tunc! când toate erau din nou puse în joc. 
De aceea multă lume s'a grupat în jurul 
lui, şi l'a susţinut cinci ant de-a randul, 
satula fiind de framintarile sterpe ce con- 
sumau puterile statulut. 

Nu se poale deci lagădui că acel cinci 
anl de guvern a lut Lascar Catargiu, cu 
toate greşelele comise şi neajunsurile lul 
persouale, au meritul de a fi oprit în loc 
o catastrofă şi de a fi inaugurat pentru 
intăiaşi dala o eră de stabilitate care a 
consolidat tronul si a dat a timp să se 
resufle. 

Acel cinci ant a lu! Lascar Catargiu au 


189 


fost o îndrumare firească, necesară spre 
guvernul liberal care a avut apo! o durată 
de doisprezece ant. Astfel spiritele s'au de- 
prins cu ideia de stabilitate si de alternare 
periodică la carma trebilor a partizilor 
politic! care eşind din starea lor chaotică 
au început să se organizeze, să se diferen- 
tieze între ele pe baze de programe. Ast- 
fel a intrat tara într'o epoca de linişte si 
fie care guvern a avut timpul să introduca 
imbunatatiri si să facă lucrari de utilitate 
publica neavénd teamă să fie resturnate 
dintr'o zi într'alta. Astfel maşina noastră 
«onstiluţionala a început să funcţioneze în 
mod normal si sa-şi dee roadele sale care 
în ultimei 25 de ant au dat tere! un Justen 
aşa de mare. 

Deși neinregimentat formal în vre un 
partid politic, aparținând din cauza ocupa- 
tiunilor mele literare ma! mult grupărel ju- 
nimiste care era o nuanţă conservatoare 
dar neinglobata în organizarea partidului 
conservator, am dat concursul meu lu! Las- 


190 


car Catargiu atât ca deputat al colegiulut 
întăi de Suceava cât şi ca primar de Iaşi, 
şi fiind ca am avut cine! ani dinaintea mea 
am putut să inzestrez Iaşul cu maï multe 
îmbunătătiri între care cu o rețea întreagă 
de pavele şi trotuare care şi astă-zi fac 
podoaba oraşului. 

Dar daca la 1871 Lascar Catargiu a 
fost o necesitate a timpului şi a impreju- 
rărilor, la 1892 a fost un anachronism. El 
rămăsese cu totul în urmă si nu mal era 
la curent cu ideele în circulatiune, cu pro- 
gresele realisate. In restimpul de 21 ant 
ivomânia luase o extensiune atât de mare 
în toate ramurile serviciilor sale interne 
precum si în relatiunile sale externe, tu- 
eat batranul nu se mal! recunoştea in com- 
plicatul mecanism al statului modern. Alte 
probleme erau la ordinea zilei în 1871 şi 
altele în 1892 pe care dânsul nu era în 
stare sa le respice şi să le rezolve. 

De aceea nu mal făcea bună figură pe 
banca de prim-ministru, ne fiind la inalti- 


191 


mea «hemărei sale nic! ca cunoscator al 
trebilor, nic! ca orator parlamentar; iar mo- 
dul seu de vorbire care la 1871 trecea 
drept original, în 1892 facea o penibilă im- 
presiune, punând prea în evidenţa insufi- 
cienta sa culturala fata de elementele nouă 
din camera şi senat. 

La 1876 guvernul lui Catargiu care di- 
solvase senatul a fost silit sa se retragă 
din cauză că alegătorii au trimes o majo- 
ritate liberală în noul senat. A venit deci 
în locu-l un minister de tranziție injghebat 
de generalul Ioan Em. Florescu, tot nuanta 
conservatoare, dar acesta neputindu-se sus- 
tinea fata cu curentul liberal care devenea 
tot mal puternic, a fost abie dupa 53 
zile înlocuit de un guvern liberal, cu Ma- 
nolache Costache Epureanu în frunte. Nici 
acesta însă nu a stat mult în formațiunea 
lui primitivă, ci dupa alegerea noi! camere 
compuse de asta data din elemente libe- 
rale aproape în totalitatea ei, s'a reconsti- 
tuit sub presidentia lur I. C. Bratianu. 


192 


Din primele zile a aparitiunet lui Ioan 
Bratianu în capul afacerilor, s'a simtil că 
_ a venit un om în stare să domineze situ- 
atlunea. Dintre barbaţii noştri politici, el 
era, fără îndoială, cel ma! popular, adus 
la putere nu prin intrigi de culise parla- 
mentare, ci prin voturile alegatorilor care 
în timp de opositiune au dat o majoritate 
liberală în senaf şi în fine înzestrat cu ca- 
litaţi superioare care îl desemnau ca sin- 
gurul capabil în acele vremi de furtună ce 
se anunțau în vecinătatea hotarelor nos- 
tre, si tie in mână frânele guvernului si 
să grupeze în jurul lul forțele ţerer. 

La început, ce-l drept, avea putin! ade- 
rent! în Moldova, iar în lași mal pe ni- 
mene. Lumea politică in Iaşi era împărţită 
in două tabere: de o parte aşa numita 
Fracţiune liberă şi independentă, nuanţă 
liberala, însă cu totul deosebita de libera- 
lit munteni poreclitt roşii şi de ceealalta 
parte Junimiştii, nuantă conservatoare de 
asemenea deslipită de organizarea conser- 


193 


vatorilor neaos!, care erau putin! la nu- 
mër si fără oameni de samă tn lași. In 
genere conservatori! puri erau consideraţi 
ca prea inapoiat! şi liberalii ca prea înain- 
tati ; de aceia au luat naștere aceste doué 
grupări mijlocii care singure luptau între 
ele şi ist disputau puterea în localitate. 
Negreșit că Ioan Bratianu a trebuit la 
început Sa se alieze cu Fracţioniştii, nuanţă 
politică similară cu a sa, de oare ce Juni- 
mişti! sustinuseré pe Lascar Catargiu până 
în ajunul veniret liberalilor la putere. Insă 
Bratianu nu a dus casa bună cu dânsii, 
din cauză că aveau ambitiun! şi pretenti- 
uni cu lotul în disproportie cu valoarea ca- 
pacilatilor lor şi cu contingentul numeric 
de care dispuneau. Acelaşi lucru s'a întim- 
plat mal târziu între Conservatori si Juni- 
mist! cu deosebire că în ce priveşte va- 
loarea capacităţilor, proporţia era şi este 
în favoarea celor din urmă. 
Nu bine se constituise guvernul liberal 
şi vești îngrijitoare de război soseau din 
13 


194 


toate partile. Măceluri îngrozitoare în Bul- 
garia; razbo! între Turcia de o parte, Ser- 
bia şi Muntenegru de cealaltă parte; Ru- 
sia se pregătea în mod ostensibil să inter- 
vie cu mâna armată în peninsula balcanică; 
Turcia îşi mobiliza rezervele şi le concentra 
pe Dunărea; Ausiro-Ungaria de aseminea 
făcea pregalir! pentru mobilizarea armate! 
sale. Intr’un cuvânt nict o speranţă nu era 
de a se menținea pacea si deci situatiunea 
noastră devenea extrem de gravă. 

Ce era să ne facem într'acest infricosat 
joc de sah? Sa stam neutri? Era oare cu 
pulinta când armatele ruseşti aveau să 
treacă pe teritoriul nostru si să aducă poate 
însuşi teatrul de război la nol? Sa ne a- 
liem cu unul din beligeranti? Dar cu cine? 
Si ce putem câştiga şice putem pierde în 
caz de izbinda sau de neizbândă ? lata a- 
tâtea întrebări groaznice de la respunsul 
cărora Însuşi soarta noastră atărnă. 

Norocul nostru a fost că am avut în a- 
cel timp de grea cumpână un Domn inte- 


195 


lept, brav, cu prevedere, înzestrat cu toate 
calităţile unui conducător de popoare, şi 
ajutat de cele două mal mari capacităţi ale 
ţărei: loan Bralianu şi Mihail Cogalniceanu. 
Atunci s'a luat toate măsurele posibile 
de apararea ţărei; s'a chemat rezervele, iar 
în prevederea mobilizăre! armate! noastre 
s'a înfiinţat prin o lege votata cu multa 
grăbire, garda civică care avea misiunea 
să mentie ordinea publică în interiorul lärer. 
Comandantul garde! civice din laşi a fost 
pe alune! locot.-colonel Constantin Langa, 
vechiă militar în retragere, om bun, inzes- 
drat cu toate calităţile dia lume, afară de 
aerul milităros al unui comandant. Dina- 
intea lui par'că nu-ţi venea sa star smirnă. 
Din contra maiorul Ion Ornescu acum 
reposat care nu incalecase în viata lui un 
cal, nu pusese mîna pe o puşcă, îşi dadea 
niște aere războinice par'c'ar fi fost născut 
intrun şanţ de reduta. 
Sub comanda lui Ornescu eram eu cu 
rangul de soldat prost, 


196 


Intr’o zi primit o fiţuică prin care eram 
chemat la serviciu. Më incinsel cu centi- 
ronul, îmi luat pusca pe umăr, o puşcă 
cazone lungă cât o prajina, lungită si mal 
mult prin baioneta ce avea la virf şi ple- 
cal ast-fel echipat pe stradele Iuşului spre 
cazarmă. 

Aveam un aer ciudat în hainele mele 
civile şi cu şuşâneaua cea nesfârşit de lungă 
în spate. Eram o parodie de soldat. 

Cum mergeam asa cam stângaciu pin- 
tre lumea care se uita la mine şi pufnea 
de ris, më pomeniti strigat de cine-va din 
urmă. Më întorsel repede şi deodata auzit 
deasupra capului meu o pârăitură groaz- 
nică de geamuri sparte. : 

Ce era?.... In mişcarea mea bruscă lovit 
un felinar cu virful baionetel şi o mulţime 
de sfamatur! de sticle si de tinichele că- 
zuré ca o grindină peste pălăria mea. 

Aceasta a fost singura izbândă ce am 
făcut cu baioneta mea de gard civic fata 


197 


cu o droae de baeti care işi ţineau pân- 
tecele de ris. 

Dar de la o vreme evenimentele luară 
o întorsălură prea serioasă pentru ca să 
ne mal vie chef de a ride. 

S’a încheiat cu Rusia o:convenţiune prin 
care s'a fixat o zonă anume determinata 
pentru trecerea armatelor sale pe terito- 
riul nostru si la începutul lui Aprilie 1877 
războiul între Rusia şi Turcia s'a declarat. 

Grija necunoscutului apasă acum toate 
spiritele ; iar în ziua când am vézut cel în- 
tă! pluton de cazaci colbaiti, desmatatt cu 
figurele lor aziatice, descalicand ca la din- 
sil acasă în curtea palatului administrativ 
din laşi, am fost cuprins de o imensă tris- 
teta. Mi s'a parut ca fac un vis râu. 

O! nu este durere sufletească mai mare 
de cât sa-ţi vezi deodata toate iluziunele 
de tara libera risipite, sa’t! vezi pamintul 
stramosasc calcat de neamuri streine si tot 
ce constitue munca seculară a poporului 
téa pus pe o carte. 


198 


Si cu toate aceste e! nu veneau ca duş: 
manī, dar veneau nechemat! pe un pamint 
care më deprinsesem a-l crede inviolabil. 
Mi-a fost silă sa stau multă vreme în o- 
rasul laşi care era întâia mare stațiune pe 
unde se strecurau armatele ruseşti în dru- 
mul lor spre Dunăre, mi-am luat un con- 
gediu de la comandantul Langa tocmindu-m! 
om in loc in garda civica si m’am dus la 
Falticent cu întreaga mea familie, în afară 
de zona de trecere a Rusilor, unde intr’a- 
devér am fost scutit de neplacerea de a 
vedea uniforme streine. 

Asazat în casa părintească încă din luna 
Mal, urmaream prin ziare peripetiile răz- 
boiului, luptele epice, din strimtorile de la 
Şipca, dezastrele succesive ale Rusilor din 
fata Plevnei şi îmi era frică să nu věd tea- 
trul războiului transportat pe pămintul 
nostru. | 

Eram pe la începutul lui August la vē- 
nat pe o proprietate a mea. Mergeam cu: 
pusca’n mina urmărind prepelicariul pe o 


199 


frumoasă miriste aurită şi aveam înaintea 
ochilor cea mai splendidă privelişte ce se 
poate avea. De pe zarea unde me aflam 
dominam şesul Moldovei şi vedeam in dreap- 
ta pani înspre Falticeni si în stânga pana 
inspre Roman, mulţime de lanuri, fânețe, 
sate si lunci străbătule de-alungul de rîul 
Moldova care se intrezarea pintre toate a- 
cestea ca o linie argiulie. lar în fund pe 
planul din urmă se înşirau paralel cu Mol- 
dova munţi! Carpaţi ca nişte urieşi peste 
care să inalta falnie Ciahlaul ce spriginea 
parca bolta ceruluy. De sute de ori, încă 
din frageda mea copilărie, am admirat a 
cest frumos tablou al naturer şi totdeauna 
am simţit aceeaşi emotiune ca si când Vaşi 
fi văzut. pentru întâia oară. 

Stam deci si mě uitam lung în depar- 
tari, fara să ma! urmăresc prepelicariul 
care adulmeca vânatul, când deodată zărit 
hat departe pe un drum ce aluneca cotit 
pintre lanuri, un lung şir de oameni care 
ca linia unui şerpe înainta inspre muchea 


200 


unde mé gaseam. Era batalionul de infan- 
terie din Fălticeni comandat de maiorul 
Nicolau care mergea spre Dunărea. 

Prietin fiind cu maiorul Pam oprit un 
moment, m'am dus cu dinsul şi întreg ba- 
talionul la crisma din apropiere şi i-am 
„cinstit pe tot! cu cite un pahar de rachiu. 

Cind am ciocnit cu maiorul si i-am urat 
bună izbândă şi fericită întoarcere, măr- 
turisesc că mi-a tremurat glasul. 

Izbanda a fost dar întoarcerea nu, căci 
bietul maior a remas în santurile din fata 
Griviței fulgerat de gloantele turceşti. 

Apoi batalionul întocmindu-şi rîndurile 
a plecat în pas cadentat înainte pe drumul 
ce şerpuea pintre sămânături si se pierdea 
la orizon. Multă vreme am urimaăril cu o- 
chiul si cu gindul şirul cel miscator de 
oameni zicîndu-mi în mine: se duc băeţii 
liniștit şi făra grija, dar cine ştie cîti din- 
trinsil se vor intoarce la casele lor! Ear 
dupa ce i-am pierdut cu totul din vedere 


wt 


———— 


am părăsit vénatul şi ath plecat acasă cuo 
greutalé pe suflet. 

Armata romānā a intrat în război ta 
luna August după insistenţele Imparatului 
Rusiel şi după doua telegrame foarte ur- 
gente ale marelui Duce Nicolai din 19 Iu- 
lie şi 9 August 1877 prin care cerea aju. 
tor contra 'Tureilor ce-t nimiceau. 

E de notat ca la inceput Rusia respin- 
sese alianţa noastră facandu-ne cunoscut 
că „dacă guvernul romin voeste să tantre- 
„prindă o acţiune pe propriele sale chel- 
„tuell, şi cu rizicul şi pericolul seu, ea na 
„S'ar putea face de cât cu-conditiunea ab- 
ysoluta a unitatii de comandament supe- 
„rior care ar răminea în minele generatu- 
„lui cap al armatei imperiale. Rusia au 
„are nevoe de concursul arimale! române,“ 
zice d. Nelidov cu oare care mandrie M 
nota sa adresată guvernului nostru. 

