Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0021

VAIVIPSUL LIDAR 


ANUL XLVIle Nr.21 
SAMBATA 9 IULIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 Lei 220 pe 1 an 
ABONAMENTE : 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU „ 120pe6 luni 


Inscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


TELEFON: 3.30.10 














„Braşovul... ca o gravă şi tainfcă melodie” 





Al. Brătescu-. 
Voineşti 


Săptămâna trecută, un grup de prie- 
leni și de artişti au adus omagii de ad- 
mitaţie marelui nuvelist 1. Al. Bră- 
tescu-Voineşti, în cadrul unei mese. A 
fost o reuniune intimă, lipsită de zgo- 
motul unei sărbătoriri regizate cu mult 
inainte, — o adunare la care cei de fa- 
ță și-au putut reaminti cu duioşie me- 
ritele acestui distins scriitor, fără a-şi 
forţa sentimentele prin exteriorizări ră- 
sunătoare, 

Pentru maestrul Brătescu-Voineşti, 
masa aceasta nu a putut fi decât un 
prilej de aleasă desfătare sufletească, 
iar pentru ceilalți, acela de a exprima 
w omagiu binemeritat. 

Fiindcă autorul nuvelelor ce au îm- 
bogăţit literatura noastră cu un tezaur 
de opere profund gândite şi minuţios 
tizelate, este o figură măreaţă a serisu- 
hi românesc. 

El nu face parte din acei scriitori, 
tri pe marginea unei mese de cafenea 
pun la cale „produsele“ intelectului lor, 
firă a medită îndelung şi mai adânc 
ssupra creaţiei artistice, a condițiilor şi 
ulectelor ei. 

El a lucrat cu grije şi cu stăruință la 
dădirea unei opere simţite şi gândite. 
Cine oare nu a lăcrămat la citirea mor- 
ți privighetoarei ? Cine nu s'a înduio- 
şat de suferinţele personagiilor lui Bră- 
bscu-Voineşti ? De suferințele acelor 
unii eroi, suferinzi de soarta vitregă, 
luptând dureros împotriva răutăţii ce- 
belalți, 

Cine nu a priceput sensul vibrant al 
micilor drame, cuprinse în câteva rân- 
duri de nuvelă, dar răsunând viguros 
peste timpuri, în înţelesuri profund o- 
menești ? 

Arta mare a lui Brătescu-Voineşti 
tonstă în descifrarea sufletului celor u- 
nili, al celor neînsemnaţi, dar a căror 
sulerință este tot atât de intensă ca şi 
a celorlalţi . Cu atât mai mare îi este 
meritul, căci e nevoe de un talent ge- 
mros, de un spirit lucid şi pătrunzător 
mintrecut, pentru a exprima sufe- 
fața unor fiinţe pe cari nu le întâlnim 
în fiece zi, şi mai ales, a unora ce nu 
sun în gura mare câtă durere închid 
în sufletele lor. 

Brătescu- Voineşti a isbutit să înstru: 
neze acorduri dumnezeeșşti din ascunsa 
durere, acorduri cari vibrează în au- 
mal tuturor, răspândind acelaş farmec 
sânt. De aceea, în el salutăm o figură 
măiastră a literaturii noastre. 


VICTOR POPESCU 








SJisus în 
templu 


Un zâmbet luminos ca poama, doar, 
Vrea 'ntreg să îie, secoli să-l culeagă. 
Să-și amintească toţi văzându-l, iar, 
Copilăria lor întreagă. 

. 


Misterul lumii nesfârşit să 'nveţe 
Pe toți dulceaţa lui de foc suav, 

Niciunul să nu stărue 'n tristețe 

Zadarnic, pentru jocu-l grav. 


O clipă sfintei Lui singurătăţi 
Oglinda spartă-i : Mii de paşi răsfață 
In fiecare ciob, cu vremi, cetăţi 

Și depărtări, umila-l viaţă. 


Tăcerea 'n templu ciugulit de vrăbii 
Părând, cât glasul limpede vorbi, 
Uimit zâmbiră-a vrajă, bărbi şi săbii. 
Copilul, singur, nu zâmbi. 

ȘTEFAN STANESCU 





Braşov, cetate 
de lumini 
şi umbre 


de ŞTEFAN BACIU 


Dacă Brașovul nu e singurul oraș din 
țară, în orice caz e unul din foarte pu- 
ținele care la orice oră din zi sau din 
noapte, poate fi descoperit mereu alt- 
fel. Cel ce semnează aceste pagini, a 
văzut aproape zece ani în şir, mereu 
alte și alte lumini, alte și alte umbre, 
alte colori în care se îmbracă această 
superbă și fermecată cetate, această a- 
şezare de oameni, care poate lua atâtea 
nuanțe și feţe, câte se văd în cutia unui 
caleidoscop și încă multe altele. 

Oricine se va sui în tren, să plece la 
Braşov și va descinde în gara cu negre 
şi afumate clădiri, va crede că se află 
în fața unui oraș la fel cu toate cele- 
lalte. Dar nu ; acela se înșeală! Privit 
cu un ochiu de proaspăt venit, Braşo- 
vul este un oraș minunat — nimic mai 
mult peste aceasta. Și când vizitatorul 
se va fi spălat într'o cameră de hotel 
şi va cobori în stradă, uimit se va fre- 
ca la ochi: orașul nu mai e. O altă zi- 
dire îi stă în faţă. Şi-apoi, când priete- 
nul nostru se va sui pe dealurile care 
închid în mijlocul lor orașul, ca pe-un 
mărgăritar în palmă, va crede că visea- 
ză, uitându-se în vale și descoperind 
aceleaşi case, aceiaşi oameni, aceleaşi 
străzi, mereu transformate şi de nere- 
cunoscut. Căci Brașovul se vede de pe 
Tâmpa mic și tandru, ca un cercel în- 
ir'o cutie catifelată, de pe Cetăţuie viu 
și agil ca un șarpe, de pe Dealul Mel- 
cilor singur ca un luceafăr, iar de pe 
Romuri, Brașovul, cu zidurile care de 
aici se văd mai bine cum îl strâng în 
cercul lor de piatră, apare ca o gravă 
Şi tainică melodie, ca o iubită sau ca un |, 


dulce blestem. Pe nimeni să nu-l mire) i 


această afirmaţie : Braşovul este, une- 
ori, ca un blestem ; iar brașoveanul va 
putea, mai bine, s'o spună. 


ORAŞUL-IUBITĂ 


Cine a trăit şi-a umblat mai mult în 
orașul acesta, nu va putea niciodată 
să-l uite, iar străzile și casele lui, or 
să-l urmărească mereu, în somn și 
în vise, ca niște rude, ca niște spectre. 
Orașul acesta este ca o iubită, ca o în” 
tâie iubită, care ţi-a apropiat apusurile 
de soare și răsăriturile de lună şi pe 
care nu o poţi niciodată uita. Și faptul 
acesta l-a prins atât de bine un scriitor 
sas din Braşov, Adolf Meschendorfer, 
care în romanul său „Die Stadt im Os- 
ten“, povestește întâlnirea a doi brașo- 
veni în pădurile tropicale, din Java mi 
se pare, şi cari se îmbrățișează plân- 
gând, întrebându-se mai întâiu: „Ce 
face orașul ?** — Oraşul trăeşte! Așa 
am putea răspunde noi. Ar fi cel mai 
lapidar și cel mai complet răspuns care 
se poate da la toate întrebările ce se 
pun și ce sar putea pune vreodată. De 
la 1211, de când primele pietre au în- 
ceput să se ridice în aceste locuri, Bra- 


șovul nu face altceva decât să trăiască. 
Did Acea ctniu di aici diode dai dn pia 


(Urmare în pag. 8-a) 








Piața Sfatului (Primăria) 





Steaua cerului despic 

în spic alb și verde spic 
să-i cosească tala, luni 
când sunt oamenii mai buni. 


Dup'o zi de rugi fierbinţi 
oamenii sunt mai cuminţi 
şi mai doritori de cer 
peste vifore şi ger. 


Luna râde 'n patru părji, 
patru ghicitori în cărţi 

şi'n bobi daţi pe sâta deasă 
ca numai noroc să iasă. 


Sus pe cer, un ban de stea 
străluce ?n privirea mea 
şi-l doresc, dar în zadar 
să-mi ajungă 'n buzunar 


Zău, l-aşi împărţi în şapte, 
pentru pâine, pentru lapte 
iar seara, pe la ugină, 

pentr'un caer de lumină. 


Drumul lung să-l lumineze 

gândurile mele treze 

să lucească *'n calea mea, 

cel mai mândru ban de stea... 
ION TUDOSE 





ITINERAR BASARABEAN 





— Basarabia e mare și Ba- 
sarabia e frumoasă! Pe „dru- 
murile ei de os“, cum le evo- 
că versurile pline de melan- 
colie ale unui dotat poet, pa- 
şii primelor noastre tinereţi 
ne-au dus de nenumărate 
ari, spre trecutul ei de aur. 

Şi acolo — şezum şi plân- 
sem !,., 

In deosebit farmec impri- 
mă provinciei dealurile ei 
unduitoare, în creste „oble“ 
și verzi, coborând din miază- 
noapte până dincolo de ţinu- 
tul Lăpușnei. Dealurile Ho- 
tinului, cu piscul  Băscăuţi, 
un adevărat „starosti di dia- 
luri* cum l-a botezat priete- 
nu meu Gore Gavrilovici, în 
călătoria noastră spre cele 
mânăstiri. 

Era o zi grea de prea mul- 
tă lumină. Satul Grozinți, pi- 
tulat la poalele codrului a- 
vea, când am pornit din gara 
Ocniţa, în telega noastră cu 


un cal, sclipet de apă, iar pă- 
durile de fag din preajmă-i, 
"n verde cum nu văzusem 
niciodată proaspăt. 

De aici, m'a făcut priete- 
nul meu să înțeleg, cum 
pornesc alte culmi împădu- 
rite dealungul Nistrului, iar 
spre apus, odată cu apele pu- 
ţintele ale Bâcului, domol ca 
unda lui, culmea ce-i poartă 
numele. Stejarii împrumută 
locului o linişte de catedra- 
lă ; linişte verde din umbră 
înmiresmată, răcoare şi tih- 
nă. Este unul din ţinuturile 
fermecătoare ale Basarabiei. 
Lec de meditaţie și lepădare 
oricărei  deşertăciuni  ome- 
nești. 'Ținut întru totul priel- 
nic vieţii monahale, cum şi 
este. Vechile ctitorii boerești, 
moldovenești te întâmpină 
de departe, cu semnul slintei 
cruci profilat pe cer și cu 
dangăt solemn de clopot mâ- 
năstiresc, 


de GEORGE DORUL DUMITRESCU 


Pe toate drumurile tale de 
acum încolo, sfintele loca- 
şuri îţi vor ţine albă și cu- 
rernică tovărăşie. 

lată mânăstirea Dobruşa, 
înălțată la 1772 din osârdia 
ieromonahului Ioasai, irate 
la Probota ; mânăstirea Hâr- 
hovăţ ridicată de arhiman- 
dritul Serapion ; mânăstirea 
Hârjeanca pitulată după un 
şir de plopi nostalgic foşni- 
tari peste lacul din preajmă. 

Telega noastră sa oprit de 
la sine, Prietenul Gore Ga- 
vrilovici a zâmbit numai, 
fără să mă lămurească. Nu- 
mai a întrebat, așa într'o 
doară și'ntr'un târziu. 

—  Cunoști pe lalarion 
Stancu ?... Di unde să-l cu- 
noşti, ci întreb eu ?... Ai să-l 
vezi curând, și ari să-ţi pia- 
că, 

Cu adevărat mi-a plăcut. 
Un om sdravăn, dintro bu- 
cată, gospodar  neînurecut. 





Am întârziat aici două zile, 
la vorbă și la ospăț. Puii Ja 
frigare şi ciulamaua de ciu- 
perci au făcut de nenumă- 
rate ori înconjurul mesei 
noastre, niciodată strânsă. 

Deabia la păhărelul aro- 
mat din rachiu de mintă şi 
cuișoare, Gore  Gavrilovici 
mi-a explicat : 

— Inţelegi de ce se oprește 
dela sine telega mea! 

Am plecat într'o seară cu 
lună, şi după un ceas de 
mers ne-a întâmpinat parcă 
mai albă din desişul verdaiui 
mat, mânăstirea Japca, câr- 
muită pe vremuri de mitro- 
politul cărturar al Basara- 
biei, Gavril Bănulescu Be- 
deni. 

Şi cu fiecare pas, trecutul 
Basarabiei se leagă mai 
strâns de tine. 





(Urmare în pag. 2-a) 





Ran de stea| Vacanța 


scriitorilor 
și artiştilor 


Pentru cei mai mulţi dintre noi, va- 
canța care a început sau va începe cu- 
vând înseamnă, potrivit chiar ctimolo- 
piei cuvântului, lipsă de ocupaţie, o 
smulgere temporară, îngăduită şi de- 
plin meritată -— socotim fiecare — dela 
andepiinirea  ostenitoarelor îndatoriri 
dealungul unui un aproape întreg. E un 
mirific Eldorado, impodobit de închi- 
puirea hămesită a celor dornici, cu 
ioute  belşuguriie şi cu atracțiile ceie 
mai ispititoare: mai ales uceea q liber- 
zăţii. 

O libertate deplină, plastică şi vie ca 
o prezenţi reală, — aitceva decât ab- 
vența oricarei constrângeri — pe cure o 
poți oricum  modelu. Timpul Uber 
— „materia primă a creaţiunii“ cum îi 
«punea Viahuţă,——bunul cel mai preţios 
pentru omul liber, al cârui suflet tra- 
eşte neîncătușat și dispreţuitor în sinea 
sa, de ierarhule vieţii sociale, Pe acest 
om liber ne-am obișnuit să-l recunoaş- 
tem în fiinţa artistului, chiar dacă re- 
cunoaştereu nu se verifică în cele mui 
multe cazuri. E deajuns totuşi unul sin- 
gur, pentruca prestigiul exemplar al a- 
cestui caz umic să se răsfrângă asupra 
intregii tagme de condeeri și artiști. 

lută, avem meşterii cuvântului scris, 
ai penelulului şi ai cântecului, pe care-i 
ştim cu toții şi preţuim fiecare, după 
criterii deosebite și aproximative. Meş- 
leri înspiruţi și îscusiţi, cu feluri şi fe- 
turi de scule, dar fără „materie primă“. 
Pentrucă cei mai mulţi şi dintre cei 
mai înzestrați sunt nevoiţi, ca să nu se 
iroseuscă în ei neastâmpărul dumneze- 
esc al creaţiei, odată cu vlaga făpturii 
lor vremetnice, să primească ceea ce Li 
se îmbie, firimituri  neîndestulătoare, 
drămuite şi acelea. Și atunci se ofilesc 
prin arhivele ministerelor şi grefelor ju- 
decătorești sau se pierd neștiuţi, împo- 
văraţi de greutăți familiale, în săl- 
batica luptă necruțătoare pentru ziua de 
mâine, din profesiile așa zise — ce iro- 
nie ! — „libere“. 

Pentru acești  îndăârjiţi ai idealului, 
tăcuţi și demni în suferința lor, răstim- 
pul scurt al vacanței, în pragul căreta 
ajung cu puterile sleite, e acel pământ 
al făyăduinţei despre care scriem la în- 
ceputul rândurilor de față. Al celei mai 
prețioase făgăduințe, care e bucuria 
creaţiei libere ! 








UNIVERSUL LITERAR 








9 lulie 1938 















































CRONICA 








LITERARA 








de CONSTANTIN FANTANERU 


EMIL GIURGILUCA: Anotimpuri, poeme 


Colecţia „Abecedar“ 


ȘTEFAN BACIU: 25 de poeme din Georg Trakl 


Sub titlul „Anotimpuri“, d. Emil 
Giurgiuca strânge un număr de 61 de 
poeme, despărțite în trei cicluri: „Pan“, 
„Nimburi“ şi „Tristia“. Se cuvine să 
dăm o atenţie deosebită împrejurărilor 
în care se formează personalitatea poe- 
tică a tânărului autor. D. Giurgiuca ne 
trimete „Anotimpuri“ din Sighișoara, 
și volumul reprezintă una din liniile 
importante de desvoltare a liricei ar- 
delenești contemporane. De la o vre- 
me, se poate observa la scriitorii de o- 
bârșie de peste munți, tendința de a-și 
circumscrie un domeniu de creație a- 
parte, cu isvoarele adâncite în pămân- 
tul și sufletul lor natal. In spirit, acea- 
stă separație are valoarea unei concep- 
ţii noi de viaţă, şi a unei trude spre 
expresie originală, ceea ce, desigur, tre- 
bue să ne bucure și în acelaş timp a- 





Emi! Giurgiuca 


trage prețuirea noastră.  Dealtminteri, 
problema merită să fie considerată sub 
aspectul ei acut, al descentralizării cul- 
turii, şi, sub acest raport, ceea ce ni se 
pare tendință de separație, nu este de 
tapt decât proces de nivelare a presti- 
giului creației naţionale, In cultură nu 
trebue să existe provincie, in accepţia 
de anacronism și deticiență. Cultura 
este contact real cu esenţele, a căror 
aflare revine pe seama individului. 

Elaborarea lirică sau  contemplaţia 
reflexivă, mau, în ultimă analiză, ait 
mediu mai prielnic decât cel interior 
și creaţia se reduce totdeauna la o ecu- 
ație personală. 

In sfera acestor adevăruri, primim 
cu entuziasm confratern facla luminoa- 
să pe care ne-o întinde astfel d. Giur- 
giuca: i 
Imi voi aprinde tocul pe pântecele clăii 
Pe care din pădure am strâns-o şi din 

lan, 

Zicând: e timpul clae de versuri să te- 
aprinzi 

Şi să-ţi ridici lumina pe cerul ardelean 
Larg şi senin ca ochiul și mândru cât 
cuprinzi. 


Mândria ardeleană ar putea să se 
înalțe ca o normă a creaţiei optimiste 
şi clasice, puriticate de o seamă de in- 
fluenţe turburi din lirica noastră mo- 
demnă. Ne gândim la o înodare a tradi- 
ției cu Coșbuc și cu losif, tradiţie a se- 
ninătăţii expresiei şi a sincerităţii emo- 
jiei. 

Sub raportul versificaţiei, ca și acela 
al clarităţii și armoniei, Coșbuc de pil- 
dă va fi totdeauna o artă poetică româ- 
nească de înaltă valoare. Rămâne ca 
optimismul său să fie adâncit, idilismu- 
lui să i se dea o semnificaţie mai largă 
iar echilibrul său moral să capete, pe 
cât e cu putinţă, o întărire metafizică. 
Pe linia aceasta a poeziei de înaltă res- 
ponsabilitate, ni se par a se afla poe- 
mele d-lui Emil Giurgiuca, în care d-sa 
dovedeşte o serioasă cultură literară şi 
deopotrivă o sensibilitate poetică auten- 
tică. Nota dominantă în lirismul d-sale 
este o exaltare panteistă, de bucurii, 
rugi jiluminări, cuprinderi emoţionale, 
descătuşări. O sevă abundentă svâcne- 
şte în graiu, versul e totdeauna bogat, 
— poate prea bogat, — cuvintele se îm- 
bulzesc zemoase, grele de umiditate și 
miresme, sonore de ecouri de prin fau- 
ne şi flore. Gândul este îndreptat cu 
atenţie spre Dumnezeu, dar sincer, de 
o impresionantă puritate: 


Dibuitoare mâna S'atingă pe aproape 
Pe Dumnezeu, mireasmă plutind pe 
flori, pe ape... 

Și pacea lui tihnită s'o beau setos priri 
A pon 


Editura „Frize“ 


Și să-mi împrăștii duhul la florile 
surori. 


Ca să m'adun mai tânăr și mai întreg, 
s'ascult 

Cum cântăn mine seva şi câmpul tot 
în creșteri 

Și'n tundul vieţii mele să sorb ca mai 


de mult 

Răcoarea din poene, izvoarele din 
peșteri. 

Mă vreau acolo unde de toate ești 
aproape 
Și tuturor cuvântul se'mparte deopo- 
trivă, 


Unde svâcnește'n pietre viaţa primitivă 
Și zorile se varsă ca apa peste ape. 


Din numărul destul de mare de poe- 
me al volumului, am putea da și alte 
exemple de bucăţi frumoase, vrednice 
desigur de antologie, cum este Pan, o 
admirabilă viziune agrestă, clocotitoare 
de sănătate organică. 

D. Emil Giungiuca se află-în plină 
elaborare lirică, Poet în înţelesul ade- 
vărat al cuvântului, d-sa își desţeline- 
ște acum drumurile prinir'o junglă 
temperamentală în continuă creștere. 

Titlul „Anotimpuri“  desvălue un 
program de șantier poetic, amplu, care 
cere tenacitate spre a fi exploatat ar- 
monios. 

Distribuirea emoţiilor după anotim- 
puri presupune conștiința diversității 
interioare, dar și a mijloacelor de ex- 
presie a vocabularului avut la îndemâ- 
nă. Primăvara corespunde  tempera- 
mental mai mult poetului. Ea dă prilej 
de înflorire şi creștere entuziasti, Din 
panourile mai întinse și statice ale ve- 
rii, d. Giurgiuca a compus poeme de o 
factură clasică aproape, cum este mi- 
nunatul pastel Crâmpeie câmpencşti, 
care se termină în acest ritm molatec 
și pacinic: 

Pe câmp coboară amiaza grea de linişti, 
Prăvale un om şi-o coasă'n umbra tuții 
Și-ascultă cum roesc în coșniţi stupii. 


Cu ochiu peste ţarini de străpungi, 
O ciurdă vezi târându-se greoaie 
Şi-auzi cum curge laptele la strungi. 

Ciclul de laudă „Nimburi“ continuă 
ciclul „Pan“, rămânând aparte poemele 
din „Tristia”, cari ni se par a îi scrise 
mai de mult, înfăţişând influenţe nere- 
„orbite, cum ar fi cea barbiană din 
„Climate“, 

Mai puţin realizat în lirismul elegi- 
ac, d. Giurgiuca se conturează sincer 
şi luminos în „Pan', unde dă o catego- 
rică dovadă de sensibilitate şi îndemă- 
nare tehnică. Semnul neîndoios al ta- 
jentului d-sale, — semn destul de rar, 
— este acela al stăpânirii unui lexic a- 
bundent şi divers. Dâm tot creditul 
nostru unui poet care cunoaşte numele 
florilor și al ierburilor, al păsărilor şi 
fiarelor din păduri, al obiectelos şi u- 
neltelor din sate și din traiul țărănesc. 

Inarmat cu o cunoaștere a pămân- 
tului şi a oamenilor de lângă pământ, 
cel care pleacă la un drum atât de lung 
ca al artei, bănuim că va ajunge cât 
mai departe. 

L 


In fruntea plachetei cu cele „25 de 
poeme din Georg Trakl“, traduse de 
d. Ștefan Baciu, așează o prefață d. 
Octav Şuluţiu, prezentând figura atât 
de interesantă a poetului german, mort 


“la 27 de ani, în primele luni ale războ- 


iului mondial. Poezia lui Georg Trakl 
constitue un soiu de lecţie plină de in- 
teres pentru a noastră. 

