Gabriel Balanescu — Din imparatia mortii — 1981

GABRIEL BĂLĂNESCU 


DIN IMPĂRĂŢIA 
MORŢII 


EDITURA DACIA 
Madrid, 1981 


GABRIEL BĂLĂNESCU 


DIN IMPĂRĂŢIA 
MORŢII 


CRONICĂ REZUMATĂ DIN INCHISORI 


EDITURA DACIA 
Madrid, 1981 


piara ae bartă conică tratelui meu 


A Fl A 


Ed Puse: aeiibrii: Mi „MIEEAIL, BALANESCU 


Xa | 


Goal „i Aia i Zorăcelo puiuti inchisorile-din. Româ» 
E pace nia comunistă, ţărani, muncitori, intelectuali, 
„tineri și tinere, cari s'au opus. Ocapaudeii TUS0- 


eur: aie „ae Hrajsiatest> pina si sovieticerarie „i. ajărimate 


[ra atsive dapazoaului. Pi Ri Ai EP derâl ua eu 
sales pape fi măzevsă up, chiar imite de Q ji tri, Lai 


clei eul ad ata die, pentrară ol e vecinic, și, tor îp- le era 
priză „petitia mi tat eran ei;-ci, În 890i QOEDI ȚATRGRI, 00 
aE vies prin copiii lt 1e untde'șegense, car fân cș grofira ni 
iai repeat ai pol ati ani: Serie d mirat ii 


E E PIZ Cata sie: ri sori, ale ne Eadearnă 
paz uda „8 de stam arina ai să im « cat terte sn adi fost 
SĂ Aaa "Tata mă: ocnă gest Ibertale. Taj fe pă 
did air se un bântas: de zeta, 
a ni oara ati se reuină în amo: 


MOTTO: 


«Morţii noștri mau gândit mult: ei nu mai aveau puteri și 
pentru asta, pentrucă s'au ghemuit într'o singură idee —a rezista— 
şi aceasta era moartea pentru noi. Morţii noştri mau simțit mult. 
Ei nu mai aveau inimă şi pentru asta. Inima lor se îimypietrise : 
cum ar fi putut altfel să vrea ce-au voit —să reziste— și aceasta 
era —moartea pentru noi. Și totuși ar fi avut şi ei ființe iubite, 
un viitor, gânduri duioase, lacrimi și tot ceeace topește pe om 
şi-l face «uman». Ei încetase de a fi oameni. Erau lucruri. Erau 
vântul care suflă în furtună —împotriva dușmanului; erau marea 
care rostogolește valurile ei gigantice— împotriva dușmanului; 
erau pădurea care împletește până și trunchiurile ei sfârticate 
de obuze —împotriva dușmanului. Ei nu mai erau decât una cu 
pământul care îi născuse, una, chiar înainte de a fi murit, şi 
pământului nu-i era frică, pentrucă el e vecinic, şi lor mu le era 
Jrică pentrucă ei nu mai erau ei, ci, însuși acest pământ, care 
se ridica prin copiii lui în unde imense, respingând cu oroare pi- 
ciorul profanator al celor cari nu-l iubiseră niciodată. 


«Morţii noștri, scumpii noștri morți, ne îndeamnă 
să luptăm, spre a nu lăsa ca jertfa lor să fi fost 
zadarnică». 

«ROSALIA» «Au căzut pentru libertate. Un cân- 
tec de jale şi un cântec de biruință». 

«n mortem commilitonum» : Memorial în onoa- 
rea camarazilor căzuți în războiul pentru unitatea 
națională, citit de VASILE PARVAN la redeschi- 
derea cursurilor de istorie antică». 


E Rasă 


OP PON 


ie joi NOS5D dt un o int IDDe ND's fizo i 


pitisat p— 99bi Piwpirie tii Siwmasp arme Doris 

ien Miueie voit tiizast INTO „tote Insa WIBOL pt 
- ssinăviaini se x0f pipi „Den MINS 38 Dinti no i e 
piensan în —aizisdr Da— VOI MB-9) DAI De jotilo Sus 


„siidui sii 19 ie dura îl n faioi tc „rost ici 
sto Sg sissgoi 3dn399 oi în irttitonl „SeDoinb itushisrbi 
sati iuroul sDTA iitsatno îl D sh 92539951 SĂ „esta 
DIDI 079  îvisnnitteub poirioguti— Brustrut si Diinz stno si i, 
= îbusenantaub nsiognti —oiditnoiu î3 slivulnu sigsiobr 
stodtibiz în Sinai i? Did sigoisiunti Sind psi 
> Diur S555b sos ide ss 1ă „iviuenitaub nsimiogriti— a9udo 
i2 Siuste îi o 5) Săstini cnisto „Dita „S2wD2Dn îi 909 ju 
ds 9) Isi 10 je oinidss 519 Dowvistoq „Doi rs îi sare 
sTR2 Îtdiibe 12500 itueiti „id 15 WDt9 Însa st îs Dowrisrsq 
“A SINOTA HO Drbpaiţast „ozitsuri soba si îi îiiqoo ni poi 
„Dinboidise Drsetdui bi ina 10iso în voinunţora Int 


Duumnsbiti sn iYrosa irizon jiqanroz itigos ii o» 
320| ÎN Ba 0l niioi no pe ur o 9102 „sttbigui Da 
„Ddotsrtobas 

-nîo 49 stoinsăii svitsq Sus sh» «ALI AZOA» 
„«iniiruid sh voinâa su 12 sint sb os 

-NON0 1 ÎNTORS. - cststo sili srusttoa mahon sl ş 

DSĂBIIStia slstsa, Iyiodsii sf tiussbo xolispiputn) »st 

Noe Di VAVAAG AUZAV sh jitio „Dinitotinn 


«tis sote sh tofpiuzuro poa 


m 
Ul 


CUVANTUL INAINTE 


Această carte putea fi scrisă și semnată de oricare dintre cei 
peste '200.000 de deținuți din republica comunistă România. 

Am relatat fapte trăite de mine, pentruca aceste pagini să cons- 
titue un document autentic, și pentrucă cea mai mare parte a 
detenţiei am fost izolat. Cinci ani singur. După un an și jumătate 
de singurătate neintreruptă, m'am întrebat dacă mai pot vorbi. 
Peste cinci ani, am fost tot izolat, dar in celule cu-doi sau trei 
deţinuţi. 

Voiu evita să pomenesc în aceste pagini, anumite nume, —dar 
și anumite acţiuni—, rămase necunoscute administraţiei peniten- 
ciarelor, din motive lesne! de înțeles... 

Cu excepția martirilor de la Pitești și Gherla, ale căror chinuri 
morale și fizice au fost de neegalat, ceilalți, toți: ceilalți, au trăit 
cel puţin ceeace veţi citi în aceste pagini. Dar suferințele celor 
uciși în schingiuirile din timpul anchetelor? Din toate informaţiile 
pe care le-am cules atât în timpul detenției cât şi după eliberare, 
nu a existat'un singur oficiu de anchetă al securității, oricât de 
mărunt, să nu fi dat cel puțin un mort. Din nefericire, aceste 
nume. au fost uitate, și prea repede uitate. Imi amintesc de inzi- 
nerul Hâncu din Galaţi, care mi-a fost mai apropiat, și cu care 
m'a învrednicit memoria, ucis la Securitatea din Iași. Mulţi deci, 
foarte:mulţi au suferit orori incomparabil mai mari. Dovada? Dis- 
parițialor-sau în timpul anchetelor sau 'în timpul detenției! sau 
imediat după «liberare». 

Am fost mereu în încurcătură 'cu răspunsul pe care trebuta 
să-l dau, aici în exil, celor care mă întrebau: 


Oz, 


VĂ 


i ii memoriile?» 
ile N'am fost nici Ep 
Viața mea a fost, pe cât de boz: 
în fapte mari !» 
«Iţi serii aminti 
_—«Amintirile? Acestea 
farmec, uneori mai vesel, a 
amintiri sunt din anii copil 
moase de lectură, de cunoaș 
Așa înțeleg amintirea. 


Atunci? ă a 
Atunci, o cronică! Mai bine spus, încercarea unei cronici. A 
, 


unei cronici rezumată, așa cum am și intitulat-o. 

După ororile trăite în închisori, retrăirea lor, pentru a le putea 
transcrie, a fost e nouă grea încercare pentru autorul acestor pa- 
gini. In afară de faptul că aveam decența suferințelor mele, dar nu 
m'am gândit vreodată, o singură clipă, că le voiu putea transcrie. 
Dela prima pagină, scrisă “cu mare greutate, am avut coșmaruri 
şi, din cauza acestora, zeci, sute de nopţi chinuite de insomnii. 
Mi-a fost cumplit să retrăiesc, chiar numai în amintire, condiţia 
subumană pe care am trăit-o un timp prea îndelungat, între morți 
şi muribunzi, între schelete și schingiuiți. Puţini dintre noi am 
crezut că ne vom mai bucura vreodată de soare și flori. Soarele 
și florile rămăseseră unica noastră aspirație. Poezia le-a suplinit, 
şi Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ștefan Vlădoianu, ca să pomenim 
numai. pe cei din închisori (și nu pe toţi!), au fost cei care ne 
mai deschideau. cerul. 

De la lingurița de aer, care ni se dădea din când în când, la 
o «plimbare» de 3-5 minute, ochii noștri se umezeau la înapoierea 
în celulă, pentrucă în celulă găseam miros de bălegar, de care nu 
ne dădeam seama decât la inapoierea din aerul curat de afară, 
—iar vara și muște. Acesta era «universul» și decorul «universu- 
lui» nostru. 2 i aj i 

„Niciuna, din condiţiile ființei umane nu ne-a fost admisă! Nu 
ne era ingăduit'să ne fie foame sau frig, să râdem sau să plângem, 
să cântăm, să fim veseli 'sau să fim triști. Au fost nenumărați 
e ti pentrucă au. râs, precum au fost nenumă- 
ziniiai daci patat pentrucă au plâns. Am asistat la intero- 
A i e Vlonarea unui avocat tânăr (tânăr pe atunci! ), 

, area ofițerului politic, «la ce te gândești, a răspuns: 


man, nici boxeur, nici footbalist. 
ţă în emoții, pe atât de săracă 


rile?» —mă întrebau alții. 

au o anumită dulceaţă, au un anumit 
lteori mai trist, dar un farmec si aceste 
ăriei, adolescenţei, sau vremurilor fru- 
tere de soare, de idealuri... 


— 10 — 


xk 


«La soţia mea! Am fost arestat in noaptea nunții pe care am 
așteptat-o de zece ani!» Răspunsul acesta i-a atras sancţionarea. 

Satrapii nu aveau decât o «religie» : «religia» teroarei și a asa- 
sinatului. A asasinatului, sub cele mai diferite forme. Dela cele 
fizice și morale, în modul în care au fost practicate la Pitești și 
la, Gherla, cu o cruzime și perversitate neinchipuite, până la cele 
dela Aiud, Mislea, Galaţi, Suceava, Sighetul Marmaţiei, etc., etc., 
prin subnutriţie şi lipsă de aier, lipsă de igienă sau de asistență 
medicală. 

Primele o sută de pagini din această «cronică» le-am scris in 
intenția unei traduceri. Doream ca omul american și englez să 
cunoască ceeace s'a petrecut și desigur se petrece încă, în România 
și țările pe care le-au vândut la Ialta. 

Să știe americanii și englezii că fiecare mort, fiecare suferință 
a românilor (bulgarilor, polonezilor, cehoslovacilor, ungurilor, etc.), 
se datorește oamenilor lor politici, din acea vreme. Să-și amin- 
tească americanii și englezii că aceste popoare sau luptat cu 
eroism să-şi apere pământul, tradiţia și credința, —și ar îi fost 
biruitori și acum, cum de-atâtea ori au fost şi-o atestă istoria de- 
alunsul veacurilor— dacă n'ar fi fost vânzarea «mai marilor». Din 
vrerea, lor, a «mai marilor», ne-a cuprins nevolnicia în care astăzi 
lăcrămează dar și rezistă poporul nostru și celelalte popoare vân- 
dute. Să ştie ei că aceste orori, pe care le-au trăit și le trăiesc 
popoarele târguite și vândute, pentru tihna burgheză a vânzători- 
lor, constituesc o pată... 

Şi prin aceasta, să mai știe că au o îndatorire faţă de poporul 
nostru. 

Va trebui să le reamintim permanent oamenilor politici de as- 
tăzi, americani şi englezi, că nu numai datoriile în dolari se plătesc, 
ci şi cele morale. Mai vârtos cele morale... 

Cititorii cărţilor apărute în exil, cu privire la situaţia din ţară, 
vor. fi surprinși să cunoască date din aceste pagini necorespun- 
zătoare celor. cunoscute din lecturile anterioare. Probabil vor fi 
câteva! N'am reușit, încă, să cuprind tot ce s'a scris în Occident. 
Relatarea Generalului Platon Chirnoasă —de exemplu— despre 
judecata mareșalului Antonescu, în «Istoria politică și militară a 
războiului României contra Uniunii Sovietice» (Editura «Carpa- 
ţii»), mi-a atras în mod deosebit atenţia, cunoscută fiind persona- 
litațea Generalului Platon Chirnoagă. 


Jul. Platon Chirmnoasă ultimul cuvânt 


citează Genera 


scula proces: 4 sr Ale 
al enaezegaralaie i e re la moarte și refuz orice măsură de 
j «Eu cer; 


; ământul patriei, pe când'voi nu 
grațiere; astfel decta i E ud în care, veţi fi spânzurați». — 
sunteţi “siguri. unde met 
girat veţi. -onstata, în paginile sesll cur iu Been Oris 
eseu, al cărui atașament, adesea mărturisit, p u alu: An, 
tonescu eră indiscutabil, spunea cu totul altceva. Eugen Cristescu 
a fost in boxa acuzaților cu Mareșalul. Antonescu, apoi cu el în 
celulă la Jilava, până în. momentul in care a fost dus la, execuție. 
| O altă informaţie, cu privire la cererea de grațiere a Mareșa- 
lului, am avut-o dela medicul colonel I. Popescu-Sibiu, care era pe 
atunci medicul închisorii Jilava, unde a fost executat Mareșalul. 
Dr. 1. Popescu-Sibiu a fost, in acea calitate, cel care i-a constatat 
moartea, deci era în mijlocul evenimentelor. 
"O altă informație eronată, sau incompletă, din cartea Genera- - 
lului Platon Chirnoagă, este aceea că «odată cu mareșalul Anto- 
nescu au fost judecaţi și o parte dintre miniștrii lui. La 17 Mai 
s'a dat sentința. Au fost condamnaţi la pedeapsa capitală, Mare- 
şalul Antonescu, Mihai Antonescu, Generalul. Vasiliu, Ministrul de 
Interne, și profesorul Alexianu, fost guvernator al Transnistriei. 
Ceilalţi, au primit pedeapsa. cu închisoarea !» 
In realitate au fost șapte condamnați la moarte: cei indicaţi 
mai sus de generalul Platon Chirnoagă, plus Eugen Cristescu, Radu 
Lecca, și Generalul Pantazi, fostul ministru al războiului. 
Această relatare a generalului” Chirnoagă mă face să cred că 
deținea o informaţie parțială, și aceasta nu este de loc de mirare. 
Multă vreme, cei care puteau dă informaţii serioase despre cele 
petrecute, nu puteau obține o viză pentru Occident, iar cei care, 
totuși, obțineau, erau atât de timoraţi, încât hu vorbeau nimic. 
Din informaţiile culese direct de la grațiaţi (Generalul Pantazi, 
Eugen. Cristescu și Radu Lecca), —cu Eugen Cristescu, autorul 
e miei a stat un timp indelungat—, numărul celor condam- 
carte: în “lotul Mareșalului Antonescu, este indicat a fi 


„Iată cum 


Autorul acestei cărți, cu nepo- 

tul său în brațe, puţin înain- 

te 'de intrarea în închisorile 
comuniste. 


atei Miniștrii săi au fost judecaţi separat, intrun lot arestat „... și La ieşirea din ele. 
a procesului, in vara anului 1946, 'cu excepţia lui Mircea ÎN 


care, sau a fost judecat separat, sau a f 
șalului: Din acest lot:a1 mi ost în lotul Mare- 


fost Ministru al Economiei ; 


niștrilor făceau parte: profesor Leon, 
General” Stoenescu, fost Ministru al 


— 12 — — 13 — 


tar de stat la finan- 

i ănescu, fost subsecre! aa 
Finanţelor; MIE SE Constantin, fost Ministru al Aprovizio- 
eine Sa fost Ministru al Educaţiei; General 


: ictor Iliescu, at Ă Î 
nării; Gane ale inu Nicolau, fost Ministru câteva săp- 
asiatici Ni E prie 1940, la Lucrări publice și comunicaţii ; 


tămani după It 1] Marelui Stat Major al armatei; 


itiu, fost Şef a 
Sete, ÎN a Parte al Justiţiei ; Petre Strihan, tost sub- 
s A em interne; Al. Marcu, fost Ministru al invățămân- 
sec 


tului; General Georgescu-Gabion ; General Jienescu, fost Ministru 
et TA serii Antonescu îmi pare a fi făcut parte și 
colonelul Elefterescu, fost Prefect al Poliţiei Capitalei. 

Sunt de înțeles și de admirat sentimentele generalului Platon 
Chirnoagă pentru șeful oștirii din timpul războiului antibolșevic, 
dar informaţiile ce le deţin sunt —cred— mai complete și mai 
precise decât ale sale. 


Faptul că am trecut, în ceeace am numit «cronică», paste pe- 
rioada anilor de închisoare din 1946 și 1947, necesită o explicaţie. 
I-am omis întrucât acești ani au fost reprezentativi prin ceeace 
se petrecea în stradă, nu prin ceeace se petrecea in închisoare. 
Teroarea nefiind organizată, in inchisoarea pe care am făcut-o cu 
miniștrii guvernului Antonescu se putea primi mâncare de acasă 
de trei ori pe zi. Generalii care aveau încă ordonanțe, deci solde, 
erau ospătaţi de soțiile indatoritoare cu ceeace nu-ți credeau ochii. 
Mai aveau și unele permisii în oraș cât au stat la închisoarea din 
Uranus, de care-este adevărat-nu toți profitau. Doi foști miniștrii 
aveau situaţii speciale: Pompiliu Nicolau, căruia nimeni din fa- 
milie nu-i aducea nimic (și care era zilnic invitatul meu la masă, 
dupăce refuzase invitaţiile generalilor din motive pe care nu mi 
rs Sata ai al d Mircea Vulcănescu, preocupat să înve- 
E a pi meta muze ante 
ese ia ela si Sa și pie ară 8 Direcţia, Vămilor, ii adu- 
lor majoritate generalii =) A da Fă ee pal să 37 ip 
Muzică, Sinto Ei chiar agasaţi de această năstrușnicie : 
Am mai evitat ia “a A : 
aa STP dear dă pg ioacă de închisoare și pentrucă să 

„Ca u aș putea avea cuvinte de laudă. 


— 14 — 


„RI ia 


Ceeace era de condamnat, in primul rând, la acești ofiţeri care 
conduseseră oștirea română intr'un război (și cabinetele minis- 
teriale), era totala lipsă de informaţie politică. Am stat de vorbă 
cu generali care nu admiteau a exista, niște clauze secrete ale tra- 
tatului de la Ialta și care-mi făceau o culpă gravă numai din 
faptul că pomeneam «astfel de enormităţi». Imi reproșau şi-mi 
condamnau, deasemenea, incapacitatea mea de a înțelege «mean- 
drele politice ale marilor puteri, care niciodată, in decursul istoriei, 
m'âu fost păcălite», ieșind intotdeauna învingătoare. In linie mare, 
aceasta era poziția membrilor fostului cabinet al Mareșalului An- 
tonescu și toți se legănau in dulcea iluzie a intervenţiei armatei 
americane, pe care scontau a se petrece dela o zi la alta. In această 
euforie, aproape infantilă, în care trăiau în celula dintr'un subsol 
al Inchisorii Văcărești, momentul în care au fost tunși și li s'au 
pus lanţurile pentru a fi transportaţi la Aiud, pentru executarea 
condamnărilor, a fost o adevărată prăbușire morală. Cu o sin- 
gură excepţie: Mircea Vulcănescu. Mircea Vulcănescu, senin și 
cu o judecată realistă a evenimentelor, trecea dela pat la pat să 
incurajeze, cu o glumă sau cu un cuvânt, pe cei care iși căinau 
familiile și viața bună pierdută. 

— Domnule General, lăsaţi gândurile rele. Mergem să vedem 
lume și ţară!, le spunea Mircea Vulcănescu. 

Dar nimic din ce s'a petrecut în această perioadă de detenţie, 
nu era reprezentativ comuniștilor. A fost epoca in care se organi- 
zau, iar cea mai mare parte dintre cei ce urmau să devină cadrele 
teroarei, erau în Uniunea Sovietică, la cursuri de specializare. 

Adevărata teroare, în penitenciare, a început în anii 1948- 
1949, și a constat, inițial, în suprimarea legăturilor cu familiile, 
în suprimarea pachetelor cu alimente de acasă, in suprimarea asis- 
tenţei medicale, și în stabilirea regimului de înfometare, după care 
au început bătăile și neomeneștile izolări și sancţiuni de tot felul, 
care au. adus miile de: morţi, apoi «reeducarea» dela Pitești și 
Gherla, Canalul morţii, etc., etc. 

Aceasta a fost perioada de exterminare'a imensei majorități 
a adversarilor, politici şi a vârfurilor intelectualităţii. 

In această carte, am incercat să prezint ceeace s'a petrecut cu 
unul dintre cei angajaţi în această moară a teroarei —care este 
autorul. acestor. pagini— și cu ceeace s'a petrecut cu cei din ime- 
diata lui apropiere. 


Eine 


erea cu 12 intelectuali americani, după 


intreved dere mijlocită' de subtilul filosof a] 


: citez, aci; 
„Mai ii USA: cz 
culturii, Jonathan sait vut joc în 1977, în locuința foarte ospi- 

Această Mreee i Bl Dintre participanţi, imi amintesc 
talieră a domnului Frănk Walker, John Lippert, Bill Snipes, Jim 
numele domnilor : “Jimmy Cry, Steve Northrop. 

Miller, Jim Prouty, ali cal . 5 arte . 
u III a ţ direct cu o comunitate, americană, dori- 
A 105 pricau) pORGAGVAfe ăia e ehiorile. din, Români 
nui Stă că ce s'a petrecut, în, Inc, SRȚAR 15 erpânia CO- 
oare să cun tc: ce s'a petrecut in. inchisorile din România de 
munistă, NI Sth i asasinatele, nelegiuirile, ororile și crimele 
după, e AUG tu ri ăşind „la mare; distanță  Maidanek-ul, 
impotriva, umanităţii, 0Ep 3! decâţ, ecoul metodelor şi 
Auschwitz-ul și Buchenwald-ul, nu erau ecă ecou metodelor și 
actelor celor, ce se petreceau. afară, sub; adăpostul legilor „comu- 
niste, cu alte cuvinte, ecoul unei concepții de viață. Vreau să spun 
că mecanismul era același, purces dintr'o dogmă: politică, barbară 
și inumană, in, tendința de a, acţiona, întru dizolvarea, valorilor 
morale pe care era așezată, lumea, civilizată şi creștină, in toată 
ordinea ei. Deosebirea consta numai în faptul că în «viaţă liberă», 
se proceda cu mânuși și conspirativ, pentruca, «spectacolul» să nu 
fie evident străinilor. Oricare, individ, indiferent de poziţia. lui. ;so- 
cială, morală și politică, muncitor sau, intelectual, comunist: sau 
anticomunist, putea fi oricând un, deţinut. , 

„„Intrevederea pe care mi-am propus 'să o relatez în câteva cu- 
vinte, a fost omare revelație pentru mine: omul omerican. Ce ma 
frapat în primul rând? Factura morală și forța interioară a acestui 
om american, pe care mi l-am închipuit, din istorisiri și din cărţi, 
intrun cu totul alt conținut. Mă aflam de aproape un ân în U.S.A, 
mii IRsiseni să descopăr omul “american, în forma Și substanța 
a e taie franc, puritan, naiv și cu un impresionant 'di- 
tară FE pa paaini dar nu în” sensul atribuit, în mod 
ANL sn, par ată fe de lipsit. de! prefăcătorie, sincer, 

- Cu acest fundament moral al omului 


PT Ma mpi a tariţ celor citați mai 'sus, incre- 
ș ată au ex î- 4 bi 
„Americanului, îi a os clamat: casta nu este posibil!» 


i necrezut 'ca,! tro. a 
Pătraţi, să locuiască 15 oameni, intr'o cameră “de 6 metri 


puţin aer. (Fostul director de inchisoare, Mănaru, a murit într'o 
astfel de condiţie.) 

Americanului îi pare, deasemenea, din domeniul unei fantezii 
maladive, ca un om să stea închis mai mult de 24 de ore, fără să 
i se stabilească o culpă. Principiul justiției comuniste era: decât 
să scape un vinovat, mai bine să piară o mie de nevinovaţi. In 
România comunistă, au stat mii de oameni, zeci de mii, poate 
închiși ani de zile, fără să fie măcar întrebaţi ceva. La Sighetul 
Marmaţiei, au fost ţinuţi, intrun regim de exterminare, mulți 
foști demnitari, cărora nici după propriile lor legi comuniste, nu 
puteau fi deferiți justiţiei. Acolo au murit: P. S. Episcop greco- 
catolic Suciu, Constantin Argetoianu, Gheorghe Brătianu, profe- 
sorul Mihail Manoilescu, Aurelian Bentoiu, etc., etc., etc. 

Mai mult despre aspectul marei mele «experienţe americane», 
în volumul II al acestei cronici. 


Gabriel Bălănescu 


Februarie 1980. 


e] 7 es 


I. CREPUSCULUL ROMÂNIEI 


[IIMAMOA 


JUIUDeUI4HD 


1, INVAZIA. SOVIETICĂ 


22. August 1944, 


Nu semăna cu o zi de sfârșit de vară, ci mai de grabă cu una 
de inceput de, toamnă. . | 

„Bucureștii păreau, de cu dimineața, un oraş convalescent. Sau, 
poate, toropit de un presentiment. Străzile, nu mai aveau fluența 
obișnuită, nici a trecătorilor, nici a, vehiculelor, Totul părea, som- 
nolent. Numai arterele orașului, pe care, treceau soldaţi germani, 
erau, parcă, mai animate, 

Informaţiile pe care le aveam, ca unul care trăia în mijlocul 
evenimentelor, erau descurajatoare. Descurajatoare, în măsura în 
care ştiam ceeace era ușor de știut. Nu putea urma decât o invazie 
sovietică. „Descurajatoare cu atât mai vârtos, cu cât o. invazie so- 
vietică nu putea presupune decât, pulverizarea. României și insti- 
tuțiildr ei, închisori, constrângere, execuţii, moarte.. 

Ziua întreagă neschimbându-și aspectul, nici chiar în orele in 
care activitatea uzinelor Și a lui se IRU Ia se sfârșea, nedumerirea 
a luat proporții. ŢI 

A doua zi de dimineaţă, trec pela o agenție de presă germană, 
pe al cărei director îl cunoșteam (sas din Brâsov), și, împărtă- 
șindu-i: temerea. pătrunderii trupelor; sovietice pe teritoriul nostru, 
îl întreb. dacă știe ceva din: cele câte se petrec. 

Răspunsul. său afost: optimist. Bătându-mă cu mâna pe umăr, 
mă asigură 'că; Reichul nu: doarme și că' totul este în ordine. 

“—Svonurile, îmi spune BisuL de ce-știa, sunt svonuri, ce să să-i 
faci? | i 


23 August 1944 
A doua zi, deci. Apoc AL de populată cu câteva zile în urmă, 


ra rămâne neschimbată. Străzile aproa- 


gi Elisabeta Și Brătianu sunt sirăbă- 
ulevardele amioane Și turisme. Pietonii, rari. Tineri... 
câteva ai mg magazinele alimentare, gospodine 
când și când, câte-o ales In cele de manufactură, mai mult 
obosite și soldați germani. 
pătrâni. a aicatii contmintându-mi informațiile, în 

Incerc să găsesc” explicaţii, C ga 

: i indrept spre zona, lacurilor, unde liniștea 

adâncul cugetului, și mă A x mi 
și decorul se puteau răsfrânge binefăcător asuprenl. 

Trecând pe Calea Victoriei, spre Șoseaua, Kiseleff, în curtea, 
Palatului Regal, remarc O oarecare agitaţie. Dar era evident o agi- 
tație care se voia acoperită. Fără fastul lui Carol II. Mașinile de- 
marează rapid sau se intorc tot atât de rapid. 

In stârșit, în seara zilei de 23 August, un comunicat repetat la 
fiecare 2 minute, anunță: «Atenţiune, atenţiune! In câteva, mi- 
nute vom transmite O noutate foarte importantă pentru țară. Nu 
părăsiți posturile noastre de radiol» 

"Glasul speakeriței era lipsit de entuziasm, mai mult somnoros. 

Dela primul comunicat cu textul de mai sus, agitația a crescut. 
Populația Capitalei, neliniștită, se duce și vine fără rost. Prin curți, 
pe străzi, la ferestrele caselor, sau pe terase, grupuri mai mari sau 
mai mici de oameni, își vorbesc pretutindeni, incet. 

De Une at pro aria rurozacl 

După o jumătate de oră, prieteni, cunoscuți, imi dau telefoane, 
majoritatea, intrevăzând mersul evenimentelor —prevăzând. ca- 
tastrofa,.. scai „Ali D3XI „*1 1157)2LiU „Lil i Li 
CU sic ii airly io 441)9928 ic-uba&drniridz31 3 “Ii j 

„Frontul german, fusese rupt în mai multe puncte esenţiale stra- 
tegice, iar România, în calcul înc EL 9033 5ă5 ză 
FE pe Ala mona calculele politice și militare, trebuia. să, 

“ee, Prin, poziția, geografică, pe care, oavea; 

„Ce poate fi tăcut? |... e fi Aa ACR 


ţii, «ocupaţia» germariă ru: dăduse prea mult de 


282) 1189320149 |i 10) 


ționa tot, ceşi: irlgaai miteau in/Germania, ni puteau achizi- 
sectorul produselor industriale, nu să- 
Tagă atenţia sau să le nască dorinţe. ! 


pre 


—. „LE 


Problemele mari ale armatei germane, evreii și rezistența din 
teritoriile ocupate, nu erau resimţite în interiorul țării, unde dom- 
nea o oarecare pace și ordine. Numai soldaţii români, răniţi, inter- 
naţi în spitalele numite «de zonă interioară», agitau spiritele, dar 
nu într'o măsură prea mare, pentrucă majoritatea erau din mediul 
rural. 

Perspectiva ce se deschidea, prin învazia sovietică, creia o sim- 
patie crescândă pentru armata germană. 

La orele 21, comunicatul preciza : «Incepând din acest moment, 
orice acţiune de ostilitate impotriva U. R. S. S., incetează. Starea 
de război cu Anglia și Statele Unite ale Americii, deasemenea este 
terminată. Primiţi cu incredere soldaţii armatei sovietice. Statele 
Unite ale Americii au garantat independența țării noastre și nei- 
mixtiunea în afacerile noastre lăuntrice.» 

Garanţia Statelor Unite. a născut, efuziunea maselor. Cetăţea- 
nul de rând, scăpat de obsesia bombardamentelor de zi și de noap- 
te, incepea să-și deretice gospodăria, iar cei dispersaţi, funcţionari 
și pensionari, își revedeau. casele după o indelungată spaimă. 

Dar impotriva. așteptărilor omului neavizat, Germanii nu recu- 
nosc armistițiul. Intrările în București sunt blocate. Nebunia rein- 
cepe ! Comandamenţul german este surprins. de răsturnarea ordi- 
nei, pe care.erau atât de siguri și confuzia, de sus până jos, pune 
stăpânire -pe întreaga viață a Capitalei. La scurt timp, bombar- 
damentele reincep. De aceasta dața sunt efectuate de aviația ger- 
mană.. Primul obiectiv-este Palatul Regal, unde. fusese fomentată 
schimbarea. de atitudine politică şi militară și unde fusese arestat 
Mareșalul Antonescu și secundul. său; 


Dacă inaintea bombardamentelor engleze și americane, o alar- 
mă antiaeriană era' eficace, atacurile aviației germane, cu ampla- 
samente în imediata apropiere a Capitalei, erau aproape imposibil 
de-prevăzut. Cu atât mai mult cu cât prietenia de arme care func- 
ționase câţiva ani nu putea fi dizolvată într'o zi sau două. Aero- 
porturile germane, atât în București cât şi în localitățile la mai 
puțin de 100: de km, făceau'posibil atacuri-fulger, astfel încât po- 
pulaţia Capitalei era tot timpul în adăposturi. Adăposturile de sub 
dealul numit al 'Păcăliei, din apropierea imediată a Şcoalei de 
Războiu, printre cele mai spaţioase, cu toată armatura și adân- 
cimea, lor, erau vulnerabile: O singură explozie ar fi putut provoca 
mii de morţi. 


— 23 — 


Vitoria capitalei; inarmate de partidul Co- 
| mentru «revoluţie»; prin cartierele în care 'reu- 
munist, strecurat? 2 + aţi, mai. 'ales în. preajma, adăposturilor 
sau. să pătrundă ge soldaţii germani răsleţi, cărora le goleau re- 
: pa Mel repede în întunerecul nopții, să caute 
pede puzunarele Și germană, complect surprinsă de actul dela 23 
Ti drumul acestora Spre unități, erau asasina! 3 SREP, Arina 
ile virane. - Ii pa : 
clei pe idle dimineţile în care, se părea că atacurile germane 
scad în intensitate, ieșind în apropierea adăpostului, am, văzut zeci 
de soldaţi germani uciși, toţi cu faţa în sus și cu buzunarele scoase 
tari. întrebarea firească: cum au putut fi lupte acolo, cu atâţia 
morţi, fără ca noi, cei din adăpost și alţi AI care. ștăteay, per; 
manent la gura adăpostului, să nu auzim nim Ic 
'Trupele române, staționate în cartier, la întâmplare, erau im- 
părțite acum în tabere pro și contra armistiţiului, încât era de- 
zolant să constaţi luptele fratricide. La câţiva zeci de metri, as- 
cunși după tufe sau case, soldaţii români nu mai erau în companii 
de luptă, ci împărțiți în concepții de viață. De o parte partenerii 
vieții tradiționale cu erorile ei politice, de alta partenerii vieţii 
de aventură, manevraţi cu abilitate de Moscova, cu ororile ei. Se- 
lecţia s'a făcut rapid. Nu se găseau țărani și intelectuali în rân- 
durile «trupelor» ceși ziceau marxiste, ci numai tineri de la orașe, 
de obiceiu fără nicio meserie, uneori și muncitori. Socialismul și 
comunismul erau atunci noţiuni care 'se contundau. Cei din refu- 
pariat aveam privilegiul să vorbim și cu unii și cu alţii, 
ci când veneau, furișându-se,/ să ceară ţigări și, binei 
So E oniric head ră ae Și ea tea 
Cei 4 Ş z N ie Npei 
iza e gre deveniseră spontan marxiști erau în totalitatea lor 
meri de la orașe, fără nicio profesie, Fii, ași, foști ici 
Îi er. cana roiesie. Fii de căruțași, foști ucenici 
1 muncitori zilieri necalificaţi, vânzători. i 
Ep e are ae eta ele nzători ambulanți dela orașe. 
diurna za sis icinaţii, feciori de țărani veniţi în Capitală, 
nici orăge. ia e Cool dar nu avuseseră, timpul să devină 
Eee peria Se rapuilu i! București erau foarte aglomerate! 
"Confuzia, şi zel 8 ii ligii! 30f ars islatiueD ailelr 
aeori ui pizedaree, pasiunile, fanatismul și: aventura, 
veleitarismul —totul » fragil, dorinţa, de. libertate și de viaţă, 
înainte i „ toate, se îngemânau! în, 
a ochilor, Ceeace i 20 Mă au in ceeace. se. petrecea 
a in acest amalgam de 'sentimente. 


“ai i 
SODIU LO 


r—-24'— 


% 


și opinii, era masa'de oameni, strada. Aici, în stradă, comuniștii 
erau suverani: Cunoscând! perfect slăbiciunile oamenilor” și. deţi- 
nând! tehnica —o' tehnică fără! greș— a exploatării” acestor slăbi- 
ciuni, cu câţiva fanatici uneori, de 'cele -mai multe! 'ori'cu aven- 
turierii care: în- astfel! de împrejurări isbucneau la suprafață, do- 
minau atmosfera. In câteva ore, prostimea la 'câre au făcut apel 
comuniștii, s'a deslănțuit în această demență aproape generală. 
Am stat de vorbă cu câţiva eroi ai momentului. Unul dintre aceș- 
ţia, fost om de serviciu la tipografia ziarului la care lucrasem, imi 
vorbea turmentat lângă o sticlă de spirt, despre tovarășul Marx, 
urându-i viaţa lungă. L-am întrebat: 

— Mai trăește tovarășul Marx? 

Mi-a răspuns senin și convins, că-i are și adresa dela Moscova. 

— Cine ţi-a dat-o? —zic eu. 

Răspunsul lui spontan: 

— Tovarășa Ana Pauker? Păi eu am relaţii cu tovarășa Ana 
Pauker de 30 de ani! 

Tânărul care-mi da aceste răspunsuri emfatice nu împlinise 
vârsta de 25 ani. 

Altul îmi vorbea despre curcile din Uniunea Sovietică, pe care 
le-a văzut la o ședință clandestină de partid și care fac ouă «mai 
mari decât ouăle de struț». 

In sfârșit, mahalalele erau agitate, iar cabinetele ministeriale 
se făceau și se desfăceau la fiecare colț de stradă. Cutreierând 
cartierele mărginașe ale orașului, mai apoi, am întâlnit zeci de 
miniștrii de interne și peste tot, acești miniștrii aleși de «poporul» 
din mahalalele respective, aveau ceva comun: limbuţi și hoți nei- 
dentificaţi și deci nesancţionaţi. Toţi vorbeau de spargerile «ge- 
niale» la diferite magazine ale «capitaliștilor» şi toți fomentau 
asasinarea «burjuilor exploatatori». 

Această exaltare «politică» a mulțimii nevoiașe, in fond a unei 
mulțimi care-și trăia viața la intâmplare, fără un rost sigur, fără 
o meserie precisă și fără nicio ordine, a fost dublată de bucuria 
de moment a celorlalți care de acum scăpaseră de iadul bombar- 
damentelor engleze și americane. Nopțile în care părinţii cu copiii 
în braţe, bătrâni în cârje, sau bolnavi duși pe targă, tineri, sa- 
lariaţi și oameni de afaceri, erau petrecute în adăposturi, s'au 
sfârșit. 

Primele tancuri sovietice care au apărut în București, au fost 
acoperite cu buchete de flori, de populația evreiască şi de aceas- 


—9B6— 


i 


tă mulţime desrădă 


ă, iar soldaţii sovie 
£ cu armata cotropitoa 


frăţirea» 
lumea participa 
ales pentrucă toi 


cei de care depindea, 


„«itoisinolgxa toliniuud 
giovsii timmitbun n «Boitiloq» ornliaxa- 128994 
ui zor du brâi s1algmiâini a! giziv Biti îz-o18o ini jur 
fs staldub 120 A onibro oidin îrB? ie Badorgq ali 
obni sh îmazuqăo2 mt sb-srto jilelalao irrarmorir 9b 
Hriiig 9Ta> rii alijqoW .snantracria i asalana olsiaarri 


i Ni esInoul ai 30TĂgE un Sus daftsin 


D4 rit 53197118 UR19, ÎI TBoBTI 


cinată, intrun fel de in 


re părea gene 


la. această vic 
ată lumea privea cu! oC 


rându- a 
țici le aruncau la ralăjinu pentrucă toată 


torie. a «armatelo pelu 
uriositate crescândă “pe 


conștiență contagioa- 
le, în mulțime. «In- 


r aliate», ci mai 


de aci inainte, soarta ţării. 


DU 29 
ÎMB j23 
Fer | 1U dib si i j ) i 
Li i yu ab jtzaf 
STIU IILE i ă [1 
) 4 aia Ei ș . 
A 
LU UI . ŞI £ j 
is îiTizicuirti lesot 01 sizag 12 ți | 


vdini! > (ru 0tt09 ay59 teo avit 


i “olitziltica» ala Sita 


5 sq izub ivanlod una „ori 


went aiisivgog 5b-Fralt-sh ajadoud.! 


—-261:— 


uasdTov ilYT ijunollaria»ar 


35 ai iaâtitd sad n 


20 irtsrmao le taina 


si 


iarta 


voz ioni alomird 


> S1iT3qo092 


2. ŞI S'A FACUT NOAPTE 


Entuziăsmul sau indiferența, admiraţia sau- ostilitatea, ura sau 
teama, au dispărut la scurt timp deodată, topindu-se totul într'un 
sentiment nou, iar pentru câțiva neașteptat, la. intrarea grosului 
coloanelor de infanterie sovietică. Siruri nesfârșite de care cu boi 
sau cai, furați sau rechiziționaţi (dar, cei mai mulţi furaţi ) dela 
punctele de frontieră până la ivirea sub ochii noștri, mânate de 
mii de oameni cu figuri descompuse, obosiţi, îmbrăcaţi în cele mai 
ciudate haine, niciunul semănând cu celălalt, dar fiecare având 
câte un obiect militar. Peste o haină civilă, un centiron de care 
atârna oteacă de pistol (uneori fără pistol), peste o pufoaică 
soioasă'o cămașe de noapte, achiziționată din vreo garderobă a 
unei camere în care a dormit, pălării” cu formele cele mai bizare, 
la care mai toți și-au aninat câte o floare, și mai toți cu ceasuri. 
pe piept. Şeful unei coloane, ofițer sau subofițer, purta cu mândrie 
un''ceas- desfăcut dela un automobil, șuruburile  atârnându-i ca 
niște eghileți. In picioarele lor n'am văzut, urmărind acest puhoiu 
revărsat; niciun soldat cu-bocanci. Cei mai mulți cu'opinei, iar 
restul. cu pantofi, de multe ori amândoi pentru piciorul drept, 
sau amândoi pentru cel stâng. Mulţi, foarte mulţi, cu pantofi sau 
ghete de'culori' diferite și un- număr respectabil... desculți. 

Un bătrân care era lângă mine, și admira spectacolul, îmi dă 
cu'cotul și-mi spune: 

«Proști, dar mulți!» 

Cunoscând puţin limba rusă, am întrebat pe câte unul care-și 
întovărășea pe jos, boii: «Cu da vi iedit?» (încotro  merseți?). 
Răspunsul eră invariabil: «Na Berlin !». 

Această armată! de înfometați şi desbrăcaţi, de oameni ai ni- 
mănui —cum lăsau impresia-— blazați, cu un: puternic spirit de 


e 


ca fi revoluționari; ci mai stan 
rile şterse, strălucindu-le numai la i aleea A 
tele ca animalele. Atunci deveneau . pi 
ucidă. In special noaptea, când îi acopere: 
rontiera vestică se găseau di- 
e cadavre de oameni 
uneori chiar copile, 


turmă, nu trădau întru Nim! 


trupe de iloţi. Privi 
deslănțuiau instinctele 

ic nu-i împiedeca să 
Pireu In zeci de orașe depe f a 
mineața cel puţin zece, uneori CinelsRr e 5 
jefuiţi, apoi uciși, sau femei ȘI îcia YO ate, 
apoi impușcate. TAAO/ JO 

Aceasta, era fața revoluționarii 
nea în România, până atunci capi 
ordine... «socialistă». 

Niciun soldat sovietic nu t 
de iaurt sau pe lângă o sticlă 


îUv 


or care veneau să schimbe ordi- 
talistă, și să instaureze O nouă 


recea indiferent pe lângă un borcan 
găsită întrun șanț. Le ridicau și le 
cercetau ca pe o minune. Vitrinele magazinelor erau, pentru ei, 
adevărate miracole, Dar rareori. identificau ce reprezintă obiectele 
și, în discuţiile dintre ei, făceau: presupuneri dintre cele mai hazlii. 
Astfel, o poșetă (de femeie), din piele de-crocodil, au considerat-o 
porte-cartes, apoi achiziţionând-o cu doi lei; (bani românești), po- 


șeta valorând în timpul. acela -4:500 lei, au pus înăuntru pâine, 


brânză și alte alimente, plecând: apoi pe-o arteră principală-a-ora- 
şului, mândri. ui «ălivi» &uiard o ses „zatilir 199id0 ru : 
Aceleași farse mi-au jucat mie'vitrinele din lumea occidentală, 
după treizeci de-ani trăiți-sub regim comunist. Nu o 'singură-dată 
am cumpărat obiecte:care aveau o altă întrebuințare decât; presu- 
puneam. De exemplu, cercetând.o. sticlă de cognac (brandy) și 
atingând un resort din întâmplare, să fiu foarte surprins ascultând 
în mâna mea, in licoarea din sticlă, valsurile lui: Strauss. Sau o 
solniță; pe. care: deasemenea /găsind-o; foarte. decorativă. și. cerce- 
tând-o, să-mi joace în mână! Inţările comuniste: nu se are in 
vedere decât un singur aspect: utilitatea. Apoi: durabilitatea. Fan- 
tezia şi estetica sunt într'atâta neglijate incât devino infracțiune, 
sau o prejudecată 'burgheză, în măsura în; care!nu. reprezintă o 
necesitate pentru viața de toate zilele a'omului-din popor. |] 
Ă Acest puhoiu, revărsat peste orașele și satele; țării, le traversa 
în ea de mormânt a acestora, iar oameniianunțaţi, “în, ge- 
te cepe că sunt Ia, marginea, așezărilor,:se ascundeau în 
iri e net ea luminile stinse până se depărtau.. Nu se 
zi; posturile, de radio aa paIuBci când jetuiau, pentrucă;:a, doua 
speciale, ocuparea, iu pă e sp li au in catiiptigiale 
4 pte' eroice, corp la corp»... 


—.28'— 


3. IN MIŞCAREA DE REZISTENȚĂ 


Intr'o: împrejurare când am fost silit să plec din București și 
să ajung la Timişoara, mi-a fost dat tabloul fidel a tot ce repre 
zintă, atât sufletul rus, cât și soldatul sovietic și concepția lui de 
viață; după 30 de'ani-de viață comunistă. 

Din cauza, transporturilor; militare: sovietice: și române, nu. cir- 
cula în toată țara,! decât”un sigur tren, automotor rapid, odată 
pe. zi, intre. București. și Sibiu: 'Reușesc! să! obțin, datorită unui 
«bilet de voie»-dela o; unitate-militară 'și a unui livret militar care 
nu-mi aparținea, un loc și, cu mare greutate,:pătrund prin peron 
până la garnitură. Cu și mai mare greutate, agăţat de o bară, 
pătrund până-la treapta a doua; a; scării. Treptat, împins de cei 
dela spate, ajuns în ușe, unde dormea, pe o ladă de campanie, un 
soldat. sovietic. După câteva minute; întâlnesc privirile unui bă- 
trân, ofițer; sovietic, „așezat pe obancă. Parcă ne-am fi cunoscut 
și, cu-bunul'simț; al omului de'altădată, imi face —diseret— semn 
să mărapropiu. Cum-pe'banca de două locuri încăpeau și doi sub- 
ţirei, în protestele celor. din jur; înaintez-și mă așez. La staţia 
următoare, intră un-colonel sovietic; care, în efortul de a pătrunde 
în ințeriorul compartimentului, a atins soldatul care dormea pe 
lada de campanie. In clipa imediat 'următoare, colonelul s'a trezit 
sub ploaia de pumni a soldatului care, lovind fără cruțare, îi de- 
vastase figura, de-acum! plină de-sânge. Ceeace îmi părea ciudat: 
colonelul nu se apăra. Primea loviturile! resemnat.! Incerc să in- 
tervin în favoarea celui. care 'era aproape -terciuit, dar bătrânul 
ofițer de lângă mine, mă opreşte: 

— Ni nada!, îmi spune (nu trebue). 


== Oayei_ 


i 


lovea eră politic, 
front. Tunica lui 
ră, îmi spune 


in timp ce soldatul care 
simplu ofiţer de 


i-mi dă explicaţia: 
ndu-și un deget la Su 


imea era un 

colonelul care prime i 

era plină de decoraţii. APOI, ducă 
din nou, şoptit: 

— Ni nada! 


ini din A 
: : a Sibiu, oraș : le cons- 
za E ee) carpeţilar Meridionali, cu puternice 
silvania, la 


ivă in secolul XIV, 

ii de apărare și 0 cetate masivă, datând da asi atu 
iruct ei E c se făcea tot mal simţit. Oraș ete 
E a pe avea 0 atmosferă sobră, incurajatoare. : 
E ar A nlul XV-lea și rezistența fortificațiilor noas re 
iai Si î aia un sentiment de mândrie și par 23 şi de si- 
E a arad ii intru câtva, grijile sati e tra 
ie nămeţi, pe străzile Orașului de sus (Cita a S ca 
zidurile roșii de cărămidă și toată istoria lor îmi VO 


venţă. a), avea de aici 'o priveliște spectacu- 


(9) I'de jos (Cita bass iGiITO PAR 
perie ae pe Fa istorice atestă orașul încă din secolul XII, sub 
vatra lui: :zăcând. așezarea: romană Cedonia. Trec apoi prin faţa 


Turnului Sfatului, construit în secolul XIII-XIV, admir monumen- 
tele: de arhitectură” medievală 'din/ epocă gotică, colind  străduțe 
vechi și strâmte și mă indrept spre: zidul interior al cetăţii, de 
unde. pot; fi: contemplate trei 'din cele patruzeci de turnuri ale 
vechiului oraș. * La II vocii : 
In fine iată-mă și în faţa teatrului în care, pe vremuri, au con- 

certat: Haydn,shisztgi, o-aq „sartrrob abrui „Aaur 4 LLS +9 
Cu câțiva ani în urmă 'vizitasem Muzeul orașului, ale cărui co- 
lecţii de pictură barocă îmi reveneau in minte : Ignaţius de Loyola 
și Franciscus de Xaverius, ale lui Rubens, Carol I Stuart și Moartea 
Cleopatrei de Van: Dyck, lucrările lui Veronese și ale lui “Tiziano 
Vecellio da: Cadore. Apoi tablourile din: școala olandeză, franceză 
şi spaniolă : Francois Millet, Jos& Antolinez, Sebastian .Bourdon... 
sq Ceeace' secolele ne-au dăruit și ne-au păstrat, ceeace istoria 
a iata ca ata or lee fa ami 
tragedii, va mai dura de aici tă tipu trata glie cană 
amenințări, 'Bolșevismul?' ++: val i în i girat e bit 
+ Impovărat de această ultimă, i e orae 
de apus a orașului și, E degete „mă indrept spre ieșirea 
Să merg mai departe. La scurt timp, apare:o arat aștepto ocazie 
4 “o mașină militară kaki. 


sud-estul provincei Tran- 


=== 305 


a _ 


Se oprește. Mă aplec la geamul portierei. Privesc. Doi ofițeri so- 
vietici. In spatele lor, o mitralieră. Tot: ce! fusese până atunci, 
toată aroma trecutului, toate amintirile, castelele, zidurile, cetă- 
țile, totul se prăbusește într'o clipită. Eram condamnat la muncă 
silnică pe viață, în lipsă, de un tribunal: numit «al poporului», 
pentru câteva, articole! scrise în. presa timpului (anii 1937-1938), 
despre asasinatele din U.R.S.S,, in procesul Tuchacevski. 

Intreb: 

— «Cu da'vi iedit?» (Incotro/ mergeţi?) 

— Na Arad!, imi spune un ofițer, și-mi deschide portiera ma- 
Șinii. 

Considerând că nu mai am încotro, pentruca să fac figura de 
om netemător, intru, și imediat mașina demarează. Iată-mă, deci, 
prizonier. De “acum, ce se va întâmpla? Unde voiu ajunge? 

Le întind un pachet din cele mai bune ţigări românești, într'un 
frumos ambalaj de carton colorat și staniol; pe care-l primesc de 
îndată și îl privesc cu admirație. Il întorc pe'toate părțile, apoi: 

—  Haraşo! Spasiba! 

Mașina rulează. și câmpurile albe de zăpada, căzută abundent, 
contrastează teribil cu negurile ce mi se așterneau pe inimă. Ochii 
mi se plimbau tot timpul dela epoleţii'lor, la mitraliera de lângă 
mine. Circa 50 km. i-am parcurs în liniște, neintervenind nimic 
în raporturile noastre. De îndată ce au apărut la orizont fumurile 
orașului de care ne- apropiam, unul din cei doi mă întreabă pe 
un ton grav: 

— «Vi robotet ne Apărarea patrioțica?» (Lucrezi la Apărarea 
patriotțică?., Apărarea patriotică fiind. coloana cincea a: armatei 
sovietice.) 

Răspunsul meu trebuia să fie prompt, ca să nu dea nimic de 
bănuit. Și răspund prompt: 

— Niet! (Nu!) 

Am avut impresia că intrebarea mi-a fost pusă având piciorul 
pe pedala frânei, pentrucă, în clipa imediat următoare, mașina a 
frânat brusc, 'scârțţâind și patinând ușor. Apoi ușa se deschide 
şi urmează invitaţia: ROI! 

1— Pajalustea! (poftim!) 

Cobor cu un entuziasm reținut; cu privirile îndreptate spre mi- 
tralieră. Vor trase? Privindu-mă amândoi cu ură, par'că voiau să 
spunnă ceva, să facă ceva... Dar au plecat; 

Privesc câmpurile  jur-imprejur. Eram liber. Prima eliberare. 


RI pe 


e 


promițătoare. Mai am zic, 
vând cu satisfacție 

"jos, obser > 
pornesc pe J* să fiu in viață: Imbrăcat 
ipa)otekieat 2? astrahan, puteam fi o 
i Sticgăioiu * ăcaţi ă o oră 
“arătos, cu ȘOȘOnI Ş desbrăcaţi. După î 
ou palton arât9 o aţii din armata dece urit. 

jintă-sigură pentru atiile pentru continuarea dru 
de informaţii și să refac 
ati i întrun loc unde 
ani din munţi, întrun 

ele de partizani 7 : 2 
carta E it eu. Inturnerecul se lăsa repede e dea 
ri Pee iau și detribunal —de această dată ei ţ pp tețe 
ip tice asupra mea, pentrucă de livretul mi i ar n ă, 
cu acte autentic entuală „razie, hălăduind la întâmplare pe 
puteara.folosi “la+40)* minuie; care să mă salveze. Hotelul 


i ui; scontam pe o PE : 
teii Prin urmare trebuiasă-l evit: O “casă particu- 


lară dacă solicitam? Nu se putea! De-unde știam [o iei ea 
cularul,2. Deci dacă nu: găsesc nimic;tot hotelul este'soluția. Mă 
indrept spre:gară 'ca'o ultimă șansă. Poate găseso un Sata Drum 
lung. In staţie o garnitură mare de vagoane de marfă: Probabil, 
imi spun, transporturi militare. Nici. pe: peron, nici de-alungul li 
niei ferate nu-se vedea un'om, o-mișcare: Urc lîin'cabina-de frână 
a unuia. din ultimele vagoane și inchid ușa: Mă simțeam în sigu- 
ranţă. Cum am. închis ușa, cașicum. trenul m'ar fi așteptat: pe 
mine; aud: șueratul locomotivei și garnitura 'se pune în mișcare. 
In același: timp însă, un. ușor/sgomot, unfâșăit mai mult; și ușa 
se deschide: ara mot 
'—"0e faci” aici: Domnie? A o dodo 

“Când l-am” auzit! vorbind românește m'am înseninat, conside- 
rându-mă în același timp și stăpânul și subalternul lui, și am 
Tăspulis! sehiniii! 52 să „tenoiq sit be siudoi or buza Să 


așului;. 
pumurile coșurilor de'sobe ale orâșului: 
doar; câţiva; kilometrii: 
mașina care se.depărta $ 


— N'am cu ce ajunge la Arad și trebue să fiu la, unitațea mili- 
tară de care aparțin urgent! sea eco 
DILSVE SAU Je0i E-ift B9tadeniai 9 niestatai fuva Iri 
„ „77 Nu se poate! Este earnitură soviețică |, Dărte, jos! Saru. 
abi Si-am “sărit, In imtunerec,: m'am. rostogolit; până jos | pe un 
povârniș pe Sate nu-l văzusem în noapte. Până mami divientata din 
Cita d =. scuturat, până mi-am găsit căciula, a trecut timp. 
Rara ap darui a le aa de: neglijat. Am plecat; gândină cu 
ce-l aveam în Diigo ipire fotografia; din -livretul militar 
hotel. Mă decid să-mi; dz e ie io la arti Sai 
"Am ajuns din nou in-oraș; am 


— 92: — 


E 


mai colindat străzile și mă indrept spre ho 


4 : tel cau 
căsem de cu ziuă, Ajung. Sun, pi eee ul pe care-l identifi. 


hide și intru. 
— Actele dvs! —rostește recepționerul. 

Imi scot liniștit Buletţinul de Identitate, căci net 
militar, nu mă puteam legitima cu Livyretul, Şi chi 
putut-o face era riscant, pentrucă raziile militare ro 
erau frecvente. In timpul în care recepționerul mă înregistra, so- 
seşte patronul hotelului, care, privind Buletinul, își indreaptă ochii 
spre mine și apoi iar la Buletin. Sunt pierdut, imi spun și întreaga, 
acţiune compromisă lamentabil. Care vor fi consecințele? 

Patronul, tânăr, plăcut la înfățișare, mă ia deoparte, îmi amin- 
teşte. de familia la care m'a, cunoscut acum doi ani și-mi atrage 
atenţia asupra, nebuniei mele: 


iind imbrăcaţ 
ar, dacă ași fi 
mâno-sovietice 


—"Cu'o condamnare ca a dtale... cu acte autentice, să circuli 
întro lume în care nu mai există nici omenie, nici lege? 

— Cum ajung mai departe?, îl intreb. 

— Deocamdată iţi dau o cameră, fără să te inregistrez. Ştii 
rusește? 

— Da! 


— Ei bine, mergi în restaurant și găsește un soldat sau un 
ofițer și roagă-i să te ia întrun camion. Dă-le ceva. Toţi merg 
la Arad! Numai în curte sunt trei camioane și, în stradă, încă 
vreo zece! 


Zis şi făcut. Merg de îndată în restaurant, mă așez la o masă, 
comand ceva răcituri și ţuică fiartă, și pândesc. N'au trecut cinci 
minute şi își face apariţia un grup mic de soldaţi ruși și un ofițer, 
un căpitan parcă, în jur de 60 de ani. Il invit la masa la care stă- 
team şi, generos, le ofer ţuică şi mâncare câtă vor. Primesc și, 
în timpul mesei, le-am făcut propunerea să mă ducă până la Arad, 
pe care au acceptat-o. După un timp, liniștit, mă întorc în cameră. 
Frig, geamuri îngheţate, o singură pătură pe patul fără albituri, 
dar cu câteva covoare pe jos. Covoarele au fost salvarea nopții 
aceleia. 'Tot inventariul hotelului fusese rechiziționat pentru ar- 
mata care intra deacum întrun alt războiu, impotriva aliaților 
de ieri, alături de dușmanii de totdeauna. Mă cule îmbrăcat și 
arunc covoarele deasupra păturei care-mi servea de cearceaf. Dar 
în clipa imediat următoare —nu respirasem de două ori— CA 
bate în ușă. Deschid. Ofiţerul sovietic cu care mâncasem îmi în- 


— 33 — 


—— 


i tru 
i câ ăţi de ziar pen 
> si câteva buc ie;ziar' pen 
de zaahoie în obiceiurile și viața 
et stati 3 aid dar, am intrat în O 
i igările. 
confecţionat; țig 
jicului TUS. i 
E eeala am presimţ 
cu flori de ghiață. pasii 
și impușcăturile mă FA ii 
mine dacă nu găseam 


iul și eam un cun 
ete A a rari au fost m 


ntunerec. și geamurile 
ruri. “Pipetele de aiară 


'ar fi ales de 
i “reflectez la ce sar 
Să i Şi ce star fi ales, dacă găseam 
iti care să mă ocrotească. Pen- 
e ai multe controale ale armatei 


i, di i rea trupelor so- 

tori, după intrarea o 
ea Ati a eso l izarea rezisten- 
și poliţiei. pieri țării, parașutiștii pentru inna re că 
vietice pe ere A ai armatei sovietice care-și iii și pi 
ulei întâmplare prin sate şi orașe jefuind $ Ă 


i izate, dar cu 
dădea de lucru autorităţilor, uneori destul de improvizate 


atât ma ţ i | ] ase, 


lele militare, în misiuni... 


iț-o! Afară eră i 
trecuse în coșma 


[._) 
să! 


90 9TROVOD„Bvatâo 1 al 
q tantoitisitider. o2s2u?. iululatori Auhatravai cdi 
HiT'ogear „iodisăi tacuri revoasb 


TÎNI-A1a9 8 
EI 9109 SM „Bvesblot ah. iia 
90 83V192 irt-oraa 1914534 srtquzaab. 3I9T80Y705._ OF 

TA fe 109 a SP Pe i ; 
i I0 Biiob oh miseezigza1 ua 1B03 trutu tei bari 
II98ROFUI 9189 419. aiisivoa Uri93 110 bidoaou 


4. "LA ARAD CU TRUPELE SOVIETICE 


In sfârșit, la ora indicată de'cu seara, soldaţii și ofițerii so- 
vietici depun efortul să pornească motorul camionului, îngheţat 
bocnă. O Rusoaică-soldat, foarte sprintenă, în ciuda corpolenței 
ei! impresionante, reușește și iată-ne în stradă. Bătrânul căpitan 
sovietic îmi face'semn să urc în camion, sare apoi după mine și 
mă învelește cu niște pături, ca; niște scutece negre, și plecăm. In 
mijlocul unei câmpii, albă de nsaua care căzuse în straturi mari, 
în apropierea unui sat, pe care-l vesteau mai ales fumurile, mo- 
torul camionului se oprește brusc. Toate încercările de a-l reanimaă, 
rămân zadarnice. Bătrânul ofițer mă înștiințează, dezolat, despre 
pana motorului și-mi dă sfaturi cum să procedez pentru a-mi con- 
tinua, drumul, cu vehiculele armatei sovietice, în deplasare spre 
vest, «spre Berlin».-După numeroase încercări, reușesc să înduplec 
tot un bătrân ofițer, care conducea un camion, transportând stâlpi 
uriași de. telegraf, ce' trebuiau depuși în spatele frontului, tot la 
Arad. Pe un ger năprasnic, călătoresc 14 ore în afara cabinei. După 
câteva ore de drum, paltonul devenise o crustă de ghiață, iar pi- 
cioarele nu'le mai simțeam decât: ca niște obiecte care-mi aparți- 
neau oarecum, în amintire. Timpul curgea prin mine, indiferent. 
Către miezul. nopţii, jumătate adormit, și complect amorțit, mă 
trezesc sgălțâit de bătrânul ofițer: «Am ajuns! Coboară 1». Mi-au 
trebuit câteva minute casă mă desmetecesc, să încerc să mă misc 
și să judec, Eram într'o' curte, cu apartamente 'de jurâmprejur, 
toate cu luminile stinse. Curtea, devenită depozit al armatei so- 
vietice, era''situată, probabil, întrun cartier al orașului Arad. Si- 
gur nu puteam știi. La invitaţia insistentă a ofițerului, cobor din 
camion și ies în stradă. Intunerec. Privesc în toate parţile. La ca- 


are SEI 20 


ui 


i „ Incotro 
cm decât Seat sera puţin, 
ea Meâ» A 9 Orașu 1 z 
a dreapta? Lă aaa de pornesc lă d blaze, 

i num N cei 
i nu Dar numai după câtiva. paș E, 
vedeam Nimic: După alţi câtiva metrii, 


Cum nici-o rațiune nu 
rs înainte. Niciun loc nu pre- 
a ășeam automat în direcţie 
re Dao Nu mă gândeam 
Nu gândeam la nimic. Pășeam 


mă îndemna 
zenta siguran! 
necunoscută, într ui 
nici la viaţă și Nici 
înainte. Nu știam un 
căeri, la nicio Ce adu distal 04.2 
cu privirile. Intr'un , A (ji ihe 
tuare. Direcţia, AA sie 
este curățată depe tro itiva, paşi in ritm cu. ai mei: Ascult 
spre: centrul orașului. Aud d aaa Deci, nu sunt urmărit. Un 
cu atenţie. Pașii își păstreaz; E a ei ăi Cadenţa:'pașilor 
maldăr de temeri, urmate de oc 5 e onergoaiupit tiebiri 
din spatele meu parcă rii ăi ţi, intrun oreșopustiit? 
Dar ce. treburi puteau fi »apnilez Dor piă VE paie 
i Rus. Dar dacă este Rus'și mă urm: Te$ 4 
Bale ea ? nu:mă ucide? Dece: nu se-grăbește să 
bzaogi gerul eRăDARS 307. i cu-ai mei? Să întorc capul 
mă jefuiască? Dece merge în pași egali E caii 
să văd? Nu! Nu este bine! Nu voiu intoarce capul | Dau les băi ! 
Continui drumul. Trotuarele- sunt bine: curăţite Și chiar rigola. 
Deci, sunt în centru, sau foarte aproape de el. Din lociini lo€ începe 
să se vadă, câte-o feştilă, uneori câte-un bec dar nu'în camerele 
din faţă ale imobilelor, care toate sunt sparte, ci pe câteuni culoar, 
sau într'o cameră; din fundul unei curţi, care pâre asățată în în- 
tunerec. Pașii din urmă îi aud necontenit. Insuportabil !''Trebue 
să fac ceva să curm. incertitudinea ! Drumul de: o'zi, înghețat 
pe stâlpii. de telegraf imi pare că a fost:mai scurt decât veșnicia, 
acestor clipe, acestor pași. Nu trebue să fac nicio imprudență. Deci, 
nu întore capul, îmi-spun. Dar-in clipa următoare, l-am întors! 
Un poliţist în uniformă, care văzându-mă la ora aceea din noapte 
târziu, singur și bine imbrăcat, călcând țeapăn și'sigur; apoi aștep- 
tându-l, ajuns in” fața mea, se oprește și în cea-mai perfectă po- 
ziţie-militară tisogab Biinavab + ITuD „seutta slininnul mo 
— Să trăiţi, domnule inspector. Cu cevă pot'servi? = | iv 


Apucând astfel pe. Dumnezeu de un picior, răspund clar, lim- 
pede, răspicaţ :.: ui Daovir « 


la, moarte. 
de. Nu mai şt 


NICU AT „ibae ri ia COLE 


— 36: —. 


-— Cu'o cameră la; un hotel; La un hotel bun! 

Și am plecat amândoi, din hotel în hotel, în 
și imprejurimi. Peste tot ruși, dormind și pe scă 
in haluri, pe culoare. Mirosul de mahorcă, picioare și băutură, 
peste tot același, miasmele duhnind irespirabil. Privindu-le uni- 
formele, duhoarea lua proporţii, iar feţele descompuse, poate și 
de oboseală, dar mai ales de psihoza de deslănțuire a instinctelor, 
era înfricoșetoare. Lângă câţiva, in holul unui hotel, dormeau 
prostituate, unele pe jumătate desvelite, iar întrun colț, un sol- 
dat sau un ofițer, iși inamora zgomotos'0 fetiță, care, după micile 
strigăte; părea a nu fi atins vârsta de 14-15 ani. Soldaţii care 
populau sala păreau foarte obișnuiți cu scena și rareori câte unul 
își arunca, privirile, aproape indiferente. 

Descurajat în cele din urmă, agentul de poliție îmi spune: 

— Domnule inspector, nu mai căutăm loc la hotel. Haideţi cu 
mine! Cred că voiu aranja! 

Plecăm. După un sfert de oră eram la intrarea unui gang 
păzit de o sentinelă, Agentul de poliţie schimbă două cuvinte cu 
sentinela și intrăm. Urcăm câteva, trepte și, spre consternarea mea, 
iată-mă intr'un birou mare, plin de soldaţi ruși, în mijlocul cărora 
un ofițer de poliţie, perora. Gardianul mă prezintă: «Domnul ins- 
pector, adaugă agentul, are nevoe de o, cameră pentru noaptea 
asta. Am căutat peste tot și n'am găsit. Ce este de făcut?». Comi- 
sarul, condescendent, îmi arată marele număr de ruși ce trebuiau 
cazaţi, şi-mi oferă biroul chestorului de poliţie. Dă ordin să plece 
un gardian la el acasă, pentruca să aducă cearceafuri şi pernă 
Și imediat sunt condus în camera care-mi va servi de dormitor. 
Biroul mare, elegant, avea, o sota, spațioasă. Era cald .Era curat. 
Comisarul îmi spune «noapte bună», în poziție militară, după ce 
mai adaugă». Să trăiţi 
„Visez? Imi, pun; întrebarea ; din nou prizonier? Mă trântesc pe 
sofa, şi-am, simţit că dacă, voiu adormi, 24 de. ore nu mă trezesc. 
Imi adun, forţele, mă. ridic. Deschid ușa. 

„De iundeva, idintr'o; cameră 'din lungul culoarului, se auzeau 
voci multe. Par'că și un: sgomot; de zaruri aruncate. Şi râsete. Mă 
indrept, spre acest loc, de-unde speram să găsesc o ieșire. Dacă 
chestorul ar, fi venit dimineața, înainte de a mă scula? Dacă ches- 
torul ar fi venit în timpul nopţii, chemat urgent? Dacă chestorul 
era un om curios şi mi-ar fi cercetat actele? 


centrul orașului 
rile dela intrare, 


—.39p— 


E 


destul de spațioasă, circa 


O deschid! In cameră, jucau de toate: barbut, 


chimbului, 


ai trăiţi», impre- 
i ker... a : răsunat un «să . 
a e deodată 0 pârtie: Și a Lory. Gardianul care mă iat 
ionant. Era pentru «Domnul inspe 
S10 . 
i rezent. 
sese, era și el pri tor, sunteţi: mulţumit? Mi 
i i curându-i în mână 0 
— Eoarte, mulţuru 3, a? cu apă caldă să fac o baie 
100 lei îi zic— dacă ași avea un lighean 
icioare, şi aşi putea A 
a A N'avem așa Ceva, domnule inspector, 
sunt închise. sări 
Din grupul de voinic 
care-mi face propunerea: i “ăcttui rii do îi 
Sela E inspector, sunt singur acasă, Nevasta mi-e ple- 
cată să facă rost de puţin ulei și făină. Dacă, vreţi, să veniţi la, 
mine, am unde să vă culc, faceţi baie la picioare că am lighean, 
cam vechiu este adevărat, dar bun, ține apa, Și vă dau Și un ceai 
că am cules astă vară niște floare de pe câmp. 


N'am aşteptat să repete invitaţia și rostesc răspicat: 


dentific ușa! ( 2 
a de gardieni, în aşteptarea 


i, se desprinde un gardian mai puţin voinic, 


ere și frumoase.-O-fi: insurat? 06! râport! i-ași 

| I-aş face 'raport?“Nu, nu cred că 
e să'mă'bag eu în! viăța omului? 11 iert 
"ninsrio „ii)gorr lugenit ci îteov Îi “re:14%0 


inspector !- Sunteti! gatap-o-.r- a e 


— Mergem domnule. 


— Cum să nu? Sunt gata de-arunci! 


Şi Ia plecat, cu explicația că nu este departe casa lui, dar 
trebue 'să ocolim' pe' niște străzi lăturalnice, ca să evităm rușii. 

za Ucid, domnule inspector, și pentru un nasture care lucește. 
Ieri au intrat în casa unui general român și i-au luat tot. Avea 
bijuterii, aur, bani. Nevasta ii era tânără și era plecată. A dus-o 
domnul: general în siguranță. Nu erau acasă decât el cu mama 
dumnealui. Ce credeți domnule inspector? Mi-e rușine să vă spun: 
mama domnului general avea 75 de ani. Erau șapte soldaţi ruși 
și un ofițer. Mă'nțelegeţi, că mi-e rușine să vă spun. N'a iertat-o 
niciunul și bietul domnul general, legat, se uita ce făceau cu mama 
dânsului. Și domnul general n'a putut îndura și i-a scuipat, că 
altceva nu putea face, că era legat și de mâini și de picioare. Nu 
știu sigur 'ce s'a întâmplat. Unii spun că l-au impușcat, alții că 
l-au trimis în Rusia. Uite, eu sunt dela poliție și nu știu nimic. 
Mare blestem pe țara noastră... Nu, nu pe âcolo, că pe strada aia 
este o cârciumă și o fi vreun rus beat prinprejur. Toţi se'mbată ! 
Nu vorbesc prea mult, că știu că nimeni nu-i înțelege. Vorba lor 
e pistolul. Trag și gata... Acum, la dreapta, și pe colț e casa mea. 
Domnu'inspector, eu sunt om sărac, dar aveţi unde dormi, că eu 
cu băiatul dormim amândoi în pat. Aici e casa mea! Lampa este 
aprinsă. Băiatul! citește. 

Am intrat înăuntru. Băiatul nu citea, dormea. Dar lampa era 
aprinsă. Binefăcătorul meu, dendată pune apă la fiert, dupăce 
a făcut tocul cu vreascuri, și pune și de ceaiu. Ceaiul l-am băut 
făcând 'etort să rezist somnului, dar picioarele le-am abandonat. 

Mă desbrac, imi pun haina cu porte-feuille-ul și actele, pe un 
scaun “lângă mine și am adormit. 

Dimineaţă, când m'am sculat, gardianul, intrând în cameră 
cu un braț de lemne, mă salută pronunțându-mi numele. In timpul 
somnului îmi verificase buzunarele... 

N'am știut care-ar fi consecința, dar renunțând la gustarea care 
mi-o pregătea, am plecat în scurt timp. 

Și iată-mă în orâș. Il cunoșteam puțin. De astă dată, interesul 
meu pentru oraș era de altă natură. Aveam mereu impresia că 
văd locuri pe care nu le voiu mai revedea. Balanța valorilor morale 
ale românului, nesiguranța pe care o trăia fiecare, abuzurile, asa- 
sinatele, imixtiunea în viața particulară, incapacitatea partidelor 
politice istorice, cunoscute pentru relaţiile lor cu Anglia și Statele 
Unite, de ași face cunoscut punctul de vedere și imposibilitatea 


= SO 


E 


x i se cu totul 
sistematică, prin proce sA5 
lor de a împiedecă arestarea, i lăsau convingerea că România 


: ârturilor politice, 1 za i înehitită 
cai a bube, oetevinstătuțiile derpânăi act$ au ia 
va îi P' te 


de. colosul republicilor si rerde ti și orașul Arad, căutându-i 
Cu această stare de spiri ă mă prostern ca într'un sanctuar. 
vestigiile istorice în faţa Pra și Do ridicată, în epoca romană, 
Pe teritoriul de astăzi al a clipita vest ai. Daoiei romane; 
o fortificaţie case îi si ne era necesar, pentru' fortificațiile 
Spiritul, strămoşilor, 0Ş testat de documente: încă din 
noastre de. dinlăuntru. Orașul, a x A x 
fost totdeauna un. focar de. cultură: românească. 
şeoolul 15 le ae ist ; dat românesc înlsecolul IX-X, 
In aceste locuri. a existat unvoevoX a ARERȘI i eiiul 
cu. capitala, Morisena,, iar; la. venirea ungurilor în Transilvania, 
populaţia, Aradului. și! alte. așezări mai mici din regiune, aveau 
forme proprii de conducere. Conducătorii arădeni, cunoscuţi pen- 
tru vitejia lor şi-au menținut autonomia până către jumătatea, 
secolului XIV, când banul român a fost inlocuit cu un comite 
Oare —mă întrebam— cu toată vitejia noastră dovedită de 
atâtea ori în decursul istoriei noastre, cu toată sănătatea noastră 
spirituală, propriile noastre slăbiciuni să ne aducă disoluția? Pro- 
priile noastre slăbiciuni? Un fel de a vorbi, pentrucă nimic nu 
putea. modifica acordul secret dela Ialta. Dela dictatul dela Viena, 
am trecut la cel dela Ialta, Nici unul nici celălalt n'au fost făcute 
cu cosimțământul românilor. Și unul și celălalt, în condiții poli- 
tice, diferite, cu forţe diferite, ne-au adus: primul, ciuntirea gra- 
niţei din vest, prin. răpirea unei provincii care reprezenta vatra 
strămoșilor noștrii, Transilvania ; al doilea, prin ciuntirea graniței 
din Est, prin răpirea unei alte provincii, pentru a cincea oară, 
Basarabia. Isrriun it-ubreitaunota siula (7 9HII9 > Îi 
După războiul din 1877, în care românii și rușii au fost aliați 
contra. turcilor, rușii ne-au răpit Basarabia pentru a; treia. oară 


(prima dată în 1812, a douaoară în 1856), iar în timpul nostru, 
tot ca, aliaţi, pentru a cincea, oară. Şi în 


după 67 de ani, în 1878. 
metoda, a, fost; 


vietelor, semnat de Lenin și de Stalin (2-15 Noembrie 1917), prin 
care se: afirma dreptul naționalităților de'a dispune de ele înșile, 
renunțându-se la, metodele de. cucerire ale Imperiului țarist, în 
1940 se revine asupra acestui decret și, printr'un ultimatum, Ba- 
sarabia ne este răpită din'nou: Nu numai Basarabia, dar și Buco- 
vina de Nord, amândouă fiind încorporate: imperiului sovietic. 

Cutreeram Aradul, frământat de gânduri sumbre. și priveam 
parcurile, cu puţin înainte mândria orașului, acum devastate, imo- 
bilele ciuruite de gloanțe, cu toate: geamurile: sparte, stâlpii elec- 
trici la pământ, oamenii pășind pe străzi ca animalele hăituite, 
grăbiţi, iar patrulele sovietice preocupate numai de jafuri și violuri. 

Biata Europă, își dă seama. că: prin căderea redutei noastre, 
a României, nu o așteaptă altă soartă? Iși dă seama că prin indo- 
lența; și incapacitatea sa, favorizează disoluția sa, și că, încă un 
pas, un singur pas bine calculat, va cădea în monstruoasele brațe 
ale celei: mai distrugătoare forțe din căte a cunoscut “omenirea? 
Biata noastră Europă, îmbătrânită, încrezătoare în valorile ei 
morale pe care nu le mai poate apăra, —nici instinctul de con- 
servare să nu-i mai poată funcţiona? Nicio lecţie din câte i-au 
fost date din 1917 până astăzi, să nu-i folosească? Să n'o tre 
zească? 

N'ar fi lipsit de învăţământ să reflectăm la mica poartă uita- 
tă deschisă de trupele impăratului Constantin, Kerkaporta, și că 
prin această neglijență inexplicabilă, zidurile de apărare ale Bi- 
zanțului, considerate inexpugnabile, să cadă și odată cu ele să 
sfârșească imperiul bizantin. 

Manevra este aceeași! Atunci Mahomed, astăzi Stalin și ur- 
mașii lui. O mică poartă a rămas deschisă. In imperiul roman 
de răsărit Kerkaporta. Astăzi in Europa: România. 

'Toropit de gânduri îmi adun energiile pentru o nouă aventură. 
Toate porţile de ieșire ale Aradului sunt controlate, în căutarea 
frenetică de către trupele sovietice, a germanilor. Au fost sau nau 
fost hitleriști, sunt sau nu împământeniţi, au sau n'au vreo răs- 
pundere în intrigile cabinetelor politice mondiale —ca evreii cu 
puţin înainte— sunt vânaţi peste tot, inchiși, apoi transportaţi 
cu ce aveau pe ei, în U.R.S.S., în vagoane de marfă. Intr'o comună 
din judeţul Braşov, Codlea, două tinere germane, în care abea 
isbucnise viaţa, în dimineața în care urmau să fie ridicate de 
ruși, sau spânzurat în grădina casei lor. In orașul Brașov, un 
medic, cu consimțământul soţiei și al unei femei care le făcea 


Sa je 


i 


familie, cu cei cinci copiii, inocu- 
ai La intrarea soldaţilor sovietici, 
: ate opt cadavre, unul lângă ce 


a sacrificat int 


pstanță» otrăvitoare 
au găsit, alin! 


gospodăria, 

lându-le o su 

pentru a-i ridica, : | D=. 
ş a ae intrun camion, și isbutesc 

anca ce i E Eat român care-l dubla, 

numai dupăce ofițerul rus a între ae 

dacă numele meu de botez nu este ger și PE deviata 

i W în numele unui român, il p setea) 

EA map alăturate, de exemplu TH sau TZ, scrise din gre- 
sei E cină stării civile, condamnau la deportare pe cel mai 
cat e cati elocvent abuzul și teroarea decât dedâstă 
SIE iai povestită de un pătrân din Făgăraş sata !aicotmi 
de 20 de ani, iubea un tânăr: german din localitate. E i oria a 
fost pregătită pentru sfârșitul lunei August, dar amâna ă cauza 
evenimentelor. politice. Fata fiind însărcinată motiv pentru care 
grăbeau! căsătoria: —naște' în Noembrie și. iși botează copilul cu 
numele celui care urma să-i fie' soţ: Frederic. Din cauza numelui 
acestui prunc, este: ridicată și mama și copilul. a 


ODlOI . 
€ ) 104 i . 


2. isitee bomnordaMi Lort/ 


Garii 41] „Beirioz3b 2200151 


BINBrnoĂ + sous ri istiaA 
BU0a 0 uusq sliigranie muibe in 
„Siglotintoo duu2 tuluberA-ai 
0 A AGlinauri3e B 891 1sivoz2-alsarri 
1 0%T7 Dă un ve dlinsțriciăatri me 
UV) iisiva. 85— elnibnor anitiloa d 
itetoganeti loa diciroti 330i--ai2acr Av 4 
&curivos Vrtul „dtmera sh Snaoaev ri = ai 


189 1U orenrisg: starii. rob 
3h stavibir sil fa HI BCTTII “SIX ai ginsaia 
SIE. luzen0 ui *20l- san» -aeribia CÎ Arunerâcr 
a ară ŞTIU 


39 isinst locusr In: ia tăifo2- lertruârr 


CU VO 
181 rest 


— 42 — 


5. CONTACTE LA TIMISOARA 


Izbutesc să trec prin controalele dela ieșirea. din Arad și, tot 
într'un camion, ajung la Timișoara, unde, în țarcuri apropiate. 
femei; bărbaţi și copii așteptau, păziţi 'de patrule sovietice, să fie 
ridicaţi pentru a fi expediaţi la minele 'și fabricile din Rusia So 
vietică: Primele contăcte cu trupele sovietice arătau cu evidență 
o nemiloasă exploatare a' omului! Privind zăpada abundentă, 
așternută pe câmpuri, am căpătat o' senzaţie de liniște, care con- 
trasta violent cu agitația oamenilor. Nu departe de șosea, trupul 
unui țăran mort. Refuzase să se supună controlului unui soldat 
străin, pe ogorul lui. UI 

—"A fost împușcat?, intreb un soldat român. 

— Nu! I-au dat în cap cu patul puștii și a căzut. Poate n'a 
murit imediat, dar'l-au aruncat în zăpadă, cum îl vedeți, azi noap- 
te, și așa a rămas. Am voit să-l ridicăm și nu ne-a dat voie. Il vor 
ridica ei, pentruca mai întâiu să-l buzunărească. Mulţi țărani își 
transportă spre locuri mai sigure economiile, sau o salbă de aur... 
Este suficient să fi bănuit că transporți aceste economii sau aur, 
și ești curăţat pe loc... 

“bi Cum se explică-il intreb pe soldatul român care părea a fi 
din părțile locului-cum se explică faptul că'pe aici rușii sunt mai 
bine' echipați? 

— "Păi, domnule, i-au îmbrăcat ai noștri, unitățile noastre mi- 
litare. Dacă aţi ști 'ce este la regimente! Numai eradele le sunt 
schimbate. Ne-au desbrăcat pe noi, ca să-i îmbrace pe ei. Ne iau 
tot: cearceafuri, cămăși, încălțăminte... tot ce pot lua. Au desfăcut 
și ceasul din poarta regimentului și l-au luat.» 


30488 


un ofițer rus se eo intâlni, și facem. programul pentru a «petrece» noaptea. Primul 

In acest timP» i prompt, Cu voce tare : lucru: am schimbat dormitoarele. In cel! din față, procurorul cu 
român reaejione Xşe? Hai... valea! isind periferia orașului, soția și copilul, ca o'pavăză. In cel din fundul apartamentului, 

— Ce stai tă de oră, iată-mă dee “Timișoara tot într'un i eu cu partizanul, care era iînţolit în haine militare. Către orele 

După o jun umătate de oră; ajuns aa răzile largi. Timișoara, 12 noaptea, ne culcăm. Ininte, însă, de a ne culca, cercetăm înăl- 
iar după clar cu un colorit mohorit. zăpadă, mai toate erau țimea ferestrei, in cazul în care ar fi fost necesară o săritură. Dar 
camion. Cipla poschetele acoperite E pase bocanci arun- sub fereastră era o crustă de ghiață, care ne punea multe probieme. 
orașul gră te mari de sânge, sau cutii € le moarte. Uneori câte Dacă: puneam 'cenușe, la ora asta, în dreptul ferestrei, dăm de 
insoţite de Pe ţe, cămăși soioase sau anima iii bănuit. Dacă spargem ghiața, cu atât mai mult. Resemnaţi ne 
caţi, Eset căzut sub «povara» spirt ei oraşul (Castrum hotărim să'ne lăsăm in mâinile lui Dumnezeu. Partizanul așează 
un solda depe Timiş, cum s'a numit UdiniOE i i tisnre pistolul sub pernă și stingem lumina. Invârtind comutatorul, parcă 

Cc În a fost o pavăză serioasă in năvă șia A tata am. declanșat! butonul! soneriei. Lumina din camera procurorului 
pci E Astăzi n'a mai putut juca un rol a aia se aprinde șirîn câteva 'clipe observăm prin geamul ușii despăr- 
Sie că cei care au pătruns cu același i au apa țitoare,; camera plină de soldaţi. 
românilor, cheile. +. -  nicirin interiorul cetăţii, nici în pice LOR ste tic? 

In timpul, ocupaţiei turceşti, nici 


„ul Eu și familia! 
— Altoineva: mai stă cu Dvs? 
— Nu! 


apropierea, zidurilor, nu «puteau ggiaNegLEOA og ăi ie 
i timpul năvălirii armatelor: sovietice, în. locurile te cetăţi, 
ie ale fe îi ceea patine eee et sas Si aceat mobher i = se deschide. Dar numai doi centimetri. 
vurile rusești, chinuit, maltratat, “jefuit de. trupe “arborân a- sa roti peicinini 


pelul unei dreptăți universale și eterne... «FEIGII 9 & — Procuror, rostește procurorul apăsat, ca o ultimă șansă... 
„Dimineaţa, mașinile municipiului care strângeau gunoaiele ora: Ușa, deschisă numai doi centimetri, se închide şi un rus mul- 


şului, acum trebuiau să strângă cadavrele; pe“ care ostașii. «drep- țumește: 
tăţii universale» le lăsau în jefuirile nemiloase, noapte: de noapte: In — Spasiba! 
Nimeni nu mai avea, viaţa în siguranţă: Oricând casa îţi putea fi Şi au plecat: 


răvăşită, în numele unei legi necunoscute; - ibn 


"i Era'o patrulă; ca! de obicei'de când au venit ruşii ca aliaţi, 
Ziua toată, furişându-mă; prin casele tuturor prietenilor, nu 


mixtă. Români și sovietici. Românii, în astfel de ocazii, nu erau 


am auzit, vorbindu-se. decât de; omorurile și jafurile:rușilor. 3] soldaţi ai unităţilor: regulate, ci :haimanalele periferiilor, îmbră- 
Administraţia orașului, trecută peste noapte în:mâinile marxiș- cate în haine militare: Aceștia constituiau marea primejdie, pen- 
tilor, nu avea nicio autoritate morală, singurul argument al noilor tucă erau și zeloși și abuzivi: Foarte adesea, aceştia erau cei care 
stăpâni, fiind teroarea, pistolul. Nu peste tot au schimbat; elemen: însoțeau soldaţii sovieticila comiterea jafurilor și asasinatelor. Ei 
tele vechilor partide politice în conducerea instituţiilor, dar;peste cunoșteau: orașul” și''ei'furnizau datele cu privire '1a starea ma- 
tot, au creiat; atmosfera, de. incertitudine! și teamă, și acolo unde terială a viitoarelor victime. Desigur: numărul acestor haimanale 
intâmpinau opoziţie, nu ezitau să introducă teroarea, care consta nu putea acoperi necesitățile patrulelor sovietice, dar, la Orașe, 
în arestări sub acuzaţia de fascism, răpiri și chiar: asasinate. numărul era suficient: pentru "«operaţiile» mobile, pe cartiere. 
„„Lăsată, seara, m'am; aciuat, în casa, unui: magistrat, pentru a Apartamentul procurorului ne-a salvat și prin sărăcia lui. In 
dormi. Considerând, locul.de.. oarecare. sigur anţă, întrucât-pe; ușa camera în care au intrat, nu era decât un pat, o masă de lucru, 
apartamentului său trona, funcţia, «Procuror», procurorul. aveai şi două; scaune de lemn și /căruciorul copilului. Iar perdeaua dela 
copil mic), o. funcţie. care în-U.R.S.S. avea mare «prestigiu iau gemul ușii despărțitoare "destul de afumată și cârpită. 
cu mine unul din partizanii care coborise . ali munţi ventila i După 0 discuție animată, ne culcăm, cu gândul că a doua zi de 
— 44 — pr 


A 


: '1ul,. Dece să-l părăsim? Pen: 
„păr pede e at printr'un simplu a 
moment puteam ilor a luat proporții nebă: 
Această artă a sovieticilor şi 
i intrun timp record, pen inarea disoluţiei morâle, cae 
4 agenţilor O, denunţător căpăta, printr'o 
ţoate instrumen 


i informaţie, i iza 
i cu atât privilegiile era 
mal 9 


iei ăpă 
tunci. când majoritatea populaţiei '0 căp 
a 


Aa lei. după dorință. 
ie pei In casa unui denunțător nu putea pătrunde 
plus siguran Cid 


E ili -Denunţătorul era tabu. 
nici poliţia civilă, nici at Al 538 că ee de 'timorare 
Penirucă, pe denunţători de” 7 Denunţătorul' era. foarte eficient 
a maselor, mecanismul teroarei. operit. “Prin “denunțător, ochiul 
prin anonimatul de care era îi a ea ovi joniltele- nui, 
SCRIE ie cae e dai ei amuflate, puteau da naștere 
depuse cu mare erije n Ii pe i nală Nimic nu era 
la adevărate acţiuni politice, la scară naţion E doza 
precupeţit. pentru declanșarea unui scandal public, LEA: 
ară, în aceeași zi, la aceeași oră, dacă aceasta era Ea d: pen- 
za scoaterea din. viața publică a unui adversar politic. Acest me- 
canism, riguros: pus la “punct de specialiștii „pregătiţi în școlile 
sovietice, începea cu o insinuare iîntr'o gazetă, continua, cu o ca- 
lomnie, apoi această calomnie «prelucrată» în micile: ogicuri- ale 
membrilor de partid, (mai târziu în colectivele muncitorești pe 
care le-au acaparat și le-au dominat), lua proporţii de masă. In 
cazul în care nici calomnia nu dădea: rezultate palpabile, se recur- 
gea, la asasinat. Un pictor din București, cunoscut pentru atitudi: 
nea lui anticomunistă, a fost împușcat în pragul casei săle: Dacă 
îmi, amintesc bine, se-numea Anatol Vulpe. Fostul prim minis- 
tru GG. Mironescu' a: fost; găsit mort: într'o grădină publică. 
Cazuri asemănătoare au fost înregistrate cu miile în întreaga țară, 
iar în Uniunea Sovietică, milioane! și, milioane. +: - 

In sfârșit, cercetând familia 


dela! care trebuia să primesc pa 
chetul cu informaţii —in- cursul: 


zilei— aflu 'cu surprindere că po- 
sesorul pachetului era plecat la; 50:60; km. de: Timişoara, lă. un 
Sălași sp iza o, sq (iu 1â09b R19- un derial tie Sao 4 a 
„1 Sălașurile. bănăţenilor, sunt, 

odihnă. Dimpotrivă. In 'cele' m 
pământurile la distanță de cas 


locuințele de vară. Dar nu pentru 
al multe! cazuri, agricultorii aveau 
a de locuit, care se; află în comună 


48 — 


sau in sat. In primăvară, cei; care lucrau pământurile, țăranii, 
își luau vitele și plecau la sălaș. Acasă, în sat, nu rămâneau decât 
copiii de școală, dacă erau. Foarte adesea, insă, rudele dela orașe 
sau copiii veniţi în vacanță dela studii, preferau sălașul, pentrucă 
oferea mai multe condiţii de odihnă şi desfătare. Confortul lo- 
cuinţei era asemănător dacă nu mai mare. Cadrul rustic și atmos- 
fera, în orice anotimp, erau ademenitoare, și bănățeanul, îl: pre- 
fera. Primesc toate relaţiile unde se află sălașul, mi se indică 
autobuzul cu care trebuia să ajung acolo, și consemnul necesar, 
întrucât nu-l cunoșteam personal pe deținătorul legăturilor și in- 
formațiilor. 

Urma, să călătoresc, circa două ore, până la un stejar trăznit, 
«lesne de. observat». Dela acest stejar, să parcurg peste câmp şi 
prin livezi de pomi fructiferi 5-6 km. în. directia sud. Pornesc de 
îndată spre autobuz. Se lăsa, seara. Primesc un bilet și după două 
ore, zăresc stejarul. Rog şoferul să oprească și cobor. Jur imprejur, 
câmpurile acoperite de un strat gros de zăpadă. Apreciez la peste 
un metru înălțimea stratului de zăpadă. «Spre sud, imi spun!». 
Dar care este sudul? Nu aveam nici hartă, nici busolă. Nu mi s'a 
dat niciun alt amănnunt. «Spre sud», repet, așteptând o inspiraţie, 
pentrucă oameni, la ora aceea din noapte, era imposibil să găsesc. 
Am găsit de cuviință că primul lucru pe carel am de făcut este 
să mă depărtez de șosea, pentrucă dacă trecea o unitate sovie- 
tică, eram cu certitudine curățat. Cât puteam cuprinde cu pri- 
virea, nu era, decât câmp și zăpadă. Şi am plecat! Adică nu chiar 
la, întâmplare. Dacă stejarul trăznit era pe partea stângă a șo- 
selei, însemna că trebuia să fie în direcţia aceea. Făceam rațio- 
namente care se prăbușau, după o singură aruncătură de ochi in 
altă direcţie. Pentrucă in orice direcție priveam, putea fi sălașul, 
atâta timp cât nu aveam niciun punct de reper temeinic, altul 
decât stejarul trăznit. 

Am purces, literalmente, înotând prin nămețţii de zăpadă. Ajuns 
la primul arbore cu crengile aplecate de greutatea zăpezii, mi s'a 
părut că mă încălzesc, închipuindu-mil în foc. Şoşonii, cam mari, 
îmi clămpăneau cu fiecare pas greoiu, făcându-mi pârtia pe care 
—gândeam-— mă voiu intoarce. Cu timpul au inceput să-mi fie 
incomozi.. Câuciucul luneca şi nu intotdeauna în direcția în care 
voiam să pășesc. I-am scos. Un timp i-am ținut în mâna. Apoi, 
îngreuindu-mi echilibristica pe care trebuia s'o fac prin nămeţi, 
i-am aruncat. 


= fi = 


i 


câini! Foarte departe, 

şi încerc zi sai a, 

ii și stat că pasu 

insă, «Aceștia rai era; greu. Desfac ie Me aia tau 

oiu. Paltonul, însă i. paltonul? încă, at 

vioiu. £: i liber. Să pipe” i petre, tind mas 

i ru i arunc și pal: 

apa din buzunare! tot ce AA i: Aa E. ui 

peri mei aruncat. L-am agăţat intrun porii: a mai 

eg d mă și privindu-l am gândit că poate 

după câțiva pași, întorcându IRA 4 ps “6 

fi un indiciu, o urm 

urmă, lam abandonat, Însr 


LR “să-l iau. 
re pet sup un strat de aia 
! Ş 4 ape. Se apropiau 'câinii de 
tratul câinilor părea a e ei Pt n ună Și altă. Și pășeam... 
mine, sau mă că ărea din ce în ce 'mâi rezistentă, iar forțele 
pășeam,.. Zăpada îmi pir e e mea'orientare iu mai putea 
mele din ce în ce mai slabe. Singura i Su IQĂIAcăii Vinete 
fi decât lătratul câinilor. Cum insă, n auzeam air Câte , 
cu cea stângă, îmi părea si totul Vine e titi scai 
După două ore de mers, aveam impresia că, m, REVIZ de 
țintă. Dacă aşi intâlni o căpiță de fân, iată ultimul ideal în clipa 
aceea. Gândul îmi sboară la eschimoși. Ce, Eschimoșii ayeau că- 
piţe de fân? N'aveau! Şi din gheaţă se poate, face un, adăpost! 
Şi eu să nu-l pot face din zăpadă? Dacă va, fi necesar îl voiu face! 
Dacă este necesar, dar poate nu este necesar! Ce bun, ar fi, pal- 
tonul! Cum de l-am aruncat? Să, măntore. să-l iau?, Nu! Nu 
mă'ntore deocarudată. Mai, merg .0 „oră. şi. dacă, nici după. 0 
oră nu se intrevede nimic, atunci „mă'ntorc „pe urmele, paşilor 
până la palton și acolo imi, cladesc adă, postul. Dimineaţa voiu 
vedea, ce. voiu, mai, face. Imi fixez,o linie „dreaptă, cât. puteam 
distinge „cu ochii in, noapte, și; păşesc „vârtos. Incep; să, resimt 
lipsa, paltonului,  Gerul, imi, cuprinde, incetișor,,spațele,, şi; mersul 
mi se îngreunează. Inaintarea mea spre ţintă, este: de melc. 
Singura , consolare, să, reflectez, „la, gerurile,; Polului „Nord. şi la 
viaţa, de, acolo. Să, nu, uit. consemnul,. Sar. putea,.să. ajung, to- 
în AS RIPRRcA Tre bponseipnul cliruu erb rostit, la, alt 
A ră ala | vi 
ca mă apropiu de săl 
diciu rău! Voința, pa: 
incet Și nici prea, tare : Do 


are aud jătratul "unor 


parcă inu den? mă încurajez. singur” 


in fine, zăresc 'o palidă lumină, F 
cad, mă ridic. Pășese tot mai greu, 
— Cine sunteti?, sunt întrebaţ. 
Dunărea Albastră și-a schimbat cursul! 
— Intră! Mi s'ă părut mie că aud câinii lătrând! 
In 'casă o căldură” moleşitoare! Că 


i eră mică. Mi , 
de mere. O mușcată pe o policioară sub tija e. de A 
carte mică, 


într'un perete gros. Parcă mă aflam intro redută 
— Dar cum aţi venit așa desbrăcat? Vai, vai | 
“Ti explic. Dă din cap. | 
— Sunteţi desigur infometat. Bem o 
cireșe ați mai băut? Ne hrănim puţin și 
să scot pâinea din cuptor. £ 
Apucă o lopată de lemn cu un mâner de circa doi metrii, des- 
chide ușa metalică, mâre, a cuptorului. Introduce cu îndemânare 
lopata și scoate o pâine mare —mai mare decât o roaţă de plug— 
bine rumenită. Camera a fost inundată de mirosul pâinii proas- 
pete, fierbinți și impreună cu cel de gutui și de mere, imi excitase 
într'atâta sucurile gastrice, incât stomacul a inceput să-mi cânte. 
Așează pâinea pe o masă rotundă, pe care 'o scosese dintro firidă 
din spatele cuptorului, pusă într'o tavă mare, o despică în patru, 
apoi în opt și toarnă peste ea o sticlă de un litru de vin negru. 
Licoarea, și-a eliberat toate nuanțele” mirosurilor, delă cel al fâ- 
nului, până le cel “al zambilei și al teiului. Bărbatul ia apoi șase 
ouă pe care le sparge întrun câstrofi de lut ars, le bate cu o lin- 
gură de lemn, aprinde în grabă, cu vreascuri, un foc pe vatră și 
cu lopata cu'caâre a scos pâinea, introduce în cuptor o tava... nu 
știu ce eră lin ed, găină, cocoș, curcă, după cea unso în grabă 
cu o pană muiată în ulei. 

1 — Până se coace găina, zice, se fac ouăle. Şi până se fac ouăle, 
ia gustaţi din pâinea asta cu vin. N'aţi mai mâncat așa ceva! 
E mai bună ca impărtășania! Ce' noroc aţi avut! Astăzi, spre 
seară, trebuia 'Să plec! dar îmi s'a îmbolnăvit vaca. Astă vară am 
dat-o la taur și dihania, mare, când a sărit pe ea, i-a rupt un picior. 
Acum vaca nu se mâi scoală de jos. Nu știu ce are, trebuie să aduc 
doctorul. "Tot cu'picidrul trebue să fie ceva. De ce nu vă serviţi? 
Serviţiivă ri »»bl O .iljoqorg au 

Relaxarea eră totală, încât nu mai simțeam nevoie să grăiesc. 
Priveam jur imprejur. Cameră mică! 
1— Dupăce mâncaţi, vă culcați în cuptor. 


dar ajung. 


ţuică fiarță. 'Țuică de 
apoi vă culcaji. Numai 


= 4082 


ii 


FER e. Am intrat într'o cursă. 
imi zic şi privesc spre uşe. 447 , ie 
«In cuptor?» imi zic $ ul? Sau sunt pe filiera unul feat, fe 
Dar de unde știe is ră 4 mă sacrifioe?, Dar dece in;cuptor? 


n SEE ie A ata ne 
E la getea la să nu mă impuște? Nu e NA Alu 
Dece ZE ac tura Un glonț, mai puţin. Şi cum 9pO iaehăluie, 
ea celei mai perfecte, ospitalităţi, mă gândeam : 
în fe 
sau trebue să fie vorba 


despre. altceva. Şi pentrucă Ene A creiat 
i bosit, mă hotărăsc să. re- 
i um. eram, şi foarte o , 
oarecare tensiune, C 
zolv problema:!/.. , 


__ Dece in cuptor, domnule, dece să mă culc in cuptor?; Nu 
credeţi, că este. prea, fierbinte? | 

_— Nu! Este foarte plăcut! 

— Da, o fi, dar nu am aier! 

— Cum, să, nu. aveţi? V'am făcut şi patul! „i e i 

— Mi-aţi făcut patul: în. cuptor?, Păi-nu. s'a prăjit odată, cu 
pâinea și cu găina? &q. 0 sis 33 8q 

Abea. acum a înţeles ignoranța mea în terminologia locală şi-a; 
isbucnit întrun încurajator, hohot. de râs. Apoi, mă îndeamnă să 
văd «cuptorul», în, care ţrebuia să-mi petrec noaptea. 

In spatele cuptorului de, pâine, o altă cameră micuță cu.-o fe- 
reastră deasemenea mică, impodobită cu scoarțe ţesute în motive 
naţionale.. Le fereastră, ;perdele de. boranzgic,- ţesute în, casă. şi 
peste tot. decoraţii de. borangic. Paţul, inalț, părea că are, mai 
multe, saltele, una, peste alta. In; cameră, mirosul. de guţui, mere 
și floare, m'a aruncat, in. urmă cu, trei „zeci „de. ani, în. camerele 
conacului în care mi-am. petrecut copilăria. Pe masă, un borcănel 
cu un snop de busuioc, și, în fereastră, nelipsita mușcaţă. 

Toate obiectele, totul, vioara. din cui, acordeonul din colț, patul, 
masa, parcă pluteau subtil, imponderabil, in atmosfera smerită a. 
copilăriei, care mă inundase. lăuntric. Acum mai mult ca oricând. 
Am fost confruntat de-a lungul a; peste treizeci de ani cu:momente 
asemănătoare, trăindu-le asemănător, dar acum, cu nuanța, sfâr- 
i e A a epocă... In trecut. ne-am trăit 
ne; furișăm, fii ie dati inăuntrul ei ea, nişte Copii. Acum 
noi toți ca să, fi ai “ramuseţile care, au, fost făcute pentru 

» Ca să fim stăpâni, și viața, să fie a, noastră, îi, adulmecăm 
frumuseţile dintr'o umbră care lua proporții. O idee nă ică 
de acum mai bine de un secol industrializare: iata Stie! Is 

i Eptcia iz a, cu toate artifiociile 
Pi fai d atotputerniciei noastre; 
» seară inteligenţa, pe; care, n'o „putem 


— Gata! Poftim!, spune gazda. Ce aţi căzut 


teţi obosit! Ia, să mâncăm cev Pe gânduri? Sun- 


Dimineaţa, aruncându-mi ochii pe fereastră, covorul imacul t 
de zăpadă era decorat de zeci de fazani și pacea de aici iasă 
ă cu vacarmul, cu desordinea, și 


haosul pe care-l lăsasem în urmă și în care trebuia să mă întorc 


pia 


ITIU 
[ 


6- INAPOI LA BUCUREŞTI 


Spre: seară, făcui câlea întoarsă. După două zile, sunt la Bu- 
curești. Î 

In Capitală, nebunia, vacarmul, se amplificau. Partidele poli- 
tice, numite «istorice», încrezătoare! în asigurările “puterilor occi- 
dentale, incercau să se'organizeze lin-vederea captării de membrii. 
Dar, nici-nu era; nevoie. Simpatiile majorității românilor, majori- 
tăţile covârșitoare, 'se-îndreptau fără “rezervă spre ţărănişti și: 1i- 
berali, singura sperânță. politică a “momentului, pentru reechili- 
brarea, politică”și morală și: pentru salvarea. națională. 

Parțidul comunist; nu numai că! nu 'se bucura de simpatie, dar 
întâmpina 'o! ostilitate acerbă atât în rândurile intelectualităţii, 
de: cultură: franceză) și engleză, cât șia țăranilor tradiționaliști, 
legaţi de pământ. Ba chiar și muncitorii, care nu aveau «conștiința 
de. clasă», foarte străină structurii “românului, 'se opuneau 'parti- 
dului. importat din- Rusia. Imensa majoritate a muncitorilor pro- 
veniţi din mediu rural, își păstrau intacte obiceiurile, mentalitatea 
și fondul sufletesc, toate: determinate de peisajul 'din care veneau 
șicde tradiţie. Muncitorul român; din 'epoca: de care ne ocupăm, 
își (folosea. economiile, rezultate din: munca dela oraș, pentru a 
investi. tot în pământ, sau în'unelte'agricole şi nu pierdea nicio- 
dată contactul cu-vatra de 'care:se desprinsese numai temporar... 
= Muncitorul-dela oraș;-sau:'avea puţină carte 'și cunoscând e) 
meserie își„chivernisea 'un-atelier propriu, intrând în competință 
pieţii libere cu ceace ce producea, sau'era un om'cu o viață hitarii 
plătoare, fără, carte, fără nicio/ specialitate, și constituia imensa 
masă -de oameni. de serviciu, portari, măturători, curieri, ete., etc. 


Eee 


tidul comunist 
x şi-a recrutat part 
ia if pânit mai întâi strada —spe- 
EA ise «comite 

fre lor— apoi treptat au constituit micile așa re mia 
Ei aia culcare aupusiatăpanireipeuzia! $ Po niv - 
a E zența trupelor sovietice pe întreg cuprinsu i = 
Fără aicdoială pat itau în toate sectoarele, fără nicio 


e au re le exerc : A 
cu al a e ţele, abuzurile și actele de violenţă calculată, 
deosebire, 


u scontat. Partidele politice 
au dat cu timpul rezultatele pe la a ENEaE EDO VII DrIn zice 
căstorice», la rândul lor, au avut pa: : : IDEA 

i' a capacităţii! lui de disoluție —și prin 
noaşterea adversarului 'și a capacită i E Ali (al he 
promovarea unor elemente îndoielnice su ga (i z 
pregătite), în posturile de conducere. Comuniștii cra cu 
pricepere elementele corupte și dispuse la tranzacţii, Astfel, libera- 
Jii prin Gheorghe Tătărescu și ţărăniștii prin Mihail Ghelme- 
geanu și: Mihail Ralea, au' promovat  «berbecii» cu care au spart 
opoziţia, fărămiţându-o și semănând în toate straturile sociale 
confuzia; UITIBOAV „BICLODIE „5 

Regele, lipsit de personalitate și cu o:moștenire politică și mo- 
rală dezastruoasă, fără: un sfetnic de: mare autoritate, și-a lăsat 
tunica împodobită cu o decorație sovietică, în''spatele căreia s'a 
organizat; marea, conspirație impotriva României! și insituțiilor ei, 
inclusiv a monarhiei. Marea greșeală a partidelor politice române, 
care până la urmă s'a dovedit a fi fatală ţării, a fost că au creiat 
mase electorale, care puteau fi manevrate cu ușurință de ia un 
partid la altul, din cauza 'lipsei de orientare politică și a unei 
concepții de viață. Românul, sentimental, a; preferat: oamenii, ne- 
glijând ideea. +. 45 inotioruna în 1 Id 

Gu 'tot numărul covârșitor! al partenerilor vieţii tradiționale, 
cu toată avalanșa, românilori'spre: partidele: care puteau: asigura, 
i nica el românesc de viață 'și conservarea conţi- 
teau ţine da iai ore ruble 
loa a intrunire intr'o sală sau într'o piață pu- 


nu fie răsturnată împrăștiată, de-o mână î 
ARAIA (atât cât putea;cuprinide run: "SE de hai 


Din rândurile acestora a 
«patalioanele de asalt», cu 


deslănțuit apetitul puterii și bunăstării gratuit 
1 


o parte, pe de altă parte exploatând Oboisăi ; fără efort pe de 
de un războiu indelungat, cu toaţe sacrificii a țării, provocată 
telor americane și engleze, au folosit toate e și a bombardamen- 
tru intimidare și timorare. Aceste imprejurări pen. 


1. URMAREA LUI 23 AUGUST 


tu „Românii intuind incapacitatea conducătorilor partidelor poli- 
tice «istorice» de a face față situaţiei, lipsiţi de o mare persona- 
litate caresă le polarizeze conștiințele, s'au atașat intr'un procent 
din ce în ce IDal: Mare, de organizațiile locale naționaliste de rezis: 
tență, cu atât mai mult cu câţ aceștia nu puteau fi in: condiția 
de'a pertracta cu invadatorul. In munți, în orașe și; sate, cu toată 
inactualitatea, politică; a; momentului, constituiau nucleele  rezis- 
tenței morale. Parașutiștii, veniţi. din lagărele hitleriste din Ger- 
mania, unde au fost torturați fizic și moral, —scăpaţi! de acolo 
printr'un joc al sorţii— au devenit, în mod'spontan, centrul de 
atenţie și de speranţe/ al marilor mase de români. Din adăposturile 
țăranilor din cele mai îndepărtate și ascunse cătune, până în ca- 
binetele comandanților, de oștiri și ale profesorilor universitari, 
sau oamenilor politici de frunte —adversari până mai ieri— pre 
zenţa lor activă reconforta. cugetele: și deschidea: orizonturi. Di- 
ferenţele. de! concepţii politice, atâta cât erau, mai mult de apar- 
tenenţă politică. decât der concepție, au: dispărut, și toți românii 
iși puneau o singură întrebare: «cum ne putem salva?w. Răspunsul 
la această întrebare: nu 'le “venea din. tainele culiselor politice, ci 
dela, ceace. se-petrecea. 'sub „ochii lor; dela; ceeace 'se petrecea sub 
simţurile lor imediate. Sub simţurile lor-imediate cădea Rohstrâa 
gerea de'a! da'cantităţi lde-cartofi, grâne, porci saw păsări, indi- 
terent dacă ai sau nu, dacă ești saw nu. ești: producător Această 
constrângere:o/ exercita partidul comunist: Sub simțurile lor di 
diate cădeau necinstirea;fetelor' și femeilor și asasinatele. ae 
o făcea, soldatul sovietic. Sub! simţurile lor” imediate: cădeau ana 


— 51— 


———— 


Fă Ad Pi A cana 
ieţii, rapturile şi iconoc ast as 
ral piine de soldatul sovietic. 


istul ile politice nu mai aveau nicio va- 
ficienţă, cumințenia nicio rațiune. 


i cei veniţi din păduri, erau singuru 
i acţiuni care depășeau co- 
tinctul de conservare. 


hia, desordinea, 
ta o făcea comunist 

In această condiţie, 
oare, înțelepciunea nicio e 


ijin al desn : j 
sprijin & ale, dar le impăca ins 


municatele ofici 
icolorului românesc, Ce = a 
aria ci independenţei României, a apărut cârpa. roșie 
spa cu oi instrumente, care până atunci au fost ajutorul 


2 i. si acum deveneau simbolul silniciei lui. 

a aaa (alea despre trecutul României, au 105 scoase 
din biblioteci și librării. Statui de mare valoare artistică sunt dă- 
râmate și topite. Exemplu cele trei statui ale sculp torului Mes- 
trovic, Dupăce în 1945 i-au distrus lucrările și le-au topit, în Micul 
Dicţionar Enciclopedic, editat de Academia R. S. R. (1972 , îi con- 
semnează numele și ii citează opera, astfel: «Sculptor, pictor: și 
gravor iugoslav. Statuară, monumentală, inspirată din; istoria na: 
ţiorială. Statui ecvestre, reliefuri, portrete și compoziţii sculptate, 
caracterizate” prin tensiune interioară, concizie și puritate a for- 
mei, robusteţea, volumelor: și echilibru clasic al compoziției». 

Literatura română dusă pă culmi de Eminescu, Caragiale, Re 
breanu,. Barbu, Blaga, Arghezi, este coborită la nivelul compozi- 
ţiilor elevilor de gimnaziu. „i i e ; 90| 

Pictorii scoși din lumina liniștei și“sensibilităţi lor, 'sunt siliți 
să mâzgălească coșuri de fabrică. IRI ri [in 

' Romantcierii “trebuiau să scrie! reportagii pentru pânsăritorii 

României, iar muzicienii și compozitorii să alcătuiască texte pen- 
tru imnurile celor care vor sufoca țara. ivi 

Biserica batjocorită,- preoții obligați să 'glorifice din 'amvon pe 
atei, in timp ce membrii partidului comunist își aprindeau țigările, 
sub! candelele: care 'revărsau 'aromele: de: smirnă și tămâie, 'să le 
facă inimile apte pentru rugăciune. Patriarhul Bisericii Române 
Ortodoxe a fost ales'de'sihodul timorat, la ordinile partidului, în 
a ea n Pa Aita pentru motivul că 
ti ED NE ia Ma cap La De auDOL Ah Jderi 
cl N 0 aa A Ina in oub 
mâncau are oa ma telor e snap Ce 
țurile și-și torturaw sufletele, prematur... iai sta e za im 


4J LV 


— 59: — 


"Femeile, cerând drepturi “egale cu bărbaţii, cereau avantagii 
morale, dar, în fond, această poziţie de egalitate, le disloca din 
familie, antrenându-le in munci, depășind natura lor fizică și de. 
Jicateţea lor sufletească. 

Libertatea presei este sugrumată. 

Libertatea cuvântului, gâtuită. 

Intrunirile politice, cu excepţia celor comuniste, au devenit 
imposibile. 

Cortegiile funebre interzise, dacă decedatul avea un nume cu 
prestanță din trecut. 

Copiii, instruiți, la, școală de haimanale inscrise în partid, își 
supravegheau părinţii şi-i denunțau dacă ascultau posturile de 
radio occidentale sau discutau nelegiuirile regimului. 

„In, scurt. timp, a urmat. desfiinţarea, Bisericii Unite. In casa 
unui avocat din București, am asistat la acest dialog: 

Un preot, Bojogescu, dintr'o-comună din-apropierea Capitalei, 
Colibași, a primit ordin să meargă în Transilvania pentru... con- 
vertirea, preoţilor uniţi la; biserica: ortodoxă. 

a Binebine, 21 întrebă un' student la medicină, de faţă 
fiind— dar! dacă preotul nu vrea? 

— Il conving!», răspunde 'preotul Bojogescu. 

"Cam greu să convingi, mâi ales astăzi, un preot care nu 
intâniplător este preot unit. 

„— Am, argumente ! sal pci 
4 => Mă indoesc, că argumentele pe carele. ai pot sminți, un 
preot din credinţa lui. Dar ce faci dacă preoțul, la insistențele 
Sfinţiei 'Tale, își cheamă ;enoriașii; în ajutor? evalua 

u—“Ce crezi —răspunde; preotul Bojogescu— eu: plec- așa la în- 
tâmplare? Am jandarmul cu :mine. +! ; 
Cu jandarmii, cu poliția și cu pistolul, guvernul comunist” a 
«desfiinţat» "Biserica "greco-catolică: ETO t2I 

Proprietatea particulară urbană a fost abolită. - XISU 
"Tăranii au fost și au rămas, 'deposedați: de pământuri! 

Au urmat: 

Naţionalizarea industriei. 

Naţionalizarea comerțului! 

“Interdicţia, meseriașilor -de a avea ateliere proprii. 

Interdicţia țăranilor de a crește şi a deține vite, porci. 


= 50 


e hi 


e de-aur; mândria portului în Jabirintul legilor în judecarea unei Cauze, conferi 
iilor lor, obiecte. de terea discreționară ca representanţi ai clasei notele 
+ at stubirâi Familia, prin includerea femeei în e itoare, 
rivilegiile orânduirilor iradiționae p ficţiune. Soţul şi soția nu se mai Se 2 A devenit 
. A2 imi A .. 255 ecâţ Dumini 
ua 3 i Ă deseori Nici Duminica, știut fiind că în aa ica, 
liste românești, au fost pulveziaie adăpostul căruia se infăptuise iz toate țările socialiste, se lucrează șapte ir 5 Pic ca 
= : PET, : p mână 
Monarhia răsturna la.30 Decembrie 1947, cu cea, mai : 


ns să abdice, ] 
23, August, cope de consecințe fo 


e a avea;salb 


rnterdioţiar țăraniloP A muncii. Și econonă li-se pu- 


zi de aur; rodul 


umilitoare și mai 
datoria ! șa ID 

Constituţia pipera 

Moneda, devii i aoetitațat ni tOtanitate. 
> Paul dese ii uitoriiitățuie pohvo0.9, de. ien 
vapoare luat drumul spre imperiul puli cs masoni 

Schimburile comerciale, aproape în ME nu: 
nai cu U.RSS:'Care Fie livra, la prețuri exorbitante, materii prime 
si materiale finite; de cea maiproastă calitate. $ 
n. şeoli“s'a/ introdus'obligativitatea “de-ă” învăța limba rusii, 
cu care poporul român n/avea nimic comnun 'sau prea puţin. 

Limba latină, limba strămoșilor noștri, eliminată din licee. 

Religia a fost suprimată din; învăţământ, iar. filosofia. iinlo- 
cuită cu orele de marxism, în care era inclus și ateismul. 

Elevul, chiar cel din cursul primar, nu i se mai adresează pro- 
fesorului cu formula de reverență, —«domnule»—, ci cu formula 
nivelatoare: «tovarășe». SUA a du SL ati 

Liceele și-au schimbat denumirile care evocau trecutul nostru 
istorie și cultural (nume de poeţi, voevozi, domnitări, eroi ai inde- 
DEnderiței, fii 'luinarg, B9ab lasă so:na( dul -ejaiben». rib 105 

Bulevardele și arterele mari sau mici ale Capitâlei sau orașelor 
de provincie 'au fost botezate cu numele generalilor ruși, ale mun- 
citorilor comuniști, sau liderilor: politici din'U:R:S.S. și țărilor'de 
sub dominația, sovietică; «ici i e iti us ar 
A ia main a fost «revalorificată» cu-date și interpretări 

E, i 1401 8 GIBOTU RTBIUIDIIt | 


SEARĂ cae aia led sq sinaia 
BAe ae limbii române: muţilată. și; coborită. la. nivelul rvul- 


Ț3 
SD. 


4 $ 4 


Justiti . A RL ISI DA 
ustiția nu mai avea judecători, ci: numai: executanţi ai 'ordi- 


1 idului ; 

AER ea e a it Judecătorii de carieră rămânând. niște 

iată, Catane ajiGesage iși «asesori populari»; Aceştia: din 
poziţiilor ministeriale, nu trebuiau să se încurce 


— 60. — — 61 — 


a III 


8. ALEGERILE DIN 1946 


Alegerile libere hotărite; de: cele! trei puteri, la conferința de 
la, Moscova, sau desfășurat; în 1946, in condițiile celei mai teribile 
farse. 

Asigurările formale, date 'de guvernul Petru Groza in sensul 
libertăţilor cetățenești, erau numai praf! în ochii puterilor occi- 
dentale, iar presa română, care devenise peste noapte în întregime 
comunistă, la adăpostul cenzurii, nu putea insera niciun rând cu 
privire la obligaţiile asumate de U.RSS. 

Reprezentantul politic al Statelor Unite în România notifica 
guvernului român îngrijorarea guvernului Statelor Unite pentru 
desconsiderarea, obligaţiilor și violarea constantă a celor mai ele- 
mentare drepturi umane. 

Deasemenea se făcea referință la bandele organizate de par- 
tidul comunist, dispersate oriunde partidele naţional țărănesc și 
național liberal, organizau sau incercau să organizeze o întrunire. 


In.același timp, reprezentantul politic al Marei Britanii, a doua 
garantă a, acordurilor, încheiate, remitea guvernului. român o notă 
drastică referitoare la actele arbitrare ale guvernului român. și la 
lipsa de, libertate a presei (Mai 1946), | 

La 8 Iunie 1946, Departamentul de Stat din Washington -pu- 
blica o notă în care se vorbeşte despre lipsa totală a libertății 
presei;-Din cele 26 jurnale publicate la: București, —spunea nota— 
partidele. tradiționale n'au putut edita decât unul singur, iar în 
provincie, niciunul: Dimpotrivă, guvernul comunist avea la dispo- 
ziţie zece cotidiene și nouă săptămânale sau bilunare. 


—63— 


DO 


atelor Unite şi ale demnitarilor 
; istematic cenzura_ 

iile preșe i ota— sunt sis Cenzura 
Declaraţii unea în continuare n U.RS.S. sunt pur și simplu 


ericani —SP eau ofensă AIE, ă 
i iar pasagiile a pu rațiile Jui Stalin și Molotov, publicate 
SEI timp C 
suprimate | A 
i : de care făceau parte din 
în întregime: i ai vechilor parti ai, f 
Cei doi re ai ae țărănist, Și Mihai fOimniceanu; li- 
ver, e eat sistematic să participe la lucrările cabine- 
beral, sunt im! 


tului. SE reprezentantul politic "ăl Statelor Unite remite 
La 14 Iunie, 


ă. în care atrăgea atenţia asupra, 
guvernului român 0 cu Se ÎI oniizația pe care sia 
faptului că pure aul area electorală și a fixa data alegerilor, 
luat-o de a e E ta la politic al Marei Britanii trimete 

14 iezii ad iar Departamentul de“ Stat american a 
pic sta ostutila de radio ale Statelor Unite un comunicat 
în Fei se spunea: «Publicând textul răspunsului guvernului Yo: 
mân la nota din 14 Iunie a reprezentantului politici al: Statelor 
Unite la București, textele notelor, britanice și americane! cutoate 
că au fost distribuite. presei române pentru publicare; cenzura .ro- 
mână a impiedecat, să fie publicate. La15; Iunie, guvernul român 
a trimes presei un ordin stipulând interzicerea! publicării textelor 


delor de opoziție au ridicat obiecțiuni. Aceste -obiecțiuni. nefiind 
luate in considerare, cei doi s'au, retras din Consiliu. Lesea a fost, 
promulgată la 15 Iulie și era alcătuiţă din decrete, din care primul 
desființează senatul, act în contradicţie cu Constituţia. Cutoatecă 
primele articole de legi proclămâu 'Solrăn libertătea Sciutitiului 
ȘI secretul votului, următoarele le anulat prin hotărârea manitestă 
a controlului comunist și a intervenției in caz de nevoie. | 
sia ai a LE ie uta ai Obiectivității Și justiției, 
superiori, desemnaţi în rea ce ca DR let ici ioari 
= pE3GTOY + 189 ui ) 
Comisia electorală; 
tralizârea: voturilor, 
de Casaţie «aleși! de. 
era Lucrețiu: Pătrăș 


centrală, cu sediul în' București; pentru cen- 
trebuia, să fie constituită! din membrii: Curţii 
Ministerul, de Jurtiţie». Ministrul de Justiţie 
canu, membru a], partidului” comunist, care 


— 641— 


E 


zeorganiizase printr un. decret lege personaj 
mându-i inamovibilitatea. 

Au fost creiate secţii de vot la institu 
+rolate de comitete alcătuite din muncitori alesi i 
rucă alegătorii să fie supraveghiați cu strictețe și ip la pen- 

Imensa majoritate anticomunistă, de care ali pai 
greu să-şi dea scama, i-a determinat să ia măsurile ca Nu era 
yere și să exercite, prin toate mijloacele, presiunile cele mr 
ca lumea să nu poată participa, la, vot, mai mari 


Baza campaniei electorale a comuniștilor a fosţ: Respectul pro- 
prietății particulare, libertatea și drepturile omului. 

In timp ce aceste angajamente erau răspândite cu 

prin toate mijloacele de, informaţie și Propagandă, 
comuniști înarmaţi au năvălit în tipografia unde se tipărea ziarul 
«Dreptatea», oficiosul naţional-ţărănesc, au distrus cu ciocanele 
paginile de plumb ale ediţiei ca și manifestul electoral al parti. 
dului. Nu-s'au mulţumit cu acest vandalism, ci, deasemenea, cu 
ciocane. și răngi, au. deteriorat mașinile imprimeriei și tot ce le 
cădea, sub ochi. Personalul imprimeriei a fost obligaţ să-și ia anga- 
jamentul-sub amenințarea-sancțiunilor severe —că nu vor mai 
lucra pentru. «Dreptatea». 
„Astfel de agresiuni de intimidare s'au petrecut pe tot întinsul 
țării. Rezultatul alegerilor care s'au desfășurat în ziua de 19 Noem- 
brie 1946 —rezultatul real— 'a fost următotorul: Naţional-țără- 
niști, 70%; Liberalii, 17%; Blocul democratic, alcătuit de co- 
muniști, 13%. 

După câteva zile dela sfârșitul alegerilor, comunicatul oficial 
anunța: «Blocul Partidului Democratic, 83%; celelalte partide, 
17%. 3 

La 26 Noembrie 1946, Departamentul de Stat al Statelor Unite 
difuzează” o declaraţie oficială, în care se spunea: Departamentul 
de Stat a primit rapoarte complete asupra organizării și ez 
şurării alegerilor și informaţiile cuprinse în aceste ien AT 
vedesc cu prisosință faptul că, fie prin falsificarea raba Sere 
torale, fie prin mijloace întrebuințate în organizarea Și Decat 
scrutinului sau intimidări teroriste, libertatea a fost, e eee 
ocazie, refuzată efectiv la importante pături sociale. In € 
Guvernul Statelor Unite nu poate co 3 
executare a asigurărilor date guvernului Statelor Uni 


ul judecătoresc, Supri- 


ii și intreprinderi Con: 


solemnițațe 
0 bandă de 


i ca 0 
idera aceste alegeri câ € 
NS te, Marii Bri- 


— 65 — 


e 


ul român în conformitate. cu 
n 


Fi i Ş. n . = 
ae ia Sinteriniei dela iata a declarat oficial că : ela 
La 2 Decembrie, ki i spa Pi azi 
ile n'au fost DiCi unând «Blocul» & etica, 
SEL, alte partide ca iza a, euyântulul ȘI 37 eipinilor. 
nu s'au bucurat de ol te în ziua votului erau destinate să îngăduie 
Mai mult, măsurile lua cp piei delegaţii guvernului să. tragă 
falsificarea masivă rată In aceste circumstanțe, Guvernul Majes- 


E isi a tatul alegerilor române, nu reprezintă 
tăţii Sale Iu: 


Ia i român.» 
te opinia poporului Și a Sin i ţ 
pei ceri situația economică & României se deteriorează 


îndi la granița cu U.R.S.S,, 
rapid. n Moldovă, provin esta tea aliat timp, peste 
începe foametea și bolile: EI CEE e ama ă cu greu un kg. de 
100.000 de morţi. Locuitorii Moldovei iși procură! : iși g. de 
făină sau de mălai și-l plătesc la preţuri exorbitani e: Moldovenii 
sunt constrânși să-și trimeată copiii în alte provincii, ca să-i sal 
veze, în special în Banat, chiar și în țările învecinate. Cei rămași 
acasă făceau drumuri de sute de km. pentru a obţine hrana, nece- 
sară bătrânilor și a celor ce rămâneau să-și muncească pământul. 

In timpul acestor calamități, U.R.S.S., cauza tuturor nenoro- 
cirilor, era glorificată pentru generositatea de a fi trimis Româ- 
niei, imprumut, 30.000-de tone grâu, care provenea din propriul 
nostru grâu, confiscat: de armata, sovietică. 

Este necesar să amintim că U.R.S.S. ceruse României 300 de 
milioane de dolari, despăgubiri de război, și tot atât de necesar 
să amintim că numai rapturile sovieticilor atinseseră de câteva 
ori această sumă. Numai dela data armistiţiului până la sfârșitul 
anului 1945, România a plătit Uniunii Sovietice, în bani și în 
produse agricole, peste 610 milioane de dolari, iar pentru perioadă 


anului 1946, echivalentul a 400 milioane de dolari. Peste: 90 % “din 
bugetul Statului era, confiscat de U.R.SS., prin diferite artificii 
politice și economice. sti a 


IA 


9. INCEPUTUL SFÂRȘITULUI 


Sfârșitul anului 1947 's'a evidenţiat printr'o amplificare a ma- 
nifestaţiilor de stradă comuniste. Cortegiile de manifestanți, orga- 
nizaţi de «partid», începeau să pregătească opinia publică cu imen- 
se: placarde; prin. care cereau: moartea lui Iuliu Maniu, singurul 
om politic din țară rămas pe poziţie și cel mai temut. 

In Parlament, Gh. Tătărescu era atacat cu violență, precum 
și miniștrii care-l, secundau. 

La 30 Octombrie a început procesul lui Iuliu Maniu și al con- 
ducătorilor partidului Naţional "Țărănesc, iar la începutul - lui 
Noembrie, miniștrii liberali nu mai făceau parte din cabinet. 

Ana Pauker, venită în România cu-gradul de general al ar- 
matei sovietice, preia Ministerul de Externe. 

Lui Vasile Luca, maghiar, deasemenea cetățean sovietic care 
nici nu cunoștea limba română, îi este atribuit Ministerul de Fi- 
nanțe. 

Ion Mihalache, vicepreşedintele partidului Național Tărănesc, 
este arestat în timpul tentativei de a părăsi țara. 

La 11 Noembrie, Iuliu Maniu, acuzat de trădare pentru legă- 
turile cu. ofiţerii americani și cu membrii misiunilor politice ame- 
ricane şi britanice, este condamnat la muncă silnică pe viaţă. 

Armata a fost literalmente dizolvată prin eliminarea a peste 
10.000. -de ofiţeri de carieră. Denotat că țoți aceștia luptaseră 
alături de. sovietici împotriva armatelor hitleriste. x 
„Anul ;1948 a; fost; cel al lichidării totale a vechei Românii. 

"In această situaţie să analizăm un «manifest» al OC.al PCR, 
din. Februarie 1938. 


—-671— 


a 


; a aceste manifeste nu erau 
In primul rând trebue De să rdapaseăscă 20-30, în Capi- 
răspândite întrun DĂ o difuzare într'un număr mai mare 
tală, pentru simplul i etâie de activiști. Apoi, mașinile tipogra- 
făcea Vera ar dispuneau făceau un sgomot care-i putea 
Site uri al ostilă. 
ușor desvălui, într'o Tea pai Agia PAR ziATIUI dacr'co. 
arie ae dr paza țările, uniți-vă», formulă care și as- 
Clio). străjueşte toate publicaţiile lor politice, dela cele doc- 
trinare până la cele de artă și LE BEE E i 
Iată conținutul acelui manifest, răspândit cu ocazia proectului 
de constituţie a lui Carol II: 
Cetăţeni, E caiet Sa bai < 
Vi se impune să votaţi noua constituție ticluită prin surprin- 
dere de „rege, camarilă, guvernul” celor “mai fioroși “capitaliști și 
moșieri. b sliiŞaPlOV „Sei rrIiii0) Aia a, 
Cine votează această constituţie, votează: 
Pedeapsa cu moartea; tuturor acelora care luptă pentru pâine, 
pământ, pace și libertate. 9 2171 187 | 
Aruncarea poporului în- război fără a fi întrebat.” 
Răpirea dreptului de vot a peste un'milion de cetățeni. ! 
Răpirea, tuturor libertăţilor. cetățenești. = virioi 
Poamete, robie și război. 1: los ia 
Cetăţeni, uib atrag waoăt iara iri IIBYSdil iirizicrirri | 
Dacă nu vreţi foamete, robie și război, votaţi împotriva! cons- 
tituţiei ticluită de călăii poporului: 2 i 
Manifestaţi : IS] RSCIIISZESI istorii Boul slizaV iul 
Pentru o constituție democratică. n rii! td Li 
Impotriva întronării dictaturei militaro-fascistă. sn 
Pentru pâine pace, pământ și libertate, + li 
Sai la vot și votaţi IMPOTRIVA constituţiei de' înrobire. 
. RD sh însros „vicelV situl oirdrns E Dap 


i a Comitetul Central al'Partidului' Comunist -"! 
Ţ Bottile Sorina și jenrdihRomânianinntiid i scnoin 
| & BSinauil9 niiq Bisviosib sinarmlaraţil 3201 n aiarrri / 

iri piei 57 a saw scurs 35 de'ani. Mulţi "americani, 
ii A isi ara privit desfășurarea. evenimentelor'din'! Ro- 
Ep ec rii £ fre sovietice, cu un interes și cu 6 Gurio- 
cane, în filmele d d [e tuinoale Privese triburile dri- 
* «curlozități de pe glob». 'Trâgedia: României 


— 68— 


E 


a, ţărilor vândute la Ialta și 'T 
numai țărilor civilizate, din neţ 


ericire, i mas necunoscută nu 
„ imediat 


Să comentâm «manifestul» : 
Partidul comunist român, in 1938 
( 20 » Cum bin i 
prezenta sub niciun raport, ca și în 1 Sud Ra put nu re- 
membrilor acestui partid nu putea legitima nici ui Numărul 
După cum a constatat in procesele intentate și E pe i 
1944, mai mult de jumătate din membrii ae e 
13 ctre art E 
delatori. partidului comunist erau 
„ Manifestele lor, după cum se poate vedea 


Îi i q erau de o simplitate 
şi confuzie strigătoare le cer. Cu câteva, formule ticluite și iza 
până la. obseșie, incercau să capțeze massele de nemulțuriți. 


n 44 Pedeapsa cu moartea», impotriva căreia protestau, a avut după 
iirORapa lor la, putere, cea mai sălbatecă, mai nemiloasă şi mai 
arbitrară aplicare, justificată propagandistic prin «lupta de clasă», 
adică printr'o luptă in care nu credeau nici cei mai fanatici din 
promotorii revoluţiei din Rusia. 

;„Sliapnikoy, unul din pionerii revoluţiei bolșevice, l-a gratulat 
astfel pe Lenin; «Daţi-mi voie să vă felicit Vladimir Ilici, pentrucă 
faceţi o, dictatură, în numele. unei clase care; nu există!» 

«Pământul», cuvântul magic al tuturor manifestelor comuniste, 
în incercarea de captare a țăranilor, a fost inițial împărțit la ne- 
voiași, pentruca, în 'scurt-timp să fie confiscat în totalitate, adică 
Şi. cel care le-a; aparținut înainte. 

'„ ibertatea», in numele căreia au semănat țara cu morminte, 
și în mumele căreia, fac-și'astăzi o deșuchiată propagandă, dându-i 
interpretări cinice, a fost intratâta' anulată, încât nici în viața 
de, familie nu, mai, ești :stăpân, 

«Răpirea! dreptului: de; vot: a peste un milion de cetățeni», a 
devenit, după; instalarea lor.la putere, răpirea. dreptului de vot 
a22.000.000; de români, prin faptul că alegerile nu mai sunt decât 
o mascaradă,. o-parodie: Românul nu mai are' de Biecpreprep S3e 
tantul: unui: partid, sau al unei concepții economice sau politice, 


Se 


: m din cei 400 ai unuia 
i tor artide, ci un O , 
în cadrul ben i ru mul se în tond, forța sovietică. 
iasi clan, I | i i 
şi aceluiași a», nu mai este decât un petec ră spăicotr Ceh 
ala găsești o inadvertenţă. Niciunul pturile ele 
la fiecare 


Z spectat. 

mentare ale orbi tu fe iii din 1976 (modificată mereu 
Incă dela articolul 3 al Rece AN politice), se stabilește: «In re- 
dei DAE n At pi ide da politică conducătoare a întregei 
publica socialistă re E ae Român». Deci, nicio altă forma- 
societăţi, cita eri ta poate avea acces în masele cetățenilor, 

fie, Blcio la Op tal ari ăsuri represive. In articolul 17 
sub sancţiunea celor mai aspre m. ai male ară ? 
titlul II, se afirmă: «Statul garantează egalitatea în ep uri a 
cetățenilor». Ce înseamnă această egalitate, în drepturi, în for 
cepția comunistă? Magazine cu circuit închis pentru notabihtățile 
partidului, dela cele alimentare și de confecţii, până la depozitele 
de vinuri și antichități. Niciun tablou sau obiect de valoare nu 
poate fi pus în vânzare inainte de a fi văzut de o comisie care 
se ocupă cu colecționarea de rarități pentru funcţiile partidului. 
Membrii de partid care comit înfracțiuni sau crime nu pot fi 
arestați conform legilor, îndată ce s'a constatat infracțiunea sau 
crima, ci este necesar un aviz al comitetului de partid al între- 
prinderii sau instituţiei unde lucrează membrul de partid respec- 
tiv sau al sectorului unde locuește. Dacă (membrul, infractor are 
o funcție de vază, afacerea este mușamalizată și infractorul trimis 
peste graniță —de obiceiu în Occident. Un caz care a impresionat 
în mod deosebit populația Capitalei a fost asasinarea soției minis- 
trului și liderului: comunist; Miron Constantinescu, de propria ei 
fiică, prin 1970-1971. Asasina nu'a fost“ deferită instanțelor de 
judecată, cum. s'ar fi procedat! cu un cetățean de rând, ci expe- 
diată —din câte s'a, putut afla— în Elveţia, unde trăiește și astăzi. 
i ra [A ae ceea atât de departe încât sunt desfiinţate 
într'o PR i i ea za fost, printr'o” întâmplare, implicate 

iculară comunistă! i e iri 

Cazurile nu pot fi intotdeauna, cercetate îndeaproape, deci nu 
care isbucnesc la suprafață. 
aa condus de profesorul uni- 
ceri» comuniste, "95, desființat tot în'urma unei ata: 
şedinte a] Notice a aaa a Niculescu —pe' atunci și Pre 
» N după'mâi mulţe demersuri; rămase 


=10— 


E 


infructuose pentru a se Teveni a , 

pentru o perioadă de odihnă, la Caii azăct măsuri, şi 

laţi (în apropiere de București), lenilor de la Căciu- 

și a murit în anul 1974 sau 1975. 
Copiii demnitarilor comuni 

odinioară ale aristocraților (a 

letarilor), prin actele de hul 


ști sunt cunoscuți in Cartierele de 
stăzi ocupațe exclusiv de liderii pro- 


el iganism, prin aventuri] i 
desmățul cu care își petrec viața. Mașinile sustrage ci ri 
e 


părinţilor Sau autorităţilor, conduse cu viteză excesivă, au provo- 
cat nu o singură dată accidente mortale. Niciunul din acesţi 
a ajuns în fața instanțelor de judecață. dai 
La articolul 21 al aceluiaș titlu, se s 
Socialiste România au dreptul la învăţ 
«învățătură», la care Constituţia îţi 
învățământului, al cărui proiect a fost publicat în ziarele comu- 
niste din toamna anului '1978, la capitolul T al principiilor ge- 
nerale, statuiază: «Invățământul factor principal de cultură și 
civilizaţie, asigură înfăptuirea politicii partidului». La punctul in 
al' articolului II, se precizează: «Prin întregul său conținut, pro- 
cesul instructiv-educativ din învățământul de toate gradele, trebue 
să asigure însușirea de către elevi și studenţi, a politicii și ideo- 
logiei Partidului Comunist Român». In capitolul IV, articolul 93, 
se poate citi: «Predarea științelor sociale se realizează pe baza 
Programului Partidului Comunist Român, a ideologiei și politicii 
sale, 'a materialismului dialectic” și istoric și a principiilor socia- 
lismului științife, a celor mai mari realizări ale practicei revolu- 
ționare». Mai departe, în articolul 94: «Predarea științelor sociale, 
trebue să asigure cunoașterea, de către elevi și studenți, a trecu- 
tului de luptă a partidului». —«Ştiințele sociale trebue să con- 
tribue la “formarea și dezvoltarea spiritului combativ al elevilor 
și studenţilor față de ideile și teoriile neștiințifice, mistice, față 
de orice influenţe străine concepției marxiste despre lume și viață». 
La articolul 96, citim nu fără consternare: «Educația comunistă 
a tineretului, reprezintă o îndatorire socială și etică fundamentală 
a întregului personal didactic. La articolul 26 se stipulează : «Ce 
tăţenii cei mai înaintați și mai conștienți din oana ear 
torilor, ţăranilor, intelectualilor, și ale celorlalte câtegorii imântă 
ni ai muncii, se unesc în Partidul Comunist Român, ceă m țin 
formă 'de'organizare a clasei muncitoare, detașamentul i = eră 
gardă -—«Partidul Comunist Român exprimă şi slujește 


pune: «Cetățenii Republicii 
ătură». In ce constă această 
consacră «dreptul»? Legea 


— Ţ| — 


i 


: lui, împlinește rolul 
: vitale ale poporu! ) ; ă 
litate, năzuinţele Și jplareee i construcţiei. socialiste, îndrumă  ac- 


ţiilor de masă şi obşteşti, precum. și, organelor 


de iai) se poate vedea, prin Constituţia redactată de clanul 
După cum 


: ui (care se autointitulează «de- 
comunist, numai în plot piere care sunt cetăţenii «cei 
tașamentul de APADE să de a se «uni în partidul comunist, ro- 
mai înaintați» A d ge rolul conducător în toate domeniile... 
app sara Er sasi ţenilor Republicii Socialiste România, li se 
garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mi- 
tingurilor şi a demonstrăţiilor». Cinismul garantării acestor «li- 
bertăţi» este strigător la cer, intrucât o: singură opinie neconfor- 
mistă sau o singură, critică obiectivă a măsurilor partidului a fost 
şi este pedepsită imediat cu scoaterea «din câmpul muncii» a re- 
fractarului, în cel mai. bun caz. Foarte: adesea, cu; trimeterea, în 
faţa, instanţelor judecătorești, apoi. în: pușcărie. 

«Libertatea; cuvântului», garantată de: Constituţie, consta, ieri, 
şi în aceeași măsura constă astăzi, după-35 de ani de domnie, prin 
arestarea, și deferirea în faţa, justiţiei, a, oricărui, cetățean care 
spune o anecdotă în care era vizat un membru al partidului co- 
munist. , i Și air i 

Anecdotele și epigramele lui Păstorel Teodoreanu circulau cu 
o frenezie de neinchipuit, dela un capăt la altul al'ţării și au dat 
un mare număr de victime. Nu era ţăran sau târgoveţ să nu cu- 
noască şi să nu vehiculeze această armă, a,. inteligenţei şi sănă- 
tăţii sufletești a românului : umorul, care. de. această dată, era și 
o armă de luptă. Am întâlnit, în peregrinările. prin păduri, un 
Zeu ai Sus «Domnule, comuniștii vor cădea, dela putere 
te JEL pda «Poţi avea dreptate, i-am răspuns, dar numai 

u ar fi armata sovietică în spaţele lor.» 


sal. FAR 29, pal se precisează ; «Libertatea cuvântului, pre 
> Or, mi! i gurilor 3 = i 
sită în scopuri potri Și demonstrațiilor, nu poate fi folo- 


vnice orânduirii socialiste si int 
i ereselor- celor 
ce muncesc» -—anulându-se astfel 'orii : 


€ ce altă libertate cetățeanului 

în afară . : : | , 

pie Aia, aceea de a, elogia partidul comunist care '«îndrumă 
Atac Aa Avlilor! de -roasă Și obștești: ir î 

a pe ef ler dibertatea, conștiinței tuţuror, cetăţe- 

fre Spit Mae 2 ste România». Ce s'a, petrecut; cu Biserica 
Piu. Astfel de exemple: sunt nenumărate : obli- 


= m 


E 


ativitatea cadrelor școlare de a Propăvăa 
tatea preoţilor de a elogia din amvon diri ul ateismul 
fomentează distrugerea, ; întemnițari 
i; dărâmarea bisericilor —chiar a 


Număr de Dreo- 
mente istorice; transformarea m 


eclarate Tnonu- 
Chisori; înlațu. 
«da urmă»; nu- 


t imoral, cu o viață 
+ Si » di 
Juri, etc. Am asistat la o scenă in Noaptea Invierii nr 


una din bisericile din București. In momentul soleran în care prea, 
tul, oficiind, a strigat «Veniţi de luaţi lumină I», doi tineri cu sepei 
de apași pe cap (un fel de uniformă a tineretului Cori 
atunci), și-au aprins ţigările. Bine inţeles, credincioșii din jur au 
protestat. O bătrână, indignată, a întins mâna și i-a luat unuia din 
ei ţigarea, călcându-o în picioare. A aprins a doua țigare și scena 
s'a repetat. Tănărul a dispărut ca după o oră să revină cu poliția, 
care a arestat-o pe bătrână, pentrucă... «Libertatea de conștiință 
este garantată prin Constituţie». 

Articolul 33: «Secretul corespondenţii și al convorbirilor tele- 
fonice este garantat!» Scurt clar și precis! Cum funcționează 
această garanție, se poate observa dacă priviți orice scrisoare ve- 
nită din «raiul comunist». In afară de faptul că o scrisoare «par 
avion» din România Socialistă până la Paris —preţ de două ore 
cu avionul— ajunge destinatarului în două săptămâni, dar des- 
lipirea și lipirea anvelopei este atât de grosolan operată incât 
este evident că nici măcar nu se obosesc să ascundă cenzurarea. 
Un prieten din U.S.A., Alexander Fraga, a primit din țară plicul 
fără scrisoare. Nu era cel puţin lipit. . 

Convorbirile telefonice? Este surprinzător ce aparatură colosală 
şi-au putut asigura, ca să poată intercepta toate telefoanele amba- 
sadelor, tot personalul lor, (la locuințele particulare), toate note 
lurile, (mai ales cele pentru străini), toți oamenii politici, pe 
demnitarii partidului suspectaţi, (în țările comuniste a EXSeă 

x i i i foştii deţinuţi. Nu mai 
cetățean care să nu fie suspectat), și toţi pe tei Are 
pomenim, oamenii de afaceri occidentali și relațiile ace 
cetățenii români. rilor 

Sat în 1972 de un colonel de securitate spe şi 
pe care le aveam cu prieteni din lumea sa set cina 
artiştilor, şi negând astfel de legături, colon 
prompt: «Vrei să-ţi pun banda?» 


— 13 — 


1. DICTATURA COMUNISTĂ ȘI CULTURA 


«Dictatura militaro-fascistă» a fost înlocuită cu dictatura pro- 
letariatului, care, este infinit mai barbară, infinit mai odioasă. 
Prima îți rezerva un refugiu, acela a] proprietăţii particulare, și 
un refugiu spiritual, credința religioasă, pe care 


j eâi dictatura prole 
tariatului nu numai că le-a desființat și le-a prohibit, dar acțio- 
nează cu perseverenţă pentru o totală lichidare în timp, încercând 


să mutileze insăși esența structurii umane. 

In toate celelalte manifeste, răspândite îndeobște la întrepri- 
derile cu un număr mare de muncitori, se puteau găsi, invariabil, 
aceleași formule : «Jos fascismul», «Jos teroarea», «Vrem pâine nu 
război», «Prietenie cu U.R.S.8... 

Mai târziu, dupăce s'au înscăunat la conducerea țării Și au li- 
chidat opoziţia, orice individ sau grup de indivizi care nu li se 
supunea, inclusiv evreii, erau etichetați fasciști și reacționari, și 
împotriva acestora se luau măsurile cele mai barbare, mergându-se 
până la lichidarea, fizică. 

