Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0036

vers 
inter 


86 
ie 1928 


5 Le 


AUREL VLAICU 


2 Septembr 





Anul XLIV Nr 














374. — UNIVERSUL LITERAR 








C iitorii 





AUREL VLAICU 


3l August 1913, Trenul personal care 
mă aduce după o lungă vacanţă din 
munţii (ăorjului, străbate gări care au 
in noapte, asrecte funebre. Lrupele care 
se întorc vin Bulgaria au adus holera 
pe care au îmyprăștiat-o de-alungul ţării. 
Szu îuat măsuri“, anunțau sistematic 
ziarele încercând să liniștească  papu- 
laţia. Gările sunt deci păzite de sol- 
daji ca nişte închisori, var vărsat pretu- 
tindeni albeşte Iintomatic zidurile în 
noapte şi călătorii, în tren ca întrun 
convoiu funerar de fier vechiu, işi co- 
munică alarmaţi, în şoaptă: „La Fi- 
liaşi sunt doi morţi în sala de aştepta- 
ve” — La Piatra-Oit un vagon de ho- 





picioarele sdrobile și craniul  sfărâmat 
într'o livadă de pruni de pe lângă pă- 
durea de sonde. 

Era o durere nesfârşită pentru proas- 
pătul absolvent de liceu, care se pregă- 
tea. _ pentru largul necunoscut al vie- 
ţei. 

Și ghemuit pe scara  vasonului de 
clasa treia, fără săi mai ştiu de gări 
funebre, îmi aminteam ațroare zi cu 
zi ipostusele unei isbânzi  sfârşite în 
moarte 

In toată lumea se lac încerciri ca o- 
mul să. părăsească pământul pe care 
sa târit de mii de ani. La Paris tot 
un romăn Vuia, are cel dintâiu ideia 





Inainfe de pornire 


lerici, dintre care câţiva morţi, e ga- 
rat pe o linie secundară”, 

Dar noiţile de August, chiar în timp 
de epidemie de holeră se stirşesc în 
zori albicioşi, care înviorează. 

Căţărându-se pe tampoane, în gara 
Costeşti, un băiat murdar şi golaș 
vinde gaze:ele sosite cu trenul dinspre 
Bucureşti. Si pe un sfert de pagină, 
citesc titlul groaznic care birue şi imn- 
ţresia campaniei şi fiorul boalei  odi- 
oase: „Moartea lui Aurel Vlaicu”, Peste 
patru colocne, „Moartea lui Aurel 
Vlaicu“. Citesc ţinând ziarul cu mâini 
amorţite, amănuntele care sunt destule: 
Cum a plecat la ora două să treacă 
peste Carpaţi, ce-a vorbit, cu mecanicul, 
cum sa prăbuşit la Brăneşti lângă 
Câmpin3. Un om care de mic fusese 
ars de dorul să se ridice la cer, care 
toată, viaţa a măsurat cu compasul şi &- 
cherul planuri menite să birue pămân- 
tul cu mlaştini si stânci masive, care 
ciocănise fierul şi cususe aripele cu 
mâna lui ca să dureze mişina măr 
iastră care să lupte cu norii, zăcea cu 


să puie aeroplanul pe roate și cel «dlin- 
tâiu, se Jare, se ridică destipindu-se de 
câmpul cu iarbă măruntă câteva zeci de 
metri. Pe urmă Firman, Voisin, St 
Dumont, Bleriot, şi iraţii Wright în A- 
merica, încearcă în fiecare zi în drăsnea- 
ţa exj.erienţă, urm:.riţi de lumea intrea- 
gă cu înirigurare. In timpul acesta un 
refugiat bate la uşile tuturor redatţiilor 
vestind că el rumân ere o maşină de 
sburat și cerând liuturor sprijin ca să 
bivue naţia noastră înaintea celorlate 
Dar nu găseşte nicăeri crezare. Zadarnic 
încearcă el să doveilească adevărul ce- 
lo ce sune, afirmâni că a sburat la el 
acasă, la Binţinti, înlocuind motorul pe 
care nu-l avea cu ci înhămaţi, Lumea 
oficială şi neoficială zâmbeşte, „Lot asu 
am sburat și pe câmpia Lugojuluii”. Și 
iar zâmbesc toţi şi timț.ul trece. Inven- 
taterul se adresează atunci unui poet, 
Ociavian Goga. Aceasta îl stătucște să 
facă a mâșină suică, de probă, Şi iată că 
după câtva timp, o lighioană de sârmă, 


„pânză şi lenin, sboară din colţ în co, prin 


odăile joase de la Hotel Regal, Pe urmă 


- chiar” dacă. înseamnă o mare şi dure 


sicară in faţa reprezentanților zu nas 
subțire și mânuşi ai ministerului de răz. 
hoiu, în parcul Carol. Şi în timpul acesta 
Wilbrugh Wright se ridică la două sute 
de metri în aplauzele delirante u două 
continente. 


Românul era astfel lipsit din ne 
cmenia și neinieligența celor care tre 
bura să-i cadă uimuţi la picioare de 
aureola întăictăţii. 

Dar i se dă voie inginerului Vlaicu 
să-şi lucreze maşina în utelievrele arsena- 
lului Armatei. Ce sa întâmplat acoio, am 
allat mai tărziu din paginile unei re 
viste liierare. Un comanuaut  obiuz și 
bolnav de ticut n'avea încredere în Vlai- 
cu şi căuta cu hecare prilej să se szape 
de el. il considera ca vu beiea a Arsena- 
lului şi înceaca: să-i facă vânt. 

Peste un 2n mașina eru gata. Toate 
ziarele anunțau evenimentul. şi data 
primului: sbor la Cotroceni. Suntem adu- 
naţi acolo incă de dimineaţă, mii de 
liceenii cu aripi în suflet. Căci Vlaicu e 
Dal INaAiMNi€e uc Loace ui nosru. lată 
I, un hcean mai mare cu cap de ţigă 
nuș care ne grăeşte vesel și mânios ar- 
delenește ca su nu încurcăm catea. Mai 
sunt: acolo şi nasurile subţiri. Vlaicu 
intră în cutiuţa lui ca întrun sicriu de 
săirmă şi pânză, Motorul sbăraăe, elicele 
ridică un nor de praf şi acroplanul a» 
leargă pe cimp. Ateurgu şi nu se rudică 
în prima zi. Cepiii sunt trişti. Nasurile 
subpr zâmbesc ca hiş.e nasur subiiri 
și Yvalieu lănureșie ca nu prea ştie să 
conducă. Dar să vedeţi mâine. 

Şi a doua zi a sburat. Sa întâmplat 
lucrul acesa unic în tehnica maşinilor 
că a sburat prima construcţie, a shu- 
Tat aeropianul „Vlaicu No. 1. 

Pe urmă plimbările pe deasupra Bu: 
cureștilor erau obicinuite ca ale musca- 
lilor la şosea. Ziarele erau phhe de nu- 
mele lui.. Când a sbuarat la caruierul er- 
matei, în manevră la Piatra Oit, trupele. 
l-au primit delirant za şi atunci când a 
sbuvav deasupra Balcunior an 1943, Pe 
măsură ce învuţa săi conuucă, râşina 
lui se dovedea mereu superioară, 

Era mândria și nădejdea tuturor, ! 
dar imizernle nu încetaseru. N'avea un * 
ban şi nimeni nu se gânuoa să-i de o 
comanda «le mugşini. Un vis mai avea, Să. 
se intoarcă la el acasă la Binţinţi să a- 
rate tuturor care  crezuseră în el, când . 
sbura cu caii înhămaţi, că maşina lui 
„lusese adevărată”. SEA 

Dar mai ales să apară cu pasărea 
Imi .deasujra Caryaţilor ca un  vestitor ' 
al vremurilor care aveau să vină. El 
fecior al Ardealului. 

Şi acum citeam în ziar că irupul lui 
şi-a amestecat sângele şi carnea cu sfă- ? 
râmăturile pasurii: de lier.si pânză £,, 

Neamul românesc: încercâse să shă 
cu projriile lui aripi și căzuse. 

Dar nici o cădere nu e definitivă! 




















roasă întârziere. și lu 


car, Perpestu, 


UNIVERSUL LITERAR, -— 575 
SCRISOARE CATRE UN PRIETEN aşa cum o atinge” îi verifică propriile 


sule idei, 
Acest monoplan, faimos în planările 
sale, za şi în căderile sale pe arbori (ps 


Lie 
4 ch atunci aviația era doar o disciplină a 
AO Ă p AL VOAL i acrobaticei) nu fusese consiruit Intro u- 
i zină din nu ştiu ce oraş cu nume răsună- 
lor, ci întrun atelier umil, din răbda- 
rea şi muşchii a doi frați, îndrăgostiţi au 
fierului şi al focului.. 


7 A ; PR 0 AL putut dezi rămâne, în tinerețea sa, 

ASI Ș CALUL -Quy aizu prea mult timp în aceeaşi şcoală ? 
„sui we (d SMAA Nu-l mulțumea numui planşeta, cu înfi- 
“i te de E Rp dh nitele ei curbe, ale unui spaţiu nevăzut 

- Tla. VP AU 2 On QAA Ea şi ncinţeles. Politechnica din Budapesta 
UA “i Ss, nu l-a putut reţine prea mult timp. Qre-: 
A - le în sala de uesen erau prea lunri, 

dnsaaluao NA Pudampeola (e d MO a: Fraza profesorului gravă, prea acade- 
4 mică, cu legi și rânduri nestârşite de 


Si je SP Puzo Aa sua de infinitezimale, neliniştea pe acest neofit. 
LUA 
2 


Mai cu seamă că accesul în atelier, nu 


) dd alo laa era permis decât celor înaintați în a- 
[cade ea. nii de studii, chiar celor dela secţia 


a PANA CU Tr mecanică, primii ani fiind consacrați 


) exclusiv teoriei. 
DĂ pdsoru A 94 VE Ban ae At o e Povestess câțiva dintre  toştii săi vo- 
2, legi, Sa au mai rămas), că neputând să : 
. : E PP pătrundă în atelier Vlaicu era zăzut, cum i 
a ERA PIPI v că ana A pa-4 aaa z sta ore întregi înțepenit la zăbrelele fe- i 
! e E za PI zi | sesirelor, privind cu Jind lu colegii săi 

: Ei bo EA pole NA ar 
ă w— 


, mai bătrâni, cari între menghine şi şuru- 
pi AAA . HR . 3 
WAV oua L buri, puteau să „pilească“,  «ucolo unde 


e A SE SU a i a A 104 ferul şi sudoarea omenească stăpâneşte. 
ca . 
Y| 


x ă Ă Ș Se 23 
Ş.A VaAAA, (na end La 9- La dac m Dea | 


| spa Data bnp You pa M sa Ut 
na ot da contul NOTE BIOGRAFICE 
amana. Am Corr ha ot atata 


Auvsel Vlaicu s'a născut în satul Binţinţi 


E ) nb i dei de lângă Orăştie, în anul 1880. Era fiu de 
. N 


ţăran. Studiile si le-a făcut în Budapesta 

| - N (3 şi Germania. Când sa întors în ţară a | 

- - to sol orogu A reuşit să-şi construiască un aparat, tip „Ă 
CO. asia £ 0 original, la Arsenalele Armatei. Cu a- 

N cest aparat și-a început primele  exer- 


Ș — „it ciţii de pilotaj. A ajuns în scurt timy, 

Se Ă Pana CA AA un excelent pilot fără profesor și fără 

A AL asistent. Abia după câteva luni de sbo- 

i ruri, Vlaicu executa virajuri cari î 

i A ei SIDA cremeneau pe cei mai iscusiți piloţi 

SĂ UP VA LA a dude ) i din vremea accea. In timpul campaniei 
- Ă noastre din Bulgaria el a adus țării 


mă ga A AAA nepreţuite servicii prin îndrăsneţe re- 
PI LO SA WR 4 E Bta cunoașteri. Pentru aceste merite, Regele 
gri 


Carol l-a distins cu ordinul „Steaua 


n am 


României”. Nu mult după aceasta, în 


VA ziua de 31 August 1913 Aurel Vlaicu a 
m DA ad ] i plecat cu avionul să treacă munţii Car- 
[visat paţi — un act de mare lemeritate pe 


vremea aceea. Na ajuns decât până 
unde la 20 


deasupra satului Băneşti 

Ea i Ve ă kim. de Ploeşti avionul a căzut. 
” SAL Aviatorul a fost găsit mort şi apara- 
tul sfărâmat 


F. 

de vesseate Nu este deci de mirare că arăta o vă- 
E dită agresiune în faţa teoriilur. 

ÎAbilul pilot era dublat de unul dintre Monoplanul său era o dovadă. înzes: 


Kiiai pasionați mecanici. Nu de un în.  trat cu două helici, era exact opus prinzi- 
ver de un inventator ingenios (faima  piilor zborului. la observaţiile pe carii 
Patul face această atirinaji» inu- le-a adus un prieten, tot inginer şi el, 
Hi) ci de un mecanic în cel mai strict Vlaicu a răspuns că vede și el acest de- 
kpies al cuvântului. O patimă călită în lect în schema monoplanului său dar „ze 
ser, înconjurat de menghine, şuruburi să-i facă dacă merge', sau că teoriile nu-l 
neliniştesc aâta vreme „cât viața, primită 











in tararac 


PI 
+ 








5706. — UNIVERSUL IATURANR 


IMPRESIUNI DIN VĂZDUH 


Mi se cere să seniu un ariicol. Nu pot 
sit refuz. Cu toate acestea, rog să nu se 
uite că meșteșugul meu nu e să scriu, 
bu ştiu să sbor. Din puna, ce cu sila ani 
se pune azi în mână, cu am făcut aripă 
denălțare, Să smulge amm din aripă o 
pună ca să fabrie proză ? După cât ştiu 
vu, o singură aripă poate produce pene 
dc scris bune : aripa de gâscă. Vedeţi la 
ce păcăleli se expune omul nedeprins cu 
stilul. 

„Lumea e curioasă să-ţi cunoască in- 
presiile”— mi sa spus, Sunt foarte rezu- 
nascător lumei de cenriozitulea cu care 
mă otorează, Mânrturisese însă că aşi fi 


„preferat ca Iumea să se intereseze mui 


mult de sborurile snele decât de proza 
anca, care, desigur, trebue să fie foarte 
plicticoasă, Dar, să nun acuz pe nimeni, 
Şi mai ales să nu nitănu că trium între 
vreme rând publicnlui îi place să pe- 
ircacă văzând câini varii vorbesc, oume= 
ni cari latră şi aviatori cari scriu, Prin 
urmate, să sctiu, 

Ce să spui? Uwvruno de Bergerac, sure 
„a Sburat niciodată, deserie admirabil 
sborul său între lună şi pământ. Inte 
legeti, pri urmare, de ce mi-e frică mie 
că mu voi isbuti să intevesez de fel cu 
impresiile mele pe cititori.  Trebuce să 
[i avut norocul de a nu fi sburat nicio- 
dală cu să poţi descrie frumos um shor 1... 


„Farrive, --oxeuse moi — par la dernicre trombo. 
“fe suis un peu couvert d'ether. „Jai voyage! 

ai les Yen tout remplis de poudre d'asires. J'ai 
Aux enerons. encore. quciques poils de planete! 
'Penez, sur mon pourpoint ua chcveu de comete |, 


Asa pretinde Cyrano de Bergerac ci 
sa întors din Funtastica sa călătorie în 
lună, Fo. deşi am izbutit să mă ridic 
chiar până la o mic de onetri cu aparati 
sur, mărturisesc că niciosluti nu van 
eeborit acoperit de eter, cu ochii plini de 
praf «le stele, pe ghete n puf «de planetă 
suu pe haine cu păr de cometă. Și nici 
calea lactec nu mi-a stropit niciodată 
hluza cu laptele care-o. pavează. 