Poeme libere, fără rimă şi ritm, con- 
fecţionate după un schelet suprarealist, 
cu imagini, sunete, concepte adunate a- 
parent fără regulă arhitecturală, s'au 
scris și la noi multe, ba chiar prea mul- 
te, de la inițierea simbolismului; și se 
mai scriu și astăzi. Mulţi dintre poeţii 
manierei nu l-au cunoscut însă pe Trakl 
pentru că noi citim puţin nemțește, cu 
toate că avem în tradiţia germană pe 
Eminescu, Maiorescu „iar astăzi un L.u- 
cian Blaga. Incât, traducerea lui Trakl 
este un serviciu de informaţie pe care 
îl face d. Ştefan Baciu, -— cam tărziu, 
ce e drept. Ravagiile simbolismului în 
lirica românească şi-au produs mai de 
mult efectele. Ce se mai poate îndrepta 
acum? 

Cu 'Trakl în faţă, se va vedea că po- 
ezia așa zisă „simbolistă“, la originile 
ei, era mai întâiu o pură ardere interi- 
oară, care impresiona puternic prin în- 
săşi exprimarea ei sinceră, confesiona- 
lă, profund lirică. Din imagini și sune- 
te se închega de fapt o muzicalitate 


cuprinzătoare, fidelă ca însăși transpa- 
rența lacrimilor  emotivităţii din care 
pornia. Era o poezie de dragoste și cre- 
dință către sine însuși, poetul nu se 
trăda prin capricii verbale, prin dezor- 
dini și inovaţii formale. Aparenta sur- 
pare de norme creștea în fapt ca o 
nouă armonie, susținută prin durere, și 
prin desnădejde clocotitoare în miezul 
vieţii. Trakl a fost un poet de melan- 
colii „de lacuri cu umbre negre, de a- 
murguri cu mierle. în flori de soc, de 
câmpuri mâhnite pătate cu roșul maci.- 
lor, a fost un chinuit după biografiile 
adolescenților  pieriți de timpuriu, 
cu soarta neîmplinită, cu sufletul nedă- 
ruit. O durere la fel cu cea mare, a e- 
xistenţii, pe care nimeni n'o poate îm- 
plini şi exprima până la urmă, în între- 
gimea ei secretă. 

N'o putem decât părăsi „cu vibraţiile 
lăuntrice tremurând de chin, cu xchii 
îincremeniţi de neînțelegere, cu buzele 
îngăimând protestul. Sau resemnaţi. 
Sub orice formă însă, tot ce putam fa- 
ce până la urmă este s'o părăsim, -- 
și câteodată durerea este şi mai mare 
fiindcă o părăsim prea devreme. Sau 
când o părăsim prea de vreme, însă 
din proprie voinţă, atunci durerea este 
crâncenă, cumplită în  încleştarea ei. 
Prin paradox, moartea echivalează a- 
tunci cu pacea „cu seninătatea şi armo- 
nia. Dar tot durere este, și cântarea ei, 
în poezie este cea mai evidentă suferin- 
ță, ca la Georg Trakl, 

In traducerea sa, d. Ștefan Baciu ne 
oferă mici podoabe, — podoabe imitate 
desigur, după un model și un metal ce 
se știu, se potrivesc greu cu limba ro- 
mânească, 

Nu putem termina tără să cităm o 
poemă, atât de frumoasă în original, 
dar tot frumoasă și în traducere: 
Seara, când păşim pe cărări întune- 

coase, 
Chipurile noastre pale ne răsar în faţă. 
Când ni-e sete 
Bem apele albe ale lacului, 
Dulceaţa tristei noastre copilării. 
Amorţiţi odihnim sub socul scund, 
Privind pescărușii suri. 
Nori de primăvară urcă peste orașul 
sumbru, 


Care tăinuește gloria călugărilor, 

Când am prins mâna ta subțire 

Ai deschis încet ochii rotunzi, 

E mult de-atunci. 

„.„.O armonie întunecoasă caută sufletul 

Tu apari, albă, în peisagiul tomnatice al 

prietenului. 

(Cântec de seară, pag. 23). 


In activitatea poetică a d-lui Baciu 
traducerea poemelor lui Trakl, mar” 
chează o treaptă importantă, prin aceea 
că dovedește serioase preocupări de 
cultură, ce pot fi un îndreptar. 














CRONICA MARUNTĂA 


ANCHETA 
„UNIVERSULUI LITERAR“ 


cu privire la mult desbătuta şi mereu 
actuala „problemă Grigorescu“, s'a 
bucurat de un larg răsunet în lumea ar- 
tiştilor, scriitorilor şi criticilor de artă. 
Publicăm în pagina patra, din lipsă de 
spațiu, numai răspunsurile d-lor Adrian 
Maniu și Emanoil Bucuţa, urmând ca, 
în numărul sau numerele viitoare ale 
revistei să facem loc şi acelora primite 
dela d-nii Nichifor Crainic, Marius Bu- 
nescu, Ştefan Popescu, C. Ressu, Eus- 
taţiu Stoenescu, Fr. Șirato şi N. Pe- 
traşeu. 


ORTODOXIE şi ETNOCRAȚIE 


este titlul ultimei lucrări a d-lui profe- 
sor Nichifor Crainic, recent apărută în 
vitrinele librăriilor. 

Pentru definirea poziției ideologice a 
gânditorului politic și religios, care de 
un sfert de veac a adus naţionalismului 
românesc, cea mai prețioasă contribu- 
ţie doctrinară, cartea aceasta e de cea 
mai mare însemnătate. Lectura ei pa- 
sionează deopotrivă prin robusteţea 
unei convingeri cuceritoare, prin ele- 
ganța şi claritatea latină a expunerii. 

Naționalismul şi ortodoxia sunt cei 
doi termeni, aparent contradictorii, cari 
se armonizează în concepţia politică a 
d-lui Crainic, magistral cristalizată în 
acel breviar al naţionalismului pozitiv 
— „Programul statului etnocratic“ — 
bublicai în anexă, la sfârşitul volumu- 
ui. 

Despe Ortodoxie și etnocraţie, „Uni- 
versul literar“ se va ocupa curând, cu 
toată atenţiunea cuvenită importanţei 
problemelor desbătute în paginile ace- 
stei lucrări. 


PESTE 


câteva zile va apare în editura „,Vre- 
mea“, „Manual pentru leneși“, nuvele 
de Arcadie Avercenco. 

Traducerea este datorită cunoscutu- 
lui avercencolog R. Donici. 


VIAȚA FRÂNTĂ 


romanul d-lui Petre Șerbănescu obține 
un frumos succes de librărie. 

Romanul acesta, fructul unei expe 
riențe, place prin adevărul său şi prin 
sinceritatea şi limpezimea scrisului. 

Este printre cărțile, mai numeroase 
în ultima vreme, scrise fără intenţii 
literare, dar a căror valoare literară 
este cu atât, mai ridicată, 


HARNICUL 


cercetător de buchii care este d. pro- 
fesor Dan Simon&scu va publica un 
ultim volum din „Bibliografia româ- 
nească veche“, cuprinzând adăogiri la 
opera începută de profesorul Bianu şi 
al cărei volum, al treilea, a fost realizat 
de domnia-sa. Este o lucrare de muncă 
grea și de mare răspundere, Domnul Si- 
monescu aduce astfel o prețioasă con- 
tribuție culturii românești. 

Pentru justa apreciere a muncii de- 
puse de d, Simonescu se cuvine să re- 
venim, 





ITINERAR BASARABEAN 


(Urmare din pag. l-a) 


Aici, la hotarul unei Europe civili- 
zate s'au ciocnit continuu dealungul 
veacurilor două lumi. Sub semnul că- 
lăuzitor al culturii romane și greceşti, 
ale căror vestigii mărturisesc şi astăzi 
dealungul hotarului viu al Dunării 
splendoarea unor eterne realizări ar- 
hitectonice. 

Iți ies în cale pe malul Prutului, 
lângă râuleţul Ciuhur, ca ceva deose- 
bit basarabean „Suta de movile“. Sunt 
ridicate de mână omenească la încru- 
cişări de drumuri mari și rostul lor se 
desemnează şi astăzi precis strategic. 
Puncte de observaţie și ascunziş în a- 
celaș timp „iar în clipele de grea cum- 
pănă focurile aprinse deasupra lor e- 
rau pentru țară semnal de luptă. Poar- 
tă nume evocatoare: Movila cu stâlp, 
Movila lui Suvarov, Movila mare, Mo- 
vila hanului, Movila turcească. 

Valurile lui Traian, ca o mărturie 
în plus a ceea ce constitue pentru noi, 
cu o legitimă mândrie, începuturile 
noastre de viață. Valul de sus taie Ba- 
sarabia în două. Porneşte din dreptul 
Reni-lor, lângă Prut şi merge până a- 
proape de Nistru. Miron Costin în- 
seamnă în cronica sa: „,...Mai de crezut 
sunt acei ce zic că Traian Impărat au 
săpat acest șanț în vecinica pomenire 
şi veste, să se știe șlavul oștii de cei 
vechi ori de cei mai noi n'au pomenit 
nimic“, 

Şi cetăţile! Monumentele cele mai 
de seamă ale provinciei. Istoria Cetăţii 


Albe şi Chilia este o istorie de hotare, 
spune d. Iorga. Și cu drept cuvânt, 
căci sub zidurile lor vechi, în molozul 
și piatra din care sunt înălțate, stă 
scris limpede, de poţi citi și astăzi, du- 
pă cum veacuri de acum încolo, în- 
treg trecutul Moldovei. 

Am vizitat Cetatea-Albă într'o dimi- 
neaţă însorită de August. Lumina pu- 
nea pe zidurile ei numai alb, Cum albă 
era neclintirea apelor din liman, sbo- 
rul  pescărușilor şi pânza irizată de 
deasupra începutului de mare înspre 
Bugaz. Impresia este covârșitoare. Nu 
găsești cuvinte care s'o exprime. In- 
cerci sentimente total opuse. Te simţi 
înălțat, aureolat, fuge din tine ornul 
de fiecare zi; dar în acelaş timp ţi-e 
frică, ți-apasă inima nu știu ce greu- 
tate; te ferești cu mare grijă să nu 
sfarami cu talpa încălțămintei tale din 
târg înstrăinat o țiglă desprinsă din a- 
coperișul meterezelor; să nu atingi cu 
haina şi nici cu mâna ta lemnul per- 
vazului din fercastra prin care au pri- 
vit deatâteaori, mâhniţi, ochii Sfântu- 
lui mult iubitor de ţară, Ştefan. 

„Ruga robului lui Dumnezeu, Fedor- 
ca, făcutu-s'a această cetate pe vre- 
mea preacuviosului domn gospodar Io 
Ştefan voevod, şi prin boerul domniei 
sale şi al cetăţii pârcălab, în anul 6948. 

t Mântuește de primejdii pe robul 
tău, născătoare de Dunezeu + Ştefan. 

Noemvrie în 10. 

GEORGE DORUI, DUMITRESCU 


-Boureanu și 





VERSURILE D-LUI 
ADRIAN MANIU | 


au fost de curând publicate, în ediție 
definitivă, la Fundaţia pentru literatură 
şi artă „Regele Carol HI“. 

D. Adrian Maniu, laureat al premiu: 
lui naţional de literatură, a strâns în | 
această elegantă tipăritură, de peste 
200 de pagini, cele mai frumoase poe i 
me din opera d-sale, înmănunchiere i 
antologică de o rară bogăţie sugestivă, 
admirabilă prin desăvârşirea expresiei 
artistice şi puritatea limbii. 


DELA 










































Craiova primim volumul „Cronici tite- 
rare“ al d-lui Ion M. Negreanu. 

Domnu! Negreanu se dovedeşte a fi 
un ciutor îndrăgostit de carte şi care 
vrea să împărtășească și altora marile 
bucurii pe care le-a încercat dopnia-sa 
în lectură. 

Noutatea cărții acesteia stă în pros- 
peţimea și sinceritatea ei. Domnul Ne- 
grenu este ferit de anumite legături li- 
terare care duc pe criticul şi cronica- 
rul de azi la numeroase concesii, abili- 
tăţi şi amabilităţi, de loc utile literatu- 
rii. Rezultatul, nedorit de nimeni, e o 
totală răsturnare a valorilor, ceea ce 
fatal, atrage după sine neîncrederea ti- 
titorului. 

lată de ce considerăm deosebit de u- 
tile cărți de felul acestor „Cronici lite: 
rare“, pornite din dragoste curată pen- 
tru literatură. 

Domnul Negreanu se apropie cu în: 
țelegere de operă, ignorând pe scriitor, 
Remarcabile sunt „cronicele“ privitoa- 
re la „Rusoaica“ regretatului Gib. Mi- 
hăescu ; „Dincolo de cotidian“, a lui Gr. 
Tăușan ; „Viaţa lui Eminescu“ de G, 
Călinescu. 

La acesta din unmă avem de făcut o 
rezervă, în ce privește părerea d-lui 
Negreanu că „biografiile romanțate au 
compromis definitiv un gen hibrid, 
însuși prin construcție — o formulă fă 
ră conţinut, combinaţii facile și arhi 
trare“, 

Este o părere pe care o considerăm 
riscată, cu atât mai mult cu cât nu se 
întemeiază pe argumente. Genul bio 
grafiei romanțate, încă sărac la noi, a 
dat totuși „Aventuroasa viaţă a lui 
Despot-Vodă“, de d. Romulus Şeişanu; 
„Viața spătarului Milescu“ de Radu 
„Viaţa lui Anton Pann“ 
datorită domnilor Romulus Dianu şi 
Sergiu Dan, realizări cari pot sta cu cin: 
ste alături de cele mai reușite modele 
ale genului, din Apus, 

Rezerva pe care vo facem asupra ace 
stei afirmaţii a d-lui Negreanu nu vrea 
să umbrească întzu nimic meritele 
domnici-sale de sincer iubitor al lite 
raturii, pe care o înţelege şi căreia scri 
sul domniei-sale îi va aduce, credem, 
noui adepţi. 


TOT 


la Craiova a apărut recent un volum 
de „studii şi interpretări“: „Problema 
Eminescu“, datorit d-lui T. Păunescu" 
Ulmu. Autorul îl consideră „o modestă 
contribuţie a unui și mai modest şore 
car întru „problema Eminescu....“. 

Suntem siguri că lectura acest:i cărţi 
ne va determina să contrazicem cu tă 
rie pe d. Păunescu-Ulmu, în aprecierile 
pe care le face asupra scrierii domniei 
sale. 


DOMNUL 


profesor Ion Negoescu a dat la iveală o 
antologie pentru copii: „Cartea copilă 
viei“. 

Sunt în această antologie, amintiri 
din copilăria autorului și povestiri ai $ 
căror eroi sunt copii. j 

Domnul Negoescu face o constatare 
justă şi care ne bucură şi pe noi, cumf 
l-a satisfăcut pe d-sa. „,Ceeace apare 
îmbucurător e faptul că aproape toţi 
scriitorii și poeţii noștri reprezentativi 
s'au întors către copilăria lor, cu duio- 
șie şi plăcere sau au înfățișat-o pe a 
altora, cu atâta iubire şi înţelegere, în- 
cât au reuşit, de cele mai multe ori, să 
realizeze în acesti domeniu cele maj 
frumoase pagini ale scrisului lor. Dela 
Vasile Alecsandri la Ionel Teodoreani, 
mai nu întâlnim scriitor în paginile că Ş 
ruia să nu zâmbească un copil, să nu 
îngâne un cuvânt de haz, ori să nu să 
vârşească o șotie. O viață cu legile ei 
proprii, spontane dar armonioase, de o 
limpezime şi puritate unică, se desprin 
de din aceste rânduri luminoase“. 

Cartea e alcătuită cu pricepere și 
dragoste pentru copii, ceea ce nu sa 
întâmplat prea des la noi, cu antologii 


le școlare. 
r. st. 








9 lulie 1938 











UNIVERSUL LITERAR =—— 








LES PE A 


In copilărie când, peste vară, 
păziam noatenii, în care se a- 
mestecau doi berbeci și câteva 
oi sterpe, seara nu mai duceam 
acasă mica turmă. Aveam o0- 
coale la marginea pădurii, și 
pentru vite și pentru oi, și o că- 
suţă, ce răsări în locul unei co- 
libe vechi. In podul căsuţii era 
fân, şi aici dormeam cu slugu- 
liţa şi uneori şi cu sluga cea 
mare, care venia din sat cu 
merinde. 

Intr'un an abia trecuse pri- 
măvara şi în coperișul din 
pod ne-am trezit cu un cuib 
de viespi. N'am băgat de 
seamă când sa pripășit aici. 
M'a furnicat când i-am vă- 
zut. De când m'am trezit 
și am început să cunose gângăniile, de viespii cei mari mi-era 
frică instinctiv, ca de șerpi. Stăteam în stupină, lângă albinele 
cele bune, cu ceasurile să le aud cum cântă, să le văd cum zboară 
unele din coșniţă şi altele vin, ca o țesătură nesfârșită, prin văz- 
duh. Uneori câte una se izbea de mine. Nici nu mă gândeam să 
mă apăr. Pe bondarii cei groși, înveștmântaţi în catifea fină, punc- 
tață cu aur, îi prindeam adeseori de pe flori, să-i văd mai de 
aproape, deşi știam că au și ei ac. 

i De viespi însă mă temeam. La viespii”cei mici le spunea, în 
sat la noi, albine ţigăneşti, și în podul casei noastre, în sat, aveau 
zeci și sute de cuiburi, de laguri uscați, cât un burete mic, lipiți 

„de țiglă. 

M'am trezit cu ştiinţa că viespea e veninoasă ca și șarpele, 
mai ales viespea mare, 

Mi-aduc aminte, că de când am băgat mai întâiu de seamă că 
viespii prind muște şi le mănâncă, sugându-le ca paiangenii, m'am 
umplut şi de scârbă, 

Bunica Iova, la mirarea mea de copil, mi-a zis: 

— Dacă-s albine țigănești ! 

Și-mi mai aduc şi azi aminte cum a râs bunica, auzind răspun- 
sul meu: 

— De ce nu și le duc țiganii acasă, dacă sunt ale lor? 

i Viespea mare, din soiul acelora cari crese cât degetul de lungi 

| șide groși, e în deosebi respingătoare. Cu toată teama, când apuca 

| una pe ochiul de sticlă al terestrii, şi se sbătea să ese, ştiindu-mă 

! l adăpost, mă uitam îndelungat la ea. Trupul galben, tăiat de 

: imele negre, e ca de omidă, dar flexibil ca o vergea. Deși pare 

! prea greoiu pentru cele două aripi subțiri ce-o poartă, zboară 

| glonţ, zbârnâind ca o săgeată, Capul și gura sunt deadreptul res- 

| pingătoare, ca de canibal. E o continuă frământare de antene, de 

' guri, de picioare, şi lasă impresia că e vecinic inturiată, gata să 
invenineze nu numai cu acul din coadă, ci și cu gura, 

Ne-am trezit, cu si slugulița, cu astfel de viespi în coperişui 
căsuții dela pădure. Am numărat odată, amândoi, de jos, șapte, 
altă daţă douăsprezece, 

„ Wam mai cutezat să mă culc în pod, în fân. Sltuguliţa a voit 

„să se arate mai viteaz. A așteptat până s'a înserat și a început 
a urca scara. Dar o viespe i-a trecut văjeind pe la ureche, şi el 
a început să coboare îndată, 

Zile întregi am plănuit cum să ne scăpăm de primejdie. 

, Ne-am făcut bețe lungi, s'ajungem de jos la cuib, și după ce se 
insera şi credeam că dorm, răscoleam coperișul unde gândeam 
"e adăpostul lor, 

La celea dințâi atingeri viespii eşiau, se învârtiau roată în- 

|. veninați, câte una se cobora fulgerător spre noi. Aruncam beţele 
și lugeam în căsuţă. 

Când am văzut că nu putem face nimic, ne-am plâns slugii 
telei mari, bădița lui Culiţa, într'o seară când a venit cu merinde. 

— Haidaţi cu mine în fân! N'aveţi nici o grije, acum dorm 


POEM: 


cântărețului viitor 


Ne-așteptăm Cîntăreţul, la hotar predantesc, 
Ne'nspăimîntă liniştile din noi ce-l plămădese, 
Stăm cu mîna obroc la frunţi, pe cîte şapte 

Cai purtîndu-i merinde şi viori, zi şi noapte. 























Pc unde-şi mînă cortul ? prin plîns de apă lină, 
Ori prin viltori ? Din cite vîrtelniţi, minăstiri 
Ji deapănă ?'n odăjdie, ctitori şi pătimiri, 

Să i-o dea când pluta-i se va opri 'n lumină ? 


Cîntăreţul o fi cu-aripile pitite, 

Cum „alba ?n sat”” după troiţe-aburite, 

Sfios când îl peţește plopiştea din zare 
Pentru Cenuşereasă — făt bun de crezare —. 


EI va veni din stele, pălesc lampadoforii 
Pe unde umblă el, vulcanii stinşi ai ţării 
imping mai sus, cu flacări noui, vultana 
Să-l ia de unde-l lasă îngerescul Osana. 


Ne-așteptăm Cîntăreţul, neisprăviţi, năuci, 
Doar cu dragostea frunților țestoase de haiduci : 
Simţim cpm spetezele paşilor săi, amară 

Mătase de cer pentru pămînt măsoară. 


Găleţi cu plin vor trage la Poetul mare, 
Dar el le va trimite săltate 'n mersul des 
De fete ale căror ritmuri le-a ales, 

La cei care mor în ziua cînd răsare, 


Să nu-l zoriţi, nu-i puneţi în mâini viori de palt. 
Cu agonia noastră poate-i e rușine, 

Arhanghel cu întregul cînt nespus în sine, 

Cn în să-i ştergem aburii după astralul salt. 


Pe hotarul negru, la vintul argintar, ne 
Sfădim că n'am adus destule veghii 

Şi denii ; caii se muşcă plini de streghii 
Și mîini puse obroc se desvelesc de carne. 


Și fierbem nădejdea la pirostria lirei, 

— Nimeni nu mai cîntă 'n prag de mare mit — 
El va pune pe aurul ei înegrit 

Struna căii laptelui, psalmului, robirei... 


Solia scheletelor de călăreţi stă dreaptă 
In şeile de aur. Scorojitul steag 
S'aşteaptă bătut cu rodii şi pe Mag 
Merindea împietrită, ca lacrimă-L, așteaptă. 
SIMION SFOLNICU 





Cum însă noi n'am îndrăznit. s'a urcat singur în pod. 

— Staţi că vă scap cu de spurcăciunile astea, 

A luat cu el o furcă de fier și-a împlântat-o în locul unde 
văzuse că sau ascuns viespii. 

Am închis ochii de frică şi nu i-am deschis decât peste câ- 
teva clipe, când am auzit răcnetul slugii celei mari. El se apăra 
cu pălăria şi cerca să ajungă la scară, ținându-și palma stângă 
apăsată pe falcă. Vr'o zece viespi roiau în jurul capului său și 
se aruncau asupra lui, ca niște câini răi cari au înconjurat un om. 