Dar pe cănd în luna Mat Rusia bizuindu-se 
pe propriele sale forte, nu primea partici- 


1) Trel-zect de ani de Domnie aï Regelui Carol J, vol, 
I, pagina 408. 


parea Rominiel la război, în August schim- 
băndu-se lucrurile a fost nevoilă să ape- 
leze călduros la ajutorul el, şi ast-fel 
35,000 de Roman! au trecut grabnic Du- 
narea, iar Principele Carol sosind la „Gorni- 
„Studen carlierul general al Imparatului, 
„acesta dimpreuna cu fratele seu marele 
„Duce Nicola! lau invitat să iee comanda 
„luturor trupelor ruseşti care împreună cu 
„trupele române vor opera în contra Plev- 
„Del sub numirea de armata de Vest“!). 
A trecut vremea pe cănd nu sar fitolerat 
asemine cooperare, de cit sub conditiunea 
sine qua non, ca comanda så fie exclusiv 
in manele capului armate: imperiale. On 
a souvent besoin d'un plus petit que soi. 
lată ordinul de zi ce Altefa Sa Sereni- 
stimă Principele Carol adresează armatei 
române în ziua de 27 August 1877. 


1) Trei-zeci de uni de Domnie a! Regelui Carol I, lov. 
I, pagina 437. 


203 
Osteni, 


A trecut anul de cind lupta de peste 
Dunare, între Turci şi Creştini, pune în 
primejdie hotarele noastre. — 

Pentru a le apăra tara a facut apella 
vol. La glasul er, v’ali părăsit căminele, 
cu avintul oamenilor care au conştiinţă că 
de la devotamentul lor atirna fiinţa sta- 
tului romin. 

Pe cit timp oştirile operau în departare 
şi noi nu eram ameninţaţi decît de nava- 
lirile unor cete de jefuitori, ne puteam tine 
numa! de apărarea termurilor. Acum insa 
războiul se apropie de hotarele noastre, si 
dacă Turcil ar fi învingători, este invede: 
rat că ar navali cu toţii asupra teril adu: 
cînd cu dinsil măcelul, pradarea şi pus- 
tiirea. 

In aceasta pozitiune, ca să scapam tara 
de selbataciile navalitorilor, este de dato: 
ria noastră a merge să-I combatem pe 
chiar tarimul lor. 

Ostaşi romini, voi sciți cit de mult a 


204 


suferit patria voastră în timp de peste 200 
de ani, în care vi se rapiseré mijloacele 
de. a mal apăra bărbâtesce, pe campu- 
rile de batae, drepturile ei. 

Astă-zi aveți ocaziunea, de a arala din 
nou vitejia voastră si Europa întreagă sta 
cu ochil ţintiţi spre vol. 

Inainte dar cu inima românească, şi lu- 
mea sa ne judece dupa faptele noastre. 

Reincepem astă-zi luptele glorioase ale 
străbunilor, alaturea cu numeroasele şi bra- 
vele armate ale uneia din cele dintai Pu- 
ter! din lume. Armata romînă, de si mică 
se va deslinge, sunt sigur, prin bravura 
si disciplina el. Ea va reda ast-fel Roma- 
nie!, rangul ce a avut alta dată si care i 
se cuvine intre natiunele europene. 

Aceasta este si credința Augustului Im- 
perator al Tuturor Rusiilor. De aceea, nu 
numai că Romanit vor lupta alături cu Ruşii 
pe acelaşi cămp si pentru acelaşi scop, dar 
încă comanda -saperioară - a ambelor ar- 
mate despre Plevna îm! este încredința: 
ta mie. 


205 


Aceasta este o onoare, care se resfringe 
asupra teril, asupra voastră. 

Faceţi dar sa filfie din nou cu glorie dra- 
pelul rominesc pe cîmpul de batae, unde 
stramosil voştri au fost, secol! întregi, a- 
pératoril legil si at libertatit. 

Nainte dar, ostaşi romin!, înainte cu bär- 
batie, si în curînd vě veţi întoarce in fa- ` 
miliile voastre, în tara voastră libera prin 
vol înşi-vă, acoperiți de aplausele întregei 
națiuni. 

CAROL. 

Acest înalt ordin de zi dat în împreju- 
rărl atit de grave, dictat de inima caldă 
si bărbătească a Principelu! Carol, va ră- 
minea pururea una din cele maf strălucite 
pagini ale istorier tere! noastre, prin ener- 
gia si patriotismul ce insufletese fie-care 
cuvint. 

O oară decizivă suna atunci pentru des- 
tinele neamului nostru, şi cuvîntul Dom- 
nitorului precum şi inima lu! erau la înāl- 
timea gravităţer momentului. 


206 


A treia zi, la 30 August, a si avut loc 
singerosul dar strălucitul asalt dat redutei 
Griviţa unde mulţi, foarte mult! băeti de-a! 
nostri au căzut 'jertfa bravurei lor. Dar 
după tre! atacuri consecutive, Turcii! au 
fost siliţi sa evacueze reduta carea ramas 
în minile noastre. 

Acest însemnat succes al armelor noas- 
ire a fost urmat de altele. 

Trupele romane s'au distins apoi prin 
luptele ce au dat în fata cetâței Rahova, 
la 7 Noemvrie precum şi în noaptea de 8 
Noembrie la podul de la Ogost pe unde gar- 
nizona din Rahova a vroit să-şi faca 
drum dar au fost respinsă cu pierderi. A- 
ceste lupte au avut ca urmare părăsirea 
de ceatra Turci a cetăței Rahova ocupata 
imediat de Romini, care urmărind pe ina- 
mic, i-au capturat 150 care cu muniliunr. 

lar la 20 Noemvrie sa dat murea ba- 
talie de la Plevna unde toată armata tur- 
cească dupa infringerea eï a capitulat dim- 
preună cu comandantul el suprem Gazi 
Osman Paşa. 


207 


lata narăţiunea pe scurt al acestui mare 
fapt de arme extrasă din Trei-zeci ani de 
-Domnie ai Regelui Carol I, vol. I, pag. 468: 

„Avant-posturile brigade! Sachelarie și 
„al Divisiunit IV, observare peste noapte o 
„mişcare a inamicului, care adunase trupe 
„spre gura Plevnei şi incepuse construirea 
„unul pod peste Vid. In zori de ziuă Turcil 
„părăsesc reduta No. 2, care e imediat ocu- 
„pată de trupele romine din tranşee (regi- 
„mentul 4 de linie şi un batalion din regi- 
„mentul 6 de linie). Brigada Sachelarie si 
„brigada Borănescu ocupă trei redute pe 
„înalțiinile de la Opanec. Bateria Crimeanu 
„deschide un foc violent asupra celor două 
„redute ce se mal aflau în mina inamicu- 
„lui si trupele fac asaltul; 2,000 prizonieri 
„Şi 6 tunuri cad cu aceasta ocasiune în mina 
„trupelor române biruitoare. Brigada Can- 
„tilli, precedata de bateria calareata Ale- 
„Xandrescu, iea inamicul în flane pe şoseaua 
„Sofia. Colonelul Cerchez înaintează în ace- 
„laşi timp despre Bucova direct asupra Plev- 


208 


„nel și regimeutul 6 de linie este primul care 
escoboara în oraş. Peste Vid se urmează 
„luptă crăncenă între capul coloanelor tur- 
„cești şi trupele rusescr, care caută să în- 
„chidă drumul de esire a inamicului. In a- 
-ceasta lupta Osman Paşa este ranit. Vë- 
„Zându-se bătut si împresurat din toate par- 
„tile, inamicul arborează drapelul alb în mat 
„multe puncte. Trupele române procedează 
„la dezarmarea inamicului şi la adunarea pri- 
„zonierilor. Un ofiţer superior turc se pre- 
„sintă înaintea colonelului Cerchez cu vestea 
„că Osman Paşa asteapta sa se înţeleagă 
„asupra sorții trupelor sale. Colonelul Cer- 
„chez merge la locul indicat, unde găseşte 
„pe Osman Paşa, care-I declară că se con- 
„Sidera prizonier. 

„Alteța Sa Serenisimă urmăreşte luptele 
„Şi dirigiază mişcările la reduta Craiova, 
„unde se udusese înaintea sa 7,000 prizo- 
„niert Turci şi 6 tunuri luate de trupele româ- 
„ne. Pe la 3 ore după amează Altefa Sa Se. 
„renisimă îşi face inlrarea în oraşul Plevna. 


209 


„Aici soseşte și Marele Duce Nicolae; Os- 
„man Paşa este condus înaintea Mariilor 
„Lor. Osman Paşa cu alti. 9 Past, 40,000 
„oameni, aproape 90 guri de foc, mulle stea- 
„guri, o imensă cantitate de puscl, de car- 
„tuşe si de munitien! sunt trofeele stralu- 
„cite! victorii ce armata romînă repurteaz& 
„în aceasta zi.“ 

Apo! avem de înregistrat luptele barba- 
test! date de armata română la începutul 
lui Ianuarie 1878 în jurul Vidinului sub co- 
manda generalului Cerchez care a luat raad 
pe rând toate pozitiunile ocupate de Turci. 
De asta data Români! s'au luptat absolut 
singuri fara cooperarea trupelor ruseşti. 

Negreşit cetitorul nu se poate aştepta de 
la mine să dau relatiun! amanuntite despre 
planul de campanie si toate mişcările ar- 
matelor româno-ruse ce au fost in lupta, cacr 
imi lipsesle competinta si materialul ne- 
cesar. l 

Asemine lucrare este desigur facuta şi se 


va complecta inca de catra oameni cunos- 
it 


210 


cator! în arta militara şi care au toate da- 
tele la îndămină. 

Scopul meu a fost să expun numa! fap- 
tele principale ale războiului, din punctul 
de vedere a consecințelor lor politice şi a 
impresiunelor ce au făcut asupra-m! în 
timpul când se petreceau în câmpiile Bul- 
gariel. Ast-fel ştirile ce ne veneau de a- 
colo luau in închipuirea mea proporţiuni 
fantastice si inima meu tresărea la fiecare 
nume cunoscut de oștean cazut în bătae. 

Dar lucru curios; durerea ce simteam 
pentru morţi! nostri era alinată de un 
alt simţimînt. l 

Imi ziceam: Slava Domnulul!.... Baeţii 
nostri sunt vita bună; nu ne-au dat de ru- 
şine... ef wau uitat că sunt scoboritori din 
neam de voinici care nu dau dos la faţa 
în vreme de nevoe. 

Un fel de mindrie mé cuprindea la gân- 
dul că de astadata vom fi şi not numa 
rat! între popoarele vil şi nu vor mal cu- 
teza sa zica laudaroşii de Unguri ca le-ar 


241 


fi destul să lriineată un regiment de Hon- 
vezi în Romănia ca să ne înece pe toți in 
Dunărea. 

Din buni și strabun! n'am ma! avut răz- 
boae cu nimene. S'ar fi zis că manele noas- 
tre nu mal erau date pe pusca, câ urechile 
noastre nu mal erau deprinse cu şuerul 
gloantelor care dau fiori de moarte. 

Si cu toate acestea ce frumos, ce linis- 
tit, ce senin s'au dus băeţii noştri fuain- 
tea gloantelor, par'că mergeau la sezatoare 
şi cădeau sermanil ca snopil dar nu da- 
deau indarapt. 

Si drept sa spun, poate ca astazi mulți 
părinți nu mor înţelege, dar era atunci un 
glas tainic in mine care im! zicea: pacat 
că copiii tal nu sunt in vrasta să- “ŞI facă 
şi ei datoria! 

S’atune! am înţeles pe acer luptatori din 
vremea veche care pentru 'a'şI apara da- 
tina, limba, legea, pămintul cu roadele si 
eu mormintele, incingeau cu mana lor 
sabia la şoldul copiilor lor şi-1 trimeteau 
în batae. 


212 


Dar trebue să marturisese spre onoarea 
noastră că acest simtimint era general în 
tara. Multime de tineri s'au Inroiat de buna 
voe si au alergat pe câmpul de batae, iar 
acel nedestoinici pentru luptă, au dat cu 
amândouă manele tot ce au putut, cal, bot, 
oï, producte, merinde, baut pentru înzes- 
trarea oștirel. Femeile şi fiicele noastre au 
strajuit zi şi noapte prin spitale stimulate 
mal ales de pilda Mariel-Sale Doamne! E- 
lisabetha care era cea mal inimoasa si maf 
devotată ingrijitoare la capataiul ranitilor. 

Intreg poporul, as! putea zice, a facut 
cu dărnicie jertfe de avere si de singe 
pentru sfanla cauză a {arel, şi nici odata 
inima sa n'a bâtut mal cu putere ca în a- 
cele zile de desteptare a straiosastel vitejil. 

Nici odată n'au fost bisericile noastre mar 
pline ca în zilele când se serbau biruintele 
Românilor peste Dunărea sau se făceau 
rugăciuni pentru ostaşi! căzuţi. Parintil, fra- 
til,, surorele celur morţi veneau în locaşul 
sfint şi varsau lacrimi în tacere, dar nimene 


213 


nu bănuia, nimene nu se revolta, căci toți 
aveau conștiința că aşa a trebuit sa fie, 
toți aveau în sufletul lor mangaerea că 
moartea acestor bravi a râdicat sus onoa- 
rea tare! si a familiilor lor. 

Când după atâtea secole de amortire, ne 
trezim de odată tot alât de vrednici la 
luptă ca si străbunil de la care am moş- 
tenit tara, morţii în această luptă vite- 
jască nu pot să ve inspire de cât mân- 
drie, şi plângându-i trebue să-I glorificam. 

lar acel răniți său acel care din voea 
dut Dumnezeu g'au întors sănătoşi la ve- 
trele lor, când vor sta să judece cum a 
fost tara înainte de răsboi şi cum e as- 
44-71, vor vedea că nu le-au fost în zadar 
munca şi sîngele varsat. Cact din strădania 
şi jertfele lor au răsărit. pentru not cele maf 
mari bunuri de care un popor se poate 
bucura: independen{a şi regatul câştigate 
de asta dată nu din pomana altor neamuri 
ei prin virtuțile si sabia lor. 


214 


„Eu care scriu aceste rânduri sunt fericit 
că am trăit în această frumoasă epocă de 
trecere a tare! mele, de la umilire la cinste 
şi inaltare, trepte grele suite intr'un timp 
relativ scurt, pe care în curs de veacuri 
cel mal mari Domni! a! noştri n'au fost in 
stare să le urce. 

Si acum pot repeta cuvintele lut C. A. 
Rosetti rostite în ziua incoronărei Domnu- 
lui Carol I de Rege al României: „Mul- 
»tumesc lui Dumnezeu că am văzut visul 
„secular al Românilor împlinit. De acum 
„pot să mor în linişte.“ 

Sper însă ca prin înţelepciunea Regelut 
şi a poporului nostru ajutată de voinţa lus 
Dumnezeu vom vedea în curănd ceva mat 
mult de cât a văzut C. A. Rosetti, vom 
vedea pe lângă independenţa noastră po- 
litică şi acea economică cucerită. 


