Rost anul VII, nr. 73, martie 2009

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 








3 + 
. 
k 
| Pi 
za far ) 


Episcopul maițir anticomunist 











Boieria întru Hristos „Victorie geopolitică“ sau doar 
de Claudiu Târziu praf în ochi? 
Au voie ortodocşii să critice de Viorel Patrichi 
tehnologia? Sfîntul şi marele post 
de Ovidiu Hurduzeu de Răzvan Codrescu 


an VII e nr. 73 e martie 2009 e 4 ei www.rostonline.org 


Coperta I: Episcopul Grigorie Leu. Fotografia aceasta şi restul 
celor care ilustrează textele din grupajul despre 
Episcopul Grigorie Leu ne-au fost puse Ia dispoziţie 
de dl. Corneliu Leu, căruia îi mulțumim în chip deosebit. 





Sumar = 
EDITORIAL REPERE 
Boieria întru Hristos Episcopul Grigorie Leu 
de Claudiu Târziu... nenea 3 de Paul Leu... cena 56 
MARTORI Al VEACULUI Vlădica Grigorie - 
Fapte, vorbe, gînduri................aaaaaaee 5 repere biobibliografice........................ 60 
ÎN DEZBATERE Soborul secret 
Au voie ortodocşii să critice tehnologia? al sinodalilor anticomuniști 
de Ovidiu Hurduzeu. «nana 8 de Paul Leu... anna 62 
Paşapoartele biometrice, POLITICA, LA DESCUSUT 
între moderație şi pasiune „Victorie geopolitică“ 
de: Radu Cap cminaaaa inimioara a 18 sau prafîn ochi? 

de Viorel PatriChl. aici ăeaaceaensaastaa 70 
Timpuri apocaliptice 
de Constantin Mihai... anna nnnnneaaenaee 24 VIA SACRA 

Obiceiuri populare în perioada 
FOR: 21 de întrebări despre postului pascal 
paşapoartele biometrice..................... 26 de RĂZVAN COCTESCU. ceaun 79 
Laicatul cere Sinodului să intervină Sfîntul şi Marele Post 
în chestiunea de Răzvan COdTESCUI..... cane ananas 83 
paşapoartelor biometrice..................... 33 _ 

DECANTĂRI 
Sinodul le face un hatîr „habotnicilor“ Între nevoiță şi ipocrizie 
Consemnează Claudiu Târziu ....mceeoeaeacuee 40 de Păi Slade se etate ieste a eta st 87 
FOR cere explicații Tentaţia celuilalt 
Patriarhiei Române.................mmceeaeeeee 43 de Paul-Gabriel Sandu... ecenaneaoaeeaocee 98 
Cererea FOR către Curtea de Apel Negoţul cu Biblia (IV) 
Bucureşti. sait cina aaa 45 de Cristian CUrte mmm 90 
Declaraţia Sfîntului Sinod al Bisericii IN MEMORIAM 
Ortodoxe Ruse............ cnc eneeeeezeeeeeee 49 Ion Halmaghi a urcat la cer 

de:Mihai Posada: sissisă cases otet acea aa 97 
Epistola către autorități a 
Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe „Patriarhul“ Hunedoarei, între îngeri 
a Ucrainei... neeeeeeeeeenoeaeaeaee 52 de Laura Oană, mesa caini amana jan nasa 99 
Întimpinare către CENTENAR NOICA 
Sfîntul Sinod Arhieresc al Omonimia, ca depăşire a dualității 
Bisericii Ortodoxe Sirbe........................ 55 de Paul-Gabriel Sandu. „mm 102 

OFERTĂ 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme locale de 
difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luați legătura cu directorul publicației, Claudiu Târziu, 

Ia telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostErostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociația ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TARZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.org 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Antonio ARONEASA 

Constantin MIHAI 
Marcel RĂDUT SELIŞTE 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Emilia CORBU 
Gheorghe FEDOROVICI 
Pr. Arhim. Chesarie 
GHEORGHESCU 
Stelian GOMBOŞ 
Cristi PANTELIMON 
Viorel PATRICHI 
George POPESCU GLOGOVEANU 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRACHINARU 


CORECTURĂ 
Nicu BUTNARU 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Supergraph SRL 


ABONAMENTE 
OP 23, CP 27 
Bucureşti 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în ţară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 





Boieria întru Hristos 


În ochii multora trec drept un fanatic din punct de vedere religios. Poate 
pentru că lumea de azi nu mai ştie să spună da cînd e da şi nu când e nu. 
Poate şi pentru că încă doar aspir Ia o boierie întru Hristos. O boierie 

pe care o consider proprie firii mele, dar care se lasă greu descoperită, 
precum frumusețea dintr-o piatră sub dalta sculptorului. Cred că boieria 
întru Hristos nu este altceva decit ortodoxia trăită tiresc. Este calea 


împărătească. 





Claudiu Târziu 





Părintele Nicolae de la Rohia (N. Steinhardt), 
adresîndu-se călugărilor, arată că monahismul 
este boierie. Eu unul cred, şi asta se înţelege pînă 
la urmă şi de la Steinhardt, că boierie este trăirea 
ortodoxiei, indiferent că eşti mirean sau călugăr. 

Scrie N. Steinhardt, cel pe care nu întâmplă- 
tor ni l-am luat drept model la ROST, dedicîndu-i 
numărul 1 al revistei: „Să nu uităm că sîntem slu- 
jitorii, «prietenii» unui mare Senior, unui Cavaler 
care ne-a lăsat drept moştenire discreția (cînd 
postim, cînd ne rugăm, cînd facem milostenie), 
iertarea, puterea de a uita răul ce ni s-a făcut, no- 
bila putere de a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, 
dărnicia, sila de contabilitate şi socoteli, de grija 
pentru bănuți şi părăluțe, care, cînd Iuda şi apos- 
tolii toți au strigat că risipeşte bunătate de mir în 
valoare de 300 de dinari, i-a dojenit şi învățat a 
deosebi risipa de jertfă, care lui Iuda i s-a adresat 
cu apelativul «prietene», care nu a tremurat şi nu 
a bolborosit vorbe de scuză în faţa sinedriului ori 
a dregătorului, care mereu a dăruit şi a răsplătit 
boiereşte, clătinat şi îndesat, har peste har, însu- 


tit, înmiit, a înmulţit piinile, peştii şi vinul, a bine- 
cuvântat şi a iubit belşugul. [...] Călugărul, desi- 
gur, e şi el boier în felul său, căftănit ca atare prin 
dragostea şi harul lui Hristos”?. Şi în altă parte: 
“Recunoscător peste orice posibilitate de expri- 
mare în slabele şi banalele noastre vorbe 
omeneşti îţi sînt Hristoase al meu, şi pentru a fi 
dobîndit calitatea de «prieten» al Tău, pentru a fi 
fost, altfel spus, înnobilat, căftănit prin credinţă şi 
apa Botezului Duhului Sfint'3. 

Tot Steindardt arată că Hristos a fost un aris- 
tocrat desăvirşit în înțelesul etimologic al ter- 
menului. 

Aşadar, dacă vrem să-l urmăm Domnului, se 
cade să ne ducem crucea cu aceeaşi nobleţe ca El. 

A fiboier întru Hristos înseamnă să fii stăpân. 
Dar nu peste alţii, ci pe tine însuţi. Această putere, 
care se menţine printr-un exercițiu permanent, te 
face liber, onest, cumpătat, senin, generos, discret 
fără a fi şters, smerit fără a fi umil, cu gust pentru 
nuanţe, curajos - e una dintre principalele virtuţi 
ale creştinului -, mărturisitor - dar nu isteric, ci 
demn şi responsabil -, cu simţul umorului, 
menţinînd o sanitară distanță față de prostul agre- 
siv, oripilat de vecinătatea fundamentalismului 
fanatic - care este străin de ortodoxie dar îi agită 
nervos steagul, ca pe al unui partid politic -, să nu 
răspunzi la infamie cu infamie, să nu te răzvrăteşti 
contra ierarhiei Bisericii, dar nici să nu te demobi- 
lizeze sau smintească porunca ascultării; plin de 


1 „Precum zic Părinţii, extremele de-a stânga şi de-a dreapta sînt la fel de rău-pricinuitoare... [Trebuie] să umblăm 
pe calea împărătească, stind deoparte de aceste extreme. (Sf. loan Casian, Cuvântarea a II-A) 


2 N. Steindart, Dăruind vei dobîndi, Ed. Mănăstirii Rohia, 2006, p.p. 364-365. 
3 N. Steindart, Dăruind vei dobîndi, Ed. Mănăstirii Rohia, 2006, p.1l. 


4 Din gr. aristokratia: aristos - nobil, kratos - putere. 





anul VII e nr. 73 


EDITORIAL 








dragoste faţă de aproapele, deschis față de nou- 
tatea folositoare. Boieria întru Hristos îţi dă forța 
de a-ţi recunoaşte greşelile şi de a cere iertare, de 
a nu te lăsa doborit de ocări, nici sedus de laude 
(ca unul care ştii că toate sînt îngăduite de 
Dumnezeu cu un rost, şi că nimic din ceea ce faci 
bine nu ai putea fără EI) şi de a fi jertfelnic. 

Nu în ultimul rînd, a fi boier întru Hristos 
înseamnă a înţelege ce ne-a cerut Miîntuitorul. 
Steinhard, citind o oarecare pildă?, ne spune ce i 
s-a descoperit: Hristos nu ne cere să dăm din ceea 
ce avem, că asta n-ar fi mare scofală, ci ne cere 
imposibilul, să dăm din ce nu avem. „Dăruind 
altuia ce nu ai - credință, lumină, încredere, 
nădejde - le vei dobîndi şi tu”. 

A fi boier întru Hristos nu înseamnă să-ți 
etalezi bogăţia, să fii asupritor, disprețuitor, să-ţi 
exerciți autoritatea discreţionar, să te făleşti cu 
poziţia ta socială sau cu ştiinţa ta de carte, aşa 
cum o fac “prinții” Bisericii - acei ierarhi care nu 
şi-au înțeles menirea şi nu-s decît nişte bieţi cio- 
coi; modelul lor este luat şi de o parte din pre- 
oțimea negalonată. 


De asemenea, dacă eşti boier întru Hristos, 
îţi repugnă „gherilele ortodoxe” şi tendinţa de a 
înlocui credința cea adevărată cu un set de super- 
stiții şi erezii. Nu poţi crede în ideea de revoluție 
în Biserică, la fel cum respingi şi ideea de aggior- 
namento sau pe aceea de sincretism (botezată 
viclean „ecumenism”). 

Pe de altă parte, boieria întru Hristos nu 
exclude defel o atitudine aspră atunci cînd se 
impune şi un discurs dur în adevăr. Nu te opreşte 
să îţi spui opinia cu glas tare, să mustri cînd e 
cazul, să îndrepți cînd te simţi în stare, să 
sfătuieşti cînd ţi se cere. 

De aceea, îmi doresc ca românii ortodocşi să 
învețe a trăi într-o relaţie aristocratică unii cu alții 
şi în raport cu Hristos Însuşi (oricât vi s-ar părea 
de îndrăzneț). 

Desigur, boieria întru Hristos are şi riscuri: 
ți-i pui împotrivă chiar şi pe cei pe care îi consi- 
deri cu tine în aceeaşi barcă, pe “căldicei”, şi pe 
„talibani”. Şi unii, şi ceilalţi te vor în tabăra lor, pe 
când tu te încăpăținezi să rămii în “tabăra” lui 
Hristos. 


5 N. Steindart, Dăruind vei dobîndi, Ed. Mănăstirii Rohia, 2006, p.p. 197 - 200. 





anul VII e nr. 73 


MARTORI Al VEACULUI 


ROST 





Fapte, vorbe, ginduri 


Campanie: 2 % pentru ROST 

Dragi prieteni ai revistei ROST, vă îndemnăm să 
sprijiniți o organizaţiei civică, nonprofit, negu- 
vernamentală, bazată pe voluntariat şi dedicată 
binelui public: Asociaţia “Rost”. Prin 
direcționarea a 2% din impozitul pe venit, pe 
care oricum îl plătiţi statului, către Asociaţia 
“Rost”, În fapt, cereţi ca o parte din impozitul 
plătit să fie cheltuit în favoarea unei organizații 
care face o lucrare ce vă reprezintă. După cum 
ştiţi, principala activitate a Asociaţiei “Rost” este 
editarea revistei de față, dar a fost în prima linie 
şi în alte chestiuni care ţin de interesul general. 
Mulţi ne-aţi scris că vă place publicaţia noastră, 
iar o parte dintre dumneavoastră v-aţi arătat 
ataşamentul față de ROST cu diferite prilejuri. Vă 
mulțumim. Anul acesta o puteți face din nou. 

E bine să ştiţi că editarea revistei ROST este real- 
izată prin efortul voluntar al unui grup de pre- 
oți, istorici, sociologi, medici, profesori, ziarişti, 
în covîrşitoarea lor majoritate tineri. Nimeni nu 
este plătit. Singura noastră răsplată este munca 
bine făcută şi bucuria de a vedea că dumnea- 
voastră, cititorii noştri, prețuiţi această lucrare. 
Şi e normal să fie aşa, căci ROST nu este o 
afacere din care să cîştige cineva, ci un proiect 
cultural, menit unei resurecții morale şi spiri- 
tuale a românilor. 

Sprijiniţi revista ROST, pentru a deveni mai 
bună, mai consistentă şi pentru a-şi putea păstra 
independența! 

Pentru a direcţiona 2% din impozit către 
Asociaţia “Rost” - şi implicit către revista ROST - 
urmaţi etapele de mai jos. 

Notaţi datele de identificare ale organizaţiei 
noastre: 

Numele: Asociaţia “Rost” 

Codul unic de identificare (codul fiscal): 
12495302 

Contul bancar în format IBAN: 
RO25BACX0000000107363250, deschis la 
Unicredit Ţiriac Bank, Sucursala Orizont - 
Bucureşti. 

Dacă aveţi venituri de la un singur angajator (un 


loc de muncă şi un salariu), completaţi Cererea 
230, „Cerere privind destinatia sumei reprezen- 
tînd pîna la 2% din impozitul anual“ pe care o 
descărcaţi de pe site-ul asociaţiei noastre sau de 
pe site-ul Ministerului Finanţelor. La Capitolul B 
veţi trece datele Asociaţiei “Rost” indicate mai 
sus. La rubrica „Suma“ treceţi suma reprezen- 
tînd 2% din impozitul pe care îl datoraţi pe 
venit. Dacă nu ştiţi suma, lăsaţi rubrica liberă, 
căci va fi completată de Administrația 
Financiară. 

Cereţi firmei/instituţiei unde sînteţi angajaţi o 
copie după formularul 210 „Fişa Fiscală privind 
impozitul pe veniturile din salarii“. Anexaţi for- 
mularul la Cererea 230. Cele două documente se 
depun registratura Administraţiei Financiare sau 
se trimit prin poştă, cu scrisoare recomandată. 
Dacă anul trecut aţi avut venituri din mai multe 
surse, utilizați Declaraţia 200, „Declaraţie specială 
privind veniturile realizate“ (o veţi primi acasă, 
prin poştă, de la Administraţia Financiară sau o 
puteţi descărca de pe site-ul Ministerului Finanţelor 
ori de pe site-ul nostru). La Capitolul III, „Destinația 
sumei reprezentînd 2% din impozitul pe venitul 
anual datorat“, punctul 2, „Sponsorizare entitate 
nonprofit“ completaţi cu datele Asociaţiei “Rost” 
indicate mai sus. La rubrica „Suma“ puneţi echiva- 
lentul a 2% din impozitul pe venit datorat sau lăsați 
liber, căci va completa Administraţia Financiară. 
Documentul se depune Ia registratura 
Administraţiei Financiare sau se trimite prin poştă, 
cu scrisoare recomandată. 

Important! Data pînă la care trebuie să depuneţi 
declaraţia pe venit este 15 mai 2009. 


Credinţa în Dumnezeu schimbă 
activitatea cerebrală 

Cei credincioşi au mai puţine anxietăţi şi sînt 
mai puțin stresaţi. De aceea ei sînt mai curajoşi 
cînd înfruntă necunoscutul. Acestea sînt con- 
cluziile unui studiu al Universităţii Toronto, pu- 
blicat în „Psychological Science“. „Am descoperit 
că oamenii religioşi sau cei care cred pur şi sim- 
plu în existenţa lui Dumnezeu dau dovadă de o 





anul VII e nr. 73 


ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





activitate cerebrală mult mai redusă în relaţiile 
cu propriile lor erori. Ei sînt mult mai puțin 
anxiosi şi se simt mai puţin stresaţi atunci cînd 
au comis o greşeală“, a declarat Michael Inzlicht, 
şeful echipei de cercetători. Ce este însă şi mai 
interesant e că efectul calmant pe care îl are 
credința asupra persoanelor religioase le deter- 
mină pe acestea să facă mai puţine greşeli decît 
persoanele necredincioase. 


UE vrea să ne scoată icoanele 
din instituţii 








| E) | si i 
O nouă “directivă europeană” va interzice insti- 
tuţiilor publice, dar şi firmelor private să afişeze 
obiecte de cult creştine în sediile lor (crucifixe, 
biblii, icoane). În caz contrar, ele vor putea fi 
date în judecată de persoanele care consideră că 
aceste obiecte “le violează demnitatea creînd un 
mediu ostil” (expresie tipică în newspeak-ul 
corectitudinii politice - n.red.), relatează „The 
Daily Mail”, citat de ziarul “Gândul”. 
Numită eufemistic “directiva egalității“, norma 
europeană are ca scop declarat eliminarea “dis- 
criminării” din cadrul companiilor pe motive 
religioase, handicapuri şi preferinţe sexuale. Nu 
e greu de prevăzut ce se va întîmpla, dupa ce o 
asemenea directivă va fi pusă în practică: în 
Occident vor fi sute de procese împotriva sim- 
bolurilor religioase creştine prezente în com- 
panii private sau în instituții publice, de Ia şcoli, 
spitale şi hoteluri, pînă Ia azile de bătrîni. Şi în 
România se va găsi cîte un Emil Moise sau niscai- 
va ONG-uri “europene” care să intenteze procese 
pe asemenea considerente. Va fi interesant de 











văzut dacă o asemenea directivă va afecta şi sim- 
bolurile religioase ale altor religii, cum ar fi reli- 
gia islamică. (Eurosceptic) 


A căzut legea uniunilor 
homosexuale 

Peter Eckstein Kovacs a fost parlamentar în cinci 
mandate, desemnat “omul anului” în 2008 de 
lobby-ul pederaştilor şi lesbienelor din România, 
cunoscut “progresist” şi adversar al valorilor 
tradiționale. A pierdut, la mustață, un nou man- 
dat de senator de Cluj, în alegerile din noiem- 
brie 2008, inclusiv după ce Alianța Familiilor din 
România a făcut împotriva sa o campanie 
asiduă. 

Odată cu ieşirea din Parlament a lui Eckstein 
Kovacs (devenit imediat consilier prezidențial 
pentru minorități), ultimul său proiect de lege, 
cel privind parteneriatele civile, a fost clasat 
(adică anulat). 

Conform prevederilor legale, un proiect se 
clasează la începutul unei legislaturi dacă pînă la 
finalul legislaturii anterioare nu a fost introdus 
pe ordinea de zi a Parlamentului. 

Proiectul, avîndu-l ca unic iniţiator pe PE.K., viza 
instituționalizarea relaţiilor între persoane de 
acelaşi sex şi fusese introdus în ultimele luni ale 
legislaturii 2004-2008, ca să nu stirnească scan- 
dal, omul mizând pe faptul că il va putea promo- 
va în noua legislatură. N-a mai fost să fie! 

Din informaţiile pe care le deţinem, Accept şi 
partenerele sale din “societatea civilă” au fixat 
însă ca obiectiv pentru viitorul apropiat clarifi- 
carea situaţiei parteneriatelor între homosexu- 
ali, aşa încât trebuie să ne aşteptăm la reluarea 
ofensivei, prin intermediul altor parlamentari. 
Pe agenda Accept se mai află şi legea trans-sexu- 
alilor şi cea a inseminării artificiale pentru lesbi- 
ene. (Altermedia) 


Naționalismul șovin se plătește 
Abuzurile maghiarilor din aşa-zisul „Ţinut 
Secuiesc” încep să fie plătite. La propriu. 
Demeter Janos, în prezent vicepreşedinte al CJ 
Covasna, a fost în 2007 iniţiatorul amplasării, pe 
DN 11, la granița dintre judeţele Covasna şi 
Braşov, a unui panou inscripţionat „Tinutul 





anul VII e nr. 73 


MARTORI Al VEACULUI 


ROST 





Secuiesc” în limbile română, maghiară şi 
engleză. Panoul, pe care era imaginea a doi 
tineri, îmbrăcaţi în costume secuieşti, în fața 
unei porți secuieşti din lemn, a fost inaugurat la 
începutul lunii august 2007, în prezența mai 
multor lideri UDMR, printre care şi preşedintele 
Uniunii, Marko Bela. Partidele româneşti au 
susținut că, prin amplasarea panoului, s-ar 
marca “Ţinutul Secuiesc” de către administraţia 
UDMR. Conducerea CJ] Covasna a pretins că 
panoul ar fi unul publicitar, de promovare turis- 
tică a zonei. Panoul a fost demontat la numai 
două zile după amplasare, la iniţiativa Societăţii 
Naţionale de Drumuri, pe motiv că nu avea 
autorizaţie. La aproape doi ani de la aceste 
evenimente, urmare a unei sesizări depuse de 
cetăţeanul Dan Tănasă, Curtea de Conturi a 
României le-a imputat fostului preşedinte al CJ 
Covasna, Demeter Janos, 8. 238 de Lei, iar fostu- 
lui arhitect al judeţului, Stela Florea, 9. 100 de 
lei, pentru prejudicierea bugetului public prin 
cheltuieli pentru amplasarea şi apoi demontarea 
panoului. 


Creștinii vor fi majoritari în Asia 
și Africa 

Creştinii sporesc într-un ritm alert în Asia, Africa 
şi America. Victor Yelenski, preşedintele 
Asociaţiei Ucrainiene pentru Libertate 

















Religioasă, crede că în acest ritm creştinii vor 
deveni majoritari, pînă în anul 2050, în state 
precum China, Brazilia, Congo, India, Mexic, 
Nigeria, Filipine, Etiopia sau Uganda. EI a afir- 
mat că în această perioadă numărul creştinilor 
de pe continentul european se va diminua. În 
acelaşi timp, creşterea numărului musulmanilor 
din Europa va mări importanţa catolicismului şi 
a protestantismului ca centre ale identităţii 
europene. 

În contextul în care specialistul vede apariţia a 
peste 20 de țări, care vor avea o populaţie egală 
de creştini şi musulmani, viitorul creştinismului 
va fi legat de dialogul pe care îl va avea cu religia 
musulmană. 

Potrivit Interfax, Yelenski consideră că frag- 
mentarea religiei creştine va continua (în 
prezent exista peste 40.000 de denominaţiuni) 
în special datorită bisericilor independente 
africane, afro-americane sau afro-latino-ameri- 
cane, care interpretează Scriptura într-un mod 
liber. 


Liber la prostituție și incest 

Noul Cod Penal, în forma în care este propus de 
Guvern prin asumarea răspunderii în Parlament 
(adică fie trece legea, fie cade executivul - ceea 
ce e inimaginabil cu o susținere de 70% în 
Legislativ), nu mai pedepseşte incestul şi prosti- 
tuţia, aşa cum o face actualul Cod. Actul sexual 
dintre două persoane înrudite direct, cu vîrste 
de peste 18 ani, şi înfăptuit prin consimțământul 
amîndurora nu mai este considerat infracțiune. 
Prostituţia poate fi practicată de femei ca mijloc 
de subzistență în cazul în care acestea nu sînt 
constrînse. Ministerul Justiţiei susţine că “a 
renunțat la reglementarea incestului ca infracţi- 
une distinctă, fiind preferată prevederea 
ipotezelor de incest regăsite în alte infracțiuni 
de natură sexuală, precum violul. În ce priveşte 
practicarea prostituţiei, ministerul consideră că 
„valoarea socială ocrotită prin incriminarea 
acesteia poate fi apărată eficient şi rezonabil şi 
prin mijloace nepenale (sancţiuni administra- 
tive)”, iar „sancţionarea penală a acestei fapte 
intervine doar dacă este săvirșită în mod 
repetat”. 





anul VII e nr. 73 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Au voie ortodocşii să 
critice tehnologia? 


Ovidiu Hurduzeu 
| cursul dezbaterilor din jurul paşapoartelor 





biometrice s-a ajuns în mod inevitabil la 

subiectul „tehnologie”. Au prevalat luări de 
poziţie naive în genul „tehnologia este bună dar 
are şi părți negative”. Opiniile competente (Vlad 
Niculescu-Dincă) au fost puţine şi s-au concentrat 
pe detalii. Nici un comentator nu şi-a propus să 
folosească „afacerea paşapoartelor biometrice” 
pentru a stârni o discuţie mai largă despre rolul 
tehnologiei în societatea de astăzi. Într-o ţară 
răvăşită de industrializarea comunistă şi subju- 
gată miturilor societăţii de consum, să critici 
tehnologia este încă „politic incorect”. Acuza de 
tehnofob irațional (care nu are „expertiza” nece- 
sară pentru a se pronunţa asupra unor chestiuni 
de „strictă specializare”) este lipită peste mai 
vechile etichete „fundamentalist ortodox”, 
„păşunist” şi ubicuul „legionar”. Mai există şi 
prejudecata că expertul, el singur este capabil să 
evalueze problemele şi situaţiile tehnice. În discu- 
țiile despre cipuri, „experţii” , de la inginerii de 
software la funcţionarii de la paşapoarte, au fost 
chemaţi să rostească adevăruri definitive. În timp 
ce vorbele părintelui Iustin Pârvu erau demoneti- 
zate, publicul asculta cu reverență gnoza experți- 
lor-sacerdoți. 


Elitele noastre intelectuale ascund sau pur şi 
simplu nu au habar de luările de pozițiile antiteh- 
nologice din Occident. O carte despre celebrul te- 
rorist Unabomber (Unabomber, profetul ucigaș, 


Editura Logos, Bucureşti), incluzând şi traduc- 
erea manifestului său antitehnologic, n-a trezit 
nici un ecou în mainstream. Suntem singura țară 
europeană unde Unabomber „n-a explodat”. Este 
necunoscută publicului larg, chiar şi critica „cla- 
sică” a tehnologiei reprezentată de mari gândi- 
tori: Spengler, Heidegger, Friedrich Juenger, 
Mumford, Ellul.! 

O discuţie serioasă despre tehnologie ar tre- 
bui să pornească de la constatarea lui Jacques 
Ellul. Tehnologiile moderne formează un Sistem: 
„un ansamblu de elemente interconectate, aşa 
încât evoluţia unuia provoacă evoluţia ansamblu- 
lui, iar fiecare modificare a ansamblului se reper- 
cutează asupra fiecărui element în parte.”? 
Uneltele moderne nu funcţionează separat unele 
de altele, ci se combină în mari şi complicate an- 
grenaje. La rândul lor, angrenajele tind să se dez- 
volte în rețele din ce în ce mai mari. Ceea ce nu- 
mim Vajnica Lume Nouă (Brave New World) este 
de fapt o nouă formă de organizare socială şi po- 
litică bazată pe tehnologia organizată corporatist 
care depinde de mari organizaţii sociale. Nu poţi 
să produci „Logan”-ul într-un atelier, nici măcar în 
fabricile unei Românii autarhice. Doar un gigant 
multinațional precum Renault, conectat la angre- 
najul tehnologic planetar, este capabil să asigure 
standardizarea şi interşanjabilitatea componen- 
telor. 

Marea tehnologie favorizează statul supra- 
naţional, integrarea corporatistă şi controlul 
comportamentelor umane. Controlul exercitat 
asupra individului de statul managerial şi corpo- 
rațiile transnaţionale satisface o necesitate 


1Spre meritul lor, în ultimii ani, câţiva „noi stângişti” au făcut cunoscute cititorilor români luările de poziţie 


x» 


antitehnologice ale lui Paul Virilio şi Guy Debord. Cum era de aşteptat, stânga „politic corectă” din mainstream a 
păstrat tăcerea. Cât despre intelectualii de (pseudo)dreapta, au uitat complet că „tinerii păltinişeni” nu erau 


deloc favorabili tehnologiei (vezi cazul tânărului Noica). 


2 Jacques Ellul, Le systâme technicien, Calman-Lâvy, Paris, 1977, p.158. Despre tehnologie ca sistem integrat vezi 
de asemeni volumele Sclavii fericiți (mai ales eseul „Angrenajul tehnologic”) şi Unabomber, profetul ucigaș, 


ambele de Ovidiu Hurduzeu. 





anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





tehnologică. Un sistem hipercomplex, de dimen- 
siuni planetare, nu-şi permite să acorde autono- 
mie componentelor sale întrucât independența 
lor ar creea o stare de haos. Totul trebuie să con- 
veargă spre împlinirea obiectivului primordial: 
eficiența, obținută prin adaptarea cu rigoare ma- 
tematică a maşinilor la scopurile utilitare pentru 
care au fost create. În Sistem, omul, considerat o 
maşină productivă, răspunde şi el unor necesități 
tehnice. Nevoile sale omeneşti sunt luate în con- 
sideraţie numai atâta timp cât satisfacerea lor 
respectă un protocol tehnic iar individul, în rolul 
său de sclav specializat, contribuie la sporirea efi- 
cienței. Munceşti într-o corporație, ai o „poziţie”, 
un „venit”, eşti un sclav fericit. Ai paşaport cu cip, 
eşti liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas, să 
munceşti în UE. Te opui? Eşti un nimeni fără iden- 
titate. Orice considerente etice sau religioase care 
s-ar opune satisfacerii necesităţilor tehnologiei 
sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei, 
trebuie extirpate din Sistem. Sau purtătorul lor 
adaptat „factorului tehnologic”. 


* 


Cum ființa umană nu este o simplă piesă 
mecanică sau un număr într-un cod digital, 
Sistemul trebuie să domesticească un individ şi 
un corp social care tind în mod natural să sfideze 
funcţionalismul maşinii. Domesticirea este în 
primul rând o operaţie de fluidizare a omului, de 
integrare a sa în „fluxul tehnologic” contempo- 
ran. Pentru a deveni „spaţiu flotant, fără fixare, 
nici repere, disponibilitate pură, adaptată la 
acceleraţia combinațiilor, la fluiditatea sis- 
temelor noastre” (G. Lipovetsky, Anti-Oedip), per- 
soana unică este separată în părticele speciali- 
zate, iar fiecare părticică angrenată într-un anu- 
mit tip de rețea. Fiecare network desprinde din 
individul dezunificat felia care-i trebuie, cerându- 
i să elimine restul. Pe măsură ce se branşează la 
tot mai multe reţele, omul pierde capacitatea să 
se mai adune, să-şi recâştige identitatea. Se pro- 
duce astfel o disoluţie a personalităţii organice. 
Precum uneltele, putem fi detaşaţi, separați unii 
de alții, şi chiar de noi înşine, combinaţi şi recom- 
binaţi în funcţie de necesităţile sistemului tehno- 











logic. Logica industrială cere să fim tranşaţi în 
părți izolabile - separate piesele pot fi controlate 
pe tot parcursul producţiei. 

Protestăm că paşapoartele biometrice ne 
transformă într-un număr deşi noi înşine redu- 
cem totul la cifre şi „funcţionalitate”. Ne supără că 
polițistul de la frontieră ne ia drept obiect de 
inventar, ne scanează după iris şi retină. Uităm 
însă că în societate nu contează decât ființa noas- 
tră măsurabilă, scanabilă, menită să fie lesne „ci- 
tită”, interpretată şi pusă la treabă. Dacă ne îngro- 
zeşte implantarea de date sub piele, de ce accep- 
tăm să ne tot implantăm „îndemânări” lucrative, 
„Skills”-urile pe care le updatăm în funcție de ne- 
cesitățile „economiei”? Nu cumva CV-ul „la zi” 
este paşaportul nostru biometric pentru a ne 
branşa la sistem? 

Ce facem toată ziua? Scriem poezii, filozo- 
făm, spunem rugăciuni? Nu. Calculăm. Reducem 
existența la proceduri administrative şi juridice, 
calcule economice, procese tehnice şi date stati- 
stice. Paşapoartele biometrice sunt în firea noii 
„bioeconomii” care îşi doreşte „să revalorizeze 
aspectele non economice ale vieţii.” „Eco-satele, 
camerele video de supraveghere, spiritualitate, 
biotehnologii şi convivialitate aparţin? „paradig- 
mei civilizaționale“ în curs de formare, acelei 
economii totale construite de jos, de la bază. Ma- 
tricea ei intelectuală nu este alta decât ciberneti- 


) 








anul VII e nr. 73 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





ca, ştiinţa sistemelor, adică al controlului lor."3 
Ecologia, ca economie totală în versiunea 
„strângeţi cureaua, băieți!” (descreştere), monito- 
rizează poliţieneşte populaţia în numele ordinei 
securitar-terapeutice şi a „mediului înconjurător” 
(După ce a distrus realităţile organice şi de sin e 
stătătoare - satul, oraşul, tradiţiile - sistemul teh- 
nologic a descoperit „mediul înconjurător” care 
supravieţuieşte prin monotorizare atentă şi „S0- 
luţii” tehnic-administrative) 


+ 


Ni se spune că vom fi cipuiţi spre binele nos- 
tru, pentru ca UE şi sluga sa carpato-dunăreană 
să poată lupta eficient împotriva terorismului is- 
lamic. Mă întreb însă cine îi va apăra pe români 
împotriva terorismului tehnocratic. 

Statul național unitar? În mijlocul degringo- 
ladei generale, guvernanţii visează la High-tech 
România. Parcuri industriale, magistrale infor- 
maţionale, industrii de vârf. Precum conceptul de 
industrializare la comunişti, fantasmagoriile eta- 
tiste legate de integrare” şi tehnologism nu pot 
fi supuse unei evaluări critice independente veni- 
te din afara sistemului. Doar tehnocraţii au voie 
să critice (în mod constructiv) tehnologia, aşa 
cum stânga se hârjoneşte critic tot cu stânga. 

Normal ar fi ca intelectualii publici, ONG- 
urile apărătoare ale „drepturilor omului” să pro- 
testeze vehement împotriva „societăţii de supra- 
veghere”. Vajnicii propovăduitori ai noilor valori 
occidentale preferă însă tăcerea sau discursul 
„tehnicist” care eludează esența problemei. Cum 
ar putea oare să se pronunţe „contra” cei care de 
douăzeci de ani pledează pentru o tehnocraţie ca 
alternativă la plutocraţie? Cum să protesteze toţi 
acei care propăvăduiesc cu entuziasm „rein- 
ventarea României” prin inginerii economice, so- 
ciale şi culturale? Precum comuniştii de odinioa- 
ră, agenţii „occidentalizării” României stau ne- 
clintiţi de partea „progresului”. Misiunea lor este 
să preadapteze populația României la o lume de 
sclavie postmodernă. Pentru a-l fluidiza pe ro- 
mân, intelectualii l-au branşat la conductele „co- 
rectitudinii politice”, i-au rescris istoria şi l-au în- 


3 „Linsurrection qui vient”, Comit€ invisible, La Fabrique editions, Paris, 2007, p.57. 





doctrinat cu valorile „culturii globale”. Luând po- 
ziție împotriva paşapoartelor biometrice, sacer- 
doții progresului ar apărea deodată într-o lumină 
reacționară care le-ar şifona imaginea publică. 
Cum naiba să se situeze ei de partea unei lumi 
„arhaice şi preindustriale”?! 

Dar Biserica (instituţia), oare de ce tace în 
problema paşapoartelor biometrice? Sau, atunci 
când vorbeşte cu jumătate de gură, de ce apelea- 
ză şi ea la „experți”? De ce atâta timiditate din par- 
tea ierarhiilor ecleziastice când în joc este însăşi 
dogma creştină despre persoană? Cât de departe 
poate să meargă Biserică ortodoxă pentru a-şi 
păstra imaginea „politic corectă”? După ce s-a ecu- 
menizat cu sora ei de la Apus, va împărtăşi oare şi 
entuziasmul tehnologic al Vaticanului? 

Pentru evlavioşii intelectuali „neoconserva- 
tori”, cei care îl gândesc pe homo religiosus în ter- 
menii lui homo economicus, şi nu vice versa, te- 
rorismul tehnocratic nu-i terorism. Este libertate, 
democraţie, civilizaţie. În România, statul, mass 
media, intelectualii stângiști şi neoconservatorii 
se regăsesc de aceeaşi parte a baricadei în efortu- 
rile lor de legitimare a Sistemului. Fiecare, cu mij- 
loacele lui, pune umărul la cristalizarea şi propa- 
garea noii ideologii legată de tehnologie şi mon- 
dializarea capitalismului financiar sau/şi a „capi- 
talsocialismului” (capitalismul de ultimă oră care 

















10 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





privatizează profiturile şi socializează pierderi- 
le.) Noua ideologie are menirea să înlocuiască ve- 
chiul marxism, aruncat în derizoriu de „socialis- 
mul economist”, dar care îl continuă neschimbat 
în spirit. Regăsim aceleaşi mituri universaliste: 
Progresul, Munca, Siguranța, Des/Creşterea eco- 
nomică, la care s-a adăugat, Mediul înconjurător 
(o reciclare a mitului Naturii). Aceaşi insistență 
obsesivă asupra discursului abstract în detrimen- 
tul realului concret. Aceeaşi ideologie a nimicu- 
lui, acelaşi mecanism de justificare a distrugerii 
omului în numele Omului. Miturile universaliste 
nu mai convieţuiesc sub aripa protectoare a Isto- 
riei ca în vechiul marxism. S-au regăsit sub um- 
brela Democraţiei, Tehnologiei şi a Societăţii glo- 
bale, treimea ce alimentează fantasmele sociale 
ale „omul foarte now” . Difuzată prin mass media, 
impusă prin sistemul universitar şi workshopu- 
rile sponsorizate de stat, marile corporaţii şi 
ONG-urile mondialiste, noua ideologie dictează 
adevărul în câmpul social, decide ce este bine şi 
ce este rău în sfera morală, redefineşte sau înlătu- 
ră tradiţiile şi vechile identități (religioase, naţio- 
nale, individuale). 

Economismul, tehnicismul, scientismul şi 
anticreştinismul sunt cele patru direcţii de forță 
ale noii ideologii globaliste promovată de no- 
menclatura comunistă convertită în oligarhie. 
Globalismul a înlocuit o ideologie universalistă 
expirată (comunismul) cu un produs mai funcțio- 
nal. Noua ideologie legitimează superstatul conti- 
nental (EU) şi aspiraţiile spre o organizare statală 
mondială. Nu contează caracteristicile de mo- 
ment ale noului stat - logica sa funcționalistă nu- 
| împiedică să se „umanizeze”, să ofere drepturi 
democratice atâta timp cât „umanizarea” este de 
natură tehnic-normativă şi favorizează instru- 
mentalizarea tuturor aspectelor vieţii sociale. În 
România puţini acceptă ideea că superstatul 
contemporan, precum statul comunist, este 
emanația toxică a sistemului industriaHtehnolo 
gict, creat în urma Revoluţiei industriale. Diferen- 
țele de suprafaţă, nicidecum esenţa, sunt cele ca- 
re separă comunismul de capitalism şi „capitalso- 
cialism”. Cu atât mai greu acceptăm perspectiva 
sumbră dar din păcate reală: aşa cum ne-au de- 


monstrat cei 70 de ani de comunism şi ingineriile 
(economice, sociale, culturale) ale tranziției, sis- 
temul industrialtehnologic este totalitar. Paşa- 
poartele biometrice nu sunt decât vârful iceber- 
gului. Urmându-şi propria lui logică, Sistemul 
urmăreşte să elimine nu numai formele de orga- 
nizare tradiţionale, ci chiar omul în calitatea sa 
de persoană autonomă - pentru creştini, „auto- 
nom” însemnând „liber întru Hristos”. (O lume 
tehnologică ideală ar trebui să funcționeze inde- 
pendent de componentele sale umane „inefici- 
ente”). În Rusia sau China, marea industrializare 
a înlesnit aplicarea tehnologiilor corporatiste pe 
scară largă. Neglijând necesităţile umane elemen- 
tare, comunismul s-a dovedit în final ineficient. 
Pe de-o parte a creat un aparat represiv de mari 
dimensiuni, care a afectat negativ productivi- 
tatea muncii, pe de altă parte, maşina umană s-a 
gripat prin acumularea unor elemente non- 
tehnice (resentimente, dorința de răzvrătire, 
apatie, scăderea creativităţii etc). Comunismul a 
fost înlocuit din necesităţi tehnice, nicidecum 
etice sau politice. Chinei i s-a permis să rămână 
comunistă cu condiţia să menţină o forță de mun- 
că în stare de sclavie şi să respecte protocolul teh- 
nologic al societăţii globale. 

Dezvoltarea exponențială a tehnologiilor in- 
dustriale a dus la apariţia producţiei de masă ca- 
re, la rândul ei, a favorizat consumismul şi dez- 
voltarea pieţei mondiale. Astăzi sclavul are obli- 
gaţia nu numai să producă eficient, dar să şi con- 
sume - de aici nevoia de a înlocui teroarea cu gra- 
tificarea instantanee, mentalul parcimoniei cu o 
religie a confortului. 


Terorismul tehnocratic este greu de combă- 
tut întrucât mai nimic în societatea secularizată 
de astăzi nu a rămas „extra-tehnic”. Tehnologia 
nu mai apelează la referinţe externe (Dumnezeu, 
Adevăr, Har), îşi extrage înțelesul din propria 
substanță şi nu se lasă criticată din afară. În nu- 
mele cui să te împotriveşti unei forțe ce-şi arogă 
prerogativele divinității? Mulți naivi mai cred în- 
Că în puterea „culturii” şi a educaţiei umaniste, ui- 


4'Termen folosit de Ted Kaczynski în „Manifestul Unabomber” 





anul VII e nr. 73 


IN 


ÎN DEZBATERE 











DS . e A $ ă E A E 
tând că omul de azi este „formatat” de un învăță- 
mânt ideologizat care favorizează specializarea 
tehnică. Menirea educaţiei actuale nu este să pro- 
ducă scriitori şi filozofi sau oameni de caracter, ci 
armate de „cadre competente”, analfabeţii cultu- 
rali care servesc tehnologia şi instituţiile statului 
su pranațional. 

În România a supraviețuit în virtutea inerției 
o „viață culturală”. Cultura în sensul ei tradiţion- 
al a pierdut însă „arma simbolică”. Formă goală, 
glăsuieşte prin voci castrate care nu au nimic 
important de spus. Influentă, creatoare de semni- 
ficaţii şi atitudini în plan social este doar puterea 
mediatică. Presa centrală şi televiziunile promo- 
vează „personalități” sub acoperire culturală: me- 
diocrități mondene, „lideri de opinie” confor- 
mişti, păpuşile serviciilor secrete şi ai societăţilor 
oculte. 

Doar o clarviziune profetică, venită de la 
Sfântul Duh, ar putea demasca fața necunoscută 
a terorismului tehnocratic impus de elite. Sfântul 
Duh, spre deosebire de „spiritul culturii”, al „na- 
turii” sau „spiritul transistoric” al religiilor pan- 
teiste, lucrează „din afara” spre eliberarea noas- 
tră efectivă. Orice alt „spirit” din interiorul Siste- 








mului, care se instalează ca referință universală, 
produce un discurs totalizator, sau de-a treptul to- 
talitar. Nu face decât să ne înrobească prin „inte- 
grare”, oferindu-ne o libertate iluzorie (de exem- 
plu, libertatea de care ne bucurăm în cyber- 
space). 


O astfel de „luciditate profetică” a avut părinte- 
le Iustin Pârvu, când s-a ridicat împotriva paşapoar- 
telor biometrice. Capetele pătrate din presa ro- 
mânească au catalogat apelul bătrânului duhovnic 
drept „puseu penibil de panică apocaliptică”. 
Speriaţi de acuze, unii dintre creştinii care s-au pro- 
nunțat în mod public împotriva cipurilor, s-au 
retras pe poziţii defensive şi „raționale”. Au adoptat 
un ton „moderat”, plin de „discernământ” ca- 
racteristic jocului în teren. Protestul lor, burduşit de 
detalii tehnice şi formulat într-un limbaj legalist nu 
a făcut decât să tehnicizeze retorica de tip conspira- 
ționist a „exaltaţilor”. În esență, ambele tabere au 
reciclat argumente culese de pe Internet, care au 
prea mult în comun cu milenarismul apocaliptic al 
„sectanţilor” şi prea puţin cu trezvia ortodoxă. 





12 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





Evangheliştii americani au început să zărească sem- 
nul Fiarei pe fiecare pachet de biscuiţi încă din anii 
'70, când sistemul de marcare computerizată UPC 
(Universal Product Code) a fost introdus în 
Occident (să deducem de aici că izolarea comunistă 
ne-a ferit să fim „însemnaţi” mai devreme?!) Astăzi 
conspiraționismul de tip apocaliptic a ajuns o 
industrie profitabilă, cu propriile lui bestselleruri 
(„The Mark of the Beast: Your Money, Computers, 
and the End of the World”) şi show-uri televizate 
(„This Week in Bible Prophecy”). În România se 
vând bine poveştile despre Mister Antichrist şi 
satanica lui New World Order. Afacerea 
paşapoartelor biometrice a împământenit şi pe 
meleagurile noastre ideea că Antihristul vrea să 
impună NWO prin smart card-uri şi cipuri implan- 
tate. Popularitatea teoriilor conspiraţioniste şi 
răspândirea unui imaginar tabloid-apocaliptic - 
fenomene de dată relativ recentă în România - pun 
în evidență două aspecte îngrijorătoare. Pe de-o 
parte analfabetismul cultural şi religios, iar pe de 
altă parte frica, neliniștea şi neputința unor oameni 
total absorbiți în Sistem (nelinişti abil manipulate 
de către cei care odinioară le insuflau frica de fiara 
comunistă). Protestele lor patetice sunt bătălii îm- 
potriva morilor de vânt. Cine nu-i sclav integrat, nu 
protestează. Sparge idoli. 


* 


Nu distrugi idolii, dacă nu te desprinzi din 
gândirea cauzală. Dacă nu începi cu vremurile de 
pe urmă (ca să înţelegi prezentul). Dacă nu recuzi 
logica „necesităţii”. Dacă nu accepți „libertatea în 
Hristos”. Dacă ţi-e frică. 


* 


„Nu poate fi negat că Apocalipsa se încarnea- 
ză în istorie cu cea mai mare forță” - explică Ellul 


în „L Apocalypse: architecture en mouvement” - 
„Este scrisă în termenii evenimentelor politice, 
tinzând să lucreze asupra cititorului care este bi- 
ne înscris în istorie; încearcă să-i dezvăluie 
„bogăţiile misterioase“ ale prezentului, dimensi- 
unea ascunsă a lumii în care se găseşte... Astfel 
profeția descrie un moment al istoriei arătându- 
ne cum acesta se înserează în totalitatea planului 
divin şi ne cheamă pe noi înşine să facem isto- 
ri€... Ceea ce este important se referă la scop, la 
ținta spre care ne îndreptăm. Apocalipsa ne arată 
destinaţia finală iar ceea ce sfârşitul ne explică 
este exact prezentul.” (sublinierea noastră) 

În apelul său, părintele Iustin Pârvu a sur- 
prins din perspectivă escatologică momentul 
istoriei în care trăim („vremurile în care ne aflăm 
acum sunt premergătoare acestor profeţii”), a de- 
finit „exact” situaţia noastră reală („România a 
ajuns astăzi putregai”), a prezentat obiectivul 
(„să rezidim neamul acesta” prin „a rezidi fiecare 
în parte sufletele noastre”) şi a indicat calea 
(„Lupta este deschisă! Luptaţi până la capăt!“) Ca 
să nu existe nici o îndoială asupra radicalității 
mesajului său, a exclus orice urmă de compromis 
(„Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi 
lui mamona”). Bătălia ce ne-o propune va avea 
dimensiunile unui război total. Se va desfăşura 
atât pe frontul vieţii individului (rezidirea per- 
soanei), cât şi pe cel al colectivităţi (rezidirea 
neamului); va fi război în plan cultural (lupta 
împotriva ingineriei sociale, a relativizării valo- 
rilor fundamentale, ecumenismului, educaţiei 
ateiste), în plan social („va trebui să creem mici 
fortărețe, mici cetățui de supravieţuire, la sate, 
acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi 
amintesc Rânduiala”) dar şi politic (trebuie să vă 
apăraţi acest drept de la Dumnezeu). „Timpul 
jertfei” nu-i listă de semnături, vorbărie de work- 
shop şi comentariu pe blog. Nu te sacrifici interac- 
tiv, în cyberspace, printr-un act de mucenicie vir- 


5 Teoriile conspiraţioniste, indiferent de proveniența lor, sunt animate de un spirit anti-ortodox. În ciuda 
aparenţelor, ele legitimează imaginea Sistemului ca mecanism implacabil; omul, prins într-o pânză de păianjen 
de dimensiuni planetare, nu are nici o posibilitate de a se revolta. „Conspiraționiştii” pretind că au găsit acel 
„ceva” (plan secret) sau „cineva” (Antihristul, Evreul) care îl subjugă complet pe om. Apelând Ia un Referent uni- 
versal ca factor de instrumentalizare a subiectului uman, conspirationismul funcționează după logică determin- 
istă a Sistemului. În mod indirect, neagă „libertatea în Hristos” a persoanei. Dacă suntem liberi în Hristos, 
nimeni nu ne poate obliga să acceptăm planurile secrete ale societăților oculte. Nu trebuie să ne supunem ade- 
vărului realităţii, ci Adevărului întrupat care este Viaţa. A proclama atotputernicia Sistemului, aşa cum o fac 
adepţii „teoriei conspirației”, înseamnă să proclamăm triumful morții. O victorie a Satanei. 





anul VII e nr. 73 


13 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





tuală. Eşti chemat să mori în brațe cu vrăjmaşul! 

Apelul părintelui Iustin Pârvu este prima 
contestare fără echivoc a Sistemului formulată în 
România după 1989. Noutatea lui derivă din îm- 
binarea unor înalte exigențe duhovniceşti cu lo- 
gica „haiducească” şi mucenicia - o tradiție mo- 
nastică ortodoxă pe cale de a fi uitată. 


+ 


Şocant mesaj: „Lupta este deschisă! Luptaţi 
până la capăt!”. Şi ce pretenție absurdă: 
„Creştinul să-şi apere libertatea cu prețul vieții” ! 
Mentalitatea tehnicistă recuză jertfa şi eroismul, 
creatoare de sensuri majore şi liant social. În 
schimb acceptă cu cinism logica sacrificială (con- 
siderată un „rău social inevitabil”) a persoanelor 
imolate în numele non-sensului: sinucigaşii, dro- 
gaţii, orice victimă” care nu are acces la condiția 
de martir sau rebel. 