În schimb, au întereat deo-atâtea ori să 
mă stropeuscă alţii m noroiul pămân- 
tean al răutăţei lor, Dar, să nu vorbim 
de necazuri. Datoria noastră este să pla: 
năm de-asupra mici milor omeneşti, Şi- 
această datorie trebue să și-o îndeplinea- 
:că en atât inui mult aviatorii, Menirea 
lor nu e să planeze? 


Impresia cea mai puternică am simți- 
t-o când am sburat pentru prima oară 
la Binţinţi, în Ardeal. Blcriot încă nu 
trecuse canalul Mânesei. Primul meu 
uparat era tot de lemn şi navea motor, 
Am legat trei cai de cl, trei flăcăi au 
prins a pocni din bice, şi aparatul su 
ridicat la vre-o 15 metri înălțime, după! 
co a alergat câţi-va chilometri pe pă- 
mânt. De- atunci, de câte ori mă sui în 
aparal, sbârnâiala motorului mi-aduz 
uminte de aeroplanul fără motor, şi dinu- 
intea ochilor, fascinaţi de nemărginirea 
văzduhului, îmi răsar cei îrci flăcăi 
cluuind și pocnind cu foc dim bice. 

Bucuria cea mai mare însă aim simţit- -0 
când am sburat ni prima oară la 
Cotroceni. Nu m'am ridicati: atunci mai 
sus de patr u mciri. Cu toate acestea, nici 
Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți ca 
înălțimea la care mă ridicasem cu. Fi- 
indeă patru metri, ecran atunci pentru 


auine un record " formidabet un record 
care-mi consacra maşiua, Sburăscat: si 
asta cra principalul, Mă meninusera si- 
gur în aer, făcusem cevoluțiuni neşovă- 
«nice, Publicul care cra de faţă mu a- 
plaudat Cu Girtuziai, lar cu, după ce 
mam coborit, eram ca şi bsat de bucu- 
via fără zii a isbânidei. Incepuserm 
sii mă dau peste cup pe câmp de fericire, 
Cei din jurul meu ziceau cam Înehunit. 
Și eram, îu adevăr, nebun de entuziasrn 
şi mulinmire. 

De alifel, este în adevăr de mirat ctun 
tunul. nu înebuneste cânul shoară, Mă vi- 
«lic. Şi un gol parcă se face deodată în 
teară Fiinţa, — ca si cum mași ridica 
fearte repede ca un ascensor, Casele, 
drumurile, plantațiile prind să alerge 
nebunește în urma mea, Să se depăr= 
ieze diu ce în ce, să se micşoreze, să de- 





vie tot mai puțin clare. Până la o sută 
de metri. am impresia că shor cu un 
tren fulger, pe un drum fără şine, peste 
Incruri şi oameni. F înălțimea favorită 
la care-mi plac să shor. La o sută de 
nxeiri nemărginirea văzdulhului nu mă 
nelinişteşte, alergarea nebună a lucrurilor 
de snb mine îmi dă continuu senzaţia 
ameţitoare a vitezei cu care sbor.. Deia 
Cotroceni, când sunt la o sută de me: 
tri înălțime, se vede departe în zare.. 

Văd Argeșul cum scânteiază ca o pan- 
elică de fildeș. Văd drumurile, elădi- 
ile oraşelor, pădurilor cum se rânduese, 
sub ta Mi DA vitezei cu care alerg, în 
linii paralele... "Toate coniururile se văd 
paralele de sus. 

Când trec de ciuci suie de metri în- 
cepe să-mi fie urât. Pământul nu se mai 
vede decât ca o imensă movilă de ce: 
nușe sură cu pete albe, munţii şi văile 
se nivelează,.. Coniraţii sburători (cio- 
vile şi ceilalţi... aviatori de această ca- 
tegorie) au dispărut cu desăvârşire... 
Mă simt singur şi începe să-mi fie 
Trică... Nu mi-e friză de căderi sau 
accidente. Mă cuprinde teama de miste- 
rul nemărginirei, Nici odată omul nu 
poate să aibă mai precisă impresia neun 
tului decât când sboară mai sus de cinci 
sute de metri, Jos haos, sus haos. lar 
«bârnâitul de bondar uriaş al motorului 


parcă dă un forimdabil glas acestui 
haos. 

Am trecut de S00 metri, Alere cu o 
viteză fourte mure. Şi totuşi parcă stau 
pe loc. In raport cu imensitatea vâzdu- 
lu:lui, viteza motoruhii meu. dispare. Aşi 
vrea să ulerg mai repede,  Incetineala 
asta mă cnervează, Toate storțările surt 
zadarnice însă, Mam ridicat dincolo de 
limita putinţelor omeneşti. Am intrat în 
sera munle omul uu mai însemncază n 
mi: faţă de infinitul a tot puternic, 


Sai tuă cobor, deci, Coborirea e uuult 
mai plăcută decât suirea, Până la 50 de 
metri deasupra pământului, mă cobor 
fără nici o teamă, cu mâinile strânse pe 
cârmă, cu ochii ațintiți usnpra motor 
lui. Dela 50 de metri incepe să mă cu 
prindă fricu de a ar ateriza destul de 
usor. În usiaţie, spre aleosebire «le vicaţa 
de toate zilele, e nai greu de coborit 
decât de urcat. Cât ar câştiga aviația 


dacii predispoziția firească a omului de 


a se cobori şi «le-a cobori totul, gar pr- 
tea aplica exclusiv în folosul aterisărei 

Şi mai ales e greu de aterisat în timp 
de furtună, Dealtfel, când aerul ce agitat, 
aviatorit evită să sboare. lu totuşi am 
sburat la Brasov pe un timp foarte puţin 
favorabil. Bătea un vânt puternic, Aerul 
cra nelinistit ca valurile unei mări în 
[nriate,  Aparalui era când ridica 
Îi înătțimi de snte de metri, cânl coho- 
ră pân aproape de păruânt. Parcă, erau 
« Iuiuge vie cu care o mână urtașă se 
juca cu o plăcere sulbatică între cer şi 
pământ, Când hate vântul lare, au me 
piesa că niciudată nu vom putea stăpă- 
ni aerul, 

Deacea, cred că iniația nu va izbuti 
decât să devie un foarte plăcut sport pen- 
tru vreme frumoasă. Ea nu va putea uici- 
odată să ia clesvoltarea pe care au 
luat-o automobilele sau vapoarele, Şi e 
foarte firesc să fie aşa, Ca să. shoare, 
omul irebue să sucerească regiuni ce nu-i 
sunt destinate, cu mijloace ce nu-i a 
parţial. 

Dela furtul lui Prometeu, omul na în 
drăznit încă o aventură atât de primej- 
dioasă. Și, pe cât se pare, za şi Prome 
tea, omul modern va ispăşi prin eterne 
pienrări de sânge această nouă taină 


furată Duninezetrei. 
AUREL, VI.AICU 


20 Octombrie, 1911. 





a i UNIVERSUL LITERAR, — 577 


poe za e 











SIADU TUDOR PETRE STRIULAN 
STIHURI POPULARE IN CIMITIRUL 


PENTRU MOARTEA DIN GENOVA 
IN CĂTĂNIE 


V'ruuză verde, leun cu uod. 


Cimitirul modelelor 





sună codru a prohod. Urcăm pe trepie în cimitirul răcoros; 

că în lunga slealului. e o tăcere reculeasă “n galerii : 

îi înța Muscalului. : - se-asicrn evlavii peste lespezi ca de os 
badea sa frânt si-a picat i =c“ntinde-o punte albastră între morți şi vii.. 


i roșu fruute înţintat, 
cu pistolul lu picioare, 
»ahia peste ponoare, 
vârful coifului turtit. 
ca o cruce risipit. 


Statui de marmoră, prin vreme, “ntruchipează - 
bărbali voinici, cu piept zvâcnit lemei; 
privindu-i lung, sub cea din nrmă rază, 


n întrebăm cine priveşte: noi ori ci? 


si lunecăm pe șahul morţii si al vieţii. 
pe sueluri, trupuri albe uăzueec spre stefe... 
j-atăla viaţăn gesi sim sunțurile leţei, 

că înţelegi: e-un cimitir pentru motele,., 


Pasăre. pasăre vie. 
sbori acasă măeturir, 
scutură-fi umbra de pene 
până rană din sprincene 
nu sencheagă din răcoare 





Vieira! ip cioc, Omnes resurgemus 
O Di ou Ne Ec RE 2 e a 
| ii i să i ui pei dt. se A > 
Pană pu sting ochii apu, În cimitir de piatră, încremenit pe pernă, 
! până nu-l înghite groapa, Ă um genovez visează cu gândul irânt la Remus... 
Să suni ciocul de ferestre murind, l-a “nfiorat o moarte prea eternă 
sit dai soafei tui le veste, si-a comandat să-i serie “n bronz „Omnes resurgenius”. 


Sărmaue armator ce adunaşi comori, 

te despărţişi cam greu de măriur: si vapoare... 
te consslaşi în fine să mori de două ori, 

ta să-ţi plăteşii nădejdea în viața viitoare... 


De pe straşină să țipi 
s% bati nlânsef din aripi. 
să-i vadă în ochian de gânc 
umbra de cruce căzută. 
în pustin cum îl sărută 


gura rece-a vântului, Vot învia en toții — crezuşi în ceasul stat; 
cățelul pământului malrozilor şi mării, le-ai spus „la revedere” 
mm îl Schiaună și-i linge şi-ai adormit în barbă, tihnit, burghez, pe pat, 
sângele ce se prelinge şi-aproipe nai simțit, de rău nici-o părere, 
sin loc de lumini de ceară 

ceața văilor de seară Dar fiii şi nepoții, moştenitori de-avuturi 

cum îsi fumuie a jele 3 sau îugrijit ei bine de-o piatră gream hotar; 


atatul Hiptos de iele. un zăwmbet te înipunse ca razele pe fluturi 


ce ncearcă să confuudle u stea c'un felinar. 


Dacă Lai iubit curat 
so pornească pe “nserat 
prin somn lung cu chipul dus 
după omul ci răpus, 


i, vieţi de am dealurgani, ți-aduseră prinos 
până sau rânduit cu toți 'n preajma fa 
dar ultimul, se spune, ar îi citit pe dos: 
„loţi vone nurri* îm loc de „toți vom învia”... 


HICTOR GEORGE DUMITRESCU LENE ROBU 

i Sa rupt o îi uuză de pe-un ram de nea - Modularea, crescută tulpină spre zare 
__ Şi-a Huturat o clipă “n rotogol — Plutind curatăm lumină : vis sau plută? 
„ A“mbrăţișat-o ochiul de nămol Nu i-a udat nimeni rădăcina de boare: 


Trăeşte din vis, aromă şi lăntă. 


care visase, nopţile, la ea. 


inimă sa destrăma spi see aa Pit PR zi 
In inimă sa destrămat suspin Peste pise sta ridicat: flacără sau mit ? 


Și'n sutlete ne-au plîus potop de stele Dară fâlfâirea era de mătase, 
« lar lacrămile lor de aur, grele, Oare cine altfel cântecul a primit 

Ne-au săgelat cu vâri de mărăcini — De i sa topit mulicyunea'n oase ? 

plai Vant, al i: sullet Ai ri Mi Clapele si-uu închis suutele, uşor 

fu ai stărâmat zăbrelele iubirii Orga dii sullei — aur, lemnu — Sa zăvorit, 
„Și nai pășit pe pragul fericirii Ce farmec l-a făcut peniru veac să ia sboe 


Ci te-ai sortit cternului abis — i Sin aripă îrântă să dureze târil ? 


578. — UNIVERSUL LITERAR 


PRIVELISTI DIN VACANTA 


Alex. Busuiocianu 


„Figuri şi cărți“ „dovedea în generația care se înstărea în literatură după 
război, un intelectual îndrăgit de problemele mari şi în acelaşi timp un critic 


care isbutea să ridiculizeze, numai subliniind detaliile, toată cariera câtorva 


poeți de periferie literară. 





Bugeagul... Călătorim d: o zi îutieu- 
pă pe întinderea gălbuie şi toridă a ste- 
pei core se mistue necontrnii în uni 
fără să-şi restrângă nici cu un degel za- 
rea dinaintea noastră. E pustiu şi cald 
ca într'o lingoare trobicală în care te 
cufunzi sleit, fără nădejdea nici dorii: 
ţa de a mai cşi. Inzintăm încet, prinzi 
intre aceleași neșiărsite şine de fiere și 
închişi în cercul de cleştar al orizon- 
tului. Nici o putinţă de scăpare, nici o a- 
diere, nici o undă răcoritoare. Prin tn 
vestrele  infierbâniute ale vagoanelor. 
privirile trec placide şi ostenite. rătă- 
cesc fără scop şi leşină îndelung pe mi- 
rişti arse şi pe lanuri nestărsite de po- 
rumh uscat... Cititorule odihnit si neîn- 
selat, esti poate uu' om al stepei şi cu- 
vintele mele îţi trezesc nostalgii  înde- 
părtate şi stropite de aroma pământului 
uatal. Fii fericit!. Nu mă vei  înţe- 
ge. Eu eram, trecâud prin pământul tău 
natal, întocmai ca un beduin jierdut 
de săptămâni prin arsiţa nustiului şi 
care înainte de a ajunge la Moca își uci- 
de cămila pentru un strop de apă! 

Nleca mea, fără cupole de diamant și 
minarete de safir. era Cetatea Albă. Işi 
scăldn zidurile aurii în ava albasiră u 
Limanului, își clătipa. în zare plopii în- 
tunecaţi ca chiparoşii și dormita feri- 
cită la umbra delicată a  salcânsilor. 
Pierdusem de mult nădejdea de a po- 
posi îhtre zidurile ei ; şi din fierbiniea 
alunecare în neant în câre mă găsea, 
pu mai aveam nicio dorinţă. — când 


Alex. Busuioceanu a stat apoi cațiva ani în străinătate și numele lui a 
apărut mai rar prin revistele noastre. Dar la Roma apăreau studiile lui asupra 
artei italiene: „Un ciclo di affreschi de secolo XI“ şi „Pietro Cavallini e la 
pittura romane del Duecento e Trecento“. De la „Institut de cooperaţie inte- 
lectuală“ de la Paris, al cărui functionar a fost câtva timp, tot găsea vreme 
să publice, în editura Cultura Naţională, un volum asupra lui Walt Whitman. 


soarta, ale cărei taine rămân nepătrun- 
se, avea să pună capăt suferinţei mele. 
La căderea înstelată a nopţii, tivită în- 
că de lumini trandafirii, mă  găseant 
fără veste şi aproape fără crezare, în 
faţa zidurilor Dinecuvântate ale ora- 
sului. Am coborit fericit din tren cu 
tearmantanele în mâini și, din ochi, cău- 
tam minaretul cel mai înalt de unde 
să Qau drumul rugăciunii mele de mul- 
(mmire lui Allah... 


Dar după o noapte de odihnă intre 
„iduri bătrâneşti şi ospitaliere, când 
suferinţele călătoriei sunt uitate şi por- 
neşti pe străzile lurgi, tăiate rusește și 
hine întreţinute, cu gândul să ie uiţi 
la lucruri fără necaz, statornicia ta me- 


„vritoasă de călător decis la orice oste- 


neală, începe a fi şi răsplătită. Eşti la o 
margine do ţară, unde viața molcomă 
şi fără ecouri se petrece atât de linisti- 
tă, atât de fără grabă, se împietreşte la 
tt pasul în atâtea nehăgate în seamă 
mici eternităţi, încât trecând printre 
ale, urmărindu-le cu ochii, ţi-ar fi cu 
neputinţă, chiar de ai avea cea mai 
robustă natură, să nu aluneci repede 
în visare. 

