Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0007

Lă 


UNIVERSUL LITERAR 


PROPRIETARI: 
Data a 


SOC. AN. „UNIvERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 - 23 
DIRECTO : 5! AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Luscrisă sub No. 163 Trib. lifov 


ANUL LIII Nr.7 
10 Martie 1944 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI ] Str. Brezoianu 23—25 
TELEFON O 3.30.10 


ARONAMENTE: 


autorități şi instituţii 1000 lei 
particulare 12 luni 500 „ 
6 luni 400 „ 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 20 LEI 


Vineri 





Pentru breasla scriitorilor 


Articolul nostru „Privighetoarea oar- 
bă“, apărut de curând in aceste pagini, 
a avut darul de a interesa coniraţii și 
de-a provoca unele comentarii prin 
ziare și reviste. 

Dar, dacă toţi confrații sunt solidari 
în « recunoaşte neiasta dăinuire a mi- 
tului privigketorii oarbe și condiția u- 
mamă a scriitorului român, părerile va- 
riază în ce privesc cauzele genera- 
toare ale acestei condiţii. Astiel, unii 
dintre colegi, cari ne-au făcut cinstea 
de-a se ocupa de pomenilul articol, 
apreciază soarta omenească a scriito- 
rului nosiru ca fiind dictată de totala 
impasibilitate față de problemele scrii- 
toricești; altora le place să surprindă 
răul izvorind exclusiv din sânul breslei 
noastre, din care ar lipsi cu totul un 
front înctegat de susţinere a intereselar 
comune; în sfârşit, alţii sunt de păre-e că 
marii responsabili sunt editorii, cari pro- 
fitâna de absența unui organ cultural 
de control asupră-le și de zăbava legi- 
ierării raporturilor dintre ei și scriitori, 
frustează pe aceştia în drepturile lor, a- 
sigurându-și o domnie liberă şi como- 
dă, iără îngrădiri. 

La rândul nostru, socotim că toate a- 
ceste opinii sunt profund valabile, ele 
completându-se şi acuzând, deogotri- 
vă, indiferentismul central, regimul e- 
ditorial, de independenţă şi exploata- 
te, în dulcea complicitate a cunidității 
librarului, — și lipsa unei solidarităţi 
scriitoricești ce s'ar cuveni maniiesta- 
tă printr'o ofensivă de apărare şi sus- 
ținere a tuturor intereselor de breaslă, 

Câteva articole ale noastre asupra 
existenței umane a scriitorului — apă- 
rute în diverse publicaţii, acum câteva 
luni —- s'au limitat să sublinieze unele 
aspecte. Să ne fie, astăzi, îngăduit de 
a veni cu propuneri, vizând direct îm- 
bunătățirea condiţiei umane a sctriito- 
torului român și ameliorarea regimului 
cărţii, i 

Credem, dela început, că atât apăra- 
vea intereselor scriitoriceşti cât şi sta- 
bilirea unor relații vii și puternice cu o- 
iicialitatea în vedrea schimbării perni- 
cioasei mentalități de până acum și a 
impunerii unor soluții și drepturi noui,, 
nu pot reveni decât unui corp organizat 
al meseriasi'or rondaiului, deci Socie- 
tății Scriitorilor Români. 

Pentru această Societate noi nu avem 
decât dragoste, după cum nu păstrăm 
decât caldă preţuire conducătorilor ei 
actuali. 

Trebue, însă, să recunoaștem că, 
așa cum se prezintă azi, — adică lip- 
silită de o anumită autoritate, de unele 
drepturi şi puteri cu care să fie legal 
învestită — Societatea Scriitorilor Ro- 
mâni nu poate lua taurul de coarne, 
rosiind un cuvânt energic și iăcând iață 
tuturor problemelor ce interesează la- 
olaltă meseria și existența scrii'orului. 

E absolută nevoie ca S.S. R-eul să 
pretindă acordarea unor drepturi cum 
ar fi, de pildă, controlul editurilor, im- 
punerea unor norme privind activita- 
tea acestora, modificarea cotei cuveni- 
tă scriitorului din editarea operelor 
sale, 


Pentru susținerea  dezideratelor şi 
propunerilor saie, Societatea Scziitori- 
lor Români trebue să beneticieze de 
larga solicitudine a forurilor cuiturale, 
Odată convinsă de-a acorda adâncă 
înțelegere și neșovăelnic sprijin tuturor 
problemelor  scriitoricești, oticialitatea 
ar putea conveni, în primul rând, la 
Jegiterarea raporturilor dintre editori şi 
scriitori, i 

Printr'un proect de lege, bine susţi- 
nut, Societatea Scriitorilor ar putea să 
determine : 

a) fixarea unei cote de 30, repre- 
zentând dreptul de autor la tiecare o- 
peră editată, în locul actualei coie re- 
dusă la 20%. 








3 luni 210 „ 


de RADU GYR 


Cu alte cuvinte, beneticiul de astăzi 
al libraruiui — cota de 30%, ba chiar 
și 350 1 — să tie acordată scriitorului, 
care și-a istovit creerul și și-a prăpă- 
dit nopţile, încovoiat asupra manuscri- 
sului, migălit săptămâni şi luni întregi, 
— iar lăcomia librarului să fie limitată 
(așa cum dreptatea şi decența o im- 
pun) la un câștig de 20%; 

b) obligarea editurilor de a limita 
numărul traducerilor care inundă în 
prezent, piata, impunându-li-se un anu- 
mit procent anual de traduceri la o se- 
tie de tipăriri de opere originale. Ast- 
iel, se va ajunge la sporirea editărilor 
de opere originale și la constrângerea 
editorului de a selecta, la maximum, 
cartea străină prezentată în traducere; 


c) obligaţia, pentru Casele de Editu- 
ră, de a încredința traducerile exclusiv 
seriitorilor de reputație, Prin această o- 
bligaţie, se vor servi, deopotrivă, cali- 
tatea traducerilor, cât și interesele ma- 
teriale ale scriitorului calificat. Evident, 
rezultă de-aici necesitatea unui control 
atent asupra traducerilor, pe care ar 
urma să-l asigure o comisie specială 
desenată de S$. S. R., supraveghiându-se 
atât respectarea procentului anual de 
traduceri, cât şi calitatea acestora. (Mi 
s'a întâmplat să-mi cadă în mână tra- 
duceri monstruoase, patronate de „nu- 
mele” unor publicișii cu oarecare cir- 


culaţie, domniile-lor având impudoa- 
tea de a acoperi numai cu numele — 
îniprumutat — murca vulgară, de câr- 
paciu al limbii româneşti, a cutărui sau 
cutărui diletant anonim ! Intr'un regim 
de control legiferat, acest sistem neru- 
șinat ar înceta cu totul...); 

d) îndatorirea pentru fiecare editor, 
de a tipări anual o carte a unui scrii- 
tor tânăr, recomandată de S. S. R. în 
urma unei severe selecții făcută de o 
comisie specială, desenată de comitet. 
In vederea selecțiunii, tinerii scriitori 
vor fi invitaţi să-și depună manuscri- 
sele la Societate, indiferent dacă sunt 
sau nu membri ai Societăţii : 

e) numirea unei comisii de scriitori, 
cari să supravegheze stricta aplicare 
a timbrului Casei Scriitorilor, prin con- 
troluri frecvente și riguroase; 

i) obţinerea de către Societatea Scrii- 
torilor Români, a dreptului exclusiv de 


„editare a clasicilor noștri, 


(Ne îngăduim să ne însușim, aici, pro- 
punerea d-lui Mihail Chirnoagă, formu- 
lată într'una din notele sale apărute în 
ziarul „Viața“, din 24 Februarie...) 

Prin exclusivitatea dreptului de edi- 
tare a clasicilor români, S ,$. R.-eul ar 
mări considerabil, fondurile Cassei 
Scriitorilor, în favoarea sporirii pensli- 
lor şi a creiării unui fond de ajutor, din 
care să poată îi sprijiniți scriitorii, în 
cazuri justificate, 

Determinând, asttel, legiterarea — ab- 
solut necesară — a raporturilor dintre 
auior și editor și primind învestirea sa 
cu drepturi şi puteri „Societatea Scriiio- 
rilor Români ar putea să închidă unele 
răni, care sângeră, nevindecate încă, 
pe întreaga existență umană a scriito- 
rului nostru, | 

In acelaș timp, S, S. R.-eul ar putea 
activa — prin augmentarea prestigiu- 
lui său — pe lângă oficialitatea centra- 
lă, căutând s'o intereseze dinamic și în 
alte probleme și deziderate ale bres- 
lei. Așa az fi de pilăă: 

a) determinarea autorităţilor adminis- 
trative şi culturale de a lua imediate 
măsuri nentru buna întreţinere a case- 
lor marilor înaintași ai scrisului româ- 
nesc. (Casa „Junimei” dela București e o 
paragină; peste casa lui Creangă, din 
Humulești, pândește primejdia înstrăi- 
nării prin vânzare; din casa lui Anton 
Pan, în Râmnicu Vâlcii, anii muşcă ne- 
cruțători, iar în Drăgășani, un magazin 
de stămbărie s'a instalat în fosta locu- 
ință a marelui Gib. Mihăescu...); 

b) identiticarea (necesară 
în mai multe cazuri) și îngri- 
rea atâtor morminte părăsi- 
te ale scriitorilor; 

€) trecerea în proprietatea 
Statului și găzduirea într'un 
mare muzeu central a unor a- 
mintiri și lucruri scumpe, ră- 
mase de la marii înaintași, (în 
casa profesorului 1. Găvăne- 
scul, dela laşi am văzut acum 
câțiva ani, o canapea, pe care 
se odihnise, in tinerețea sa, 
Mihail Eminescu !), 

$. S. R.-eul luase, într'o me- 
me, frumoasa inițiativă de-a 
strânge de la maurii scriitori în 
viață, pe lângă datele bio- 
gratice complete, pagini de 
manuscrise, obiecte de birou, 
folosite în anii scrisului, toto- 
grafii., etc, Sistemul s'a între- 
rupt, însă. O revenire ar îi în- 
dicată; 


— 





(Urmare în pag. 5-a) 





de ALEXANDRU CIORĂNESCU 


Ca un. semn al vremurilor noui, critica literară a evo- 
luat dela sacerdoțiu la poniiticat. Nemuljumit cu rostul 
f.rese al giaSuuui Care SWrlgi in pustie, Creigui INNUSuUĂ 
a preferat să devină Criticul, îndrumatorul hteraturii şi 
ai spiritualității românești on drumuri pe care ie pipăe 
el însuşi cu băţul. Ajutat de adoraţia universală a patru 
discipoli, Criticul a stârşit prin a se autudiviniza, aes- 
coyrrindu-se a îi un fel de Apis sacrosanct, amesiec de 
oracol și de tribunal, de gretf.er al Muzelor şi ae va:dist, 

De aproape trei ani, puantat de-a'ndaratelea in pragul 
tempiuiui, idolul a obstimat intrarea penru cei chernaţi 
ca şi pentru cei nechemaţi, O vreme, părerile lui literare 
s'au I.mitat la al nirarea poeziei lui Brătescu- Voinești, şi 
la impresia că „dea Maicrescu şi până astăzi, critica noa- 
stră nu a fost pusă în Sivuaţia ce a „ua ctiuudine mal ras- 
picat într'o controversă de înnoire literară, ca aceea pe 
care am încercat s'o desieg la 1910, în Poezia româhii de as- 
tăzi” țRevisia Fundaţiiior Regaie, | Martie 1944, pag, 624). 

Nu ştiu câte au fost legate şi deslegate ae d. Dinutrie 
Caracostea în literatura română. Nu ştiu nici da-ă va 
îndrăsni cineva să-i conteste izzul, pe care și l-a aies gra- 
țios alături de Maiorescu. Dar atacul cu botul nejustit:cat 
pe care D-sa mi-l adresează în amintita revistă, mă obligă 
la 0 Midea puneie sa puii, 

Recenta mea lucrare despre Teatrul românesc în ver- 
suri, și isvoarele lui, n'a stârnit cine ştie ce ecou în presă. 
Se va înţelege deci bucuria mea când am afiat că jiepista 
Fundațiilor Regăe “îi consacză nu mai puţin de 16 pagini, 
Bucuria mea a devenit entuziasm când am ştiut ca arti- 
colul e semiiat de d. Caracostea, și entuziasmul frenetic, 
când am constatat că D-sa nu e de acord cu niciuna din 
vederile mele. 

Aşi fi rămas dezigur la aceste fericite dispozițiuni, dacă 
eminentul critic nu sar fi servit ae modestul meu exem- 
plu drept punct de plecare pentru câteva profunde cu- 
getări de ordin general. D-sa nu reține din volumul in- 


criminat decât câteva învățăminte negative pentru uzul 


generapiei pe care o conduce de sus. Sunt bucuros că ex- 
periența mea a folosit măcar cu atât. Sunt dispus chiar 
să întregesc pe cât se va putea lecţia Criticului, cu pu- 
ținul pe care s'ar putea să-l] mai știu. 

De data aceasta, adevărul general pe care l-a dezcope- 
rit vecinul de etaj al lui Maiorescu, e că nu se poate 
critică fără caracter. Ori. în lucrarea mea amintită, ași fi 
siluiţ adevărul pentru a adula: verbi gratia, şi cu toate 
ca d-lul Căracusiea rU-l ipatit raunS.e ruprii, ași fi trans- 
format O sărutare de I. Petrovici într'o capodoperă fără 
egal ae-alungul veacurilor, lăsând d:nadins într'o dis- 
cretă penumbră piesele cu mult mai valoroase ale lui 
Petică, și Iosif şi Anghel. 

Acuzarea Mar ti destul de gravă, poate, dacă ar fi 
vorba de o simplă greşală de gust sau de apreciere. De- 
aceea d. Caracostea nu vită să sublimeze că ne atiam în 
faţa unui caz de adulare a mai marilos zilei, și deci, im- 
plicit, în faţa unui critic fără caracter, 

Sunt cu totui de acord ci: velerile d-lui Caracostea, 
şi o spun cu atât mai mult, cu cât mi se pare că e prima 
oară. Lipsa de caracter aniuicază efortul critic, oricât de 
lăudabil ar fi el; la caracter aşi adăcga chiar, deși sunt 
lueruri elementare, o bună cunoaștere a limbii şi a li- 
teraturii, şi un număr de idei generale, care toate la un 
loe fac critizul bun. Pot însă dovedi d-lui Caracostea că 
şi critica are capriciile ei, şi că sunt cazuri de critici e- 
minenţi, care pot ajunge, mai ştiu eu. profesori muniver- 
sitari, îndrumători de generaţie, directori de instituțiuni 
culturale. î 

Şi pentru a nu da impresia că scormonese răuvoiior 
în. greşelile trecutului, mă voiu mulţumi să-i scot dove- 
zile numai din anintitul articol publicat în Rezista Fun- 
dațiilor Regale. 


1 


Pentru cine vrea să se amuze, lectura articolului d-lui 
Caracostea e, ca de cbiceiu, dintre cele mai reconfortante. 
D-sa. are un fel interesant de a mmaltrata limba română. 
răsucind-o ca pe un vrei de dovleac din câmpia dună- 
reană, strângând-o de gât până când o sileşte să-și ţipe 
văspunsul. . 

Spicuesc din articolul citat, pextru fişierul viitor al vre- 
unui a't profesor: .să ţie”, „cerinţi”, „unul din cele mai 
rari zarure!, „a-şi definitiva debuturile printr'anumite mo- 
gificări”, „inspiraţia ca să-şi revizuiască poezia”, „poetul 
cât şi criticul care îşi reface operele”, „toţi despre care 
m'am ocupat”, „afirmări principiale şi proclamaţii de poeţi 
începuse a se ivi“, frământarea şi poezia oraşelor cerea un 


alt spirit, „ca cine” „luându-ţi asupra ta“, „li se dă aproape 


şapte pagini“, „viața noastră dramatică a vremii de atunci”. 

crea ca pentru un singur art-col e suficient. Dacă am 
împinge cercetarea mai departe, am afla că d. Caracostea 
nu şhe ce insemnează q tutuchupa, devremece în calita- 
tea sa de critic aspiră să-și întruchipeze pe Lon al d-lui 
Rebreanu sărutând pământul. D-sa nu știe ce înseamnă 
debut, căci la pag. 622 vorbeşte despre „debutul in spe“ 
al d-lui P. Dumitriu, care scrie la pag. 502 a revistei. Sau 
poate că d-sa nu știe ce însemnează in spe? D-sa nu ştie 
ce însemnează a infirma, căci la pag. 623 scrie: „a lăuda 
pe un scriitor că e tradiționalist, şi a infirma pe altul că 
e s:mboust”, confundând intirmarea cu condamnarea. D-sa 
nu cunoaște valoarea exactă a cuvântuuui a izbucni, căci 
vorbeşte la pag. 630 despre aspecte literare care „lzbuc- 
nesc ueodată”. D-sa nu ştie ce ;nsemnează şi de unde vine 
expresia „spectacle dans un fauteuil“, căci la aceeaşi pa- 
giua VULNep.e ue Lctya, „ăDLOruL UI piese ge lactură 
roalistă şi pozitivistă”, care e siuit „să-şi repede subsianţa 
aceasta şi tesnica „spectacolului intrun fotoiu“, pe care 
mărturisesc că n'o cunodașiein: ca o trăsătură distinctivă a 
lui Haralamb Lecca, D-sa nu știe italienește, şi totuși 
scrie „per comb-armento'!, în doc de în schimb, deși expre- 
sia italiană, transcrisă greșit, e au totul inuziată chiar 
în italieneşte. D-sa nu ştie ce însemnează reacțiune, căci 
o înfăţişează ca pe un „tip“ nou luptând împotriva unui 
„tip“ vechiu (pag. 620). 