Din perspectiva escatologică a primilor creş- 
tini (Lustin Pârvu este în duh unul dintre ei), scan- 
daloasă este doar necredinţa noastră. Hristos nu 
s-a întrupat să ne „protejeze sensibilităţile”, ci 
pentru a-l distruge pe Diavol şi a ne elibera din 
captivitatea morţii. Necuratul la îmboldit pe om 
să păcătuiască, iar prin păcat omul s-a separat de 
divinitate, ceea ce i-a adus moartea. „Dumnezeu 
este viaţa, pierderea vieţii este moarte. Astfel, 
Adam şi-a pregătit moartea prin separarea sa de 
Dumnezevw”, spune sfântul Irineu. În mod indi- 
rect, prin păcat, Diavolul introduce în creaţie 
moartea, întrucât „plata păcatului este moar- 
tea.”6 

Separat de Dumnezeu, de energiile dătătoa- 
re de viaţă ale Harului, omul devine sclavul mor- 
ţii şi a păcatului. Chiar dacă trăieşte, este doar o 
larvă.7 Dragostea adevărată înseamnă asceză, eli- 
berare din domeniul necesității şi a fricii. Dacă ţi- 
e frică de moarte, eşti clientul Necuratului, gata 


a ui U 710 API 
6 Romani, 6:23. Despre o tratare exhaustivă a legăturii dintre moarte, păcat şi diavol în practica Bisericii orto- 


oricând să joci după cum îţi cântă. „O caracteristi- 
că a tradiţiei patristice greceşti este continua lup- 
tă împotriva tiraniei morţii, a diavolului, şi păca- 
tului printr-o viață de dragoste jertfitoare în Hris- 
tos. Viaţa monastică ortodoxă şi întregul corp al 
artelor liturghice în tradiţia bisericii răsăritene 
sunt pătrunse de acest spirit eroic şi luptător 
(sublinierea noastră).8 

Incapabili să înțeleagă logica sacrificială, 
lupta împotriva fricii de moarte prin dragoste 
jertfelnică, mass media şi clubul „Ortodoxie şi 
Odihnă” au considerat apelul părintelui Iustin 
Pârvu o chemare Ia jihad. Marea primejdie pen- 
tru România n-au mai fost cipurile, ci starețul de 
la Petru Vodă. Cum creştinismul manelist este se- 
curist, incult şi ocult, a purces la ceea ce se price- 
pe mai bine: deturnare şi mistificare. Pe bloguri, 
la conferințe, în comunicatele de presă, mesajul 
părintelui Iustin Pârvu, mereu răstălmăcit, a de- 
venit un insipid îndemn la „priveghere”. Nu nu- 
mai conţinutul i-a fost trecut prin etuvă dar şi lim- 
bajul profetic. Interpreţii s-au grăbit să „spirituali- 
zeze” gnostic cuvintele, ascunzând sensul lor lite- 
ral. Din moment ce imaginile nu s-au mai întru- 











ELF IE OR API Aba D 





doxe, vezi John S. Romanides, The Ancestral Sin, Zephyr, Ridgewood, 2002. 


7 Cf. Pavel Florensky, Iconostasis: „Termenul latin «larva» a dobândit încă în vechea cultură romană înțelesul de 
«cadavru astra», «gol» (inanis), sau dipsit de substanță», ceea ce rămâne după moarte: altfel spus, «larva» sau 
«masca astrală»; vampirul întunecat şi impersonal împrumută un chip viu, căruia îi suge sângele. Este remarcabil 
cum diferite tradiţii folosesc aceeaşi termeni ca să exprime realitatea falsă a «măştii astrale»: In Cabală este 


numită klipot iar în Teosofie «coaja» „. 
3 Ibid., p.174. 





14 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





pat în percepții concrete, înțelesurile din apel şi- 
au pierdut turnura lor insurgentă. Mucenicia a 
devenit „spiritualitate” dezîntrupată. 

Cu riscul de-a dezamăgi mulţi cititori, voi 
mărturisi că îndemnul „să te duci, române drag, 
fără frică, direct spre vârtul sabiei” nu este ale- 
goric, ci analogic. „Acum suntem exact ca în arena 
romană cu fiare sălbatice - stai aici în mijlocul 
arenei şi aştepţi, ca şi creştini de odinioară să dea 
drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiați, rupti, altă 
scăpare nu e” (Nu, nu-i o secvență din „Gladia- 
torul” unde limbajul cinematografic, auto-refe- 
rential precum orice limbaj tehnicizat, recrează 
magic istoria). Iustin Pârvu, şi noi odată cu el, 
chiar ne aflăm în arenă, încarnaţi deopotrivă în a- 
cel moment din istorie şi în această situaţie 
concretă din prezent. 


Au dat drumul la lei. Fiarele se apropie. 
Cască boturile. 
Abur cald, Duhul ne freamătă-n nări. 


* 


Dacă nu arătăm cu degetul fiara care ne 
pecetluieşte, discutăm despre paşapoartele biomet: 
rice doar ca să ne găsim în treabă. „Aici e înțelepci- 
unea. Cine are pricepere să socotească numărul 
fiarei”, ne cer Scripturile.? În zadar socotim însă 
numărul fiarei în bar codeurile mărfurilor din 
supermarket. Înţelepciunea creştinului ortodox ar 
fisă desluşească contextul în care azi aproape totul 
primeşte „semnul” ei. Să ne punem întrebarea: De 
ce suntem „însemnaţi”? Sau, mai bine spus, de ce ne 
lăsăm însemnați? Cum acționează mecanismele 
însemnării? Cine sunt cele două fiare ale momentu- 
lui istoric actual? (Discutând despre prezent, nu 
înseamnă că abandonăm perspectiva istorică sau 
pe cea escatologică. Interpretăm episoadele 
Apocalipsei în strânsă legătură cu persoana lui 
Hristos. lar Adevărul întrupat fiind viu, ne va rapor- 
ta totdeauna Ia situația noastră actuală.) 


9 Apocalipsa 13:18. 
10 Apocalipsa 13:4. 
11 Apocalipsa, 13:12. 


Nu mai încape nici o îndoială că prima fiară 
simbolizează puterea imperiului roman. Simbo- 
lul este însă mult mai larg, trimite la o putere 
universală şi totalitară. Dacă ieri prima fiară s-a 
încarnat în imperiul Roman, azi fiara ia înfățişa- 
rea „sistemului industrial-tehnologic”. Cine altul 
decât Sistemul stăpâneşte peste „orice seminţie, 
peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice 
neam”? Ca simbol al Puterii absolute („putere 
absolută” contrafăcută ca orice lucru venit de la 
diavol), mijloacele gigantice ale tehnologiei şi 
economiei se constituie în obiect de venerație de- 
monică: „Și au început să se închine balaurului 
pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început 
să se închine fiarei zicând: ?Cine se poate lupta 
cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea??10 

Sistemul îi înrobeşte pe oameni prin fascina- 
ţia idolatră pe care o exercită asupra lor. Nu este 
vorba exclusiv de o manifestare psihologică sau 
spirituală. Prima fiară nu acţionează doar asupra 
„omului interior”. Are o existență independentă 
de deciziile omului, dar în strânsă legătură cu via- 
ţa sa concretă. Separându-l pe om de Dumnezeu, 
şi de sfinţii pe care-i învinge, prima fiară reprezin- 
tă un triumf al Morţii. Prin tehnologie Diavolul 
operează o „inginerie” socială, intelectuală şi eco- 
nomică. Tot ceea ce exista viu, în plinătatea sa on- 
tologică, tot ceea ce era configurat şi alimentat de 
energiile dragostei divine, devine acum contrafă- 
cut. Realitatea omului, refigurată şi desfigurată 
necrofilic, capătă un aspect spectral. 

Prima fiară - o întruchipare a imperiului ro- 
man, în planul istoriei, a sistemului industrialteh- 
nologic, în planul prezentului, a Puterii totalitare, 
în plan simbolic - este „dublată” de o a doua fiară, 
ridicată din pământ, care „lucra cu toată puterea 
fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi 
locuitorii lui să se închine fiarei dintâi a cărei rană 
de moarte fusese vindecată.”!! Există un consens 
general că a doua fiară este „falsul profet sau, din 
punct de vedere istoric, propagandistul cultului 
imperial” (Ellul). În termeni moderni, a doua fiară 
este mult mai mult decât propaganda de stat. Aş 
vedea aici puterea spectaculară care include atât 





anul VII e nr. 73 


15 


ÎN DEZBATERE 




















structurile ideologice şi propagandistice vizibile 
(propagandă, educaţie, publicitate etc.) ale Siste- 
mului cât şi structurile sale oculte (Reţeaua servici- 
ilor secrete, mafiile de tot felul). Puterea spectacu- 
Iară lucrează cu instrumentarul tehnic şi psihologic 
al Sistemului menținându-și însă o anumită inde- 
pendență. Misiunea ei este să menţină secretul ge- 
neralizat aşa încât credincioşii să nu-şi dea seama că 
Sistemul este animat de un spirit demonic. „Oa- 
menii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte 
lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui 
Hristos. Şi nu este de mirare căci chiar Satana se 


2 2 Cor 11:14. 





preface într-un înger de lumină”.12 A doua fiară este 
meşteră în a creea falsuri fără replică - „făcea chiar 
să se pogoare foc din cer pe pământ”.15 Ei i se aplică 
toată gama de adjective din sfera „amăgirii”: sedu- 
cător, înşelător, impostor, falacios, insidios, ade- 
menitor etc. 

Cea de-a doua fiară îi determină pe oameni 
să facă o „icoană a fiarei care avea rana de sabie 
şi trăia”. Construindu-i Sistemului o icoană, con- 
form dorinţei Altcuiva, recunoscând această icoa- 
nă drept Autoritate, oamenii s-au înlănțuit în niş- 
te imagini care nu le mai aparțin. Nu avem aici 


13 Aluzie la o minune similară pe care i-o cer apostolii lui lisus: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleiţi”, îi ceartă 
i Li Li at) 


Mântuitorul. 





16 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





oare esența aliencării? De fapt, ceea ce-i subjugă 
în final este „icoana fiarei celei dintâi”, credința 
lor idolatră în Sistem şi nu Sistemul însuşi. 
Universul de imagini, („societatea spectacolului”) 
este mort, fiind administrat de o putere mecanică 
(diabolică) şi însufleţit în mod artificial. Oamenii 
însă iau această energie drept Viaţă şi vorbele în- 
şelătoare ale puterii spectaculare drept Adevăr. 
Semnul fiarei, pe care îl primesc cu toţii, este co- 
dul, parola pe care oamenii o folosesc să se bran- 
şeze la rețelele Sistemului. Dacă nu ai înscris co- 
dul în persoana ta şi încalci „protocolul” tehnolo- 
gic atât în ceea ce faci - mâna este simbolul acțiu- 
nii - cât şi în ceea ce gândeşti - fruntea reprezin- 
tă inteligența - eşti exclus din Sistem; îţi pierzi 
„privilegiul” de a-ţi exercita cele mai elementare 
funcţii sociale (de pildă, să vinzi şi să cumperi) 
Dacă lisus Hristos a desacralizat lumea, a 
alungat idolii păgâni, tehnologia i-a adus înapoi. 
Nu mă refer doar la fetişizarea Maşinii însăşi 
(gadgeturile electronice, automobilul, „minuni- 
le” geneticii etc.) Să nu uităm pletora de manifes- 


tări spirituale ale sacrului modern din templele 
Confortului, Tehnicii, Economiei, Revoluţiei, Sta- 
tului (naţionalist, supranaţional, „dădacă”), Reli- 
giei (ecumeniste, gnostice, satanice) şi Divertis- 
mentului. „Zeii stadionului, ai vitezei, ai consu- 
mismului, utilității, banilor, cunoaşterii, iraţiona- 
lului, sexului, nebuniei, revoluţiei, agnosticismu- 
lui, ideologiilor... zei lumeşti cerând holocausturi 
de care nu s-a auzit încă”1* - perverşi şi rafinaţi, 
sunt mult mai periculoşi decât cei de-odinioară. 


Li 


Apelul lui Iustin Pârvu este o mărturisire a 
numelui lui Dumnezeu în mijlocul noilor idoli şi 
un îndemn la eliberarea persoanei timpurilor 
noastre. Este un cuvânt viu care vrea să ne aprin- 
dă - „Am venit să aprind focul pe pământ”, spune 
Mântuitorul. Deocamdată, de aprins nu s-a aprins 
nimeni, doar s-au „energizat” ciberantropii însăr- 
cinați să menţină Ortodoxia în Sistem. 

Cine are urechi, să asculte... 





BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 


m Pr. Chiricuță, Petre, Parusia sau despre A Doua Venire, Anastasia, 2001. 


m Davis, Erik, Technosis. Muth, Magic +Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998. 

m Ellul, Jacques, L' Apocalypse: architecture en mouvement (traducere în engleză: Apocalypse, A 
Crossroad Book, 1977). 

m Ellul, Jacques, Le bluff technologique (traducere în engleză: The technological blutt William B. 
Eerdmans Publishing Company, 1990). 

m Hurduzeu, Ovidiu, Unabomber, profetul ucigaș, Editura Logos, Bucureşti, 2007. 

m Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii fericiți, Editura Timpul, laşi, 2005. 


m Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în engleză: The Failure of 


Technology: Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949). 
m Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în engleză: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951. 
m Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992. 


14 Noţiunea de religie la care se referă Ellul trebuie înţeleasă ca „religie a Omului” opusă revelaţiei creştine. Înch- 
inătorii la idoli din vechime nu mai făceau distincţia dintre natură şi Dumnezeu; astăzi, în mediul artificial creat 
de maşini, închinătorii la idoli venerează obiectele, fenomenele şi structurile create direct sau indirect de 
tehnologie: automobilele, gadgeturile electronice, cyberspace, tehnodivertismentul (muzica tehno, emo etc), 
creşterea economică (religia PIB-ului), statul managerial în permanentă expansiune, sportul, religiile gnostice 
pseudocreştine şi New Age, technoza, gândirea dezîntrupată („Gnosticismul a fost şi este un fel de teorie a infor- 
maţiei” scrie Harold Bloom în Religia Americană). Sistemul industrial-tehnologic a recreat un univers mitologic, 
reintroducând pe uşa din dos sacrul epocilor precreştine, panteismul şi ocultismul premodern cu toate con- 
secințele lor: fuziunea dintre subiect şi obiect, devalorizarea realităților extramentale, spiritualizarea şi miti- 
zarea „puterii” (Statul, Banul, Tehnologia), identificarea mijloacelor cu scopurile, preamărirea Omului, 
„divinizarea procesului de evoluţie care transformă tot ceea ce se întâmplă într-o funcţie a unor procese auto- 
mate şi impersonale” (Gunton, The Triune Creator). Precum sacrul epocilor precreştine, mitologiile sistemului 
industrial-tehnologic înlănțuie persoana în DETERMINISM (în sensul că totul este prestabilit, sfârşitul nu este 
diferit de început) şi structuri idolatrizate. 





anul VII e nr. 73 17 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Paşapoartele biometrice, 
între moderație şi pasiune 


Radu Carp 





în primul rând la nivelul laicilor şi clericilor 

ortodocşi dar nu numai, aflată în plină deru- 
lare, pe tema introducerii paşapoartelor biome- 
trice. Totul a început de la o scrisoare deschisă, 
din 14 ianuarie, adresată creştinilor ortodocşi de 
părintele Iustin Pârvu de la Mânăstirea Petru 
Vodă, publicată în presa centrală, urmată de apa- 
riția mai multor opinii pro şi contra. Dezbaterea 
organizată pe 22 ianuarie de AZEC - Asociaţia 
Ziariştilor şi Editorilor Creştini - nu a făcut altce- 
va decât să constate că în interiorul Bisericii Orto- 
doxe există voci radicale care se opun paşapoar- 
telor biometrice, după cum există poziţii din inte- 
riorul ierarhiei care condamnă acest demers. În 
afara Bisericii, situaţia este oarecum identică : o 
grupare care dispune de puternice mijloace 
mediatice şi o alta care se opune celei dintâi, în 
timp ce categoria celor care au (deocamdată) rez- 
erve să se exprime public pe această temă nu este 
deloc de neglijat. 

Biserica Ortodoxă nu a luat imediat o poziţie 
în această privință iar ulterior, după ce controver- 
sa publică a luat amploare (inclusiv prin organi- 
zarea unui miting de protest în fața Patriarhiei), a 
anunțat că va avea consultări cu Ministerul Admi- 
nistraţiei şi Internelor, urmând ca o poziţie oficia- 
lă să fie formulată la Sfântul Sinod de Ia sfârşitul 
lunii februarie. 

Cum este posibil ca o temă care implică as- 
pecte tehnice destul de complicate să genereze 
atâta patimă în dezbaterea publică? - iată o între- 
bare care apare în mod firesc. Pentru a formula 
un punct de vedere în legătură cu această temă, 
se cuvine a începe cu o altă întrebare : care este 
relaţia dintre paşapoartele biometrice - şi în gen- 
eral documentele de identitate ale persoanei - şi 
religie? Cei care se opun acestui tip de paşapoarte 
au invocat o serie de motive, cât mai îndepărtate 
de adevărata miză a dezbaterii în plan religios. S- 


N 
[er acestui an a fost marcat de o dispută 


a spus că aceste paşapoarte sunt uşor de falsifi- 
cat, că sunt un semn al apropierii Apocalipsei 
şamd. În general, s-a omis un aspect care ar fi tre- 
buit să stea în centrul luărilor de poziţie ale celor 
care pretind a trata această temă din perspectivă 
religioasă: există o legătură strânsă între persoa- 
nă, aşa cum aceasta este văzută de teologia răsă- 
riteană, şi protecţia datelor personale? Toate atri- 
butele persoanei trebuie protejate din partea i- 
mixtiunilor oricărei autorități, deoarece fiecare 
persoană este unică. Orice intervenţie nejustifica- 
tă a statului în gestionarea datelor personale le- 
zează deopotrivă un drept individual dar şi o va- 
loare pe care religia o ocroteşte şi o proclamă ca 
fiind fundamentul său. Problema care se pune 
este ce înseamnă în acest context intervenţie jus- 
tificată (orice stat trebuie să aibă o evidență a ce- 
tățenilor săi) şi respectiv nejustificată. Altfel spus, 
care este limita de intervenţie a statului în gestiu- 
nea datelor personale, de unde începe abuzul şi 
care ar fi răspunsul teologic adiacent? 

Actuala dezbatere, pentru a nu condamna la 
derizoriu o temă importantă, ar trebui pusă în 
aceşti termeni. Este necesară o reflecţie teologică 
asupra persoanei în contextul social actual, în ca- 
re protecţia datelor personale ar trebui să fie răs- 
punsul celor care cred în Dumnezeu la întrebările 
celor care nu cred. Înainte de a da un răspuns pe 
tema paşapoartelor biometrice, BOR ar trebui să 
continue efortul de a adapta teologia persoanei 
la timpurile noastre prin atenţia acordată protec- 
ției datelor personale, fără ca prin aceasta să se 
modifice datele unei asemenea teologii, ci doar 
să se producă o adecvare, necesară pentru a răs- 
punde unor temeri generate de confuzii. 

Cum BOR şi-a perfecţionat în ultima vreme 
mijloacele prin care doreşte să-şi transmită mesa- 
jele către proprii credincioşi şi nu numai (post de 
radio, televiziune, cotidian) se naşte firesc între- 
barea: de ce până acum nu au fost prezentate 
puncte de vedere teologice pe marginea proble- 





18 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





mei paşapoartelor biometrice? Studiul profesoru- 
lui de teologie de Ia Iaşi Mihai Valică, oricât de 
multe imperfecţiuni ar avea, ar fi putut să consti- 
tuie un punct de pornire în mass-media biseri- 
cească şi să nu rămână la stadiul de puncte de ve- 
dere exprimate pe Internet. Timpul nu este însă 
pierdut. 

În anul 2002 am avut ocazia să aleg un 
subiect de cercetare pentru un proiect care urma 
să aibă loc la un prestigios institut din străinătate. 
Singura constrângere era ca tema să aibă în vede- 
re Uniunea Europeană. La acea dată nu exista un 
Tratat constituțional, tema bunei guvernări de 
abia începea să fie dezbătută, la fel ca şi cea a pro- 
tecției drepturilor omului în cadrul UE. Dorind să 
dezvolt un subiect legat de rolul religiei în spaţiul 
public european, am ales protecția datelor per- 
sonale, existând la acea dată un cadru normativ 
care avea să se dezvolte în anii următori (rezultat: 
ul este cartea “Dreptul Ia intimitate şi protecția 
datelor personale. De la acquis-ul comunitar la 
legislația românească” apărută în limba română 
în anul 2004). M-am bazat pe o intuiţie, anume că 
această temă şi nu cea a dialogului între religii şi 
Uniunea Europeană sau a dialogului interconfe- 


sional va deveni prim-planul în care religiile şi 
instituţiile se vor situa pe poziţii opuse. Privind 
retrospectiv, intuiţia se dovedeşte a fi fost în- 
temeiată. 

Pentru ca dezbaterea pe marginea paşapoar- 
telor biometrice să fie cât mai substanţială şi să 
fie capabilă a oferi răspunsuri adecvate temerilor 
difuze ale celor care se opun paşapoartelor bio- 
metrice, este necesar a face câteva precizări de or- 
din normativ. Tema paşapoartelor biometrice în 
spaţiul autohton a fost generată de impunerea în 
ordinea juridică internă a unui Regulament nr. 
2252/2004, adoptat de Consiliul Uniunii Europe- 
ne, “privind standardele pentru elementele de 
securitate şi elementele biometrice integrate în 
paşapoarte şi în documentele de călătorie emise 
de statele membre”. Acest Regulament a fost 
adoptat ca urmare a modificărilor intervenite în 
legislaţia SUA după atacurile teroriste de la 11 
septembrie. Începând cu 2002, a intrat în vigoare 
Enhanced Border Security and Visa Entry Reform 
Act,care stipula că statele a căror cetăţeni nu au 
nevoie de a intra în SUA cu vize trebuie să intro- 
ducă pașapoarte biometrice în timp de doi ani, în 
caz contrar urmând a fi introdus un regim de 

















anul VII e nr. 73 


19 


ROST 


ÎN DEZBATERE 











vize. De fapt, 11 septembrie a fost folosit în acest 
caz de administraţia de la Washington pentru a 
tranşa o mai veche dispută în relaţia cu Uniunea 
Europeană. În cadrul Consiliului Europei a fost 
semnată încă din 1981 o convenţie privind pro- 
tecția datelor personale, iar odată cu Directiva 
95/46/CE Uniunea Europeană s-a dotat cu o leg- 
islaţie care impune standarde extrem de ridicate 
în legătură cu stocarea datelor personale şi trans- 
ferul acestora în țări terțe. Directiva respectivă 
specifică faptul că un transfer de date personale 
ale cetăţenilor statelor membre poate avea loc 
doar dacă statul care solicită transferul are un 
standard de protecţie a datelor personale similar 
celui european. Cum în Statele Unite nu există 
asemenea standarde uniforme la nivel federal 
(singurul element de identificare a persoanelor 
fiind social security number), ci doar la nivel izo- 
lat, în cazul unor state din componența feder- 
aţiei, a apărut o dispută transatlantică pe această 
temă. 11 septembrie a fost folosit ca motiv pentru 
ca SUA să ceară acces în bazele de date personale 
ale statelor membre UE, legea din 2002 fiind un 
prim pas în acest sens. Au urmat mai multe dis- 
pute pe acest subiect, dintre care cele mai cunos- 
cute sunt legate de acordul controversat Europol 
- FBI şi gestiunea bazelor de date ale companiilor 


aviatice care efectuează zboruri transatlantice. 
Cea mai vizibilă parte a acestei dispute se poartă 
pe marginea paşapoartelor biometrice. Este de 
altfel singurul domeniu legat de protecţia datelor 
personale în care există un acord parțial între 
SUA şi UE, Regulamentul 2252/2004 încor- 
porând cerințele legii americane din 2002. Acest 
lucru a fost posibil datorită existenţiei unei 
Rezoluţii a Consiliului UE din 2000 prin care se 
solicita introducerea unor standarde comune în 
domeniul paşapoartelor, însă doar la nivel de re- 
comandare pentru statele membre. Regulamen- 
tul 2252/2004 a transformat caracterul acestor 
standarde din recomandări în norme obligatorii. 
Această trecere s-a făcut cu destul de multă pre- 
cauţie. În primul rând, paşapoartele trebuie să 
includă o fotografie facială şi amprentele digitale, 
acestea fiind aşa-numitele date biometrice, însă 
condiţia includerii lor în paşaport este ca “supor- 
tul de stocare ...să aibă o capacitate suficientă 
pentru a garanta ...confidenţialitatea datelor”. În 
plus, se precizează că datele de identificare bio- 
metrice nu trebuie să fie incluse în cărțile de iden- 
titate emise de statele membre - cu alte cuvinte, 
în interiorul UE nu este nevoie de paşapoarte bio- 
metrice. Chiar dacă era evident că Directiva 
95/46/CE se aplică în continuare, Regulamentul 
2252/2004 subliniază existența sa şi faptul că dis- 
poziţiile sale se aplică în paralel cu cele ale 
Directivei. Statele membre trebuie să se asigure 
că nici un alt fel de date personale, în afară de 
cele menţionate de Regulament, nu sunt incluse 
în paşapoartele biometrice. Această regulă este 
justificată de Regulament prin aplicarea prin- 
cipiului proporţionalităţii, ceea ce înseamnă că 
punerea în aplicare a Regulamentului nu trebuie 
să depăşească “ceea ce este necesar pentru înde- 
plinirea obiectivelor urmărite”. Regulamentul 
specifică faptul că trebuie transpus în legislațiile 
statelor membre în cel mult 18 luni pentru 
fotografia facială (până în iunie 2006) şi în cel 
mult 36 de luni pentru amprentele digitale (până 
Ia sfârşitul anului 2008). Aceste termene au fost 
impuse pentru a stimula dezbaterea națională pe 
marginea unui subiect controversat, iar diferența 
între cele două termene de transpunere arată că 
Uniunea Europeană este conştientă de sensibili- 





20 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





tatea foarte ridicată a includerii amprentelor di- 
gitale în paşapoarte. 

O altă întrebare care se pune este dacă 
includerea datelor biometrice în paşapoartele ce- 
tățenilor UE şi circulația acestor paşapoarte în 
țări terțe poate duce la încălcarea interdicției de a 
opera un transfer de date personale în state care 
nu aplică Directiva 95/46/CE. Apărătorii Regula- 
mentului 2252/2004 afirmă că un asemenea 
transfer nu se produce, dat fiind sistemul perfor- 
mant de criptare a datelor. Însă, din moment ce 
cheile de criptare sunt transmise autorităţilor va- 
male din state care nu sunt membre ale Uniunii 
Europene şi atâta vreme cât nu putem afirma cu 
certitudine că acest sistem de criptare nu poate fi 
decodat, întrebarea rămâne deschisă. 

Dacă transpunerea Regulamentului 2252/- 
2004 în ordinea juridică internă a statelor mem- 
bre UE se va face fără mari incidente, disputa pri- 
vind modalitatea de eliminare a vizelor de intra- 
re în SUA pentru cetățenii statelor nou intrate în 
UE (printre care şi România) va fi pusă în alţi ter- 
meni: nu va mai fi nevoie în principiu de nego- 
cieri bilaterale, ci vor conta negocierile purtate în 
numele Uniunii Europene în cadrul cărora va pu- 
tea fi formulat un argument ce poate fi decisiv în 
direcția unei decizii unitare a administraţiei de la 
Washington legată de eliminarea vizelor pentru 
toate aceste state. 

În România nu a avut loc nici o dezbatere pu- 
blică privind acest Regulament până în ianuarie 
2009, după ce normele interne de aplicare a aces- 
tuia au intrat în vigoare. Dacă această dezbatere 
publică ar fi avut loc, cu siguranță punctele de ve- 
dere pro şi contra exprimate în acest moment ar 
fi arătat cu totul altfel. Este vorba de o situație 
mai generală: în România perioada de punere în 
aplicare a Regulamentelor nu este folosită pentru 
a genera dezbateri publice pe marginea conţinu- 
tului lor, pentru a găsi cea mai potrivită formă a 
legii interne, ci, ca şi în cazul de față, Regulamen- 
tele sunt transpuse în legea internă, în cel mai fe- 
ricit caz, nu cu mult înainte de expirarea perioa- 
dei indicată pentru transpunerea în legea 
internă. 

Faptul că nu a existat o dezbatere publică pe 
marginea legii interne prin care se transpune un 


Regulament este reprobabil, însă au mai existat 
cazuri similare. Ceea ce surprinde în privința 
transpunerii acestui Regulament este că legea in- 
ternă adaugă prevederi suplimentare față de 
Regulament, în ciuda interdicţiei exprese în sens 
contrar despre care am menţionat anterior. 
Astfel, potrivit art. 2, lit. d) din HG nr. 557/2006 
privind stabilirea datei de la care se pun în circu- 
laţie paşapoartele electronice, precum şi a formei 
şi conținutului acestora se specifică faptul că prin 
date biometrice se înțelege “imaginea facială, im- 
presiunea digitală, precum şi orice alte date ale 
persoanei care pot fi introduse în mediul de sto- 
care electronică”. Printre aceste date ar putea fi- 
gura şi codul numeric personal, principala dată 
personală care se bucură de protecție juridică la 
nivel naţional şi european şi care poate fi prelu- 
crat şi stocat în condiţii extrem de restrictive. Prin 
HG nr. 557/2006 se mai stabilea că paşapoartele 
biometrice vor fi puse în circulaţie începând cu 
data de 31 decembrie 2008. 

Pe data de 4 decembrie 2008, înainte cu câ- 
teva săptămâni de la data limită la care România 
trebuia să transpună Regulamentul 2252/2004, 
apare OUG nr. 206/2008 pentru modificarea şi 
completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul 
liberei circulații a cetățenilor români în străinăta- 

















anul VII e nr. 73 


21 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





te. Motivarea urgenţei acestui act normativ este 
bazată tocmai pe necesitatea transpunerii acestui 
Regulament. OUG nr. 206/2008 prevede Ia art. 7 
că “datele biometrice incluse în paşapoarte sunt 
imaginea facială şi impresiunea digitală a două 
degete”. Guvernul nu a consultat în vederea re- 
dactării acestei OUG autorităţile care ar fi putut 
avea un punct de vedere întemeiat, cum ar fi Au- 
toritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării 
Datelor cu Carcter Personal. Pentru ca prevederi- 
le Regulamentului 2252/2004 să fie respectate 
întocmai, ar trebui ca legea de aprobare a OUG 
nr. 206/2008 să precizeze că numai aceste date 
biometrice sunt incluse în pașapoarte şi să se a- 
broge explicit art. 2, lit. d) din HG nr. 557/2006. 

În concluzie, transpunerea în ordinea inter- 
nă de drept a Regulamentului 2252/2004 s-a fă- 
cut fără dezbaterea publică necesară în intervalul 
de transpunere, fără a face diferenţa între cele do- 
uă categorii de date biometrice, prin două regle- 
mentări succesive care se contrazic prin faptul că 
una adaugă la dispoziţiile Regulamentului, iar 
cea de-a doua se rezumă la a le repeta. Transpune- 
rea prin HG, OUG şi ulterior lege de aprobare a 
OUG crează dificultăţi suplimentare de aplicare a 
acestor reglementări, ar fi fost firesc ca aceasta să 
fie făcută printr-un singur tip de act normativ, iar 
cea mai indicată formă era o lege dezbătută şi vo- 
tată în Parlament, precedată de dezbateri pub- 
lice. 

Principala problemă care se pune în legătu- 
ră cu paşapoartele biometrice se referă la preve- 
derile Regulamentului 2252/2004. Includerea 
amprentelor digitale reprezintă fără nici o îndo- 
ia lă o încălcare a dreptului la viață intimă, regle- 
mentat atât de Carta Drepturilor Fundamentale 
(art. 7), cât şi de Constituţia României (art. 26). 
Cât priveşte posibilitatea de contestare a Regula- 
mentului pe baza Cartei, nu se poate da un răs- 
puns cert. Atâta vreme cât Tratatul de la Lisabona 
(care oferă forță juridică obligatorie Cartei) nu es- 
te încă în vigoare, la prima vedere o asemenea 
contestare nu ar fi posibilă. Cu toate acestea, atât 
Curtea Europeană de Justiţie, cât şi instanţele na- 
ționale şi-au bazat unele decizii pe prevederile 
Cartei, prin urmare o contestare având la bază o 
asemenea motivaţie ar putea avea câştig de 


cauză. Există şi un alt aspect în care Regulamentul 
este în contradicţie cu Carta şi prin urmare poate 
fi contestat : aceasta din urmă recunoaşte dreptul 
la obiecţie pe motive de conştiinţă “în conformi- 
tate cu legile interne care reglementează exerci- 
tarea acestui drept” (art. 10, alin. 2). Regulamen- 
tul nu permite ca o persoană să poată refuza un 
paşaport biometric pe motive religioase şi să i se 
ofere posibilitatea emiterii unui alt tip de pașa- 
port. 

În ceea ce priveşte contestarea în fața 
instanțelor din România a dispoziţiilor Regula- 
mentului pe baza dreptului la viața intimă consa- 
crat de Constituţie, situaţia este destul de confu- 
ză. În 2003 Constituţia a fost revizuită în aşa fel 
încât s-a precizat că reglementările comunitare 
cu caracter obligatoriu (Regulamentele intră în 
această categorie) “au prioritate faţă de dispoziţi- 
ile contrare din legile interne” (art. 148, alin. 2). 
Întrebarea care se pune este dacă prevederile 
constituționale intră în categoria “legi interne”. 
În lipsa unei jurisprudenţe a instanţelor judecă- 
toreşti sau a Curţii Constituţionale, nu se poate 
da nici în acest caz un răspuns cert. Contestarea 
Regulamentului 2252/2004 în faţa instanțelor 
este utilă pentru a oferi o interpretare a art. 148, 
alin. 2, care ar putea fi invocată şi ulterior în ca- 
zuri similare. La momentul revizuirii Constituţiei, 
posibilitatea ca o reglementare a UE să vină în 
contradicţie cu drepturile fundamentale consa- 
crate în Constituţie nu s-a pus, deoarece se credea 
la acel moment că se va ajunge mult mai rapid la 
integrarea Cartei în tratatele constitutive. Alte 
state membre UE au fost mult mai precaute în a 
acorda prioritate față de legislaţia internă a tutu- 
ror reglementărilor UE cu caracter obligatoriu. 
Unele dintre acestea au ratificat Tratatul de insti- 
tuire a unei Constituţii pentru Europa (Franța) şi, 
ulterior, Tratatul de la Lisabona (Republica Cehă) 
numai după ce instanțele constituţionale au veri- 
ficat compatibilitatea între aceste tratate şi 
Constituţie. Dacă ar fi existat posibilitatea ca re- 
glementările UE cu caracter obligatoriu să fie in- 
tegrate în legislația națională numai după ce 
eventuale cereri de verificare a compatibilității 
între acestea şi Constituţie ar fi fost soluționate în 
instanță, Regulamentul 2252/2004 ar fi putut fi 





22 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 








LA ca bă e. 
contestat înainte de a fi transpus în legislaţia in- 
ternă. 

Prin urmare, introducerea în Constituţie a 
priorităţii dreptului comunitar, care nici măcar 
nu face parte din reglementările comunitare cu 
caracter obligatoriu, ci rezultă din jurisprudență, 
asemenea reglementări contrare drepturilor fun- 
damentale să fie extrem de limitate. Din păcate, 
aşa cum ne arată Regulamentul 2252/2004, o 
asemenea situaţie este posibilă, chiar dacă este 
mai degrabă excepţia decât regula în materie. 

O a treia posibilitate de contestare a Regula- 
mentului 2252/2004 se bazează pe faptul că stan- 
dardele minime de securitate pentru paşapoarte- 
le biometrice ar trebui să nu aibă un caracter obli- 
gatoriu. Aceste standarde privesc domeniul justi- 
ție şi afaceri interne definit, în marea sa majorita- 
te, prin reglementări cu caracter de recomandare 
pentru statele membre UE. Acesta reprezintă de 
fapt şi modalitatea de contestare a acestui Regu- 
lament aleasă de unele state membre (Polonia) 
în fața Curţii Europene de Justiţie. Argumentul fo- 
losit în acest caz este mult mai greu de combătut 
din punct de vedere juridic decât toate celelalte 
descrise mai sus şi are mari şanse de a fi admis. 





Este prin urmare posibil ca prin decizia Curţii, 
pentru toate statele membre UE, paşapoartele 
biometrice să nu fie emise sau să fie emise doar în 
condițiile respectării dreptului la obiecţie pe mo- 
tive religioase. 

Paşapoartele biometrice reprezintă o proble- 
mă care ţine în primul rând de respectarea drep- 
turilor omului, mai ales a unor drepturi care ţin de 
libertatea religioasă (protecţia datelor personale, 
obiecția de conştiinţă pe motive religioase) sau nu 
sunt legate de aceasta (dreptul Ia intimitate) şi de 
raportul extrem de alambicat între dreptul comu- 
nitar şi dreptul intern. Din păcate, argumentația 
laicilor care contestă vocal introducerea acestor 
paşapoarte s-a îndepărtat de la o viziune bazată pe 
respectarea libertăţii religioase, după cum 
autorităţile statului, încă de la revizuirea 
Constituţiei din 2003, au dovedit până acum că nu 
au înțeles cum ar trebui să fie configurat raportul 
dintre dreptul comunitar şi dreptul intern. Poziția 
BOR a fost până acum de a se delimita de cele două 
extreme, ambele având drept consecinţă blocarea 
oricărei dezbateri serioase privind elementele bio- 
metrice care fac parte din actele de identitate. Nu 
ne rămâne decât să sperăm că Sfântul Sinod va 
continua aceeaşi condută de moderație. 





anul VII e nr. 73 


23 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





impuri apocaliptice 


Constantin Mihai 





xistă oameni care văd în zilele noastre îm- 

plinirea profeţiei Sfântului loan sau a viziu- 

nilor ce i se atribuie, descrise în Apocalipsă. 
Nu se poate nega faptul că înfăţişările prezentate 
nu sunt de bun augur. Ba dimpotrivă, am putea 
spune că sunt chiar excepționale. De când este 
cunoscută Apocalipsa, oamenii au realizat că tră- 
iesc din plin în miezul celor arătate în această 
profeție. Ei aşteptau Parusia, revenirea lui Hristos 
pentru a judeca pe cei păcătoşi şi a răsplăti pe cei 
drepți. Încă de Ia început s-a găsit un Antihrist 
care să corespundă numărului 666 pe care tre- 
buie să-l poarte. Şi de atunci oare câţi Antihrişti 
nu S-au găsit, fără a mai insista asupra anului 
1000, când au existat mulţi oameni cu speranțe 
dincolo de această lume? Identificarea lui Anti- 
hrist a fost făcută de Părinţii Bisericii, de la Neron 
până la cei mai cruzi împărați. Aşa cum se întâm- 
plă şi astăzi, aşa se petreceau lucrurile chiar 
înainte de Apocalipsă, de Hristos, când oamenii 
se văitau, iar profetul Ieremia grăia durerea lor. 
Şi acelea au fost timpuri apocaliptice. Oare nu 
constituie aceste timpuri viața obişnuită pe pă- 
mânt, iar ființa umană, animalul care se vaită? Şi 
tot căutăm aiurea, adică să vină de aiurea ceva, şi 
credem că este aiurea ceva. Nu cumva este aceas- 
tă credință păcatul strămoşesc? 

Cu toate acestea, nu putem trece indiferenți 
peste ultima noutate guvernamentală a prece- 
dentului Cabinet care, în ultima sa perioada de 
guvernare, a introdus, fără nici un anunţ şi fără o 
consultare publică, în prealabil, procesul bio- 
metrizării, al cipizării paşaportului, a actului de 
identitate şi al permisului auto. O asemenea 
măsură luată pe uşa din dos nu avea cum să nu 
stârnească o serie de proteste şi discuţii aprinse 
ce ar fi putut fi evitate printr-o corectă şi mai 
bună informare a opiniei publice în privință 
măsurii ce urma a fi adoptată. Dar politica 
românească rămâne în continuare girată de 
trepăduşii regimului bolşevic, criminal şi ateu, 
pentru care slugărnicia faţă de orice Poartă se 


mulează pe necinstea, hoţia şi ticăloşia ei patibu- 
lare. Iată cum se verifică o dată în plus, dacă mai 
era cazul, veridicitatea, precizia şi acurateţea 
definiției cu privire la comunism, oferite de 
Pierre Joseph Proudhon, în lucrarea sa Phi- 
losophie de la miscre (1846): comunismul este 
conspirația escrocilor împotriva oamenilor cin- 
stiți. 

În absenţa unei voci a ierarhiei Bisericii 
Ortodoxe Române, apelul Părintelui Justin Pârvu 
a tulburat apele, în loc să le limpezească în aceas- 
tă privință. Trec peste seria de denaturări şi de 
manifestări contrare spiritului apelului avvei 
Justin - aceasta dovedeşte o dată în plus că în 
România actuală nu este posibilă o dezbatere 
echilibrată, pertinentă, ci numai o cultură a zgo- 
motului, a zbieratului mai tare, a mitocăniei şi a 
mârlăniei - care au pus mai mult gaz pe foc, fără 
a clarifica absolut nimic. Textul Pr. Justin Pârvu 
este unul esenţial, ce trebuie citit cu un dis- 
cernământ al duhului, nu înfierat sau exagerat. 
Sfinția Sa nu subliniază decât gravitatea acestui 
moment, fără a provoca panică în rândul credin- 
cioşilor, ci chemându-i la trezvie, la o atitudine 
firească de mărturisitori ai lui Hristos şi ai 
Adevărului Său. Voi da câteva citate din textul 
Părintelui Justin care sunt extrem de grăitoare: 

„De aceea vă spun: este vremea muceniciei! 
După părerea mea ne aflăm în vremurile în care 
singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia 
acuma este momentul să mărturisim cu propria 
noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de 
energie... Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului 
Hristos, Care a spus «Oricine va mărturisi pentru 
Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pen- 
tru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. 
Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oame- 
nilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui 
Meu, Care este în ceruri.» (Matei 11: 32-33), să ce- 
reți autorităților române să abroge legile care 
permit îndosarierea şi urmărirea electronică a 
creştinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am 
născut. Dar o să primim plata păcatelor noastre, 





24 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 














moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească 
Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi- 
a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, popo- 
rul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la 
culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinței stră- 
moşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare 
prin neprezentarea acestor adevăruri scripturis- 
tice; am fost deseori absenţi din fruntea micii 
oştiri a Adevărului. Să rezidim neamul acesta! 
Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu 
ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. 
Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să 
ne dea Domnul harul şi puterea de a primi muce- 
nicia... Fiecare este dator să-şi mântuiască sufle- 
tul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm 
în faţa unui moment de cumpănă în care ai de 
ales: să-ți pierzi sufletul sau să-ți salvezi sufletul. 
Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu în- 
că să afle şi să se dumirească. Acum e timpul jert- 
fei, prin vorbărie şi prin conferințe nu mai facem 
nimic”. 

În fond, toată această problemă a încapsula- 
rii electronice reprezintă un atentat la libertatea 
omului, creat după chipul și asemănarea lui Dum- 





nezeu. Sigur că nu acest proces de biometrizare 
asigură sau nu mântuirea sufletului, dar el lezează 
dreptul fundamental al creaţiei divine: libertatea 
și prin aceasta se opune ordinii fireşti a Dumne.- 
zeirii. Oare cum va mai putea ființa umană să se 
dezvolte natural, când ea este transformată întru- 
un robot, omul tehnologic, care anulează şi dis- 
truge identitatea firii umane? Întrucât creştinii 
mărturisesc în Biserică un simbol de credință, ei 
rămân şi vor rămâne păstrătorii Predaniei. Duhu- 
rile raționalizante, biometrizante să-şi ducă aceas- 
tă operă de mântuire în oricare altă parte, unde 
nu a rodit sămânța lui Dumnezeu, căci acolo unde 
ea este puternic înrădăcinată, eforturile lor vor fi 
zadarnice. Chiar dacă aceste duhuri vor încerca 
din răsputeri să ne impună normele lor, noi le 
vom contrapune din interiorul Bisericii, Adevărul 
nostru de credinţă, mărturisirea jertfei lui Hristos. 
Mişcarea lumilor nu s-a împlinit încă. Legea cea 
nouă a fost legea iubirii şi a suferinței, dar ea nu 
este decâtun drum. Cuvântul Apocalipsei a rămas 
încă neîmplinit;, de aceea să căutăm să ne pregă- 
tim pentru înnoirea noastră duhovnicească pen- 
tru a putea pătrunde semnificaţiile Crucii. 





anul VII e nr. 73 


25 


ÎN DEZBATERE 





FOR: 21 de întrebări 
despre paşapoartele 
biometrice 


zentat în mod legal de Av. Mihaela Dobre şi 

Ion Ghigheanu, în baza contractului de asis- 
tență juridică şi reprezentare nr. 115324 din 
03.02.2009 şi a împuternicirii avocaţiale, în te- 
meiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la 
informaţii de interes public, în vederea lămuririi 
unor aspecte privind caracteristicile legale şi teh- 
nice ale paşapoartelor biometrice şi ale noilor 
permise auto, am primit pe 24 febr. 2009 preci- 
zările solicitate pe care le supunem dezbaterii pu- 
blice. 

Subliniem, deocamdată, doar două aspecte: 
mai întâi ca permisele de conducere auto nu au 
micro-chipuri, apoi că răspunsurile M.A.., chiar 
dacă au venit promt, nu reuşesc să lămurească di- 
lemele noastre. Cazul rămâne aşadar deschis. 


Serviciul de comunicare al M.A.I. 


| solicitarea Forului Ortodox Român, repre- 


Urmare a cererii dumneavoastră, formulată 
în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la 
informaţiile de interes public, cu modificările şi 
completările ulterioare, vă comunicăm faptul că 
aspectele referitoare la caracteristicile legale şi 
tehnice ale paşapoartelor biometrice v-au fost co- 
municate prin adresa nr.3622101 din 20.02.2009 
a Direcţiei Generale de Paşapoarte. 

În ceea ce priveşte noul model de permis de 
conducere precizăm că acesta nu este un document 
electronic neavând inclus un microcip. Acesta este 
realizat în conformitate cu prevederile Directivei 
2006/126/EC pentru modificarea şi completarea 
Directivei 91/439/EC privind permisul de conduce- 
re şi cu standardele ISO 7810, 7816-1 şi 10373. 

Prevederile comunitare cuprinse în aceste 
directive au fost implementate prin emiterea mai 


multor acte normative, printre care menționăm 
O.MA.I. nr.1455/2006 privind forma, dimensiu- 
nile şi conţinutul permisului de conducere, publi- 
cat în Monitorul Oficial al României 
nr.822/05.10.2006. În acest ordin sunt prezenta- 
te caracteristicile şi elementele de securitate pen- 
tru prevenirea falsificării permiselor de conduce- 
re. Un element care asigură o protecţie sporită 
este acela că datele personale sunt gravate cu la- 
ser în straturile interioare ale documentului. Pre- 
vederea legală conform căreia codul numeric 
personal al titularului este cuprins în conținutul 
permisului de conducere este cuprinsă la art.l 
din anexa la O.M.A.I. nr.1455/2006. 


Direcţia Generală Paşapoarte 


Urmare memoriului dvs. adresat Direcţiei 
Generale de Paşapoarte în temeiul Legii nr. 
544/2001 privind liberul acces la informaţii de 
interes public în vederea lămuririi unor aspecte 
privind caracteristicile legale şi tehnice ale paşa- 
poartelor biometrice şi ale noilor premise auto, 
conform competenţelor specifice, precizăm ur- 
mătoarele: 

În conformitate cu actele normative care re- 
glementează atribuţiile Direcţiei Generale de Pa- 
şapoarte, această structură nu are competenţe le- 
gale privind emiterea permiselor auto, sens în 
care nu ne putem pronunţa asupra aspectelor su- 
puse atenţiei cu privire la emiterea acestor docu- 
mente. 

Precizăm, totodată, că la art. 1 pct. 1 din 
O.U.G. nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri 
privind punerea în circulaţie a paşapoartelor 
electronice, precum şi producerea altor docu- 
mente de călătorie este prevăzută competența 





26 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 




















Companiei Naţionale “Imprimeria Naţională” S.A 
de a produce, cu titlu de exclusivitate, în condiții- 
le Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2252/- 
2004 şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)409, pa: 
şapoarte electronice, precum şi alte documente. 
Dispoziţiile art. II alin. (1) din acelaşi act norma- 
tiv stabilesc că personalizarea paşapoartelor 
electronice se realizează de către Centrul Naţio- 
nal Unic de Personalizare a Paşapoartelor Elec- 
tronice din structura Direcției Generale de Paşa- 
poarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi 
Internelor. 

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 
II alin. (3) din actul normativ sus-menţionat, 
“Compania Naţională “Imprimeria Naţională” S.A 
este abilitată să procure şi să pună la dispoziția 
Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a 
Ministerului Afacerilor Externe echipamentele şi 
produsele soft necesare pentru personalizarea 
paşapoartelor electronice, colantelor uniforme 
de viză şi colantelor pentru vize biometrice, asi- 
gurând comunicațiile şi serviciile necesare funcţi- 
onării neîntrerupte a întregului sistem de emite- 
re, gestionare şi eliberare a documentelor sus- 
menţionate. 

În ceea ce priveşte informaţiile solicitate în 
cuprinsul memoriului, conform competențelor, 
vă comunicăm următoarele (am inserat în comu- 
nicatul Direcţiei Paşapoarte şi întrebările F.O.R,, 
n.n) 


1.Care sunt caracteristicile (aprobate prin 
lege) ale documentului electronic românesc - pa- 
şaport şi permis de conducere - (tip de memorie, 
tip de criptare, model de RFID utilizat, rolul mi- 
crochip-ului în gestionarea informațiilor, câte ni- 
vele de securitate s-au proiectat pentru protecția 
informaţiilor, cum se poate proteja informaţia la 
dis trugere sau suprascriere)? 

Forma şi conţinutul paşaportului electronic 
au fost stabilite în Anexa 3 a H.G. nr. 557/2006 
privind stabilirea datei de la care se pun în circu- 
laţie paşapoartele electronice, precum şi a formei 
şi conținutului acestora, cu modificările şi com- 
pletările ulterioare. Celelalte informaţii la care fa- 
ceţi referire pot fi furnizate doar de producătorul 
paşaportului simplu electronic, stabilit prin 
O.U.G. nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri 
privind punerea în circulaţie a paşapoartelor 
electronice, precum şi producerea altor docu- 
mente de călătorie. 


2.Care sunt standardele europene şi naţio- 
nale care au stat la baza proiectării arhitecturii in- 
terne a paşaportului românesc, în formatul actu- 
al cuprinzând mediu de stocare electronică a da- 
telor? 

