Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0035

UNIVEDSUL LIIIPAP 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


ABONAMENTE: 


—— 


autorități şi instituții 1000 lei 








Re X de onoare 500 „ 
Inscrisâ sub No. 163 Trib. Ifov suzitouleizi 200: 
N tat 
idealului si și 
62 
de MIRCEA MATEESCU [) ] V 7 
i 4 
Timpul este prielnic să ne întrebăm despre ros- DĂ IN, A RR 
turite adânci ale ființei noastre etnice şi istorice, 
Acum și aici, urmează să mai privim încăodată, în- 
dărăt, pentru a vedea în ce fel sunt îndreptăţite 
privirile înainte. Suntem chiar în clipa în care, Intro interesantă  conterințiă 


dacă vom reuși o justă. analiză a crizei pe care o 
străbatem, vom garanta, în aceiaşi măsură, o ab- 
solvire a noastră, întru vecia istoriti. Este chiar 
timpul când, dacă nu vom privi cu curaj starea de 
spirit prin care trecem, nici nu vom ști s'o identifi- 
căm pe adevărata ei fire negativă, nici nu vom şti 
să aflăm diagnosticul tămăduitor. 

Nu este adevărat că, în Europa, ca oriunde pe 
aiurea, lumea istoriei tr:bue împărțită în popoare 
mari şi popoare miri. „Mare“ şi „Mic“, aceste atri- 
bute pur spaţiale nu exprimă nimic prin raport li 
vocaţia istorică a popoarelor. Intinderea geogra- 
fică a încetat să mai reprezinte factorul decisiv, în 
stare să delimiteze între națiuni. O împărțire ho- 
tăritoare este aceia între popoarele care parcurg e 
criză de ideal și altele care, dimpotrivă, sunt în 
marş către împlinirea idealului. Popoare „cu ideal“ 
şi „fără ideal“, iată demarcația ce trebue avută în 
privighere, la 'ccasul actual. 

De aceia o reală pătrundere a momentului politic 
pe care țara noastră îl trăiește astăzi, dramatic, la- 
olaltă cu întreaga omenire, impune o rejudecare 
a conduitei adoptate, prin raport la înțelesul însăşi 
al noțiunii de „ideal“, Ă 

Şi aici, toate lămuririle sunt de așteptat, după 
cum toate confuziile trebuesc aemascate. O greșită 
înţelegere a notiunii de „ideal“, ne-a adus, şi nouă 
ca şi altora, „criza di ideal“. Nu te poți juca, la 
nesfârșit, cu stările supreme ale spiritului, fără ca, 
abrupt, să nu decazi în extrema negativă a acelor 
stări. 

Din acest punct de vedere, valoarea practică a 
teoriei pe care o vom face, ni se pare de nbtăgă- 
duit. Pentruca să se poată trece la fapte, şi pentru 
ca să nu se înfăpiuiască greșit, de o rejudecare a 
noțiumii de „ideal“ — avem nevoie. O rejudecare 
critică, prin raport la ce poate fi idealul politic şi 
idealul istoric al unei națiuni, dâr mai cu seamă, 
prin raport la întrebarea foarte actuală: cum pu- 
tem educa neamul în sensul idealului? Cum putem 
face individul să ne creadă pe cuvânt, adică să în- 
drăgească îmtratât proprietatea reală a cuvântului 
încât să uite şi să jerttcască, pemtru ei, proprieta- 
tea firească a propriei lui conservări egoiste? Să 
vedem adică, în lumina unei teorii asupra noţiunii 
de ideal, dece aici și aco!o, mulţi au stat pe gânduri 
dacă are virun rost să renunţe la sine, pentru pro- 
movarea unui ideal extraimdividuai, în vreme ce 
dincolo „um asemenea râţionamenit laș nu a putut 
cuprinde nicio minte. 

Iată o primă constatare: în vreme ce ţările de- 
mocrate au idealizat realitatea, țările totalitare au 
prefizmat să o cunoască, să o idlemtifice, deci să 
creieze idealul conform realităţii populare; iar nu 
invers: să stâlceşti realitatea populară conform 
„idealului“ propus de guvernanţi, 

Teoretic discutând, este elar că numai acele ţări, 
care nu S'au temut de realitate „dar dimpotrivă, au 
ajuns să confunde realitatea cu idealitatea politică, 
— adică pur şi simplu: au extras idealul politie din 
realitatea populară — aceste ţări numâi, astăzi Nu 
trec printr'o „criză de ideal“, dar, din fericire pen- 
tru ele, sunt însutlețite de ideal. 

Democraţia este însă, prin firea ei politică, reac- 
ționară. Iată nenorocitul paradox. „Populara“ de- 
mocraţie a acţionat, prin sistemul reprezentanţilor 
națiunii, întocmai ca aristocrația, pe vremea mo- 
narhiei absolute, In Ioc ca idealul politic al neamu- 
iui să fie acela al realității populare, adică al rea- 
lității majoritar-naţionale, „alesul“ poporului a pro- 
cedat, odată ajuns la conducere, ca odinioară mo- 
narhul absolut. Idealul na: venit „de jos în sus“, dar, 
in mod nefiresc „de sus in Jos*. Alesul națiunii a 
ştiut mai bine decât națiunea însăşi, de ce anume 
suferă națiunea. Mai bime zis, nu realitatea politi- 
că a neamului l-a interesat, dar punctul lui de ve- 
dere, individual, prin raport la realitatea neamului. 

Să obligi pe cei mulţi să creadă cum viti tu, sau 
cum ai tu interes să erezi, dar să nu iți dai seama, 
că tu trebue să crezi, așa cum cred cei mulți — 
iată o primă eroare în înțelegerea noțiunii de ideal. 
Nevoimd să creadă, la un loc şi la fel cu cei mulți, 
şi neputând declara formal că actasta înseamnă a 
ignora realitatea politică, omul de ieri, acționând 
protivnie firii neamului, și procedând de „sus în 
jos" — a promis majoritaritor „idealuri“ incompa- 
tibie 'cu propriile lor exigenţe etiic-istorice Ceiace 
însemneâză că a idealizat realitatea, mistificându -i 
ori tăgăduindu-i proprietatea ei naturală. 

Or, neamul n'are nevoie de idealizare. adică de 
minciună. [)l are nevoie de idealitate, adică de rea- 
litate. El n'are nevoie de „realizări“ formale, dar 
ar vrea, să-și afle insfârşit, realitatea sa proprie, 
adică să restabilească legătura cu firea istorică a 
înaintaşilor. 

Aceste vederi teoretice, duc la concluziuni foarte 
actuale, cu privire la noțiunea de absolut. Forţând 
asupra noţiunii, am putea spune că, în starea cri- 
tică a popoarelor cari trec printr'o „criză de ideal“, 
absolutul cunoaşte o fomă negativă: scepticismul; 
după cum, în starea fericită a popoarelor cari. 
astăzi, viețuiesc și luptă sub semnul unui ideal, ab- 
solutul se confundă, substantiv, cu idealitatea, și 
mai depante, cu însăși realitatea populară; din 
care, idealul a fost cules şi promovat: de jos în sus, 

Nimic mai impropriu și mai inutil deci, decât a 
vorbi unui popor care a fost înșelat în aşteptările 
lui idealiste, de stările extreme ale spiritului, adică 
despre absolut. Nimic mai de prisos, decât a-i pre- 
tinde, dintr'oaată, după ce i-ai înfrânt exigența 
spre absolut, să regăsască, ex machina, absolutul: 
adică să poRtă trăi şi muri, pentru ideal. Fiecare se 
va întreba, în preajma teoretică a absolutului: care 
ideal, care este idealul? 


(Urmare în pag. 5-a) 





d-nul minisiru “Nichifor Crainic o 
alirmal săptămâna trecută irăini 
cia si importanța .egăturiior cultu- 
rale, dintre Germania şi țara nca- 
stră. Desigur, priceputa bD-sale 
argumentare ne împiedică să fa- 
sem orice adaos, și deultiel tim 
pu. scurs de.a publicarea conte: 
rinței amintite până astăzi este 
indeciuns de lung pentruza orice 
exegeză să-si piardă interesul, 
Dar nu ne puien împiedica, re 
vuând ideia, să subplinien: şi punc 
tu nostru de vedere, atăt de use- 
mănător cu al distinsuiui gândi. 
tor, ajuns astăzi iminisiru al pro 
pagandei, findsă această proble- 
mă nu este doar una de momen. 


IILE 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 
TELEFON 3.30.10 


LULT 
O li 





N 





ian interes politic, e: o reaniate 5 
căra cuncustere aiută muit culiu- 
ră TONĂRNEASCĂ, 

Ger. 
mania şi noi, sunt do o voua 
re indispensabilă, iar  influenţo 
lor, nu se rezumă la sin:pla cu- 
noastere a iimbi nem:eşth 
telegere a gândirii e:. Culi 
mană a fecundat întotdezura, cu 
un efect creator, inireaaa noasiră 
cultură, şi numai în rnomentee 


Legături: culturaie aintre 





când a fost uiici acest adevăr, 
gândirea cuiture:a româmsoscă 
avui de suieri:, 

Şi trebue dinirun înzzpiut să 
îndepărtăm părerea să 
tuenie suni un semn 











DI INIO IE 
e 


foci 









Îi, să di e 4 





de ERNEST BERNEA 


Oamenii nu pot trăi laolaltă fără să se aleagă dintre ei unii 
care conduc, Este aceasta o lege aspră legată de natura şi de soarta 


noastră, 


Epoca modernă și contemporană, fie ea liberală sau comunistă, 
a prins omul într'un angrenai, într'o seamă de condiţii care ii distrug 
felul său originar și adânc, setea sa de libertate și duh. Viaţa inte- 
rioară a omului de astăzi este obosită până la distrugere de ele- 
mente străine naturii ei. Coleciivitatea fiind concepută ca o mașină, 
conducătorul cel mai nimerit si mai firesc a fost desigur tehnicianul, 
cunoscătorul principiilor şi al mecanismului social. 

Nerodnicia și suferința contemporană arată cu prisosință cât 
de puțin corespunde tehnicianul nevoilor istorice ale unui popor. 
Tehnicianul este de folos numai în serviciul comandat, nu însă ca 


om politic. 


Inteligența și știința precisă acumulată pe calea ei, nu-i sunt 


indeajuns conducătorului, 
mult mai largi 


Isvoare mult mai adânci 
trebue să hrănească sufletul conducătorului. 


și orizonturi 
A îi 


conducător este o sarcină atât de grea încât puțini sunt aceea care 
pot răspunde unei astfel de chemări, 

Faptul însuși al conducerii omului de către om este în viața 
noastră un nenoroc. Indrepiarea acestei soarte triste poate veni pe 
o singură cale și atunci numai în parte: prin ajungerea la condu- 
cere a celor mai bogaţi lăuntric, mai blânzi şi mai darnici, a celor 
mai cuprinzători şi mai spiritualizaţi dintre noi. Conducătorul, atât 
cât poate oferi viața noastră aci pe pămâmt, trebue să iasă vădit 


deasupra nivelului de rând și anume prin tăria sa morală, 


prin 


iorța nestăvilită a unui suflet creator, Conducătorul trebue să cu- 
prindă o intreagă umanitate în ființa sa. 

În general, oamenii ajung conducători prin setea lor de domi- 
nație, prin dorința de a dispune de semenii lor, nu prin chemare. 
Există o voluptate a puterii politice foarte răspândită, mai ales la 
acei ce trăeac numai pe plan social şi care așa cum sunt dăruiți 
isbândesc foarte adesea. Din această voluptate nasc întoideauna 
formele întoarse ale conducerii, asa cum sunt demagogia și tirania. 


Câna ai iputerea în mână, să nu 


abuzezi de ea: să nu faci îi: 


lantropie pentrucă nu ești în situația de-a o face. Când ai puterae 
cu tine fii bun şi îndrumător: fă dreptate. De obiceiu oamenii o fac 
pe îilantropii când sunt datornici şi o fac pe vitejii când nici o pri- 
mejdie nui ameninţă. Şi aceasta se observă în deosebi când acești 


sameni sunt la conducere, 


Bunul conducător ! Unde e bunul conducător? Acela care iu- 
beşte cu toată ființa sa, care mângâe, care înalță ? 





URALE 
MA 


de VICTOR POPESCU 








peniru nci, o dovadă a lipsei de 
posiblități proprii de creaţie. 
Dar nu trebue să uităm câ o cul- 


iur& nu poate isvori din nimic. 
Ea esie rezultatul une: evoluții, 


sau, pentru «a o putea privi în 
timp, 'sunt stadiile succesive ale 
evoluția, Ori pentruce ucesie sta- 
Aii să poată prezeniu un progres, 


ala trebuesc să primească ves- 
ic reinoire, prin influențe de ai- 
nafară, 


Noi, din couza situație: noastre 
istorice, ru am puiut alcătui an 
zcaru prielnic desvoltării culturale, 
şi tezaurele noastre de gândire şi 
spirtuciitato sau irosit în zadar 
suto do ani, până sând, obținână 
un drept la conştiinţă  naţ:onală 
am patui inigheba un început de 
zaltură, 

Aboa de o sută de ani, activi- 
ateu noastră spirituaiă „există, 
ar în spatele ci ru se cflă niinic, 
decăt calități neexploaiale, 

Ar îi arma: să produzarr prin 
noi înşine totu!, dorind să intrăm 
repede în grupul sietelor cultu- 
aie. Am i fost sortiț. unui gu- 
reros decalai, no. reprezentând 
zu vigoare, incontestabil, fiindcă 
am îi fosi tineri, o spiritualitate 
paterric& şi construită din ela- 
mer:e demne de relevat — nu ue- 
bue să uităm că permanenţa no: 
stră istorică pe aceste meleaguri, 
este un semn de profundă trăini- 
zie culturală și spirituală — şi al 
ți, cari mulţumită une: evoluții 
iericite, ar îi fost ajunşi ia un ni- 
ve! superior, privind fără destulă 
ințelegere realităţile noastre. 

Spre a doved: că suntem o sp: 
ritualitate, am fost nevoiţi să re- 
produzemi în mare, cseace în noi 
caracterizează pe oamenii intra: 
dovăr creatori pe tărâm cultura., 
Ja cari inteligența şi talentul suni 
calităţi naturale, însă operele .0r 
sunt rezuitatul une: adâncite cer- 
ceiări a cât mai mult din ceace su 
scris până în vremea lor, şi bine 
înţeles o continuă aflare de cureni 
za ceeace se întăptueşte în jurul 
jor. 

Noi am adus in desvoltarsa cui- 
tarală ce ni se cerea, tezaurul 
anei civiiizaţii veni şi solide, şi 
m cerut mijioacele de a o valo- 
rifica, mijloace cari, în mare par- 
re iu fest cunoasterea culturilo: 
muri, cregoare, cari stăpânecu 
3&ndirex lumii. 

Ele au fosi îndemnul! şi termer- 
tal rencştarii noasire. Şi privind 
rezuliate:e obţinute putem crede 
în adevărata valoare a trăiniciei 
rslațiiior culturale germano-romă- 
ne. 





(Urmare în pag. 3-a) 





VENEZIA 


George Ionescu 





ANUL XLIX e Nr. 35 
SAMBATA 24 August 1940 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


Pentru cineva care se apropie de noțiunile şi con- 


de COSTIN 1. MURGESCU 
ceptele Statului nou, totalitar — cu tot bagajul re- 


chilor concepțiuni și „superstiții“ statale, desigur că 
„principiul conducătorului“ este unul din cele mai 
puțin acceptabile. Nu este vorba de o apreciere asu- 
pra vreunuia din acei care astăzi, în dijerite stute, 
indeplinesc uceastă funcţiune de conducător; în tut 
ceeace scriem şi mai ales în rândurile de [ață, fucem 
abstracție de oamenii care la un moment dat nu rea- 
lizat acest principiu, Ne interesează numai măsura în 
care „mecanismul“ selecționării conduciiturului poate 
h acceptat şi însuşit de un stat, ca un principiu care 
să- guverneze activitatea în viitor. 

Cred că pentru a înțelege mui bine atmosfera în 
care a putut apărea concepția „conducătorului“, 
neale şi meereditar în acelaș timp. neimpus de 
nimeni și necontestat de nimeni, este  uecexar 
să pornim dela o observatiune esențială făcută 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 








de toți marii creatori de regimuri sau curente 
totalitare ;  observațiuneu se referă la popnu- 
vele de azi care — se socotește -— au ajuns 


la conştiinţa intereselor națiunii, din core fuc parte. 
Momentul acesta de „trezire“ europeană este punctul 
dela cure trebue să pornească orice încercure de îu- 
telegere a fenomenelor totalitare, este, în fond, su- 
premul argument ce se poate aduce pentru a usiquru 
că Statul nou nu vu devia de pe liniu lui inițiali, nu 
se va împotmoli în neputinţă şi — cu atât mai mult 
nu se va putea traduce printr'o dictatură. 

Această conştiinţă u propriilor lor interese a dv- 
terminat popoarele europene să accepte un condu- 
cător; să-l uccepte numai, nu să-l aleagă. 

Intr'un stat la a cărei bază se află afirmația cuu- 
ştiinţei propriilor înterese, nu este de conceput că 
juncțiunile de conducere să fie luate cu forţa de cine- 
va; dar în aceiași măsură, trebue respinsă şi concep- 
ia democrață că ele ar trebui atribuite de către 
popor. 

Concluzia aceasta a doua ar putea să pară onrecutn 
de neacceptut; s'ar putea presupune cr un pPOpor a- 
juns la un grad înaintat al conştiinţei de sine, are 
măcar maturitatea de a alege, de a atribui. 

De a alege insă ce? Pe conducător? Dur el nu 


este un reprezentant al poporului, nu este un orgun 
al Statului, nu este un madatur al naţiunii. El este o 
sinteză a acelei stări de conştiinţă a naţiunii. 

Drepturile lui, puterile lui? Dar nici acele nu se 
pot atribui. Pentrucă puterea lu: în stat este originaru, 
aşa cum originare sunt drepturile poporului pe cure 
ei îl sintetizează, ca fiind cel mai bun din întreaga 
comunitate naţională. 

Ajungem cu aceasta lu modul de „upariție” ul con- 
ducătorului. Teoretic, el are loc într'un carui mistic. 
Wlomentul când națiunea nu are un conducător, dur 
simte nevoia lui; din rândurile camarazilor săi se 
ridică unul. se ridică cel mui bun. cel cure știe că 
irebue să ia conducerea. Fl ia conducerea în uderăr. 
Pentru camarazii săi — şi camarazii Săi, sunt tuţi 
conaționalii săi —-- rămâne posibilitateu de a-l ar- 
cepta sau de a-l înlătura. Din clipa acceptării cel 
ridicat se definitivează în locul de conducător: între 
el și ceilalți, rămânând raportul de camaruderie uu- 
terior, intervine şi obligațiunea de supunere fără şuv- 
văire a camarazilor, obligațiune căreia îi corespunde 
răspunderea nemărginită a conducătorului. 

Evident, se pun acum două întrebări care vor tre- 
bui lămurite; una cu privire lu drepturile ce decury 


pentru conducător prin acceptare, iar alta releritoa- 
ve ia durata rămânerii sale la postul de conducere. 

Pentru prima, răspunsul este mui simplu. Fiind cul 
mai bun dintre camarazi, fiind acel în care spiritul 
şi conştiințu poporului sa întruchipat în cel mai 
inalt grad, având răspunderea nemirginită a tuturur 
uctelor sule, în afară de zoinţu conducătorulu nu hu! 
poate exista vreun drept. El nu sujeră nici-un cou- 
trol, nici-o colaborare. !) Pentru a înțelege aceastu 


trebue să subliniem odată ma mult că nu voința 
Statului o reprezintă conducătorul; dimpotrivă, Stu- 
tul — cu toate organele, cu toate instituțiile, cit tute 
legile sale — nu este „decât un instrument priu cure 
se realizează... conducerea comunității“, *) în coiilor- 
initate cu spiritul și conştiinţa naţională. Și aceustu 
numai. de către conducător. 

[n ceeace priveşte durata pentru care este acceptul, 
vu se poate face o precizare. Ea nu are o limită în 
timp, pentrucă neavând o putere conterită de cineva, 
nimeni nu-i poate determina durata fuucțiunii. Dur 
în acelaş timp, funcțiunea lui uu poate [i nelimitata 
în timp, pentrucă el nu conduce în virtutea unei cre- 
dități, a unor drepturi câştigate, ci numai pentritcu 
cre calitutea —- în fiece moment — de a intui shi- 
ritul comunităţii naţionale. Deci, [funcțiunea lui îni- 
cetează automat în clipa în care sa imstrăinat utus- 
tui spirit — sau în clipa când nu mai este l 
omul cel mai indicat, camaradul cel mut bun. 
personalitatea cea mai puternică a națiunii. În acu 
clipă conducătorul trebue să plece sau trebue să lic 
ubligat de camarazii lui să plece, si se retragă, sii 
reintre în rânduri. 