XI 


Am zis într'unul din capitolele precedente 
că socielatea Junimea la începutul anului 


215 


1883 s'a hotărit să dea concursul seu par- 
tidului National-Liberal care sub conduce- 
rea lui loan Brătianu sevirsise un şir de 
acte marl istorice ce i-au atras simpalia 
țări! întregi. Intru atât era de sus Ioan 
“Brătianu pe vremea aceea în urma unui 
războiu fericit sevirsit fără legi marţiale, 
fara împrumuturi si dări noua, cum si prin 
buna administrare a tare! si a finanţelor 
care dădeau excedente budgetare conside- 
rabile, în cât unul din cer maï meritosi si 
mal intransigent! conservatori, Alexandru 
Lahovari, a zis: cA nu mal gasea in toata 
tara destul parlizani să poata înfiinţa o 
masă de whist. Iar Junimistil de şi în le- 
gături de afinitate cu conservatorii, nevro- 
ind să sada mal mull timp în patul unor 
oameni bolnavi, după propria expresiune 
a d-lui Carp, a unor oameni care stăteau 
sborsit! şi nemultemiti fata cu actele cele 
mari de inaltare a neamului nostru, au 
întins pe fata mâna lui loan Brătianu 
şi au acceptat de la el o suma de mandate 


Awe, 


216 


legislalive si funcțiuni însemnate, dându-i 
în schimb concursul pănă în ajunul cădere! 
sale. 

Eu însa odală deslipit de conservatori 
m'am înrolat în rândurile liberalilor fara 
rezerve si reticente şi după caderea lor de 
la putere am ramas cu dinsil si la zile rele 
precum fusesem la zile bune. 

Eram deputat în Constituanta din 1883 
şi în această calitate am fost ales într'o 
comisiune de 16 membri însărcinată cu re- 
dactarea proectului de modificare a con- 
stilutiel, iar comisiunea a ales din sinul ef 
o subcomisiune de trei compusă din d-nii 
Emil Costinescu, Vasile Lascar şi eu cu in- 
datorire de a alcatui proectul si a-l supune 
apo! deliberare! comisiunel. 

Am lucrat împreună cele două lunt de 
vacanţă de vară în saloanele senatului sub 
preşidenţia lut C. A. Rosetti şi atunci am 
avut ocaziune så cunosc ce inteligență su- 
perioară, ce suflet nobil şi desinteresat era 
C. A. Rosetti şi cal de putin a fost cuuos- 


217 


cut şi cât de réu judecat mat ales de not 
Moldovenil. Observatiunile lut erau tot- 
deaune juste, cuvéntul lui totdeauna cu 
temer si mult au contribuit luminele şi 
bogata lui experiența întru a ne calauzi în 
redactarea proiectului. Si pe lânga toate 
aceste om vesel, şagalnic, plin de spirit ; 
când venea înlre nol simţeam par'că o bu- 
curie, ne molipseam de voea lui cea buna 
şi lucram mai cu inimă la reglementarea 
votului secret. 

A asigura votul secret în alegeri, a e- 
mancipa conştiinţa cetățenilor puindu-1 la 
adăpost de ori ce control, aceasta a fost 
preocuparea noastră de căpetenie. Mulţi nu 
credeau In sinceritatea lucrării noastre ca- 
lificând'o drept o cursă întinsă alegătorilor 
si nu-şi puteau închipui ca loan Bratianu 
dorea serios sa dee in mâna opozitiunel o 
armă atât de pulernică care avea să fie 
indreptata contra lui. In alte tari nu s'a 
castigat acest mare drept cetatenesc de 
eat cu prețul a şiroae de sânge, si Ioan 


218 


Brătianu nesilit de nimene era să-l daru- 
ească asa intro bună dimineață poporului 
român, fara ca macar sa-l fi cerut? Acest 
lucru nu se pulea crede de conservatori. 
Şi cu toate aceste Ioan Bratianu, om de 
stat, departe vézétor, puind: mal pre- sus - 
interesul general de acel al partidului seu 
a slaruit din răsputeri să garanteze pe cât 
omenesle cu putinţă dreptul alegatorulut 
de a vota nestiut şi necontrolat de nimene. 

Imi pare bine ca la aceasta mare operă 
de emancipare a colegiilor electorale am 
contribuit şi eu în masura puterilor mele. 
De atunci au trecut an! de zile şi lucrarea 
noasiră a ramas în picioare şi dacă nu 
este absolut perfecta ca ori ce lucrare o- 
meneasca totuşi până acum nu s'a gasit 
nimic maï bun de a i se pune în loc. 

Dar toate aceste sunt lucruri prea cu- 
noscute si nu vol insista mal mult asupra 
lor. Trec repede la istorisirea altor fapte 
din viata mea. 

In vara anului 1884 loan Melic, Stefan 


219 


Virgolie! şi eu ne sfatuirém sa facem o ca- 
fatorie prin munți. Fallicenit era locul de 
întilnire de unde aveam sa ne indrumam 
spre tara brazilor. Am simțit toldeauna o 
trebuinta de a më duce vara să mě seald 
în aerul recoros de munte şi deci asteptam 
ziua plecdreY cu multă nerâbdare. 

La. 26 Iulie 1884, după trecerea vesli- 
tului iarmaroc de Falticeni, care odinioara 
a fost cel maf mare din România, au sosit 
tovarășii mel de drum şi a doua zi desdi- 
mineata intr’o trusură cu patru ca! am ple- 
cat pe soseaua care merge la Malint. 

Itinerarul nostru era Malini, Iesle, Sta- 
nişoara, Borca, Hangu, Ciahlau, Piatra. 

Eram înarmaţi pana’p dinţi cu carabine 
şi revolvere fiind ca circulau veşti neliniş- 
titoare despre un hot Ocariu care prada 
calatorii prin munţi. 

De aceea nu fara oare care grijă înaiu- 
tam prin desisul pădurilor desi din distanța 
în distanţa inlalneam colibe cu păzitori 
inarmati. - 


220 


Ajunşi la amiaza-zi pe virtul Stănişoa- 
zei unde se întinde dejur împrejur o pri- 
velişte de toată frumuseta asupra munţilor, 
am găsit vr'o cinci străjări care-şi pregi; 
teau prânzul la foc. 

— Buna ziua oameni buni! Le zisel eu. 
‘Ce se mal aude de Olariu? 

— Apoi, să trăiţi, im! respunse unul din- 
tre ef; inal zilele trecute a pradat şi oma- 
rit un jidan care mergea la Borca. Dar a- 
cuma nu se ştie pe ce meleaguri o fi. Ba- 
Huim că se ative pe valea Bistritet. 

Pe valea Bistriţei gândit eu, uitandu-mé 
‘cam cu îngrijire în ochii tovarasilor mel. 

Nu-i vorba eram no! tre! şi cu vezeteul 
patru, bine pregătiți pentru aparare; dar 
fo sfârşit tot era de preferat să nu avem 
trebuinta de a schimba gloanțe într'o că- 
datorie de petrecere. — 

— Dacă nu v’a fi cu suparare putem 
merge doi dintre nor câlâri ca să vë în- 
tovarasim pâna la Hangu, zise cel mal 
mare peste păzitori. 


_ 221 


— Bucuros, respunse Melic caruea nu-F 
era de loc indamana. Dar ce-i dreptul nict 
noi ceilalti n'am zis ba. 

După ce ne-am pus si not la cale cu de- 
ale mâncarel, am plecat cu escorta cea de 
do! calareti ceva mal asigurati, în cât am 
putut pănă la Hangu să ne bucurâm de 
frumuseta naturel, fara a întîlni zare de hoț.. 

La Hangu, un sat mare şi bogat, situat 

la poalele Ciahlaulur pe malul Bistriţei, am: 
congediat calareti! dându-le bacşiş bun şi: 
ne-am dus să petrecem noaptea la curlea: 
Jul Ciuntu acum reposat care tinea moşia 
in arendă pe vremea aceea. 
Ciuntu nu era acasa. In locul lui ne eşi 
înainte o rubedenie a lu! posomorâlă care- 
ne făcu o mină par'car fi vézut pe Olariu 
cu banda lur. 

— Salutare, d-le Ciuntu, bucuroşi la oas- 
peti? It zisei eu după tradiţie. 

— Domnul Ciuntu nu-I acasă, si nu pu- 
tem să ve primim, respunse el scurt si cu- 
prinzător. 


222 


— Dar nu suntem pretenţioşi, dorim sa 
pelrecem numar o noapte la d-stră pentru 
ca mâini si ne suim pe Ciahlau. 

— Nam loe unde să vé primesc. 

— Poate credeți ca suntem oameni rëi? 
Ma! intai pam fi venil cu trasura cu patru 
eal. Apol imi dati voe să ne prezentăm: 
Domnul Ioan Melie profesor universitar, 
Stefan Virgolici asemene profesor univer- 
sitar, eu Nicolay Gane deputat, efor la Sft. 
Spiridon. Mé uitam în ochii lu! crezând ca 
numele şi titlurile noastre o să-1 facă im- 
presiune. 

AşI!.... ne privea cu'n despret, par'că a- 
vea aerul să ne spue: ce-mi cântaţi vol 
braşoave de astea! La mine nu se trec. 

— Insfarsit. ce. vroiţi, Domnilor de la 
mine ? V'am spus odata că n'am loc. Că- 
utati-ve alta gazda ? ' 

Era uşor de zis. căulați-ve altă gazdă, 
«lar unde? 

Slut era de felul lur acest om, hursuz 
şi neprimitor, dar în fata staruintilor noas- 


293 
tre, incretindui-se figura, se facn şi ma! 
slut. Se temea parca să nu rămânem cu 
deasila în casa Int. 

Atunci Melic care era .cel mai nervos 
dintre no! ne zise cu glas irilat. 

— Haideţi fraţilor să eşim din casa asta 
neospitalieră unde nu ni se dă macar un 
pahar de apa. Om merge şi nul unde ne-or 
îndrepta ochii, tot mat bine ne-a fi decât 
aici. 

— Da, da, să mergem respunserem no! 
în cor; şi tndesându-ne cu ciudă palariile 
pe cap, i-am întors spatele, şi am plecat 
fara sa-I adresâm un cuvint de ziua bună. 

lar el a remas rece, nemișcat, ca şi când 
aimie nu sar fi petrecut; ba înca mi-aduc 
aminte, că întorcându-m& să mal reväd in- 
teresanta lui figura Pam surprins surizând 
dintr'un colt de buza, vesel ca a izbutit sa 
ne dee afara. 

Şi doar nu era saracă casa la uşa ‘ca- 
ria batusem not. Era din contra casa unut 
arendaş arman bogat care plătea peste 


224 


120,000 tel arendă anuală şi căruia, dupa 
cât ni s'a spus în urmă, îl tinea in sama 
proprietarul moşie, fostul Domn Mihail 
Sturza, o sumă oare care pentru gazdui- 
rea escursioniştilor ce veneau sa se urce 
pe Ciahlau. 

Dar trebue să fiu drept. Nu era aren- 
da;ul vinovat de un aseminea procedeu ne- 
uzitat în binecuvintata noastră tara, de oare 
ce mai {târziu mi-a cerut scuze pentru pä- 
tania noastră, ci sluga sau rubedenia lut 
care în lipsa stapinulul a crezul ca-l face 
mare indatorire economisind o mămăligă 
cu brânză si câte-va ouă ce ar fi putut să 
cheltuească cu hrana noastra, cae! paturile 
de dormit nu era sa le luăm cu nol. lată-ne 
` deci lipsiţi de adapost in mijlocul satului. 
Ne uitartm împrejur şi fara sa alegem mult 
intrarém în cea dintay casă la noroc. 

— Bucuroşi la oaspeti? Zisel eu tntrebuin- 
tand pentru a doua oara în Hangu aceeaşi 
formula consacrată de obiceiul pamintulul.. 

— Bucuroşi! Imi respunse femeia care 


Bi 


cu mânecele suflecate ghilea pinză la pā- 
răul ce curgea pe dinaintea porte! sale, 
iar barbatul cu. barda în mână dregea ca- 
râmbul de la car. 

— Numa! daca-t! fi mulţemiţi cu gospo- 
dăria noastră. 

— Cum de nu, suntem oameni buni si 
ne multemim cu orl-ce, respunse Melic bu- 
curos că de astă: dată auzea un glas mat 
creştinesc. 

Atunci ambit soți, oameni tineri, harnici 
şi primitori luaré gemandanele din ma- 
nele noastre si le bagaré în casa. 

Odaea ce ni se oferea de şi lipita :pe 
jos cu lut era curată, bine văruită, împo- 
dobita cu icoane pe paretele despre rasa- 
rit, iar pe ceilalți pareţi cu oale, ulcele, 
strachint şi alte obiecte de gospodarie. 

In lăuntru o masa, niște scăueşe joase, 
pe trer picioare, un rând de laiţi de-alun- 
gul paretilor, acoperite cu lăicere şi în fund 
un clit de perint şi plapome, ce se ’naltat 
până aproape de pod, iata tot mobilierul 
odăel unde eram găzduit. 

15 


226 


— 


Dacă odaea. era mică, cheful nostru era 
mare, vézindu-ne însfarşit într'o casă de oa- 
inen! cum se cade, cu inima deschisă, şi care 
nu ştiau cesă facă pentrua ne multemi. 

— Ce puteți sa ne dati de inîncare? 
Intreba Virgolici, care dintre no! era cel 
maï cu tabiet. 

— Apo! ştiu şi eu?.... Ce-ti pofti dv. 

— O mamaliguta cu brinză şi cu unt 
se poale? 

— Mal e vorba!... Avem unt proaspăt 
şi brînză de vaci acuma scoasă din stre- 
curătoare. Dacă doriţi si un borş de găină 
putem să vé facem. Avem si ouă proas- 
pete: 

— Brava nevasta!... Cum te chiamă ? 

— Ilinca. 

— Da pe barbatu-teu? 

— Grigori Leoni Farcasanu. 

— Sa trăiţi amindol o sută de ant. A- 
vem să mincăm împărăteşie cu ce ma! a- 
vem şi noi la gemandan, adaose Virgolici 
frecandu-s! manele. 


_ 227 


Apo! iute Grigori si Ilinca aduseré lapte 
cald atunci stors din ugerul vacel, gaina 
cea mal grasă din poeata, oule cele maï 
proaspete din cuibar, agazaré ceaunul pe 
pirostee si cit al bate-n palme mâămâliga 
si borşul încunjurate de străchinile cu brin- 
zeturi, lapte si oua se infatosaré fumegande 
pe masă, umpland casa de miros. 

Am mîncat intradevar împărâteşte şi 
ne-a părut chiar bine că am fost respinşi 
de la curtea arendaşului de pocitura cea 
de om. 

Iar in spre sara cînd veni oara culcaret 
Grigori aduse mal multe brațe de fin proas- 
pat cosil şi ne făcu pe lăiță trer asternu- 
turi minunate pe care am dormit ca pe cele 
mal mo! saltele. 

A doua zi tot Grigori Leoni Farcasanu 
era să ne fie câlăuzul pentru urcarea pe 
Ciahlau. 

El ne-a închiriet cat de calarie, a îngri- 
jit de' merinde si ne-a deşteplat la crapa- 
tul zorilor. 


228 


Cand am plecat călări nu se vedea mat 
nimic inaintea noastră. Ceahlăul era aco- 
perit de ciataé şi o ploae subţire curgea 
ca prin sită. De ce mergeam de ce ploaea 
se întărea, pănă cind a început si cadă în 
siroae dese şi iuti aşa ca îutr'un sfert de 
oară părâile se umflaré şi drumurile deve- 
niré nepracticabile. 

N'am apucat să ajungem pănă la picio- 
rul Ceahlaului şi uzi până la oase am tre- 
buit să ne întoarcem îudărăpt. 