Standardele pentru elementele de securi- 
tate şi elementele biometrice integrate în paşa- 
poarte şi în documentele de călătorie emise de 
statele membre, respectiv specificaţiile tehnice a- 
ferente dispozitivelor de securitate sunt stabilite 
prin: 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2252/- 
2004 al Consiliului Uniunii Europene privind 
standardele pentru elementele de securitate şi e- 
lementele biometrice integrate în paşapoarte şi în 
documente de călătorie emise de statele membre 

Decizia Comisiei nr. C(2005)409 pentru sta- 
bilirea specificaţiilor tehnice aferente dispoziti- 
velor de securitate şi elementele biometrice inte- 
grate în paşapoarte şi documentele de călătorie 
eliberate de statele membre, completată prin: 

m Decizia Comisiei nr. C (2006) 2909 

mBiometrics Deployment of EU Passports - 
EU Passport Specification 

m ICAO Doc 9303, Parts |, II, III - Specifica- 
tions for Machine Readable Travel Documents 





anul VII e nr. 73 


27 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





m ICAO Machine Readable Travel Documents 
- Development of a logical data structure - LDS 
for optional capacity expansion technologies. 


3.Care este instituția investită cu protecția şi 
accesul la datele înscrise în noile acte cu mediu de 
stocare electronica a datelor? 

Structurile care au atribuţii legale privind 
eliberarea paşaportului simplu electronic, res- 
pectiv verificarea identităţii titularului şi autenti- 
cității documentului de călătorie, cu respectarea 
actelor normative care reglementează prelucra- 
rea datelor cu caracter personal. 

După înmânarea paşaportului către titular, 
acesta are obligaţia de a păstra documentul de 
călătorie în condiţii care să nu implice riscul dete- 
riorării, distrugerii sau pierderii acestora, de a nu 
îl înstrăina decât autorităţilor competente, con- 
form dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 248/2005 
privind regimul liberei circulații a cetăţenilor ro- 
mâni în străinătate, cu modificările şi completări- 
le ulterioare. 


4.Ce instituție şi la ce nivel (Punct de trecere 
a Frontierei, Unitate de Poliţie, Primărie, Spital, 
Consulat/Ambasadă, Autorităţi din alte țări) are 
dreptul de actualizare şi/sau modificare a infor- 
maţiilor conținute în mediile de stocare electro- 
nica a datelor cuprinse in pasapoarte/permise de 
conducere (Dispozitiv de Identificare prin Radio- 
frecvență DIRF (RFID) sau altceva). În acest caz 
este inclus, ca etapă obligatorie, şi acordul preala- 
bil al posesorului documentului? 

Informaţii despre condiţiile în care se pot 
efectua modificări ale datelor din dispozitivul in- 
tegrat fără contact din pașaportul electronic pot 
fi furnizate doar de producătorul pașaportului 
electronic. 


5.Care este procedura de supraveghere a au- 
torităților cu privire la corectitudinea utilizării in- 
formațiilor stocate pe microchip-uri în scopul 
strict al identificării persoanei? 

ŞI 


6.Care este procedura de auditare a autorita- 
tilor privind utilizarea corectă a informaţiilor sto- 


cate? Cine face auditul acestor autorități? Cine 
asigură auditarea nivelului de criptare a docu- 
mentelor şi a metodologiei folosite ? 

Procedura de supraveghere şi control al pre- 
lucrărilor de date cu caracter personal este prevă- 
zută la art. 21 din Legea nr. 677/2001 pentru pro- 
tecţia persoanelor cu privire la prelucrarea date- 
lor cu caracter personal şi libera circulaţie a aces- 
tor date, cu modificările şi completările ulterioa- 
re. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 
alin. (3) din acest act normativ, Autoritatea Naţio- 
nală de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Ca- 
racter Personal “monitorizează şi controlează sub 
aspectul legalităţii prelucrările de date cu caracter 
personal care cad sub incidența prezentei legi.” 

La nivel european, prin Regulamentul (CE) 
nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Con- 
siliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia 
persoanelor fizice cu privire la prelucrarea date- 
lor cu caracter personal de către instituţiile şi or- 
ganele comunitare şi privind libera circulaţie a 
acestor date, a fost desemnată ca autoritate inde- 
pendentă de supraveghere, Autoritatea Europea- 
nă pentru protecția datelor, care, conform art. 41, 
“răspunde de respectarea de către instituţiile şi or- 
ganele comunitare a drepturilor şi libertăţilor fun- 
damentale ale persoanelor fizice, în special, a vie- 
ţii private a acestora.” 


7.Care este actul normativ ce prevede sanc- 
ționarea instituțiilor cu atribuții în materie, în ca- 
zul încălcării normelor de utilizare a informații- 
lor stocate în microchip? 

Capitolul 8 din Legea nr. 677/2001 pentru 
protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea 
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a 
acestor date, cu modificările şi completările ulte- 
rioare, prevede contravenţiile şi sancţiunile apli- 
cabile în cazul încălcării dispoziţiilor legale referi- 
toare la prelucrarea datelor cu caracter personal. 


8.Care este garanția (în condiţiile în care nu 
au apărut normele de aplicare a OUG 207/2008) 
că vor fi respectate prevederile art. 7 din Legea 
248/2005 modificată prin OUG 207/2008 pri- 
vind regimul de circulație al cetăţenilor români 
în străinătate? 





28 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 








Dispoziţiile art. 32 şi 33 din Legea nr. 
677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privi- 
re la prelucrarea datelor cu caracter personal şi li- 
bera circulaţie a acestor date, cu modificările şi 
completările ulterioare, care sancţionează prelu- 
crarea nelegală a datelor cu caracter personal. 


9.Care este modalitatea de achiziție a echi- 
pamentelor şi serviciilor aferente implementării 
sistemului de emitere a paşapoartelor / permise- 
lor de conducere cu medii de stocare a informații- 
lor biometrice? 

ŞI 


10.Care este istoricul modalității de achiziţie 
a echipamentelor şi serviciilor aferente imple- 
mentării sistemului de emitere a paşapoartelor 
electronice (studiu de fezabilitate, proiect tehnic, 
punctaje tehnice acordate, etc) şi care sunt crite- 
riile care au stat la baza declarării câştigătorului. 








Totodată, care sunt costurile implementării noi- 
lor acte de identitate biometrice şi de unde pro- 
vin fondurile necesare? 

Prin dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 557/2006 
privind stabilirea datei de la care se pun în circula- 
ție paşapoartele electronice, precum şi a formei şi 
conţinutului acestora, cu modificările şi completă- 
rile ulterioare, “pentru confecţionarea paşapoar- 
telor electronice pentru cetăţenii români” a fost 
abilitat Secretariatul General al Guvernului, prin 
Regia Autonomă “Administraţia Patrimoniului 
Protocolului de Stat”, în calitate de producător, să 
organizeze, în colaborare cu Ministerul Adminis- 
trației şi Internelor şi Ministerul Afacerilor Exter- 
ne, procedura de licitaţie, în conformitate cu pre- 
vederile legale privind achiziţiile publice. 

De la data aderării la Uniunea Europeană, 
prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 
2252/2004 şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)- 
409 sunt obligatorii şi direct aplicabile în 





anul VII e nr. 73 


29 


ROST 


ÎN DEZBATERE 




















România, iar Statul român a amânat, cu acordul 
Comisiei Europene, punerea în circulaţie a paşa- 
poartelor electronice până la data de 1 iulie 
2008, dată care nu a putut fi respectată din cauza 
imposibilităţilor obiective argumentate de exi- 
gența respectării dispoziţiilor legislaţiei 
naţionale armonizate privind achiziţiile publice. 

Având în vedere că era necesară luarea unor 
măsuri pentru încadrarea în termenul-limită de pu- 
nere în circulație a respectivelor documente, şi 
anume 31 decembrie 2008, astfel cum a fost proro- 
gat ulterior prin H.G. nr. 571/2008 pentru modi- 
ficarea şi completarea H.G. nr. 557/2006, întrucât 
fusese deja declanşată procedura necontencioasă 
împotriva României, premergătoare acțiunii în con- 
statarea neîndeplinirii obligaţiilor în faţa Curţii de 
Justiţie a Comunităţii Europene, la data de 24 iunie 
2008 a fost adoptată O.U.G. nr. 94/2008 pentru sta- 
bilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a 
paşapoartelor electronice, precum şi producerea 
altor documente de călătorie, întrucât aceste ele- 
mente au constituit situaţii extraordinare vizând 
interesul public şi contribuie la îndeplinirea obliga- 
țiilor asumate de România, potrivit calității sale de 
stat membru al Uniunii Europene, şi la evitarea 
acționării țării noastre în justiţie în faţa Curţii de 
Justiţie a Comunităţii Europene. 

Direcţia Generală de Paşapoarte nu are în 
competență aspecte referitoare la modalitatea 
de achiziţie a echipamentelor şi serviciilor afe- 
rente implementării sistemului de emitere a pa- 
şapoartelor electronice, la costurile implementă- 


rii acestor documente şi la fondurile necesare în 
acest scop, sarcină ce revine Companiei Naţiona- 
le “Imprimeria Naţională” - S.A. 


11.Ce studii de vulnerabilitate şi risc există 
asupra mediilor de stocare a informaţiilor biome- 
trice sau a softurilor de scriere a noilor acte de 
identitate biometrice? 

La Comisia Europeană, în cadrul comitetului 
“Articolul 6”, a fost înființat un grup de lucru nu- 
mit Bruxelles Interoperability Group (BIG), care 
a studiat vulnerabilitățile şi riscurile asupra me- 
diilor de stocare ale paşapoartelor electronice, 
ale cărui rapoarte au fost prezentate în şedinţele 
comitetului. 


12.Care este standardul internațional apli- 
cat în România privind funcționarea sistemelor 
care lucrează cu date personale? 

La nivel internațional, a fost adoptată la 
Strasbourg, la data de 28 ianuarie 1981, Conven- 
ţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelu- 
crarea automatizată a datelor cu caracter per- 
sonal; a nivelul Uniunii Europene, prelucrărilor 
de date cu caracter personal, efectuate total sau 
parțial prin mijloace automatizate, precum şi 
prelucrării prin alte mijloace decât cele auto- 
matizate a datelor cu caracter personal care fac 
parte dintr-un sistem de evidență sau care sunt 
destinate să facă parte dintr-un sistem de eviden- 
ță, li se aplică prevederile Regulamentului (CE) 
nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Con- 
siliului din 18 decembrie 2000 privind protecția 
persoanelor fizice cu privire Ia prelucrarea date- 
lor cu caracter personal de către instituțiile şi or- 
ganele comunitare şi privind libera circulație a 
acestor date, respectiv ale Directivei nr. 95/46/- 
CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 
24 octombrie 1995 privind protecţia persoane- 
lor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor 
cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor 
date. 


13.De la ce distanță pot fi citite mediile/dis- 
pozitivele de stocare a informaţiilor biometrice 
din paşapoarte / permise de conducere utilizând 
dotarea actuală a autorităților din România? 





30 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





Informaţiile cu privire la distanţa de la care 
pot fi citite mediile/dispozitivele de stocare a in- 
formațiilor biometrice sau a softurilor de scriere 
a paşapoartelor biometrice pot fi furnizate de 
producătorul acestui document de călătorie. 


14. De la ce distanță pot fi citite mediile/dis- 
pozitivele de stocare a informaţiilor biometrice 
din paşapoarte/ permise de conducere utilizând 
tehnologia existentă la nivelul autorităților din 
țările membre ale UE şi SUA? 

Conform ICAO Doc 9303, maximum 10 cm. 


15.Sunt garantate următoarele cerințe de 
confidențialitate şi securitate a informațiilor cu 
caracter personal? Cum? 

a. sistemul să permită doar identificarea per- 
soanei prin citirea informaţiilor de pe document 
(inscripționate sau conţinute în mediul/dispozi- 
tivul de stocare a informaţiilor biometrice) dar 
nu şi înregistrarea lor pentru utilizarea ulterioară 
(de ex.: cei care citesc documentul - paşaport / 
permis de conducere etc. - nu pot salva informați- 
ile pentru o utilizare ulterioară în orice alt scop); 

b. sistemul să permită interogări (cercetarea 
bazei de date) doar pe bază de mandat şi să se 
poată extrage informaţii (prin orice mijloc - im- 
primare, tipărire etc.) numai aferente persoane- 
lor înscrise pe mandat. 

















Informaţiile despre arhitectura şi securita- 
tea sistemului cât şi despre caracteristicile hard- 
ware şi software ale cititoarelor de paşapoarte e- 
lectronice pot fi furnizate doar de producătorul 
acestui document de călătorie. 


16.Precizați temeiul legal potrivit căruia 
posesorul paşaportului/permis de conducere 
poate să verifice daca informaţiile inscripționate 
pe document - paşaport / permis de conducere 
etc. — şi cele stocate în mediile/dispozitivele de 
stocare a informaţiilor biometrice sunt identice şi 
că nu există informații suplimentare nelegale sau 
pentru care nu şi-a dat acordul în scris. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) 
din Regulamentul Consiliului nr. 2252/2004, 
“persoanele cărora li se emite un paşaport sau 
document de călătorie au dreptul să verifice 
datele cu caracter personal conţinute în paşaport 
sau în documentul de călătorie şi, dacă este cazul, 
să ceară rectificarea sau suprimarea lor”. 

De asemenea, la art. 14 alin. (4) din proiectul 
hotărârii Guvernului pentru modificarea şi com- 
pletarea H.G. nr. 94/2006 pentru aprobarea 
normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 
248/2005 privind regimul liberei circulații a 
cetăţenilor români în străinătate, aflat în curs de 
elaborare, este prevăzută posibilitatea ca, la ridi- 
carea paşaportului simplu electronic de la sediul 
serviciului public comunitar pentru eliberarea şi 
evidența paşapoartelor simple, titularul să poată 
solicita verificarea datelor înscrise în mediul de 
stocare electronică. 


17.Care este procedura legală privind con- 
simțământul posesorului documentului în cazul 
modificării informațiilor din mediul/dispozitivul 
de stocare a informaţiilor biometrice? 

Informaţii despre condițiile în care se pot 
efectua modificări ale datelor din dispozitivul 
integrat fără contact din paşaportul electronic pot 
fi furnizate doar de producătorul paşaportului 
electronic. În conformitate cu art. 15 alin. (7) şi (8) 
din Legea nr. 248/2005, în situaţia în care titularul 
sau reprezentantul legal al acestuia constată fap- 
tul că datele înscrise în paşaportul simplu elec- 
tronic sunt incomplete sau inexacte, trebuie să 





anul VII e nr. 73 


31 


ÎN DEZBATERE 





sesizeze autoritatea emitentă, care este obligată 
să îi elibereze un nou document, fără plata taxelor 
şi tarifelor aferente eliberării acestuia. 


18.Care este fundamentarea juridică şi/sau 
tehnică potrivit căreia o memorie pasivă, cu rol 
de stocare a informaţiilor, în format criptat nu a 
fost considerată ca suficientă pentru a fi inclusă 
în paşaportul electronic? 

Conform ICAO Doc 9303, dispozitivul inte- 
grat fără contact este un circuit pasiv (“memorie 
pasivă”) fără sursă de alimentare. Informaţiile 
tehnice despre dispozitivul integrat fără contact 
utilizat în paşaportul electronic românesc pot fi 
furnizate de producătorul acestui document de 
călătorie, respectiv Compania Naţională “Impri- 
meria Naţională” S.A. 


19.Care este actul normativ în temeiul că- 
ruia se impune inserarea în cuprinsul do- 
cumentelor, paşaport/ permis de conducere şi 
CNP.-ul posesorului alături de toate celelalte 
informaţii? 

În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din 
O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, 
reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor 
români, codul numeric personal „reprezintă un 
număr semnificativ ce individualizează o per- 
soană fizică şi constituie singurul identificator 
pentru toate sistemele informatice care prelucre- 
ază date cu caracter personal privind persoana fi- 
zică.” Prin urmare, introducerea codului numeric 
personal în paşaport este necesară pentru identi- 
ficarea titularului acestuia şi evitarea folosirii 
frauduloase a documentului de călătorie. 


20.Care este procedura legală prin care po- 
sesorul documentului poate verifica informaţiile 
conținute în dispozitivul de stocare a informații- 
lor biometrice? 

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) 
din Regulamentul Consiliului nr. 2252/2004, 
“persoanele cărora li se emite un paşaport sau 
document de călătorie au dreptul să verifice date- 
le cu caracter personal conținute în paşaport sau 
în documentul de călătorie şi, dacă este cazul, să 
ceară rectificarea sau suprimarea lor”. 














Mai mult, în proiectul hotărârii Guvernului 
pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 
94/2006 pentru aprobarea normelor metodolo- 
gice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regi- 
mul liberei circulații a cetăţenilor români în străi- 
nătate, aflat în curs de elaborare, postat spre 
dezbatere publică pe pagina de internet a Minis- 
terului Administraţiei şi Internelor, la secțiunea 
„Transparenţă decizională”, este prevăzută posi- 
bilitatea ca, la ridicarea pașaportului simplu elec- 
tronic de la sediul serviciului public comunitar 
pentru eliberarea şi evidența paşapoartelor sim- 
ple, titularul să poată solicita verificarea datelor 
înscrise în mediul de stocare electronică. 


21. A fost consultată Autoritatea de Supra- 
veghere a Datelor cu Caracter Personal cu privire 
la introducerea mediului/dispozitivului de sto- 
care electronică datelor biometrice ale per- 
soanei? În acest sens există un act oficial în care 
să fie exprimată poziția acestei autorități față de 
noile reglementări legislative privind paşapoar- 
tele/permisele de conducere? 

Autoritatea Naţională de Supraveghere a 
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a avizat 
favorabil proiectul actului normativ ce a devenit 
O.U.G. nr. 207/04.12.2008, publicată în M.Of. nr. 
831/10.12.2008. 





32 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 





Pentru eliminarea documentelor de identitate biometrice 


Laicatul cere Sinodului 


să intervină 


Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 


Preafericite Părinte Patriarh, 
Înalt Preasfinţiți Părinți Mitropoliți, 
Preasfințiți Părinți Episcopi, 


produs o mare tulburare în sânul poporului 

român, chiar şi între cei care nu sunt mădu- 
lare ale Bisericii noastre. Silirea tuturor cetăţe- 
nilor români să primească actele de identitate cu 
cip, fără ca această măsură să fie dezbătută în 
mod public în țara noastră, înseamnă poate cea 
mai gravă încălcare a drepturilor cetăţeneşti, 
politice şi religioase ale românilor din ultimii 19 
ani. Spunem aceasta pentru că, aşa cum rezultă 
din numeroase studii şi analize ştiinţifice, aceste 
acte asigură premisele instalării unui nou tip de 
totalitarism, a unei forme mult mai evoluate de 
comunism, care duce măsurile de urmărire şi 
control al persoanei umane până aproape de per- 
fecțiune. 


Rosie petrecute în ultima vreme au 





RUTE = va 











Pentru noi, creştinii, primirea acestor acte 
are o semnificație cu mult mai profundă, pentru 
că noul sistem de control al ființei umane, cu 
toate codificările şi efectele sale, a fost descris 
cu o precizie uluitoare în cartea Apocalipsei scri- 
să în urmă cu 2000 de ani. Afirmațiile anterioa- 
re pot părea destul de dure sau hazardate, nu- 
mai în cazul în care nu sunt cunoscute consecin- 
țele pe care le va avea impunerea actelor de 
identitate cu cip în societatea umană. Ne îngădu- 
im aşadar să aducem înaintea Arhieriilor Voas- 
tre câteva dintre concluziile studiilor privind 
efectele primirii actelor de identitate cu cip atât 
din punct de vedere tehnologic, social şi politic, 
cât şi religios. 


Actele cu cip RFID, 
mijloc de urmărire și control 
al persoanei umane 


Cipul biometric RFID nu este numai un sim- 
plu circuit electric în care se înmagazinează o 
mulțime de date personale, în funcţie de scopul şi 
funcţia pe care acestea o îndeplinesc. Este, în 
primul rând, un microemițător care se activează 
de undele radio şi funcționează pe distanţe de 
până la câteva zeci de metri, în funcţie de puterea 
aparatului de scanat (cititorul RFID-ului). Prin 
urmare, cipul biometric este o instalaţie prin care 
persoanei umane i se dă o identitate electromag- 
netică/digitală care, în plus, deconspiră prezența 
persoanei pe o distanță considerabilă şi, odată 
„citită” identitatea sa, informaţiile sunt stocate 
într-o bază de date. 

Aceasta înseamnă că amplasarea de scanere 
de mare putere (sistem wireless) pe străzi, la 
intrarea în instituţii, magazine, spitale şi chiar 
blocuri, va face posibilă identificarea şi suprave- 
gherea permanentă a persoanei atâta timp cât 





anul VII e nr. 73 


33 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





aceasta se mişcă în spaţiile unde există astfel de 
centrale de culegere a informaţiei emise de cipu- 
rile RFID. Deja în unele țări accesul în diverse in- 
stituții sau spaţii publice se realizează numai pe 
baza identificării, scanării şi verificării datelor 
conţinute în cipul legitimaţiei primite. 

Întregul istoric al vieţii personale al cetățea- 
nului, astfel urmărit, va fi înregistrat în mai multe 
baze de date personale atât din Europa, cât şi din 
SUA, care se doresc a fi interconectate în viitorul 
imediat. 

Dezbaterile în jurul tehnologiei RFID au scos 
în evidenţă pericolele mari legate de folosirea ei 
pe scară largă. Cele mai mari pericole sunt cele le- 
gate de prefigurarea unei societăți a controlului: 
„Aceste tehnologii ne duc, de asemenea, Ia O con- 
fruntare tățișă cu probleme legate de tipul de so- 
cietate pe care vrem să îl creăm (de exemplu, 
societatea controlului). Tehnologiile omnipre- 
zente (invazive faţă de viața intimă) sunt în mod 
evident legate de probleme care depășesc 
aspectele pur tehnice, şi care trebuie abordate de 
autorităţile publice.” 

În acelaşi timp, odată cu introducerea actelor 
de identitate cu cip, se anunță declanşarea unui 
proces de racordare a tuturor rețelelor comerciale 
la internet, cu intenţia de a înregistra atât toate 
bunurile comercializate, după codul de bare spe- 
cific fiecăruia, dar şi cine şi ce a cumpărat de-a lun- 
gul timpului.4 Există proiecte oficiale, unul din ele 
aparţinând chiar statului român, prin care se 
susține unificarea cardului bancar cu cel de identi- 
tate, pentru a obține un singur fel de card. 

Ceea ce îngrijorează foarte mult este faptul 
că în Regulamentul European 2252/2004 privi- 
tor la obligativitatea paşapoartelor biometrice se 
lasă în mod explicit deschisă problema modului 
în care vor arăta documentele de identitate elec- 
tronice pe viitor. Cu alte cuvinte, se va merge din- 
colo de actualele paşapoarte cu RFID. 

În concluzie, introducerea actelor de identi- 
tate cu cip naşte următoarele probleme: 

m re-crearea identităţii persoanei umane 
prin aplicarea unei etichete electronice. Din acel 
moment, pentru stat, persoana umană există în 
măsura în care corespunde cu datele biomterice 
din RFID; 


m identitatea electronică a individului devi- 
ne o sursă de informaţii aflată [a discreţia statului 
şi a hackerilor. Sistemul digitalizat al identificării 
persoanelor deschide larg uşa abuzurilor statale 
şi nu numai, 

m prin obligativitatea introducerii actelor de 
identitate cu cip se încalcă dreptul la obiecţie pe 
motive de conştiinţă, precum şi libertatea religi- 
0asă; 

m posibilitatea neîngrădită de a obliga oa- 
menii să accepte acte de identitate din ce în ce 
mai avansate în tehnologia digitală, sub pretextul 
progresului şi al „securizării”; 

m încălcarea dreptului a intimitate şi viață 
privată, prin intermediul unor tehnologii descri- 
se chiar de inventatorii lor drept „invazive şi ubi- 
cue”; 

m identitatea electronică a persoanei este in- 
trodusă în paralel cu digitalizarea tuturor aspec- 
telor vieții sociale, economice şi politice. Acest lu- 
cru creează posibilitatea unei permanente supra- 
vegheri a persoanei umane, posibilitate dată de 
tehnologia RFID. 

Prin urmare, actele de identitate cu cip inau- 
gurează o epocă a supravegherii totalitare a per- 
soanei umane, în care dreptul la viață privată şi 
intimitate este complet anulat şi unde cei care 
deţin controlul datelor noastre personale şi a sof- 
tului care ne permite accesul în anumite instituții 
sau posibilitatea de a cumpăra ceva vor deţine o 
puterea absolută asupra destinului nostru social, 
politic şi chiar a vieţii noastre private. 


Implantarea cipului biometric 
sub piele 


Motivul principal invocat de autorităţi pen- 
tru emiterea actelor cu cip nu este altul decât 
securizarea sporită a actelor de identitate, însă, 
în mod paradoxal, realitatea dovedeşte contrari- 
ul. Dintre cele câteva milioane de paşapoarte pe 
foi emise în țara noastră în ultimii ani, până în 
prezent, nu au fost falsificate decât un număr 
infim. 

În acelaşi timp însă, noile acte de identitate 
cu cip sunt o invitaţie larg deschisă pentru falsifi- 
carea lor, ceea ce poate avea efecte deosebit de 





34 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





grave. Cu o tehnologie care poate fi achiziționată 
din comerţ, s-a demonstrat că poate fi citită şi co- 
piată informaţia conținută în actele trecătorilor 
de pe stradă, toate datele lor personale, cu premi- 
sele de a fi clonat un nou act de identitate având 
aceleaşi date. 

Uşurinţa cu care actele de identitate biome- 
trice pot fi falsificate va duce în scurtă vreme la 
înmulțirea furtului de identitate, adică la infracți- 
uni de tot felul comise sub identitatea unei alte 
persoane. Aşa cum arată unele studii, acest feno- 
men va avea ca urmare logică creşterea infracțio- 
nalității şi a haosului social, însoţite, în mod evi- 
dent, de revolta celor păgubiţi şi a celor acuzaţi 
pe nedrept. Rezolvarea acestei situaţii, soluție an- 
ticipată deja în anumite locuri de pe glob, nu va fi 
decât implantarea cipului sub piele. 

În concluzie, primirea actelor de identitate 
cu cip nu este decât primul pas al unui proces ca- 
re are ca finalitate anticipată deja implantul cipu- 
lui sub piele. Odată pasul făcut, societatea în an- 
samblu şi fiecare dintre noi se înscrie în acest pro- 
ces. 


Actele de identitate cu cip, 
poartă către un nou tip de 
totalitarism 

Comisia Europeană deja foloseşte pe scară 
largă RFID-ul pentru a identifica animalele fer- 


mierilor de pe cuprinsul teritoriului european. 
Conform normelor europene, fiecare cal şi 


anul VII e nr. 73 


fiecare vacă trebuie să aibă un document de iden- 
tificare care sa conţină un cod de bare şi un nu- 
măr unic. Mijlocul tehnologic RFID este folosit cu 
mare eficiență pentru ca oficialii europeni să aibă 
evidenţa şi controlul proprietăţii private a oame- 
nilor. Proprietarii care nu îşi înregistrează anima- 
lele cu cipul electronic nu le pot vinde şi sunt 
pasibili de amenzi mari. S-a creat şi logistica nece- 
sară stocării tuturor datelor într-o unică bază de 
date. 

Într-un alt proiect susținut de Comisia Euro- 
peană se urmăreşte crearea în următorii ani a 
unui internet al tuturor lucrurilor. Adică, fiecare 
obiect al lumii reale primeşte o etichetă RFID, ce- 
ea ce-i permite a avea o prezență individuală 
digitală în reţeaua noului tip de internet13. Prin 
intermediul acestui internet la care pot fi conec- 
tate şi cipurile biometrice ale tuturor per- 
soanelor şi animalelor existente se poate realiza 
o urmărire totală şi, în consecință, un control 
perfect al fiecărui obiect, al fiecărui animal şi, de 
ce nu, şi al fiecărui om. Mai mult, se poate gen- 
era, pe baza acestor informaţii, o diagnoză şi o 
prognoză privind activitatea, preferințele, atitu- 
dinile şi comportamentul tuturor oamenilor. 
Acest lucru deja se întâmplă în cazul cipurilor 
implantate animalelor, în special bovinelor. Se 
doreşte ca nimic să nu se mai poate întâmpla 
fără acordul celor care controlează sistemul. 
Bineînţeles că urmărirea nu se va putea realiza 
la o asemenea scară decât prin intermediul pro- 
gramelor de calculator. 





35 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Acest sistem permite instanţelor politice sau 
polițieneşti aflate la pupitrul de comandă al aces- 
tui sistem universal de supraveghere a lucrurilor, 
animalelor şi oamenilor un control absolut al 
vieţii fiecăruia dintre noi. Printr-o simplă apăsare 
de buton, în cazul în care cineva devine 
indezirabil, se va putea interzice accesul acelei 
persoane la locul de muncă, la propriul cont ban- 
car, în magazine, în spital sau chiar în propria 
casă. Aceasta, bunăoară, în contextul în care pe 
motive de siguranță accesul în toate aceste locuri 
se va face pe baza semnalului cipului RFID aplicat 
pe actul de identitate sau sub piele. 

Obligativitatea de fi înscris în cipul biomet- 
ric amprentele digitate de la toate degetele devel- 
opează extrem de clar intenţia de a transforma 
întreaga lume într-o masă de suspecți şi potențiali 
terorişti, căci amprentarea este o operaţiune spe- 
cific poliţienească, aplicată suspecţilor şi infracto- 
rilor. Măsura restrânge vizibil drepturile civile, 
aplicând prezumția de vinovăţie unor întregi po- 
pulații. 

Avem noi oare astăzi dreptul să contribuim 
prin primirea actelor de identitate cu cip la confi- 
gurarea unui sistem continental sau mondial de 
urmărire şi control a persoanei umane? 

Putem fi noi oare siguri că mâine acest sis- 
tem nu va ajunge pe mâna unor dictatori precum 
Hitler sau Stalin, care să ne impună respectarea u- 
nor legi anticreştine şi să terorizeze o lume în- 
treagă? 

Avem noi siguranța că prin acest sistem lu- 
mea nu se va putea transforma mâine într-o mare 
închisoare? 

Aceste întrebări devin foarte actuale mai cu 
seamă în contextul impunerii actelor de identi- 
tate cu cip fără o dezbatere publică, fără acordul 
populaţiei şi în sensul încălcării unor drepturi 
fundamentale ale omului, măsuri specifice mai 
curând unei dictaturi decât unui stat democratic. 

De asemenea, motive serioase de îngrijorare 
ne dau legile anticreştine care se impun deja în 
comunitatea Europeană, şi avem în vedere în spe- 
cial încercarea de impunere a recunoaşterii căsă- 
toriilor între homosexuali16 şi a „drepturilor” 
care decurg de aici: adopţia de copii, promovarea 
homosexualității în şcoală; dar şi impunerea 


evoluționismului ca teorie recunoscută oficial în 
educaţie. 

Poate oare un creştin să crediteze prin prim- 
irea actului de identitate cu cip un sistem totalitar 
de urmărire şi control al persoanei umane, un sis- 
tem care încalcă în mod abuziv drepturile funda- 
mentale ale omului şi etica socială creştină a soci- 
etății? 

Dacă acum, când sistemul de supraveghere 
totalitară a individului nu este pus la punct, ni se 
refuză despotic dreptul la alegere şi exprimare 
liberă, ce se va întâmpla atunci când sistemul de 
supraveghere şi represiune va fi dus până 
aproape de perfecțiune? 


Actele de identitate cu cip din 
perspectivă creștină 


Pentru noi, creştinii, introducerea actelor de 
identitate cu cip are o semnificaţie deosebită toc- 
mai prin perspectivele pe care le deschide 
folosirea cipului în controlul absolut al vieţii 
fiecărui om de pe planetă. 

1. Digitalizarea datelor noastre biometrice şi 
a întregului istoric al vieţii noastre sociale şi 
comunitare, precum şi îndosarierea acestora, 
constituie unul din cele mai grave atentate la 
viața noastră personală şi la intimitatea noastră. 
Din persoane suntem transformați în nişte şiruri 
de cifre, din chip al lui Dumnezeu suntem reduşi 
la dimensiunea de obiecte şi numere. În fața sta- 
tului nimeni nu va mai fi considerat o persoană u- 
mană, ci doar un număr al unui dosar digital cu o 
importanță mai mare sau mai mică pentru securi- 
tatea sistemului. În comunism omul era socotit ca 
avea măcar 0 existență concretă, prin faptul că 
anumiţi oameni trebuiau să se ocupe în mod per- 
sonal de tine, să te urmărească sau să te intero- 
gheze. Sistemul electronic de urmărire elimină a- 
ceastă necesitate. 

2. A aplica fiecărui om un cip, fie în acte, fie 
sub piele şi a-i condiționa relaţia cu lumea prin in- 
termediul acestuia ne trimite cu gândul la cartea 
Apocalipsei care dintr-o scriere profetică ajunge, 
în lectura ultimilor evenimente, să se transforme 
într-o analiză minuțioasă a efectelor primirii cipu- 
lui. 





36 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





Versetele 16, 17, 18 din capitolul 13 din Apoca- 
lipsă par definitorii pentru înțelegerea aspectelor 
esenţiale pe care le presupune primirea cipului: 

a) Obligativitatea descrisă de cuvântul 
„sileşte pe toată lumea”; 

„Și ea îi sileşte pe toți, pe cei mici şi pe cei ma- 
ri, şi pe cei bogați şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi 
şi pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea 
dreaptă sau pe frunte”. Apoc. 13, 16. 

b) Nu va putea vinde sau cumpăra decât cel 
care are semnul fiarei asupra sa; 

„Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vin- 
de, decât numai cel ce are semnul, adică numele 
fiarei, sau numărul numelui fiarei.” Apoc. 13, 17. 

c) Se indică numărul 666 ca numărul nume- 
lui fiarei. 

„Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere 
să socotească numărul fiarei; căci este număr de 
om. Și numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” 
Apoc. 13, 18. 

Dacă analizăm puţin ce însemnă primirea ac- 
telor de identitate cu cip prin prisma celor trei 
versete vom constata următoarele: 

m Într-adevăr, precum se spune în versetul 
13, toată lumea este obligată prin Regulamentul 
european 2252/2004 şi Raportul A6-0500/2008 
al Parlamentului European să primească actul de 
identitate cu cip. În privința implantului cipului 
sub piele, fapt descris extrem de precis de cuvân- 
tul zăpaya1$, putem spune ca până acum acest 
lucru se realizează doar în câteva ţări din lume şi 
doar la un număr redus de oameni. Tehnologia 
cipului de implant este însă deja în prag de 
finalizare. Din perspectiva studiilor invocate de 
firma Verichip, implantul se face în prezent pe 
mâna dreaptă, cu perspectiva de a fi pus şi pe 
frunte ca loc în care variază foarte rapid temper- 
atura. 

m Nimeni nu va putea să vândă sau să 
cumpere dacă nu va avea acest buletin, lucru care 
se urmăreşte a se realiza în următorii ani; 

m Numărul 666 este asociat de creştinii din 
toată lumea cu antihristul, însă înainte de toate el 
este un număr simbolic. 666 erau numărul de 
talanți care erau aduşi ca bir regelui Solomon de 
către popoarele care îi erau supuse20. Deci acest 
număr simbolizează robia, recunoaşterea publi- 

















că a stăpânului la care te supui. Cipul biometric 
poate fi asociat în mod logic cu lucrarea celui rău 
tocmai prin puterea de urmărire şi control pe 
care o conferă unui singur centru de putere în Eu- 
ropa şi America, deocamdată. 

A existat oare în istoria omenirii un totalita- 
rism sau O dictatură cară să vrea binele omului? 

Este oare de la Dumnezeu acest control ab- 
solut care se poate realiza în următorii ani prin 
intermediul cipului RFID? 

Prin urmare, procesul primirii buletinului cu 
cip, cu toate efectele sale sociale, economice şi 
religioase a tost descris cu fidelitate în urmă cu 
două mii de ani. Dar, deşi buletinele cu cip sunt 
perfect anticipate de proteție, ele nu epuizează 
conținutul acesteia. Mai rămâne să fie implantat 
cipul pe mâna dreaptă şi pe frunte pentru ca pro- 
feţia să se împlinească în mod complet. 

Care sunt diferenţele dintre cele două siste- 
me: cip în actul de identitate şi cip implantat sub 
piele? 

Din punctul de vedere al efectelor sociale, 
economice, politice şi religioase se pare că nu 
există absolut nici o diferență. Neacceptarea sau 
lipsa actului de identitate cu cip va face imposibil 
accesul în anumite instituţii sau locuri publice, va 
împiedica cumpărarea şi vânzarea, va limita până 
la anulare toate drepturile sociale, politice, civice 
şi chiar dreptul la asistență medicală etc. 





anul VII e nr. 73 


37 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Deci, practic, deținerea actului de identitate 
cu cip inaugurează epoca controlului total, al 
pierderii oricărei libertăţi, epoca în care refuzul 
de a respecta o lege antihristică, cum este aceea a 
educării propriilor copii în legea desfrânării şi a 
homosexualismului sau a ateismului, îţi poți pier- 
de dreptul de a exista social. 

Singura diferență existentă între cele două 
sisteme este aceea a gradului de aplicare, de arti- 
culare a acestui semn, numit de Sfânta Scriptură 
al fiarei, asupra ființei umane. Această diferență 
este semnificativă, căci implantul cipului sub pie- 
le face imposibilă lepădarea acestui mecanism de 
urmărire şi control care prin inserarea sa subcu- 
tanat ajunge să facă parte din propriul nostru 
trup. Însă după cum evoluează lucrurile nu ar tre- 
bui să se mire nimeni dacă după 10 ani de experi- 
mentare a actelor de identitate cu cip s-ar impune 
sub motive de securitate implantul. 

Preafericite Părinte Patriarh, Înalt Preastin- 
fiți Părinți Mitropoliți, Preastințiți Părinți Epis- 
copi, venim înaintea arhieriilor voastre cu ru- 
gămintea fierbinte de a interveni pe lângă auto- 
ritățile publice europene şi românești pentru: 

a) respectarea Cartei Drepturilor Funda- 
mentale şi a Constituţiei României21; 

b) retragerea ordonanţei privind impunerea 
obligativității actelor de identitate cu cip biometric; 

C) Prevederea riguroasă în toate legile ce pri- 
vesc evidența populaţiei a obigativității statului 
român de a elibera acte de tip vechi şi a posibili- 
tății de a elibera la cerere acte biometrice. Impu- 
nerea actelor biometrice este o încălcare flagran- 
tă a libertăţilor fundamentale ale ființei umane şi 
un afront adus Creştinilor din România. 

Ne adresăm Arhieriilor Voastre parafrazând 
cuvintele prin care în urmă cu doi ani 
Preasfinţitul Hrisostom, episcopul Jiciei, se adre- 
sa arhiereilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodo- 
xe Sârbe, rugându-vă să vă pronunțați soborni- 
ceşte şi să atenționați parlamentul şi guvernul 
României asupra următoarelor: 

m „pericolul pe care-l presupune strângerea 
şi stocarea datelor despre viața personală a oa- 
menilor, mai ales despre convingerile religioase 
şi politice, despre sănătate, persoane cunoscute, 
călătorii, ş.a.; 


m nedreptatea de a identifica un om de la de- 
părtare fără ştiinţa lui, mai ales în locurile unde el 
nu este dator să se prezinte; 

m dreptul fiecărui om liber de a şti ce fel de 
informaţii se află în dosarul lui electronic, pre- 
cum şi faptul că lista datelor care se păstrează tre- 
buie să fie clar definită; 

m mijloacele de identificare a omului nu tre- 
buie să dăuneze sănătăţii lui, să înjosească cin- 
stea şi demnitatea lui; 

m nu trebuie folosite mijloacele de identi- 
ficare ce ţin de trupul uman; 

m protestăm față de folosirea RFID în identi- 
ficarea oamenilor, având în vedere că ele sunt fo- 
losite la identificarea animalelor; 

m în nici un caz nu trebuie înființată o bază 
de date centralizată din cauza posibilităţii intrării 
în sistem a unor persoane rău intenţionate, pre- 
cum şi a serviciilor secrete străine; 

m este fundamental să se introducă dreptul 
de alegere a documentelor de identitate fără cip 
pentru cei care din motive religioase sau alte mo- 
tive umane nu vor să primească buletine electro- 
nice”. 

Exemplul Sinodului Patriarhiei Moscovei, al 
Bisericii Ortodoxe a Greciei, al Bisericii Ucraine- 
ne (ce ţine de Patriarhia Moscovei), al Bisericii Ci- 
prului, al Bisericii Serbiei şi, nu în ultimul rând, al 
Chinotitei Sfântului Munte Athos care au luat po- 
ziții oficiale, reuşind să stopeze la vremea respec- 
tivă campania de introducere a buletinelor elec- 
tronice, constituie pentru noi o întărire în credin- 
ţa că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 
poate împiedica încălcarea fragrantă a drepturi- 
lor fundamentale ale omului şi a conștiinței creş- 
tine prin impunerea abuzivă a actelor de iden- 
titate cu cip. 

Ce rost a mai avut jertfa tinerilor din decem- 
brie 1989, care s-au dus la Domnul strigând „vom 
muri şi vom fi liberi”, dacă acum, după numai 19 
ani, ne reîntoarcem la totalitarism. Libertatea are 
o cu totul altă valoare atunci când te lupţi cu pre- 
țul vieţii ca să o câştigi, încât nu ştim dacă suntem 
îndreptăţiţi, în fața lui Dumnezeu care ne-a dăru- 
it-o şi în faţa martirilor care s-au luptat pentru ea, 
să o cedăm în mâinile unei posibile dictaturi, unei 
forme de comunism mult mai eficace în suprave- 





38 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 








< -. 
po DP -. 
gherea persoanei umane decât cea de sub care 
abia ne-am eliberat. 

Mai sunt doar câteva zile până la începerea 
Sfântului şi Marelui Post când toți creştinii orto- 
docşi sunt chemaţi să-şi spele haina sufletului 
prin Taina Spovedaniei. După cum ştim, mărturi- 
sirea la duhovnic are un caracter strict secret, iar 
păstrarea tainei celor mărturisite este o poruncă 
sfântă a Bisericii pe care nici o lege omenească nu 
o poate anula. Înţelegem de aici că atentarea la 
intimitatea persoanei umane prin controlul total 
este şi o măsură împotriva Tainelor Bisericii. 

Ne-am adresat Arhieriilor Voastre cu nădej- 
de tare că în ceasul acesta de mare cumpănă pen- 
tru poporul român vom reuşi să fim împreună, ie- 
rarhi, preoți şi simpli credincioşi, uniţi într-un 
gând şi o simţire pentru a reacţiona cum se cuvi- 
ne şi ca nu cumva, din teama de a nu supăra pe 
oameni, să mâniem pe Dumnezeu. 

Mărturisindu-vă tot sprijinul nostru la luarea 
unei atitudini clare şi ferme, vă încredințăm de 





ap o. 





- > 
a <> E i 





toată dragostea noastră şi de respectul cuvenit 
Arhieriilor Voastre. 


În Duminica Întricoşătoarei Judecăți, 
22 februarie 2009 

Asociația pentru Apărarea Familiei şi 
Copilului 

Asociația Dascălilor din România 

Asociaţia Drept 

Şcoala Brâncovenească 

Asociaţia ieromonah Arsenie Boca 

Asociaţia Metamorfosis 

Fundaţia „Sfinții Martiri Brancoveni“ - fi- 
liala Suceava 

Fundaţia „Memoria“ - filiala Suceava 

Asociaţia Brâncoveanu 

Asociaţia Prologos 

Asociaţia Altermedia 

Asociaţia Provita - Filiala Bucureşti 

ARTRI 

Asociaţia ROST 





anul VII e nr. 73 


39 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Sinodul le face un 
hatir „habotnicilor“ 


cat privitor la paşapoartele biometrice în 

care a vrut să împace şi capra, şi varza. Din a- 
cest document, coroborat cu declaraţiile făcute 
presei, în aceeaşi zi la prînz, de părintele Costel 
Stoica, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, reiese 
că Sinodul nu este îngrijorat de limitarea drep- 
turilor şi a libertăţilor comisă prin introducerea 
paşapoartelor biometrice, nici nu crede că ne este 
lezată, nouă ortodocșilor, sensibilitatea religioa- 
să. Însă, ne face hatirul să mijlocească pe lingă au- 
torități o soluție de compromis. Dacă demersul 
BOR reuşeşte, cine nu vrea paşaport biometric ar 
putea obține unul de tip vechi, valabil doar pentru 
şase luni. Nu ne spune nici părintele Stoica, nici 
comunicatul ce ieşire vom avea peste doi ani, cînd 
se vor introduce şi cărţile de identitate biometrice. 

În treacăt, observăm că Sinodul îmbrățişea- 
ză poziţia Ministerului de Interne, care ne spune 
că nu e obligatoriu să avem toţi paşaport şi că, da- 
că sîntem habotnici, putem să nu-l luăm. Bine, bi- 
ne, dar de libertatea de mişcare aţi auzit cumva 
onorați poliţişti şi preasfinţiți părinţi? Oare, prin 
impunerea unui tip de paşaport care ne afectează 
sensibilitatea religioasă, nu ne limitați libertatea 
de mişcare? Ăsta e un drept al omului garantat şi 
de Constituţia noastră. Cum rămîne cu respecta- 
rea lui? 

Mai remarcăm iritarea sinodalilor pentru că 
le-a scăpat dezbaterea asta din mînă, fiind inițiată 
de un monah din Munţii Neamţului, părintele Ius- 
tin Pârvu, care nu le-a cerut permisiunea. Aşa că, 
la punctul 4 al comunicatului, prevăd niscaiva 
măsuri de siguranță pentru ca asta să nu se mai 
întîmple. Ascultare - primim cu bucurie, dar 
pumnul în gură - nu. De ce? Că-i democratic (tot 
aduce părintele Stoica vorba de democraţie) să 
ne putem exprima opinia. Şi acesta e un drept ga- 
rantat de Constituţie. Ştim, Biserica e separată de 
stat şi nu e democratică prin structură şi tradiţie, 
dar atunci de ce mai vorbim de democraţie în 


Gr a dat, pe 26 februarie a.c., un comuni- 


Biserică? Dacă vorbim, hai să şi respectăm ce 
spunem. 

Nu în ultimul rînd, urmăriţi reacţiile ateilor 
la comunicatul BOR, care nu-şi ascund satisfacția. 
Jubilaţia unui Costi Rogozanu, anticreştin fer- 
vent, invitat să comenteze poziția BOR la Realita- 
tea TV, e revelatoare. Reacţia sa, ca şi a altora de 
aceeaşi factură, spune multe despre cum a „rezol- 
vat“ Sinodul problema. Cam în acelaşi fel ca în 
cazul Corneanu. Ne aşteptam, de altfel, deci nu ne 
miră. 

Dacă e ceva să ne mire este anunţul că Sino- 
dul a luat această decizie în „unanimitate“. Ne mi- 
ră pentru că, acum câteva zile, Sinodul Mitropoli- 
tan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a 
difuzat un comunicat prin care respingea catego- 
ric paşapoartele biometrice. Acum, ierarhii arde- 
leni şi-au schimbat poziţia? La fel ca şi în cazul 
Corneanu (cînd doar ÎPS Bartolomeu a rămas 
consecvent cu ce hotăriseră; de această dată, vlă- 
dica Bartolomeu n-a putut participa la şedinţele 
Sinodului, din motive de sănătate)? Ce se întîm- 
plă, cum ajung la Bucureşti își schimbă automat 
opinia? 

Mai jos redăm comunicatul Sinodului Mitro- 
politan de la Cluj, urmat de comunicatul Patriar- 
hiei. Sublinierile din texte sînt făcute de redacția 
ROST. (C.I) 


Ierarhii ardeleni îi cer 
președintelui Băsescu 
să intervină în chestiunea 
pașapoartelor biometrice 


COMUNICAT DE PRESĂ 

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişa- 
nei şi Maramureşului, luând act de reacțiile unor 
medii monahale şi teologice față de introducerea 
sistemului de supraveghere biometrică în Ro- 
mânia, consideră că acestea sunt îndreptățite, ele 





40 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 











urmând însă să fie supuse unor analize şi nuan- 
țări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela 
al Sfântului Sinod plenar. 

Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de 
Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la 
introducerea paşapoartelor electronice, în care 
sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adi- 
că imaginea facială, impresiunea digitală, precum 
şi alte elemente de identificare. 

Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toți 
cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o 
dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o 
țară democratică. 

Pentru 1 ianuarie 2011 este programată 
introducerea noilor cărți electronice de identitate 
cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aş- 
chiuțe în care se stochează datele biometrice ale 
unei persoane; el poate fi implantat nu doar într- 
un act de identitate (buletin, paşaport, card co- 
mercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pie- 
lea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul 








său poate fi citit de la distanță şi de către oricine, 
cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de 
receptare anume construit. Nu există nici o lege 
naţională sau internaţională care să garanteze 
discreţia sau securitatea absolută a datelor înscri- 
se în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia orică- 
rui factor instituțional sau privat şi constituind 
un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată 
durata vieții lor, şi chiar după moarte. 

Argumentul că acest sistem de supraveghere 
contribuie la identificarea şi urmărirea delicven- 
ților constituie o ofensă la adresa întregului po- 
por român, care nu poate fi tratat ca o bandă de 
infractori. 

Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e 
un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, 
drepturi consfințite nu numai de legile civile, ci şi 
de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar 
divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în 
rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în 
sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu 





anul VII e nr. 73 


4 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legi- 
ferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dum- 
nezeu, înzestrată cu suflet, inteligență şi libertate. 
În concluzie, facem un apel către Domnul 
Traian Băsescu, Preşedintele României şi garan- 
tul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi 
stă în putinţă spre a-i asigura cetățeanului român 
dreptul la libertate şi viață particulară, în con- 
sens cu principiile conviețuirii sociale. 
În şedinţa din 19 februarie 2009, 
Cluj-Napoca 
+ BARTOLOMEU, Arhiepiscop şi Mitropolit 
+ ANDREI, Arhiepiscopul Alba Iuliei 
+ SOFRONIU, Episcopul Oradiei 
+ IUSTINIAN, Episcopul Maramureşului şi 
Sătmarului 
+ PETRONIU, Episcopul Sălajului 
+ IRINEU BISTRIȚEANUL, Episcop Vicar Cluj 
+ VASILE SOMEȘANUL, Episcop Vicar Cluj 
+ IUSTIN SIGHETEANUL, Arhiereu Vicar 
Maramureş 


Sinodul B.O.R. nu vede nici un 
pericol 


COMUNICAT DE PRESĂ AL PATRIARHIE 

În şedinţa de lucru din ziua de miercuri, 25 
februarie 2009, Sfântul Sinod a adoptat, în unani- 
mitate, hotărârea nr. 638/2009 în legătură cu 
problema noilor paşapoarte electronice care in- 
clud date biometrice: 

1. Ia act de scrisoarea nr. 638 din 28 ianuarie 
2009 a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel 
adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor 
prin care se solicită o serie de precizări în legătu- 
ră cu noile paşapoarte electronice care includ da- 
te biometrice. (vezi anexa 1). 

