Revista Cinema/1990 — 1998/028-CINEMA-anul-XXIX-nr-7-1990

XIXX muy 
(87€) L N 


LOR DE TOATE VIRSTELE — BUC 


JRESTI — IULIE 1990 


1 
U) 


NEFIL 


VISTA A Cl 


RE 


mit 


as a 


LA CEREREA spectatorilor 


| Cinematografiile 


ROBERT POWELL- 
„SUPER 
CHRIST 


nul din primele efecte ale prezen- 
tării ului isus din Nazaret de către TVR a 
fost interesul brusc gi uriaş stirnit în jurul lui 
Robert Powell. Sentimentul de adevărată 
„descoperire“ a fost trăit atît de puternic încît 
spectatorii care vázuserá 39 de trepte decla- 
rau că nu-și amintesc de actor (deși deținuse 
acolo rolul principal), iar abonaţii Cinemate- 
cii recunoșteau doar cu jumătate de gură ca 
l-au văzut și mai demult — în Mahler. Acest 
fenomen de masa este explicabil! în cazul de 
fata, de fapt personajul era cel ce polarizase 
într-atit sensibilitatea publicului. Un aspect 
secundar al evenimentului a fost valul de 
zvonuri stirnit în legătură cu Powell „cel de 
dupa” Isus din Nazaret: s-ar fi călugărit; şi-ar 
fi pierdut minţile; s-ar fi lăsat plătit regește ca 
să nu mai joace; ar fi murit în condiții sus- 
pecte etc., etc. De ce oare simt unii nevoia să 
născocească tot felul de blestemátii despre 
persoane sau intimplări care îi depăşesc??? 

Aşa stind lucrurile, cred că e bine să se 
știe cite ceva despre actorul britanic aflat 
dintr-odată în virful unui posibil clasament de 
popularitate acum, la noi, în 1990. 

Robert Powell s-a născut la 1 iunie 1944 — 
după unele dicționare, după altele în 1946 
Cariera actoricească și-a început-o la televi- 
ziune, debutind apoi în cinematografie cu un 
mic rol în Jaful de Peter Yates (1967). Minora 
și ulterioara sa prestație filmica din Lovitură 
in Italia de Peter Collinson, doi ani mai tirziu. 


Din sumar: 


Dialog cu cititorii: 
Biblia după Zeffirelli 


Exclusivitate: 
Zanussi despre morală și libertate 


est-europene 
atenția Occidentului: 


“de la Montreal la Paris 


Clasicismul $i avangarda iși dau mina 
în animație: în premieră 一 

Robinson Crusoe; Spielberg versus Dis- 
ney; 

Revansa Disney 


Vom ride in viitor? 

De vorbá cu grupul Divertis; Tootsie — 
actorii si lumea lor; Travestiul — o re- 
gulä de trei simplä; Din experienta unui 
expert al risului 


Din insemnările regretatului regizor Al. 
Tatos; 

Un apel de dincolo de mormint; Ultimul 
sâu film: 

Cine are dreptate? 


Festivaluri: Pesaro, Zagreb 
Corespondenţe: Viena, Los Angeles 


Divorţ in stil american: 
Tranzacţii la Beverly Hills 


; Tele si Cinemateca: Resnais, Truffaut, 


Schaffner 


Cinerama; Rock-film; O voce pe adresa 
sperantei etc. 


Video: Reabilitarea lui James Bond 


În acest număr semnează: Mircea 


Alexandrescu, lon Bälesu, Viorica Bucur, 


Bogdan Burileanu, Calin Căliman, 
Cristina Corciovescu, Adina Darian, 
Dana Duma, Stere Gulea, Anna Halasz, 
Alice Mănoiu, Daniel Păunică, lleana 
Pernes-Dánálache, Tudor Petruf, Con- 
stantin Pivniceru, Aura Puran, Sergiu 
Selian, Dumitru Solomon, Doina Sta- 
nescu, Savel Stiopul, Liana Tatos, Flo- 
rin- Silviu Ursulescu. 


(Să deschidem, deci. bine ochii la o eventu- 
ală reluare a filmului!). Primul rol principal i-l 
aduce Secrete de Philip Saville (1971). Filmul 
e simplut (o tinără pereche se ceartă, ambii 
se întorc acasă dornici să se împace) și a 
fost considerat un pretext pentru exhibarea 
atrăgătorului nud al lui Jacqueline Bisset. 
Dar şi figura inteligentă a partenerului său 
este remarcată, astfel că ofertele se succed, 
cele trei filme în care joacă anul următor sta- 
bilind grosso modo liniile pe care Powell se 
va manifesta cu precădere de acum înainte. 

Prima este, nu vă mirafi, filmul fantastic de 
groază, 'gen cultivat prin excelenţă pe solul 
britanic. Asemănător prin atributele sale fi- 
zice lui Peter Cushing, maestru în materie 
(chip ascetic, cu trăsături aristocratice, cu 
privirea inginduratä și un aspect general de 
om interiorizat si sensibil), Robert Powell nu 
va fi niciodată folosit în rol de monstru sau 
de ticălos, ci de martor implicat fără voie in 
întîmplări tenebroase, mai mult sau mai putin 
fantastice, precum în Casa de nebuni şi 
Asphyx (ambele din 1972); categorie de care 
fine si personajul aviatorului dat dispărut, 
care se întoarce acasă pentru a fi ucis sub 
ochii copilului său — în Tommy de Ken Rus- 
sell (1975) sau cel al arheologului care caută 
Lemurieni în Ce ne așteaptă dedesubt de 


"Don Sharp (1985). 


Mai puţin acuzat comercială ca prima, cea 
de a doua linie nu coincide cu un gen 
anume, respectivele filme deosebindu-se în- 
tre ele și ca factură și ca ideatică. Persona- 
jele ce i s-au încredințat lui Powell au însă în 
comun o febră interioară ce le consumă, o 
pasiune ce le macină determinindu-le să în- 
calce convențiile general stabilite. Astfel, tì- 
nărul din Fugind de frică (1972 — primul film 
regizat de actorul David Hemmings) îşi lasă 
colegul sinucigaș să moară, din respect pen- 
tru libertatea fiecărui individ de a-și alege 
soarta, sau omoară un căţel călcat de mașină 
— pentru a-i curma animalului dureroasa 
agonie. În Mahler de Ken Russell (1974), fil- 
mul ce l-a consacrat ca vedetă, Powell (care 
din profil'seamáná izbitor cu celebrul compo- 
zitor) dă o interpretare convingătoare unei 
personalități zbuciumate, ce își ascunde sufe- 
rinfele fizice și psihice, un om pe care chinu- 
rile creaţiei il face cînd tandru, cind crud cu 
cei dragi. La rindul säu, Frollo, austerul abate 
din Cocogatul de la Notre-Dame (de Michael 
Tuchner, 1982) este sfisiat intre fanatismul 


religios și pasiunea devoratoare pentru Es- 
meralda. 

intre cele două linii majore — roluri princi- 
pale sau secundare în filme inegale ca va- 
loare cum ar fi: Dincolo de bine și de rău (Li- 
liana Cavani, 1977), 39 de trepte (Don 
Sharp, 1978), Supravietultorul (David Hem- 
mings, 1980), Jane Austen în Manhattan (Ja- 
mes Ivory, 1980) etc. Adáugindu-le cele deja 
comentate, se adună în filmografia sa de la 
isus din Nazaret (1976) și pina astăzi o du- 
sarea titluri. Ce rost au avut acele zvo- 
nuri?... 


Färä indoialä cä a incerca sá intrupezi pe 
ecran pe Fiul omului este o mare cutezantá si 
o misiune coplesitoare, ce poate strivi trupul 
şi mintea unui simplu om, fie el un actor ori- 
cit de dotat. Grea trebuie să fi fost intrarea în 
rol, presupunind mult studiu si, mai ales, cre- 
dinta, dar poate că si mai grea trebuie să fi 
fost ieşirea din rol. Robert Powell a trecut cu 
bine această încercare, si pentru asta el me- 
rită toată considerafia si admirația noastră. 


Aura PURAN 


BIBLIA 


CHRIST, 
PERSONAJ 
SHAKESPEARE-IAN 


e artă poate înfățișa convingător 
miracolul, concretizindu-1? Ce artă poate vul- 
gariza sacrul, făcindu-l accesibil? ‘Ce arta 
poate reconstitui o hagiografie, coborînd-o în 
cotidian? Ce altă artă decit cinematogratul? 

Acestea toate, ináltindu-le într-un sum- 
mum, încearcă sá le împlinească Isus din Na- 
zaret. Nu ştiu cit este de catolic, deci creștin, 
Franco Zeffirelli, filmul lui e tăcut, desigur, 
cu piogenie, dar reușește să arate ca un 
basm luat în serios. Mi-amintesc de o altă 
Viaţă a lui isus „imaginată“ (adică pusă in 
imagini) de-un conational al lui Zeffirelli, Pa- 
solini, poate mai puţin catolic, precis, însă, 
mai iconoclast, iar filmul lui arăta ca un epi- 
sod de istorie reală. Asprimii lui Pasolini — 
care era și a viziunii estetice, și a portretiză- 
rii, și a peisajului — îi corespunde la Zeffirelli 
o estompare a dramei prin desfășurarea räb- 
durie a unei biografii. 

Da, „un om este prețuit după măsura price- 
perii lui”, iar priceperea lui Zeffirelli stă, cum 
am mai văzut si in alte däti, in dedramatiza- 
rea tramei întru fluidizarea spațială a mizan- 
scenei. Epuratä de un posibil misticism exa- 
cerbat, versiunea lui se apropie mai curin:1 
de tragedia shakespereaná decit — cum ar ti 
fost de așteptat — de cea antică. Pe plan vi- 
zual, handicapul concurării unei iconogratii 


familiare, cineastul l-a anulat asımilind cu fi- 
delitate tocmai acele pläsmuiri.de gestică sau 
mimică intrate în memoria seculară a cresti- 


nătății. Începînd chiar cu fizionomia „Împru- 


mutată“ din fresce și icoane a lui Robert Po- 
well, care pare a fi „de acolo“, și cu atitudi- 
nile hieratice consacrate de aceeași tradiție 
plastică, ajungind la scenele de grup sau de 
masă, compoziţiile cadrelor sint gindite ca 
reconstituiri în care spectatorul să recu- 
noascä, să regăsească succesiunea de ima- 
gini sugerate de o întreagă literatură si artă 
religioasă. 

invențiile scenaristice, puține, completează 
sursa cărţilor sfinte cu elemente de legătură 
indispensabile cursivitatii naraţiunii. Asa este 
imbogatita și galeria de portrete, iar realismul 
aparent al imaginii cinematografice contri- 
buie la umanizarea acelor personaje sanctiti- 
cate. Memoria asociativă a spectatorului bi- 
tează roluri noi în filmografiile unor Laurence 
Olivier, Anthony Quinn, James Mason, Do- 
nald Pleasance, Fernando Rey, Ann Bancroft. 
Aceeași memorie o propulseazá pe Olivia 
Hussey din inocenta Julietei in neprihänirea 
Mariei, iar pe Pilat îl aşează, fortamente, alä- 
turi de Napoleon si de Mussolini (de vreme 
ce tustrei au căpătat, cu diferitele nuanţe ale 
veridicitatii, trăsăturile aceluiași Rod Steiger), 
or; de-aici poate începe un aplicat studiu 
comparativ de caractere. 

Isus Nazariteanul, personaj nepereche, a 
trăit drama repudierii de către ai săi. „Impä- 
ratul iudeilor” a devenit credința străinilor, ca 
și Buddha, trecut din India, chinezilor si ja- 
ponezilor: „Căci nu este proroc care să fie iu- 
bit în casa lui sau în cetatea lui.“ 

Spaima pe care sacerdotul Zerah lasă să-i 
transpará e indreptátitá: „Abia de-acum în- 
cepe“. Dar acela ar fi un alt film, poate chiar 
mai pasionant, o istorie pina în zilele noastre, 
în pragul secolului care „va fi religios sau nu 
va fi deloc“. + 


Sergiu SELIAN 


e Cina cea de taină în. viziunea lui Veronese 


VIDEO-APEL 


n corespondent din Brașov, Dumitru Cenușă (Bd. Saturn 31 A, ap. 33), un pasionat 
ŞI, se pare, un cunoscător al „repertoriilor“ video, ne cere: „faceți ceva şi pentru noi“ (noi, 
adică video-spectatorii). lată că facem: am pus la îndemina spectatorilor-cititori o rubrică „Vi- 
deo“. Înţeleg şi împărtășesc îngrijorarea lui D.C. prin care sîntem preveniti că „mulţi consuma- 
tori video (...) au, sau, mai exact, și-au format o cultură cinematografică spre (!) zonele cele 
mai obscure ale sale“. Ni se oferá si exemple. Fenomenul nu este, însă, dătător de neliniste 
numai pentru domeniul „culturii video“, dar și pentru acela al culturii cinematografice în gene- 
ral, video-cultura fiind, vrem sau nu, un derivat al cine-culturii. Scriind despre filmele bune, 
dar și despre cele proaste, așa cum se cuvine, încercăm să cultivăm discernämintul critic al 
spectatorilor. Ne bucurăm că D.C. propune din videoteca proprie „filme, hai sá le zicem, de 
cultură” (expresia îi aparţine): Romeo și Julieta (Zeffirelli), Vinătorul de cerb! (Cimino), Panicá 
in Needle Park (Schatzberg), Amintiri de dragoste (Smight), Dr. Jivago (Lean), Fiica lui Ryan 
(Lean) Păsările (Hitchcock), Frenezia (Polanski), Pisica pe acoperișul fierbinte (R. Brooks) etc. 
și respinge, odată cu noi, „maculatura de celuloid“. x 
De la Cluj, Lionel-Decebal Roșca (str. Horea 37—39, sc. B, ap. 23) se declară de acord cu 
articolul din revista noastra privind ,situatia video“ de la noi si propune „editarea unor casete 
‘video (...) cuprinzind momente si filme din istoria cinematografului ca: Dictatorul, A 
E etc. „Sperăm ca prin această acțiune sá se limiteze audiența la 
acele filme mai mult decit de prost gust (...) şi totodată să se reeduce spectatorul la un nivel 
de cultură cinematografică pe care această artă îl merită.“ intenţia e bună, editarea e... pe bază 
de copyright. Oricum, s-a completat lista lui D.C. Și mai sint... 


EN ET E ERARIO Y AAA n Ola NEM A RN 


amp 


AR 
fri 
ii 
AL 
i 
235 


gap 
fie 
® Sale 
i 
Far 
Susie 
: Hl: 


n 
li 
pl 
Hi 
aes 
He 


in 
biblic inspirator. Grandiosul nu este exploziv 
tinut, el se revarsä t in zona 


aceastä pagină, care amestetă ingenuu no- 
real, realism, veridicitate, fidelitate, 


ntr-o scrisoare datată 14-12-89, Nina 
din Alexandria (str. Viitorului 105) 
mă cam mustruluieste pentru vina de a nu-i fi 


= 0 Klaus 4 


Fed 


a PP, — 


& aria Brandauer ~ 
“cu Gudrunk Landgrebe 

in R 

‘de Istvan za our 


Spectatorii 
care au väzut 
39 de trepte 
declarä c 
nu isi amintesc 
de Robert Powell, = 
desi pil ire 
rolul principal; 


interpretindu-I 
pe Christ, 
actorul 

a devenit 
idolul lor 


ch, 
ei 
i 
hl 
int 


A 
| 
| 


| 


fi persecutat re altele si 

place LEA färä rave erori de expri- 
mare pe care cu incuigenti seer 
că le corectaţi in ic“), îmi permit respec- 
tuos să vă întreb dacă o combustie 

e camufla o 


indcă sint de că ero- 
rile (de exprimare sau de gindire) e mai bine 
să R uate. $i o fac „in 


B 
s 


w 


cu cititorii 


E 


vá place sá scrieti, sá vá respect, in continu- 
are, „stilul scrisului“: „De fapt filmul aduce 
binisor cu mai vechiul Mephisto poate și regi- 
zorul acelaşi fiind (sper!) şi-a pus amprenta 
pe stilul de abordare al subiectului, al scena- 
riului care chiar ca finalitate are ceva din 
grotescul lui La Klaus Maria Bran- 
dauer te incită dezinvoltura sa îndelung .Ju- 
crată“ şi rodată pe ecran, dubiate de o inteli- 
gentä artistică care fac din fiecare apariție o ex- 


E 

4 
i 
28 
Sep 


y 
I 
tl 
ji 
age 
a 


radate, perimate, a 
unui sistem ce se va prăbuși in curînd prin 


turisiti că rîndurile de mai sus le-aţi scris ,ni- 
tel gräbitä“, va asigur că ele nu sint totuși lip- 
site de interes. Cit priveşte absența unor 


Rubrica cu cititorii“ 
este realizată de en SOLOMON 


| 


CINEMATOGRAFIILE EST-EUROPENE 
ÎN ATENŢIA OCCIDENTULUI 


Anul acesta, atenţia tuturor festivalurilor 
internaționale de film din Occident s-a con- 
centrat asupra cinematografiilor est-euro- 
pene. O reacţie firească după anul revolutio- 
nar 1989. Numeroase retrospective dedicate 
peliculelor cenzurate au repus în drepturi 
opere cinematografice care şi-au căpătat abia 
acum şansa de a fi proiectate pe ecran. Direc- 
tori şi preşedinţi de festivaluri prestigioase au 
vizitat în ultimele luni România pentru a se- 
lectiona filme care merită o cunoaştere şi o 
recunoaştere internaţională. Printre aceştia se 
numără şi doamna Daniéle Cauchard, vicepre- 
şedintă a Festivalului de la Montreal, al cărei 
interes pentru cinematografiile est-europene 
nu se mărginește numai la repunerea în circu- 
laţie a peliculelor făcute în timpul regimuri- 


% Julieta Ghiga in Cel care plätesc 
cu viața (regia Șerban Marinescu) 


Filme pentru Montreal 


oamna Danièle 
Cauchard, vice-presedinta foarte importantă, 
a „Festivalului filmelor din 
lume“ de la Montreal ne-a 
vizitat tara pentru a selec- 
tiona citeva lung și nol 
scurt metraje românești 
pentru ediţia din acest an 
(23 august — 3 septem- 
brie) a festivalului. Profilu 
şi specificul acestuia con- 


stituie primul subiect- al de ia Montreal e mai apro- 
convorbirii noastre. _ plat de Berlin dect de 
D.C.: Recunoscut de Fe- Cannes, fiind deschis pu- 
deratia internațională a biicului larg f tuturor pro- 
Producătorilor de Film fesioniștilor 


Rep.: Există un interes 
special al festivalului dum- 
neavoastră față de cine- 
ar n Estul Eu- 
ropei 


D.C.: În ultimii trei ani 


ee ee Tape 
consacrată cine- festivalul de ia Montreal a 
la fiecare edit altei cine- aminti Mi- 


matografii (anul acesta cuta Vera de Vasili Piciul, 


chineze), o secțiune 
specială gmn fiimele 
produse posturile de (Continuare In pag. 20) 


4 


lor totalitare. Bună cunoscătoare a fenomenu- 
lui cinematografic din aceste ţări, domnia sa 
este la curent şi cu modificările organizato- 
rice şi cu neasteptatele efecte de stagnare 
apărute in noua situaţie a libertăţii de creaţie. 
Constatările şi soluţiile propuse în interviul 
acordat revistei concordă cu opiniile expri- 
mate de ziaristul francez Jean-Francois Lacan 
în ziarul „Le Monde“. Semnalind pericolul co- 
mercializării şi al marginalizării producţiei au- 
tohtone de filme, amindoi pledează pentru 
aceeaşi cauză: cinematografiile est-europene 
trebuie să supravieţuiască în condiţiile unei 
economii de piaţă. 

Vă propunem în acest grupaj părerile celor 
doi oameni de cinema. 


® Manuela Häräbor in Pädureanca 
(regia Nicolae Märgineanu) 


Vint rece din est 


ta este titlul tează posibilitățile de co- 
articolului in care productie cu Occidentul. 
Jean-Francois Lacan rela- Marii distribuitori ameri- 


cani pun mina pe progra- 
marea sălilor, impun. fil- 
mele lor și de pe 
ecrane producțiile natio- 
nale". (Jean-Francois La- 
can). Paradoxul este sem- 
nalat și mai alarmant de 
regizorul polonez Andrzej 
Zulawski care afirmă că 
„tot ceea ce s-a făcut bine 
în cinematografiile din 
Est, dupä sfirsitul räzboiu- 
lui, s-a fäcut impotriva 
statului pe banii statului. 
Noi, care visam să demo- 
lam statul,-am dori azi să 
se păstreze ceva din el“. 

Tonul discuțiilor a fost 
mai mult decit îngrijorat. 
Cineastul maghiar a cerut 
ajutorul oamenilor de film 
din Occident: „Ajutaţi-ne 
să supraviejuim într-o 
economie de piață. Face- 
ti-i pe noii nostri conducă- 
tori să în! ă că trebuie 
să salväm sălile și cinema- 
tografia nationalá!”. Un 


teazä in ziarul „Le Monde" 
din 15 mai cum s-a destá- 
surat intinirea „Cinemato- 
graf si libertate“, găzduită 
de Festivalul de la Cannes 
şi prezidată de doamna 
Danielle Mitterand și de 
ministrul culturii, domnul 
Jack rg: să Copi euforia 
regăsirii libertății, cineaștii 
din ţările de Est încep sá 
fie îngrijoraţi în legătură 
cu viitorul artei lor. Pre- 
zenta la discuţie a unor 
regizori ca maghiarul Mik- 
los Jancso, sovieticul Otar 
losselian, iugoslavul Emir 
Kusturica si cehoslovaca 
Vera Chytilova atestă, prin 
luárile de cuvint, senti- 
mentul de incertitudine 
apărut în noua situație. 
Explicaţia este aceeași 
pentru toate țările care au 
păşit pe calea democra- 
fiei: dispariția sistemului 
de finanțare publică pri- 
mejduieste producția vii- 


e 


toare. „Absența devizelor, adevărat S.O.S.! 
slabul nivel tehnic al ma- Rubricá realizatá de 
joritätii studiourilor limi- : 


Dana DUMA 


‚louä la Cracovia. O ploaie deasă cu soare și multi 
locuitori sint, ciudat, fără umbrele. Plouá... si nu e pic de 
melancolie în aer, plouă peste clădirile vechi și uzate, peste 
piețele pline cu fiori, peste coloratele taiciocuri, peste drape- 
tole țărilor articipante la Festivalul filmului. de scurt-metraj 
— ediţia a 27-a, nu plouă ca-n celebrul film al lui Ivens, tim- 
pul pare suspendat pentru că întotdeauna, dar absolut întot- 
deauna am crezut că apa izvorită din nori e în afara timpu- 
lui, ca orice trăire autentică... 