N'a mai avut răgaz să coboare scara: a sărit din pod, cu o 
viespe după el. A alergat prin întreg ocolul, a izbit cu pălăria, cu 
palmele. Viespea nu sa lăsat până nu l-a muşcat de obrazul 
drept, 

Cel stâng, unde îl mușcase alta în pod, când a strigat — în- 
cepuse să se umfle. A intrat, după noi, în căsuţă, și privea ră- 
tăcit, înspăimântat. Nu intrase nici una după noi. 

— Măi Niculiţă, du-te şi adă o cană cu apă rece dela fântână“, 
zise el, începând să se liniștească. 

Sluga cel mic se întoarse repede cu apa. Culiţa muie șter- 
parul și își acoperi faţa cu el. Amândoi obrajii i se umflau. Când 
muie a treia oară ștergarul, nu-l mai cunoșteam. Ochii abia i se 
mai vedeau. 

— Două m'au muşcat“, zise el, şi începu să sufle greu. 
urăm cu groază cum îi iasă blânde mari pe mâni, co de 
o puternică urzicare. 

— Mergeţi și aduceți apă cu ciubărul“, strigă el speriat, pă- 
rând că se îneacă de răsuflare grea. Ochii lui nu mai erau acum 
decât două tăeturi. 

Plâgând, înspăimântați „am adus un ciubăraș plin cu apă. 
Când am intrat, el era cu pieptul gol, își slâşiase zuinașa, de groa- 
ză că se înăbușe. Pe tot pieptul, pe braţe, pe grumazi, eşiseră beși- 
cile acelea mari. Arătă să-i turnăm apă din ciubăr pe piept, pe 
trupul întreg. Vorbea greu și răgușit. 

Vreme de câteva ceasuri am tot adus cu ciubăraşul apă rece 
din fantână; i-o turnam pe cap, pe piept, unde apucam. Era leoar- 
că de apă ca o muere care-a scos cânepa din râu. Pe jos, băltoacă. 

De la o vreme începu să răsulle mai uşor și beșicuţele înce- 
peau să se topească. 

Când îi strigarăm, ca la un surd, că trece urzicarea, sluga se 
scutură de apă. Ochii încă nu i se vedeau. Numai într'un târziu 
începură să-i licărească. Dar putea vorbi acum fără răguşală. 

La obraz şi la ochi nu se desumflă de tot nici în ziua urmă- 
toare. 











Era totuși foarte vesel când porni spre sat. El zise: 

— Am avut noroc că mau muşcat numai două. De mar 
fi mușcat trei, aș fi murit. 

Mai târziu am mai auzit vorba asta printre oameni: 

— Măi Vasilică, să mai ști tu un lucru dela mine: ca viespea 
nu mai muşcă decât femeia rea“. 

Apoi porni spre sat. 

Dar peste trei zile a venit iar. Ne-am mirat cu slugulița, când 
l-am văzut, Venise cu cojocul cel păcurăresc, cu căciulă, cu mâ- 
nuşile de păcură, pe cari le purta iarna. 

Ji trecuseră umflăturile, 

— Voi închideţi-vă în căsuţă, și n'aveţi nicio grije. Vreau 
să curăţ podul. ' 

Descyoperi toată partea dinspre apus și aruncă paele în ocol. 
Ne-am trezit de-odată c'o boboţae mare. Le dăduse foc. 

Invăluiţi în pae şi fum, viespii se pârjoliră. Numai una a ră- 
mas, care apucase să sboare din vreme, tăind prin înserare o sin- 
gură linie până la pădure. 

— Imi pare rău ca scăpat! zise sluga. 

—- Viespea şi muerea trebuesc pârjolite dacă vrai să scapi 
de ele, măi copii“, mai zise el. 

Eu şi sluguliţa eram bucuroși c'am scăpat de pacoste, şi ne 
puteam culca iar în fân. Culiţa, încă în ziua aceea, coperi cu pae 
nouă, partea descoperită. 


Intâmplarea aceasta din copilărie îmi veni de mai multe ori 
în minte, în cursul vieţii. Așa cum mă temeam de viespe în copi- 
lărie, am început să mă tem, din clasa a treia de liceu, de un co- 
leg, venit din alt oraș la şcoala unde învăţam eu. Nimeni nu l-a 
cunoscut cine-i și de unde-i, când a venit între noi. Era subțire, 
palid. tăcut. Se aşeză la marginea unei bănci, pe la mijlocul cla- 
sei. Nu vorbea cu nimeni, ci iscodea mereu cu ochii lui neliriștiţi, 
galbeni ca la mâţe. Uneori, pe clipe se aprindeau în ei lumini 
aurii. Era o lumină de fosfor, care făcea rău, nu v putea! purta 
vreme multă. Gura lui nu avea nimic copilăresc. Avea tăetură în 
linii lungi, încremenită. Nu zâmbea niciodată. 

Glasul i l-am auzit când a fost întâia oară pus să răspundă. 
Ştia lecţia. Dar avea o voce piţigăiată, rece, uniformă. Profesorul 
se interesă dela ce liceu a venit la noi. Murmură un nume ne- 
înteles. 

— Spune mai tare. 

El se supuse. 

Era un oraș îndepărtat, un liceu străin. 

— Dar ştii bine românește“, zise profesorul. 

Voi să-l mai întrebe ceva, dar îi văzu ochii și tăcu indispus 
l-am văzut şi eu ; juca în ei lumina aceea de pucioasă. 

N'a trecut o lună şi întreagă clasa nu-l mai putea suferi. Nu 
se împrieteni cu nimeni, dar simțeam cum ne spionează pe toţi, 
mai ales pe accia cari învățau mai bine. Când asculta un răspuns 
bun, mai bun ca al! lui, îi apărea în priviri lumina aceea nefirească 
şi liniile din jurul buzelor îi încremeneau. 

Ne-am trezit că profesorii încep să cunoască toate discuţiile, 
toate glumele, unele pe socoteala ilor, — dintre vre. Ne-am trezit 
că ne ştiu toate micile slăbiciuni sau zburdălnicii copilăreşti. 
Ne-am trezit că profesorii întreabă tocmai pe aceia cari, între ore, 
se lăudau că nau învăţat pentru ziua aceea nimic la cutare ma- 
terie. 

S'a neliniștit și s'a turburat toată clasa. Liniştea şi încrederea 
de până acum, s'au dus. 


de I[. AGÂRBICEANU 


Şi toţi știam, simțeam, că numai din pricina străinului. Toţi 
simţeam în el un dușman. lar mie mi-a venit de-odată în minte 
viespea din copilărie, care a înțepat pe sluga Culiţa. Mam mirat 
că nu m'am gândit dela început la această usemănare. Imi părea 
că fiecare coleg așteaptă să fie mușcat de viespe, ca și când clasa 
sar fi umplut de nenumărate ace veninoase, nevăzute. Așa era 
de mare nelniștca în sullete. Aşa ne pândea primejdia din toate 
părţile, deși ea izvora numai dintr'o pereche de ochi fosiores- 
cenți. 

Ceea ce-mi aduse aminte asemănarea, era veninul care par'că 
se desprindea şi din fiinţa fizică a străinului. Uneori aveam sen- 
zaţia că-mi ies pe trup bășici de urzicare, ca pe trupul slugii. 

Toţi ne feream de el, toţi îl încunjuram. Răspundea din zi în 
zi mai bine, ajunsese între cei trei mai buni elevi ai clasei. 

Dar nimeni nu se bucura de progresul lui. Nei profesorii, cari 
începuseră să-l privească drept un obiect, nu o fiinţă. 

Dela servitorul licsului am înțeles că profesorii nu-l mai pri- 
meau cu vecinicile lui pâri și insinuări. Directorul l-a scos din 
birou, bătându-i cu piciorul: 

— Să nu mai vii cu astlel de vorbe, că te elimin din liceu“. 

Când am auzit aşa, parcă ni sa mai luminat vieaţa. Zile în 
şir ne adunam grupuri“grupuri şi discutam evenimentul. 

Zadarnic însă! Viespea, cu veninul ci, era mereu la pândă. 
Zadarnic știam că superiorii îl disprețuiesc, noi nu mai aveam 
linişte. Calda şi sincera intimitate părea că o îngheață mereu rău- 
tatea ce se deosprindea din fiinţa lui, ca un venin nevăzut. 

Par'că eram mereu în preajma cuibului de viespi din podul 
căsuţii. 

Sirăinul muşca acum când pe unul când pe altul. Te trozeai 
cu vorbe relc, şoptite la ureche, puse în gura celui mai bun prie- 
ten. Când vedea o bucurie mare la un coleg, nu se lăsa până nu 
i-o învenina cu minciuni și invenţii în fața cărora rămâneam ui- 
miţi și desarmați. 

S'a ţinut după noi în toate clasele de liceu, neschimbat, ba 
crescându-i invidia și răutatea lui din an în an. 

Se silea să ajungă întâiul clasificat. Nu i-a reuşit până în cla- 
sa a șaptea. Atunci l-am văzut mai întâi zâmbind. Un zâmbet su- 
cii, crispat, monstruos. O zi întreagă a purtat in ochi flacăra aceea 
de fosfor. Mi-a părut o mâță sălbatică, primejdioasă. 

Era acum un lungan palid, cu părul roșu, cu ochii galbeni. Tot 
mai mult Semăna cu o viespe. 

La examenul de maturitate a reuşit al treilea, după ce în 
clasa șaptea şi a opta fusese mereu întâiul. 

In noaptea după publicarea rezultatului, fereștile celor trei 
profesori fură făcute țăndări 

A doua zi străinul dispăruse din oraș. Toţi erau convinși că 
el e făptuitorul. Incepură să-l caute. Dar a fost aflat, întâmplător 
de niște țigani cari culegeau bureţi în pădure. Il găsiră spânzurat 
de-o creangă. 

Țiganii, vr'o cinci, dădură năvală în oraș, cu părul vâ!wvoi, 
aducând vestea... A 

M'am gândit atunci la vorba lui Culiţa : 

— Viespea și muerea rea trebuesc pârjolite dacă vrei să scapi 
de ele, măi copii!“ 

Colegul cel nenorocit fusese bărbat nu femee, dar viespea 
veninoasă din el l-a făcut să se pârjolească singur. 

Căci hoitul lui era negru, ca şi când ar fi trecut prin pârjolul 
focului. Şi a mai îngrozit odată, și în ipostazul ăsta, pe foştii lui 
colegi. 








Pe 

Am cunoscut, mai târziu, un om al dreptăţii, un judecător 
ca şi mine, care asemenea mi-a adus aminte de viespea din copi- 
lărie, de care mă temeam atât. Mușca cu ochii, mușca cu vorba, 
mușca cu gestul. Nenorociţii cari ajungeau pe mâna lui, înlemneau 
ca broasca subt privirea șarpelui. Ințepaţi, ceasuri în șir, cu sar- 
casme veninoase, erau palizi, livizi, nu le trebuia nici dreptate. 
nici despăgubiri, .ci un singur lucru: să scape cât mai curând de 
tortură. 

Nu era coleg, nici pe aceeaș treaptă, nici mai înaltă, pe care să 
nu-l înțepe cu acul său blestemat. Nu era sănătos, dacă nu făcea 
rău cuiva, în fiecare zi. Era urgisit de toată lumea, dar toţi se fe- 
riau de el. : | 

A căzut odată bolnav, doi ani în şir. Nimeni dintre colegi nu 
i-a călcat pragul. Dar după ce sa înfiripat, muşca și mai veninos. 

„Să fie, întradevăr, oameni așa de nenorociţi cari poartă în 
ei veninul din născare, ca viespea sau vipera ? 

Dacă nu Se pot tămădui, nu ar fi omenesc lucru să fie adunați 
în sanatoare, ca nebunii, pentru a cruța societatea de veninul lor ? 





Jată că, chiar în clipa asta se apropie de mine rudenia mea Ila- 
rie, astenit de munca zilei. Ii spun ce mi-au venit în minte şi la 
ce mă gândesc. 

E seară şi răcoare afară. Prin aer se coboară miros și şuviţe 
de fum. Au aţâţat gospodincie focul și au pus de mămăligă. Se 
simie în aer ca o adiere, mireasma ploii îndepărtate. A plouat 
prin împrejurimi azi dup'amiazi, Bine ar fi să vină şi pe la noi 
să stâmpere pământul. 

Ilarie tace un răstimp. Ii face bine hodina. E în capul gol, cu 
cămașa descheiată la piept. 

— Nu ştiu bădiță Vasilie, dacă pot fi adunaţi cei veninoși în 
case anume, ca nebunii. Şi bărbaţii, să știi dela mint, nu-s nici o- 
dată aşa de veninoși ca femeile. Când una dintre ele e o viespe. 
e o adevărată nenorotire pentru un sat întreg. Nu ştiu dacă îţi mai 
aduci dumneata aminte de una Vuţa? Era pe uliţa asta, a cincea 
casă dela noi. Cât a trăit, n'a avut nimeni de pe uliţa noastră, zi 
bună, de răul ci. Şi n'a bătut-o bărbatul? i rupă oasele, nu alta, 
cât în toată seara răsuna uliţa, urlau câinii și plângeau speriaţi 
copiii. 

Nimie nu i-a putut astupa gura decât pământul, A dat D-zeu 
de-a murit, că ne venia să ne luăm lumea'n cap. Și știi dumneata 
cum a fost la moartea ei ? Ca la ospăț! Toată uliţa s'a luminat. 

Două nopţi au cântat fetele și feciorii în șezători, la portiţe, 
pe lună, câtă vreme Vuţa a stat întinsă pe lavitță. Nime nu sa 
dus la priveghiu. Bărbatul său a făcut o pomană care i-a mâncat 
o vacă. Toată lumea s'a îmbătat ca la nunțile celea mari. 

Şi după ce i-am astupat mor- 
mântul parcă s'a spart un cuib 
de viespi de pe ulița noastră. 
Toată lumea a răsuflat  uşu- 
rată. 

— Vai de maica lor, care se 
nasc cu venin la inimă! Mai 
bine le-ar fi să nu mai vadă și 
ei lumina zilei”. 





Ilarie judeca aproape ca și 
mine, De nimic nu se  înfioa- 
ră inima omenească, cum se în- 
fioară de mușcătura veninoasă, 
fie de viperă, fie de viespe, fie 
de om... S'ar părea că răutatea 
asta nu-i firească la om, ci 0 
altoire dela şarpele cel vechiu, 
care a ademenit pe oamenii cei 
dintâi la păcat.... 








——— 4 








UNIVERSUL LITERAR 


E românesc Grigorescu? 


Cum a fost sărbătorit centenarul. Intre falșuri și plagieri. Nu o fi avut specific 
bietul artist ! In așteptarea unui muzeu și sub povara unor neprețuiri. 





N. Grigorescu 


Cu toate că au fost prăznuiți v sută 
de ani de la nașterea pictorului, şi au 
trecut vreo trei zeci dela moartea lui, 
gluria meșterului rămâne încă nedrep- 
tățită. Intârzie întăptuirile cuvenite, ca- 
re ar salva opera lui în tot ce se mai 
poate păstra şi cinsti, iar părerile câte 
mai interesează publicul rămân încăr- 
cate de prejudecăţi grosolane. Să recu- 
noaştem cu mâhnire că mai multă vâl- 
vă fac astăzi Grigoreștii falşi de cât cei 
adevărați — iar despre inspiratul lui 
har se aminteşte numai pentru o discu- 
ție contradictorie asupra faptului zis 
subtil, dacă bietul mare artist român 
„ate sau nu are, specific naţional“. 

Până atunci slabă nădejde întru îm- 
plinirea dreptăţii cuvenite  luminoasei 
sale munci inspirate. Popularizarea o- 
perei sale de duioasă gingășie, simță- 
mântul suav prin care a dăruit pictu- 
rei poezie, e folosit abia pe firmele co- 
tetăriilor și adaptat la bancnote. 

Dăinuesc un cârd întreg de legende 
despre viaţa și opera acestui „răsfăţat 
al succesului“ care nu a avut parte să 
obțină dreptul unei catedre spre a fi 
profesor la bele-arte — despre acest 
„încărcat de glorie“ care nu a găsit e- 
ditor oficial decât în persoana sa, tipă- 
rind cu pierderi reproduceri din epi- 
soadele pe care le-a desenat pe câmpiile 
Plevnei, despre acest „sgârcit“ care 
când dăruia statului tablouri „nu avea 
cine să le scoată din vamă, despre 
„incultul“ cu o bibliotecă în al cărei 
cuprins adnotat, adunase poezii popu- 
lare, volume de critică artistică apusa- 
ne, albume de gravuri japoneze, şi lite- 
vatură contimporană. 

Despre „comereializatorul“ talentuiui 
său, dela care mulți dintre milionarii 
vremei au luat cu câte trei poli tabloul, 
chiar până în ultimele lui expoziţii, în 
vreme ce El ca să-şi îngurajeze confra- 
ţii mai tineri, le reținea nu odată ta- 
blourile cu preţul netocmit din cata- 
loagele lor. 


Nu am amintit de cât o parte din 


Peisaj de toamnă 


vinuvăţiile câte ponegresc rana lui 
Grigorescu, cu verdicte ce în necruţare 
işi iau aere de infailibilitate. Sunt unele 
dintre aceste acuzațiuni atât de grave 
incât mă mir că nu s'au luat sancţiuni 
drastice pentru deplina osândire a ta- 
lentului. Poate numai faptul că nu mai 
trăiește fizic îi acordă circumstanţe a- 
tenuante, şi îi mai lasă ov portiță de scă- 
pare în rezerve, câtă vreme tot mai su- 
pără creaţiunea sa. 


IN AȘTEPTAREA JUDECĂȚII 
SAU A INȚELEGERII 


Opera lui Grigorescu e în fvarte ma- 
re parte pierdută. Multe dintre tablo- 
uri nu mai pot fi văzute pentrucă au 
trecut hotarul în pribegie, altele ră- 
mân tăinuite la colecționari egoiști. In 
expoziția retrospectivă de la sala Dal- 
les, abia două sute de lucrări, şi nu toa- 
te reprezentative, au amintit de 'o ope- 
vă înfăptuită în mii de tablouri şi câ- 
te-va biserici —iar în mănunchiul de 
capodopere strâns cu destulă osteneală, 
multe se vădesc prost  conser- 
vate, îngălbenite de fumul tigărilor de 
prin cluburile intelectuale, cojite, cră- 
pate de clima noastră cu anotimpuri as- 
pre. Despre acest cât a rămas şi cum a 
rămas se mai poate vorbi, și despre a- 
cele copii făcute une ori chiar de cama- 
razi, care nu s'au sfiit să înlocuiască » 
riginale în colecții. . 

Inlocuind un entuziasm unanim din 
a cărui pornire să se împlinească o ini- 
moasă cinstire a talentului românesc, 
iată condiţiile care au întunecat invi- 
dios gloria meritată, 





A FOST SĂRBĂTORIT GRIGO- 
RESCU ? 


Ne lipsește un mare muzeu naţional 
de pictură, pe care nu îl vor înlocui 
improvizaţiile. Expoziţia cea mare a 
centenarului nu a putut fi deschisă de 
cât vara, în luna când pictorii trăitori 


de ADRIAN MANIU 


se tem să expuie pentru că e cea mai 
proastă. Organizatorii delegaţi: de Aca- 
demie au avut de luptat cu egoismul 
tembel al unor posesori de tablouri ca- 
re numai după anume insistenţe au în- 
găduit expunerea. Tablouri cumpărate 
pe mai nimic au trebuit să fiv asigurate 
pe zeci de milioane — deși au fost cum 
văzurăm conservate mizerabil de ne- 
pricepuţi proprietari. Dorinţa expri- 
mată de poetul Octavian Goga de a se 
acorda un premiu naţional posi mo- 
tem în recunoştinţa pentru frumuse- 
ţile pe care pictorul le-a dăruit patriei 
ca o glorie românească, a sunat în de- 
şert, cu toate că o pensie a lipsit, şi lip- 
sesc și cinci burse pentru nepoţii în ca- 
re neamul Grigorescu şi neamul Vla- 
huță îmbinate, vor da talente noi. Casa 
de la Câmpina din care a ars numai a- 
telierul în timpul războiului de între- 
gire, putea fi răscumpărată de stat și 
prefăcută în muzeu, cu ivi ce mai are: 
sute de desene, mobilă, cărţi, scrisori, 
amintiri ale pictorului. In reconstruire 
atelievul ar fi folosit unor bursivri pen: 
tru pictura sub cerul românesc, Nu s'a 
făcut nimic din toate acestea. Nu s'au 
plătit nici măcar despăgubirile de săz- 


boi pentru atelierul căruia îi dase loc 
dușmanul. 
Am cerut editarea desenurilor de 


război măcar într'o ediţie care ar fi fost 
cea mai frumoasă carte română îmbi- 
nând numele lui Grigorescu dimpreună 
cu al lui Coșbuc, în „povestea unei co- 
roane de oţel“: pe care ar împodobi-o 
desenuri luate în acea vreme de pictor 
pe câmpiile balcanului. Dar toate aces- 
te propuneri pozitive nu interesează 
încă, și nu au găsit răsunetul cuvenit — 
iar curiozitatea se învârtește în jurul 
„pastişelor Grigoresciene“ şi a „nespe- 
cificului Grigorescu', 


SENZAȚIONALUL PASTIȘELOR ȘI 
PLAGIATELOR 


Apărarea talentului o va face mai 
bine tribunalul de cât a izbutit-o miş- 
carea artistică din zeci de ani? Se va 
pune stavilă falșurilor şi reproduceri- 
lor grosolane din care s'a pornit speculă? 
Se va da dreptatea cuvenită artistului, 
apărându-se imprescriptibilul drept al 
proprietăţii artistice, împotriva schingi- 
uitorilor de frumusețe? Va veni rândul 
să deschidem acest capitol în adevăr 
foarte senzațional, cu multe adevăruri 
crude care deşi scandaloase nu au a- 
juns încă în discuţie publică. Cel mai 
grav caz de apărare a proprietăţii ar- 
tistice se va ridica din această proble- 
mă, nu numai pentru geambașii pictu- 
rii care au iscălit cu numele lui Grigo- 
rescu copiile lor, ci și pentru cei ce nu 
sau sfiit să își atribue opera lui Gri- 
gorescu iscălind-o cu propriul lor nu- 
me, lăsând astfel pe mulţi să creadă că 
Grigorescu a fost cel care i-a pastişat! 

Dar rezervând dreptul de a învedera 
amănunţit toată această mentalitate, să 
recunoaștem că putinţa invaziei unei 
picturi dubioase e în strânsă legătură 





Reducerea la o singură producţie 
mixtă a probelor muzicale din acest 
an ale „Academiei Regale de muzică 
şi artă dramatică“ au justificat mult 
mai accentuat ca altă dată, audițiile 
separate organizate de diferite clase 
ale aceleiași școale. 