De asemenea, ia act de lămuririle aduse prin 
adresa nr.3622071 din 5 februarie 2009 a 
Ministerului Administraţiei şi Internelor - 
Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2) 
din care rezultă două asigurări importante: 

a. A avea un paşaport este un drept şi nu o 
obligație, paşaportul fiind un document eliberat 
la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în 
afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se dedu- 
ce că cei care invocă obiecții de conștiință sau mo- 


tive religioase au libertatea să nu solicite acest 
nou tip de paşaport; 

p. Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte 
în mod direct conținutul datelor personale inclu- 
se în noul pașaport electronic care include date 
biometrice. 

2. Constată că însăși opinia Comisiei Euro- 
pene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul 
European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnolo- 
gii este împotriva implantării în corpul uman a 
cip-ului electronic. „utilizarea pentru scopuri ne- 
medicale a implanturilor de informare şi comuni- 
care constituie o potențială amenințare la demni- 
tatea umană şi societatea democratică” (pct. 6.4), 
iar „implanturile destinate supravegherii ... ar pu- 
tea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi 
sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra al- 
tora” (pct. 6.4.4) 

3. Întrucât unele persoane au reticenţe față 
de paşapoartele biometrice, se va interveni pe 
Iângă instituțiile Statului Român (Preşedinţie, 
Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta 
măsurile necesare pentru moditicarea şi comple- 
tarea legislaţiei în vigoare prin extinderea preve- 
derilor referitoare Ia cazuri de urgenţă (pașaport 
temporar) şi la cazuri când, din motive de conști- 
ință sau religioase, persoana nu doreşte paşaport 
electronic care include date biometrice. 

4. În viitor, orice inițiativă de interes general 
bisericesc, care provine dintr-o eparhie, trebuie, 
mai întâi, analizată şi dezbătută la nivelul centru- 
lui eparhial şi al sinodului mitropolitan, iar apoi 
să fie înaintată Sfântului Sinod, spre dezbatere şi 
hotărâre. 

5. Văzând tulburarea provocată de opiniile 
confuze şi contradictorii cu privire la noile 
paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă 
clerul, monahii şi credincioșii să rămână statorni- 
ci în credința în Mântuitorul lisus Hristos, 
Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în 
rugăciune şi fapte bune, viețuind creştineşte în 
familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi 
panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă 
pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va 
lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să 
săvârşim binele. 

Biroul de Presă al Patriarhiei Române 





42 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 








FOR cere explicații 








Patriarhiei Române 


federativă a asociaţiilor ortodoxe din 

România - luând act de comunicatul 
Biroului de Presă al Patriarhiei Române şi de felul 
în care a fost prezentată presei hotărârea 
Sfântului Sinod al BOR din 25 februarie 2009 de 
către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, 
pr. Costel Stoica, face următoarea declaraţie: 

1. Comunicatul Biroului de Presă al Patriar- 
hiei Române nu precizează nicăieri că Sinodul nu 
a fost complet. Din adunare a lipsit ÎPS Bartolo- 
meu, unul dintre cei cinci mitropoliți ai Bisericii 
Ortodoxe Române. Se ştie că în data de 19 febru- 
arie 2009, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, 
Crişanei şi Maramureşului, alcătuit din opt ier- 
arhi şi prezidat de mitropolitul Bartolomeu s-a 


F orul Ortodox Român (F.O.R.) - organizaţia 


exprimat categoric, în unanimitate, împotriva 
introducerii paşapoartelor biometrice, invocînd 
argumente teologice şi lipsa unei dezbateri pu- 
blice prealabile. 

Prin urmare, Sinodul nu a fost complet, din 
el lipsind unul dintre cei mai respectați şi iubiţi 
ierarhi ai BOR, aflat pe poziţii contrare față de 
hotărîrea din 25 februarie 2009, declarată ulteri- 
or „unanimă. 

Cerem să fie făcută publică, fără întârziere, 
stenograma integrală a dezbaterii sinodale, pen- 
tru a vedea pe ce baze s-a ajuns la concluziile 
comunicate. Altminteri este justificată impresia 
că Sinodul a luat o hotărâre doar în baza unei 
declaraţii, de altfel jignitoare, venită din partea 
Ministerului de Interne, prin care ortodocşilor li 





anul VII e nr. 73 


43 


ÎN DEZBATERE 





se oferă „dreptul de a nu solicita noile paşapoar- 
te, adică de a nu călători. Amintim că dezbaterile 
Sinoadelor Ortodoxe ecumenice s-au făcut întot- 
deauna cunoscute credincioşilor, pentru a arăta 
felul în care s-a ajuns la o concluzie sau alta, 
făcînd referire şi la opinia exprimată de fiecare 
episcop în parte prezent la sinod (vezi Actele 
Sinoadelor Ecumenice). E un exemplu obligato- 
riu de urmat într-un caz de importanță capitală ca 
acesta. 

2. Comunicatul Biroului de Presă al Patriar- 
hiei Române nu oferă o soluţie corectă la proble- 
ma pusă în dezbatere, fiind mai degrabă o tenta- 
tivă de intimidare, prin recurs la autoritate, a 
celor care au propus o dezbatere democratică în 
sînul Bisericii, în calitate de cetăţeni ai statului 
român. Prin exprimările ambigue ale acestui 
comunicat, care nu poartă semnătura Sfântului 
Sinod, ci doar pe aceea a Biroului de Presă al 
Patriarhiei Române, se produce o tulburare mult 
mai mare decât aceea pe care Sinodul şi-a propus 
să o stăvilească. 

3. Este inadmisibilă logoreea purtătorului 
de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Costel Stoica 
(la Realitatea TV), care lasă impresia că se identi- 
fică cu Sfântul Sinod, depăşindu-şi, în declaraţiile 
sale de presă, atribuţiile sale de purtător de cu- 
vânt şi asumându-și rolul de judecător în numele 
Bisericii. 

Costel Stoica nu a fost încă judecat pentru 
declaraţia sa că “Biserica Ortodoxă încuviințează 
avortul în cazul violului”, făcută vara trecută în 
cazul fetei de 11 ani însărcinate în urma unui viol. 
Cazul a fost folosit de lobby-ul pro-avort pentru a 
încerca liberalizarea şi mai pronunţată a unei legi 
care a permis deja uciderea în 19 ani peste şapte 
milioane de suflete. 

Declaraţia sa de ieri, 26 februarie 2009, prin 
care a smintit adunarea credincioşilor, contrazice 
flagrant tradiţia biblică şi canonică a Bisericii, 
precum şi rezoluţiile emise de un organ bis- 
ericesc - Comisia de Bioetică. 

Considerăm că, înainte de a-l lăsa pe pr. 
Costel Stoica să reprezinte Patriarhia Română, 
Sfântul Sinod ar trebui să-l judece pentru astfel 
de declaraţii necugetate făcute în presă. Acum, 
purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, folosindu-se 





de prilejul anunțării unei hotărâri de Sinod, a 
făcut dezvăluiri din viaţa sa privată, declarând că 
el şi „colegii săi” îşi vor face paşaport biometric 
„pentru a fi printre primii”, ceea ce este o sfidare 
a celor pe care Sinodul declară că îi menajează pe 
motive de conştiinţă şi de credință şi o manipu- 
lare a opiniei publice care nu este compatibilă cu 
funcţia pr. Costel Stoica. 

4. Având în vedere declaraţiile necugetate şi 
necanonice ale purtătorului de cuvânt al Patriar- 
hiei, potrivnice duhului şi literei Sfintei Scripturi, 
cerem Sfântului Sinod să confirme că încercările 
de reducere la tăcere a credincioşilor, în stil mil- 
ițienesc, nu reprezintă punctul de vedere al 
Sinodului, ci eventual o nouă iniţiativă personală 
a pr. Costel Stoica. 

Sfântul Sinod trebuie să rămână garantul 
păcii şi al armoniei, pronunțându-se categoric şi 
fără echivoc ori de câte ori cineva încearcă să 
răpească libertatea credincioşilor. 


Forul Ortodox Român 
27 februarie 2009 





Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă fără 
personalitate juridică, a fost fondat Ia 29 noiembrie 2008, 
prin consensul reprezentanților a 60 de organizații civice cu 
caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa 
Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. F.O.R. este coordonat 
de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinții Martiri 
Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita - Bucureşti, A.R.T.R.L, 
Asociaţia Christiana şi Asociaţia „Rost”. 





44 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





Domnule preşedinte, 


Subscrisele: 
1. ASOCIAȚIA „PROVITA” - filiala Bucureşti; 
2. ASOCIAŢIA „ROST”; 


3. ASOCIAȚIA FILANTROPICĂ MEDICAL CREŞTINĂ „CHRISTIANA” şi 


4. FUNDAȚIA „SF. MARTIRI BRÂNCOVENP”, 


Unite în Organizația federativă „FORUL ORTODOX ROMAN”, cu sediul ales în vederea comunicării 
tuturor actelor în Bucuresti, str. Al. Beldiman, nr. 1, sc. B, ap. 63(B), et. 6, Sector 5, reprezentate de 


Av. Mihaela Dobre şi lon Ghigheanu, 


În contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, Sector 1 


L. În temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 
554/2004 privind contenciosul administrativ, 
formulează 


Cerere de anulare a actului 
administrativ 


Hotărârea de Guvern nr. 1566/2008 din 
25/11/2008 publicată în Monitorul Oficial, 
Partea 1 nr. 842 din 15/12/2008 pentru modifi- 
carea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 
557/2006 privind stabilirea datei de la care se 
pun în circulație paşapoartele electronice. 


II. În temeiul art. 29 din Legea 47/1992, 
republicată, invocăm 


Excepţia de 
neconstituționalitate 


aart Ipct. 1 alin. 3 şi pct. 3 alin. 1 din OUG 
207/2008 pentru modificarea şi completarea 
Legii nr. 248/2005 privind regimul libereri circu- 
Îaţii a cetățenilor români în străinătate, norme pe 
care le apreciem ca fiind neconstituționale în 
raport de prevederile art. 1 alin. 3, art. 26, art. 29 
şi art. 33 din Constituţia României, solicitându-vă 
ca, în raport cu excepția invocată: 

m să constatați că excepția formulată este 
admisibilă, în conformitate cu prevederile art. 29 
din Legea nr. 47/1992 republicată; 

m să înaintați dosarul către Curtea Constitu- 
ţională, competentă să se pronunțe asupra con- 


stituționalității art. 1 pct. 1 alin. 3 şi pct. 3 alin. 1 
din OUG 207/2008 pentru modificarea şi com- 
pletarea Legii nr. 248/2005 privind regimul 
libereri circulații a cetățenilor români în străină- 
tate; 

m să dispuneți suspendarea judecării pre- 
zentei cauze până la soluționarea excepţiei de ne- 
constituționalitate a art. 1 pct. 1 alin. 3 şi pct. 3 
alin. 1 din OUG 207/2008 pentru modificarea şi 
completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul 
libereri circulații a cetățenilor români în străină- 
tate. 

Pentru a vă pronunța în sensul celor arătate 
mai Sus vă rugăm să aveţi în vedere următoarele 


Motive: 


În fapt: potrivit art. 1 pct. 1 alin. 3 din OUG 
nr.207/2008 pentru modificarea şi completarea 
Legii nr. 248/2005 privind regimul libereri circu- 
laţii a cetățenilor români în străinătate, „Guver- 
nul va stabili, prin hotărâre, data de Ia care pașa- 
poartele prevăzute Ia alin. (1) lit. a)-C) vor cuprin- 
de un mediu de stocare electronică a datelor bio- 
metrice ale persoanei şi a altor date personale 
dintre cele cuprinse în fila informatizată şi se vor 
elibera, în mod etapizat, ca: «paşaport diplomatic 
electronic», «paşaport de serviciu electronic» şi 
«paşaport simplu electronic». De la aceeași dată 
se eliberează şi pașaportul simplu temporar pre- 
văzut la alin. (1) lit. d)”. 

La rândul său, art. | pct. 3 alin. 1 din acelaşi 
act normativ prevede că „Datele biometrice 





anul VII e nr. 73 


45 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





incluse în pașapoarte sunt imaginea facială şi 
impresiunea digitală a două degete”. 

Aceste dispoziţii din OUG 207/2008 pentru 
modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 
privind regimul libereri circulații a cetățenilor 
români în străinătate încalcă prevederile Consti- 
tuționale privitoare la demnitatea omului, la via- 
ţa intimă şi privată a persoanei, precum şi pe cele 
referitoare Ia libertatea de gândire, conştiinţă şi 
religie, drepturi şi libertăți conscrate prin art. 1 
alin. 3, art. 26, art. 29 şi art. 33 din Constituţia Ro- 
mâniei. 

În aplicarea OUG nr. 207/2008, Guvernul 
României a emis Hotărârea de Guvern nr. 
1566/2008 din 25/11/2008 pentru modificarea 
si completarea Hotărârii Guvernului nr. 
557/2006 privind stabilirea datei de la care se 
pun în circulație paşapoartele electronice. 

Prevederile Hotarârea de Guvern nr. 
1566/2008 sunt abuzive, contrare literei şi spirit- 
ului Constituţiei, aducând atingere dreptului con- 
stituțional fundamental al persoanei la intimi- 
tate, precum Legii nr. 677/2001 pentru protecția 
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu 
caracter personal şi libera circulație a acestor 
date, cu modificările şi completările ulterioare, 
cât şi legii speciale privind prelucrarea datelor şi 
informaţiilor cu caracter personal, Legea nr. 
506/2004 privind prelucrarea datelor cu carac- 
ter personal şi protecţia vieţii private în sectorul 
comunicaţiilor electronice. 


Măsura stocării într-un mediu de stocare 
electronică a datelor biometrice ale persoanei, ca 
parte componentă pasaportului, a unor date cu 
caracter personal şi intim, cum sunt cele referi- 
toare la imaginea facială şi impresiunile digitale, 
reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului la 
intimitate al persoanei. 

Înregistrarea datelor cu caracter personal 
ale unei persoane pe un suport electronic, este de 
natura sa le faca accesibile oricarei persoane care 
detine mijloacele tehnice de a le accesa. 

„NOTA” ce însoţeste fiecare dintre anexele 
referitoare la forma şi continutul pașaportului 
electronic este de natură să creeze confuzie şi în- 
grijorare. Această notă prevede următoarele: „Ca- 
racteristicile, rubricatia, numarul si tipul ele- 
mentelor de siguranta trebuie să fie în conformi- 
tate cu prevederile Regulamentului Consiliului 
(CE) nr. 2.252/2004 privind standardele pentru 
elementele de securitate și elementele biometri- 
ce integrate în pașapoarte şi în documente de 
călătorie emise de statele membre, publicat în 
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 
29 decembrie 2004, şi ale Deciziei Comisiei 
C(2005)409 pentru stabilirea specificatiilor 
tehnice aferente dispozitivelor de securitate si a 
elementelor biometrice integrate în pasapoarte 
si în documentele de calatorie emise de statele 
membre. Acestea vor putea ti adaptate în funcţie 
de dinamica reglementărilor Uniunii Europene 
în domeniu”. 














46 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





Această notă însoţitoare a anexelor referi- 
toare la forma şi conţinutul paşaportului nu se re- 
găsea în forma iniţială a Hotărârii nr. 557/2006, 
fapt de natură a crea îngrijorare şi suspiciuni cu 
privire la scopul real urmărit de Guvern prin 
impunerea - fără consultarea cetățenilor şi fără 
nici o necesitate reală, din considerente de sigu- 
ranţă — a acestor măsuri. 

Prin Hotărârea nr. 1566/2008 nu se regle- 
mentează modalitatea de accesare a datelor 
înmagazinate în mediul de stocare electronică a 
datelor biometrice ale persoanei în pașaportul 
electronic. 

Îngrijorarea tuturor constă în aceea că aces- 
te date pot fi accesate de Ia distanţă, prin echipa- 
mente electronice cu ajutorul frecvențelor radio 
(RFID - radio frequency identification device), 
fapt care ar duce la o încălcare clară a dreptului la 
intimitate al persoanei. 

Practic, fiecare purtător de paşaport cu date 
biometrice ar deveni „vizibil” în domeniul unde- 
lor radio, oriunde s-ar afla, fiind astfel posibile 
abuzuri prin urmărirea semnalului în scopul 
urmăririi unei persoane pas cu pas. 

Considerăm că operaţiunea de stocare a da- 
telor personale ale unei persoane pe un suport 
electronic al unui document de călătorie, nu poa- 
te fi considerat ca intrând în categoria elemen- 
telor de siguranță. 

De altfel, chiar redactorul Hotararii atacate 
face o distincţie clară între elementele de sigu- 
ranță ale paşaportului şi datele biometrice ale 
posesorului, ACESTEA DIN URMĂ NEFIIND 
INCLUSE ÎN ARIA ELEMENTELOR DE SIGURANȚĂ. 

Elementele prevăzute de Anexa 3 la 
Hotărârea nr. 557/2006, astfel cum sunt modifi- 
cate prin Hotărârea contestată, sunt urmă- 
toarele: 

FORMA ŞI CONŢINUTUL paşaportului elec- 
tronic simplu 

m Culoarea copertei: - rosu vişiniu 

m Coperta (exterior):- Uniunea Europeană, 
România, stema României 

- Paşaport 

- Semn distinctiv paşaport electronic 

m Coperta 1 (interior): - România, stema 
României în tehnologie intaglio 


- banda heliogravata 

m Marimea: - 125 x 88 mm 

m Numărul de pagini: - 32 

m Numărul paşaportului: - perforat prin 
paginile 1-32, inclusiv prin coperta a II-a, iar pe 
pagina din policarbonat, gravat laser 

m Numerotarea paginilor: - tiparita în partea 
de jos a fiecarei pagini si în filigran 

m Pagina cu datele de identificare ale titu- 
larului, poziționată între coperta 1 (interioară) şi 
pagina L:- din policarbonat 

- datele de identitate ale titularului (numele, 
prenumele, data si locul naşterii), autoritatea 
emitentă, data eliberării paşaportului, data 
expirării paşaportului, codul numeric personal - 
C.N.P, sex cetățenia, fotografia titularului gravată 
laser şi fotografia în umbră realizată 
prin perforaţie cu laser, numărul paşaportului, 
semnştura titularului, datele informatizate 
citibile optic (MRZ), mediul de stocare electron- 
ică a datelor biometrice ale persoanei (S.n., av. 
M.D.şiL.G.). 

NOTĂ: 

Rubricile vor fi numerotate. Denumirile 
rubricilor vor fi redactate în limbile romana, 
engleza si franceza. 

Pe versoul paginii din policarbonat se scriu 
în toate - Uniunea Europeana limbile oficiale ale 
Uniunii Europene: - Romania - Pasaport 

Pagina 1:- înălțimea, culoarea ochilor, domi- 
ciliul si fotografia în umbra a titularului, realizata 
prin imprimare inkjet 

Pagina 2 rezervată pentru mentiuni ale 
autorităților române 

Pagina 3 cuprinde denumirile rubricilor din 
pagina din policarbonat în toate limbile oficiale 
ale ţărilor Uniunii Europene. 

Paginile 4-31, pagini pentru vize - se intro- 
duce fir metalic fluorescent în structura hartiei 
Pagina 32, urgente: - titularul pasaportului tre- 
buie sa completeze datele particulare ale unei 
rude sau ale unui prieten care poate fi contactat 
în caz de accident: 

Numele 

Prenumele 

Adresa 

Telefon 





anul VII e nr. 73 


47 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Denumirile rubricilor vor fi redactate în lim- 
bile română, engleză şi franceză. 

Acest paşaport conţine 32 de pagini numero- 
tate (în toate limbile oficiale ale Uniunii 
Europene). 

m Coperta II (interior) cuprinde instrucțiu- 
ni, obligaţii. 

Hârtie: - specială, filigran, elemente de sigu- 
ranță 

Pentru a fi şi mai clar, în vechea anexă 3 a 
Hotărârii 557/2006, forma şi conținutul paşapor- 
tului electronic simplu erau: 

- Culoarea copertei: - rosu visiniu 

- Marimea: - 125 x 88 mm 

- Numarul de pagini: - 32 

- Numarul pasaportului: - perforat prin 
paginile 1-32, inclusiv prin coperta a II-a, iar pe 
pagina din policarbonat, engravat laser 

Numerotarea paginilor: - tiparita în partea 
de jos a fiecarei pagini 

Pagina cu datele de identificare a titularului: 

- din policarbonat 

- datele de identitate ale titularului (numele, 
prenumele, data şi locul naşterii, înălțimea şi 
culoarea ochilor) 

- data şi locul depunerii cererii, data valabil- 
ității pasaportului, 

- codul numeric personal - C.N.P. 

- cetăţenia 

- fotografia titularului engravată laser si foto- 
grafia în umbra realizată prin perforaţie cu laser 

- numărul paşaportului 

- semnătura titularului 

- datele informatizate citibile optic 

- mediul de stocare electronică a datelor bio- 
metrice ale persoanei 

Pagini rezervate pentru mențiuni ale 
autorităților române: 

- semne particulare 

- domiciliul 

- restrângerea dreptului la libera circulaţie în 
străinatate 

Pagini pentru vize 

Pagina cuprinzând instrucțiuni, obligații 

Hârtie: - specială, filigran, elemente de sigu- 
ranță. 

Din analiza Anexei 3 se poate constata că 


mediul de stocare electronica a datelor biomet- 
rice ale persoanei apartine rubricii referitoare la 
„Pagina cu datele de identificare a titularului”, 
nicidecum celei referitoare la elementele de sigu- 
ranță. 

Cu alte cuvinte, chiar prin actul administra- 
tiv contestat se recunoaste în mod clar faptul ca 
stocarea electronica a datelor biometrice ale per- 
soanei NU face parte din categoria elementelor 
de siguranță. 

Pentru aceste motive, solicitam anularea 
Hotărârii de Guvern nr. 1566/2008 din 
25/11/2008 publicată în Monitorul Oficial, 
Partea I nr. 842 din 15/12/2008 pentru modifi- 
carea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 
557/2006 privind stabilirea datei de la care se 
pun în circulație paşapoartele electronice. 

În drept: ne întemeiem contestatia pe dis- 
poziţiile legii nr. 554/2004 a contenciosului 
administrativ, art. 20, 26 si 29 din Constitutia 
Romaniei, pe dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pen- 
tru protecția persoanelor cu privire la prelu- 
crarea datelor cu caracter personal şi libera circu- 
laţie a acestor date, cu modificările şi com- 
pletările ulterioare, pe dispoziţiile Legii nr. 
506/2004 privind prelucrarea datelor cu carac- 
ter personal şi protecţia vieţii private în sectorul 
comunicaţiilor electronice. 

Excepţia de neconstituționalitate o înteme- 
iem pe dispoziţiile art. 29 din Legea 47/1992, repu- 
blicată, şi pe textele constituționale menţionate. 

În dovedirea cererii, solicităm proba cu 
înscrisuri. 

Reclamante 
ASOCIAȚIA „PROVITA” - filiala Bucureşti, 
ASOCIAȚIA „ROST”, 
ASOCIAȚIA FILANTROPICA MEDICAL CREŞTINĂ 
„CHRISTIANA”, 
FUNDAȚIA „SF. MARTIRI BRANCOVENT”, 
Unite în Organizaţia federativă 
„FORUL ORTODOX ROMAN”, 
Prin avocaţi Mihaela Dobre şi Ion Ghigheanu 


DOMNULUI PREŞEDINTE 
AL CURȚII DE APEL BUCUREŞTI 
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV 
ŞI FISCAL 





48 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





Editura bucureşteană “Predania” a întocmit un documentar cu reacțiile 
altor Biserici ortodoxe locale în cazuri oarecum similare cu cel al 
României, pentru ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să ia 


aminte şi să aibă repere în a judeca. 


Publicăm în continuare, fără comentarii, pozițiile Bisericilor Ortodoxe 
din Rusia, Ucraina şi Serbia. Sulbinierile din text ne aparțin. (ROST) 


Declaraţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse 
Respectaţi simţămintele 
credincioşilor 


An ultimul timp, în Rusia şi într-o serie de alte 
țări ale Federaţiei Ruse, se fac demersuri în ce 
priveşte organizarea colectării de informaţii 

despre cetățeni, informaţii care vor fi depozitate 
în sistemele computerizate ale statului. Acest 
lucru este explicat prin necesitatea punerii în 
ordine a plății impozitelor, precum şi prin dorin- 
ţa de înlesnire a relaţiilor financiare dintre 
cetățeni şi structurile administrative. 

Printre altele, cetăţenilor din anumite regiu- 
ni au început să li se elibereze imediat carduri 
electronice, cu ajutorul cărora se vor realiza plăţi 
către organele administrative locale şi care va 
deveni baza pentru extinderea ajutorului social 
şi medical, cu privire la returnarea banilor pe 
care cetăţenii i-au dat statului sub forma de 
impozite. Ştirea a suscitat nelinişte printre cred- 














incioşii ortodocşi. Aceştia se temeau de controlul 
total al autorităţilor asupra vieţii private şi 
sociale a omului, precum şi de lipsa oricărui fel de 
control social al informaţiilor care se pot găsi pe 
aceste carduri. 

Fiecărei persoane aflată în câmpul muncii i 
se va atribui, la cererea sa, un cod fiscal individu- 
al. Mulţi creştini, care cinstesc cu sfințenie 
numele primit la Sfântul Botez, socotesc că este 
nedemn să ceară statului să le dea un “nume 
nou” sub formă de număr. 

O altă chestiune, la fel de importantă, cu care 
ni se adresează credincioşii este problema sim- 
bolisticii folosită Ia înregistrarea cetăţenilor. În 
unele documente se află sau se va afla un cod de 
bare - cifre sub forma de linii de diferite grosimi. 

Fiecare dintre aceste coduri conţine în sine 
trei linii separate (izolate) care coincid grafic cu 
simbolul corespunzător numărului „6”. În felul 
acesta, în codul de bare, prin decizia creatorilor 
sistemului internațional de marcare a lui, conţine 
numărul 666 pomenit în cartea Apocalipsei 
Sfântului Ioan Teologul, ca fiind numărul 
antihristului (Apocalipsa 13, 16-18), şi din această 
cauză este folosit de sectele sataniste, spre ofen- 
sarea Bisericii şi a creştinilor. 

Mulţi experți în computere ne încredințează 
că: nu a existat nici o nevoie pentru folosirea 
etichetelor pentru cifra “6”, în linii separate. Din 
aceasta se poate trage concluzia: în mod conşti- 
ent sau inconștient, oamenii care au elaborat sis- 
tenul global al codurilor de bare, cu largă apli- 





anul VII e nr. 73 


49 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





care astăzi în statistici, comerţ, evidența mişcării 
mărfurilor şi în multe alte sfere, au ales un simbol 
ofensator și pricinuitor de tulburare pentru 
creştini, care, cel puțin, pare o batjocură. Îngrijo- 
rarea cauzată de această problemă a fost expri- 
mată de multe comunităţi ortodoxe din lume, 
printre care şi de către Biserica Ortodoxă Greacă. 
Cercetând întreaga complexitate a problemei, 
Sfântul Sinod, în pofida acestui lucru, se 
adresează păstorilor şi turmei cu apelul de a păzi 
trezvia creştină, chipul de cugetare ortodox. 

Tulburarea pe care o pricinuieşte în rândul 
vostru acțiunile autorităţilor statului este împăr- 
tăşită cu voi şi de ierarhia bisericească, căci, până 
la urmă, este vorba de apărarea drepturilor cre- 
dincioşilor de a viețui în acord cu propriile 
convingeri religioase. De asemenea, dorim să 
facem limpede cunoscut: nu trebuie să ne temem 
de simboluri şi semne exterioare, căci nici o ispită 
a vrăjmaşului sufletelor oamenilor nu este în 
stare să biruiască harul lui Dumnezeu, care se 
află din belşug în Sfânta Biserică. Nimeni şi nimic 
nu poate să clintească credința omului care petre- 
ce cu adevărat în Hristos şi care se împărtăşeşte 
cu Sfintele Taine ale Bisericii. Sfântul Apostol 
Petru scrie: “Şi cine vă va face vouă rău, dacă sun- 
teți plini de râvnă pentru bine? Dar de veți şi păti- 
mi pentru dreptate, fericiți veți fi. 

Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tul- 
buraţi. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfințiți în 
inimile voastre şi să fiți gata totdeauna să răspun- 
deți oricui vă cere socoteală despre nădejdea 
voastră”. (| Petru 3, 13-15). Unii preoți au inclus 
din proprie initiativă problema acceptării numă- 
rului fiscal în rândul problemelor care se pun la 
spovedanie, punând refuzul înregistrării fiscale 
drept condiţie a primirii la Sfânta Împărtăşanie. 
Celor care încearcă să lege numerele de identiti- 
care de pecetea lui antihrist le reamintim că, în 
predania Sfinților Părinţi, o astfel de pecete este 
înțeleasă ca semn, care confirmă lepădarea 
conștientă de Hristos. 

Conform cuvintelor lui Ipolit Romanul, 
aceasta pecete va glăsui: “Ne lepădăm de Zidito- 
rul cerului şi al pământului, mă lepăd de Botez; 
mă lepăd de toată slujirea lui Dumnezeu şi sunt 
de acord cu tine şi cred în tine”. La fel spune şi 


cuviosul Nil Izvorâtorul de Mir: “Pe pecete vor sta 
scrise următoarele: «Eu sunt al tău»- «Da, tu eşti al 
mew.” În pofida acestei predanii, oamenii, une- 
ori, susțin că acțiunea tehnologică poate, pesem- 
ne, să provoace o întorsătură în cele mai ascunse 
adâncimi ale sufletului omenesc, ducându-l la 
uitarea lui Hristos. O astfel de superstiție se deo- 
sebește de tâlcuirea ortodoxă a Apocalipsei 
Sfântului loan Bogoslovul, conform căreia “sem- 
nul fiarei” se pune celor care cred de bunăvoie în 
ea (fiara) 'numai pentru minunile ei mincinoase” 
(Sfântul loan Hristostomul). Nici un semn extern 
nu tulbură sănătatea duhovnicească a omului 
dacă nu se face ca urmare a trădării de bunăvoie 
(conştiente) a lui Hristos şi batiocorirea credin- 
ței. 

Spunând acestea în numele turmei noastre, 
ne adresăm concomitent autorităţilor, reamin- 
tind toate motivele de îngrijorare şi nedumerire 
menţionate. 

Biserica se raportează cu înţelegere la 
tendințele de desăvârşire a modului de colectare 
a taxelor (impozitelor), deoarece de aceasta 
depinde în mare măsură bunăstarea oamenilor, 
mai întâi de toate a celor săraci, bolnavi şi 
batrâni. De asemenea, salutăm încercările de 
înlesnire a accesului cetățenilor la ajutorul social 
şi alte beneficii pe care statul i le oferă, căci 
cunoaştem câte sunt dificultăţile care însoțesc 
acest acces. 

Pe de altă parte, Sfântul Sinod reaminteşte 
statului: potrivit dreptului normativ internaţion- 
al, şi printre altele - Constituţia Rusiei, strân- 
gerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre 
viața privată a persoanelor, fără acordul acesto- 
ra, nu este permisă (art. 24). Răspunzând apelu- 
lui turmei neliniştite a Bisericii noastre, îi che- 
măm pe cei care deţin puterea să se aplece serios 
asupra cererii noastre. Ne îngrijorează, printre 
altele, imposibilitatea accesului cetăţenilor la 
informaţiile despre ei, care pot fi păstrate în sei- 
furi electronice de către organele fiscale şi de 
către alte instituţii administrativ-financiare, pre- 
cum şi posibilitatea ca aceste informaţii să fie 
folosite în dauna oamenilor. 

Găsim că este foarte iumporttant să li se 
ofere posibilitatea credincioşilor de a nu se decla- 





50 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





ra depunători de cereri de eliberare a unui nu- 
măr fiscal individual. 

Facem apel către autorităţile Rusiei şi ale 
altor țări din Federaţia Rusă, unde numărul 
locuitorilor ortodocşi este majoritar, să se pună 
problema refuzului simbolurilor hulitoare din 
codul de bare, şi schimbarea în sistemul inter- 
naţional de tipărire a respectivelor semne. 

Însă, dacă acestea nu se pot realiza, socotim 
că este necesar să se creeze un limbaj electronic 
național alternativ. Mai există încă o circum- 
stanță existenţială. Curând, oamenii care nu 
dețin cod fiscal sau card de plastic se pot afla în 
situaţia să le fie practic refuzată posibilitatea 
primirii ajutorului social şi chiar medical. Dacă se 
va întâmpla aşa ceva, vor apărea toate motivele 
posibile de suspiciune faţă de principiul egalității 
în drepturi a cetățenilor şi cu privire Ia libertatea 
de conştiinţă - principii pe care le propagă atât 
de activ civilizația modernă. 

Tocmai de aceea, noi insistăm pentru necesi- 
tatea existenţei unui sistem alternativ de evi- 
dență a populaţiei şi oferirea aceloraşi servicii 
sociale, medicale, de asigurare şi alte tipuri de 
servicii. 

Biserica nu poate să nu-şi ridice glasul în 
apărarea libertăţilor oamenilor. Căci, pentru uni- 





tatea duhovnicească a societăţii, este de o impor- 
tanță excepţională ca ortodocșii să nu se simtă 
cetățeni de mâna a doua, ca să nu vadă în stat un 
prigonitor şi batjocoritor al credintei. Creştinului 
ortodocs căruia autorităţile îi impun acceptarea 
documentelor cu număr, care sunt cunoscute 
prin răutatea lor, nu va fi păgubit în cele suleteşti 
ale sale. Dar, în acelaşi timp, el va trebui iarăşi, ca 
şi în vremea prigoanei, să facă diferenţa dificilă 
dintre Patrie şi stat. Adevarata pocăință pentru 
crimele săvârşite în veacul al XX-lea împotriva 
credincioşilor se va împlini atunci când statul va 
respecta permanent simțămintele credinciosilor 
şi atunci când nu se va implica în chestiunea 
conştiinţei omului, din nici un motiv: politic, eco- 
nomic, ideologic sau polițienesc. 

Rugându-ne pentru Rusia şi alte țări unde se 
află păstoriţii nostri, nădăjduim că autorităţile nu 
vor ramâne indiferente în fața durerii mil- 
ioanelor de creştini. Iar slujitorilor lui Hristos şi 
turmei noastre le adresăm cuvintele apostolului 
Pavel: 

“Tar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să 
vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după 
lisus Hristos” (Rom. 15, 5). 


Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse 








anul VII e nr. 73 


51 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Epistola către autorități 
a Sf. Sinod al Bisericii 
Ortodoxe a Ucrainei 


tor al credinţei şi evlaviei, este deosebit de 

îngrijorat din pricina a ceea ce se întâmplă 
în viaţa religioasă, politică, economică, ştiinţifică 
şi culturală a țării noastre şi a lumii întregi. Noi 
vedem în aceasta o manifestare îmbucurătoare 
de vigilență şi trezvie duhovnicească în mediile 
bisericeşti. Din partea noastră, cu deplină respon- 
sabilitate pastorală înaintea lui Dumnezeu pen- 
tru sufletele ce ne-au fost încredințate, subliniem 
faptul că civilizația contemporană nu numai că se 
secularizează fulgerător, ci foarte adesea se con- 
duce în dezvoltarea ei de idei potrivnice lui 
Dumnezeu, luptătoare împotriva lui Dumnezeu. 
Consecința acestui fapt este folosirea unor 


stăzi, poporul ortodox, ca adevărat păstră- 


mijloace necunoscute până acum de distrugere în 
masă, terorismul internațional, propaganda des- 
frâului şi a violenţei prin mijloace de informare 
în masă, amestecul silnic în taina vieții ş.a. Lumea 
occidentală de astăzi, cu toate că vorbeşte neînc- 
etat de libertate şi dezvoltare liberă, în realitate, 
prin felul ei de viață, îl face pe om rob absolut al 
patimilor şi dorințelor păcătoase. Putregaiul 
duhului antihristic pătrunde tot mai activ în viața 
noastră de zi cu zi, prin intermediul impunerii 
îndârjite a valorilor occidentale: idolul vieţii con- 
fortabile, încrederea de sine, îngăduința a toate 
ş.a. Potrivit Apocalipsei, la vremea orânduită, 
acest proces se va încheia cu venirea antihristului 
pe tron şi cu despărțirea multor credincioşi de 











NI 


00 











“ În „Ruski dom” nr. 10 din 1998 





52 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





harul lui Dumnezeu, din cauza acceptării de către 
aceştia a peceţii ucigătoare a celui rău, căci aşa 
cum, după cuvintele Sfântului loan Gură de Aur, 
înainte de potopul lumii omenirea s-a înecat 
(cufundat) în păcate, aşa şi la sfârşitul istoriei 
oamenii, mai întâi, se vor umple de duhul 
antihristului, iar apoi vor primi pecetea lui. 

Acum, în rândul multor credincioşi care 
aparțin Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, mare tulbu- 
rare a pricinuit intenția structurilor de conducere 
ale Ucrainei de a introduce în ţară o codificare 
generală, conform hotărârii Cabinetului de 
miniştri al Ucrainei „Despre măsurile legate de 
introducerea numerelor de identificare pentru 
persoane fizice”, din 6 noiembrie 1997. Un 
număr considerabil de mare de creştini ortodocşi 
este înclinat (şi nu fără motiv) să vadă în aceasta 
împlinirea prorocirilor din Apocalipsă legate de 
pecetea antihristului şi ajung să privească 
numărul de identificare ca „numărul fiarei”, la 
care s-a referit Sfântul Apostol şi Evanghelist loan 
Teologul (Apoc. 13, 17-18). 

Deja de acum nu este greu să ne imaginăm 
posibilele consecinţe ale codificării tuturor 
locuitorilor țării. Căci, ca urmare a codificării şi 
mai apoi a creării de baze de informaţii despre 
toți cetăţenii, se va ajunge la o creştere uriasă a 
controlul asupra fiecărei persoane în parte. Iar 
mai târziu, unificarea sistemelor computerizate 
de control la nivel internaţional va crea toate 
condiţiile pentru apariţia structurilor de condu- 
cere suprastatală, care se pot transforma în „gu- 
vernul mondial” profețit în prorociri. 

Acesta ar fi ultimul pas către realizarea 
deplină a perspectivelor eshatologice (desfăşura- 
rea evenimentelor din perioada de la sfârşitul isto- 
riei omenirii), descris de Sfântul Apostol şi Evan- 
ghelist Ioan Teologul, căci, în cazul în care se ajun- 
ge la realizarea unui astfel de aparat de control 
total al omenirii, lesne se va ajunge şi la realizarea 
împărăției lui antihrist. Dar, pe lângă aceasta, este 
important să nu uităm că pecetea lui antihrist va 
încheia numai procesul de lepădare de Dumnezeu 
şi de harul Său, care se întâmplă astăzi în chip tai- 
nic în adâncul inimilor oamenilor. Tocmai în acest 
caz al numărului individual de identificare, care va 
fi atribuit fiecărui om şi pus asupra lui cu ajutorul 


unei tehnologii care „nu poate fi îndepartată” - de 
aceea poate deveni „pecetea lui antihrist”. La 
sfârşit, omul se va afla în fața unei dileme: fie să 
accepte codul, fără de care existenţa sa în societate 
ar deveni imposibilă, fie să-l refuze, şi în felul aces- 
ta să iasă în afara graniţelor lui antihrist şi să fie 
supus persecuțiilor, adică în ordinea eveni- 
mentelor ce vor veni, care este descrisă în 
Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrai- 
nei, cercetând sub toate aspectele problema in- 
troducerii numerelor de identificare, şi care, la 
porunca sa, a fost studiată în cadrul şedinţei lăr- 
gite a Comisiei Teologice sinodale la care, pe 
lângă membrii acesteia, au participat şi experţi în 
sisteme informatice, economişti, persoane de 
conducere din administraţia fiscală a statului, 
stareţi, vicari şi clerici din mănăstiri cunoscute şi 
alți clerici cu autoritate, a ajuns la concluzia că, la 
momentul actual, ar fi premature şi nejustificate 
declarații categorice conformă cărora creştinii 
ortodocşi sunt siliți să primească pecetea 
antihristului. 

În primul rând, conform învățăturii Sfinţilor 
Părinţi, pecetea Antihristului va fi universală pen- 
tru întreaga omenire. Astăzi însă, prin mila lui 
Dumnezeu, poporul nostru încă nu s-a cufundat 
în familia secularizată a popoarelor occidentale, 
iar cărțile noastre de identitate şi numerele de 
identificare sunt deocamdată prevăzute numai 
pentru utilizare internă. În al doilea rând, codifi- 
carea în sine, în afara oricărui context, nu poate 
să fie calificată ca acţiune antihristică. Însă, 
fiecare creştin ortodox are dreptul să decidă pen- 
tru sine dacă poate să primească un astfel de cod. 
În legătură cu aceasta, nemicşorând vigilența 
credincioşilor, socotim că primirea acestor 
numere de identiticare încă nu înseamnă tră- 
darea lui Hristos şi, din această cauză, încă nu 
înseamna primirea „semnului lui Antihrist”. 
Sfânta Biserică, la vremea potrivită, va ridica 
glasul său şi va atrage atenţia şi îi va feri pe fii săi 
credincioşi de păcate de neîndreptat. Înţelegând 
în felul acesta că introducerea coditicării care se 
propune astăzi în Ucraina nu O putem identifica 
cu punerea „peceţii lui Antihrist”, Biserica 
Ortodoxă a Ucrainei nu poate, în același timp, să 





anul VII e nr. 73 


53 


ÎN DEZBATERE 








nu-şi exprime îngrijorarea profundă din cauza 
posibilelor consecinţe ale acestui pas, chiar dacă 
acesta ar fi şi într-o perspectivă îndepartată. 
Biserica cheamă autorităţile statului să abordeze 
cu măsură şi bun simţ rezolvarea unei chestiuni 
atât de importante precum este introducerea 
numerelor de identificare, care, printre altele, 
poate duce şi la destabilizarea societăţii şi 
pierderea încrederii poporului în autorități. 
Facem un apel către organele de resort ale statu- 
lui ca pentru credincioșii ortodocși din Ucraina să 
se elaboreze un sistem alternativ de impozitare şi 
înregistrare a persoanelor fizice şi a organizaţi- 
ilor religioase, care să nu fie discriminatoriu, pre- 
cum şi dreptul la libera alegere a sistemului de 
plată a impozitelor pentru toți cetăţenii, ca în nici 
un caz să nu fie obligați să primească numărul de 
identificare, care, față de toate celelalte, îl deper- 
sonalizează pe om, practic îl lipseşte de nume şi 
prenume la nivelul vieţii sociale şi cetăţeneşti, 
distrugându-i demnitatea şi ducând la atingeri 
ale drepturilor şi libertăţilor sale. În orice caz, 
dacă sunt respectate convingerile religioase ale 
cetăţenilor, fiecărui credincios trebuie să i se dea 
dreptul să poată refuza primirea codului în care 
se va găsi unul şi mai multe cifre de „6”. 








Rugăm autoritatea statului să nu amendeze 
penal sau administrativ pe aceia dintre credin- 
cioşii Bisericii noastre care nu ar voi să primească 
numărul de identificare. Reamintim tuturor fiilor 
credincioşi ai Sfintei Maicii - Biserica despre 
legământul apostolesc: „Nu iubiţi lumea, nici cele 
ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, 
iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce 
este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor 
şi trufia vieţii nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. 
Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui 
Dumnezeu rămâne în veac” (| loan 2, 15-17). 

Aşadar, „privegheaţi şi vă rugați ca să nu 
intraţi în ispită” (Matei 26, 41), căci „nu ştiţi nici 
ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului” 
(Matei 25,13). 

„Iar Dumnezeul a tot harul care v-a chemat 
la slava Sa cea veşnică întru Hristos lisus, El însuşi 
după ce veţi suferi puţină vreme vă va aduce la 
desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va 
face neclintiți. A lui fie slava şi puterea în vecii 
vecilor. Amin!” (1 Petru 5, 10-11). 


Vladimir, Mitropolit al Kievului 
și întregii Ucraini, 
împreună cu membrii Stântului Sinod 





54 


anul VII e nr. 73 


ÎN DEZBATERE 





Întâmpinarea Episcopului Jiciei, PS Hrisostom, despre cum este 
amenințată libertatea omului prin noile documente de identitate 


Către Sfântul Sinod Arhieresc 
al Bisericii Ortodoxe Sârbe 


Republicii Serbia a adoptat noua Lege a 

documentelor de identitate, care este 
foarte periculoasă, schimbă natura politicii şi per- 
mite supravegherea totalitară a statului asupra 
fiecărui cetăţean al său în toate aspectele vieții 
personale, şi prin asta calcă în mod inadmisibil 
darul lui Dumnezeu cel mai de preț pe L-a făcut 
oamenilor: libertatea personală. 

La timp, înainte de adoptarea acestei Legi, 
noi ne-am adresat Sfântului Sinod Arhieresc 
atenționându-l asupra următoarelor: 

- noua Lege a documentelor de identitate 
este adoptată tără o dezbatere publică, încalcând 
un paragraf întreg de convenţii mondiale şi 
europene cu referire la drepturile omului, iar 
după natura sa o astfel de lege este anti-creştina şi 
anti-ortodoxă; 

- Sinoadele Patriarhiei Moscovei, Arhiepis- 
copiei Atenei, Bisericii Ucrainiene (ce ţine de Pa- 
triarhia Moscovei). precum şi Chinotita Sfântului 
Munte Athos au luat poziţii oficiale, iar Arhiepis- 
copia Atenei a reuşit să oprească o astfel de lege 
în Grecia, cerând stipularea dreptului de alegere 
al tipului de document de identitate; 

- Formarea unei baze centrale de date care 
poate conţine cazierele, fişele medicale person- 
ale, datele despre situaţia şcolara şi formarea pro- 
fesională, datele despre situaţia contului bancar şi 
datele din Libretul militar, înseamnă crearea unui 
lagăr invizibil, iar posibilităţile de manipulare şi 
rea întrebuințare a datelor sunt nelimitate. 

Pe lângă acestea, documentul electronic de 
identitate este un document pe care cel care îl 
deține nu ştie ce scrie în el. Precum în vremea lui 
Nero şi Caligula, când sentința pecetluită se adu- 
cea personal călăului. Sfântul Sinod a primit 
scrisoarea noastră dar nu s-a pronunțat, lucru ce 
ar fi putut influenţa votul în Parlament. 


nunțăm pe frații Arhierei că Parlamentul 


De aceea, îi rugăm pe fraţii Arhierei să se 
pronunțe soborniceste şi să atenţionăm Guver- 
nul Serbiei asupra următoarelor: 

- pericolul de strângere şi stocare a datelor 
despre viaţa personală a oamenilor, mai ales de- 
spre convingerile religioase şi politice, despre să- 
nătate, persoane cunoscute, călătorii s.a.; 

- nedreptatea de a identifica un om de la de- 
părtare fără ştiinţa lui, mai ales în locurile unde el 
nu este dator să se prezinte; 

- dreptul fiecărui om liber să ştie ce fel de 
informaţii se află în dosarul lui electronic, pre- 
cum şi faptul că lista datelor care se păstrează tre- 
buie să fie clar definită; 

- mijloacele de identificare a omului nu tre- 
buie să dăuneze sănătăţii lui, să înjosească cin- 
stea şi demnitatea lui; 

- nu trebuie folosite mijloacele de identifi- 
care ce țin de trupul uman; 

- în nici un caz nu trebuie înființată o bază de 
date centralizată, din cauza posibilității intrării în 
sistem a unor persoane rău intenţionate, precum 
şi a serviciilor secrete străine; 

- este fundamental să se introducă dreptul 
de alegere a documentelor de identitate pentru 
cei care, din motive religioase sau alte motive 
umane, nu vor să primească buletine electronice. 

Dacă va exista bunăvoință, Guvernul poate 
anula consecințele negative ale legii adoptate. 
Menţionăm că această problemă este studiată din 
diferite perspective, că, în acest sens, este consul- 
tat şi un grup de experţi şi că, încă din data de 26 
martie 2005, cu binecuvântarea noastră, este 
susținut „Apelul de la Jicea al experţilor”, care 
este cunoscut publicului de specialitate şi politi- 
cienilor, şi pe care îl anexăm la această scrisoare 
destinată fraţilor Arhierei. 

Credincios Sfântului Sinod Arhieresc, 
Episcop al Jicei, Hrisostom 





anul VII e nr. 73 


55 


ROST 


REPERE 





Episcopul Grigorie Leu 


Paul Leu 
Kenmore, Washington, USA 





de la martirizarea celui care a fost arhiereul 

vicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 
episcop la Curtea de Argeş şi Huşi, Grigorie Leu, 
deoarece, ca şi patriarhul Nicodim, s-a ridicat des- 
chis şi hotărât împotriva transformării Bisericii 
Ortodoxe Române Autocefale în Sovrompatri- 
arhie. 

Îndată după masa protocolară oferită de 
primul ministru Petru Groza, episcopul Grigorie 
Leu s-a simțit rău şi şi-a dat seama că a fost 
otrăviti. 

Înaltul prelat român era conştient că, în 
scurt timp, va muri, chiar din momentul cobo- 
rârii sale din tren, la Crasna, când a cerut şefului 
gării să telefoneze la Medgidia pentru a veni, ime- 
diat, un medic al familiei. 

Sosind, la chemarea de urgență, cumnata sa, 
dr. Valentina Leu, a constatat: „din sputa recoltată 
rezultă, la observaţie, urme de arsenic“?, după 
cum apare consemnat într-o scrisoare trimisă dr. 
Găitulescu, directorul spitalului din Huşi. 

În scurtul timp, cât i-a mai rămas de trăit, 
Vlădica, cu paciență şi luciditate, în pofida 
suferințelor groaznice provocate de arsenic, şi-a 
adus la zi testamentul spiritual şi pe cel material, 
iar fiului său i-a lăsat însemnele ierarhice şi 
odăjdiile scumpe pentru a-i continua lupta 
împotriva antihristului cominternist. 

De îndată ce s-a răspândit vestea nefastă, 
medicul huşan, care se ocupa de sănătatea epis- 
copului Grigorie Leu, s-a făcut nevăzut, labora- 
torul unde se executau analizele criminalistice a 
fost închis şi, din această cauză, probele recoltate 
pentru investigația oficială, nu au fost făcute. 


|, a 1 martie 2009, se împlinesc şase decenii 


Procurorul Parchetului Tribunalului Huşi, 
care urma să primească o sesizare făcută de fami- 
lie, în legătură cu crima comisă, era de negăsit. 


Stranii coincidenţe! 


În mai puţin de treizeci şi sase de ore de la 
îngurgitarea otrăvii la masa protocolară, prezi- 
dată de Petru Groza, episcopul Grigorie a închis 
ochii în zorii zilei de 1 martie 1949, „în mijlocul 
rudelor şi a tuturor slujitorilor episcopiei, vorbin- 
du-le şi îmbărbătându-i el pe dânşii, subliniindu- 
le mereu speranța că omenirea creştină nu se va 
lăsa prea multă vreme pe mâna Antihristului şi că 
sacrificiul său nu trebuie plâns, ci doar urmat“f, 
rememora un membru al familiei ce se afla de 
față. 

Vlădica Grigorie, pe patul morţii fiind, a 
transformat suferința atroce într-un mesaj de 
îmbărbătare, din care rezulta, cu certitudine, că 
Răul ce-a îndoliat o bună parte din Europa Răsă- 
riteană nu va avea sorți de izbândă. 