Mai mult chiar, conţinutul noțiunilor a fost interpretat în dic- 
ționarele editate de Academia R. S. R,, în mod cu totul arbitrar. 
Iată un exemplu: adjectivul reacționar al cărui înțeles era con- 
semnat în toate dicționarele vechi (inclusiv Larousse-ul), SCAIE 
aparține "la reacțiune: în 'sens politie». Dicţionarul explicativ al 
limbii române», (pp. 782), tipărit în '1975, elaborat «in cadrul sec 
torului de lexicologie și lexicografie al Institutului de mpa ae 
din București», și editat de «Academia Republicii ii 
mânia, îi dă următorul înțeles: «Care este ostil față E ant 
retrograd ; contrârevoluționar», iar «reacționarismul» este 


— DD — 


De 


ă es», adică față 
noasă față de progres», adie 
ra i că se autointitulează «singurul 
i din toate timpurile». 
din lume și di re, pe care le-au confiscat, 
Deci ca Și în ul :: căruia-i atribue înțelesuri arbitrare 
pie Jitice comuniste. Ca să nu mai vorbim de 
in folos 
poeţi și scriitori de mare pre 


„o «i dicționarele franceze, DS ? h 
pieri ră aa cetei din cele românești, întrucât partidul are 
ar | 


- icare 'în'toate domeniile, inclusiv în 
singurul ațizriurue IRI pa este criteriul politic. Un exem- 
a dea Gyr, Nichifor Crainic, Sandu Tudor, consemnați 
iti ca enciclopedii occidentale, sunt absenţi din orice referință 
în cele din RS.R. A fost o singură excepție, mică : antologia cri- 
ticului Nicolae Manoiescu, «Poezia română modernă de la G. Ba- 
covia la Emil Botta» —apărută în 1968 (colecția «Biblioteca pen- 
tru. toţi»), care: publică pareimonios; totuși, câteva poezii ale: lui 
Radu Gyr, însoțite de-o scurtă; notă biobibliografică. După. câteva 
fiscarea antologiei (în-două volume ), care: fusese tipărită: într-un 
tiraj de 85.700 exemplare. iii masa ei 
„Aron Cotruș, deasemenea; nu are-nicio circulaţie, în timp ce 
poeţii partidului sunt editați în zeci de ediţii obișnuite și de lux 
și vândute din oficiu tuturor bibliotecilor: cu care întradevăr este 
împânzită țara, dar care gem de.cărţi: mecercetate;-marxiste. sau 
altele de propagandă comunistă. o re i ui 
„ Aceasta este libertatea constituţională: 'a-cuvântului în R.S.R. 
și, fără îndoială, că în toate republicile: comuniste... ri 1 
Iată cum vede Ștefan. Baciu! cazul Cotruș-( Revista Scriitorilor 
Români —Miinchen 1964—): «Dacă Aron Cotruşincă n'a putut; fi 
adoptat pentru R.P.R., aceasta nu se datorește, in niciun caz, lipsei 
f-ă i i Zi ei ei (acolo unul din -imitatorii lui: Aron 
leg cae eniuc, ocupă. un-loe de'frunte), ci faptul că toată 
„până la ultimile-sale--poeme; de/ pribegie, este: stră- 


bătută de „gânduri, și de strofe-d 
ande ȘI «de-acest;: fel; i i , 
deschis anti-sovieţice, care cu 4 Spa nuele 


greu ar! putea; fi trecuţe cu-vederea 
pentrucă; sunt; chiar miezul. AREA a A a 
(Fătăindoială, hiar miezul poemelor». Ștefan. Baciu apreciază: 


unul din poeţii cei mai i ai! âniei 
după Unire (și extrem, de popular. trai 
1918), a cărui produoție, 


în Transilvania până în anul 
aapărut în numeroase ediţii, lucru extrem 


— 16 — 


E 


de. rar în poezia contemporană romis : 
foarte puţine excepții, fiind, mai dai În afară 
reviste şi ziare de mare tiraj, citite; 1a radio și a Teprodusă în 
i şezători, opera n'a' avut, și n'are nici azi i vulgată la serbări 
tor de calitate, care/să așeze această poezie la] critic, un comenta- 
in literatura română». Ocul care i se cuvine 
„Ovidiu Crohmălniceanu, criticul literar «en 
comunist din România, ii confiscă pentru pa 

mindu-l «poet al mulțimilor posedate», un «glas al revoltei 
dârză, răspicată, tună revoltei sociale», 

0 «voce Za p „tunătoare, care adună în ea n 
gândurile, simțămintele, și vrerile milioanelor, Poetul eine a 
exponent și vorbește in lozinci asvârlite sfidător», atc., ete binzal 
Crohmălniceanu îl fixează : «Radicalismul' acesta iii da fine, 
joasele lupte pe care le dădea proletariatul român în anii sie 
făcut din Cotruș,' colaborator acum'la «Cuvântul: liber» aer: 
palul reprezentant 'al liricii noastre/sociale interbelice». 
„ Accentele și conţinutul poemelor lui Aron-Cotruș au rămas ace- 
leași de la debut, până la, moarte. Pentrucă; insă, o mare perioadă 
a.vieții lui a trăit-o în exil, unde 'a;'scris mult și a publicat mult, 
manifestându-se mai ales în revista «Carpaţii» pe care a înte- 
meiat-o, ostil regimurilor comuniste, trebuia sancționat: Iată, deci, 
ce scrie Crohmălniceanu, 'către' sfârșitul: consideraţiilor sale. cri- 
tice, despre Aron Cotruș (Literatura română între cele două răz- 
boaie mondiâle. Vol. II. Pg. 525): «Religia vitalismului' frenetic 
șia mesianismului naționalist, l-au împins, însă, curând către fas- 
cism». Pur și simplu! In continuare, Crohmălniceanu, consideră 
imperios necesar să: creeze! atmosferă de credibilitate științifică 
afirmației sale : «Imaginea unui neam “mereu oprimat, a cărui 
obidă. seculară, Aron Cotruș se simte chemat! să o strige, a luat 
naștere: printr'un proces” mental! analog! In mod 'similar a avut 
apoi loc» și alunecarea dela; activismul social 'cu accente revolu- 

ţionare. al poetului, la :mesianismul naționalist fascizano. 

„Această. atitudine. critică; simulână obiectivitatea, a fost adop- 
tată foarte 'târziu, în; literatura și publicistica oficială din RSR 
Iniţial, adică imediat după 23 August 1944, au scos din librării Şi 
biblioteci, inclusiv din. biblioteca Academiei Române; toți E ia 
cu excepţia celor'câţiva mărunți rapsozi ai partidului- pare ae 
Scriitorilor! Români: a fost desființată, stabilindu-se o pie 
facă; epurările, care erau la ordinea “zilei! în toate ins . 
Anonimi- sau «scriitori». cu totul nein 


de Câteva, 


titre» al regimului 
rtid autoritatea, nu- 


princi- 


semnaţi, unii dintre ei ne 


—1— 


â războaie, decât umile notițe la fițuicile 
E Al rit la un singur număr, erau chemaţi să 
psd instituția scriitorilor și 00 ceața cl a i i 
nu este condeier.... autentic. Unul din numele ii iei al izat, 
prin anonimat, a fost un oarecare” K. Katz. A oua zi upăce a 
fost publicat comunicatul cu numele celor.din comisie, Capitala, 
a fost invadată de o epigramă (atribuită lui Păstorel Tedoreanu ), 
care circula din gură în gură: 


In aste vremi de criz'acută 
Kekatzii scriu in loc să pută. 
Iar scriitorii consacrați, 

Sunt; epuraţi de-acești... Kekatzi. 


„Toţi scriitorii consacraţi intre cele două războaie, Lucian Blaga, 
Ion Barbu, Radu Gyr, Gib Mihăescu, Liviu Rebreanu, Octavian 
Goga, Aron. Cotruș, 'etc., chiar Slavici, Eminescu, Arghezi, ca să 
nu mai vorbim de cei mai tineri, au fost înlăturați chiar din anti- 
cariate. Anticariatele (pe atunci particulare) trebuiau să predea, 
fără nicio despăgubire, toate cărțile de literatură, filosofie, istorie, 
geografie, etc. etc., care până la urmă 'au fost arse intr'o mare 
majoritate. A fost păstrat un număr infim, pentru colecţiile par- 
tidului, și pentru așa zisul «fond special» —adică secret— al Biblio- 
tecii Academiei, și care nu poate fi văzut și cercetat decât cu apro- 
bare specială. Tudor Arghezi, mai târziu devenit stegarul literaturii 
oficiale, a fost într'atâta hulit imediat după 23 August 1944, încât 
un' studiu publicat într'o revistă, în foiletoane, intitulat «Poezia 
putrefacției sau putrefacția- poeziei», semnat: Sorin Toma, 'reti- 
părit mai apoi intr'o broșură și răspândit în zeci” de mii de exem- 
plare, îl anula complet. De reţinut; că broșura la care ne; referim, 
afost imprimată în editura oficiosului comunist, «Scînteia». 

Iată ce scrie Sorin Toma: i'Prebue' să încetăm să ne mai pros- 
ternăm. în faţa scării de valori estetice pe care ne-a lăsat-o moș- 
tenire: burghezia. "Trebue să revizuim cu curaj, în lumina gândirii 
noastre științifice: și a sufletului nostru reinoit, toate sentințele 
pozitive sau negative, date de critica burgheză cu privire la artiștii 
români și străini de azi și de ieri. Estetica decadentă —aceea 'spre 
care a alunecat și în care s'a infundat 'Tudor Arghezi— nu este 
pur şi Iata estetica unei clase, ci estetica în agonie și, mai precis 
incă, într'o agonie agresivă, asemenea unei nebunii furioase. O ase- 


—181— 


menea «estetică» nu poate preti 
culație decât ar putea să aibă, ni 
zerie, sau nişte idei elaborate în [i - 
zis o estetică, ci un fenomen patologie. ni: Ea nu at 
pe care societatea sănătoasă trebue să. a: agent a] contagae 
Tudor Arghezi nu face «în poezie decât ze). ii, 
in pictură, introducând ca materia] Plastic, în tabl a fâcut Picasso 
mentele». Ourile sale, excre. 
Mai departe, același Sorin Toma: “Poezia luj 
(publicului, decât negarea vieții și cultul e pa nui oferă 
căruia ii slujeau legionarii și poeţii lory. + Același, în fong, 
Arghezi este «cântărețul unei clas i : 
gheziei aflate în plină decădere morală și pete iona, al bur- 
lui răsună pline de ură și dispreţ pentru Omenirea ră ep âloeie 
cu adevărat neroniană, sau, ca să-fim mai in nota tip > trufie 
leriană». —Arghezi, mai scrie Sorin Toma, predică sta i ji 
paginile sale, dezamăzirea, dezgustul de viaţă, desnădejdea, întru 
cuvânt, pesimismul, psihologia infrântului», , 
-Labilităţile comuniștilor, 
principiu obiectiv, neanimaţ 


nde o 


ai man 
Ște Obiecţe * Valoare 
fabri cir. 
asa de ne abricate into js 


Sunt infinite. Nemișcându-se pe niciun 
rinci imaţi decât de ură, cu o singură țintă pre- 
cisă, interesele de partid și de parvenire, schimbă: pionii, uneori 
distrugându-i pe cei vechi, și adoptă. atițudini contrarii, pentru a 
face faţă noului moment, care le este necesar, şi care la rândul 
lui va fi dizolvat ca și cel anterior, cu aceeași pasiune, cu aceeași 
oarbă deslănţuire, pentru unul antipodic. 

„In cazul Arghezi, s'au încrucișat două interese. In primul rând 
cel al partidului comunist, care avea nevoe de un nume consacrat 
internaţional, și de o autoritate literară indiscutabilă. Arghezi, cu 
nesfârșita, lui sete de bani, era cel mai indicat, și astfel cele două 
interese și-au dat mâna. In afară de asta, Arghezi, în tinerețea lui, 
militase întrucâtva, pentru un socialism cuminte, (cu tot spiritul 
său agitat, care determina virulența'sa pamfletară și originalitatea 
poeziei lui), alături de N.D. Cocea și Gala Galaction.Deci sub 
raport politic, trecutul lui era; oarecum acceptabil. Mai greu era de 
invins inaderenţa lui la; totalitarism. și ostilitatea, de atâtea ori 
manifestă, pentru comunism. Comuniștii, insă, i-au gta 
ghirofilia lui proverbială și oboseala bătrâneții, și l-au Ep: 
Pandrea mi-a povestit in inchisoare, o scenă la care a sai es 
personal. Impreună cu: Chişinevski și Miron: Constan și îi 4 ES: 
solicitat, telefonic, lui -Arghezi, o intrevedere. Era; 


—-19— 


—.—— 


pm. Cu 0 jumătate de oră 


. 4 
; le-a fixat'orâ i 
orin-195259, Arghezi 97. ieșitiin curte Să DCR ca et 
înainte de Ora 4, Arghezi i 0tb,/0 aspeţii au întârziat  circa45 
d n ] . 


de'lueru- cu Săpălisă îi tul. Ohișinevski se scuză : 


: ses sur Ă 
mamare, An n m estre că dm, întârziat 45: minute». 
—uSă ne ap j 
Li ti : . Fi . 
oreAnhezi isp nete, et patruzeci! Și "Cinci de minute e ni- 
—uNu e Nimi = 
t de opt anl. ş 
mica toată! Ip aie i “a consumat compromisul. Editura de 
cai ă şi artă îi țipărea “toată opera, iar Arghezi 


stat pentru literaturi 
urma să fie cuminte, să 
idului: Apoi l-au incu : 
RAE că are la dispoziţie o mași 
4 sn ieail ter Sima 10 171)0193U isi > 
a) dragii mei, dar cine plăteşte! șoferul și benzina? 
Arghezi s'a liniștit, după asigurările lui Chișinevski, că Aca- 
demia va plăti totul.” “ 155 | 
A doua zi, Arghezi a fost p 
mente. Directorul-editurii, care era Petre! 
Lacintreliatiin final o „Bu 9 t609b ijamiraari 
— Maestre, care este suma pe'care 0; doriți?! 
—0O-sută: de mii !; răspunde Arghezi senin. 
Maestre, m'aveni îit'toată căsieriă sumă asta! Este enorm !, 
îl asigură Petre Dumitriu. -tavlosii 
Î Pe ieau ala: ri „pi am UB i lot | RD 
„Petre Dumitriu a trecut intrun, birou, alăturat și i-a, dat, tele- 
ton Jul Ohișinevschi, alarmat, Aesta, l-a, răspuns: 
„—Daţi-i repede nebunului până nu, cere mai mult! 
uȘisţârgul: sa făcutzA „las ab inta al „erăra înb 
"De aici inainte; autorul «Florilor: de mucegai», a''avut o dublă 
personalitate; Una în Mărţişor, acasă; și-alta'în public, unde era 
inghesuit de autorităţile comuniste să! apară, pentruca să le 'sal- 
veze obrazul literâr; Poeziile-lui Arghezi, de aici înainte, sunt cele 
mai nesemnificative. Dar a acumulat 0 surnă incredibilă de bani, 
Pl ia ae Vol didelorala, inclusiv volumul! său de 'că- 
înca oii a ia Cu'excepţia lui Arghezi, care și-a tipărit 
Ezra ae pa e plete plinbdezule tits iai bun, și până 1ă 
trecut, toate ese za Îi părică nicio modificare “a poeziilor” din 
lucrări: ale clasicilor, au fost alterate, mai 


să nu'se amestece în: problemele politice 'ale 
oştiinţati că este membru al Academiei 
nă «Volga». Arghezi a întrebat 


ri2Lrasa. A | Lb5 . 
rezent la editură; pentru aranja- 
Dumitriu la ora aceea, 


D 


f 


ri 


—30'—- 


E 


cu seamă prin prezentările i 
părite, ale scriitorilor alegeţi ue din preteţele edițiilor reţi 
Octavian Goga a fost retipărit pa ral) eti- 
necesare partidului. Iniţial, Slavici sira iar Coșbuc, cu omisiuni 
nilor în primul război mondial— a fost Sg Spion al Serma- 
să. fie reconsiderat, în' acțiunea numită tu ca mult mai târziu 
tenirii literare», și retipărit, parţial Radu : revalorificare 2 moș- 
doi mari poeţi, încă în viață pe atunoi RL 4 ȘI Nichifor Crainic, 
jungată pușcărie comunistă, nu''aveau la, e. făcuseră o inde- 
cială de propagandă pentru 'exil, «Tribuna ta la revista ofi- 
cărei distribuţie era interzisă în interiori țări. Onea, e stă a 
n'au fost reeditate, iar ediţiile vechi au a Lie aaa 
obrocul «fondului special» (secret). Vasile Aria rămas sub 
mai trăluciţi gânditori români, Nae Ionescu, Dra RL aa 
Emil Cioran, —in timpul acela nici Mircea zimbri ina 
Fântâneru, Ștefan Baciu, Ștefan Ion. George Puiu Constantin 
Constantin Manolache, Șerban Bascovici, Mircea pi eri 
Acterian, Sandu “Tudor (mort în închisoare) etc, au e ri 
înlăturați din-circuitul publicistic. a ia 
“Haig Acterian și Dragoș Proto scu, cei izați 
pearologi ai noștri, sunt cu diiaoraeata za ra a pieirii 
literare, iar dacă lucrările lor ajung la anticariate sunt ribaeia 
îndrumate! spre! «Anticariatele speciale (adică secrete). unde ez 
au acces decât corifeii marxiști. Mircea Eliade a fost multă vreme 
interzis și râporturile discipolului lui Nae Ionescu erau —cum se 
putea aștepta— foarte aspre cu regimul comunist, mai cu seamă 
după un interviu pe care Mircea Eliade l-a acordat, condiţionat 
poetului de partid Adrian Păunescu. (Cred necesar a indica şi 
faptul că Mircea Eliade a candidat și a fost ales deputat, pe listele 
partidului «Totul pentru țară», în alegerile din 1937.) Condiţia 
profesorului Mircea Eliade era ca interviul să apară sau în între- 
gime sau să nu apară deloc. Adrian Păunescu a trișat conform 
moralei proletare. Profesorul a protestat și a difuzat interviul, așa 
cum îl dăduse, în întregime, prin postul de radio «Free Europe». 
Ce omisese cu rea credință și cu rea intenție poetul de partid? 
Desigur ceeace era neconvenabil partidului. Adică numle celui 
pe care Mircea Eliade îl considera profesorul său: Nae Ionescu. 
Autorităţile comuniste i-au tipărit lui Mircea Eliade două sau trei 
cărți literare, dar i-au ignorat lucrările științifice, care aut 
sacrat savant de prestigiu mondial, cel mai mare specialist în viață 


——-818— 


ui 


românilor (mai ales 
iade cu autoritățile 


giilor, Spre surpr! 
«Jurnalul său; editat în iimba 


rturile profesoru 


pat nuanțele: 
ae ăsură de nu 


al istoriei reli 


ăi ut fi publicat și în limba română, 
gimului comunis ista poetului de partid Adrian Pău- 
d literar. care merită: să fie subli- 
E meandrele «diplomatice» ale 

trucă A Ă pi 
niat e e cât şi labilităţile pe care le pot determina. Fără 
Compune 'tesorul Mircea Eliade nu avea nevoie de o publicitate 
inăolslăe i liade n'a-urmărit un compromis. 


re Se pate LE PPE E 

i „Fără îndoială, Mircea t 

Lia Eliade avea în România 0 presă subterană care era foarte 

eficientă, de mare circulație și cu adâncimi explicabile. Intrebarea 
Lă 


care se pune: Dece, totuși; Mircea Eliade a făcut-o? Cunoscând 
tacțicile. comuniste. Și subtilitățile lor strategice, putem afirma! 
Solicitat indelung, Mircea Eliade a fost generos, cedând în ceeace 
nui interesa în prim plan al personalităţii sale științifice. Ce au 
putut obţine comuniștii? Au putut obţine și au obținut, anihilarea 
presei «subterane» a lui Mircea Eliade, foarte eficientă, de mare 
circulaţie și cu adâncimi. explicabile în România, țara'sa de'baș- 
tină. Sub raport strategic comuniștii au marcat un «punct» discret 
şi foarte util lor. i 

Un «punct», însă, care îl defavorizează pe Mircea Eliade, sub 
un anumit aspect, atât în ţară, cât și în exil. 

Vrem să demonstrăm. că, dela Constituţie, trecând prin. litera- 
tură şi filosofie, și până la'recoltarea cartofilor, metodele lor sunt 
aceleași. [ Ti 


Tată un. epis0 | 
scoate în relief. atât 


Pad 


PRINS IN ANGRENAJUL SISTEMULUI 


1. ARESTAREA 


In faţa, Pisezieii Mătăsari, unde aveam întâlnire cu Puiu Flo- 
rescu, pentru 2 preda; un' raport al situaţiei din Moldova-agitaţie. 
ineri și bătrâni se indreptau -cu- pași grăbiţi spre case. Erau 
orele, 20, la 4 Februarie 1949. Intâlnirea era fixată pentru orele 
opt şi cinci minute, iar timpul în care trebuia să ne așteptăm unul 
pe celălalt, un minut. Deci, la opt și sașe minute trebuia să pără- 
sesc locul. de: întâlnire, în cazul în'care' Puiu Florescu nu venea 
la timpul hotărit. Și nu venea numai dacă între timp fusese ares- 
tat. Nu iși cunoștea; rezistența la, chinurile care l-ar fi putut de- 
păși; prin urmate. trebuia să reziste oricum până 'la orele opt și 
șase minute .La' ora la care trebuia să părăsesc complet locul şi 
cartierul, mă indrept în lungul unei străzi (Negustori), de pe care 
puteam vedea silueta lui Puiu Florescu, pe care o cunoșteam bine. 
După cinci; minute mă hotărăsc să plec spre refugiul meu, dar 
comit: greșeala —greșeală care mi-a! fost fatală— să mă întore 
prin punctul de întâlnire. In clipa în care mi-am aruncat ochii 
spre răscrucea străzilor am.observat-—dar) prea târziu— oameni 
dispersaţi, imbrăcaţi în negru, toţi cam de aceeași statură. Intuesc 
primejdia și incerc. salvare furișându-mă prin. spâtele unui tram- 
vai -care tocmai trecea, și:mă/ indrept 'pe o ''stradelă lăturalnică. 
După circa, 20; metri aud-pași grăbiţi, apoi alergând și intr'o clipă 
sunt inșfăcat; de ambele: mâini, cerându-mi-se poruncitor pistolul. 
După: o jumătate de'oră eram intrun birou populat cu 20-23 co- 
lonei. şi: generali: de, securitate; privit ca un marțian: Intrebările 
cădeau una după alta i 
i Sail e cei: 600.000 de: dolari: pe care i-ai primit dela ame 
ricani? ri: ul Eat ID : 9189 


— 85 — 


5 Da 


ă urinez? Par'că nu. Deci, i : 
, cum arată un dolar!, să ur „VECI, in aceeași zi 
__Până în clipa de faţă, nam văzut găsesc Imi mișc o' mână. Cam tehese cană Trebue să m Dre. 
răspund. dreapta, să fie mai vrednică:.0 scot cu ii ra mulţumit. Poate 
ne ai ţa ciți Stela DOL judeca. Semn bun. Exist dieta a 
—La ho . $ : aţie de ca a picioare, mă face să să 3 ară sen- 
ş a ima săptămână. Numele hotelului. Ss mă Simt con 
Tortul Aroaperi dn Bret, mis us pat “date cita vota dogma a E 
E Rai Nicolski —pentrucă el era anchetatorul meu în clipa de a mă regăsi, mă tace neastâmpăraţ Și-mi mișe degetele în “i ii 
aceea. — ridică receptorul telefonului și cere hotelul Aro-sport. Con- pantalonului. Un, strat; vieregulat :de' gelatină iri excita dist 
vorbirea a avut loc imediat şi numele dini actele mele false, Ștefan tatea. Da unde? Se este? Ce poate fi? Probabil am mâncat 
= : | neatent mi-a căzut mâncare și mi-am pătat hai 
Dincă, este pomenit. i | adi ; z, vav hainele. Dar când a 
Dupăce primeşte răspunsul, se adresează trupei de colonei și mâncat? Inainte. sau după? Dacă aș ști ce zi este astăzi Para 
generali: sar lămuri. Afară este intunerec sau lumină? Este ziuă si rs; 
—Intadevăr a locuit acolo. în noaptea în care m'a înșfăcat? «Insfăcaţ!» Iată că am și umor! 


Am, considerat această confirmare de bun augur, pentrucă nu După puţin timp, se deschide una din laturile cutiei —care sa 
locuisem la acest hotel de cinci ani. Nepriceperea' lor, în anchetele dovedit a fi o ușe— prin urmare cutia, o carceră —și am alunecat 
de atunci, la inceputurile teroarei; era încurajatoare. Puteam spera, ca de pe un tobogan... 


pentru mine și pentru miile-de arestaţi, ţărănişti, liberali, legionari, —Ce faci? —mă întrebă familiar, omul de lângă mine. Te simți 


preoți, generali, ca, în astfel de anchete, să nu le'ifie: prea greu. bine? 
Am-avut o:clipă de mare satisfacție. |» i i li "> Cu această întrebare prietenească, m'am aflat dintr'odată între 
—Nu ne mulţumim cu răspunsul, —urmează intrebarea ca un ai mei. 


duș rece— să ne declari zi cu'zi,'oră cu oră, unde ai: locuit: dela, 


-—Da, bine!, răspund cu O voce care, par'că, nu mi-o recu- 
eliberarea din.1947 până: astăzi. Ai umplut: Bucureștiul cu zvonul 


noșteam. 
că noi chinuim oamenii în anchete, și-i uicidem."Noi' suntem uma- —Ei, hai, lasă, ce-a fost greu a trecut. Ridică-te! 
nitariști și punem-mai presus de orice, omul.: Grija față de om, n Incerc să mă ridic, reconfortat o leacă de acest dialog și constat 
iată preocuparea noastră esenţială. Du-te !'Luaţi-l!: Ne vom. vedea că încă aveam lanţuri și efortul era peste puterile mele. Privindu-mi 
peste 0 oră, când vei fi ceva mai șifonat i! n ui lanţurile, fac a doua. constatare: gelatina-pe care o simțeam cu 
Am ieșit, escortat; de- doi uriași și, după'cinci minute, coborit 


degetele, era un cheag de sânge și de-a lungul pantalonilor în 
cu 'ascensorul în subsolul: Ministerului de “Interne, 


au! început jos, alte chiaguri mai mici. 
tonletaaoruri mai «ns ai agilo «1 „enialbini sb Iulonuq „Omul de lângă mine asistă, la inceput cu indiferență, la efortul 
Scoate cravata, Centura: Şireturile, Așează-te jos e meu pe care continuam să-l fac. Apoi imi spune cu un ton po- 
Privirile mi-sau'rotit pentru căutarea unui scaun! runcitor : 


„u—Ceveauţi! banditule?: Scaun?Jos: pe ldușumea/!! 
Pimp mo de beton: Au urmat lanțurile la "picioare, 1ă, 
mâini: Lângă mine; 0 găleată de apă: Apoi! mi-am âuzit un Sfi- 
zi "AL doilea. Apoi n'am mai“auzit 'nimic:! După un” timp de 
CADA mei îl) Dierduseni-totaiși, după unotimp, poate să fi fost 
se A ip fi fostio zi sau'o săptămână, hu mai știu, m'am 
aa A a de ladă strâmtă. Am încercat să aflu utimpul» 
ris E and am'mâncat ultima 'dată?, mam întrebat. Mi-e 
w mi-e foame! Atunci mă aflu în aceeași zi. 'Trebue 


SIDO 


i URiaică-te ! N'auzi? 
“Pac încă două-trei eforturi și răspund: 
"—Nu pot! 
—Nu poţi? Ai să poţi! p a 
i: Dupărtrei lovituri maestre în ceafă, am simțit că sunt ridicat 


stă în cli mătoare m'am prăbușit. 
că o'batistă. Dar în clipa imediat u ie TEA 


"i»Omul de lângă mine nemulţumit 1 rândui de in 
turilor sale, mă îndeamnă blazat;: 
h =Mergi cum poți. Vino încoace! 


— 87 — 


——————€ 


4 pici le rănite 'și'n 
7 târindu-mi picioarele ră 

tund șin aie au până la, primul etaj, apoi de 
lanţuri, am aju 4 pe -jos;-pe care-par'că îl mai 
acolo până într R lângă altul lao! distanţă care 
văzusem. Dispozi e două bare, de metal, mă făcea să-cred că este 
să țină în sigur at N 
TpIe E A A m Doar picioarele nu mă țineau, iar 
totul clar. : 


trupul. pe: care il simţeam, încercat; îl: dorea, MATE în ze 
Au urmat câteva clipe de tăcere ȘI nemișcare, Apo! Ș s es- 
de si intră gealatul urmat de un ofiţer cu'țigără în gură. (Nu 
iri e eee) cei- doi se vărsase'0 sticlă cu colonie, 'de cea! mai 
pet iata şi respiraţia îmi devenise: grea.) Apoi gealatul ară- 
tacă spre mine cu un aer foarte COR stă n: sI 
Dar cea păţit? E cai fra ş 
Cea păţit, a păţit —răspunde ofițerul— dar ce-o să pă- 
țească! se atat Lire iscir [ 
Aplecându-se spre mine cu un aer cercetător, schițând un uşor 
zâmbet, îmi repede două perechi, de; palme, după care m'am. trezit 
cu fața în jos, pe cele două bare metalice, dupăce în prealabil îmi 
desfăcuseră lanţurile și mădesbrăcaseră complet. Această operaţie 
se petrecuse intrun fel de vis. Par'că am simţit, par'că nu; am 
simţit. Spee n 


Cu. greu, în 


„—Ce i-aţi luat lanţurile?. Și cu'un:ton grav, silabisit, porun- 
cește: ia soim sli iq steag sro utrota i2 nv)aci tnra9y 

—Puneţi-i lanţurile. Dușmanul de clasă și trădătorii n'au drep- 
tulilă: mila moastrănur) r-sb i gafe 55 oaorlo nur pr aloe 

Ofiţerul se caută în buzunare, scoate “0 ' oglindă şi mi-o pune 
în față! fînsrslibai o duqeoai pi „Btaiza antici konâl sb IO 

—Priveştete ! Poate pentru ultima dată" 

Ceeace am și crezut. Dar crezând cu 
or intrau SIMfit corpul, inviorat,, câteva clipe, pâna, la, prima 
aa n aa ȘI până la primul meu răspuns, după care, în: scurt 

p, nam mai simţit iarăș nimic, PR IA ei SI 
'190q se IA Cijoc 1 


j 


10 


convingere în ultimul mo- 


desemenea-necunoscut;: în aceeași 
: | deschi "Cu aceeași ;lunecare ra, - j ă 
dată, i sa 1 necare -a -mea. De: această 

158, gol: Doar lanţurile; dela picioare imi «dădeau impresia 
Și aplecându-mă i 
mele. 


că-mi ascund goliciunea, 
găiat, Deveniseră ale ncet; spre ele, le-am mân- 


"Deveniseră una cu mine. Omul de 
= 88 — 


„II 


lângă mine, mă asigură cu voce dulceagă 
că, «in urma, învățăturilor tovarăşului pi de umanitatea, lor și 
cât poate rezista omul!» n, se cunoaște științific 

—Să n'ai nici-o grije!, îmi spune 
asta este situaţia. Partidul știe ce 
țreacă prin mâinile noastre. ăria 
țidului. Peste 10-15 ani, E i Romania ș, epica a par- 

stii altă 
jaineata nu știi ce se petrece afară .De când ești inchis, aţă. 

—Dece nu vorbești? Ei lasă nu mai fi 
Trec toate. Ai mâncat? 

—Nu știu! 

—Dar apă ţi-au dat? 

—Nici asta nu știu! 

—Dar ce s'a intâmplat aici? „mă intreabă arătându-mi cu de- 
getul o pată mare de urină roșietică, prelinsă pe sub ușă. Ai făcut 
pe tine, porcule! Aici iți rămân oasele. Sau te hotărăști să nu 
mai leșini și să vorbești tot ce te întreabă tovarășul căpitan, sau 
o să-ţi iasă sânge și pe nas și pe gură. Ai înțeles? Iţi scoatem noi 
englezii și americanii pe nas și pe gură. Ai înțeles? Iți scoatem 
noi englezii și americanii din cap. Să vină englezii să te salveze. 
Roagă-te la Maica Precistă să vină! Hai roagă-te! Impreună mâi- 
nile și cântă Fericirile... 

Revenind brusc, la tonul familiar, mă îndeamnă : 

—«Hai, vino cu mine!...» 


E ii aproape părintească 
ce! Toată țara trebuie să 


Supărat! Trece și asta. 


— 89 — 


FOLII) 


LOU EI j 


2. 'EUGEN CRISTESCU 


“Folosindu-mi numai derierul și mâinile, în sgomotul, de acum 
familiar al lanțurilor, gol, sunt introdus într'o, —desigur era 5 
celulă—, dar îmi părea un salon. Depe un pat, se ridică un bărbat 
înalt. Nu i-am văzut decât picioarele. 
"Omul de lângă mine dispăruse, par'că într'un fel de scamatorie 
și intrând, remarc un colonel foarte cochet, care mă escortase Și, 
păşind spre Cristescu, îi spune în șoaptă: 
—Ai grije de el!, și iese. 
'Ridic ochii. Intâlnesc ochii înlăcrămaţi ai fostului șef al servi- 
ciului secret al armatei, Eugen Cristescu, 'cu care mai conviețui- 
sem în detentia din 1946. 
—Tu ești Gaby? Ce-i cu tine? 
Intrebarea, «ce-i cu tine?», semăna aidoma cu intrebarea omu- 
lui de lângă mine, și, o clipă am găsit explicaţia faptului că mau 
adus acolo. Goliciunea, insă, îmi dădea o senzație de inferioritate 
Și ultima și cea mai mare dorință a mea era să fiu îmbrăcat. 
Eugen Cristescu a intuit-o și-mi aruncă pe mine pătura depe pat. 
Cum într'o: împrejurare din timpul detenției din 1946 ii făcusem 
un serviciu, mijlocindu-i o întrevedere cu soția, a ținut să-mi răs- 
plătească și-mi șopteste:! 5991 ă 
111—Bu trebue să fac o anchetă dublă cu tine... Fii atent! Tot ce 
vorbim se aude! 's5A , E 
> Apoi, cu 0 voce tare: 

'—Prin câte trece omul! E 407 
Tocmai în acest moment se deschide ușa, i se inmânează o Sasa 
cu mâncare, ţigări! şi o farfurie cu' prăjituri. Toată ci iein 
“umplut de parfumul lor. 


— 91 — 


i: Sa pb. 

ăzi dată avem?, îl între | 
ri ie săptămână de când sunt arestat. Nu-mi amintesc 

: ze mai mâncat și când am băut apă, în timpul acesta, Imi 
când a dut al timpului. După câteva minute, se deschide 


firul pier E ere 
Aa E ușa și un milițian, îmbrăcat în halat alb, îmi dă pe tavă o 


caș: 
e O eaiar, Preşedintele Americii, va ajunge la castronul 
nostru de arpacaș!, mă previne miliţianul. 

__Prin câte trece omul! repetă Cristescu, oftând. Dar nu trebue 
să disperi. Nici nu pănuești cât poţi rezista și pentruca să te con- 
solez, am să-ți povestesc viața lui Schauer. 

Curiozitatea îmi revine. 

_—Schauer... Schauer! N'am auzit de numele acesta. 

_—N'ai avut de unde-să auzi. A fost: radio-telegrafistul armatei 
lui von; Manstein, staționată la Rostov și căzut prizonier la Sta- 
lingrad, cu armata lui-von Paulus. Am stat cu el în celulă la Liu- 
byanca. Am fost unul din cei șapte duși la: Moscova, pentru anche 
tă, odată cu'mareșalul. Antonescu. In celula în care am stat; mai 
erau: Ianaghita, fostul comandant al-Port Arthur-ului, fostul șef 
al tătarilor din Crimea și Schauer. Măturam celula prin rotație. 
De câte ori era, de serviciu Ianaghita, ofta și spunea: «Ianaghita- 
Ianaghita, comandant de Port Arthur! “Așa îţi: trebue! Mătură 
podelele la Ruși, pentrucă nu ţi-ai făcut hara-kiri: la timp! 

Fostul șef al tătarilor din Crimea, îmbrăcat cu: un pullover 
foarte jerpelit și vechiu, a ţinut să ne dea'o explicație: «Aceasta 
este flanela cu care am mai făcut: inchisoare, după revoluția! din 
1917. Am păstrat-o în dulap, pentru ca s'o văd în; fiecare zi! și 
să-mi amintesc de suferințele, de atunci și să nu mai repet figura. 
Când m'au arestat, după recucerirea teritoriului de la nemți, a 
imbrăcat-o-din nou, Aceasta este! ua u | 

„«Cu Schauer este o poveste mai lungă. Era pentru a doua oară 
prizonier la ruși. Staţia de -radio-a' armatei, lui von. Paulus, care 
cucerise Stalingradul, se defectase și i-a: cerut lui von Manstein 
ze Schauer, cunoscut: ca unul; dincei; mai buni. radiotelegrafiști 
îi deruta de radio. Era ofițer. Schauer, care cunoștea poziţia șu- 
seed pată germane răspândite pe un vast teritoriu și cu- 
ENE dia ia volumul ajutoarelor substanţiale pe care Ame- 
tii re m elada reanimarea, lor, areparat stația într'un 
SR Bafiaiir, AA ie indeplinirea misiunii. Von Paulus stăruește 

ice incă o zi stația,„răsplătindu-l cu saci de 


— 92 — 


„8 Patima Rază 


socolată, cafea, zahăr şi tigări.Ţ fo ap 
It alineradul își 'trăește. ultimele tu i Fuia acestei zile 
zonier. Asu Și el pri- 

In timpul primului 'războiu mondial, afost 
nier, închis într'un lagăr din Siberia, când să 
cu un prieten, să evadeze: Aceast 
sti, pentruca, să te fortific. ic : 
Odată hotărirea'luată, au făcut un Plan. Acum, 
mărim: pe Schauer: oi 

Planul consta din săparea unei galerii subterane, din 'curtea, 
lagărului, pe sub prepeleacul' ceasovoiului- (paza exterioară), care 
să pătrundă la suprafață la o distanță! suficienţă pentru bul fi 
observați. Pentru această' acțiune! riscantă, s'au înțeles doi: 
Schauer şi încă un (german: Odată cu inceperea lucrărilor de să. 
pare a galeriei, au întreprins și măsurile necesare pentru a; face 
proviziile de apă, hrană și, desigur, ceva ruble. Apa se distribuia 
în lagăr, în cantităţi atât'de mici, încât prezenta o mare problemă. 
Transportul! pământului rezultat din săpături —cu instrumente 
rudimentare— îl făceau 'cu buzunarele, pentruca să nu fie obser: 
vaţi. Săpăturile nu puteau fi făcute nici toată ziua nici toată 
noaptea. Intre timp s'au informat, după'o'hartă militară, de po- 
ziţia lagărului și itinerariul pe'care- aveau de făcut. Lucrând luni 
de'zile'la'galerie, au obținut rezultate mai bune decât pentru pro- 
viziile de-apă, absolut necesare. Chiar indispensabile. “Totuși, au 
reușit să economisească câte 1/2''de' bidon, cu '2-3 zile înainte de 
pătrunderea spre suprafață. Mai dispuneau de câte cinci ruble 
fiecare și hrana pentru două zile: | 

Drumul de urmat spre sud —cale de câteva ore— până la linia 
transiberianului, apoir'de-a hingul liniei ferate până la un pichet 
unde trebuia; să ajungă în aceeași zi. Pentru 'picher, aveau reco- 
mandaţiile necesare. Aventura —conform planului— urma să în- 
ceapă într'o! dimineaţă, înainte de “ivirea. zorilor, când pp sa 
obosită. Cu o'seară inainte; însă, perechea '1ui 'Schauer îl anunță 
cănu are curajul și:l părăsește; dar ii dăruia! rezerva de apă, 
hrană și ruble. Schauer 'se' hotărăște să evadeze singur. In pa 
heața respectivă zdrobește cu capul crusta de pământ dela piei 
față și ascultă 'cu atenţie: Nu'se aude nimic deosebit, e EBA 
unui anumit murmuf, unui anumit/vânt, unei E i puţin 
care toate! nu erau altceva! decât sensaţiile otet E DriMtl 
capul, privește jurâmprejur Și cu un salt de pisică, Ușor, 


deasemenea prizo- 


hotărit, îm ă 
; împreună 
a'este povestea Care vreau s'p 


hai să-l ur- 


—-93'— 


un moment, mai priveşte in următorul și 
spre (ţinta indicată pe au = linia tran: 
: - Dană la ivirea zorilor a fost mai reţinut și din pri: 
siberianului. ia ae de 'strigăte ale animalelor cari'populau 
cina unei Acela i din-pricina- absenței câmpului vizual, în care 
taigaua sterl e însa câteva repere, deja. stabilite teoreţic. Dar 
e Ata ee dimineaţa, vrednicia i sa asuiplificat.s Cât cuprin- 
dea cu ochii, peste tot, tufișuri, arbuști ŞI Pena ASE Ei tn fără 
nicio ondulaţie, fără nicio varietate, pământ. întins, părându-i 
nemărginit., O clipă are sentimentul că a părăsit oameniiţ lumea, 
şi se îndreaptă ca un 'somnambul; spre Haos, spre” nimic! :Şi cu 
cât trecea timpul o: „ușoară teamă se: înfiripează în mintea lui: 
Dar nu numai în mintea lui. Parcă și inima; o:simţea chircindu-se. 
După calculele lui și ale sorbiturilor de apă; precum și a rezervei 
rămasă în bidon, ar fi trebuit să se afle deja :la pichet. Sau: cel 
puţin. să observe fumul-coșurilor; pichetului. Dar nimic ! Linia tran: 
siberianului, care urma  s'o întâlnească după: 3-4 ore, nu se arată, 
şi din clipa în care a evadat au trecut: peste 7 ore. Lumina, este 
deja; mai plăpândă, iar coloritul-tufișurilor a împrumutat o nuanță 
stranie. / 
— Am obosit, spune. Cristescu, plimbându-se puţin agitat prin 
celula; numită garsonieră în limbajul paznicilor, şi care-i permitea 
doi pași în lung și-doi pași în! lat.:-Vezi prin câte trece omul? Dar 
ce: vor.dela tine? Care sunt problemele; rămase în suspensie? 
— Gazdele, îi răspund 'cu- timiditate, și;-600.000-de- dolari pe 
care-i-așfi primit: dela americani. / re gs irri&g 
— Gazdele dumitale ii interesează; probabil, tot pentru dolari: 
Presupun-că la una din: gazde ai ascuns banii. Intre noi fie vorba, 
poţi conta pe mine: ai primit; sau- n'ai primit? i 
— N'am văzut în viaţa mea, un- dolar! Ştiu doar atâta că sun 
făcuţi din hârtie pânzată.. -.. 
Cristescu isbucnește întrun râs-homeric, asigurându-mă că este 
convins că: n'am văzut: niciodată moneda americană. . | 
„„—— Ce hârtie pânzată? Valoarea dolarului nu'constă-în modul 
in care sunt tipăriţi banii, ci în comerţul lor sănătos'și în bogă: 
eloziosu în să de asta, America este o țară -care — exceptând 
e era % piesă n a cunoscut! războaiele. Americanul este 
ră ee a Ei mândrește —spre deosebire de uropean 
eine pa za i ap-—, Se mândrește cu banii-depuși la bancă, 
odul muncii” lui, Când „americanul spune «am 


deasupra. Mai ascultă U 
treptat; își desleagă pașii 


— 940— 


„III 


pani!, spune prin aceasta, «am muncit 1»; 
la, ciorap Și îi ascunde. Altă mentalitate. AJ 
de a privi viața... ata 

După câteva. clipe de tăcere, timp'în. | 
este pișcat de nostalgii, ușa, se it 7 ste i părea că 
pe podea hainele “mele. Cristescu, bate 'Spontan Ia ușă aruncate 

— Domnule “plutonier... domnule. plutonie i 
prăca cu lanţurile la; picioare... : 

Apoi apare un colonel, aducând. cu el 'aceeași duhoare de co- 
lonie proastă, dar bine îmbrăcat, și privindu-mă cocoloșit cu pă: 
tura, în. jurul gâtului, mă iintreabă: p 

—Ce'stai așa? Ești! gol? 

Tentat pentru un ușor umor, îi răspund: 

—Gol nu'sunt, dar sunt desbrăcat! 

—Cum este posibil? Și-ai lanţuri la picioare? Vai, vai, ce bar- 
barie! Dar ţine minte ce-ţi spun: acum sau peste două zeci de ani, 
tot îți vom afla gazdele și oamenii cu care ai lucrat. Este mai 
inteligent din partea dumitale să nu te mai chinuești. Spune-le 
și ai terminat ! Fii 'om! inteligent și: realist. Crezi dumneata. că 
partidul se va impiedeca de dta? Partidul sfarmă tot ce i-se opune... 
Cu-dta, care nu ești o forţă, termină; repede. Ai: mamă?» 

—Da! - 

—Gândeşte-te la ea și la'suferinţele ei! Atâta iţi spun! 

Şi adresându-se lui Cristescu: 

—Ai 'grijă de el. Spune-i că și pe Truman il vom aduce la cas- 
tronul cu arpacaş. Vei fi coleg de celulă cu Truman, să-ți spună 
el:cum i-am: salvat pe americani: să nu piardă: războiul. Să-ţi iasă 
din cap sărgăunii! j 

Și pleacă. fH8ă 

Cristescu; după un: minut de tăcere: 

—Prin câte trece: omul!? j 

«"Recules par'că, după vizita colonelului, mă îndeamnă : cară 

„—Să-ţi-spun mai departe! povestea; lui Schauer, 'cutoatecă e 
cam. obosit. Iţi povestec cât pot și-pe urmă ne culcăm. RN 
îmbracă-te. |. arde 

Şi, în clipa când mi-am tras pantalonii, a și a i e 
lanţurile: După ce mi lea pus, și omul a iai PA = 

5 “Crezi că! mă mai: cheamă la E a să mă eheme întâi 

—Astă seară nu cred, dar mâine. e ceva trebue să-mi 

pe mine, să vadă ce rezultate am obținut. Cev 


Europeânul i pune 
te obiceiuri, Alt mod 


T, nu se poare îm- 


—-954— 


y azdă. Povestea cu dolarii n'o prea, cre a Apă 
dai. „Cel puţin 0 Bă e ă se convingă. Ei... şi cum îţi Spuneam, 


rii e: că nici n'ar mai fi nemerit, Urletul fiareloy 

na, se- auzeă parale stie Picioarele NU-L mai 

> oândească la: patul. din' lagăr și'/le''sigur 

țineau. tai e: Aa «amo făcut bine? Gutzăă Rene 
de acolo E: tine, se opreşte! și privește în jur, 'să găsească un. ar- 
aa de Site ă eva care. să-l apere, unde să se odihnească. Dar, 
A e animalelor, din ce in ce mai ciudate 'și mai "numeroase 
și, par'că, mai apropiate... Se simţea asaltat de umbrele unui des- 
tin pe care nu l-a prevăzut și mu mai” putea evita. Se întreba; 
«Destinul poate fi evitat? Nu, nu poate; fi evitat! Prin urmare, 
acesta. este inevitabilul meu, aceasta. este soarta mea. Ii! vine să 


strige); se-oprește, râde! şi: isbucnește: [Taia 
„Stihii, veniți, grăbiţi-vă să'mă: devoraţi!» țe 
Deodată par'că' simte, pași; fâşâituri, sărituri, apropiate, apro- 
piindu-se, depărtându-se..: și cade lângă boschetul de'lângă el și 
adoarme. Şi noaptea'aceea a 'trăit-o cât un an. Nu-și mai-amintea, 
dacă s'a sculat odată sau'de o sută de. ori, și dacă visele n'au fost 
realitatea însăși, dacă a adormit sau dacă a fost treaz tot timpul. 
Dar pusta'ii devenise familiară: "Când! s'a ridicat în “picioare, a 
smuls o crenguţă și a băgat-o în sân: i ) i? 
=—Ce curios, zic eu, cum ne legăm chiar de obiectele, de lucrurile 
lângă: care suferim!! iso 3b 09 it i9V .289 
—Și cum iţi spuneam, s'a 'ridicat:şi'a privit jur-imprejur. Are: 
făcut traseul de până atunci, s'a uitat spre boltă și cu paşii aproape 
târșiți, pleacă, într'o continuă teamă de jigăniile carei tot tăiau 
calea, este adevărat, la, mare distanță. Obosit; începe să-și readucă 
în memorie toate poveștile copilăriei și-i” părea; îngustă fantezia, 
povestitorilor:: Nimic nu semăna; cu ceeace trăia el acuma. Schim- 
ae ea jocul umbrelor, luminile stranii care;-se suprapu- 
aţa sti planuri, rapiditatea cu care” dispăreau şi apăreau 
tabitibate : e it spunea el —«am încercat să-mi explic'ins- 
“ȘI labilitatea rusului 1 = pir hi lo-fi „La 


este cum târziu ——imi'spune Cristescu— ar trebui să 'ne 


culcăm. Cred că este Deriăiai 
gif a; 12'şi; > - : 
Să fim sub pătură.» „1 i = se ta orele eri E pile 


Să 'stingem, lumina ?, irițrebai j 


oboseală: Frig. 
intoarce. De'alt 
careși căutau hra 


IR 59 |Unoti 


39. Bbav “Ga „9CILIL 9 


—-96'— 


răgeam pătura sub bărbie, ușa, se deschide q 
făcut cârlig, un ofițer îmi face! semn să ies 

—'Ți-ai făcut! rugăciunea?, zice. Dacă pa 
când i întorci:.. dacă 'te mai întorci, Sa a ae pia ţi-o faci 
repede. Ai lanţuri? Ai lanţuri !'E+ Las!o mai începi e 195 Mai 

Picioarele, însă, nu mă ţineau, și cad. Mă ridică €l cu o îniură 
tură scrâșnită' printre dinţi” și cu greu ajungem dindoto it 
se apleacă, îmi desface” lanţurile: și-mi șoptește, cu un piu 
gură: » 

—să nu te pună dracu să'ncerci să fugi, că ţe Curăţ. Ai înţeles? 

Am tăcut. 

După un timp care mi s'a părut că nu se mai sfârșește, intrăm 
în biroul elegant/'de anchetă al unui ofiţer superior, în jurul căruia 
se aflau încă 10-15 ofițeri, din care unul mi-a părut a fi sovietic. 
pănuiala ni sa întărit, prin faptul că toți au vorbit, toți mi-au 
pus întrebări, sau au avut conciliabule, cu excepția, acestuia care 
a tăcut tot timpul. Dar tot timpul ma observat cu o atenţie sus- 
pectă. | 

Ancheta, terminată, ordonă plutonierului care mă escorta: 

—Du-l! 

Apoi sunt reţinut: 

—Dar ce-i cu dumneata? Ge sa, întâmplat? Par'că ai sânge 
pe cămașe. Şi mergi cam greu! E lasă nu mai fi supărat. Cei care 
au recurs la aceste. metode, de care am fost informaţi, au fost 
sancţionaţi. In niciun caz; niciunul nu mai lucrează în cadrul 
Ministerului de Inţerne. Au crezut că ești muncitor. Cu intelec- 
tualii avem alte. .metode., Poţi pleca! 

Am ieşit, tot în fund;-şin mâini, ajungem la ascensor. Când 
ascensorul cobora, am. început să gândesc la pat... Dar odată 
ajunși jos, intrăm în camera pe care o cunoșteam, cu același an- 
chetator. Ce-a urmat, bănuiţi din paginile precedente. ae 

In garsoniera lui Eugen” Cristescu am revenit, cred, a doua zi. 
Şi» dupăce a fost. închisă "ușa. Cristescu a exclamat, de această 
dată ca pentru sine: i isi 

—Prin câte trece omul? - 

Şi am adormit. | 


Je mele de arpacaș fiert, în două 
teva linguri și le-am abandonaţ, 
ă Sa Schauer?, îl întreb pe Cristescu. 
gamele, m i i ai o noapte dormită in taiga, 
" ecat, N'avea nicio siguranță că merge 
= 'nerianului, pe care! trebuia 's'o' întâl- 
bine, pentrucă linia ia la, câteva ore dupăce a ieșit din 
nească —dUpă cum îţi e. Dar mergea spre Sud. Și iată, atunci 
lagăr—, încă n0 zări A speranța. unei salvări, vede ceva lucind 
când își pierduse tg aşezat jos ca după o mare victorie, şi-a 
straniu : calea a ultima cantitate de apă. Am uitat să-ți 
frecat, mâinile și CR în lagăr, la plecare. A mâncat ce mai 
spun că uitase e e a privind luciul liniilor: “Dar deodată îl 
ayea şi nu.5e a RA «Dacă nu este calea ferată?» Se 'scoală 
pișcă din e 43 ja le măsoară în sus șin jos și le mângăie. 
și pleacă. Ajuns iata l una. După numai două ore! de 
S'a aplecat, și-a pus obrazul, pe sie tota 
marș, spre Sud, dealungul, liniei ferate, inima îi svâcnește puter- 
nic. Fum! Probabil fumul hornurilor dela. pichet. Dar și acum 
incep îndoielile: «dacă nu e pichet și este un post de jandarmi? 
Cu cât se apropia, îndoiala creștea. După «victoriile» de până acum, 
nu trebuia —își spunea— să facă nicio greșală. Mergea ca un 
hipnotic. Par'că și oboseala îi trecuse. Se apropie circumspect, din 
ce în ce mai încet și mai atent. In clipa în care și-a amintit că 
nu mai avea nici apă nici hrană, s'a hotărit și purcede cu un, pas 
voinic. La un kilometru jumătate, sau doi, observă o femeie și, 
puțin după aceea, și un bărbat zdrențăros. i 
Era salvat. : ză 
Se apropie, dă bineţe, și trecând peste consemnul din lagăr, de 
a vorbi puțin pentruca să nu se trădeze a fi serman, le spune 
dela inceput bătrânilor că este soldat german și că a fugit din 
lagăr, pentrucă-și iubește logodnica, la care vrea neapărat să ajun- 
gă, la Viena. Bătrânii au ascultat; sfioși, au dat din cap și i-au 
Bioinis sprijinul. L-au hrănit apoi, i-au dat niște haine cu care 
Sar fi putut mai bine camutia și l-au invitat în cânieră de alături, 
să se culce, ir tara 
E ti n ce cuhnie, îi spune bătrâna. Ra E 
Dă bar ja ale e sa Se dar curată, cu o fereastră foarte mică 
spune. Schauer ȘI —«mai bine să mă culc: îmbrăcat»— își 
» aruncând pătura, peste el: Afară senin şi. luna 


lumina, pri REZ 
bin ferestruică un colț al încăperii. Când a,/simţit /eă îl 


xtre seară. Raţii 
u. Am luat că 


ajuns? se 
într'un boschet... Apoi a P 


—-980— 


cuprinde somnul, aude ușa; deschizându-se incet și par'că a auzit 
un ușor fâșâit. Se scoală intrun cot, priveşte ferestruica și ascultă. 
I s'a părut că vede:o umbră pe perete. Așteaptă, privind din când 
în' când fereastra care nu părea 'a-l cuprinde. Din nou se vede 
umbra, apoi ușa deschizându-se, închizându-se. Mai așteaptă câ- 
teva clipe înfrigurat și se scoală; deschide fereastra. .. 

==Ce faci omule acolo?, îl întreabă bătrâna care tocmai intra. 

—Aţi anunțat jandarmii? A fost cineva în cameră! 

=Fii liniștit —și înaintând spre el îi cuprinde umerii. A fost 
bătrânul meu. In noaptea asta pleacă să fure cai și a îngenunchiat 
să se roage lui Dumnezeu să-i ajute: Iţi aduce și ţie apă și merinde 
şi haine. Dormi liniștit. Nu se întâmplă nimic. Jandarmii sunt 
departe. Iţi aduce și un câl bun pe care să-l călărești până la pi- 
chetul în care poţi să te urci în tren; 

Dupăce a ieșit bătrâna, Schauer a adormit. 

Câteva zile s'a odihnit și bătrâna semăna, în gesturile ei, cu 
o sălbatecă. Ziua, tot timpul lucrând, te miri ce, n'o recunoștea 
în mângăierile umerilor din prima seară. 

După câteva zile, bătrânul s'a înapoit cu o herghelie de cai, 
călărind pe cel mai arătos. 

—Ei, acuma —fi spune bătrânul lui Schauer— mănânc ceva 
și plec la târg să-i vând. Il vezi p-ăla roib? Acela ţi-l aduc ţie! 

Şi a plecat. 

După câteva zile, bătrânul s'a iînapoit, în plus și cu o sticlă 
de votcă. Ii dă toate indicaţiile... dar de acum este ușor: 

—Mergi numai lângă linia ferată, cale de-o zi. Pleci mâine di- 
mineaţă când se ivesc zorile, şi pe seară ești acolo. Uite, să-ți dau 
un semn că vii dela mine —și-i înmânează un ciubăraș de doi-trei 
litri. Dar —adaugă moșul— să nu spui că ești neamţ. Mai bine 
să nu spui că ești neamţ. 

Şi Schauer pleacă. 

Ajuns cu mult mai de vreme decât prevăzuse bătrânul, nu-l 
găsește pe picher. Obosit, slobozește calul și își face loc de dormit 
într-una din cele două căpițe de fân, pe care le-a zărit la oarecare 
distanță de pichet. Aţipise când aude lângă căpiţa în care intrase 
lătratul unor câini. Larma câinilor necurmându-se nu avea ce 
face și a ieșit afară. Ridicându-se, aude ţipătul unor femei. Se duce 
la ele și le liniștește. Impotriva tuturor sfaturilor le spune: 

—Sunt soldat german, iubesc o fată cu care sunt logodit, am 
evadat pentruca să mă duc la Viena s'o văd. 


ndui rau' două surori''de 28-30; 'de 
ză et ta privesc cu' simpatie 
Dă seizți de nimeni, îl aşează în căruţă și pun 
i a e acasă, unde îl urcă în pod, unde după un 

fân peste el: seri E şi vodcă. 'Transiberianul nu' trecea decât 
dea la timpul pe care il are de stat. ascuns. 
Cristescu. “Continuăm- mâine 


ă ei 
două fem! 
Cele uă aveau b 


după 24 ore Și se SÂN 


ță, cafeaua cu lapte și 'cornuri pentru 
a a fi-ocafea, intr'un fund: de gamelă; 
intro înghiţitură, «cafeaua». "Era 
pentru 7 ci 
ă i Ice. .. x . . 3 
a e işi face toaleta, cu grije. Alături! de regimul care-mi 
i de om liber. Frecându-și “spatele cu 


î : ărea, 
se aplica mie, al său pâre înteriați ZE 
E e în îmi da explicații, ca-un' fel de 
prosopul, mângâindu-și genunchii îi pile se 


scuză. 


A ca zi de diminea 


==—100 == 


3. AU NEVOIE DE MINE... 


—...Am fost șeful spionajului și cintraspionajului și vor să 
cunoască bine toți oamenii cu care am lucrat sau de care m'am 
folosit. Şi eu le dau cu lingurița, pentruca să mă bucur cât mai 
mult de regimul acesta. Stii că am fost condamnat la moarte și 
m'au grațiat? Am fost în lotul Mareșalului Antonescu și am stat 
cu el în celulă până în clipa când l-au dus în fața plutonului de 
execuţie. Cu o oră înainte, respingându-i-se cererea de grațiere, 
a, venit mama lui cu un buchet de trandafiri roșii și dându-i bu- 
chetul, i-a spus: «Eşti nedemn de numele meu! Dece ai făcut cerere 
de grațiere? Dumnezeu să fie cu tine!». Și bătrâna a plecat, mai 
amărâtă de cererea fiului său, decât de execuţia care știa că ur- 
mează... Mareșalul a venit în celulă, aruncă buchetul pe pat și-mi 
spune: «Ce zici Cristescule, nu crezi că era mai bine să ne fi înțeles 
cu tinerii aceia?». Şi ușa s'a deschis și l-au luat. Mihai Antonescu, 
care era tot în celulă cu noi, era aproape leşinat și tot căuta să-și 
aranjeze niște lucruri. Mareșalul se întoarce din ușe și îi spune: 
«Hai să terminăm odată cu chestia asta!» 

Primul pluton de execuţie a refuzat să tragă. Erau soldații 
unui regiment din Capitală. In această situație, au strâns în grabă 
câteva, haimanele din cartier, pe care le-au imbrăcat în haine mi- 
litare, i-au îmbătat și i-au plătit. Dar haimanalele n'au ţintit bine 
şi Mareșalul necunoscându-le proveniența, le-a spus, dupăce pri- 
mele gloanţe l-au nimerit în picior: 

«Trageţi bine, soldați! Așa vam învăţat să trageţi?» 

In rafala următoare a fost ciuruit, dar la întâmplare. Și Mare- 
șalul a căzut. 

«Este cea mai mare cinste a vieții mele că am fost la un pas 
în urma acestui om!», mărturirește Eugen Cristescu. 


— 101 — 


4. MAREȘALUL ȘI ANGLIA 


De fapt, confirma Cristescu, Mareșalul avea profunde simpaţii 
pentru Anglia. Dovadă este cum ne-am purtat noi cu spionii lor. 
Să-ţi spun acum povestea colonelului Schmidt și deseară conti- 
nuăm cu Schauer. 

Colonelul Schmidt a fost trimis împreună cu un radio-telegra- 
fist în România, pela 'Turnu Severin. Operaţiile acestea se făceau 
prin “Randolph Churchill, care era observatorul armatei engleze 
la marele cartier al lui Tito. Radio-telegrafistul lui era român. 
Se numea Turcanu şi era născut în Anglia. Era cunoscut ca unul 
din cei mai buni radiotelegrafiști ai armatei engleze. Au reușit 
să treacă Dunărea aproape de Orșova, dar îndaţă ce-au ajuns pe 
pământul românesc, Turcanu, cunoscând marea cantitate de bani 
pe 'care o avea Schmidt, cunoscându-i și informaţiile și legăturile, 
l-a împușcat și l-a îngropat sub un stejar. Apoi, el a ajuns la Bu- 
curești și s'a prezentat la casa prințului Stirbei, care avea lesă- 
turile cu Iuliu Maniu. Prințul Stirbei i-a dat o cameră în casa 
lui din Calea, Victoriei, colț cu Calea Griviței, și Turcanu, la scurt 
timp 'a început să transmită: 

Intr'o zi vine la mine un ofiţer german, din poliția militară 
germană, specialist în detectarea aparatelor de emisiune —nemţii 
aveau: aparate: de acest fel perfecționate— și cu harta Bucureș- 
tiului înainte, îmi indică exact casa în care se afla aparatul englez, 
invitându-mă să facem. o descindere. L-am amânat până după 
amiază, și- îndată l-am înștiințat pe Stirbei, iar acesta pe Tuliu 
Maniu. Turcanu a fost mutat neîntârziat într'o casă de pe Vasile 
Lascăr, 


— 103 — 


când ne-am deplasat la Stirbei cu poliţia germa- 
ţ nimic. Nemțţilor, însă, le-a părut suspecţă 
u-mă să pricep nedumerirea lor, au re 
tămână, de această dată anunţându-mă 
aparat sovietic, fără să-mi spună unde. 

t cu toții și în Vasile Lascăr, intr'o mansardă, 
l-am găsit pe Turcanu. Bine înţeles lam Sica ală Nemţii l-au cerut, 
dar Mareșalul s-a opus Și l-am găzduit într'o garsonieră a Direc- 
ției Generale a Poliţiilor și Siguranţei Statului, cu aparat cu tot, 
de unde putea să emiţă în continuare, transmițând informaţiile 
culese în timpul nopţii, când avea, invoire să iasă în oraș. Acesta 
era antienglezismul nostru —își termină Cristescu povestirea epi- 
sodului. 

__Dar ce s'a întâmplat cu Turcanu, după stabilirea misiunilor 
militare aliate la București? 

—I-au luat englezii, l-au dus la Cairo, l-au judecat și l-au 'exe- 
cutat, pentrucă ucisese pe colonelul Schmidt. Englezii știau tot. 
Nu numai atât! Prezența Veturiei Goga în preajmă imediată a 
Mareșalului Antonescu nu spunea nimic? Adică pentru mine, să 
îi fost o simplă întâmplare prietenia spontană! a doamnei: Goga 
pentru soția mareșalului? Stiam și toleram, socotindu-i -pe''en- 
glezi interesaţi în distrugerea forței care reprezenta realmente -0 
primejdie, nu numai pentru imperiul: englez, dar pentru Anglia 
însăși, ca entitate geografică și istorică. Din câte am auzit Anglia 
a fost indatoritoare cu Veturia Goga. In nebunia victoriei, au ne- 
glijat că nu Veturia, ci eu și Mareșalul Antonescu, chiar Ică An: 
tonescu, am fost cei care am tolerat-pe Veturia și prin ea un'ochiu 
2 = ese în MĂ ceeace făcea. Mareșalul, chiar în conducerea, răz- 

iului. Poate. am, greșit. ) gi $ 1: 

Deacum, serile cu Cristescu îmi deveniseră: 0 necesitate. Cu 
pa si eesti te lui evadam din realitatea pe care-o trăiam. 
7 vea sii ue Și a unor:noi arestări, mă tulburat 
poveşti din viața E că eva zile in celulă, mă îndemna să-i spun 

—Un amori,., cev 
ăștia nimic? Să- 
bătaie și te omoa. 


După amiază, Când 
desigur nu am Sas! 
reaba, și nelăsând 


nă, 
toată t 2 “ 
venit la mine după 0 sâp 


că au descoperit un 
Am plecat imedia 


eva! Pe unde ai stat ascuns domnule de nu știu 
ţi Spun eu, ăstora lee teamă că nu' reziști 1, 
ră, Ei nu au nevoie-să te omoare acum; Au nevoie 
i Mai bine spune-mi mie o gazdă, numai 
Tezi situația. In; definitiv de ce să suferi 


de ce Ştii, Ca și la mine. 
una și n'ai idee câţ îţi ușu 
numai dumneata” 


=—.104; — 


pane a O oaE a mut, dar incercam să  ţes 
o amintir ; aibă nicio legăţură 'cu viaţa. mea, ceva 
julesvernian și nu reușeam. O totală detașare de viața mea, tocmai 
în momentele acelea, era o imposibilitate, Pentrucă tocmai atunci 
imi reveneau în minte, cu acuitate, momente din. copilărie, mo- 
mente din adolescenţă, și cu atâta prospeţime încât totul îmi părea 
petrecut. într'un trecut foarte apropiat și parcă totul, chiar mo- 
mente din cele mai diferite, trăite la distanțe foarte mari, îmi 
păreau că se leagă unele de altele intr'atâta incâţ o singură verigă 
decă desfăceam, s'ar fi deșirat totul. O'singură soluţie intreve- 
deam. Renunțarea totală, în conștiința mea, la viaţă. Să o con- 
sider nefolositoare de-aci inainte, să o consider imposibilă, 'să o 
consider chiar primejdioasă. Acest gând imi părea înțelept și mân- 
gâitor. cit 

Imi „revenea cu stăruință in minte o scenă. din copilărie. Un 
frate al meu spărsese un geam. -M'am' grăbit să-l denunţ mamei. 
Bătaia am incasat-o eu, iar fratele: care 'spărsese geamul a fost 
admonestat părintește, cu recomandaţia.care mi-a fost făcută poa- 
te. de zece ori într'un minut: «Să nu pârăști !» Dar imediat înce- 
peau judecăţile: «Dacă nu se petreceau astfel de scene, in copilăria 
mea și dacă nu'mi le:aminteam, ce! aș-:fi făcut astăzi? Este omul 
făcut să fie bun sau rău?» Detașerile pe carele încercam mă neli- 
nișteau, dar numai în măsura în care făceam judecăți cu privire la 
atitudinea mea în clipa de-față. Incercam să pricep în ce măsură 
are înrâurire educaţia asupra-structurii noastre. Trebuia să depă- 
șesc toate aceste frământări —îmi spuneam— și reușeam, dar: nu- 
mai. pentru scurt timp. Pentrucă, în fracțiuni de secundă, se aglo- 
merau atâtea probleme, atâtea regrete, atâtea: remușcări... Mai ales 
remușcări. Cele mai insienifiante greșeli din-viața mea liberă, îmi 
păreau catastrofe. Imi aminteam, de exemplu, că-aveam o căţea pe 
când eram: de 7-8'ani, pe care toţi: fraţii o indrăgisem și pentrucă 
era neagră 0 botezasem Negruţa: Negruţa'a făcut o rană la ureche, 
rană; care supura./ In mintea mea: de copil s'a născut; 0 bănuială 
văzând-o „cât; sufere. «Dacă turbează?» Când. tata s'a întors dela 
serviciu acâsă, l:am înștiințat că Negruţa a turbat: Tata, expeditiv, 
a închis-o. întrun coteţ, de păsări și-a împușcat-o. In viața mea, 
după 'aceea, mi-a revenit: de multe ori în memorie sgomotul armei 
de foc şi' nedreptatea pe care am făcut-o Negruţei. Dar niciodată, n'a 
stăruit: cu atâta 'pregnanță. ca, în clipele pe care: la trăiam după 
arestare. Negruţa mă însoțea în bățăi, în foame, în! chinuri. Șap- 


— 105 — 


i Î 
zile în care Negruţă să nu fi 
carea mea, în afecțiunea mea... i 
alu tuturor acestor frământări, ipoteze, concluzii, Cristescu 
n 


j rece după o jumătate de oră și-mi spune: 
ca: pa Pa) E Eul aci. Te ia de lângă mine. Sau te 
duc in sită celulă sau te duc la penitenciar. “Trebuie să-ți termin 
povestea. lui Schauer. Aș mai avea multe să-ți istorisesc, pentrucă 
până la urmă tot mă'vor curăța. Când nu vot nat avea nimic 
de aflat dela mine —Ss'a: terminat. De te-ar mai ține măcar o'săp- 
tămână. Așa că trebue să-ți continui cu Schauer, singurul mod 
de a te incuraja în soarta dumitale de aci înainte. Ajunsesem la 
cele două rusoaice tinere. In fine, în seara următoare, se duce la, 
pichet, trenul se oprește și intră întrun fel de ladă 'de scule, pe 
care fiecare vagon o avea între roţi. Rusoaicele i-au dat mâncare 
și apă suficientă pentru o săptămână: In ladă nu putea sta decât 
chircit,'să nu-i se vadă picioarele. A rămas acolo un timp înde- 
lungat. Acolo a mâncat, acolo' a băut, acolo a făcut tot. La una 
din opriri s'a hotărit să “coboare să-și desmorţească mădularele, 
să curețe locul și să se aprovizioneze. Vagonul 'sub care călătorea 
era primul după locomotivă. Teama de a nu fi identificat continua 
să stăruiască, așa că îndată ce-a coborit, în drum spre peron, pune 
mâna pe o găleată! de păcură pe care-a găsit-o întâmplător, își 
mânjește hainele și fața și cu găleata în mână se duce la res- 
taurantul' gării. Dar cum 'deschide ușa observă patrula de jan- 
darmi. Soluţia? Să nu vorbească. S'o facă pe mutul. Cum! avea 
bani, cei cu care a'plecat din lagăr, la care s-au adăugat banii 
moșului și banii femeilor, a comandat prin semne 0 gâscă și alte 
bunătăți, inclusiv. o sticlă de votcă. Jandarmii amuzaţi de infir- 
mitatea' lui, au făcut. câteva glume 'și' încărcându-l de' mâncare 
au plătit ei tot. Schauer, cu o-'victorie atât de neașteptată, 'se în- 
toarce la locul supliciului și pândind momentul în 'care-nu putea, 
ie s'a prelins în ladă; A'stat așa, în ladă, aproape înghe- 
fait iteme mereu cu' grija să nu fie cercetată lada pentru 
citi It a oaza Povestea e lungă, dar trebue s'o scurtez. 
acologiprizicultă na ee o săptămână a ajuns la Kiev. In fine de 
eutonigădletă aice Odesa, apoi la Chișinău: Peste tot, 
convingător: La Ohisi dai adevărul, considerând “că este: cel mai 

: șinău însă; după ce s'a culcat, gazdele, au anun- 


— 106 — 


De 


„Je 


at poliţia, care a venit și La arestaț, i ifi j 
iti me) și atunci Basarabia italia. sani AR i aa, 
Evadările din lagăre erau frecvente și metodă pentru fa aa i 
era simplă: expediați de unda plecaseră! Schauer știa SM 

i Î i prea bine 
asta și la întrebarea jândarmului răspunde scurt: Kiev cu inten 
ţia de a evada din nou. In ziua următoare 'este expediat la to 
soarea centrală din Kiev, înțesată de revoluționari arestaţi de po- 
liția țaristă. Febra și demență «revoluționară» nu cuprinsese încă 

Kievul. In închisoarea tiosită de cetăţeni de toate categoriile, de 
toate rasele și de toate nuanțele sociale, un evreu părea cel mai 
nefericit, mărturisindu-și necazul: : : 

—Pentru prima dată în viața 'mea vine Anul Nou și nu am 
vodcă. . Or 

Schauer il urmărește cu atenţie, se convinge de intensitatea 
«dramei» lui şi îi face 0 propunere: 

—Dacă îmi dai două căldări de spălat rufe, un butoiu de 100 
litri, 20-de kilograme de pâine albă, și 20 de kilograme de zahăr, 
cu ce se găsește pe aci, iți fac vodcă. : 

Evreul se angajează, plătește prin garda" închisorii și achizi- 
ționează binevoitorii și prin ei materialul necesar. După două zile 
Schauer așează în butoiu un rând de pâine albă, un rând de zahăr, 
le lasă la macerat și între timp a improvizat un alaribic. La data 
prevăzută picăturile cădeau liniștite în bolobocul lui Schaiier. Afa- 
cerea era excelentă și comenzile aţât de mari incât nu le putea 
face faţă. 

Dar într'o zi se deschide ușa și un funcţionar al închisorii 
întreabă dacă există cineva care se pricepe să conducă o moară 
mecanică. Pe atunci închisorile rusești aveau libertatea să dea 
deţinuţi pentru lucru, pe răspunderea celor la care lucrau. Schauer 
iese îndată în față şi Romanov, moșierul care avea nevoie, îl accep- 
tă. Târgul este făcut și la scurt timp iată-l pe Schauer în caleașcă 
spre fermă. Ajunși, îl dă în primire mecanicului care urma să 
plece. Indată după plecarea lui Romanov, Schauer îi mărturisește 
mecanicului că nu știe să conducă moara, dar dacă îl învaţă —şi 
scoțând o sticlă de vodcă, producţie proprie, de sub haină, îi spune 
că, «îţi dau bani și o sticlă de vodcă pe zi! Iată prima sticlă !» 

Neamţul a învăţat repede. Ziua următoare, era stăpân Cai 
șină, iar Romanov mulțumit, cu un tânăr plăcut la înfăţişare și 
isteț la minte. După o săptămână, Schauer este invitat la see 
la conac, unde cunoaște pe fata moșierului, Svetlana, de 18-19 ani, 


— 107 — 


e ceea 


și căreia, are prilejul Sări pOVesteasot geci a Sala Isecipoli 
tehnica din Viena, războiul, prizonieratul Și 4ug£ asâr, cu 
toate tribulaţiile. In timpul mesei, insă, spre CBI ă, alarmă. Revo- 
luţionarii au ajuns la porţile Kievului. Casa lui Romanov! era com- 
promisă, dacă nu deadreptul pierdută și repede își făcură calculul 
să. părăsească regiunea, îndreptându-se spre Odesa. 

_-Dacă aș avea, spune Romanov, banii pe care i+am, ascuns în 
firidele. pivniţei, noi trei, am putea trăi 20 de ani fericiţi, la Paris. 

Schauer se incumetă să plece imediat, şi după indicaţiile lui 
Romanov, să spargă firidele şi să aducă valorile zidite. Ia cel mai 
bun cal şi pleacă. Dar tocmai în momentul în care; operaţia era 
pe sfârșite, revoluționarii au intrat și au ocupat casa, făcându-l 
prizonier. Schauer, cunoscând psihologia rusului și teama ce-o 
aveau rușii de armata germana, îi ameninţă; 

—Sunt german și dacă nu-mi dați drumul, veţi avea deaface 
cu. armata germană!» 

Pertractările au continuat aproape 24 ore, timp în care Roma: 
nov și Svetlana se temeau, de acum, mai mult de viața lui-Shauer. 
Romanov, la cererea, repetată. a Svetlanei, pleacă. la Kiev —cale 
de o oră, cu caleașca— să, cerceteze la. fața, locului situaţia lui 
Schauer. Intre timp acesta a, fost eliberat, de revoluționari, iar Ro- 
manov, ajuns acasă, 'este. prins și. literalmente. ciopârţit, nemul- 
țumindu-se să-l ucidă, ci să-l spintece și să-l. arunce in șanțuri. 


— 108 — 


5. “MIOPIE POLITICĂ 


—Iată, spune Cristescu oftând, ce ne-ar fi așteptat și pe noi, 
dacă intrarea trupelor rusești în țară s'ar fi petrecut într'o altă 
conjunctură politică ! q 29 

—Dar, întreb eu, nu putea fi evitată intrarea trupelor sovietice 
în ţară? Dece trebuia să ne invadeze trupele sovietice? 

—Desigur, interesele marilor puteri. Dacă debarcarea engezilor 
se făcea, cum a fost proiectată iniţial, in Balcani, Europa ar fi 
fost salvaţă. Miopie politică! 

—«Miopie politică sau un destin implacabil. Pentrucă românii 
n'au fost. filorgermani- decât, în măsura, în care erau antiruși și 
mai. ales. anticomuniști! România, trebuia conservată în valorile ei 
morale, deci în tradiţia, ei, tocmai pentruca Europa să fie apărată, 
pentrucă, nimeni nu-i cunoștea mai bine „decât, românii și nimeni 
nu ;putea asigura, Europei o pavăză mai. reală şi mai puternică 
decât, România! : 

—«A trebuit să plătim! scump “politica alături de Hitler. Mai 
ales războiul! alături de armatele: germane. 'In fond, dacă ar fi 
fost! Bismarck, Hindenburg sau Ludendorff, situația ar fi fost 
aceeaşi! .Germanii” tot "germani ar fi fost, în toate acțiunile lor, 
fie-că- au fost: sau nu aw'fost hitleriști, iar rușii, indiferent dacă 
au. fost țariști sau sunt comuniști, nimic nu le-a schimbat —_ 
structura nici -aetelehde cucerire! Şi într'un'caz şi în celălalt, s â 
schimbat numai tactica! morii 

» =Ai spus structură —zic eu— 
tură cu totul' diferită, structura noas 


dar Cum iţi explici că pe o struc- 
tră a românilor, care le sun- 


—1091— 


totul deosebiți, au putut fi grefate, întru totul și intocmai, 
tem cu ] 


Pi 9 e: Fi 
pa e e vata spre ușe, și duce degetul la gură, spunân- 
du-mi în şoaptă: 


să ţă cineva! Să 
sotie şi capul unuia din plutonieri apare: 


— Puteţi vorbi liniștiți! Toţi sunt la ședință și pe sală nu sunt 


decât eu! 

Și iese. = : 2035 

__Ai văzut —spune. Gristescu— pentrucă toţi sunt la ședință, 
călăul este concesiv și omenos. Asta, însemnează că pe structura, 
românului s'a grefat a rusului? Nu! Inseamnă că românul a de- 
venit călău din cauza fricii care este bine organizată. Nici rusul, 
cu toate ale lui, nu este un călău, ci totul trebuie atribuit siste- 
mului politic intolerant, dogmatic. și agresiv. Vezi că ţi-a 'asvârlit 
pe pat ceva! 

Intr'adevăr, pe patul meu erau aruncate! două țigări, învelite 
intr'o hârtie. [- 

—Ce crezi, il intreb, cum se explică amorul acesta. al lor pentru 
colectivitate? 

—Socialismul —răspunde. Cristescu— este o formulă care. s'a 
născut din cauza îmbătrânirii soluțiilor politice și economice bur- 
gheze și a inmulțirii populaţiei. Pentrucă nici socialismul nu 
poate fi, așa cum este proiectat sub bagheta rusească, o formulă 
viabilă, trăim cu toții oroarea și teroarea. Şi utopia! Singura spe 
ranță a lumii, este lumea nouă, americană. Dacă nu vor ajunse 
și ei —cum ţi-a spus plutonierul și colonelul— la castronul de 
arpacaș al lui Marx- Engels Tenin-Stalin. Occidentul 4 ignorat fap- 
tul că România! constituia 6 problemă europeană, considerându-o 
un târg balcanc și atâta tot. Ai spus dragostea pentr! colectivi. 
tate. Problema asta este 0 șarlatanie. Cum să ai dragoste pentru 
colectivitate atâta timp cât disprețuiești individul? Doar indivizii 
alcătuiesc colecțivitatea.. La ruși, ca; și le nioi- după 23 August 1944, 
orice individ manifestând. o altă idee--decât ! cea marxistă, este 
«dușmanul! de; clasă», și «dușmanul poporului». Dar nici «clasa», 
Fe Pila nu sunt cele autentice, cele veritabile, ci acelea din 
see sa să da SAnEu/Ă un fel de paparudă. care aduce AD 
ea n Eaton ai Fu, incurajându-l, într'o, opinie de 

i! ură..0, imbrățișa cu convingere, cred; 


——1001— 


Sa ERE E SE e 


întradevăr, despre comunism, că este o boală a, societății burgheze 
Dar, în același timp, un instrument al imperialismului rusesc de 
țotdeauna. Așa cum în numele pravoslavniciei, Rușia, țaristă a 
jefuit Pricipatele Române, odinioară, în numele doctrinei marxis- 
te, de această dată, deci, sub o altă formă, sub o altă firmă, au 
supus România celei mai nemiloase și mai sălbatece exploaţări. 
Așa cum în 1877, la intrarea trupelor țariste în România, Marele 
Duce Nicolae, fratele impăratului, lansa un manifest prin care 
asigura populația de binefacerile și umanitatea Tușilor, în 1944, 
Molotov, fratele întru seceră și ciocanul al lui Stalin, a asigurat 
românii de binefacerile și umanitatea comuniștilor ruși. Şi iată 
ce trăim! 

Şi în 1877 Rușii ne-au asigurat inviolabilitatea frontierelor, 
dupăce ne ceruseră disperaţi ajutorul la Plevna. In 1878, cum poate 
îți amintești, ne anunțau că vor menţine ocupaţia celor trei de- 


- partamente basarabene, precum și astăzi, după solemne declaraţii 


prin care guvernul sovietic ne asigura că nu intenționează nici 
să ne răpească teritorii nici să ne schimbe ordinea socială, știi 
bine că nu mai suntem decât o republică sovietică cu firmă de 
Stat independent. 


ss] 


6... NUMĂRUL MEMBRILOR PARTIDULUI 


—Dar dumneata trebuie să știi: care era numărul membrilor 
partidului comunist, la 23 August 1944? 

—Cum să nu știu? Era; datoria mea să știu. Dar datoria mea 
era, să nu trag o concluzie falsă. Au fost 1150! Mai mult de ju- 
mătate. din aceștia erau agenţii noștri informatori. Generalul Vi- 
nogradov, în ancheta dela Moscova, mi-a pus aceeași întrebare, 
cu privire la numărul comuniștilor, și când i-am indicat cifra, mi-a 
răspuns : «Exact!» Gândește-te ce înseamnă 1150 de comuniști la 
o populaţie de douăzeci de milioane: de oameni: Mai puţin de unu 
1a,;20.000 de locuitori. Şi din acest mai puţin de unu la 20.000 de 
locuitori, jumătate erau agenţii comisarului Sava Dumitrescu, care 
era, tehnicianul nostru în problemele comuniste. Ca să ne dăm 
seama, câtă putreziciune era în acest grup de —cum își ziceau ei— 
«revoluționari» : unul din, informatorii principali ai lui Sava Du- 
mitrescu, ajunsese subsecretar de Stat la Interne, însărcinat toc- 
mai cu siguranța și cu polițiile, după: 23 August 1944: Schreier. 
Deci acest procent infim de unu la 20.000-a înnăbușit: voința unei 
țări cu o populaţie: de 20.000.000 locuitori: Asta este: specialitatea 
Moscovei! Oamenii noştri politici credeau că numărul lor prea 
mic le! va interzice să ajungă vreodată la putere. S'au înșelat ! 
Mai ziceau că. noi suntem un popor de țărani și că țăranii sunt 
agricultori și naționaliști și cu credință în Dumnezeu, că sunt 
creștini şi înțelepciunea ţăranului român. este proverbială. Calcule 
greşite, și „necunoașterea dușmanului. Dușmanul nostru nu era 


— 113 — 


mbrii», care nu reprezentau absoluţ 


de «me tei 7 
Su e ieri și Moscova de astăzi. Mai ales 


( in cei 1] 
niciunul d Moscova d 


nimic, ci Moscova: 


astăzi. Ş ; 
Msi i e o experienţă, îi spunen, —dacă o putem numi astfel— 
«Dar 


i lor chinuit și, de aceea, po av IoEa, in 80 josul 
a sufletului tul pe rană. Dar poate și peisajul, poate și imen- 
poţi pune eee poate şi condiţia primitivă, adică o anu- 
sitatea a 3 i acbarilor de odinioară, toate la un loc, alambicate, 
ta E ei a I-am urmărit câtă pasiune au în dragostea lor 
e =: copii. Nu grija pentru educaţia lor, pentru ce vor fi mâine, 
SE orija pentru ce sunt, pentru progenitura lor. O grije sălbatecă, 
asemănătoare cu aceea a lupilor... Sufletul rusului este, să-i spu- 
nem, complex, ca un vast teritoriu, în care se petrec în același 
timp şi jocurile inocente ale copiilor și dramele oamenilor desa- 
buzaţi. Un suflet ceţos și chinuit, torturat. Mi-amintesc o scenă 
din «Crimă și pedeapsă», în care bătrânul Zvidrigailov, find îndră- 
gostit de sora lui Raskolnikov, o ademenește în camera lui și în 
momentul în care orice om ar fi procedat altfel, o izgonește atunci 
când și-a dat seama că îi este indiferent fetei.» ) 

—Dacă ar avea și sovieticii conștința lui Zvidrigailov; cu pri- 
vire la concesiile noastre, ce bine ar fi să ne izgonească din atenţia 
lor, îmi: spune Cristescu. Dar cum ţi s'a părut pătura lor inte- 
lectuală? 
—«Pătura lor intelectuală este uniformizată, adusă la un nu- 
mitor comun, și numai oamenii dotați în mod deosebit izbucnesc 
deasupra, nivelului. Cineva la spunea «funcționari 'ai inteligenței», 
sau «salariați de “natură intelectuală». In Rusia: țaristă) cartea 
st i era foarte răspândită Și, după mărturisirile unei princi- 
ret iza, în Ru vea o ta ca 
sul oregano „o familie de iFAeToCTAFAEI DOE SE 
A sie dd fantezie |;: replică ' surprins Eugen “Cristescu. 
țuitoare din familia imperială: rusă? 

—Am cunoscut-o la, Odesa! Avea, mi se pare 80 de'ani și scă 
pase, printr'o minune. A ascuns-0 tir EISA zi ATI a i 
s'a căsătorit; până la urmă, cu l = eee ci mea 
poseda o bogată cultură aa sa vatorul ei. Era înaltă, slabă și 
turii clasice tra. Clasică. Informaţia ei, in domeniul literă” 
> aSIce franceze, era impresionantă. Q i ă 
ȘI 0 stăpânire: de-sine asemănăţ, - Cu o memorie excelentă 
execuţia familiei pes za ătoare, evita orice discuţie despre 
ȘI despre! condițiile în care! scăpase. 


= ME 


' 


Cele câteva palide informaţii despre ea, le-am căpătat din altă 
parte. La un moment dat, însă, mi-a făcut o mărturisire stranie : 
«Am fost mai fericită în viața mea cu muncitorul, decât în viața, 
de principesă la curtea împăratului !5. Am întrebat-o: «Cu mun- 
citorul pentrucă era comunist?» —«Nu! mi-a răspuns prompt, n'a 
fost niciodată comunist! Cu muncitorul pentrucă era un om sim- 
plu, cumințe și cumsecade. Viaţa de principesă era obositoare. Il 
iubeam poate și pentrucă mă salvase, m'a iubit poate și pentrucă 
eram ceeace eram, dar ne-am iubit și am suferit mult când l-am 
pierdut». Am mai întrebat-o pe această stranie arătare, par'că era, 
o. stafie, cum. își explică ea comunismul. A rămas surprinsă de 
întrebarea mea. Şi-a aruncat ochii în jur și m'a privit îndelung, 
fără să rostească, nimic. 

—Dece vă temeţi, o întreb, pentrucă... 

Nu m'a lăsat să termin: fraza şi-mi spune: 

— Credeţi dvs că s'a terminat cu comunismul? Nu s'a terminat! 
Şi vă plâng pentru câte veţi avea, de pătimit. Numai când la fie- 
care doi români, unul va avea doliu la butonieră, veţi ști ce este 
comunismul. Comunismul însemnează disoluția valorilor morale 
vechi și moarte. La început, poporul rus a trăit mistica mașinii 
cu aceeași fervoare cu care a trăit. până atunci mistica religioasă. 
Rusul n'are barieră şi este un deslănțţuit. Apoi, cu timpul, când 
s'a trezit, a fost târziu. A fost prea târziu. Incearcă să se întoarcă 
iar la biserică, la Dumnezeu... Numai dacă armata roşie se răz- 
vrătește, putem scăpa. Dar aparatul politic este foarte atent, să 
nu se răzvrătească! 

—Cum a fost posibil, am întrebat-o să se organizeze atât de 
perfect teroarea, încât să nu fie posibilă nicio fisură, să nu existe 
nicio ieşire... gi 

Mi-a răspuns trist „aproape bâiguind: 

—Poate că revoluţia era întemeiată. Conducerea politică era 
plină de prejudecăţi, dela palatul țarului, până la omul din popor. 
Ceva trebuia să se întâmple, ceva trebuia făcut, și momentul era 
prielnic în 11917, pentru o răsmeriță. Dacă ar fi trăit Lenin, însă, 


sunt sigură 'că evoluţia ar fi fost alta. Nu pot spune cum, dar ar 


fi fost alta! Momentul a fost exploatat și consecințele organizate 
de 0 'forță pe 'care încă nu mi-o explic siificient. Rusul nu are vo- 
cație pentru treburile politice și nu este un bun administrator. 
Rușii nu vor ăvea nici peste o mie de ani o administrație de stat 
cum au avut austriecii, de exemplu. In afară de asta, scopurile 


— 115 — 


cu. scopurile revoluţiei. bolșevice, pe, 


au condus-o: j IO) Al „9hrag 
prindere. Și pentrucă nu se; arăta, dispusă „să 
s inapoi în intenţia de ase retrage, 


lor, au coincis; atunci, 


tat-o şi 


evrei 
care au aJu 

Am privit-0 CU sur 
e întrucât făcuse un pă 


continu 
rit-o.: ape ze iza 
azi: OR us-— dar mai înainte m'aţi lăsăt''să 'cred 


_Bine-bine —i-am SP a eta URI 
că revoluția a fost rezultatul unei psihologii tipic” rusești și acum, 


interveniţi cu un element nou: evreii! org Msadigi 
__Nu era himic nou și nimic atât de simplu cât s'ar părea 
__imi spune Cristescu adoptând o poziţie gravă: Adevărul este ace- 
la pe care ţi ka spus bătrână și este 'uluitor'ce prospețime de 
gândire avea la 80 de ani ai ei. Rușii sunt întradevăr un popor 
cu foarte multe prejudecăţi. In timp ce evreul este lucid, inteli- 
gent și fără nicio prejudecată. Deci, evreii erau chemâţi 'să inter- 
vină intro acţiune și întrun moment "în! care nimeni 'riai' bine 
ca ei nu putea face față. Şi au făcut-o! Sunt o forță ! O forță de 
care nici Hitler nu și-a dat seama. Şi ce ţi-a răspuns bătrăna? | 
—Cu alte cuvinte —zic eu— cam aceeași idee. Dacă trăia Lenin 
şi nu erau evreii —zicea ea... E FIE PLUt be =AAla IIIOD 
—Neam întins la vorbă și este târziu și nu am terminat 
povestea lui Schauer. Să ne culcăm și mâine dimineaţă îţi con- 
tinui și ar trebui să și termin, pentrucă sunt sigur că în curând 
vei pleca dela mine din celulă. „15030 90 
„pă fata Zi de dimineaţa, cafeaua cu lapte, pentru, Orişteșeu, 
la luat un pai da pp pr ogalesii PR FPTE, Bl 
şi ce am la, magazie, în PRERRIS]fn: AR 40C plen ziar, ăteriă 


LTOIln 


LIV 


nici 


După pleca; i : : 5 ati  tostraq 
tai sta rea ofițerului, Cristescu mă asigură că in ziua, aceea, 
grăbit. să sportat la, o altă inchisoare și incă; de: cu.dimineaţă;s'a 

ze ing termine, povestea, incepută., oaia 
care consta, Sic Rit raile fiind cuprinse de febra revoluţionară. 
se hotărăsc să ple : Bisjzue eri și asasinate, Zvetlana, şi Schauer, 
Tâoricare ati CA impreună la Odesa, în speranța;că vor găsi un. 
până la, urmă 5 E RPIA spre România, Zivetlana, însă, refuză. 
să se imbarce pe Să cases «pământul Rusiei», „iar el 'reușeste 
i Pi care. a 2 - Aia, A 
în i mâniei de Apolo langă Le inceputo nouă-avenţură; Ajunge, 

» găsește, pe o măsuţă loq siinudsti 1r1ins 91489 

; s : zu 
cunoștea și află că e i fotografia unei. tinere pe care: no 
+ SUI murise după plecarea lui pe front. 


[ 


Tânăra din fotografie era îndrăgită de mama lui Schauer și i-o 
dedicase în inima ei, feciorului. 

Chiar în seara în care a ajuns acasă, cunoaște această tânără, 
iar la scurt timp s'au căsătorit. Iși deschide apoi un atelier de 
reparaţii radio și antene, își termină facultatea și au, cu timpul, 
trei copiii. Toţi băeţi. Atelierul îi mergea bine. Familia era fericită. 
Băieţii au crescut. In timpul isbucnirii celui de-al doilea răsboiu 
mondial, băieţii lui aveau vârsta pe care o avusese el la inceputul 
primului răsboi. Sunt mobilizați toţi și înrolați în armata germană, 
care de acum se numea hitleristă. Ultima veste pe care o avea 
când se afla la Rostov despre băieţii lui: toţi trei erau pe trei 
fronturi diferite. Unul în Estonia, unul în Polonia și cel de-al 
treilea în Franţa. Nu mai știa nimic de ei. Niciunul nu era hitle- 
rist. Nici Schauer tatăl. Dar toţi patru au suferit consecințele 
dezastrului politic al unei concepții pe care n'au impărtășit-o. 


La Stalingrad a căzut prizonier și trebuia să împărtășească 


soarta, prizonierilor de răsboi. Intrucât, însă, a fost radiotelegra- 
fistul armatei lui Manstein a fost repartizat într'un lagăr politic, 
unde din cauza murdăriei mureau de dizenterie câte 4-5 pe zi. 
S'a îmbolnăvit și el și numai un miracol l-a salvat. Apoi, adus la 
Lublyanca, unde era anchetat, considerat pentru funcțiunea lui 
strict militară în cadrul unei armate, criminal de răsboiu. Un 
criminal care încă nu trăsese cu pușca, pentrucă era un tehnician 
radio și atâta tot. Se ocupa cu rezistențe electrice, cu becuri, cu 
şuruburi... cu undele. 


—Cred, zic eu, că dacă n'au venit să mă ia până acum, sunt 


salvat. Mai stăm de vorbă. 


—De ce te consideri salvat? 
—Pentrucă în niciun caz nu mă așteaptă o condiţie mai bună 


altă parte. Dimpotrivă! 
—Nu se știe. Cu chinezeriile ăstora nu poţi să știi niciodată 


nimic. Tot ce fac este impotriva judecății noastre, cu elementele 
pe care le avem. Nu vezi? Ai putut ghici vreodată ce-au de gând 
să facă cu tine? Sunt un tehnician în materie și niciodată nu 
s'au confirmat așteptările mele. Le cunoaștem ţinta şi atâta tot. 
Spre această ţintă au tot felul de drumeasuri, de chiţibușerii, de 
subterfugii... Altă lume! Alte năravuri! Alte premize chiar. 


Fi 


aa 


- 


1: MAREȘALUL ANTONESCU LA MOSCOVA 


—Dar Mareșalul Antonescu la Moscova? Ai stat la aceeași în- 
chisoare cu el? Cum l-au tratat? 

—Irau lăsat în uniformă așa cum l-au arestat, până la publi- 
carea, listei criminalilor de războiu. In ziua respectivă, adică a pu- 
plicării listei, i-au tăiat epoleţii. Dar mâncarea i-a rămas aceeași. 
Mâncare: dela 'popotă. ofițerilor, zilnic cu un pahar de vin roșu, 
pe care Mareșalul nu-l bea. 

—Cine a mai fost 'cu'el? £ 

—Doamna Antonescu, Mihai Antonescu, Al. Alexianu, Gene 
ralul Tobescu (fostul director al ordinei publice), Radu Lecca și 
eu. Bine înțeles, nu-cu el în celulă. Fiecare dintre noi, în celule 
diferite. Mareșalul a stat singur. 

— Toţi aţi fost condamnaţi la moarte? 

—Nu! La moarte au fost condamnați șapte: Mareșalul, Mihai 
Antonescu, Radu Lecca, Al. Alexianu, fostul guvernator al Trans- 
nistriei, Picky Vasiliu și Pantazi, fostul ministru al armatei în 
timpul războiului, și eu. Rușii au cerut patru morţi, din care a 
indicat trei :: Mareșalul, Mihai Antonescu și Alexianu. Regele avea 
de;ales între Pantazi și Vasiliu. Cum Picky Vasiliu îi făcea poliția 
amorurilor la “ordinul mareșalului, iar Pantazi i le acoperea, i-a 
plătit polița lui Picky Vasiliu. Generalul Pantazi, Radu Lecca și 
eu, am fost graţiaţi, dar nici noi nu vom scăpa teferi, pentrucă 
au 'mai multe modalități de a-și manifesta dragostea faţă de om. 
Prima modalitate : glonțul «oficial». Plutonul de execuție. Asta se 
numește în concepția lor, modalitatea politică. Adică modalitatea 
care are înrudiri cu modalitățile asemănătoare din lumea pe care 


— 119 — 


lumea burgheză, şi ă, o arie restrânsă, 
GIRVOrI Son :mens spaţiu este asasinarea cu pică- 
Gea mai răspândită Și PUD a zi ge creiază : în fortiet Ri 
(E ccondițiaedeviajă po Cf a ; pi 
tura, pr inca, de asistență medicală, lipsa de aier, stressuri 
imbolnăiree E ti ziţii, anchete, etc., bătăi, frig, etc., etc. In 
pi ei inţă au o gamă infinită de procedeuri, fiecare pro- 
cai aplicându-se individului, în raport cu temperamentul lui, 
cu preocupările şi rezistența lui morală şi fizică. In această pri- 
vință, au o tehnică desăvârșită, bine pusă la punct din 1917 
până astăzi, calculață! în cele mai mici amănunte: De asta nu 
voiu scăpa nici eu. Sunt sigur! In momentul în care nu mai au 
de obținut nimic de la mine, cum ţi-am mai spus, mă lichidează. 
Graţiindu-mă, mi-au amânat moartea. Cu un scop precis: să afle 
oameni cu care am lucrat în serviciile de spionaj. 
—Nu cred —zic eu—; să-i mai intereseze' serviciul dumitale de 
spionaj, după atâta timp! I&i 1 zi 
—După atâta timp? Ce naiv ești! N'ai văzut că ţi-au spus că 
îţi vor afla gazdele și peste 20; de ani? Crezi că au glumit? Aici 
este slăbiciunea, noastră. Nu luăm în seamă lucrurile pe care ei 
le consideră foarte serioase. Aici este slăbiciunea noastră; repetă 
Cristescu, plimbându-se agitat. Plecăm de la premise false. Ii ju- 
decăm după noi, după mentalitatea noastră; și' cu mentălitatea 
noastră. Un nume nou, apărut într'o declaraţie: a mea, sau a ta, 
e FRI pa pă DN a de informare. Nu neglija nici! faptul 
alle gti na p e ZI zicem, pe lista spionilor englezi sau 
5 A EP foita i = peste capo întreagă strategie politică. 
e re DRE tatei oși, foarte atenți și necruțători. Omul 
leii a Să sia ps valoare. Dar absolut nicio va- 
Ştim nimic! Pacera nel, = a 0 Vei vedea! Nu știi nimic! Nu 
DR icace coca e aa atări și presupunem câte 'ceva,. Şţii 
afle adevărul, nu, pent aa măa lor? Teama de adevăr! Vor'să 
lizeze, şi să Sina sint ie i se supună, ci pentruca să-l para- 
tățile or, tactica lor, ata i ăţii adevărului, voința; lor și necesi- 
îi defavorizează, Ss ae: inri cât adevărul =— adevărul adevărat, 
zează : existența unor Er ear) tă un singur adevăr care îi! favori- 
Săraci, în. lumea, ocina foarte bogaţi și a unor oameni foarte 
Ru sunt oameni. de. ambel e Crezi că în “Uniunea, Sovietică 
nem așa, «pătura inte E categorii? Sunt! Au nivelat, ca' să 'spu- 
Săraci și foarte bogaţi se ediară, adică treptele; intre cei! foarte 
“Cel foarte bogaţi și-au tăcut un zid de nepă- 


nimicească, 


== 120 — 


RR 


"i 


truns, viața „lor fiind invizibilă “și de nediscutat, iar 'cei foarte 
săraci au oarecare acces teoretic și trâmbiţat, prin toate mijloacele 
de propagandă, la viața, celor din «pătura» intermediară. In Rusia 
țaristă exista-o familie imperială. Astăzi sunt sute de familii im- 
periale; poate mii pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. 

—Este bine, zic eu, dacă sunt mii de oameni care o duc tot atât 
de bine ca impăraţii. Este un progres! 

—Aparent așa stau lucrurile. In fond, însă, sunt mii de oameni 
care au privilegiile familiei țariste, trăesc în turnul de fildeș al 
ţarului, dar trăesc ca şi țarul, pe spatele oamenilor de rând. "Țarul 
era un simbol și, să zicem, îi era justificată izolarea. Simbolurile 
nu trebueșc atinse, să nu-și piardă luciul. Dar țarii cei noi, mii de 
țari, trăesc pe spatele! oamenilor: care muncesc, fără să reprezinte 
altceva decât aparatul represiv, polițienesc, în cea mai perfidă for- 
mă. a exploatării. In cea mai perfidă și mai nemiloasă exploatare. 

— Aspectele acestea, ale comunismului, le-aţi cunoscut și înain- 
te, pe vremea: când eraţi. director general al 'siguranței statului 
şi șef al serviciului secret de informații? 

Le-am cunoscut, ca. date obiective, «moarte», dar n'am avut 
timp să reflectez asupra lor. Niciun om politic de la noi ma avut 
timp să reflecteze asupra lor. Poate cu o singură excepție. Știi 
care este! excepţia. Nu vreau să mai pomenesc numele, pentrucă 
suntem. aici unde: suntem. Dar și legionarii au făcut greșeli mari. 
La, ce le-a folosit atitudinea uneori. scândaloasă împotriva. ma- 
soneriei. și “evreilor? Cu'ce era justificată arosanța împotriva a 
două forțe colosale? Nu'vă puteaţi folosi de aceste forțe, spre 
binele patriei? în] 

Problema. franecmasoneriei n'o cunosc și nu m'a preocupat, 
îi răspund, cu toate că tatăl meu a fost mason. Problema evreilor? 
Personal am avut prieteni evrei și nimeni nu m-a impiedecat să-i 
cultiv.. Nu știu, nu: cunosc vreo luptă: a' românilor! cu evreii din 
Anglia, Franța sau : America, Sau cu evreii de oriunde, din altă 
parte: a lumii. Cei/din- România au creiat problema ' comerțului, 
care intrase într'o proporţie de necrezut în:mâinile lor. Puteau fi 
în situaţia asta, grecii, armenii, italienii sau polonezii! Reacţiunea 

cred că ar fi fost aceeași. Şi nu se numea antigrecism, antiarme- 
nism, antiitalienism. Au fost în comerțul! românesc 'și greci, și 
armeni, și italieni, dar erau puţini. Atât'de puţini încât nu puteau 
naște. reacţiuni de masă:-Evreii au conștiința vechimii poporului 
lor şi o sensibilitate şi 'o pricepere 'care i-a defavorizat în rapor- 


— Bl — 


naţioinale în! care ar aşezaţi. azi aici a, 
; i suficientă o scânteie lângă o pădure pen- 
purces tragedia. Ea apoi incalculabile. Bine este, însă, 
truca să ai un E vata internațională», care se numește” în 
să-ţi apa VE etalat) nu explodează pentru prima dată, 
ie Lăsându-l la o parte pe Eminescu al cărui antisemi- 
tism s'a manifestat cam în acelaș timp, Ion C. Brătianu a suferit 
cele mai mari blesteme și exact în stilul anilor noștri. Virulența 
campaniei dusă împotriva lui Brătianu care incercase să stăpâ- 
nească invazia evreilor în Moldova, mergea până a-l acuză în presa 
internațională de... «barbarie». Deci marele «antisemit» și printre 
primii, a fost Ion.C. Brătianu. Presiunile marilor puteri, în special 
Austria, Franța și Prusia, au constrâns pe Domnitorul Carol I să 
îndepărteze de lângă el pe omul care adusese cele mai mari servicii 
țării, la ora aceea. Astăzi nu se mai vorbește despre antisemitismul 
lui Brătianu, precum mâine nu se va mai “vorbi despre antisemi- 
tismul lui Corneliu Codreanu și Horia Sima. Oamenii dispar, dar 
problema rămâne! De ce? O judecată justă cu privire la cele în- 
tâmplate și o alta justă, cu privire la cele ce se vor întâmpla, nu 
o putem face confruntându-le.: Greșeala constă —cred: eu— că 
dintr'o condiție obiectivă, am creiat una sentimentală. Când ajun- 
gi să deplasezi aceste probleme în spațiul afectiv, lucrurile nu mai 
pot fi controlate. Și n'au fost controlate, pentrucă le-a îmbrățișat 
mulțimile. Oricine ar fi fost, nu putea observa mai bine interesele 
noastre decât noi înșine. Deci, în momentul în care realitatea, 
nu a mai fost conformă cu aceste interese, s'a născut criza, care 
va îi depășită de-a lungul anilor. 
i Cristescu iși leagănă o mână, părând'a se îndoi de ceva, de 
câte ceva din afirmaţiile mele. Apoi intervine : 

—Voi nu-i cunoașteţi! Sunt foarte vindicativi! 

—Am impresia că dumneta deplasezi problema dela, raporturile 
genei ci Mlinica eu, adică dela condiția care a creat accidentul, 
Pi ez ea lila cu alt caracter. Asta însemnează. că 
a a ie că așa este, dar nu mă manifest. M'am folosit de 

cica una. Fără ei n'ajungeam unde am ajuns! | 

acea Pee sp, la un pas de plutonul de execuţie! 
u salvat. Dar am trăit: bine toată: viața. 


sa ie i a călătorit, am avut femei câte am vrut. Jucam 
sete oamenii poliţiei, Și toţi imi știau de frică! 


turile cu comunițățile 


— 122 — 


-€ 


Ier 


—«Dar Mâreșălul? Care afost atitudinea lui față de evrei? 

—Dumneata mă întrebi?! Ca/ gazetar ar tebui să știi! Este su- 
ficient să-ți spun ceeace știe toată lumea. La noi n'âu fost Drogro- 
muri! Au fost și'lă noi asasiriate, dar nau: fost progromuri! Nici 
înainte 'de 'război, nici în timpul războiului: România” a respectat, 
până la ultima virgulă, toate legile internaționale, cu privire la 
populația civilă, în teritoriul'ocupat, și cu privire la tratămentul 
prizonierilor de războiu. România nu & făcut crima''de genocia 
nici direct nici indirect. Românii nu au-ucis evrei în masă, nici 
pe teritoriul român nici pe teritoriul inamic! Mareșalul a refuzat 
să dea evreii care-i avea pe teritoriul român, la cererea guvernului 
german. Şi nimeni mai bine decât mine nu 'știe aceasta! 

Poate că nu i-au cerut germanii? ruj: 

—Cum să nu-i ceară? Nu ţi-am 'spus?' In repetate rânduri și 
sub toate formele, au încercat să-i obțină și Maresalul s'a opus 
întotdeauna. Numai așa au fost salvate masele de evrei din Ro- 
mânia. Este adevărat că guvernul român nu a putut salva evreii 
din Transilvania de Nord, care, din 1940, a fost ocupată de unguri. 
In România nu s'a practicat genocidul. Nicio grupare politică nu 
a practicat genocidul. Repet, în România nu au existat progromuri 
şi nici ceva asemănător cu «noaptea de cristal» din Germania 
naţional-socialistă. Graţierea lui Antonescu a fost cerută de rabinul 
Rosenthal din Statele Unite ale Americii, printr'o petiție pe care 
și-au pus semnăturile peste 19.000 de evrei. Cum ar fi cerut evreii 
această grațiere, dacă Antonescu i-ar fi masacrat? Acestea sunt 
adevărurile istorice și documentele le pot dovedi. In ziarele de 
astăzi, de peste tot, se face multă propagandă. Dar nu se aduce 
nicio dovadă! Explicabil! Pasiuni! Uneori iresposabilitate ! Sau 
toate la un loc. Legionarii, însă, nu știu să facă politică. Doc ane 
consideră ei virtuţi politice, adică atitudine deschisă, vorbă pu- 
ţină, onoarea și credința religioasă, nu sunt decât dăunătoare 
spiritului şi acţiunilor politice, deci succesului politic. Fagaras 
au mai greșit și cu cele câteva omoruri pe care le-au făcu zi i a 
aici n'au procedat cum trebuie. Cu 60-70 de morți, și-au perene 
lumea, în cap. Trebuia să concureze în asasinate pe Se na ps 
voiau să aibă audiență politică în Occident, Trebuia să ucidă c 

X.voi ă t. Uită-te la Stalin! 
teva milioane dacă voiau să se bucure de respec ÎL seistiiaă 
Intre anii 1917-1923 au exterminat 2.000.000 de i aa i DEE 
lui englez și ai Stateler-Unite ale Americii. In pe 


— 123 — 


au fost exterminați prin foamete, aproape 3.000.000 de ruși și astăzi 
englezii și americanii sunt condescendenţi faţă de forţa'lui Stalin. 
In aceeași perioadă, au fost lichidati alte 2.000.000 de ruși, care 
li s'au Opus, iar astăzi aparatele de filmat și de fotografiat. se 
inghesuesc să arate lumii buna lor, întelegere. Legionarii trebuiau 
să ucidă cu frenezie, dacă doreau să fie luaţi în seamă și consi- 
derati, politic, egali lui Stalin, ca să poată avea strângerile de mână 
ale lui Churchill și Roosevelt. Au fost niște amatori, care: cu. 60-70 
probiul lumii întregi. Dece? Pentrucă 


asasinate politice au avut 0 
legionarii n'aveau dreptul să fie decât victime. Dintre ei, au fost 
uciși într'o singura noapte 300, apoi: aruncati pe străzile orașelor 
și satelor și nimeni n'a, protestat. Digestia oamenilor politici ocei- 
dentali a fost stimulată. Molotov:s'a- lăudat public că a făcut colec- 
tivizarea impușcând. zece milioane de culaci și nimeni nu s'a în- 
fiorat! 


— 124 — 


e 


8. EXTERMINAREA LEGIONARILOR 


__Toate aceste lucruri le ştiaţi și în vremurile când erați tare 
şi mare? 

—re ştiam și atunci și adevărul este “că exterminarea legio- 
narilor îmi convenea atunci. Nu numai că-mi convenea, dar am 
și contribuit la ea. Acesta este adevărul! Și eu, ca 'toți oamenii 
politici vechi, recunoaștem astăzi că am greșit. Dar degeaba! Să 
vedem. astăzi ce pot! Astăzi imi dau seama că. popoarele mici nu 
sunt: decât niște papagali. Noi. am fost în trecut haut-parleur-ul 
marilor puteri, marilor puteri care astăzi ne-au dat la cap! Cine 
s'a impresionat de toată tragedia, pe care o trăim noi, popoarele 
mici, căzute, în urma unui târg abject, sub cnutul comunist? Dim- 
potrivă, și englezii și americanii le-au dat, pentru calculele lor 
politice —poate și de frică—; toate ajutoarele, prin care au supra 
vieţuit, și cu care au continuat asasinatele în masă. Gândește-te 
că numărul deținuților din închisorile' și lagărele de muncă for- 
țată era, în 1937, în U.R. Ş. S.; de 5.000.000. Numărul arestaților 
și deportaților în 1938 era de 7.000.000. Numărul execuțiilor, între 
1937-1938 — procesul Tuhacevski și altele— a fost de peste 2.000.000. 
Numărul deceselor în lagăre, între 1937-1938, peste două milioane. 
Astăzi, nici nobilii englezi, nici mioraliștii și puritanii americani, 
nu sunt jenaţi să-i sărute iustața lui Stalin, să-i strângă mâna, 
ratificânduii” asttel toate ororile, toate crimele. Iar enciclopediile 
americane şi engleze, îi vor rezervă mâine un spațiu cel puţin 
egal cu al lui Einstein, Napoleon său Bernard Shaw, dacă nu 
mai mare. ia gata 

Legionarii, cu 60-70 de victime pe conștiința lor, sunt arătați 
cu' degetul că niște mari asasini. Așa se plătește amatorismul în 


——125 — 


i i-aţi cruțat ieri. Ei bine aceștia pe care i-aţi 


itică. Pe comunișt Le 
se de sini voştri de mâine. Peste 20-30 de ani lichi- 


cruțat ieri, vor fi asa 


dează mișcarea legionară. | == 
__Domnule Cristescu, consider tot ce mi-aţi spus ca o butadă 


gentilă. Imi este greu să cred că gândești astfel şi că nu cunoşti 
miscarea legionară, care în esența ei este creștină. Cele câteva 
crime care au fost comise, au fost comise în disperare. Dumneata 
trebue să știi că un criminal, orice criminal, dupăce comite o crimă, 
fuge, se ascunde, Ei. bine, cei care l'au'omorit, de: exemplu, pe Ar- 
mand Călinescu, s'au predat, asumându-și responsabilitetea actu- 
lui. Aceasta nu este o crimă, ci un sacrificiu. Au plătit de bună 
voie, cu propria lor viață, sancţionarea unui satrap. Ca într'un 
războiu. Soldaţi întrun războiu nu ucid? Și evreii au ucis vârtos, 
în luptele pentru crearea Statului. Israel. ; A 3607 
—Dar cum au putut face greșala să ucidă pe Iorga? BUT | 
—ată ce-ţi pot spune. Eram'in'redacţia ziarului în care lucram 
și personal am primit; telefon dela doamna; Iorga pentru'a fi înș+ 
tiințată redacția despre ridicarea profesorului. Iorga: de: acasă. Am 
dat imediat telefon la; Presidenția Consiliului: de-Miniștri: Fusese 
anuţat și d, Horia Sima, care plecase deja, în întâmpinarea, celor 
care l-au răpit, Ce am aflat ulterior? Echipa. care l-a răpit, bănuind: 
intervenţia familiei profesorului și pentru a nu fi 'impiedecaţi, au 
părăsit șoseaua. Brașov-Bucureşti și au intrat într'o pădure, unde 
profesorul afost: asasinat. Profesorul Iorga a; fost; victima pro- 
priilor: lui îndemnuri la asasinați, A'creat, prin: autoritatea con 
deiului său, o atmosferă căreia i-a căzut; el: însuși victimă. Nu este 


mari, savanți rai: secolul 


Tor FER ac 
sa a fost la catedră și-în, istorie, „Politica. este un domeniu în. 


își asumă acest; rise. El, to- 


întrun altul j i iul in: care: era; uriaș, a, intrat; 
ze aa cum știi, a făcut numai roată «Euinu 

ca a uBVI-0n0 politic, și într'adevăr în poli- 
consecință, a urmat tragedie după. tra» 


—-126 j— 


E 


SEE SE e 


gedie, pe care Nicolae Iorga le-a antrenat, Fire pasională, orgolios 
şi-a imaginat că poate fi mare în toate, Și a greșit. In Dodi a Pa 
mediocru, în teatru a dat dovadă de amatorism, în politică... să 
nu mai vorbim. car 

—Ai fost legat de vreun om politic mai mult? Pentru cine ai 
avut cea mai mare admiraţie și lealitate? 

— Pentru Mareșalul Antonescu. Cea mai mare mândrie a vieţii 
mele este că am fost la un pas în urma acestui om. Era un om 
sobru și avea o viața particulară foarte decentă și modestă. Dor- 
mea, într'o cameră mică, în care nu avea decât un pat tare și un 
dulap de haine. Mânca puţin, nu bea și nu fuma. Imi amintesc 
o scenă. Am fost cu Mareșalul la Hitler. Seara, după convorbiri, 
am fost invitaţi la masă de Mareșalul Goering. In fața tacâmului 
lui Hitler, era un pahar de apă. Tot un pahar de apă avea și 
Mareșalul Antonescu. Goering insă, bea din pahare de aur, vinu- 
rile cele mai alese. Lui Goering îi plăcea luxul. Era foarte bogat 
şi foarte preţios. La masă când a ridicat paharul pentru Hitler, 
acesta i-a spus: «Il vezi? Nu poate bea decât din aur și cristal!» 

Apoi, adresându-se lui Goering: 

—0O să-te văd din ce vei bea, când vei fi prizonier la ruși. Te 
vei mulțumi și cu o cană de lut! 


meneacă —generalizând— o inversiune sexuală? 

Cristescu se. ridică depe pat, evident nemulțumit de «investi- 
gaţie». Cu o voce voalată, imi răspunde: 

—I se spunea; și «câinele roșu», pentrucă era un om tranșant, 
neiertător. Este adevărat că era un temperament sanguin. Iși ieșea 
repede din pepeni: Marea lui greșală a fost că n'a rămas militar. 
Cine spunea, că politica și războaiele nu trebuiesc lăsate pe iesi 
militarilor? Dacă n'ar fi fost problema Basarabiei, mareșalul n'ar 
fi fost niciodată în tabăra germană. Ştiu că legionarii nu-l pot 
ierta niciodată pentru evenimentele 
atunci n'avea ce face! In primul rân Cs 
ambițios și n'accepta să fie sub ascultarea nimă 


dela 21 Ianuarie 1941, dar nici 
d, pentrucă era un om foarte 
nui. In al doilea 


—-1211— 


enimentele de aturici n'aw fost conduse! de el, 
facă revoluţie, iar nemții care! se "pregăteau 
aveau nevoie:de producţie: și de armată, ele- 
aceea, Mareșalul Antonescu. Legionarii 
: masă, dar armata era, carlistă, și generalul 
a pei SA abdicarea lui Carol: II, Antonescu era; întru- 
RN o personalitate consolatoare, pentrucă; abdicarea regelui îi 
atingea direct. Nu mă refer desigur la trupă, ci la ofiţeri, în special 
aradele superioare, care, determinau. şi atmosfera psihologică a 
trupei. Hitler a dat Mișcării legionare două lovituri capitale: pri- 
ma, când i-a dat mână. liberă lui Carol II să-l curețe pe Comeliw 
Codreanu, și a doua, când i-a dat mână liberă lui Antonescu să 
vă curețe: în 1941. Este curios: că au coincis aceste "două forțe 
opuse, în 1941, ca. să: vă lichideze. Una din aceste două “forțe a 
fost naţional-socialismul.; Poate nu chiar nâţional-socialismul, dar 
sigur scopurile. germanilor. Cealaltă forță o știi! 
—Grezi dumneata că Mişcarea legionară a fost lichidată?, îl 
intreb cu un aier de obiectivitate. | 
—Acum se va vedea ce pot !, exclamă Cistescu, pe un ton foarte 
pedagogic. Să-i văd astăzi ce pot. Astăzi și mâine, vom vedea. 
Pentrucă, in fond, Mișcarea este''singura speranță. Ai văzut ce 
s'a întâmplat în 1945 și 1946. Dumneata știi mai bine ca mine. 
Mi-ai spus că erai afară. Liberalii inexistenți. Tărăniștii nu erau 
in stare să facă o adunare publică. Ii hăituiau o mână de: der- 
bedei, plătiţi. Şi țărăniștii și liberalii aveau mase electorale, lipsite 
de spiritul de luptă. Rezistenţa se bazează astăzi pe ceeace este 
nativ; sănătos, în poporul nostru. Am uitat să-ți spun că un mare 
ie Altă dițeica la care am fost anchetat la Moscova, a fost 
eco fa lei aaa E Roi Ore intregi am fost interogat; despre 
a fost tot generalul rc Sa: Fii e oa „rit cin Atu iiz E 
matic, eram anchetat în E at dig a ei E dit citrice 
m e eat ad va SIZE VA a doi sau trei asistenţi, desigur 
Piri e RGB nd a Pain a i ia 
ist», toți imbrăcați, civil Ip Saga a 7 


rând, pentrucă ev 
Legionarii voiau să 
de războiul cu rușii, 
mente ce le avea, la, ora 


—-128 — 


ue 9, STAVIILAVA 
) BTA sr Dir | 

Uşa se deschide brusc. Plutonierul care ne imbia 14 vorbă, de 
această dată cu faţa roșie și iritat, mi se adresează autoritar: 

—Ia-ţi tot ce ai și ieși afară! Repede! Repede! : 

Intind mâna lui Cristescu și îi Spun «la revedere». 

Ta tite de ce-i arde! Ieși afară, banditule, că 0 să vă vedeţi 
voi “pe huma, cealaltă! F-sp „tis! 2301OY 

Ani ieșit. Mi Sau pus cătușe la mâini, lanțuri la picioare și 
ochelarii 'de sudor 'cu 'vată Am ieşit, dus de mână. Am fost urcat 
într'o mașină și, din convorbirile escortelor, am înțeles că mergem 
la închisoarea Jilava. 

Intrând în această închisoare subterană celebră, am fost isbit 
de mirosul de mucegaiu. “ 

"“Tn'celulă, în momentul în care am făcut primul pas, patruzeci 
şi rouă de capete, toate nebărbierite, sau ridicat și m'au privit. 
Desigur multe cunoscute 7 Petre 'Tuţea, inginerul Ștefan Tacobescu, 
Aurelian” Bentoii; profesorul Săndulescu, căpitân Ioaniţescu, etc. 
O singură întrebare am citit în Ochii tuturor, apoi șeful camerei 
a formulate: > Ig 4 9 IE EARI ci 

—Ce mai nou? X 
In afara celor citați mai sus şi care-mi erau cunoscuți, mai 
erau un general și câţiva otiţeri inferiori, avocaţi, ingineri, tinea Și 
câțiva meseriași. Câţi oameni, atâtea organizaţii de rezistenţă, 
apărute peste noapte, după întrarea trupelor sovietice pe teri- 


toriul ţării. 4 
un ciubăr pentru apă, 
de alta a celulei. Jos, 


Privesc «mobilierul» celulei. Un hârdău, 
două priciuri din zid în zid, de 0 parte și 


—-1291— 


u în pete de mucegaiu. La fereastră, un oblon 
ile ia cu tablă, desupra căruia, se vedea o peliculă, 
ii Niciunul condamnat. Mulţi arestaţi de 
de cer de cinci Cen Je cu care erau imbrăcaţi soldaţii 


lire „ Pufoaice 
patru ani, lau îmbrăcau în acest an (1949, Februarie), 
ruși, la 23 AU 


deținuții cetera privirile, unele speriate, altele senine, Și 
Figurile ing i si nouă de capete, toate tunse chilug. 
băzbile a ptruzee. d > enelezii?, răsună 0 întrebare hotărită, 
pe ea ec să rememorez ce știu sau ce-am șiut, ce 
S SE ari bănuit, dar nimic nu era de natură să încura- 
i şi nouă de suflete tulburate și cele patruzeci și 
ei de trupuri chinuite, pline de bube, aproape niște stafii. 
Incerc să îngăimez câteva cuvinte, să dau o explicație : Ialta, 
Teheran, zone. de, ocupaţie, zone; de interese, de influenţă. 
—Nu, nu, lasă astea! Astea au fost! Ce știi precis?. Ce se în: 
tâmplă acum? 8] 
—N'au fost! Sunt! Sunt mereu! ; + brtitai 
—Ești defetist! 'Toţi care au: fost, arestaţi; recent, sunt; defe- 
tiști. Toţi vorbesc de Ialta, de Teheran. Ar trebui să înţelegem că 
Stalin este geniul epocii. Şi că Stalin a, tras la moara lui, imperiul 
englez și marea forță militară; a Staţelor Unite... Care sunt rapor- 
turile miliţare intre ruși și americani? + ori 
—Americanii culeg informaţii despre ruși și rușii. despre ameri: 
cani! di - ri] 
—Bun! Asta este o informaţie încurajaţoare. Şi, altceva. ce-fac? 
—Banchete ! Banchete, în care se laudă unii pe ceilalţi, în care 
își preamăresc virțuţile, militare. Și dupăcum, sper „că ştiţi, după 
ce au condamnat, Germania, -pentru rasismul, lui Hitler, toţi, la 
sfârșitul războiului, au. devenit, rasiști.. Şi Roosevelt, şi; Churchill 
A Pta. Ştiţi bine că la sfârşitul războiului, niciunul n'a pregetat 
vorbească despre marile calităţi ale rasei poporului, pe „care-l 


reprezenta. 


) 


j ) iti | 19 rola) & ia Ol 


—— 1801 — 


II 


110.“ ROLUL CULTURAL AL SĂPUNULUI 


"In toiul acestor! discuţii” politice savante, când fiecare dintre 
cei arestați cu mult înainte, spunea ce dorea să fie, se deschide 
ușa, zăvoarele" grele sunând 'în 'cădere ca 'un car de oale sparte. 
Gardianul intră însoţit de două plantoane, condamnați de drept 
comun! cu infăţiseri lombroziene, și împarte săpunul, dupăce nea 
întrebat câte '«capete sunteţi?» Intr'adevăr, săpunul împărțit pen- 
tru o lună nu ajungea să ne spele decât mâinile și făța. Bine în- 
țeles, săpun “de rufe și atât de moale, încât în lipsă de orice lucru, 
și în'setea de estetic a fiecăruia, după distribuție, începea, cu o 
frenezie 'inimaginabilă, «confecționarea formelor săpunului de 
toaletă, rotund, oval, pătrat, dreptunshiular. Celula toată era agi- 
tată. Pe marginea “stâlpilor! priciului “sau pe ciment, între mâini 
său uneori izbit de frunte, calupurile! de săpun luau forme noui, 
fiecare admirându-și forma preferată, care nu era alta decât fornia 
săpunului pe care-l întrebuința in libertate. 

"Pentrucă eră'ziua săpunului/ discuţiile celor vechi erau în legă- 
tură cu fabricarea săpuliului. Proprietăţile” ingredientelor care-l 
alcătuiau, “procesul! prin “Care” se acționează asupra impurități: 
10r, €tc: La âceste simpozioane, partitipau toţi, cu excepția filo- 
sofului care privea 'cu''simpătie desbaterea, ca un bătrân care-și 
asista nepoţii, Ia joacă: Nu exista” niciun subiect în care să nu 
intervină controverse, uneori'violente. In celulă nu erau îngăduite 
creionul, hârtia, său orice altceva care ar fi ținut mintea într'o 
activitate oricât “de restrânsă: «Să fierbeți în propria zeamă |», ni 
se! spunea adesea. Profesorul, însă, intervine! cu o problemă câre 
trebuia desbătută: «Rolul cultural al'săpunului». Ideea prinde «în 


—131— 


masă» şi aderenţi sunt dela cel mic, la cel mare, inclusiv filosoful. 
Iată tehnica propusă: se procură pe orice cale, de la infirmerie, 
sticluțe cu medicamente sau de medicamente. Se «unge» sticla cu 
săpun, apoi se așterne un strat subţire de praf D. D. T., pe care-l 
aveam în celulă din abundență, în campania care se ducea contra 
păduchilor, purecilor și ploșniţelor. Mai rămâne să dăm bătălia, 
pentru un minuscul instrument, cu care să putem sgăria această 
pastă pudrată. Nu era o întreprindere prea ușoară, chiar foarte 
riscantă, pentrucă orice beţigaș, cuiu sau ac, ce era găsit asupra, 
unui deținut, urma sancţionarea;cu multe zile de izolare, foamete, 
frig şi bătăi. Pentrucă acest beţigaș, cuiu sau ac, ne ajuta să 
evadăm —nu din închisoare—, ci din condiția morală în care eram 
constrânși s'o trăim și care trebuia să conducă la spălarea creeru- 
lui. Dar ingeniositatea deţinutului, complet rupt de orice altă rea- 
litate, totalmente izolat; era foarte activă: Cum odată; pe săptă- 
mână primeam un fel.de -ciorbă-cu oase, toţi erau obligaţi, „prin 
consemn. tacit, să păstrăm cu sfinţenie: oasele care-puteau fi aș: 
chiate. Dece numai prin consemn tacit ?-Pentrucă un consemn ros: 
tit putea fi denunţat. Prin urmare, determina; o-anchetă. Iar într'o 
anchetă nu putea fi nimic ascuns; întrucât există martorul ocular: 
denunţătorul; ma 1ânsb alsqa oi 52 RAU Ut ul o Iri 

Astfel, într'o -singură zi: cu; ciorbă de oase, -toată/ camera avea 
condeie pregătite pentru, lecţii; de limba: engleză; poezii și teme: fi- 
losofice. Iar în cursul săptămânii, spre-surprinderea.plutonierului 
gardian, într'o. singură zi, mai mult; de jumătate din; cameră, s'a 
înscris pentru . vizita -medicală.; Am spus «spre surprinderea gar- 
dianului»; pentrucă. el ştia. foarte; bine, ceeace ştiam-și noi că la 
orice vizită medicală, nu se prescrie: decât sulfat de magneziu (sare 
amară ). Indiferent ce aveai.:Dacă aveai un; furuncul, cancer, sau 
miocardită, panaceul era sulfatul. de magneziu.: Medicul, la rândul 
lui, surprins; deo; îmbolnăvire în--masă, subită, considerând cererea 
deţinuţilor «un fenomen: social», -le-a dat tuturor sulfat, de. „mag: 
neziu, pregătit în pripă; dar a, sesizat, şi organele: Ministerului de 
Interne, forul! tutelar al-penitenciarelor:Nici-medicul nici gardia- 
nul, cu-atât mai puţin conducerea Ministerului, nu s'au-seşizat de 
imbolnăvirea, deţinuţilor, care era dorită, ehiar-provocată. Dar nu: 
mărul mare; de deţinuţi care -au cerut să fie văzuţi de-medic, într'o 
singură-zi, presupunea 'ceva.; Sau o tentativă. de-evadare sau 0 pre: 
gătire generală pentru un-atac impotriva-conducerii închisorii. Ca 
urmare, Ministerul fiind; sesizat telefonic (după cum: am-aflat;mai 


—-192i— 


țârziu din indiscreția unui paznic), s'au dat ordine de suprave- 
ghere strictă. Numărul gardienilor a fost dublat, iar suprave- 
gherea, celulei noastre, minuțioasă. In cursul zilei următoare, gar- 
dianul a intrat de mai multe ori să ne intrebe, «ce faci acolo?». 
Deţinuţii, sau frecau sticle cu săpun, discret și atent, să aibă un 
strat uniform, sau le pudrau cu D. D. T. Desigur însă, că dintr'o 
dată celula ne mai zumzăind în discuții mereu contradictorii și 
îndeletnicindu-se fiecare cu gesturi ciudate, a mărit suspiciunea. 
Organele de pază, foarte stricte în observarea ordinelor, n'au inter- 
venit direct la intrările în celulă, să constate ce se ascunde în grabă 
sub rogojină, sau sub pătură, dar prin vizeta ușii, permanent eram 


priviţi și desigur suspectaţi. 


— 133 — 


a ai 


11. “ PERCHEZITIA 


In fine, după câtevă zile, intr'o dimineaţă, înăinte de a ni se 
da terciul (150-grame, un fel de supă din făină de porumb), auzim 
tropăitul a numeroase cizme. Celula se deschide cu violență și or- 
dinul; cade ca o "lovitură de măciucă'; «Nimeni nu face nicio miș- 
care!» Apoi, unul câte unul, suntem escortaţi de'câte un gardian 
şi duși într'o -celulă: goală alăturată! Dupăce.a fost adus și cel al 
50-lea, își face' apariţia un pluton “de gardieni, privindu-ne cu un 
aier triumfător. Unul dintre aceștia, probabil cel care răspundea 
de! această, «operaţie fulger», rostește-o mică alocuțiune: «Toată 
lumea. ascultă. la mine! Cu partidul nu vă jucaţi! Noi nu vrem 
să vărexterminăm la maximum, dar cine calcă consemnul, este 
curățat instantaneu. Aţi auzit? Acum! desbrăcarea la piele, cum 
te-a făcut mă-ta și arunci hainele la un metru!» Ordinul acesta, 
cu aruncarea hainelor la un: metru, ne-a creat mare încurcătură, 
pentrucă pentru 50 de oâmeni, ne-ar fi trebuit 50 de metri. N'aveam 
de unde 'să-i scoatem. Așa încât, speram 'ca, în fața realității evi- 
dente; să fim toleraţi să le aruncăm la'20 de emi, adică la picioarele 
celui din fața fiecăruia. Ceeace sa și întâmplat: Goi, aproape nu 
ne mai recunoșteam unul pe altul. O clipă mi-au venit în minte 
scheletele expuse la muzeele/ antropologice: Diferenţa era numai 
pielea în care erau îmbrăcate scheletele noastre. O piele mată și 
scămoșată, plină! de excoriaţii și, la cei mai mulți, zemuind de 
bube și de: furuncule. Eram rușinat, pentrucă fiind nou venit și 
cu o detenție incă redusă, mai păstram niște urme din ceeace 
poate fi un om. Bărbile mari ale «veteranilor», atârnând, decorau 
sinistru această masă de oameni, pe care picioarele abea ii mai 


— 135— 


Fie Sa 


observa cu greu, mișcându-se la respiraţiile 

“arde. Această perchiziţie minuțioasă, dela buzunare până la, 
plăpân apoi în anus, între degetele picioarelor, etc., s'a soldat 
i ea dz Aurelian Bentoiu, fostul Ministru al Justiţiei, 
duo în srp zeacă până atunci, prin sute de alte perchiziţii, foto- 
EaiR fiului. De această dată, marea «crimă» i-a fost descoperită. 
Câteva picioare în abdomen, două palme puternice și bravura gar- 
dianului s'a soldat cu prăbușirea bătrânului. Privindu-l pe ciment, 
gardianul adaugă: «Luaţi exemplu! Partidul este neindurător. Le- 
nin ne-a învățat să fim neîndurători cu dușmanul de clasă. Fuga 
marș la celulă. Nimeni nu se îmbracă! Luaţi-vă boarfele și la 
cameră !» 

Cele 50 de schelete s'au mișcat greu, cu ochii îndreptaţi spre 
Aurelian Bentoiu, care încercând să se ridice, a căzut din nou. 

«Luaţi-l pe moșu! Are caroserie. slabă !» 

Bentoiu, cel mai inalt din celulă, cu'greu putea fi ridicat de 
atâţia câţi il puteau apuca. de mâini și-de picioare. Infometarea, 
îndelungată, lipsa, de aier și nemișcarea, redusese trupurile noastre 
la limita rezistenței: Numărul de calorii ce' trebuia: să le primim 
în raţia de mâncare, era: de 1200;zilnic. Din: calculele deținuților 
medici, insă, rezulta, că: se primeau sub 900, uneori-sub 800... 

Ieșiti pe. culoar, mai întâi trebuia să. fim încolonați.Sceletele 
noastre între zidurile umede, cu hainele în braţe, tușind, sgribuliți 
de frig și umezeală, dădea, un spectacol straniu și comic în același 
timp. Toţi-voiam să:-ne; salvăm «goliciunea», ținându-ne hainele 
pe Obtiecnera Numai bătrânul lovit, Bentoiu; cu ochii întredeschiși, 
N betty u seca care abea, îl țineau, parcă își expunea 
Ter pi N sata E plai autoritatea gardianului. Unul 
disciplină şi.sub o 1) Căimașe pe: el. Gestul, a-fost considerat o in- 
lemn, al: bocancilor eco) Pâșii târșiţi, în sgomotul 'saboților:de 

ez piine ana oviturilor; de-baston: i sist ri 
scânduri. și un Dat pa e Redă credem ochilor. Un maldăr de 
desfăcute ; bucaţă cu et i Di ea a pia ERIE 
murdar, și plin. de var; 'Ti ia umarul delapă;cinlocuit cu alţul 

; Hineta care! ţinea-l0c de closet, aptă să 
ă și aceasta cu'una mai sgâr- 
' Păturile, înlocuite: toate cu 
e'săpun, înjumătăţită. Toate 
au dat atâtea satisfacţii câteva 


țineau, iar toracele se 


cită, și deasemene 
- a = 
ciosvârte de, pături, Rau le Murdară: 


turi, Raţi ă 
sticluțele de ie licee Si să : 


==1361— 


E 


zile, confiscate. O parte din rogojinile care ne' serveau. de saltele, 
desemenea ne-au fost luate. Sancţiunea pentru incercarea noastră, 
de a ne ţinea spiritul treaz, a fost nemiloasă. Am privit grămada 
de lemne, și, în spatiul'mic în care ne mai puteam mișca cu greu 
cincizeci de oameni, am încercat să ne imbrăcăm. “Totul fusese 
regisat insă perfect. Stupoarea noastră era atât: de “mare încât 
toate! mișcările: noastre erau leneșe și triste. Nici cămășile încă 
nu le pusesem, când se deschide ușa și plutonierul ne anunță pe 
un ton foarte dulce: «Masa!» Scena care a urmat este indescrip- 
tibilă., Prin urmare, să recapitulăm: bătuţi, desbrăcaţi, cu un 
bătrân. care: încă nu se putea mișca singur, întins pe două scân- 
duri, cu mai mult de trei sferturi din celulă ocupată de scândurile 
priciurilor. desfăcute, și flămânzi. Când s'a anunțat umasa», era 
o mângâiere adusă: desolării noastre. Dar tragedia a început când 
a'trebuit, în grabă mare, să ne căutăm gamelele. Nu s'a mai gândit 
nimeni să se mai îmbrace. Masa era un eveniment "mare. Cele 
zece: minute cât dura îngurgitarea' celor: două-trei jumătăţi de 
cartofi și zeama sau arpacașul, pe care afară nu l-am fi dat nici 
animalelor noastre, toate necazurile, toate durerile, încetau. Dar 
unde;să găsim gamelele? Cincizeci de perechi de ochi căutau gră- 
biţi, speriaţi, în toate ungherele celulei, și nu vedeam nimic. 

“—Mai repede —ordonă gardianul— că rămâneți fără mâncare! 

La această ameninţare, panica a crescut și niciunul nu mai 
privea decât spre locul unde şi-ar putea găsi gamela. Scândurile 
au fost 'răsturnate, mutate dintrun loc într'altul, întrun sgomot 
sinistru, praful se ridica, şi cincizeci de oameni tușeau îngrozitor. 

—Le-am săsit!, strică unul, triumtător. 

Cele cincizeci de, samele, erau, jumătate în țineta, de apă, ju- 
mătate în tineta, care ne folosea de W. C., amândouă acoperite 
cu 0, rogojină.. Nimeni nu sa mai gândit săși spele vasul în care 
primea, mâncarea. De altfel, nici nu aveam cu, ce, pentrucă tineta 
cu apă fusese evacuată, aducându-ni-se în loc, cum am spus, 0 
alta, goală și ațât. de: murdară încât numai, cu atenţie. o puteam 
deosebi de. cealată, A urmat, un sgomot de.gamele, amplificat de 
starea.jalnică. a celulei, și, grav, ordinul şefului de cameră răsună: 
«Păstraţi-vă, ordinea! Cine a fost primul, ieri? 

Intr'o''ordine “stabilită pe: poziția paturilor, se primea zilnic 
mâncarea, întrucât cel care lua primul, de 'obiceiu lua mâncarea 
mai slabă, iar ultimul ceva mai! groscioară; dar și suplimentul. 


— 187 — 


i ăzi ltimul mâine. Şi tot 
Se era primul astăzi, era u : 
Astfel incât cel care dela primul pat, la al doilea, al 'trei- 


in această ordine, i ia/di 
iai cazul celulei noastre, întrucât nu'erau paturi, ci pri: 


ciuri de scândură, se lua mâncarea în ordinea ului pe care 
i riciu. 
Z a Mese era un deţinut și se impunea, în ochii celor: 
alţi, fie prin tupeu fie prin autoritatea lui morală, sau, când lipsea 
si una și cealaltă, cel care avea o mai mare condamnare sau cel 
care era mai. vechiu în celulă. Erau și cazuri când șeful de cameră 
era. ales în funcție de relaţiile cu plantoanele, care, în mod obiș- 
nuit, erau. deţinuţi de: drept comun. Uneori intervenea adminis- 
trația să-i numească, dar-foarte. rar. IBI 9 „ITUD 
Și iată-ne goi, păstrându-ne totuși ordinea. în dreapta ușii. Cin: 
cizeci de perechi de ochi erau îndreptate spre ciubărul cu mâncare. 
Venit nou, îi priveam cu atenţie. Era o liniște impresionantă, neau- 
zindu-se decât polonicul:infundându-se în' ciubăr. Fiecare dupăce 
și-a primit porţia, trecea'spre: stânga ușii, căutând un loc: unde 
să stea jos, și să-și îngurgiteze zeama. Şi-a tras fiecare pe cap 
cămașa, gamela cu mâncare ţinându-i-o cel de lângă el, pentrucă 
nu exista un 'locșor în 'care-s'o așezi, fără “riscul de a “se “vărsa, 
Ar îi fost'o tragedie; Apoi, fiecare își dumica jumătate din porţia 
de, 150 gr. de pâine, cealaltă jumătate. fiind păstrată; pentru «masa» 
de seară, Dumicatul se făcea cu mare sgrije, ca să nu se piardă 
nici-o firimitură, fiecare jurându-și că, în libertate de vor. mai 
ajunge, să nu mai arunce firimiţurile,, pentrucă «este un mare 
păcat !» Foamea era cumplită și procesul de distrofie al acestor 
trupuri chinuite, era evident. Mirosul de acetonă din celulă îl 
simțeai numai când veneam dela anchetă, sau dela gretă, unde 
eram chemaţi pentruca să semnămi sentințele de divorț ale soțiilor 
care nuși puteau altfel menținea serviciul. Constrânse 'să divor- 
țeze, femeile rezistau până erau chemate la usecţia! de cadre», 
crt pa ultimatuni-ul : «Sau te despărți de banăit, sau pleci 
lerage ai ieri La divorț, era, obținută cu tare urgență de 
galiu eerțica papa 0 Brie etătă,petifeieaa e 
zi : » penvruca astfel să-i mărească descurajarea și de- 
presiunea, psihică... In fine, întrun” timp record, mai toți eram 
cu lingura în gamelă. Cei'mai fiulti tal inini dei a at oți ati 
ai = al mulţi în picioare, 'o parte zați 
chinuit pe câte un''capăt; de! seâ paote 
giealabiti că/Iaineatădal bt up vaza 2 20 dU Păee osti buei ui sâsă în 
echilibru, Apoi întrebării pe* mai putea stă unul'care sto ţină în 
rile: «Câte steluțe da'grăsime ai, Costică?» 


— 138: — 


E 


««Trei, dar tu câte?» 2 Am" noroc "Astăzi "sapte i -UMă Ioane! 
mi-a pus Dumnezeu mână in cap. Ce seri să fie ăsta? Am cinci 
jumătăţi de' cartof. De când sunt iii inchisoare n'am avut atâta. 
«Dar de cât timp'ești» - «De trei arii și jumătate 

— Pentru ce ești condamnat? -! 

—Nu sunt cordaninat! ay 

—De ce ești aici dacă nu ești condamnat? 

—Dar tu de ce? 

—Nu știu! Cred că din cauza unui unchiu care ducea mâncare 
prizonierilor americani și englezi de la regimentul Mihai Viteazul. 
S'a auzit și l-a făcut spion american. 

—Dece să te închidă pe tine și nu pe el? 

—El a fugit peste graniţă, când a aflat că este urmărit, și dus 
a fost! 

Astfel de dialoguri se auzeau adesea pe același motiv sau pe 
alte motive asemănătoare. Mii de oameni au fost închiși, nu numai 
fără nicio condamnare, dar fără nicio anchetă. Resemnaţi, după 
2-3 ani de detenție în condiţiile de mai sus, sau altele mai grele, 
începeau să presupună, «fratele fugit», —«tata ,naţionalist»y— 
«sora, căsătorită cu un enzlez», sau, «am spus la o coadă de alimen- 
tară dece după un an dela sfârșitul războiului nu se găsește nici 
pâine nici mălai». 

Insfârșit, ciorba îngurgitată pe îndelete, cu o anumită perver- 
sitate, trântim samelele una peste alta și privim în jurul nostru. 
Celula părea bombardată. De unde să începem? Cuiele cu care 
erau prinși stâlpii priciurilor etajate, lipseau. Cincizeci de oameni 
pe un singur priciu, dela un capăt la celălalt, din zid în zid, nu 
puteau încăpea. Pe jos, ciment. Umezeala, cu praful stârnit, făcuse 
un fel de noroiu subţire. 

Așezăm căpriorii, punem scândurile, rogojinile și priciul de jos 
este gata. Dar ce facem mai departe? Au început ipotezele. 

— Probabil că jumătate dintre noi vor fi duși în altă celulă. 

—Nu cred! Toate sunt pline. In plus mai sunt și vreo 20 de 
condamnați la moarte, care sunt ţinuţi câte unul în celulă. 
Intruna, se spune că ar fi Lucrețiu Pătrășcanu, fostul șef al par- 
tidului comunist, care urmează să fie împușcat zilele acestea, mi-a 
şoptit plantonul. Intr'alta, fostul șef al serviciului secret de infor- 
maţii al armatei, colonelul Pretorian, care a fost prins cu «cioara 


— 189 — 


—— 


vopsită». Era spion englez: Mai este, și un lot de partizani din 
Munţii păgărașului, aduși pentru anchetă. a 
__Ge anchetă? Aștia nu sunt condamnaţi la moarte: 
__Ba da, darii mai; anchetează ca să le smulgă tot -ce știu, 
inainte de a fi împușcați. Li se prormnite «marea, cu sarea» și ca 
să-și salveze viaţa, unul, mai slab de înger, mai spune și ce nu 
ştie, sau ce bănuește, ce crede. 


— 140 — 


- 


12. PRIZONIERATUL DIN RUSIA, SAU/O NOUĂ FILOSOFIE 


In mijlocul discuţiilor, ipotezelor și presupunerilor, se deschide 
ușa și întră un om'slab, galben, care părea foarte acomodat con- 
diţiei noastre de viaţă. A privit senin în jur și făcând pași mici 
spre fiecare dintre noi, își spune numele printre buze, abia șoptit. 
Gazde bune, trebuia să-i dăm noului venit o explicație. Dela pri- 
mele' vorbe, însă, izbucnește în''râs: 

—Păi bine, domnilor, mie îmi spuneţi? Am fost prizonier in 
Rusia și am trecut și prin închisorile lor. Fiţi liniștiți, peisajul 
îmi este foarte familiar. Asta nu e nimic! Să vedeţi ce va fi și 
cum va. fi, când se va organiza teroarea. La ei nimic nu este 
întâmplător: Cu cât pare mai improvizat, mai la nimereală ceeace 
fac, cu atât este mai studiat. Ei cunosc perfect slăbiciunile omu- 
lui, pe care le-au studiat, ehei, ani și ani, moment cu moment, 
și merg 1a'sigur în tot ce fac. Țineţi minte ce vă spun : tot ce fac, 
în politică, în comerţ, în anchete, totul este calculat, amănunt cu 
amănunt. Asta este: slăbiciunile omului! Slăbiciunile noastre. Dar 
acum ce faceți? Aveţi unde să mă culcaţi? 

» Noi toţi, am șovăit să-i dăm răspunsul. Dar, fără să-l aștepte 
prea mult, continuă: 

—Să ne apucăm de treabă! 

—Ce treabă omule, ce treabă? Avem aici ingineri. Dumneata 
ce profesie ai? 

— Avocat. A 

—Păi, dumneata avocat, vrei să faci din nimic ceva? 

_Aicireste toată filosofia. S'ar putea să mă fi adus aici tocmai 
pentrucă “știau că” vă 'pot face priciul. Pentru un prizonier din 


— 41 — 


aa 


Rusia, nimic nu este imposibil. Să vă dau un exemplu: mi-a scăpat 
la perchiziție o jumătate de ţigare... E 

In clipa în care a rostit «țigare», par'că toată celula s'a înviorat. 
Privirile tuturor erau îndreptate asupra noului venit, cu afecţiune, 
cu admiraţie, în fine, par'că tot ce se petrecuse până atunci a 
fost luat de o mână cerească şi aruncat pe fereastră. 

—Dar aveţi cu ce o aprinde? 

Entuziasmul a dispărut, deodată. Avocatul ne privește o clipă, 
arucându-și ochii peste toţi și începe să caute în cuta manșetei 
pantalonilor. Neastâmpărul crește: Doi: câte! doi, iși” vorbeau, se 
agitau, iși căutau buzunarele în care nu putea fi găsit nimic, mai 
ales după percheziția din care veneam. 

—Cine-o aprinde, fumeaza toată jumătatea. Vă dau o oră de 
gândire! 

Şi avocatul, cu mişcări aparent leneșe, își pune mica lui desagă, 
intre două, scânduri. Admiraţia, și interesul stârnit de: promisiunea 
jumătăţii de ţigare se; transformă subit: în ostilitate. - i 

Și după-ora de gândire? Ce faci? Ai venit/aici'să ne-stârneşti? 