Toata ziua şi toata noaptea a plouat cu 
cofa şi a doua zi ne inal fiind posibilă ur- 
carea pe Ciahlau, am fost siliți să plecăn» 
pe plută la Piatra. 

— EA ce-avem să-ţi plătim Grigori pen- 
tru două zile cit ne-ai adăpostitşi hrănit ? 
Intreba! eu în momentul plecărel. 

Grigori căzu într'o mare tocurcatura. Ne- 
pricepăndu-se cil sa ceară, chibzui, socoti, 
se sfătui cu femeea lui într'un colt, apo 
cu un aer foarte sfiicios, se apropie de not 
mai statu cit-va timp pe gînduri şi insfar_ 


sit luându-și inima în dinți, se scărpina in 
cap şi ne spuse: 

— Apo! sa nu banuiti ne vet! da trei 
lel, cîle un leu de cap. 

Zicând aceste cuvinte Grigori si Ilinca se 
uitaré ţinta in ochit noştri spariet! să nu 
care cumva să fi cerut prea mult. 

In faţa acestei enorme sumi pretinsă de 
soţii Farcaşanu după atita chibzuiala, no! 
cite-s! lrel am prins să ridem. 

— Bine, Grigori, să fie cum zic! tu; si 
după o mică înţelegere ce avu-l cu tova- 
rasil mel, i-am întins un bilet de 20 lel. 

— Rog deiertare, dar eu n'am de unde 
să vă dau restul. 

— Restul ţine-l pentru tine bacsis... 

“ Când auzi Grigori respunsul meu, ramase 
un moment uimit neputănd crede în atita 
dărnicie din partea noastră. 

Apo! vroi drept multemiresa ne sărute 
manele, lucru la care na ne-am învoit, spu- 
indu-i că nu suntem încă hirotonisit! vla- 
dic! ; dar ca putem să-l dam mina ome- 
neste cum se dă între gospodari cinstiti. 


230 


Grigori însă nu se multemi cu atita si 
ceru voe să ne sărute pe. obraz. 

La aceasta ne-am supus cu dragă inimă 
şi atuncea el ne-a sărutat pe cites! trei pe 
amindo! obrajil, ne-a intovarasit la malul 
Bistriţei, ne-a suit bagagele pe plute şi a- 
pol am plecat in jos spre Piatra, nu fara 
oare-care părere de réu că ne-am despăr- 
til de Grigori şi că n'am isbutit să ne ur- 
eam pe Ciahlau. 


XII 


Doi an! ma! tărziu, adică în Iulie 1886 
mě aflam la Slanicul de linga Tirgul-Ocna, 
cea ma! importantă staţiune balneară din — 
tara, prin frumuseta incomparabilă a na- 
turer, dulceata climei, bogăţia apelor mi- 
nerale, precum şi prin inlesnirile de trai 
şi distractiunile zilnice ce vizitatorii aa la 
indamina. Acolo se adună în fie-care vară 
sumedenie de lume, din toate unghiurile ta- 
rel si cine vine odată, nu se ma! satură 
de a. veni de nenumărate orl, atît de atra-, 


m 


gator e acest colt al Carpaţilor din toate 
punctele de vedere. Cunosc oament care 
viziteaza Slanicul de 20 de ant de-arandul 
fara sa dee odata gres. 

Acolo se afla la acea epocă doamna Pia 
Brătianu, soția primului Ministru de atunci 
Ioan Brătianu, dimpreună cu o parte din 
familia sa. 

Intr'o zi doamna Brătianu îmi esprimă 
dorinţa de a face o călătorie în munţii 
Moldovei şi më consultă în care parle ar 
putea să se ducă de preferinţă unde sa 
găsască .o natură frumoasă, vrednică de 
vezut şi tot-odata s4 nu întîmpine greutatl 
de găzduire, pentru numeroasa sa fami- 
lie. Am sfătuit-o să iee calea Bucovinel pe 
șoseaua cea splendida care merge de la J- 
cani la Dorna şi de acolo să se scoboare 
cu pluta pe Bistriţa la Piatra, oprindu-se 
în drum la Hangu penira a urca Ceahlăul. 

Cunosteam asa de bine acele locuri pe 
care le vizitasem deatitea ori, incit i le-am 
recomendat cu toata caldura ca cele mai 


232 


frumoase din întreaga Românie şi care se 
pot strabate cu uşurinţa de o societate orl 
cit de numeroasă. 

Doamna Bralianu primi itinerariul pro- 
pus de mine, më invita să o intovarasesc 
şi dupa ce toate cele necesare, pentru un 
drum de cel putin opt zile furé pregatite, 
am fixat prin împreună înţelegere, ziua 
plecare! la 26 Iulie. 

Din nefericire pe la 23 Iulie a început 
o ploae de cele mocnile cu perspectiva sa 
tie mult, si în adevăr că a ţinut trer zile 
de-arândul cu o Indarapnicie ce ne aducea 
la desperare; iar în dimineaţa zilei de por- 
nire, curgeau şiroaele cu aşa violenţă si 
ceriul era atit de posomorit si ameninţă: 
tor, încît cînd am vezut trăsurele gata de 
plecare, sosite pe terasa din faţa otelului 
Cerbul, m-am intrebat dacă e prudent să 
ne punem pe drum pe a aşa vreme. 

De sigur, dacă era pe voea noastră, am 
fi aminat plecarea sau am fi renunţat cu 
totul Ja călatorie, dar doamna Brătianu sta- 


233 


‘tornica cum e tot-deauna în hotărirele sale, 
se uită cam ironic la mine şi im! 7ise: 

— Ce crezi, domnule Gane, câ osă ne 
prapadim? De aici pana la Tirgul-Ocna 
drumul e scurt şi putem merge cu trasu- 
rele în toată siguranţa. De la Tirgul-Ocna 
la Ițcani avem cale ferată si mai sigura. 
Prin urmare dacă panda desară cindo s'a- 
jungem la Ițcani, vremea nu sẹ va schimba, 
el bine, în aseinene caz nenorocit, ne vom 
întoarce inapo! tot aşa de uşor precum 
ne-am dus. Nu-l aşa? 

In faţa unul asemine curaj nu era cu pu- 
{inta sa ne arătăm noi mal fricoşi si sa 
mal cercăm vre-o împrolivire. Ne-am urcat 
cu toţii în trăsuri şi am plecat pe o ploae 
torențială a cărei unde repezi sunau ca 
darabana pe coşul trasurilor. 

Persoanele ce intovaraseau pe doamna 
Brătianu erau fiicele d-sale doamna Sabinu 
Cantacuzin şi domnişoarele Maria, Tatiana 
şi Piu, ginerele d-sale dl. doctor C. Can- 
- dacuzin, fiul d-sale dl. Ionel Brătianu, dl- 


934 


lorgu Radu prefectul de Bacău, fiul meu 
Alexandru şi eu care în urma dorinţer 
d-ne! Bratianu luasem Insercinarea destul 
de complicata de a câlăuzi întreaga socie- 
late intr’o regiune a munţilor foarte în- 
tinsă şi pe care nimene, afară de mine, 
nu o cunoştea. Nu bine însă aim ajuns la 
Cerdac, jumatatea drumului între Sla- 
nic şi Tirgul-Ocna, câ nouril se risipiré si 
un soare cald, lucitor înveseli pamintul şi 
inimile noastre, iar cănd înspre sară am 
atins frontiera Bucovinei la Iţcani, timpul 
luase un aspect de tot frumos si nici un 
strop de nour nu se mal vedea pe cer. 

Funcţionarii austriac! prevenitt de sosi- 
rea noastră, au fost de o politetaextrema, 
au ridicat barierele fără sa ne cerceteze 
paspoartele sau sa ne facă cea mal mica 
revizie, şi a doua zi in zor de ziua, dupa 
o noapte petrecuta în vagoanele trenul ul 
cu care. veniserém, am plecat in patru tra- 
sur! spre Dorna pe frumoasa sosea care 
şerpueşte pintre muuti. 


235 


Ce încăntător e drumul acesta! Ce viu 
şi recoros e aerul! Ce impunător e lantul: 
munților care, de ce inaintam ni se infa- 
tosau tot mal mari, tot mal paduraticl, lot: 
mai capricioşi ? 

Am mers aşa o zi înlreagă trecând prin 
tirgurile Gura-Homorul, Pojorita, Campu-- 
lung; am trecut vestita Valea Putnei care- 
odata vézuta nu se ma! uită, şi iusfarsit. 
pe la asfintitul soarelui am ajuns la Dorna-- 
Vatra, stațiune balneară foarte frecventată 
în Bucovina, situată sub muntele Ousorul 
nu departe de punctul unde se împreună 
trer riurl plutitoare, Dorna, Niagra şi Bis- 
trita. | | 
Am uitat se spun că între Campu-lung- 
şi Dorna am urcat un munte mare numit 
Mestecănişul ce separă valea Moldovei de: 
valea Bistritel. Pe virful lui se vede roală 
împrejur pănă la nesfarsire o pădure de- 
alte virfuri de munţi si mai mart şi mal 
mic! cu felurite forme bizare, fantastice,. 
înecaţi în lumini verzit, albastrif, rosieticL 
după depărtari, privire leerică de care o- 


236 


chiul nu se mai satura. Stam cu toţii ui- 
amiţi în fata acestei panorame grandioase, 
cînd de-odată aparuré naprasnic pe piscul 
‘unde eram nol, două caricaturi omeneşti, 
‘dol jidani perciunat!, cum numat în Buco- 
vina se mal véd încă, cu anteree lung! 
gujiumana blânita pe cap, papuci şi col- 
tun! în picioare, slut!, puchinoşi, pocituri 
anlideluviane eşite parcă anume din vre-o 
vizunie ca să raneasca simţul nostru este- 
tic în acest cadru maestuos. 

Is} poate cineva inchipui ce impresiune 
a facut asupra noastra vederea acestor fiint! 
de taraba ce încărnau camata, specula golo- 
ganulul şi ni se infatosat pe primul plan ca 
o pată în tabloul sublim al naturel. Dar 
se vede că, judecănd după expresiunea figu- 
relor noastre, însuşi e! ai înțeles că pre- 
zenta lor pingăreşte locul, şi iute, iute ad 
dispărut ca năpastea din raza vederel 
noastre. 

lusă O! ironie a soartei ! La Dorna-Vatra 
am fost cu toţii gazduit! în casa unul e- 


237 


vrei bogat, cea mal mare si ma! bine mo- 
bilata casa din oraş; ni s'ă servito masă 
imbelsugata cu mâncâri bune şi alese, şi 
a doua zi când i-am cerut socoteala, e- 
vreul a refuzat plata, zicând că a fost o 
onoare pentru el de a găzdui pe soţia pri- 
mulu! ministru al Romaniel. 

Aşa se întorc lucrurile în lume. Meda- 
lia are totdeauna două fete. 

A doua zi în revarsatul zorilor am ple- 
cat din Dorna-Vatra si după o oară de drum 
cu trăsura, am ajuns la Dorna-Gura-Ne- 
grei în Romania unde la malul Bistriţei 
ne aştepta o frumoasă plută impodobita 
cu crengi de brad, anume pregătită pen- 
tru nor. 

Acolo se adunaseră toți locuitorii sa- 
tului precum si cel din satele învecinate, 
Şarul-Dornei, Niagra-Şarului, Negrisoara = 
barbaţi, femel, copii cu preoţii si primari! 
în frunte, pentru a saluta pe soţia 'şi co- 
piit celui mal mare Român din tara a ca- 
rul faimă strabatuse pana în adincul mun- 
tilor. 


238 


Frumoşi eraii de văzut în cadrul verde 
:al brazilor acei oameni îmbracaţi ca de 
“sărbătoare în hainele lor tradiţionale a 
căror color! vil ce strâluceaa pe allițele 
fetelor şi ale nevestelor se îngânau cu ra- 
zele soarelui. Me uitam la dinsil si nu më 
‘puteam satura de a privi fețele lor linis- 
tite, senine, nefrămiutate de patimi rele, 
de par’ că-mi! venea a crede ca acolo şi 
«numai acolo, salaslueste pacea sufletului. 
Parca eram în lumea de-apoi, pe care 
me-o istorisese batrini, în timpurile bine 
cuvinlate pe cind obiceiurile, portul si limba 
“erau acele drepte ale noastre, nestricate 
‘de atingerea cu neamuri streine. 

Apropiindu-ne de grupul lor, toți tara- 
ni! ÎŞI scoaseré caciulele, iar preotul Gheor- 
:ghie Ortoanu, om balrin, cu barba alba 
ca zăpada, se infatosa în fruntea mulţime! 
dinaintea Doamnei Brătianu şi o ură de 
bună venire, în graiul seu simplu şi pilo- 
resc cum nu se ma! aude astă-zi decit 
prin meleagurile acele. 


239 


Doamna Bratianu ff multemi calduros de 
primirea frumoasă ce i s'a facut, spuse 
cite un cuvint bun fie-căruia dintre cel ce 
o încunjurau, apoi intovarasita de noi se 
sui pe pluta. | 

In momentul cînd pluta deslegata dela 
mal porni în josul ape! luată de şuvoi, o 
triplă şi puternică salva de sacalusurt facu 
să tresaré ecourile munţilor. Era semnul 
prin care săteni! îşi luau ziua bună de 
la noi. 


Pe căpătâiul din frunte a plutei era con- 
struita o coliba de scindur! menită a ne 
adăposti în timp de ploae, iar pe capataiul 
din urmă o vatra de caramida unde pu- 
team la trebuinta sa pregătim ceva de-ale 
mincărel. : 

Carmaciul si daleausul care conduceau 
pluta, cel intay la cârma din fata si cel al 
doilea la cârma din coada, erau do! flecar 
voinici, deprinşi cu apa Bistriţei de mici 
copil şi care ţineau cărmele cu mina si- 


20 


gură ocolind stincele și tiind pluta pe 
strunga bună a riului, 

Mergeam aşa la vale luaţi de apă şi de 
gînduri strabatand o ţară ca din poveste... 
O ! Doamne, ce tara!... 

Nu exista penel de pictor, nici grat 
de poet care să poată da macar o idee de 
priveliştele ce se desfăşurau dinaintea ochi- 
Jor nostri la fie-care cotitură a riulur. Pe 
cînd toate riurile din tara, Oltul, Ialomitza, 
` Jiul, Dimbovita, curmezisesc munții si în 
cite-va oare te vezi numal decit esitin pre- 
largul şesurilor, Bistriţa din contra curge 
de-alungul între două şiruri de munţi mari 
şi-l trebue plutaşului două zile întregi, alta 
data şi ma! mult după iuțala apei, ca să 
resbata la camp. 

Iar in aceste două zile, cite perspective, 
cite punorame nouă care de care mal neaş- 
teptate surprind vederile înlocmar ca de- 
corurile de teairu într'o feerie. 

Une or! ni se păreacă Bistriţa s’afunda 
în poala unul munte de nu mal ştiam pe 


241 


unde are să apuce, şi de-odata o vedeam 
furişăndu-se la dreapla sau la stinga fä- 
cându-şi nou drum la vale pintre slincele 
care ca struguri! alirnau de-usupra. cape- 
telor noastre. l 

Alte ori riul curgea pe o albie aşa de 
prăvâlalică, incit se revarsa in şipote iuți 
şi sgomotoase, pe unde pluta luneca ca 
sageata. 

Alte orl din contra ostenit par'că de a- 
tta alergare, îşi aslimpâra mersul si pe 
fata lu! adormită, lucie si fara niciun cret 
inainlam a lene privind la picioarele noas- 
tre icoana altor doua şiruri de munți ce 
se refleclau în oglinda apel. 