Moralul ridicat şi fermitatea încrederii în 
izbânda adevărurilor pentru care se jertfea erau 
alimentate şi de schimbul de scrisori dintre 
Vlădica Grigorie si fiul său trimis de Grupul de 
Rezistență al Episcopilor Anticomunişti dincolo 
de Cortina de Fier. 

Din misivele primite pe căi ocolite, el aflase 
că Vasile ajunsese în Occident şi demarase lupta 
împotriva antihristului cominternist, preocupân- 
du-se, între multe altele, şi de pregătirea armatei, 
ce urma să elibereze România. 

Suntem îndreptătiți să afirmăm aceasta, 
deoarece, din mărturiile arhiepiscopului Victor 
Vasile Leu aflăm că primise scrisori de la părin- 
tele său, pe căi numai de ei ştiute, ce le purta la 
sine şi le recitea adesea, împreună cu o epistolă a 


! Paul Leu, Martiri ai Bisericii Neamului, Ediţia a I-a revăzută şi adăugită, Fundaţia Episcop Grigorie Leu, 


Bucureşti, 2006, p. 94-105. 


2 Corneliu Leu, Cartea episcopilor cruciați, Editura Realitatea, 2001, Scrisoarea din 2 martie 1949 a dr. Valentina 
Leu, către directorul Spitalului din Huşi, dr. Găitulescu, p. 117. 

3 Ibidem, Plângerea familiei, depusă la Procuratura judeţului Fălciu, p. 117-118: 

4 Corneliu Leu, Cartea episcopilor cruciați, Editura Realitatea, 2001, p. 102. 





56 


anul VII e nr. 73 


REPERE 


ROST 





reginei Ana. 

Slujba de despărţire a episcopului Grigorie 
de enoriaşi săi a fost oficiată de prietenul şi con- 
fidentul său, Chesarie al Tomisului, de episcopul 
Antim Nica, de arhimandritul Teoctist Arăpasul şi 
de preotul Constantin Nonea. 

Mulţi au fost opriţi sau intimidati de 
Securitate să vină şi, fiind slabi de înger, nu au 
mai participat la despărțirea solemnă. Episcopul 
Buzăului a fost întors din drum. 

Ca şi în cazul lui Maxim Gorki, căruia, după 
otrăvire, i s-au făcut funerarii naţionale, şi de 
data aceasta guvernul lui Petru Groza şi Minis- 
terul Cultelor au trimis câte un delegat [unul din- 
tre ei se numea Fârşerotu] care să exprime păr- 
erea de rău după pierderea suferită de familie şi 
țară şi să-i oprească de a-i face autopsia, pretex- 
tând că Biserica nu permite disecarea rămăşi- 
țelor pământeşti ale unui prelat. 

La puţin timp după încheierea funerariilor 
oficiale, însă, a început arestarea, încarcerarea, 
torturarea şi condamnarea, la ani grei de puş 
cărie, a membrilor familiei Leu şi a susținătorilor 
ei, avându-i în vedere, mai ales, pe acei care au 
semnat plângerea către procuratură. 

Asasinii KGB, pentru a fi siguri că s-a execu- 
tat sentința comandată de la Moscova şi pentru a- 
şi completa dosarul întocmit în situații de acest 
fel, au trimis, împotriva voinţei lui, pe un fotograf 
evreu, din Huşi, spre a fotografia, pe Martirul 
Credinței în Hristos întins pe catafalc, după cum 
rezultă din dovezile aduse şi mărturiile acestuia, 
făcute, după mai mulţi ani, în fața avocatului Ion 
C. Leu. 

Că a fosto crimă politică pusă la cale de KGB, 
ce la martirizat pe episcopul Grigorie, o confir- 
mă nu numai ferparul difuzat de BBC sau unele 
anunţuri făcute în presa Occidentală, ci şi urmă- 
toarele mărturii ale Părintelui Galeriu, un bun 
cunoscător al situaţiei socio-politice din acel 
moment de răscruce a României şi a ortodoxiei: 

„În urma acestei vizite făcută la invitaţia lui 
Petru Groza, deoarece, în sarcina şi calitatea pe 
care o avea în Sf. Sinod, de a conduce secția 


misionară cuprinzând şi parohiile Ortodoxe ale 
românilor din emigrația ce sporea mereu, i s-a 
cerut, atunci, de guvernul comunist aservit 
Uniunii Sovietice, să consimtă la intrarea acestor 
parohii sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei 
Ortodoxe Ruse5, pentru a se trimite de acolo 
„misionari“. 

Episcopul Grigorie a apărat o dreaptă cauză 
bisericească şi naţională şi n-a acceptat să sem- 
neze un asemenea act. 

Această hotărâre, pe lângă întreaga sa ţinută 
jertfelnică, i-a oferit cununa martiriului. 

În numai câteva zile se mistuia sub asasine 
acțiuni „tainice“, trecând pe celălalt tărâm al exis- 
tenței, “din întuneric la lumină, în împărăția 
Domnului vieţii“6. 

Îndată după suprimarea înaltului prelat 
român, în martie 1949, postul de radio BBC, din 
Londra, îşi anunța ascultătorii: „Urmare a terorii 
comuniste, trecerea în neființă a episcopului 
Grigore Leu subliniază, opiniei publice inter- 
naţionale, o dublă crimă: şi fizică, prin martiriul 
unui înalt prelat ortodox, dar şi morală, prin ani- 
hilarea unui mare propovăduitor al adevărurilor 
naţionale româneşti“. 











5 Patriarhul din acea vreme avea gradul de colonel KGB, după cum afirmă presa rusă. Informaţia nu a fost 


dezmințită. 


6 părintele Galeriu, Pagini de martirologie: Episcopul Grigorie Leu, în România liberă, din 31 iulie 1993, p. 2. 
7 Corneliu Leu, Cartea episcopilor cruciați, Editura Realitatea, 2001, p. 102. 





anul VII e nr. 73 


57 





REPERE 





Fotografia cu Vlădica Grigorie pe catafalc a fost pusă 


Ia dosarul de Ia Securitate, ca dovadă că a fost ucis 


Tot acum, agenţia de presă Cortina de Fier, 
din Paris, confirma această ştire că, în România, 
episcopul Grigorie a fost asasinat de cominternişti. 

În ţară, la Huşi, Cernica, Argeş, Sfântul 
Spiridon din Iaşi şi în alte locuri, pe unde se aflau 
cei ce lau cunoscut, s-au oficiat slujbe de taină 
pentru pomenirea martirului întru Hristos, iar 
Chesarie al Tomisului i-a scris şi un epitaf, pentru 
a fi încrustat pe piatra de mormânt. 

Eliminarea brutală a Vlădicăi Grigorie, mar- 
tirizat de asasini cominternişti, coordonaţi de 
Emil Bodnăraş, nu a fost singulară, ci s-a desfă- 
şurat în lanţ, după cum rezultă şi din informaţiile 
existente în dosarele întocmite de Securitate, 
deoarece era coordonată direct de la Moscova. 

O întreagă generaţie de intelectuali autentici 
a fost strivită, atunci, de tăvălugul roşu. 

Stalin le ordonase cominterniştilor să-i 
strivească, ca pe păduchi [mimând gestul strivirii 
insectelor parazite cu unghiile mâinilor], pe acei 
ce stau în calea expansionismului sovietic. 

Patriarhul Nicodim nu se sfia să-şi arate ade- 
sea, în public, ostilitatea fată de intenţiile 
Patriarhiei de la Moscova. 

În timpul slujbei din 1 iunie 1947, oficiată în 
catedrala patriarhală din Bucureşti, Alexei 1, 





întronizat de I. V. Stalin, „şi-a exprimat bucuria de 
a fi în România, sfârşind cu invitaţia ca, în toam- 
nă, patriarhul Nicodim să meargă la Moscova 
pentru ca, împreună cu şefii celorlalte Biserici 
Ortodoxe, să rezolve problemele bisericeşti ecu- 
menice. 

Patriarhul Nicodim ridicând mâna repede şi, 
arătând cu degetul spre Alexei, zise în limba 
română: “Dar de ce la Moscova?” 

"Patriarhul Alexei va fi înțeles, cu toate că nu 
i s-au tradus aceste cuvinte”, se preciza într-o 
notă a Serviciului Special de Informaţii, subordo- 
nat nu primului ministru Petru Groza, cum ar fi 
fost normal, ci lui Emil Bodnăraş. 

Enervat de replica patriarhului român, 
supraveghetorul KGB-ist Emil Bodnăras, care era 
printre asistenţi, şi-a desconspirat, involuntar, 
intenţiile de profesionist al crimei în faţa unor 
clerici, amenințând: „Lasă, Înalt Prea Sfințite, nu 
te teme, căci nu mai ajungi să participi la acest 
sinod, indifirent unde s-ar ţine el!“9, după cum stă 
consemnat în documentul SSI, pomenit mai sus. 

După numai opt luni, „Ia 28 februarie 1948, 
patriarhul Nicodim a murit într-un mod total mis- 
terios ca şi alţi doi demnitari ortodocşi, dispăruţi 
ca urmare a actelor de teroare comunistă: fostul 


3 Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2005, 


Colecţia Istoria timpului present, p. 201. 
9 Ibidem 





58 


anul VII e nr. 73 


REPERE 


ROST 





mitropolit al Moldovei Irineu Mihălcescu şi epis- 
copul Grigorie Leu al Huşilor“10, remarca un 
cercetător, după aproape patruzeci de ani de la 
funestele evenimente. 

Însă nu toate asasinatele comandate de KGB 
şi-au atins ţinta. 

Actele criminale, puse Ia cale în ascuns, de 
poliția politică a PCR, s-au desfăşurat din ordinul, 
sub supravegherea consilierilor sovietici şi con- 
form metodologiei folosite de asasinii KGB-işti 
autohtoni instruiți la Moscova. 

Pe când înfăptuiau suprimarea episcopului 
Emilian Antal, nepotul patriarhului Miron Cris- 
tea, pentru că a protestat împotriva executării 
unui fruntaş al PNȚ din Bucovina, torţionarii 
cominternişti au avut şi unele surprize. 

Trimisul lui Bodnăraş la forţat pe călugărul 
ce servea zilnic masa episcopului Emilian Antal 
să-i dea bucatele fatale. 

Acesta însă a îngurgitat otrava menită înaltu- 
lui prelat, zicând: “Mai bine mor eu, decât să ucid 
un episcop !'11, după cum îşi amintea patriarhul 
Teoctist, în timpul scurtei sale penitențe de la 
Mănăstirea Sfânta Treime din Sinaia. 

Ne aflăm în plin Război Rece declanşat între 
capitalismul democratic şi comunismul totalitar. 

Prin comunicatul BBC-ului, Lumea Liberă 
era avertizată că Uniunea Sovietică, în ofensiva ei 
declanșată pentru înfăptuirea obiectivelor globa- 
le, este necruțătoare, iar jertfa deliberată a epis- 
copului Grigorie dovedeşte că, în faţa uraganelor, 
stejarii se frâng trosnind, dar nu se înclină. 

O soartă asemănătoare cu cea a prelaţilor 
ortodocţi au avut-o şi alte fețele bisericeşti de 
diverse confesiuni, oameni politici, intelectuali 
cinstiți, țărani, muncitori, circa trei milioane de 
persoane au fost arestate, indiferent de clasa sau 
categoria socială căreia aparţineau, chiar şi cei 
săraci lipiți pământului. 

În ultimele decenii, Vlădica Grigorie intrase 
în conflict deschis şi cu regele Carol al II-lea, şi cu 
legionarii, dar aceştia nu au procedat ca asasinii 
teleghidaţi de „Marele prieten de la răsărit“. 

Toţi, de la vlădică până la opincă, care s-au 
opus politicii hegemoniste şi expansionismului 


Uniunii Sovietice, exercitate, în România, prin 
intermediul aşa-zisului P.C.R., ramură a Comin- 
ternului, importată de la Moscova, au fost privaţi 
de libertate, terorizaţi sau exterminați, într-un fel 
sau altul, cum sunt ți cazurile ce le analizăm. 

În discursul de recepţie din 4 februarie 
1925, ținut cu ocazia primirii sale în Sfântul Sinod 
a Bisericii Ortodoxe Române, distinsul ierarh se 
întreba retoric: „Putea-voi duce austeritatea per- 
soanei mele după pilda Prototipului nostru, 
măcar până la drumul arzător al apostolatului zil- 
Nic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocară şi 
chiar la primirea de lovituri şi scuipări pentru 
învățătura Evangheliei?... Căci de o încoronare cu 
spini şi de întinsul mâinilor pe cruce... e prea greu 
să mai vorbim noi, muritorii de astăzi!“. 

Atunci, episcopul Grigorie Leu nici nu-şi pu- 
tea imagina că timpurile prigoanei păgâne, a cat- 
acombelor, de acum 2000 de ani, se vor mai 
întoarce cu şi mai multă vigoare. 

Dar s-a înşelat. Numai după un sfert de veac 
de la enununțarea crezului său arhieresc, misio- 
nar, Justinian Marina i-a pus în faţă alternative: 
mitropolit la Iasi sau temniţa, iar el, împreună cu 
fiul său, au ales martirajul. 

Arhiereul martir a luptat, până la ultima 
suflare, împotriva duşmanilor enoriașilor săi, cu 
armele creştinului, cu sabia Duhului şi puterea 
cuvântului, rezistând cu dârzenie şi curaj în fața 
amenințărilor şi opresiunilor cominterniste, diri- 
jate de poliţia politică a Uniunii Sovietice. 

Viaţa şi activitatea episcopului Grigorie Leu 
a fost şi este un model pentru ierarhii ortodoxiei 
române. Datorită comportamentului său exem- 
plar, episcopul Grigorie Leu ar trebui beatificat şi 
nu ignorat sau marginalizat, cum se întâmpă în 
prezent, pentru a se dovedi că BOR nu a fost pop- 
ulată numai de slujitori obedienţi, nevrednici, ci 
şi de modele demne de urmat. 

Din păcate, negarea adevăratelor valori se 
continuă şi în zilele noastre, prin intermediul 
nonvalorilor instruite în fosta Uniune Sovietică, 
ajutate de colaboraţioniştii din rândul unor ie- 
rarhi, ce au dirijat şi încă mai influenţează unele 
hotărâri ale BOR. 


10 Sergiu Grosu în Calvarul românilor creştini, Edition France Empire, Paris 1987 
1 Carol Hârşan, Cumpăna Patriarhului, în România liberă, din 2 august 2007. 





anul VII e nr. 73 


59 


ROST 


REPERE 





Vlădica Grigorie — 
repere biobibliografice 


1881, în comuna Țuţcani, județul Galaţi, 

într-o familie numeroasă, fiind botezat, de 
tatăl său preot, cu numele de Gheorghe. Este cel 
de al doilea copil al preotesei Zoiţa Leu şi al paro- 
hului ţuțcănean Sachelar Constantin Leu. 

Tatăl său provine dintr-o veche familie de 
preoţi. În ultimele cinci secole, antecesorii celor 
nouă generaţii de preoți, din neamul episcopului 
Grigorie Leu, de pe valea Horincei, şi-au afirmat 
existența istorică, începând cu 30 martie 1392, 
prin apariția numelui Costea Leu, menţionat într- 
un hrisov dat de divanul lui Alexandru cel Bun. 
Numele continuă să fie pomenit în actele dom- 
neşti emise de: Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuş- 
neanu, Grigore Ghica, Constantin Mihai Racoviţă 
şi se încheie cu documentele lăsate de Alexandru 
Ioan Cuza, în 1849-1850. 

Gheorghe Leu frecventează primele clase 
primare la Ţuţcani, apoi îşi continuă ucenicia 
întru Domnul, sub oblăduirea unei rude, stareţ al 
mănăstirii Neamţ, ierodiaconul Teodosie Braniş- 
te. De acolo a fost trimis să învețe la seminarul 
din Roman şi apoi la Seminarul “Veniamin Costa- 
che” din Iaşi (1897-1901), iar, cu binecuvântarea 
mitropolitului Partenie, îşi începe studiile univer- 
sitare la Facultatea de Teologie din Kiev şi le ter- 
mină la Bucureşti. 

Între 1902-1904, a fost cântărăț la biserica 
“Sfântul Gheorghe” din Galaţi şi a lucrat la Can- 
celaria episcopală de pe malul Dunării, apoi, 
după hirotonisire, în 1904-1910, a funcţionat, ca 
preot mirean, deţinând funcţiile de paroh şi di- 
rector de şcoală, într-o comună de pe malul Pru- 
tului, aproape de satul natal, Oancea, din județul 
Covurlui. 

Mai apoi, îl aflăm lucrând, în calitate de 
preot Spiritual şi profesor al Seminarului Central 
din Bucureşti (1910-1916) şi Ia cel din Curtea de 


E piscopul Grigorie Leu s-a născut la 2 mai 


Argeş, unde s-a afirmat ca îndrumător exigent şi 
competent al tineretului studios, după cum îşi 
amintea unul din foştii săi elevi, Titus Moisescu, 
fost director al Editurii Muzicale a Uniunii 
Compozitorilor Români. 

Pe timpul primului război mondial, 1916- 
1919, preotul Gheorhe Leu a fost confesor militar 
şi protopop, ocupându-se cu organizarea servici- 
ului religios în armată. 

După înfăptuirea României Mari, părintele 
Gheorghe Leu, prin munca misionară, didactică, 
profesorală şi cărturărească, s-a dedicat con- 
solidării noului edificiu statal. 

La sfârşitul primului război mondial, cu aju- 
torul episcopului Miron Cristea şi a mitropolitu- 
lui Pimen Georgescu, transformă un spital militar 
în Şcoală de Teologie, unde pregăteşte mai multe 
promoţii de preoţi, necesari parohiilor din 
România Mare. 

În 1918, preotul consilier econom stavrofor 
Gheorghe Leu şi arhimandritul Iuliu Scriban au 
fost trimişi în Basarabia, pentru a întrupa preve- 
derile Cărţii pastorale a Sfântului Sinod a 
Bisericii Autocetale Ortodoxe Române drept: 
slăvitoare de răsărit. 

În calitate de împuterniciți guvernamentali, 
cele două personalități au sprijinit arhiepiscopia 
din Chişinău să înființeze Facultatea de Teologie 
şi să populeze parohiile basarabene cu tineri ce 
ştiau a sluji în limba română. 

Cei doi preoţi au avut de înlăturat numeroa- 
se piedici moştenite de la administraţia Impe- 
riului Rus. Aici au găsit o ierarhie bisericească pe 
care țarismul, prin politica sa, încerca să o 
înstrăineze de enoriaşii ei, iar, mai apoi, bolşevis- 
mul o molipsise cu diverse secte anarhice. 

În calitate de rector al Seminarului Teologic 
din Ismail, (1919-1924), sprijinind pe arhiepiscop- 
ul Atanasie, părintele Gheorghe Leu s-a implicat în 





60 


anul VII e nr. 73 


REPERE 


ROST 





reorganizarea bisericii din sudul Basarabiei, cul- 
minând cu înființarea Mitropoliei Basarabiei. 

În 1924, a fost hirotonisit ca arhiereu şi uns 
ca vicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cu 
titlul de Botoşăneanul, şi egumen al Spiridoniei. 
La 4 februarie 1925 a fost ales membru al 
Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe Române. 

În calitate de vicar al Mitropoliei Moldovei, 
împreună cu patriarhul Miron Cristea, a organizat 
serviciile religioase ale Armatei Române şi, mai 
apoi, învățământul teologic din provinciile realip- 
ite la Patria Mamă, iar în cea de membru al Sfân- 
tului Sinod primeşte sarcina de a conduce comisia 
sinodală pentru misiunea Bisericii Ortodoxe 
Române în ţară şi de a coordona activitatea 
Bisericii Ortodoxe a Românilor de peste graniță. 

Devenind vacant scaunul de episcop al 
Argeşului, la propunerea liberalilor, țărăniştilor 
şi a Casei Regale, Parlamentul României a apro- 
bat înscăunarea, cu mantie liliachie, a Vlădicăi 
Grigorie. 

La 30 aprilie 1936 a fost ales episcop al Arge- 
şului, unde-şi avea locul odihnei de veci familia 
regală română, iar ceremonialul înscăunării sale 
a avut loc la 7 iunie în acelaşi an. 

Şi aici, activitatea sa cărturărească, misio- 
nară şi duhovnicească, ca şi la Iaşi, a impresionat 
pe enoriaşi săi, care nu l-au uitat nici în mileniul 
al treilea. 

În semn de respect pentru personalitatea sa, 
după căderea comunismului, argeşenii au dat 
numele de Episcopul Grigorie Leu, unei străzi din 
municipiul Piteşti. 

Din 28 iulie 1940 a fost înscăunat episcop al 
Huşilor. Cu acest ultim eveniment memorabil, 
patriarhul Nicodim remarca: 

Episcopia din Țara de Jos a Moldovei a păs- 
torit-o până în martie 1949, când a fost martirizat 
pentru că s-a opus comunismului. 

A fost un cărturar luminat al epocii, un 
teolog ortodox recunoscut pentru contribuţia sa 
la statornicirea Bisericii Naţionale în România 
Mare, deoarece nu numai că urmărea consoli- 
darea instituției ce o servea, ci şi prosperitatea 
naţională prin ea. 

Debutul publicistic l-a făcut în 1916 şi, timp 
de peste treizeci de ani, a abordat subiecte de 


teologie misionară, istorică şi pastorală, arhitec- 
tură religioasă, artă religioasă, a comentat manu- 
scrise, a prezentat biserici, a editat cărţi de rugăci- 
uni, îndrumătoare pastorale etc. 

Pe lângă studii de exegeză teologică, cărtu- 
rarul Grigorie Leu a tipărit, pe înțelesul tuturor, şi 
numeroase broşuri de îndrumare a credincioşi- 
lor, cărți de rugăciuni etc. 

Din activitatea editorială amintim: Cuvân- 
tări ocazionale, Chişinău, 1928, 216 p.; Confe- 
siuni şi secte. Studiu istoric misionar, Bucureşti, 
1929, 242 p.; Biserica Ortodoxă Română: situația 
actuală: pregătirea clerului, Bucureşti, Tipografia 
Cărţilor Bisericeşti, 1929, 23 p.; Sectele din 
România, Tipografia Eparhială Cartea Româ- 
nească, Chişinău, 1931, 130 p.; Crezul în chipuri şi 
icoane, Bucureşti, 1932, 64 p.; Vedeți cum să um- 
blaţi cu pază, Cernica, (1932), 90 p.; Să stăm bine, 
să stăm cu frică, să luăm aminte... Chişinău, f.a., 
71 p.; Comorile Argeșului. Pastorale, cuvântări, 
Craiova, Scrisul Românesc, 1938, 83 p. etc. 

După 350 de ani de existență, prin Decretul 
privind aprobarea statutului pentru organizarea 
și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, pro- 
mulgat de Prezidiul Marii Adunări Naţionale, nr. 
233, din 23 februarie 1949, a fost desființată 
Episcopia Huşilor. 

La 25 februarie 1949, episcopul Huşilor a 
fost invitat la guvern pentru a discuta pe margin- 
ea a ceea ce incriminau demersurile sale. 

În discuţia avută cu preşedintele consiliului 
de miniştri, Petru Groza, episcopul Grigorie a ata- 
cat, punct cu punct, toate hotărârile statutare ale 
noului decret de funcţionare a Bisericii Ortodoxe, 
evidențiind daunele ce le aduc intereselor 
majore ale tuturor românilor. Petru Groza a avut 
o poziție ambiguă. 

Episcopul Grigorie, a protestat oficial împo- 
triva decretului, împotriva subordonării Bisericii 
diasporei române Patriarhiei moscovite, împotriva 
trecerii prea timpurii a clerului la pensie, împotriva 
anexării Basarabiei la Imperiul Sovietic, împotriva 
cotelor, a jafului şi terorii instaurate în țară etc. 

Îndată după masa protocolară oferită de 
primul ministru Petru Groza, episcopul Grigorie 
Leu s-a simţit rău şi şi-a dat seama că a fost otrăvit. 
A murit pe 1 martie 1949. (PL.) 





anul VII e nr. 73 


61 


ROST 


REPERE 





Soborul secret 
al sinodalilor 
anticomuniști 


Paul Leu 
Kenmore, Washington USA 





Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, iar, 
mai apoi, întreaga țară a căzut victimă 
imperialismului sovietic. 

În urma acestor samavolnicii, ce sfidau legie 
internaționale, între multe altele, s-a coagulat, în 
sânul tuturor cultelor din România, anumite 
forme de rezistenţă, la agresiunea invadatorilor. 

Ele s-au manifestat prin diverse forme, în 
grup sau individual, având un ecou şi o intensi- 
tate mai mare sau mai mică în rândul comu- 
nităților respective. 

Din păcate, rezistenţa anticomunistă, ca şi 
colaborările unor membri ai BOR, ai Bisericii 
Greco-Catolice!, ai cultelor protestante, penti- 
costal, evanghelic? cu Securitatea sunt puțin 
cunoscute. 

În faţa imperialismului ateu, o parte din 
ierarhii elitei basarabene, precum şi numeroşi 
fraţi, călugări şi preoți alungaţi de peste Prut şi-au 
aflat sălaş şi ocrotire în incinta Palatului 
Episcopal de la Huşi sau au fost plasaţi la diverse 
mănăstiri şi parohii din Moldova, cum a fost cazul 
fratelui Mihai Dobzeu, de la Mănăstirea Hâncu 
din Basarabia, tuns în „monahism, la Schitul 
Brădiceşti din Episcopia Huşilor, la 7 decembrie 
19463. 

Încă din 1940, la palatul Episcopal din Huşi a 


C a urmare a tratatului Ribbentrop-Molotov, 





Grigorie Leu, un sobor, alcătuită din mai mulți 
chiriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care, după 
ocuparea țării de către Armata Roşie, au intrat în 
clandestinitate, fiind numiţi, în documentele 
Comitetului Naţional Român, cu sediul central la 
Washington D.S., Grupul de rezistenţă al celor 
şapte sinodali drept-credincioși anticomuniștii. 
Arhiereii BOR drept-credincioşi au iniţiat 
rezistenţa, în vederea salvării naţionale prin 


1 Vezi Cristian Vasile, Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul communist 1945-1989, Documente şi mărturii, 
Prefaţă de Marius Oprea, Editura Polirom, Iaşi , 2003. 

2 Biserica Baptistă contra regimului comunist, interviul, din 17 noiembrie 2004, a lui Liviu Vălenaş cu Victor 
Negară, în “Dorul”, nr. 178, Danemarca, ianuarie 2005. 

3 Mina Dobzeu, Autoportret bio-bibliografic, în revista “Rost”, rubrica Repere, publicaţie lunară editată de 
Asociaţia Rost, director Claudiu Târziu, nr. 65, din iulie 2008. 

4 Paul Leu, Grupul sinodal anticomunist, Din istoria rezistenţei Bisericii Ortodoxe Române, în “Albina 
românească”, Serie nouă, anul CLXXVIX, ianuarie-februarie 2007, p. 4 şi 10. 





62 anul VII e nr. 73 


REPERE 


ROST 





Biserică, şi au stabilit căile de contracarare a 
expansiunii fără limite, a imperialismului soviet- 
ic, încercând să apere țara prin menţinerea statu- 
tului Bisericii naţionale autocefale, cu sprijinul 
solidarităţii creştine ecumenice. 

La începutul verii anului 1948 şi în 1949, în 
jurul vlădicăi Grigorie Leu a continuat să se 
adune un număr din ce în ce mai mare de arhie- 
rei, călugări şi preoți, ca o reacţie firească la inten- 
țiile antihristului cominternist de a subordona 
BOR din țară şi diasporă, de a transforma Patri- 
arhia BOR în Sovrompatriarhie, de bolşevizare a 
structurilor ei. 

Mărturii în legătură cu întrunirile secrete ale 
grupului mişcării de reală rezistență naţională a 
episcopilor constituiți într-un adevărat sinod 
secret, a lăsat şi unul din nepoții vlădicăi Grigorie. 

„Petrecându-mi vacanţele anilor anteriori 
verii lui 1948 la Palatal Episcopal din Huşi, unde 
locuia unchiul meu, eu mai participasem la ase- 
menea întâlniri cu personalităţi de seamă, care 
discutau stringentele probleme politice şi la care, 
în loc de personalul obişnuit, serveam noi, 
nepoții din familie, pentru a evita, pesemne, vreo 
ureche neavizată“5. 

Adunările secrete ce au avut loc în incinta 
Palarului Episcopal şi, pentru mai multă sigu- 
ranță, au continuat în casa părintească a Vlădicăi 
Grigorie, de la Ţuţcani, în locuinţa lui Vasile Leu 
din Bucureşti, strada Gramond, nr. 9 Bis, în 
biroul avocatului loan C. Leu din Medgidia, stra- 
da Constantin Brâncoveanu, nr. 1, fruntaş al 
PNŢ* şi frate al întâistătătorului huşan, la 
reşedinţa episcopală din Constanţa şi s-au perma- 
nentizat la Mănăstirea Techirghiol, sub pretext că 
sinodalii ce se opuneau antihristului com- 
internist, îşi tratau reumatismele cu băi de 
nămol. 

În afară de vlădica Grigorie”, la Medgidia 
venea, pentu a se sfătui, şi episcopul de Tomis, 


5 Corneliu Leu, vol. cit. p. 32. 
6 Ibidem, p.42. 


„care-şi făcuse studiile în Italia şi avea bune relaţii 
cu o rudă de a lui, Horia Grigorescu, fost amba- 
sador la Paris, rămas în Franța odată cu înde- 
părtarea regelui Mihai. 

A mai participat şi un avocat, sau un fost 
judecător, Puiu, coleg de-al tatei, care stătuse la 
noi în timpul refugiului, pesemne rudă cu mitro- 
politul Visarion Puiu, cu care ţinea legătura în 
străinătate şi, tot o astfel de rudă a altcuiva din 
străinătate, droghistul Tanaşoca“8. 

Episcopii Grigorie şi Chesarie urmăreau să 
activeze „legătura cu Consiliul Ecumenic, unde 
reprezentantul român fusese colegul lor, arhi- 
mandritul Scriban, iar emisarul de aici trebuia sa 
ajungă cât mai repede în Occident. 

Cu un tren de seară a sosit la noi acasă şi 
preotul Gâldău, care aducea o veste sau o rela- 
tare, despre un contact avut recent, apoi cei doi 
episcopi au plecat la Mănăstirea de la Techirghiol, 
cred, unde se aflau, în sezonul balnear şi alți ier- 
arhi cu care aveau să decidă amănuntele acestei 
taine“9. 

După alungarea regelui şi după aşa zisa 
naţionalizare, episcopul Grigorie Leu a intrat în 
atenţia poliţiei politice din România, coordonată 
de KGB. 

Într-o sesizare a Serviciului de Siguranţă a 
Jandarmeriei se preciza că „acţiunea de urmărire 
a episcopului continuă“10. 

În urma investigaţiilor secrete, întreprinse de 
poliția politică a PCR, fuseseră „arestați o serie de 
călugări şi preoți basarabeni cărora le dăduse adă- 
post şi care duceau încă pastorale în satele de peste 
Prut, binecuvântând, în secret, cu câte o slujbă, 
oamenii ai căror preoți fuseseră deportaţi şi reuşind 
să treacă înapoi prin vaduri numai de ei ştiute. 

Aflată chiar pe graniță, episcopia Huşilor a 
facilitat, în primii ani, asemenea legături spiri- 
tuale, martiriul de mai târziu al episcopului 
Grigorie venind şi din acest motiv. 


7 Vezi Paul Leu, Martiri ai Bisericii Neamului, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Fundaţia Episcop Grigorie Leu, 
Bucureşti, 2006, p. 52-104; sau: Paul Leu, Episcopi români răpiți şi asasinați de KGB, Fundaţia Episcop Grigorie 


Leu, Bucureşti, 2005, p. 23-42. 
3 Corneliu Leu, vol. cit. p.33. 
9 Corneliu Leu, vol. cit., p. 34. 
10 Corneliu Leu, vol. cit. p. 32. 





anul VII e nr. 73 


63 


ROST 


REPERE 














În 1947, la şedinţa Adunării Deputaţilor din 
13 august, deputatul comunist Al. Popescu- 
Ciorani vine în plen cu documente «demasca- 
toare» a acţiunilor antisovietice de la Huşi, por- 
nite din îndemnul episcopului, îl declară pe aces- 
ta duşman al noului regim şi exprimă cererea 
expresă ca episcopul Grigorie Leu să fie judecat 
pentru crima de a fi naționalist şi a se opune sovi- 
etizării“ll, cerând deferirea lui la Curtea 
Criminală. 

Aflând de existența unui plan a KGB-ului de 
transformare a BOR într-o anexă a politicii stali- 
niste, episcopul huşan s-a alarmat şi a trecut la 
acţiune. 

La interviul avut cu şeful guvernului, Vlădica 
Grigorie a demonstrate „planul perfid bucată cu 
bucată, într-o discuţie sinceră avută cu Petru 
Groza şi apelase la simțămintele de fiu de preot 
ale acestuia, de a nu lăsa să se instaureze o 
Sovrompatriarhie. 

Cum promisiunile lui Groza erau evazive, 
trebuia avertizată, de urgență, românimea din 
străinătate de pericolul care o paşte, trebuiau 
găsiți episcopi activi şi dedicați independenţei 


1 Ibidem, p. 32. 
12 Corneliu Leu, vol. cit., p. 34. 
15 Vezi: Aurel Sergiu Marinescu, vol. cit. p.76. 





Bisericii româneşti din țară şi emigrație şi tre- 
buiau organizați enoriaşii spre a nu se lăsa înre- 
gimentaţi în eşalonul ortodox moscovit. 

Trebuiau câți mai mulți oameni oneşti şi 
instruiți. 

Apoi, cei instruiți trebuiau să avertizeze, mai 
departe, fiecare pe calea lor“E?, pentru a demasca 
şi neutraliza bolşevizarea României şi a Europei 
de Vest. 

Numirea bezbojnicului!3, cum era supranu- 
mit de membrii CNR din refugiu Iustinian Marina, 
„membru al Partidului Comunist, în fruntea 
Bisericii Româneşti, a fost făcută în ciuda opozi- 
ției a celor şapte episcopi români, membri ai 
Sfântului Sinod, care s-au constituit, în urma aces- 
tui putsch de la Patriarhia din Bucureşti, într-un 
grup de episcopi drept-credincioşi rezistenți şi 
liberi“!*, se preciza într-un document din Arhiva 
Consiliului Naţional Român, din Washington D.S. 

În atari împrejurări, cînd Iustinian Marina a 
fost înscăunat de comuniști „pe tronul patriarhal 
al Republicii Populare Române, cei șapte episcopi 
ai rezistenţei, s-au hotărât să trimită un om al 
Bisericii române dincolo de hotare, în Europa 
Occidentală, se preciza într-un raport al dias- 
porei, ca să lămurească lumea civilizată asupra 
suferințelor credincioșilor români, fie ortodocși, 
fie greco-catolici, şi ca să contribuie Ia restaurarea 
viitoare“15. 

Prin legături tainice, primind ecumenicele 
promisiuni de sprijin, adevărata rezistență a 
drept-credincioşilor liberi din România, l-a ales 
pentru această misiune şi trimis, însoţit de o 
scrisoare de recomandare, „pe arhimandritul Vic- 
tor Leu, tânăr încă, de 48 de ani, credincios slu- 
jitor al Bisericii şi român bun mai presus de toate. 

Ca să fie mai bine pregătită fugalui în 
străinătate, a fost lansata vestea că s-a înecat în 
mare, la Constanţa; însă simulacrul a fost 
descoperit“16, după cum raporta profesorul Aurel 


14 Aurel Decei: Raport către Preşedintele Comitetului Naţional Român, Washington, nr. 102, Istambul, 15 februar- 
ie 1951, expediat prin adresa nr.102, din 3 martie 1951, în: Aurel Sergiu Marinescu, O contribuţie Ia istoria 
exilului românesc, vol. IV, Editura “Vremea”, Bucureşti, 2004, p. 80-81. 


15 Ibidem, p. 81. 
16 Ibidem, p. 81. 





64 


anul VII e nr. 73 


REPERE 


ROST 





Decei, reprezentantul C.N.R. din Istambul, 
preşedintelui Comitetului Naţional Român de la 
Washington. 

În acest sens, grupul celor şapte a elaborat 
un plan strategic de perspectivă, ce s-a repercu- 
tat, prin diverse acţiuni organizate în țară şi, mai 
ales, în afara ei. 

Mai întâi, cei şapte sinodali, au stabilit ca 
protopoul Vasile Leu, deoarece îi murise soţia, să 
fie călugărit, aşa cum o cer canoanele ortodoxiei 
şi hirotonisit ca episcop, apoi, prin intermediul 
relaţiilor lor externe, au sprijinit evadarea din 
lagărul socialist a colonelului confesor, însărci- 
nându-l să adune laolată pe toţi reprezentanţii Bi- 
sericii Ortodoxe Române din afara granițelor 
țării, cu sprijinul World Council of Churches, 
[Consiliului Internaţional Ecumenic] şi să-i ajute 
pe năpăstuiții care colindau lumea înspăimântați 
de represiunea invadatorilor asiatici. 

Contramăsurile puterii comuniste nu s-au 
lăsat mult aşteptate. Poliţia politica a PCR, spri- 
jinită de KGB, a trecut la acţiune, neutralizând 
rezistența internă, anticomunistă, a sinodalilor 
prin izolare, asasinat, intimidare şi ademenire cu 
favoruri. 






Piu TI 


17 Corneliu Leu, vol. cit, ed. 2001, p. 181. 


Prin ordine anticanonice, polițienești, au 
fost scoşi din scaune numeroşi ierarhi, între care 
se numără şi episcopul Grigorie, căruia, prin 
Decretul de aservire a BOR antihristului, din 
1949, comuniştii i-au desființat episcopia, lau 
înlăturat din funcţie, stabilindu-i domiciliu forțat 
nu la vreo mănăstire, cum s-a procedat cu aproa- 
pe toţi ierarhii, ci în Bucureşti, pentru a putea fi 
mai bine supravegheat de poliţia politică a PCR, 
după cum rezultă din adresa confidențială a 
Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului, nr. 
118/61529, din 21 decembrie 1948, către Direc- 
țiunea Securităţii Capitalei, redactată cu două 
luni şi două zile înainte de a se emite decretul de 
desființare a episcopiei Huşilor şi a pensionării 
episcopului Grigorie, în care se deconspiră locul 
unde intenționau să-i stabilească domiciliului 
forţat: „Grigorie Leu, fost episcop, iar ultima paro- 
hie o are în București, strada Doamnei, nr. 2“. 

La 28 februarie 1949, în timp ce preda patri- 
moniul episcopiei Huşilor, recent desființată, 
Vlădica Grigorie spera că: „ Până după Paşti se 
vor produce schimbări în ţară şi străinătate, pen- 
tru care, poate, nu va mai fi nevoie de a mai preda 
inventarul“18, ceea ce-i va grăbi sfârşitul ordonat 


18 Anonimus, O colaborare forțată, în site-ul Biserica Ortodoxă Liberă, din 2 septembrie 2006. 





anul VII e nr. 73 


65 


ROST 


REPERE 





de Emil Bodnăraş, la mai puţin de o lună. 

Suprimarea fizică a Vlădicăi Grigorie s-a 
hotărât, însă, probabil în timpul discuţiilor cu 
Petru Groza, când distinsul prelat a refuzat să 
admită trecerea BOR din exil sub ascultarea 
Patriarhiei Ruse. 

Planurile adevăratei elite a Bisericii Orto- 
doxe Române, care urmărea salvarea țării prin 
Biserica Naţională, s-au materializat prin toate 
acțiunile întreprinse de emisarul lor în Europa 
Occidentală, arhimandritul Victor Vasile Leu, 
sprijinit de Comitetului Internaţional Ecumenic, 
pe care le vom reconstitui cu ajutorul materi- 
alelor emise de torţionarii Securităţii, a acelora 
aflate în arhivele asociaţiilor românilor din exil, a 
acelora păstrate de enoriaşi şi familie, a memo- 
riei participanţilor la evenimente şi a martorilor 
oculari. 

Corneliu Leu, comentând etapa coagulării 
nucleului ierarhilor anticomuniști, moment car- 
dinal din istoria ortodoxiei noastre, scria: „Unii 
dintre cei cu care am vorbit mai târziu, înclină să 
creadă că nici Patriarhul lustinian, om al lui 
Gheorghiu Dej, totuşi nu era străin de aceste 
demersuri, Episcopul Grigorie, ca mai vechi 
arhiereu, fiindu-i duhovnic în perioada Iaşilor. 

Nu ştiu în ce măsură patriarhul a cunoscut şi 
a încurajat sau a ştiut şi a tăcut, ori dacă şi-a făcut 
datoria față de Dumnezeu mai presus decât față 
de protectorii săi atei, pentru că documente nu 
există. 

Singurul fapt incontestabil este că această 
măsură de salvare a fost dorită şi conlucrată de 
mai mulți ierarhi, de toate capetele luminate şi 
insuflețite de simţire națională ale Sfântului 
Sinod. 

De plătit, ca martir, pentru acest act temerar 
a plătit doar episcopul Grigorie, pentru că fapta 
lui de demnitate creştină fusese publică şi în fața 
lui Groza şi prin acțiunile fiului său. 

Datorită tăcerii acestuia nu s-a aflat însă 
nimic despre celelate caractere tari şi luminate de 
Duh, care au ajutat această acţiune. 


19 Corneliu Leu, vol. cit. p. 34-35. 


Dar întru lauda ortodoxiei noastre ştim 
astăzi că mulți dintre ierarhii vremii au consimțit 
şi au încurajat, într-o formă sau alta, de aici, din 
țară, această strădanie, de a nu lăsa în mâna 
Anticristului Biserica diasporei noastre“19. 

Corneliu Leu, pe parcursul a peste jumătate 
de secol, a încercat20 să reconstituie lista ade- 
văratei rezistențe a BOR, dar s-a lovit de zidul 
neîncrederii ridicat şi cultivată cu asiduitate de 
Securitate în conştiinţa majorității românilor. 

Interpelându-l pe Antim Nica, acesta i-a dat o 
replică pentru care, după aceea şi-a cerut scuze: 
„Dar de ce vrei să dezgropi lucrurile astea, după 
atâta vreme în care toţi le-am uitat?!“21. Ca 
urmare, încă din 2001, Corneliu Leu concludea: 
„Cine sunt ei este mai greu de aflat, de vreme ce 
anchetatul refuza categoric să spună vreo vorbă 
în legătură cu aceasta. 

Prin actul său el i-a salvat şi de la pedeapsă, 
salvând şi continuarea ideii; dar le-a adus şi deza- 
vantajul de a nu putea fi cunoscuți astăzi. 

Cunoscuţi normal, vreau să spun, deoarece, 
categoric lucru, ca entitate colectivă de oameni ai 
unei înalte conştiinţe ei sunt, clar, unii dintre cei 
citați mai înainte. 

Ca animator al lor, ca făclie al lor, cum spunea 
un înalt ierarh, rămâne cunoscut Episcopul 
Grigorie care, însă, a avut de plătit cu viața pămân- 
tească pentru această notorietate publică“22. 

Mergând pe linia deschisă de Corneliu Leu, 
cercetând documentele emise în timpul Războiu- 
lui Rece, dincolo de Cortina de Fier, din întâm- 
plare, am aflat, câte ceva despre existenţa con- 
cretă şi activitatea sinodalilor anticomuniști. 

De fapt, componența Grupul de rezistență al 
celor şapte sinodali drept-credincioşi anticomu- 
nişti era bine cumoscută dincolo de Cortina de 
Fier încă din 1948, datorită legăturilor secrete a 
sinodalilor aceştia cu World Council of Churches, 
a mărturiilor şi documentelor aduse, în exil, de 
arhimandritului Victor Leu şi a informaţiilor 
primite prin intermediul unor terțe persoane, 
cum a fost cazul preotului Florian Gâldău, ce a 


20 Vezi: Corneliu Leu, Cartea episcopilor cruciați, Ediţia a II-a, Editura Realitatea, 2005, p. 226-230. 


21 Ibidem, p.226-227. 


22 Corneliu Leu, vol. cit. ediţa 1, p. 99, vezi şi ed. II, p. 94. 





66 


anul VII e nr. 73 


REPERE 


ROST 





fost sprijinit şi ghidat de Legația Marii Britanii din 
Bucureşti şi de Secţia Română a Inteligence 
Service. 

Prin 1949-1951, numele celor şapte sinodali 
era cunoscut de un cerc restrâns, atât la Londra, 
Geneva cât şi la vârful conducerii refugiaților 
români din Washington, după cum rezultă şi din 
mai multe documentele păstrate în arhiva CNR, 
dar era ținut secret din motive lesne de înțeles. 

Conducătorii spirituali ai mişcării de salvare 
naţională, autentica elită a chiriarhilor Bisericii 
Ortodoxe Române, pe care deţinutul Leu Vasile 
nu i-a deconspirat torţionarilor, în pofida 
caznelor, amenințărilor şi ademenirilor la care a 
fost supus, era alcătuită din: „Gheronte Nicolae 
de Ia Constanţa, Grigorie Leu de Ia Huşi, Cosma 
Petrovici - morți - și Antim Nica de la Galaţi, 
Partenie Ciopron25, fost episcop al Armatei, 
Eugen Laiu din Bucovina și Chesarie, fost, apoi, la 
Galaţi, în viață încă“, după cum rezultă dintr-un 
Raport ce se păstrează în Arhiva Consiliului 
Naţional Român din Washington D.C., înregistrat 
Ia nr. 102, din 3 martie 1951 şi dintr-o scrisoare25 
a lui Aurel Decei, din 26 martie 1951, către 
Augustin Pop, membru al CNR. 


* 


Printre ierarhii protestatari, ce au polatizat 
în jurul episcopului Grigorie Leu în vederea 
apărării autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, 

















s-a numărat şi Antim Nica, discipol intim al 
Vlădicăi şi coleg de facultate cu protoiereul mili- 
tar Vasile Leu, ce-şi luase doctoratul în teologie la 
Strassburg, cu sprijinul financiar al ierarhului 
huşan. 

Nica, fost episcop de Ismail, împreună cu 
Vlădica Grigorie şi alți ierarhi alungaţi din stânga 
Prutului, a organizat o dârză rezistență în fața 
invadatorilor şi demolatorilor cominternişti?€, 
timp de aproape un deceniu, de la refugierea sa 
din Basarabia şi până după răpirea arhiepiscopu- 
lui exilului, când forțele Antihristului com- 
internist, în plină ofensivă internaţională, 
păreau a fi stăpâne pe situaţia politică din RPR. 

După ocuparea Basarabiei de către Armata 
Sovietică, Antim Nica devine „protosul tuturor 
preoților şi călugărilor basarabeni pe care 
Episcopul Grigorie îi adăpostea în eparhia sa“?, 


25 Vezi “Comemorarea episcopului Partenie Ciopron la Roman”, în “Rost”, nr. 45, noiembrie 2006 şi revista 
romaşcană “Theologos”, în care vor apărea comunicările simpozionului. 

24 Aurel Decei: Raport către Preşedintele Comitetului Naţional Român, Washington, nr. 102, Istambul, 15 februar- 
ie 1951, prin adresa nr.102, din 3 martie 1951, în: Aurel Sergiu Marinescu, O contribuţie Ia istoria exilului româ- 
nesc, vol. IV, Editura “Vremea”, Bucureşti, 2004, p. 81. Informaţia este reluată de A. Decei şi într-o scrisoare, din 


26 martie 1951, adresată lui Augustin Pop de la CNR. 


25 În care se consemnează,: „Cei şapte episcopi, din spusele arhiepiscopului Victor, erau: 1. Tatăl său, Grigorie 
Leu, mort (otrăvit?); 2. Gherontie Nicolae, fost de Tomis, mort; 3. Cosma Pertovici, mort; apoi, cei vii: 4. Antim 
Nica, de Galaţi; 5. Partenie Ciopron, al Armatei; 6. Eugen Laiu, al Bucovinei şi Chesarie de Constanţa, trecut la 


Galaţi“, apud: Aurel Sergiu Marinescu, vol. cit. p. 76. 


2"inem să precizăm că după ocuparea Mitropoliei Basarabiei de către sovietici, din 1.090 biserici, câte existau în 
perioada interbelică, doar 150 au scăpat de tăvălugul Antihristului cominternist, restul au fost dărâmat sau 
transformate în depozite, iar averea metropolitană, de circa un miliard de dolari, a fost trecută în patrimoniul 
KGB-iştilor în sutană de la Moscova. În prezent, Biserica Ortodoxă Rusă speculează această situaţie economică 
pentru a impune politica imperialistă, a expansionismului sovieto-rus, în dauna credincioşilor români, fapt 
pentru care Patriarhul Daniel al BOR a inițiat recunoaşterea unei stări de drept, prin numirea a trei episcopi [la 
Bălți, Dubăsari şi în Basarabia de Sud], care să-i reprezinte pe majoritarii din Republica Moldova supuşi dez- 


naționalizării. 
27 Ibidem, p. 214. 





anul VII e nr. 73 


67 


ROST 


REPERE 





deoarece cunoştea bine situaţia în care se aflau 
credincioşii din stânga Prutului. 

De la Huşi, preoții şi călugării basarabeni, de 
sub ascultarea lui Antim, continuau să ţină legătu- 
ra cu cei rămaşi sub ocupaţia sovietică, trecând 
clandestin granița, în fostele episcopii ale 
Mitropoliei Basarabiei, pentru a oficia botezuri, 
cununii, parastase etc. 

Printre vadurile de trecere în imperiul Anti- 
hristului, din stânga Prutului, se număra şi cel de 
la Cârja, de unde se mergea în satele Cania, Țigan- 
ca, Gheltosu, Goteşti, Satul Nou, Constantinauca, 
Badicul Moldovenesc şi alte localităţi limitrofe. 


Într-o noapte, cu puţin timp înainte de 
începerea războiului de eliberare a Basarabiei şi 
Bucovinei de Nord, un emisar al fostului arhiepis- 
cop Antim Nica, întorcându-se din Basarabia, 
prin vadul Prutului de la Cârja de Sus, a cerut de 
la un sătean informaţii despre familia lui 
Costache Leu, văr primar al Vlădicăi Grigorie, 
rugându-l să-i arate casa unde locueşte pentru a-l 
contacta. 

Fiind o zonă de maximă securitate, cu trupe 
masate pentru a preveni o eventuală invazie sovi- 
etică, vestea a ajuns şi la urechile jandarmeriei 
judeţului Tutova. 

















68 


anul VII e nr. 73 


REPERE 


ROST 





Nu după multă vreme, un echipaj din Bârlad 
a făcut o descindere inopinată la casa părinţilor 
mei şi, în urma percheziţiei, au găsit, în camera 
unde locuise un nepot de al tatii, Georgică Leu, pe 
atunci pretor la plasa Pungeşti-Vaslui, mai multe 
caiete cu însemnări de la cursurile ţinute de pro- 
fesorii de la Facultatea de Drept din Iaşi şi unul ce 
conţinea notițele luate, de acesta, pe când a 
frecventat şi absolvit Şcoala de Ofiţeri de Rezervă 
din Bacău. 