— Cine dracul. te-a, pus-să ne vorbeşti de ţigare? 3 

—Domnilor, rostește solemn;.un al treilea; fac.0 propunere: 
nimeni să nu fumeze din ţigarea domnului: Se:aprobă? :.2 

—Se aprobă!, rostesc câţiva, fără convingere, căci: în; inimele 
tuturor, mijeao- speranță. j >2A xnilicaat BOI > irai 

„Avocatul se așează jos, își: pune: capul între pumni şi câteva 
clipe stă nemișcat. Apoi se. ridică şi apucând. de "guler: pe cel mai 
apropiat,:soptește : «Asta e pufoaică rusească? Dă-mi puţină vată 
din ea.» -; ii i: ins „lors dînibuie us-l atao oc iul 

Ne privim- unul pe; altul intrebători; Avocatul bagă; două degete 
in prima ruptură pe care-o observă; şi, cu gesturi, de prestidigitațor,; 
scoate un gram de vată.-Apoi întreabă deo perie de dinţi. Singurul 
obiect cu care am fost lăsaţi sărintrăm în celulă, a fost peria de 
dinţi. Deodată, în faţa, avocatului a apărut 'o pădure de perii de 
dinţi. : Budiino> luca 891g 

—Curată scamatorie!, exclamă unul: Curiozitatea. crește; însă. 

„—Daţizmi-și un placheu!.,p +. ) 

—De unde? 

—Scoateţi-l dela bocanc! „ÎBoovA 

Câţiva, (filosoful privea,.;: ) își desfae. bocancii, și un, ușor scăr- 
țâit, țăcănit, se aude deodaţă, în celulă. Intr'un timp record, câteva, 
placheuri i-au fost intinse. Avocatul ia unul și cere 0 bucată mică 


Ar 


[i 


Siurao Bai 50 


“is aizmorg 95 


de pânză «curată». Fără nici-o ezitare-s'au auzit rupându-se unele 
cămăși. Apoi începe -operaţia: Cu placheul, rade mânerul periei 
de dinţi, așează rumegușul pe suprafața, vatei, pe care-o întinsese 
cu dexteritate-intr!o foaie! subţire, o“ rostogolește în forma unei 
tigări şi: ne privește..; 

—Fi, ce staţi? Daţi:mi'două scândurele! 

—De unde scândurele? Iți putem da scândurile priciului! 

—Atunci un bocanc fără ţinte. Nu este nevoie. Staţi liniștiți. 
Am eu pantofi. 


Iși scoate un pantof și rostogolește vata, cu repeziciune, inainte 
—înapoi, și după câteva secunde, din cincizeci de piepturi se aude: 
«Poc!» Iși scoate jumătatea de țigare repede și o aprinde. Filo- 
soful privea părinteşte desfrâul. O jumătate de ţigare a fost «fu- 
mată» de patruzeci și ceva de oameni toţi numai aspirându-i fumul. 


Prestigiul avocatului a crescut brusc. De atunci i-au spus, —și 
așa i-a rămas numele cât am stat împreună— «Prometeu.» 

Prometeu, deci, după ce și-a făcut prima demonstraţie, trece 
la, a doua. 

— Acum, cu placheul scoateţi câte un cuiu de acolo unde sunt 
două sau mai multe dela căpriori. Ne trebue 16 cuie. Dacă mai 
găsiți vreunul uitat, cu atât mai bine. 

Furnicarul de oameni se agită. Incep din nou ipoteze savante. 
Inginerul face calcule de rezistență, aprobate de filosof, iar cei 
câţiva muncitori care-i aveam între noi, reușesc, cu ajutorul ingi- 
nerului, să scoată o parte din cuie... Cealaltă parte, până la nu 
mărul fixat, sunt scoase, cu mare pază, din tocul ferestrei și din 
cel al ușii. După o jumătate de oră, folosindu-se găurile vechi, 
pentruca să nu se audă bătutul cuielor, totul este gata. Dichisim 
paturile, ne așezăm, —apoi tăcere de mormânt. 

Tăcerea prelungindu-se apăsător, avocatul are o idee năstruș- 
nică şi întrebă câţi câini credem că sunt în România. Tema, sur: 
prinde și calculele încep dela numărul cetăţenilor. „Apoi, câţi A 
tățeni alcătuesc o familie, și cam câte familii au câini, SĂ aria, 
spune o cifră: 10.000.000. Intrun sfert de oră era un a evăra 


vacarm. . a mt 
Fiind lipsiţi de orice îndeletnicire, neavând nicio preocup 


inuă i ă ât din cauza deten- 
i trăind într! uă presiune morală, at 
și trăind într'o continuă p e ati Are 


ției riguroase cât și a erijilor pentru familie, era 


—143/— 


țând un 
s'au iscat 
adevărate conflicte. 


sibili, manifes 
mărul câinilor, 
perând în 

Filosoful se into: 
cultural al săpunu 
ninând pentru u 


n moment atmosfera celulei. 


1441 = 


puternic spirit de contradicție. Dela nu- 
controverse imposibil de potolit, dege- 


arce —ca să potolească spiritele— la “rolul 
lui» și la setea de estetic a ființei umane, înse. 


1918) ) 


13. UN NOU OASPETE IN CELULA 


Tocmai in acest timp, se aude lacătul dela ușe, ivărul dat cu 
violență la o parte, și, în sgomotul lanțurilor dela picioare, este 
introdus în celulă un bărbat de circa 30 ani. Intăţișarea deplora- 
bilă, nebărbierit, cu hainele pătate şi fără cămașe. 

Prima întrebare: 

—Cum te numești? 

Răspunsul urmează ca le școală, dând toate amănuntele: 

—Sunt medic: militar. Am gradul de căpitan. Căsătorit de trei 
ani. Am un copil. O fetiță. Am făcut parte din organizaţia «Regele 
Mihai». Sunt arestat de un an și este prima dată, de când sunt 
arestat, când văd o faţă de om. Nu știu unde am stat până acum. 
Poate la serviciul secret al armatei, poate închisoarea militară 
Uranus, poate Ministerul de Interne. Am fost tot timpul singur 
și în tot acest timp, anchetat de două ori. 

— Deci n'ai știri noi? 

—Ba da! Ieri am. auzit doi gardieni, vorbind încet, că va fi 
executat Lucrețiu Pătrășcanu, la; Jilava. Este departe de aici închi- 
soarea asta? 

==«Dumneata nu știi unde te afli?, întreabă inginerul. 

=—Nu știu! M'au scos din celulă cu ochelari de sudor, în care 
au pus vată și nu mi-au scos ochelarii decât aici, în fața ușii. 
Bănuesc, după 'itinerariul mașinii pe care de fapt mi l-am închi- 
puit că sunt la inchisoarea Văcărești. 

—«Nu, domnule doctor, îi răspunde inginerul, care era și șeful 
camerei. Ne aflăm la Jilava. Păi dumneata n'ai văzut apa de pe 
zidurile culuarului? Pardon! Ne-ai spus că ți-au scos ochelarii 
numai în faţa ușii. 


— 145 — 


Pitzi: 


itanul își roteşte privirea pe zidurile umeries le ceiule MI 
Căpi 
cu un oftat spune: 


e aici! a ea e E 
poe cale i de calorifere —il asigură inginerul. Cu dumneata 


erză te mai culcăm pe dumneata? 
re i piei aude avocatul Prometeu, cum îl bote- 
e ipoteze și soluţii pentru toate situațiile. 
A Eul rând, ei știu bine că dumneata n'ai unde să te 
culci. Suntem 25” pe priciul de jos și 25 pe cel de sus. Când unul 
din noi se întoarce, în timpul nopții, toţi ceilalți trebue să se 
întoarcă în același timp. Și eu sunt venit tot astăzi, am însă un 
ochiu format. Prin urmare: sau scot pe cineva din celulă, până 
diseară, sau celula va fi dizolvată, sau... dormim prin rotaţie, 
câte unul. în. fiecare noapte, pe tinetă, bineințeles, cu excepția, 
bătrânilor” și: bolnavilor. Dar până atunci, dați-i omului un loc: 

Căpitanul, cu mișcări leneșe, se îndreaptă 'spre unul! din cape- 
tele priciului, privind-pe jumătate speriat, pe jumătate fericit, la 
fiecare dintre cei prezenţi. Şi dintr'odată gândul îi sboară 'acăsă, 
intrebându-se ce-i face soția și fetița? sii e, 

—Nu te gândi acasă dacă vrei să te salvezi: Nu' te chinui hici 
cu: remușcările'—dacă' le ai— nici cu' dorul pentru ai tăi: Aici 
trebuie să trăești condiţia: pe care o'ai cu..: convingere, rupt 'de 
toată viața dumitale de până acum. Niciunul din: noi:niă știm! 6e 
se va întâmpla; mâine. Niciunul nu putem prevedea... Aici, ești în 
puterea partidului” și partidul este: nemilos. Ei știu foarte bine'că 
orice semn de slăbiciune, din partea noastră, ne 'face vulnerabili! 
a oma a să știi — continuă avocatul—= că intrat pe aceas- 
ae Sep ei nimic pentru familii dumitale, pentru 
duaiţate:; Dacă vetahuiea ag Și stăpân'și pe'cugetul și”pe'înima 
desăvârșire Ei Ga aceăăi ăj autogtăftt ss, PY Lip) Cca 
Să biz me:atăietuţi AȘ, nu fac întâmplător nimic și-tot ce'face 

a = esec i slăbiciunile adversarului! 'Totul 
pe zeci de milioane de'oameni de iai Pisica perla 
Pușcării, depe tot intibsalsim , recete ni; in mii &;lagărp Și 
divostoek. Ai văzut?,.. Aţi £ e ui lor, dela Nistru pânila/ VIa; 
teţi majoritatea aici-_ică Pete miau SO conwinșiti-și deaeeea Su 
glezii. se-vor întâlni cu't a a mentul in eăre lamericanii! și- en- 
războiu,. în. care nai sovietice, se va declanșă un“now 
Dumneata, dece ești are Sora zdrobiţi..:! Așa, le? Dece tăceţi? 

Stat, întreabă la întâmplare : «Fac parte 


din organizaţia «H» —Dar Dumneata? —«Din Şoimii Patriei !» 
—Aţi văzut? Organizațiile acestea au răsărit ca ciupercile, după 
invazia sovietică. Cred că fiecare din cei cincizeci, cu dta cincizeci 
şi unul, fac parte dintr'o organizaţie. Dumneavoastră nu repre- 
zentanţi nimic pentru ei. Pe dumneata te-a ţinut un an izolat 
bănuind că —ofițer fiind și medic— organizaţia dumitale are 
ramificații. Când s'au convins că ești cam singuratec, te-au adus 
aici! 

—Atunci dece nu-mi dau drumul acasă? 

—Nu-ţi dau drumul acasă pentruca, prin familia dumitale, 
care nu știe nimic de dumneata, să timoreze rudele, prietenii. Să 
știe fiecare dintre cei ce nu vor să li se supună, ce-i așteaptă. 

—Dar este ilegal! 

——Ilegal? Tot ce cade in puterea lor iese cu desăvârșire din 
sfera legalităţii, a logicii, a normalului. Ei sfarmă tot ce li se 
împotrivește. Sau tot ce se poate împotrivi tăvălugului comunist. 
Este aici vreun condamnat? 

Privind toată celula, aștepta ca măcar unul să răspundă. Cum 
toți tăceau, repetă întrebarea : 

—Cum, nimeni nu este condamnat? 

—Nu știm nimic, răspunde inginerul, în calitatea lui de șef 
al camerei. Sunt arestaţi aici de doi ani, de doi ani și jumătate, 
de trei, chiar de patru, unii anchetați, alții neanchetaţi. Nu știm 
nimic. Din când în când intră plutonierul și pronunță numele 
vreunuia dintre noi, întreabă de locul, anul și ziua de naștere, 
și atât... 


— 147 — 


277 


14. «DIVORȚURI» SOCIALISTE 


Abia, sfârșeste inginerul explicația și zăvoarele cad, ușa se 
deschide și 'grefierul penitenciarului intră cu o hârtie în mână și 
pronunță numele medicului abia venit. 

—Eu sunt! 

—sSemnează! aici! Soția dumitale... și pronunță numele ei, a 
înaintat divorțul, care a fost aprobat și tribunalul ţi-l comunică. 

—Nu se poate!, exclamă: căpitanul consternat. Soţia mea? Nu 
se poate! Este exclus! Ne iubim din liceu! Eram copii și nu ne-am 
despărțit niciodată: Nu se poate! 

—Nu mai fii plângăreț. Lasă chestiile astea! Vă iubiți din 
liceu... semnează aici! 

—Nu semnez! Fac recurs! 

—Ce recurs? Nu ţi-e rușine? Banditule! Semnează aici! Dacă 
nu :semnezi;-avem! noi soluţii să semnezi. Oftezi după nevastă-ta 
și ease culcă in fiecare zi cu altul. Habar m'ai ce destrăbălată este! 

"—Oprește-te-canalie!, isbucnește- medicul. Opreștete că te su 
grum ! Ajunge! Destul! 

+ La, riposta violentă; a medicului, grefierul face un pas înapoi, 
își indulceşte! puţin vocea, 'care vrea: să fie concesivă.: 

—“ lasă că dacă mai ieși de aici, iți găsești tu alta. Femei 
sunt pe toate drumurile! 

Medicul, care între' timp întorsese spatele! și se îndrepta, spre 
fundul: celulei,: revihe “brusc: Dar la pasul energic al medicului, 
grefierul devine înţelept și pleacă îndată trântind ușa. 

După-câteva clipe de tăcere, în care toți deținuții prezenţi și-au 
trăit probabil propriul lor divorț, avocatul se apropie de ușe, as- 
cultând cu atenţie, ce:se petrece pe culuar, 


—- 149 — 


PP maicii 


„x Ati văzut? A venit arogant și a plecaţ 
at!, ne EA ae în câţiva metri pătraţi, se petrece 
iezi colosului sovietic. Şi în politică la, fel, 
tot ga frică. Comuniștii, care sunt rezultatul, în 
î temperamentului şi mentalităţii rusești, la fel. 

A inţează în acţiunile lor politice, cărora le zic revo- 
zar ei întrebări re se tem când sunt atacați. Totul este în 
luționare, ici și mai ales de cine are iniţiativa. Credeţi, 
et ai că americanii n'o terminau cu. rușii repede, mai 
a a EI războiului, când Eau erau la pământ? N'au 
vrut ! Dece? Aici este marea întrebare. N'au vrut sau pentrucă știu 
ei ce știu sau pentrucă U.R.S.S., așa cum este, reprezintă pentru 
scopurile lor strategice, sub raport politic și economic, o necesitate, 
Mai există o ipoteză : sunt sensibili la o:bună stare la care nu pot 
renunța. In ce mă privește, am impresia, că burghezia, este în d&- 
clin. Sau, mai am o impresie, ascunsă 'în cutele gândurilor mele: 
o imensă și generală conspirație, jucată cu piese de 'diferite culori, 
dincolo. de ce se petrece în cabinetele ministeriale și dincolo de 
ceeace. se. scrie în ziare. ț ISA 

Ceeace este cert, este că noi ne: găsim aici, în puterea, lor, și că 
nu putem face nimic decât să ne împăcăm cu situaţia! |: | 32 

—Bine-bine, intervine un deținut, dar 'ce facem cu: drepturile 
omului atât de trâmbițate?, rIEgI II 1) 

—Ce drepturi ale omului? Care drepturi ale omului? Asta este 
o formulă în jocul politic, așa cum este virgula, în'economia unei 
fraze. Priviţi. aici drepturi ale omului ! Uitaţi-vă în- celula în care 
staţi de ani, fără să știți de ce. Credeţi că se sinchisesc guvernele 
occidentale că-i crapă burta de foame, ție Popescule, Marinescule, 
Stetănescule? Credeţi că:i pasă lui "Trumân 'că nevasta domnului 
E e i: să silită să divorțeze? Ii pasă! guvernului american 
ta eo iai Sa tată? Sunteţi naivi! Sunteţi ro 
suntera victiraile e ss Anurile pe care” lucrează marile! puteri ! Noi 
vieţii noastre, în cor = noastre. Vă dau „un exemplu de văloarea 
lagărul Ei E a za Care ne aflăni: Anul! trecut eram în 
câteva. grupuri. de tea târca. In lagăr au' sosit în  aceeăși zi, 
aceste grupuri, se alpi si ți, în trecere spre "diferite “inchisori, In 
Că estonienii. primeau, ee Srup numeros: de estonieni: Era; știut 
se lua Pachetele, au fete etele: cele mai consistente: Pentru 'a li 
9— omorând zece gj atacați deo mână de: georgieni: —Vreo 


ntre ei; prin. strangulare, Firește că estonienii 


—Au plec 
smerit. Ce-aţ 
în mare pe 
Rușii nu știu de 
tot ceeace fac, a 


— 150 — 


DD 


) 


au încercat să se apere, creindu-se o invălmășeală de nedescris. 
Paznicul a privit scena din ușe, amuzându-se. Seara, la numără- 
toare, când s'a dat raportul, a fost indicată cifra, celor morţi. Ce 
credeți că a făcut ofițerul? A spus doar: Aruncaţi-i afară! Nu s'a 
făcut nicio anchetă, nu ni s'a, cerut nicio relație și niciun nume. 
Acestea sunt drepturile omului, în imperiul sovietic. Vă asigur că 
scene asemănătoare se petreceau, în același timp, în mii de lagăre 
în Uniunea, Sovietică. Bucuraţi-vă că nu se petrec și aici, deo- 
camdată. 

A urmat un moment de tăcere, timp în care bătrânul bătut 
pentru fotozrafia fiului, a oftat: 

—Dar de ce mi-au luat fotografia copilului meu?, a întrebat 
ca și când n'ar fi auzit nimic din ceeace se discuta. 

A urmat masa de seară, supa de ridichi, și numărătoarea la 
scurt timp, dar cu mult mai de vreme decât se obișnuia. 

Remarcăm o oarecare lipsă de supraveghere și o oarecare li- 
niște. 

Cel mai tânăr din celulă se înscrie pentru a dormi în noaptea 
aceea pe tinetă, pentrucă am rămas cincizeci și unul. Intre timp 
au venit plantoanele și ne-au umplut ciubărul cu apă. 

Ne spălăm gamelele. De fapt n'ar fi fost necesar, pentrucă supa 
era apă încălzită și puţin sărată. Ridichiile erau invizibile. Le 
trăda un foarte subțire miros. 

Apoi, încep conciliabulele pe grupuri mici. 

Filosoful propune o conferință despre republica lui Platon. 
Tulburarea căpitanului, însă, pentru scena petrecută cu puţin 
înainte, impresionase toată celula și-l sfătuim pe filosof să amâne. 
Căpitanul, cu capul în mâini, ne recomandă să-l considerăm ab- 
sent. Se trântește apoi pe priciu și chircit, cu mâinile între pi- 
cioare, adoarme. 


15, PLECAREA LA IAȘI ȘI LIBERTĂŢILE COMUNISTE 


Până la ora stingerii, liniștea a continuat, părând a fi cu totul 
părăsiți de pază: 

La orele 10, îndată dupăce a bătut «talanga», un gardian porun- 
cește de dincolo de ușe: 

— Toată lumea se culcă și nimeni nu mai mișcă. Aţi înțeles? 

Recomandaţia aceasta neobișnuită ne-a agitat și fiecare făcea 
câte o presupunere, cu urechea pâlnia la tot ce se petrecea în curte. 

Spre miezul nopţii, îl auzim pe cel depe tinetă șoptind ceva. 
Indeplinea astfel și rolul de planton. Zăvoarele porților mari de 
la intrarea în curtea închisorii, se aud căzând. Apoi huruitul mo- 
torului unei mașini. Apoi pași alergători.. Ordine scurte: «Mai re- 
pede!» «Ține strâns!», «Nu scoate o șoaptă!» 

—Un lot nou!, ne spunem. 

Toată celula este agitată. Singur, medicul căpitan, nu se mișca. 
Iar bătrânul —lovit la perchiziție, pune din nou întrebarea : 

—Dece mi-au luat fotografia copilului? Ce rău le putea face 
fotografia copilului meu? 

— Domnule: Bentoiu, îi spune șeful camerei, fiți liniștit, trece 
și asta! i 

—Cum să treacă? Au rupt fotosrafia. Dece au rupt-o? 

Tânărul depe tinetă, lipit de zid la fereastră, se depărtează și, 
cu degetul la gură, face semn cu capul: spre fereastră. Cineva 
asculta! 

Deodată se aud 'pași “cadenţaţi, care se opresc la o poruncă 
scurtă în; dreptul: ferestrei, și ordinul: «Incărcaţi armele !» 

—In noaptea asta sunt execuţii! 


— 153 — 


PP Aaaa 


__Dar dece s'au oprit în dreptul (CEsutei ii 5 

—0O fi cineva condamnat la moarte Iti lipsă, intre noi? 

__Ar fi bine să ne tragem pantalonii: = 

zii o îmbrăcăm? Dece să ne grăbim? Să vedem ce se 
ntâ ă! 
aer at. schimbul de opinii, de temeri, cuprinde toată celula, 
Medicul căpitan continua să doarmă sau să se prefacă a dormi. 

Bătrânul oftă! Iar noi ceilalți, ne căutam toţi circumstanțele 
agravante, de care până atunci nu pomenisem, și care ne-ar fi 
putut duce la execuţia care se pregătea. Pașii cadențaţi ai pluto- 
nului se aud pornind, depărtându-se. 

Pe sală, nicio mișcare. Liniştea a continuat timp suficient ca, 
să ne redea pacea. 

Dar tocmai când siguranţa devenise —pentru un moment— 
deplină, se aude, încet, lacătul ușii noastre. 

Cu excepția medicului, care părea înlemnit în poziția în care 
s'a culcat, cu mâinile intre genunchi, noi toţi ceilalți am. fost 
într'o clipă în picioare. , ] j 

Ușa a zăbovit să se deschidă.:Apoi a fost tras zăvorul. S'a des- 
chis puţin s'a inchis. Se aud şoapte... ! » 

Bătrânul Aurelian Bentoiu, sculat și el, se trântește oftând. 
Apoi: ! Bass 2 

—Dacă ne duce la perchiziţie, uitaţi-vă” după fotografia copi- 
lului meu. Poate" a mai rămas vreo 'bucată... 4 . 

In fine, ușa, se deschide. In prâg, un'colonel cu o listă în mână. 

Sunt șoptite patru nume, printre care figura, si al:meu. 

—Cu ce e pe tine! Nu lua nimic! j 

Ti execută, aud 0'voce în celulă. 

ap a ad ordonă colonelul. 

Oiat ca pa ae a fi celulă, și-mi părea caldă, prietenoasă. 
irânitti fTtutiară i Poziție neschimbată. Il văd pe bătrân 
T celorlalți le:am “văzut ochii“ sclipind. 11) 

Colonelul avea o decorație. Lampas ne ileri i 
obraz un! neg; Cibin See p gru. Artilerist, zic. Pe 

Ușa 'se' închide. Pe: fiecare i oi otizorozdotăispya 162 8) 

- Fe Hecare 'din-cei pâtru'ne ia: în primire câte 


un 'plutonier,-care-ne ă 
i a i E) 
Be ieiioture apa aaa pucă de guler. șine duce în! reduit- unde 


pat; nici tinet gţiecare In câteo celulă, Inăuntru, nimic /:Nici 
fa0 semnul crucii. p, 
având în dreptul lui 


a nimic. Capăt certitudinea execuţiei şi-mi 
S ada UȘII, 'scrijelate “câteva nume, fiecare 
ruce. Pe perete; în dreapta, un nume de 


— 154 — 


femeie: Maria. Lângă nume desenat cu creionul un cosciug. Sub 
cosciug, tot cu creionul, scris: «Aveţi grije de copiii mei, de fetele 
mele pe care le sărută mama.» 

In stânga ușii, cu aceeași caligrafie: «Scumpul' meu soț, dacă 
scapi, ai grije de fetiţele noastre. Eu mă duc. Să-i cumperi pantofi 
lui Rodi!» 

Cercetând și ceilalţi pereţi, găsesc peste tot cruci și cosciuge, 
desenate. Prin urmare este cert că sunt într'o celulă a condam- 
naților la moarte. 

Mă aplec să-mi leg nojiţele la bocani, dar mă răzgândesc. La 
ce bun? 

Incercând să număr crucile și cosciugele, aud o rafală de mi- 
tralieră. Par'că am auzit mai mult decât o rafală. Par'că am auzit 
și un țipăt. 

'Țipăt? Nu, nu se poate țipăt. Nu putea ţipa un om mai tare 
decât mitraliera. Dar ia să mă potolesc. Nu-mi poate folosi niciun 
raționament: Mi-e frig? Nu! Nu mi-e frig și nici nu-mi este cald. 
Să trec mai bine în dreptul ușii, să fiu gata. 

Trec în dreptul ușii și m'am așezat aproape în poziţie mili- 
tărească. 

—Hai nu fi ridicol! —imi spun— plimbă-te! 

Şi am început să mă plimb și să mai revăd odată toate crucile 
și toate cosciugele. Şi numărătoarea pentru câte sunt m'am hotărit 
să o'fac din fundul celulei. Poate până ajung la ușă, vin. 

După primele cinci peste care am trecut cu degetul, să mi le 
apropiu, ușa se deschide și un plutonier îmi face semn cu capul 
să ies, 1 i 

Şi am ieșit. 1934 

La primul pas făcut pe culuar, mi se îndeasă ceva sub braț. 
N'aveam voie să privim, atunci când eram fără «ochelari», decât 
înainte. Capul țeapăn, cu privirile numai înainte. Deci nu puteam 
știi ce este sub braţ. dă 
sn —Nu mișca!, aud porunca: 

M'am oprit! Și i 

—Hai dă-i drumul, ce stai? 

Am plecat! j 

Mă întreb: ce mi-or fi pus sub braț? 

Hotărăsc să depărtez mâna și să desleg misterul. 

Aud 'căzând ceva, dar continuiu să pășesc. 

—Banditule ! Nu simţi că ţi-a căzut? 


—- 155 — 


[  . 


i măntorc: zip 
E ciment zăcea un praz. II ridic. 220% 


La poartă, percheziție la piele. i star 
După percheziţie: i 
—Ai primit hrana rece? Us LQRD2 
__Nu am primit!, răspund. IDOSI i 
_—Dar ăla ce e? îl 9 
—Praz! di 
__Aia e hrana rece! Ce vrei, cafea cu lapte? [ volijaa 
Luat apoi iarăși de guler, sunt împins spre o dubă' care m 
aștepta cu ușile deschise. Ϋ 
Ure! d 
In dreapta mea, un ofițer cu pistolul în mână. In 'stânega, un 
subofițer cu pușca mitralieră. Ş cu i 
Fac scurte raționamente. Ţ qi] 
—Dacă mi-au dat hrană rece, mă duc undeva. Dacă mar duce 
la locul de execuţie, e doar aci, in Valea Plânserii, n'au nevoie ei 
de mașină și eu de praz. (1 9 - 
Mașina pornește. După o jumătate de oră, oprește. Inainte de 
a cobori, recomandaţiile : o2R9T8] 
_—Mergem cu trenul. Discuţi cu noi, așa ca și când suntem 
prieteni. Să nu se vadă că'ești arestat, pentrucă vom fi intre 
oameni, într'un compartiment. Ai înțeles? că 
—Cum prieteni? Pușca mitralieră în stânga, pistol în: dreapta... 
ee Erin nt d Tovarășul cu pușca mitralieră stă in alt 
Fe Edge a eu bag pistolul în buzunar. Dar să nu te pună 
ea a = a E clar? Dă-i drumul! zoi Bz 
i scEi ecap sta E aa jungeaa pe peron. Cele: două escorte 
„râd, glume proaste. Mă întreabă dacă-mi 


plac. femeile care. trec â i 
Schițez, nici un zambet noa cr III RER 


—Păi nu așa, tovară 


- 


șe!, imi spune ofițerul în șoaptă; impin- 


ești prieteni, staţi de vorbă. Noi nu-ți facem 
arii ică'ești 'arestat, că 
e plimbăm până vine trenul. Pune mâi- 


nile la spate Ți 
. Ți-e 
avem noi pâine. Când 


ne urcăm, iţi dăm 

După puţin tim 
am urcat noi Rada Sarnitura, este trasă la peron. Urcămu Până 
„unul ținându-mă de un braţ; al doilea de celă- 


= li: — 


DR 


lalt, vagonul s'a ticsit: Ajungem în dreptul unui compartiment și 
ofiţerul rostește cu glas răspicat: 

Toată lumea afară ! 

Avem tichete tovarăşe! Asta este accelerat | 

—Ce tichete, 'ce tichete? Dacă spun ieșiți afară, ieșiți afară! 

—să. ordoni, dumneata, la dumneata la unitate nu aici! Avem 
ţichete și nu' ne mișcăm depe locurile noastre! 

—Contrarevoluţionarule! Crezi că “ești pe vremea burghezo- 
moșierimii? Tichet zici? Stai că-i dau eu tichet. Să nu te miști 
depe loc! Apoi, adresându-se în șoaptă subofițerului, acesta se 
depărtează. 

Cel care protestase, văzând că lucrurile 'iau o întorsătură pe 
care n'o întrevăzuse, se ridică și încearcă să părăsească compar- 
timentul. 

_—«Nu! Nu! Stai, că ai tichet. Acum ai într'adevăr tichet, de 
care ai să te saturi.» 

Intre timp compartimentul fusese evacuat de ceilalți care stă- 
teau la adăpostul celui ce protestase, și, după scurt timp, apare 
subofițerul întovărășit de doi comisari de poliție. Il iau pe pro- 
testatar, îi pun cătușele și-l coboară, rămânând numai noi trei. 

_—Stai aici! Vezi 'ce bine e să fii la adăpostul puterii populare? 
Să nu te: miști depe locul ăsta! Ai înțeles? Să nu te-atingi de 
geam. Trage” perdelele, tovarășe plutonier, și închide ușa. Așa! 
Acum mergem unși până la Iași. Dacă ai nevoie de closet, să ne 
spui. Hai zâmbește, ce stai de par'că ţi sau înnecat corăbiile? 
Zâmbeşte n'auzi? Că-ţi reped două de nu te vezi! Ești supărat? 
Trebuia să fi supărat înainte de a trăda clasa muncitoare. Acum 
e prea târziu. Vă curățăm pe toți. Jumătate din țara românească 
o curățăm, dacă e nevoie și facem noi alta. Ne punem pe făcut 
copii. Suntem, tineri. şi: putem face. Eu fac 40-50, tovarășul plu- 
tonier 40-50. Că 'se ţin muierile- după noi... Peste '20 de ani facem 
revoluţia în continuare, cu copiii făcuţi de noi și crescuți de noi. 
Pe voi, contrarevoluţionarii, vă lichidăm. pe toţi. Hai la closet. 

—N'am. nevoie, răspund. 

—N'ai nevoie tu, dar avem nevoie-noi. Hai dă-i drumul afară! 
Să mă ţii de mână când... Isbucnesc în hohote de râs. 

Intrăm în cabina foarte strâmtă a closetului, toţi trei. Ofiţerul 
îşi lasă pentalonii jos și privindu-mă: 

—Ge ţi-e rușine? Uite că mie nu mi-e rușine. Voi burghezii 
sunteţi rușinoși, dar şi tu faci ce fac eu șistu ai ce am eu. Am ter- 


— 151 — 


minat, cu. prejudecățile burgheze. O,să;ivă: idea! clasâvamuncitâe 
ine» de n'o s'o puteţi duce. E A 
«rușine» „ Respiram. greu. 
Cabina se umpluse de duhoare. eSpir 
_—Bine, zic eu, dece nu umbaţi d ei poyatrâdă îi 
dece nu vă faceţi nevoile pe trotoare și în grădinile publice? 
_Ja uită-te la el! Păi, bă, eu in grădinile publice! fac! Pe 
trotoare nu, pentrucă sunt ambasadele care văd, dar în grădinile 
publice nu sunt ambasadele și fac. Și când n'or mai fi ambasadele, 
fac şi pe trotoare. Toată lumea va avea libertatea să facă ce vrea, 
O să vedeţi voi burghezo-capitaliștii, ce e libertatea, Și o săvă, 
pucuraţi și voi de ea. b 
Şi după incă puţin timp: ) 
—Hai, dă-i drumul afară! USB î 
Intorși în compartiment, iși deschide fiecare porte-carte-ul, de 
unde scot pâine, slănină, marmeladă... 
Rup un colț de pâine albă pe care mi-l întind. II refuz, asi- 
gurându-l că nu-mi este foame. i 
—MHai ia, că nu mai pupi aşa ceva! Uite.... cozonac... 
—Eu, zic, am praz! Dar:nu'mi-e foame! 2 
De fapt prazul îl lăsasem în dubă. Iar dela ei nu luam, pen- 
trucă nici nu se spăleseră pe mâini după closet,-dar nici nu voiam 
ua fii eat decât Sta tuturor deţinuţilor, Acceptând oferta; 
cale : esa tea A Shia o poziție morală pe 'care 
sedere ae = sa de asta, creiam şi:o complicitate, 
ee ca te ntă, cu instrumentul teroarei. (2 
, uturat mâinile, apoi, unul: cu capul pe 


umărul meu stâng, celălalt:cu capul ă Ş 
să doarmă puţin. Pu! pe umărul drept, s'au hotărât 


regii nt devenise irespirabilă. 
ce . 
urcați între Pe dag ate cu șocolată și zahăr” de; toţi: cei 
fereastra, , ințeleseseră ce-era cu mine, unul deschide 
Deșteptaţi de ai pa ir | | 
aaică ti iara id e Păvălit în obrajii lor, s'au sculat depe 
Nd0i s'au repezit la fereastră s'o închidă. 


a ii 


a 


Apoi, alarmaţi, încă nedesmeticiţi bine; mă întreabă, în același 
timp. amândoi: , 

—Unde este..:? 

—Eu sunt... zic. 

—Sst! Taci! 

—Nu mai-am nici de ce să tac. Știu toți! 

Pentruca să salveze situaţia, ofițerul se adresează celor din 
compartiment : . „ET 

—Așa păţesc borfașii! Este hoţ de buzunare! 

—Nu prea are dânsul mutră de hoţ, .replică prompt un bătrân, 
dar poate este hoţul de păgubaș. 

Compartimentul, isbucnește, în „râs, sgmotos. Ostiliţatea impo- 
triva, paznicilor a luat proporţii, odată, cu simpatia pentru arestat. 
Singura soluția care le-a mai rămas, a fost să mă scoată afară. 
Am ieșit pe culuar —bine înţeles toți trei— și m'au așezat cu faţa, 
spre un colț. Cei din compartiment au venit după noi, continuând 
cu ironiile la adresa paznicilor și cu manifestaţia de simpatie 
pentru mine. In scurt timp, întreg vagonul află și locul foarte 
strâmt al refugiului se transforma într'un du-te vino permanent. 
Ca urmare, am părăsit vagonul, aciuindu-ne în cel învecinat, unde 
scenele s'au repetat. 

Atmosfera din acest mic spaţiu era atmosfera din toată ţara. 
Aici, însă, izolaţi prin forța imprejurării, cu trenul în mers, cei 
doi paznici, apărători ai «puterii populare», s'au găsit faţă în faţă 
cu opinia tuturor celorlalți și fără posibilitatea de a chema vreun 
ajutor înarmat, prin care să siluiască voinţa și conștiința. Arogan- 
ţa din momentul în care ne-am urcat în tren, faţă de niște oameni 
care erau preocupaţi să găsească un loc a dispărut subit în mo- 
mentul în care alți oameni, exact în aceleași condiţii, stabiliți 
pe aceste locuri și parcurgând o mică distanță impreuna, au creiat 
comunitatea de trăire prin care au fost capabili să-și manifeste, 
fără teamă, punctul de vedere și poziția morală. 

Dacă aceeași scenă sar fi petrecut în timpul staţionării tre 
nului într'o gară, un singur comisar de poliţie comunistă sau un 
ajutor comunist, înarmat, ar fi răsturnat poate situația. Imensa 
majoritate ar fi fost silită să bată un pas înapoi în fața celor doi 
sau trei comuniști înarmaţi, care vorbeau în numele a 20.000.000 
de români, deci inclusiv în numele celor care își manifestau osti- 
litatea în condiția pomenită. 


— 159 — 


PP acute i 


sus, orice intervenţie din partea 10r 
In situaţi trucă. se stabilise o atmosferă de ostilitate, în 
era riscantă, pen sea să nu izbucnească un conflict; violenţ, 


in Lip A 3 
care cazi E A cală pentru ceeace se petrecea, în mare, în 
Scena 


a descrisă mai 


intreaga țară. ajungem, la. Iaşi, la graniţa de răsărit a/ ţării, 
Spre seară Al nu cu mult timp în urmă. Il revedeam, chiar în 
Da aflam, cu o infinită bucurie. La, gară ar fi 
trebuit să vină O dubă a securităţii, pentru a ne transporta, dai 
duba fiind absentă, am pornit pe jo5. Fe aleele Și străzile cu tei 
si castani, într'o seară liniștită și călduţă, perechi de studenţi se 
întâlneau, se furișau, se despărțeau Și, in mersul nostru domol, 
niciun amănunt nu-mi scăpa din peisajul pe care nul voiu 


părăsisem. Oraș 
condiția în care 


nimic, îs Ă 
mai revedea curând, poate niciodată. 


SU 


— 160 — 


16. LA SECURITATEA DIN IAȘI 


In România, Iașul era un oraș unic ca factură, toţi locuitorii 
trăind ca într'o singură familie. Nu era nevoie de ziare pentruca 
să se afle dela un capăt la altul, de necazul unui ieșean sau de 
bucuria lui. Temperament domol, contemplativ, mistic, moldovea- 
nul, deci și ieșanul, pe cât este de potolit in mișcări, pe atât este 
de intransigent în poziţiile pe care se fixează. 

Nicăieri în România n'au fost păstrate tradițiile cu mai multă 
pregnanţă- și nu sa; trăit stilul românesc de viață patriarhală 
cu mai multă -prospeţime ca în Moldova. 

Este provincia care a dat cel mai mare număr de oameni de 
artă. „In poezie “Mihai Eminescu, în proză Ion Creangă, rămas 
cel mai mare povestitor al nostru. Apoi: George Enescu, Nicolae 
Iorga, Vasile: Pârvan, Theodor Palady, etc. Cu câteva excepţii, în 
România aproape toate vârfurile intelectualităţii și oamenilor de 
artă și litere au purces din pământul Moldovei. Dacă toate cele- 
lalte provincii ne-au păstrat ziduri ale rezistenții naționale, dacă 
toate aceste provincii au-conservat vestigiile istorice ale luptelor 
seculare pentru existență —Moldova, smerită în fiorul lăuntric, 
ne-a dat pe lângă acestea și impalpabilele redute ale artei, poeziei, 
muzicii. ferrr | 

Nu poţi păși în Iași fără ca umbra și versul lui Eminescu să 
nu-ţi mângăie gândul: 

Ce-ţi; doresc eu ție, dulce: Românie, 
Tara mea de glorii, țara mea de dor? 


Brațele nervoase, arma de tărie, 


— 161 — 


La trecutu-ți mare, mare viitor. 

Fiarbă vinumn Cupe, spumege pocalul, 
Dacă fii-ți mândri asta le nutresc, 
Căci rămâne stânca, deşi moare valul, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. 


Precum nu poţi vorbi de Moldova neglijând comorile de pictură 
dela mânăstirile din Nord, Agapia, Voroneț, Humor, Dragomir- 
na, etc., ale căror culori nu și-au pierdut nuanțele picturilor, nici 
cele din interiorul mânăstirilor expuse la fumul lumânărilor, nici 
cele exterioare expuse la soare, vânt și ploaie, unele aproape după 
150 de ani. Altele după mai bine de 400 de ani. Tehnica COMpO- 
ziţiei culorilor pentru a le asigura rezistența a fost extraordinară. 
Culorile minerale și vegetale erau amestecate cu fiere de bou sau 
cu gălbenuș de ou, apoi cu cleiu și dizolvate în apă: 

La Mânăstirea Agapia, ctitorită de Hatmanul Gavrilă, frâtele 
lui Vasile Lupu, în 1647, icoanele catapetesmei sunt lucrate în 
stil academic de pictorul Grigorescu și reprezintă tot ce-a ac 
mai perfect artistul în pictura religioasă. 

Pe locurile pe care se află astăzi orașul Iași, a fost” 0 așezare 
pe care descoperirile arheologice o atestă cu două sute: de mii de 
ani înainte de Cristos, descoperindu-se civilizaţii neintrerupte- din 
acele vremuri, iar cârmuitorii' Moldovei s'au-impus aci prin înțe: 
lepciunea și vrednicia lor, timp de trei veacuri: IIFOI Sieu 

Renumele. istoric al- «târgului» Iașilor începe sub Alexandru 
Lăpușneanu, domnitor al Moldovei (1552-1561 Și” 1564-1568), care, 
mutând capitala dela Suceava lă Iași, acest oraș! devine as 
Moldovei. ; 

—Ei, nu vezi pe nimeni cunoscut?, mă- întreabă ofițerul. 

—Nu, domnule, îi răspund, aici totul imi este cunoscut. 

— Adică pe cine? Pe cine, spune repede şi adresele:i: 

—Eminescu, zic, Creangă. + 19 

—Unde locuiesc?, și scoate imediat un dineţea și! Grei btu: 

— Eminescu la București. Creangă la Humulești. LDS 

Și ce face la București? A tăcut parte din organizaţia ta 


—Nu! Eu fac parte din organizația lui! i BIR 
—A fost arestat? 


—Dacă ar trăi, ar fi” fost 'de 


mult a 
cincizeci. de: astă restat, a este mort de 


—Iţi baţi joc de noi, banditule? Lasă că ta arânjem noi! 


—+ 1621 — 


—Nu-mi bat joc, doninule ofițer, dar bănuiam că dvs. stiți că 
Mihai Eminescu este cel mai mare poet român, care este tradus 
aproape în toate limbile pământului și care a, trăit între anii 
1850 și 1889. 

Escortele au 'părut! receptive la inforniă, 
auzeau pentru prima dată. 

Apoi mă întreabă: 

—Știi vreo poezie 'a lui? / 

—Da, știu! Una din cele mai cunoscute este Doina: «Dela Nis. 
tru pân'la Tisa/Tot românul plânsu-mi-sa/Că nu mai poate răs- 
bate/De-atâta, străinătate! / 

—A!, va să zică ăsta e ăla cu «Dela, Nistru pân'lă Tisa»? Păi 
dece nu spui? Pe reacționarul ăsta cun să „nul știu? Cine nu-l 
știe? Cum zici că-l cheamă? 

—Eminescu. 

—Păi ăsta nu e mort! Ce-ţi bâţi joc de noi și cauţi să ne induci 
in eroare? Asta face parte din vârturile burghezo-capitaliste şi e 
fascist, de pute pământul sub el. A voit el să se dea cu noi, după 
23 August și a scris o poezie cu Droletaa li, Can îi zice? 

'—Impărat şi proletar. ! i 

—Păi vezi că știi? Asta e! Da nu i-a mers. Partidul i-a scos 
din carte, «Dela Nistru pân'la Tisa», cars erai O poezie imperialistă 
şi i-a lăsat p'aia cu proletarii ca să-l facă de râs, să se vadă 
că este un oportunist. Aia cu '(Dela Nistru, este scrisă la ordinele 
lui Hitler, atunci când 'â venit la noi să fâcem războiul cu marea 
noastră vecină dela răsărit, U. R.S. 8.» 

+ — Domnule ofițer, zic eu, sis Doe o po e sau 'greșiți. 
Eminescu este mort de 50 de ani!. 1 

—Să 'nu fii obraznic! Partidul nu greșește și nu face confuzii! 
Şi acum las'o mai încet că ne apropiem. 

După încă 'o. sută-două de metri, mi se Grdoriă să las capul 
in' jos şi să privesc în pământ: 

—Nici la dreapta, nici la stângă! In Dinant cu ochii! 

Apoi, prefăcându-se că-mi dec Su PaNOitiliai, îmi is- 
bește un punii strâșnic în ceafă. 1 | 

—Sst! O vorbă să nu scoţi!” * il 

Aşteptăm puţini lao poartă sau 1a'0' . In! aclitegnăe n'am 
văzut-o ce este. Par'că am auzit o sonerie. Dar am auzit bine 0 
pereche de cizme călcând îndesat și tacticos. Sunt așezat cu fața 
la, zid.“ Apoi aud un fâșâit de hârtii (formalitățile de predarea 


ţia pe care, desigur, o 


— 163 — 


balotului). Şi-au vorbit in șoaptă, in graiul-lui Eminescu, cu COL 


soanele puţin, indulcite: 
—'Tușeşte! 
E esc? 
ai tă i Vrei Pentrucă. vreau io: Tușieşte șă nișio» vorbă. 
—Nu tușesc! 
S'a făcut liniște. 
Poarta sau ușa a scârțăit ușor. Apoi, din senin, am auzit mai 
multe perechi de cizme venind, ducându-se. Par'că pășind pe loc. 
Par'că scoțând pe. cineva de undeva. 
Apoi ordonă: 
—Mâinile la spate! 
—Sunt la spate! 
—Sst! Nicio vorbă că te trăznesc! Mâinile la spate 31 nicio 
vorbă! 
Unul pune mâna pe cap și mi-l apasă în jos, altul mă Ibuzu- 
nărește. F 
In șoaptă, aud: wie | d 9D 
—Ai ceas? i 
Iau mâna dela spate și le arăt ceasul; Mil iau. Altul, „soapta: 
—Doxa! 
S'au depărtat puţin toţi. 
Revine unul: i 
—Ce stai cu mâinile la spate? Dăe jos! in AJ 
Sunt luat de braţ și impins pe un coridor; cu capul în jos: Mi:se 
pun niște ochelari și mi se-ordonă să scot-tot ce'am în buzunare. 
In buzunare însă, în afară, de bastistă, nu am; mai găsit nimic. 
Asupra mea aveam la arestare, in: afară de ceas, o-trusă- de. băr- 
bierit portabilă, din piele. de; porc, un portfeuille, o 'cruciuliță de 
aur cu lanț tot de aur și:ceva bani. La, Ministerul de. Inţerne mi 
le-au luat la arestare și la plecare -mi le-au dat, minus banii și 
ceasul. La Jilava, desemenea mi le-au. luat, la, Seal și: mi 
de în la, plecare, minus cruciulița. zi 
i, dupăce mă caut bine. prin buzunare, nu am: mai găsit 
a. batista, O scot din buzunar și rămân, cu-ea în mână. 
—Scoate-i ochelarii!, zice cineva, 
Dupăce mi-au. scos ochelarii, unul dincei 
care în fine îi-văd, îmi spune: 
—Pune-o pe masă! 
—Incheie tovarășe,, procesul 


! 
r Cy 1+52 


i patru plutonieri pe 


-verbal și pune-l să, iscălească ! 


— 164, — 


ara pr n a 030 iai 


—Altceva decât batista nu mai ai? 
—Ce să aibă —intervine un plutonier-— ăsta e vagabond! De 
iscălit, iscălește la plecare. Băgaţi-l în celulă! 

“A ordonat plutonierul! A executat un locotenent. Doar un pas 
amfăcut până la ușa care Sa deschis. Sunt impins înăuntru. 
Ușa se închide sgomotos. Pe jos ciment, pe care era vărsată o 
canti rata mare de urină. Era în Săptămâna Patimilor. 

“La scurt. timp. ușă/'se deschide 'și imi este aruncătă o găleată. 

—Strânge ce e pe jos și pune în asta! - 

Așteaptă să vadă cum reacționez și zic: 

—O cârpă vă rog. Cu ce strâng depe jos? 

—Cu pumnul și cu ce mai ai! j £ 

Nu mai aveam nimic. Adică mai aveam batista. Dar era prea 
mică. Şi prea subţire. Mai aveam cămașa și ismenele. | 

„Incep'să! reflectez:Cu cămașa sau cu... * 
iv!Mă hotărăsc pentru cămașă. Dar nu cu toată cămașa. Am rupt 
mânecile. Mâi adaug batista și ciorapii. Totuș nu este destul. Rup 
și căptușeala hainei. Cu căptușala îmi pare' suficient. Și încep să 
strâng. Și am strâns, am strâns... până a mai rămas o peliculă 
subţire-de' urină, când n'am mai piitută M'am trântit pe patul de 
ciment, am rezemat capul de zid. Și am adormit. Intr'un târziu 
m'am deșteptat. In celulă'era tot lumină. Pe JS S0R umed. Dincolo 
de ușă se auzea un ușor sforăit. JO 

—Se doarme, îmi spun. Ia să'mă culc și eu! 

ns Da înainte de a'mă culca, trebue să merg la W. C. Apăs în- 
cetișor pe ușa care —firește— se deschidea în spre afară. Nu mă 
așteptam să; se/deschidă'și nu s'a 'deschis/:Dar când am apăsat 
pe-ușe, -ă încetât sforăitul. Aştept. Poate m'a auzit. In scurt timp, 
storăitul a reinceput, si, odată” cu'el, necesitatea irezistibilă de 
a-mi deșerta., vezica: Singura ARO ARI ef ta în “care am strâns 
urina de pe jos... . , 

suŞi-m'am liniștit, Mi-am tie celtoriul pe mine și am ador- 


mit:oNu'știurcât am dormit. Ma deșteptat un ciocănit în ușă. 


Celula fără fereastră. Aerisirea se făcea pe sub pă celulei care 
dădea în camera ofițerului de serviciu. 

Aud ușa deschizându-se discret și apare iul unui pati care 
mă întreabă: 

—Cum te numești? Câţi'ani ai? Dece eşti arestat? 

Răspund scurt. „CUCU crt 

—Ești condamnat? 


— 165 — 


—Nu știu! ai 
—De ce te-au adus aici? 


—Nu știu! 3 ral Soal 
__Rii atent la mine! Aici nu se doarme dela, 4 dimineața până 


la, 10, seara. Stai la, marginea patului, cu. mâinile pe genunchi. 
Nu vorbeşti! 
—N'am cu cine vorbi! 3 ş 
—O să-ţi vină să vorbeşti singur Să te-abţii. Dacă'nu te abţii 
tu, te abţinem noi. Ai înţeles? UI 
Tac. ) 
—Ce e aia? « Bi 349, 
—Găleata cu urină! iR i - 
—Dă-o afară! 
—Imi mai trebue din când în când! : 
—Te scoatem afară de două.ori pe zi. Dimineaţa, la; 6 și seara, 
la „orele 6. In restul timpului, dacă-ţi: mai: vine, faci în pântof 
și-l 'verși la orele 6, când te scoatem noi la program! [i i 
—-Dar de ce nu-mi lăsaţi găleata? Să . vărs! găleata când 
mă. scoateţi la program, nu:pantoful! „9 ÂI 
—Ce vorbeşti? N'ai wrea și closet cu apă și cafea turceasă și 
damă la pat? Și acum. liniște până -deseară. Mâncare nu pimești 
astăzi pentrucă n'ai fost trecut în raţie!De când:n'ai- mâncat! 
—De două zile. 101 
--Bine! Mai rabzi tu până mâine! TIB0I 
In timpul zilei, mi-am auzit numele pronunțat în-șoaptă, (eram 
numai urechi ),:de câteva: ori: cu) 
De dimineaţă a mai “venit „unul și mi-a, ordonat : 
—De câte ori auzi că se umblă: la, ușă, te scoli în! picioare și 
te așezi în fundul celulei, cu spatele: Ia ușă !. ; JI ToI 
«In fundul celulei» era numai un fel de a vorbi, pentrucă, ce- 
ie a avea decât doi pași. In ziua aceeia, s'a umblat; la, lacăt 
e cel puţin douăzeci de. ori. De, vreo 'trei 'ori! sa deschis şi ușa. 


Apoi, întrebarea, : iVxda 
—Cum, te numeşti? 

N'am răspuns. 

—Lasă-l că este supărat, spune unul.) 
Şi mi-a mai repezit un pumn, 
—la-ţi dat să mănânce? 


Ubrasirio2sh 


— 166 — 


23 


—Nu, tovarăse, că nu e în 'rație! 
—De când m'ai mâncaţ?, , 
Mijește o-mică speranţă: Poate: totuși, astăzi... 

—De două zile!, răspund. .-.. iu 

Numai de două zile? Păi ai mâncat de curând! Până mâine 
nu mai e mult. Să nu te pună dracul să sughiţi! Intoarce-te ! 

M'am ințorsi In, cadrul ușii și în spate, numai chipiuri Și epo- 
leţi. Toţi'rotofei și: toți parfumaţi. Unul din' ei iși scoate oglinda, 
și-și aranjează-mustaţa cu pieptenul, altul; își scutură praful depe 
epoleți, cu, degetul. In timp ce un sergent major, în prezența a 
peste 6-7! .ofiţeri, continuă să poarte cu: mine dialogul; 

—-De undevii? 

—Dela București ! 
mu Ce mai e pe acolo prin târg? 

„1 — Bine! ) L IS (7 

'„„Adresându-se ofiţerilor: 

„Auzi, că-e bine!- 

ini Toţi râd. sgomotos. 

„—Eij-ai crezut că o-să venim. la putere? 

«ar Nam! crezut ! 
„văi de ce m'ai crezut, măi frate? Păi nu știai că noi suntem 
ca nisipul și ca iarba?, 
su Nu ştiam | / 
"14 —Răi de-ce nu știai, că ești gazetar? 

— Tocmai de aceea știam că nu sunteţi ca nisipul și ca iarba, 
pentrucă eram gazetar. Trebue să vorbiți numai dvs. sau pot vorbi 
Şieusce:cred?-: ie i 

>» ==Cum-să'nu! Cum să nu! Luaţi loc. Pe pat sau pe jos! Cum 
vreță dysivsi! Enonsvitq Era Toți! 
nis—In picioare! Comuniștii au! fost inexistenţi în România. O 
mână de oameni, supuși Moscovei, scoteau din' când în când ma- 
nifeste și făceau: din'când în când greve. Niciodată nu puteaţi 
atinge în alegeri: libere, 1%; 

—Păi, nouă ne spui?! soi 

— Dvs. vă spun și vă întreb ce vârstă “are cel mai'in vârstă 
dintre dvs., cei de-aici? Cineva care să fi fost major-la 23 August. 

»—Aţi-văzut?, se adresează grupului, ne' ia la întrebari el. Nu 
ţi-e; rușine; banditule? Va să zică tot reacționar ai rămas. Lasă 
că te'vindecăm noi! 

—Aţi spus dvs că pot vorbi! 


— 167 — 


_—Am spus, am spus, dar credeam că ți-au venit minţile la 
cap. Ne înveţi tu pe noi istorie? Noi care ne-am dee tati pe 
păncile școalelor și-l» cunoaștem "pe Marx din doască'n doască! 

Apoi adresându-se unui ofițer: a 3 

—Să nu-i dați mâncare nici mâine, că tot pleacă. Să mai rabde 
şi el că noi am răbdat destul... 

Scuipând printre dinţi, toți, apoi călcându-și scuipatul, au în- 
chis ușa, în tăcere. Conciliabul a mai durat câteva minute, din- 
colo de ușă. A urmat apoi o zi lungă. La ora prânzului, când din- 
colo de ușe se lua masa și mirosurile mâncărurilor par'că erau 
injectate în celula: mea, am început să regret prazul abandonat 
în duba cu care am plecat dela Jilava. «Ce bun ar fi fost!», îmi 
spuneam. 

Toată ziua am fost uitat. Nu mi sta mai deschis ușa. N'am 
mai fost întrebat nimic. Toată ziua m'am ocupat cu 'preparatul 
mâncărurilor. Cele mai gustoase îmi păreau cele simple și, în cele 
din urmă, pâinea. Oricât de veche, oricât de tare, este bună. Dacă 
aș fi avut un coltuc —ca piatra să fi fost— laș fi savurat, firi- 
mitură cu firimitură. Iraș fi aspirat! Incercam. să-mi abat gân- 
durile dela ceeace devenise obsesia, mea, mâncarea, dar aromele 
bucatelor, de dincolo: de 'ușe,'mă torturau: Intestinul” meu avea 
ochi, urechi, nas, și se svârcolea. Nu torturile, nici savarina, nu 
baclavaua, nici cozonacul, care au fost deliciile de ieri, le doream 
atunci, ci pâinea sau mămăligă cu ceapă. Chiar fără ceapă. Mă 
dispensam de ceapă. Ceapa 'o înlocuiam! cu apă. Dacă aș fi avut 
pâine și apă! Să beau apă când vreau! Nu numai odată pe zi doi 
litri. Şi după ce-am băut doi litri de apă, să aştept 5-6-8 'ore, 
uneori chiar 12 ore, până să fiu scos, escortat, lă W.:0. Şila W. C., 
să stau cu ușa deschisă și ofițerul să mă privească trecând pisto- 
ul dintr'o mână intr'alta: Dar, mai ales, să mă privească tot tim- 
pul. Uneori simțeam că nu mai rezist în cameră, iar la closet nu 
eram în stare, pentrucă, simţeam ochiul lui tă spate. 

Când la orele 10 seara, ofițerul mi-a bătut în ușă să mă culc, 


m'am simțit eliberat de foamea, zilei. Iti 
y . Imi spun i 
dorm; apoi-mai-este'o zi ri iră i ete, 


să mănâe mâine. Aveam 
să accept că sunt ca nisi i i 
Sipul ar. i 
era mai bine? pul și ca iarba? Dar dacă 'tăceam, nu 
) >h i 


=— 168 — 


Mă trântesc pe patul de. ciment, care sem 
arunc pătura pe mine și-mi dau răspunsul : 
am vorbit, nu era rău dacă tăceam, Prin 

Şi-am, adormit, 

De dimineaţă, ciocănitul in ușă, apoi tăcere, Nicio mișcare. 
Am dat pătura la o parte. Am coboriţ din pat. Am căscat. Am 
privit becul, apoi mâinile, şi-mi spun: astăzi plec, Plec? Mă duc! 
Nu, plec! Mă impachetează, și mă duc.. Unde? Nu știu! Imi pri- 
vesc iarăși mâinile. Apoi iarăși becul! Fac un, pas! Sunt obosit. 
Mă așez pe pat. Iar mă ridic. Și iar, mă, așez. Timpul trece greu. 
Nu.cred că, este dimineaţă. Adineaori m'am culcat. Afară, nu se 
aude nimic, Nicio,mișcare, niciun, motor. Niciun. câine. Dar. unde 
o fi ofițerul?, Parcă-i simţeam lipsa. Ce-o fi în dreapta mea? Ce-o 
fi în stânga? Care, este direcţia, din care am venit? Am pășit pe 
ciment. Apoi niște pietre, și, iar ciment. Un prag. mic. O. piatră 
mare „de moară, câteva, trepte, de „scândură, un balcon, un prid- 
vor, o pajiște. în stânga pridvorului, și o livadă cu pruni în dreap- 
ta. Cuiburile, curcilor, în mărăciniș, şi dealul impădurit.. Pomul 
în care găsesc, cuibul pasării colorate. Pun degetul: in. scorbură. 
Intind mâna spre. o creangă. Creanga se rupe. Mă anin de o 
frunză care mă ține și mă leagănă... 

„Sar. deodată în picioare. Se deschide ușa. 

—Nu ţi s'a spus-că; la deșteptare, te dai jos din pat că începe 
programul? De ce nu te-ai-deșteptat? 

—Ce program?, îl întreb. L 

= Programul: de cameră! 

—Ce trebuie să fac la'programul “de cameră? 

—'Te “așezi! la: marginea, patului; cu mâinile pe genunchi și te 
uiţi la bec!.S'a înţeles? Şi te-mai plimbi. Dacă vrei! Să nu as- 
-culți la ușă. Să nu baţi în ușă: 

Şi iese. 

"Cătmera avea lungimea sarcofăgului. Un pas și jumătate. In 
cameră, desigur, niciun obiect in afară de sarcofag, o rogojină 
și pătura. "Din obiectele personale: paltonul și căciula. Batista o 
intrebuințăsem şi! nu mai” suportă altă întrebuințare. Acum ar 
trebui să-mi dea «cafeaua». Dar nu' mi-o dau. Nu mai e sua 
până! deseară. /Dâr dacă nici deseară nu-mi dau nimic, și plec? 
Mâine, unde'mă vor duce, nu sunt în rație. Dar poate voiu îi. 

Intrebarea; Jă- timpul prezent, mi se: părea; mai caldă și mai re- 


ăna, cu un sarcofag, 
n'am făcut-rău că 
urmare sunt mulțumit. 


— 169 — 


zonabilă. Şi o'formulez: 


mai repede! : biz s 
rea indelung filamentul incandescent al becului și am im- 


presia că totuși încălzește puțin camera, Imi ora IN, i e 
ieri. Pun paltonul“pe mine și căciulă pe cap: (bl mam, așeza 
pe pat, şi ușa se deschide : 2 : TISE 

_—Dă paltonul şi căciula afară ! Pune-le aici jos langă ușă. 

N'am protestat. Să adopt o altă tactică. Tactica tăcerii. Dar 
mi-am creat o problemă. Pe unde văd? Ușa părea a fi compactă. 
Cercetez depe pat, cu atenție, centimetru cu centimetru ușa, și 
eram bucuros că, însfârșit, am o preocupare. Am împărţit vizual 
ușa în centimetri, și fac calcule. Undeva trebue să fie o crăpă- 
tură, spre 0 cameră Obstură: Acolo trebuie să fie un âparăt cu 
oglinzi și astfel văd perfect orice mișcare a mea. Cum ar putea 
fi aparatul? Mi-l închipui ca pe o cutie cu mai multe sisteme de 
oglinzi. Oglinzile “sunt rotunde său dreptunshiulare? Dar să mă 
intorc la centimetri” ușii. Mai intâi să stabilesc fisura. Și par'că 
văd ceva. Par'că fisura se mișcă. Să mă plimb şi când ajunge -—era 
chiar la înălțimea, ochilor—"să zăbovesc și să cercetez. Aud câ- 
teva voci șoptite. Probabil schimbul. Ge oră poate fi? Schimbul 
se face tot ca, la Interne? Cred că dela Vladivostock până la Ber- 
lin și Marea Adriatică, se face la aceeași oră. Este deci” momen- 
tul. Mă scol depe pat și fac pasul și jumătate, discret. Mă' opresc 
în dreptul fisurii... și ușa se deschide. 9 S Ia 

—Ce faci lângă ușă? Nu te-ai săturat de spionaj? Trădăto- 
rule! Așează-te pe pat și să nu te mai miști. depe: pat: Aveam 
de gând să-ți dăm mâncare, darpentrucă, ai continuat -să spio- 
nezi, nu primeşti mâncare: nici astăzi. Poate. nici! mâine! 

Și inchide ușa. A spus/«poatenici mâine»! Insemnează, că! nu 
ses = tea de ce trebuia să mă duc lângă ușă? Nu mă pu- 
Frierraaa a am vorbit mai mult decât trebuia, astăzi am 
ea Mee 9 e PAnIOL decât, trebuia. Totuşi, nu sunt 
sunt de-vină.; Așa 'este cai Eat li m ai pe ac 
Adriatică. Sau mă supun i ela 55 ial vostocle inele 

A PE me notes ISEU amentului sau mă sinucid. = 
ţ e aaa fisura din ușă, însfârșit am, renunțat și pen- 
Tu astăzi la mâncare, Şi: au trecut: orele vândi i : 
Și la flori;-la licorici! și 1a maimuțe aa ritmate 
să gândesc Ia jocul unor; copii: înţr'o, pai: inchis“ochii;: pentrue 

T O pajiște. Și iar s'a deschis ușa: 


— 10 — 


«Dar poate sunt!» Dacă ar trece timpul 


E 


—Şi zici că nu suntem ca nisipul și ca iarba? 

—Ce vreţi dvs să vă răspund? 

—Nu ce vrem noi! Ce crezi dumneata? 

—Eu cred că nu sunteți. Sunt sigur că nu sunteți. Sunteţi foar- 
te puţini. După 23 August, vaţi mai înmulţit. Dar vaţi inmul- 
țit sau cu oameni care vor să se căpătuiască, deci oportuniști, 
sau cu cei timoraţi, sau cu lichelele, care simt că, datorită Uniunii 
Sovietice, veţi rămâne un timp oarecare la putere. 

—Tâmpiţi ai spus? 

—Nu am spus tâmpiţi, ci timoraţi. 

—Ce e aia? 

—Adică, oameni infricoșați de metodele dumneavoastră, se 
aciuază în partid și sunt cuminţi, impotriva conștiinței lor. Vă 
detestă și se prefac că vă acceptă, de frică. Eu sunt cinstit și cu 
dumnevoastră și cu mine și vă spun că nu vă accept. 

—Ne urăști? 

—Nu vă urăsc. Vă consider ceeace sunteți ! 

—Ei și? Poţi să ne consideri cum vrei! Poţi și să ne urăști, 
dar să fic cuminte. Toată țara poate să ne urască. Ei și? Dar 
să fie cuminte, să facă ce spunem noi! 

—Ce înseamnă să fie cuminte? 

—Adică să facă ce vrem noi, că dacă nu face, vine lângă 
dumneata la arpacaș. 

Plutonierul, adresându-se ofițerului: 

—Luaţi-l și să-i faceţi toaleta! Aveţi srije să fie frumos și 
bine legat! 


— 1 — 


16. SPRE O NOUA. DESTINAȚIE 


Uşa se inchide şi se deschide imediat: 

ma tot ce ai! 

Pun mâna pe palton. Şi pe căciulă, care “mi-au fost aruncate, 
cu o ușoară. speranță, «hrana rece». Si ies. 
"IL Stai aici nemișcat! 

' In'scuit timp sunt aduși încă doi. Suntem așezați unul lângă 

altul. Este adusă '0 frânghie mare și! ne sunt legate mâinile 1a 
spate, unul'de altul.. Mai“suntem. întrebaţi de'anul, ziua și locul 
nașterii, fără 'să-ni:se pronunțe numele. Ofiţerul intervine: 

—Ochii jos! Cu capul în pământ! Nu vorbiţi!-O șoaptă să 
nu aud,!.- : 

Plutenierul ordonă; ic aieentalule 

—Să le aduci hrană, rece! 
Ma Cuprins spontan o infiniţă bucurie. Voiu mânca deci. Dar 
cum să mănânc, cu “mâinile legate. la, spate? 
: Tovarășe, ăsta, mare hrană. rece. N'a fost pus în raţie! 

Care din trei o fi «ăsta»? Eu, cel din dreapta sau cel din stân- 
ga mea? Nam, răbdare ȘI. întreb în şoaptă:, Când ai venit aici?, 
să-mi dau seama, care, din noi nu este, «in, raţie». Imi răspund 
amândoi: De o. ună! "Deci eu sunt fără mâncare. Mă resemnez 
ȘI măntreb cum aş mânca, legat astfel, cu mâinile la spate? Deci, 
chiar dacă eram «in raţie», tot i nu puteam mânca. Să văd cum 
vor mânca ei. - 
“După “aproximativ 1016ră, “timp lin care sau mișcat pe lânsă 
noi multe perechi de cizme, aud o mașină. 

—Ne duc cu mașina, șopteşte unul. 


— 31 — 


—Unde?, intreb. 

—Nu știu! Probabil la Suceava! 

—Cum vă numiţi? 

_—Gezar, răspunde cel din dreapta. 

—Mircea, cel din stânga. 

—Dece sunteţi arestaţi? 

—Nu ştim! 

__Ta uiţă-te la ei!, aud o voce autoritară. S'au apucat de con- 
versație. Să nu mai aud o vorbă că vă sparg capul. Sunteţi la, 
pușcărie, nu suhteți 1ă lcafeneăt o i i 

—Tovarășe plutonier — ordonă cineva— ia-ţi pistolul mitra- 
lieră și trage mașina lângă ei! 

Auzim pași alergători. Sgomot de arme. Apoi, lângă noi, este 
adusă o găleată. N'o puteam, vedea. Am, auzit numai, când, a, fost 
așezată pe ciment, aproape. Părea plină. Poate, o fi hrana rece. 
Plutonierul se întoarce, (i-am, auzit, cizmele), pornește motorul și, 
în scurt timp, mașina eşte. trasă, lângă. noi. inoâia 

—Capul în pământ! Nu te uiţi la dreapta, nu. te uiţi la, stânga! 

Cel! din dreapta este apucat de:mână și, mergând: lateral, cu 
pași mărunți, aproape-târșiți, suntem: aşezaţi lângă mașină. Nise 
pun ochelari de; sudor, încare: este! indesată, apoi, vată,nu i 

—Pune' mai multă; puhe' mai multă și” îndeasă bine, să nu 
vadă! 'peodeomărăinit ui !!nâmniq ni luqao uD !20i ii 

—Nu văd, tovarășe, am pus destulă. Tu, ăsta din dreaptă, fă 
un pas in sus pe treapta mășinii.”Hăi, Mai repede |” Ridică Și pi- 
ciorul celălalt. Și tu al doilea, pune $i“tu piciorul: 9! se 
a SCăTă PAȘI Era destul de it. Probabil un 1409 Aneban, 
Gung tt ate poliţiile, « din România de atunci erau înzestrate. 
ie isa eta, lasa tu ata AL a PU pda re 
pal de cel care lrcase și de căl de all aul area E tări 
cădea, into vaca it ațeai ai era pute ride 

aa SO IT 0 Dară metalică a m 
urmefi pe bărbie, apoi pe gat Ai hui, iii i SIRIA Pald ȘI 
a A sie ia ti nu (APO SAY, put. Cateva SAH 
Imi ia A ei AA GRTUl Uite așa,!,  IIIB19 BORD 1Birl> 
ăi Aa Sa și mi-l pune în scară 5 
vă pe bancă! Gata? ema ea aia. Sus, mai sus. Așezaţi- 

Urmează, logosul : „UNU aj ia atita 


= „19 BIOGAL 10 


Y199 3Iliti iou 


HIU02 BILIEAII U9 »ub 54 


— 4! = 


Daca e iai e „Aeon ceva, că -vă; fac îngeri. 
pisic j vânătoare, că--poate întâlnim 
ceva iepuri! iu ! sbreu . 

qoSă ARE pe-acasă/s'o iau. Șterge-l'pe' ăsta de sânge pe bar- 
pă şipe gât, că e luminată strada. Ai cu ce? Ia cârpa aia! 

—E plină de benzină! fa: “fizdnu 

—Şi ce dacă; e de benzină? E desinfectantă !, Mai curge? 

—Mai curge! i ci 4 > hi 

—Atunci lasă-l. Oprim mașina după: colț, mai departe de bec. 
Hai! Dă-i drumul, | 

A plecat. A oprit mașina, probabil nu prea departe de bec, pen- 
trucă, după puţin timp, am auzit vocea unei copile: 

—-Tăticule. Să-mi aduci iepuri vii! Vreau să mă joc cu iepuri 
vii! Mi-aduci iepuri? 

—Și ce mai vrei? ch o 

—Mai vreau o broască țestoasă mare, mare. Mi-aduci? 

—Şi ce mai vrei? Hai, tovarășe, dă-i drumul: până nu-mi cere 
să-i aduc şi o girafă. Mă-sa îi bagă în cap toate prostiile. N'o lasă 
să se culce până n'o pune în genunchi, în pat, să spună «Doam- 
ne, doamne, ceresc Tată». Dacă nu se lasă de prostiile astea, di- 
vorțez, și fata o bas la orfelinat, sau cum le spune la casele astea 
care au zgrije de copiii, partidului. Nu! Nu pe acolo că dăm în 
centru. Ia-o pela marginea orașului. Ce dacă ocolim? Intoarce! 

A întors şi am simţit motorul mașinii la drum întins. După 
vreo oră, întreabă unul: 

—Le-ai luat hrana rece? 

—Nu! Nu le-ai luat-o dumneata? 

—Nu! Am uitat! Lasă că mănâncă ei mâine. Adică, mâine 
nu, că nu sunt în raţie, dar poimâine! 

Mașina a alergat, a alergat. Au tras de câteva ori cu pușca 
după iepuri. După două-trei ore de mers, s'a oprit. Am auzit cli- 
pocitul unei ape, curgând. Trebue să fie o pădure, probabil. Pă- 
cat că n'o pot vedea. 3 

—Unde suntem?, întreb în şoaptă pe unul din cei doi. 

— Probabil la Siret, unde este un pod plutitor. 

—Lasă vorba!, ordonă una din escorte. 

—Deslegaţi-ne mâinile, domnule căpitan, să putem 
se întâmplă ceva. i 

—Lasă vorba că te trăznesc! Dacă se i 
pușc și am terminat! 


înnota dacă 


ntâmplă ceva, vă îm- 


— TB — 


—.— 


ţrebuie 'să Ne caţi, că murim înnecaţi. E 

e de iuli să muriţi înnecaţi, ci împușcați, şi dacă mai stii 

o) ui te duc în coșcius, unde trebuie să ajungem! pui: 
Mașina pornește. Podul se afundă puţin și mașina s'a” opriţ 
Până am ajuns pe 


împuș 


celălalt mal, ani și ani din copilărie mi-au 
mângâiat urechea, obrazul, și îmi spun: «Ce frumoasă 'este via. 
ta 1» Şi din întunerecul ochilor mei, am alergat ci fluturi, după 
gâze, am cules flori, m'am culcat în iarbă, m'am 'cuminecat cu 
natura, cu pajiștea, cu arborii... 

După 5-7 minute, timp în care am trăit, am ajuns pe uscaţ, 


Maşina, n'a mai oprit până târziu... 


—Ce oră o fi? 

—Nu știu! 

—-Ored: că este spre miezul nopţii! 
—Nu știu! 

—Ţi-e foame? crai Ba 
—Nu! : Bg. 


III. SUCEAVA 


—Nici mie! 


41761 — 


1. “UN DRUM IN NECUNOSCUT 


Să fi fost douăsprezece din noapte. 

Mașina opreşte, escortele coboară. Vorbesc în șoaptă. Ne sunt 
controlate legăturile “mâinilor. Să ne apropiem de destinaţie? 
Unde? Poate Suceava, unul din orașele frumoasei provincii Bu- 
covina, denumită și "Țara de Sus, care nea fost înjumătățită de 
«generosul» învingător sovietic, odată cu o altă provincie răpită 
integral: Basarabia, srânarul României. 

Coborând, una din escorte spune cu voce tare: 

—Harașo! (bine). 

Apropiindu-ne de granița sovietică, ofițerii” regimului instalat 
la București la 23 August, de armata roșie, simte nevoia, să vor- 
bească rusește. In tot ceeace fac, papasgalii periferiei vieţii sociale 
românești imită . stilul, vocabularul și portul țării cotropitoare. 
Poate suntem într'unul din punctele de frontieră sovietică. In 
fond, toată România era numai un punct pe imensa graniță ru- 
sească. Paptul, însă, că eram transportați după toate probabili- 
tățile cu 'un Jeep, îmi: dă îndoieli. Dece numai noi trei? In ce 
mă privea, aveam o explicație, dar ceilalți doi? Să fi fost ofițeri? 

Dau cu cotul celui din dreapta: 

—Ce profesie ai? 

—Student! 

» Cel din stânga răspunde, inainte de a-l intreba: 

“—Muncitor ajustor. 

"Escorta se sesizează: 
—Să nu aud o şoaptă că vă trăznesc! 
—Domnule ofiţer, trebue să urinez! 


—119'— 


—Fă în palmă! 
_Palma e mică! 


i fă în gura vecinului. a A 
se RIA Respirația nea fost tăiată. Suntem la granița 
e ; 


2038 ital 
Se Aaa iță, totul este posibil. Dece nu și aici? 
sovietică! Dincolo de ser e Malencov îl făcuse lui Stalin, 


i intesc de un referat pe care îi: : E : 
a ie la cunoștință marele număr de deţinuţi evadați. Sta- 


lin a pus această rezoluţie: «Iepurii noştri în grădinile noastre». 

Ra i na din grădinile lui Stalin? Dincolo de 
Româzlie nul, CE E ARE t'ce denaturează 
graniţă ai libertatea să faci tot ce nu trebuie, to Ace , 
tot ce schimonoseşte ființa umană. Dece nu Și aici: Ce ne poate 

9 

Se un scuturat sdravăn de cisme, o injurătură la adresa 
unui cauciuc, o plesnitură cu palma pe capota mașinii, și plecăm. 

—Ia-o la stânga că e mai drept!! 

—Cunoști. orașul, tovarășe? A 

—Nu, dar uite clădirea -aia înaltă! Acolo trebue să fie! 

— Are fabrici orașul? 

—Are fabrici de lemne! Hai, dări drumul că e târziu! 

Şi plecăm. Iarăşi plecăm. La, scurt timp, piatra depe: șosea 
devine mai netedă. Sdruncinăturile sunt mai ușoare. Să ne'apro- 
piem de centrul orașului? Dar penitenciarul să fie în centru? Să 
îie autorităţile chiar atât de impudice? | j 

Mașina, părea, că-și incetinește mersul. - Atmosfera, ceva; mai 
adăpostită. de curenţi. Liniște peste tot. | 

Dintr'o direcţie pe: care n'o puteam. decât bănui, aud-un «stai», 
infundat. Mașina, mai parcurge 15-20; de metri, și oprește. 

Coboară, șoferul sau -ofiţerul. Se aud șoapte:  parlamentările! 
Ceva foșnete de. hârtii. «Scrisorile de trăsură», zic,! pentru «baz 
gaje». Bagajele, fiind noi, cei trei. Pașii ducându-se și: venind se 


înmulţesc, apoi treptat-treptat dispar. Lângă: noi, sgomote; stranii: 
Mi-aminteau 'călcatul de 


cânepă al țărancelor, la:râu.: Puneau Câ- 
putea lua apa,'o acopereau: cu: Ceva 
tămâni, o călcaui cu':picioarele, sări 
Această scenă o văzusem-de'atâtea 


nepa în apă, acolo unde n'o 


i "0 da e 008 Mag m ae 


— Trei, dar unul gras! 


Care să fie cel gras, mă întreb. Să fie băgat în vreo ladă, pe 
undeva? A spus trei! Şi noi suntem trei! Siluetele celor doi, stda 
subțirele. A mea... “slavă Domnului. Mai mult umbră. Deci, cel 
gras trebue 'să fie cel mai slab. Deci, eu! Mirosul de cânepă a 
dispărut subit, apărând cel de benzină. Se tot trântese niște porți 
sau uși. Se aude ceva huruind. Sunt strigătele plântoanelor. Pos- 
turile de pază devin zeloase: 

Postul numărul unu. Postul numărul doi, numărul trei... 

Răspund ordonat, vârtos, pe rând, «bine» ! prelungindu-se ecoul 
într'un «bine», care tot continua, dându-mi impresia unei redute 
în care trupele iși desfășurau eșaloanele, în vederea unui atac. 

Apoi, în șoaptă, scurt, poruncitor: 1969 

—Daţi-vă jos! 

—Ia-le ochelarii, tovarășe! 

—Nu se poate, “tovarășe! Ce așa merge? Dupăce ajung 
înăuntru! | 

Nu cunoșteam poziţia mașinii, față de poartă. Prin urmare 
nu știam cine să înceapă. Cel din stânga mea sau cel din dreap- 
ta?'In ce mă privea “eram liniștit, până ce unul din cei doi va 
face primul pas. Cei doi au rămas nemișcaţi. Nemișcat am ră- 
mas și eu. I Ig tari 

—Hai! N'auziţi? 

Legaţi strâns, toţi trei cu mâinile la spate, orice mișcare a 
unuia trebuia urmată, imediat, de o mișcare a celorlalți doi. Am 
început să ne'ridicăm și am reușit cu greutate. Probabil unul din 
cei 'doi a schițat cu capul un gest: a If 

—Nu pe acolo! Pe partea cealaltă! 

Mă întrebam, și desigur și cei doi, care poate fi «partea cea- 
laltă». Vocea care poruncea venea din toate părțile de sus, de jos... 

In aceste clipe! de emoție, gândind probabil toți trei ce ne mai 
așteaptă, unde suntem sau unde vom mai fi; niciunul n'am scos 


-uh-cuvânt. Lipsa contactului vizual cu spațiul înconjurător era 


derutantă. Deodată, insă, 'am- simţit “o smucitură puternică. Se 
întâmpla ceva cu unul din cei doi. Nu mi-am dat seama cu care, 
pentrucăsmucitura era un du-te-vino. "Tocmai atunci o poartă 
metalică este trântită atât de puternic, incât am avut impresia 
că s'a prăbușit ceva dela o mare înălțime. Eram tras în ambele 
direcții posibile dreapta și stânga —iar pe cei doi îi aud gâfâind. 
Și de-odată nicio mișcare. Inlemniseră. Imi verific mâinile miș- 


— 181 — 


A A ibi _mi dau seama, dacă mai sunt'legat... 
cându-le cât era ati e în! reeulă. Le:aveamiișlmipiireai 
SU dpe de a totală acelor doi prelungindu-se, eram 
şi mai strânse. Nemișcarea, to! ME Ainiiaa joga bideu 
tentat să cred că nu le-a mai rămas decât mâinile, ega; e ale 
mele, că ei dispăruseră: Nedumerirea-mi creşte, auzind șoaptele 
paznicilor, care tăcuseră în timpul episodului : RR, 

—Nu așa! Așa, așa! Trece peste cap. Mai jos, mai jos! Acu- 
ma, lasă-l pe ăla, şi iarl pe ăsta! 

Cei doi continuau să nu facă nicio mișcare. Le verific exis- 
tenţa, înclinându-mă «o idee» spre fiecare. Erau prezenţi. Ce se 
putea întâmpla? 

Apoi, șoapte, cu dispoziţiile. astea ciudate. 

—Indeasă-i căciula! 

—Dacă-i îndes căciula, îi împing ochelarii în jos! 

—Fi atent! Desfă-i belciugul! 

Căciuli și ochelari aveam toţi trei. Dar belciug? 

Posturile de pază depe undeva își continuau, cu oarecari pau- 
ze, apelurile : 

— Postul numărul unu, doi, trei, patru! 

Apoi, «biinele» prelungit. Și iar s'a așternut liniștea de mor- 
mânt. Căciula nu mi s'a mișcat; N'a fost atinsă... Și iar începe 
să ni se audă respiraţia. Poarta metalică din nou se agită, se 
trântește. Dar nimic altceva. Niciun pas, nicio șoaptă.. Obiectele 
al căror sgomot îl auzeam, se mișcau singure? 

Apoi, deodată, tot șoptită, o voce lângă noi: 

—Tu ăsta din dreapta, fă un pas: cum l-ai! făcut când te-ai 


urcat. Ceilalţi, urmaţi-l strâns. Am spus, cum te-ai urcat ! Cu faţa 
spre celălalt, și cu spatele cobori! 


pal atât, de. bine, legate, însă, nu ne'ngăduiau decât să 
2 Se teză capul. Presupun că, trebuie să simulez, să, schițez, în- 
i spatelui, Până la urmă, cu toate: calculele pe care le fă- 
am cu repeziciune, tot lateral trebuia, să. pășim. 
Eat lagare Ține. bine! Ţine așa! Acum. celă- 
ii oilea, și pregăteste- i 
loop ay gâtește-te al docil Incet! Așa, aşa. 
d ep drumul! Nu, pot mer. 
——la vezi ce-l ține? 
Ft ține?, se aude o 
—Vezi . că, și-a. pri i 
prins h Și 
ta dpi Za ea: Aaa, in cârligul capotei. Desprinde-l ! 


în: 
t 


ge șin dreapta, șin stânga! 
altă șoaptă;'tot atât de apro- 


vre ovi e. 
vs ealiids e ve o cve ov. s.. 


==+ 182 — 


E 


—Hai ce faci? Scoate-i haina, din cârlig! 

— Trebuie să'urce toţi trei că nu pot! E prea întinsă ! 

= Desbracări haina!» ) 

—Cum, să i-o 'desbrac, tovarășe, dacă e legat | 

—'Tai-o unde este legată! 

—Aveţi un briceag? 

—Ce vrei să i-o tai? .. 

—I-o tai, că nu mai âre nevoe de ea! 

Se aude o sfâșietură. £ 

—Hai, fă un pas mic. Şi celălalt. Stai așa acuma, să nu te 
miști. Deschide tovarășe poarta. 

Se aude un scârțâit subțire și iar se așterne liniștea. Și iar 
se mai prăbușește. odată: poarta metalică. 

— Hai, aliniaţi-vă!, ni se ordonă. 3 

Ne-am simțit umerii. Nici nu era prea greu: Dar... alinierea 
spre ce punct cardinal, oare, trebuie făcută? 

Cel din dreapta este tras de cineva și am început deplasarea 
într'o direcţie oarecare. Probabil spre poartă Cum mergeam. «ali- 
niaţi», cu pași mici și desordonaţi, neam izbit toți trei, deodată, 
de un prag metalic și toţi trei am căzut dincolo de prag. Să ne 
ridicăm afost o: problemă. Dar trecusem pragul. Porunca vine 
imediat : ue aitinrini 4 

— Pune un genunchiu jos! nb ui ă 

Nu era deloc ușor. Din mișcările. celor din dreapta și din stân- 
ga, rezulta că toţi trei eram cu fața la pământ. Nici nu era po- 
sibil altfel, toţi trei legaţi'strâns'unul de altul, cu mâinile la spate. 
Am încercat să executăm ordinul. Era o imposibilitate. Ar fi tre- 
buit ca toţi-să facem. aceeași mișcare, cu aceeași energie, in ace- 
lași timp.-Nu ne puteam. înclina,; nici în dreapta nici în stânga. 
Nici în umeri nu ne puteam sprijini decât întrucâtva unul de 
celalalt,-dar nu'într'atâta încât să putem pune un genunchiu în 
poziţia în--care să ne ajute; cu atât; mai mult-cu cât labele picio- 
arelor mele eraw pe "prag și! presupuneam 'că din cauza alinierii 
şi „ale celorlalți: 'erau 'așișderea. A început o. svârcolire “neputin- 
cioasă, probabil sub privirile gardienilor lui Marx, pentrucă  du- 
păce. am- căzut, s'a instăpânit din nou liniștea în jurul nostru. 
N'am mai auzit nicio şoaptă: Apoi din nou sa trânțit sgomotos 
poarta metalică: Par'că 'sgomotul porții 4 fost, de astă dată, mai 
discret. Ce se: petrece, oare, în jurul nostru? Deodată îmi vin în 
memorie fotografiile dela Ialta: Roosevelt, tronând între Chur- 


— 183 — 


chill şi Stalin. Churchill afișa un zâmbet de om satisfacut, birui- 
tor în cele ce nu se; văd. Stalin, foarte stăpân pe el. Celebra, fo- 
tografie! Două mari imperii, ploconindu-se unui imujic turmentat. 
In ce mă privea, disprețuiam fotografia, și evenimentele: Doream 
numai să mă pot ridica, întrucât poziția în picioare mi-ar fi păs- 
trat oarecare demnitate, oricât aș fi fost de legat.: Nu mă tenta 
poziția lui Churchill și a lui Roosevelt, pe scaun, ci în picioare 
doream să fiu şi nimic nu părea'să “aibă precădere acestei mari 
dorințe a momentului «politic» pe carel'trăiam: Faptul că nu 
mai primeam nicio poruncă mă umilea. Mă umilea tăcerea gar- 
dienilor, nemișcarea din jur, neputința, poziției! noastre. 

Ca la un semnal, ne-am potolit: toți trei, obosiţi, sfârșiți. Pra- 
ful aspirat ne aducea dificultăți «de respirație. Unul din cei doi, 
tușește, apoi fiecare câte puţin. O mică necssitate de a ne afirma 
existența faţă de noi înșine. 

—Ce facem?, întreabă cel din: stânga, cu voce domoală. 

Răspund, în speranța, că vor reacţiona paznicii: 

—Ce să facem? Nimic! y i i 

Liniştea din jur, absolută, 'continuă.! Să fie “oare, o tehnică 
marxistă, această pauză? Ei - i I-3I 

Şi după încă un timp, să fi fost un minut, o- secundă, sau 
mai multe minute, timpul, era într'atâta subiectiv, încât noțiunea 
nu se mai resfrânge în desenul unui! cadian-'de ornic, unul din 
cei doi, cu glasul pe jumătate Sstatistăcut, pe jumătate îngrijorat, 
spune: Ş măq &i a îfiera imn LuR9 
—Mi s'au desfăcut! mâinile !Ce fac?! 

—Stai nemișcat !, îi! spun alarmat, : i 

Și, deodată, isbucnese hohote'de râs, dar! și cu scuipături din 
când în când, unul” dintre ei: părând: a'fi-un: as: al scuipatului. 
Un fel de «tț-scurt 'cu-un:mic-ecou.Par'că îi vedeam 'traectoria. 
Par'că-l vedeam căzând: Un scuipat marxist. Acum totul este mar- 
xist. Mâncâre marxistă. Cultură marxistă, Iubire marxistă, oftat 
marxist. Absolut totul “este marxist !: Fără: Marx; nu 'se pot: face 
ni a ep fată vaca, nu răsare soarele, nu dă'lapte oaia, nu crește 

Atât 'cel din "dreapta cât 
lovitură și probabil î 


” Apoi, vocea ofițerului care ne-a, escortat: 

—Taie-le sfoara! 

—Cum s'o tai, tovarășe? Trebue so dau în 

—Atunci, desleagă-i ! 

Presupun că plutonierul a pus un genunche pe spatele unuia 
din cei doi, pentrucă am auzit un geamăt și am simţit că se lu- 
crează la mâini. Am fost deslegaţi întrun timp mult rai înde- 
lungat decât timpul în care am fost legaţi. Deslegaţi, și totuși 
cu mare greutate ne-am ridicat în picioare. 

—Bagă-i înăuntru! 

Picioarele ne erau grele. Târșindu-ne pașii, călcam mărunt. 

—Ridică piciorul! 

I-am ridicat și l-am așezat pe treaptă. 

—Incă unul! Incă unul! 

Indemnul s'a repetat de vreo zece ori. Deodată sunţ isbit de 
un puternic miros, de smoală, şi terbentină. Miros de closet pu- 
plic!, Aud, o ușe și pășim pe. ciment. 

Faţa la perete! 

Unde o fi, peretele, mă întreb, și probabil aceeași intrebare 
şi-au pus'o.şi ceilalţi doi. Așa, încât, ne-am întors toţi in direcție 
contrarie. celei în „care ne aflam. 

: —Așează-i, tovarășe, cum. trebue! 

Sunt împins puţin de spate. Probabil aceeași mișcare s'a pe- 
trecut. și, cu ceilalţi. doi. 

—Scoate-le, ochelarii! zaniCTUTnO 

In fine, după câteva clipe putem privi. Peretele, până la inăt- 
țimea umărului, era negru. De la negru în sus, un galben arămiu. 
Cimentul lucea. Este luat în primire întâi, cel din dreapta mea. 
După câteva minute, cel din stânga, şi rămân singur. 

—Intoarcete!, aud o poruncă. ț 

M'am întors! La doi Ea în faţă, o masă, la care era așezat 
un ofițer care pureca un registru. A: eat 

Apare, însfârşit, și ofițerul care ne escortase, cu 0 mină 

te jovială: (1 ) 
—Ştii unde ești?, mă întreabă. 
—Nu știu, dar bănuesc! 
—Unde? 
— Suceava! 
—Știi cât ești condamnat? 


primire la magazie ! 


— 185 — 


Ezit să răspund și gândesc repede: Deci, sunt condamnat! In- 
trucâtva, liniștit. Scăpasem de spectacol. Și zic: 

—Douăzeci, şi cinci de ani! 

—Nu! 

—Muncă silnică pe, viaţă! 

—Nu! 

—Două. zeci de ani! 

—Nu! La moarte! 

După tot ce se petrecuse dela arestare, mă găseam dintr'odatţă 
în fața unei situaţii cu totul neașteptată. Ceeace era de prevă- 
zut, era procesul. In locul procesului, sentinţa de condamnare la 
moarte. La arestare, o aşteptam. Adică o bănuiam, cunoscând 
practicele comuniștilor și marele număr de victime de până la 
arestare. In peregrinările prin Transnistria, în căutarea folklo- 
rului românesc, printre ruși, «moartea» era o practică familiară. 
Nu întâlnisem nicio singură familie care să nu fi avut cel puţin 
un mort în pușcării, în lasăre sau în anchete, ca să nu mai pome- 
menesc executarea cu formalități. Nu era vorba de morţii din 
timpul revoluţiei sau de cei din timpul colectivizării, 20-30.000.000, 
care fuseseră uitaţi, ci de morţii la zi, ca să spun așa, 

Prin urmare, voiu fi unul în plus. Morţii mei, români, erau 
o consolare, și-mi vin în minte, spontan, cadavrele dela Timișoara 
și Arad, cele dela București, salvele de pușcă, din timpul” nopţii, 
dela Jilava „etc. 

N'am timp să cuget în continuare, pentrucă ofiţerul care-mi 


comunicase sentința și Mipârusa imediat, „esti și erizipe de 
îndată toaleta. : : 


—Scoate tot ce ai în buzunare! - 
—Nu mai am nimici, răspună. 
—Păi de ce? Ai avut ceva? 

—Am avut! - 
—Ce-ai avut la securitate” la Iași?! 
—O batistă! 

—Unde e? 

—Am strâns urina, CE jos Și am arunca to 
—Numele ! 

—Bălănescu.,.. 

— Locul, anul, ziua nașterii ! 


: pă 
—Berbești-Vâlcea, 6 Aprilie 1913. L 
— Profesia, .. 


— 186 — 


—Ziarist! 

—-Ceas ai avut? 

—Da! 

—Unde e? 

—La, Securitate la Iași! 

Apoi se adresează unui ostaș: 
—Du-l! 


— 187 — 


»| 


2, „NU SPERA ŞI NU. AI TEAMA 


Sunt luat de. mână și, din micul -culuar, luminat de un. bec 
foarte plăpând, sunt. introdus. intr'o; cameră. întunecoasă. Incerc 
să “ghicesc dimensiunile. camerei. Nu reușesc să văd nimic. Mă 
apropiu, la intâmplare, de unul din pereţi și pipăi, mergând de-a 
lungul lui, până -ce-picioarele- mi se impiedecă. într'o pătură. Mă 
aplec! Pipăi!- Dedesubtul păturei, —ceva! Probabil, imi spun, 
vreun deținut care doarme. Mă inapoiez în direcţie contrarie, cu 
mâna, pe zid, şi: fac'iînconjurul camerei. Intâlnese o sobă. Apoi, 
după colţ, ușa, și iar perete... colțul camerei, și iar mă impiedec 
într'o pătură. Pipăi din nou. Deţinutul prezumtiv: imi părea mult 
prea voinic. Să verific camera în cruce, în lung șin lat. Am des- 
coperit un. singur obiect: o- masă. Patul, pe care presupuneam 
că mă.voiu odihni în această; noapte, obosit; și infometat, era ab- 
sent. Camera, foarte mare. Mă reazem de masă. Inchid ochii, pen- 
truca; deschizându-i -să, pot vedea ceva, cât de cât. Intr'adevăr, 
remarc conturul unei grămezi mari, intr'un colţ al camerei, des- 
copăr. o: fereastră, conturul sobei, ușa... Deci, imi spun, aici sunt 
provizoriu. Trecând. câteva ore fără să mai fiu cercetat și liniș- 
tea, de pe culuar fiind absolută, mă hotărăse să mă culo pe masă. 
Pun o mână, sub cap şi: incerc; să adorm. Dar imi era imposibil 
atât, din cauza, poziţiei. chircite, dar mai ales din cauza frigului: 
Nemâncat de. atâtea 'zile, obosit... Imi desbrac paltonul Sără pun 
deasupra, astfel incât. sub palton să-mi. asigur; o căldură egală: 

Deodată sunt isbit de un miros puternic de pâine caldă. Pro- 
babil fac pâinea la penitenciar și au scos-o din cuptor: Raţia de- 
ţinuţilor: pentru mâine. Sau: poate, prin. apropiere, visa-vis, Sau 
alături. de. clădirea, penitenciarului, -să. fie. vreo brutărie. 


—.1891— 


Inchid din nou ochii, hotărit să nu-i mai deschid până di- 
: Incerc să recapitulez toate evenimentele dela, plecarea 
apel ai irosul de pâine imi excită într'atâta sucurile 
meă, din Iaşi. Dar ros pi i i ărea, tot mai 
gastrice, încât salivam necontenit. Mirosul mi e p ae ai 
apropiat şi tot mai puternic. Mă ridic depe masă și fac din nou 
inconjurul camerei. De acum o vedeam. binișor. Colţul în care 
presupuneam un deţinut (sau doi), acoperit cu pătura, era un 
maldăr mare, peste care erau aruncate două sau trei pături. Cu- 
riositatea de a şti ce este sub “pătură nu-mi era prea mare, după 
atâtea întâmplări din ultimile zile, cari mă agitau, revenindu-mi 
necurmat în minte. 

Imi aminteam mereu vocea copilei care i-a cerut tatălui înar- 
mat să-i aducă «iepuri vii». Apoi îndemânarea cu care mi-au scos 
ceasul dela mână; cantitatea de 'urină „pe câre am strâns-o 'depe 
jos, dialogul” depe' peronul Gării de Nord din București. Mi le 
aminteam! în ordine inversă decât cea în care le-am trăit.  Pro- 
babil pentrucă. voiam să mi le amintesc, pentrucă simțeam nevoe 
să mi le amintesc, să-mi explic preferința marxiștilor pentru urât, 
pentru pestilenţial' și crimă. Preferința, lor pentru materie, în sen- 
sul cel mai primitiv și mai degradant. Consideram penitenciarul 
Suceava, la care mă aflam, un capăt de drum și o linie moartă, 
în același timp. Mădulărele le-am simţit că încep să se odihnească; 
Le-am simţit într'un fel 'de repaus. Poate pentrucă eram departe 
de locul supliciului. Ceeace, însă, era insuportabil: mirosul “de 
pâine caldă. Dupăce 'renunțasem, 'aproape la viaţă, dupăce îi in- 
chisesem. socotelile, mirosul de pâine caldă, pe lângă faptul: că 
imi. răscolea viscerele, imi răscolea și amintirile: "Tot amintirile 
copilăriei : țarina, florile țarinei, rodul țârinei, livezile, pâcea de 
atunci, cerdacul în 'căre' seară de seară același miros de pâine 
caldă se impletea' cu” infinitele . culori "416 amurgului, 'revărsate 
din zăvoiul și pădurile  din- apropiere spre privirile! mele, în“ pa- 
cea “de atunci. Și acum sunt! numai '0 mică ființă, pradă intes- 
tinului. Era o realitate -pe câre n'o0 puteam depăși, 'cu''toate efor- 
turile pe care le depuneam să-mi găsesc refugiul lăuntric necesar 
echilibrului pe care mi-l 'doream. Frigul nu 'mă mai incomoda, 
Doar salivaţia ! “Dar dacă nici astăzi imi ziceam (trecuse de 
ora 12 noaptea) nu sunt in! rație?y rr ob idei inu 03 
și iara atata este sensația pe care! o uiţi'cel/ mai tişor, 
morie şi că'aceste or Damea 'se adresează unor''orgâne; fără me: 

gane își văd de rosturile lor, 'fără'să implice, 


—1901— 


io cca ea a 


decât pentru un moment, comandamen 
perficial. Așa, să fie? Cert este că în c1 
cumplit şi nu-mi 'vine să cred 'să pot 
nu mă mai ţin acum. Să pot vreodat 
înapoi, în chinuri, spre cele mai f 
mai mult de amintiri, pentrucă ele, aveam impresia, că-mi ma. 
rește foamea, ridic” colțul uneia din pături Și cu greu i-am dat 
drumul. Dedesubt o movilă de 'raţii de pâine. Iau o bucată in 
mână: caldă aproape 'sau mi se părea 'că este caldă, aa 


e T, Oricum, 
foarte proaspătă. O INiTOS! N'am știut 'că pâinea proaspătă are 
atâtea arome. O arin in grămadă și iar o ridic, Aveam sensa- 
ţia că porii Ai aspiră dulceaţa, dar nu într'atâta lincât! să mă 1i- 
niștească. Şi o arunc din nou. O' arunc, r'o pun jos cu grije. Am 
aruncat-o, pentrucă, în clipa aceea am voit să-mi înfrâng violent 
slăbiciunea : sunt atâtea raţii de pâine câţi deținuți politici sunt 
în penitenciar. Curiositatea de a cunoaște efectivul de deținuți 
mi-a luat foamea. După câteva zile de nemâncare —nici măcar 
o firimitură de pâine în acest timp și totuși salivația mi s'a 
oprit brusc. Prin urmare, îmi spun, trebuie să fac mereu apel la 
funcția cerebrală ca să mă pot salva. 8: bf 

—Câţi deţinuţi? Câţi deținuți?, repetam necontenit, încercând 
să rezolv ecuaţia. EX 

Mai ridic odată pătura, pipăi grămada de pâine în dreapta 
și în stânga și îmi dau un răspuns: circa 500. 

—La Cinci sute de raţii de pâine să nu se greșească deloc? Să 
nu fie măcar o singură bucâtă in plus? 

Și din nou începe salivaţia. Şi din nou mă socotesc pierdut. 
Dar dacă ună din raţii este a mea? Dacă lipsește o rație, însă, 
tot din greşeala pe câre o presupun posibilă? Ridic din nou o 
bucată. O duc din nou la nas. Deschid gura... Ce proces ar putea 
fi mâine în” penitenciar!” Bălănescu a mâncat rația de pâine a 
unui deţinut. Inchid gură și-mi înghit saliva. «Foamea este sen- 
sația care se uită cel mai ușor !»-Ce stupid! Cum poți uita ceeace 
te anulează 'ca om? Dela buze până în vârful degetelor, dela pi- 
cioare, eram numai intestin. Izolarea în care trăiam de câteva 
luni, lipsă oricărui contact vizual cu mediul înconjurător și foa- 
mea, toate la un loc m'au metamorfozat. Funcțiile cerebrale? 
Hm! S'au 'supus și ele intestinului. Sunt atente la ce se petrece 
jos, interesate să salveze ceeace îi poate' asigura supraviețuirea, 
cutoatecă au luat” cunoștință de condamnarea la moarte. Chiar 


tul “superior Și numai su- 
ipa aceasta mă chinuește 
uita vreodată că picioarele 
ă uita aromele care mă duc 
rumoase zile. 'Tulburaţ astfel, 


— 191 — 


4 sp 1 a, fi depășită de sensaţia acestui 
ţirii de viaţă eg dic din nou pătura, iau din nou 
deschid gura, din nou și din nou o 


emoția despărțiri 
intam, stupid și inform org 
in mână 0 bucată de pâine, 
arunc şi inchid gura: 


Estera şoptit cineva la ureche numele. Poate l-am. auzit 
arcă mi- 


E aflam era al lui! Revoluţia lui 
de pe sală. săpsiitub Le e desigur, dar a unui intestin 
a, = 4 X set: nehrănit nu face revoluţie. Iată pe al meu. 
baie Va ea i nu poate creia atâta, energie cât șă-și asi: 
ie rate ș Dai cum a putut face Marx o; revoluţie a 
gure e, a EI n'a făcut o revoluţie a infometaţilor, ci 
cls a claselor, întrevăzând, la scurt timp, după revoluţia 
burgheziei impotriva nobilimii, O revoluţie a clasei pe care a con- 
siderat-o succesorală, în temeiul «virtuţilor» revoluţiei din Franţa 
anului 1789. Marx o definește în toate articulațiile: «Orice: clasă 
nouă care ia locul clasei care a stăpânit inaintea, ei este nevoită, 
chiar numai pentru a-și îndeplini; scopul, să prezinte. interesele 
ei ca interese comune ale tuturor membrilor societății-adică —ex> 
primând aceasta, în mod ideal— să. dea, ideilor ei forma genera: 
lităţii, să le infăţișeze ca singurele; raționale, general valabile.» 

Pentru a prezenta aceste interese ca «interese comune» si să 
dea ideilor «forma generalităţii», «să le. infățișeze ca singurele 
raţionale, «general valabile», moştenitorii lui aveau nevoie. de 
«institute», ca acela în care mă aflam. Aveau nevoe de teroare, 
cu atât mai mult cu cât utopia provoca rezistenţă din ce în ce 
mai mare. Burghezia, aptă să facă. o revoluţie impotriva, vechiu- 
lui sistem, a, fost inaptă, trântită pe fotoliile nobilimei, să se opu: 
nă celor care au inceput revoluţia din 1917, de acolo-de unde o 
inițiaseră ei: nobilimea. A trebuitsă fie asasinaţ nobilul, leneşul 
Și plinul de prejudecăţi, Nicolae II, să; dispară deci, cauza, ca, să 
fie posibilă determinarea, «conștiinței. sociale». Pentrucă Marx a 
instituit o, constituție! a, utopiei. EL a, afirmaţ: «Nu conştiinţa 
Eni cell Isle crinipă existenţa, ci dimpotrivă, existența, lor —nu 
Tatra conutiița, iapa ae lor ca, funcţie „socială, le. deter: 
Vize desindtviăuelizaji pa, Iar IEXistonţaru log AG 
tf ae dinstituby, în. care trebuia, să, pier. Pieream 
surdițăti 1ușcare decât, că, având conștiința ororilor, ab: 

ţilor, conspirației utopiei, nu fă si: 
» DU făcusem toţ, ce ar fi trebuit 


>-199/-—= 


E 


şi ceeace'aș fi: dorit. Mi se părea/că toată viața, o pierdusem în. 
trun joc” mărunt. Intr'un' joc aproape «diplomatic». Calculul 
litic, de sus, depe o filieră 'care'nu'se sfârșea, inăuntru giga 
României, ne inrâurise lupta noastră care nu trebuia dusă cu ju- 
mătăţi de măsură. Era necesară —știam' bine că e 


sea Ta, necesară— 
luptă totală, fără "rezerve, o luptă” oarbă, neinduplecață. Toată 
viaţa am nutrit această luptă, pentrucă exemplele din tot ce sa 
petrecut după 1917 și metodele folosite erau indiciul indiscutabil 
a, ceeace se va putea petrece și la noi. Tragedia a inceput și 
aveam conștiința că nu'se va sfârși curând: cincizeci de ani, 
poate o sută!! ) 1818 10473) 


Intunerecul începe să; se ridice. Odată cu zorile, se încălzește 
puţin. In orice caz, mi se părea că se încălzește, pentrucă obser: 
vam fără efort tot ce era în jurul meu. Somnul îmi dispare. Igno- 
rez grămada de pâine. Ignorez masa și soba. Altceva nu mai 
aveam ce ignora. Atenţia mi se îndreaptă și stăruește să observe, 
ceeace se numea în limbajul de pușcărie, «vizeta». Adică o mică 
ferestruică la mijlocul ușii, care constituie obiectul de contact 
al prizonierului cu lumea... liberă. Nu înțelegeam dece nu con- 
sideram ușa mare, ca atare, ci pe cea mică. O priveam aproape 
necontenit. Un fel de obsesie, pentrucă, în orice clipă îmi arun- 
cam ochii spre un alt punct, în clipa imediat următoare se în- 
dreptau spre vizetă. Nu aşteptam nimic. Dincolo de ușă era li- 
niște. Din curtea pe care o presupuneam foarte mare, deasemenea 
niciun sgomot. Intrucât, treptat, ziua se insinua și, întrucât nu 
Știam că execuțiile se fac deobicei înainte de zori, mă consideram, 
deocamdată, scutit de călătoria cea mare. Nimic nu era suspect. 
Par'că și lăuntric aveam o împăcare, o liniște care nu putea să 
fie cea dinainte de a părăsi viața. Se spune despre elefanţi și 
balene că presimţindu-și sfârsitul, elefanții se duc în anumite 
unghere unde mor, iar balenele, în anumite locuri din ocean pe 
care nu le-au cunoscut înainte. Ce antene extraordinare pot avea?! 
Omul să nu poată. avea, una, cât de micuță? Incercam să mă gân- 
desc la, toate curiositățile, să pot scăpa de obsesia vizetei și era 
imposibil. Mă hotărăsc, în situaţia aceasta, să o termin. So di- 
gerez. Imi aţintesc privirile, propunându-mi să nu le ridic până 
ce nu mă voiu sătura, de vederea ei. Privesc îndelung și treptat 
se insinuează. pe vizetă o peliculă care destășoara toată viața mea 
din copilărie, atât de clar, cu fotografii atât de limpezi, încât o 
clipă am avut impresia că este proectat de un aparat real, ce se 


—- 193 — 


—— CC 


i i ii, I- deschis ! Fil- 
g er al celulei. Am închis ochii I-am ! 
află întrun un h 


aţă fragilitate 
inua să ruleze! Că ni A-aae on 
mul oo i iitate și câte resorturi ascunse: câ racole po 


î i ă sensibilitate! * Constatarea 
descoperi Sâ poate; afișa oc ţa de! a fi sub controlul 
3, sepia SR Fifi mele. Ceva enigmatic, dincolo de simţuri, 
ă Laser sau mă poate guverna. Acum trebue să-mi apar: 
mă E 
e eneat a pda i privesc câteva, crengi uscate și triste 

a ae i undeva, din orizontul accesibil al ferestrei. 
ca ea i iară Decorul exterior, atât cât se putea; înfățișa, 
ae i totul, decorul interior, inclusiv “al einiipeneatuită 4 


moarte. 


— 194 — 


3.» VIATA NOUA 


Celula este invadată: de mirosul de terbentină de aseară. In- 
torc capul. Vizeta, lată de 20 cm și înaltă de 7, este deschisă: 

—Iarţi bagajul! 

—Ce bagaj? 

—Sst! Nicio vorbă! Bagajul și nicio vorbă! 

Am ieșit cu tot ce aveam. Adică, ce era pe mine. Sunt din nou 
purecat prin toate buzunarele, din nou în fața unui registru stră- 
juit de un plutonier. Din nou numele, pronumele, tata, mama, 
ziua, anul, locul nașterii... In fine, luat în primire de un mărun- 
țel la trup, dar cu grade mari pe umăr, sunt condus spre subsolul 
penitenciarului și, ajuns în faţa unei uși, sunt oprit și întors cu 
fața la zid. Prin apropiere se aud sgomote de scânduri. Era greu 
de presupus ce putea fi. Atâtea taine ascund aceste instituţii în- 
cât la începutul stagiului de pușcărie, totul părea fantastic. Am 
început să am''o' pasionată curiozitate pentru ceeace urmează. 
Mereu totul este nou, în jurul acestui om vechiu. Mereu îi des- 
copăr aspecte neașteptate semenului meu, dela puritatea unui în- 
ceput de dimineaţă într'o pădure de munte sau seninul ochilor 
visători ai unui copil, până la scârbavnicele manifestări ale monș- 
trilor. Semenului meu, pare a-i fi totul posibil. 

Imediat dupăce sgomotul scândurilor aruncate încetează, sunt 
luat de guler și băgat în .celulă.! Fereastra este deschisă. Curtea, 
liniștită. In celulă, deasemenea, o liniște care mă apăsa. Remarc 
de îndată, în latura de jos a sobei de cărămidă, care făcea unghiu 
cu zidul, o pânză de paianjen. Cu greutate descopăr și arhitectul, 
pitit la capătul unuia din «stâlpii» pânzei. Deci, am un subiect 


— 195 — 


e a e 


A 


x ie. Singurul care merită aten- 
pasa sira pă Men aipicrată cu care-și construește 
ţie în condiţia aceea. iz care ar putea fi o estetică a vieţii 
pânza, instinctul Sp al altceva pot face în condiţia, «marxistă» 
și a morții, Se nu vese necontenit înlăuntru meu? Este cam 
A SE ou NCARASI dimensiunile mă pot rătăci, fără posibili- 
A a a mai ajunge la liman. Totul este —imi spun să fiu 
spectatorul acestor «momente». Să le privesc cu imparțialitate, la, 
rece, cu mintea, limpede. Să-mi obiectivez drama, să iau oarecare 
distanță. Să pot avea perspectiva a tot ce mi se desfășoară ochilor. 

Prin fereastra deschisă, spre surprinderea mea, n'am decât 
peisajul gardului de scândură innalt de circa Lă metri. In celulă, 
doi «căprioriv de lemn, pe care sunt aliniate 4 scânduri late: patul 
meu și al altora care au fost aici inaintea mea. Intrun colţ, un 
hârdău de 70:80 de litri..In cel de'al'doilea colț,'liber, un ciubăraș 
de apă. Iq59 Oi 

Cum să-mi încep noua mea viaţă? De unde s'0 încep? Unlmiros 
puternic de mâncare pătrunde prin toate ungherele “celulei- și-l 
simt prin toți porii... Ei și? Ce importanţă are? az 

Ce bună ar fi-o cană de apă caldă! Măcar atât! Nu câldă, 
fierbinte. Şi rostesc tare: i q ÎBITIIIG 

—0O cană cu apă fierbinte! U 7 3b fiul 

Silabisesc: «fier —bin— te!» Î ÎI „RS 

Aud o voce ciudată, străină, par'că și prietenoasă, cu un timbru 
discret: ni a africa biiaai 

—Fii atent la mine! : = ras ni 

Am halucinaţii? A si 

—Fii atent la-mine!-N'auzi?, yiiiga uqaori- si 49 

se ești?, întreb tot atât; de discret;-De unde vii și ai:intrat 
pe unde? ii: cit i Lis 
zi un. pas înapoi, aruncându-mi: privirile ' de Ja priciu la fe: 
ră... , îi Ac 

—Pst! Aici la/ușă!-Fii atent! 

Vizeta, deschisă. U: 
cându-se: ; 


Ri 


Ţ 


n cozoroc, 0 mustață și câtevarbuze: miș- 


92 1 1022 so95qyb Jatbarrti 

Eu sunt domnul plutonieri Polonie. Vrei-ceva?. - lua ab deul 
ap să-mi aștepte. răspunsul: sol rate: Aaa 

a. nu teridici la; fereastră, că „tin: inchi da ax Sa 

fereastră. Ai înţeles? asbră, că ţi-o! inchid dacă te uiţi pe 
Vă ros,.0 cană cu-apă fierbinte, răspund, Apr? 


—- 196: — 


D= 


—Ai înțelesrce ţi-am spus de fereastră? 
—Cât mai fierbinte! -; i!ab 
“Pleacă, lăsând vizeta, deschisă. Adică. .. intredeschisă. Apăs ușor 

cu degetul. Nu voiam să văd nimic, dar îmi făcea plăcere s'0 văd 
cedând. sub voia mea. A scârțăit puţin. Saw poate mi. s'a părut, 
Şi mai Apăs odată, și apare cozorocul, ..! 

—Ar trebui să nu-ţi mai dau, pentrucă ai pus mâna, pe ușă și 
a, scârțăit asta. Uiteveu iţi dau, dar'să numai pui mâna pe-ușă 
și să nu te uiţi-pe fereastră'că ţi-o inchid: Ai înțeles? Uite ține! 

Incearcă să-mi dea prin vizetă o cană de lut de circa 750 grame 
și nu reușește. 

—Planton!, —il aud strigând—, adu-mi cheile dela numărul doi! 

Mă'ntreb, dacă celula este cu numărul doi sau eu. N'am putut 
descoperi. Dar ușa s'a deschis și ferindu-și cozorocul, ochii și nenu- 
măratele buze de sub mustață, mi-a întins domnul plutonier Po- 
lonic, o cană. Am primit-o cu amândouă mâinile, am dus-o la gură 
și n'am lăsat-o până ce nu s'a deșertat în stomacul meu tot terciul 
îndulcit. Apoi, am fost cuprins de un fel de euforie. Mă încăl- 
zisem și par'că ma picnit un fel de somn. Nu-mi mai trebuia nimic. 
M'am așezat pe priciu și m'am lungit, optimist. Un optimism ne 
fundat. Un fel de optimism. Pentrucă uitasem mirosul raţiilor de 
pâine proaspătă și săleata cu hrană rece dela Iași. Și foamea. 
Am închis ochii. După un timp oarecare, aud un murmur, în liniș- 
tea, de mormânt a celulei mele. Un murmur care nu știam de 
unde vine. Pentruca să nu-l isgonesc, nu deschideam ochii. Era 
atât de mânsgâitor! Mă simţeam între oameni, în lume. Reintra- 
sem în viaţă. Se ridicase un văl. Apăruse o promisiune. Incercam 
să mi-o însușesc într'o anumită manieră, s'o aspir. Sau să-i aparțin. 
La un sgomot scurt, tresar și privesc în jur. Lângă priciu, un mic 
ghemotoc, legat stângaciu cu aţă. Murmurele ca și pachetul, nu 
puteau veni decât prin fereastra deschisă. Dar cum de-au tolerat 
fereastra deschisă? Nu se putea trase decât o singură concluzie: 
au lăsat-o intenţionat ca să pătrundă murmurele și pachetul. Deci, 
un ochiu pe undeva privește. Prin ușă, în sobă, sub dușumea... 
undeva trebue să fie un ochiu. Ridic repede pachetul și-l ascund 
sub plasa de păianjen. Fără îndoială că sub priciu, l-ar căuta 
imediat. Incep să cercetez cu discreție ușa. Eram surprins că încă 
nu s'a deschis să-mi constate corpul delict. Arunc ochii pe fereas- 
tră. Grupuri-grupuri de deţinuţi, plimbându-se liniștit. Foarte li- 
niștiţi şi foarte cuminţi. Mi se părea ceva nefiresc, Intr'un colț 


— 19 — 


ii ă in fereastra mică, sub unghiul! privirilor 
a i De aa Aa deţinuţi, 3 sau 4, cu o cărţulie in mână. 
Bizar! Din toate informaţiile care circulau, prin deţinuţii” «plim- 
paţi» dela o închisoare la alta pentru anchete, rezulta Că «ma» 
ţerialele culturale» sunt cu strășnicie interzise. Aici văd, totuși, E, 
carte şi încă la lumina zilei, sub ochiul atent BI pazioilor, Mă ridic 
pe priciu, la fereastră. Dar imediat vizeta sa deschis şi glasul, 
oarecum potolit al gardianului Polonic, intervine: 
—Dă-te jos depe pat. Să nu te mai urci la fereastră, că ţi-o 
închid! 


— 198 — 


4..“A INCEPUT REEDUCAREA 


Mă întreb dece totuși n'o închid. Geamurile, văruite pe dina- 
fară, mi-ar fi răpit spectacolul: Cobor. și, părându-mi-se că aud 
pașii plutonierului depărtându-se, urc din nou, pentruca, în aceeași 
clipă, același plutonier Polonic să deschidă din nou vizeta și, cu 
aceeași voce, să-mi adreseze! aceeași recomandaţie și aceeași palidă 
amenințare. In regimurile comuniste nimic nu este întâmplător. 
Deci, pentru mine era clar: cei din curte trebuia să mă vadă, iar 
eu, desemenea să-i văd. Să luăm un contact vizual, unii cu ceilalți. 
Spre sfârşitul timpului de plimbare, dupăcum am constatat, pen- 
trucă la scurt timp turma de capete plecate s'a îndreptat spre 
ușa de intrare, mi-a fost aruncat un nou pachet, mai micuț. Veni- 
sem. doar în noaptea care trecuse. Prin urmare deținuții aflaseră 
că sunt în penitenciar şi chiar celula în care'erâm «adăpostit». 
Ascund și acest pachet repede și, după un timp convenabil, deschid 
pacheţelul cel mic, care îmi părea a fi cu o comunicare. Intr'adevăr, 
pacheţelului i se dăduse o oarecare greutate, pentru a fi aruncat 
Și să pătrundă ușor; printre zăbrele, dar nu cuprindea decât un 
mic bileţel, scris pe o margine de ziar: «A început reeducarea. 
Martinuș, Titus Leonida, Bogdanovici, "Țurcanu și alții, au alcătuit 
organizaţia, deţinuţilor: cu : convingeri comuniste». “Prescurtat 
O.D.C.C: 'Purcanu, a fost luat de câteva zile. Se bănuește că l-au 
dus în. Uniunea, Sovietică, pentru a învăța metoda Makarenko. 
Te ţinem la curent în zilele următoare, cu tot ce se întâmplă. Fii 
atent cu orice altă comunicare care nu vine dela noi.» Nicio 
semnătură. Dela cine venea biletul? Cine l-a aruncat? Nu cumva 
chiar gardianul? Fereastra, nu pentru acest bileţel a fost lăsață 


— 199 — 


—.—...—.—.—.—.—— 


se va întâmpla mâine ! Curtea, se linişteşte 
Apoi, apar «femeile». Fereastra continuă, 
i i deschisă. Recunosc de îndată pe Cornelia Ambro- 
să-mi fie lăsată ei Traian Ambrozie dela Iași, pe Oltea Ma, 
zie, soţia judecăţi nac (asistentă la Politehnica din Iași), nedes- 
noliu și Viorica e aţa dar toate grupurile în cerc, se rotesc prin 
părțite. In SrupU” n + e intrun grup, protejată de alte gru- 
faţa ferestrei. Evident, un : , pei irietnt 
puri care caută s'o acopere, intenţionează s Ceva, După 
perie ae i nereușite, în fine, un pachețel aterizează, al doilea, 
la scurt timp. Mă asigur, dupăce ăștept să constat dacă paza s'a, 
sesizat, şi deschid și pacheţelul mic, suspectând un nou mesaj. 
Pe un petec de hârtie, imposibil de identificat proveniența, un 
seris delicat, mărunt, cu un conţinut aproape similar: «O mână 
de studenţi, puţini la număr, au acceptat: să organizeze O.D.0.C. 
Sunt chemaţi frecventla ofițerul” politic, 'care-i instruește. Li se 
dă cărţi marxiste. Țurcanu, care intrase în cercurile: comuniste 
încă din libertate, a fost ridicat și dus la Interne, sau în U.R.SS, 
pentru a învăța metodele de reeducare. Cine acceptă, are un regim 
preferențial față de marea masă a deţinuţilor: “Eşti “condamna; 
muncă silnică pe viață.» Ni rT90a 
Cei doi, cu care venisem cu 'o'zi înainte, mau apărut la «plim- 
bare». Prin urmare, întrebarea, firească, de: unde știau''că nu-mi 
cunosc sentința? Cu secretul care domnea peste tot, cum a putut 
afla atât de repede, atât de multe amănunte? Singura ipoteză : 


deschisă? Să văd ce 
pentru un timp SC 


un personagiu oficial. 


Ziua trece greu, în așteptârea perchiziției; care era de bănuit. 
Biletele le-am distrus, fărămițându-le și desfăcându-mi un plâcheu 
i a carni le-am legat cu aţa cu'care'nii sosiseră pachetele, 
a , = sa dat drumul în «tineta de urină: Celelalte două, 
ee pp Mea eră: imprejur, n'aveam unde să le ascund. In 
a pia cca 3; pa Deasemenea, sub priciu. Restul celulei, 
lua sa detatai, See lat, putea fi cercetată'ușor la O arun- 
deschizâna vizata, e a a'rezolvat-o! plutonierul' Polonie, care 


SR poruncește tnâhaă: 
—Să inchizi! fereastr Ște cu o'voce blândă: 


i 
i] 


a! Să n'o mai deschizi niciodată 17710 
— i liniștea de mormânt; în care ana des 
dai ețele, Intr'unul; o'beretă, confecționată 


S'a așternut apoi di 
făcut și celelalte două 
desigur în'celulă, 
reocupă/ clipă de'clipă: ureedu- 
ţia să le dea! cărți? Care putea 


== 200 — 


acum 0 problemă 'eai ă 
care mă; 
carea» ! Se va, mulțumi administre, 


E 


ş 


ți intenţia lor până la/ urmă? Cum căpătaseră cei «câţiva» «con; 
vingeri comuniste», atât de repede? Şi, incă în inchisoare. Tocmai 
în închisoare, unde le era interzis orice orizont, unde aveai. nicio 
informaţie, unde (ps foamete, unde n'aveau nicio îngrijire medi: 
cală? Şi tocmai cei care își făcuseră un ideal al vieţii, din lupta 
anticomunistă? Şi tocmai studenţii! 

Toate aceste întrebări, la inceputul primelor știri: despre uree- 
ducare» —la Suceava anilor '1949-1950— constituiau mistere greu 
de lămurit. Bătăile din anchete, schinziuirile, cu tot cortegiul de 
nelegiuiri, chiar'morţii —mai ales morţii— nu puteau fi o expli- 
caţie convingătoare, pentrucă era bine știut că toate acestea nasc 
o rezistenţă firească și de aci opoziție activă. Cel puţin în planul 
proceselor psihice. . 21 

Pentruca să pot avea o explicaţie satisfăcătoare, trebuia să 
cunosc bine studenţii care acceptaseră «convingerile comuniste». 
Despre "Țurcanu nu auzisem niciodată nimic. Bogdanovici? Tatăl 
lui, prefect în' funcţiune, chiar după arestările din 14-15 Mai 1948. 
Martinuș? Un tânăr tăcut, foarte tăcut, care-mi atrăsese atenția 
prin maxilarul foarte dezvoltat, o mână deasemenea desvoltată, 
osoasă și rece, cu privirile seci. Dar cine este Țurcanu? De unde 
a răsărit acest nume? Dece tocmai un tânăr a fost ales să joace 
rolul important în «reeducare»? Intrebările au rămas fără răspuns 
multă vreme. ) | în său i 

A doua zi, fereastra cu geamurile văruite, a fost bătută în cuie. 
Deci, a doua zi, dupăce 'aflasem câte ceva, dar prea puţin ca să 
pot avea o opinie, cât de cât, mai aproape de adevăr. Zilele treceau 
greu, cu o singură viață alături de mine, în ordinea naturii: un 
păianjen și răbdarea lui. Prima ființă care-mi părea nedreptăţită, 
prin ţintuirea ferestrei, era păianjenul, care devenea o vicimă a 
detenției mele. Prin fereastră nu se mai putea rătăci nicio muscă, 
la subsol. Era, prin urmare, condamrat la inaniţie. Dar chiar dacă 
fereastra 'era deschisă; nu întrevedeam cum ar fi putut ajunge 
o'muscă, în ungherul acela înţtunecos: In fine, o preocupare. Pen- 
truca să scap de toate întrebările care nu-mi puteau da un răspuns, 
am” recurs la acest subterfugiu: păianjenul. L-am urmărit zile în 
şir, dela ora: deșteptării, până 'la ora «stingerii, nemișcat, la ca- 
pătul unui fir 4! măiastrei lui plase. Scandalizat de această încre- 
menire, las o picătură de apă să-i cadă pe pânza, să-i observ reac- 
țiunea. Probabil că deplasarea lui la locul unde căzuse picătura 
sa făcut cu viteza luminei, pentrucă am avut impresia că odată 


— 201 — 


d ee i în acelaşi loc: Şi-a lăsat în jos corpul lui 
cu picătură, d ga toată apa, asigurându-și pentru viitor 
se aie Să i... Apoi, s'a reîntors la locul: de unde ple: 
posibilitatea vânatului.: ApoI, Să 1€ oaze: Sel 
case, dar cu volumul. corpului mărit: Ara» Sâsai oua, picătură 
si scena s'a repetat aidoma, mărgeaua luând proporţii. Dacă 
as fi repetat figura, riscam să-l pierd. Și să Trup contactul cu 
«lumea» vieţuitoarelor libere. Pentrucă păianjenul constituia, acum 
o mângâiere. Nu mai era un subteriuziu, ci o. autentică alinare, 
Dar şi o grije. Cum să-l hrănesc? Mă consideram responsabil de 
viaţa lui. Singura soluţie ar fi o «plimbare», în curte, în, cere; din: 
colo de fereastra văruită și bătută în cuie, să-i vânez ceva; Au tre: 
cut câteva zile și, înstârșit, gardianul, plutonierul-Polonic; își face 
apariţia în pragul ușii, deschisă discret și mă întreabă: 

—Ai nevoe afară? 

Răspund imediat: Da! 

—Hai ieși! 

Şi am ieșit, entuziasmat numai la gândul-că pot prinde o muscă, 

—uUnde te duci? ss) 

— Afară! 

— Așa? 

—Dar. cum? 

—Ia tineta! i ri 

—Tineta asta de a sută de litri, plină ochiu? „SIT 

—Dar cine să ţi-o ducă? 

Am tăcut şi eu şi el, un timp: Apoi îmi ordonă: 

—Așează-te pe pat! 

M'am așezat şi l-am privit-contrariat,. 

—Nu așa. Intins! rsinsi8q 

Ce puteam face? Mai intervenea și cusiositatea, să văd ce. scar 
matorie urmărește. M'am întins. : 

—Nu așa! Cu fața în jos! fr ră: lozrz- ai 

M'am așezat cu faţa in jos și, făcând câţiva pași, plutonierul 
îmi aruncă o: pătură peste cap, pătură care, desigur, era pre 
gătită de mai înainte, în spatele ușii. Apar de îndată câteva voci 
vesele. Judecându-i după glumele proaste pe care le. făceau, păreau 
a fi deţinuţi de drept comun; Intr'un: ţimp record, s'au inapoiat 
cu tineta goală. Probabil, closetul:era lângă: celula mea. 

—Ridică-te!, ordonă -plutonierul. 1 

M'am ridicat cu pătura în cap. =? cerii 

—Scoate pătura! = 


— 202 — 


SMEZOomaree 


Am scos-o și am privit spre ferastră, 
„ce te uiţi la fereastră? Crezi. că. o ii d ei 

= 1 Pa 
că o să-ţi dea ăia... fe Piz deschisă? 1.asă 
Deci, iată o problemă nouă. Este vorba, de da; 
: = ia a „+, dabisDboirtăti. nai 
pe care i-am văzut cu cărţile în mână la, «plimbare» Deci toți cei 


Deci; 0 reeducare la care se; dăy și use primește», e ri 
se facă treptat lumină, în ce privește: condiția, de ia ar, să 
o'voiu avea de trăit. căci 0 a pe: Care 


Ușa se închide așternându-se din mou'liniștea care Cea 
simţeam. că îmi aparţine, ca un prieten, in-carne Și oase. O liniște 
care nu'era în mine ci'vis-ă-vis de mine, Privesc păianjenul, care-mi 
naște:un sentiment nou: de invidie. Avea; personalitatea lui, ordi- 
nea, lui, necesităţile lui şi satisfacțiile. lui. Mai mult, era stăpân 
pe el trăindu-și cu convingere și netulburat existența. 

Ce: oră poate fi? Rotesc. ochii în jurul celulei. Mă duc lângă 
ușă. Privesc” fereastra:văruiţă- gros. Pâr'că pe geam văd-o dungă 
de soare. Sub dungă, un punct negru: Deci mâine! când dunga de 
soare va. fi deasupra, acestui punct negru, va fi aceeași oră Treptat 
dunga, de soare coboară; și aromele cazanului devin neliniștitoare. 
Sgomotul ciuberelor goale își trimet ecoul și aromele. Câte zile am 
de când nu am mâncat?-Ar'fi trebuit să fac un calcul la care renunţ 
pentruca să: nu-mi mărească: foamea. Par'că două, trei sau patru. 
Său 'cinci?:Mi se pare că cinci: Ar fi-necesar și nu prea greu, să re 
fac traseul ca să-pot avea cifra exactă: Decorul a fost mereu același. 
Un''semi-întunerec: în care zăceau' câteva obiecte. O" mulțime de 
voci, care: şi ele! semănau.“ Doar glasul copilei care-i cerea tatălui 
să-i” aducă. iepuri vii mi'-se pare a-l fi auzit întrun timp. foarte 
îndepărtat. Par'că> într'o 'altă viaţă. i 

“Mai privesc păianjenul. Privesc la fereastră. i 

Vizeta se-deschide, dar Humai'atâta cât încăpea 0 mână caremi 
întinde -un' castron cu «buza» “spartă: 

Deci astăzi mănânc. ) ri E 

Apuc'casttonul/cu amândouă mâinile să am siguranța că numi 
scapă: Să fi'fost Iuat dintr'un coteţ; de găini? Pentrucă în eta 
erau'un 'fel de pete: de pământ, cu 6 mulțime de culori pirzata 
predominând cea; 'vânătă.Intrucâtva; și cea galbenă. Să ie Fise 
aveam 'cu''ce! O căniţă mică de apă și atâta tot: ae DI E 
încă'nu'mi 'se adusese. Să-l free” cu pătura? Câte mr N șa 
avea şi: pătura! Nu am avutitimp să mă dumiresc Cu ia oile 
curăța, cât de cât, şi ușa se “deschide: In prazul ușii un p 


— 2035 — 


Fa i brivește cu interes. Fără ură, dar și fără” simpatie. 
i ee pes ciubărului un deținut ii As cu initlernâ, 
nare conţinutul unui polonic. 

—'Ține!, 'zice. ze 

Am întins castronul și l-a umplut cu un fel de zeamă colorată 
în care am recunoscut căzând și câteva boabe. După un timp scurt, 
se deschide. vizeta şi mi“se/dă «turtoiu» fierbinte, dar atât de 
fierbinte încât l-am scăpat jos din mână. Era un bolovănaș negru, 
Tare ca piatra. In cădere pe ciment, â sunat ca o'piatră veritabilă, 
L-am aruncat în castronul cu apă colorată, acoperindu-b pe jumă- 
tate. Dimensiunea bolovânului și: forma “erau “ca ale unui'ou:de 
gâscă. Am încercat să-l moi, întorcându-l cu degetul pe toate părţile 
și l-am păstrat «pour la 'bonne bouche», pentru desert. Am, sorbit 
lacom apa colorată și am numărat boabele de' fasole pe “care le 
remarcasem, la deșertatul polonicului. Erau "patru: Au! fost un de- 
liciu. N'am bănuit că fasolea poate provoca; atâtea; delicii Și am 
regretat că nu le-am păstrat pentru sfârșitul. dejunului, după-tur: 
toi. Incep, în continuarea prânzului, 'disecțiaturtoiului.- Câteva, 
coji, pe care 'cu greu le desghioc, îmi: par incomparabil -mais gus- 
toase decât! fasolea: Aveau-“o dulceaţă surprinzătoare, cutoatecă 
erau aproape cărbune. Disecţia și: ingurgitarea  turtoiului mi-au 
luat circa o oră sau 0'oră și jumătate, după: care, iau castronul 
și-l privesc. Proeminențele- și culorile de pe fundul castronului :dis- 
păruseră. Nu: complet, dar lin cea-mai:mare: măsură.» Nu-mi mai 
făceam. nicio mustrare, nu mai aveam niciun regret: M'a cuprins 
un fel de liniște, dar-par'că și-un fel'de tristețe. De-acum; nu mai 
așteptam nimic. Ciorba va veni la-ore regulate, foamea se vă potoli 
la ore regulate. Depe geam dispăruse! dunga de; soare! Se făcea 
seară. Va veni noaptea. Apoi dimineața. Odată! cu dimineaţa, vor 
veni: gardienii, anchetatorii, murmurele șiviar 'gardienii:.. 

Arunc o privire spre păianjen:-Era-la! locul lui, nemișcat. Imo- 
bilitatea lui mă consolează întrucâtva. O ființă indiferentă la tot 
spectacolul din jur, cu o'existență clară: O'condiţie-de-viaţă-exem- 
plară, pe care ar trebui să! mi-oinsușesc:: Odată- cu ' seara, care 
se așternea tot mai mult, și liniștea: dinlăuntrul:meu era tot mai 
mare. Mai am de suportat o singură: imixtiune: a gardianului. 
Aştică) masă de seară. După aceea îmi! aparţin total; Pânărdimi- 
neaţă. Gândesc, visez, vorbesc cu-mine. Celula; fără! niciun “alt 
obiect decât cele: despre/care am-pomenit; mai inainte, îmi: devine 
prietenoasă. Fără apă, fără săpun, fără prosop, fără pijama, saltea, 


— 204 — 


a - 


scaun, bibelouri, cărți, viața este totuș posib 
visez, Visez, visez... Presupun un prânz A Ata 

vinuri alese și bună dispoziţie. Toate acestea A aa rii alese, 
esența mea, din structura mea? Aș gândi altfel» ez ceva, din 
sigur n'aș gândi altfel, pentrucă acum, în c ? cred! In mod 


A i 

lipseşte totul, gândesc la fel cum gândeam ra id e ca i 
Deci, toată viața ne este încărcată de o a one 7 den 
uri, 


de acte, de obiecte —mai ales de obiecte—, de arţ 


ilă. Gândesc, mă mișc, 


Y A ificii, de 
putem dispensa, în favoarea noastră, în favoarea, esenței sea 
re. 


— 205 — 


5. SEMNELE DIN PERETE 


Unul din zidurile celulei îmi trimite câteva semnale. Mă agit! 
Incerc să-l identific. Cel dinspre: priciu? Cel dinspre sobă? Pun 
urechea și in dreapta și în stânga! In sfârșit, stabilesc locul ! Repet 
pătăile, absolut asemănător, cu aceleași pauze. La răspunsul meu, 
pătăile vecinului “sunt repetate! cu insistență. Să fie gardianul? 
Sau un alt deținut în situația mea? Pun mâinile pâlnie la gură, 
le lipesc de perete și spun : «Da! Lipesc repede urechea de zid, 
şi aud: «Vorbim după masă!» De-acum nu mai aşteptam să vie 
masa, ci să trecă masa. Cât mai repede! Să știu! Să cunosc! 

Vine masa, trece masa. Se aud seomotele de ciubere. Se aud 
voci. Par'că oamenii se grăbesc. ! 

Alături de celula mea, se deschide ușa. Cineva, spune ceva. 
Uşa se închide. Se deschide ușa mea .In prag, un ofiţer și câțiva 
plutonieri. i 

—Cum te chiamă? 

Imi spun numele. ră 

—Când se deschide ușa dimineaţa și, seara, dai raportul! 

—Ce. raport? zi tra | | 

—Spui așa: Să trăiţi, domnule plutonier, celula numărul cu- 
tare, cu un deţinut, este gata și așteaptă ordinele dumneavoastră ! 
Ai ințeles? Hai dă raportul! 

—Domnule plutonier, celula, este, gata, şi așteaptă ordine! 

—Nu vrei: să spui «Să trăiţi. Lasă că-0 să spui tu! | 

Ușa''se închide! Pașii” —aud cizmele pe ciment căleând autori 
tar— se! depărtează. 


— 207 — 


ii 


55 


ie semnalul vecinului. După circa o jumătaţe 


Aştept CU grai Pun urechea pe zid, după ce bătusem şi 


de oră, pătăile gră 
eu asemănător : Ştiu cine ești! In aceeași zi, la aceeaşi 


Z i ici este.. Fi 2 
—Mă sul e viitor. Aştepţi semnalul meu! A început în pe. 
oră vom VOIbi, 


ducarea. Țurcanu a fost dus la Interne sau în URSS, 
nitenciar aie) Se dau broșuri marxiste. Un număr mic de 
pentru & ş 


studenți au ori e 
ătăi?, întreb. 
Za eră bată Ieri a plecat, is 1oţ; “de tata la Piteşti, 
Reeducarea este supraveghiată de ofiţerul politic. In penitenciar 
sunt birouri de anchetă. Se fac ameninţări şi promisiuni .Cei care 
acceptă reeducarea, vor fi puşi în libertate. Vin de la Bucureşti 
ofiţeri care se ocupă de instruirea celor care au acceptat Și care 
vor forma, cadrele adevăratei reeducări, care va; incepe la! Piteşti. 
Nu''vorbi cu plantoanele, care; sunt: de drept comun: Pe-mâine! 
Bate cu pumnul în zid odată. Bat și eu. Deci: acesta este-sem= 
nalul sfârșitului «emisiei» :-o bătaie cu pumnul: în zid: sli 
La, 'scurt timp, însă, aud bătăi asemănătoare din celălalt zid: 
Repet aceleași bătăi și sistemul folosit cu antecesorul. Pun ure 
chea și aud un: nume pe care nu l-am înţeles. Am reținut numai 
funcția: «şeful serviciului economic al Sucevei. Membru de partid». 
Faptul că mi-a spus aceste amănunte, care erau: de natură:să 
nască nesiguranță, mi-a dat, o incredere mai mare. decât în celălalt 
necunoscut, cu care convorbisem înainte. . 
—De ce ești inchis?, îl întreb. IAT 
—Invidia și incompetenţa celor cu care am, lucraţ,! PR 
—Sunteţi marxist? PE 
—Am fost marxist! Acum sunt deţinut şi de un deţinut este 
mai aproape Dumnezeu decât Marx. Mai vorbim mâine 14, aceeași 
oră! Dar fii atent, sus sunt deţinuţi de care este mai. aproape 
Marx decât Dumnezeu! Pe mâine! DAE: 
Intrasem în lumea misterelor. D 
ta şin stânga. Mă înțreb «N! 
tocmai pentru aceste «rela, 
mai am nimica. 


1 „190Y 


CIOBAN 
e-acum aveam relaţii şir dreap- 
am fost oare adus în această celulă 
lei = A AI III ) CI | ȘI dai 
ți? Rămâne de văzut. De pierdut, nu 

II! ( . f * P9ISIILI 


Sa misă primită, convorbirie” «felefonitev” sfârșite! 
ES GCA aa e Apoi ușă, fereastra, iai ușa: Patul? Cât scân- 
nici saltea. jum. CAPrioriși o pătură, Nici-pernă,! nici cearceai, 

4 Rimic. Cu atât pot trăi! Pătura, nusera, întregă, cl 


— 208: — 


N 


„mătate. Cum. este 'oare Sing:Sing? Nu, « it | 
aie chiar Sin-Sing? Mă puteam întrebă ea e gară, Vent în 
1, Paris sau la Madrid, pentrucă sunt maj aproape! ra 2 
gra o altă lume: America?'O altă: lumă ! pe cealaltă tre 282 
mântului. Pământul nu-l vedeam în mișcarea lui de Totaţie 4 rare 
Incremenit: Dâr' ce! fac oamenii în clipa, asta, pe fața elobiăi i 
Câte miliarde sunt? Aproape patru miliarde? "Grozav! Patru iz 
liarde! La unii e soare, la alții noapte. Unii iubesc! Alții melin, 
Sunt locuti unde este cald, sunt palmieri, pajiști verzi, flori mu 
zică... In alte puncte ale globului, ghețari, zăpezi veșnice, Afere 

Căţi copii se nasc în 'clipă''asta? Câtă dezordine! Eschimoșul, Zi 
gazdă, te invită să te 'culci cu nevastă lui. Pentru același Tucru 
meridionalul te'njunghie:'Câtă/ dezordine... Furnicarul acesta dA 
oameni, de vieţuitoare, într'o încrâncenare teribilă, să respire, să 
trăiască să ucidă, să creieze, să imite, să: se reproducă, să fure 
cât mai multe secrete naturii, s'o domine, apoi S'0 răvășească,.. 


M'am trântit pe priciu, arunc pătura pe mine şi am adormit, 
reflectând la ordinea aparentă și la haosul profund din viaţa, 
noastră. 

Dimineaţa, sgomotul ciuberelor, raportul, păianjenul, masa, iar 
păianjenul, iar raportul și iar seara, noaptea... 

Nici cel din dreapta nici cel din stânga nu m'au mai chemat 
și nau mai răspuns apelurilor mele. Deci, sunt mutaţi sau pedep- 
siți. Am rămas singur. O singurătate care nu mă stânjenește prea 
mult. De fapt singurătatea n'o simt decât atunci când privesc 
imobilitatea păianjenului. In rest, fantezia mea este populată cu 
zeci, cu sute de figuri, de imagini. Mintea îmi este frământată de 
tot ce trăesc. In primul rând, «reeducareay. Dece au lăsat fereastra 
deschisă numai o zi, adică atâta cât a fost necesar să iau primele 


contacte? Dece au lăsat vecinii celulei mele, desemenea numai o 
zi, să ne putem vorbi? 


Şi au trecut zilele, nopțile. După o săptămână, spre surprin- 
derea, mea, aud, tot după ora stingerii, la un interval egal cu cel 
auzit o săptămână înainte, semnalul. Par'că mi s'a deschis cerul. 
Am fost atât de bucuros şi de emoţionat, încât nu-mi puteam da 
seama, dacă vine din dreapta, sau din stânga. După un scurt ra- 


ționament, pun urechea la zidul primului meu corespondent și nu 
m'am înșelat. Intreb: 


—Ce s'a întâmplat? Unde ai fost? 


— 209'— 


impul aici, dar am fost supraveghiaţi tot citatul 
_—Am fost tot timp , 


Astăzi s'a ridicat microfonul. 
_-Ce microfon? 
__Au fost şi reeducă + an 


i i âine! der 
i pe pad de unde știu ăștia tot? Cum pot vedea 
Ei drăcie — 


i ă toate-ipotezele-că mă sună și 

rin ușă? Nam avut-timp să pun s 

ae ie zilele -astea- o:pază strașnică ! Ai simțit?501 jar 
E simţit: nimic! Cum să simt? Ce să Sire i i 

De-a pândit să ne prindă vorbind Aer zidi 4 
—pe unde știți că nu pândese și acum? i Sa 

__Acum. nu! Dar să; scurtăm, totuși, -convorbirea. Vorbim 


LSTI 
i ai 


ţi şi paznici care ne-au supravheghiat din 


mâine! 


Amândoi au terminat cu «vorbim. mâine». Probabil este un 
consemn: 


———2108— 


1 3156, INTR/O CELULĂ. COLEOTIVĂ 


A doua zi, înainte de masă, apare un plutonier pe care nu l-am 
mai văzut; cu o hârtie în mână: i f 

—Cum te chiamă, anul, locul şi ziua naşterii ! 

Mă prezint cu toatedatele şi” aştept. Plutonierul citea atent, 
foarte atent, bileţelul-care-l ţinea în mână. Mă riic puţin în vâr- 
ful pantofilor, aplecându-mă. în același timp, și văd biletul. Pe 
bilet nu era scris decât! numele meu. “Atunci, pentruce această, 
atenţă. lectură? asa] 

—Ia-ţi bagajul! 
Iu: Nam niciun-bagaj'! 

= Teşivatară le araoăi | 
„ Sunt dus într'un; fel; 
pantaloni rusești. 

—Desbracă:te și-aruncă: hainele! aici! Imbracă-le p'astea | 

o) Mam 'desbrăcat, m'am îmbrăcat. Imi privesc hainele pe care 
le părăseam cu tristeţe. 

=—Hai cu mine! Ia-0 înainte!» 

Urcăm la etaj, unde mai facem o «haltă». Am mai fost întrebat 
de nume, etc. Apoi urcăm încă un etaj și sunt introdus într'o celulă 
mare; cu 10; paturi! de fier: Toate, fără saltea, fără pătura. De 
perne nu mai vorbesc. Nu am mai văzut o pernă din «garsoniera» 
lui' Eugen Cristescu. După 30:40 de minute, ușa; se deschide şi întră 
un om voinic,-care-părea bine-hrănit. 

ii Cum te: -numești?, îl intreb. 
=—Iosuhiaii sbrgair la si 

—Ești arestat de curând? 


de cameră, unde găsesc jos o pufoaică și 


—-211%— 


—De-o jumătate de an! 

—De unde te-au adus aici? 

—Dela subsol! 

Şi eu —zic— tot dela subsol. La ce celulă ai stat? 

—La trei! 

—Şi eu la doi! Deci cu dta am vorbit la zid?! 

—Dumneata erai la doi? Ei bată-te norocul!, și mă împinse 
ușurel cu mâna. 

Bucuros că văd, în fine, o faţă de om, eram pregătit să conti- 
nuiu dialogul dela zid, dar ușa se deschide și, unul 'câte unul, sunt 
introduși în celulă, Ghiţă Unsurași, Nicolae Simionescu, Mircea 
Nourescu, Cezar Tănase, și încă vreo câţiva, până la zece. Cu 
mine 11. Dupăce a intrat cel de al zecelea, plutonierul ne reco- 
mandă: 

—Doi dintre voi, dormiţi într'un. pat! il „IS BUO0D A 

Apoi adresându-se numai lui Iosub; într'un' mod mai familiar: 

—Du-te la magazie și adu zece pături! i 19 

Iosub iese puţin indispus, ca, după câteva minute, să'se întoarcă 
fără pături, adus de un alt plutonier, care, privindu-l lung, dupăce 
ajunsese în mijlocul nostru, “să-l interpeleze:" isaie: ri 

— Tocmai pe tine te-a/ ales să te duci la magazie? 15 ui lol 

Deci, primul plutonier, cel care-l trimisese la magazie)! greşise, 
descoperindu-l. Poate greșise, intenționat. !Iurţezad ii-s] 

Il privesc pe Iosub cu insistență, apoi îmi plimb'ochii delă unul 
la altul, la ceilalți nouă. Toţi tăceau. O tăcere apăsătoare și sem- 
nificativă. Iosub! se retrăsese din grup și iși făcea de 1ucru Gu un 
nasture. „i ri inoleiaad 

Mircea, Nourescu și Cezar Tănase mă privesc întrebător.! 

—Da! Am venit împreună dela Iași! Aţi fost izolați și Dvs. tot 


la subsol! stataii 1 39 13 
—Da! Am fost câte unul în celulă. Și dtaltot:la subsol“âi fost, 

îmi spune Mircea Nourescu. i isru sbau „(sto si r1591U 
—De unde știi? ) TIBOIIU A .939 „Sir sb 


—Am stat la patru și cel de la/trei vă știa: numele Și mi! lă 
comunicat. 31 CO8 VI .D29010vV ÎS UIT Sr19 
—Cel de'la trei: este domnul Tosub.:Dar de. unde: îi 'cunoștea 
numele domnul Iosub?, îl întreb făcând! un'pas“spre.€eli 07 no ri 
Tosub ezită, dar privindu-l cu insistență, în tăcerea celorlalți 
care erau cu privirile indreptate spre el, răspunde timid-0l 
—Dela domnul ofiţer politic! “bufru 


19 2b îsjesrea ii? 


0190 — 


IE DEE DREIOE. 