Cum să descri în cuvinte potrivite și 
fără melancolie sentirnentul  nelămurit 
de liniște şi de tristeţe, de bătrâneţe a- 
adâncă și de vreme oprită in loc, pe 
care ţi-l strecoară zidurile sure «le 
piatră ale căsuţelor umbroase, acoperi- 
te de străvechi olane, încununate de pia- 
noane arhaice şi cufundate în vreme 
ca întrun somn fără prihană? Am 
nisi trecut cândva cu sentimeniul ace- 
sta printro Cetate Alhă a Nordului... In 
Bruges-ul plin de amintiri şi de triste- 
ţe. printre zidurile mute, îmbrăcate în 
ederă şi oglindite de canale, viuţa nu se 
petrecea mai lină și din alte vremuri. 
ca aici, 

Am străbătut orașul fără grabă, în 
pasul legănat şi gânditor a! trecătorilor 
localnici, prins pe nesimţite în ritmul 
!ur domol și potrivit pentru eternitate. 
„Am cercetat din ochi unu câte una îe- 
restrele deschise în care nu zăream pe 
nimeni, am privit peste porţile grele 
străjuite de pilaştri, curios de viața ce 
se petrecea dincolo de ele. Nimic... In 
după amiaza aceea de vară înflăcărată, 
părea că lumea deşertase pentru: tot- 
deauna orasul, refugiindu-se în neant. 
Târziu doar, am zărit într'un balcon un 
om care dormea pierdut întrun fotoliu. 
Y-rietenul ce mnă însoțea mi-a explicat: 
„E notarul public Cu... Si se poate să fi 
fost notarul public C... Dar era atât de 
învicit printre zorelele plăpânde ce îl 
nlintau.,si atât de dulce inocența care 


"se pentru cetăţenii lui de acum. 


îl înfiişura ca o aureolă, încât eu eram 
sigur că dormea în balconul său dep 
veșnicie și că viaţa nu mai avea nici 
un farmec să-l mai poată destepta. 


Am în Cetatea Albă un prieten de ca. ] 
re vremea şi amintirile mau legat mult, 
Am hoinărit odinioară împreună pe : 
drumuri înflorite italienesti, am gus- 
tat vinul auriu de Chianti sub pergole 
îmbălsămate şi nemuritoare și am tă 
cut amândoi arheologie printre pietrele 
-bătrâne şi pline de amintiri, Zile: de: 
neuitat... Prietenul meu.e acum primar 
peste Cetatea Alhi. Amintirile lui italice 
populează târgul scitic cu nevăzute um- 
bre imperiale cari trec gânditoare şi tă- 
cute în amurguri printre zidurile sure 
ale oraşului. In apusurile nesfârşite al 
stepei, pasul lor aerian se întretae în 
eadenţe cu ropotele îndepărtate ale cai- 
or sarmaţi... 


Prietenul meu e un primar fantastic. 
El e primar nu numai peste o Cetate 
Albă, dar peste trei Cetăți puse una pes 
te alta. La marginea L.imanului, prin: 
tre ruine albe de calcar şi marmoră gre- 
cească, scoase la iveală de el însuşi, e 
vrimav peste străvechiu! Tyras a! Mile- 
stenilor. Cetăţenii lui grăesc acolo în 
semne şi inscripţii care pomenesc de; 
temnle şi de zei, de vin adus pe mare de 
ta Rodos. dela Tassos și din Cnid, şi de 
*remuri înflorite acum mai mult de 
două mii de ani. Si la aceeași margine 
de apă, printre creneluri de cetate şi în 
turnuri de castel pustiu, el e primar și 
căpitan de gânduri peste auritele coră.; 
hii genevoze venite de departe la Mon, 
castro si peste însuliţate armii moldo:: 
vene “învrăjhite cu Sultani şi Hantătați, 
In incinta frământată de bătălii a 
Cetiiţii, l-am găsit răscolind cu ştiinţă și 
grije de părinte urmele de mult îngrw: 
rate ale aprigilor ostaşi de altă dată; 
Dincolo de Tvras si Moncastro, și das 
«ubra lor, prietenul meu taie harnjt! 
strade, rândueşte grădini şi clădeşie ta 





i 










Prietenul meu e tără îndoială un 
primar fantastic. Ei veghiază şi comât 
dă fără turhurare peste milenii ca, În; 
ir'o cetatae Albă din vis. Am petrectt 
cu el o seară la marginea albastră a 
Limanului. Adia vântul liniştit din sk 
pele cimeriene. Cântau pescari şi m 
uitam departe la luminile ce se 
prindeau tremurătoare către ţărmul s& 
tic al lui Ovidiu şi către Odessus. Se k- 
cea. noapte. Jar. dinspre mare se âpte 
-viau galere 'egeene încârcate cu urțiqa- 
re dela Rodos și cu amfore de vin din 
Cuid... 


Ss - 


on e Tm. oa ah aaut ui te RR 


UNIVERSUL LITERAR. — 570 


CALENDAR VĂRATIC 


— „Săra... ! Par'c'o dat turcii pe- -aici“, 

Sandu zâmbi şi mai zvârlindu-și în o- 
bra aji un Țiumn de aDă roca; 

SE — „Las' că tot dumneuta strângi ta 
oc“. 
Strânge, baba, strânge. 

Se Lrivi în aglină, Din spuma proso- 
pului nu i se zărca decât părul! sbâriii 
vâlvoi, ca a reclamă de pămătufuri. Se 
zori. Îşi pientănă grăbit şuviţele care-i 
dădeau în ochi. 

— „Mătuşă, du-te la duduia Norica şi 
întreabă cât e ceasul, Şi când te-i în- 
toarce, să biţi la uşă,“ 

Se schimbă. Pantaloni a:bi, pantofi u- 
„şori, cămesă deschisă... Lia dragă! 1ra- 
„prăştie cu pulverizatorul FTin one Ti» 
ros tapiiv de liliac. Cure Liri: în pre 
litiacul ? Sâmbătă avea o rochie Lilas. 
Cam prea decoltati Asta nui pace 
lui ta s.su Prea „futa, Adică, rar: 
prea „floare“. Ce mai de îlori primise 
doamna Ada, Sâmbătă! Tot toporaşii 
sui! Se yrivi admirativ în oglinâă. 
-Premiul întâi, Sandu, pentru îlori de 
iua doamnei Ada. Cât sa necâiii el 
şi cu Petrea, gridinarui! Când îl prin- 
„deai, era în seră. Dar şi toporaşii lui! 
“ Lia adusese trandafiri. Nici un suc- 
ices., Era şi de aşteptat. Niciodată nare 
“Lia idei originale. Şi cele pe careleare.., 
Dacă war fi frumoasă... Singurul ei 
>merii. Dar covârșitor. Frumuseţea îm- 
prejurimitor. Sandu oită chinuit. Lia 
asta, frumoasă şi mândră! Regina Lia... 
Asenră, când a îndrăsnit si ei, pentru 
“mtâia oară să-i spue atâtea... Se rosi 
“tără să vreie, aducându-și aminte. Ea 


zâmbea. Nu răspundea nimic. Zâmbea. 
Şi deodată, Norica năvăleşte furtună 


peste ei: 

ci sA? Dumneavoastră... 

„IA sa, enervat: 

„— „Norica !* 
= „Ce te-ai roşii ?* 

Lia interveni, răutăcioasă : 
= „Ţi-a spus pe nume. 

„ Sandu mai dădu un asalt: 

- — „Nam spus „Lia, 

„+ Norica se aseză între amândoi: 

+, = „Atunci te-ai. fi roşit si mai tare. 

„Imi daţi voe?". Si o cuprinse pe Lia 

„de gât: i 

— „Ăsta al câtelea-i? Moi ştii? 

„ Lia a dat din umeri şi sa ridicat. 
:4u plecat amândouă. Si Sandu a ră» 
: mas ridicol şi liric pe bancă, în umbra 
“poschetului, cu luna plină, felinar dea- 


firtaţi ?* 


:Mupra şi amintirea atârnată la buto- 
i lară « - | A 
Lia! Işi auzi soptitul  ameninţător. 


Deea at dprin odaie. Se aşeză în- 
| gândurat întrun..fotoliu. O avea te 
"Lia în minte, nedeslușită, ca an proiil 
împman pe..0 mevalie străveche, 3) iri. 
|$o aibă lânaă el, au, în brâie, Sursă 
!luj.. Regina Lia! Numai odată, - Și -pe 
urmă... Se sperie, Cum: Do nrmă 7 
aa, dragă, iată ru | Se Apis fl sin- 
“eur, Si, deşi îl rudea o întrebare șreu, 
[e prefăcu pocăindu-se_ că n'o veste. Te 
; buhesc, Lia ! Parcă navea destulă tărie 
“poptitul. Scrise cu vârtul piciorului, re 
:făvor litere imaginire: „Te iubesc, 
“a! ” Nu, nu aşa, Sterse cu talpa şi 
ise iar: „Sandu. te iubeşte, Lia!' Şi 
“ai departe: „Mă iubeşti, Lia (ză 
413 „Boc, boc!" 





"= „Intră, „mătuşă, Co- -ai, întârziat a- 

ia? . i 
„De, dragu mătuşii. 

Baba îşi rătăcise prin ladă glasul și, 


la repezeală, îl luase pe cel de acuma 
patruzeci de ani. Sandu se întoarse: 

— 4! Norica! Musafir ?' 

-— „Da. Cazda pleacă 2: 

——„Incă nu. Stai jos“, 

Norizia îl prirvi atentă 
truia unghiile. Si zâmbind: 

j — „De ce te-ai pudrat? Vi'iam să te 
sărut. 

Sanrtu roşi, Cât de discret 
cu putul! ursuz : 

„Norocul meu. 
Niniti aa se aplecă puțin, ca să-l 
in față şi ironizânăd: 

„Creed... 

Sandu tăcea. [a se aşeză lângă dân- 
su! pe un taburet: 

— Bi? Ce mul zici ?* 

„Nimic. 
O tăcere micii. Norica : 
- „EU vroiam să-ţi spun ceva“ 
Sandu ridică ochii, 
— „Snune', 
„Ce preferi 
Lincile ?* 

— „Blondele“, 

a „Pentrucă Lia e ilondă şi ei 
retă“* 

— „Nu“, 

„Ba Qa'. 

Cu un gest uutoritar: 

— „Numărul doi. Proaste 
tepte ?. 

— „Deşiepte“, 

— „Lia e proastă”, 

— „Si tu, deşteaptă ?* 

— „Da“. 

— „lau notă“, 

— Să iei. Silentium ? Numărul 
Frumoyase sau urite ? 

— „Frumoase“, 

-— „Lia e frumoasă”. 

— „Și tu, urâtă”. 

— Nu, prostule. Eram sigură c'ai să 
spui asa 

= „Esti frumoasă ?* 

— „Aproximativ, 

Sandu îsi m-i consideră odată un- 
g&hiile şi se ridică. Norica porunci, cu o- 
chii în altă parte : 

i =— „Nu-ţi dau voie s'o mai iubeşti pe 
ia”, 

E! nu stiu mai întâi ce să facă. Pe 
urmă, dumerindu-se, zise jenat: 

- „Nici eu nu-i dau voie nimănui să 
se iul apte în treburile mele“. 


Se lăsa tăcere grea. Răzbătezu toate 
sgomotele de afară, din ogardă şi um- 
pleau odaia, O vrăbiuţă sură se aşeză 
pe prichiciul ferestrei şi, de dincolo bătu 
cu ciocul în geam cerând ca în poveşti, 
udăpost. Norica n'o vedea. Sandu se 
gândi să i-o arate. O privi. ka stătea 
toi pe taburet, încremenită, sprijinită de 
scaunul pe care stătuse cl mai înainte, 
cu carul în mâini. Pletole negre îi năvă- 
liseră obrajii şi .se încurcaseră printre 
degtele ei mici. Nici nu se clintea. O pri- 
vi mai cu hăgare de seamă. Da, Ține 
ochii închiși. Sundu se gândi că dacă 
ap fi Emil în locul lui... ȘI-L închipui ne 
Emil în locul lui. Sar fi ridicat hinizor 
din fotoliu, ar fi făcut câţi-va pasi re 
vată. până la ea şi ar fi cuprins-o încet 
cu mâna... Sau, nu. Sar așeza jus, pe ev- 
vor, lângă ea şi ar prvi-o mul, Inititu- 
nându-se cum îi tiveşte lumina conturui 
pletelor până la jumătatea frunţii ne 
tede, i-ar admira nasul mic şi îndrăsneţ, 
„cu.nările ca petala de crin alb-şi smeura 
gurii şi bărbia puţin cam dispreţuitoare, 


cum își fus 


dăduse e] 


vadă 


tu? Blondele sau ti: 


bru 


sau  deş- 


trei. 


AUREL LAMBRINO 


Niei n'ar îndrăsni s'o sărute. Zâmbi. Las 
că nici ca nu i-ar da voie. Un gând îi 
alungă zâmbetul. Norica ausieri ? Nici 
Emil, nici Victor, nici Tiţi? Nu-şi putea 
descălci gândurile. Sandu? Asta-i acu- 
ma ! Sandu ? Nu, nu se poate. Yru iar so 
privească şi se lovi de privirea ei. Dire 
ascunzătoarea pumnilor mărunți, achii 
îl ținteau licărind negru, ca din transec: 
- Ce-i? 

Nurmură încet: 

-- „Nimic. 

— „Ascultă, Sondule“. 

Norica sări, arcuindu-se ca o wiâţă 
V eni lângă fotoliul lui şi uitându-se june, 

„Tu esti suficient de inteligeur. Da? 

— „Dacă crezi tu...“ 

— „Cred. Atunci... Tar pauză. „Mieşti 
tatii. 

EI ridică ochii mirat. Cu mâinil» la 
spate. rezermată de părete îi privea de 
sus. ahia zâmbind în sită în collui onrii. 
FI tăcea. Clipea rar, fără să-și poată 
deslipi ochii dela ea si tăcea. Parei nu 
spusese Norica ce-a spus, dar el elia ce 
are să spuie, știa că. e inevitabil si uş:- 
iepta catastrota înerozii. 

— „Da nu te mai uita aşa la min3!” 

Iși aduse taburetul lână fotoliu şi vru 
să se aşeze dar, răzgândindu-se fi Lăcu 
vânt. cu piciorul si 'nghesuindu-l pa San- 
du îi îmnărți fotoliul. 

— „Mi-a fost foarte greu să-ţi snun. 
De-acuma cred că merme mai uşor”, 

nâse 'nsinuant. Astentă. Si suvărată.: 

— „Ci spune ceva, frate, ce taci aș1?* 

In fctreaca tăcere care cinta cls 
cine ştie când, toate cuvintele ei fuse- 
seră doar salturi de broască în apă. 
Tăcu şi ea. Incruntă sprâncenile spre 
mânile curninți din poală, Linişte ne- 
turburată. Tăcarea Je strivea sufletele 
sub o ro”tă uriasă. Revoltată, se 'ntoarse 
brusc srre Sandu: 

— „Pu nu mă iubeşti ?* 

— „Nu știu“ 

— „Lia? Da? Nici ea nu te iubeşte, 
nici tu no iubeşti“. 

— „Ra da, 

— i bu 

— „N'o iubeşti“, 

— „Srui minciuni”, : 

— „N'ai de cât să nu mă crezi”, 

— „Nici nu te cred“, 

Pauză războinică. Şi de-odată Norica 
şopti dureros : 

— „Sandule... 