După percheziţie, mama, Elena Leu, a fost 
arestată şi dusă la Bârlad, de unde, mai apoi, a 
fost transportată, cu însoțitor, la sediul Siguranţei 
Statului. 

La Bucureşti a fost anchetată vreo zece zile, 
pentru a afla carei rolul ei în tranzitul emisarilor 
ce veneau de la Huşi, după care a fost trimisă 
acasă să-şi vadă de copiii minori, pe care-i lăsase 
în grija unei bătrâne. 

Pe parcursul detenţiei din Bârlad şi Bucu- 
reşti, vreme două luni, anchetatorii, poliţiştii, 
însoțitorii ce au păzit-o, chelnerii care-i aduceau 
masa în camera de hotel în care era încarcerată, 
au avut o atitudine firească, condescendentă, 
iar mama nu a avut a se plânge, în această perioa- 
dă, de cât de grija copiilor lăsaţi acasă şi de 
invazia nocturnă a ploşniţelor ce se aflau ascunse 
în mobilele camerei, la uşa căreia stătea în per- 
manență de pază un polițist înarmat. 

Episcopul Antim Nica, care devenise pe 11 
septembrie 1947 vicar al Episcopiei Dunărea de 
Jos, cu sediul la Galaţi, în pofida amenințărilor 
proferate de poliţia politică comunistă, continua 
să se numere printre puţinii ierarhi ce au 
îndrăznit să-i înfrunte, participând la oficierea 
slujbei de înmormântare a episcopului Grigorie 
Leu38, asasinat de cominternişti. 

Din anvon, Antim Nica îşi încuraja enoriaşi- 
lor la rezistență anticomunistă, după cum rezultă 
dintr-o notă informativă, din 1950, întocmită de 


un agent în sutană al poliţiei politice a PCR, ce-şi 
ascundea delaţiunea sub pseodonimul Salcâm. 
Din ea aflăm că: „Episcopul Antim Nica ne 
propovăduieşte că regimul de astăzi este trecă- 
tor, credința va învinge, comuniștii sunt trădă- 
torii țării, noi, preoții să tim la datorie. Anglo- 
americanii ne vor salva de haosul comunist'29. 

Convingerea că Armata Atlanticului de 
Eliberare a Estului, în curs de constituire la acea 
dată, va debarca în Balcani, era îmbrăţişată de 
toate categoriile sociale, de la vlădică până la 
opincă, deoparte şi de alta a Cortinei de Fier. 

Constatăm că acţiunile episcopului Nica 
erau sincronizate, prin intermediul unor legături 
secrete, cu cele ale prietenului şi colegului său 
arhiepiscopul exilului Victor Vasile Leu, general 
confesor al Forțelor Armate Române din cadrul 
Armatei Atlanticului de Eliberare a Estului care, 
în acelaşi timp desfăşura şi o campanie de apăra- 
re a autocefaliei ortodoxe în Europa Occidentală 
şi Orientul Apropiat, folosind aceleaşi argumente 
de îndemn la nesupunere în faţa invadatorilor 
euro-asiatici, atât la Damasc cât şi în Austria, 
Franța, Spania ori Anglia. 

Nemaiavând răbdare să aştepte ca anglo- 
americanii să salveze România de vremurile 
hâde pe care le anatemizase din anvon şi fiind 
intimidat şi ademenit de poliția politcă a PCR, 
episcopul Antim Nica a abandonat lupta. “Nu cred 
Că, în aceste condiţii spirituale, înafară de acordul 
pasiv, el să fi întreprins ceva. Era laş şi total supus 
puterii30, concludea Corneliu Leu. 

Un cercetător al istoriei recente a BOR, anali- 
zând situaţia ierarhilor trimişi în recluziune 
monastică şi referindu-se la episcopul Antim 
Nica, concludea: “Este singurul ierarh fost în 
Basarabia care, cu excepţia a trei ani (vara 1944- 
septembrie 1947), când a fost ţinut fără eparhie, 
n-a cunoscut prigoana comunistă, în toată 
amploarea ei, asemenea celorlalțis!. 


28 Vezi: Paul Leu, Episcopi români răpiți şi asasinați de KGB, Fundaţia Episcopul Grigorie Leu, Bucureşti, 2005, p. 


31-32. 


29 Apud: Pr. Ion Alexandru Mizgan, „Biserica Ortodoxă şi Securitatea”, în „Rost”, nr. 45, noiembrie 2006 şi 
A.C.NS.A S;, fond informativ, dosar nr. 709, vol. II, f. 93 la George ENACHE, Adrian Nicolae PETCU, Biserica 
Ortodoxă Română şi Securitatea. Note de lectură, în vol. Totalitarism şi rezistență, p. 109, nota 2. 


30 Corneliu Leu, vol. Cit., ed II, 2005, p.227. 


31 Ioan Dură, „Lerarhi ai Bisericii Ortodoxe Române îndepărtați din scaun şi trimişi în recluziune monastică de 
către autorităţile comuniste în anii 1944-1981”, în „Memoria”, nr. 55-56 (nr. 2-3, 2006), p. 162-163. 





anul VII e nr. 73 


69 


ROST 


POLITICA LA DESCUSUT 





Vedere de pe Centură 
„Victorie geopolitică“ 
sau praf în ochi? 





Viorel Patrichi 





luat-o singuri înainte. Ruşii au un proverb 

care ni se potriveşte mănuşă în recenta 
“victorie geopolitică” de la Marea Neagră pentru 
Ucraina: “Kak haraşo şto papa piti ştobi hleba ku- 
piti!”/ “Ce bine că tata bea ca să putem să ne 
cumpărăm pâine”. Mai pe şleau, este excelent că 
tata-i bețiv, fiindcă rămân şi pentru noi sticlele 
goale, le vindem şi cumpărăm pâine. Sigur, ni s-ar 
potrivi excelent şi experienţa lui Dănilă Prepe- 
leac, care, după ce pierde “doi boi voinici, țapoşi 
şi frumoşi”, vine acasă cu o pungă goală. Totuşi, 
eroul lui Creangă reuşeşte să-l păcălească şi pe 
Scaraoschi, experiență pe care nu o pot repeta 
“mamalijniki” (mămăligarii), cum ne poreclesc 
ucrainenii. Practic, ne-am judecat pentru grădina 
noastră cu un adversar lacom şi trebuie să ne 
bucurăm că nu ne-a luat chiar tot! O asemenea lo- 
gică oltenească e greu de acceptat. “Este un com- 
promis sănătos la care nu s-a putut ajunge cu Ro- 
mânia timp de 40 de ani”, subliniază Viktor Iuş- 
cenko. Iată confirmarea observaţiei simple că, 
totdeauna, în spatele raporturilor dure dintre 
Bucureşti şi Moscova, s-a aflat Kievul. Un motiv în 
plus să nu rămânem recunoscători ruşilor, cum 
pretind unii astăzi “ca să ne dea gaze ieftine”. 
Sigur că preşedintele ucrainean are o justificare: 
la Kiev s-a dezlănțuit lupta pentru putere, ţara lui 
este din nou sfâşiată de opțiuni pro-Rusia şi pro- 
Europa, iar occidentalii preferă relaţiile cu Mos- 
cova. luşcenko se apără astfel de Iulia Timoşenko 
şi de Viktor Ianukovici, lovind în partenerul Tra- 


E ra cât pe ce să fim dăştepți, dar ne-am 


ian Băsescu. Preşedintele ucrainean adaugă apoi 
că diferendul cu Bucureştiul nu a fost un litigiu 
teritorial. Adversarii îl atacă pur şi simplu iraţio- 
nal, făcându-se că nu văd un aspect elementar: 
Ucraina mai avea puţin şi ajungea la Constanța. 
“Nu voi crede niciodată că instanța internaţiona- 
lă de la Haga a putut să dea un verdict atât de 
angajat politic, în contradicţie cu legislaţia inter- 
naţională, fără acceptul secret al autorităţilor de 
la Kiev”, crede Taras Ciornovil, vicepreşedintele 
Comisiei pentru afaceri internaționale din Rada 
Supremă. El reprezintă Partidul Regiunilor. Ver- 
dictul aminteşte mai mult de “obiectivitatea de- 
ciziilor justiţiei ucrainene. Este absurdă recu- 
noaşterea statutului de insulă pentru Zmeinii Os- 
trov, fără a o include însă în coasta ucraineană, 
deci în teritoriul ucrainean. Nu pot să calific aşa 
ceva decât ca pe o trădare a intereselor Ucrainei 
în folosul României”, apreciază Ciornovil. Dacă 
eliminăm tenta politicianistă din acest discurs de 
ucrainean aflat într-o lungă opoziţie, decelăm 
totuşi un adevăr: stânca din Marea Neagră, pe 
care nu mai trăiesc nici şerpi, a primit la Haga 
dreptul la ape teritoriale de 12 mile marine, cum 
cereau sovieticii. Deci a fost considerată insulă, 
iar la Bucureşti nu se ştie! În România, nu vrem să 
recunoaştem acest aspect, deşi sentința o spune 
explicit. Dacă Insula $erpilor ar fi fost considera- 
tă stâncă, aşa cum este în realitate, atunci ar fi 
primit maxim o jumătate de milă de apă în jur. 
România a obținut 80% din suprafaţa disputată, 
după ce Ucraina şi-a adjudecat apele teritoriale ce 
i-au revenit ca pară mălăiaţă în sudul Basarabiei. 
Noi am invocat “acordurile” cu URSS şi Curtea de 
la Haga a ţinut seama de această “ofertă”. Atât 
ne-a dus pe noi! Acolo nu se judecă drepturile is- 
torice, sentința se bazează pe actele avansate. Iar 
după hotărârea semnată de premierul Tăriceanu, 
România rămâne cu punga lui Dănilă Prepeleac. 
O spune chiar şi Ministerul Afacerilor Externe de 





70 


anul VII e nr. 73 


POLITICA LA DESCUSUT 


ROST 





la Kiev: “România a pierdut în zadar 22 de ani”. 
“Diplomaţia ucraineană a făcut o treabă strălu- 
cită la Haga. Nu se pune problema victoriei cuiva 
împotriva cuiva. A fost un compromis sănătos”, a 
afirmat preşedintele Viktor Iuşcenko într-un 
interviu acordat televiziunii ICTV, preluat şi de 
Agenţia UNIAN. El e convins că sentința Curţii 
Internaţionale de Justiţie de la Haga este de 2,1:1 
în favoarea Ucrainei. În plus, din cele 26 de 
zăcăminte de petrol şi gaze, descoperite în jurul 
Insulei Şerpilor, 21 revin Ucrainei. “Şi după toate 
acestea să numeşti o asemenea victorie drept 
înfrângere - rămâi uluit, ţi se leagă limba (“mâna 
nu ţi se mai ridică”, direct spus, adică nici nu te 
aşteptai la un asemenea chilipir - n.red.). Noi nu 
am câştigat. Noi am găsit o excelentă modalitate 
viabilă de rezolvare a unui conflict pe baza unei 
sentințe de drept internaţional, un conflict care 
ne-a costat miliarde şi miliarde de dolari în 
ultimii 15-17 ani. Diplomaţia noastră a prădat în 
mod strălucit România”, a adăugat luşcenko. 
Stranie afirmaţie! Oare pe ce-au dat haholii atâta 
amar de bani? Pe “banca” de pe Insula Şerpilor, 
care este de fapt o baracă? Sau poate a costat aşa 
de mult “cabinetul de ginecologie”? Mister! Iuş- 
cenko nu spune cât a plătit Leonid Kucima “nego- 
cierile” cu “liderul regional” din 1997. Acum e 
convins că sentința de la Haga “va permite dez- 
voltarea relaţiilor dintre Ucraina şi România la 
un nivel nou”. 


„Bistroe va curge veșnic!“ 


De altă părere este Traian Laurenţiu Hristea, 
ambasadorul României la Kiev, care a acordat un 
interviu revistei ucrainene “Zerkalo Nedeli”: 
“Dreptatea şi onestitatea hotărârii Curţii Interna- 
ționale de Justiţie nu pot fi puse la îndoială, iar 
decizia instanței internaţionale este una profita- 
bilă pentru România, care a insistat dintotdeauna 
asupra unei formule de delimitare în conformi- 
tate cu legislaţia internațională”. Ucraina a tăiat 
brusc fondurile pentru dotarea Insulei Şerpilor 
cu bănci, burse şi stadioane, dar a crescut inves- 
tițiile pentru Canalul Bistroe-Chilia. Acum, con- 
struieşte un baraj de protecţie contra aluviunilor 
în Marea Neagră, chiar în fața Canalului Bistroe, 


care “va funcţiona veşnic”, după cum zice Nikolai 
Serdiuk, guvernatorul regiunii Odesa. Ar fi 
momentul ca România să refacă echilibrul eco- 
logic din lacurile interioare din Delta Dunării, 
unde nu este apă suficientă. Altfel, cum Ucraina 
adânceşte mai mult brațul Chilia-Bistroe, riscăm 
să nu mai avem apă suficientă pe Canalul Sulina 
nici pentru navigaţie. Kievul continuă să sfideze 
recomandările Convenţiei internaţionale Espoo 
şi, luînd ca reper un asemenea comportament, 
există riscul să nu respecte nici verdictul de la 
Haga. 


Blonda portocalie se înroșește 















Iulia Vladimirovna Timoşenko a dus tratati- 
ve “tainice” cu Vladimir Putin pentru a primi un 
credit de cinci miliarde de dolari. Iar Vova a ac- 
ceptat ca Rusia să acopere deficitul bugetar al 
Ucrainei. Prețul unui asemenea troc e uşor de în- 
trezărit: în timp ce unele țări din UE cochetează 
cu Moscova, Rusia îşi reface spaţiul de influență. 
Blonda l-a trimis la Moscova pentru negocieri pe 
ministrul finanţelor, iar ea s-a dus la Miinchen, ca 
să nu fie nicio bănuială de trădare. Timoşenko a 
cerut împrumut şi de la China, Japonia, Arabia 
Saudită şi Germania. Nu ştim dacă Ucraina are de 
ales, în condiţiile în care FMI i-a acordat o primă 





anul VII e nr. 73 


7I 


ROST 


POLITICA LA DESCUSUT 





tranşă de împrumut, iar a doua nu se ştie când va 
veni. Iar pe deasupra, adversarii se înțeleg, per- 
fect. Walter Iurgen Schmidt, ambasadorul Ger- 
maniei la Moscova, anunţă că țara lui dezvoltă 
“un parteneriat strategic cu Federaţia Rusă”, ara- 
tă “Izvestia”. Iar dacă FMI nu mai are bani, nu e 
mai profitabil ca Ucraina să revină spre Kremlin? 
Preşedintele Tuşcenko a avertizat că în negocier- 
ile Iuliei cu Moscova “se văd semnele corupției”. 
Până şi Kiril, noul patriarh al Rusiei, şi-a început 
călătoriile “canonice” cu o vizită la Kiev. 


De la Rambo la Obama 


Adâncă analiză face Bursucu Veninos, recte 
Adrian Severin, despre “neo-cezarismul” lui Tra- 
ian Băsescu, alias Ghinghis-Han. Care tratat cu 
Ucraina? Pe el îl obsedează Marinelu! Îl cheamă în 
ajutor pe Aristotel, care spunea că “guvernarea 








CA 
prin popor (varianta modernă este prin referen- 
dum) este denumită ohlocraţie (“domnia gloa- 
tei”), o formă degenerată a democraţiei reprezen- 
tative, iar conducătorii unor astfel de regimuri se 
numesc tirani.” Eu aş vrea să trăim în ohlocraţie 
ca în Elveţia, unde se face referendum inclusiv 
pentru a stabili lungimea optimă a cozii câinelui. 





Nu m-ar deranja să fiu întrebat, să mi se ceară pă- 
rerea despre mersul lucrurilor din lumea în care 
trăim. Bursucu Veninos vrea candidat unic la 
preşedinţie pentru înlăturarea “neocezaristului” 
Traian Băsescu. “Națiunea este în pericol (sic!). Se 
produce o contrarevoluţie de catifea, care neagă 
principalele valori democratice ale Revoluţiei, 
contrarevoluţie care se suprapune peste feno- 
menul crizei globale şi peste fenomenul de frag- 
mentare a societăţii româneşti, de desfacere a 
statului în structuri de oligarhie locală”, susține 
Adrian Severin, directorul Institutului “Ovidiu 
Şincai”. Păi nu zicea el mai anțărţ că ar pofti “un 
stat destructurat”, “un stat civic, nu un stat 
naţional”? 

Pe când era Împăratu-de-Mătase pe cai mari, 
nu sufla nici un ziarist la Palatu Victoria. Stăteau 
toți în două labe. Cine-a fluierat a plătit. Marinelu 
este înjurat cum n-a mai fost altul suduit în toată 
istoria românilor şi nu văd pe nimeni băgat la 
zdup pentru jignirea “tiranului”. Cert este însă 
altceva: “Cei 322” au rămas la metereze, chiar 
dacă mulţi au intrat în guvernul Micului Pirania. 
Uimeşte strategia lor măreață: “Orice construcție 
politică în România, care poate să-l debarce pe 
Traian Băsescu de la conducerea României, tre- 
buie luată în consideraţie”, credea liberalul Eu- 
gen Nicolăescu. Dacă asta nu e idee fixă, atunci 
sigur este obsesie. Politică! Dacă sociologul Dân- 
cu le recomanda colegilor să fie ca Rambo (deşi ei 
preferau să rămână ca Ramba), Tataie a găsit for- 
mula magică: Trebuie găsit un Obama pentru 
PSD! Şi l-au aflat pe dacul Marean Vanghelie, spre 
iritarea Prostănacului. Aşa că, întrebat dacă mai 
candidează la preşedinţie, Dăbuleanu a răspuns 
ca printre bostani: “Nu ştiu de ce, dar pe mine mă 
pufneşte râsul!” Dar pe noi! Împăratu-de-Mătase 
îşi va da demisia “dacă demisionează şi Traian Bă- 
sescu, fireşte”. Acest “Trofeu al calității” noastre 
politice a cerut să fie judecat, după ce alde Eugen 
Nicolicea au votat din nou şi din nou pentru neîn- 
ceperea urmăririi penale. Motiv pentru care 
Cornel Ivanciuc l-a numit pe Adrian Năstase “cel 
mai sterp animal politic”. Cu toată recunoaşterea 
deontologică pentru cel mai trivial text din presa 
post-comunistă, nu pot să nu remarc totuşi că 
adjectivul “sterp” nu are grade de comparaţie. 





72 


anul VII e nr. 73 


POLITICA LA DESCUSUT 


ROST 





Preșul Marinelului 
şi deontologii 









Iar ne-am dat în stambă prin Italia din cauza 
unor idioţi care au violat o italiancă, după ce lau 
bătut pe prietenul ei şi l-au ascuns în portbagaj. 

După ce şi-a înfipt colții în beregata Prostă- 
nacului, Rangă îl atacă pe Guzganu Rozaliu: “Ver- 
ticalul Hrebenciuc m-a lucrat pe la spate!” Iar Guz- 
ganu Rozaliu a replicat celui care “a ieşit din cata- 
combe: penibil!” Eu cred însă că este o mare per- 
formanță dintr-o asemenea poziţie. Să-l întrebe şi 
pe Împăratu-de-Mătase. “E adevărat că noi am 
avut la nivelul coaliţiei o anvelopă globală în care 
am început să o chivernisim cât mai bine“, a con- 
chis Prostănacu. Nici n-au apucat analiştii neamu- 
lui dăştept să se bucure de păcura de lângă Insula 
Şerpilor, că apar tuleiele lui Dinu Patriciu care nu 
ştia nimic de afacerea cu Sterling. Mai mult, mag- 
natul a câştigat procesul cu SRI care şi-a permis să 
asculte telefoanele unui cetăţean aşa de generos 
şi de loial patriei. Motocicleanu spune că nu ştie 
cum de s-a făcut că a semnat hotărârea din noiem- 
brie 2008, că doar primea mii de hârtii, cereau 
oamenii butelii, cartofi, praz. Cum să le reţii pe 
toate? Că să-l întrebăm pe Patriciu! Şi-atunci să nu 
ne amintim noi de celebrul bileţel pe care-l flutu- 
ra Marinelu? Iar a avut dreptate, îmi pare rău. 





„Japonia va ataca SUA din 
spaţiu“ 


Barack Obama s-a instalat la Casa Albă, în 
timp ce Stratfor prezice o perioadă sumbră pen- 
tru lume. Dr. George Friedman, unul din fonda- 
torii Stratfor, publică lucrarea “The Next 1000 
Years”, un studiu de futurologie, care prooroceş- 





te evenimente catastrofale. Statele Unite vor 
pierde curând cursa pentru locul întâi. Cartea va 
face valuri mari şi a fost anunţată chiar în ziua în 
care Barack Obama declara că “trebuie să refa- 
cem America”. Discursul de inaugurare, rostit de 
Obama, depăşeşte probabil, prin patetism, alocu- 
țiunile ultimilor zece preşedinţi. Este adevărat că 
Statele Unite nu au mai traversat o etapă atât de 
dramatică de la FD. Roosevelt încoace. “Un Pearl 
Harbor economic”, s-a spus deja, fără să se men- 
ționeze şi cine l-a provocat. “E timpul să ne ri- 
dicăm şi să încercăm să refacem America. Lumea 
s-a schimbat şi noi trebuie să ne schimbăm odată 
cu ea”, îndemna noul preşedinte, imediat după 
depunerea jurământului, în timp ce peste două 
milioane de americani fluturau steguleţe pe 
National Mall, în faţa clădirii Congrersului, locul 
unde altădată fusese târg pentru sclavi. Atitu- 
dinea era a unui om modest, ridicat miraculos (?) 
din anonimat: “Stau astăzi în fața voastră umil şi 
onorat de încrederea pe care mi-ați acordat-o”. S- 
a detaşat elegant de Bush, chiar altruist: “Îi mul- 
țumesc preşedintelui George W. Bush pentru ser- 
viciul adus naţiunii noastre şi pentru generozita- 
tea arătată în timpul tranziţiei”. În faţa unei mulţi- 
mi de oameni modeşti, marca Harlem, populis- 
mul este necesar la inaugurare, cu frână, totuşi: 
“America nu a prosperat datorită celor din 
birouri, ci graţie celor care au rămas fideli prin- 
cipiilor strămoşilor noştri fondatori”; “părinții 
fondatori au trasat nişte linii clare pentru a apăra 
țara şi cetăţenii; “acele idealuri încă funcționează 
şi nu vom renunța la ele; “întrebarea pe care ne-o 
punem este nu dacă Guvernul este mai bun sau 
mai rău, ci dacă el îi ajută pe oameni”; “dificultă- 
țile care ne aşteaptă vor fi mari şi nu se vor schim- 
ba în timp scurt, dar ele vor fi îndeplinite”; “am 
ales încrederea în locul fricii”, “America este mai 
mare decât suma ambițiilor noastre”; “vremea 
când am ezitat să luăm deciziile grele a trecut”; 
“succesul economiei a depins nu numai de PIB, 
dar şi de bunăstarea fiecăruia din noi”; “puterea 
noastră creşte din interior”; “suntem modelaţi de 
fiecare cultură şi de fiecare etnie”; “credința şi în- 
crederea americanilor fac ca această naţiune să 
reziste”, “în această iarnă a greutăților, să avan- 
săm din nou prin curenții înghețaţi, să facem față 





anul VII e nr. 73 


75 


ROST 


POLITICA LA DESCUSUT 





D4 


curenților care vor veni”, “cei care încurajează 
corupția se află de partea cealaltă a istoriei”. Acel 
“Pearl Harbor economic” se regăseşte şi în discur- 
sul de inaugurare: “economia noastră este slăbi- 
tă”; “sistemul nostru de sănătate este şi el slăbit”; 
“următoarea generaţie trebuie să-şi reducă aştep- 
tările”; “vom pune capăt micilor răutăți care au 
făcut parte din politica noastră”; “oriunde ne-am 
uita, e mult de făcut. Starea economiei noastre 
cere o acţiune imediată”; “vom construi drumuri 
şi poduri, reţeaua electrică şi cea digitală, care ne 
unesc, vom folosi energia solară”. Prin câteva 
linii simple, Obama schițează un program de 
guvernare ecologică a Americii, o proiecție cel 
puţin idealistă. 


„Suntem gata să conducem 
din nou!“ 


„America trebuie să-şi joace rolul”, promite 
messianic noul preşedinte. Pe lângă recesiunea 
economică, Bush i-a lăsat moştenire două războa- 
ie neterminate, dar Obama promite să depăşeas- 
că situaţia: “Ţara se află în plin război împotriva 
reţelelor teroriste”; “noi am învăţat că măreţia nu 
ne este dată, ci ea trebuie câştigată”; “ e timpul să 
ne ridicăm şi să încercăm să refacem America”; 
“această criză ne-am amintit că fără un ochi atent 
la toate acestea, națiunea nu poate prospera”; 
“respingem ca fiind falsă alegerea între apărare şi 
idealurile noastre”; “lumea întreagă să ştie că 
America va căuta doar pacea şi liniştea şi suntem 
gata să conducem din nou”; “vom face ceea ce tre- 
buie în Irak şi în Afganistan, iar cu prietenii noştri 
vom face ce e bine acolo”; “pentru cei care încear- 
că să ne terorizeze le spunem că spiritul nostru 
nu poate fi înfrânt şi că vom învinge”, America 
rămâne acelaşi mamut care, fie şi atunci când se 
culcă, face victime colaterale: “nu ne vom cere 
scuze pentru modul nostru de viaţă”. Important 
este să nu te nimereşti în calea bunăstării mamu- 
tului... Nu a omis să se refere la confruntările doc- 
trinare din perioada Războiului Rece: “Să ne 
aducem aminte că generaţiile trecute au combă- 
tut comunismul şi nazismul nu doar cu armele, 
dar şi cu ideologia”. În acest moment al discursu- 
lui, cenzura de la Beijing a reintrat în acţiune: 


imaginea s-a comutat pe chipul prezentatoarei 
care nu pricepea nimic, iar vocea liderului ameri- 
can nu se mai auzea. Obama conştientizează că 
America trebuie să-şi menţină rolul de unică 
superputere a lumii: “Avem nişte datorii pentru 
noi, pentru națiune şi pentru lumea întreagă”. El 
nu a menţionat nimic aici despre cooperarea 
multilaterală, de care amintea în ajun cancelarul 
german Angela Merkel. 

Scriitorul portughez Jose Saramago, laurea- 
tul Premiului Nobel pentru literatură în 1998 şi 
militant comunist convins, dar care nu ştie ce 
înseamnă Gulagul, îl elogiază pe Obama: “De 
unde a ieşut acest om? Nu vă întreb unde s-a năs- 
cut, cine sunt părinţii lui, ce studii a făcut, ce 
proiect de viață şi-a propus pentru el şi familia 
lui. Când întreb de unde iese Obama, îmi mani- 
fest uimirea de a vedea că acest timp în care tră- 
im, cinic, dezamăgitor, sumbru, teribil în mii de 
aspecte, a născut o persoană care îşi înalță vocea 
pentru a vorbi despre valori, responsabilitate 
personală şi colectivă, despre respectul muncii şi 
despre amintirea celor care ne-au precedat în 
viaţă”. Cu toate acestea, planetarul Obama nu a 
stopat căderea burselor. Chiar dacă presa mondi- 
ală vede în acest discurs un moment istoric, 
începutul “erei Obama”. Visul american se re-in- 
ventează prin Obama, crede Frank-Walter Stein- 
meier, şeful diplomaţiei germane: “Mai mult par- 
teneri, mai puțin duşmani - aceasta este viziunea 
pentru care doresc să acționeze Barack Obama şi 
Hillary Clinton”. Nelson Mandela îl consideră 
“mesager al păcii”. În schimb, presa rusă nu-l con- 
sideră “un porumbel cosmopolit al păcii”. Obama 
va apăra interesele SUA la fel de vehement. 
Politica lui externă ar putea fi mult mai inteligen- 
tă şi mai flexibilă, mai abilă şi mai vicleană decât 
politica lui Bush. Mai ales că vrea să le demon- 
streze americanilor că nu l-au votat inutil. 


Spre un nou război mondial 


S-a adeverit profeția lui Martin Luther King 
jr., făcută în 1964 într-un interviu acordat BBC: 
America are un preşedinte (aproape) negru. “O 


corcitură”, cum recunoaşte chiar el, cu un simţ al 
umorului foarte rar întâlnit la oameni de etnie 





74 


anul VII e nr. 73 


POLITICA LA DESCUSUT 








incertă. Vrea un câine, “tot o corcitură ca mine”. 
Iar dacă profeția a fost posibilă, de ce nu am eval- 
ua mai atent prognoza efecuată de dr. George 
Friedman de la Stratfor? Să vedem semnele. 
“Vom începe să lăsăm Irakul poporului său într- 
un mod responsabil”, a promis Obama. Numărul 
hispanicilor din SUA a crescut simţitor în ultimii 
ani. Talibanii îi cer să-şi retragă militarii din Afga- 
nistan, ca să nu aibă soarta sovieticilor. “Suntem 
un popor liber în aceeaşi măsură în care sunt şi 
americanii. Dar ei au venit aici şi vor să ne decidă 
viitorul. Este imposibil, afganii trebuie să-şi ho- 
tăracsă singuri destinul. Nu avem nimic împo- 
triva lui Obama. EL trebuie totuşi să învețe lecţiile 
politice ale lui Bush şi, înainte de el, pe ale sovieti- 
cilor”, a comentat Yousuf Ahmadi, purtătorul de 
cuvânt al talibanilor. Sub nasul NATO. 
Preşedintele polonez Lech Kaczynski îi cere 
să pună în aplicare scutul american antirachetă. 
Deşi preşedintele rus Dmitri Medvedev l-a averti- 
zat să renunţe şi a venit cu o ofertă surprinză- 
toare: Rusia va livra armament Afganistanului! 
George Friedman crede că “strategia de dezvol- 
tare a oricărei țări este adânc impregnată în 





ADN-ul ei”. SUA nu va mai fi lider mondial în acest 
veac. “Practic, procesul predării poziţiilor a şi în- 
ceput”. Rusia va reface URSS în timpul lui Obama 
şi va declanșa un nou război rece. (Noi credem că 
deja ne confruntăm cu acest război). Kremlinul 
va fi însă învins, iar Rusia se va destrăma. Japonia 
şi Turcia îşi vor disputa Asia, în locul SUA. Mai 
mult, Japonia va ataca SUA din spaţiu, chiar de 
Ziua Recunoștinței, iar pe la anul 2050 vom avea 
un nou război mondial. Va fi “Un Pearl Harbor 
orbital”. Ideologii Jihadului nu mai au trecere în 
lume. Un declin demografic puternic va marca 
America. Țara va fi invadată de hispanici. Imi- 
granții vor constitui majoritatea populaţiei. Uniu- 
nea Europeană va dispărea, crede şeful Servi- 
ciului de analiză al Stratfor. Principiile suvera- 
nității împărțite şi al negocierii nesfârşite din UE 
nu vor rezista, fără o legislaţie unitară, fără o 
armată care s-o apere. Germania va ataca Polonia 
şi Marea Britanie. Chiar şi China se va scinda din 
cauza revoltelor interne. “Eu nu am un glob de 
cristal. Eu am însă o metodă, care ar putea fi im- 
perfectă, dar care mă ajută să pricep trecutul şi să 
anticipez viitorul. În dezordinea istoriei, eu 
încerc să văd ordinea, să prevăd tendintele, 
tehnologiile”, explică Friedman. 


Vladimir Voronin: „Lenin a 
fost un lider genial“ 


„Nu trebuie să renunțăm la istorie. În anii 
postsovietici, mulți dintre oameni au vrut să-l po- 
negrească pe Lenin, dar nu au reuşit şi nu vor 
reuşi: a fost un lider şi un organizator genial”, a 
spus Vladimir Voronin. El a depus o coroană de 
flori la monumentul lui Vladimir Ulianov Lenin 
de la Chişinău, cu ocazia împlinirii a 85 de ani de 
la moartea “marelui om”. Ideile lui “sunt de actu- 
alitate şi pot deveni o foaie de parcurs pentru 
rezolvarea problemelor timpurilor moderne”, 
crede preşedintele comunist de la Chișinău. 
“Astăzi noi construim în R.Moldova un stat social, 
unde prosperitatea cetățenilor este o prioritate”, 
a declarat Voronin după ce pe 15 ianuarie la 
comemorat şi pe Eminescu. El sărbătoreşte în 
fiecare an Revoluţia din Octombrie, chiar dacă 
merge mai întâi la biserică în aceeaşi zi. “Astăzi 





anul VII e nr. 73 


75 


ROST 


POLITICA LA DESCUSUT 





noi construim în R.Moldova un stat social, unde 
prosperitatea cetățenilor este o prioritate”, crede 
Voronin. Iar pe 7 noiembrie 2008 preciza: “Ideile 
lui octombrie sunt codul genetic al partidului 
nostru şi în nici un caz nu ne putem permite să-l 
pierdem. Trebuie să ţinem minte că ne tragem cu 
toții din Octombrie”. Că tot veni vorba de Basa- 
rabia, “Flux” şi “Moldova suverană” susţin că poe- 
tul Grigore Vieru era spion al României. Nu ştiu 
dacă este adevărat, dar pot să-l conving pe Iurie 
Roşca că Vieru chiar era cel mai strălucit agent al 
limbii române de dincolo de Prut. Am convin- 
gerea că vor veni şi alții şi că lucrurile nu vor 
rămâne cum vrea Moscova. După moartea nă- 
prasnică a poetului, Nicolae Dabija publică în “Li- 
teratura şi Arta” ultimul articol al lui Grigore 
Vieru. Merită cunoscut: 

“După ce cu aproape patru ani în urmă am 
fost «descoperit» în ziarul lui Iurie Roşca drept 
«spion român» de către vagabondul politic debu- 
tant B. Asarov (numele său adevărat fiind Hris- 
tov) - coleg de insinuări politice cu alt vagabond, 
M. Conţiu, al cărui nume real nu-l cunoaştem, iată 
că subsemnatul apare din nou în aceeaşi postură 
de «spion român» în «Moldova suverană» - cotidi- 
an al şefului de stat, Vladimir Voronin. Noua listă 
a «spionilor» este modificată. Mai exact, este ajus- 
tată de către oficialități alegerilor parlamentare 
care se apropie. Toţi cei incluşi în listă sunt inco- 
mozi Puterii. Amintesc cititorilor că în acelaşi ziar 
prezidenţial am fost nu demult inclus într-o altă 
listă, intitulată «Teroriştii moldovenilor». Atenţio- 
nez pe şeful statului, Vladimir Voronin, Ia fel Ser- 
viciul de Informaţii şi Securitate că, dacă nu vor fi 
prezentate public probe de spionaj şi terorism şi 
dacă Curtea Supremă de Justiţie nu va revedea 
cele două decizii la cererea mea de dare în jude- 
cată a celor două publicaţii oficiale, «Flux» şi «Mol 
dova Suverană», voi fi nevoit să iau o decizie a 
mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de 
om, 

Grigore Vieru 
P.S. Să-mi îngăduie «Flux» şi «Moldova Suverană» să le pun 
două întrebări: Cum poți fi spion al Limbii strămoşilor tăi, al 
Istoriei Neamului tău, al propriilor suferinţe?! Oare să existe 
în această, sclipuită din dai, Boje, republică nişte secrete care 
ar putea să-i intereseze pe spioni?” 


Revoluţie sau agonie? 


Basarabia este din nou la răscruce: românii 
pot să-i înlăture pe comuniştii lui Voronin de la 
putere. Conaţionalii noştri de peste Prut se află 
în plină campanie electorală. Cu un milion de ti- 
neri plecați în lumea largă, electoratul din Basa- 
rabia, alcătuit majoritar din bătrâni care-şi aş- 
teaptă pensiile, pare să rămână captiv în mrejele 
generalului de miliţie Vladimir Voronin. Bolşe- 
vicii au dat legi care să-i blocheze pe românii 
unioniști şi pro-europeni: un parg electortal de 
6%, interzicerea alianțelor politice, limitarea 
drastică a dreptului de vot pentru basarabenii 
plecați la muncă. S-au înregistrat 28 de partide la 
Comisia Electorală Centrală. După tragerea la 
sorți, primele formaţiuni politice vor apărea pe 
buletine în următoarea ordine: Partidul Social 
Democrat, Partidul Liberal, Alianţa “Moldova 
Noastră”, Partidul Popular Creştin Democrat, 
Partidul Comuniştilor, Partidul Liberal Democrat 
şi Partidul Democrat. Actele se pot depune până 
pe 5 martie. Alianța “Moldova Noastră” are nume 
consacrate în viața publică din Basarabia: Sera- 
fim Urechean (deputat), Mihai Cimpoi (preşedin- 
tele Uniunii Scriitorilor), Veaceslav Untilă (depu- 
tat), Vasile Bălan (deputat), Iurie Colesnic (Scri- 
itor). Partidul Democrat aliniază unele nume 
cunoscute: Dumitru Diacov (preşedinte PD, depu- 
tat, fost lucrător sovietic la Ambasada de la 
Bucureşti), Oleg Serebrian (deputat), Oazu Nan- 
toi (vicepreşedinte PD, un militant serios al par- 
tidului), Valentina Buliga (deputat) şi Chiril Lu- 
cinschi, om de afaceri şi feciorul lui Petru Kirilo- 
vici Lucinski, ex-preşedinte al republicii şi no- 
menclaturist sovietic. Partidul Comuniştilor alini- 
ază “luptători” vajnici pentru revenirea la impe- 
riul sovietic: Vladimir Voronin (preşedinte), Ma- 
rian Lupu (preşedintele Parlamentului, un tânăr 
oportunist), Zinaida Grecianii (premier), Victor 
Mândru (secretar executiv al PCRM) şi Marc 
Tkaciuc (consilier personal al lui Voronin, un 
băiet aşa di buun, considerat eminența cenușie 
pur-sânge a generalului de miliție, militant al 
moldovenismului agresiv). Partidul Popular 
Creştin Democrat aliniază o formulă veche cu 
speranţe noi: Iurie Roşca (preşedinte), Ghenadie 





76 


anul VII e nr. 73 


POLITICA LA DESCUSUT 


ROST 





Vaculovschi (consilier juridic), Vlad Cubreacov 
(un militant autentic pentru drepturile tuturor 
românilor), Igor Ciuru şi Ştefan Secăreanu. O 
echipă foarte puternică aliniază Partidul Liberal: 
Dorin Chirtoacă (primarul Chișinăului, jurist), 
Mihai Ghimpu (avocat, un autentic şi vechi mili- 
tant unionist), Anatol Şalaru (medic), Corina 
Fusu, Vadim Cojocaru. Ziaristul unionist Boris 
Vieru este pe locul 16. Partidul Liberal Democrat 
Filat (deputat), Alexandru Tănase (avocat), Mihai 
Godea, Liliana Palihovici, Vitalie Nagacevschi 
(jurist, cu aplecare spre dosarele CEDO). Călin 
Vieru, fiul poetului Grigore Vieru, ocupă locul al 
şaptelea. Este medic neurolog, jurist şi om de 
afaceri. “Nu am avut niciodată o susținere din 
partea maestrului în acest sens fiindcă dânsul, 
intrând - probabil fără să vrea - pe terenul aces- 
ta, anume aici a fost lovit cel mai crunt”, poves- 
teşte Călin Vieru. La Partidul Social Democrat 
s-au orientat mai mulți oameni de afaceri: Dumi- 
tri Braghiş (deputat), Eduard Muşuc (preşedin- 
tele Consiliului Municipal Chişinău), Victor Şelin 
(directorul concernului Unicon-Grup), Nicolae 
Chendighilean (SRL ALFA), Igor Lupulciuc , 
viceprimar al municipiului Chişinău. 


„Să sujem la două vași!* 


Se menţin cele trei direcţii politice princi- 
pale: moldovenismul retrograd, cu teza “vom 
face Şveiţaria în Republica Moldova”, dar şi cu for- 
mula lui Snegur “să sujem la două vaşi” (Rusia şi 
România), revenirea spre Rusia, după modelul 
Belarus; integrarea europeană. Niciun politician 
de-acolo nu mai declară deschis că vrea unirea cu 
România. Sondajele arată că prezenţa la vot va fi 
slabă, mult sub 50%. Electoratul pasiv şi îmbătrâ- 
nit nu mai vrea revoluţie. Preferă agonia. Tinerii 
activi, români sau chiar şi etnici ruşi, au plecat la 
muncă şi majoritatea nu vor vota. Liderii politici 
pro-europeni poartă o mare vină fiindcă nu au 
fost capabili să găsească o formulă de solidariza- 
re. Chiar cu preţul sacrificării vremelnice a pro- 
priilor partide. Şi totuşi, există semne că 
bolşevicii lui Voronin vor pierde controlul, iar 
Basarabia va cunoaşte mari frământări. Agresivi- 


tatea neo-bolşevică va altera procesul electoral 
tot mai mult tocmai pentru că simte pierderea 
terenului. România nu poate rămâne indiferentă 
la evoluţiile de dincolo de Prut nu numai pentru 
că majoritatea etnică absolută o formează cona- 
ționalii noştri. “Miza acestor alegeri este însuşi 
viitorul R. Moldova. Comunismul înseamnă sără- 
cie şi mizerie de când avenit pe meleagurile noas- 
tre”, avertiza Mihai Ghimpu. Voronin l-a desem- 
nat la funcţia de preşedinte al republicii pe 
Vladimir Ţurcanu, preşedintele comisiei juridice 
din Parlament. El a declanşat operaţiunea “Şanta- 
jul”: cei mai importanți opozanți au dosare pena- 
le pe rol. Trebuie hăituiţi în această perioadă Se- 
rafim Urechean (“dosarul ambulanțelor”, dar şi o 
presupusă tentativă de asasinare a lui Iurie 
Roşca), Vlad Filat (“dosarul tabaciokului”, Filat 
fiind acuzat că ar fi adus în Republica Molotov 1,8 
milioane de pachete de țigări fără timbru de 
accize din România, dosarul avioanelor TU-154 
B), Dorin Chirtoacă (după circul cu brazii, i s-a 
făcut dosar pentru abuz în serviciu), Eduard 
Muşuc a fost şi arestat. Valeriu Pasat a fost şi el 
cercetat şi condamnat, fiind acuzat că ar fi vândut 
avioane MIG-29 şi sisteme de foc “Uragan”. 
Evident, cu semnătura lui Voronin şi a lui Tarlev, 
pe care nu-i cercetează nimeni. Acuzat că ar fi fost 
implicat în tentativa de asasinare a lui Iurie 
Roşca, fostul director al Serviciului de Informații 
Secrete a spus că funcţia pe care a deținut-o nu-i 
permite să vorbească despre “adevărata biogra- 
fie a lui Iurie Roşca”. Nu ştiu dacă basarabenii vor 
reveni vreodată la starea de graţie din 1989, dar 
sigur fac geopolitică prin votul lor. 


„Moldova, deșteaptă-te!“ 


EI a fost ultimul ministru de externe al RDG 
şi a contribuit la elaborarea tratatului de reunifi- 
care a Germaniei. Meckel a fost la Chişinăuşi la 
Tiraspolşi a întocmit un raport, intitulat “Moldo- 
va, deşteaptă-te!” (Care Moldova?) “Din partea 
României, indiscutabil, se aude o voce care nu e 
foarte prietenoasă față de R. Moldovaşi care 
vorbeşte despre reconstituirea României Mari. 
România este un stat membru al Uniunii Europe- 
neşi în interiorul UE nu există mariajuri forțate. 





anul VII e nr. 73 


77 


POLITICA LA DESCUSUT 











“ i li d e a 





PR 





Mireasa este cea care trebuie să-şi dea con- 
simțământul pentru o astfel de căsătorieşi, în ca- 
zul în care ea spune nu - lucru care se pare că se 
întâmplă - atunci nu este nicio problemă, ne vom 
concentra asupra dezvolătrii unor relaţii de bună 
vecinătate. România nu doreşte să semneze 
Acordul de frontieră cu R. Moldova. În acelaşi 
timp, R. Moldova condiţionează semnarea Con- 
venţiei de mic trafic la frontieră de încheierea 
tratatului de frontieră cu țara vecină. Această poz- 
iţie a României nu este judicioasă. România, ca 
stat membru al UE, nu poate să-şi schimbe fron- 
tierele”, spune Markus Meckel. Prin urmare, reîn- 
tregirea națională este permisă, dar nu pentru 
căţei. EI acceptă însă că frontiera se poate modifi- 
ca doar cu acordul ambelor părți. “R. Moldova 
este o ţară a şanselor pierduteşi există riscul ca 
acest lucru să continue”, profețeşte Meckel care a 
elaborat după călătorie raportul “Moldova, deş- 
teaptă-te!”, ce va fi prezentat în Bundestag. Cine 
doreşte perpetuarea situaţiei şi blocarea Germa- 
niei în zonă? Vladimir Putin, pe când era preşe- 
dintele Rusiei,şi-a făcut timp să treacă prin Sofia 
sau prin Budapesta. Nu a venit niciodată la Bucu- 


reşti într-o vizită de stat. Cu excepția invitaţiei 
onorate de a participa la reuniunea NATO. Am 
convenit toți fie că Bucureştiul nu are un proiect 
credibil de oferit Rusiei, fie că Moscova nu uită că 
românii au memorie. Dar Germania, în care 
româniişi-au pus multe speranțe după căderea 
Cortinei de Fier, de ce se comportă glacial cu noi? 
Niciun cancelar nu a vizitat România după 1990, 
deşi relaţiile diplomatice dintre cele două țări au 
cunoscut etape de real succes. Gerhard Schroe- 
der a vrut să vadă doar locul în care i-a murit tatăl 
pe timpul războiului. Şi atât. A preferat să cultive 
relaţia cu Putinşi cu un real folos pentru el. Se 
pare că nici Angela Merkel nu se pregăteşte să 
vină la Bucureşti, înainte să-şi încheie mandatul. 
Cooperarea economică dintre cele două ţări nu 
reflectă nici forța Germaniei, nici iluziile româ- 
nilor care încă mai speră că tehnologia germană 
ar putea să-i ajute să ardă etapele. Nicolae 
Ceauşescu avea posibilitatea să aducă în 
România compania Mercedes şi nu numai. După 
1990, eşecul s-a repetat. Am preferat “investitori 
strategici” din Italia, din Franța sau din țările 
arabe. 





78 


anul VII e nr. 73 


VIA SACRA 





Obiceiuri populare 
în perioada 
postului pascal 





Răzvan Codrescu 





Lăsatul Secului și Păresimile 


Postul Paştelui sau Postul Mare, fixat în func- 
ție de data anuală a sărbătorii, durează 40 de zile 
(cât a postit şi Mîntuitorul retras în pustie), fiind 
de altfel denumit popular “Păresimile” (cuvînt 
ieşit - oricât nu s-ar părea - din latinescul quadra- 
gesima). Lăsatul/Lăsata Secului (Zăpostitul) se 
face, după rînduiala Bisericii, în doi timpi: Lăsatul 
Secului de carne şi, o săptămînă mai tîrziu, Lăsa- 
tul Secului de brînză. Postul din Săptămîna Mare 
se adaugă consecutiv Păresimilor, încât, în fapt, 
perioada de post de dinaintea Învierii este de 
şapte săptămîni (ba chiar de opt, dacă punem la 
socoteală şi săptămîna dintre cele două Lăsaturi 
de Sec). 

E vremea acum Să se împace om cu om (pos- 
tul nu-i post, dacă ţii duşmănii), împăcările fiind 
adeseori pecetluite cu chefuri şi hore. Se fac plă- 
cinte cu brînză, se bate alvița şi se mănîncă musai 
câte un ou fiert, zicîndu-se: “Ou, ouşor,/ Fie-mi pos- 
tul mai uşor!”. După credința tradiţională, “cu un 
ou se astupă şi cu un ou se destupă gura la Paşti”. 
Masa, cu tot ce-a rămas pe ea, se lasă neridicată 
pînă a doua zi de dimineață, pentru ca peste 
noapte să se înfrupte şi morţii. Numai oalele se 
pun cu gura în jos, ca să nu fie pagubă în casă. 

Lunea de după Zăpostit se numeşte Lunea 
Curată (denumire corelativă cu Săptămîna Albă). 
Acum se face Spolocania sau Spălăcania: gurile se 


clătesc ritual cu borş sau cu rachiu, se spală bine 
vasele în care s-a gătit “de dulce” sau “de frupt” 
(în unele părți, operaţiunea aceasta e rezervată 
zilei următoare, numite chiar Marţea Vaselor), se 
aduce “apă de nea” de la pădure şi se stropeşte 
casa, pe dinăuntru şi pe dinafară. 

Tot acum se face, pe alocuri, şi darea în tăr- 
bacă a cîinilor sau jujeul, obicei straniu şi desigur 
precreştin: cîinii sînt zburătăciţi pe uliți cu joarde 
şi pietre, li se leagă tinichele de cozi şi oamenii 
(mai ales copiii) fac haz de spaima şi schelălăielile 
lor. 


Caii lui Sintoader 
(prima săptămînă din Postul Mare) 


Stranie din cale-afară este sărbătoarea nu- 
mită “Caii lui Sîntoader”, ce începe în sîmbăta din 
prima săptămînă a Postului Mare şi se întinde pe 
nu mai puţin de 8 zile. Sîntoader, cel care-l ţine pe 
dracul de păr (dar care n-are nimic de-a face cu 
vreun Sfint Teodor din calendarul bisericesc!), 
are cai nărăvaşi, cu care nu-i bine să ai de-a face 
dacă nu ştii cum să-i îmblinzeşti. După unii, nici n- 
ar fi cai propriu-ziși, ci un fel de feciori-cai, cu 
copite, cozi şi coame bogate, părăsiți oarecînd de 
drăguţele lor. E totuşi o legătură tainică între ei şi 
caii din sat, care sînt acum, oarecum preventiv, 
mai bine tratați ca niciodată. 

Răstimpul e folosit pentru multe vrăji. Fetele 
mari, în prima dimineaţă de Sîntoader, ca să aibă 
păr frumos (“Sîntoadere, Sîntoadere,/ Creşti 
cosița fetelor/ Cît coadele iepelor”), şi-l spală cu o 
fiertură vegetală din care nu lipseşte oma- 
nul/Inula helenium (pe care, cînd îl culeg, îl “plă- 
tesc” cu piine şi sare depuse la locul cu pricina: 
“Oman mare, Domn mare,/ Eu îţi dau ţie piine şi 





anul VII e nr. 73 


79 


ROST 


VIA SACRA 





sare,/ Tu să-mi dai mie o coadă de păr mare!”) şi 
în care se pune şi lapte de iapă. Nici o fată nu iese 
din casă în ziua de Sîntoader înainte de a se fi 
spălat pe cap, “căci altminteri caii le vor paşte 
părul. 

Tot acum, copiii mai răsăriți şi junii se fac 
frați de cruce, jurîndu-se aşa (pe piine şi sare, sau 
chiar pe vin amestecat cu cîteva picături din sîn- 
gele fiecăruia): “Eu ți-oi fi frate/ pînă la moarte./ 
M-oi lăsa de piine şi de sare mai bine/ Decât să mă 
las de tine!”. Asemenea frăție îi ţine legați pînă la 
moarte. lar dacă unul moare, celălalt continuă 
să-l pomenească aşa: “Avusei şi eu fărtate/ Şi n-am 
avut de el parte!”. 