—Şi ai de gând să' continui? iz 
—Nu'rabd foame !-Dacă nu mănâ i Ş 
și. fac prostii: și mai mari. Să:mă iara ZA zii mintea, 
decât ce: mă'nvățaţi dumneavoastră |. . pun. Nu spun 
—In primul rând-să ne-spui dumneaţ 
tenciar; Numai ce știi. Să; nu 'inventezi 
dar/ acuma. nu mâine,-să ne spui cui dai 
vor să afle dela noi! Noi nu te învăţăm ce 
le spui tot ce vezi -șiauzi; dar nici lon:s 
Numai! ce vezi și ce auzi! Bine? oii e si j 
—Este bine! Vă spun tot, dar/—ne șoptește prietenos— 'acum 
cu siguranță ascultă cineva. Astăzi nu mă scoate și până dimi- 
neaţă vă-spun 'totice ştiu! o a na Ş 
Ne-am împărţit paturile, în funcţie de metenne și de fereastră. 
Ne-am: împărțit și: păturile, care, între timp, ne fuseseră aruncate 
de un plutonier imbrăcat cu un halat: albastru, probabil însuși 
magazionerul, și facem “schimbul de informaţii. Eram, deci, în 
anul 1949, luna; Iunie sau Iulie: Unul din cei prezenţi găsise la 
closet o bucată de ziar folosită în scopuri! higienice de gardieni, 
în care'se vorbea de fabricarea bombei atomice în U.R.S.S. Ştirea 
ne-a indispus pe toţi. Deci, comuniștii țin pasul tehnicei de războiu 
occidentale. Deci, șansele-unei:rezolvări a situației politice se înde- 
părtează; Tot ice știam noi la'arestare, se evaporează treptat-treptat. 
Nimic din tot ce:parvenea; de afară nu;era încurajator. Doar opti- 
mismul nostru-rezista,..- i oa sia 
Ferestrele; bine înţeles. cu zăbrele „dădeau spre iarmarocul ora- 
șului, și erau deschise. Dupăce ne deșertăm săculeții de ştiri, im- 
presii şi temeri, privim afară. Era tocmai ziua iarmarocului. Mi se 
pare într'o/Sâmbătă. Privind toţi furnicarul de oameni, cu excepția 
lui; Iosub, care, bosumflat își-tot număra, degetele, remarcăm toți, 
în același timp, o femee cu-basma neagră, cu batista la nas, cu 
un. coș: dupăo mână; iar de cealaltă mână ţinută de o tânără, 
care. să- fi; avut18-20 de ani. Tuturor nea făcut impresia că pri- 
veşte spre retajele: superioare: ale” penitenciarului și fiecare dintre 
cei. din partea 'locului 'suspecta!0 mătușe sau 0 soră sau o Vară, 
în: fine-0: rudă. Depărtarea. era totuși prea mare casă se poată 
face.o idenţificare fizionomică. Iosub, ascultându-ne ipotezele; ne 
lămurește! în șoaptă : în penitenciar sunt doi fraţi, condamnaţi la 
moarte. Fraţii Cruceanu. Au fost partizani în lotul Generalului 
Dabija. Nu am certitudinea numelui : Dabija sau Manoliu. 


a ce se întâmplă în peni- 
nimica! Să ne mai spui, 
dumneata raportul și ce 
să le spui lor, Dumneafa, 
ă'mu le 'inventezi nimic. 


— 213 — 


.—.——_———— 


une Iosub. Sunt tineri, între 18-20 de ani. 
de grațiere, dupăce lea fost comunicată, 
dar au făcut: cerere părinţii lor: şi se așteaptă 
'nuţi în celule separate, câte unul, și au la; pis 
inuţ le de mă mir cum le duc. Unul dintre ei 
si de iarmaroc, vine mama lor și logodnica, 
terestrelor. Ored-că' femeile de care 'vorbiţi, 
TO 


—J-am văzut, ne SP 


Au refuzat să facă cerere 


sentinţa capitală, 
rezultatul. Sunt [ 
cioare niște lanţuri 
este logodit. In fiecar 
si se plimbă în fața 


ele a făcut ceva omoruri?, întrebă Ungurașu. FE 


zi 

'2u omorît pe nimeni, dar s'au opus la colectivizare; și 
iei ia Ra satele din jur, Daugă ascultau. Mult le-a 
trebuit să pună mâna pe ei. Aștia nu-i iartă! IARA SUT aia 435 
Pentrucă Iosub a alunecat pe panta mărturisirilor; exploatăm 
momentul. psihologic. Așezăm un planton' în! dreptul: vizetei, și-l 
momim întrun colț al celulei, între paturi, dupăce l-am asigurat 
că am luat măsurile necesare: LC 07-a 
—Tosube, poate peste o oră sau două, te vor lua, de aici: Spune-ne 

și nouă -ce se întâmplă în penitenciar. Noi jurăm că nu spunem 
nimic, Totul rămâne între noi. La ce etaj erai planton? |. 
—La toate! Lucru curat, nu este! Vin ofițeri dela Interne și 
stau de vorbă cu unii dintre studenți. Cu "Țurcanu au stat de'vorbă 
cel mai mult, dar și 'cu alţii.“Cu Bogdanovici, cu “Titus Leonida, 
cu Martinuș. Nici nu le mai știu numele. Tatăl lui Bogdanovici 
este prefect. L-au dus zilele trecute la vorbitor și-a stat de vorbă 
mult, sfătuindu-l să accepte reeducarea. L-a și ameninţat că: dacă 
nu acceptă reeducarea, —nu știu cu 'ce l-a amenințat dar i-a 
spus că din pușcărie nu mai iese: decât în cosciug. iz site 
—Şi Bogdanovici ce-a spus? 197 ie fiastq 
—u5e lasă Sreu. E un băiat serios, dar nu. rezistă. Aici nu este 
eu generală pentru' Piteşti, unde: vor fi. duși! toţi 
ac: aie : e la ușă pe-un colonel venit de'la București, 
zicea, A mai zis ae nostru politic. «Să tfiarbă'm zeama 10%», 
anticomunistă și în eee A inceput mișcareastudențească 
venii. Ae să fie rău! a dova' se va sfârși. Nu Știu ce-au “cu moldo- 
broșuri comuniste, cu Stalin ste ae ea 3 e ini sei i. 
care au acceptat, sunt ciori nin și Constituţia, U:R.S:S/Aștia, 
Și țigări. Le aduce iale, a anchetă și: le dă mâncare vârtos 
citească, risori de-acasă, dar nu 18 lasă: decât să le 
13] i "DIIGO 


(re IV sțidBU 


—Și ce spun cei de acasă? Ce sfaturi le da? 


— 214 — 


E 


TI 


[38 început veneau cu scrisorile Și nu le dădeau deținuților. 
Le citeau ei, din gușa lor. Dar știu de vreo câțiva din ăștia, 'care 
au trimes scrisori, că 'au fost arestaţi. Din arest au trimes astfel 
de scrisori, dupăce i-a ținut un timp'la arpacaș și în bătăi. Seri- 
sorile astea din inchisori, ale părinţilor, le dădeau și 1e luau înapoi. 
Ce să zică oamenii? Să tie cuminţi și să asculte de mai mari, că 
aşa zice şi le Biblie. 

—Dar 'Pureanu? Mi-ai spus la zid că l-au luat lă Interne! 

—Nu știu ce să spun! De luat, l-au luat! Unii zic că în URSS. 
Se prea poate, că au fost pe aici și ofițeri sovietici, îmbrăcaţi civil. 
Şi unde l-au dus, l-au dus cu mâșina, nu cu trenul. Sau cu avionul. 
Un plutonier mi-a spus'că l-au dus cu avionul. 

—Darde unde știi că erau. ofiţeri, dacă erau îmbrăcați civil? 

„— Păi veneau cu mașini militare și le spuneau toți, «tovarăşe 
maior», sau «tovarășe colonel». Toţi aveau grade mari. Vorbeau 
româneşte! Nu prea bine, dar vorbeau ! Cred că: erau ruși de prin 
Basarabia. Alţii spun că l-au luat la Interne. Eu cred că la Interne, 
că-de ce să-l ducă în U.R.S.5? Nu sunt ei destui pe aici? Par'că 
aici nu este tot U.R.S.S? Tot U.R.S.S! Nici-la noi în comună nu 
se făcea, nimic fără șeful garnizoanei sovietice. Dar mi-te în orașe 
mai mari! La graniță, și de-o parte și de alta, sunt numai ofițeri 
sovietici. Mai sunt și români de-formă, că așa scrie la carte, dar 
numai sovieticii 'comandă. Românii execută. 

—De unde știi dumneata așa de bine toate aceste amănunte? 
Ai fost pe graniță? i ri i 

—-Am o vară care stă într'o comună pe graniță, pe la care mă 
duceam. des.:Dela. ea, din'șură, 'se vedea tot: Dar credeţi dvs că 
pe Prut: sunt peste tot pichete de'grăniceri? Sunt numai mici gar- 
nizoane, ca; și-pe Nistru, sau pe-Don. Atâta că pe Prut mai sunt 
Și români, câte unul-doi:-Aici:la subsol, este'un băiat care-a trecut 
granița în Uniunea; Sovietică și'a cerut azil politic: Are vreo 15-16 
ani; A-ajuns până la Tirâspol, fără să-l întrebe nimeni nimic. 

—Până la Tiraspol? Ce-o fi căutat acolo? 

—Cum'v'am 'spus.:să ceară azil politie. Să ceară protecție auto- 
rităţilor sovietice. Era''din Vaslui tânărul și avea: o foarte idilică 
părere despre comunism. 

Acest amănunt; a provocat; o ilaritate care cu greu s'a stăpânit. 
Ne-a amuzat faptul că însuși Iosub nu'se mai putea stăpâni. 

“—Era cu adevărat nebun! 

—Nu'era-nebun, era copil. Nemulțumit de ce-a văzut la noi, 


— 216 — 


a, zis să se ducă la «comuniștii adevăraţi». S'a dus, a cerut azil 
politic și l-au arestat, l-au bătut zdravăn să spună. dacă l-au trimes 
americanii sau englezii, şi câţi bani i-au 'dat. L-au pus în lanțuri 
şi în lanţuri este și astăzi, aci în subsol, la dispoziţia autorităţilor 
sovietice. Copilul plânge și-și bleastămă zilele. Dar: Dvs vă miraţi 
că a ajuns până la Tiraspol? Dece vă miraţi? Că nu știa să vor- 
bească rusește? Eu am fost până la Nicolaev, pe Bug, și am întâlnit 
oameni născuţi acolo, care nu ştiau rusește! Erau români căâre nu 
știau decât «moldovienește», cum spuneau. ei limbii românești, 
Era limba; noastră curată. Vă spun și orașul: Ananiev. In apro- 
piere de Ananiev, era o comună în care nu erau 'decâț români. 
Comuna asta era într'o vale, așa ca într'un cazan, și: nu 'ieșeau 
cu anii din-sat. Nici până la Odesa nu se duceau. Aveau şi portul 
nostru și limba noastră. Intre Bug şi Nistru, unde-a; fost 'Trans- 
nistria, erau zeci de comune cu români, care își ziceau moldoveni, 
dar erau români adevăraţi. Şi dincolo 'de Bug erau Comune româ- 
nești, în care bătrânii-nu-știau decât românește. și ţineau foarte 
mult la obiceiurile lor și la 'straiele lor românești. Eu am vorbit 
cu ei și am locuit; la ei». 

—Dar cum 'se împăcau cu autorităţile de ocupaţie? 2 

—«Cu românii. se împăcau foarte bine. Cu nemţii, însă, nu. Nu 
se împăcau de loc, dar le știau de frică, pentrucă neamul nu știa, 
dacât una și bună: războiul. Noi românii, în afară de faptul 'că 
vorbeam. aceeași limbă, dar'le' mai aduceam mâncare, le-mai fă- 
ceam lucrul pe lângă casă, le mai iubeam fetele... di 

—Dar ce, nemţii: nu le iubeau? 

—Ba da, dar nemţii se'culcau cu'ele și gata. Câte..unul'1e mai 
da, câte-o ciocolată, Ce 'asta e iubire?:Noi ne rupeam. dela gură 
ca să-i mai hrănim și pe ei, că noi tot aveam tâai mult și făceam 
şi pachete pentru prizonierii: lor, car6/ erau în: mâinile: noastre, 
Ar fi trebuit ca rușii să. ridice câte un monument, fiecărui ostaș 
român, așa de frumos ne-am purtat noi-cu ei. Și știți doară cum 
s'au purtat ei cu noi.! ţi 32 Cl IT si-ăcrâ 


— Lasă, domnule, că de asta mai vorbim noi: Hai'să ne lămurim 
cu ce se petrece în. penitenciar. Zici /că ivin 'Ofiţeri “dela Interne, 
dela București...? FE e, ” SAE 


TIZII i ) i isi i 
—Vin, domnule, aproape îri fiecare zi:'Vin cu avionul și domnul 
ofițer; poliție se: duce cu mașine-de-i -ia'de unde! aterizează, aici 
aproape, la vreo 20-25 km. Cum vin, cheamă câte un student cu 


care stau de: vorbă câte o zi. Le promite la, toți marea 'cu'sârea și 


— 216 — 


i 09, ae a 


că, la, Pitești, vor avea toate condi 
da cărţi „pachete, vorbitoare. .;..... 

—Studenţii ce zic? i sui ui n 

— Câţiva au primit săse reeduce. y 
studentele toate, sau aproape! toate, 
Cei care nu vor să discute, spun că: 
o condamnare și atât tot. Ceilalți 
ducarea,:nu mai ies: din! pușcărie. 
facultatea, sărşi facă familie, ică ăsta e rostul vieţii. Mai: sunt și 
încăpăţânaţi, care spun că dacă ies afară, vor continua lupta anti: 
comunistă. De ăștia nu va fi bine. Ii omoară pe toți! 

—Dar ofiţerii care vin dela București, merg prin celule, discută 
cu deținuții prin celule? 

—Ce vorbiţi? Cum să meargă prin celule? In fiecare zi, când 
vin, sunt două alarme, când toate plantoanele și cei care fac de 
serviciu la bucătărie, trebue să fie închiși. O alarmă când vin, până 
scot studenţii cu care vorbesc, și o alarmă când pleacă. Nimeni 
nu poate să-i vadă. Nici gardianii toți. 

—Dar dumneata de unde știi? 

—Aud și eu plutonierii vorbind între ei, când fac curățenie 
pe săli și la ei prin birouri. Mai ascult și pela uși. Mă pun chiar 
pluionierii să ascult, să știe și ei ce se discută, că au și ei rude 
aici. E unul Remus Daneș, care are un uncheș, plutonier aici. Daneș 
ăsta, este un om înalt şi blajin și tobă de carte. A plecat la Pitești 
cu o zi, două înainte de a veni dvs, într'un lot. Acum se așteaptă să 
plece încă un lot. Aici sunt fel de fel de oameni, nu numai stu- 
denţi. Sunt și procurori, şi preoți şi militari, de toate meseriile. 
Dar în cei mai bătrâni n'au încredere. Ei sunt cu ochii numai pe 
studenţi. Un timp, pe ăștia care au primit să facă O.D.C Call, ia 
pus într'o celulă pe toţi și le-a dat cărţi și le dau și mâncare” mai 
bună, chiar și țigări. Le-au promis și femei. Pe urmă le-au luat 
cărțile. După câteva zile au mai slăbit și mâncarea. Apoi, nu i 
mai dat nici țigări. I-au împărțit după aceea pela diferite celule, 
unde sau apucat să vorbească de Marx, de Stalin. 

—Și studenţii ce zic? = = 

Si seri s'au mai opus. Pe urmă au început să secte 
ca mormântul. Pe ăștia care tac, i-a strâns ie Si Combate: 
separate. Când slăbesc rău mâncarea și nu le E E = si ao 
le mai ia minţile la câte unul, pe carel rup: ee Nita 
dracului. Eu ştiu! Eu dacă nu mănânc, să terminat. 


jiile: Ca' să 'se teeduce, că le vor 


4 i 


Vreo '4-5//Cei 'mai mu 
NU 'vor'să discute nimic 
sunt deținuți și că au de ispășit 
» Cred, că dacă nu acceptă iree: 
niciodată! și: vor 'să-și termine 


lți și 
cu'ei; 


— 211 — 


judeca. Cei mai bătrâni, rabdă mai mult. Dar cei tineri nu! pot 
răbda. Mai rabdă ei, sunt unii foarte tari; dar'e greu! ) 

Intrerupem interogatoriul lui Iosub și ne uităm pe fereastră, 
Priveam furnicarul de oameni din iarmaroc, mișcările10r' dezor- 
donate. Ascultam. nechezatul cailor, lătratul câinilor, râsul 'seomo- 
tos al' unora, vocea mai. ridicată a altora, scânduri aplecându:se, 
apoi trântite... larmă ! 

Pe cărarea din mijloc a iarmarocului, bătrâna cu-basma neagră, 
cu batista la nas, cu'un coșipe un braț: și la celălat tânăra;:se 
plimbau mereu. 


— 218 — 


JI 


1110 PRAȚII ORUGEANU 


-—Unde sunt frații Cruceanu”, îl întreb pe Iosub. 

De-asupra noastră! Ei văd tot I-a pus acolo ca să-i chinuiască. 
Oamenii din sat ştiu tot. Și ofițerul politic știe că satul este infor: 
mat. Au tot schimbat la gardiani, dar ar'trebui săi aducă din 
altă regiune și să-i țină iîncazarmaţi, altfel tot se află. Am văzut 
oameni care când trec prin fața penitenciarului, senehină ca în 
faţa bisericii. Se opresc 'și'se închină. Mi-ă spus unchiul lui Danes 
că, la “început când 'au'venit: studenţii 'aici, veneau oamenii cu 
carele:să le aducă de mâncare... Nu-i lăsa să aducă mâncarea la 
deţinuţi, și ei 'tot veneau. Până 'într'o'zi, când au arestat vreo 
câțivă, i-a ţinut vreo săptămână la securitate și oamenii s'au-vin- 
decat. Acum s'au “obișnuit și Oamenii și $tiu'că nu 'este nimic de 
făcut! ti? Sp 2157 28 N AA D irma îi 2j ; O 

-—Dar ofițerii de securitate sunt oameni 'cu carte? 

—'Ce “carte, "domnule! Ospătari, câlfe 'de cizmari, numai din 
ăștia, fără o. maserie sigură... “Este numai unul cu carte, feciorul 
unui medic general, Enăchescu. Generalul Enăchescu 'este șeful 
spitalului din Suceava, am auzit! Iar feciorul-său, aci, locotenent 
de securitate. Mai mare rușinea ! Da ăsta e un om mai sfios și mai 
cumsecade. Se miră toţi gardienii cum de-a ajuns feciorul unui 
doctor și general, ofițer de securitate. Dar e un om mai subțire 
şi mai retras. 

Suntem cu toţii surprinși de francheţea cu care vorbea, I0S 
Privindu-ne unul pe altul, Iosub remarcă. Lasă ochii în Jos, 
mai numără degetele și ne spune cu timididate: 

—Deseară, după închidere, vreau să vă spun ceva, Dat nu 
acuma, Deseară, când sunt mai puţini ofițeri pe aci. Mai vin Și 


ub. 
își 


— 219 — 


mai ascultă pela uși, că așa știu tot ce se vorbește prin celule. 
N'au încredere numai în informatorii din celule și nici în gardieni. 
Dar vă spun deseară. 

La scurt timp, vine masa. Cu primul polonic este scos din ciubăr 
și un şobolan sdravăn. Pentru un moment, toţi am înlemnit. Apoi, 
câţiva au refuzat masa. Cealaltă parte, însă, au cerut și supliment. 
Adică, au cerut să li se dea lor, mâncarea refuzată de ceilalți. 
Printre aceştia din urmă era și Iosub. Cei care am refuzat masa, 
ne-am strâns într'un colţ al celulei: și comentam. La, bucătărie nu 
erau decât deținuți de drept comun. Prima ipoteză era că cei de 
la dreptul comun «l-au prins» şi l-au aruncat în cazan. Dar n'am 
exclus nici pe aceea că a căzut șobolanul prin peregrinările lui, 
Ceeace ne-a suprins, a fost faptul că gardianul a privit scena ca, 
și când nu S'ar fi întâmplat nimic. Totul, pentru el, părea normal. 
N'a râs, n'a admonestat, nu s'a mirat. Lao jumătate de oră, Spore 
ofițerul politic: 

—Cine sunt cei care au refuzat masa? 

Am ieșit cei câţiva, în faţă. „ 

—Dece'n'aţi primit masa? 

—Pentrucă în ciubăr era un şobolan - mort! i id 

—Şi ce dacă era? Dacă era,un pore-mort nu-l rnâncajăa. 

—Mâncam! Una e șobolanul, alţa e porcul. Dar nici dacă-era 
porcul căzut în. cazan și. mort acolo;-nu-l. mâncam ! ijunijal 

—Bineee! De astăzi înainte, voiu pune în fiecare zi un cobol 
să văd cât timp nu mâncaţi! Mironosițelor!; Veţi mânca „voi. și;;, 
O să vă iasă vouă cărgăunii din cap. V'am pus pe toţi intr'o'celulă 
ca să complotaţi contra, administraţiei penitenciarului? D'aia vam 
pus? Acuma vreţi să declaraţi greva. foamei; să vorbească despre 
eroismul vostru, posturile. de. radio străine. Bălănescu, i-ai bagajul 
şi ieşi afară! 73 

—Pot să ies imediat; N": am niciun preia 


RO 


[ i IRI 


— 220 — 


CIA +1] 


SA i CRUCEANU,  CoNDAnNag: 7 MOARTE 


Am ieșit. Sunt” așezat! cu 'fața'1a zid. Apoi, dupăce au mai 
scos câțiva din aceeași celulă, ofițerul Politic care până atunci 
țipase, îmi spune șoptit'1ă ete, 

=-Taroiinainiteții > ÎN B5inDodol Say IS 

"Lia; dreapta sau la stânga? i pi 

aSst Inainte? pna a di iz ; 

—Inainte e zidul! Jora ris 

Sunt apucat sdravăn 'de“guler și... nu mai știu în ce direcţie 
am plecat, pentrucă între timp” imi aruincase cineva o pătură pe 
cap. Am urcat sei etajul re ii stie o e tsi și sunt 
împins înăuntru. SUIC32 BD 

— Poţi să te scoti îmi spune o voce. Inainte de a-mi lua 
pătura depe cap, poate chiar în momentul! în care an intrat, am 
auzit vin sgomot de lanţuri. Ba AB 205 d 

Celula în cars'eram, avea două: pături Un tânăr brunet, înalt, 
cu 'ochii' negrii, 'strălucitori, înaintea m6ă, în picioare. Picioarele 
purtau niște: lanțuri! ca'acele zi care le vedeam la ori în gTă- 
dinile: zoologice. 10 aib ABiro3x 9 unt sin 94 JO 

id Cruceanu! zic. ml În ei 

(—Da!De unde sure GETO APTE 1849 OFEL 405 

—N'am ştiut 'de nicăeri, dar an deţine 

Și îi spun, pe scurt, povestea cu 'Iosu . 

—Nu'cuiva ești informator?, mă” <ip te pai as 

'*Pentruca. să-l liniștesc/'am voit să-i spun trebuițez sistemul 
și'cu intenția de a-l recânforta: Am voit să intre 
lui Cristescu, cu ipovestea lui Schauer. 


== Da 


Dar tânărul Cruceanu mă întrerupe. 

—Sunt condamnat la moarte! In celula de alături este fratele 
meu, și el condamnat la moarte. Trebue să ne execute zilele astea, 
Poate mâine! 

—Până vine rezultatul cererii de grațiere —zic eu— trec uneori 
6-7 luni. 

—Noi am refuzat să facem cerere grațiere la bandiții ăștia, 
Au făcut părinţii și a fost respinsă. Ne-au Şi comunicat că urmează, 
execuţia. Dumneata cât ești condamnat? 

—Când m'au adus, ofițerul-care m'a escortat; mi-a spus că sunt 
condamnat la moarte. Dar aci am aflat dela, deținuți că aşi fi 
condamnat la muncă silnică pe viaţă. Nu ştiu care este adevărul! 

—Dacă te-au adus aici, la mine, în celulă, ești condamnat la, 
moarte. Murim împreună ! 

Lucindu-i. ochii, sare; și târându-și, lanţurile,: vine: la: mine și 
mă îmbrățișează. ; ) Xieri s39a nib avijâd 209 

—Murim împreună ! Imi pare rău de fratele meu: Era logodit şi 
se iubeau. In fiecare zi vine logodnica lui, cu mama:rŞi-astăzi a 
fost în târg. Mama are o basma neagră Și un: Coș;cas'0! recu- 
noaștem de pe fereastră. Şi plânge săraca, privind: spre geamurile 
unde știe că suntem noi. !lubis 9 adi 

Privesc. tânărul, care avea o frumuseţe deosebită. Hainele: negre 
îi dădeau.o, înfățișare -de.preot; Cade puţin-pe gânduri: 

„Dacă. nu. ţi-au comunicat oficial condamnarea, nu se. știe; 
Trebue să vie grefierul să-ţi citescă sentinţă. "Ţi-a; citit grefierul 
sentința? iuciz iri btoqo3 Ii ăi 

„Nu mi-a, „ciţit nicio:sentinţă! + ir sina n ab” pri Ag 

—Atunci daia te-au adus aci, să-ți:citească! sentinţa. Aici, la 
etaj, sunt numai; condamnaţi la ;moarte, toţi. din-lotul: nostru de 
partizani: Dar tot-împreună ne: execută. Şi dacă-n'au veniti până 
acum, astăzi nu mai-vin.„Nici pe, noi; atunci; nu ne; execută mâine 
dimineaţă. Pe toți pe care i-au executat, din loturile :noastre; i-au 
luat din celule pela 3 noaptea. Vin cu pâslari în picioare, de-abia 
îi auzi. Deschid lacătul încet și nu vorbesc decât;in -șoaptă, Dar 
după puţin timp, se aude;in subsol, cum; le-tae-niturile de'a lan- 
țuri. Inchid ei toate ușile, dar tot;audlo + a „auaa iii: 

—Dar,când.;merg condamnaţii; nu--se;aud: lanţurile nuruind? 

—Nu,-penţrucă îi pun. să le țină în.mână și să -păşească-încet. 
Eu. aud tot, de când. îi scoate din celulă, Dar înainte. de a; fi con- 
damnat la moarte, nu auzeam. Au. fost; execuţii. şi inainte, dar nu 


9 le! 


— 2220— 


Ia 


imic;/ Mi-e teamă să-nu-] 
auzeam. NIMIC execute pa-4 ZA 
£I este în celula; de alături: suis, 77, râtele/meu inainte! 

-—Vorbiţi la perete? |... | e 

—Cum să nu! Şi inainte de a veni 
avut: o presimţire că aduce pe cineva, | 
ușa dela celula; de Jos: 'Dar dece nu te-au băgat în celula, lui, 'că 
este. înaintea; celulei mele? Aţi trecut prin faţa celulei ide miză 
păgat; aici. Şi el e tot singur. După cea închis Ușa, aici, sau vitaţ 
pe vizetă la el. Am auzit clinchetul vizetei, Pratele meu a, 'săriţ! 
Am auzit lanțurile. Stai puţin. să-i spun că a adus 'pe cineva la 
mine, că nu e nimeni pe sală! - IA a] 

'Pinându-și picioarele: nemișcate, s'a “aplecat 
lipit urechea. A urmat o'lovitură 'pe care-m 
și comunicarea cu scurte intreruperi: + 

—Tu-ești?: La mine-a/adus pe cineva. Un'condamnat la moar- 
te... Nu'cred că ne execută mâine, că lui nu i-a comunicaţ sentința. 
Frate-mi-o, mama plângea. Ai văzut-o? Să nu ieși din celulă, dacă 
nu ne execută pe amândoi odată! e 

Un alt discret pocnit a curmat dialogul! 

Se aşează pe pat. Sare 'depe pat, 'eu'ochii spre ușă. 

Vreau să-l întreb ceva.» + itaa 

—Ssst! ) -Xosb 4 TE 

Crispat, ascultă cu atenţie: încordată: 

—A luat pe cineva dela prima celulă. Sst! Să vedem undel 
duce? Ed rib rit to ă 

Se apleacă spre zidul fratelui. Bate odată; 

—A luat pe cineva dela prima celulă! | 

Se apropie de ușă și apleacă puţin urechea în jos. Duce degetul 
la; buze: i + ago dnsaiţ-itoi rase inut 

—SstbM. irc issb-icasiheg i adaăb au: 44 rs 

+ Ascultă, ascultă, apoi ridică mâna' puţin și 0 coboară încetișor: 
Stă nemișcat...) 12. BIRD 004 84N49A Alle de ge 

— Ira dus-la;:subsol.. Cred.că la băgat la celula de udă ze 
scos'pe: dumneata. Știu' când te-a 'scos pe durmicată ata zi ăi 
care un anumit: ssomot. Le'ştiu pe toate: atare a ae ee 
cealaltă. Cu cât sunt mai în pupe sa ia dusiȘtiStajele, 
mai înfundat. Pe ăsta, la dumneata cai sai cabigotaS-eu 
au fiecare un anurhit sgomotu Eset poeiar de piei deletbtajaa 
am-stat acolo o! lună „de zile. Auzea erub dorearăăinseărțăiă 
trei, și: le:cunosc ca/degetele; Ușa dela 'ofițe 


| 


umneata am vorbiţ, Ar 
amine, de câna am âuzit 


Ușor spre zid și a 
ai mult am bănuit-o 


—-223'— 


E 


lui de anchetă; abiă auzi când se îctuidă E la etajul 
îi ă e execută mâine. Dacă nu terar fi adus pe dum. 
în Credică e eci că ne-a anunțat respingerea 'cerstei de 
Boaiauape CA ac talui ro 
ie ee e agitația și incepeam să mă întreb din 
nou de soarta mea. Nu este, deci, nimio sigur, Dece nu mi-au co. 
municat; până acum sentința? Oricare, dar era, normal să mi-o 
comunice! Lor, fraţilor: Cruceanu, le-a cominiioaios Deosebirea 
între mine şi ei este'că ei-au fost condamnaţi în prezenţă, su în 
contumacie. Deci, sentința în procesul meu trebue să fi tost'dată 
înainte de arestare. Dela arestarea trecut''o''jumătate 'de an 
Inţerior, eram liniștit. Emoţia lui Cruceanu era atât de mare încât, 
vrând-nevrând,; devenisem. spectatorul emoției! lui: Nu'âveam ini: 
ciun indiciu pentru niciuna din ipoteze. ze pi 
Cruceanu își încrucișează braţele și priveşte pe fereastră, tăcuţ, 
Din când. în: când mai întoarce. urechea spre ușă, privindu-mă, 
De-odată își! pironește ochii în ochii. mei: IT Oi 00-9ÂRTI 
—N'ai fi agent!? ir il 
Nu i-am răspuns. In tulburarea'lui; răpunsul trebuia să şi-l dea 
singur. Eram copleșit de tensiunea lui lăuntrică, evidentă. = 
—Dar chiar dacă ești —imi spune după un timp— eu nu vor- 
bese nimic. Nu-ţi spun nimic. Dar dacă ești, cei din munţi vor 
afla. Ei știu tot! Mâine am să-ți arăt ceva de' aici, de pe fereastră. 
Imi plânge inima când îi văd. i ui AS 
A trebuit să dea tot: grâu, porumb și păsările din bătătură. 
Când mai rămân cu un'sac'de grăunțe, îl pun 'într'un car, peste 
sacii celorlalți din comună, împodobesc carul, pun flori în coarne 
boilor, și “trec prin oraș cu! lăutarii “în frunte, să' arate fericirea 
colectivizării. Lăutarii sunt toţi ţigani, care trăesc din lăutău Teri, 
am văzut după un car d'ăsta și partizani de-ai mei. Mergeau cu 
capu'n jos și le plângea inima. Unul din ei și-a! aruncat; ochii în 
sus, spre noi. Ei știu celula în care suntem. Tocmai d'aia/ cred 
că s'au dus după car, să treacă pe lângă noi, să știm că'nu n6 uită. 
Săracii oameni! Unul''din; comună: dela mine?n'a: avut 'cartofi să 
dea, când -au' strâns “cartofii pentru ruși, șia venit la "mine în 
munte'$iri:am dat;doi saci: (urbe rit înce rea 4 rr) RILeLBaD 
„—Dumneata aveai:să-mai dai? |. - abnautui Î800i 
“De unde să am? Am luat din: munți doi flăcăi sdraveni, am 
mers in sat, am spart magazia unde strâng ce ne iau nouă și i-am 
dat. I-am at; doi casă nu se întoarcă amândoi la: magazie. Pen- 


puţin. A birou 


— 224— 


7 o 2 III 


trucă unul'pe care il predau se intorcea, si 
şi îi rămânea lui pentru ale gurii. Am 
HiEs) ii par, au perestat casă cu casă Şi i-au bătuţ 
pe bieţii oa p cine a spart; magazia, Și au luaţ oame- 
nilor de zece ori mai mult, decât, am luaţ, noi din. depoziţ, 

—S'au amestecat. și. ruşii în perchiziţiile 12, oameni? 
—Nu se amestecă direct. Nici nu-i Vezi. Dar mi-au spus Oamenii 
mei că ăștia dela partid se duceau din când în când să, raporteze 
rușilor. ce au. găsit. Crezi dumneata, că pe Tuși îi interesau cei doi 
saci de carțofi? Pe ruși ii, interesau partizanii şi legăturile lor din 
sat. Dar mai ales armele. Noi aveam. un depozit, în munţi, dar 
aveam rezerve și în sat. N'au. găsit niciuna, pentrucă nu au căutaţ 
unde puteau fi armele, ci unde puteau fi cartofii. 

—Dar „cei, dela, partid. nu ştiau ce-i interesa pe Tuși, să caute 
ce-i interesa peei? „> si tu , 

—Sigur că nu ştiau pentrucă m'au încredere în. ei. Dar noi avem 
un om care ştie și ce se petrece la partid.-Noi 'ştim. tot. Oamenii 
erau toţi alături de, noi. Fără. ei, numai noi cei din munți, nu pu- 
team. face nimic, pi ns b s([3tai 

Se. lăsa de. seară. Jarmarocul, se sfârșise, Doar. câinii se mai 
mișcau. pe alocuri. după, resturile. de mâncare. 

In scurt timp vine. masa. de seară, din care Cruceanu gustă 
două-trei JJinguria 4 sp +olad aointitenon tre 

+ Nu. sfârşisem, de mâncat, și a urmat inchiderea. 

«Inchiderea» era o simplă formalitate, pentrucă de fapt-celula 
era, tot timpul, cu-lacăţ,la ușă, astfel încât nimeni nu putea intra 
şi mimeni, nu, avea ;posibilitaţea, să iasă... 

Cu, excepţia: celorlalte celule, așa; zisa, închidere la celulele cu 
condamnaţi la, moarte, o făcea ofiţerul politic personal. Era greu 
de presupus. rațiunea pentru care procedau. astfel, cum. greu. erau 
de. explicaţ, o mulţime, de alte practici ale: pazei marxiștilor. Și în 
sectorul, penitenciar, ca. în. multe alte domenii, începând. cu. cel 
politic,totul.era,de-natiură să surprindă. Spre; exemplu: văzându- 
mă, în. celula, lui. Cruceanu, ofițerul, politic. care era singurul. care 
putea, tace mutarea, m'a, înţrebat, ce; este cu mine acolo. Uşa. s'a 
încuiat apoi. La scurt timp a fost descuiată, deschisă și invitat 
să ies; Pe sală, așezat cu, faţa'la perete, ţinându-mă într'o tăcere 
desăvârșită circa zece minute. $ 

După, zece minute ușa se, deschide; din nou și: am fost din nou 
băgat, în celulă, In aceeași, celulă ! 


Sur. Al doilea, î] ascundea, 
făcut bine şi arm, tăcuţ 


—..225%— 


e 


x 'intrebă unde 'am fost și i-am povestit intocniai 
int tat fă 
Cruceanu 1 

cele întâmplate. 


x 'am'vorbit “cu frâtele meu? | . 
i a- întrebat dacă a vo 
—Şi nu te-a în 


fost întrebat absolut nimic ȘI rulz tit SETUL CS AU făcut 
Nana E 3 mam auzit Nicio mișcare! ia 
Calea ta ie ie așternut între noi 'o tăcere apăsă- 
ieri peaMfe ihirdă, motive să mă bănuiască. Tăcerea, 
ete rose se ie indiscutabil suspiciunea și îngrijorarea. Să 
e e i tNRib șier.-S'a'sculat, A! privit puţin pe' fereastră, 
a Zi atât la ușă. Frământat, se trânteşte din nou pe” pat; 
Prin 4 ochi: Mi-a lăsat impresia că-și face rugăciunea: de 
3 si''am'rămas la rându-mi țintuit locului făcându-mi și 6 
Cca Auea de seară, Nemișcarea Iul SIE prelungit timp de circa 
o 'oră. După acest timp se scoală şi-mi spune cu 0) voce 'șoptită : 
__Sau dumneata ești informatorul lor sau ei Vor să mă lase 
pe mine să cred că ești informatorul” lor! : ) Ea zi 
=-Ge 'interes'pot avea? = 29 Re 10-08 
—Dacă ești informatorul “10, ei speră să mai afle ceva” nume 
de partizani sau pichetele de rezistență din munți. Nui” intere. 
sează convorbirile noastre, sat ale mele cu fratele” meu, 1ă zid. 
Dacă nu ești, atunci i vor 'să cred 'că ești, să n'am încredere în. 
dumneata, ca să nu comunic “ceva telor de afară. Ja: Stă 
—Dar cum aș putea eu comunica celor de afară, fie că sunt 


condamnat la muncă silnică pe viață fie că sunt "condamnat la 
19DIroră 


moarte. Nu pot înțelege!. I 

— Sunt aproape sigur că nu ești condâmnat la moarte, dar vor 
să te înfricoșeze, pentrucă mai au de aflat câte ceva dela 'dum- 
neata: Cred asta, pentrucă, aici, toți condamnații la moarte sunt 
câte unul în celulă. "Toţi condaninaţii la moarte au lanțuri la pi- 
cioâre. Dumiieata, după cură ăi spus, âi fost dăja într'o celulă! cu 
mai mulți, ceeace nu s'a întâmplăt, până "acuma, cu” niciui 6on- 
damnat 1a moarte! In afară de ăsta, nui ai laițuii la picioare. 7” 

Acum sunt Tăriurit! ce urmărăse cu dumneata! Să "vorbesc eu 
ce nu trebue, și dumneata Să! vorbeşti cii alții! așa că; chiar dacă 
nu ești informator, tot'la ei ajunge Dumneata făci cutii t&6 învăța 


inima și capul! b -Bisiu»2ab izot s cprertă jura ad joqa ÎaiLosti 
Se trântește iar pe pat și păr'că' după ur tinip a adormit, Ti Aud. 
un ușor sforăit. unim 9955 89110 BIIPIAYB23D 


Impresionat; și de agitația! 


ui și” de nenumăratele ipotez 
care le tot făcea, îti dati sea ratele ipoteze! pe 


mă că avea o inteligență deosebită. 


— 998 —- 


Fecior de țăran, cu patru clase primare, avea un vocabular foarte 
îngrijit și o mare capacitate de discernământ. Nu exista niciun 
amănunt care să nu-i ofere o semnificaţie. Toată, experienţa, vieţii 
lui a început după 23 August 1944, odată cu intrarea trupelor so- 
vietice pe teritoriul țării. Din tot ce mi-a povestit, din tot ce-a 
evocat, rezulta că nu trăise decât de atunci inainte, sau nu avea, 
nicio valoare viața lui de înaintea lui 23 August 44. Vorbea cu 
mare duioșie de țărani și de pământul lor —și cu pasiune de lup- 
tele din munți ale partizanilor. 

In fine, ne culcăm. Adică, ne aruncăm pătura pe noi. Cum am 
mai spus, nu exista saltea sau cearceaf sau pernă. Sub cap puneam 
în mod obișnuit bocancul. Sub noi, impletitura de tablă foarte su- 
părătoare pentru oasele noastre descărnate. Pe priciul de la subsol 
era mai bine. Scândura, este oricum mai prietenoasă și trupul avea, 
cel puţin o suprafaţă netedă. 


— 221 


1] 


8. EXECUȚIA 
ser II | 7 
i lirrso aha 


"Cruceanu s'a'culcat cu picioarele pe podea, fie din pricina lan- 
-purilor foarte groase și grele fie pentruca să fie gata oricând să 
se deplaseze la ușă, să asculte tot 'ce se întâmplă pe sală. 

Becul de 40 de waţi'ardea tot timpul noaptea. 

Am adormit și după 'un timp oarecare, poate după o oră sau 
două, am deschis ochii și: am privit spre singurul loc pe care-l 
aveam de privit: patul lui Cruceanu. “Cruceanu era absent. Nu-l 
auzisem când s'a dus la ușă. Nu înțelegeam cum s'a putut mișca 
fărăsă-i: aud lanţurile/'Stătea ca o stană de piatră nemișcat și 
asculta. Văzându-mă că! ridic capul pune degetul la sură: 

—Ssst ! 
ni Incerc''să! disting vreun seomot pe sală. Mă apropiu de ușă. 
Ascult. Nu auzeam nimic. Mirosul de terebentină doar, năvălea 
de pe'sală, pei la-încheieturile 'ușii, puternic. 

“Cruceanu 'ascultă,. apoi mă asigură : 

—In noaptea asta se întâmplă 'cevă! Cred că sunt execuţii 
astăzi de dimineaţă. ! ; 

'Tinându-și lanţurile: cu mână pășește încet și se așează pe pat, 
fără să se mai întindă. Am adormit, m'am mai deșteptat odată, 
a doua oară. Cruceanu rămăsese nemișcât, în aceeași poziție, pri- 
vind podeaua. Când încercam să mă întorc pe cealaltă parte, 
deodată lanţurile lui Cruceanu pat'că au -căzuti Cruceanu a sărit 
şiiista îmdreptat-spre:ușă, fără nicio măsură de precauție, și îmi 
face semn cu mâna să mă apropiu: 
inna Este-orarunu !-Au luat; din prima-celulă pe cineva, Coboară 
scările, Ascultă,,, auzi? 


— 229 — 


De 


odată. Fratele lui cred că era 
id. Ciocănește 
se apropie de entrucă răspunsul â, urmat =, mg) clipă: 
în aceeași poziţie, a celulă! Frati-mi-o, amândoi! Să nu ieși 
ZA net de ici ia şi pe mine. Nici eu nu ies, dacă nu 
gin celulă, dacă 


ine!» 

te ia și pe tine FR SE 

mine: SE E : , 

etepitai e za E fe ia, să te execute, că n'ai lanțuri la pi- 
—Pe dumn 


Ascultă... Auzi? Sunt la etajul doi! Sst! S'a deschis și 
cioare. 


! 
ușa, a doua de aici. A ieșit! Au plecat! 
Ciocăneşte odată în perete: 
_—Mai sunt trei celule până la tin 
E cineva pe sală! 
se duce până la fereastră 


Apoi, ca pentru sine: 
ge a greu pentru el! E logodit. Și pentru- mama; e mai greu 


decât pentru noi.Şi pentru oamenii-din. sat,-e.mai greu: Și/pen- 
tru dumneata. va fi;mai; greu, dacă -rămâi. Cred-că. tra. PAR: BE 


e! Fii pregătit! Eu sunt gata! 


ă, Priveşte cerul înstelat. Zăbovește 


că n'ai lanţuri... Dar dece.te-o fi adus-aci? b 0e ab [ussă 
Se'ntoarce la ușă. Ascultă. Imi face semn să-mă apropiu pe 
—Auzi?, Le, taie niturile !; Ascultă; aici! i -iosb rue ob 


Se dă puţin, lao„parte să-mi, facă; loc;să-pun olita 
unde o. avea. el. N'auzeam. nimic. Simţul. lui: însă, excitat, -perce- 
pea, perfect. Iar exercițiul din munţi, unde printre atâtea șoapte 
ale pământului; ale;.pădurii, trebuia, să; le-distingă:și pe ale:ina- 


micului, îl ajuta. 14222 
Iși: incheie; cămașa A să. Apoi ŞIe ;deschbiriez şi bate'scurt în 
perete,.cu pumnul. oiiM 9i (B9SUB UV .INI9ZA 


De această dată na, şi eu pineit cum;ise': ; deschide, „diseret, 1a- 
cătul la ușa fratelui. Aud și-un-dialog şoptit.. Cruceanu:se-apleacă 
spre mine; și mă îmbrățișează, ! mă; sărută FIER Nea d] 

—Chiar dacă ești agent! ssnimib 9b is6ize 

Când. s'a, deschis-lacătul celulei noastre; eu'ami auizit dâr el 
sepărea,că inlauzise: me" „jicrrobe mA .ăbriini iam s2 a BIBă 

—Ieși!, ordonă; un ofiţeru. 2 MT UMARODIFID .SIRO BUOD A 

Apoi, către mine, 

—Dumneata, mai așteaptă. 

Cruceanu din ușă, i 
are mă mai vedea i mc 19 cutrt82 998) 
ds d eta lanţurile! depărtânduise,, fimute tnmană, și -paşii 


St lud2A „9lP1R92 


neoisoai bo) .aussboa Ditiv 
TEST) iul sinvilaei 83 posb 
și Ie staiov azil, pre forces rap “mine 


iC 


— 230 — 


DD 


Am aşteptat în ușă, încremenit. Apoi... etajul doi, unul, sub- 
sol. Am auzit cum s'au tăiatţ lanțurile... 

Bat în zid fratelui lui Cruceanu. 

Niciun răspuns! 

Deci, târgul se făcuse! Am continuat să aştept în ușa, până 
ce am auzit motorul unei mașini. M'am așezat pe pat... și am 
ațipit. Mam trezit când soarele părea că se ivește. Și mi s'a pă- 
rut că aud salva unei puști mitralieră. 


... cv... cc... ...  ... 


Ziua s'a revărsat peste alte crime. Câte vor fi fost pe tot în- 
tinsul ţării? 

A urmat «deschiderea»! 

Ofiţerul care-l luase pe Cruceanu, prezent : 

—Unde este celălalt? 

N'am răspuns nimic. 

—Dumneata mai așteaptă!, imi spune și inchide ușa. 

Inainte de masă, același ofiţer, din nou deschide ușa și cu 
un caiet în mână mă întreabă foarte mirat. 

—Cum te numești dumneata? 

Răspund scurt. 

—S'a făcut greșeală! Să-l duceţi jos! 

După o jumătate de oră eram în celula de unde plecasem. In 
celulă, îi găsesc pe cei pe care-i lăsasem, cu excepţia lui Iosub. 
Ii remarc imediat absenţa, și, fireşte, întreb unde poate fi. 

—E la curățenie pe sală. Azi noapte i-au executat pe fraţii Cru- 
ceanu, îmi spune Ungurașu, și pe mulți din lotul Generalului Ma- 
noliu. Am fost convinși că te-a executat și pe dumneata. Unde 
ai fost? 

—Am fost în celulă cu unul din fraţii Cruceanu! 


— 231 — 


Lian A tir ao 


8. “UN: COPIL NĂSCUT IN INCHISOARE 


LE rafii SETE HTY ARU30Sis3cri taia 3i 

După răspunsul meu, se privesc toți, unul pe celălalt, într'o 
tăcere prelungită. In această clipă mi-am dat seama cum a în- 
ceput reeducarea. Am avut, explicaţia portiţei şubrede la care bate 
Marx: izolarea, individului. In, această, izolare, improprie . condi- 
ţiei, firești de. viaţă, a, omului, eşti, foarte vulnerabil, dacă n'ai. o 
pârghie sănătoasă morală și psihică. Izolarea. prelungită. te re- 
construește: lăuntric, dacă-ți trăești. cu. autenticitate, ideile. tale. și 


cu ele şi suferințele. Iniţial, insă, te ţrezești ca, într'o junglă : acea 


a, propriilor ; imperfecţiuni,, Pismentaţă cu teama, de. necunoscut, 
peste care se suprapune o altă condiție. improprie, infometarea 
dublată de imposibilitatea, oricărei preocupări, sau oricărui lucru, 
devii bănuitor și te întrebi mereu despre tine şi despre cele din 
jur, fără să-ți poţi da un răspuns care să te satisfacă. La cei 
tineri s'a, mai adăugat și gâtuirea procesolor afective cu care au 
iitrațiîne închisoare 230 i IE A aci 

Emoţia permanentă obosește şi dizolvă capacitatea de gimnas- 
tică a minţii, a inteligenței. Iar revolta înnăbușită, crează o di- 
mensiune lăuntrică nouă, în câre te mişti că și cum ai încerca 
să imiți un acrobat. vi Dirt ai a 


: + 
Tito 


Iosub a. revenit în celulă, înainte de «închidere», cu ochii ple- 
cați. Dimineata îl scoteau, 'seara îl aduceau.' Astfel, era prezent 
în timpul cel mai favorabil 'contesiunilor:seară. Era foarte greu 
să te controlezi! tot; timpul, întru atâtavîncât'să nu-ți scape ab- 
solut nimic din ce i-ar fi interesat pe cei din administraţie, Cu 


— 233 — 


atât mai mult cu cât Iosub devenea din ce în ce mai prietenos 
şi ne aducea, din ce în ce mai multe știri care ne captau atenţia, 
în izolarea desăvârșită în care eram. Iosub iși mai arunca, ochii 
pe un ziar, mai auzea convorbirile gardienilor. Orice era, pentru 
noi interesant. O știre oricât de anodină, ne putea pune probleme 
grave. Un fapt pe care în libertate l-am fi disprețuit, aici, în izo- 
lare, îl analizam ore în șir, cu participarea pasionată a tuturor 
din celulă. In general, evitam problemele mai grele și din cauza 
subnutriției care ne incapacita pentru un efort intelectual pre- 
lungit, dar! și din cauza medicilor deţinuţi cari lerau de părere 
și ne convinseseră că acest efort consuma, substanța care între- 
ține funcția cerebrală. Această recomandaţie s'a răspândit ca o 
veritabilă alarmă și fiecare o înţelegea într'un anumit mod. Ma- 
rea majoritate erau intelectuali (nu numai studenţii populau ce- 
lulele, ci și oameni în vârstă, profesori, avocaţi, preoţi, milita- 
ri, etc.). j 

Orice teză avea o contra-teză. Intr'una din zile, când teoria, 
consumului substanței pentru întreținerea crecrului era la apo- 
geu, este lansată o nouă alarmă: «Funcţia crează organul. Ceeace 
era bizar, era faptul că o problemă discutată într'o celulă oricât 
de izolată, în 24 ore făcea înconjurul tuturor celulelor și “toți 
deținuții” reacționau asemănător. Așa, de exemplu, la “noi în ce- 
lulă (eram la etajul doi), Mircea Nourescu (fecior de preot). !cu- 
noștea poezia Mama»: is ja sa 189 atesq 


E așa senină slava 

Şi-i atâta pacen aer, . 

Stau culcat şi țes întruna 
Dintr'al gândurilor caer. : 


Parc'ovăd acas'pe mama, cd 
Chip de sfântă'ntrun pervaz iad 
Slabă, slabă, sărăcuța, 

Si cu lacrimi în obraz. 


Stă. la geam şi toarce tristă... ! iri 
Alb fuiori'din vechea furcă 1] 
Stăila: geam; dar:gândul: dânsei, =: 
Trece văi și dealuri urcă. 


i D) 


— 234 — 


« 
Xe — 


| r za vu Şi gândină, așa la'mine; 
ian ile UMĂ furcă șințuiori: in sau 
„u soșii uni colțdesla; maramăi i 
cuuȘtergeuOhii, sscbinâşor isteio în po orz 
19] i sv Be Bio dig Ba „teirutioo sot roy fi : 
In seara când ne-a Tec IV 0 cunoscându-i-și melodia, se 
tat-o la fereastră. A doua, seară putea fi auzită aceeași “melodie, 
și numai asta, la zeci de ferestre ale celulelor. 4; .-. 
Este uşor de presupus-că, în situaţia; în care: eram; toţi, des- 
părțiţi dintr'o dată de familii, fără! nicio legătură; și. fără nicio 
posibilitate de a'ști ce: s'â petrecut .cu'ei, și ce se intâmplă cupă- 
rinţii, fraţii: și--surorile „noastre, după; arestarea noastră, fondul 
nostru afectiv “să-fie foarte. încercat. "Erau însă, în: penitenciar, 
familii-întregi arestate și condamnate; chiar soții care au născut 
în penitenciar, pe: scândură, la: două 'sau' trei luni după arestare. 
In-această ultimă situaţie, soțul, dacă 'era într'o celulă mai âpro- 
piată, la același: etaj, era imediat:imutat într'o- alta, cât mai în- 
depărtață, pentruca; să-i mărească suferința. Astfel, într'o noap- 
te, după orele 12, ne-am trezit, în-țipetele unui prunc născut atun- 
cii: Ne-amisculat și am încercat; să determinăm-etajul: și «poziția» 
celulei. Cei cu prestigiu. că au ureche: bună, și-au dat seama că 
toate, celulele; erau în picioare, -iar-mulţimea; vocilor, în liniștea 
nopții, era din ce în ce mai clară. Au început ipotezele, sau schim- 
bat informaţiile și, în.fine, s'a; ajuns: la concluzia; -că mama din 
noaptea; aceea erasoțiă: unui: preot- tânăr: A- doua, zi, la intrarea 
lui: Tosub''în: celulă, ipoteza: noastră. s'a verificat a. fi. reală, cu 
câtevarinformaţii! în plus: pela 'orele:10 dimineața, a'venit-o' am- 
bulanță/ dela: maternitatea; orașului! Suceava, care''a ridicat copi- 
dul, mama; primind această «consolare» 5/0 e e 
"i CurvyoW! Irai făcut icu-popa?- Dă; copilul să-l creștem noi co- 
muniștii, să aibă cine să vă blesteme când va fi mare, perijrucă 
aţi fost contra clasei muncitoare! Nici numele nu va fi al vos- 
tru. Il vom boteza Stalin! : ea 
S'au dus apoi la celula tatălui, pe care din ziua aceea îl izo- 
laseră singur în celulă, și l-au întrebat: 
—Vrei să vezi copilul? 
Preotul răspunde senin: 
—Sigur că da! Vă rog! 
—De unde știi că este al tău? 
—Este al meu, sunt sigur! 


— 235 — 


—Lasă, nu mai fi aşa'sigur! Să fii sigur că nu este al tău! 
Altul şi-a pus sămânța. Noi știm mai multe decât știi dumneata. 
N'ai să vezi copilul niciodată,: pentrucă "ție îţi vor putrezi oasele 
în pușcărie, ca şi nevestei tale, iar copilul îl'vom crește noi, co- 
muniștii. Il vom face comunist, să aibă cine să vă blesteme. Des- 
tul ai otrăvit sufletele din altar! < AI i | 

Preotul a isbucnit în plâns. f 19] 

Ușa s'a închis. SE 14 

Aceste: scene, atât :cea cu Soţia pieotatui cât și'cuo asceotaii. le- 
am aflat după câteva 'zile dela un gardian; revoltat: el însuși, și 
leam verificat autenticitatea, prin deținuții din: celulele! înveci- 
nate, când am fost:ridicaţi din penitenciarul Suceava şi transpor- 
taţi —via închisoarea Văcărești—= la; Aiud.“Aproape toți reținu- 
seră dialogul întocmai. Acest amănunt, :și multe “altele :asemănă- 
toare, indică atmosfera, în'care a început. reeducarea» la Suceava, 
apoi a continuat și 's'a' desăvârșit la, Pitești și Gherla: Primul 
asalt a fost dat: asupra pârghiilor de rezistență; morală și psihică 
ale deţinuţilor, asâlt pregătit până-în cele mai:mici: şi —aparent— 
neînsemnate amănunte: După: aceea, la circa-un an, au fost trans- 
portați dela Suceava, unde/au- primit: numai un mic: aperitiv 
ideologic, la! Pitești. Lia Pitești; nu a mai fost vorba, de) «organi- 
zarea deținuților “cu “convingeri: comuniste», ci de: o altă: i Gas 
ţie», numită «Demascarea», 1: i ) 

Autorul acestor pagini a; fost; ferit, prin voia, Dotnruuleiie și at 
aperitivul! dela Suceava; și de! «demascările»-dela Pitești, dar în 
anii de închisoare îndelungată, a fost: duhovnicul a: nenumărați 
dintre cei'ce le-au trăit personal. am. întâlniți atât în peniten- 
ciarele: dela Jilava, Aiud; Galaţi, dar mai ales la::mina de plumb 
dela Baia Sprie. Ororile: au fost; inimaginabile și indescriptibile. 


Nicio: minte sănătoasă, niciun! suflet echilibrat, nu! lear: i betia 
imasina. 85 


ari az5i î2 Ia) (ui Pilui T5irroii 


“Dar să ne ihitoătcem! încă puţin, în celulă dela Suceava. 

Faptul că 'revenisem întio celulă populată, Și această imediat 
după execuția fraţilor Cruceanu, mă lăsase | să Cred că, într'ade- 
văr, condamnarea mea era “de muncă” “silnică ) pe Viaţă. Informa- 
fia celor care Sau plimbat prin Curte, sub geamul meu, în prima 
zi dupăce am sosit, trebuia să fie fost bazată „pe ceva. - 

Era greu să pot "presupune | ce se vă, întâmpla de aici inainte. 
Muncă silnică 'pe viață 'era'egală cu o 'condaminare 'la moarte. 
Nu întrevedeam nicio schimbare. Cunoșteam bine” câteva date 
esenţiale. In primul rând, ştiam! că “sovieticii nu Io fi scoși, ușor 
și repede, de unde au intrat. Pasul în Europă era visul lor de tot- 
deauna: Deci, cu atâtmai rhult al sovieticilor: expansioniști. In- 
săși formula; «proletari” din “toate țările uniți-vă», spunea destul. 
Mai 'cunoșteam împărţirea lumii în zone de influență. (tratatele 
dela “Teheran și Ialta), deci legalizarea pe! plan internaţional 
ai ocupării ţării”noastre! și a'celorlalte țări din Europa, de răsărit. 
Cunoșteam, deasemenea; metodele”lor de! lucru clasice? pie 
nași perfidia, precum. și 0“caracteristică. esențială, a'rușilor: ia 
zimea:: Prin urnăare, indiferent de sentința și indiferent de” cuan 
tumul condamnărilor, noi toți eram condamnați la moarte. SE 
tineri, curtoată dorința, lori firească de viaţă. și de afirmare, si 
mai realiști decât cei mai în vârstă, prin urmare “mai sceptici, 
chiav resemnaţi.pzoaăg Ha orootti ie olearrbqiiusa9f SD i 

Zilele noastre în celulă treceau că co variau ocea 
ţia svonurilor.și a. ştirilor, pe care Dă le liberă, Gheor: 
din celulă care avea un oarecare contact cu: «lumea 


ghe Unguraşu a spus intro zi: «Inghiţim zilele ca pe niște pas- 
tile amare!» 

Iată insă că, într'o zi, intervine un «eveniment». Un plutonier 
intră în celulă și-mi pronunță numele, cu ochii pe un petec de 
hârtie. 

—Prezent, spun. 

Mă privește cu atenție și-mi face semn să ies afară. Sunt con- 
dus, adică escortat, pentrucă niciodată nu erai acceptat să mergi 
după un gardian, ci inaintea, lui, ca să-i fi tot timpul sub ochi, 
la etajul doi şi oprit lângă o ușă Şi, ca de obiceiu, așezat cu faţa, 
la, zid. Gardianul-plutonier intră în cameră Și iese imediat: 

—Intră! 


Am întrat. In fața mea, stând la o masă, un tânăr ofițer de 
24-26 de ani. Fisură. de intelectual. Ochi limpezi, şi. ceeace m'a 
frapat, absenţa obișnuită, la, aștiel de. ofiţeri, a, mirosului, puter- 
nic de. apă de colonie. Ii privesc, mâinile: degete subțiri și, lungi, 
Mă privește un timp cu ințeres și mă, invită să stau. pe, scaun, 
Mam așezat. Am tăcut „pentzucă, Şi el, „tăcea, N'aveam, „nimic 
Să-i spun. 

Cum te numești?, mă întreabă, zâmbind, ș 

Ca, să, fiu, scuţit, de, alte întrebări, spun imediat, numele, fasa 
şi locul nașterii... |... yo 

—Voiam; să. știu numai cint „Aşa ingepei o sareheţă De, at 
nu. vam. chemat pentru, anchetă, ci pentruca să, ne. cunoaștem. 

Remarc: amănuntul neobișnuit: Mi Saadresat-cu formula -de 
reverență: :«V'am- chemat»! In limbajul de: închisoară/se: spune 
in» astfel, de ocazii: ““Trebue să fie groasă!» Am. avut tendință 
să,;mă  înţepenesc, puţin-pe: scaun. “Locotenentul se-ridică depe 
scaunul lui,;deschide'ușa; și privește-pe: sală, în; dreapta, şi: în:stân- 
ga. Intorcându-se,-mă! invită 'să iau'o țigare: D LEROIAA D 
n >—Iertaţi-mă, îi: spun, nu-:pot: primi, pentrucă; în: celulă icon: 
viețuiesc cu-alţi/ zece apasa care sunt; Biti dicata şir care! nu: pot 
fuma; și-eirîn; acest: moment. 03 ion a i8baod lucrari 

—Vor fuma toţi! Luaţi pachetul: ie puzaţn buzmar. Iauaţi 
şioobibritările bisrrur airq „sizrâv i â9sb ii 


| Î 7) 8 


2 IER B0BC47i 


2il891 Biti 


Oferta mă e eg aa și incerc să găsesc! ipegsoctanes expli: 
caţie politică. 1 o siil99 mi stiegon sIsliS 


— Domnule FEoinăitiberuj îmi Ene ea aceea, ice eee 'ave 
ți dvs? despre comunism? 50 sir 3 5V& 9189 Blul99 aib 


— 288:— 


E 


Imbrăcat într'o'pufoaică rusească S0i0asă si e IEC Pa 
în picioare şi-i răspund: 4 ȘI Tuptă, mă ridic 
_—Despre comunism am itpreziaj pe care 
aceste! haine! Priviţi-le' și dumneavoastră | 
Oi rule zAcRă 000 DOBRE IAU ii ridică din nou și'maă pri. 
vește câșicum ar fi voit să-mi spună că /nu' poate vorbi | 
—Aţi fost torturat; bătut în anchete? 
—Despre asta nu pot vorbi!!! 
—pece? Cu mine puteţi: vorbi liniștit! Nu este o 
dau cuvântul de onoare că nu este o anchetă! 
—Da, cred!” Dar indiferent dacă este sau nu este 0 anchetă, 
n'are nicio utilitate/'să vorbesc. Dacă în' locul dvs, ar fi câțiva 
generali dela Interne şi câțiva miniștrii comuniști, aturici 2Ș vorbi, 
—-Am înţeles! Dar! cred că marea tragedie este a, mea. N'am 
știut şi n'am bănuit unde intru. Numai pot fi decât aici, sau 
să primesc un glonț în cap: Orice pas inapoi mă costă capul. In- 
țelegeti dvs? Vă'rog, însă, nu seta Nimic în celulă. Cu dvs. stă 
unul Iosub? > e 
rela OT î | 
Ofiţerul se deplasează 1 “a iz și mai priveste sala în dreapta 
șimostânga. a în 
—Să'nu'vorbiţi nimic în celulă și să. timaţi ţigările cu aten- 
ție, la fereastră. Să nu rămână fum în a Dacă doriți ceva 
informaţii, “vi le-.pot' da!" 1 
—Nu domnule locotenent, Nicio initoriiaţi nu poate schimba 
condiția noastră. Un lucru știu MEU Rușii vor rămâne mult timp 
la noi. Cincizeci său'o sută de ani. 238 
—Sunteţi prea pesimist. Dar în curând veţi pleca ca din Suceava. 
Studenţii vor pleca la Pitești, muncitorii la Gherla și intelectua- 
lii şi cei mai'iîn vârstă, la Aiud. Bine că nu vă zener la, Pitești. 
Mi luaţi un pachet de ţigări! 
* Seoscoală”depe: 593059 îmi intiride mână şi-mi spune: «La re- 
vedere! ii 3 C 
' Tese "pe 'sală, Gaitaă) initiata și arineănateni ochii spre edi 
ii observ un zâmbet prietenos: , esta 
In “celulă; impotriva programului de fiecare zi, ist 
|5r0e'6'cu 'ăta?, îl întreb, astăzi nu ai e lucru pe 
'camer E 
—Nu știu de ce m'au băsat” în! e sonasrendiddetesbatițer 
"EBră' evident, locotenentul nu se Chiar ofiţerul politie -era 
lui politic, și-l controla prin plantoane: 


o pot avea despre 


anchetă ! vă 


—239— 


N 


In regimul comunist, nu există niciun, sin- 
SUR raveghiat, controlat, suspectat. Penţru. 
A eee) şi supravieţuește, prin. teroare și pe 
mul e i teama-alcătuese atmosfera și condiţia! mo- 
teroare. Noica pe a pet unui regim” comunist. Iar acestea, 
rală esenţială peu tenția mulțimilor, prin lozinci. repetate obse. 
sunt susținute; în 4 urările- şi în toate locurile: pe zidurile: edifi- 
siv, in toate are stituailor, în! closetele; publice, pe culuarele 
ciilor, în Iu timp, chiar pe zidurile bisericilor; Nu exis. 
spitalelor, etc: za fie că este vorba de Academia Română sau 
(ăisala ss Se ui ăi de ştiinţă, să nu fie pavoazată cu pla- 
A seu e să. serie : «Trăiasă/ partidul: comunist; român! 
mp ale uzinelor trebue să poarte SUȘIa imensă: placardă 
roşie, pe care să- fie scris cu litere mari, «Trăiască, partidul. Un 
director, oricât ar fi de: merituos, în cazul în care din motive 
estetice, ar înlătura 0 astfel de «urare», care nu are nicio legă- 
tură, nici cu producţia nici cu știința, ar fi imediat, nu numai 
înlocuit, dar ar infunda și pușcăria, dacă. n'ar accepta-să-șiure; 
cunoască vina și să-și facă «auto critica» în fața tuturor -salaria- 
tilor. întreprinderii. respective, umilindu-se.: Care ar putea | fi: ros- 
bul acestor... «taine»? Unul singur: să ţi se amintească mereu 
de- «partid»-și-să trăești permanent cu obsesia, și sub amenințarea 
«partidului». «Partidul, nu este numai un partid, aşa-cum; sunt 
cunoscute partidele în lume, și de la începuturi,-ci::o RELIGIE, 
Divinitatea este înlocuită cu partidul. Intr'un infinit număr de 
ocazii se poate auzi: «Partidul știe ce face!, «Partidul nu. greșeş- 
te», «Partidul este cea mai înaintată știință din toate timpurile». 
In U.R.S.S., Dumnezeu a; fost înlocuit un timp îndelungat; cu Sta- 
lin. Un număr mare de cetățeni, sovietici, din. diferite: locuri; ale 
Uniunii Sovietice, mi-au povestit o metodă pedagogică; comunis: 
tă: profesorul le cere elevilor să se! roage lui Dumnezeu să le dea 
bomboane; Elevii făceau un. simulaeru de rugăciune, în; “cor; ru- 
găciune rostită de profesor și repetată. de elevi, cuvânt cu cuvânt: 
Bomboanele nu soseau; Repetau. rugăciunea îngenunchind» la co- 
mandă, fără rezultat. Atunci, profesorul.le „cerea; să se ridice în 
picioare și să strige: Stalin, conducătorul nostru atotputernic și 
atoiștiutor,- părintele nostru, luminat și-drag, dă-ne ;bomboane ! 
| Din plafonul clasei se. deschideau două. :mari uși de; unde cur- 
i Ze dei kilograme de bomboane, spre. fericirea, copiilor, care 
grăbeau, într'o larmă indescriptibilă, să-și însușească o canti: 


controlat prin.10 


gur om Care să n 


că întreg siste 


— 240:— 


ţate cât mai mare de dulciuri. Această șarlatanie nu era, rezul 
tatul unei inițiative dintr'o anumită, localitate, a unei minţi ză. 
ţăcite, ci era o dogmă pedagogică «sacro-sanctă», pe întreg 47 
prinsul U.R.S.S.ului. Prin această scamatorie, obțineau, pe de-o 
parte înlăturarea din sufletul copiiilor a, educației creștine (sau 
musulmane, sau mozaice, etc.), pe de altă parte, sanctificarea, 
în conștiința lor, a celui mai crud şi mai sângeros conducător 
politic pe care-l cunoaşte istoria tuturor timpurilor: Iosif. Visa. 
rionovici Stalin. 


— 241 — 


10. SPRE ALTE LOCURI DE TORTURĂ 


Să ne intoarcem în celulă. 

Impărtășind 'celor din celulă, în mod discret, deci în absenţa 
lui Iosub, convorbirea cu locotenentul, analizându-o minuţios câ- 
teva zile în şir, am" ajuns la concluzia că locotenentul a fost de 
bună credinţă. Contruntate informaţiile noastre cu cele ale ofi- 
țerului, 'coroborindu-le cu svonurile, în decorul pe care îl trăiam, 
am fost pe “deplin” convinși că «reeducarea» la Suceava a ajuns 
la un punct mort și că, undeva, se fac pregătirile pentru adevă- 
rata reeducare ! 1a Pitești. Cu atât mai mult credeam în această 
ipoteză 'cu cât, noi toți din celula în care ne găseam, eram ares- 
taţi mult mai târziu și toți condamnaţi în lipsă. Inclusiv Iosub. 
Prin "urmare noi nu trebuia să stricăm atmosfera psihică. a celor 
care, deja timorâţi într'o detenţie mai lungă, n'ar mai fi fost apți 
pentru etapa pe care o pregăteau : Piteşti. 

„Intr! ună din zile, după aDrOADE un an dela sosirea, hoasută, 
tristat, fără să "dea, nicio explicaţie, zătă să scoată un singur cu- 
vânt. "Toate stăruințele noastre întru a-l determina să spună. ceva 
au rămas fără rezultat. Au trecut câteva zile fără ca Iosub 
să mai fie «întrebuințat». Ungurașu, căruia nu-i lipsea umorul, 
îmi șşoptește: «L-a prins cu cioara vopsită. Probabil a furat ceva». 
Această stare sufletească a, lui Iosub, insă, a coincis cu o liniște 
suspectă 'în tot penitenciarul. Deţinuţii din celelalte celule nu mai 
erau scoși la plimbare, controlul pe sală era mai anemic, ciube 
rele la; bucătărie aproape că nu le mai auzeam, iar noi, iată-ne, 
în fine, pentru zece minute, sub cerul liber, în curte, cu mâinile 


— 243 '— 


e 


un metru unul de celălalt, la aer. 
apul în JOS see unghiu pe care-l consideram 
isa A e ebrele dela, etaje: pustiu! Iosub, 
neobservat de gardian, iza soarta, cu ochiu exersat, ne remar- 
care de acum re pe Cere în celulă ne spune cu oarecare 
că surprinderea e sa a Numai noi și dreptul comun mai sun- 
ă e: (AuP și 
ai tt și noi, în a lecat 
Şi, întradevăr, în curând âr% ce 
Ni Sau pus lanţuri la picioare. 
E 
Ra su: sea în straele noastre. Unii cu cămăși, alții fără 
cămăși. Obiectele de valoare care le-au avut ceilalți asupra lor, 
la, arestare, se volatilizaseră. Ale mele, CUPACUIU am Spus, dis- 
păruseră treptat-treptat, de mult. O auto-dubă ANA să BA trans- 
porte la una din gările din apropiere, La ieșirea, din, penitenciar, 
trecem. printr'un. culoar de gardieni, cu pușca, Ja ochi, dar. -Yreo, 
câțiva și cu lacrimile în ochi. In fine, plecăm. In gară, ne. aștepta, 
un vazon-dubă, tras pe una din liniile, moarte „ale. gării. Mi.,se 
pare la Burdujeni. Coborind din autodubă, traversăm, greu, din, 
cauza lanțurilor, câteva linii ferate, printr'un, alt cordon de.sar:. 
dieni, tot cu puștile la, ochi, până, ajungem, la vagonul-dubă,, In; 
efortul de a urca, eram. îndemnați de-un ofițer, eu mânerul, unui, 
pistol între coaste. Ne-a, lăsat, impresia unui pugilist, exersat, şi: 
talentat, Am fost surprinși, însă, că, dupăce a intrat, grupul, nos- 
tru, grupul următor, care sosise cu. altă, dubă,, a, fost, scutit. de; 
lanţuri. Când familiile celor două, grupuri, ş'au: întregit în dubă, 
am aflat că «fraţii» noștri,-dlispensaţi de, contondenţă,. erau Cri- 


la spate, cu C 
privim din aces 


ne împărțea mâncarea. Inalt, voinic, frumușel. Blond, cu ochii al, 
baștrii și de această, dață, cu, zâmbețe. graţioase,. se. deslipise,, de, 


TIPI DI2 


grupul «colegilor» și părea a se simţi bine, între, noi: sur un 
—rebue să ne aducă hrană.rece,ne spune. ii a iar ha 
—Ce avem? 


£ ia “ Ie a "af 31002 ÎCEU 
Fiecare, o pâine de.un kilogram, 300- de. grame-slănină- afua 


2E/iit0) de-grame 'marmeladă,; Pachetele, le-am. ăcut „noi ;lacbue: 


lorinio> „oradmilq si 12092 UBIR 


Ușa, dubei se decta i plutoni i i 
Se uto; “înv sâni 
GA sunteșie îi »p loa halat alb,-intreabăr! 


ra 599 irina „ait A 


—2441— 


"Unul din ucigași, care'-părea foarte obișnuit cu transporturile, 

numără “repede și” răspunde'; 
[q—Optzecitb n ic al> sisolg 

—Primim fiecare: circa 150 grame de pâine, circa 50 grame 
de slănină și/'cirea 50 grame de marmeladă; 

Urmează recomandaţia, : 

pi==Băgaţi de seamă, să vă, ajungă până poimâine. Astă vă. este 

rajţia pentru 24! de ore: Mâine dimineață, când ajungeţi unde ajun- 
geţi,;nu 'sunteţi/ în vraţie. Asta e mâncarea pentru mâine, că as- 
tăzi aţi mâncat! „III BORI 

Trenul pleacă. 

In înfometarea prin care treceam, puțini s'au abținut să nu 
devoreze/pachetul“imediat: Cei ce s'au 'abținut, au avut un mare 
avantaj. Slănina râncedă- era atât 'de sărată încât setea a devenit 
un adevărat calvar pentru cei ce se grăbiseră să îngurgiteze «bu- 
nătăţile». Toate stăruințele noastre, bătăile în ușă, strigătele, 
pentru apă, nu au folosit la nimic. La acest chin a contribuit și 
;o-transpiraţie abundentă, pentrucă 'încăperea dubei în care ne 
aflam! noi 'cei' "optzeci, nu trebuia să cuprindă în mod normal, 
-decât: jumătatea 'acestui” număr. “Căldura. și 'duhorile 'celor dela 
dreptul comun, care erau foarte bine hrăniţi, făcuseră atmosfera 
irespirabilă. Așa, zisele ferestre' ale dubei erau ermetic închise. Sin- 
gura sursă de aier era îmbucătura ușii, prin care se putea intro- 
duce civ-oarecare îndemânare: o “foaie de hârtie. După primele 
proteste și bătăi” cu/ pumnii” în! ușă,'în podea, în pereți, obosiţi, 
am căzut într'un fel de nesimţire. Pentru cei care nu mâncaseră, 
«printre câreimă: numărani, a fost'/o idee mai ușor. Setea ne era 
iȘirmouă mărită: văzându-i pe cei care au mâncat slănina, chinuin- 
'du-se.. Dar'curtoată 'transpirația,'o' suportam mai ușor. Un ingi- 
ner, S,-care'era întrun fel de semi-leșin, are o idee: să bem urină. 
Chinul lui părea a fi insuportabil. și“am acceptat să colectăm uri- 
nă/-Era, foante'greu! der agonisit și urina, din cauza transpiraţiei 
abundente. Dar a fost imposibil să găsim un''recipient. In fine, 
dupăce încercările noastre de''ăgăsi recipientul au ratat, dispe- 
rat, S. ne imploră: cUrinaţi-vă în gură lă' mine. Nu mai pot». 

La această propunere ne-dm alarmat. Niciunul nu 'avea lipsa 
ide! pudoare să!'o facă; Ne-am propus" să-l“convingem că urina este 
„caldă și îi:va rhări' setea. A" cedat privind într-un punct fix al 
“ușii! “Acolo; la ușă, în momentul acela se umbla. A fost agitat 
lacătul, a fostrpoenit! de: ușă, amrauzit că 's'a tras ivărul, dâr ușa 


resia că. ivărul a fost'închis, 

hidea. Când ne-a lăsat imp: 

E Aa «compartimentul» nostru- se făcuse o liniște de mor. 
a ne-am strâns la ușă și O ploaie de pumni a, determinat plu- 


tonierul să deschidă. 
Apare în ușă autoritar, cu ochii 


_—Vi s'a urit cu binele? 
_——Domnule. plutonier, daţi-ne apă! Dacă nu-ne- daţi, la pia 


ăm urlăm și batem cu pumnii în-dubă !! 


taţie. strigă 
: ri RE ne priveşte cu. indiferență, inchide! ușa, trage vă 


rul —fără să mai pună lacătul. 

Apoi, un Cor: 

—Ne-aduce! 

Intradevăr, după puţin timp, ușa se-dedeschide și tiuițojaleal 
ne înținde-o-cană de lut: de-vreo:500-de grame: 

—Să vă ajunsă la toţi. 

T-o întindem lui-S.: simtii IsoT. „aliată 

—să ne lași și nouă! i i Hi 

$., însă, a deșertat-o într'un-timp inimăginabil de scurt. Sau 
poate ni:s'a părut nouă. Cert este-că nea întins cana goală: 

—Nu mai puteam!, ne spune: cu 0; voce care:se. voia consola- 
toare. : HI 

Reincepem bătăile în-ușă și ameninţarie: Reapate piutonierul, 
de această. dată revoltat și agresiv: i 72 TIS 

—Dacă nu vă potoliţi, trag vagonul Be o linie aere și vă 
curăț; pe toţi. Vă dau în cap ca; la SERRA și. vă rev Pete 
Vă jucaţi cu puterea populară? 

Un timp scurt, surprinși de violenţa gamittanilui; s'a tăcut o 
liniște deplină, ca după circa două minute:'să înceapă o'larmă 
disperată. Cum simțeam că trenul își încetinește mersul, bănuirid 
că ajungem. într'o' stajie, bătăile noastre in ușă și în” pereţi s'au 
amplificat, odată cu. strigătele. 

Din nou se redeschide ușa și dpdag un alt pinteaiebi intrebân- 
du-ne cu o-voce- prietenoasă : +a Tal nsbrutids 

—Ce e cu: dvs? Ce's:a întâmplat? >; inăorsoni sokaub 

-—Apă, domnule: plutonier, că spargem uşa ion 2 jet 

—Păi dece nu mi-aţi spus 'mie?. | 
ace pui ridică de lângă, ușă, ati OteuttităA două "găleți 

1 pline ochi și ni le întinde-In' învălmăseal iscat 
prima, găleată înștfăcată s el Dore Si peege, 
și jumătate ne-a potoliţ ai ă ide aproape jumătateolO» găleată 

uși pe toți și'ne liniștii 20 e rol 


cârpiţi de somn: 


[i] 


— 246 — 


Figurâ senină 'și ochii mereu zâmbitori ai plantonului care ne 
împărțea! masa, precum și frumusețea lui deosebită, 'chiar oare- 
care “distincţie "care 'se observa ușor în! grupul celorlați «colegi» 
de drept comun, mă determină 'să-l' cercetez să știu 'iîn ce constă 
crima“ lui. IL dia să pă, în grupul ti dă 'care''era “mai puţin 
numeros: ii DOE TIB 299812 4 

Bpiatblei lui cuivifibes torii [ 

'u—Ai stat puţin la izolare fot 'singur! Dar dece te tot uitai 
la sobă jos, când ai stat la subsol? 

De unde știi dumneata? E, 

=Când'nu 'te binocla 'gardianul —că mai avea și el treburile 
lui— 'mă' punea pe mine să te binoclez.. Am văzut cână ţi-au arun- 
cat: pe fereastră /'ceva” ăi de sus, dela zice i 

|-=—T-ai “spus gardianului? i € 

isrNu 'i-am”spus! Ce să te mai lovesc și eu că erai destul de 
lovit. “Când'am' văzut 'că'tezau adus la beciu, am zis: «ăsta n'o 
duce mult!» Dar văd c'o duci! Să nu dea Dumnezeu oriului cât 


poate răbda litrăaqmi in buâo oisiirraub. Ludi ca 
—Dar dumneata pentru: ce 'ești! donaanimat? Deva cu colecti- 
Vizărea?o a-l un ab „A005i9. uo-otliioa lumii 


» EuNu cu''colectivizarea, dar dacă nu se irită asta 'cu co- 
lectivizarea/ tot intram, că nu sufeream eu Om străin pe pămân- 
tul meu. Am omorit pe“ nevastă-mea și pe soacră-mea. Mereu i 


“se părea și“ uneia Și “celeilalte că'mă uit după alta. Până mi-au 


băgat în cap şi m'am uitat la alta. Soacră-mea era numai cu ochii 


“după: mine și mă spunea nevestei. Numai puteam trăi. Când am 


văzut că-mi iau și pământul, am zis că mai bine să nu fie 
crimă” politică să: sufări mai greu —6ă la politici mă băga pentru 
pământ— și le-am omorit pe! ata cu. ei 
rs Nu-ţi pare rău? ! ie borui 
Bzită să-mi răspundă! Cenoutăizi incăperea dubei, își mai ro- 
tește: ochii peste'capetele! calorlalți deținuți și tace. 
5 Spune-mi, nu-ţi pare rău? repet întrebarea. ” 


420. 'UB-811 


rin Tmi-păre 'șionu-mi! pare! Acuma parcă: nu-mi pare, pentrucă 


eu tot-intram în pușcărie; dar poate! că: o să-mi pară rău mai târ- 
ziu, că am ridicat suflet de om. Mi-a luat Dumnezău Min Site că 
trebuia, să-i! omor: p'ăștia 'cu colectivizarea: 

"diaSi ăștia cu colectivizarea nu' sunt suflet” de om? 

14; Domnule; eu credeam că dumneata eşti! om serios!” Aștia 
care neaii luat pământurile; care ne inchid bisericile, care 'ne iau 


— 247 — 


grâul și porumbul și: păsările :și- poroii, ăștia, care inohid-oamenii, 
ăștia, de trebue:să dormi cu barda sub: cap să-te aperi la tot mt 
mentul şi ţin pe 'cap-șapea lui Lenin, ăștia, -sunt suflet de -om? 

Am să ies și iar am să intru, dupăce-omor câțiva! 

Dialogul. îmi parea că alunecă pe:0 pantă. nefolositoare: Cum 
nu ştiam nici cât este de sincer, am încercat să îndrum ai 
spre o altă problemă și-l întreb: 

—La, bucătărie, rațiile. deţinuţilor sunt esiieiatea: Cine vi le 
împărțea? i : 

—Le impărţea ofițerul cu magazia. Dar nitiun codlea nu pie. 
ca, acasă fără zahăr din rația; deținutului. Deţinuţii ar: trebui să 
aibă la terciu, dimineaţa, “fiecare: câte: o-bucată de zahăr. Cât 
furau gardienii, cât furau ofițerii, cât; furam noi, mai rămânea, 
și deţinuţilor. Incolo ce să fure? Arpacaș? Sau: cartofi jporcești? 
Carnea care -o luau pentru. deținuți, n'o mâncau-ei; La magazia 
de haine, mai aduceau cămăși! ȘI i ismene -de-ale lor, rupte să tuan 
noui, de-ale deţinuţilor.» su 2 tiu CL tis 

—Intr'o zi, în polonicul dumitale când ai împărțit masa, a; fost 
un şobolan. Cum. a ajuns, domnule, acolo-șobolanul?.| 

—ILr-a nimerit ofițerul politic cu cizma, dar nu l-a omoritţ: de 
tot, era, ameţit.. Ira, prins; de coadă: şi l-a aruncat în; cazanul de 
mâncare. Noi am vrut -să-l dăm afară, dar:nu nea; lăsat: A: zis: 
să vezi că-l mănâncă.și p'ăsta! Și așa. a fost! 

Șe deschide! ușa, și plutonierul, cu 0;voce: prietenoasă, A ne ace 
:0'recomadaţie : oC 
—Ajungem. într'o statie „dei ri cam mult: sa nu; i-ai o 
vorbă! titâra 

Apă, Zi țiăleă isi oile; sil ta toţi. ca, ia o) “comandă. 

—Vvă dau,, n'ayeţi. niciovgrije; dar gura. 

Şi imediat ne-au fost aduse trei găleți de: apăr cu: asigwarea,: 

—Dacă vă;mai trebue, bateţi-ușor în ușă, că vă:mai dăm: 

Şi după duă-trei ore, am bătut și-imediat -ni's'au: dat; altele. 
Garnitura la care :era atașată duba noastră,-am auzit-o când a, 
plecat, după, 10-15. minute. Nu ştiam: cât; era, 'ora.--Presupuneam 
„că trebue să fie Firea ai pentrucă în-dubă; nu: pătrundea, nicio 
rază; de lumină., 1; &-IM „rmo sb îsltua tevibi f 9 

După câteva ore, am, inceput să ne agită, /impul, toti, 
«mâncarea»: se, terminase, foamea, revenise. De fapt, tot: timpul 
ei “98% foame, Gta 150) erame:dei pâine,:50 de; grame; de-slănină 

e, grame de marmeladă, nu ne puteam; săturau! Slăninaam 


— 248 — 


a 


mâncat-o până' la urmă toţi, dupăce am. 
Gardianul a! simţit neastâmpărul nostru io 
noștea și cauza. Deschide Mg Ș întreabă; 
„—Vă'e foame? -» i; HI d 
—Daaa,, 'strigăm cu toţii 
—Fiţi liniștiți că' suntem intro Poeta Dacă surițe 
mă duc să vă'/cumpăr pâine! Te 
Ne-am potolit toți, intrând într'o linişte de biserică, 
După o jumătate 'de oră, se dau câteva pâini întregi: Făcând 
noi calculele: necesare, nu ne: revenea 'la fiecare. decât tot: 150 de 
grame: Dar dreptul comun își asumase 'sarciha să le taie, pen- 
trucă ei: dispuneau-de un cuţit, despre care, fără îndoială că plu- 
tonierul știa Tăindu-o şi-au luat partea, leului, astfel încât con- 
damnații politici, câţivajam-rămas fără pâine, iar mulţi s'au-ales 
cw/felioare “atât “de subțiri, încât-ţinute-de 'o; mârgine se îndoiau 


avut găleţile cu'apă. 
de Ai seamă cu- 


ţi liniștiți, 


-ca.o foaie de hârtie. Aceste foițe de pâine le-am fărămițat și gră- 
măjoara-am: op ia pe'o batistă, de unde ne-am pita cutoții 
«prin totație:)iii iam „oi i 


“La, useri caen (riicăa căi eleni era, destihixția noastră 
despre care nu/știam-—— am ajuns după 24 ore. 'Dela gară suntem 


transportați la Jilava cu: dubele și băgaţi într'o cameră de tran- 


zit, unde:'am. găsit un număr aproape egal cu efectivul nostru. 


'Deci,curtoții, circa 160. Camera, fără paturi, fără nimic altceva 
idecât; «sufletele noastre», cum spunea Ungurașu. 


Toţi ceiipe care i-am găsit, erau “infractori de: drept comun, 


10-15 ţărani! refractari! la colectivizare! și un“ număr de asasini. 
Printre infractorii de: drept comun, era: un ţigan care afirma-că 


bunicii lui veniseră din Spaniă. Micuţi la trup, volubil, inteligent 
și -cu mult umor. Avea'trei fete, botezate cu numele: unor orașe 
spaniole. Le descria: ca-fiind «de-orfrumusețe de crapă cerul». Una 
avea-14-ani, a douai15 și jumătate, iar a treia 117. 

Ceai nai” mică, domnule, are; niște degete, cena ina ÎSz A și 
Sulăţiriu de nici nu:le. simţi! 
b esGersăgsiimţi?,îl întreb. strovoii îi 

Păi “specialitatea ei-e buzunarul: ii a Ade tot ! “Niciodată 
n'a prins-o 1 Când! o-îmbrac bine și mă-duc'cu-ea în oraș, avem 
ce-mâncaco jumătate de'an. Şi toţi întore-capul după: ea! Dac'o 
da Dumnezeu să-scăpăm, ţi-o dau 'să 'te culci cu'ea. O noapte: cu 


ea, îţi pune Dumnezeu mâna în cap! 


» Am» urimărit-cu' atenţie! debitul lui verbal, iata a cunoaște 


— 249 — 


mentalitatea țiganilor, pe care niciodată nu mi-am explicat-o: Nu 
le-am înţeles ordinea lor-de a se 'stabili pe un loc. In spiritul lor 
nomad, întrevăd doar :un imbold de ași regăsi vatra. Nu sunt 
legaţi nici de cerul sub care hălăduesc nici de pământul pe care 
rătăcesc. Nu sunt legaţi de nicio lege, iar simțul moral nu le este 
desvăluit. Casă folosesc un termen: modern; aș numi condiția 
lor morală, de imponderabilitate. Viaţa lor este“vegetativă. Pei- 
sajul le este încoporat și nu este peisajul niciuneia din ţările euro- 
pene, pentrucă peste tot: în aceste țări, viața lor 'este asemănă- 
toare. Cu foarte rare excepţii, și cine poate ști la a câta generaţie, 
au putut fi asimilați, parţial, păstrându-și însă, caracteristicile 
evidente, atât fizionomice cât și psihice:  Vocaţia lor pentru mu- 
zică ar putea fi explicată prin nostalgia “locului de baștină; pe 
căre nu-l mai pot regăsi, iar cea; pentru matematică, o reminis- 
cenţă a speciei din care s'au desprins. Se spune că Alexandru Ma- 
cedon, 'ajuns cu cuceririle lui la porțile Indiei, de unde se 'afir- 
mă că s'au răspândit, a: găsit cele mai frumoase. figuri: eometrice, 
cu suprafețe perfect netede. Imigrația lor, mai întâi în Persia, 
în Asia meridională și Imperiul Bizantin, apoi, prin secolul-10-14, 
în Sud-Estul și centrul Europei, chiar în Nordul! Africei, pentruca 
în secolul 15, să “pătrundă! în “Occidentul” Europei, “în “special 
în peninsula Iberică și, prin' secolul 19; în cele două Americi, este 
inexplicabilă. Structural diferențţiați de toate popoarele, nereușind 
să se împământenească” niciunde, rezistă peste tot, datorită! unui 
excepțional capital biologic! și, ca urmare, unei rezistențe fizice 
extraordinare: Spre: deosebire. de evrei, care prin. rabinate au avut 
dealungul secolelor 0 îndrumare și o organizare perfectă, ţinându-i 
riguros la matca lor spirituală și politică, într'o ierarhie! -exeni- 
plară,: liber“ consimţită, țiganii, (său romii" cumose' măi: numesc 
în cadrul unei organizaţii internaționale'superficială și inoperan- 
tă), au trăit, au rezistat; și rezistă, fără! nicio îndrumare ierarhi- 
că și fără nicio lege de'ordin politic) social sau moral: In promis- 
cuitatea, în care trăiesc, în special nomazii,-la care încrucișările 
între frați și surori sunt frecvente, ca:să nu nai pomenim de 
cele cu 'o' treaptă/ mai îndepărtată, este: surprinzător cât rămân 
de. vigoroși și de: rezistenți la intemperii! și. Boli. Din “rândurile 
acestora provin la noi'cei' mai miulţi: infractori. In special hoţii. 
Uneori și criminali, dar nu în număr prea mare. HLBD 
In închisorile «burgheze», a fost găsit la: noi; 'uh mare număr 
de infractori, la instalarea comuniștilor''la putere, din' care cel 


— 250 — 


EROII > 


E 


mai mare procent erau ţiganii, pe care comuni tii îi 

> > .. . . 1 nu ( - 
time ale societăţii capitaliste». I-au eliberaţ, ez a gli 
decrete de grațiere şi chiar prin amnistie. Imediat după, eliberare 
țiganii au devenit uneltele lor 4 


de agitaţie ca, în scurt timp, du- 
păce n'au mai avut nevoie de ei, întorcându-se la metehnele lor 
să populeze din nou secţiile de drept comun ale închisorilor de 


data această comuniste, cu vechile «victime ale societății burghe- 
zo-capitaliste». Toţi aceștia, insă aveau un regim preferenţial. Din 
informaţiile pe care le-am avut dela cei cu care trebuia să con- 
vieţuim în această noapte, rezulta că la toate închisorile care găz- 
duiau aceşti infractori, li se permitea să aibă de acasă, pachete, 
scrisori și vorbitoare. Câţiva, dintre ei cu care am vorbit în acea 
noapte, mi-au afirmat că o duc mai bine în închisoare decât afa- 
ră, sub raportul hranei. In același tinip, deținuții politici mureau 
de foame. 

Condamnările care se dădeau pentru crimele ordinare erau in- 
comparabil mai mici decât cele pentru delictele politice. 


— 251 — 


f 


II 


ERĂ s) 
1189 
II BETIOTari 


L Muia 


39£ UBiuh 


d SA 


: ITOabrda 
II, 2980 
"T dia „ET 
HIi5O0I ap 
10) 


LC GIBOEIIO9 


lisă! iUdg1) -i)-a9 


y i? ici&rma ci îuob ua 


) O 


11: » MUNCĂ SILNICĂ: PE VIAȚĂ PENTRU O EPIGRAMĂ 


1! ARO În 


(i y- RÎBALN fa iz orinibir o-atâo gras 

In aceeaşi noapte am întâlnit un asasinral-propriului său. co- 
pil, care era condamnat la 7 ani temniţă grea. Această temniță 
grea o executase până atunci la bucătăria deținuților politici. In 
schimb un adolescent de 17 ani —prezent acolo— care răspândise 
o epigramă dedicată lui Romulus Zaroni, (fost argat al lui Petru 
Groza, şi fost ministru al agriculturii), a fost condamnat la 
muncă silnică pe viață. Epigrama suna așa «Caligula, imperator ] 
a făcut din cal senator / dară Groza mai sinistru / a făcut din 
bou, ministru.» Această epigramă atribuită lui Păstorel Teodorea- 
nu, circula din ureche în ureche, peste tot, în toată țara. Tânărul 
însă, avusese imprudența, să o scrie și să o răspândească în câ- 
teva, zeci de exemplare. Romulus Zăroni, se spunea, era foarte 
amuzat de epigramele şi anecdotele al căror subiect era și că le 
colecționa. 'Țăran, cu o inteligență nativă sănătoasă, iubea umo- 
rul. Justiţia, «socialistă» însă, sancţiona acest umor, cu cele mai 
barbare sentinţe. După câţiva ani, am aflat că Zăroni, sesizat 
de această condamnare, a intervenit să fie grațiat și a reușit. 
Romulus Zăroni nu era comunist, ci un ţăran înstărit ale cărui 
afaceri aveau interferenţe cu afacerile depe moșiile și proprietă- 
țile «proletarului» Pătru Groza. In aceeași seară, am aflat dela 
tânărul despre care am pomenit, alte anecdote, cu același subiect. 
De exemplu: Petru Groza l-a sfătuit pe Zăroni şă-şi cumpere un 
baston, pentrucă toţi miniștrii au bastoane. Zăroni se execută. 
Făcându-i o vizită, Petru Groza l-a găsit retezând cu fierestrăul 
mânerul bastonului. «Ce faci Romică?», îl întreabă Groza. «Retez, 
bastonul că e prea înalt», răspunde Zăroni. «Dece îl retezi dela 


—-253%— 


mâner? Retează-l de jos!» «Păi —zice Zăroni— nu jos imi este 
înalt, ci aici la mâner!» In fine, tot Groza îl sfătueşte să cum- 
pere o pereche de mănuși. Zăroni se duce la magazin și cere trei 
mănuși, pe care nu le-a putut obține. Vânzătorul i-a recomandat 
sau o pereche sau două. Groza îi telefonează să-l întrebe dacă 
și-a, cumpărat mănuși. «Nu mi-am cumpărat —răspunde Zăroni— 
că n'a vrut să-mi dea trei». «Dar de ce-ţi trebuia trei?» «Am văzut 
eu domnii, spune Zăroni, că au două în mâini și una o ţin pe 
deasupra.» 

Cu /anecdotele colportate în “special! de jțărâni și cu epigrâme 
răspândite de tineri, a trecut noaptea. Intr'o cameră, în care ar 
fi încăput cel mult douăzeci de paturi, unul lângă ultul, era greu 
să ne putem culca, cei aproape 160 de oameni. Dimineaţă primim 
hrană rece: fiecare câte-o ridiche și câte-o bucată de pâine de 
aproximativ200:dei grame: 1 linistii me siqcon landona ra 


arsi ina f-4 SICISbACO 819 sia „li 


il 
UT ib drroat 
ii i ic 

i ri j IVDTID i 
iz 3 21 
Ş Ti 38 79) 
815 i i p: [3 EIB I aj 9 9D ÎBSUILB 
i Ți 2 ăvitaa i ilsiai o wo „ară „enotlosloo 
(FI 9139 59 ortiu Jes9e Ruoljonaga „Berii «Bjzileidoa» gijijaut, „rr 
A FII &guC .9iniinse siedIed 
j i i STBIIIRDOIOD Bizeaoa 5b 
153 Cur 19 uit În0Tă8S aulurnoa 
CI [ > sinsishoini uaova IISdaIla 
£ 1£ iz ri] IIS civlirisdslorgq» ali] 
' u JOb991 ÎIN3HOq Me sia erg25b inănâi 
i In0755 aq tiviblz Fl BRSOTD) irdsd : Hlara9xa 3 
4; 2 Îmi ] 25 ivizinira ilot Borrinsa „olzad 
fe) 258 8-l 85010 1rrl9d „&tisiv o i-ubrrâoăi 


) DIMOA iosl 39» „irlimojesd UMSLÂr 
JI 155 sbauqa5t „«ilani es1q o ăo lunotead 
— 254 — 


12; “LA AIUD-STAȚIUNE INTERMEDIARA 


[ 


„După. o;'oră, autodubele! la; gară, vagonul dubă și, după 'alte 
24 de ore, ajungem. la Aiud. Abia de-acum căpătasem deplina -con- 
vingere că nu 'sunţ condamnat; la moarte și trăiam: o oarecare 
euforie. Mă 'simțeam aproape liber. Ajunși la penitenciar, se. face 
apelul. Suntem! despărțiți de dreptul comun. «Politicii», „vreo; 50 
la număr, suntem introduși toţi. într'o-singură; celulă. «de: caran- 
tină», înta”o “clădire numită «secţie». Această secție: era o clădire 
în incinta, penitenciarului, între celebra Zarcă și. Celular.  Avan- 
tajjul acestei clădiri era că'avea/ camerele mari și curte interioară. 
Era știut! că: în Secţie, regimul era mai blând, precum în Zarcă 
era:cel mai sever./- i 2il tot po IROTaar i -1 

„-Incă/din prima zi, datorită plantonului, un fost. deputat 'socia- 
list în primul parlament comunist, David, mi'se pare că:se numea, 
am fost informaţi; despre“ locatarii celor “trei: imobile. In celular, 
«vulgul», cum se spunea, adică deţinuţii consideraţi nepericuloși: 
intelectuali, țărani, muncitori. In Zarcă, vârfurile reacţiunii. și 
supraviețuitorii: guvernului; Antonescu, inclusiv câţiva generali, 
foşti; comandanţi: de: mari unităţi. Printre aceștia: Generalul Pan- 
tazi, fostul. ministru de; război, generalul Constantin “Constantin, 
fost ministru. al aprovizionării; decedat la scurt timp, Radu Lec- 
ca, (condamnat la moarte în 'lotul mareșalului Antonescu Și gra- 
țiat), Radu Gyr, Radu Mironovici, “scriitorul Constantin Gane, 
autorul; celebrei. biografii: a lui P. P+ Carp; profesorul. de fizică 
nucleară George Manu, prinţul Alexandru Ghica, (închis încă din 
1941), Nichifor Crainic, Mircea, Cancicov; profesorul Leohy Istrate 
Micescu, un. timp schivnicul Sandu Tudor; preotul: Tie Imbrescw, 


—-295 — 


De 


? ircea Nicolau, și un lot mare de fraţi 
poetul Ştefan MO ea Mali Am omis pe doctorul Dumitai 
de cruce, arestaţi i 25 ulară din penitenciarul Aiud, prin actele 
Uţă, fisura Cea are le făcea întru curmarea suferințelor oricărui 
10 t culoarea politică, sau originea etnică. Doctorul 
deţinut, indiferent CU” rijească chiar pe cel care îl condamnase, 
Uţă a avu i foarte primejdioasă, a i acelora care 

: rală, polarizau deținuții. Această au. 
având 0 mare salon i enaizența lor cu autorităţile co- 
toritate ge se A nu este! indicat să mâi fie citat. Desi- 
muniste. Nume Jţii izolaţi în această anticameră a morţii, cum 
gur, Crai ae Ce a pe care sau i-am uitat sau nu le-am ştiut 
mai era da Așa zisa, «secţie», cu excepţia a două sau trei 
Burse pile pentru carantina celor nou sosiți, era destinată 
loto de 'arept comun; care lucrau la muncile: auxiliare 
Seriei sau în fabrică. Aceștia aveau, sub toate raporturile, uni 
regim” preferenţial: pachete, scrisori, aer și vorbitoare: In plus; 
nu'erau închiși decât în timpul nopții. «Hoţii», cum li se spunea 
în limbajul de. înichisoare, erau'toţi întrebuințaţi la':munsi,. adică; 
toţi'trăiau o condiţie firească: de viaţă. Dar nici ei nu aveau ziare, 
pentruca să nu ajungă ştirile în“secţiile' 'sau celulele de politici. 

In celula în care am. fost introduși nu se găsea decât '0atine- 
tă» care servea de W..C: și un ciubăr de'apă. Altceva, absolutini- 
mic: Era în Ianuarie sau Pebruarie 1950: O iarnă grea. Indâtă'ce 
am intrat, am remarcat cu toții lipsa sobei. Cele cincizeci de'tru> 
puri nehrănite, nu ne puteau asigură 'căldura minimă. Am fost 
cu'toții sgribuliți, până ni s'a adus —spre marea! noastră bucurie. 
și surprindere— mâncarea: “fasole. La 2-3 ore după masă, trupu- 
rile noastre s'au înviorat, locvacitatea ne-a revenit, iar” atmosfera 
celulei a devenit acceptabilă * Termometrul, săltase puţin!” Stă- 
Tuia insă o; îngrijorare; «cum vom avea, loc 50: dă oameni», pe. 
suprafața podelei Colonelul: medic Mihăilescu, fost șef al Spita- 
ului militâr din București, venit, cu noi! dela, Jilava,! afăcăt, câ- 
teva calcule nesatisfăcătoare! Ne:âm trântit/ unul lângă' altul, (sar: 
dele!), să măsurăm pe viu! capăcitătea, de: a ne găzdui''a/ podelei: 
Ar i urmat să ne așezăm «pe. 0 parte», înghesuiți unul într'altul, 
i e el a Dar, în această Situație, ce făceam, 'oia'tirieta ȘI 
aliccapăteloni aicea luau spaţiul sau 'al picioarelor” sati 
proeiatei Zi perie Lee noi. Ne-am propus; să, așezăni sii 
, cu'apă peste tinetaj W.C., dar! atunci pri 


— 256 — 


dea miros apa. Nu numai atâta, dar oridecâteori în cursul nopţii 
aveam nevoe de 'W. 0,,-ar fi trebuit să coborim ciubărul' cu apă. 
Dacă procedam, invers, adică “dacă ! puneam. tineta WC. peste 
ciubăr, s'ar fi putut scuge «neglijențele» sau «neputințele» unor 
pătrâni și ne infesta apa de băut. Ar mai fi trebuit, în cadrul 
unor necesităţi firești, -s'o coborim, pentrucă era, prea, înaltă, ca 
să putem aspira, la, satisfacerea nevoilor. Iar pentru a o cobori 
ar, fi fost necesari cel puţin doi oameni viguroși. Chiar dacă o 
coboram, ne-ar fi lipsit locul unde s'o așezăm, pentru un minut: 
două, și această operaţie ar fi trebuit repetată de 20-30 de ori pe 
noapte. In fine, in speranţa că vor mai lua câțiva dintre noi, aș 
teptăm. Dar, după scurt timp, ni se aruncă păturile, cu recoman- 
daţia: «O „pătură pentru doi.» Nu era nici prea rău nici prea 
pine. Prea rău nu era, pentrucă un număr mai mare de pături 
ne-ar fi luat! din spaţiu: Prea bine iarăși nu era, pentrucă chiar 
dormind. doi sub o pătură; gerul nu ne-ar fi rezervat un somn li- 
niștit: Cele două, ferestre pe care le aveam, pe latura estică a ce- 
lulei, erau atât de îngheţate încât nu puteam privi prin ele. 

+ Programul zilei era, cel obișnuit; FI 

Vine seara, care intotdeauna; aduce deținutului o oarecare in- 
dependenţă, 'o;-oarecare liniște. ! Şi, după «stingere», pe podeaua 
goală, ne culcăm! Se fac din nou calcule, se măsoară cu pasul, 
ne-trântim,: ne- sculăm și; în fine, găsim poziția cea mai conve- 
nabilă. Intr'o jumătate a celulei, două rânduri. Unu cu capul la 
perete, celălalt cu-capul' spre mijlocul celulei, astfel încât picioa- 
rele celor două rânduri, să se imbine. Cealaltă jumătate; așijde- 
rea. In fiecare rând trebuia să fie așezați toți cu faţa într'o sin- 
gură direcție. Am «selecționat» oamenii mai corpolenţi, pentru 
jumătatea, celulei liberă de tinete şi pe cei mai piperniciţi, în cea- 
laltă, astfel încât să putem încăpea toți. Ne trântim pentru cul- 
care și-pentru a economisi spațiul, păturile nu le-am strâns doi 
câte 'doi, pe lângă noi, ci; le-am întins toate de-asupra. Odată 
culcaţi; s'aivit o problemă neprevazută. Cum vor ajunge la ti- 
netă W.C.cei din; fundul-celulei, pentrucă era absolut imposibil, 
oricât ar fi fost de bun «innotător», să ai un locșor pe care să 
pui piciorul: Prin urmare, pentru unul care era constrâns să mear: 
gă-la tinetă, ar fi trebuit să fie sculat tot rândul. Asta nu surâdea 
nici celor'care urmau să o: facă și "nici celor care trebuia s'o su- 
porte. Cei. din faţă, laturea, dinspre ușă, erau avantajați. Dar cei- 
lalţi?- S'ai'pus; problema în toate chipurile și, până la urmă, am 


—-251:— 


——————————€ 


hotărit că ace cul, iar diminea: 


ce 


vino permanent: 


uni 


puia să se refugiez A 
w.0., în timpul nopții 


să folosescă drept recipient; pan: 
ţa. să-l deşerte: a parte, căpăta; 

â sticle pe care! le aveau “asupra, 
comun CE vorbiseră mimic. "Cum percheziţia 
şi despre care in enitenciat nu se făcuse, le aveau asupră 
putea fi ascunse? Pentrucă dacă snoti 
ian ar fi fost confiscate, fără îndoială. Până 


i din fundul celulei 


le-aveau, 
ă i i: Deci și aceștia tre- 
că puteau fi observați i af % 

de le aveau, aia intrun 6olţ. invizibil” dela vizetă. Tinetă 

Sa umplut 'cu: ochiu. Toate sticlele erau 


pentrucă au fost împrumutate vecinilor, priete: 


deasemeni pline, S 


nilor..- Spre Surp! 
toată celula. Deci S 
pentrucă ar fi fost, 


să 


ales bucuroși, căci ni s'au 


în 
le 
le 


rinderea noastră, la program â fost scoasă afară 
ţiclele “cu urina nu puteau “fi lăsate în celulă 
ușor observate: Toţi: posesorii” de: sticle trebuia, 


le ia cu ei. Gardianul a observat și a tăcut. Am bănuit că ne 


Ya 


vor fi confiscate la intoarcerea. în celulă. Am “fost miraţi”și nai 


lăsat: Incurajaţi' de” această. toleranță, 
noaptea următoare, toți cei'cu sticle au găsit modalitatea; să 
lege cu-o sfoară și bătând în.perete culişoare;) te mirai de-unde 
aveau ),:camera, a început să: fie mobilată.-Cinci sau șase sticle 


atârnau deasupraa, cinci său șase capete. Intre'noi, nuvera tole: 
rată o sticlă care să nu âtârne precis deasupra capului celui ce-o 


deținea, pentru motive 'ușor de bănuit. d MâT S1RISII E: „POI 
A „9iŢD3TID AIE 
Paul Boisset 31 € 3|1l89 B93BYBrUII 


P ş ari. raatua 82 ori Istea „Bila 


In aceste condiţii, viața noastră în celulă devenise '0'obișnuin: 


ță. Era ciudat faptul că -din' cei cincizeci/ în două luni cât “am 
stat impreună, nu s'a îmbolnăvit” decât unul singur! Paul Boisset: 


Imi amintesc cu plăcere și-cu. tristeţe: de acest! oră delicăt, ună 


din cele mai frumoase figuri din câte am intâlmit în inchisoare: 
Discret, trăinduși' suferința, și: decepţia cu: o mare “stăpânite de 
Sine, pot spune/cu 'ioblețe, marea; lui tragedie fiind simpatia pene 


tru români, pe 


SI 


care i-a“cunoscut odinioară sub'o' altă "formă, de: 


cât acum, Cetăţean francez, avea: familia! în, România: Era În: 
ner la o societate mixtă” 'tranco-română. și la, najionalizărea soi : 


— 258: — 


cietăţii, fusese arestat, judecat și condamnat, ca spion. Omul aces- 
ta, gingaș, reținut, cu timbrul vocii mereu cald și cu un vocabular 
românesc de-o mare acurateţă, părea rușinat că trăește între noi, 
românii, o tragedie de care ar fi voit mereu să spună că nu noi 
suntem vinovaţi. Bolnav, bătrân, era omul care suferea cel mai 
mult. Problema urinatului a fost pentru Paul Boisset cea mai grea 
încercare, pentrucă, din cauza, boalei sale, trebuia să urineze des 
şi nu știa cum o va putea, face fără să jeneze pe cineva și mai 
ales, să nu fie văzut. In primele zile, îi asizuram câte doi «para- 
vanul», dar ne mărturisea că prezența noastră în spatele lui îl 
inhiba şi adesea nu reușea să-și golească vezica, suferind cumplit. 
A cerut de câteva ori, la «raport», să fie izolat, explicând situa- 
ţia lui specială, dar fără rezultat. 

După câţiva ani, am auzit că îmbolnăvindu-se grav, l-au in- 
ternat, în infirmeria, penitenciarului Văcărești. In acest timp, în 
urma intervențiilor repetate ale Statului francez de a fi văzut 
oficial, a fost transportat într'o cameră, care avea saltea în pat, 
cearceafuri, pernă etc. Mai mult: Paul Boisset, a găsit în cameră 
şi o masă, decorată cu un vas de flori. In timpul acesta a avut 
loc întrevederea lui cu reprezentantul francez. Intrebat în ce con- 
diţii stă, Paul Boisset a vorbit despre condiția în care era în mo- 
mentul acela. 1 s'a îngăduit să primească și un pachet. Dar ime- 
diat după convorbirea cu reprezentantul francez, a fost dus în- 
tr'o altă celulă, mizerabilă, confiscându-i-se și pachetul primit, 
cu explicaţia : 

—Banditule, crezi că aşa merge cu clasa muncitoare? Te vom 
sătura noi de ambasadă. Aici iţi rămân ciolanele! 

După un timp, au circulat două svonuri: unul că ar fi fost 
eliberat şi altul că ar fi decedat! 


Tragedia lui Paul Boisset era cu atât mai mare cu cât era 
un simpatizant socialist. 


inssitearmie [Il 


CI 
ŞI! 


113. 'DUPA DOUA LUNI 


"Am 'fost''repartizaţi, câte zece, în celule mai mici, cu paturi de 
fier suprapuse! Ciţitorii să nu-și imagineze patul așa cum îl cu- 
nosc ei. Acestei pături erau! numai împletitura de balot, în ochiu- 
ride 20! centimetri. Deasupra, o pătură. Atât și nimic mai mult. 
In celula în care am fost repartizat, am găsit cinci paturi. Prin 
urmare, dormeam câte doi într'un pat. Printre colegii de celulă 
erau : preotul Dobrescu din Amara, cu care. dormeam întrun pat, 
preotul Bejan, fost secretar al I.P.S. Puiu Visarion, preotul Ma- 
rinescu, Iosub, și alţii.. . 

"Da, începutul-conviețuirii noastre, atenţia ne era îndreptată la 
schimbul de informaţii. Ignoram ce se petrecea în curte, dincolo 
de fereastră; Auzeam tot felul de sgomote, care puteau presu- 
pune transporturi de alimente, de lemne: Insfârşit, orice în legă- 
tură cu administraţia, penitenciarului, care găzăuia, din câte eram 
informaţi, circa 1000 de deţinuţi, la data aceea. Dupăce ne-am 
cunoscut; suficient, dupăce ne-am deșertat bagajul de informaţii, 
de::anecdote și de ipoteze, am început să privim pe fereastră. Ni 
se părea ciudat sgomotul unui cărucior care 'se făcea auzit în fie 
catre zi, lă/aceeași oră; pe care: noi 0 stabilisem a fi ora două după 
masă. Când “soarele: ajungea; la un ' anumit rând'de țigle, pe clă- 
direa. vizibilă 'depe' fereastra noastră, am “căzut! de acoră'că ar fi 
ora două: piniogarti ră 58 Blul9o -4 

“Nei așezăm 'lâă pândă, cu mult înainte de'oră intuită, și aștep- 
tăm: In'Xanuariei! sau Februarie: (poate Martie sau Aprilie) 1950, 
încă nu erau' instalate obloanele la ferestre. Auzim huruitul că- 
ruciorului, care-ne apare sub ochi, cu două coșciuge. Celula noas- 
tră eralipită de: morga penitenciarului. De aici înainte, cât am 


— 261: — 


rămas în această celulă, 34 luni, nu a fost o singură ze Satu 
vedem căruciorul cu cele două coșciuge. Gândul că în oricare din 
aceste două coșciuge ar putea fi un prieten, un frate, tatăl, etc, 
ne tulbura profund. Am făcut, în memoria noastră, un registru 
a tuturor rudelor și prietenilor, cu bolile pe care le cunoșteam 
şi consecinţele lor, în condiţiile de foamete, lipsă de aier și de 
totală lipsă a oricărei asistențe medicale. Iar noi, începem să ne 
considerăm într'o anticameră a morţii. De aci înainte, proble- 
mele politice au ieșit: din interesul“ șir atenţia noastră. Rugăciu- 
nile preoților erau repetate de două-trei ori pe zi, iar problemele 
abordate erau exclusiv de ordin religios sau medical. Suferința 
noastră morală începea, să ia proporţii, și, odată cu această su- 
ferință morală, şi cea fizică. Ficatul, dinţii, stomacul sau ure- 
chile, rând. pe rând ne-au „încercat. pe: toţi:-Un -ploeștean; fost 
contabil: la o rafinărie din Ploești, avea, în: timpul- crizelor: de-fi- 
cat, spasme atât de violente, încât trebuia, să-l ţinem de mâini 
şi de picioare:să nu se lovească. Am.cerut să: 'fie dus la: vizita 
medicală, de nenumărate. ori, fără niciun 'rezultat.-Am protestat 
la apariţia ofițerului. Am cerutsă: ni se; permită: să :scriem acasă 
pentru medicamente... «ca să nu cheltuiţi dumneavoastră: cu. noi. 
A: doua zi mâncarea noastră a fost redusă: la jumătate, sub-ra- 
portul caloriilor, din cauza acestei cereri. Adică, ini s'au! dat niște 
lături, care proveneau cu siguranță dela spălarea vaselor sau a 
ciuberelor.: Am mers-mai: departe şi i-am prevenit că» în! cazul în 
care bolnavul va continua să fie lipsit de îngrijire medicală, vom 
declara greva foamei, ! în semn. de -protest; =! ca 1 
—Declaraţi !, ne: spune. plutonierul; 
Şi: am declarat; umiiab ab 0 Did d 1cîni 
i „Treizile-am refuzat; mâncarea, pentruca'a patra:zi să-și facă 
apariţia, în pragul celulei un;ofițer îmbrăcat, în halat''alb, care 
era un plutonier din paza; penitenciarului, și-nu dela 'infirmerie. 
Acestaera însoţit, de alţi plutonieri; dintre cei mai-voinici. -Plu- 
tonierul, care simula; a, fi:un-agent sanitar, avea un-clistit) aproa: 
pe plin cu o soluție; care se lăsa ghicită a,-fi-lapte-cu ou/iNe-a luat 
i Sa a aa celulă alăturată și, împotriva voinței/:noas- 
de, RE , E uptăi ee sea noastră a celor: nehrăniţi: (și după 
pr ee ai: oamei'b); Eu câţiva» gealaţi;'am 'fostr'ășezaţi 
A tra ee sa pe a ni s'a deschis forţat-gura/și, cu o ca» 
lujiardimolistie. A „tosți sabie oale me antogt turnată, „prirgătaso- 
- A fost scutit numai bolnavul: de ficât, care era 


— 262: — 


atât de epuizat de boală, încât nu se mai putea scula din pat. 

După această operaţie eroică, a apărut ofiţerul politic, trium- 
fător: 

—Cu puterea populară, nu vă jucaţi! Faceţi greva foamei ca 
să vă audă posturile de radio străine? Vă dăm noi greva foamei 
şi posturi de radio străine. Vă omorim pe toţi ca pe niște șerpi 
veninoși, ca să faceţi cunoștință cu clasa muncitoare! 

Și au plecat. 

După o jumătate de oră, a fost luat pe targă bolnavul și dus 
într'o celulă vecină, singur. 

După câteva zile, am auzit prin planton că a murit. 

Toate aceste tragedii, trăite de deținuții politici în închisorile 
comuniste, par incredibile unui om din lumea liberă, —cel puţin 
tot atât de incredibile cât ne-au părut nouă, înainte de a se ins- 
taura «puterea populară», cutoatecă, în vecinătatea imediată a 
«revoluţiei» bolșevice, am avut suficiente informaţii despre bar- 
paria deslănţuită după 1917 în U.R.S.S., și perpetuarea ei până 
în zilele noastre. 

Deţinutul din închisorile comuniste nu avea —este lesne de în- 
țeles— nici ceas nici calendar. El nu se avea decât pe sine. Tot ce 
se petrecea în afara celulei, «ştiam» prin... intuiţie sau printr'un 
simţ în plus creat în condiția pe care o trăiam. Simţurile auzului 
și mirosului aveau o astfel de acuitate, încât orice mișcare, oricât 
de acoperită, şi orice miros, oricât de îndepărtat, le percepeam cu 
ușurință. Mâncarea de exemplu care se pregătea la bucătărie, o 
știam ce e de pela orele 10 de dimineaţă, în orice celulă și în orice 
clădire din cele trei din incinta penitenciarului. Cunoșteam sgo- 
motele diferitelor operaţii din celule. Astfel, știam când cineva 
era scos pe targă și chiar dacă cel scos pe targă este mort sau 
viu, dacă aceasta se petrecea în cadrul secției în care ne aflam. 
Modul în care era așezată targa, ecoul acestui sgomot, timpul în 
care decurgea operaţia, erau tot atâtea elemente care să ne dea 
convingere despre cele ce se petreceau. Verificându-le ulterior, am 
constatat că rareori ne-am înșelat. 

După un timp de carantină, (este greu să-mi amintesc după 
aproape 30 de ani toate amănuntele, cărora nici atunci nu le-am 
dat mare atenţie), am fost mutaţi în celular, câte patru în celulă. 
Imi amintesc numele tuturor acestora, dar, «puterea populară» 
fiind din nefericire încă în vigoare, nu voiu pomeni, pentru mo- 
tive lesne de inţeles, numele lor. 


— 263 — 


sal 


14, “DESPRE 'DAINUIREA COMUNISMULUI 


Ub | 
15 Liu) 10 


rostraci î5703i.s bir 


Toţi eram aduși! din secţie, dar-din celule diferite. Un avocat, 
un preot, un: marinar: și autorul“ acestora.” Toţi neam declarat 
năulțumiți 'că n'am fost izolaţi în Zarcă, fiecare având temeiuri 
să creadă că va ajunge acolo. Ziua'am petrecut-o într'o oarecare 
satisfacţie. ' Informaţii noi; figuri noi și perspectiva unor satis- 
facţii intelectuale, prin bagajul 'de' cunoștințe și experiența de 
viaţă, pe: care fiecare dintre noi le aducea. Avocatul, un om foarte 
reținut, abia își rostea cuvintele, printre buze. Din primul dialog, 
mi-a părut un'sceptic... optimist. Era sceptic vis-a-vis de optimis- 
mul preotului și al marinarului, care socoteau absurditatea '“«mo- 
mentului» politic din România ceva foarte trecător, gata să se 
desumfle dela'o zi la'alta. Documentat și cu o judecată serioasă, 
a demonstrat că tot ce se petrecea în România, la ora aceea, era 
o'etapă minuţios” pregătită, minuţios" observată și că «vorba lui 
Stalin —ne spunea el-— nimic nu este întâmplător.» i 

«Dupăce vor “ucide, sub. diferite: forme, toţi adversarii, după 
legi sau în afara' propriilor lor legi, dupăce vor deposeda de toate 
bunurile toţi locuitorii, dupăce' își vor asigura poziţiile foarte șu- 
brede încă, atâta; timp 'cât noi suntem în închisoare, cârmuitorii 
de' astăzi comuniști nu 'vor' fi acuzați de abuzuri. Dar mâine vor 
fi înlăturați printr'un putch! aparent și mulţi dintre ei vor plăti 
cu capul. Aceștia vor fi adevărații eroi ai revoluţiei. Va urma după 
aceea, o altă echipă, câre condamnând echipa anterioară, printr'o 
propagandă bine 'orchestrată,: va lăsa impresia unei liberalizări. 
Va lăsa impresia numai, pentrucă în realitate libertăţile vor fi 
restrânse, pe planurile esenţiale şi neobservabile omului de rând. 


— 265 — 


pa 0 7 MON Pee OR e 


Geeace vă pot spune, este să fiţi pregătiţi pentru o suierinţă 
îndelungată, chiar pentru sacrificiul suprem. Pentru comuniști, 
toţi cei care nu sunt cu ei, sunt impotriva lor. Nu trebue să ai 
nicio culpă ca să fi aci. Este suficient numai ca ei să creadă că 
eşti un oponent virtual și te anihilează, închizându-te sau te cu 
răţă. Au o practică îndelungată și folosesc metode pe care niciun 
om normal nu le poate imagina. Aceste metode nu sunt întru 
totul ale lor, dar le-au însușit şi le-au perfecţionat.» 

——Dar ale cui sunt, îl întreb, dacă nu sunt ale lor? 

—Să zicem că-printr'un hazard al istoriei, au coincis scopurile 
lor cu scopurile evreilor. Mă îndoesc că după formarea Statului 
Israel, aceste scopuri vor mai coincide. Nu numai că se vor des- 
părţi, dar cunoscându-și unii altora, perfect, structura, și metodele, 
vor ajunge la un conflict de neimpăcat. Rușii sunt foarte antise- 
miți și revoluţia aparținându-le în egală măsură evreilor și rușilor, 
lea gâtuit un timp” antisemitismul rușilor. Toată: avangarda re- 
voluţiei dela 1917- afost alcătuită, într'o măsură: covârșitoare, de 
evrei „Această infiltraţie. a evreilor. în “nucleul comunista lăsat 
urme adânci. Nu-uita că evreii sunt'un popor foarte! vechiu, care 
au acumulat în diasporă o experienţă politică extraordinară, expe 
rienţă care: o pot valorifica oricând și oriunde. Forța lor politică 
este. considerabilă; Corneliu Codreanu a avut-o intuiţie politică 
genială, când, în locul antisemitismului: nazist sau: cuzist, apus 
accentul pe o emulație, întrevăzând «concursul»  bazât pe :strue: 
tura, românului și-a capacităţii lui de a-l depăși! în comerț. Iar 
Cuza, a făcut marea :greșeală “să 'spargă capetele evreilor șirvitri: 
nele magazinelor evreești, care nu puteau aduce nicio contribuţie 
pozitivă. Desființarea - comerțului: legionar, -care' ajusese atât-de 
înfloritor, a fost atacul împotriva celei: mai: redutabile arme ro- 
mânești, care era singura armă-de care. s'au: temut evreii: Spăr- 
gându-le capetele, A. C.. Cuza îi făcea eroi--Creind un comert: să: 
nătos, îi luxai din poziţiile:pe care: se:simţeau: stăpâni. Deaceea 
cuzismul n'a prins. Nu numai deaceea, dar metoda în. sine era și 
neserioasă și ineficace: Şi deaceea, prin comerţ și printr'o atitudine 
fără echivoc impotriva;:conrupției: șia: politicianismului gol, Co- 
dreanu ajunsese să aibă: aproape două; milioane: de; membri în 
«Partidul Totul pentru! 'Țară». Această -adeziune! masivă, atâta 
intelectualilor cât șia; țăranilor, mai- ales, pentru linia: politică 
preconizată de Corneliu. Codreanu, 'este: reacţiunea; sănătoasă a 
unui popor care vrea să trăiască. urale acrârriaar 


— 266 — 


Zi 


E e 


—Dumneata ești legionar?, îl întreb. 

—Nu sunt, domnule, legionar, dar era pentru cineva'un necu- 
noscut că Corneliu Codreanu raliase cel mai mare număr de pro- 
fesori universitari din toată țara? Şi încă din cei mai prestigioși! 
Chiar Nicolae Iorga 'a fost. iniţial un admirator al dinamismului 
generaţiei “lui Codreanu. Ce 's'a întâmplat cu Iorga după aceea 
este o altă treabă. In orice caz legionarii au făcut cel puţin o gafă 
politică, omorîndu-l'pe Iorga. 

— Dece? SĂ ) ) i 

—Mă mai întrebi dece? Gândeștete numai la câte universităţi 
şi academii din lume a fost arborat doliul. Acest doliu a creat pe 
plan internațional: cea mai grea armă împotriva legionarilor. 

=—Bu știu “un lucru precis. Eram în radacția ziarului «Buna 
Vestire», la'care' eram. secretar general, când am fost înștiințat 
că Iorga a fost luat de acasă de o echipă. Am dat imediat telefon 
la preşidenţie şi mi s'a spus că Horia Sima a fost înștiințat per- 
sonal de familia profesorului Iorga, şi că a plecat îndată cu o ma- 
şină în direcția, Sinaia, alarmat de ce sar putea întâmpla. Mai 
târziu, am aflat că echipa care-l ridicase, bănuind că Horia Sima 
va fi sesizat și că le va ieși inainte, sau abătut din drum, intrând 
într'o pădure unde l-au împușcat. Stiu sigur că lucrurile s'au pe- 
trecut astfel. Nu le cunosc din svon public. Le cunosc din redacția 
unui ziar care nu putea, mai ales în vremea aceea, să aibă o infor- 
maţie eronată. Desigur recunosc că a fost 0 greșeală. Mai mult 
decât o greșeală, ocrimă. CC i 

—Pardon! A fost —mă întrerupe interlocutorul— mai mult de- 
cât o crimă, a fost 0 greșeală. Pentrucă în politică greşelile se 
plătesc scump, nu crimele. Crezi dumneata că există în lume, în 
vreo țară, un partid care să nu fi comis crime? Chiar papalitatea ! 
Câte crime nu a comis papalitatea începând din secolul XII-lea, 
în numele creștinismului, în numele lui Cristos! Aceste cruzimi 
Sau prelungit în Peninsula Iberică până la inceputul secolului 
al XVI-lea și, ceeace este de reținut, mai ales impotriva evreilor. 
Bagă de seamă : aproape patru secole. Dar în Anglia, în America, 
în Franţa? Să nu mai vorbim de Uniunea Sovietică, unde întrun 
timp foarte scurt au tost asasinați zeci de milioane de oameni, nu 
cu tribunaăle ca pe vremea Inchiziției, ci la bunul plac al unor 
asasini! organizaţi, cu barda, cu toporul, cu ranga, cu pistolul, 
etc., ete. Desigur, însă; că o crimă nu poate justifica o altă crimă. 
In: Franța, Lavoisier, unul din creatorii chimiei moderne, căruia 


— 261 — 


popoarele și ştiinţa îi datorează nomenclatura chimică și cunoaș- 
terea compoziţiei. aerului, care a descoperit rolul oxigenului în 
combustii și în respirația animală, și carea efectuat primele:mă: 
suri calorimetrice, n'a! fost asasinat tot în numele: unei: revoluţii? 
'Phomas Cromwel, mare cancelar al. Angliei, n'a! fost: decapitat 
în Anglia? Lincoln n'a fost asasinat in-America? Numărul-crimelor 
politice este, din nefericire, infinit. Barbu: Catargiu-n'a fost asa: 
sinat în România? Corneliu Codreanu n'a fost asasinat tot în 
România? Crima, oricine ar comite-o, este reprobabilă. In'Uhiiunea 
Sovietică, însă, crima n'a fost uni: accident. A fost'o instituţie de 
stat. Şi va: rămâne-o. instituţie-de stat, pentrucă fără 'crime nu 
pot guverna. Același lucru se petrece şi la noi. Crimele din- Uniunea 
Sovietică din cei treizeci de ani de când'există; întrec cu mult pro- 
porţia crimelor Inchiziției! din cele: patru secole: Şi Dumnezeu știe 
când se va termina. + 

—Nu întrevezi, îl întreb, O schimbâre a sistemului sovietic? 
O evoluţie spre alte metode nu este posibilă? i 9 403 

—In lumea. comunistă nu s'a schimbat nimic din 1917, Şi nu se 
va, schimba, nimic, nici măcar o virgulă nici în viitor, pentrucă 
acolo nu există idei, curente, generaţii. In lumea, liberă. se peţree 
mereu schimbări odată cu, generaţiile. In această lume circulă, opi- 
niile, ideile, luările de poziţii. Aparatele politice ale partidelor. co- 
muniste, sunt închistate.. Ai văzut, ştii doar .că nicăieri. nu s'au 
instalat la putere fără tancul armatei sovietice și comiţând. cele 
mai, mari și, mai, monstruoaşe. crime. Și cu noi urmăresc, acelaşi 
lucru. Desigur, în. 1917, lucrurile sar, fi petrecut altfel și la, noi. 
Acum, sunt mai organizaţi, o fac, ştiinţific. Ne creiază, toate „con- 
diţiile pentru a, ne curăța, rapid, de «moarte bună». Când numărul 
morților, dintr'un. penitenciar devine prea. mare, schimbă. condu- 
cerea penitenciarului, o condamnă, pentru neglijenţe şi abateri de 
la, linia, partidului, îi. pun, pe toţi, să-și facă. autocritica, Apoi aduc 
o altă echipă care va, repeta, întocmai metodele echipei precedente. 
O va înlocui și pe, aceasta, exact, cu. aceleași artificii... și. tot aşa 
până ne, lichidează, Ca, să, putem. spera, în supravi po 

EP ji oP da SĂ „in „Supravieţuire, să, ne 
gândim doar că, suntem în “Europa, deci mai în văzul lumii: Dacă 
eram în Urali, într'o singură noanpțe, dispăream. fără urme,,.., | 
Fa li 3 pe af ie A Pa 
calorifer, aproape căldicică. i see rii Pret esti sIiedvă- ile 
, „ Eram la etajul doi'și viața în celular 


— 268: — 


ni. se părea aeceptâbilă! prin faptul că aveam impresia unei lipse 
de-suprâveghere'atentă.: | ilura aan 

Vine a m tot cortegiul de"rituri penitenciare și, insfârșit, 
oarecum liniștiți, și întrucâtva obosiţi; ne 'culcăm, dupăce talanga 
a-sunat:ora «stingerii. Spre' satisfacția noastră, ustingerea», a 
fost o'stingere reală.-Adică, ni's'a intrerupt lumina, becului. Totuși 
noaptea, a fost un calvar, indescriptibil. Imediat dupăce am aţipit, 
am fost invadaţi de;mii, de zeci de mii, de-ploșniţe!.. Ajutaţi de 
cerul senin și la lumina; lunei, le-am văzut, ca; o peliculă mișcăr 
toare de'circa doicentimetri lățime, de jur: imprejurul celulei. 
Trupurile ;noastre/erau invadăte pur și simplu și erau de-o agre- 
sivitâte: nebănuită. Pe dușumea, deasemenea era un adevărat fur- 
nicar. Ne-am angajat'toți” patru într'o operaţie febrilă de stârpire 
a lighioanelor, dar, probabil, mirosul puternic pe care-l degajau 
terciuindu-le, atrăgea un număr: tot mai mare: In “fine; obosiţi, 
sfârșiţi, ne băgăm mâinile în ciorapii de rezervă pe care i aveam, 
îi legăm'cu'şireturi, iar'capul'îl 'băgăm 'desemenea într'un ciorap 
şir me'culcăm. | Dimineaţă, toți patru-eram' cu pleoapele umflate. 
Când-ne-am! desmeticit, am găsit, încă; un număr impresionant, 
rătăcite pe'sub'haine, iar trupurile noastre, pline de pete roșietice. 
Toată ziua n'am făcut altceva decât; să scotocim. toate ungherele, 
să-le stârpim: Numărul lor părându-ni-se enorm, am desfăcut șip- 
cile dela îmbucătura podelei cu'zidul. Ei bine, șipcile toate adă- 
posteau împrejurul celulei, o panglică mișcătoare de ploșnițe. Un 
număr de necrezut, de ordinul a sutelor de mii. Am ucis atât de 
multe, încât mirosul pe care-l degajau făcea atmosfera, irespira- 
bilă. Până seara, la culcare, încă nu reușisem să le nimicim pe 
toate câte ne cădeau sub ochi. La culcare, în urma unui «consiliu», 
ne-am căptușit cum am crezut mai bine. Pantalonii, jos la man- 
şetă (eram încă în hainele noastre), i-am băgat in ciorapi, pe care 
desemenea, i-am legat, apoi am găsit soluții să legăm cât mai er- 
metic pe cel în care ne băgam capul, etc. Dimineaţa, situația 
noastră era absolut asemănătoare. Pleoapele, mai umflate, petele 
depe corp într'un număr mai mare. La «deschidere», am raportat 
ofițerului. Răspunsul lui a fost sec: 

—Cum au stat alţii, staţi şi voi. Aici sunteţi la pușcărie, nu 
la, pension! 

Viaţa din celulă, în aceste condiţii, era imposibilă. Discuţiile 
noastre au devenit anemice și cele mai multe în jurul modalităţii 
de a stârpi ploșnițele. Am cerut D.D.T., de care la Jilava dispu- 


—-269:— 


neam în cantităţi nelimitate. Nu'ni s'a dat. Am cerut “apă fier: 
binte, să le opărim. Fără rezultat. Nu aveam “altceva de făcut 
decât să le nimicim mereu, neobosiţi,- în “fiecare zi, să suferim 
şi să ne resemnăm. Timp de o lună sau două, cât am stat în această 
celulă, am suferit o-adevărată calamitate. Nu puteam ști cât sânge 
ne-au putut suge; dar, obsedaţi, aveam impresia că jumătate din 
cantitatea sângelui nostru â fost absorbită” de aceste înfiorătoare 
viețuitoare. Neavând ce face altceva; am început să caleulăm 'can: 
titatea, de sânge a corpului și -cât poate suge ploșnița. Apoi, să 
încercăm''să numărăm. petele: roșii depe corp. A fost imposibil: 
Prin deducție, am ajuns la un fel: de rezultat:-Am înmulţit canti: 
tăţile absorbite cu numărul zilelor. dintr'o lună și, la'sfârșitul 'cal- 
culelor, am simţit că ne clătinăm.'In''câteva luni, PESeRI ERA 
că ne vom usca; 

Eu eram 'singurul ceva-mai înviorat, e Dita cu. o zi tiaiirita 
imi venise prin țeavă știrea că fratele meu Mihai sar afla în celula. 
de sub celula mea. Căutam să iau legătura-cu el, dar operația îmi 
era imposibilă. Privind pe :;seamspre. «latura, teului» '(celularul 
avea forma unui T) am observat un deținut -făcându-mi semne 
insistente și indicându-mi cu'mâna, ceeace presupuneam- eu că ar 
fi celula; fratelui: meu. La începutul detenţiei, nu: aveam expe 
riența, pe care am căpătat-o: de-alungul anilor. Speranța mea, ereș- 
tea de-a putea vorbi cu el, odată cu o anumită. mângăere ea 
dedesubt. j 


—-2100— 


15. «BUNI DE MUNCA» 


VILEI 


Intr'o dimineaţă, dupăce am primit ceeace numeau «cafeaua 
—orz ars și foarte puţin îndulcit, dar fierbinte— ușile celulelor 
se-deschid și se închid la toate! Siza JR Ne întrebam, vizita medi- 
cală, anchete, inventar? 2-RiS 

» A venit și! rândul celulei - si 

sto legiţi afară! pe : 449Y «sil 

;; Am. întrebat cu-o “ușoară Aspasia IC89 y 

piata iata ce primari eptiie sii ale fiavăaseiot: ani- 
male. : SITU ei 9-91 ) 
— Așa; cum leii i 

piete fost aliniaţi cu faţa la! Tpextă, în -ateptu unei celule din 
Cosaai i culoarului.- Inăuntru se “auzeau întrebări și răspunsuri. 
Intrebările -pe un ton: ferm, răspunsurile cu jumătate de gură. 
Deci, ancheta nu putea fi:cu patru deţinuţi deodată și în celular, 
în aglomeraţie;, unde informaţiile puteau 'circula ușor. Vizita me- 
dicală? Era ipoteza cea mai plauzibilă. Ies cei patru și intrăm noi. 

La o masă, medicul penitenciarului: S 
-s=—Numele, prenumele, anul, ziua, locul nășterii ! 

i» Răspundem pe rână și'la fiecare să mai adăogat o întrebare: 
—Ce condamnare ai? 
Răspundem iarăși pe rând și ni'se poruncește să ne desbrăcăm. 
Dar: ce: e cu petele-astea-pe corpul vostru?, întreabă medicul. 
—Ploșnite, domnule doctor, sute de miit i 

ii—E, lasă că” veţi scăpa! de ele! Sunteţi bolnavi? 

“Avocâtul:spune'că a avut câtevă ictere și un detest pulmonar: 

Estei: consultat superficial: n i 


—-2715— 


E 


_—Bun de muncă! 

Urmează Boot 

—Sunt sănătos indindu-mă la ploșniţe: 
in, dar sân 

Mă codesc puţin, 

__gănătos! ş 

Marinarul, ȘI el 


3 ă, alții. j ȘI : 
e e mai puţin de o oră, suntem duși la parter, 
nr 


ae ieteni, cunoscuţi, unii în haine vărgate, veniți 

uude e întâia EEE Ci lesa condamnaţi politici i 
dez e pu: 25 ani și muncă silnică pe viaţă. Unde vom 
e a ii deja: la, minele de plumb. Nu eram însă siguri 
dacă în ţară sau în Uniunea Sovietică. E 

Apare ofiţerul politic, comandantul închisorii cu statul lui ma- 
jor, şi «un domn bine»; în 'haine civile, pe'care Lam bănuită fi 
dela Ministerul de; Interne: ra isi i: i 

_—Ri —incepe comandântul inchisorii— statul socialist nu vrea, 
să vă distrugă. Vă dă ocazia să vă reabilitaţi. Veţi merge la/ muncă. 
Fiecare zi de muncă va fi un pas 'spre libertate. In curând vă 
veţi revedea familiile. Veţi avea vorbitor, pachete; scrisori” "Totul 
depinde de voi. La capitaliști valoarea, este “aurul, pe 'carel-ţin 
sub; chsie.. La; noi, valoarea este omul, pe care-l ţinem: sub cheie. 

Zâmbește superior, satisfăcut de glumă, și continuă: „ALBIEI 

—Veţi avea mâncare cât să nu puteți! mânca. Numărul ca» 
loriilor/va, fi pentru fiecare. 3000. Dar vă atragem 'atenţia : 'să: nu 
vă intre în cap un gărgăune, să vă apuce cine știe ce dor de '10god= 
nică, de amantă, de nevastă și-să încercaţi! cine știe “ce, că vă 
curățăm fără nicio milă. Aţi înțeles 'ce vreau 'să 'spun? Acuni 
să-mi spuneți: sunt; printre voi ingineri? Să ridice” mâna în sus 
inginerii! qi 817% CB(BaiD 

Sunt ridicate 20-30 de mâini. |: q. Iioibora + Ţ 

Inginerii tree de: partea stângă. Ceilalţi, strângeți-vă in. par- 
pipa Inginerii treceţi unul câte unul, în linie dreaptă, aici 
in iață! 4 i z: 


sănătos. 


SII O Bu 


“8 9TROIOBbII0) 9) 
S'a făcut repede frontul inginerilor. | iesi cr9baugabă 
: —Mai este vreun inginer? Acuma, în spatele fiecărui: inginer, 
Teceţi cinci oameni.) ir, + 55. Simeria “e fetiieaiiă 


printre inginerii aliniaţi/eră și arhitectul Nicolae” Goga din 
= olae Goga, ne-am, așezăt ! imediat : 
u, Ion Rusu, Luca Dumitrescu, Nicolae Baticu și eu! 


București In Spateli E i 
: : e: lui 
Mircea Nico] rc 


2 120— 


Eram “0 echipă! de oameni care! rie cunoșteam “din adolescenţă, 
rămânând prieteni. vadit! uz 

Numai de hear lăsa așa, şoptește unul dintre noi. 

Lică Dumitrescu, fost avocat “31 Băncii Naţionale din Bucu- 
rești, Mircea” Nicolau, pictor și publicist; Ion Rusu ( Nelu), avocat, 
şi N icolae Baticu, renumit alpinist, veneau toți din Zarcă! în haine 
vărgate, inclusiv arhitectul Nicolae Goga. Toţi erau numai pielea 
şi osul. Dupăce sau format echipele, suntem luaţi, echipă cu 
echipă, şi duşi în celule goale, unde celor din Zarcă, li s'au adus 
hainele particulare. Era impresionantă frenezia cu care și-au îm- 
brăcat hainele. In special Mircea Nicolau, care le mânsăia: «Nu 
am crezut că la voiu mai îmbrăca vreodată.» 

Nu terminaseră toaleta, și apare gardianul: 

—Hai! Gata? Dă-i drumul afară! 

Mircea Nicolau era tulburat că nu-și găsește ceva. Il întrebăm: 

—Ce-ai pierdut? 

—Un șiret cu care aveam legat jos un crac dela pantaloni, să 
mă apăr de frig. 

—Pentru asta atâta agitaţie? Ce mai faci cu el acum? Dă-l 
încolo de şiret! 

—Cum să-l abandonez? Nu ştiţi voi cât am suferit cu acest 
şiret. Tot şiret. Tot timpul cât am stat în Zarcă l-am avut. Face 
parte din mine! 

Cu toate insistențele plutonierului, chiar cu amenințări, Mircea 
Nicolau l-a căutat până l-a găsit. 

Figura lui aspră, cu maxilarul desvoltat, ochii preciși, aproape 
metalici şi vorba rostită clar, rotund, lăsa impresia unui om dur. 
In realitate, era un om de o rară fineţe interioară şi un incorigibil 
sentimental. 

Nelu Rusu, pronunțând cuvintele mai mult pe jumătate, încer- 
când mereu să redea sensul exact a ceeace gândea, se întreba, 
despre semnificaţia scoaterii la muncă: 

«La, minele de plumb, noi ăștia care abia ne ţinem pe picioare? 
Vor să ne distrugă !» 

Luca Dumitrescu, brunet, cu o voce de bas profund, intelectual 
de rasă, critic de artă, critic literar, poet, era atât de emotiv, 
încât dacă îl comparai cu o fetiță de 15-16 ani, nu sreșeai. Tre- 
murându-i vocea, opina: 


— 212 — 


Trăim O condiție firească. de wi 


_—Tot e:mai a sate liber. Am auzit că'ne dă'pentru i eorrboluY astM tari lu 
și Vom a Ne iei luni, așa că ne SOL e E Cui ceva, ai pata : 
fiecare an muncit, rivea pe toţi surâzând și fredonând absenţ cei teaca re edi A 
Arbiteotul dig AL intervenea în discuţiile noastre. cu. Obser. 97109 bai Bnsbiv 
ceva. Din si în când, voice optoditiă ia câ 2 ala i ri 
ii e umo . i pi pa i ] f PUDUAO ) j 
0 Se Baticu, tăcut. | i î a E i ee UVE i Lsleiia ada 2 HD) 
Xa rd! b îstvinooi î 3 
i RI fit 199 i2 falnarairoqzs ian 8 
, Lai i anii 16. MIRCEA VULCANESCU 
5 i "eoiibovob 158 sipoi ud 8] | 
49910000 i sis (9, shi 13 i Ţ 
Uri 194 UV :snirebiros o ud talaviri»a € 
U 3 183 ut ab DuiA sI Muma 4 wzorăoliry aaoriM baii j 
ia) RSotiME Rând pe rând, celulele -se deschid și 'echipele, gata, formate, 
sunt îndrumate spre locul:de' îmbarcare.. -. .. 


Ciubrsig. ARD 
Ho tati A 
. D 1508, BO 


“Traversând culoarul etajului: doi, unde 'ne aflam, îmi arunc 
ochii la un'deţinut sdrențăros, care freca cu terbentină scândurile. 
Mi-au atras atenţia 'ochii mari, sticloşi şi îndrăsneala cu: care ne 


i i 1508 Bia 450000 aaa privea; iştiut! fiind că detinuţii politici, atunci când întâlneau un 
Sb -0lodii alt ideţinut;/sau-un grup: de deţinuţi, era obligat să privească în 
[ [-Ba -1r0ipd= pământ. Am. trecut; chiar pe lângă” el. Era Mircea Vulcănescu. 


OT. Joia 


în sibi 918 


Ne șoptește::- «mergeţi la; muncă». In privire i-am surprins un fel 
de bucurie, îmbinată cu amărăciune, Aplecat, îngenunchiat pe du- 
șumea, doar! ochii:-și fruntea, care mi-a: părut, nimbată, îl mai 
aminteau pe :cel de''altădată. Gorpolenţa,: lui era. redusă la un 
schelet, imbrăcat în: haine vărgate. Coloana vertebrală se observa 


5TR0i ID 


:-i UBlOBtVl 


) (3 2837 19 „ETER LUL RUIRIĂ . 
ct  Biiizor adrov 13 joilai50it prin'zeghea -de pușcăriaș. ir ini sinelui mama baban 
D roi 518 2078 HR Mircea Vulcănescu, una; din cele mai strălucite inteligențe ale 


generaţiei-dintre, cale-două războaie, fost. Subsecretar. de Stat la 
Finanțe, fusese condamnat; la; 8: ani muncă silnică, pentru '«aser- 
virea.economicăa; României, -Reichului, nazist». Am asistat la pro- 


Lairorait asa 


USTOTa „Uau UlSVĂ 


1 83591 2. H913sti DEBA cesul lui::Băncile/ apărării, icași: pupitrele magistraţilor,-erau pline 

iirsis052 aditicirrs2 9129b «ez de'zeci de dosare prin care Mircea Vulcănescu a, dovedit nu numai 

siiz5-ion „denulq 2b slomiet ad că economia României nu a fost deficitară în raporturile. cu Rei- 

! ferrtieib. oa 82 90YV. 2 : chul, ci dimpotriva, prosperă. Germanii ne plăteau grânele și alte 

d 5b-250.0 49 janura rrozaritren CER = ra produse alimentare pe care le cumpărau la noi, în aur. Mai mult, 

i arstii. otitto „ana ob. atita „Bat 8D aveam o cantitate mare de aur —după câtemi amintesc, două 

L-a] 0-40 isiaqenoa- [i Bogb-4B00il Vvagoane— pe care nemţii ni le-au avansat, pentru livrările de 
riiqo-.sadov. iubiti grâne ulterioare. 