Domnul ,przewodniczacy”, adică „chairman“, adică Je 
président du jury", adică Zanussi, după a doua zi de proiec- 
tie stă așezat pe un scaun lingă ră, cu un picior în 
ghips, stă şi priveşte absent la strada intesatá de lume sau 
poate se gindește la viitorul lui film. Are un aer timid, parcă 
se simte strangulat de faptul că este președintele juriului 
unui gen — cel scurt —'cu care a debutat si el, prin 1966, 
sau poate că pierde timpul, dorind cît mai repede să intre în 
laboratorul său propriu și nu să fie doar o prezență. Cei din 
concurs nu-l asaltează, pentru că sint într-un concurs si el e 
„președintele“, televiziunea l-a filmat de trei ori, piciorul său 


' în ghips a devenit rubrică mondenă și parcă nu mai vrea sá 


tot răspundă la întrebări despre cum vede el... sau ce crede 
domnia sa... sau cum consideră celebrul... sau, sau... şi cu 
toate astea, mă apropii de marele cineast, fără microtoane, 
fără carnet de reporter, fără acreditare de presă, fără cameră 
video, şi pe măsură ce distanța între mine şi e! se micso- 


ES Daniel Olbrychski (n. 1945) a lucrat 
cu Zanussi patru filme printre care si 
Viaja de famille (1971) 


Foto Victor STROE, decembrie 1984 


Intre 


Structura cristalului si Paradigma 


K|RZYSZTOF |Z| ANUSSI 


despre morală şi libertate 


一 Acum avem libertate, sau în orice caz sperăm că o vom 
avea, și, totuşi, există o panică in a fi liber, nu prea stim ce 
sa facem cu o noţiune care s-a abstractizat... Deci, cit sinteti 
de liber, domnule Zanussi? 


— Alci iar vorbim de libertatea sufletulul. Sint fiber, da, 
să-mi! astern pe hirtie gindurile. Nu un sistem politic iți dă li- 
bertatea, o ai sau nu în tine, există destine supuse de la naș- 
tere, există oameni dependenți cu alură de independenți, 
dar, vezi, în cazul cinematografului, mai există acea libertate 
sau nelibertate de mişcare. Gindurile tale d de multi 
tactorl, un sistem politic te poate impiedica sá faci film, fo- 
losind tot felul de pretexte, un grup te poate înlătura, de 
vină fiind orgoliul, ca sá nu mal vorbim de un lucru... poate 
nici nu te aștepți să-ți spun asta... e vorba de bani! Da, da, 
bani! $i ei, chiar noțiune abstractă, te pot elibera în mişcare 
gi atunci gindul îţi este împlinit. Astăzi a face film inseamnă 
vehicularea unor sume uriaşe de bani, inseamnă să găsești 
oameni disponibili, care să creadă in tine sau, dacă nu, să 
ciştige de m urma ta. lată cit sintem de liberi! lata cit sintem 
de dependenţi. Vol incepe un flim, o coproducție germa- 
no-poloneză, re un preot catolic executat la Auschwitz, 
un om care a trait pentru binele celorialti. Într-un episod va 
luca un rol un actor din România, Claudiu Bleont, un tinär 
toarte interesant. un actor special. aş spune rar... 


— La aceste filmări aţi invitat și doi studenţi ai institutului 
de Artă Teatrală și Cinematografică din România. 


— Da, am scris deja domnului Gulea, pentru că în felul 
acesta ajut şi eu cinematografía română. $i ajutorul trebuie 
dat celor care sint la inceput de drum. Studenţii trebuie să 
vadă cum se face astăzi un fiim care angreneazá forje ma- 
sive in susținere și realizare. Este un proiect la care {in 
foarte mult și aştept de cifiva ani realizarea lul. Cel doi stu- 
denti nu vor fi doar observatori, el vor lucra efectiv la tiim. 


— Sinteti președintele juriului la un mare festiva! al filmu- 
lui de scurt metraj. Nu simtifi o criză a acestui gen? 


— Nu, dacă documentul va fi corelat cu dituzarea În ca- 
drul televiziunii, el este un gen foarte atractiv. Mal putin 
scurt metrajul jucat. Dar filmul documentar este important 


i Structura cristalului. (1969) 一 debutul cineastului _ & iluminare (1973) — un regizor interesat de discursul intelectualului 


rează fac repede un bilanţ — cam ce a luat omul acesta în 
decurs de douăzeci și ceva de ani — Veneţia, Cannes, Man- 
nheim, Mar del Plata, Chicago, Locarno, Gdansk, Teheran, 
Lipsk, Figueira de Foz, apoi premiul „David Europeo“. Má 
tot întreb, fracțiuni de secundă, ce-și mai poate dori un ase- 
menea super-star internațional. Omul Zanussi întoarce capul 
spre mine, alură de premiant în cercetarea matematică, si 
mă intimpinä cu un suris de ocazie, cu siguranță de ocazie. 

一 pon un interviu?L.. mă intreabă Zanussi. Ah, sinteji 
din România! 

— Nu, nu un interviu, nici întrebări cu răspuns prompt și 
sigur. Nu sint reporter de profesie, dar cred că mi-ati putea 
face o confesiune despre morală, asta între Structura crista- 
lulul si Paradigma (adică exemplul, pilda!). 

Domnul „chairman“ se uită de fapt pentru prima oară 
atent. Cind ai in faţă un asemenea personaj nu poți decit sá 
ataci brusc, ascunzindu-ti sfiala. Deci, despre morală, dom- 
nule Zanussi, pentru că... 

— ..asta mi se pare supratema filmelor dumneavoastră, 
element devenit obsesie, fiindcă, rătăcite sau nu, chinuite 
sau nu, sigure pe ele sau infrinte, personajele dumneavoas- 
tră tind mereu spre morală, ca spre o rezervație dincolo de 
tot ce-i nociv. 

— E vorba de morala sufletului... vezi, un pic diferit de 
ceea ce lumea de azi înțelege prin morală, ea este luată 

în sensul juridic, adică ce ai vole și cit al vole sá 


— Adică, legea morală din noi, asta ca să citez... 


— Nelinigtea vine intotdeauna atunci cind nu al un crez, 
un echilibru lar liniştea... cind poți înțelege nelin >La 
multe 


{i pot 
Este cazul Vieții de familie, 
este cazul filmului Anatomia dragostei, acela al Rătăcirii, ai 
Constanței. Morala sufletului are gi 
foarte mare y sint rari oamenii care 
一 Niciodată însă nu ati fost patetic în demonstraţie, de 
unde și etichetarea dumneavoastră de cineast structuralist. 


i 
i 
& 
i 


一 Nu cred în etichete și ele s-au tot pus în ceea ce-i pri- 
vegte pe cineaşti... 

— De pildă Fellini - „magul“: Antonioni - cineastul alie- 
nării; Fassbinder - Balzac german; Wenders - un Antonioni 
après la lettre... 

— Etichetarea Less vine, in cazul meu, din modalita- 
tea democrației, rigoare, convulsilie personajelor nu tre- 
bule să ducă la emojionarea obsorvalorului implicat (sá 
luăm exemplul medicului), pentru că el urmăreşte cu exacti- 


Zanussi exprimă, 
cu acuitatea cineastului 
în a percepe sensul imaginii, 
punctul său de vedere 


asupra filmului procesului 
ceausescu 


tate modul în care ele se produc și caută remediul. Emotia 
l-ar conduce pe o cale á 
一 Si totuși, demonstraţia provoacă emoție. Ciudat, cu cit 
is cu roel pomo este mai mare. 
spectatorul tdeauna de partea su- 
biecţilor şi nu de aceea a metodei. Este, cred, emotionant sá 
| cum omul se zbate în căutarea sinelui. Dar sá pu- 
zona moralei gi să intrăm, in cea a . 
(Atac, pentru că libertatea este o noțiune la modă în Ro- 


fiindcă ei înseamnă pulsatia lumii. Fiindcă a venit vorba de 
România și de Revoluţia dumneavoastră extraordinară, pe 
mine m-a impresionat filmul execuției lui ceaușescu (varianta 
difuzată in Franţa) flindcá, deși era un reportaj, filmul repre- 
zenta tot ce-a insemnat pentru români perioada celor 25 
de ani. De ce? Pentru că nici măcar acum personajul nu in- 
cerca să înțeleagă sau nu putea să înțeleagă de ce se află in 
banca acuzaților. lar cellalti, terorizaţi de mit, nu știau să-i 
pună întrebări, fiindcă niciodată, cred, nimeni nu-i intrebase 
nimic. Aici nu era drama puterii unice, cl a necomunicării 
totale între ambele părți. Poate de aceea s-a alos și soluția 
finală at de 

— Domnule Zanussi, sintefi, cred, un învingător. Aveţi 
multe premii, sinteti un om celebru, sinteti printre cei mari ai 
lumii... ce ar mai fi de adăugat?! 

一 A earn 

Asta, cred, ca sá schimbe vorba fiindcá flatarea mea nu 
avea sens. El stia foarte bine cine este. Mi-a trecut prin 
minte că in fond, există în fiecare doza de nefericire si cred 
că, cu toate premiile obţinute, fiecare film nou început în- 
seamnă a o iua de la capăt, mereu și mereu de la capăt. 

interviul s-a terminat într-un zimbet larg, ploua la fel peste 
Cracovia, numai că acum nu mai era soare, se adunaseră 
norii peste cetățile orașului și a reînceput vizionarea. 

Era un film rusesc despre mătușa Frosa, de nouăzeci de 
ani și despre o minăstire batjocoritä de-a lungul anilor, eva- 
cuată, demolată, arsă și, acum, cei care tineri fiind, luaţi de 
valul propagandei, participaseră la această nebunie, se ru- 
gau, bătrini şi uitaţi de Dumnezeu la o bucată de zid, Evi- 
dent, au venit ajutoare de refacere, dar stareta, mătușa 
Frosa, cea care stăpinea acest zid a spus: „Nu. Mulţumesc. 
Nu se va reconstrui nimic, asta e biserica mea, acest zid, iar 
cei din sat or să vină să se roage și să plingă acolo unde au 
dat foc! Ca să nu uite! Acum, or să vină la e sărbătoare 
să-și ceară iertare!“ Replica m-a zguduit și m-am gindit, cu 
Pa cá chairman Zanussi o sá se batá pentru acest 
ilm. 

După trei zile, mătușa Frosa cu „morala ei“ primea Dr 
nul de aur. 


Laurenţiu DAMIAN 
5 


AOS 


nosc cá nu pot sá afirm 
cu certitudine ce a fost 


nate, încordate, ce vibrau 
la unison, asemeni unui 
seismograf ultrasensibi! ia 
tot ce se intimpla pe 
ecran. 


sea: „Animatia ru CO- 
pii trebuie sá de cinstita, 
zeze. Ea nu inseamná in 


Lap, gálágiosul papagal 
Poll, somnorosul us 
Daniel) se prezintä cu 
fruntea sus, plini de vervá 
şi puşi pe sotii — care de 
care mai hazlii — la rein- 


de prejudecáfi, tabu-uri, 
„indicaţii prețioase“, si, 
mai ales, umor și iro- 
nie, 


litate și nu puţină inventi- 
vitate o celebră „temă cu 
variatiuni™ și în lumea ani- 


iei i Ro- 
Binson, Mickey" Robinson, 


excentricul iepure al lui 
Tex Avery nu se sfia, pen- 
tru a-și potoli foamea, să 


Apoi, personajele si sti- 
tul desenului. indiscutabil, 
Victor Antonescu se in- 
scrie în cea mai bună tra- 
ditie Walt Disney, fiind 
adeptul celebrului stil în O 


Robinson Crusoe 


de Victor Antonescu, 


bucuria copiilor 


E 


(atit de imitat, dar si de 
contestat de animatorii 
contemporani ce se reven- 
dică din iconoclasta școa- 
lá UPA). Filiatie pe care 
realizatorul román nu nu- 


mente i de 

din psihologic, ce nu pot 
fi prea ușor respinse: 
„După mine stilul clasic 
de desen, cu liniile sale 
rotunde, unduioase, este 


apt 
vestească în imagini ceva 


nistitoare. Ele amintesc și, 
într-un fel, continuă pe alt 
plan mingiierea. miinii ma- 
terne. se explică și 
atracţia instinctivă a = 


tunjirea contururilor le 
face simpatice, priete- 
noase”. , în acelaşi 


timp, Victor Antonescu 


cap 

a tot ceea ce faci cu opera 
maestrului. Apoi stilul cla- 
sic — cel disneyan — Ni 


echipă, atit de perfect e 


tate creatoare cu reală 
personalitate artistică) 
en cu ¡Ade 
riscul Br acelei 

pora et 
nu n cu - 
zie ce si. mai ales, cine 
are int e: homo sa- 
piens, homo. faber sau 


ne ee ul ia sá 
asisti la un spect: cu 
Crusoe și să 
vezi incintarea și intensita- 
tea cu care o sală întreagă 
de copii cuminţi se lasă 
prinsă în propus, 
pentru a înțelege că bucu- 
ria acestor trăiri merită 
orice trudă şi orice risc. 
Sint convinsă că Victor 
Antonescu ar putea 
spune, asemeni lui Char- 
les Cross: „Am compus 
această poveste — simplă, 
simplă — ca să se-nfurie 
oamenii — gravi, gravi, 
gravi. Și să se bucure co- 
piii — mici, mici, mici”, 


Viorica BUCUR 


.1 Insensibilá la umor, 
cenzura a acuzat filmul că 
„prezintă într-o lumină de- 
or popoarele Afri- 


2 Polemizind cu stilul 
ro- 


Bosustow, afirmatá in 
creația studioului UPA, a 
impus stilul în 1, al liniilor 
ascuțite. 


isney a fost aşezat pe un piedestal, am dori 
să fim noi cei care pr fh detronam”™, dixit Jay Stein, presedin- 
tele Companiei MCA, principala actionará a studiourilor Uni- 
versal. ia s-a tradus în fapt prin inaugurarea la ince- 
la Orlando — zece mile de 


D 1] 
unui alt parc gigant de distracții mii de 
3 cai foi 


Demitizarea lui Di se inspirá chiar din pilda creatoru- 
lui lui Mickey, Donma. les Chip, Dale E company, pe 
care toatá marea finantá a filmului american il recunoaste a 
fi fost cel mai strálucit specialist al marketing-ului cinemato- 


grafic. 
Parcul din Orlando a asadar, at spre a deveni 
fanteziei. Dar ce fantezie este vorba? La Or- 
lando nu vom putea asculta concertul pásárelelor ca în fai- 
moasa obscură unde toate 
zburătoarele imaginabile fredonează șlagăre Nici 
barca lui Tom Sawyer nu ne va purta pe Mi i, nici nu 


e Arthur sau Peter Pan. Toti 
acești eroi sint acum buni adormit... bunicii sau... chiar 
străbunicii. Copiii vor azi senzații tari. Este şi „descoperirea“ 
demolatorilor lui Disney, 


Candoarea lui Mickey Mouse 
ameninjatá de King Kong, 
de rechinul urias 
si E.T.-ul lui Spielberg 


Contra 90-da dolari po zi, adultii pi. 24 de colar ¿copii sub 11 
la Orlando, de la intrare, de un 
King Kong inalt cit patru etaje, cintärind șase tone, dar răs- 
pindind un imbietor parfum de banane. Cea mai celebră go- 
rilä are Citeva misiuni foarte precise. Una este să atace tele- 


s 
f 
zi 
E 
£ 


in portui Noua Anglie, rechinul alb al lui Spielberg din 
Taek o te toe en singurä muscäturä in douä. Nu am 
aflat cum esti recuperat: 1, dar dacă dai colțul nime- 


rești pe o stradă din 


q pe 
șine, iar dinspre ocean vine către tine un vai de 200 mii |. Ai 
deci „privilegiul“ de a trăi un cutremur, sansa să scapi ţi-o 
oferă extraterestrul lui , care te insfacá Si te așează 
pe ghidonul cunoscutei sale biciclete din film, spre a te trans- 
porta direct spre home-ul lui din alte galaxii. Cine şti 
ai pornit chiar la timp căci pămîntul este invadat de 


85 
i 


versus 


Adina DARIAN 


\ 


otărit, nostalgia nu mai este ce 
era, mä m la încheierea acestei ediții a 
Festivalului mondial al filmului de animaţie 
de la Zagreb. Săptămîna ploioasă de iunie în 
care ne-am adunat, la propunerea directoru- 


Stokovski, una 

pătă a ung stil = : 
sincronizare dintre muzică gi mi P 
nunfind pentru o datà la storyul cu miză rg 


a „artei a opta“. Reevaluarea creaţiei lui Dis- 
ney anulează multe prejudecăţi. impresia îmi 
este întărită de părerea celui mai tinăr regizor 
iugoslav înscris în competiţie, Milan Trenc, 
autorul filmului Marea distracţie, cu ecouri 
discrete din opera „împăratului Walt“. lata ce 
spune izorul debutant: „Sint incä in admi- 
ratia stilului disneyan in animatie. Este un di- 
vertisment de mare clasá, realizat cu inalt 
prosenaien Deși aflate la limita kitsch-u- 
ui, filmele lui sint minunate pentru că există 
mult spirit în ele.“ 

Divertismentul spiritual ce finteste perfec- 
tiunea formală este și názuinta lui Wil Vinton, 
tinärul arhitect american care a demonstrat 
lumii întregi cum, cu talent si ingeniozitate, 
por transforma citeva kilograme de plastilinä 

multe milioane de dolari. Filmul său de de- 
but realizat în condiții de atelier, luni, 
i-a adus premiul Oscar pentru cel mai bun 
scurt metraj de animatie al anului 1975. Plasat 
de atunci pe orbita succesului, regizorul şi-a 
părea ori tehnica numită claymation, reu- 
şind inscrie aproape toate peliculele in 
palmaresul unor festivaluri importante (Za- 


evansa Disney 


mişcarea din filmele lui Vinton este la fel de 
complexă ca în operele disneyene. Atras ca 
şi Disney de ilustrarea unor partituri muzi- 
cale, regizorul este un mare autor de show- 
uri în formula video-clip. Primul mare succes 
în acest domeniu este Stafidele californiene 
(1986), o reclamă animată ai cărei protago- 
nişti dansează pe ritmuri îndrăcite de rock. 


Încercările „artei a opta 
teresul masiv al publicului au fost consem- 
nate si de alte secțiuni ale programului festi- 
valalui. A sosit ora lung-metrajului de anima- 
tie, ne-au demonstrat în acest sens peliculele 
studioului irlandez „Sullivan Bluth“. Animatá 
de citiva „transfugi“ de la „Walt Disney“, casa 
producätoare fondatä, in 1986, in Irlanda 
abordează proiecte de anvergură, ambitio- 
nind să lanseze pe piaţă divertismente de ex- 
ceptionalä calitate artistică. Prezenţa pe ge- 
neric, la capitolul producător, a numelor lui 
Steven Spielberg şi George Lucas spune 
multe despre factura acestor produse. Pro- 
gramul estetic al firmei nu este greu de ghi- 
cit: suspens, aventură, culoare exotică, per- 
sonaje. arhetipale, perfecțiunea realizării. 
„Esantioanele“ prezentate, lung-metrajele Tl- 
nutuli dinaintea și Toţi ciinii merg în 
cer demonstrează eficiența formulei alese. 
Delegată de regizorul Don Bluth să-i pledeze 
cauza, frumoasa responsabilă a serviciului 
public-relations, Veronica Caroll, precizează 
intenţiile acestui studio de care, cu siguranţă, 
vom mai auzi: „Deși facem apel și la filma- 
rea reală sau la tehnici terizate, urmă- 
rim ca acestea să fie perfect integrate în sti- 
ful animației clasice”. Nu cred că má pripesc 
încercînd să formulez o concluzie în ră 
cu tendințele de uitimă oră în desenul ani- 
mat: nimic disneyan nu ne este străin. 


‚ale ultimilor doi ani s pralea în 


AVANGARDA 


ŞI totuşi t 


Tinerii încearcă, totuşi, să se opună acestei 


strand, Stig Bergquist). Creaţiile de atelier 


FS 


de r Dumala din Polo- 
nía (premiul categoriei B) sau Cum sá devil 
bărbat, semnat de sovieticul Vladimir Petke- 
Et ae 
cärii mecanica în Telefonul ratat. 
plastilinei este abordată cu fantezie de com- 
patriotul său Nick Parker în O zi grozavă 


i 
| 
| 
E 


ward (Anglia) in Broga, acul și 
păcătoasă, cistigätoarea unui destul de con- 
troversat Mare iu. Dacă unii au găsit fer- 
voarea ot porra a autoarei vag osten- 


z 
E 
4 
d 
=} 
2 
3 
= 
£ 


drum. 

Ceea ce se cuvine remarcat in creația lor 
este relația de-continuitate cu operele inain- 
tasilor. Nu se mai simte, ca altădată, ruptura 
trangantá cu tradiția. Aș ne chiar că asis- 
tam ia reabilitarea valori 


animației: umorul, ritmul, ul. Cum ar pu- 
tea fi ate aceste catdi cind ele sint 
apreciate deopotrivă de public gi de critică? 
Incintätoare i au fost furnizate de dol 
maestri: Bob Godfrey cu Revoluţia, scinteie- 
toare garjá amicalá vizind ceea ce era er 

ul critici 


admiraţie ,J' esprit francais“ 
din Zagreb) gi Nedeliko Dr cu Tablouri 
memorie, o evocare ironică a perioadei 


= (Continuare in pag. 20) 


ă cum s-a văzut în secțiunea 


三 


SO9VZ 


& O poveste de o duiosie 
disneyanä: The Dingles de Les Drew 


= 


O. stropit, o variantă 
a glumei cu elefantul și soricelul 


yyy 


@ Eternitate de Sheryl Sardina, 
un premiu pentru debut : 


GRUPUL DIVERTI 


Numai 
cine e in Stare 
să ridă de sine, 
va putea ride 

si de alții 


upá multi, foarte multi ani în care umorul a fost 
nevoit să se disimuleze sub cele mai ingenioase forme de ex- 
primare, după ce risul 一 ca formă de manifestare a spiritului 
liber — ajunsese să fie considerat și tratat ca o formă de 
subversiune antistatală; după ceața opacă a odelor, imnuri- 


lor şi a celorlalte osanale pe cit de abjecte, pe atit de je- 
nante, a sosit momentul să putem ride. Deschis, cinstit, din 
tot sufletul, Să vorbim, deci, cu seriozitate despre umor! 

Tocmai de aceea, e nevoie să ne întrebăm cu toată räs- 
punderea încotro se îndreaptă de acum încolo hazul nostru 
naţional? 

Ca partener de discuţie asupra acestui subiect am ales nu 
unul, ci chiar cinci interlocutori, despre care Valentin Silves- 
tru scria, în numărul nostru din luna mai 1990: „li cunoaștem 
de mai multi ani. O echipă creatoare de satiră și umor, 
foarte curajoasă, care se putea produce odinioară în puţine 
locuri, date fiind îndrăzneala și ascutimea atacului satiric.“ 

Deci: Toni Grecu, Silviu Petcu, Doru Pircälabu, Valentin 
Gora și Cătălin Mireufä — o parte a ceea ce azi a devenit fa- 
miliar publicului românesc sub denumirea de „Divertis“. 