Bine înţeles, ucesta ar fi un caz cu totul exceptiu- 
nul. In mod normal, funcțiunea conducătorului în- 
cetează prin moartea lui. În acest caz cine îi urmeu- 
2ă ? Căci dacă pentru primul conducător a existat u- 
cel cadru mistic de camaraderească întâlnire între 
popor şi omul capabil să-l conducă, faptul era du- 
torit și unei camaraderii şi simpatii anterioure Juttr- 
viunii sale de conducător. *) 

Inainte de a lămuri însă şi această problemă, o in- 
dicație. De data aceasta cu referire la personauulii- 
țile care întruchipează în momentul acesta funcțiu- 
nea de conducere în unele state. Ni se pure îi 
adevăr foarte interesantă afirmația  hDucelui că 
„Orice om inteligent și de caracter poate reprezentii 
şi administra (chiur dacă termenii sunt improprii, 
poate și din cauza trraducerii, cetitorul e rugal să ur- 
măreuscă nummai sensul afirmației, n. n.] o napuneo. 
De altfel, cred că un Duce numirul doi nu ra mu: 
veni“. 1). Apropriem aceste convingeri de covece 





(Urmare în pag. 5-a) 








D. Aurel Fediuc, unui din 
tinerii scriitori bucovineni 
de azi pe care zelul d-lui 
Mircea Streinul ne-a ajutat 
să-i cunoaştem, publică o 
plachetă de versuri compu- 
se pe tema recentă a refu- 
giului. După cât ştim, auto- 
rul oferă publicului întâia 
producţie lirică de acest fel. 

Fără îndoială, nu face ce- 
cât să deschidă drumu: unel 
titeraturi pe care o întreve- 
dem mult cultivată, dat fi- 
ind că printre cei porniţi în 
pribegie sunt numeroşi scrii- 
tori. Evident, dintr'o trage- 
die la care a participat ţara 
întreagă, nu numai scriitorii 
refugiaţi îşi vor lua subiecte, 
Tema, ca să spunem astfel, 
se află la îndemâna oricui 
simte gravitatea istorică a 
evenimentelor. 

Devarece însă, această li- 
teratură de „refugiu“ îşi are 
modelul în cealaltă litera- 
tură, mai amplă, cunoscută 
cu numele de „literatură de 
răsboiu“, bănuim mai în- 
dreptăţiți pe autorii rbfugi- 
ați s'o realizeze, după cum 
«ărțile de război ni sa pă- 
rut mai firesc să fie scrişe 
de foştii luptători. 

Există un aspect al refu- 
giului pe care îl cunosc nu- 
mai cei ce l-au trăit, şi pe 
care d. Aurel Fediuc îl.zu- 
grăvește puternic. E vorba 
de sentimentele născute prin 
despărţirea de cei rămaşi sub 
ocupaţie, — părinţii, fraţi, 
rude, — de gospodăria pără- 
sită, — şi apoi, modul cum 
sa luat contact cu populaţia 
din ţara ocrotitoare. Autu- 
rul plachetei „Din refugiu” 
îşi închipuie o coresponden- 
ță îirică între mamă și fiu, 
schimbul de scrisori lăcân- 
du-se fictiv, deoarece la no- 
ul hotar, veşti de pe un pă- 
mânt pe altul.nu se mai pot 
trece. Scrisoarea, care altă- 
dată ar [i ajuns la destinaţie, 
se transformă acum în me- 
ditaţie lirică, având doar o 
circulaţie interioară.  Ce-şi 
vorbesc, în felul nou al inte- 
riorităţii, mama şi fiul? In :- 
nima mamei par a lumina 
încă speranţele: 


Copile drag, te-aștept în fiecare 
[seară, 
să vii din depărtare să ne spui 
că sodrele mii nou 0 să răsară 
în casa noastră, azi a nimănui. 


Certitudinea întoarcerii o 
dă parcă însăşi natura, şi d. 
Aure! Fediuc a avut frumoa- 
sa inspiraţie de a concretiza 
chemarea firii prin înverzl- 





TOAMNA 


CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 











LITERARĂ 


LITERATURA DE REFUGIU 


(Cu prilejul plachetei de versuri „Din refugiu“, de Aurel Fediuc) 


rea simbolică a unor alto! 
„prinşi“. Mâna poetului a 
fost binecuvântată. Pomii al- 
toiți de el s'au „prins“ ceea 
ce însemna că acolo era via- 
ţa lui autentică. Grădina o 
presimţea şi se adăpa din ca: 


De ce nu vii? Te caută aiunii, 

din frunza ior să cânţi. Să cânți 
jdurerea. 

Altoii tăi s'au prins și-s înverziţi, 

lar pruni 

te caută 'n crengi să-p, mângâie 
Htăcerea. 


Spre a sublinia anormali- 
tatea alungării lin pămân- 
tul nata!, autorul îşi închi- 
pue cum şi tatăl caută pe 
iu, necrezând în plecarea 
lui, ca și pomii: 


Eri tata te-a strigat: credea că 
[în livadă 

te-ai pitulat la umbră să citeşti 
[o carte. 

Când i-am vorbit, a plâns. Şi-a 
[staţ să vadă. 

stele cum răsăreau 
[departe. 


în înserare, 


In afară de inefabilul ele- 
giac, este remarcabilă în po- 
ema d-lui Fediuc stăruința 
cu care pomeneşte despre 
întoarcere. Tatăl însuşi are 
siguranța întoarcerii: 


Și-a spus că vei veni, dar că e 
[vreme 

până atunci și-are să fie alb când 
jte-i întoarce. 


Cu sensibilitatea ei de tot- 
deauna, mama așteaptă şi ea 
întoarcerea, dar, fiindcă se 
va întâmpla târziu, nu cre- 
de că va mai trăi până a- 
tunci. Neputându-se bucura 
de speranţa revederii, pen- 
tru ea, tot ce se desfășoară 
acum nu este decât o cum- 
plită suferință, în sufletul 
mamei neîncăpând decit pre- 
zentul tragic. Durerea mer- 
ge până acolo în cât se acu- 
ză de a fi născut un fiu ursit 
să apuce drumul refugiului: 


Copilul meu, curând mă voiu 
[muta'n lăcașul 

de unde nu se 'ntorc nici buni, 
[nici răi. 

Simt că'ntr'acolo, tremurând mă 
[duce pasul: 

mă îartă că ţi-am daţ viaţă, fiul 
[meu dintâi, 


Cum am observat mai sus, 
lucrurile se petrec fictiv în- 


tr'un spaţiu interior, sunt a- 
dică elementele unei drame. 
Drama se desfăşoară, cu toa- 
tă rigoarea actelor ei, în su- 
fletul mamei. Dar în sufletul 
fiului, ce acte se produc, ce 
conflicte? Cât de adâncă es- 
te şi suferinţa lui? In primul 
rând, el ştie că mama com- 
pune scrisori imaginare, pe 
care el, deasemeni imaginar, 
le primeşte, dar răspunsul 
nu-l pioate da de cât tot în- 
terior. Răspunsul constă, în 
acest caz, într'o preţuire 
deosebită a scrisorii trimise 
fictiv: 
Ți-am citit răvașul răsăriț în 
Igând ; 
l-am crustat cu fierul roşu în 
|minte, 
obcină cu fagi prea buni să mă 
[alinte 
când la cruci de drum voi sta 
plângâna. 


Este interesant acum de 
urmărit ce anume stări se 
desvoltă în sufletul fiului, 
în conversaţia sa imaginară, 
născută din dorul înstrăină- 
rii de părinţi. Nu pierdem 
din vedere un vers ce ni se 
pare caracteristic, destăinu- 
ind o clară pătrundere a sen- 
sului tragicei experienţe, din 
partea d-lui Aurel Yediuc 
Mama a devenit pentru fiul 
poet, temă de poezie. Fap- 
tul se cuvine să-l înţelegem 
în perspectiva istorică, adi- 
că să ţinem seama de ceea 
ce împrejurările au adăogat 
în spirit, în jurul noţiunii 
mamă, asociind-o cu un com- 
plex bogat de emoții. Astfel, 
tânărul poet îi găseşte împli- 
nirile metaforice în idei ca: 
„nostalgie“, „veghe“, „călă- 
uză“. Intuim uşor cum ma- 
ma rămasă sub ocupaţie stre- 
ină, sa întregit cu metato- 
rele pomenite. Prin dor, nu- 
mele ei naște poezia. Ea esie 
doina : 


Mamă — doină, înalţ de 


[poezie — 


cer 


nostagia mea te creşte piept, 
steag de veghe peste drumul greu. 
călăuză pentru pasul meu. 


Acestei mame, devenită 
prin suferință, principiu de 
poezie şi de privighere, fiui 
poet îi dă parcă socoteala a- 
supra evoluţiei sale spiritua- 


le. Ce va mai cânta? Ce fel de 
poet va fi de acum? larăși 
avem prilejul să subliniem 
o fină meditaţie a d-iui Au- 
rel Fediuc, a cărei exprima- 
re ne dă indicii asupra des- 
voltării ce e posibil să o ia 
lirica de refugiu. Poetul se 
confesează mamei că, aici, în 
țară, departe de Bucovina, 
nu va cânta abundența pă- 
mântului primitor, ci lirica 
lui va încerca să cuprindă 
tema mai gravă, a divinită- 
ţii: 

Nam să cânt nici holdele, nici 

[cerul, 

ci L-oiu preamări pe Dumnezeu, 
poate somdura de cântul meu 
și să-mi ducă pașii peste lăicerul 
de tomnatice brânduşi, din care 
pasc bucovinene turme de micare. 


D Aurel Fediuc dă, prin 
urmare, sugestia unui lirism 
teologal ce este cu putință 
să se desvolte, cu un carac- 
ter psalmic, având ca punci 
de plecare marea desnădej- 
de în care au căzut cei pă- 
răsiţi şi cei îndepărtați. în 
discernământul critic, efec- 
tul unei meditații teologale, 
va fi desigur, o adâncire re- 
ală a lirismului. Mai ne o-= 
prim, în aceeaș poemă soco- 
tită răspuns la scrisoarea ma- 
mei, la altă sursă ce pare a 
se deschide în spiritul po- 
ctului. De data aceasta lu- 
ăm cunoștință de forţa reac- 
ționară, de acea latură a îi- 
inţei care se iveşte spre a 
apăra viața în primejdie. 

E vorba de sentimentul 
răsboinic. Poetul se vede în- 
torcându-se la vatra părinți- 
lor ca luptător. Copilul por- 
nit în bejenie, se va lace sol- 
dat, spre a cuceri ceea cei 
s'a răpit. Cum este natural, 
sentimentul răsboinic va bu- 
cura în primui rând pt tata 
şi pe fraţi, deaceea lor se 
cuvine să fie transmis: 


Mamă, tatei spune-i că mă jac 


[cătană, 
să-i lucească ochi; blânzi de 
[bucurie ; 

spune-i mamă, fratelui şi el s'o 
Iştie, 

că de-a fi să mă întorc oiu fi 
[cătană, 


Din puterea sa reacționară 
dăruie o parte şi mamei, 
spre a-i spulbera gândul că 





ea va muri înainte de a-și 
mai vedea copilul. Nu va 
muri de durere, ci mama va 
trăi să-și vadă copilul întor- 
cându-se ca soldat biruitor. 
Fiindcă însă pe mame le în- 
grozeşte războiul, orice raţi- 
uni ar avea, poetul îl trans- 
formă, îndulcindu-l cu irea- 
litatea basmului : 


Și-ai să mă vezi, mămică, mândru 
[cât un zmeu, 

trecând prin sat, cu trișca prinsă'n 
[brâu. 


Cetitorul a remarcat, .— 
presupunem — că placheta 
d-lui Aurel Fediuc, în poti- 
da puţinelor ei pagini, ne 
prilejueşte o analiză, oare- 
cum cu anticipație, a teme- 
lor ce va preocupa literatu- 
ra de „refugiu“ pe care ove- 
dem producându-se după 
modelul literaturii de răs- 
boiu. Poemele d-lui Fediuc 
ne îndreptăţesc să credem că 
Hrica de refugiu nu va fi să- 
racă în teme. Alăturăm ia 
cele cuprinse până aici, şi pe 
aceea a erotismului, înfăţi- 
şând, conform circumstanţe- 
lor, dramatismul său special. 
Impreună cu părinți şi rude, 
a rămas pe loc şi iubita. Ce 
se va întâmpla cu ea? Va aş- 
tepta întoarcerea? Se va mă- 
rita cu un altul? Nesiguran- 
ţa și tulburarea revarsă în 
spiritul poetului  puternicui 
sentiment al dorului. 

Pare-se că tema iubitei a- 
dânceşte deci experienţa a- 
tât de naturală sufletului 
românesc, indicată prin no- 
țiunea  estelică a dorului. 
Intrevedem resurse de li- 
rism lesne de exploatat: 


Mă aștepți şi-acum la marginea 
[grădinii 
din senin să mă înghimpi c”o 
[şoaptă 

jăratic înfiorind în 
[seva rălăcinii 

să-ți culeg sărutul» 
jo mălină coaptă ? 


ca s'o sim: 


crinului și 


Prunza de năvalnic n'o purta în 
[brâu 

iar în loc de mintă, pune-ți, dragă, 

fir de cânepă stătută-a putrejune 
[in părâu, 

nimeni din streini nevastă să te-a- 
[leagă. 


Dă-ţi pe obraji cu frunze de pelin 
cin” te-o săruta să-i simtă amarul, 
să nu-ți treacă pragul ori hotarul, 
cam să viu, lelițo, am să viu... 


Dorul de femeia iubită re- 
prezintă o treaptă importan- 
tă a lirismului. De natură 
subiectivă, el se amplifică 
devenind întru câtva cbiec- 
tiv, atunci când i se asocia- 
ză ideia unui eventual mă- 
ritiş al iubitei cu „streinul“. 
Aşa ceva nu trebue să se în- 
tâmple iar dacă se întâmplă, 
destinul crud a triumfat. Pe 
lângă coloratura sa erotică, 
dorul arată însă şi un chip 
bărbătesc, când d. Aurel Fe- 
diuc pomeneşte de munca 
pământului şi de freamătul 
codrului. De vatra undea 
trăit, poetul era legat prin 
alianța muncii, din care se 
naşte parcă o recunoștință a 
pământului faţă de omul ca- 
re-l lucrează şi-l ajută să 
producă roade. Ce face acest 
pământ roditor, acum, după 
ce a fost părăsit înainte de a 
fi cules? Intrebarea, fiind 
prin esență bărbătească, po- 
etul o adresează, cu un simţ 
just al corespondenţei, tată- 
lui său: 

Tătucă, tariă-mă că te întreb. Dar 
[nu mui pot. 

aș vrea să știu de păltinele, tran- 
[dafiri, căpşune 

aș vrea să văd prisaca, via noastră, 

tot ogorul. Spune tată, ai cosit 
săcara ? Spune... 


Tot tatălui adresează şi un 
alt simțământ ce pare a se 
naşte din dorul de luptă al 
însuși codrului bucovinean. 
Pădurea, copacii vor să se a- 
pere, să lupte, aşa cum au 
făcut de totdeauna: 


Făgetul freamătă cu curpenii 'm- 
Ipreună 

şin noaptea asta mare, se 'neolă- 
[cesc la trântă 

să 'mcerce de-s vânjoși, că'n zori 
[se-adună 

să-l frângă'n 
țiuptă sfântă, 

Șin fruntea lor vor fi stejarii din 
[Dumbrava 

străjuit  de-atâtea 
[ori Suceava. 


vârteju'n veninat 


Roșie, că-au 


Imaginaţia populată astiel 
cu icoane răsboinice, crește 
întregindu-se cu profunde 
năzuinţi de libertate, îmbo- 
găţindu-se cu vedenii în ca- 


re pare că se manifestă în- 
săşi voinţa divină: 


24 August 1940 —— 





Se-apleacă vârful frasinilor, măi, 
[şi tace 

pârâul, hăt, în vale. Nebuniii, în 
jcapătul potecti 

Se-adună oamenii. In pustiul fără 
[margini, aparentă pace. 

Spre târgul cețurilor nordice, co- 
[boură liiiecii. 

Și gufnițeţle cheamă întuneric, 
[bufniţele cheamă 


pe om din casă, pe Hristos din 
[pânze-L cheamă. 


In schema ce o fixăm spre 
a cuprinde motivele lirice 
începute de d. Aurel Fediuc, 
Sar cuveni să nu omitem şi 
modul de suferinţă provenit 
din împrejurarea că mulţi 
dintre refugiaţi sunt siliţi să 
traiască din darurile împăr- 
țite de populaţia găzduitoare. 

Este drept că acest episod 
din epopeia refugiului se 
pretează îndeosebi la nuvelă 
şi roman, ceea ce credem că 
nu va întârzia să se producă. 
Operele prozatorilor vor în- 
registra scene de dureroasă 
impresionare. D. Fediuc măr- 
turisește în versuri: 


Că am rămas pe uliți să cerșim 
fără străbunii morți şi fără ţin- 
[iri 3 
că cerem pâine dela cei ce mau 
şi-o rup din yura lor înfometată 
[şi ne-o dau, 


Amintim lectorului că po- 
ema clasică a lui Goethe, 
Hermann şi Dorothea tratea- 
ză tema refugiului, temă ca- 
re în gândirea poetului ger- 
man oleră prilejul de a zu- 
grăvi frumuseţea sufletească 
a eroilor săi. Că ş'au aflat şi 
la noi numeroase cazuri de 
frumuseţe morală printre ro- 
mânii ocrotitori nu ne îndo- 
im, şi deopotrivă credem că 
se vor încumeta tinerii au- 
tori să trateze o temă cu a- 
tât mai grea cu cât se referă 
la virtuţi. Poema Hermann 
şi Dorothea le va sluji poaie 
de model literar. 

Incheiem ateste observaţii 
prilejuite de placheta d-lui 
Aurel Fediuc revenind asu- 
pra  nedumeririi  lectorului 
care sc va fi mirat că dăm 
extensiune prezentării câtor- 
va poeme, Argumentul eri- 
tic desvoltat de noi este mai 
muult tematica poeziei de „re- 
iugiu“ care se va produce 
de acum cu siguranţă. Anti- 
cipând-o pe motive din poe- 
mele analizate, socotim a fi 
contribuit la adâncirea a- 
cestei literaturi de refugiu a 
cărei desăvârşire artistică va 
ti de fapt mărturie a sutle- 
tului nostru care se apără. 


CONSTANTIN FANTANERU 





POST LUDUM 


Se bate aur şi aramă în podgorii 

mai chiuie prelung ecouri pripășite 
și pleacă pe furiș, odată cu prigorii. 
lăsând pustiu în casa toamnei răvășite. 


Mirată, reapăre lumina'mn mii de ruguri 
— cu-aromă de tămâie, degete de miere — 
flămândă, ciuguleşte boabele de struguri 
şi frânge-a soarelui surate din lujere 


S'au spânzurat de crengi, înfrânte de obidă, 
gutui plăpânde-adolescente cosinzene 

și un ciorchine'n târziaţ de aguridă 

că soarele, hoinar, adoarme prin poiene. 


Un plug întoarce căi de miază-noapte verii; 
un gând coclit, urcând din mlaștinile bhumii, 
a spart cazane mari de smoală'n capul serii 


Sub talpa grea strivesc amare coji de nucă... 
spre cari zodii trag cărăriie din zare? 

în sufletul tâlhar ucid un gând de ducă: 
imtoarcerile "mi sunt uitare şi... pierzare... 


UN ULM USCAT 


Un ulm uscat 

a'ncremenit cu veacul peste sat... 

în oasele-i de fildeş vremuit, 

siau scorburi mari, în care au sălășluit 


Strămoşi; răi 

cu ochi ciacâri de uli şi cucuvăi 

ce mă'ndemnau în vizuini la ei, 

când zmeii fulgerelor înghițeau văpăi 


Și ploi-potop 

îşi prăbușiau năduturile snop, 

dând dealuri în ţesală (bivoli crunţi, 
cu păcuroase coame, şuroind pe frunţi) 


Ciudat azil 

ce sa culcat în suflat de copil. 
cerabienchegată în ţărmi arizi, 
prădată şi lăsată de corsari avizi 


Din osu-i gol, 

dureri cu leat străin îmi dau ocol 

şi'mi picură în candele ulei, 

din gândul lunecat pe-a! vremilor polei... 


Cine-a vărsat 

oţelul veşniciei peste sat, 

pe cer şi peste ape, peste vieţi. 

peste amurg, pe somn și peste dimineţi ?... 