(9) podidiră lacrimile. Işi scoase din Mâ- 
necă o batistă măruntă croită anume 
pentru pumnul ei și o duse la ochi. Plân- 
gea asa cum plâng toate fetele: “încovo- 
iată, cu fața acorerită, cu ceata goală si 
cu umerii mici zeuduiți fără răgaz. San- 
du încurcat, îi luă mâinile: 

— „Norica... 
„Lasă-mă. “ 
Se ridică în picioare, Cu ochii plânsi : 
„Să nu mai vorbeşti cu mine!“ 
si se 'ntoarse brusc în loc, de i se roti 
rochița o clipă învoaltă ca cea rândune- 
li, arostrofându-l cu : uliu: ocară A 
uşii trântite, 


Ca stai acuma prostit în mihocul 9- 
dăii ? Du-te repede la dânsa şi cere-ţi ier- 
tare, ca s'o împaci. Că tot ai uitat-o pe 
Lia, 


SRO, = UNIVERSUL LITERAR 


DPEafa PURUNALA A 


ne 


XXXV 


— Nu poţi fi vescl pentuneric. Vese- 
lici îi trebue soare. Grangurul cu cât e 
mai sus în pom cu alât mai fruinos cân- 
tă. iar în rai e numai cântec fiindcă soa- 
rele locueşte peste drum, şi omul reîn- 
tors la nevinovata ui nestiintă, duce o 
veselie făvă de râs, în ochii plini de iu- 
bire, şi se desfată în belşunul cel fără 
de apropierea  femeiască, întocmai ca 
viermele singur înir'un măr domnesc. 

Acolo sus în cer voiu fi după cuviin- 
ă, smerit, dar aici dacă ispita îmi cse 
în cale la tot pasul. eu Anton Panu. nu 
pot murdări cu nazuri multe poama lui 
Dumnezeu pe pământ. Aşa că. Dnamne, 
care ştii că robul tău nu ţine mult în i- 
nimă necazul dă-mi deslegare să mă pot 
din nou însura. Că ținui donă muieri şi 
pe nici una n'am amicât, Mi-au sburat 
amândouă dn palmă ca pasările cerului, 
fiindeă slobode le-ai lăsat Tu. slobode 
le-am ţinut cu, 


Dacă Tu ai ales ca eubărbatul să-mi 
îngrop sămânța în aşa ogor prost cum 


e mmnerea. nam căderea să judec. dar 
numai datoria -de a nu mă oxlitini sul 


smochinul fără rod pe care înțelepții din 
pildele biblici au pus de Luu tăiat. 

Că iată bunăoară, Tinca! E şi ca fată 
şi are milă a-şi  încredinia chipul ei 
curat unuia ce nul cunoaşie, mergând 
la mânăstire şi zu toate că lu față arăt 
bătrân nu-mi socot calea păcatelor sfâr- 
silău. 


_— Scoală, dascăle. ca intrat alban 
sai 1... 
— Bine. Lazăre, dar nici ruşine nu-ţi 


cate să mă huleşti, fiule nebebnic... 

—— Hai. dascăle. deşteapti-te.., 

Se făcuse ziuă, larha era udă ale rouă. 
Aiât îşi mai aminiea. Apoi graiul cucoa- 
nei Elena : 

— "Tu cşii ln, Antoune, dar wui a- 
vut noroc. Tinca va fi norocul tău, 

Aşa dar a iveia oară însurat, după a- 
celaş ritual: întâi poezia-acrosteh. apoi 
iubirea din lot îrupul, apoi scârba din 
tot sufletul şi în cele din urmă liniştea 
șI împăcarea, 

Oamenii devin răi numai când bagă 
«e seamă că plăcerile Li se curmă în 
nămol şi viermirie, Ar fi vrut acest An- 
ton plăcerea lungă si rece a pomului 
core zămisleşie lloare cu [oare o pri- 
măvară întrcagi de seminte, cu patima 
lui până la cer, cu îmbrățişarea lui ne- 
svâreolită, în cerul de primăvară. Ar fi 
vrut apoi iubirea florilor între ele, plină 
de păcat cu fluturii cari umblă prin soa- 
re, și la urmă trândăvia scuturatuluii 
frunzelor cari au ascuns păcatul florilor. 

Căci din ce e mui frumos în iubire 
nimic nu poale fi scris, 

Căsmjcia lui cu Vinea incepuse aşa: 


da saigiu GA şi 70771 


Tinerețe, 
frumuseţe. 
Isicciunc, 
înțelepciune 
la tine, întrun cuvânt 
Numai una 
-ai cununa 
firci toate pe pământ 
oricare 
spre'ndrepiare 
te-arată cu jurământ 


Altă fire 


Căci 


cu nplinice 
a fi. nu-i cu crezămâni 


dar pare-se că wa fost altceva decât 
ultimul hui cort întins în viaţă peniru 
închecrea socoteliler cu cerul, 

Băiatul Lazăr. născut din prin ciisă- 
torie cu Zamfira. începu a-i face neca- 
zuri. Plânsul tatălui nu încetează si a- 
Sb vereuri. scrise la 1840 suni năr- 
urii 


- Un fecior ce arc'n lume 
atunci cu mine născut 
Iusurat. Lazăr anume. 

de ea'mn râzpâeli crescut 
Umblând întru desfrânare 
Scoatelor nu sa suvus 
Dând mame-sei usculiare 
Na ştiut unde Fau dus. 
Ma defăimat şi în fajă 

Și în dos, cum i-a venit. 
Vrăimaş mi-a fost pe vialiă 
Binele nu mi-a voit 

Atât ma necăşit foarte 

Şi atât mi-a dat suvărări 

În cât mă răneau de moarte 
Urâtele-i desfrânări 
Precum nici unu iscăleşte 
Cu pronumele meu Paun 
Ci pe-al mame-sci iubeşte 
Și-şi zice. „Agurezan”, 

De ceea cu un protivnic 

Si ca un vrăjmas fecior 

| desiiințez pravilnie 

Si nu-l las mostenitor. 

Si ca un ce-mi ruga moarte 
Injurându-ană grozav 
Si-avea bucurie foarte 

Câud auzea că-s bolnav 
Nu voi, la mea maormâuiare 
Nici la niscai pumeniri 

Să aibă amestecare 

Nici să facă prigoniri 
Decât să-și ia a sa parte 
Uă sută «le cărți ce-i las 

Si să se tragă de-o paric 
Si fugă din acel ceas, 





Accastă osândă insă na împedicat pe 
Anton Paun de ua stărui el însuşi la hiro- 
tonivea ca preot a fiului său si asezarea 
lui că prevu la biserica Visanon. 

L 

ln casa dela Bucureşti a lut Pudorache 

Sletescu, Aulon cunoscuse o fată săracă, 


de o rară frumuseţe, Fa este Tinca, de 
care am mai amiutit. ce se numea de-a- 
devărat Ecaterina. şi cobor dintro fami- 
Ve de viniceri aj Grădiştenitur. 

Nunta lor, încuviințatăi de Diserică, se 
petrecu în modestie,  neștiulă decât de 
Anton şi Tudorache. 

Cu toate laudele ce-si ridica trupului, 
Anton era acuu destul de bătrân. Nuri 
rămăsese decât o veselie greu de stii, : 

[niro după amiază, Tudorache Sfeie. 
scu primeşte, la locuinja sa din Crucea - 
se Piatră, vizita dascălului. ce prin st - 
ruiuțe multe intrase din non cantor la 2 
bizerica Olteni 

Anton (inca în braţe un crap neo 
uuit «dle mare, din gura căruia Spânzura - 
un carton împodobit cu litere frumoase: 
cra imvitaţiunea pestelui, : 

Cu vas prelăcut subţire, dascălul citea; 


Primeşte-mă cu cinsie 

Ca cel ce viu nainte 

Sin pivniţă mă pune. 

luă nimănui nu Spune 

Până vor vcui la tine 

Cuci ce nau îrinis pe mine 

Zicând că le este vorbă 

să se adune mulți la ciorbă, 

si săi vetreacă împreună 

Văcându-şi Înimă bună 

Ca un minut de dnlceaţă 

Muc plăteste în viaţă, 

Lu sunt tocmai dela bahă A 

la-m dar în mâini şi eallă 

lar de vrei să tragem danțul 

Vom da la lăutari sfanţul, 
Cel ce mă trimite este 


ANTON PANN 


i 
j 
Doimunle Sfetescu. 
| 
i 
i 
; 


In casa profectorului său. dascălul a 
încheial atunci ultimut chef si ultima hui 
ri de tinereţe. 


in overu „Pocăiula“ san „Înfletul şi 
Tipul”, publicată abia la 3840, el se 
muza cu asprime : 
Trupule. nepocăile, în păcate culunadat . 
Până când cu nesimijire o să trăeşti des 


mierdat : 

Până când în căi scârboase viata o săh: 
ipetreci ; 

Sin plăceri  necuvioase zilele o săi: 
Ă (inneci? -. 


„bas su primul Testament. scris În act 
las an. spuur: E 


Acest stări, adică trupul, 
Huina sutletului meu 
[zi va da lutului lutul 
Cu i-a ursi Dumnezeu. 


Ieaceva mai nainbe 
De al morţii mele ceas 


Vovse cu îreuza mea minte 
O adiată să las. 


Rânduind cun să urmeze 
Catinca soția mea 

Si cum să ntrebninieze 
Mica avuţie-a mea 


Care totii alt nu cate 
decât numai niște cărţi 
fiind date dinir aceste 
Si patarăn alte părți... 


Anton Pann nu voia să odihucasză în 
pace departe de viaia plăcerilor, deaceea 
în acest testament nu nită să spună: 


Și Catinca a nea soţie 
Cu care am căsimicit. 

Sin grijească precum stie 
Și precum i-am rânduit 


la Viforita să neroape 
Trupul meu când vuiu une 
Ca să mă aibă aprope 
Când se va călugări, 


Mitropolitul ţării  Ungro-Vlahiei na 
fost atât de minios de «lorința «luscălului 
ce voiau să doarmă scrmunul din urmă în- 
ro mânăstire de nuuici. cât ale îrmlrăz- 
ueala, socotită necmiincioră. de u-si lăsa 
ultimele dorinii în stitiuri, ceeace duse 
deşte întotdeauna nu numai usuriniă, ci 
și lipsa respectului  cuvenic faţă «de 
moaric şi biserică. Se pare că deaceei 
Anton Pann se văzu silit reîntor- 
mească un testament mai cumsecade, ÎI- 
părind versurile unul sub altul: cas 
cum er fi scris În proză, 

Testamentul din 1854. arată VMoriuta 
bu de a fi îngropui la ali mânăstire. şi 
toi de maici, la Raşoara. dar moşteni- 
toră au binevoit u-t înpămânia „Făntăşi- 
fele-i mortale“ la biserica Lucaci din 
Bucureşti. pentru bunul cuvâni că iubita 
lui soţie, tinca, nu <e grăhixe a se muta 
h mânăstire, fiind îucă în anul IS04: 


SI-SI 


Văduvijă grasă 
iânără frumoasă 
de barbat rămasă... 


NXAVI 


Această viaţă aparent împăculă și uşor 
sirăbătută, nu cra lipsită de tragic, 
Anton Pann sub obrazul si cuvâninl 
de linişte mulțunmită cu destinul — as- 
andea, vo îreazi aspirație spre un mai 
mult cu putinţii. 

Dacă viata risipită pe toate drumurile 


rii, prin hanuri şi bisesici. prin tipo-- 


malii si cârciumi nul puteau ului. cu 
atât mai puţin îşi credea el opera îm 
plinită. 

De-aici, accea stăruință de-u revizui tot 
& scrisese, acea clecsehire. vădită dela 
vetijie a nuci cărți Ja alla. Anton Pana 
trizula mercur. 

: Viaţu însii. cum puiea el sf îniregeus- 
:ă în ce avea ca mai Slub trăit și sui 
pedesăvâvșit ? Începu acea căutare neo- 
leilă până la sfârsit, de-a pătrunde în- 
flesuri pe cate pănă atunci le primise 
a cum se găseau înaintea ui --— si ale 
abuci daicuză imaginea acelui Anton 
Pann cu veselia înfășurată în purpura 
unei puternice trzteţi. Pricienii desavuă- 
i de schimbarea Lui Anton. puseră 
ma înfățișare st Vpea Int dela chefurile 


vestite ale vremii — „pe socoteala bătrâ- 
neții, 

Anton Paun nu nai era tânăr. Tinere- 
ea erescută În amintire îi apărea acum 
ca o viaţă străină care se desfăgura mai 
departe, alătari şi în afară, fără dânsul, 

Nu fantezia, lipsea loi Anton Pann 
pentru a putea umple ceasuri lungi cu o 
aduecre aminte prezentă până la moarte 
ca o carte plină, Aşa cum revizuia un 
proverb odată seris, o anecdotii odată po- 
vestită, un cântec odată suspinat, o litur- 
&lie odată alcătuită — el adăoga acestei 
tincreti tot ze îşi închipuia că-i lipsise. 
[i tipsise mult până ela desăvârşire dar 
dorul face cât şi u plăcere. Ba e mai 
mult și mai curat, 

Dupăce Lazăr îşi recăpătase locul în 
cusu și în inima lui. Anton Pann pierdea 
nopţi de-arândul povesiinduci o minunată 
viață: a lui, 

Prieteni de-al lui Lazăr. elesi Ale seini- 
nat și alții alcăiniaa auditoriul  acesia 
rijinut mai mult «e compătituive. faţă 
«he bătrânul dascăl, căci interesăul pa- 
vestiri scăzuse dinu pricina unei prea dese 
tepelari, 

Incepua + 





—- Să vă spun, bobocilor cun am cân- 
tat inâtia oară în strană la Sfivin cu po- 
pa Sofronie... 

Glasurile 
mite 3 


ivalei morrrăiau uesuulju- 

== Das bată, ci. doar ai mai spuse si 
aseară, şi alaltăeri. Stii. cu venirea tu 
ilor, ne-ai povestit de mai multe ori... 

Anton Pann nu se dădea uşor bătut. 
Stăruia + 

zici Nu vă grăbiţi habocilor, Dacă vam 
povestit cum am ieşit întâia oară în stra. 
nă lângă Sofrouie, apoi nn vam spus 
cum am cântat printre soprauii armoniei 


ecleziastice la Chişuiiu. când cu Nas 
tus, 
Glazurile se ridicau iar e 
Ne pir 
—. Ne-ai spus iată şi cun ai cântat 


printre soprană din Chisinăn si cum ai 
fugit la Dănnţeni cu Nastasia care mân- 
că miere. si cum vă drăgasteaji, ne-ai 
spus de toate... Ă 

Anton Pann mai încerca și câştige a. 
teițiu acestor ascultători plictisiţi. apoi 
nesinchisinduc-se de n i 
soaptelor şi 
începea. 

Povestirea Îni nu ţinea niciodlaiă mai 
mult de două ceasuri. după care făpăduia 
că continue u doua scară. fără ca nimeni 
si-i cara plăcerea asia : 

— „Nastasia ! Mă bobocilor, rar asa 
fuiă pornită pe ioate stricăciunile? Și 
pchicioasă, bobocilor, cum rar sa po- 
menit. chiar întro viaţă ca a mea. cu 
atâta înghesuială de femei... 