Care-a fost inceputul? i 
Era prin 1981, eram studenți la laşi, la Facultatea de elec- 
trotehnică. Totul a pornit de la o serbare de Crăciun (sub 
pseudonimul „Pom de iarnă“), unde ne-am produs cu ceva 
umor. Lumea a ris și ne-am dat seama că am făcut un lucru 


bun, căci umorul a reprezentat, în timpurile grele, un suport: 


moral. Era nevoie nu de un simplu divertisment, ci de o ati- 
tudine. Risul era interzis, sau mă rog... avea si el nevoie de 
aprobări, iar astea se dădeau din ce în ce mai rar. Noi, cu 
virsta... avem starea aceea de exaltare juvenilă, de sfidare a 
structurilor oprimante. 

Au existat un program, o 


direcție? ! 
Nu. Totul a evoluat spontan, firesc. Umorul initial a dobin- 


dit, pe zi ce trecea, incárcátura satiricá. Nici nu se putea alt- 
fel, căci trăiam printre oameni, simțeam si vedeam ce se in- 
timplă cu noi si cu toți ceilalţi. În plus, eram „mosifi“ strict 
înaintea fiecărei apariții: „aveţi grijă... să nu pomeniti de 
aia... sá nu vă luaţi de cealaltă...“ Si tot asa. Într-un fel, asta 
ne-a fost de folos, stimulindu-ne subtilitatea. Ironia trebuia 
să fie fină, subtextul cit mai bine mascat. Apäruse un reper- 
toriu de tabu-uri, care se tot umfla: nu carne, nu benzină, nu 
frig, nu fericire, nu mulțumire (adică...) etc. etc. Cenzura 
ne-a creat stilul, și asta nu numai nouă. 

De aici şi piná la dimensiunea parodicä... 

N-a fost decit un pas. Nu sintem teoreticieni, n-am urmărit 
un pogram estetic anume. Parodia a rezultat din raportarea 
lucidă la o realitate care nu se putea trata decit parodic. Cu 
cît necazurile erau mai mari și mai multe, cu atit hazul deve- 
nea mai necesar. 

Deci, risul ca antidot, ca terapie? 

Da, dar nu orice fel de ris, ci unul de calitate, superior, in- 
felept, care să ajute omul nu să uite, ci să reziste. Umorul 
nostru presupunea din pornire o convenţie cu spectatorul 
care devenea părtaș la înțelesul poantelor. 

Aici este vorba și de o anumită tratare a interpretării... să-i 
spunem aci 5 

Să-i spunem, deși... noi sîntem conștienți de capacitatea 
noastră interpretativă. Nefiind actori, nu am făcut greșeala 
de a imita actorii, căci am fi devenit ridicoli. Asa am optat, 
deliberat, pentru umorul sec, care se împlineşte prin reacția 
spectatorilor. De multe ori, această reacție ne stimulează si 
atunci improvizăm în funcţie de ea. 

Nu vă simtifl ti de această formulă restrictivă? 

Dimpotrivă, ea ne avantajează. Poate de aici decurge și 
ineditul prezenţei noastre. Maniera „rece“ de a transmite 
textul îi face pe oameni să ridă nu de noi, ci împreună cu 
noi. 

ee Da hen ee depara. 

Asa e. A trebuit sä ne acomodäm cu acest handicap. Nu 
mai simțim reacţia publicului, nu știm dacă el participă sau 
nu. De altfel, am văzut că se practică pe scară largă metoda 
suprapunerii risului pe banda sonoră, ca să stimuleze spec- 
tatorul. Aşa se întîmpla la Samantha, la Muppets, ba chiar si 
la Benny Hill. Noi nu simţim nevoia unor astfel de „cirje“. 

În ce măsură v-a In ful comediile mai 
mult sau mai puţin nebune? 

Greu de spus. Sigur că toți am ris în copilărie la Chaplin, 
la Malec sau la Stan şi Bran. Dar toţi aceștia erau mai mult 
decît actori, erau nişte fenomene. Probabil că, privindu-i, 
ne-am ascuţit percepția comică, dar atit. Pentru că in filme 
se practică un umor... să-i spunem „fizic“, la care contribuie, 
in concretefea lui, mişcarea şi gagul, iar apoi comicul de si- 
tuatie si de limbaj. Prin forța lucrurilor, noi ne-am axat pe 
umorul rece, sec, un umor mascat. 


(Continuare în pag. 14) 


Discuţie consemnată de Bogdan BURILEANU 
; Foto Victor STROE 


Din experiența unui expert al rîsului 


. 


ariul filmului 

De cé are vulpea coadá? a 
fost gindit ca o comedie și 
acceptat ca atare de Casa 
de filme unu si de câtre 
cces, adică de sinistrul 
Dulea. Dar, tocmai cind 
trebuiau să înceapă filmä- 
rile, acesta s-a răzgindit, a 
luat scenariul, s-a dus cu 
el acasă și l-a rescris în 
mare parte, extirpind, ne- 
milos, orice tentativă co- 
mică si descriind un sat 
romänesc supra-imbelgu- 
gat, cäruia nu-i lipsea de- 
cit o centralá atomo-elec- 
tricá. Ultima carte care 
mi-a apárut acum vreo doi 
ani era o antologie de 
schite umoristice. Dulea a 
tăiat din subtitiu cuvîntul 
„umoristice“ şi mi-a res- 
pins toate titlurile pro- 
: „Mersul pe sirmă“, 


tetea vinzátorului de sticle 
goale“ etc., pe motivul că 
acestea conţin aluzii. Alu- 
zii la ce şi la cine? La re- 
gim, firește. Asta era si 


obsesia lui: nimic „de 
rău“, nici măcar o aluzie 
la crincena realitate, nimic 
care să deranjeze. starea 
de demenţă eutorică a 
odiosului cuplu care, pen- 
tru a-și păstra puterea, ar 
fi fost în stare să lichideze 
întregul popor român. 
Dar acum ce facem? Ne 
despärtim de trecut rizind, 


“conform bátrinului îndemn 


marxist? Adică rizind de 
cine? De mizeria crincená 
în care am trăit cu toții 
(minus profitorii), de foa- 
mea și frigul îndurat scris- 
nind, de umilintele morale 
la care eram supuși zilnic, 
de copiii și tinerii care 
și-au dat viața pentru a-i 
alunga pe tirani? Asta nu 
e posibil, desigur. Există 
şi lucruri sfinte pe lume. 
Printre acestea e și dure- 
rea. 

$i, totuși, va trebui sá ri- 
dem, aitfel am deveni un 
popor schilod. Avem de 
ce, avem de cine. 

În primul rînd, de noi în- 
şine. De noi, cei care 


ne-am supus orbește, în 


chipul cel mai gregar cu 
putință, dictaturii, de ce: 
care am strigat „ura“, de 
cei care ne-am inspáimin- 
tat — mai mult decit era 
omenește, uneori, — de 
teroare, ameninţare și inti- 
midare, de demagogii și 
escrocii care s-au infrup- 
tat din bunurile cuvenite 
celor mulți si umili, de po- 
liticienii analfabeți si cinici 
junși la putere prin neru- 
sinatá lingusire, mai ales 
membrii c.p.e., toți doctori 
în diferite științe, de care 
habar n-aveau (poate cre- 
defi că generalul-gangster 
Nuță, căruia i s-au găsit in 
casă milioane de lei și 
sute de mii de dolari furafi 
pur și simplu, nu era doc- 
tor în drept? Era!). Dar 
despre cuplui de dictatori, 
despre indicaţiile lor fri- 
zind marele absurd, dar si 
marea și crasa prostie (o, 
cum își notau totul ciracii 
din jur, inclusiv jurnaliștii 
oficiali), nu va trebui să ri- 
dem la timpul potrivit?! 
Dar despre abominabilele 
lor vizite prin tara (cunosc 


detalii de un haz turbat: 
cum le-au încropit în grabă 
doi delegaţi ai cc-ului o 
bibliotecă în dormitorul 
care li se rezervase intr-u- 
nul din județe, cum au 
fost aduse niște vaci grase 
de la Bihor la Brăila, Bu- 
záu și Tirgoviste, neteri- 
cite vaci care erau tot tim- 
pul pe drumuri, încît unele 
au decedat de stres si 
oboseală etc.). Există, 
deci, o imensă sursă de 
comic în trecutul nostru 
mai mult sau mai puţin 
apropiat. Există și în pre- 
zentul i care-l trăim cu 
atita infrigurare şi ingrijo- 
rare. Există. și... 

Dar nu pot să mai lun- 
gesc aceste rînduri. În 
timp ce le scriam mi-a ve- 
nit ideea unei comedii ci- 
nematografice al cărei su- 
biect este un fapt real, pe- 
trecut în vara lui 1989. Nu 
voi pune nimic de la mine, 
îi voi scrie așa cum a fost. 
Si va fi grozav, vă asigur. 


ion BÄIESU 


Vom ride in 


TOOTSIE 


ootsie este o comedie care, chiar si într-un mo- 
ment foarte neprielnic on difuzarea cinematograficä (aşa 
cum este cel pe care îl trăim noi acum), aduce publicul în 
sală. Am revăzut filmul după două săptămîni de la premiera 
bucureșteană, într-o duminică după amiază, pe la ora cind 
iumea statea nedezlipita de televizor cu ochii la Isaura, dar 
saia de cinema era plină. Spectatorii se bucurau, rideau, 
reactionau prompt la surprinzătoarele răsturnări de situaţie, 
se distrau de minune urmărind complicatele aventuri prote- 
sionalo-sentimentale ale travestitului de nevoie. 

Tootsie nu este doar o comedie de succes la public, ba- 
zată pe un subiect care pină acum n-a prea dat greș (de la 
Unora le place Jazzul de Billy Wilder la Victor/ Victoria de 
Blake Edwards și Yenti de Barbra Streisand) ci o comedie al 
cárei mecanism meritá demontat pentru a vedea ce vrea ea 
sá spuná dincolo de faptul cá vrea sá ne distreze. In mare, 
schema conflictualá a tuturor filmelor deja citate este ace- 
eași: aflat într-o situaţie limită (amenințarea cu moartea in 
Unora le place jazzul; imposibilitatea de a-și ostoi setea de 
carte în Yentl; șomajul cronic in Tootsie), eroul recurge la o 
soluție pe măsură — schimbarea nu numai a identității, ci si 
a sexului, cu toate avantajele si pericolele ce decurg din 
acest quiproquo liber asumat. Spre deosebire de ceilalți pro- 
tagoniști, Tootsie, adică Dorothy Michaels, adică Michael 
Dorsey, are un atu suplimentar într-un asemenea demers: 
este actor. Deci nu numai că dispune de tot arsenalul pentru 
machiaj și deghizament (postise, danturi și unghii false, pe- 
ruci etc) care de altfel ne este prezentat de la bun început 
ca fond de generic, nu numai că teoretic are talentul pentru 
a face cit mai credibilă o astfel de transformare, ci, muit mai 
important, are temperamentul propice unei asemenea muta- 
tü, fie ea doar aparentă. Pentru că prin emotivitatea, labilita- 
tea, caracterul său instinctiv, temperamentul unui actor se 
inrudește destul de aproape cu cel feminin. În plus, relația 
regizor-actor poate fi asimilată cu o căsnicie în care rolul 
dominator, deci al masculului, şi-l asumă regizorul care 
alege, pefeste si contractează — e drept, pe termen limitat 
— „Căsătoria“ cu actorul. Eroul însuși spune la un moment 
dat că felul in care l-au tratat regizorii i-a oferit o mostra de 
ceea ce înseamnă să fii femeie într-o lume de bărbați. 


Tootsie este deci mai mult decit o comedie cu travestiti, 
este un film despre actori şi despre lumea lor. O iume în 
care orice metamorfoză e posibilă, o lume a insecuritatii ma- 
teriale, a instabilității unui statut ce părea cucerit (celebra 
aserfiune: orice actor valorează cit ultimul lui rol), o lume a 
unei creații dependente de o altă voinţă creatoare: regizorul 
(supus, la rîndul lui, aceleiași aserfiuni: orice regizor valo- 
rează cit ultimul lui film). Revelatoare în acest sens sînt sec- 
venfele introductive ale filmului: suita de audiții si probe in 
alternanță cu imagini ale unor lecţii de actorie predate toc- 
mai de cel care nu izbuteşte să-și adjudece vreun rol. În 
acest context, se pune întrebarea: ce fei de actor e Michael 
Dorsey? Bun sau prost? „Dificil“ — e singurul răspuns pe 
care ni-l dă impresarul său. Cu o asemenea etichetă, el este 
condamnat la inactivitate perpetuă. Singura ieșire din 
această situaţie aparent fără ieşire este o soluție șoc, o solu- 
tie „crazy“, o lovitură de teatru prin care filmul basculează 
dintr-o dimensiune pseudo-documentarä într-alta pur fictio- 
nală cu tentă caricaturală. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, 
această realitate confecţionată este raportată în continuare 
la cea superconfectionatä şi supercaricaturizată a melodra- 
mei TV în serial. Avem de a face deci cu trei planuri para- 
lele: realitate, ficțiune și ficţiunea fictiunii legate printr-un 
singur personaj cu două chipuri: Michael Dorsey adică Do- 
rothy Michaels, alintată Tootsie! Dorothy Michaels, cu atitu- 
dinile ei căutate, cu vocea ei autocontrolată, cu machiajul ei 
perfect si buclele ei titirite apare ca un personaj de serial 
care umblă slobod prin lumea, destul de factice (ceea ce o 
face să socheze mai puţin decit s-ar cuveni), a făcătorilor de 
seriale. Personajul nu se poate lepăda de identitate și sexul 
ei de împrumut decit revenind de unde a pornit — în lumea 
actorilor șomeri în permanentă goană după un rol cît de 
mic. În jocul de-a metamorfoza, fiecare crede despre celălalt 
ce vrea, ce poate si cit il lasă aparențele — de aici și princi- 
pala sursă de comic. 


Tootsie este totodată un film despre două lumi aflate pe 
poziţii greu conciliabile: cea a bărbaților și cea a femeilor. 
Relaţiile dintre ele sint firești şi cordiale atita vreme cit se 
menţin asexuate. Raporturile Michael-Sandy sint perfecte 
pina la prima și de altfel singura lor repriză de dragoste, 
adică atita vreme cit se limitează la o caldă amicitie cimen- 
tată de probleme profesionale comune. Începută absolut în- 
timplător, iubirea lor capătă rapid toate servitutile unei iubiri 
adevărate: așteptări, reproșuri, crize de gelozie etc. În ciuda 
acestei experienţe, părerea lui Michael este că accesul la 
dragoste se face mai lesne prin prietenie. Aşa cum remarcă 
spre finalul filmului, ceea ce a fost mai greu în relaţia lui cu 
Julie, s-a facut: sînt prieteni. O prietenie născută într-o 
vreme cind orice relaţie sexuală între ei era exclusă (pentru 
Julie, Michael fiind doar independenta, inteleapta, curajoasa 
Dorothy), într-o vreme pe care Michael își va permite să o 
definească printr-o butadă: „Te-am iubit mai bine ca bărbat 
pe vremea cînd eram femeie“. 


Tootsie este un film de actor. Tot acest conflict atît de sim- 
plu în aparență, dar atit de incilcit in fond, toate trimiterile ja 
preocupări esenţiale ale epocii noastre (condiția femaii, 
lupta pentru supraviețuire, sexualitate, etc), toată măiestria 
scenariștilor Larry Geibart şi Murray Schisgal şi a regizoru- 


disproporționat de mare, cu mänile boante și unghiile roase, le place Párea chiar häräzit registrului dramatic. Eroii 
a te apna el cra aaa pei ON Ou da sim handicapati ait fizic CR și social Rizzo din 
2 dinții mici și gingiile proeminente, Hoffman nu e tocmai tipul pp ul Me le erm eatin SE pt N 
de prim la care visează femeile. și, totuși, în primul său natii pepe has și catia te 
| roi important, cel din Absolventul de Mike Nichols, el reu- (Lenny Bruce din Lenny de Fosse sau Raymond Babbitt 
| şeşte să semene dihonia într-o familie foarte bilă din Rain Man de iezi d Levinson); victime e 
deoarece suceste capul aproape concomitent atît mamei cit unor situaţii de (matematicianul din Cini de 
şi fiicei. Ca să nu mai vorbim despre acel minunat love story de Sam Peckinpah sau studentul din de John 
— John n pi Mery de Peter Yates —, film in á Schiesinger); bieti alergátori în cursa pentru supraviețuire 
unde an igi asumă rolul unui minunat Romeo (protagonistul din Kramer contra Kramer de Robert Benton 
Nu este efeminat, cum era Tony Curtis in Unora le sau Harry Loman din Moartea unul comis volajor de Volker 
place jazzul. te er baritonalá, mersul apásat, in- Schlöndorff); militanti ai adevărului într-o lume a minciunii 


treaga lui înfăţişare inspiră o pregnantă masculinitate. E 
adevărat că nici varianta feminină pe care ne-o propune nu 
excelează prin feminitate. Tootsie pare mai degrabă o v. 
- nică reprezentată a „Asociaţiei fetelor bătrine“, un posibil | 


(Continuare în pag. 21) 
Cristina CORCIOVESCU 


Salvării“ sau, de ce nu?, una dintre regizoa- 


Eon 


La fel de talentatá gi in Victor 


si in Victoria — Julie Andrews Jessica Lange, ne-travestitá 


ll recunoasteti pe Dustin Hoffman? 


TRAVESTIUL ~ o regulă de trei... simplă 
e cet ees 


Primul dintre ele — fusta Jack Lemmon şi vedeste.a fi un nimic pe partea celei care ar fi tre- 
obligația, apare indepen- Tony Curtis, urmăriţi, in lingă amorul care, vrei-nu buit convinsă de contra- 
dent de voința personaju- Unora le place jazz-ul, al , elimină în cele din riul! 


şi astăzi o sursă inepuiza- 
bilă pentru comedia de si- 
pp care — depășind 
fără a încălca, totuşi, re- 
gula jocului 一 ste 
mereu resurse ănuite, 
i menţină nu nu- 
mai prospetimea, dar 
chiar... ineditul. > 
interesant mi se pare că 
acest artificiu de maximá 
conventionalitate care 
este mbarea identității 
fundamentale a persona- 
jului (deci asumarea unei 
te în cea mai fla- 


vedere, luînd 
complice și investindu-| 
astfel dea 


cu | 
detine in exclusivitate 
cheia întregi ce va 


MER despre e acele i 
scrise sau nescrise, fără 
de care jocul nu ar mai fi 
joc, putem intotdeauna 
distinge existența a trei 
momente decisive in 
structurarea conflictului. 


lui gi acționează . coerci- 
tiv asupra sa in sensul tra- 
vestirii, ca unică soluție. 
Michael Dorsey (Tootsie) 
pus „pe liber” de cätre re- 
gizorii şi producătorii sá- 
tui de excesul său de per- 
sonalitate, trebuie să-și 
schimbe ori firea, ori „am- 


. Și cum 
co! ei a = 
se-nt s u 
feminin, nici nu nae cal 


udecäti nu 
tocmai mágulitoare la 


(viceversa, de aceastá 
dată din femeie in bárbat) 
pentru a încăpea într-un 
rol altfel inaccesibil condi- 
fiei sale adevărate. 


Tot „cu sufletul la gură” 
își schimbau pantalonii 


cu . 


lui Wilder de i gang- 
steri și negăsind altă solu- 
tie în afara unui jazz-band 
care însă practica cu 
strășnicie discriminarea... 


nare a intrigii, proven 

tot din ex! si datorin- 
du-se (culmeal) tocmai 
Credibilitatii pe care im- 
postura, astfel săvirșită, o 
provoacă în rindul naivilor 


a ra ar ra 


Victor, 
gredientul nepreväzut: 
eroinei 


riscul 

moasä, lá, ferme- 
Ter ron femeie!) 
de a fi atit de credibilă în 
travesti-ul masculin asu- 
tul efectiunil cu totul spe- 

cu 

gaa partenerului său de 
scenă care - 
fel?) e at e o 
sexual 


Pentru cei cärora le 
place jazz-ul, frica se do- 


urmá accesoriile vesti- 
mentare spulberind secre- 
tul att de strașnic păzit 
piná atunci gi restabilind 
adevărul ce se dovedeşte 
mai mult decit riscant. Ba, 


‘ca și cum atta lucru n-ar 


fi de-ajuns, durerile de 
cap se vor amplifica odată 
cu apariția miliardarului 
galant și sclivisit, altfel 
plin de i serioase, 
dar care sînt absolut in- 


compati 
turale (ştim noi 
sului“ a 


Cosa ce cuplul bi-tra- 
vestit realiza într-o relaţie 


tit de fica gi a 

con- 
comitent de Er du 
şi onorabilul părinte al 
acesteia. Confuzia va 
atinge punctul critic in 
momentul in care draga 


si an 
ci , aju! 
la finalul în care cusătura 


generoz pe 
măsură eforturile protago- 


nor de a ane 


la bun noo 

Deci, 
complicatie, Po po te 
variabil Ea 
este; după caz, totală 


(cão! superba: Victorie Ju 


cärora le place (mai mult 
sau mai puțin). jazz-ul. 
Cáci fericirea tinerilor 


absolutá 
senil şi Cind î auzi 
cum inghite, una după 


Heil 


58 
i 


si în cazul de 
ferind finalului 


$5 
g 


CINE ARE 
DREPTATE? 
V. trece anii gi ne 


vom da seama, din ce in 
ce mai clar, ce pierdere 
mare a suferit cinemato- 
graful románesc prin dis- 
paritia în plină forță crea- 
toare a regizorului Alexan- 
dru Tatos. „Îmi doresc ca, 
de fiecare dată, ultimul 
meu film să fie și cel mai 
bun“ — spunea el, și asta 
a vrut și a încercat să facă 
mereu, de cind’a mușcat 
cu poftä din mărul roșu al 
cinematografului, acum 
aproape 15 ani. Nu se gin- 
dea că va veni atît de re- 
pede vremea filmului care 
avea să fie chiar. ultimul. 