Corespondenţa noastra 


Aici, a stat, 

o săptămână, Duhul şi-a ducrat: 
rămas-au aste cioburi-mărturii 
izvoadelor din urmă 'nfipte în tării... 


ION DORU 
DOAMNA MEA 


Doamna mea cu fața de zăpadă 
Intro toamnă tristă ca şi-acum, 
Frunze 'nsângerate de-or să cadă, 
Am să plec din nou la drum. 


Doamna mea cu brațe moi și mici, 
intrun miez de noapte la pândit voi sta 
Să-ţi aduc toți clopoţeii vilei Minovici, 
Intr'un tremurat plăpând de stea. 


Doamna mea cu sânii două nalbe, 
Pentru tine am să mă fac haiduc; 
Am să prind luceferii și salbe 

Cu a nimănti o să ți-aduc 


Doamna mea cu părul de cărbune, 
Dac'o să mai ai răbdare puțintel, 
Visele mi-oi vinde şi-ţi voi pune 
Luna 'ntreagă, piatră la inel. 


lar de-o fi să nu mai viu pe-aici, 
Doamna mea cu fața de zăpadă, 
Lacrimile tale s'or preface "n licurici, 
Iară vorbele acestea în baladă. 


RADU PATRAȘCANU 
luiie, 1940. 


MA CHEAMA TAINA SERII? 


Durerilor uitate pe țărmuri. de păcate, 

Nici vântul prins în lozii nu le'nţelege glasul 
Când pe la porți de vise mă furișează pasul, 

Cu daita amintirii să sfarăm vechi lăcate. 
Mă cheamă taina serii? Ce duh străin mă 
[ scurmă 
luceferi pe moarte văi 
| şi cine 
Mă'ndeamnă'n zări pe urma uitării fără urmă 
Să-mi prind din beznă umbra şi cerul dus 
. [din mine ? 


De-ascult cum cresc 


Cât plâns de zări ascunde amurgul sub 

[ pleoape, 
Nu-i nimeni să-i adune tristețilen imagini, 
Când orele își plimbă tăcerea prin paragini, 
Ca visul mălucirea pe'ntunecimi de ape. 


Murind se'ndoaie tâmpla pe jertfa tinereţii 
Ne mai urzind cântării, nici gândulu; odăjdii, 


Și tot mai spre adâncuri mă soarbe golul 
[ vieţii 
Dar nu mă doare chinul niciunei mari 


[ primejdii ! 


Ci risipit în vreme, — ruină scorojită, — 

Ti mâmgâiu agonia şi clipele-i înnumăr 

Iar când m'adun din foşnet de frunză obosită 
Duc stelele în brațe și luna grea pe umăr... 


GABRIEL OVIȚA 
LEAT VI'PREG 


Te plâng de slava năruită 'n ev 

Doinar cu tunul și hrăpaciu cu ulii, 
Pribegii fii; hotarul iar de-acu li-i 
Hrisov deschis pe mult crispaţii mervi, 


In care-or strânge bale nesătulii 
Aslei moșii cu pieptw'n răni sub îierbi, 
Că inimile fraţilor mei șerbi 

Te vor stlomni din nou în cartea hulii. 


Descălecată ţară la răscruci, 
Cum mi te'ndoaie vântul ca pe lozii! 
Să calci pe oase şi să urci pe cruri, 


Să m'aibă tihnă'n hronic voevozii, 
Pân'nu te pun în chingi de veac bărbat 
Și peanei puncţ peste amar de leat. 


AUREL DUMITRESCU 
Pe zonă, 1? Aug. 1940. 


NE-AM INTALNIT CANDVA... 


Ne-am întâlni cândva pe uleea'ntunecată 
In orăşelul vech; cu nume scris în vreme 
De atunci a început în mine ca să bată 
Clopotul iubirii, spre tine să mă cheme. 


Trecut-au în șiraguri nopțile clare 
Şi dimineţile cu scânteeri de diamant 


In lipsa ta m'am înfruntat gin dorurile 
[ amare, 
Mi-am împletit din visele târzii o salbă de 
[ âmant, 


Când vei veni din nou domniță pe alee? 
Să nemnbătăm din pocalul cu iubiri 
Să-ţi toarne buna'm plete lumina ei lactee 
lar stelele'm adâncuri să ne facă inelele de 
[ miri, 
cârduri de 
[ luceferi 


S'or strânge atunci în juru-ne 
Şi-or fâlfâi părerile de bine 
We-or râde la picivare petalele de nuferi 
Ah?! vino iar domniță lângă mine. 


GEORGE HAVRIŞ 
SEARA DE TOAMNA IN BOTOȘANI 


Pe-aleele de tei şi de castan; 

Ce stau de strajă străzilor pustii, 
Semnează toamna îar în Botoșani 
Biletele, în frunze ruginii. 

in ceața ce să lasă ne'ncetat, 
Să'ngână-amurgul cu tristeța'm cor. 
Asfaliul ud doi tineri îl străbat 

Și frunzele s'aștern în calea lor. 


Doi polonezi, — epave de război, 

Când vântul s'a oprit bolnar de cord, 

S'aude cum suspină amândoi 

Cu ochii duși spre țara lordin nord, 
DUMITRU BACIU 


NOAPTE ALPASTRA 


O geană roşie saltă pe orizont cu pleoapa, 
Să mai privească somnul eternei aşezări, 

lar ceru-şi varsă plânsul orgiilor cu apa 

Pe solul adormirii, pe munţi, pe văi, pe mări. 


Departe peste brâuri luceşte noapte albastră, 

Oțelul își îndoaie pe murgile poteci 

Străbate-o zare firavă pe ochiul de fereustră. 

Lumina creşte mtr'una sub ochii limpezi, 
E [ reci, — 

Inundă lumea toată. O pasăre măiastră 

Iși părăsi palatul cleștarelor pe veci. — 


GHERASIM CONST. 


Inc'un pas, neobosit, mereu încun Pas... 

Și sufletul din noi va pleca 'ntr'o zi, 
Piindcă (ştii ?) până la urmă toţi vom muri, 
Vom rămâne fără nume, Jără glas. 


Grele de somn, frunţile noastre senine ă 
Te-or aștepta cu neastâmpăr, Moarte, 

Şi pasul tău neştiut o să ne poarte 

In alte Wmi șin alte nopţi mai line. 


Pe urmă, nu ne vom mai întoarce'napoi, 
Nu-i aşa ? Va fi alt soare, alt apus, 

Ii vom iubi pe cei buni, cum făcea lisus, 
Și nu vor mai fi, nici toamne, nici ploi... 


FLORIN LUCESCU 
MĂRȚIȘOR 


Am fost prin vis şi ulițele toate 
Le-am colindat cu pas de cerșetor... 
Și ochii mucegăiți de călător, 

Au colindat cărările uitate... 


Alătuera cu gândul — nebun scăpat dh 


[fiare, — 
Te-am căutat prin umbra refrenului trecut, 
Mi-am înălțat sihastră durere'n sărbătoare 
Și vechiu polir albastru din pu.bere de lut. 


Din dor făcut-am fire de roșie mătase... 
Și iacrima durerii am strâns-o în argint. 
Cu degete de ceară, în împletiri sfioase 
Incununat-am fruntea sărmanului alint. 


MIHAIL ZISU 
PĂMÂNT... 


Pământ al țării mele, sfânt 
Bătut în veacuri, d'aprig vânt 
Cernut şi închegat în sânge, 
Altar, noi ne-am legat de tine, 
in năzuințele străbumne... 
Pământ al țării mele, sfânt 
Umil şi răbdător pământ 
Noi vom muri, cu drag, o țară apărând 


Şi... tom întra în sânul tău râzând! 


VICTOR PEIA-CRAIOVA 


eine sii ep 








24 August 1940 


Noua orientare 


N _— 


Nevoi politice 
Germane şi precursorii 
prăbușirii din 1918 


de MIRCEA 1O0N MATEI 





Incepând cu numărul de față, „Universul Literar“ va 
publica, la această coloană, o serie de articole, sub sem- 
nătuva d-lui Nicodim lon Matei, în care va prezenta 
principalele atitudini ideologice, biruitoare astăzi în Eu- 
ropa. i 

In acest sens, se vor avea în vedere izvoarele directe 
ale doctrinei naţional-socialiste şi fasciste. In special a- 
supra cărței cancelarului Hitler „Mein Kampf“ destul 
de putin şi de rău cunoscute, se va stărui, în primele 
articole. 


Niciodată o nouă încadrare politică — oricât de adecvată 
timpului ei, — nu-și culege roade totale, în crezul și activitatea 
generaţiilor în mijlocul cărora este propovăduită, dacă adânci 
nemulțumiri nu vin să o aiute. 

Primul ferment dozpaste în însăşi mediul putred și ana: 
cronic în care se sbate şi piere înfrântă, o concepție politică 
obosită, devenită diriguitoare numai prin trecut sau prin satis- 
iacțiunile aduse unui infim număr de conducători. 

De aceea, spontaneitatea aderării întregei naţiuni germane 


la credinţele întruchipate în „Mein Kampi” — după numai 12 
ani de luptă —, trebue privită prin datele anterioare răsboiului 
mondial. 


Din aflarea și stigmatizarea greșelilor și a autorilor prăbu- 
şirii din 1918, se va desprinde apoi tot mai luminos aspectul 
măreț, mitologic, pe care avea să-l capete, în chip necesar, na- 
țional-socialismul, ca aluat german revoluționar. 

Fiihrer-ul, de armunci, în răspasul de timp când închisoa- 
rea îi oferea — odată cu adâncirea credinței în reînvierea patriei 
învinse —, posibilitatea de a medita asupra trecutului apropiat, 
atât de dureros, a analizat scris cauzele interne care au dus la 
dictatul dela Versailles, precum şi posibilitățile ce se ofereau 
Germaniei, înainte de a lua spada în mână. 

Patru erau condiţiunile de viață pentru viitor, ale aceslui 
popor cu o natalitate anuală de nouă sute mii suflete. 


l. Franţa oferea o restrângere a natalității, pentru a se 
păstra proporția între spaţiu și viaţă. 

Mai devreme ori mai târziu însă, trebuia să se plătească 
această luptă împotriva naturii, 

Pe îndelete, dar cu o atât mai îngrozitoare certitudine —, 
s'ar fi ajuns ca efortul incipient să devină obicinuință. 

Atunci, pentru a nu se trece, în minus, limita necesară, s'ar 
îi ajuns la proteguirea şi salvarea bolnavilor, indiferent natura 
suferinței lor. 

Cangrena individuală s'ar fi desvoltat întruna socială, iar 
neamul care ar fi încercat o asilal de autozinucidere, ar fi cules, 
în curând, moartea colectivă a spiritului și forței sale, 

2. A doua posibilitate o programau „umanișiii” evrei, ofe- 
rind paleativele viitoarei mizerii, prin mult răzpâadita colonizare 
internă. 

Dar, ori cât de intensiv s'ar fi făcut cultura, pericolul dis- 
cordiilor viitoare era tot mai reliefat, odată cu imposibilitatea 
menținerii raporiului dintre natalitate și hrană: deasemenea, 
era necinsztii ca expansiunea colonială să fie interzisă unei rasse 
tinere, care-şi căuta posibilitatea colonizării exterioare, necesare 
pentru păstrarea proporției numerice și militare față de demo- 
craţiile apusene. 

Singurul efect pe care o asemenea cale lar fi oferii, ar îi 
fost murmurul revoluției marxiste, care, în această ambianță, 
si-ar fi căutat influențe hotărâtoare. 

3. A treia îndrumare — prin însăși enunțarea ei necesară 
și justă —, era obținerea de noui colonii. 

4. Ultima posibilitate : industrializare şi comerț, în măsura 
in care câștigul produs din schimbul cu alte state, ar rezolva 
nevoile interne, 

Din toate aceste sfaturi, desigur că numai al treilea ră- 
mâne în discuţie, deoarece este singurul care poate rezolva, pe 
timp nelimitat — odată cu nevoile economice —, liniștea inter- 
continentală. 

Există însă, naţiuni europene, atât de bogate care își au 
baza piramidei ființei lor în colonii şi numai vâriul în Europa. 

Pentru acestea, orice schimbare a predominării lor, însem- 
nează răsboi. 

Germania avea de ales între a-i convinge să-i dea colonii 
necesare pentru hrana fiilor ei, sau explozia pe care o produce 
suprapopulația și care se concretizează prin dreptatea armelor. 

Prima alternativă se îndepărta însă întrun văl tot mai pe- 
simist : cei cari aveau totul, nu voiau să dea nimic, 





Mai curând decât s'ar fi crezut, Reich-ul a fost chemat să 
intre în luptă, alături de Austria ultimilor Habsburgi. 

Rezultatul războiului mondial a fost explicat mereu prin 
desăvârșşita victorie de arme franco-engleză. 

Așa ni sa spus şi așa am crezut. 

Factorul determinant însă a fost necunoașterea dușma- 
nului intern. 

Inlăuntrul țării trebuesc căutaţi precursorii prăbușirii di 
1318. 

Ei au fost identificați — din nefericire numai după dezas- 
tru, de Fuhrer, care a ridicat apoi deget de acuzare, ară- 
tându-i în toată nemernicia lor, 


Cine poate nega dragostea de patrie şi entuziasmul cu care 
mureau cei mui buni fii ai ţării în Flandra, pe Somme, la Marna 
şi pe toate cmpurile de bătălie, încremeniţi în moarte și credința 
apărării patriei lor ? 

Cine poate nega vitejia soldaţilor germani cari, timp de 
patru ani, au dus lupia împotriva coaliției lumei întregi, fără ca 
armata lor să fi fost o singură dată împinsă pe propriul teritoriu ? 

Şi totuși, bravura a fost înfrântă de mișelia celor din spa- 
tele frontului. 

Elanul și încrederea în victorie, au fost dela început sabo- 
tate de presa marxistă, aflată în marea ei majoritate sub condu- 
cerea evreilor. 

Pe când francezii și englezii împroșcau cu şrapnele coloa- 
nele germane, ziarele vorbeau de camaraderie cu inamicul și de 
nedrepiăţi lesne reparabile. 

Ca și cum acolo unde tunul îşi deschişese plămânul de foc, 
mai putea fi vorba de înţelegere pacitică. 

Deasemenea, curajul neînfrânt care a adus primele victorii 
răsunătoare germane, a fost încetinit de tonul cu care el! a fost 
quasi-aclamart. 


Ziarele germane făceau mereu apel la umanitate, arătând 
— odată cu recunoașterea, nevoită, a forței armate, — scopuri 
economice şi imediate, pentru care luptătorul trebue să fie „inţe- 
legător” cu adversarul, 

Se căuta astfel să se distrugă în germene, avântul eroic de 
care fremăta ţara, 

S'a inlocuit, cu persistentă și criminală intenţie, idealul ne- 
cezar sacrificiului de sine, cu scopuri meschine, economice. 











UNIVERSUL LITERAR == 





Cronici germane 





Pe marginea unor declarații 


Declaraţiile pe care domnul pro- 
fesor Nichifor Crainic, ministrul pro- 
pagandai naţionale, le-a făcut la Bra- 
șov în cadrul ,Institutu'ui de cultură 
românc-german“i, ne dau ocazia să 
spunem că truda neînsemnată, depu- 
să în aceste „cronici germane“, a 
primit o strălucită întărire. Faptul că 
atâtea și atâtea gânduri pe zare le-am 
risipit ani în șir în coloanele lui 
„Sfarmă-Piatră“ şi ale „Unive:isului 
Literar“, sunt confirmate de compe- 
tența domnului ministru Craimic, este 
pentru moi o reală bucurie. Puţini au 
fast aceia cane au scris şi au gândit 
ca noi, militând pentru 9 cunoaștere 
cât mai iamănunțită a culturii ger- 
mane; pe toți, îi putem număra pe 
degete şi tocmai de aceea bucuria 
noastră e mai mare. 

Adânc cunoscători al acestor pro- 
bleme, d ministru Crainic nu fâre as- 
ţăzi altceva, decât să enunțe în chip 
cficial, o mare parte a programului 
revislei „Gândirea“, în ale cărei pa- 
gini s'au desbătut foarte multe din 
problemele care acuma; încsp să devie 
realități, „Tocmai de aceea, raportu- 
rile dintre noi nu trebuesc lăsate să 
se desolte la întâmplare, ca în e- 
poca democratică, ci trebuesc siste= 
matizate și amplificate metodic“, aşa 
a declarat îa Brașov, d. ministru Crai- 
nic 

Și-apoi : „Este cu deosebire un do- 
meniu asupra căruia îmi voiu în- 
„drepta toată atențiu : domeniul lite- 
raturii. Noua literatură germană, prin 
care nu înţeleg numai poezia și ro- 
manul, dar şi filosofia, sociologiu și 
cugeinrea politică, e încă prea puţin 
cunoscută în România”. Aşadar, iată 
în puţine ouvinte apropierea cuitiura- 
lă româno-germană, case ne-ar fi pu- 
tut fi folositoare de atâta vreme. 
„lastitutul de cultură română din 
Beriin”, care a şi luat fiinţă, va avea 
să lucreze pe-un câmp, pe care nici 
un efort şi mici un sacrificiu nu vor 
fi prea mici şi nu ne îndoim că o con- 
ducere pricepută va şti să dea acestui 
„institut' toată vigoarea și impor- 
tanța pe care o merită. Abia de azi 
încolo vom învăța să me cunoaştem, 
abia de azi încoio efurtunile izolate 
şi mărunte, vor fi strânse într'un mă- 
nunchiu, care le va da unitate şi rost 
bine definit. 

Dibuietile în mecunoscut vor trebui 
să înceteze — și pare-se că vor și în- 
ceta. Tot ceeace se va crea de azi în- 
cdlo în acest domeniu, va trebui să 
poarte pecetia unei pricapai și a u- 
nui gust, cam să fie indiscutabile. Mai 
anii trecuți am publicat două arti- 
role, („Literatua germană, ua nG." 
și „Problemz. traducerilor“) în care 
Di se părea că scriem în vânțt asupra 
unor probleme atât de grave, Astăzi 
ne permitem să reamintim lectorilor 
noştri acest amănunt nu ca să ne „lău- 
dăm“, oi ca să verificăm o poziţie 
neglintită. Mare este bucurie. noastră, 
numei la gândul că nu editurile Rei- 
chului vor vedea lumina  tipamului 
cele mai reprezentative cărţi alle noa- 
stre şi că vor fi tălmăcite, totdeodată, 
în limba română scriitori de talia u- 
nui Blunck, Carossa, Grimm, Kolben- 
heyer, Burte, Weinheber, Vesper, pe 
cari aproape nimeni dintre intelec- 
tuailii dele noi nu-i cunoaște, Atât 
germenii, cât şi noi, vom avea numai 
de câştigat din această colaborare spi- 
rituală, pe care domnul ministru Crai- 
nic e formulaa-o atât de lapidar şi 
de precis. 

Drumul pe care păşim de azi înculo 
în această direcție, e un drum fnumos 
dar greu, ca toate căile frumoase. Va 
trebui să săpăm în adânc, pentru a 
scoata la lumină toate  comoriie pe 
care ignonanţa şi indiferența oficială 
ie-a ținut. ascunse până azi. De bună 

soamă că se vor găsi destui oameni 





de ȘTEFAN BACIU 


pricepuţi. și inimoși, care să urmeze 
acest început, pentru a îmbogăți su- 
fietul unui popor care doreşte să-l 
cunoască pe-al celuilalt. 
Reciprocitatea pe car a amintit-o 
de-atâtaa ori: domnul ministru *Ciai- 
nic, este cel mai bun semn că mun= 
ca la care va trebui să  purcedem, 
merge dela gând la gând. Cunoastem 
prea. bine pasiunea și convingerea cu 
cere domnul ministru Crainic a pri- 


vit, întotd»auna această problemă și * 


tocmaii de aceea îndrăsnim să atir- 
măm că rezolvarea, ei a aljuns în cele 
mai pricepute mâini. 

Nimeni 2htul nar fi putut organiza 
şi munci cu o autoritate maii desăvâr- 
șită, decât acest cunoscător, dubiat 
de-un iubitor și tocmai de aceea, rân- 
durile noastre vor să fie o nouă por- 
nire pe drumul pe care îl bătătorim 
de-atâta veme. 