— 24 = di — 23 — 


-udeca procesul lui Mircea Vulcănescu era tie 
Sala în Care se Ju pe economişti, ziarişti, (teroarea încă nu 
sită de avocaţi, role it 46), Mircea Vulcănescu, prin dosarele 
ă era E vedit, cu o evidenţă indiscutabilă corecti. 
de care dispunea, & A rturile comerciale cu Statul român și, în 
tudinea germanilor in ia cu care condusese această economie, 
intă, pricepere! ralul Stoenescu, militar de carieră, a île ş 
Mircea Vulcănescu Gene ae jurat de colaboratori 
> mare calitate de & se fi inconj : ca Prices 
mă ma eg a Da certat Și cm Pi 
Șs Mirea Velea evidenţă, cu toate actele doveditoare până 
ia a minor contract, Mircea Vulcănescu a fost condamnat 
la 8 ani muncă silnică, ceeace a echivalat cu o condamnare la 
moarte, ştiut fiind că Mircea Vulcănescu & murit la Aiud de tu- 
berouloză” pulmonară; "fără "să" aibă nicio îngrijire medicală. 
Mai târziu —îmi este greu să-mi amintesc: anul ani statide 
vorbă cu tostul secretar” de laYmca' —tiliala București Zahier-. 
pic, în braţele căruia a murit Mircea Vulcănescu. Zaăhiernic mi-a 
mărturisist următoarele : Mircea Vulcănescu avea 'o-cavermă la 
plămânul stâng. Mircea Vulcănescu aflase dela'alți deținuți că 
cei cu cavârnă la plămânul stâng mor'în timpul' somnului. Voința 
de-a avea conștiință a tot” ce“se petrece cu el'era atât de'mare, 
încât făcea eforturi supraomenești să nu doarmă ceeace îi slăbea, 
mult rezistenţă. Ingrijirea medicală îi era redusă; la câteva aspirine 
pe zi şi nici acestea în fiecare zi. Cutoatecă fusese internat im ulti- 
ma 'fază a bolii” la infirmeria penitenciarului, n'a “primit! nicio 
medicaţie specifică. Medicamentele străine, care erau în: depozitul 
infirmeriei, erau folosite numai pentru. îngrijirea “delatorilori sau 
a celor dela dreptul comun, adică a criminalilor: de rând: 
—Şi-a dat duhul, mi-a mărturisit Zahiernic, în “braţele: mele, 
cu ultimile cuvinte: «Spuneţici' Aninii'să mă ierte b»-(Este 'vorbă 
de Anina Rădulescu-Pogoneanu,  căre a 'fost prima lui soție.) 911 
se cae in Ai Vulcănescu, și cum vom vedea nai târziu, E: 
ÎN pna bi ca Oh oaie covla rul Sai ef 0 
: i - i2b 20? s ur iotuArnosi Birriort099 Bă 
08 190 „Sroqzoiq „svirtograib. Î0 1U9 


î9. Baub-— me red RE 
GUb— nus 9b siaarr BigtitirBo O IB9V8 
HBYS Us-9l in iilmen sad sq —BI5B038Y 
osoinsilu 94819 


— 216 — 


IV. LA MINELE DE PLUMB 


1usţ Di sh. imtora 10 al „Rotar aaab. 5 


airse 3-0 LTadlt 193 uă ) IRI 32 440 


disz 190 719% da 


fct ÎROLATIA-STRO-AIE ADIMARTIA 8II 
1. LA BAIA SERIE: căi 
OGÎIDIE MU dub avoh 8 2 839 î2 JI2 
IÎMIRINODAL-A9 LI BIR 
2 3D auis VTINS si 

„In aceeași zi am. fost îi Sf în avito-dubei și transportaţi la 
gară. Probabil Teiuș. Auto-duba trasă cu spatele în ușa vagonului 
dubă.- Apoi, într'o; oră plecăm. Ini grupul din această dubă erau 
mulţi din Transilvania: Atât-cât: se putea vedea, printre gratiile 
dese ale ferăstruicilor ajungem'la concluzia că mergem spre Nord. 
Deci; nu'era' imposibil să fim duşi în U.R.S.S. —mai ales că eram 
informaţi încă-din 1945, despre propunerile în sensul acesta făcute 
de Nicolae Penescu, fostul secretar general al partidului naţional- 
țărănesc, apoi la procesul lui: Iuliu Maniu unul din acuzatorii 
principali. Circula mult în București —în Bucureștii anului 1945— 
știrea; că Nicolae Penescu. propusese alcătuirea de dosare pentru 
toţi legionarii; 'pentru-a fi predate sovieticilor, și cu aceste dosare 
şi legionarii. In 'categoria legionarilor intrau însă toţi care mani- 
festau rezistenţă la actul: dela 23» August, asimilați toţi... «fas- 
ciști», inclusiv: «Gărzile “Iuliu Maniu». “Comuniștii considerau pe 
toţi-cei ce li se opuneau sub orice formă, «fasciști» “și” «legionari». 
Chiar pe evrei, care erau în număr insienifiant în închisoare și 
numai, în» rândurile: «rezistenței: diplomatice». In “echipele parti- 
zanilor; adică 'ale. ÎI pbotozii “din munţi, nu! am ALPI să fi fost 

i piara aa i Biiarnoa BIăh Host Ba Mio us 
» Ajungem, insfârşit, la ceeace se numea în limbajul lor, colonia 
dai muncă dela Baia Sprie. Era' în fapt și în “formă un lagăr în 
toată regula. Incă de când -coborim din dubă remarcăm un spaţiu 
de sârmă; ghimpată înalt; de doi metrii, la 0 oarecare distanță de 
gardul înalt de patru metri. De jur împrejurul gardului, din 25 în 
25 demetri,-prepeleacuri. în care străjuiau ' soldâţi de securitate 


—- 2794 


—— 


easemenea, la doi metri de gard, jur 


x d iz : R 
En Auni e 4 rând de sârmă ghimpată. Cabanele 


dului, un al 


careu. ş = 
ţe unde ni se spune: 


cu «palalaici»- 
împrejurul gar 
erau dispuse în 
Intrăm în cur G 
eederă aveam sensaţia că suntem liberi. O zi senină de 
Intr'adevăr, Sala de a sta sub cerul liber, sub soare, miș- 
ţoamnă şi posibili aracă la alta şi căutându-ne prietenii, 


n aume în voe dela 0 b ata a : 
cându: ina izolarea strașnică în care am fost până atunci— 
cunosc 


; euforie. 
ne dădea la oii ORE cea, de a doua dubă, un gardian, sub 

Inca E lectori acestei «colonii», ne împarte fiecăruia, 
ee de un kilogram, cu recomandajia : 

__Este raţia pentru ziua de astăzi ! 

Pentru. mulţi; bucuria de a sta sub soare, da Și revedea priete- 
nii, de aschimba informaţii, depășea foameă, încât pâinile'au fost 
depuse pe paturi în dormitoare. Curtea era plină de grupuri, întruni 
adevărat zumzet.. Părea.că viața noastră “s'a schimbat fundamental: 
și că ne așteaptă: zile fermecătoare. IOlidirtizi19t 9iB 9a3p 
In toiul'acestei bucurii. generale, apare locotenentul: David, di- 
rectorul: lagărului: şi locotenentul Alexandru, “care era''ofițer!poli- 
tic, şi: ordonă  «adunarea'-generală:» i D293 

Locotenentul David, care mâi purta, şi titlul de administrator, 
ne-ţine ;un logos, în care ne-a spus în esență: 10 io 

—Partidul vă dă ocazia să vă reabilitaţi prin muncă. Veţi primi 
hrană bună. Trei mii de calorii pentru fiecare și pâine: câtă puteţi 
mânca. Veţi cobori in mină. Fiecare“ roabă- de:-minereu pe -câre. 
o; scoateţi. pentru clasa; muncitoare, 'vă.fi'o- zi spre libertatea 
voastră, Veţi avea, voe să primiţi de!'acasă pachete: și” scrisori) 
Acei. ce se vor evidenția, vor avea: și vorbitor. Dar vă” atragem 
atenţia, că orice act; de nesupunere: îl: veți plăti-scump. 1 1) 
îmi pieti e să vă atingeţi de sârma;-ghimpată, (care era, după- 
i i: Side doi metri de gardul inalt de' patru metri )/ Dacă 
pia E a El ordin să trasă, fără somaţie. Puteţi rerge 
A Rt a un „metru de sârma ghimpată, Legionarii să 
măsuri 'drasti sanizeze, pentrucă noicvom ști tot/și vom'luă 
li : astice,. Veţi. fi plătiţi la nivelul salariilor: muncitorului 
iber, Prin urmare, administraţia, recui n, tonal A legio- 
Barii— și lore: este adres „ rundigin Biagelii tg Sa ai 


at: avertismi tul. iica sb ilent IUDI8E 
Focotenatul: a eritui. :nteq sb iert 
etul' Alexandru ne onorează şivel-:ciw-o"recomandație: 


I02iV1 sb 


=— 280: — 


—Băgaţi de seamă! Clasa muncitoare v'a primit în rândurile 
ei, oferindu-vă favoarea, de a lucra, în această mină, una din mun- 
cile cele mai preţuite de partidul nostru muncitor. Vi s'au creiat 
condiţii! 'Trebue să daţi dovadă, prin muncă și reeducare, că v'aţi 
pocăit pentru toate câte le-aţi făcut în trecut și că meritaţi cinstea 
care v'a făcut-o partidul. Sunt unii dintre voi care și-au luat altă- 
dată angajamente, dar azi se dau inapoi crezând că le merge. 
vă mai spun încăodată că partidul nu cedează și nu există. cale 
de ocolit. Noi suntem inevitabili! 

Un gardian, privind mulțimea deţinuţilor, șoptește unui alt gar- 
dian de lângă el: 

—Aici e minte cu carul! 

Cred că este indicat să consemnăm o parte din numele celor 
din primul lot: 

Inginerii: prof. Ion Bujoiu, Alexandru Balș, Aurel Băltănoiu 
şi Gheorghe Palade, care formau cadrele superioare —dintre de- 
țţinuţi— pentru exploatarea minei. Acestui grup era atașat un 
distins geolog, Gheorghe Marinescu. Mai târziu au fost aduși Ro- 
meo Pleșoianu și Iosif Klein (german). Toţi ingineri mineri. Pro- 
fesorul universitar Ion Bujoiu, fost ministru, fusese acționar al 
acestei mine, părăsită de «capitaliști», ca nerentabilă. Din calcu- 
lele inginerilor specialiști, rezulta că minereul cu care era înzes- 
trată roca era cu mult sub nivelul acceptabil pentru a justifica 
exploatarea, adică, între 2-3 %. Procentul mai mare era cel de 
plumb, (în limitele indicate mai sus), urmat de zinc, cupru, argint, 
stibiu, chiar wolfram și aur, dar acestea din urmă în cantități 
atât de mici încât puteau fi socotite fără importanță. Unul din 
maeștrii civili ne-a spus că aurul rezultat era de două grame 
la tonă, 

Mina a fost închisă de capitaliști nu numai din cauza neren- 
tabilității, dar și a insalubrităţii. Tuberculoza făcea ravagii prin- 
tre muncitorii civili din partea locului. Deasemenea, radioactivi- 
tatea apelor avea un procent foarte ridicat: odată şi jumătate 
peste limita permisă de normele de securitate ale muncii. Aceasta 
s'a dovedit mai ales la începutul lucrărilor de deschidere a ori- 
zontului XIII. Deţinutul Dumitru Jurcău a fost scos dela lucrările 
acestui orizont, cu ochii atât de umflaţi, încăt nu mai putea des- 
chide pleoapele, iar un maghiar, Pop Arpad, cu scrotul umflat 
ca o minge de tenis. Probabil că întâmplări similare s'au produs 
cu ani înainte, când s'a hotărit închiderea minei. 


— 281 — 


3DII 


ot O 89 


LE 


2. COMPOZIȚIA. LOTULUI 


Care era compoziția: acestui lot? Din tabloul alcătuit cu minu- 
țiozitate. de inginerul Victor! Leahul, astăzi în U.S:A., la Detroit, 
tablou pe care îl folosim şi noi, cu pătat ci dsale, iată... «mun- 
citorii» : Ş 

„Avocat Nicolae Pâslaru din Iași; decedat la: Aiud în urma sili- 
cozei contractată în mină ; avocat Emil Budei, avocat Nelu Rusu, 
avocat și scriitor Luca Dumitrescu, avocat Negreanu, aviator Va- 
sile Ciobanu, arhitect: Niki: Prâncu, mort în mină, căpitan Vasile 
Moldovanu, profesor Mircea Nicolau, conferențiar universitar Cris- 
tian, Petrescu, avocat Nelu Moldovan, prof. Sandu Mazilu, contabil 
Const. Magearu, arhitect Nicolae Goga, inginer Nonu Sassu, medic 
Gheorghe Marcoci, prof. Gheorghe Juncu, Virgil Totoescu,  pro- 
CUuror Traian „Ambrozie din Iași, prof. Ion Alexa, din Iași, prof. Va- 
sile Hudici-Iaşi, sculptor, Gheorghe Gheorehiţă-Iași, prof. sculptor 
Gheorghe Crâșmaru-Iași, Traian Blaj “Şi fratele său Doru-Viorel 
Blaj din Caraș, Tudor Roșca, învăţător Ion Arghiropol, Dumitru 
Spânoche, Teodor Popescu, Atanasie Zamfir, căpitan Gheorghe 
Capotă, medic “Cornel Şercăianu, Traian Tenghel, inginer silvic 
Ion Pantiş, prof. Sebastian Mocanu, inginer Jean Aristide, căpitan 
Simion Popescu, Nicolae Stupu, “Dan Zamfirescu, Constantin Bu- 
suioc, Eugen Costea, Zaharia Pop, fost prizonier în URSS, 
avocat Dumitru” Popa, farmacist Dan “Duţescu, primul mort din 
lagăr, "Gheorghe Coșeriu, ăvocat "Eugen Gheorghiu, fost șet de 
cabinet al lui Mircea Cancicov, Const. Herghelesiu, Valeriu Puș- 
cașu, căpitan Virgil Vlădescu; Gheorghe Militani-Vrâncea, inginer 
Aristide Manolescu, Stefan Moravyschi, Emil Corcoțoiu, Victor! Cor: 


— 283 — 


————_. 


inginer Emil Atanasiu, Tiberiu Henţea £ inchis din 1941), 
ii Bărbieru, Mitu Cormoș, invățător Vasile Dra, 
călugărul Dumitru Bellu, Vasile Mann, Vasile Ungureanu Pan. 
gomir, âv0: : ictor Gurău, Aron Spaniolu, avocat Con 
AU Eee E baba, o pescu-Târeoviște, Alexandru Părea 
ge piete Ionescu, poetul Ștefan Vlădoianu-Constanţa, far. 
cu, prof. Conte: 1 inginer Ștefan Aramă, Miltiade Tonescu, 
ia A A. Lichinţean, Octavian Rădulescu, Octavian Gligor, 
văi Jon Mitran, viticultorul Ambrozie, inginer Ion Cons- 
tantin, avocat Aurel Gherăse-Rădăuţi, “pictor Aurel Chira, Ion 
Chirilă, Traian Pop, POP, Radu Şutu, inginer Virgil Procopovici, 
preot Nicolae Grebenea, preot Valeriu Antal, preot Teodor Bej, 
preot Teodor Codilă, preot Justin Pârvu, călugărul Parfenie, preo- 
tul Gheorghe Serban (din Constanţa, împușcat în incinta lagăru- 
lui),preot Ion Elinescu, preot Pătru Mureșan, preot: Pavel Glăvan, 
preot-Ion. Neacșu, preot Nicolae Pâslaru (tot/din! Iași, ca” și 'avo- 
catul'cu același nume). Peoţi greco-catolici Ion Leluţiu, Ion Mihos/ 
Dumitrașcu, Ion Rotaru. : «liroiia 
Aviatori: comandor Ion Dumitru, Hariton “Dușescu, Valeriu 
Cârligea,- Cătălin Ropală, Vasile Boaru, Vasile "Ciobanu; Constan= 
tin Hariton. / UD25TI LEII r] 152 ie 4890Yp 
Sportivi: Antrenorul Stefan Cârjan, Ruigbistul' și profesorul 


Constantin- Tanoviceanu, Nicolae Baticu (alpinist) „re vobloM 
Marinari : Niki Vâlsan, Romeo Snăidero, Constantin” Copadiu, 
Augustin Macarie” Aurel Pastramăgiu. 7 9 li ariel Jen0) 


Medicii : Cornel Petrasievici, Stere Caepi, Constântin Matcoti, 
Josef Veselovski, Constantin Niţu, Pincu Kleii (evreu), Alexandru 
Ghika, Duniitru Moisi, Nicolae Gorjinischi, Constantin Stamate, 
Ernil “Teodoru, Alexandru Popi! HRISTIT Î2BL-IamM2RID 9191087) 

Ziăriști: Ilie Popescu-Prundeni, Romulus Dian, 

LS SIGURA MIO )DOaT  „S/lDO0NBGG 


3i enierul: Colonel Ion, Olteanu, maior.Ion. Mocanu, maior, Ion 
N S9AMAR Trepăduș, căpitan, Valeriu. Rogojanu, locotenent 
mil Anastașiade, căpitan Ion Dinescu, căpitan, Narcis 'Triandafţ, 
căpitan Ion Dindelegan. . Socăpii n Narcis Triandaff, 


i 


PP PT ut SIR „CI RITEARS „B3leo0D unse „Doua 
lae Diet, Beta lea Alexandru; Grumezea,. Dumitru: Tiţa,/ Nico- 
Nicola ui Mihai. Stamate, Dumitru „Roman, Gheorehe';Nazarie, 
colae. Dan, Ion Dobrescu, Lungu; Zita niM i 
Poliţişti: Nicolae 'Opaiț,. Antori: 
tantin Penovici, Romeo! Cojocăru; 
» 


Io) 6991iM iul la 330id82 
Yoiculescu, Pavel Celica, Cons: 
Gheorghe Amarandei; Gheorghe 


— 284— 


Sr atzi 0 Za 


Butnaru, Ion Bunelu, Nicolae Priscornicu, Gheorghe Roman, Ion 
Mânăstireanu, Dumitru Buliga. 

Străini implicaţi în treceri de frontieră cu pasageri cladestini: 
Mustafa Keazim armator turc, Sami Sabac, evreu turc. 

Evrei, foști deţinuţi la Buchenvald: Moni Gruber, Emeric 
Kupfer. 

Foști membrii de partid și securiști: căpitanul de jandarmi 
Ion Petrescu, (fost șef al gărzii care l-a păzit pe mareșalul Anto- 
nescu, după arestare). A fost unul din cei mai detestabili din lot, 
atât sub raport fizionomie cât mai ales moral. Mătăhălos, cu voce 
groasă şi vorbă bolborosită, cinic și servil, căpitanului Ion Petres- 
cu i se datoresc multe victime din lagărul de la Baia Spriei; Pro- 
curor Nicolae Bunescu, procuror Zeno Barbu, Nicolae Crăciun 
(fratele Constanţei Crăciun), Alexandru Cleja. 

Hamali: Grigore Brandenburg, Odip Mustafa. 

Două grupuri compacte de țărani vrânceni și dobrogeni, care 
au făcut o notă aparte prin seriositatea și munca echilibrată. 
Fiecare grup avea înnăuntrul lui pe unul, dacă nu mai bătrân, dar 
înzestrat cu o pondere şi o înţelepciune care impunea celorlalți. 
Li se spuneau, patriarhul dobrogenilor și patriarhul vrâncenilor. 
Primul se numea Crăciun, cu o figură mereu surâzătoare și gata 
oricând pentru o vorbă de duh. Cel de-al doilea, Bunghez, sobru 
şi foarte inteligent. Merită a fi citați, pentrucă ei și alții ca ei, 
au alcătuit marea masă de anonimi, care au constituit rezistența 
mută şi de nepătruns a României cotropite. Niciun elogiu nu este 
suficient pentru țăranul român, simplu, decent, dârz și muncitor, 
pentru care Dumnezeu și pământul ţării erau un tot nedespărțit. 
Cu un excepţional simț de orientare, cu o smerenie care încor- 
pora, virtuțile esenţiale ale poporului nostru de creștini și eroi, 
țăranul român a dat dovadă de tact, de răbdare și de ințelep- 
ciune, care alcătuesc garanţia supravieţuirii noastre în această, 
cea mai grea încercare din istoria românilor. Observându-i cu 
atenţie, nu am surprins niciodată un sest sau un act spectacular, 
prin care să se afișeze, ci întotdeauna retrași, tăcuţi și neclintiţi. 
Vorba lor era cumpătată, zgârcită chiar, pentrucă viața lor era 
fapta însăși. Intre orășan și faptă, există un spaţiu, pe care multe 
artificii îl măresc. Orășanul se explică mereu, cu o necesitate bi- 
zară. “Țăranul, niciodată. De aceea, țăranii și în această încercare, 
au fost zidul cel mai de nepătruns pentru cutropitori. 


— 285 — 


3. MUNCA SUBTERANA ȘI GRIJA PARTIDULUI 


Mâncarea 'care! ni” s'a dat din prima zi a fost atât de grasă, 
încât, după: douătrei zile, lagărul “a “înregistrat primele cazuri de 
hepatită. Aveau 'nevoe să ne întremeze pentru muncile grele pe 
care le aveam de făcut, subteran, dar nu au făcut-o gradat, după 
nişte preseripții medicale, ci neau îndopat ca pe animale. Eram 
cu toţii atât de slăbiţi și atât de infometaţi, încât deținuții nu-și 
mai puneau- problema sănătăţii. Imi amintesc de profesorul Sandu 
Mazilu, care a mâncat. fără întrerupere, două pâini de câte un 
kilogram, fără să se fi săturat. Timpul cât am stat la suprafaţă, 
pentru întremare; după “câte îmi amintesc, a fost de două săp- 
tănăâniă 473 19230 RO i 1 

Pentru: a da un exemplu de «srija» cu care ni s'a făcut exa- 
menul' medical 1a' Aiud, pentru cei 'ce plecau în mina de plumb 
să; lucreze, și mai ales pentru a da exemplul de intenţia lor de a 
ne 'extermină; este suficient să 'cităm cititorilor noştri cazul far- 
macistului 'Dan' Duţescu, din "Râmnicul “Sărat, care a murit de 
tuberculoză pulmonară, â! treia“zi dupăce am ajuns în lagăr, deci 
înainte de a intra în mină. Era posibil ca o tuberculoză bilaterală 
avansată să nu! fie observată de un medic, oricât de superficial 
ar fi fost examenul? ri 
ii" In aceste zile! de iîntremare», ni sau dat instrucțiuni de «com- 
portament», iar inginerul Ion Bujoiu, la o şedinţă în sala de mese, 
nea; vorbit despre condiţiile “de 'lucru în mină, despre primejdiile 
care ne pândeau. și “despre pertoratul' cu apă. Muncitorii civili, 
preferau perforatul pe uscat, pentrucă și puteau face mai ușor nor- 
mele și nu le punea decât! 0 singură problemă a sănătăţii, pe care 


= 2BP — 


o dispreţuiau. Perforatul cu apă mai presupunea 0 serie de operaţii 
care consumau timpul de lucru propriu zis. Astfel, trebuia conectat 
aparatul la un rezervor, apoi introdusă în sfredel o țeavă care 
injecta apa cu ajutorul aerului comprimat. Ţeava se defecta foarte 
uşor din cauza percuţiei sfredelului, încât accidentul fiind frec- 
vent, pentru fiecare înlocuire se necesitau 30 minute. Desigur, o 
experienţă stăruitoare năștea îndemânarea și timpul de înlocuire 
se scurta .Intervenea însă și o problemă psihologică. Muncitorii 
civili, care lucrau la orizonturi diferite de ale noastre, erau în 
marea'lor majoritate abrutizaţi și își desconsiderau viața. In spa- 
țiul geografic în care erau minele, singura sursă de existenţă 
pentru locuitorii din părţile locului, erau aceste mine. Lucrul în 
mină începea încă dela vârsta de 14-15 ani. Bineînţeles că erau 
puși la început la munci mai ușoare, dar totuși, sub pământ. 
Chiar femeile. In- condiţia grea de muncă. subterană;-și::mâi/ales 
in condiţiile-de lucru-ale minelor dela noi, după 8-9-10 ore: de lucru, 
obosiţi,: murdari, prima lor-tentaţie, ajunși» la-suprafaţă, era: câr- 
ciuma. O mare parte a salariului lor; era; lăsat la-cârciumă  Alcoo- 
lizați, cu plămânii ciuruiți de; silicoză, fără 10 îngrijire- medicală 
la; nivelul: necesităţilor,: adesea; și cu familii inumeroase,:mai toţi 
minerii —după: mărturisirile maeștrilor civili:cu-care;eram în Con: 
tact—, se sfârșeau la vârsta de 40: de-ani. >: 89 „HliseM 
„ Deţinuţii, spre deosebire: de muncitorii civili, ţineau să-și-con- 
serve viaţa. și ifăceau tot ce era; posibil să se salveze, pentru! a-și 
revedea familiile, copiii, părinţii, de care fuseseră rupţi. In'afară 
de acest aspect,:majoritatea deţinuţilor erau intelectuali 'și,“prin 
urmare, cu-o capacitate mai mare; de discernământ: Țăranii, care 
„ formau o' altă masă compactă între deţinuţi, urmau cu»sfințenie 
„ sfaturile. și exemplul intelectualilor: Chiar muncitorii, puţini câţi 
se aflau între: noi, făceau parte integrantă din spiritul! și: menta: 
" litatea intelectualilor. Ocategorie. aparte. o formau, cei.care-nu 
„erau... l«nici:cal-nici măgar», desrădăcinaţii, subofiţerii şi alţii-ve- 
iţi la oraș, și care alcătuiau marea masă-a-delatorilor. Adicăcun 
„fel de târgoveţi desprinși de țarină, dar neasimilaţide-oraș: Aceş- 
„ia își asigurau existenţa dn câștiguriilicite, neavând» propriu 
zis micio meserie. „i, LioUus A col lwrsnieni “ai „«ÎM9ra8h1oq 
_viInrziua în care urma: săintrăm în mină, -sa--făcut o nouă 
z: «adunare; generală», la care ofițerul politic-ne-a ţinut un-nou: logos, 
în'care ne-a spus: i rii Roz aci luieroti 

«Veţi lucra; în două-schimburi: Unul de, zi -și altul de noapte. 


19| 319191 


— 288: — 


Veţi primi haine de lucru. Coboriţi pe echipe cu corfa. Schim- 
burile vor alterna. Schimbul care lucrează săptămâna Asia de zi 
în săptămâna următoare va lucra de noapte. Aveţi șefii voștri dă 
echipă și maeștrii voștri. Dar veţi avea și maeștrii civili. Vi se 
atrage atenţia cu toată, seriositatea că nu aveţi voe să discutaţi 
nimic cu maeștrii civili. Ei vă vor da sfaturi atunci când trebue 
dar noi credem că nu trebue să primiţi sfaturi, pentrucă, fifa 
voi se află personal specializat. Bujoiu şi Balș vor cobori cu voi 
în mină. Mina este bine utilată, pentrucă statul socialist a făcuţ 
totul ca muncitorul să nu mai aibă condițiile de muncă de acum 
2000 de ani, când Bujoiu și Balș erau proprietarii acestei mine. 
Pe vremea lui Bujoiu și Balș, se perfora, pe uscat și oamenii 
mureau de tuberculoză la 40 de ani. Astăzi se perforează cu apă 
şi oamenii muncesc viguroși în mină, până la, 60-70 de ani. Pe yre- 
mea lui Bujoiu și Balș, muncitorii coborau pe scări de lemn, astăzi 
se coboară cu ascensorul (coria). Pe vremea lui Bujoiu și Balș, 
oamenii trăgeau vagonetele încărcate cu tone de minereu până 
la gura minei. Astăzi, sunt locomotive electrice. Aveţi toate con- 
diţiile să munciţi ușor și cu spor. Şi să vă păstraţi sănătatea. 
La, suprafață aveţi un cabinet medical, cu medici de-ai voştri, 
care vă vor da toate îngrijirile în caz de boală, sau accident. Aveţi 
medici de-ai voştri şi în mină, cu truse medicale de prim ajutor. 

Dacă găsiţi bucăţi de ziare sau alte hârtii, nu vă atingeţi de 
ele și raportați imediat lui Petrescu sau maeștrilor civili, să le 
ridice. Să nu vă pună dracul să lăsaţi scrisori prin mină, sau să 
vorbiți ce nu trebue, pentrucă vom fi necruțători cu actele de 
indisciplină.» 

In urma acestei «conferințe» am avut cu toții impresia că 
«maeștrii civili» erau în realitate ofițeri și subofițeri, însărcinaţi 
cu supravegherea, noastră. 


— 289 — 


E 
3 
ttizaa 
'ș) 27 Ț 
) 28 E i 
i Tizaa 


59 


151| HI fuisbăa 1ap 
A sii 5i95qe ACTORIE AI 


88. îi piolVE DIrBI 4003 
7 ie VIOLA 


TIIBIV 5299rusret. ice ti 
e codasa itroarititi AIBE 18 LIOIIEL: 
4 18110 LIOREI5028 4198 


oz 1 JIOCIRRE 

isriciso ii 1t9VR SIRIA 
IA 

> at olizițizeani 93801 RD 0008 


rr j ficrr (ii 42 ÎTI2OY 18-90. 13 
i j sis 5 1759 I3ias9 


aa 55207139 Îuri porni 4 8HOgB 


Fa IuDBib Bere i uri BE, 


zi ii -cuov B5imtnoq „owdort 4rt 89, Bl 
iii 
j tis 2708 «BI 1910109» 1912908 ADERE 


sisliiear ai ura ailiVi) ARĂ 
„BTl2Rorr 85131199VÂK 


] Bi > TC fit js 48| J= 
? PĂR î 3 lips 10% 
Girl) INI IRU sa £ ) 
a eră d: Ti) ZII , 
) 10] TTROI Ţ 
RD IZEI 1 £ i Apei 


Oro? 


THIS 


EI TI 


“BIIBIDOTG OS50gi Aire 
io dada 9iqeab 4,310 NOUA. VIAȚA: 
tao 5 Bo 9iriatii Îsi JIMICIO IFA 313 i 
ZAnOITA Aia sei Era Y 
je: rai BII39iyoa Roti a ra Lu (Uta 1510 
„(dăsiatiidiza 925 ITICI” SIE 3D) Liier ă, 


„Am intrat în mină! Dupăcâteva zile de aier și soare, cobo- 
rând la 500;metri sub pământ, neam spus cu toții: «De aici nu 
mai ieşim !». Galeriile murdare, cu un miros straniu de cadavru, 
miros pei care l-am identificat mai târziu “a fi. al rocei oxidate. 
Echipele au rămas; inţial,-cele: formate la, Aiud. Dar numai echi- 
pa în sine! In locurile de muncă invecinate, uneori foarte apropiate, 
(locul fiecărei echipe fiind stabilit), se- găseau! alte-echipe, cu oa- 
meni complet necunoscuți, mulţi cu figuri pe care le numeam 
«suspecte». Intre timp mai venise un transport. Efectivul total se 
mărise la, 300; deţinuţi. ! i e oo iF3eriog 
„Ce trebuiasă; facă o echipă în! 8 orede lucru, ore care se pre- 
lungeau până la 9 și chiar 10 ore? Să perforeze roca, cu“ perfora 
toare icehoslovace, în;greutate de: 40-45 kilograme. Trebuia, să dăm 
un' anumit număr; de: găuri, cu un metraj normat. Aceste găuri 
erau. încărcate. cu; dinamită, și «pușeate»:de artificieri “civili; nu 
pentruca să ne cruțe nouă, deţinuţilor, “sănătatea, -sau viaţa, -ci 
—se înțelege -ușor—:să nui existe înmâna noastră dinamita. cu 
ajutorul căreia, să: facem.:. «revoluţie». Materialul . rezultaţ; din 
puşcarea; găurilor! făcute de o:echipă, în schimbul următor, aceași 
echipă, trebuia so :spargă: cu barosul: în; bucăţi- nu mai-marii de 
20'-centimetril, -pentruea, să! pătrundă prin grătarul  rostogolului, 
prin care îl aruncam pentru vagonetari, în galerie. Vagonetarii 
îl încărcau'și-l cărau, nucu locomotiva, electrică, cum. nise spu- 
sese, ci-cu braţele. (ca, pe: vremea: lui :Bujoiu și: Balș, acum două, 
mii de ani!). Niciodată la un rostogol, (un puț de circa; un: metru 
și jumătate sau. doi diametrul). nu erau „aceeași. vagonetari, pen- 
trucă vagonetarul, dacă ar fi Știut cine lucrează în abataj la ros- 


„Jia i: 


— 2918— 


i putut menaja un prieten, un cunoscuţ, In 00 


ul respectiv e „5, ce raporta lucrul echipei din abataj, în. 


togol i: sui 
fapt, va80 et el care încărcă rezultatul rau „echipei reSpeo- 
trucât €l a e de jandarmi, petrescu, Muftiul, cum îl vom 
tive. rostul ceea noastră, foarte zelos, om de totală încre 

4 . i în k 


: ă esheze producţia. KEes 
toate rostogolurile, e a Cetea date, despre acest Căpitan 
Este necesar rest Am pomenit mai inainte că a fost șetu 
de jandairt» aa după arestare, pe Mareșalul Antonescu, dar. 
gărzii care ka Pe? resalului din Uniunea, Sovietică. Imediat după 
după inapoiereă preiei (de mare încredere, se subinţelege), că. 

cere ăi fost “arestat pentru' crime “de 'războiu, și/con- 
BURDuE cae alul poporului. Era acuzat, și dovedita fi ucis, 
apa a pei un număr de evrei. Acest“ucizaș! a! 'daveniţ 
i rai a autorităţilor comuniste în închisoare și“în7lagă 
i muncă, în lcare ne aflam. Petrescu avea; toate” stigmatele 

n ovale și fizionornice” ale criminalului, stabilite! ae oriminol 
gul italian Cesare: Lombroso. Ochi mici, frunte! îngustă pilozitate 
abundentă, cap” mars şi o 'corpolență neobișnuită.” Voce” caveri 
noâsă, niciodată. prea tare, niciodată prea încet: Buzele groase, | 
pomeţii ieşiţi, pasul domol, cu mâinile bălăngănite' ușor și pal 
mele mari întoarse spre'spate: Priviri 'fixe și frazele: rostite între- 
tăiat. Brunet, gâtul gros. girlo î2 0 al BrrBq WUBBBRIIIL e 
După August 1964, data la care; în R.S.R. au 'fost/eliberați 
toți deţinuţii politici, căpitanul Petrescu a continuat să 'serbucure. 
de atenția forurilor superioare comuniste: Ni se” putea ști nimic 
sigur despre el, dar încrederea comuniștilor în eL pentru serviciile 
ce le-a adus fără nicio rezervă; explicau privegiile “despre! care 
citeula svonul. Petrescu avea, cu'evidenţă; toate' articulațiile îMo 
ralităţii; cinismului, bestialităţii:! Era prototipul: monstrului; 
„Mai este necesar, pentru cei” meavizaţi, să “facem o“sotrtă! des 
criere a minei, cu denumirile, uneori! foarte poetice, lăl& diferitelot 
Eu CA Is0Oeav sting BOB Îi 9189 [tirg 
crai ară tot exiloraite norizonturisa îieepAtă36I 
lit nesanatos) CIRES DEI 
aerisită, Un ic. ieșea, direct/la! suprafață, eră cea) mai 
tele cu minereu și se ări deci, galeria 'pe care circulau Vagone: ă 
iculau materialele, abatajul, adică ! 


20998 


de: muncă. propriu zis; Din âbataj, care era la un nivel superior 
galeriei,erau perforațe- în rocă «rostogolurile», prin care se eva- 
cuau. din abataj. materialul rulaţ. «Rostogolurile» aveau jos, «la 
gură», scânduri: groase, care împiedecau minereul să cadă în ga- 
lerie, pe: linia; vagonetelor. Aceste scânduri erau. ridicate numai 
când vagonetul: era: «la; gură» pentru a -fi încărcat. Paralel cu 
«rostogolurile» erau -alte „puțuri: prevăzute cu scări, prin care se 
pătrundea și se ieșea-din abataj și care se numeau «suitori». 
„„„Abatajulieraiun fel: de grotă imensă, în care, urmărindu-se 
filonul--de minereu, sau mai: bine 'spus, «roca mineralizată», se 
perfora;-Cu : ajutorul: dinamitei sau astralitei, se disloca roca, și 
era. mărunţită apoi: cu-barosul. Incăreată-cu mici coveţi în roabă, 
aceasta, era; transportată: 'la-grătarul: rostogolului; unde era răs- 
turnată. Partea superioară. a abatajului, adică plafonul, se nu- 
„mea, «cerime». Mai multe. sectoare de lucru purtau denumirea 
-de «revin». IOrizonturile la: care lucrau deţinuţii, erau XI și XII, 
-adică-la circa, ;4-500 -de:metri adâncime. Aceste orizonturi aveau 
«şi puțuri: de aerisire; prin care nise trimitea. aierul cu ajutorul 
unor. ventilatoare, în funcţie de porţile de aerisire, care se aflau 
în' galerie; la -dispoziţia, gardienilor. a 

! Danorizontul: XI, abatajul în -care-se lucra era prevăzut și cu 
o.linie pentru: vagonete::Cu alte: cuvinte, o fostă galerie, fusese 
transformată în:abataj. Acest orizont era-cel mai neaerisit; având 
locuri de: muncă cu galerii înfundate și mocirloase, la care tem- 
peratura-ajungea până la 38 de grade de căldură. Dece erau mo- 
cirloase? -Pentrucă „rocaavea o; mare cantitate de. «steril», adică 
rocă: nemineralizată, iar infiltraţiile de apă erau foarte mari, atât 
de mari, chiar la această adâncime, încât se făcea un noroiu până 
deasupra,-genunchiului, în care lucram opt până la zece ore. 
„In toate abatajele, deţinuţii lucrau: complet. desbrăcajți, în- pie- 
lea goală, având; numai. în; picioare opinci -de cauciuc; din anve- 
“lopele degradate ale-roţilor. de automobil: 

Fiecare deţinut care;intrarîn mină, poseda o nică lampă cu 
-carbid; La unrloe de:muncă, deci,-cu o suprafață. de circa '5-600 
de metri pătraţi, în grota minereului din abataj, aveam. lumina 
dela, cele; cinci lămpi -cu-carbid, în funcţie de numărul deţinuţi- 
lorrdin; „echipă. La, inceput, din pudoare, am, încercat; să: lucrăm 
in 'chiloţi.-A trebuit, să renunțăm însă. din primele- zile și la chi- 
loţi, pentrucă- numai. într'o. jumătate de oră de. lucru, într'o at- 
mosferă neaerisită, în: mirosul. de: gaze al dinamitei, și în căldura 


— 298: — 


—.—— 


| carerse mai adăuga și «ploaia; adică întil. 

în care zespira o culată; din cerime, i 
iraţile de PX 1, tumă,i Procesele A£, oii ere atat 
apă. INC deshidratare, atrăgând o' încetinire a ritmului de 
lucru, ni Sau adus E că «reţine apa în organismy, câ 
despre cale» nise ţii intrau cu câte un mic pachețel, cu o mică 
In mină, deținuy 0-150. grame de marmeladă. Z Cta 


Jui Bujoiu, eră să c 
oxigenării TOCI 


din cauză exp i s 
sira sine primejduiau viaţa. Această operație se numea «cop 


ţurit» și era cea mai periculoasă. Copturitul 502 100 aiiai rangă , 
lungă de 4-5 metri, prevăzută la un capăt cu un cioc! In funcţie . 
de unghiul umbrei, ne puteam da, seama Saga stratul de TOCă se 
desprinde. Cu cât unghiul de umbră dintr'o! anumită poziție a 
lămpii cu carbid se mărea, cu atât aveam indiciul că stratul de 
rocă avea tendința de a, se desprinde. Pentru această operaţie 
a copturitului, era necesară nu numai o mare atenţie, dar și o , 
mare. pricepere, Era, suficient să atingi cu ranga, din 'greșeală, 
o bucată de rocă, de... să zicem 300 grame, care să cadă în capul 
celui. care făcea, copturitul, 'sau al unui. membru al'echipei,: și 
accidentul ar fi fost mortal Niciodată însă, nu ni s'a întâmplat 
să vedem bucăţi de rocă. sub 10-20 de kg., foarte adesea de 3-400 
de kg,, și chiar de o tonă. Bucăţi de'rocă, tot atât de mari, 'se 
puteau desprinde şi din pereţii abatajului: Acestea erau; în mare, 
condiţiile în 'care lucram. 15i 119; „FIBEV 80 
Primele zile de lucru s'au consumat într'o stare sufletească 
de oarecare satisfacţie și optimism. In primul rând nu mai aveam 
ochiul gardianului prea aproape. Pentru acomodare, n'am fost nici 
i pana la lucru. Au fost zile de luare de contact cu ceeace 

arin e deent o monsmostate, du 
ne nicio Ea rate IS Gia E die muncă tăcut, nepunându- 
îi era frică chiar z alei rc ha let In NORI, i 

dătinându-se, îi ra e privească. Ti: vedeam de departe” lampa 
barea; îi este frică Eco SI se depărta,. Ne-am pus între: E 
ca «bandiți», sau îi te i prezentaţi întotdeauna de autorităţi 
Punsul, întru atâţ era, de PE de noi? Era greu să me dăm ră 
iudată rezerva; lui, po aci 41818000 


— 204 — 


Muftiul-a trecut, de câteva ori, incât aveam impresia că este 
în continuă goană, în tot revirul, 'dela o echipă la alta, și ne-a 
întrebat superior! şi bolborosit;: 

—Ce faceţi băeţi? î4 r 

Şeful sectorului nostru de lucru, arhitectul Nicolae Goga, apă- 
rea, zâmbind și fredonând: In prima vizită «oficială» care nea 
tăcut-o, s'a așezat pe o grămadă de steril, spre vârful grămezii, 
fluerând: o- melodie; Era atât de absent, încât 'sterilul, lunecând, 
aajuns la; bază grămezii fără să-și fi dat seama. La hohotele 
noastre de râs; cunoscându-l bine, ne-a întrebât foarte contrariat : 

«Dece râdeţi? Nu vă place ce fluer? Sau nu este momentul. 
Este adevărat că voi munciţi și eu- controlez chinul vostru, cân- 
tâna. Iertaţi-mă !/N'am vrut să văd- ce lucraţi. Am venit... așa... 
Apoi; prividu-și genunchii care-i. ajunseseră la gură : Cum dracu- 
am-ajuns “aici? Hai 'să 'vă spun la ce- mă gândeam. M'am dus 
într'o seară,'cu soţia și" copiii, invitat fiind, la “teatrul armatei. 
N'am înțeles dece am fost invitat tocmai eu; la teatrul armatei. 
Şi'm'am dus! Copiii mei, aveau unul 4 și celălat 5 ani. Cum am 
intrat în' loje, unul: din-ei m'a întrebat: «Tăticule, dece miroase 
a! cal?» Cerintuiţie extraordinară, și ce simţuri au copiii !» 

Bagă mâna apoi, în buzunarul salopetei, și ne arată fotogra- 
fia, soției și-a copiiilor. Privind fotografia odată cu noi, i-au dat 
lacrămile. A luat fotografia, a băgat-o în buzunar și a plecat flue- 
rând aceeaşi melodie... 3 isstze 

Nelu Russu,! dintr'o' echipă apropiată, a rămas cu barba în 
coada lopeţii. A- rămas așa, un timp; nemișcat. Timp în care și-a 
făcut: apariţia locotenenentul' politic. “Regulamentul grăia că, la 
apariția unui ofiţer, să luăm poziția de drepți și să strigăm «să 


trăiţi i»-Nu neam învrednicit: niciunul, nici la poziție nici la stri- 
isăt, 'ci'am simulati-că lucrăm: Singur “Nelu Rusu cu barba în 
“coada, lopeţii a rămas:nemișcat.- Ofiţerul contrariat de imobili- 


tatea-lui, jeare invedera lipsă -de “respect și mai ales de frică faţă 
de-autoritate, îl-întrebă, aproape -fâstâcit: 
16=Lance.teizgândeşti bitiloa iislito ițoi 
„Nelu Russu răspunde senin, rămânând în aceeași poziție : 
A —La soţia mea, și la familia mea! De doi ani nu știu nimic 
e;:eidsnq sro inbnaxsiA lulas09) 


14 oPentru acest răspuns, pe “cară autoritățile, desigur, l-au con- 
siderat. .;- contrarevoluţionar, Nelu Russu a fost convocat -a doua 
zi,/după lo noapte de muncă, la biroul politic; unde a fost îndelung 


— 295 — 


.— 


ocotenentul Alexandru; ic atitudinea; 'Sa/ldsen 
interogat de 1 i nq-cuceririle clasei muncitoare; urii 
țimentală a a portretul moral al aestui locotenenţ pa 
pentru & ÎluS ofiţerilor politici care făceau pedagogia) soe 
prototipul E ti în închisori; dar în toate domeniile vieti. 
J i id oo 
e oioeira rata ec, SII 
t-o din gură SR Să a 0 
ainte de a deveni ofițer politic, Alexandru + 
de familie), & avut un armor extraconjugal. “Până! acum, 
traordinar. Astfel de accidente —se poate spuneau, caii 
Se Soţia lui Alexandru, impreună cu mama, ei însă, tu, 
rind soţul “infidel” cu perseverență, întrucât“ soţul 'intidei 
arogant și-și neglija familia, și în problemele; cele mai 'eleme 
L-au surprins în flagrant delict. Alexandru, revoltât de'cuj 
soției” șia soacrei, lea sancţionat “socialist. “A! pusi mân a 
bardă şi le-a fugărit până acasă, unde cele două femei au 
să intre și să 'se baricadeze. ivsri 1 na 999b a9lâhi 
«Ce credeţi că am făcut? întreabă ! locotenentul: Alex 
rotindu-și ochii asupra, deținuților care ascultau înfiorajți, s 
câtă admiraţie recoltează pentru eroismul lui. Am luat) 


doane cu petrol lampant; și cu benzină, pe care le'aveam într'o 


magazie, și am dat foc casei. Au ars ca 'șobolanii, dar-am seăp 
și de aceste vipere!» pitaTaoto! 380f A SlIptiitA 
Autenticitatea acestui episod va fi confirmată'de- o'ecri 
care locotenentul Alexandru a comis-o în incintă lagărului: 
ne aflam, la Baja, Sprie, și pe care o. vom istorisi. i-o! 
Ce este de reținut? Este. de: reținut :categoria socială din .râ 
durile căreia, erau: recrutate elementele:! de. care 's'au folosit :pe 
sa a «eestructura societatea; capitalistă, burghezo-moșiere 
i î sotia pe care “le-am: avut în închisoare. cu deținu 
miliţie și a ai alte: penitenciare, rezulta că. toţi-ofi 
tina». La Bitesţi în aetaa4i» la; penitenciare; erawcejusdena 
Aiud, Mislea, Ci “impul «reeducării», Ia; Gherla, Târgu: cna 
rece, Nicioda a: si Culerii politici au! “asasinat cu !sâ 
numai regisorii fijeri mu apăreau în prim 'plafi. 'Eie 
II Bilimst si iz sant 80)02 Bu 


i 14! informatorii inuți 
e ale atorii „deţinuţi, 'rapoarte” 
îiiru Steanţă; (condamnat eu -gărzile «uliu! Mar 


=—. 296: — 


niu) și preluate de Marele Muftiu. Repartizările se făceau, bi- 
neînțeles, ţinând seama și de capacitatea de muncă a deținuților, 
fiind interesaţi în producţie, dar mai ales de disponibilităţile de 
supunere ale acestora. Deţinuţii care, din cauza eforturilor și a 
condiţiilor barbare de muncă, dădeau semne de oboseală, erau 
repartizaţi la locuri de muncă mai ușoare, dar în condiţii incom- 
parabil mai grele, prin lipsa de aer și temperaturile ridicate. 
Medicii deţinuţi, ca să-și salveze poziția dela cabinetul me- 
dical, deci «la suprafaţă», în aer curat și cu o hrană privilegiată, 
făceau toate concesiile posibile. S'au remarcat în această situa- 
ție medicii Marcoci şi Josif Veselovschi, totalmente lipsiţi de eti- 
că profesională, pentru care, la facultatea depe vremea burghezo- 
moșierimii, au făcut un curs special și au depus un jurământ. 
Josif Veselovschi cultiva «ministeriabilii» sau oamenii pe care 
îi considera din «lumea bună», țărăniști și liberali, uneori numai 
pentruca, să demonstreze dezacordul său cu legionarii, care erau 
cei mai intransigenţi în raporturile cu administrația lagărului. 
Superficialitatea și reaua intenţie a medicilor Marcoci și Veselov- 
schi mergea până la crimă. Dar o crimă cu picătura. Un singur 
medic deţinut s'a distins prin conștiinciozitate și pricepere: me- 
dicul Corneliu Petrasievici, din Lugoj, care tocmai din această 
pricină n'a rezistat la cabinetul medical decât un timp foarte 
scurt. Ca formaţie politică, medicul Petrasievici era atașat libe- 
ralilor și țărăniștilor, fără să fi fost în realitate nici liberal nici 
țărănist. Dar oriunde întâlnea un bolnav, sau un om de conduită 
frumoasă, doctorul Petrasievici risca şi-l ajuta. Consider o datorie 
morală să citez numele doctorului Petrasievici, dincolo de orice 
apartenență politică, pentru omenia de care a dat totdeauna do- 
vadă și pentru eforturile pe care le-a depus ca să ajute bolnavii. 


) 
i 
Li 
1 
ş 
î 
lzza 
cil [ 
ya 
€ bs 
și 
) 
1413494 
i i 
iu Li Pl, 
"IA 
i € il 
ț Î8- BI 115% -îribare 
săi ini oi i 
TI 2 
a IOD alui Liz 927 îvivoies 
to alr-oloduib  oivăizarisd ee 
00. BIIIRIRIOI-Î8b 9149 5D-siitartio 


i 


feo 


"SOT TO 
ITHDOL tdi 
„3lSTe- iRter 4 


it volitzia Brat 15 
ai abraui10 180 a 
1159 Irzrotoob dă, 
slsnura- soti» Ba A] 
viicsg Roilog Btn9f f l 
sq SlP15yh1013 171 050 Tr: 


i rar-Rorl&i 


RY 2ucab 8-9 aaa 


ing 2 inoteleb cd -oviteieirieal e slarurero Ditaila iirdo 


ja 15 aiiz804 -lroleleb ab bir 4orninta. cl a 


aimrBd ii 185: 4)0 30 1018977004559 4-V Vi srizaos Sb 


ri „iiotvma19i0r14449 AXsuiieril „92 Ra sati io Sao 
? spo. oc Bomibrutiia sib Benoa 03 lea ab „rit 
liscaibrra Dobrea dl brie 5 datei rii criae, aloe 


izozală bate 4BD269T Bir BMS 89 VATIac 


ay A-.039 „EN89. EDUDa- Ba „8099 Got „e 4 Belioitarii 
A 1crceuie AST 2718) AiTaO0zab- Let 9780 aa ditai? 
us ît 8 ArTdEr9e „5/1CUM SE! LUCRA IN! MINA” icri»i 
inanog. ao-uarito 42 Ateoc alune «alizrisisa ăi = uatai> iti 
, inolelsCl iailemeicimnba alilăiasiber stetilide u> „Silozan 


SI 


o pe nitug 490 P-AGSuB0- 4203 Me Isi gi7028340 Brngtri fi 


Li 


ab -stuz ab. Beer ao difri pal -onga- oa oliibaae' ț 
ib fu Iti me intoarcem lă mină. > 
- Prima) zi “de lucru s'a desfășurat întrun a li rieiveid liber- 
titei Eră, cum am''mai “spus, prima luare „de contact cu condiții 
de muncă de care' 99 %' eram totalmente” străini. Urma 'să cu- 
noeitotaă "aparatele, să le! știm mânui, să cunoaștem abatajele” și 
modalităţile de vehiculare a minereului “extras, etc. Nici condi- 
ia. “noastră fizică, după atâţia ani de nemișcare' și subnutriție, 
nu era într'o- formă 'care să ne asieure'un minimum de randa- 
“ment. Condiţia: morâlă varia dela, temperament la temperament. 
In'linie generală, deținuții considerau că oricât ar fi de grea mun- 
“ca'se trăia o condiție firească de viaţă, și că puteam avea o hrană 
'care” să ne 'sâlveze .de-1ă! o. totală degradare fiziologică. “Aproape 
în totalitate masa deţinuţilor era distrofică, ii i i 
! Câţiva”mâi'zeloși' au 'depus eforturi din” prima zi, dar au cedat 
“repede. Luările' de contact, după câţiva ani de totală izolare, pro- 
'blemele::care “ni 'le- puneau mașinile, “faptul căi vedeam 'o'carte, 
un creion, 'cutoatecă aceste cărți nu erau decât de minerit, și“cu- 
-toatecă, aceste creioane nu erau: accesibile decât celor care făceau 
“rapoarte de lucru," (sau 'informatorilor 'care făceau rapoarte des- 
“pre 'discuţiile:care/le''auzeau între! deţinuţi), ne “aducea 'puțintel 
în lumea “noastră. Ne evocau'lumea noastră. i sie lu 
Lia ieșirea din" «şut, adică la sfârşitul “lucrului; ne! strângeam 
“toţi lângă «ucorfă», adică'la puţul de extracție; locul'de unde tre- 
buia să fim scoși la suprafață. In primele săptămâni, ni 's'a or- 
“donat să ieşim! pe' echipe, pentru a/ se păstra o disciplină-absurdă 
Și pentru -a fi mai bine observați deţinuţii asupra 'căroră 'aveau 


— 299 — 


—.—.—. 


inistrative, prin delatori și prin gar. 
ochii aţintiți pieaele e in delatori. Aceștia erau tot traia 
dieni. Dar in De Nu-i cunoșteam pe toţi, dar îi bănuiam după 
= tau să se insinueze, cu mici servicii, în mij- 
ai cu seamă din atitudinea pe care o aveau 


ţă de organele administrative: servili, răspunzând gardienilor 
fa 


in cea mai peri 


ori erau însărci : PE E 
ae un şiretlic pe care l-am descoperit cam târziu: simulau a 
; 


fi practicieni creștini, Declamau «Tatălnostru», pentru a, fi au- 
ziţi, cântau «Fericirile», simulau postul Și căinau cu accente de 
revoltă, cu abilitate, nedreptăţile administraţiei. Delatorii, aceas- 
tă infamă categorie morală, au fost cauză a cel puţin 50% din 
suferinţele și tragediile pe care le-a trăit marea, masă de sute de 
mii de deţinuţi. Recrutaţi ca și cadrele partidului comunist, din 
pleava. socieţăţii,. sau din. rândurile celor cu-o;'foarte: fragilă as- 
piraţie de ordin moral;: chiar intelectuali; uneori, „administraţia 
comunistă îi identifica „cu ușurință: și-i” folosea corespunzător. 


Aceştia, eraw sau cei care nu: rezistau la: foame, în.speranțacă 


mișelia lor le: va-aduce iun blidiin plus, sau. naivii care credeau 
în eliberare. Au fost și. câteva. cazuri. ieșite din comun, despre 
care vom vorbi în ordinea; desfășurării episoadelor. li ss ui 
Cei ceam intrat în-mină, încă din prima; zi, revăzându-ne 

la. ieșirea dela lucru, ne-am „identificat: cu: greu.  In;special; per- 
foratorilor:nu li se mai: vedeau „decât dinţii și albul ochilor. Doar 
staturile ne mai spunea; ceva, și vocile. Obosiţi, nu atâta, din. cauza 
lucrului, în prima, zi, cât! din; cauza lipsei-/de-aer și aiicăldurii 
mari, mișcările. noastre erau, leneșe, pasul lent, 'vocile;voalate. La 
suprafaţă exista, o-instalaţie! de dușuri, care: ne: mai înviorapu- 
țin. Reveniţi în incinta lagărului, bine înţeles- între baionete, -am 
găsit schimbul'care urma; să:ne iinlocuiască, agitat; cu. occascadă 
de întrebări asupra: condiției de: muncă, subterană, și-cu. informa” 
ţii despre cele; ce s'au petrecut; în. lipsa noastră din colonie; Gar- 
dienii deveniseră. mai! duri, ofițerul politie mai -prezent, mâncarea 
mai slabă. Pâinile intregi, cu.care am. fost miluiţi: înprimele; zile, 
n ere fe e pine i isa er presă de dinu 
eee rime ti careului din lagăr, Până atunci, mâncarea 
a administrația minei,:- 


2 al izova mult Bz Biud 


P ă i . ă . . 
ea a noastră, a. deţinuţilor, în mină,schimbase: și viața 


rilor civili; i A Z sade : 
rcivili; întrucât exista bănuiala, că iceiviliivi ne-ar: fisputut 


— 300 — 


lăsa mâncare, băutură, dar mai ales —marea primejdie: ziare. 
Așa că, de aici înainte chiar muncitorii «civili» aveau o pază ri- 
guroasă, atât la intrarea cât și la ieșirea din mină. Erau supra- 
veghiaţi cu ce intră și cu ce ies. Uneori li se făceau chiar perche- 
ziţii corporale. 

Deţinuţii s'au acomodat surprinzător de repede acestei munci 
grele, ajutaţi atât de spiritul lor inventiv cât și de sfaturile spe- 
cialiștilor. După două-trei săptămâni, perforatorii ajunseseră la 
performanţe neașteptate. Luna de lucru terminată, toate echipe- 
le aveau normele făcute, atât în ce privește perforajul cât și 
rularea și evacuarea materialului. Unul din deţinuţii din 1941, 
zottu Gheorghe, macedonean, reușise chiar să «spargă norma», 
adică să depăşească numărul de găuri stabilit de administraţie și 
adâncimea lor. Zottu Gheorghe devenise un fel de erou al lagărului. 
Acest eroism al lui Zottu a creat o anumită frenezie a muncii și, cu 
timpul, chiar o anumită psihoză în tot lagărul. Intrecerile, la 
început necondiționate, între echipe, au devenit «întreceri socia- 
liste». După două sau trei luni, depășeam normele civililor, fapt 
care ne-a atras ostilitatea lor, întrucât, din pricina zelului nos- 
tru, le erau mărite şi normele lor. 


— 301 — 


d +91ROMÂci 
UI Dig sp „BD ai 


Ti Ri ÎRig „aa 
STIL 99.479 iii 


-9IeTOGI 


Ă C9IZ827, sia ri 
9HIOBI  SISITELD Rai 


Hioa Uri 89-13: Aa ) 2 
2). Lia Dori 287 159 EI (zi i . 
74 iri Ai Ra 17 BTUIO.-82 atlas: CJ 
RME, o, , 
2 RiBE TITI 6. NO esa „09 z204> if = 
cub. ISIDOR RAI 2 2. BR j28.. „BIRISAI. 9 FI; 
Ho LUPTI BOR 0a IO BB1AA 
ÎNTzA 
Pate norma să lucru încă din prima, lună, norma 


rara 


CBE civili şi au pp aie pe tatea mină. 'Toate aceste 
întreceri au fost (câşigate» de deţinuţi. Revolta muncitorilor ci- 
vili era atât de mare, încât la ieșirea din schimb am fost aștep- 
taţi la unul din'orizonturi de'o echipă de mineri civili, care ne-au 
Huiduit/ în momentul 'în care corfa a trecut prin. ra outistăe 18 
care ne așteptau. si Sliniânr 1Br1091grni Ine-if .Rassisiai i 
Echipele, sau deţinuţii care depășeau! normele erau usptedirtați 
într'un mod atât de'infantil și uneori atât de batjocoritor, incât 
unele echipe evitau să muncească atât cât ar fi. putut, tocmai 
BERE d săi&vite. :opremierea 179 îijoi Ho arms fab rtr-să 
se ORI Să făceau aceste premieri? iai 2 Îertii În 
Cu solemnitate! Cu'o'solemnitate de iarmaroc. 
Se făcea «adunarea generală! a, întregului lagăr! şi deţinuţii 
în careu, în“ formaţie militară, aşteptau apariţia: actorilor: prin- 
cipali: Muftiul- se- mișca; printre: laturile: careului și: atrăgea 'aten- 
ţia câte-unui- deţinut că are un: nasture „dela, salopetă deschişi 
saicămâș-murdară:s» aih isrmoi „irabiva stIsol Era d 
""Comandorul Ion Dumitru, unul: din intelectualii de prim rang 
ai lagărului, un om însă care dispreţuia formele, a fost admo- 


—-3035:— 


ţ odată, la o astfel de «sărbătorire),, “i 


nestat: Pe : | 
saboți. ariţia unui gardian EA Ori avant-garda, oti- 
In fine, LA spa ul striga cu toată forța: nf d 


i politic 
țerului PO! epţi E : (i 
„atenţiune! Doiliva metri şi când ofițerul politie se g 
se aSc ui, alerga cu pași îndesaţi şi în cea, mai periă 
€ ieri i i i e 
in sa militară, se oprea 5) striga UI NOU : 
fectă po iarta ocotenent ! Colonia de muncă Baia, Spri 
tb generală, este gata şi aşteaptă ordinele dumnes 
in a 


pal E ae alergător, se retrăgea întrun colț, al careului, 
în «post de comandă), SSE 
Ofiţerul politie. elogia, prin 
anapoda. folosite, munca, deţi i i 
sublinieze actele de indisciplină ale, «unor, anumite, elemente, me 
acţionare». Aceste, «elemente reacționare». nu erau, niciodată, nu: 
mite, încât, cu câteva, excepţii de. deţinuţi, cu, state; serioase, de 
serviciu, toţi. ne. simţeam, reacţionari, „deci. toţi „eram, sub, culpă 
Dupăce făcea, câteva, amenințări subtile, anunţa, 9 listă, a elemen: 
telor. care. Sau evidenţiat. “Toţi cei, evidențiaţi ,trepuia,,să „facă 
un pas, inainte, și, dintr'o putină acoperită. cu un cearceaf, alb, 
era, scos, simbolul premiului :..0 gogoașe. .; i sh tin sa i 
-Umilinţa, pe care am simţit-o, în momențulin care a, fost: Sc0a4 
să, cu-un- anumit ritual, prima, gogoașe,; nu; poate fi Mșori eXplit 
cată și înțeleasă. Mi-am împreunat mâinile la piept șimăsrugam 


Cerului să nu fiu printre evidențiați.» : urijsb sro „sloqiroă 
S'au strigat patru-cinci nume; și. blestemul: a căzutiiora suni 
«Bălănescu !;; 2B990Uni b2 usiiva 9qirid8. Sanii 


Ne-am dat seama cu toții curând; însă; că gogoșile nu aveau 
rolul numai să răsplătească sacrificiul de 'a-ne scuipa plămânii... 
«pentru partid», dar'și acela de acoperirea informatorilor, și de 
compromitere :a,;celor, care; se. bucurau- de; prestigiu. posi să 

După “doctrina lor, aceste 'evideriţieri îi care! oamenii erau 
amestecați unii cu alții, puteau naște! suspiciunea; șir meîncrederea 
intre noi. De această "dată; calculul lor “a, fost; greșit. Şarlataniă, 3 
politică era foarte evidentă, tocmai din cauza;iperfectei noastre 
sai aie, a tuturo „fără nicio: deosebire! de apartenență 


31 491] 15 ani rio res ALU TROBL AR 


—— 3045; —- 


Cu: patruzeci sau 'cincizeci de gogoși, au fost răsplătiți patru- 
zeci sau cincizeci din cei 300; care munceau până. la epuizare. 

Care a fost reacţiunea? Nu le puteam refuza, pentrucă refu- 
zul gogoșii putea avea semnificația unei rebeliuni politice și... 
militare. Deci le-am primit cu toții... să nu se supere partidul, 
în puterea căruia ne aflam. Dar cei care am socotit că impietăm 
asupra celor care mau avut «onoarea» de a fi miluiți cu o gogoașe, 
le-am împărţit în bucățele mici, ca anafura, cu toţi cei din jur, 
fără alegere. Imi amintesc de unul sigur care, discret, a aruncat-o 
în spatele bârăcii. Cel care a aruncat-o, a fost excepționalul om, 
Ionică Dumitru, comandorul. «Pomana» cu gogoșile pentru evi- 
denţiaţi s'a repetat un timp, fără ritualul inițial, extinzându-se 
aria, dar, până la urmă, lipsa. noastră de entuziasm le-a suprimat. 

Intre timp, maeștrii civili, foarte temători la început, au în- 
ceput să deslușească oamenii, atmosfera și să identifice informa- 
torii din “rândurile: noastre. Limbile lor sau mai deslegat și au 
urniati:sfaturile“x2 3b ii37 (91589 30, îl 

«Nu vă distrugeţi!  Lucraţi încet! Așa cum aţi început-o nu 
vă mai vedeţi familiile! Să vă spun o întâmplare. Dar o întâm- 
plare- adevărată. Inainte de'a veni dvs'aici, la orizontul zero, sco- 
team vagonetele din mină până la suprafață, cu măgarii. La în- 
ceput, dupăce: am băgat: măgarul în mină, i-am pus un vagonet. 
Măgarul a tras! Dacă 'am văzut că-l trage ușor, i-am pus două 
vagonete. Le-a tras. In- șutul următor i-am pus încă unul. Măga- 
rul a întors câpul, a'privit puţin şi cu casnă, mai ales în pantă, 
le-a dus și p'astea. Măgarul a inceput să mă suspecteze. Când, 
în ziua următoare, i-am adăugat pe cel de-al patrulea, înainte de 
a porni, 'iar-s'a'uitat înapoi și, probabil măgarii știu să numere, 
pentrucă n'a "mai voit să pornească. I-am bătut, l-am îndemnat ! 
Nimic! Atunci, i-am desfăcut un vagonet și l-am îndepărtat. Mă- 
garul a simţit! operația. M'am apropiat de el 'şi i-am pus mâna 
pe 'căpăstru. N'a-avut încredere și iar a întors capul și a numărat 
din nou: A văzut trei şi a pornit. Așa că faceți şi avs ca măgarul, 
că vă topiții n > UI 

"Statul maestrului a circulat în mină cu repeziciune, dar umo- 

"TuY parabolei era atât de irezistibil, încât în frenezia cu care îl 
-vehictilani, mab mult humorul decât sfatul în sine, desigur a ajuns 
și la urechile delatorilor. După câteva zile, maestrul civil a fost 
înlocuit. Nu numai atâta, dar am aflat dela maestrul cel nou că 
“a fost și sancţionat. Noul maestru, în sfaturile pe care le da pe 


— 305 — 


— 


„__ despre Care avea informaţii dela cel înlocui 
te echipe * «partie. pe: care avea, trecute 'numelesine 
din buze ile noastre: 1 a Tit 
Se oilor ace eri Ne fac rău și nouă! iiP0gog 
pe ă Vmuţii sau. specializat: Perforatorii ! erau 
mpi să. îndeplinească. în primul “rând "condiţia, 
goria SIeâ- «sti și arunei frumoase forţe! fizice: 'Apoi,ta 

sg es importanţei, rulătorii Și echipele 

dulgherii care construiau: guri] 
de rostogol, scările în. Suitoare și podurile, e A a 
4 i, ET ULICI “ră 

leriilor cu ui adică, cei care descărcau rostogolire 
In fine, le transportau la puţul de extracţie, adică “la, co: 
roiperșu, a echipe erau socotite «echipe de producție». Mai e 
oţie Aa uxiliare, în care erau repartizaţi. fie deţinuţi, bolmavi 
î să ales informatorii, pentrucă aceste echipe auxiliare. cir 
culau, prin natura, lucrului pe care-l aveau de executat, pela, toate 
echipele, In primul rând «sfredelitorii», cum lise spunea, sfrede 
larilor, adică acei. ce primeau dela, magazia sectorului sfredelel 
pentru  perforatori.. Sfredelarii treceau. pela toate echipele; pen- 
trucă toate echipele aveau câte un perforator, > sosi puna 
Condiţiile aspre de muncă, din ce în ce mai aspre: și din 

în ce mai primejdioase, au creat, întrun timp 'scurt,;o';comuni- 
taţe unitară de trăire, încât deţinuţii «selecționați»! pe -afinită- 
ţi și pe aspirații spirituale, au format o familie. Conflictele intre 
indivizi, atât de frecvente în izolarea.din celule, au dispărut. Deo- 
sebirile de orientare politică erau și ele mult estompate. Aproape 
cu totul estompate. Le mai întreținea, slab, doar -anumite inte 
rese, pe. care le cultiva, de exemplu, doctorul: Veselovschi, câ! 
a fost, la, cabinetul medical. Doctorul "Veselovschi, fost! instructor 
legionar, devenit ca; toți renegaţii un fervent-antilegionar, şi, 0e€- 


ip A liberali erau oameni de atitudine;; onești. și! 'deasemenea 


— 306 — 


anumită diplomaţie de a se face neobservaţi, o anumită abilitate, 
iar, raporturile cu legionarii le cultivau, fără să fie sau să devină 
evidente. Cu atât mai mult cu cât numărul lor, al țărăniștilor 
şi liberalilor, era foarte mic. In tabloul alcătuit de inginerul Vic- 
tor Leahul, sunt consemnați 24. Dar fără îndoială că numărul lor 
era ceva; mai mare, dacă ţinem seama de alte categorii de deţi- 
nuţi din tabloul inginerului: Victor Leahul, ale căror simpatii se 
îndreptau spre oamenii aparținând. așa, ziselor partide istorice. 
Printre- aceștia, ceicu suprafață în colonie erau domnii Caleia, 
Mircea, Criveanu, Virgil Negrescu, Vasile Ciobanu (fost aviator), 
inginer Mișu Teodorescu, inginer Nicolae Ciorapciu, căpitan Cons- 
tantin Coșereanu, Ion Pantazi, comandor Copaciu și Alexandru 
Bratus;să sisb Ir rii 120% a 

Dintre cei notaţi: mai sus, domnii Caleia, Mircea Criveanu și 
Virgil. Negrescu, manifestau o rezervă mai evidentă, iar Virgil 


Negrescu, chiar. o oarecare ostilitațe. Alexandru Bratu, despre care 


se; vorbește -mult în' exil, mi-l amintesc ca-un om cu bun simț, 
retras, tăcut, aproape absent. Titi Coșereanu, energic, curajos, și 
pătăios. Imi amintesc un moment in care Titi Coșereanu a avut 
un gest de cavalerism exemplar, în ce mă, privește. Contractasem 
o bronhopneumonie, în timpul cât am fost perforator, și, desigur, 
internat la infirmerie pentru-un timp foarte scurt, sunt evacuat 
după câteva, zile și ţinut «a suprafață», în cabană încă-7-8 zile, 
timp în; care am fost declarat de medicul deținut. (mi se pare, 
Marcoci), apt: să reiau lucrul subteran. In lagăr presa mea față 
de. autorităţile lagărului era una din. cele mai delicate. Conside- 
rat în fel și chip, eram ţapul ispăşitor al-tuturor actelor pe care 
le catalogau de indisciplină 'și de... «rezistență». In lagăr aveam 
mulţi “prieteni, mulţi -cunoscuţi.  Avusesem și..o mare activitate 
publicistică; în special la revistele literare, iar ultima mea carte 
despre.revoluţia-din: Transilvania, dela 1848, «Avram. Iancu», îmi 


“adusese 0 oarecare publicitate având: o. mare circulație, prin. ti- 
părirea a trei ediţii într'un an. Toate acestea îmi creaseră atmos- 


tera, unui, «om. greu». printre deţinuţi și: desigur, prin delatori, și 
la administraţie. 1 

„ La.reintrarea, mea în mină, după bronhopneumonie, eram. foar- 
te slăbit, încât, abia îmi, trăgeam picioarele. Nu se. mai punea 
problema, să fiu perforator, pentrucă era evident că nu mai pu- 
team ține în braţe un perforator. de 4045 de kilograme. In astfel 
de prilejuri, deținuții erau repartizați la muncile dela, suprafaţă, 


— 307 — 


in mină: pioul "politic, insă; a'ținuț 
€ roductivă, cutoatecă incă "aveam 
4 TC sia IO) „Stitahi 
epartiză ca. ata 207 
sei de 38 pe generală pentru repartiţii și Muttiul în 
se tace adun? siţerului politic! Alexandru, ce echipă mă - 
tăcere care a urmat, Tiţi '€ 


: a 0 
pă, în prezen pn momentul de 
HOLUBI- aiba 


are, ferm: 


«EU, domnule, i 
a um pe Eee 
e pieaiati el 'să facă ceeace ar fi urmat să fac. 


salva 
aidă atitudine, 
mar Orare 4 ăn 0 a ml 
Dai nărrnă impusă, Și echipa sâlvată: în “componența “ei. 
sunt subiectiv în “aprecierile de mai” sus, Titi "Coșereanti 
rându-se 'de' prestigiu în 'tot Tagărul. Curajul! lui, insă, la e 
și la un act ronăantic: "0 evadare, care l-ar fi putut costa, vi 
asa cum i-a costat pe alții : Marin "Tucă, legionar, Radu Ş; 
din. gărzile“ Decebal, Spulbatu și alţii, prinși “după evadare, 
fost condamnăţi Ia moarte și exetutaţi>u =ionnitui Bi 48 
Dece consider evadarea “lui Titi” Coșereanu romantică? 
trucă- în primul! rând era neinformat” despre situația” de afa; 
unde populaţia era atât de timorată încât'nu sar fi încume 
să-l găzduiască Sau, cutoatacă''era informat, a avut naivitate 
să creadă că “poate trece prin atâtea porți, prin câte ar fi au 
de-trecut, ca să-ajungă unde intenționa, adică” în Occident. Dela 
cei arestaţi după noi, am fost informați despre atâtea întâmplări 
incredibile încât orice incercare” de'a depăși” "0 comună, 6ră 4b- 
surdă. Chiar în sânul familiilor, părinţii, se temeau 'de proprii 1 
copii, care, ademeniți, denunțău «partidului» “ce se petrecea și. 
se discuta în casă. Au fost'însă și 'cazuri când copiii, “ajunși ! 
pinul deci judecând 'cu 'capul lor, 'erau “potrivnici/ concesii- 
or politice ale părinţilor. „si! srizictenb8 A 


repara din ultimii arestați ne-a/'relătat la Baia Spriei acest epi 

iese) punoțioiar dela poștă, (al eătui nume/ nul ni-l ni atm 
i e in! ză a E are z Dir cat 

ale tetiţ se atenţia 'soției lui asupra întârzierilor repetate, Seară, 

tetiţa, 


eng, îl Vârstă de 16 ani,-elevă1de/ liceu! Interoă 
Ș.A dat răspunsuri“evasive; cari ai “mărit! stispici 


— 308, — 


pea părinţilor. Hotăriţi s'o urmărească, n'au reușit niciodată 
să-i dea de urmă. Intr'o seară insă, așteptând-o, privind pe fe- 
reastră, au observat două umbre lângă pecul din fața casei. Apare 
după o jumătăte de oră fetița, îmbujorată și părând foarte de- 
gajată şi foarte nepăsătoare la admonestări. In seara următoare 
scena s'a repetat și au descoperit prietenul: era un ofițer. Iar 
ofiţerul era de securitate. Luat din scurt ofițerul și atrăgându-i-se 
atenţia că fetiţa este minoră, acesta a răspuns: 

—Şi ce dacă este minoră? Voi m'ascultați postul de radio «Eu- 
ropa liberă», cutoatecă n'aveţi voe să-l ascultați? 

părinții nu s'au lăsat intimidați și au reclamat ofițerul. 

După două săptămâni, au fost arestaţi și condamnaţi zece 
ani detenţie grea, pentrucă au ascultat «posturi de radio inter- 
zise», dușmănoase... poporului. Mi s'a părut o poveste de necre- 
zut. Dar în aceeași zi am aflat episodul, întocmai, chiar dela un 
deţinut care a stat în celulă cu victima propriului său copil. 

In această situaţie, —generală in toată țara—, unde sar fi 
putut ascunde Titi Coşereanu? 

Un alt ofițer, Spulbatu, fost ofiţer de aviaţie, evadat dela 
mina Cavnic, a reuşit să ajungă la Mediaș, unde făcuse școala, 
cerând să-l găzduiască, pentru o noapte, logodnica lui. Logodnica 
a simulat bucuria revederei, l-a îndemnat să facă o baie, timp în 
care se va duce să cumpere câte ceva de-ale gurii. De-acasă a 
mers direct la securitate, iar consecințele, le bănuiţi: condamnat 
la moarte și executat. 

In jungla comunistă astfel de cazuri sunt nenumărate și pre- 
tutindeni. 


Oi RIVE. 90 


Sri 
ji 
| i 
i 2 alg-ab 
ii a] 
i 3] 


gibsM ai ES s He. Si2UT 8910 


erunobai a-l 


alainidaenon 1si „aistirunse ai osti 


p L]3 599) 2019-4 
Habiraiiii Î825l UE a it 


i201 1 „JIBITIRIG RE 


a'2 (Ai ÎUUHTI0IOG 


luboziga IelB DB ÎS 1089908 DI 


—— „Sid aiiiz E 
Cuusărs200 ÎiT SDetgiae 
malito 1201 4HBdiuge — I84iig 


5iqeon o irtinag „Bdaiubsăa sa d 
„319b5Y31 SITURI 
Bv) BIB) SISU. 42 SUD 


„18359918 ia 
rugat 9. lstiziz NIZILILI0a sia 


20 


sabrur "ițetz Ba seiid ierni: aa'cp alee Bi Bujiz 3 
caliiina Hinodeo- Ba la 4 ŞI i 
„o iinoctăO 1oai iar Fa 99 iii uW-lirăaua Era „81 DL 
vo Ta „SADU Be Seal An ua desi. ab dar Bqiri99 
uul ab RAI RSA BI 10| EDT alb DPI 62 


2 -at.sotoul Ba. 19 Be asticl desc a Ea DATI „Boo 
ai 100760 Bis zi 


fi fir 22 


zaț are ÎDiA Fri A 


son p ANi UNI ASASINAT IN INCINTA oma ei ta 
o ai picriri: at AUnOtoai notorii. i 


vitilog. Iris 
[uri 35 BI RTR IDE al SSI E2 AFIS) 


atit aci 83 
biti Toast FIRST 


PUNȚI 


zăpnit 4eot- ao aadisee Atioretl 
"O'crimă 'care ă sguduit tot lagărul a fost iraprieeaireze, în in- 
aditbeii Vagărului, sub 'ochii noștri, într'o dimineaţă! i pela 
orele -10; a -preotului' Gheorghe Şerban, din Constanța. - 
i Preotul'Gheorghe "Şerban, era un om blând i sfătos: « Cu vărsa 
rostite calm, cu o memorie excepțională și cu un mare simţ al 
prieteniei, ne scotea 'de multe ori din acalmia de "după orele de 
murică, -ciu povestiri de un deosebit umor. Il botezasem «Moș 
Creangă»; într'atâta ne delectau amintirile și istorioarele lui. 
-- La câteva'luni dela, intrarea în mină —după “câte îmi amin- 
tesc— în primăvara anului 1951, preotul Şerban dădea evidente 
semrie ide “oboseală. Lucram 'în schimburi diferite și nu-l întâl- 
neană decât'la; suprafaţă, când mai schimbam câte-o vorba de duh: 
„Into zi l-am văzut: foarte abătut şi Ham întrebat: bă | 
—Ce faci, Părinte? Dece ești supărat? 
pi age 77720 măjținet ab îsi 120) 
d Şiliatvecutizmaie departelumzicsrr  Binmildua a WII 
Inginerul Victor Leahul a conserinat întrun caiet al Sa: saga 
păce-a ajuns îi U.S.A.; acest dialog cu negrii eee aie Sasa 
transcriurântoemair: sh-evăgai Sraiorrstireseg Iaă Panu ) 
«Intr'una “din nopţi, m'ară întâlnit! cu' “Părintele” „Spatii în- 
tr'un' suitor: Venea: de jos: cu un baros pe care dusese la atelier 
să-i“pună» coadă: Urcase: două scări și acum “stătea, rezemat de 
perete, -pâlid, cu: mâna apăsată pe piept, și mine petec cu pie 
răsuflarea reia bei iam istito ie Citire beri c i 
—Ce-ai păţit Părinte?, l-am întretaie atâo ro2ib 
-o—Nimica, taică ! Puţină supărare cu Aninhai ie sie ea iti 
urce și când cobor scările. redrs2 slsimina în Di >rirri 


—-311:—— 


a 


ia asta n'ar fi mai bine să staţi undeva 
u tot urcați Și Să coboriţi scările? 

mă supără! Nu știu ce să mai fac! Oamenii cu 
unt de treabă, nu mă lasă să lucrez, dar 
ăesc din munca lor, că, partea mea de n 


__pine, dar în situați 


în abataj Și să n 
__Orice fac, M 
care sunt ÎN echip A 
nu mă simt 
tot ei trebue s'o 
prafață sau chiar 


tul aer.» rban.avieşit întâbla raportul șefului. de schimb. Aces. 


eotul ŞE 
Sea ea la director. Directorul Fa trimis la ofiţerul politie, 


"Tuturor le-a cerut să 
sau să-l trimeată înapoi la Aiud. 
Ofiţerul politic i-a răspuns: «Banditul Şerban a fost tri 


aci că să lucreze în mină, nu la suprafață !» Chemat însă; la bi. 
roul politic, ofiţerul i-a cerut să «facă anumite servicii, dacă vrea, 
să lucreze la suprafaţă». Preotul Şerban a respins» cu indienare 
propunerea și, iritat, i-a cerut; locotenentului: Aeeag Să-ltri- 
meaţă la Aiud de unde venise. 1) 89 Stadt 
Alexandru i-a răspuns: «Din acest Joe nu tată ue nimeni, 
nicăieri, fără aprobare specială dela București. Ai ințeles? Dacă 
nu primești condiţia care ţi-am pus-o, du-te și lucrează; în mină) 
Preotul Şerban a; intrat în: mină.dar starea: Anal ne e lui se 
înrăutăţea. I ii OI Ii —0a9] 
L-am, întâlnit în curte, într'una din aceste zile, după; dialogul 
cu ofițerul politic, și mi-a spus: «Eu nu-mai-intru în mină, decât; 
dacă mă duc legat pe targă! /Oxices sar Mintânariag în: mină! nu 

mai intru !» Inită d i5Rt 302 
Crima a fost atât de evidentă, pie atehue narată cu! amă- 
nunte, pentru a sublinia «umanismul» socialist: și! intențiile pe 

care le aveau cu toți deţinuţii din toată țara. 10157 lrrontani 
zi ri aa 1951, se aflau în; inchisorile din. R.P.R. câteva sute, 
aci a e In penitenciare, lagăre de :muncă! forțată, 'co- 
ainu categari Altea Dunărea-Marea, Neagră, fâbrici, ateliere, 
iei ti eee cmcca- Eau forţat, Penitenciărele: erau 'su- 
turain, număr da arul' Aiud, care era; înzestrat! eu-celule pen- 
1949, circa 600: de deţinuţi, avea, începândccu anul 

peste 5000 (cinei Mii), și chi 

indisereţiile câte unui Esta chiar mai mult, cum sie ei 

Intruna, 1 SIN AR 
intre Diem la doi: metri de mine, „am! auzit ansshisi zii 
și părintele Șerban slirioz rodoa Daâ3 18 SU 


=—-312— 


lucreze la suprafață că nu-l mai ţine inima | 


—Şerbane, să intri în mină, că cu mine nu te joci! 
—Nu, intru; domnule. locotenent. Faceţi ce vreți, dar în mină 


nu mai intru! 

—Te împușc! 

_Impușcaţi-mă ! 

pela sfârșitul lunei Martie, s'a făcut o «adunare generală» 
pentru comunicări. La această adunare, au venit directorul Van- 

ofițerul politic Alexandru, plutonierul Feheir. 

Ni s'a ordonat poziția de «drepți», iar politicul a desfăcut o 
scrisoare şi ne-a citit-o: «Inaltul Prezidiu al Republicii Populare 
Române, în urma multiplelor rapoarte speciale primite de la or- 
ganele minei, mulțumește «Braţelor speciale» (cum mai erau nu- 
miţi deţinuţii, care lucrau) dela, mina Baia Sprie, pentru aportul 
substanțial adus la ridicarea standardului tennic al muncii din 
subteran». Semnează Dr. Parhon. Altceva, nimic! 

Ofiţerul politic, însă, a subliniat: «Este vremea să se ințe- 
leagă odată pentru totdeauna, cel puţin acum, că numai munca 
singură nu este suficientă, oricât de bine munciţi voi! 

"Comandantul" milițienilor, Feheir, a comunicat directorului 
Vanciu că deţinutul Șerban cere să fie scos la raport. Preotul 
Şerban a ieșit in față și a spus + «Domnule 'director, vă rog res- 
pectos/să luaţi la cunoștință faptul că sunt bolnav de inimă și 
boala 'mi'“se agravează cu. fiecare zi în care intru în mină, la 

muncă subterană. De aceea vă rog frumos cereţi organelor su- 
perioare în: drept cară 2 „mea. înapoi, la închisoarea de bază 
dela Aiud». 4 iz 

Ofiţerul “politic, mpetariaaa 

„— Doctorul care ţi-a spus că ești ceia de inimă, e un bandit 
și un-'sabotor,- ca, tine! i 

—Nu era nevoe-să-mi. sili nimeni. Sunt destul de bătrân 
și-am “văzut destui bolnavi de inimă ca să-mi-dau seama. Boala 
mea este aceasta pei care v!o'spun și inima: mea mi-o simt eu. 

Directorul Vanciu' face câţiva: pași “către preotul: Şerban îl 
apucă de! gât: și-l sgâlțâie, n sii 

=—Ai'săiintri: încmină: M'ai înțeles? 

5=Nu“pot, domnule director, vă rog să mă credeți că nu mai 
pot, spune: preotul::Șerban; cu glasul întretăiat -de palpitaţii. 

—Marș la carceră, până ţi-o veni: mintea la cap! 

Feheir l-a luat:pe ii și l-a dus la carceră; imediat, sub 
ochii noștri. o: 


ciu, 


—-313:— 


ofiţerul politie a adăugat: a 
ncit, vedeţi rezultatele. Cu popă, Yom 
- ŞTIRI inc ft 
iradevăr, părintele Şerban n'a mai întră în mina 
E. carceră, iar ziua, lucra, la suprafață.” Hi 
acestui bolnav de inimă? 1 se ordona să 


vedea noi ce 
De atunci, 
Noaptea eră l 
In ce consta muncă, 


gă cu pietre, 7 
dintre barăci. Tot timpul muncii, părintele e Şe Ra 


de un miliţian din paza interioară, carei inter. 
de contact cu restul deţinuţilor. Rareori, fu 
un gardian mai, Omenos, atunci, când se știa, neobsevat, d AA 
riori, îi îngăduia să. intre în dormitorul în care își if ata 
rile. Numai în aceste prilejuri mai puteam schimba câteva, 


incarce o tar 
aleele pietruite 
ban, era, escortat 
zicea, orice luare 


fie 


Aceste condiții. de viaţă şi de muncă ale, preotului Şerban, au 
durat circa, două săptămâni, timp în, care, ofiţerul. politic, . 


xandru, nu şi-a făcut, niciodată apariția, prin. colonie. „Ne-am am în: 3 


trebat cu, toţii cum. se explică această absenţă, pentrucă, „Alexan- 
dru venea, de 10-12 ori,pe zi în lagăr, controlând, toate ungherele, 
Ochiul lui era prezent pretutindeni, chiar la W.C. . i & UBĂaă 
Fusesem. în sehimbul-de noapte și încă nu; mă culoasern, Prin 
curte mai erau încă 40-50,;de: deţinuţi, inclusiv; muncile; dela, su- 
prafaţă, croitori, cizmari, bucătari,- etc. 18751512 BOCTUG 
Toţi cei care lucraserăm în timpul: nopții, doredm să ne'bu- 
curăm puţin de soare. Era o zi splendidă de primăvară. Stăteam 
rezemați de barăcile în care aveam dormitoarele. Bâracă mea 
era chiar în fața barăcii în care era bucătăria și priveam. în- 
duioșat pe părintele Şerban târându-și targa cu pietre, între: clo- 
sete și baraca sălii de:mese: Este necesar: să. repetăm câteva'-amă- 
nunte: lagărul 'avea' un gard: 'de'isârmă' ghimpată. interior, apoi 
ter înalt de patru: metri: de scândură, apoi alt: gard-de sârmă 
tsi e Site tisa ia pazei exterioare, formată! din 
GErBătDi, Papa îsi foarte apropiate unul de altul. Preotul 
depiistărănaă sia a cirea 56 nistri, după! aprecierea mea, 
curs de deţinuţii ic de patru metri. Locul'era, ades6ă par- 
aveam favoarea, să. apuc, ere Closet oferite OMU 
se dea tinetă in dormitoare). 
e dimineata, Ziuăși soare: sul sl ial 


—9146— 


pe care o,târa singur, să com jeteza 


2dila a 
vinte cu el. Pe 


te, pentrucă impotriva consemnului ce-l știam at gardianul 
care-l escorta, lipsea. 

Am auzit sgomotul unui glonţ, sau două, foarte aproape, dar 
numai când l-am văzut pe preotul Șerban prăbușihdu-se, am pri- 
vit spre prepeleac. Milițianul Gheorghiță, care trebuia să fie ne- 
contenit lângă el, a ieșit repede din bucătărie unde era și a strigat: 

_—Nu trase, tovarășe, nu vezi că sunt lângă el? 

—Dă-te la o SETI —a DELrIBI soldatul din prepeleac— că trag 
şi în tine! 

Şi a mai tras az un! 'onţ în părintele  pinapaza care era pră- 
bușit. 10 
De dincolo de dud) 'de sub! prepeleac agir sa auzit bine 
voceă locotenentului! Alexandra: 

Ajunge mă! - 

Toţi cei care dormeau, au "fâșii imediat în curte, într'o larmă 
imensă. Revolta era de nedescris. Miliţienii au A SpRae i sa Gru- 
purile de deţinuţi, în curte, strigau: 

—Să “vină procurorul! Ucigașilor! Ne -ucideți chiar în curtea 
lagărului! Nu. mai intrăm în mină până nu vine procurorul! 

Soldatul, care trăsese, ținea pistolul îndreptat spre noi. 

Preotul “Șerban 'a fost ridicat! Re dus "Tai Deea dar - 
Gilonţul îi perforase inima. : 

Procurorul a venit după trei ore. Inainte, însă, de a intra în 
incinta lagărului, am fost toţi deţinuţii încuiaţi în barăci. Sce- 
nele care au urmat, le-am privit pe fereastră. Martor din partea 
deţinuţilor, a fost chemat Dumitru Steanţă, care lucra la biroul 
de contabilitate al lagărului, și era în ordinea ierarhiei turnă- 
torilor,'cu'o treaptă 'sub Marele Muftiu. Steanţă a intrat pe poar- 
tă împreună: cu procurorul, 'explicându-i ceva. S'a făcut recons- 
tituirea. Steanţă şi-a băgat mâinile în noroiu și lea aplicat apoi 
pe gard, chiar'în “faţa procurorului. Dar balta de sânge era la 
6-7: metri devgară, lângă targa cu pietre pe care o aia părin- 
tele Şerban și unde a fost împușcat. 

“Pentru “acest! asasinat! premeditat al ofițerului politic, fusese 
ales 'un preot: Târ acest preot trebuia să fie legionar. Ca urmare 
a asasinării preotului Şerban de către ofițerul politic Alexandru 
(nu exista. niciun dubiu că el îl asasinase, întrucât i-l promisese 
public),'şi-despre care toată lumea știa chiar informatorii. îl''oco- 
leau. Astfel evoluând lucrurile, Alexanăru face o «adunare gene: 
Tală», la care ne-a spus în esență: «Bănuesc că nu știți unde 


— 315 — 


— 


trebue. S 


vreun, civil să iar nimic, nimic; nimic? Nimic; din, toate, 
tind partidul? Ch astea, 


„ intâmplat? Asta: nu-mi vine să cred!» CĂ păi 
nu Aa ci în lagăr, după ana părintelui - Şerban, ş 
schimbat. total. Deţinuţii deveniseră; chiar în raporturile dintre 
ei, sobri și tăcuți. Dialogurile animate de cu puţin înainte, au 
dispărut. Gardienii, simulau o. oarecare largheţe în contactele cu 
noi, dar evitau orice discuţie. O nuanță de ingrijorare erei RA 
dentă și. în rândurile lor. Solidaritatea: cu noi era așa ;de ma 
incât în scurt timp am aflat și numele soldatului de' securitate. 
care a tras și localitatea de unde era. Numele soldatului, era Dră. 
gan, din- comuna Tinca, judeţul Bihor. b nad. for Aa 
Iată și comentariile celor care, întâmplător,-urmăriseră cea 
întâmplat în prepeleac: Sergentul- de zi: al gărzii'a coborit; din 
turnul de pază (prepeleac), cu ostașul! care: ieșea din post;-A_ ur. 
cat soldatul Drăgan, care «s'a răsucit puţin înapoi», apoi a, privit 
atent în curte. Iar s'a dat inapoi, părând că ascultă: ceva, A făcut 
pasul spre latura parapetului din spre interiorul lagărului, aluat 
pistolul din spate, l-a pus la ochi și a trasi două focuri: Apoival 
treilea —cum. v'am povestit—-după. apariţia miliţianului; Giheor- 
ghiță. ca iat 


a 


1 etaibai 
£ SI89 als 

sd | £. oii) rreab 

La scurt; timp a urmat un î iţii fer i 
alt: mort în condiţii: misterioase... 

„„ Intrunul din-loturile venite pentru reimprospătarea, lagărului 
infestat, de «microbii» rezistenţii. era și un muncitor: din. Bucu: 
ești: Dinu Butoianu; Butoianu :mărturisise. adesea cât; era de. în: 
NASI eng trăise până atunci -la, Gherla. La -o-săptămână 
ata A ui cedată, nua mai ieșit din -mină; lar suprafaţă: 
îi ap ai ră găsit de 0'echipă; de: milițieni și civili mort 
reactie a! orizontului XI: Vest; Cauza? După doi ani de 
in, era primul «accident mortal»u111jo051q ii 0uleBaf. 
erbacee Niki Frâncu -era; un: om. deo 
4 un spirit sobru, și: de-o aleasă rele: 


. Şieli Ș 
Şi-el'era, legionar, ar. erai Aa AR 


| 8. ALTE VICTIME PLANIFICATE 


Din: nou un preot: preotul Codilă, sobru, inzestrat cu o sănă- 
taţe bună când a venit în lagăr, muncind “serios, cu rezultate ex- 
celente,- simțind. că-i slăbeşte privirea, a rugat autorităţile lagă- 
rului.; să-l schimbe dela locul de muncă, întrucât nu mai poate 
face faţă: (TU) i5oit 2 at 

«Chiar la un loc: mai greu, dar nu unde sunt, pentrucă nu 
mă; pot paza numai: pe ureche, lucrând la: perforator.» 

Ofiţerul politic a-dat ordin să nu-i fie satisfăcută cererea «ban- 
ditului Codilă». !'53d9TĂ- (aU9 8 ră 

După acest  raport,-a 'mai lucrat preotul” Codilă incă o lună 
și» din-nou'a cerut ca în cazul în: care nu poate îi schimbat, să 
i-se cumpere din banii ce-i reveneau din salariu (5 %, pentrucă 
restul din salariul obișnuit: al unui miner civil,.-erau atribuiți Mi- 
nisterului: de Interne, ai cărui: robi eram ),:ochelarii de care avea 
neapărată nevoe. Nu a fost aprobată nici această cerere. 

'Toţi perforatorii fuseseră: schimbaţi la locuri diferite de lucru, 
cu excepția; preotului Codilă,: care 'era condamnat să lucreze nu- 
mai la steril, «în putregai», fără nicio explicaţie: 

“»Intr'o. noapte, părintele -Codilă a făcut operația de  «coptu- 
rire», trăgând cu ranga de-o faliede rocă. Cu ochii slabi și numai 
la:lumina; unei mici lămpi cu carbid, n'a putut vedea o altă falie 
-care ameninţa cu desprinderea. Odată cu falia dela suprafaţă, 
vizibilă mai ușor,-sa, desprins! și falia a doua; care l-a acoperit. 
Alarmate echipele din vecinătate, au alergat și au degajat trupul, 
dar nu l-au trimes imediat la spital. L-au scos la suprafaţă, unde 
l-au “ţinut; dela; orele 10;'seara, până “a doua, zi, la 5 dimineața. 
In drum spre spital, a murit.. 


— 317 — 


ar 


- victimă: Gheorghe Cogeriu, Eră, mma0Stiu II 
O altă Verei liberă a fost —cum spunea €l— «gagisty, pu. 
za Vest 10 ra militară, la un regiment din Banat. Oster ga. 
aaa 


tonie: : xzpoiu mondial, crescuse «copil de ţ 

ul răz = - Tupă 
Tăzbolu, i Fe e defecţiune la unul din rostogolurile centrului ; 
al regim 3 


de producție â 


ă la ll me ae : 
: e: iarta minereului din rostogol. Minereul nu $ 
ăr 


: ătar, cum prevedea ! regulamentul, pentrucă ; 
aruncat prin Er» rostogolului, (artificierii civili) si SĂ 
«pușcase» chiar deasupra E , : ii) ŞI gră- 3 
tarul era îndepărtat. Perforajul la acest punct trebuia Oprit. De. 
asupra, boltei formate, erau circa 20-30 tone de minereu. In mod | 
regulamentar, trebuia transportat tot minereul din baza, abaţa- 
jului la; rostogolurile învecinate, apoi introdusă o' cantitate de 
dinamită, care să: facă dislocarea. Această operaţie, însă, ar fi 
necesitat aproape 10; zile de: lucru şi afecta producția sectorului, 

Gheorghe: Coșeriu: a primit ordin dela directorul” lagărului și 
dela ofițerul politic să deblocheze, cum s'o pricepe, rostogolul, 
A fost adus și maestrul civil, :câre' ar fi urmat să intre în rostogol 
și să plaseze dinamita. în interior. Dar” privind bolta, “a, 'refuzaţ 
să intre-să depună cartușul, cu- această explicație: «Am'eopii 
acasă. Lasă să se facă treaba cum trebue!» LI500 izluib 

Coșeriu era mereu admonestat de 'ofițerul politie pentru întâr. 
zierea producţiei, adresându-i ameninţări. In ziua următoare, Co- 
şeriu a intrat, de trei. ori în interiorul- rostogolului, în “care maes- 
trul civil refuzase să iintre, dar fără, niciun rezultaţ. > e 

“In cea de a treiazi, după 'sosirea miliţianului, şi în prezenţa pp 
lui, urmând ca, miliţianul să supravegheze executarea ordinului, 
Coșeriu, incearcă. din nou, tot; fără: succes. ot eT0Na HO 

In fine, ora fatală. Coșeriu,cu cartușul de dinamită 'cu'capsă 
ȘI fitil, a pus scara și a, inceput să urce. O mică grămadă; de «mai- 
Ep it ires Adana apariţia jos. Maestrul civil și antificierul 
datina ce Es era acest semnal de alarmă, Coșeriu n'a AXE 
ÎN ec a e, i, in secundele următoare, cele: câteva zeci 
b „ereu sau prăbușit, ciopârțind 'trupul înalt și: ro- 
Yst al fostului copil de trupă, GheorgheiCoșeriua.41 inna Asha 

Din rapoartele. lagărului. d she Coșeriu: pe FII SA gr: 
trat în zostosol cu voi i, selegeăi că “«deținutul Coșeriu a, in- 
zenţi la această tra, Sie lui și nesilit de nimeni», cutoatecă pre- 
pravegheze exsoutaea oii milițianul, care avea ordin să! su- 

ui, maestrul civil și artificierul, care 


ci 


E pe a 


> 918 — 


trebuia, să execute deblocarea întrucât deţinuţilor nu li se da, 
niciodată în mână dinamita, pentru motivele pe care le-am ară- 
tat mai înainte. 

Toader Negru, un ţăran din Vrancea, a pierit in timp ce lu- 
cra într'o echipă de dulgheri. S'a prăbușit o grindă peste el și 
a murit pe loc. 

Numărul morților a fost mai mare, dar încerc să relatez nu- 
mai cazurile care sau petrecut în timpul când eram prezent la 
Baia Sprie, deci înainte de a fi mutat la mina Nistru. Concluzia 
evidentă: «Braţele speciale», adică deținuții politici, erau exploa- 
taţi într'o manieră bine fomentată, pentru a fi exterminați. Au 
adus dela Aiud —după propria lor afirmatie—, «vârfurile reacţiu- 
nii», adică tocmai ce-i incomoda mai mult. 

să ne amintim acum formula repetată obsesiv, pe tot cuprin- 
sul ţării, de toţi ofiţerii anchetatori: «Nu vom avea liniște decât 
atunci când vă vom ști la 10 metri sub pământ!» Dacă aceasta 
n'a fost posibil în totalitate, se datorește unor împrejurări poli- 
ţice care au depășit, la un moment dat, guvernul comunist. Aceas- 
ta este o certitudine. 

Prin glonț, cum a fost cazul preotului Gheorghe Şerban, și 
alţii din alte părţi, prin lipsă de asistența medicală corespunză- 
toare pentru cei ce lucrau, prin lipsa totală a aplicării normelor 
de protecţie a muncii, prin insuficiența hranei, prin constrânge- 
rea, de a munci peste capacitatea de rezistenţă fizică, prin izolarea 
noastră totală de familii și restul lumii, prin «reeducarea» care 
urma să fie aplicată și în mină, nu se urmărea decât extermi- 
narea deţinuţilor. 

La o vizită medicală generală, făcută de inspectorul medical 
al închisorilor, doctorul Tomorug, acesta a afirmat: «Niciunul din 
deţinuţii care i-am vizitat, nu mai este apt de munca în mină!» 
Consecința acestor constatări? A fost scos din mină un mic grup 
de cardiaci, 6 sau 7, şi expediaţi la Aiud. Nu-mi amintesc decât 
numele avocatului Remus Bellu. Din informaţiile pe care le-am 
avut ulterior, acest grup ajuns la Aiud n'a avut absolut nicio în- 
gijire medicală, cutoatecă o parte din ei făcuseră infiltrate pul- 
monare, alţii silicoze, etc. 

Deci, nu exista, nicio îndoială asupra scopurilor, de altfel măr- 
turisite nu o singură dată, de «umaniștii socialiști». 


— 319 — 


TOLSTOI 
] -UR'2 SLa 


)A(Ţ2 


OȚEL LIOV AN 
35 sii 8307 at He 
a i [7] af - 
| i Ii pi - 
) iul i 3; Ol 8 
ip) II i 


d sinaiitueri air LDTR 838 
i [i I ab BSIAIIORERI 9123 LOCUI 


ratir o2 un „Satra ul iz BiRollaa 8 
„Ol 

siibaca. Imiolpaagauii- sh Bhnsi „Bisranes BL8oiDanri BIE 
sere boi Vi» “Yarra n ata9o8 „arrtorno'T IrrOI20D 10. 


MT] «d L-iisiboqza 2 A. UR2 0 

18959 siiijermoteri ri il 2urn53 Ul 
iozda Viva. si bol A-8l 2nuia Ira 32998 10 
Hui Asau? is rib-atraq- o Bo9t8010r9. „BIBOID 
„aia „asosilia Li 

52 sTgues Bigiobri oioiat glalx9 
“leiisinoa, iidainacat» ab „Bisb Boala 


inot R91 ROM UL 6rtiru ui alai VIU «IDĂLULADZ 
3 (1 B1R93. „BON UL ROCU A 90. BILUIBIAL 970 6V9)5) 4:0) 
) 92 Ta : 


"a “9ÎRUORVA Î2 S26TÂza RIUUSLI 918% 3110) 9D Îl 


ru a2- 9189 î513i2071Â8 AVETI RC „31103 9D shy2 RroIâo 
| 14 a si 
43 adi cUrio> 55 -11ostânali olita fr fa 


ps 175 tinta 1205 8 8LHSOqzID- BIRD Blazsoe 3h iii 
3042 Ea BI UA 2110) UL BA UTIL AIESIIO_ AIUD 
: roruiut Al NUbaf 11 BSAIOD BIB ÎRicr 893 (4b 
„rit ai ÎTI Ato aizsa0 
„uniqolen 9. INVIEREA IN CATACOMBE 
Pe ler afatar 


„Sinaia a[93sg 


„S2UqB90U 691807 


„Si(ri39. 9112607 9talaliira 460 Brit 


su sta ÂL RDUU- 87 B2t3209 a „i5 abirin2sb 92 afisa „anii qui 
„Să urmărim în continuare viața deţinuţilor în lagăr şi conse- 
cinţele ei. In ziua premergătoare Invierii anului 1951, lagărul și-a 
schimbat; atmosfera. Mai multă "liniște, mai puţine conciliabule. 
Deţinuţii, tăcuţi,! iși” spălau, aproape toţi, rufele, salopetele, își 
scuturau păturile, arânjau'saltelele- (de paie)... 
Preoţii” și o mare parte din deţinuţi, în “special foștii frați de 
cruce, erau absenţi din sala de mese. Posteau! 
|; Reculegerea era; evidentă, 'cu toată grija de a o disimula. . 
Mony Gruber! îmi iese înainte şi mă roagă să-i recit «poezia» 
lui RaduuGyrgz srizaonr 1olitiustri soyinesiqab Bairstrur „siaioito 


i Ci fi 
n-—<tisusbo și îpia atenoa aqido sI î5W Rimoratibai [8303-14 
"Team privit” surprins, un moment, Cei - doi evrei, care convie- 

țuiau cu'noij'eraiv foarte: atașați 'spiritului nostru de prietenie, 

și astfel''am! găsit! explicaţia: o “sentilețe, în ajunul sărbătorilor 
noastreiisis2 ni tizodod ua aha ri ssIRtini slab sto urteq sb 

"isIn incinta lagărului, numărul gardienilor câre circulau cu. tre- 

buri închipuiterse mărea. Nu: erau agresivi, ci observau cu aten: 

ţie tot ice! serintâmplă. Gardianul 'de “serviciu întârzia în centrul 
curții, privind pe ferestrele barăcilor tot ce se petrece în dormi: 
toare. In dormitoare, nu'se întâmpla nimic. Doar liniștea domina, 
in locul: agitaţiei de: cu câteva, zile inainte. Ofițerul politic, Ale- 
xandru, își face și” el câteva apariţii: și: cheamă câţiva informa- 
tori în; biroul Săuuu „lierâvăaob sotainil ai ie | 91853 Xj 

1 Plimbările noastre: și vizitele dela: o baracă la alta. 'apro 

se mai fac. 


385 


Ă O] 


ape nu 


siabixo 


—321:— 


«Schimbul» meu intra în mină în Noaptea, Invierii: 

Cu câteva ore inainte de a intra în mină, seara, XI se comu- 
nică numărul de tone care trebuia extrase Și evacuate : era, mărit 
cu câteva sute de tone. Dar impotriva atmosferei care se mani- 
festa în sânul deţinuţilor, decâteori se comunicat astfel de 
măriri, de această dată dispoziţia a fost primită cu resemnare, 
tără niciun comentariu. Fără niciun consemn, fără nicio suges- 
tie, ordinea cea mai deplină domnea în rândurile tuturor. 

Sosește ora intrării în mină. 

Incolonaţi la poartă, cu lămpile aprinse, deţinuţii așteptau cu 
capetele plecate. 

Liturghia par'că începuse. 

Ziua fusese senină, dar sufletele noastre cernite. 

In fine, poarta se deschide și, pe costișa ce urca lin spre gura 
minei, numărul ostașilor de securitate 'era mărit, aproape soldat 
lângă soldat. Coloana lămpilor! aprinse dădea impresia unui: cor: 
i tegiu religios, urcând simbolic Golgota. Corfa, sau colivia/ cum 
„era botezat ascensorul de mineri, coboară şi se ridică, într'unvritni 
"mai accelerat. La gura minei, o apariţie inedită :o femeie tâ- 
_nără. Niciodată nu apăruse o femeie, de când ne'aflam în lagăr. 
i Graba cu care fiecare deținut își lua instrumentele de lucru 
- şi ritmul în care era evacuat minereul, determină apariția“ Muf- 
„ tiului, care anunţă, dela echipă la echipă, orvizită importantă, 
oficială, urmărind deplasarea intenţiilor noastre spre un'act ad- 
„ministrativ și, bine înţeles, timorarea; Vestea'a fost: primită cu 
"o totală indiferență. Nici la echipa noastră nici la celelalte, n'a 
fost comentată sub nicio formă. Pertforatoarele mergeau strună, 
materialul era; rulat și vagonetarii, în număr obișnuit, nu-făceau 
faţă evacuării: Echipele care și-au depășit normele: în: mâi puţin 
de patru ore dela intrarea în «șut» au coborit in galerie și va: 
_ gonetele stârâiau. Numărul vagonetelor. încărcate 'pe-galerie, care 
„conducea spre puțul de extracție. era atât de “mare, încât eva: 
“cuarea nu se putea, face: în ritmul în care soseau pe: linia prin: 
_cipală. ) | 3] 1 Doivi LITIU 
„Deodată, in abataj o liniște de mormânt. scrot AT oana 
„Privind imensitatea abatajului în lung și'n lat, in dreapta şi'n 
stânga, atât cât se putea vedea, nu era nicio mișcare. Lămpile 
toate așezate jos și, în liniștea, desăvârșită, nu'se auzeaur decât 
uri de apă căzând din 'cerime și” mici: plesnituri ale rocii 
oxidate. 


A8i IRM 9 


0 


Niciun maestru civil, niciun gardian, chiar Muftiul dispăruse. 

1 această, nemișcare, iri “această liniște, clopotele bisericilor 
noastre ne anunță momentul! 'solemn. Clopotele bisericilor noas- 
tre aduse în abataj. In toate abatajele. Sfredelele în funcție de 
mărime, agăţate cu sfori de colțuri de rocă, ne aduceau intocmai 
sunetul clopotelor bisericelor în care neam rugat în libertate. 

Sunetele amplificate de imensitatea bolților semănau întru to- 
tul cu al clopotelor pe care le-am auzit fiecare dintre noi, sub 
Dealul Patriarhiei sau în biserica unui sat pierdut între două 
dealuri. | pei belle 

Deţinuţii îmbrăcaţi sumar, cei mai mulți numai în chiloți, 
au coborit pe galerie în șiruri nesfârşite, care apăreau din toate 
direcţiile, spre unul și același loc, in fundul unei galerii părăsite, 

Au apărut, timizi, și Gruber și Kupfer. 

In galerie, mocirla, făcută. de steril şi infiltraţiile, de apă era 
de un; centimetru și; jumătate,; Mirosurile, rocii descompuse erau 
puternice. Fundul de galerie neaerisit, iar trupurile noastre, goale. 

"„Iși fac apariţia,! preoţii: Grebenea și Antal (acesta, fost vicar 
patriarhal, nepot al-fostului Patriah Miron Cristea) și se alinia 
ză în fruntea, deținuților tăcuţi. Această galerie fusese aleasă, pen- 
trucă. să stăm in timpul slujbei cu fața la răsărit. 

'Toate “lămpile sunt stinse și, câteva secunde, parcă și 'respira- 
țiile încetaseră. Nicio mișcare nu se auzea de nicăeri. ş 

Se “aprinde lampă preotului Antal și vocea lui baritonală a 
răsunat: pacate ei da 08) 

„«Veniţi de luaţi lumină | e 

Inlocuind lumânările, lămpile, cu, carbid se indreaptă una, că- 
tre cealalță „şi, galeria, își, multiplică luminile. Slujba. „religioasă 
incepe şi, conform tipicului, după un timp,-un cor perfect into- 
nează «Cristos, a, înviat», fără, niciun dirijor. La citirea Evanghe- 
liei, întreaga masă, de, deţinuţi a îngenunchiat în noroiu, cu capul 
sprijinit, în, mână. p ri [inăzad 

Mi-am, indreptat, ochii spre. Gruber, şi Kupfer. Erau singurii 

în. picioare căţre sfârşitul galeriei, înclinați și ei. Turcul, Mustafa 

Kiazim, îngenunchiat, 12 i ir ui | A atata 

In lagăr preoții sfințiseră pâinea și, la sfârșitul seci ia 
care a trecut și'a luat anafură. Mai mult, se procurase ia s . ee 
impărtășanie, fără casă întrebe cineva preotul, de unde o are. 


— 323 — 


a! duratcirca 45! minute, după, care; irita 


: igioasă : inuţii 
Slujbe îi generală; toţi deţinuţii, au» trecut 18, rostogoale 


> i ui material. rula, . 
pună evacuarea intregul 1 Srizaon 
și vagonete, pe reduca din acest sehimb ra, fost aproape:;dubla 


pielii pentruca, administraţia „Să nu aibă, niciun 
decât; cea, p tulbure, pacea necesară acestei zile; OdoIo tirania 
motiv să E şase dimineaţa, corfa ridică la, suprafaţă prima echi- 
Spre ore 3 inviat». 1 | [in tot a 
ș stos a învi : 9300019 fn sp | 
Pie E NA A lui de extracţie ne. primește, directorul .adminis. 
La 


tic si câțiva ofiţeri superiori, pe care nu-i ma: 

trativ, ofițerul i cai dela, Bucureşti. Ne-am, priviț ua , 
cu excepția ofițerului politic, care prea in Scurte Toate cor. 
ără excepție, au fost ridicate în COT, care Ss ârșea in momen: 

fele, fără e cr li capacul de siguranță de la suprafaţă.” 
In incinta lagărului au fost luate măsuri de pază riguroase, 
interzicându-se deţinuţilor să circule prin curte său să Se strângă 
în grupuri prin dormitoare. Atât iri spatele cât Și în fața bărăci: 
or, patrulău' gardienii, suprveghind prin ferestre mișcările 'deți: 
nuţilor, în, camere. Dupăce ni sa dat ceaiul. pe barăci, fiecare 
baracă a fost încuiată: La W.0. nu aveam acces decât la anumite 
ore, că în regimul celular. Incurte, singurii deţinuţi 'care' se miș- 
cau, cu ostentaţie, erau Muftiul și Dumitru Steanță. Nici bucă: 
tarii nu aveau acces la -W.C,, decât. escortaţi.. Măsurile de pază 
deveniseră atât de strașnice, incât, ne lăsau impresia că nu; vom 
mai intra, în mină. Mulţi își, făceau, inventarul, lucrurilor. care 
trebuia predate: salopetă, schimburi de rufe, lămpile, ete gari tă 
Ofiţerul politic, după câteva apariţii discrete, în „prima „zi de 
Paște, a dispărut. Directorul adiministrativ, deasemenea. Se pre- 
supunea că ordinele pentru funcționarea lagărului erău date din 
spatele porții, pentrucă au fost remarcate drumurile frecvente ale 
| ) 79)i 


Muftiului şi ale lui Steanță la, poartă. 19 TOI N0D „i 


Ziua a doua și a treia, Sau desfășurat ca și prima. în ceă de 
a patra zi, numărul gardienilor care ne Supravegheau ferestrele 
barăcilor, sa impuţinat, iar ușile de la barăci sunt latitate des 
chise la anutnite ore: Mâncatea in'S6hinab”&'a irapuţinat! Pâinea 
A fos raționalizată. Cu''toate acestea; nimeni! nu protesta! Și! ni 
regreta, Noaptea Invierii din mină, iar schimbul/'câre a intrat după 
it2 iiioorg 1538l ai 
oase comentarii erâu 'în legătură cu clopotele: 
etul clopotelor; era :aidoma, clopotelor. de/la bi: 


noi era întristat că: nu participase. 
Cele mai numer i 
Toţi jurau că; sun 


9048 —— 


| 


serica din satul, orașul la care se duceau. Al doilea subiect: vi- 
sele. Mulţi și-au visat, copii, soțiile, părinții, sau altceva în legă- 
tură cu viața de afară şi cu familiile lor. Momentul euforic al 
Invierii s'a transformat, treptat, în altul de anxietate. Grija pen- 
tru ce se petrece afară a crescut și interesul pentru știrile politice 
devine general. Chiar în rândul informatorilor. Câţiva dintre 
aceștia au căutat preoţii să se spovedească și din această Noapte 
a Invierii au fost pierduţi pentru biroul politic. 


— 325 — 


[i 


10... ' TENTATIVELE DE «REEDUCARE» GEN PITEȘTI 


Munca în mină a devenit din ce în ce mai grea, atât din cauza 
slăbirii forțelor deţinuţilor cât și a măririi normelor. Perforatorul 
deținut, Gh. Zottu, prin perfomanțele sale, reușise să ne dubleze, 
chiar să ne 'tripleze normele inițiale. Nu numai nouă deţinuţilor, 
dar —cum am mâi spus— chiar minerilor civili. 

In această atmosferă, în taină, la biroul politic erau chemați 
frecvent câţiva tineri. Biroul ofițerului politic era într'o' cămă- 
ruță a uneia din cele patru barăci, așa încât acest du-te vino era 
evident; Cunoscând ce'se petrecuse la Suceava și la Pitești, era 
ușor de înţeles că 'se pregătea și aici, «reeducarea». Condiţiile 
însă, din punctul lor de vedere, erau foarte defavorabile, pentrucă 
între: timp 'se făcuse o sudură sufletească puternică în tot lagă- 
rul. In acest lagăr erau mulţi oameni în vârstă, deci formați, 
iar cei mai tineri: erau cu ochii pe ei. Pentru toți cei mai în 
vârstă și cu oarecare autoritate morală, se alcătuiseră spontan 
echipe + de supraveghere. Imi amintesc de deținutul Sergiu Po- 
pescu, bucătar, care a ieșit in curte şi a spus întrun cerc 
numeros de: deținuți: «Dacă se atinge cineva de X, mor cu el în 
dinți». Amenințarea, lui Sergiu Popescu a făcut rapid ocolul la- 
gărului și „desigur chiar'ofițerul politic a fost sesizat. Era în 
anul 1952. io i 

In seara declarației lui Sergiu Popescu, pregătindu-mă să in- 
tru în mină, nam dus la o altă bâracă, pe unde treceam obișnuit 
la aceeași oră. Intr'un colț intunecos, am fost pândit de un de 
ţinut 'care trecuse: prin 'reeducarea, de la Gherla, Stefan Taban, 
croitor, căremi iese inainte și dându-mi un pumn în cap, mă 
întreabă: | 


— 321 — 


—Unde te duci banditule? Să organizezi? 
Reacţiunea normală ar fi fost să-i răspund cu un alt pumn, 
pe care a scontat biroul politic pentru declanșarea reeducării. 
Sistemul era aidoma cu cel dela Pitești și Gherla. Am avut in- 
tuiția exactă a ceeace se petrecea și ceeace se pregătea Și am 
procedat într'un mod care cred că a fost cu totul neprevăzut de 
biroul politic. M'am dus la milițianul din poartă, care era un 
fel de șef al gărzii interioare și am raportat întâmplarea. Agre- 
siunea lui Taban s'a răspândit ca, fulgerul în! tot lagărul. In lo- 
cul atmosferei de timorare, care era de așteptat, dimpotrivă s'a, 
născut una de revoltă. Au fost deţinuţi care au anunțat că re- 
fuză să intre în mină. Alţii au cerut ca, și Taban, care lucra la 
suprafață întrun fel de atelier de croitorie, să fie băgat în mină. 
Această cerere, desigur, a fost considerată! ca o amenințare, pen- 
trucă locurile de muncă erau. toate atât de primejdioase încâţ 
oricând Taban putea pieri întrun. caccidenţ. ) 
Am rămas la poartă anunțând plutonierul că! nu voiu intra 
în mină până nu vorbesc cu ofițerul politic. Bănuesc că ofițerul 
politic asculta în spatele porţii, pentrucă imediata intrat și mi-a, 
poruncit: i 
—Intră în mină ! Voiu sancţiona pe Taban! UI d 
„Intrând în mină, toţi cei din jurul -meu mă asigurau că vor 
fi atenţi cu tot-ce-se va întâmpla. Atmosfera a devenit subit 
grea şi ofiţerul politic a constatat; 6 reacțiune antipodică . celei 
pe care scontase. Deasemenea era evident că nu mai poate con- 
trola masa de deţinuţi. In acea seară am văzut în mină câţiva 
„gardieni -care treceau “pela diferite echipe, cu vorbe! încurajatoare 
și blânde. Insuși ofițerul politic: a trecut în rond pela diverse 
echipe intrebuințând, insă, un'ton autoritar. 'A- trecut și prin fața 
echipei în care lucram, darcu o indiferență: simulată. 

|. “Cine era; Ştefan Taban, prin. gestul căruia ar fi urmat să în- 
„ceapă reeducarea la :Baia- Sprie? 19fI/ 
„Nu-l cunoșteam 'din libertate; dar: toţi cei care îl cunoscuseră 
îl prezentau ca pe un tânăr serios, muncitor și echilibrăt! Trecut 
 prin-reeducarea, de. la; "Gherla, a fost într'atâta chinuit, fără să 
„cedeze, incât -au -recurs în ultimă instanță la aplicarea fierului 
„ Toșu pe fese și pe: spinare. Se- spunea, că nu era! trimes în mină, 

unde toţi deţinuţii Iucrau''goi; tocmai'pentruca să: 'nu:i “fie vă- 
zute cicatricele: depe corp. Era pur și simplu mutilat. In cele din 
„urmă rezistența lui fizică a cedat, odată cu cea sufletească. In 


— 328: — 


Panzer 


ce consta; ceslunea pe cate: trebuia” s'o;facă?.In/ primul ăia prin. 
to: autobiografie care! să insemne o; «autodemascare».. Cel ceși 
făcea autobiografia și deci “autodemascarea», trebuia să seranto- 
condamne. In autobiografie trebuia să inventeze cele mai abo- 
minabile fapte, prin care să dovedească-e] isuși câ'este“un tică- 
los, un 'asâsin, unioţ, un bandit, etc. Aceste autodemascări au 
constituit scopul principal inițial al reeducării. Un student de la 
pacultatea de! Medicină din Iași, Dan Dumitrescu, a declarat în 
autodemascare că și-a deflorat sora. Un coleg și prieten! Al fa- 
miliei l-a întrebat: : 

—Bine 'mă, ticălosule, cum ai putut scrie asta, pentrucă eu 
stiu bine că nu este adevărat! îjz3 7 
—Nu mai puteam suporta şi nu puteam inventa: altceva: cre- 
dibil, a răspuns Dan Dumitrescu. ] 

Toate autodemascările. trebuia să aibă astfel de «mărturisiri» 
despre «putregaiul moral burghezomoșieresc». 

Lui Ștefan Taban i s'a cerut apoi să se desolidarizeze- de Horia 
Sima și de bandiții din Mișcarea Legionară. A refuzat: Apoi i s'a 
atenuat. cererea: să condamne acțiunile celor din exil: Deaseme- 
nea a refuzat. Rezistenţa, lui Stefan Taban a fost una dintre 
cele mai îndelungate, cedând la chinuri pe care doar Isus le-a 
învins. i i ' erai 30 

In aceste autodemascări, nu era suficient, în final, autodemas- 
carea în 'sine pentru a fi promovat reeducat. Era imperios nece- 
sar: să''aduci o' dovadă: materială a 'sincerității 'autodemascării. 
Această dovadă nu o puteai face decât lovindu-ţi pe cel mai bun 
prieten, despre! care; cei câre'se ocupau cu operaţia» știau. Nu 
era, suficient numai să-l lovești, ci să-l acuzi, să-i strigi «bandit», 
«ticălos», «trădător». «asasin», etc. Toată această “acțiune fiind 
perfect studiată și pusă la punct, niciodată doi deţinuţi, prieteni 
sau fraţi, nu își începeau reeducarea in aceeași celuitățeipent race 
să nu nască rezistență alăturarea. Fiecare își făcea ucenicia într'o 
altă celulă; urmând ca: prăbușirea finală Să se producă în! mo- 
mentul 'în care prietenul cel:mai bun, sau fratele, chiar fiul, te lovea 
“cu ferocitate. Toate aceste chinuri, in' stricta izolare și înfometare, 
depășeau! orice rezistență fizică și sufletească, aoricărui individ, 
oricât ar fi “fost de ideal 'structurat "fizic și moral. La Gheria, 
viticultorul -Anmibrozie! a fost; într'o celulă-cu fiul său, oare auri- 
nat în gamela în' care mânca tatăl, dându-i să-i bea urina pentru 
a-l pedepsi pentrucă l-a făcut burghez. ssaala?il 


— 329 — 


Intr'unul din loturile aduse ulterior la mina Baia Spriei, pen- 
tru reîmprospătarea efectivului și primenirea atmosferei care se 
crease în lagăr, —lot numai de «reeducaţi»— a fost adus și viti- 
cultorul Ambrozie. I-am urmărit cu privirile-săptămâni în șir. Nu 
vorbea cu nimeni. Rătăcea ca un năuc, prin locurile: singuratece, 
galben la față şi cu o tristeţe care mă induioșa. M'am hotărit 
să încerc a-l rupe din această izolare și m'am! apropiat de el: 

—Ce mai faceţi, domnule Ambrozie?, cașicuni îl cunoșteam. de 
când lumea. 

—Bine!, îmi răspunde sec, fără să mă privească. 

Şi-a continuat drumul, evitându-mi pasul. Am mers'un timp, 
la un pas în urmă, și l-am abandonat. ; 

A doua zi, repet tentativa: 

— Lăsați impresia că sunteţi puţin bolnav. Poate că aici cu 
aerul de munte... să vă mai intremaţi. 

—Da!, îmi spune, cu ochii în pământ. 

—Este adevărat ce-am auzit de necazurile delă Gherla? 

—Ge/ necazuri? Nu-i adevărat! Te rog să nu-mi mai pui nicio 
întrebare ! 

Răspunsul lui și atitudinea de totală: rezervă îmi: confirmau 
informația. 

Intr'un târziu, dar nu prea târziu, pentrucă la scurt timp am 
fost mutat disciplinar la o altă mină, mi-a confirmat. 

Cum se prezenta lotul venit dela Pitești și Gherla?'Un lot com- 
pact de circa 100-150 de studenți și muncitori, toți trecuţi prin 
"reeducare. Studenţii, toţi cu figuri aspre, cu privirile discret cer- 
„ cetătoare. Am fost frapat de drumurile pe care le făceau dela'o 
baracă la alta, fără niciun rost. Repartizarea lor n'a “fost făcută 
'compact, într'o baracă, ci răspândiți prin diferite dormitoare, în 
„toate barăcile, astfel încât să fie ochiul lor prezent pretutindeni. 
„Era evidentă starea lor sufletească și'tot atât de evidentă: 0 anu- 
„mită aroganță reţinută... i 
„Din «atelierul psihologic» din care veneau, purtau deja mas- 
ca pionierilor «reeducării», Comportamentul lor'-era al unui soiu 
„de maeștri. Singurul peisagiu nou pentru ei, era mina. Deci și: o 
„condiţie nouă de viață. Un'teren nou. Cunoscându-le; bine toate 
„Suferințele prin care au trecut, ştiind bine că nu' erau, cu toate 
„ororile pe care le comiseseră, decât victimele unui sistem, nu nu- 
mai că nu'i-am primit cu ostilitate, dar cu compasiune, cu în- 

țelecere. Inţelegerea noastră, nu trebuia să meargă prea departe, 


— 330 — 


— 


i „data oua az aaa 


pentru a nu le crea, in condiția interioară 
indiciul vreunei cedări a noastre. Deci, pe de o parte, fermitate 
în atmosfera pe care o creasem in unitatea noastră de grup, pa- 
ralel cu încercarea de a le ușura munca, subterană, prin expe- 
riența pe care o acumulasem. Erau ostili, insă, chiar acestui aju- 
ţor pe care li-l ofeream. Dece? Pentrucă veniţi din atmosfera dela, 
pitești și Gherla, unde au primit palme și maltratări dela cei mai 
puni prieteni, nu mai erau capabili să aibă incredere in nimeni. 
Ei nu puteau fi siguri dacă noi, prin bunăvoința noastră, nu le 
intindeam curse, asemănătoare cu cele pe care le-au întins ei și 
care le-au fost intinse lor, mai înainte. Câteva, încercări răzlețe 
ale lor au eșuat. Comunitatea de la Baia Spriei, compactă, în 
momentul în care au venit «reeducații», a devenit mai solidară, 
mai coagulată, în fața primejdiei care se anunţa. Nu exista nicio 
fisură, pentrucă însiși informatorii biroului politic —informaţi și 
ei de ororile din «atelierele psihologice» dela Pitești și Gherla— 
se simțeau pe de o parte handicapaţi de «maeștrii» intru torturi, 
iar pe de altă parte, in oarecare siguranță alături de noi, cei ve- 
chi, a căror solidaritate avuseseră ocazia, în primul rând, ei s'o 
constate Nici biroul politic, în condițiile muncii din mină, nu 
putea împinge lucrurile prea departe. In intunerecul și galeriile 
minei, se puteau petrece multe lucruri incontrolabile, cu atât mai 
mult cu cât hotărirea noastră era, evident, de neclintit. 

Eșuând, în prima fază, acțiunea de reeducare, au recurs la 
îndepărtarea din colonie a celor pe care ii considera răspunzători 
și autori ai rezistenței: Sandu Mazilu, preot Nicolae Grebenea, 
avocat Wilhelm Popescu, medicul Corneliu Petrasievici, avocat 
Luca Dumitrescu, Marcel Pometcu, (student din București), auto- 
rul acestor pagini, şi alţii pe care, cu regret, nu mi mai amintesc. 

Cu o zi inainte de mutarea noastră, pe care n'o prevedeam, 
inginerul Ion Bujoiu mi-a ieșit înainte, în curtea lagărului, și m'a 
oprit, spunându-mi: 

«Vă, felicit! I-aţi digerat!» 

Aceste felicitări, ale inginerului Bujoiu, mi-au părut ciudate, 
întrucât nu a lăsat impresia că vrea să observe ce se petrecea 
în jurul său. 


pe care incă o trăiau, 


11; MINA DELA VALEA NISTRULUI 


Intr'adevăr, a doua zi, în lanţuri, am fost transferați la mina, 
(tot de: plumb), dela Valea, Nistrului, 

Mulţi dintre! noi, din grupul format pentru transfer, eram bol- 
navi. Avocatul, Wilhelm Popescu: era, în -infirmerie, cu tempera- 
tură de 39-de grade. Bolnav grav. Chiar medicul deținut al lagăru- 
lui 'a, refuzat, să; dea avizul pentru transport, aviz pe care ofițerul 
politic l-a, ignorat. Prin faptul că toţi eram. bolnavi, am bănuit 
că ne evacuiază, la: penitenciar. Când 'am. ajuns, cu camionul la 
mina Valea, Nistrului, ne-am dat explicaţia: o mină mai ușoară. 
Şi-au. dat seama că nu mai rezistam., 

Insă. înainte .de ora «inchiderii», suntem trecuţi intr'un front 
toţi. cei aduşi dela Baie Sprie şi întrebaţi de ofiţerul politic: 

—Cine este bolnav. dintre. voi, să facă un pas înainte! 

Frontul nostru de 14, veniţi dela Baia Sprie, a făcut un pas 
inainte. . ; ul airolocqro» îi put 

—Rămâneţi așa!, ne spune ofiţerul. și ordonă efectivului ve- 
chiu. al minei să intre in cabane. Au inchis apoi ușile și pe noi 
ne-au condus in; spatele uneia din. barăci, sus pe costiște. Eram 
cu toţii;convinşică. acolo este infirmeria și că ne internează. Spre 
consternarea. noastră, suntem. desbrăcaţi in curte, nelăsându-ni-se 
decât; cămașa, şi ismenele, apoi: suntem. introduși intr'o: mică in- 
căpere de cărămidă, cu ciment; pe: jos, care avea doar un orificiu 
ca; de burlan, înţr'unul din pereţi. In: plin munte, toamna (Oc- 
tombrie sau: Noembrie ), se, înţelege; cât de frig era. Incăperea în 
care ne. găseam 'era folosiţă, ca afumătoare pentru cărnuri, câr- 
naţi, pastramă, ale muncitorilor, civili, care. au lucrat înaintea 


— 333. — 


noastră in această mină. Am crezut la început că este o glumă 
de prost gust a ofițerului politic. După două-trei ore ne-am spus: 
o amenințare. Au trecut orele însă, și numai noaptea tărziu ni 
s'a dat o mică tinetă W.C. Atunci abea ne-am dat seama că era 
vorba, de o sancţiune, din cauza nereușitei «reeducări» dela Baia 
Sprie, pentrucă deabea atunci ne-am schimbat părerile și verifi- 
cat poziţiile. Până atunci nu ne pusesem această problemă. 
Noaptea a trecut greu. Pe ciment nu ne puteam trânti Și dor- 
mi, pentrucă era frig ingrozitor, iar noi —cum am Spus— des- 
brăcaţi. Ne-am mișcat un timp în această mică încăpere, dar nu 
aveam spațiul suficient ca să putem face atâta mișcare ca să 
ne desmorțim. Dimpotrivă, simțeam că ne congelăm. Wilhelm Po- 
pescu, cel scos din infirmerie cu 39 grade, innegrise, dar ca omul 
cu experiență și cu un caracter ferm, era, resemnat şi încerca, să, 
imbărbăteze gloata. Niciunul. dintre noi nu 'era sănătos, pentru- 
că fiecare dintre noi, mereu 'vizaţi de biroul politic, am! fost ne. 
contenit repartizaţi la locuri grele de muncă. Slăbiţi, deci, 'și/'din 
cauza muncii și din cauza boalei, nu'aveam nicio rezistență. Spre 
mijlocul nopții, ne prindem mâinile, doi câte doi, spate în spate, 
incercând să ațipim. Desigur” a fost imposibil: Figurile nu ni'le 
puteam “vedea, dar vocile ne 'slăbeau tot mai mult, iar rostirile 
noastre erau împleticite: Doctorul Corneliu  Petrasieviti 
recomandaţii medicale: '«Mișcaţi-vă tot timpul şi nu vă sândiți 
la condiția pe care o trăim, Mișcaţi-vă! Pe cât posibil, vorbiţi, 
discutați. Aștiă 'vor 'să' ne ucidă!» "Preotul Grebenea făcea Tugă- 
ciuni.” Sandu Mazilu, revoltat, spunea din! 'când în 'când: «Asta 
este crimă contra umanității. Sunt niște bestii! Cum ne'pot ține 
ca pe niște animale! “Tebue să facem 'un raport la/'București şi 
la ONU '!». Sandu Mazilu, cu toată corpolența lui și cu toată 6x- 
perienţa, era 'de'o' naivitate 'surprinzătoare.. Păcea mereu “trime- 
tere la legile omeniei și 14 legile morale; —noi cu toții, de cână 
am fost arestaţi, ne “mai fiind! decât 'sub-0 singură protecţie: “a 
cerului și niciuna/alta. Urinari des, din cauza frigului, şi câțiva 
Sau 'așezat pe 'ciment ne mai putând sta în picioare. In această 
situație, neam amintit 'derun 'episoa petrecut la Jilava, în iarna 
„anului! 1948''sau '1949.“Din,“diterita “celule "dela “Jilava, au fost 
„strânși câţiva, și izolaţi “intro! celulă, Tmi' amintesc! numele” lui 
„Mircea, Vulcănescu, Alexandru Constant, Aristide “Manolescu și 
fostul “primar” 'al'Jilavei, al cărui nume nu mi-l! amintesc. Toţi 
au fost desbrăcaţi 1a pielea goală și: introduși intr'o celulă, fără 


—— 394 — 


Ne dupa, ja az aaa 


paturi; fară pături, fără tinetă. Rigăm cititorii 
iarna, într!o 'celulă 'dintr'o inchisoare'subterană, 1a Jilava, în pie: 
Jea goală Fostul primar 'al 'Jilavei eră bolnav. de. 


tuberculoză pul. 
monară. Mircea Vulcănescu nu era preocupaț decât: de acest bol: 


nav şi căuta soluţii, pe care nu le putea găsi, pentru' a/1' salva, 
Au sperat, câteva ore,/că este o sancţiune care. va dura, câteva, 
ore. Noaptea târziu, bolnavul, sfârșit, a căzut. Mircea Vulcănescu 
a, folosit toată forța lui morală să-l convingă pe cel bolnay, că el, 
Mircea, Vulcănescu este sănătos, și „ca atare, se va întinde pe ci- 
ment, iar bolnavul să se așeze de-asupra lui, pentru a, avea, Pro- 
tecţia, trupului, său, cald, Insistenţele lui, Mircea Vulcănescu au 
fost, atât, de, mari, încât, bolnavul nemai având, capacițatea „mo- 
rală şi fizică de a se opune, a acceptat. Mircea, Vulcănescu a ră- 
mas lungit pe ciment (repet, în pielea goală) atâta, timp cât bol- 
navul a dormit, In situația, aceasta a adormit și, Mircea, Vulcă- 
nescu. Când s'au sculat erau literalmente inghețaţi amândoi, Fără 
indoială, ca şi ceilalţi din celulă, „care, totuși, s'au mai mișcat 
puţin. Au apărut apoi câţiva plutonieri gardieni, care iau bătut 
cu bastoanele de cauciuc, până la epuizare. In această bătaie, tru- 
purile lor s'au mai iînviorat puţin. A urmat o nouă noapte și așa 
mai departe 3 sau 4 zile consecutiv, după care, toţi, leșinaţi, au 
fost duși într'o celulă. In această infiorătoare încercare, Mircea 
Vulcănescu “a contractat tuberculoza pulmonară, care, după doi 
ani, l-a stins, cum am povestit mai înainte, în initirmieria închi- 
sorii dela Aiud, fără nicio asistență "medicală. Noi, aici, în aceas- 
tă afumătoare, aveam 0 situație mai bună. Aveam cărnașe, chiloți 
și ciorapi. Eram desemenea întrun lagăr de muncă, iar cei din 
lagăr știau de prezența noastră. Speram intrun: protest straie 
din lasăr, protest care ma venit, pentrucă ne bănuiau într'o ca- 
meră amenajată pentru reconfortare. - a A 
Insfârșit, venind dimineata, prin bruma de lumină care pă- 
trundea prin orificiul burlanului, neam înfiorat de propriile noas- 
tre figuri. Eram vineţi și istoviţi. Dar'cu'o speranţă: a venit ea 
și poate ne vor scoate de aici. Către! orele 6, duzină lacătul = = 
ușă. Se deschide ușa și in pragul ei, un plutonier, singur, plan 
toânele care. aduseseră ciubărul find indepărtate. Bucuria noas- 
trăi era imensă. Ne vom încălzi, cu terciul sau scateauai. Ni se 
dau' gamelele pe care le-am apucat tremurând și ceai 
este deșertat: un polonic de lichid aburind. Cum am E: i ea pie 
licoarea, 'am și 'deșertat-o pe gât. Abia dupăce am bău 


să-și imagineze 


—-335 — 


dat seama că era apă sărată. Dar numai apă sărată. Ne-am mul: 
țumit şi cu asta pentrucă era caldă. Uşa s'a inchis, fără 'să ne fi 
fost pusă nicio intrebare. Neam întrebat, desigur, cât vom fi ţi: 
nuţi în această intolerabilă condiţie: Câţiva dintre noi, au opinat 
pentru greva foamei. 

Cum să faceni greva foamei, spune Wilhem Popescu, cână 
și așa nu primim nimic? Stăm liniștiți și vom vedea ce se va în- 
tâmpla! 

După circa 4-5 ore, reapare ofițerul politic, care ne intreabă, 
surâzând: y 

——Cine mai este bolnav, să facă un pas inainte! 

A urmat un moment de ezitare, după care Wilhelm Popescu 
a făcut primul pasul ininte, urmat de încă 4 sau 5. 

Cei ce erau intr'o stare disperată, au rămas pe loc, declarându- 
se astfel sănătoși, cutoatecă în realitate erau bolnavi., Aceștia 
au fost luaţi, li sau dat hainele și au plecat. Am rămas câţiva, 
Am fost reintroduși in afumătoare și, către seară, din nou ofițerul 
politic, surâzând, cu aceeași intrebare. ct 

La întrebarea lui, «cine mai este bolnav?», am făcut toţi un 
pas înainte. Zâmbetul ofițerului politic a dispărut, urmând ame- 
nințarea ; «Aici vă rămân oasele! Credeaţi că veniţi la sanatoriu?» 

S'a inchis ușa, s'a pus lacătul,. iar noi am început. ipotezele. 
Vili. Popescu era reținut. Nu: se hazarda la nicio, ipoteză. Doar ;re- 
peta din când în când: «Să vedem ce se va întâmpla». Rezerva 
lui, dar și stăpânirea. de sine, ne -incurajau., Trecuse prin, câteva 
lagăre de prizonieri, in Uniunea Sovietică, și, presupuneam.. că 
această pondere, in. experiența de acolo își are, sursa, Febra, lui 
Vili Popescu, însă, creștea. șine intrebam dacă nu.delirează. Dar 
și febra lui ne-a folosit, pentrucă. invitându-ne, ne; lipeam prin 
rotaţie de el câteva clipe.și ne.desmorțeam. i Ț 

După vreo; oră iar se umblă la lacăt, iar se deschide ușă, iar 
apare plutonierul, tot singur: roiei iz onir'inară iursit sti 

—Masa! Așezaţi-vă în' fundul camerii și: veniți pe rând câte 
unul! | ji [i i oi 2] 

Din spatele ușii, o mână, desigur a unui deţinut, ne intindea 
câte o felie de” pâine. Este greu să vă spun cât era;-de subțire: 
Pentruca să nu se rupă, trebuia să ne fie pusă în palmă, cum 
în palmă o primea și gardianul, din palma, celui de după ușă. In 
așteptarea deșertării polonicului, ne șopteam: «Mai primim. cevă 


—-3365— 


pro aie ame aperi aa 


calorii, să rezistăm !», Tremuram de frig și de astă dată, și de 
emoție. . - i 3) 40 
Când..ni s'a deşertat, în gamelele pe care le intindea tot mâna 
din spatele ușii, «mâncarea», ne-am. desumflat. Lichid! Numai li- 
chid, dar puţin colorat. Era numai zeama, în care, drept gust, 
se fierseseră morcovii, poate și carțofii.. Caldă, însă, de această 
dată şi nesărată. 

«Tot este ceva», neam zis. 

Am sorbit-o și neam așezat iar pe așteptare. «Să vedem ce 
se va întâmpla.» Cât ne vor ţine în situaţia asta? Ne mai între- 
bam, dece în lagăr nu se poate face niciun protest? Faptul că 
niciun. deţinut nu avea acces să ne vadă... «camera», era un in- 
diciu că aministraţia ascunde ceva, ascunde condiţia în care eram 
ţinuţi. Cei din lagăr puteau bănui că aveam minimul necesar, 
adică paturile. Plecaseră câţiva dintre noi şi ii puteau informa. 
Nici: aceştia, să nu fi ajuns în rândurile celor mulți? 

—Poate i-a internat într'o cameră. de infirmerie și îi (țin izo- 
laţi, opinează unul. 

—Nu fiţi naivi, spune; Vili Popescu. Cum. să-i interneze? De 
ce nu ne-a, internat pe toţi? ;De ce nu mă internează pe mine, 
care sunt în situația cea mai grea, de care în mod cert au fost 
informaţi încă dela Baia Sprie, de: când m'au scos din infirme- 
rie? Acesta este sistemul dela Vladivostok, până la Baia Sprie 
şi Marea, Adriatică... Așa ucid, cu picătura! Să nu se vadă! Dar 
vă spun eu: mult nu ne mai ţin. Au nevoe de producție și un 
accident mortal cu. noi ar naște o stare de spirit defavorabilă 
lucrului în mină. Cei, din lagăr nu pot face nimica. Trebue să 
tragem. o altă concluzie:;-toţi-sunt timoraţi. In lagăr probabil că 
este o teroare mai mare, decât la „Baia. Sprie. N'am fost aduși 
aici disciplinar? 

—Dar dece ne-au adus disciplinar? 

—Pentrucă reeducarea pe care au plănuit-o, prin aducerea lo- 
turilor. dela, Pitești şi Gherla, nu le-a reușit, Ne-au considerat pe 
moi, cauza, acestei nereușite. Dar nu vor. reuși nici fără noi, pen- 
trucă deja este bine. închegată atmosfera -de grup acolo și îru- 
mos conturat spiritul de rezistenţă. Ce-am. lăsat acolo, nu poate 
fi dizolvat. ușor. Sunt mulţi oameni serioşi. Trebue să mai scon- 
tăm și pe condiţiile de lucru în. mină. Credeţi că dacă va începe 
ceva în genul Piteștiului, va fi greu. să, dispară vreo câţiva PRR 
rostogoluri sau sub coputri? N'o făceau până acum dacă nu-și 


= 38% = 


ul lor era ca, în primul rând, pe 
ă eram la Pitești sau la Gherla, 
în primul rând noi eram pile a aici nu se poate. îi0 
făcut calculele greșit de aceas Sa te sa oimtnătiideetudiălsfa. 

In toiul ipotezelor, $ ui iti are, de această dată 
cătul, se deschide ușă și ofiţerul politic apare, | 
afișând o mască acră: | 

—Ei, cum vă simţiţi? 

—Bine!, răspundem toți. 

—Nu vreți să lucraţi? 

ăm! 

vii 0 Să facă un pas înainte cine mai al 

bolnav! E iad 
i ăcut un pas 1 - - 

aia restore rimă 'a fi contrariat. Ne întreabă, apoi, pe fie- 
care, «cum te numești», și pe fiecare în parte «dacă mai ești bol- 
nav». Toţi am dat răspunsuri asemănătoare: “Suntem bolnavi ! > 

_——Bineee!, spune cu aier superior ofițerul, o să vă însănătoșiți 
voi! Dacă nu astăzi, mâine. Dacă nu mâine, poimâine, său peste 
o săptămână. O'să vă însănătoșiţi voi, n'am nicio 'grije! 

Iar s'a închis ușă. Iar a urmat 0 noapte. O noapte în care 
par'că nu ne-am mai simţit. Eram într'un fel de congelare. Parcă 
suferința noastră a fost mai mică decât în noaptea precedentă. 
Parcă! Ne-am mai încălzit din când în când, apropiindu-ne prin 
rotaţie, de bolnav cu febra în creștere. Noi să-l acoperim pe el, el 
să ne încălzească pe noi. De urinat, în noaptea a doua, am urinat 
mai puţin. Pe jos urinam, pentrucă nu aveam unde. Ne-au scos 
tineta s'o verse şi n'au mai adus-o. Urina se prelingea prin mi- 
cile fisuri ale cimentului, iar ciorapii noștri au intins'o pe toată 
suprafața cimentului afumătoarei. Dar numai simțeam nici ume- 
zeala. Era una cu noi. Ne obișnuisem sau n'o mai simțeam, nu 
știu sigur. STaairb uri r8% 
A doua zi de dimineaţă, iar s'a, deschis ușa. Din spatele uşii, 
'o mână, parcă mai păroasă, predă plutonierului şi plutonierul 
“nouă, la fiecare pe rând: felioara subțire de pâine și apa căldu- 
“ță. La plecare, au lăsat spre surprinderea noastră, ușă întredes- 
„_ chisă. I-am auzit când au plecat! Un tinip nu neam apropiat de 
“ușă, dar, după două-trei ore de liniște, fiecare a privit prin între- 

„deschidere, peisajul. Afară era mai rece decât in «camera» noas- 
tră cu ciment pe jos. = Cit - 


dădeau seama de asta? Interes 
noi să ne bage în fabrică. Dac 


+ PI 
i 14) Hi 


— 338 — 


Am început din nou să facem ipoteze. Dece au lăsat ușa des- 
chisă? Nu numai fără lacăt,! dar deschisă. Una din ipoteze : 
să ieşim în curte să ne impuște, pentrucă aim încercat să evadăm. 
Era, foarte posibil, având exemplul dela Baia Sprie. A două ipo- 
teză: nu știu cum'să iasă din încurcătură. Cea mai plauzibilă 
ni s'a părut a 'doua, dar fără s'o corisiderăm imposibilă nici pe 
cea dintâi. După alte: câteva ore, masa. Ușa, s'a deschis și figura 
cu mâna, din. spatele ușii s'a repetat întocmai. Mâncarea era mai 
consistentă. Felioara de pâine, ceva mai groasă. Nicio întrebare 
cu privire la ușă. 

—Contează pe dresajul nostru, care este perfect, zic. Noi știm 
că aici ne este locul și nu-l părăsim. Un tigru, un leu, un câine, 
n'ar fi procedat la fel, după un timp de «pedagogie» cu fierul 
TOȘU? (Ti 3 4) Ji! 

Inșfârșit, pe seară, apare un gardian mărunt, cu voce blândă, 
cu iînfătișare plăcută; 115 1 

—Vreţi să duceți paturile de colo, jos? 

—De ce nu? 

Ne indică locul de unde să le luăm —de sub un fel de șopron—, 
câte să luăm, și pleacă agale, fluerând... 

Numărul paturilor pe care trebuia să le transportăm, jos, adi- 
că în curtea lagărului propriu zisă, era egal cu numărul nostru, 
plus unul. 

Le luăm, câte doi un pat, le ducem și le rezemăm de un zid. 
Curtea lagărului era plină de deţinuţi. Ne facem câteva semne 
discrete. Ne-am dat seama ușor că suntem priviţi cu admiraţie 
și curiositate. Ne întoarcem fără să schimbăm cu vreunul o vor- 
bă, le luăm și pe celelalte și suntem cu misiunea îndeplinită, reîn- 
trând în cușca noastră, perfect dresați. Nu mai încăpea nicio 
îndoială că a doua ipoteză era cea reală. Inchidem ușa, atâta 
cât a rmas întredeschisă de gardian, și așteptăm. După o jumă- 
tate de oră, apare același gardian, fredonând: 

—Ce faceţi aici? 

—Nimic! Aşteptăm! 

—Ce așteptați? 

—Nu ştim ce așteptăm! Suntem aici de două zile, și de două 
zile așteptăm. 

—Păi, s'a terminat! 
—Ce s'a terminat? 
— Pedeapsa. 


— 339 — 


__Pedeapsa? Ce pedeapsă? ir este 'abaterea noastră? 

— sunteţi bolnavi 

ispite E di Asta nu 'este o' abatere 'dela 'regula- 
ment. Este o realitate. Suntem bolnavi. Priviţi pe Vili Popescu! 
Puneţi mâna pe fruntea lui! Are peste 39 grade. 

—Hai-hai, lăsati asta, duceţi-vă la dormitoare! Nu mai aștep- 
taţi că se face închiderea. Treceţi: la barăci! 

Am plecat cu toții, «in jos». Indată ce-am ajuns în' curte, strân- 
geri de mână, şoapte... și talanga. 

_—Toată lumea, trece în front! 

Ne-am aliniat și noi, intr'una din laturile "careului. 

«Sunteţi repartizaţi la dormitorul patru, baraca “unu, ne şop- 
teşte cineva. V'am pus paturile suprapuse, acolo.» 

Niciunul din ofițerii şi gardienii cu care am stat de vorbă în 
cele două zile nu era prezent, cu excepția celui ce fredona, 'între- 
pându-ne dacă vrem să ducem paturile... «jos. Deci icu excepţia 
celui care juca rolul omului blând și bun. 