184 


Dacă de la formă vom trece la. fond, vom da peste o 
neasemuită gruvivate, pese un 1ci unic ae a turna bron- 
zul în tinichea, de a rosti ex cathedra adevăruriie cele 
mai lipsite de miez; 

Să cutam câteva exemple de cugetări ale d-ui Cara- 
costea: „Eroii romanelor şi nuveleor de artist sunt în 
deosebi pictori şi muzicanți“ (pag. 609), ca și când ar fi 
putăt să fie și bancheri sau funcţionari de minister. „Faza 
cea” mai interesantă a criticului debutant este aceea înci- 


„pientă” (pag. 623). 


Dar sa uu se creadă că d. Caracos'ea nu ştie să gân- 

gească şi la fel cu ceilalţi muritori. Uneori i se întâmplă 
chiar să gândească cu totul la fel cu cei mai mari: ..Ceeace 
ne zice un rând de oameni, desz:e urmași.” (pag. 608, vezi 
Eminescu), sau „cântarea care ma fost scrisă rămâne mai 
frumoasă ca oricare” (pag. 617, vezi Petică). 
"In ceeace priveşte cuncştiniele și criteriile de judecată, 
voi spune că d. Caracostea nu are nici pic de sensibilitate 
poetică. Spre a o dovedi, să-mi fie iertat să citez ur pasa- 
giu mai întins, din care rezultă entuziasmul D-sae pen- 
tru două versuri mai mult decât medicere ale :ui Harau- 
court, în care d-sa vede exemple clasice de poezie și de 
expresie : 





(Urmare în pag. 4-a). .. 





Iniţiere intru bă 


Redacţor responsabil: ERAIAN CHELARIU 


ip 7 


27 E 


năţenism 


— Note pe marginea unor erori de geografie— 


— „Tu șie eşci?': me 
mtrebi, ce-aşceată. Dela 
orişe băeţan : 

— „Bage, io mi-s bă- 
nățan !, 

O fi vorba lul gi- 
reaptă. 


(V. VI. Delamarina) 


În Ardeal şi Banat, aceste 
două provincii se numesc de 
secole: „Ardeal” şi „Banat. 
Cuvântul Transilvania” este 
creația das laborator a unor 
inteectuali, spre a cuprinda 
simplHficator, într'o singură 
denumire, atât pe ardeleni câţ 
şi pe bănăteni, Poporul ro- 
mân Q'n Ardeal și Banat na 
aderat la ea. Acesta este mo- 
tivul penru care, de exem- 
piu, gazetarii ardeleni și bă- 
nățeni — adică  expresiunea 
luminată a celor două pro- 
vincii — câna Sau constituit 
într'o organizaţie de,, presă, 
n'au numit-o „Sindicatul Pre- 
sei dn Trans'vania” ci ,Sin- 
d'catul Presei din Ardeal şi 
Banat”, 

Tot aşa s'au petrecut lu- 
crurile când sau înfiinţat mi- 
nistere ale Provinciilor, Exi- 
sta un „Min'ster al Ardealu- 
lu!” și un ; Minister a] Bana- 
tului”. Iar cânq rolul de mi- 
nistru al ambelor provincii a 
fost încredințat unei singure 
persoane, el sa chemat nu 
„al Trans'Ivan'ei” ci „al Ar- 
dealu'uj şi Banatului”. 

La Est qe Carpaţi, sistema- 
tic, nu se face distincțiune în 
privința Transilvaniei (Ar- 


:Fransitvania şi Ardeal” — 
nu-i mai exprimă pe bănă- 
țeni. 

Scopul acestor şiruri este 
de a contribui la înlăturarea 
acestui inconvenient, 


In numărul dela 1 Decem- 
vrie 1943 al unui ziar din 
capitală, închinat Unirij dela 
1918, am citit această frază : 
„ardeleanul Mihail  Hal:ciu 
din Caransebeş, este autorul 
celei dintâi: poesi, româneşti”, 

Pentru un bănățean sau 
ardeiean, eroarea de geogra- 
fie de mai sus, Ste în afara 
oricărui dubiu, Spre a fi tot 
a:âi de evidentă şi pentru un 
Boinza dela Est de Carpaţi. 
eventual! mai puțin familiari” 
zat cu geografia Ardealului 
şi Banatului, vom construj o 
frază cu erori de geografie 
privind ţinuturile vechiului 
Regat. Ea ar putea fi aceasta: 
„o magnifică figură a litera- 
fturii române, este  olteanul 
Mihai Eminescu din Boto- 
şani”,., 

Iată de ce, după cum faptul 
că atât Mozdova cât şi Olte- 
nia sunt, ambe:e, dincoace de 
Carpaţi, nu justifică mnicide- 
cum  €roarea de geografie 
«oniiruită de noi, tot astiel 
nici geografia românească 
propovăduită de gazeta la ca- 
re ne referim, nu poate fi în- 
dreptăţită de împrejurarea că 
atât Banatul cât şi Ardealul 
sunt Situate, ambele, dincolo 
de munţi, 

Nu vom insista asupra fap- 
tului că asemenea erori de 


de LIVIU JURCHESCU 


menea cazuri, deopotrivă pe 
expropriați şi pe împroprie- 
tăriţi, ca pe unii cari în mod 
foarte natural, ţin să apară 
in ochii neamului — nu as- 
cunşi unul după altul — căci 
mwau dece — nu mai presus, 
au mai prejos, ci cum sunt 
în realitate. Şi totuşi, aceasta 
poate că n'ar îndreptăţi ace- 
ste observări, S'ar putea spu- 
pe: mare lmcru este să-l so- 
cotim ardelean pe Ştefan cel 
Mare, bănăţean pe Mircea cel 
Bătrân, basarabean pe Tudor, 
dobrogean pe Murgu, bucovi- 
nean pe Horia și oltean pe 
Iancu? Români fiind, una 
suntem. Păcat numai că, du- 
pă cum vom vedea, expro- 
prier'le de va'ori ale unei 
provincii, nu se fac întotdea- 
una în favoarea alteia ci une- 
ori în dauna tuturor. Se în- 
tâmplă așa dar, câteodată că 
din exproprieri nu rezultă ni- 
cun împroprietărit ci; o mare 
expropriată: istoria naţională. 

Dureros de inevitabila deo- 
ssi/re de destin istoric dintre 
cele două provincii dela Vest 
de Carpaţi — deosebire pe 
care totuşi erorile de gtosra- 
fie n'o pot desființa fără a 
pauperiza paţrimoniul de va- 
lori al naţiunii, motiv pentru 
care ne şi împotrivim lor — 
o ilustrează mai bine decât 
orice faptul numai în aparen 
ţă paradoxal că, aceste două 
provincii româneşti, intocmai 
ca Modova şi Muntenia, 
erau, contrar dorinței sufle- 


dsalul p'us Banatul) şi Ar- 
dealului (Transilvania m'nus 
Banatul). Din acest motiv, 
ambule aceste denumiri — 





T. CONSTANTINESCU 


geoziafie expropriază de va- 
lori unele ţinuturi şi că un fi- 
resc simţ de drepale şi dem- 
nitate sensibilizează în ase- 


tmiui lor. constrânse de vitre- 
gia vremilor, să-și făurească 





(Urma»e în pag. 4-a). 


Balcic 





„CHIPUL LUI DUMNEZEU“ 


E una din saricele mele bucurii, (încep 
să mă întreb acum, după ce am scris 
„sadice“ şi „bucurii“ * alături, dacă nu 
cumvă e un pleonasm: parcă. la urma 
urmei, orice bucurie e sadică, miicar prin 
conștiința reflexiumii ei în conştiinţele se- 
menilor, care se poate întâmplă să n'aibă 
nici un motiv a se bucura tocmai atunci), 
e una Gin bucuriile mele mai sadice decât 
pot fi sadice deobiceiu bucuriile, aceea de 
a urmări să descopăr, pe figurile oameni- 
lor câţi îmi trec pe dinainte, urma «cât de 
îndepărtată a „chipului lui Dumnezeu“, 
după care legenda biblică susține că a 
fost copiat omul. E adevărat, mutrele sunt 
foarte deosebite una de alta, ma; cu sea- 
mă într'o gunoierniţă 'oxsmopoită ca aze- 
ea a anlomerărilor urbane, unde numai 
de predominanţa unui cert tip rasial nu 
poate fi vorba. Și dacă ceeace le e co- 
mun tuturor obrazelor omeneşti, — rolul 
fiziologic al fiecărui organ, nas, ochi, gură 
etc., nu este în acelaș timp şi ceeace oa- 
menii pot avea comun cu Dumnezeu, în- 
trucât fiziologia acestui „Absolut Etern'“ 
şi-a pus capăt după maieutica naşterii 
Fiului, atunci mai-mai că ne vine a crede 
„într'o intenție glumeață a celui ce-a scor- 
nit povestea cu „chipul şi asemănarea. -“. 
— Huida,de!... Doar mare să încerce ct- 
neva să mă convingă cum că toate cari- 
caturile omenești câte ți se 'nșiră fără să 
vrei pe ecrrm rotii îuâi și 'mtâi au 
ceva cure le upropie unele de altele... Ca 
să nu moi punem inutil problema asemă- 
nării cu um arhetip divin, dependentă de 
rezultatul primei confruntări  compara- 
tive! Ce apropiere poate întradevăr e- 
vista, ca să nu ne referim decât la exem- 
ple accesibile oricui, între profilul vultu- 
resc al condotiierului Federigo da Monte- 
feltro din cunoscutul portret ul lui Piero 
delia Francesca, şi chipul la .fel de :res-. 


de ION FRUNZETII 


pingător al bunicului din tabloul lui Guir- 
landajo, cu nasul tumefiat de cancerul se- 
cret al bătrâneţii şi uzurii, ca o holoturie 
buboasă ? Ce radical pătrat omolog se 
poate scoate din confruntarea îngereştei 
Sfinte Ana a lui Lenardo, cu nu mai pu- 
țin îmgereştile chipuri Boticelliene (ca să 
nu fim acuzaţi că luăm într'adins tipurile 
antagoniste), reproducând la infinit hgura 
precis arhitecturată, a Simonettei Catta- 
neo? Chipul lui Dumnizeu e la fel pre. 
zent în nobilul portret hirsut al lui Balt- 
hasare Castiglione, rămas pe peretele ma- 
rei săli dela Luvru la fel de viu ca acum. 
aproape 5 veacuri când l-a fixat pe pânză 
Rafael, — chip fremătător de viaţă încită, 
împregnat de valori superior umane, — 
şi figura demonică a sfântului Ioan, su- 
perb, pictat cu mâna stângă de patriarhul 
paralitic dela curtea lui Francisc 1? A- 
cestea sunt totuși chipuri omenești meta- 
forizate de artă, interpretate de conștiința 
celui prin care s'au eternizat, filtrate su- 
biectiv, produse ale colaborării dintre na- 
tură și spirit, și nu fragmente brute de 
natură, ca mai înde-aproapele nostru care 
ne calcă în tramvai pe bătături şi ne su- 
duie la gazetă... 

Oricât de hidoasă, figura lui Iuda din 
Cina leonardescă nu e numai produsul a- 
vaniției, cupidităţii, invidiei şi poftelor lu- 
meşti ale sfinției sale cardinalului X (isto- 
ricii serioşi de artă, care nu sunt diletanți 
ca subsemnatul, îi ştiu şi numele, aflător 
de altfel în orice „Kunstlexikon'), pe care 
meșterul din Vinci îl întâlnea sâcâitor 
ae des pe coridoarele mânăstirei în refec- 
toriul căreia schitase pe un perete srena 
acoussta celebră. luda este în ace'aș timp 
şi Leonardo, care, ca să şi-l poată aveă, 
a trebuit la moment dat să i se substitue, 





(Urmare în pag. 3-a) 


——— 2 


i) 











CRONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL NAȚIONAL: LATĂ 
FuMELA Pl CARE 9 IU- 
BSC”, comedie n trei acte, de 
d. CAMIL PELRESCU, 

LEATRUL SIUDiIO: „IRAGE- 
DIA INAMII“ piesă în trei acte 
de SOARE Z. SOARE, 


Faţă de oarecare nerăbdare cu 
cure a fost aştepiată şi faţă de 
oarecare agslăe care intovără- 
şeşte 'de obiceiu reprezentațiile 
şi reluăvile pieselor d-lui Camil 
Petrescu, şi care se şiie că nu 
a lipsit mici de data aceasat, în- 
trebarea noimală care se pune 
este următoarea: ce anume re- 
prezintă această nouă  Inorare 
draniutică ? Reprezintă ea, în 
sidevăr, vre'o valoare ? 

Şi de ce matură? 

Aduce ceva nou ? 

Sau este numai un simplu 
„blutit“ — așa cum s'a spus câte- 
odată — extrem de bine regisat 
din punețul de vedere al pub.ici- 
tăşai ? 

Iaţă ceiace voiu încerca să 
desprind în rândurile cari ur- 
mează 


Piesa d-lui Camil Petresou, 
„lată femeia pe care o iubesc“, 
pentru literatura noastră, in ori- 
ce caz  începătoare, reprezintă 
mult : ea se ridică până la anu- 
mite înălţimi şi spaţii oarecum 
rarefiate şi, sub raportul tea- 
trului de preocupări, la un nivel 
teatral poate încă neatins Ja noL 

De altfel întregul spectacol — 


Şi ca regie, care s'a dovedit a fi. 


tourte bună ceși d, Camil Petres- 
cu nu-i un profesionist şi ca în- 
terpretare —- lasă o astfel de im- 
Eresie. de seva deosebit. poate 
chizi excapţiona!, care te urmă- 
reşte, 





ICV Li: 


MARIETA SADOVA 


În vremea teatrului cerebral, 
care face astăzi atâtea furori în 
toată lumea, reprezentat pe toate 
scenele civilizate, un astiel de 
teatru devine şi admisibil iar 
pentru noi este şi bine venit! 

Aceasta înscamnă d. Camil Pe- 
trescu cu uouu d-sale piesă, 


In epoca acestui teatru cere- 
bral, prin opera d-lui Camil 
Petrescu și în special prin ulti- 
ma d-sale lucrare, noi suntem 
prezenţi, 

Si suntem  prezerţi într'o 
formă, inteligentă, 

Aşi putea spume: chiar strălu- 
cită ! 

O piesă care, în orice caz, de- 
păşeşte multe dintre încercările 
epigonilor post-pirandellieni, de 
e remarcabilă ținută intelectua- 
lă — evident : în special intelec- 
tua'ă — dar pe acest plan, chiar 
şi de o anumită tensiune, 


Este de văzut — şi aceasta este 
o pwmoblemă care rămâne des- 
chisă — dacă aceasta este şi 
poate fi e formulă ideală de 
teatru. , 

'Teataul, cred eu, se poate cen- 
cepe în două feluri: 

—— teatru: esenţă de viață 

— teatru: dialectică asupra 
vieții. 

D. Camil Petrescu. — de altfel 
îutr'o strălucită companie, alături 
de umii dimțre cei mai mari con- 
temporani — aşi putea spune că 
practică, şi în special în ultima 
d-sale piesă, formula cea de-a 
doua. 

Aşa că problema se desprinde 
dela sine, 


Iată : ce ideie centrală de tea- 
tru — mu ca ideie în sine, deci 
nu privită ca o teoremă psiholo- 
gică în legătură cu problemele 
şi transmutările personalității — 
piesa d-sale se reduce la teza 
că preferăm întotdeauna o fe- 
meie care polarizează privirile 
şi dorinţele tuturora, o femeie 
care me face să suferim, care mu 
ne iubeşte, care ne exploatează, 
care-și bate joc de noi, etc. 

Ei bine, această ideie de tea- 
tru a piesei nu este trăită ci, ca 
să zic aşa, este rezolvată sub un 
aspect de dialectică a vieţii! 

Ea nu este viaţa însăsi, eroii 
nu se mişcă, nu trăesc și nu su- 
feră autentic, nu sunt persona- 
gii, mu au sânge, nu sumt calzi, 
nu există: sunt idei îmbrăcate, 
hu sunt oameni. 

Lucrul acesta nu se poate con- 
testa. Aşa că, după cum am spus 
mai sus, toată întrebarea este 
aici : acesta este sau mu teatru ? 
Teatru în sensul mare, deplin, al 
cuvântului ? 

S'ar părea, totuşi, că da. 

Personal, însă, cred că aceasta 
e o problemă pe care rămâne să 
o rezolve viitorul şi, se poate ca 
soluția să difere de aşteptările 
şi acceptările noastre de azi. 

Im orice caz, deocamdată, cel 
puţin în câteva ocazii în adevăr 
excepţionale, dramaturgia con- 
temporamă pare a fi dovedit vala- 
bilitatea şi a unui astfel de tea- 
tru ceiace, logic vorbind, ţrebue 
să recunoaștem că odată admis 
chiar pentru un singur Caz ar fi 
suficient ca um principiu întreg, 
să fie salvat, 

Bineînţeles ar mai rămâne 
ceva dar acest ceva se cere oril- 
când şi se cere oricare ar fi for- 
muia de teatru admisă; ca auto- 
rul să aibă si talent! 