Femeile fac colivă pentru morţi sau împart 
colaci însemnați în chip de potcoavă. În zilele de 
Sîntoader nu se mai toarce, nu se mai sapă, nu se 
lucrează după apusul soarelui, nu se pun ouă la 
cloşcă, nu se iese la pădure, nu se fac petreceri, nu 
se umblă noaptea pe uliţi. Austeritatea aceasta e 
conformă, în general, cu cerinţele postului, chiar 
dacă raţiunile ei sînt mai degrabă magice decit 
religioase. 


Miezul Păresimilor 
(la jumătatea Postului Mare) 


Miezul Păresimilor sau Păreţilor este mijlo- 
cul/jumătatea Postului Mare şi cade în miercurea 
celei de-a patra săptămîni din post. Ziua aceasta 
este cu strictețe păzită mai ales de către femei, 
care nu lucrează nimic, ca să nu-şi piardă, cum se 
crede, sporul peste an. Este însă îngăduită şi reco- 
mandată numărarea ouălor (elemente de bază în 
perspectiva praznicului pascal) pe care le-au făcut 
pînă atunci găinile din gospodărie. Dacă numărul 
acestora iese cu soț, se zice că-i de bine. 

Fetele cred că vor fi mai ochioase dacă în 
această zi ajung să se spele pe faţă Ia rîu chiar în 
momentul cînd se trag clopotele la biserică (unde 
seara se face slujbă de priveghere). 

Înjumătăţirea Postului nu-i de fapt tradiţie 
populară, ci şi bisericească: “Textul evanghelic 
citit la Înjumătăţirea Praznicului (loan 7, 14-36), 
care începe cu cuvintele: «ar înjumătățindu-se 
praznicul, S-a suit lisus în templu şi învăța» (Cîn- 
tarea a 5-a a Canonului), se leagă de evenimentul 


petrecut «la mijlocul» sărbătorii Corturilor. [...] 
Textul evanghelic de la Cincizecime (Joan 7, 37- 
53) începe acolo unde se termină Înjumătăţirea 
Praznicului Cincizecimii şi cuprinde făgăduinţa 
Duhului Sfint sub chipul «rîurilor de apă vie». 
Această temă a «apei vii», simbol al harului, ser- 
veşte ca leitmotiv în Slujba Înjumătăţirii 
Praznicului şi justifică transpoziţia cincizecimică 
a sărbătorii [evreieşti a] Corturilor” (L. Uspensky, 
VI. Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Editura 
Sophia, Bucureşti, 2003, p. 206). 


Lazărul/Lăzărelul 


(în ajunul Floriilor) 


Numele acestei sărbători se leagă desigur de 
Simbăta lui Lazăr, care, în calendarul bisericesc, 
precede Floriile. În fantezia populară, Lazăr cel 
înviat din morţi a devenit însă un personaj pi- 
toresc, legat probabil de nişte vechi obiceiuri pă- 
gîne privitoare la moartea şi învierea naturii. În 
țara Mioriţei, Lazăr - alintat îndeobşte “Lăză- 
relul” - e văzut mai ales ca un ciobănaş care, ple- 
cat cu oile la păscut, se urcă într-un copac, să le 
culeagă frunze, dar cade de acolo şi se prăpădeşte 
în floarea tinereții. În scenariul popular, mireasa 
lui, Lăzăriţa, în rochie albă şi cu coroniță de flori 
pe cap, îl plînge mută de durere, mişcîndu-se îna- 
inte şi înapoi, în mijlocul unui cerc de tinere fete. 
Ele umblă aşa din casă în casă, iar din cîntecul 
tărăgănat al însoţitoarelor reiese că, în cele din 
urmă, trupul ciobănaşului, găsit de surorile lui 
(Sau, în altă variantă, numai de sora lui mare 
mare, soţia lui Dragobete), udat cu lacrimi, scăl- 
dat în lapte dulce şi acoperit cu frunze de nuc, 
înviază şi se preface în flori. 

O legendă mai hazlie pretinde că moartea 
Lăzărelului s-ar fi tras din dorul de plăcinte: 
mamă-sa, ocupată cu torsul, nu-i face pofta, iar el, 
tăvălindu-se de necaz în jurul ei, se înțeapă în 
fusul scăpat din mîna femeii. Tot surorile sînt cele 
care îl bocesc, iar de atunci ar fi rămas şi obiceiul 
jelitului la mort. De altfel, sîmbăta respectivă este 
dedicată pomenirii morților (“Moşii de Florii”), 
pentru care se fac şi se împart mai cu seamă 
plăcinte. În Muntenia şi în Dobrogea, femeile se 
abțin de la tors. În mod firesc, Lazărul anunţă şi 





80 


anul VII e nr. 73 


VIA SACRA 








apropierea Paştilor, cea mai importantă sărbă- 
toare religioasă a anului: „Lazăre,/ Nefericitule,/ 
Cînd vor veni Paştile?”. Și Lazăr, de colo: “Iată-le, 
iată-le după uşă,/ Cu mielul de gît”. 


Floriile 
(cu o săptămînă înainte de Paşti) 


Aceasta este denumirea populară a sărbă- 
torii din duminica ce precede Săptămîna Patimi- 
lor. Pe alocuri i se spune şi “Duminica Vlăstari- 
lor”. Fiecare creştin care duce la biserică flori de 
primăvară şi primeşte în ziua de Florii ramuri de 
nuc sau de salcie, sfinţite de către preoți, devine 
vestitor al marii sărbători a Intrării Domnului în 
Ierusalim. De fapt, ramurile de nuc şi de salcie 
amintesc de ramurile de finic (copac specific din 
zona Țării Sfinte) cu care mulțimile L-au întîmp- 
inat odinioară pe Hristos. Aşezate la icoane, sau 
deasupra uşilor şi a ferestrelor, aceste ramuri 
protejează casa şi pe cei ce locuiesc în ea. Nu mai 
puţin importantă este folosirea lor pentru tra- 
tarea diferitelor boli, de-a lungul întregului an. 

Salcia poartă, în conştiinţa poporului, bine- 
cuvîntarea Mariei. Se zice că atunci cînd Fecioara 
a trebuit să treacă un rîu, salcia s-ar fi plecat peste 
apă, înlesnindu-i trecerea. Drept răsplată, Maica 
Domnului a binecuvîntat-o, hărăzindu-i să nu se 
facă niciodată cărbune (ca bietele “lemne de foc”) 
şi să fie purtată an de an la altar. Conform tradi- 
ției, cu crengile de salcie sfinţite în biserică oame- 
nii se întorc acasă şi, după ce ating cu ele creştete- 


le pruncilor, ca să crească mari şi frumoşi, le 
anină la icoană, păstrîndu-le peste an. Trei 
miţişori (muguri) de salcie înghiţiţi la Florii l-ar 
păzi pe om, tot anul, de durerile de gât. Dacă 
dădea furtuna sau grindina, se credea că acestea 
puteau fi oprite tot cu mițişori de salcie sfințită, 
afumîndu-se cu ei fie casa, fie ograda. Se puneau 
miţişori şi-n apa în care erau scăldaţi copiii de 
țiţă, ca să fie apăraţi boli şi de deochi. 

Abundă obiceiurile locale legate de spălarea 
pe cap în ziua de Florii: unii se tem să se spele, ca 
nu cumva să albească, precum pomii aflați în 
floare; alții, dimpotrivă, cred că dacă se spală cu o 
fiertură de busuioc şi ciucuri de prapor purtat la 
o înmormântare de fată mare, ba dacă mai şi var- 
să apa la rădăcina unui păr, vor avea plete mai 
frumoase şi mai bogate. În unele părți, fetele fier- 
beau, la miezul nopții dinspre Florii, apă cu salcie 
şi busuioc, iar ziua se spălau cu ea pe cap, zicînd: 
“Cumu-i părul înflorit,/ aşa şi păru-mpletit!/ Cum 
te uiţi la păru-n floare,/ aşa şi la fata mare!”. 

În unele zone ale țării, de Florii, se agaţă într- 
un pom înflorit şi mărțişorul primit de 1 martie. 
Din vechea sărbătoare romană - Floralia - închi- 
nată zeiţei Flora nu pare să mai fi rămas decât 
numele. Vechii semnificaţii de reînviere a naturii 
i s-au adăugat cu timpul semnificaţii legate de po- 
menirea celor adormiţi: se fac pomeni, iar mor- 
mintele se curățesc şi se împodobesc cu crenguţe 
de salcie. În popor se spune că aşa cum este vre- 
mea de Florii, aşa va fi şi de Paşte. Postul nu s-a în- 
cheiat, dar celor care îl țin Biserica le dă în 





anul VII e nr. 73 


8l 


ROST 


VIA SACRA 





această zi dezlegare Ia peşte. Mîncatul peştelui de 
Florii - ca şi de Buna Vestire („În ziua de Blago- 
veşte/ Tot românw mîncă peşte”) - nu este însă o 
obligaţie religioasă, cum par să creadă unii, iar 
pentru cei ce nu postesc, sau postesc doar aprox- 
imativ, mîncatul de peşte cu tot dinadinsul nu are 
în sine nici o noimă. 


Marţea Seacă 
(Marţea Mare) 


Denumirea de “Marţea Seacă” (numită aşa, 
desigur, ca şi vinerea aceleiaşi săptămîni, cu 
referire la imperativul abstinenței radicale) şi 
tradițiile populare legate de ea - nelucratul, scăl- 
datul ritual etc. - n-au nimic bisericesc, ci sînt 
vădite resturi de credinţe şi practici păgâne. 


Joimăriţa 
(Joia Mare) 


Numele acestei sărbători populare vine de la 
Joia Mare (joia din Săptămîna Patimilor, numită 
şi Joia Neagră, sau, mai rar, Joia Seacă), personifi- 
cată de imaginaţia populară în chipul unei năluci 
monstruoase, locuind în funduri de pădure, pe 
pustii sau în creierii munților, înarmată de obicei 
cu un vătrai şi cu o căldare de jăratec, pedepsind 
mai ales femeile şi fetele leneşe (de pildă, în me- 
diul tradițional, pe cele ce nu terminau de tors 
pînă în Joia Mare, cărora le ardea degetele şi 
fuioarele netoarse). Se crede că dacă doarme 
cineva în această zi, va fi netrebnic tot anul. În ea 
nu se doarme, dar nici nu se lucrează. Femeile n- 
au voie decât să facă borş şi să roşească ouăle pen- 
tru Paşti. 

Oamenii obişnuiesc - unii chiar în curtea 
bisericii - să facă focuri pentru morţi, din vreas- 
curi rupte cu mîna, sau să aprindă lumînări pe 
morminte, cu credința că în preajma Paştilor 
morţii se pregătesc să vină în vizită pe pămînt. 
“Focul morţilor” e însoţit de pomeni (cu mîncă- 
ruri şi băuturi de post). Nu se spală rufe în Joia 
Mare, ca să nu se scurgă lăturile la morți, în loc de 
ce li se dă de pomană. Joimăriţa le inspectează pe 
toate, să vadă dacă s-a respectat datina. Copiii 
umblă cu toaca prin sat, cîntînd: “Toacă tocăne- 


lele,/ Joia, Joimărelele./ Paşte popa vacile/ Pe toa- 
te ogaşele,/ Duminică-i Paştele”. Tot acum cade şi 
“Nunta urzicilor” (acestea, o dată înflorite, nu 
mai sînt bune de mîncat; dar nici zile de post nu 
mai sînt multe...). În unele părți, tinerii obişnui- 
esc să facă “strigare peste sat”, dînd în vileag 
greşelile sau smintelile unor membri ai comu- 
nității. 

Lepădarea lui Petru (inclusă în cele 12 evan- 
ghelii citite seara în biserică), săvirşită în apropie- 
rea unui foc, stă la baza obiceiului ca în dimineața 
Joii Mari, înainte de a cînta cocoșii a treia oară, 
oamenii să aprindă focuri prin curți. 


Vinerea Seacă 
(Vinerea Mare) 


În Vinerea Mare, în cadrul domestic, nu e 
îngăduit altceva decât să frămînţi şi să coci pască 
(pe alocuri, e „pogorămînt” şi pentru cozonaci, 
dar în nici un caz nu se va face pîine!). Se ţine post 
negru, iar principalele griji sînt ca dimineața să 
calci peste un obiect de fier (ca să nu te mai 
loveşti tot anul!), iar seara să mergi la biserică şi 
să treci pe sub Sfintul Aer/Epitaf. După slujba 
Prohodului, nu numai biserica se înconjoară de 
trei ori, ci şi propria casă, cu lumânarea aprinsă 
adusă de Ia biserică şi cu care se face cruce pe 
fiecare perete, ca pază împotriva stihiilor. De alt- 
fel, lumînarea - ce e bine să se aprindă şi la 
Înviere - nu se aruncă, ci se păstrează ca un fel de 
talisman: o poți reaprinde peste an, dacă stihiile 
se răzvrătesc, căci are putere mare şi sfintă. În 
seara Vinerii Mari se aprind lumînări şi pe la 
morminte, ce se lasă acolo pînă se trec de tot 
(chiar cu riscul de a fi furate de babe şi folosite la 
fel de fel de farmece). 

E loc în această zi şi de lecuiri minunate. Se 
crede că poți scăpa de guşă dacă ţi-o speli cu apă 
neîncepută, înainte de răsăritul soarelui, sau 
dacă ţi-o atingi cu trei oase găsite pe aiurea (dar 
tot pînă să răsară soarele) şi zici: „Vinerea Seacă,/ 
Guşă seacă!”. Cică dacă nu scapi aşa de guşă, 
măcar nu-ţi creşte mai mult... De mare efect ar fi 
şi să te cufunzi de trei ori într-o apă rece în zori, 
sau să umbli desculț prin rouă: tot anul bolile te 
vor ocoli. 





82 


anul VII e nr. 73 


VIA SACRA 





Sfintul şi Marele Post 


Răzvan Codrescu 





ostul, ca înfrînare de sine în numele lui 

Dumnezeu, este o armă puternică pe calea 

mîntuirii şi împotriva diavolului. Hristos 
Însuşi a postit 40 de zile în pustia Carantaniei, 
biruind cele trei mari ispitiri (cf. Matei 4, 1-11, şi 
Luca 4, 1-15). 

Cele mai de seamă sărbători ale anului bise- 
ricesc sînt precedate de perioade de post mai 
lungi sau mai scurte. Acestea sînt în număr de pa- 
tru (înşirate aici după cronologia anului biseri- 
cesc, care începe la 1 septembrie): Postul Naşterii 
Domnului (din 15 noiembrie pînă în 24 decem- 
brie, adică pînă în ajunul Crăciunului), Postul 
Sfintelor Paşti (întins pe durata a şapte săptămîni 
ce precedă marele praznic al Învierii Domnului, 
începînd şi sfirşindu-se la date variabile, în 





iz 


* Creştinii dreptcredincioşi mai postesc, prin rînduială bisericească, în miercurile şi vinerile de peste an, cu 


funcţie de data anuală a Paştelui), Postul Sfinţilor 
Apostoli Petru şi Pavel (care se încheie pe 28 
iunie, adică în ajunul praznicului respectiv, dar 
care începe la date variabile, în funcţie de același 
calendar pascal) şi Postul Adormirii Maicii 
Domnului (din 1 pînă în 14 august, adică pînă în 
ajunul praznicului respectiv)*. 

Dintre acestea patru, Postul Sfintelor Paşti 
este cel mai lung (la cele şase săptămîni de la 
Lăsatul Secului de brînză pînă la Florii, se adaugă 
postirea din Săptămîna Mare, dar şi săptămîna de 
post parţial dintre Lăsatul Secului de carne şi 
Lăsatul Secului de brînză) şi mai aspru (cu mai 
puţine dezlegări), drept care i se şi spune Postul 
Mare. În limbajul tradiţional, se mai numeşte şi 
Postul Patruzecimii sau Păresimile. EI închipuie 
postul de 40 de zile al Mîntuitorului** (Matei 4, 2; 
Marcu 1, 13; Luca 4, 2) şi este rînduit de Biserică 











excepţia celor notate în calendar cu Harţi (dezlegare oficială de a postire, din rațiuni bisericeşti), precum şi de 
Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie), de Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) şi de Tăierea Capului Sfântului loan 


Botezătorul (29 august). 


“* În simbolistica biblică, numărul 40 este tainic legat de răstimpurile „curăţirii”: potopul a durat 40 de zile şi 40 
de nopți; evreii au rătăcit prin pustie, cu Moise, 40 de ani; lisus s-a retras în pustie şi a postit 40 de zile etc. 





anul VII e nr. 73 


83 


ROST 


VIA SACRA 





în vederea pregătirii binecredincioşilor creştini 
pentru întîmpinarea cît mai trează şi mai cuviin- 
cioasă a celei mai importante sărbători creştine 
de peste an (cum se socoteşte în Răsărit, căci în 
Apus pare să prevaleze Naşterea Domnului). 

Creştinul dreptcredincios se spovedeşte şi se 
împărtăşeşte la capătul fiecăreia din cele patru 
perioade mari de post (ba chiar şi mai des, la sfa- 
tul duhovnicului), sau măcar o dată pe an - şi 
atunci o face, de regulă, la capătul postului pascal, 
primind Învierea uşurat de păcate şi cuminecat 
cu Trupul şi cu Sîngele Domnului, adică primenit 
şi întărit întru cele mai dinlăuntru ale sale***. 

Postul Mare începe oficial în zi de luni, după 
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (cînd se lasă 
sec de brînză, după ce în duminica anterioară - a 
Înfricoşatei Judecăţi - se lăsase sec de carne), şi 
durează propriu-zis pînă la Florii, dar în fapt se 
prelungeşte pînă în noaptea Învierii. În vechime 
se făcea distincţie între Păresimi şi postul special 
din Săptămîna Mare (Postul Paştelui propriu-zis). 
Cu timpul, însă, cele şase săptămîni şi cea de-a 
şaptea au ajuns să fie tratate ca perioadă unitară 
de post pascal (săptămîna a şaptea fiind culmi- 
naţia celor anterioare). 

Tradiţia ortodoxă este foarte severă în pri- 
vința acestui “post al posturilor”. Prima şi ultima 
săptămînă din cele şapte sînt de o asprime apar- 
te, recomandîndu-se ca în lunea şi marțea primei 
săptămîni, ca şi în Săptămîna Patimilor, să se 
mănînce doar o singură dată pe zi, seara (şi atun- 
ci, la rigoare, numai pîine şi apă), iar în Vinerea şi 
în Sîmbăta Mare să se ţină “post negru” (adică 
ajunare totală)****. În acest post nu se mănâncă 
deloc carne, ouă şi brânză (lactate). La peşte sînt 
doar două dezlegări în tot postul: de Buna 
Vestire/Blagoveştenie (e şi o vorbă populară care 
zice: “În ziua de Blagoveşte / Tot românuw mâîncă 
peşte”) şi de Florii. Nu se consumă vin şi se 
mănîncă doar bucate “fără unsoare” (ulei), cu 
excepţia sîmbetelor şi duminicilor, precum şi a 
zilelor de Aflarea Capului Sfintului Ioan 
Botezătorul (24 februarie), Mucenici (9 martie) şi 


ek 


Buna Vestire (25 martie). Doar bolnavii au dezle- 
gare pe toată durata postului la untdelemn şi la 
vin, dar cu măsură. 

Postul - care “potoleşte trupul, înfrânează 
poftele cele nesăturate, curățeşte şi înaripează 
sufletul” (Sfântul loan Gură de Aur) - nu se re- 
duce, desigur, la mîncare şi la băutură, căci 
atunci ar fi simplu regim sau dietă (ajutind 
sănătăţii trupului, dar nicidecum mâîntuirii). 
Înfrînarea de la mîncare şi băutură este doar faţa 
cea mai concretă şi mai exterioară a postului. În 
răstimpul postului, se cuvine să ne păzim de 
excese şi smintiri toate cele cinci simţuri, iar nu în 
ultimul rînd gîndurile. Înfrînarea trupească e de 
mare preț, dar de şi mai mare preţ este înfrînarea 
sufletească, curățirea şi întărirea spirituală, 
asceza interioară. Înfrînarea din afară nu-şi 
atinge scopul duhovnicesc decit dacă o înlesneşte 
pe cea dinlăuntru şi se conjugă cu ea. Să fim mai 
buni, mai smeriţi, mai generoşi, mai înțelegători, 
mai iertători - iată adevăratele roade pe care tre- 
buie să le aducă postul în noi. A-ţi păzi gura de 
clevetiri sau ochiul de atracţii deocheate e adese- 
ori mai anevoie decît să nu mănînci carne sau să 
nu bei vin. Postul e o luptă complexă cu tine 
însuţi şi-şi împlineşte rostul în inima fiecăruia. 
Adevăratul post nu trebuie să te facă mai palid la 
față sau mai puţin gras, ci să te aducă în acea stare 
îmbunătăţită a fiinţei tale în care să fii gata să te 
bucuri cu îngerii şi “să ierţi toate pentru Înviere”. 

Postul este răstimp predilect al sobrietății şi 
al interiorizării, iar acest lucru se vede nu numai 
în viața noastră personală, dar şi în atmosfera din 
biserici: slujbele sînt mai lungi şi mai dese, cîn- 
tările mai tînguitoare (amintind în mai mare 
măsură de căderea şi de slăbiciunile noastre, dar 
nu fără nădejdea şi putinţa de a le depăşi cu aju- 
torul lui Dumnezeu), veşmintele preoților şi 
odoarele sfintelor locaşuri se cernesc parcă şi ele 
treptat, culminînd în Săptămîna Patimilor, cînd 
se despobobesc de-a dreptul. 

Cu toate acestea, făptura omenească şi lumea 
nu trebuie să ajungă de tot posomorite, căci ne 


Cu rare excepții (bolnavi grav, muribunzi etc.), Împărtăşirea nu se face fără osteneala prealabilă a postirii şi 


fără mărturisirea păcatelor (iar dacă se face, e spre osîndă). Duhovnicul care te spovedeşte este cel care te 


dezleagă să te împărtăşeşti. 


et 


În Joia Mare (avându-se în vedere asprimea deosebită a zilelor următoare), se admit totuşi două mese şi chiar 


consumul măsurat de vin şi ulei, dar în această privință nu există un acord perfect între toate ariile ortodoxe. 





84 


anul VII e nr. 73 


VIA SACRA 














deplingem şi ne războim puținătatea, dar nu ne 
pierdem încredințarea în mila şi dreptatea de Sus. 
S-a spus despre creştinul ostenitor că trăieşte mai 
degrabă, în acest răstimp al pocăinţei transfigura- 
toare, un fel de “tristeţe radioasă”. De altfel, 
Domnul Însuşi ne învaţă că postirea nu trebuie să 
devină ostentativă, “de ochii lumii”, ci să ne 
apropie tainic de Dumnezeu, Care singur cunoaşte 
măsura fiecăruia - nu pe dinafară, ci pe dinăuntru. 

Şi tot Hristos ne învață, răspicat, despre put: 
ernica legătură dintre post şi rugăciune. Din 
însumarea lor iese adevărata putere spirituală, 
de care şi demonii se tem. Fără disciplina postu- 
lui, rugăciunea riscă să se risipească, iar fără dia- 
logul permamnent cu Dumnezeu, înfrinările 
noastre riscă să rămînă deşarte. De aceea, în 


eee 





răstimpul postului, Biserica cheamă la mai multă 
şi mai rivnitoare rugăciune. Și cu cât ne rugăm 
mai mult, cu atât şi puterea noastră de înfrînare 
creşte, căci dacă sporim în nevoință şi ducem cu 
bine pînă la capăt crucea postului, aceasta nu se 
face fără harul cel de Sus. 

Dintre toate rugăciunile cu care ne putem 
ruga, una a devenit specifică Sfintului şi Marelui 
Post: 

Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul trân- 
dăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al 
grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, 
al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, 
dăruieşte-mi-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, 
Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele 
mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecu- 
vîntat eşti în vecii vecilor. Amin. 

Această rugăciune - a Sfîntului Efrem Sirul 
(306-373, prăznuit pe 28 ianuarie) - este citită de 
două ori - pe alocuri şi de trei ori - la sfârşitul 
fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de luni 
pînă vineri. La prima citire, în biserică, ea e 
însoţită de o metanie la fiecare cerere*****, după 
care toţi cei de faţă fac douăsprezece închinăciuni 
(spunînd: „Dumnezeule, curățeşte-mă pe mine 
păcătosul”), iar întreaga rugăciune este repetată 
cu o singură metanie la sfârşit. 

“De ce ocupă un loc aşa de important această 
scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post? 
Pentru că recapitulează, într-un mod unic, toate 
elementele pozitive şi negative ale pocăinței şi 
constituie, ca să spunem așa, o «verificare» pentru 
ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. 
Acestea au ca scop mai întâi eliberarea noastră de 
câteva boli duhovniceşti fundamentale, ce ne 
modelează viața şi fac practic imposibilă chiar 


„După fiecare cerere a rugăciunii facem o metanie. Metaniile nu sînt limitate la rugăciunea Sfintului Efrem 


Sirul, dar constituie una dintre caracteristicile distinctive ale întregului cult din timpul Postului. Totuşi, aici, 
semnificaţia lor este revelată mai bine ca niciodată. În lungul şi dificilul efort al însănătoşirii duhovniceşti, 
Biserica nu a pus bariere între suflet şi trup. Omul, în întreaga sa ființă, s-a îndepărtat de Dumnezeu; omul, în 
întreaga sa ființă, trebuie restaurat, trebuie să se întoarcă [la Dumnezeu]. Catastrofa creată de păcat constă, 
cu siguranță, tocmai în biruința cărnii - animalul, iraţionalul, plăcerea din noi - asupra duhovnicescului şi 
dumnezeiescului. Dar trupul este slăvit, trupul este sfânt, aşa de sfânt încît Dumnezeu Însuşi «a luat trup». 
Atunci, mântuirea şi pocăința nu dispreţuiesc trupul, nu îl neglijează, ci au în iconomia lor restaurarea trupu- 
lui, readucerea lui la funcţiile sale reale, ca expresie a vieții duhovniceşti, ca templu al nepreţuitului suflet 
omenesc. Ascetismul creştin este o luptă nu împotriva trupului, ci pentru trup. Din acest motiv, întreaga 
fiinţă umană - suflet şi trup - face pocăință. Trupul participă la rugăciunea sufletului întocmai cum sufletul 
se roagă prin şi în trup. Metaniile, semne «psiho-somatice» ale pocăinței şi ale smereniei, ale adorării şi ale 
ascultării, reprezintă astfel prin excelență ritualul de Post” (Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura 


Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995, pp. 39-40). 





anul VII e nr. 73 


8 


ROST 


VIA SACRA 

















încercarea de a ne întoarce noi înşine către 
Dumnezeu...” (Al. Schmemann, op. cit., pp. 35-36). 

Într-adevăr, să nu mai trândăvim, ci să petre- 
cem întru trezvie (căci “Mirele vine la miezul 
nopții şi fericită e sluga pe care-o va afla priveg- 
hind...”), să nu ne risipim în grijile lumeşti, să nu 
ne semețţim cu fapta şi cu cuvîntul, ci să ne smer- 
im întru curăție, cu răbdare înțeleaptă şi dragoste 
cuminecătoare, maxim de exigenți cu noi înşine 
şi maxim de indulgenți cu ceilalți. 

“Rugăciunea Sfîntului Efrem sugereaza 
exact ce este de fapt asceza: post, dar nu numai de 
hrana trupului, ci şi de toropeala sufletului, pen- 
tru ca să nu mai trăim numai cu piine (imagini, 
sunete, provocări), ci cu tot cuvîntul care iese din 
gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Să postim de pati- 
mi, de dorința de a stăpâni şi de a osîndi, pentru a 
atinge adevărata libertate de care vorbea Sfîntul 
Ioan Scărarul: Fii ca şi un împărat întru lumina ta, 
stai ridicat întru smerenie, poruncind risului din 
tine: Du-te, şi se duce [cf. Matei 8, 9], lacrimilor 
dulci: Vino, şi vin, iar trupului care nu mai este 
tiran, ci slugă: Fă aceasta, şi face (Scara, 7, 3) (cf. 
Olivier Cl&ment, Trei rugăciuni: Tatăl nostru, Rugă- 
ciunea Împărate ceresc, Rugăciunea Sfintului 
Efrem Sirul, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2001). 

Dar eforturile noastre de îmbunătăţire nu 
trebuie să se rezume la perioada postului, ci roa- 
dele postirii trebuie să se vadă mai ales în viața 
noastră de după aceea, ca învrednicire perma- 
nentă a trăirii întru Hristos. În acest sens ne 


atrage atenţia Sfintul loan Gură de Aur (grăind în 
actualitatea eternă a Duhului): 

„Am lepădat povara postului, dar n-am lepă- 
dat rodul lui, pe care e vremea să-l culegem. A tre- 
cut oboseala nevoințelor, dar să nu treacă rîvna 
faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămînă 
evlavia. Mai bine spus, [...] a trecut postul cel tru- 
pesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta 
e mai bun decăt acela, iar acela pentru acesta s-a 
făcut. Du-pă cum, cînd posteaţi, vă spuneam că se 
poate să nu posteşti, deşi posteşti, tot astfel şi 
acum vă spun că se poate să posteşti, deşi nu 
posteşti. [...] Cum poate să nu postească cel care 
posteşte? Iată: cînd cineva se opreşte de la 
mâîncări, dar nu se opreşte de la păcate. Cum 
poate să postească cel care nu posteşte? Iată: cînd 
se bucură de mîncare, dar nu gustă din păcat. [...] 

Poate să se îmbete şi cel care nu bea vin („Vai 
de cei care se îmbată fără vin!” - Isaia 28, 1) şi 
poate să fie cumpătat şi cel care bea vin („Folo- 
seşte-te de puţin vin pentru stomacul tău şi pen- 
tru desele tale slăbiciuni” - 1 Timotei 5, 23). [...] Şi 
oare nu ne învață Apostolul: „Nu vă îmbătaţi cu 
vin, în care este desfrînarea, ci umpleţi-vă de 
Duhul” (Efeseni 5, 18). Acesta este beţia cea bună. 
[...] Umple mintea pînă sus cu Duhul, ca pe un 
pa-har, ca diavolul să nu mai poată turna nimic în 
el! [...] Paharul nostru de bună beţie să fie potirul 
cel duhovnicesc, potirul neîntinat al sîngelui 
Celui Înviat, care nu îmbată, nici nu moleşeşte, ci 
ne întăreşte întru cumpătare. [...] De această 
beţie să ne îmbătăm, iar de la cealaltă să ne 
abținem, ca să nu pîngărim acest mare praznic, al 
pămîntului şi al cerului deopotrivă. Căci bucurie 
mare este astăzi şi pe pămînt, şi în cer. Dacă, atun- 
ci cînd se întoarce un singur păcătos, este bucurie 
pe pămiînt şi în cer [Luca 15, 7], cu cât mai mare 
bucurie va fi în cer cînd întreaga lume este smul- 
să din miinile diavolului? Acum saltă de bucurie 
îngerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heru- 
vimii şi serafimii prăznuiesc împreună cu noi 
Învierea cea de a treia zi” (cf. Sfintul loan 
Hrisostom, Cuvîntări la praznice împărăteşti, col. 
“Izvoarele Orto-doxiei” - 5, Tipografia Cărților 
Bisericeşti, Bucureşti, 1942). 

(Capitol din volumul Ghid pascal, în curs de apariţie la 

Editura Christiana din București) 





86 


anul VII e nr. 73 


DECANTĂRI 





Între nevoinţă şi ipocrizie 


Paul Siladi 





Î: calea relaţiilor autentice dintre oameni stă, ca 


o piatră de poticnire, ipocrizia. Orice fel de 

ipocrizie, dar mai ales cea a lui ca și cum am fi 
deja sfinţi. Pornit în căutarea fratelui, a aproapelui 
pe care Domnul porunceşte să îl iubim, te 
pomeneşti rătăcind între măşti opace, dincolo de 
care nu transpare nimic. Alergând în căutarea unui 
celălalt viu, în derularea acestui joc al măştilor şi al 
cețurilor, nu găseşti decât imagini atent construite, 
poleieli, zâmbete imobile ce se vor angelice. În locul 
dragostei, discurs, în locul fratelui o umbră, în locul 
bărbăţiei o „cuvioşenie” molatecă... ca și cum nu am 
mai fi din această lume. 

Şi totuşi, nimeni nu se va schimba vreodată 
dacă din dorința de a fi autentic, de a fi el însuşi, va 
da frâu liber tuturor pornirilor sale. Nevoința 
înseamnă tăierea voii, a impulsurilor pătimaşe şi în 
definitiv presupune să fii altfel decât ştii tu că eşti. A 
te nevoi înseamnă să devii aşa cum Domnul 
poruncește. Într-unul din Patericele mai noi găsim o 
situaţie derutantă din perspectiva lui ca şi cun: Un 
monah s-a rugat multă vreme să dobândească 
dragoste față de aproapele şi față de Dumnezeu, dar 
sufletul său a rămas mai departe arid, fără căldura 
dragostei pe care o căuta. Și-a spus atunci: „fără 
dragoste fiind, mă voi purta ca și cum aş avea 
dragoste pentru întreaga zidire”. După mulţi ani de 
făptuire, Domnul s-a milostivit şi în sufletul pustiit 
de uscăciune al monahului s-a revărsat o dragoste 
nebănuită față de tot ce îl înconjura. Oare monahul 
din povestioara aceasta a fost sau nu un ipocrit când 
el se purta ca şi Cum ar avea dragoste, deşi ni se 
spune pe şleau că el nu avea aşa ceva? 

Sfântul Apostol Petru vorbeşte despre „omul 
cel ascuns al inimii”, iar Sfântul Apostol Pavel 
atenționează asupra conflictului dintre omul vechi 
şi cel nou. Căutându-ne în noi propria identitate ne 
găsim străfundurile ca fiindu-ne străine. „Omul cel 
ascuns al inimii”, adevăratul nostru chip, este tăinu- 
it în primul rând de noi. Poruncile Domnului nu 
sunt decât jaloane pe traseul interiorizării noastre şi 
a re-găsirii chipului. 


Avem, aşadar, două situaţii divergente în care 
acţiunile noastre sunt în contradicţie cu noi. Pe de o 
parte ca și cumul ascetic al nevoitorului, care fiind 
în dezacord cu sinele superficial ne pune în acord cu 
adâncul nostru, în lumina poruncilor dumnezeieşti, 
iar pe de altă parte un alt ca şi cur, al ipocritului, 
aflat în reală contradicţie cu sine. Distincția este difi- 
cilă mai ales că uneori cele două atitudini au o oare- 
care identitate formală. Elementul esenţial care le 
deosebeşte este însă corectitudinea modelului 
asumat. Tipul de ipocrizie despre care discutăm este 
susținut de înţelegerea eronată a sfințeniei. Citind 
viețile sfinţilor mai vechi sau mai noi (de la Patericul 
egiptean şi până la Sfântul Ioan de Kronstadt) găsim 
oameni vii, cu căderi şi ridicări spectaculoase, fără 
nimic teatral în ei. Între cădere şi ridicare stă 
pocăința. O însemnare din Ultimul jurnal al 
Sfântului loan de Kronstadt este edificatoare: 
„Mulţumesc Domnului care m-a miluit cu marea lui 
milă de dimineață, când m-am supărat pe slujnica 
Evghenia, pentru că întârziasem (se părea) la 
vaporul de Oranienbaum (...) şi doar că nu am lovit- 
0. Harul m-a părăsit şi mi-a fost foarte rău, am fost 
foarte tulburat, întunecat, aproape de moarte; şi m- 
am căit din adâncul sufletului, şi cum m-am mai căit! 
Ca David după păcat, ca Manase, regele iudeu care 
era rob. Cât de convingător, şi pentru mine şi pentru 
Domnul! Și m-am căit mult timp în taină, mergând 
spre port, şi am simțit în cele din urmă că am fost 
miluit, că mi s-a iertat păcatul. Şi cât de dezgustă- 
toare, de nebună, de nedreaptă a fost mânia mea!” 
Sfântul loan, la aproape optzeci de ani se dovedeşte 
a fi aşa de aproape de noi în cădere, dar departe de 
noi în pocăință. 

Ne-voitorul intră în contradicție cu sine, dar 
stă în comuniunea sfinților, fiind următor 
poruncii. Ipocritul intră în contradicţie cu sine şi 
se închide în virtuţi iluzorii, pentru că nu în- 
drăzneşte să facă pocăință şi pierde astfel resurse- 
le nădejdii. Recuperarea noastră începe cu smere- 
nia, iar smerenia începe cu asumarea înțelegă- 
toare a realității. Diferența dintre cele două mo- 
duri ale lui ca şi cum este diferenţa dintre adevăr 
şi minciună. 





anul VII e nr. 73 


87 


ROST 


DECANTĂRI 




















Tentaţia celuilalt 


Juan Jose Saer, Martorul, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu, Bucureşti, 


Humanitas, 2006, 166 pp. 


Paul-Gabriel Sandu 





Romanul lui Juan Jose Saer surprinde prin 
simplitate. Simplitate a desfăşurării narative, 
simplitate a perspectivei, simplitate a limbajului. 
Şi cu toate acestea, lumea ce prinde doar câteva 
clipe contur, pentru a dispărea apoi, atinge o 
nebănuită intensitate. 

Cartea este, de fapt, mărturia unui european 
care, devenind mus pe o corabie plecată în 
căutarea indiilor, naufragiază într-un loc 
necunoscut. Loc ce nu pare a fi, totuşi, în pofida 
tuturor indiciilor, căutatele indii. Un grup de 
exploratori ai ținutului necunoscut - alcătuit ad- 
hoc - sfârşeşte prin a fi ucis de către membri unui 
trib de canibali. În afara unui singur om - care va 
deveni de aici înainte „martorul” - nici unul din- 
tre membrii expediției nu scapă cu viață. E sin- 


gur este însă captivat de salbatici - deşi nu tocmai 
despre captivitate se dovedeşte a fi vorba - şi tot 
el va fi cel care, rememorând lungii ani petrecuţi 
în mijlocul tribului, va încerca să lege într-un 
mănunchi experiența trăită. Pe măsură ce trece 
timpul, sensul profund al celor zece ani pe care 
i-a petrecut alături de unul dintre triburile indi- 
ene - ce va avea mai tarziu aceeaşi soartă ca cele 
mai multe dintre triburi, urmând să fie nimicit de 
către europeni - îi devine tot mai limpede. Miza 
povestirii este, de fapt, cuprinderea tuturor expe- 
riențelor trăite sub semnul unui sens. 

Încercând să traducă termenii şi expresiile 
din limbajul tribului în cel al limbii europene, 
„martorul” se vede nevoit să traducă, de fapt, o 
viziune metafizică radical diferită de cea euro- 
peană. Scepticismul radical al membrilor tribului 
față de realitatea existenței lor proprii şi mai ales 





88 


anul VII e nr. 73 


DECANTĂRI 


ROST 





a lumii ambiante, nevoia lor perpetuă de a avea 
un martor care să le confirme existența sau care 
să le ducă numele mai departe, se lasă nu numai 
presimţite la nivelul limbajului, ci alcătuiesc 
esenţa intimă a acestuia. Numai pornind de aici, 
comportamentul lor, care traversează perioade 
de relaxare, calm şi de violență, festine canibale 
şi excese sexuale, poatefi înțeles. Numai având în 
minte această credință, cu totul stranie pentru un 
european, că totul stă sub zodia provizoratului şi 
a întâmplătorului, poate fi înțeleasă nevoia tribu- 
lui de a se închide într-un spaţiu restrâns, singu- 
rul spaţiu în care se simțeau „acasă”. Acest spaţiu, 
care devine astfel spațiu con-sacrat, spaţiu sacru, 
este, de altfel, singurul spațiu smuls indetermi- 
natului cu care se învecinează pretutindeni şi cu 
care trebuie să se confrunte în permanență, 
cuprinşi mereu de teama de a fi resorbiţi de către 
acesta, în magma primitivă a începuturilor dea- 
supra căreia abia dacă reuşiseră să se ridice cu un 
„cap de om”. Toate aceste constatări şi rememo- 
rări primesc accente tulburătoare atunci când 
sunt repovestite sau mărturisite de către cel care 
va spune, mai tarziu, că n-a mai descoperit prin- 
tre europeni decât foarte puţini oameni de când 
s-a întors din „captivitate”. 

Finalul romanului - ce stă sub semnul ima- 
ginii descumpănitoare a unei eclipse de lună şi a 
felului în care această eclipsă este răstălmăcită şi 
înțeleasă de către membri tribului - încearcă să 
cuprindă, simultan, un mănunchi de simboluri şi 
metafore, fiind deopotrivă, poate, mărturia unei 
nesfârşite păreri de rău, a unei inutile deznăde- 
jdii faţă de tot ceea ce civilizaţia europeană a dis- 
trus, a aneantizat, înainte să cunoască sau, mai 
ales, să poată spera să înteleagă: 

„Între timp, luna dispărea sub valuri succe- 
sive şi tot mai dese de întuneric. Straturile dense 
de umbră se aşezau unele peste altele, verticale, 
venind tot mai repede din aceeaşi direcție şi 
cuprinzând toată suprafaţa lunii. [...]. Sunt sigur 
că întunericul acela pătrundea în ei, ca şi în mine, 
atât de adânc încât nu le mai rămânea, nici pe 
dinăuntru, vreo urmă din luminiţa pe care o 
vedeau uneori strălucind [...]. Vedeam, în sfârşit, 
culoarea adevărată a locului nostru, curățată de 
diversitatea înşelătoare [...].” (p. 166) 


Întunericului în care se cufundă lumea tribu- 
lui, reîntorcându-se în apele întunecate ale inde- 
terminatului, nu i se poate răspunde decât prin 
apelul Ia celălalt; la absolutul celuilalt, la exterio- 
ritatea lui irevocabilă şi inaccesibilă, şi care toc- 
mai în virtutea acestor lucruri este în măsură să 
fie martor, putând fi purtător al unei lumi. 
Luminiţa „pe care o vedeau uneori strălucind” 
vine tocmai de la „prizonierii” cărora tribul avea 
grijă să le imprime, înainte de a îi elibera, 
amprenta propriei lor existenţe, a realității lor, 
care devenea astfel încă mai veridică. În urma 
acestui gând survine, nerostită însă pretutindeni 
presimțită, o întrebare căreia nu i se poate găsi 
răspuns: Nu a pierdut oare civilizația europeană 
suprema posibilitate de a se înţelege pe sine 
printr-un apel la un celălalt absolut - în care ar fi 
putut să se privească cumva „din exterior” - deo- 
dată cu exterminarea furibundă a tuturor cul- 
turilor întâlnite? 

Fără să încerce alcătuirea unui răspuns, 
povestirea lui Saer are curajul punerii acestei tul- 
burătoare întrebări. Iar întrebarea pune în joc 
mai mult decât ar putea pune răspunsul. 




















anul VII e nr. 73 


DECANTĂRI 





Negoţul cu Biblia av 


Un mormânt... 


Cristian Curte 


martie 1980. Dealurile Talpiotului. O 
) zonă din Ierusalim aflată într-o puter- 

nică dezvoltare. Buldozerele sapă 
continuu şi pentru că aici, în primul secol creştin 
locuitorii oraşului îşi aveau mormintele, foarte 
des se întâmplă ca excavatoarele să scoată la ivea- 
lă vechi osuare. Regula cere ca în acest caz lucră- 
rile să se oprescă, până când arheologii de Ia Au- 
toritatea Israeliană a Antichităţilor cartografiază 
mormântul şi fac o scurtă investigaţie ştiinţifică. 
La fel s-a întâmplat şi în acel martie 1980, când 
excavaţiile au dezgropat situl care ulterior avea 
să poarte marca 80/500-509. La fața locului au 
sosit Yosef Gat, inspector, Amos Kloner, doctor- 
and şi Shimon Gibson, studentul care a primit în- 
sărcinarea de a desena zona. Mormântul, descris 
ca apaţinând unei familii cu stare, avea chiar la 
intrare un simbol descris ca un V întors înscris 
într-un cerc. S-au făcut tot felul de speculații 
legate de acest semn. Fie că era o ghirlandă neter- 
minată, cu un semn în interior, fie că reprezenta 
un Simbol sculptat ulterior, cert e că nu există nici 
până astăzi un consens între savanţi cu privire la 
semnificația sa. Surprizele nu se vor opri aici. În 
antecamera mormântului se aflau trei cranii în- 
scrise într-un triunghi, lucru atipic pentru astfel 
de situri. La fel ca şi semnul sculptat deasupra 
intrării, prezenţa lor nu a fost explicată. Dar ceea 
ce va face mormântul celebru nu sunt aceste mis- 
tere arheologice ci osuarele din interior. Mici 
sicrie din calcar, acestea erau folosite în acele tim- 
puri pentru a reînhuma osemintele celor dece- 
daţi după ce trupurile acestora putrezeau. Uneori 
decorate, alteori nu, unele purtând inscripții 
(aproximativ 20% dintre ele) altele fiind simple 
cutii sculptate în calcar fără nici un însemn, 
osuarele nu erau destinate oricui. Doar o familie 
cu stare îşi permitea să lase trupurile membrilor 





probabilistic 


ei să se descompună pentru ca abia apoi să le 
colecteze oasele pe care să le reînhumeze în 
osuare depuse în morminte generoase, ade- 
vărate cavouri antice. Situl 80/500-509 era un 
astfel de mormânt. Cu o anticameră de care am 
pomenit, în care au fost descoperite craniile, situl 
se continua cu încăperea principală în care şase 
nişe funerare dispuse radiar spre exterior adă- 
posteau zece osuare. Trei dintre osuare erau fru- 
mos decorate, iar şase erau şi inscripţionate. 
Două purtau şi decoraţiuni şi inscripţii. Redau 
mai jos inscripţiile şi numărul pe care fiecare 
osuar l-a primit atunci când a fost inventariat de 
către arheologii de la Autoritatea Israeliană a 
Antichităţilor: 

- 80/500 foarte frumos decorat, inscripţion- 
at : „Mariamne”, cu caractere greceşti, urmată de 
un simbol, grecesc şi el, folosit pentru a prescurta 
sintagma - „cunoscută drept”. Inscripţia se 
încheie cu „Mara” şi s-ar putea traduce în 
întregime prin: „Mariamne, cunoscută drept 
Mara (Învățătoarea, sau Doamna).” 

- 80/501 frumos decorat, „Yehuda bar 
Yesua” , adică “Iehuda fiul lui lisus” 

- 80/502 „Matei” 

-80/503 un osuar foarte simplu, inscripţion- 
at : „Yeshua ben Iosif”, adică „Iisus fiul lui Iosif”; 
inscripția e superficială, zgâriată neglijent în cal- 
car, spre deosebire de cea a Mariei, sau a lui 
Matei, sau a Mariamnei, care sunt clar gravate în 
piatră, cu o grafie frumoasă. În plus ea se distinge 
greu printre alte zgârieturi. 

-80/504 „Yose”, care este o prescurtare de la 
Iosif. 

- 80/505 „Maria”, nume latin dar gravat cu 
caractere ebraice. 

- 80/506 inscripţie indescifrabilă care purta 
doar un simbol în formă de cruce.! 

Pentru oricine a citit cărțile Noului Testa- 
ment această listă are darul de a şoca. Arheologii 


1 Pentru detalii legate de inscripții vezi Simcha Jacobovici,Charles Pelegrino Mormantul lui isus și al familiei sale, 


Editura Paralela 45,Bucureşti 2007, pg. 38-42. 





90 


anul VII e nr. 73 


DECANTĂRI 


ROST 





care se prezentaseră la mormânt nu s-au 
entuziasmat. Dacă pentru un creştin această 
înşiruire este cu totul specială, pentru că evocă 
figurile sacre ale Scripturii, ceea ce o face unică, 
pentru un arheolog care explora des astfel de 
situri, ele erau doar înşiruiri obişnuite ale unor 
nume foarte frecvente în epocă. Ca atare era 
foarte probabil ca astfel de combinaţii să apară, 
fără vreo legătură directă cu familia lui lisus. Aşa 
stând lucrurile, situl a fost închis, şi după ce arhe- 
ologii au luat osuarele, el a fost încapsulat într-un 
cocon de oțel şi beton şi acoperit cu pământ. Unul 
dintre osuare, 80/509, avea să dispară înainte de 
a fi fotografiat, dar nu înainte de a fi înscris în 
catalog. Împreună cu mormântul el va juca un rol 
important în viitor. 


Re-,„descoperirea“ 
mormântului 


Anii au trecut şi nimeni dintre arheologii 
implicaţi în proiect nu a considerat că trebuie să 
facă mai mult în legătură cu mormântul. Amos 
Kloner a publicat în numărul 29/1996 al revistei 
„Atiqot“, date despre mormânt însoţite de 
comentariile sale şi de hărțile lui Shimon Gibson. 
În acelaşi an în cadrul unui film produs de BBC 
au fost filmate osuarele de la Autoritatea 
Israeliană pentru Antichităţi. Filmul prezenta şi 
osuarul „Lisus” fapt care ar fi putut crea senzaţie, 
dar după ce producătorii au fost duşi la osuarul 
respectiv, şi l-au filmat, câțiva arheologi s-au ofer- 
it să dea explicaţii. Printre ei s-a numărat şi Amos 
Kloner, cel care investigase de fapt mormântul, şi 
care a negat orice legătură pe care acest sit ar fi 
putut-o avea cu personajul istoric lisus, cel vener- 
at de către creştini. „Nu sunt altceva decât nume 
obişnuite”, avea să declare el atunci.? 

Osuarele vor continua însă să atragă atenţia. 
În anul 2003, Simcha Jacobovici, jurnalist, reali- 
zator de documentare, câştigător al unui premiu 
Emmy, lucra la o producţie care investiga des- 
coperirea unui osuar care să fi aparţinut lui Iacov, 
fratele lui Iisus. Inscripţionat: „Yacov, bar Yosef, 
achui d'Yesua”, în traducere „Yacov, fiul lui Yosef, 
fratele lui Yesua”, acesta are o istorie zbuciumată. 