Cu atât mai mult într'upi caz ca 
acela al clasei de canto a d-nei prv- 
fesoare Livia Vaţianu-Vrăbiescu, în 
care numărul elementelor bune a în- 
trecut procente  obicinuite, într'o 
măsură care ar fi făcut imbosibilă 
extragerea pentru producţia genera- 
lă a tuturor elevelor şi absolvente- 
lor demne de ascultat. 

In audiţia dela „Dalles“, fiecare 
şi-a putut găsi locul dorit, rămânând 
chiar vreme și pentru încercările «- 
levelor mai puţin înaintate, dar ca- 
pabile să întățișeze rezultate lempo- 
rare de pregătire artistică de bună 
indicaţiune. 

Două din absolventele clasei Va- 
țianu-Vrăbiescu fac parte din anga- 
jaţii recenți ai Operei Române: d-re- 
le Arax Sevagian și Aura Davidea- 
nu 

D-ra Arax Sevagian este un talent 
liric de mare distincţie și excepțional 
aport de sensibilitate muzicală. Gla- 
sul d-rei Sevagian este de pe acum 
cizelat în emisiune, adaptat cu simţ 
artistic de elită cerințelor expresive 
ale paginilor înterpretate,  nuanţat 
cu tact și fineţe şi păstrând o emoti- 





vitate spontană, care este darul ar- 
tiştilor de mare înzestrare. 

Viitorul d-sale de cântăreață tre- 
bue așteptat cu deosebită încredere. 

D-ra Aura Davidescu,  mezzo-su- 
prană, a desfășurat mijloace de cânt 
eare s'au relevat prin volum amplu 
şi timbraj bine definit, atât în efec- 
tele de intensitate cât și în nuanțele 
medii. Acutele, puternice şi bine sus- 
ținute în dobit şi culoare, au atras 
de asemeni atenţia. 

D-na Margareta Vasilescu-Dejana, 
absolventă, dispune de multă uşurin- 
tă firească de emisiune, de atac al 
intervalelor ce necesită o bună fo- 
losire a mlădierei glasului. Timbrul 
este lin şi catifelai, nuanțarea fără 
dificultăţi, muzicalitatea aptă, cre- 
dem, unei crescânde desvoltări. 

D-ra Paula Rusescu, altă absolven- 
tă a clasei Vaţianu-Vrăbiescu, a do- 
vedit o îngrijită punere la punct a 
prezentărilor d-sale, de subliniat 
pentru linia lor limpede, economia 
vocală tratată cu echilibrare atent 
stabilită şi interpretări conștiinziva- 
se şi studiate serios. 

Partea programului arătată până 
aci a constituit a doua jumătate a 
audiției, rezervată precum sa văzut 
absolventelor și adesea de o calitate 
care a trecut apreciabil peste nivelul 
obicinuit de realizare școlară al pro- 
ducţiilor de fine de an, d-ra Arax 
Sevagian părând, din tot ce a fost 
ascultat, cea mai de preț natură mu- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


zicală și talentul ce] mai frumos cul- 
tivat, 

Prima parte a programului a fust 
păstrată elevelor care nau părăsit 
încă băncile școalei, începând cu vw 
contribuţie a anului I, din care a fost 
aleasă d-ra Constanţa Panaitescu, 
glas a cărui timiditate n'a exclus cla- 
ritatea şi nuanţarea făcută cu vădite 
aptitudini. 

D-na I. Taflan Lăzărescu (anul al 
treilea) a înfățișat în condiţii meri- 
torii de glas și rost muzical o arie 
de Mozart (Răpirea din Serai), v arie 
din Freischutz de Weber şi un duet 
Gin „Nunta lui Figaro“ de Mozart, cu 
d-ra Gabriella Lupancea (anul IV). 
Atât în acest duet cât și în câteva 
arii și lieduri, d-ra Lupancea a vădit 
inclinări speciale către exteriorizarea 
muzicală declamată, în reliefări de 
sugestivitate imediată și lesnicioasă 
şi în totul cu destulă muzicalitate 
naturală. 

D-ra Eugenia Ghia (anul IV) în 
arii de Meyerbeer și Mozart și d-ra 
Virginia Xantopol (anul III) au avut 
de asemeni afirmări şi calităţi, cu lo- 
vezi de lăudabilă preparare. 

Audiţia a fost acompaniată la pian 
de d-ra Pupa Popovici nu numai cu 
grije și pricepută susținere, atât de 
însemnate pentru reușita unui con- 
cert de elevi, dar şi cu un apurt de 
meșteșug și de înţelegere muzicală 
al căror rol în succesul producţie: nu 
poate fi trecut cu vederea. 











Grigorescu, problemă de cultură 


Abia s'au închis porţile ea:poziţiei co- 
memorative Grigorescu, care trebuia să 
fie o apoteoză, adică o împăcare a tutu- 
10r în acelaș gând de preamărire, şi 
suntem puși în fața unei şovăeli. Acea- 
stă „problemă Grigorescu”, la o sută de 
ani de când pământul românesc ni i-a 
dăruit, este cea mai dureroasă dintre 
toate: este el un artist pătruns de su- 
fletul nostru sau un meșteșugar cu 
mijloace de împrumut, bun pentru cele 
patru vânturi? 

Până acum „problemu Grigorescu” 
rămânea în marginile esteticii și ale cri- 
ticii urtistice.  Literaţi, judecători de 
artă şi pictori au crezut delu un timp că 
locul de întâiu artist plustic ul lui Grigo- 
rescu este v uzurpare şi că alții sunt 
înai îndrevtățiți: Luchiun suu Andrees- 
cu. A urmat o luptă a părerilor, mono- 
grufii, împărțire în tabere, amestec al 
Universită cu citatele și cu gravitu- 
tea ei upodictică, şi lu sfârsit, ca rezul- 
tat, nu o scădere sau v înălțure a unuia 
în pagubu suu în folusul celuilalt, ci o 
uşezare pe uceeuş linie, cu caracterizări 
noui pentru fiecare. Pictura românească 
modernă, după încercările ei de școală, 
întro imbucuriătoare creştere, cu Leca, 
Tătărăscu şi Aman, se găsea întrupată 
ia începutul acestui secol, în trei stele 
de întâia mărime: Grigorescu, deschiză- 
torul de drum, Andreescu, adâncitorul, 
şi Luchiun, împodobitorul lui. Gândi- 
ți-vă lu unul din autoporiretele acestei 
treimi a luminii pământene, puse ală- 
turi, oricare Grigorescu, visător și a- 
tent, Andreescu, îndurerat şi întors 
numai pentru o clipă către oameni, Lu- 
chian, în răsfrângerile lui galbene fan- 
tomatice, cu zâmbetul de desnădejde mai 
mult pentru lumea dinăuntru, şi veți că- 
ci iii iii 


> 











cu nepriceperea publicului, cu o lipsă 
de educaţie artistică întâlnită mai pre“ 
tutindeni 


DESPRE EXPERTIZE 


Dacă principial în străinătate jude- 
carea autenticității unui tablou se face 
greu — și e nevoe de laboratoare pen- 
tru technica descoperirii falșurilor — 
cu ajutorul reactivilor chimici, al ra- 
zelor ultra-violete, cu ajutorul  docu- 
mentărilor comparative și a măririlor 
parțiale, spre a căpăta certitudini sută 
la sută, nu tot acelaș procedeu e nece- 
sar când e vorba de falșuri grosolane 
care rămân sub iluzia artistică, şi de 
parte de orice valoare reprezentativă. 


DUBIOASA VALOARE A UNOR 
TABLOURI 


Insist asupra faptului că una e opera 
reprezentativă după care putem greţui 
pe artist, şi alta opera de duzină. Fire- 
ște ori ce mare talent poate avea scă- 
deri și chiar căderi în banal — acestea 
nu pot fi în nici un caz alese ca repre- 
zentative a genialităţii sale, Insăşi dis- 
cutarea autenticităţii le îndepărtează 
din rangul expunerii lor la o manifez- 
tație unde publicul e chemat să își fa- 
că ideea de caracteristicul unei opere. 

Cât priveşte cazul falșilor Grigore- 
scu, e bine să se ştie că el sa repetat 
în mai multe rânduri, şi că un proces 
a mai avut loc, când pictorul și bunul 
prieten Alexandru Satmari — un ma- 
re pricepător de artă, într'o expertiză 
de o rară documentare a arătat criterii 
întru cercetarea falșilor Grigoreşti, a- 
tât în ce privește desenul, compoziţia, 
voloratura iscăliturile, cât şi în privin- 
ţa matenialului întrebuințat de artist, 
vopsea, pregătirea grundului, calitatea 
pânzei, şasiu, lemn etc. Toate aceste u- 
mănunte nepreţuite vor fi cercetate cu 
alt prilej, iar acum dau numai ca titlu 
de anecdotă faptul că în trecutul pru- 
ces, tablourile recunoscute falșe, au fost 
confiscate de tribunal — și întru cât «- 
ran „corp delict“ au fost revândute pa- 
ve-se prin licitaţie publică, găsindu-se 
alţi „fraieri'' amatori pentru ele. 


CEA MAI GRAVĂ INVINUIRE 


Cea mai gravă învinuire udusă lui 
Grigorescu e aceia că „s'a copiat singur 
— şi că de dragul banilor îşi repeta de 
sute de ori acelaş subiect”. De aceca 
mulţi preferă tablourile din epoca Bar- 
bizon. Ultima epocă din viaţa lui -- şi 
tocmai cea mai luminoasă, e disprețuită 
în general pentru această vină, la care 
se mai adăopa acuzarea că artistul nu 
mat vedea bine, întru cât începuse să 
folosească ochelari speciali. 

Beethoven a putut compune după ce 
surzise, lucruri geniale — mai putea să 
picteze Grigorescu bine după ce vede- 
rea îi slăbise? Eu cred că în a- 
ceastă ultimă epocă a realizat cele mai 
personale opere, şi am fost fericit să 
aflu că pictorul Şirato unul din cei mai 
inteligenţi pictori înțelegători ai artei, a 
exprimat aceiaşi părere. Dar au mai fost 
artiști admirabili cu vedere slăbită sau 
chiar bolnavă. Să nu amintim de cât pe 
marele geniu Greco ai cărui ochi au 
fost anastigmaţi — și ar fi destul să nu 
uităm că sensibilitatea vizuală aparține 
intelectului, iar nu tăriei ochiului. Așa 
a vrut Dumnezeirea că o privire chiar 
slăbită, să înfăptuiască frumuseți neîn- 
găduite altor ochi banali. Cât despre 
şablon, despre faptul că Grigorescu se 
repeta până la aytocopiere —— aceasta 
nu dovedește decât ce puţin se înţelege 
chiar azi pictura lui Grigorescu prin 
care se mai caută cu lumânarea nespe- 



































































































9 lulie 





1938 





de EMANOIL BUCUŢA 


păta deodată imaginea acestui fapt. 

Imtrebarea de astăzi, dacă se va putea 
ridica până la înălțimea unei probleme, 
este însă de ordin cultural. Pe cealaltă 
o putem lăsa jocului liber al discuţiilor 
fiecărui rând de cercetători, pentrucă E 
din ea nu poaie ieşi decât o agerime n 
simțirii şi o şlefuire a exprimării, pe 
când je cea de-a doua trebue s'o desle- E 
găm fără întârziere. Orice menţinere a k 
ei în stare de întrebare împuţinează pu. b 
terile de împotrivire sau de creație ule 
vieţii unui întreg popor. 

Eu cred şi am privit totdeauna pe 
Grigorescu pictor al meamului româ. £ 
nesc, nu numai pentrucă s'a aşezat șia | 
avut o casă la Câmpina, sau pentrucă a £ 
visat împreună cu Vlahuţă la acel 
chervan care să-i plimbe pe valea Si-[ 
retului și prin toată ţara, în căutare de |. 
cele mai adevărate privelişti ale ei, sau £ 
pentrucă ori pe unde studiul sau desa- £ 
măgirile îl purtau, dorul de-acasă înf 
cele din urmă îl biruia şi îl întorcea în- | 
tre noi, sau pentrucă atâtea pânze ale 
ni, cu care cu boi, şi cu ciobani sau bă: 
cițe a dat naștere stilului plastic româ: 
nesc, acelaş nu numai în Pastelurile și 
în Rodica lui Alecsandri, dar în maj: 
toată poezia şi cântarea populară. Tra- 
diţia bizantină nu-i putea fi de mai 
mare folos , decât i-ar fi putut fi pagu- [ 
bă şcoala dela Barbizon, tață de felul £ 
lui de simţire, care a rămas totdeauna 
al nostru, şi de acea chemare, pe care $ 
numai noi o auzim cu toată curăţenia 
ei, înaintea picturii grigoreştiene, 





cificul. Grigorescu e cel mai original, în 
aceste serii de ciobani, de boi, și de pei- 
sagii albe. Așa cum Monet a făcut înf 
serii nuferi — Grigorescu atunci când 
se eliberează din pictura franceză, din 
influenţe pe care le-aţi întâlnit cu cin: 
ste în expoziţia centenarului — devine 
cel mai român pictor — abia prin acele [ 
tablouri la care nu mai poţi spune cu 
admiraţia ochiului de muzeu, şi cu la- k 
uda atât de relativă: „e splendid, ai ju- 
ra că e un Daumier, un Diaz, un Da 
bigni, un Corot, un Courbet, un Dela f 
croix, un Manet chiar, un Th. Rousk 
seau, şi așa mai departe. j 

Toate aceste faze au fost învățături £ 
prin care pictorul urca treaptă cu treap- 
tă — oare tocmai pentru ca atunci când 
ajunge „el însuşi“ să îl dispreţuim? y 

Stăruinţa lui Grigorescu de a relua £ 
subiectele sale, de a găsi de fiecare da k 
tă în ele 'ceva nou — îl dovedesc în im: 
presionsimul lui o personalitate uriaşe, 
Și că nu din compromis pentru cumpă- 
rători, ci din pasiune pentru subiecte 
s'a oprit la hanurile posadei, la ciobanii 
mioriței și la sânzienele din pajiști în- | 
florite, asta ar recunoaște-o cei ce i-au 
răsfoit cucernic sutele de desene în care 
leiitmotivele grigoresciene' revin necon- 
tenit și urcă în desăvârșire, desene fi 
cute pentru el, ca să noteze necontenit E 
mișcări și ritmuri de linii prin care sin 
gur putea să își înflorească virtuoziia 
tea într'o formă de neîntrecut. 4 

Cine nu cunoaște această conștiinei- 
ozitate, această splendidă reînoire din 
fie care dată, și o poate confunda cu E 
o banală repețire, rămâie mai departe | 
in părerile sale. Să îi dea vina că 
e prea firesc, prea spontan, când res 
cul și spontaneitatea îi e dăruită de zeci 
şi zeci de ani de muncă dârje, 

Teorii îmbâcsite cu complicații inuti- 
le se pot face multe. Daturia noastră e 
să arătăm cât mai limpede publicului 
nostru de ce pictura lui Grigorescu e 
românească și aceasta fără prea multă 
vorbă. Să luăm un exemplu a ce nu 
mesc alţii specific. 

Un tablou al pictorilor din colonia 
Baia Mare, școală fostă sub influența 
Buda-Pestei, are în culori tonalități ţi- 
pătoare. Un verde opac, un ulbustra 
dur, un roşu vâscos —- se cio:nese în 
toate aceste pânze atât de caracteristie | 
încât ştii fără discuţie de unde provin, 

Filosoful Taine a arătat influențele 
climatului cât și ale raselor cum se îm: 
bină spre a da caracteristicul unei arte £ 
naţionale. Nu'recunoaşt=m în cerul lui 
Grigorescu un azur al  văzduhurilor fi 
noastre? Nu e acea lumină lină rile aur 
palid firească pe colniceie de la noi. Nu £ 
a descoperit marea cadență din mersul f 
ciobanului pogorând cu toiagul pe 
meri din adâncul veacurilor păstorești? 
Nu e înrudit din strătundul sufletului 
cu baladele culese de Alecsandri? Acele 
caruri târând stoguri de lumină spre 
zări străvezii de borangic nu sunt romă 
nești, pentru că nu au scălămbăială £ 
pentru că nu au vulgaritate, pentru că 
nu plac unor esteţi contimporani? 

A fost îngăduit unor mari pictori o 
landezi să picteze toată viaţa numai la- 
lele, sau numai cai albi, numai interioa- 
re de cârciumă, sau numai draci ghie 
boși, înfăptuind mii de capodopere cu 
un Singur subiect, iar noi să strâmbăm 
nasul fiindcă Grigorescu nu a pictat de 
stul de româneşte ? 

Oare e atât de „specific“ pentru men: 
talitatea de azi de la noi, că nu e bun și 
original de cât ce faci imitând moda a 
pusului ? Sau țigănia localnică îi în 
pută că nu a maimuțărit arta negrilor? 
Cum ar fi putut fi mai românesc? 


| 
| 
ţ 


] 





ee cre 








9 lulie 1938 


u cunosc pe acela căruia i-a apar- 
N ţinut carnetul roșu, cu muchia de 

aur. Carnetul mi-a fost trimis de 
un prieten, care nu mi-a pomenit nume- 
le posesorului. M'a anunţat însă că pot 
să public conținutul, dacă mi se va pă- 
rea interesant. La sfârșitul biletului, 
prietenul imi scria că peste vreo două 
săptămâni va veni cineva să ia carnetul. 

Am citit carnetul. Era scris cu cer- 
neală albastră și roșie, iar la urmă cu 
creionul. Mâna era aceeaş, dar, spre 
sfârșit, scrisul se schimba brusc: era 
repede şi neclar, o literă încăleca parcă 
pe alta. Probabil că persoana care a 
scris în el, se grăbea să-și spună gân- 
durile. 

lată unele pasagii din carnetul roșu: 

„„Doamne, cât de mult aș vrea să 
vorbesc cu cineva, nu ca să-mi ușurez 
sulletul (n'am avut niciodată aseme- 
nea dorinţă) dar ca să cer un sfat... să 
întreb ce să fac... cum să trăesc... Dar, 
cu cine să vorbesc? 

Astăzi s'a întâmplat un fapt, care 
cere anumit mod de procedare. Dar nu 
ştiu cum să procedez. Astăzi... Cum so 
fi întâmplat aceasta ? Sa început nu 
de azi, ci... nici eu nu ştiu de când și 
cum.. poate de o lună, de o jumătale 
de an, de un an sau de doi ani... Parcă 
pot să știu? De fapt, sar găsi cineva 
care să-mi spună de când sa început, 
dar nam să-l cred; nu din cauză că 
ceeace mi-ar spune mi sar părea min- 
ciună, dar pentrucă însăşi credința mea 
aș socoti-o falsă... 

Sunt funcţionar la un minister. Pe 
aceea, între orele 9—l dimineaţa și 
4—1 după masă sunt la birou. Acum 
vreo două săptămâni, după ce am stat 
un ceas la biurou, m'am simţit rău: 
aveam amețeală, greață, pe dinaintea 
ochilor vedeam cercuri verzi şi roșii, 
în jurul cărora se împrăștiau stele de 
aur, Am plecat dela minister, crezând 
că, la aer, îmi va trece. M'am plimbat 
pe stradă, dar nu mi-a trecut. Am luat 
o trăsură și m'am dus la un medic, 
prieten al meu, cu care joc cărţi la 
club. Medicul m'a examinat, mi-a re- 
comandat să mă plimb, să stau mai 
mult la aer, mi-a prescris niște pra- 
furi. Dela medic m'am dus la farmacie. 
Era primăvară. Lume multă, uruitul 
tramvaielor, un soare luminos și cald, 
ciripitul păsărilor în copaci. M'am sim- 
țit parcă mai bine. M'am dus până la 
ministerul de domenii ca să iau tram- 
valul, Am văzut în colţ pe nevastă- 
mea, Nu m'a observat. Era frumoasă 
elegantă, ochii îi luceau în chip primă- 
văratic. Se uita din când în când, în 
dreapta și în stânga. Credeam că aş- 
- teaptă tramvaiul. Foarte bine. O să 

mergem împreună. Mă apropii de ea 

din spate (ea s'a întors în răstimp, pri- 
vind în altă parte) şi-i spun; 

— Bună dimineaţa, Lenuţo ! 

Nevastă-mea s'a intors repede, ma 
văzut și a rămas cu gura căscată. Tace. 
Am tăcut și eu, dintr'odată. Mă uimise 
faţa ei: cu câteva clipe în urmă era lu- 
minoasă şi înviorată, iar acum s'a în- 
tunecat şi s'a lungit. Am vrut s'o întreb 
care, dar m'am jenat, mi-a fost 
chiar... rușine. Nu ştiu dece, Am între- 
bat-o numai: 

— Aștepţi tramvaiul ? 

— Da, mi-a răspuns rece, mușcân- 
du-şi buzele. Dar tu dece nu eşti la bi- 
rou? 

l-am spus cauza. M'a ascultat, poso- 
morită, Apoi mi-a răspuns: 

— N'ai nimic. 

A venit tramvaiul. I-am ajutat să se 














urce pe platformă. In clipa în care iîn- 
ta înăuntru, am observat cum sa uitat 
p stradă. Intr'o clipă, ochii ei au lucit 
din nou, iar fața-i trăda fericire, Expre- 
sia luminoasă a feţei a spus cuiva ceva. 
Am întors și eu, instinctiv, capul spre 
trotuar. Acolo stătea un domn cu mus- 
laţă neagră răsucită și cu o ţigară de foi 
în gură. M'am simţit din nou stinghe- 
rit, ca şi în clipa când am văzut fața 
lungită a Lenuţei. 

Mam simţit stingherit și, în acelaș 
timp, mi-a venit să râd de mine însumi. 
Ce am? N'oi fi înebunit? Mi-a venit ne- 
tam-nesam un gând rușinos, pe care 
nu vreau nici să-l numesc, nici să-l 
mstesc, un gând cu privire la nevastă- 
mea, cu care am trăit zece ani. Mi-e 
sârbă ICât de mârșav e omul! Deodată, 
m'am îngrozit: dacă Lenuţa mi-a citit în 
shi acest gând rușinos şi atât de jig- 
nitor pentru ea? Până acasă mi-a tost 
frică s'o privesc în ochi, chiar să-i vor- 
besc, ca să nu-mi trădez gândul prin- 
tr'o intonaţie a vocii. 

Acasă, m'am culcat în biurou, pe ca- 
napea. Aud cum Lenuţa ceartă pe ser- 
vitoare şi am mereu o... bănuială ne- 
„înțeleasă şi respingătoare. Am intrat 
în odaia copiilor. Nicușor și Nina își 
- făceau lecţile cu guvernanta. Să nu-i 
țurbur. Ce să fac? Să vorbesc cu Le- 








UNIVcRSUL LITERAR 











nuţa. O caut în sufragerie, în salon. 
Intru în dormitor. Stă pe scaun și 
plânge. 

— Ce ai? 


— 'Te rog să mă laşi în pace! Am 
nervi şi fără tine. 

— Ce este? Ce înseamnă că „ai nervi 
şi fără mine?” Oare eu... 