Câra-măna. una-două, hai 
săți spun o vorbă! Si ce vorbă! Câ- 
ra-mâna. una-două, hat Antoane să-ţi 
ară ceva! St ce mul arăta! Câra-mnâra, 
nnu-două. hai Autoane să vezi ce am 
ascuns În cămaşă, Și doamue. ce dulci 
lucrari avea ca ascunse şi păstrate în 
cămașă, pentru mine! Iei. nu zic, SI 
penirn alţii, că era Nastasia polticiousă, 
bobocilor... Pe urmă, când văzui că-mi 
fiuerbea coliva în piepi. atât mă subp'ase 
dragostea ci. că burta nici nu începuse 
Să meargă înainteaepicioarelor ca acum, 
o lăsai bobocilor. în plata Domnului, 

Nu după multă vreme îusă traiul din 
rai începi iar, dur nu mai cra Nastasia 
ci, iată. cucoana generalului rus de acolo 


nimeni înnpalriva 
a scaunelor imiscate înadins, 








Antoune 


UNIVERSUL LITERAR. — 581 


Cata să-mi las şi moaştele prin iatacul 
ci, de nu fugeam la vreme, O compa- 
vie de muscali cu ofiţeri cu tot mau tot 
fugărit să mă prind să'şi ascută săbiile 
în spinarea mea! Rusoaica numai atât 
zicea „haroşi Antoni“ sau „haroşi clo- 
luvec“ ceeace însemna „halal bărbat'— 
si nu mai înceta cu plânsul, ză era și 
ruginoasă, 

Bocroaicele toate plâng la aşa întâm- 
place. numai o proastă ca Nastasia râ- 
Uea mereu. 


Aniou Panu se rumolize ? Nu. Anton 
Pann își revizuia tinerețea, iată tot, 


"Mai încercă o călătorie pela mânăsti- 
rile «lin Oltenia. dare la jumătatea ei se 
simți rău. Ea anul 1864. 

Două săptămâni îşi pregăti sfârșitul. 
punându-se în ordine cu cele ale Cerului 
si îutro după masă spuse lui Dazăr și 
nevestii ce vegheau : 

-— Rău e că nau casele număr ca n 
Apus, Ingerul morţii poate rătăci și în 
jecul unei matahale ostenite ca nun, 
poate nimeri cine stie ce fecior uhia 
irezit în viaţă. 

Îngerul morţii nt greseşte decât foare 
var, Pe Anton Pann îl îmiâlui repede, 
pe la ceasurile nouă seara în curtea bi- 
suricii Lucaci unde locuia. Acolo doarme. 
acum. 

Epitatul de curată frumuseţe ce-şi pre- 
sătise. na fost însemuat niciodată pe 
piatra lui cum a dorit el: 


Aici Sa muiat cu jale 
In cel mai din urmă an, 
care în cărţile sale 

se citeste Anton Pauu. 


Acum mâna-i încetează. 
Ce la scris mereu sedea. 
Nopti întregi numai lucrează 
la lumină cărți să dea. 


huplinindu-şi datoria 
ȘI tulantul neingropâul 
a facut călăioria 
Dând în lume altor rând... 





Inivadevăr Anton Pann îşi Lăcuse că- 
litoria si încă una din cole mal sbu- 
cimnaie lăsând nouă rândul, care am 
seris viața lui, aşa cum tar plăcea. să 
şi-a veirăiască. Şi de-acolo de srp de 
unde sade acru. el a deschis un an «le 
nopți fereastra lui cu stele şi ne-a .cou- 
dus mâna la scrisul pe care-l aveţi îna- 
iute. 


SFARSIT 








:582, — UNIVERSUL LITERAR 





Da ai 


_Cotidianele au vorbit la timp despre 
raidul Micei Antante si Poloniei, sub- 
liniind asa cum merită succesul nostru. 
Așa cum merita şi o leacă mai mult. 
Fiindcă nam fost noi singurii câştigă- 
tori .Premianţii au fost  Cehoslovacii. 
Iar noi, noi i-un întrecut. i 

Adevărul ăsta ne-a fost lămurit de a- 
viatorii noștri cari au luat parte la con- 
curs şi cu cari am stat de vorbă, 





elan 


Lt.-col, Ştefan - Protopopescu 


Am bătut mai întâi la ușa d-lui colo- 
nel Protopopescu. 

— Pe cine căutaţi? ne-a întrebat un 
soldat deghizat în subretă, cu şorţ şi be- 
retă de bucătar. 

— Pe a. colonel Fănică Protopopescu. 

.— Colonel Fănică ? Nu stă aici.. 

4: Dar cine stă aici? 

— D, colonel aviator Protopopescu 


Stefan. 


.— Stefan ? Nu-i nimic, 
ian. Pe d-lui îl caut. 

— Da, dar nu vă poate primi. 

„— De ce? 

— Pentrucă, mi-a. spus să nu întroduc 
pe nimeni. E ocupat. 


„— Nu face nimic, Spune-i că îl caută 
un redactor dela „Universul Literar". 

— Nu:se poate. 

— Ba da. Sunt secretar de redacţie 
la „Universul Literar”. Uite cartea mea 
de. identitate. : 

-— O-“fi, dar nu se poate, D, 

sa culcat, nu înțelegeţi? 
* Simţeam că alunecări pe panta po- 
lemicii şi vreani tocmai 'să renunţ, când 
în cadrul uşei, apare un nou personaj; 
de data -astă autentic subretă, pentrucă 
vorbea numai. nemţeste şi autentic fe- 
mee penirucă ne-am înţeles din două 
vorbe :* Herr colonel? Ein moment; a. 
zis ea. Şi după ce a trecut momentul 
mia:introdus . * 


FOARTE BUNE... DAR LASA 
DE DORIT 


E bine şi. Şte- 


colone) 


D, colonei ma primit frumos şi cu 
totul omeneşte mai ales că ne-am găsit 
a fi cunoştinţe vechi: D-sa e d. lt.-eolo- 
nel Birţă Protopopescu pe care I-B7A cu- 








RAIDUL MI 


noscut cu un an în urmă în.r'un sat de 
pe platoul oltenesc și unde, în treacăt 
fie zis, vinul e aprig ca sângele şi se 
bea lângă buşieanul de vie. 

Işi prepara o valiză de drum. 

— Un nou raid, domnule colonel? 

— Da, dar acum pe spesele mele, lu 
Mehadia, să mă odihnesc puţin. 

— A fost aşa de greu? 

— Ba bine că nu; putea, ce-i dreptul, 
să fie şi mai greu, căci gândeşte-te şi 
d-ta: Plecăm de aici Ja Paris... 

— Aţi puecat mai întâi la Paris? 

— Păi da. Ca să ajungem la Praga, 
ne-am dus mai întâi la Paris să ne 
luăm aparate noui. Am luat trei „Po- 
tez“ şi două „Breguet“. ; 

— Aparate bune ? 

— Foarte bune... dar lasă muult de 
dorit. Material slab, slab de tot pentru 
destinaţia pe care i-am dat-o noi. Aşa 








eliminatorie, de viteză. Ea trebula efec: 
ttuată pe o bază de 5 km. cu un mini- 
mum de viteză de 200 km. la oră: Am 
irecut-o usor, fără să ne  ohosim.mo- 
toarele, spe deosebire de  Cehrsluvari 
cari, puşi să câstiue cu orice preţ, au 
pusat Ja maxiruunt, Ne-au întrecut, dar 
aşa cum au esit cu motaarete cin proba 
asta, e sigur că nici ei.nu le mai socotesc 
în stare de un nou efo::. Sa Ai 
tins în special „Smolink'-ul cu 248 km, 
pe oră, lucru destul de interesant, Noi 
cu „Poiez”-urile şi „Breguct“-urile noa: 
stre nu puteari lua mai. mult de 230— 
240 la oră, și asta sleindu-le puterea, 

A doba probă de viteză trebuia efec 
tuată pe un circuit de 3.200 km. şi a- 
nume, pe ruta: Praza, Cracovia, o tre 
cere obligatorie poste hirodromul . dela 
Prostejeov, Varşovia, Lemberg, sai Bu- 
curești, în prima zi. 


Aşczaţi dela stânga spre dreapta: cpt. Burduloin, cpt. Ionescu, It.-col.: Ne- 
greseu, It.-col. Protopopescu, cpt. Bănciulescu, iar în picioare: cpt. Ciauşu, 1 


Iliescu, It. Cantemir Ct. Popescu, lt. 
ficipal la raidul Micei Antante, 


încât dacă am bătut Antanta, e fiindcă, 
am vrut noi s'0 batem. De altfel nu nu- 


mai materialul cu care am plecat, era - 


slab ci şi condiţiunile de sbor ne-au fost 
defavorzbile... 

— Rvident. 

— Nu, nu, întradevăr defavorabile. 
Am avut un plafon de vre-o 2—300 m. 
abia, şi o vizibilitate mizerabilă, pe ziua 
de 8 August, când am pornit. Din cauza 
asta. taţi concurenții au făcut mari erori 
de nnvigaţie. Noi ne-am descureat. din- 
tre toți cci mai repede. Asta ne-a dat 
mult curaj și dela Varsovia până la 
Bucureşti, am mâncat mai mult de 
jumătate dintre concurenţi prin regu- 
laritatea cu care sburam şi prin intacta 
foruă a echipei. De,aci în za an avut 
cu toţii convingerea că vom fi cei din- 
tâi clasaţi. 

— In ce consta proba propusă, dom- 
nuta colonc! * 


—Probă consta din... trei probe: Prima 


Ştelănescu, cpi. Caşolţeanu, cari an par 


In ziun a doua: Bucureşti, „Belgrad, 
Zagreb, Bârno, Praga. 


O FORMULA MAGICA 


A treia probă consta într'o unere 
la 5 mii de metri in minimum fe ih, 
Formula de clasare era: N egal V. uzi 
mulţiţ cu. P. pe T. : 

— Cum aţi spus?! ; ; 

— Am spus: numărul .de puncte, a 
care trebuia să fie dat de viteză. iilor, i 
pe traect (V) îmulţită cu. povara, Mu 
transportată de avion (P) şi: „mp 
la timpul de urcare lu 5000 m. (17). 

Noi n'am cunoscut această Tonul: 
din nainte si nici itinerarul concurs! 
spre deoesbire de ceilalți cari Bu aril! 
la vreme tot ce le trebuia ca să (n. 
exerciţi de antrenament și cunoaştetă &; 
datelor propuse, e j 

Nam avut nici măcar timpul si m, 
verificăm aparatele și să le punem k 








CEL ANTANTE 





punct. Totuş am reuşit. Nici 
tea altfel... 

— Dar domnule călonel, care este câs- 
tigul pe care ui-l oferă uu astfel de 
concurs? 

„Vulturul pleşuv*, cum îi spun caima- 
razii, își întoarce încetişor spre mine, 
profilul lui prădalnic si glumeţ: „In- 


nu se pu- 


"treabă și d-ta pe toți Românii cari şi-au. 


frânt prumazul privindn-ne  excadrila 
victorioasă, la întoarcere. Ar fi vrut 
orgoilul lor să lipsim dela concurs? 

Pe urmă mai întreabă şi po căpitunul 
Burduloiu căruia îi place să se pră- 
jească pe plaja dela Consiarţa, ce zice 
e cadourile primite ? Şi pe lt. Tacnbos- 
Tu... A, ăsta vezi e un adevărat as. Ia- 
Ba ia a realizat în raidul nusiru cel 
-mai frumes record de viteză  pedestră 
Serios. Pedestră. Stai să vezi... :tur căt e 
ceasul ? 

— R Qe vreme, deabia 9. i 

— Nouă? Intro jumătate 1- caus tre 
bue să fiu la gară... Am pierdut trenul... 
lartă-mă, dar trebuie să te las. 

— Incă o clipă domnule coluiel.. Nu- 
mai o clipă. Spuneţi-mi ce e cu lt. luco- 
bescu ? 

Dar până să isprăvesc eu faza, co- 


'8) ( 
IL 


C 


Căpitanul Banciulescu 


lmelul era deja la eşire şi-mi striga 
e revedere” şi „du-te la Bănciulescu 
să-ți povestească“... 


RAIDURI NOUL... PERSONALE 


A doua zi de dimineaţă am fost să 
aut pe d. -căpitan Bănciulsscu la 
Aero-club“ ca să aflu ce a făcut d.lt. 
Tatohescu. 

Portarul aero-clubului m'a primit cu: 
“, căpitan Bănciulescu a plecat cu 
ionul Ja Constanţa. 

: = Şi cu cine pot vorbi în locul 
ăpitan ? 

- Cu domnişoara, dactilografă. Nu- 
imai dânsa e aici la ora asta. 
| — Bine, du-mă la dânsa. 


d-lui 





Dar d-șoara dactilografă nu ştie ni- 
Mic de chestiunea Iacobescu, 

— D. It. lacobescu e un foarte bun pi- 
lot. mi-a spus d-sa ; ca sportinan pe jos 
nu-l cunosc. 

—— Și, vă rog cui mă pot adresa: ca 
ca Să aflu despre ce a făcut d, Jacobe- 
ScU. 

—- Știu' şi eu?! Cine var putea snune 
unde se găsesc ucum aviutorii noștri, 
când fiecuve diuire ei are cel puţin 20 
iii lei în buzunar 

-— Cum asa? 


UNIVERSUL. LITERAR. — .688 








zie purțială ; Secretarul de redacţie dela 
„Cniversul Literar“ şi mă numesc...“ Vă 
rog, domnule căpitan, să-mi spuneţi 
cum sau Țetrecut lucrurile cu d.-loco- 
tenent Iacobescu. Mi sa spus că -a bă- 
tut un record de viteză pedestră în--rai- 
dul dela Praga. 

— A, e vorha de povestea lui Nurmi? 

— Nutmi ? 

— Da, d. lt. Iacobescu a luat-o pe ur- 
mele lui Nurmi: A bătut un record de 
fugă. Da, da. Asta e mare lucru pentru 
un aviator. Căci dacă  lacobescu nu 





Dela stânga spre dreapta: 
popescu în fața avionului „R. 12“ cu 
tri d, Lt. Colonel Negrescu, 


- Da, cel puţin 20 de mii, bani dă- 
ruiţi  fiecăruiu de minister 

"— Şi de ce, cel puţin ? 

— Păi da, fiindcă echipa d-lui căi:itan 
Burduloiu şi lt. Ionescu a mai luat si 45 
de mii de caroane dela cehi, iar d. colo- 
nel Protopopescu şi d. căpitun Gogu 
Ştefănescu 10 mii coronne. 

Vezi si d-ta, dacă mai pot [i găsiţi a- 
casă. în astfel de împrejurări. Dar adre- 
sează-te d-lui maior Știuhei. Pe dânsul 
îl găseşti sigur. 

-— Sigur? 

— Sigur, 
raid, . | 

Si întradevăr d. maior e în Capitală. 
dar, plecat de acasă cu masina... 

Si ordonanţele d-sale nu ştiau nimic în 
„chestinea Iacobescu“. 

M'am întors din nou la aero-cluo. 

— A venit cineva la biurou? ani în- 
trebat pe portar. 

— Da, d. căpitan Bănciuloscuu , 

-— Va să zică nu era la Constanţa ?: 

-- Ba da, dar sa intors chiar acum cu 
avionul, 


fiindcă n'a luat parte la 


NURMI AL NOSTRU 


De bucurie nam mai avut timpul să 
pătrund  adâne, cum se cuvenea, u: 
ceastă _minuvăţie, -şi superficial, cum 
sunt toţi oamenii veseli, am dat buzna 
în biurou) d-lui căpitan. Am debitat 


„repede şi pe dinafară formula cu care 


mam învăţat cum te înveți cu un bete- 
sug de limbă. după un acces da parali- 


d-nii aviatori Lt. 
cure sau clasut în rândul al IV-lea. Ală 


' lacobeseu au 


Ștefănescu, Lt. Colonel Proto- 


Ştia să fugă, cauza escadrilei noaste era 
pierdută, 

Iacobhascu a avut o pană pe. benzină 
și a trebuit să aterizeze. cu motorul 
stins întro porumbiste, la vreo 4-5 
km. de cel mai apropiat orăşel. Altul 
în locul lui Iacobescu s'ar fi descurajat 
şi ar fi rămas acolo. Nurmi însă, în 
20 de minute a fost: în oraş pe picioare 
şi sa întors cu benzina necesară. 

Asta e tat, dar e enorm. Picioarele lui 
sa?vat onoarea aviaţiei. 
— Asta e autentică, d-le căpitan ? 