Dar nu numai niște filme 
încă nerostite a pierdut ci- 
nematografia noastră, nu 
numai un artist și un om 
de exemplară, emotio- 
nantă și inhibantă atitu- 
dine morală, filmul româ- 
nesc a pierdut, prin Ale- 
xandru Tatos, o dimen- 
siune esenţială, un simţ al 
echilibrului şi al rigorii, un 
crez, o seriozitate și o gra- 
vitate care — atit de „ale 
lui“ — deveniseră ale cul- 
turii noastre. Citä nevoie 
este astăzi, mai ales as- 


ae a adevăru- 
u 

Ruleazä pe ecrane ulti- 
mul film al regizorului, 
neincheiat ia ora de adio, 
terminat ulterior, cu devo- 
tiune și har, de echipa sa, 
sub conducerea operato- 
rúlui Vivi Drágan Vasile. 
Dincolo de personajele si 
ambianjele intimplärilor 


& Cătălina Mustaţă — 


o apariție gratioasa 


cinematografice din Cine 


are dreptate simți perma- 
nent privirea pätrunzä- 
toare a regizorului. Pină la 
un punct, totul e limpede: 
nu te poţi obiectiva, 
vrind-nevrind, și n-are nici 


un rost să încerci obiecti- ` 


varea, în acest caz-limită, 
ai de-a face cu un film 
special, nu poţi fi decit su- 
biectiv cind este vorba 
despre ultimul film al ci- 
neastului care a fost Ale- 
xandru Tatos. Dar revä- 
zind in continuare perso- 
najele si ambiantele intim- 
plárilor cinematografice ai 
surpriza sá constati cá se 
eat ivează, elis în ce 
mai pregnant, pre- 
zenta de dincolo de cadru 
(sau chiar din cadru) a re- 
gizorului. Simti, în tot și în 
toate, cu intensitate, mate- 
rializată în fiecare cadru 
starea de spirit a regizoru- 
lui. O stare de oboseală, 
de amărăciune, de revoltă, 
de dezamăgire, de exas- 
perare. Poate de aceea, 
dată fiind această incárcá- 
tură de durere și de zbu- 
cium acumulată în viața 
cea de toate zilele, regizo- 
rul a acceptat să transmită 
pe ecran scenariul lui Paul 
Everac intitulat inițial An- 
cheta. În situaţiile scena- 
riului, în dilemele perso- 
najelor, dar mai ales în ca- 
bala imposturii, care con- 
duce spre deznodämintul 
de cerc vicios r-adevär 
vicios) al filmului, regizo- 
rul $i-a gäsit un spatiu 
prielnic pentru manifesta- 
rea propriei stări de spirit. 
Așa se face că filmul unei 


E Aspiratia purității — 
(Andrei Finti si Oana Pellea) 


Un apel de dincolo de mormint 


„avarii“ dintr-un combinat 
industrial (cu tradiționalul 
reprezentant „de la cen- 
tru” care vine să anche- 
teze circumstanțele acci- 
dentului) devine explicit 
filmul unei avarii sociale 
mult mai grave, avaria — 
morală, economică, spiri- 
tualá — a unei societăți 
bazate pe minciuná, dela- 
fiune si conjunctură. 
Spectatorii mai grábiti, 
mai nerăbdători și mai la- 
comi vor spune: iarăși un 
combinat, iarăși o avarie, 
iarăși un anchetator de la 
centru, iarăși un inginer 
pozitiv, iarăși o problema 


de producţie, iarăși un tap : 


ispășitor, iarăși un semn 
de întrebare? Graba strică 
treaba însă. Filmul lui Ale- 
xandru Tatos n-are nimic 
comun, în ciuda oricăror 
aparente, cu „zodia şa- 
bloanelor” in care s-au si- 
tuat, prin forța lucrurilor, 
destule dintre filmele „din 
actualitate“ ale anilor tre- 
cufi. Aceasta pentru că 
„avaria“ de la combinat 
este doar pretextul unei 
priviri pătrunzătoare (pri- 
virea aceea pătrunzătoare 
a lui Alexandru Tatos!) 
sors avariile, anomaliile şi 

aţiile unei societăți în 
curs de dezintegrare. Ac- 
fiunea este datată discret, 
printr-un portret pe un pe- 
rete, printr-o frază de dis- 
curs gijlit. Să nu uităm, fil- 
mul lui Alexandru Tatos, 
fără a fi finisat, era în- 
cheiat „la două benzi“ 
înainte de 22 Decembrie 
1989, iar toate adausurile 
suferite ulterior au respec- 


t ultim film al lui Al. Tatos, Cine are 
dreptate?, realizat în toamna lui 1989, în plină cen- 
zurä dualistă, reuşeşte o performanţă greu de conce- 
put in acea perioadă: o radiografie a vieții sociale şi 
morale din Romania de la finele dictaturii ceaugiste. 
La nivelul dramaturgiei, e drept, constringerile cala- 
podului se fac simțite, dar precizia radiografieril stă- 

` rii de spirit este atit de pregnantă incit filmul acesta 
mi se pare deja un document. A realiza acest lucru 
într-o stare de teroare şi laşitate generalizate, presu- 
punea riscuri incalculabile, pe care Al. Tatos şi le-a 
asumat in deplină cunoştinţă de cauză, după cum 
mărturiseşte în jurnalul său. Meritul mi se pare cu 
atit mai mare cu cit filmele româneşti cu tematică so- 
cială, cu citeva excepții, sint un contradocument al 
realităților sociale, politice, morale din 45 de ani de 
uvernare comunistă. Intrebarea este cum de a reușit 
AL Tatos, pe un scenariu nici mal bun, nici mai rău 
decit altele, sá lase acest document. Al. Tatos era un 
spirit extrem de lucid, toate filmele lui mărturisesc 
acest lucru, dar, ceea ce nu mărturisesc celelalte 
filme ale lui, poate cu excepția , este luci- 
ditatea ajunsă la rare care o mărturiseşte ulti- 
mul lui film. Exasperare izvorită dintr-o conştiinţă în- 
durerată de degradarea morală la care a fost adus un 


popor de un sistem care se proclama cel mai echitabil 
şi cel mai uman din cite au existat vreodată. Cine 
are dreptate? nu este cel mai bun film al lui Tatos, 
dar este fără 


îndoială un testament al unei conştiinţe 


alarmate de proporțiile incomensurabile ale degradă- 
rii sociale şi morale la care poate fi adus un popor. 
Astăzi acest film s-ar fi putut intitula „Cine-i de 
vină?” de dezastrul României la sfirşitul secolului 20. 
De altfel, filmul nici nu urmăreşte o vinovăţie a cuiva 
anume, cum pesemne şi-au pro cei care l-au co- 
mandat, el pune sub stare de culpă întreaga societate 
românească de la finele lui 1989, in speranţa unei ipo- 
tetice treziri dintr-un somn ce se e fatal. 
Filmul arată o lume paralizată de frică, 
ziei, abandonată derivei. Oamenii cinstiţi și capabili 

se izolează, fie sub pămint după himere 
ale unor civilizaţii trecute, fle în locuri pustii în spe- 
ranța decontaminärli de virusul lasitágil şi promiscul- 
tägli. Cel adaptați social umblă în turmă prin circiumi 
sau fac şedinţe in care măsluiesc adevărul. 

Starea pe care am avut-o la vizionarea acestui film 
a fost asemănătoare cu aceea pe care mi-au produs-o 
şi mi-o produc poemele bacoviene. Am avut aceeași 
senzație de gol, in care oamenii sint ca nişte mario- 
nete; se mişcă, se agită, gesticulează, dar, în fapt, nu 
trălesc, etează. 

Plecind, Al. Tatos ne-a lăsat o oglindă în care, dacă 
am avea curajul să ne privim, am mai avea o şansă: a 
adevărului privit în faţă. Nu cred că un artist în ade- 
văratul înţeles al cuvîntului putea să plece mai demn 
și mai responsabil din această lume. Ai. Tatos și-a fă- 
cut datoria pind la capăt. Să facem un efort să-i inçe- 


legem mesajul. Spre binele nostru. 
Stere GULEA 


tat întocmai sugestiile din 
„Caietul de lucru“ al regi- 
zorului dispărut. 


Filmul are un leit-motiv 
„rechizitorial“ care dease- 
menea poate pune pe gin- 
duri. Prin fața aparatului 
de filmat trec zeci (sute?) 
de chipuri, martori și acu- 
zatori în „procesul“ inten- 
tat pe ecran: prim-planuri 
multiplu semnificative pro- 
pun zeci (sute?) də va- 
riante ale vinovätiei si ne- 
vinovatiei, cuvintele au 
taig de ghilotinä, „capetele 
cad”, unui după altul, pe 
altarul „adevărului“: ingi- 
nerul Zimniceanu, ingi- 
nera Dumitru, Lică Tutea 
Magda Tutea, Lăzăreanu, 
Chiroiu, Chihaia... Citim, 
în acest rechizitoriu colec- 
tiv, compus din fraze dis- 
parate și din replici trun- 
chiate, presiunea asupra 
clipei de sinceritate exer- 
citată de forțele obscure 
ale invidiei, delatiunii, fri- 
cii, lașităţii, calomniei, 
suspiciunii, promiscuitatii 
morale. Anchetatorul, un 
„Incoruptibil ușor coreeni- 
zat" (după cum l-a carac- 
terizat foarte plastic o co- 

ă de breaslă), notează, 
relationeazä, constienti- 
zeazä. Simte. Simte, odatä 
cu regizorul (sau regizorul 
simte odatä cu el), cum 
stau lucrurile in realitate, 
in ciuda hatisului de fraze 
disparate și de replici 
trunchiate urzit de păian- 
jenul minciunii, 

Este o secventa-cheie in 
film: în tentativa eroi- 
co-grotescă de a o dis- 


$ Anchetatorul in dilemá 


— Andrei Ralea 


culpa pe inginera Lidia 
Dumitru de acuzaţiile care 
îi fuseseră aduse, anche- 
tatorul ajunge pe malul 
unui rîu (în oaza de recu- 
legere a eroinei) și se 
afundă treptat în mociriă 
şi noroi, continuindu-si în- 
mens actul pe veri 

n ce te-ai gat, 
dom'le?!" ; 

Chiar: in ce se bägase! 
Chiar: unde ajunsesem cu 


toţii! 

Mai e e simplu: 
anchetatorul își expune 
concluziile anchetei, cu 
obiectivitate si impartiali- 
tate, cu naivitate şi can- 
doare, prilej nemaipome- 
nit pentru mafia imposturii 
de a-și apăra cu cerbicie 
-— prin procedeul clasic al 
delatiunii — scaunele si 
fotoliile, privilegiile şi pu- 
terea. Martorii revin ia 
bară şi cercul vicios se în- 
cheie, numai anchetatul 
este altul, „Anchetatorul“ 
însuși. Moara delafiunii 
macină din nou. 

Pentru a reda, pe ecran, 
senzaţia vieţii celei de 
toate zilele, regizorui Ale- 
xandru Tatos şi-a compus 
— cit a fost lăsat să o facă 
— o distribuţie din chipuri 
cît mai puţin bătătorite în 
film. Pentru rolul ancheta- 
torului Nedelcu i-a ales (și 
ka ales bine) pe actorul 
brașovean Andrei Ralea, 
care a desenat cu econo- 
mie de mijloace „artistice“ 
un personaj credibil, bine 


intenționat, dar — după 
cum i se spune — „deli- 
cios de orb“, cu «er 
don-quijottesc într-o lume 
măsluită. Oana Pellea, 
prezență eminamente ci- 
nematogratică, conferă 
deplină autenticitate. eroi- 
nei, ca și Andrei Finţi (in- 
ginerul Zimniceanu), la 
rindul lui foarte „filmic“, 
care își înzestrează perso- 
najul, tăcut și meditativ, 
cu magma unor ginduri şi 
vorbe nerostite. Aceste 
două personaje au, fie- 
care, o „oază“ a lor, de li- 
niste si de recul e, in 
lumea agitatá a filmului, 
ca — un luminiș într-o pä- 
durice, el’ — niște ruine 
părăsite (se pare că, într-o 
primă variantă a scenariu- 
lui, Zimniceanu era arheo- 
log!!), locurile acestea de 
refugiu, devenite caracte- 
ristice pentru scenaristul 
Paul Everac (şi în Există 
? personajele isi aveau 
ocul lor de taină în peisa- 
jul unui canton „neutru“ 
de cale ferată), dobindind 
o semnificaţie aparte in 
economia conflictului. Re- 
venind la distribuţie, dis- 
tingem pe generic încă un 
nume indoliat, acela al ac- 
torului Zoltan Vadasz (in 
rolul unui bätrinei 
cu-minte, Lambru); printre 
interpreţi îl aflăm si pe 
Ovidiu Ghinitä, un actor 
cu însușiri compoziționale 
și temperamentale ieșite 
din comun, și mai întînim 
multe nume înscrise rar 
(sau deloc) pe genericele 
de pinä acum: Maria Mun- 
teanu, Valeriu Preda, Emi- 
lian Belcin, Cătălina Mus- 
tata, Liviu Pancu, Cerasela 
losifescu, Marin Alexan- 
drescu, Smaranda Ol- 
teanu, Constantin Räschi- 
tor, Bujor Macrin. În an- 
samblu — mai ales dacă 
ținem seama și de zecile 
(sutele?) de flash-uri por- 
tretistice din prim-plan = 
o senzaţie de firesc, fires- 
cul unei vieti fara viata, 
senzatie intretinutä, deo- 
potriva, de imaginea ope- 
ratorului Vivi Dragan Va- 
sile (sensibilá la semito- 
nuri), de montajul Adinei 
Petrescu (montajul are rol 
determinant in ritmul sin- 
copat al filmului), de am- 
bianta scenogratică (de- 
coruri — arh. Dudus 
Neagu Mircea, costume — 
Lia Mantoc) și, mai ales, 
de o coloaná sonorá (Ho- 
rea Murgu, ing. Mihai Po- 
pescu) care prefigureazä 
deznodämintul de dincolo 
de film, prin incidente 
„nelinistitoare“. 
Nelinistitoare, de-adevä- 
ratelea, este actualitatea 
pe care si-o pästreazä fil- 
mul: cum sä nu ne gindim, 
vázindu-1, la turnätorii de 
azi (care nu sint alții decit 
turnătorii de ieri), la soli- 
daritatea în interese și 
minciună care împiedică 
afirmarea noii democrații 
românești, la supraviețui- 
rea prin fraudă a unor re- 
licve monstruoase? 
Călin CĂLIMAN 


P.S. Două adăugiri de 
suflet. Prima: programul 
de sală a! filmului (conce- 
put de Liana Tatos), cu- 
prinzind ini de jurnal 
Alexandru Tatos, este un 
minunat dar fácut cinefili- 
lor.” A doua: penultimul 
film ei lui Alexandru Ta- 
tos, Secretul armei... se- 
crete, anatemizat anul! tre- 
cut la vremea lansării 
(printr-o premieră „do- 
sită”, printr-un calificativ 
de rușine, prin respinge- 
rea de la festivalul filmu- 
lui tînăr de la Costinești 
etc.), trebuie repus în 
drepturile sale firesti, fiind 
vorba despre o parabolă 
moral-filosoficá încărcată 
de sensuri, despre o ade- 
vărată bucurie a spiritului 
liber. - 

re 
= A Srpg eln Tatos. Sce- 
na! verac. A 
Vivi Drăgan Vase, sa 
sonoră Murgu, Mihai 
Popescu. Decorurlie: arh. Du- 
dus Neagu Mircea. Costumele: 
Lia Manfoc. Cu: Andrei Ralea, 
Oana Pellea, Andrei Finţi, Zoi- 


tan Vadasz, Maria Munteanu, 
Ovidiu Ghinitä, Valeriu Preda. 


- după 
- „deli- 
u aer 
> lume 


nn nn nn 


Din însemnările lui Alexandru Tatos 


Cling-cling, cling-cling... 


Strident, exasperant prin insăși incercarea de a fi ate- 
nuat, zgomotul întinde nervii la maximum... Pija își trin- 
teste perna peste cap. Tatos nici nu observă. In camera 
de hotel, abla pătrund primele raze. Trebule să fie putin 
trecut de 4 dimineaţa. Pita incearcă să readoarma. Ta- 
tos — dornic să nu deranjeze și convins că reuşește — 
continuă „pe tácute” sá invirtească lingurita în paharul 
de ness. Cu un scris märunfel, notează ginduri mari. 

fi venea să-l omori“, povestea Dan Pita, furat de 
amintirea acelor ani cind el, regizori al „tinerei generaţii 
'70“, se aruncau, Incandescenti, in „August in flăcări”. 


De atunci, a fost mereu asa. Cind nu doar casa, cl In-, 


tregul oraş mai savura dulcele somn al zorilor, in birou 
tu! Alexandru Tatos lumina arde: 

lipsita ţigară, plxul. „cu gumifá” — unul anume, dintre 
zeci, cel de care era strict interzis sá te atingi — lată 


unicii companioni acceptaţi intr-un imperiu al linigtei si 
al singurătăţii. 

La aceste ore ale dimineţii s-au născut spectacolele 
sale — vă amintiţi, Tatos a fost, mal intii, regizor de tea- 
tru — tot atunci s-au infiripat, secvenţă cu secvenţă, fil- 
mele filmate si filmele netilmate. Piesele de teatru 一 
blicate, schițele și romanul — nepublicate — tot atunci 
s-au conturat. 

Nu-i, deci, nici o mirare — să nu-i uităm discrefia — 
că nimeni n-a știut de aceste extraordinare pagini. pitite 
intre modeste scoarte de carnet. Doar cind el n-a mal 
fost, s-a arătat, curată, oglinda unei vieţi, cu bucurii pu- 
fine, cu multe indoieli şi neinchipuite deznádejdi. 

Aș ezita să numesc aceste citeva caiete un jurnal. El 
însuși nota la 20 mai 1973 „N-am de gind să tin un jur- 
nal. Vreau numai să-mi însemn ginduri... 

Să-i respectăm dorinţa și, daca este absolut necesar. 
să numim aceste pagini: 


GÎNDURILE 
DIN ZORI DE ZI 


sar 


aceleaşi insemnäri ale zorilor de zi. 4 tebrui 
a rie 1989: .[...] simplificat şi scurtat, poate 
- n om, in trudnicä luptá pentru un lucru neaşteptat pentru zilele pe care 
adevar, pl 


leacá (uftimä şi nemiloasă lovitură a trăim. Tocmai de aceea mi-e foarte teamă că orice motivație. 
sorții!) incercind să afle ri nsul la o între- n-o să se facă..." din inimă 
bare: „Cine are dreptate?” Gindurile sale din 1 aprilie 1989: ..[...] mă sună leri Casa de 8 
zori de zi, au închegat, încetul cu încetul, filme ca să-mi spună că Dulea a semnat in- muit stimatul 
aceste răspunsuri. trarea in decupaj a scenariului lui Everaci a Cine are 
25 septembrie 1974: [...] adevărul văzut din Bucuria mea a fost cenzurată, extrem de cen- Chiar vrea 
Mercedes-uri pare incredibil, o blastemie. To- zurată! Lásind la o parte că nu m-am așteptat 23 mal 
tul trebuie mistificat, pe „cel mare“ îl supără nici un moment ca un asemenea scenariu să ceput jocurile: 
să vadă adevărata față a lucrurilor. ȘI un apa- fie aprobat, sau tocmai de aceea, mi-e teamă vrea 
rat întreg este plătit din greu, ca nimic să ca totul sá nu fie o... păcăleală de 1 aprilie. in g 
nu-l supere. Totul trebuie să arate așa cum ce sens? Forjat de îndeplinirea planului tri- pi 
vrea el să arate ql să se vadă... mestrial, mult stimatul tov. Dulea, consecvent nu se mal 
22 nolembrie 1974: „Vine Congresul (al iticalelor sale ieftine, să fi semnat intrarea Ceea 
por- Ar) Totul-Radio, TV, are un aer atit de producție — 
solemn, şi pe Everac 一 
gindesc acest film [...] 
11 nolembrie 


SERERSE 
pin: 


| 


| 
i 
i 


Trebuie să dea Dumnezeu să scă- texte şi să arunce în circa mea toată vina că flim.“ 
1 nu 
Cind a inceput sá lucreze la ultimul sau negti la drum cu o asemenea neincredere... a fost “demol: 


film, Cine are dreptate?, Alexandru Tatos nu 2 aprilie 1989:* [...] stimatul tov. Dulea și-a Má întreb dacă mult stimatul tov. Dulea va 


ştia 一 deşi o dorea cu toată ființa lui 一 ca inceput jocul care-i bănulam: mi-a lua In considerare dacă nu 
ziua de 22 brie 1989 este atît de că am toată stea față de scenariu şi că cumva ä vin, sau dacă, chiar nu le-a provocat 
aproape. Nu se vedea nici o rază de speranţă nu e necesar să-l sult pe Everac [...] prin- 一 ceea ce n-ar fi deloc imposibil, cunoscin- 
şi totuşi s-a decis să că un film spațiu cipul ol „dezbinä și domină”. Sper sá du-i En 

care ştia că va avea mult luptat. ce? nu- A 

ona ail da i ultima zi a lui 1008 a 26 eprilie 1888: „Am terminat decupajul n timpha maunt Simiki tor. Dulo mu esio do 
fost „Cine are dreptate? 一 un scenariu a lul Cine are dreptate? Cred că este bine structu- acord cu distribuția, e celor de la Casă 
foste Hipsurie lui ar a cael ane Mabe langa ee E a acer a cs 

= n- sită . Le-am spus 
atit, fără s-o cinte, posibilitatea să iculva, în pofida faptului Că nu am lucrat la mm Ca 
tac un fiim c de ch adevărat.“ «2 nal tenalune” pe de-o parte, nesigu- Continuará in pad 17 
Cuza ni eel o po oe alr doa h renja că flimul nu se pluteşte, lar, pe de 
scenariu să fie un film adevărat, ne dezvăluie parte, te simți mereu strins în chingi: de Liana TATOS 


exandru Tatos și Florin Mihăilescu — actori în Secvenfe 


face filmul [...] E foarte ind por- 12 iulie 1989: „[...] aflu că Cine are ? 
se [..] prost cind por. et ropise? 


8 Stilul unui regizor se vede 
de pe platou 
Rătăcire — 1977 
si Întunecare — 1985) 


(Urmare din pag.*8) 


Ed atunci, cum vă succesul înregistrat? 
iindcă lumea era dornică de comedie, iar aceasta lipsea 
mai ceva ca alimentele. Pe video mai apăreau nişte come- 
dioare străine, dar dintre cele mai subtirele gi, oricum, foarte 
departe de realităţile noastre. 

? 


Dar comediile româneşti: 

Vai de ele... Dacă pe capul nostru stăteau atitia, gata sá 
sufle cu zei în iaurt, ne inchipuim la ce tratament antiseptic, 
i supuse acestea. Am văzut Buletin de Bucu- 
cu vinurile lui Stefánescu... 

Secretul Bachus. Si... aţi ris? 

Am zimbit, parţial. Nu te puteau amuza deci actorii, în 
rest... Ah, da, ştiu că cel mai tare am ris la — o să rit şi 
dv.! — la Mircea, desi cred că n-a stat deioc în intenţia au- 
torilor (sau poate, totuşi, a stat? — n. red.). Erau niște ac- 
cente politico-istorico-moralizatoare la care toată sala chico- 
tea numai gindindu-se unde băteau ele, de fapt... şi cărei co- 
menzi îi răspundeau. 

Dar de acum încolo, ce credeți? 