Im orice caz piesa d-lui Camil 
Peirescu, despre care am arătat 
că se imtogrează îm categoria tea- 
trului cerebral sau, altfel zis, în 
formula cea de a doua —— prima: 
teztru, esanţă de viață, a doua: 
teatru, dialectică asupra vieţii — 
reprezintă, cu sizuranţă, în ca- 
drui acestei de-a doua modalităţi, 
un interesant efort în materie 
dramatică, de o deosebită impor- 


tanță pentru teatral românesc și, 
totodată; de o deosebită valoare 
şi literară şi dramatică, 


* 


In ee priveşte interpretarea, a- 
ceasta a fost dintre cele mai 
bune. 

In rolul principal femenin: d-ra 
Elvira Godeanu, pe lângă că stră- 
lucitor de frumoasă, fiind ca în 
totdeauna, o adevărată încân- 
tare pentru ochi, a reușit admi- 
rabil să delimiteze personalităţile 
onuse ale celor două surori Anna 
şi Bella, reușind, totodată, să 
gibă, dealungul întregii piese, 
ua intre cele mai frumoase in- 
torpretări ale d-sale, 

Im ce-l priveşte pe d. A. Ale- 
xandrescu, a avut şi d-sa o pre- 
zentare deosebit de reuşită în ro- 
dul arhitectului Mihail Stăncu- 
lescu. 

Deasemenea bine d-mele Ma- 
rietta Sadova şi Kitty Gheor- 
ghiu Mușatescu, veridică, intr'a- 
tât de veridică încâţ este sigur că 
după încă două roluri de-aces- 
tea, de femeie bătrână, va de- 
veni la Naţional... titulara lor ! 

Deasemenea trebuesc remarcaţi 
d-nii Florin Scărlătescu, care se 
dovedeşte de fiecare dată a fi, 
în special pentru un anumit fel 
de comic, un admirabil artist, N. 


„Bălţăţeanu, bine deși de data a- 


ceasta oarecum convenţional, 
Niky Atanasiu şi S. Gabor, 

In "restul distribuţiei,  contri- 
buind întrun mod mai mult 
decât lăndabil la succesul aces- 
tui spectacol, d-rele şi d-mii: 
Yarodara Nigrim, Niculina Fin- 
țescu,; IL. Lucian, N. Cristescu, G. 
Atanasiu, T. Branea, G. Franga 
şi N. Dumitrescu. 

Direcţia de scenă a autorului. 
Aşa cum am spus şi mai sus 
deşi nu-i profesionist sau, cum 
s'ar zice, desi „nu-i de meserie“, 
s'a dovedit, totuşi, foarie bună. 

In general o premieră care din 
mi'te puncte de vedere depăşeşte 
cu mult sncetacolele şi pemiere.- 
le obişnuite. 


* 


Piesa d-lui Soare Z. Soare este 
o piesă anume făcută pentru pu- 
blia: toată numai din concesiuni. 
De, concesiuni, poate că este gre- 
git spus: faci concesiuni atunci 
când poţi mai mult şi, temân- 
du-te că nu vei fi înţeles. că pu- 
blicul nu poate fi la înălţimea 
artei tale sau, câteodată a con- 
cepţiilor iale, îl scohbori intenţio- 
nat nivelul, Ori, cu toată buna 
părere pe care o am de abilitatea 
gi inteligența autorului — sau 
autorilor... — acestei piese, nu 
cred că aşa s'au petrecut lucru- 
rile ci că, din contra, aceasta este 
şi ce-au voit şi  ceiace au pu- 
tut aa. 

In defimitiv, piesa aceasta coa- 
sistă pe deoparte dihtrun su- 
biect — sau mai exaxt: Qintr'o 
teză de demonstrat — şi, pe de 
altă parte, ca să zic aşa, dintr'o 
umplutură oarecare, cu bancuri, 
cu „şuete“ curente, şi, pe ici pe 
colo cu unele replici mai mult 
sau mai puțin paradoxale. 

Cred, însă, că spectacolul se 
poate susţine pentru că, oricum, 
este „adus bine din condeiu“. 

Autorii sau dovedit că, oricum, 
dacă nu ştiu, să construiască o 
piesă. ştiu cel puțin ce anume 
trebuie dat publicului, In special 
acestui public de războiu care 
umple, fără nici o alegere, toate 
sălie de teatru, de cinematograf 
sau de revistă, 


Luată însă aşa cum este, fără 
preveni muri, piesa ese desuul 
de anii construua. Aworii ei se 
în ne că BUiţ oameni ie tea- 

Li 

Pe deasupra, oum am arătat, 
dea, ma. are şi minte iueruri 
car. desigur că vor avea irecere 
la un anumit pubiie, lucruri cari 
se poate să-i asigure şi un oare- 
care succes. 

In detimitiv rețeta  întrebuin- 
țava ese, din punuvul de vruere 
nu al „Creaţiei“ ci al „redactării“ 
dintre cele mai simple și mai C- 
mode peuiru un autor: tablouri 


şi iar tablouri, LUX, eieganța, res- : 


taurante mar, paliace-uri, Curte 
de apel, pieauaue n uivary, 100 
de revolver cu tragere de cortină, 
la isceput, foc de revolver şi tra- 
Bere Gu curumna -.a Stanga, etc. 
(Câci trebuie să atrag atenţia că 
piesa are un fel de ciclu Care de 
altiel se intrevede chiar dela pri- 
mele replici şi care trebuie să se 
iMenua -ă adăugat, cu U aură 
pe care o dă v anumită totmu- 
lare, cea din plenoaria lui Maz- 
van, care, şi ca, Wwpue Să de ues- 
mintă...), 

la sine piesa mai are şi bucăţi 
de muzică pentru toate gusturiit, 
adevarate uniermezzv-Aurl nuzi- 
cau€, vuepânu ueia toxurot-uri şi 
rumbe şi terminand, dacă au mă 
înşei cu -Meethoven, cu Saint- 
Sacns „La aanse stătuprei, ele, 

In fine, are toalete trumoase, 
decoruri trumoase, incă prea iru- 
moase, făcuie, târa ca sa tie ab- 
SOiulu REVUE, Wu Wei], ceia ce 
desizur că reprezintă mai mult 
decat o inscenare de zile mari! 
In orite caz costisitoare... 

Iar la această muzică, la acea- 
siă eleganță, ii această montare 
frumoasă, se mai adaogă şi o dis- 
tribuţie dcosebit de bumă, 

Astiel, in primul rând d-ra 
Marietta Decutescu, care pe jângă 
un joc frumus a adus totudată 
grație, ginzaşie, a alui f'să Uu- 
«ateţe, o apariție din toate puni- 
tele de vedere, plăcută, 

Foarie bine, âcaseumenea, d. N. 
Băliăţeanu mergându-i deosobit 

e bine rolul. 

Bine deasemenea şi d-mii C. 
Mitru, G. Baldovin, M. Gingu- 
lescu, IL. Ulmeni, V. Lăzărescu, A, 
Alexandrescu, D. Amigdalis, N. 
Motoc şi G. Atanasiu, 

Cum şi d-rele Carmen Tăutu, 
Cella Dima şi Fifi Mehailovici 
cari au avut deosebit de bune 
presentări în roluriie ce le-au 
fost încredințate. 

In restul distribuției, d-nele şi 
d-nii; Corina Constantinescu, Nel_ 
1y Dordea, Margareta Dumitrescu 
Săi'ean, Valeria Panait, Niculi- 
na Finţescu, ÎX. Lucian, E. Sioi- 
ceanu, G. Buliga, D. Ene, N. 
Cristescu, I. Isaia, şi E. Cassian 
cari au contribuit în largă măsu_ 
ră ja reuşita spectacolului, 

Direcţia de scenă bineințeles, 
a avut-o insuşi d. Soare 2. Soare, 
și se poate spune că a fost destui 
de bună: în orice caz corespun- 
zătoare genului piesei. 


ALEXANDRU DRĂGIIICI 
Lui 


LA CAMINUL ARTEI 


pictorul Eugen Profeta ex- 
pune peisazii, capele” de ex- 
presie şi compoziții din țara 
Moților. 

Expoziţia e deschisă până 
la 20 Martie. 





INAMICII CONCERTELOR 
N i A PRE 

Se spune "că pe dușman tre- 
bue să-l Găuţi uneori printre 
prieteni, printre pretinși, prie- 
teni, mai precis expri iraat, 

Este cazu] și în ceeace pri- 
veşte aspectul scenic și public 
ai muzicii, concertul. i 

Desigur, muzica are mulţi 
adversari, De cei lipsiţi de 
darul binecuvântat au auzului 
apt să perceapă minunea mu- 
zicii, nu intenționăm să ne o- 
eupăm, considerându-i mai de- 
grabă pasivi şi fără vină în 
imposibilitatea lor de a înţe- 
lege un grai cu care mau ni- 
MaiC COMAAI, 

Pe cei fără de njci cea mai 
elementară :multură muzicală 
şi, din păcate, această catego- 
rie abundă chiar în pătura 
noastră intelectuală, de ase- 
meni nu-i vom considera de- 
cât ca p& nişte simpli nepre- 
gătiţi întrun anumit domeniu 
şi destul de pedepsiţi prin în- 
săşi imensa pierdere de ordin 
sufletesc și spiritual pe care 


"o suferă din, aeeaştă cauză, 


pentru a-i socoti printre ina- 
micii concertelor, pe unde de 
altfel n'au motive să fie pre- 
zenţi. 

Unii şi alţii nu sunt decât 
niște străini de arta muzicii, 
aflaţi în deobşte în afară de 
ziâduwile sălilor de concert, 

Inamicii aetivi și supărători 
ai muzicii sunt însă, în genere, 
în propria ei casă, în interio- 
rul sălilor de concert. Catego- 
riile lor sunt destul de nu- 
meroase şi de inţeresante. Să 
le cercetăm, pe măsură ce ni 
le amintim. 

Jată-i de pildă, pe întâr- 
Ziaţi. Sosiţi după începutul 
concertului, urcă scăriie sau 
parcurg vestibulele în viteză 
accelerată eu tot sgomotul de 
trap frenetic ce decurge qin 
acest «efort tardiv, plus în 
deobște exelamațţiile și prog- 
nosticurile despre morucntul la 
care a. ajuns concertul vcei- 
ferate cu glasuri întretăiate 
de oboseală, 

Ajunși Ja uşa încuiată: 





pâlcurile se împart în mai 
multe sub-categorii: tia, a 
celor care ciocnesc pur Şi 
simplu "în uși, gata să năvă- 
lească în sală, dacă prin im- 
posibil dorinţa egoistă le-ar fi 
satiștăcută, tulburând întreaga 
regiune a şălii, enervână și 
distrăgând pe ascultători, pe 
executanţi, pe dirijori, fără 
nici un menajament. 

Alte grupe se strecoară în- 


tre două părţi de program și 


îşi eaută cu încăpățânare lo- 
cul, împiedicând continuarea 
concertului. 

Isprava „Be completează cu 
trântiri de scaune basculante, 
cu  prăvăliri de obiecte di- 
verse, cu cumpărarea iarăși 
desgustătoare de programe În 
timpul auwdiţiei care. ne având 
încotro, a început şi eu larma 
incă nepotolită, 





Ni sa întâmplat să vedem 
pe Gegrge Enescu coborând 
cu tristețe şi reşemnare arcu- 
şu] gata de atac, până la cal- 
marea.. spiritelor sau oaspeţi 
muzicali celebri, obicinuiţi cu 
tăcerea. religioasă a marilor 
săli din străinătate, așteptând 
nedumeriți ambianța care nu 
vrea să vină! 

Dar, suntem încă departe 
de capătul revistei deranjato- 
rilor. Ă 

„Mai este domnul care tu- 
şește,  șeniorul bronşita în 
cascade, care ignorează bom- 
boana calmantă, rămânerea la 
dumiciliu pentru caz de boală 
sau stăpânirea şi atenuarea 
accesului sau poftei da a tuși. 

Aflat în numeroase excm- 
plaze prin toate părțiia salii 
pornește, de preferință veste 
„pianissimi“ şi în cele mai 
delicate momente expresive 
artileria or pemiloasă și dis- 


- TÂM Sa Du mai 


UNIVERSUL LITERAR 


DE CE? 


Ne mustră vremea că nu-i în- 
țelezem poruncile... Și parcă ni- 
mic nu ne-ar atinge. Suntem a- 
ceeaşi. Cu mila, cu invidiile, cu 
răzbunările şi cu râvna de-a 
dobori pe oricine nu ne place. 

Nu măsurăm munca altuia, 
oricât de onestă, decât printr'un 
exageraţ spiriţ critic, pentru că 
găsim că ceeace nu putem face 
noi, nici altora nu le este în- 
găduit să facă. 

Ne strivește dușmănia şi o în- 
durăm aşa, nu ca oameni cu pu- 
teri de-a răstigni credinţe, ci ca 
bieți oameni orgolioşi hotăriţi 
să reducă totul doar la mendrele 
părtinirii. 

Cu asta stabilim echilibrul de 
forţe ?... 

Nu. 

Stabilirea echilibrului de forţe 
se face doar cu dovada muncii 
adevărate şi cu meritul de-a de- 
păşi pe cel a cărui casnă nu e de- 
cât o simplă agitaţie, totdeauna 
cu rezultate negative sau confuze. 

Dar nu facem aşa... 





Ştim să pândim momentul 
când o informaţie în presă ne 
vestește o nouă lucrare a dom- 
nului cuţare, care nu ne este 
prea pe plac, și înainte de-a ne 
măsura măcar forțele propriei 
noastre activităţi in vreun dome- 
niu, gata !.. tăbărim cu toate 
mijloacele ca să-i contestăm va- 
ioarea. 

Și până la urmă, tut veninul 
se risipește zadarnic. 

Pe noi, Aela această revistă, 
care nur  ermorrrt niciodată 
sistemul unei critici anticipate şi 
nici al vreunei părtiniri, ne 
siânjenește vecinătatea acestor 
metode şi mai ales vecinătatea 
urii şi a răzbunării. 

Pe „undeva“ domneşte iutră- 
ţirea şi înţeleserea ; pe „aici“ e 
ură și răzbunare. 

De ce, asta? 


RELUĂRI... 


Poate că la dictarea întocmirii 
de program dela teatrele parti- 
culare să jie și îimfluența stării 
excepționule de azi, dor, oricât, 
oate să moi fie și o grabă a 
directorilor de-a alege, fără să 
mqi caute altceva, tot ceeuce d 
conferit a:tăduiă un succes sce- 
nelor noastre. 

Cu a!'te cuvinte, să culeugă 
suecese din experiența altora. 

E și asta o metodă, cure maur 
atinge decât prestigiul celor cari 
se silesc să pară pricepuţi în 
teatru, dacă el ar exista. Dar ta 
urna urmei, ce însportanță are 
şi asta... 

Câţi ambițicşi nu sunt azi at- 
vectori de teatru și — la dreptul 
vorbinii — nimeni nu-i deran- 
jcuză măcar cu vu întrebare: scu- 
zați, vă vor, dar cum ați devenit 
director”, i 

Priviti alişele; „Sărutări pier- 
dute”; „Fiul meu, domnul mi- 


trugătoare de muzică. Iată pe 
domnul care na învăţat încă 
să înăbușe un strănut şi care 
îl face să explodeze cu vuete 
Şi prelungiri,  împlântându-l 
în timpanele sfinţite de .ab- 
sorbția muzicii, ale auditoți- 
lor, cu monstruoasă bruţali- 
tate. 

Mai sunt şi domnul sau 
doamna care au de spus lu- 
cruri mai interesante dezât 
ceeace se petrece sub bagheta 
lui Karayan sau sub degetele 
lui Giesexing. deoarece simt 
imperioasa necesitate de a-l 
comunica în timpul consertu- 
lui vecinului “de alături, din 
față sau alt sector sau dom- 
nul care fredonează, cu tre- 
molo-uri, pasiune şi... falsuri, 
concurând cu hunăvoinţă pe 
bietul mare artist din scenă 
și vânând cu privirea admi- 
raţia vecinilor, fără a bănui 
că dacă printre ei se află un 
om de gust zau orice auditor 
cu bun simț, i-ar inspira mai 
curând gânduri asasine, 

Sar putea crede, privite cu 
ușurință, că fate acestea * și 
destule aitale de acelaş gen, 
sunt bagatele, Nu este toțuși 
ni cidecum astfel experienţe în- 
delungi și variate arătând că 
distragerea atenţiunei, între- 
ruperea şi stânjenirea artistu- 
lui, îi provoacă întotâeauna 
gosurj în concentrare, rea dis- 
poziţie și convingerea că își 
risipește arta pentru “prea 
muiți nechemaţi, ceace poate 
contribui mult ja scăderaa in- 
tensităţii în realizarea sa ar- 
tistică, care nu poate atinge 
niciodată un maximum în rele 
condițiuni înconjurătoare, In 
acelaș timp, se frânge și în 
sală toată acea receptivă re- 
culegere, toată acea atmosferă 
bună conducătoare ce muzică 
şi fecundă inspirării interpre- 
taalauă, 

laţă pentru ce ţrebue să 
considerăm drept dușmani ai 
concertului pe acei ce se com- 
portă în. felul arătat, 

Dispariţia lor, trecerea lor 
treptată în rândurile ascultă- 
torilor ce şiiu să fie întru to- 
tul adepți” ai frumosului mu- 
zica] și, prieteni ai concertu- 
lui, va fi, de aceea, un senin 
de progres îr. educaţia ele- 
meatară a publicuiui ae con- 
ceri, în a cărei aştemtare spa- 
întârzierm 
prea mult. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


mata 








nistik” ; „Adevărul gol, goluț”; 
„Băiatul; „Romanţa”, etc. 