M'am întors în biurou. Imi vine 
greu, mă apasă ceva. Am luat o carte, 
am început să citesc, dar n'am puiut. 
Văd cuvintele, dar înţelesul lor nu a- 
junge până la creerul meu. Sunt în- 
ir'o stare ciudată: ba mi-e somn, banu 
mi-e somn. Totuși, am dorința ca a- 
ceastă stare să dăinuiască. E mai bine 
dacă îmi va fi capul învăluit de cezţ 
In acelaş timp, mă roade întrebarez 
pentru ce această dorință? Dece toc- 
mai acum, iar nu altă dată?... Intr'un 
cuvânt, am bănueli. 

Nam mâncat la prânz și nu m'am 
dus la biurou după masă. Am auzit 
cum Lenuţa a vorbit la telefon, din an- 
treu. După ce a isprăvit, a venit la 
mine. 

— De ce nu aprinzi lumina? 

— Nu vreau. 

— E adevărat că nu ţi-e bine? 

— Da. 

„Ce o fi însemnând adevărat? Oare 
nu mă crede?“ 

—. Rămâi acasă? 

— Nu știu, Cred că da. Dar dece? 

— Nu-i nimic. 

In întuneric, nu-i vedeam faţa, însă 
glasul Lenuţei avea ceva... un gând 
tainic și nehotărit. 

— Mă duc la croitoreasă. 
bă azi. 

— Du-te, Cu ea ai vorbit la telefon? 

Intrebarea ma înspăimântat  pen- 
trucă Lenuţa trebuia să-mi răspundă 
și ştiam ce avea să răspundă. Ea mi-a 
spus; 

— Cu ea. 

Aceste două vorbe mi-au spus că 
ceeace mă îngrozea era adevărat. So- 
ţia m'a minţit. Nu știu cum sa înfiri- 
pat acest gând, dar era clar că Lenuţa 
mi-a spus o minciună. Și, ca și cum 
mi-ar fi suflat cineva, am rostit: 

— Minunată idee! Nu mă simt bine 
şi aş vrea să es la aer. Să mergem îm- 
preună. Am să te aştept la croitoreasă. 

Soţia mea n'a răspuns imediat, Când 
a deschis gura, am simţit că fierbe, 
dar că încearcă să-mi ascundă starea 
ei. Tonul, indiferent și batjocoritor, îi 
era prefăcut cu virtuozitate. 

—— Ce amabil ești! Nu mă așteptam. 

— Lenuţo, am fost vreodată neama- 
bil cu tine? 

— Nu te mai lega de cuvinte! 

Indiferenţa din glasul ei a dispărut, 
Acum suna ciuda. 

— N'am vrut, să te jignesc.. Dacă 
ești indispus, e mai bine să stai acasă. 

Lenuţa a tăcut. Nu-i vedeam chipul, 
dar tăcerea ei, pauza pe care a făcut-o, 
îmi spuneau mai mult decât mi-ar fi 
spus faţa. 

— Nici eu nu mă mai duc la croito- 
reasă... Am să-i telefonez... 

— Cum vrei, i-am spus eu. 

Imi venea greu să vorbesc, cum n'am 
mai simţit niciodată. Lenuţa s'a îndrep- 
tat spre ușă. In creierul meu se învâr- 
lea şi juca ceva: „dar dacă mă pori ca 
un nemernic? Dacă bănuelile mele n'au 
temei? Dacă în realitate nt s'a întâm- 
plat nimic? Soţia îmi vorbeşte și nu 
știe ce umbră murdară și odioasă arun- 
că vorbele mele. Timp de zece ani nu 
mi-a dat prilej de bănuială și acum, nu- 
mai din cauză că mi s'a părut că există 
o legătură oarecare între Lenuţa şi un 
bărbat, poate domnul acela cu mustața 
răsucită, să «cred... Ce murdărie! Ce 
mârşăvie! Să am asemenea gând des- 
pre soţia mea, despre mama lui Nicu- 
şor şi a Ninei, o fiinţă care-mi este cea 
mai scumpă pe lume, despre... O voce 
nepottită îmi șoptise ce să mai svun, 
când Lenuţa a pus mâna pe clanţa 
ușii... 

-- Lenuţo, uite ce cred... tu mă due 
la club, iar tu du-te la croitoreasă. 
Dacă i-ai făgăduit să vii, dece să nu te 
ţii de cuvânt? 

Soţia mi-a răspuns cu un glas pre- 
făcut, rar, ca și cum medita: 

— Vrei așa? Bine. Fă cum crezi. Am” 
să te duc până la club. 

Lenuţa a eşit. Răsuflani greu. M'am 
sculat, m'am plimbat prin biurou. Mă 
întreb dacă ceeace mi se pare, se pe- 
trece în realitate, dacă soţia mă minte 
sau nu? 'Trebue să aflu, să aflu adevă- 
rul. Cu orice preţ! 

Pe drum spre club am vorbit. Lenu- 
ţa m'a rugaț cu bunătate în glas să-mi 
păzesc sănătatea, să nu răcesc: la clu- 
buri sunt, de obicei, curenţi grozavi 
Să nu stau târziu, pentrucă nu-mi tace 
bine, etc. 

— Croitoreasa să departe? 

-— Nu. 

Soția mi-a spus adresa exactă: stra- 
da Primăverii, numărul cutare. nu- 
mele. După ce am intrat la club, am 
simţit că trebue să mă duc imediat 
pe urmele ei, la croitoreasă, să aflu ade- 
vărul. M'am urcat la etaj, am întrebat 
de domnul cutare, spunând primul nu- 
me ce mi-a venit în gând și, aflând că 








Am pro- 


acela n'a venit încă, am coborit repede, 
m'am îmbrăcat şi am luat o trăsură ca 
să mă duc în strada Primăverii. Imi a- 
mintesc că tot drumul mă întrebam 
fără rost: „ce fac? ce fac?“ Ca și cum 
nu ştiam ce făceam. 

Iată şi casa în care stă croitoreasa. 
Am întrebat pe o servitoare, care era 
ia poartă: 

—- Aici stă doamna Marinescu, croi- 
1oreasă? 

— Aici, dar nu-i acasă. 

— A plecat de mult? 

— Pela cinci, 

M'am uitat la ceas. Era nouă fără un 
sfert. 

— N'a căutati-o adineaori o doamnă? 

— Nu, n'a fost nimeni. 

Am traversat strada şi m'am plimbat 





pe trotoarul opus, uitându-mă mereu la 
poarta croitoresei, S'a făcut 11, il, 
12. Nevastă-mea n'a venit. Mam dus 
la club și am jucat până la ziuă. A doua 
zi dimineaţă, am întrebat pe Lenuţa: 

— Ai păsit pe croitoreasă acasâ? 

— Da. O să am o rochiţă minunată. 
Ai să vezi! 

Faţa îi era liniștită și veselă. Poată 
că, în suflet, Lenuţa râdea de mine. 
Curios: soţia mă înşeală, dar aceasta 
nu mă doare şi nu mă revoltă. Sunt 
doar trist şi mă mir: dece nu simt du- 
rere, nici revoltă? Zece ani am avut 
încredere în soția mea, am socotit că o 
iubesc şi dintr'odată... n'am decât cu- 
riozitate şi mirare tristă. Aceasta în- 
seamnă că mă minţeam pe mine că îmi 
iubesc nevasta, că zece ani m'am min- 
țit pe mine și am minţit-o și pe ea, pen- 
trucă toate faptele mele și toată purta- 
rea mea erau ale unui soț iubitor. A- 
ceasta mai înseamnă că, neiubind-o, 
am avut cu ea totuși doi copii?.. Nu, e 
altceva. 

Am căutat să mă sugestionez că mă 
doare, că sunt revoltat, dar am simţit 
că mă prefac. Și când mă gândesc că 
am trăit doar prin aeastă iubire-min- 
ciună, am trăit şi am simțit că mă 
mint pe mine şi pe alţii! Dacă aș vedea 
pe acela pe care-l iubeşte Lenuţa, aș 
simţi, poate, altceva? Trebue să-i văd 
împreună. 


„„Ştiam că azi Lenuţa se duce în Lip- 
scani. Am plecat dela biurou, m'am as- 
cuns întrun gang din strada Şelari. 
N'am așteptat mult. Soţia mea a venit 
la braţ cu acelaș domn, pe care-l vă- 
»usem lângă ministerul de domenii. 
Am eșit din ascunzătoare și m'am luat 
după ei. Soţia nu m'a văzut. In piața 
St. Gheorghe a oprit o trăsură. In clipa 
în care bărbatul, cuprinzând pe Lenu- 
ţa de mijloc, a spus birjarului să mâne 
caii, iar soția, zâmbitoare, așezându-se 
mai comod, a întors capul în direcţia 
mea, am coborit pe caldarâm, lângă 
trăsură, ca şi cum aș fi vrut să tra- 
versez strada. Lenuţa m'a văzut. Ochii 
noștri s'au întâlnit. Ea continua să zâm- 
bească, dar vai! ce zâmbet era acesta! 
Pierdut, vinovat, desgustător. Lenuţa a 
spus ceva însuțitorului ei, abia mai pu- 
tând să-și miște buzele, devenite din- 
tr'odată livide. Bărbatul s'a întors re- 
pede spre mine. Nici expresia feţei lui 
n'a fost mai bună. 

Totuşi... afară de mirare n'am sim- 
ţit nimic. Ce trebuia să fac mai de- 
parte? Cum trebuia să trăesc? Să nu îi 
avut copii, era cu totul altfel, Dar co- 
piii.. Nicușor are mouă ani, Nina, şapte.. 
Sunt curios să știu cum se va purta Le- 
nuţa. 

Când am venit acasă, soția m'a în- 
tâmpina! veselă și zâmbitoare și înain- 
te de a fi deschis eu gura, mi-a spus: 

— Vai, ce caraghioslâc a fost astăzi. 
M'am întâinit în Lipscani cu domnul 
Vasile Ionescu, știi ăla care venea în 
casa mamei și a fost şi la nunta noa- 
stră?... Am intrat în vorbă și nu te-am 
tecunoscut... Abia mai pe urmă mi-am 
dat seama că erai tu... Credeam că eşti 
la birou... a fost atât de neașteptat. 
M'am gândit chiar: iată un domn care 
îți seamănă... Domnul Ionescu s'a oferiţ 
să mă conducă... Aveam acelaș drum... 
Iţi trimite complimente... Mi-a cerut 
voie să ne facă o vizită. Cred că n'ai să 
ai nimic împotriva? 

—— Desigur că nu... 

— Ce drăguţ ești! 

Mi se pare că Lenuţa a vrut să mă 





+ 


d LEON DONICI 


săruie. M'am făcut. că n'am observat 
gestul ei și am poftit-o în biurou. 

— Lenuţo, iată ce este: să nu ne mai 
minţim. Nu te cred că întâlnirea ta cu 
domnul Ionescu a fost neașteptată 
Stai, nu mă întrerupe... Te-ai mai vă- 
zut cu el şi altă dată... 

— Ii jur... 

— Nu minţi! Odată am zădărnicit o 
întâlnire a voastră, lângă ministerul de 
domenii. L-am văzut atunci pe domnul 
Ionescu. 

— Nu-ţi permit să-mi vorbeşti 
asemenea ton! 

— Dă-mi voie! Tonul meu e nonnal. 
Vreau să-ţi spun doar, că știu că mă în- 
șeli. 

— Nu-i adevărat! 

—ba, e adevărat. 

— Afară de bănuiala ta stupidă, ai 
vreun fapt? 

I-am povestit 
Lenuţa s'a fâstâcit. 

— Poarte frumos! M'ai spionat!.. 

— Nu spun că am procedat frumos. 
Asta-i altă chestiune. Spun numai că 
am dovezi. Nu vreau să-ți fac scene. 
Mi-e egal... 

— Cum adică ţi-e egal? 

— Uite așa. Dacă vrei, poţi să te în- 
tâlneşti cu domnul Ionescu, poţi să-l 
poftești. la tine, aceasta mi-e indife- 
rent. 

— Atunci ce vrei dela mine? 

— Nu vreau nimic. Doar să știi că 
am aflat că mă înşeli, că aceasta mă 
lasă rece, că nu-mi pricinuește durere, 
că nu mă jigneşte, că nu.., 

Lenuţa a început să plângă. 

— Ştiam că ești un om rău. 

Am dat din umeri. 

„„Imi aduc aminte de vremea cânt 
eram logodiţi, de primul an al căsni- 
ciei noastre. Gândul că aş putea vreo- 
dată să nu mai iubesc pe Lenuţa, îmi 
părea de necrezut, imposibil, mon- 
struos. Acum, acest lucru de necrezut, 
imposibil și monstruos s'a întâmplat și 
— culmea — nici nu știu cum sa în- 
tâmplat. Nu pot decât să constat faptul. 
Pân'acum am mințit inconștient. Să 
continui să trăesc la îel, înseamnă să 
mint conştient. Poţi să crezi că fiecare 
zi a vieţii tale e minciună și ipocrizie, 
să te împaci cu acest gând și să conti- 
nui viața dinainte?,. Ciudat! Imi amin- 
tese unele cuvinte şi gesturi și îmi dau 
seama că, în timpul acela, am minţit 
Atunci, când n'oi fi minţit: acum nouă 
ani, acum opt ani, acum şapte ani? 
Când? ; 

L 


„Azi, Nicuşor m'a întrebat: 
— 'Tăticule, unde-i Valparaizo? 

— Valparaizo? Valparaizo? De... Nu 
ştiu, dragă... Am uitat. 

Mă persecută acest nume. Val-pa- 
rai-zo, Am început să reimprospătez 
în minte numiri de geogratie. Ce Dum- 
nezeu! Sunt licenţiat, am Giplomă — 
firmă a culturii — și, totuși, cât de ne- 
însemnate sunt cunoștințele mele, să 
zic în geografie... Am căutat să eim- 
prospătez și alte lucruri. Literatura 
de pildă, o știu prost. Am uitat subiec- 
tul „Năpastei”. 

Deunăzi, am auzit în tramvai un 
crâmpei dintr'o discuție a două stu- 
dente. Una din ele vorbea de Nietzsche. 
Știu că există un filosof englez cu acest 
nume, dar ce a propovăduit el, Dumne- 
zeu știe. Numele acesta l-am întâlnit 
adeseori prin ziare și reviste. Niciz- 
sche... Nietzsche... Nu ştiu. 

Totul a început dela întâmplarea cu 
Lenuţa. Când am o clipă liberă, mă în- 
treb: mint sau nu mint? Câteodată mi 
se pare că mă mint pe mine, că mint 
pe prieteni, pe copii, pe servitoare, pe 
colegi, pe toată lumea. Dacă mi se în- 
tâmplă să discut politică, mint, pentru- 
că nu exprim părerile mele, ci acelea 
pe care le-am furat dintw'un articol de 
fond de azi sau de eri. N'am păreri pro- 
prii. Deşi dau zi de zi părerile altora 
drept ale mele, nimeni nu mă acuză de 
plagiat. Mă mint pe mine că muncesc 
și trag de aici concluzia nelogică: deci, 
munca mea e folositoare. Si vorbesc 
chiar de folos. Pe de altă parte, nu cred 
în munca mea... Sunt funcţionar peniru 
că n'am învăţat cizmăria sau croitoria. 
Trebue să-mi câştig existenţa într'un 
fel sau altul. Deaceea, în fiecare zi, mă 
duc la minister, stau, mă uit la ceas și 
aștept să, se facă ora unu, ca să plec. 
Acasă, mănânc, mă odihnesc puţin: mă 
duc din nou la biurou, iar mănânc, a- 
poi mă duc la club. Acolo, se strânge 
multe lume și toți mint, Spunem că ju- 
căm numai ca să ne distrăm și ca să 
treacă timpul și ascundem cu grijă că 
ne adunăm pentru câștig. 

Feţele jucătorilor cari au câștigat 
sunt tot atât de respingătoare ca şi ale 
acelora cari au pierdut. Se vede cât de 
colo pentru ce fel de distracție se duc 
la club, 

„Azi, a venit la noi în vizită domnul 
Ionescu. Am discutat pe un ton urban 
ceeace citisem amândoi de dimineață 
în acelaş ziar. Lenuţa a zâmbit. i 

„Am 35 de ani. Toată viaţa mea, din 
ziua când sunt conştient şi până azi, 
îmi apare ca o urzeală monstruoasă, ca 
un ghem uriaş de minciuni de toate ca- 


cu 


despre  croitoreasă. 








5 


tegoriiie, mari și mici. Am minţii pe 
profesorii din liceu și dela facultate, 
când, Iuând la câte un examen o notă 
bună, am tăcut că nu cunoșteam par- 
tea cutare din curs. Așa face toate lu- 
mea, aşa am făcut și eu. Am făcut ceea 
ce fac și au făcut alţii, adică aşa tum e 
uzul. Am adoptat în întregime codul 
obiceiurilor, fără să mă fi întrebat ce 
era acest cod. Acum, mă gândesc mult 
la el şi constat că e o mincină: Plin de 
gânduri și vorbe străine, pot avea oare 
gânduri proprii? Nu, am gânduri străi- 
ne și până și întrebările mele le-am 
citit undeva. 

Mi-e frică să umblu pe stradă, unde 
văd o mulţime de lume. Mi se pare că 
toţi se prefac şi mint neîncetat, se mint 
pe ei şi pe alții, cu priviri, vorbe, ges- 
turi, zâmbete, croiala hainelor, cu tot, 
cu toate... 

Am senzaţia că m'am umplut de noroi 
lipicios. Vreau să-l spăl, să-l spăl cât 
mai repede. Nu mai am încredere în oa- 
meni. Ii urăsc chiar. Această ură mă 
ingrozește şi, totuşi, îmi face plăcere. 
Am aerul unui om. care știe ceva ce nu 
știe nimeni. Gândul că toată lumea 
minte e taina şi mândria mea. Dar, nu 
mai pot trăi așa cum am trăit până a- 
cum. Mă înăbușş... 


„Am venit acasă cu Lenuţa şi cu 
domnul Ionescu. Fusesem la terasa „O- 
teteleșanu”. Pe scenă, o artistă se 
strâmba şi cânta cu glas pițigăiat, re- 
frenul unui cântec. 

La terasă, lumea mânca. Oriunde te 
uitai, vedeai feţe grase, ochi holbati, 
fălci care mestecau şi plescăiau. Cât 
de respingător e omul când mănâncă! 
Fum de ţigară, plescăit neincetat, şi 
vocea ascuțită şi scârțâitoare a artis- 
tei. : 

Mi-am adus aminte de Valparaizo. 
Si Valparaizo și refrenul banal al cân- 
tecului auzit la terasă au începul să 
prindă contururi reale, dar  deocam- 
dată invăluite de ceaţă. Ceaţa se îm- 
prăştie treptat și din ea apare o faţă 
groaznică... Şi nu numai eu, dar noi toți 


vom vedea... Minciuna! Ba nu von 
vedea nimic. Gândul meu e 0 min- 
ciună. 


La terasă, domnul Ionescu strângea 
sub masă mâna soției mele. Așa făceam 
și eu cu zece ani în urmă, când... dar 
ce poate îi mai caraghios, în situaţia 
mea, decât amintirea vremii când se 
înfiripa dragostea mea pentru Lenuţa?.. 

Dela terasă am venit la noi. Nevastă- 
rnea sa dus să-și schimbe rochia. Eu 
am rămas cu musafirul. 

— Domnule lonescu, — i-am spus 
eu, — nu pot să sufăr minciuna. Cred 
că și d-ta la fel. Vădcă Lenuţa îţi 
place mult și că... sunteţi în dragosie. 
De aceea, raporturile dintre noi sunt 
încordate. Vrei să divorțăm şi d-ta s'o 
iei de nevastă? Vina o iau asupra mea. 

Domnul Ionescu nu se aștepta la a- 
ceasta și a rămas cu gura căscată. 

— Daţi-mi voie... Eu... Chestia... 

— Nu vrei să te căsătorești cu ea” 

Bărbatul a îngânat ceva, care na 
avut Qarul să mă convingă. Am înţeles, 
totuşi, din vorbele lui, că nu vrea să se 
însoare, pentrucă aceasta nu intră în 
planurile lui. 

A intrat Lenuţa. 


A înțeles că am 


avut o discuţie despre ea: prea chinuit 
şi bolnăvicios era zâmbetul domnului 
Ionescu. Acesta a vorbit fără siguranța 
obişnuită şi a plecat curând. 
m'a 


— Ce sa întâmplat? întrebat 





Lenuţa, după ce s'a închis usa în urma 
domnului Ionescu. 

Nimic deosebit. Am discutat. 
Despre ce? 

Despre tine. 

Zău? Sunt. foarte mișcată. Ce a- 
nume ați vorbit? Nu-i un secrei? 

— l-am propus să te ia de soție. Iţi 
dai divorţul. Iau vina asupra mea... şi... 

Lenuţa nu m'a lăsat să continui, Pe 
faţă i-au eșit pete roșii. 

— Cine te-a rugat să faci asta? Cine 
te-a rugat? Eu... eu... 

—— EL nu vrea să se însoare. 

Nevastă-mea a sărit în sus. 

— Cum nu vrea? Eu nu vreau! Nu 
vreau să divorțez, nu vreau nimic... 
Ev... 

Lenuţa a început să plângă. De alt- 
fel, ea plânge deseori, în vremea din 
urmă. E o proastă! Totuși, trebue să 
fac ceva. Dar ce anume? S'o dau atară? 
Mi-e milă de ea... Dar copiii? Pe de 
altă partie, nici așa nu mai pot trăi, 
Mă înăbuș,. 


Azi, am lost înaintat în serviciu. Nu 
m'am aşteptat, pentrucă eram cei mai 
tânăr dintre toţi candidaţii la postul 
pe care-l ocup acum. Numai acela, care 
el însuși e funcţionar, ştie câtă murdă- 


(Urmare în pag. 7-a) 





UNIVERSUL LITERAR 


CARTEA FRANCEZA 








VALERY LARBALID: „Aux couleurs de Rome“ 


Valery Larbaud e pentru foarte mulţi 
cititori autorul celebrului Jurnal intim 
al lui A. O. Barnabooth, — unul din cei 
mai atrăgători şi mai originali autori în 
vieaţă și, se afirmă chiar, cel mai sub- 
til cunoscător al limbei franceze. Scri- 
sul lui mărturisește preocupări speciale 
întreprinse întrun spirit de îndrăzneală 
chibzuită — aș spune chiar „metodică“ 
—sub controlul unei lucidităţi îndelung 
exersate și al unui gust rafinat printr'o 
largă cultură umanistică, pe seama că- 
rora putem pune, fără teama de a greși, 
transparența înșelătoare a prozei lar- 
baud-iene, aparent limpede în construc- 
ţia ei gramaticală, ermetică însă prin 
travestirea înţelesului în pânzișul ne- 
statornic de aluzii și asocieri nu tot- 
deauna lesne de pătruns. Preţul unic 
al acestei proze — de o rară bogăţie 
sugestivă și ilustrând cele mai îndrăz- 
neţe orientări stilistice stă în libertatea 
ei desăvârşită, nesupusă nici unei con- 
strângeri și cu greu încăpând sub vre- 
una din etichetele obișnuitelor categorii 
sau genuri literare. Albert 'Thibaudet 
socotea valoarea de semnificaţie a lui 
A. O. Barnaboth tot atât de prețioasă, 
în ordinea creaţiei exemplare, pentru 
stilul cărţilor de călătorie, ca și aceea 
a romanului Le grand Meaulnes de A- 
lain-Fournier, pentru stilul aventurii. 