Se spune că românul s-ar fi născut poet. Nu-i exclus, dar 
se pare că s-a născut şi umorist. Paradoxal sau nu, românii 
şi-au creat întotdeauna situațiile de care apoi au ris cu 
poftă... uneori chiar cu geniu. Azi cu atit mai mult, dispărind 
restricţiile, subiectele impuse sau ceie interzise... Nu va mai 
ride nimeni de ţăranul care vine la oras sau de absolventul 
repartizat la țară. Dacă am avut curajul să facem o revoluţie. 
va trebuie să avem același curaj de a ride chiar şi de unele 
dintre consecințele ei. 

Vă tentează să vă forțele într-un film? 

Asta înseamnă pentru noi cu totul altceva. Sigur că tenta- 
tia e mare, dar nu si suticientă. Intimplarea face c& un regi- 


Numai cine e în stare 
să ridă de sine, 
va putea ride si de alţii 


zor tinär ne-a propus sá ne gindim la o colaborare cu el, ur- 
mind ca.noi să facem scenariul, iar el să ne conducă, 


mare... 

Nu chiar nelimitate. Pentru că există lucruri controversate, 
unele insuficient clarificate, de care nu e corect să „te iei“ in 
pripă, restituindu-le spectatorului în ambalaj umoristic. Azi, 
mai ales, nu e cazul sá ridem de orice, iar asta tine de o mo- 
ralitate elementară căci, uneori, consecințele sociale ale ri- 
sului pot să nu fie deloc vesele. 

Anume? 


De exemplu, am văzut un film al lui Woody Allen, parcă 
Hannah gi surorile el. Ei bine, era deranjantá atitudinea lui 
explicit anti-crestiná. Personajul privea într-o vitrină un Isus 
răstignit pe cruce, iar acesta îi făcea cu ochiul! Apoi, după 
ce-l cumpăra, ajuns acasă, îl arunca undeva pe masă, pu- 
nind deasupra lui toate fleacurile îngrămădite în sacosa 
plină de cumpărături. Noi credem că există anumite motive, 
teme si subiecte de care nimeni nu poate să rida fara a 
atenta la elementarul bun-simt. Vă imaginati ce impresie ar 
face la noi o tratare comică a lui Eminescu? 

Sigur, omul e un spirit liber, dar tocmai de aceea el poate 
găsi destule lucruri imperfecte sanctionabile prin ris, fără a 
ataca aspectele care îi sint absolut superioare. si, deci, inac- 
cesibile. Bineinteles, poţi să-l iei pe Dumnezeu părtaş spre a 
ride de altui, dar nu mai mult. 


că ideea de divinitate e incompatibilă cu risul? . 


Deloc! Dacă Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi 
asemănarea lui, a avut suficiente motive să ridă. Ce-o mai 
ride şi acum... 


E Nimeri 


nu-i perfect! 
Unora 
le place jazz-ul 
(Marilyn 
Monroe 
len 
in travesti — 
Tony Curtis; 
regia 
Billy Wilder) 


Cei prezenţi la simpozion s-au arăta! dor- 


Ba nu. cu atit mai mult ii e permis şi omului. Românul s-a 
salvat prin ris — acei atit de specific haz de necaz — iar 
acum poate ispăşi (pina la un punct, fireşte!) tot astfel. Ori- 
cum, regenerarea morală include, ca pe un principiu funda- 
mental, umorul, ironia, poanta. 

Percepția comicului presupune în primul rind inteligenţă, 


nu? 

La prima vedere, așa s-ar părea. Să nu uităm, însă, că şi 
prostul ride, ceea ce complică lucrurile în primul rind sub 
aspectul responsabilitatii morale ce revine creatorului de 
umor. Spuneam că există anumite subiecte care nu pot fi 
abordate prin prisma comicului. Altele, în special de ordin 
‚social şi politic, se refuză deocamdată risului, pe de o parte 
datorită faptului că nu există destule argumente (în sensul 
evidentierii convingătoare a imposturii disimulate) pentru a 
fi atacate prin satiră, iar pe de altă parte pentru că oamenii 
pot să nu fie încă pregătiți să le aprecieze ca atare. Cine 
și-ar fi putut permite, spre exemplu, să rida de fenomenul de 
stradă din România la sfirsitul lui decembrie si începutul lui 
ianuarie? 

ter acum, cu atit mal putin. , există un lic... 

La noi publicul și-a cam pierdut exercițiul de a ride. Pen- 
tru asta e nevoie de înțelepciune, de detașare, dar mai ales 
de libertate. Acea libertate interioară care este singura ade- 
vărată. Uitaţi-vă, în momentul de faţă, cum se comportă pu- 
blicul nostru: zimbeste, ușor amuzat, dar în același timp cris- 
pat si, mai ales, sceptic. 

So na. mim ni SE acea. prs ten oaia pi ui aţi 

ri . te 

Din păcate. Pentru că patima, inversunarea, exaltarea nu 
duc la ris, ci la fanatism, la intransigen{a şi, de multe ori, la 
le sa 

totuşi, se că umor se mai poate salva ciie 
ceva din aceasth stare de agitație, de Inverfunare care bin- 
tuie acum societatea românească. 

Umorul poate să acţioneze numai asupra celor detasati, 
neimplicati în clocot, a neutrilor apți să-l salveze. Pe cind 
ceilalți, „căuzașii”, îl receptează ca pe o insultă și reactio- 
nează în consecință. Nu întimplător, orice fenomen dictato- 
rial interzice cu strägnicie risul, prigonindu-i pe umoristi. Se- 
riozitatea poate deveni și ea o mască mult mai periculoasă, 
pentru că nu cade cu una, cu două. 

ans sau nu e momentul pentru comedia totală? 

.. Şi nu e. 

Atita timp cit nu mai vine nimeni ei impună, să-ţi inter- 
zică... mă rog, să te cenzureze, e lect. Dar asta nu în- 
seamnă că ai dreptul de a abuza de realitate, supunind-o 
abuziv tratării comice, satirei nediferentiate, risului cu orice 
pret. Lucrurile care dor nu intră in zona noastră de interes, 
căci scopul urmărit de noi e altul. Nu vrem bäscälie, teribi- 
lism, ci încercăm să contribuim. în măsura posibilului, la 
păstrarea luciditátii. 

TE Tol. Ocupă Sun l în demersul satiric? 

ainte, majoritatea felicitárilor pe care te primeam se refe- 
reau ia curaj, şi numai foarte puţine ta calitatea umorului. 
Acest iucru era simptomatic, şi rămine valabil şi astăzi, pen- 
tru că, de multe ori, constatăm din comentariile cunoscufilor 
şi colegilor de serviciu care isi manifestă incintarea faţă de 
vreun scheci de-al nostru că numai puţini dintre ei au recep- 
tat sensul exact al celor vizate de noi. Şi, atunci, ne întrebăm 
pe bună dreptate dacă noi am fost prea subtili sau...? 

Care ar fi, totuși, intre politică şi umor? 

Umorul nostru vine dinăuntru, în timp ce politica vine in- 
totdeauna din afară. Numai cine e în stare să ridă de el va fi 
în stare să rida si de alții. Sau, paratrazindu-l pe Churchill, 
care avea şi foarte mult umor, putem formula o deviza de 
genul: „Fac totul ca tu să ai dreptul de a ride de mine, iar eu 
să nu mă supăr“. 


tău, uneori poate chiar îmbătat de ideea de 


Cultura 


noastră 


optica 


celorlalţi 


inceputul verii, la Viena, institutul 
pentru ştiinţă si cultură (Institut fur Wissen- 
schaft und Ku a dedicat o sesiune de co- 
municäri Rom: Puncte de reper şi şanse 
în cultura românească“. Coordonator al ac- 
țiunii din partea gazdelor a fost un tînăr filo- 
sol, fost elev al iu: Constantin Noica dr. George 
Purdea. Intilnrea a suscitat interesul viu 
al audılorıulu care a ujat un -diaiog percu- 
tant, întrebările depăşind sfera conținutului 
strict al temei, atingind puncts-cheie ale ve- 
chilor structuri totalitare. O întrebare a reve- 


carea „Filmul românesc între trecut și viitor“, 
o succintă trecere în revistă a tot ce a avut și 
are mai valoros cea de-a șaptea artă, la noi. 
Punct de pornire a fost, incontestabil, come- 
dia iui Jean Geo O noapte furtunoasă, 
traducere unică Side erh a marelui dra- 
maturg fon Luca Caragiale in film. 

De cite ori s-a vorbit despre cultura romä- 
nească, s-a afirmat că a ales un fel de a privi 
lumea parcă din perspectiva coloanei infinite 
a lui Brâncuşi. $i aici ar intra înțelepciunea. 
istefimea, umorul românesc care au marcat 
lungul lant al generaţiilor obligate să supra- 
viefuiascá, luptind cu urgia și smulgindu-i 
cite un ri pentru lupta următoare. În 
această „felie“ ar intra toate experienţele ci- 
neastilor nostri care au încercat sá prezinte 
pagini din frămintata istorie a poporului ro- 
mân, 


nici să afle ct mai multe amănunte despre ci- 
nematografia română. Întrebările au acoperit 
o gamă diversă, de la cele care probau o cu- 
noaştere profundă a „generaţiei '70“ (pentru 
că, în decursul anilor pe ecranele Vienei rula- 
seră filmele lui Pita, Veroiu, Daneliuc, Tatos, 
Vaeni) pina la cele mai hazlii: unde ne sint 
peliculele care au exploatat legenda lui Dra- 
cula, a vampii „ ce se întimplă la noi cu 
sectorul cel mai discutat (si incriminat!): fil- 
mul sexy; dacă am cultivat un western de 
„Culoare locală” dat fiind relieful atit de variat 
al ii etc. 

Discutind despre „ieșirea în lume“ a filmu- 
lui românesc am putut exemplifica, în mai 
multe rinduri, cu participarea încununată de 
succes la festivaluri de înaltă ținută artistică. 
A fost o mare bucurie să constat că despre 
Gopo, Omuletul lui şi acei senzationa! 
„Palme d'Or“ obținut la Cannes în 1957 se 


ştia, ca şi despre premiile obținute, tot acolo, 


pe celebra Câte d'Azur, de regizorii Liviu 
Ciulei şi Mircea Mureșan. 

O întrebare: „De cite ori cinematogratul ro- 
mânesc s-a ambitionat să facă dovada posi- 
bilitätilor sale de a vizualiza introspectia“? 
R ms: De mai multe ori, dar o singurä 

„magna cum laudae“ cind Mircea Veroiu 
şi-a înscris in filmografie ecranizarea unui 
pionier al romanului psihologic al literaturii 
noastre, Garabet Ibrăileanu, cu Adela. 

încheierea lucrărilor simpozionului, prof 

dr. Franz. M. Wimmer, referindu-se la filmul 
romänesc a semnalat acel amestec de do- 
rinte, intenţii, un anume refuz al incertitudinii 
care se „simte“ în ecranizările noastre. Ascul- 
tindu-i aprecierile, mi-am amintit ce spunea 
Constantin Noica: „Cind fructifici un text nu 
îl strici, nu Y lași în urma ta vidat de sub- 
text bine utilizat e un text pe care 


stantä. Un 
. Y restitui culturii ca al tău, dindu-i înţelesul 


a-ți vedea gindul tău peste tot. Ajuns la o ast- 
fei de restituire, ideea ta n-o să mai fie „in“, 
ci „întru“. 


Meana PERNES DÄNÄLACHE 


în cadrul simpozionului au susținut lucrări: 
dr. Gheorg! Geană — la 

cea“ „Orientalistica ¡eri si azi,; Mihaela Po- 
pov „Din istoria muzeului tehnic din 
Bucureşti“; Me Amintirile unui de- 
ținut politic’; Dan Oprescu „Direcţii in jurna- 
listica actualá” ileana Dinálache 
„Filmul românesc între trecut și viitor“. 


A © Constantin Vaeni 
$i Irina Petrescu discutind 
o scenă din imposibila iubire 


& 
PESARO 
1-9 GIUGNO 
1990 


FEREASTRĂ 
SPRE 
TREI CONTINENTE 


Mostra de la Pesaro 


nu seamănă cu nici un festival cinematografic. 


De aceea şi este remarcată. 
La Pesaro nu se văd filme, 


se studiază arta filmului pe diferite meridiane, 


cinematograf, 


5 
5: 


gla din acest an: o fereastrá des- 
chisă spre lume. O adevărată „Coppa del 
Mondo”... cinematografică. Ambitioasä, a 
26-a ediție a Mostrei din Italia, încheiată cînd 
începeau Campionatele, a favorizat celor in- 
teresati de fenomenul Film în substanţa și 
mai putin în strălucirea sa festivalier-mon- 
denă o cunoaștere pe verticală a noului ci- 
nema din țări de pe trei continente: America 
Latină, Europa, Asia. Cunoașterea unor cine- 
matografii mai putin circulate în marile com- 
petiţii internaţionale (cu toate că în ultima 
vreme ceva titluri le-au impus surprinzător 
în palmares). Cinematogra! Irlandei, de 
pildă, care a recoltat anul trecut două Os- 
car-uri cu My Left Foot de Jim Sheridan, 
(film pe care criticii autohtoni îl consideră 
însă „o versiune hollywoodianá a Irlandei“); 
sau a mult încercatului Iran — care a obținut 
citeva importante distincţii printr-un talent re- 
pede confiscat de marile firme americane, re- 
gizorul Amir Naderi. Sau a unei țări sud-ame- 
ricane — Argentina, de pildă, răsplătită cu un 
Oscar pentru istoria Peru, Columbia 
sau Brazilia 一 ultima regăsindu-și suflul ve- 
chiului „cinema nuovo“ prin cReva personali- 
tati puternice printre care Arturo Ripstein 一 
adaptatorul unor povestiri de Garcia Marquez 
ca Tiempo de morir și recentul Peli- 
groso, sau ca Hector Babenco,. autorul fru- 
moasei Femei pálanjen (două Oscaruri). 
Selecția, datorată unui grup de istorici și 
critici sub exigenta îndrumare a profesorului 
Lino Micciché, ne-a oferit peste 40 de titluri 
realizate în ultimul deceniu si două retros- 
Moonta: Mireukal ares (pte ia comin 
inceputurile filmulu lez a aparitia 
sonorului, cealaltä trecind ha revistá mari 
succese ale comediei italiene postbelice de la 
Tuti a casa, la Marele război sau Terasa pe 


È Portretul unei feminitáti frustrate, 


Fata de lingă elesteu de Ali Jekan 


şcoli, curente 


scenarii datorate celebrului tandem Age și 
Scarpelli. 


„Un cinema in transă“ 
Tu a nn 


Am preluat titlul unui articol ce se referă la 
somptuosul ciné-eseu despre viata și creaţia 
unuia dintre cei mai proeminenți pictori me- 
xicani ai acestui secol, Francisco Goitia = 
tla sau Dumnezeu numal pentru sine). Delir 
vizual, impletire barocä de fantezie debor- 
dantä gi realitate mizerä, crudä, asceticá, a 
celui ce cautá cu infrigurare pe Dumnezeu, 
dar se îndepărtează de viaţă, de el însuși — 
filmul tinárului regizor mexican Diego Lopez 
Rivera impune o notá aparte, de marcatá ori- 
ginalitate printre operele selectate. De alt- 
minteri, dintre cele nouă realizări aduse de 
pe continentul latino-american niciuna nu 
seamănă cu cealaltă. Laudă autorilor, laudă 
selectorilor! Ni con Dios ni con ei Diablo 
Nici cu Dumnezeu, nici cu dracul, de Nilo 
Pereira del Mar (Peru, 1989), tragedia unui 
adolescent, pastor alungat din satul terorizat 
de o banda de extremisti, care, ajuns la oras, 
va fi atras in capcana altei bande si lichidat 
— e un film puternic realist, lucrat in ener- 
gice culori de contrast; sat-oras, inocenta-de- 
pravare. Ca și Tehnica dueluiui al columbia- 
nului Sergio Cabrera — comedie realistă, în 
cheie satirică care impune printr-o impecabilă 
tehnică a povestirii și ambianţei, O atmosferă 


stagnantă, a unui sat din anii cincizeci în 


care intervine făcind senzaţie, „o chestiune 
de onoare“ între doi bărbaţi 一 ce hotărăsc sá 
se dueleze. Preparative amuzante, scrisori de 
adio, polite achitate, donaţii aprig tirguite de 
paroh, satul împărțit în două t pariind 
cu patimă pe adversarii care ar dori să re- 
nunte cînd constată că nu știu tehnica duelu- 
lui, dar suporterii nu admit să fie frustrati de 
distracție. Portretele caricaturale de politi- 
cieni verogi, clerici corupti, neveste frivole, 
amintesc umorul acerb al unor Quevedo, Bu- 
nuel, Berlanga. Comedia a fost realizatá in 
cadru natural, cu mijloace foarte modeste, 
asemenea filmului peruan despre care auto- 
rul lui povestea la conferința de presă că a 
fost turnat într-o așezare de păstori din 
Landa, la 5500 m înălțime, în condiții extrem 
de grele. La un moment dat regizorul n-a mai 
avut bani să-şi continue filmul si l-a pus la 
frigider pina cînd și-a convins citiva prieteni 
francezi să-l ajute. Așa a ieșit o coproducție 
între Peru si Franța. O întrebare adresată 
unui alt regizor latino-american, Eliseo Su- 
biela (autorul unui film foarte special prezent 
la Pesaro: Ultimele imagini ale naufraglulul): 
„Cum se aga in Argentina un film, astazi, 
în condiţiile libertăţii, după alungarea regi- 
mului dictatorial, dar cu dificultățile econo- 


mice cunoscute?“ Răspuns: „Cu infinite difi- - 


cultáti. Nu ne-am distanțat complet de viziu- 
nea anterioară, ne trebuie un recul istoric, 
Din punct de vedere financiar, majoritatea re- 
gizorilor sud-americani supraviețuim graţie 
ajutoarelor europene. Filmul meu este o co- 
producţie cu televiziunea spaniolă“. lată o 
realitate nu numai a continentului sud-ameri- 
can: din concurent temut, televiziunea devine 
sponsor. Statul, în majoritatea cazurilor, nu 
sprijină producţia națională de filme decit 


2 Arta supravietuirii sau Ce bine 
cä te väd träind de Lucia Murat 


$ Fundal oniric, personaje realiste, 
Ultimele imagini ale naufragiului 


într-o măsura infimá și cu slabe măsuri pro- 
tectioniste, iar producătorii nu riscă și nu in- 
vestesc decit în subiecte de garantat succes. 
„La ora actuală opțiunea noastră de fond — 
declara irlandezul Joe Comertord — este tie 
să incerci să faci filme ce exprimă societatea 
în care trăiești, riscind să nu găsești produ- 
cător, fie să inventezi istorioare comerciale“. 
Mulţi tineri cineasti studiază in alte ţări, cu 
industrii cinematografice dezvoltate, dar 
odată întorși încearcă să pună de acord pro- 
fesia învățată cu subiectele şi personajele 
realităților de acasă. Argentinianul Subiela, 
de pildă, a avut șansa ca primul lui film să fie 
remarcat de Robert Redford și realizatorul a 
fost invitat cu o bursă în S.U.A., să studieze 
la Sundance institute, anume creat pentru a 
favoriza producţia filmelor independente. În- 
tors acasă, realizarea sa Ultimele imagini ale 
nautragiului, vădit influențată de Godard și 
Resnais, cu acea ambiguitate căutată între 
real și imaginar, între planul trăit si cel fanta- 
zat — e ancorată totuși, într-o zguduitoare 
realitate a Argentinei contemporane. Un scri- 
itor care se refugiază de obicei într-o lume 
imaginară (prilej de secvențe fantastic-poe- 
tice ori parodice) intiineste la un moment dat 
o fata dintr-o familie marginalizată. Îndrăgos- 
tit de tinăra prostituată, scriitorul va fi impli- 
cat brutal în destinele nefericitei familii. Un 
„estetism“ al unor imagini. desigur, dar reali- 
zatorul nu refuză nici privirea lucidă, amară, 
naturalistä pe alocuri a unei lumi de dezmoș- 
teniti ai soartei. Refugiul într-un univers fan- 
tastic — uneori chiar mai terifiant ca realita- 
tea 一 creează acest „cinematograf în transă“ 
cu secvenţe copleșitoare. Violente. De o fru- 
musete luxuriantä sau de o brutalitate crin- 


cenă. Obsedantá. Cum e imaginea sinistrá a: 


unui cap de țăran mexican atirnat de o ra- 
mura 一 coșmar care fi va urmări toată viata 
pe pictorul Goitia în căutarea adevărului. 


& Refugiu in erotism: 


Porcli de Cathal Black 


TOA 
ee 


imagine izvortá parcă din strania fantezie a 
lui Dali(am avut norocul de a intra într- o ex- 
poziţie i la Veneţia, in drum spre Pesaro): 
un tablou ce reprezenta două schelete — 
bărbat și femeie — co gre: de copac, cu- 
plu ce se caută parcă și dincolo de moarte... 


Dificultatea supraviețuirii 
A A A A NT E aere A a 


La antipod, realizate in maniera sec-docu- 
mentară, gen suită de interviuri pentru televi- 
ziune sau colaje de arhivă, se situează acele 
tulburătoare incursiuni în imediat sau istorie 
ce pot deveni si ele, pentru spectator, tot un 
coșmar cu. ochii deschiși. Cu un interes isto- 
ric $i profesional am urmărit cîteva asemenea 
documentare printre care radiografia — per- 
fecta ca selecție și montaj a imaginilor-re- 
member ale „cazului“ Peron şi Evitei Duarte. 
Explicatie socio-psihologică de mare compie- 
xitate și profunzime a motivelor care au favo- 
rizat ascensiunea acelui Hitler al Americii La- 
tine și a modului în care se pot fanatiza si in- 
șela masele prin slogan-uri nationalist-,de- 
mocratice“, Permis pentru a gindi de Edu- 
ardo Meilij a fost realizat in 1988, dupá multi 
ani de la căderea dictaturii. Un alt cutremurá- 
tor document al urmărilor altei dictaturi — de 
astá datá cea din Brazilia, a fost filmul Ce 
bine că te văd trăind! al Luciei Murat. „Psiha- 
naliza arată cum innebunesc oamenii si nu 
cum reușesc ei să supraviețuiască. Eu am în- 
cercat să fac un film al torturii, fără să arăt o 
singură scenă de zinena, ci doar incercind 
să explic, prin confesiunile corva foste deti- 
nute politice, cum se poate supraviețui cos- 
marului“. Conlocuitoarea mea, regizoarea fil- 
mului are 42 de ani, trei ani şi jumătate de in- 
chisoare sub dictatură, trei iuni de diabolică 
tortură fizică gi psihică, după care a paralizat 
si s-a afiat la un pas de moarte. „Cum te-ai 
salvat?“ o întreb pe această femeie fragilă, 
mignonă, frumoasă, care s-a întimplat să-mi 
fie vecină la proiecții. „După eliberare am fá- 
cut civa ani psihanaliză, apoi am descoperit 
cinematograful și televiziunea si am hotarit 
că trebuie să vorbesc în ae despre acest 
trecut.. Nu ca sá räscolesc rani dureroase — 
dintre care unele nevindecabile — ci ca sá 
arät omenirii cesa ce nu trebuie sá se mai re- 
pete niciodată“. Cele opt intervievate ce se 
confesează cu calm, fără patetism, sînt femei 
care, ca şi Lucia, au reușit sá isi redobin- 
dească liniștea, încrederea în oameni, au fa- 
milii, copii și protesii interesante. Ce bine că 
le văd trăindi 

Si tot un documentar — de astă dată des- 
pre tineri irlandezi emigrați — a fost capabil 
să sintetizeze. magistrai o întreagă stare de 
spirit: deruta, disperarea unei generaţii alun- 
gate de situația Irlandei artificial scindatá (ca 
Şi Germania pină Ru demult) și an într-o 
t une permanentä, exasperantä. Un drum 
care duce dumnezeu unde (ce titlu su- 
ad realizat de sociologul Alan Gilseman. 


e el, data viitoare. Alco 
15 


James 
man, cu avantajul cert al unei „gindiri tinere“ 
mai ales pe plan financiar gi cu tot asaitu! 
m asupra cetății Hollywood-ului, nu va 
schimba ul filmului american şi nici sta- 
tutul unei arte și industrii asediate de televi- 


Curios, stupid, oricum inedit, remedierea 
vine din cu totul altă parte, de unde nu te aş- 
tepti, fara nici o legáturá: din partea 
tribunalului (?1). Despre ce este vorba: în Sta- 


YA GONNA A 


ştie, Studiourile Columbia au 
fost arate in toamna trecută de 
Compania Sony. Acum, italianul 


Giancario , 
nului Louis B. Pen . Asttel, în luna iunie 
a 


s-a desfășurat Hills’ încă un 
episod din serialul vinzärli studiourilor 
— United Artists. 