Dacă n'ar fi existat pe timpuri 
teatrul „Regina Maria” care a 
experimentat toate aceste piese 
pe scena lui, ce s'ar fi făcut azi 
directorii şi directoriţele de ţea- 
tru? 

Şi în timpul acesta, lucrările 
originale stau grămadă la Tea- 
trul Naţional, aprobate, fără ca 
domnii directori să treacă și să 
aleagă de-acolo, piese cu meri- 
tuoase elogii obţinute din partea 
membrilor din comitetul de lec- 
tură, 

Dar şi pentru asta se cere 
ceva, adică încredere şi curaj. 

Și e tocmai ceeace lipseşte muti 
mult domnilor directori dela tea- 
irele particulure, pe lângă lipsa 
de discernământ. 

Ori, și în teatru, ca și în Lite- 
ratură, tot traducerile sunt mai 
căutate!.., 


„POLITEŢE“.., 


Să ne socotim oameni puțin 
pretenţioşi la formu ele de poli- 
tețe, ca să ne îngrijim mai mult 

“de adevărul care trebue spusa 
privitor la reclama pe care o 
parte din „vedetele“ noastre 
înţelege să o folosească prin ori- 
ce fel de mijloace. 

De obicei „preţioaselei talonta 
erau mai înainte dispuse la un 
stadiu de aşteptare, pe care nu- 
ma: publicul spectator trebuia 
să-l verifica. 

Şi atunc. când obțineau acea- 


sta, însemna — în sfârşit — 0 
consacrare. 
Astăzi — cin păcate — e cu 


totul altfel]. 

Bună oară „vedeta“ X, niși 
ma pășit bine în ceeace teatra- 
licește se mai numeşte și „exa- 
men critic“ şi hait!... a şi fost 


lansată de anumiţi „featraliști“ 
drept „vedetă“. 





Acestora 'suntem dispuși să le 
recunoâştem doar meritul unei 
îotogenii pe care domnii teatra- 
lişti îl folosesc pentru ca să în- 
frumuseţeze paginile de revistă, 
Dar ce-are aface fotografia cu 
talentul, atunci când cel din 
urmă este atât de absent, iar 
cea dintâi reprezintă — din fe- 
ricire — numai o calitate ten- 
nică făcută să înalțe doar pe 
fotografi.... 





Nu suntem însă dispuşi să 
trecem cu vederea peste greșea- 
la acelor domni — chiar critici 
teatrali — cari părăsind din a- 
numite socoteli calitatea pe 
cari o au, înţeleg să devină sim- 
pli agenţi de publicitate, ai unor 
aşa zise „vedete“. 

Uneori politeţea este singura 
greşală de-a încuraja un rău. 

In cazul acesta noi am renun- 
țat la ea... 


CARTE... 


Cu o activitate care nu su- 
portă program, fiindcă chiar ea 
îndepiineşte rosturi 'de lucru și 
de gândire, d. D. Ionescu Morei, 
scriitor şi antor dramatic, pri e- 
jueşte totuşi literaturii de teatru 
apariţia unei noui cărţi. 

E vorba de volumul „O pove- 
ste adevărată“ apărută de cu- 
rând şi ale cărei pagini cuprind 
piesa d-sale, jucată CL un 
desăyârşit succes pe prima noa- 


4 
.— 


19 Martie 1944 ze 





stră scenă, de a cărei găzduire, 
din păcate, s'a bucurat atât de 
puţin. 

De fapt, o carte de teatru n'are 
o circulaţie atât de mare cura 
are romanul sau nuvela. 

Şi totuşi apariţiile lor atât de 
rare constituese pentru doritorii 
unor astfel de lecturi, prilejul 
de-a verifica — sau numai de-a 
reține — calitatea textului care 
a însemnat şi pe scenă o reu- 
şită. 

Volumul d-lui Ionescu Morel, 
intitulat „O poveste adevăra; 
ne îndreptățește să-i prevedem 
o căutare şi mai mare, tocmai 
spre a satisface dorința atâtora al 
căror ghinion a fost să nu poată 
vedea spectacolul. 


AFIȘ... 


Recunoaştem în hotărîrea luață 
de teatrul Naţional, de-a progra- 
ma mereu actuala piesă a neui- 
tatului Octavian Goga, întitulată 
„Domnul Notar”, o măsură de le- 
gitimă prezenţă pe ațișul primei 
scene, mai ales pentru timpul 
de azi, cânr mormântul luptăto- 
rulua dela Ciucea e capul de ho- 
tar al unei dureroase stăpâniri 
străine, i 
* 

Şi Gemi e repus în actualilaţe. 

Reluarea piesei „Domnişoara, 
Nastasia”, — pe scena teatrului 
„Sărindar““ însemnează aplecarea 
înţelegerii şi la Grepturile de vie 
prezenţă a Gramaturgilor morţi. 

Azi. pe afișul unui teatru, e 
piesa lui George Mihail Zamți- 
rescu... 

Mâine, pe alt afiș, de teatru, să 
fie „Pavi ionul cu umbre“ a lui 
Gib Mihăescu... 


Şi-așa, reîntâinind pe programe 
numele celor cari s'au dus, voim 
rcîntâlni pe autorii cari au gat 
dramaturgiei noastre munca, pri- 
ceperea și tilentul lor. : 


1. M. LEHLID 





FANTASIO ; „Imbogățiţii de 


azi“. 


Cu toate  injirmităţile simță- 
mântului ce ne leagă tradițional 
de marea şi eterna Franţă, 
„= simțământ care, fiind aproa- 
pe religios, e ca și drugostea: 
surdo-mut sau orb, după împre= 
jurări, — ne descoperim, uneori, 
copleşiți de  stridentele defecte 
ale filmului francez, mult : mai 
supărătoare decât: acelea ale fil- 
melor de  alie naționalități, lu 
care na ducem, mit „alergăm” şi: 
la care asistăm, vorba ceia, lu 
nui rece. i 

Reprezentaţia dela „Fkantasto” 
se  afiă sub nivelul tuturor 
spectacolelor din Bucureşti. Pre- 
țiosul gir al cuplului Raimu- 
Ms:hel Simon, decorat de 
jatala frumusețe a domnișoarei 
Bety Stockfeld, nu reușește să 
umple spațiile — ca să nu z2i- 
cem : golurile-teztului, regiei și 
restuiui, constituit în  „ansam- 
blu"”, care concurează fericit lu 
indispunerea și oboseala publi- 
cului. Un întreg arsenal de 
„bombe'' alimentează acţiunea 
perimată şi tărăgănată : curse de 
cai, curse de automobile,  lovi- 
turi de bursă, căderi în aceste 
curse precum și în altele, mai 
puțin sporțive * și mai „picante”, 
castel atribyiţ id Ludobie! al 
XII-lea, lacrimi as soție grasă 
şi înșelată, masă cu o sută de 
tacâmuri, orehidee, aluzii gre. 
oaie la parvenitismul mauterialo- 
moral practicat de societatea ac- 
tuată, accidente, incidente, 'con- 
dimente frivole; — totul tras de 
păr şi de picioare, fals, enervant 
Cu melancolie, ne-am reamintit 
perfecțiunea celuilalt film  con- 
struit în jurul bogatelor posibi» 
tități aie admirabilului Raimu : 
„Les inconiidus dans la maison”. 

fe distanţă (şi câță) între a- 
caste numqi două mâtode de: “a 
propovădui onestitatea, hărnicia 
şi alte virtuți, oarecum negii 
jate în favoarea unor wljective 
mu tocmai asortate cu noțiunea 
de civilizație. Dacă regizorul 
Berthomien ar fi văzut numita 
înscenare, poate că ar fi învățat 
să: îmbine meşteşugul actorilor 
cu arta, să pună în justă valoa- 
re însușirile” Jiecătiia, să obțină 
ețecte și nu fiaptgi păutărea i tr şi 
să nu conteze pe igngranța, inu 
dolența, ori necondiționata: sim- 
patie a publicului. 

Subiectul prevede numeroase 
personugii. Doi oameni cumse- 
cade (unul văduv și altul fără 
copii) : Ancelier şi Legendre, o 
lichea”, “Matlimeţi: Îubricanţ de 





MEMENTO 


CINEMATOGRAFE 


SCALA: 25 ani 4 ferikire şi 
jurnal. 

REGAL: Femei în 
jurnal: 

VICTORIA: Uraganul vieţii, 
jurnal şi baleț. 

ELYSEE: Venera oarbă, jurnal 
şi revistă, 

VOLTA BUZEȘŢI: Inimă veş- 


lanțuri şi 


ÎI nic tânără, jurnal și revistă, 


ROMA: Noaptea amintirilor, 
jurnal şi revistă, 
CARMEN SYLATA: Hanul 


groazei, junnal şi trupă. 











automobile și autorul unui fiu 
care nu-i seamănă, îndrăgostit 
ae fiica lui Amncelier, care sea- 
mănă cu tatăl său — văduv ca 
şi viitorul său socru, care i-a 
ruinat tatăl. Legendre (Raimu) 
are o snție dar mare copii şt din 
uceastă cauză își plasează tan- 
drețea și grijile părintești asupra 
d-rei Ancelier. ,„,Vampa” Bety- 
star își face apariția la braţul 
unui fante cu mustăcioară, care 
O  pezxploatează”,  intenționânii 
să-l decidă pe Legendre să fi- 


nanțeze un film în care dânsa 


să se producă în chip de vede» 
tă. Din clipa aceasta, (folosită 
de Martinet — Michei Simon în- 
tru exerocherille-i distrugătoare 
şi evident diabolice şi încă mai 
evident stăvilite la urma urmi- 
lor) filmul capătă coloratura lus- 
6ivă şi “senzațională, care preci- 
pită evenimentelt, încâlcindu-le 
şi “destâhându- je cum sii şe păate 
mai neingăduiter, pentu 'cq i G- 
tu] să se termine cu bine” și să 
“eintre într'un normal mai nor- 
mal decât era la început. Sfâr- 
şitul coincide cu o partidă de 
helotă în aer liber, la ţară, unde 





principalii maturi eroi sau re- 
(ras, în tovărășia bătrânului la- 
cheu, cumpărat odată cu istori- 
cul castel, (proprietate a lui An- 
cblier, “amenințată de geniul fi- 
nanciar al lui Martinet), de că- 
tre — aţi ghicit! — Legendre, 
ză să pbată - france de toată ac A 
capediă” ezită mag "şdy. 
Singurul „bun cu care ne-am 
ales din cele două ceasuri „e» 
trecute” în foarte anemic popu- 
lăta instituţie de' arto-cultură, a 
fast și este „Decalogul specato- 
rului”, tipărit între reclame, pe 


. aripa volantă adăugată progra= 


Țeului. Ne permitem să-l reprb- 
ducem în cdărul acestei dăhi ap 
seamă ; 

nb Să nu vii ba cinema cu bi- 
let de favoare. 

2. Să nu mănânci ceapă suu 
usturoi, mai bine renunță să 
mai vii. 

3. lubește pe aproapele tău și 
nu-l deranja de -o' mie de'ori 
până să' te așezi. 

CI. "Chksteşre pe plusatorul ju: 

5. Să nu râvnești la "progta- 
mul altuig. 

$- Să mu dormi sau cel puțin 
să pu sfarăj, 

7. Nu te lua după critici că nu 
ştiu ce spun, decât când laudă. 
(Hm! N. R.) 

8. Să nu iei numele artistului 
în deşert. - 

3. Să nu furi un obieeț uitaț, 

10. Să nu vorbeşti de rău, dacă 
nu ţi-a plăcut. Lasă să se ardă 
și php 
i - ceva, nu? Zen ! 


REGAL ; „Femei in lanţuri”, 


Turburat incă de amintireu. 
principalilor imterpreți ai mare- 
lui succes „Venera oarbă“, pu= 
biicul sa bucurat că are ocaziu 
să-i revadă întrun film care a 
mai vizitat România anul trecut 
sau acum dui ani. (E vorba de 
Viviane Romance și Georges Fia- 
mant), Rolul de aci — fiind mai 


facil decât ce! de dincolo, umile, 
pe lângă frumuseţe, voce și clă- 
tinare în mers, fermecăoarea ve- 
detă avea spre exploatare o res- 
pectabilă gamă de stări sufle-. 
teşti —, a convenit cu posibili- 
tăţile artistei la ordinea zilei, cu 
ne conțirme părerile asupra va- 
lorilor ei şi să ne mulțumească. 

Viviane Romance are darul de 
(4 reduce orice rol la esteticele 
calități de cure dispune. Ea apar- 
ține unei „mode” și unui stil,tum 
pg: cazul tu Georges: “Flanuânt,:ile 
pildă, — ai cărui 'admirutori şb 
numără pe mai puţine degete | 
decât adoratorii- multora. 

Subiectul și dialogurile, însu- 
şite dela Frucis Carco, niveleiză 
terenul pe alocuri accidentaţ de 
o regie blazată însă intervenția 
în carne și: oase a scriitorutii, 
dăunează corectitudinii amsam- 
blului, deși constituie o „poantă” 
unică în felul ei și aproape pi» 
randeliiană. 

Seopul moral apel de în- 
țreaga înşcendre,. şe " sutprinile 
ratat, deparece aimpatiile roigse 
în jurul ființei fără bingrajie de 
orfană și persecutată, care per- 
tru a-și şti iubitul fericit (adică 
bhiber) îşi ia responsabilitatea fap- 
telor lui şi primeste — cu zâm= 
betul pe buze — o condamnare 
de şase ani, ca — pe urmă — să 
descarce două gloanțe de: revot: 
ur în Julietțe. i să revină ! la 
închisaare pe viață. Acedsiă "pl 
liette, prietena „în lanțuri”, in 
trodusă printre deținute de o 
strigătoare la cer eroare judi- 
ciară, după: ce că-i: datorează 
Reginei (Viviane Romarice) 'până 
şi mariajul în lumea bună, de 
unde 0 privește distant, ca șă 
Mu-şi ' coniprâmiă '- țericirau, — 
Rlătind apașulaii Dede (iubitul 
Reginei) tăcerea despre trecutul 
gi, se vede luată în braţe de că- 
tre dânsul |. și — bineînțeleş - — 
surprinsă de foata sa colegă de 
suferințe. 

Victima e operată, soțul lămu- 
rit de Francis -Carco iar RENOrO- 
cita criminală se întoarce să-și 
bpăşească, ge astădată, greșeglg 
proprie. Câteva scene, ihpresto- 
nante până la refuz, întrec aş- 
teptările dar mu atât prin inter- 
ptelare cât prin vuldarea tea 
tului, 

Meritul filmului reluat la „Re- 
gai” este acela al întregei lite- 
raturi a lui Francis Carco : ne 9- 
biigă să ne fie milă (și dragoste 
chiar), de oamenii dsupriți şi 
necăjiţi. Şi e destul. i 


COCA FARAGO 


33 10 1944 Mărtie 











Nicolae Roșu: Desti 


Cronica literară 


nul. ideilor 





“Aurel Chirescu: Stinsa oglindire 


In „Cuvântul Lămuritor“ la 
noua d-sale carte, autorul 
dârz al volumelor Diatectica 
orientări în veac (1937) şi Cri- 
tică și proză (1939), măriu- 
viseşte printre alțele: „Ideea 
este o armă, care, incredin- 
țată omului, îi procură volup- 
tațea și siguranţa de a se am- 
plifica în perspectiva cosmi- 
că... Aceasta a fost destinul 
secolului al 19-lea. Dar în loc 
să se ridice la metafizică, o- 
“mul secolului al 19-l*a a fost. 

robit de ştiinţa materialistă... 

Filosofia căzuse in cea mai 
neagră: mizerie... Către sfâr- 
Şitul secolului se araţă însă 
zorile unei renașteri.. 

Apare o nouă idee: biologia 
rasei şi a culturii. Omul se re- 
întoarce la structura naturii 
sale telurice. 

Din spaţiile dumnezeeșşti ale 
firii selipese luceterii izbăvi» 
rilor. Destinul ideilor se îm- 
“plinește sub judecata, impla- 
cabilă a naturii“. 

„Cuvântul Lămuritor'* al 
d-ui N. Roșu, — redus chiar 
la citatele de mai sus, — tra- 
sează clar limitele poziţiilor 
pe care d-sa, le ocupă cu tea 
nacitate nezdruncinată în es- 
seistica, noastră. D-l N. Roșu 
e un combativ și, ca atare, un 
ancorat în cotidian. 