Trecurém pe la Colţul Acrei, un colţ 
de slincă ce inainteaza pănă în mijlocul 
Bistriţei şi de care multe plule read căr- 
muite s'au sfarimat. Trecurém prin fertu- 
ra din Căldare unde apa rotindu-se inloe 
clocoleşte din fund şi pana ’n fata ca în- 
tr'o adevărată caldare, şi iata-ne ajunşi la 
strimtoarea de la Che; unde privelestea se 

16 


242 


schimbă cu deseverşire. Acolo Bistrița nu 
are maluri, ci de-oparte si de alla parte 
stincele sé rădiea drepte ca zidul pan’n 
naltul ceriului, aşa că de-odată se face 
întuneric, intrevézindu-se ceriul deasupra 
capului numat ca o dungă albă, depar- 
tata, iar în une locuri munţii mal, maï 
că să împreună cu totul de par’ca-! crede- 
că mergi pe sub pămînt. Acolo Bistriţa 
speriată ea însăşi de neagra strimtoare, se 
aruncă viforoasă şi Inspumala grămădind 
val peste val ca doar va esi mal curând 
Ja lumina soarelui, şi glasul er ca tunetul 
respunde din zid în zid acoperind orï-ce 
glas omenesc. 

lar după ce aï eşit la lumina soarelu! 
şi te uiţi indarapt la potica pe unde al 
trecut, Ce minune ! Jos in fata apel vezi 
strunga întunecoasă unde s'aud încă clo- 
cotind valurile, sus în albastru la dreapta 
şi la stinga vezi Pietrosul şi Giamalăul, 
ca dof giganţi care strâbat nourii, iar în 
fund, între acestia se rédica Rarăul si mal 


248 


măndru si mai nalt, purtand pe crestet le- 
gendarele Pietrele-Doammnei care apar ca 
o nalucire, ca un castel fantastic zidit în 
Juminu aerului. Nu-i cu putință că inima 
omenească. să nu fie uimită dinaintea a- 
cester privelişti dumnezeest!. Am fi vroit 
sa nu ne mal departam de acolo, ca e- 
tern să nu ne bucurăm de eteraele frumu- 
seţi ; dar riul în calatoria luy ne ducea fa- 
tal la vale ca să ne arāle pănă în capăt 
minunele sale. | 

Dupa două oare de călătorie, ajunserăm 
în apropiere de Toancele cea mai fioroasa 
strimtoare pe toata întinderea Bistriţei. De 
departe auzeam furtuna valurilor, lupta cu 
stincele, gematul genunelor. La gura strim- 
torit din partea dreaptă stă o stincă uri- 
asi, ainenintaloare numita Piatra lui Toa- 
der, si ori-ce plută intra in Zoancele tre- 
bue sa se atinga de dinsa spre as! lua di- 
rectia pe strungă. 

Eata-ne ajunşi în fata stîncel. Atunci din 
senin furtuna se slirni, haosul se făcu di- 


244 


naintea ochilor nostri, o vrajă par'că ne 
cuprinse şi noi dimpreuna cu pluta, cuapa 
cu slincele, cu munţii nesimtirém luaţi ca 
de un vértej. 

Cuin am strabatut-de ceelalta parte nu 
ştiu, dar şlin atila ca, de unde im! ince- 
tase inima de-a bate şi perdusem con- 
ştiinţa vietel, de odala parca mi sa lu- 
minat, am simţit că resuflarea im! revine 
în piept, s'atunel uitindu-mé împrejur am 
vézut toate fețele palide sub impresiunea 
încă a primejdie! trecute. 

— Aici n'a fost de saga, zise doamna 
Bratianu vizibil emotionata. 

— Da! Asla-l cea mal periculoasă strim- 
toare a Bistriţei, re«spunser eu. — Multemila 
Domnului am trecut-o cu bine. 

. — Sa multémim şi cârmacilor, adaose 
doamna Bratianu, si să tuchinăm un pa- 
har în sanatatea lor. 

Fara mal mult indemn am destui un 
cotnar şi lam băut în sanalatea cârma- 
ciulul şi a. dalcăuşului care ne-au trecut 
teferi prin înfricoşata strungă a Toancelor. 


245 


— Ştiu că mare belea e şi strimtoarea 
asta pentru biețit plutaşi, zise dl. doctor 
Cantacuzin catra carmacl. 4 

— D’apol, domnule, capul să fie sānā- 
tos, respunse cărmaciul, ca belelele curg 
girla. Cînd este să vie ceasul omului, îl 
găseşte moartea şi pe cuptor. 

Apo! odata esit! din pasul cel maï greu 
al Bistriţei, am întins şi nolo masă pe 
pluta unde pe lingă brinza zburata, untul 
cel proaspat, caşul, urda muşchii luaţi de 
la Slanic şi altele cite si mar cile, fi- 
gura cu cinste şi o cogemite mamaliga 
pregatita de dalcaus pe cuptorul plutitor. 

Iar in capul meset noastre servită între 
munţii cel r&sunâtori de doine, sub bolta 
albastră feeric decorată de mâna naturel, 
isi luaseré locul veselia si voea bună, 
parca niet n’ain fi trecut prin furia Toan- 
celor sau mal bine zicând tocmat fiind-ca 
am trecut. l i 

Dar vorba bătrineasca ne spune că nici 
odata omul nu trebue să se dee cu totul 


-246 


bucurie! şi să creadă că nu mal are a se 
teme de ciasul cel ru. 

N’a trecut într'adevăr o oară după is- 
prăvirea prinzulul, şi pe când lunecam 
fără leac de grijă sub un pod, de odată 
auzirém din toate părţile o groaznică pa- 
răitură, ca o canonada îndreptată contra 
noastră, iar frumoasa coliba de sc4ndurt 
cladita pe pluta se résipi în bucăţi for- 
mand în jurul nostru un mare vraf de dä- 
ramaturl. 

- Prin o minune providentiala însă, ni- 
mene dintre noi n'a fost rănit, nic! ma- 
car zgăriat. 

Ce se Intimplase ? . 

In primul moment al spaime! nu ne-am 
putut da samă. 

Dar simtindu-ne tot! teferi si pluta con- 
tinuându-şi mersul seu lin la vale, am 
văzut, când ne-am uitat indarapt, că coliba 
fiind prea nalta s'a lovit de bolta podulut 
prea joasă, din care cauză s'a "produs dä- 
râmarea ce ar fi putut să aibă grave ` ur- 
mări. 


247 


O! negresit am scapat eftin din aceasta 
primejdie, căci dacă coliba ar fi fost mat 
solid fixata pe plula, odată cu dinsa s’ar 
fi putut destace si pluta si atunci... Dum- 
nezeu ştie ce sar fi intimplat! | 

Dar ce se mal vorbesc de lucrurile ce 
s'ar fi putut intimpla. Natura omenească | 
e lesne uilatoare. Un cias de bine ne face 
să uilăm un an de râu. Astfel şi noi, o- 
data pericolul trecut, nu ne-am ma! gân- 
dit de cât la frumusetele ce ne atrageau 
vederele, ba pot zice că momentele acele 
de cumpănă au facut mai interesantă cala- 
toria noastră prin bataile de inimă ce aŭ 
întovăraşit-o. 

In spre sară am ajuns la Broşteni, mo- 
sia M. S. Regelut undeam fost foarte bine 
primiţi şi găzduit de administratorul mo- 
siel, dl. Bolomey şi a doua zi am plecat 
înainte pe aceiași plută, însă de astă dală 
înzestrată cu o coliba nouă facută din 
crengi mlădioase de brad, care nu mal o- 
puneau rezistență la caz de alingere cu 
podurile. 


248 


Am trecut multe dolit, multe repezisurt, 
multe cotiluri grele ale riulut, multe sate 
mârginaşe, multe paduri de brazi seculari 
care se scoboreau pănă-n apă, vézul-am 
multe forme de stinci şi piscuri care se 
profilau marete dinaintea noastră şapor 
dispăreau ca’ntr’v lanternă magică, si la 
fie-care stert de oară tot alta ceva nou ne- 
mal vezut, nema! pomenit, nemal închi- 
puit de parca nu ma! calatoream în lu- 
mea noastra aevea, ci într'o lume de 
visuri. 

Aşa am mers o jumatate de zi intr’o 
continuă desfatare a ochilor şi a sufletu- 
lut, cand iata-ne ajunşi la Hangu unde 
trebuia sa petrecem. noaptea pentru ca a 
doua zi să intreprindem urcarea pe Ciahlăŭ. 

De astă data nu sa mal repetat neo- 
menoasa scenă de dol ant în urmă. Dl. 
Ciuntu care era acasă ne-a primit cu multă 
buna voinţă şi a pus întreaga sa locuinta 
la dispozitiunea noastra. — 

A doua zi pe când încă ciata diminetel! 


249 


nu se r&dicase, eram cu toții în trăsură 
pe drumul ce duce la schilul Durău. 
Schilul Durău este siluut în cel mal 
pitoresc punct al Carpaților, la piciorul 
Ciahlăului, cu apa cea mal bună, cu ae- 
rul cel mat curat, cu vederea cea malfru- 
moasă asupra muntelui uries care-l do- 
mina şi-l îmbrățoșează si dacă vre-o data 
mi-ar veni în minte să më câlugărese, O! 
de sigur, acolo me-aşi alege locul de re- 
iragere, acolo unde regulat vine sa pe- 
treacă vara dl. G. Panu carestie să apre- 
cieze frumusetele acelui colt de tainică 
sâhastric. Când am ajuns la Durău unde 
ne asleptau oamenii cu cail de calarie, cu 
bagajul si merindele, Ciahlaul nu se ve- 
dea din negurile ce-l imbrobodeau ; dar 
nu mult după ce am incdlecat şi plecat, 
negurile s'au desfacut; şi mândrul munte 
încoronat de stinci apăru maestuos în ra- 
zele soarelui, nimicindu-ne prin măreţia lul. 
Ne-am înşirat unul câte unul pe cararea 
strimtă ce urea la deal prin desimea co- 


250 


drilor de brazi şi eram toți veseli plinr de 
dor de a pune mal curând piciorul pe tilva 
Ciuhlaului. Eu unul leganat de mersul rit- 
mic al calului sueram pintre dinţi un cîn- 
lee voinicese parcă më duceam să iau 
cu usalt Panaghia din împărăţia fulgerilor. 

Am suit, am suit patru oare în sudoarea 
cailor care din când în când se opreau os- 
teniţi pentru a apuca de lângă carare câte 
o gură de iarbă; si am suit mal sus, tot 
mal sus, de parca ne desprindeam de lu- 
mea de jos, par’ca pluteam în plaiurile lim- 
pez! ale soarelui, parca ne simțeam mal 
usor!, mal senini, mal inviosat! privind din 
depărtare omenirea ce furnica la picioa- 
rele noastre. 

Apo! cu cât ni se întindea raza vederei 
cu atât par’ca se întindea stăpânirea noas- 
tr’ asupra lume! încunjurâtoare. Rîurile, 
satele, tirgurile ce se zăreau in adincimile: 
orizonului, pâdurele bătrine din vale ce 
ni se infatisau miel ca nişte ierburi, mun- 
til care făceau alat Ciahlaulul, redust la 


Ze 


micimea unor mosunoae, toate aceste pe 
care le cuprindeam dinto singură ochire 
erau par'că intrate în domeniul pulerei 
noastre. 

Şi tot nu eram în virf. 

‘Strabatusem regiunea pădurilor şi ajun- 
sesem la gol unde bradul dispare facând 
loc unei specit de bradulet! mici, degene- 
rați care se târâe pe pamint de frică par’ca 
să nu ameteasca r&dicâudu-se în picioare. 

Pe acolo nu mul era chip de mers ca- 
lare fara a ne pune viata în pericol, caci 
cararea devenea din ce în ce mal poncisa, 
mai strimta, mal slincousă şi şerpuea dea- 
supra prăpăstiilor de o fioroasa adâncime. 

Ameteala ue cuprindea vézand de jur în 
pre jur deşertul, imensitatea care ne îm- 
bratosa. 

EI bine pe acolo domnisoarele Bratianu 
ÎŞI gasiseré locul se culeaga floarea Dom- 
mifei, acăţindu-se ca nişte caprioare pe 
stincele cele mai ametitoare, acolo pe unde 
dot dintre not mau mai putut înainta a- 
tins! fiind de reul muntelui. 


252 


In zadar eu care aveam respunderea mo- 
rală de a le fi adus prin acele locuri prä- 
păslivase le-am atras atentiunea asupra 
primejdiei, dânsele wau renunţat la indraz- 
neata întreprindere de cât dupa ce au iz- 
butit se culeaga în amintirea urcaret Ciah- 
laulut un întreg buchet de frumoasa floare 
a Domniței. 

In sfirşit am ajuns nu fără vii emotiunt 
pe coama cea întinsă a Ciahlaulut de unde: 
se înalță piscul ca o imensă capatina de 
zahar pe vîrful câria sta crucea de fer la 
punctul numit Panaghia 

La picioarele acelui pisc, lânga un izvor 
de apa rece care te tae la dinti, pe un 
muşchiu verde si gros ca o saltea care a- 
copere toala spinarea muntelui, sub un cer 
sevin în albastrul căruia se roteau vultu- 
ril, ne-am aşezat si nol la prânz ca să 
mai prindem la putere în urma une! oste- 
uell de atâtea oare de călărie. 

Frumuseta spectacolului, emotiunile tre- 
cute, aerul curat si recoros, ce ne stra- 


253 


bătea în pept, toate aceste unite cu place- 
rea de a ne potoli foamea si a gusta vi- 
nul generos de la Florica adus acolo pe 
spinarea cailor, ne deslegaré limbele şi fie- 
care găsea între două ciocniri de pahare 
mijlocul de a’s! istorisi impresiunile la a-. 
cest ospăț din regiunile nourilor. 

Dar pe când eu mă îndelepniceam foarte. 
serios cu destuparea unei butelci, de odată. 
mě simțit cuprins pe la spate de o pereche." 
de braţe vinjoase si sarutal cu sgomot: 
pe obraz. l - 

„_— Ce este aceasta idila? Me întreabă. 
doamna Bratianu cu mirare. 

Mé uitai indarapt şi recunoscut pe bra-. 
vul Grigori Levne Farcăşanu care mě gaz-. 
duise ia Hangu cu dol ant în urmă şi pro-. 
fita şi acum de voea ce-I dadusem atunci, 
de a mé saruta. 

— Mě iarta domnule, im! zise Grigori: 
speriat de fapta lui văzând ca toată lumea 
îl atinteste cu privirile, dar când te-am, 
zarit aici nu m'am putut slăpâni de bu-. 
curie. 


„954 


— Nu-l nimica Grigori, ia gusta: si tu 
din vinul isla, if respunsel eu : dându-i un 
pahar. A 

Atunci el béu în sănătatea doamnei Bra- 
tianu si a noastră tuturora, iar eu după 
ce istorisil pataniile mele de acum dof ani, 
precum şi. modul cum el mwa găzduil la 
casa lut, i-am dal un aldoilea bacşiş cu 
învoire de a mă sarula si în viitor ori 
unde war întâni. 

Dupa un mic repaos în urma prânzului, 
am întreprins urcarea parte! cele! ma! grele 
a- Ciahlăului, a. fiorosulul pisc. 

De oare-ce însă eŭ prevedeam că dom- 
uişoarele Brătianu au să alerge din nou 
după floarea Domniței, am supus, înainte 
de plecare, chesliunea în disculiunea adu- 
ndrel generale a escursionistilor cu pro- 
punere de a le face sa renunte la niste 
placer! care ort cât de ispitiloare ar fi, nu 
pretuese o viată omenească. 