— 340 — 


ş 
) 


13.” SUB REFLECTOARELE AGENȚILOR 


ft cri eta insa sil 


A urmat «numărătoarea» şi it marş», la dormitoare. în 
dormitoare, figuri cunoscute, pentrucă primul lot cu care a fost 
populat acest lagăr era, “adus. dela Baia Sprie. Intre alte figuri 
cunoscute Și. Alexandru "Dobrin, unul din agenţii Securităţii, care, 
la arestările din 1948, participase personal la, arestarea, fratelui 
meu Nicolae și a surorei mele, Elena, „Acelaşi, Alexandru Dobrin, 
își denunţase fraţele, Nicolae Dobrin, care a fost, împușcat, cuto- 
atecă avea, 15 ani condamnare. Nicolae. Dobrin a fost luat dela 
Gherla împreună cu alții, circa. 0. sută, și transportaţi cu un tren 
dubă la Oraviţa. Au fost împușcați și îngropaţi în apropierea 
Oraâviţei, într'o' groapă comună. Din acest lot 'de o'sută, au făcut 
părteun' număr'd€ țărani" și” muricitori din loturile Babadag și 
Vrancea, toți condamnaţi 'până la 25 de ani, cei mai mulţi con- 
damnaţi între 5 și'15 ani. Pentru Nicu Dobrin am avut o expli- 
cație. In anul 1946 său 1947, în biosrafia lui Stalin răspândită 
de echipele comuniste, se spunea, printre altele, că Stalin, cu un 
grup de revoliiționari bolșevici dăduseră o lovitură la o poștă pen- 
truca să-și procure fondurile necesare revoluţiei. Această biogra- 
fie, răspândită într'un număr mare, a născut desigur, foarte mul- 
te” discuţii, asupră justificării politice 4 unui act reprobabil sub 
raport moral. Dialecticienii comuniști elogiau actul eroic al lui 
Stalin, fără nicio: rezervă, în: toate: împrejurările, încât ajunsese 
o; temă, care. circula; atât în-Capitală câtși în provincie; dându-i- 
se! proporţiile; unei. victorii... militare, asemănătoare. celei: dela 
Austerlitz, «Romanticii- materialiști» nu s'au sfiit-'să citeze Aus- 
terlitz-ul, adăugând celebra, formulă. a. lui Napoleon: «ca! să cu- 
ceresc. lumea, îmi trebue trei lucruri: bani, bani și iar bani» 


— 341— 


Nu o singură dată am auzit tineri revoltați de această «etică 
socialistă», hotăriţi să dea, o replică pe cât posibil asemănătoare. 
Şi „au fost două... Una de proporţii mărunte, despre care voiu 
istorisi acum, alta, de proporții mai mari, pe care o voiu relata 
întrun capitol următor. 

Nicu Dobrin, fost campion naţional la ciclism, era un om s0- 
bru, care vorbea puţin și se mișca pe date precise. Iși iubea fa- 
milia şi această afecțiune pentru familia lui l-a costat viața. Il 
vedeam des, în împrejurările din anii pomeniţi, dar rareori știam 
ce face altceva decât lucrurile care mă priveau direct. Fratele lui, 
Sandu Dobrin, era la polul opus. Flecar, orgolios, mai mult de- 
cât orgolios, fudul, și cu o mare pasiune pentru aventurile mă- 
runte. Făcuse o închisoare îndelungată, dar spre deosebire de, alţi 
tineri de vârsta lui, care s'au construit lăuntric, pe Sandu Do- 
prin, această închisoare l-a muţilat. I-am atras atenţia în repe- 
tate rânduri lui Nicu Dobrin că sunt alarmat de neseriositatea 
fratelui său și că are comportamente suspecte. Nicu Dobrin, frate 
iubitor, îl garanta: «pun mâna în foc pentru el!» Trebue să mai 
adaug aci că am auzit că datorită lui Sandu Dobrin, a, fost ares- 
> tată şi sora lui Emil Cioran, doamna, Gica Georgia, din “Ineu, 
. judeţul Arad. Sandu Dobrin era un om lipsit de orice scrupul, 
cum s'a dovedit cu prisosință până la urmă. 


„Nicu Dobrin, revoltaţ. de propaganda care se ere, Ce eter 
ui lui Stalin, pentru lovitura, dela; un. oficiu poștal, s'a hotărit; 
(cum am, auzit mai târziu în închisoare), să dea, o lovitură re 
_plică acestei istorii. Intr'o. noapte, împreună. cu încă, doi, al căror 
E nume nu-l știu, sparge, geamul unei bijuterii (proprietarul comu- 
„nist sau, simpatizant, al comuniștilor), și. încarcă, într'un sac. tot 
„ce era în vitrină. Este observat întâmplător de;un gardian. de 
stradă și. trage cu: pistolul, rănind, sau omorind. gardianul. Fra- 
“tele lui, Sandu Dobrin, a fost cel care l-a, denunţat, în închisoare, 
după condamnare, nu. numai pe. el, ci. și: pe: ceată cu care; au 
„participat, la, această, operației iu îi Digi |] I 


„In dormitorul 'din'baracă intraţi, latos sub diterivățioi nătete 
tă â lui Sandu Dobrin. Cum lar! văzut, mi-ar dat seama încăo- 
dată că la comuniști nimic nu 6ste: întâmplător. Atmosfera din la- 
Să dela, Valea Nistrului 'erâ/ totăl” deosebită de'dda aelă Baiă 
Ș prie. Numărul informatorilor! era, în raport cu efectivul lagăru- 
ui, mai mare și, cum am constatat mai târziu, mai bine acope- 


riți şi mai eficienţi, din cauza ia de coeziune morală a deți- 
nuţilor. 

M'am urcat în patul suprapus, care mi-s! a, indicaţ. și am ador- 
mit în clipa în care am pus capul pe pernă. In lagăre, aveam paturi 
cu. saltele-de paie și perne tot, de paie, dar perne, 

Dimineaţa, patul meu, și al- celor. cu. care impărtășisem. viața 
în afumătoare,;., ude,„In -dormitor era cald, dar reflexele noas- 
tre nu mai funcționau. Ne-am, sculat  rușinaţi, dupăce am cons- 
tat... accidentul, și am'așternut ; repede păturile, apoi am con- 
trolat dacă urina a pătruns salteaua. Ne-am privit unii pe alții, 
cei din afumătoare, și ne-am ridicat umerii. Am ieșit din dor- 
mitor în grup, apoi ne-am întors câte unul să controlăm dacă 
nu ne-a fost identificată rușinea. 

In fine, numărul, ceaiul și, ieșiti în curte, privim dealurile. 
Frumoase, împădurite... 

Grupul nostru, venit disciplinar, fusese repartizat în schimbul 
de noapte. Deci, toată ziua «liber» în curte. Ne informăm în pri- 
mul rând de condiţia de muncă din mină. Mina era cu galerie 
«a, zi», deci nu cu orizonturi subterane. Consideram această con- 
diţie privilegiată. Vom avea deci aer, iar la locurile de muncă 
vom fi scutiţi de temperaturile ridicate, sufocante, pe care le-am 
avut la Baia Sprie. Iată, deci, că pedepsindu-ne, ne-au adus la 
un loc de muncă acceptabil. Pentru un moment, așa păreau lu- 
crurile. Dar în curând, vom lua contact cu o realitate contrarie 
celei dela Baia Sprie, dar tot atât de grea, dacă nu mai grea. 

In lagăr, atmosfera dintre deţinuţi era cu totul alta. Exista 
o «solidaritate» de grupuri, adică mai multe «solidarităţi» ale 
unor grupuri uneori antagonice. Antagonismul era, desigur, poli- 
tic. Osmoza dela Baia Spriei nu numai că lipsea, dar nici nu 
mai era posibilă de aci înainte, pentrucă se închegaseră cercuri, 
fiecare cu doctrina lui, cu veleităţile lui, cu șefia lui, spre deose- 
bire de Baia Spriei, unde consemnul era tacit și unde a fost po- 

sibilă o unitate dincolo de diferenţierile ideologice, politice, fără 
niciu cuvânt de ordine. La Valea Nistrului, în special din cauza 
unui avocat din București, foarte veleitar, (să-l însemnăm cu o 
literă convenţională S), era o iînvălmășeală greu de stăpânit. 
Din această cauză, ingerințele biroului politic erau mai eficiente 
și sancţiunile mai aspre și mai frecvente. Este adevărat că și nu- 
mărul informatorilor, cum am mai spus, era mai mare, iar in- 
formatorii, fiind o parte din ei bine cunoscuţi, (printre care și 


— 348 — 


Sandu Dobrin), erau mai aroganți și mai prezenţi in toate 10- 
curile. Imi amintesc o întâmplare, concludentă pentru condiția 
morală de acolo. Intr'o Duminică, zi însorită, s'a daât ordin să 
ieșim cu toții afară din bărăci. Nesimţindu:mă bine și cu puțină 
febră, am preferat să rămân în pat, să mă odihnesc. Procurorul 
Traian Ambrozie din Iași, neobservându-mă în curte, a venit la 
mine, în dormitor. După mai puţin de cinci minute, o sosit ofi- 
țerul politic, care nea invitat pe amândoi la carceră, pentru sim.- 
plul și singurul motiv că am stat de vorbă. 


o Deh oa i pi i ch de a a i aa e 
E Te 


Di 


13; TROFIM - UN. PRODUS: TIPIC AL REGIMULUI 


Ofiţerul “politic, 'Trofim, de-o rară îngâmfare, țiriea bine în 
mână, informatorii. Prostia lui era atât de evidentă, incât cu to: 
ţii ne puneam intrebarea, cum. reușea acest om lipsit: de orice dar 
al' naturii, să domine atât de bine masa de 20-30: de informatori, 
încât! reușea să aibă întotdeauna cele- mai neinsemnate relații, 
despre cele mai mărunte acte și gesturi ale noastre. Spre: deose: 
bire- de Baia Spriei, informatorii lui 'Trofim erau intelectuali: și 
studenţi. 'Trofim, cu un complex de inferioritate pe care nu și-l 
putea 'disimula, (poate nici nu încerca), era prezent zi de zi, în 
special la «închidere», când; personal, făcea numărătoarea. Aceas- 
tă numărătoare avea un farmec deosebit, tocmai” prin: preţiozi- 
tatea 'cu care se fixa în faţa frontului, ca'un comandant de oș- 
tiri. Mic, gras, cu o burtă: respectabilă, făcea pași mărunți, căl- 
când îndesat, să-și reliefeze autoritatea. In fața frontului: ne ţinea 
mai totdeauna câte un logos în care nu lipsea frazele: 

— Credeţi că eu nu sunt ofițer pe puncte? Uite: colea; coatele 
astea, (șine arată' coatele), au fost tocite pe băncile: școlilor de 
ofițeri. Să nu credeţi că'la o adicătelea, vorbiți cu un: oarecare. 

Aceste logosuri erau urmate întotdeauna de: niici: observaţii, 
șoptite, ale- cina ge și De IM cietos și de Are ing la'care 
'Trofim reactiona :. 

i Cine 'a râs? să aibă: optzile să! “popii cine: a râs de: sape 
Tot frontul, 'stângă'mprejur! | ) 

"Intorși' cu'spătele, nu mai știam ce face, sau ce'are'de gând 
se' facă “Trotim. După câteva minute de” tăcere, monologul: com 
tinua: got si „3ilqsd , FI 


= 9468 — 


—Frontul numărul unu! Cine a râs? Frontul numărul... ! Cine 
a râs? Nu știe nimeni? Să spună vecinul, cine a râs! 

Continua tăcerea, după care Trofim adăoga: 

—Vrei să te arăţi că ești omogen, ai? 

De atunci, ciorbele «chioare», cum le spuneam, fără zarzavat, 
fără grăsime, pe care le primeam la masă, sau numit ciorbe... 
«omogene». Ofiţerul cu coatele roase pe «băncile școalelor» cău- 
ta diferite expresii în dicționare, apoi provoca un proces de felul 
celui descris mai sus, ca să le poată folosi și să își dovedească... 
erudiția. Informat de-moiul în care 'ii batjocorisem 'expresia, pro- 
babil căutată cu multă trudă, a hotărit o sancţiune aspră. Sanc- 
țiunile lui Trofim erau îndreptate în primul rând împotriva ofi- 
țerilor. In lagăr aveam un colonel cartograf, Ion Popescu-Peretz, 
(«frate uterin», cum îi plăcea să spună, cu Erastia Peretz). Acest 
colonel a; devenit, în această împrejurare,: prima victimă: A: ce- 
rut, printr'unul din'-informatori, cremă: de“shete: şi” perie, și: l-a 
«convocat» pe. colonel 'să-i: facă: cismele, Colonelul Popescu a; re: 
fuzat. Urmarea : două zile de: carceră. Apoi; a:chemat în; ordine 
ierarhică —de-sus în jos—-un maior, un căpitan, în: fine, la urmă, 
gradele: mai mici, dar'.nu'și :subofiţerii: Toţi au refuzat, şi toți 
urmau să intre la; carceră, în:ordinea gradelor, dupăce va fi sfâr- 
șit colonelul, pentrucă nu' era decât o; singură carceră :: afumă- 
toarea în 'care-sălășluisem. noi, cei: bolnavi, la: venirea: dela Baia 
Spriei. Dupăce a epuizat-tabloul ofiţerilor, sunt; convocat 'eu.-Am 
resolvat problema, însă, invers decât. au pus-o ofițerii; și amapli: 
cat “pe cismele lui 'Frofim..o.cantitate: respectabilă de cremă, de 
sus până'jos. Epuizasem cutia; și-am' cerut a. doua cutie. Abia la 
„cererea mea, Trofim 'și-a privit: îngrozit -cismele.. Până atunci, 
E fluera, privind pe fereastră, fără să scoată un: cuvânt. In aceas- 
„tă situaţie neașteptată, 'Trofim-ma alungat: cu o: înjurătură și 
„a chemat «un planton», în.realitate un informator, care 'a' trebuit 
„să muncească:0 oră'să-i deseleiască -cismele lui»de. «ofițer cu-coa- 
tele roase pe bănci»... ni Sfantu uta bu )4 
__Relatez aceste scene și momențe, -cu o aparenţă; lipsită de sem- 
„ nificaţii, nu numai pentrucă au constituit viața noastră,-dar pen: 
să truca; să ilustrez- «pedagogia», Și-:să- prezint. «pedagogii» unui re- 
 gim careși propunea, și-și propune în; continuare, cu emfază, să 
„ creieze un: «om nou»,-Vă puteţi: imagina oamenii «noi»: ieşiţi! din 
mâna acestor brute? Acest model: de. pedagog, nu se găsește” nu- 
„mai în penitenciare, ci, fără excepţie, în toate organizaţiile de 


i ațoana 


2046. — 


—s 


îi cl 077 aaa 


pază. La sindicate, in Uniuni și asociații profesionale, în comite- 
ţele de fabrică, peste tot, cu mici diferențe de pregătire «intelec- 
tuală», sau sensibilitate umană, până la Comitetul central, Sunt, 
fără îndoială, diferențe de structură intre indivizi, dar banda ru- 
lantă a partidului, sau «cureaua, de transmisie», cum le plăcea 
să spună, nivelează totul. Raporturile între indivizi în societate 
sau raporturile indivizilor cu autorităţile, sunt bazate pe formule, 
care trebue să-ți amintească obsedant, că te afli sub autoritatea 
«puterii populare», sub autoritatea unor dogme politice, pe care 
dacă le dispreţuești, te costă capul. 

Toată pedagogia comunistă este bazată pe ceeace numim «pe- 
dagogia dresajului». Cel mai cumsecade și mai docil om poate 
deveni subit o fiară, într'un moment pe care-l creiază, ca indi- 
vidul să devină corespunzător scopurilor, cum se poate vedea din 
următorul capitol. 


— 341 — 


09 rii 1a9iilini 9b 1 i 
ț ini dă “MOARTEA LUI ; (SITALIN j 


Ii î ÎI 194 


i II b Î5 Bi LB BT 25 OIDa1 

„. Povesteam cum, iad afumătoare, am fost secel, de un: asi da 
care nea vorbit blând, cu'o figură plăcută, și care venea și pleca 
fredonând.-o. melodie, Intre-cei 20:25 de gardieni ai lagărului dela 
Valea Nistrului, acesta făcea o notă aparte. Când era de serviciu 
in curte sau în sala de mese era singurul care răspundea la saluţ, 
singurul care, discret, ne mai întreba de necazurile „noastre, ne 
spunea cât;este ora, și nu intervenea în! raporturile dintre deţi- 
nuţi.. Oridecâte ori se-năștea o neinţelegere, în; care, conform re- 
gulamentului „penitenciar trebuia, să intervină, se depărta, dis- 
părând dela fața-locului, 'fredonând. Deţinuţii îl menajau și atun- 
ci: când acest om era; de serviciu, ordinea, deținuților era. exem- 
plară..-Il iubeam -cu-toţii, inclusiv delatorii. Intr'una din zile, de 
“serviciu în curte ;fiind, a fredonat; tot timpul o arie din «Văduva 
veselă»; Ne-am întrebat cu toţii: Nu era semnificativ faptul că 
ore în șir fredonează una; și aceiași melodie din «Văduva veselă»? 
“Chiar figura'lui spunea; ceva. Par'că îi străluceau' ochii și parcă 
buzele, din când în'când, 'iirerau întredeschise pentru a rosti. In- 
tuiţia unui deţinut :a fost-ca un fulger în tot lagărul: «A murit 
Stalin!» Nimeni inu ştia nimic: Doar o PREMLUrIprei 

Intr'un cerc restrâns, am început comentariile: 

„Ce se! poate 'aștepta şi ce'se:: poale dntărapies iei Aă intr'ade- 
văr a murit Stalin? i 1 iiqao îi 

Un cunoscător al vieţii, politice Ze ierte. săspunde; 

„Dacă! în U:R.S.S., sistemul comunist; este. =, Rita) nui Sta- 

“lin, se va prăbuși. Dar dacă, Stalin “este produsul sistemului, va 
urma un altStalin. Eu cred -că Stalin, este produsul, revoluției. 


— 349 — 


imba, dar nu mare lucru. Po- 
De RONUA Ei pile de ae organizate, incât nu este po- 
liţia şi armata Sun 66 rin absurd, apare o fisură, va, fi 
tate ei Ls Aa ros incât nimeni nu va avea curajul să 
reprinaaț dB MAN e liţia lor este în așa fel structurată or- 
repete «figura». Toată po să nu fie posibilă fisura. Vom trăi 
ganizatoric, tocmai pentruca i rulota sai e 
şi vom vedea. Dar nu cred să fi murit, pentrucă nimi ă de 
bănuit din mișcările pazei. Același număr de ostași in prepelea. 
curi, același număr de milițieni în Puntea aceeași ete, Ace: 
lași program. Modrteă lui lat ui un tor cutremur. Nici gardienii 
nu par nici mai veseli nici mai trişti! : a 

__Dar dece fredonează ăsta tot timpul aria din «Văduva 
veselă» ? See 

_—_O fi auzit-o la radio aseară sau azi dimineaţă! 

Discuţia noastră a fost întrun grup restrâns, de'unde era im- 
posibil să transpire! ceva. Iar noi, niciunul nu putea face impru- 
denţă să “comentăm o astfel de știre, pe care 0 consideram "un 
“trăznet, cu atât mai mult cu cât nu aveam niciun indiciu altul 
„decât melodia fredonată de gârdian. > i sia ri 
“ Chiar în noaptea! care a urmat, unul dintre: noi, intrând în 
mină, la câteva zeci de 'metri “de 'gura, galeriei, găsește un! mic 
petec de ziar, pe care-l'ridică imediat. Ne retragem întrun ungher 
“și, la lumina lămpii cu carbid, pe acest petec murdar, arm''putut 
“citi ceva dintr'uh comentariu de articol în care era vorbade' moar- 
tea lui Stalin. Știrea a circulat ca fulgerul în toată “mina'și! bu- 
curia noastră, oricât a căutat fiecare s'o ascundă; a fost 'sesizată, 
„de organele pazei, la ieșirea din mină, şi mai“ales în 'sala de 
„mese, la ceaiu. Biroul politic'a, fost imediat! anunțât și, într'o ju- 

“mătate de oră, pază a fost dublată, atât cea exterioară cât 'și 'cea, 
„interioară, în lagăr: 'Trofim, ofițerul politic, și-a făcut' apariția cu 
"0 aroganță 'ostentativă' și “informatorii, au” fost, mul câte unul, 
convocați. Intrebarea care le-a fost pusă tuturor: «De'unde au 

„aflat bandiții că 4 murit Stalin? Cine a răspândit'acest svon? Nu 
este adevărat oliiratriarnos tuqsoui meta „arta 129 rural 
In fine suntem chemaţi, rând “pe rând; 'câte unul şi “cei con- 

sideraţi a fi capii răutăţilor. cilai? ituer a 18 
„LA intrebarea care ini fost pusă, iam 'răspuris; senin: 7 
Î lcaţior porto a pr AAC ar Al radevărăt;Ant are, nicio 6emni- 
a 4 ȘI 11 repet desvoltânduii 'judetata; pe 'care o'-ascul- 

“tasem 1a cel inițiat în problemele politică sovietice. n nr 


Cj 
| 


7 


132 


— 350 — 


Ofiţerul m'a ascultat cu atenţie, lăsând impresia că învaţă 
ceva. Mai mult, a acceptat un dialog «amical», care a durat, cel 
puţin o jumătate de oră. Din acest dialog, mi-am dat seama că 
in rândurile lor, ale comuniștilor, domnește o oarecare îngrijo- 
rare, dacă nu chiar panică. 

—Şi dumneata ce crezi, (de această dată a recurs la o for- 
mulă de politeţe), Stalin este produsul sistemului sau sistemul 
este produsul lui Stalin? 

—Eu cred că Stalin este produsul sistemului și că sistemul va, 
dăinui. 

Cu acest răspuns al meu, ofițerul a părut evident mulțumit. 
Atât de mulțumit, încât m'a întrebat: 

—Ai nevoe de ceva medicamente? Dacă ai nevoe, să-i dau lui 
Moisiu (medicul deținut) ordin să-ţi dea niște vitamine. 

—N'am nevoie, îi răspund, dar în lagăr este un deținut grav 
bolnav, care este totuși băgat în mină. 

Ii spun numele deținutului și-mi răspunde cu voce blândă: 

—Durte și îi spune lui Moisiu să vină la mine! 

La, o jumătate de oră, deținutul bolnav, care se afla în mină, 
este adus și internat. 

Fiarele începuseră a se iîmblânzi de teamă. 


— 351 — 


M ivi onuqa îi i? at-uQ 


i02B8 807 lin 
3 TH | 
3h 8 iai SEA, 


4 


3.8 10) ali 


BIZ tut Togage 
(tii 832 49 qi 


; PIIUGEBT jagop 
ti tictt Vziet at 

(i BY39 9D 90Vapp [| 
uiti 15 IuoiBăce). 

q2âr Îi „ALOY9RE pi 


d Sie 


31a9 sinoi 


10 9b 9I8tărau, 
„jamisini jeg 
1s24cţ30ai. sia 


ul siIuiDei Cl 4900 iuieq kaual feo a pia ÎIBOIBiCI 
siuninr 9-6 Bor „Braa 18 y90itirad saten UI3Ilio- ud 
:2Uqe Bitter LZIOM „Brisiteo i. FrOditi 
IT. cita 40bâv9 A 
BOUTIRACI ÎI Ati 


3]. 80 27170709. d20l 8 rii |4 
„arabavs 3b. isita 
i20l-B sasori 90. dida 


piper BILE alb 2092 
“2 iileom 4 italia 3.2 


[TIBI Ş ă 
răni 9b ijmBieitez HAU boi. soti ii 


TOTII III 9 3 


iiatoținzani iitia.. 


15. O EVADARE ȘI URMARILE EL 
“ESENȚA Lei s1925003 Îl 
a) ur EXUUTD SUUISIG8T O Îl BV /BEITUI AN 99 1597 
Jai sd A a 


îvuT Îl pstabâva una iot SE, oase sabsa, afi 
SIRDRYA- 0 BISII Ya BIRD 

Nu-mi pot; aminti: cronologic! tot;'ce:sia E ai după gfirea 
morţii: lui + Stalin, confirmată de însuși ofițerul politie prin com- 
portamentul lui, dar, la; câtva timp, două sau trei săptămâni sau 
două-trei. luni; un. fosti ofiţer, Marin 'Puca, evadează. Nu știam 
absolut nimic de/această tentativă; pentrucă aș fi încercat să-l 
opresc. Cu o seară înaintea evadării, sunt; chemat: de: doctorul 
Moisiu'la cabinetul: medical și-mi controlează. temperatura, și ten- 
siunea,; N'am» înţeles de ce'afăcuto, cu atât” mai mult cu: cât: 
Moisiui menaja; mult biroul politic și nu-i putea: SE cet CAR - 

plăceri-o/grije medicală mai! deosebită, pentru mine. 
„—Ai! peste: 38 de eta O iri obtii 1 ai nu este 

bună (55 Iumeibiae J20 s botedife iar 1Utăd a 918) 199 „ru 

„Şi: mavinternatu In cursul zilei următoare, patul meu fiind 
Mngă fereastră, am! observat pe Marin Tuca mergând des la ate- 
lierul. de cismărie (la'care'lucrau. tot: deținuții), iîntr'o: agitație 
care 'erai ușor» de! observat: N'am întrebat ce este cu Marin Tuca, 
pe-care'îl; cunoșteam bine și: căre' era: un om! reținut, ponderat și: 
caii ab iaut „aiba 12998 Souora i lzalatal sh us îails 
» noaptea |acestei zile, am auzit» o- detunătură puternică. și 
dei câţiva; deţinuţi intemaţi- ne-am. sculat, îngrijoraţi; să nu fi 
fost o explozie» îm mină, în care să fi pierit- unii.! La. o 'jumă- 
tate de'oră; poate mai: puţinj-și-a: făcut! apariția la infirmerie oti- 

țerul politic, care l-a întrebat pe Moisiu, când i-am. cerut eu să 
Măcinternezez rii ua inițua 9189 qi „«ailâtădn Blanade BALA 
"Nu mi-ai cerut el, domnule sublocotenent. I-am. chemat eu, 
pentrucă; i-am văzut obrajii îmbujoraţi. Are aproape 39 de grade. 
I-am internat, pentrucăi şi! așa are un Organism ruinat! “+. 


2 18b., 


—-353— 


alogul acesta a fost lângă patul meu. Discuţia lui Moisiu 
Dialo 


i inute. 
cu ofiţerul politic & continuat afară, e 5-6 min 
i ă, Moisiu mi-a spus: ă 4 
ee au Mari Tuca! 'Trofim a fost convins că te-ai inter- 
=: adare. 


j ă ştiai de ev S J 
nat calderă aia a fost scos din mină imediat și starea 
Sua tație a nostră s'a așternut in 


ă ieni i de agi 
de alarmă a gardienilor și de” pe dece A : 
eul lagăr. Unii satisfăcuţi, alții îngrijoraţi de urmări. Cei 


mai mulţi, îngrijoraţi. 
ili îmi spune: 

Are ae a ai Va fi o represiune cruntă, nu atâta ca 
să ne pedepsească pe noi pentru evadarea, lui 'Țucă, dar să știm 
ce poate urma dacă se va repeta o evadare. 

Nu terminasem. covorbirea cu Vili Popescu și, pe! poartă la- 
gărului, intră, în pas de paradă, “0; grupă mai mare 'de gardieni, 
mult mai mare decât ne-am fi putut imagina că 'poate“fi prin 
părţile locului. Unii dintre ei, cei mai mulţi, complet necunoscuţi. 
Nu-i zărisem niciodată prin curtea lagărului. Mulţi dintre 'aceș- 


tia, cu bastoane de cauciuc, “alții cu ciomesge, etc. „925140 


A urmat o învălmășeală de nedescris: Au 'lovit deţinuţii, la 
întâmplare. Pe unde îi găseau: în curte; la bucătărie sau în sala 
de mese, în dormitoare, -la: infirmerie. Au bătut: cu o sălbăticie: 
indescriptibilă.. O- parte dintre: gardieni, făcând noi 'inventarul! 
după plecarea lor, au/lovit mai blând, alții cu mai multă duș- 
mănie. Cel care a bătut mai sălbatec a fost gardianul cel bun 
și blând, care fredona tot timpul și dela care: auzisem aria din 
«Văduva veselă». Pe maiorul Gavrilescu “l-a bătut acest gardian 
«liric», (cum- îi spuneam noi), atât de crunt, încât i-a rupt câ- 
teva, coaste. Blândul și bunul' gardian de până atunci, a lovit“cel 
mai fioros.-A fost cel mai neinduplecaț. Care ar fi putut! fi expli- 
caţia? Greu de înțeles! Pentrucă acest gardian, luni de .zile'a 
fost cel'mai egal cu' sine, cel'mai'neagitat' și“ cel 'mai tolerânt. 
La psihoza momentului, cel pe care-l! considerâm un! om' sensibil 
şi delicat, a fost cel mai deslănţuit, cel. mai feroce. 

Câte cute șubrede are biata noastră! ființă —hne-am 'spus— şi 
așa am inceput să 'deslușim ce s'a petrecut la Pitești și Gherla. 

După această «bătălie», din care puţini au rămas nevătăniați; 
atmosfera lagărului s'a schimbat total: Masa 4/slăbit mult) orele 
de muncă în mină sau înmulțit, supravegherea a devenit''rigu- 
roasă. Din infirmerie au fost evacuaţi toţi bolnavii, internat fiind! 


—-354— 


numai maiorul cu coastele rupte, care era incapabil de a se miș- 
ca, Ne-au fost introduse în dormitoare tinetele W.C., iar orele de 
soare și aer ne-au fost suprimate. In sala de mese, nimeni n'avea 
voe să vorbească. In curte, între sala de mese și dormitoare, de- 
asemenea, nimeni nu avea voe să rostească un cuvânt. In dor- 
mitoare nu mai putea avea loc niciun dialog, pentrucă informa- 
torii, timoraţi, deveniseră zeloși, încât interveneau direct și auto 
ritar oridecâte ori încercam să ne comunicăm ceva. In mină și-au 
făcut apariţia gardienii, care supravegheau cu strășnicie orice 
mișcare pe galerii, sau în 'abataje. La intrarea în mină și la ie- 
şire, fiecare deținut era buzunărit, pipăit, uneori chiar desbrăcat. 
S'a introdus obligativitatea ca toţi deţinuţii, când treceau pe lân- 
gă un ofiţer sau un gardian, să ridice boneta și să spună clar 
«Să trăiţi. Micro 

Intre gardienii dela această mină era unul care clipea des 
şi, pentru aceasta, 'necunoscându-i numele, l-am botezat «Clipi- 
ci». Era un Om 'de-o prostie 'fenomenală și care avea impresia 
despre sine că 'are'umor. Ii! plăcea 'să fie foarte autoritar, dar 
această 'autoritate- și-o manifesta într'un mod atât de ilar, încât 
era greu să ne abținem dela râs. De aci, credeam noi, și-a format 
convingerea că este... «spiritual. 
„Sandu Mazilu, foarte! corpolent, preocupat necontenit de pro- 
bleme, inclusiv ale mâncării, lipsit totalmente de un spirit al or- 
dinei, şi puţin distrat, era victima cea mai frecventă a acestor 
acte... de «indisciplină». Trecând pe lângă plutonierul pe carel 
botezasem «Clipici», distrat cum era de obiceiu, nu l-a salutat. 
Este oprit de plutonier și âdmonestat: : 

— Vezi tu ce grade 'am pe umăr? 

—Văd, domnule plutonier! 

"—0e grade” sunt: astea?, întreabă plutonierul ridicând puțin 
“ Sandu Mazilu, ca să-l flateze, îi răspunde, adăogându-i o tresă: 

—Plutonier major, domnule 'plutonier. 

—Păi atunci de ce n'ai salutat gradul? 

—Am salutat, domnule plutonier, dar am salutat tochiai în 
momentul în care clipeaţi, și nu aţi observat. Li 

——Trebue' să'saluţi gradul, să văă! și 'eu. Ca pedeapsă, acuma 
să saluți de o''sută de ori, şi'pe' urmă să mergi și la, carceră. 
Să numeri bine, să nu crezi că mă poți duce. De o sută de'ori! 
Dacă -mă!nșeli, te-ai curățat! CI 1 


—-355:—- 


A salutat Mazilu zicea el— SĂ i. pela. jumătate, «sau ma iertat, 
sau nu a numărat bine, dar m'a băgat; la: caxceră: Qlipici, și-m!a, 
ţinut până, sa terminat Masa: Păi bine. mă, să rămân-eu nemân- 
caţ pentrucă el a clipit când lam. salutat?» 

Acuma, fie. vorba intre noi, Sandule, l-ai. salutat? 

_N'am salutat, domnule, cura să, selut, „că mă gândeam, ce 
mâncare avem astăzi, că din mină mi-a venit: un. miros de fasole; 


Ce mâncare aţi. avuț? 


—Fasole! 
—Serios?, Fasole? Extraordinar! Cum: mă şi tocmai»: astăzi să 


nu mă vadă că salut? Mă; duc'la raport: Să-mi dea mâncare, 
să, mănâno că muncesc „tocmai „când. e: fasole? Mă sia, Şi 
eu! Mă. duc la raporţ!-E ofiţerul: poliție. aici? io ri 
—Este! Adineaori a venit! LIiBTI aa 
—Mă duc la, raport ! trei 
Şi a plecat: Spre sergiusient Fi uGbitt Sandu Mazilu a, întâr- 
ziat, la, ofiţerul „politic foarte: mult. Trofim, un analfabeti: care 
eram siguri. că. n'are nici. clasele, primare; evita discuţiile: pre- 
lungite. cu intelcțualii;: Dar Sandu: Mazilu, întârzia; ADATg rare 
15-20. de minute, roșu-la faţă, cu capul plecat: 
—Să vă spun ceva! Vă amintiţi: de; Emeric Kupfer: del, Baia 
Spriei?. Asta; mi-a spus, că-la anchetă, un; ofițer; evreu deral-l 
l-a luat la bătaie, Kupter a fost atât de surprins că-l bate un: odă 
pliglonaz, incât n'a putut riposta decât. SpA pie În «Ce Ipă: baţi 
psd Mazilu isbueneşte, în hohote, ide abs iqi!D» mmozasatodi 
—M'a bătut Trofim de:ma:- căpiat! |; roinoiulq 95 jo oa 
—Cum, mă Sandule, cincisprezece minute? 3 ui 55 
—Nu știu cât a fost că mie mi'sa părut mai:mult,'dar m'a 
ținut, numai: în 'palme.:Mă, știi: ce palmă. grea; are? Dar» dece 
credeţi că m'a bătut? Nu m'a bătut că nu l-am salutat pe: Clis 
pici, ci pentrucă, zicea, că mi-am bătut joc de-el cu: fasolea. -F'a- 


sole aţi avut astăzi, spuneţir drept? sol vino 
— Fasole, și încă grasă! + iuie> îs'n 5 55 tonruia iad 

. —Mă juraţi? ris Tab “sino?ulq alvriitod îÎstulaz A 
—Jurăm! vi32do ile va î2 tiasail» sia) i LUITACIOUI 


—Mă duc iar la. Sică Mi-a arătat lista, care: o; avea: pe masă 
şi a zis: că astăzi-au fost morcovi! și, că-mi bat; joc de el.! die 
menu-ul pe masă! Ub iioa ici SST9 Ur aid our! ; 


Și a plecat din nou... la raport, Noii neam- apropiati de spaă 


—-3596/— 


tele barăcii în care era biroul politic, să auzim ce se întâmplă, 
pentrucă Sandu Mazilu avea niște naivităţi, în totala lui bună 
credință, care-l predispuneau la tot felul de gafe. N'am încercat 
să-l reținem, pentrucă știam că nu este posibil. La scurt timp, 
din baracă veneau niște sgmote, încât lăsau impresia că o echipă 
de demolare dărâmă baraca. După un alt sfert de oră —atâta 
am evaluat noi timpul scurs— Sandu Mazilu apare devastat. Cu 
capul spart, cu hainele rupte și cu sgârieturi pe față. Trofim, în- 
tre timp, observase că menu-ul pe care îl arătase lui Sandu Ma- 
zilu era, cel din ziua următoare, dar, agasat de faptul că Sandu 
Mazilu s'a întors, l-a lovit cu tot ce-a avut inainte, în «atelier»: 
cu scaunul, cu un baston, în fine cu tot ce i-a venit la îndemână. 
Sandu Mazilu, atâta mai putea spune: 

—Aștia sunt barbari, sunt niște primitivi, sunt niște sălbateci. 
Ar trebui să vă solidarizați cu mine și să declaraţi greva foamei 
toţi! 

Dupăce tace câteva momente, evident tulburat de tot ce se 
petrecuse, adaugă... în hohote de râs: 

—Dar după ce mănânc o fasole groasă! 


— 357 — 


ri 


16. “REZISTENȚA ȚARANILOR 


Viața noastră in lagăr s'a schimbat, s'a -“inrăutăţit, și condi- 
țiile de muncă au devenit tot mai riguroase. Mina avea galerie 
«lazi»; dar curenții de aer; rece erâu tot atât: de: primejdioși cât 
și: temperaturile: ridicate dela. 300 până la 500 de metri sub pă- 
mânt.' Hrana. a slăbit mult și ingerințele ofițerului politic și ale 
gardienilor în: viața noastră din lagăr: sau înmulţit. Delatorii, 
timoraţi, deveniseră extrem de activi, pentru a-și crea fiecare cât 
mai multe merite'la biroul politic și, prin- urmare, pentru a avea 
o: hrană: mai bună și, eventual, pentru a fi păziți de urmările 
care erau: de așteptat. O răzmeriță în țară, ca urmare a dispari- 
'ției-lui Stalin, nu era exclusă,-de un mare număr dintre noi, și 
„aceasta sar fi putut solda cu un asasinat în masă a celor pe care 
îi considerau. cei mai primejdioși, -adică- a! deţinuţilor. Eram un 
grup mic. care-excludea această posibilitate și încercam Să creiem 
o/nouă atmosferă, cu! judecăţi politice care puteau rezista. Psi- 
hoza de: masă care! se instalase era greu de schimbat, pentrucă 
in-lagăr și în mină era o supraveghere foarte atentă, iar în dor- 
«mitoarele'-«garnisite» toate cu-delatori; orice convorbire era ușor 
interceptată și imediat raportată. 

„Grupul-care, și- de această dată a dat dovadă de pondere, se- 
sioritele și judecată limpede, 'a fost: cel 'al ițăranilor. Al doilea 
era al fraţilor de cruce, care făceau inchisoare din 1941, dar erau 
puţini: Unul'din aceștia din urmă, N.M., domina, prin comportă- 
menţ,- cultură (făcută! in închisoare!) şi-o mare capacitate de 
iubire, pe toţi: cei din jur. In dormitorul unde-era NM: era o 
atmosferă deosebită de-a tuturor. celorlalte dormitoare, Aceeași 


— 359 — 


atmosferă era în echipele în care lucra N.M. Un conflict cu N:M, 
frecvente în închisoare, era imposibil. Il depășea, cu o abilitate 
demnă de un diplomat de carieră. Spre deosebire de alţi fraţi 
de cruce, cu închisoare îndelungată, N. M. era echilibrat și prin 
faptul că păstra o notă decentă, smerită, a trăirii lui religioase, 
Numai un ochiu foarte atent putea observa clipele de «absență» 
ale lui N.M., când îşi făcea rugăciunea sau zilele când postea. 
In toate actele lui era de o extraordinară discreţie, iar în discu- 
ţiile religioase nu căuta să-și impună punctul de vedere. Punctul 
lui de vedere și-l: impunea, însă, prin actele lui, care erau egale 
şi nedemonstrative. Dealtfel, așa era țăranul român. N.M. avea 
toate atributele ţăranului român, dublate de un rafinament in- 
telectual, pe care Sandu Mazilu îl numea «o forță reținută». In 
toate domeniile, filosofie, literatură, teologie, artă, N.M. avea in- 
formație precisă, pe care o rostea, cu voce joasă, modest, și “gata 
să asculte, fără să intervină, o opinie contrară. Sin! ) al 
Inainte de evadarea lui Marin 'Țucă, deci înainte de instaura 
rea tuturor restricţiilor pe care le-am trăit după aceea, am asistat 
Aa o discuţie teologică între un grup de țărani și Sandu Mazilu. 
“Ţăranii puneau întrebări, incitaţi de Sandu Mazilu, câre, tem- 
peramental, “avea o mare doză de retorism. “Țăranii ascultau. 
"N.M., în apropiere, 'observă efuziunile 'lui' Sandu Mazilu, 'se apro- 
pie de grup și ascultă fără să, intervină cu nicio opinie. Când 
Sandu Mazilu s'a încălzit, la întrebarea (cu «cheie» a unui țăran, 
N.M. sa retras. Un țăran, Paraschiv, care “l-a privit tot timpul 
“suspicios, văzându-l pe N.:M. că pleacă, închide discuția, cu aceas- 
“tă replică 'tăioasă : «Domnule Mazilu, ăi: fi: dumneata: filosof și 
“teolog, dar dacă. te ascultărn mult, ne pierdem credința în Duim- 
„nezeu! Lasă-ne 'pe noi 'așa cum 'sunteni !» "Paraschiv! s'a sculat 
Şi a plecat, urmat de 'toţi ceilalți țărani: “Țăranul român “mi-a, 
„părut, în toate încercările din închisoare, personalitatea cea mai 
închegată, cea mai rotundă. Deaceea țăranii au' fost :cei" care, sub 
4 toate raporturile, au rezistat cel'mai' frumos. Chiar 'sub"raport 
„ fizic, pentrucă in condițiă de viaţă din închisoare, -erâu' cei mai 
, vulnerabili, întrucât în libertate trăiseră 'tot timpul în aer! liber 
Și imensa; majoritate, 99%, bine” hrăniţi. Condiţia iriversă, adică 
) i Sia e: poet fi fost normal: să-i secere; cum, de 
Ga je ere mean Piru moehiari an tit 
E ceritelor aie ae oma uite aduse” de” deținuții 
! numărul cel mai mare” de victime. 


=— 360 — 


: 


Mi-amintesc o scenă dela Jilava, din anul 1949. Pe priciul eta- 
jat, erau grupaţi câţiva maghiari. Când se deschidea ușa, pentru 
masă, toți maghiarii priveau de sus ce este în ciubăr și apoi co- 
borau. Aproape în fiecare zi (pentrucă în fiecare zi era «ciorbă 
chioară» ), îi auzeam în cor: 

«Viiiz!» (Apă) 

Ceeace nu s'a intâmplat niciodată cu țăranul român, care aș- 
tepta, resemnat, la locul lui, să primească ce se aducea. 

Rareori se puteau auzi la țăranul român discuţii despre mân- 
care sau despre femei —discuţii care erau frecvente în rândurile 
pușcăriașilor din alte categorii, lipsiţi de condiţiile firești de via- 
ţă, timp îndelungat. Şi mai ales lipsiți cu desăvârșire de orice 
altă îndeletnicire în regimul sever, celular. Nota lor dominantă : 
tăcerea, și seriositatea, dar nu și resemnarea în marile probleme. 
In discuţii politice, țăranul nu se hazarda. Dar, rar, când își 
mărturisea o opinie, o făcea cu bun simţ, modest și cu o intui- 
ție a problemelor, care s'a dovedit, de cele mai multe ori, a fi 
fost sănătoasă, țâșnită din realități pe care le trăia în profun- 
zime. Condiţia, sufletească pe care o trăia în inchisoare n'avea 
variațiile de intensitate ale intelectualului sau târgovețului. Era 
mereu egal cu sine, înfruntând greutăţile senin și împărtășind 
micile bucurii, reținut. Observându-le comportamentul cu atenție, 
în împrejurări foarte diferite, am constatat că este purces dintr'o 
filosofie autentică și deaceea, probabil, Stalin, în prelegerile pe 
care le-a ţinut prin 1936-37, îl considera pe ţăran cea mai difi- 
cilă şi mai primejdioasă piedică în scopurile revoluţiei proletare. 

Imi amintesc de același țăran, Paraschiv, care ascultând în- 
totdeauna cu atenţie diferitele discuţii ale intelectualilor și ne- 
fiind niciodată de acord cu «vorba lungă», la sfârșitul unei con- 
vorbiri despre «absurditatea vieţii», a conchis: «Toate nenoroci- 
rile vieţii le vindecă moartea», amintindu-mi cugetarea lui Cham- 
fort: «Vivre est une melodie dont le sommeil nous soulage toutes 
les 16 heures. C'est un palliatif. La mort est le remede.» 

In închisoare, mi-am făcut convingerea că țăranii români sunt 
cei mai autentici filosofi, pentrucă-și trăesc viața în modul cel 
mai adevărat și mai sobru. 


17. TRANSPORTAT LA TIMIȘOARA 


Viaţa im lagăr era tulbure, spiritele încă agitate, după evada- 
rea lui Marin Țucă și toţi iși puneau o intrebare firească: «A 


făcut bine Marin 'Țucă?» Răspunsurile erau în! mijlocul unor 
grupuri, DA, în altele, NU! Cum justificau aceste grupuri pozi- 
țiile? Pentrucă fiecare răspuns, presupunea o poziție, faţă de ac- 
tul lui 'Țucă. Cei care aprobau evadarea erau în parte pișcaţi de 
euforia care a născut-o moartea lui Stalin, dar determinaţi și de 
temperamentul lor cam demonstraţiv.. Ceilalţi, făceau un act de 
judecată : «Ce rezolvă Marin 'ȚPucă prin evadarea lui? -O' revoluție 
în. România comunistă? Nu! Nu este: posibil! Atunci, dece a'eva- 
ra E dat? Să se salveze pe el? Atunci, actul lui de eroism include. o 
oii sri mare. doză de. lașitate, desprinzându-se de soarta noastră a'tutu- 
ror. Ce a realizat, deocamdată? O înăsprire a condiţiilor noastre 
„de viață, iar el va fi cu certitudine „arestat și împușcat. Ceeace 

s'a! și întâmplat!» 
; Pentrucă am vorbit mai inainte de rai care 'a fost atitu- 
dinea invariabilă a țăranilor? "Țăranul, nu spunea nici DA nici 
NU. El spunea mereu: «ce-o vrea Dumnezeu !», evitând orice altă 

discuţie. 

In această tulburare. a so eărulul, circulau tot! soiul: de svonuri. 
Cert, era că administraţia făcea investigaţii intense, pentru a da 
de urmele... complotului din lagăr. Aceste investigații erau atât 
A de stăruitoare, încât ne lăsa să credem că nu este un caz singu- 
lar. ce s'a; petrecut în lagărul nostru. Biroul ofițerului politie era 


aglomerat de chemări din toate categoriile de; deţinuţi, și mai 
puţin informatorii. Această situație nea părut bizară. Nu erau 
— 363 — 


torii, care nu puteau da i relaţii, socotite 

Jitic insuficiente asu perimate, ci oamenii cu ati- 
a CARTA de administraţie și niciodată înclinați în fața 
autorităţilor. Autorul acestor pagini, însă, n'a fost niciodată cer- 
cetat, de unde se trăgea concluzia că, până la urmă, voiu fi țapul 
ispăşitor și că toate relaţiile pe care le strâng, urmăresc impli- 
carea mea în această evadare. 

Intr'o dimineaţă, spre orele Il, sunt chemat, în fine, de un 
gardian: 

—Hai! 

Am fost dus la poartă, unde mă Erei alţi doi gardieni, 
complet necunoscuţi. Lângă picioarele lor, o pereche de lanţuri 
impresionante. 

—Stai jos! 

Apoi, din cabina portarului, a fost scoasă o nicovală și i cio- 
can. Mi-au pus lanţurile și zii bătut Di pF 

—Ridică-te ! c, 

M'am ridicat. Apare ofițerul politic, însoțit de director, căre 
avea în mână o pereche de ochelari de sudor şi o pg 'de 
cătușe. 

—Domnule director, zic, să-mi iau un BIOSOR i [10 

—Lasă! Nu mai ai nevoe! SI 109] 

De câte ori auzisem această amenințare? Nu mai fiu sotii 

Mi-au pus cătușele, cu' mâinile la spate: Apoi, mi-au aplicat 
“ochelarii, au băgat vată, și mau cercetat 5-6: minute, dâcă nu 
cumva pe undeva se poate vedea; O stăruință suspectă, îmi! zic. 
“Dar oricum, încurajatoare pentru moment. Auzisem deja că lau 
arestat pe Țucă. Dacă m'ar duce să mă'mpuște —judec-—"n'âr 
avea, atâta, grije să nu văd, deci ulterior să spun părcursul. Pro- 
babil o anchetă. O anchetă, în situaţia din lagăr, nu putea. fi 
decât în legătură cu 'Țucă. Iar îni actul lui Ţucă nu aveam niciun 
n eR apucat de ambele brațe de câte-un gardian (poăte 

politic și directorul!) și urcat, din cât mizăin dât 

Ser întrun Jeep. Şi pornim Lângă mine âm simţitrun !gar- 

a e ofițerul politic) și NEI apei i 
P Eu: ste eiir ceva, că te'curăț, fără somaţie [noii 

cu lanţurile pe ce alia gea a asa a și idee rapi nene 

Itu lo/:2poite, tut a Picioare, nituite, cu mâinile în 

„ «fără 'ochi», cu 'unul-lângă mine și cu doi în 


— 364 — 


cercetaţi informa 


faţă? Cel de lângă mine tăcea și-și tot aranja arma, așa ca s'o 
simt vecină. Cei din faţă, mai mult pe șoptite; fraze scurte. Ce 
s'a. putut întâmpla cu 'Pucă, m'am întrebat, de sunt atât de ti- 
morați? Deci cu. 'Pucă, trebue să fiu implicat. 

Am mers 2-34 ore și, desigur, nu-mi puteam da seama în ce 
direcţie. Incercam să ghicesc ce: securitate ar fi interesată. Baia 
Mare, raionul în care se petrecuse «crima», trebuia să fie de 
mult depăşită. Oradea? Intr'adevăr, mi-a făcut impresia că Jeep- 
ul merge printr'un oraș şi am auzit și clopotul unui tramvaiu, 
clopot care îmi amintea, o excursie cu douăzeci! de ani în urmă, 
in acest oraș. Dar l-am depășit.: Dacă am depășit Oradea, pro- 
babil că ţinta ar fi Timișoara. Dacă nici la Oradea nu ne-am 
oprit, dece Timișoara, dacă ancheta este în legătură cu "ȚPucă? 

In fine, după: alte două-trei ore, ajungem. Miros de benzină. 
Sgomot-de porţi. Mașina. este trasă cu spatele. 

—Mai aproape, mai aproape! Ajunge! er pier c'o bagi în 
casă! 

—Să nu te miști!, imi spune cel de Tang mine: 

Se aud şoapte, uși trântite, pași alergători. 

Nu-mi mai aparțineam deloc. Toată invălmășeala pe care o 
auzeam, în jurul mașinii, mă însihgura. Imi da o ciudată sensa- 
ție de pace. Par'că/ mă: abandonasem. 

Dă. brațul!, se aude o voce de: jos. 

Intind un braţ, așa elegant, cașicum l-aș fi întins unei doamne. 

—Nu ăla, ălălalt! 

:Sunte prins. solid: Apoi erele care sunt aceleași, dela 
Vladivostok-până la Adriatica: 

“Intâi- unul !- Inalt; să nu te'ncurei! în mătănii. „etc. 

“In sgomotul- lanțurilor, cu amândouă brațele prinse puternic, 
întrun timp nesperat:de. seurt;:sunt” oprit. Mi se scot ochelarii. 
In: faţa mea un birou. La binony, un. BRijEDI zendmosia parfumat. Mă 
privește-lung.: Eu, mai scurti son 

p—Ştii undete: afli? Uri 
„nsNuştiu;! e re aţi 9 BT 

i=smnde? bn) i urt 3 

ru=-bha Timișoara ps i 

“Mace! Nu: spune nici: da nici ba. 

EEE biet te numești? - i ațisimia | 

Inșir toate. datele din: iza meu. Buletin de Identitate, fără 
niciorpauză. » lu 


—365:— 


pe. de rost, zice gardianul. 


—Le ştie 
—sScoteţi-i cătușele! “ 
Dupăce mi-au SCOS cătușele, 


parcă mi-am recăpătat și iden= 


ze Se 4 E, 
titatea, pierdută. Mâinile mi-au căzut, așa, UȘo: 


—sScoateţi-i: şi lanţurile! Ig. 

Unde, tovarășe locotenent, aici? spa: : 

—Aici, pe loc! Aduceţi nicovala, dala, și ciocanul! 

Rămân numai cu ofiţerul care mă priveşte zâmbind: 

—Ge mai faceţi, domnule Bălănescu? 

—Ce să fac?. Cum. vedeţi! 

—Stiţi pentru ce aţi fost adus? 

—Nu știu! 

Dar. bănuiţi? i 

—Drept să spun, la; dvs este cam greu să bănuești ceva. Dacă 
vrei să bănuești, orice ai bănui, până la urmă este cu totul'alt- 
ceva. Așa că nu-mi fac probleme! : 

—De unde veniţi? 

—De unde m'aţi adus! i 88 

—Am impresia că sunteţi supărat! i 

—Sunt cam obosit! = j Iri 

=—Și credeţi că sunteţi la Timișoara! Să nu vă inșelaţi! = 

—Se poate. Dar p'are nicio importanţă unde 'sunt! 

—Pentru noi are! Ce s'a mai întâmplat pela dvs pe la mină? 

— Nimic deosebit ! j 

—Chiar nimic? | . 

Intre timp au venit nicovala, dalta și ciocanul. Verigile lan- 
țurilor cam strâmte și picioarele cam umflate. Nu aștept invita- 
ţia să stau jos. Nimic nu-mi era străin din ce avea, să se intâm- 
ple de aici inainte. Cât mi-au tăiat niturile, picioarele au sângerat 
puțin în dreptul cătușelor. Ofiţerul 'se- scuză: rii 
„1 —Ne iertaţi, dar ce să-i faci... e grea viața de pușcăriaș! Acum, 
mergeţi să vă odihniţi. Dimineaţă veţi sta de' vorbă cu cineva... 
: Dimineaţa, când încă nu se simțea pe culoarele «intreprinde- 
rii» nicio mișcare, prin fereastra cu zăbrele, deschisă spre parc, 
remarc sunetele caracteristice ale turturelelor. Cred că nicăeri 
turturelele n'au sunetele melodioase ca în orașul trandafirilor, cum 
era numit Timișoara, înainte de comunism. 'Ascultându-le, m'am 
simțit liber, cutreierând străzile pe sub zidurile cetăţii, pe aleele 
parcurilor imbătate de flori. Nu trăiam “Timișoara, plină de 'ca- 
davre, de sânge și de ruși beţi, pe care am povestit-o la începutul 


—-366:— 


acestor însemnări, ci Timișoara romantică, a adolescenței, cu cân- 
tece, cu idealuri, cu iubiri și speranțe. O trăiara, lungit pe sarco- 
fag, cu atâta, intensitate, incât nu mai aveam nicio îndoială ; sunt 
în Timişoara. 


— 367 — 


1) 


„TĂ insasi] saci 
i yo MR u9 | 


"ilni oil se ru89T35d oisa ui Joalirutit seu Aro In 
d înabuiy Ba MID IIRIEVOL 52 -a2Al act, 42 91 IIUDeL 1115 


ubitrea-Boealiii» is Paza iz xinM îsnozans)at at UV 


pula Înua salate O D23I23VOȚ 69 > A TâtrrI Ori - dara 
3) SI LA >) i 
41] ți 
idioti 2189 El 918190 G ful JUDIUtII 
TD :9 37 20 STA 18 9 CU Yo jI)g „3 
40 18.) ti COREY Dea CELULA: i ziaj 89 
în lo "Cstan ai29' a) .îadaiini i Ț , i ci 
i [. > [e = p -Ţ i e Dă 
ora SIUMOR „e OGEnOr ÎdLOLIINOD AI IŢI 


1 p-art „ii)etsqo-9b Blez 0 Ut 15:D 
10 a390i. Ut „Usd 51R99 BIBI 2097 29 Ur TIQ2 Ţ 
„Dimineaţa numi sa. dosciaieo ușa, ca. de obiceiu, cete număr», 
și pe 1a/10' sau 11, imi este adus «un coleg, să-ți țină de urât». 
Să vă simţiţi bine la noi». «Colegul», cu o Duo, Leine ara și 
ochiovioi, se;prezintă :rmA „rtieoa iesise „alis 
„Damian, student la medicină anul trei. Nepotul tu Gheor- 
ghe Ciorogaru. Sunt gorjan, aproape de Novaci. 111750q 
—ȘŞi eu vâlcean!, zic, fără să-mi pronunț, Pine: 
Mi-a dat câteva date care m'au făcut să cred că stulentul 
Damian'-avea, suficiente“ relaţii -despre mine. De unde putea ști 
studentul Damian că eu îl: cunose pe: Gheorghe. Ciorogaru, pen- 
trucă Gheorghe Ciorogaru nu'era:un nume de circulație inter- 
naţională, -ci un nume: care circula într'o arie destul de restrân- 
să. De unde! mai știa studentul Damian că eu sunt de prin locu- 
rile: unde este născut și el. Deci, sunt lămurit pa iu start 


Damianoq îi istăvsba mu ae giant 12 ...aintenânkdrai 
Primele. informaţii pe: care. leam schimbat b atisiv-sost (l 

„De când sunteţi arestat? ir 2 ai>noa lircrunti cl 

0.4949, Februarie: Dar dumneata? ! bnkttruq 
—De două săptămâni! „Biavojroq o i ădis ariâg 


—Ce-aţi făcut domnule: —zic eu pe un: ton părintese-— de ce 
nu v'aţi astâmpărat; să vă vedeţi de studii? - i ui 
„Studentul Damian. 'mă privește: contrariat, Apa incercarea mea 
de admonestare, neașteptată. Priveşte pe fereastră cașicum ar” fi 
LA să; consulte pe cineva. Iși intoarce. (5 avere mine, privindu- 
mă fix. 

—Ne vedeam și destudii! pasa ț 
—Dar ce-aţi făcut?  asinolulq nu lidadoid unibrea NU 


sol itrrsatoctD 


060 


A ceream să fie înlătura, 
ifest în care Cc“. > tă 
țăcut un sei lase să învăţăm cum să vindecăm ăi 
ltate. să i Marx Și Engels și «trăiască parți dul cal 
S 


estesc 0 întâmplare. Sunt stu denitul 


navii. NU ă vă pov 


munist TO âmpeanu. Aţi auzit de el? 


; l-a văzut, ă A 
nu Și iaca partidul comunist român», domnule profesor 
in COT « catalogate: 

_prăiască-trăiască, 
profeso 
ţia. Dar scos CU. S 
nerală, sala aerisi 


i. si a plecat. iti) ceri 
vă, su nisi zile, manifestul nostru. Am: fost “arestaţi vreo! 24, 


Şeful lotului: este” un coleg de-al meu, logodnicul fiicei“ lui Ion 
Barbu, poetul și profesorul universitar dela matematici: Aţi auziţ 


de el? V 19 IG 
—Da! 
—Știu că aţi auzit. Mi-au spus și numele dvs și profesia. Așa) 
că, sigur că aţi auzit. Si ea este colegă cu noi. As lia 
—N'am şiut că Ion Barbu'are'o fată! oroarii) - BOA 
—A- iubit în. tinereţe pe mama fetei, care era asistentă medi- 
cală. Trebue să: fie un om de: caracter, Ion Barbu. De când s'a 
născut și până astăzi: se“ îngrijește de fiica lui. “Intreţinere, taxe 
școlare, imbrăcăminte... Şi fata are un adevărat cult pentru el. 
Ii face vizite din când în când. O! iubește foarte mult. 1 
In timpul acesta se deschide ușa. In ușă, un «chelner» în halat 
alb, purtând tavă cu mâncare. Pe'tavă, 0 mâncare cu carne, o 


sa ju 
D B-AM 


buri 


friptură, pâine albă și o portocală. irrâmăiqăz 3u0b 30 
—Pentru dvs, mi: se adeşează  «chelneruly. > 1115 in 
za Dar domnul? zic eu, arătândui pe' Damian. "10 
„Nu știu! Dvs aveţi: mâncare! dela popota'ofițerilor! Vă primi 
e pt ) at pivortortiba 8D 
—Dacă nui se aduce irmâr iz: ia 
aceeași mâncare; refuz regimul! acestă. 
dei P caca, si E „xi? BI 
iți cine st ză 
& a fost?, mă întreabă Damian; 2 rrsboe SW- 


N gardian. Probabil un plutonier,  ctuoăt Haso TBC 


——3108— 


_Nuuu ! Il cunosc de două săptămâni, de când sunt aici. Este 
ofițer cu administrațiă, locotenent! Vi se dă importanţă ! 


—_Să vedem 'ce masă primești dumneata! 


— Arpăcâș, ce să primesc. Dar mâncaţi că se răcește. Mie îmi 
vihe mâncarea cam peste o jumătate de oră! 

După o jumătate de oră, intr'adevăr, i-a venit arpacașul. Ii 
dă lui Damian gamela și imediat apare «chelnerul», de această 
dată în uniformă. 

—De ce nu mâncaţi? : s 

_——Dacă nu primește și domnul Damian aceeași mâncare, daţi- 
mi şi mie mâncarea domnului Damian. 

—Dvs aveţi regimul acesta pentrucă sunteţi miner și veniţi 
dela o muncă grea, subterană. Partidul se îngrijește de oamenii 
care muncesc. Aveţi nevoe să vă întremaţi, pentrucă am observat 
că sunteţi cam slăbit. Damian este arestat de curând. Dvs sun- 
teţi arestat de patru ani. Așa că, din toate punctele de vedere, 
vi se cuvine. Tovarășul colonel m'a însărcinat să vă comunic că, 
indiferent care va fi cursul anchetei, cât veţi fi la noi, veţi avea 
mâncarea, dela popota, ofițerilor. Poftă bună. 

A închis ușa și a plecat înclinându-se ușor. 

—Visez?, îmi spun, gândind la tot ce-am lăsat în urmă, la 
mina dela Valea Nistrului. 

—Uite ce, domnule Damian, facem un târg. Eu mănânc jumă- 
tate din mâncarea dumitale și dumneata, jumătate din mâncarea 
mea. Dacă nu accepţi, eu nu mă ating de tavă! 

Damian mă priveşte și lăcrămează. 

să mulţumesc foarte mult, îmi spune Damian cu vocea voa- 
lată, evident emoţionat, dar nu merit. Să vă spun: m'au adus 
aici ca să vă trag de limbă! 

—Mai incet, poate fi cineva la ușă! 

Si ai ncegtet [Iu : e serviciile care le fac în legătură cu dvs. 

: copi unt aici în calitate de turnător. Acum mai 
vreți să impărțim mâncarea? 

iii aa A.) fpMieteAi condiția, indiferent care este rolul du- 
că aiizie deja Nei 1 a "ugâminie : să nu spui decât 

—Da, suntem înțele i! pa A antena înțeleg? 
nu aud de la dvs, dar 77 af 3 A alol,.Nicl ceaun nici” ce 

, carea n'o mănânc. Până la urmă am 


—311— 


a. acceptat: 0 țreime- din iu RR dei 


ară “| 3% I- 
aj 18un SOPR i înfru E din ni urbe LI) A E, id J ”. 
tă, fă ă să In ntru împărțirea «punătăițA)o roţi 3NiG- 9 Îi UNTUL « Iv rrt0I50 UB2 2 Ida Fi 
Di uţia noBstiă În at, că a$ fi luat Masa din, nou. o Ve j "1anrabrr0d ÎE10 -RIIDA-AIO Bi 
mult, după tinP că. nu terminasem. Şi eu şi. Damian, eram, cu ae Sti mendeilte datza1, uaeaboaii 
i face ap ie de portocală în mână. pi 
câte o ăn 1 Când terminaţi, bateţi la. ușă că vă a ptă „ua mal arilemon iaca ae: tigra. a. lurbulartolp0.drs630 
dă nel, spune plutonierul și inchicgi INTO ai uo uariaeg: rr uăd. a 0DAQub die ia iz: e 
domnul Col0: anță, repetă Damian, aşerlone. 3207: tact În ab sua ali 1 410 sa 4 
__Vă dau mare importanţă, (1 93-80 it: nn al uiola aab st ăimenovaz. sb-alunmoi SL iu 
i LC SIGUR 1109-1399 401 „LOL 
CU Sici în b: dab-nt 1 B7oIN! PATA! COLONELULUI Morș 
E, ză A :susdyiini 1289998 F10. BI 3 ab | Ji zf 
VA „Vida „. Xo al atasiLoari ! dÎsSAIOSI o». mritobiza09, joy a 
. il Ji 34 pes 13 J , 
EREI “einamtiia -aletirmub -|Urzi291- 18 ÎRDENITA-44 3y 4 A sui 
| 3 274709 9 (00439 F pia be libri. „Îsălea 3irrrt IR-L 21 


“Am pus jumătatea de portocală pe” sdiredteig! întrun lia şi 
bat in ușă care sa deschis imediat. gilirre1..99.0030 
-UPOR RIN BoBh: 119-412 Îj-ia RSI 18 ari ai 

' Mă” gândeam: 'atâtea atenţii nu "miros bine: 

Mi se pun ochelarii, coboriri 15-20 de trepte, “parcurgem un 
culoar lung, probabil subteran, după miasme, apoi urcăm. Ajun- 
gem într'un birou. Nu 'mi se ridicaseră ochelarii, dar auzeam ță- 
cănitul mașinilor de scris. La scurt timp mi se iau ochelarii și 
sunt condus într'un alt birou. La masă de lucru, un 'civil bine 
-tăcut/ în 'cămașe, cu mâneci scurte, cu un "obraz! roz de adoles- 
'centă. Zâmbește. Se ridică ret scaun ea pi mâna. 
ei ra loc pe canapea! > 

“Ne aședăiti amândoi. Eu! fu prea 'el la ceărnt: Colonelul, 
: i tot tn -zâmbitor i/anacaânub Boat JEbay 

' dai ab osti 4y = ȘI 19 | E PDiabesă Timişoara! sorău Rai] un „arnslderiag „SCI 
oaio îi sisog „4590 pe, a itianjei bnaoiştiții. siezilivi» atorloria maison? Lor; decree 

M !sit 52 !9initi LU caz: 4 
iv1s2 ab „69 A91873dIld 48 Fe portie a tă a idea aoitea, ela cstegiul de 


TOT „SMÂÎVIID ga ci TI 
Y- S189 ÎN373 
qoq slab RoLBD 


2u zirioai 


ssiaY ailsb [ie în 
JCIroD. 39 ast 
oră AB ag 
598-utt ROBCL „Rai 
iq Ben Bia 

rent o2anriit lu art BP 


3, Hilao Hi bin îmi vă 1181099398 ra 14. 1 BioAreţiCuă “coleg 'd6/celulăi?Nu- ştiam! —y3: dis— va - 
€saraonârii arii BG Be i ai -osiApoi, 'deliviays !99i70- 59 ssnugqa „5189 dinal aq ata , 


1B0& Cunidaldzimnetharirros qii. ob ijătaboz ian: luca i 
——Vă cunosc!! Sunteţi domnul c6lonel' Moișt > 9.4 
9 <epati unde știți? Niciodată n'am stat de vorbă! 

v—Amistat, lao bodegă 'aici în! nalt în vena)! 1948. Am 
'etoârit ehlar>utirțpt:de ţin esa o..staaji Q 


ijtbuoo izasana arms ad 

) 19 122 srug2 Î3v. 89 î2 aisi 

HO lissinavai un Re .oiici Bl8D ISU 
(Mia mure ui tizaloiei rmoteia BCE 
ab al ab DUB ] 


sili 415) 


— 313 — 


—975 E 


_dn ce lună? u octombrie, nu-mi amintesc bine. 


: condamnat! 
cea erai CO : 
a, ora a0 an estat. Şi beam ţuică cu dvs, la o 


siderat un om: PO 
poziţii să nu ți 
ce vrei. Noi con 
spui dumneata. 


fi acela, care 1 
ra Ţi-am repartizat un ofițer cu carte —este doctor; în drept— 


si un om de familie... Sr - io 20 ari And 
"O singură întrebare vreau să-ți spun eu, dacă vrei Să-mi răs- 
punzi. Repet, dacă vrei să-mi răspunzi. Dacă nu-vrei, treaba du- 


ij 


mitale. Cum, s'a, organizat evadarea, dela Nistru? iq sa îM 
—vă. pot, spune ce; am. auzit după evadare! sri sol 
—Aia, știm, și noi. Dacă vrei să. spui ce-a „fost, înainte. „de 

evadare.;, j irri26ri Au tierăa 
După, o clipă. de tăcere, continuă; ; 215170) daia 


—Bine!. Am înţeles, că; nu-vrei ;să spui: sau nu; știi. Tepri- 
vește! Nu, insist! Dar te rog fii sincer, întrebarea; mea. este: în 
afară de anchetă: cum îţi explici dumneata. că în. aceeași! noap- 
te, la, aceeaşi oră, au fost, la, două mine „diferite, și: la distanță 
una de alta, două evadări. Dacă dumneata, să; zicem. cetăţean par- 
ticular, așa, pe stradă, ai afla chestia asta, nu. te-ai. întreba, nu 
ţi-ai pune problema, nu ţi s'ar părea curios?;Fii sincer! "i-am 
SPUS și repet: noi facem anchete civilizate de putem da. lecţii și 
EA iata ȘI englezilor. „Ce crezi, dumneata;,de „această, întâm- 

i „447189 
fă, zi i ea Spus singur, o întâmplare O coinciden- 
ea germenul unei eee, spunea că orice! socieţate conţine în 

ţi de tip contrariu,.Acest germen poate 


fi și în colectivităţile: rosti 
S'0 creaţi, Deci ile; restrânse ale societăţii; pe -care; dvs vreţi 


Chiar.;î X : 
colectivităţi ai arin lagărele de muncă, pentrucă, și aceste 
Cum în condiții 


Aer ier Prin constrângere; după calapodul dvs. 
Nătoare, oamenii -—dys trepuesă știți foar- 


=— 914 — 


te bine.asta— acţionează și: reacţionează; asemănător, și în lagă- 


rele. de, muncă. 


_——Pardon, domnule Bălănescu, nu lagăre, colonii... A 

—Mă rog! Cum vreţi să le spuneţi, dar dece nu numiți colo- 
nii și, lagărele de, muncă naziste? «Colonia» este un eufemism pe 
care..dvs il.uțilizaţi tocmai. pentruca: să ascundeți realitatea. Cu- 
vântul, utilizat în antichitate, avea semnificaţia unor cetăţi: cu 
un. anumit rol economic, cum, au. fost cele înființate de fenicieni 
pe teritoriile. străine sau cele; înființate; de' greci. Noi nu suntem 
pe un, teritoriu străin. Iar dacă veţi-spune «colonii ipcificeilet ase, 
acestea, nu: sunt; păzite cu atâta strășnicie și oamenii nu INUIIGESC 
si nu trăiesc sub amenințarea baionetelor și a puștilor mitralieră. 
—Şi de ce vă incomodează baionetele: și: puștile mitralieră? 

——Ne incomodează, în primul rând, pentrucă prin acestea, erea- 
ți atmosfera de; constrângere și amenințare și pentrucă ne mai 
şi împușcați... din când în când: Intr'o colonie de muncă, oame- 
mii sunt: îngrijiţi-medical- Intr'un- lagăr, sunt împușcați, cum a 
fost: împușcat preotul: Gheorghe Șerban, la Baia Spriei, pentrucă, 
bolnav „de; inimă, nu mai putea :să lucreze” la. 500 de metri sub 
pământ,..A „fost ucis de două; gloanţe: care i-au perforat tocmai 
organul bolnav :-inima. Dvs mi-aţi spus că întrebarea este în afa- 
ra, anchetei: propriu-zise și că pot vorbi orice. Sper că nu impietez 
asupra autorităţii: dvs, spunând lucrurilor! pe' nume. 

= Dar preotul Șerban a încercat să: evadeze... 

=—Este inexact, domnule colonel: Cei care: au încercat să eva- 
deze și au evadat în totalitate, precum bine știți, au făcut-o noap- 
tea; și organele” dvs de pază, cu toate: posturile dvs de puști mi- 
itralieră; și :cu toate baionetele, au fost nu numai suprinse, dar 
depășite. Preotul “Şerban: a: fost împușcat: sub ochii noștrii, care 
ne'aflam'în' curte, în incinta lagărului, la'orele 10: dimineaţa, și 
la, 6-7 metri de gardul înalt de 4 metri, târind o targă cu pietre, 
sub paza'unui milițian. Vă rog să mai luați în considerare că 
“Marin 'Țucă eră tânăr și, presupun, că și ceilalți care au evadat 
dela; cealaltă: mină, precum spuneţi, erau tot tineri. Părintele Şer- 
ban nu numai că era bătrân, dar eră şi bolnav grav de inimă, 
adică de singurul organ care-l putea ajuta într'o astfel de aventură. 

—Recunoști că era o aventură? 

—nRecunosc! Dar mai recunosc și că deţinuţii nu mai puteau 
suporta şi că au purces la o aventura care știau că poate fi o sinu- 
cidere. Adică, au preferat moartea. Flaubert, scriitorul francez, 


— 315 — 


aspiraţiile noastre” ne dau valoare. Oamenii au 


umai 
spune că n tate, au aspirat spre it ae fiinţei lor şi 


aspirații spre liber 
a, spiritului lor. 

—Ești avocat, domnule B? 

Nu sunt avocat, sunt ziarist. Dar tot ce vă spun, nu sunt 
judecăţi purcese dintr'un curs universitar sau dintr'o carte, ci din 
ceeace am trăit, am observat, am constatat. 

Domnule B., te-am lăsat să vorbeşti, dar să știi că nu mai 
încuiat. Am tăcut, pentrucă am voit să știu cum gândești. M'am 
lămurit. Ai rămas la principiile învechite și la o mentalitate re 
trogradă. N'ai fost reeducat, dar 'o să te reeduci cu timpul. Câţ 
ești condamnat? 

—De trei ori muncă silnică pe viaţă! 

—Fi, atunci ai timp! 

—Am timp, dar pot fi reeducat foarte'repede, dacă veți recurge 
la metodele dela Pitești și: Gherla. 

—Dar dece crezi că ai nevoe de metodele 'de' acolo? Noi n'am 
fost: de acord cu metodele dela Pitești. Dvs între Dvs aţi făcut 
acele crime oribile, împotriva umanităţii, ca să se audă “peste gra- 
niță și să compromiteţi regimul comunist. “Noi vom pedepsi pe 
toţi cei ce s'au-dedat la atrocități. Noi știm care a fost al doilea, 
scop principal. Scopul a fost:să obţineţi cât mai multe informaţii, 
să le transmiteţi lui Vică Negulescu, 'și acesta, prin rețeaua lui 
de informaţii, să le transmită americanilor, cu care —este știut— 
avea strânse legături. Noi știm tot! Să nu vă pitt că suntem 
niște romantici şi idealiști retrograzi. 

„—Vică Nesulescu este arestat și condamnat. Cum putea Vică 
„Negulescu să aibă, din inchisoare, relații cu americanii, când noi 
nu știm cine este în celula de alături? Am stat câteva luni în 
„celular deasupra fratelui meu Mihai 'și n'âm gre că! pi, meu 
se află. acolo. 1 
p- —Domnule B., am spus că poți vorbi orice, dar am împins cam 
leparte discuţia. Nu uita că ești deţinut... Totuși, așa cum. ţi-am 
his, in ancheta care va urma, regimul dtale va; tinfizte abieta 
despre care ţi-am vorbit, Poţi: pleca! AEUTI 1 


— 316 — 


20, O ANCHETA. POLITICA. 


A E eatsi pe un e trasă A apărut un piutonier, care mi-a pus 
ochelarii și fără nicio altă formulă, am fost prins de braț şi am 
ieșit, am coborit trepte, am parcurs probabil același culoar pen- 
trucă, avea, același miros, și am ajuns. Damian mă privea cu ochi 
întrebători. Dar nu mi-a pus nicio întrebare, Iar, eu nu i-am. dat 
nicio explicaţie. Eram, insă, puțin tulburat, și Damian a observat. 

După câteva momente de tăcere, am ;spus: 

—Deseară, cred, că vom avea un regim comun! 

Am vorbit apoi despre păsări, despre animale, despre, parcul 
rozelor din Timișoara, şi timpul a. trecut, ; 

A venit timpul mesei de seară. S'a 'deschis ușa, a apărut ca și 
la amiază «chelnerul» cu halat alb, cu tava cu mâncare dela popota 
ofiţerilor, pentru mine. De această dată, fără portocolă. Iau-tava, 
o pun pe pat. Privirile mele și ale lui Darnigă Sau încrucișat, așa, 
in treacăt, 

După. o; jumătate de. oră, masa Si Damian. Am procedat con- 
form, convenției. Am împărţit și. am terminat. In momentul în 
care, am, terminat, s'a deschis ușa, mi s'a, luat tava și vasele. Ga- 
mela,, lui Damian, rămăsese incă. dela, prânz și nici de această 
dață. nu a luat-o. iei. ierta 


—Pe unde naiba se uită de văd. tot2, îi dei ca în oRoerata 
în care aţi terminat! 

—Văd tot, zic eu cu subințeles, și aud: toti 

—Să știți, vă jur, am înţeles oe vreţi să spuneți, vă jur că dela 
mine nu vor afla nimic. Vă rog să nici nu-mi spuneţi nimic! 


— 311 — 


se aude «numărul». Celulele se deschid una după alta. Celula 


noastră a fost depășită. abia 
a . 

sara A ear die amintirile din copilărie. Damian 
ra fiul unui preot dintr'o comună foarte apropiată de comuna 
e mă născusem. Deci, ţrăisem în același peisaj, ne scăldasem 
A lași, râuleţ, ne jucasem pe același nisip. Identificând toate 
ac unțd ș i evocând inocentele zile ale copilăriei, s'a stabilit 
nt na A ufletească. Damian era un tânăr sensibil, 


arte repede o sudură s 
alei ri frunios capital moral. Toate povestirile din copilăria, 


lui și intâmplările din studenţie, din modul în care le povestea și 
din unghiul sub care surprindea și observa esenţialul, îi indicau 
o mare gingășie interioară. Ochii îi erau aproape tot timpul umezi 
de emoție și era foarte reținut în observaţiile cu privire la oameni. 
Damian a fost figură care mi-a rămas ca una din cele mai plăcute 
amintiri din inchisoare. A doua = Da orele! 10; un ere mă 
invită la anchetă. UI: € | 
"Ma dus tot cu ochelari, pe care 'mi i-a scos în biroul de anCheFă. 

"Ofiţerul anchetator, un tânăr locotenent, în jur de 30 de ani, 
cu 0 înfățișare plăcută, înalt, spune ofițerului care „mă adusese: 

—Să nu-i mai puneţi ochelarii ! 5 eee e 

Rămânem singuri. “Amândoi în picioare. Ofiţerul în dreptul 
biroului, eu lângă ușă. In' dreapta ușii, o masă și un scaun. Pe masă 
un pachet de țigări «RerAIPC e să AID 1019507 
|» —Luaţi loc, domnule B. şi sp 

"Mulţumesc. t po „dia Jelari 

"M'am așezat pe scaun, apoi s'a asezat și el. După toate 1egile 
ospitalităţii, imi spun e de oa iri Iu 0 
—Domnule B., doriţi să stăm de vorbă? Vom sta de vorbă. Vom 
discuta. Nu va fi o anchetă propriu zisă. Vă voiu pune întrebări, la 
j care dvs puteți răspunde dacă vreți sau nu-mi răspulideți. Dispo- 
Ş zi a este să nu vă pun de două 'ori aceeași întrebare, să nu vă 
lăsăm impresia că Stăvuim. Dealttel Gu nu sunt anchetâtor. "Tu 
„crez la alte servicii, care au legături marginale 'cu O anchetă. 
„Doresc in primul rând'să' ne cunoaștem. 'Pamați?i sbrui 91- 
—Da! Fumez! ianitrrte). Ha sta» fi 
„Pachetul depe'masăvă aparține. Sunt 'cele mai bune ţigări 
ie: dai Vă rog fumaţi. Când doriţi: și-cât: doriți. Numele meu 
: "nu-mi mai amintesc, cutoatecă erai, un: nume comun. Aţi 


— 378 — 


publicat la FeviBlele rit teal be mi se pare, i niște cârți SE 
păriteze, 9 

a-Dahiiisi 1 | 

„—Aveţi o lucrare depre Avram Iancu. 

—Da! O lucrare improvizată, Dântiuicăi Ze am scris-o într'o lună 
și tot materialul pe care-l strânsesem în 2-3 ani mi-a fost confiscat 
de poliţia carlistă intr'o noapte. 

„Dar de ce aţi ze într'o lună și m'aţi avut mai multă răb- 
dare? 

—Pentrucă se ironia momentul pe care-l numim astăzi al 
«diktatului dela Viena» și voiam să reactualizez luptele românilor, 
luptele lor seculare, pentru vatra lor! strămoșească. 

——Aţi avut necazuri și: cu poliția carlistă? 

—Necazuri mărunte ; cap să confiscări, ca în toate dicta- 
turile! ! „ităra 

» —Aţi' avut vreo eonăsiniitine in trecut? 

—Nicio: condamnare! Dealtfel, cred, 'că toate aceste lucruri 
sunt! bine: cunoscute de dvs. 

——Dar cu evreii? 

—N'am avut niciun conflict, tiran dj nici cu evreii. Ei cu ale 
lor, eu cu ale mele. Au fost 'evrei pentru care am avut romi 

—De exemplu: 

—Einstein, Menuhin, dintre cei mari. In adolescență, Alfons 
Adania și: alții: Dintre scriitori, raporturi excelente cu I. Peltz. 
Cât-am fost căsătorit, toţi vecinii mei, de jur împrejur, erau evrei. 
Cu toţii 'am avut 'raporturi mai bune decât aveţi dvs astăzi cu 
cei care nu vă împărtășesc opiniile. N'am avut cu niciunul niciun 
singur diferend. O admiraţie și o prietenie nu se naște purecând 


actele de identitate” ale oamenilor, și nici —dacă îmi dați voe să 


fac o... «metaforă»—, „deschizând e aleea 

—Dar despre Marx? | 

—Nu sunt economist nici filosof. Ca să-l discut pe.- Aia cu 
seriositate, ar trebui să-i fi citit! și înțeles 'opera lui esenţială, 


«Capitalul». Dar, judecând consecințele “sociale și politice care au 


purces din «Manifestul comunist» de acum o sută de ani, cunos- 
când tot ce; s'a petrecut! în U.R.SS., apoi la noi, în România, 
cred că'a creat o boală iata aici dar care nu este ire- 


'mediabilă. . 


» —Remediul cum îl serg Cu pistolul?; ct noţt Or 
„—Dacă-mi. daţi voe în continuare să vorbesc viaaotiisi şi dacă 


— 319 — 


; ii i tanţă, v'o spun cinstit 
ine afirmaţii de circumstaniy 
ela a dvs politică, a comuniștilor. Este speciali- 
te = nici pentru dvs nu este străin faptul că revo- 
ie Sia e ţ —folosind cifrele -date publicităţii de'oame- 
Stalin şi Molotov— peste 100.000:000 de vic- 
existat vreodată în lume o revoluţie. care: să 
asinate. Am impresia că revolu- 
permanentă declarată de bolșevici a fost instaurată tocmai 
an a justifica «asasinatele permanente». oi 


—Dar și naziștii au împușcat, despre crimele. lor dece nu 
Dacă 
pt vorbi şi de-ale 'lor. Le condamn și pe-ale lor, cun con- 
damn orice crimă. Dar ale naziștilor, pălesc “pe lângă ale comu- 
niștilor. Cât au fost la noi în țară, n'au comis niciun ie asa- 
sinat, în timp ce rușii... Şi apoi comuniștii români... In' afară 
de asta ei au avut o perioadă scurtă de guvernare in raport cu 
comuniștii. Ce-au făcut în război? In războiu asta; este «arta» 
soldaţilor, să ucidă. Asta este meseria lor. «Noaptea de cristal» 
a naţional-socialiștilor, au plătit-o cu vârf şi îndesat și cred că 
vor continua s'o plătească multă vreme: i 
—Şi ML. a fost 'rasistă! Dece nu condamnați: și rasismul le- 
gionar? :-plarmnoxa a 
Domnule locotenent, o. afirmaţie simplă, nu poate 'enunța 
un adevăr. Nu Lenin a spus că adevărul cel mai simplu nu poate 
fi obținut pe calea cea mai simplă, adică pe calea inducției in- 
complete, pentrucă experiența este întotdeauna 'neîncheiată ' în 
aceste imprejurări? Dvs nu trebue să faceți nici raționamente, 
când atacați această problemă nici să plecaţi! dela formule po- 
litice, ci să aduceţi documente indiscutabile. Aceste documente nu 
le puteți aduce niciodată, pentrucă nu există. Sunt și adevăruri 
care pot părea, neadevărate. Adevărul nu poate fi descoperit prin 
"prejudecăţi. D 10z0l ici: I2Î001 "VA 
| —Dar dvs nu aţi avut prejudecăţi in privința Uniunii Sovie- 
tice? Dece aţi detestât-o?-Dece aţi făcut o adevărată 'religie din 
lupta anticomunistă? D ezitati 
—Nu am avut nicio prejudecată: Dimpotrivă,-am avut date 
. = pia rap practicile” comuniste. Am “urniărit: cu atenţie 
E nostenitori ne caii Și am constatat că sunt cei mai fideli 
| alunegul vremii Reci țarist. Din informaţiile culese de- 
, le pe 'care le-am avut și din tot ce am 


nu așteptați 


3 ICI 


estins Mr atb 2391Uqg 


— 380 — 


putut observa cu obiectivitate, Sovieticii acționau politic incă din 
1930, pentru, ceeace am văzut cu toţii că sa petrecut în 1940 și 
1950. România era pentru Soviete, în anii 1930, cea mai impor- 
tantă piedecă pentru viitorea lor expansiune în: sud-estul Euro- 
pei; țel de pătrundere spre'Mediterană al Rusiei de totdeauna. Gu- 
vernul sovietic constatase încă inainte de 1927 că în România co- 
munismul nu poate prinde, ca in Polonia sau Bulgaria, din cauza 
naţionalismului, al cărui efectiv animator a fost Corneliu Codrea- 
nu. Deasemenea, guvernul sovietic mai știa că in 1919 românii 
au lichidat în Ungaria regimul comunist al lui Bela Kuhn. Deci, 
România Mare era primul obiectiv care trebuia distrus, primul 
obiectiv al Sovieticilor. Acest lucru nu era posibil în 1937, ci mai 
târziu şi numai prin. asasinarea lui Corneliu Codreanu, și al ce- 
lor mai importante persenalități formate “de el. După asasinarea 
lui Corneliu Codreanu, desființarea României a mers pe aţă. 

—Mişcarea. legionară a fost'o mișcare. fascistă, care sa sfâr- 
șiț odată cu fascismul, prin victoria armatelor: sovietice! 

—Imi cer voe să vă dau câteva. date care infirmă afirmația 
dvs.; In- primul rând M.L. aluat ființă inainte de fascism. Sunt 
date care nu pot fi contrafăcute decât propagandistic, în gaze- 
tele de «specialitate». O 'afirmaţie'care să aibă autenticitate, tre- 
bue. să fie bazată pe date istorice, nu «pe ureche», cum învaţă 
țiganii muzica. Fascismul a apărut în 1922 și a fost creat de un 
socialist, Benito Mussolini, iar M.L., s'a născut în Martie 1919, 
în pădurea, dela, Dobrina. Mișcarea legionară n'a fost decât reac- 
iunea; firească a unui popor care vrea să trăiască. 

—Şi ceraţi: făcut? Aţi, reușit? 

—Dacă-mi permiteţi, ar fi bine să nu părăsim subiectul prin- 
cipal: M.L., mișcare fascistă: Să lămurese această problemă, pen- 
truca să nu vă; las impresia c'o; ocolesc. De această dată nu voiu 
veni: cu judecăţi personale, ci: cu: date sigure, pe care le aveam 
încă înainte de arestare și care sau confirmat prin deţinuţii: cu 
care am venit în contact, arestați mai târziu. In primul rând Ro- 
mânia n'a, fost. declarată criminală de războiu decât unilateral, 
din partea Uniunii Sovietice. România nu a fost acuzată de cri- 
mă de războiu, decât: de Sovietici: și: nu a fost condamnată. de: 
niciun! tribunal internațional, cum. a: fost cel de la Niiremberg. 
In-al doilea rând, România nu a. fost; acuzată! de crimă împotriva 
umanităţii, pentrucă nu avea; cum. Prin aceasta vreau să subli- 
niez structura; românului, străină de violențe și nedreptăți, vreau 


— 381 — 


meniă românului de totdeauna. In ML cum, 
ez 0 E, 

acte: de violenţă, 
ăr de' victime, : i 
fost un proces internaţional, unde ti 


să vă sublini 
ştie, au fost 
j Marele DUMA! 
ştiți— a 
se poate spune a 
remberg 4 SC 
văruri istorice, 
ţatea sacrelor 
lui Antonescu a f 


de c J 
democraţii, după C i 
ost cerută de rabinul Rosenthal din Statele Uni. 


te, printro petiție pe care șine ii rr 33 208 DE 19.000 de 
evrei. e AS TERI 
_Dar asta de unde o mai știți? oirio 
__Dela, Eugen Cristescu, personal, cu care am stat''in celulă! 
la Ministerul de Interne în 1949, și care a fost în celulă cu Mare 
șalul Antonescu, la Jilava, până în clipa când l-a, dus 'pe Mareșa] 
în faţa plutonului de execuţie. Dar aceeași știre am aflat-o pe 
alte căi, de:a lungul pușcăriei, exact cu același conţinut. Nu-mi 
era greu să cred ceeace eu insumi știam. iri — 
Domnule B., pentru astăzi este destul. Poate că sunteți obo. 
sit. Stăm de vorbă mâine, în continuare. d 3189 sah 
“A sunat. A apărut plutonierul. Nu mi s'au mai pus ochelari. 
La plecare locotenentul mă «roagă» să iau și pachetul de țigări 
pe care mi-l face cadou. [II iirrBai] 
"Ajuns în celulă, când a văzut Damian pachetul cu ţigări, i 
s'au aprins în ochi două lumini. Primele lui cuvinte au fost: 
—Cu ce le aprindem? Trebue să bătem în ușă să ne dea foc! 
„Am bătut imediat în ușă, iar gardianul avea în mână cutia 
de chibrituri, - 2 TÂG [II "8 reci. itri-B98(-— 
„De câte ori aveţi nevoe, băteţi la ușă! + Iu 
i „Zi a te da ele de 15 ori la ușă? cotă 
în celulă, i iarep e n ră dipozaști Se st FIE Coitriiiasa 
E 0, 7 ARRP zi 7 j ) (ISI "ROD 
A cm câteo ţigare și Damian, fumând-o, a privit tot tim- 
ID astră. Era cazul să nu tulbur, Ti bănui riile. 
ră era cald, printre zăbrele va ean rata : . gt di Şi 
Îseiauieau vrătiile „ua e venea 'câte o briză cu miros de 
toate amina? Vurturelele, câte/-un' lătrat de: câine în- 
29 > aininteau viaţa, liberă, Poate : ă mai “ui de: 
2, pentrucă absenţa lui e ş ia e că mai mult Lui de 
eg ce vor a ra totală, în timp ce eu mă îră- 
dela 'mine și cum se: explică! această! 


nântam, să înțel 
inchetă, în care e: 
ram lăsat să vorbesc ce vreau, alături de uni 


39 E— 


regim alimentar despre care numai auzisem să se fi bucurat 
cândva, vreun; deţinut, cu excepția lui Eugen. Cristescu, in 1949, 
care, era sub toate aspectele într'o situaţie specială, Deocamdată 
aveam 0. singură satisfacţie reală: să-l văd pe Damian cum. ține 
intre degete, cu eleganţă, ţigarea, privind: pe fereastră, sorbindu-o 
și visând. II 4 ră 

_—S'a terminat repede, imi spune revenind în celulă. Incandes- 
cenţa țigării era la, limita, în; care între degete nu mai putea. fi 
ținută. . E 
—să facem şi: de. această dată un târg. Am fumat sus cinci 
țigări. In pachet, sunt, douăzeci. Juma-juma,.. Dumneata mai ai 
nouă. Eu-patru: Dimineaţă; la anchetă, iar fumez; și. nu se știe 
dacă mai vin jos-cu un pachet. 

A. acceptat: cu mai- puţină -stăruinţă din parte-mi, dar și de 
această dată cu. ochii umeziţi; 

—Ce credeţi, ne- vor: condamna?, mă întreabă. 

—Este greu să-ţi -spun;: In orice-icaz, «doctrina» lor este că nu 
te condamnă pentru ce-ai făcut, cât pentru ce poţi face în viitor. 
Deci depinde de potenţialul: «reacționar» pe: care-l vor' identifica 
fiecăruia în-parte. In orice caz, numai pentru un manifest —dacă 
nu aveţi antecedente— nu veţi primi: mai mult. de 10-ani. 

—Zece ani? 7 MNU9 1 USI Ț iC ivi 

— Tise. pare. mult zece: ani? Au primit 25: de ani niște necă- 
jiţi de ţărani-din câte un sat infundat; intre două văi, care n'au 
avut. altă; vină, decât. că-au aderat la Mișcarea Legionară. Este 
adevărat; că; pentru legionari:-au fost pedepsele cele mai crunte. 
Să nu vă găsească antecedente legionare in familie. Tatăl dumi- 
tale a-fost; legionar? = i. ri ) 

— Toţi din grupul cu care am: fost arestat au pe cineva -legio- 
nar în familie. Tata n'a fost, dar mai știi? 

—Cum a fost redactat manifestul? Depinde și cum a fost re- 
dactat. In stilul partidelor țărănist și liberal sau în stilul legionar? 

—Drept să vă spun, n'am prea auzit de manifeste ţărăniste 
și liberale, ci numai de afişe electorale. Tărăniștii și liberalii, în 
afișele lor, îți vorbeau de programele de guvernământ, pe care, 
după cum am auzit, nu prea le respectau. Am văzut vreo câteva 
la tata, care le colecţiona. 

—Dar manifeste legionare ai văzut? 

—N'am văzut pentrucă sunt tânăr, n'am avut când să le văd, 
dar cred că erau așa cum este al nostru. 


—-383— 


ă bă i asta? 
_—Ce ţe face să bănuești asta: Ș 
_Pentrucă nu seamănă 'Cu afişele pe care le-am văzut în-'co- 


lecţia tatii și pentrucă era scurt Și Preois. inte Se adi pp 
Marx/din facultate eși să ne lase'să invățărmi, pentrucă noi, medie 
ciniștii, avem răspunderi mari față de bolnavii câre se dau pe 
mâna noastră să-i vindecăm. Cu Marx-Engels, Lenin-Stalin, nu 
putem vindeca un bolnav, iar timpul pe care-l pierdem 'cu «studie- 
rea» lor, ne lua din timpul care ne era necesar pentru studiu 
de specialitate și pentru lecturile la care aspiram. Un medic, in 
concepția noastră, nu. trebue să fie unilateral. Nu trebiie să ştie 
numai anatomie, 'ci tot angrenajul' fiziologie, psihologic, moral 
și mental, care' alcătuește acest tot inseparabil al! ființei umane. 
Avem nevoe şi de filosofie —dar nu'de cea maârxistă-— și de poe- 
zie, dar nu de imnurile inchinate lui Stalin. Mai avem nevoe 
de repaos și de contemplaţie. Avem nevoe de meditație, să ne 
cunoaștem pe noi înșine, să! ne descoperim posibilitățile, lipsurile. 
Suntem. asasinați moral și. psihic pentru un studiu care mare ni- 
cio legătură cu specialitatea noastră, ca să nu spun că n'are nicio 


legătură cu sufletul nostru și cu istoria noastră. Nu mai puteam 


tolera și am! reacționat, săturați: de bălegarul marxist pe 'care 
eram constrânși să-l înghițimi i | 

Mărturisirea lui Damian —nu știu cum va fi evoluat până la 
urmă— avea accente de revoltă împletită 'cu cele de regret pen- 
tru tinerețea, 'pe care și-o presimţea, strangulată. 'Evoca adesea, fi- 
gurile colegilor, cu atâta duioșie, cu atâta dragoste, încât intuiam 
nu numai un temperament sentimental, dar și un spirit loial și 
lucid. LU (1930 2 

Ziua a trecut numai ascultându-i amintirile din facultate, une- 
le cu umor, altele cu amărăciune. o ioT 


Mi 135) 


re n Îe stea rr 


| 


21, IN APĂRAREA LEGIUNII 


A doua, zi la; aceeași oră, ofiţerul a venit, m'a luat, am urcat 
aceleași trepte, și m'am aflaţ, după puţin timp, în același birou, 
unde am găsit exact același decor, inclusiv pachetul cu ţigări 
«Republicane» pe masa... «acuzatului». 

—Ce mai, faceţi domnule B., întreabă locotenentul. 

—Ca, la pușcărie, domnule locotenent. 

—Staţi în celulă cu un student. Il indoctrinaţi, îl îndoctrinaţi! 

— Presupun. că știți tot ce se petrece și tot, ce se dişcută în 
celulă. Nici nu este greu, pentrucă discuţiile noastre nu sunt șop- 
tite, iar gardianul este nelipsit de lângă ușa noastră. Damian 
este un: tânăr, frământat, de. probleme, de, emoții... 

Privind o notă din faţa, sa, pe birou, mă întreabă: 

—Unde am rămas cu discuţia noastră? Mi se pare că spuneaţi 
de Corneliu, Codreanu că. a fost asasinat, de Sovietici. Pe ce vă 
sprijiniți, această. afirmaţie? [ 

—In primul rând pe încrâncenarea cu care l-aţi atacat, simțind 
în el: dușmanul cel; mai redutabil. Era. ușor de bănuit că sovieti- 
cii aspirau ca, prin orice mijloc, să-l lichideze. Corneliu Codreanu 
a “fost. singurul om politic care. a, reuşit să trezească. la, realitate 
un popor.care. se, scălda, în; apele dulci ale unei democraţii, in- 
conștiente. Românul își trăia, condiţia lui morală și naţională, în- 
tr'o modalitate confortabilă, iar oamenii, politici, culcaţi pe.ro- 
zele reintregirii teritoriale. și independenţei, erau conduși, de un 
rege dement şi: își spuneau doar.că dreptatea este a noastră. 
Această dreptate, fără să, fie sprijinită de o concepție de viaţă, 
şi desconsiderând realitățile, duce la disoluţie și la ruină. 


— 385 — 


ia de astăzi este ruinată? 
te afară, prin condiţiile pe.CaLe ni le creaţi, 
ru de izolare. Dar bănuese, că tocmai deaceea, ne 
prin regimul Dle, rupţi de viața de afară, să nu știm ce 
ţineţi cu atâta i că nu ne justificăm poziţiile noastre politice. 
se penesă ae desieur scopurile sunt mai multe. 
zii exemplu! 
_pe exemplu, fapt 


3 ca 
—Dvs considerați că ROMĂ 


__Nu știu ce €S 


ul că ne ţineţi totalmente rupţi de fami. 
jiile noastre este ușor de bănuit Pacii aa Chiar dis- 
trugerea potențialului nostru moră: SP m CO ARGU 
tatul să fie exact invers. In regimul celular nu ne daţi cărţi. 
Acesta este al doilea indiciu al scopurilor Dvs. Dvs nu Sunteţi 
interesaţi în sporirea capacităţii noastre intelectuale, ci dimpo- 
trivă. Dvs urmăriți un dresaj. Vreţi să răspundem, să acţio- 
năm, să trăim, numai în funcţie de comenzile Dvs și de necesi- 
tățile Dvs. Din tot ce am trăit de când sunt arestat, inclusiv 
munca din lagăre, nu încape nicio îndoială că scopul Dvs prin- 
cipal este dresajul. Deci să ne reduceţi la condiția animalului. 
Să nu gândim, să nu simțim, să nu iubim, să nu dorim. Să 
vă dau două exemple: am stat într'o celulă, la Aiud, cu un deţi- 
nut care a fost sancționat prin câteva zile de carceră, pentrucă 
a râs. Dar într'o altă celulă, un alt deţinut a plâns. Şi cel care 
a plâns a fost sancționat cu câteva zile de carceră pentrucă a 
plâns. j 
—Vreţi să faceţi un rechizitoriu regimului nostru penitenciar? 
—Rechizitoriu? Știu și eu dacă se poate numi rechizitoriu? 
Dar prin faptul că m'aţi lăsat să vorbesc și m'aţi îndemnat să 
vorbesc, am impresia că sunteţi interesat să cunoaşteţi adevărul. 
zi e int este acesta pe care-l trăim noi și pe care vi-l des- 


—Să revenim la probleme mai serioase. Cum este cu ROmâ- 
nia Mare? Cine a făcut România Mare? 


România Mare au făcut-o 400.000 'de “morţi din primul răz- 


boiu : pa 
deget ia acestor 400.000 'de roriâni a făcut posibilă 
d Carol II, cu înclinații de stânga, a fost pre- 


în va i : 
mată, a fost desmemb ra lui 1940, România Mare 'a fost destră- 


— 386 — 


toate punctele cardinale. Ca, să se ajungă la acest lucru, la care 
nu se putea ajunge: altfel, a fost asasinat; Corneliu Codreanu, cu 
girul moral 'alrunui Patriarh și al unui «apostol al neamului». 
«Piesa»-a fost regisată foarte şcolărește, pentrucă nu aveau ne- 
voe de o- regie mai; originală, Din ce am citit cât am fost liber 
și din informaţiile ulterioare, din închisoare, rezultă - că  propa- 
ganda comunistă. este. implacabilă. faţă de cei doi regi, Carol 1 
care a, făcut statul: român modern, și Ferdinand I, care a făcut 
România Mare. La fel de-implacabilă este impotriva lui Corne- 
liu Codreanu, carea oprit din rădăcină extinderea comunismu- 
lui în România. Corneliu Codreanu a fost altceva decât Hitler 
și. decât, Mussolini, și le-a fost superior, spiritual, la, amândoi. 
Acceptaţi o discuţie publică despre doctrina. M.L..2 N'o acceptaţi 
şi este ușor de înțeles de ce. Acceptaţi să punem pe două co- 
loane victimele: noastre și victimele: adversarilor noștri? Nici asta 
nu acceptaţi şi nu veţi accepta, niciodată! 

—Şi dacă trăia Corneliu Codreanu, credeţi că nu era desmem- 
brată România? 

—Fac. o constatare: asasinarea lui a fost urmată de prăbu- 
şirea României ! A două constatare : aliatul care ne poartă o «dra- 
goste fierbinte», termen pe care îl folosiți pe toate cărările, în 
toate 'circumstanţele, în „toate comunicatele, în toate. ziarele, în 
toate ședințele. politice; de partid; prin uzine, etc., nea răpit două 
provincii, Basarabia; și Bucovina de Nord, plus ţinutul Herţa, pen- 
truca să-și fixeze posibilităţi strategice optime, pentru un nou 
războiu pe care-l fomentează, la-adăpostul înșelătoarelor formule 
de' pace, pe care le trâmbiţează emfatic, prin: toate megafoanele 
internaționale, cumpărate. 

—Să' revenim +la, rasism! Ziceţi că M.L. nu este rasistă. Pe 
ce vă sprijiniți afirmaţia? 

— Afirmația mea; -se 'sprijină pe faptul că —in primul rând— 
poporul: român nu este rasist. Ospitalitatea care am acordat-o 
sutelor de mii de evrei nu este o dovadă? Românul este ingă- 
duitor, ospitalier și omenos; In: Moldova circulă; această vorbă : 
fiecare român îşi are evreul lui. In Moldova, adică în provincia 
cu cel mai mare procent de evrei: La un moment dat, insă, au 
devenit o problemă. Datorită spiritului lor întreprinzător, a soli- 
darităţii lor de rasă, și a multiplelor relaţii internaționale cu toţi 
coreligionarii din diasporă, au acaparat în așa măsură comerțul 
și! finanţele ţării, încât, economia românească era aservită unor 


— 387 — 


âniei. pot face afirmaţia că cel mai tâsist 
reesc. Corneliu Codreanu “a! afirmaţ 
din posturile de frunte economice 
că pe evrei nui i argerea capetelor și vitrinelor evreești dir 
și financiare, Dee crearea unui comerț sănătos, cu cân 
făceau cuziștii, Cl prin Dbuitti, adi Cu cân- 
o fă ai drept, cu marfa cea mai bună, Și cu prețurile cele 
at â cooperative care ajunseseră, întry 
i mici. A iniţiat câteva p ) întrun 
“e ei la. succese neașteptate. Dacă aceste cooperative cretu 
aeă să lucreze, în 2-3 ani impânzeau țara. Dar n'au fost14. 
sate să activeze tocmai pentru motivele arătate mai înainte și 
au fost suprimate cu pretexte ridicole. Adevărul este că forța, lor 
era mult mai mare decât ne-am imaginat-o. Cu atât mai mare 
cu cât, la ora aceea, scopurile comuniștilor mergeau mână în mână 
cu ale evreilor. Nu știu dacă, după înființarea statului evreesc, 
«echilibru» nu va fi rupt. Rămâne ca viitorul 'să-și spună 


ROM 


acest 
cuvântul. 
_—Deci Dvs susțineţi că Corneliu Codreanu și legionarii n'a 
fost antisemiţi ! ini 
— Desigur! Susțin! Pentrucă nu numai evreii sunt 'semiţi. Mai 
sunt câteva popoare în sudvestul Asiei și în nord și estul Africei, 
care sunt semite și n'am avut cu aceste popoare niciun conflict. 
Vă pot da un exemplu personal, al prieteniei mele pentru un 
astfel de semit: sirianul Emil Muracade, cu care am avut o prie- 
tenie de inimă și căruia i-am tipărit o plachetă din plăpândul 
meu buzunar. N'aveam nimic cu oamenii, ci cu sistemul lor de 
a ne „disloca din pozițiile nostre cheie, economice și financiare. 
Așă s'a născut spiritul anti-evreesc, nu antisemit. De ce n'am fost 
“tell Si Tudor Vianu? Pentrucă aducea o contribuţie la 
și ei iar ia 2 e e pia rit i AR 
Eilscarttia ch ERP ii Poetul Ion Barbu (profe- 
(dEbrinu rain cot: roata iti a facultatea, din București), i-a 
Era degionâri prieteni. Este știut că' Ion Barbu 
—Până la urmă vr pă 
filosemiţi. 
—Nu! N'au fi e : 
mâni. Toată aa pe 
pe spiritul române 
atenție cartea lui ci 
veţi constata adev 


eți să-mi demonstraţi că legionarii au fost 
ct Elea 

odin zi, nici antisemiţi! Au fost To- 
sc, pe ee Ss baza, pe tradiţiile românești, 
orneliu Codre românească. Dacă veţi citi cu 
ărul-adevă e Și «Cărticica șefului de ciub», 
rat. Citiţiile, dacă nu riscaţi să. fiţi 


— 388 — 


j 


| 


arestat. Cine le-a citit cu bună credință şi fără prejudecăţi poli- 
tice, a devenit prietenul legionarilor. Chiar evreii au devenit. prie- 
tenii legionarilor, după ce le-au citit și după ce i-au înţeles. Lupta 
legionară a fost una de supravieţuire, o luptă pentru existența 
noastră ca popor, ca ţară. 

Dar cum vă explicaţi legăturile Dvs strânse cu naziștii? Sper 
că nu;negaţi:că aţi activat și aţi făcut propagandă cu banii na- 
zisţilor? 

_—Adversarii M.L. n'au adus niciodată niciun - document prin 
care. să.se constate aceasta. Daţi-mi Dvs sau citați-mi un singur 
document autentic prin care să se constate că ML. a fost finan- 
țată de naziști. După sfârșitul războiului, au fost răsturnate atâ- 
tea cancelarii,, au fost anchetați sute, mii de oameni, s'au veri- 
ficat arhive, s'au răsturnat birouri, documente secrete... Ei bine, 
n'a. apărut, pe nicăeri, nicio hârtiuţă care să dovedească aceas- 
tă. afirmaţie. Atacurile continuă insă mereu, iar M.L. este cu 
călușul. în „gură. Când. în 1937 au fost aduse în țară trupurile 
lui Moţa. și Marin, vagonul care-i aducea a trecut. prin  Germa- 
nia,, Secretariatul Mișcării a cerut dela Căile Ferate ale Reichu- 
lui. socoteala pentru acest parcurs. Răspunsul Reichului a fost 
că. nu. trebue, nimic plătit. Atunci Corneliu Codreanu a cerut se- 
cretariatului să se intereseze cât costă acest parcurs pe căile fe 
rate românești, iar cu suma acestui cost să se facă o călimară 
de -aur.și să fie trimeasă, în dar, Ministrului Căilor Ferate din 
Reich. Așa, s'a şi făcut. Este adevărat că la inceput Mișcarea a 
fost săracă, dar cu timpul, când Mișcarea a crescut, a avut fon- 
duri dela, propriii ei membri și dela prieteni români, cum a fost 
Mociorniţa, printre alţii. La peste un milion de membri cotizanţi, 
dacă socotim în medie 5-lei de' fiecare membru, veţi vedea că, 
lunar, M;L.. dispunea de milioane de lei, cu care își susținea pro- 
paganda, şi. alte necesităţi de organizare. Iar în 1940, ce nevoe 

ar. fi avut M.L.. de banii nemților? Dar lăsând deoparte judecăţile, 
întrebăm: „există -un singur. document? Atât guvernele occiden- 
tale, câț mai ales Uniunea Sovietică, au fost foarte interesate să 
descopere o'dovadă cât de mică. S'au scotocit, cum am mai spus, 
toate “arhivele, aţi dat publicităţii scrisori amoroase, aţi găsit tot 
felul. de note şi: notițe, aţi descoperit tot ce aţi vrut, inclusiv pe 
cei care realmente au primit bani. Aţi publicat facsimile! De ce 
nu aţi publicat şi un astfel de facsimil? Pentrucă nu a existat! 

„„—Dar 'cu-evreii dela abator cum a fost? 


— 389: — 


asinarea ararhică "a lui Iorga și Madgearu și 
la abator», au fost acte izolate, ale unor 
anarhici, nu au fost acte de guverământ. Era i de și ca, 
în orice revoluţie, nu întotdeauna poți stăpânii = set - IN patru 
luni, în încercarea de a schimba o ordine cu alta, sau făcut in- 
discutabil greşeli, dar nu greșeli de guvernământ, Ci greșeli ale 
umor oameni abuzivi. Dar cine poate spune cu precizie câţi evxei 
au fost asasinați în timpul rebeliunii, numele acestor evrei și nu- 
mele asasinilor? De ce nu s'a publicat niciodată o listă cu numele 
tuturor celor arestați și asasinați? Nu cumva numărul românilor 
ucisi cu acelaș prilej a fost mai mare decât al evreilor? Cu aceas- 
tă ocazie numai legionarii au avut armele în mână? Nu și ar- 
mata lui Antonescu? Un glonț ieșit depe țeava unui pistol, co- 
lindă toate încrucișerile străzilor și toate coclaurile, până îl gă- 
sește pe acela la care s'a gândit cel care a slobozit glonțul? Sau 
glonțul are o traectorie care ucide tot ce găsește pe această 
treactorie?! Evreii ce căutau pe stradă în timpul acestor tulbu- 
rări care au durat trei zile? Dacă nu erau pe stradă, atunci de 
ce nu s'a dat publicităţii numele, strada și numărul casei de unde 
a fost ridicat evreul și ucis? Nu sunt suficiente pasiunile oarbe 
și propaganda orchestrată, pentru a convinge. Cred că cel mai 
mare număr de evrei uciși l-a dat, ceeace pare paradoxal, chiar 
Carol II, pentrucă cei mai mulţi evrei care au fost uciși, au fost 
din teritoriile cedate de acest rege dement, adică din teritoriile 
cedate în 1940: în Transilvania de Nord, în Bucovina de Nord, 
și în Basarabia, După căderea lui Horty, în Ungaria au fost de- 
eroii mai toţi evreii transilvăneni, dar nu a mai fost timp să 
ie masacrați în masă: In Bucovina de Nord și” Basarabia, mulţi 

ere Si e deportaţi de ruși, după ce-au răpit României aceste 
valid ; pe Ai a de piine de evrei care, la începutul războiu- 
bere a aie a Iași şi imprejurimi, dar niciodată, ni- 
zează, în ce măsură Aida . ed erei ete pe pic bei 
Otezinoraazio tt ae Ss a petrecut într'adevăr' ceva-— a fost 
Pie imisreni ȘI nuă germanilor. Din câte am aflat dela un 
major, Horia Olteanu, în Basarabia, la Chișinău 

un grup mare de evrei au tras î ână i i 
Sic Tel at n armata română când intra în 
Taș. Aceștia, din mărturisirea col i st 

împușcați, întraeve zar co onelului Horia, Olteanu, au fost 
mare deosebire. Deci Gltităţtă E pier ini E aaa, ci A 
accepţi să se tragă E ir aditeiniă tul alta. In războiu nu 
izi focul, până nu-i lași pan- 


—Ca și cu as 
capitolul cu «evreii UCIȘI 


talonii jos, să constaţi dacă este sau nu evreu, pentruca nu cum- 
va să fi etichetat,.; antisemit. Trebue să recunoașteți și Dvs că 
artificiile acestea cu «antisemitismul» și «rasismul» au fost im- 
pinse prea departe. Au ajuns formule de umor. Nu trebue să-mi 
spuneți mie dacă recunoașteţi sau nu, dar în cele cinci minute 
de meditaţie la sfârșitul zilei, pe care imi imaginez că vi le re 
zervaţi, ca orice intelectual, vă puteți da un răspuns! 

—Și Antonescu? 


—Antonescu, în privința apărării evreilor, a fost foarte dras- 
tic. Dovada o dă intervenția unui mare număr de evrei ameri- 
cani, care au încercat să-l salveze dela plutonul de execuţie. In 
ce privește M.L., n'a avut nimic de-aface cu războiul, în timpul 
căruia au fost închiși, uneori chiar copii de 15-16 ani, iar câteva 
mii masacrați în așa, zisele «batalioane de reabilitare», unde au 
fost înrolați, dupăce au fost degradați. Haig Acterian, unul din 
intelectualii de mare factură ai României, fiind căpitan de arti- 
lerie, deci cu o instrucție de specialitate, a fost înrolat intrun 
batalion de infanterie, ca simplu soldat, și curățat în primele zile 
de front. Faptele, luate din aproape în aproape, și amănunt cu 
amănunt, au altă faţă și alt sâmbure decât cel care rezultă din- 
tro propagandă în care unul are toate mijloacele să spună ce 
vrea, iar celălalt stă în lanţuri, izolat, în Urali. 

--Dvs sunteţi în Urali? 

—Nu suntem în Urali, dar suntem ca şi cum am fi în Urali! 

In această zi ancheta a fost mai scurtă. Ca și în ziua prece 
dentă, ofițerul a ascultat tot timpul, cu atenţie, fără să fi fost 
jenat de nicio opinie a mea. A părut mai de grabă interesat să 
știe ce spun, cum gândesc. 

Subiectul anchetelor din zilele următoare, opt sau nouă, au 
fost problemele activităților mele anticomuniste, după 23 August 
1944. La sfârșitul fiecărei anchete, a făcut un fel de proces ver- 
bal, pe care, după ce il citeam, îl iscăleam. Probleme fără nicio 
importanță. Le-am considerat niște pretexte pentru a acoperi 
ceeace i-a interesat realmente, adică poziția în diferite probleme. 
Modul în care a decurs, mai târziu, «reeducarea» dela Aiud, des- 
pre care voiu vorbi în ordinea desfășurării faptelor, mi-a dat im- 
presia. că această anchetă civilizată dela Timișoara a fost un test 
pentru a stabili aptitudinea mea pentru ceeace deja plănuiau. In 
ziua, care a urmat după sfârșitul anchetei, Damian a fost luat 


— 391 — 


Da 


ie momentul în care, făcânau. i! 

3 intesc cu emoţi Anie = Ș 

din celulă. Sa a + 1acrămile şi, la plecare, m'a îmbrățișat, Se 
«bagajul, râu - Jegătură sufletească mal profundă. decâţ au 


citase între noi 0 
putut crede: 


=—3390p— 


22. „IN, CELULA LUI SPIRU BLĂNARU 


In ziua următoare plecării lui Damian, regimul meu alimen- 
tar a fost schimbat. Am primit samela cu arpacâș. A doua zi 
am fost luat din celulă și mutat în celula condamnaților la moar- 
te. Am tras această concluzie prin faptul că era celula cea mai 
izolată, sub o scară, fără nicio altă celulă in apropiere. Am mai 
tras această concluzie și din numele și desenele pe care le-am 
găsit pe pereți, inclusiv «mobilierul». 

In celulă, două paturi suprapuse, fiecare cu o «saltea» de paie, 
mirosind a bălegar. Bine înțeles, fără cearceaf, fără pernă, fără 
pătură. Pe cele patru ziduri, numele celor executaţi. Am recunoscut 
în primul rând numele și semnătura lui Spiru Blănaru, pe care-l 
cunoșteam, fost șef al partizanilor din munţii Severinului. Am mai 
întâlnit și alte nume cunoscute, dar pe care anii —sunt treizeci 
de atunci— intinându-mi memoria, i-am uitat. Le-am uitat nu- 
mele, dar mormintele lor sunt încă în inima mea. Spiritul lor 
este cuprins de spiritul meu, în conștiința mea, care nu are nevoe 
de nume și de cifre. Erau circa 20. Printre acești 20, și două sau 
trei mame tinere, care lăsau ultimile lor cuvinte de dragoste 
copiilor mici încâ. M'a frapat asemănarea desenelor și inscrip- 
țiilor depe pereții celulei prin care trecusem la Jilava. 

Schimbată dintr'odată condiţia de viaţă, odată cu sfârșitul 
anchetei, m'am întrebat, firește, ce urmăresc. Vorbisem deschis, 
prin urmare —îmi ziceam— au obţinut elementele cu care mă 
pot implica, printr'o sofisticată rațiune, în procesul lui Ma- 
rin 'Țucă. 


— 393. — 


—————— 


t izolat în această celulă a morții, 
ânsul ei și rugăminţile de a o lăsa 
! Ce legătură putea avea sora mea 
în colaborare cu Dobrin, în 


ă fos 
zi, dupăce am 
ie rei mele, Pl 


auzit vocea so ae 

ână ce vomită- M'am înfiorat 

(care fusese E 

ță anc „mi 

tul E vea ate și de ea, de locuinţa ei, şi dacă i 

ca E, Dar de atunci, din 1948, până la ora când mă 
găzduit . fost tot timpul arestată? y. 


imișoară, 1953, să fi 
găse a i chinurile ei, mă tulburau profund. Avea, copil mie, 
ea se va fi îngrijit de acest copil? Câte mame vor fi în a ași 


situație? Scena cu plânsul și suferinţele Si mele s'au repetat 
a doua zi, a treia zi. Instârșit, a patra zi m'am hotărit să cer 
raport la colonel și să declar, în semn de protest, greva foamei. 
Dar la o jumătate de oră dupăce am cerut raport la colonel, au 
pătruns în celulă doi gealaţi, mi-au pus lanţurile la, picioare, că- 
tușele la mâini, ochelarii de sudor cu vată, la ochi,:exact toaleta 
cu care venisem. Sunt urcat într'un Jeep și, am făcut. calea în- 
toarsă la mina Valea Nistrului. , 

La eliberarea din 1964, sora mi-a spus că n'a fost, arestată 
în 1953, ci numai în 1948, dar că scenele pe care i le-am povestit 
a le fi auzit, sau petrecut în 1948, Prin urmare imprimaseră pe-o 
bandă chinurile ei de atunci, bandă care-au pus-o în apropierea 
ușii celulei mele, ca să-mi mărească suferinţele. 


0 04p-— 


23. REINTORS LA MINĂ 


Ajuns la Valea, Nistrului, sunt luat în primire de ofițerul po- 
litie Trofim. Stăpân pe el, arogant, amenințător, mă avertizează : 

—Dacă sufli un cuvânt unde ai fost şi ce-ai făcut, te curăț! 

La apariţia mea în mijlocul coloniei, o adevărată stupoare. 
Toţi mă credeau mort, implicat în procesul lui Marin Ţucă. Pri- 
milor deţinuţi cu care am luat contact, le-am spus cu voce tare, 
pentru a fi auzită și de cei «indiscreți» : 

—Să nu mă întrebaţi nimic. Nu pot vorbi nimic! 

Atitudinea mea părea ciudată. Cu regimul alimentar pe care-l 
avusesem și cu zilele de odihnă, mă întremasem. N'aveam fa- 
sonul omului care suferise maltratări și anchete grele. Deaceea 
surprinderea lor, cu atât mai mare. Nedumerirea lor a crescut 
odată cu zilele care se scurgeau fără să se audă ceva. In reali- 
tate comunicasem câtorva prieteni apropiaţi, dela care, cum era 
de dorit, nu transpirase nimic. Din tot ce trăisem nu se putea 
înțelege care le erau scopurile și deținuții mai apropiaţi, cărora 
le comunicasem, erau consternați. 

In lagăr viața pe care o lăsasem era neschimbată. Aceeași 
teroare, aceeași ordine forțată, aceeași timorare. Nici regimul ali- 
mentar nu se imbunătăţise, cutoatecă cererile administraţiei pen- 
tru o producţie intensă, creșteau zi cu zi. Imixtiunile ofițerului 
politic erau necontenite, cu tot felul de absurdități și umilinţe.. 
Un mare număr de deţinuţi erau adevărate umbre. Asistenţa 
medicală a fost cu desăvârşire suprimată, exceptând accidentele 
în muncă. Medicul deținut avea dispoziții să nu interneze nici 
pe toți accidentaţii, ci numai pe cei în stare gravă: au fost zeci de 
bolnavi cu febră între 38 şi 39 de grade, care intrau în mină 
cu regularitate, fără să poată avea o aspirină. 


— 395 — 


XVIM AI AROTVIAA tt 


a birnsiito ab stimirg ai inut jdtra inirtai i a9i5 Val ara 4 
cesasbinivă Eli TONI rtirtarri 3uasot „1 sq utqiie ride TSH 
di ia pi imi n-o le den În briii ia2vu5 av ilie Boala 
E dikediurte 2 o isiriolod Nccit ni gsrti aia aul 
. sporie «zi Yestigini IToan unsb91o Sen NOT. 
i oaie îe ul ms 959 10 Huniţab 1oltu 
- ajisoibăi» 59 ab: iq Rise d Baa 
"tanin Idbrov Jo uW sita Badon Era UDE 
urătgen i dinbută norăq BR9tu soeribididă 
r moagmstlii act fadibo sb Sislis UD "î2 7 OZABIIVA 
jaenseti alerp ofadoite i îmhisbiara Seiz9îu2 9180 iulian. Înrtroa 
 susesr) e oi soriroriu bo! ans iem ăi > 101 es1abr1rHiȚIlia 
Bai i ay shuk se de EIEi ueapiuna sa sia) Sislis 20 Bi8bo 
STR tibia. SI8) slab llaiqoraga ism9jabia sv101â2 (rI9eRDĂELIIENIAA sist 


V. DIN ÎNCHISOARE ÎN ÎNCHISOARE 


pa e peiep ierni lijuntab i2 leu UB 9 SI89 “osatoje 
3 „ÎIBITISI20D URI3 „LTI92.BIÎCTULIIAD 
asc A „uirdmiiri)zol: axo. irsenaăl 0 98) 2q Biaiv TEŞAl + PE 
ă luimiizoy bit snromii lansa „diațrot sribro 289958 SIRO 
1 isizerieinmbe aifrs130 sape pla ini fate 2 a s2 Ia si 


fa sinrivsbe uano Hurniţab ah Bret i 
E bifigsdx> ttemirqua eniziâvăzsb uo jeot e BUADibe 
Smsnreiai un ka iițisoqeib asva ati lusibSM „BOM £ 
î90l UE : Areta craia ut lao sq lamun bo „tiieatnsbidoa Îl 
a Hetni 169 „sara si ot în 8£ otet idei ua bva 


i 00£ — 


i 


1. UN LOT DE MUTAȚI DISCIPLINAR 


) 


In această atmosferă, prin luna Septembrie sau Octombrie, 
o adunare generală. Eram în anul 1953, exact la trei ani dupăce 
am fost aduși la minele de plumb. Inainte de această «adunare 
generală», am observat şi am comentat între noi o oarecare îor- 
fotă a milițienilor. Mai ales o agitație a ofițerului politic Trofim, 
care se tot ducea și tot venea, cu ochii în pământ, 

Careul deținuților este făcut și ni se cere, în mod ridicol, ali- 
nierea. Apare Trofim cu o listă în mână, secundat de director. 

'Trofim, cu o mână în buzunar, luase hârtia în cealaltă mână 
pe dos. N'a scos mâna din buzunar s'o iiicirepti, ci a răsucit-o, 
cum a putut, cu degetele unei mâini. 

—Cine-şi aude numele, iese afară din front, și se așează aici, 
indicând un loc în curte. 

Dela primele nume pronunțate, am înțeles despre ce este vorba. 
Lista cuprindea numele tuturor celor 14 care fuseserăm mutaţi 
disciplinar dela Baiă Spriei, plus 38 dintre cei mai serioşi oameni 
deţinuţi în lagăr, existenți la Valea Nistrului, când am fost aduşi 
noi. In total 52: 

Cei din front au primit ordin să rămână hemișcați, pe loc, 
iar noi, cei 52, să predăm echipamentul miner, adică lămpile de 
miner cu carbid, salopetele, opincile și obielele, și să ne luăm «ba- 


gajul personal». 


"— Dar repede!, strigă directorul. 

Ofiţerul politic, dupăce a citit lista și a dat ordinele, a plecat 
cu un aer de învingător într'o mare bătălie. 

Cu un bagaj predât, cu altul în boccea, iată-ne la poartă, unde 
ne așteptau trei nicovale, trei ciocane, și 52 perechi de lanțuri, 
plus 52 cătuși. La poartă s'a format un alt front. Din acest front, 


== 999 = 


asezaţi pe pământ, puse lanţurile, nic 
ă i cei cu toaleta făcută erau 
tuite, puse e rai Penn imi Apoi formam din nou un 
ei HAGI Ai je Boccelele noastre erau făcute o grămadă, 
ironțiîn (partea OpU (Aveam și noi bucuriile noas- 
Aveam un avantaj, care ne bucura. : ă l t 
tre). Mâinile incătușate ni le-au lăsat în faţă, pi lei Clt CA CAII 
o făceau în mod obișnuit. «Iată un privilegiu pentru cei trei ani 
munciţi în minele de plumb» —ne spuneam. Insfârşit, terminată 
operaţia cu lanţurile și cătușele, reapare ofițerul politic, care face 
un nou apel. Nu lipsea nimeni. Unul câte unul am fost scoși pe 
poartă și urcați intrun camion cu prelată. Cu poziţia pe care 
trebuia s'o avem în mașină și cu ordinea, s'a ocupat personal 
ofițerul politic, Trofim. Am. fost întâmplător, primul. care; am 
urcat, în mașină. Probabil ordinea, era «analfabetică». (Trofim ne 
spunea adesea; «Așezaţi-vă, în ordine analfabetică, prin aceasta 
ințelegând ordine, alfabetică ).. Am fost așezat, jos, cu picioarele 
strânse la gură și cu măinile imbrăţişând picioarele. Prima reco- 
mandaţie a fost: «Să nu scoţi, o vorbă!» ul 

Cu fiecare nou adus, era repetată, într'un fel de taină, aceeași 
recomandare. Suntem rânduiți unul lângă altul, înghesuiți, umăr 
in umăr, și cel din spate cu genunchii în spatele celui din faţă. 
In, această poziție am, incăput, 52, deţinuţi pe platforma camio- 
nului. Nu era posibilă nici cea; mai mică mişcare. Probabil fusese 
studiată amănunţit această poziţie, 

In cele din urmă a urcat ofițerul politic. Nu l-am, văzut când 
sa urcat, nici nu era. posibil, dar l-am, identificat, mai. apoi. Toţi 
cei 52 deţinuţi am primiţ ordin să stăm cu, fruntea, pe genunchi, 
nemișcaţi. S'a tras perdeaua .din, spate a prelatei. şi, camionul a 
pornit. Dela, primii metri parcurși, am auzit niște lovituri în spate. 
Dar niște lovituri aproape ritmice. Fiind în primul rând, adică 
imediat in spatele șoferului, imi era greu. să, disting ce.se petrece 
in spate şi de unde vin aceste. lovituri. Dar „am. observat că sunt 
din ce in ce mai apropiate. In fine, când aceste lovituri au ajuns 


la rândul din spatele meu, am priceput despre ce este vorba, Imi 


vine rândul și mie: o lovitură, de, pumn măiastră, în ceafă. Ofi- 
terul politic, în genunchi pe spatele nostru, lovea pe rând, pe fie- 
care în parte. Câte o loviţură, fiecăruia, Fiind primul din. faţă, 
ARRP foi pumni, Unul pentru «sosire», altul pentru «plecare». 
ta TA oră, sau. o oră și jumătate, fără nicio. pauză, Trofim 
A plimbat în genunchi pe. spatele nostru, lovindu-ne, prin rotație 


am fost chemaţi câte trei, 


— 400 — 


necontenit, până am ajuns la gara unde trebuia să tim imbarcaţi 
într'o dubă. Doi deţinuţi au leșinat și au fost băgaţi în dubă de 
gardieni, pe braţe. Dupăce ultimul din cei 52 a intraț şi ușa dubei 
s'a închis, Sandu Mazilu a exclamat: 

—Cum dracu, mă, a putut ăsta să ne lovească incontinuu 0 oră 
și jumătate? Are o forţă extraordinară. 

-Gândește-te, îi replică unul dintre noi, cum de-am putut 
suporta noi loviturile acestei brute, o oră și jumătate! 

—Bine că suntem aici —intervine doctorul Petrasievici. Cre- 
deam că ne'duc să ne'mpuște! 

Toţi, fără excepţie, aveam dureri îngrozitoare de cap. Dar fap- 
tul că eram în dubă, ne reconforta, pentrucă toți am avut temerea, 
mai ales în timpul acestor neîntreupte lovituri, că ne duc să ne 
execute. Cunoșteam bine cazuri asemănătoare. 

Ajungem la Teiuș, unde ne aștepta o dubă. De acolo, la Aiud. 
Imi: amintesc doar câţiva din acest lot de pedepsiți: Sandu Ma- 
zilu, preot Grebenea, dr. Corneliu Petrasievici, Vili Popescu, Nicu 
Mazăre, Alecu Moruzi, Aurel Pastramazgiu, Dumitru Moisiu, Marcel 
Pometcu, Colonel Popescu-Pera, Luca Dumitrescu, Traian Ambro- 
zie, Ştefan "Vlădoianu, Teodor Bej, Unsurașu Gheorghe, și alții 
pe cate nu-mi! mai amintesc. 

La poartă ni se iau cătușele și întregul lot este îndreptat spre 
clădirea care era groaza penitenciarului : Zarca. Pe sală ni se spune 
să intrăm pe rând câte patru în celulă. Impotriva obiceiului, nu 
ne sunt'indicate numele celor care trebuia să ocupe într'un anumit 
fel celulele. In celulă cu mine au fost, Dumitru Moisiu, (fost medic 
al lagărului), inginer Alexandru Moruzzi şi Marcel Pometcu. Pe 
scândură, două ' rogojini. Mobilierul. celulei, cel obișnuit. Adică: 
tineta W. C. și un mic ciubăr pentru apă. In plus, în locul godi- 
nului, o sobă, un fel de sobă. Ciudată! N'o mai văzusem niciunul 
dintre noi. Un cilindru 'de tinichea, cu un diametru de 60-70 cm., 
din care pleca un burlan, care era introdus printr'un cot, în ori- 
ficiul peretelui. Numai burlanul ne-a lăsat să credem că poate 
fi o'sobă, pentrucă altfel, nu avea niciunul din elementele unei 
sobe. Câteva ore, inginerul Moruzzi, iar noi ceilalți imprejurul 
lui, ne-am străduit să pricepem cum poate funcționa această sobă 
Și dacă nu cumva, în realitate, nu este un instrument de tortură. 
„Antrenaţi în această” problemă, cu tot felul de ipoteze, care 
cădeau la -un raționament «ştiinţific», auzim lacătul și ușa se 
deschide; „ui e, 


— 401 — 


â îând se intoarce unul, iese ur: 

i ; ul câte unul! Cân 
—Ieșiţi afară un ani 
mătorul ! | spunem. Ne așteptam la această operaţie, 
«Ne tae lanţurile», ne de e, cu picioarele libere, ni se aduc haine- 


în fi 
upăce am rămas, 
i sei: plus câte un rând de albituri. 
c a inele civile le faceţi pachet! Păstrați numai ciorapii | 
—Ha 


formele», ne faceni pachetele 
ăm, ne imbrăcăm «uni 

i ta ore, până “au fost tăiate 'niturile lanțurilor 
Ș 


întregului lot. Apoi se deschide din nou ușa: pi 
—Iese unul câte unul, c 


a și data trecută, cu pachetul de haine 
civile. Când se intoarce unul, iese următorul. A „io 
Nicovala și ciocanul erau în același loc. Lanţurile; grămadă, 


alături, 


—Stai jos! 7) 3443 
Din nou lanțuri! Din nou nituri bătute! Am cerut să mi se 


pună verigile lanțurilor peste “pantaloni, pentrucă: făcusem. răni. 


Au refuzat. 
—Cum te cheamă? LA „OTBsaM 
Spun numele, se face un bilet cu numele respectiv, care este 
băgat sub nodul mânecilor cu care legasem hainele. Și așa, unul 
câte unul, încă 3-4 ore, până ce au fost bătute 52 perechi de lan- 
țuri. Intorși în celulă, ne-am. întrebat, cât timp! ne-or ţine 'așa. 
Din nou ipoteze. Pesimiștii preconizau: o lună: Optimiștii, o 'săp- 
tămână, maximum două, ; 2 iai Ba 
Ajunsesem. la Aiud: dimineața. Cu operaţia lanțurilor, se fă- 
cuse către amiază, după mirosurile dela bucătărie. Dar calculând 
cu aproximație timpul în care ne-au fost scoase, apoi bătute din 
nou lanțurile, am ajuns la concluzia că 'este mult după amiază. 
: Apare după un timp'un gardian, care ne aruncă patru 'jumă- 
tăţi de pătură și ne spune: ...., | i Aă0 
—Ați primit raţia de hrană rece! Astăzi nu sunteți în” raţia 
dela bucătărie, Duceţi-vă Și luaţi apă. . fr ag id 
Ai ambii ciubărul de apă și, în sgomotul sumbru, al lani- 
au un ecou infernal in această clădire și în durerile 
or dela picioare, ne-am “dus, ne-am 
celulă, circa o oră. ri l 


> ÎTI 


lângă fereastră acel tânăr echilibrat și liniștit, care erra Marcel 
Pometcu, fiul unui lăptar din București, student la Academia Co- 
mercială. Apoi, pe rând, Moisiu, Moruzzi și eu. Ne impărțim pă- 
turile fără să alegem, pentru a nu ne căuta un acoperământ mai 
bun decât al semenului. Impărtășeam toți aceeși soartă. Păturile 
erau —cum am spus— jumătăți de pătură, toate ciuruite. Timpul 
până la «stingere», adică până la ora când eram obligaţi să fim 
la orizontală, în «poziția de dormit», l-am trecut în tot felul de 
judecăţi, întrebându-ne și mirându-ne de rezistența noastră fizică. 
In ce mă priveşte, făcând o excepție prin ce agonisisem la Timi- 
şoara, n'avusesem timp să dau totul jos. 
Vine și stingerea. Talanga cu care se anunța această «stin- 
gere» avea un sgomot straniu, dar şi ceva mângâietor, pentrucă, 
a doua zi nu mai intram în mină. Ne simțeam par'că într'o oare- 


care siguranţă. 


— 403 — 


2. AIUDUL,.... DELA CAPĂT 


Ne trântim pe rogojină. Unul cu capul rezemat de perete, altul 
cu mâna 'sub cap, în'loc de pernă, încercăm să adormim. Dar și 
mâna'sub cap și capul pe perete erau poziţii nepotrivite pentru 
somn. “In cele din urmă, ne-am scos toţi câte un bocanc și l-am 
pus sub'câp. Era singura soluție. După încă o “oră sau două 
de comentarii 'șoptite, adormim. Din cauza frigului însă, ne-am 
sculat-des. Când trăgeam “de pătură să ne acoperim picioarele, 
ne 'desveleam capul 'și gâtul; când trăgeam pătura spre cap, ne 
descopeream. picioarele. Ne-am chircit și obosiţi, cu pătura peste 
cap," «să ne! asigurăm prin respirație o căldură uniformă sub 
pătură», (recomandaţia doctorului Moisiu), am adormit, dar cred 
că' numai spre” dimineață, pentrucă tocmai când somnul era mai 
adânc, a sunat talanga. 

La scurt timp «terciul», care ne-a refăcut puţin moralul. Era 
cald și puţin îndulcit. Timpul între «terciu» și masa de prânz a 
trecut în stabilirea orelor, în funcţie de dunga soarelui pe oblon. 
Masa de prânz: apă colorată, cu resturi infime de cartofi. Seara: 
ca și cu o zi înainte, fără nicio deosebire. 

—Cu mâncarea asta rezistăm noi?, se întreabă doctorul Moisiu. 

Moruzzi, ca de obiceiu, intervine cu o notă de umor. Marcel 
Pometcu, crede că «să nu dea Dumnezeu omului cât poate răbda». 

Săptămâna a trecut. La sfârșitul săptămânii, seara, după «nu- 
măr», se deschide ușa celulei și gardianul ne invită: 

—Unul câte unul ieşiţi afară și când se intoarce unul, vine 
următorul ! 

Dupăce ne-au scos lanţurile: 


— 405 — 


eți mai mult decât trei ie 
x suntem scoşi celulă cu celulă, pen- 

Baia era ApIDADA jr ira A plini de încredere de acum, 
truca să se păstreze « arcă sburam și din cauza lanțurilor foarte 
ne dee ei tea si din cauza băii de care aveam nevoe, 
Erei si ales pentru perspectiva ușurării vieţii de celulă. 

La, robinetul cazanelor cu apă, un plutonier. Baia a fost un 
chin. Apa era atât de fierbinte, încât Moruzzi nu și-a putut da 
jos săpunul. Niciunul nu ne-am putut da jos săpunul, dar 
Moruzzi era cel mâi nefericit din cauza astă. Cel mai inven- 
tiv, Pometeu, lua apa în mâini și astfel devenea, aruncându-o 
pe corp, mai acceptabilă. După baia de 3 minute, trupurile noastre 
erau de nerecunoscut. Roșii, opărite, aproape sângerânde. Pe ju- 
mătate îmbrăcaţi, se ordonă «fuga marș la celulă». Dar ajunși pe 
coridor, ne așteptau lanţurile, niturile, nicovala și ciocanul. Unul 
câte unul, imediat ceam. venit dela: bae, am. fost așezați jos pe 
ciment, să ne fie nituite lanţurile. Dar, ca «secretul» să nu fie 
complet înlăturat, ni se ordonă să stăm cu'spatele spre coridorul 
pe unde se duceau sau veneau dela bae celulele următoare. Şase 
luni sau un an —nu-mi aduc bine aminte— am făcut bae săptămâ: 
nal, ca niciodată și ca; nicăieri, pentruca; săptămânal să-suportăm 
calvarul descris mai inainte. Niciodată baia nu a durat mai: mult de 
trei minute, întotdeauna cu imbrăcatul repede și... «fuga marș la 
celulă», Infierbântați de dușul aproape insuportabil, la: întoarcere, 
iarna, eram. așezați: pe ciment pentru nituitul lanțurilor, numai 
pentruca să fim îmbolnăviți. Ceeace s'a întâmplat; cu foarte: mulţi 
dintre noi. Aceasta după trei ani de muncă'grea în mină, unde 
toți neam pierdut sănătatea, câțiva, chiar viaţa, i 


_——La baie repede! Nu av 


— 46: — 


3. ÎN CELULA RAZILOR 


După o lună, sau două, sau trei —timpul nu mai avea pentru 
noi:-nicio'valoare— în -ușă celulei apare colonelul Koller, care ne 
spune: 

—-Făceţi-vă bagajul! 

Cum mai nimic nu aveam de luat, întrun minut am fost cu 
cele câteva lucrușoare în braţe. 

„—Luaţi-vă păturile ! 

Le-am luat și ara ieșit. Suntem conduși pe latura opusă și opriți 
in fața unei celule, colonelul privindu-ne misterios. 

—Intraţi toţi aci! 

Ușa se deschide și: stupoare: pe cele două rogojini, intinși, ne- 
mișcaţi,; două schelete: Radu Gyr și Radu Mironovici. 

Ușa s'a închis imediat ce-am intrat. Radu Gyr, cu ochii scân- 
teietori, a exclamat: 

—Ha-ha-ha, au venit caloriferele. Aici sunt cei doi Razi (adică 
Radu G. și Radu M.). 

“Nu-l cunoșteau personal pe Radu Gyr decât eu. M-am aplecat, 
l-am îmbrățișat şi ne-am privit îndeluns. 

- Am tăcut pasul următor, pentru a-l saluta pe Radu Mironovici. 
Ceilalaţi, toţi și-au “spus numele, urmând. sesturile de afecțiune. 
Dupăce am schimbat în grabă câteva informaţii elementare, (de 
unde venim, când-am venit: dela mină, etc.) o întrebare legitimă 
pentru noi toţi: dece neau adus in această celulă și dece tocmai 
pe noi?! bav'ol ua 

Radu: Gyr, totdeauna gata pentru umor, întreabă: 
—Acum să dăm cărţile-pe faţă. Care din noi şase este turnător? 


— 401 — 


Eu. bădie Radu și Gabriel, numai noi ne cunoaştem. Deci unul din 


noi trei este turnător! 
—Sunt sigur cine est 


domnule Gyr! s . 
__1n orice caz, Gabi, sunt sigur că te-au adus pentrucă știau 


că ne este dor la amândoi, unul de altul. Deocamdată, par'că s'a 
mai încălzit celula. Șase calorifere. De var lăsa mai mult, că am 
înlemnit de frig. Aștia nu ne vor da foc până în Noembrie. La 1 
Noembrie, încep cu drăcia asta, și aruncă ochii spre sobă. 
—Domnule Gyr, de când suntem aici, zi de zi ne întrebăm 
cum poate funcţiona ca sobă «drăcia asta»? Aţi folosit-o anul 
trecut? 
—Anul trecut? Ce anul trecut ! O folosesc decând sunt în Zarcă. 
Să vă spun mai întâi cum funcționează. Trageţi capacul ăla în 
sus. Uitaţi-vă innăuntru. Gol, nu? Ei bine, în golul ăla se bagă 
o'tobă cu pereţi dublii. Intre pereții dubli se pune rumeguș presat. 
Rumeguș de lemn. £ 
—Cu ce se presează rumegușul? Cu o mașină? 
—Nu fi prozaic! Ce mașină? Cu degetele noastre de pianiști. 
Și în presarea asta e totul. Nu trebue să-l presezi nici prea tare 
nici prea moale! Dar mai bine ceva mai tare, decât ceva mai 
moale. Mai e un secret pe care numai veteranii îl știu: rumegușul 
să fie puţintel umed, că dacă nu e puțintel umed, arde repede și 
ai o jumătate de oră o căldură mare și dârăâi: de îrig'23 'de ore 
şi Jumătate. Peretele dublu “din față se scoate. "La ora“ sacră, se 
ie rai o făclie din uşă în ușă și se dă foc la acest! rumeguș, 
ora, E zi iii și dacă eşti meșter, poţi avea -o'căldură accep- 
idea sp Dar băgaţi de seamă cum umblaţi cu făclia și 
iaca a 7 a aprinde repede, că riscaţi să rămâneți fără 
ii iii Cum ai întârziat, cum ţi-a luat-o! 
E pp pie =, 1 cei patru, pe rând,'am'studiat-o și 1'am 
apa Cei ore. Dar cum până la 1 Noembrie nu mai 
Stai itm ia pere maia cu ideea 'celor șase calori- 
—Să vorbim mai încet, zic ve Fes ae, în tere i 
Oricât ai: vorbi i i 
în bocancii noștri, 
Suntem încercuiți 
ţiţi? Numai micri 
gânesc pe d, 


e!, răspund și tac o clipă. Dvs sunteți, 


de încet, degeaba! Au microfoane, în pereţi, 
ina rai ae lor, sub limba; noastră, peste tot. 
pa ei e CE Nu le vedeți? Nu le/sim- 
E sa peste tot. Uitaţi-vă cur se bălăn- 
a capetelor noastre. Să vă spun 'una, pună, auzi- 


— 408 — 


e Pa, 


ţă recent, Ci-că un om liniștit, căsătorit. cu o Xantipă afuri- 
sită, ne mai putând suporta, cicălelile, se hotărăște să se sinu- 
cidă. Iși consultă un prieten apropiat care-i cunoștea tragedia și 
acesta îl sfătuește că nefiind creștinește să te sinucizi, să preferi 
să te omoare altul. 

—eși pe Calea Victoriei și strigă: «Trăiască Mișcarea legio- 
nară», și vei fi imediat executat. Nefericitul a acceptat, Iese pe 
Calea Victoriei și strigă formula care-l putea salva de... Xantipă, 
ţocmai în momentul când milițianul trecea. Miliţianul se apropie 
discret și îi șopeste: 

—Ce omule, ești nebun? Dacă te aude cineva, o pățești. Aștia 
te împușcă pe loc. Dacă vrei să faci propagandă, du-te și dumneata 
pe străzi mai lăturalnice, unde sunt mai mulți civili. 

Se duce pe străzi mai lăturalnice, strigă, și... nimic. Toţi îl sfă- 
tuiau să fie mai prudent. Nefericitul, descurajat, strigă : 

“Trăiască Ana Pauker!» și, poc-poc, două gloanţe i-au sfârșit 
calvarul pământesc. E bună? 

Ne-a mai povestit și altele. 

Am făcut mult haz, căci Radu Gyr povestea cu un farmec ine- 
galabil. Starea noastră de spirit s'a schimbat brusc, privind acest 
om. care, era numai oase şi piele, debordând de voioșie și de umor. 
Desigur intenţia lui a fost să ne schimbe amărăciunea noastră 
și a reușit. ; 

—Hai acuma, să ne ocupăm puţin de programul administrativ. 
Pe mine vă rog să mă lăsaţi să mă culc lângă ușă, ca să fiu mai 
aproape de ținetă. Dacă vreţi, să-i dăm un mic concediu bădiei 
Radu. Când mă duc la tinetă, trebue să fiu sprijinit de cineva. 
Bădia, săracu, în fiecare noapte se scoală de patru-cinci ori. Se 
întâmplă și să leșin din cauza prolapsului, care a început să se 
ganbreneze. Uite-așa e de mare. (Și ne arată o lungime de 45 cm.) 
Am dureri mari, pe care nu le mai pot controla. Faceţi cu schim- 
bul. In fiecare noapte, câte unul. Cine se'nscrie primul? 

—Eu, domnule profesor, în calitate de cunoștință veche! 

—u«Se aprobă! Să vă spun ună cu «se aprobă». Dar asta e 
autentică. După moartea preotului Moţa, s'a făcut o cerere Mare- 
șaluliii: Antonescu să i'se admită funerarii naționale, ca unul 
din promotorii Unirii Transilvaniei și membru al Consiliului Diri- 
gent. Stiţi ce-a fost Consilul Dirigent? A fost un organ de condu- 
cere provizorie a “Transilvaniei ales de Marele Sfat național în 
1918. Generalul Antonescu a privit cu surprindere cererea și a pus 


— 409 — 


i anostilă : «Popă pe tun, dracul a mai văzut? Se aprobă». 
această i strittăiteala la programul administrativ. Lângă mine 
Acum Să in rotaţie, cel care are grije de mine in noaptea aia 
să se culce, pri Le i ângă bădi 

ă nu-mi dau sufletul. Lângă el, bădia Radu, lâng ia Radu 
i mai departe cum vă ințelegeţi. In orice caz la noapte va fi cala. 
Sase calorifere. De v'ar! ține toată iarna să bac ini Ra de 
corvoade, că el trebue să le facă pe toate at se mai îngrijească 
şi de un cadăvru nu prea ambulant. Incăpeţi toți pe două rogo- 
jini? Ce puneţi sub cap? 

—Un bocanc! 

—stiţi că e o idee? 

—Vă dăm noi bocanc prin rotație. 

—Se aprobă! Acum așezaţi-vă cârpele! Pe urmă vă spun niște 
poezii. Aveţi vreo preferinţă? 

— Ceva inedit de Radu Gyr. 

—Bine! Dar să nu le învăţaţi pe dinafară să le răspândiți, 
că eu cred că d-aia v'au adus aicea, să vă învăţ poezii de Radu 
Gyr. Au zis că-mi fac proces pentru Isus. Le-am spus că pentru 
Isus vreau să-mi facă proces: O știți? 

—Nu o știm că nu am prea stat la Aiud. Cum ne-au adus dela 
Suceava, după câteva luni, ne-au expediat la mină. 

—V'o spun, dar după «stingere», ca să fim singuri. Atunci nu 
ne mai deranjează nimeni. Să vă spun întâmplarea așa cum a 
fost, cutoatecă avem microfoane aeriene. 

Timpul până la «stingere» începea să ni se pară lung. 

Radu Mironovici, tăcut și liniștit, își rotea fără contenire ochii 
pesie noi, părând mereu.că. vrea să spună ceva. Tocmai când se 
pregătea să, me comunice ordinea pe care o stabilise în tăcere, 
auzim talanga, Intr'o clipă am, fost toți, «la rogojină» și după 2-3 
Ea lumina s'a stins. Era pe vremea când se stingeau realmente 
uminile noaptea, cutoatecă nu întotdeauna. 

—Gata?, întreabă Radu. Gyr. 

sr Sabau, răspundem toți. in. cor. ii 

mediat s'a deschis vizeta. și lui | 
convingător. să glasul gardianului a sunat nu prea 

—Să n'aud o vorbă! 

După un timp-de tă Ac 

2 cere, glasul lui Radu! Î i 
mai autentice: povestiri.;, 3 u'Gyr, în tonul cele 


—"410.— 


Ast-noapte, Iisus mi-a intrat in celulă, 
O, ce trist, ce înalt era Crist! 