Pentru d-sa. ideile devin in- 
teresante și, vrând nevrând, 
valoroase numai din momen 
tul în care se sustrag consi- 
deraţiilor sub specie aeterni- 
tatis; O asttel de perspectivă 
[14 poate duce, de- bună, sea- 
mă,-lz spetulații pure. „Pro 
inămble de idei“ ale dlui N. 
Roșu nu au himic platonice în 
ele; „Intenţia noastră primă, 
— zice autorul în cel dintâiu 
esseu al cărții dasale, — at 
fi fost să Scrim o cronică a 
ideilor fără nicio idee, să nu 
„se folosim ''nici de teorii, nici 
de vreun; sistem ideologic, riiți 
să dăm frâu Joc uiei ( IER: 
tipi, şi cu aţă: i puţin £ 
promovăm 0 docizină sau să 
topsfințim o dogmă. Dar nu 
plite proceda astfel, pen- 
trucă ne esțe cu neputinţă 
să ne zmulgem din  urzeala 
propriului nostru destin, să 
fim altfel de cum sun- 
tera, să credem cel puțin 
că am ajuns să fim altfel, și 
să convingem şi pe alții de 
acesi adevăr“. Rândurile sunț 
atât de expligite încât a le 
mai “aiagă ete pei să 

diluăm |! esul. 

Du Roșu a scris așadară o 
eronică a ideilor plină de idej 
personale, — adigă idei por” 
niţe din clocotul tempera- 
mentului dasale, — s'a folosit 
de anumite teorii și de anu- 
mite sisteme ideologice, — 
ceeace îl aşează, în rândul tu- 
ţumor acelora dintre cugetă- 
tori care nu lubese compromi- 
surile căldicele. D-sa a dat, 
frâu liber unei înctinări dia- 
lectice netemătoare de rătă- 
cire și a promovat o doctri- 
nă.La consiințirea unei dog- 
ăte nu a putat ajunge fiind- 
tă mu a urmărit-o și nici nu 
fi putut-o urmări cu se- 
tea ge schemă căracteristică 
iubitorilor qe absolut în fili- 
soție. iati za 
„Ce cuprinde „Destinul Ţdei- 
Pa noua (sale carte doldora 
de gugeţare şi atitudine ? 

i e mai facil, găsim să, 
îşi, eadrul. unei iai, este 
mai util să înşirăm titlurile 
din tabla de materii. Diversi.. 
tatea preocupărilor d-lui N. 
Roşu, devenind astfel mai €e- 
videntă, ve :deștepța: în'sutlă- 
tul cețitorului mai multă cu- 
riozltate. decaţ, o pt tpezi 
donăcipai Tânduri Vag con- 
sluzive, Tată deci despre ce ne 
întreține „Destinul Idejle'* 
d-iui N. Roșu: 1. Despre viata 
oamenilor și a ideilor. 2..Blv- 
togila, civilizaţiilor; '3. Intre 
sat și oraș; 4. Despre'o anu- 
mită ambianţă specifică; 5. 
Rpiniă.. invenţie :și: mețodă; 

„ Despre ingâmfarea &rudl- 
țel, 1. Btemeriele spirituțui; 
. Astrolagie rațională; 9: 
intre astrologia şi ştiinţă; 10. 
Cauză, pcinciplu și unitatea; 
11. Centenarul ereziilor trans- 
formiste, 12. Creaționismul 
13. Lucrătorul 'și suflet ma 
tir pri treisprezece 'bu- 

ăţi constituie ptima din ce 

A 1 “Daţi ab e Aa Si i 

ate intitulată „Probleme de 
ei), 14. Un pamție & 
sri: mut ratei da 

15. Raskolnikov, erou al lu- 
mil moderne. 16 Satanism și 
dumnezeire. 17. Don Quijote, 
tovarăș de călătorie. 18. Faţa 


Pneasc i Ţisua. 48, Ța- 
Aeeazaci "MIL "ae uta 
tumo, 20. Meăicină și literă- 
tură: Anton Cehov. 21 Dis0= 
aleri erițiee. 82, Ajioranui "Bd 
pini, pamiatar în literatură, 

„ H. Bergson, epigon mar- 
xist. 24. Destinul lui Marcel 
Proust, 25. Burghezul (n lu- 
mea modernă. 26, Melancolia. 
21. Perspectiva romantică. 
(Până aigi ţine parțea a două, 
LA eri „Atitudini:*). 28, 

ți spirituale. 29. Des- 
tine pecetluite de mediu. 30, 
Pe urmele lui Ion Creangă. 


31. Ceva despre poezie. 32. 
Ideea de rasă la doi gândi- 
tori români. 33. Războiul în 
literatură. 34. Tinerețe şi în. 
făptuire şi, 35. Rasă și cul- 
tură. (Partea ultimă: „„Pers- 
pective românești“), 

Chiar fără s'o fi cetit în 
„Cuvântul lămuritor“ al d-lui 
N. Roșu, oricine, cercetând 
tie și numai tabla de materii 
a recentei culegeri de esseuri 
ale autorului nostru, își 
poate da seama că  probie- 
mele puse de d. N. Roşu „pri- 
vesc destinul ideilor aflate în 
circulaţie în ultimii douăzeci 
de ani“. Şi, mai precis, aceste 
probleme privesc destinul 
ideilor aflate în eireulaţie la 
noi în decursul ultimelor două 


decenii. Din acest pumct de . 


vedere, — ţinând însă cont de 
faptul că d. N. Rosu reprea 
zintă, cu nedesminţită stator- 
nicie, un anumit climat de cu- 
getare românească — car- 
tea d-sale este o foarţe vie 
cronică de idei puţânăa fi 
consultată, de toţi cei ce ar 
vrea să ne cunoască pulsul şi 
temperatura înregistrate în 
respectivul laps de timp. Dacă 
deci nu poate fi vorba de gâna 
dire sistematică in acest de 
tot colorat și polimort volum 
al cronicarului credincios 
Gândirii—şi nu ne  reterim 
numai la revista condușă de 
d, N. Crainic, — cetitorul se 
alege cu o infinitate de prile- 
juri de a trebui să iă atiţu- 
dine alături sau împotriy 

autorului — cu o ihfinita e 
de îmbolduri la cugetare, la 
cea mai ispititoare și mai pro- 
fitabilă dințre posibilitățile 
noastre de a cugeța!: jă 'po- 
sibilitatea de a cugeţa pe mă- 
sură și răspundere proprie. D. 
N. Roșu, acolo unde îl puteth 
urma, este un admirabil Cta 
cerone în labirintu] ideilor „lă 
ordinea zilei“. Până şi filoso- 


- femele cele 'mai 'imdoelnice 


beneficiază de palpitul limbii 
în care le îmbracă d-să 
agitându-și flăcările şi  cp- 
mumicându-se aproape di- 
rect ceţitorului, de oricât de 
mare doză de dubiu mstadie 
aş dispune acesta. E dela sine 
înțeles că în această formă 
ideile mprezentațe de d. N. 
Roșu modelează după chipul 
şi vaia lor spiritele pepreve- 
nite, — iar aceasta cu ațâta 
mai vâștos cu cât însuși au- 
torul fase oficiul -toarte abil 
al prevenițorului. Afirmând 
acesteg, o facem pentru 4 sub- 
linia că nu împărtăşim toate 
soluţiile gate de d. N. Roșu 
problemelor discutate în „De- 
stinul Ideilor“, In aesaată 
privință însuşi auțorul trăa 
dează un scepţiciam subteran 
de tot interesant pentru an- 
samblul preocupărilor, atitu- 
dinilor şi perspectivelor dom.-, 
niei-sale. 

Oricum, d. N. Roşu e însă 
un cugetător prea informat şi 
totuşi prea reactiv faţă: de: 
voăate informație ta să nu 
poată, îi aproape de viaţa în. 
săşi. | a 

Paginile dee cele 
prățipase suht Bcel&a unde, 
nesupusă livrescului, viaţa a- 
ceasta, niciodată inchistabilă 
în formule say recete trecă 

z Ştiimţifice, izbucnește mai 
freneţic şi mai personal sub 
pâna. plinuiui de temperă- 
ment N. Hogu, 

Cât adevăr, câtă, iluzie și, 
mai ales, câtă dorinţă se CU 
prinde în „Destinul Ideilor“ 
este o altă întrebare: A Aaa 
lega in cadrut hei trniei 
ae maruniie: Aria ar fi și 
nelaloc și inoporțun. Fant € că 
noua carte a q-lui N. Roșu nu 
are nevoie de recomandări sa- 
vante sau 'mai abile gesat 
ata cupeinsă în paginile: di. 
Cale treizegl: şi cinei de ţitiuri 
de „capitole“ citate 'sunt şi 
elocvente și concludente” în 
majoritatea  cazurilâr, :. Ii 
păriăsinău-le eetiteiiibr nd. 
tii fâră de aparatul altor ip- 
greşiuni sau digțesipni, ere- 
aem că le-am impărtăşit mâl 
obiectiv decâţ daă le țiegeari 
prin foearele diverselor len- 
tile critice. In fond fiecare 
vedem lumea, în felul oiedăi 
deși. o veem căi eț: ID: 
N. Totu de Pair mes 
riţ de a o fi'văzut proiectat 
conform structiizilia intime 
aie sutiotului a-sale scrutător 
și combativ. Ori, aici zace şi 
întreg farmecul poli d-sale g- 
pere, operă care-i delimitea- 
ză, si nai lămurit locul în 
rândul luptătorilor noştri Cu 
arma cea mal de temut: 
ideea. su saga i 

2.» insa O Ii i TIR i 
da al bilegi vote te! certă 
— primul, incununat cu „Pre- 
miul scriitorilor tineri“ a. foi 
„Finișter“ (1948) == 84 a-lu 
Aurel Chirescu destăinuie un 
liric eliberat şi mai mult de 
lesturile materiei. Dacă ag îi 
să carasterizâm printr'un sin_ 
gur cuvânt poezia d-lui Aurel 
Chirescu, nu i-am putea. Sua 
ne mai natriviț deeâţ Drine- 
zime. Intr'adevăr, cu toată 
pierderea în vag a ecourilor 
sale semantice, versul acestui 
poet e melodie aertană. Chiar 
dela început, — în poenul 


ti izvoririi din surse) 


Stinsa oglindire, — poetul se 
găsește „lângă limpezile fân- 
tâni“' pe cari „nici întunericul 
nu le-a tulburat“. Un proces 
de ciudată, dematerializare se 
petrece în lumea, pe care o în- 
fățișează d. Aurel Chirescu, 
— iar aceasta împotriva chiar 
a tendinței de a prezenta 
perspective în peisaj adresat 
văzului, căci „Duhul tăcutea 
lor pajiști“ care oczotește 
„somnul mieilor cuminţi“, — 
(Imprimăvărare), — „vicle- 
nele peșteri“ ce „pândesc pe- 
delături”,—,purele omături” 
(Haiduc de vis), — „luminile 
line-ale visului“ (Singur), — 
acel „lac de lumină cu linii 
line“ (Sol stins), — „imensele 
dune de apus“ (Doina) și a- 
proape toate versurile d-lui 
Aurei] Chirescu sunt menite 
rafinatelor delicii ale auzului. 
Deaceea „pastelurile“ a„sale 
devin cântec : 
Ușor, ușor, s'a lăsat seara 
Peste toate neliniştile din îw. 
Cântecul a rămas singur şi pur, 
Ca o candelă î s'a stins vioara. 
Cine l-ar fi crezut de i-ar fi spus 
Că, odată, din negre unghere 
Se va întinde, încet, o tăcere 
Inaltă şi rece ca un apus? 
Nici stelele plăpânde nu mai 
încearcă 
Să-şi pâlpâie veghea de sus, 
Uşor, uşor, toate-au apus... 
Undeva, totuși, e o lumină 

(Cântecele singwrătății, IV) 

Muzică sunţ și versurile a- 
semnănătoure âcestora : 
„Simt cum te-apropii, înaltă 

"ca lumina, 
Tu. singura mea sete de senin”. 

(Ibidem X) 
său asemănătoare acestei în- 
cheeri, pe care poetul şi-o 
adresează, după toaţe indi- 
«ațiile din volum, sieși: 
„Tu, cavalerul linei iuți, curate 
Du-i. negiuuse, zorile, de Furii”. 

(Ipid. XIV). 

Evident, Aure] Ohirescu. e 
un narcisist şi încă de origine 
paulvaleryană. A te mărgini 
la repetarea acestei oonsța- 
tări, — pe care insuşi poetul 
„Stinsei ogjingiri” o însarie 
la iîncepuţul volumului său, 
—ar fi prea mulță mărginire 
căci d. Aurel Chiresou aduce, 
odată cu limba românească, 
-- pe care o mlădiază cu 
nuută cunoaştere a timbru- 
rilor fiecărui cuvânt în parta 
— atâta nobilă originalitaţe 
incâț ar trebui să ţii de rea 
credinţă căutând, cu toţain. 
adinsul să-i reduci valoarea 
la proporțiile „imitatelor” 
Sp P. Valery, Rilke, Blaga, 

Q.., 

Tehnicește, poetul Aurei 
Ghirescu e un mare artist, — 
ceace înseamnă că nici o si- 
labă nu-i scapă necântărită 
de balanţele deseori 'toarte 
capricioase ; aletsunetuii bi 
seranului, * Honiru 8 realiza 
poemul pe care, iniţial, în 
simte sentimentalmente, Au- 
rel Chireseu recurge 1q țuate 
mijloaceţe de corbustiune a 
sentimentului, la toate alam- 
hicările preliminare puri. 
cării auditiva i acgstul sen- 
țimenț odată ce i-a găsit ex- 
presia verbală poţriviţă. Dară 
demonpi  „itpapezimii“ mu] 
uită nioi aici. Cuvintele nu 
trăieso izolate, iar înlânţul- 
rea lor, în mod necesar logi- 
că, duce la noui materigii. 
zări, dee! 'a' ndui jurburări 'a 
bunpezipit 'căre u trebuie 
să aibe pondere. Deși frazele 
Feiți: țraluie ua și 
ele ja rândul Jo. Ori, acest 
țel nu poaţe fi ațins decât 
pri indeplinirea, vechiului 
dezideraţ al tuturor poeților 
dâri, dela Verlaine încoace, 
fie că s'au numit: Mocoden i 
sau hermetici. au uesera "3; 
aleagă ! bibătră Lp ici Bre 
acoto unde, cu toţ atâja, ina 
pirație. dară ww mai puţină 
artă, ar îl puţut serie pogaii 
clasice, clare intelectului dar 
obăcure dacă mi chiar opace 
auzului. A 

Poet", „Sţinsei ozlindiri“ e 
Citi ua răi. ps DA 

“Realizându-se în aceasţă, 
direcţie, Aurel Chirescu nu 
au ubătut, totuși, de pe qu- 
ioasele cline ale sentimentu- 
lui, Ori, tocrpaj acesi fapt îl 
distinge nat de pletora her- 
matiştilor cerebrali, reci şi 
actualmente depăşiţi. „Lim- 
pezimea” lucrată şi muzica- 
Mtatea savantă a versurilor 
sale câștigă asa de must gra- 
e biân- 
de ale inimii, încât iese de 
sub controlul contingențelor 
timpului. —de sub controlul 
sistemelor de referințe con» 
cretizate în ceeaca se nume- 
şte epocă, atmosferă sau mo- 
dă literară —rămânând aea- 
dreptul în durată şi fiina, 
așadară, dosehisă tuturor e- 
pesilor, sau mai just, rămâ. 
nând deschise tuturor iubi- 
torilor de poezie înzestrați 
cu inimă limpezită şi auz 
purificat, 


TRAIAN CHELARIU 


E 


UNIVERSUL LITERAR 


Eu sunt viaţa care a 


Gabriel n'avea nimic din toate acestea. 
Măicuţa însăşi era alarmată de viitorul lui. 
In mintea ei, Gabriel rămăsese copilul ide 
cincisprezece ani, sfios în faţa vieţii, slab şi 
temător în faţa răzbunărilor ei. De aceea, pe 
măsură ce teama că nu-și va găsi un mijloc 
de existență, sporia, creştea şi o dragoste 
desnădăjduită pentru acest fiu mai mic, că- 
ruia nu-i mai putea fi de folos. 

Gabriel se întoarse în casă, pradă unei 
mari amărăciuni. Se prăbuși într'un fotoliu 
şi deschise o carte, 

Literile fugeau, se amestecau, şerpuiau 
într'o ceaţă de nepătruns. 

„Nu, viaţa nu constă în cele 10 sau 12 
examene dintr'o sesiune, nici în faptul că 
voiu fi sau nu secretarul 
nescu, îi trecu prin cap. Nimeni nu se în- 
treabă dacă nu sunt lucruri cu mult mai im- 
portante decât toate aceste copilării. Și cu 
ştiu că sunt...” 

Se îmbrăcă şi o porni ca deobiceiu, spre 
centru. 

Deodată îi veni în minte că făcuse lucrul 
acesta de o mie de ori, că datoria lui cra să 
înceapă ceva, indiferent ce. 


Se întoarse din drum, înfrigurat. Moartea 
îi apărea ca o supremă salvare, ca o volup- 
tate neasemuită, care-l aştepta de mult. 

— Nu mă va avea Marc, surâse luminat 
de descoperirea aceasta. Nu voiu servi vieţii, 
o voiu stăpâni... | 

Acasă nu găsi pe nimeni. În birou, por- 
trelul Magdei îi întâmpină surâzător. Se 
opri în fața lui, se descoperi: 

„Ne despărțim. Ce soartă, Magda, să fii o 
viaţă întreagă la discreția unui Marc oare- 
care, cu bani, rotative și mașină la scară... 