Era, mi se pare, destul de inteleapta a- 
ceastă propunere şi ar fi trebuit cred. să 
întrunească unanimitatea voturilor. 


255 


EI, asi !... Oamenii cel ‘mal cuminţi luaţi 
în deosebi, pierd mintea cînd se întrunesc la. 
un loc. Ast-fel adunarea noastra generală 
după o scurta deliberare, s'a desbinat ca 
toate adunările deliberante, în două : uni! 
pentru floarea-Domnitel, altii contra ; unit 
supranumindu-se îndrăzneţii, ceilalti pru- 
denţii. — Şi lucru curios, majoritatea, ma-. 
rea majoritate a fost a: tndrdznefilor a- 
celor care. au votat pentru explorarea prä- 
pastiilor, pentru desfiderea primejdiilor pen- 
tru culegerea fermecaloarel flori; iar pru- 
denfit, au fost batuti cu ruşine, rămâind. 
numa! vr’o trei la număr între care eram 
şi eu nenorocitul propuitor. 

Am înţeles atunci că nu e bine să cauti 
a pune piedici entusiasmulul. 

_ Asa dar, Dvamne-ajuta si înainte spre 
Panaghia! a ni 
„Acum nu mal era de glumă; ne sueam 
ca pe părele pe stiner fără carare, prin 
rupturi de şuvoae, pe coaste alunecoase 
unde abia ne puteam rezima piciorul spri- 


256 


jinindu-ne când de-o pialră, când de-o rā- 
dacina si dupa multa osteneala în caldura 
soarelui, ajunserem în fine la Panaghia 
unde sla infipta în stincă o enormă cruce 
de fer sfasiata de fulgere. 

Acolo titva Ciahlaului nu-r mar mare 
decât abia cât încăpeam no! cel câţr-va 
calatori. : 

Acolo vederea şi impresiunile se schimbă 
cu totul. Eşti pierdut în spațiu; te salta 
aerul, te simți mic, neputincios, uşor, fara 
razim pe pamint, asa ca cel mal slab vént 
ar putea să te mature ea pe-o frunza. 

Acolo peste crestetul a sute de alţi munți 
care se tupilă par’c’anume dinaintea mun. 
telur stapiu, pentru a nui împedeca vede- 
rea, se întind nemarginitele campil în lus: 
ciul cârora nu se mal pot distinge riurile, 
dealurile, vaile, topindu-se toate în ciata 
albastrie a departare!l şi infatosindu-ne-i- 
coana unul imens ocean care se perde in 
orizon. 


Acolo eram în imperiul ceriuluj, la izvoa 


257 


rul legendelor la obărşia furtunelor; ne a- 
trăgeau adincimele, ne sorbea neantul. 

Acolo, tăcuţi în faţa infinitului ce ne 
cotropea, ni se părea că ne confundăm, ne 
identificam noi înşine cu el și parca inte- 
legem tainicul indemn ce simte omul pe a- 
semene culmi ainetitoare de a se arunca 
în prăpastie, în haos. Mult n'am stat pe 
acest vîrf fermecător, alat numal cát ini- 
mile noastre să se umple de umilinţa dina- 
intea marelor mistere, atât numal cit. se 
înțelegem ce mică, ce pacatoasa e întreaga 
omenire în sinul naturer eterne ce o im- 
presoară. 

Ne-am întors pâtrunşi de un simtimint 
de evlavie ca si cînd am fi fost întrun i- 
mens templu dumnezeesc şi am fi auzit co- 
rul îngerilor, cântecul apocalipsulut. 

Dar daca de sus toate se confundă şi se 
pierd în neant, de jos muntele ni se infa- 
țoşază ca un falnic urieş pe a cărul frunle 
rédicata în sferele albastre se întrunesc 


privirile şi speranțele întreg neamului nos- 
17 


258 


tru. In picioare, la hotar strajuind, de când 
lumea peste tre! ter! locuite de Români, 
el parca ne apără sub marea sa umbră 
de vijelia vremurilor și ne spune cu glas 
profetic să nu pierdem încrederea în viitor. 


Doamne Sfinte !.... De ce nu merg Ro- 
mâni!l nostri mai des să viziteze acele lo- 
curl neasemânate, sâ-şi deschidă inima la 
frumusetele lor, să aspire acolo, în auzul 
doinelor, dragostea de ţară, caci nicăiurea 
nu vor găsi emotiuni mal curate care să 
le mişte sufletul. 

Cred însă, caci altfel ar fi să desperez 
de tara, că va veni o vreme când vom 
vedea si no! tinerimea romină intocmal ca 
cea franceză şi germană, cu bastonul in 
mina si cu sacul pe umere cutreerind tara 
în lung si în larg pentru a-i aprecia fru- 
musetele şi a se deprinde de a o iubi. 

Ne-am scoborit mult mal repede de cât 
ne-am suit, dar când ajunşi în vale la schi- 


259 


tul Durău ne-am uitat îndarăpt şi am vé- 
zut Ciahlaul în întregimea lui de la bază 
până la virf, ni s'a părut atât de colosal 
atât de neaccesibil puterilor omeneşti, în 
<ât nu ne venea a crede că am putut să 
punem piciorul pe crestetul lut. Ne între- 
bam, oare fost-am noracolo sus, sau nu- 
maï am visat? 

Apo! fiind că în tot timpul urcărel şi 
scoborârei muntelui, domnisoara Pia Bra- 
tianu a fost cea mat sprintena, mai neo- 
bosita si ma! curajoasă dintre toţi, i-am 
dat următoarea marturie scrisă în limba 
veche a cronicarilor şi iscalită de not pen- 
tru ca în viitor să nu i se poata tagadui 
acest merit. 


Incredinţare 


„Dat-am adevarat şi bine încredinţat la 
„mina domnişoarei Pia Brătianu precum 
„ştiut sa fie, ca In ziua de mercuri 30 Cup- 
„tor let 1886 după Hristos, urcat-au cu 
„multa vrednicie muntele Ciahlăul şi chiar 


260 


„Panaghia până la sfinta Cruce, de unde 
„luat-au dirept semn o floare numita Tu- 
„dulița, ce-1 dic şi floarea Domniței. | 

„Dirept care not mărturisim în cuget 

„curat despre aceasta izbânda prin pune- 

„vea degetului în neştiinţa de carte.“ 
Let 1886 Cuplor 30 
Parealabul de Niamt N. N. Albu 
. Parcalabul de Bacau Gheorghie Radu 
Alexandu Pusea Rata 
Nicolat Gane sfetnic 
Doftor Constantin ol. Rifov 

Ionel ot Florica 

Am omis să spun ca domnul Nicu Albu 
atunci prefect al judetului Niamt ne-a în- 
timpinat la Hangu de unde apot împreună 
cu nola urcat Ciahlaul. De aceea figu- 
rează si numele d-sale in documentul de 
mal sus. 

“A doua zi după o noaple de odihna la 
Hangu am luat iară şi calea Bistriței, am 
trecul iarăşi prin câle-va suvoae grele pe 
unde pluta salta ca o scoică pe spuma va~ 


961 


lurilor, mai cu samă la gura Bicazului, la 
Chetroni, la Garduri, la Cotrufa lui Ar- 
chip, si în sfârşit esind din  strimtorile 
munţilor am ajuns în spre sara la oraşul 
Piatra unde doamna Bratianu a fost obiec- 
tul une! foarte simpatice primiri din partea 
orăşenilor. 

Am petrecut noaptea la locuința incon- 
jurata de un frumos pare de brazi a d-lui 
Albu şi a doua zi am plecat în trasuri 
pesle dealul Balaurului si am vizitat mo- 
nastirile Varaticul, Agapia si Niamţul 
unde lângă târgul cu acelaş nume avurém 
ocaziunea să admiram ruinele vestite! ce- 
tatul ce ne aminteşte timpuri străvechi pe 
care“ istoria noastra nu le poate preciza, 
şi apol doamna Brătianu luând calea fe- 
rată la Paşcani, s'a dus împreună cu fa- 
milia sa la Bucureşti, iar eu m'am întors 
la Slănic. l = 

Nu voiu uita nici odată aceasta intere- 
santé escursiune de opt zile frumoase, se- 
nine, fara uu strop: de ptoae, in care timp 


262 


am călătorit în toate modurile pe jos, ca- 
lare, cu trăsura, cu drumul de fer, cu pluta 
pe apă, am vézut cea mal romantica parte 
a tire! şi am fost în plăcuta societate a 
familiei celui ma! mare om din Romania. 
Sunt lucruri in viata care lasă impresiunt 
adinci ce nu se ma! şterg din memorie. 


XIII 


Câte-va s&ptainîni mal tărziu, pe când 
îmi era încă proaspătă în minte amintirea 
călătoriei, pe când im! erau încă plini o- 
chif de verdeata brazilor şi auzul de gla- 
sul buciumului din munţi, me aflam în ju- 
detul Suceava unde copiit mei ist făceau 
cele intal exerciţii cinegetice sub cui duce- 
rea bâteinului vânător Turcu care îmi pu- 
sese si mie pusca’n mână. 

Intr’o zi fiii met Alexandru si Petru, tn- 
tovarasit! de Turcu se duseré peo miriste 
din sesul Moldovei unde foeau selbalaciu- 
nile aripate. —— | 

EI aveau cu dinşii pe vestitul meu pre- 


263 


pelicar Milord, cel mat bine dresat cane 
ce am avut vr'o data, cu miros bun, istet 
de te’ntelegea din ochi şi ascultător ca 
un copil. 

Multe izbânzi facusem cu Milord care 
pănă la adânci balrâneţe a fost veselia ca- 
sel mele; iar la moartea lui l'au plins co- 
piit si l'au îngropat cu cinste sub cel mat 
frumos arbore din grădină. : 

Mergeau insirati câteşi trei pe miriştea 
de grâu şi ială că o prepelita sare dina- 
intea Jul Petru care neavând timp să tragă 
o urmăreşte cu ochi! şi însamnă locul unde 
s’a pus. 

Iute de picior cum era, cu privirea atintita 
înspre locul însemnat, Petru aleargă fara 
grijă, când deodată o detunătură de puşcă 
se aude şi imediat dinsul dispare din vé- 
zul tovarasilor sé. 

Cânele alras de vuetul pustel, se TR 
în directiunea focului şi intr’o clipă dis- 
pare si el parca sar fi evaporat. 

Atunci Alexandru înspăimântat tnain- 


264 


tează încet şi cu luare aminte în spre 
locul primejduiret şi ce să vada.... se găse- 
şte în faţa unei fântâni fara prevazuri a 
cărel gură la nivelul pămintului era mis- 
tuita de erburi de abie se cunoştea. 

Dar n’apucase a face ullimul pas pana 
la fantana pe marginea căria vroea să se 
plece pentru a striga pe fratele séu, că o 
a doua detunătură de pusca esi din fun- 
dul pămintului, care de sigur i-ar fi zdro- 
bit capul dacă ar fi avut timpul sa faca 
şi acest ultim pas. O secunda de întârziere 
i-a scapat viața. 

Venise acum si Turcu la gura fântânet 
dimpreună cu un Român chemat în aju- 
tor, si toți impreună după un cias de 
muncă au scos din adincime pe Petru şi 
pe Milord, ambii teferi, abie cu câte-va 
sgâriiluri şi contuziunl. 
= Statuse nenorocitul Petru o oară lungă 
cât un secol cu cânele în spate şi pâna 
la brâu în apa, la o adincime de treï me- 
tri din fata pămintulur. 


265 


. Groaznică a fost primejdia prin care au 
trecut bietit copii, căci un fir de par a 
lipsit ca amindoi! să se prapadeasca. 

laia de sigur o petrecere care nu fu- 
sese în programul lor şi care ia- facut să 
le treacă gustul vânatului pentru mult 
timp. 

Uzi, spăriaţi el s'au intors acasă unde 
au dat peste o alfa veste tot alat de e- 
motionanta. Venise ştirea telegralică că un 
atentat cu revolverul sa comis în Bucu- 
rest! de individul Stoica Alexandrescu a- 
supra persoane! lur Ioan Brătianu fara insé 
sa-l atinga. 

A fost o zi rea, ziua aceea, care daca 
din fericire n'a avut urmari tragice, totuşi 
a sguduit adinc inima mea si a poporului 
întreg. 

Dot-spre-zece an! stătuse Ioan Bralianu 
în capul guvernului si desi sévirsise cele 
mal mari fapte ce a înregistrat vre o data 
istoria neamului nostru, deşi crease tn 
toate ramurile cele: mai însemnate şi mal 


aoi 


rodnice institutiunt care au schimbal fața 
tére! şi ne-au dat lustrul unut stat Occi- 
dental, tolust adversarii se! politici, do- 
ritorii de funcțiuni, declasatit care se în- 
multiseré considerabil în timp de 12 ant 
pierzind rabdarea de a-l răsturna pe cat 
legale, prinseré sa comploteze în întu- 
nerec. 

Acesta era deja al doilea atentat indrep- 
tat în contra persoaner Jul. 

Nict o odata calomnia, ura, palimele 
rele, nu s'au urcat la un diapazon mat 
înalt ca în acel dot din urmă anl al gu- 
vernului Bratianu. 

Presa căzuse in desfrăul cel mal degra- 
dator şi predica pe fata asasitiatul în con- 
tra lut Brătianu. l 

In înțrunirile publice oratoril opozitiu- 
nel unite, trecând peste capetele miniştri- 
lor loveau în Rege cu o violent’ necum- 
pâlata. Afise incendiare se lipeau pe zi- 
duri, se inscenau aproape zilnic agitatiun), 
mişcări de stradă care degenerau in lupte 


267 


cu sergentil şi jandarmi! şi nu respectan 
nict chiar curtea palatului regal. 

In toiul acestor timpuri tulburate, în 
Dechemvrie 1887 s'a comis greşala de a 
se disolva camera care largise bazele de a- 
legeri ale corpurilor legiuitoare şi infiin- 
fase votul secret, desi dinsa mal avea a- 
proape dof ant de viata constitutionala. 

Lupta electorală a fost erincenă în toate 
oraşele muri ale ţărer, caci de asta data 
opoziliunea unită avea la îndamâuă un in- 
strument puternic de reuşită, votul secret. 

In laşi mal cu samă unde toate grupă- 
rile politice : Conservatorii, Junimistif, Ra- 
dicalit, Socialişti!, îşi aveau principalul sediu, 
batalia a fost cu deosebire inversunata; 
astfel la colegiul 1-iū de Cameră de si 
după toate calculele reuşila voastră părea 
sigură, totuşi urna ne-a rezervat o amară 
deceptiune. Singur eu am izbutit sa fiu 
ales cu vr'o cinci voluri peste limita ma- 
joritatel, pe când ceilalți trer tovuraşi al 
mei de lupta, Vasile Gheorghian, Coslica 


_268 _ 


Cerchez şi Stefan Sendrea au ramas in 
minoritate. 

Iar la colegiul al I-le, dot de a! nostri 
au căzut, iar patru au ramas în balotaj ne- 
izbutind a se alege de cât peste opt zile si 
atunci cu slabe majorități. 

La Ploest! asemene liberali! au căzut în 
colegiul intat pe toată linia fală cu opo- 
- zitiunea unită, deşi erau siguri de izbânda. 