2 Ibidem, pg 48. 





Descoperit în acelaşi an cu mormântul cu cele 
zece osuare, a fost cumpărat de pe piața neagră a 
antichităților de Oded Golan. Fără să intrăm în 
amănunte trebuie să precizăm faptul că inscripția 
în sine a fost foarte controversată. După unii spe- 
cialişti ea este autentică, dar cea de a doua parte 
a ei stă sub semnul întrebării. Anumite expertize 
au declarat-o falsă, fabricată de Oded Golan pen- 
tru a creşte valoarea osuarului. E cert că nimeni 
nu ar prețui prea mult un mic sicriu de calcar, 
care de altminteri poate fi cumpărat la Ierusalim 
pentru aproape 2000 de dolari, care poartă 
inscripția: „Yacov, fiul lui Iosif”. La fel de sigur e 
însă faptul că, odată adăugat, „fratele lui Iisus”, 
osuarul devine un caz celebru. Despre acest caz 
se ocupa Simcha Jacobivici atunci când a fost 
introdus în depozitul Autorităţii Israeliene pen- 
tru Antichităţi. Întâlnindu-l pe Kloner, acesta i-a 
spus că inscripția pe care o cercetează nu are 
nimic deosebit în sine, la fel cum nu are nici, cea 
„lisus fiul lui Iosif”. În acel moment Simcha a 
cerut să vadă osuarul 80/503, de care nu ştia 
nimic, şi din clipa în care a a putut să citească cu 
ochii săi inscripţia s-a gândit la un documentar pe 
această temă, cu toate că i s-a spus că există o 





anul VII e nr. 73 


91 


ROST 


DECANTĂRI 





probabilitate destul de mare de a întâlni numele 
de lisus pe un osuar. Prima dată acest lucru s-a 
întâmplat în anul 1926, şi a stârnit la acea vreme 
destulă vâlvă. După care au mai fost încă cinci ast- 
fel de descoperiri cu inscripții care să conțină 
numele lui lisus. Ceea ce nu l-a descurajat pe 
Simcha. A făcut cercetări pentru a descoperi locul 
mormântului descoperit de buldozere în 1980. A 
reuşit acest lucru şi după ce a dezgropat vechiul 
sit în septembrie 2005 şi Ia filmat, a pornit o 
amplă campanie de documentare pentru a verifi- 
ca ipoteza conform căreia el reprezenta real- 
mente mormântul familiei lui lisus. Afirmațiile 
lui Kloner nu au contat prea mult, şi nici faptul că 
din 10 osuare, dintre care 3 erau foarte frumos 
decorate, cel al lui lisus era simplu, cioplit 
grosolan. Pe lângă acest fapt, cine ar fi zgâriat lite- 
ralmente numele întemeietorului religiei sale, 
fără să îi acorde cinstea cuvenită, decorând în 
schimb osuarul fiului acestuia, şi gravând foarte 
atent numele altor membri ai familiei? Deşi acest 
argument nu € ştiinţific, el poate să se constituie 
într-un semn de întrebare. Semn pe care poate că 
Simcha Jacobovici nu şi l-a pus, preferând să argu- 
menteze contrariul. Drept soluţii pentru a-şi spri- 
jini demersul nu avea la îndemână decât: 


Calcule probabilistice 


Mormântul 80/500-509 nu are nici o dovadă 
arheologică a faptului că aici se află îngropat înte- 
meietorul religiei creştine. Cu excepția unor 
nume şi a unei datări care îl situează într-adevăr 
la începutul primului secol creştin, până în anul 
70 când, după distrugerea Ierusalimului, obiceiul 
înmormântării în osuare nu s-a mai practicat, 
situl respectiv nu conţine o dovadă fizică a legă- 
turii cu familia lui Iisus. În plus sunt câteva amă- 
nunte care dovedesc contrariul. Fecioara Maria şi 
Iosif nu au locuit în Ierusalim şi nici nu au fost o 
familie înstărită. De aceea e greu de explicat cum 
ar fi posedat un mormânt lângă această cetate şi 
cum de au practicat un obicei care era destinat 
numai familiilor cu stare. Cei săraci nu îşi per- 


3 Ibidem, pg. 116 
4 Ibidem, pg. 13. 
5 Ibidem, pg. 117 


miteau să lase trupurile în descompunere pentru 
ca apoi să reînhumeze osemintele în osuare. Fi 
erau îngropați departe de Ierusalim, direct în 
pământ, sau lângă cetate în mici gropi perma- 
nente săpate în roca calcaroasă pe care oraşul era 
clădit. Aşadar, Simcha Jacobovici nu putea aduce 
drept argument nici o dovadă arheologică. 
Singura posibilitate era demonstrarea faptului că 
numele în sine, înşiruirea lor mai exact, probau 
faptul că lisus odihneşte acolo. 

„M-am gândit că totul se va reduce la proba- 
bilități. După ce povestea va fi dezvăluită, după 
iminentele hohote de râs, după rescrierea istoriei 
şi retractări de poziții, adevărurile despre mor- 
mântul de la Talpiot vor rămâne în picioare. Pur 
şi simplu erau prea clare. Iar apoi se va reduce iar 
totul la probabilități, Ce şanse sunt va întreba 
lumea, ca mormintele de la Talpiot să aparţină cu 
adevărat lui Iisus din Nazaret şi nu altui lisus?'3 
afirmă Simcha. Pentru a demonstra realitatea 
acestei afirmaţii a avut la dispoziţie bugetele 
Discovery USA, Vision 'Iv din Canada şi Canalul 4 
din Marea Britanie. După cum afirmă James 
Cameron, documentarul despre mormântul lui 
lisus a avut la dispoziție un buget „care depăşea 
cu mult posibilităţile unor arheologi”.+ Şi asta 
pentru a reduce totul, după cum Simcha însuşi 
afirma, la un calcul probabilistic. Cum funcțio- 
nează acesta: „Potrivit unor istorici precum L.Y. 
Rahmani, Tal Ilan şi Rachael Hachlili, lisus şi losif 
erau nume foarte comune în Ierusalimul secolu- 
lui |. De exemplu, printre 233 de osuare catalo- 
gate la Autoritatea Israeliană pentru Antichități, 
numele lui Iosif apărea pe 14% dintre ele, iar lisus 
într-un procent de 9%. Se estimează că în timpul 
tradiției osuarelor din Ierusalim, populația mas- 
culină nu depăşea cel mult, 80 de mii de suflete. 
Dintre aceştia probabil 7200 se numeau Iisus, iar 
11200 se numeau Iosif. Înmulţind între ele pro- 
centele (0,09x0,14x80000) obţinem numărul de 
1008, care îi reprezintă pe aceia care se numeau 
lisus şi aveau un tată pe nume Iosif în veacul în 
care se practica tradiţia osuarelor."5 Continuând 
cu acest calcul probabilistic, fiecare nume este 





92 


anul VII e nr. 73 


DECANTĂRI 











luat în considerare şi adaugat pentru a obţine o 
probabilitate cât mai mare în favoarea ipotezei că 
mormântul este al lui lisus. Autorul cărţii şi al do- 
cumentarului, Simcha Jacobovici, depune efor- 
turi serioase pentru a acredita ideea că lisus a 
avut un fiu ale cărui oseminte se află în osuarul 
80/503. Acest fiu ar fi fost tânărul de care 
aminteşte Evanghelia după Ioan, tânăr pe care 
lisus îl iubea. Unele argumente aduse în sprijinul 
acestei ipoteze pot fi cu greu socotite serioase. 
Bunăoară, atunci când evangheliştii narează 
momentul prinderii Mântuitorului, Marcu afirmă 
că, după ce ucenicii au fugit, „un tânăr mergea 
după EI, înfăşurat într-o pânzătură pe trupul gol, 
şi au pus mâna pe el. EI însă smulgându-se din 
pânzătură, a fugit gol.” Marcu (14-51,52). Simcha 
ne explică: „Oare Marcu ne vorbeşte de un bărbat 
adult? Evident că nu. În cercurile evreieşti din 
secolul I, bărbaţii în toată firea nu umblau goi, 
doar cu o cămaşă subțire de in, însă acest lucru 
era posibil în cazul unui băiat de 10 sau 13 ani. De 
ce ne oferă Marcu acest detaliu ciudat (al faptului 
că tânărul fuge gol n.n.)? În mod evident implică 


6 Ibidem, pg. 288 


o figură importantă. Atunci de ce nu ni se pre- 
cizează numele lui? În mod clar, în text este 
ascuns indiciul că lisus a avut un fiu.” Toată 
această argumentaţie puerilă, din care aici am 
citat doar o parte, pentru că ea ne poartă şi prin 
evangheliile gnostice, are un singur scop. Acela 
de a ascunde faptul că osuarul cu inscripția: 
„Yehuda bar Yesua” , “Iehuda fiul lui lisus” scade 
serios probabilitatea ca mormântul să fie al lui 
Iisus. Dimpotrivă, o creşte de vreme ce lisus chiar 
a avut un fiu! Dacă pentru celelalte nume 
evangheliile canonice sunt surse de primă impor- 
tanță, pentru că de acolo provin, în cazul fiului lui 
Iisus ele trebuie reinterpretate, forțate astfel încât 
să se încadreze în traseul argumentaţiei. Când 
argumentele nu sunt suficiente, Simcha Jaco- 
bovici exclude pur simplu numele din calcul, pre- 
ferând o evaluare pe care el o califică drept pru- 
dentă. Cu nici unul dintre ele, cum este cazul fiu- 
lui lui lisus, el nu introduce date negative în calcu- 
lul probabilistic. Dovezile fie se potrivesc, fie sunt 
înlăturate, cu argumentul că oricum ele nu 
invalidează demonstraţia, iar dacă sunt scoase 





anul VII e nr. 73 


9% 


ROST 


DECANTĂRI 





din calcul ele micşorează probabilitatea ca Iisus 
să fi fost înmormântat la Talpiot. 

În final, după un periplu prin istoria creştinis- 
mului primar şi prin evangheliile canonice sau nu, 
autorul propune o cifră finală: 1 la 600. Cu alte 
cuvinte nu există decât o probabilitate de 1 la 600 
ca acest mormânt sa NU fie al lui Iisus. Aceasta 
este cifra cea mai sceptică, la care s-a ajuns prin 
excluderea din calcul a oricărei dovezi insuficient 
argumentate (precum cea a fiului lehuda), fără ca 
aceste contra-dovezi să fie luate în calcul în sens 
negativ! Ele pur şi simplu nu au contat, ca şi cum 
nu ar fi fost descoperite. Pe lângă această cifră 
„prudentă”, Simcha Jacobovici, lansează în interi- 
orul volumului „Mormântul lui lisus” şi probabili- 
tatea de 1 la 2,5 milioane. Cifră care ar convinge 
orice om de bine. „Clement”, autorul alege însă 
varianta cea mai sceptică. Considerând că ea este 
inatacabilă. Nimic mai fals. 

Am adus mai sus argumentul osuarului lui 
Yehuda, care nu putea să fie fiul lui Iisus, conform 
evangheliilor canonice. Arheologii au adus însă şi 
altele. Stephen Pfann, preşedintele Universităţii 
Ierusalim din Țara Sfântă şi expert în limbi semit- 
ice, a declarat „Nu cred că scrie (pe osuar n.n) 
Yehoshua. Cred ca e Hanun, sau ceva asemănă- 
tor. (...) Numele disponibile în primul secol în 
această țară erau foarte puţine.” Ela mai afirmat 
că inscripţii cu Iisus, fiul lui Iosif, au mai fost 
găsite şi în alte morminte. Amos Kloner, implicat 
direct în descoperirea şi investigarea mormântu- 
lui a declarat: „Filmul (documentar realizat de 
Simcha Jacobovici n.n.) nu este serios. Ei spun că 
au descoperit lucruri noi. Dar nu au descoperit 
nimic. Totul fusese publicat dinainte. Şi nu există 
nici o bază pe care să construieşti o istorie sau să 
identifici această familie cu cea a lui lisus. Losif, 
Maria şi fiul lor lisus, au fost o familie săracă din 
Nazaret. Nu există nici o dovadă că ei ar fi locuit 
măcar în Ierusalim.” Cu alt prilej arheologul a 
adăugat: „Nu vor decât să scoată bani din asta”? 
Un alt specialist, Joe Zias, curatorul pentru antro- 


pologie şi arheologie al Muzeului Rockefeller din 
Ierusalim între anii 1972-1997, afirma despre 
Simcha Jacobovici: „Nu are nici o credibilitate. 
Face comerț cu lucruri sfinte... L-a adus pe acest 
tip, Cameron, care a făcut Titanicul sau ceva 
asemănător - ce ştie acest tip despre arheologie? 
Eu sunt arheolog, dar dacă ar trebui să scriu 
despre operaţiile pe creier aţi spune: Cine este 
acest tip? Oamenii vor semne şi minuni. Proiecte 
ca acesta fac de ruşine profesia de arheolog.” 10 

E greu de adăugat ceva la toate aceste critici 
virulente din partea unor specialişti. Pentru a 
demonta pas cu pas fiecare aserțiune a lui Simcha 
Jacobovici ar trebui să construieşti o argumen- 
tație pe acelaşi calapod. Să îi convingi adică pe 
cititori că există o probabilitate foarte mică, sau 
nu există niciuna, ca mormântul 80/500-509 de 
la Talpiot să fie al familiei lui lisus din Nazareth. 
Dar merită oare efortul? Este un astfel de pro- 
cedeu ştiinţific? O ştiinţă exactă precum arheolo- 
gia nu lucrează cu probabilităţi atunci când 
validează o teorie. Ea lucrează cu artefacte şi do- 
cumente concrete. Atunci când ele nu sunt sufi- 
ciente pentru a demonstra un lucru nu se fac 
speculaţii probabilistice. Locul gol este lăsat ... 
gol. Spre deosebire de probitatea unor arheologi 
precum Amos Kloner, care au analizat situl de la 
Talpiot fără a se hazarda în ipoteze fanteziste, 
Simcha Jacobovici s-a dovedit un negustor abil 
care a făcut ceea ce ştia mai bine: a creat şi vândut 
un subiect de presă. Închei prin a cita întâlnirea 
pe care el a avut-o cu reprezentanţii canalelor 
care plătiseră “redescoperirea” mormântului: 

“În prima săptămână din decembrie 2006 
am rulat filmul meu Mormântul pentru un grup 
de producători executivi ce reprezentau Dicovery 
Channel în Statele Unite şi Vision Television în 
Canada, două dintre cele trei societăţi de televi- 
ziune care au sponsorizat filmul, cea de a treia 
fiind C4 din Marea Britanie. La finalul filmului se 
lăsase o tăcere uimită în camera de montaj. 
Pentru a sparge gheața, cineva spus: 


7 http://news.nationalgeographic.com/news/2007/02/070228-jesus-tomb.html 


3 Ibidem 


9 http://209.85.135.104/search?q=cache:qIkGME5cWpw]:www.msnbc.msn.com/id/17345429/ 


+Jesus+tomb&hl=ro&ct=clnk&ed=2&gl=ro 


10 http://209.85.135.104/search?q=cache:ijsytMKV47sJ:www.msnbc.msn.com/ 
id/17328478/site/newsweek/+Jesus+tomb&hl=ro&ct=clnk&cd=1&gl=ro 





94 


anul VII e nr. 73 


DECANTĂRI 


ROST 





-Să vedem care e fraza de prezentare a aces- 
tui film? Oasele lui Iisus descoperite! Sau ce ziceţi 
de Testele ADN dovedesc că lisus și Maria au fost 
soț şi soție? Sau: Întreaga familie sfântă găsită 
Sau ar trebui să zicem pur şi simplu: Au avut un 
copil Se stârnise un râs agitat în cameră, după 
care producătorii executivi au început să discute 
între ei: Cât de aproape de Paşte să difuzăm fil- 
mul? Cât timp ar trebui să ruleze? Și fraza mea 
preferată: Ar trebui să adoptâm un ton sceptic pe 
întreaga durată a filmului! În timp ce discuţia a 
deviat către numărul de pauze publicitare, 
numărul uriaş de telespectatori şi viteza incredi- 
bilă cu care avea să crească reputaţia noastră, eu 
m-am întors cu gândul la poveste. 

După toate eforturile noastre, în ce s-a trans- 
format munca noastră de detectivi? 

No comment... 


În loc de încheiere 


Ce au în comun un roman de ficţiune, o 
evanghelie gnostică redescoperită şi un mor- 
mânt de lângă Ierusalim? În mod direct nimic. În 
subsidiar ele sunt deopotrivă rodul unor cam- 
panii mediatice şi al exploatării tendenţioase a 
ştiinţei. Scopul lor este, printre altele, şi acela de 
a face bani. Dacă în cazul lui Dan Brown e evident 
de ce, pentru că până la urmă orice scriitor se 
bucură dacă e cumpărat, în cazul Evangheliei 
după Iuda şi a mormântului lui lisus avem de a 
face cu subiecte de presă cărora canalele de tele- 
viziune le-au intuit poteţialul finaciar. Au investit 
de acea sume de bani uriaşe pentru cercetarea 
subiecteleor, sume care au presat asupra demer- 
sului jurnalistic. Oare ar fi putut Simcha Jacobo- 
vici să dea înapoi şi să spună societăţilor de tele- 
viziune: am greşit, mormântul este un fals?! Asta 
după ce ar fi cheltuit bugetele oferite generos? Mă 
tem că nu. Aici este punctul nevralgic al proble- 
mei. Pentru că avem de a face cu un demers, pe 
alocuri ştiinţific, cum e cazul colectivului de tra- 
ducători şi comentatori eminenţi ai „Evangheliei 
după Iuda”, demers care este instituit de trusturi 
media. Acestea nu alocă însă fonduri pentru a 
contribui la progresul ştiinţific al umanității. Ele 


11 Simcha Jacobovici, Charles Pellegrino, op. cit. pg. 270 


oferă bani pentru a putea realiza apoi o recuper- 
are a investiţiei şi profit. Cât de pregătit este un 
astfel de trust să piardă bani doar de dragul ade- 
vărului? Mai ales când acest adevăr nu are coor- 
donate politice ci pur religioase. Dar cui îi pasă 
astăzi de ofensa adusă creştinilor? 

Dincolo de toate controversele, fenomenul 
se instituie într-o provocare pentru teologie. Nu 
numai pentru că ideile sale nasc dezbateri în care 
sunt implicați specialişti în teologie, ci şi pentru 
că ridică anumite probleme care surprind trans- 














mutările petrecute la nivelul mentalităților reli- 
gioase contemporane. 

În primul rând, succesul subiectelor demon- 
strează apetența publicului pentru sfera reli- 
gioasă. Este interesant însă şi faptul că sunt recep- 
tate acele subiecte care au o poleială de adevăr 
ştiinţific. Se constată în general o tendință de a 
dogmatiza rezultatul descoperirii ştiinţifice. 

Ideile lui Dan Brown sunt bune pentru că 
sunt ”reale”, "demonstrate ştiinţific”. "Evanghe- 
lia lui Iuda” prezintă o versiune plauzibilă asupra 
Răstignirii pentru că oamenii de ştiinţă au ”de- 
monstrat” autenticitatea ei, mormântul lui lisus 





anul VII e nr. 73 


9% 


ROST 


DECANTĂRI 





este la Talpiot pentru ca investigația lui Simcha e 
„Ştiințifică”. În felul acesta, credința generală se 
transformă într-o scientolatrie, în care locul 
altarului este luat de discursul pseudoştiințific 
sau, în cazul cel mai fericit, de literatura de popu- 
larizare a ştiinţei. Pentru majoritatea locuitorilor 
planetei, ceea ce este "demonstrat ştiinţific” ca- 
pătă statut de cunoaştere absolută, imuabilă, ai- 
doma cunoaşterii transcendente. Ştiinţa este re- 
ligie. 

De cealaltă parte, discursul religios devine 
discurs “ştiinţific”. Apar biserici precum cea 
Scientologică din SUA care utilizează un astfel de 
discurs. Ce poate face teologia în faţa acestor 
reacții? Poate că este chemată să-şi analizeze critic 
propriul discurs ştiinţific pentru că, dacă în 
ştiinţele exacte, şi din ce în ce mai mult, şi în cele 
umaniste, 12 epistemologia este receptată drept 
reflexul critic al propriului discurs, de ce nu s-ar 
întâmpla acest lucru şi în teologie? Cu atât mai 
mult cu cât, cu aproape jumătate de secol în 
urmă, Thomas Kuhn remarca faptul că teologia 
este singura disciplină care îşi însuşeşte şi îşi 
apără paradigmele asemenea comunităților 
oamenilor de ştiinţă.15 Dar dacă discursul ştiinți- 
fic este permanent interpretat de către episte- 
mologi, asupra lui concentrându-şi atenția cei 
care nu sunt parte directă a procesului cercetării, 
teologia nu beneficiază de şansa unei atenţii ve- 
nite din exterior. În lipsa acesteia viziunea 
teologilor a rămas închistată într-o veche con- 
cepție, potrivit căreia cercetarea ştiinţifică duce 
la un progres al cunoaşterii ale cărei rezultate se 
acumulează şi determină o apropiere din ce în ce 
mai mare de adevăr. Punctul acesta de vedere 
asociat unor minți obişnuite să vehiculeze credin- 
țe mai degrabă decât ipoteze poate duce la o 
dogmatizare accentuată a descoperirilor. Şi 
atunci teologul crede în ceea ce descoperă. În 
acest punct el îl ajunge pe omul de ştiinţă şi îl 
depăşeşte. O astfel de atitudine face obiectul criti- 
cii lui Thomas Kuhn. Şi ar fi poate necesar ca 
teologia să-şi reconsidere viziunea asupra propri- 
ilor descoperiri ştiinţifice înainte de a le angaja 


eclezial şi de a le da statutul unor trepte care, de 
data aceasta, vor pretinde că duc către un adevăr 
imuabil, transcendent. Ar fi interesant de 
menționat faptul că parte din ideile pe care Dan 
Brown le cuprinde în "Codul lui Da Vinci” pot fi 
regăsite într-o anumită direcţie a teologiei protes- 
tante. Un alt amănunt interesant este legat de 
Elaine Pagels, autoarea cărţii "The Gnostic 
Gospels”, care, dintr-o creştină evanghelică, a 
ajuns enoriaşă a Bisericii Odihnei Cereşti (confe- 
siune având o ierarhie feminină), după ce 
cochetase cu o biserică gnostică din Palo Alto, 
California. Şi-au pus amprenta cercetările ei 
legate de evangheliile gnostice asupra credinței 
religioase într-o aşa măsură încât să i-o schimbe? 
Există o zonă în care teologul amestecă demersul 
ştiinţific (pe care îl creditează în termenii unui 
progres real în cunoaşterea adevărului) cu 
descoperirea lui Dumnezeu? 

Astfel de întrebări s-ar cuveni aşezate în 
lumina tezaurului Tradiţiei fără a neglija un dia- 
log cu epistemologia modernă. Cel puţin ea are 
şansa unei viziuni mai puțin ”politicoase”, dar 
mai obiective asupra unui demers ştiinţific deru- 
lat într-o matcă religioasă. 











12 Pentru aplicabilitatea teoriei lui Thomas Kuhn în situaţia disciplinelor umaniste vezi şi studiul lui loan Petru 
Culianu, Avers şi revers în istorie. Câteva reflecții cvasi-epistemologice, în loan Petru Culianu, "Jocurile minții”, 


Ed. cit., pg, 147-169. 


13 Thomas $. Kuhn, “Structura revoluțiilor ştiinţitice”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, pg. 242. 





9% 


anul VII e nr. 73 


IN MEMORIAM 





lon Halmaghi a urcat 


la cer 


Mihai Posada 


oi am învățat şi nu uităm că moartea este 
N numai poarta ce trebuie trecută pentru ca 

omul, făptura dăruită cu chipul şi asemă- 
narea lui Dumnezeu, să poată învia. Iar credința 
aceasta a tuturor creştinilor este înscrisă în codul 
genetic al „României profunde”. 

În dimineaţa zilei de 16 februarie 2009, a 
fost să treacă prin această poartă, din „România 
profundă” de jos în „România eternă” de sus, ro- 
mânul exemplar şi omul de cultură Ion Halmaghi 
(„Nenea Geani”, pentru cei mai apropiați), un 
adevărat patriarh al iubirii de neam, care 
împlinise nu demult vârsta de 90 de ani. 

John/lon Halmaghi s-a născut pe 20 decem- 
brie 1918, în Statele Unite ale Americii (Alliance, 
Ohio), unde emigraseră părinţii săi, ardeleni din 
Țara Făgăraşului, din Scorei. A revenit cu ei în 
satul părintesc la vârsta de 6 ani şi jumătate. Aici 
a căpătat primele noțiuni de cultură românească 
autentică şi a cunoscut valorile satului românesc, 
pe care nu le-a mai pierdut niciodată. Rămas de 
timpuriu orfan de tată, va absolvi şcoala primară 
şi Liceul „Gh. Lazăr” la Sibiu, apoi Facultatea de 
Filosofie din Bucureşti. Activând în echipele stu- 
dențeşti de sociologie iniţiate de profesorul Di- 
mitrie Gusti şi conduse prin anii 1938-1939 de 
Traian Herseni, în grupa Ştefaniei Cristescu, în 
Țara Făgăraşului, a strâns date despre valorile 
culturii tradiționale, despre obiceiurile şi mai 
ales despre graiul poporului din zona etno- 
lingvistică a copilăriei sale. 

Născut o dată cu România Mare, lon Hal 
maghi va îndura, pentru libertatea şi demnitatea 
neamului său, pentru curajul de a se manifesta ca 
român şi creştin, 15 ani de temniţă grea sub co- 
munişti, la Jilava şi la Aiud (1949-1964). Făcuse 
parte din organizaţia Frăţiilor de Cruce, iar prin 
intermediul lui Viorel Tănase luase apoi legătura, 

















la Sibiu, cu Nicolae Petraşcu, secretarul general al 
Mişcării Legionare. Mai târziu, în exil, avea să dev- 
ină un apropiat al comandantului legionar Horia 
Sima. 

În 1965, după eliberarea din închisoarea 
politică, a emigrat în America (al cărei cetățean 
era prin naştere), după un an reuşind să îşi aducă 
peste Ocean şi soția, pe doamna Aneta Nectara 
Lanivski, născută în Cernăuţi, în familia preotului 
ortodox Zuca. A devenit, după absolvirea la 
Pittsburgh a unui curs universitar de Master of 
Library Science, bibliograful Secţiei de Umanis- 
tică a Universităţii din Pittsburgh, Pennsylvania, 
şi a funcționat în paralel acolo ca profesor univer- 
sitar, predând cursuri de limba română, de 
filosofie, de cultură şi civilizație românească, de 
unde s-a pensionat. A fost cu precădere mesage- 
rul de înaltă ţinută intelectuală al tradițiilor şi val- 
orilor româneşti printre studenţii din Statele 
Unite, dar şi printre ceilalți americani sau diverşi 
occidentali cu care a intrat în contact pe teritoriul 
Lumii Noi, mai bine de treizeci de ani din viață. 

A făcut parte din grupul fondator al In- 
stitutul de Cercetări Româno-American (Ameri- 
can-Romanian Institute for Research Inc.) de pe 
lângă Universitatea din Pittsburgh, ocupând şi 
funcţia de director al acestuia, iar din 1975 a fost 
director-fondator al prestigioasei publicaţii a 





anul VII e nr. 73 


97 


ROST 


IN MEMORIAM 





institutului, Romanian Sources (Izvoare româ- 
neşti), a fost, încă din 1965, redactor al ziarului 
Unirea - oficios al Episcopiei Greco-Catolice; a 
fost cronicar politic la ziarul Cuvântul Românesc 
din Canada, editat de George Bălaşu, unde sem- 
na cu pseudonimul Ion Boieru la rubrica „Cro- 
nica vremii”, pe care a onorat-o vreme de şapte 
ani; a colaborat la revista America - organ oficial 
al „Uniunii şi Ligii” - şi la alte publicaţii ale exilu- 
lui românesc; a condus revista Drum, împreună 
cu Nicolae Petra, după decesul lui Vasile Pos- 
teucă, din 1972. A participat cu regularitate la 
„Săptămânile Câmpului Românesc” de la Hamil- 
ton (Ontario, Canada) şi a fost unul din iniţiatorii 
ROMEFEST - manifestare bienală a exilului româ- 
nesc, unde vocea lui Ion Halmaghi a răsunat 
întotdeauna ferm împotriva comuniştilor şi a 
acoliților acestora din lumea liberă. 

A revenit în țară, la Sibiu, în 1997, publicând 
următoarele volume: Ion Boieru, Criza politică 
contemporană şi exilul românesc. Articole publi- 
cate sub titlul „Cronica vremii” în ziarul „Cu- 
vântul Românesc”, Hamilton, Canada, 1976- 
1982. Volumul 1, Criterion Publishing, f. 1., £. a, 
300 pagini; Ion Boieru, Cronica vremii: 1976- 
1982. Volumul 1, ediţia a doua a precedentului 
volum, prefațată de Mircea Nicolau, Editura 
Scara, Colecţia “Memoria prezentului”, Bucureşti, 
2005, 296 pagini; lon Halmaghi, Memoriile viito- 
rului. Adunate din perspectiva celor 15 ani de 
închisoare şi de luptă politică anticomunistă în 
perioada de libertate, Editura Mesagerul de 
Făgăraş, 2007, 222 pagini. Câteva dialoguri între- 
ținute de Ion Halmaghi cu Mihai Posada au apă- 
rut în revistele Viaţa Românească din Bucureşti 
(2005), sau Origini/Romanian Roots din Nor- 
cross, GA, USA. O carte - dintr-o posibilă serie de 
monografii în dialog - anunţată de Mihai Posada 
şi intitulată Cu Ion Halmaghi, prin istoria 
asumată, din care au apărut dialogurile pomenite 
mai Sus, se află în curs de editare. 

După pensionare, lon Halmaghi a revenit în 
România şi din dorința de a-şi trăi ultimii ani în 
locurile pe unde a copilărit, între ai săi, pe care 
atât de mult i-a iubit, cu suflet curat şi inimă cal- 
dă, până la moarte. Nepoata de soră, Paula Săn- 
mărghițan, îşi amintea o vorbă memorabilă a 


unchiului său: „De toate relele lumii poți trece, cu 
o infinită bunătate”. 

A decedat la vârsta de 90 de ani, în casa 
părintească, unde şi-a trăit ultimii ani alături de 
nepoţii Paula şi loan Sănmărghițan, Mihai şi 
Sabina Dragotă, care lau iubit şi lau ocrotit 
creştineşte. E casa unde îşi amintea că s-a reîntors 
din închisoare şi, la vreme de noapte, mama lui - 
Susana - nu l-a mai recunoscut din prima clipă... 

Ca dovadă a credinței în Dumnezeu care i-a 
călăuzit paşii întreaga viață, să ascultăm un 
îndemn din discursul emblematic al lui Ion 
Halmaghi: 

Ne-am întruptat destul din bunurile lumii, 
din libertățile amăgitoare ale vieţii sociale, din 
bucuriile mărunte ale materiei. Ne-am răsfățat 
destul în amăgirile noastre, pe care ni le-a oferit 
din plin istoria contemporană. Ne-am risipit şi 
destrămat în cursul anilor, fără leac și fără limită. 

Să revenim la noi înșine. La tot ce este mai 
rodnic, mai adânc, mai semnificativ în viața noas- 
tră; la plenitudinea vieţii pe care ne-o oferă spiri- 
tul. De aceea a venit lisus pe pământ, să ne aducă 
prin Logos calea cea adevărată a vieţii noastre, 
calea Spiritului. 

Pe această cale s-a format poporul român în 
istorie, pe această cale a supraviețuit şi pe această 
cale a creat cultura sa originală. Tot pe această 
cale va supraviețui și îşi va câștiga deplin liber- 
tatea sa. 

Pentru a ajuta poporul român să-și câștige 
libertatea sa istorică, în eforturile noastre de aici, 
din lumea liberă, întâi de toate avem nevoie noi 
înşine să ajungem Ia libertatea spirituală a vieții 
noastre, care singură este izvor de torță, energie, 
voință, unitate şi adevăr. 

Această libertate spirituală o găsim în viaţa 
noastră interioară, în sufletul nostru creștinesc, 
nu în legile şi constituțiile țărilor unde trăim. Nu 
în afară, nu în exterior, ci în profunzimile 
sufletești ale vieţii noastre. 

lisus ne ajută să ne regăsim în interiorul nos- 
tru izvoarele cele vii ale spiritului nostru person- 
al și românesc și să redevenim ceea ce suntem în 
realitate, creștini adevăraţi şi români adevăraţi. 
(„Exilul românesc şi Naşterea Domnului”, în 
Cuvântul Românesc, Hamilton, decembrie 1976). 





98 


anul VII e nr. 73 


IN MEMORIAM 





„Patriarhul“ Hunedoarei, 


între îngeri 


„Ce zici că ninge mieii peste seară? Ce zici că ninge mieii peste noi?”... 
cântecul răsună duios în autoturismul unde nimeni nu scoate o vorbă. 
La lumina lungă a farurilor, fulgi mari de nea joacă albi şi vioi în noapte. 
Doar lacrimile cad de-a lungul obrajilor şi sufletele sunt ghemuite de 
atâta durere nealinată. Vestea că Părintele loan Sabău s-a ridicat Ia cer a 
frânt inimile a zeci de mii de credincioși din judeţele Ardealului. 


Laura Oană 





„Să ningă peste noi cu miei doar astăzi, să 
ningă inima din noi, noi niciodată nu am fost 
noroi, o spun şi mieii care ning pe noi”, versurile 
lui Nichita se împresoară cu lacrimi precum rugă- 
ciunile, se împletesc cu lumina candelelor. Atâta 
iarnă cu cer greu de mult nu a mai văzut judeţul 
Hunedoara... De câteva ore însă, cerurile s-au 
deschis şi fulgii albi au năpădit totul în jur. Pare că 
sufletul părintelui, ridicat la ceruri, a stârnit tot 
neamul îngeresc, care îşi scutură aripile peste 
credincioşii îndoliați. În poarta bisericii din 
Bobâlna, un călugăr înalt stă nemişcat, mur- 
murând rugăciuni. „Dumnezeu să-l ierte”, 
şoptesc oamenii, strecurându-se către lăcaşul 


O Hunedoreanul 








sfânt cu brațele încărcate de flori şi coroane pe 
ale căror eşarfe scrie: „Veţi rămâne mereu în 
sufletul şi rugăciunile noastre!”. În biserică 
miroase a tămâie şi busuioc. Sicriul cu trupul 
părintelui e aşezat în fața altarului, unde slujesc o 
mulțime de preoți şi unde călugări cu pletele şi 
barba albă cântă alături de mireni, iar corul de 
voci se adună într-un glas a cărui măreție te înfi- 
oară. Nimeni nu boceşte, nimeni nu-şi frânge 
mâinile, dar ochii împănaţi de lacrimi calde stau 
ridicaţi către icoane. Mii de oameni vin cu rândul 
să-l privegheze pe părintele care le-a fost drept şi 
înțelept duhovnic peste vreme şi vremuri. 
Preotul loan Sabău va rămâne vestit pentru cre- 
dința sa, care a învins grele regimuri politice, a 
rupt fiarele temnițelor, a înfricoşat gardienii şi a 





” Articol apărut iniţial în săptămînalul hunedorean “Ghimpele”, nr. 26 febr. - 4 mart. 2009 





anul VII e nr. 73 


99 


ROST 


IN MEMORIAM 





deschis sufletele oamenilor către credința ade- 
vărată. Măcinat de boală, rupt de dureri cumplite, 
pe care nici morfina nu le mai potolea, părintele 
a găsit întotdeauna putere pentru câteva vorbe 
înțelepte şi o rugăciune: „ Când nu mai poți răsu- 
fla, nu te mai doare nimic. Ce să faci... anii s-or tot 
adunat şi nu mai pot... 94 de ani. Doamne-ajută!”, 
spunea acum două săptămâni părintele, întins pe 
patul suferinței. Cu moartea sa, mulţi au rămas 
fără călăuză cerească printre atâtea ispite 
pământeşti... 


Părintele celor mulţi 


Sunt mulți cei care l-au cunoscut pe părintele 
loan Sabău în genunchi. Cine voia să-l întâl- 
nească şi intra în bisericuța din Folt, îl găsea 
acolo, aşezat în faţa cărților bisericeşti, smerit în 
fața Domnului, dimineaţa, în miezul zilei şi seara. 
Vorbele sale aveau greutatea zicalelor româneşti, 
sfaturile erau de neprețţuit, iar rugăciunile sale 
sculau oamenii de pe patul de spital ori îi scoteau 
din comă. Avea părintele Ioan prieteni mari: 
părintele Dumitru Stăniloaie, Părintele Arsenie 
Boca, sfântul hunedorenilor, oameni de-ai lui 
Dumnezeu din ale căror fapte împărtăşea credin- 
cioşilor. 

„În 1939, mă aflam la Mănăstirea Brânco- 
veanu, de Izvorul Tămăduirii. Văd şi acum acea 
scenă când o femeie îşi ducea în braţe copilul 
handicapat, apropiindu-se de Părintele Arsenie. 
Părintele, înainte de a o întreba cum o cheamă şi 
de unde este, i-a zis: «Ei, ce să-i fac, maică dragă. 
Ai zămislit acest copil în noaptea de Paşti. Aşa 
este?» «Aşa», a zis femeia“, povestea părintele. 

Acum, la căpătâiul său, altor preoți le-a venit 
rândul să vorbească despre faptele şi credința sa, 
cum sfinţia sa vorbea altă dată de cele ale părin- 
telui Arsenie Boca. 

„EL reprezintă verticalitatea generaţiei de 
aur a preoților interbelici, o generaţie pe care 
nimic nu a putut să-i schimbe, nici măcar tăvălu- 
gul istoriei. Avea capacitatea a fi mereu contem- 
poran, mereu necesar, a ştiut să mobilizeze pre- 
oții şi a aprins flacăra credinţei pe toată Valea 
Mureşului. Noi îi spuneam că nu sunt oameni, el 
zicea că va veni vremea când vom avea destui 


preoți, că atât se va epuiza lumea în rău, încât 
undeva se va aprinde ceva, ceva divin va apărea 
aici”, spunea înlăcrimat preotul Gheorghe Gogan 
din Arad. Părintele Sabău este cel care a înţelenit 
un obicei în parohiile de pe Valea Mureşului: „În 
Postul Mare, înfiecare marţi şi joi ne adunam toți 
şi făceam taina Sfântului Maslu, de fiecare dată în 
alt sat, şi se strângea puhoi de lume. A fost vrerea 
părintelui Sabău de-acum 30 de ani şi aşa a 
rămas. Noi o să-i ducem tradiția mai departe”, 
spune preotul Mircea Mihuleţ. 

Părintele Ioan Sabău şi-a făcut datoria de 
preot ortodox în fața lumii şi-a lui Dumnezeu, 
stând mărturie celor ce nu cred că poți trăi în 
viață şi după cum viețuieşte o față bisericească. 
Dumnezeu să-l ridice de-a dreapta sa! 


„Prea puţin timp“ 


„În asemenea momente, e greu să te aduni 
în cuvinte, chiar şi atunci când asta e ceea ce ştii 
să faci cel mai bine... Într-un cuvânt, despre 
Părintele loan Sabău, aş spune: «Uimitor!», iar în 
ceva mai multe: «Prea multă tristeţe şi prea puţin 
timp. A fost uimitor cum a reuşit să treacă, în- 
vingător, prin atâtea necazuri în fața cărora noi, 
cei mai simpli, am fi cedat, cu siguranță... A fost 
uimitor cum şi-a păstrat verticalitatea, iubirea de 
oameni şi, cuprinzându-le pe toate, Credința. 
Ceva dumnezeiesc a avut, cu siguranță, de partea 
sa părintele Sabău... Ceva ce, aşa cum a ştiut, ne-a 
transmis fiecăruia dintre cei care ne-am aflat 
înpreajma sa fie şi preţ de numai câteva minute... 
Ceva ce rămâne... Lumina, puterea, blândețea din 
întreaga fiinţă a Părintelui Sabău. Prea multă tris- 
teţe, am spus. În tot ceea ce Dumnezeu a vrut să 
însemne crucea purtată, timp de 94 de ani, de 
Părintele loan Sabău. Cu cele pe care le-am aflat 
şi cu cele pe care doar sfinţia sa le-a ştiut, le-a trăit, 
le-a pătimit... Prea puţin timp, am spus. Pentru 
a-i fi alături şi a-i sorbi cuvintele, învățăturile, 
ruga. Pentru a-i răscumpăra, în vreun fel, toată 
tristețea, toată durerea prea mult durândă. 
Pentru a înțelege aşa cum se cuvine sfințenia cu 
care oameni ca Părintele loan Sabău şi-au însem- 
nat paşii printr-o lume ce nu le-a meritat firea. 
Prea multă tristeţe Ia plecarea sa, prea puţin timp 





100 


anul VII e nr. 73 


IN MEMORIAM 


ROST 








pentru lacrimile noastre în urmă-i! Dumnezeu să- 
| ierte şi să-l odihnească lângă dreapta Sa!” - 
Camelia Enăchiță, ziarist. 


„Mărturia vie a unui veac 
zbuciumat“ 


„L-am cunoscut pe Părintele loan în ultimii 
săi ani de viață. Cred că am avut lângă noi până 
acum câteva zile mărturia vie a unui veac zbuciu- 
mat, un veac de suferință şi mistificare în care 
pacea, dreptatea şi adevărul par să-şi fi luat 
rămas bun de la lume. Acest secol alunecos în 
care lumea, viața, societatea s-au schimbat radi- 
cal a avut polii săi de statornicie. Nu de încre- 
menire, nicidecum. Părintele loan este un astfel 
de reper. Spunea adesea că el este de pe vremea 
când fiecare cui se făcea manual. A fost un om 
cald, bucuros. Cu toate acestea, în unele predici 
se mărturisea trist. Se simțea responsabil ca preot 
pentru răul care a înveninat lumea aceasta. 
Spunea că el este mărturia unui eşec. Este frumos 
să poți, sau măcar să încerci, să îţi asumi chiar şi 
în parte această realitate. Cum am putea fi însă 








de acord cu părintele? Unde au greşit oare aceşti 
preoți - şi nu numai preoţi - ai generaţiei sale? 
Să-i condamnăm oare şi noi, o dată în plus? Pe 
atunci tineri, au înfundat puşcăriile pentru 
Hristos. Sunt cutremurătoare mărturiile lor - atât 
cât a lăsat Dumnezeu să se afle din suferința 
aceasta. În aceste condiţii, cred că trebuie să ne 
preocupe contabilitatea unui alt eşec. Al gene- 
rației noastre, de astă-dată... o generaţie ce pare 
amputată din perspectiva duhovnicească. 

Bătrân şi bolnav, atâta vreme cât l-au ținut 
puterile, a fost prezent înultimii ani între oamenii 
săi spre a-i îmbărbăta. L-am ascultat adesea lacon- 
ferințele LOGOS. La câte un hram, era invitat să 
spună un cuvânt de folos. În vara lui 2008, a urcat 
la Mănăstirea Oaşa, de Sfântul Pantelimon. 
Părintele venea an de an acolo, în inima 
munţilor, ducând cu el boala, suferința, pentru a 
fi totuşi în bucurie cu ai săi. Cred cu tărie că va 
avea cuvânt cu greutate în fața lui Dumnezeu. 
Cred că ne va ajuta de acolo, că va fi un bun 
mijlocitor la Dumnezeu pentru noi. Ne rămâne 
pilda jertfei sale“, profesor Andrei Rosetti, artist 
plastic. 





anul VII e nr. 73 


101 


CENTENAR NOICA 





Omonimia ca 
depășire a dualității 


Paul-Gabriel Sandu 





otul este, pare a spune Noica, să prinzi 

urma unui sens general, să-ţi trăieşti viața 

fiind mereu pe drumul spre tine însuți, 
într-o nesfârşită cautare, care dacă se desfăşoară 
nu este decât pentru că ceea ce se caută este deja 
găsit. 

„Să vrei să ridici totul la sinonimie” - iată o 
frază care în primă instantă pare aproape inintel- 
igibilă. Însă poate că cel mai bine am putea 
înţelege asta folosindu-ne de conceptul de sinon- 
imie, aşa cum era înţeles de Aristotel. Abia acum 
îndemnul începe să-şi contureze înțelesul. „Să ridi- 
ci totul la sinonimie” înseamnă să subsumezi fie- 
care gest, fiecare fapt unui sens, să nu-ţi dai deter- 
minaţii goale, rupte de orice general, să nu trans- 
formi devenirea în elogiu al „marii Treceri”, să nu 
faci din „carpe diem” imnul propriei existențe. 

Trăind în vederea unui general, închiderea 
care este constitutivă fiecărei ființări umane, 
fiecărui individual, până la urmă, ia chipul unei 
deschideri înspre ceva care este „mai adânc decât 
tine”. Deschiderea, deşi evident paradoxal, este 
cea care oferă închiderii însăşi un sens. În măsura 
în care, aşadar, deschiderea ca devenire este una 
orientată, desfăşurându-se în orizontul unui sens, 
ceea ce eşti rămâne treptat în urmă, ca ceva ce tre- 
buia depăşit. În punctul acesta, se atinge sinoni- 
mia; şi asta pentru că devenirea, ne fiind „antoni- 
mică”, este una organizată şi „raționalizată”. 

A doua frază aduce deodată cu paradoxalul 
ei, împlinirea celei dintâi. Cum trebuie însă gân- 
dită aici omonimia? Poate că ceea ce vrea să 
spună Noica este că singurul mod în care deve- 
niriea poate să nu fie o oarbă devenire este să fie 


„În fond, vrei să ridici totul la sinonimie. 
Spre a putea da, până la urmă, omonimie.” 
(C. Noica, Jurnal de idei, fr. 63, p. 46) 





cuvinte care au aceeaşi formă şi sensuri complet 
opuse. În cazul nostru, această definiţie ar trebui 
transpusă astfel: Ceea ce se păstrează în ridicarea 
la general, adică în cazul devenirii întru ființă, 
este forma. Forma este cea a devenirii, iar nu cea 
a încremenirii statice. Ca şi în cazul risipirii în 
determinaţii care nu se pot coagula, chiar în lipsa 
„sinonimiei”, devenirea este pură şi oarbă deve- 
nire întru nimic, adică întru devenire. Forma este 
aşadar aceeaşi. Ceea ce se schimbă radical, în 
cazul devenirii întru ființă, este însă sensul aces- 
tei deveniri. Dintr-o dată nu mai avem de a face cu 
devenirea care se odihneşte întru sine, ci cu spec- 
tacolul acelei deveniri care are alt sens: sensul 
ființei. Cele două mişcări, ale ridicării la sinon- 
imie şi cea a obţinerii omonimiei sunt, în fond, 
complementare şi strajuiesc itinerariul devenirii 
întru ființă. Contradicţia în care ele stau şi para- 
doxalul raport care se stabileşte între ele este, de 
fapt, o undă seismică a contradicției ultime: cea 
dintre devenire şi fiinţă, ea însăşi numai aparentă. 





102 


anul VII e nr. 73 


Abonaţi-vă la ROST! 


Avantaje: 

e Primiţi revista acasă 

e Nu pierdeţi nici un număr al acestei reviste de colecţie 
e Plătiţi mai puţin cu 25% decât la chioşc 

e Taxele poştale sunt suportate de redacţie 


Vă puteţi abona: 

e trimițând contravaloarea prin mandat poştal (în care specificaţi citeț numele, adresa com- 
pletă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, Oficiul Poştal 23, 
Căsuţa Poşatală 27, sector 6, Bucureşti; 

l e achitând contravaloarea abonamentului în contul R025BACX0000000107363250, deschis ] 
] la Unicredit Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele Asociaţiei ROST, cod fiscal p 
12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitați abonamentul la CP 27, | 
Oficiul Poştal 23, Bucureşti. ] 


| 
L 
Il Prețul în țară: 
| - 18 lei - 6 luni 
| - 36 lei - un an 
| Prețul în străinătate: 
- 50 euro/ an în Europa 
L -70 USD/ an pentru celelalte continente 
L 


În acest număr semnează: e Radu Carp - profesor, publicist, 
doctor în Drept constituțional comparat, prodecan al Facultății 
de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti e loan Cişmileanu - 
directorul revistei „Porunca iubirii“ e Răzvan Codrescu - scriitor, 
ultima carte publicată: Rug aprins. O sută de sonete şi false 
sonete (Bucureşti, Christiana, 2008) e Cristian Curte - teolog, 
jurnalist e Ovidiu Hurduzeu - doctor în litere, scriitor e Paul Leu 
- profesor, publicist e Laura Oană - jurnalist e Viorel Patrichi - 
jurnalist, ultima carte publicată: Ochii și urechile poporului. 
Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiță (2001) e Constantin 
Mihai - doctor în Litere la Universitatea Michel de Montaigne, 
Bordeaux 3, asistent universitar, ultima carte publicată: Gilbert 
Durand. Les Mâtamorphoses de lanthropologie de IImaginaire 
(2009) e Alexandru Racu - doctorand în Ştiinţe Politice, Ottawa 
- Canada e Paul-Gabriel Sandu - student la Facultatea de Filosofie 
a Universităţii Bucureşti e Paul Siladi - doctorand în teologie, 
publicist e Claudiu Târziu - jurnalist 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 
Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4- iunie 2003, dedicat lui 
Mihai Eminescu 
Nr. 5-—iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 
Nae Ionescu 
Nr. 8 -— octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
Nr. 9 -— noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 
Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 
Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 
Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 
Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 
Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia — 
epuizat 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat 
lui Ştefan cel Mare — epuizat 
Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 
Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 
Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 
Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 
Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui Octavian Goga 
Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 
Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui Nicolae Iorga — epuizat 
Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc — epuizat 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat Părintelui Zosim Oancea 
Nr. 30 — august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu 
Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 
Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui Aron Cotruş 
Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 
Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui Paul Goma 
Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 
Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 
Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil Părăian 
Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat Părintelui Calciu 
Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 
Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ion Gavrilă 
Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat Părintelui Adrian Făgeţeanu 
Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 
Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinți 
Nr. 46 — decembrie 2006, dedicat 
Părintelui Rafail Noica 
Nr. 47-48 — ianuarie-februarie 2007, 
dedicat Părintelui Benedict Ghiuş 
Nr. 49 — martie 2007, dedicat lui 
Ioan Ianolide — epuizat 
Nr. 50 — aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 









Centenarul nagterii um marin 
IP za VP sia 333 


| mm 


| _ROST | 











De pere 
| 








a. | 
parintert ss 


un adevâraţ 
purtator de Hiistoy 











îm tauas | 
ei 
Deere 14 == | 
Ceha 
die - 
Csi get = 
ca 
Dee 


Nr. 51 — mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 — iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 

Nr. 53-54 — iulie-august 2007, dedicat Părintelui Trifa 

Nr. 55 — septembrie 2007, dedicat lui Alexandru Mironescu 
Nr. 56 — octombrie 2007, dedicat Părintelui Sofian Boghiu 
Nr. 57 — noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 


Nr. 58 — decembrie 2007, dedicat lui 
Demostene Andronescu 


Nr. 59-60 — ianuarie-februarie 2008, dedicat Părintelui 
Ioanichie Bălan 
Nr. 61 — martie 2008, dedicat lui Dan Botta 
Nr. 62 — aprilie 2008, dedicat Maicii Mihaela Iordache 
Nr. 63 — mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 
Nr. 64 — iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 
Nr. 65 — iulie 2008, dedicat Părintelui Mina Dobzeu 
Nr. 66 — august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 
Nr. 67 — septembrie 2008, dedicat Părintelui 
Chesarie Gheorghescu 


Nr. 68 — octombrie 2008, dedicat Părintelui 
Marcu de la Sihăstria 


Nr. 69 — noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 

Nr. 70 — decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 

Nr. 71-72 — ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei 

(3 lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 

Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 
Precizaţi pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 
în câte exemplare şi adresa dvs. Pentru informații sunați 
la tel: 0740.103.621 


Da 








EISAgAgE 760017