—— Absolut autentică. Vite, întrebaţi 
şi pe d. maior Stiubei. 

Intr'adevăr, d. raaior Ştiubei: întra 
tocmai pe uze. îi 

D-an. întărește spusele d-lui: căpitan. 

Da, adăogă apoi d. maior: A ti6- 
buit să fie băieţii nostri asa cum Ştiu ci 
să fie, casă câstigăm Cupa Poloniei... 
Altfel, cu materialul prezentat de. Potez 
și- Breguet — avioane de: -trânsport: — 
nu era. de câştigat! pu 


„— D-le maior. : intervine . căpitanul, 


riscaţi .să vedeţi mâine în gazetă. tat ce 


spuneţi... 
— Da, phumesc eu, nu sunteți prudeni. 
— Prudent ? Dacă. eram un '0m. pru- 
dent, nu mă făceam aviator... Bal... 





584. — UNIVERSUL LITERAR 








ca Şaa Şu-casaa... 


Prietenul nostru  Puctor  Muşătescu 
poet, guzetur şi autor dramatice în spe, 
se plimba zilele trecute la braţ cu unu 
«doluh bibe si elegant. Puiu  luncovescu 
li se alătură și aşa, în trei parcurg tot 


trajeciul dela Capşa la Riegler. Acolo 
lancovescu iîntrigat că nu e jrezentat 
celuituli, ia pe  Mușătescu de-o patrie 


si-i atrage atenţia asupra omisinnei. 

SL Muşăteseu care se scuză: „Dragă. 
sunt dezolat : e un one căruia i-am uitat 
uuuaule, Și suntem de atâta vreme în 
bune raporturi că mă jenez să-) întreb 
um îl chiamă, 


D. Sică Mlexatulrescu. atireciorul Trus- 
tului de teatre „Teatrul Nostru”, tre- 
cea ceri cu un prieten pe lângă „Banca 
Generală“, Prin dreptul acela nu e nici 
un rostautant cu grătar, totiis celor dui 
le vine, de cine ştie unde, un miros tare 


“dle friptură. 


Prictenul îl remarcă şi: intrigut, în 
irebă : 

— Pe unde o fi grătarul? 

-— [i desigur aici, la Bancă. răspunuele 


trchuce să fie 


sruv ul. Alexandrescu. 
„lienţii cor stan as, 








D. JEAN VALJEAN 


a carui piesă „Meneraţia de sacrificii” 
ze va da în cuvântul la „lcutrul Na 


iona, 


ca ZChNearaca 








LUCRURI INEDITE DIN AMERICA 


l.ocuesc înirun hotel ul usociuţiei Y. 
W. CC. A. Una din fete e intormată că, 
jos, în salon, „un prieten“, un „Boy 
îvienăd“" o aşteaptă. 

Se di, jos din pat (dormitoarele sunt 
comune) si declară înţepată că nu dore- 
ste să-l vadă, Nu are nimic împotriva 
lui, dar băiatul nu o invită niciodată în- 
trun Show (tentru sau cinema). Vine 
totusi şi se asează în sulou și aşteaptă 
măgarul, --- Dar ce, eu înii fur timpul? 


De căte ori una dib tele se întoarce 
din oraș, are griji să istoriseuscă, amă- 
nunţit cât a cheltuit prietenul ei cu ea. 


Americanii stau  tutdeaunu cu 
vraişte. 

Bucătăria e neupărat vizibilă din su- 
tragerie și nu e nici odată închisă. In- 
cercăvi de a închide uşile sunt înutile. 
iata din casă se va simţi chiaY jignită 
de o asemenea tentativă. 

Și dormitoarele sunt tot timpul des- 
chise. In unele hoteluri trebue atrasă a- 
tenția provincialilor să închidă usa când 
se desbrucă, 


usile 


a 


„O aanericană conștientă o si se uşere 
nici odată pe aceiaşi bancă cu un don, 
N-are cum să profite din această împre- 
jurave, 


Spurt face numai o slabă minoritate, 
Americanul bine situat joucă golf, este 
înscris întrun Countryelub. Tenis se 
joacă foarte puţin. 


„n orasele muri se găsesc fonrte pu- 
ține locuri de sport pentru lucrători. 
Numai în provincie, unde este loc mai 
mult. tineretul din fabrici poate face 
short. 


Dacă vrei să vezi americane prost în- 
brăcate, du-te în cele mai luxoase hote- 
luri. Nimeni nu se miră totuși, E ceva 
foarte comun ca în dosul celei mai mo0- 
deste înfățișări să se ascundă o milio- 
nară. 


Intro prăvălie micuță de flori, fune- 
ționara întârzie. Patronul o întâmpină, 
cu urmiătourele cuvinte: Dacă deja ai În- 
tânvziat, puteai să-ți faci timp să te și 
fardezi puţin, Nu se vine lu prăvălie în 
isa hal e paliditate, 


Intru în cuiul din cinesnilogralele de 
zece conți. 
Vânzătorul de progrume veni nui tăr- 


ziu să mă întrebe ducă dotunul de lângă 
mine, care nu se făcea însă deloc sinţii, 
e vreun cunoscut de al meu. la răspun- 
sul meu negativ, domnul de lingă mine 
trebui să părăsească locul. 


ilotelurile efține suut totdeiuna sau 
numnai de bărbaţi, sau numai de femei. 

In New-York există străzi speciale 
pentru hărhaţi si străzi speciale pentru 
femei. 

A cincea avenue e. de oxempilu feme- 
nină. A suseu dimpotrivă bărbătească. 

Nu cred cu usla că pe a cincea avenue 
nu mmublă bărbaţi sau pe a șeasea feriei, 

Insă aceste străzi uu fiecare caracte- 
vul acesta speciul. 

Sunt foarte multe restuurante frecuen- 
tate numui «te femei și altele numai de 
hăvhaţi. 

In tunele Tee lovim din Broadway, a- 
pariţia unui bărbat face senzaţie, 

La, ceaiul dela ora 5 al unui elegant 
hotel, nu-i este perinis unui bărbat să 
intre fără n fi însoţit de o doamnă, 


Câţiva. lucrători stau de vorbă poves- 
tind că unuia din cunoscuţii lor esa 
plătit acum de curând o nioștenire şi că 
si-n cumpărat 0 Masină. 

Se fac imediat socoteli zi se ajunge la 
cifra de 600 dolari, costul masinei, 

Iuntveh ce avere a mostenit. lucrătorul 
si ni se precizează: 600 dohui, 


lau masa întrun restaurunt şi plec 
uitând să plătesc, i 

De obicei cassa este chiur lină eşire 
şi acolo se face pluta, 

Mă întore şi întreb pe casier dle ce ni 
ini-a atras atenţia că nu um plătit. 

Dacă uitam complect eri Du ni 

inui întoreean? i 

-- Ne-ar fi bucuvat în tot cazul că 
ne-ai fi vizitat. 


Cele mai puţine figuri exviice se ab- 
sevrvă Ji New-York, spre deosebire bună 
vouvă de l.onura. Niecăeri nu este o mai 
mare unifomritate de înibrăcăminte ca 
lu New-York, 








Euiencuzer 





O Sedanaai cie 
cwvasaie 


Marele fizician Nowton era 
trai. 

luir'o seară de iaruă, pe când era ocu- 
Dat cu rezolvarea unei probleme de fi- 
zică. Newton stăteau intun fotoliu lău- 
gi sobă, 

Focul. încinzându-se tare, începu să 
logoreuscă, tar Newton. cheruă pe ser 
iitor, Si-i striză răstite 

— Nătărăule, ia numai decât soha de 
viei, ru vezi că mă trige? 

Servitorul, care-si cunostea 
As] unse ziunbhind: 

-- Nav fi mai nimerit să vă mutati dv. 
răul nui departe de sobă? 


foare ulis- 


stăpânul, 


i-l 


jure nonpte Balzac fu degteptat de 
un iudlivic care se căznea să sparvă 
bruasca dela biroul «le seris, 
tăând îşi dădu seva. despre ce era 
vorba, vetnuneierul incețu să  vâdă. 
Iloţul se văzu descojievit si se opri “lia 
her, 

Razlae râdea si mai fara, 

„De ce râzi?” îl întrebă haţul. 

De ee? Pentrucă vii noaptea 
ta mibe zi cauţi buni. cu o cheie falsă, 
întro cutie în cre eu ziua Si cu cheie 
udevărata nu găsesc mici 0 lase, 


hupavatul Wilhelu 1 si Gerrmatuiei, 
rălătovrea încoanito prin Hngurin, 

la Poplitz  îutălaeşie un jnalecător 
ung, care xe plimba forte Vinistit. lu- 
nându-si luleaua. 

impăratul întrebă pe judecător: 

Ce eşti d-ta, prietene ? 

-— Judecător al comitatuuui, răspunse 
ungurul. 

-- Esti mulțiunit de sarea diaie? 

— Fiveste câ sunt, 

Și împăraul cătă să se depărteze. Un- 
gurul îl opri: 

— Dar d-ta prietene, ce esti? 

impăratul surâse si erezânil că-l va 
“răpiidi cu răspunsul, zise: 

— Sunt împăratul Germaniei. 

Ungurul urmă calm: i 

— Și esti mulţumit de stare: A-ta'e? 

— Fireste că sunt, îngână Wilhelm 
brburat, = 

— Bine, te felicit, făcu judecătorul sa 
luând şi continnându-si plimbarea. 


Un cersetor iezi odată în calea regelui 
filip al II-lea al Spaniei si îi ceru de po- 
mană, fără. să stie pe tinv avea în faţă. 

— Nu ţi-e ruşine, îi zise regele, Voinic 
şi sănătos, în ine să muncesti ceri «le 
goană ! 

— Dormnunule, îi răspunse corsetorul, nu 
fam cerut sfaturi, ci un galoguu. Sfa- 
turile şi le poate du singur orice om cu 
mintea sinătoasă, 

Din ziua aceia intelipgeutul cersetar, fu 
pimit ca servitor al regelui, 


UNIVERSUL LITERAR, — 585 





bo caz car 


ML: 





TELE ȘI FIGRU SE PRIND LA FEL 


D. Francisc Birtles, un exploraiar aut 
siralian care si-a pus în pân să truver- 
seze himeu cu automobilul, dela londra 
la Melbourne, capitala Australiei,  po- 
vesieste. următoarea întâmplare : „Fram 
in. ţinutul Burmah (Africa) și trebuia să 
poposesc noupica în câmp liber peutrucă 
eram extrem «le obosit şi atenţia la vo- 
lan îmi slăbise cu totul. 

An desfăcut o Foaie de cost, um scuiu- 
rat-o si. acaperit cu ca, num culeat în 
mașină, 

Prsic noapie am fost deşieptal «le imă- 
râbuuri si urlete, Tra un tigru. la 10 me 
iri de automobil scurma pământul si 
urla. Niavcam ha mine decăt un steser 
de mare calibru dar de care nu mă pu- 
team folosi prea mult pe întuneric. Am 
asteptat pitit după portiera masinii: ca 
wui bine de o jumătate de oră, Puteuri 
să big în viteză si să plec. Vreunr însă 


cu orice preţ să îtmpusc cu  steşerul 
meu un tizru. Inţelegeţi ce avantagii 


vănătoresti se pol traze dintro  astiel 
de ispravă, Nam avut noroc, ln cele 
din urnă si spre  uituitea tucut. tigrul 


su îndepărtat urlanl și sewemănel me 
vreu pământul, 

De abia spre ziuă mi-ar putut da 
seuna ce se întimpluge: Când ant-aru 
scuturat foaia de cort. anu ital că si 
vea înpăturite în eu căteva hârtii l- 


piciouse peurru prins mustele, şi din 
zreşenlă le-am aruncit. 
Vizrul se oprise la ele le  mirosixe, 


si-le prinsese pe hot, apoi pe labe şi 
toată noupteu unu Ficuse decât să încerce 
si se scape de ele. 


LEI GRATIS 


in Cicazo sa oprit luna trecută un 
mere cire, Titup de o săptămână staluri- 
le au fost seară de seară pline. Apoi, da- 
torită cine stie căror cauze în săptămă- 
na a doua cireul za mii avut nici un 
spectator, sun aproape nici unul. In za- 
dar s'au lipit pe străzile oraşului ufişe 
mari Si colorate cu numere noi şi sen- 
zaţionale „Circul rămânea gol, şi „du- 
zuştii îşi trăgeau zadarnic palme au- 
tentice, si radarnic călăreţele de înaltă 
scoală îsi exhibiţionau picptul tot mai 
«ol şi pântecul tot mai mic, în staluri 


nu se auzeau decât ulunarii si vân- 
zătavii de programe. ra falimentul. 
Când îutr'o zi August cel mai prost 


avu o idee: Să se dea publicului drept 
premii. pui de lei, Sau făcut noui anun- 
țuri şi *hiar în seara aceea la circ a 
trebuit să se mărească numărul caselur 
ue bilete. 

Premiul eunsia într'un cadou «le 10 
pui de Jei daţi Ja cei zece speciatori cart 
se vor arăta mai amuzanţi. 

Niciodată nu sa râs mai mult într'un 
circ a în sera aczeu în circul din Cicago. 


caricatlura zilei 
ŞIUIE EA 


mia Teme ae ma 








Full (care iocimat a mâncat bătae dela 
maină-sa) : „Nu-i nimic... lasă că ştiu cu, 
e gelousii că sunt mat tânără decât ca”, 


ROMANTIC... 





--- Cum ai cunoscut pe al «doilea băr- 
bat al tău? 
— A, destul de romanti:! Să vezi: A 


tăiat cu automobilul pe primul meu băr- 
bat... 


IN PAMPAS 





-— Ascultă tată, 
Mama te roagă să-i înapvoiczi 
că stau rufele neîntinse. 


lasă pentru astăzi.. 
frânghia 


546. — UNIVERSUL TATERAR 





cearțe reciulc în exirase 








MEMORIILE DOAMNEI CAMPAN 
— VIAȚA MARIEI-ANTOANETA — 


S'a scris atât despre nefericita regină a Franței, victimă a celei mai mari sguduiri 


şi prejaceri sociale din câte se cunosc în istorie, 


și totuși memoriile d-nei Campan, 


frumos reeditate în două volume de „A la cite des livres“ (1928) pot fi socotite 


cele mai prețioase contribuții la cunoaşterea vieţei Mariei- Antoaneta. 


„Spun ce-am 


văzut“ scrie doamna Campan și succesul a ceeace povesteşte e aatorit art lipsei de 
culoare, de compozitie, cât mai ales adevărului, controlat cu nespusă grijă de criticii 


cei mai emeriți. 


Tipărite penlru întâia oară acum o sută de ani, 


memoriile doamnei 


Campan s'au dovedit și celor mai analitici dintre martorii întâmplărilor povestite, ca 
fiind cea mai fidelă şi mai simplă redare a realităței. 

În paginile doamnei Campan, Maria-Antoaneta apare sub aspecte inedite şi'și 
justifică pe drept cuvânţ, un loc de stimă în istoria Franței. 


DUPA REGELE SOARE 


Ludovic XV moştenea o dragoste popu- 
lăru aptuape Tengavăsu, Il uu SE găn- 
dea însă decât la plăcerile vâănăioarei, 
Cand nu mergea la vanătoare, so spu- 
nca: regele nu face nimic astăzi. Eri- 
cheta, era 'aceeaș, dar prea Curiei vi- 
sclia, graţia şi “Sparutul care dela YVoy- 
Saua se Inuastra 18 Paris, la rnoat- 
Lea lui Ludovic XLV. 