Metro Goldwyn Mayer 

Actualul proprietar este Kirk Kerkorian, 
nepotul unui emigrant armean care a fă- 
cut o avere colosală în transporturile ae- 
riene, jocurile de noroc și cinematograf 
Niciodată nu a pretins că la Hollywood 
l-au atras mitul sau arta filmului. Primul 
său pas a fost să schimbe acțiunile com- 
paniei sale aeriene pe cele ale companiei 
Transamerica, deținătoarea studiourilor 
U.A. „Mi-am dat seama, deciara Kerko- 
rian, în octombrie 1968. în «Los Angeles 


Tranzacţii la 


tury Fox), australi 


Kerkorian renunţă la începutul acestui an 
la vînzare, spre a mai ingrá 
Reabilitarea sa se cifrează 


îs Ha 


2. 


Vivien Leigh si Clark Gable 
— cu adevärat nemuritori — 
in Pe aripile vintulul. 
Cît vor rezista, oare, 
noii idoli ai senzafiilor forte?... 


cauză micilor de săli și odată cu 

1 mic, Co intre mi 
temul ui Feat p i pro- 
ductie gi desfacere. in lumea filmului, aceasta 
decizie este cunoscutä, mai in glumä,mai in 
serios, sub numele de „hotärirea ta 
divort“. Si, chiar dacá in ti conservatoris- 
mul majorilór va o parte din terenul 


micşorează, încasările cresc iar în peisajul 
american industria de cinem rafe ia un 
avint necunoscut. Inițiativa lară și-a 
spus cuvîntul. Cit privește pe producătorii in- 
dependenți, modesti, temätori şi zgirciti, 
aceştia promovează libertatea de creație a re- 
gizorilor şi dreptul lor la experiment. Pină la 
proba contrarie. Un exemplu semnificativ, 
firma Mirisch, compania a trei frați, care în 
decursul a trei ani cistigä multe milioane de 
dolari cu acele „filme șoc“ cunoscute și 
publicului nostru: Unora le place jazzul 
(1950), West Side Story (1961) sau, mai re- 
cent, serialul de desen animat Pantera roz. 
e ia gustul riscului, aventura succesu- 


De ce scriu despre toate acestea? Evident, 
nu de dragul istoriei. Cinematografia noastră 


n 
criză), determinată de adaptarea filmului la 
economia de piață, singura în măsură să-i 
asigure notorietatea, succesul, prosperitatea. 
Unele măsuri recente de reformare a structu- 
rilor, mărirea numărului producătorilor de 
film, autonomia studiourilor etc. sînt salutare. 
intrigă, în schimb, concentrarea masivă de 
tip monopolist a reţelei cinematografice 
într-o singură Directie, cu simbol și fu 

nalitate de trust, respectiv centralizare, in fla- 


antă opoziție produc- 

. Experienţa unei mari cinematografii este 
cree ‘ind Un dor în eal rome 
nesc 


BUCUREŞTI- | 
LOS ANGELES 
SI INAPOI 


Secvenja 1 


Nu mi-as fi putut inchipui cá pe stradá sint 
atit de puţini oameni. Automobilele trec in vi- 
teză gi de aici ritmul trepidant pe care îl simți 
dacă îndrăznești o clipă de răgaz. Oamenii 
urcă și coboară (în) din mașinile lor si se fac 
nevăzuţi acolo unde au treabă. Panoramám 
încet de-a lungul trotuarului pinä descoperim 
o mamă cu un cărucior din care un copil pri- 
veste entuziasmat goana mecanică din jur 
Chipul copilului şi mașinile care trec. Chipul 
indiferent al mamei, preocupată probabil de 
probleme serioase, pe care parcă nici nu le 
observi de-atita grabă. Trece o bätrinä cu o ， 
plasă, zimbește copilului si salută, deși nu 
s-au cunoscut niciodată. În fata unui maga- 
zin ieftin, chipuri de muncitori mexicani si 
orientali, mulţumiţi de achiziţiile lor cu bani 
puţini. O clipă de linişte. Ne-apropiem încet 
de o bancă din staţia unde autobuzul oprește 
exact din sfert în sfert de oră. Un bätrin cos- 
teliv a afipit în bătaia unei palide raze de 
soare. Visează poate la locul unde se va pu- 
tea adăposti la noapte. Detaliu: mîinile lui cu 
degete lungi și murdare. Detaliu: coşul de 
gunoi de la capătul băncii, scormonit cu mi- 
gală. Mașini care trec. Chipuri de șoferi pri- 
vind înainte. Muzica aparatelor de radio pe 
unde ultrascurte. 

Seară. Lumini colorate care izbucnesc de 
peste tot. Intrările in magazine, restaurante si 
chiar cinematografe se mai animă cu oameni, 
acum parcă ceva mai putin grăbiţi. Unul 
aruncă jenat ţigara. Nicăieri nu mai e de 
bon-ton să fumezi. Altul priveşte zimbind 
ceasul; ea întirzie dar va veni. Doi copii colo-. 
rati trec cu bicicletele şi se opresc o clipă 
privind cu ochii mari dincolo de ferestrele 
restaurantului franțuzesc la intrarea căruia ci- 
teva cupluri așteaptă docile o masă liberă. 

În fata, în spate, oriunde în jur, palpită re- 
clame luminoase. Acolo, luminile feerice ale 
intrării la „Doroty Chandler Pavillion“. De mai 
bine de un an fine afisul spectacolul cu 
„Phantom of the Opera“. Oameni eleganti, 
după ultima linie a modei, se inghesuie sá 
plingá dramatic la tragedia fantomei indrä- 
gostite de prima solistá a Operei. les de la 
spectacol stergindu-si ultimele lacrimi si se 
indreaptá spre parcarea imensá de unde por- 
nesc motorizati cátre casele lor cu speranta 
că autostrada nu-i atît de aglomerată încît 
să-i intirzie prea mult. 

Din goana mașinii abia dacă mai vezi chi- 
purile dubioase de pe străzi, prostituatele 
zimbind lasciv, homosexualii feminizati sfi- 
dind neintelegerea celor din jur, si altele, si 
altele, si altele. : 

Un cadru lung gi static. Noapte luminatá de 
aceleași reclame multicolore. Mașini care 
trec ambalind motorul. Restul e tăcere. 


Secvența 2 


În casa cu cel puţin trei dormitoare a ame 
ricanului mediu se aude doar zgomotul tele 
vizorului aprins. Travling lung. În bucătărie, 
mama pregătește agale cina. În camera lor, 
copiii pregătesc lecţiile. Pe uşă intră tată! 
obosit. Își sărută soția si copiii. Chipul lui. E 
bucuros că e în sfirșit acasă. Își ia papucii şi 


Din însemnările 
. lui Alexandru Tatos 


Urmare din pag. 11 


23 august 1989: „Mult stimatul tov. Duiea 
De a Adică, A ajune să ceată fetelor. de 
a e a is pentru distri 

‚Ye. Mă mir că 


talitatea care o are despre profesia noas- 
tră. Bine că-l vol spune toate acestea 
şi multe oral sau în scris. Știu ce-mi 


trece să verifice lecţiile copiilor. Mama pin- 
deste de după usa ca să intervină prompt. Nu 
e nevoie. Copiii își ascultă serioși tatăl. El le 
explică simplu si calm. Se așează apoi la 
masă. Destingi, fericiți. Fiecare povesteşte ce 
a mai patit, ce se mai aude. O familie fericită. 
Prim planuri. Chipuri luminoase. 

Contraplan. De atita întuneric si mizerie, 
aparatul nu distinge nimic. 


Secvența 3 


Copiii s-au culcat. Chipuri obosite, dar lu- 
minoase. În sufragerie părinţii, în fotoliu, 
schimbă canalele televizorului. Montaj rapid. 
Președintele Bush. Janet Jackson. Reclamă 


pentru un hamburger. Ninge, ca niciodată, în 
San Francisco. Secventá din Oh, Lucky Man 
de Lindsay Anderson. Reclamá pentru To- 
yota. Demonstraţie antiguvernamentalä in 
România, la Timişoara. O fază dintr-un meci 
de hochei. Reclamă pentru fulgi de porumb, 
Madonna. O poantă cu Arsenio Hall. Alegeri 
în Nicaragua. Generalul Noriega încă mai 
zimbeste. Reclamă pentru investiţii. Gorba- 
ciov ales președinte. Un membru al guvernu- 
lui israelian parcă ar vrea un dialog cu pales- 
tinienii. Eric Clapton. Reclamă pentru Ford. 
Miliardarul Donald Trump divorțează pentru 
un fotomodel. Colombo. Independenţa Litua- 
niei. Greva şoferilor de la „Greyhound“. Re- 


grafiei, nu se va mai pune problema lu- 
crez. Ceea ce, poate nici nu mă sperie. In ac- 
tuala condiție și conjunctură, de mult imi 
propusesem să nu mal lucrez.“ 

27 august 1989: „Am avut ieri o discuţie cu 


prea marcat de sistem. A rămas să aleg între 
Pislaru și Andrei Finţi.“ 

septembrie 1989: „Astăzi incep filmările 
ine are dreptate? Deci, să-mi urez suc- 
, sá am noroc, să 


5 
fou 


lic- 

, toată tracasarea la care am fost 
-a făcut să-mi treacă orice chef [...] 
spun: , cu ani în urmă, că dacă de 
dată cind începi un film, nu ai aceeași 
şi fervoare ca la debut, înseamnă că 
artist obosit și terminat. Nu știu dacă 
pot considera 


an 
TE 
7 
H 
> 
5 
5 
$ 
E 
= 


sui 


3 


p 


Bact 


Elisabeth McGovern in Povestea menajerei 


SPONDENTA 


CORE 


de Volker Schlondorff, 
scenariul Harold Pinter 


@ Anjelica Huston: 
‘gi Martin Landau 


oh și delicte 
"de. Woody Allen 


clamä pentru Pepsi. Cadre din ce in ce mai 
scurte. Secventá din — și soapie de 
lamă. 


Bergman. Phil Collins. . Baschet 
profesionist. Droguri. Helmuth Kohl. Miami 
Vice. Panama. Oliver Stone și Ron Kovic. Re- 
clamá. Nadia. Reclamă. Nicaragua. Hochei. 
Panama. Reclamă. România. SIDA. Gorba- 
ciov. Reclamă. Bush. Reclamă. Baseball. Re- 
clamá. În sfirsit, finalul serialului Roseanne. 

Părinţii au adormit în fotolii. Televizorul se 
stinge automat. Liniste. Panoramăm prin 
casa. De-afară, zgomotul elicopterelor care, 
împotriva voinței cetățenilor, imprástie o sub- 
stan{a chimică pentru distrugerea insectelor 
dăunătoare. 


lufille sá le aduc un surplus de caracterizare 
şi să estompez inadvertentele [...] Să vedem 
cum 0 să se lege. Dar, ceea ce sint absolut 
sigur, e că nu va fl un flim pe gustul mult sti- 
matului tov. Dulea [...] se va ajunge, probabil, 
la un mare scandal. Dar, nu mai am nimic de 
pierdut.“ 

9 noiembrie 1989: „Am încheiat fiimările... 
De acum inainte incepe o altă etapă, la capä- 
tul căreia vol trage linie și voi constata cit am 
reugit din ceea ce mi-am propus. Cite ceva 
cred c-am tăcut, i s-ar putea ca sentimen- 
tul de mulțumire să surviná din realizarea in 
sine a unor secvenje. Totul depinde, aga cum 
am mal spus, de „calapod“. De acum inainte 


legăroiu | meh ner Sr Amen 
“St a a cu ma- 
toned, mā pune pe ginduri. tisind la o 
parte faptul că are o adevărată voluptate anti- 
cipind scandalurlie cu Dulea [...] dar ridica- 
nete Pre aaa mi se pare 
exageratä.“. To sint tot mai convins că 

mare scandal interesant de 


Secvența 4 


În întunericul sălii de cinema rămine doar 
să te impresioneze sunetul quadrofonic. Ve- 
detele se perindă pe ecran în filme mai mult 
sau mai putin semnificative. in unele recu- 
noști secvențele anterioare. Altele incearcă 
să te ducă cu gîndul mai departe Unele nu 
te impresionează cu nimic. Chipul spectato- 
rului care nu e indiferent la ceea ce se intim- 
plă în jurul lui pare nemulțumit. Sau sceptic. 
Chipu! spectatorului obișnuit pare împăcat, 
mestecind cu nesat popcorns. 

Panoramic printre afise. Regizori cu re- 
nume. Costa Gavras. Koncealovski. Schlön- 
dorff. Peter Weir. Scorsese. Coppola. Woody 
Allen. Flashuri scurte din filme, Hipersexuali- 


| tate în The Handmaid's Tale (Povestea mena- 
ierei) de Schlöndorft, acomprehensiune in 


episodul Life Lessons (Lecţii de viață) de 
Scorsese, suspens poliţist, naiv piná-n final, 
în Tango Cash de Koncealovski, sacrali- 
zare melodramatică în Field of Dreams (Cim- 
pia visurilor) de Phil- Alden Robinson, solem- 
nitate fără conţinut în Revenge (Răzbunare) 
de Tony Scott. 

Din: montajul rapid, ajungem să distingem 
numai titluri şi nume. Detaliu. Cadru lung. 
Born on the Fourth of July (Născut la patru 
lulle) de Oliver Stone, pe un scenariu de Ron 
Kovic, cu Tom Cruise în rolul principal. in- 
läntuiri. Războiul din Vietnam, tineri mutilati, 
constiinfe mutilate, violenfä, omenie, solidari- 
tate, cärucior de invalid, masinä de scris, 
pian, chipuri de oameni care au trecut ano- 
nimi, prin istorie. Stop cadru. 


Secvența 5 


Bucureștiul asa cum l-am lăsat cu două 
luni în urmă. Miscäri de aparat. Cadre de 
căutare. Fondul sonor al deselor manifestații 
din Piaţa Victoriei. Din ce în ce mai aproape 
un personaj singuratic. Are blugi noi, origi- 
nali. Poartă un tricou cu „Champion USA". 
Ochelari de soare închiși, legaţi de git cu un 
Șnur colorat. Bascheti „Nike“. 

Prim plan. Dezorientare. Nesigurantá. 
Neincredere. 

Ne-ntoarce spatele si intrá intr-o salá de ci- 
nematograf. Panoramic in sus. Citim titlul, 
din ce in ce mai aproape: Cáinta. Stirsit, 


Tudor PETRUT 


一 一 一 


juorez liber yl sá fac la filmare cam ceea co 
vreau. De data aceasta, șansa mea s-a numit- 
Cristina Corciovescu, care m-a ajutat foarte 
mult... „Cercul se stringe, iar dacă nu se va 
schimba ceva, cel puţin unul ca mine nu va 
mai putea face nimic“, 

31 decembrie 1989: „Cum a ieșit? Nu știu. 
Pentru că din pricina stării generale, a tutu- 
ror obstacolelor pe care le-am avui de trecut 
precum și a resurselor mele interioare, nu am 
reușit nici o secundă să mă „apropii“ de ei, 
să-l introduc în sufletul meu. Bánuiesc, cu 
unele mici corective, că filmu! nu má va face 
de ris, chiar în noul context.“ Alexandru Ta- 
tos a reușit, indiferent cit I-a costat, să rá- 
mină pină-n ultima clipă credincios unei pro- 
fesiuni de credință, pe care o găsea expri- 
mată, într-un fel sau altul, în toți cei 17 ani pe 
care-i parcurg însemnările sale din zori de zi. 

2 de 


ra ge oer cae 
tregiile timpului pe care-i tr sint ferm 
hotárt să nu abdic.“ 

Dacă a fost sau nu așa, urmează să jude- 
cati dumneavoastră, spectatorii. Mărturii au 
rămas, desi ei nu mai este, filmele sale... 


17 


torul „Paradoxului actorului“, De- 
iderot. 


nis Di 

Cind pomenește de multiplele 
fațete ale actorului 一 spune in- 
aer eg — Gassman 
am pe pe 
care l-a citit şi-i mereu 


2 
5 
$? 


: Asta aga e, acto 


全 
2. 
E 
y 
23 
ge 
3 


genera 
idioţi. Bineînţeles, cu pr 


i 

£ 

El 

» 

i 

S 
H 
ose 


H 
y 
3 
E 
J 


; 
; 
i 
si 
i 


Daryl să aibă suflet, ci doar un gol în 
i nah care primească pe al altora. 
syma AA io Ann prie- 

i nu S , n-au 
pipe A 3 teni, nu PR iret acele e: 

> care 

> Robert pun alături de spiritele înalte. 
nu știu ce înseamnă plăcerea al- 

Vu W Oe e ae 
ú în Vulturii : e in aces- 
„Oglindă, oglinjoara mea... tei meserii. Femelle au calități in- 
(Vera Sotnikova) legali i gg £ demenţă, minciună 


realizatorul declara că închină 

Lelouch acest film celor trei copii ai săi 

și lelouchismele „Cu Care reuşesc. să comunic mai 

bine prin intermediul filmelor pe 

care le fac decit prin discuţiile co- 

franceze se bucură, tidiene“. Mai spune Lelouch: „E 

în clipa de față, de un succes ee, A ca si 

demn de invidiat ultima realizare reușească un . Orice nou film 

semnată de Claude Lelouch care nu reprezintá, de fapt, decit o no- 

poartă titlu! Zile... şi luni (dar tot tatie prin care consemnezi ceea 

despre un bärbat si o femeie este ce ai învățat în filmul precedent“. 
vorba). Este — se spune — o Se mai afirmă gi se scoate 


în 
saga sentimentală, dulce-amará. evidenţă această caracteristică şi 
„Stilul ful Lelouch — mai remarcă anume că filmele lui Lelouch ar 
unii comentatori — este aici la ze- avea datele unui foileton popular 
nitul său“. Gerard Lanvin și Annie deoar 

Girardot sint în fruntea distribu- ele 


Michele Placido 
(mai e nevoie 
să amintim 


„Paradoxurile“ lui Vittorio Gassman 
aici împreună cu Catherine Zeta-Jones 
în filmul lui De Broca, 1001 de nopţi) 


POSTER 
Un succes 
5 » e 
feasi priviri expresive şi aceeași la începutul secolului al XXI-lea, al anului: '89: 
code barri la = iar u. od ee any: = Delincventii. 
tori, spontaneitate je scump cinci. Si, in sfirsit, un ultim plan, 1 luril inch ; 
lui h. deocamdată: Mizerabllli cu Bel: n rolurile principale: 
Ultimul film, acest Zile... și luni mondo într-unul din rolurile prin- Kylie Minogue (debut) 
a fost realizat în 31 de zile. cipale. şi Charlie Schlatter 
„Aceasta — spune el — pentru că 
nu-mi place să lungesc treaba și (pag. 12) 
am Neg g planuri in cap“. Fanu Gassman 
le ar fi cam acestea: un muzical 
care va purta titlul Povestea cea Valeria Golino 
frumoasă cu Liza Minnelli in rolul a deţinut 
principal, film pe care iși propune Pe rile franceze se află în | im tant 
să-l încheie tot in acest an; apoi fază finală filmul lui Phillippe De un ro por 
un film despre care Lelouch fine Broca intitulat 1001 de nopți şi în în filmul Rain Man, 
să afirme că va fi cu siguranţă cei care rolul marinarului Sindbad p al 12-lea 
mai lung din istoria cinematogra- este deținut de Vittorio Gassman. 
fului. Povestea se va desfășura pe Neputind să-i ia un interviu in în cariera ei 
o perioadă de zece ani, urmărind timpul filmărilor gi în nici una din (pag. 13) 
A existenţială a unor oa- pauze, un ziarist de la „Paris 


meni — cinci bărbaţi şi femei. Fi- Match“ și-a imaginat un interviu 
nalul acestei naratiuni se va situa opel twat 


plicticos decit fidelitatea fata 
chiar de le idei? 


siv, spontaneitate şi mă 
face să uit cR de plicticoasă poate 
fi munca actorului. 


D.: Și ce planuri aveți? 
G.: S-a făcut tirziu și hai la 
masă. 


La cincizeci și doi de 
ani 


Jane Fonda nu numai că arată 
astăzi ca la treizeci de ani, dar ea 
își păstrează toată combativitatea 
și prezența nu numai pe ecran ci 
si în societate. la parte, cu tot 
temperamentul ei, la dezbateri pe 
teme felurite, este initiatoarea 
unei metode de gimnastică (,ae- 
robic") care i-a prilejuit publica- 
rea unei cărți best-seller. 

Jane Fonda a apărut recent în 
filmul lui Martin Ritt intitulat Stan- 
ley și iris. Este povestea unei 
muncitoare văduve care într-o 


experiență foarte solitară“. 
Spre sfirsitul anului, Jane 


nam. 