Cu toale acesle rezultatul general în a- 
Jeger! a fost favorabil liberalilor care au 
obținut o majoritate de peste două treimi 
în noua cameră. Au patruns însă în rân- 
durile rainoritat:) cet mal galagiosi mem- 
bri al opozitiune!, care provocau discuti- 
uni foarte sgomoloase aşa încât cu greu 
se țineau şedintele reglementare. 

In timpul acelor agitaţiuni febrile care 
se ţineau lant si luau proporţiuni tot mar 
mari, mě găseam pe la finele luner Fe- 
bruarie 1888 în lași când ful chiemal la 
telegraf de loan Bratianu care îmi pro- 
puse să întru în minister. 


269 


Am ramas Inmărmurit în faţa acestus 
îndemn neaşteptat. 

In zadar i-am răspuns că nu puteam 
să-l fiu de vre-un folos în acele vremurt 
de criză, căci eu nefiind o natură mili- 
tanta nu mé simţeam în stare sa tin pept 
atacurilor înverşunate ce se îndreplau zil- 
nic contra guvernulul. 

Ioan Bratianu îmi obiecta că numirea 
mea era deja facuta şi mé rugă cu insis- 
tenta să nu-I refuz serviciile mele. 

Deşi se simţea ca zilele guvernului li- 
beral erau numarate, toluşi a trebuit să pri- 
mese sarcina ce ini se dădea, intal pentru că 
nu eram în stare să rezist lut iun Bră- 
tianu or! ce ar fi cerut de la mine şi ab 
doilea pentru că nu vroiam să am aerul 
de a întoarce spatele liberalilor, văzându-l 
pe cadere. Am acceptat dec) şi m'am dus 
ştiind de mat înainte că voiu fi incurand 
acoperit sub daramaturilé partidului. 

Când am plecat din Iaşi pentru a intra 
în posesiunea portofoliului de la Domenik 


270 


a fost o adevarată tristeţa în familia mea; 


iar viata ce am dus în Capitala în puti- 
nele zile cât am stat în minister a fost o 
viața de marlir. 

In fie-care zi nouă scandaluri în cameră, 
nouă inscenarl de inanifestatiun! pe stradă, 
nouă injurii şi calomnil prin presa şi în- 
truniry aruncate in contra noastra. Ori ce 
minciună, cât de exorbilauli, era buna si 
numa! de cât primita şi legalizata de ziare 
ca adevărată, numal să fi fost de natura 
a veşlezi reputatiunea noastră de oameni 
oneşii. | 

S'a invenlat că rāpos. Radu Mihai şi-ar 
fi însuşit pe nedrept un ciasornic, care nu 
pretuea nici o sula de Jel, şi lucrul s'a 
susținut serios cu un lux de detuiluri ui- 
mitoare. 

S'a scornit povestea de. un glumeţ că 
prefectul de Constanta Paul Statescu ar fi 
tuns și: ras cu de-asila în poliţie o sumă 
de cetațenr, si lucrul s'a crezut şi a fost 
denunțat vendiclei publice ca o barbarie 
neauzilă a regimului. 


m 


Ori ce monstruozitate se slârnea, era 
imediat colportala și prezentata ca fapt 
sigur, autentic comis de infamit colectivigti. 

In asemene condițiuni viata noastră de- 
venea intolerabila. 

Eram într'o stare sufieteasca de nede- 
seris. 

De multe or! s'a agitat în sinul consi- 
liulul de miniştri demisiunea noastră, caci 
Ioan Brătianu satul de viaţă amară cedu- 
cea nu stia cum să scape din oribilul an- 
grenaj in care era prins. Numar conştiinţa 
datoriei, ideea de a nu dezerta dinaintea 
dificultăţilor, de a nu se arata intim dat 
de atentatele comise asupra persoanei sale 
şi de ameninterile ce zilnic primea prin scri- 
sor! anonime, îl ţineau pironit la postul s&a. 

Dar când s'a convins el şi no! cu toţii 
că pentru a menținea ordinea publică e- 
ram nevoiţi.să recurgem la forţa armată, 
atunci Ioan Bratianu care era iubitor de 
popor, nevroind så incununeze cel dol- 
spre-zece ani al lui de guvern glorios prin 


a 


Impuscarea cetatenilor ori cât de ratacits 
ar fi fost el, a preferit sa se retraga de 
cât să îulrebuințeze mijloace singeroase 
de represiuni. 

In ziua de 22 Martie 1888, zi calda si 
frumoasă de o primavară timpurie. ne-am 
adunat tot! miniștrii în jurul unei mese în 
grădina de la palatul consiliului de mini- 
ştri sub un arbore umbros. 

Ioan Brătianu avea ochit mar vil, mat 
slralucitori de cât orl când; toata puter- 
nica lul personalitate se oglindea in acer 
dot ochi mart, luminoşi lu priviréa carora 
cu greu putea-! rezista. 

— A susil momentul să depunem puterea, 
ne zise el. A mal sta la guvern ar fi să 
prelungim supliciul nostru fara nici un 
profit pentru tara. Un curent este în con- 
tra noastra nejustificat, nedrept, dar e- 
xista, creat în mod artificial, de acel ce 
vor se ne iee locul. Pentru a’l înâbuşiar 
trebui să intrebuintam măsuri violenle, să 
ne patam poale cu singe. Cred că e mai 


Dia 
nimerit să ne retragem şi să lasam tim- 
pului sa ne dee dreptate. 

Toţi întrun glas ne-am unit cu părerea 
lui şi imediat am subscris cu cele mal frú- 
moase ale noastre iscalitur! demisiunea re- 
dactata de dl. Dimitrie A. Sturdza. 

Am simţit cu toţii în acel moment o 
uşurare ; ni s'a rédicato piatră de pe piept; 
eram parca redat! la viata vezându-ne în- 
sfârşit esiti din vultourea patimilor urite 
unde suferisem atâta timp. 

Apo! am ciocnit şi am băut câte un 
pahar de ţuică de la Florica şi cu toţii 
ne-am dus să anuntam marele eveniment 
d-ne! Brătianu. Acolo am fost întâmpinate 
la pragul case! de întreaga familie care 
ne-a primit cu felicitări şi cu urale, veseli, 
fericiţi că am scapat insfarsit de viata a- 
cea nesuferita care ne deprima moralul si 
ne ruina sanatatea. 22 de zile am stat eu 
în fiertura acestul cazan, 22 de eternitatr 
care me-au înâlbit părul. Hotărit lucru, — 


nu sunt facut din lemnul din care se fac 
18. 


274 


oameni! de luptă. Nervii mei nu sunt destul 
de solizi să resiste la atmosfera acea o- 
travită care apasă totdeauna pe oamenii 
din guvern.Sunt de un temperament blajin, 
natură lirică, cum îmi zicea Carp, si pre- 
fer să ramin pe al doilea plan de cât să 
fm! sacrific liniştea victel, să më věd in 
fie care dimineata la desteptarea din somn 
tratat prin ziare de mizerabil, hot, trada- 
tor, etc. Poate ca or fi şi zile bune pentru 
bietif miniştri, dar eu nu le-am apucat si 
nicl doresc să mal fac a doua incercare. 

Idealul meu a fost totdeauna sa stau a- 
casă în familie, încunjurat de copil, cu pre- 
pelicarul meu favorit la picioare, cu mo: 
tanul pe brațe şi să visez de o alla lume 
mal bună de cât aceia in care traim; sau 
să ratacesc pe dealuri, pe campil cu pusca’n 
spate si adese orl să me întorc cu torba 
goala dar cu inima plina. 

Ioan Brătianu însă era alta ceva. 
„EL parca anume a fost creat de provi- 
denţa spre a conduce barca noastră in tim- 


275 


purile de grea cumpână priv care am tre- 
cut. Natura otelita pentru luptele mart, el 
a putut sa slee doispre dece au! la carma 
în preajma crivatulut, totdeauna în picioare 
totdeauna deştept; el a putut să razbala 
prin furtuni şi sa ne scoata la liman, căci 
avea loale insusirile pentru aceasta. Era 
deplin înarmat. 

Inteligenta superioară şi perfect echili- 
brala, uo dar intuitiv de a prevedea eve- 
nimentele, cunoştinţă adincd a oamenilor, 
energie de fier, suflet cald accesibil la toate 
simtimintele generoase, gral dulce, figura 
de Christ frumoasa, fina, linistita, cu o nu- 
anta de ironie la colțul buzelor, cu ochi! 
care radiau lumini scanteitoare, cu un par 
abundent alb ca zapada pe care Edgard 
Quinet la comparat odinioară cu pădurea 
Carpaţilor şi pe lingă toate aceste un far- 
mec irezistibil ce să revarsa din întreaga 
sa fiinta,iata ce om a fost Joan Brătianu. 

El a fost singurul in Romania care a a- 
tras in jurul lur o lume de fanatici, devo- 


276 


taţi personal lut, în afară de or! ce legă- 
turi politice, si care s'ar fi aruncat in foc. 
pentru dânsul. Dar în acelaş timp nimene 
n'a avul şi dușmani mal aprigi, mal inver- 
sunatt ca el, caci stând totdeauna ca vul- 
turul pe creasta muntelui, era uatural să 
se napusteasca asupra lu! furtuna patimilor, 
ura josnica a pigmeilor contra uriesulul. 

Eu uuul inainte de u-l fi vézut şi cunos- 
cut Pam combatut luat de curentul mijlocului 
în care mé aflam, dar imediat ce am ve- 
nit în contact cu el mam simţit subjugat 
si am devenit unul dintre partizanii sel cei 
mal înfocați. 

“De sigur, în ori ce tara civilizata din Eu- 
ropa s'ar fi născut el, ar fi jucat primub 
rol cael era predestinat a fi conducător de 
oameni. Precum într'o pădure se rădică un 
arbore, unul singur, prin o împrejurare fa- 
vorabila a naturel mai presus de ceilalți, 
tot astfel si Ioan Bratianu să radica mas 
pre sus de semeni! sel şi domina întreaga 
Jul generatiune. 


i IESE PE = ———$—$$——————————S es, 


277 


-Şi cu toate aceste ce om sitnplu, nepre- 
tentios in raporturile lut cu lumea, ce ve- 
sel si patriarhal in mijlocul familiei sale 
unde am avut de atitea orl ocaziune să-l 
véd şi să-l admir; ce afabil şi îndatoritor 
ma! ales catră adversari! se! politici care 
nu se întorceau de la dânsul fara a-l simți 
farmecul. 

Ei a fost- un centru de atractiune, un ne- 
asemanat cuceritor de oameni, un om i- 
deal in care însuşi geniul taret parea a fi 
intrupat. . | 

EI bine, acest barbat a cărui frunte s’ar 
zice ca a fost alinsă de degetul providentet 
şi care de si mic de stat a proectat asu- 
pra pâmiîntului romănesco umbră aşa de 
mare, era în al doisprezecelea an al gu- 


| vernului seu obosit, desgustat şi doritor 
„de a reintra în viaţa privata. 


El s'a retras fericit, căci nu-şi perduse 


„vremea în capul ‘trebilor; în urma lul a 
| lasat o operă colosala, Romănia modernă. 


i 


Dar tocmai! pentru că era prea deasupra 


21 


tuturor, prea expus la vijeliile patimilor o- 
meneşti, nici în viata privată nu i-a fost ! 
dat să-şi recapete liniştea sufletească. 

Pigmeil intocmal ca vermil care se în- 
cuméteaza sa atace stejaril cel mândri, ne- 
putand erta lui Bratianu că a stat 12 ant 
la putere si ca a facut ce a facut, au în- 
scenat un fel de dare în judecată a lut si 
a colegilor lui că doara îl vor intuneca 
gloria. 

Vroeau să-l mânjască, crezând că înjo- - 
sindu-l pe dinsul se vor inalta et. Ist închi- 
pueaŭ nemernici! că faptele lui pot fi şterse 
din istorie; dar dreptatea eterna a fost 
spre onoarea tarel mal puternica de cât 
trecatoarele lor patimi şi aceste nedemne 
acuzaţiuni au căzut în chiar momentul nas- 
terei lor, s'au răsipil ca visul cel rău la a- 
paritiunea soarelui. 

Asta-zi cine is! mal aduce aminte de bar- 
felele acestor pitici care au cautat să ras- - 
tignească pe cel mar vrednic slujbaş al ta- 
rel din trecut şi prezent? 


279 


Astă-zi când ne inchipuim ca acești oa- 
meni au fost în stare să crează ca în Ro- 
mânia un loan Brătianu putea să fie jude- 
cat şi condemnat, astăzi numar aceasta sin- 
gură idee, stirnesle un imens şi indigna- 
tor hohot de ris. 

Virtutea străluceşte mar viu sub lovirile 
persecutiunel. 

XIV 


Cate-va lunt dupa venirea Junimistilor 
la guvern, camera liberală care le-a dat 
budgelul pentru a nu aduce sdruncin in- 
tereselor ţerei, a fost disolvata şi la ale- 
gerile generale ce au avut loc in Octom- 
vrie 1888 opozitiunea unită a izbutit cu 
mare majoritate. 

In județul Suceava însă unde me-am pus 
candidatura pe lista liberală, am reuşit noi 
toţi candidaţii in toate colegiile pentru ca- 
mera şi senat în. contra ingerintilor pre- 
feclului de atunci, reposatul Alecu Millu 
care a făcut tot posibilul și imposibilul 
pentru a ne combate. 


280 


In camera minoritatea liberală numéra 
abia vr’o cinci spre zece scaune care au spo- 
rit mal tărziu pănă la vr'o două zeci si 
cine! prin alegerile parțiale ulterioare. 

Putin după alegerea mea în colegiul în- 
tal de senal am fost atins de o boală grea 
care m’a dus pana aproape de mormint. 

Eram aşa de réu, sufeream aşa de mar! 
dureri în cit de câte orl suna clopotul in 
lași oameni! credeau că am murit. 

In desperare de cauză am plecat cum 
am putut la Bucureşti si acolo m'am con- 
sultat cu d. doctor Constantin Cantacuzin 
vechiul meu tovarăş de calatorie la Ciah- 
lau. Dânsul me-a prescris o cură de lapte a- 
sigurandu-mé că n'am nici o boala organica 
incurabila si că negreşit ain să mé indrept. 

Intradevar din cea dintai saplimina a 
cure! de lapte intreprinsa, m'am simţit mal 
bine, durerele gastralgice au încetat şi:am 
întrat în convalescenta. 

Întru una din zile veni la mine doctorul 
- Tauzig cu care eram în relațiuni de prie- 


231 


tenie si îm! ceru voe să më examineze 
din pur interes ştiinţific şi amical căci, imi 
zise el, era multă controversă în cercurile 
medicale din Iaşi asupra nature! boale! mele. 

Se înțelege ca i-am dal voe cu bucurie 
mal ales că doctorul Tauzig era recunoscut 
ca un doctor bun, conştiincios şi cu un ta- 
lent special în stabilirea diagnozel. 

Atunci el m’a desbracat pănă la piele, 
me-a recomandat să nu-l spun nimic pen- 
trua nu-l încurea marginindu-mé să-l ras- 
pund numai la întrebări, m'a oscultat, m’a 
ciocanit şi numa! cit nu m'a întors pe dos 
ca pe-o mănuşă, apoi de odată fara să me 
întrebe de nimic, a sărit în picioare mişcat 
ca de un resort, m'a lovit cu mîna peste 
umăr şi me-a zis: 

— Domoule!.... D-ta war nimica...... d-la 
al să te indrepti; d-ta arsă faci literatura, 
ai să faci politică, al sa mergi la venat, si 
mai tărziu al să me îngroplpe mine. 