Declaraţiile dela Brașov, nu pot fi 
pentru noi decât un îndemn în pius, 
iar „Slossele*“* pe care ne-am permis 
să le facem pe marginea ilor, nu vor 
să fie decât acelea ale unui vechiu 
și umil muncitor în acest domeriu. 
Noi nu avem pretenţia că am desco- 
perit ceva nou, dar vom putea spune 
oricând, cu mândrie că am luptat pen- 
tru acest ţel. Tot ceeace am însăilat 
noi, poate fi amplificat și perfectat ; 
toate „însemnările“ noastre sat sus- 
ceptibiie de adăugiri, însă ele mărtu- 
risesc, oricând, despre o dragoste şi 
convimgere care niciodată mau şovăit, 

De acece, noi nu putem  răspurde 
mai bine programului făurit de dom- 
nul miristru Craimie, decât spunând 
un singur, dar sincer cuvânt: labo- 
remus ! 


LEGATURI 


ROMANO - 








e aa 


CULTURALE 
GERMANE 


(Urmare din pag. I-a) 


Fiindcă la baze tuturor creaţii- 
lor de însemnătate ale culturii 
noxstre se află Germomia. Ea este 
biblioteca tuturor celor cari şi-au 
impus personalitatea. 

S'au tradus, pe vremurile de în- 
ceput ale literaturii noastre mo- 
derne o mulţime din operele re: 
marcobile din Apus. Școlile aces- 
tor ținuturi au purtat paşii multo- 
ra din intelectuaiii noștri. S'au în- 
tronat obiceiuri cari ne erau cu 
totul străine, dar era inevitabil ca 
pe lângă părţiie pune să suferim 
puţin și din cauza grabei cu care 
doream cunoaşterea culturii occi- 
dentale. 


O violentă sete de creaţie a 
luat naştere, și Eliade "Rădulescu 
nu era un utopist cerând să se 
scrie, ori şi cum, dar numai să 
se scrie. 

E! reprezenta dinamismu: cul: 
turii noastre care întâlnindu-se cu 
stufoasele creaţii din apus, voia 
să recâștige pasul pierdut în ur- 
ma stăpânirilor străine. 

Mamentul acăsta este hotărâ- 
tor, fiindcă e! precizează făgașul 
pe core cultura noastră avea să 
intre și de atunci nu s'a îndepăr- 
ta! dela acele concepţii. Având 
de ales, ca îndrumătoare ideolo- 
gică o anumită cuitură, primind 
deopotrivă  inf'uența din toate 
părțile, ea s'a îndreptat către Ger- 
mania. 

Cu toate că afinitatea latină 
ne-ar îi împins mai de grabă c&- 
tre Franța, al cărui tezaur spiri- 
tual în urma strălucitoarei sale 


civilizaţii, era dominator în lume, 





Cătătoria cea mare 


Va îi o noapte liniștită, voiu pleca iarăşi spre Bucovina ; 
îngerii vor culege fiorile lunei, albe, multele... 

pe îrunte-mi va stărui solemnă, din înserare, lumina — 
cuvintele mele din urmă depe acuma ascultă.le. 


Cerurile ascund furtuna sub mânile tale, 
ar putea să fie orcanul marea mea bucurie ; 
Doamne, iată cum stelele vin la vale. 


A început marea călătorie, 


MIRCEA STREINUL 


Când în negre abise 


Când în negre abise 

Ti-i trupul de patimi răpus. 
Ii vezi în lacrimi durerea, 
O stea mai fâlfâie sus, 


Dar steaua în lacrimi se stinge 
O, liniști în ceruri, vestiți. 
'Tăcuți vom păși peste clipe 

Cu lutul și moartea 'nfrăţiţi. 


Nici dragostea nu ne va ştie 
Că umbre prin neguri plutim. 
Târziu, întro lume pustie 

Va râde un aib ţintirim. 


O Doamne, spre Tine ni-i drumul 

Prin noaptea de foc pribegind. 

Pleca-ne-vom îruntea curată 
Ca'n ziua dintâiu strălucind. 





iulian Vesper 


inieleciualitatea română, lâră să 
renege spiritualitatea franceză, 
ci continuând so cunoască și se 
aprecieze, a sulerii înrâuririle a- 
dânci şi creatoare dela Germania. 

In țara noastră, în care aproa- 
pe întreaga societate cultă vorbea 
şi citea franțuzeşie, cel mai mare 
poei, care și astăzi ne mi cutre- 
mură prin măreția sa, Eminescu, 
și-a cules cultura din Germania. 
Un Titu Maiorescu, un Caragiale, 
mai în trecut un Kogălniceanu 
sunt personalități reprezentative 
ale căror rădăcini sunt puternic 
împlântate în cultura nemțească, 

Nu este chiar o întâmplare. Mai 
de grabă trebue să pricepem afi- 


nitatea care ne leagă, spirituali- 
cește, de ideologia Germaniei. 

Răsfoind zilele trecute o carte 
a d-lui ]. Ageoges — Voyage sur 
la terre et dans la lune — am dai 
paste afirmația că în Bucu- 
reşti, vitrinele librăriilor sunt ca 
şi la Paris, pline doar de cărţi de- 
la Flammarion, Grasset, Stock etc. 
Și întradevăr, asta este realita- 
tea, predominarea volumelor fran- 
ceze este simțiteare. Dealtlel va- 
loarea lor este indisculabil pre- 
țioasă, însă, din nou  reotitatea 
este ciudată, gânditoru: nostru de 
astăzi cel mai pregătit, este năs- 
cut la isvorul culturii germane: 
Lucian Blaga. . 

Revoluţiunile curente de câţiva 
ani în urmă, au încercat întrona- 
rea la noi a unor concepţii de altă 
natură decât influențele de până 
atunci. Folosind întrucâtva prin 
reacţiunea ce au provocat, ele nu 
s'au impus, şi nici măcar vreunul 
din adepți: acestor ideologii cu.- 
turale nu au isbutit să fie repre: 
zentativi pentru cultura noastră, 
Ea a rămas mai departe strâns 
legată de creaţiile Germaniei, 
Probabil cauza să fie şi aceea ci- 
tată de d-nul ministru Nichifor 
Crainic: «0 caracteristică proprie 
a spiritului german, este aceea că 
el prețuește spiritul celorlalte nea- 
muri, numai întrucât acesta din 
urmă se deosebește de cel din- 
tâiu : ca să placi unui francez, tre- 
bue să te desființezi pe tine, și să 
te faci ca el. Dimpotrivă ca să 
placi unui german, trebue să ră- 
mâi ca tine însuţi, și să nu te faci 
ca el”. Este uşor de priceput, din 
această cfinmaţie, cum  citracția 
culturii noastre în spre Germania 
va îi mai viguroasă fiindcă în 
timp ce culegem roadele culturii 
sale, continuăm să ne  păstrem 
caracteristicile noastre.  Cerceta- 
rea tuturor cauzelor este însă ce 
chestiune prea largă spre a fi des- 
bătută în rândurile unei reviste. 
Este îndeajuns să constatăm fap- 
tul şi să ne dăm seama de im- 
portonța lui. 

Fiindcă, apreciind importanța 
culturii germane vom putea înțe- 
lege îndemnul de a întreține re- 
laţi: miai strânse cu ea. Avem e- 
xemple puține, dar. violente. Cână 
aproape cu toţii citim şi vorbim 
tranțuzeşte, şi puțin mnemţeşte, 
când se citesc în cantități imense 
cărțile fromceze, chiar cele de ma- 
re valoare, şi literatura germană 
ne este în mare parte un semn de 
întrebare, totuşi exponenţii culturii 
nocstre sunt crescuţi în hrana spi- 
ritualiiăţii germane. 

Fenomenul acesta merită să fie 
gândit. 


VICTOR POPESCU 





Or — scrie Fiihrer-ul —, nicicând omul nu și-a jertfit ființa 
pentru asemenea cauze. S'a văzut curgând sânge și înfrățire în 
moarte pentru credințe ideale, care au avut întotdeauna nimb de 
curată sfințire, dar niciodată lupta economică nu a putut repre- 
zenta supremul crez. e 

In timp ce propaganda inamică arunca tot mai multe ma- 
nifeste deasupra frontului german, în spate, fabricanţii de muni- 
țiuni evrei își continuau liniștiți afacerile : focului i se răspundea 
„din ţară”, cu sfaturi umanitariste, propagandei engleze cu c tă: 
cere de ghiaţă. 

In acest timp, câțiva evrei își reprezentau rassa prin cance- 
larii sau în locurile cele mai ferite de pericolul dușman. 

In optimismul general din 1914, soldatul Adolt Hitler se în- 
fiora de fericire, îmbrăcând uniforma, întrun regiment bavarez, 
pentru a-şi apăra patria. 

In 1916, caporalul rănit, își regăsea țara, în lazaretui 
Beeliiz din Berlin. 

Câtă schimbare |! 

Finanţa iudaică lucrase, în acest timp, fecund. 

Pentru a se masca afacerile pe care le făcea în dosul fron- 
tului şi sărăcia tot mai mare pe care poporul o înfrunta încă 
destul de brav, se începuse infiltrarea gândului separatist : Prusia 
era acuzată de militarism, iar în fața disensiunilor ce se iveau 
între ea şi Bavaria, adevăratul dușman intern trecea neobservat. 

Reîntors pe front, acel care avea să devină Cancelar al 
Reich-ului, își regăsi moralul oarecum sdruncinat în fața celor 
trăite la Berlin și Minchen. 

In 1917, frontul italian fu spart! Rusia capitula |! 

O clipă, înimile au tresăltat în fața unei apropiate victorii. 

Dar, 1918 aduse cu el greva din fabricile de muniții și tur- 
burările interne, produs al toleranței Kaiser-ului față de evrei: 

„Kaiser-ul Wilhelm ÎI, a fost primul Kaiser german, care a 
„întins mâma spre împăcare conducătorilor marxismului, fără să 
„bănuiască că ticăioşii nu au onoare. În timp ce țineau încă în 
„mâna lor mâna împărătească, cealaltă căuta deja pumnalu: . 

„Cu evreii nu există pactare, ci numai asprul sau --sau'!). 


De acum, se siârsise totul ! 

'Zadarnică a fost moartea celor două milioane germani, za- 
darnică mizeria îndurată de popor timp de patru ani. 

Trădarea fusese mai tare ! 

Grav rănit, pentru a doua oară, scăpat ca prin minune cu 
vederea nepierdută, caporalul afla la 10 Noembrie 1918, în 
sanatoriul Pasewalk din Pomerania, unde era internat, știrea tra- 
gicului sfârșit al răsboiului : 

„Din ziua în care am stat la mormântul mamei, nu mai 
„Plănsesem. Când, în tinerețe, soarta neîndurată mă cuprindea, 
„imi creștea curajul. Când moartea iua cu ea, în lungii ani de 
„răsboi, pe câte un camarad drag sau un prieten din rândurile 
„noastre, mi s'ar fi părut un păcat să mă tângui — mureau doar 
„pentru Germania : Şi când, în sfârşit — încă în ultimele zile ale 
„groaznicei lupte — m'au atacat gazele furișate, și începeau să-mi 
„mănânce din vedere, iar eu, sub groaza de a orbi pentru tot- 
„deauna, mă descurajasem o clipă, atunci tună asupra mea gla- 
„Sul conştiinţei : tânguitor mizerabil, vrei să scâncești, în timp ce 
„i mii alţii, le merge mai rău decât ţie. Și astfel, îmi suportai 
„soarta resemnat și tăcut. Acum insă nu puteam altfel. De abea 
„acum vedeam, cum cade orice durere personală, în taţa neteri- 
„Cire: patriei” €), 

Și totuși ! 

Aceste lacrimi au fost purificare şi îndemn. 


Din durerea lor s'a născut hotărârea atitudinii viitoare. 

Ele au purces prima năzuinţă a reclădirii acestui popor tânăr 
și cinstit, care se svârcolea încă în nenorocul minciunii marxisto- 
evreești. 

Când ultima picătură se scursese, hotărârea fusese luată, 

Un alt soare avea să încălzească, în curând, speranțele 


ingenunchiate ale neamului german. 


1 v. Ado!f Hitler „Mein Kampf“, Frânz2 Ehe: Veriag Munchen, 
1939. pag. 225. 
:) Mein Kampf. pag. 223. 

















UNIVERSUL LITERAR 





— Hm? 

Aşa se auzi în camera de dormi! şi 
acest, „hm?“ curmă şi un sforăit, ce nu 
incetase aproape toată noaptea, între- 
rupt doar de scurte tăceri. 

După acest „hm“ domnul Popescu 
deschise ochii, ii inchise apoi iarăși, 
pentruca peste câteva clipe să-i rodes- 
chidă, 

— Hm... 

Căscă gura, plescăi din limbă de câ- 
teva ori, găsind-o cam cleioasă, în- 
toarse capul spre nevasiă, ce dormea 
cu faţa spre dânsul şi sufla încet de 
teamă parcă, să nu-l deştepte cu respi- 
raţia ei. 

In camesă era o lumină,  pictural- 
violetă, un violet deschis, ce pe fiece 
clipă se limpezia, se dilua... 

— „Sa tăcut ziuă“... îşi apuse d. Năs- 
tase Pupescu şi oftă, dar așa, nu din 
necaz, ci din obişnuinţă. 

Și dacă se făcu ziuă, la ce să mai 
stea în pat? Se ridică încet, să nu-şi 
deştepte nevasta, apoi cobori cu grijă 
şi porii în camera de baie de alături 
in vârtul picioarelor. 

Răcoarea dimineții îl învioră. O nouă 
zi i se prezenta. O nouă zi dar la fel cu 
celelalte... 

Inainte de a se spăla tăcu trei cruci 
şi îngână” 

— Mulţumescu-ţi, Doamne, că m'ai 
învrednicit să mai văd odată răsăritul 
soarelui... 

Dacă sa spălat şi sa spălat încet şi 
cu tot dichisul, a coborit scara... Jos în 
biurou aceiaşi lumină spălăcită aburea 
parcă tablourile, mobilele... 

De cum intră se duse drept la calen- 
darul ce sta atârnat de perete cu faţa 
spre biurou. Işi puse ochelarii pe nas 
şi rupse foaia. Cea următoare apăru 
cu o cilră roşie. 

-- Tar Duminică... Poftim... A mai 
trecut o săptămână... 

De vre-o zece, cincisprezece ani, d. 
Năstase se tot plânge că timpul trece 
p:ea repede... Abea rupe foaia calenda- 
rutui Luni şi nu mai decât se pomene- 
şte ca şi ajuns la sfârşitul săptămânsi. 
Numai iarna i se pare că trece mai 
sieu, încolo primăvara, vara și toam- 
na, parcă's tăcate anume s'o aducă ma! 
degrabă. 





Acum e vară și ziua se face îndată... 
Ziua-i mare şi totuși e mică... D. Po- 
pescu oftează şi se aşează la biurou, la 
biuroul lui cumpărat acum 37 ani... 

Deşi d, Popescu nu e om de afaceri 
şi nu-i măcar nici ziarist ori scriitor, 
i-a plăcut totuşi să aibă un biurou, iar 
pe cl să tie aşezate cela trebuincioase 
scrisului. O călimară mare de piatră 
vineţie, o sumedenie de creioane şi to- 
curi, o mapă neagră de mușama. Și as- 
ta pentru ce?... Să scrie la o lună odată 
o carte poştală, o chitanţă şi să-şi trea- 
că în Hecare seară într'o condică chel- 
tuielile zilei... 

D. Năstase are condicile de cheltueli 
şi servitori de acum treizeci şi mai bi- 
ne de ani. Din când în când le scoate 
din rattul bibliotecii şi seuturându-le 
de praf, ia la întâmplare una, şi o răs- 
foiește, așa cum cineva și-ar răsloi me- 
moriile, ori şi-ar frunzări scrisorile: 

—. Ia ghici, Săftico, cât a costat kilo- 
gramul de carne în 1893? 

Sau: 

— Roșiile în toamna anului 18839... 

Coana Săftica se miră de preţurile 
de atunci și suspină: 

— Astăzi e jaf, nu ca atunci... Ome- 
nie... 

—- „Ce timpuri, ce timpuri!“ oftează 
şi d. Năstase. „Cu un leu veneai cu Coș- 
nița plină acasă“... 

De vremurile de atunci, d. Popescu 
îşi aminteşte în fiecare oimineaţă, când 
işi trimite servitoarea cu  coşnița la 
piață, atunci când dumnealui nu găse- 
şte de trebuinţă să facă în persoană 
cumpărăturile. 

Nici astăzi n'are chef, mai ales câ e 
nerăbdător să-şi citească gazeta. In 
p:imul rând anunţurile mortuoare. 


(nuvelă) 


— „Poftim!“ ori „Piha!“* A murit şi 
Vetuţa şi doar nu era atât de bătrână... 
Doar... 78 ani... Acum trei zile am stat 
de vorbă cu dumneaei... sTocmai îmi 
spunea, că la vara viitoare, avea de 
gând să se ducă la băi!... Ce ţi-e şi cu 
omul... Parcă nici n'a fost... 

Totuşi d. Năstase Popescu nu se gân- 
deşte la moarte, cu toate că averiis- 
mentele ce i se dau prin răpunerea ce- 
lor din generaţia sa, ar putea oare-cum 
să-l îngrijoreze. De altfel crede atât de 
puţin în fatalitatea morţii încât ori- 
cărui sfârşit de viaţă, îi găseşte o pri- 
cină. 

— De, i-a spus doar doctorul să nu 
mai bea... Da dacă n'a vrut să asculte, 
și-a luat plata... 

Sau : 

— Bine, bine, dacă suferă de tensiu- 
ne, de ce n'a urmat cura şi nu Sa re- 
tras din ataceri? 

După judecata sa sar putea deduce, 
că omul dacă ar urma intru totul po- 
runcile doftoriceşti, m'ar mai muri nici- 
odată. De aceia şi dânsul duce o viaţă 
sobră şi se consultă în fiecare săptă- 
mână cu medicul său, aşa precum ne- 
vastă-sa, coana Săftica, se duce în fie- 
care Duminică la biserici şi-şi face so- 
cotelile sufletului achitând în rate po- 
liţele păcatelor făcute şi refăcute. 

Dar d. Năstase Popescu și-a isprăvit 
de citit gazeta și dacă a citit-o a eşit în 
grădina din dosu casei. Aici a cercetat 
pe cei doi caiși puşi acum câțiva anicu 
mâna sa, le-a. numărat fructele, încă 
verzi, să vadă dacă nu cumva copiii 
vecinilor i-au mai furat vre-o câteva, 
apoi a plivit o buruiană,a rupt un 
tiandatir, căruia începuse să-i pice pe- 
talele şi a mai săpat ici colo cu o săpă- 
lugă, găsită printre jucăriile de altă- 
dată, ale celor doi copii ai săi, o fată 
acum măritată în oraş și un băiat, Ju- 
decător într'o provincie îndepărtată. 

Când a intrat în casă, a găsit odiăile 
într'un întunerec răcoros, iar în sufra- 
geric îl aştepta cafeaua cu lapte, unt 
și miee. 

Coana Săltica îl aştepta ca de obicei. 

— „Te-ai şi sculat, băbuţo?“ o în- 
tâmpina d. Popescu. 

„Ți-am spus de atâtea ori să nu 
mai faci babă“, îi răspunse cam 





= 
ma 





răstit coana Săftica. 

— „Ei, lasă, lasă“... face împăciuitor 
Năstase. 

— Nici un „lasă“'î... Fiecare să se va: 
dă pe sine. 

D. Năstase fiind oprit de doctor să 
se mânie, schimbă vorba. 

— Dar știi, că biata Madam Chiva a 


răposat. 
Coana Săftica rămase cu  linguriţa 
în aer: 


— Ce tot spui?... Parcă se ţinea bine. 

— Se ţinca, dar prea își pierdea nop- 
țle bând la cafele şi trăgând la cacial- 
male la pocker. — Şi i-a spus-o, doar, 
doctoru... 

Coana Săftica îşi încreţi și mai tare 
fața, în semn de dispreț: 

— Ia, lugi şi tu cu doctorii tăi... 

— Dacă se ţinea de sfatul lor... 

— Parcă asta-i după doctori... N-a 
hotărît Dumnezeu... 

D. Popescu mormăi : 

— Până la D-zeu mai sunt.. doctorii. 

La care coana Săftica răspunse mai 
mult pentru ea: 

—. Păcat de banii ce-i cheltuieşti, 
mai bine ai merge mai des la biserică. 

Insfârşit coana Săflica Sa retras la 
bucătărie, iar A. Popescu şi-a luat pă- 
lăria și umbrela din cuier şi încet încet 
a ajuns la cafenea. 

Aici mare ispravă na făcut. A dat 
bunădimineaţa, s'a întrebat de sănăta- 
te cu Ionescu, cu Vasilescu și cu Pro- 
inpopescu, apoi sa aşezat în dosul lui 
Ionescu şi a chibiţat zece partide de 
domino, până când acesta su întors 
spre dânsul și i-a spus-o: 

— Mai sltăbeşte-mă, 
m'ai uscat de tot. 