Lunara intrat; după El în celulă 

Şi, făcea, mai înalt şi mai trist, 


A stat lângă mine pe, rogojină 
—«Pune'mi pe rană mâna ta!» 

„Pe glezne-avea urme de răni și rugină, 
Parcă purtase, lanţuri cândva... 


„Mâinile Lui păreau crini pe morminte, 
Ochii adânci ca niște păduri. 

Luna/l bătea cu argint pe veșminte, 
Argintându-I pe mâini vechi spărturi. 


“M'am ridicat de sub pătura sură: 
"— «Doamne, de unde vii? Din ce veac?» 
“Iisus a dus lin un deget la gură 

PRESĂ mi-a făcut semn să tac... 


Când m'am trezit din grozava genună, 
Miroseau paiele a trandătiri, 
Eram în celulă și era lună, 

"Numai Iisus nu era nicăiri... 


“tunde eşti Doamne?-— am urlat la zăbrele. 
„„„Din lună venea fum de cățui. 
M'am pipăit, şi pe mâinile mele 

„Am găsit urmele cuielor Lui... 

iai qi 1 Bi WII! i . 


A urmat o liniște totală egală cu aceea în care ne spuneam în 
fiecăre''seără” “Tatăl nostru», sub pătură. Apoi s'a deschis ușița 
Și dih now gardianul: 

„ni Adumă gâtă! Culcaţi-vă că mai vin în control! 
"SiS făcut lihiște: Doar câte un lanţ de-al nostru mai zornăia 

din'când' în când câte puţin. Am adormit cu un puternic senti- 

ment al libertătii. Al unei libertăţi dincolo de lanţuri și de celulă. 


— 11 — 


are până atunci nu 0 mai gustasem în închi- 
tă totală și adevărată libertate, care era cea 
niciodată, nici înainte de inchisoare. 

lui Radu Gyr, mânsăindu-mi 


Al unei libertăţi pe'C 
soare. Poate că aceas 
dinlăuntru, n'o avusesem : 

După un timp mă scoală mâna 
obrajii: 

—Gabi! Mă duci? 

Din locul lui Radu Gyr până la tineta aa un pas mic, 
Culcat, o putea atinge cu mâna. Tineta am așezat-o în ușa a] 
cărei toc avea o lățime de circa 40 cm. L-am apucat de un braţ, 
să-l ajut să se ridice. M-am înfiorat! Apucasem un os compleţ 
descărnat. Am ridicat capacul tinetei și după ce l-am așezat, mi-a 
spus în șoaptă: 

—Stai cu spatele! Dar stai lângă mine, nu te depărta! 

Am stat un timp nedumirit, pentrucă nu auzeam niciunul din 
sgomotele specifice unei astfel de imprejurări. Voiam să întore 
discret capul, dar mam abținut, pentruca, după puţin să aud un 
seomot puternic. Radu Gyr leșinase. Căzut pe una din laturile 
tocului ușii, o lovise cu capul. Il apuc de sub braţe, dupăce mai 
intâi îi aplecasem capul spre pieptul meu, și-l indrept pe tinetă. 

II aud spunându-mi încet: i, E 

—Stai așa! Numai puţin stai așa! 

I-am simţit mâinile mișcându-se. leneş. 

—Stai așa! SI 

A tot mișcat mâinile în mod bizar. Le-a dus la spate, le-a adus 
înainte parcă și'n jos și iar în sus și iar mi-a spus: 

—Stai așa să nu te miști și să nu te intorci. Numai puțin. 


Robin din «Iisus în. celulă» două versuri, pe care le re 
petam ; : 


Eram în celulă și era lună, 
Numai Iisus nu era nicăiri,.. 
„20ţi să mă ridici? Ridică-mă incet! Trage-mă puţin înainte 
să fac un pas și ține-mă de spate. 
rii încet, încercând să-și ascundă durerea, ; ITI A 
a aie, st De câte ori încerc să-l bag înăuntru ela 
„A ul dea acu bădia Radu! Uite-așa, aproape în fie 
06, să nu se audă lanţurile că-i trezim. 
e, în Știu bine. Mâna 1ui Radu Gyr întinsă 
să-l /trezească, pe ' Radu Mironovici 
, iii iţi 


Incet cu lanțurile să nu-i sculăm! 


rr 


1412 


—Bădie, bădie! Ci 

L-am prins de mână, asigurându-l: 

—Sunt gata. 

—Nu-nu că lanţurile trezesc băeţii ! Lasă că bădia este 
Radu Mironovici dormea adânc. O noapte pe care de 
mai avusese, poate. 

Mă ridic încet. 

—Nu te grăbi! Grije la lanţuri! 


obișnuit! 
mult n'o 


A doua zi dimineața, oarecare voioșie. Mai ales humorul lui 
Radu Gyr era debordant. 

—Astăzi vă spun poezii, dar nu de Radu Gyr. Alegeţi altul. 
Dacă nu alegeţi voi, aleg eu. 

După terciu, până la masa dela amiază, Radu Gyr, incepând 
cu Ion Pillat, Aron “Cotruş, Coșbuc, Macedonski și sfârșind cu 
Cocteau, Baudelaire și Georg Trakl, ne-a recitat cu o uluitoare 
ușurință, peste 30-40 de poezii. 

In pauze ne mai spunea câte-o anecdotă. Dela tonul grâv sau 
intonațiile melodioase ale poeziilor, până la anecdotele uneori ba- 
nale, Radu Gyr era egal. Spiritul lui era atât de viu, energia lui 
lăuntrică; atât de covârșitoere, încât pentru noi toţi reprezenta un 
miracol. Nu discuta despre suferințele lui decât: atunci când îl 
depășeau. și numai pentru a se scuza. La insistențele lui Radu 
Mironovici, l-am rugat să-și desvelească un braţ. Era efectiv numai 
pielea și osul. Apucând-cu degetele pielea brațului, a tras-o în sus. 
Era uscată. A-rămas' ridicată ca o bucată de hârție. 

— Piele de şarpe, ne; spune. Dar de șarpe mort. 

—Nu vă dau nicio medicaţie? i 

« —Nu-le icer nimic, că măgarii ăştia nu-mi dau nimic! A venit 
într'o zi colonelul și m'a întrebat: «N'ai murit încă?n. A ieșit 
de câteva, ori la: raport bădia. Vin câte doi-trei, ascultă, nu spun 
nici da nici ba; închid ușa și pleacă. Intr'o zi a venit un colonel 
mai inzorzonat, cred că era dela: București, că avea lângă el tot 
«statul major»: al penitenciarului. Bădia s'a sculat în picioare. 
Eu-am avantajul că nu mă pot scula. Stii povestea cu Tudor Vla- 
dimirescu. Se scula în picioare când avea un vizitator care nu-i 
convenea, înainte de a primi vizitatorul, ca să nu fie în situația 
umilitoare:de:a se scula în. faţa lui. La mine invers. In raporturile 
cu măgarii ăștia mă avantajează neputința mea. Colonelul ăsta 
dela. București m'a privit lung și mi-a spus: 


— 413 — 


o 


tut Gyr! ale bifat 
__Ne urăşti, Ra Ss rezemat' de zid, așa cum thă- Vezi 


is jean răeR ALE, dar vă disprețuesc. Dar așa câ într'0'convor. 
acum: Nu vă urăsc, dar AA 
bire prietenease“. 
i av? Ă : îi 
si ada medicul, nu i LptRE Rey. pe mine. | pu A i 
ţii că al? e 
sie iei Sire rectal 'cu organul gangrehat, hemo- 
filie, hepatită, cardiac, circulaţie, dinţii'mi cad, OTDoBg,: infiltrat 
pulmonar T. B. C- oaie > Ce pa 3. tuba 
—Și când ai de gând să dai în primire? i 
Asta numai Dumnezeu știe! pă , i  
Și au plecat. Mam așteptat totuși ca după vizită astă, unui 
măgar dela București, să-mi dea! o aspirină! Nimic! Dar 'să lă- 
săm fleacurile astea. Hai să vă spun niște poezii sau amintiri. 
Ce preferaţi? Bta, „1189903 
—Și una și alta. „Ag CETE 
—Nu fiţi lacomi! Ori una ori alta. Să-l luăm in primire pe 
Eminescu. DOLAITI Sliița 0IUl 
Ne-a recitat din Eminescu '0 oră; ooră și jumătate, fără nicio 
poticnire, fără nicio rezervă asupra unui vers'sau 'unei expresii, 
curgător, stăpân pe el, stăpân pe vers, dar nu! numai pe. vers, ci 
pe conţinutul lui, pe filosotia lui. O memorie egală 'cu a'Iui încă 
nu intâlnisem până atunci. Era inepuizabil. i: 
Marcel Pometcu, sfios până atunci, mai tot timpul retras și 
tăcut, spre surprinderea noastră i-a pus 'o intrebăre: i si 
—Domnule profesor, iertaţi-mă! că vă întreb, care sunt, său care 


Lai 


vorroTIM 


„—Care să fie? Koller, Zeller' și Dulbergher și alții ca 'ei, mă 
chinuesc. Și eu suporţi, lo îs oini 


—Nu acuma în inchisoare! Care au fost raporturile în trecut? 
—In trecut am suferit pentru ei, Să vă'spun 0 întâmplare. La 0 


1 coloană: și încep săimăi: lovească Ari "reușit 
ne. M'am ascuns sub scara 


arăta nasul, mă dau drept Radu Gyr ca să scap. Așa că am suferit 
iei clesti domnule profesor? Așa înțelegeau cuziștii să re- 
iei problema evreilor din economia românească? 
sa Altfel cu evreii am avut raporturi bune. Pe cel care trebuia 
sia il atacam, cum atacam și pe Vasile Damaschin, care nu 
e vreu, dar care spunea uneori multe prostii. Dar nu cu pis- 
ue Cu plaivasul. Pe cel care trebuia să-l iubesc, îl iubeam. Nu-l 
= hiţeam pe Hertz, pentru literatura pornografică pe care (2) Tăs- 
i, in rândurile tineretului prin foiletoane, fascicole și broșuri. 
pian asta rezumată aci, a durat o oră. Dar cu atâtea amă- 
nunte și cu atâta umor, incât la sfârşitul ei pot spune că zana 
obosiţi de râs. Inginerul Ghiţă Brahonschi mi-a pus age zi 
inchisoare întrebarea ; «Ştii care este diferența între mine și te u 
Gyr? Ce-a trăit el în cinci minute, povestește 48 de ore. Ce trăiesc 
eu în 48 de ore, povetesc în cinci minute.» 


— 415 — 


4. REPLECŢII ASUPRA RUSIEI SOVIETICE 


Zilele s'au scurs minunat sub bagheta acestui incomparabil om 
și poet, care a fost Radu Gyr. Dar nu prea multe. După 5-6 zile, 
același Koller, la aceeași oră, cu o listă în mână, (poate aceeași 
cu care ne adusese... ), ne strigă pe noi, cei patru, și ne ordonă să 
ne facem bagajul. Ieșim și suntem duși în celula din care plecasem 
cu 5 sau 6 zile înainte. 

După! ce-am intrat, ne-am dat seama că în această celulă nu 
fusese nimeni între timp, pentrucă un nasture dela zeghea lui 
Moisiu, rupt în momentul plecării, l-am găsit exact în locul în 
care căzuse, în: mijlocul camerii. Era deci evident că se urmărise 
ceva. Intrebarea care ne-am pus-o: ce anume? Nu relatez acest 
episod pentrucă îi acord o semnifacaţie politică, ci pentrucă re- 
prezintă un sistem pe care-l consider necesar să fie cunoscut. Buna 
credință, naivitatea și neatenţia, în astfel de împrejurări, pot 
determina —cum! de atâtea ori s'a întâmplat în trecut— victime. 
Practicile comuniste sunt atât de sofisticate, uneori împletite cu 
altele “atât de simple, încât fără o atenție riguroasă, în orice 
împrejurare a “relaţiilor cu ei, riști să fii înșelat, și consecințele 
sunt imprevizibile. In toate situaţiile prin care am trecut, în ra- 
porturile cu comuniștii, fie în viaţa liberă fie în închisoare, mi-am 
dat seama limpede că niciodată nu trebue să te bizui pe un cuvânt 
al lor, pe o asigurare dată, pentrucă, in dialectica marxistă, ori- 
când ești vulnerabil, dacă nu te situezi într'o continuă auto- 
apărare. Dialectica marxistă nu mai este metoda logică prin care 
ajungi la cunoașterea ideilor, a adevărului, ci așa cum o definesc 
ei: «Concepţia cea mai profundă, mai multilaterală și mai bogată 


— 417 — 


E 


aezvoltare, înțeleasă Că abteniiCArERa. Buia 

ut, despre € si forță motrice 0 constitue contradic- 

i a apariţie şi rezolvare». Deci, un fel de 

SE cron cum definea Frederic cel Mare poli- 

artă a tuturor P dură armă de-a se impune: arbitrariul și forţa, 

tica, având g ca au construit cea mai mare excrocherie a se- 

Pe această ae comunismul Eugen Ionescu. Scopurile lor 

Gu had tă și «bogăţia, în conţinut», sĂzVORUI SI torje, 

a A teaierille interne», (pe care la scornesc sau le creia- 

motrice», «Con. olitică.' Tot ce este în afara acestor scopuri 

ză) şi i cai alei cum neincetat s'a petrecut din 1917, 

cade sub imperii ei strategice și în funcţie de sinuozităţile 
cu mici pauze tactice și strategice $ y 


pe care le au în vedere. Era : : E 

Gândeam, în interminabilele zile, săptămâni, luni, ani de sin- 
surătate, când nu aveam altceva nimic de făcut decât să studiez 
o muscă, o furnică, sau să privesc incandescența becului, la'un 
institut internaţional pentru determinarea, supravegherea și stu- 
dierea tuturor actelor acestor briganzi și asasini, pentru eradicarea, 
acestei îngrozitoare boli sociale, care este comunismul. Meandrele 
comuniștilor sunt atât de multiple, scopurile lor atât: de ascunse, 
metodele lor atât de nebănuite, încât necunoscându-le: bine,  ori- 
când poţi deveni victimă, fie ca individ, fie in raporturile: politice 
dela Stat la Stat. Sunt atâtea exemple în abjecta, lor «istorie», 
încât nu cred că mai este nevoe, pentru un om cu bună credință 
și lucid, să mai dau exemple. Dar să pomenim, totuși, câteva: 
“Tratarul de prietenie cu Estonia», prin care se consfințea inde- 
pendența și neamestecul în treburile interne, pentruca, după un 
an, s'o inghită complet. Iată câteva stipulări din “textul acestui 
«Pact de asistență mutuală, între U.R.S.:S. și Estonia», publicat 
de Pravda, la 29 Septembrie -1939:- «Cu: intenţia 'să- dezvolte 
relațiile prietenești, bazate pe tratatul: de pace -din: 2 Februarie 
1920 și care se bazează pe recunoașterea independenţei de stat și 
neamestecul în treburile interne ale celeilalte părți, am găsit ne- 
Cesar să incheiem următorul pact „privind asistența mutuală». 
e a ra catee se stipulează : «Republica estonă 
[lie sită Zsa e ice dreptul să întreţină baze ale flotei mari- 
A corespunzător Sopa le bela te Baiat ia vei 
ge) și orașul Poldiski mele ră zac Oort 00 AR 
Le aaa E area locului exact “pentru baze si. aero- 

porturi și fixarea grânițelor lor urmează să: fi a a, 
, ză să' fie făcută pe baza 


in conţin 
dezvoltare, al căre 
țiile interne, neince 


— 418. — 


unei înţelegeri reciproce». La articolul 5: «Executarea acestui pact 
nu poate atinge, sub icio formă, drepturile suverane ale părților 
contractante, în' special sistemele lor economice și administrative. 
eronurile desemnate" pentru 'baze și aeroporturi (arţ. 3) rămân 
ţeritorii ale” Republicii Estonia». In finalul pactului se spune: 
«Acest pact "rămâne '10 ani în vigoare și rămâne automat în vi- 
goare următorii cinci ani, în cazul când niciuna din părțile con- 
tractante nu 'găsește necesar'să denunțe acest pact un an înâinte 
de: expirarea termenului». Acest pact a fost încheiat în prima ju- 
mătate a lunii Octombrie 1939; La inceputul lui August 1940, deci 
lâ mai puţin de un an, nu numai Estonia, dar toate țările baltice 
au fost anexate U.R.S.S.-ului. 

Un alt exemplu: un fragment din «Declaraţia guvernului so- 
vietic, cu privire la'pătrunderea armatelor roşii pe teritoriul Ro- 
mâniei : «Totdeodată guvernul sovietic declară că el nu urmărește 
achiziționarea vreunei părţi a, teritoriului României sau schim- 
barea 'orânduirii de stat în România și că ofensiva armatelor 
sovietice 'în interiorul României este dictată exclusiv de necesi- 
tatea războiului și de continuarea rezistenței armatelor dușmane». 
Ce s'a ales de «orânduirea de“ stat existentă» în 1944, știm cu 
toţii. 'Insuși regele, decorat'cu cel mai înalt ordin militar sovietic 
(ordinul «Victoria» ), a fost isgonit în cele mai umilitoare condi- 
ţii, la' puţin timp după declaraţia citată mai sus. 

Nu numai atât! Fomentând cu răbdare și cu de-amănuntul 
lichidarea totală a României, dupăce prin forța armatelor sovie- 
tice instalaseră guvernul celor'1000 de membri ai partidului comu- 
nist în 1944, au început, prin toate mijloacele de propagandă, lan- 
sarea unei doctrini economice, care tindea la dizolvarea României, 
în folosul U:R.S.S-ului. 

Incă din 1962, economistul sovietic G. Sorakin, întrun articol 
publicat în «Voprosi Ekonomiki», susținea că «Inființarea com- 
plexelor economice inter statale este un tip nou, superior și stabil, 
al diviziunii internaționale a muncii», anunțând că s'a trecut 
deja la elaborarea unor proiecte pentru «complexe interstatale de 
graniță». Costin Murgescu, din broșura căruia deținem datele (Con- 
cepții potrivnice principiilor de bază ale relațiilor economice dintre 
țările socialiste»), citează un referat al lui P. M. Alampier, în 
care” se preconizează : «Trebue cercetat rolul real al frontierelor 
de stat ca granițe economice în dezvoltarea economiei diferitelor 
țări și a întregului sistem mondial socialist în ansamblu. Asemenea 


— 419 — 


————. 


AE.R. Să adapteze regimul frontierelor 
dezvoltării economiei. Merită a îi studiați in 

nţit germenii «ștergerii frontierelor»; ger. 
ănunţit; în viitor și să determine pro- 


dacă până la sfârșit nu o voiu putea face. Dacă nu va fi posibil, 
sper că nu din cauza documentului autentic, ci din cauze care 
ar putea dispărea în 20-50-100 de ani. 


cercetări ar ajuta țările C, 


la noile cerințe ale 


modul cel mai am 


men care sunt meniți să se dezvolte 1 
gi Pi pe 
ce ul transformării treptate a diviziunii internaționa 


într'o diviziune interaională: în cadrul economiei acc Po a 
tie atasat la pagina 14 aibrogurii : cd BEriRI sRrobăhil 
3 le dezvoltării economice a raioanelor dună- 
articolul «Probleme a cl met 1 bli 
vene din România, Bulgaria și U.R.S.S. de E. B. Va ev, publicat 
în Vestnik Moskovskogo Universitata numărul 2 din 1964, este 
unul din rezultatele activităţii de elaborare a problemei «comple- 
xelor economice interstatalen, activitate pe care așa: cum am amin- 
tit la început, unii specialiști din ţările priețene o anunță de'că- 
tiva ani». Vorbind despre «concluzia fundamentală cu'care E. B, 
Valev își incheie articolul publicat de Universitatea; din: Moscova, 
C. M. citează: «Analiza situaţiei actuale și a perspectivelor dez- 
voltării economiei raionelor dunărene ale României, Bulgariei şi 
Uniunii Sovietice, demostrează existența premiselor obiective pen- 
tru formarea în viitor a complexului de producţie interstatal al 
Dunării de jos», adică a ștergerii României de pe harta Europei. 
Așa se dezvoltă și se practică «dialectica materialistă» a lui 
Marx-Lenin-Engels-Stalin. Nu avem în decursul istoriei comunis- 
mului niciun exemplu care să dovedească altceva, decât o șarla- 
tanie bine pusă la punct, bazată pe teroare, pe forță, pe minciună 
și pe crimă. Faptul că însiși comuniștii români s'au sesizat, prin 
broșura lui Costin Murgescu, de planul Valev, nu are nicio impor- 
tanță în conceptia dialecticei marxiste. Problema a fost pusă și 
asta este esențialul! Că a fost combătută, deocamdată este lipsit 
de orice valoare, pentrucă in conformitate cu «principiile» dialec- 
ticei marxiste, pot interveni oricând «contradicţiile internev, și 
«neincetata lor apariţie și rezolvare», în sensul «automișcării» și 
«autodezvoltării». i Li 
oi) dear a i sorta mărunte doresc să le-explic pe. cele 
E agitati sala, i să le explic” pe „cele mărunte: Consider 
naturii, a, istortei a rd lumii libere; impotriva adevărului, a 
exactă a primejdiei ce-o i iama gi ea de-i ad Vibe 
s'0 pot adresa în primul Si d fue ti ep fa oacâdbastiă CAII 
i unui om care-a trăiţ al eitiătidati iai entului, fiind un document al 
ce istorisește. Voiu fi îndurerat 


| 


i 
| 
i 
| 
— 421 — 
| 


— 420 — 


4. ÎN «UMANITATEA» SOCIALISTA 


Intorși din celula «Razilor», ne-am privit tăcuţi unul pe ce 
lălalt. Ne-am privit indelung. Ne-am studiat îndelung. Ne CUNOȘ- 
team bine, dar cred că ei ne cunoșteau mai bine decât ne cunoș- 
team noi. 

Procedând din nou, prin eliminare, mi-am dat un răspuns: 
Au în vedere în curând, sau peste 10 ani, o'situație în care unul 
din noi ar putea fi folosit în anumite condiții. Una din aceste con- 
diţii ar putea fi «ce s'a vorbit cu Radu Gyr și cu Radu Mironovici», 
fie în necesitatea de a crea un proces în care să mai cadă ceva 
capete, fie începutul unei reeducări, pe pretextul unui conflict între 
cutare, Radu Gyr și Radu Mironovici. Sau, nu excludeam nici 
ipoteza ca unul: din noi, flecar, să fie mutat într'o altă celulă cu 
delatori versaţi. și indirect să afle discuțiile pe care le-am avut, 
iar dacă nu am avut discuţii interesante din punctul lor de vedere, 
să le inventeze. Un fapt era neindoios + stătusem în celulă cu Radu 
Gyr și Radu Mironovici câteva zile. Deci, ei creiaseră condiția din 
care putea purcede orice, conform dialecticei marxiste. 

In: viața noastră -de zi cu zi din celulă, obositoare prin lipsa 
oricărei îndeletniciri, obositoare prin însăși prezența noastră, cu 
aceleași figuri, cu aceleași dureri, cu aceleași probleme, cu aceleași 
necesităţi, nu intervenea nimic, decât săptămânal, tăiatul niturilor 
dela lanţuri, dușul care ne opărea și nituitul lanțurilor. Masa era 
atât de slabă, că lipsa minimului de calorii necesare, chiar pentru 
infimul număr al mișcărilor în celulă, ne determina să reducem 
din ce în ce mai mult; poziţia în picioare. Aproape tot timpul eram 
intinși pe -rogojină cu capul rezemat de perete. 


— 423 — 


= este a chemaţi să ieşim doi, să luăm 

Iei Nos SAI IE uta (eee era, imensă, în 
tobele cu rumeguș pentru sobă. Bucur rtabil. Apoi sob 
primul rând pentrucă frigul devenise insuportabil. Apo ; 004 De 
crea o problemă. Gândeam la ceva. In viața nostră intervenise 
o schimbare. Ceva nou. Prima seară a 1ost o desiluzie. Rumegușul 
a ars câteva ore, 2 sau 3, dând o căldură peste Decese li ca pela 
orele 11-12 noaptea, să tremurăm de frig, cașicum n'ar fi fost foc 
în sobă. Am început calcule, în special inginerul Moruzzi, dar 
în toiul calculelor, ne-am amintit de recomandațţiile unui veteran: 
Radu Gyr. In ziua următoare, l-am umezit, dar l-am umezit prea, 
mult, și în cele treizeci de secunde, cât era tolerată feștila, n'am 
reușit să-l aprindem. Noaptea a, trecut tremurând de frig și de 
ciudă. Cu ziua a treia și cele care au urmat, am căpătat o experiență 
care ne-a făcut posibilă soba caldă, 24 de ore. Două-trei zile am 
stat în cămașe, ne-am simţit bine. Gardienii însă, în-a Căror su- 
praveghere atentă eram, au raportat «cazul» Și în ziua d patra, 
tobele sobelor trebuiau evacuate din celulă imediat ce talanga bătea 
«deșteptarea». Nu le-au îngăduit nici cele două ore câţ mai 'erau 
dela; deșteptare până la «raport». Astfel încât, calvarul frigului, 
în timpul zilei, a reînceput. ; / 

In patru sau cinci luni dela sosirea noastră în lanţuri, 'dela 
minele de plumb, nu ne-au scos la, aier decât în drumul făcut, 
«fuga marș», la dușul săptămânal. 

Spre surprinderea noastră, însă, după aceste patru sau cinci 
luni, medicul- închisorii ne-a făcut O vizită în celulă, cerându-ne 
să-i arătăm picioarele. Dar numai picioarele; Oedemul'era evident, 
iar rănile. din. dreptul verigilor tot atât de: evidente. Orice pas, 
pentru noi devenise-un calvar, pentrucă -umflându-se picioarele 
din cauza, oedemului, verigile lanțurilor ne produceau prin frecare, 
la cea mai mică. mișcare, dureri ingrozitoare. Care a fost măsura 
administraţiei penitenciarului în: urma, vizitei medicale? S'a- or: 
donat scoaterea noastră zilnic, «da plimbare». Această plimbare 
jmuit cu un gard de scândură foar: 
circa 30-40 metri patraţi. Era prin 
a era abundentă: Ca îmbrăcăminte 
hea scurtă. Când 'am fost anunțati, 
o tresărire de bucurie, presupunând 


dreptul verigilor dela lanţuri au devenit de n 
ă intrăm în celulă, motivând cu incapaciţ 
s i mișca. Toate stăruinţele noastre au fost 
Seo aiezuluă care ne supraveghea rănile sân 
aa si a rămas neinduplecat. Răspunsul lui a f 
„Ordinul se execută, nu se discută !» Abia at 
de rostul «vizitei medicale». Nu puteam ști care a fost opinia me- 
dicului în privița plimbării, nici; dacă și-a dat vreuna, dar diag- 

osticul nu putea fi decât unul singur posibil: distrofie cu oedem,. 
Mi e noastre sângerânde, ale tuturor, erau prea evidente ca un 
la să nu le observe și să nu aibă o opinie despre consecințe. 
Deci, medicul a făcut o constatare. Urmare a constatării medicului, 
s'a, ordonat scoaterea noastră «la plimbare» dar, indiscutabi!, nu- 
mai pentru a ne mări suferința. 


esuportat și am cerut 
atea noastră de a ne 
zadarnice. Am arătaţ 


gerânde ale picioare- 
ost în cele din urmă: 
unci ne-am daţ seama 


— 425 — 


6. O LUNA LA BECIU 


In. ziua următoare am refuzat să ieșim. Consecința: am fost 
luat și dus pentru pedeapsă, care mi-a fost comunicată a fi pentru 
«nesupunere», o lună de zile la beciu, în «celular». Eram în impo- 
sibilitate de a percurge o distanță atât de mare, adică circa 300 de 
metri, din cauza rănilor dela lanțuri, dar și pentrucă ar fi luat 
prea mult timp gârdianului care trebuia să mă escorteze, în pașii 
mei mărunți. Iama anului 1953 spre 1954 a fost una dintre cele 
mai grele, cunoscute în România, și căderile de zăpadă erau atât 
de abundente încât pe diferitele pârtii din curtea penitenciarului, 
deţinuţii nu se vedeau intre ei. In această situaţie, au adus o targă 
pe care m'au întins, mi-au pus o pătură pe cap, ca să nu fiu văzut 
și două plantoane dela dreptul comun m'au trasportat până la 
locul supliciului. M'au coborit depe targă, la capătul scărilor, sus, 
unde mi-au luat pătura depe cap, dupăce plantoanele au fost ase 
zate cu faţa la zid. 

Am coborit scările în dureri atât de mari încât, cu fiecare pas, 
aveam 'sensația că voiu cădea. In fine, ajuns în subsol, sunt intro- 
dus într'o celulă. Suprafața celulei era de 4 metri pătraţi. Pe jos, 
ciment. In celulă, o singură tinetă mică W.C., în colțul din stânga. 
Cimentul, umezit. Fereastra : lipsă. N'am avut voe să am asupră 
mea: batistă, prosop, săpun, perie de dinţi sau a doua cămașe. 
Bine înțeles, nici ciorapi sau chiloți. Era dimineața, Spre orele 11. 
După o oră; mi'se bagă pe «vizetă» o gamelă cu un fel'de cior- 
bă, dar fără lihgută "și fără pâine. Cutoatecă în această celulă 
de subsol mi se “părea mai cald decât în celula din Zarcă, am 
sorbit lacom ciorba, care era aproape fierbinte. După o jumătate 


— 421 — 


De 


ul imi cere gamela, în ear iai: ci cu 

ă-ti ajungă toată ziua». Bucuros că y 
avertismentul: ic a i E auleral sopran intii of Ciu 
avea, că Sa iai înă apostrofează gardianul. Bea de-ți umple 
tă î Gă-mi gamela inapoi. Alta nu mai capeţi astăzi. 

Am băut-o toată, poate vreo jumătate de litru. Vizeta se'nchide 
si am rămas cu tineta W.C. O lună de zile —imi spun— în con- 
diţia asta, e cam mult. Dar poate răzbesc. 

Era în acest subsol o liniște de mormânt. Nu se auzea niciun 
sgomot, niciun ecou, nimic. După câteva ore, această liniște a în- 
ceput să mă apese. Simțeam nevoia unui sgomot cât de mic, prin 
care să mă verific că exist. O ușă trântită, un scârțâit, o Vor- 
bă, orice, numai să aud ceva. «O lună», rostesc tare, să mă aud 
cel puțin pe mine. Auzindu-mă, desolarea mea a crescut. Am în- 
genunchiat și am. spus: «Tatăl nostru care ești în ceruri, sfin- 
țească-se numele Tău...» 

Sfârșindu-mi rugăciunea, am-rămas în genunchi să mă verific 
cât pot rezista. Am reinceput «Tatăl nostru» și l-am repetat, până 
a venit masa de seară. | 

Plutonierul, trecându-mi-o prin. «vizetă», îmi spune: 

—Bea-o repede și dă-mi samela, că m'am timp! de stat! Dece 
stăteai în genunchi? 

Am incercat să-i-spun ceva, nu știu ce... 

—Sst! Să n'aud o vorbă! 

—M'aţi intrebat... 

—Nicio vorbă că-ţi sparge capul! 

A plecat și-am. ingenunchiat iar, 
se deschide: 

—Ia asta! 


i RA tază; în dreapta ușii, rezemată. de perete, -o «somieră» meta- 
Asi de balot, fără «picioare». M'am. întrebat, cum au putut s'o 
ucă atât de incet, în tăcerea de: mormânt a beciului, și să n'aud 


peria nimic. Până să târăsc “somiera» în celulă, îmi este arun- 
cal ea perforată ca o sită. cat 
 9y1 să te culci!, zice gardi : si ep 
» an 3 
dacă a. plecat, dar ai i ul și pleacă;-De fapt, nu știam 


Incerc să pun so inchia șa: 
vând cu atenţie a Era intr'un loc mai puţin umed, dar obser- 
uniformă, de 2.3 ae era recunosc o peliculă -de apă, aproape 
CU apă și 0 Svâri pe ICic repede pătura care se impregnase deja 
Somieră, In acest moment, becul se stinge. 


de oră, gardian 


până seara tărziu, când ușa 


— 428. — 


Ge mai puteam face altceva decât să mă culc? M'am așezat, apoi 
mi-am ridicat lanţurile cu picioare cu tot, încercând să le ordonez 
într'o astfel de poziţie incât să nu atâme printre ochiurile balo- 
tului, apărându-mi rănile. Dar dacă aș pune intre verigi Și picioare 
o cârpă? Este o idee bună! Dar de unde cârpă? M'am gândit la 
batistă, dar batista mi-au luat-o. Pantalonii nu-i puteam băga din 
cauza picioarelor umflate și a verigilor strâmte! Trebue să fiu 
inventiv. M'am mai gândit odată la ce se află prin celula. Nimic! 
Ce se află pe mine? Camașa și zeghea. Din zeghe nu pot rupe, din 
trei motive: par putea intra; sar vedea; n'ași putea-o rupe. Ra- 
mâne cămașa! Dar dacă le vine ideea să mă schimbe în luna asta 
şi observă ruptura? Imi dublează pedeapsa. Deci nu pot rupe nici 
din cămașe. Resemnat mă intind și... mă culc. Cu mâna sub cap, 
în loc de pernă, am adormit mai repede decât m'am așteptat... 
N'am simţit umezeala păturii. N'am mai simţit nici lanţurile. N'am 
mai simţit nimic! M'am deșteptat după un vis puternic, continuat 
cu o halucinație. Eram intr'o cameră, nu prea mare și nici prea 
mică. Pe jos un covor persan cu un colorit cald. Două canapele 
Louis şi o oglindă veneţiana. Intre canepele, măsuţe, ziare, cărți. 
M'am ridicat din pat fără să-mi aud lanțurile și parcurgând ca- 
mera îmbietoare, m'am isbit puternic cu capul de perete, la o dis- 
tanţă numai de 20 cm. de patul meu. M'am așezat din nou, am 
închis ochii. Şi camera și canapelele și tot imi păreau aievea. 
Se deschide ușa: 
—Dă patul afară! 
Luminiţa slabă depe coridor, uniforma gardianului și un pic 
de aer cu un miros straniu, m'au adus la realitate. 
—Și pătura, strigă gardianul. 
Ușa s'a închis! Ce am de făcut? Nimic! Dar absolut nimic, 
decât să iau loc pe tineta W.C. şi să aștept să treacă o lună. 
Mi-a rămas 'o problemă deschisă de acea noapte. Dacă visul 
este efectul. stării organismului, dece visul meu a fost într'o totală 
contradicţie cu starea mea fizică? Chiar poziția în timpul somnu- 
lui influențează visul. Am” verificat aceasta de atătea ori! Dece 
această anomalie 'a tradus in visul meu totul invers? Nu mai 
aveam nicio: dorință. In memoria mea ștersesem totul cu un burete, 
astfel incât 'să pot veghea liniștit. Iată-mă deci, o neinsemnată 
anexă a subconștientului. Şi a împrejurărilor. S 
Ce oră poate fi, mă întreb. Nu credeam să fi trecut o oră decând 
mi-au introdus patul şi iată că mi l-au scos deja. Să fi fost numai 


— 429 — 


m 


. „Incep! să numar! unw 
i bate normal iei, A 
pb când ușa se deschide 'și nii se în. 


Ari 


puzele mișcându-se. Apoi s'a inchinat, făcând o plecăciune. Am 
privit-o prin ușa intredeschisă, până s'a ridicat din genunchi. 

__pe ce-ai stat mamă în genunchi? 

_—Mă rog pentru voi! 

O văzusem pentru prima dată in genunchi, adică în poziţia în 
care noi, copiii, eram pedepsiţi. Această scenă am văzut-o în con- 
tinuare de atâtea ori, încât n'am uitat-o și n'o pot uita niciodată. 

Intrebarea mea de acum, din această condiție; Dece ea, care 
se ruga atât de mult, nu avea niciodată nevoe de ceas? Deci timpul 
«material» poate fi inlocuit cu ceva. Să substitui un element tre- 
cător cu un altul de o valoare mai mare. Astfel scap de calvarul 
orelor și-mi redau libertatea lăuntrică. Şi am îngenunchiat iar, 
închipuindu-mi-o pe ea alături. i 


iau pulsul. P 


o oră? Imi iă 
doi, trei...» ajunsesem pe 


tinde gamela: „iuli 
—Repede! e cierbinte, încât mi-a fosti depășită dorința 
Terciul era atât de 1 spe ati ad 

şi voinţa de al deşerta n Nu te sileşte nimeni dacă nu poţi ţi 
Nu poţi? Dă-l afară: NU ulii : 1 „vitrtereei 

-a s'a închis și n'am mai auzit ii ca a E Sa duală 
Uşa s'a inchis re am! înghiţit prima''sorbitură” imi Opărisenă 
15 meeatul ză ati durerea dela lanţuri imi fusese luâtţă cu 
orraatie aa rr ia din celulă era o fericire în raport cu durerile 
mâna. Toată con turim capul între pumni, așezându-mă pe tinetă, 
o pleeai ictn adorm. Poate mai aveam 0 halucinație: Poâţe 
i de ceva, să mai absentez o oră, două. Timpul “trece. Trebue 
să treacă. Cu ochii închiși, urmăream secundarul unui ceas. Câteva 
sute de secunde au trecut și, în timpul acesta, am devenit —pentru 
a câta oară?— dușmanul acestui mizerabil instrument de tortură: 
ceasul. Toate ceasurile pe care le văzusem până atunci mi-au tre- 
cut pe sub ochi: Ceasul dela Universitatea din București. Ceasul 
din poarta unei întreprinderi. Ceasul din curtea unui regimenț. 
Ceasul dela prefectura din Slatina. Ceasul din gara Bacău. Ceasul 
de pe masa tatălui meu! Și aici, m'am oprit. Mam gândit mult la 
ceasul tatălui meu și la noptiera pe care era așezat, pe'0 perniţă, 
sub lampa de cristal. N'am înțeles niciodatărdece "acest! ceas și 
numai ceasul lui trebuia să stea pe o perniță. Pernița era! de ca- 
tifea roșie și, la cele patru colțuri ale perniţei câte-o măreea in- 
coloră, dar foarte sclipitoare. Lampa, cu un picior de 'alamă și 
incrustări rubinii. Când tata lua ceasul în mână, trecea degetul 
cel mare de câteva, ori peste''sticla ceasului, tăcut, privind fix, 
undeva. Această scenă o vedeam zi de zi. Să! fi fost clipele lui de 
meditaţie? Să fi fost momentele lui de rugăciune? De rugăciune? 
Stele frana pentrucă tata era ateu. Atunci; am văzut-o pe 
sa ee “illa Niciun ceas, Niciodată n'a avut un ceas,mâma. 
eo aa Da Nae in genunchi, sub icoană, cu 'candela 
zăiă ntr'o carte cu toate filele 'pătate' de; ulei! sau de 
ceară, M'am sculat intr'o dimineaţă mai de ca de 'obice, și 
deschizând ușa la camera, ei Pt ile 4 dă i 
genunchi: » am surprins'o în această poziție. In 
—Ce faci ma, A f i 4 f Î; ALI 

A dus pedala b aaa ai NR iti 


uze și a continuat; să citească. I-am observat 


480; — — 431 — 


7, GHIȚĂ BRAHONSCHI 


trrizni cu 


Lai scoti , 

In acest timp —dintr'o celulă alăturată— aud un glas puternic 
profund, cu ecourile ample, asemănătoare celor de sub cupola 
vastă a unei catedrale, intonând «Tatăl nostru». Vocea imi părea 
a unui tânăr cu largi resurse. Această voce caldă și gravă, de-o 
intensitate neobișnuită, m'a infiorat. M'am ridicat în picioare şi, 
cu smerenie, mam apropiat de ușă să micșorez distanța. Toate 
motivele corale le împlinea această stranie voce, care își difuza 
esenţele printre cărămizi, prin ciment, prin ușă. Celula, mea, aspră, 
searbădă, se schimbare subit. Atmosfera ei imi era prietenoasă, 
aerul cald, pelicula de apă, vaporoasă. 

—Aici este inginerul Ghiţă Brahonschi. Cine are urechi de 
auzit, să audă! 

A început apoi o altă melodie religioasă, apoi alta și alia, 
ore în şir, fără nicio pauză, ca într'un oratoriu. După câteva ore 
neintrerupte, oftând, sfârșește: 

—Amin |! 

Şi din nou s'a așternut tăcerea de mormânt. 


Li 
Li 


Zile în şir, «programul» a fost neschimbat, atmosfera decorată 
doar de melodiile lui Ghiţă Brahonschi, care incepeau la e fixe 
Și se sfârșeau cu «Amin», în timpul egal cu cel de ieri BA asa 

Murdăria, mea, însă, luase proporții. Din cauză EA 
a frigului, otita medie supura abundent. Buza zeghei și pa 
dreaptă a umărului cămăși, erau scorojite de 


puroiu. Posibilitatea 


— 433 — 


e 


pate pe-a 


inexi ă. Cămașa şi ismenele imi erau 
de a o infunda cu CEL iesi și pantaloni și a descuamării, 
inegrite din cauza pratu i 10 lat, de când am intrat aici, nicio 
pe mâini, pe faţă, UE sp a” e zi, nu era decât pentru băut 
a ee e si stă nicio excepţie. Inainte de a primi cele 
și mau acceptat n 5 îmi frecam degetele de perete, în dorinţa de 
150 grame de pe + n qe igienă, mai mult inchipuită. Degetele 
sa sie i ee pâinea, le foloseam la closet, la pusul tinetei 
șa rata păgatul și evacuatul patului, câteodată mai apucam și 
sfertul sau jumătatea de cartof care se'ntâmpla să fie în gamelă, 
s'o degust încet, ca pe o felie de tort. Existam ca un animal. Atâta 
îmi era îngăduit: să mănânc ceva Șă să evacuez. Nici mâna de 
paie pentru dormit n'o aveam, ci un instrument de tortură acea 
plasă de balot, numită in limbajul oficial, «somieră». 


8. "ÎN: NECUNOSCUT: 


| ceru 


aa a 


O'tună a trecut 'greu. Mai ales'ulțimile- zile din lună. Dar! am 
continuat să rămân în această cușcă infamă și după aceea. A mai 
trecut o săptămână! Au mâi trecut două: săptămâni... și iată, se 
deschide "ușă: stăd a avari „base 
——Ieși afară! 
Cum nimic hu aveani de lat Și dimic nu aveam de dat, pasul 
târşit s'a indreptat imediat spre prâg. In culoar mi-au pus oche- | 
larii, mau ridicat cu targă «la suprâfăță» și mau băgat într'o 


dubă. N'am văzut nimic, dar în dubă mi-au spus: 
: [1 1-89 „118i91090-3D BIRDOSI 


criati i —Dă-te jos depe targă! ip j 
[ 2 dis Apoi, mașina a pornit, a mers, s'a oprit, a tras cu spatele. După i 
IA sgomote și fluerăturile locomotivelor, eram într'o, gară. 4 


Din auto-dubă ameintratrînţrun vagon;dubă, am intrat, după 
aceea, pintr'o ușă şi m!am-isbit de:'ceva-care părea a fi o bancă, i 
la 20-25 “de: centimetri:rUșa s'a închis și n'am mai auzit: nimic în | 
preajma, mea-imediată. Prin pereţii: vagonului-dubă, (presupuneam 


JO rT9TILrIar 

! rit A- 
vot aib 12 
că'resterun vagon-dubă),pătrundeau/ sgomotele: de: manevră. ale 
garniturilor de tren! și locomotivelor, Am-rămas nemișcat; Mi-am 
ridicat: puţin: nasul și-cu nasul: ochelarii, ca: să-pot obținea. cât 
de'slabărimagine a:-ceeace 'este în jurul meu; Eram într'o colivie, 
sau cușcă, ide un metru și jumătate pătrat; M'am-așezat pe bancă 
șiram așteptat: Ce-puteam ''face;-altceva: decât; să aştept? Trenul 
a! pornit. -Avoprit într'o; gară. Am auzit voci: depe: peron : 

"Să-mi”Scrii' când ajungi, să nu fii leneș!,'o voce de adoles: 
Ceită sieot „nstqoon inol 


>] 
A 


se Sei — 4 — 


= = să răcești. Nu sta cu geamul des- 
SI ă de seamă să nu 
__Mamă, bagă d 


4 emurată. S zei A 
chis!, o a caracteristicile motocicletei și de când o are. 
—să-mi i 


; 2 ce de imberb. 
Nu taie gasite Cui separa pe mine de această viață? Ce aș 

Afară g. ge de vagon, intr'o împrejurare asemănătoare, 
re peron? Cum arată aceşti oameni? Cum pot arăta eu, 
după 6 săptămâni, nespălat nebărbierit, nemâncat, cu o ureche 
din care-mi curge necontenit puroiu, în zeghea vărgată, cu picioa- 
rele umflate, cu răni la picioare... «Dar la, noapte, Azi spun, dorm 
bine !». Mă intind pe dușumea și dorm bine! Bine că am scăpat 
de «somieră» ! 

Imi bate cineva in uşă şi-mi strigă: 

—Scoate-ţi ochelarii! 

I-am scos imediat și imediat ușa s'a deschis. In ușă doi: un 
plutonier şi un sergent major: 

—Cine ţi-a spus să scoţi ochelarii? 

—Nu știu cine, răspund. Cineva a bătut în ușă și mi-a spus: 
scoate-ţi ochelarii ! 

—Păi bine tovarăşe, se adresează sergentul plutonierului, așa 
merge? Ce faci de capul dumitale? Deţinutul nu are voie să se 
atinsă de ochelari. Așa spune regulamentul interior. 

Apoi, adresându-mi-se : 

—Să nu te mai atingi vreodată de ochelari, că-i moarte de om. 
Ai înțeles? De anafură să te atingi, dar de ochelari, nu, că e 
prăpăd! 

Ușa se închide. 

Privesc cușca. O jumătate de metru pătrat. O jumătate in lung 
și jumătate în lat. Speranța lui, «să mă'ntină», a dispărut. Dar 
nu și a somnului, într'o încăpere fără ciment, fără apă și fără 
«somieră». Condiţiile, deci, excelente. Iau loc pe bancă, îmi urc 
cu oarecare casnă picioarele, cu genunchii la gură, și rezemat, 
inchid ochii. Banca prea mică: 20-25 cm. lățime. La o manevră 
nr ati ce să cad. Cobor și repet poziția pe care am 

: venabilă, chiar ideală, adică pe dușumea. Am 
adormit. Am dormit bine, chiar excelenţ. 'Trezi ă și â 

i des = ndu-mă și ascultând 
vocile depe peron, îmi pare a fi ziuă. Vocil i ; i 
agitate. Noaptea oamenii iz: APR 0 iii 2, 

AT a enii sunt mai potoliți. Să fi ajuns la desti- 
nație? Mă simţeam un fel de balot. în 
î de a face ceva... Apă nu mi- » în incapacitatea de a ști ceva, 

au dat toată noaptea. Poate e mai 


— 486. — 


pine că nu mi-au dat... Dacă imi dădeau, ţ 
să mă ducă la W.C. Așa, balotul a fost 

O întrebare incepea să-mi stăruiască : 
mergem? 

Locomotiva a cuplat vagonul dubă. După sgomot a, fost cuplat 
numai vagonul dubă. Pornește. Merge un timp. Dă cu spatele 
oprește. Agitaţia de afară s'a potolit. Din când in când, se aude 
câte un câine. Probabil suntem pe o line moartă. Sau am ajuns 
unde trebuia să fiu predat. Sau se așteaptă o nouă legătură. 


Tebuia să bat în ușă 
cuminte, nu s'a agitat. 
spre ce punct cardinal 


— 437 — 


9. SUNT LUAT ÎN PRIMIRE 


Se deschide ușa și un plutonier somnuros-mă privește și inchide 
ușa. Nu evadasem! S'a liniștit. După vreo jumătate de oră, aud 
câteva voci pe aproape. In dubă, sub dubă, lângă dubă... nu știu. 
Iar se deschide ușa. In prag, trei. Intre ei un ofițer sprinten: 
—Pune-i ochelarii! 

Imi 'sunt puși ochelarii. Sunt verificat peste tot. Imi sunt pi- 
păite lanţurile. Sunt căutat în buzunare. 

—Pe cap: n'are nimica? i 

—Așa cum îl vezi! N'are nimica! 

—Hai!, mi se poruncește. 

Am ieșit încet, am coborit treptele dubei. După câţiva pași 
chinuiţi, am urcat alte trepte. Miros de benzină. Deci am ajuns. 
După graiul milițienilor, bănuesc că sunt în Moldova. Mașina por- 
nește. In dubă, liniște. Niciun sgomot. Nicio voce. Niciun îndemn. 
Niciun ordin. Transportul balotului nu pare a fi spectaculos. Ajun- 
gem. Ca. de obiceiu; se întârzie pentru formalităţi. Se aud hârtii. 
Voci. Pași ducându-se, venind. 

In-fine: sunt coborit: greu. Mai greu decât urcasem, ţinut de 
ambele brațe puternic. Târăsc cu greu lanţurile prin zăpadă. Sunt 
pătruns de frig, de ger, de umezeală. Alunec, dar sunt ţinut pu- 
ternic. Ajungem la un loc mai neted, dar lunecos. Merg greu, cu 
pași mici; Incep să simt mirosurile de terebentină, de petrol ames- 
tecat; cu 'ceva. indefinit, greu respirabil. Intrăm întrun coridor. 
Ne oprim. 

—Scoateţi-i ochelarii! 

Eram într'o celulă mică. La birou un ofițer cu înfățișare plă- 


— 439 — 


cută. Pe unul din pereţi, trei uşi. Probabil trei carcere, intrucâţ 


e: tra şi ciocanul! 

Ze iterul se aple acă şi-mi privește picioarele în dreptul verigilor. 
Pune mâna Ușor: 

—Te doare? , 

Am ezitat o clipă să-i dau răspunsul. Apoi: 

—Mă cam doare... 

—De când ești așa? 

—Din Septembrie! 

—Ai făcut ceva? 

—Am lucrat la minele de plumb. 

—De când? 

—De trei ani. 

—Și n'ai făcut nimic? b sa 

—Am muncit, i IV ai 

Vine nicovala, dalta și ciocanul. |. : 'v avi 

Taie-le mai incet, tovarășe. E tot'o rană. Nu ai un! fierăstrău? 

—Cu fierăstrăul e mai rău. Lasă că nu moare. UA 

Imi sunt tăiate lanţurile. N'am zis nimic, dar eram: tot 'o'apă. 
Când mi-a căzut ultima verigă, m'am 'simţit renăscut, fericit și 
mi-am amintit o anecdotă a unui humoristi maghiar. Eroii erau 
Tasilo și Aristid. Se întâlnesc și Aristid îl întrebă pe 'Tasilo- dece 
șchiopătă și dece are figura așa acră. Tasilo 'îi-răspunde că îl 
strâng pantofii. A 

—Ce număr porți?, îl întreabă Aristid..!! [1 iii ro 

— Patruzeci. i sițiltar | 

—Și pantofii tăi sunt patruzeci? 

—Nu! Sunt treizeci: și nouă, j o auidiţ 


—Dece ai cumpă ; “pe DC 
„Pitt umpărat atunci pantofi! 39 dacă 303 40? dep 


"i Nu sunt nebun. Dacă 
Intră aci!, 


sI „150 


taiate i ştii ce bine mă simt când îi descalț! 
mi indică una din cele trei uși din camera lui 
pe care uȘ n camera î 
a i ar In. celulă două u«sarcofagii»,'din perete în 

e ele o măsuță-tot din ciment, din «sarcofag» în 


WSarcofag». Atâţ, E 
celulă la: Taşi Becul aprins. Pe'jos, ca și- în: 1949; lintr'o altă 


D ră Be uitaţi Câţiva litrii 'de urină. M'am, întrebat :-Să 
eee mișcam în urina aceea de dragul de-a mă 


!iinaloiloo i-ilalaod 


= 440. — 


—Strânge urina cu cârpa asta și stoarce-o aici! 
Imi întinde o găleată. i 
„A urinat un jidan pe jos. Apoi adaugă: c 
Am terminat. "Am bătut. 

_Ieși să te bărbierească! De când nu te-ai bărbierit? 

pe șase săptămâni. 

_—Ai fost pedepsit? 

—Când ești pedepsit?, intreb. 

_Când faci ceva contra regulamentului. 

—N'am făcut nimic contra regulamentului. 

Mă privește atent. Dă din umeri. Oftează ușurel. 

—Hai, ieși. 

M'a bărbierit rapid, cu îndemânare, un ofițer care n'a scos un 
cuvânt. 

— Treci în celulă, îmi spune celălalt. Să-ţi dau niște apă să te 
speli și niște schimburi. O să faci și bae, dar nu acum că e țeava 
spartă din cauza gerului. La Aiud tot așa ger e? 

—Da. 

— Bătrânii spun că n'au mai văzut o iarnă așa crea. 

Lasă ușa întredeschisă. Se'ntoarce și mi-aduce o găleată cu 
apă, o cană și o găleată goală. Apa avea o crustă de ghiață. Imi 
desbrac zeghea, cămașa. Cămașa era neagră. Imi privesc puţin 
bustul. Era un schelet. Un fel de schelet, prietenos, călduț. Iar se 
deschide ușa: 

Ia și săpunul ăsta. Ştii unde ești aci? 

—Cred că la Iași. 

—Dece crezi că la Iași? 

—Pentrucă am mai fost în 1949 și celula în care am stat tot 
cu urină pe jos era. 

—MHai spală-te!, și pleacă. 

Imi umplu gura bine cu apă, iau săpunul să-mi spăl mâinile 
ca la robinet. Dau a doua oară cu săpun. Le mai miros. Mai umplu 
gura de câteva ori, imi spăl fața, apoi imi dau și pe piept cu apă, 
tot din gură, să fie mai călduţă. Termin. Cu ce să mă ștere? In 
timpul în care îmi puneam întrebarea, ofițerul din ușă: 

—Cu ce te ștergi? N'ai prosop? 

—N'am nimic. 

—Sterge-te cu cămașa aia, că'ți dau schimburi. 

—Aș prefera să mă şterg cu schimburile. 

—Să le îmbraci ude? 


ând termini să baţi. 


E iai 


Sortare le ia de undeva de după ușă și mi'le aruncă pe 
«sarcofag». M'am șters cu ismenele, să stau numai în pantalonii 
vărgaţi până se uscă. Imbrac cămașa. Studiez celula: Nu avea 
fereastră. Iar se deschide ușa: 

—Dă găleata afară! 

—Nu opresc una pentru...? 

—Baţi în ușă când ai nevoe. 


— "442 — 


i 


10; “CU SIONISTUL ALMER ARON 


Cercetez «sarcofagul». Ciment, pe care era o foarte subțire sal- 
tea de seegras. Pe sarcofagii câte o perniță tot seegras și câte 
o pătură. In colțul din dreapta, lângă ușă, un colț de sobă de 
teracotă. Pipăi teracota. Călduță. Dece colțul de sobă atât de mic? 
Probabil un alt colț în celula învecinată. Dar restul sobei? Lângă 
teracotă, jos în zid, un mic orificiu. Deci zidul trebue să fie dintr'un 
lat de cărămidă. Incercând să fac judecăţi și să desleg mistere, 
se deschide ușa, și intră un tânăr inăltuț, brunet și uscat, cu ochii 
mari, expresivi și puțin speriat. 

—Sunt Almer Aron. 

Imi spun numele, strângându-ne mâinile. Amândoi în picioare 
cu câte un «sarcofag» în spate. In felul acesta ne fixăm locurile. 

— Sunteţi de mult arestat?, mă întreabă Aron. 

—De aproape cinci ani. Dar dumneata? 

—De două săptămâni. Sunteţi condamnat? 

—Da/! 

—Pentruce? 

— Pentru înaltă trădare: 

—Cât sunteţi condamnat? 

Muncă silnică pe viață. : 

Când a auzit-ce Lipire am, Aron s'a așezat pe pat. Mia 
lăsat limpresia că a, căzut. : 

—De'ce m'a, adus pe mine aici?, rostește cu glas ari 

—Nu trebue să. vă speriați. Sunteţi în anchetă, a5% nui UE 

—Sunt 'evreu. Tn lotul meu mai sunt încă zece: Cum 
prezece, 


— 443 — 


| 
E 


astea nu se prea discută, mai ales în anchetă, 
ue CE Sue ae si 1 ri? Car a 1 
textul arestării Dvs? Toţi din lot sunt evrei? 

— Toţi. Nu cumva sunteţi informator? Când aţi venit? 

—Acum câteva ore. 

_—De ce m'o fi adus pe mine în celulă cu Dvs? Insemnează că am 
o situaţie grea. Şi sunt bolnav de plămâni. Am fost în spital. Sunt 
bolnav destul de grav. Am făcut o cerere să mă pună în libertate 
din cauza bolii mele. Credeţi că mă pun în libertate? 

— Domnule. Aron, sunteţi naiv. Cum vă imaginaţi că îi va im- 
presiona pe ei suferința Dvs? Puteţi crăpa peste două ore, dacă 
sunteți în anchetă, rămâneți în anchetă până crăpaţi și dacă 
sunteți condamnat rămânețţi în inchisoare tot până crăpaţi. Sau 
până vă expiră pedeapsa. Dar nici dacă vă expiră pedeapsa, nu 
este sigur că vă veţi elibera. 

Nu mi-am imaginat că opinia mea il va impresiona atâta, Cu 
mâinile impreunate pe genunchi, mă privea evident alarmat. De 
câteva ori a deschis discuția despre anchetă și tot de atâtea ori 
a inchis-o imediat. Dându-mi seama de greșeala pe care am făcut-o, 
mă străduiam să găsesc. o formulă convingătoare: să-l liniștesc. 

Explicaţia despre intenţia cu care a fost adus cu mine în ce- 
lulă mi-a dat-o însăși starea lui sufletească. Adică, să afle lucruri 
care să-l alarmeze sau să-l neliniștească. 

—Domnule Aron, știți ce cred? Cred că tocmai acesta 'este sco- 
pul lor, aducându-vă în celulă cu mine. Să vă creieze o stare su- 
fletească depresivă, pentruca. să fiţi vulnerabil în- anchetă. Am 
făcut o greșeală. Dar nu aveam: dece să ascund adevărul. Dacă 
vă bănuiam sensibilitatea, o aduceam. altfel din condeiu. Este 
bine să știți un lucru experimentat: cu. cât sunteți mai stăpân 
pe Dvs, cu atât este mai bine. Nu vă lăsaţi amăgit de prea multe 
speranțe, dar nici covârșit de ingrijorare şi prin urmare impre- 
sionat dece v'am spus. V'au adus în celulă cu mine în mod cert 
ca să aflați ce-ați aflat. Era firesc să ne întrebăm unul! pe altul 
dece suntem aci, dacă suntem condamnaţi, cât suntem condam- 
naţi „Să ne spunem păsurile.. Altceva /ce putem. vorbi? Și tot 
îi de firesc era —cunoscându-vă cu sizuranță bine sensibilitatea 

YS, in două săptămâni. de anchetă: ca Dvs să vă alarmaţi. 


3 Prin, urmare, cel mai bun; lucru pe care-l, aveţi de făcut, este 
Să nu faceţi ceeace 


maţi au crezut ei că veţi face. Deci să nu vă alar- 


— 444 — 


ED 0 


__Cred. că: aveţi dreptate. Să vă s 


FEAT, pun dece n 
noi și-să vă daţi părerea, cât putem fi condamnaţi, ga tstat a 
toţi tineri-și aproape toţi din Galaţi .Primeam din, ve 11, 


dar nu oficial. Ni le aducea cineva. Ne intâineam ra it 
şir leclteamnșk comentanvnârtioolele, știrile: 4! Setul loga = 
unu Lupu, căsătorit cu o creștină. Dar anchetatorul meu lg zi e 
că el, Lupu, are situaţia cea mai ușoară, pentrucă. este cazute 
cu o creștină. Dvs ce credeţi? Este posibil să aibă situație mai 
ușoară pentrucă este căsătorit cu 0 creștină? Să fie o circums- 
tanță atenuantă pentru ei, care: sunt atei, faptul că Lupu este 
căsătorit cu o creștină? 

—Nu cred că situaţia lui este mai ușoară pentrucă este căsă. 
torit cu o creștină, ci pentrucă nu este căsătorit CU" 0'evreică. 
Adică este o fisură, în sectarismul bine cunoscut al evreilor. Adică, 
Lupu, nu este un naționalist, deci un adversar potențial primej- 
dios pentru comuniști, ci un om care —eventual— poate fi folosit 
sau folositor, prin abaterea dela spiritul care a menținut puritatea 
rasei Dvs. Pentrucă din tot ce cunosc eu, nu s'ar putea spune că 
un procent peste 2-8 %0 din evrei sau evreice! s'au căsătorit cu cei 
din afara, religiei dvs. i 

—Dacă stau și mă gândesc bine, cred că și din acest punct 
de vedere, aveţi dreptate. 

—In ce mă privește, să vă spun drept, nu cred'că numai faptul 
că citeaţi ziare venite clandestin din Israel a determinat. ares- 
tarea Dvs. Deţinuţii au intotdeauna trei teze. Una, pe care o spun 
în anchete; Alta, pe care o spun în celulă, și a treia, care este cea 
adevărată. Dar dacă numai asta este cauza —ceeace nu este 
exclus— atunci nu veţi fi-condamnaţi sau veţi fi condamnați pu- 
țin și eliberaţi la scurt; timp. Comunitățile: evreeşti, toate bine or- 
ganizate, au aderat, sub diferite forme, la partidul comunist, așa 
că nu cred că aceste comunităţi, cunoscut fiind spiritul Dvs de 
ajutorare. a; coreligionarilor, vă va părăsi. Comunitățile Dys știu 
să lucreze. Intervin atunci când. ştiu că intervenția lor merge la 
Sigur. Aveţi o'situaţie: mult prea ușoară, mult mai ușoară gta 
mi-am închipuit, dacă lucrurile; stau așa cum spuneți. Dar de unde 
aţi tost adus în celulă la mine? aa 

—De alături, unde am stat cu unul din cei arestați: M'a luat 
ȘI m'a adus aici la Dvs. : 

Se apropia ora «stingerii». Ca 'de obiceiu, maini iza A 
Colț și mi-am făcut; rugăciunea de seară. Am intenționa 


— 445 — 


omega mea 


i Lu 


ag ă -i jenez sensibilitatea lui religioasă, dar n 
mpi) diseret ale a e mereu întrebări... Imi făcusen da 
SA ie sd în picioare. Aron a înțeles desigur despre ce este 
lee şi a tăcut în tot acest timp: Am terminat rugăciunea și 1a 
te timp auzim bătaia în ușă cu degetele. Era semnalul că! ne 
putem culca. A : i și 

A doua zi de dimineaţă, programul obișnuit. Aron însă, dupăce 
a meditat la tot ce discutasem, a ajuns la o concluzie pe care mi-a 
comunicat-o': ; 

—Domnule 'B. sunt de părere să discutăm literatură. Numa 
literatură. Să nu mai vorbim nimic despre procesul nostru'și des: 
pre situația Dvs. Dvs trebue să știți poezii multe. Să-mi spuneţi 
și mie poezii. j îzoj 

—Bine, domnule Aron, zic. Care vă sunt autorii preferaţi? 4 

— Orice. Tudor” Arghezi, Radu Gyr, Eminescu, Goga, orice/Să 
ne treacă de urit. £197 

Am spus poezii, am vorbit despre poeţi, despre. scriitori,''qe 
viața literară dinainte de: 1944. Pela orele '11-12 “sunt chemât 1ă 
anchetă. Eram. în anul1954. Temele anchetei, banale: “Aproape 
fleacuri. Nu inţelegeam dece am fost adus-dela Aiud. Situaţia 
mea de aci în comparaţie cu cea dela Aiud'eră ideală. Dâr con- 
vorbirea scurtă și pe teme fără importanţă, mi-a părut suspectă, 
M'am înapoiat în celulă unde l-am găsit pe Aron 'de-a dreptul spe- 
riat. Faptul că mă chemase a doua zi dupăce a venit el'în celula în 
care eram eu i-a părut o dovadă indiscutabilă: că-l trăsesem de 
limbă. Cât am lipsit n'a făcut: altceva: —după propria lui măr- 
turisire— decât să-și amintească tot ce-am “discutat impreună. 
II liniștesc. Ca să fiu convingător, îi atrag atenţia că eu ar trebui 
să fiu suspicios. Imi justific teama prin 'cele întâmplate la 'Timi: 
șoara cu Damian, povestindu-i pe scurt tot'ce trăisem.“ Aron: sim: 
ţindu-se contraatacat, fiind un om. sensibil și delicat, indiscutabil 
și de perfectă bună credință, făcea eforturi să mă convingă de 
oroarea pe care o are pentru «turnători». 18] sui 

Ziua trece în discuţii mărunte 'și, seara, inainte 'de culcare, 
mă retrag la colțul meu de rugăciune. inci loci CAB 

După 3-4 zile Aron imi spune: i1199-1 | j 

—Domnule B. acum înțeleg ce vă ține în viață. Rugăciunea! 
Numai asta vă ţine în viață cu o condamnare așa mare ca a Dvs. 
Dar cum ghiciţi. ora exactă? In fiecare seară, la cinci: minute 
dupăce vă. așezați la rugăciune —vine culcarea, 


— 446 — 


Am ascultat. N'am zis deocamdată Nimic, nu j 
explicație. Dar lam ascultat cu atenţie, » DU i-am daţ nicio 

După un timp îi spun: 

_—In privința, orei exacte, începe Să-ţi; creaue E 
un ceas care nu rămâne în urmă și n'o ia inainţe niciodată, Da 
pentruca să-ți crească ceasul ăsta, Îți trebuese 23 ani rabie 

Te. 4 
fa a stau eu la inchisoare 2-3 ani? Nu rezist | 

—Nu, domnule Aron, n'am spus să stai D 
dar vreau să-ţi spun că acest reflex con 
doi sau trei ani. 

La rugăciunea de seară, in ziua următoare, imediat dupăce 
m'am apropiat de colţ, am simţit că ceva se petrece în spatele 
meu. Am auzit un ușor sgomot. Par'că o mișcare. Dar nu m'am 
întors să văd ce este. Dupăce am terminat, la pasul inapoi, mă 
impiedec de Almer Aron. L-am privit contrariat, dar pentrucă 
a rămas nemișcat, l-am ocolit, atât cât se putea, intrun loc atât 
de strâmt, și m'am așezat pe pat. Almer Aron a rămas în conti- 
nuare în aceeași poziţie, ca o stană. După 2-3 minute se intoarce 
și-mi spune cu vocea tremurată.: 

—Numai rugăciunea vă ține! M'am rugat și eu, să-mi dea Dum- 
nezeu putere. Par'că sunt mai ușurat. Mă voiu ruga cu Dys, eu la 
Dumnezeul meu, și Dvs la al Dvs, dar mă voiu ruga în fiecare seară 
cu Dvs. 

Cele câteva zile cât am mai rămas cu acest tânăr, orele s'au 
scurs limpede și sfârșeau seara cu rugăciunea noastră, in același 
timp, în același loc. Trăiam amândoi o desfătare lăuntrică pe care 
nu ne-o ascundeam. Dar nici n'o discutam. Această desfătare 
reieșea din ușurința cu care vorbeam de familiile noastre, de du- 
rerile noastre omenești, de lipsurile noastre sufletești. Avea o NE 
dită înclinaţie spre meditaţie, spre căutare. Nu părea un om im- 
păcat cu sine. Era intr'o stare de continuă clătinare, care numi 
părea a fi de moment. Ne simțeam bine impreună, iar suspiciunile 
reciproce dispăruseră complet. E pă 

Să fi stat cu Almer Aron două săptămâni —nu țiu ză 
Sa părut foarte puţin timpul petrecut împreună, mai sai in 
în care ușa deschizându-se, ofițerul imi pronunță num 
spune: 

—Bagajul! 


ta și nu-ţi doresc asta 
diționat se naște după 


— 447 — 


i 2 


netezi 


14 11. CONSTRUCȚIA STATULUI ISRAEL 


(7 Ne-am privit indelung, ne-am strâns mâna și am ieșit. După- 
ct cum își aminteşte cititorul, nu aveam niciun bagaj. N'am făcut 
CESTI decât câţiva pași până la celula, vecină, de unde fusese luat Almer 
ia ab Aron și adus la mine. 
LEUL In celulă, un tânăr de statură mijlocie, cu ochii vioi, strălu- 
Crt-i2 citori, despre care bănuiam, văzându-l aci, că a fost adus după 
plecarea lui Almer. Energic, cu un fizic plăcut, puţin agitat. 
şi — Aici e fereastră, zic, dupăce ne-am prezentat. Am stat alături 
CI cu un tânăr suferind de plămâni! Regret că am fost adus aici eu, 
„2VC 49 într'o celulă aerisită, și pe el l-au lăsat în acea celulă infamă. 
13) Vai, vai! 
14 —Rezret că nu-mi amintesc numele acestui tânăr, pentru admi- 
raţia care mi-a stârnit-o și pentru raporturile excelente pe care 
le-am avut tot timpul cât am stat în celulă, aproape o lună de zile. 
—Ştiu numele dtale dinainte. Când erai luat la anchetă, vor- 
beam la zid cu Aron. Pe Aron, când l-a adus la Dta, l-a luat de aici 
rilorri: B3ib dela mine. Şi acum te-a luat pe Dta de acolo și te-a adus în locul 
1BDB€ lui. Ce-or fi urmărind? 
i —Am stat în celulă cu Eugen Cristescu, poate ai auzit de el, 
fost șef al serviciului secret al armatei. E spunea întotdeauna în 
astfel de împrejurări: «chinezeriile lor». Dar e bine să ştii că nu 
ră totdeauna. Diversiunile nu sunt la întâmplare. Urmăresc ceva. i 
Pentru fiecare anchetat au un procedeu care i se potriveşte. Ra- 
; 9rII/z reori purced la o anchetă, înainte de a cunoaşte slăbiciunile celui | 
A anchetat. Slăbiciunile anchetatului sunt nenorocirea lui. vă pot Î 
face 'o recomandaţie: nu vorbiți neintrebat, răspundeți scurt la | 
i 


— 449 — 


——————— 


. niciodată răspunsul la intrebare să nu depășească în: 
intrebare și NICIO i-a spus că sunteţi arestaţi pentrucă citeaţi 
ie dl SEE eaţi clandestin din Israel. 
rel ă : dar dacă citeam numai ziarele cred că nu 

—Citeam şi ziare, te că noi toţi voiam să ajungem în Israel, 
mic. Adevărul Pi schimbăm profesiile intelectuale, cu al- 
t să care puteam ajuta la construirea statului 


era ni Zar 
Toţi ne-am hotări 
tele, cu O meserie, prin 


tru naţional. | E 
alegi —zic eu— sunteţi naționaliști! 


_ Suntem. sioniști marxiști: Deviza noastră este: «Să rupem 
punţile cu trecutul». Organizaţia noastră se numește «Meret a 


ică iului». 
n», adică, «Revolta fiul 
2 Vă întrerup să vă povestesc o scenă cu domnul Almer, care 


'a i i (3 
sea eee scena rugăciunii: Să-i botez pe acest prieten, 
a] cărui nume, cum v'am spus, l-am uitat, Berg; 

Nu am sfârșit toate amănuntele, și Berg, congestionat la faţă, 
a sărit în picioare. £ 

—Nenorocitul ! Va să zică:a revenit la'religie! A jurat și a uita 
jurământul nostru! Nenorocitul! d 

Fără să mai cerceteze dacă ofițerul este sau-nu este în camera 
lui, s'a aplecat în colțul sobei unde remarcasem, în celula de ală- 
turi, un: mic orificiu în perete, il cheamă prin câteva bătăi și-l 
admonestează, 1 

Revenit la dialogul nostru timp de o jumătate de oră, agitația 
lui cu privire la noua atitudine a lui Almer-n'a încetat;'să și-o 
desvălue. L-am liniștit cu mare greutate, explicându-i starea psihi- 
că a lui Almer, determinată de boala lui pulmonară. ; 

— Nicio altă boală spun medicii, îi explic lui Berg, nu naște p 
cese psihice asemănătoare, ca intensitate de trăire; La Suceava, 
am stat de vorbă, la perete, cu'un: marxist, care 'studiindu-se. pe 
sine, în celulă, a făcut această remarcă: «Pentru-un deținut este 
mai aproape Dumnezeu decât: Marx». Cu Almer':se petrece, pro- 
babil, un proces asemănător, amplificat de conștiința tuberculozei. 
Cred că 'trebue-să fii mai îngăduitor!» ( țt2a 
„Eu —imi'spune: Berg—,am. fost; instructor la; tabăra, de. reca- 
lificare profesională a evreilor, dela "Reghin. “Profesia mea este 
oniolilitategu Acum cunosc -lăcătușeria.. Noi toţi. care am. trecut 
oii ne-am angajat să învăţăm. o. meserie care este 

» Aa construcția statului Israel, Toţi. suntem tineri 


— 450. — 


şi de braţele noastre are nevoe Israelul. Org 
este atee. 

Berg mi-a povestit zile în șir, cu 6 pasiune 
despre organizaţia Stern, despre Begin, 
şi despre actele membrilor acestor organizaţii naţionaliste, care 
vor să pună bazele unui stat mare și solid, israelit, pe vechile 
«locuri sfinte». Mi-a povestit cu câldură, strălucindu-i ochii, cum 
cucereau, metru pătrat cu metru pătrat, terenurile în căre își fă- 
ceau plantațiile și cum, într'o noapte, apărea un oraș. 

—Cum se explică —a întrebat un turist francez pe primarul 
unui oraș nou format— că Dvs o mână de oameni, n'aveți teamă 
de arabi, care sunt atât de numeroși și că aţi realizat, întrun timp 
scurt, grădina asta care este Israelul? 

Primarul i-a răspuns francezului : 

— Priviţi în grădina noastră și uiţaţi-vă și peste gard! In timp 
ce noi, hotăriţi, muncim serios, arabii... dorm. Orientali dorm 
mult și visează mult. Noi muncim și ne organizăm. Totul este în 
favoarea noastră, inclusiv marile organizaţii evreești din toată 
lumea, care ne sprijină. Diaspora ne-a. folosit și ne-a dat o expe- 
riență, din toate punctele de vedere, care astăzi ne ajută. Trebue 
să recunosc că, fără organizaţiile noastre religioase, nimic nu era 
posibil. Fără rabinate, în 2000 de ani dispăream. 

La amiază, iși face apariția, ofițerul cu. câteva recomandaţii : 

—Dumneata, dormi în patul ăsta (şi îi arată lui Berg pe cel 
de lângă sobă) și dumneata, pe celălalt. N'aveţi voe să schimbaţi 
paturile. Dumneata, (din nou adresându-i-se lui Berg) vei primi 
și o pătură în plus. 

—Dece numai eu? Dacă nu-i daţi și domnului Bălănescu, nu 
voiu folosi pătura! 


anizaţia noastră, însă, 


pe care i-o admiram, 
Menahem, Ben Gurion, 


Amintesc că iarna era foarte grea, iar prin cele două mici col- 
țuri —unul în; celula de: alături, unul în celula noastră— Venea 
puţină căldură și camerele erau foarte friguroase. Mult friguroasă 
era camera în care mă. aflam cu Berg, din cauza ferestrei. Soba, 
aproape în întregime era în camera ofițerului de serviciu. 

La amiază a venit masa. Lui Berg, i se întinde o'raţie de pâine 
aproape dublă decât a mea, iar blidul cu arpacaș, în timp ce al 
lui era plin, al meu era jumătate. 

— Domnule B., îmi spune Berg, sau împărțim mâncarea în părţi 
egale sau nu mănânc. Nu actept ca eu, arestat de două săptămâni, 


— 451 — 


ie 


să am o cantitate dublă decât a dumitale, care ești arestat de 
unii arată exerciţiu, Am un exerciţiu de cinci ani, ci nu ești 

isnui fară de asta, Dta fiind mai tânăr, ai ar ieri Ipaluine 
obişnuit. In alpi de hrană mai mari. Mai poate interveni și 
Je, seră spe ec trebue să ţinem seama: Dta ești în anche- 
E eg alocaţie de ad mai mare —prin regulament— decâţ 

i ndamnat. 
mis pi Că SURE, pe care le-aţi inșirat, pot fi valabile, Dar eu 
nu accept, stând în celula cu Dta, să primesc 9.Xaţie mai mare. 

I-am propus, în situaţia asta în care era hotărit să se mențină, 
să aşteptăm ziua următoare și să vedem ce se petrece. 

—Cu o condiţie! Dta mănânci primul rația cea mai mare. Am 
fost astfel constrâns să accept, ca să nu-i jenez poziția, lui morală. 

Seara i-a fost adusă a doua pătură. 

—Asta pentru dumneata.!, îi spune lui Berg. 

Berg o primește, o așează pe măsuța pe care v'am descris'o 
când eram în cealaltă cameră (camerele fiind absolut asemănă- 
toare, cu excepția ferestrei) și îi spune ofițerului: 

—Dacă nu primește și d. B. o pătură, acolo pe masă va rămâne, 
tot timpul. 

Şi într'adevăr, acolo a rămas. 

Raporturile între mine și Berg s'au încălzit. Mult mai deschis 
decât Almer, mult mai stăpân pe el și pe ceeace știa el. 

Chiar din seara primei zile a conviețuirii noastre, a inceput 
să-mi istorisească tot ce rezulta din anchetă și implicaţiile din 
faptele trecutului lor apropiat. Din tot ce putea ști Berg, motivul 
principal era dorința lor de emigrare în Israel. Anchetatorii lor 
au incercat să-i timoreze, ca să renunțe la emigrare. 

—Sunt sigur că nu ne condamnă sau dacă ne condamnă, nu 
vom sta mult în închisoare. Am propus doi martori: șeful orga- 
nizației democrate evreești, care sa raliat partidului comunist, 
Și doctorul Economu, șeful spitalului T.B.C. din Iași, unde eram 
contabil. Șeful comunității democrate evreești este un unchiu al 
meu, pe genunchii căruia am crescut. Dar doctorul Economu este 
legionar. Mare” greșeală am făcut când l-am propus pe doctorul 
„mami sigur că unchiul meu mă va apăra bine, dar cu 

conomu mi-am tăiat craca de sub picioare. 
etate —îl răspund— te asigur de un lucru. Unchiul 
„3 comunității democrate evreești, vă va acuza, îar 


— 452 — 


octorul Economu vă vă apăra. Reţineţi ş , 
mii în sensul acesta, Anei ce:vă spun și Organizaţi-vă 
—Imposibil ! Dumneata, înţelegi? Pe genun 
de când eram mic. 

—Cu toate acestea unchiul dumitale va fi cel 
zator. al Dvs. In organizaţiile comuniste, indifere 
primează elementul politic, nu cel uman și nu intârnplător unchiul 
dumitale este șeful organizaţiei comunității “care se intitulează 
«democrată». Dar' vreau să știu dela dumneata, cum îți explici 
că evreii s'au desprins de U.R.S.5.? 
— Evreii, domnule B., nu se agaţă niciodată de o corabie care 
se scufundă. Este tot ce vă pot spune. 

A- doua zi de dimineaţă, raţia lui de cafea era dublă. 
—Ne-am înţeles deci. Astăzi este ziua dumitale. Raţiile dumitale 
mai mari pot avea și o altă explicaţie. Se apropie procesul, care 
probabil va fi public, și trebue să arătați publicului spectator, 
familiilor și comunităţii «democrate» că aţi fost bine tratați. Cred 
că procesul Dvs este foarte aproape. 

Spre orele 10 dimineaţa, sunt scos «la programu (adică W.C-ul). 
Când s'a deschis ușa și ni s'a spus, «programul», am incercat să 
ieșim amândoi, ca de obiceiu. Ofiţerul il oprește pe Berg și imi 
dă drumul mie. Indată ce-a închis ușa, mă întreabă oarecum în 
șoaptă: 

—Ce mai zice jidanul ăsta? Ce-ţi mai povestește? 
—Intrebaţi-l pe el ce spune și ce crede, nu mă întrebaţi pe 
mine: In celulă însă, nu stau cu un jidan, ci cu un evreu. 
—Dă-i dracului de jidani! Dacă ai știi ce spun despre dum- 
neata. Dacă ai știi nu l-ai apăra. 

—Domnule locotenent, nu apăr pe nimeni, nu acuz pe nimeni. 
—Dacă ai ști câţi au omorit dintre ai voştri! Hai dute la 
program. 

Când am revenit în celulă, a fost scos Berg, care a revenit mult 
mai repede decât mine. Indată ce-a intrat, s'a indreptat spre mine: 
—Am auzit 'toată discuţia. Am o ureche... Vă felicit pentru 
răspunsurile care i le-aţi dat; Povestea cu mâncarea, m'am gândit 
la, ce-mi-ai-spus și poate că ai dreptate, dar cred că au vrut să 
creieze raporturi rele între noi doi și astfel eu să vorbesc pa 
dumneata, şi dumneata, despre mine. Dar acum te cunosc bine! 
Dumneata niciodată nu ai fi făcut asta. Vei fi și dumneata aer 
Să nu “ai, nicio -erije. Tine minte ce-ţi spun eu cutoatecă sun 


Chii lui am crescut 


mai acerb acu- 
nt ce firmă au, 


— 453 — 


———————— 


+ dumneata: vei fi liber. Mai târziu decât noi, 
decât i depe acum să-mi faci o vizită în Israel], 
m te sfinte şi pela locurile mele sfinte. 
le + sfinte pentru noi evreii. Dar 'să vii! 


mult mai ţânăr 
dar vei fi liber. Te 
ă uri 
să te duc la loc 
Toate locurile acelea sun 


= ot i veni? = : : 
Imi E aa slabă speranță să mă pot ţine de promisiune. 
—I]U D » 


Au trecut zilele Și viaţa noastră din celulă era liniștită şi bo- 
i i are ni: le dădeam reciproc. 
gată în informațiile po “ ] când altul, eram chemaţi 
imp şi eu și Berg, când unul când altui, maţi la 

a aia fost chemaţi, am fost duși. Niciun pas nu puteam 
pt escortă. Precizăm asta pentruca nu cumva cititorul să-și 
imagineze că puteam fi liberi cu vreun gest. Niciun pas fără ochiul 
gardianului chiar W.C. trebuia să rămânem cu ușa deschisă ca 
ei să vadă tot, să ştie tot. 

Spre sfârșitul unei săptămâni, Berg se întoarce dela anchetă 
îngrijorat : 

——Ored că procesul nostru este aproape. Din discuţia de astăzi 
cu anchetatorul, am impresia că în două săptămâni ne judecă. 
Nu am decât o singură speranță, unchiul meu, și o singură grije: 
doctorul Economu. Cred că pe doctorul Economu l-au arestat în 
vederea, procesului nostru. 

—Mă îndoesc că l-au arestat. Dar dacă într'adevăr l-au arestat, 
aceasta ar fi în favoarea Dvs. Ar putea fi semnul că nu a cedat 
într'o ingerință a lor în legătură cu depoziția ce trebue s'o facă 
la, proces. 

După alte câteva zile se aud ușile una după alta deschizându-se 
pe coridoare. In cele din urmă și ușa de alături dela, Almer. In 
sfârșit și ușa noastră. Berg este invitat să iasă afară. La ieșire îmi 
şoptește : 

—Cred că ne duce la proces. 

. gi lea sai amiază, ușa se redeschide și intră Berg. 
Test id at, m'a luat în braţe și plângând mi-a spus 

tigle cit domnule B. Ai avut dreptate. 
rcat să-l liniștesc și să-l incurajez cu tot cemi putea 


inventa atunci fantezi 
x : zia. Tulburarea lui era i ă î at, 
să mănânce întâi și a a, imensă. I-am îndemn 


Ta poi să-mi : x : se 
ehițit fără pottă câteva, | mi povestească amănunţit totul. A în 


—Ce scamatorie! sti 
E i 
băgaţ într'o cameră Ş ţ 


inguri de arpacaș. După aceea: 
1 ceau făcut? Inainte de a pleca ne-au 
unde” ne-au bărbierit, ne-au aranjat părul, 


=— 454 — 


ne-au dat haine bune și curate. To 
inceput procesul: Stii dumneata, 
—să-ţi spun drept, nu știu, 


ți arătam ca veniţi de acasă. A 
Cum decurge un proces, 


Condamnările mel 
în lipsă. Dar îmi închipui. Citirea actului de cotate, au i 
j au 


luat interogatoriul, depoziția martorilor, izitori 

niști toate astea'sunt formalităţi, seciea i aie pene 
date la partid și ei nu fac decât ceremonia, pentru ata a 
mai departe dumneata. Z3âY tote 

—Unchiul meu pe genunchii căruia am crescut 
astfel depoziția: «EI și alţii ca'el, mi-au făcut numai greutăți | 
comunitatea” democrată evreiască. Datorită acestor “tineri dar 
minte și aventurieri, n'am putut obţine rezultatele pe care le-am 
fi putut avea». Insfârșit, nu a avut niciun cuvânt în apărarea 
noastră. Dimpotrivă, tot timpul ne-a acuzat. In schimb doctorul 
Economu a, fost sobru și cu o depoziţie serioasă și documentată 
ne-a adus un elogiu public, iar despre mine n'a avut decât cuvinte 
de laudă. Doctorul Economu este singurul care nea apărat cu 
adevărat. Dar spui că toate astea nu au nicio valoare? 

—Nicio valoare în legătură cu procesul, dar să nu credeți că 
autoritatea doctorului Economu nu se revarsă, sub raport politic, 
asupra Dvs a tuturor. 

—In pauza procesului ne-au adus în sală, pe tăvi, prăjituri și 
băuturi, să vadă lumea cât de bine suntem trataţi. 

—Ce să zic? Am prevăzut totul, pentrucă m'am orientat după 
maniera lor de a lucra. Faptul că au ținut să arate publicului că 
sunteţi bine trataţi este de bun augur. Nu veţi lua condamnări 
mari. Mai mult. Cred că în foarte scurt timp veţi fi eliberați. 
Procesul Dvs nu a fost decât pentru a lua gustul tineretului evreu 
să emigreze. 

In seara aceea, Berg a fost agitat, punându-și probleme fami- 
liare. Lucid însă și informat, repeta adesea: «Ne vor condamna, 
dar mult nu stăm în închisoare». 


A doua zi sgomotele depe coridoare se repetă. Urma comuni- 
carea sentinței pentru orele 13. 

__ Berg —probabil şi toţi ceilalți— a fost ridicat cu tot bagajul 
Și nu l-am mai revăzut. La scurt timp însă, adică după 6-7 luni, 
au întâlnit în vagonul-dubă, care îi ducea la inchisoarea Vă- 
cărești din Capitală, un lot de deţinuţi care erau transportaţi la 
Aiud și, prin aceștia, am primit mesaje dela Almer și dela Berg. 


și-a începuţ 


— 455 — 


dela 41a 7 ani şi acum erau duși la Bu- 
dela condamnare), 0 Ma a fi eliberaţi. 
imesc nu numai vestea eliberării lor apro- 
Am fost ir e: şi-au mărturisit-o tuturor deţinuţilor 
pipteadaRiă Pi tâlnit prin închisori și care era reciprocă. Berg era 
PErCATe, cn atât prin caracterul ferm și inteligență, cât și [ 
VA rile și obiectivitatea cu care judeca problemele. poli- 
Sa Nu era pripit, nu se lăsa covârșit de emoţii, mereu treaz la, 


își ă realizeze. 
ceeace propunea să Ti | 
mii an sau doi, printre veştile care circulau în această 


Pedepsele lor au variat 
curești (deci la 6-7 luni 


12. MOMENTUL ICĂ TANASE 


lume subterană a deţinuţilor, am aflat-o și pe aceea, a plecării lor 
în Israel, 


In continuare, la ancheta dela Securitatea din Iași problemele 
aveau sinuosități inexplicabile. Nicio temă precisă, nicio problemă 
abordată cu seriositate dela inceput până la Sfârșit. In singură- 
| tatea care-mi era rezervată, după plecarea lotului: de tineri evrei, 
incercam să înnod evenimentele pe care le trăisem din 1953, să 
pot avea o explicaţie. Câteva nume care imi erau pomenite din 
când în când —Ică Tănase, Vlad, Mircea Popovici, Golea, Sa- 
moilă—-mă lăsau să cred că ar fi vorba de o acțiune a celor dir 
străinătate. Măsurile aspre, care auzisem că sunt luate afară, ca- 
davrele suspecte depe străzile Capitalei, arestări masive fără nicio 
explicaţie și fără niciun motiv, o anumită panică a autorităților, 
panică pe care însumi o intuiam atât prin izolarea celor pe care-i 
considera «vârfuri ale reacţiunii în închisori», cât și din reținerea 
evidentă 'a ofițerilor anchetatori, mă. lăsau să cred că afară se 
petrece 'ceva. Insăși izolarea mea completă, chiar în transferarea 
in localități foarte îndepărtate, sancțiunile: fără nicio cauză, re- 
gimurile de detenţie, dela; cel mai civilizat (Timișoara), până la 
2, i cel mai nemilos, (Aiud), îmi spuneau că situația politică internă 

| și externă a României este cutremurată, că a intervenit un «amă- 
| nunt», care i-a: determinat să-și piardă calmul și siguranța. a 
| Douăsau trei luni, cât ani mai rămas la Securitatea din Iași, în 


totală /izolare, întâlnirile cu ofiţerii anchetatori au fost simple | 
tatonări. In cele: trei, din camera ofițerului de serviciu, eram sin- | 
gurul locatar, între două celule goale. Anchetele foarte rare Și ne | 
Ati semnificative, erau la o săptămână odată. Pentru mine eră o certi- | 
tudine că singurul rost al prezenţei mele la Iași, era; izolarea si | 

marea masă 'a deţinuţilor. Beciul celularului nu prezenta. o''si | 


— 451 — 


DD 


a DI 


înce a 2 ga aaa 


ă, între timp, aproape toţi deţinuţii învă- 
3 1 Morse. O ureche bună, putea inter. 
țaseră să a cu ușurință, O comunicare pe o aripă a culoarului, 
cepta prin zI0, * ă la subsol. Rapiditatea cu care se bătea și se 
dela etajul 4 ireae Morse a fost una din cele mai mari probleme 
intercepta a gr deținuții administraţiei, pentrucă gardienii erau 
pole ae ceea de isteţime, iar informatori, nu toți îl puteau 
deprinde. Alfabetul Morse a fost un complot împotriva căruia, 
incioși. 
se e SE fost transportat, tot singur, în celula vagonului- 
dubă, la Jilava, unde, spre surprinderea mea, am fost repartizat 
într'o cameră cu câţiva deţinuţi. Printre aceștia, un nume mi-a 
reţinut atenția. Pentru motive care sunt Ușor de înţeles, nu-i 
pot da numele. Acest tânăr mi-a dat unele informaţii care mi-au 
deslegat misterul tuturor celor petrecute în închisori, începând cu 
anul 1953. 

Care a fost motivul? O echipă de legionari, parte din ei fugiți 
după invazia sovietică, au venit în ţară în 1953, sub diferite forme, 
pentru a organiza o rezistență impotriva cotropitorului și a parti: 
dului comunist instalat la cârma ţării de invadatorul sovietic. 
Rezistența partizanilor din munţi și din mediul rural fusese aproa- 
pe cu desăvârșire. lichidată, sângeros. Populaţia României trăia 
o epocă de adâncă desămăgire. «Incurajările» posturilor de! radio 
cu emisiuni în limba română, deveniseră «apă de ploaie». Trădarea 
României de câtre «marile puteri», era un act în care, inițial, 
puțini au crezut, dar care își arăta roadele, în timpul ««sovro- 
murilor», care împânziseră țara. Presa independentă era de mult 
lichidată, fiind înlocuită numai de ziarele și revistele partidului, 
«Ziarele de perete»  mobilau' toate intrările. în “uzine, instituţii, 
centre comerciale, etc., contribuind. într'o măsură inimaginabilă 
la dizolvarea increderii între oamenii aceleiași unităţi de muncă: 
Țăranii, deposedaţi de toate rosturile vieţii lor, desrădăcinaţi, erau 
aduși la «sapă de lemn». Teroarea, organizată amănunțit și cu 
ie i: “xercita până în viața de familie, cu atâta, virulență, 
Bia rai erp familii -se temeau „unul de altul. Magazi- 
E iauita i die întru totul nesatisfăcătoare. Piața alimen- 
livrate de Uniunea, preia: Fiii si sa răzhoiului: Mărturile 
„nou RE vietică erau de o calitate atât de inferioară 
MEzscii dinaintea ii mare vechiturile de. fabricaţie “româ- 

oiu, sau din timpul războiului, ca să nu 


tă, pentruc 


ă absolu 
guranță ir zid altabetu 


— 458 — 


_. 


mai pomenim pe'cele, foarte puţine lucruri, din i 
pătrunzând pe. teritoriul țării, căpătau' valoare ora 
întrecerile în” muncă deveniseră dogmă economică și, generalizate 
în toate sectoarele, secătuiau ultimile resurse de energie. ale. ce: 
ţăţenilor. Timpul liber era permanent ocupat cu ședințe 'de--par: 
ţid, amunci patriotice» și «voluntare», sau ore de conferințe mar- 
xiste, încât salariatul, plecat la'6 dimineața de acasă, se înapoia 
după 'orele 9 seara, atât de obosit, încât era, incapabil să se mai 
ocupe de'copii sau de treburile gospodărești. 

Toate uzinele și “unitățile de producţie lucrau intens numai 
pentru mărfurle care trebuia, livrate U.R.S.S-ului, în contul con: 
tractelor de despăgubiri care nu se mai terminau, iar piața ro- 
mânească trebuia să absoarbă cele mai proaste și mai inutile 
produse sovietice. Un exemplu pe care mi l-a dat tânărul din 
celula, dela Jilava, care era un muncitor foarte instruit şi serios, 
au fost capacele de canal, din fontă, care ne erau livrate la kilo- 
gram. de” Uniunea Sovietică. Fabricaţia acestor capace de fontă 
era necorespunzătoare și numai în uzina în care lucra tânărul 
se petrecuseră' zeci de accidente grave din această pricină. In 
schimb erau “supraiîncărcate magazinele de cosmetică, cu parfu- 
muri, pudră și săpunuri de toaletă —și acestea de cea mai prostă 
calitate. ] £ 

Toată ţara era descurajată și obosită. 

In''această conjunctură, echipa de legionari ajunsă pe terito- 
riul ţării a fost un reviriment. A creat o speranţă. A marcat o 
prezență. de dincolo de «cortina de fier». Adică li s'a spus public 
«nu sunteţi uitaţi». «Veghem pentru voi». 

"i —A 'tost —mi-a spus muncitorul— singurul act moral puter: 
nic 'care'a redeschis: speranţele. Represiunea a fost crâncenă și 
teroarea puternică. Dar, în acea condiție, cu o echipă de legio: 
nari venită de dincolo de «cortina de fier» nea venit un semn 
de' viață. Posturile de radio străine nu ne mai spuneau nimic. 
Dimpotrivă, ne indemnau pe un drum pe care-l simțeam că este 
fals. Americânii nu mai veneau, numărul rușilor și prezența lor 
eră din'ce în ce'mai activă, mai făţișe și mai simțită. Ceeace pot 
spune sigur, ca unul care a trăit în mijlocul muncitorilor, pr: 
zența, lui! Ică "Tănase, Ton Golea, Ion Samoilă, Mircea Popovici 
și a celorlați, pe teritoriul, țării, a fost egală cu o redeșteptare. 
— Numai patru au fost executați? 
Am fost in proces cu ei așa că vă pot spune numele tuturor: 


— 459 — 


i 


si le unora dintre ei. In total au 

ecutate și gazde azi 
etică sei a, Şeful lotului a fost Ică Tănase. Au mai fost; 
fost executaţi 15. Golea, Mircea Popovici, Pop Gavrilă, 'Tarţler 


ilă, Ion : 
Ion et 5 Corlan. Aurel, Cosma Ion, Juhasz "Ion, Dincă 
Erich, j 


Goe ae totuși, cum a fost junrureyi rile ai Cunoștea toa. 
ţă lumea prezența lor pe teritoriul ţării? sis 

__Revirimentul l-a creiat procesul și publicitatea, care au fă- 
cut-o. Pentrucă chiar acest proces, în sine, a făcut publicitate 
prezenței acestei echipe pe teritoriul țării. Dacă ajungeau să ac- 
tiveze, sigur că făceau O treabă mai adâncă și organizată, dar 
cu efecte în timp îndelungat și multă vreme numai parţiale. Si- 
gur că n'au fost manifestații de stradă sau o bucurie afişatţă, 
dar modul în care se șoptea din ureche în ureche era indiciul 
că toată lumea era îngrijorată de soarta lor, pentrucă toată su- 
flarea românească îi dorea. Chiar membrii de partid. Nu toţi, 
dar 80%. Ştiţi de unde aveau știrile? Dela «Europa liberă»? Nu! 
Dela membrii de partid. Nu mulţi aveau curajul să asculte: pos- 
turile de radio străine, din cauza copiilor care puteau vorbi și 
din cauză că numai aceștia aveau aparate bune. Pe mine, mem- 
brii de partid mă informau zilnic. Posturile de radio străine, care 
aveau emisiuni în limba română, Madrid, Israel, întrun timp 
chiar și Parisul —cu excepția Moscovei și Chișinăului— erau des- 


coperite și ascultate cu atenţie, în speranța unui moment sal- 
vator. 


—Sunt mulți membri de partid? 

—Inscriși sunt destul de mulţi, dar nimeni nu crede în ei. 
S'au săturat toţi! Senseriu de teamă unii, alții înghesuiți... Di- 
buesc oamenii mai sprinteni, mai ageri la minte și cu ameninţări 
sau presiuni, reușesc să-i determine. In mediul rural, mai puţin. 
Printre muncitori, mai mulţi. Şi printre intelectuali destul. de 
mulți, care senscriu de formă, când n'au încotro. Dar toată lumea 
îi urăște. 

—Ce s'a întâmplat cu membrii vechi de partid? 
= ea iri In comuna noastră nu era, niciunul. Nici 
teza t i fi nu Știu să fi fost cineva; La, București, erau 
Elea ia arte puţini in regiunile cu uzine. Ce știu din au- 
ÎN dist sie toți membrii vechi au dispărut cu excepța câ- 
ia bursa ama tă Erau puţini și înainte, dar acum 

mulți, cu atât: crește ura impotriva lor. 


— 460. — 


0 AN TIR 


Echipa Ică Tănase putea aprinde un foc, dar afară se crede că 
America nu este interesată în astfel de fleacuri, din punctul lor 
de vedere, cum nici Hitler n'a fost interesat decât de focurile 
pe care le aprindea el. Nu se intâmplă nimic Ia, noi, pânăce Ame- 
pica nu se va mișca, atinsă vreodată in interesele 
Această părere a început să fie generală. 

—Dar familia? Ce se întâmplă în familiile cu copii? 

—Am auzit vorbindu-se de un cod al familiei. In mediul rural 
se simt mai puţin schimbările, dar la orașe este un adevărat 
dezastru. Părinţii sunt la lucru sau la ședințe de partid de dimi- 
neaţa până seara și copiii cresc de capul lor, până intră în şcoală. 
La școală, le este infiltrat ateismul și carte se face mult mai pu- 
țină decât în trecut. Când vin dela școală acasă, iar sunt de 
capul lor, pentrucă părinţii, chiar dacă vin mai devreme acasă, 
sunt atât de obosiţi, încât nu mai au energia să se ocupe de ei. 
In felul acesta, copiii se depărtează sufletește de părinți și de- 
prind apucăturile' străzii, ale haimanalelor, devin un fel de copii 
ai nimănui, de care se «ocupă» partidul, invățându-i, printre al- 
tele, să-și spioneze părinţii și să spună la școală, politicului, cine 
vine în vizită și ce vorbesc părinţii cu oaspeţii. Copiii devin ai 
partidului, nu mai sunt ai părinţilor. Partidul le vorbește de Sta- 
lin, de Marx, de Engels și de gloria Uniunii Sovietice și de forța 
ei irezistibilă, care va învinge peste tot în lume, chiar și pe ame- 
ricani. Americanii sunt prezentaţi copiilor, drept cei mai mari 
dușmani ai României, care cumpără spionii din țară dela noi. 
Copiii cred, pentrucă acasă parinţii nu îndrăznesc să le spună 
altceva, știind că vor fi reclamaţi, denunțaţi de propriii lor copii. 

—Şi ce se'ntâmplă dacă-i denunță? 

—Ii cheamă la organizaţia de bază, pe baza referatului poli- 
ticului dela, școală şi de acolo sau iși fac autocritica, adoptând 
punctul de vedere oficial, sau sunt daţi afară din serviciu. Uneori, 
sunt trimiși chiar în judecată, pentru a da... un exemplu. La 
mine la uzină, a trimis pe unul in situația asta, în judecată, 
pentrucă, in urmă cu doi ani, ar fi spart geamul la un laborator 
să fure secretele laboratorului. In realitate, «inculpatul» era $0- 
fer și, la demarajul camionului, roata a aruncat o piatră in fe- 
reastra, laboratorului. 

Ce fel de laborator era? 4 

—Era, un laborator de nichelaj. Ei bine, a fost judecat și con- 
damnat 10 ani inchisoare pentru spionaj, cinci ani pentru sabo- 


ei economice. 


— 461 — 


ă că dă copiiilor, acasă; educație 


a. agravant 
Ezasaiip e cu intenția de a 'distruge'so- 


e a a şi capitalistă, 


burghezo-moșiereasc 
cietatea socialistă. 
_—N'a avut avocat? 


A avut, dar din oficiu: Familia n'a mai știut! nimic: de e] 


in momentul arestării. Toate eforturile soţiei: de “a-l găsi, prin 
trăi memorii, etc., au rămas zadarnice. In ziua procesului, di- 
Cer! 3 3 y 2 


mineața, i-a anunţat soţia. La proces, ştiţi cum. decurge-un pro- 


i acei lei u pentrucă n'am asistat la niciun proces. Nici 
ii ele procese... 
i: ia NE CEEA şi-a ținut rechizitoriul și a cerut pedeap- 
sa cu muncă silnică pe viață. A fost dat cuvântul apărării. Cre- 
deţi că avocatul lui l-a apărat? Dimpotrivă! A inceput prin'a 
spune că este un caz special, dăunător” societății socialiste, că 
astfel de indivizi «infectează societatea nouă comunistă» și că, 
pedeapsa. trebue să fie exemplară... Avocatul, mai 'ales când este 
din oficiu, adică avocat numit de partid, dacă și-ar apăra «elien- 
tul», cum scrie la carte, ar fi dat afară din barou și ar ajunge 
măturător într'o uzină. Așa că acești avocaţi de multe ori sunt 
mai servili cu partidul și astfel mai severi în acuzare decât în- 
suși procurorul. SD 
—In toate procesele se întâmplă așa? ) 251 
—Nu în toate. Numai în cele politice. Dar sunt și procese 
nepolitice, dar asimilate politic, cum ar fi delapidarea, sabota- 
jul. Dacă un avocat ar apăra un proces de delapidare sau de 
sabotaj, cu toată convingerea și cu toate argumentele juridice, 
si-ar tăia craca de sub picioare. Am auzit că pe vremuri chiar 
Regele a pierdut un proces. xi 
—Strict autentic. Regele Carol II a pierdut un proces la Ca: 
sație. Mi se pare că președintele completului era Lupu —nu-mi 
aduc bine aminte. Cert este că imparțialitatea, justiţiei «burghe- 
zo-moșierești» era atât de reală încât orice comunist putea câș- 
tiga un proces și orice rege îl putea pierde. Fără îndoială că au 
fost și judecători corupți, dar la forul suprem, Curtea de Casaţie, 
era o intransigență și obiectivitate unde orice caleul politic se 
spărgea. Un magistrat de Casaţie era la pupitrul! judecătoresc 
mai tare decât însuși regele, tate-ât) 
—Era bună și democraţia, ! 


—Era foarte bună ca principiu de conducere. Dar dela Solon 


— 462 — 


și până la, «democraţia» practicată cum s'a 
o cale astrală. Masele nu au fost în dem, 
vorul puterii, ci asuprite de grupări politi 
care exercitau această putere tera al » de oameni 
așa. In special după intoarcerea în țară a lui Ad ie a fost 
și în timpul dictaturii regale corpul judecătoresc era, să Totuși 
in cea mai mare parte. Spiritul justiției «oarbe» Free 
țialităţii, era dominant. Au fost cum am mai îi A ep Ste 
dure fără uscături nu se poate. > EXCEDțIL. Pe 
—Mare nenorocire au fost pentru noi regii! 
—Nici de fel. Faci o mare greșeală, probabil infl 
cum de ce se scrie în presa comunistă. Carol II, da! 
trul nostru! El a fost lichidatotul României Mari! Dar am re- 
marcat încă inainte de a fi arestat că marea, ostilitate a comu- 
niștilor nu este manifestată impotriva lui Carol II, care fie că 
a fost fie că n'a fost unealta lor directă, le-a, servit scopurile, ci 
împotriva lui Carol I și a lui Ferdinand. Prin Carol I, am dica 
în Europa. Datorită acestui mare om de stat, am spart găoacea 
balcanică, intrând în cultura și civilizaţia Europei, ca stat inde- 
pendent, iar prin Ferdinand I ne-am reintregit, neam cristalizat 
unitatea, naţională. In 40 de ani de domnie, Carol 1 schimbase 
fața ţării complet. In tehnică s'au făcut mari progrese, iar eco- 
nomia era înviorată ca niciodată până la el. Sau făcut șosele, 
căi ferate, poduri, clădiri publice impresionante. Armata a fost 
modernizată. și arta era înfloritoare. La moartea lui, în Septem- 
brie 1914, Carol I lăsase moștenire victoriile a două războaie și 
un mare ascendent în Balcani. El a fost numit «ctitorul Româ- 
niei moderne». 


practicat la Noi, este 
ocraţia românească is- 


uențat oare- 
A fost dezas- 


— 463 — 


13. LA SECURITATEA DIN GALAȚI 


— Bălănescu, strigă gardianul, deschizând ușa, iai bagajul. 

—Sunt gata. Nu am nimic. 

Şi iar lanţuri, iar cătușe, iar ochelari. Apoi, auto-duba, la gară, 
duba-vagon. Tot singur. Direcţia? Numai Dumnezeu o putea, ști. 
Bănuiam Aiudul, dar ajungem la locul destinaţiei prea repede. 
Iar imi sunt tăiate niturile dela lanțuri, iar rănile dela picioare 
imi sângerează. Sunt introdus intr'o celulă. Singur Şi de această 
dată. Fereastra celulei, fără, oblon. Privesc pe fereastră: case stâl- 
pi de telegraf, găini, câihi, pisici, rufele întinse pe frânchii Ia 
uscat, copii murdari... O 

Incerc să ghicesc locul unde mă aflu după stilul caselor, Imi 
părea a fi Moldova. Voci nu auzeam din cauza distanței şi a ure- 
chii mele nevrednice. Să fiu la Pitești? Nu se poate. Distanţa 
parcursă a fost mai mare, cu mai multe opriri. Focșani? Brăila? 
Galaţi? Nu, Focşani nu. Brăila sau Galaţi. Am văzut o barcă 
de lemn întoarsă. Nu ştiu unde. Am căutat-o din nou s'o fixez 
bine și nu am mai găsit-o. Dar ştiu bine că am văzut. 

Vine gardianul și mă întreabă: 

—Unde-ţi sunt lucrurile? 

—Nu am avut nimic! 

„770u ce te şterei? 

—Cu nimic. 

—Schimburi. ai? RA 

—Nu am decât ce vedeţi pe mine. 

Pleacă. Revine. Imi eri fel de prosop și o bucăţică mică 
de săpun de mufe. Vocea lui nu-mi părea a fi a unui moldovean, 
sraiul potolit lar arăta. 192 | 


— 465 — 


—stii unde ești aici? 
elan e te ia la anchetă. Poate afli acolo. 
—Mai 
i i ne și Dvs. îs a 
arii E EI îs vrei să-mi pierd pâinea? Am familie, co- 
ii isa dumneata. Dumneata ești la secret. 
e hui âteva ore, același gardian mă scoate din celulă, bine 
a ae u-mă strâns de braţ, urcăm trepte, co- 


j nelari. Ţinând pbecea a 
pa pă 0 tot luări Ia stâriga, la dreapta, ca întrun labirint. 


Păşeam greu, dar mă mai tis iat | ă ș 

Se deschide ușa. Intru. Imi sunt scoși ochelarii. O tie 
mare. In fundul camerii un birou cu fotoliu. Lângă ușă, două 
mese și două scaune. : 

__Stai jos!, îmi spune gardianul. Vine și tovarășul care stă 
de vorbă cu dumneata. 

Stă de vorbă cu mine! Deci nu este vorba de o anchetă, La Iași 
tot de vorbă au stat. Aci, iar, «vorbă». Incerc să-mi fac o imagine 
a vieţii politice interne, în lumina celor aflate în celulă la Jilava, 
să am o idee cât de cât a scopurilor.pe care la urmăresc, să mă 
pot descurca cât mai bine. Am un singur element nou, sigur, faţă 
de ceeace știam: echipa Ică Tănase. Prin urmare, totul, tot ce 
s'a petrecut cu noi la mină, izolarea și acum aceste drumuri pela 
atâtea securiţăţi, prin, atâtea oraşe, trebue să fie determinate de 
echipa. Ică, Tănase, Au impușcat echipa, dar n'au. împuşcat cauza 
pentru, care echipa Ică Tănase,s'a, aflat in țară. Așa că tatonează 
să vadă, dacă ştirea, sosirii în țară a echipei Ică Tănase a ajuns 
în inchisori și starea noastră de spirit. După aproape o jumătate 
de oră, intră un locotenent „care părea a, fi bucureștean. Avea 
morga bucureșteanului. Nu mă, ridic depe scaun. Mă privește fix 
și zâmbește : 

—Ce faci Gabi? 

—Mulţumesc, bine. 

—Ești bolnav? Să te vadă doctorii dacă ești bolnav. 

—Nu știu ce să vă răspund. Ştiu că nu sănătatea noastră vă 
interesează. DUCII 153- 
Benin noastră»! Vorbești in numele tuturor deţinuţilor 

sești pluralul pentru dumneata? 2 'q 
meu cate aie locotenent, nu arm. 0, situaţie particulară, „Regimul 
uror. Dacă aș vorbi numai, despre mine, aș, lăsa 


— 466 — 


AI 2 RI 


de inţeles că am o situaţie specială sau ce , 
situație specială. Nu este cazul. 2 icoraidee foto 

—Domnule Gabi, ești la curent cu ce se petrece afară? 

—Domnule locotenent, nu sunt la curent cu nimic. Noi nu sun- 
tem în contact cu oamenii liberi și nu citim ziare. Singurul con- 
tact îl avem cu gardienii și cu Dumneavoastră anchetatorii. Tot 
ce știm, știm de la Dvs. 

—Dela, gardieni nu aflați nimic? 

—Imi este greu să presupun că Dvs promovați oameni nesiguri 
din punctul Dvs de vedere în posturi atât de importante pentru 
Dvs. Pentru Dvs, un gardian de pușcărie este un post cheie. 

— Totuși, uneori mai aflați câte ceva... 

N'am ştiut ce să ințeleg. Intrebările lui ambigui mă derutau. 

— Domnule locotenent, este adevărat că mai aflăm câte ceva, 
dar numai prin cei arestaţi după arestarea noastră, cu care venim 
în contact întâmplător. Vă rog precisaţi despre ce este vorba, ce 
anume doriţi să știți, ca la rândul meu să precisez dacă știu sau 
nu știu. 

— Adică faci cu mine o anchetă indirectă? 

—Dimpotrivă, directă. Spuneţi-mi ce anume credeți că știu... 

—De exemplu, știi că poporul este fericit? Că are fiecare om 
ce-i trebue și mai mult decât îi trebue? 

—Nu! Asta nu o știu! Și nici nu o cred. Cred că au ce le trebue 
securitatea și miliția. Nu poporul. Din toate relatările ce le am 
prin deţinuţii noi arestaţi, rezultă cu totul altceva. Dar nu am 
nevoe de informaţiile deținuților ca să-mi dau seama de ceeace 
se petrece afară. 


— 467 — 


14. «TOT REACȚIONAR AI RĂMAS!» 


Locotenentul mă' privește cu atenţie fără'să schițeze nicio ne- 
mulţumire. 

—De unde tragi aceste concluzii? Astăzi toate mijloacele de 
producţie sunt ale poporului. Muncitorii sunt proprietarii uzinelor 
și fabricilor. Munca, lor este răsplătită integral, nu parțial, ca pe 
vremea capitaliștilor. 

— Domnule locotenent, poporul de care faceți atâta caz este 
reprezentat de o mână de oameni care și-au asumat puterea spri- 
jiniți de o armată străină. Am fost liber când s'au făcut alegerile 
in 1946 și știu; bine, dela fața locului, că rezultatele au fost falsi- 
ficate, le-aţi răsturnat și acum vorbiţi în numele poporului care 
repudiază comunismul și metodele lui. Ce însemnează pentru Dys 
«poporul», atâta timp cât orice individ al acestui popor în mo- 
mentul în care își manifestă o opinie contrarie opiniei Dvs, îl ares- 
taţi şi foarte adesea în trecut l-aţi ucis? Chiar dacă era membru 
de partid, cum a fost cazul cu Lucrețiu Pătrășcanu. Aţi deposedat 
oamenii de produsul muncii lor, ați deposedat toţi țăranii de pă- 
mânturile lor, aţi făcut din toţi aceștia niște funcționari ai par: 
tidului, care nu au voe să gândească și să acționeze decât la ordi- 
nele partidului. Orice opoziţie este sancţionată cu asprime și foarte 
adesea, sângeros. Orice opinie, alta decât a partidului, constitue 
un delict-sau chiar o-crimă. Am stat în diferite celule, în diferit 3 
închisori, cusute de oameni care erau condamnaţi dela 5 ani in 
sus pentru simplul motiv că „au avut o; părere deosebită de a Dvs. 
Cum se poate deci manifesta. acest popor? Numai printr'un grup 
de; oameni. fideli, unei puteri. străine; dar. când au o; altă atit: 
dine faţă de dogmele a ceeace numiţi: Dvs «revoluția pro lpâariaă 


— 469 — 


i 


"nici uciși. O dovadă este însuși fostul se. 
tului», sunt gâtuiţi, si i i corauniat; Titereţău Pătrășcanu, 
cretar general al să al care, fiind incomod Moscovei, prin orien- 
singurul Dvs Da partidului, şi doctrinei comuniste, l-aţi 
tarea, româneasc imposibil să-l și ucideţi. La Jilava se vorbea de 
arestat și NU SE eul pentru care a fost arestat a fost discursul 
ee A ieri la Cluj în faţa studențimii, în care era evident co- 
Duet lui național, ceeace Moscova nu â tolerat. Dvs vorbiţi 
numai la adăpostul puștii mitralieră... 

_—Dar legionarii nu au făcut același lucru? 

_—Nu! Nu spun că nu s'au făcut greșeli și atunci. Dar într'un 
timp foarte scurt, numai patru luni, timp în care nici nu am fost 
numai noi la conducere, greșelile erau inerente. Să vă dau un 
exemplu de marea deosebire între ce s'a petrecut atunci și ce se 
petrece astăzi în România lui 1944, este suficient să vă citez 'un 
fapt. La propunarea care s'a făcut la un'consiliu al presei de a 
fi suprimate gazetele 'evreești “sau ale celorlalte partide politice, 
oficiul presei legionare a spus NU și toate aceste! gazete au apăruţ 
în continuare. i 

—Și Dimineaţa și Adevărul? i 

—Dimineaţa și Adevărul au fost suprimate de guvernul Goga. 
Iar celelalte ziare puteau scrie și multe au scris împotriva ML, 
fără să fie suprimate și fără să fie arestaţi cei ce au scris. 

—Dar cu muncitorii ce-ați avut? 1281 ii 

—Cu muncitorii nu am avut nimic și se orientau masiv spre ML. 
Dovada, este puternicul corp muncitoresc d&''care dispuneâ ML. 
Numărul muncitorilor era atât de mare-—nu în timpul «puterii», 
ci aaa Ne a prigoanelor— încât v'aţi alarmat: Dvs nu'dispuneţi 
a pei , nu veţi dispune niciodată de-un număr atât de mare. 
iezi a e teroarei Și îi CUBI rAABOțA Bă se, ÎtIB0FIE, 
ribetre rlițtoinalei ți în scopuri cu totul! străine! idealurilor 

—Dar pâinea dece nu se găsea? itizoqo soirO iului Lo 

Dys probabil aţi fost prea tânăr ca, 'să' știți că pâinea era 


așa de abundentă î 
în costul Paine la restaurante. —de"exemplu-- era inclusă 


EA sie iti adică la discreție, gratis; Exista un azil numit 
ipiroerare, Varleta e, oricine avea 'nevoe' căpăta pâinea, gratis, 
DU», ca să vă dau dă e pâine «Gagel», iHerdany 'şi  «Bolintinea: 


pitală, erau atât de 


reg fabricile cele mai cunoscute din Ca- 
multe incât numai pâinea; însăși putea să 


— 410: — 


y 


constitue un aliment complet. Dar Dvs și astăzi aveţi pâinea, ra- 
ționalizată. In timpul războiului a fost o anumită pâine raţiona. 
lizată, dar se putea cumpăra pâine impletită albă, la discreţie 
In timpul războiului! Astăzi, la cinci ani după Tăzboiu, încă nu 
aveţi suficient grâu și porumb să faceţi față necesităţilor popu- 
laţiei, cutoatecă aţi deposedat de pământuri toţi țăranii, deci 
cu toate că v'aţi insușit integral munca lor. 

—Și dumneata cum îţi explici situația asta, presupunănd că 
este adevărată? 

—Nu vă pot da o explicație sigură, cu date precise, dar fac 
o constatare. Nu se găsește nici pâine nici mălai. Chiar Dys anun- 
țaţi această situaţie prin ziare. Zilnic se puteau citi aceste anun- 
țuri: «Astăzi nu se distribue nici pâine nici mălai». Explicaţia? 
In primul rând transporturile masive de grâne spre U.R.SS,, în 
contul așa, ziselor despăgubiri de răsboi. In al doilea rând, țăra- 
nii tradiționaliști, proprietari de veacuri ai pământurilor, știau 
cum să le muncească, pentrucă erau ale lor și le munceau cu 
sârguință. Astăzi, le muncesc în silă, pentrucă le muncesc pentru 
partid, nu pentru ei. Cu colectivizarea le-aţi promis o viață mai 
bună, dar viața lor se îngreunează și lipsurile cresc pe zi ce trece. 

—'Tot reacționar ai rămas! 

— Aș fi reacţionar dacă evidența absolută ar fi alta și aș face 
afirmaţii contrare evidenţii. Dar Dvs ca ofițer de securitate aveţi 
tot ce vă trebue și judecaţi după condiţia Dvs de viață, condiția 
de viață a 20.000.000 de români. 

—Am crezut că v'au venit minţile la cap, dar aţi rămas niște 
dușmani ai poporului și nu vom avea liniște până nu vă vom ști 
la 20 de metri sub pământ. Pentru azi am terminat. Stăm de 
vorbă mâine. 


Yevedea. aici. De noi nu scapă nici Dumnezeu 
“da Ceres, ai ieșit dintr'o- casă în care te filam: 


15. EXPEDIAT LA BUCUREȘTI 


Sună. Vine un plutonier care imi pune «ochelarii», mă ia de 
braţ, și mă duce. De această dată intr'o celulă populată. Erau 
circa 20 deţinuţi de vârste diferite, dela 20 la 40 de ani. In aceas- 
tă celulă am aflat, că sunt la Galaţi. Rămân câteva zile intre 
aceștia care nu-și. cunoștea niciunul „situaţia. juridică. Apoi sunt 
ridicat, dus la gară, expediat la București. Dela gară, ajunși la 
București, o mașină mică mă transportă la o închisoare pe care 
n'o cunoșteam. Sunt introdus într'o celulă, iarăși singur. Un geam 
mic la, înălțime, dar deasupra ușii. Cu toată supravegherea stras- 
nică (vizeta, se deschidea cam odată pe minut), reușesc să mă 
urc pe speteaza patului și să privesc o clipă afară. Nu am recu- 
noscut nimic. O lună de zile am stat in această condiţie fără 
să fiu vreodată anchetat. Poziţia pe care trebuia s'o am in celu- 
lă: la marginea patului, cu mâinile pe genunchi, nerezemat de 
zid sau de speteaza patului. După 30 de zile sunt dus întrun 
birou de anchetă. Mă aflam în fața unui maior cu pomeții obra- 
jilor foarte proeminenţi, cu o frunte mică și ochii mărunți. Bru- 
net și îndesat. Imbrăcat 'civil acum. O cocardă la butonieră. Pri- 
viri aspre! | | ş 

—Ne cunoaștem?, mă întreabă. 

=—Par'că!, zic. 

—De unde? 

—Nu:mi “amintesc! 

—Să-ți spun 'eu. Mi-ai scăpat “atunci, 


dar știam că te voiu 
pici dracul. Pe'stra- 
Ai ieșit, ai plecat 


— 413 — 


vor. Te-ai înapoiat, ai trecut pe lângă mine și ai 


spre strada IS mea. Asta m'a derutat și dus ai fosț, 


aprins ţigarea dela țigarea 


: ă Gabi. 
ram sigur că este ze ş 
Nu gs eram sigur că sunteţi agent, pentrucă și eu v'am filaţ, 


la rândul meu. Aveaţi 0 poziţie prea fixă în dreptul casei ca să 
a - 


nu daţi de bănuit. : 

—Gabi, până acum a Mers" cum a mers, acum se îngroaşe 
gluma! Ai cunoscut pe... (am uitat numele, dar îmi aduc aminte 
că era un nume cunoscut ). 

—Da!, răspund, l-am cunoscut. 

—Când l-ai văzut ultima dată? 

—Cred că în anul 1941 sau 1942. 

—De atunci niciodată? 

—Niciodată. 

—Noi avem relații precise că aţi conlucrat din 1945 și până 
la dată arestării. 

—Inexact |! 

—Ne vei da, totuși, o declaraţie în sensul pe care-l dorim noi! 

—Nu! Nu voiu da niciodată o astfel de declaraţie! Indiferent 
care vor fi consecințele. 

—Te asigur că vei da această declarație! Declaraţia nu te 
vei obosi s'o scrii Dta. O scriem noi. Dumneata numai o semnezi. 
După ce vei semna-0, situația Dtale se va îmbunătăți substanțial. 

—Domnule anchetator, vă rog să nu stăruiți și dacă stăruiți, 
să fiți dela început convins că nimic nu mă poate determina 
să dau această declarație, care poate nenoroci un om absolut 
nevinovat. 

— Avem metode! Te. asigur, odată in plus, că vei da această 
declaraţie. Acum poţi pleca. 


Urmează : plutonierul, ochelarii, celula. 

O lună de'zile, iar n'am mai fost întrebat nimic. După o lună, 
același anchetator, cu exact aceleași întrebări. Iar eu, exact cu 
aceleași răspunsuri. Apoi, înapoi. în celulă. 

i. ci condiţi de singurătate într'o celulă, timpul: devine 
de ceasori, i. mPUL Mă devora. Clipitul vizetei, cu regularitate 

mic, imi mărește tirania timpului. Orele: 'se scurg greu. 
ciune îmi pare circumstanțial. Altă ieșire nu am. 
ă sute, o mie, dar până când? 
eara, noaptea. Până când? Să gândesc? La ce 


pun? Pentru ce să gândesc? La ce să gândesc? 


Par'că începe să 


nu mă mai intereseze nimic. Becul aprins, zi și noapte. Clipitul 
vizetei, zi şi noapte. 


După un timp, sunt din nou dus la anchetă, 
Mi se fixează un termen pentru declarație. Un ultimatum. 


— 415 — 


16.; SUB EFECTUL DROGURILOR 


In noaptea următoare, dureri atroce in pulpele picioarelor. Imi 
pierd cunoștința. Mă trezesc in palmele plutonierului. Nu știam 
când. a intrat. Palmele, nici prea tari, nici prea slabe. Lovituri 
«terapeutice». A doua zi, anchetă. A doua noapte, în jurul 'ace- 
leiaţi ore, durerile și leșinul se repetă. A treia noapte, a patra... 
Incerc să mă pregătesc sufletește din timpul zilei să rezist. Masa 
era în jurul orei 6. «Stingerea» suna la orele 10. Durerile urmate 
de leșin, pela 12 noaptea. După leşin, somnul era letargic. Ora 
deșteptării, 5 dimineata, mă găsea, mult mai obosit decât mă 
culcasem. In! cele/ câteva nopți în care sa repetat leșinul, nicio- 
dată. n'am. știut când a intrat plutonierul, dar mă trezeam că- 
lărit de el și dându-mi palme. 

Faptul că, după toate: calculele, leșinam în jurul aceleiași ore, 
mi-a dat. convingerea că mi se administra ceva în mâncare. Mă 
hotărăsc să suprim. masa de seară. In celulă aveam un mic «vas 
de noapte», pentrucă la W.C., nu aveam acces decât la 5 și jumă- 
tate dimineaţa, și la; 5 şi jumătate seara. Seara, simulam că mă- 
nânc, dar, în fracțiunea unui minut, intre clipiturile vizetei, văr- 
sam mâncarea, în vasul: de noapte. După prima operaţie, noaptea 
s'a desfășurat liniștit. N'am/ mai “leșinat. A doua noapte, dease- 
menea. In 'seara a treia, plutonierul intră în celulă, dupăce ii 
dădusem. gamela, și-mi cercetează vasul de noapte, care era aco- 
perit cu un carton. Acest control mi-a dat convingerea: fermă că 
în:mâncare îmi administrău droguri care-mi provocau durerile Și 
leșinul. 'A 'urmat admonestarea,. amenințările, Și... leșinul după 
masa de prânz. Prin urmare trebuia să renunţ şi la masa de 


— 411 — 


ă, Vi ămas deschisă după Ă 

i. la amiază, vizeta â ră pţ că 

digae el mâncare. Eră peindoios că 1 ra controlată 

e ret ului, prin urmare efectul drogului ce-mi era 

: . i 
îingurgitarea ce Mă hotărăsc, CU toată foamea, să nu 
ini ţ prin e A 35 
pe IATA E picale: lăsând-o in gamelă Se 

a eee u mănânci?, intervine plutonierul, deschizând us, 
—pece n inci? 
__pentrucă Nu-mi este foame: 

ănânc, dar vă rog să luaţi act că declar 


umai că nu m pr 
fe evă de Ia Ministerul! de Interne, cu 


greva foamei, până vine cin 


să stau de vorbă! : A A 
Parul mă privește indelung, surprins de întorsătura pe 


care a luat-o tentativa 107. Inchide ușa, ca după un minut-două 
să apară un grup de ofițeri, toţi grade mici, și să mă privească 
fără să articuleze un cuvânt. Apoi închid ușa. Până la 'orele 6 
seara nu sa mai întâmplat nimic” deosebit. La 'orele''6: mi'se 
aduce mâncarea. N'am primit-o." Au pus gamelăa în“celulă pe' ci- 
ment, lângă ușă. i 9IBT3I 
După iei 3 ore,'când liniștea era mai deplină' atât în' stradă 
cât și pe culoare, o voce: [i Ba D199 
—Ce stai în genunchi? : ro ieri i 813 
—Mă rog! q „aizal Sh 
Vocea mamei. La'oraă ei de' rugăciune. De când o știu, la'5 di- 
mineața și la ora '9-'seara, îngenunchia și se ruga” Deci, au 'ares- 
tat-o! Dialogul care a urmat între plutonier! și cea 'care' se ruga, 
mi-a dat deplina convingere că mama, este iri celula învecinată. 
Ce legătură poate fi între acţiunile mele politice, despre care 
mama niciodată n'a știut: nimic, și între numele: celui despre'eare 
eram anchetat? Ce 'se petrece afară? Cum era; posibilă o comu- 
nicare intre mama și un'om pe: care mici ea nu:l'cunoștea nici 
eu nu avusesem o legătură prea, strânsă? Ce: următesc?:Câte'ini- 
izebări; atâtea mistere. Bat odată cu' pumnul! în'zidul'eslulei de 
alături, de unde 'venea vocea mamei. Mi se răspunde'cu un pumn 
Sprie imediat. Deci, ea este, Deci, ea ştie că sunt aici. Par- 
Mea er un sentiment; de liniște, știind-o' alături și știin- 
următor pe-ce A e tă te de:revoltă îl depășește'în/ minutul 
Fraţii, amândoi en LA Timișoara, arestată, sora, aici'mama, 
asemănătoare? nou ana. Arestaţi., Câte'familii 'sunb in situații 
» Toate acestea în numele unei revoluţii! In nu- 
gels-Lenin-Stalin ! 'O'ţară''răstumată, '0' istorie 


) 


mele lui Marx-En 


— 418 — 


răsturnată, chiar geografia țării, noastre x 
suflând din Urali. Iar închisorile, pline cu zeci și 

de români, care s'ar putea opune, Şi țara, toată, ară de. mii 
oameni, cu călușul, unei «doctrine; politice» nimicitoare rez 


âsturnată, de aberaţia 


Jtimatum-ul: mi-a fost dat pentru; ra 

Ultimatv pentru 0: Sâmbătă, de dimineață, 
Cu o zi înainte, sunt dus la anchetă, unde apare un Ofițer tânăr: 

—Ce dorești, domnule B? lati 

—Doresc să stau de. vorbă cu cineva, dela Ministerul de In- 
terne ! 

—Eu sunt dela Ministerul de Interne! 

—Dacă sunteţi dela Interne, vă rog să luaţi act că am. de- 
clarat greva foamei și nu mai răspund la nicio întrebare până 
nu va fi eliberată mama. In plus, nu mai am nimic de spus 
decât că nu:mă mulțumesc cu o declaraţie a Dys că a fost eli- 
berată, ci am nevoe de un semn material al eliberării ei. 

—Ai nevoe de scrisoare? 

—? 

—Trebue să-mi dai cel puţin un răspuns! 

—? 

—Dacă nu-mi dai niciun răspuns situația Dumitale se va per- 
manentiza ! 

—? 

—Ți-ai luat boii lui Dumnezeu in cap! Dar să știi că avem 
metode pentru toate situaţiile pe care ni le creezi. Cu clasa mun- 
citoare nu se glumește ! Trecem peste cadavrul dumitale ușor, cum 
am trecut și vom mai trece peste multe altele. In care celulă 
crezi că este mama dumitale? 

—? : 

4 —Te ducem în celulă să vezi că am eliberat-o. I-am pus numai 
câteva, întrebări și am eliberat-o! 

—? 

Ofiţerul iese şi după câteva minute se inapoiază cu plutonierul: 

—Du1 să vadă celula in care a fost mama lui. Apoi du-l la 
el in celulă. 

Am plecat, am fost dus în pragul unei celule goale, alăturată 
celulei mele, probabil, din care se auzea vocea ei. Insfârșit sunt 
din nou introdus într'o celulă. Pe pat o agrafă de păr, foarte 


— 419 — 


Pen, 


mamei. Deci —imi spun— s'a putea 
ula în care s'a rugat ea. Celulele” fiind 'Absoluţ 
eau fi distinse una de altei Aron» ab 
ă disting celula în care stăvusein până cu puţin inainte, 

te ănunt, nicio zgârietură nu era de natură să-mi 
dar niciun ea că eram în una şi aceeași celulă... 2 
Pia i văreau mai ample, culoarea zidului ceva mai 
Sgomotele ci cati: să fie oare simple halucinații? Cum 
albă, sei 7 rafa de păr este halucinație? “Vocea ei și rugă- 
halucinaţii: Si sinință de a fi lăsată să se roage? Exact la ora 
re ser ! Iau agrafa și o cercetez. Un fir“de păr negru. 
ȘI E Esi pia fire negre de păr? Aproape imposibil. Toate 
ial mele sunt normâle? Voința înca pare că. mă părăsește. 
Imi este inima agitată, iar judecata mărunţită de emoţii. Gân- 
durile- şi grijile pentru familie imi lasă di sentiment ' trist, de 
nevrednicie și neputinţă. Până mai ieri niă feream de cele din 
afară. Acum trebue să mă feresc de cele dinnăuntru. | 


asemănătoare cu agrafele 


să. fie chiar cel 
asemănătoare, NU put 


— 480 — 


A doua, zi dimineaţa, fumul -putenic, de țigare pătrunde prin 
două ferestre mari deschise, spre un. coridor luminos, cu un Ușor 
dar. distincț mirosde, medicamente. 

Incerc din nou să leg timpul, să, adun zilele, să-mi deslușesc 
cum, când am ajuns.aci. Picioarele îmi sunt moarte. Nu Tăspund 
la nicio comandă, Mâinile, sunt leneșe. Aproape moarte şi. ele. 
Capul imi vâjâie. Lumina puternică după o atât de îndelungată 
vreme, imi dă un sentimenț; de liniște. Prin faţa ferestrei patru- 
lează -un plutonier. care mă priveşte cu, interes. 

In „scurt, timp; își. fac. apariţia, doi plutonieri cu .o targă. Mă 
ridică, din pat cu, cearceaful, mă așează pe targă, imi acopăr faţa 
Și.;;iată-mă din. now în. fața aceluiași anchetator. dela, serviciul 
secreţ.. ... astia A 

—Domnule ;B.. ancheta,;continuă. 

i) 

—Am ajuns la... 

Toate întrebările care au urmat s'au isbit de un total mutism. 
Am închis ochii şi nu i-am mai deschis decât dupăce am fost 
readus în celula din care fusesem ridicat. i 

Cu timpul am aflat vecinii celulei mele. In stânga, Vasile 
Luca, fostul leader al partidului comunist, membru marcant al 
troicii Ana Pauker-Teohari Georgese —adică atotputernicii Ro- 
mâniei până în anul 1953-1954, când au fost înlocuiţi să ore 
Gheorghiu-Dej. Este interesant de reținut că au căzut E dică 
Pureanu— adică au schimbat total tactica de sus până A tate 
până în celulele închisorilor. Vasile Luca, acuzat printre 


— 481 — 


unt 


a 


a, 


+a, stabilizării monetare din 1952, nereușită atribuită 
de nereușită e rese a lui Vasile Luca de a compromite regimul 
unor intenţii exP le serviciilor de spionaj engleze și americane, 


ist. la ordine orgie: = 2 
e a fi tost într'o strânsă legătură. 
cu Cc 


ărilor» dela Pitești și Gherla a fost 

Purcanu, a E Para şi executat, tot pentru tenta. 
i A ea a socialismului și tot în legătură cu servi- 
AL Atari pg e a și americane. Avocatul Vică Negulescu 
CR St ea răspunderea, de a fi colectat din celula în care 
a mă sai cu stricteţe și ar fi trimes peste graniță infor- 
eta SUE sape i le dădea Țurcanu. Aceasta era teza, oficială 
maţiile pe care i le dă si 
a, «reeducării» despre care autorităţile comuniste ne vorbeau ade- 
sea. Cel care supraveghea de aproape această monstruositate, co- 
lonelul Zeller, a fost găsit împușcat într'un cimitir din București. 

In dreapta, celulei mele se afla între viaţă și moarte una din 
victimile «umanismului socialist» al troicii Ana Pauker-Vasile 
Luca-Teohari Georgescu: Costache Oprișan. Dincolo de celulă lui 
Oprișan, era fostul ministru Vântu, apoi Bebe Brătianu, generalu), 
Tasievici, toți morți astăzi, inclusiv Vasile Luca. 

Această 'secție secretă a spitalului penitenciar dela Văcărești 
nu putea fi vizitată de niciun ofițer al penitenciarului, cu excep- 
ţia ofițerului politic, desemnat de' Ministerul de Interne. Chiar 
anchetatorii care veneau adesea la fostul ministru” Vasile Luca 
pentru anchete suplimentare, aveau aprobări speciale. Din aceas- 
tă secţie secretă a spitalului penitenciar Văcărești, rareori deţi- 
nuţii ieșeau vii. Iată o dovadă a metodelor ce se practicau: în 
această secție, metode confirmate de gardienii cu care am avut 
discuţii ulterioare, în timpul cât am fost internat. 


= 492 = 


18. “O TENTATIVĂ DE ASASINAȚ 


După circa un an dela internarea, mea, timp în care au: mai 
fost făcute multe investigaţii, din care reieșea; că scopul pentru 
care fusesem adus la serviciul secret, pentru anchete, fusese de- 
pășit, într'o' dimineaţă se prezintă; în celula mea un sanitar, cu 
o seringă şi o capsulă cu un vaccin anticolitic, pe care-l CUNOȘ- 
team. Sanitarul introduce. vaccinul în seringă și-mi cere să întind 
un braţ pentru-a mi-l injecta intravenos. Am refuzat, atrăgându-i 
atenţia că acest vaccin: se bea, în niciun caz nu. se injectează 
intravenos. Sanitarul, al cărui grad l-am aflat în aceeași zi, (sub- 
locotenent), “a încercat. să: facă uz de autoritatea, gradului său, 
amenințându-mă. Refuzul meu a fost în continuare, categoric, dar 
pentrucă mi s'a părut suspectă și dispariția gardianului, am cerut 
imediat să vie: plutonierul de serviciu, cu o voce tare, pentru a 
fi auzită pe tot culoarul. La apariția plutonierul gardian —Călin— 
i-am cerut săvină 'cu 'un medic, întrucât «domnul sanitar în- 
cearcă, să comită o' crimă». Plutonierul Călin a ezitat. Părându- 
mi ciudată și 'ezitarea plutonierului, am strigat pe: cât mi-a. fost 
posibil, tare: «Domnule doctor». -In această situație, plutonierul 
de serviciu a-fost constrâns să cheme medicul de-serviciu. Sosit 
medicul, al cărui nume îl cunosc; m'ă ascultat cu atenție, fără 
să clipească. Luând 'apoi în:mână seringa din mâna sanitarului, 
îi spune pe-un 'ton potolit: 

—Știi ce 'se întâmpla? In clipa în care apăsai pistonul serin- 
gei, murea subit! i 

Medicul a; plecat, urmat de cortegiul 'sanitarilor și subofițeri- 
lor, care, între timp, se aciuaseră în pragul celulei mele, impo- 
trivă, tuturor ordinelor de secret care guvernau secția. 


— 483 — 


om de rând. Atunci mi-am dat seama Dale 


i 3 i în plus, î 
puternică este inteligența. Dar și ce dezastru poate pi Si tă 
este folosită anapoda. Și în această ultimă situaţie sa găsit, în 
trecut, Radu Budișteanu. ; 


ă, unul din plutonierii de serviciu, oprindu. 
i schise, îmi șoptește: 

at misti ta) ser ii din cauza tratamentului greșit. 

—Zilnic mor să păteşti și dumneata. Noroc că te-ai priceput! 
Aa o stia tot, zic eu. Nimeni nu se sesizează? 

atei - se sesizeze? Familiile primesc pachetul cu Bali şi 

de deces. Aici se acoperă unul pe altul, iar doctorii tale 

actul de Medicul nu poate face deținutului politic 


ă nu au încotro. ni 
i bateti decât cum este indicat de ofițerul politic. Tratamen- 
tul deținuților politici este cu strictețe observat, aplicat, conform 


ela Ministerul de Interne. De obiceiu cine intră în 


dispoziţiilor d s IS . 
secţia asta iese cu mâinile pe piept. Să nu spuneți celorlalţi plu- 


tonieri că v'am spus ceva. ai | 
Plutonierul a dispărut și nu l-am mai văzut tot “timpul cât 


am mai rămas la această secţie a penitenciarului Văcărești. De 
unde am tras concluzia că își făcuse drum la mine în“mod spe- 
cial, profitând de o neatenţie, sau poate chiar cu complicitatea 
gardianului de serviciu. 

Insfârșit, la scurt timp după acest episod, poate: două sau 
trei săptămâni, sunt evacuat din spital și expediat din nou''la 
Jilava. In celula în care am fost repartizat am găsit pe Radu 
Budișteanu, fostul Ministru al Cultelor, N. Popșor, Eugen Popes- 
cu și alții al căror nume nu mi le mai amintesc. Mai târziu, în 
aceeași celulă i-am întâlnit și conviețuit cu Alexandru Ghika și 
Alexandru Constant, acesta din urmă fiind printre: puţinii supra- 
vieţuitori “dela Sighetul Marmaţiei, unde fuseseră concentrați 
toți. foștii demnitari care nu aveau. nicio condamnare, dar. care 
trebuia uciși cu picătura. Acolo” a murit profesorul Mihail: Ma- 
noilescu, bolnav, căruia nu i s'a dat absolut: nicio îngrijire: me- 
dicală. Dupăce a fost anunțată plutonierului: moartea; au venit 
doi gardieni” care trăgându-l 'de picioare depe'priciul pe'care mu- 
rise «i-am auzit numai capul'spărgându-se în cădere pe ciment» 
—mi-a mărturisit. Alecu Constanţ; » Is, barri 
fi fo ea cil in celula în care eram la Jilava, se bucura 

si alului de pază al inchisorii, de un prestigiu sur- 
arca : "Uneori, când, lipsea conducerea superioară. a! peniten- 
Radu re re te săli i riza E a a! pci 
its rifcăiagcld per cleai e 2: mare —toţi paznicii. Radu Bu- 
«prelegeri, adevăruri. pe z cultură, spunea paznicilor, în. aceste 

re nu le-ar fi suportat rostite de un 


A doua Zi dimineaţ 


cati — 485 — 


19. 1956. REJUDECAREA PROCESULUI 


La Jilava sunt surprins de o oarecare atenţie a medicului in- 
chisorii. O atenţie inexplicabilă. Chemat de câteva ori la cabine- 
tul medical, mi se indică un regim alimentar privilegiat. Care să 
fie cauza, mă întrebam. In celulă, ipotezele erau dintre cele mai 
diferite. Radu Budișteanu a presupus rejudecarea unuia din pro- 
cese, întrucât toate condamnările au fost date în lipsă. Cum 
nu făcusem nicio diligenţă in acest sens şi cum secretul în care 
am fost ţinut tot timpul nu trăda o astfel de eventualitate, bănue- 
lile îmi erau îndreptate. în alte direcţii. Prima și cea mai plau- 
zibilă. posibilitate era aceea a unei noi anchete, în care ar fi fost 
interesaţi în rezistența mea fizică. 

Spre surprinderea, mea, intro dimineață, intră in celulă gar- 
dianul însoţit de deţinutul care făcea oficiul de bărbier. Mi se 
dau haine vărgate noi, sunt dichisit și după câteva ore expediat 
la tribunal pentru... cercetarea, dosarului. Cu această ocazie, cu- 
nosc și pe avocatul care îmi era din oficiu repartizat să mă apere: 
avocatul Gh. Răducanu. Răducanu mă informează despre data 
rejudecării și despre faptul că familia, de care nu mai știam ni- 
mic dela arestare, a fost inștiințată. Pentru mine era clar că re- 
gimul “comunist încerca să dea un poleiu de legalitate tuturor 
ilegalităţilor și ororilor de până atunci. 

A 'venit și data procesului. Deci eram în anul 1956, mi se pare 
spre vară. La proces n'am, încercat nicio apărare. Am răspuns 
scurt la interogatoriu, iar avocatul Răducanu & ținut un rechi- 
zitoriu ceva mai blând decât al procurorului. Rezultatul? Men- 
ţinerea, condamnări de muncă silnică pe viaţă din 1948. Tot tim: 


— 481 — 


pul procesului am tost atent în sală ta zi a ppt. iată 
timp— familia. Intratâta atenţia mea, a, f tes. decâţ a 
cercând să rememorez momentul, nu-mi amintesc decât sala pli- 
nă de rude și prieteni, dar absolut nimic altceva, Ceeace mi-a, 

ărut ciudat, a fost tocmai prezența în sală a unui număr im- 
Et arie IE prieteni, deci intenţia, lor de a mă scoate... în lume, 
de a fi văzut şi încă într'o condiţie fizică acceptabilă, după re- 
gimul alimentar pe care l-am avut după ieșirea din spital, la, 
Jilava. 

Din «rechizitoriul» avocatului «apărării», adică al avocatului 
pe care mi-l numiseră din oficiu, am reținut câteva idei care des- 
văluiau intenția. Formula era în general în astfel de ocazii aceas- 
ta: acuzatul este vinovat într'adevăr, a uneltit împotriva societății 
noastre socialiste și a clasei muncitoare, și a COMIS, un „act, de 
trădare împotriva noastră, dar poate avea, circumstanțe atenuante, 
pentrucă a fost victima unei susținute propasande antimunci- 
toreşti a, clasei din care face parte..., etc. Era bine știut că la 
aceste dosare, în special ale deţinuţilor care sub o formă, sau alta, 
avuseseră legături cu misiunile politice sau militare occidentale 
(în special americane), nu aveau acces decât avocaţi care accep- 
taseră membria de parţid, deci avocaţii care prezentau e) anumită 
garanție de ordin politic. Avocatul meu —cum am mai spus— era, 
unul din frații Răducanu, unul din ăcâștia și probabil tocniăi, cel 
care mă «apăra», era cunoscut ca om al securităţii. Justiţia nu 
constituia o instituţie de judecaţă, ci numai up instrumenţ, de 
executare a sentințelor securității și ale partidului, 

In timpul numeroaselor anchete pe, care, fostul ministru „co- 
munist Vasile Luca, le-a, avut în camera. de spital, „alăţuraţă, car 
merei mele, acesta, a, adus adesea această acuzație anchetatorilor, 
Vasile Luca, însă, condamna metoda numai în, măsura, în, care, el 
însuși era, victima, metodei pe, care a exercitat-o aproape un, de- 
ceniu asupra, unei țări întregi, 

„După sentință, sunţ, imegiaţ, 
intunecos, reintru în 
nisem. dela Jilava, 
obiceiu burghez, 


e] b sin 


rupt; de-lume;și;  printrun- coridor 
camera în care se. aflagarda -cui care. ve: 
Găsesc, plutonierul: la masă şi: după un» vechiu 


„comit «necuviinţay; de. ari ura, poftă! bună, Răs- 


LI 


Punsul gardianului a, fost prompţ; 


"—Obraznicule! Ce 
Intoarce-te 'cu spatele! 


i 19 


oftă 'bună/cu mine? Banditule! 


LII ) STOOUNEbDOOD RITA 


tu ești 


| 


=— 488; — 


Nu am înţeles această mentalitate proletară 
telui meu să constitue pentru paznicul clasei 
reverenţios, cum nu am înţeles dece 
să reprezinte o insulță. 

Surprinderea mea era totală, intrue, 
nu mai semăna cu ceeace trăiam, Nu 
a putut fi posibil ca ordinea morală se 
ca o «nouă» ordine a lumii. Pentrucă din Ce-am trăit după iesi 
din închisoare și din informaţiile ulterioare, cu diferența ia 
nuanţe, situaţia era peste tot aceeași. Numai poleiul Ibertăţilor 
de suprafață și ocazionale, pentru spectacol, schimba, puțin oglin. 
da. Deci nu era numai acţiunea preventivă și de sancțiune per- 
manentă a regimului penitenciar, ci o condiție nouă de viață 
o formulă nouă de conducere, un stil nou de existență socială 
—stilul comunist. Din convorbirile cu foștii prizonieri din URSS, 
rezulta, că peste tot stilul era aidoma, același. 

Ceeace mi-a fost imposibil să înțeleg: cum au reușit să trans- 
planteze acest stil, în toate amănuntele, unui popor structural 
deosebit poporului care l-a inițiat? 

După înscenarea așa, zisei rejudecări a procesului, regimul ali- 
mentar «medical» mi-a fost suspendat. Cititorii să nu-și imagineze 
că acest regim preferențial —cum l-am numit— consta in fripturi 
sau alte bunătăţi. Nu! Aveam odată pe zi arpacaș cu marmeladă, 
porția de pâine era de 250 er., iar în locul ciorbei de trei jumătăți 
de cartof, primeam ciorba de 5 sau 6 jumătăți de cartof. Adică, 
am primit raţia reglementară. Cu această rație reglementară m'am 
reîntremat întrun timp destul de scurt, astfel încât să pot arăta 
onoratei asistențe, în sala de judecată «socialistă», un deținut 
cu faţă de om. 