Cititor pasionat, Valery Larbaud da- 
torează „viţiului nepedepsit“ al lecturii 
(Ce vice impuni, la lecture — e titlul 
uneia din cărţile sale) influențele ho- 
tărâtoare ale lui Ramon Gomez de la 





Valârv Yarhaud 
(ua Montpellier, în 1910) 


Serna, Samul Butler și James Joyce, 
pe cari i-a tradus și aclimatizat în Fran- 
ţa. Inspirându-se dela cel din urmă in- 
troduce, în romanul Amants, heureux 
amants,..., ceeace sa numit de atunci 


„monologul interior“, care avea să adu-, 


că literaturii psihologice o împrospăta- 
re oportună, abătând-o dela tipicul con- 
fesiunilor stilizate după modelul lui 
Adolphe sau Dominique. 

Dar lecturile n'au izbutit să-l fixeze, 
ci numai să-i lărgească cercul preferin- 
țelor, astfel că afirmaţia pe care o fă- 
cea, cu ani în urmă şi prin care se so- 
cotea un perpâtuel evad€ de tous lex 
milieux, rămâne și astăzi valabilă. Era 
înainte de război, când Barnabooth 
scria în jurnalul lui intim: „Trecând a- 
nii, personajul meu se va fixa fără 'ndo- 
ială ; atunci voi scrie „Je'' fără ezitare, 
crezând să ştiu cine este“. Trebue să 
spunem că această prezicere nu sa în- 
îndeplinit nici acum, că în ciuda vani- 
tății de autor, pe care nu se sfieşte să 
și-o ascundă, mărturisind-o grande et 
vigoureuse, personajul proteic Barna- 
booth-Larbaud încă nu s'a fixat, nu sa 
cristalizat: într'o perspectivă biografică, 
neascultând alt îndemn decât al infi- 
delităţii, față de sine însuși în primul 
vând, 

Principiul estetice din care s'ar părea 
că decurge scrisul larbaudian e acela 
enunțat de Andre Gide în Journal de 
Faux-Monnayeurs“: „Ne jamais profi- 
ter de Vâlan acquis“, — refuzul artis- 
tului lucid de a se lăsa furat de „inspi- 
raţie““, pe panta facilităţii, a celei mai 
slabe rezistențe. Aceste cuvinte le soco- 
tesc cel mai potrivit epigraf pentru scri- 
sul lui Valery Larbaud, pentru utima 
lui carte: Aux couleurs de Rome, cu 
deosebire. 

Culorile municipale ale Romei, gal- 
ben și purpuriu, sub învocarea cărora 
au fost strânse laolaltă aceste fragmen- 
te de proză, dintre care cele mai multe 
nu trec de zece pagini, aduc aminte de 
acea faimoasă intuiție de culoare pe ca- 
ve pretindea Flaubert că o avea pre- 


(„„Gallimard"“ — Paris, 1938) 


zentă în minte când a scris Madamme 
Bovary. 

Cele mai frumoase pagini sunt ace- 
lea de o puritate muzicală, luminate de 
graţia adolescentină a unei „muze de 
doisprezece ani“, sau tinerească, a sorei 


"Pamphile din fragmentul întitulat „Une 


nonnain'. 
„Aşi substitui bucuros — scrie auto- 
rul -Culorilor Romei — versului sha- 


kespeariean despre „omul care nu poar- 
tă muzica în sine“, o propoziţie de fe- 
lul acesteia: „omul pentru care copilul 
nu e cel mai important personaj pe lu- 


e 


Me. 


Valery Larbaud e omul a cărui ini- 
mă, în prezența Lilianei Wade, muza 
de doisprezece ani, se întoarce dela ceea 
ce lumea numește „Lucrurile Serioase“ 
spre a se preocupa numai de „frumuse- 
țea, dulceața, puritatea inaccesibilă a 
unui copil“. 

Cât e de aproape autorul de creaţia 
epică și cum se refuză totuşi, dintr'o 
supremă cochetărie de artist, „elanului 
câștigat“, îşi va da seama cititorul, din 
fragmentul mai sus amintit: „Une non- 
nain“, a cărui lectură îi va da și mă- 
sura artei larbaudiene, de o rară pre- 
cizie și de o plenitudine armonioasă, 
scutită de ceea ce poartă urma trece- 
rii anilor, semnul morţii. 

Pentru ilustrarea calităților acestei 
proze transcriu aci o pagină de intra- 
ductibilă frumuseţe — cea dintâi din a- 
celea întitulate „Le miroir du cafe Mar. 
chesi*' — pagină de o prețioasă densi- 
tate poetică şi încântătoare prin fluenţa 
desăvârșită a ritmului frazelor : 

„Un prenom, et partois moins enco- 
re: le souvenir d'un profil contre le 
jour d'une fenâtre, d'une ombre sur le 
mur d'une alcâve, d'une ligne sinueuse 
et chaude un instant suivie du bout pa- 
resseusement des doigts, dun corps 
plong6 dans Veau d'une place ancienne, 
trouble et verdie comme celle de ce mi- 
voir qui reflete nos visages, L'echo d'u- 
ne voix, un soupir, des bruits presque 
imperceptibles et du silence m&me du 
long €ventail de satin noir que celle-ci 
gavdait atache ă son poignet comme 
une arme inutile, couvrant, A6couvrant 
elle-mâ&me toute livre aux regards, aux 
mains, ou qw'elle balancait, grand ou- 
vert, au vol frais, sur nous gisant au 
plus obscur d'une chambre bien defen- 
due contre lapres-midi d'ete. Un buste 
inclin sous une chevelure dont la mas- 
se se rassemble brin ă brin au contour 
d'une &paule, glise avec lenteur le long 
d'un bras, et pend. Une force au repos, 
qui pourrait faire torner une meule, pe- 
trir la pâte, porter, ou tirer des far- 
deaux ; la gladiatrice blessâe qui sc 
suvuleve sur une coude et une main; le 
dos brillant de qui s'incline vers une 
source basse, de qui cherche un chemin 
obscur ă travers des fevillages, ou mord 
un fruit trouve, Et bien d'autres attitu- 
des encore, bien d'autres contours nous 
apercevrions, Manlio et moi, si nous re- 
gardions la profondeur de ce miroir en 
nous aussi reflete...”. 


SIMENON: „„Ceux de la soif': 


Autorul romanului Ceux de la soif 
e un scriitor de o fecunditate literară 
surprinzătoare pentru zilele noastre 
chiar, când scrisul a devenit o industrie 
şi romanul un „fabricat“ în serie, după 
rețeta care poate aduce succesul de 
public cel mai răsunător și întrun ritm 
de producţie vertiginos. Mai aproape 
de începutul acestui an, d. Simenon 
publicase, la scurte  răstimpuri, trei 
romane : L'assassin, Le blanc ă lunet- 
tes și Faubourg iar de curând, alte trei 
cărți purtând semnătura sa pe copertă 
apăreau în vitrinele librăriilor, dintre 
care una Les sept minutes, publicată în 
remarcabila colecție „La 
de la nouvelle“ era o culegere de nu- 
vele, celelalte două: Le chemin sans 
issue şi Ceux de la soif, fiind romane 
de aventuri, ultimul desfășurându-se 
în arhipelagul Galapagos din Pacific. 
Neostenita vervă a condeiului d-lui fi- 
menon îl așează în rândul marilor ro- 
mancieri populari din veacul trecut: 
un Alexandru Dumas tațăl şi Eugen 
Sue. 

Fiindcă a publicat la începutul cari- 
erei sale literare, câteva romane poli- 
țiste remarcabile, a fost socotit ca un 


renaissance 


„ Profeţii e întoideauna mai mult 


maestru francez al acestui gen literar 
bastard şi judecata de atunci a ajuns 
o prejudecată pentru mai târziu, când 
a încercat, tot cu atâta succes, să scrie 
și altfel de proză, —- care se citeşte 
poate cu mai puţină plăcere mărturi- 
sită dar se practică totuși, pentru că o- 
norează deopotrivă pe autor și pe citi- 
tor, — critica literară l-a ocolit, sorv- 
tindu-l suspect. 

In lipsa asistenței pe care era în- 
dreptățit să o aștepte dela oficiul a- 
cesteia, autorul și-a lămurit singur „ca- 
zul“ cu prilejul publicării uneia din ul- 
timele lui cărți: „Am seris — spu- 
nea acolo — mai imult de douăzeci de 
romane  nepolițiste. Printre acestea 
sunt câteva a căror acțiune se petrece 
în Anglia, în America de Sud şi în 
Pacific. Așa cu Ceux de la soii, scris 
la Tahiti, după o ședere în Galapagos. 
Să dea Dumnezeu ca asta să nu-mi 
aducă eticheta de romancier al insule- 
lor sau romancier de aventuri!“ 

Și o profesie de credință literară 
care, deși elementară nu-i mai puţin 
interesantă ;  „Trebue de toate ca să 
faci o lume, țări calde şi reci, mări și 
munți, sate, bancheri, pescari și ban- 
diţi“. 

Subiectul romanului Ceux de la soii 
i-a fost inspirat autorului de o aventu- 
ră tulburătoare trăită recent, de câţiva 
europeni în insulele arhipelagului Ga- 
lapagos. Cei „însetaţi“ sunt exemplare 
ciudate ale umanităţii, cari au căutat 
în acele paragini v plenitudine de viaţă 
interioară pe care viaţa socială moder- 
nă nu le-o putea da. 

Elementele de fantastic şi aventură 
dramatică, deși provocate de împreju- 
rări exteriuare își capătă însă întreaga 
lor intensitate și semnificație dela res- 
frângerile în conştiinţa fiecăruia dintre 
eroii participanţi la desfăşurarea  în- 
plărilor povestite. 





MIHAI NICULESCU 











9  lulie 


1938 






SEMNELE GORLINULUI 


Cuvintele mele n'au poate liniştea 

pe care-o cauţi la îngerii din rugăciuni, 
nici albăstriul palid de pe comori 

al flacărilor ce se clatină între tăciuni. 


Dar au culoarea suprafeţelor, 
incețoşate undeva ?n plantaţii, 
să ercască prin savanele stelare, faune, 
precum cresc înce: furtunile din spații. 


Ochii mei n'au poate liniştea înrourată 
a voevozilor călugăriţi în glorii, 

nici apropierea cerului, nici noapte 

și nici bucuria primelor victorii. 


Au însă în elipele de tulburare 
câteodată orizonturi lirice, prea vaste, 
câteodată ceţuri unde regii singuri 
xătăcesc prin stemele culorii caste. 


Alteori, prin fluere de vise, 

lunecă spre munţi şi spre copilărie 
iar în ceasurile de vedenii suie, 
peste spaima morţii, rugăciuni tărici. 


Dar gorunnl verde şi înalt, subţire, 
mi-a sunat odată drumul peste fire. 


Pocnetele cuielor mă cheamă la popas 
şi nu ştiu pe unde umbra mi-a rămas 


De mă va căuta odată fratele, 
să nu fiu întors la el cu spatele. — 


Dacă 'n ţărnă faţa mi s'a pierde, 
poate că va creşte un gorun mai verde 


Și o să răsbată, mai uşor, tăriile — 
ca să mă ajungă în toate copilăriile. 


GEORGE DRUMUR 


Lauda cerului și a fetei 


Pentru visul ne'mplinit, cu atâta trudă 
Lauda cerului, acuma, întristat s'o cer? 
Cântul tot mai lin, tâmpla încă udă, 
Veşteji şi frunza lunii, de pe cer. 


Vaţu palid de întorc, sunt chemări de sus. 
Cine'n zori le-aude, cine azi le ştie? 

Sau ce vânt înalt, aşa, târziu mi-a dus 
Tubirea mea ca două flori de păpădie ? 








Mireasma'ntreagă-a lunii în tine — o răcoare — 
Ştii chiar noapteu sfântă, noaptea cea albastră ? 
intre noi fii zarea, cu miros de floare 

Când atinse vrejul lunii fruntea noastră. 





OVID CALEDONIU 


ESENȚA BAROCULUI 


In alt capitol din concepţia lui Euge- 
niu D'Ors. 

Int”un articol precedenti am definit 
conceptul de constanță culturală!), a- 
cum ne propunem definirea conceptu- 
lui de baroc. 

Dela început o majoră. Barocul nu 
este o fonmă culturală întâmplătoare, 
un efect al unor anumite cauze într'un 
anumit loc, şi nu este nici un semn de 
dezorientare. El este o formă culturală 
constantă; esența lui a fost şi va fi. In 
ce constă şi unde se găsește? In orice 
formă în care găsim reunite întrun 
singur gest, mai multe intenţii contra- 
dictorii., Aci stă primul caracter al spi- 
ritului baroc, în contradicţie. Sau în 
termeni mai vulgari „spiritul baroc es- 
te spiritul care nu știe ce vrea. El vrea 
în acelaș timp, pentru și contra. El 
vrea să graviteze și să fugă. Admira- 
bil paradox. Există într'o biserică din 
Salamanca o gravură în lemn, un în- 
ger; el vrea să ridice braţul şi să co- 
boare mâna. Sau în muzeul Prado, chiar 
muzeul lui Fugenio D'Ors, e tabloul 
Noli me tangere, al lui Corregio. O fe- 
meie superbă imploră la picioarele 
Mântuitorului. El o chiamă şi o respin- 
ge, în acelaș timp; îi întinde mâna şi-i 
spune : Nu mă atinge, Și tot El îi arată 
drumurile cerului, dar o lasă pe pă- 
mânt, în tandra sa cădere. Ea este fe- 
meia recidivistă în păcat, cu epiderma 
suveran lascivă, şi prin definiție ba- 
rocă, 

Un alt caracter al barocului, Noi oa- 
menii am pierdut paradisul, și cu toa- 
menească poate fi concepută ca un iti- 
te astea tot el a rămas începutul și 
sfârșitul spiritului. Istoria noastră o- 
nerar penibil, plecând din Paradis că- 
tre Paradis. Și câteodată, în drumul 
nostru spre capăt „el ne reapare, sau 
prin reminiscenţe sau prin profeţii, 
motive și elemente de artă. Dar orice 
artă cu reminiscențe paradisiace sau cu 
sau 
mai puțin artă barocă. Ce-i altceva „Pa- 
radisul pierdut“ al lui Milton și Apoca- 
lipsul Sfântului Ioan? Literatură baro- 
că, Și ce mai defineşte încă barocul? 
Pitorescul, sentimentul piofunzimii, di- 
namismul, într'o expresie proprie şi 
scumpă lui Eugenio D'ors, formele ca- 
re zboară, spre deosebire de clasicism 
unde domină formele care apasă. Și în- 


că ceva; înlrebuințarea aproape crudă 
a elementelor morfologice naturale, 

teatralul, luxul, emtaticul, feminitatea 
fatală şi prestigiul sirenei. Să ne adu- 
cem aminte de un tablou de Francisco 
Goya. Ai impresia unor ruini A trecut 
un mare vânt, o furtună, și totul e de- 
vastat. Totul zboară. La fel, în istorin 
culturii, lupta dintre Sf. Augustin şi 
Pelage. A fost un epizod al luptei din- 
tre clasicism și Baroc, Ce este Pelage 
altceva decât un Rousseau anticipat? 
Și tot așa a fost Contra-Reforma și 
Weltanschauung-ul  luteranian: o ex- 
presie barocă. Dar Rubens, pictorul 
prin excelență ignaţian: el poartă în 
sine o concepţie plastică a miracolului, 
care într'un oarecare fel, inițiază ico- 
nografia într'o formă nouă. Un carac- 
ter cosmic, spura-uman, un ton de cri- 
ză panteistă. Și pictorii din Renaștere 
reprezentau miracolul, imaginea ceru- 
lui care se luminează. Dar la pictorii 
de manieră barocă, cerul este în efort, 
convulsionat. Nici o disciplină. Clasi- 
cismul e canon, lege, şi prin urmare, 
autoritar şi  intelectualist, Barocul 
dimpotrivă : e vitalist, libertin şi ve- 
nerează forța. Are predilecţia peisaju- 
lui și a folclorului, a naturii în genere. 
Cultul lui Pan şi al lui Dionysos, Natura 
este viaţă, activitate, schimbare, scur- 
gere. Salutul lui este: — Trăiască miş- 
carea, moară rațiunea. Heraclit împo- 
triva lui Parmenides şi împotriva lui 
Zenon din Eleea. Natura poartă în si- 
ne mișcarea? Dar niciodată mișcarea 
n'a putut fi demonstrată; ea rămâne în 
natură și în afară de rațiune. Mișcarea 
este absurdă. Noi rămânem cu rațiu- 
nea, Asta este poziția clasicismului. 

E o tragedie întreagă. Fiecare om, 
fiecare creator, fiecare artist, fiecare 
«coală, fiecare ţară, fiecare epocă repro- 
duce în propria sa conștiință mitul lui 
Faust, și se găsește în prezenţa pactu- 
lui propus de Mefisto: sau tinereţea 
sau nemurirea, sau pământul sau cerul, 
sau intensitatea ceasului present. la ca- 
re te bucuri carnal, sau speranța impo- 
sibilei existenţe viitoare. Barocul imi- 
tă pe Faust. El își vinde sufletul dra- 
cului, şi paraful de sânge vu care este 
semnat pactul, implică deja, în caligra- 
tia lui, simbolul mișcării. Stilul baruc. 

Dar mișcarea poate fi teoretic mărgi- 


de AXENTE SEVER POPOVICI 


nită? Nu. Şi poate îi concepută numai 
înti”un sens? Iarăşi nu, Asta însemnea. 
ză că barocul adoptă schemele multi- 
polare. Chiar invers clasicismului, care 
este tendința spre unitate. Când cineva 
aspiră la o melodie infinită, cu sigu 
vanță 'că suntem în prezenţa unui sp: 
vit baroc. El implică continuitate. Sau 
când un matematician afirmă, că spa” 
țiul cu trei dimensiuni nu este decât 
un caz particular din scria infinită a 
spaţiilor posibile de” dimensiuni  înfi- 
nite, atunci iarăşi suntem în fața ace- 
luiaş spirit baroc, și pentru aceleași ra- 
țiuni. Şi mai departe. Când un pictor 
spune că el nu pictează obiectele, ci 
numai aerul și lumina în care se scaldă 
toate lucrurile, atunci noi vedem în el 
un impresionist. Un negator flagrant 
al cerințelor raționale ale discontinui- 
tății. Şi la fel biologul, când pretinde 
că pe el nu-l interesează decât scurge” 
rea vieţii „și nu speciile, care sunt sira- 
ple convenţii. 

In esență, structurile clasice adoptă 
de preferinţă dispoziţia ce în muzică se 
numeşte contrapunct. Cu alte cuvinte, 
cle constitue un sistem închis în jurul 
unui punct situat în interior, pe când 
structurile baroce tind spre fugă, mf 
sistem deschis care marchează o impul- £ 
sie către un punct exterior. In pictură, P 
cazul întâi. Andrea del Sarto şi Manteg- 
na. Compoziţia lor este de-o arhitectură 
perfectă. Desenul impecabil. Nu este 
în zadar că în legendă Andrea del Sarto 
este Andrea senza errori. Culoarea e un 
fel de iluminaţie. Nu aminteşte de ge- 
ometria lui Euclid ci mai mult de astro- Și 
nomia lui Pitagora. Şi Mantegna? El 
este pictorul rațiunii, iar Rafael al în- 
teligenţii; ceva asemănător cu Platon E 
în filozofie. Şi în cazul al doilea? Acolo £ 
sunt Rubens, Goya, Rembrandt, și pe £ 
la mijloc, ca un fel de meridian între 
clasicism și baroc, Claude Lorrain. 

Am stabilit într'o măsură oarecare 
limitele conceptului de baroc. Evident, 
cu aproximaţii. Nu concept cu limite 
precise. Dar acum problema gravă este 
cu privire la atitudine. Încotrv trebu 
să mergem? Eugenio D'Ors este un pa PI 
sionat intelectualist. Dar discutia  în- 
trun articol viitor. 

1) Y. „Universul literar” nr. 13 din 14 Ma 
1938, 





! 


| 


“lung unor prăbușşiri istorice 


———— 9 


lulie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 








i 


Ex-regina Nathalia a Serbiei na murit? 


— AMINTIRI ȘI LAMURIRI — 


Cine mai știe ceva despre aceea că- 
tea ieşenii „de altă dată“, din vecha 
berime, îi mai ziceau, când pomeneau 
despre ea, „LA REINE NATHALIE“ ? 

A murit, ori mai trăeşte încă? Nu 
știm precis. Până nu demult, știm că 
încă era în viaţă, bătrână, bătrână de 
tot, și retrasă într'un „couvent“ din 
sudul Franţei. Ea și cu fosta împără- 
teasă Eugenia a Franţei, văduva lui 
Napoleon III-lea, au supraveţuit înde- 
şi unor 
tragedii familiale şi au fost, amândouă, 
până la adânci bătrâneţe, singurele 
fosta crăiese din Europa, care, după 
ce li sa stins neamul, au hălăduit, stin- 
ghere, din loc în loc. O vreme, le-a mai 
(inut tovărășie fosta împărăteasă a 
Mexicului, Carlotta, văduva lui Maxi- 
milian care a fost împuşcat de repu- 
blicanii lui Juarez, în șanțurile de la 
Queretars, şi fosta noastră Doamnă, 
Elena Cuza, care şi ea, după ce și-a 
purtat tristeța și bătrâneţere din loc în 
lo, în țară sau în străinătate, a murit 
octogenară, 

Intre  ex-împărăteasa Carlotta a 
Mexicului, ex-regina Natalia a Serbiei 
și Elena Doamna a noastră, văduva lui 
Vodă Cuza, a fost o analogie vădită. 

Câte-și patru au fost contemporane 
şi câte-și patru au trăit în pribegie, 
după căderea și moartea auguştilor lor 
soți. Au trăit mult și au murit în altă 


"spocă decât aceea în care au trăit. 


1, după împușcarea 





Dintre aceste patru foste suverane 
octogenare, văduve și mereu cernite, 
cea dintâi care a trecut în lumea cea- 
lată a fost Elena Doamna. Apoi ex- 
împărăteasa Carlotta a Mexicului care, 
lui Maximilian, a 
trăit, cu minţile pierdute, în sihăstria 
unui castel, Ea încă trăia, pe când lu- 
mea o uitase demuli şi o credea moar- 


1 tă. Ex-împărăteasa Eugenia a suprave- 





! “Serbiei la 1882, după asasinarea 


.. singerea liniei 


: româncă. Tatăl ei era un colonel 


 roaice a Iașului de altă dată, 





țuit și în timpul războiului european. 

A mai rămas ex-regina Natalia... 

Poate că a murit şi ea. Dar, poate 
că nu. Credem că încă nu, căci nici un 
zar francez n'a pomenit despre moar- 
tea ei. 