Asta Va determinat să treacă la ma- 


Năstăsică, că 


Puii p- su 


mr 


de Mihail Sorbul 


sa vecină şi să citească o gazetă. 

Chelnerul s'a şi prezentat. 

— O cafea?... O dulceaţă?... 

—- „Sunt oprit de doctor, băiatule, 
dar dacă eşti drăguţ, adă-mi te rog un 
pahar cu apă“ şi-i strecură chelneru- 
lui — un leu, pe carei la refuzat eri 
zavzavagiul. 

Când sa întors acasă, la oprit în 
drum coana Margareta, > nepoată alui 

—- Să nu care cumva să nu veniţi la 
înmormântarea lui Madam Chiva 

— Da, da. Să nai nici o grijă și apoi 
crezi, că aş scăpa de gura Săfticăi?.,. 

După un dejun de vegetarian, d. Nă- 
stase s'a urcat iar în dormitor şi cu jur- 
nalul în mână sa dat puţin pe o parte... 
I-a mai rămas doar de cititi „cronica 
externă“ şi cea „economică'“,., Fiind 
articole ceva mai serioase şi cava mai 
greu de priceput, le-a lăsat pentru a- 
cuma ca să le poată citi în îihnă... Şi 
într'adevăr că tihnă i-a Gat, că nici na 
apucat bine d. Năstase să intre în a- 
dancul „cronicei economice“: cu privi- 
re la comerţul exterior de cereale, că 
a şi început să sforăie... 

De iândul acesta însă slorăie numai 
pentru sine. Coana Săftica nu obişnu- 
ieşte să doarmă după prânz, ci rămâne 
în sufragerie unde îşi dă în cărți şi face 
rând pe rând cele trei pasenţe ale sale. 

Pe la cinci d. Popescu sare ars din 
pat şi se uită repede la ceas. Se sperie. 

— Ia, uită-te, d-le, cum am putut 
dormi atât de mult?!... 

Hm! Hm!... Am trăit v viaţă întrea- 
gă c'o dușmancă lângă mine... Ce era, 
dacă mă trezea acum un ceas?... 

Trece iarăşi la baie și-și răcoreşte 
faţa cu apă rece. Aici se priveşte în o- 
glindă și se judecă... 

— De, del... Parcă nu arăţi atât de 
bătrân, Năstăsică... îşi spuse dânsul su- 
râzându-și cu simpatie. 

Şi cobori scările cu pași fermi, tine- 
reşti. Se vede, că vrea să dovedească 
Sălticăi, că nu-i atât de trecut, cum se 
complace dumneaei să-l umilească 

— „Ce trăncănești așa pe scări!” îl 
întâmpină dumneaei cu glas dispreţui- 
tor, tocmai fiindcă ghiceşte că dum- 
nealui face pe grozavul. 

Dar d. Năstase cobori cu aceiaşi paşi 
și ultimele trepte și intră în sufrage- 





În _ 


rie, unde-l așteapiă dulceaţa și cafeaua. 

Intre sorbituri sgomotoase amândoi 
soţii încetând ostilitățile fac lista de 
bucate pentru a doua zi. Adică mai 
mult coana Săftica. Are și dreptul. 
Dumneaei gătește. D. Popescu are nu- 
mai dreptul să-şi spună o dorință nu 
insă să și hotărască. 

Dealtfel d. Năstase, care a cedat în 
atâtea soţiei sale venerabile, nici nu se 
mai socotește nedreptăţit, când dorin- 
țele salc culinare, numai rare ori i se 
împlinesc. 

— Nu, nu... Te rog să spui, ce vrei... 
Că doar pentru tine gătesc! îl încura- 
jează dumneaei în fiece zi, asta ca o 
consolare pentru dumnealui. 

Făculă lista, d. Popescu scoate pun- 
ga, cu adevărat „vechea sa pungă” şi 
după ce numără de 7 ori pune pe masă 
suma cuvenită. 

— Acuma, dragă, la revedere. 

D. Popescu se scoală de la masă și-și 
reia pălăria și umbrela. Coana Săftica 
în urma lui, îi zice ca de obicei: 

— Măi, măi... Cafeneaua)... Vezi să 
nu ie dea lipsă la apel. 

D. Năstase dă din umeri, grăbește 
pașii şi se pomeneşte iarăși chibiţină, 
de rândul acesta, în spatele lui Proto- 
popescu. 

— Dar mai slăbește-mă, 
m'ai uscat de totl... 

Se îngână ziua cu noaptea, când 
dumnealui sosește acasă. Masa îl aş- 
teaptă pusă. Cafea cu lapte, pâine, unt, 
miere, Asta pentru el... Coana Săftica 
obişnueşte seara și o friptură la grătar. 
Dânsa nu tine dietă. Ea e cu Dumnezev 
şi nu cu doctorii şi câte zile i-o hotări 
Cel de Sus atâta va trăi, încredințată 


nene, că 








fiind «că tot dânsa va avea nenorocirea 
să-l îngroape pe dumnealui. 

Lângă ceaşșca cu cafea cu lapte, d. 
Popescu găseşte o scrisoare. 

—- De la cine o fi?, se întrebă cu în- 
grijorare, deși știe că numa! o singură 
persoană îi mai scrie. 

— „De la cine să fie?... de la fi-tu“: 

D. Popescu spune ,,fi-ta“, coana Săl- 
tica „fi-tu''... Asta nu înseamnă însă că 
fiecare au adus în căsnicie unul pe „îl- 
su“ şi celălalt pe „Li-sa“. Nu. Şi „fi-tu” 
și „fi-ta“ sunt fraţi buni, fructul ne- 
contestat al căsniciei lor. 

E rândul coanei Săfticăi să întrebe: 

— Ce-ţi scrie?... 

—. Ce să-mi scrie?... Ce mi-a scris 


întotdeauna. Cere bani, bani şi iar bani. 


— O fi având şi băiatul nevoi destu- 
le... Del... E magistrat. Trebuie să-şi 
țină rangul... 

—- Eu lam pus să se însoare fără zes- 
tre? 

Când sa întunecat de tot d. Popescu 
s'a surprins căscând: 

— Piha!... Dar repede a mai trecut şi 
ziua de azi. i 

— „„Nu cumva ai de gând să te culci 
iar?“ îi întreabă cam luătoare în râs 
coana Săftica. 

—- intâi să-mi fac socotelile. 

D. Popescu trece grav ia biuroul său, 
işi scoate cele de prin buzunare, chei, 
batistă, ochelari, creion, portofoliu și 
pungă, și trage saltarul din mijloc de 
unde scoate o condică mare cu scoarțe 
negre. 

Coana Săttica a dat poruncă slugei 
să strângă masa şi sa urcat în dormi- 
tor. Dumneaeci de astăzi dimineaţa n'a 
stat o clipă culcată şi acum, cu drepta- 
te, e obosită. Dar nu se va culca îna- 
inte de a-și face toaleta de noapte. 








24 August 1940 





Jos în biurou d. Popescu socoate şi 
sovoate. Intâi îşi face adunarea pe o 
hârtiuţă şi numai după ce își contro- 
lează și casa, adică ce bani i-a mai ră- 
mas, trece pe curat în condică, 

Coana Săftica fără să se grăbească 
și-a isprăvit toaleta şi şi-a început ru- 
găciunile cu metanii... 

D. Popescu sotoate şi socoate... Nu-i 
ies trei lei. Coana Săflica. isprăvindu-şi 
melaniile şi văzând că dumnealui încă 
tot nu sa urcat în dormitor, a înțeles. 

— Ce faci acolo jos, Năstăsel?... îi 
strigă dumncaei din capul scării... „de 
nu mai vii să te culci?“ 

D. Năstase vine până în pragul biu- 
roului şi oarecum desnădăjduit in- 
treabă: 

— Oare pe ce-oi fi cheltuit eu trei 
lei ?... 

— Ei pă cel... lar ai uitati... Pe jur- 
nal! 

—- Aşa e, d-le! 

Aproape lericit că a dezlegat o atât 
de grea problemă de contabilitate, d. 
Popescu a urcat fluerând scările şi nu- 
maidecât s'a aşezat în pat cu jurnalui 
în mână, Pase-mi-te, îi mai rămăsese 
să se desluşească și cu .,Cronica exter- 
nă“, pe care n'a putut-o citi după a- 
miază 

Dar tot punându-se în cureni cu aia- 
cerile încureate ale Europei i-a căzut 
jurnalul pe scânduri şi sfor! sfor! pă- 
nă când în odaia de dormit iar a înce- 
put să se facă aşa ca o lumină, pictu- 
ral-violetă şi cu un acelaş .,Hm” se 
trezi, spre a reîncepe iarăși o zi nouă 
şi totuşi o zi ca toate celelalte. 

--— lar Luni... Dacă a început săptă- 
mâna, e ca şi trecută!... 

Doamne, doamne, ce repede mai îne- 
ce vremea!,.. 





Doctorul dela „Oxford“ 


Pe Gheorghe Gheorghe, bă-atail cel mare a: 
ui Vasile a Mirghioaiei din Hârtop, îl poale 
recunoaşte oricine. Inchipuiţi-vă unul înalt, 
uscăţiv, ars de soare pe umerii obrajilor, doi 
o“hi. tăioşi, de câ:ne arțăgos şi barba rade „ă 
Vanglat;s". Imbrăcămintea, măi bine zis „pua- 
lele” de pe cl, totăeauria „memțești: şi cro- 
ială gen „spart“. Drept semne particulaaie pe 
care, din păzzite, sec spune că nu le are, dum- 
năalui nu-şi mai zice pe porecia lui tătână- 
su, de Ghcorghe V. Ghcosghe, ci după „bla 
zon':: doctorul Georges Gheorghiu, doctorul 
dela Oxtord. Sobru, simpiu şi de efect, 

Niu-i în firea mea, Sau poate nu-mi stă în 
putință să „înconideiez” pe câte cinva, însă 
o mică „fotografie animată“ după natură, tot 
am să mă încumet să vă prezint chiar cu ris- 
cul umor mici „retuzări” prin părțile  esen- 
țialie... 

Acum câtăva vreme, — nu-i vorba de ani 
de atunci — am înltârziat şi eu pe sălile unui 
Departament, c'o jalbă în mână. Nu eram în- 
că bine dumerit cui să mă adresez şi de aceea 
stătcam oarecuim încureai la o răzpântie de 
„Uşi numeroase“, 

— Să întru chiar acum ?... Să rămân ma: 
la urmă, poate şefu-i mai clam... So las pe 
mâine, că tot e azi Marţi?... Uite așa mă 
frământam ca unul lipsit de experienţă. 

Și ceenzce a urmat în acea Zi, îmi amintesc 
perfeci, Aş putea spume : un fragment din- 
trun scenariu. Ș: acum, desfăşurarea cine- 
matică. 

Pe-o bâncuţă de stejar masiv aşezată lân- 
să una dim ușile principale ae Cabinslcior 
mimister.ale sta răsturnaţ întro râmă, un ţă- 
r&n cam bătrâne], imbrăcaț ingrijit, dar cu 
fața pământic, de parcă l-ar fi ros mari nc- 
cazuri. Păzca cu prijă 4oi desagi rotunjori şi 
ţinea strâns în mână o foa'e de hârție, cam 
motoloi.tă şi serisă mărunt, cu trudă. 

Te uitai lA el si ţi se umplea inima de-c 
duioşie răscolitoare, pentrucă toată durerea 
lui sta scrisă în iumina ochilor lui: care stră- 
lucea înllăcr'mați printre sengle-i mătăroase. 

Penduia cea mare Gela intrare bătu două- 
sprezece din zi. După câteva mimute de aş- 
teptare, uşierul anunţă sentenţios : 

—- Poittiţi înăuntru, demuni.or. păstrând o 
văd:tă nemulțumire că acesti din urmă invi- 
taţi au scăpat de „vămuirile remuneratorii“, 

Fotoiiu. eninisteriia] erat ocupaţ Ge doctorul 
Georges Ghoorghiu, vare, graţie „umerilor“ 
uni politici: defunzte, ajunsese „om mare“, 
uitând complect de „talpa țării“... 

Tarepe caudiența. 

— Ce doreştit, moșule ? fătu doctorul nos- 
tu oarszum răutăcios. 

— Să trăi, dom'le Ministriu... am și eu 
o jalbă. 

--- Şi co spui d-ta în ea? 

— Apoi, mă plâns că au-i cu dreptu să mi 
se ia brevetu... M: l-o iuaț mie și l-a dat unu: 
străin de noam de prin părțile iocului. 

— Dacă de asta-i vorba, atunci, cu părere 
de rău îţi spun că te-ai adresa greşii mie, 
Ticouc să mergi la administraţia comercială 
a monopolului... 

— Cum zâsăşi ? 

— Trebue să te duri la adam istraţie co- 
mercială a monopoiuui.,. Acolo=i un director 
gencral și-ţi dă el dezlegare, 

— ApO;, ieu am venit ia 'mneata, dom'le 
Ministriu, că  "'mneata le știi face pe tăti 
erlea și da: eşti dom” Ministriu, ca să le 
faci... 

— Inţţe-ege, te nos, bătrâneluie, că napar- 
ține de mine, chestia d-tale. 

— Ba ţâne, ai ci să nu țână!.., I-aruzi vor= 








de CONSTANTIN COJAN 


bă !... Nu eşti 'mneata Dom” Ministriu ?... 

„... Iotr'um fel sunt. 

— Nu aşa,. eşti sau nu ești ?... Me mi su 
spus că ești. Allfel cum! Nu vin ieu de 
trei zâie 'n şir cici, nu une ich scările tot de- 
atâtea zâle cu desageii ăștia în spinare, ca 
să intru să vorbesc cu Dom: Ministriu? 
Când am p-ecăi de-acasă şi mam suit în tren, 
să merg cu jalbă la stăpânire, ieu. cred că 
m'am so.oiit bme cu mine însumi ce lac... 

— Voi fi socotit d-ua, dar ai venii de gzuba 
la mine, nu-ţi pot lare nimic... Nu întră î0 
utribuţiiie mee. 

— N'o fi intrând, da: ijeu cred că nu prea 
vrei... 

— Cu d-ta am terminat și... dacă te încu- 
păţănezi, pun serzentu' să te dea afară... Aş- 
teaptă o mulțime de lume... uită-te şi d-la.. 
mai avem și altă vreabă.. du-te, pentru 
D-zeu, ia Mon9pol... 

— Icu tăt nu mă mişe de-aici până nu-mi 
dai ceva lat mână că so făcut treaba... 

— TLiasă-ne, omule... dă-ne pace... De ic nu 
vrei să îmţeicgi,? 

— Apoi, ieu tăț nou piera, dom'le Minis- 
triu... fără să-mi dai destegare. Indrăsncsc 
si spun, dom'le Ministriu că... aici, în de- 
sugii ăștia am pâne pentru o stămână... Asa 
«că nm ce mă ingriji de partea asta... leu am 
nevastă... am coprhii mici... nepoţii lui bătră- 
na... am laţă bolnavă de pojarniţă... juncani: 
mi-s trimisi cu de-a-sârda,.. mă bai  srele 
nevoi, dom'le Ministriu... leu nam venit 
zişa... de fiorile mărutui... 

Doctorul Gheorghiu, secretarul generai a! 
departamentului, văzând că m'o mai scoate la 
capăi cu acest român, care una lic şi biumă. 
nuse mana pe telaloen și dădu ordin: să i se 
aducă lucrările pentnu a-i reda brevetul de 
băuturi acestui creştin, care, se vede că ajuun- 
sesela mare ananghie de nu mai credea. în 
dreptatea nimănui, de-a venit ei, din inimi 
muntilor, să facă atâta dum până la „stâpă- 
nire, , 

După vreo jumătate de oră de rugăciun: 
în gând indreptate către Dumnezeu, ocrotito- 
"ul, moş Ion Siavi așa se numea bătrânul— 


primi ordinul de liberarea brevetului. Văzân- 


du-s2 cu petecul de hârlie în mână, nu-i ve- 
nea să-şi creadă ochitor că „ţ.dula” asta îi va 
reda pâinea luaţă dei! gura iui şi sufieteror 
care-l aşteplau acasă ca pe-o minune a lu: 
Dumnezeu. 

— Mulţumim frumos... dom'le Ministriu.. 
făcu moş Ion Slava inclinându-se şi cu ochii 
plini de itrimi de atâta mulţămirs... Fapta 
'mnetale, dom'le Ministriu, o să te ţie sănă- 
tos va să faci bine şi aitora multă vreme. 

— Mergi sămăios, moșule, făcu doctorul 
tulburat, părându-i parcă rău că l-a întors şi 
pe-oparte şi pe alta, până să-i rezolve o cne- 
stie ce „nu depindea de el“. 

-— Muiţumiim, dom'le Ministriu... dar... a- 
cum... fiin'că m'ai necăjit o leacă, mânându- 
mă mereu cu jaiba, cam dela Ana la Caiafa, 
mă frize pe inimă dată nu-ţi spun ce-mi stă 
pe limbă... Cer iertatre şi rog să nu mi se ia 
in nume de rău. dar... să știi 'mmeata, dela 
mime, om bătrân: vei fi 'mneata om luminat, 
vei [i 'mneala om cu multă tragere de inimă 
şi cu multă înţelegere pentru durerile celur 
năpăstuiţi, însă, de altă dată... să nu te mai 
înțirizi ca broasca îm tău, că nu tăţ tăul îia. 
“ău... 

Si, moş Ion Slava, lumimându-se la faţă ca 
reuşit să spună ce avea pe suflet, cu căciula 
în mâma dreaptă s; desagii la subțioară, își 
făcu lo> să iasă din cabinetul ministerial. 











YJ/luntele Jaborului 


Ai plâns acolo sus în culmea rece 
Când te-ai uitat o clipă inapoi 

Pământ scăldat în lacrimi și noroi 
Ce dă la unul, de-l frământă zece. 


Nu-ţi fie teamă, suntem amândoi 

Nici un străin cu gândul rău nu trece 
Destinul trist sau fruntea să-ţi aplece 
C'o vorbă spusă, ce-a crescut în noi. 


Eşti palidă şi gândul tot mai plânge 
Tristeţea astăzi ţi-a pândit în sânge 
Şi nu mai vrea din carnea ta să plece 


Dar fruntea străluceşte isbăvită 
Ai suferit, deci poţi să îii iubită. 
— Pe o criptă neagră, doar Satan petrece. 


IULIAN POPA 


x. 


——— 24 August 


1940 








Uso Foscolo 


Clasicismu! italian, oricând şi 
oricum se va fi manifestat e, nu 
surprinde ca o inovaţie. 

Spunem oricând, pentrucă a- 
ceastă afirmare a spirituiui: ita- 
lan nu sa vădit numai în Quat- 
trocento şi Cinquecento. 

Și spunem oricum, pentrucă a- 
ceastă mișcare spirituală s'a ma- 
niifestat mai mult sau mai puţin 
după cum se avea mai mult sau 
ma: puţin conștiința ei. 

E adevărat că, numai din mo- 
mentul în care sa avut conştiin- 
ţa acestei manifestări spirituale 
putem vorbi de un adevărat cla- 
sicism. 

Dar nu e mai puțin adevărat 
că acest clasicism a fost un fel 
de torţă, înmânată de o genera- 
ție altei generații şi a cărei fla- 
cără mică dar niciodată stinsă, a 
fost a.imentaţă mereu de oxige- 
nul tradiţiei. 

Această mică flacără, care sa 
menţinut în conștiința itaiiană 
timp de 14 secole, isbucnește cu 
atâta putere în Quatirocento în- 
cât ea nu aprinde numai Itaiia 
dar aproape întreaga Europă. 

Iată dece clasicismul! italian ia 
o coloratură specială și nu ar 
pare ca o inovaţie ca în Franța, 
Gemania, Spania, sau alte ţări 
din Europa. 

Târ dacă, după epocile barocă, 
marinistă sau arcadică, după a- 
firmarea spiritului modern în 
toate laturile saie, se revine la 
mișcarea Neo-Ciasicistă, la sfâr- 
șitul sec. XVIII și începutul ce.ui 
de al XIX-lea, această mevenire 
nu trebue iarăşi să surprindă căci 
în Itaiia, mai mult ca în orice 
altă parte, ne puteam aștepta la 
această naturală întoarcere pe 
pașii tradiţiei. 

Totuşi, momentul afirmării a- 
cestui  Neo-Ciasicism era unui 
din cele mai turburi din istoria 
spiritului italian. 

Era un moment de reacțiune 
dar și de şovăire a spirite:or 
italiene față de cutropiriie lui 
Napo.eon şi ale Austriarcilor, 

Din punct de vedere literar 
era deasemenea un moment de 
confuzie, de şovăire între spiri- 
tu. raționalist-şiiințifie al gec. 
XVIII şi cel spiritualist-roman- 
tic din pragul sec. XIX, cărora 
voia să le ia locul vechea tra- 
diție a Clasicismului sub forma 
mişcării Neo-C.asiciste. 