„Japonia — duşmana 
meal“ 


Max, dragostea mea o 
aventură sentimentală în care 
eroul principal este un cimpan- 
zeu. De astă dată, iure dal a 
pune Oshima n-ar fi decit o intil- 


De ce nu mai face Nagisa O- 
shima film în Japonia și preferă 
să turneze în Franța sau Statele 
Unite? „Pentru că — răspunde ei 
— nu mai e nimici 
filmat în Japonia! 
război japonezii vroiau .sá inte- 
a cauzele infringerii lor și se 


moasă, imprimată 
întrebării pe care . As- 
ar ape şi-o puneau 


Oshima, care nu se află la 
prima lui provocare, adaugă: „Ja- 
ponia îmi este dușmană din totde- 


dividualism a 


M-am gindit să mă sinucid, dar 
inä la urmă m-am decis să lupt 


— sistemului japonez, 
prin filmele mele.“ Toate as- 


el îşi - primește 


e 


t 


O voce pe adresa speran 


ROCK e FILM e ROCK e FILM e ROCK e FILM 


Ştiam eu că „nu e de El“ — dar mai sin- 
tem si noi... În sfirgit: într-o duminică 一 după 
interviul din Expres cu Geo Mihăiţă — a 


apărut gi caseta trimisă de la Los Angeles 
unde face primii pași pe calea succesului. Un 
interviu TV la rubrica impact cu o doamnă 
Jane, vioaie i entuziastă gazdă a rubricii 
— unde Corina cintä, se destăinuie, și iar 
cintä. Nu așa cum eram obișnuiți cu ea, ci 
mai plebee, mai om de rind, mai putin dese- 
natá de Florica Cordescu si mai mult pictată 
de Renoir — dar — culmea! — într-un trening 
cu modele de cărți de joc și inscripția „Los 
Angeles“ pe umăr... Nu este stilul ei. Se pare 
că este stilul mediului în care intră sau a in- 


unor amoruri neimplinite, sau dorite, sau 
doar visate... Nu scinteieri reținute ale patimii 
rafinate și ale inteligenţei, ci doar un dram de 
duioşie românească, un dram, sá le ajungă, 
și să le facă să mai vrea să asculte si altă- 


s personaj predestinat 
tragic, pentru că este prea lucidă ca să nu 


in 
mos Ene — sau babä Ene — spunind povesti 


ichael Jackson: 1,62 m; näscut la 
29 august 1958 
Prince Roger Nelson: 1,57 m; náscut la 7 
iunie 1958. 


dolari in urma video-clip-ului „Thriller“. Un 
record care párea imbatabil, dacá Prince n-ar 
fi aceastá sumá fabuloasá — cu 71 
milioane — cu filmul muzical turnat dupá al- 
bumul său „Purple rain“. Tot el este autorul 
muzicii filmului Batman (Omul-liliac) 一 cu 
Kim Basinger si Jack Nicholson, iar melodia 
„Batdance“ face, cum s-ar spune, furori. 
Născuţi amindoi în vara lui 1958, în familii 
numeroase (Mic 
Prince — 7), afișează aversiune pen- 
tru interviuri. Michael declară: „Voi da inter- 
viuri doar cînd presa va înceta să mai bir- 
feascá pe socoteala mea”. CR despre Prince, 
el a dat unul singur, în 1979, unui post de ra- 


hael are 6 fraţi si surori, 


un șoc pentru spectatorul căruia i se adre- 
sează, pentru că lumea, unde mitul de bază 
este succesul, îndrăznește să vorbească 


frumuseţilor gen Marilyn Monroe și Brigitte 
Bardot, iar eu nu eram, nu puteam fi așa. 
Atunci nu era vremea unei Meryl Streep, ca 
acum“. Lucru din care înțelegem perfect cît 
de bine, cu cîtă onestitate își cunoaște ea 
lungul nasului. 

Este de fapt tipul ideal de șansonetistă, 
care n-a avut niciodată șansonete și cîntă pur 
și simplu muzică de dans așa, de parc-ar fi 

sonete. N-a avut un rol principal într-un 
ilm ca lumea, dintr-alea la care te duci ca să 
te gindești și „să a db banii tăi”. Am 
văzut în cursul toamnei trecute, în ajun de 
Anul Nou, un film visat frumos şi ratat 
printr-o coproducție cu capete de afiș mon- 
diale: Miss Arizona. „Marea“ Hanna 
Schygulla era diformă, incoloră, ștearsă și 
fără temperament. Cu Corina, filmul ar fi pu- 
tut ajunge o capodoperă. Am și scris asta — 
mi s-a și tăiat afirmaţia, sub pretextul că nu 
ne amestecăm noi în distribuțiile făcute de 
regizorii străini — era vorba de maghiarul 
Sandor Pal. Acum cheva săptămini puteam 
să scriu ce „remake“ fenomenal ar putea — 
sau ar fi putut face cu 10 ani în urmă Nikita 
Mihalkov din Ninocika lui Lubitsch,. cu 
Liudmila Gurcenko și Jean-Claude ile! a 
— deținute de Garbo și Melwyn - 
glas... 

Am visat și visez încă pentru Corina un rol 
de cintäreatä, într-un film cu acțiunea în anii 
începutului războiului, care schimbă actele gi 
identitatea cu fosta colegă de Conservator, 
Szilagyi Enikó... Cine ştie, poate și ea ne va 
trimite o casetá de la Paris... 

Nu vreau sá le chem acasä. Vor veni totusi, 

mäcar rol-douä. Dar Co- 


dio particular din Minneapolis si atunci a ple- 
cat bombänind: „Mä intreb ce dracu' caut eu 
aici“. Dar ambii au aceeași grijă pentru ima- 

despre ei. 


ciul și | gust. (Și totuși, una din uiti- 
mele lui prietene este nici mai mult, nici mai 
putin, decit superba Kim Basinger). 

Unul spune „All you need is love”, celălalt: 
„All you need is sex”. Michael Jackson este 
un ecologist, iubeste blindele lama, dar gi pe 
boa constrictor, detestá violenta (cu toate cä 
in unele clip-uri trage cu mitraliera), nu fu- 
meazá, nu bea, poartá veste cu brandenbur- 


uri... 
s Prince sfidează. Pe scenă se exhibă in mi- 
ciora- ' 


ni-slip din piele neagră, portjartier, 
pi-rejea, cämasä din dantelá, descheiatä piná 
la centură. Ca si Michael Jackson, își re- 
neagá rasa, pretinzindu-se metis. Prince ur- 
meazá sfatul Bun. säu manager: „Arun- 
cind välul echivocului se va vorbi despre 
tine“... 


Un Peter Pan nebun după Un 
muzică rock (Michael Jackson) 


Protejaţi de lumea exterioară printr-o 
„Curte“ respectuoasă, s-au im datorită 
unui talent remarcabil. Prince cintă la 20 de 
instrumente, Michael este un tot atît de stră- 
vo ped ale ca si muzician. Totu ar fi > 
t apropie pe , ae 
munca lor, dar totul îi separă. Cei e 
ganţi“ sînt — într-un fel — fraţi vrájmagi. Fie- 
care este nogami celuilalt $i nu se gindeste 
decit cum să-l eclipseze pe celălalt. 
Războiul oficial s-a declanşat într-o seară, 
cînd Prince a asistat la un concert al lui Mi- 
chael Jackson. Introdus în culise, după spec- 


tacol, „oaspetele“ îl copleseste Jackson 
cu sarcasme și comentarii perfide 

show-ului. indignat, Michael păr „in- 
gul". Prince — protejat de Big Chick, un fost 
jucător de catch, care îi este trup și 
suflet și doarme noaptea la ușa camerei lui 
— se urcă în Cadillac-ul său violet și, ajuns 


acasă, telefonează managerului său: „Plecăm 
în turneu. Vreau să-l ridiculizez pe acest Jac- 
kson”. Scopul său: să dea patru concerte 
acolo unde Michaei Jackson dăduse trei. 
Traversarea Statelor Unite a fost pentru 
Prince un mars triumfal. Micutul star violet. 
(culoarea sa preferată) a cistigat pariul, cîn- 
tind în fața unor mulțimi impresionate şi... 


im, ante. 
anii '60, liceenii dezbăteau o problemă 
„importantissimă”: cine va cistiga: Beatles 
sau Rolling Stones? 
Astäzi, in aceleasi licee, dezbaterile conti- 
nuä: Prince sau Michael Jackson? 


Doina STĂNESCU 


„prinţ“ al rock-ului; 


Prince 


TELE ȘI CINEMATECA 


Noul 
şi capriciile memoriei 


roman 


ANUL TRECUT 
LA MARIENBAD 


ărturisesc că, atunci cind — acum aproape 
două decenii — am văzut Anul trecut la Marienbad, străluci- 
rea halucinantă a contribuţiei lui Alain Resnais la constitui- 
rea acestei capodopere cinematografice m-a împiedicat să 
disting cît anume datorează filmul celorlalte componente ale 
sale 一 eclipsate, inghitite, asimilate de către regie: scena- 
riul, scenografia, imaginea si, nu în cele din urmă, muzica. 
Abia acum, revăzindu-l după atita amar de vreme, am desco- 
perit: că ceea ce socoteam atunci a fi meritul exclusiv al 
compoziției regizorale este în realitate focalizarea inspirată a 
reverberatillor unor „muzici“ independente, într-o orchestra- 
tie regizorală cu o personalitate — cred eu — unică în isto- 
ria celei de-a șaptea arte. Inti și-ntii superba muzică a textu- 
lui zámistit de pana unui scriitor cu farmecul și originalitatea 
lui Alain Robbe-Grillet; apoi, aceea de egal calibru a decoru- 
rilor alese (de cine oare? nu cumva de Resnais însuşi?) cu 
un rar simţ al plasticitátii și expresivitátil; tot astfel, muzica 
imagini magicului ochi al aparatului de filmat, dezvăluind 
unghiuri Si mișcări de inepuizabilă fantezie; in fine, muzica... 
muzicii însăși — o stranie improvizație continuă la orgă, in- 
treruptä, doar de două ori, in chip de „cortină între acte“, 
prin foarte scurte pasaje orchestrale, violent contrastante ca 
stare și semnificație. 

Barocul sonoritatilor instrumentului ales de către Francis 
Seyrig pentru această neobișnuită şi fascinantă partitură de 
film, corelat cu barocul somptuos al decorurilor; artificialul 
voit al raportării discursului sonor (nu numai al aceluia cin- 
tat, ci și al celui vorbit) la discursul vizual (culminind în 
două momente antologice, unde prezența orgii isi transferä 
emotionant rolul din categoria convenției în aceea a absur- 
dului), proiectat pe artificialul de esenţă teatrală al scenei şi, 
deopotrivă, al salonului; corespondenţa între liniile frinte ale 


(Anul trecut la Marienbad de 


Alain Resnais cu Delphine Seyrig 


si Giorgio Albertazzi). 


desenului organistic și frinturile de conversații ce i se 
suprapun; sau între ornamentatia monologului instrumental 
și aceea a detaliilor de decor asupra cărora privirea obiecti- 
vului zäboveste adesea; sau între geometria perfectă a gale- 
riilor si aleilor, statuilor si boschetelor, coloanelor si scărilor, 
fintînilor şi draperiilor (printre care aparatul evoluează cu 
precizie și graţie de balerin) și structura armonioasă, fermă, 
> e. a unei muzici de aparentă libertate absolută... lată tot 
atitea elemente ale acestei scriituri de tip contrapunctic pe 
cara regizorul nu face decit sá o orchestreze de-a lungul 
unui excurs fantastic, unde capriciiie memoriei capátá re- 
flexe onirice, într-un sisific efort de (re)constituire pentru un 
viitor continuu a trecutului iremediabil pierdut. 

Îndatorat, desigur, scenariului, scenografiei, imaginii și — 


categoric, nu în ultimul rînd — muzicii, Resnais rämine cu, 


toate acestea sublim. 
Luminița VARTOLOMEI 


Alain Robbe-Grillet despre colaborarea 
cu Alain Resnais: gasi 
„Cunosteam opera lui Resnais, îi admi- 
ram compoziția extrem de voluntară și 
concertată, riguroasă, fără o excesivă grijă 
de a place. Recunosteam în ea propriile 
mele eforturi către o soliditate puţin cere- 
monioasă, o anumită lentoare, un sens da- 
torat „teatralului“, citeodatä aceasta fixi- 
tate a atitudinilor, rigiditate a gesturilor, a 
cuvintelor, a decorului, care te fac in ace- 
lași timp sá te gindesti la o statuie si la 
operă. In sfirsit, recunosteam aici tentativa 
de a construi un spaţiu si un timp pur 
mental - acelea ale visului poate, unde 
memoria, cea a oricărei vieţi afective - nu 
se ocupă prea mult de inlänfuirile tradifio- 
nale ale cauzalitäfii, nici de o cronologie 
absolută a anecdotei.“ 
a 


@ timpul, trăirii, timpul visării? 


MUZICA 


Noul val 


si dragostea 


In 1907, la Paris, Jules, venit de undeva din Eu- 
ropa centrală și Jim, un francez, se intilnesc. si între 
ei se leagă o prietenie pe viaţă si pe moarte. Amindoi 
sint scriitori: Autorul romanului „Jules et Jim“, Hen- 
ri-Pierre Roche, nu ne vorbește despre operele lor ci 
doar despre femeile din viaţa lor, căci în viata lor se 
petrec multe lucruri minunate, pe care le trăiește fie- 
care de unul singur, dar toate și le împărtăşesc, pen- 


tru că și Jules și Jim nu doresc altceva decit să-și 
fericească prietenul, 

Astfel, descoperim și adevăratul subiect al cărții: 
prietenia dintre Jules și Jim din care redăm mai jos 
un fragment din. capitolul intitulat „Pijamaua albă. În 
țara lui Hamlet“: 


SY reintiinise pe Jules în orașul lui de baștină. S-au re- 
găsit deodată descoperindu-și timpul: acela a! lor, şi 
numai al lor, si nimic altceva. Lui Jim i-ar fi fost cu ne- 
putință să mărturisească ce anume însemnase Jules 
pentru el. Cindva li se spunea don Quijotte și Sancho 
Panca. Singur acum, cu Jules, așa cum fusese cîndva 

şi Kathe, timpul dispărea pentru el. De cite ori se afla cu 
Jules, se putea bucura chiar si de niște fleacuri. Se minuna 
de pildă de figärile lui de foi, mai grozave ca ale sale. Din 
prima clipă in care se cunoscuseră, Jules avea să- învețe 
mereu cite ceva fără ca măcar el să bage de seamă. 

Jules se pricepea sá incropeascá poeme pentru marii zei 
hinduşi. Pe urmă a venit vorba și de Kathe: se temuse că 
vrea să se sinucidă pentru că isi cumpărase un revolver și 
luase obiceiul să tot spună: „Cutare s-a sinucis“. Ca și cînd 
„cutare murise de holeră“. Pentru ea sinuciderea devenise o 
făptură căreia nu i te poți impotrivi și care s-a ivit ca sá te ia 
cu ea. Kathe ştia prea bine că Jim venise şi că Jules se intil- 
nea cu el și îi bb re să petreacă un anumit timp cu Jim. 
Nu trebuia ca Jules, aflat la el acasă, să-și schimbe obiceiu- 
rile. Într-una din zile, Jules i-a transmis lui Jim invitaţia fă- 
cută de Kathe ca să ia ceaiul impreună cu ei. În drum , Jim 
se întrebase în sinea lui, dacă nu cumva poposise acolo toc- 
mai ca s-o revadă. Și şi-a răspuns tot el că nu. O găsise mo- 
horita de parcă ar fi fost văduvă. Avea „un zimbet de 
moartă“, cum se exprimase ea într-o zi. Părea maturizată, 
avea un aer de convalescentă și abia se mișca. 

După ceai, Kathe l-a însoţit pe Jim în biroul cel mare al lui 
Jules și i-a spus: „Am venit aici astă-iarnă, de una singură, și 
mi te-am închipuit în biroul ăsta. Am ochit și am tras. Gion- 
jul a lovit lemnul, aici, şi s-a oprit acolo în perete“. Si spu- 
nindu-i asta, i-a arătat cele două urme lăsate. Jules n-a scos 
o vorbă, Kathe a avut apoi un gest de lehamite si i-a adresat 
rugămintea ca a doua zi să meargă impreună cu ei.sá se 
plimbe ia lacul din apropiere. l-a spus femeii din casă: „Im- 
pachetează-mi pijamaua cea albă de mătase“. Si cit a fost 
ziua de lungă, Jim i-a purtat gar bine legat cu sfoará. 
Se intreba ce rol o sá joace el dar dupá un timp nu s-a mai 
gindit nici la asta. S-au plimbat tácuti pe potecile dintre co- 
paci. Mergeau ca după mort. Jim simțea că ea pune ceva ¡a 
cale. Acum, se împăca 'de minune cu Jules și se recăsători- 
seră. Părea foarte stäpinitä, dar cînd Juies a luat bilete de 
tren, a ridicat pentru prima oară ochii spre el, spunindu-i: 

— Nici nu-ți închipui tu ce-ai distrus... 

Jim tocmai dăduse să spună ceva dar și-a luat seama. 
S-au urcat tustrei în trenulet si au poposit pe malul lacului 
ascuns între colinele împădurite, apucind-o pe cărările între- 
tăiate de rădăcini groase... 9 


AA 


Filme pentru 


Montreal 


. (Urmare din pag. 4) 


Sátucul meu de Jiri 
a romá- 

neascá Pádureanca de 
Nicolae Márgineanu. 
Acum dol ani fi lacob 
os na ge ory 
prezent „Ci- 
nematograful de azi și de 
miine“. După evenimen- 
tele care au avut loc In ul- 
timele luni în Europa de 
Eat, am hotărit ca la ediția 
de anul acesta sá mai 
adăugăm o secțiune, 


in . Vor ee 
y R.D.G,, 

Cehoslavacie, Arge 

nein i 


Rep.: Ati selectionat deja 
filme romänesti pentru 
aceastá sectiune? 


20 


D.C.: Încă nu am făcut se- 
lecţia definitivă, dar am in 
Reconstituirea de 
Lucian Pintilie si Faleze 
de nisip de Dan Pita. 


Rep.: Ati putea sá ne spu- 
neti ce filme din producția 
recentá v-au atras atentia? 
D.C.: Am remarcat ca 
foarte interesante flimele 
Drumet in calea lupilor de 
Constantin Vaeni, Cine 
are dreptate? de Alexan- 
dru Tatos și Cei care plä- 
tesc cu viata de Serban 
arinescu. Dintre pelicu- 
tele de animaţie voi pro- 
pune pentru secțiunea 
competitivă Tocirea de 
Radu ne şi Fiind 
băiet, păduri cutreieram 
de ion Manea. 
Rep.: Doamnă Cauchard, 
v-aş ruga să-mi raspundeti 
în încheiere la o întrebare 
căreia multi îi caută räs- 
puns: se poate anticipa 
evoluţia cinematografiilor 
din țările de Est? 


D.C.:Sigur că evoluția de- 
pinde in primul rind de 


orientarea din fiecare țară. 
Aş semnala insă un teno- 
men pe care l-am consta- 
tat cu are în două 


vizitat de curind, Ungaria 
şi Polonia. Cred că trece- 


sălile de cinema sit con- . 


ceslonate unor companii 
străine, aga cum s-a intim- 
plat în cele două țări de 
care aminteam, se pot 
pierde spectatorii flimelor 
mer file „e peri 
producţiilor proprii este 
periculoasă. Es cred cä, 
dacä vor sä pästreze un 
anume fic cultural, 
aceste {ari care trălesc 
acum mari schimbări, tre- 


bule să aplice o protecție 
ee natlo- 


Revansa Disney 


(Urmare . din pag. 7) 


staliniste (premiul special al juriului pentru 
cel mai bun film pop e 


Prezenţa maeștrilor 


Cu totul remarcabilă a fost prezența maeș- 
trilor la această ediție a festivalului de la Za- 
greb! Cunoscutul realizator englez John Ha- 
las a fost premiat aici pentru întreaga activi- 
tate. Pentru „extraordinara contribuţie la dez- 
voltarea filmului de animaţie“, cum preci- 
zează motivația juriului. Producător, regizor, 
desenator, profesor, scriitor, Halas a luptat 
de-a lungul întregii sale cariere pentru cuce- 
rirea unor noi posibilități de expresie pentru 
„arta a opta”. Stăpin pe animația clasică (cel 
mai grăitor argument este admirabilul pam- 
fiet antitotalitar Ferma Te ei a fost 
unul dintre primii regizori dispugi sá experi- 
menteze mijloacele computerului. Filmele din 
paper yo orioa Aan al sera 
at ea multiplelor reoc $ 

perdele cu marii m. ne-a fost pe. ar 
ită şi de „Retrospectiva filmului gaman de 
la primele incercări din 1910, pinä in prezent. 


Un lucru semnificativ in perspectiva modifi- 
cárilor hărților politice ale Europei: pentru 


` prima oară sint prezentate în aceeași retro- 


spectivá filme din Germania de Vest gi de 
Est. Punctul forte s-a constituit în jurul ope- 
relor avangardiste ale anilor '20—'30. Experi- 
mentele lui Hans Richter, Oscar Fischinger, 
Lotte Reiniger, Viking Eggeling, Julius Pin- 
schewer isi relevă, acum mai mult ca oricind, 
suflul vizionar. Zagreb '90 a oferit şansa 
unică de a se putea aduna laolaltă atitea 
nume celebre ale istoriei cinematografului. 

În această istorie au intrat cîțiva faimoşi 
animatori dispăruţi în ultimii doi ani, pe care 
organizatorii au ținut să-i omagieze într-o re- 
trospectivä: cehul Karel Zeman-un demn ur- 
mag al lui Méfies, sarcasticul japonez Osamu 
Tezuka, iugoslavul Zlatko Grgic — un strálu- 
cit reprezentant al animatiei de idei și, ulti- 
mul, dar nu cel din urmă, compatriotul nostru 
lon Popescu Gopo 一 părintele omuletului 
care a făcut înconjurul globului. Ne-am des-. 
pártit de ei privindu-le filmele care le-au adus 
celebritatea, admirind ceea ce este inimitabil 
în ele cu o constatare ce tine de obsesia de 
ultimă oră: calitatea spectacolului cinemato- 
grafic oferit de aceste pelicule le apropie de 
principiile „poeticii“ disneyene. Desigur, nos- 
talgia nu mai este ceea ce era. Vom privi pro- 
babil cu alți ochi, și nu numai cei care am 
fost la Zagreb '90, peliculele magicianului 
Disney. A sosit ora reconsiderării lui. y 


IMAGINII 


JULES ET JIM 


u puterea sa dilatatoare de lupá a finetilor de 

expresie ale chipului uman, cinematograful 

şi-a simţit totdeauna vocaţia psihologului. 

Studiul relaţiilor de cuplu la Bergman ar îi un 

prim exemplu care ne e la îndemină, dacă nu 
urcăm în timp — în istoria și așa scurtă a filmului — și nu- 
mim Pasiunea Jeannei D'Arc al lui Dreyer sau 
Ambersonilor al lui Welles. 

Aflat la al patrulea său film, Francois Truffaut, după ce cu- 
cerise gloria mondială cu Cele 400 de lovituri (1959), se am- 
bitioneazä sá realizeze un film pur psihologic, o bravurá a 
filmului „de camera" (cameral?), acest Jules și Jim (1961), 
Un „trio“, vom numi noi acest regal de joc actoricesc pur fil- 
mic gen un material de studiu in acest sens), ca sä rämi- 
nem in comparatia muzicalá. O formä fixá deci. Chiar impár- 
tiréa filmului in parti distincte, separate prin cartoane cu 
texte orientative, aidoma indicatiilor de mișcare, de tempo, 
ale unei bucăţi muzicale, ne înt te în asertiunea noastră. 