Deschise sertarul unde tatăl său își ţinea 
revolverul, un Steyer III, vechiu-cu sase 
încărcături. Mâncrul de metal negru stră- 
lucea. Cartușele erau în cutia triunghiulară 
de tablă; își luă numai trei. 

„Tata Ss'ar supăra, dac'ar afla că n'am res- 
pectat nici aici principiul economiei”. 

Își controlă banii, avea suficienţi. Cu par- 
desiul pe braţ, Gabriel părăsi tiptil camera. 
„Prefer să nu le dau de pe acum adresa. 
Vor avea timp S'o găsească ei singuri”. 

In stradă, Gabriel îşi pipăi a doua oară 
revolverul. Îl simţi masiv, întunecat, în 
buzunarul stâng al hainei. Alerga mai mult, 
fără să-și dea seama unde. Deodată în faţă 
i se năzări un chip de femeie, care venia 
spre el, îl privea ţintă cu ochii mari, ce ar- 
deau ciudat. Ca prin vis, îi părea că o cu- 
noştea pe această fetiță zveltă, care-și în- 
cetinea paşii: 

— Gabriel, îi strigă, o clipă... Trebue să-ţi 
spun... | 

“Tănărul salută și păși mai departe, Lidia 
Arămescu... 

Putea să se întoarcă, dar voinţa lui răz- 
bea mereu, îl purta cu o tărie de neclintit. 
Pentru întâia oară îşi dădea seama că mer- 
gea drumul lui, că nimeni n'ar fi cutezat 
să facă ceeace săvârşea cl acum. Era cu a- 
devărat un marş glorios, un marș al celor 
tari, 

Pe neaşteptate, sc trezi în faţa gării de 
Nord. 

Clădirea cenuşie îi aminti că trebuia să 
plece neîntârziat, că mersul lui cu adevărat 
nu putea îi oprit. 


Consultă plecarea trenurilor. Mai avea 


-cinci ore până la aeceleratul de Cernăuţi, 


de la orele 10. 

Se plimbă de trei ori în josul şi susul ho- 
lului larg; pe nesimţite, îşi ducea mâna spre 
revolver și-l mângâia cu o nepotolită dra- 
goste. Surâdea uneori fetelor frumoase. 

„Trebuie să fiu vesel, își spunea. E câlă- 
toria mea de logodnă, duiumul care nu se 
va opri niciodată”. | 

“i Vrecu prin cap că aici putea fi lesne 
descoperit. 

Georges sau Sandu, Eugeniu Zale ori 
Damian. Şerbu, l-ar fi putut împiedeca uşor, 
dacă l-ar fi întâlnit. leşi din clădire, țrecu 
strada și se găsi în fața unui şir de bodegi 
derăpănate, vopsite în galben. Prin gea- 
murile murdare se vedeau capete pletoase 
de muncitori, feje bărboase de șuferi pe ju- 
mățate adormiţi în faţa unei sticle de vin, 
oameni de la ţară cu obicinuitele şarafane 
de lână groasă, vorbind și gesticulând cu fe 
meile lor în jurul unor măsuțe rotunde; cer- 
şetori zdrențărepş: cinstindu-şi cinzeaca de 
biică din Banul câștigat cu câteva clipe 
îhairite.” 

“Erau qpărunți funeţionăraşi comerciali, cu 
gulerele groase de pânză de la ţară, frizeri 
dela prăvăliile din apropiere veniţi să dea 
peste eap un țap cu berea leșietică, grea, 
ce se servea în astfel de localuri și să înfu- 
lice în grabă un debreţin pipărat. 

O scursoare de oamezi din mahalalele mi- 
zere, îmbinşi d viăță spre centru şi care 
seara tărziu se întorceau spre casele lor tu- 
pilate in pământ, își băteau nevestele și 
copiii, apai doboriți de somn își găseau a- 
dihnă până dimineaţa în zori... 

Gabriel intră într'o crâșmă tuştită, cu ușa 
larg deschisă, unde se sporovăiau în fund, 
pe întunerie, ua grup de doi, trei muncitori. 

Veru o litră de vin și se așeză la o masă 
aproape de ei. Infăţişarea lui surprinse, căci 
își mai domoliră vorba. Apoi unul din ei, 
cel mai bătrân, se ridică împleticindu-se, 
apucă un pahar, turnă cu sticla până se um= 
plu, apoi păşi cu braţul întins spre Gabriel: 

ae Nu ie” supăra  domnişorule, da uite, 
mi-a venit așa să ciocnesc cu dumneata... 

— Cu plăcere, spuse Gabrigi, ridicând 
paharul... Dacă cumva ţi«au mers bine tre- 
burile pe ziua de azi, atunci mult noroc şi 
sănătaţe,.. 

Muncitorul se sprijini Qe speteaza seau- 
nuliii și chihoti de râs. Tovarăşii dela masă 





lui Marc Stoe- 


„zângăniră ascuţit. Gabriet le numără 





(Urmare din pag. 6-a) 


îi făceau semn să vie la ei; Gabriel sorbi 
prelung cu ochii la musafir şi trânti paha- 
rul pe masă. Muncitorul bătrân se prăpădea, 
râzând, 

— Ce-ai spus, dacă mi-au mers bine tre- 
burile... Ah, ah... Auzi, Lungule... dacă 
mi-au mers bine treburile... la te uită... De 
unde ştii domnișorule... Cum nu ştii? Apoi 


„mi-a născut azi nevasta un zvârlog de bă- 


iat... un dolofan... Zece am... Vite-i aşa de 
mare... Şi nevasta muncește şi ea la fabri- 
că, zi şi noapte, alături de mine... Și avem 
zece de taţi... Fete mari ce muncesc și ele 
la fabrică... aşa ne-am ridicat, domnişorule. 
La noi sunt guri multe... Uite ce-am cum- 


părat pentru nevastă-mea... material pen- 
tru o rochie de stambă... Se cade să-i fac ȘI 
ei o bucurie, nu-i aşa, domnişorule ?... ŞI ne- 
vasta-i om, cum se zice şi pe dânsa o doare 
şi ea ştie ce-i o bucurie... Azi mam dus la di- 
rectorul meu şi i-am spus: „Domnule direc- 
tor, azi în casa mea e sărbătoare... Aşa i-am 
spus domnişorule... Și el ma întrebat ce 
sărbătoare-i și i-am spus că avem un băiat... 
un dolofan... Ma bătut pe umeri, mi-â 
strâns mâna şi mă chemat în cancelarie. 
Mi-a întins condeiul şi mi-a spus: iscălește... 
Am iscălit și mi-a întins şase mii de lei, 
leafa pe o lună, înţelegi domnișorule... Şi 
cu n'am vrut să m'ating de bani şi el mi-a 
spus că-i mare lucru să aibă cineva zece co- 
pii — mi-a numărat banii şi i-am luat. Şi 
nevasta nu ştie nimic ; poate o fi plângând, 
Doamne, Doamne... 

— Si câţi bani i-au mai rămas, întrebă 
Gabrici cu spaimă, 

Muncitorul scoase un şomotoc de banc- 
note şi-l întinse pe masă. Erau hârtii de 
câte-o sută murdare, bani de metal care 
şi Je 
împături; monedele rotunde le aşeză de o 
parte. Nu erau nici două mii. 

— Ce-ai tăcut cu ceilalţi, întrebă 
riat tânărul. 

— Apoi i-am... bătrânul făcu un semn 
că-i băuse, că-i dăduse peste cap. 

Gabriel se ridică și-l întrebă de adresă. 
Chemă chelnerul şi ceru plata... 

— Cinci sute cinci zeci... 

— Cine plăteşte ? întrebă pe cei doi dela 
rasă, 

— Ne-ai stricat cheful, scrâșni unul, de 
ce te amesteci? 

Celalt se ridică, apucă scaunul și-l în- 
vârti peste cap, dar în acelaș timp bătrânul 
îi prinse brațul şi-l îndoi cu putere. 

— Măi  Neagule, fii om, domnişorul nu 
ţi-a făcut nimic... 

Bătăușul se prăbuși pe scaun, gemând. 
Gabriel îi văzu ochii injectaţi ce-l ţinteau 
neclintiţi, Chemă chelnerul, care se ivi în- 
jurând; făcu plata; îl apucă pe bătrânul 
muncitor de braţ şi-l scoase afară. Mirosea 
a rachiu; se vedea că băuse de dimineaţă. 
Aerul rece,. de seară, îl trezi. 

— Of, of, se tânguia bătrânul. Şi i-am 
spus Măriuţii că merg numai până la fabri- 
că şi's îndărăt. Ce-a fi făcut săraca, ce-o fi 
făcut... 

Gabriel opri un taxi și-l învită înăuntru. 
Bătrânul sc urcă şi-şi făcu loc pe perna 
moale. Motorul zmuci şi porni apoi cu pu- 
tere. Gabriel se văzu purtat pe uliţi noro- 
ioase de mahala, pe lângă locuri virane, un- 
de necurăţeniile zăceau în grămezi. Faţa 
bătrânului: luase o expresie de. mare feri- 
cire, 'Ținea sub braț pachețul cu stamba 
pentru rochie; cu cealaltă mână îl cuprin- 
sese de spate pe Gabriel, 

— Am două fete frumoase... Şi cuminţi... 
Pomnişorule, cu sunt adică de la ţară... Și 
ştiu că fetele mele o să-ţi placă... Ileana şi 
Sofia... Să ai grijă de ele... Hei, când ai zece 
copii, nu-i uşor, dzagul meu... Se'ntâmplă 
să mai tragi o duşcă, două... Aşa, să treacă 
hecazul... Da, dumneata eşti un om. de is+ 
pravă... Ai să-mi vezi copiii şi ai să spui... 
şi bătrânul a fost un am de ispravă... Când, 
am venit în Bucureşti, aveam două mâini 
zdravene şi atât... Cu astea : am, răabit... 
Mi-am făcut o căsuţă mititică şi apoi au ve- 
nit copiii... | ie 

Maşina, se opri în fața unei curţi largi; în, 
fund se vedea, printre pomi rotunzi, acope- 
rişul Ge tablă și pereţele alb al unei case 
modeste. Gabriel plăti şoferul şi-i ajută bă- 
trânului şă se coboare, 

=— Aici stau, domnișorule... Uite căsuţa... 
Curtea şi grădina le-am luat cu mavastă- 
mea... Dacă nu te superi, aștepți a elipă aici, 
să văd ce-i în casă,.. 


întu- 


Gabriel. observă grija cu care era culti- 


vată grădina; straturi cu garoafe și busuioc, 
întretăiate de poteci cu, stânjinei, se reliefau 
su forme aproape geometrice. Iarba era pli- 
vită fir cu fir; tufișul cu liliac. era rotunjit 






ze E 


fim. Căsuţa părea să 
fie destul de încăpătoare; pe hugeagul sub- 
ţire, ieşia fum. 

Gabriel se uită la ceas; 1 :ai avea două 
ore până la plecare. Uşa se des::lipe şi:o fată 
destul de zveltă, cu fruntea fru. 
îi zâmbi şi-i făcu semn să intre: ' 4--4 


—— Tata a cam uitat de dumneavoastiă,, 
Gabriel o urmă şi se găsi într'o odaie spu- * 


țioasă, cu plita încinsă, pe lângă care se în= 
ghesuiau o mulţime de capete mirate; în 
fund era patul în care zăcea lehuza. Bătrâ- 
nul îl duse până acolo şi-l arătă soţiei. 
Tânărul văzu o femee încă voinică, plină 


la față, învelită în cearceaf alb; alături 
scâncea copilașul cu faţa curată, albă ca 
laptele. 


Ea nu putea vorbi; îi zâmbi însă aşa de 
frumos lui Gabriel, încât el roşi de plăcere. 
Se retrase încet, de teamă să nu deranjeze 
ceva din minunata alcătuire Ginăuntrul ca- 
sei. Băețaşii aveau părul cârlionţi și zulufi 
blonzi. Gabriel îi mângâie și-și trecu dege- 
tele prin pletele încâlcite. Bătrânul munci- 
tor îl petrecu.până'n prag. i 

— Când mai poţi, mai treci pe la noi... 
Am povestit în casă întâmplarea din crâş- 
mă şi la toţi ni eşti drag. 

Gabriel nu răspunse, dar la despărţire 
strânse mâna bătrânului muncitor, îi ură să- 
nătate și porni pe străzi întortochiate să 
caute prima stație de tramvaiu. După un 
sfert de oră nimeri linia şi se urcă pe plat- 
forma unei remorci, care-l ducea parcă la 
capătul lumii... Din când în când pipăia re- 
volverul şi privea înfrigurat afară. 

Gara de Nord apăru ca un port cenușiu, 
la -ţărmul unei mări necunoscute. Gabriel o 
apucă prin mulțime şi se pomeni în fața 
ghișeelor cl. III. - 

— Un bilet întreg, Rădăuţi... 

; -— Trenul se pune 'n mişcare... spuse o 
domnişoară cu un păr frumos ondulat, dela 
ghişeu... 

— Perfect, strigă el, zărind privirea mi- 
rată a domnişoarei. 

leşi în hall şi alergă pe peron. Vroia să 
fie de faţă cel puţin în ultimul moment. 
Trenul pornise şi nu se vedea decât trupul 
imens, strâns în copcile de oțel șerpuind pe 
linii îndepărtăte. Ridică mâna ca pentru a 
face semn unei fiinţe ce plecase pentru tnt- 
deauna. El rămase mult pe peron; fiinţa a- 
ceasta pornise mult mai repede decât ar fi 
putut el s'o facă şi aleargă acum către o 
altă destinaţie, în necunoscut. 

Scoase revolverul şi-l schimbă în alt | u= 
zunar. L-ar fi putut arunca, dacar îi vnt; 
nu-i mai putea ajuta la nimic. Cartuş le 
mărunte, i se păreau neverosimil de mi, 
lără însemnătate. Le plimba printre dege «e; 
plumbul rece îi răcorea parcă inima. Pe ţe- 


aşteptate, îşi dădea seuma că cei ce plea se 


in locui iui, nu-i fusese un prieten adej ă- 
rat, că toate rătăcirile porniseră de la el. 
“ Gabriel îşi cunoştea drumul său care + ra 
al luminii şi al ordinei. ]şi aminti de căst ţa 
muncitorului, ascunsă între copacii rotunzi. 
„Ași vrea lu bătrânețe să mă uit și vu la o 
căsuță ca asta; la un lucru făcut de mine, 
la o muncă stăruitoare de ani îndelungaţi“. 
— Ştiţi, eu nu mai sunt cel ce am fost, îi. 
venia su spuie trecătorilor. Acela a plecat 
într'o lungă călătorie a morţii; a plecat deși 
trenul poinise din gară, deoarece voinţa lui 
de nimicire îl ducea neclintit într'acolo. Eu: 
sunt viaţa care a rămas şi care n'a putut să 
moară, Eu conținui lumina, care nu. mult şi. 
era să fie cuprinsă de întuneric... Sunt o in 
teligenţă în mers; nu mai presus de cea. a 
muncitorului, dar nici mai prejos ca a lui. 
L-am scos dintr'o mare încurcătură pe el; 
bătrânul mi-a răsplătit înmiit... Suntem îm- 
păcați și împăcaţi vom îi până la moarte. 


IULIAN VESPER. 








'entru breasla scriitorilor 


(Urmare din pag. I-a) 


d) stămința, pe lângă Municipiul 
București, de a se continua împroprie- 
tărirea modestă a unui număr de scri- 
itori, anual, — aşa cum se . începuse 
prin 1936, îmi pare. Citesc, recent, în- 
ir'o. revistă teatrală, că ar îi vorba să 
se creieze, în Capitală, un mic cartier 
al artiştilor dramatici... Numai breasla 
scriitoricească să fie, ore, atât de nă- 
păstuită? . pă 

e) Reinfiinţarea, prin sprijinul Statu- 
lui, a unui cămin pentru odihnă estiva- 
lă, la munte, — așa cum exista, până 
acum vre-o patru ani, un căminal, la 
Bușteni, pus la dispoziția scriitorilor pe 
tot timpul vacanței de vară; 

i) sporirea numărului de permise de 
călătorie pe căile ferate, pentru a se da 
posibilitate cât mai multor scriitori — 
și în special scriitorilor tineri — să vi- 
ziteze şi să cunoască regiunile țării cu 
speciticul şi suiletul lor; 

'g) în siărșii, pentru anii limpezi de 
pace, după liniștirea frământărilor ac- 
tuale, determinarea Stătului de-a ator= 
da, anual, tiei, patru burse de călăto- 


rie în străinătate scriitorilor tineri de 
mare merit, recomandaţi de S. S. R. Vis 


minunat de frumos, pentru noi, care ar 
putea provoca zâmbetul unora, dar 
care, în alte țări apusene, a tost, până 
la izbucnirea războiului actual, o prac- 
tică. obişnuită... | 

lată, aşa dar, o serie de propuneri și 
deziderate interesând ameliorarea e- 
xistenţii tuturor camarazilor de breaslă. 

Societatea noastră și le-ar putea în- 
'suși, susținându-le cu energie. 