Pentru aceste motive, o lucra- 
re, bazată pe cercetarea ser:oasă 
a acestui moment de nesiguran- 
ță a spiriuiui itaiian, se impu- 
nea. 

Ascastă iucrare ne-a fost dată 
de neobositui cercetător şi răs- 
pânditor al literaturei italiene la 
moi în țară de d. Aiexandru 
Marcu. 


In lucrarea sa despre Ugo Fos- 
colo, d, Alexandru Marcu afir- 
mă cu multă dreptate că această 
figură proeminentă a Neo-Clasi- 
cismuiui itauian e puţin cunos- 
cută la noi, 

Această mișcare are de fapt — 
doi mar: reprezentanți : Vincen- 
20 Monti și Ugo Foscolo în lite- 
vatură, iar A. Canova în do- 
meniul artei plastice. 

Adevăratul reprezentanţ al a- 
finmării Neo-Clasicismuliui în Ita- 
lia e însă Ugo Foscolo a cărui 
personalitate puternică îşi înfi- 
ge rădăcinile în trecutul clasic, 
dar care, datoriță temperamen- 
tului său cu adevărat vulcanic și 
firei sale aicătuită din contraste, 
se adaptează de minune viitoru- 
lui care se conturează sub zorii 
Romantismu.ui. 

D. profesor Alexandru Marcu 
ne-a dat în Ugo Foscolo nu o 
biografie romanțată din acelea 
cu care ne-am obişnuit dela un 
timp, ci o lucrare zidită pe bază 
de texte, iolosind pentru aceasta 
opera lu: Foscolo în întregime 
şi o imensă bibliografie, lucrare 
cu titiu de erudițe dar îmbrăca- 
tă într'un stil care poartă pece- 
tea personalităţii literare a au- 
torului. ei. 

Ugo Fosco:o, tocmai prin fap- 
tul că a fost o personalitate a- 
tât de puternică și atât de com- 
p.exă în toate manifestările «ei, 
constitue o problemă nu tocmai 
uşor de rezolvat. 

Nu uşor dar nici immposibi! pen- 
tru d. Alexandru Marcu oare a 
reuşit să descurce firele în- 
curcate ale acestei existenţe şi 
să țeasă cu ele, în lumina clară 
a documentelor literare, ha:na 
adevăratei personalităţi a aces- 
tui neoclasicist dar şi romantic 
italian. 

E un clasic prin originea sa — 
grec din: insuia Zante — şi prin 
faptul că nu dă întâietate, ca 
Parini sau Alfieri, conținutului, 
ideilor umanitare, depășite die 
altiel de Revoluţia delia 1789, ci 
formei, idealuui estetic. 

Prin ai săi „Seapoleri“, spune d. 
Alexandru Marcu, Foscolo revi- 
ne la cea mai clasică dintre for- 
mule.e estetice : supremația cos- 
mică a Frumuseţii, prin armo- 
nia poetică ; prin această latură, 
Foscolo se apropie de Renaşte- 
rea clasică“. 

Nu trebue însă să uităm că 
Foscolo trăia într'un ţimp când 
Byron Gray, Young, Goethe, 
Chateaubriand erau promotorii 
nouci mișcări lirice şi spiritua- 
liste a Romantizmuliui. 

Că, datorită temperamentului 
și caracterului său clădit din 
contraste, Fosco.o nu se putea 
sustrage noilor tendinţe literare 





ALESUL 


(Urmare din pag. I-a) 


Fiiehrerul scrie în „Mein Kumpf“ : 


„Personalitatea nu 


poate fi înlocuită. Un mare maestru nu poate fi în- 
tocuit; nimeni altul nu-i poate termina opera după 
moarte; acelaș lucru despre un mare poet, un mare 
gănditor, un mare om de stat și un mare general“. 5), 

Pesimismul acesta cu privire la cei care vor succede 
la conducere este susceptibil de discuție; amintind 
numai de câteva nume: Balbo sau Goering, Grandi 
sau Hess și este suficent pentru a demonstra valoare 
personalităților pe care le-au creat revoluțiile tota- 
litare. Dar în sfârșit, chiar acceptând  pesimismul 
acesta al creatorilor celor două revoluţii, mi-am a- 
mintit de o însemnare pe care o făcea undeva d. 
Mihail Manoilescu, care socotea că „Nouile regimuri 
sunt create de spiritele mari şi consolidate de cele 


mediocre“. 


Și există în adevăr, o mediocritate a constructivi- 


tăţii, a realizărilor practice; o 


mediocritate de care 


trebue să se simtă mândre atâtea naţiuni, dar care — 
bine înțeles — are nevoe de preexistenţa acelui „spi- 


rit mare“. 


Revenim la discuţia începută, pentru a preciza că 


rămâne tot în atribuţiile 


conducătorului care şi-a 


păstrat până în ultima clipă, legătura sufletească cu 
nățiunea sa, de a face desemnarea aceluia care va fi 


acceptat de camarazii săi. 


COSTIN 1. MURGESCU 


1) Vez:, în privinţa drepturilor conducătorului, în Sta- 
tul naţional socialist, paginile pline de interes din stu- 
diul recent apărut : Naţ:omal-Socialismul, ae Dumitru C. 


Teodorescu. Pucureşti, 1940. 


2 C. G. Rarincescu: Noţiunea de lege în doctrina na- 


țional-socialistă germană.  Pnocupări juridice. Am. 1 
No. 5/1938. 
3) D. Teodorescu :0p. cit. pag. 120. 


1) Citat după Al. Randa: Europa eroică, pag. 305. 


5) cf. D. T. op. cit. pag. 164. 





Necesitatea 


idealului 


(Urmare din pag. l-a) 


Pentrucă oricine nu va putea cunoaște abso'utul, 
dacă nu va crede într'o reatitate atât de conformă 
cu sine însuși încât să fie a tuturor majoritarilor. 
Care este acea credință? Când am fost educați în 
sensul ei, cine a cultivat-o, pe adevărata ei fir co- 
lectivă? O constatare își face loc: până să ajungem 
să ne sensibilizăm sufletul în sensul absolutului et- 
nic-naţiona!, trebuia ca principial, educaţia noastră 
să abiliteze în suflete, ideia absolutului, nu să o 
distrugă. Este greu, este foarte greu, este chiar im- 
posibil, să vorbeşti, dintr'odată, de ideal istorie, adi. 
că de absoiutul național, după ce, mai înaințe, n'ai 
știut să păstrezi credința, însăși în simbol; adică în 


absoiutş adică în ideal. 


Trebue, într'adevăr să n sensibitizăm. sufletul în 
sensul absolutului. Absolutul însemnează însă ere- 
dința. Şi .vom putea crede, atunci când în faţa o- 
chiior noştri, binele va învinge răul, cu aceiaşi tă- 
rie, cu mate, în faţa ochilor noștri, răul a învins 
binele, în disprețul oricărei exigențe simbolice, 


MIRCEA MATEESCU 


de OVIDIU FRÂNCULESCU 
şi noilor umanitaro- 
saciale. 

Prin concepţia sa despre me- 
n:rea artei și a poetului — con- 
siderat ca un „vates“ — un pro- 
îet al mersului omenirei spre mai 
bine — afirmând ceeace cu mult 
mai târziu va fi mrezul lui La- 
martine în a sa „Ode â Nem6- 
sis“, prin inovația în versifica- 
ție întrebuinţând  endecasilabul 
„Scioito“ — adică  deslegat de 
rimă prin Cuitul Eului, Foscolo 
se așează deadreptul în rândul 
Romanticilor. 

D. Aexandru Marcu are un 
procedeu foarte nimerit când ne 
dă antecedentele şi coinicidenţele 
literare ale unei opere care ex- 
plică mai bine compiexul feno- 
menelor literare ce au precedat 


concepții 


„sau coincis cu publicarea ei. 


Se vede astfel că, dacă Jacopo 
Ortis este fîimbibat de lirism ptr 
și nu este decât o imagine fi- 
delă a temperamentului său 0ă- 
valnic, „I. Sepolcri“, această ca- 
podoperă a  Neo-Clasicismului 
itaiian, nu e însemnată prin 0- 
riginalitatea subiectului -— folo- 
sit de Young, Gray, Hervey, Za- 
charie şi aiţii, ci prin felul în 
care a tratat acest subiect, sta- 
bilind un echilibru între dee şi 
fantezie, reuşind astfel să pre- 
lungească Clasicismul în piină e- 
fervescență romantică și să ră- 
mână totuși omul secolului său 
prin meiancolia şi sumbrul se 
pulcral care învălue ideea pa- 
tr.otică ce stă la baza operei. 

Indiferent faţă de religie, a- 
propiindu-se astfel de concepția 
sac. XVIII, crezând în misiunea 
poeziei care înfruntă secoiele 
pentru a nemuri eroii, Foscolo 
„are în ai săi „Sepoleri“, 2 pune- 
te conducătoare: unul de înce- 
put —— moartea și invitaţia pe 
care o face generației sale de a 
veni la mormintele străbunilor 
pentru a le siăvi și a le urma 
exemplul și altul final: încrede- 
rea în vieaţă și preamărirea ei. 
Acest optimism e „susținut de o- 
limpiana seninătate a gândului 
morții ca în concepția lumii ve= 
chi“. 

„Il Sepoleri“ sunt o îmbinare 
de ideologie și fantezie care se 
susțin până la urmă întrun e- 
chilibru perfect, 

Dacă acest optimism și aceas- 
tă seninătate apropie această o- 
peră de idealul Renașterei, „Il 
Sepoleri“ nu sunt mai puţin o 
operă romantică prin ideea pa- 
triotică care o inspiră, prin pro- 
cedee.e de concepţie şi stil care 
îi stau la bază, prin tristețea și 
sumibrul care învăiuesc mai ales 
începutul și ma: ales prin cre- 
dința în puterea iluziei. 

Intr'adevăr d. A.exandru Mar- 
cu consacră un întreg capitol 
„funcției iluziei în concepția și 
creația foscoliană“, 

Vieața este un șir neîntrerupt 
de suferinţe. Trebue deci să eva- 
dăm din închisoarea realităţii 
pentru a sorbi seninul atmosferei 
unei vieți așa cum ne-o creem 
noi în închiputrea noastră, 

„Religia, iubirea, Patria, dem- 
nitatea umană, toul nu este de- 
cât o imensă iluzie“ dar această 
iiuzie e necesară şi dorită de om 
căci numai aşa el poate „înifru- 
museța trista realitate a iucruri- 
lor“, 

D. Alexandru Marcu afirmă — 
cu drept cuvânt — că „exage- 
rarea valorii morale a iluziei pe 
linia mistică va duce la cazul 
„Manzoni“ ; îar negarea oriică- 
rei vaiori morale a iluzie: pe li- 
nia pesimistă va duce la „cazul 
Leopardi“. 

Dacă e vorba despre roiul ilu- 
ziei în conicepţia scriitorilor care 
vor fi fost influenţaţi de Foscolo, 
se știe că și Pirandello acordă 
iluziei un loc de primul ordin în 
concepţia sa literară. El acordă 
tot atât de mare însemmătate ca 
şi Fosco!o, „sensului valorii spi- 
ritului (Kant) singura valoare 
pozitivă fiind creația pe care 
şi-o face spiritul, singur, din 
realitate“. 


Contrastul dintre reaiitate şi 


UNIVERSUL LITERAR 


iluzie duce la sinuciderea lui 
Iacopo Ortis. 

Un „Morminte“ însă, meianco- 
la şi opt:mismul, ideea şi fan- 
tezia stau întrun echilibru per- 
fect. 

Eroii lui Pirandello însă, fău- 
rindu-și mai totdeauna o lume 
a lor, himerică, cad victime!'e a- 
cestu: contrast dintre iiuzie şi 
realitate. 

Şi ei „fantasticano“ şi dorese 
să evadeze din lumea plină de 
mizerii a realității şi să se înalțe 
pe aripele iluziei în sfera unei 
lumi așa cum și-o doresc ei. 

Această latură a geniului lui 
Pirande:lo, care corespunde ace- 
leea a !ui Foscolo, va duce la ce- 
lebra teorie a relativismului său. 
Că la Pirandello există o muan- 
ță —- învingerea celui care as- 
piră la o vieaţă creată de iiuzia 
sa — aceasta poate fi o nuanţă 
de efect nu de concepție; o a- 
propiere, în ce privește această 
nuanță se poate face numai în- 
tre Iacopo Ortis al lui Foscolo şi 
eroii lui Pirandello nu între a- 
ceştia din urmă și 1. Sepoleri. 

Acest „sens al relativităţii con- 
științei“ —- spune d. Alexandru 
Marcu — e de altifel o afirmaţie 
a Fi:osofiei italiene din sec. 
XVIII. 

In rezumat, Foscolo este un 
romantic dar un romantic disi- 
dent. Nici misticism, nici atmos- 
feră de religiozitate — într'un 
cuvânt — nici um fel de spiri- 
tualism. Prin această trăsătură 
e] este încă fiul secoiului XVIII. 

Este un clasic prin revenirea 
la tradiţie, crezând în simţul de 
armonie şi de temperare a tu- 
muitului romantic și în renaşte- 
rea sufletului naţional prin re- 
luarea cultului pentru marii eroi 
din trecut, 

Cu drept cuvânt, prin propo- 
văduirea  cultuiui aceştor eroi, 
căutând să insufle sentimentul 
patriotic generaţiei sale, Foscolo 
poate fi socotit părintele „Ris- 
sorgimentului“ italian care-și va 
îndeplini visurile abia după 1870. 

Foscolo e o fericită armonizare 
a două școale care par că se ex- 
clud: aceea între Clasicismul 
către care tinidea în mod firesc 
prin însăşi originea sa, şi Ro- 
mantismul care era în depiină 
concordanţă cu temperamentul 
năvainic al acestui poet — alcă- 
tuit în întregime din constraste 
şi idealuri dar având în plus și 
stăpânire de sine şi echilibru su- 
fietesc, 

In personalitatea lui se înţâi- 
nesc trei lumi care, deşi par că 
ar trebue să se excludă, se ar- 
monizează în oiimpica sa capo- 
doperă : „| Sepoleri“. 

Acolo găsim seninătatea c!asi- 
că unită cu sumbrul și melan- 
colia romantică dar păstrând ceva 
din caracterul re.igios, şi pozi- 
tiv al sec. XVIII. 

In faptul de a fi descurcat fi- 
rele încâlcițe ae acestei existen- 
ţe sbuciumate şi a fi luminat din 
piin figura acestui gânditor și 
literat italian din aie cărei idei 
se vor fi inspirat Leopardi, Man- 
zoni, Pirandelio și Risorgimen- 
tul italian, iată în ce constă me- 
ritul d-ui Alexandru Marcu. 

Despre stilul d-iui A:exandru 
Marcu din. această operă avem 
încă un cuvânt de spus. 

Dacă al său „itinerar Adriatic“ 
era scris în stilul strâns, nervos, 
impetuos ce se potrivea atât de 
bine cu firea neobositului con- 
dotţier Vittorino de Montefeltro, 
dacă a'e sa'e „Figuri femenine 
din Renaștere“ sunt îmvăiuite în- 
tr'o atmosferă de duioșie şi de 
îngăduință pentru pasionata dar 
și nefericita lume a Renașterei, 
mereu în goană după ideaiuri 
noui, noua sa lucrare, înichinată 
lui Ugo Poscolo are caracterele 
marmorei în care artistul a să- 
pat cu multă grije, cu migală 
poate dar cu destulă măesirie 
pentru a ridica monumentul li» 
terar ai acestui poet și so.dat 
italian. 

Astfel de cărți —— îmbinări de 
artă şi erudiție —- constituesc de- 
sigur pecetea; maturității literelor 
românești. Aşteptăm cât mai 
multe lucrări de felul acesta — 
lucrări: care odihnesc ochi: prin 
condițiiie technice în care sunt 
scoase şi încântă sufietul prin 
noutatea. ideiior și haina în care 
sunt expuse aceste idei. 








ne arta 


5 





Între scenă și catedră 





Actorul element de colaborare 


Majoritatea tumeelor artistice, 
mai mult sau mai puţin oficiale, 
sunt condiţionate nu numai de 
public, ci şi de aranjamente. 

Un impresar bun, nu pleacă 
cu trupa în provincie până ce 
printre alte recomandări şi auto- 
rizaţii, nu obține şi aprobarea 
ministerială pentru participarea 
elevilor la spectacole. 

Militarul, funcţionarul şi şcola- 
rul sunt primii şi cei mai siguri 
spectatori, 

lată pentruce deschidem o pa- 
ranteză, în ovalul căreia găsim, 
într'o parte lumea militară și 
funcționărească, gata oricând „să 
dea concursul! unei trupe de 
teatru şi lumea școlărească, care 
nu poate îi chemată la teatru 
fără un ordim precis al Ministe- 
rului Educaţiei Naţionale, 

Menţionăm că această aproba- 
re se dă numai pentru spectaco- 
lele verificate și apreciate de fo- 
rurile superioare ale învățămân- 
tului. 

A intrat în tradiţie un vechiu 
și frumos obiceiu — acela dea 
se face mici reduceri de preţuri, 
acestor credincioase categorii de 
spectatori. 

Un gest pe cât de generos, pe 
atât de... necesar în calcului pro- 
babihtâțulor succeselor provin- 
ciale, 

Oricât de calde și de stărui- 
toare ar fi însă  recomandârue 
corpului didactic, elevii nu. pot 
să vină cu toţii la spectacol; unii 
au de învâțat, alţii n'au bani, 

O bună parte win poporul șco- 
lăresc pierde asttel prilejul — 
atâr de rar — de a veaea un 
spectacol bun, de a-şi completa 
cunoștințele și cultura generală, 
din cauza unui neajuns hresc. 

Pentru a îi cât ma aproape de 
tineret, arâtăm, un mujloc, pe 
care, ne incumetăm sa-l supu- 
nem aprecierii conducătorilor in- 
vaţămantului nostru; 

„Trupele cari obţin autorizaţii 
de paruciparea elevilor la spec- 
tacoie, să tie invitate de Ministe- 
rul Educaţiei Naţionale şi de Di- 
recţiunea generală a 1eatrelor, 
să-şi organizeze câte o ecnpă de 
actori, care în cursul zilei să se 
prezinte elevilor cu un program 
stabilit — în cadrul necesitaților 
Și preocupărilor hterare"”. 

Un atare program poate fi ori- 
câna execuiat de 3—4 actori şi 
Sar aduce astiel o reală contri- 
buţie pe teren cultural. 

Aceste producţii artistice-lite- 
rare, ar urma să fie prezentate 
gratuit elevilor şi corpului d-dac- 
tic, fie în sălile de tfest:vităţi ale 
școlilor, fie în sălile de teatru, 
cari în majoritatea cazurilor sunt 
proprietățile comunelor şi jude- 
ţelor. 

Elevii văzând şi admirând pe 
artiști în şcoală, în tamilia lor, 
teatrul şi-ar cultiva spectatorul 
de mâine,  pregătindu-l tocmai 
prin materialul necesar învăţă- 
mântului. 

In cursul acestor producții, ac- 
torii ar exemplifica și  experi- 
menta numai, un material care 
se cere cât mai viu, cât mai ele- 
mentar trăit. 

Nu înseamnă deci, ca actorului 
să i se pretindă să facă analize și 
caracterizări; faptul ar fi o ire- 
verență faţă de dascăl, Spunând 
însă o bucată, credem c'ar fi uli- 
le o serie de lămuriri asupra 
dicțiunii, frazării și gesticulaţiei. 
Fiind în domeniul lui, actorul 
poate da asemenea amănunte. 

Pentru alcătuirea programului 
să ne adresăm cărţii și dascălu- 
ui. 

Orice actriţă ar fi mândră să 
le spună elevilor și elevelor 
„Mioriţa“ lui Alexanări, una din 
baladele ori idilele lui bădița 
Coșbuc, o fabulă din Grigore A- 
lexandrescu, ori un sonet de E- 
Minescu. 

S'ar găsi oare vreun actor care 
să nu știe cel puţin câteva frag- 
mente din dramele noastre isto- 
rice şi să nu-i tresare inima de 
bpucur:e când va simţa căldura și 
entuziasmul noului spectator ? 





Cronica 


VINCENT DINDY DESPRE 
EVREI. 