+» 

Ca și Elena Doamna, ex-reginu Na- 
lana era ieșancă, şi, „prin mama ei 
bucheria Suurdza, romancă. O ciudată 
were a cuudatulu destin omenesc a 
tăcut că şi vutorul e. soţ, iostul rege 
Muan Il al Serbiei, era și dânsul ieşan 
pm naştere, Mama lui «ra trumoasa 
şi iamoasa Maria Obrenovici (tuca lui 
Lostin Catargi, taimosul boer  moldo- 
van antiunionist), care a tost mama și 
acelor doi băieţi (Alexandru şi Dirm- 
ule) pe cari i-a avut nelegitim cu Vodă 
Cuza, dar pe cari, apoi, Vodă Cuza i-a 
gitimat şi — impreună cu Elena 
boamna — i-a adoptat, dându-le nu- 
mele Cuza. Astfel, brincipele Alexan- 
du A, Cuza (căsătorit cu Maria Mo- 
ruzi) şi trate-său Dimitrie (sinucis la 
huginoasa) erau traţi vitregi cu tostul 
ge Milan II al Serbiei. Maria Ubre- 
novici, în afară de Milan Obrenovici şi 
de cei doi principi Cuza, a mai avut un 
a patrulea fiu — tot natural — cu un 
us (Constantinovici) și care, ca copil 
natural, a primit numele de fată al 
mamei sale și, astfel, sa numit Catargi. 
Acesta era generalul Catargi, din Iaşi, 
cunoscut ieşenilor de altă aată. Deci, 
ex-regele Milan, cei doi tii ai lui Cuza 
Vodă și generalul Catargi erau, cu 
toţii, — prin mama lor Maria Obreno- 
vici, născută Catargi — fraţi vitregi; 
atară de cei doi băieţi Cuza cari, între 
e, erau traţi buni, având acelaş tată. 

Milan Obrenovici, devenit rege al 
un- 
chiului său în parcul de la Topcider, şi 
majore a dinastiei 
Obrenovici, sa născut la Iași, în anul 
1854 ca fiu al principelui sârb Etrem 
Obrenovici şi al soţiei sale Maria Obre- 
novici, fiica lui Costin Catargi. 

Intocmai cum regele Milan Obreno- 
vici al Serbiei era român prin mama 
sa, care era Catargi, tot astfel şi soția 


| lui — regina Natalia — era româncă 


prin mama ei, care era Sturdza. 


De aceea, ultimul Obrenovici, nefe- 


kitul rege Alexandru (Saşa) care a 


fost asasinat de o conjurație militară în 
piatul său din Belgrad, în Mai 1903, şi 
prin moartea căruia s'a stins cu desă- 
vârșire neamul şi dinastia Obrenovici- 


+ br domnitori în Serbia, avea rude la 


Iaşi și era înrudit cu boerimea Moldo- 
vei, prin Sturdzești şi Catargiești. 
x 

Dar, numai prin maică-sa (Pulcheria 
Sturdza) regina Natalia a Serbiei era 
Tus 
Pavel Keșko. Un colonel rus care — 
cași celălalt colonel rus, Șubin, care 
sa însurat cu Elena Ghika, sora lui 
Grigore Ghika Vadă şi proprietara mo- 
şiei și târgului Vaslui — s'a însurat cu 
0 româncă. 

Din căsătoria sa cu Pulcheria Sturd- 
a, colonelul Pavel Keşko a avut trei 
fete, Una din ele (Maria) s'a măritat 
cu Grigore Ghika, din ramura ,„Comă- 
oști“ iar alta, cea mai mare, (Nata- 
la), cu Milan Obrenovici care, prin 
vrerea destinului, avea să devie rege, la 
1882, al Serbiei. 

Nevasta lui Pavel Keșko era fiica a- 
celei frumoase şi „rea de muscă“ boie- 
a acelei 
„ana Marghiolița“ care era din nea- 
mul Ghika Comănești. Pulcheria Stur- 


dza — nevasta lui Pavel Keşko — era 
fata [aimoasei Marghioliţe a Roznova- 
nului. Acea Marghioliţă, care întâi sa 
măritat cu feciorul lui Ion Sandu 
Sturdza Vodă, spre marea mâhnire a 
adoratorului ei, poetul Al. Beldiman, a- 
poi, a doua oară, cu marele logofăt Cos- 
tache Sturdza, căruia i-a fost răpită 
(dar cam cu complicitatea ei) dintre zi- 
durile palatului de la Ruginoasa, de 
cătră alt mare adorator (şi rival al 


sturdziștilor) Nicolae  Rosetti-Rozno- 
veanu dela Stânca, aşezarea lui de 
lângă Iași. i 


Pulcheria Sturdza — mama Nataliei 
Keșko — era fata Marghioliţei Rozno- 
vanului, din prima ei căsătorie Sturd- 
zească, fiindcă din cea de-a doua, cu 
log. Costache Sturdza, n'a avut copii, 
logofătul fiind cam trecut cu vârsta. 


Când Pavel Keşșko a venit la Iași, Se 
îndrăgostit de fata coanei Marghiolița 
și a cerut-o de nevastă. A fost o nunlă 
ca "n povești. Pavel Keşko era şi el 
Ivarte bogat. La nunta lui a făcut niște 
extravaganţe care au rămas de pomină. 
Dela castel şi până la biserică — nunta 
a avut loc la Stânca -— cu toate că 
era timp de vară și vreme  [rumoasă, 
Pavel Keșko şi-a dus mireasa  într'o 
sanie, anume făcută, trasă de şase cerbi 
cu coarnele polcite în aur, pe o cale de 
„zăpadă“ anume făcută şi ea, din... za- 
hăr pisat. 

Pavel și Puicheria Keșko au trăit la 
laşi în casa  „Roznovăniţii“ (palatul 
koznovanu de pe str. Ştefan cel Mare) 
unde au crescut şi au trăit, mai apoi, şi 
cele trei fiice ale lor: Maria, Ecaterina 
şi Natalia. 

Acolo, în vechea casă Roznovănească 
unde protipendada Iașului de odinioară 
a văzut cele mai strălucite baluri și 
petreceri, Natalia Keșko și surorile ei 
și-au petrecut [ericita vreme a linere- 
țelor. Era numai veselie, bogăţie și hu- 
zur. Era cea mai mare casă boerească 
din Iaşi. 


Natalia Keșko era frumoasă, cultă, 
deșteaptă şi plină de însuşiri alese. 
Iute în hotăriri, ca şi tatăl ei, Pavel 


Ieşko, care era de neam căzăcesc și 
coborîtor din acel Lukaveţki KReşiko 
hatmanul, Natalia n'a stat mult la 
gând atunci când sa îndrăgostit de 
dânsa prințul Milan Obrenovici şi i-a 
cerut mâna.  Sirănepoata hatmanului 
căzăcese şi nepoata „coanei Marghioli- 
ţa“ i-a dat principelui sârb toată inima. 

Și, a părăsit palatul roznovănesc, pă- 
rinţii, Iașul și ţara, şi sa dus cu 
Milan Obrenovici, în ţara lui, la Bel- 
grad, şi a devenit regina Natalia a Ser- 
biei. 


CAR 


rie debitează în asemenea cazuri prie- 
tenii și cunoscuții. 

Ce grozăvie!.. De fapt, nu-i grozăvie, 
e mai rău chiar, dar îmi lipseşte ter- 








menul. Să te scoli dimineaţa, să-ţi iei 
cafeaua, să te îndopi cu jurnalul, să 
te duci la biurou, să faci referate și a- 
drese. La unu, slăbit de plictiseala 
muncii, de fumul de ţigară și de discu- 
țiile cu colegii, să te duci la masă, să 
simţi mirosul de rasol. Să te odihnești 
puţin, apoi să te duci din nou la biurou, 
să vii acasă, să mănânci, să te duci la 
club... Și așa în fiecare zi.. ca să duci o 
existență sătulă, alături de copii de dra- 
gul cărora eşti silit să te scufunzi în 
minciuni, să ai 35 de ani, să suferi de 
rinichi, de ficat şi de inimă și să crezi 
că, peste șapte, opt ani, te cureți. Ca 
să trăești astfel, cu gândul că mai trăit 
încă şi că nici nu vei trăi, trebue să fii 
un erou, să fii... nu ştiu ce, Ştiu doar că 
nu mai pot. 


„„Unde să fug? Nu știu decât să fac 
un raport, o adresă, un referat. Ceeace 
am știut înainte, am uitat. Nu ştiu mă- 
car unde-i Valparaizo. iar astea-s ni- 
micuri ! 

Lenuţa mi-a spus azi că mă iubește 
numai pe mine, că a fost puţin îndră- 
gostită, dar că eu am dreptate. Domnul 
lonescu e o nulitate! 

— Eu n'am spus că domnul loncscu 
e o nulitate. 

— Cum n'ai spus? 





Dar, după câţi-va ani, într'o hună zi 
Iaşul a aflat veste că „regina Natalia a 
Serbiei se 'ntoarce acasă cu fiul ei 
Saşa“. Şi i-a ieşit înainte tot Iașul, la 
gară, s'o primească. A coborit din va- 
son, cu micul Sașa în braţe. Copilul, 
foarte drăgălaș, împărțea bezele tutu- 





Ex-regina Nathalia 


gării. Apoi, prin 
rudelor, cunoscuţilor, pri- 
elenilor şi  curioșilor, Regina Na- 
talia şi mica ei odraslă regească 
sau îndreptat spre „caleaşca roznovă- 
nească'* ce trebuia să-i ducă la palatul 
roznovănesc de pe strada Ștefan cel 
Mare. 

Coana Marghioliţța Roznoveanu, bu- 
nica reginei Natalia şi străbunica mi- 
cului Saşa Obrenovici, a înțeles îndată 
că această reinvrarcere ?a casa părin- 
2 avea un tâlc. Intr'adevăr, Nata- 
enovici se spovedi bunicii sale, 
nd totul: se despărţise de re- 
gele Milan ! Luase cu ea copilul căci 
nu se îndurase să-l lese. Dar vina a- 
cestei despărţiri, nu era a ei, care fu- 
sese soție devotată şi mamă iubitoare. 
Vina era a soţului ei, care, uitându-și 
jurământul din faţa altarului, îndră- 
gise alte femei şi pe ea o alungase: 
vrând să-i răpească şi copilul. Regele 
Milan îi hotărise să nu mai calce în 
țara sârbească, pe care ea o îndrăgise 
căci devenise şi ţara ei, ca regină. 

— Viaţa mea, spunea ea, bunicii sale, 


L 


(URMARE DIN PAG. 5-A) 


vor pe 
mulţimea 


peronul 












— Uite-aşa. 

— Ai crezut, atunci. 

— Cred că noi toţi suntem nulități. 
Şi eu, şi tu, noi toţi. 

Lenuţa m'a privit şi a suspinat. Avea 
faţa unei ingenue jignite. 

„Pentrucă Lenuţa crede că sa îm- 
păcat cu mine, acum pot să scriu nu- 
mai noaptea. Ziua, nevastă-mea caută, 
în fiecare clipă, să mă distreze și să-mi 
spună că sunt singuratic, părăsit şi că 
nu mă iubește nimeni. Nu știu, ce-i 
mai ușor? 

„Mi-e silă să trăesc, să mă mișc, să 
respir, să mănânc. Am un gând... 

„Nam mai scris de mult. In uiti- 
ma lună am stăruit pentru mutare. Eri 
mi-a eşit decizia de transferare într'un 
orășel din fundul Moldovei. Să încere 
să stau acolo. Sunt obosit şi nu știu 
dece. Ca şi cum aș fi tăcut 100 de ki- 
lometri pe jos, fără să răsuflu. 

„„Lenuţa nu vrea să plece în provin- 
cie. Rămâne aici. E mai bine aşa! 

„.Eri s'a decretat mobilizarea. Parcă 
m'ar fi înţepat cineva în inimă. 

Da, da! Acolo nu trebue să minţi, să 
te prefaci. O fi şi acolo groaza, chiar tot 
atât de neînțeleasă ca şi aceea în care 
trăesc eu, dar.. nu ține mult.. poate o zi, 
poate două... 

„Colonelul, 
a râs. 

— N'are importanţă că ai uitat mili- 
tăria, o să te folosim la ceva. 

„A trecut o jumătate de an şi sunt 
încă viu și teafăr. Am părul alb. Nu 
pot nu numai să scriu, dar nici să cu- 
get. A cugeta înseamnă a rosti în gând 
cuvinte, pe când aici ce cuvinte mai 
paţi rosti?... Imi tremură mâinile... 

.„„„Doamne! De o jumătate de an nu 
mai mint pe nimeni. Mi-e frică să mă 
gândesc că acolo, în urma mea, curge 
viaţa dinainte și că, odată, voi fi silit 
să mă întorc la această viaţă... 


căruia m'am prezentat, 


„„Eri în zorii zilei am văzut doi sol- 
daţi, cari abia își mai târau picioarele. 
Unul din ei, neamţ, cuprindea cu mâna 
ceafa unui roșior român. Neamţul avea 
pântecele plin de sânge, iar la român 
era însângerat brațul. Au trecut fără 
să bage de seamă că eram lângă ei. 
Vorbeau un jargon monstruos sau, 
poate, mi s'a părut numai că vorbeau. 
Totuşi, feţele lor îmi spuneau că cei 


atât cea publică cât şi cea privată, au 
fost totdeauna ca o carte deschisă pen- 
tru oricine. N'am greşit cu nimic, de 
aceea aștept în linişte hotărîrea desti- 
nului, oricât de rănit îmi este, totuși, 
sufletul, de purtarea aceluia care m'a 
izgonit. 

A urmat divorțul dintre regele Mi- 
lan şi regina Natalia, care şi-a reluat 
numele de Keşko. A rămas în ţară la 
noi, trăind la Iaşi, la Bucureşti sau la 
Stânca, crescându-și copilul până la 
vârsta majoratului. Regele Milan ab- 
dicând (1889) Sașa s'a urcat pe tronul 
Serbiei, domnind exact 14 ani adică 
până în 1903 când a fost asasinat îm- 
preuna cu regina Draga). 

După urcarea pe iron a fiului a, ex- 
regina Natalia a pribegit mai ales prin 
străinătate, urmărind din depărtare, 
cu ochi de mamă, evenimentele din 
ţara fiului ei iubit şi rămânând ne- 


mângâiată, la bătrâneţe, atunci când 


de TH. RÂŞCANU 


a aflat tragicul sfârşit al lui Sașa. 
Retrasă de ani de zile într'o mânăs- 
tire din sudul Franţei „sora Natalia“, 
fosta regină a Serbiei, bătrână aproape 
nonagenară, își trăește încă durerea şi 
nemângâierea pierderii în împrejurări 
atât de tragice a singurului ei fiu. 
Nepoata Marghioliţei Roznovanului, 
ex-regina Natalia a Serbiei, este poate, 
azi, singurul supraveţuitor al unor 
vremi şi a unei lumi moarte de mult. 
In sihăstria aceea, din sudul Franţei, 
se stinge încet O IEŞANCA: ex-regina 
Natalia. 
Şi par'că a murit de mult, 





1) Regina Draga, văduva unui colonei 
Maşin, era mult mai în vârstă decât 
Regele Alexandru şi acesta se îndră- 
gostise de ea încă de când Draga Ma- 
șin fusese doamnă de onoare a mamei 
sale, regina Natalia. 





Sunt surprinzătoare două filme bu- 
ne, în aceeaş săptămână, acum în toiul 
căldurilor. Bine înţeles, cititorii nu tre- 
bue să pretindă prea mult dela fil- 
mele pe cari le prezintă cinematog;a- 
fele Capitol și Scala. Trebue să ne lă- 
murim dinainte. Prin „film bun“ nu în- 
ţeleg vre-unul din acele filme magi- 
strale, cari să aducă ceva nou în arta 
devenită banală a cinematografului. 

Dimpotrivă, aceste două filme ale ul- 
timei săptămâni fac parte din catego- 
ria cea mai banală: categoria filinelor 
polițiste. 

Meritul regisorilor este că au ştiut să 
prezinte astfel acţiunea acestor filme, 
încât, cu toate că mai nimic nou nu se 
petrece dealungul lor, ele să pară to- 
tuşi, din punct de vedere al subiec- 
tului, originale. 

lată de exemplu, filmul dela Scala : 
„Alibiul doctorului Tindall“. Din pri- 
mu! moment suntem introduși în ac- 
țiune. Doctorul Tindall ese, vădit emo- 
ționat, dintr'o cameră alăturată, unde, 


ROȘU 


doi dușmani se înțelegeau. 

M'am dus după ei la postul sanitar. 
Imi venea greu să-i privesc. Ochii imi 
erau turburi și mă usturau. 

Am întrebat pe medic de soarta lor. 

— Românul scapă, însă neamţul... 

Medicul a dat din mâini şi a ter- 
minat: 

— Nu va mai trăi mai mult de o oră. 

Am întors capul: neamţul sta jos şi 
mânca un codru de pâine. 

— Doamne, dece taci? 

„„Se spune că mâine va fi o mare 
bătălie. Serviciul nostru sanitar a pri- 
mit ordinul să se apropie de linia de 
foc... 





Am primit vizita unei doamne, tâ- 
nără și elegantă. 

— Mi sa spus că aveţi un carnet al 
soțului meu, a spus doamna. Am venit 
să-l iau. 

I-am dat carnetul. 

— L-aţi citit? Prin testament. el a 
trecut la cumnatul meu. Eu n'am drep- 
tul decât să-l citesc. 

Doamna a scos un suspin uşor și pre- 
făcut. | 

— Moartea soțului meu e o pierdere 
grea pentru mine. Am trăit zece ani în 
armonie desăvârşită. Era un om minu- 
nat. Aţi citit carnetul lui? 

— Da. 

— Imi închipui cât e de interesant! 
Si citeşti rândurile scrise de mâna unui 





om iubit, de mâna unui om, pe care... 
n'ai să-l mai vezi niciodată. E grozav! 
Plecând, își apăsa batista pe ochi. 
LEON DONICI 


bănuește spectatorul, sa petrecut ceva 
neobișnuit. Vorbește apoi la telefon cu 
un prieten, simulează 0 discuţie cu so- 
ţia sa, care nu dă, aealtfel, niciun semn 
de viaţă ; își dă întâlnire cu prietenul 
în faţa apartamentului lor: ese, după 
două minute afară, şi pleacă cu amicul, 
pe când se aude din apartament o me- 
lodie cântată la pian de, -— bănueşie 
toată lumea, — soția doctorului. După 
zece minute un tânăr cam nătâng — 
amantul — pătrunde în apartament, 
printr'o ușe din dos și își găsește iubita 
ucisă. Fricos, fuge și caută să-și găsea- 
scă un alibi, care, bine înțeles se nărue 
după primele investigaţii ale  poliţier. 
Nu tot acelaș lucru se petrece și cu ali- 
biul doctorului Tindall: Melodia cân- 
tată de soţie, după plecarea lui din a- 
partament. 

La începutul filmului, toate bănueli- 
le spectatorului cad asupra doctorului 
Tindall, mai ales că rolul tânărului nă- 
tâng trebuia să fie rolul simpatic al fil- 
mului. Se petrec apoi, în timpul tilmu- 
lui, alte lucruri, .cari îl pun pe specta- 
tor pe gânduri. Oare doctorul Tindall a 
omorât ? Oare n'a căzut şi el, la fel ca 
amantul, în aceeaș capcană, întinsă de 
altul, înainte, dar din care, mai dibaci, 
a ştiut să se descurce? Până la urmă, 
se descoperă că tot doctorul Tindall a 
omorât. Și explicaţia este cam copilă- 
roasă. Sulul pe care îl pune doctorul în 
pian și care trage pe sfoară toată poli- 
ţia americană, este cam tras — hai să 
spunem, cu toate că sulului îi lipsește 
această podoabă capilară -— păr. Par'că 
agenţilor care perchiziționează toată 
casa nu le-ar fi dat prin cap să deschi- 
dă pianul, care eră să scape un om de 
la scaunul electric ? 

Dar iertăm acest sfârșit, pentru par” 
tea întâia, foarte reuşită. Amuzantă (şi 
adevărată) este teoria psihologică pe 
care își brodează inspectorul de poliție 
bănuelile. Dar, după cum caracterele 
diferă dela om la om, se poate vedea 
în acest film că şi teoriile cele mai ju- 
ste pot câteodată să dea greș. De ase- 
menea, filmul ironizează și pe martorii 
cari afirmă sus și tare lucruri de cari 
mai târziu se îndoesc. Acele „două mi- 
nute“ ale mai tuturor martorilor se do- 
vedesc a fi doar câteva secunde. Detec- 
tivul romantic a fost înlocuit în acest 
film cu gazetarul mucalit, care trebue 
să dea de o dragoste mare, pentru a re- 
nunța câtva la timp la meseria lui, care 
constă mai ales în furtul fotografiilor 
de pe mesele oamenilor, şi să se ocupe 
serios de o chestiune importantă. Ro- 
lul e perfect interpretat de Lyne O- 
verman, actor de care ne bucurăm că îl 
vedem, în sfârşit, distribuit într'un rol 
mai mare! 

Charles Bickford, foarte bine în ro- 
lul inspectorului de poliție. Joan Bar- 
rymore are, poate, rolul cel mai ușor al 
filmului, cu toate că îl interpretează pe 
doctorul Tindall. 

La Capitol, filmul „Se caută o femee'“ 
este o înșiruire de întâmplări întâlnite 
în mai toate filmele cu nevinovaţi şi 
gangsteri, Dar lucrurile se petrec în- 
tr'un tempo atât de vertiginos, încât 
spectatorul uită să se mai întrebe unde 
a mai văzut cele ce se petrec pe ecran. 
Și, până la urmă, constată că filmul i-a 
plăcut. Maureen O'Sullivan — şi mai 
ales — Joe Mac Crea formează o pere- 
che simpatică. Lewis Stone e un chip 
pe care am vrea să-l întâlnim mai des 
pe ecran. Şi, înainte de a isprăvi, un 
sfat pentru cititori. Să nu se ducă la 
programul de „umpluturi“ proaste 
(„banda veselă“) şi vechi 4desemnele a- 
nimate), pe care îl prezintă cinemato- 
graful Trianon. Asta, chiar dacă îi apu- 
că ploaia în faţa cinematografului. 

TRAIAN LALESCU 











———— 8 








UNIVERSUL LITERAR 











9 lulie 1938 





Braşov, cetate de lumini şi umbre 





Bastion din vechile ziduri 


Cu toţi anii care s'au schimbat în 
veacuri, cetatea trăește și pe zi co tre- 
ce devine mai vie, mai actuală, mai 
mare, adăugându-și mereu câts-o că- 
rămidă lângă toate celelalte care au 
tencuit-o la poalele Tâmpei. 