Nu trebue nici să surădem sceptici, 
nici să ne întricoșem de ele ca în iața 
unor tentative temerare și inutile. 

Scriitorul român — timorat, uneori, 


până la lașitate — se cuvine să aibă 
conștiința menirii lui și simțul term al 


solidarității, pentru o dârză otensivă a. 


intereselor de breaslă, în loc de a se 
manifesta prinirun minor suspin sele- 


_giac oridecâteori e vorba de mizera 
noastră condiţie umană. 


RADU GYR 


BOgeampuită, 






e 


Îi 6 -. 
eram 7 
Pnmey = 


D).: trei zila «2 petrecere la Braşov, 
Magua începu si suspuictisească. Marc o in- 
sojea in pi.mbărule dk bminea.ă, ii tăcea cu- 
ca:e-i in.ainea, oi „„Zâu mici escapade, ur- 
noștin,ă cu prie:ent zărișii şi sezitori pe 
caseră Tâmpa și bâdșeră aco.o sus, în res- 
taurant, bere Czal - 

— N ai vrea, Marc, să plecăm... Parcă prea 
mulie ne așteaptă tf 'bucureşti. Când ne 
ne vom face: răgaz A lung, vom pelrece 
altfel... Ă | 

-— Cumistii, spuse Marc. Putem pleca şi 
mâine: :îda obicinuit să creadă în sinceri- 
:3ti+ 'sBkolor ci, deaceia no mai întrebase 
[hi me ținea să grăbească intoa:cerea. De 
e ' al singur își dădea seema că piercea 


— Magda, ştii tu, suntem săraci... 

O vazu inhurându-se ca și cum un curent 
de aer ar fi străbătut odăile; fa,aa era 
caimă, numai buzele se subţiară cu un aer 
de nepăsare și dispreţ. Nu știa dacă avea să 
piângă sau să râdă; Marc se simţi deodată 
îmbunat și se hotări să-i spună adevărul. 

— Leone Ruben a tugii cu toți banii... 
Sper să-l prindă inainte de a trece graniia... 
Magda își am nti ca într'o fulgerare chipul 
uscaţiv și frumos al acestui evreu, amabili- 
tatea și curtenitoarea aten,ie ce i-o arătase 
la nuntă. Suferea văzându-l pe Marc ecpleşit. 
Ar fi vrut să-l vadă înfuriat ca o mare agi- 








UNIVERSUL LITERAR 








ei pot trăi“... O văzu ascunzându-și spatele 
ca să intre în maşină, zâmbi soarelui, tre- 
cătorilor și lumii întregi. 

— Ea e o făptură a lui Dumnezeu... O re- 
cunosc... Ca şi cum am fi locuit împreună... 
Ea singură m'ar putea înţelege... 

Gabriel rămase răzimat de zid, iar sufle- 
tu-i alerga după năluca de-o clipă, după a- 
ceastă îunţă a cerului, care dispăruse ful- 
gerător, vestindu-i zările altei lumi. O, Re- 
lia nu era Magda, nu putea fi Magda. Poate 
totuşi se putea trăi în această lume. 

— Frumușelule, îngerașule, auzi strigân- 
du-l o voce pițigăiată. 


10 Martie 1944 ——— 


dea cu o uimitoare uşurinţă. „Tata se des- 
curajează prea repede și e prea calculat“ 
işi spuse el amintindu-și de ziarul plănuit. 
„In viaţă e mai bine să rişti, decât să fii 
prea chibzuit“. 

Observă că Marc băuse foarte puţin; pă- 
“rea mai vioiu ca altădată şi ceeace era în- 
imadevăr surprinzător, faţa-i se rumenise 
neașteptat în timpul vorbirii, ca şi când o 
nouă viaţă îl însutleţise şi-i dădsa tărie. 

— Acum să vorbim despre Gabriel, spuse 
deodată Marc, cu o răceală în glas, ca şi 
cum ar fi discutat despre o mare afacere, 
la care n'ar fi vrut să pară că e interesat. 
Măicuţa lăsă deodată șervetul, mână îi tre- 
mură şi se uita la Şerban, care-şi trecea 
palma peste fruntea asudaiă. Magda se uită, 
distrată, la Gabriel]. 


-“ua timp prețios la Brașov. . j 
— Daci am pleca chiar acum, zise Magda 





Marc făcu în câteva cuvinte elogiul tână- 





pui: „iri 
tă “ bătând din paime. 


— Să telefonez... 

— Fără telefon... Să se trezească, așa pe 
neeștepta:a, cu nai... 

— Bine, Magda... Să facem bagajele, 

După jumitate oră, maşina aștepta în fața 
hote.niui. Keramerdinerii ajutau la trans- 
“portul bagaâielor. Meda privea cu duisie 
coastele veyzi ale Tâmpei. Era singurul lu- 
cru da care se despărtea cu părare de rău, 
Soarele iriza o lumină scânte'etoare peste ta- 
lazurile ca smaraldul ce izbeau cu putere 
dealu!, fremătau și rămâneau acolo, pedep- 
site parcă de mândra lo: cutezanţă. 

— O telcor:mă, auzi Magda şi tresări. 

Marc o deschise și o ceti. Văzu lămurit 
cum chipul lui se înesri, mâna îi tremura, 
aro. își reveni. Pe faţă îi mai rămase o 
umbră, care se stinse, după ce vâri telegrama 
în buzunar. 

— Plecăm. Urcă-te, Magda. 

M-oda ss supuse automat, închise bine 
usa şi-și înveli picioarele cu pledul. Marc 
trecu la volan. Soferul luă loc la dreapta, 
privindu-l cu un fel de nelinişte. Mişina 
zmuci și Magda simti un fior în tot trupul. 
Zări un grup de copii în viată, o ţărancă în 
port ardelenesc, câţiva flăcăi ch'peși lânsă 
o cărută. Case, case, erau la marginea Bra- 
şovului. 

— Mai încet, auzi glasul șoferului. 

Acum Magda își dădu seama că alergau 
într'o goană nebunească. Mirişti roșcate, a- 
rături proaspete se perindau fulgerător. 

Arbastrul prozzpăt al muntilor licărea în 
iată ca o fantastică arătare. Asfaltul şoselei 
se depăna cenușiu ca după un ghem invizibil 
şi îndepărtat. Intrară în munti ca o vijelie, 
Magda își ţinea răsuflarea. Verdele brazilor 
îi făcea rău, 

— Marc, mă tem, gemu ea. ! 

Mare nu întoarse fața. Ii vedea pielea gal- 
benă întinsă pe pomeiii obraf/'lor. Prin fa'ă 
li se perirdau cascade, vârfuri masive şi 
văi, iar vârtejuri de verdeață treceau ca 
mârnate da vânt. 

Aiungea mașini, sclipiri jucăuşe pe care 
le lăsa îndărăt. Degetele groase strângeau 
volanul și-i imarimau voința, eczia de a fi 
cât mai repede la Bucureşti. Sinaia, Breaza, 
Cemarnicul trecură înr'o melodie de cu- 
lor în care verdel= ţipa cu o stridență tul- 
burătoare. Câmpia se de-chide largă şi scare- 
le răbufnea peste tot. Un cârd de gâşta Ii- 
cărea pe șosea ca o pată de zăpadă, o fetiță 
cât un ghemotee cu vărguţa în mână se 
apropia de vârtej. 

— Oprește, strigă Magda, oprește... 

In ace'sş timp un țipăt îi tăie urechile, 
maşina trezu înainte, câmwurile veniau, ve- 
niau. Simţi deodată un întuneric greu apă- 
sându-i pleoepzle, apoi totul se scufundă în 
valuri fremătătoare. 





»— Proastă mică, ce poţi înţelege tu, auzi 
deodată glazui mângăieLor al lui Niarc, aple- 
cat asupra-i. Magda strânse dinţii şi privi 
în juru-i. Şoferul conducea. Erau la mar- 
ginea Bucureștilor. Cât timp trecuse de când 
auzise țipătul sfâșietor a. fetiţei; dece nu 
oprise Marc când îl rugase ? Ce însemna pa- 
loarea lui și ochii care-ar îi vrut să stră- 
pungă spaţiile ? Cava deosebit se întâmptamen 
Și ea na șia nimic; Mare îi ascundea; cu si- 
guranţă era ceva rău şi ținea să n'o întris- 
teze. 

— Marc, spune-mi : o nenorocire ? 

— După jumătate de oră vei afla, răs- 
punse Marc. Acum mergem acasă... 

Şotezul o luă spre stânga pe străzi întor- 
tochi:ate, traversă bulevarde, pătrunse prin 
mulţimi de oameni ce se plimbau fără griji, 
și-se cpri în fata casei lor cu grilaj de fier. 
Ileliseiu le deschise poarta și Magda văzu 
după faţa lui speriată că ceva neplăcut îi 
aştepta, o veste care nici întrun caz nu 
putea să-i bucure. Mare îi dădu braţul, ur- 
cară scările şi holul larg, odăile spatioase cu 
draperii gre'e, îi întâmpinnră. Baba Fira 
veni târîndu-și cipicii de pâslă. 

— Bine că v'aţi întors, conașule, c'atâta 
lume -a întretat de dommiavoastră. Şi dela 
poliție au venit şi au întrebat... Și n'a vrut 
n:meni să-mi spue pentruce... C'am întrebat 
şi eu că era de mirare... 

— Bine, Fira,lasă-ne acum singuri... 

Mare începu să se plimbe enervat ; aprinse 
o ţigară, apoi încă una. Ochii îi selipeau sub 
lent'lele fumurii. O vedea pe Magda desbră- 
cându-se : umerii albi ; talia subţire şi vraja 
adâncă şi răscolitoare ce-o exercita acupra 
“ui Îl încordau ca o băutură puternică. Se 
opri în faţa ei, îngenunche şi-i cuprinse mâi- 
nile. 








— 
E 
2 
CA 
[dd 
2 
pi 
ZE 
pa 
pori d 


) 





Cd 


tată, punând totul în mișcare, nu atât pen- 
tru paguta in sine, cât jeniru lipsa de pro- 
vedere, pentru inciedersa prea mare ce i se 
acordase, fără ca anieceden:ele ce i se cu- 
noşteau, să fi fost măcar luate în conside- 
rare. Marc se ridică pe nisimţite și încrucişă 
brajele : 

— Am încredere că agenții mei... N'a bă- 
nuit un minut că era înconjurat de oamenii 
mei credincioşi... Nu f*cea un pas, fără să 
nu-mi dea de ştire... Telegrama dela ei am 
primit-o... Sua. suz:eun u. că la ora asta e 
prins ; întârzie cu formalităţile... 

— Va să zică ai agenți, întrebă Magda. 

— Mi-a plăcut să fiu bine informat... 

Marc văzu je cuipal ei un surâs ironic, 
care se schimbă într'un râs sgomotos. D nţii 
albi sclipiră în semi-întunericul din odaie. 
Pieptul pe jumătate desvelit îl privea obra- 
nic. Aerul Quveni:2 uscat: cu răsuflarea o- 
prită, Marc urmărea mișcările ei. 

— Și pentru asta ai ucis fetiţa ? 

— Ajunge, Magda... 

— Mi-o amintesc. Avea un băț în mână 
şi mâna cârdul de gâște... Avea o fustuliță 
roşie... 

— Magda, taci ! 

Ea păși spre bărbatul palid și se opri în 
fata lui. Chipu. femeii se înăsprise. O privire 
tulbure și răutăcioasă îl țin'uia pe Marc, îl 
înfăşura în r*ceala ei de ghiaţă. 

— Marc, n'am ştiut că tii totdeauna să fii 
bine cu agenţii... Auzi, Marc, n'am putut 
să-mi închipui... lar odată ra știu că ai, sunt 
sigură că i-ai pus și pe urmele mele... Şi dacă 
nu le-ai dat drumul până acum, o să ai de- 
acum grijă să nu mă slăbească de loc, 
Marc, dacă procedai cinstit, preferam să 
trăesc cu tine oricum, în sărăcie chiar... 

— Asta-i o chestiune de ordin tehn:c şi re- 
gret că ţi-am divulgat-o... 

— Dar să ucizi pe șosea numai pentru 
graba ta netunsaască, e tot o chestiune de or- 
din tehnic? Ar trebui să te denunț Foiiţiei, 
dar n'am s'o fac. Ar fi un loc prea comod, 
să-ţi ispășești păcatele şi-apoi ştii... Imi dau 
seama c'am alunecat... E groaznic să constat 
lucrul ăsta, dar așa-i... 

Vom face o convenţie Marc... îmi vei da 
mână liberă... Ești puţin nervos şi vitezele 
prea mari te fac să-ţi pierzi cumpătul... Sper 
să am eu o șansă mai bună. 

— Nu înțeleg, îngână Mare, pierdut. 

Magda aprinse lumina. Faţa lui o înspăi- 
mântă. Se răzimase de soba înaltă, de te- 
racotă, şi o privea tăcut ca și cum nar fi cu- 
noscut-o vreodată. 

— Recunosc că sistemul cu agenții. e bun, 
dar îl vom întrebuința împreună... Ruben 
Leone va fi prins... Am toață încrederea... 
Dar ce va urma? Firma va trebui re- 
organizată... Eu i-aşi lăsa conducerea tot lui 
Ruben; însă mult mai bine supraveghiat... 
Te-ai gândit de pildă că domnul Ioachim 
Varga ne-ar fi de cel mai ajutor? Că tata, 
cu trecuul lui ireproșabil, ar fi un admirabil 
președinte al Consiliului de adm.n strație? 
Că L-oiges chiar sau Sandu ar fi concucă-: 
tori de secţii demni de toată încrederea, că 
Gabriel chiar cu lipsa lui de experien ă ar 
putea fi pregătit pentru un post de răspun- 
dere... Cât despre mine, îmi vei permite și 
mi-ai promis să iau conducerea ziarului... 
Voi reorganiza tot... Ziarul meu trebue să 
fie o pepinieră de viitori miniștri. Trebue să 
cultivăm talente, să relevăm tinere energii... 
Nu fii supărat, Marc... Ai impresia că ţi se 
deșartă hambarele... N.meni nu-ţi ia n'mic 
din ce-i al tău... Meritul va fi al pionerului 
care-a deschis drumurile și eu singură ştiu 
cât îţi voi fi de recunoscătoare... Dar treoue 
să adimiţi că ţi-ai ieșit puţintel din fire... Ei 
bine, eu pot să-ți fiu o tovarăşă poirivită; 
n'ai încredere în mine, Marc? 

Telefonul sfărâmă tăcerea ce urm: cuvin- 
telor Magdei. Marc se deslipi de lângă sobă 
şi apucă receptorul. 

— Eu sunt. N'a fugit? L-aţi dibuit la Că- 
limăneși ? Frumos. Cum de l-ati descoperit ? 
Perfect. Mâine dimineaţă. Marc închise te- 
lefonul şi se depărtă cu un zâmbet amar. 

— Ruben n'a fugit. A profitat de absenţa 


E] 


mea din Bucureşti şi s'a retugiai cu o func-: 


ționară la Călimăneşti. N'a spus la nimeni; 
a luat măsuri să nu i se afie de urmă. A- 
genţii mei l-au descoperit... Sunt admira- 
bili. Ruben nu-și dă seama cu cine lu- 
crează... 

— Şi feţia ucisă ? întrebă Magda. 

— Voi trimite oamenii msi, vor colinda 
satele și vor găsi găsi părinţii fetitei. Ii vor 
umplea cu aur, fără să ştia de unde vine; 
apoi vor afla locul unde a fost omorită. voi 
cumpăra la marginea drumului pământ 
pentru o capelă; o voi zidi şi-o soi înzestra 
cu toate cele necesare. Ești mulțumită 
Magda? i 

— Şi ție Marc ţi-ar fi cugetul îmvâcat? 

— Pe jumătate, da. Și pentru cealaltă ju- 
mătate, am încredere în tine. 

+ — Marc, te voi ajuta, spuse Magda, şi-i 
intinse mâna ca unui bun camarad. 
* 


Gabriel intră în birou! somptuos și Mag- 
da își aminti de sfiiciunea lui cop'lărească 
ce nu-l părăsise nici acum. Era înalt, împli- 
nit şi fața lui subțire, prelungă, putea fi ad- 
mirată de fetele de școală pentru puritatea 
trăsăturilor, pentru aerul sportiv și în ace- 
laş timp învăluit de-o tristeţe abia simțită. 

Luă loc în fotoliu şi'ntr'o privire cuprin- 
se interiorul elegant de unde Magda con- 
ducea cu o nedesminţită energie ziarul. Fo- 
tografia lui Marc, destul de tânăr, bronzat, 
era atârnată pe peretele din dreapta. Res- 
tul, tablouri de Steriadi şi Tonitza. Pe masă, 
teancuri de ziare, cărți proaspăt apărute. 

— Ce-i nou, cum se simte tata? Intrebă 


TIPOGRAFIA „UXKIVERSUL” 8. A. BUCUREŞTI SIR. SREZOLANU 29 








Magda, după ce făcu atent ușierul să nu 
primească pe nimeni. Gabriel remarcă aerul 
de siguranţă și autoritate co se desprind-a 
de pe chipul surorii. O sănătate putern.că, 
ţărănească ce o impresiona. 

— Magda, eu am o conștiință și-am venit 


să-ţi vorbesc cinstit. Ceeace faci 
crimă... 