Deşi lipsiţi de veritabilă orgi 
natitate și aproape întotdeauna 
mediocru dotați peniru muzică, 
evreii au ştiut, printr'o meşteșu- 
gită inflaţie a reduselor lor re- 
surse artistice, susținându-se sis- 
tematic și tacit unii pe alţii şi 
căutând să obţină ca în totul, cu 
un minim apont, un beneficiu 
maxim, să-şi creeze în aata mMu- 
zicii, o foarte nemerttată fa'mă. 

Este drepi că această fa.mă n'a 
putut trece miciodatță dincolo de 
rândurile naivilor, a nepregătiţi- 
lor și a compliciior interesați. Dar 
cum aceştia constitue adesea o 
majonitet, legenda despre daru- 
vile antistice ale :evre'mi; s'a pro- 
pagat. regretabil d mult. Este 
foarte uşor, ammncândi o cât de 
sumară privire asupra trecutului 
muzicii, să ajungem la concuziă 
paupertății artistice a evreicor, înv 
chiupl cel mai imparțial, 

Totuși, sar putea ivi acuzatori 
nesinceri, dispuşi să susțină că 
vâltoarea luptei naționaliste în 
Guns mai pretutindeni, poate pu- 
ne în discuţie cbiectivitatea a- 
cestor afirmaţii. Chiar şi aceştia 
vor trebui să amuţească însă în 
fața argumentărilor ce nu admit 
replică, aie marelui muzician şi 
strătucitului intelectual francez 
Vincent d'Indy, — care într'o e- 
pocă şi într'o ţară unde problema 
evreiască nu 'se punea câtuşi de 
puţin, demască cu isbitoare pu- 
tere de analiză şi înaltă autori- 


muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


tate, slăbiciunea şi lipsuriie grave 
ale muzicienilor evrsi, chiar când 
aceștia sunt cei man mari pe care 
i-a avut întreaga :or rasă. 

In celebrul său trtat de rom- 
poziţie, Vincent d'Indy caracteri- 
zează astfel pe Felix Mendelsohn 
Bartho'Ay : 

— „Fiul  bancheru'ui  igraclit 
Abraham Mendelsohn, din Ber- 
jin, dotat cu admirabile facultăţi 
de asimilare, a ştiut curând tot 
ceeace era posibil să se ştie în 
Muzică, dar spiritul de invenţie 
i-a lipsit aproape cu desăvârşire. 
Astfal de calități şi de defecte 
sunt de altfel extrem de răspân- 
dite la israeliți, întotdeauna in- 
demânaterci să-şi însușească ştiin- 
ţa altora, dar aproape niciodată 
artiştii prin natură. 

Muzica lui Mendelschn este în 
genere 'seducătoare prin calități:e 
ei exterioare, dur domnește în- 
tr'insa constant un spirit de €- 
clectism, pe care trebue să-l con- 
siderăm cu totul de disprețuit, 
mai ales în materie de operă de 
artă. 

Sonata pentru piam este o ade- 
vărată copie a lui Beethoven, a- 
fară da final, care mu mai are ni- 
mic becthovenian: este înspăi- 
mântător ge wiu.gar. 

In rezumat, sonatele lui Man- 
de:sohn nu depăşesc de fel va- 
doaraa unor foarte bune teme de 
elev“. 

În  aceeaş lucrare, Vincent 
G'Indy scrie următoarele despre 
Anton Rubinstein : 

— „Rus de naționalitate și 


israelit de rasă, Rubinstein a 
fost un interpret asimiator de 
geniu, dar acest geniu special n'a 
fost suficient pentru crearea d* 
opere întradevăr originala. Ast- 
fe, înaltele aspirații şi intenţii 
extmem de vaste ale compoziţ:.- 
lor sale, în care virtuozitatea s* 
desfăşoară adesea în detrimentul 
muzicii, sunt trădate aproape în 
totdeaua în realizaraa lor, îinfe- 
rioară atât prin slaba calitate a 
ideilor miuzicale, cât şi prin ne- 
g-ijența formei“. 

Iată spuiberală o trudni'că le- 
gendă, pe care bunul s'mţ al ori- 
cărui cunoscător onest nu putea 
de ziltfel s'o ia niciodată în s2- 
rios şi care cu atât mai puţin 
poate rezista analizei ştiinţifice 
limepzi și drepte ale uneia din 
cele ma strălucite minți ale Mu- 
zici franceze, marele Vincent 
d'Indy. 


în școală 


Pentru actori mar fi decât o- 
magiul pe care lar aduce unui 
tineret ce nu poate fi decât mul- 
tumit, văzându-se încurajat să 
pătrundă taina frumosului arti- 
stic, prin slujitorii verbului; iar 
pentru şcoală un nou folos. 

Avem atâţia scriitori din gene- 
raţia tânără trecuţi în cărţile de 
şcoală alături de marii gânditori 
ai neamului; avem atâția actori 
tineri, cari abea aşteaptă să fie 
puşi la încercare întrun dome- 
niu prieten bun cu teatrul. 

Mă gândesc la acele multe 
după amieczi de toamnă și de iar- 
nă, cari ar fi atât de folositoare 
actorului plecat în turneu... 

Rândurile de faţă vor găzi de 
bună seamă şi ironii; elemen- 
tare, mai ales în lumea și scep- 


de GHEORGHE SOARE 


ticismul culiselor; vor găsi şi a- 
probarea celor chemaţi să desă- 
vârșească educaţia cetățeanului 
de mâine. 

Se apropie toamna cu desch:de- 
rea stagiunii teatrelor, cu relua- 
rea cursurilor, a turneelor și a 
atâtor alte griji și bucurii, 

Cine va face pasul hotărâtor? 
Cărei artiste, cărui artist îi vom 
mulţumi pentru noua grijă şi 
dragostea faţă de setoșii de lumi- 
nă şi de frumos? 

Pe vremuri, artiști mari--Con- 
stantin Nottara, Aristiţa Ruma- 
nescu, Petre Liciu şi alţii, erau 
chemaţi în şcoală unde citeau și 
spuneau versuri în faţa dascăli- 
lor și a copiilor. 

Să fie mai puţin virtuos arti- 
stul de azi?... 





Note despre 
Edouard Manet 


Monet îşi face debutul cu vi- 
zibile influențe spaniole, Afini- 
tățile spirituale și sufletești, pre- 
dilecția pentru pictura în gamă 
de negru sunt evidențe ce apar 
în urma studierei maeștrilor cla- 
nici spanioli ca Ribera, Goya satu 
Zurbaran. Maeşiri francezi de pe 
vremea lui, cum a fost Courbet, 
mu Pau lăsat rece. Acesta prin 
realismul său viguros în care 
pasta și materia sunt preocupări 
şi calități esențiale, având tot 
negru culoare de bază, a impus 
una din notele cele mai intere- 
sante picturei sec. 19-lea, 

„Dejeuner sur Vherbe“ este 
una din primele opere ce relevă 
puternicul talent a lui Manet, cu 
toate comentariile în ceiace pri- 
veşte sugestiile lui  Giorgione 
privitoare la compoziţie, sau « 
criticilor vremei cari găseau into- 
rai așezarea nudului în plein air 
împreună cu cele două persona- 
je. In opera aceasta el îşi mani- 
festa oarecare tendințe impre- 
sioniste. Ultimele  p!'anuri ale 
pânzei sunt scăldate în lumini gi- 
fuze, iar marginea obiectelor 
dispare pe alocurea, momentan 
neiubind lumina prea puternică 
cum se «ntâmpla la mniniatusișiii 
francezi sau școala flamandă 
Revoluția mai accentuată a îm- 
presionismului nu se produce la 
el decât mui târziu, necedână 
ușor la tonurile sumbre, puse 
uneori în contraste mai etiden- 
te. „Lola de Valence“ operă ce 
reprezinta 0 dansatoare cunos- 
cuță de pe vremea lui sau cele- 
brul său nud „Olimpia“ în care 
detaliile greoaie sunt îndepăr- 
tate, afirmând puritatea liniei şi 
a compoziției în genere, relevă 
aceasta. De aici înainte începe să 
picteze în tonuri mai luminoase, 
însă eliberarea de influențu spa- 
niolă nu se petrece, e curios lu- 
cru, decât după vizitarea Spu- 
miei, acest fenomen producân- 
du-se poate și sub influenţa lui 
Velasquez, a cărui artă e lumi- 
noasă și aeriană. Pare a fi în- 
drumat și de Corot totodată, care 
lucrează în tonuri delicat nuan= 
țate, fără a face abuz de con- 
traste între bhumină şi umbră, ar- 
“tist neoclasic ce conduce vechile 
tradiţii ale şcolii franceze stil 
Watteau. Despărțirea complectă 
a lui Manet de vechea factură 
se face după vizitarea Olandei, 
unde pictura perlată a lui Jon- 
kind îi schimbă compleţ conbin- 
gerile, ceiace se vede în operele 
următoare făcute la Argenteuil 
localitate iubită și de Claude 
Monet pentru tonalitatea argin- 
tată pe care lumina o imprima 
obiectelor. 


Din acest moment școala im- 
presionistă începe să-şi facă loc, 
apariția lui Boudin, Wistler, Mo- 
net, Sisley sau Pissaro schimbă 
complect aspectul picturei, de a- 
cum înainte nu se mai pactează 
peisajul decât în „plein air“, a- 
tracția pentru natură şi iubirea 
ei de către artiști, eșind din ca- 
drul întim al atelierului îm care 
omul era subiectul principal cum 
e în opera lui Manet sau în acea 
de înaintea acestuia. Diviziunea 
tonurilor de culoare practicată de 
Claude Monet sau Pissaro, pe care 
o întrebuința chiar Delucroia 
uneori, însă cu reticențe, e a- 
cum desăvârșită, totul e scăldat 
în lumină iar conturul dispare 
din ce în ce. Manet n'a mers aşa 
departe fiind mai temperat, nu 
iubeşte violențele prea mult, nu 
pune lumină multă decât rare- 
ori (Bar aux Folies-Bergeres), a- 
ceasta e deosebirea esenţială în- 
re el și impresioniști. E mai so- 
bru în exprimarea coloristică, 
nu face abuz de noua descope- 
rire a diviziunei tonurilor de cu- 
loare, neplăcându-i prea mult ro- 

şul şi oranjul, culori deosebiț de 





A APĂRUT EDIȚIA III 


AD 


SUM 


(SUNT DE FAȚĂ) 


Având drept unic redactor pe CONSTAN- 


TIN NOICA. 


Şi încercând să 


exprime actul de ințelegere 


al unui om tânăr față de tot ce e tânăr în 


lumea de azi. 


PE E e e Pf Ene Ep Ep E e E ra a e Pr Cm azere ne Pee E 


prețuite de impresioniști. Din cau- 
za reticențe:or, n'are discipoli fi- 
ueu, UCși I5cnune iVIOrisui Și ea 
Gonzales, pictorițe apreciate ale 
VINupPUTILOT Ucesiea, uu Joost ele- 
vee iu, acestea ajunigund la un 
impresiuntsm degujut ue școala 
lut. Daca arta lui vad Jacut şcuu- 
lă totuși a dat sugestii pictorilor 
coniemporani cu el; Murinele îl 
anunțuu pe  Bouuin, naturile 
moruie pe Cezanne compoziule 
Cu subiecţ „de Genre“ pe Ciaude 
MOnei sau nunor”, 

Dacă sa spus despre Manet că 
ar ji muti degraba un premergator 
SQU UN Seti cre presus e uc- 
juns de adetarai, el necuzana în 
uveruțule  acesuua curent, cure 
din cuuza  intrebuințari  Cuio- 
FUOT ZtOvente, în speceul ul Grun- 
jutui sau a încarcurez cu pasta 
cure îmbăâcsește pictura fă- 
cund-o yrosoiună, iar forma me- 
ind căutată destul, — ajunsese 
14 UR Uesniuţ COLOrestic Juru sens, 
ce douna uriei. Acest curenţ bo- 
gat cu resurse coioristice, cu jră- 
gizitite U pusiet nui UE nuci 
NU DTECIzCUzu Muacur, Siyereaza 
ș? atata Lot. Alituga umura pen- 
tru benejiciul singur at tumni- 
neji Și CRIur dacu umbra ur exis- 
tu «<a e eatrem de colorata, nu 
opaca cum credeau mulţi unire 
Cwusitci suu Gericault şi Courvel. 

Cuewice e de reajirmat e ca Wa- 
met deși d aprobat, fitrut amice cu 
marii maeștri ai şcolii împresio- 
niste ca Monet sau Renoir, to- 
tuş, ev ta prucucat autiztunta 
tonurilor n targa masură, ga- 
siut-o de prost gust, arta Lui 
und mai lempetuta im ceiuce 


privește  exuberanţa coloristică, 
tucrăruie de plein air, fiind bine 
închegate șin pPrvința Compozi- 
prea neavând murcata prea muit 
ițluența japoneza cure pe vre- 
meu ace cra la Modă, cum se 
întumplă lu: Degas bundoară. 

Dacă plein-airismul are efecte 
PUTERNICE  USUDIU restu nișLi» 
LOr în genere, nu tot așa se in- 
tamplă şi lui WMunet, et ramăne 
un maestru echuiibrut, logic, a- 
vând o conduiiă mai mult neo- 
CLASICA ÎN CONSTTUCȚuU Și ausdvur- 
șirea artei sale. 


Victor Mihăilescu-Craiu 
Pepi FE aa E PEPI i PE > a ea PETE Re RE re Ea EEE 


O NOUA TRADUCERE 
de BR. DONICI 


In editura „Cultura Românsa- 
scă“, a apărut romanul scriitoru- 
lui rus YViadimr Nabokov-Sirin, 


intitulăt „Camera obscură“, în 
traducerea d-lui R. Donici. 
Opera acesiui autor, care e 


aproape necunoscut până acum 
la noi, constitue o întoarcere 


la trecut a tinerei literaturi 
ruse, care a reluat, spre a-i 
contmua, drumul deschis de 
marii predecesori  Dosioevschi, 
Voastoi, TV'urghenev, Gogol, etc., în 
romanul psihologic. AlLiitatea cu 
care este condusă şi analizată 
tema tratată în „Camera ob- 
scură“, seriazitatea preocupării 
de ansamblu, precum şi releta- 
rea celor câtorva personagii de 
prim plan din roman, fac din a- 
ceastă carie una dintre cele mai 
bune care au fost traduse la noi 
în ultimii ani. Versiunea fran- 
ceză a „Camerei obscure" a apă- 
rut, în scurtă vreme, in șase e- 
diții, 





Erată 


Corectăm erorile provocate de 
așezarea greșită a câtorva rânduri 


în nuvela „Doamnă...” de Ion 
Roman, publicată în numărul 
trecut: 


Rândul dela col. doua, p. 41, 
„— Poporul rus, Zeţka, îi explică 
el Jeniei, privind-o cu o flacăre 
de satisfacţie”, se va trece la col. 
treia, după: ,...pe care a însemnaţ 
o cruce neagră:...” 

La pag. 5, col. treia sus se va 
ceti: 

„Dar acum nici-o vietate nu-şi 
striză spaima, nici-o pasăre nu-și 
cântă chemarea”: 

iar mai jos: „Şi ioluş iarba 
înaltă şi fragedă ce se clatină 
încet, stropită cu flori galbene, 
tufişurile şi brazii mici, mirosul 
de rășină, te fac să simţi viaţa 
ca pe un fîluiâ...” 

p. 5, col. 4 sus: 

„Intoarce privirea (ateu o des- 
face de chemarea hipnotică a 
stelelor)”. 








= -:6 








UNIVERSUL LITERAR 








24 August 1940 —— 


hodmilla. fata Morsana 


Totul s'a petrecut simplu și straniu, 
fără înţeles, aşa cum numai în reali- 
tate se poate întâmpla. Nu ca în roma- 
ne, unde totul e condus de firul roșu 
al logicei spre desnodământul final. 

Lelia Arnotă şi le aduce aminte ca și 
când ar fi ge demult, dintrun trecut 
de departe, dintr'o altă viaţă, cu toate 
că nau trecut decât 2 sau 3 minute. 
Dar parcă și timpul a stat, deși la cea- 
sul brățară se aude acelaș tic-tac calm 
şi egal. 

Parcă se trezește Lelia, dintr'un vis 
din ţinuturi îndepărtate şi însorite, în- 
iro ceaţă nelămurită şi înșelătoare. 

Prin ea. vede Lelia, totul micşorat, 
ca şi când ar privi de departe. Vede 
femei râzând pela mese, bărbaţii vor- 
bindu-le ceva prea aplecaţi spre ele, 
chelneri care evoluează savant cu tă- 
vile, picolii alergând cu ţigări şi mai 
ales acel du-te vino al tuturor localuri- 
lor. In lumina filtrată a becurilor, oa- 
menii par păpuşi întrun imens aaua- 
rium fumuriu. 

Pe retină însă totul stărue cu încă- 
pățânare aceleaşi imagini fugare, ireale 
şi absurde. Ochii privesc tot drept 
înainte în neştire, dar privirea e în- 
toarsă înlăuntru, acolo înlăuniru unde 
stărue imagimi jucăușe de film. Şi Le- 
lia revede totul. Afară pluteşte cenu- 
şiul înserării. Fulgi mari. cad ca de- 
lizate petale albe. 

„Ea stătea aici, de unde nu sa miş- 
cat nici acum. Landu sta în faţa ei. 
Şi-a plecat genele şi striveşte cu dege- 
tele o ţigară neisprăvită. Intră o ceată 
gălăgioasă de băeţi şi fete. Apoi sin- 
gură, o femeie cu două blănuri de 
vulpi argintii, suplă, cu un mers de fe- 
lină, cu privirile absente. Are părul 
castaniu lucitor şi îl poartă lins cu o 
cărare la mijloc. Are faţa mică de pă- 
pușe. O fată miniaturală, dar încreme- 
nită. 

Lelia privește fără ţintă, fiindcă 
Sandu tace. Femeia sa întors, deodată 
parcă a trecut un fior prin ochii ei 
verzi maţi (ca ai lui Landu, gândeşte 
Lelia) şi apoi priveşte mut, viu şi stă- 
ruitor la masa lor. 

Atunci, fără voe, instinctiv. ca la o 
chemare de departe, Landu a întors ca- 


pul. S'a ridicat în neştire tulburat, 
ochi îi luceau: 

— Rodmilla... Rodmilla, fata mor- 
gana!.. 


Femeia în blănuri e tot dreptă în pi- 
cioare, Landu Dallam se duce spre ea 
și o cuprinde cu drag de umeri ca pe 
un copil. Și o priveşte în ochi. Numai 
atât. Ochi ei lucesc. S'a schimbat acum 
cu totul, nu mai pare femeia inaccesi- 
bilă, incremenită, care a intrat, ci un 
copil. Şi ochii lucesc viu, așa cum luci- 


seră cei ai lui Landu Dallam — Lelia 
își aduce bine aminte — când ea a îu- 
git după el şi i-a spus: — Şi tu mi-eşti 


drag... orice ar fi... 

Acum femeia în blănuri şi-a plecat 
în faţa miniaturală de copil şi ge- 
nele lungi, vorbeşte ceva cu o voce de 
alto. Dar Lelia nu înțelege de-aici ce 
spune femeia în blănuri. Landu Dal- 
lam nu vorbește, el priveşte pe Rod- 
milla şi are figura transfigurală. 

Si-apoi deodată simplu şi calm ia 
mâna femeii în blănuri, mâna Rod- 
millei, se uită drept înainte şi iese din 
cafe Wilson. Pentru Lelia, fata cu pă- 
ru! de aur, niciun cuvânt, nicio privi- 
re, totul aşa de firesc, ca şi când nu s'ar 
ti cunoscut niciodată. 

„——  Mesdames et messieurs, faites 
vos jeux!... Cazinoul e plin. Domnii în 
smoking şi doamnele în rochii de seară. 
Și, în mijlocul atâtor spate goale, albe 
şi mătăsoase, ochii lui Landu Daliam 
caută pe femeia cu părul ca razele lu- 
nii. Aşa cum face în fiecare seară de 
două săptămâni incoace, 

Când a văzul-o mai întâi — sosise 
obosit în seara aceea la Constanţa — 
l-a izbit fața ei de statue albă, gravă, 
părul galben şi ochii negri. De-atunci 
vine în fiecare seară și c privește fără 
încetare într'un fel de tâmpenie absur- 
dă. O priveşte aşa, fără nicio speranţă. 
Nu știe nici cl cum o să ajungă la ea. 
S'a întrebat Ja început: ,— Oare e mă- 
ritată sau nu?“ Dar a doua seară a vă- 
zut inelul simplu de aur, care indică 
starea civilă. Şi după o clipă de trecă- 
toare deprimare, şi-a zis cu îndrăznea- 
Ja obișnuită: 

„— Fi, și?!“, ca o sfidare a obstacole- 
lor. Şi-a mai zis apoi tot sieşi Lan- 
du Dallam: Niciodată nu o va câu- 
ia el — să fie ce-o fi — ci va aștepta 
să vină ea Ja el, să câute ea un pietext 
pentru a-l cunoaște. Deși işi spunea 
amar, că această minune n'o va verlea 
niciodată. 