Daca n'a fi adevărat ce-ţi spun eu, itt 
dau voe sa es! în strada şi să strigi in- 


282 


gura mare că jidanul de Tauzig e un do- 
bitoc. 

Cuvintele aceste erau rostite de el cu un 
aşa accent de convingere în cit în acel 
minut chiar moralul meu s’a rădicat cu 
cine! zeci la sută. Si în adevăr că am fä- 
cut tot ce el me-a prezis, si am avut chiar 
durerea să-l îngrop. 

Era de treabă om Tauzig, plin de inimă, 
facea mult bine la saraci si laşul întreg 
fară deosebire de religie La regretat. 

Cu o vie plăcere fac dec! această mar- 
turisire publică, ca un omagiu de recunos- 
tinta doctorului Cantacuzin care me-a re- 
„cunoscut boala şi me-a indicat medicamen- 
tul, cum si memoriet doctorului Tauzig care 
ma încurajat şi me-a grăbit convalescenta. 
Fara dănşil poate că copiil mel ar fi ramas 
fara tala. 

Dar pe când eu reveneam la viata si 


prindeam la putere, loan Bratianu lovit de - 


o boala incurabilă şi slabit de cer 12 ant 
de muncă pentru. tara, declina văzând cu 


coe 
achil şi cu toate îngrijirile dale de medict 
şi de familie a trecut la viata de veci in 
ziua de 4 Mai 1891 la moşia sa Florica. 

La 8 Mat ziua inmormintarel sale toate 
prăvăliile din capitala şi cele mar multe 
din casele cetățenilor erau în doliu. 

Nu mal era un doliu al familiei, nict al 
unul partid polilic, era un doliu national. 
Un simtimint adine de tristeta apăsa toate 
inimile. 

Im! aduc aminte că în acea zi neuitala, up 
tinăr elegant din aşa uumila elită sociala 
cu pantalonii suflecati, cu-mustetele ridicate 
pana la spriucene, cu monoclul în ochi si 
parfumat ca o cocola intră brusc intr’o pra- 
vălie din calea Victoriei. 

— Da ce, me rog?.,. ţi-a murit tata sau 
mama, zise el patronului, de-a! pus steag 
negru la prăvălie? 

— Nu me-a murit nict tata, nicl mama, 
respuuse patronul; dar a murit cine-va 
care e mal mult de cât tata sau mama, 
a murit acela prin faptele căruia eu pot 


284 


sta asta-zi cu câciula in cap dinaintea 
d-tale. 


Puiul cel de aristocrat soponit şi lustruit 
a eşit ruşinat din pravalie, şi daca avea 
în lăuntrul capului wacăr atâta volum de 
creer! cata pomada pusese pe cap, a tre- 
buit sa mediteze mult asupra respunsului 
patronului. 


In dimineaţa zilei de 8 Mar, multe tre- 
nuri ce au plecat din Bucureşti, Moldova, 
Oltenia si alte parți ale tarei, au sosit la 
Florica incarcale cu oameni veniţi sa a- 
siste la inmormintare, osebit de miile de 
saten! ce au sosil din împrejurimi. 


O casă de comert din Bucureşti care era 
pe punctul de a lichida, şi-a restabilit a- 
facerile nuwmal prin comanda marelui nu- 
mar de coroane funebre cea pregătit pen- 
tru mormîntul lu! Ioan Bratianu. 

Am fost si eu la Florica in acea zi de 
durere. Era o zi calda si senină cum fu- 
` sese şi inima marelul reposat. 


285 


Când am ajuns pe deal şi m'am uitat 
indarapt am văzut un ocean de vameni, 
peste 20,000 fara exagerare, care acope= 
reau şesul Argeşului, veniți din toate un- 
ghiurile țărei ca să aducă ultimul onagiv 
de iubire şi veneratiune ilustrului defunct. 

Doua fântâni abundente ce erai în gra- 
dina de la Florica au secat pana la ultima 
picatura de multa apă ce sa scos de no- 
rodal adunat. 

Toti pereţii caser de jur împrejur, de la 
etajul de: sus pănă la cel de jos, erau a- 
coperiti cu coroane depuse de Rege, de au~ 
toritati, de şcoli, de corporațiuni, de ne- 
guslori, de armată si de un număr infinit 
de cetaten! din toata tara. De când există 
neamul românesc nu sa văzut o inmor- 
mintare asa de impozanta asa de trista la 
care spontaneu sa fi luat parte olume aşa 
de imensă. 

A oficiat Episcopul de atunci al Dunarit 
de jos, Partenie actualul Mitropolit al.Mol- 
dovei şi Sucevei, în prezenţa Altele! Sale 


286 


Regale Principelu! Ferdinand si a Alteţei 
Sale Principelu! Wilhelm de Hohenzollern. 

Guvernul era representat prin d. Theo- 
dor Rosetti primul ministiu şi camerele 
prin biurourile lor. 

Când Episcopul Purtenie a cetit ultima 
rugăciune de vecinica pomenire cu glasul 
seu respicat, grav, mişcat de emotiune, la- 
«rimele au curs din ochit tuturor. 

Fu unul am plâns ca la mormîntul ta- 
talur! mei. l 

Me uitam la chipul lut loan Brătianu; 
me uitam pentru ultima oară, ştiind că nici 
odată, nicl odată n’o să mal věd acel chip 
care de atâtea ori me-a zimbit cu bunătate. 

Si-] vedeam tot aşa de frumos, de senin, 
de dulce; aceeaşi figură suavă de Christ 
care acum parcă dormea. 

Dormea la umbra copacilor unde venea 
el să se odihneasca de munca tarel; dor- 
nea pe piscul acela de unde ochil ser iu- 
bitor! de natura de atitea orl au ratacit 
pe întinsele şesuri ale Argeşului; dormea 


287 


uşor de somnul omului fara pacate, si-I cân- 
tau privighitorele de Mal, şi-l serbatoreau 
preoţii, şi-l suspinau imnul vecinicier miile 
de suflete cernite ce-l încunjurau. 

Caci së stinsese acea flacara a vieţel 
care a revarsat alâla lumina, si un gol i- 
mens a ramas în tara şi în inimile noastre. 
A disparut acel chip ideal care ca un ge- 
niu protector plana asupra patriei şi ne-am 
simţit orfani, fără razim, din moment ce a 
lipsit acela pe care atâția anf tara sa re- 
zemat. 

Dar ce zic eu!.... El Pa murit, ci a în- 
trat în nemurire. Marea lu umbră va ve- 
ghea asupra tare! şi dincolo de mormint 
şi faptele lui vor servi drept pildă pentru 
urmaşi! urmașilor nostri. 

Aici më opresc. 

Cael ce ași putea eu să spun care să 
mişte mai mult pe cetitor? 

Cu ce alt moment maï suprem aşi pulea 
sa culminez istorisirea vietel mele, de cât 
cu acel moment dureros cind am sărutat 


238 


cu inima ruptă si cu lacrimi fn ochi i- 
coana de pe pieptul lu! Ioan Brătianu, de 
pe acel piept plin de atâtea virtuti, si care 
fusese un scut atât de puternie pentru tara ? 

Depun condeiul şi închid cartea, pentru 
că numa! transportandu-mé cu gândul în 
acel timp de doliu, simt că mi se umezese 
ochi! din nou. 


SFÂRȘIT 


TABLA DE MATERII 


CAP. I 
Pagina 1—19. 


Anil copilăriei. Oraşul Fălticeni. Moravuri bă- 
trine. Părinţii mel. Profesorul Ziegmary. Petre- 
cerele si jocurile copilărier. Alecu Forescu. Anul 
1848. Războiul Crimeii. Plecarea mea de la casa 
părintească. 

CAP. II 


Pagina 19 —32. 


Prima mea funcţiune. Dodun Deperieres. Paul 
Menestrier. Calăul Gavril Buzatu. Demisiunea 


` mea din funcţiune. Întoarcerea la Falticeni. In- 


ceputurile mele vănătoreşti. Ion Turcu. Intimplări 
v&năloreşti. Numirea mea la trib. de Suceava. 
Luptele pentru Unire. 


CAP. III 
Pagina 32—61. 


Inaiutarea mea ca preşedinte la trib. Suceava 
şi apo! ca membru la Curtea de Intărituri din laşi. 
Balica şi Vodă Cuza. Numirea mea de prefect 

19 


290 

la Suceava si premutarea mea in aceaşi calitate 
Ja Dorohor.Expediţiunele mele v&nătoreşti. Schmid. 
Nicu Racoviţă, Dimitrie Rosetti, Colonelul Ga- 
dela, Costachi Tucidide, Colonelul Grigori Sturdza, 
Petrache Lochman, Cost. Sutzu, Iancu Catichi. 
V. Proca. Diferite întimplări vănătoreşti. Ce e 
patima vinatului. Poezia: La vénat. 


CAP. IV 
Pagina 52—65. 


Instalarea mea io Dorohoi; Vizita Principelu¥ 
Cuza la Dorohoi. Ce idee avea lumea de Vodă. 
Cuza. Greutățile prefectilor de a găsi candidaţi 
la alegeri. Călătoriile cu diligenta la Bucureşti. 
Permutarea mea la Curlea din Focşani. Jocut 
cărţilor în Dorohoi. Perdereu echipajului mei. 
Neculai Cananăi, Bobeica, Sorat Hermeziu, fratit 
Iancu si Matei Roset. 


CAP. V 
Pagina 65—85. 


Călătoria la Focşani. Primirea mea acolo. Iorgu 
si Nicu Dăscălescu. Originalitatile acestul din 
urmă. Tirul cu pistolul. Duelul meii cu Theodor 
Botez. Petrecerile v&nătoreşti de la Focşani. Că- 
kitoria la Dorna-Vatra. Conflictul cu birjarul. Ju- 
decata. de la Pojorita. Arestarea birjarulul. 


291 


CAP. VI 
Pagina 85 — 101. 

Strămutarea mea la Curtea de Apel din Iaşi. 
Deschiderea primei Curți cu jurati in lași. Achi- 
tarea acuzatului Alexandru Ioan. Agitatiunele 
în contra lui Vodă Cuza. Detronarea lu! la 
11 Feviuar 1866. Pactul de la 5 Iunie 1865. Lo- 
colenenta Domnească si noul Minister. Procla- 
marea de Domn a Comitelui de Flandra. Refuzul 
acestuia. Mişcările separatiste din Iaşi. 3 April 
Lupta din fata palatului Roznovanu. Mitropolitu- 
Calinic Miclescu. Represiunea. 


CAP. VII 
Pagina 102—128. 


Alegerea Principelul Carol de Hohenzollern. 
10 Maï 1886. Primirea noului principe. Jurămin- 
tul. Discursul Principelur. Inceputurile sorietăței 
literare Junimea in laşi la 1863. Fundatorit. De- 
viza el. Prelegerile populare. Intrarea mea in Ju- 
nimea la 1865. Berăria Franfoz. Starea noastră 
sufletească de atunci. Înfiinţarea ziarului Convor- 
birile literare. Primele mele debuturf literare. Dis- 
cutiunele din Junimea. 


CAP. VIII 
Pagina 128—180. 
„Numirea mea la 1867 ca preşedinte de secti- 


292 


une la Curtea din Focşani. Constantin Câmpineanu. 
Furtul de la Mărășești. Torturele. Ancheta. De- 
misiunea întregei secţiuni prezidată de mine. De- 
misiunea Curtet din laşi si a primului preşedinte 
al Curţii de Apel din Bucuresti. Intoarcerea mea 
la lași. Reintrarea mea în Junimea. Modul cum 
se ţineau şedinţele in Juimea. Poşta redactiunel. 
Dosarul Junimei. Primul banchet din 1867. Ca- 
racuda. Cel nouă. Aniversarea a XX-lea de la 
1883. Dedicatia mea lu! Iacob Negruzzi. Papusele. 
Politica începe să intre în Junimea. Apropie- 
rea Jurimel de liberali. Mutarea Convorbirilor 
la Bucureşti. Decăderea Junimel ca societate li- 
terară. Influenţa Junime! asupra miscaret literare 
din ţară. Partea mea de conlucrare la Convor- 
biri. Incurajarea ce să dă scriitorilor si artiştilor 
rominl.in tara. 


CAP. IX 


Pagina 180 - 184. 


- Venirea la Minister a lui Dimitrie Ghica. Ca- 
săloria mea. Visul. Moartea părintelui meu. 


CAP. X 
Pagina 184—214. 

Guvernele lu! Dimitrie Ghica, a lut Manolache 
Costache Epureanu, a lui loan Ghika și a lui Las- 
car Catargiu se succedează după scurte intervale. 
Momente critice; temere de abdicare a Princi- 


293 


pelul. Svonurile de abdicare a Principeluf. Inau- 
_gurarea unel eri de stabilitate. Disolvarea se- 
natului la 1876. Majoritatea liberală in noul se- 
nat. Demisiunea ministerului Catargiu. Venirea 
liberalilor la putere cu Manolache Epureanu, apot 
cu loan Brătianu în capul puvernului. Razboiul 
Ruso Ture. Intrarea Romiailor in luptă. Maiorul 
Neculau. Ordinul de zi a Principelut Carol din 
27 August 1877. Grivitza, Rahova, Plevna, Vi- 
dinul, Independenţa. Regatul. 


CAP. XI 
Pagina 214—230. 


Trecerea Junimistilor în alianță cu liberalii la 
. 1883. Constiluanta din 1883. Mouificarea legei e- 
lectorale. Votul secret. C. A. Rosetti. Călătoria 
mea la munte cu loan Melic si Stefan Virgoliel. 
Primirea noastră la Hangu. Grigore Leoni Făr- 
- căşanu. Neisbutirea noastră de a urca Ceablaul. 


„CAP. XII 
Pagina 230—262. 

A doua călătorie la munte cu doamna Pia Bra- 
tianu şi familia sa. Plecarea din Slanic. Mestecă- 
nişul. Dorna-Vatra. Plecarea pe plute de la Dorna- 
“Gura-Negrei. Colţul acrer, Caldarea, Cheile Bis- 
tritel. Pietrele Doamnei. Toancele. Distrugerea 
colibe de pe plută. Broşteni. Hangu. Urcarea pe 


m 

Ciahlău. Floarea Domniței. Prinzul pe coama 
muntelui. Grigori Leoni Fârcășanu. Ajungerea la 
Panaghia. Impresiunea. Intoarcerea la Hangu. Un 
document. Piatra. Varatecul. Agapia. Monastirea 
Niamtulut. 


CAP, XIII 
Pagina 262—279. 


Pericolul prin care au trecut fiit met Alexan- 
dru si Petru. Atentatul in contra lui Ioan Bra- 
tianu. Agitatiunile pe stradă. Disolvarea camerel. 
Alegerile în Iași. Intrarea mea in minister. Scan- 
dalurile pe stradă. Demisiunea noastră din guvern. 
Ce a fost Ioan Brătianu. Incercările de darea lus 
in judecată. i 


CAP. XIV 
Pagina 279—288. 


Alegerea mea la Suceava în noua cameră con- 
servatoare. Imbolrăvirea mea. Doctori! Cantacu- 
zin si Tauzig. Moartea lul loan Brătianu. Inmor- 
mintarea lui la Florica. 


ROR 


Digitized by Google 


K CAE 


ZILE 
RAITE 


1908 


Digitized by Google 


Digitized by Google 


Digitized by Google 


This book should be returned to 
the Library on or before the last date 
stamped below. 


A fine is incurred by retaining it 


beyond the specified time. 
Please return promptly.