Există o plăcere specială a muzicii de cameră. Ea e efluviu 
de simtire comună, de comuniune și e trăită nu numai de 
executanti, ci și de ascultători, de spectatori mai ales. Încer- 
carea la care se supune — Truffaut adaptind cartea 
lui Henri-Pierre Roche, una din acele povestiri atroce-ambi- 
gue cu care ne obișnuise modernismul -francez de după pri- 
mul război, este încercarea prin care „artistul“ se definește 
prin artizanatul de filigran al executiei. 

Realizind, cum declara, „un film de dragoste cit mai pur 
cu putință“ despre doi bărbaţi si o femeie ce trăiesc, iubin- 


du-se, impreună o bună parte a vieţii lor, cu ambiguitatea 
dintre tragic şi comic ce face ambiția oricărui rafinament, 
Truffaut de fapt isi dădea examenul de artizan, condiție la 
care aspiră artistul în maturizare. Căci artizanatul e de fapt 
stăpînirea materiei, a formei. Aici materia e constituită din 
investigația subtilă a camerei, specifica „Noului val“, din träi- 
rile rafinat expresive ale celor trei „executanfi“ ai trio-ului: 
Jeanne Moreau, Oscar Werner si Henri Serre. impátimiti de 
cinema sau contaminati de impätimirea filmicä a lui Truffaut. 
Nici o situație, nici o senzaţie teatralistä sau disonantä. 
Vioara intii a trio-ului e Jeanne Moreau, cea care peste ani 
de cinema avea să declare în prefața catalogului jubiliar 
„Realizatorii chenzinei“ de la Cannes: „Am mare dreptate sá 
iubesc cinemaul gi pe cei care îl fac bine". Căci nu poți 
cînta în „trio“ decit împătimit de muzică. Truffaut recreeaza 
prin acest film convingerea că în cinema totul e posibil, in- 
clusiv acest sentiment al dizolvării personalităților într-un tot 
uman și poetic care e sentimentul atit de stenic al posibilită- 
tii „echipei“. Unitate de joc, de stil, unitate între partiturile 
actorilor și. ale camerei, aparent insesizabilă spre a nu con- 
turba trio-ul; unitate între poveste și decor, atit de subtil in- 
tegrat în post-art nouveau, între linia personajelor și costu- 
mele ce presimt modernul deceniului trei, dar, mai ales, uni- 
tatea între om și natură ca în cea mai bună tradiție roman- 
tică. Si, pomenind de romantism, există în acest film francez 
o undă de poezie germanică voind parcă să sublinieze remi- 
niscentele rănilor războiului care, posibil, a creat drama prin 
nevoia de comuniune de după sfișiere. Finetea sentimentelor 
în care se întrepătrund unde de umor și poezie, de calinerie 
și bruschete e analizată cu o rigoare ce dă discursului SE 
zoral alurá de clasic. Dar aparatul, in insidioasele sale depla- 
sări panoramice revelante de spiritualitati, zboruri planate 
sau portrete indelungi, dă senzația modernismului tipic lim- 


* bajului „Noului val“. Sint pregnante „solo-urile de vioară” ale 


Jeannei Moreau, secondată discret de cei doi bărbați relie- 
find fascinația exercitată de femeie, temă favorită a aceleiași 
școli. După „filmele“ tumultuoase ale televiziunii, cred că pu- 
blicul a regăsit la Cinematecă, cu plăcere nedisimulată, bu- 
curia armoniei stilului cameral. 


Savel STIOPUL 


® Un rol de referintá pentru Jeanne Moreau in 


Jules et Jim 


de Francois Truffaut 


Tootsie — actorii si lumea lor 
(Urmare din pag. 9) 


(ziaristul Cari Bernstein din Toţi oamenii președintelui de 
Alan J. Pakula). De remarcat Holman nu joacá excesiv 
de mult (in medie — un film pe an), impärtindu-si timpul în- 
tre cinema gi teatru (ultimul mare succes pe scenă 一 
lock din „Neguţătorul din Veneţia”) și că isi alege c 

grijă rolurile, neavind la activ decît citeva eșecuri (reporterul 
din de Michael Apted, cintáretul netalentat din Ishtar 
de Elaine May), cu mult mai puține decit marile iui reușite în 
competiția Oscarurilor — patru nominalizări (Absolventul, 
Cowboy-ul de la miezul nopții, Lenny, Tootsie) și două pre- 
mii (Kramer contra Kramer, Rain Man). 

Dar nu numai reputația sa de mare vedetă a ultimelor 
două decenii l-a determinat pe Pollack să-l aleagă ca prota- 
gonist în Tootele. Ci, în primul rind, două dintre calitățile 


sale: un fel de vulnerabilitate interioară dublată de o anume 
căldură, care atrag imediat simpatia publicului facindu-! să 


palpite alături de e! în goana pentru existenţă și capacitatea 
sa excepțională de a-și schimba intatisarea (se vorbește ade- 
sea despre „stilul cameleonic“ al lui Dustin Hoffman). Talen- 
tul său de a se metamorfoza anulează handicapul înfățișării 
cae în mod normal, l-ar fi cantonat într-un singur tip de ro- 
uri. 

Performanța sa din Tootsie merita mai mult deck un loc 
reg cei cinci finaliști ai premiilor Academiei din Los An- 

es. 


POLITIKOS 


UN CANDIDAT 
LA PRESEDINTIE 


evăzut la douăzeci și șase de ani de la pre- 

mieră, fiimu! lui Franklin J. Schaffner The 

pri pan (în behets romäneascä Un a m 

președinție) — transmis pe micile 

ecrane în cadrul emisiunii „Ora filmului po 

tic" — se urmäreste azi cu un nealterat inte- 

res. Departe de a ignora meritele incontesta- 

bile ale unei remarcabile echipe de oa rta 

Henry Fonda, Cliff Robertson, Edie Adams, Margaret Leig- 

hton si Shelley Berman, întrebarea care caută explicaţia sur- 

prinzätoarei prospetimi a filmului mi se pare absolut legi- 

timá. Si ajungem astfel la evidenţierea uneia dintre condiţiile 

primordiale ale „rezistenței în faja timpului“ (ca sá nu folo- 

sesc pretentioasa „perenitate“): esențialitatea. Capacitatea 

filmului de a surprinde, într-adevăr, definitoriul tenomenului 

abordat. Or, Schaffner reușește spectaculoasa pertormantá 

de a demonta pină în cele mai mici detalii „infernala mașină- 

rie“ a cursei pentru alegeri și a sistemului electoral. Nu tre- 

buie sub nici o formă ignorat aportul major al unui profesio- 

nist în sensul cel mai înalt al cuvîntului: dramaturgul Gore 

Vidal, care a scris scenariul pornind de la propria-i piesă și 

care beneficia la data realizării filmului de o îndelungată ex- 
perientä politică. 

Care ar fi atu-urile incontestabile ale filmului? 

Darul de povestitor de o rară vivacitate a regizorului; ști- 
inta de a controla clipă de clipă tensiunea dramatică a con- 
fiictului; dirijarea cu o maximă sugestivitate a unei galerii în- 
tregi de personaje (de la protagonişti la ultimul figurani) 
care dau consistență și viaţă lumii abordate; tactul de a nu 
arăta „cu ul“ soluția cu care trebuie să mergem (asta, 
bineinteles, dacă reusim să depășim „criteriile“ prin exce- 
lenta sentimentale); folosirea unei tăieturi în montaj proprie 
filmelor de suspans etc. 

Dincolo de calitățile intrinseci ale filmului, mi se pare 
foarte important de subliniat faptul că noi am văzut filmul cu 
ochi; spectatorului care trăiește pe viu — cu o intensitate 
fară precedent — situația și conflictul ce se derulau pe ecran. 
Este o premisă extrem de importantă, care particularizează 
indubitabil canalele noastre de recepție. intrarea în lumea 
„tabu“ a vieţii politice ne intrigă şi ne implică aproape in- 


„stantaneu. 


Să reținem din indelunga experienţă politică a scenaristu- 
lui Gore Vidal, excelent valorificată cinematografic de Schaf- 
fner, o serie de elemente care mi se par esențiale, adică va- 
labile oricind și oriunde. Calitatea de „cel mai bun“ nu se 
certifică prin o diplomă, ci, în primul rind, prin capacitatea 
de a lupta, de a îi apt de a te. impune conştiinţei celorlalți 
într-adevăr ca „the best“. Regulile luptei politice nu sînt co- 
piate din regulamentul de ordine interioară al unui pension 
de fete, ci sint guvernate de criteriul selecției naturale. Mo- 
ralitatea omului politic se justifică — în primul rînd — prin 
responsabilitatea asumată de acesta in fata partidului sau 
poporului pe care îl reprezintă. Limita admisă a mijloacelor 
„discutabile“, arsenalul de care dispune omul politic presu- 
pune de multe ori încălcarea normelor cotidiene care diri- 
jează relaţiile inter-individuale. Morala care guvernează lu- 
mea politică este tot atit de diferită de morala cotidiană, pe 
cit de diterită e aceasta de morala (dogma) religioasă. Sigur, 
lista trăsăturilor definitorii poate continua. Să tragem de aici 
coneluzia că prefiguräm un monstru? În nici un caz. Să inte- 
legem însă că este vorba de o profesiune — practicată (în 
ipostaza ideală) în favoarea a milioane și milioane de indi- 
vizi: cei guvernati — care se supune, pina la urmă, unui sin- 
gur judecător: istoria. Să ne întrebăm dacă „ne convine“, 
dacă „ne mel mi se pare — mai ales azi — proba unei 
condamnabile naivitäti. Să-l credem mai bine pe reputatul 
politolog Harold J. Laki, care în „Gramatica politicii“, ne 
aminteşte că: „Statul, in pe iva istoriei, a prezentat în- 


“totdeauna fizionomia frapantă a unei vaste mulțimi supusă 


unui număr relativ restrins de oameni“; să mai notăm că 
Bertrand de Jouvenel, unul dintre cei mai străluciți scriitori 
politici califică această „supunere civică“ drept mister; și sá 
sperăm că, după alti douăzeci si șase de ani, cînd vom ` 

revedea filmul lui Franklin J. Schaffner vom zimbi cu îngă- 
duinja omului căruia i se spun numai lucruri demult știute. 


Radu F. ALEXANDRU 


$ Doi concurenti, dar oare cel mai bun va cistiga? 
(Un candidat la președinție cu Cliff Robertson si 
Henry 


onda) 


$ 


> 


Timothy Dalton 
Roger Moore, 
Sean Connery, 

o stafetä 
numitä James Bond 


i E ™ 
m PE 
Nw 


& 
3 


nume lan Flem a publi 
at pei ani vi o E A 
faima mondială. Noul erou 


tipic al acelei 
era un personaj sae ae me 


3 
g 
Š 


i 
ii 


mente britanic, 
fondul unor aptitudini de 


| 
3 


2 
S 
3 
AE 
2385 


nostru Flint $ 
Capul de serie se nu Dr. No (1962, 
111 min, R: Guy Hamilton). In rolul Bond — 
Sean , care va rämine peste ani in- 
nsacrat. Deja se 
a 


JER 
a: 


hi 
Hg 


¿335 
JP 


pr AE ADOS DARN ah 
tuturor virstá. acum un 
nou star, faimosul automobil Aston Martin 
Pe V impánat cu gadgeturi. 


două ori (You only live 
twice, 1967, 117 min) ne duce în Japonia, 
rintre gratioasele. culegátoare de perie. 
Bupa această ultimă aventură Con face 


guri, gangster și adept ai iei 
une tare, umor, zimbetul iron 


Jane Seymour — iată suficiente atuuri pentru 
a a succesul comercial al filmului. Alá- 
turi de muzica lui John 
toate filmele Bond) apare Live and 
let die interpretată de... Paul și Linda McCart- 
ney! 


Ekland. Urmeazä, in 1977, care má 
Spy Who Loved 125 min) in 

ia lui Lewis Gilbert, în care Roger Moore 
sal á din nou lumea de la dist to- 


treptat din ce 
frizind benzile desenate. Doar umorul # mai 
salvează de ridicol absolut. O culme este 
Monraker (1979, 126 min) care îl trimite pe 
Bond în ee coso in cäutarea unei na- 
vete E 


i 
l 
E 
i 


I 
il 
U: 


E 
& 
3 
f 
i 


de S.P.E.C.T.R.E. Fatima Blush. 
mecătoarea biondă din Y sáptámini și 

te de mai tirziu — Kim Basinger — si ard 
Fox în rolul lui M. 


rul Dalton. La prima vedere pare un 
necunoscut dar, cu t purna atenție, îi regăsim 
în Leul în lamă al lui Harvey din 1968, apoi în 
istoricele Cromwell (Ken Hughes, 1970) si 


te 
1980 Flash Gordon. 


sci mocap ners 
in) e 
TR "james Bond, devine foarte pam - 


PE ECRANE 


® resm 


USPENSE „HENRI VERNEUL 


= RER. 
dumnen . 


e Lama zimjatä. Prototipul filmului ameri- 
can bine fácut, destinat celui mai larg con- 
sum. In acest scop, realizatorii nu au precu- 
petit nimic din arsenalul care asigurä succe- 
sul comercial: exotism, lux, o mizä mai mult 
decit consistentá jucatá intr-un angrenaj con- 
flictual dens, bine tensionat si imprevizibil. 
Totul ambalat după toate rigorile de profesio- 
nalism ale Hollywood-ului, în stare să tempe- 
reze eventualele dubii ce fin (oare?) de o 
anumită superficialitate, zisă inerentă. unui 
atare demers. Oricum, un film care atrage, 
tine în priză și nu dezämägeste decit pe 
spectatorul „circotas“ din fire. Cit despre cri- 
tici... „Lama zimțată“ constituie încă o do- 
vadă că dimensiunea comercială a cinemato- 
grafului rämine un plämin de nădejde, fără 
de care creierul nu ar putea functiona. 

e Jan și Justina. O (altă) poveste de dra- 
goste ce se derulează molcom in atmosfera 
elegantä, cu iz aristocrat, al sfirsitului de se- 
col XIX. Pe fundalul unor determinäri istorice 
ce au caracterizat la vremea respectivä socie- 
tatea poloneză și pe care filmul nu se sfieste 
să le releve cu un aer ce depășește simpla 
condescendentá, cei doi protagoniști ne fac, 
prin jocul lor, să suportăm răbdători mean- 
drele conflictuale ce se complică, totuși, 
într-un mod nu întotdeauna justificat. 

Fără a se apropia vreun moment de capo- 
doperă, Jan şi Justina nu va diminua cu ni- 
mic deferenta noastră pentru o cinematogra- 
fie de ţinută cum este cea poloneză. 

e ...Ceea ce nu se mai poate, însă, afirma 
si despre comedia Ce le place tigrilor, un ti- 
tiu căruia nu am reușit, oricit am căutat, să-i 
descoperim nici poanta, nici vreo altă posi- 
bilă legătură cu ceea ce se întîmplă pe ecran 
timp de vreo 75 de minute. 

Pornit destul de imprudent pe panta deloc 
simplă a comediei de situație, filmul își dez- 
văluie însă de la primele secvenţe limitele de 
imaginaţie și subtilitate, încercînd să-și sal- 
veze ce se mai putea salva printr-o avalanșă 
destui de neindemnaticä de încurcături ero- 
tice. Comedia sexy care se dorea initial esu- 
ează destul de penibil într-o aiureală bine 
trasă de păr, căreia îi lipsește cu mult mai 
mult decit hazul absolut necesar. Şi totuși, 
un anumit public, destul de numeros, intră in 
sală și se amuză, fäcindu-ne să înțelegem. 
odată in plus, că noţiunea de vulgaritate are 
o acceptie din ce in ce mai cuprinzătoare. 


ontand și Patrick Dewaere - o mie de miliarde de... Icari? 


e Dragonul zburător — film chinezesc din 
seria atit de prolifică a Invincibilului Kung-fu 
și celorlalte producţii de gen, reușește, la fel 
ca și precedentele sale la fel de glorioase, sá 
umple anumite săli. Problemele încep, însă, 
din momentul in care acestea se gol(án)esc, 
redind străzii pe spectatorii proaspăt și te- 
meinic „reciclafi“. Restul, se vede și cu ochiul 
liber... 

e | de la icar — poate cel mai bun film al 
lui Henry Verneuil, o investigaţie lucidă, per- 
tinentă, atrăgătoare şi absolut relevantă asu- 
pra mecanismului: crimei politice. 

Beneficiind de un scenariu protund, com- 
plet și excelent articulat sub toate aspectele 
sale, ca și de un Yves Montand de-a dreptul 
senzaţional, filmul incintä, surprinde și îngro- 
zește în egală măsură. După Principiul domi- 
no-ului (iar succesiunea este de factură pur 
cronologică) acest I de la icar rämine un re- 
per de primă mărime în această zonă a cine- 
matografului politic, asupra căreia ne propu- 
nem să revenim în numărul viitor cu o analiză 
mai amplă. 

e O mie de miliarde de dolari, film pe care 
același H. Verneuil l-a făcut imediat după 1 
de la icar arată precum încercarea unui atlet 
de a-și depăși în săritura următoare propriul 
record, de abia stabilit. Ratarea este, fără dis- 
cutie, onorabilă, räminind totuşi o ratare. 

Schematic și neconvingător, în ciuda faptu- 
lui că se inspiră din realitățile dure ale atace- 
rilor financiare nu dintre cele mai curate, 
practicate de către marile companii trans-na- 
tionale, acest film se pierde în propria incer- 
care de a vrea să spună, poate, totul asupra 
unui domeniu care nu-și cunoaște el însuși 
limitele. De aici — lipsă de ritm, ba chiar si 
de densitatea cu care autorul ne obignuise, o 
relatare greoaie, confuză si, din acest motiv, 
chiar plicticoasă. 

Aglomerarea de clișee, precum și soluţiile 
de ordin psihologic (minuite cu o oarecare 
neglijenţă) nu reușesc în nici un caz să sal- 
veze filmul oricît de interesante ar fi subiec- 
tele la ordinea zilei. 

Oricum, o mie de miliarde de dolari repre- 
zintá o miză în măsură să socheze orice mu- 
ritor de rind. lar de aici şi pină la a se dumiri 
in final, nu sint decît două ore de proiecție, 
exact atît cit durează un meci de la Coppa 
del Mondo, cu prelungiri cu tot... 

Bogdan BURILEANU 


| VIDEO „ 


artă 


e Silvia 
Dumitrescu — 
o vedetă rock 

autohtonă 


MET 


V. clipul (in fapt el fiind doar o 
tot 


parte, poate cea mai importantă, a unui 
numit Muzica Video) suferă de o evidentă 


Cecilia Birbora — o revelație în lacob de Mircea Daneliuc 
Foto: Victor STROE 


Coperta |: 


Coperta TA Dupá esecul din cinema (a fost vedeta filmului lui Godard, Detectivul) 
Johnny Hallyday n-a abandonat visul de a triumfa si in film 
aläturi de sotia sa: Adeline 


Echipa redactionalá: Adina Darian — redactor-sef, Mircea Alexandrescu — 
redactor-şef adjunct, Bogdan Burileanu, Irina Coroiu, ileana Dánálache, 
Dana Duma, Alice Mánolu, loana Statie, Doina Stánescu, Victor Stroe 


Tiparul executat la Combinatul Poligrafic București. 
Piaţa Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 10 


Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Romprestilatella 一 
sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Presfil 


București 一 Calea Griviței nr. 64—66 
EEE BOS cr at ta WETTE E P N 


criză a „identității“ — mini film sau reclamă? 
De aici neclaritatea graniţei dintre artă și co- 
mert care se influențează reciproc si perma- 
nent. Unii artişti îl vedeau doar ca un experi- 
ment, necrezind că un video clip va putea fi 
vizionat mereu-si-mereu aga cum asculti un 
disc, și în acest caz — cum va fi difuzat, ,vin- 
dut"? Cine va „profita“ de pe urma lui? 
Spre deosebire de alte forme artistice, vi- 
deo clipul existá pentru a vinde un produs — 
indiferent de confinutul sau valoarea sa el rá- 
mine — in primă instanţă, o reclamă pentru 
un muzician, pentru un disc: aceasta era pá- 
rerea unanimä in urmá cu 10—12 ani, párere 
care a fost in mare parte infirmatá ulterior. 
Popularitatea crescindá a video clipului se 
explică prin importanţa laturii vizuale in viața 
noastră, prin apariţia a tot mai multor posturi 
TV cu mai multe canale fiecare (fenomen în 
curs de cristalizare și în România). Acest 
„scenariu" demonstrează cum este dirijat, 
condus, factorul artistic de către cel comer- 
cial: competiţia pentru calitate a dus la cres- 
terea bugetului alocat — sînt tot mai pretuite 
calitatea „ideii“, a concepției, valoarea regi- 
zorului și echipei de filmare, mijloacele teh- 
nice sofisticate (montaj special, utilizarea pe- 
liculei gi nu a benzii magnetice), decoruri, fi- 
guranti, post-productie. Acestea toate păreau 


‚a marca trecerea hotărită spre video clipul 


conceptual — de care aminteam data trecută 
— deoarece, se spunea, acesta rezistă mai 
mult vizionărilor repetate, spre deosebire de 
filmările din concerte. Melomanul priveşte cu 
încordare, încearcă să pătrundă sensul „sce- 
nariului“, pe cînd ambianța unui concert 
„Woodstock“ sau „Grimme Shelter" nu poate 
fi transmisă de pe un ecran de 40 de cm. Au 
apărut însă și contra-argumente: popularita- 
tea crescindä a hard-rockului cere video cli- 
puri aspre, simple, cu formaţii „dure“ în con- 
cert; utilizarea efectelor high-tech și graficii 
de computer (foarte eficiente la filme ca Star 
Wars, Tron,-sau reclame TV), încarcă prea 
mult un clip de numai 3—4 minute. O com- 
ponentä tot mai des intilnitä în „rețeta“ clipu- 
rilor a devenit cea coregraticá, impusá de re- 
usita filmării cu „Beat It“ al lui Michael Jack- 
son — distinsă ulterior cu numeroase premii. 
Ideea că un video clip este doar o reclamă, 
devine astfel, încetul cu încetul, insuficientă; 
precizările tehnice, economice sau comer- 
ciale nu ne pot depärta sensul aparent as- 
cuns al realizării unui video clip — acela de a 
ne trezi interesul pentru muzicä, de a ne 
apropia un artist si universul säu sonor. 


Fiorin-Sliviu URSULESCU 
NA. În numărul 6/90, la rubrica „Video 


“clip” titlul exact al show-ului realizat de Ti- 


tus Munteanu si Anghel Mora şi prezentat la 
Festivalul de la Montreux (Elvefia) este Red 
Hot (Parlamentarii).