-— Rien ne va plus!.. se auzi iarăși 
glasul egal al crupierului. 

Landu Dallam a ieşit în hall, parcă 
pentru a sublinia puterea lui de voinţă 
de-a aștepta. 

Privea vag o reclamă colorată a Ofi- 
ciului de Turism: „Roumanie, 'The 
mouth of Danube“, 

— Domnule, nu vă supăraţi... mam 





rătăcit... unde e barul? Pe Landu Dal- 
lam l-a inundat o căldură plăcută și 
sprintenă;, femeia blondă e în faţa lui. 
II! privește. E turburat, dar se simte 
stăpân: întrebarea e în mod vizibil 
numai un pretext. 

Trucurile femeilor măritate, pentru 
a-și putea părăsi casa, au fost întot- 
deauna ridcole și prea puțin plausibile. 
Lelia Arnotă nu scapă nici ea legii de 
fier a condiției umane. Ea își minte 
bărbatul, pe d. inginer Barbu Arnotă, şi 
mai ales pe cumnate —— mult mai de 
temut prin „flair“-ul lor feminin — că 
se duce la bar să ia „răcoritoare“, ca şi 
când chelnerii sar fi înnecat cu toţii în 
mare, cu picoli cu tot. Dacă cele două 
cumnate nu observă, e pentrucă întrea- 
gă ființa lor e îndreptată asupra rne- 
sei verzi, 

Dar numai în două seri sau întâlnit 
la bar. După aceea ieșea ea afară. Aco- 
lo, în conul de umbră al cazinoului, îl 
găsea pe Lanu Dallam așteptând-o 
tandru în turburarea lui, dar ironic și 
răutăcios. Leliei i se părea (în sinea ei 
numai) că Landu este însuși simbolul 
dragostei, otravă dulce. Dar ei nau vor- 
bit niciodată despre dragoste. (Ca întot- 
deauna când bărbatul este inteligent, 
iar femeia darnică virtual, pentrucă 
simte că omul din faţă îi e drag. In 
toate celelalte cazuri — adică atunci 
când nu există dragoste — se „fleur- 
tează“' și se vorbeşte până la plicti- 
seaiă despre dragoste). 

Conversaţia lui Landu era o şarjă 
îndoelnic ironică și dulce la adresa ei. 
Lelia — işi aduce aminte — se îndoia 
că o iubește. Nu-l înțelegea. Intr'o sea- 
ră n'a mai râs de ea, a vorbit despre 
altceva, a fost serios, i-a ţinut o plicti- 
sitoare disertaţie despre  vieţuitoarele 
din fundul mărilor. Apoi, în continuare 
— fără să se apropie câtuşi de puţin de 
ea — i-a spus pe un ton care voia să 
fie egal: ..— Şi Lelia, să ştii că-mi eşti 
dragă... mai rnult aecat orice pe lume, a 
adăugat. Figura îi era concentrată și 
ochii îi străluceau. 








(nuvelă) 


Sufletul Leliei era inundat de-o lu- 
mină năvalnică. Dar, ca orice femeie — 
afară de provincialele din târguri ro- 
mantice — n'a răspuns şi a păstrat câ- 
teva clipe de biruinţă, până la totala 
dăruire a sufletului. Mergeau tăcând. 
Şi ntr'un târziu el a mai spus cu sufle- 
tu! chinuit, numai atât: — Ştiam că 
răspunsul e nu şi plec. 

S'a îndepărtat. Lelia nu-l mai vede, 
Abia atunci o durere ascuţită o sfâşie : 
„De ce n'am renunţat la eftinul orgo- 
liu femenin ? De ce ?... De ce sunt o fe- 
meie oarecare ? 

Și, fără voe, a fugit după el în noap- 
te. Vede o siluetă. — Landu!... Landul!.. 
(UI strigă pentru prima dată pe nume, 
dar ce-i mai pasă acum). Silueta s'a o- 
prit. Lelia a ajuns în fața lui cu respi- 
rația înăbușită de fugă şi de emoție. O 
clipă l-a privit, infinit de tandru, ca o 
mărturisire negrăită a ochilor, apoi i-a 
spus, turburată de propriile-i cuvinte: 
Și tu mi-eşti drag... orice ar fi... Fl n'a 
sărutat-o, nu i-a luat nici mâna. Numai 
a privit-o mult, cu o umbră pe faţă și 


cu o înfiorare a ochilor de prea multă 
ş: neașteptată fericire, Şi i-a spus nu- 
mai atât: — ţi mulţumesc, Lelia! Apoi 
a tăcut. Nu i-a cerut nici „rendez- 
vous”, Când a văzut că pleacă, a călcat 
ea peste canoanele tactice ale femeii şi 
i-a spus: — Mâine la 3, pe faleză 
Bine? 

— Bine! 

“Toate le vede 
aavea. 

A doua zi: mergând ei doi, tăcuţi, 
până departe, pe ţărmul mării. El pă- 
rea îngândurat. Privea departe. Câteo- 
dată se întorcea şi-o cuprindea în pri- 
virea ochilor fericiţi. 

— De ce ești trist, Landu? De ce nu 
vorbeşti nimic? îi spunea ea cu tan- 
drețea şi dăruirea totală, specifică fe- 
meilor în uitarea de ele înşile. 

— Nu pot vorbi! Nam sperat! Sunt 
prea fericit! Şi-i mângâia șuvițele blon- 
de, răsvrătite în bătaia vântului: — 
Fată cu părul de aurl... 4 

La despărţire i-a spus limpede, că 
nu o împarte cu nimeni. O vrea numai 
a lui. El pleacă mâine la Sinaia, ea să 
vină peste două zile, pentru a nu da de 
bănuit. La Sinaia vor trăi pentru ei în- 
şiși. Şi, deasemenea se vor hotâri şi ea 
îi va duce soţului ei — aşa ca din senin 


Lelia, parcă ar fi 


şi fără cauză — deciziunea de-a di- 
vorța. 
Lelia a sunat timidă — cu timidita- 


tea pasului adulterului— la vilia „Myo- 
sotis” şi a întrebat de d. Alexandru 
Dallam. Era o după amiază înmires- 
mată de August. 

Landu era turburat și fericit, de dra- 
gaste și de triumf (lucru de care nu 
poate scăpa niciun bărbat). Landu 0 
apucă de umeri și o sărută pe gură. Le- 
lia sa mirat de diversitatea sufletului 
lui. Acum era altfel, atât de expansiv, 
de copilăros și plin de-o îndrăzneală 
firească, parc'ar fi venit pentru nu știu 
a câtea oară în casa lui. Da, s'a mirat! 
Femeile sunt desarmale de cutezanță, 
când e firească şi nu brutală, dease- 
menea au în ele simţul imitație! 





= Nu mă mai insor = 


A fost foarte curioasă dis- 


unul dela vamă. Când m'am 


- schiţă — 


dam Călinescu, 


amuțţise. 


de MIRCEA PETALA 


informaţie pe care mi-o dase 


Cuția pe care am avut-o cu 
Madam Călinescu. E drept că 
nu ne cunoscusem de prea 
multă vreme, dar știa că 
vreau să mă însor cu Matilda 
şi nu trebuia să facă atâtea 
nazuri. 

La început mă  cocoloșea, 
mă desmienda cu privirea, 
îmi zicea „domnule Georgi- 
că“, în fine, ca mama care 
vedea în omul elegant și fin 
care eram, pe viitorul ei gi- 
nere. Pe urmă, când adusei 
vorba că am mai fost însu- 
rat, totul se schimbă brusc. 
Nu pot să înțeleg de ce? 
Parcă i-aş fi spus că am o 
boală incurabilă. 

— Madam Călinescu —- zic, 
— eu am mai fost în viața 
mea însurat. 

Mi-am dat seama că vor- 
bele astea „în viaţa mea“, 
erau pretenţioase şi oarecum 
mă  îmbătrâneau.  Revenii 
deci : 

— Eu am mai fost căsăto- 
rit, Madam Călinescu. 

Convorbirea se urma nu- 
mai în patru ochi, fără Ma- 
tilda;  aranjasem eu așa lu- 
crurile, ca întâi să hotărăsc 
definitiv cu mamă-sa și nu- 
mai apoi să fac istorie. Acum 
îmi dau seama că trebuia să 
procedez pe dos, mu cu 
mama, cu fata. Mama avea 
o judecată prea precisă, care 
nu-mi convenea și nu punea 
deloc la contribuţie şi inima. 

Când îi spusei acest deta- 
liu al stării mele civile, Ma- 
dam Călinescu făcu o strâm- 
bătură care nici azi nu ştiu 
de vroia să semene a plâns 
sau a râs. 

— Cum se poate ? zise. 


Făcui un gest care în- 
semna : 

— lată, se poate! 

După asta, Madam Căli- 


nescu rămase puţin pe gân- 
duri, apoi se ridică brusc și 
părăsi odaia. Când se întoar- 
se, mă gândii să precizez, 
pentruca nu cumva să creadă 
că trecutul meu era pătat 
cât de puțin. 

— Să vedeți ! A fost o ne- 
norocire! Poate aţi citit în 
ziare despre drama dela Că- 
lărași. Nevastă-mea trăia cu 


lămurit, ea l-a împușcat și pe 
urmă s'a sinucis. O nenoro- 
cire ! 


Toate acestea le-am rostit 


repede, pe nerăsuflate. N'a- 
vea nici un rost să-mi iau 


aere dezolate, sau atitudini 
melodramatice. Deşi o iubi- 
sem mult pe nevastă-mea, 
trecuse mai mult de un an 
dela întâmplare și deci putea 
fi socotită uitată. Acum 
aveam un singur scop: să mă 
însor. Incât, după ce spusei 
toate acestea, eram încă nelă- 
murit care va fi efectul O 
femee cuminte ar fi înțeles 
că am fost o victimă a fata- 
lităţii și nu ar fi făcut mult 
caz. Dar Madam Călinescu 
era prea iscoditoare, prea 
grijulie mamă. Așteptam aşa 
dar verdictul, 

Intre noi doi, între mine 
adică și Mama Călinescu, se 


Când o auzii că-și drege gla- 
sul ca pentru un discurs, 
simții o ușurare. Ce-o fi să 
fie, numai să fie ceva, că nu 
mai pot! 

— Uite ce e, Domnule 
Crăciunescu, zise. Noi n'am 
ştiut de asta până acum, așa 
că vezi... 

—- Păi tocmai de asta — în- 
drăznii — vă spun acuma ca 
să știți! 

—— Ce să spui, credeam că 
ești... Nu isprăvi şi făcu un 
gest nehotărit. Aşteptam să 
continue, să aflu și eu ce 
sunt. Ce poate adică să fie 
un 6m a cărui nevastă, după 
ce l-a înşelat, s'a dus pe lu- 
mea cealalţă ? Criminal nu 
eram, nu participasem la 
dramă în nici un fel. Așa dar 
eram numai văduv, văduv 
„prin deces“ cum se zice. Şi 





aşternu deodată o tăcere grea. 
Simţii că îmi năvălește sân- 
gele în obraz şi îmi păru rău 
că nu avusesem laşitatea să 
o pun pe Matilda să-i poves- 
tească trecutul meu, mamei 
ei. Apoi, mă gândii că poate 
e mai bine să-i spună 
Madam Călinescu întâmpla- 
rea Matildei. Am avut câteva 
minute îngrozitoare. Gându- 


rile îmi fugeau dela un lu- 
cru la altul; și erau gânduri 
fără nici o legătură cu situa” 
ţia în care mă găseam. Mi 
sa mai întâmplat asta odată, 
când era să mă înec. In fine... 
Eu, deocamdată, nu mai 
aveam nimic de zis. Ea, Ma- 


peste toate nu eram nici bă- 
trân. Pe Matilda o cunoscu- 
sem de două săptămâni, mă 
plăcuse și o plăcusem și 
aveam intențiile cele mai se- 
rioase, să mă însor. De trecut 
nu vorbisem cu ea, ne inte- 
resa numai viitorul. Păcat! 
Aș fi putut să mă supăr, 
să-i strig în obraz eventualei 
mele soacre că sunt un tânăr 
sărac şi cinstit, dar cu o si- 
tuație sigură în viață (eram 
copist la tribunal). Că, în de- 
finitiv, nici eu nu știam des- 
pre ele mare lucru. Imi plă- 
cea fata aşa cum era, fără să 
mai cercetez altceva. Aș fi 
putut să-i spun că singura 





un binevoitor, o privea pe ea, 
pe Madam Călinescu şi că nu 
era prea măgulitoare. Tine- 
rețe aventuroasă!  Ce-are 
aface, dacă mie îmi place 
fata. Aș fi putut să-i spun, 
va să zică, toate acestea, 
dacă eram un om fără scaun 
la cap. Dar nu am spus nimic. 
-— Lasă, zic, aşa e mama! 
Vrea să ştie cui deschide uşa. 
Copilul ei are toată drep- 
tatea. 

Şi deodată  fixându-mă 
bine în ochi, Madam Căline- 
scu rupse tăcerea : 

— Şi când ziseşi că sa în- 
tâmplat afacerea ? 

— A trecut anul. 

— Şi e dovedit? 

Acum începui să mă dumi- 
resc. Schiţai un zâmbet, deşi 
aveam chiar poftă de râs. 
Adică cum ? Adică ce vrea să 
spună ? Dacă e dovedit că nu 
am participat şi eu la dramă? 
Vezi ce înseamnă mama? 
Sunt un om îngăduitor şi mă 
stăpânii şi de data asta. Răs- 
punsei : 

—- De sigur, e dovedit. lată, 
am să vă aduc mâine toate 
ziarele de atunci, vreţi? Si- 
gur că vrea. 

Dar n'a mai fost nevoe. 
M'au sculat în zori bocănitu- 
rile în uşe ale  servitoareii 
care aducea un bilet dela 
Madam Călinescu, Nu voia 
răspuns, Scria doar atât: 
„Noi te credem (zicea „noi') 
şi fără ziare. Nu le mai aduce 
şi nu mai veni nici D-ta. Că 
poți să dovedești cu ziarele 
orice, dar n'ai să poţi să arăţi 
de ce te-a înşelat nevasta. 
Așa numai, de florile măru- 
lui ?... 

Nici nu mai citii sfârşitul. 
Intr'adevăr aceasta n'aș fi 
putut-o dovedi. Că nici nu 
mă gândisem prea mult, de 
ce m'a înșelat nevasta. Adică 
de ce ? ' 

Cum sunt un om înţelegă- 
tor, mi-am zis încă odată: 
— A dracului mamă, Dom- 
nule ! 

Dar nu m'am mai întâlnit 
cu Matilda şi nici nu mă mai 
însor. 


de ȘTEFAN MIHAIL LAZĂR 


întocmai ca și copiii. Şi Lelia era şi ea 
femeie și l-a rugat să treacă alături 
până-și pune ea kimonoul. Când a re- 
venit din anticameră, lui Landu i s'a 
părut Lelia mai firesc intimă, mai fer- 
mecătoare şi mai ispititoare. Si a vor- 
bi. ca pentru sine: — Parc'ai fi nevasta 
mea!.,. 

„Fa sa lipit de el cu recunoştinţă. 
Fiindcă pentru orice femeie, care vine 
în garsoniera unui bărbat, aceste cu- 
vinte simple: vei fi nevastu mea sunt 
scutul şi motivarea față de ea însăşi a 
faptei sale Pentrucă o femeie, înainte 
de a greşi, trebue întotdeauna să se 
mintă pe ea însăşi. 

Târziu, în noaptea cu stele tremură- 
toare de sfârșit de August, în clar —- 
obscurul camerei luminată numai de v 
veilleuse, părul galben al Leliei, risipit 
pe perna albă, are reflexe de aur palia. 
Ochii îi sunt abia întredeschişi. Şi 
Landu Dallam îi mângâe șuviţele îm- 
prăştiate și îi sărută părul: 

fiec Lelia... fată cu părul ca razele lu- 
nii... fată cu părul de aur... Ea îi înlăn- 
țue gâtul cu brațele albe, îl apropie şi-l 
priveşte in ochii verzi metalici; faţa 
ei e luminată de o fericire tremură- 
toare: 

= Nu-i așa?... Niciodată! Niciodată 
n O să ne despărțim! 

-- Nu, niciodată! Şi mai târziu. va 
spre o supremă convingere: — „..Dar o 
lomeie, care iubeşte cu adevărat pe un 
bărbat, luptă să şi-l păstreze, să-l a- 
pere prin orice mijloace...oricumi... 
„Atunci pe taţa ei, imobilă ca tăiată 
in marmoră — şi transfigurată mai 
mult de fericire — a trecut ceva ca vo 
umbră, ochii au privit înneguraţi. Si 
cu o infinită tristeţe, ca o presimţire, 
i-a răspuns: Da... oricum!... 

„„„De aceasta își aduce aminte acum 
Lelia, ca de un gând luminos în bezna 
tumurie de adineauri. ...Da, să tugă 
după el, să-l smulgă celeilalte... ori- 
cun, E al meu !"... Mașina!, automat, 
a varii mâna în geantă şi a pus pe 
masă o bancnotă de 500 lei. Şi a fugii 
alară — fără să mai aibă timp şi să op 
intereseze să-și pună haina — a fugit 
numai în rochie şi aleargă cu părul 
răsvrătit prin tulgii mari care cad linis- 
tiți pes Bulevardul Brătianu. 

In creer s'au înfipt și-i răsună neîn- 
cetat riumai câteva cuvinte, puţine Și 
numai frânturi: ...Rodmilla, e al meu! 
Nu-l las... prin orice mijloc... oricum! 
„Fiindcă i-am spus: 

-— „Mi-ești drag, crica ar fi... 

Ajunge. aproape de „Carlton”. o ia 
pe Regală, spre Calea Victoriei şi în 
gând repetă fără încetare şi fără ştire 
aceleaşi cuvinte. „Frumoasele nopţii”, 
„Păsările de noapte” şi-au început 
plimbarea tacticoasă și pânditoare de 
clienți. Lelia fuge și în minte răsună 
mereu aceleași cuvinte : 

— Rodmilla, e al meu! Rodmilla... 

Sa ciocnit de v femeie de stradă. 

A = = . 
Aceasta o măsoară cu un dispreţ calm. 
Acum se vede Lelia că e numai în ro- 
chie și în capul gol... Deodată îi fulgeră 
un gând. (Şi o desnădejae şi-o scârbă 
mare îi cuprinde întreaga fiinţă). 

Sa oprit în loc, gândește: — Cine 
sunt?! Ce-am ajuns! Ca orice femsie! 
Ca „ucestea”!... Nu-i nicio deosebire: 
mă lupt să-mi păstrez amantul. Poate 
aceasta este răsplata greșelii, pedeapsa 
adulterului... 


Și merge acum încet de tot, rar. Deo- 
dată » sgudue un fior de frig şi toată 
se adună într'o îndârjire de voinţă: — 
Fi, și?!... N'a spus el: — „Dar o femee. 
care iubește cu adevărat pe un bărbat, 
luptă să şi-l păstreze, să-l apere cu 
otice mijloace... oricum ?”... 

Și Lelia a început să alerge cu ochii 
turburi. 

La intersecţia cu Academiei, un au- 
tomobil aproape ce atinge. SŞofeuiul 
scoate capul, din fugă, cu o înjurătură, 
şi: — Ce-i fă, ești beată! Sa clătinat 
sub insultă, ca subto cravaşă : — 
Ce-am ajuns!.. Dar numai o clipă. Si 
se concentrează într'o hotărire dârză:... 
— Şi orice-ar fi i-l smulg dela acea 
Rodmilla, „fata imorgana” ...Eu o să 
prind „fata morgana“! Rodmilla, e al... 
şi a tăcut un pas să-și urmeze aler- 
garea. 

Frânele scârţie inutil. Prea târziu. 
Un țipăt inuman, de dincolo de viaţă. 
O mașină. care venea din sens contra- 
riu, a prefăcut într'o secundă întrun 
maldăr de carne pe fata cu părul de 
aur. 

Fata morgana e un miraj înşelător. 
Nimeni nu a putut-o prinde până astăzi 
şi nici fata cu părul ca razele lunii. 

„La cafe Wilson, un chelner cere- 
monios așteaptă încă — lângă mantoul 
de blană trântii pe spătar — să dca 
restul dela 500 și priveşte vag și dis- 
trat, cu indiferența profesională, în 
fundul scrumierei, unde două ţigări 
strivite stau una lângă alta. 


Intr'un număr viitor urmează: II. 


Zuria, feneia din oglindă. 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr, 24464-938