DE VORBĂ CU UMBRELE 


Aici, între aceste ziduri a umblat Is- 
toria, aici, pe sub aceste turle năpădite 
de mușchiu, au sârguit protopopii și 
negustorii, boeri și poporul, să înalțe 
trainică şi trufașe citadelă de tărie ru- 
inânească. Dar cât de frumos ar fi să 
putem sta puţin de vorbă cu umbrele! 
Ar veni Coresi, înconjurat de fiul său 
Șerban şi de ajutorul său Marien, și 
ne-ar tot spune cum — cu trudnică su- 
doare — a ctitorit slovă rumânească şi 
inimă la fel, câna alţii voiau să-l mo- 
meuscă din vechea-i credință. Şi-ar spu- 
ne bătrânul diac, pre limbământul lui, 
cum apăsa cu palmele pe teasc şi cum 
cânta în strană, când drept credincio- 
șii din Schei veneau în năosul bisericii 
Sfântului Niculae, pe care au împodo- 
bit-o mulţi domni cu darul lor și pe 
care a înzestrat-o și Elisabeta, țarină a 
Rusiei pravoslavnice. Și dacă am mai 
putea să ascultăm mărturiile celor de 
mult plecaţi, Mihai Viteazul încă ne-ar 
putea vorbi despre un drum spre U- 
nire şi spre Alba-lulia; Brâncoveanu 
Constantin, care a avut o bătălie la 
Zărneşti, ar putea și cl să ne spună 
cum a uneltit, creştineşte, cu Rușii, îm- 
potriva semilunei, Şi-apoi Anton Pann, 





„Străzile Brașovului, cu colţurile și 
cotiturile lor” 


câte zical şi pățănii ar avea de spus, 
căci și el a stat între oamenii Braşovu- 
lui, înălțând laude Domnului, din stra- 
na aceleiași așezări. Cu anii cei mulţi, a 
mai trecut prin Brașov Mihai Emines- 
cu, plimbându-și melancolia pe sub a- 
leile Tâmpei și gândind desigur la An- 
Grei Mureşanu, care o bună parte din 
Sbuciumata-i viață a desfășurat tot 
aici, scriind într'una din fermecătoarele 
grădini din Schei, acel de întotdeauna 
şi minunat „Răsunet“, 

Dar cine oare, din marii oameni ai 
acestui neam, nu a călcat țărâna Bra- 
șovului şi câți dintre ei nu se visau, din 
nou, înlăuntrul său ? Așa au fost şi au 
trecut, sau au staţ şi-au murit: Gheor- 
ghe Barițiu, loan Popazu, Andrei Șa- 
guna, Andrei Bârseanu, Octavian Go- 
ga și atâţia alţii, cari cu toţii au fost 
mari, 

Dar una din permanentele și nevin- 
decatele tristeţi ale omului, este desigur 
aceea de a nu putea sta de vorbă cu 
umbrele, de a nu putea auzi adevăratul 
lor glas. Cât de viu e trecutul așa 
cum îl avem, dar cât de viu ar deveni 
când ar prinde glas cei duși pentru tot- 
deauna. Și această viață ar prinde să 
palpite mai intens și mai frumos în su” 
fetul Brașovului. Se poate însă, că u- 
neori, când noaptea merge spre rmie- 
zul ei, când străzile stau neclintite și 
drepte sub floarea lunii și când nourii 
se culcă pe acoperișurile ţuguiate, se 
poate că atunci încep să se deschidă uşi- 
le criptelor și să trăiască trecutul. Mi 








se pare însă că este destul : lumea iși 
are viața ei, orașul pe-aceea a lui și de 
bună seamă că și aceasta e destul de 
frumoasă, de fermecătoare şi de ciu- 
dată, ca aceea a anilor ce-au fost. 


SUVOIUL VIEȚII DE AZI 


Năvalnic şuvoiu, viaţa curge prin vi- 
nele oraşului, prin străzile sale multe, 
încurcate ca un mosor de lână, piesdut 
pe jos şi târât de un motan, prim stră- 
zile care încep şi se sfârșesc, se taie şi 
se înghit, se bai cap în cap şi se îmbu- 
că, într'un mod atât de ciudat și de lo- 
gic, totuşi, încât se rezolvă dela sine, ca 
o socoteală. 

Străzile Brașovului, cu numele lor, 
cu colțurile și cotiturile lor, cu pietrele 
și sufletul lor, pe care copiii se joacă și 
pe cari oamenii își plimbă bucuriile şi 
singurătăţile. Strada Porții și-a Vămii, 
a Castelului și-a Furcilor, a Gării şi-a 
Fântânii, a Ecaterinei și-a Prundului, 
Ciocracul și Cacova, Coasta şi Costiţa, 
Prundul Rozelor şi Târgul Grâului, toa- 
te își au istoria lor, frumuseţea și sin- 
gurătatea lor, așa încât nici una nu se 
poate aşeza alături de cealaltă, cu toate 
că la un loc se compiectează și se îm- 
pacă, 

O excursie în cuprinsul acestor câte- 
va pagini ar fi exclusă, căci o excursie 
include totdeauna un drum lung, o bu- 
cată de timp, care nu se pot afla în pu- 
ține cuvinte, 

Dar poatecă o plimbare printre oa- 
meni şi străzi, pe lângă turnuri şi case, 
ar avea farmecul ei, întru nimic egala- 
bil. Vizitatorul de ocazie al oraşului, de 
bună seamă că va porni dela tradițio- 
nalul hotel „Coroana“, făcând o escală 
la cotetăria „Flagner“, ocolind de 
două-trei ori piața Sfatului şi-apoi se 
va întoarce plin de bună voie: „am 
wzitat Brașovul! Cât de dese sunt a- 
ceste plimbări, cât de obicinuite și de 
incomplete. Nici unul dintre oamenii 
aceștia nu vor prinde farmecul adevă- 
rat, vraja de întotdeauna a Braşovului, 
lumina şi umbra îi vor scăpa, pulsul a- 
devărat al vieţii nu-l va putea nici cei 
puţin, bănui: într'o ceașcă de șwarț și 
o farfurie de prăjituri nu se naște nicio- 
dată aventura și ineditul. Dacă însă, 
prietenul nostru vizitatorul, o să aibă 
răbdarea să facă un drum prin oraș, nu 
unul anapoda, ci unul frumos cumpănit 
de cel ce cunoaște toate minunile orașu- 
lui, toate fețele lui omeneşti, toate tai- 
niţele lui, nu o să aibă nici o clipă re- 
gretul de-a fi mers zadarnic, Sunt unele 
plimbări cari te îmbogăţesc. 


PRIN STRĂZI ŞI PE DEALURI... 


Porniţi prin forfota colorată a stră- 
ziior, printre oamem cari se agită şi 
vorbesc în trei limbi, printre ziduri de 
case noui şi vechi pe care patina vre” 
mii a lăsat romantice urme, ne vuin 
pierde poate prin gangur: şi porți, pin 
străduțe mici, paralele, care taie toate 
marile străzi, în zeci de bucâţi şi bucă- 
țele. Dar și aici sunt atâtea frumuseți 
nebănuite care te lovesc la fiecare pas, 
încât, înciudat și mirat a: sa t2 oprești 
să priveşti, cum porumbeii sboară și 
coboară ca o ninsoare, prin curtea Hon- 
terus, sub pietrele arse ale Bisericii Ne- 
gre, cum copii cu bucle blonde ţin în 
mână fărmituri și așteaptă ca niște mig- 
none statui, aşezarea porumbilor pe u- 
meri. Şi păsările vin, gunguresc, ciugu” 
lesc şi pleacă. Și în toate ulicioarele ai 
să vezi cum umbiă liniștea pe asfaltul 
alb şi cum femei blonde stau la fe- 





Gea 


Filmele americane de senzaţie, 
populate până mai eri cu gangsteri 
internali și veroși, şi răpitori de co- 
pii din speța cea mai răzbunătoare, 
au început dela o vreme să lanseze, 
cu toată tehnicitatea cuvenită, un 
nou personaj de cursă lungă : „gaze- 
tarul“. 

Acest nou erou, ce ne-a venit din 
lumea zgârie-norilor, e întotdeauna 
simpatic, tânăr și svelt. El se mișcă 
veșnic într'o lume pur americană și 
aduce cu el o frântură din svăpăiala, 
trepidaţia și humorul celor de peste 
ocean. 

Intrucât avem şi noi gazetarii no- 
ştri, cari se agită și ei întrun ne- 
astâmpăr cronic, amestecat cu hime- 
re şi sforării, ar fi bine să dăm câte- 
va lămuriri asupra  „gazetarului“ 
desprins din lumea filmului. 

In primul rând, trebue să preci- 
zăm că acel care sburdă pe ecranul 
bulevardelor nostre, spre delectarea 
spectatorilor, nu este un gazetar oa- 
recare, ci un aşa numit „reporter de 
fapte diverse “ (adică acela care a- 
leargă peste tot, vede tot, știe tot, și 
scrie ce poate). 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 





(Urmare din pag. l-a) 


reastră, așteptând un iubit sau înse- 
rarea, În toate casele orașului, parcă, 
este câte-o femee blondă și unele din ele 
cântă la pian, melancolice valsuri, așa 
cum iarna le huruie patefonul uzat de 
la patinaj.  Rătăciţi prin aceste frag- 
mente de străzi, este imposibil să nu 
nimerim într'una din multele cofetării 
(condito-raiuri, cum foarte bine le-a 
zis prietenul mev de hiraşoven= zile, Oc- 
tav Şuluţiu), în car săsoaice rumere şi 
băețoase stau mână în mână cu un fru- 
faş cavaler, Giinterchen sau Karli, 
mâncând cu poltă o prăjitură cu friş- 
că şi plănuind o excursie sau un 
„Krănzchen'“. Plecăm de-aici și toate 
străzile ne duc pe dealurile de care 
am vorbit la începutul acestor rânduri, 
așa cum drumurile toate duc la Roma. 
Unul pe Warte, două în grădinile Sche- 
iului, trei sub Tâmpa, patru pe Cetăţuie 
și altele încă. Dacă e vară, toate pădu- 
rile sunt ca niște cântece studențești pe 
care le cântam cu colegii, la maialurile 
liceului „Şaguna“ ; plesnind de tinereţe 
și voioşie, dar totuși puţin grave și înlă- 
crimate. Iarna sunt albe ca un bloc de 
desemn sau ca un guler de școlăriţă, 
toamna bat în zeci de colori — multiple 
palete, iar primăvara își acordează in- 





Biserica ortodoxă sf. Niculae Schei 


strumentele pentru marele cântec al ve- 
rii. Şi peste ele, prin ele, pe lângă ele, 
luminile și umbrele, le îmbibă şi le stră- 
bat, le pudrează și le acoperă. 

Sunt locuri și lucruri care cu greu se 
pot pune în cuvinte, căci întotdeauna 
rămâne afară esențialul. La fel cu dea- 
urile orașului meu. Cine oare ar avea 
curajul să spună că le-a povestit în în- 
tregime, cu toată beţia lor de lumini și 
umbre ? Eu cred că nimeni. Dar eu mai 
ales o să am tăria să spun aceasta ? 
Cum, tocmai eu încep să devin necre- 
dincios acestor dealuri? Ele nu încap 
în nici o carte și oricât de măestru 
condei, nu va putea să le închidă în 
pagini. Rămâne numai câte un nume: 
Warte... Grădina lui Ţiman... Tâmpa... 
Stejerișul.. 

Prin câţi ochelari fermecaţi, prin 
câte sticle colorate, nu am văzut oare 
aceste dealuri ? Aici am stat şi am 
cunoscut șoapta timpului, trecând prin 
trunchiuri de brazi, aici am sărutat în- 
tâia fată, aici am spus înlăcrimat și ne- 
găsind cuvinte : „Doamnă, Vă iubesc!“ 


In combinaţiile tuturor filmelor, 
acest reporter trebue să aibă neapă- 
rat deaface cu poliția, (care are sice- 
ne speciale, motociclete, crime și a- 
restări senzaţionale), cu o dansatoa- 
re în mizerie (care e deobicei blon- 
dă, prost crescută, năzuroasă și a- 
junge mare „stea“) şi cu personalul 
gazetei (care e simbolizat printr'un 
secretar de redacţie chel şi nervos, 
care pufnește furios dintr'o  ţigare 
gigantică de foi, în așteptarea manu- 
scrisului cuprinzând marea „bombă“ 
pentru ultima „„,specială“). 

Afară de aceste elemente  consti- 
iutive ale cadrului în care se desfă- 
şoară acțiunea, şi în afară de ve; 
nica goană după știrea ultrasenzațio- 
nală, filmul american ne prezintă pe 
faimosul reporter, mereu sub aceeași 
formă:  șmecher, ingenios, înflăcă- 
rat, romantic, îndrăgostit, naiv (în 
unele privinţe) şi fără parale. El um- 
biă cu pălăria pe ceafă, descheiat la 
jiletcă, și fumează doar mucuri de 
țigară. ă 

In redacție, care e năpădită de tot 
soiul de vrafuri și hârțoage, el stă 
cu pălăria în cap, cu picioarele pe 








Cădeau violete amurguri, peste orașul 
tolănit la picioarele noastre şi nimeni 
nu mai era în pădurile verzi, cari ne 
încercuiau din toate părțile. Singură- 
tatea era numai o pasăre, iar drumul 
cotea mereu, suind, coborând. Câte-un 
tufiș se mișca brusc: un iepure speriat 
arunca picioarele înainte şi dispărea în 
întunerecul care venea, parcă din ne- 
grele turle, din arsele ziduri ce păzeau 
Brașovul, pe care acuma de-abia-l bă- 
nui, de sute de ani încoace. Erau lim- 
pezi şi liniștite amurguri, pe care nu- 
mai aici le puteai cunoaște. Ţara Bârsei 
se  zărea până departe, în fund. 
lar când am prins a ne întoarce, 
rochia de olandă albă a doamnei care 
ştie să uite, era vopsită, parcă, în al- 
bastru deschis, iar blondul părului 
strâns la ceafă, era mai blond, sub ra- 
zele lunii care ne însoțea. Eram numai 
doi, cu pădurile acestea, cari au adă- 
postit și au înțeles pe atâţia alții și ca- 
re acuma ne înțelegeau numai pe noi. 
Aici am tras la chiul, aici am lucrat 
memorabilele mele desemne și întot- 
deauna dealurile, aceleași, erau altele. 
Intâi grave și înalte, apoi tandre și 
dulci, mai pe urmă timide și adânci, 
iar în cele din urmă mi se păreau codrii 
nesfârșiți din cine-știe-ce țară de basm. 

Nu e poveste: oricine, care a trăit 
poate confirma aceasta, dacă are un 
ochiu care e deschis în afară și o inimă 
care bate înlăuntru. Căci oraşul acesta 
se vede şi se simte: e un nonsens să treci 
prin Braşov-fără să-l vezi sau fără să-l 
trăești; iar cine o să vină să spună că 
a cunoscut Brașovul aşa, acela e un 
neghiob sau un om căruia îi scapă mi- 
nunile lumii. Pe dealurile Brașovului, 
hoinăreala de ceasuri e un imperativ, 
zăbava e o nevoie, întârzierea un lucru 
firesc ; aici am venit să-mi aflu, în 
tulburi ore, limpezimea și aici am în- 
tâlnit la ore bătrâne, bărbi albe și ba- 
stoane. cari îşi căutau tinerețea. Și vri- 
cât am fi stat aici, coborâșul e întotdea- 
una o jucărie ga cinci minute sau zece. 


OBOSEALA, MUZICA ȘI GLORIA 


Poate însă că prietenul mostru care 
ne-a întovărășit, este puțin obosit și 
frânt, cu toatecă n'a fost un salt-mortal 
această plimbare de neuitat. Pentru cei 
obosiţi și însetaţi,  întotdeaunu se va 
găsi o fleică sau un gulaș, un vin alb 
sau o bere brună, la „Samuel Gross“ 
sau la „Gaura Dulce“, la „Schneider- 
zwinger'“ sau la „Raţă'“, la „Luther“ sau 
la „Transilvania“, iar uneori un taraf 
de ţigani va amesteca arii și tangouri 
de pe trotuarul bucureștean, cu plân- 
găreţe și mereu identice tânguieli bu- 
dapestane. In orice caz, toate aceste 
plimbări, au alcătuit o zi bună pentru 
cel curios să cunoască farmecele şi ine- 
ditul Brașovului. 

Brașovul acesta, oraș al liniștii și al 
muncii, aşa cum a atras ieri pe oa- 
menii mari, are nu ştiu ce putere ne- 
văzută cu care prinde în dulcile-i bra- 
ţe de caracatiţă, pe atâţi scriitor. cari 
au venit și vin mereu între zidurile iui, 
pentru o oră de liniște, pentru un răs- 
timp de lucru. Tâmpa le veghiază con” 
deiul și tăcerea e unica lor tovărășie. 
Dintre toți cei mulţi cari sunt şi-au 
fost, cari mereu vor veni, însemn aici 
pe meşterii: Nichifor Crainic și Cezar 
Petrescu, apoi pe Constantin Noica, Eu- 
gen Jebeleanu, Victor Stoe, Lucia De- 
metrius, Mihail Chirnoagă, Vintilă Ho- 
ria şi atâţia alţii, în gândurile sau în 
paginile cărora, sufletul orașului a lăsat 








masă, și-şi scrie articolele la maşină. 

E adevărat că prezentând toate a- 
ceste calităţi, gazetarul dela Chicago 
e mult mai interesant decât cel dela 
București. 

Ce vreţi, reporterii de fapte diver- 
se din Capitala noastră, n'au avut 
riici odată norocul unor „chestii“ de 
calibrul „afacerii Hauptmann“ și nu 
li se admite să stea la birou într'o 
atitudine atât de americană. 

Gândiţi-vă un pic, ce s'ar face sub- 
tilii și simpaticii eroi de ecran, dacă 
și-ar limita activitatea la „furturi de 
obiecte casnice“ şi „sinucideri cu 
somnalin?'“ 

l-am mai vedea oare, prin umbra 
peliculei, trăind și distrându-ne, da- 
că între două îmbrăţișeri cu aleasa 
inimei, şi câteva mici catastrofe, n'ar 
telefona înfundat la redacție: 

— Reţineţi patru coloane în pagi- 
na întâi, am un divorț senzațional ? 

Nu cred. 

In „chestia“ asta stă tot farmecul 
cinematografului. 


GRIGORE OLIMP IOAN 


urme. Oare nu e şi acesta 
dumnezeiesc, pe umerii 
orașului ? 
BRAȘOVUL, SUB SEMNUL 
VEŞNICIEI. | 
Așa ca ziua aceasta, au fost altele și | 
încă altele vor lrece, Copiii cari băteau 
mingea și svârleau praștia în albastrul 
U 


un semn 
de piatră ai 








wfurnalele care se ridică 
dârze spre cer ” 

cerului, incep să se aplece sub ochii 
noştri, pe albe caete, încep să viseze 
și să iubească, să danseze și să fumeze, 
Cad unele feţe sub pământ, altele se 
ridică spre soare. Frumuseţile de azi 
încep să umble prin saloane de cvsme: 
tică, încep să se sbârcească, dar iată 
alte fecioare cu bluze albe și rochii al- 
bastre, care sfidează tristeţile cu ae- 
rul lor de prospețime. Trec atâtea bu 
curii și necazuri, generaţii și ploi, dar 
Brașovul îşi duce superba viață peste 
îngusta tășie a unei vieţi de or: orașul 
înfruntă veşnicia. 

Şi azi, la fel cu atâtea alte dăţi, sea- 
ra a venit ca un oaspe neașteptat, a a- 
coperit casele și cerul cu aripa-i cal" 
mă. Au ieșit liliecii din turle și peste 
coperişuri calcă o liniște pe care nw 
mai trecătorii și morții o mai aud. lar 
când bisericile bat, pe rând, primele 
ore ale nopţii, de după Tâmpa „răsare 
luna, învăluind în mrejele ei întreaga 
cetate, terind-o parcă de marele duh 
al somnului: Brașovul « ca un fum. Iar 
când zorile su învins ultimele elipiri 
de besnă ale nopţii, din furnalele care 
se ridică dârze spre cer, sirenele ves” 
tesc o altă dimineaţă, din zecile de mii 
ce or să mai vină. 

Alte nopți, alte zile, alte dimineti, iar 
printre ele și de-asupra lor, un singur 
lucru, trainic şi etern, ca o isbândi, 
ca o minune: BRAȘOVUL! 

ȘTEFAN BACIU 


Poșta redacţiei 


COSMIN CICOARE. — Un nume atât 
de poetic și totuși... câtă poezie! 
„Balada (!) buzelor“ nu vași fi sfătuit 
s'o scriți, sau, în orice caz, nu așa. 
„La cules de vii“: 








Flâcăi şi fete rup ciorchinii 

Ce numai aur scânteează 

Marin s'apleacă şi Gherghinii 
Ar vrea să-i spună doar o trază. 

Intr'un ritm mai săltăreţ şi schimbând 
numele „Ei“, care nu-i poetic puteai 
spune : 

A venit culesul viei 
rlăcăi, fete. I-o minune 
Marin vrea să-i spue Liei 
Numai o propozițiune. 

Sau, la urma urmei, numai două vorbe. 
Numai că la fraza pe care i.0 spune Ma- 
tin, Gherghina răspunde cu o propozițiune 
pe care am mai întâlnit-o şi la alți poeți, 

„Tenebre“ e într'adevăr fioroasă : 


O clipă în urmă, cu ochii holbaţi 
Umbra 'şi aruncă cun rictus, crispaţi 
In besnă privirea 

O hârcă apare, şi-un rânțet morbid 
(Aicea, poete, rimează cu vid, n. n.) 


Sclipește 'n orbită, ce viața 0 'nchid 
Ca n vis, pe umeri 0 coasă 
Strălucea hidoasă.... 


'Omoară-l 
Vorbeşte cadavrul. 
Și-apoi finalul : 


De-odată 'n picioare 

Din pat am sărit 
Măseaua (de minte, n. n.) 
Mă doare (cumplit! n. n.) 
și visu-a pierit! 


Du-te neapărat la dentist și să-ți facă 
extracţiunea. Vei fi astfel ferit de compli- 
caţii. 

MĂRIUCA MĂRAȘESCU, — „Platonismi 
e o încercare. Aştept alta. 

Imi spui, cu humor, că tund cu poșta 
mea multe freze romantice, Pentrucă vrei 
să-mi acorzi această calitate de... frize 
literar, te rog să crezi că o pot exertita 
și pe „coade“. 

X. Y. 2. — Semnezi cele cinci „Opere“ 
cu câte una din aceste „necunoscute“, 

Vrei oare să accentuezi că eşti chiar atât 
de necunoscut ? 

S'au poate vrei o deslegare algebrică. 

Iat.o: x=0; y=0; 2-0. | 

ANONIMUL PLOEȘTEAN. — Nu înapo 
iem manuscrisele. Lucrul l-am anunțat de 
mult. PR 
Fiţi tără grije insă. Nu aruncăm poezii! 
ca aceasta : | 
(vorba lui Ureche: 

4,107!) 


AmMOr, amor, amor 





Strigă sufletul meu ne 'ncetai. 
Sirig eu însumi că simi că mor ! 
Fiindcă iubita m'a uitat. 


II 
Când eu plâng fără de *ncetare | 
Când poate şi ea plânge încet 
Atunci Cupidon termină o cântare 
Și așa se termină un dulce concert. 

UI 
Dar concertul nostru trist se termină 
Căci tu deloc nu mă iubești. 
și "ntre noi se lasă o cortină 
Numai când ochii tu îmi priveşti. 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 7. Nr. 44908 -938