— Mic puritan ce ești, pentru ce e o cri- 
mă ceeace fac, râze Magda. Te-am chemat 
să vii să ne dai o mână de ajutor; ai refuzat 
cu o îndărătn'cie de zeu... Puah, ce să mă în- 
ham eu la munca d-voastră comună și bru- 
tală. Eu am onsideraţiile mele de ordn mo- 
ral şi mai mult, drumul msu, care nu-mi 
permite să mă alătur semenilor msi. N'am 
zis nimic, Am tăcut. Ta'a și Georges, cred 
că nu regretă pasul făcut.. Tata va fi 
un președinta al Consiliului de administra- 
ție și deccamdată sa iniţiază în lucrări, iar 
Gecrges se va simtii bine Ja noi. Tu poii să 
începi oricând, la ziar sau la Un.versala, 
să-ți creiezi o carieră. Imi amintesc când a 
verut la tata Eugen Zale să-i caute un post 
pe măsura preocupărilor lui intelectua'e și 
tata a fost nevoit să-l refuze și azi e printre 
redactorii noştri presicși, bine plătit şi mer- 
fect mulium't din punct de vedere moral... 
Vino la noi în redacție... Sau termină-ţi stu- 
diile... Te-om ajuta să devii un bun avocat. 
N'avem presa la îndemână? Spuna-mi ca u- 
nei surori: eşti cumva îndrăgostit ? Ştiu o 
fetiţă care ţi s'ar votr'vi de minun-. Iţi mai 
reamintești de Relia, îngerul cela dala nun- 


tu, eo 





nuvelă — 


de 
Iulian Vesper 








1ă, care te privea mereu si mi se narn că 
abia-i aruncai câte-o ochiaqă... Spune-mi 
Gabriel. dece nu cești vesti. a-ți p-asta vua= 
ţa noastră de muncă, îți închipui că m'am 
îndepărtat prea mult de felul meu de trai? 
Te înșeli Il ador pe Marc şi-l respect pan- 
trucă mi-a dat posibilitatea să îna'ntez în 
viaţă și să am o situație care convine tem- 
peramentului meu. Am vrut să-l ajut pe 
tata şi pe fraţii mei. Mă bucur că le-am pu- 
tut fi de folos, măcar că n'aveau nevoe de 
sprijinul meu... Ai venit să mă vezi? 

Gabriel se ridică: 

— Il urăsc pe Mare pentrucă te-a prins 
in mrejele lui pe tine întâiu şi apoi pe tata 
şi pe Georges... Spui că eşti mulţumită în 
conștiința ta, cai ajutat în dreapta și stân- 
ga și ţi-ai croit şi tu un drum în viaţă... 
Crezi că via'a înseamnă să faci daruri cu 
avutul altuia? Trebuia să munceşti să-ţi 
creşti copii, Magda. Cât aş fi vrut să văd 
un cop.l de-al tău. Unul sănătos și rotofei, 
negricios ca un ţigănuș... Pe tata nu-l mai 
văd pe acasă, de când e la Universala. Vine 
târziu, e mereu ocupat și abia schimbă cu 
noi două vorbe. Mama se istoveşte singură 
şi-o văd plânsă de multe ori... Asta e biru- 
ința ta, asta e bucuria ce ni-ai adus-o? 

— Ce vrei să spui? 

— Magda, lasă totul şi începe din nou o 
viață curată. Iţi trebue puţină voinţă, dar 
am încredere, Magda. Cred că te-ai putea 
desprinde... Nu e locul tău aici. Nici în casa 
lui Marc. Magda îl privea cu ochii scăpără- 
tori. O hotărire de neclintit i se citea pe faţă. 

— Eşti prea tânăr să judeci, Gabriel. Mai 
târziu o să înţelegi şi ai să-mi dai dreptate... 

— Mai târziu... Mai târziu... zise Gabriel. 
Sunt sătul de vorbe. Te-ai întrebat, dacă 
mai pot trăi în mocirla asta... Nu vedeţi că 
mă înăbuș... Am să mor, Magda, pentru 
că-mi lipsește aerul... Nu pot trăi... 

— Copilării... Cred că n'ai cunoscut dra- 
gostea... O dragoste care să înalțe... 

— Care să înalțe, rânji tânărul... Ehei.... 
Asta-i poveste frumoasă... Parcă i-aţi spun= 
unui copil... Nici tu, nici tata, nici Georges, 
nimeni cred că nu mai sunt amatori de pa- 
siuni care să înalțe... Atunci de ce-mi: reco- 
manzi mie ? Crezi că sunt boinav... Ei bine, 
sunt... Viaţa mă doare, mă înebunește... 
Mi-ar trebui o zonă unde să pot trăi... Crezi 
că în moarte aş putea-o găsi? 

— Ai febră Gabriel? Hai acasă la mine... 
Am să te îngrijesc... Magda se ridicase şi 
alerga spre cuer. 

— Acasă la Marx, vrei să spui... Nu te 
mai osteni. Am o febră, e adevărat, dar o 
să-mi treacă. Toate febrele trec. Mai cu- 
rând sau mai târziu. 

Gabriel părăsi biroul, clătinându-se. O 
clipă avu impresia că fluviul vieţii îl îm- 
pingea pe țărmuri streine, fără voia lui şi că 
el nu făcea de fapt decât să asculte porunci 
ce veniau d:n afară, să se supună unor sem- 
ne cărora nu le pricepea înțelesul. 

— Ce prilej pentru alţii să facă o carieră. 
Dumnezeule, oare lumea Ta se scaldă în lu- 
mina adevărată? Va trebui să trăesc oricum 
între oamenii Tăi și să aştept pâni Tu mă 
vei chema? Dar dacă nu e posibil? Dacă at- 
mosfera care mă sufocă e mai puternică de- 
cât voința mea? Dumnezeule, nu mă pe- 
depsi... 

“Trecea printre valurile străzii ca un vâs- 
laş, fără nădejde că va găsi drumul adevă- 
rat. Deodată printre oamenii ce înaintau 
spre el. printre feţele lor luminoase şi vest- 
mintele ler colorate, zări figuri cunoscute, 
Ioachim Varga cu Relia. leşeau dintr'un 
mare magazin de ştofe, traversară strada 
către maşina ce-i aştepta lângă trotuar. Re- 
lia? Ce minunat de frumoasă era! — „Ea 
singură mă poate salva. Lângă frumusețea 


Taxa poştală 








Intoarse capul şi zări fața unei femei de 
stradă urmărindu-i cu ochii aprinși. Era si- 
gur că mai mult frumusejea lui o făcuse să 
strige decât lăcomia după câștig. Se gândi 
că acelaș lucru îl atrăgea spre Relia și se 
simţi ispitit să dea ascultare femeii. Dar alt 
val de mulţime îl luă, gânduri încă nelămu- 
rite îi veniau în minte, dar peste toate se 
ridica chipul calm și luminos al Reliei. 

* 


O mașină se opri la poartă și Gabriel zări 
forma strălucitoare a „Buick“-ului lui' Marc. 
Magda cobori, apoi soţul ei. 

— Vin, strigă fără să-și dea seama, Ga- 
briel. 

Şerban lăsă ziarul; Măicuţa le ieşi întru 
întâmpinare. Intrară în birou. Gabriel ob- 
servă eleganța lui Marc și-o neașteptată 
sfiiciune îl cuprinse. 

— Doar n'or fi venit pentru mine, își spu- 
se el, amintindu-și discuţia violentă de a- 
cum trei zile cu Magda. 

La masă, Marc se înflăcără și-și expuse 
pe larg planul unei campanii de construcţii 
pentru meseriași și funcționari. Şerban as- 
cultă tăcut; din cână în când, aproba cu o 
mișcare din cap. Măicuţa se întreținea cu 
Magda. Gabriel mânca rar; planurile lui 
Marc păreau interesante. 

— Câtă vitalitate în scheletul acesta, îi 
veni în gând tânărului. 

Pe măsură ce Mare vorbia, idzile căpătau 
consistență, un fel de fantastică realitate. 
Se perindau cartiere noui, străzi geomelric 
încrucişate, case aliniate în nesfârşite serii. 
Maidanele din jurul Capitalei dispăreau ca 
într'un vifor uriaș, cocioabele mărunte de 
mizerie şi boli, se risipeau în fata târnăco- 
pului. Marc desena în aer parcuri rotunde, 
unde copii vlăguiţi se puteau juca toată 
ziua în soare, își puteau întări oasele, alei 
prelungi se deschideau pentru împrospăta- 
rea aerului infect; aici o şcoală, dincolo un 
spital; un cinematograf spațos, o bae 
imensă. 

Apoi în vorbele lui Mare se amestecară 
cifrele... Gabriel înţelese că trebuiau capi- 
taluri de milioane: că investiții de propor- 
ţii necunoscute trebuiau întreprinse. Serban 
sar fi putut ocupa de latura aprobărilor la- 
gale, din partea autorităților de Stat și Co- 
mună; participarea cu sume oricât de mari 
era binevenită: beneficiile se rid'cau în câţi- 
va ani considerabil pentru acţionari. Din 
consorțiu ar fi urmat să facă parte Ioach'm 
Varga, ministru, 
iriaș, Ruben Leon, directorul „Universalzi“, 
Anton Balica, inginer şi mare antreprenor, 
Neculai Coman, arhitect și alţii. O supra- 
față de 9000 m. p. le stătea de pe acum la 
dispoziţie la periferie ; la primăvară vor în- 
cepe parcelările. Intre timp se proecta achi- 
ziţionarea unor noui terenuri; secarea unor 
suprafeţe întinse de mlaștini şi păpuriș. 

— De Ruben Leon eşti mulțumit, întrebă 
Șerban. . 

— Hm, perfect mulţumit nu, dar în ge- 
neral lucrează expeditiv şi e energic. Ştie 
că-i incolţit de oamenii mei şi-și dă toată - 


silința. Societatea de construcţii cere o con- 
tabilitate mai variată; în privinţa aceasta 
nu mi-ar putea fi de folos... Dar aşi vrea 
să-l am totuși aproape... Ara multă iniţiati- 
vă şi uneori idei foarte îndrăznețe... 

Marc se pierdu apoi într'o seric de consi- 
deraţii cu privire la situația socia:ă și mo- 
rală a muncitorilor. D'n lefurile lor de mi- 
zerie, s'a calculat o cotă minimă pentru lo- 
cuințe, plătibilă lunar pe un interval de 30 
de ani. Cei împovăraţi de familii grele ar 
putea fi scutiţi şi de plata acestei cote, sau 
în cel mai bun caz, ar pulea să cadă în sar- 
cina patronului. 

— La mijloc nu trebue să stea ideia de 
îmbogăţire: altfel totul e ameninţat cu pră- 
buşirea... Am calculat că în cinci ant, capi- 
talul poate fi recuperat din plata chiriilor 
lunare... După cinci ani, se face tructifi- 
carea... 

Gabriel simţea tonul de sinceritate cu ca- 
re vorbia Marc şi asta-l impresiona. Ințele- 
gea vastitatea perspectivelor ce le deschi- 


cerere îm [nm at = 


Daniel  Weisfeld indus- - 





rului „distins şi de o înaltă probitate“. Nu 
ocoli adevărul că Gabriel îl privea poate 
destul de ironic, pentru activitatea sa mai 
puţin spirituală; în ochii lui, faptul părea 
pertect explicabil și sar fi mirat dacă nu 
cra aşa. Sunt perioade normnle la adoles- 


"cenți, explici mai departe, când înfăptui- 


rile uneori gigantice ale înaintaşilor par în 
ochii celor următori simple jucării de hâr- 
tie; e un truc de care nu suntem noi răs- 
punzători, ci natura, care-ş: urmează astfel 
calea spre progres și pertecţiune. Cât des- 
pre Gabriel, cu adânca sensibilitate şi cu 
respectul aproape exagerat pentru adevăr, 
n'avsa nici o îndoială că părea ales să ducă 
mai departe intențiile naturii... 

— E un vânător de rasă, întinde laţul cu 
destulă măestrie, gândia Gabriel. Totuşi 
laudele exagerate îi făcură plăcere. Ascultă 
cu destulă curiozitate vorbindu-i despre vii- 
torul ce-l aștepta dacă se hotăra să iasi dn 
starea de inactivitate, de somnolentă în care 
căzuse. „Sunt epoci fecunae, auzi el, și sunt 
perioade sterpe în viața unui om şi mai ales 
în anii tinereţii. Perioadele sterpe pregă- 
tesc epocile fecunde; după cari urmează ia- 
răşi răstimpuri de moloşeală şi somnolenţă... 
In aceste răstimpuri, spiritul e mereu activ; 
cl pregăteşte, al mentează sufletul nostru, 
cu provizii noui... Sunt sigur că Gabriel va 
intra într'o esccă de strălucitoare activi- 
tate... Multe din preocupările lui de ordin 
moral vor dispare și vor rămâne doar câte- 
va comandamente puternice pe care le va 
păstra cu strictețe... 

— Gabriel, vrei să fii secretarul meu, o- 
mul meu de încredere... 

Mare îl privea surâzător. . 

— Nu mam gândit la asta, răspunse el 
cu o neașteptată mânie. 

„şi dădea seama atunci că îl ura pe Marc 
din toată fiinţa lui. Il ura pe dânsul, banii 
lui, spiritul îngust, mercantil, la nivelul u- 
nui vânzător de tarabă. 

— Gândește-te Gabriel... spuse Magda, cu 
0 voce sugrumată, 

I văzu pe tatăl său vânăt de mânie, ne- 
ştiind ce să spună. Măicuţa avea lacrimi în 
ochi. Inţelese că toţi aşteptau să revie, că 
refuzul lui ar fi fost o nenorocire pentru ei. 
O milă neașteptată îl cuprinse. Marc împie- 
irise nemișcat Și masca lui palidă îi ascun- 
dea iarăși chipul adevărat. 

„Vor să-mi asigure viitorul“, îi trecu prin 
cap lui Gabriel. Sunt peste măsură de în- 
grijoraţi că voiu ajunge o haimana, un pier- 
de-vară şi vor trebui să mă întreţie. Işi a- 
minti privirile înlăcrimate ale Măicuţei, do- 
jenile ei dulci do teamă să nu-l supere; ob- 
servaţiile mai aspre ale tatălui. 

_„N'ar fi mai preferabil o moarte fulge- 
rătoare?” îi trecu prin gând. Revăzu colțul de 
brazi încremenit în tăcere; munții învăluiţi 
în albastru, acolo în Bucovina. Să închidă 
ochii în neclintirea pădurii străvechi; să 
doarmă mereu, fără trezire. 

— E ultimul răspuns, întrebă Marc, cu 
o rece nepăsare în glas, uitându-se la 
Şerban. 

—— Trebue să mă gândesc, răspunse Ga- 
briel liniştit. Dacă binevoiţi, peste trei zile 
vă nou e un răspuns defin'tiv. 

arc îl învălpi într'o privire di ep- 
tată blândeţe. atita 
| „Suilet curat, părea să 
zică; Via'a-i mai grea de- 
cât îți închipui. Renunţă- 
rile vin una după alta”. 
Avoi iar se poscmori, se 
ridică dela masă şi mul- 
țumi Mă:cuţii. Magda îl 
luă la o parte pe Ga- 
briel: 

— Nu înţelegi „că Marc 
are nevoie de tine... De 
ce nu i-ai dat un răspuns? 

— Poate n'am eu ne- 
voie de Gabriel.. Poate- 
mi place să mă mai gân- 
ceze... De altfel, nu înte- 
leg, pe toţi din familie 
vrea să ne facă oamenii 
lui de încredere... E în- 
jositor... 

Magda îi apucă braţul 
şi-l strânse cu pu'are: 

— Peste troi zile te aş- 
teptim, Gabrile... Suntem 
înconjurați de străini... 
Ne tretue ocmeni de ai 
noştri. Dacar putea, 
ne-ar strânge de gât... 

— Nu cred, râse Ga- 
briel, 0 ideie fixă... Su- 
feri şi tu, Magda... Asta-i 
teama celor bogați... 

— Peste trei zile, îi 
şopti şi plecă după Marc. 

Schimbarea ce-o ceti în privirile și tră- 
săturile Magdei, îl puse pe gânduri... leşi cu 
Măicuţa şi Şerban până la poartă, zări sem- 
nul ei de despărțire, mașina se puse'n miș- 
care şi dispăru numai decât. Mă:cuţa răma- 
se o clipă cu ochii pierduţi, apoi se întoar- 
seră. Șerban era mzreu posomorit; refuzul | 
lui Gabriel îi întăria convingerea că Ga- 
briel nu era destul de înzestrat în lupta cu 
viața. Asemenea oam?ni, credea el, erau sor- 
tiţi să îngroașe rândurile tuncţionarilor, să 
fie mereu în subordine, să suporte sărăcia şi 
mizeriile celor de rând. Personal, di:spreţuia 
pe acești indivizi; cu atât mai rău că se în- 
tâmplase să aibă şi un fiu în categoria ace- 
stora. 

In concepţia lui, un ticălos ca Radu Fran- 
gulea valora de o mie de ori mai mult ca 
Gabriel; acolo era voinţă, personalitate și o 
inteligenţă de a se adapta la împrejurări. 





(Urmare în pag. 5-a) 





plătită în numerar conjerza aprobării dir. G-le P. T. 1. Nr, 24.484.939