» Ca intorsul 
Muncitoare un 
urarea, pentru 9 poftă, dos 


Spa” 


ât nimie din ce trăisem 
Puteam deloc înțelege cum 
himonosiţă Să fie acceptată 


— 489 — 


i rtat2izB 
E 34 
„AI 3 E 


VI. ETAPA FINALĂ. AIUDUL 


f 9)12% "id O SUDOR 32 
in 1 DIN NOU LA AIUD 
7 ÎI LAV 9bizr:0) 130. 1409 

La câteva luni —două sau trei— sunt din nou expediat la Aiud, 
unde! se! remarcă oarecare aglomeraţie. Regimul de. «secret» era 
inăsprit, regimul alimentar subțiat, iar pedepsele frecvente. Sun- 
tem informaţi că la subsolul celularului au fost construite celule 
mici cu paturi în zid, care îţi erau coborite la orele 10 seara și 
ridicate la 4 dimineața. Aceste celule nu aveau ferestre, apa era 
«raţionalizată», iar mâncarea în jur de șapte-opt sute de calorii 
pe zi, adică numai atâta cât să pâlpăie viaţa în tine. Deasemenea 
erau. interzise prosopul, săpunul, peria de dinţi și lingura. La in- 
trarea intr'o astfel de celulă de pedeapsă, erai vizitat de medicul 
oficial, doamna doctor Balea, care îţi cerceta inima, tensiunea și 
pulsul. Această vizită medicală era numai pentru efectul demora- 


lizator, întrucât nu a fost găsit niciodată niciun deţinut inapt 


de a executa pedeapsa. sa&i otes vol ii 

Mai mult, atunci când un deţinut nu rezista și leșina, medicul 
nu-și făcea apariţia. Din informaţiile plantoanelor am putut afla 
că au fost multe cazuri de deţinuţi care au murit in timpul exe- 
cutării acestei aspre pedepse. Incă un indiciu al faptului că nu 
se urmărea decât intimidarea prin teroare a masei de deținuți 
era faptul că aceste pedepse erau în serii de câte două săptămâni. 
La două săptămâni, seria era complet schimbată. In același timp, 
in Zarcă, izolările de câte unul în celula s'au înmulțit, devenind 
aproape generale. Plantoanele, atât în Zarcă și în celular, cât și 
în secţie și în fabrică (ateliere), au fost schimbate. A fost schim- 
bată deasemenea direcţia penitenciarului. In locul colonelului Ko- 
ller, a fos adus celebrul colonel Crăciun, lichidatorul partizanilor 


— 493 — 


—————€C 


i păgăraşului şi al rezistenţei din munţii Şi orasele din 
din munţii Făsâr Colonelul Crăciun era celebru prin Cruzimea 
sudul Transilvaniei. 
şi cinismul lui. Jă a fost complet sistată. In Zarcă, așa, zisul 

ga NE re nu avea în vedere decât scoaterea dinţilor 
«cabinet medical, e e amară şi o oarecare îngrijire a informa. 
administrarea tale Obloanele dela ferestre, care aveau mici 
torilor, a ge ă = au fost căptușite cu tablă. Limbajul gardienilor 
a e fost modificat. O mare parte din gardieni a fost 
înlocuită. In celule deţinuţii nu aveau 'voe nici să râdă nici să 
plângă nici să vorbească tare. Toate acestea indicau (0) schimbare 
totală, radicală, a regimului de până atunci, administraţia, îngri- 
jindu-se să facă foarte evidentă şi foarte simțită această schim. 
bare. Aproape toți deţinuţii, consideraţi vârfuri politice, au fost 
izolaţi cu un regim alimentar care 'să-i țină la limita vieții. La 
scurt timp numărul deceselor a început să crească. Din toate 'sec- 
țiile, zilnic ne parveneau știri despre moartea, unui cunoscut sau 
unui prieten. Din informaţiile 'plantoanelor reieșea că numărul 
deceselor a crescut până la 5-6 deţinuţi pe zi. "Toate aceste decese 
erau din cauza lipsei totale de asistență medicală, a, lipsei de! aer 
și a alimentaţiei slabe. Era vorba deci de un asasinat: planificaţ, 
In mod obișnuit, din Zarcă nu erai scos și dus la infirmerie decât 
cu două-trei zile inainte” de 'a muri. Au fost nenumărate cazuri 
de deținuți grav bolnavi, care au murit în Zarcă. Unul din aceștia, 
a fost avocatul Nicolae Pâslaru din Iași, cu tuberculoză. contrae- 
tată la minele de plumb''dela Baia Sprie, care-a murit/în urma 
unei hemoptizii în fața gardianului, fără să fie dus-1a; cabinetul 
medical. Numărul lor este mare, dar din izolarea în care-am. fost 
tot timpul, știrile ajungeau cu greutate rin diferite secţii, ca să 
poată fi difuzate. Asistența medicală funcționa: numai pentru con- 
damnaţii de drept comun; care în mod obișnuit erâu-eriminalii de 
rând, hoţii: și bandiții autentici, ! i e dadea 


yjas98 ibTR34D 


— 494 — 


2. GEORGE MANU 


Un timp îndelungat am stat deasupra celulei în care era izolat 
George Manu (profesor de' fizică nucleară la “Facultatea de 
Stiinţe din București ), cu 'care comunicam prin Morse, profesorul 
Manu fiind un «morsist» neîntrecut. George Manu a făcut tuber- 
culoză ganglionară,' diagnosticată de medicul oficial Balea. Me- 
dicul oficial nu putea indica un tratament decât cu avizul coman- 
dantului închisorii și al ofițerului politic. A doua zi după diagnos- 
ticarea, bolii, George Manu a fost chemat de comandantul peniten- 
ciarului, colonelul Crăciun, care i-a cerut o declarație de desoli- 
darizare de Horia. Sima și acțiunile acestuia din exil. George Manu 
a răspuns negativ la cererea colonelului și ca urmare a fost dus 
din nou în Zarcă. Relatarea acestui episod o am direct dela George 
Manu, cu care comunicam zilnic, cât am rămas deasupra celulei 
în care era izolat. 3 Ă . 

După două sau trei luni, același medic Balea îi diagnostichează 
tuberculoză pulmonară. A urmat din nou întrevederea cu colo- 
nelul Crăciun, condiționându-i tratamentul de o declarație E. 
sensul pomenit. George Manu, care nu era un om al iapă 
misurilor, răspunde din nou negativ, dar de această dată : pă 
iritat —răspunsul i-a fost mai dur. In aceeași zi, e abea 
primit-o strecurată, adică numai zeamă. Acest regim nt pa 
s'a prelungit pe o durată de câteva luni, astfel încât ară ina 
la scurt timp nu se mai ţinea pe picioare. Cu pi atei i 
țiile lui de geografie, istorie, engleză, filosofie, e a ca 
aceeaș febrilitate, fie prin Morse la zid, fie prin = niânziulbalaa 
de aţă, metodă inventată de el, nodul mare repre 


— 495 — 


e 


Invităm cititorii noștri să încerce să facă o 
singură frază pe Un fir de aţă atata si ie pai de efortul 
: ; estui cărturar, pe care le depunea, pentru salvarea, 
și 230 As uţilor, prin lecţiile sale, transcrise pe sute, pe mii 
ia ee aţă. pe unde şi-a putut procura George Manu această 
imensă cantitate de aţă, vă puteți intreba, dacă ţinem seama, de 
barbarele restricţii care erau impuse deţinuţilor. In Primul rând 
din propriii lui ciorapi! Intr'una din ierni lam observat printr'un 
mic orificiu al oblonului, la plimbare, fără ciorapi, prin nămeţii de 
zăpadă ai ţarcului. In fine, după încă un timpa două sau trei 
săptămâni, același medic Balea ii diagnostichează meninzită tu- 
berculoasă. In aceeași zi profesorul Manu este din nou chemat de 
colonelul Crăciun, care avea pe biroul său câteva flacoane de strep- 
tomicină, aureomicină și alte medicamente antibiotice occidentale. 
—Le vezi?, îl spune lui George Manu colonelul Crăciun; iată 
medicamentele care te pot salva. Privește-le, sunt numai medica- 
mente occidentale în care. aveţi. încredere voi! Dă-mi 'delaraţia 
şi te salvez! 1 bD sisM 
George Manu a răspuns și de această dată: NU... iso 
Acesta a fost ultimul lui răspuns, pentrucă la:scurt timp, după 
câteva zile, a fost internat la infirmerie cu câteva; ore''inainte 
de a muri. ) „loc R9TRDII 


nodul mic punctul. 


— 496 — 


3. 1958—UN NOU VAL DE ARESTĂRI 


h) 


Este foarte” greu să relatez faptele cronologic. Intratâta era 
de totală renunțarea noastră la viaţă, în condiția, pe care-o trăiam, 
incât faptul în sine acoperea timpul. De aceea nu știu sigur care 
mai era anul. Cred că spre 1957-1958. In 1958, insă, știu sigur că 
s'a petrecut o altă anomalie juridică. Toţi foștii deținuți care au 
avut pedepse mici și au fost eliberaţi, li s'au făcut noi procese şi 
au "primit noi condamnări, ajungând din nou de unde plecaseră 
pentru scurt timp':'Aiud, Gherla, Pitești, etc. Acei cărora nu li sa 
putut găsi niciun capăt de! acuzare au fost rearestați totuși, re- 
curgându-se dela caz la caz, la toate nelegiuirile posibile. Mulţi 
în lagăre 'sau condamnaţi pentru o anecdotă sau o glumă la o 
coadă de alimentară. Foarte mulți însă rearestaţi, dintre cei con: 
damnaţi și amnestiați de Mareșalul Antonescu în perioada 1941- 
1944. Acestora, li s'au anulat decretele de grațiere ale mareșalului 
Și au fost readuși să-și ispășească condamnarea dată de mare 
șal. Nu era o anomalie? Poate fi găsit, chiar într'o țară înapoiată 
africană, un caz asemănător? Cel care i-a condamnat, fusese con- 
damnat la, moarte și executat, iar pedepsele date de regimul aces 
tuia recunoscute ca juste, —nu însă și clemența lui. Cei mai 
mulţi dintre acești condamnaţi au avut pedepse până la 5 ani. 
Decretul de grațiere a fost dat în 1942 de Mareșalul Antonescu și 
anulat de comuniști în 1958, deci după 16 ani. Astfel, din nou 
lâgărele! și penitenciarele “au fost supra-aglomerate “de acest val 
de arestări: Cea mai niare parte dintre aceștia nu-și puteau pita 
noua lor' arestare, pentrucă nu li s'a comunicat absolut SA 
Primele explicaţii le-am: avut noi, cei din închisori, care am fo 


— 491 — 


i 


: pirourile de anchetă, care funcționau permanent în 
chemaţi la bi iarelor, unde, cercetaţi de ofiţeri de securitate 
iati pont e fost înștiințaţi că. aceste noui arestări au fost 


i, am i 
cane ata «reeducării prin care trebue să treacă absolut 
făcute 1 sa 


D ii comunismului». h | 
da ie it anului 1958, valurile de arestaţi ne-au inundat 
n 


cu ştiri din viaţa de afară și despre a E a a de care am 
fost total desprinși de 10 ani, mulţi co bizare j 

Cea mai mare parte a ştirilor care pătrunseseră până atunci, 
pe diferite căi, până la noi, au fost confirmate. O știre însă a tul- 
burat adânc masa deţinuţilor din Aiud: sinuciderea, profesorului 
1. E. Torouţiu și a soţiei sale. Nu atâta sinuciderea în sine, cât 
condiţia in care și-au curmat viața acești distinși cărturari buco- 
vineni. Iată cum ne-a fost relatată, (desigur prin Morse), această, 
tragedie. Profesorul Torouţiu și doamna au invitat prietenii. cei 
mai apropiaţi la o cină. Au fost circa 20; de persoane. După cină, 
până spre dimineaţă, discuţii academice despre. viața culturală 
şi literară a României. de! până la 23 August; 1944. La sfârșitul 
acestor discuţii, toți invitaţii fiind în jurul mesei, la locuința pro- 
fesorului, soții Torouţiu au băut câte un pahar cu otravă, au pus 
capul pe masă și s'au stins. Aceasta a fost, forma protestului aces- 
tor doi mari cărturari români: Această tulburătoare. veste: mi-a 
adus aminte de protestul profesorului Dragoș Protopescu, unul din 
cei mai mari shakespearologi ai noștri, profesor universitar, nu- 
velist, romanciar și gazetar, pe care-l întâlnisem în Piaţa Kogăl- 
niceanu, in August 1948. Acest arbitru al eleganţei, care. se îm: 
brăca numai la Londra, era într'o ţinută vestimentară. deplorabilă: 
Pantalonii bazonaţi, cămașa cu-un guler murdar... Il, zărisem, îl 
recunoscusem! și m'am; apropiat;-să-l salut. Mi-am, dat seama. că 
era covârșit de evenimentele zilei. 

—S'a terminat!, imi spune. Nu mai există nicio ieșire. Suntem 
vânduți, Sacrificaţi ! ral atu 

Apoi, ducând un deget la, gură: 

—Nu te-am. văzut,-nu' mai văzut ! La; revedere, rr 

j Ne-am depărtat indreptându-ne în pas egal,:dar: pe «cărări» 

diferite, spre -Calea Plevnei; 


In sita pia zile -aflu-că'-a fost arestat; pe:-Şoseaua. Kiseleff. 
entul: in care l-au prins, “și-a. tăiat: arterele» dela mâna 


stângă x 
a re lamă pe care o purta permanent asupra; lui. A fost 
ernat întrun; spital unde, sub pază, a fost. vindecat; 


i? . 


— 498: — 


E 


n A aa aa a 


La scurt timp după vindecare, agen 
ridice. In momentul în care ascenso 
nului unuia din etaje, și-a băgat 
capitat. 

Atât profesorul I. E. Torouţiu cât și rof 
popescu și-au folosit ultimile lor ierti. pepe po 
care au tânjit martirii dela Pitești și Gherla, a 


ţii securității au venit să-l 
rul trecea prin dreptul plafo- 
capul sub plafon și a fost de- 


Tot din știrile pe care le-au adus aceste valuri de noi arestați 
rezulta că în întregime intelectualitatea românească de vârf. se 
afla sub cheie. N'au scăpat decât cei care au făcut acţ de supunere. 
Ceilalţi, toţi arestați sau uciși sub diferite forme: dispăruți depe 
o plaje, dispăruţi de acasă, arestaţi şi dispăruți din închisoare, 
dispăruţi în drum spre o alimentară sau spre serviciu. In închisori, 
oriunde s'au aflat, la Aiud, la Sighetul Marmaţiei, la Canalul Du- 
nărea-Marea Neagră, sau în orice altă închisoare, au fost lichidaţi, 
sau li s'a. creiat condiţia să fie lichidaţi cu picătura. 


| 


4. INASPRIREA. TEROAREI 


Componența celulelor din Zarcă (unde mă aflam) era schim- 
bată des, născând fel de. fel de probleme deținuților, lipsiți cu 
desăvârșire! de orice altă activitate. Apar nume noui in această 
celebră; secţie : Petre Pandea, Augustin Bidianu, avocat Silber (din 
lotul Pătrășcanu), etc., etc. Era evident că se pregătea ceva. Presu- 
punerile noastre: noi loturi pentru noi lagăre de muncă. La scurt 
timp. însă, aceste ipoteze cad. Regimul penitenciar se iînăsprește 
cu măsuri dintre cele mai absurde. Una din aceste măsuri stupide, 
care trăda indiscutabil intenţia: de a ne imbolnăvi, a fost schim- 
barea hainelor «de iarnă» cu cele «de vară», incă din luna Martie, 
când în regiunea aceea frigul era foarte mare. Doar înghețurile 
cedau în această lună, puţin. 

Hainele vărgate, 'care erau făcute din deșeuri de lână, ne-au 
fost ridicate și ne-au dat haine de doc, foarte: subțiri și pantaloni 
scurţi. Suferințele deţinuţilor, în special ale celor bătrâni și bol- 
nevi, erau indescriptibile: Când se aducea mâncarea fierbinte, se 
închideau ferestrele, ca aburul mâncării să desmorțeașcă atmos- 
fera celulei. Chiardacă n'o 'desmorţea, ne da senzaţia că o des- 
morțește; Numărul reumaticilor anchilozaţi “se mărește repede, 14 
scurt țimp. In-Zarcă erau-rare celulele în care să nu fie cel puțin 
un deţinut; care nu.se putea; mișca din pat: Multă vreme, în celula 
alăturață, celulei mele, s'a.aflat un. deţinut; izolat, careși cz 
necesitățile pe el, în pat, pentrucă nu se putea mișca. Ep 
mâncare îi;era, dusă. la pat și Dumnezeu știe cum o tipi aită 
pe zi era adus un deținut de: drept comun care îl cu a afla 
situaţie a durat câteva săptămâni Și nimeni nu 4 si 


— 501 — 


———C 


it, întratâta a fost păstrat «secretul». 
pane A die mei sati —dispărând din Zarcă— a decedat 
La E pa mutat la un alt penitenciar. Dacă multe San 
erau demonstrative, cu intenţia de a a marea, iei a 
deţinuţilor, erau în schimb altele ada eau cu ao d ine 
intenția de a ucide. In această ultimă sii uaţie au ost foarte 
mulţi, printre care —cum am arătat în paginile anterioare— pro- 
fesorul de fizică nucleară dela Universitatea din București, Geor- 
ge Manu, avocatul Nicolae Pâslaru din Iași, scriitorul Constantin 
Gane (autorul celebrei monosrafii a lui Petre P. Carp şi celor trei 
volume din «Trecute vieţi de doamne și domnite» ), care, la vârsta 
de 90 de ani a fost izolat numai cu o pătură, pe cimentul umed 
al celulei din subsolul celularului, pentru o vină închipuită: ar fi 
vorbit la zid. 

Cu cât se înmulțeau svonurile. despre începerea, «reeducării» 
la Aiud, cu atât măsurile de teroare se 'inmulțeau și pedepsele 
deveneau mai inumane. Deţinutul nu avea voe să stea rezemat 
nici de zid nici de speteaza patului și nu avea deasemenea voa 
să doarmă. Această situație a "durat din 1958 "până în 1961-1962, 
când tactica a fost schimbată. In Zarcă, au apărut câţiva, dintre 
acei care deveniseră instrumentele principale ale” «reeducării» plă- 
nuită : Victor Biriș, Ion Victor Vojen, Pr. Dumitrescu-Borșa și încă 
vreo câţiva mai mărunți. Victor Biriș a fost plasat chiar în celula, 
alăturată celulei în care mă aflam și, desigur, convorbirile la zid 
erau frecvente și tolerate, spre surprinderea noastră, Victor Biriș 
se afla în celulă cu unul din conducătorii studențimii bucovinene, 
Filon Lauric, a cărui atitudine, în convorbirile 'cu mine (la zid), 
era bizară și care, până la urmă, a și” dispărut din Zarcă și din 
penitenciar, în mod tot; bizar. Cei numiți mai sus-erau mutaţi din 


celulă în celulă, dar; întotdeauna alături 'de' celulele care erau 
vizate. I i 


In această conjunctură penitenciară, înti'o' zi din “anii” 1960- 


1962, ușa, celulei mele se deschide și în prag au apărut câţiva co- 
lonei. dela București: Du 


pă "fastul cu'care'erau înconjurați, erau 
Crăciun se adresează unuia dintre ei: 
a are muncă silnică pe viață. 
inainte: dea se 'deschide ușa. In acel 
este procuror și acest lucru îmi părea 
rezultat din dialogul care a urmat. 


evident dela M.A.I, Colonelul 
— Tovarășe procuror, ăst 
Indicaţia putea, fi dată 
caz însă, nu mai aflam că 


portant, dupăcum a, 
Procurorul + 


—Cum te simţi? 

Eram anchilozat. Cu greu m'am ridica. 
făcut un pas. Intrebarea mi s'a părut Are i e cu greu am 

ă : i msecință am 
răspuns: 

—Bine! 

—Dece suferi? 

—Este inutil să vă răspund, pentrucă de 
tament medical și nu mi se dă! 

—Este în funcţie de dumneata tratamentul 
declaraţie de desolidarizare de Horia Sima Și trădătorii care acţi- 
vează în Occident și in aceeași zi ești internat în spital. 

—Domnule procuror, sunt deținut, am un număr și haină văr. 
gată. Prin urmare nu pot face niciun fel de politică, fiind scos, 
prin însăşi condiţia pe care o trăesc, în afara arenei politice. 
Oamenii politici au libertatea să se miște, să vorbească în piețele 
publice, să mărturisească ce convingeri au. Aci nu pot face niciun 
fel de politică, ci îmi execut o condamnare. 

—Dacă rămâi pe această poziție, vei muri aci! 

—Sunt pregătit pentru asta. 

—...şi nu mai ai mult... 

—Știu. 

—Ai un frate în închisoare? 

—Da! 

—Nu doi? 

Ultima întrebare m'a șocat. Pe cel de-al doilea frate îl văzusem 
la rejudecarea procesului. Prin urmare este posibil să fi fost din 
nou arestat. Intrebarea procurorului a rămas fără răspuns. Emoţia 
mea era puternică. ai și 

—Bagă de seamă !, imi mai spune procurorul și ușa se inchide. 
Apoi se deschide și același mă înștiințează: 

Da îi Gea a de tovarăsul colonel să staţi de vorbă! 


trei ani cer un tra- 


medical. Dă-ne g 


— 503 — 


5. ÎN FAȚA COLONELULUI: CRĂCIUN. CE NI SE CERE 


A doua zi, într'adevăr, colonelul Crăciun mă cheamă. Din ce- 
lulă —cum am mai spus— deținutul nu ieșea decât cu haina in 
cap, pentruca să nu vadă nimic și să nu fie văzut de nimeni. Nu-ţi 
era ingăduit să vezi decât vârful bocancilor. 

Distanţa dela Zarcă până in biroul colonelului Crăciun era 
de 'circa '300 m. Această distanță am parcurs-o, cred, într'o oră, 
în chinuri îngrozitoare. Ajunși, sunt introdus în biroul ministerial 
al colonelului: Pe masă un aparat de radio cu tranzistori, modern. 
Era o încântare numai să-l privesc. Alături, un televizor. Colonelul 
m'a invitat să stau jos pe un scaun lângă ușă, la mare distanță 
de biroul satrapului. M'a lăsat un timp să mă familiarizez cu mo- 
bilierul și să observ aparatele de radio și televizorul, care erau 
probabil aduse cu această intenţie. Apoi a urmat întrebarea obiș 
nuită: 

—Ce faci, domnule...? 

—Cum vedeţi, domnule colonel. 

—Păi eu văd un om voinic și în zeghe! 

—In zeghe, da! Dar voinic? Am făcut cred o oră din Zarcă până 
aci în faţa Dvs. 

—Dacă așa vrei, dumneata! 

Am tăcut. Apoi din nou colonelul: i 

—Domnule B., dă-mi un articol impotriva lui Emil Cioran ŞI 
ai cuvântul meu de onoare că într'o jumătate de oră dupăce mi-ai 
dat articolul ești cu bagajul în stradă. 

—Nu, domnule colonel! Un filosof nu poate fi atacat cu o de- 
claraţie. Și mai ales cu una dată în pușcărie. In afară de asta, 


— 505 — 


———————. CC 


ten, avem ani ai adolescenţei trăiţi împreună. Nu vă 
ăi iete: 
mi-a fost prieten, 


ici icol în acest sens. OO pa 
pot da a ţii că este unul din cei mai mari trădători? 
—Dar & 


ţii că Cioran este singurul român din străinătate care 
Dumneata vrea să vorbească românește și că își batjocorește 
nici nu ma 


patria? 
__Nu am de unde s 
petrece in camera de a 


ă stiu. Cu regimul Dvs penitenciar, nu știu 


£ lături. Cum să știu ce se petrece la 
ce 


09 a.3 3 = 
it spunem noi. Uite, îți creiem toate condiţiile. Te internăm 


în spital, pentrucă văd că ești cam bolnav Și te. miști cam greu, 
apoi îți dăm o cameră bună și mâncare bună să te intremezi şi 
acolo în camera aia să ne scrii articolul. Dacă mâine mi-l dai, 
mâine ești liber cu bagajul în stradă! Te chem mâine să-mi dai 
răspunsul. Gândeștete bine! Noi nu te: forțăm, dar. gândește-te 
bine! 

—Domnule colonel, vă dau răspunsul acum. Nu scriu niciun 
articol. 

—Aș putea să mă supăr, dar nu mă supăr. Noi suntem prea 
tari ca'să ne supărăm pe mofturile Dumitale. Du-te și ne revedem 
mâine, (Fiti 
A sunat. A venit plutonierul. M'a scos afară în sală, unde am 
așteptat un timp, timp în care am avut impresia; că plutonierul 
a reintrat în biroul colonelului... 


5 N 


6... CU UN! TURNĂTOR ÎN CELULĂ 


Dela colonel, nu am mai fost trimis în celula din Zarcă, ci 
direct în subsolul celularului, in grota pe care o cunoșteam. Re- 
gimul? Il știți! După două sau trei săptămâni am fost scos și dus 
tot în Zarcă și tot în camera din care fusesem luat cu haina în 
cap. Tot singur. După o zi sau două mi-a fost adus un «ajutor», 
întrucât niciuna din sarcinile de celulă nu le puteam face. «Aju- 
torul »era un târgoveţ din Năvodari (Dobrogea), inteligent, foarte 
evlavios, dar bine cunoscut ca delator, foarte priceput și foarte 
primejdios. Se numea Vasile Moldovan, sau Ion Moldovan —nu-mi 
amintesc bine. Dimineaţa și seara, acest Moldovan se așeza în 
genunchi, în tocul ușii, cu palmele împreunate înaintea gurii și 
tremurând, cu ochii închiși, își spunea «Tatăl nostru», apoi cânta 
«Fericirile» pentru iertarea păcatelor din timpul zilei. Plimbat din 
celulă în celulă, a reușit să cunoască toate vârfurile politice din 
Zarcă și în contact cu atâţia intelectuali, și-a insușit un voca- 
bular bogat și curat. Din câteva cuvinte, reușea să portretizeze 
exact pe oricare din oamenii cu care a stat. Odată sau de două 
ori pe săptămână, era mutat singur într'o celulă, unde primea re- 
compensa. eforturilor: o gamelă sau două de arpacaș. Suporta 
greu foamea și cred că numai din această cauză acceptase această 
îndeletnicire. Nu era singurul în această situație. Nichifor Crainic, 
care exalta cu poeziile sale, făcea și el astfel de servicii și nu 
rareori. Era, de notorietate această dedublare a poetului și pro- 
fesorului de mistică dela Facultatea de teologie din București, 
Nichifor Crainic. . 

Redu Mironovici și alți oameni politici din Zarcă au suferit 
din cauza acestei «slăbiciuni» a marelui poet. Radu Gyr mi-a po- 


— 507 — 


ăsau mari umbre în figura acestui om de 
ă. care a strălucit atât la catedră cât și în publicistica ro- 
Cuitur e si străină. Era și un retor de excepție. In vara anului 
SINA aflau in aceeași cameră, în celularul mare, Nichifor Oral. 
nic, profesorul Ion Petrovici și Radu Gyr. Ion Petrovici, bolnav 
, in de furuncule, propune să vorbească Crainic despre «bubele 


vestit episoade care 1 


și pl 


sfinţilor». Radu Gyr descria ziua aceea ca o zi liniștită și senină. 
«Soarele —povestea Radu Gyr— nu intrase printre zăbrele. Nichi- 
for Crainic a început gradat și a vorbit timp de două ore, sublim. 
Am uitat realmente că suntem într'o celulă de inchisoare. Ne des- 
prinsesem depe pământ». 

Ce va reţine istoria? 


— 508; — 


1.:'0 ARMĂ DE ASASINARE LENTĂ: ȘTRESUL 


Spuneam mai sus că eram în celulă cu primejdiosul informator 
Moldovan. ) 8 91591 i isrtărns 

Intruna-din'zile simțim'pe coridor mișcare mare de deținuți, 
dela o celulă la alta: In'aceste imprejurări, prima grije a deținu- 
tului era să se controleze dacă nu are ceva interzis. Adică, un 
ac sau un bețigaș sau un nasture, un petec, orice i-ar putea atrage 
o izolare. Pentrucă aceste mișcări presupuneau de obiceiu o per- 
chiziţie. Aceste perchiziţii puteau fi și de două ori pe zi sau de 
două ori pe săptămână. Nu se putea săsi într'o celulă, cu secretul 
și stricteţea, care domneau mai ales în Zarcă, nici pistol nici ziare 
nici creioane, pentrucă era o imposibilitate să pătrundă cineva 
prin cele trei porţi, cu cea din Zarcă patru. Chiar gardienii erau 
uneori perchiziţionaţi, atât la intrare cât şi la ieșire, în prezența 
ofițerului politic. In toate celulele prin care am trecut de-alungul 
anilor, am observat, în așteptarea perchiziţiei, aceeași stare de 
spirit a deţinuţilor. O îngrijorare maximă, cu pulsul accelerat 
și vocea, tremurată, căutând tot timpul ceva, până la deschiderea 
ușii, care ar putea constitui motiv de sancțiune. Așteptând plu- 
tonul de gardieni să pătrundă în celulă, căutai să ascunzi zile 
chiar dacă nu aveai ce ascunde. Nu am întâlnit un singur deținut, 
cu excepția celor veniți din prizonieratul rusesc, care să că 
niștit în aşteptarea perchiziției. In celulă, asupră lui, ee 
nu avea decât hainele vărgate sau cele de doc, un rând i a 

i ge , i. Uneori și câte-o 
buri, bocancii și o pereche sau două de ciorapi. i a at 

Seci i sp întrebat și noi 
batistă. Atunci —vă puteți întreba, cum ne-am alculat: stre- 
ce rost aveau aceste perchiziţii? Unul singur, bine C Să 


a ML e mat 


o 


sul. Această acţiune era perfect stu Alei iara 
j i arterială, adică diminuarea calibrului vaselor san- 
Vasoconstricţia a ima consecință, Cu urmări în timp. dezas- 
guine. Aceasta €1% Iu. Au fost deţinuţi care la deschiderea 
ipupase pe cniziție au căzut din picioare și au murit. Intr 
ușii pentru peretii i-i erau barbare. In primul rând pentru fa 

adevăr aceste perchizții erau ! i ere ih 
tul că in inactivitatea și liniștea permanentă în care trăiai tot 
timpul, pătrundeau în celula de patru deţinuţi 6-7 gardieni, care 
te căutau și în anus. Aceasta constituia un ŞOC puternic: Perso- 
nalitatea cu care trăiai în intimitate, era violentată în.așa mă- 
sură incât aveai sensația că un organ esenţial al corpului îți este 
răpit, că erai injumătăţit. In plan secundar, trupurile noastre atâţ 
de slăbite, existând la limita vieţii, aveau reflexe ciudate, reacțio- 
nau dincolo de voința noastră, pentrucă știam că aceste perchi- 
ziţii se soldau cu sancțiuni severe, care adesea au dus deținuții 
la. mormânt. Numărul deţinuţilor care au decedat în urma acestor 
perchiziţii și sancţiuni nu poate fi cunoscut. Acesta era și rostul 
acestor inumane ingerinţe în'viața' și așa mereu chinuită a dei: 
nutului. 19 Ala 


— 510 — 


8. ÎNTÂLNIREA CU. PETRE PANDREA 


Revenit in celulă, la scurt timp după o izolare, este adus în 
celula în care mă aflam, unul din artizanii loviturii dela 23 August 
1944; Petre Pandrea. Un om-plăcut,. Inţeligent și cu o vastă cul- 
tură. Ii-plăcea să se numească «un mandarin». «Eu sunt un man- 
darin care a trecut prin toate experiențele», imi spunea adesea. 

—Chiar și prin experienţa gogo-cuzistă, zic eu. 

A tăcut jenat și l-am menajat,. 

Petre Pandrea și-a făcut studiile juridice și filosofia, la Berlin, 
unde a luat și doctoratul. In timpul studenției a cunoscut: pe 
Gheorghe Dimitrov, al cărui secretar a fost mai târziu. Pe atunci 
Dimitrov era secretarul general al Kominternului. Petre Pandrea 
era căsătorit cu sora lui Lucrețiu Pătrășcanu. Așa se și explică 
participarea lui la sinistrul act dela 23 August. Pretextul sub care 
fusese arestata; fost un manuscris; care i-a fost găsit la o perchi- 
ziţie, intitulat: «Helvetizarea României». In acest studiu, preco- 
niza 'o- politică asemănătoare. celei formulată de Dimitrov, prin 
federalizarea Balkanilor, care până-la urmă i-a adus răpirea din 
Bulgaria, și asasinarea în U.R.S.S. In realitate, inrudirea cu Pă- 
trășcanu, credea: Petre. Pandrea, era motivul-real. 

"Viaţa cu el în celulă era plăcută. Totdeauna în vervă, SPAISRi 
în expuneri, cu humor atunci când trebuia: și demn în raporturile 
cu administraţia, Niciodată nu l-am văzut, ca și pe Ion Lugoșianu, 
intinzând mâna, după un supliment de mâncare, sau căutând vorbe 
dulcege. cu: gardienii: Călătorise mult, văzuse; mult; citise mult și 
nu era sgârcit în a-și mărturisi experiențele intelectuale personale, 


cu cea mai perfectă modestie. Era totuși un om inegal și uneori 


— 51 — 


ele politice și în modul în care înțelegea 
:, plem 


ictoriu | ş h 
contradict ste robleme petre Pandrea avea una și aceeași 


care voiu călători vreau să am o carte 

amantanul SE petre Pandrea, European. Adesea îmi 
tea ea: amicală, cum s 

Prnzi e a, e explică 

ea: E & tr'o convorbiri ă 

spun ine, îi Se sinistrul act dela 23 August 19449 

sea spus cineva, care a stat in celulă cu 

i intrebat cum a fost posibil ca marele 

Î țiunea unui cuzist de talia 


aia ci d A 
de vizită pe: sunt oltean Și € 


Istrate Micescu, a 

Istrate Micescu Să : 

lui Nichifor Robu. RE 

e zi , 

—La toate e garsitare și până astăzi, am fost primul. Chiar 
narea stu 


1 alla 

rostologie! : sic 

și la sarii aș-putea spune același lucru. Am făcut-o de 
A T 


pna corectitudinea și intransigența lui 

bună credinţă” Și ui E goapelatăt decuștzoșii baţi simplu 
Lucrețiu Nu ET i ee rimio:de făcut:-Dar săiștii; căbige) mine 
i A datei vojen. Am auzit că 'Vojen are'oi cameră spe- 
Sie regim alimentar 'special, "unde scrie, scrie/şi Liar serie, 
impotriva lui Corneliu Codreanu și a lui Horia Sima, Nu știtv/ce 
serie, dat scrie impotriva lor numai ca. să iasă din pușcărie: Dacă 'se 
va întâmplă ce. se prevede, eu vă voiu apăra. Dar-vă voiu' apără 
cu adevărul. Plahează asupra legionarilor o mare: acuzație. Aceea 
că la abator, la rebeliune, au ucis evrei și i-au agăţat în cârlige. 
Ei bine, nu este adevărat și asta o spune Petre Pandrea, un adver- 
sar'care'v'a fost adversar și vă este incă. Am făcut parte dintr'o 
comisie internaţională 'de ziariști englezi, francezi. şi americani, 
care a făcut chiar în ziua/aceea o 'anchetă la abator. Nu am găsit 
niciun evreu agăţat în cârlige, dar ar găsit unul ucis nu departe 
de abator, care â fost adus: depe stradă, unde a; fost ucis și băgat 
intr'o gură de canal. Cine La ucis? Nu: se puţea, ști, dar bănuelile 
Pai a unei bande de țigani, care operau în' acele! zile de 
inticai Sete mima Astăzi este uşor 'să'16 dea toată lumea 
cu adevărul, nu i a nu pot vorbi. Eu 'vă voiu'apăra. Dar eu 
are un regim et i Și popa Borșa despre! care am auzit E 
Și iar scrie, despre E) altei lui Vojen şi care și el scrie; scrie 
in Spania și despre minciunile care 


— 51 — 


le-a scris la indemnul lui Corneliu Codrean: 
pe atunci. Corneliu Codreanu a fost un ro 
Iar Mişcarea legionară a fost o mișcare 
următor va fi al socialismului. 

—Comunismul, așa cum îl constaţi, este tot una cu socialismul? 

—Nu! Nu! Comunismul așa cum îl constat este o boală. Este 
o oroare. Dar nici naționalismul M.L,. nu-l admit. V'am spus că 
sunt un adversar al M.L., dar dacă sunt întrebat sau sunt în 
situaţia de a vorbi, nu mă pot preta la minciuni. Eu vă apăr, dacă 
se va pune problema. 

In timpul acestei convieţuiri în celulă cu Petre Pandrea, mi-a 
povestit întâlnirea cu Arghezi, insoțit de Chișinevschi și Miron 
Constantinescu, pe care am relatat-o în primele pagini ale cărții. 

Petre Pandrea, din cauza detenţiei de după debarcarea Anei 
Pauker-Vasile Luca-Teohari Georgescu, manifesta, simpatie pentru 
aceștia. A întreţinut raporturi excelente în special cu Ana Pauker, 
pentru a cărei inteligență avea elogii. Povestea despre rafinamen- 
tul ei artistic și despre extraordinarele ei comori de artă ce le 
acumulase după instalarea la putere, în marile funcții comuniste 
și de stat. 

—Ai mai întâlnit-o?, l-am intrebat. 

—Da! Am întâlnit-o dupăce a ieșit din închisoare. Era într'o 
iarnă. Imbrăcată într'o haină de astrahan soioasă, tremura toa- 
tă de frig. Văzându-mă mi-a căzut în brațe și mi-a spus plângând: 
«Ceeace trăim, este o revoluție murdară». 

Povestea această scenă cu o adâncă compătimire. Era evident 
impresionat de tragedia satrapului anilor 1944-1952. 

După câteva săptămâni, a fost ridicat din celula mea și nu 
am mai aflat nimic, câteva luni, despre el. După un timp pe care 
imi este greu să-l precisez, i-am auzit vocea tare, într'o dispută cu 
gardianul. Cred că era la parterre-ul Zarcii. Deasemenea îmi era 
sreu să disting în intregime discuţia, dar era clar că protesta 
impotriva faptului că-l ținea desbrăcat în plină iarnă și fără foc. 
De unde am tras concluzia că, interogat asupra discuțiilor noastre, 
Petre Pandrea a fost așa cum mi se păruse a fi, adică un om de 
onoare. Administraţia scontase pe deosebirile fundamentale de 
poziții politice între doi, şi, probabil, pe un eventual conflict. 
Ceeace nu s'a întâmplat. Multă vreme am auzit glasul lui Petre 
Pandrea în aceeași celulă, cu aceleași proteste. Apoi a dispărut. 


u, într'o carte tipărită 
mantic, A fost un visător. 
de sfârșit de veac. Veacul 


— 513 — 


9. ȘTEFAN VLĂDOIANU 


Stirile care ne parveneau dela cei care erau aduși cu regim de 
pedeapsă din celular în Zarcă, indicau înăsprirea măsurilor «de 
disciplină», în toată închisoarea. Printre ulțirnii sosiți la acea dată 
în Zarcă, era și Ştefan Vlădoianu, originar din Constanța. Intrat 
în închisoare 'pe când era, adolescent în 1941, după 20 ani de de 
tenţie era aproape 'orb, complet chel, dar cu un surprinzător dina- 
mism lăuntric: Ştefan Vlădoianu învățase limba, franceză în închi- 
soare și devenise unul din cei mai buni traducători din Baudelaire 
şi Rimbaud. Poeziile sale originale au reținut atenția lui Radu Gyr 
și Nichifor Crainic, care lau numit «un mare poet». Nichifor 
Crainic a afirmat că traducerea lui Ștefan Vlădoianu a sonetelor 
lui Baudelaire depășesc tot ce sa tradus până atunci. Ștefan 
Vlădoianu își făcuse în perioada anilor 1941-1945, o cultură gene- 
rală, depășind cu mult media informaţiilor și culturii unui pro- 
îesor de liceu. 

Discret și modest, împărtășea, poemele sale oricui le cerea și 
putea, sta, de vorbă ore în șir despre poezie sau recitând poezii, 
fără să manifeste nicio oboseală. Ca și Radu Gyr și Nichifor Crai- 
nic, scria poeziile... în memorie, pentrucă din anul 1948, în închi 
sorile «progresiștilor» comuniști, cum este bine știut, creionul, hâr- 
tia și cartea, erau total prohibite. : 

Mi-l amintesc pe acest excepțional om, Ștefan Vlădoianu, sau 
Fany Vlădoianu cum îi spuneau prietenii, ca pe unul din cei za 
delicaţi dintre deţinuţi. La mina de plumb dela Baia i tts e 
am fost împreună doi ani, era gata 
dios loc de muncă, pentru a ajuta pe unu 
bolnav, cutoatecă chiar la lumina zilei se 


să intervină în cel mai primej- 
1 mai tânăr sau pe altul 
descurea greu din cauza 


= 519: = 


——————— CC 


ţ ce-am sosit dela penitenciar, 
ărului să i se dea voe să ceară ochelari 
erea, cu explicația și promisiunea, 

Ara, singur, după primele luni de muncă. Timp 
că își va putea cump ile i-au fost refuzate. Galeriile intunecoase 
de doi ani, toate cereri Sup doi ani de muncă subterană, 


& : a ve FE 3 
le eta ZI T : + niciun cent, fiind expediat la Aiud 
Ştefan Vlădolă: 


i ină, imedia 
ochilor. Lă intrarea te im 
a cerut comandantului lag = 
de-acasă. I-a fost refuzată C 


primi 


in E i Vlădoianu ne-a parvenit știrea ( prin Morse) că 
se pregătesc eliberări condiţionate și că in gi peniten- 
ciarului sunt internaţi deţinuţii care ar urma să se elibereze în 
urma declaraţiilor de desolidarizare de Horia Sima, Și acţiunile 
sale din exil. Tot Ştefan Vlădoianu ne-a adus o ştire considerată 
de noi extraordinară și în același timp bizară: ofițeri superiori: din 
Ministerul de Interne aduc elogii voalate, dar elogii, Mișcării Le: 
gionare. Era, 0 ştire: care întradevăr spunea mult, dar totul ne 
părea inexplicabil. Luni de zile am fost toți, cei din Zarcă, agitaţi 
de această ştire neverosimilă, știut fiind. că Mișcarea legionară 
era inamicul numărul 1 al comuniștilor. Ne părea cu atât mai 
incredibilă cu cât în zeci de anchete ni s'a cerut. desolidarizarea 
de Horia Sima și acţiunile sale din exil. Cu atât mai incredibilă 
cu cât însuși profesorul George Manu-plătise cu viața, nu de mult, 
refuzul de a da o-astfel de declaraţie. 


—- 516: — 


10. ANCHETE... ANCHETE 


Dar iată că într'o dimineață, către orele 12, sunt dus la birou- 
rile: de anchetă amenajate lângă biroul comandantului închisorii. 
In birou, împotriva obiceiului ca deţinutul să aștepte apariția ofi- 
țerului anchetator, găsesc doi ofițeri așezați la două mese diferite, 
așteptându-mă. Masa anchetatului, lipsă. Scaunul însă «prezent». 
M'am liniștit spunându-mi: o conversaţie. 

Unul din ofițeri se scoală depe scaun și-mi întinde mâna, apoi 
mă invită să-mi apropiu scaunul de masa lui. Era deci clar, o re 
gisare. 

=—Domnule 'B:, dumneata știi ce se petrece în lume? 

—Nu știu, domnule anchetator! De unde să știu? Sunt de cele 
mai multe ori singur și din când în când cu informatorii Dys. lar 
informatorii- Dvs nu spun decât ce le ordonați Dvs să-mi spună. 
Stiind' aceasta, niciodată nu cred ce spun ei, ci invers. 

=Din'tot: ce-aţi lăsat Dvs când aţi intrat în inchisoare, nimic 
nu: mai regăsiți mâine, dacă vă veţi elibera. Totul s'a schimbat. 
Chiar:în' Mișcarea legionară s'au schimbat multe. Să nu te miri 
dacă Horia Sima va fi condamnat mâine-poimâine chiar de Miș- 
carea, legionară —pentrucă vremurile sau schimbat. S'au găsit 
capete luminate care îi dau alt curs! 

—Domnule anchetator, atâta timp cât sunt în închisoare cu 
câteva condamnări de muncă silnică pe viață, nu mă interesea- 
ză nimic. Imi execut un mandat și atâta tot. 

"Şi dacă te invităm să ieși din inchisoare, ai să refuzi? 
„—Nu!, nu am'să refuz! e 

—Da, dar nu te invităm să ieși afară ca să te opui din nou 

clasei muncitoare 'și să te apuci din nou să faci organizații împa- 


— 511 — 


triva noastră. Noi avem nevoe de o garanţie! Care este această 
TiV : 


garanţie? 
—Spuneţi-mi Dys care ar 


v'o pot da! î A : ă 
E ala este o înfierare a lui Horia Sima și a tuturor celor 


din exil, care uneltesc împotriva patriei noastre ! 

— Domnule anchetator, Dvs confundați patria cu partidul. Pa- 
tria și partidul comunist nu sunt unul și același lucru. In ce-l pri- 
vește pe Horia Sima, nu am nicio legătură cu el, dar știu că 1eri, 
cauza tuturor relelor era Corneliu Codreanu. Astăzi este Horia 
Sima. Adversarilor Mișcării legionare nu le-au plăcut niciodată 
şefii. Atacul principal îl dau întotdeauna, împotriva șefilor. 

—Şetul Mișcării legionare nu mai este Horia Sima! 

—Perfect ! Atunci de ce-mi cereți să mă desolidarizez, de ceva ce 
nu există? Dece nu-mi cereți să mă desolidarizez de cine. este 
astăzi șeful M.I..? 

—Dumneata vrei să știi prea multe, dar noi îți spunem atât cât 
trebue-să știi... c 

Cel de-al doilea, ofițer sfârșește această convorbire cu o apos- 
trofă, schimbând și subiectul: 

—Noi nu am venit să discutăm în contradictoriu cu Dta. Scopul 
prezenței Dtale în fața noastră este altul. Să ne spui Dta care era 
componența consiliului de administraţie: al ziarului «Buna Ves- 
tire». 

—Presupun că aveţi toate datele pentru o informaţie atât de 
neinsemnată, dar iată-le: Președintele consiliului de administraţie 
era profesorul universitar Mihail Manoilescu. “Profesorul: Manoi- 
lescu nu era legionar. Avea, partidul dsale. Membrii consiliului de 
administraţe erau după câte știu, doamna, Manoilescu, Alexandru 
Livezeanu, Nicolae Ilieșiu, poate și Grigore Manoilescu. Cu'excepţia 
lui Grigore Manoilescu, niciunul: nu: era legionar. â 

—Dar Dragoș Protopopescu? 

—Dragoș Protopopescu a fost directorul “ziarului ca şi 'Toma 
E aaa niciunul nici celălalt nu au fost legionari, nu erau 
î iul de administraţie. Erau salariați, figurâu pe statele 

e plată. : ca îi 

— Dar Grigore Manoilescu, Horia Stamati și Constantin Noica? 
u v'am spus, dar Horia Stamatu și Cons- 
Lica şi mine. Horia Stamatu a fost prim 
ui Constantin Noica, iar eu am fost 'se- 


putea fi garanţia și eu vă spun dacă 


tantin Noica erau salariaţ, 
redactor după plecarea l 


= 518 — 


istrația, care era condusă de Li ; 
i spe fixa linia gazetei? oi Și Ilieșu 

—Ce fel de linie? 

—Ce să scrie, ce să nu se scrie, cum să 

— Articolele date de redactorii ziarului mergeau de multe ori 
direct la tipografie, “iar secţia linotypurilor intreba redarti ri 
telefon ce literă să-i dea. Deci nu le citea nimeni. Fiecare îmi 
fiecare articlier, răspundea de ce scrie, iar. redactorii aveau stai 
tări politice foarte diferite, incepând cu Mihail Manoilescu și stâr. 
şind —de exemplu— cu Toma Vlădescu și 'Drâgoș Vrânceanu. In 
redacția ziarului, erau oameni care nu aveau nicio apartenență 
politică, dar veneau la noi la «Buna Vestire »toemai pentrucă 
puteau scrie ce voiau. Acesta este adevărul pe care Dvs, crescuţi 
într'o altă mentalitate, nu sunteţi în stare să-l credeți. 

— Domnule B. nu intinde coarda. Tine seamă'că ești deținut! 

— Sunt deținut și: nu uit deloc această realitate. Deaceea  răs- 
pund astfel ca să nu existe echivoc. 

Primul ofițer cu care am stat de vorbă întrerupe la rându-i 
discuția și mă întreabă pe un ton aparent binevoitor și prietenesc: 

— Deci Dumneata preferi să rămâi în inchisoare! 

—Nu! Nu prefer să rămân în inchisoare, ci să ies din închi- 
soare. Prefer viața firească, liberă, pentrucă omul este făcut să 
fie liber nu înlănţuit. Dar liber fără nicio condiţie. Imi cereți 
declaraţii. Nu dau nicio declarație de nicio natură. 

—Ce ai de gând să faci dacă ieși afară? 

—In primul rând să citesc. Să citesc cât mai mult. Apoi să scriu. 

—Să scrii împotriva regimului nostru comunist? a 

—Da, dacă nu am cenzură și se poate scrie, aș scrie împotriva 
Dvs. Nu împotriva oamenilor, ci impotriva sistemului. 

—Atunci intri din nou la închisoare. 

—Dacă am libertatea să scriu dece să intru din nou? Mă e 
de o libertate care mi-o acordă legea, adică aceea de a pata 
ochii mei, a constata și a mă manifesta conform pa a zi 

—Ce e aia conștiința dumitale? Dumneata trebue să ai 0 
tiință socialistă ! i 

—Ar trebui să vă întreb eu ce e al 
Conștiinţa este individuală. Este sentimentul perso 


se scrie? 


? 
conștiință socialistă»? 
udă nal al înda 


— 519: — 


su : ităţii rezultat din procesele care s'au petrecut cu 
E aa IE care au operat asupra propriei mele existenţe. 

—Mai ai fraţi în închisoare? | 

__Mai am. Unul a fost în închisoare. Deasemenea surorile mele. 
Unul este încă. ee ) 

—Deci toată familia este împotriva clasei muncitoare. 

__Nu recunosc a exista o clasă muncitorească. Aţi inventat-o 
Dvs și vorbiţi în numele acestei clase fictive ca să apăraţi niște 
interese străine. 

Care sunt aceste interese străine? Ale cui interese? 

—Nu vă răspund la această intrebare, pentrucă Dvs știți foarte 
bine care sunt și ale cui sunt; 

—Și zici că ai un frate în închisoare. Nu doi? 

Pentru a doua oară, într'un răstimp! scurt, mi se: vorbeşte 'de 
«al doilea frate» în inchisoare. Prin urmare este arestat și Mihai. 

—Da,!, zic pentru a curma discuția. 

—Bine! Du-te! 

A sunat! A venit plutonierul ! Haâina'n cap... Restul îl știți din 
paginile precedente. 


— 520 — 


11. DESGHEȚUL ÎN ZARCĂ 


După câteva luni dela 'agitaţiile pomenite mai inainte, spre 
marea mea surprindere; sunt chemat la vizita medicală, fără să 
fi cerut. Această: vizită medicală o făcea doamna doctor Balea, 
care auzind gardianul că mă grăbea, in drum Spre cabinetul me 
dical, din nou spre marea mea mirare, îl dojenește : 

—Lăsaţi-l în pace, nu-l chinuiți! Naveţi milă? Nu vedeți: că 
abia se mai poate mișca? 

Doamna Balea mă cercetează cu atenție. La sfârșitul: consul: 
tului, îi spune gardianului, care a fost prezent tot timpul: 

—Trebue- internat! N'am ce-i face aici! i 

Intr'adevăr sunt internat la infirmeria penitenciarului chiar 
a doua; zi, unde găsesc câțiva: deținuți de talie, care până atunci 
nu se bucuraseră —ca și mine—'de nicio atenţie medicală. Ciudat 
era că nu toţi erau grav bolnavi. Adică, erau oameni care se puteau 
mișca singuri. Acest fapt constituia un nou indiciu că se mergea 
spre o eliberare. | 

După 'o“lună “de tratament, puteam urca: și cobori scările 
singur. Până atunci eram purtat sau pe targă său în spinarea unor 
deținuți” de drept comun. ri side 

Ii” fine; tratamentul dând rezultate; sunt din nou expediat in 
Zarcă, din:nou singur; Regimul a fost schimbat brusc. iara 
din nou. direct într'o' condiţie de pedeapsă. Dar în rea 
care s'au bucurat de un tratament: m 
Spital, au fost Radu Gyr și Nichifor Craini 
o umbră de om, iar Nichifor Orainic, fără 
foarte slăbit din cauza subnutriției. 


ai indelungat, rămânând în 
c. Radu Gyr era numai 
să fie grav bolnav, era 


— 521 — 


_—.—.—.—.— 


„i unul care trecea aproape complet neobservaţ, 

Dintre vârfuri» uneau toţi lui Radu Mironovici. Bădia nu se 
era Bădia, CU | ir dacă o făcea uneori, o făcea cu o discreţie 
văita, nu pile se situase pe o poziție imbatabilă. La toate 
remarcabilă. 2 inistrațiel, răspunsul i-a fost un NU categoric, 
mape EEE dinţi. Dupăce rostea acest NU, lăsa capul în jos, 
dar spus 


natia greu de știut ce se petrecea cu fiecare în ii cu Loca» 

: din Zarcă. Dar 0 veste dintre cele care ne-au putut parveni, 
carlige t pe toţi. Ioan Victor Vojen, maestrul ceremoniilor de 
td zei fost ambasador în Italia, după un regim excepțional 
mec i avut nu știam pe unde, poate în spital, poate la așa 
zisa «secție», și dupăce a dat mai mult decât ceruse administraţia, 
în discreditarea trecutului său şi al altora, dupăce a punct 
declaraţiei, a fost luat din camera cu regimul preferenţial și în 
loc să fie dus la poartă cu bagajul, pentru eliberare, a fost dus în 
Zarcă. Nemulțumirea sa era profundă! Se visa cu bagajul în tren 
si s'a trezit, dintr'odată, pe o saltea de paie, și-atâta tot! Cei cu 
care era în această celulă deprimantă, povesteau că Puiu Vojen 
le repeta necontenit : 

—'Trebue să fie o greșeală. Gardianul n'a inţeles! In loc să fiu 
dus să-mi iau bagâjul, m'au adus în Zarca. Este imposibil! Ma- 
gazia de bagaje este aici, in fața Zarcii! Cred că m'au adus ca 
să mă imbrac! Doar colonelul și-a dat cuvântul de onoare că, la 
sfârșitul declarației, mă eliberează. 

Zilele treceau și Puiu Vojen nu se elibera. Nu numai că nu se 
elibera, dar regimul lui alimentar era mai rău decât al celorlalți. 
In cinismul lui, colonelul Crăciun se folosea de astfel de oameni, 
dar le și sancţiona —cum să spun— 'slăbiciunile,-ceeace de 
sa a ea lichelism. Pentrucă toţi așii acestor cesiuni, fie- 
tmapici Fate el adus o mare contribuție la opera adminis- 
ai E a tel i: ică». Deci, nu pentrucă erau majoritari! Dir 
ci ein si SE era foarte mic, dar erau nume cu acoperirea 
jorităţi, Ei Sc omoala să vorbească în numele imensei mar 
politici înalte. Nu nume își justificau 'cesiunile în numele unei 

„i Mal rezistau la temperatura cu care își trăiseră 


convingerile: in tinere i 
a lui Corneliu coiea le la” adăpostul 'covârșitoarei personalități 


rezistau mai ales ș „Care gândea și respira pentru ei, și nu 
moartea. Erau ma turla care le-o oferea singura perspectivă : 
ți și lipsiţi de o autentică personalitate, încer- 


— 522 — 


N 


/ 


5 Pie 


când astfel să se salveze, pentru a trăi liberi, în 
misurilor. Interpelând câțiva dintre cei ce depuneau armele, pri- 
meam răspunsuri dintre cele mai stranii: «Corneliu Codreanu n'a 
ştiut să facă politică !», «Codreanu ar fi făcut mai bine să intre 
întrun ordin călugăresc !», «Codreanu era, prizonierul misticului 
Moţa!», «Codreanu n'a cunoscut forța comuniștilor !», ş.amd. 
Ajuns în Occident în 1977, am auzit în rândurile unor oameni 
cu trecut de luptă, cam aceleași justificări pentru cesiunile pe 
care le făceau în fața, mai marilor de aci. Fenomenul era, același. 
Deosebirile erau de nuanță. Dar și condiţiile pe care le-au trăit 
cei din lumea liberă au fost fundamental altele. Deci, în lumea 
liberă, acceptau pe Corneliu Codreanu și-l afișau patetic în con- 
ciliabule și nu este de mirare, pentrucă îl acceptau și adversarii 
de ieri a M.L., dar contestau ordinea M.L,., care în trecut a determi- 
nat marea ei forță. Ascultând pe unul și pe altul, am ajuns la con- 
cluzia că cei din lumea liberă, dacă erau în ingrozitoarele închisori 
comuniste, făceau cel puţin acelaș lucru pe care l-au făcut cei 
din închisori, iar cei de acolo, dacă s'ar fi aflat departe de cleștele 
«atelierelor psihologice», ar fi făcut întomai ceeace au făcut cei 
de aici. Nicio rațiune, oricât ar fi de «cuminte», nu poate conduce 
la o altă concluzie. La strâmtoare, au acționat și unii și alții, 
oarecum asemănător și, în orice caz, cu aceleași consecințe. 


tr'o lume a compro- 


— 523 — 


12. DOCTORUL AUREL MARIN 


Dar iată că intro, seară, (niciodată nu erau vizite medicale 
seara!) sunt din nou scos la vizita medicală, din nou fără so fi 
cerut. 

In celula dela, parterul din Zarcă, unde se făceau in mod obiș- 
nuit vizitele medicale, medicul inchisorii, doctorul Balea, soțul 
doamnei Balea, despre care am vorbit, cu un deținut în halat alb, 
pe care l-am bănuit a fi medicul ORIrist Aurel Marin. Auzisem 
că Aurel Marin, condamnat la moarte pentru un caiet de poezii 
ale lui Radu Gyr, pe care i-l dăduse Marieta Sadova să-l ducă 
la Paris, (cu ocazia unui congres medicâl), se afla la Aiud, dupăce 
i se comutase pedeapsa in muncă silnică pe viaţă. Faima pe care 
0''avea Aurel Marin în această specialitate trecuse de mult era- 
niţele. Era 'o autoritate! 

Doctorul Balea, care era chirurg, dar nu ORL, își pune oglinda 
pe frunte şi priveşte în urechea interioară. Cum am mai Spus, Su- 
feream 'de otită! medie lsupurată, cu colesteatom diagnosticat la 
spitalul penitenciar Văcărești. Boala mea era nu numai netratată, 
cum desemenea am mai spus, dar ținută într'o totală lipsă de 
igienă. La izolările repetate şi îndeluneate, gulerul cămâșii mi 5 
scorojea de puroiul prelins, pe care nu-l puteam Opri pi pe 
măcar; pentrucă mâna nu putea fi spălată cu S*P scai a 
zenţa lui Aurel Marin'erâ pentru mine'0 speranță, în grava € 
luţie a bolii. po 5 ea o 

La spitalul Văcărești, doctorul Schor, care mi-a paie 
colesteatomul,.n'a avut curajul să-l opereze, piatra) re 
o răspundere, cum mi-a spus de atâtea on- 


— 525) — 


———— O 


——— 


insemnează un colesteatom? —mă întreba 
i de studenţi care n'au văzut un colesteatom 


decât în desene, 
mult de zece ani 
acest punct de Vede 
Acest pronostic îl 
In timp ce doctorul 


„» 

ad doctorul Schor în 1956 sau 1957. 
Balea imi privea urechea, îi spun: 

__Domnule doctor, am auzit că in Aiud se Da medicul Aure] 
Marii! specialist ORI Nu pot fi văzut de. el 

e Tata pe Aurel Marin în acest timp, lasă capul în jos, Apoi, 
la scurt timp, doctorul Balea părăsește celula in care eram con- 
sultat şi —spre uimirea mea— rămân cu Aurel Marin, pentru 
mult timp. Timp în care am putut sta de vorbă deschis. Cu dex- 
teritate, Aurel Marin imi umpluse buzunarele cu vitamine, soptin- 
du-mi de eliberările care se pregătesc. «Dar —imi spune, Aurel 
Marin— să fii înțelept!» Apoi m'a asigurat că in două-trei zile 
voiu fi internat pentru operaţie și că mă va opera, el, ei 

Intorcându-mă în celulă, găsesc alți doi sau trei deţinuţi, aduși 
intre timp. Toţi cunoscuţi. Primul lucru pe. care l-am. făcut, am 
impărțit în mod egal vitaminele „cu care, fusesem, încărcat, Apoi 
am comentat ce s'a intâmplat la, «consult». Surprinderea era „pen- 
tru toți mare, iar concluzia, aceeași :, Aurel Marin joacă pe cartea 
administraţiei. Nu ne venea să credem că un om cu reputaţia, lui 
științifică poate fi un, instrument... pu căci ARI 
„După câteva zile, sunt intx'adevăr internat, -toţ; izolat. de-unul 
singur. In după amiaza internării, o nouă surpriză. Doctorul Aurel 
Marin, insoțit de plutonierul gardian, vine în celula mea. Apoi, 
ali timp plutonierul, pleacă, lăsându-l şi. încuindu-l..pe. Aurel 
ăi sf Aceasta era fără precedenţ, pentrucă celor. din 
secret foarte si ii EA aţi de unul singur, li se aplica un, regi si 
niciun ofiţer al Zi d td Rbr Putea vizita (Berințeloeei0ă 
de secție sau pr Fiara ), decât; în, prezenţa, plutonierului 

ui politic, > zi > 


Aurel Mari i de 
poti iar ră a RCA spre mine foarte familiar și-mi'spune 
să oi daterrntia a comandantul închisorii, colonelul Crăciun: 


: d : e 7 2 ri e PATRIEI 
chisoare. au 0 declaraţie, dacă vreau să ies din în- 


—Dumneata, aj ; J 
—Nu-ţi poţ iz, i-a ? i, intreb cu naivitate pe Aurel Marin. 
€cât că ami tăcuţ; ceeace-i înțelept; 'să; fac! 


SD Rpa 


pă declaraţia! Altminteri vei avea de suferi 
ți pot face operaţia ! 

—Cum este posibil?, ii replic. 

La această nouă întrebare a mea, se deschide 
este invitat să iasă. Era clar că totul fusese regisat Și de această 
dată și că plutonierul sâu altcineva ascultase la ușă convorbirea. 

A doua zi sunt totuși pregătit pentru intervenția, chirurgicală, 
şi spre orele 11 a.m. sunt dus în sala de operație, unde sunt întâmn- 
pinat de doctorul Sârbulescu, vechiu prieten. Operația mi-a făcut-o 
doctorul Aurel Marin, asistat de doctorul Balea, Doctorul Sârbu- 
lescu mi-a ținut capul în timpul trepanaţiilor. După operaţia, care 
a fost făcută pe nerv, nu mai puteam sta în picioare nesprijnit. 
Totul, obiecte, oameni, imi jucau în fața ochilor in ritmul pulsului. 

Sunt dat jos de pe masa de operaţie, sprijinit de doctorul 
Sârbulescu și Aurel Marin și condus la celula dela etajul infir- 
meriei. In celulă nu aveam decât patul. Un singur pat. La ușa 
celulei doctorul Sârbulescu pleacă, iar gardianul din nou introduce 
în celulă pe doctorul Aurel Marin, care din nou —in starea de- 
plorabilă în care eram— imi pune problema declarației, cu mai 
multă violență. 

—Doctore, lasă-mă! Dumneata iţi dai seama în ce situație sunt. 
Dumneata trebue să știi. 

—Nu ştiu nimic. Trebue-să mă duc la colonelul Crăciun cu un 
rezultat. Dă-mi declaraţia. Sau promite-mi că mi-o dai. In situația 
în care ești, știu că nu poţi scrie, dar promite-mi că o faci. 

Răspunsul meu negativ a fost hotărit: 

—Sunt numai un deținut.“ Nu dau nicio declaraţie politică. 
Acesta este ultimul meu răspuns. ! 

Aurel Marin a părut pentru un moment în incurcătură și m'a 
privit fără să rostească un cuvânt. A făcut un pas spre ușă, dar 
s'a inapoiat și apropiiindu-se de pat imi spune cu voce tremurată: 

—Domnule B., în patul în care stai dumneata acum, a murit 
fratele dumitale Mihai, în brațele mele, acum trei săptămâni. 
Te așteaptă aceeași soartă. 


S'a indreptat imediat spre ușă, evident iritat. Nu a fost nevoe 
să bată. Ușa s'a, deschis și a ieșit. ă 

Am închis ochii şi am rostit o rugăciune. Am adormit repetând 
rugăciunea, şi l-am visat pe Mihai în patul meu. L-am visat A: 


t. Nu se știe nici dacă. 


ușa și Aurel Marin 


— 521 — 


e 


plâns cu el. Când am deschis ochii, nu ştiu după 
â și am a rai 

eri Aurel Marin se afla lângă mi 

4 Să-ţi văd bandajul! 


4 i a continuat: “iza 
Umblând el Bt până a murit. A avut ciroză hepatică, 
—Mihai sa 


A încât i-a împins inima sub claviculă, 

Ficatul er ap ARE eta aceeași soartă, Dă declaraţia 
Sa chinuit Eul sA de viaţă se va schimba numaidecât.. Mulţi 
ȘI APE ih dumitale. sunt, inţelepţi. Asculţă-mă pe mine. 
PeeiAe : săptămână mi-a luat bandajul și imediat am fost expe- 
a DIDA RPR unde am găsit în celulă, pe doctorul Uţă. Probabil 
pentru tratamentul postoperatoriu. Urechea, incepuse să, supureze. 
In aceeaș zi, doctorul Aurel Marin a venit în celula din Zarcă, unde 
mă aflam și mi-a spus: 

__Sunt operaţii care reușesc și altele care nu reuşesc. A dumi- 
tale nu a reușit! acră, i 

A intervenit doctorul Uţă, care îi dă explicaţii despre timpanul 
orefat deja dizolvat de puroiul abundent. 
Ş —M'aţi expediat din spital, îi replic, după o operaţie atât de 
grea, fără niciun tratament post-operatoriu. Este posibil? 

—Cereţi raport la, domnul comandant al penitenciarului. Eu nu 
pot face nimic! 

După circa 40 de zile am fost văzut din nou de Aurel Marin, 
in cabinetul colonelului Crăciun, la cererile mele repetate. 

Consultul cred 'că a durat câteva secunde, după care Aurel 
Marin îi spune colonelului : | 

—Este în regulă! 

A doua zi Aurel Marin s'a eliberat. 

Reeducarea începuse la Aiud. 


— 528: — 


13. O INTREVEDERE FAMILIARĂ,.. IMPOSIBILĂ 


In locul tratamentului post-operatoriu, am fost tratat cu O nouă 
sancţiune, probabil în urma discuţiilor cu Aurel Marin, și-din nou 
iată-mă, în! subsolul! celularului, pe care de atâtea. ori: am: sperat 
să nu-l mai revăd. j a 

In'urma atâtor internări și a unui regim alimentar imbună- 
tăţit, o nouă izolare mi-a, dat; certitudinea, că într'adevăr eliberările 
se fac condiționat.: Am intrat în celula neagră, de pedeapsă, cu 
gândul să nu mai ies. CI 

După două săptămâni, timp în care haina și cămașa imi erau 
din nou-'pline: de puroiul scurs din ureche, iată o vizită a colone- 
lului Crăciun: j i îl 

—Dumneata aici? Dar cine te-a adus pe Dumneata âici? Trebue 
să fie o eroare! Duceţi-l la spital! | 

Din nou la spital, am avut un tratament susținut, timp de trei 
sau patru săptămâni, după care am fost expediat în celular, dar 
singur în celulă. In celular, totuși, regimul era altul. Mai: mult 
soare și o atmosferă mai-puţin încordată. 

După două zile, cu haina în cap, sunt din nou condus la cabi- 
netul colonelului Crăciun. Intru. Lângă ușă, două scaune. Colo- 
nelul era; așezat domnește; la somptuosul său birou. Zâmbește: 

—Stai Gabi! Ce mai faci? Dar arăţi destul de bine! Inzdră- 
venit! La noi: este pânea, și cuțitul! Noi te inzărăvenim, noi te 
distrugemn. Adică; noi te putem distruge: Dar, după cum. vezi, noi 
nu distrugem oamenii ! (BD | mica 

In timpul logosului său, ușa se deschide. Imi arunc ochii. Ră- 
mân consternat; Era fratele meu Nicolae. M'am sculat; depe scaun 


— 529 — 


————.—. 


l-am îmbrățișat şi l-am sărutat. Apoi, 


scaune, unul lângă altul. 
de când nu v'aţi văzut? 


ele colonelului, 


t pe cele două 
îi spune fratelui meu, 


și în protest 
ne-am așeza 
—Ei Nicule, E, 
_De aproape 15 anl: 
__VJite, Gabi este cam slăbit, î 10 ic 
i i ] în celulă și să-l aJuui: 
ia E cit dt iati colonel !, răspunde Nicolae grabnic. 
ei staţi atunci împreună. Să vedem care pe care. Ori tu 
F= : . [| 
ingi el, ori el te convinse pe tine! i 
A CE ROelapat dicat ochii unul'spre celălalt și amândoi 


In același timp ne-am ri : : n 
am ea eta lucru. Colonelul încerca să dea o lovitură asia- 


în e bitte ne spune colonelul. Duceţi-vă și sfătuiţi-vă ! i 
Plutonierul intră. Ne ia de această dată fără haina în cap și 
plecăm spre celular. Dar numai pentru a ne lua cele câteva boarfe, 
ca apoi'să ne continuăm druniul spre Zarcă. Desigur, în drum spre 
Zarcă ni s'au mai umbrit inimile, dar oricum puteam fi împreună. 
Ajungem la etaj, în dreptul unei uși încuiate. Faptul că: ușa 'era 
incuiată ne-a făcut să credem că celula era populată. Suntem sur- 
prinși de faptul: că ușa se deschidea tacticos, iar plutonierul ne 
privea ciudat. Dar, în fine, ușa, se deschide” complet. J 
«Spectacolul» celulei ni s'a părut fantastic. Două paturi” ală- 
turate, cu saltele și cearceafuri, cu perne. și fețe de pernă: Podeaua, 
lucea! In colțul din spre ușă; o masă cu față de masă. Pe masă, 
un vas cu flori. Sub vasul cu flori, o cutie de șah, și «Moromeţii» 
lui Marin Preda. In plus, două scaune. i 
După ce s'a închis ușa, ne-am privit unul pe celălat și am ră- 
mas o clipă tăcuţi. 3148 
Apoi, i-am spus fratelui meu, cu inima încărcată de momentul 
bucuriei revederii: = + îsi: | i rraciz 
—Care pe care! Unul din“noi doi'este agent! 

Acesta, era "rostul 'inscenării. Să semene 'între noij chiar între 
aid ese ea Să tacă tot ce este posibil ca niciunul să nu 
Ceai. pu ea Doi fraţi, doi prieteni, tatăl cu fiul//'să 
db tza ate, afară, dușmani, ca să-i poată domina sau 

e toți: Acest episod ne-a dat; ferma convingere că vor urma 
elberări pentru toată lunea. şi că tot'ce se va mai întâmpla auzi 
sem deja despre «cluburile de reed Ra cate 
ca să! săruncine chili reeducare»— se va intâmpla numai 

chilibrul moral și- sufletesc al: celor care urmau 


să iasă, ; ARE: 
asă. O ultimă incercare disperată ! Reduta noastră morală s'a 


st bolnăvior! Se mișcă greu! 


— 530 — 


dovedit până la urmă, invincibilă. C 
câteva!), fondul moral al comuniţ 
Ieșeam din închisoare umili i, bă iți 
niște umbre, cu trupurile la, ie liane aa be 
linţele pe care le-am indurat de-alungul a 17 ii de Etuă ai 
alții după aproape un sfert de veac, au fost umilințele acce t te 
de condiția, noastră creștină de viață și de convingerile ie 
Ieșeam din închisoare cu mii de morți. Dealurile Aiudului în 
care ne-au fost îngropaţi morții, s'au surpat după o ploaie mare 
într'atâta erau de numeroase gropile. Mii de morți fără cute 
fără număr, îngropaţi de foarte multe ori și fără cosciuge pentru 
a face economie de lemn, care trebuia expediat în URSS, marea 
generoasa, și protectoarea noastră vecină dela Răsărit. 


u foarte mici excepții (numai 
ăţii noastre a rămas neatins. 


— 531 — 


int aoietinea 14. n CUALECU GHICA 


După o săptămână de convieţuire, intr'o dimineaţă, fratele meu 
afost luatica, după o jumătate de oră să fiu expediat, la rându-mi 
ințr'o. altă „celulă, obișnuită, fără flori, fără: cearceafuri și într'o 
murdărie: îngrozitoare; Recunoșteam Zarea. Dar m'am simţit mai 
liniștit și mai mulțumit aici, fiind regimul tuturor, 

„i Aidoua zi-de dimineaţă, (dimineaţa opera marele stat major 
al colonelului Crăciun) sunt condus la secție, într'o celulă cu pro- 
fesorul. Vasile! Stoian, Eugen Raţiu și prinţul Alecu Ghica. In 
această «secţie» erau organizate «cluburile de reeducare». Schim- 
băm impresșiile: și informațiile, puţin agitaţi, cu excepția lui Alecu 
Ghica, perfect stăpân:pe el-tot timpul. După mai puţin deo jumă- 
tate de. oră, sunt din; nou dus în Zarcă, într'o' celulă în care am 
găsit pe Mircea Nicolau și profesorul Nicolae Mărgineanu, care 
erau'-împreună., de. câteva ore. Dupăce le-am povestit tot ce se 
întâmplase. cu „mine, întrevederea cu. fratele meu, celula la care 
am-stat și alte amănunte, ne-am privit unul pe altul cu suspiciune. 
Pe Mircea; Nicolau îl cunoșteam bine. Pe profesorul Mărgineanu 
nu-l, cunoșteam. personal, dar îi știam prestigiul moral și reputația 
științifică internaţională; Deci —îmi spun— profesorul Mărginea- 
nu are, de această, dată, un mandat asemănător mandatului lui 
Aurel Marin. Atât. Mircea Nicolau cât; și profesorul Mărgineanu 
mă priveau'cu atâta surprindere, încât mi-am. dat seama că ei 
gândeau „exact acelaşi lucru: despre mine. Mi-au. trebuit câteva 
minute să-mi dau seama. de cursă. Scopul ofițerului politic era, 
cum am mai spus, să semene neincrederea între noi, să nască 
semne. de! întrebare fiecăruia. dintre. noi. Neincrederea, este unul 


— 533 — 


PE ie 


i comuniste. Oriunde ne vom 


ale ale tactice : 0 aa 
din instrumentele esenţial asemănătoare, în spatele acţiunii este 
afla în fața unei situaţii â omunismul folosește —din obser- 


un agent comunist dă i timpului— Suspiciunea şi 
vaţiile pe Care le-am le. Pără suspiciune și fără informația că- 
teroarea, Că arme ra ca ică armă a lor, DEA IRU, și 
ătată prin cea ezista nicăieri în lume, mai mult 
PS teroare, comunismul a E securitatea; sunt celei datei 
de o săptămână. Nu zii a ci agenţii acoperiţi, cu care toate 
tesc regimul în Pr aria 08 Armata și securitatea intervin 
ţările comuniste pei de a se începe orice acţiune, despre 
datorită za pala rmat la timp. In «societăţile comuniste» nu 
care delatorii cra CE fi de mărunt, în care să nu fie un agent 
există sector, a este întrucâtva scutită, prin numărul mic al 
ala pă interesele comune. Dar și în familie, cum am 
rai dând exemple, oridecâteori pot pătrunde, (9. tao fără niciun 
skin: fie prin copii împotriva părinţilor, fie inpiOVăI vă copiiilor, 
prin părinţi. Cazurile detectate sunt întrun număr impresionant 
Oriunde apare un conflict familial, apare şi agentul comunist 
pentru a culege roadele 'sau pentru 'a. amplifica acest conflict în 
vederea, aceluiași scop: informaţia. 0103 
Insfărșit, toți trei, Mircea Nicolau, profesorul Mărgineanu și 
autorul acestor rânduri, după câteva minute de tăcere, tot pri- 
vindu-ne și încercând să ne desmeticim fiecare” înlăuntrul său, 
purcedem la, un mic schimb de informaţii: In toiul formulării 
întrebărilor, sunt din nou ridicat și dus la aceeași secție; în celula 


anterioară. : ag 
De remarcat că pe culoarul! «secției» era; o activitate febrilă, 
Auzeam târșitul saboților sau al bocancilor, a numeroase grupuri 
care treceau în dreapta și în stânga. Distingeară' și un oarecare 
Aita Părea a fi o mare aglomeraţie: In timp'ce făceam tot 
Aia a le Ghika se așează în pat turcește și își pleacă 
niz ana sprijinite în coat& pe genunchi. Şi-a început 
eee ie a rămas cufundat cirea/ o jumătate de oră. “ 
= Biyaţi desconaPa e 29 ÎNbrGabă, în Șagă : 140703 
tă nimic “mai e a e liid Mai bine, Tugaţi-vă, Nu ne aștea > 
vedea, probabil, farăiliile, deea, taste poi aia înec 
ceva fi'până atunci e Mai găsim în viață. Dar să vederi 


A 


"In toate împreinnăsin are 
Prejurările prin” care ani trecut, atât 1a, Jilava, unde 


== 594 — 


| 
| 
| 
| 


Ba) 


am'stat în aceeași celulă cu prințul Ghica a 

proape un an, cât şi 
după aceea, refugiul lui era rugăciunea. Senin Şi egal cu sine e 
deauna, Alecu Ghica era cel mai desăvârșit 


: DAE camarad de suferință, 
cel mai modest și mai echilibraț. N'a acceptat niciodată să pa 
scutit de'corvezile celulei, (măturat, căratul tinetelor, spălatul ga- 


melelor, etc.), și intotdeauna le-a făcut în modul'cel mai exemplar. 
Chiar în .răporturile cu administraţia penitenciarului; niciodată 
nu avea atitudini demonstrative, bătăioase. Cu cea mai perfectă 
supunere în formă Și în cel mai'elegant limbaj, nu accepta nicio 
atingere, insă, a ceeace constituia capitalul tui moră! și spiritual. 
Atitudinea lui era întotdeauna fermă, dâr nu ostentativă. Vorbea 
rar despre'strămoșii a căror viață s'a împletit cu istoria, românilor, 
iar familia era un domeniu sacru, despre care pomenea cu dis- 
creţie și rareori. In câteva cuvinte, conviețuirea cu Alecu Ghica 
era o desfătare sufletească, 

Profesorul Vasile Stoian era un om matur, cu judecată sigură 
şi candori de copil. Era preocupat în timpul cât am stat împreună 
în această celulă, de două probleme: I—Etimologia denumirii 
capitalei Daciei, Sarmisegetuza, și II—Vocabularul Dacilor. Nu era 
satisfăcut de tezele pe care le cunoștea la arestare și încerca ca pe 
baza datelor pe care le avea din studiile de până atunci, să tragă 
o concluzie. Teza lui era că Dacii, probabil, aveau aceeași limbă 
cu Romanii. Sarmisegetuza și-ar trage numele dela Sarmaţi (popor 
nomad venit din Asia centrală, ocupând ţara sciţilor și ajungând 
până la Dunăre, în primul secol după Cristos), şi verbul latin 
sedeo-ere (a şedea). 

La observaţia noastră că specialiștii au suficient material do- 
cumentar să tragă ei o concluzie, profesorul Stoian ne-a replicat: 

—«De multe ori specialiștii se'ncurcă întrun labirint de teme 
și date care la întunecă judecata. Sunt robii acestor date, de care 
nu se pot îndepărta, pentruca să nu-și dezică profesia. Dar și ama- 
torii au cuvântul lor. Apoi, slumind: 

— Bucătarul palatului regal nu era un bucătar de profesie, ci 
un avocat din București, căruiari plăcea să mănânce. Și mie imi 
place să gândesc! 

Eugen Raţiu, micuţ la trup, cu ochii sclipitori care-i indicau 
inteligenţa deosebită, era reţinut și tăcut. Cu un impresionant ca- 
pital de energie interioară, intervenea decent în convorbiri, prin 
fraze intretăiate, judecăţile lui depășindu-i vocabularul. Era un 
pasionat povestitor, colorându-și narațiunile cu propriile lui sen- 


— 535. — 


şi cu o.mare experienţă a închisorilor, și 

(A fost şi în U.R.S:S., la arestarea după parașutare, 
lagărelor. ieţuise-cu un aghiotant al lui Hitler, care îl asigurase 
unde A E a văzut cadavrul lui Hitler şi--al Evei “Braun, după 
că, pa ss ai Raţiu avea. o slăbiciune deosebită pentru Dic- 
sinuci x Pa mas Hardy, în special -pentru romanul acestuia: din 
ac 0 d'Urbeville, pe care-l povestea cu o artă şi'o' pasiune 
ra epre noastră, a celor patru, molcomă, a durat-un timp; scurt, 
în această: celulă, spre regretul nostru. Intr'o-bună zi suntem. «ri- 
dicaţiw și repartizaţi la diferite: «cluburi de reeducare». Profesorul 
Stoian. a dispărut și nu l-am mai revăzut, dar nici: nu-am mai 
auzit nimic-despre el. 


timente. Intransigent 


== 536 — 


15. LA CLUBUL DE REEDUCARE 


Alecu Ghica, Eugen Raţiu și consemnatarul acestei. cronici, 
au fost. duși intrun club; a1-cărui șef era Stere Mihalexe, fost 
prefect de Brăila. Stere Mihalexe' era un intelectual interesant. 
Macedonean. prin spiţă și avocat de profesie, avea 'o frumoasă 
cultură și-o inteligență oarecum deasupra mediei. In trecutul care 
părea foarte îndepăratat, în condițiile pe care le -trăiam, a fost 
unul dintre. cei care mă acopereau cu elogii, în special în revista 
Omul Nou,:'pe 'care -o 'conducea, la Brăila: Intâlnirea, cu Stere 
Mihalexe, in această împrejurare, m'a lăsat să cred că aceste clu- 
buri erau întrucâtva. formale. Stere Mihalexe, bătăiosul de altă- 
dată, inflexibilul, intelectualul, supusul disciplinei morale, nu pu: 
tea fi decât o garanție. Sunt surprins de faptul că intâlnindu-mă 
cu Stere Mihalexe, reacționează distant și rece. Ii 'câut privirile 
—privirile care pot spune: mai mult: decât vorbele, în astfel de 
condiţii. Mi le ocolește! Privesc' sala. Arhiplină. Am numărat 35. 
Toţi maturi şi mai ales toţi cu'un trecut. Cu un trecut care, intr 
adevăr, părea foarte îndepărtat. Parcă dintr'un alt secol. Toţi 
cu figuri zaharisite şi cu figuri pleoștite. Imi părea că sunt foarte 
tânăr pe lângă aceste «personalități». Mă indrept spre cre ra 
Onu, care mi-a fost mai apropiat: Mi-am dat seama; imediat că 
Onu, «evoluat», mă priveşte la vârsta mea'de când nu ne-am mai 
văzut, de aproape 30 de ani. Am trecut dela unul la altul: Xirmă- 
torul, Constantin Popov, avocat. Cu un umor nevoalat, nui po- 
vestea, verzi și uscate.“ Nu participa la nicio: Ma e 
evident, pentru: o politică! «înaltă»: Găldicel în pica eo 
încerca să se înțeleagă dând explicaţii: «Vremea noas 


— 531 — 


O 


ţe», «Nu avem altceva mai bun de 
mantic», «Moţa a fost un mistic», 
un nebun», «Horia Sima un aventurier», 
fi le și vocabularul agitatorilor comuniști. 
stingher. Nu-mi găseam locul. Alecu 
întrun grup și părea amuzat. Eugen 


i de evenimen 


«Suntem PI a fost un 10 


n 
făcut», „Codrea 
«Generalul Cantacuzin 
adică intocmai formu și 
M'am invârtit printre €l, 


intr” vestea 1 a 
Ghica, intr ina Adi ie puţin din umeri, apoi îndreptându-se 
Rațiu mă P 
spre mine mă intreabă : 

—Ce zici? = emigra Am impresia că am un vis 
__Nu știu ce să mai zic!, îi spun. 
urât. dința o deschide Stere Mihalexe, asistat de Octavian Paleo- 
l aer cu o frumoasă cultură, dar supus administraţiei. 
ogu, 


Mihalexe face o mică introducere, vorbind despre îndatoririle noas- 
tre in acest club, unde suntem prin grația generosului partid co- 
munist, ca să ne revizuim conștiințele. Era interesant de observat 
cu câtă exactitate și-a insușit Mihalexe și alții ca el vocabularul 
propagandistic comunist. Adjetivele' «generos», «dragoste fierbin- 
te», inalt patriotism», etc., abundau în toate elucubraţiile! lor: 
Mihalexe privea! în sală întrun punct fix: Aveam impresia” că 
punctul fix era o pată pe geamul care dădea în curte. In timpul 
disertației lui Mihalexe, se deschide ușa și este introdus în «club 
avocatul Nae Cojocaru din Constanța. Privește în sală și cașicum 
ar fi intrat intr'o cafenea, calm, se așează iîntr'o bancă unde era 
un loc liber. La scurt timp, din nou se deschide ușa și intră doctorul 
Sandu Popovici, unul din cei mai mari chirurgi români afirmat 
intre cele două războaie, având publicate numeroase lucrări de 
specialitate. Pusese asistentul celebrului anatomist Rainer Fran- 
cisc Iosif, creatorul școlii antropologice! românești și secretar ge- 
neral al Ministerului Sănătății Doctorul Sându' Popovici era uri 
om. delicat, cu o frumoasă cultură generală; poet, pianist, autor 
de muzică ușoară și cercetător de” laborator, “făcând experienţe 
de laborator până lă/ adânci bătrâneţe: a Bani aq Tătât 
i Faceti lui Mihalexe sfârșit, rotindu-și ochii în «club», 
ați'să luăm cuvântul și întreabă: | ai 

—Cine are ceva de spus? ine ab 0£ sasorae ab. duszăv 
izolare. A -fost o Pitar di care i-am 'găsit, noi, cei veniţi dela 
M. L.; începând a darie tă la adresa tuturor morților 
u Codreanu și Ionel/'Moţa- și afârșind 


— 538. — 


NI 


cu cei in viaţă... »care se menţin ; 7 
tatea antipatriotică în exil». i cap im rate 
citat un singur nume: Horia Sima, 
Trebue precisat că două nume era obli ă : 
și înfierate: Corneliu Codreanu și Horia ear Ze sina i sr 
pare, un vorbitor nu pomenea unul din aceste două situa. a $ 
«clubului» întreba: «Dar despre... nu ai nimic de spus?» ae: 
întrebare a șefului de «club» impunea nu numai un răspuns pur 
și simplu, dar obliga la un adevărat rechizitoriu, care trebuia 
făcut cu cea mai mare violență, ca să dovedească respectivul că 
nu l-a omis cu intenţie, ci dintr'o simplă scăpare. 
Timp de circa 14 zile, s'au inscris —spre consternarea noastră, 
a celor veniţi din izolare—, toți cei 35 pe care i-am găsit în «club», 
inclusiv doctorul Sandu Popovici, venit mai apoi. Sandu Popovici 
s'a refugiat în domeniul medical și a vorbit când foarte metaforice 
când prea științific, greu de înțeles. Ceilalţi 35, însă, par'că se 
îintreceau în a întrebuința termenii cei mai violenți. După fiecare 
vorbitor, Mihalexe, privindu-ne în ochi pe câte unul din cei patru, 
ne întreba dacă nu avem ceva, de spus. Răspunsul nostru a fost 
invariabil același: «Nu avem nimic de spus!». In această atmos- 
feră și în această condiție, mulți dintre cei ce-au vorbit odată 
s'au înscris a doua oară la cuvânt, unii vorbind chiar de trei-patru 
ori. La ultima alocuțiune a doctorului Popovici, întrucât mersese 
cam departe și numele lui avea mare prestigiu, am luat cuvântul, 
discutându-i afirmaţiile —trebue să recunosc— în termeni prea 
literari. Faptul că am vorbit, totuși a fost considerat un succes 
al doctorului Sandu Popovici, care a fost asaltat, după sfârșitul 
lucrărilor «clubului», pentru a instiga și pe cei care încă nu vor- 
biseră. Aceste asalturi au fost date la spital, unde Sandu Popovici 
era incadrat ca medic deţinut. Abia acolo, Sandu Popovici a fost 
lămurit de câţiva care sesizaseră miezul răspunsului pe care i l-am 
dat, de atac, şi a doua zi, revenind în «club», mi-a reproșat: 
—M'ai luat franțuzește, coane Gabi! - 
Sandu Popovici nu a reacționat, însă, cum sau așteptat cei 
interesaţi, pentru a crea un conflict între noi, ci, dimpotrivă, s'a 
scuzat că nu avea incotro, trebuia să spună ceva. De atunci Sandu 
Popovici nu a mai luat cuvântul niciodată. Dar mulţi alții n'au 
avut încotro, în decursul şedinţelor care au urmat. 


— 539 — 


16. ' «REALIZĂRILE» REGIMULUI ȘIISĂLCIILE 
PLÂNGAĂTOARE 


. 


«Clubul», împotmolit în discuții neinteresante din punct de 
vedere al administraţiei penitenciarului, cu «pasul bătut pe loc» 
cum spunea Stere Mihalexe, Colonelul Crăciun plănuește o lovi- 
tură măiastră, desigur, în urma rapoartelor lui Mihalexe. Intr'una 
din pauzele «lucrărilor clubului», îl ia pe Alecu Ghica, îi pune 
cravată şi haină mai a cătării și-l plimbă prin Aiud și imprejuri- 
mile” Aiudului, cu mașina personală. Mureșul trece prin Aiud și 
împrejurimile” orașului sunt decorate cu rânduri mari de sălcii 
plângătoare: Mașina in 'care era plimbat Alecu Ghica trece pe 
malul Mureșului, apoi pela câteva ferme de stat, unde i se dau 
explicaţii savante. Această «plimbare», după un sfert de veac, 
timp în care Alecu Ghica nu văzuse decât zidurile celulei, era de 
natură să-i producă 'un' șoc, în 'eohtactul 'cu' soarele, cu peisajul, 
cu oamenii și cu viaţa lor, oricum... organizată. Deţinutul, atâta 
timp! trăind numai într'o celulă, &'avut în cel mai bun caz, con- 
diția unui animal. In fine, dupăce a văzut «realizările regimului», 
sub raport: agricol, “Alecu Ghica 'este purtat printrun cartier în 
care fuseseră ridicate! câteva blocuri, pe care Colonelul Crăciun 
le considera, spectaculoase. Erau ca niște cutii de chibrituri, uneie 
peste altele, în 4-5 caturi, dar cii'flori Ia ferestre și în balcoane, 
cu cearceafuri” și pături” înfățate” agățate pentru aerisire, rar: 
cu toate «artificiile» vieţii omului liber. Totul eră de natur 
impresioneze 'pe' bietul deținut, lipsit de cea mai fie see erai 
diţie umană. Alecu Ghica, a privit, a observat si n'a scos un iai 


— 541 — 


im 


Este readus la penitenciar şi cu impres Rp T apar 2 

ternice, după un astfel de spectacol, este pri USEL si 
e nucă pe care Crăciun 0 avea că prințul Ghica va vorbi 
CRTR: imi minute dupăce a intrat Alecu Ghica, tăcut ca și cum 
nimic nu se întâmplase, își face apariţia solemn, cu un aer trium- 
fător, colonelul Crăciun. Şi-a rotit ochii, suveran, asupra «clu- 
bului», zâmbind discret: a 

—Fi, v'a spus prinţul Ghica pe unde a fost și ce-a văzut? 

«Clubul» a intors capul spre Alecu! Ghica, “așezat în ultima 
bancă în fundul celulei, ca de obiceiu. Toţi eram surprinși, cu atât 
mai mult cu cât Alecu Ghica avea figura crispată, lăsându-ne 
convingerea că vine dela o anchetă dură. 

Stabilindu-se o tăcere de mormânt, în așteptarea unui răspuns, 
Mihalexe, «șeful», rostește cu voce stinsă: 

—Nu! 

—Ei, prinţe Ghica, continuă colonelul Crăciun, spune câmara- 
zilor dumitale unde ai fost şi ce-ai văzut! 

Alecu Ghica a tăcut. 

—da spune camarazilor dumitale ce ţi-a-plăcut mai mulţ? 

Alecu Ghica par'că aștepta această întrebare și a răspuns aproa- 
pe silabisit, ridicându-se depe bancă: j 

—Sălciile plânsătoare, domnule. colonel. Sălciile plângătoare! 

In «club» s'a născut oarecare rumoare. Stere Mihalexe, ca să-și 
salveze obrazul, întrucât era, direct-răspunzător:de atitudinea unui 
“supus», protesțează gesticulând in așa fel încât colonelul Crăciun 
să-i remarce protestele. 

—Auziţi, domnilor, 'ce-i-a--plăcut, lui Ghica —intervine «colo- 
nelul—, sălciile plângătoare! Dar fermele de stat? Dar blocurile 
maârețe? Munca oamenilor nu ţi-a plăcut, prințule Ghica?Nu. ţi-a 
plăcut! Bine, prințule Ghica! O. să plângi, cu pumnii în gură lângă 
sălciile plângătoare, toată viaţa! 

Colonelul iese, fără solemnitatea cu care intrase: și imediat este 
chemat Mihalexe la raport. Ne strângem câțiva lângă Alecu Ghica 
și-l ințrebăm: i, i nai [ 

—Unde. aţi fost? Ce-aţi văzut? 
refera la i en cu voce limpede și: tare, iar in «club» 
ani e un fre în cn nr n er erau tva era 

are erau niște găini si altul cu niște vaci. 


— 542, — 


E. 


co Zi oana 


Nu era 0 fermă specializată !;,'spune Bz 
am fost în oraş, unde am. trecut pe dese ca PR ebonbiu, Pe-urmă 
şi cu zidurile crăpate., Colonelul -m'a privit di Ocuri nevăruite 
siei» şi mi-a spus: 3» caure sfârșitul: «excur. 

—Ei, dacă ar vedea Horia Sima țo 

—Şi ce-aţi răspuns?, îl întreb. 

—Ce' să răspund? Am răspuns tăcând! 

—Şi? Şia - 

—Ce, și-și? Ne-am întors, mi-a luaţ cray 
la gât când am plecat, ma; desbrăcat de. hainele. civile şi-am venit 
aici. In rest, ştiţi, totul. M'au impresionaţ Sincer verdeața ierbii și 
sălciile plângătoare Așa, că am-spus ce mi-a plăcut! Trebuia, să-mi 
placă mie. ce-i-place lui? 

«Declaraţiile» lui Alecu Ghica au devenit jenante in «Club» şi 
«Clubul» a început, să mormăie. Simpla participare la-aceste măr- 
turisiri putea, constitui o. culpă și încă una gravă. Așa. este în co- 
munism ! Trebue să nu ai urechi decât pentru ce spune «partidul», 
de o mie.de membri, şi ceva în;:1944. Cum nu ai urechi numai 
pentru asta, te-ai-curățat! Eşti «dușman al poporului», «retrograd» 
și, în cele din urmă, adjectivul nimicitor: -« fascist. Poate fi un 
comunist care. a ucis. o mie de oameni, care a nenorocit o familie, 
sau o comună, sau o'țară, dacă este comunist —blazonul timpului— 
este. erou.. Precum. poate-fi. un om. smerit, conştiincios, cu trupul 
ciuruit de gloanţe în războaiele pentru apărarea Patriei, cu traista 
plină de fapte bune pentru Isus, să nu fi avut nicio contravenţie 
la, cazierul. lui politic, dacă este fascist sau indicat ca atare, trebue 
sugrumat. Aceasta, este justiţia timpului, de care copiii noștri, sau 
copiii copiiilor noştri vor fi ingroziți și rușinaţi. Din acest punct 
de; vedere, secolul nostru va; fi un secol al rușinii. Mă întreb dacă 
vreodată. s'a, ţrăit. o aberaţia mai mare? Și cu ce scop, în folosul 
cui, afost cultivată, această, aberaţie şi altele asemănătoare? In 
România; n'au-existat; fasciști, dar termenul «fascist» a fost trans- 
plantat: cu o, bine-calculată. intenţie; aceea de a lovi în cei care 
strigau. cu disperare: «Patria! Patria! Patria! LLIB 4 

In cazul; «reeducării». dela Aiud, in. care noi. deţinuţii acestui 
penitenciar ne aflam, fiecare dintre noi trebuia să condamne st 
mele lui Corneliu Codreanu şi Horia Sima, —dar dacă oricare aţi 
tre. noi ar fi citat pe cei 14 ucişi la Pâncăbești, pe cei 3 asasina 

A . 5 i ă Huedin, pe-cei-7 uciși în 
lângă Someșeni, pe; cei 7 omoriţi lângă Hueci in Piaţa. Elefterie 
beciurile poliţiei din Bucureşti, pe cei 9 uciși in 


ate astea, ce-ar zice 


ata care mi-a; strâns-o 


— 543. — 


EEE 


SA a âmnicul Sărat, pe cei 7 asa- 
din București, pe cei si e rata ce 44 asasinați în lagărul 
sinați la Spitalul ie ta i ah 49 cohearitzaziisaslvâtsuuli 
de la Ciuc, pe cei 32 rea lui Gorneliu Codrbăriui-j5ă ei" 300 
po tel iz usii pe Cad toate judeţele din țară și aruncaţi pe 
uciși, câte 34 ierte e 400— dacă, deci, oricare dintre noi ar 
străzi, —în total o ba crime, i sar fi pierdut urma. Iar dacă 
= pir a Pr i i A deţinuţii care ne aflam la aceas- 
noi, cei din închisorile comuniste, ac; a 
tă ureeducare», pomeneam. despre cei peste 10.000 de morţi în pe- 
nitenciarele comuniste, crime comise la ordinul și cu mâna par- 
tidului comunist, riscam să fim sfârtecaţi de colonelul Crăciun 
şi plutonierii partidului, sub pretextul că suntem... «fasciști» și 
sabotăm «reeducarea», care era «reeducarea» celor mai rhonistruoși 
asasini pe care i-a dat istoria acestei planete de-a lungul mileniilor. 

Revenind la «lucrările clubului», ziua s'a scurs fără niciun haz. 
Ne intrebam toți ce se vă întâmpla cu” Alecu Ghica și atâta tot. 
Alecu Ghica, stăpân pe el, discuta orice în afară de ceeace se 
petrecea acolo. Stere Mihalexe abia își reținea însrijorarea și ne- 
liniștea. Neliniștea pentru ce 's'ar întâmpla cu el, care făcea tot 
ce era posibil să se elibereze prin «politică. înaltă». 

In timpul pauzelor «lucrărilor clubului», ne învârteam în cerc, 
în curtea interioară a «secției». La aceste «plimbări», raporturile 
deținuților păreau mai naturale, mai prietenești. Se făceau glume, 
se spuneau anecdote, se râdea, par'că într'o dorință ardentă de 
a evada din condiția morală trăită în «club». 

După câteva zile, «lucrările clubului» bătând pasul pe loc, 
a început lansarea svonurilor administraţiei : «Horia Sima A fost 
arestat» - «Horia Sima a fost asasinat» = «Horia Sima este într'o 
celulă cu Puiu Traian» - «Va urma un proces niara în care vor 
fi implicați toţi cei care trecând prin «cluburile 'de reediicare» 
nu și-au făcut autocritica, șeful lotului fiind Horia Sima, etc. 
Toate aceste svonuri nu aveau decât un singur scop : timorarea 
deținuților și prin timorare,  grăbirea «lucrărilor clubului». In 
această acțiune se urmărea compromiterea unui număr cât mai 
mare de deţinuţi, prin propriile lor mărturisiri, indiferent dacă 
erau sau nu adevărate «mărturisirile» "lor. Comuniștii nu erau 
interesaţi decât ca niciun deținut să nu «cadă» în libertate cu 
eee moral nealterat, pentrucă acest deţinut, cu integritatea 

neatinsă, constituia 0 primejdie potenţială” pentru... -«s0- 


cietatea comunistă multilateral! desvoltată),. 


— 544 — 


)1Ţ 


17. APARE NICOLAE PETRAȘCU 


In toiul acestor svonuri, cu echilibrul «clubului» 
«lucrările» păreau că au ajuns lă un impas de nedep; 
unei dizertaţii a lui Stere Mihalexe se deschide ușa. 
profesorul! Nicolae! Petrașcu.. - it 30 

Tumefiat, în baston, pășea greu și-privea în jos cu o indiferență 
căutată. Am încercat să-i prind'o clipă privirile. Nu era posibil. 
Singurul deţinut pe: care privea cu atenţie era, Stere: Mihalexe. 
Iși arunca, cu repeziciune; ochii, din când în când, asupra. «clubu- 
lui» și apoi și-i fixa din nou asupra lui Stere Mihalexe. Mă aștep- 
tam ca «clubul» să' freamăte în prezența. lui. Prestigiul lui era 
atât de mare, încât chiar adversarii de ieri îi solicitau opiniile ari= 
decâteori un svon pătrundea până la noi: «Știe Petrașcu?» - «Ce 
spune Petrașcu?» - «Cum vede Petrașcu problema?» - erau între- 
bări pe care și le' puneau toți mai marii politicieni de odinioară, 
acum între zăbrele. Din câte știu, insuși Nicolae Penescu era foarte 
interesat să cunoască, în 'diferite împrejurări politice, care ar fi 
judecata și atitudinea profesorului Nicolae Petrașcu. Nu am cu- 
noscut niciun politician” vechiu sau nou, inclusiv comuniștii ares- 
taţi, să nu se întrebe, «Cea; zis Petrașcu» —și acum, între ai lui, 
era ignorat: Luând pauză! ședința din ziua aceea, sunt surprins 
că profesorul Petrașcu este tolerat la plimbare cu noi. De cum 
am ajuns în curte, m'ăm apropiat de dânsul și l-am întrebat cum 
stă cu sănătatea. > « (0190 

—Binebine!: îmi 'răspunde./-Să nu te lași impresionat că nu 
merg bine. Nu'mă preă/ lasă piciorul, dar încolo, merge. E bine! 

—Dăr bastonul ăsta îl aveți și în celulă? 


șifonat, când 
ășit, în timpul 
şi este introdus 


—- 545 — 


a 


i să mă sprijin 
în celulă, dar mi l-au dat acum 
—Nu, nu-l am 
i9, zic în glumă. 
„Când nu ai pe 
! 


ceva. a 
it __Numai pe baston vă 


_Da! Da! Vezi tu și 


mai sprijiniţ 

bastonul e bun la ie 

ini i te ţine...! 

ijini i el, aşa binișor ȘI ine 

“ră SeTI Agia zic, am dela X 0 batistă pentru dvs, bă 
—Domnule , ZIC, 


ind că vă văd. Am auzit că nu aveţi batiste. 
nui : 


- - T S'0 scot. Ș 
Bag mâna in buzuna, dacă aud, zic Că este vreun semn 


-mi nimic că ăștia i 
ziceti? el îmi spune nazalizat. Lasă... dar cum ați aflat 
conspi a 
și că nu am batiste? 
“Noi știm tot!, îi spu 
_—FEh! Asta nu e prea ! 
trebui să știți numai ce trebue să ș$ 


i stiți, știți... ce să vă fac? | 
fc, A doit am făcut cercul și la cel de-al doilea, gardianul 


ă strică, mă coridor. și-mi/ spune... «părintește» : 
îi pai Dă Dacă nu iată urit: cu binele! Hai du-te! 

Mă întorc 'în curte- și trecând pe lângă profesor! încerc să-i 
spun că mi sa interzis să-i mai vorbesc. Nu era, posibil; pentrucă 
inaintea profesorului erau doi deţinuţi și în urmă si doi, la mică, 
distanță. Profesorul, singur cu bastonul, părea într'un marș forțați 
După o jumătate de oră, intrăm în «club» și la scurt tinap incep 
«discursurile». Tonul vorbitorilor. este ceva mai dur. Mocile mai 
conturare. Trei-patru zile cât a mai stat profesorul Petrașcu intre 
noi, veteranii concesivi au: trecut toţi pe la «bară» și toţi şi-au 
precizat poziţiile, profesorul Petrașcu părând surd'și mut la tot 
ce se putea, vorbi și auzi. Am evitat în zilele următoare să-l mai 
întâmpin, dar după 20-25 de discursuri, m'am dus direct la dânsul, 
cum am ajuns în curte, și l-am întrebat: 

—Ce ziceți, domnule profesor, de tot ce auziţi? 

—Măi —imi răspunde profesorul, băgându-și degetele intre gât 
și gulerul cămășii— omul este pe o treaptă a acestei scări infinite, 
care este între om și Dumnezeu. Hai du-te să n'ai necazuri, dar 
dă batista aia! | j 

Am băgat mâna în buzunar și am scos batista, pe care a apu- 
cat-o în mână, a dus-o la ochi și s'a tot șters, s'a-tot șters... 

Mam oprit la doi pași, lăsându-l să 'se depărțeze. Apoi, l-am 
urmat cu ochii pe pașii și gesturile lui. Mergea indesat; svârlind 
bastonul în pământ de această dată și brusc se oprește. Privirile 


n râzând. i 
pine! Nu este bine dacă știți tot! Ar 
tiți, dar nu tot. Dar, în fine, 


— 546 — 


— 


i REPER SS Aa Rae a 


i s'au rotit peste cercul de deţinuţi care păreau amuţiţi, căutân- 
Cu /T, Mă depărtasem în urma lui. Se opreşte și mă întreabă 
șoptit: r 
—Stii ceva, de Horia? 
Nu a așteptat'răspunsul și a plecat, privind agitat în lături. 
Noi nu aveam în închisoare decât svonuri, pe care la filtra 
in funcţie de sensibilitatea noastră, de experiența noastră şi foarte 
adesea în funcţie de dorințele noastre. Stirea că profesorul Horia 
Sima ar fi fost arestat era pentru cei mai mulţi de necrezut. Dar 
gândindu-ne la, ceeace s'a întâmplat cu generalul Vlassov, coman- 
dantul unei armate rusești anticomuniste, pe care americanii lau 
predat sovieticilor, nu socoteam exclusă nici această posibilitate. 
Pe măsură ce «lucrările clubului» se împotmoleau, iar stăruința 
administrației penitenciarului nu părea a ceda, au început fră- 
mântările și temerile între deținuți. Chiar în rândurile adver- 
sarilor de ieri ai M. L,, au fost remarcate aceste temeri, pe care 
nu ezitau'să le împărtășească. Ipotezele eficienței aranjamentelor 
diplomatice nu mai erau luate în seamă de nimeni şi. cazul Fin- 
landei eroice era tot mai des citat. In «plimbarea» pomenită mai 
sus „mergeam. agale în afara. cercului, singur (singur pentrucă 
majoritatea deţinuţilor“ aleși pentru «clubul» nostru, se fereau 
să-mi “vorbească: din cauza dialogurilor cu profesorul Petrașcu ), 
am auzit: adeseori, chiar la «reeducaţi», pronunţat numele Fin- 
landei. 3 
Reintorşi în «club», în această zi era ușor de observat o oare- 
care plictiseală. Nimeni nu i-a adresat profesorului nicio întrebare, 
nici 'în zilele care trecuseră, dar în ziua asta par'că îi evitau și 
privirile. Ieșiţi din izolarea strictă de zeci de ani, timp în care nici 
afară nici în închsoare' nu se schimba nimic, aveam toate motivele 
să credem că suntem cu desăvârșire abandonaţi. Așa se explică, 
într'o oarecare măsură și cesiunile unor oameni care, fără îndoială, 
în sinea lor nu credeau ' ceeace afirmau. Dacă numai rezistența 
lor fizică ar fi cedat, tot s'ar fi putut salva, dar a cedat cea morală. 
Intrucât se formaseră în interiorul «clubului» cercuri de deți- 
nuți, într'o vădită intenție de a-l ignora pe profesor, m'am apro- 
piat de dânsul 'să-l întreţin: 
2 —Du-te, du-te ! —îmi spune profesorul. Dar revine îndată cu 
o: întrebare: € 
—Sunt mulți morţi? 
-— Foarte mulţi! 


— 541 — 


i 


A lăsat capul şi a rămas așa.» 

M'am depărtat. 

Stere Mihalexe făcea efort 
dere. Părea volubil și se MIȘC 


uri să creeze O atmosferă de destin: 
a cu dexteritate dela un'deţinut la 


i ologu, deasemenea râdea 'sgo- 
sie pie ei efaane A aa vor să creeze atmosfera 
ra , „i d dion clubului» și în ce mă privea, respitani ușurat. 
pin tii din nou —în mod neobișnuit—! și din” nou 

ge ARĂ să ieșim în curte. La ușă, insă, profesorul Petrașcu, 
ni E ec mă aflam, este oprit de un gardian: 


ino încoace! 
—Dumneata, vino inco | ar 
S'au depărtat spre ieșire. Pe coridoarele. «secției», era o forfotă 


isnuită. Diferite «cluburi» aveau pentru prima 
pr te aia în curte şi cu această ocazie cunoaștem: com- 
ponenţa lor. Toţi şefii «cluburilor», cu excepția lui Stere Mihalexe 
(care de această dată era foarte reținut), erau aferaţi. Constantin 
Teofănescu dela Focșani, diaconul Cristofor Dancu, Cuza Mari- 
nescu, etc., se intrețineau cu supușii, vorbindu-le: cu aplomb' și 
desinvoltură. Cei citați, erau! șefii «cluburilor» la ora; aceea. Cu 
această ocazie auzim de un «club» condus de Petre 'Țocu, un altul 
de Viorel Boborodea. Din toate «cluburile» lipseau aproape com- 
plet foștii frați de cruce și țăranii. Chiar muncitorii erau într'un 
număr neinsemnat. Ne-am întrebat dacă nu sunt, cumva, cluburi 
speciale pentru ei. Am aflat, însă, că «reeducarea» începuse cu 
mult înainte. In regimul secret pe care l-au păstrat! în general, 
era greu de știut totul. Am aflat deasemenea; că eliberările se: fă- 
ceau în ordinea sfârșitului de. «lucrări» din. diferite «cluburi» și 
că deja au fost câteva serii care au plecat. V 
Remarcăm în această «libertate» din secție, câțiva deținuți de 
drept comun care construiau în interiorul unor celule: alte celule 
mai mici, cu intrări stranii. Unul dintre aceștia: ne-a șoptit: 
— Facem, celule pentru cei care nu se eliberează ! [1 
Gardianul părea absent la conciliabulele nostre și: se plimba 
dela un capăt la altul al coridorului, fluerând. TI 
In curte erau câțiva; puţini, printre care și Eugen Raţiu, care 
se invărtea alene, cu mâinile la spate, cu'ochii! spre cer, 
: Di componența diferitelor «cluburi» cu care am luat contact 
în această zi, am remarcat că spre deosebire de Piteşti-și Gherla, 
aa a primat teroarea fizică, în «cluburile reeducării» din: Aiud 
eținuții care aveau afinități sau prietenii vechi! despre care fără 


— 548 — 


nai i.e 7 Ma? ia aaa 


îndoială că administrația penitencarulu era informată în decursul 
a 16 ani, erau repartizaţi în «cluburi» diferite. Excepţiile erau rare. 
« Clubul nostru era una din aceste excepții, pentrucă autorul aces- 
tor pagini conviețuise și cu Alecu Ghica, și cu Eugen Raţiu și Nae 
Cojocaru'un timp indelungat și stabilise cu ei priefenii trainice. 
Dar tocmai numele noastre erau citate permanent de colonelul 
Crăciun la postul de radioficare al închisorii, indicându-ne ca răs- 
punzători de întârzierea eliberărilor. Faptul că noi, toți patru, ne 
aflam de această! dată! în mulțime, ne ridica semne de întrebare 
cu privire la intenţiile colonelului Crăciun. Ne întrebam dacă nu 
fomentează' —conform obiceiului și tacticii comuniste— un nou 
proces în care să fim implicaţi intr'o organizare a rezistenţii. Ca 
urmare a acestei temeri, am redus pe cât a fost posibil, contactul 
cu deţinuţii din alte «cluburi». Dar nici deținuții nu se înghesuiau 
să ne strângă mâinile, ci numai să ne trimeată ochiade discrete. 

Dimineața a trecut întrun du-te vino permanent, dela celulă 
în curte, din curte la celulă, sau dintr'o celulă într-alta. Posibi- 
litatea aceasta de a ne mișca în această «libertate», înăuntru a 
200 metri pătraţi, o trăiam euforic. Deschizând ușa celulei noastre, 
care se afla în apropierea celulei adaptată pentru «club», Alecu 
Ghica era singur, așezat «turcește», cu cotul pe genunchi și cu 
fruntea plecată în palmă. Am ieșit imediat, închizând ușa încet 
să nu-l tulbur. 

'“In' 'conciliabulele depe coridoare am aflat o noutate. Aproape 
toți cei din «clubul» nostru (dintre cei 35 pe care i-am găsit), 
fuseseră 'șefi de cluburi cu puţin înainte. 

In jurul orei 12'a venit masa, prin urmare toată lumea a trecut 
la celule. Mâncarea era ceva mai consistentă, în zilele de «lucrări» 
ale «clubului». După amiază am stat închiși în celule. 

A doua zi de dimineaţă, la «club», Stere Mihalexe părea agitat. 
Octavian Paleologu simulând stăpânirea de sine, deasemenea ne 
liniștit, povestind câte ceva despre mama lui și îngrijorat foarte 
de un pian de care nu știa pe unde s'ar afla. 

Apoi Mihalexe ţine o dizertaţie foarte improvizată și deslânată, 
indicând că ar aștepta ceva mai deosebit. Intr'adevăr, la scurt timp 
se deschide ușa și intră profesorul Petrașcu, având fața crispată, 
urmat de colonelul Crăciun și tot statul lui major, oprit în ușă. 

—FEi —spune colonelul— astăzi domnul profesor Petrașcu are 
să vorbească deschis camarazilor săi. Să vă spună domnul profesor 
Petrașcu ce crede și cum vede lucrurile. Ascultaţi-l cu atenție! 


— 549 — 


= 


şi își reazămă bastonul! de 


petrașcu își aruncă ochii spre noi 


i i Mihalexe. 
eta est iar tpublincile e areoe ae erat 
idi sca 

P toi esoru Petrașcu se rue e ta noastră și despre morţii 

a vorbit în Si morții din închisori. Apoi a condamnat acțiunile de 
poat pe lo unde sunt și â vorbit despre dragostea de patrie, 
jacta d ser A pomenit și numele lui: Corneliu Codreanu, apoi 
a. aria Sima, dar frazele erau astfel construite încât numai 
cine il cunoștea pe profesorul petrașcu il putea înţelege: Umplu- 
tura din «conferinţa» să eră evidentă pentru orice om de bună 
lt decât elocvent. Tăcerile dintre 


credință. Iar tonul era mai mu 
fraze a modulaţiile vocii ilustrau perfect; ceeace rostea pentru 


«statul major» din spatele ușii şi ceeace pentru istorie. In pauză 
m'am. apropiat de scaunul dsale. 

_—N'am terminat!, îmi spune. 
mascarada asta! 

Mă așteptam ca din clipă în clipă să 'se redeschidă ușa și 
să fie evacuat din «club», într'atâta a fost de neconvingător în 
tot ce spusese până atunci. 

După un sfert de oră își reia vorbirea, în care patinează; pe eve 
nimente îndeajuns de cunoscute și banale, mai ales: pentru com- 
ponența «clubului» și sfârsește cu «atât am avut de spus». In'clipa 
imediat următoare ușa s'a deschis, profesorul a ieșit și nu l-am 
mai revăzut niciodată. 

«Clubul» a continuat «lucrările» două zile. A doua, zi am impro- 
vizat pe o pagină de coală de hârtie, o condamnare de principiu 
a acţiunilor de trădare. A mai vorbit Nae Cojocaru 0/frază sau 
două. Nu au rostit niciun cuvânt Alecu Ghica și Eugen Raţiu. 


y 


Zi și tu ceva, să se termine cu 


) 


=— 550 — 


18. TEȘIM DIN INCHISOARE 


Insfârșit «lucrările clubului de reeducare»'se sfârșesc și se face 
o-«adunare generală», în care suntem incunoștiințați că mergem... 
«înv libertate». Cei-cu bani la grefă urmau să primească banii 
pentru biletul de tren, iar cei care nu aveau bani, vor primi foi 
de drum. Sunt strigate 50 de nume care urmau să plece în câteva 
ore. La această «adunare! generală», însă, in afara celor care au 
fost anunţaţi că vor fi eliberaţi, au fost strigate incă 24 de nume 
din'care făceam parte cei patru aduși în «clubul lui Stere Mihalexe, 
la care sau'mai adăugat Ştefan Vlădoianu, Cristian Petrescu, 
fratele meu Nicolae și alții pe care nu-i mai pomenesc, toți izolați 
oarecum într'o celulă apropiată de celulele înăuntrul cărora se 
construiau “alte: celule mai; mici. La toate «adunările generale» 
care au urmat și la care eram scoși toți să participăm, această 
operaţie de izolare s'a: repetat. Ceeace ne-a lăsat un timp. să înțe- 
legem că într'adevăr acest srup nu va fi elberat. Intr'o noapte 
însă, suntem transportaţi și noi în parterul celularului, unde am 
fost puşi să semnăm o declaraţie că nu vom. vorbi —după eli- 
berare=—despre cele: ce am trăit în închisoare și o a doua că nu 
vom acționa «impotriva clasei muncitoare». Bineînţeles, toți deți- 
nuţii le-au semnat. Primim foile de drum și am constatat că gru- 
pul nostru- era; ultimul alături: de alți câţiva până la cincizeci. 
Era 3 August 1964. 

Dimineaţa suntem. duşi la magazie să ne luăm hainele parti- 
culare și să depunem hainele vărgate. Eram cu fratele meu. Ne-am 
îmbrăcat. Ni s'au părut ciudate hainele noastre. Par'că- nu ne re 
cunoșteam, după 15-20 de'ani de viaţă animalică și de straie văr- 


— 551 — 


_—.—.—..— COC 


i i zâmbit. Semnăm 
gate. Ne-am privit unul pe celălalt in Sera auzim un fluerat. 
întrun registru. Plecăm. Ieşind din mag > arati piatonietul 
apoi strigat numele nostru. In fața «secței» pmhiedejeeiae * Er, 
paznicul nostru de până atunci, care ne face 
ne apropiem. Ne ducem și cu capul plecat ne spune. 

—Merseţi cu bine afară! 

Apoi, ridicând ochii spre fratele meu: ; : 

__Cu dumneata m'am purtat bine dar —adresându-mi-se— cu 
dumneata nu m'am purtat bine! Acum 0 să mă pândiţi la un colţ 
de stradă să-mi daţi în cap'să mă omoriți! 

Satrapul devenise temător și uman. 

—Domnule plutonier, îi răspund, nu avem nimic cu dumneata. 
Nu dumneata ne-ai chinuit, ci sistemul Dvs. Rămâneţi cu bine și 
Dumnezeu să vă ajute. 

—Mulţumesc!, spune, înclinâridu-și din nou capul. 

In fața celularului, întâlnim pe plutonierul Rădulescu, pe care 
îl rugăm să ni se permită să ne ducem-la cimitir să aprindem 'o 
lumânare la mormântul fratelui nostru. 

—Ce este cu voi, ne răspunde plutonierul, nu sunteţi întregi? 
Vreţi să vă complicaţi existența, și 'să ajungeţi din nou în celulă? 
Vedeţi-vă de treabă! Morţii cu morţii și viii cu viii! 

După circa 2-3 ore, iată în sfârşit și camionul, de această, dată 
descoperit, care avea să ne ducă la gara Teiuș, de unde urma să 
luăm trenul spre București. Ne urcăm în camion Cu mare greutate, 
toţi cei 50. Era o zi însorită. Privim cerul. 

La, volanul camionului, un plutonier în haine civile. 

Camionul pornește. ți 

Ochii tuturor s'au îndreptat spre celular. 

Am oftat. : 

Cred că toţi am oftat în același timp. i 

Niciunul nu rostea niciun cuvânt, LT! ua a 

„Se deschid porțile și pe stradă vedem'oameni trecând în dreaptă 
șin stânga cu boccele. Ne păreau triști. Rr 

"Camionul se oprește. Un moment, de emţie:: Un-plutonier in 
site e e a în cabina, de lângă șofer Și iată-ne în” stradă. 

Ar privit spa ue or Camionul oprește îti/faţagării "Teiuș. 
arie. pre stradă, spre “gară... /nemișeaţi. Dresâjul era 
Coboară  plutonierul ; a 


—Hai! Ce așteptați? Daţi-vă jos! Repede! L-ăqub 


— DB 


Pie MI aaa 


Unul câte unul, pela fiecare colț al platformei, am coborit 


prea mult, nici picioarele nu ne 


Şi iată-ne în sala de bilete Toţi aveam foi 
să, . oi de drum, cu o 
ție: fratele meu, care primise banii care-i avea la grefă și ca că 
trând în sala caselor de bilete se așează in capătul șirului i 
oameni care așteptau să se deschidă cassa. i : 

—Hei, tovarășe! Noi așteptăm aci de o 

umăt ă!,i 

apostrofează cel din «coadă». > Psi ti 

Fratele meu întoarce capul, îl privește puţin și îi replică sila- 
bisit, cu voce joasă: 

—Eu aștept de șase-spre-zece ani —domnule! 


— 553 — 


, 


VI. 


ANEXE 


Deţinuţii din lagărul de muncă dela mina de plumb Baia Sprie. 


Tabloul a fost întocmit de inginerul Victor LEAHUL,. 


Tineret 


W N N DN 9 DI DN DN DI N 
SESISAESSR 


N RR RR RR 
Doral A A up 9 to, ti ea, Sp 9 SI 3 Sai o to, 


Pascu Constantin 
Moţei Mircea 
Ungurașu Gheorghe 
Marin Titus 
Hagichiria' Chimoh 
Hașioti Vasile 
Havrilescu Vasile 
Hobai Cornel 
Ciornei Nicolae 
Voinea Octavian 
Procopovici Virgil 
Duţă Ion 

Ocneru Mihail 
Berzea Emil 

Berzea Gheorghe 
Baciu Petre 

Popescu Aurică 
Grigorescu Gheorghe 
Alupei Vasile 
Avramescu Ion 
Paragină Constantin 
Sarry Gheorghe Valentin 
Cracă Marin i 
Alupoaiei Ion 

Hosu Teodor 

Lungu Aurică 
Colonelu Vasile 
Sandru Aurel 

Tucă Marin 

Năstase Dionisie 


Enăchescu Valerică 
Parisianu Gheorghe 
Mihalcea Săndel 
Poly Emil 
Caranica Mihai 
Caporani Vasile 
Salveţ, Alexandru 
Reus: Remus 

Cociș Gheorghe 
Vințan Anton 
Botoroagă Dumitru 
Vișan Aurel 

Pivin Gheorghe 
Dale Remus 
Noroșan Gh. 
Nedelcu. Aristde 
Lateș Mircea 
Blebea Toma 
Muscariu Ion 
Străchinaru Const. 
Staicu Dan 
Davidescu Alex. 
Belea, Aurel 

Lazăr Mircea 
Dumitrescu Ștefan 
Ilina Vasile 
Cosma. Conrad 
Cosma Ion 
Sabadac 

Itu Nicolae 

Dărău Teofil 

Perţ Cornel 


——.. 


63. 
64. 
65. 
66. 
67. 
68. 
69. 
70. 
Tl 
12, 
13. 
74, 
15. 
16. 
i(ă 
78. 
19. 
80. 
81. 
82. 
83. 
84. 
85. 
86. 
87. 
88. 
89. 
90. 
9. 
92. 
93. 
94. 
95. 
96. 
97. 
98. 
99. 
100. 
101. 
102. 


Băncescu Alex. 
Spânu Aurel 
Sârbu Ioniţă 
Ionescu Const. 
Brediceanu Cornel 
Neagu Ion 
Dragomir Iliuţă 
Pașca Dorel 
Şoimoșan Florea 
Olaru Costică 
Mailat Emil 
Mârzac Const. 
Egner Mihai 
Lungeanu Emil 
Cioroiu Victor 
Feneșan Radu 
Șerbănescu N. 
Caba Ion 
Popovici Laurenţiu 
Mitran N. 
Cantemir Daniel 
Matală Gheorghe 
Andrișan Gh. 
Dănilă Alex (Const.) 
Sulioţi Mircea 
Barnea Ion 
Vueric Mircea 
Păunescu Victor 
Negrescu Ion 
Curăscu Ion 
Munteanu Ion 
Ungureanu Vasile 
Izmană Ion! 
Nemeș Ion 
Mârzac Const, 
Cârja Octavian 
Malașincu Ion 
Rădoi Gh, 
Ungureanu Ion 
Militaru Ionel. 


103. 
104. 
105. 
106. 
107. 
108. 
109. 
110. 
MI. 
112, 
113. 
114. 
115. 
116. 
117. 
118. 
119. 


Balaban Octavian 
Ceaca Liviu 
Ciugudeanu Mihai 
Dinculescu Gh. (Goanţă) 
Simionescu 'Ion 
Sbiera Artemei 
Hurjui Radu 
Nicolae Nicolae 
Groza Ştefan 
Bărcuțeanu Moise 
Mateiescu Dinu 
Cojocaru Mâtei 
Dobre Ion 
Cernavodeanu Dali 
Klenc Gh. (Iuri) 
Kurt Carol 

Ciorciu Victor 


Grupul Politehnica laşi 


osaompwwr 


Solcan Dumitru 
Târniceru Victor 
Pârâu Tudorel 
Lupașcu Leonida 
Hanganu Vasile 
Cărare Nicolae 
Mucea Gh. 
Moruzzi Alex. 
Victor Leahul 


Bănățenii 


— 558 — 


e E Aaa dala 


Dănescu Gh. 

Băieșu Nicolae (Albină) 
Păun Nicolae 

Tocoianu' Vasile 
Ghimboașe Ilie 

Drăgan Cornel 

Târziu Tineriu 

Zoica Dumitru 


9, Zeriu Nicolâe +.) 

10. Munteanu Martin . 
11. Moater Comel > 8 
12. Săbăilă Nicolae... 

13. Buru Ion (Nicolae) 

14, “Daba Petre i 

15. Dăbuleanu Ion ./ 

16. Jurcău Dumitru!) 

17. Bud Nicolae 

18. Martinovici Ion (Nicolae) 


Bucureştenii 


Caranfil Nicolae 
Fotache Const.» 
PetrescuIon 10) 
Petrescu Ion (Bătrânul) 
Taban Nicolae 1 
Petcu: Petre -- ( 
Ovidenie Alex. | 
Papneihasi mintală .] 
9. Paznicu Alex. 
10. ;Bucea Petre 
11. Pelmuș Ilie: 
12. Ghineţ Vasile... 
13. Butoianu Dinu 
14. Ionescu Dumitru! 
15. Ionescu -Ion' (Frate cu 
Dumitru ) oi Ji 
16. Deliman Gh...) 
17.  Nagacevschi Nicolae 
18. Lungescu Gh i ll) 
Hol 2gio0M „Sil 
Vârțurile! reacţiunii + 
arta”) uiavatul Ii 


zh Tae a ret al re 


1. Pâslaru Nicolae -/ |! 
25''Budei Emil o. di! 
3. Rusu Ion (buiă 
4. Dumitrescu Luca 
5. Nicolau Mircea.) 


32. 


— 559 — 


Ciontea Eugen 
Petrescu Cristian 
Matei Coriolan 
Moldovanu Ion (Nelu) 
Codreanu Cătălin 
Mengone Stefan 
Nitu Ion 

Mazilu! Alex. (Sandu) 
Magearu Const. 
Goga Nicolae 

Sasu Ion (Nonu) 
Contescu' Dumitru 
Marcoci Gheorghe 
Juncu “Gheorghe 
Totoescu Virgil 
Putan Alex. 
Ambrozie Cezar 
Alexa Ton (Iași) 
Vrânceanu ' Cornel 
Hudici Vasile 
Gheorghiță: Gheorghe 
(sculptor, Iași) 
Pleșca .Alex. 
Crășmâru Gheorghe 
Blaj Traian 

Blaj! Doru-Viorel 
Roşca” Tudor 
Arghiropol Ion 
Spânache Dumitru 


-Gordah Ion 


Popescu Toader 

Zamfir Atanase 

Capotă Gheorghe 
Moldovan” Vasile 
Sercăianu Cornel (medic 
veterinar): 

Tenehel Traian 

Beiu Titus 

Pantiș'Ion 

Georgescu George 


———— 


44. 
45. 
46. 
47. 
48. 
49. 
50. 
51. 
52. 
53. 
54. 
55. 
56. 
57. 
58. 
59. 
60. 
6l. 
62. 


63. 
64. 
65. 
66. 
67. 
68. 
69. 
70. 
TI. 
172. 
13. 
74, 
15. 
16. 
(UE 
78. 
19. 


80. 
81. 


Mocanu Sebastian 
Jean Aristide 
Găvăgină Nicolae 
Căpitan Iosif 
Chinezu Ion 
Popescu Simion 
Stupu Nicolae 
Zamfirescu Dan 
Voica Decebal 
Busuioc Const. 
Costea Eugen 

Pop Zaharia 

Popo Dumitru 
Duţescu Dan 
Coșeriu Gh. 
Isofăchescu Victor 
Nica Ion 
Gheorghiu Eugen 
Herghelegiu Vasile 
(Const?) 

Pușcașu Valeriu 
Vlădescu Virgil 
Militaru Gh. 
Manolescu Aristide 
Moravschi Stefan 
Corcoţoiu Emil 
Corcoţoiu Victor 
Atanasiu Emil 
Hentea Tiberiu 
Bărbieru N. Dumitru 
Cormoș Dumitru 
Dragomir Vasile 
Teja Gheorghe 
Bellu Remus 

Man Vasile 
Ungureanu Vasile 
Ungureanu Vasile 
(Dăscalu) 

Jurcău Artemie 
Colibaba, Artemie 


82. 
83. 
84. 
85. 
86. 
87. 
88. 


89. 
90. 
91. 
92. 
93. 
94. 
95. 
96. 
97. 
98. 
99. 
100. 
101. 


102. 
103. 
104. 
105. 
106. 
107. 
108. 
109. 
110. 
IM, 
112. 
113, 
114. 
115. 
116, 


117. 
118, 


— 560 — 


Gurău Victor 
Spaniolu Aron 
Popșor Const. 
Noveanu Vasile 
Popescu Vilhelm 
Frâncu Nicolae (Niki) 
Militaru Vasile 
(Târgoviște) 
Pârvulescu Alex. 
Comea Radu 
Rădulescu Gh. 
Bucovală Victor 
Oros Gh. 

Ionescu Const. 
Vlădoianu Stefan 
Comșa Ieronim 
Luzi Dumitru 
Aramă Stefan 
Ionescu Miltiade 
Ionescu Stelian 
Lichinţan Alex. 
(Magistrat ) 
Rădulescu Octavian 
Mirea Alex. 

Gligor Octavian 
Popa Victor 

Despan Ion 

Mitran Ion 
Sângeorzan, Gh. 
Crișan Augustin 
Mihăilă Ion 

Drăgoi Const. 
Motaș Ion 
Olaru...? (Invăţător) 
Luscalu Const. 
Neacșu Stefan 
Ambrosie... (Viticultor 
Aiud) 

Mihalcea Emil. 
Gabriel Bălănescu 


Foști parașutiști 


Condamnaţi de Antonescu 


— [| —__ 
SPAS PaeRprSsoceoaonapm 


SU DAS 03 aa 


Că 


IS) 
= 


N N N 
EISA 


[*) 
i 


Constantin Ion 
Chirilă. Ion 
Pop Traian 
Gherasie Aurel 
Suțu Radu 
Stănescu Bucur 
Chira Aurel 


Mazăre Nicolae 
Turtureanu Vasile 
Creangă Dumitru 
Naidim Marin 
Agapie... 

Popa Ion Teiuș 
Câmpeanu Isidor 
Popescu Andrei 
Popa Octavian 
Finichiu Mircea 
Seredenciuc Nicolae . 
Iepure Const. ; 
Zotu Gh. 

Dordea, Vasile 
Guli Nicolae 
Jeravlev Vasile 
Botez Costel . 
Timbuș Ion 
Sabie Vasile 
Ciupală Ion 
Cristoiu Gh. 
Văduva Const. | 
Văduva, Mircea 
Pop Grigore 


Preoți Ortodocși 


1 
2. Antal Valeriu 


Grebenea Nicolae 


POPII OTP 


Codilă Teodor 
Pârvu Justin 
Parfenie.., (călugăr) 
Serban Gheorghe 
(asasinat în lagăr) 
Elinescu Ion 
Mureșan Pătru 
Glăvan Pavel 
Neacșu Ion (?) 
Trâian (?) 
Necșulescu Const. 
Pâslaru Nicolae 
Juncu Ion 

Anca Dumitru 
Barbălată Constantin 
Lazarov Dumitru 
Ioniță Const, 

Bej Teodor 


Preoţi greco-catolici 


bi (0 Astlz 


Leluţiu Ion 
Mihoc Ion 
Dumitrașcu... 
Rotaru Ion 


Preoți catolici 


la 


2. 
3. 


Josif (locţiilor 

de episcop) 
David... 
Drozdavschi Gheza 


Ojiţeri şi subofițeri 


Scurtu Gh. (maior) 
Coșereanu Const. 
(căpitan) 

Pantazi Ion (căpitan) 


e 


Laslo Josef. ! ; Politici de alte nuanțe 
Patroczy Layos 


a e 5 
Poliţişti 
țiŞ a, 
7,  Potko Josef 
8 


Ghinăraru Florin 


(căpitan) sua 1. Opaiţ Nicolae 1. Caleia Puiu 
5. Savel Gheorghiţă 2. voiculescu Anton ..  Meghery Ladislau 2. Costache Traian 
6. Ştefănescu Gogu 3. Ceuca Pavel 9. Barhad Josef 3. Criveanu Mircea 
7. Iştoc Gheorghe 4. 'Tenovici Const. 10. Imre Stefan 4. Bărbuţă Nicolae 
3. Holban Mircea 5. Cojocaru Romeo 11. - Sekely Bella 5. Ciocâlteu Alex. 
9. Cazancincu Petre 6. Amărandei Fe. 12.  Koraczony Janoș 6. Sirianu Radu 
10. Ghiţeanu mirat 7. Butnaru Gh. 13. Sitko Josef 7. Popov Victor 
11. Greculescu A sa i5) 8. Bunelu Ion 14.  Somoru Ladislau + 8. Mancici Vasile 
12. Greculescu Emi 9. Priscornicu Nicolae 15. Raduly Janoș 9. Chirlomez Ion 
13. Nesovici mă 10. Roman. Gh. 16. Pop Arpad 10. Spulber Dumitru (?) 
NR Sea e iile 11. Mânăstireanu Ion 17. Mezey Ion 11. Agopian Jean 
15. La aa 12. Buliga Dumitru 18. Veresz Moise 12. 'Turcu Petre 
16. Fodor G rea e 19. Desmery Ladislau 13. Bratu Alex. 
17. Daneliuc Mi ai piut. (16 ani) 14. Enescu N. (2) 
18. Ciobanu Mihai Hamali : 15. Negrescu Virgil 
19. Holban Mircea aid, 16. Steanță Dumitru 
20. Gheorghiță Săvel 1. Brandenburg Grigore | Martirii lui Jehova 2 fă 
- A 17. Hordilă Teodor 
2. Mustafa Oedip | ei 
Î 1. Albu 'Teodor 18. Rusu, Vladimir 
Jandarmi j apti 
(ee: 2: i 9. Biro”T0stf 19. Simian Ion 
Străini implicați în treceri : 20. Bankovski Vladimir 
ger Rea de frontieră, cu pasageri pe 21. Gheaţă; Sever 
i eri ră clandestini Baptişti 22. "Teodorescu Mișu 
„ Burlacu Ion s 
: : 23. Ciorapciu N. 
4. Rogojanu Valeriu 1. Keazim Mustafa 1. Avram Ilie 94. i redea pete 
a Cp ee Emil 2. Sabac Sami (evreu turc) | 
„. Dinescu Ion e 2 : 
1. 'Trandaf Narcis y s : ; Sazoi Ardeleni 
8. Dindelegan Ion Evrei, foşti deținuți irosit | 
9. Aaniţei... la Buchenwald 1. Seculici Iovan 1. Stana-Ion 
10. Grumeziiaiete | 2. Iașin Milutin 2. Stana Simion 
11. 'Tiţa Dumitru 1. Gruber Moni 3. Ghedos  Ravosie 3. Lenghel Gh. 
12. Diţei N. 2. Kupfer Emeric 4. Selin Miladin-: 4. Matiș Gavrilă 
13. Simota Mihai 5. Mihailovici Duşan 5. Tarcea Pavel 
14. Roman Dumitru Unguri 6. Petrov Jiva 6. Novae N: 
15. Nazarie Gh. 1.  Peiovici Angelco 1. Hatnagea Nistor 
16. “Dobrescu Ion 1. Kaloy Ianoș 8. Miloș Dragotin 8. Ghișoiu G. 
17. Lungu... 2; TăsloTulia 9. Jivoinov Milan 9. Pop Gh. 
18. 'Trepăduș Gh. 3. Laslo Josef 10. Svetomir Miateslav 10. Ihuţ Avram 
19; Dan Nicolae 4. Hegheduș Josef 11. Pera Dumitru 11. Ghiuri Petre 


— 562 — — 563 — 


.—.————. 


35. Paiu Ion 


19. Halalai C.'(?) 36. Paiu Vasile 


13. Arsu Gh. 37. Bratu N: 
14, Crisan Miron 38. Cojocaru Ion 
, 39. Cojocăru Gh. 
Vrânceni și moldoveni! 40. Buhai Manole 
41. Zaharia Apostolache 
Pi ra 49. Părpăuţă Gh. 
2. Luchian Vasile 
an Vasile 2 
A iar Mihai Dobrogenii 
ae ai ză 1. Vanghelicescu N, 
6. Cherciu Ion As 
Const. 2. Filiu Gh: 
“cl cafea 3. Ploscaru Stelian 
3. Giurcă Gh. 
9. Bănilă Alex. 4. Aneste Dobre 
10. Negru Toader 5. Iuruc Const. 
11. Ladaru Ion 6. Bileca Vanghele 
12. Ladaru Dumitru 7. Serban Gh. 
13. Brânzaru Ion 8. Matarangă N. 
14. Brânzaru Gh. 9. Stan Traian; 
15. Lalu Ion 10. Bușe Petre 
16. Pasăre Tănase 11. Nedelcu Gh. 
17. Secăreanu Gh. 12. Garofil Gh. 
18. Câta Ion 13. Baciu Sotir 
19. Simionescu Gh. 14. Mocanu Vasile 
20. Sărăcuţu Ion 15. Grasu N. 
21. Surubaru Constantin 16. Grasu Gh. 
22. Coroiu Stefan 17.  Priceputu Ion 
23. Basotă Grigore 18. Priceputu Romică 
24. Burghelea Ion 19. Piţa Gh. 
25. Benghie Ghiţă 20. Maxim Ion! 
26. Pârlea Vasile 21. Horja Nicolae 
21. Oprea Gh. 22. Stambolini Dumitru 
28. Gavrilă Gh. 23. Balaban Gh. 
29. Budacea Alex. AT. 
| 30. Burac Toader! 1! Inginerii mineri 
31. Preda Ion iu 
34. Mortu Macovei!) 2. WBiguluiNoniimoi 


3. Băltănoiu' Aurel 


— 564 — 


EC pa e 


Palade Gh. 
Pleșoianu Romeo 
Marinescu Gh, 
Klei Josef! 


asa 


Medici. Sanitari * 


Petrasievici Cornel 
Coepi Stere 

Marcoci Const. 
Veselovschi Josef 
Niţu Const. 

Klein Picu 

Ghika Alex. 11% 
Moisiu Dumitru 
Gorjinschi Nicolae 

10. Stamate Const. 

11. 'Teodoru Emil 

12. Pop Alex. 

13. Popescu Gh. (sanitar) 
14. Muschici Ion (sanitar) 
11.  Meeelea Ion 


oeasnswwn 


Marinari 


Niki Vâlsan 
Snaideru Romeo 
Copaciu Const. 
Apostolescu Ion 
Macarie Ausustin 
Pastramagiu Aurel 


adu riiizel Pdldsee 


Aviatori 


Dumitru Ion 
Dușescu Hariton 
Cârligea Valeriu 
Ropală Cătălin 
Boaru Vasile 


“ai Liei ge 


— 565 — 


6. Ciobanu Vasile 
7, „Hariton Const, 
8, Popescu Gh. 

9, Ursache Traian 


Sportivi 
1. Cârjan Stefan 
2, Tanoviceanu Const. 
3. Baticu Nicolae 
4. -Palfy..., 


Ziarişti profesionişti - 


1.  Popescu-Prundeni Ilie 
2. Dianu Romulus 


Foști membrii de partid 


1. Petrescu Ion (Muftiul) 

2. Bunescu N. 

3. Crăciun N. (fretele 
Constanţei Crăciun) 

4. Cleja Alex. 


Conducerea minei Baia Spriei: 


Director: Ing. Pop; ing. 
Toma; ing. Pârvulescu; 
ing. Florian. 


Maiştrii: 


Petre, Kohler, Farago, 
Pașca, Costan, Brazilia- 
nu, Pălăriuţă, Stibină, 
Kerekes Borcockzi, Iosef 
Bauer, Ion Babici 


e 


Conducerea lagărului : Miliţieni: 
Locot. Alexandru - Ofiţer N 
A emeșteanu, i 
politic, Autorul asasină- sg sri 
rii preotului Serban; Dâ- e ge ze părin- 
vid (administrativ); iri Sa Jorbu Au- 
Vanciu Const.; Zoltan. „ Poşircă, Cap 
de Cal, Heghedus, Moa- 
Ofițeri ajutori că, Kisz, 
Pintea, Cioară, Căscănel. 
Medici M.A. L.: 


Comandanți de gardieni: 
Petrescu Cezar, Maior 


Motorga, Prunduș, Fe 
Sin. 


heir. 


CUPRINSUL 


1. CREPUSCULUL ROMÂNIEI... 


az tc am ice Mea US e 


= 


II... PRINS ÎN ANGRENAJUL SISTEMULUI 


1, 


Invazia sovietică ., 
Și s'a făcut noapte .. 
In mișcarea de rezistență | 


La Arad cu trupele sovietice... 205 Esi să 24 3 E. 


Contacte la Timișoara , 

Inapoi la București ... ... 
Urmarea lui 23 August ... . 
Alegerile din 1946 . di E ic: 
Inceputul sfârșitului 302104 
Dictatura comunistă și cultura. A 


Arestărezi 755. AA no pi ti a 
Eugen Cristescu ... ... ... su, 


'AUENeyoie: de Mine ENE i cca aci ai 200 2 d 


Mareșalul și Anglia .. 
Miopie politică .. 


Numărul xiembiilor partidului - scai rile =aseraetiie i 


Mareșalul Antonescu la Moscova .., 


Exterminarea legionarilor ... ... „n pee mee meezee 


La Jilava, . poet 
Rolul cultural al săpunului,.. 
Percheziţia, .. 

Prizonierul diii Tiistă, 3 sau o nouă filosatie. 


Un nou oaspete în celulă ... ... ue oceane na 
«Divorţuri» socialiste ... .... -.. tipe 
Plecarea la Iași și libertăţile comuniste. Ei 


La securitatea din Iași ... ... 


Spre 0 nouă destinație ... „pirate sata pana 


III. SUCEAVA ... 


1 
2. 


Un drum în necunoscut ... 
Nu spera și nu ai teamă ... ... e e... 


Pag. 


19 


21 
27 
29 
35 
43 
53 
57 
63 
67 
15 


83 


85 

31 
101 
103 
109 
113 
119 
125 
129 
131 
135 
141 
145 


„149 


153 
161 
173 


2 177 


119 


Pag. 
„Viaţa NOUĂ, „<a. e ame monde AO II Za) i 195 
i A ua Educarea = este ma Ret tea 199 20. O.anchetă politică ... ... ... Ji 
5. Semnale. din. perete. .,,. «m. e. Halioivea pi 207 « 21. In apărarea Legiunii „or, o 
5. Intro celulă colectivă «e. „00 lie iei ne n 211 22. „In celula lui Spiru Blănaru + iz 
7. Praţii Cruceanu si ăirtelzis97. 9 ROL UI 01 219 23. „Reîntors la mină ... ... 4 
8. Execuţia ... -... „409 ÎRTA e 229 air 
8 bis. Un copil Dascuţ î în  inchISOATE - IARINOD 233 | V, DIN ÎNCH IN] - j | 
9. Drama unui tânăr ofiţer ...j esteri, se meta eee 237 | nai ZA INGEISDAAILE, “ Tisei pe, poe 397 
10. Spre alte locuri de tortură, A ES iu FR 9 90 243 1. Unlot de mutaţi disciplinar ,. A | 
11. Muncă silnică pe viață pentru'0; piratii atA,.: 253 2. 'Aiudul... dela capăt . "Asii “Să £”" 399 
12. La Aiud - stațiune intermediară; 23 255 3 Sir ceală Hiitzilori 2 iii “725 Tea" 405 
13. După două luniziziliza „ba că zâtătiesi ca. ieobileele es ee 261 4. Reflecţii asupra Rusiei a ae e 3 4 
14. Despre dăinuirea comunismului Pee E Dr 265 5. In «Umanitatea» socialistă jr m sei SLAVA pi: 
15. «Buni de muncă» „mn ae petit "PP 271 6. O lună la beciu ... ... ati ate con Dea 
16.*-Mircea: Vulcănescu ... e me ee ame ae me cea ema mee 210 | 7. Ghiţă Brahonschi ... e Sept a > 
e Sile dau IUR TE iri Ca iar E e a sie 
a i | Du afiliata Ze e ea 00 Sia 
IV, LA MINELE DE PLUMB --. --. ss e taiate n 271 | 10. - Că sloaiuti Alea A aie E a ae 17 ua 
îi ta Bala-Bpile ina Iu E 11. Construcţia Statului Israel Ea E = i 449 
ee ae pe ide “zopitrtii EătacMi” și, | CA MEDII Ică Tănase ... ... ... «ne one mu ame ae 457 
3. Munca subterană Și grija părtiauui rrâniiii.-9 2p7 14. Top Secu din Galaţi ... ... -.. me ne ame me 465 
4." O-nouăii:, viațl02/0N E eonoiită fila pică | ie î> eacţionar ai rămas» ... ... ce me me me ee 469 
5 <SOUEiBa lucra iz mii TED  pPoETpEL E e 5 (ER 291 . pediat; la Bucurestii 2000 ea e Epopee m e d 73 
7.-“Un: asasinat în incită! făgărulul iirtiiio flo 011 18. CE reale ip ame ee ame mn ema ema mm ABIL 
8. Alte victime planificate. “iii doit! : tentativă de asasinat . ae rate SEA ca, aut BE 
9. Invierea în catacombe ., iiia iib 1 ri: iti osti” 4 ia 19. 1956. Rejudecarea procesului ASR A ea ara a Dale usa ua 407) 
i Fate met SĂ pi ies, Ei fi A „gar | Ea 3, 
ii a'Nistrujui 1.20. iii dvltin 2 333 | = EPAPAŞ FINALA ATUDURge ae ce e oleie cmmeme AL 
„Sub reflectoarele ageriților .. ROIBOSI  6I 
13. Trofim - un produs tipic al. re Îrti ii zi ie | 1-2 DAI AnOU la; Aus 
14. Moartea lui Stalin . al Ieglriit ui. ae avere mp 849 | 2. George M TA fă ua aaa ei ce acc lua atare AO 
pe 2, Aaa i A 00 da ad 3 349 îs ic anu . „495 
At oi ame Da a cata 353 pay un nou val de arestări . 497 
17. Transportat la Timi si e soeaava sate vata seci AVANT 3991 i =: năsprirea teroarei . 501 
18. Un coleg de celulă ŞOATA ice aaa me aaa 32903 .. In fața Colonelului Crăciun. "Ce. ni se cere ... 505 
10 în raţa, colacul iipii RIDGE tal artei 207] 069 6. Cu un turnător în celulă . 507 
ui Mois PC cet (8 iată age 0 N 7. O armă de asasinare lentă: Stressul . 
8. Intâlnirea cu Petre Pandrea ... ... ... a... 


9. 
10. 
1. 
12. 
13. 
14. 
15. 
16. 
17. 
18. 


Ştefam VIădoianu ... eee eee eee eee ee eee 
Anchete... anchete ... .. 

Deseheţul în Zarcă 44. mei mie one me me e 
Doctorul Aurel Marin ... --: 
O întrevedere famialiară... 

Cu Alecu Ghica ..-. ses see eee peer po tt 
La Clubul de reeducare ... ... 

«Realizările» regimului și.. 
Apare Nicolae Petrașcu ... ... «+: --: 

Teşim din închisoare ... e. cec e mercenar 


imposibilă ... ... ... 


„sălciile plângătoare. 


EDITURA DACIA 


Madrid 


Publicaţii apărute: 

General Platon Chirnoagă: Un chapitre d'histoire roumaine 
(1940-1945). 1962. 

Dr. Faust Brădescu: Antimachiavelisme legionnaire. 1963. 

Grigore Manoilescu: Integration de lEurope Danubienne. 1963. 

Mihail R. Sturdza: România și Sfârşitul Europei. Amintiri din 
Tara pierdută. 1966. 

Nic. Iancu Păltinișanu: Tălmăciri. Versuri. 1966. 

Paul Guiraud: Codreanu et la Garde de Fer. 1967. 

Chirilă Ciuntu: Din Bucovina pe Oder. Amintirile unui legio- 
nar. 1967. 

Mărturii despre Legiune (40 de ani dela întemeierea Mişcării Le- 
gionare). 1967. 

Horia Sima: O homem nâvo. 1968. 

Demetrius Leontieș: Prin mlaștini şi furtuni. Versruri. 1968. 

Ion Cârjă: Intoarcerea din Infern. 1969. 

Ernest Bernea: Testemunhos para un homem n6vo. 1970. 

Neculai Totu: Notas del Frente Espatiol. 19170. 


Louise David-lon Mării: A Grenoble. Sur les traces du Capi- 
taine. 1971. 


Horia Sima: Ce Este Comunismul? 1912. 

Nicu Iancu: Sub steagul lui Codreanu. 19173. 

Ion Roth Jelescu: Și cerul plângea. 1974. 

Ion A. Bucur: Poezii. 1974. 

Aron Cotruș: Opere Complete. Poezii. 1918. 

Mărturii despre Căpitan. (40 de ani dela, moarte.) 1978. 


Depâsito lega!: M. 36119-1981 e |. S. B. N. 84-499-5116-X e Cedesa. La Coruia, 26. Madrld-20 


LA. Me AOAR 


(|N 45) 


il