Dupa arcuza ue Pompadour, regele 
nu mai cuhoscu uecât fomei obscure şi 
inure unea Ur AUucvurăl Ser. IN axa ZI- 
sul lac al Cerbilor. Totuşi una din ele, 
d-na du Barry, îl încătuşă astici incât 
uvu slăluicunea, să o introducă intro zi 
în cCONsuuL de Sat unge 1u ridicolă, 


Printre alte mulţe greşeli de felul u 
cesta, Ludovic XV mai făcu una: vă- 
zând” într'o zi o fetiţă de 12 ani care-i 
plăcu, însărcimă pe ministrul Bel so 
caute şi să i-o asigure şi la 15 ani 6 
primi la Versailles, recunoscându-i mai 
târziu cpilul, care se adăogă numeroşi- 
lor prinți Bourboni creați în acelaș 
mod de regele Soure şi care grevau bud- 
gelul secătuut al Franţei, 

Ludovic XV simţia o mare plăcere să 
paruicipe sub mască şi însoţit de «o 
gardă aivasă, la calo anai populare ba- 
luri. Pe cât era ei de uşuratec, pe atât 
de fină şi de credincioasă iu Maria 
Leckzunska, regina ue origine polonez, 
Ea'şi crescu copiii în mod ireproșabil si 


nu se amestecă niciodată în afacerile 


de stat, lăsând cea mai bună amintire 
deşi era o streină, 

După un atentat neizbutii contra lui, 
Ludovic XV muri de variolă şi Ludovic 
XVI, soţul  Mariei-Antoineta  moșteni 
trenul Franţei, saluiat din zori până 
noaptea târziu în strigăte delirante de 
„trinască regele!" de acelus popor care 
mai târziu ceru şi ohţinu capul lui. 

Namuvlţumirile faţă de regele decedat 
sporiseră nădejdiile în regele cel nou 
şi întreaga Franţă era cu el. Poeţii ii în- 
chinară ode frenetice şi nici pâată un 
început de regim nu se bucură de mai 
mari dovezi de dragoste Și încredere ca 
acela. . - 

Şi în cea mai mare parte satisfacția 
genevală era pertect îndrevlăţită: regele 
Ludovic XVI era cu mult superior cel 
Puțin sub raport moral, predecesorului 


său, iar regina avea toale calităţile co 
Se puleau pieunde unei regine a rran- 
ţei. 

De altiel cu toată timiditutea si lipsa 
de vomţu. a regelui ŞI cu Loute intrigile, 
ba chiar și greșelile de tut ale reginei, 
pană la li8, înaute cu 9 ani de stfâr- 
ŞMUL LUC liga, TUgure și Vouă pruuută 


extrem de numeroase dovezi de simpa-: 


lie popuiură. Ajutuareie da de ei popu- 
lație; în lipsă, uozură cervusiasinul cel 
Mă durabui. incercarile 1Ur u&  ECOLU- 
mie şi de relorme, iuhuseră, speranţe în 
îvulreptarea stărei “financiare a Franţei, 
care era, precară, 

A irebuut penru uilaea atâtor udo- 
vezi di dragoste şi de credinţă ale fran- 
cezilor iaţă de lunlovie XVI şi Maniac 
AN Vănea, cu toata ucțiunea păruuutui 
anti-austriac, pe lângă amestecul nedi- 
erat ue principii mosolice şi enuusie 
ismul bonăv peauntru o Ibertate YOMAII- 
tică, produs de lupicle din America, la 
care irancezii luară 0 atăl de vie parte 
asigurându-se de ura, englezilor, La 
starea aceusta de spirit novator, aurui 
englezuse şi acţiuneu, ducelui d'Orleans, 
AUcUBArI 1 SCULE Up Materia inilu- 
mabilă de care republicanii revoluţio- 
niri beneiiciară dun pl. Luvintele Con- 
sthuţie, Camere, guranpe națională, ba- 
lanţa puterilor, marea chartă, legea 
habeas corpus, deşi nu totdeauna înţe- 
lese, erau ot mai des repetate şi ia 
zgomotul lor tot mai străbătător, parti 
dul revoluţionar st forma. şi-şi sporea 
nicreal forţele. 

In asemenea, împrejurări sociale ex- 
<cepţionale, cu. atătea cauze tari tinzând 
toate la wzolvareu monarhiei și la abo- 
lrea privilegiilor nobililor şi clerului, 
oricare suverani eru expuşi  pieirei, 
oricare pretext cra bile venit  pemitru 
realizarea marei nebunii dela care se 
aMepta mântuirea, păinea şi înfăptuirea 
ta:turor speranţelor umor mulţimi, info- 
rwetate şi înflăcărate. 

Pretextul cel mai frecvent în toate 
pregătirile și loviturile revoluţionarilor 
dela 1889 fu mai ales regina Maria-An- 
teamneta acuzată de lux, de risipă, de a- 
miestec politic, de legături cu țările stre- 
ine, etc. Şi cu toate că întâmplarea a 
făcut ca regina Maria-Antoaneta să, aibă 
în adevăr calităţi deosebite, faptul că. 
vegele era, dipsit de voinţă, iar ea streină 


şi ohbicet de intrigi primejdioase, a con: 
tribuit enorm la aţâţarea mulțimilor şi 
la grăbirea în forma aceea tragică a 
sfârşitului domniei lui Ludovic XVI, 


MARIA-ANTOANETA 


Fiica Maniei Theresa,  înnpărăteasa 
Austriei, Maria-Anmypaneta- Joseia-Jeana 
(de Juotena,  ariuuutesa ue Auguria, se 
născu la 2 Noembrie 17%, în ziua cu- 
tremurului dela lisabona, Avea pentru 
nidma sa o venerațe totală, deşi educa- 
ţia e tusose ovaecum Negujată de îm- 
părăteasa care sătulă de iete dorise za- 
curant un băiat, Astfel nu șia perfect 
frunţuzeşte, ceeace servi de asemenea 
imamicilor ei lrancezi care Susțimeau că 
cra mai mult streimă decât iranceză, 
„La 1o ai, strălucitoane de frumuseţe 
Şi trăgezime, fu sortită să devie moşte- 
niboazea tronului lrranţei. Ludovic XV 
o găsi toarte bine pentru urmașul său, 
cecace nu-l împiedică so invite da masă 
impreubă cu d-na du Barry. fapt care 
indignă pe arhiducesa, Austriei, 

Nunta avu loc la. Versailles şi fu gran- 
dioasă. Ținuta ei împunătoare, graţia 
și frumuseţea ei pe care ştia să arboreze 
ceie mai seducătoare surâsuri, îi atra- 
sera siumpauă generală, Dar trebui totuși 
să constate repede că cra lao Curte: 
unde tronau inamici ai Austriei care: 
detestau alianţa interveniiă între Franţa 
și Viena. : 

Când îşi făcu intrarea la, Paris, după 
nuntă, palatui “Tuileries fu asaltat de o 
mulţirne uriașă al cărei entusiasm deli- 
ramt o cerea. Ea apăru în baloon şi ex: 
clamă : — Doamne, câţi oameni! 

— Doamnă, îi spuse guvernatorul Pa- - 
risului, cu voia Monseniorulua. sunt tot - 
atâţia îndrăgostiţi. !* Dar Monseniorul 
nu o iubea încă. Şi trebuiră ami şi sere 
liment şi calităţi puternice şi reale din. 
partea Mariei-Antoaneta, pentru ca, a0- 
țul Moştenitor al Franţei să sa simtă în 
fine indisolubil legat de fosta arhiducesă - 
a Austriei, 

Iwtrigele Curţei şi în specia! ale duș - 
mamnilor Austriei şi deci ai streinei. ai 
„austriacei”, începură curând s'o atingă: : 
veselia ei, nesocotirca etichetei în ceea * 
avea exagerat şi absurd. gumul da mode: 
şi găteli costisitoare, toate erau: subieoie 


de eritică gata să se preschimbe in arme 
de atac. Deja la Viena prinţul de Rohan, 
ambasadorul Franţei pusese în circula- 
ție cite mai îndrăzneţe calomnii pe 
seama  Mariei-Antoaneta încât dădu 
mult de lucru Mariei Theresa până când 
acei ambasador al Lrinţței, 
strălucirile şi datoriile lui, în fine fu re- 
chemat şi disgraţiat, după moartea lui 
Ludovic XV. 

In adevăr. Maria Antoaneta fusese la 
începu, luxoasă şi chehuitoare, dar nu 
depășise mijloacele ei şi după câtva 
timp tu mai purtă decât rocii de per- 
cai sau taia aibu de biorenţa şi se mar- 
gine. la o păturiuţă simulă, iar harmnan- 
tele unu le scoica decât lu zilele cunsa- 
crate prin etichetă, gutelitor deosebue, 

Datorită însă unui fermier general și 
secretar al mginei care ceru colorialţi 

„fermieri genorali să-i comunice periru 
; regina Orice vacani.: în posturile nai lu- 
- native, Muriu- Antoaneta se văzu atu- 
zată că vrea să dispună ea de toate pos- 
turile bune pentru protejaţi de ai ei. şi 
mai ales pentru srieimi, 

Dar o întâmplare îi dădu prilej să 
TĂSpUNUă zu veci velgr: Zisu un jareul 
Versaiiles un bătrân căpitan de grera- 
dieri, se interesă de numele și de nt 
voie lui, Aulin cu de co: ani baie scă- 
rile  miniscerului de razboi cerâul o 
iuncţie. îl opri într'o zi și spre stupefac- 
ţa bătrânului militar, îi spuse că 4re- 
buie sa aibă slabi protectori dacă după 
atâta vrema aa reuşii să obţie postul 
dorit, — Nam pe naueui. răsputiise bă- 
Winul turburat, == Bi me, voi îi pro- 
etoarea d-tate şi a doua zi omul fu 
numit locuiorent ul regelui, 

Bijuticzul Boehmer apăru într'o zi la 
Curte şi datorită lăcomiei si prostiei 
lui, fu cauza celui mai grave atingeri a- 
duse Mariei- Antoaneta, El strânse cu 
mari eior.uri si sacritucii sase thamante 
morme În formă de pere. perfect egale, 
şi regina, le cumpără cu patru suie mii 
franci, dar le pliui în câteva rate anuale, 
neavând în caseta sa pariiculară întrea- 
ga sumă, 

Între timp însă o escrocă d-ra de til- 
ir care izbuti să treacă drept contiden- 
(a reginei, estorcă dela fernuerul gone- 
m! Beranger 200.000 fhanci împrumut 
fatru regina, Faptul fiind descopenit și 
srisul reginei dovedit că cra fals. es- 
moaca fu închisă, 

Nu mult după aceta Bochmer reapăru 
k Curte oferind un calier de diamante 
n valoare de un milion sease sute mii 
de franci. Li însă categoric refuzat. FI 
veni si căzu în genunchi în fața re- 
qmei, amenințând că se. omoară dacă 
i. se cumpără coțierul, Maria Antoa- 
neta l-a. vesp'ma tin nou şi cu severitaie 
X bijutier care în urmă a colindat Eu- 
mpa încercând să-și vândă  coliecrul, 
poi deodată reveni lu Curtea Franţei 
rând spre uimirea generală, preţul co- 
lui re care suxţinea că i l-a cumpă- 
t regina prin miilocirea prințului de 
han cu. care Maria Antoaneta. neer- 
du-i calomniile dela Vienă, nu schim- 
Bo vorbă de ont ani. 

Se făeu- o întinsă anchetă. cardimalul 
| de Rohan fu arestat, o altă o0s- 
că d-na Lamotie se dovedi că serm- 
se în fals: pe regină. și lucrurile erau 
impezi,. dr inamicii „austriucei” ivhu- 
dă'obțină athitarea, Cardinalului de 
han. rămânând condamnată numai 
a l.amotte si soțul ei. Clerul si bună 
dim nobilime fu şi mai pornit îm- 
ia, teginei. iar erigramele și bro- 
id, injurioase sporină atacurile în 
bu Mariei-Antoaneia, 

Ja regele o iubea acum şi era atât 
















































faimos prin, 


de atașat de regină că niţi o forţă nu-i 
putea desbina 

Una din curiozităţile vremei era ca 
megele şi regina să dineze în fiece zi în 
public, adică puilicul cra, admis să im- 
tre şi să lasă în şir din sala de mâncare 
unde se afla perechea regală, Ceva mai 
mult, ta nâaşierea unui copil regal, inul- 
jimea assta de asemenea, 

Conduita vegunei atât de des şi de u- 
şor crulicată. era de o perfectă corecti- 
tudine. au înduăzuit so bârfească, ba 
incă au îndrăznit căţiva s'0 ispitească. 
Calor dimtăi le-a răspuns * cu, surăsul 

asțităţei, celor din urmi cu intigna- 
rea reginei ultagiate. Avea o fiică şi 
născu un îiiu, un moştenitor Franţei și 
Ni şt 





mea se peliccu deasemenea în fața 
unei mulţime anies:ecale din care câţiva 
nespălaţi se urcară pe mobile să vadă 
mai hime apariţia moştenitorului tronu- 
Jui pe cure ave'u să-l înlăture în 
clip sălbatec, Di bucurie că născuse bă 
iat, și din |.ricina lipsei de aer si de 
linişte, regina fu în pri :mejidie, Mulțimea 
evacuată cu îorțţa. medicii pututră sal- 
+a, dela moarte pe regină. Bucuria re- 
gelui fu nespus de mare. 


MARI INTRIGI ŞI IDEI MARI 


In acesi timp atacurile contra regimei 
nu mai Conteaeau, iar războul ânglw 
american şi ideile roi a.m lranţa lucrau 
tot mai vizibil usupra spiritului public, 
Benumarcha:s scrise „Căsătoria lui Fi- 
garo” și stăruia moro să Obi: autori- 


zuţia so joace. La layette dădea tonul 


în curuniul de idei noui, iar vizita lui 
Wranilin la Paris şi apariţia lui la, 
Curie în haine de cultivator american. 
făcură mare impresie, Dar nimeni şi cu 
atăt mai puţin regele şi regina, nu se 
gundeu că în curand vevoluţia cea mai 
săbgercasă uvea să schimir, să răs- 
tome toală ordinea stabilită în rranța. 
de acâtea sute de ani, 

Liberiatea, egalitatea, drepturile omu- 
lui srau pe toate buzele, dar clerul şi 
mai ales nobilimea, îşi continua netur- 
burată viaţa şi întrigele din care' o 
bună parle vizau pe regina austriacă 
impotriva căreea nu mai conteneau ca: 
vomniile. Apoi decizia regală prin care 
toate bumuril> eclesiastice formau un 
ajan:giu al nobile, nu tăcu decit 
să dea şi mai mult de vorbit şi de bârfit 
„tdicilor poporului“, 

laegina avea două favorite pe d-na de 
Polignac şi ye prinţesa Lamballe. Cer- 
cul celei dimtiii îi aduse cu deosebire 
mute neplăceri, determinând-o să se 
amestece in irehile siutului pentru satis- 
facerea multor dorinţe injuste, 

Oywirea piesei lui Beaumarechais în ul- 
time clipă câmd sala era arhiplină, tur- 
bură mai mult atmosfera Parisului în 
care 0 scântee putea produce explozia 
cea mare. 

Mirabeau intrase în scenă şi după ce 
pretentie lui la ambasada din Cotstan- 
tinopot” și la o sumă mare de bani, fură 
respimse, Adunarea Naţională găsi în 
şi leaderul antivegalisi. ce-i convenei, 
Dar moartea îl surprinse sub acuza de 
a fi pacțizat cu Curtea și nu apucă des- 
nsdământul tragediei regale, 

Regele se duse la 15 iulie 1789 la adu- 
nare, lără cortegiu, fură gardă şi rosti în 
picioare, descoperit, cuvintele memora- 
bile: 

— Mă încredinţez vouă, vreau să fiu 
una cu po orul meu și contând pe dra- 
gostea şi credința supușilor mei, am dat 
ordin trupelor să se depărieze de Paris 
şi Versailles", 


UNIVERSUL LITERAR; — 587.. 


După aceea, regula se înapoe pe jos la 
Palat, armat de deputaţi şi prinți. 

ruria mulţimei sporea la rostirea 
numelui reginei si a tavoritelor sale 
care protejându-şuy rudele şi prietenii 
stârneau desigur multe invidii şi duş- 
mănii răzbunătoare, 


La 15 ludie armata plecă dim ordinul 
regelui. și soldaţii artileriști dovediră că 
nu se mai. putea conta pe ea, Când î€e- 
meile miusculute îi întrebară la ce ser- 
vesc tunurile lor, ei râseră : 

-— Nu vă, temeți, le vom îndrepta mai 
uşor contra palatului tiranului decât în 
contra voastră, Ş 

Când regele plecă da 17 lulie la Paris, 
vegina rămase în prada celei mai gro- 
zave neliniști. Se pregăti și ea de pla- 

care şi-şi pregăti un mic discurs: Dom- 
nilor — iată, soţia și familia  rege- 
lui vostru. Nu veți despărţi pe aceia u- 
niți de Dumnezeu”, Plângână, spunea 
Mereu : mul vor lăsa să se întoarcă!“ 
Dar el reveni şi în bucuria extremă de 
in, Vomsailies, regele spuse că dim feri- 
dive na curs sânge și se jură că nu va 
curge o picătură de sânge francez din 
orăinii său. Insă zile următoare atro- 
cităţi de necrezut se făptuiră și mul- 
jimile în mizerie maghetizate de ideile 
rari şi Deinţelese care circulau ca a- 
devăraie forţe fizice, se îmbărbătară 
pentru mirea nebunie. 

Dusmanii reginei trecută  anroape 
toţi de pariea revoluţionarilor. Nici nu 
puteau găsi un câmp mai fertil peniru | 
intrigele lor  deşănțaite care subminau. 
tronul si odată cu monarhia distrugeau 
orice siguranţă pentru privitegiile de 
rare totuşi se bucurau toţi nobilii îmdi- 

.farent dacă erau sau nu erau favoriţii 


regimului, 

De altfel se ştie azi că principalul iz- 
vor al calomniilor împotriva reginei 
Maria Antoaneta nu era atât origina 


sau purtarea ei, cât psichologia mulţi- 
milor din acea epocă, adâncile nemulțu- 
miri sociale, bine exploatate, care aveau 
să ducă fatal la explozia sălbatecă de 
ură necruțătoare care a şi izbucnit, in- 
diferent de orice cauză specială, 

Maria Antoaneta a fost de o. sobrie- 
tate și decenţă care singure fac din ea 
o. mare regină a Franţei. Imprejurările 
însă i-au fost fatale. 

Inainte de a îi avut copii, pe când se 
plimba într'o zi cu trăsura, era cât pe 
aci să calce un copil care se răsturna- 
se în faţa cailor, Interesându-se de mi- 
cuţul salvat prin presența de spirit a 
vizitiului, şi aflând că e orfan îl ceru de: 
la bunică-sa care consimţi să i-l dea 
cu îndoiala însă dacă ștrengarul va ră- 
mâne ia palat. Si în. adevăr, băețeiul 
scoase strigăte disperate în braţele re- 
ginei şi îi trânti o serie de picioare care 
o snăimântară pe Maria Antoaneta, 

Nefericita regină a avut și oare-cara 
contact cu literatura, dar nimerindu:se 
să patroneze câte-va piese de teatru exe- 
crabile, renunță la alte neplăceri de a- 
semenea natură și rămase întru câtva. 
ignorintă în direcţia aceasta. Deaceea 
probabil făcu o nostimă confuzie după 
reprezentația unor poeme cu muzică. al 
căror autor era Marmontel, iat compo- 
zitorul era Gretry: acesta din urmă fi- 
indu-i presintat împreună cu libretistul 
stu poct, regina îl complimentă, pe mu- . 
zicant pentru versuri, fără. să dea nici 
0 atenţie poetului. 

Intâmplarea. făcu pe muzicânt - 
spună colaboratorului său : 

— Iată prietene ce face o muzică excer . : 


să-i dă 


lentă. 


— Şi nişte dâtestabila versuri, vipostă- 
amărât poetul, gi 


Maria Antoaneta a fost și o mamă 


588. — UNIVERSUL TAL nNĂN 


din cele mai simţitoare. Atinsă de desi- 
luzia produsă ja prima ei naştere de 
sexul femenin al primului ei copil, îi 
spuse dela ea dintâi prezentare : 

— Biată mititică, tu nu erai dorită, 
dat mie nu-mi vei fi mai puţin scumpă. 

Un băiat ar fi aparținut mai ales 
țărei. Tu vei fi a unea și vei uvea toate 
îngrijirile mele, vei împărtăşi fericirea 
mei şi-i îndulci supărările”, 

Avea o largă îngăduință faţă de im- 
perfecţiunile oamenilor, Un anume Cas- 
telnaux se declarase îndrăgostit de re- 
gină şi no slăbea din ochi pretutindeni 
unde putea să-i stea în fuţă, desigur la 
0 respectoasă. distanţă. Oriunde apărea 
în publice, Maria Antoaneta trebuiu să 
dea ochi cu „țăcnitul” acela a cărei pa- 
siune devenise destul de inoportună. Se 
interveni să fie îndepărtat, dar el reveni 
și regina ordonă să fie lăsat în pace. 

--- Mai bine să mă pliclisească, de 
cât să i se răpească fericirea de a fi 
liber ! 

Nefericitul îndrăgostit, după întemni- 
(urea reginei, se lăsă să moară de foame 
in disperarea lui amoroasă, - 

Atacul din noaptea de 5 spre 6 Oc- 
tombrie viza mumai pe regină şi salva- 
vea ei se datoră credineioaselor prietene 

"ue 0 ScPveau Și care nau dormit de 


loc. Dar perechea regală trehu să ur- 
mieze mulţiunea ha Paris şi să îndure 


tot Yungul drumului cele mai muulara 
insulte prizonieră poporului său, 

Primiţi la Primăria Parisului, de d. 
Bailly, regele şi regina mai ales, văzută 
de jacobini utât de aproaje, comunicati- 
vă şi amabilă, câştigară un nou tevmnen 
care nu însemna însă alteeva dicâi ab- 
surda prelungire a unei -agonii siâşie- 
loare. A douu zi aceleași femei cane a- 
coperiscvă pe rogină cu toate murdări- 
ile, veniră la Tuileries şi cerură 50 
vadă, Negima apăru și le câștigă simpa- 
tia prin bunătatea ei. Una i se adresă 
în vemţeşte, dar regina răspumse că au 
devemit atât de Danceză încât a uitat 
Lmba maternă, Mulțimea de femei o a- 
plaudă frenetic: trăiască  Maria-An- 
toameta,, trăiască buna noastră regină !* 
Regina avu lacrărni şi o temee din po- 
por se înduioşă: 

-- Săraca regină, uite-o că plânge ! 

Mulțimea fu extrem de mişcată şi 0 
comunicativitate de simpatie vizibilă se 
stabili între cea bârtită și urâtă și fe- 
meea care cu o clipă înainte ar fi ucis-o. 

la una din ultimele reprezentații de 
la operă la care a asistat, regina de a- 
tâtea ori aplaudată avu prilej să asiste 
la o luptă dârjă între partizani şi ina- 
mici. Pe când se cânta, un duo plăcut u- 
rechilor reginei si prietenilor palatului, 
jocobinii munifestară violent. Se strigă 
„trăiască regele si regina“, „Nu-i vrem 
pe nici unul“ şi alte apostrofe și ame- 
ninţăti care degenerară  într'o  bitae 
din care Tacobinii ieşiră fără haine și 
păr 

Când cu prilejul defilării unei mul- 
țimi furibunde, amenințătoare și extrem 
de insultătoare prin faţa reginei după 
năvălirea în palatul Tuileries, o femee 
îi strigă: vreau să te ucid austriaco, 
regina o întrebă 
Mă cunoasteţi ? 
Nu, 
V-am făcut vre-un rău personal ? 
Nu, dar îaci rău poporului, 
Vi sa spus, dar aţi fost  înşelată. 
Soţie a unui rege al Franţei, mamă a 
moştenitorului tronului Franței, eu sunt 
franceză, nici odată nu-mi voi revedea 
țara de origină și nu poi îi fericită sau 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR, BREZOIANU Nr, 11. 


nefericită decât în Franţa. Aşi îi fericită 
dacă muţi iubi. 


Dobitoaca aceeu se porni atunci pe 
plâns, Si îşi ceru iertare, spunând 
-— Dacă nu vă cunoscusem;  acuruiu 


văd că sunteţi bună. 

După trecerea, hoardei prin palat ro- 
gina arătă deputaţilor uşile sparte și 
jatul încăperilor și pe când descria fu- 
via năvălitorilor pentru care regele şi 
moștenitorul îşi puseseră scufiţe roşii pe 
cap, observă că deputatul Merlin de 
d hionnville eva. înduioşat până la la- 
crini : 

Plângeţi, «d-le Merlin, că vedeţi pe 
rege şi familii sa trataţi cu atâta eru- 
zime de un popor pe care totdeauua au 
dorit să-l facem fericit. 

-- Este adevărat Doamnă, îi răspunse 
Merlin, plâng nenorocirile unei femei 
trumoase, simţțitoare şi mamă de fami- 
lie, dar nici una din lacrimile mele nu 
e nici pentru rege nici pentru regină, 

In altă zi, mulţimea se apropii «lin 
nou de palat și numeroși oameni chin 
popor, lucrători, funeţionari, exptimară 
vegunei încurajări şi asigultii dle vii- 
tom, 

Dax partiidul regelui făcu atâtea gre- 
şeli de tact, iar revoluționarii își uaană- 
rră manurile cu atâta virtuozitate, în- 
cât imtrigrle din sânul nobilimei ațu- 
tavă envrin înfuptuirea maritor înlei uie 
revoluției, 


INIMA UNEJ) REGINE 


Muria-Anioaneta mu-şi găsea nimic 
reprobabil în 1oută viaţa ei de regină a 
Franţei, Lăcuse mici greseli tivesii lu o 
tânără de înaltă origină și strălucită si- 
tuaţie, dar nu comisese nici unul din 
păcatele ce i se atribuiau, Și faptul a- 
cesta și legătura iudestructihiln uimire 


a şi rege şi coțiii tor, erau de natură - 


so întintască sufleteste până şi în cli- 
pele celei mai disperate snur, Re- 
gele era deprinui. Simţeau amândoi că 
sunt pierduţi. Vedeau cun murit în- 
sălhătecite de ură, de nevoi şi de dema- 
gogi, se înarmau şi se aţâţau tot mai 
mult la distrugerea monarhiei, la jeiu- 
irea averilor mobililor şi clevicilor şi 
Lofdvodată la sucrificaroa familiei re- 
gale, 

hegiua făcu un ultim efomt: primi în 
secret pe Mivabeau și mai cumpără câţi- 
va alţi deputaţi, dar totul era în ziua. 

D,. de La PFavette care fusese ascultat 
până, atunci, pierdea din autoritate, jar 
încercarea ce fugă dădu greș siropela și 
tegina îură arestaţi la Varenne şi în- 
chişi de „națiunea suverană“ în numele 
căreea atâți criminali s'ou scăldat în 
siinge neviu wat, 

Princesa Lamballe care revenise în 
urma primirei Constituţiunei plăti cu 
viaţa ei în masacrele din Septenibrie 
tasamentul faţă de regină. 

Sora d-nei Campan vru să intre 
Paris spre a-si vedea regine la închi- 
soare, Oprită de gardă, ea protestă > As- 
cultaţi, le zise ea, eu sunt lâmgă regi- 
nă dela. 15 ani, ea m'a dotat și m'a mă- 
vita, am serțit-o pe când era puter- 
Nică şi fericită, cum so părăsesc toc- 
mai acum în nenorocire?—-Are dreptate, 
cetăţeanca, ziseră furiile şi credincioa- 
sa reginei ajumse lu stăpâna sa al că- 
tei păr îl găsi albit. 

După atâtea nopţi rhinuițe și atâtea 
ameninţări cu moartea din care unele 
la un deget: de realizare și atateă in- 
sulte şi udmiliri suferite încercarea de 
fugă noizbutită, închisoarea şi atmosfe- 
ra de sfârşit de act, toate acestea lângă 
certitudinea că va fi asasinată avură a- 


cost ctfect vizibil, aibirea părului, Su 
Petul Mariei Antoneta care era și 
matuă si sote bună trebuia însă să fie 
tare până la sfârşit. 

E adevărat că încă din vreme văzând 
pnimesdiile cun o amMenminţair a făcut 
apel la jamilia sa și la Iraţii rezelui, 
«dar ajutorul strein intăizii. Acu era 
sigură că regelui i se vu face proces, 
dar pe cu, streină si duşmănită, -0 vor 
asasina 'pur și simplu, Socotea însă ca 
u fericire mourica după chimurile ne- 
spuse din ultimii doi ari, Primiudusşi 
căte-ta prietene le marturusi: 

-— Nenorocitie şi voi, veniţi si  vedaţi 
pe unu şi ui Nenorotită care Viu adus 
1uturota Ienorocirea. Suntem pierdute, 
de trei uni sucormmbăm în uceustă ori- 
bilă revoluţie, trecând prin toate ultra- 
iile posibile. Toată lumea a contribuit 


la pierderea noasiră:  novutori  nuște 
nebuni, ceilalţi ca armbiţioşi  servin- 
du-si interesele egviste, si până și 


cel mai  îndrăcit jacobin vrea aur şi 
demniţăţi, iar mulţimea doreste jaful 
averilor. Nu există un sinaur patriot în 
această hoardă intamă. Străinii vor să 
profite de turburările dinu Franţa. 

E de neuitat cetula verde dela Feunil- 
lants, mizerabilul culeus unde regina 
urostată ne întindea braţele spumându- 
ne că nenorocirilu noastre a căror cauză 
este ea, le sporeşte pe ale ei și o fac 
să cheme moartea. 

„Da, Spunea regina,  le-uși 
Francezi, au avut cruzimea să vă îm- 
creduțeze că nu iubesc Franţa. Eu, 
Muma acestui copil ciwe  itroluia, să 
domnească peste trumoasa FraRţă Eu, 
pe care providenți, a pus-o pe tronul 
cel mai stralucit al turopei, NU sunt 
cu dim toate fiicele Mariei "Theresa 
cea mai favorizată de sourtă ? Şi numi 
dau ea seamu de toale avantăgiile acos- 
tea ? Ce să găsesc la Viena ? Morminte? 
Si ce pierd aici ? Tot-ea poate să flateze 
gloria şi sensibilitatea”, 

Sora mea care ia împrumutat la în- 
chisonre douăzeci și cinci de napoleoni, 
plăți și eu cu capul acest ulum mic 
serviciu adus Mariei, Antoanetu, 

Am cunoscut-o Mai bine ca oricare 
alta din apropierea ci, i-am fost ne- 
despărțită  confidentă, dela sosirea în 
Pramţa şi până la moarte. Nu era, vino 
vată de nici una din faptele de care au 
acuzai-o, dimpotrivă poseda  colităţi 
care lângă un s0$ mai energic, ar fi 
dat o notă strălucire tronului Franţei, 

La 21 ianuarie 1793 capul lui Ludovie 
XVI căzu sub cuțitul ghilotinei. Regina 
îl urmă cu credinţă si mândrie, dar 
moștenitorul de drept al tronului Fran- 
ței se stinse după doi uni în închisoarea 
umanitavistiloy, 


Siniga : 





25 ine ao loraati ri 2 cerea 5 nai iasi miile măi ln ala ii: a,